TRATAT COMPLECT DE MEDICINĂ LEGALĂ cu LEGISLAȚIA SI JURISPRUDENȚA ROMÂNEASCĂ SI STREINĂ DE PROFESOR DR. mina minovici PROFESOR DE MEDICINĂ LEGALĂ LA FACULTATEA DE MEDICINĂ DIRECTOR AL INSTITUTULUI MEDIOO-LEGAL DIN BUCUREȘTI VOL,. I DEONTOLOGIA - EXPERTIZELE (CU 185 FIGURI IN TEXT) BUCUREȘTI Atelierele grafice SOCEC & Co., Societate Anonimi 1928 DE ", MEDICINĂ LEGALĂ cu LEGISLAȚIA Șl JURISPRUDENTA ROMÂNEASCĂ ȘI STREINĂ DE Profesor Dr. mina MINOVICI PROFESOR DE MEDICINĂ LEGALĂ LĂ FACULTATEA DE MEDICINĂ DIRECTOR ĂL INSTITUTULUI MEDICO-LEOAL DIN BUCUREȘTI DEONTOLOGIA - EXPERTIZELE (CU 185 FIGURI ÎN TEXT) BUCUREȘTI 52-U.X grafice SOCEC & Co., Societate Anonimă 1028 DE ACEL AȘ ACTOR Efude medico-ligale sur la mort subite « la suite de coiips sur {'ab- domen et le larynx ((Jllier, Paris). L’asphyxie (formează articolul asfixiei în general în „Traile Pratique de Medecine Clinique et Therapeutiqne" par Bernheim et Laurent. Paris, A, Maloin). I mportanța fi. evoluția nea Medieinei Legale, liexpmixabil Hat ea m edicală. Utilitatea învățământului medieinei legale în Facultățile de drept. Efude comparative des reformei â apporler â l'enseignement et exer- cite de la medecine legale en Roumanic (.Paris, Ollier-Hcnry). Sur un cax de transposifion eoni plete des visceres. avec 11 figures, en eolaboration avec le dr. E. .Iuvara. Sur la recherche medico legale du sperme dans Ies organes genitaux de la femtne apres la mart. Diagnosticul medieo-legal al rănirilor numai prin examenul hainelor. Putrefacția din punct de vedere medieo-legal fi higieuic. (București. 189!)). Discurs ținut en ocazia deschiderii Morgei. 1892. Quelques considerat ions medieolegales. sur Ies maladies mentales simulees. Un caz de nebunie morală înaintea justiției. Etude medico-legate sur Ies alcaldides cadavcriqucs (Paris. Ollier- llenry). De l'influewe des piomatnes dans la recherche toxicologigue des alca- loides vegetaux. Les empoisonnements par la pbytolacca Decandra (..Medecine Orien- tale”. Paris. 1898). L'authropologie criminelle et la responsabdite. Remargues statistigues relatines â l'authropologie criminelle. Identificarea antropomefrică. metoda Bertillon. Rupture de rutcrus pendant raccmichement. Mort de l'enfant et de bi mere. Responsabilife medicale. La medicine legale devani la Psychanalyse. Sur la crinihialite feminine en Ronmanie. Les effets de finterrention legale dans la lufte contre ralcocdixme en Roumauie. Profilaxia tuberculozei și asistenta tubereiiloșilor săraci din Uucurcsti. La viabilite en droit roumain (A. Storek. Paris, 1901). Tratamentul profilactic al turbării fi metoda lui Pasteur (București, 188G). Țării mele — pe care mi-a fost dat s'o văd cu hotarele reîntregite, cuprinzând între ele întreaga suflare românească; Care, prin cârmuitorii ei, vreme de peste patruzeci de ani, mi-a înlesnit mijloacele spre a duce la bun sfârșit opera de înzestrare a României cu un organism de apticațiune practică a științei medicale la nevoile justiției sociale,— Dedic cu recunoștință și pietate filială acest tratat, care oglindește rodul meditatiunilor, obser- vațiunilor și experimentării personale în decursul unei vie fi de om. Dr. Mina Minovici B'RLIOTECA OCULTĂ: El |£ MEDICINĂ la No. 36^^ - - im PREFAȚA „II v aquelque chose qui vaut mieux que Ies jouissances materielles, mieux que la fortune, mieux que la sânte etlc-meme, c’est le devouement ă une idee ou â un devoir“. P>; Bournet Rândurile de față n’au atât scopul de a-mi prezenta cartea, câl acela de a răspunde în sfârșit la o întrebare pe care, în repețite rân- duri, colegii mei, generațiile de medici pe cari le-am format, magis- trații cu cari am colaborat, avocafii cu cari, ca mcdic-legist, am avut raporturi, și-au pus-o și mi-au pus-o: Dece vreme de peste patru de- cenii, decând. mi-um consacrat puterea de muncă și de pricepere ex- clusiv medicinci-legale, și de treizeci de ani de când sunt titularul catedrei de medicină legală la Facultatea din București, n'um în- zestrat învățământul medical cu un tratat general in această spe- cialitate? Nedumerire firească, pentrucă e. de netăgăduit că labo- rioasa’mi activitate și inovațiunile aduse t?i domeniul cercetărilor medico-legale nu numai mă indicau, dar îmi impuneau, cu forța unui imperativ categoric, de a nu mă mărgini la prelegerile ex ca- thedra, ci de a oferi un tot al interpretării proprii a principiilor și al îndrumărilor personale în câmpul atât de vast și pe alocuri atât de arid al investigafiunilor medico-legale. Mi se cerea—<4 recunosc că eram dator s’o fac, — o sinteză a concept i unii or mele într’un do- meniu in care aveam o bogată experiență. Rezistența'mi — atâta vreme voită, dar justificată prin expli- cația ce voiu da — a cedat unor stăruințe prea, măgulitoare. Și ast- fel m’am hotărît, în cele din urmă, să public un Tratat complect de Medicină Legală: ajuns în pragul de închecre a unei cariere ale că- rei începuturi datează de pe. buw^le Facultăților din București și Pa- ris, m’am pătruns și eu de îndatorirea morală de a lăsa o operă de ansamblu scrisă. Dacă m’am codit până în ultima clijdt, amânând an cu an rea- lizarea, e că sunt cel dintâi» în măsură de. a’mi da seama de. impo- sibilitatea materială de a îngrămădi într’un manual, fie el cât de VI PREFAȚA voluminos, întreaga comoară de cunoștințe căpătate in cursul lun- gilor explorări ale unui teren atât de accidentat cum este acela al medicinei legale, în gradul de desvolture la care a ajuns aceMstu. Mai e și o altă considerațiune. Astăzi nu e greu să întocmești un tratat de medicină legală: ajunge să calci pe o brazdă trasă și adâncită de o falangă de înaintași iluștri, începând cu Paul Zac- chias și Fodcre și sfârșind cu magiștri iluștri al căror nume e cin- stit de întreaga lume științifică: un Orfila, un Tardieu, un Briand și Chaude, un Devergie, un Tortosa, un Maschlca, un Casper, un Legrand du Saulle, un Browirdel, un Tourdes, un Lacassagne, un Hofmann. A râvni la originalitate înh’un domeniu în care acești giganți au proiectat o lumină orbitoare, tratând cu o definitivă autoritate științifică totalitatea chestiunilor de medicină legală, — « pretinde la o atare originalitate, zic, frizează presumțiunea. Principiile sunt eterne și nici expunerea mm se poate preta la o formă, cane să difere prea mult dela autor la autor. Adevăr procla- mat și de Thoinot, in raportul citit la al 17-lea Congres de medi- cină ținut la Londra în 3913: „II y a sur la' determinat ion des ques- tions qui forment notre specialite, une opinion â peu preș unanime, puisque nous voyons tous Ies traites de medecine legale de divers pays exposer Ies memes matieres'*. Nu numai cadrul, dar însăși urzeala e aproape imuabilă. E deci fatal să existe, o asemănare mai mult sau mai puțin isbitoare între un tratat și altul, chiar dacă ar fi scrise simultan și la două extremități ale globului. Iată dar o cauză de susceptibilitate, sub raportul probității literare, care a cântărit atât de greu în îndelungata'mi ezitare de a aduce con- tribuțiunea'mi personală la literatura medicală. $i dacă totuș m'am învrednicit s’o fac, e că mi-e temeinică convingerea că tratatul meu răspunde unei nevoi a învățământului medicinei legale, în caro nici un aport de lumină nu trebue nesoco- tit. Căci pe această știință, vreau să zic pe aplicarea ei practică, se reazămă întreg edificiul moral al societății. Iar ca unul care, în țara noastră, mă mândresc de a fi pus buzele solide unei atari apli- cațiuni și de a mă fi străduit să inaugurez o tradiție românească de medicină legală, mă simt în stare de a îmbogăți cercetarea teore- tică a multiplelor laturi ale chestiunilor puse de această știință, cu rodul unor observații și interpretări experimentale propui, de peste patru zeci de ani. Toate problemele din întinsul resort al medicinei legale le-am trecut prin creuset-ul investigațrunilor începute in laboratoriile Facultății din Paris, sub îndrumarea marelui Brouardcl, și con- tinuate in Institutul de Medicină Legală a cărui creațiunc și or- ganizare sunt însăși mândria vieții melc, toată închinată științei și interesului societății. PREFAȚA întocmai precum această înfăptuire a contribuit la înălțarea prestigiului științei românești — dovadă testimoniile somităților de dincolo de hotare, — vreau să nădăjduesc că și Tratatul complect de Medicină Legală, pe care'l dau azi la lumină, va întâmpina o primire bună din partea tuturor acelora al căror spirit e solicitat de problemele, de a căror soluțiune e legat însuși principiul unei sănătoase legiferări de ordin sociologic și al unei bune administra- țiuni a justiției, în penal și civil. Acest tratat nu e destinat numai studenților in medicină și in drept, medicilor cari vor voi să se specializeze, în arta exper- tizei medico-legale; el va putea fi cu folos consultat de magistrați, avocați, de organele administrative în exercițiul atribuțiunilor de poliție judiciară, precum și dc toți oamenii politici cari, fie, ca de- ținători ai puterii executive, fie ca mandatari ai națiunii, au che- marea de a-și spune, cuvântul la făurirea, interpretarea și aplicarea legilor. Am credința de a fi întocmit o hună călăuză întru pătrunde- rea și demonstrarea adevărurilor științifice ale medicinei legale. Pentrucă, întocmai ca Le.grand du Saulle, pot spune: „Le livre que je presente aujourd'hui, je l’ai vemu. Orice imbold al vanității, orice preocupare de ordin material sunt streine de gândul meu. Singurul criteriu — care, de altfel, a fost și a rămas acelaș al întregei mele vieți — e acela al năzuinței de a fi de folos țârii mele. In acțiunea mea m’am inspirat întot- deauna de sfatul, auzit la una din prelegerile nemuritorului Pasteur și care mi s'a întipărit cu puterea unui crez, — sfat pe care, la rândul meu, îl transmit elevilor mei de eri, de azi și de mânie, câte zile îmi vor mai fi dăruite să le pot împărtăși din cunoștințele și știința mea: „Vivez dans la paix sereine des laboratoires el des bibliotheques. flites-vvus d’abord: qu'ai-je fait pour mo» instruc- tion? Puis, â me.sure que vous avancerez: qu’ai-je fait pour mov pays? — jusqu’au moment ou vous «urez peut-etre cet immense bonheur de penser que vous avez contribue en quelque chose au progres et au bien de l’humanite. Mais, que Ies efforts soient plus ou moins favorises par la vie, il faut, quand on approche du graiul but etre en droit de se dire: j'ai fait ce que j’ni pu". In efortul acesta al meu, nu numai de a o împământeni dar și de a da medicinei legale pecetea distinctivă a unei contribuții ro- mânești. am avut norocul și rara mulțumire, de a fi, vreme de de- cenii, secundat cu destoinicie, râvnă și înaltă conștiință a chemării de elemente de valoarea lui Nicolae Minovici, actualmente profesor de medicină legală la Facultatea din Cluj, a doctorului Xicolac Stârnesc», conferențiar la Facultatea di» I> ucurești, a doctorului li VIII PhEFaȚA Nedelcu, medic legist al județului ilfov, ori de valoarea regretatului doctor Andrei lonescv. Mă opresc în deosebi la aceste patru nume ca fiind acele a patru oameni de știință, de a căror colaborare m'am bucurat timp mai îndelungat, ușurându-mi sarcina în ex- plorările pe drumul croit de mine. Mențiunea aceasta particulară nu scade întru nimic meritul tuturor celorlalți colaboratori al căror aport de pricepere și zel mi-a fost deasemenea prețios. Dr. Mina Minovici INTRODUCERE „(Dedicina legală se așeasd, ca să sic așa, alături de judecători și Îm- parte cu ei neplăcutul privilegiu de a cântări, în cumpăna justiției, intere- sele cele mai scumpe ale cetățenilor" Royer-Collard 1. Originile medicinei legale dus fundamentam regnorum — adică nu e de conceput o so- cietate temeinic organizată, fără respectul principiului de drept. Căci noțiunea aceasta cuprinde în sfera ei trei garanții: garanția bunului fizic — sănătatea și viața individului; garanția bunului moral — cinstea și libertatea individului; garanția bunului ma- terial — produsul agonisit prin muncă ori averea moștenită. Prin legile ce și le-a făurit, societatea e înarmată întru în- deplinirea acestei întreite misiuni; dar ea nu se poate mărgini la aplicarea unui text rigid, ei trebue să cerceteze și împrejurările în cari s’a adus un prejudiciu dreptului absolut. De multe ori aparențele înșală, iar pentru cunoașterea adevărului e nevoie de investigațiuni cari scapă și domeniului și competinței atât a celor cari întocmesc legile cât și a celor cari au primit însărcinarea de a vegliia la respectarea lor. Sunt circumstanțe de determinat și detalii de stabilit, fără de cunoașterea cărora judecata riscă să fie strâmbă, absolvind culpa reală și năpăstuind nevinovăția. Responsabilitatea celor aduși în fața pretoriului nu poate fi apre- ciată după un criteriu unic, imuabil; acestei responsabilități cată a i se fixa locul într’o gamă ale cărei elemente știința dreptului, lăsată la propriile ei mijloace, nu le poate discerne. Pentrucă, după cum observă Moleschott, „omul e rezultanta strămoșilor săi, a nașterii sale, a locului, a momentului, a aerului, a timpului sau, a îmbrăcămintei sale. Voința lui e consecința de neînlăturat a tuturor acestor lucruri". De aci vedem afirmându-se, dela chiar începuturile socie- tății constituite, preocuparea do a feri nimbul de seninătate ne- părtinitoare a dreptății omenești de orice atingere, care să’i știr- 8VOJ - Dr. M. Jlinmici. Tratat de Mediefn& Lerală. 1 MEDICINA LEGALĂ ÎN ANTICHITATE l*easc;'i din majestatea cu care trebue să se impună norodului. Pre- ocupare vagă, dealtminteri singura compatibilă cu dogma infaili- bilității judecătorilor cari, în vremurile nebuloase ale istoriei, erau priviți ca dărui ți eu lumină de esență aproape divină. Din această frământare a minții, spre a da sentinței toată greutatea morală a echității. au isvorât primele încercări timido de determinare întrucâtva științifică a gradului de vinovăție. A fost primul triumf al glasului conștiinței asupra tiraniei judecății sumare a legii talionului. Și astfel, în chiar legislația mozaică, găsim formulat principiul răspunderii judecătorului de osânda ce va rosti, eeeace implica o cercetare îndeaproape a dovezilor in- vocate împotriva inculpatului. Garanție efemeră, de oarece cu- noștințele medicale constituiau un monopol al preotului care, în aceiaș timp și în această calitate, îndeplinea și funcțiunea socialo- religioasă de judecător. El interpreta aceste probe după părerea preconcepută ce o avea despre cazul în care era chemat să se pronunțe. La vechii Greci, Hippocrat face să cântărească în aprecierea judecătorului constatarea sa cu privire la turburările de ordin moral pricinuite fecioarelor de o menstruație care nu se produce la timp. Iar când e vorba să se examineze o acuzațiune de avort, judecătorii elini invoacă autoritatea lui Aristotele, care fixase la a patruzecea zi dela zămislire însuflețirea fetusului. Tot autoritatea lui Hippocrat și a lui Aristotele o vom găsi luată chezașă în legislația lui Justinian: „Propter avetoritatem doctissimi viri Hippocrati^ ; — „Hippocrates scripsit"; — „Nam ei Aristoteles scripsit'¹. — In Lex Cornelia, sub consulatul lui Sul la, găsim dispozițiuni cu privire la atenuarea sau chiar in exis tența responsabilității, în caz de îmbucare a facultăților mintale: „Furiosus ipso furare satis punitur'¹. Iar Legea celor 12 Table, în prescripțiile ei cu privire la tutela smintiților, stabilește o gradație în slăbirea liberului-arbitru al individului care urmează să fie lovit de interdicțiune. Și găsim următoarea clasificare: furor, dementia, •mente ca piti, insania, fatuitas, moria. Numai acei a căror smin- teală e declarată incurabilă, sunt loviți de incapacitate. Și firește, nu judecătorul, ci omul de știință avea să determine gradul de iresponsabilitate a individului cercetat. O vagă aluzie la o verifi- care medicală găsim și în Tacit, când vorbește de părerea, că Germanicus ar fi fost otrăvit. —■ încă din veacul al doilea al erei creștine se recurge la luminile din studiul lui Galien asupra simu- lării: „Quomodv deprehendere opportet eos qui «egrotos se fi»- gunC. — In Digeste se stipulează ca judecătorul nu se va pronunța în cazuri legate de o sarcină dubioasă, fără avizul prealabil al unei moașe. Și cu multe seeole înainte, în Egipt, legile lui Menes PRIMELE CONCRETIZĂRI 3 impuneau obligația examinării de către o matronă a femeii con- damnate la moarte și care, în dorința de a’și prelungi viața cu câ- teva luni, susținea că e însărcinată.—Lct Aquilia consacră un capi- tol special examenului rănilor sub raportul letalității lor. Tot în legiuirile vechi ale Romanilor găsim prescripțiunea pentru judecă- tor, de a nu supune la caznă pe femeea dovedită că e însărcinată, pe baza mărturiei unei moașe anume desemnată în acest scop. — Cu titlu de curiozitate, voiu nota edictul împăratului Adrian care, întemeindu-se pe avizul medicilor consultați de dânsul, hotărăște că judecătorii, în aprecierea unor anume cazuri de succesiune, pot considera legitim și copilul născut după unsprezece luni dela oon- cepțiune. Licăriri slabe de intervenția științei speciale în cercetarea u- nor anumite pricini — intervenție în termeni atât de lapidari con- sacrată prin Digestele lui Justinian: „Medici non sunt proprie testas, sed magis est ptdieium quarn festimonium". E pentru întâi aș dată eă autoritatea demon strațiunii medicale intr’o cauză judi ciară e cu atâta tărie proclamată. In fața explicațiunilor medicu- lui, mărturiile obicinuite cad pe planul al doilea, judecătorul se va călăuzi de elementele de convingere stabilite de omul de știință, încrederea aceasta în cuvântul medicului o regăsim mărturisită, la interval de multe secole, de către jurisconsultul Durând (seco- lul XIII}: „Medico creditur in sua medicina", și de către Balde de Ubaldis (secolul XIV): „Recurritur ad judicium medicorum peri- forum in his quae ad artem medicorum pertinent". Dacă însă această încredere se va clătina, e pentrucă știința medicală era practicată de oameni ignoranți, — ceea ce încă de pe vremea lui Hippocrat era înfierat în acești termeni: „Soli me- dici delinquentes mtlla in re publica poena coercentur, praeterquam ignominiae verunt haec non afficit eos, qui tuli quanii sunt ex in- famia compositi". Acelaș strigăt îl va scoate în vremurile noastre Gabriel Tourdes, care denunță organizarea defectuoasă a corpului medical. Anevoie, isbindu-se la fiece pas pe deoparte de prejudecății vulgului, iar pe dealta de prezumpțiunea color însărcinați cu îm- părțirea dreptății, medicina cucerește fărâmă cu fărâmă din auto- ritatea eu care va sfârși prin a se impune în călăuzirea justiției. Acest progres va fi însă în funcțiune de însuși progresul omenirii pe calea civilizației, de dreptul de cetățenie pe care-1 va câștiga concepțiunea respectului individualității omenești, de principiul că gradul de vinovăție trebue stabilit în raport direct cu dauna pricinuită și însuș gradul de răspundere morală. ITrme palpabile de apelul la luminile științei medicale pentru deslegarea proble- melor de drept le găsim: în instituția faimosului „Wehrgeid'¹ din Lex Alamcnorum — despăgubirea bănească fixată după locul și » 2 medicina legală In antichitate bească din majestatea cu care trebue să se impună norodului. Pre- ocupare vagă, dea Itm in teri singura compatibilă cu dogma infaili- bilității judecătorilor cari, în vremurile nebuloase ale istoriei, erau priviți ca dâruiți cu lumină de esență aproape divină. Din această frământare a minții, spre a da sentinței toată greutatea morală a echității, au isvorât primele încercări timide de determinare întrucâtva științifică a gradului de vinovăție. A fost primul triumf al glasului conștiinței asupra tiraniei judecății sumare a legii talionului. Și astfel, în chiar legislația mozaică, găsim formulat principiul răspunderii judecătorului de osânda ce va rosti, ceeace implica o cercetare îndeaproape a dovezilor in- vocate împotriva inculpatului. Garanție efemeră, de oarece cu- noștințele medicale constituiau un monopol al preotului care, în acelaș timp și în această calitate, îndeplinea și funcțiunea socialo- religioasă de judecător. El interpreta aceste probe după părerea preconcepută ce o avea despre cazul în care era chemat să se pronunțe. La vechii Greci, Hippocrat face să cântărească în aprecierea judecătorului constatarea sa cu privire la tnrburările de ordin moral pricinuite fecioarelor de o menstruație care nu se produce la timp. Iar când e vorba să se examineze o acuzațiune de avort, judecătorii elini invoacă autoritatea lui Aristotele, care fixase la a patruzecea zi dela zămislire însuflețirea fetusului. Tot autoritatea lui Hippocrat și a lui Aristotele o vom găsi luată chezașă în legislația lui Justinian: „Proptei- auctoritateni doctissimi viri Hippocratis'*; — „llippocrates scripsit"; — „Nam et Aristoteles scripsit'¹. — In Lex Cornelia, sub consulatul lui Sulla, găsim dispozițiuni cu privire la atenuarea sau chiar inexis tența responsabilității, în caz de tulburare a facultăților mintale: Fur io sus ipso furore sutis punitur". Iar Legea celor 12 Table, în prescripțiile ei cu privire la tutela smintiților, stabilește o gradație în slăbirea liberului-arbitru al individului care urmează să fie lovit de interdicțiune. Și găsim următoarea clasificare: furor, dementia, mente capiti, insania, fatuiias, moria. Numai acei a căror smin- teală e declarata incurabilă, sunt loviți de incapacitate. Și firește, nu judecătorul, ci omul de știință avea să determine gradul de iresponsabilitate a individului cercetat. O vagă aluzie la o verifi- care medicală găsim și în Tacit, când vorbește de părerea, eă Germnnicus ar fi fost otrăvit. — încă din veacul al doilea al erei creștine se recurge la luminile din studiul lui Galien asupra simu- lării: „Quowodo deprehendere opportet eon <}ni aegrotos se f>u- gunt". — In Digeste se stipulează că judecătorul nu se va pronunța în cazuri legate de o sarcină dubioasă, fără avizul prealabil al unei moașe. Și cu multe secole înainte, în Egipt, legile lui Menes PRIMELE CONCRETIZĂRI 3 impuneau obligația examinării de eătre o matronă a femeii con- damnate la moarte și care, în dorința de a’și prelungi viața cu câ- teva luni, susținea că e însărcinată.—Lex Aquilw consacră un capi- tol special examenului rănilor sub raportul letalității lor. Tot în legiuirile vechi ale Romanilor găsim prescripțiunea pentru judecă- tor, de a nu supune la caznă pe ferocea dovedită că e însărcinată, pe baza mărturiei unei moașe anume desemnată în acest scop. — Cu titlu de curiozitate, voiu nota edictul împăratului Adrian care, întemeindu-se pe avizul medicilor consultați de dânsul, hotărăște că judecătorii, în aprecierea unor anume cazuri de succesiune, pot considera legitim și copilul născut după unsprezece luni dela con- cept iu ne. Licăriri slabe de intervenția științei speciale în cercetarea u- nor anumite pricini—intervenție în termeni atât de lapidari con- sacrată prin Digestele lui Justinian: „Medici »on sunt proprie testas, sed magis est judicium quam testimonium". E pentru întâiaș dată că autoritatea demonstrațiunii medicale într’o cauză judi- ciară e cu atâta tărie proclamată. In fata explicațiunilor medicu- lui, mărturiile obicinuite cad pe planul al doilea, judecătorul se va călăuzi de elementele de convingere stabilite de omul de știință. Încrederea aceasta în cuvântul medicului o regăsim mărturisită, la interval de multe secole, de către jurisconsultul Durând (seco- lul XIII): „Medico ereditar in sua medicinii'', și de către Balde de Uhaldis (secolul XIV); „Recurritur ad judicium medicorum peri- forum in his quae ad artem medicorum pertinent". Dacă însă această încredere se va clătina, e pentrucă știința medicală era practicată de oameni ignoranți. — ceea ce încă de pe vremea lui Hippocrat era înfierat în acești termeni: „Soli me- dici delinquentes uulla in re publica poena coercentur, praeterquam ignominiae verum haec nan afficit eos, qui tuti quanti sunt ex in- famia compositi". Acelaș strigat îl va scoate în vremurile noastre Gabriel Tourdes, care denunță organizarea defectuoasă a corpului medical. Anevoie, isbindu-se la fiece pas pe deoparte de prejudecății vulgului, iar pe dealta de prezumpțiunea celor însărcinați cu îm- părțirea dreptății, medicina cucerește fărâmă cu fărâmă din auto- ritatea cu care va sfârși prin a se impune în călăuzirea justiției. Acest progres va fi însă în funcțiune de însuși progresul omenirii pe calea civilizației, de dreptul de cetățenie pe care-l va câștiga concepțiunea respectului individualității omenești, de principiul că gradul de vinovăție trebue stabilit în raport direct cu dauna pricinuită și însuș gradul de răspundere morală. Vrme palpabile de apelul la luminile științei medicale pentru deslegarea proble- melor de drept le găsim: în instituția faimosului „Webrgeld** din Lez Alamcnorum — despăgubirea bănească fixată după locul și 6 MENIREA MEDICINEt LEGALE tr’o formulă concisă însemnătatea și misiunea unei științe, fără de intervenția căreia s'ar prăbuși întreg edificiul social. Scopul medieinei legale diferă de acela al medieinei curative, menirea ei fiind să rezolve probleme în legătură nemijlocită cu împărțirea dreptății. Medieinei legale îi incumbă sarcina păstrării armăturii sociale, a explicării faptelor medicale în raport eu exercițiul drep- turilor și îndeplinirea datoriilor de către indivizii constituiți în societate. întreaga alcătuire a familiei se sprijină pe fapte fiziologice. Copilul se naște cu un drept primordial, acela al ocrotirii legale în ce privește identitatea lui. — drept care ar fi ca și inexistent, dacă n’ar interveni medicina legală, spre a determina faptele ma- teriale cari dovedesc lepădarea, substituirea ori suprimarea. — Adult, omul are asigurat dreptul de a dispune de bunurile sale; dar legea îngrădește acest exercițiu care, prin abuz, vatămă și propriile interese ale individului și acele ale altora. Deaceea me- dicul-expert are chemarea de a se rosti asupra gradului de liber- tate morală și deci asupra responsabilității individului supus cercetării justiției. — Rolul științei e de a se pronunța asupra le- gitimității nașterilor, asupra viabilității, a tăgadei de paternitate, a chestiunilor de impotență. Fără concursul luminilor sale, multe investigațiuni judiciare în materie de atentate, sub variatele lor forme, ar rămâne sterpe. Ca să nu pomenim decât de pruncucidere, e doar astăzi indiscutabil, că o atare crimă nu poate fi stabilită de- cât numai și numai cu ajutorul expertizei medico-legale. In cazul unei răni provocate prin lovire, interpretarea acestei răni diferă enorm, după cum e făcută de chirurg ori de medicul-legist. Acestuia din urmă i se cere o preciziune aproape matematică, pentru a de- termina fapte cari nu interesează câtuș de puțin practica me- dicinei. In darea acestei interpretări deosebite, medicina legală face aplicațiunea cunoștințelor speciale din multe alte științe. Așa, me- dicul legist trebue să fi explorat până în cele mai tainice colțuri domeniul anatomiei, fiziologiei, al patologiei interne și externe, al terapeuticei și al higienei; trebue să poseadă temeinic anumite cunoștințe în ale fizicei, chimiei și^în ale științelor naturale, și să fie inițiat și în unele chestiuni de drept. Dar medicina legală mi numai împrumută dela aceste științe, ci unora din ele le-a mărit sfera de acțiune. Ajunge să arătăm că, în ce privește obstetrica depildă, ea i-a sporit patrimoniul științific cu cercetările ei proprii asupra avortului, a efectelor facerii, a dovezilor de viață, a cauzelor morții; medicina legală poate, cu drept cuvânt, revendica pa- ternitatea întregului capitol al pruncuciderilor. Atențiunea ei e solicitată: când de fapte simple, cum ar fi caracterizarea unei otrăvi, determinarea unui os, constatarea sar- CÂMPUL DE INTERVENȚIE cinii sau diagnosticarea unei boli; când de fapte complexe pentru lămurirea cărora are nevoe de aplicarea unor cunoștințe simultan împrumutate din domeniul unui mănunchiu de științe. Medicina legală, în examinarea problemelor ce’i sunt puse, scoate la iveală laturi a căror însemnătate e ignorată do științele auxiliare, de cari se servește. Mai e de notat că ea se ocupă de anumite chestiuni cari îi sunt proprii, cum sunt asfixiile, atentatele la bunele mora- vuri, violul, etc. Ei i se datorește în întregime studiul asupra feno- menelor distrugerii corpului, a efectelor primei respirațiuni. stu- diul semnelor și mecanismului morții; apoi, cercetări asupra răni- lor, a simulării bolilor, precum și asupra responsabilității aliena- tilor. Medicinei legale îi revine întreg meritul de a fi ajuns sâ determine data îngropării cadavrelor, după specia de insecte găsite pe ele. Insfârșit, neprețuită e lumina proectată de ea în domeniul toxicologiei pe care l-a creat pe deantregul. Numai medicina legală e în măsură să demaște artificiile în- trebuințate de cel interesat, spre a deruta justiția ori a turbura conștiința magistratului prin îndoiala strecurată în sufletul lui. Dreptul civil, dreptul penal, dreptul administrativ, dreptul mi- litar și cele mai multe dintre legile cu caracter de ocrotire socială au nevoie de luminile medicinei legale, indispensabile organizării și funcționării armonice a corpului social. ,.Prima îndatorire a unui bărbat de Stat — observă Disraeli — e dea se preocupa de sănătatea publică'¹ — sănătatea fizică și sănătatea morală. Dar și răspunderea medicinei legale ca știință aplicată e mare. Pentrucă dacă medicul curant are în mână viața pacientu- lui, cuvântul medicului-legist cântărește greu in darea sentinței care interesează cinstea, averea, libertatea, viața prevenitului: ..Les jurisconsultes jugent selon qu’on leur rapporte“ f Ambroise Pari). Medicul legist are singur pregătirea științifică necesară pentru examinarea și aprecierea unui fapt determinat care inte- resează justiția. Cu o legitimă mândrie trebue să notăm, că această încredere în competința profesională și autoritatea morală a omului de știință e consacrată într’una din cele mai vechi legiuiri româ- nești — Pravila lui Matei Basarab: „Pentroca să-J cunoască jude- cătorul că adevărat iaste nebun, să întrebe pe vraci, care foarte lesne îl vor cunoaște de va fi nebun adevărat’¹. Această dispoziție civilizată, cași celelalte în legătură cu intervenția științei în lă- murirea afacerilor judiciare, se inspiră din principiul cu un secol mai înainte proclamat de marii jurisconsulți ai Apusului: ,.Qua- cumfiue in arte peritis creditur". 3. Definiția Am văzut care e rolul medicinei legale; din această caracte- rizare am putea acum extrage și o definiție a acestei științe spe- 8 VARIETATEA DENUMIRILOR ciale, atât de fericit desemnată de Lacassagne ca „Science du bon sens pratique". Dar, mai întâiei trebue să observăm că, începând cu a doua jumătate a secohdui al XVI-lea, când în sfârșit medicina legală ia consistență de știință aparte, și până în zilele noastre, când primește* botezul solemn. însuși numele sub care era prezintată a variat dela autor la autor: „Vart de faire des rapports" (Ambroise Pare 1575); „Relatwnes medicorum" (Fortunatus Fideli», 1603); „Questiones medico-legales" (Zacehias, 1620); „Scientia medico-legalis" (Guidicionus 1634); „Medicina critica seu decisoria" (Ammann, 1677); „Schola jurisconsultorum me- dici' (Reinesius, 1677); „Medicina forensis, Scientia medico-lega- lis, medico-forensis" (Bohn, 1690); ..Jus medico-legale, Pandectae medico-legales, Corpus juris medico-legale" (Valentini, 1701); „Jurisprudentia medica" (Alberti, 1725); „Anthropologia foren- sis" (Hebenstreit, 1733); „Bioscopia forensis, Polito-'bioscopia" (Mayer). Apoi o altă serie de denumiri ca: „Medicina politico-fo- rensis, publica", „Medecine legale judiciaire, medecine du barreau, medecine judiciaire" (Prunelle); „Medecine de la loi“ (Trâbuchet); „Medecine politique" (Marc); „Medical juris prudence" (Taylor); „Juridicul or forensic medicine"; „Gerichtliche Semeiotik" (Plenke) „Gerichtliche Anthropologie" (Hebensteil); „Gerichtliche Physik" (Klose); „Medizinische llilfskunde des Recht^ (Monde), pentru ea să rămână definitiv cu numele de Medicină Legală („Medecine legale” în limba franceză, „Gerichtliche Medizin“ sau „Gericht- liche Arzneikunde” în limba germană și în traducere corespunză- toare în toate celelalte limbi). Tocmai această variație în denumire explică și diferențierea în definiție, care reflectează nu atât o deosebire de concepție in ce privește obiectul însuș al științei, cât extensiunea sferei de ac- țiune a „medicinei aplicate" cum o numește Hofmann. Voiu cita câteva din aceste definiții; Fodere și Mahon: ..Arta de a aplica cunoștințele și preceptele diverselor ramuri principale și accesorii ale medicinei la întocmi- rea legilor și la diversele chestiuni de drept, pentru a le lumina și interpreta cum se cuvine”. Adelon și Bayardt „Medicina privită în raporturile ei cu in- stituția legilor și administrarea justiției”. Orfila: „Totalitatea cunoștințelor medicale proprii să lumi- neze diversele chestiuni de drept și să îndrumeze pe legiuitor în făurirea legilor⁴'. Devergie: „Arta de a aplica documentele pe cari ni le furni- zează științele fizice și medicale, pentru întocmirea unor anumite legi, cunoașterea și interpretarea unor anumite fapte în materie judiciară”. DEFINIȚIILE 9 Metzger: „Medicina chemată să lumineze știința dreptului". Strassmann: „Substratul cunoștințelor medicale cari servesc la rezoIvirea chestiunilor judiciare". Buchner: „Știința medicului aplicată scopului științei drep- tului". Taurdes: „Aplicarea cunoștințelor medicale la chestiunile cari privesc drepturile și datoriile oamenilor alcătuiți în societate¹*. Trebuchet: „Medicina privită în raporturile ei cu legislația țarii, medicina legii, aplicabilă tuturor legilor și tuturor regula- mentelor de aplicare, oricari ar fi ele“. Henke: „Știința care te învață să te folosești de principiile și axiomele științelor naturale și ale medicinei, în scopul de a lămuri și a te rosti în chestiuni de drept îndoelnice¹*. Lacassagne: „Arta de a pune cunoștințele medicale în servi- ciul administrării justiției". Briand et Chaude: „Medicina și științele accesorii privite în raporturile lor cu dreptul civil, dreptul penal și dreptul admini- strativ". .Marc; „Aplicarea cunoștințelor medicale la cazurile de pro- cedură civilă și penală cari pot fi luminate cu ajutorul lor". Legrand du Saulle: „Aplicarea științelor medicale la studiul și soluționarea tuturor chestiunilor speciale cari se pot ivi în în- tocmirea legilor și în acțiunea justiției". Eu aș defini-o ca o știință ale cărei principii contribue la de- săvârșirea legilor e au de obiectiv păstrarea structurii morale a societății, și ale cărei demonstrații, în ce privește actele omului fi- zic și moral, călăuzesc justiția în aprecierea faptului cercetat și în stabilirea gradului de responsabilitate civilă ori penală. Medicina legală e știința ale cărei lumini contribue la evitarea, în măsura posibilului, a erorilor judiciare în cazuri cărora știința dreptului, lăsată la propriile ei mijloace, nu le poate găsi o deslegare echi- tabilă. Ea adună și combină toate elementele necesare judecăto- rului spre a-și fixa convingerea întru rostirea hotărârii cu putere de lege. 4. Evoluția medicinei legale Am spus că medicina legală a luat naștere în ziua în care le- giuitorul a simțit nevoea cunoașterii faptului medical spre a-și îngrădi sancțiunile cu garanții de echitate. Această necesitate pare a se fi impus spiritului cârmuiturilor din cea mai îndepăr- tată antichitate, dovadă urmele găsite în epoca de zămislire a a- eestei științe și pe care o voiu numi faza ei nebuloasă. Și dacă i-au trebuit mii de ani ca, pornind din vremurile biblice, să capete con- 10 PRIMELE PRESCRIPȚ1UXI LEGALE sistență și autoritate de știință, aceasta se datorește imperfecțiu- nilor dreptului penal, spiritului retrograd al societății și lipsei unor oameni de știință cari, pe lângă cunoștințe, să poseadă și acea probitate profesională care este marele atribut al medicului-ex- pert ca auxiliar imediat al justiției. In faza nebuloasă, notăm primele aplieațiuni de cunoștințe medicale în legislația mozaică. Exodul pomenește de rănire și o- mueidere, de verificarea morții, de sinucidere, de sarcină, facere și avort, de crimele contra naturii; Deuteronomul vorbește de semnele virginității, de viol, iar Gene.su se ocupă de înhumarea morților. Codurile Talmudului se referă la cunoștințele medicale, în capitolele privitoare la pubertate, sterilitate, sarcina, primele fenomene de viață ale fetusului. „Dacă întâmpinați o greutate in deosebirea sângelui de sânge, a leprei de lepră - prescrie Deuiero- nomul — adresați-vă preoților (depozitari ai cunoștințelor medi- cale), îi veți consulta și ei vă vor descoperi adevărul". Aluzii la cunoștințele medicale se găsesc și în Cartea Auten- tică a vechilor Egipțieni. La vechii Greci se pomenește de prelungirea gestațiunii, pentru care se invocă autoritatea lui Hippocrat sau a lui Diokles. Filozofii și medicii greci împărțeau viața omului în zece perioade de câte șapte ani, dela vârsta de 1 an la cea de 70. Machaon, fiul lui Esculap, face act de medic-expert. declarând mortală rana lui Pentisileu. — Gallien a fost un precursor nu numai prin studiul său asupra bolilor simulate, dar și prin importanta sa observație asupra docimasiei pulmonare: deosebire de culoare la plămânul unui animal năseut viu și la plămânul unui animal născut mort. Abea în 1628 vom vedea principiul lui Gallien aplicat în practică. Lui Hippocrat i se atribue un studiu asupra nașterilor precoce ori tardive. La Romani, Leges regine prescriu practicarea hysterecto- mici după moartea femeii dovedite c’a fost însărcinată: „Mulier quae praegnans mortua, ne humetur antequam partus ei excida- iur". __ Examenul cadavrelor era în uz la ei. Medicul Antistus e însărcinat să examineze cele douăzeci și trei de lovituri de pumnal primite de Cesar, spre a stabilii care anume dintre ele a fost mortală. Legislația lui Justinian, de care am pomenit în capitolul consacrat originilor medieinei legale, conține și interesante dis- pozițiuni eu privire la căsătorie, impotență, viabilitate, separa- țiune de corp. Principiul expertizei nu-și găsește însă aplicațiunea decât mai târziu, la neamurile germanice. Constituția eriminalis Caro- lina edictează eă „pedepsele trebue să fie proporționale efectelor fizice constatate ale crimelor și delictelor". Fa proclamă indis- PRIMELE AUTOPSII. — PRACTICELE MEDIEVALE 11 pensabil avizul medicilor, al chirurgilor și al moașelor pentru luminarea judecătorului în cazuri de rănire, omucidere, naștere clandestină, pruncucidere, avort, boli pricinuite prin greșita ad- ministrare de medicamente. Sub influența dreptului canonic, medicina legală începe să se afirme ea o entitate științifică. Acest caracter se va preeiză odată cu autorizarea primelor autopsii practicate în Italia (de către Mundini, în 1316) și în Franța (in 1370, când Facultatea din Montpellier capătă încuviințarea de a deschide cadavrele o- menești). Autopsia, după frumoasa expresie a lui Fodere, va fi faclia luminătoare a mcdicinei legale. — In antichitate nu putea fi vorba de o asemenea intervenție, pentru că, mai la toate po- poarele, orice atingere adusă cadavrului, era considerată ca o profanare a lui. Dar făclia aceasta, abca aprinsă, se va stinge cu- rând la suflarea superstiției, că mortul se răsbunâ și pe aceia cari i-au ciopârțit trupul și pe aceia cari au îngăduit această „pângă- rire“. Practica autopsiei va renaște abea la începuturile secolului a) XVII-lea, deși o putem privi ca reapărută și sub Carol-Quin. tul, codul lui prescriind, între altele, examinarea minuțioasă a ră- nilor cari vor fi pricinuit, moartea. După toate probabilitățile și Ambroise Pare a practicat o autopsie (în 1575), judecând după descrierea ce face despre constatarea unei spume în căile respi- ratoare ale unui copil mort înăbușit. Fortunatus Fidelis (în 1602) prescrie deschiderea cadavrului în cazurile de otrăvire, iar Welscb (în 1660) în cazurile de moarte violentă. Medicina legală va înlătura practicile justiției medievale cu așa numita „Judecată a lui Dumnezeu'*, care se administra prin proba apei, a focului, a cruentațiunii cadavrului, a „congresului"* (pentru dovedirea în fapt a impotenței) și a duelului judiciar, — practice cai i, spre rușinea civilizației, s’au perpetuat până la sfâr șitul veacului al XVIIIJea. Iți stă mintea în loc că s’a putut găsi o somitate medicală a Facultății din Montpellier ea Roucbai care, în 1641, să publice un tratat special asupra neroziei cruentațiunii. I>upă această superstiție, presupusul ucigaș era adus în fața ca- davrului și dacă mortul, cu ocazia acestei confruntări, scuipa sânge, vinovăția era neîndoioasă. Dar dovada „congresului**!! La ce- rerea de anulare a căsătoriei făcută de feineea care invoca impo- tența bărbatului, tribunalele eclesiastice aduceau pe acesta în fața lor, pentruca, în asistența medicului și a moașei, să se stabilească, printre administrare obscenă a probei, temeinicia ori netemeini- cia cererei de despărțenie. — Chiar mult mai târziu, în 1781. Plenk face risipă de erudiție, spre a expune semnele științifice (1!) ale demon iei și vrăjitoriei, cu toate că, în Franța, încă dela 1672, în urma avizului medicilor-experți. un decret ordonă punerea în li- 12 AMBR01SE PARE Și PAUL ZACCHIAS bertate a tuturor celor urmăriți sub acuzarea de vrăjitorie; tot- odată dispune desființarea inchiziției în Franche-Comte. In „duelul judiciar", rolul medicului e mai compatibil și cu au- toritatea lui științifică și cu demnitatea lui de om. De oarece îm- pricinatul, care nu primea duelul, pierdea cauza, s’a prevăzut că un medic va cerceta persoana în chestiune și va referi asupra in- capacității sale de a încrucișa fierul cu adversarul său în proces. Deja în ale sale „Assises et bons usages du Royaurne de Jerusalem", Godefroy de Bouillon prescrie că dacă e vorba de boală, „doctorul va pipăi pulsul și va examina urina", iar dacă e vorba de o rană, „aceasta va fi examinată de un chirurg". Dar, chiar cu toată atmosfera încă grea de respirat, din cauza miasmelor prejudecății, medicina legală, începând cu prima jumătate a secolului al XVI-lea, își conturează tot mai accentuat caracterul ei de auxiliară a justiției. Un edict din 1525 al Rege- lui Neapolului institue expertizele medicale. In Franța, în 1575, Ambroise Pare, prin tratatul său „Des rapports et des moyens d’embaumer Ies corps", urează doctrina științei rapoartelor, înve- derând astfel însemnătatea aplicării cunoștințelor medicale. Gă- sim, în această lucrare de ansamblu, o expunere a semnelor pen- tru aprecierea gravității rănilor, a simptomelor după cari se poate cunoaște, dacă un corp a fost aruncat în apă în viață fiind ori după moarte; im studiu amănunțit asupra asfixiei prjn man- gal; un studiu asupra transmiterii bolilor contagioase; reguli de urmat pentru constatarea virginității și a impotenței. Sub acest raport, Pare e cu drept cuvânt considerat ca părintele medicinei legale în Franța. Acela, însă, care, prin complexul cercetărilor sale, a dat a- cestei științe întreaga ei amploare e Paul Zacchias care, în 1621. prin lucrarea sa, un adevărat tratat general — „Pauli Zacchiae, medici romani, opus jurisperitis maxime necesarium, medicis per- utile, coeteris non in jucundum'" — lasă mult în umbră încer- carea făcută, cu nouăsprezece ani mai înainte, de către Fortu- natus Fidelis cu ale sale „De relationibus libri quator, în quibus ea omnia quae in forensibus ac publicis causis medici referre so- lent, traduntuF'. Prin intuiția sa genială, servită de o neasemuită erudiție, Zacchias formulează principii grație cărora știința mo- dernă a medicinei legale va face pași uriași. Deacum înainte, medicina legală, cu toate că va mai avea poticniri. își va extinde sfera de acțiune, în măsura în care se vor dezvolta și științele de fan se servește la facerea demoastra- țiunilor ei. Ea nu are însă o existență parazitară ci una autonomă, de oarece, mulțumită ei, multe laturi obscure ale problemelor a- eelorași științe sunt puse într’o lumină surprinzătoare. In ace- PIONIERII APLICAȚIUNILOR practice 13 laș timp demonstrează monstruozitatea ereziilor științifice, re- flex al influenței exercitate de superstiții stupide, de care n’a scăpat nici spiritul cercetător a) lui Ambroise Pare, Voiu aminti că, în al său „Trăite de la genăration", pentru a explica sterilita- tea, vorbește de acțiunea vrăjitorilor „qui ont none l’aigaillette pour se venger", iar în „Trăite des monstres et des prodiges” bi- vocă cu un lux de argumente amestecul Satanei, pentru a lămuri sarcini de o durată până la douăzeci de anii... In acelaș tratat, Pare citează (î) cazuri de fecunditate fantastică: femei cari au născut câte 20, 36 și chiar 365 gemeni!... Dar povestea doctorului german Johann Schenk: hermafroditul însurat cu un bărbat dela care a avut mai mulfi copii și care, la rândul lui, a făcut copii femeilor din serviciul său !... Cu a doua jumătate a veacului al XVII-lea intrăm în peri- oada certitudinilor riguros științifice. In 1682, Schreyer (în Ger- mania) aplică pentru întâia oară, într’o afacere juridică, docima- sia pulmonară, prin proba hydrostatică. — Louis, în 1753, (în Franța) prin studiul său asupra diferitelor feluri de moarte, adu- ce o prețioasă contribuție în ce privește semnele încetării din viață și pune în lumină caracterele anatomice ale morții prin spân- zurară, Tot el scoate strigătul de alarmă contra ignoranței ju- decătorilor cari, în materie de stabilire a paternității, declară le- gitimă nașterea după a douăsprezecea și chiar după a treispreze- cea lună dela concepțiune, — Lafosse studiază fenomenele cada- verice, iar Chaussier îmbogățește literatura medicinei prin cerce- tările sale asupra pruncuciderii, a viabilității și asupra autopsiei. — In 1821, Orfila reia, pe calea experimentală, cercetările din se- colul al XV lea ale lui Arnaud de Villeneuve, profesor la Facul- tatea din Montpellier, asupra efectelor otrăvurilor, și croește ast- fel o nouă cale de investigația ni în câmpul toxicologiei, în care, la interval de treizeci și șapte de ani, se va afirma și învățatul rus Pelikan. — Savantul englez Mead emite idei originale asupra pa- togeniei diverselor genuri de asfixie. — Metodei de observație ști- ințifică a contribuțiunilor franceze datorăm îmbogățirea dome- niului practicii medicinei legale cu constatări în ce privește sem- nele morții, procesul descompunerii, caracterele identității, efec- tele rănilor pricinuite de arma albă și de arma de foc, cauzele mor- tii, leziunile intelectului. Ar fi să dau o prea mare extensiune cadrului acestui istorie, întreprinzând înșirarea contribuțiunilor personale ale tuturor pio- nerilor medicinei legale-, mă voiu mărgini numai să le pomenesc numele. Italia — care, prin Fortunatus Fidelis și Paul Zacchias. și-a asigurat dreptul ia titlul de patrie a acestei științe — se mândrește cu cercetările lui Lancisi, Morgagni, Tortosa, Martini, Speranza, 14 CONTHIBUTIUNILE DIVERSELOR ȚĂRI Fresehi, Gandolfi, Raimondi, Corradi. Angiolo Filipi, Baldisiera, Lombroso, Ziino, Tamassia, Barzelotti. Franța se înscrie pe tabloul de onoare cu numele lui Fodere. Louis. Bruchier, Mahon, Devergie, Tardieu, Orfila. Legrand du Saulle, Briand, Vibert, Coutagne, Lutaud, Tourdes, Brouardel, Lacassagne — cari aduc o infuziune de sânge nou acestei științe, aprofundând-o în cele mai tainice colțuri ale ei. Alături de dânșii nu trebue uitați Lecat, Lory, Bertin, Lebas, Astruc, Buvard. Chaus- sier, Bayard, Prunelle, Verdier, Lafosse, Sue, Marc, Capuron, Se- dillot, Adelon, Villcrne, Pinel, Georget, Voisin, Maree, Parent du Châtelet, Devilliers, Payot, Chevalier, Deschamps, Vigne, Le- vasseur, Geoffroy de Saint-Hilaire, Aubanel, Boulanger, Trebu- chet, Collard de Martigny. ]n Austria și în Germania — unde, încă dela sfârșitul se- colului al XVII-lea, se desprinde hotărîtoare acțiunea științifică a lui Bohn, — savantii, cari au contribuit la propășirea medi- cinei legale, formează o întreagă legiune: Amtnann. Bebrens, Valentini, Plenck, Teiehmayer, Hebenstreit, Faselius, Metzger, Henek, Mende, Roose. Masius, Siebold. Casper, Buchner, Li- mann, Hofmann, Platner, Nașe, Hufeland, Van Svieten, Hal- ler, Fnanck, Virehow, Maschka, Vienert- In Anglia știința medicinei legale e ilustrată de Farr, Hunter, Taylor, Christison, Guy, Johnston, Percival. Cooper, Gordon- Smith, Watson, Merriman, Easton, Pereira, Ryan. Traill, For sith, Fonblanque, Male, Beck. Paris. In Spania notăm printre înaintași pe Văile care, în 1796, a dat la lumină un tratat de chirurgie legală. Belgia se prezintă cu Coetsen. Matthissen, ‘Ansian. Olanda eu Boerhave și Molie. Siatele-Unite, deși nu se afirmă decât abea în prima jumă- tate a secolului trecut, ocupă un loc onorabil cu sforțările lui Beck. Webster, Waston, Morton Stille. Ca originalitate, America ridică chestiunea de a se lua hermafrodiților exercițiul drepturi- lor politice. In Rusia, primele manifestațiuni științifice în domeniul me- dicinei legale sunt legate de numele lui Gromew, Bak, Schmit, Poelehan și Pelikan. Țările Scandinavice produc pe: Ussing (Danemarca), Kier- nander, Goudelius. Ikyel de Rip și Wistrand (Suedia și Nor- vegia F La noi, medicina legală, până mai acum patru decenii, a fost ca și inexistentă și în faptul acesta trebue să căutăm expli- cația absenței unei contribuțiuni românești mai vechi la desvoL tarea acestei științe. Oricum, deși venită printre cele din urmă. CONSACRAREA DEFINITIVĂ A PRINCIPIULUI EXPERTIZEI 15 România a făcut, în mai puțin de o jumătate de veac, progrese cari, spre mândria noastră, au uimit țările cu o tradiție multisecu- lară de medicină legală. Și aceste progrese sunt cu atât mai impor- tante, că ele au fost realizate în domeniul aplicațiunii practice. Mulțumită străduințelor acestor înaintași, prestigiul medici- nei legale crește și expertul capătă, în slujba justiției sociale, auto- ritatea unui arbitru. Din ce în ce se vor împuțina cazurile ea ace- lea de pildă, raportat de Gay-Patin, despre o fenice gravidă execu- tată la Paris și care în prealabil fusese declarată neînsărcinată. Acțiunii medicinei legale se datorește legislația cu privire la alie- nația mintală, prin crearea de ospicii și de mediei specialiști pentru examinarea bolii și indicarea gradului de responsabilitate. Principiul expertizei, cu sfială afirmat prin Constituția cri- ininalis Carolinu sau prin decretul din 1670 al lui Xudovie XIV, cucerește tot mai mult teren și, chiar încă din veacul al XVII-lea, in Franța, de pildă, medicii-experți se bucurau de o considerați- une deosebită și aveau întâietatea asupra celorlalți medici. Dar marea eonsacrațiune expertiza o va căpăta abia în secolul al XlX-lea, când necesitatea ei e proclamată în codurile tuturor țări lor civilizate. Pilda a dat-o Germania, unde cu mult înainte se im- punea judecătorului ca, în anumite specii de cazuri judiciare, să recurgă neapărat la luminile medicului legist. In Anglia, care a împrumutat medicina legală din Franța, Italia și Germania, abea sub Regina Victoria coroner-ul e autorizat ca, la eaz de trebuință, să ordone expertize medicale. Medicina legală a lâncezit oarecum până în secolul trecut, pentruca abea în veacul acesta, grație influenței exercitate de ideile născute din prefacerile datorite spiritului marei Revoluții l'Yaneeze. noui noțiuni în ce privește administrarea justiției se introduc în legislațiile diverselor State. Dar ceia£e, pe terenul ști- ințific, a contribuit în largă măsură la înflorirea medicinei legale, au fost înscș progresele făcute de științele ei ajutătoare: nouile descoperiri în fizică și în chimie, determinarea unor detalii im- portante în ce privește legile vitale până atunci insuficient lămu- rite ale fiziologiei, perfecționarea mijloacelor de cercetare. Deacum înainte medicina legală va juca un rol precumpănitor în organi- zarea și funcționarea instituțiunilor publice. 5. Istoricul medicinei legale în România Dacă, precum observ în Prefață, contribuțiunea românească temeinică la progresul medicinei legale nu datează decât de pa- truzeci de ani, nu e însă de nesocotit preocuparea de faptul medi- 16 PRIMELE EXPERTIZE MEDICO-LEGALE tN ROMÂNIA cal de care fac dovadă legiuirile și hrisoavele vechi de sute de ani, precum și începutul de organizare făcut de Krețuleseu Ca Ministru de Interne, sub inspirația nemuritorului Dnvîla. Un studiu al eruditului profesor S. 6. Longinescu, dela Fa- cultatea de drept din București, pune în lumină părțile privitoare la medicina legală din pravilele lui Vasile Lupu și Matei Basarab. Principiul expertizei e consfințit printr’o serie de dispozițiuni re- lative la cazurile de rănire, otrăvire, nebunie, viol, sodomie, sur- zenie și muțenie. In caz de rănire, experții pot fi „vracii fie ori nu doftori", băr- bierii, descântătorii și descântătoarele sau fermecătoarele. Se pre- cizează însă, ca un omagiu adus practicii medicale, că vracii vor fi crezuți și fără de jurământ: „Ori ce va zice vraciul vom creade pentru, rană, măcar de nu s'ar jura". Deasemenea se precizează, că declarațiunea vraciului va cântări întotdeauna mai mult decât aceea a celorlalți practicieni ai medieinei empirice (bărbieri, des- cântători) ori a martorilor: „Când va zice vraciul că cutare armă n'au făcut rană de moarte și mărturiile vor zice că rana’i de moarte, mai creadă-se vraciul decât mărturiile". Sau: „Când va zice vra- ciul că iaste rana de moarte, îl vom creade; mai vârtos când se va afla, că vraciul iasic dascăl, cum le zic acestora doftori, atuncea se va creade și mai bine, decât dacă ar fi altul mai prost (barbiarii sau descântătorii)". Nu se poate o mai formală recunoaștere a autorității demon- strațiunii făcute de omul de știință. Și această încredere e accen- tuată în următorul criteriu de judecată, pentru caz de divergență de păreri între experți: „Când se va prileji să nu fie vracii toți în- tr’un cuvânt, ci unii să zică, că rana iaste de moarte, iar alții să zică, că nu iaste de moarte, atunce vom creade pre cei mai mulți sau pre cei mai buni, sau pre cei mai destoinici, iară nu pre alții". Dovada. în cazurile de otrăvire, se face sau prin supunerea la caznă a bănuitului sau prin examinarea de către vraci a văr- săturilor victimei. Dar, o altă dispoziție din Pravila lui Vasile Lupu mstitue expertiza exclusivă a vraciului: „Cela ce va ascunde boriturile omului celui bolnav (otrăvit) și nu le arată la vraci să le vadă, face prepus cum să-l fi otrăvit". Expertizele, în cazuri de deflorare, se fac numai de moașe sau de femei „învățate bine la acest meșteșug". Dovada sodomiei e administrată de vraci ori moașe. Nebunia, care poate avea caracter cronic ori numai intermi- tent (cela, ce-i când și când nebun, iară nu în toate zilele), ori să fie numai simulată, se dovedește prin interogatoriul făcut de ju- decător, coroborat cu expertiza medicală. Pravila lui Matei Ba- sarab, după cum am mai relevat în capitolul asupra rolului me- dicinei legale, trece administrarea probei în competința exclu- l VECHILE LEGIUIRI ROMA 17 sivă a vraciului: „Pentru ca să-l cunoască judecătorul, că ade- vărat iaste nebun, să întrebe pe vraci, care foarte lesne îl vor cu- noaște de va fi nebun adevărat'¹. In materie de pruncucidere, se deosebesc două cazuri: înă- bușirea întâmplătoare a copilului în așternut** și „înăbușirea in- deadins cu înșelăciune in aceleași împrejurări'*. In cazuri de surzenie și muțenie, constatarea e făcută de ju- decător în persoană. Legiuirile noastre vechi sunt mute în cc privește obligația medicului ori a moașei de a face declarațiile de nașteri; dease- menea ele nu eonțin nici o dispozițiune cu privire la determina- rea vârstei fetusului, la viabilitatea copilului, la determinarea se- xului unui individ; ele nu pomenesc nimic despre hermafroditi (feteiei) și androgini, despre pseudo-hermafrodiți ori despre di- plosomi. Nici o mențiune cu privire la căsătorie, sarcină și avort. Din punctul de vedere al vârstei. Pravila lui Matei Basarab stabilește următoarea clasificare: Cocon iaste omul dacă naște până în patru ani; Copil se chiamă de în patru ani până în patrusprezece; Câtărig iaste de în patrusprezece ani până în douăzeci și doi; Voinic (adică june) iaste de în douăzeci și doi până în pa- truzeci și doi; Bărbat iaste de în patruzeci și doi până în cincizeci și șease; Iară bătrân iaste de în cincizeci și șease până în șease zeci și nouă; Iară mator iasbe de în șeasezeci și nouă până în optzeci. De acei mai mult neputință și durere și boale. Pravila aleasă a lui Eustratie modifică unele denumiri: Prunc iaste dela naștere până la patru ani; Cocon iaste dela patru ani până la patrusprezece; Tânăr iaste dela cincisprezece ani până la douăzeci și doi; Voinic iaste dela douăzeci și trei de ani până la patruzeci și doi; Bărbat iaste dela patruzeci și trei de ani până la cinci zeci și șt-ase; Moșneag iaste dela cincizeci și șapte de ani până la nouă zeci și nouă; Dela șaptezeci de ani înainte până la sfârșitul vieții lut se cheamă bătrân. Din punctul de vedere al responsabilității penale, persoanele se deosebesc în: Cocon până la 7 ani; Tânăr în măsură de vrâstă dela 10 ani și jumătate pana la 14, K'nnS - Dr. M. MimbuU Tratat r. Mina M [novici⁻ : VESTIBULUL CEL MARE Ox 53 9. Institutul Medico-Legal >Profesor Dr. Mina Minovioi' : INTERIORUL CAPELEI 55 lih JNbTITVTUL MLDlCO-L^GAL ,PROFESOR [)«- MINA MlNUVICl¹ : VESTIBULUL INTRĂRII PRINCIPALE 11. IXSTITOTUL NsoiCO'Legal .Pbofesor I>r. Misa MiKOVtCl*; CABINETUL hlBECTORCLUI 12. Institutul Medico* Leg al ,1’roiisor Im. mixa misovici* : SKCKETAtUATUL 13. Institutul Medico-Legal ,Profesor Dr. mina Mismicr: MUZEVL 14 [NSTITOHU. Medico-Lboal „I’hOfemik 1>H. Mina MISOVICT'; LABORATORUL DE ANATOMIE PATOLoOK'Ă br. U. JktuioMci Tratai de Mer. Mlna minovici": BIBLIOTECA 18. InSTlrUTUL MEDlCO-l-EflAt. ..PhOi'BSOR 1)R. Mwa MSNOVICt": SALA DE LUCRĂRI PRACTICE PENTRU STUDENT! 17. Institutul Medico-Leoal .Profesor r>p- Mina MiKovcr : LABORATOKVL DE TOXICOLOGIE 18 Iastitotul Medico-Lecal .Profesor Dr. Mina Mikovici": SALĂ 1>E AUTOPSIE 19. Institutul Mersco-Leoal „Profesor Dr. Misa Minovici*: SALĂ DE AVTOPSIE 20. Institutul Medico-Lboal „Profesor im. Mina Minovici*: AMFITEATRUL CEL MIC 21. Institutul Medico-Legal „Profesor Dr. Mina Mînovicî": AMFITEATRUL CEL MARE 22. Institutul Medico-Legal „Profesor lin. mina Minovici*: sala FRIGORIFERĂ Dr. M MiftooicL Tralai de Medicina Legală. 23. Institutul Medico-leoal .Profesor Dr Mina MiNOViCi": SALA DE RADIOGRAFIE 83 îi. Institutul Meoico-Lrqal .Profesor Db. Mina Minovici" : SALA MAȘ1NILOB 25. Insutctul Medico-Legal .Profesor Dr. Mina Minovio*: ȘCOALA UE POLITIE ȘTIINȚIFICĂ .HERT1LL0N” 26. Institutul Medico-Legal .Profesor Dr. Mina MiNOViCi*: SALA DE FOTOGKAFIAT CADAVEELE 89 27. Institutul Mewco-Legajl „Profesor 1>r. .Mina MinovioP: SALA DE BAIE 28. Institutul Medico-Leg al „Profesor Of. Mina Minovicî⁴*' CABINETUL MEDICULUI LEGIST LA PALATUL DE JUSTIȚIE 2». Institutul Medico-Leoal „Phokesor Dn. Mina Minovici⁴: AUTOMOBIL-URIC 30, iMBTtTOTUL MeDICO-Leoal ᵣPrOFE3OR Dr . Mina MlNOVlCl*: TRĂSURĂ PENTRU TRANSPORTUL CADAVRELOR I’ ARTE A I DEONTOLOGIA MEDICALĂ — Datoriile și drepturile medicului — „Un cito^en, quel qu'il soit, se gron- ăit plus par racromp/issement de ses devoirs que par ta revendication de ses broits^. (Henry Poincară) „Jur pe Apolon medicul, pe Asclepios, pe Hygea și pe Panaceu... că voiu orândui regimul pentru binele bolnavului, după puterile și chibzuință mea, nici odată spre a cășuna cuiva un rău. Nu voiu da ni- mănuia, spre a-i fi pe plac, un leac ucigător sau un sfat care să-i aducă pieirea. Deasemenea nu voiu da unei femei un leac abortiv. Nu voiu practica cystotomia asupra unuia care suferă de ealculi, ei voiu lăsa a- coastă operație pe seama chirurgilor. ..In orice casă în care voiu fi chemat, voiu intra pentru binele bol- navilor, ferindu-mă de a pricinui cu voință cel mai mic neajuns, mă voiu feri de mrejele seductiunii, evitând voluptățile dragostei cu femeile și bărbații, fie ei liberi ori sclavi, „Ceiace în exercițiul ori în afară de exercițiul artei mele, precum și în relațiunile cu oamenii voiu fi văzut sau auzit și nu trebue divulgat, <1 voiu ține secret". Acestea sunt părțile esențiale ale legământului cunoscut sub numele de Jurământul lui Hippocrat, ieșit din templu spre a se transmite, odată cu preceptele medieinei, Asclepiazilor laici. „Față de Dumnezeu și în toată curățenia cugetului meu, mă leg de a nu nimici prin boală, prin practice ucigătoare pe nimeni, fie c’ar fi vorba de un strein ori de unul din țara mea; că nimeni nu mă va îndupleca prin daruri de a săvârși nelegiuirea strigătoare de a da cuiva leacuri de natură a-i primejdui viața, că n’o voiu faco nici chiar din imboldul unui sentiment de prietenie. Mă voiu strădui de a face tot ee-mi va sta în putință spre a scăpa pe bolnav, și tuturor le voiu dărui sănătatea care păstrează viața". In acești termeni era conceput, în versuri grecești datând din SânHi. - Dr. M .Minoc ci. Tratat ile MMUelnă 7 98 PRECEPTELE ARTEI MEDICALE t.A CEI VECHI secolul al 4-!ea sau al 5-lea după Christos, jurământul eu care ab- solventul Școalei de Medicină își inaugura cariera. „Voiu da îngrijirile mele fără plată celui sărac ți nu voia pretinde nici odată o răsplată mai mare decât aceea cuvenită pentru osteneala mea. „Primit în interiorul caselor, ochii mei nu vor vedea ceeace se pe- trece acolo, limba mea nu va da pe față tainele ce-mi vor fi încredințate, iar îndeletnicirea mea mi va servi la coruperea moravurilor ori la fa- vorizarea crimei". Cuvintele sacramentale rostite de noul medic, la susținerea te- zei sale inaugurale la Facultatea din Montpellier, în prezența ju- riului de promoțiune, a rudelor și prietenilor. Acela care va fi învățat numai principiile medicinei, dar care nu va fi primit o instrucție practică, îți va pierde sângele rece în fața unui bolnav, întocmai ea fricosul care-și pierde cunoștința în trio bătălie. De altă parte, acela care in chip pripit se apucă de practica medicinei. înainte de a fi studiat temeinic principiile artei, e nevrednic de sprijinul oame- nilor instruiti și merită să tie pedepsit. Și unul și altul sunt lot atât de nepregătiți și de nedestoinici de a deveni practician!, precum e inca- pabilă o pasăre de a sbura cu o singură aripă". Cnul din marile precepte cuprinse în Ayur-Veda — Cartea despre știința vieții — la luminile căreia erau și sunt încă și astăzi formați medicii hinduși. Iar o altă carte sfântă hindusă, Rig-Veda, stărue asupra devotamentului de care trebue să dea dovadă me- dicul. Voiu releva în sfârșit următoarele precepte din „Statutele Me- dicilor" în evul mediu; Nimeni nu se va duce să viziteze pe un bolnav, dacă n’a fost, anume chemat. Nimeni nu va avea legături eu șarlatanii, cu empiricii. Secretul profesional va fi riguros păstrat, Nimeni nu va destăinui ceeace va fi văzut, auzit sau ghicit la bolnavi. In aceste precepte, în cele trei jurăminte, în învățătura hin- dusă găsim formulate, într’o formă lapidară de o impresionantă tărie, îndatoririle morale, poruncile catechismului medicului, cari din vremurile cele mai îndepărtate au frământat mintea magiștri- lor, atribuindu-le chiar, cum a fost la Asclepiazi, o esență divină. Pitagora preamărește însăși practica medicinei ca o artă dumne- zeiască, iar în panteoanele vechii Grecii, marii medici nu fost tre- cuți în rândul divinităților. Creștinismul, la rândul său, ne oferă mărturii strălucite de recunoștință față de slujitorii suferinței omenești. Biserica catolică a trecut în rândul sfinților șeasezeci și opt de modici, dintre cari cei mai eunoscuți sunt: Sf. Luea, Sf. Chesarie, Sf. Cone, Sf. Pantalion, Sf. Alphan și Sf. Eusebiu (a- juns și Papă). fn Egipt, după cum ne spune Diodor din Sicilia, medicul care NATURĂ DATORIILOR Șl DREPTURILOR MEDICULUI 99 sc abătea dela prescripțiimile Pravilei sfinte a artei, era lovit cu pedeapsa capitală. Putem dar spune eă încă dela începuturile medicinei s’a de- sinat o doctrină a exercițiului acestei arte, în ce privește raportu- rile dintre medic și societate. Doctrina aceasta s’a închegat, ampli- ficându-se, în măsura în care a sporit și prestigiul și autoritatea științei învestite cu puterea neîmpărțită de a lupta contra agenților de distrugere a bunului suprem al omului: sănătatea și viața în- săș. Și pentru ca medicina a realizat progrese enorme, căpătând un caracter de universalitate, prin studiul omului ca individualitate și prin raporturile sale cu mediul social, ea are de rezolvat prob- leme cari privesc înseș funcțiunile vitale ale societății. Căci, după cum observă Morache, prin psichologie, igienă, patologie și în de- osebi prin medicina legală, medicina are de obiect, direct ori in- direct, un mare număr de chestiuni cari, la prima vedere, par a ieși din cadrul concepțiunii strâmte despre arta de a tămădui. Medi- cina nu mai e astăzi acea știință — „mysti<|iie, obscure dans son objet, tenebreuse dans sos moyens, souvent inapte ou nuisible dans ses resultats“ — după cum caracterizează Legrand du Saulle me- dicina de eri „plină de erori, de opinii absurde, în raport de altfel eu starea generală a științelor și cu nivelul intelectual al epocii'¹. Medicina a făcut cuceriri uluitoare, datele pozitive s’au substituit concepțiilor empirice, iar ealea-i cu hotărâre trasă e luminată de observație, de experiență, de cântărirea elementelor demonstrative. Medicamentele sau serurile terapeutice fac minimi, — dar tot o- dată pot deveni foarte periculoase în mâini neexperimentate, după cum și fiecare specie de. intervențiune chirurgicală își are regulile ei bine fixate. Rolul medicului mai e de o însemnătate covârșitoare prin obligația legală de a declara bolile epidemice, prin exercițiul atribuținnilor de expert în afacerile judiciare, prin intervențiunea sa constantă ca organ de executare și de control în legislațiunea privitoare la higiena publică, ia asistența și asigurarea socială. De aci concepția modernă nu numai despre privilegiul dar și despre datoriile medicului, pentrucă în măsura în care se lărgește exercițiu] unei puteri, sporesc și obligațiunile. Diploma și autori- zația de litieră practică nu-i conferă medicului numai drepturi — un adevărat monopol — ci și datorii tot atât de categorice. De aci rostul unui capitol special în studiu] medicinei pentru determinarea și expunerea unor reguli cari cârmuesc exercițiul ar- tei medicale. Iar părții acesteia din învățământul medicinei, care se ocupă îndeosebi de datoriile și drepturile medicului, considerat întru îndeplinirea rolului său social, i s’a dat numele de Deonto- logie sau Dieeologie medicală. Importanța ei e de netăgăduit, pentrucă de gradul în care me- dicul e pătruns de natura datoriilor și drepturilor sale depin 1 și wo NECESITATEA CURSULUI DE DEONTOLOGIE bunul mers al societății și vaza corporațiunii medicale. Căci, pre- cum cu drept cuvânt observă Moracbe, o cunoaștere neîndestulă toare a deontologiei medicale are de urmare, că medicul săvârșește față de bolnavi, față de familiile acestora, față de confrații săi, față de legile și interesele societății, greșeli, mai mari sau mai mici, cari, dacă nu compromit cu totul, știrbesc însă prestigiul eorporațiu- nii medicale. Iar dat fiind natura problemelor, pe cât de variabile pe atât de dificile pe cari le pune exercițiul medicinei, Facultatea nu se poate mărgini numai la pregătirea științifică a medicului, ci, precum o proclamă Brouardel „ea are datoria să inițieze pe viito- rul doctor asupra datoriilor și drepturilor sale". Și prin aceasta înțeleg obligația pentru fiecare dintre profesorii Facultății de a stărui, la cursul respectiv, asupra datoriilor și drepturilor reciproce ale medicului și societății. Această îndatorire pe care o dăm pro- fesorilor e îndeosebi necesară la noi, pentrucă Facultatea noastră nu posedă, ca aiurea, o catedră specială do deontologie medicală, unde se pune pe ea un mare preț, — principiile deontologiei medi- cale (precum a relevat Theophile Roussel, la deschiderea Congre- sului internațional de medicină profesională și de deontologie me- dicală, ținut la Paris în 1900) trebuind să fie bine stabilite, atât pentru asigurarea îndeplinirii riguroase a datoriilor medicului, cât și pentru exercițiul drepturilor acestuia. CAP. 1 EXERCIȚIUL MEDICINEI înainte de a păși )a cercetarea acestor datorii și drepturi, e firesc și logic să ne oprim întâiu la însuș izvorul deontologiei me- dicale: exercițiul profesiunii. 1. Titlurile academice Controlul administrativ al acestui exercițiu a existat la noi încă din secolul al 18-lea. In 1775, Domnitorul Alexandru Moruzzi dă poruncă aspră pentru oprirea empiricilor dela practica medici- nei. In 1795 un decret domnesc hotărăște că „doctorii veniti din nou în „politia" București, să nu poate exercita până ce „archiatro- s-ul“ nu-i va cerceta de au „praxis", de sunt „în adevăr doftori cu vreo mărturie în scris". In 1809, Divanul Munteniei institue o co- misiune, pentru cercetarea titlurilor medicale. „Comitetul Caran- tinelor" și „Comisia Doftoricească" din cele doua Principate Ro- mânești sunt însărcinate eu verificarea diplomelor persoanelor cari voesc să practice medicina. Iar sub imperiul legislației actuale, exercițiul medicinei e în- grădit prin următoarea dispoziție a Legii Sanitare: zlr/. 87. — I’entnica cineva să poată exercita medicina, farmacia și moșitul trebue să. aibă autorizația Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale, publicată în Monitorul OfinaF'. Acest drept se acordă tuturor persoanelor cari posedă titlurile a- endemice eliberate de facultățile și școlile din țară. Titlurile și diplomele obținute la facultățile și școlile din streină tute dau dreptul la exercițiul profesiunii cetățenilor români, precum și celor născuti în țară și cari au făcut studiile lor secundare tot în țară. Posesorii de diplome streine vor trebui însă să treacă mai înainte un examen de liberă practică. Se admite la libera practică numai acele persoane ale căror diplome an fost echivalate conform legii instrucției. Titlul academic — care este acela de doctor în medicină — se obține în urma absolvirii celor șease ani de cursuri eu lucrări de laborator și activitate elinică, Ia una din cele trei Facultăți din Bu- curești, Iași și Cluj. Medicina legală se predă în ultimul an. Cele trei facultăți de medicină, — în deosebire de celelalte fa- cultăți ale universităților, cari pot elibera și numai diplome de li- 102 PREGĂTIREA MEDICALĂ eență, — nu eliberează de cât diplome de doctorat, cu prealabila susținere a tezei inaugurale. înscrierea în Facultate se face pe baza diplomei dc bacalaureat, a ex- tractului de naștere, a actului de vaccinare și a consimțământului pă- rinților, în caz când studentul este minor. Precum am spus, sunt țease ani de studii: primul e consacrat chi- miei, fizicei, biologiei, zoologiei, anatomiei, embriologiei și istologiei, iar ceilalți cinci studiilor medicale propriu zise, teoretice și practice, cu frecventarea obligatorie a spitalelor. In afară de coloquiuri. probe scrise și probe orale, în cursul anului, sunt trei feluri de examene: examenele de fine de an la fiece materie, examenele de doctorat (în număr de 4) și teza. Din cauza lipsurilor materiale de cari suferă învățământul practic, prin regulamentul din 1927, numărul nouilor înscriși în anul 1, c limitat la 100. Cu privire la pregătirea viiturilor medici țin să insist asupra necesității unei revizuiri periodice a programului de studii, pentru adaptarea Ini la condițiunile științifice și sociale ale epocii, — re- vizuire cu atât mai îndreptățită eu cât e fapt de netăgăduit, că știința medicală e în continuu proces de evoluție. Pregătirea viitorului medic — după cum o proclama, acum vreo douăzeci de ani, (luist'liau, ministrul instrucțiunii publice din Franța depe vremuri, — trebue să fie și mai experimentală și mai practică. E nevoie ca studentul, la examenul de fine de an, să facă dovada că posedă nu numai cunoștințele căpătate din citirea cursu- rilor sau tratatelor, ci și cunoștințe temeinici¹ obținute prin parti- ciparea la lucrările practice și frecventarea regulată și activă a clinicilor. — îmi însușesc părerea exprimată atunci de Guist’hau ca examenele să aibă loc în astfel de condițiuni de severitate, ca ele să servească drept mijloc de eliminare automată a tuturor ace- lora cari, dela început, nu s’ar arăta apti spre a putea mai târziu exercita profesia medicală cu competința științifică trebuitoare și cu conștiința grelei răspunderi legată de acest exercițiu. O atențiune deosebită trebue dată lucrărilor practice de cli- nică, despre cari Roques, profesor de clinică medicală la Lyon, s’a exprimat astfel, în lecțiunea sa inaugurală: „Lucrările practice de clinică sunt indispensabile cunoașterii sim- ptom el or. Trebue să vă deprindeți (lela început cu aceste cercetări. Acei, cari au fost crescuți în alte idei medicale, își închipue că, recurgând la. laborator, încetezi de a mai face clinică și că faci numai știință, și ști auzit despre conceptinnea ridiculă a împărțirii medicilor în două categorii: clinicieui și savanți. Orice, medic trebue să fie un savant cel puțin în în- țelesul că trebue să știe a aplica la arta sa toate descoperirile științifice. Mijloace noui, foarte ingenioase s’au născut în anii din urmă: ar fi un respect pueril al tradiției vechi de n nu utiliza aceste mijloace, pentru simplul cuvânt că părinții noștri nu le cunoșteau și nu se serveau de ele“. MEDICII MILITARI 103 Disecțiunile și autopsiile medico-legale prezintă o deosebită în- semnătate in pregătirea viitorului medie, pentrucă fără ele e exclus ca acesta să poseadă toate elementele necesare cunoașterii corpu- lui omenesc de a cărui buna funcționare va avea să îngrijească. Voiu releva că, într’un proces celebru, acela al Profesorului Dr. Henkel. directorul Institutului Ginecologie din Jena, sentința de condamnare pentru provocare sistematică de avort (Curtea Disci- plinară din Weimar, 1 Noembrie 1917), între altele, i-a reproșat ginecologului „de a nu fi dat nici o atenție disecțiunilor și autop- siilor — și prin aceasta a păcătuit față de deontologia medicală. Orice clinician învață prin disecții și autopsii; era o imperioasă datorie pentru Prof. Dr. Henkel să se intereseze de aceste operații practicate în clinica sa“. Tot în Facultate se formează și viitorii medici militari, elevi ai Institutului sanitar militar „Medie General de Divizie Carol Da- vila“. Elevii acestui Institut se recrutează pe cale de concurs pen- tru orice an, dintre studenții români neeăsătoriți ai Facultăților de medicină. Vârsta maximii de admitere în anul I e de 21 ani, iar pentru fiecare an de studiu următor, respectiv câte un an mai mult. Sunt două, secțiuni: secția elevilor (studenții din anul I și II) și secția ofițerilor-elevi (stu- denții din ceilalți anib Numărul elevilor de admis în Institut se fi- xează în fiecare an prin budget, — După admitere, elevii depun jură- mântul prescris de legea recrutării. Absolvenții a doi ani de studii sunt avansați la gradul de medic-sublocotenent iar gradul de locotenent se conferă după absolvirea celor cinci ani de studii. Pentru obținerea gra- dului de medic-căpitan, se cere titlul de doctor în medicină, cu dreptul de liberă practică, precum și absolvirea cursurilor șeoalei speciale de a- plicație sanitară. — Ofițerii elevi sunt obligați a servi 9 ani dela. obținerea titlului academic. — Pentru rea purtare, dezertare ori lipsă de sârguință la studii, elevii, ea pedeapsă, sunt trimiși cercului de re- erutare spre a fi încorporați pentru serviciul sub ame timp de un an Ofițerii-elevi, pentru rea purtare ori lipsă de sârguință, sunt eliminați din Institut și trimiși la un corp de tiupă spre a-și îndeplini anga- jamentul care, în acest caz, curge dela data eliminării, iar nu dela obți- nerea titlului academic. La expirarea angajamentului, sunt trecuți în cadrele ofițerilor sanitari de rezervă, cu gradul ce l-au avut în momentul eliminării. — In tot timpul studiilor, afară de caz de forță majoră, nu se tolerează nici un an de repetentă. — Absolvenții sunt obligați de a obține titlul academic până la I Iulie al anului următor aceluia în cârc, au devenit absolvenți. — Elevii și ofițerii-elevi ai Institutului sanitar militar nu pot contracta căsătorie. Medicii, cari au obținut titlul academic, au latitudinea de a se specializa, într’o anumită ramură a medicinii, — specializare recu- noscută de Facultate, după absolvirea cu succes a unui an de fre- euentare regulată a clinicii respective. SPECIALIZĂRILE MEDICALE 101 In ce privește pe medicii balneologi. fără asistența cărora nu poate funcționa nici o stațiune balneară ți fără prescripția cărora nu se poate face nici o cură (art. 74 L. S.), ei trebue să poseadă autorizația de liberă practică a specialității balneare în stațiuni. Această autorizație se a- cordă numai doctorilor în medicină cari posedă și un titlu universitar de specialitate sau de absolvire a cursurilor organizate de către Insti- tutul de Balneologie, cu pregătirea unei lucrări de specialitate balneo- logică. Pe baza raportului corn îsi unii de examen, Consiliul Facultății de Medicină decerne titlu] de medic Ixdneolog. Sunt dispensați de aceste titluri și formalități: profesorii Facultății de Medicină cari au o specialitate înrudită cu balneologia, precum și me- dic ii-șefi de serviciu dela Eforia Spitalelor Civile, Epitropia Sf, Spiridou și Așezămintele Brâncovenești. Medicii balncologi au dreptul să practice medicina balneară in orice stațiune, fixându-se în localitate cel puțin două luni în timpul sezonului. -Medicii cari vor eonduee institutele de fizioterapie, vor prezenta acte de specializare. Medicii balneologi, numiți sau confirmați de minister, se mențin în serviciu până la vârsta de AS ani. Infracțiunile la deontologia medico-balneară, determinate prin re- gulamentul de aplicare a legii, sunt judecate: în primul rând de consiliul medical al stațiunii sau Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, numai pentru avertismente, în al doilea rând, de comisia de disciplină a Mi- nisterului, pentru suspendarea, pe timp limitat, a dreptului de libera practică balneară. (Art. 75 L. S.). 2. Libera practică a medieinei Ea nu se acordă medicilor supuși streini, chiar dacă au obți- nut diploma în țară. Medicii cetățeni români, cu diplomă obținută în străinătate, trebue, după cum am văzut, ca mai întâiu să ceară echivalarea diplomei la Facultatea de Medicină din București, în schimbul unei taxe. Apoi, prin cererea adresată Ministerului Sănătății Pu bliee. solicită admiterea la examenul de liberă practică, trecut în fața unui juriu compus din 5 membri: doi delegați de Consiliul Sanitar Superior și trei de Facilitate. Examenul comportă: trei probe scrise (un subiect de medi- cină internă, un subiect de chirurgie și un raport medico-legal), o probă clinică asupra unui bolnav și, însfârșit, interogarea orală asupra întregii materii medicale. Atât probele scrise cât și cele orale sunt declarate nule de drept, dacă nu sunt ținute în prezența efectivă a cel puțin trei membri din comisiune. Pentru examenul de liberă practică se plătește deasemenea o taxă. Odată obținut dreptul de liberă practică, medicul trebue, în • prealabil, să-și prezinte titlurile ce posedă consiliului de higiena publică al circumscripției în care și-a ales domiciliul. Consiliul a- suspendarea șt exercițiul ilegal al medicinei 105 cesta comunică tuturor farmaciștilor «lin circumscripție numele medicilor și dentiștilor cari se bucură de dreptul de a exercita arta lor. Acei cari vor fi suferit o condamnare penală pierd dreptul de liberă practică pe un timp limitat sau definitiv, după aprecierea Consiliului Superior Sanitar. (Art. 92, aliniatul ultim L. S.). Suspendarea temporară sau incapacitatea absolută e o conse- cință a oricărei condamnări infamante rostite în deosebi — ca in mai intimă legătură cu exercițiul medicinei — pentru certificate false sau de complezență, castrare, avort, atentat la pudoarea unui copil, viol, răpire, substitutiune, supresiune sau supozițiune de copii. 3. Exercițiul ilegal al medicinei a) Oricine exercită medicina, dentistica, farmacia și moșitul in contra dispoziția nil or legii sanitare, e pedepsit cu o amendă de 200—2000 lei. Pentru insolvabili justiția transformă amenda în în- chisoare. Recidiva e pedepsită cu închisoarea corecțională dela o lună până la un an. (Art. 92 al. 1, L. S.). In Franța e urmărit pentru exercițiul ilegal al medicinei „me- dicul strein care, fără a poseda o diplomă franceză, practică me- dicina în mod regulat'*. (Trib. Senei, 1907). Tribunalele franceze, prin aplicarea art. 20 din legea specială din 1892, condamnă pentru exercițiul ilegal al medicinei pe prac- ticianul eare, deși posedând titlul academic și autorizația de liberă practică, nu indică expres pe tăblița dela cabinetul său de consul- tații sau pe cărțile sale de vizită, că diploma e obținută dela o Fa cultate din streinătate. b) Exercițiul ilegal al medicinei e un delict continuu, eare poate fi urmărit ori de câte ori e constatat: „Este prohibit oricui de a exercita profesiunea de medic, fără să po- sedă un titlu de doctor în medicină. Orice infracțiune la legea sanitară poate fi constatată de ofițerii poliției judecătorești. (Cas. S. II, Itecembrie 1890). c) Cu acest prilej, instanța supremă a stabilit și jurisprudența. că tot de exercițiu ilegal al medicinei se face vinovat și acela care, deși reputat om al artei, e găsit că nu posedă diploma unei Facul- tăți. Sunt empirici și șarlatani cari, prin diverse pretexte și ma- nopere isbutese să inducă în eroare autoritățile de control, până în momentul când se face dovada imposturei lor. Un atare practician de contrabandă, strâns cu ușa, a invocat pierderea diplomei. A fost condamnat pentru practica ilegală a medicinei, iar Curtea de Ca- sație a confirmat felul de a vedea al instanțelor de fond, cari nu i-au 106 CARACTERIZAREA DELICTULUI DE EXERCIȚIU ILEGAL admis delicventului administrarea probei cu martori. In adevăr, somat să prezinte un duplicat depe diploma ce pretindea a o fi ob- ținut dela o Facultate, din străinătate, pretinsul medica încercat să ocolească dificultatea, propunând să probeze cu martori c’a fost în posesiunea unei atari diplome: Pierderea unui titlu academie, după care se poate procura un duplicat, nu se poate proba cu martori. (Cas., S. II, Dec. 1890). dj Se fac vinovați de acest delict uu numai medicii fără drep- tul de liberă practică, medicii loviți de o incapacitate (suspendare din, exercițiu) temporară sau definitivă, empiricii de toate catego- riile, dar și subchirurgii cari, în disprețul regulamentului mieii chirurgii, fac, clandestin, act de medic: „Exercitarea medicinei, permisă medicilor, este oprită subehirurgilor cari, după regulamentul micii chirurgii, nu pot face altceva, decât să vină în ajutorul bolnavilor, când vor fi chemați de aceștia și atunci numai pentru executarea manipulațiunilor de mică chirurgie și masagii. „Astfel, se fac pasibili de pedeapsa prevăzută pentru acela ce exer- cită medicina ilegal, subchirurgii cu oficine, când tratează bolnavii din propria lor inițiativă, cu cură de apă rece, cu diferite unsori și ba- lustre, etc., tratamente cari fac parte din medicină și cari nu intră în atribuțiuuile de subehirurg (Cas. S. II, Dec. 1898). e) Xu cade însă sub sancțiunea edictata de lege pentru exerci- țiul ilegal al medicinei, subckirurgul care, sub controlul medicului serviciului respectiv, face injecțiuni: Facerea unor injecțiuni sub cutanee cu arsenic de către uu sub- ehirurg, pe baza recomandațiunii unui medic, nu poate constitui un act de exercițiu ilicit al medicinei, deoarece subchirurgii putând face mici operațiuni, după cum se arată in art. 20 din Regulamentul pentru exer- cițiul micii chirurgii, între care și vaecinațiunea, pot face și injecțiuni cu arsenic după prescripția medicului, operațiune care este cu mult mai simplă ca vaccina țiu nea. (Cas., S. II, Dec. 1914). f) Dar — se întreabă, și cu drept cuvânt, marele penalist Ta- novieeanu — cum trebue interpretată această prohibi țiune absolută a legii sanitare, în cazuri excepționale când, nefiind un medic la îndemână, se produce o intervenție a unei persoane necalificate de a practica medicina? Și tot acest luminat comentator al dreptului penal se pronunță pentru soluțiunea adoptată de jurisprudența franceză, care admite buna credință și scuza necesității inexora- bile, deci scutirea de pedeapsă. Tot așa, Majno consideră că „nu poate fi vinovată de exercițiul ilegal al medicinei o femee care a- sistă pe alta, în caz urgent de facere". Am subscrie și noi la acea- stă teză; numai teamă ne e, ca cei eventual urmăriți pentru prac- tica ilegală a medicinei, să nu-și creeze în prealabil un alibi întru EMPIRICII. — STUDENȚII ÎN MEDICINĂ 107 invocarea acelei necesități inexorabile. De aceea tribunalele ar trebui să fie foarte circumspecte în examinarea temeiului și since- rității probei testimoniale a cărei administrare ar propune-o de- licventul. Pentrucă, din nenorocire, sunt prea numeroase speciile de e- xercițiu ilegal al medicinei, prin abuzul de credulitatea publicului despre care Renan a spus eă ,,rien ne don ne une idee de Fin fini, eomme la betise humaine". Ca exemplu de adevărată frenezie cu care prostia omenească e dornică de a se lăsa exploatată, voiu cita cazul unei moașe din Le Mans (Franța) care a exerocat zeci de bol- navi, cari au crezut în minunile tratamentului ei pentru orice fel de suferință trupească: simpla atingere cu mâinile ei a bolnavului, în care timp își împlânta privirea în privirea lui. Empiricii și șarlatanii — acești adevarați apași ai medicinei — sunt cu o rară vigoare stigmatizați, într’o scrisoare a unui medic francez din secolul XVII, care denunță pericolul social al acestor „aegripetes gravisima infamia opus quaerewtes, din zori țmnă în noapte aținând calea oamenilor, ea niște cerșetori ticăloși, cari prin fel și fel de manojx're josnice uzurpează și reputația și profesiunea de medic". Și continuă astfel caracterizarea acestor escroci — ca- racterizare justă și astăzi, după trecere de trei sute de ani: Acești șarlatani promit cu nerușinare să dizolve piatra din rinichi și din beșică, să lecuiască guta, ftizia înveterată, hydropisia confirmată, caivinoinnl format, nebunia obișnuită sau naturală. iar femeilor le fă- găduesc de a le face pielea feței, mâncată de pistulele vărsatului, tot așa de frumoasă ca mai înainte. Ei se laudă chiar de a se pricepe să facă alb pe un negru. Și acești indivizi ignoranți storc dela bolnavi sume enorme, pe care nu le nstitue, fie că bolnavii mor chiar a doua zi, fie că, din întâmplare supraviețuesc, dar într'o stare mult mai rea ea mai înainte. „Ceiace miră însă e că nu numai simpla burghezie, ei încă persoane din lumea înaltă, persoane cari au pretenția de a fi intelectuali, se lasă păcălite cir niște nerozi de către acești impostori, pirați ai bolnavilor". Numai o aplicare neîndurată a sancțiunii legale va aduce la stârpirca flagelului social pe care-] eonstitue exploatatorii acestei prostii omenești. Altfel, cum observă Lacassagne, vom ajungi* în halul unor țări unde, la adăpostul principiului de libertate nestân- jenită, se lăfăește traficul cu diplomele și imoralitatea profesio- nală. Insăș Curtea do Casație franceză, deși admite scuza urgen- ței, despre care pomenește Tanoviceanu, nu absolvă pe acești „me- dici" de ocazie sau de contrabandă, în caz când intervenția lor pro- voacă un accident, și-i declară responsabili de rigorile Codului Pe- nal pentru omucidere sau rănire din imprudență. g) De exercițiu ilegal al medicinei se mai fac vinovati și stu- denții în medicină, interni ori nu, chiar și acei cari au absolvit tofi anii de cursuri, dar nu au titlu academie și dreptul de liberă prac- 108 HIPN'OTISATOfUI, FARMACIȘTII, MOAȘELE, ETC. tică, dacă fac act de medic, adică, pe seama lor dau îngrijiri și pre- scriu tratamente. Singura excepție rid misă e aceea în caz de epi- demn, când absolvenții Facultății pot fi autorizati a exercita me- dicina, însă pe timpul limitat al molimei. In Franța a fost urmărit pentru exercițiul ilegal al medicinei un student, care deși fusese anume lăsat de medicul curant sa l înlocuiască, n’avea însă numărul de inscripțiuni necesare spre a avea dreptul de a tine loc unui practician. Parchetul din Douai nu-i reproșa studentului de a nu se fi achitat cu destoinicie de însărcinarea sa, ci faptul de a o fi acceptat, atunci când știa că legea îl oprește de a face act de medic. k) Tot de exercițiu ilegal al medicinei se fac vinovati așa zișii orthopediști, electriciani (tratamentul prin electricitate), hipno- tizatori, etc., cari nu posedă diplomă de medic și dreptul de liberă practica. i) Exercită ilegal medicina și: farmaciștii cari dau leacuri fără prescripția medicală; moașele, masseurii, cari fac incursiune în do- meniul medicinei caracterizate. j) Infracțiunea de exercițiu ilegal al medicinei o comite și acela care, prin uzurparea titlului de doctor, publică — sub nu- mele adevărat sau sub un nume de împrumut — așa zise „sfaturi medicale¹', Deliet caracterizat cu atât mai grav, că, după cum sună moțiunea votată în Congresul presei medicale franceze ținut în 1900, acela eare-1 săvârșește se adresează la un număr extrem de mare de persoane — cititorii ziarelor și revistelor, broșurilor și fo- ilor voi ante-reclamă printre cari se recrutează victimele. k) Culpabil de exercițiul ilegal al medicinei e și fabricantul care pune în comerț produse prezintându-le ca „având o eficacitate terapeutică, fără să mai fie nevoie de prescrierea și administrarea lor de către un medic". Un atare fabricant a fost condamnat la 3 luni închisoare și amendă. I) Tribunalele franceze (Curtea de Apel din Paris — în 1899, Curtea de Apel din Dijon — în 190fi, Tribunalul Senei — în 1895) au statuat că delictul de exercițiu ilegal al medicinei e consumat, nu numai când contravenientul e prins asupra faptului — consul- tatii medicale și administrarea tratamentului — dar și atunci când își însușește numai titlul de doctor: reclame, cărți de vizită, tă- bliță la casă, etc. Empirismul e vechiu cât iumea. Una din formele lui e cea rele- vată de Herodot și Strabon cari povestesc că, în țările orientale, bolnavul era întins pe pragul ușii, pentrucă trecătorii să indice UZURPAREA TITLULUI DE MEDIC ȘI EMPIRICI! 109 leacul pe care l-ar fi întrebuințat ei sau ar fi auzit dela alții eă e bun pentru aeeea boală. Plaga empirismului e, la noi, o preocupare veche a autorității sanitare. In pomenitul edict din 1775 al Domnitorului Alexandru Moruzzi, într’o epocă deci când medicii calificați erau foarte rari, se prescrie o adevărată goană împotriva șarlatanilor cari, clan- destin sau pe față, fac pe tămăduitorii. Trebue dusă cu toată hotărârea lupta pentru stârpirea acestui rău, deoarece, precum notează și Profesorul Balthazard, empiris- mul e un adevărat pericol social, din următoarele considerațiuni: Mijloacele terapeutice, întrebuințate de empirici nu sunt atât de inofensive cum pretind ei. Pasele magnetice, de exemplu, fac part» din ansamblul mijloacelor utilizate în psychoterapie ți cari au ca urmare o acțiune asupra voinții bolnavului, — acțiune care poate să aibă efecte bune asupra deseehilibruhn nervos și mental al persoanei tratate, dar care poate din contră să și exagereze acest dezechilibru. Nn mai vorbim de uzul pe care empiricii lipsiți de scrupule îl fac nneori de această influ- ență dobândită asupra spiritului bolnavului. Multi predispuși au fost aduși la nebunie, prin practicele magnetismului, spiritismului, ete. Masajul, practicat în chip intempestiv, poate accelera mersul unei tumori maligne, ori răspândi în organism baccilii unei leziuni tuberculoase, fn tratamentul paraliziilor, dacă nu e limitat la grupele musculare a- tinse. masajul poate avea ea urmare contractura antagonistelor eu di- formațiuni iremediabile. Chiar în cazul când nu dă decât simple sfaturi relativ la niște prac- tice vădit amodine, empiricul vatămă bolnavului, prin aceea că-l face să neglijeze consultarea unui medic, până în clipa când intervențiunea omului de știință e zădărnicită prin progresele făcute de boală. Acesta ar fi, de exemplu, cazul masorului care ia asupra sa de a reduce o tu- moare a sânului, ori al șarlatanului care tratează cu tisa ne anodine niște leziuni sifilitice. (V. Balthazard: „L’exercice illegal de la mede- cine" — „Revue Medicale Franțaise, fevrier 1927), Nu ne putem plânge de tribunalele noastre, pentrneă, ori de câte ori au fost sesizate, au aplicat sancțiunea prescrisă de lege în contra empiricilor: Considerând că inculpatul X. fără nici un drept exercitează in târgul.........profesiunea de medic. primind atât la domiciliul său, cât și ducâudu-se pe la casele diferiților bolnavi, cărora pe lângă cân- tare, le-a procurat ți medicamente și dela cari lua plată, și în loc de a-i însănătoși, multora le făcea, și mai rău. Asemenea se mai constată, eă la casa inculpatului s’au găsit și diferite sticle și pachete cu medicamente, cari s’au confiscat și pe cari dânsul și le procura dela farmacia din... și cu toate măsurile luate de autorități, s’a dovedit că numitul în re- petate rânduri, a fost surprins exercitând în mod clandestin profesiunea de medic. rrconiruidâm/K-se tuturor că are cunoștințe în ale medieinei, de oarece In timpurile din urmă a fost gardian la spitalul din .... ; că a.șa dar fiind, numitul inculpat, prin comiterea acestui fapt s’a făcut pasibil de pedeapsa prescrisă la art. 113 din legea sanitară, combinat și cu art. 40 110 ELEMENTELE DELICTULUI DE EXERCIȚIU ILEGAL Cod. penal (recidiva — X. A.) de oarece numitul a comis faptul în re pețite rânduri: Condamnă pe X., pentru faptul de contravenție la legea sanitară, la șease htni închisoare corecfionolă și să plătească Statului nn leu douăzeci de bani cheltueli penale. (Trib. Dorohoi, 1908). Tribunalele noastre, făcând o largă aplicnțiune a prescrip- țiunii din legea sanitară, în litera și spiritul ei, consideră ca exer- cițiu ilegal al medicinei și aplicarea ventuzelor; Având în vedere că femeoa X. a aplicat copilei .... patru pahare eu sânge și patru fără sânge (netăiate); Având în vedere că numita prin aceasta exercită medicina; Că neavând dreptul de liberă practică, numita a contrnvenit dispo- zițiunilor art. 85 și s’a făcut pasibilă de penalitatea prevăzută de art. 88 din Legea Sanitară, condamnă... (Trib. Brăila, S. II, 1915). Cari ar fi normele, în caracterizarea exercițiului ilegal al medicinei? Intâiu, art. 92 din Legea Sanitară reprodus mai sus cu juris- prudența aplicată la el; apoi, principiile admise de doctrina româ- nească și streină. 1) E vinovat de exercițiul ilegal direct al medicinei oricine, după cum foarte bine definește, art. 1G din legea sanitară fran- ceză din 1892 „jrreiid part, habituellement ou par ane direcliov suivie, au traitement des maludies ou des affections chirurgicales". Această definiție a fost dată tocmai spre a se pune la adăpostul ur- măririi persoana necalificată care, numai din spirit de umanitate și în caz de urgență extremă, dă, după priceperea ei, bolnavului în- grijirile reclamate de împrejurări, — excepțiune invocată de Ta- noviceanu, Majno și alții și rezolvată de Casația franceză. O decizie a Curții de Apel din Paris definește astfel trata men- tal ca element esențial al delictului de exercițiu ilegal al medicinei: „Orice act sau sfat tinzând la vindecarea sau atenuarea unei stări de indispoziție sau de boală". a) După citatul articol din legea franceză, elementul consti- tutiv al delictului de exercițiu ilegal al medicinei îl formează ori practica obicinuită a tratamentului bolilor sau afecțiunilor chirur- gicale, ori administrarea repetată a unui atare tratament. Prin practica obicinuită se înțelege aplicarea aceleiaș pseudo- tnetode de tratament la cel puțin trei persoane. Prin administrarea repetată se înțelege un minimum de trei „consultații" date uneia și aeeleiaș persoane. Tribunalul Senei a condamnat la două luni închisoare pentru exer- cițiul ilegal al medicinei pe o femee care, uzurpând și titlul de doctor % DEFINIȚIA CUVÂNTULUI „BOALĂ¹' lli (îți zicea: Doctor Verueuil), tratase câte va sute de cazuri (numai în dosar s’au găsit consemnate 200 cazuri 5 masor sau magnetisor, asistând pe empiric; sau medicul care, cum a fost cazul în Franța, a fost condamnat, „pentru a fi redactat și semnat or- donanțe pe bara diagnosticului pus de o somnambulă extra-lucidă". Trib, din Toulousecondamnă pe un medic, pentru faptul dea fi primit, in schimbul unei participări la beneficiu, de a asista pe un simplu masseur care făcea pe chirurgul în reducerea luxațiilor și a fracturilor. 4. Șarlatanismul Această industrie medicală pe ea re Max Sinion o înfierează eu sângeroasa definiție că ea cere lumii punga sau viața, iar lumea îi dă bucuros și una și alta, „Muntur et ridet“ nu e numai fapta ace- lora cari, fără titlu și fără drept, practică medicina, ei, după cum. încă dela începuturile artei medicale, o stigmatiza Hippocrat, e fapta tuturor acelora „cari exercită medicina în disprețul reguli- lor profesiunii". «) Șarlatan du e numai halucinatul ca doctorul Richard Napier care, în bună credință, era convins că cele mai bune dintre pmseripțiunile medicale îi sunt inspirate de îngerul Rafail; șarlatan e și medicul care, abuzând de imbecilitatea, de starea sufletească a bolnavului — în deosebi de aceea a celui atins de o afecțiune cronică și de multe ori incurabilă — îi stoarce o sumă de bani cu promisiunea doloasă de a-i reda sănătatea com- promisă. Șarlatan, de pildă, e medicul (cazul a făcut în 1927 obiectul unei cercetări a parchetului de Ilfov) care, s’a angajat față de un neno- roeit ca, în schimbul suinei de 25,0(10 lei (din care a avut grija să ia o arvună, de 6.000 lei) să-l vindece la termen fix de epilepsia incurabilă, cu ajutorul unui „specific" al cărui secret numai el îl poseda... Iar când epilepticul, față de ineficacitatea tratamentului, i-a reproșat înșelăciunea, medicul — această rușine a corporației — a încercat să-l convingă că tra- tamentul a fost insuficient și să-i dea și restul de 19.01)0 lei, ca să-i de- săvârșoaseă imaginara cură. b) Șarlatan a fost D-rul L. Gr. din București, azi decedat, care in 1910 a fost arestat pentru escrocheria cu un pretins tratament cu spe- cificul nntisifilitic „606“ Ehrlich, extorcând importante sume de bani dela victimele cari căzuseră în cursa unei deșănțate reclame medicale, fă- cute prin trei din crtje mai răspândite ziare din Capitală. In realitate, însă, după cum s'u făcut dovada în cursul instrucției. Dr. L. Gr. nu ad- ministra bolnavilor decât mici doze de xeroform dizolvat în apă caklă. Și era firesc ca reclama aceasta să nu dea greș. întrucât articole anterioare, semnate de medici cu o reputație de știința și probitate profesională mai presus de orice bănuială, vorbiseră în termeni ditirambici de efectele mi- raculoase ale preparatului arscnical „Ehrlich-Hata 606“, obținute de sifi- ligrafi cunoscuti, în mai multe clinici din Germania. Mai mult, se susținea, în aceste aprecieri scrise, că vindecări medicale de forme acute ale sifili- sului fuseseră realizate în urma unei singure injecțiuni, atunci când tra- tamontul mercurial reclamă un timp îndelungat. Chiar mai mulți confrați se adresează șarlatanului, solicităndu-i să le cedeze câte o fiolă din pre- țiosul preparat — care ta acea epocă nu se f/ăsea în comerț, de oarece era încă în jaza experimentărdor — spre a-l încerca asupra clientilor lor. După cum era și natural, șarlatnnul — care nu era lipsit de inteligență și era conștient de pericolul unei eventuale verificări clinice — s’a ferit să 116 cazuri de șarlatanism satisfacă aceste cereri, eschivându-se sub diferite pretexte dela angaja- mentele luate. Demascarea n'a întârziat. Direcțiunea generală a serviciului sa- nitar — căreia, după cum relevă ordonanța definitivă de urmărire din 20 Aprilie 1911, D-rul L. Gr. îi era cunoscut mai mult printr’o reclamă puțin demnă de un om de știință, făcută prin toate vespasianele din Bu- curești, decât prin cunoștințele și practica sa medicală¹¹ — cere telegrafic informațiuni dela Frankfurt-pe-Main și primește dela însuși Profesorul Ehrlich răspunsul categoric că încredințai D-ruliă L. Gr. nici o fiolă din preparatul săn', Parchetul e sezizat și, la descinderea făcută la așa zisa policlinică a excrocului, se descoperă corpul delictului: 1. două fiole de celuloid deschise purtând indicația „606“ I. I). O. 5“ mânjite cu un praf gălbui; 2. un mojar de porțelan, mânjit pe fund eu un praf galben; 3. o baie de ochi, deaseinenea mânjite eu un praf galben, aderent de pe- reții micului vas; 4. o siringă „Kieord¹¹ purtând pe vârf aderențe de praf galben. Analiza chimică a stabilit în mod neîndoios că depozitul de praf galben depe toate aceste obiecte era xeroform. •— Dr. L. Gr., în cursul unei călătorii în streinătate, se oprise anume la Frankfurt și, corupând fie pe un servitor al laboratorului Ehrlich, fie pe un om de serviciu al clinicei Herxheimer, isbutise să-și procure două fiole goale, menite, în spiritul lui, să atasteze autenticitatea solnțiunii de xeroform botezată „606“. înșelăciunea fiind astfel dovedită, Dr. L. Gr. a fost dat în judecată pe baza art. 334. C. P. care pedepsește cu închisoare dela 6 luni la 2 ani și cu amenda dela 26 până la 1.000 lei (amendă azi înzecită, conform legii din 25 Martie 1923 — N. A.) pe „cel ce va întrebuința sau nume, sau calități mincinoase, sau uneltiri viclene, ca să înduplece pe oameni a crede vre-o întreprindere mincinoasă, rre-o putere sau ere-u» credit in- chipuit, ori să facă a se na^te speranța sau temerea ere-unei izbutiri, vre unei nenorociri sau a vre unei întâmplări (himerice, și prin aceasta la amăgi pe cineva să-i dea bani, mobili sau obligațiuni, dispozițiuni, bi- leturi, promisiuni, chitanțe sau înscrisuri liberatoare, și. prin vre-unul din acele mijloace va lua sau va cerca să ia, cu viclenie, toată, sau parte din averea altuia¹¹. Și acest articol se aplică șarlatanilor in general, implicit deci me- dicului care pângărește cinstea corporației prin manopere frauduloase, de oarece o faptă ca aceea a D-rului L. Gr. întrunește cele trei elemente ale delictului: 1. a făcut să nască o amăgire în spiritul celui înșelat, făcând pe victimă să creadă dintr’un lucru ireal sau irealizabil; 2. a uzat de manopere frauduloase, prezint ând o soluție de xeroform drept specificul „Ehrlich-Hata 606“; 3. a pricinuit victimelor excrocheriei sale un preju- diciu de netăgăduit prin aceea că le-a stors bani grei pentru un tratament imaginar, cu o soluțiune anodină. c) Un alt caz de șarlatanism medical, de dată mai recentă e acela al medicului T. S„ din București, condamnat la 6 luni închisoare (art. 332 și 333 C. P.) și la plata sumei de 10.000 lei ca despăgubiri civile către reclamantă. Sentința Trib. Ilfov, S. I. e. c., din 23 Mai 1927, impută, șar- latanului că, ..în urma unui anunț prin ziare, publicat de către inculpat, prin care făcea cunoscut publicului că vindecă orice boală fără medrica- mente și fără operații, reclamanta M. P., care avea un fiu bolnav de tuber- culoză, s’a adresat inculpatului. Acesta după ce i-a luat suma de 4.500 lei, a prescris bolnavului un tratament fantezist, care, dacă n'a grăbit moartea fiului reclamantei, în schimb nu putea să-i aducă nici o ameliorare”. CONSULTAȚ1UNEA MEDICALĂ PRIN CORESPONDENȚĂ 117 Ca circumstanță atenuantă Dr. L. Gr., pomenit mai sus, a in- vocat impunitatea de care se bucuraseră până atunci „mulți alti șarlatani, cari prin publicitate pretind că posedă mijloace infaili- bile pentru vindecarea tuturor bolilor incurabile". Numai simpla invocare a acestui „mijloc de apărare" ajunge spre a caracteriza mentalitatea pervertită a unui om eare a desonorat corporația me- dicală. Dar susținerea inculpatului conținea și un adevăr dureros, caracteristic pentru indolenta vinovată de care dau dovadă orga- nele chemate să vegheze nu numai la conservarea sănătății publice dar și la ferirea prestigiului medicinei de orice atingere compro- mițătoare. Pentru că foarte greu și foarte rar se pune în mișcare aparatul de control și de represiune a fraudelor din practica me- dicală. In streinătate s’a dat și se dă o adevărată goană împotriva a- celor cari, fie printr’o degenerare a conștiinței profesionale, fie prin uzurparea unor titluri sau calități pe eari nu le au în reali- tate, exploatează prostia omenească. In Franța a fost calificat drept delict de escrocherie fapta u- nui medic, condamnat pentru a fi anunțat că posedă un leac pen- tru vindecarea cancerului, sioreând bolnavilor mari sume de bani pentru niște simple pachețele de sulfat de sodiu. Tot excrocherie e calificată (după o sentință dinainte de răs- hoiu a Trib, din Viena) consuUațiunea medicală prin corespon- dență, dată în urma unei reclame prin publicitate (ziare, bro- șuri, etc.): O calfă de bărbier din Bodenbach (Saxonia) s’a. îmbolnăvit la Ztirich de sifilis și a intrat în căutarea spitalului de acolo. Deși vedea că tratamentul mercurial îi face bine, a ieșit din spital, înainte de a fi pe deplin vindecat. După cât-va timp s’a îmbolnăvit din nou. la Mitnich, și, într’o broșură asupra boalei sale, pe caro și-o cumpărase, el află adresa medicului vienez, care se obligă a trata pe sifilitici prin corespondență, în schimbul sumei de 150 coroane. Bărbierul a trimis banii și a căpătat în schimb niște hapuri, cari n’au împiedicat mersul boalei, așa în cât își pierduse graiul. Medicii experti ai tribunalului vienez au declarat că medicul respectiv, dat în judecată de bărbier, nu putea să trateze pe bolnav fără de a-1 fi examinat în persoană. Parchetul, pe baza acestui aviz, a dat în judecată pe modic pentru excrocherie. 5. Reclama extra-medicală și remediile secrete Frizează șarlatani sinul, ca una ce aduce o scădereprestigiului artei medicale, ceea ce se numește reclama extra-medicală, formal și categoric oprită de Legea Sanitară: Jrt. !)2, (ui. 2, 3, 4 și 5). Este interzisă medicilor, dentiștilor, farmaciștilor și moașelor, reclama compromițătoare demnității profesiunii. Nu le este îngăduit a anunța prin ziare, afipte, prin broșuri, prin 1 18 RECLAMA EXTHA-MEWCAI. scrisori sau orice alt mod. în scop de a capta buna credință a clienților, că ar fi posedând. tratamente secrete ale lor, pentru vindecarea cutărei ori cutărci boli, ori că pot vindeca afecțiuni cunoscute ca incurabile. Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale va pedepsi pe contra- venienții la această dispozițiune cu amendă dela două sute până la două mii lei, conform art. G5 al Legii Sanitare din IU 1(1. In caz de reddivă, se va pronunța ridicarea dreptului de liberă practică dela două luni până la un an. Cel susjreiidat în puterea acestui articol și care totuș ar continua să practice, se va urmări și pedepsi ca și cel ce practică profesiunea în mod ilicit. (întâia oară, amendă de 200—2000 lei transform a bilă în închi- soare. în caz de insolvabilitate, iar în caz de recidivă, pedeapsa înebi- soarei eorecționale dela o lună până la un an. Pedeapsa infamantă atrage după sine, după cum am văzut, pierderea dreptului de liberă practică pe un timp limitat sau definitiv, după aprecierea Consiliului Similar Superior). O dispozițiune specială (ari. 53 L, S.) pedepsește cu o amendă de 500—5000 lei (dublă în caz de recidivă) pe acei cari ar pune în vânzare remedii secrete contra tuberculozei. In plus se confiscă remediile și se închid localurile unde ele se debitează. Dar în afară de sancțiunile Legii Sanitare, există și una a Co- dului Penal care vizează în special urmările administrării de re- medii secrete: .Irt. 24,5.—Oricine va cauza altuia o boală sau o incapacitate de lucru, dând eu voință și cu orice chip substanțe cari, fără a fi de natură a cauza moartea, sunt vătămătoare sănătății, se va pedepsi cu închisoare dela 1 lună până la 2 ani și cu amendă dela 100 până la 5.0110 lei. Un frâu împotriva actelor cari constitue o pângărite a sacer- doțiului medical noi nu-1 vedem decât în organizarea unui control sever al exercițiului profesiunii, control a cărui eficacitate ar fi iluzorie, dacă autoritatea sanitară nu s’ar bucura de concursul unui organ competent și cu autoritate indiscutabilă cum ar fi aecla al unui Consiliu de disciplina al corporației medicilor. Noi nu ne u- nim eu scepticii cari, sub cuvânt că „represiunea nu suprimă răul", se îndoese de foloasele practice ale unui atare control și conchid că ..e treaba poliției să apere publicul neghiob împotriva cavalerilor de industrie'*. Dacă nu se poate spera în epurațiunea desăvârșită a corpului medical de oile tăioase cari îl compromit, câștigul ar fi totuș enorm, dacă s’ar obține o împuținare a elementelor com- promițătoare. Simpla aplicare a unei game de sancțiuni ar duce la un rezultat îmbucurător. Acesta ar fi singurul leac al boalei pe care, cu atâta umor sar- castic, Frnneisque Sareey (într’o cionieă din „Le Petit Journal'*. 1895) o botezase „Reclamita“. Dacă medicii s’ar arăta geloși de bunul renume al întregii corporații și ar stărui în stârpirea rușinii ce o constitue reclama de bâlci u la care se dedau unii practiciani, triumful ar fi sigur: Sublata canina, frdlitur effcclus; exereitându se. REMEDIILE SECRETE 119 prin solidaritatea adevăratelor conștiințe medicale, controlul des- pre care vorbesc, se înlătură însuș răul. * Chestiunea remediilor secrete, pe care am atins-o mai sus și care e întotdeauna de actualitate, pentru că e greu să stârpești cu desăvârșire buruiana exploatatorilor neroziei omenești, a preocu- pat și preocupă administrațiile sanitare din toate țările, cari au căutat să facă o demarcație între medicamentele autorizate și cele nepermisc. In Germania, înainte de război u, autoritățile s’au sesizat de o reclamă, prin care se trâmbițau efectele miraculoase ale unei un- sori ca „remediu infailibil în contra tuturor bolilor de piele". Pre- fectura poliției din Berlin, în urma anchetei făcute, a publicat în toate ziarele un comunicat oficial prin care prevenea publicul, că e vorba de o adevărată escrocherie: „Acest remediu secret consistă pur și simplu într'o soluție de su- blimat corosiv dizolvat în apă, adiționat eu puțină glicerină și cu e- sență parfumată. Acest preparat e vândut îu sticle de o capacitate de 250 grame și costă 12 mărci, pe când valoarea reală a sticlei și conținutul ei nu trece de IU pfenigi". In 1896, sesizat de Consiliul de higiena ai orașului Paris, par- chetul Senei ordonă o descindere la depozitul unui produs Ixdezat cu impresionantul nume de „Tueur de microbes", prezintat prin reclame gălăgioase, ea „specific eficace pentru vindecarea bronși- tei, a cancerului, a holerei, a difteriei, a Idolilor de stomac și de in- testin, a paraliziei, a reumatismelor, a bolilor de piele și de ochi, a ulcerelor, a pietrei din rinichi și a o sută de alte boli". La analiză se constată ia acest panaceu universal era o soluție cu bază de acid sulfuric liber în doză de aproape 3 grame. In Franța, încă din 1810, un decret hotăra că nu trebuiau so- cotite leacuri secrete și deci puteau fi debitate de farmaciști, toate acele remedii a căror formulă avea aprobarea autorității sanitare superioare. In 1850, un alt decret recunoștea ca licite remediile a- probate de Academia de Medicină din Paris și publicate în „Bu- letinul Oficial" al acesteia. Jurisprudența franceză a stabilit că remediu secret e acela a cărui formulă nu figurează în Codex și care nu e publicat nici de guvern nici de Academia de Medicină. Așa s’a făcut că în Franța până în l&W, antipirina a fost considerată ca remediu secret. Ace- iaș soartă au avut-o numeroase alte produse, a căror compoziție și foi mula nu erau deloc secrete, de oarece figurau pe etichete. Far- maciștii nu puteau urmări pe contra făcători, pentru că produsele lor cădeau sub sancțiunea legii care le declara secrete. 120 SPECIALITĂȚILE FARMACEUTICE Abea in Iulie 1926 a intervenit un decret al guvernului fran- cez, care soluționează problema remediilor secrete: Medicamentele simple sau compuse, preparate dinainte spre a fi puse în vânzare, nu pot fi considerate ca remedii secrete, atunci când pe sticle, ctilii, pachete și ambalugiile cari confi» sau acoperă produsele, se afin înscris numele și doza fiecăreia din substanțele active ce intră în compoziția lor, precum și numele și adresa farmacistului care prepară me- dicamentul. Sunt calificate substanțe active acele cari sunt reputate a poseda proprietăți medicamentoase, precum și acelea pe cari far- macistul preparator le declară că contribue la eficacitatea curativă sau preventivă a produsului. Prin numele fiecărei substanțe active se în- țelege denumirea ei științifică uzuală, orice notare cu simboluri chimice neputând interveni decât ca complectare a denumirii. Prin doza fiecărei substanțe active se înțelege fie greutatea ei la unitate de priză determinată, fie proporția centesimală ponderală în preparație". In virtutea acestui decret, parchetul e îndrituit să deschidă ac- țiune publică în ce privește toate specialitățile cari nu conțin enun- țarea formulei și indicațiunea precisă a compoziției. Iar o hotărâre judecătorească anterioară definește astfel re- mediul secret: Constitue un remediu secret, a cărui desfacere e interzisă chiar far- maciștilor, orice remediu care nu e un medicament compus după for- mulele oficiale înscrise în Codex sau după formulele publicate fie de către guvern, fie în ..Buletinul Academiei de Medicină". Pentru ca vânzarea unui remediu secret să fie licită cu titlul de re- mediu magistral, trebue ea ordonanța medicului care-1 prescrie, să enunțe substanțele ce intră în compoziția acestui remediu, precum și proporțiile în cari ele urmează a fi întrebuințate. (Trib. Caen. * * * La noi, prepararea, importarea și debitarea specialităților farma- ceutice indigene și streine e reglementată de articolele 132—135 ale Legii Sanitaro, cari prescriu: Se numesc specialități farmaceutice amestecurile sau combinațiunile medicamentoase, ale căror formule sunt strict rezervate inventatorilor lor și cari sunt destinate comerțului sub denumiri și ambalaje speciale. Co- merțul cu aceste produse este cu totul interzis particularilor: reprezentanții specialităților indigene și streine pot deține probe în depozitele lor pentru plasarea acestor produse. Vânzarea acestor specialități nu e permisă decât în urma aprobării date de Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, pe baza avizului Co- misiunii chimico-farmaceutice și al Consiliului Sanitar Superior, care va Cenzura și aproba și reclamele cari întovărășesc specialitatea. — Fabri- carea în țară a specialităților chimico-farmaceutice, a preparatelor gale- nîce și farmaceutice nu e permisă decât cu autorizarea Ministerului Să- nătății, pe baza avizului Comisiunii chimico-farmaceutice. Stabilimentele, INCOMPATIBILITĂȚI. — CLIENTELA MEDICALĂ 121 puse snl> răspunderea uniti farmacist sau chimist cetățean român, trebue să aibă instalații speciale techniee. (Art. 132). Ministerul Sănătății, eu avizul (.'omisiunii chimico-farmaceutice și al Consiliului Sanitar Superior, ponte retrage autorizația de import și de vânzare a medicamentelor compuse sau specialităților streine sau indigene, confiscându-le în folosul spitalelor, în următoarele cazuri; 1. Când com- poziția depusă la cererea de autorizație nu mai corespunde celei aflate în comerț; 2. Când nu se face dovada că produsul este legalmente autorizat ca specialitate farmaceutică în țara de origine; 3. Când reclama ce s’ar face produsului induce în eroare publicul asupra efectelor terapeutice, exa- gerându-se sau atribnindu-i-se efecte pe cari nu le poate avea, sau când reclama depășește aprobare;! dată de Minister, odată cu aprobarea de import și vânzare. (Art. 133). Până la înființarea laboratorului Ministerului Sănătății, analizele de control ale medicamentelor de orice natură se fac în institutele de chimie ale Statului, sau îu institutele și laboratoarele publice desemnate de Minister. (Art. J34). Autorizarea de funcționare a fabricilor și laboratoriilor de produse galenice, specialități farmaceutice, medicamentoase și cosmetice, nu se acordă decât cu aprobarea Ministerului Sănătății și numai doctorilor sau lieiențiațilm în farmacie ori chimie. (Ari. 135). 6. Incompatibilități Un medic nu trebue să facă acte de comerț. E poate excesivă această rest ficțiune generală, dar aceasta e tradiția corporațiunii, după cum asemenea îndeletniciri sunt interzise și avocatului, ma- gistratului și ofițerului. Exercițiul medicinei este în genere separat de acel al farma- ciei. (Art. 89 L. S.), dar se admite următoarea excepțiune: In comunele rurale, unde nu se află o farmacie și cari sunt în- depărtate de cel puțin 10 km. de o comună cu farmacie, medicii pot elibera medicamente de prim ajutor bolnavilor aflați în căutarea lor. Felul acestor medicamente e stabilit prin regulament. (Art. 127 L. S.). Medicul sanitar nu poate fi totodată și avocat, prohibițiune consacrată printr’o decizie a Curței de Apel din Galați prin inter- pretarea articolului 94 din Codul de Procedură Civilă: „Un medie secundar la un spital comunal nu poate pleda ca avocat, funcțiunea de medic sus arătată fiind incompatibilă cu aceea de avocat*¹. (Curtea de Apel din Galați. 1907). 7. Clientela și eventuala ei cesiune Medicul nefăcând acte de comerț, clientela lui poate ea eventual face obiectul unei transacțiuni, în speță al unei cesiuni? In principiu, Dimitrie Alexandresco proclamă și el caracterul particular al profesiunii medicale; clientela medicului este un lu- cru în afară din comerț. Iar în comentariile sale asupra art. 963— 122 PSEUDONIMUL MEDICAL 964 (Despre obieetul eonvențiu ni lor) și 1310—1311 C. C. (Despre lucrurile ce se pot vinile), precizează: „Clientela unui medic n*ar putea în principiu să facă obiectul unei vânzări sau al unei ce- siuni, pentrucă, în privința acestei profesiuni, este vorba de o în- credere personală pe care clientul o are în medic'¹. Dar tot Alexandresco admite o derogare dela această regulă: „Credem însă, eu toate acestea, că un mediu s’ar putea foarte bine obliga u nu-și mai exercita profesiunea într'uu loc anume determinat si a ceda astfel clientela sa altei persoane, eare ar întruni condițlunile pre- scrise de lege spre a exercita o asemenea profesiune, recomandând această persoană clknților săi, închiriindu-și localul în care cedenUe îți exercită profesiunea". Din punctul de vedere al interpretării juridice și al înțelesului elastic ce dă termenului „fond de comerț**, Alexandresco are drep tate. Dar socotim că ar fi o batjocorire a profesiunii medicale, dacă un medic ar putea, eu invocarea unui drept consfințit prin Cod, să-și vândă clientela. Că doar această clientelă, după cum subli- niază însuș marele comentator a) dreptului civil, e legată de me- dicul în chestie printr’un sentiment de încredere oarbă. Nu se poate dar concepe cesiunea unui bun imaterial cum e eonfiența, simpatia, dragostea clientelei față de persoana medicului, iar nu pentru noțiunea abstractă a profesiunii medicale. Dacă un medic, „apres fortune faite“ vrea să ducă o viață de rentier, liber e s’o facă, dar să nu trafice cu ascendentul moral că- pătat asupra clientelei sale. O recomandare desinteresată și călău zită numai de solicitudinea lui fie pentru clientelă fie pentru un coleg merituos, nimic mai onorabil și mai firesc. — O eventualitate acceptabilă întrevedem: din cauza unei infirmități dureroase, un medic—sărac — e în imposibilitate absolută de a mai practica și C astfel osândit să moară de foame. E o chestiune de umanitate să' admitem că, în această situațiune excepțională, clientela ar putea constitui un „fond de comerț¹* și n’ar fi decât echitabil ca succeso- rul introdus pe lângă clientelă, să plătească o compensație pentru obieetul (așa imaterial cum este el) cumpărat. 8. Pseudonimul Medicul nu poate exercita profesiunea decât cu numele eu care c trecut și în actele de identitate și în primul loc cu numele trecut în diplomă și în autorizația de liberă practică. Numai dacă ulterior și cu respectul formalităților prescrise do lege a intervenit o adă ugire ori schimbare parțială ori totală dc nume, el poate uza de noul său nume. De pseudonim — care e proprietatea exclusivă a aceluia care l’a adoptat — el se poate folosi numai în îndeletniciri intelectuale IMPOZITUL 123 streine . Nu voiu des- coperi nimănui nici un secret, nici nu voiu da pe față misterele în- sărcinatelor, iar întâmplările criminale le voiu arăta îndată auto- rităților competinte și voiu descoperi toate cu serupulozitate". - Moașele de rit strein prestează jurământul în acelaș sens, față de confesorii Bisericii lor respective, dar și cu asistența confesorului creștin ortodox al școalei. 1) . Moașa nu are dreptul de a face act de exercițiu al me- dicinei: Art. 89 (al uiatul ultim) L. S.; „Moașele suut chemate numai la fa- ceri și a îngriji de lehuză. Le este oprit însă a face pe vindecătoarele de boale. Pot face vaccinațiuni, pansamente, masagii și da îngrijiri gineco- logice, din ordinul medicilor, sub controlul și răspunderea acestora". Moașele nu pot face uz de forceps sau alte instrumente, fără ajutorul medicului. Dimitrie Alexandresco, în comentariile sale, st* pronunță pentru responsabilitatea moașei care, contravenind la dispozițiunile Legii Sanitare (câmpul ei fiind mărginit la dirijarea facerilor și la săvârșirea unor manipulațiuni de mică chirurgie, după prescripția medicală), practică o operație sau caută o boala fără ajutorul medicului. Jurisprudența franceză însă admite scuza forței-majore. In adevăr, o decizie a Curței de Casație din Paris proclamă că „responsabilitatea moașei încetează în caz de forță 138 RESPONSABILITĂȚILE MOAȘEI majoră, adică atunci când orice întârziere ar fi pus viața mamei în primejdie din cauză că copilul era mort și în stare de deswm- punere“. Atunci însă când această scuza nu poate fi invocată, moașa răspunde de urmările intervenției sale neautorizate: Art. 4 din legea din 30 Noembrie 1892 a limitat drepturile moașelor la faceri cari nu prezintă, eomplicațiuni deosebite și nu necesită nici in- strumente nici medicamente. In caz de facere laborioasă, adică gravă, pe- riculoasă, moașa, care n’a chemat pe un doctor în medicină, comite delictul de exercițiu ilegal al medicinei. (Trib. Montdidier, 1907). 2) . Moașa este responsabilă de transmiterea bolilor conta- gioase la femeile pe cari le îngrijește. — In 1874. Tribunalul din Brive (Franța) a condamnat la 2 ani închisoare și 50 franci amenda pe o moașă care a contaminat o sută de victime, 3) . Moașa e pasibilă de pedepsele edictate de art. 248 și 249 C. P. (omucidere, răniri și loviri fără voie) ori de câte ori se face dovada, că există o relațiune directă dela cauză la efect între ne- glijențele sau greșelile profesionale imputate moașei și decesul sau îmbolnăvirea clientei sale. 4) . Moașa e răspunzătoare și de greșelile personalului care, în casa de moșit și sub supravegherea ei, îngrijește de femeile însăr- cinate, lăuzele și pruncii, (Tribunalul Senei, în 1898, declară civilmente responsabilă pe moașa Deslandes, pentru moartea a trei sugaci din casa ei de moșit, victimele nesocotinței femeei însărcinate cu îngrijirea lor: din gre- șeală, în loc de floare de portocal, le-a pus în lapte morfină). 5) . Moașa, statuează o jurispnidență a Curții de Casație din Franța, nu răspunde de „refuzul de a asista pe o femeie la facere, chiar atunci când din această cauză femeeu a murit", pentrucă nu există articol în lege care să-i impună această asistență, imperativ dictată însă de porunca morală a celei mai elementare umanități. 6) . In ce privește dreptul moașei la onorariu, Dimitrie Ale- xandresco, în interpretarea dată art. 1904 din Codul Civil, obser- vă că prescripțiunea statornicită de acest articol (prescripțlunea de un an) fiind excepțională, ea nu poate fi aplicată moașelor, ex- cepțiile fiind de strictă interpretare. Codul civil francez fixează termenul de prescripție, în ce privește onorariile moașelor, la doi ani. 7) . Chestiunea de a ști dacă incapacitatea de a primi Uberali- tăți, edictată de art. 810 C. C., se aplică sau nu și la moașe, este controversată. O decizie a Curții de Casație, din 1876, se pronunță pentru inaplicabilitatea acestei incapacități, pentru următoarele două considerente: 1. Art. 810 nu pomenește de moașe; 2. Facerea nu este o boală în înțelesul restricțiunilor prescrise de acest articol. MASSEUR1). — FARMACIȘTII J39 Se decide însă în genere, câ incapacitatea de a primi liberali- tăți se aplica și moașei, ori de câte ori ea caută pe lehuză, fără aju- torul medicului, exercitând astfel medicina în mod ilegaL Dar în nici un eaz aceasta incapacitate nu se poate aplica in- firmierelor. 14. Masseuriî „Acei cari voesc să practice masajul ca profesiune, trebue să capete autorizare dela Consiliul de igienă de care depinde localitatea unde vor să se stabilească, pe baza certificatului de destoinicie căpătat la o școală de masaj sau dela un medie cunoscut el însuș ca specialist în masagii. Cei nemulțumiți de hotărârea Consiliului de igienă au dreptul a apela la Mi- nisterul Sănătății și Ocrotirilor Sociale" (Art. 90 L. S.). , In spiritul unei jurisprudențe franceze (o sentință a Tribuna- lului Versailles, confirmată de Curtea de Apel din Paris, 1900), „practica masagiului devine delictuoasă (exercițiu ilegal al medi- cinei) ori de câte ori ea se aplică la afecțiuni chirurgicale". Si considerentele sunt de reținut, pentrucă ele se sprijină și pe definiția tratamentului medical și pe caracterizarea faptului de- lietuos. Intâiu, „înțelesul cuvântului tratament e general și se aplică la orice act făeut sau sfat dat cu intențiunea de a vindeca ori atenua o stare de indispoziție sau de boală, — iar acest sens nu poate fi luat în mod arbitrar mărginit la prescripția de medicamente sau la practicarea operațiunilor chirurgicale propriu-zise". Al doilea, „îngrijirile date pentru o fractură a piciorului și luxația umărului constitue acte caracterizate de exercițiul ilegal al medicinei'¹ și deci massetirul a comis delictul unui asemenea exercițiu și in consecință bine a făcut tribunalul condnmnându-l. Tribunalul Senei condamnă la 300 franci amendă pe masseu- rul care „s’a făcut vinovat de exercițiul ilegal al medicinei prin fap- tul că, fără o ordonanța medicală, a practicat masagii pentru trata- rea unei coxalgii". 15. Farmaciștii 1) . Dreptul de exploatare a farmaciei e un monopol concesio- nat de Stat, Nici o instituțiune publică sau particulară, de sănă- tate sau de asistență socială, nu poate înființa farmacii sub orice denumire, fără prealabila autorizare a Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale (Art. 127 L. S.). 2) . Nimeni nu poate exercita farmacia fără autorizația Mini- sterului Sănătății, pe baza titlurilor academice obținute la Facul- tățile din țară. Posesorii de diplome streine trec în prealabil un examen de liberă practică (art. 87 L. S.). Iar art. 115 al aceleiași legi precizează câ profesiunea de farmacist se exercită numai de 140 DREPTUL LA deschiderea unei FARMACII doctorii sau licențiații în farmacie, cetățeni români și cu drept de liberă practică a farmaciei în țară: Farmaciștii, cari dirijează o farmacie fără autorizația Ministerului, precum și farmaciștii diriginți, cari admit în farmaciile lor farmaciști sau ■'sistenți fără titluri, se pedepsesc numai la amendă, nu și la închiderea farmaciei conform art. 119 al. 2 din legea sanitară. țCas., S. II. 1901). 3) Farmacistul trebue să-și aibă domiciliul real în localitatea unde are dreptul de a-și exercita profesiunea. 4) Posesiunea titlului academic nu implică și dreptul la des- chiderea unei farmacii, restricțiune consfințită printr’o jurispru- dență a Casației noastre: Titlul academic de farmacist recunoscut in (ară dă dreptul numai de a exercita farmacia în țară; el însă nu conferă dreptul la deschiderea unei farmacii, acest din urmă drept putându-se dobândi numai în virtutea unei concesiuni speciale a Ministerului, dată pe buza unui concurs. (Casația S. II, Dec. 1914). 5) In ce privește folosința titlului academic, țin să observ că profesionistul, doctor în farmacie, nu are dreptul de a semna „Doc- tor X.‘\ ci trebue negreșit să precizeze „doctor în farmacie", pen- trucă alminteri se face vinovat de uzurpare de titlu, delict asimi- lat cu acela al escrocheriei (art. 334 C. P.: „Cel ce va întrebuința sau nume sau calități mincinoase... se va pedepsi cu închisoarea dela 6 luni până la 2 ani, și eu amendă dela 26 până la 1000 lei"). Interesantă în această privință este consultația dată în 1909, de Profesorul I.andouzy și publicată în „La Presse Medicale": Socot că dacă iscălitura D-rului X. pusă în josul unei hârtii cu gândul că semnătura doctorală (lăsând să se subînțeleagă calitatea medicală) dă zisei hârtii valoarea unei consultații, a unei ordonanțe sau a unui cer- tificat față de persoana căreia hârtia este i emisă, față de o oficină care o primește, față de un terțiu căruia îi este comunicată, — socot, zic, că ne aflăm, dacă nu chiar în fața unei înșelăciuni, în tot cazul în fața unui prilej de înșelăciune. In drept și după uz, atunci când cineva semnează numai: „doctor", aceasta însemnează, pentru oricine, „doctor în medicină", iar nu doctor in drept, în științe, în litere, etc. Dovadă că, pentru toate doctoratele, cu excepția celui al medicinei, se adaugă întotdeauna mențiunea felului. Cu atât mai puțin s’ar putea admite o derogare în favoarea farmaciei; a suprima „în farmacie" ar fi să se dea loc la o sumedenie de suspi- ciuni și inconveniente, pe când, adăugându-se „în farmacie" se restabi- lește o stare de fapt și de drept. Chestiunea nu comportă o altă interpretare, pentrucă reticența sem- năturii în atare materie, pare a căuta mai de grabă să adăpostească anume interese ale semnatarului, decât să servească interesele clientului De aceiaș părere e și Guignard, fostul director al Școalei de Farmacie din Paris, care a scris: CONCUR.SVI. PENTHL' OBȚINEREA concesiunii 141 In afară de gradele stabilite de Stat, Universitățile au instituit o diplomă de doctor în farmacie, care nu conferă însă nici un drept la exer- cițiul profesional al medicinei". 6) Art. 116—123 L. S., tratează despre: înființarea de farmacii noui, concursul pentru obținerea concesiunii, clasificarea rămasa definitivă, caracterul personal al autorizației de funcționare și con- dițiunile de transmisiune, și însfârșit despre încetarea conce- siunilor. Ministerul e liber să scoată anumite localități dela concursul anterior anunțat: Nici un text din lege nu ridică dreptul Ministerului de a scoate din concurs unele orașe ce fuseseră fixate pentru acordarea unor concesii de deschidere de farmacii, fiind suficient ca Ministerul să aducă aceasta la cunoștința tuturor, prin publicare la timp în „Monitorul Oficial", adică mai înainte de ținerea concursului. Prin această procedare, Ministerul nu calcă nici o dispoziție a legii și nu violează nici un drept câștigat. întru cât candidați! rămân liberi aă se prezinte sau nu la concurs, retrăgându-se dacă nu voesc a obține vreuna din localitățile rămase pentru concurs, fiind la timp înștiințați despre aceasta; iar dacă s’au prezentat la concurs, înseamnă că au acceptat să li se dea în caz de reușită concesiunea deschiderii unei farmacii la una din celelalte localități publicate. Este neîntemeiat dar recursul făcut direct la Secția IlI-a a Curții de Casație de către un candidat reușit la Concurs, contra deciziei Ministerului de a-i acorda concesia deschiderii unei farmacii într’unul din orașele ce fuseseră scoase dela concurs, prin publicarea făcută anterior ținerii con- cursului. (Cas., K III, 1912). 7) Deschiderea unei farmacii într’o stradă care nu e cuprinsă iu circumscripția indicată de Direcțiunea Generală a Serviciului Sanitar, constitue o contravenție, a cărei sancțiune e amenda și în- chiderea farmaciei: „Având în vedere că, prin sentința apelată, tribunalul a. achitat pe inculpatul X., farmacist în Câmpu-Lung, de contravenția la art. 112 al. 6 și 7 din legea sanitară, ce i se impută, și care constă în aceea că a deschis farmacia, pentru care obținuse concesia, în altă stradă decât aceea pentru care i s’a dat autorizația, ieșind din circumscripția ce-i fusese designată (Tribunalul a pronunțat achitarea invocând faptul că avizul consiliului de higienă și salubritate publică din județul Muscel, favorabil schimbării de stradă făcută de concesionar, nu fusese apelat de nimeni în termenul prevăzut de legea sanitară. — N. A.); „Considerând că avizul din 26 Xoembrie 1913 al consiliului de higiena și salubritate din județul Muscel, chiar neapelat în termenul de 15 zile prevăzut de legea sanitară, nu dă nici un drept inculpatului, și a- ceasta pentru motivul că, printr’insul nu s’a luat de către consiliu vre-o dispoziție relativă la vreun caz de igienă sau salubritate locală, ci prin el se da numai o părere asupra unei întrebări puse de Direcția Sanitară, părere însă pe care, după Iepe. Direcția Sanitară nu este oblifjată nict 142 strămutarea farmaciei. — Îngrădirea dreptului de exploatare #'o ceară. nici s’a adopte sau s’a urmeze. nici un text de lege neprevăzând aceasta; „Considerând că, în asemenea condițiuni. faptul inculpatului de a deschide farmacia sa în strada .... Nr. . ... ce este în afară de cir- cumscriptiunea sa, constitue o contravenție la dispozițiunile art. 112 al. £ și 7 Legea Sanitară, cari prevăd că o farmacie trebue așezată în asemenea mod, încât să satisfacă circumscripția respectivă, deci în interiorul ei, circumscripția neputând fi părăsită fără autorizația Ministerului; In consecință, Curtea, cu acordarea beneficiului circumstanței ușură- toare (decurgând din avizul favorabil al consiliului de higienă al jude- țului Muscel), reformând în totul sentința de achitare apelată, condamna pe farmacistul contravenient la 20 tei amendă și ordonă închiderea far- maciei (C. Apel București, S. III. 1915). 8) . Strămutarea unei farmacii dint^un local intr’altul, fără autorizația expresă a Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale, Constitue o călcare a legii și un isvor de drept la daune-interese pentru un alt farmacist, lezat în interesele sale prin această stră- mutare. (Trib. Ilfov): „Dispozițiunea prevăzută de art. 122 din legea sanitară, după care o farmacie nu se poate muta dintr’uu local intr’altul în acelaș oraș, fără autorizarea Ministerului, deși face parte din capitolul relativ la „înfiin- țarea de farmacii noui și încetarea concesiunilor", ea are totuș efect re- troactiv și se aplică și farmaciilor deja, existente îu momentul promulgării legii, de oarece această dispozițiune este de ordine publică, iar pe de altă parte art, 122 se referă la exercițiul unui drept. „Astfel fiind, strămutarea unei farmacii, fără autorizarea prevăzută de art. 122 din legea sanitară, este un fapt ilicit, care dă părții vătămate dreptul de a cere repararea prejudiciului. întrucât nu a fost rezultatul unui caz fortuit sau de forță-majoră". „Considerând că mutarea farmaciei „H“ a defendorulni, alături de a reclamantului, cauzează acestuia prejudiciu, căci stahilindu-se concurență, se micșorează profitul, câștigul ce ar fi realizat reclamantul, dacă ar fi fost singur în circumscripția sa.„. Pentru aceste motive, admite acțiunea și condamnă pe pârât la „mu- tarea farmaciei sale din Calea Griviței într’un termen determinat, după ce sentința va rămâne definitivă, iar în caz contrariu să plătească o sumă pentru fiecare zi până la mutare și să plătească daune-interese de lei 18.000“. 9) Nimeni nu poate fi în acelaș timp proprietar, diriginte sau arendaș a două farmacii (art 115 L. S. 1926); „Având în vedere că legea sanitară prin art. 123 (art. 115 L. S. 192G — N. A.) aliniatul ultim, dispune că proprietarul, arendatorul sau ad- ministratorul unei farmacii nu poate deveni proprietar, arendator sau ad- ministrator și al unei alte farmacii, afară de aceea la care el este pro- prietar, arendator sau administrator; „Considerând că din termenii întrebuințați în acest articol, reiese clară voința legiuitorului ca același farmacist să nu se poată bucura de acest monopol pe care legea îl acordă decât numai Ia o singură farmacie FARMACIȘTI MILITARI — PREPARAREA MEDICAMENTELOR 143 (concessiune), indiferent de forma sub eare se folosește, proprietar, arendaș, administrator; că dar susținerea contravenientului că cuvintele proprietar, arendator, administrator, trebuesc raportate la termenii imediat corespun- zători, adică un proprietar nu poate deveni proprietarul altei farmacii, a- rendatorul nu poate lua altă farmacie în arendă, administratorul nu poate administra două farmacii, urmează să fie înlăturată, fiind cu totu! contrarie și redacțiuuii clare și precise a acestui articol și spiritului în- tregei legi; Că, somat prin organele legale să respecte dispozițiunile legii, a cerut Direcțiunii Sanitare să i se acorde o păsuire până Ia expirarea contractului, iar Direcțiunea i-a acordat termen până Ia . ... pentru a lichida una din cele două farmacii și a respecta dispozițiunile legii, și că. nici după expi- rarea acestui termen, contravenientul nu s’a conformat legii, continuând starea de fapt anterioară: Că așa fiind faptele, urmează să fie înlăturată ca neîntemeiată sus- ținerea sa, că de oarece contractele de arendare au fost făcute cu aprobarea Direcțiunii Sanitare, nu s’a făcut culpabil de nici o contravenția ne, a- ceastă afirmațiune fiind inexactă în fapt, și de altfel Direcțiunea Sanitară nea vând nici o cădere in a încuviința călcarea dispozițiuvitor formate de legi, cazul de forță-majoră putând fi apreciat numai de Consiliul Sa- nitar Superior și Comisiunea Farmaceutică, potrivit art. 1'23 primul aliniat, ceea ce în speță nu există; Pentru aceste motive, condamnă pe contravenientul .... farmacist din .... să plătească una sută lei amendă, în folosul Casei Sănătății Publice, cu aplicația art. 28 C. penal (eventuala transformare a amenzii în închisoare — N. A.). „Dispune închiderea farmaciei din .... ce contravenientul ține în arendă, după ce sentința va rămâne definitivă. (Tribunalul Teleorman, 8 Decembrie 1915). 10) Farmaciștii dela spitalele și depozitele de medicamente de- pendinte de Ministerul Sănătății se recrutează pe cale de concurs, iar numirea făcută în baza acestuia e definitivă (Art. 114 L. S.). 11) Eventualele pedepse disciplinare se aplică pe baza unei hotărâri a Comisiunii Administrative și de. Disciplină: Pedeapsa destituirii farmaciștilor de orice grad, cari depind de Di- recțiunea Generală a Serviciului Sanitar, nu se poate aplica de Ministerul de Interne (azi: Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale — N. A.), decât pe baza hotărârii unui consiliu de disciplină instituit în conformitate cu art 11 al. 2 și 4 din legea sanitară (art. 15 din Legea pentru organizarea Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale din 1926). 12) Farmaciștii militari se recrutează dintre absolvenții Facul- tății de Farmacie, elevi ai Institutului Sanitar Militar ,,Medic Ge- neral de Divizie Carol Davila“. Elevii din anul I din studiul de practică în farmacie se pot retrage din Institut în primele trei luni, socotite dela data intrării lor, dacă se constată că nu pot suporta studiile. — Avansarea elevilor farmaciști militari se faee în con- dițiuniie determinate pentru elevii mediciniști ai Institutului. 13) Prepararea medicamentelor după preseripțiunile medicale j44 repetarea ordonanțelor medicale și vânzarea lor nu se poate face decât de farmaciști și numai în oficinele autorizate sub numele de „farmacie" (Ari. 115 L. S.). To- tuș, printr’o derogare consfințită prin art. 127 al. 8 L. S., în anu- mite împrejurări, medicul și veterinarul din comunele rurale unde nu se află farmacii, pot deține și libera medicamente. Se face însă vinovat de contravențiune medicul care, fără a putea invoca beneficiu] excepției consacrate prin acest articol, vinde clienților săi produse farmaceutice. Din jurisprudența streină relev cazul doctorului francez Dan- los, condamnat de Curtea de Apel din Caen (în 1909) la 25 franci amendă și dnune-interese către farmacistul lezat în interesele sale. Facultatea de medicină veterinară din București are dreptul să dea, din depozitul său, în mod gratuit, medicamente pentru ani- malele oamenilor săraci cari se prezintă la consultația gratuită a Facultății, E vinovat însă de exercițiul ilegal al farmaciei „acela care, fără a poseda diploma, vinde direct sau pune în vânzare produse farmaceutice". (Trib, Senei, 1907). 14) Repetarea ordonanțelor medicale, cari conțin substanțe ero- ice, nu se poate face fără prescripția expresă a medicului: L’n farmacist din București V. I. a fost condamnat, în 1903, la 1.000 lei amendă, vinovat de faptul că „timp de aproape un an a eliberat unuia din clienții săi o soluțiune de morfină". Cu drept cuvânt. Tribunalul Ilfov, S. IV c. c. i-a făcut aplicațiunea art. 119 (art, 136 L. 8. 1926) care pedepsește contravențiunile la art. 7 și 9 din Regulamentul pentru or- ganizarea interioară și controlul farmaciilor, — și aceasta cu toate că farmacistul în chestiune a invocat, în descărcare, faptul că a eliberat morfina pe baza unei rețete medicale care purta indicațiunea: „se va re- peta la cerere", — indicațiune inoperantă: „Având în vedere că farmacistul V. I. a eliberat d-lui St., pe care-t știa că este morfinoman, un medicament toxic (1 gram morfină), fără să prezinte ordonanța medicală. Considerând că faptul săvârșit de numitul inculpat întrunește elementele delictului prevăzut de art. 7 și 9 din regu- lamentul farmaceutic și pedepsit de art. 119 din legea sanitară, articole cari au următoarea cuprindere: „Art. 7. — Substanțele medicamentoase însemnate cu o cruce în taxă nu se vor putea expedia decât o singură dată, pe baza unei ordonanțe me- dicale din partea unui medic recunoscut de autoritățile sanitare din țară. Repetițiunile unor asemenea ordonanțe medicale se pot efectua numai după o nouă vizare din. partea unui medic care întrunește condifiunite de mai sus. ..Art. 9 consideră, între altele, drept contravențiune, orice abateri dela prescripțiunile rețetelor. „Iar art. 119 sună: „Călcarea legii și regulamentelor farmaceutice se va pedepsi cu o amendă de lei 100 până la 2000 lei și cu închiderea farmaciei". ..Pentru aceste motive, condamnă pe V. I. să plătească 500 lei a- mendă în folosul Statului, cu aplicațiunea art. 28 C. P„ în caz de insol- vabilitate". (Trib. Ilfov, S. IV, c. c., 23 Febr. 1905). In urma apelului făcut de parchet. Curtea de Apel S. I București (2 responsabilitatea farmacistului Mai 1905) a mărit pedeapsa la 1.000 lei amendă. Iar Curtea de S. II (2 Noemhrie 1905) a respins recursul condamnatului. 13) Este interzis farmaciștilor a da consultatii publicului, liberând medicamente în urma acestor consultații și fără ordonanță me- dicală, 16) Specialitățile farmaceutice (produse injectabile, anestezice, cardioterapice, hipnotice, stupefiante, seruri și produse opotera- pice) a căror administrare necesită un tratament, o supraveghere, precum și o technică judicioasă a medicamentului, nu pot fi vân- dute decât în baza prescriptiunii medicale. Toate medicamentele, produsele galenice, cât și cele chimice, ce se vor vinde, precum și cele ce se vor întrebuința în farmacie la alcătuirea prescripțiilor medicale, vor trebui să îndeplinească eon- dițiunile cerute de farmacopeea română: Simpla împrejurare, că în materie de delict farmaceutic imputat unui farmacist, pentrucă sulfatul de chinină ce posedă nu era de calitatea prescrisă de farmacopeea română, iar la analiza făcută acestui medicament s’a întrebuințat un metod strein, iar nu procedeurile prevăzute de far- macopeea română, nu este de natură a da loc ta casarea hotărârii condam- natoarc pronunțată contra sa, dacă dânsul nu aduce nici-o proba care să stabilească, că rezultatul constatărilor s’a obținut numai pentrucă s’a în- trebuințat acel metod, și că dacă s’ar fi aplicat la acea analiză proce- deurile prevăzute de farmacopeea română, ar fi dat un alb rezultat. (Cas., S. II, 1893). 17) . Responsabilitatea farmacistului. — In afară de cea sancțio- nată de lege, farmacistul, cași medicul, are înainte de toate o răs- pundere morală și fața de știința cu autoritatea căreia își exercită profesiunea și față de corporațiunea din care face parte și al cărei prestigiu trebue ferit de orice știrbire datorită vreunei abateri de la poruncile moralei ori dela prescripțiile deontologice. Socot in- teresant să reproduc textul jurământului pe care, în secolul XIII, îl prestau farmaciștii francezi, în momentul când căpătau autori- zația de a-și exercita profesiunea: Jur și mă leg în fața lui Dumnezeu, autor și creator al tuturor lucru- rilor, unic în ceruri și deosebit în trei persoane veșnic sfinte, că voiu observa poruncile următoare: De a nu mă încumeta vre-odată de a face ceva fără avizul medicilor și fără gând de a face bine. De a nu da niciodată și nimănui de băut nici un fel de otravă și de a nu sfătui niciodată pe cineva de a da otravă, fie chiar celor mai neîm- păcați dușmani ai săi. De a nu încerca niciodată și prin nici un mi jloc de a face să iasă din pântecele mamei rodul ei (mijloace abortive —■ X. A.). De a fugi ca de ciumă de practica scandaloasă, de care se slujesc empiricii și alchimiștii, spre marea rușine a magistraților cari îi tolerează. De a nu tine în prăvălie mea nici o droguă vechie sau stricată. J5O>-, _ Dr. .1/. Minwici. Tratai de Medicină Legală. 10 146 RESPONSABILITATEA farmacistului In ce privește răspunderea față de lege, voiu nota, eă o sanc- țiune, vechie de trei sute de ani, se găsește în pravila lui Vasile Lupu: „Cela ce va vinde otrava omului necunoscut sau nehunului sau unei curve, să se certe, iară nu cu moartea**. După regimul azi în vigoare (art. 136 L. S. 1926), călcarea legii ' sanitare și a regulamentului farmaceutic se pedepsește între altele cu amendă și cu închiderea farmaciei, și aceste pedepse sunt cumu- lative, adică se aplică amândouă deodată. Instanța judiciară de apel nu arc dreptul de a reține numai amenda și a renunța Ia or- donarea închiderii farmaciei. (Gas. S. II, 1896). a) Farmacistul, pedepsit cu închiderea oficinei, «u poate face recurs direct în Contencios: „Un recurs direct în Contencios al unni farmacist contra deciziei Di- recțiunii Generale a Serviciului Sanitar de ti-i închide farmacia pentru contravenție, nu este admisibil, singura cale de atac fiind apelul la tri- bunal**. (Cas., S. III. 2 Aprilie 1924). b) Farmacistul e răspunzător și de modificarea prețurilor din tariful prescris, indiferent dacă e vorba de o majorare ori de o reducere (rabat): Regulamentul pus în aplicare la 1 Mai 1900, prin care farmaciștii sunt opriți, în privința vânzării medicamentelor, de a mai face rabaturi sau reduceri din prețurile oficiale stabilite, fiind întemeiat pe art. 118 și 119 din legea sanitară (art. 1J1 1 . S. 192G. — N. A.), care dispune ca prețurile medicamentelor farmaceutice au a se fixa numai prin un asemenea re- gulament, neconstituind numai niște simple măsuri administrative pentru organizarea interioară a farmaciilor, ci făcând parte din însăș legea sa- nitară, pe care regulamentul o interpretă și complectează, are putere de lege. Regulamentul, care oprește reducerile asupra medicamentelor far- maceutice, interesând în gradul cel mai înalt ordinea publică și bunele mo- ravuri, de oarece el a avut de scop să înlăture concurența nelcală, ce se practica mai înainte pe o scară întinsă de unii farmaciști în dauna sănătății publice, părțile nu pot prin convențiile lor deroga dela el, și orice clauză a contractului (e vorba de un contract de furnitură de medicamente către Epitropia Sf. Spiridon din Iași. — N. A.) contrară prescripție nilor sale, fie chiar anterior stabilită, devine nulă de drept. întrucât este ilicită și contrarie bunelor moravuri. (Jud. Ocol Iași II. 1902). c) Pentru greșeli grave in exercițiul profesiunii sale, cari aduc vătămarea sănătății ori moartea unei persoane, farmacistul e pa- sibil de pedepsele edictate de art. 248 și 249 C. P. Culpa farmacis- tului consistă, în cele mai multe cazuri, în a da din eroare o sub- stanță în locul alteia, «le exemplu o otravă în loc de medicament, ori dintr’o dozare greșită: 1. In 1915, un farmacist din București e pus sub urmărire, pe baza art. 248 C. P.. pentrucă „din neglijență, nedibăcie sau nebăgare de seamă a preparat rețeta d-rului .1.. cu data de ... . sub Xr....cu 13___15 RESPONSABILITATEA FARMACISTULUI 147 miligrame atropină în loc de 1 miligram la 100 gr. apă și că din acestea dfindu-se o linguriță copilului T. M. O., acesta a murit intoxicat". Far- macistul a scăpat de pedeapsa prescrisă pentru omucidere prin impru- dență, numai grație unei inadvertențe a judecătorului de instrucție, care a nesocotit utilitatea autopsiei medico-iegale și astfel Camera de punere sub acuzare s’a văzut nevoită să recunoască temeinicia argumentului că nu s'a făcut științificește dovada că dozarea eronată a fost cauza morții. 2. Tribunalul corecțional din Nancy (Franța) a condamnat pe un farmacist la 300 franci amendă și 6.000 franci daune-interese către pă- rinții unei fetițe moarte din cauza unei greșite dozări a unei spălaturi prescrise de medicul curant. Prin circumstanțele lui de fapt, cazul acesta prezintă o deosebită importanță, de oarece farmacistul, invocând interpretarea dată indica- țiunii depe ordonanța medicului, susținea că nu s’a făcut vinovat de o e- roare în dozare: a) Doctorul prescrisese unei fetițe de 9 ani trei spălături cu „sublime corrosif au cinq milliemc, 1 litre". După prima spălătură, fetița a fost apucată de dureri grozave și după patru zile a sucombat. îi) Ancheta a stabilit că moartea era consecutivă tratamentului pres- cris: farmacistul eliberase un litru de apă conținând 5 grame de subliniat. c) Farmacistul urmărit și mai mulți confrați ai acestuia au susținut că, indicând „au cinq miliieme, 1 litre", doctorul comisese o eroare, această formulă trebuind a fi astfel interpretată: „5 grammes pour 1.000 grammes d’eau". Medicii dimpotrivă, au explicat că prescripția „au cinq miliieme” însemna pentru farmacist de a elibera un litru dintr’o soluțiune con- ținând „une pârtie de sublimă (soit 1 gramme) pour 5.000 parties d’eau (soit 5 litres)". Tribunalul a admis această teză și a făcut pe farmacist civdmente răspunzător de eroarea de dozare. 3. Un alt caz, în care eroarea farmacistului a făcut două victime (una din ele însuș doctorul care prescrisese medicamentul), sa înregistrat acum vre-o patruzeci de ani, la Nîmes (Franța): Doctorul Peladan, fratele celebrului Sar, prescrisese uneia din clientele sale niște pilule. Dar ea n’apucase să înghită numai una din ele, că se și prăbuși ca trăsnită. Părintele moartei alergă la doctor și. în cabinetul acestuia se încinge următorul dialog: — Mizerabile, mi-ai ucis fata! - Eu? — Da. ditai Că doar d-ta. i-ai prescris pilulele astea. Biata mea copilă a luat numai una.... și asta a trimis-o în mormânt. — Dar nu e cu putință.... Dă-mi cutia cu pilulele.... Nimic mai nevi- novat! Uite, dovada inocuității doctoriei mele ți-o fac eu însu-mi: o să înghit tot conținutul cutiei.... Și doctorul golește cutia în mână, înghite pilulele și cade și el ca trăsnit. Ancheta a dat deslegarea tragicei enigme: farmacistul greșise, pre- parând pilulele cu o altă substanță decât cea indicată pe ordonanța medicului. d) Culpa aceasta mai poate fi caracterizată, atunci când far- macistul eliberează un produs farmaceutic fără o ordonanță ine- 148 responsabilitatea farmacistului dicală și întrebuințarea medicamentului cauzează un prejudiciu persoanei căreia i l-a dat: In 1900, Tribunalul din Nancy (Franța) condamnă pe un farmacist la 00 franci amendă și 500 franci daune-interese, pentru a fi vândut, fără prescripția medicală, unei fetite de 12 ani nitrat de mercur spre a se servi de el pentru distrugerea unor negi, de pe urma cărei întrebuințări copila s’a ales cu mâinile umflate și cu arsuri. Nici după trecere de trei luni nu dispăruseră cicatricele rănilor. Și tribunalul își motivează astfel sentința: „Având în vedere că accidentul acesta a pricinuit fetei un prejudiciu constatat (dureri consecutive, incapacitate de lucru temporară și par- țială, chcltueli de căutare medicală), dar că în viitor, singurul prejudiciu posibil se va reduce numai la o chestiune de estetică care, de altfel, își are importanța ei, medicii exprimând părerea că, după toate probabilitățile, cicatricele actuale nu vor dispare complect în unele puncte ale pig- m'-ntațiimii; ..Pentru aceste motive, condamnă...”. Socot că acest farmacist trebuia urmărit și pentru exercițiul ilegal al medieinei, de vreme ce s’a făcut dovada c’a eliberat o sub- stanță medicamentoasă fără o prescripție medicală. e) In Franța (o decizie a Curții de Apel din Rennes) farma- cistul concesionar răspunde fi de erorile comise de elevii săi; la noi Legea Sanitară (art. 125) atribue responsabilitatea morală și materială pentru orice fel de preparațiuni fi expedifiuni de me- dicamente, celui care le face, numai să nu fie asistent fi student in farmacie. Aceștia nu pot prepara și expedia medicamente decât sub directa răspundere a farmaeistuliu-diriginte sau a farmacistului stagiar, prezent la prepararea și expediția prescripției medicale. La Londra a fost condamnat, ca complice la tentativă de avort, un farmacist care dăduse substanțe abortive unei femei care simulase sarcina. Tribunalul din Keims a condamnat la 500 franci amendă pe un far- macist, pentru a fi vândut uneia din clientele sale doze considerabile de morfină: în interval de 9 luni îi procurase șase litri dintr’o soluție care ronținea 1’20 grame de chlorhydrat de morfină. Tribunalele italiene au declarat culpabil de omucidere prin impru- dență pe farmacistul care a dat otravă, contrariu regulamentului, unui individ care a luat-o cu hotărârea de a se sinucide. Curtea de Casație din Roma a înlăturat capul de acuzare de omucidere, declarând pe farmacist culpabil numai de călcare a regulamentului. ♦ * f) Tocmai pentrucă e făcut răspunzător de orice eroare comisă în prepararea medicamentului după prescripția medicală, farma- cistul are un drept firesc fi logic de a refuza, executarea unei or- donanțe în care ar observa o eroare din partea medicului. In acest sens a intervenit o sentință a Tribunalului din Paris, astfel mo- tivată: EXECUTAREA ORDONANȚEI 149 „Considerând că obligațiunea de a executa cu scrupulozitate pre- scripțiunile medicale, fără a le putea schimba, se impune farmaciștilor ca o regulă a profesiunii lor, având cu toate acestea dreptul că, dacă cred în strecurarea unei erori într’o ordonanță, să refere imediat medicului care a prescris-o; „Considerând, însă, că nu urmează de aci, că farmaciștii ar putea fi condamnați la un rol pasiv, ceeaee ar însemna ca ei să se afle față de medici într’o stare de supunere oarbă pe care nici o lege n'o hotărește; Considerând că este cert, că farmacistul se expune să fie personal urmărit, nu numai în cazul când execută prost, când schimbă ori rectifică o prescripțiuno medicală, ci și în cazul când s’a conformat cu scrupulozitate unei ordonanțe care ar conține o eroare învederată; — că este loc a decide că în general un farmacist poate refuza să execute o ordonanță pe care o consideră ca periculoasă, dacă este constatat că el u'a fost determinat decât de aprecierile sale științifice, în vedere de a apăra propria sa res- ponsabilitate și fără intențiune de a vătăma pe cineva (doctorul autor al ordonanței — N. A.), tribunalul respinge acțiunea în daune a medi- cului care s’a pretins defăimat". (Trib. Senei 1881). E însă declarat răspunzător farmacistul care, „fără a preveni pe medicul autor al ordonanței greșit redactate, o execută și se face astfel complice la fapta de care are să răspundă și medicul". (Trib. Châteaudun — Franța, 1888), g) Un farmacist din Strasbourg e condamnat (1887) la 2 luni închisoare, pentru a fi executat o ordonanță greșită, în care me- dicul, în loc să serie „ti net ură de colchic", scrisese „extract de colchic". h) Deasenienea e răspunzător, farmacistul care executa o or- donanță purtând o semnătură indescifrabilă care în urmă se do- vedește că emană dela un empiric, care deci nu se bucură de li- berul exercițiu al medicinei: Având în vedere că, în conformitate cu legea, farmacistul uu trebue să debiteze medicamente decât pe baza prescripții!ailor uuui medic; Că e deci ținut) să verifice nu numai dacă ordonanța e regulată, dar încă dacă e în adevăr semnată de un medic; (’ă e deci vinovat atunci când se mulțumește cu o semnătură indes- cifrabilă, putând emana dela primul venit. țTrib. Senei). ij Iresponsabilitatea farmacistului, în penal și în civil, mai e angajată în diverse alte cazuri, cum ar fi acela când, „de conivență cu medicul, cauzează prejudiciu material unui terțiu (admini- strație publică sau privată) prin furnizarea unor medicamente în cantitate anormală". (Trib. Bordeaux). Fapta e calificată escro- cherie și un farmacist, urmărit pentru un astfel de delict, a fost con- damnat la 3 luni închisoare, 100 franci amendă și, solidar cu me- dicul complice, la despăgubiri civile. j) La -noi, am văzut, contravențiile grave la dispozițiunile legii și regulamentelor aduc închiderea farmaciei. Iar recidiva atrage retragerea autorizației, pedeapsă care se aplică și în cazul când 150 CALITATEA DE COMERCIANT A FARMACISTULUI farmacistul a fost judecătorește condamnat pentru fapte infamante ori pentru bancrută frauduloasă. 18. Calitatea de comerciant. — De vreme ce anularea concesiunii de a conduce o farmacie se poate pronunța în caz de declarare a farmacistului în stare de faliment, urmează că el e considerat drept comerciant. Interpretarea aceasta a făcut obiectul unei sentințe ju- decătorești : Comerciantul, care s’a retras din comerț, poate fi declarat în stare de faliment pentru datorii ce derivă din timpul când exercita corner ful, dacă cambiile emise de el au ajuns la scadență, înainte de expirarea unui an dela data încetării comerțului, ți dacă se dovedește că încetarea plăfilor a avut loc in timpul exercitării comerțului sau chiar in anul următor. Farmacistul, deși prin munca ce aduce pentru transformarea sub- stanțelor medicamentoase, pune în joc toată știința sa, totuși dânsul, având ca principală ocupațiune aceea de a cumpăra mărfurile spre a le vinde, fie in natură, fie după ce le burează in laboratorul său, face prin aceasta fapte de comerț, și prin urmare având comerțul ca o profesiune obi- cinuită, întrunește toate cerințele legii spre a fi comerciant, și prin urmare poate fi declarat în stare de faliment, când încetează plățile pentru dato- riile sale comerciale. Cambiile, prin natura lor, sunt efecte dc comerț, fără deosebire de împrejurarea că valoarea lor este primită in bani sau in marfă, și prin ur- mare nu se poate susține că o cambie, semnată de un comerciant, a cărei va- loare a primit-o în numerar, nu este prin ea însăși comercială și că nu poate servi de bază la declararea în stare de faliment. Din împrejurarea că persoana în ordinul căreia este emisă o cambie nu este comerciantă, nu rezultă că suma de bani cu care s’a împrumutat, n’a servit la comerțul ce exercită comerciantul care a semnat-o (Trib. Con- stanța, Decembrie 1900). Curtea de Apel din Galați, sesizată, a confirmat sentința, de- clarând și ea că „farmacistul este comerciant". Atât sentința Tribunalului Constanța cât și decizia în apel se bizuiau pe o jurisprudență a Curții de Casație care proclamă ca- litatea de comerciant a farmacistului: Farmaciștii sunt obligați, cași oricare alt comerciant, să țină registrele ce codul comercial impune comercianților, și aceste registre trebue să fie timbrate, conform legii timbrului (Cas., S. TI, 1898). Că farmacistul e considerat drept comerciant și ca atare supus regulilor comune comercianților, inclusiv aceea a declarării în stare de faliment când încetează plățile, hotărăște și o jurispru- dență a Curții noastre de Casație: Considerând că art. 3, a). 1 din Codul de comercîu consideră fapte de comerț; „Toate cumpărările de producte sau de mărfuri spre a le vinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus Sn lucrare, etc.“; Că A. L. și L. H., cumpărând producte și mărfuri spre a le revinde, după ce fuseseră lucrate de dânșii, făceau riște adevărate acte de comerț, și prin urmare sunt supuși legii comerciale; FARMACIA. — FON» DE COMERȚ 151 Ci nu se poate zice, după cum face Curtea, de Apel din Iași, că la farmaciști arta și .știința e principalul, iar marfa accesoriul, de oarece arta și știința ce ei pun în exercitarea profesiunii lor nu e mai mare decât aceea ce se cere oricărui comerciant specia), după natura comerțului său; Că e, în adevăr, în afară de orice îndoială, că un bancher, un giu- vaergiu, un croitor, etc. conduc cu succes negoțul lor cași un farmacist în ramura sa, și totuși nimeni nu tăgăduește caracterul de comerciali ta te ac- telor săvârșite de dânșii; Că dacă Statul cere oarecari condițiuni de aptitudine înainte de a-1 autoriza să exercite comerțul lor, e fiindcă interesul general, sănătatea publică reclamă aceasta și fiindcă comerțul farmaceutic, prin pericolul la eare ar da naștere dacă ar fi lăsat pe mâini neexperimentate, face parte din comerțurile puse de lege sub supravegherea autorității superioare; Că considerațiunea trasă din impunerea unui tarif pentru vinderea produselor farmaceutice nu e deaserocnea un argument valabil în favoarea necomercialității actelor săvârșite de farmaciști, de oarece ei nu sunt sin- gurii comercianți supuși unor regule restrictive. Că astfel fiind, Curtea de Apel din Iași, considerând pe farmaciști ca pe niște profesioniști ai unei arte cu caracter științific și refuzând a le aplica regulile comune comercianților, a violat textele de lege ce se in- voacă și deci dociziunea sa urmează a fi casată. (Casația, Secția II, 2 Noembrie 1898). Iar Alexandru Degre, comentând în „Dreptul" (Anul XXVII, Nr. 75 din 22 Noembrie 1898) această jurisprudență, face între al- tele următoarea observație: „Legea noastră sanitară supune exercițiul farmaciei la multe măr- giniri, așa că s’ar putea crede că farmacia nu are nimic de comercial, dar adevărul este, din contră că mărginirile de cari e vorba sunt menite a pre- întâmpina un pericol social și nu au prin urmare nimic a face cu între- barea de a se ști, dacă farmacistul e sau nu comerciant. „Farmacistul, e adevărat, nu poate să vândă marfa sa după cum găsește cu cale, ci e supus la anume taxe, dar aceste taxe farmaceutice nu exclud calitatea dc comerciant a farmacistului, precum nu făcea altă dată nici taxa pâinii sau a cărnii ca brutarii sau măcelarii să nu fie comercianți". 19. Fond de comerț. — O farmacie eonstitue un fond de comerț, dar gestiunea ei nu poate fi încredințată unui terțiu. Un fond de farmacie nu poate fi ipotecat. „Moștenitorii farmacistului arendaș nu pot avea pretențiune la drepturile din contractul de locație¹¹. (Curtea de Apel din Iași, 22 Februarie 1921). Fond de comerț, farmacia are garantată prin lege exclusivita- tea emblemei sau numelui său „ca unele ce eonstitue o parte inte- grantă a fondului de comerț¹¹. (Trib. Corn, din Puy, 1998). Furniturile produselor farmaceutice nefiind considerate ca furnituri de subzistență, nu sunt privilegiate în sensul art. 1729 din Codul Civil. 20. Incapacitatea de a primi liberalitâți. — Dimitrie Alexandresco, 152 DROGUtȘTII comentând rest ficțiunea edictatâ de art. 810 C. C., citează următoa- rea jurisprudență franceză: „Incapacitatea ele a primi liberalitâți se aplică farmaciștilor, însă pentru aceasta ci trebue Să fi tratai pe bolnav in boala de care a murit; de unde rezultă, că farmacistul, care s’a mărginit a elibera medicamentele după ordonanța medicului, fără a prescrie el însuț medicamentele fi fufă a se amesteca în atribuliunile medicului, are capacitatea de a primi liberalități dela bolnav, întocmai ca și medicul care ar fi asistat numai la un consult, fără a căuta și îngriji pe bolnav în ultima sa boală de care a murit“. (Tribunalul și Curtea de Apel din Angers). 16. Droguiștii Iu afară de farmacii, comerțul cu articole chimico-industriale, produse și substanțe chimice și medicamentoase, nu se poate face decât de farmaciști sau droguiști. — In depozitele de medicamente, desfacerea în detaliu este interzisă. — Drogueriile nu pot vinde publicului decât numai substanțele anume prevăzute în indexul dro- guistuhii. — Drogueriile n’au voe să fabrice produse chimice elabo- rate sau specializate în indexul droguistului, droguri și pro- duse medicamentoase. — Nimeni nu poale fi proprietar, diriginte sau administrator al unei droguerii sau depozit de medicamente, dacă nu posedă diploma de licențiat în farmacie, ajutor de farma- cist sau matricola de droguist. (Art. 128 L. S.). — Nici o droguerie nu se poate înființa și no poate funcționa, fără autorizația dată de Ministerul Sănătății, în baza avizului conform al Comisiunii chi- mico-farmaceutice, autorizație ce nu se dă decât celor cari întru- nesc următoarele condițiuni: 1) Să fie cetățeni români; 2) Să po- seadă titlul de doctor, licențiat în farmacie sau droguist eu matri- colă; 3) Să aibă trei ani de practică într’o droguerie sau depozit de medicamente; 4) Sa nu fi suferit nici o condamnare infamantă (Art. 129 L. S-). — Matricola de droguist se eliberează pe temeiul unui examen, ținut la București, la Ministerul Sănătății (Art. 130 Legea Sanitară). Autorizația de droguist se stinge de drept, între altele: 1) în caz de faliment fraudulos sau de lichidare; 2) când proprietarul diriginte al drogueriei a fost osândit pentru fapte infamante; 3) când drogueria sau depozitul nu are diriginte autorizat. Eu mai propun crearea unui al 4-lea caz de stingere a dreptu- lui de droguist: în caz do moarte a posesorului matriculei. Avem prea multe droguerii cari fac o concurență neleală farmaciilor și nu e de conceput, în interesul sănătății publice și al controlului sa- nitar, ca acest drept să fie transmisibil ca o massă succesorală sau ca un bun arendabil. La adăpostul lacunei din lege, mulți absol- venți ai Facultății de Farmacie, în loc să se ducă la farmacie, pre- SANCȚIUNI PENTRU ABATERILE DROGUIȘTILOR 153 feră să ia pe cale piezișă conducerea unei droguerii pe care o ex- ploatează ca pe o adevărată oficină farmaceutică. Căci, de fapt, marea majoritate a drogueriilor autorizate au ajuns farmacii clan- destine, în cari se execută în repetire ordonanțele medicale (chiar acele în compoziția cărora intră și substanțe toxice), bine înțeles cu o reducere de preț care constitue o momeală pentru bolnavi și familiile acestora. Substanțele veninoase, după cum observă și Dimitrie Alexan- desco, în nici un caz nu pot fi vândute de droguiști, debitarea lor fiind exclusiv rezervată farmaciștilor. Deasemenea droguistul tiu poate, cu călcarea prescripțiunilor legii și în dauna farmacistului, vândă medicamente. Și aceasta, printre justă interpretare a dis- pozițitmii din art. 963 C. C. care spune că: ,.numai lucrurile ce sunt în comerț pot fi obiectul unui contract". Or, debitarea medicamen- telor și a substanțelor veninoase fiind îngrădită de resUicțiunea monopolului farmaciilor, drogueriile nu pot invoca principiul li- bertății comerțului. Prohibițiunea aceasta e și de fapt categoric formulată în art. 115 L. S.: „Prepararea medicamentelor după pres- cripțiunile medicale și vânzarea lor nu se poate face decât de far- maciști și numai în oficinele autorizate tub titlul de farmacie". — Droguistul contravenient e pedepsit cu amenda, interzicerea tem- porară sau definitivă a comerțului său. 1. Dreptul de a fabrica substanțe medicamentoase prin intermediul artei farmaceutice îl au numai farmaciștii autorizați, iar nu și droguiștii. titrați îu farmacie, cari au autorizați unea numai pentru vânzarea substan- țelor medicamentoase brute (drogue). Iu procesul intentat unui droguist, pentru faptul că a pus în vân- zare substanțe medicamentoase cu amănuntul, pot figura ca parte civilă farmaciștii autorizați din acel oraș. (Cas., S. II, 1910). 2. Prepararea medicamentelor compuse după ordonanțe medicale (re- țete) nefiind permisă decât farmaciștilor, Ministerul poate ordona închi- derea unei droguerii și retragerea concesiunii de drognerie, când se con- stată că proprietarul acelei droguerii prepară și vinde medicamente ne- permi.se droguiștilor. (Cas., S. II. 1913). 3. Iu 1915. Curtea de Apel din București, S. III, confirmă măsura luată contra patronilor unei droguerii, cari se făcuseră vi nova ți de con- travenția că ..exercită pe deoparte farmacia, prin aceea că vând în detaliu substanțe medicamentoase, ape minerale arsenicale. iar pe de altă parte efectuează analize de orice gen. fără să poseadă autorizațiunea în acest scop". închiderea unei droguerii nu poate fi ordonată decât de Mi- nisterul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, eu avizul conform al Co- misiunii farmaceutice și al Consiliului Sanitar Superior: După art. 2G din Regulamentul pentru vânzarea substanțelor medi- camentoase brute tdrogue) și a materiilor toxice, închiderea drogueriilor pentru abateri dela regulament, urmează n se pronunța de Minister, cu 154 DROGUIȘTII Șl VÂNZAREA SPECIALITĂȚILOR FARMACEUTICE avizul conform al Comisiunii Farmaceutice și al Consiliului Sanitar Su- perior, iar nu de Direcțiunea Sanitară. Este prin urmare ilegal actul acestei Direcțiuni, când cu dela sine putere procedează la închiderea unei droguerii, sub cuvânt de abateri dela regulament. (Cas., S. II, 1914). Închiderea fiind însă ordonată eu păstrarea tuturor formelor legale, droguistul contravenient nu poate face recurs în Contencios: „Când cererea introductivă în instanță consistă în redeschiderea unei droguerii și condamnarea Ministerului la daune, un asemenea proces nu intră și nu este prevăzut de nici unul din cazurile prescrise de art. 4 din Legea Curții de Casație, care determină cazurile în cari conflictele dintre particulari și administrație urmează a se judeca de Contencios. (Casația, S. III, 1909). O decizie a Curții noastre de Casație consfințește dreptul dro- guiștilor de a vinde specialități farmaceutice streine, daeă ele an fost autorizate de Minister, pe baza avizului Consiliului Sanitar Superior, în urma unei analize; dar, în eaz de contravenție la dis- pozițiunile Legii Sanitare și ale regulamentului Legii pentru vân- zarea substanțelor medicamentoase brute, droguistul e pedepsit eu retragerea autorizației de a vinde acea specialitate, iar în caz de recidivă eu amenda pronunțată de justiție, dar nu și cu închiderea drogueriei: După legea sanitară și regulamentul legii pentru vânzarea substan- țelor medicamentoase (brute), droguiștii pot vinde specialități farma- ceutice streine, dacă ele au fost autorizate de Minister, pe baza avizului Consiliului Sanitar Superior, în urma unei analize, și dacă fabricanții streini au depus modelele specialităților lor la biurourile vamale, spre a servi de control la introducerea lor în țară, iar în caz de contravenție la aceste dispozițiuni, droguistul va fi pedepsit cu retragerea autorizației de a vinde acea specialitate, și în caz de recidivă cu amenda pronunțată de justiție. Prin urmare, acestea fiind singurele pedepse ce se pot pronunța în contra droguiștilor, faptul că un droguist a vândut o specialitate medi- camentoasă, care nu era conformă cu modelul depus la vamă, nu poate atrage decât una din cele două pedepse, singurele prevăzute de lege, iar nu închiderea drogueriei. Pnn urmare, instanța de apel, găsind că măsura luată de Minister de a închide drogueria în asemenea împrejurări este ilegală, a dat o bună in- terpretare art. 139 din Legea Sanitară (înlocuit cu art. 125—133 din L. S. din 1926 — N. A.) și n'a violat art. 119 din aceiașlege. (Cas., S. I, 1913). Constatarea unei atari contravenția ni e de eompetința orică- rui ofițer al poliției judiciare: „Cu toate că, prin art. 25 din Regulamentul pentru vânzarea sub- stanțelor farmaceutice se instituesc anumite organe pentru exercitarea con- trolului profesiunii de droguist, totuși, atunci însă când nu e vorba de exercițiul profesiunii de droguist, ci de exercițiul ilegal al profesiunii de COMERȚUL CU ARTICOLELE CHIMICE.— LABORATOH1ILE DE ANALIZĂ 155 farmacist de către uu droguist orice ofițer al poliției judiciare este com- petent a constata această stare de fapt". Prin urmare, agenții poliției pot constata faptul material, că un droguist a preparat medicamente după ordonanțe medicale și dur procesul-verbal, încheiat cu ocazia acelei con- statări, este valabil". (Cas., S. II, 1910). Comerțul cu articolele chimice este regulamentat prin art. 26 al Regulamentului drogueriilor și vânzării substanțelor medicamen- toase brute. Sunt 5 tabele de articole chimice pentru a căror debi- tare sunt fixate următoarele condițiuni: Tabela A cuprinde substanțe cari se folosesc exclusiv pentru scopuri terapeutice și cari se pot ține și vinde publicului numai prin posesorii de farmacii și prin personalul lor. Tot în această tabelă se trec medicamentele noui introduse în farmacii. Tabela B cuprinde substanțele medicamentoase cari nu pot fi vân- dute de droguerii și depozite decât numai în cantitățile minimale indicate la fiecare în parte și nedivizate. Tabela C cuprinde substanțele chimice cari au întrebuințare și în mica industrie casnică, în agricultură, meserii, cte. și cari se pot vinde și prin comercianți, după ce vor fi obținut autorizația Direcțiunii Generale a Serviciului Sanitar, coiiformându-sc dispozițiunilor regulamentului pentru debitare de otrăvuri. Tabela D cuprinde acele substanțe folosite și ca medicamente și pe Cari le pot vinde droguiștii și depozitele în cantitățile indicate în tabelă și chiar în cantități mai mari decât cele indicate, nu însă divizate în părți mai mici decât dozele specificate. Tabela E conține substanțele toxice pe cari Ic pot vinde acei cari sunt în posesiunea unei autorizațiuni speciale, liberată de Direcțiunea Ge- nerală a Serviciului Sanitar și în conformitate cu dispozițiunile Regula- mentului pentru vânzarea otrăvurilor. Iar articolul 28 al aceluiaș Regulament prescrie că droguiștii sau fabricanții do produse chimice nu pot vinde substanțe otrăvitoare decât la alți droguiști, la farmaciști, medici veterinari, institute științifice, a- gricultori, fabricanți sau meseriași, cari întrebuințează asemenea substanțe. In caz când acele persoane nu le vor fi bine cunoscute, sunt obligați a le pretinde un permis pe timp determinat din partea autorității administra- tive sau sanitare. 17. Laboratoriile de analiză; prepararea serurilor și vaccinurilor Nimeni nu poate deschide și conduce pentru folosința publi- cului un laborator de analize urologice, microbiologice sau chimice, cu aplicafiune la medicină, dacă n’a primit autorizarea prealabilă a direcțiunii generale a serviciului sanitar. Farmaciile au dreptul a face analize de urine fără alte formalită{t. Această autorizare se va da pe baza avizului unei comisiuni speciale, care va supune pe candidat la un examen practic asupra specialității jtentrn care a făcut cerere. 156 DENTIȘTII Pot fi scutiți de acest examen acei cari fac dovada c’au lucrat cel puțin doi ani într’un laborator special. Prepararea in mare, pentru aplicarea î« practică a serurilor terapeutice, a tuberculinei, maleinei și vaccinurilor de tot felul, e un monopol al ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale.. El le va prepara in laboratoriile sale, sau va ceda prepararea lor unuia sau mai multora dintre laboratoriile universitare, precum și Facul- tății de Medicină Veterinară. Importul unor asemenea substanțe este un drept al Ministe- rului Sănătății, iar în cazuri speciale, cei cari ar voi a le importa, pentru orice scop, vor cere prealabila autorizare a Ministerului. Exportul acestor preparate este interzis (art. 88 L. S.). 18. DENTIȘTII Până în 1923, reglementarea practicei dentare în România a- pârea ca o problemă insolubilă, controlul era iluzoriu, pentru că intervențiunile autorității sanitare superioare se loveau de excep- țiunea drepturilor câștigate, pe cari, în lipsa unui text de lege res- trictiv, justiția se vedea nevoită să le întărească solemn cu pute- rea unei sentințe judecătorești. In adevăr, art. 83 al vechii legi sanitare (1910) nu numai eă recunoștea drepturile câștigate ale tuturor acelora „cari au drep- tul de liberă practică în virtutea legilor anterioare", dar conferea acest drept și celor cari, fără a putea invoca vreo stipulațiune le- gală, practicau dentistica printr’un adevărat act de. uzurpațiune. Căci, iată cum glăsuia pomenitul articol: „Dentiștii fără titlu de doctor în medicină, dar având studii speciale făcute intr’o școală de dentistică, ce se vor fi găsind profesând dentistica de cel puțin patru ani în momentul promulgării acestei legi, își vor păstra drep- turile lor**. Iar instanțele judiciare erau legate de acest text cate- goric, pe care Casația îl aplica în litera lui, jurisprudență ei, în această privință, fiind constantă. In 1914, Curtea Supremă, în cazul unui doctor în medicină căruia instanța de fond îi recunoscuse dreptul la practica artei den- tare ca isvorând din dreptul de liberă practică a medicinei, consi- deră această consacrare ca o violare a art. 83 din legea sanitară, derogarea neaplicându-se decât celor fără titlu de medic: „Excep- țiunea făcută prin art. 83 din legea sanitară, în favoarea acelora cari au profesat dentistica mai mult de patru ani înainte de pro- mulgarea legii sanitare, se referă la cei cari nu aveau titlu de doc- tor în medicină, dar aveau studii speciale într’o școală de dentistică. așa că acei cari nu aveau asemenea studii, nu pot invoca drepturi câștigate numai cu profesarea dentisticei timp de patru ani înainte de promulgarea legii*¹. (Cas.. S. TI, Dec. 1914). SUB IMPERIUL VECHE! LEfitUtHI 157 Jurisprudență aceasta a instanței supreme confirmă o sen- tință a Tribunalului Vâlcea și infirmă o decizie contrarie a Curții de Apel din Craiova: 1. Legea Sanitară prin art. 83, cere ca dentistica, ca orice altă spe- cialitate a medicinei, să nu se poată profesa decât de doctorii în medicină cu dreptul de liberă practică constatată conform acestei legi și având dip- lome sau certificate, cari să le confere dreptul de liberă practică a dentisti- cei în acel Stat. Prin urmare, un doctor în medicină având libera practică nu poate profesa arta dentară, întrucât nu posedă diplomă sau certificat, conforme cu cerințele legii sanitare, care să-i confere dreptul de liberă practică a dentisticei în țară. (Trib. Vâlcea, S. T. 1913). 2. Un doctor în medicină, având libera practică a medicinei în țară, întrunește condițiunile cerute de art. 83 din legea sanitară pentru a pro- fesa dentistica, una dintre specialitățile medicinei, fără a mai avea nevoie de altă diplomă sau alt certificat de liberă practică a dentisticei, întrucât asemenea certificate, potrivit art. 83 din legea sanitară, se pretinde numai celor cu diplome streine, cât timp în țară, afară de facultatea de medicină, nu există altă școală specială a dentisticei, și întrucât, practicând mai mult de patru ani arta dentară în țară, are un drept câștigat. (Curtea de Apel Craiova, S. I, 1914). Curtea de Apel din București s’a pronunțat în sensul jurispru- denței Casației: După dispozițiunile art. 83 d>n legea sanitară, dentistica nu se poate profesa de cât de doctorii în medicină, cu drept de liberă practică căpătată conform legii, având diplomă sau certificat, care să le confere dreptul de liberă practică a dentisticei în țară. Prin urmare, simplul titlu de doctor în medicină uu-i dă dreptul de a practica arta dentară, fără o diplomă sau certificat al unei școale pentru arta dentară. (C. de Apel București, S. ITT, 1914). Și Curtea de Casație stărue în interpretarea ei de mai sus. printr’o altă decizie, eare confirmă hotărârea aceasta a Curții de Apel din București: După dispozițiunile art. 83 din legea sanitară și acelea ale regula- mentului pentru practica dentisticei din 27 Februarie 1914, pentru profe- sarea artei dentare nu este deajuns titlul de doctor în medicină cu dreptul de liberă practică, dar trebue și o diplomă sau un certificat care să con- fere doctorului dreptul de liberă practică a dentisticei în Statul care are asemenea învățământ. La această regulă legiuitorul a creiat, prin acela ș articol, o singură- excepțiune pentru acei eari în momentul promulgării legii se găseau pro- fesând dentistica de cel puțin patru ani. fără să fi avut titlul de doctor în medicină, cerând însă și acestora studii speciale într'o școală de den- tistică. (Cas.. S. II. 19151. Dar prin ce se făcea dovada acestor studii speciale? Cu o așa zisă diplomă, «'liberată de vreo discutabilă școală streină, în reali- 158 LEGEA SPECIALĂ DIN MARTIE 1023 late oficină de fabricare de dentiști de contrabandă. Ani îndelun- gati am pătimit de flagelul unei adevărate Burse de „valori den- taxe“, piața fiind inundată de „diplome”¹ în alb și cu toptanul aduse de peste hotare ori plăsmuite în țara și oferite după un tarif va- riabil oricărui nechemat dispunând de suma necesară pentru achi- ziționarea „titlului”¹, în baza căruia să se improvizeze dentist și sâ practice o artă despre care nu poseda nici noțiuni rudimentare. Cu multa dreptate observă d. Al. Pretor ian. directorul general, avocat-șef al Contenciosului Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale, într’o notă marginală la jurisprudență noastră în ce pri- vește recunoașterea drepturilor în favoarea nechemaților cari, strânși cu ușa, exibau „diploma" și „certificatul" salvatoare: „Un lucru foarte curios: certificatele constată practica neîntreruptă de 4 ani, iar diploma, la rândul ei, atestă 8 luni de studii, la Berlin de exemplu, în cursul acelutaș interval de timp, in care practicau den- tistica și în țară, conform certificatelor". (Alexandru Al. Preto- rian: „Hotărâri judecătorești, circulari administrative și hotărâri ale Comisiunii Administrative și de disciplină"). Vreme de patruzeci de ani am denunțat și scandalul și primej- dia, stăruind perttru o intervenție hotărâtă grație căreia, odată cu o selecțiune făcută printre cei găsiți profesând în baza drepturilor câștigate (constant recunoscute de Curtea de Casație, după cum am văzut), să se închidă definitiv și ermetic robinetul prin care de- cenii în șir s’a scurs pleava practicei în arta dentară. Glasul meu n’a găsit ascultare decât în anii din urmă, când defunctul George Mârzescu, ministru al sănătății, a obținut dela Parlament votul „Legii pentru exercițiul dentisticei" din 5 Martie 1923. Autoritatea sanitară dispunea însfârșit de instrumentul legal pentru jugularea răului și ridicarea unei bariere de netreeut pen- tru cei eu adevărat neealifieați și inapți. In interval de câteva luni se ajungea ia aplicarea marelui postulat, ca în viitor practica ar- tei dentare să nu mai fie îngăduită decât „doctorilor în medicină cari, pe lângă dreptul de liberă practică în țară, dovedesc că s’au specializat în această ramură a medicinei la o Universitate sau școală de specialitate recunoscută de ministrul instrucțiunii publice și care conferă dreptul de liberă practică în țara în care funcțio- nează Universitatea sau școala". Cât desptre acei cari, în momentul promulgării legii, puteau invoca posesiunea de Stat, triajul lor trebuia să se facă — și de fapt s’a făcut — întâiu prin cercetarea actelor ce le posedau și apoi prin supunerea lor ia un examen. Elementele indezirabile au fost eliminate. O so- iuție pe cât de practică pe atât de eficace, ca una care singură putea să readucă ordinea și legalitatea în haosul creiat de inter- pretarea unor serii de dispozițiuni dintre cari multe fără noimă, iar altele de o elasticitate care se preta la ocolirea legii și DISPOZIȚIUNILE LEGII SAX1TAHE 159 regulamentelor. Din nenorocire însă, îmbucurătorul rezultat ob- ținut a fost iremediabil compromis printr’o campanie interesată care a dus, după un an și jumătate, la o lege de revizuire: s’a re- deschis astfel blestematul robinet, pentrucă în afară de cei respinși la verificarea din 1923, s’au prezintat intruși proaspeți. Și astfel am asistat la minunea întoarcerii mortului dela groapă: plaga so- cială a dentiștilor de contrabandă, pe care aveam temeiu s’o con- siderăm, extirpată, a reapărut sub forma alarmantă a unei tumori canceroase; înmormântată la începutul lui 1923, chestiunea dentiș- tilor prin uzurpațiune de drept a fost reînviată la sfârșitul lui De- cembrie 1924 și a continuat și continuă să frământe autoritatea sa- nitară superioară. Legea sanitară din 1926 fixeaxă (art. 87, 89 și 92) aceleași norme, ca și pentru medic.na în genere, în ce privește condițiunile de obținerea dreptului de practică a artei dentare care, prin art. 2 al legii speciale din 1923, e formal declarată „o ramură a medieinei care nu se poate exercita decât de doctorii in medicină cu dreptul de liberă praciicăⁱ‘. Tar pentru formarea viitorilor dentiști, aceiaș lege (art. 3) fixează un termen de 3 ani, din nenorocire de mult ex- pirat. pentru înființarea do catedre speciale de dentistica pe lângă Facultățile de Medicină. Examenul de admitere la libera practică a medicilor dentiști cetățeni români, cu o diplomă de specializare obținută în străină- tate, se depune la Direcțiunea Generală a Serviciului Sanitar, îna- intea unui juriu compus din doi chirurgi, membri ai Consiliului Sanitar Superior, și nn dentist desemnat de Direcția Generală a Serviciului Sanitar. Nici un cabinet dentar nu se poate deschide și nu poate func- ționa decât cu autorizația Direcțiunii Generale a Serviciului Sa- nitar și acordată numai doctorilor în medicină dentiști și dentiști lor autorizati (art. 5), acestora din urmă nefiindu-le îngăduită nici o anestezie generală, nici o operație sângerândă, afară de extrae- țiuni. și nici un fel de ordonanță medicală (art. 10). In ce privește pe technicianii-dentari, — recrutați dintre den- tiștii neautorizați respinși la verificările din 1923 și 1926 — ei nu pot lucra decât ea ajutoare pe lângă medicii dentiști sau dentiștii autorizați, în atelierele și pe răspunderea acestora. Brevetul de technician-dentar nu poate fi eliberat decât de instituții recuno- scute (art. 4). Atelierele sau laboratoriile dentare nu sunt autorizate decât sa confecționeze aparate și piese de proteza dentară — și aceasta nu- mai pe baza unei ordonanțe sau comenzi din partea unui medic dentist sau dentist autorizat. Ele vor avea drept conducător răs- punzător un tecbnician dentar cu brevet de maestru. Deschiderea o j£oᵣ SANCȚIUNILE LEGALE cași funcționarea lor necesită o aprobare specială a Direcțiunii Generale a Serviciului Sanitar (art. 6). Autorizațiile date pentru deschiderea și funcționarea atât a cabinetelor cât și a atelierelor sau laboratoarelor dentare sunt per- sonale, netransmisibile și revocabile în caz de contravenție la dis- pozițiunile legii (art. 7), Depozitele dentare, urinează regulele dreptului comun; ele sunt pasibile însă de pedeapsa închiderii și confiscării materialului lor în folosul Statului, în caz de exercițiu ilicit al farmaciei sau de comerț neautorizat cu drogue și substanțe medicamentoase (art. 8). Sancțiuni: Orice contravențiune la vreuna din dispozițiunile legii din 1923 e pedepsită cu amendă de 1000—5000 Iei, care la prima recidivă se dublează. La a doua recidivă, contravenientul e trimis înaintea tribunalului de primă instanță spre a fi pedepsit cu închisoare dela 6 luni până la un an. In plus, pe baza avizului Con- siliului Sanitar Superior, se poate pronunța și închiderea cabine- tului dentar al contravenientului (art. 18). a) Orice cabinet, atelier, laborator sau depozit dentar, ce se va găsi funcționând, ce se va deschide sau se va înființa în contra sau fără respectarea prevederilor legii de față, se va putea pune cu întreg conținutul lui sub sechestru provizoriu până la pronun- țarea justiției care, pe baza avizului conform al Consiliului Sani- tar Superior, va dispune confiscarea materialului instrumentar și medicamentos găsit. Confiscarea se face în folosul serviciului sa- nitar al Statului, fără nici un fel de despăgubire și fără vre un prejudiciu în privința aplicării pedepselor de mai sus pentru fap- tul de contravențiune (art. 19). b) Cei ce se vor găsi eă-și însușesc în mod public titluri de den- tistică pe cari nu le posedă, sau că arată în chip mincinos prin firme ori reclame că dețin autorizări de practică a vreuneia din ra- murile artei dentare, vor fi trimiși direct in judecata tribunalelor ordinare spre a fi pedepsiți cu amendă de 1000—5000 lei și cu închi- soare de 6 luni până la 2 ani. Prin aceiaș hotărâre se va dispune și de întrebuințarea materialului profesional și instrumentar, găsit și pus sub sechestru la efectuarea primelor cercetări, când, pentru aceste cazuri, aplicarea sechestrului este obligatorie ca și închide- rea pe cale administrativă, fără nici o altă formalitate, a localului care funcționează în mod fraudulos (art. 20). Constatarea contravențiunilor sau delictelor decurgând din aplicarea oricăreia din dispozițiunile legii pentru exercițiul dentis- ticei cum și instrumentarea lor se fac — conform art. 17 — de către organele de control sau delegații Direcțiunii Generale a Servi- ciului Sanitar, cari în aceste operațiuni pot fi sau nu însoțiți sau asistați de un ofițer de poliție al localității respective. Aplicarea sancțiunilor se face cu îndeplinirea formelor pre- văzute în legea sanitară (vechiul art. 6."> din L. S. 1910 modificat la 16 Februarie 1921 și prin legea sanitară din 23 Martie 1926). Prin aceste dispozițiuni speciale din legea pentru practica dentistieei, se curmă o controversă, în ce privește dreptul de inter- vențiune pentru punerea în mișcare a aparatului judecătoresc și aplicarea sancțiunilor. Până la legea aceasta, tribunalele contestau organelor de control (serviciile sanitare ale primăriilor, de exemplu) calitatea de a intenta direct acțiunea, fără a sesiza în prealabil parchetul jumtru pornirea ei. Cu titlu de document voiu analiza o decizie a Curții de Apel din București, grație căreia un contra- venient la legea sanitară (practica ilegală a dentistieei) a fost de- clarat apărat de orice pedeapsă. In 1914. pe baza art. 63 ți 65 din vechea lege sanitară, Primăria Ca- pitalei (prin serviciul sanitar al orașului) se constitue parte civilă și a- pelează contra sentinței prin care Trib. Ilfov. S. I e. c. achitase (în 1013) pe. un dentist de contrabandă. Primăria, prin reprezentantul ei, invoncă legea sanitară, spre a-și valorifica dreptul nu numai de a constata contra- vențiunile la această lege, dar și de a intenta acțiunea de urmărire și pe- depsire. Curtea de Apel, S. IV (decizia Nr. 96 din 1914) ii contestă aeest drept, prin urmare și acela dea figura în instanța de apel, ca parte civilă: „Considerând însă, că prima susținere (dreptul de a intenta ac.țiune pentru urmărirea și pedepsirea contravenient!lor — N. A.) nu este înte- meiată. întrucât, conform art. 4 din Procedura Penală, acțiunea pentru a- plicarea pedepselor se exercita numai de funcționarii publici, cărora Ie este încredințat prin lege acest drept; că legea sanitară fiind o lege de in- teres general și prin urinare de ordine publică, exercitarea acțiunii penale în contra oricărui infractor nu aparține decât Ministerului Public, care singur are dreptul de a deschide o asemenea acțiune, când interesul și ordinea socială au reclamat-o“. Curtea contestă Primăriei și calitatea de parte civilă, pe următorul considerent: ..Considerând în ce privește cea de a doua susținere, că s’ar fi con- stituit parte civilă înaintea Parchetului deasemenea nu este întemeiată, întrucât nu a declarat în mod formali conform art. 6 din Pnxedura Pe- nală, că se constitue parte civilă și nici nu a făcut vre-o cerere de daune- interese”. Și Curtea respinge apelul Primăriei. Controversa aceasta. e azi soluționată prin textul categoric al legii (lin 1923. In adevăr, precum am văzut, nu numai constatarea contravcnțiunilor și delictelor decurgând din aplicarea oricăreia din dispozițiunile acestei legi, dar și instrumentarea lor se face de către organele de control sau do către delegații Direcțiunii Gene- rale a Serviciului Sanitar (art. 17). Tar, prin art. 20, se precizează că infractorii la legea pentru practica dentistieei „vor fi trimiși direct in judecata tribunalelor ordinare¹¹, cari au a le aplica sancțiunile prescrise prin aeelaș articol. In chipul acesta, tribunalele nu mai pot opune excepțiunca de necalificare, ridicată de Curtea de Apel. — Dᵣ, -V. Minoviei. Tratat de Medic ini Legală. II 162 UZURPAREA TITLULUI DE DOCTOR Organele ele control au cumpetinta legală de a intenta acțiunea, făi'ă a mai recurge ia ajutorul Ministerului Public, Pentrucă, în- suș art. 4 din Pr. P„ invocat de instanța ațidativă, edietează că „acțiunea pentru aplicarea pedepselor se exercită de funcționarii publici cărora este încredințată prin lege". Or, legea pentru exer- cițiul dentisticei consacră în mod expres această calitate a orga- nelor de control ale Direcțiunii tlcncrale a Serviciului Sanitar. Chestiunea prezenței ca parte civilă e deasemenea definitiv soluționată, prin următoarea dispoziție din aceeaș lege: „In toate instanțele administrative șj judecătorești, și pentru toate cazurile decurgând din aplicarea dispozițiunilor prezentei legi, Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale va fi citat a sta >» instanță ca i*irte cirilâ“. Va să zică, nu mai e nevoie, conform art. 6 Pr. P„ ea ad- ministrația sanitară să facă în prealabil declarația că se constitue parte civilă; în mod automat, tribunalele au obligația de a o cita în atare calitate. Dentistul autorizat comite delictul do uzurpatiune de titlu (art 334 <\ P.) când, la numele său, adaugă titlul de doctor. O speță de aplicare a dispozițiunilor acestui articol ne-o oferă cazul soților 8. și I. V. din Câmpulung (Muscel) cari, deși nu se bucurau decât de autorizația de a practica dentistica redusă — pe baza confirmării unui drept câștigat — au uzurpat titlu] do ..doctor în chirurgia dentară". Prin sentința dela 1 Iunie 1925 _ confirmată prin decizia din Iunie 1927 a Vurții de Apel, S. I, din București — Trib. Muscel îi condamnă la câte 2(NM) lei amendă (eu aplicația legii pentru majorarea amenzilor jude- cătorești). In sensul acesta s’a pronunțat și jurisprudența franceză, în cazurile unor dentiști eu diplome americane, cari se intitulau: „Doctor X., dentist american" (Curtea de Apel din Renncs — 1X96 și Curtea de Ape) din Paris — 1X99). Dimpotrivă Curtea de Apel din Paris (1904) declară inexistent delictul, atunci „când dentistul pune pe tăblița indicatoare n profesiunii sale: Dr. X., dela Școala Dentară din Fi Iadei fia (doopildă)". O sentință de condamnare pentru uzurpare de titlu, rostită de Trib. Senei, e astfel motivată: ..Având în vedere că, prin auunțurilo-rcclame apărute într un ziar. A. a luat titlul de doctor, fără să indice origina acestui titlu: că cuvântul ..doctor", adăugat la numele de dentist, nu ponte avea pentru public alt înțeles decât acela de dwtor în medicină; „Considerând că, aceasta constitue o contravenție caracterizată la dispozițiunile legii sanitaro, condamnă pe A. In 100 fr. amendă și 1 franc daune-interese către Asociația sindicală a medicilor. Practica dentară de către medicii nespeeializați era oprită, precum am văzut, și sub imperiul vechii legi sanitare (alt. 83). constant invocată de jurisprudența română în. aprecierea infrac- țiunilor comise, înainte de intrarea în vigoare a legii din 1923. RESPONSABILITATEA DENTISTULUI 163 J „Simplul titlu ile doctor iu medicinii nu dă dreptul la practicii artei dentare, fără o diplomă sau certificat al unei școale pentru arta deu- tară“. (Curtea de Ape), 8. III, București Dec. 1914). 2. „Pentru profesarea dentistica nu este deajuns titlul de doctor în medicină eu dreptul de litieră practică, dar trebue și o diplomă sau certi- ficat. care să confere doctorului în medicină dreptul de liberă practică a dentisticei. în Statul care arc asemenea învățământ”. (Casația, Secția II. Decembrie 1914). Responsabilitatea dentistului. Dentistul, pentru greșelile grave comise în exercițiul artei sule, poate fi urmărit atât în penal (art. 248 și 249 (’. P.) cât și în civil (art. 998 și 999), Un dentist francez a fost condamnat la importante daune-in- terese, pentru greșeala de a fi făcut o injecție suhgingivală eu su- blimat în loc de cocaină. Prescripția dreptului la onorarii. — Termenul de prescripție de un an pentru revendicarea dreptului la onorarii, așa cum e sta- tornicit prin art. 1904 C. C., având un caracter excepțional, după părerea lui Dimitrie Alexandresco, el nu poate fi aplicat și den- tiștilor. Jn Franța, termenul de prescripție e de 2 ani. Cabinetul dentar nu e fond de comerț. Dentistul, ea și medicul, chirurgul, nu este un comerciant nici nu poate face acte do comerț. Sunt de natură civilă, iar nu comercială societățile formate pentru exploatarea unui cabinet dentar, chiar dacă în mod acce- soriu s’ar vinde în el danturi falșe, prafuri de dinți, ete. CAP. II I. DATORIILE MEDICULUI „Cest par le sentiment du devoir que l'homme acquiert le juste senti- ment de ses droits." (De Gerando) Pe cât sunt ele de complexe pe atât sunt și de delicate datoriile medicului. Rolul acestuia e admirabil definit de Legrand du Saulle, când spune: „Medicul eu adevărat vrednic de acest nume trebue, în orice moment al vieții sale, să facă dovadă de sagacitate, de su- plețe de spirit, de un sânge rece imperturbabil, de o instrucție so- lidă și mai presus de toate de un simplu bun simț. însușirile lui de căpetenie să fie: devotamentul, lealitatea și abilitatea**. însușiri cari îi sunt cerute sub împătritul raport al datoriilor față de sine însuși, față de bolnavi, față de confrați și față de societatea con- stituită. 1. Datoriile medicului către sine însuși a) Pregătirea. - Cn mii de ani în urmă, Aynr-Teda hindusă rostea anatema contra aceluia care s’ar încumeta să practice me- dicina fără o pregătire temeinică, prin care nu se poate înțelege nu- mai instrucțiunea căpătată în anii de facultate ci și o neîntreruptă primenire și complectare a cunoștințelor sale cu progresele reali- zate de arta medicală. Pentru prestigiul corporației și în interesul clientelei, medicul trebue sa se țină la curent eu cuceririle științei, orice ignoranță ori neglijență datorită acesteia putându-i fi imputată ea o greșeală. (Printre considerentele sentinței de condamnare a unui medic ger- man, declarat vinovat de moartea pacientului său, găsim formu- lată și următoarea imputare: „Doctorul N. are vina de a nu se fi ținut la curent eu progresele științei medicale moderne, spre a pu- tea poseda astfel o noțiune precisă de regulile stabilite de ea și a le observa. Dacă ar fi posedat aceste cunoștințe noui, și-ar fi pu- tut da seama că procedeul întrebuințat de el putea să provoace moartea lui H.“). Căci, medicina, după cum eu multă dreptate ob- servă (’ruveilhier, nu este numai o știință de observațiune, ci una în care observațiunea e secondată de raționament, iar un rațio- DATORIILE MEDICULUI CĂTRE SINE INSUȘ 165 oameni care nu e luminat de experiența duce la ruină, la em- pirism. Practica îi furnizează materialul de observație, iar studiul și judecata coordonează și fecundează ideile. Deși format la o școală de observație și de cunoștințe jxizitive, modicul nu trebue să fie lipsit de imaginație care să-l ajute la des coperirea bolilor bănuite ori la demascarea celor simulate; dar să nu dea frâu liber acestei imaginații, spre a nu cădea în păcatul exa- gerărilor, pentrucă, după cum ni* învață Hippocrat, „așa precum timiditatea e masca neput iuții, tot astfel temeritatea a aceea a inexperiențci“. Dreptarul îi va fi experiența. Lipsit de aceasta, medicul nu e numai dezarmat pentru greaua și delicata-i misiune, dar consti- tue un pericol social. b) Calitățile fizice, intelectuale și morale. — Chemat nu numai să combată boala dar și să inspire pacientului credința în însănă- toșire, medicul trebue să respire el însuș sănătatea. In deosebi i se cere să aibă o vedere ageră, o ureche bună (pentru auscultație), un miros și un pipăit foarte sensibile, precum și o memorie bună. Manifcstațiunile de scepticism nefiindu-i îngăduite, medicul se va arăta blând. îngăduitor chiar cu maniile bolnavului, silindu-se să-i sădească în suflet nădejdea, siguranța întremării. Demn, cinstit, medicul nu trebue să uite o singură clipă că el exercită un adevărat ajxistolat moral. Căminul al cărui prag îl calcă să-i fie sfânt, ferindu-se de a-l pângări nici chiar cu gândul. Și pentrucă mai mult de cât oricare profesionist e expus ispitei, imboldului elementar al firii, se recomandă tânărului medic de a-și lega inima de un cămin propriu: căsnicia constitue nu numai o pavăză pentru el, dar și o chezășie morală pentru familiile în cari devine confidentul tuturor tainelor sexului. Căci, ispita femenină e o cursă la tot momentul întinsă sentimentului de cinste profe- sională a medicului. „Omul ce] mai sever în principii, cel mai scru- pulos în purtare — spune Mas Simon — trebue să se pună la adă- post contra unei surprize a simțurilor. Medicul, care a păcătuit în această privință, merită să fie pedepsit, ca unul care a abuzat de cea mai sfântă dintre încrederi", căci lui, cu drept cuvânt, i se a- plicâ stigmatul Don Juanului: „Penetrat domos et cuptivas ducii muliercutas^. Nu există scuza tentațiunii. După cum nici mizeria neagră a bolnavului nu trebue să răcească zelul medicului, de ase- menea viciul parfumat nu trebue să-i momească pornirile trupești. Medicul care, în exercițiul profesiunii sale, s'ar lăsa furat de pornirile instinctuale și, fără voia clientei sale, ar abuza de aceasta, se face pasibil de pedepsele prevăzute de art. 263 C. P., (atentat consumat sau numai încercat, fără violență, la pudoarea unei fete mai mici de 14 ani: 2—3 ani închisoare), art. 264 C. P., (atentat săvârșit eu violență la pudoarea unei fete mai miei de 15 ani — 16G probitatea profesională maximul recluziunii, adică 10 ani; iar dacii un atare atentat e sa vârșit asupra unei femei majore — maximul îndusoiii, adică 10 ani). Ceva mai mult, împotriva medicului se poate invoca și cir- cumstanța agravantă prevăzută de art. 2(>5 C. P. („Dacă culpa- bilii sunt ascendenții persoanei, asupra careia s’a eomis siluirea, sau dacă sunt dintre aceia cari au o autoritate asupra-i...“ — și doar medicul exercită un netăgăduit ascendent moral asupra clien- țdor săi), — articol care prevede maximul recluziunii pentru a- tentatul la pudoarea unei femei majore, și maximul muncii silnice pe timp mărginit (20 ani — art. 7 C. P.), pentru atentatul săvâr- șit asupra unei fete mai miei de 15 ani. In caz când depe urma a- tentatului la pudoare se trage moartea victimei, indiferent dacă aceasta e majoră sau minoră, atunci pedeapsa e cea prescrisă de art. 266 C. P. — munca silnică pe viață. (Prin moartea victimei s’ar putea înțelege și sinuciderea acesteia, de vreme ce textul legii nu precizează, ei spvne numai atât: „Dacă din crimele prevăzute la art. 263, 264 și 265 va rezulta moartea, culpabilul se va țiedepsi cu munca silnică pe viață“). Toate aceste pedepse se aplică și in cazurile când victima a- tentatului la pudoare e de sex masculin. In streinătate, principiile de morală, in ce privește imitarea medicului față de dienții săi, sunt aplicate cu o deosebită străș- nicie. Nu i se iartă medicului nici ,,furtul unei sărutări", Un caz clasic e acela care a făcut obiectul unei intervențiuni a Tribunalu- lui de Onoare Medicul din Brandenburg ț(îermania). Un medie a fost condamnat la pierderea drepturilor sale de eligibilitate în Ca- mera Medicală timp de două perioade electorale, la o amendă de 300 mărci și la eheltuelile de judecată, pentru fapta „de a fi sărutat o fată de lă ani și de a-i fi ținut un limbaj rușinos, în vreme ce o examina în cabinetul său". c) Probitatea profesională. — (leios de reputația sa și de pres- tigiul cor porțiunii din care face parte, medicul se va feri de orice gest care ar putea friza șarlatani sinul, care în fond vizează exploa- tarea credulității publice. Nu va uzurpa titluri și nu va înșela lu- mea asupra valorii acelora pe cari le posedă; nu va recurge, in scopul de a-și face ori mări clientela, la o publicitate extia-medi- cală, ai cărei teniei bolnavul nare de unde să-l cunoască. Nu va recurge la samsari; nu se va lăsa ademenit. în schimbul unei participări la beneficiu, la prescrierea unor medicamente prea scumpe, a unor aparate ce nu sunt indispensabile sau a unor cure de cari pacientii s’ar putea lipsi. Medicului nu’i este îngăduită înțelegerea cu empiricii, sub formă de prescriere de leacuri secrete; deasemenea îi e interzisă colaborarea eu somnambulii, făcându-se culpabil de o adevărată escrocherie. 1(>7 2. Datoriile față de bolnavi „Acolo unde e dragoste de aproa- pele său, e și dragoste de artă". (Hippocrat) 1. Marea chemare a met/icului e de « face binele — privilegiu, după cum observa Deehainbre, neîmpărțit eu nici o altă profesiune. Duhovnic laic, medicul e în slujba tuturor, expunându-și viața pentru a o scăpa pe a altora. Oricine are dreptul să bată la ușa lui, la orice oră din zi sau din noapte, el trebue să răspundă fără co- dire și fără cârtire la chemarea suferinței. Nici preocuparea de or- din material, nici gândul la primejdia molipsirii nu trebue să cân- tărească în hotărârea sa, care nu poate fi decât aceea a devota- mentului. „Cu tabloul viu al durerilor omenești vecinie înaintea ochilor săi, medicul trebue să găsească în conștiința sa mobilul unei acti- vități, unei simpatii inepuizabile. Deprinderea de a observa sufe- rința, conștiința chiar a neputinței artei sale în cazurile în cari viața e iremediabil atinsă, nu trebue să slăbească impulsul devo- tamentului său“ (Max Simon). Va sta streajă la căpătâiul bolna- vului, chiar dacă se declară agonia, pentrueă și medicul, deși om de știință, trebue să creadă în posibilitatea unei minuni a naturii. Pentrueă omul artei trebue să fie întotdeauna pătruns de maxima paradoxal științifică: „Nu există boli, există numai bolnavi*' și că „natura medicatrije" joacă un rol precumpănitor în evoluția și des- nodământul, favorabil sau funest, al procesului bolii: In ciuda idealității calificărilor, sunt tot. atâtea cazuri patologice câți indivizi sunt, pentrueă fiecare din aceștia are felul său de a suferi și de a muri, după cum are felul său de a trăi — în funcțiune de tempe- ramentul său, de idiosincrasiile sale, de ereditatea sa, de tarele sale con- genitale sau dobândite, dc regimul său, de viciile sale, de accidentele su- ferite și de multiplele influențe ale mediului variabil. Febra tifoidă sau apendicita lui A nu e febra tifoidă sau apendicita lui B.. iar ftizia lui C. e alta d le veut bien”, e răspunsul stereotip pe care trebue să-l dea și studenta română la orice aluzie malițioasă. Femeea își are locul marcat în medicină încă din faza nehu- loîLsâ a acestei științe: multe femei au fost zeificate de către nea- murile antice, iar Biserica creștină numără o femeie medic printre sfintele sale: Sfânta Nicerata. 9. Vizitele. — In cadrul datoriilor medicului față de bolnavi in- tră și chestiunea vizitelor. Ca principiu, datoria elementară a medicului e de a răspunde fără șovăire în caz de urgență, fără să facă din asistența sa un o- biect de tocmeală. In orice altă împrejurare însă, e liber să dea ori să nu-și dea îngrijirile unui bolnav: dai-, odată ee a primit, are o- bligația de a nu-și mai părăsi pacientul. ,,Numai în împrejurări grave și excepționale — sună o jurisprudență franceză — dacă so- coate că nu trebue să urmeze eu vizitele, medicul trebue să înștiin- țeze pe bolnav ori pe familia acestuia, că se retrage definitiv". In evoluția îmbucurătoare a moravurilor noastre, eu conștiința ce o are azi medicul despre demnitatea sa profesională, ar fi poate de prisos să amintim de vechiul precept: „Medicus no» accedat, nisi vo- catus*', adică nici să nu-și ofere serviciile nici să nu le prehingiască din propria lui inițiativă, fără consimțământul pacientului ori al fa- miliei. Ca normă, frecvența vizitelor, oricare ar fi mediul social al CONSULTUL MSDICAL 171 clientului, trebue să fie în funcțiune de gravitatea cazului. Bine în- țeles, că la cererea expresă a pacientului ori a familiei acestuia, se poale deroga dela această regulă. In ce privește pe medicii aspcia- țiunilor sau corporațiilor, ei nu treime să se impună societarului care, tocmai pentrueă dispune do mijloace, înțelege să uzeze de li- Ix'rtatea alegerii. li) . In legătură nemijlocită cu chestiunea vizitelor stă aceea a consultului medical. In principiu, medicul curant nu trebuie să .ia inițiativa unui consult ]>e care nu l-ar comporta gradul de gravitate al cazului; dar nici nu are dreptul de a se opune cererii formale a bolnavului ori a familiei acestuia; poate însă refuza consultarea unui con- frate lovit de nedemnitate. Orice colaliorare între confrați — în majoritatea cazurilor propusă de medicul curant sau uneori acceptată de el la cererea bolnavului ori a familiei, — nu trebue să se inspire decât din interesul clientului, fie că o vorba de un consult ori de o operație chirurgicală. Profesorul sau specialistul chemat în consult nu trebue să jignească prin atitudinea lor pe medicul curant: într’un consult nu există diferenția re, toți oamenii artei fiind egali, iar profesorul sau specialistul au datoria de a lua întâiu avizul confratelui eare a dat primele îngrijiri; o vor face și atunci când bolnavul e adus în cabinetul lor de consultații — adică vor cere să fio de față și medicul-curant. In caz de dezacord serios, în cursul unui consult, medicul cu- rant va înștiința despre aceasta pe familia Iwlnavuhii, pentrueă aceasta să consimtă la chemarea unui alt modic cu rol de arbitru. Medicul curant, ale cărui păreri vor fi găsite neîntemeiate sau gre șite, trebue, din proprio inițativă, să se retragă, spre a lăsa îngri- jirea pacientului pe seama unui alt confrate. Medicii consultanți, odată misiunea lor terminată, vor înceta orice raporturi cu bolnavul, acesta urmând să rămână în căutarea medicului curant. Iu caz când e socotită necesară o intervenție chirurgicală, chi- rurgul care în ocurență își asumă întreaga răspundere — e a- cela eare împarte rolurile între colaboratorii săi; cu acest prilej va stărui ca medicul curant să fie și el de față, evitând cu tot di- nadinsul de a aduce cea mai mică știrbire prestigiului acestuia. 3. Datoriile față de confrați «) liniată după așezarea lui într’o localitate, unde se află și alți medici. noul venit va îndeplini netul de elementară politeță de a le face câteo vizită, pe care aceștia neapărat i-o vor întoarce. 172 «APORTURILE DINTRE MEDICI.— CONCURENȚA NELEALĂ Cu chipul acesta se stabilesc acele raporturi de corectă și chiar (le cordială confratemita te cari sunt și trebue să fie onoarea cor- porațiunii medicale, rămânând ca im vestigiu al unui trecut întu- necat zicala de tristă și urâtă faimă: Pessima invidia medicorum. b) Nu-i c îngăduit medicului, sub nici un pretext și sub nici o formă, de a căuta să ia locul unui Coleg pe lângă un bolnav, într’o familie ori într’o asociațiune. Dacă e adevărat că e în dreptul său de a primi pe oricine în cabinetul său de consultații, el însă nu tre- bue să se ducă la un bolnav, dacă are cunoștință de faptul că un coleg a) său, care până atunci îl căutase pe acel pacient, n'a fost plătit, E, după cum spune Monfaleon, o chestiune de delicateță, de a refuza îngrijirile sale unui bolnav care a primit deja pe acele ale unui alt confrate. Primind totuș, pentrucă împrejurările i-o impun, nu va lipsi de a înștiința despre aceasta pe medicul al că- rui succesor a devenit. Intre numeroasele cazuri ce se pot ivi, ar fi și acesta: Un me dic chemat la căpătâiul unui bolnav, are el dreptul să i dea acestuia îngrijirile solicitate, atunci când medicul, care l-a precedat, a in- eetat vizitele și când clientul declară că nu mai vrea să recurgă la serviciile confratelui congediatl Soluțiunea dată do Asociația sin- dicală a medicilor din Paris e următoarea: Medicul se va duce, însă cu condițiunea de. a nu fi cunoscut pe bolnav prin intermedia- rul primului practician și de a avea siguranța că acesta a fost plătit. Dacă în caz de extremă imgență sau în lipsa medicului curant, e chemat la căpătâiul unui kdnav, datoria medicului e să se ducă, însă eu îndatorirea pentru el ca, de îndată după întoarcerea confra- telui, să-l pună pe acesta în curent cu tratamentul prescris și pe loc să înceteze vizitele. Aceiași regulă de conduită va observa în caz când un coleg, trebuind să se absenteze vreme mai mult sau mai puțin îndelungată, îl roagă să-i țină locul. In absența medicului curant și în caz de extremă urgență (cum ar fi o hemoptysie abundentă, o hemoragie sau o embolie cerebrală, un oedem acut al plămânului, etc,), practicianul, indiferent de ra- porturile sale personale cu confratele absent, cu bolnavul ori cu familia acestuia, trebue neapărat să răspundă la chemare și să-și continue îngrijirile până la sosirea medicului curant. Iar dacă bol- navul sau fânul ia acestuia reclamă un consult medical, datoria ele- mentară a medicului curant e de a pretinde stăruitor ca și confra- tele care l-a înlocuit să fie invitat la acest consult. c) Jnsfârșit, o altă chestiune care s’ar putea pune în ce pri- vește raporturile dintre mediei, ar fi aceea a unei concurențe neleale. însuși prestigiu) corporației interzice medicului ceeuw s’ar pu- tea desemna sub numele de snpralicitație în reducerea onorariului. Practica medicinei nu e o întreprindere comercială care să admită NECESITATEA UNUI SINDICAT PROFESIONAL 173 rabatul. Onorariul e în funcțiune de vechimea, vaza și specializarea practicianului, pe deoparte, și de importanța localității ori a car- tierului din centrele mai mari, pe de alta. Din nenorocire, avem de înregistrat și la noi cazuri de o ade- vărată concurentă neleală, făcută de unii practicieni pe cale de anunțuri în ziare, circulari, afișe, ete., cum ar fi deopildă „Incu- noștiințarea" unui medic din provincie care, după ce-și face o re- clamă de bâlciu, încheie astfel: „Serviciile ce pun la dispoziția D-vs sunt mai avantajoase decât ale oricărui alt medic din . . căci, prin inspecțiile frecvente ce fac în iudet, am posibilitatea să rămân II)—1'2 ore în localitatea unde se află bolnavul, urmărind apoi tratamentul ți mersul' boalei prin personalul sa- uitar din circumscripția bolnavului. „A se servi de adresa:................... Și autorul acestei scandaloase reclame iscălea cu titlul sân ofi- cial de medic-primar al unui județ! El s’a făcut vinovat nu numai de nesocotirea uneia din legile morale ale exercițiului medicinei, dar și de o nesocotire a legii sanitare și de un abuz de autoritate, prin aceea că utiliza personalul sanitar, plătit de Slut, în interesul cli- entelei sale particulare țx> care o momea prin avantagiile trâmbițate. d) Regulatorul cel mai indicat, ca autoritate și eompetință, atât în chestiunile de practică medicală cât și în acelea cari pri- vesc raporturile între medici, ar fi, firește, sindicatul profesional cu un consiliu de disciplină cum e acela al organizației barourilor. Să sperăm că acum cel puțin, după ce s’a convins de răul imens oe i l-au făcut intrigile și combinațiile eu caracter de bisericuțe per- sonale ori de meschine interese de politică de partid, corporația medicală se va arăta mai geloasă și de bunul oi renume și de apă- rarea drepturilor sale firești și imprescriptibile. încercările dure- roase ale trecutului, — fruct al unor frământări cu totul streine de adevăratele nevoi ale exercițiului profesiunii — să folosească acelora cari vremelnic au răspunderea destinelor eorporațiunii. Să se inspire dela străduințele repetate ale unor vrednici înaintași cari, timp de decenii, nu s’au mărginit să scoată strigătul de a- larmă, ci, conștienti și de demnitatea eorporațiunii și de menirea unui sindicat profesional, au făcut sforțări titanice întru îndru- marea Asociațiunei Generale a Medicilor din România — unica asociațiune profesională — pe calea adevăratelor interese ale prac- ticii medicale, în chip atât de fericit definite de magistrul francez Lacassagne: 1. influența moralizatoare (unitate de vederi, sfaturi începătorilor, aviz în situațiuni critice, constrângerea celor de rea credință de a-și exercita profesiunea în chip onorabil); 2. lupta eficace în contra oricărei încercări de știrbire a autorității și drep- turilor eorporațiunii; 3. împiedicarea exercițiului ilegal al medicinei. DATORIILE MEDICULUI FAȚĂ DE SOCIETATE 175 Asociația Generală a medicilor din România. înființată în 1W17 și cu sediul în București — din care, din nenorocire nici astăzi, după peste treizeci de ani dela ființare, nu fac parte toți medicii cu drepb de liberă practică din tară — va avea, conform noului statut, câte o filială de județ. Scopul ei, astfel cum este definit în art. 4 al statutelor modificate în congresul general din Decembrie l'Jili, e: af Cultivarea simțimintclor de stimă, confrateruitate și susținere colegială; b} Apărarea drepturilor mem- brilor Asociației și a intereselor generale sanitare; c) Studierea proble- melor sanitare și a chestiunilor științifico medicale: d) Organizarea cor- pului medical pe baza unei legi, prin cate să se garanteze drepturile me- dicilor și prin care să se statueze principiile deontologice cari vor con- duce profesiunea medicală; «J Constituirea de sindicate afiliate ale cor- pului medical pe baza unui statut-tip caro va face parte integranta din re- gulamentul de aplicare a statutului Asociației; f) Crearea unei case de ajutor și'credit, a unui fond dc economie și a unei case de pensiuni pentru familiile medicilor; gl înființarea ținui Buletin și a unor publicat iu ui ale Asociației; li) Ile a întruni pe membrii ei într’o adunare generală anuală în București; îl De a organiza congrese științifice în tonte centrele mari ale tării și diferite excursiuui; }) înființarea unei biblioteci centrali'. Program pe ani a unora din drepturile po- litice, civile ori de familie; amenda dela 2G lei în sus. (Conform legii din 25 Martie 1923, țoale amenzile se socotesc înzecit). 3) Clima pedepsită cu: munca silnică pe viață sau j>e timp mărginit dela 5 până la 20 ani; recluziunea dela 5 la 10 ani; de- tențiunea dela 3 la 10 ani; degradațiunea civică dela 3 la 10 ani. Mai sunt infracțiuni de natură civilă, cari interesează în de- osebi practica medicală și prevăzute de Codul Civil sub numele de delicte și quasi-delicte. Asupra fiecăruia din aceste diverse infracțiuni se rostesc in- stanțele în competența cărora cad. * • Aplicarea legilor și regulamentelor privitoare la respectarea ord in ei sociale impune medicului, cu sancțiunea unor pedepse de- terminate, o serie de obligațiuni pe cari le arătăm mai jos; A) Actele de stare civilă 1. Declarațiunea de naștere. Prescripțiunea Codului Civil: Art. 42 (al. I). — Nașterea copilului se va declara de către tatăl său, în lipsa acestuia, do către medici sau chirurgi, moașe sau de către orice alte persoane cari vor fi fost față la naștere. Declarațiunea aceasta, conform art. 41 C. C. și art. 69 din Re gulamentul privitor la actele de stare civilă, trebue făcută în ter- men de 3 zile după ziua în care femeia s’a ușurat, chiar daca e vorba de un născut-mort (art. 67 din acelaș regulament). Ziua naș- Șterii nu intră în calculul termenului. a) Pentru copilul născut intCuu spital sau într’o casă de să- nătate publică sau particulară, declarațiunea o face direcțiunea stabilimentului (art. 73 Rgt. act. st. civ.). b) Pentru copilul născut pe un vas român călătorind mare, declarațiunea se face în fața căpitanului bastimentului, în termen de 24 ore (art. 45 C. ('., și art. 78 Rgt. act. st. civ.). c) Pentru gemeni se face o declarație unică, indieându-se or 176 SANCȚIUNILE PENTRU DECLARAȚ1UN1LE MINCINOASE* dinea nașterii și numele fiecăruia dintre copii (art. 82 Rgt. act- st. civ.). d) Declarațiile de naștere în oștire, când trupa se găsește în afară de teritoriul român, sau pe teritoriul român, în timp de răz- boiri sau tulburări, se fac în 10 zile după naștere (art. 77 C. O.), 2. Abaterile dela aceste prescripțiuni sunt pedepsite cu închisoare și amendă: Ari. 27t> (Cndul Penal). — Verice persoană care, asistând la o naș- tere de copil, nu va fi făcut declarațiunea prescrisă de codicele civil, în timpul cerut de acea lege, se va pedepsi cu închisoare dela 15 zile la 6 luni și cu amendă dela 26 la 300 Iei. (Conform legii din 25 Martie 1923, amenda se socotește înzecit — N. A.). Pentru orice deci a rațiune mincinoasă despre nașterea unui copil, ofițerul stării civile sesizează parchetul (art. S4 Rgt. act. st. civ.), iar infractorul e pedepsit cu recluziunea*. Art. 275 (C. PA. Culpabilii de răpire, de tăinuire, de supresiunea unui copil, de substituți unea unui copil în locul altuia, sau aceia cari vor face să treacă un copil ca născut dmtr’o femee eare însă nu l-a născut, se vor pedepsi cu recluziunea. Declarațiune mincinoasă e desigur în cazul când se anunță ca născut dintr’o femee un copil care nu este ai acesteia, ca una ce a avut interes fie să-și procure un copil viu în locul celui născut mort ori mort după facere, fie sâ simuleze o sarcină inexistentă, cum a fost cazul cu Draga Mașin pe care Alexandru Obrenoviei a așe- zat-o alături de el pe tronul Serbiei. L’n atare caz a făcut obiectul unei urmăriri penale în Franța. Fcmea, care cumpărase copilul, a chemat pe medicul ei curant după facerea ima- ginară și, arăta adu-i pruncul, l-a rugat să se ducă să facă declarația la ofițerul stării civile. Medicul s'a executat. In urma unui denunț, parchetul s’a sesizat și instrucția a stabilit că femeea, care abuzase de buna credință a medicului, simulase nașterea spre a. putea îndupleca pe un bătrân bogat cu eare trăia, s’o ia de nevastă, l’rniărit. ca complice, medicul a fost condamnat. De aci se vede de câte garanții trebue să se 'noonjoare medicul când e chemat la o facere și sosește după nașterea copilului. 3. Excepțiunile. —Art. 43 O. C. și art. 74 Rgi. act. st. civ. pre- scriu eă actul de naștere va arăta cu deslușire ziua, ora, locul naș- terii, sexul copilului, pronumele ce i se va da la botez precum și numele de familie, profesiunea sau meseria și domiciliul tatălui, mamei și al martorilor. a) Ar decurge, că medicul sau moașa ar avea obligațiunea să EXCEPȚJUNILE DELA iNDATOIURTLE LEGALE 177 indice eventual și numele mumei naturale. Chestiunea e controver- sată. Interpreta lorii legii sunt de părere, că declamații nu pot fi siliți s’o facă și nu pot fi pedepsiți potrivit art. 276 C. P., dacă au refuzat sau intenționat au omis să dea această declarație. Tu Franța, al cărei Cod Penal e mut în această privință, a in- tervenit o jurisprudență a Curții de Casație (1844) care decide, că art. 346' C. P. (276 C. P- Român) nu se poate aplica medicului, ca unul care e legat prin secretul profesional și deci nu are voie să divulge împrejurările în eari s’a născut copilul, dat fiind că „le silence sur toates ces choses â lui confiees lui est imposâ par l’art. 378 (305 C. P. Român) du meme code". O altă jurisprudență a aceleiași Curți (1845) apără de penali- tate și pe moașă, ca una ce deaseincnea e socotită depozitară a se- cretului privitor la filiațiune: „La sage-femme est depositaire du secret reiati f ă Ut fHiat ion de l'enfant". Interesul legii, prin art. 42 din Codul Civil, e de a asigura no- ului născut o posesiune de Stat, stabilind cel puțin faptul nașterii din partea mamei; dar acest postulat nu poate trece peste îndato- rirea formală impusă medicului, de a nu destăinui secretele cu- noscute în exercițiul profesiunii sale. Dar această chestiune a fili- ațiunii o vom trata separat la capitolul: ,,Nașterea*¹. b) Jurisprudență streină, cea franceză iu deosebi, merge și mai departe: spre a garanta secretul mamei, hotărăște că medicul mi e ținut să indice nici măcar locul unde s’a produs facerea — in- dicațiune expres cerută de art. 43 C. C. Român. In adevăr, o sentință din 1875 a Tribunalului Senei conține ur- mătorul considerent: ...Attendu qu’il est constant que, Ie plus sou- vent, 1’indication de la maison, ou a eu lieu Taccouchement, oqui- vaudiait â la divulgat ion du nom de la mere, qu’en consequence, la declaration de ce domicile ne prut etre ejdgee...“. Prin urmare, în Franța medicul e formal oprit să vorbească, în această privință. Mai mult, această obligațiune a tăcerii e ex- tinsă, după cum observă Brouardel, și pentru cazul când mama naturală e minoră sau servitoare: medicul nu va destăinui facerea clandestină nici părinților minorei, nici stăpânilor servitoarei. c) Care ar fi datoria medicului, dacă s'ar găsi în fata unui co- pil născut viu și pe. care persoana ori persoanele interesate Var fi înlăturat printr’o crimă? Sunt două eventualități: sau pruncuciderea a fost săvârșită înainte de sosirea medicului chemat să asiste dar venit prea târ ziu, sau după plecarea medicului care a moșit. Dacă pruncuciderea e anterioară sosim sale, medicul nu are decât obligația da a anunța nașterea, lăsând în sarcina familiei de- clarația de deces. Dacă pruncuciderea e posterioară intervenției sale la facere, ᵣ> 178 EXCEPȚIUNILE DELA ÎNDATORIRILE LEGALE medicul, care s’a achitat de obligațiunea declarării nașterii, va păs- tra secretul asupra morții violente a copilului. In acest sens sună o decizie din 1850 a Curții de Apel din Angers (Franța). dj Cazul unui copil născut-mort. Codul civil fiind mut în a- ceastă privință, e operantă dispoziția generală a articolului 42 pen- tru declarațiunea nașterii, — după cum precizează de altfel art. 67 din Regulamentul privitor la actele de stare civila. („Orice naștere a unui copil, viu sau mort, trebue declarată../'), complectat prin art. 72 din awlaș Regulament („Declarațiunea despre nașterea unui copil mort trebue făcută în termenul prescris mai sus, dacă copilul are forma unei ființe omenești"). Rezervând pentru capitolul „Nașterii" chestiunea viabilității, vom observa numai atât pentru îndrumarea medicului: jurispru dența e aproape constantă în mai toate țările, că declarațiunea e obligatorie numai dacă copilul s’a născut după 6 luni, adică după a 180-a zi de gestațiune. e) Am văzut că art. 73 din Regulamentul privitor la actele de stare civilă impune Direcțiunii spitalului sau casei de sănătate pu- blică sau particulară obligațiunea declarațiumi pentru nașterile sur- venite într’un atare stabiliment. Dar dacă mama are interes să tăinuiască condițiunile nașterii într’o casă de sănătate particulară? .Medicul nu va deroga dela îndatorirea categorică a secretului pro- fesional. Jurisprudență Casației franceze e constantă sub acest raport și prin deciziile date a declarat ilegale ordonanțele prin cari auto- ritatea comunală a încercat să asimileze asemenea stabilimente eu hotelurile și hanurile cărora le e impusă declarațiunea locata- rilor. Singurul drept recunoscut poliției comunale, e acela de a controla condițiunile de higiena ale caselor în cari femeile vin să nască cladestin și de a fixa numărul maxim al pensionarelor ce pot fi primite într’o asemenea casă. Pentru Franța, unde problema despopulării a format în tot- deauna una dintre cele mai vii preocupări, garantarea nașterii clandestine o considerată ca o necesitate: „Trebue, proclamă Brou- ardel, ca femeea, care dorește să nască în taină, s’o poată face ne- stingherit, de oarece în joc e un interes social". Pentrucă fără a- ceastă garanție de inviolabilitate a secretului ei, femeea care a gre- șit ar putea sucomba ispitei fie de a provoca avortul, fie de a-și suprima fructul unor raporturi osândite de morală. • ♦ * In conchiziune, voiu observa că mai toți comentatorii Codului nostru civil, dintre care cel mai erudit și mai sagace a fost desigur regretatul Dimitrie Alexandresco, sunt de părere eă obligațiunea declarației — în lipsa tatălui (absent ori împiedecat dintr’o cauză CONSTATAREA DECESULUI. —VACCINĂRILE 179 de forță majoră) sau dacă femeeu e nemăritată —• e simultană pen- tru medicul, chirurgul și moașa cari au asistat la facere. Persoa- nele acestea sunt deopotrivă datoare de a se achita de această în- datorire, iar nu în mod succesiv una în locul alteia. Prin urmare, în caz de constatare a contravenției, toate aceste persoane vor fi jwdepsite în mod colectiv. Dacă mama n'a născut la domiciliul bărbatului, ci într’o casă străină, obligația declarației cade mai întâiu asupra tatălui legitim și, în lipsa acestuia, asupra medicului, chirurgului și moașei cari ar fi dat concursul lor la naștere. 4. Constatarea decesului.— Pupa lege (art. 63 C. 0.), consta- tarea încetării din viață incumbă ofițerului stării civile, în prac- tică însă, medicului verificator. Acesta trebue să constate întâiu, dacă moartea e reală. In acest scop, va aștepta câteva ore dela în- cetarea din viață, spre a putea constata mai lesne simptomele cada- verice, afară de cazurile când i se va raporta că există bănuiala de moarte aparentă, când va proceda la un examen minuțios, spre a evita riscul unei îngropări premature. Dacă judecă moartea reală, medicul verificator va invita pe delegatul polițienesc să închee actul de declarația morții, în care se va indica ziua și ora în care a fost făcut. Dacă medicul socoate că moartea nu e reală, se amână îngroparea până când, printr’o a doua vizită, se va constata realitatea decesului. Apoi va examina cadavrul, spre a stabili cauzele morții. Tn sarcina medicului verificator e de a arăta, dacă sunt urme de violență (bănuială de luptă, accident, sinucidere sau crimă) după eare semnează buletinul eare e remis ofițerului stării civile. Regulamentul pentru înmormântări prescrie medicului verifi- cator ca, în declarația sa, să indiee numele medicului sau medici- lor cari au îngrijit pe bolnav înainte de deces și numele farmaciei de unde s’au procurat medicamentele. Invitați, medicul sau medicii curanți sunt datori să fie față Ia cercetarea medicului verificator și să dea deslușirile ce li s’ar cere. Medicul verificator are obligația de a studia simptomele de epidemie și a le raporta administrației sanitare. Va comunica și orice observații vrednice de reținut în interesul științei, în cerce- tările ce se fac în ce privește moartea. In nici un caz oficiul de medic verificator nu trebue să fie în- deplinit de medicul care a căutat pe decedat, spre a nu da loc la suspiciuni cu privire la împrejurările în cari s’a produs moartea. B. Vaccinările Vaccinațiunea și revacc (națiunea sunt gratuite. Orice copil trebue să fie vaccinat până la etatea de șase luni. Revaecinarea 180 PRIV1GHEREA PROSTITUȚIEI.-----CONTROLUL ALIMENTELOR este obligatorie între 9 și 12 ani. In caz de epidemie de variola, toți locuitorii comunei se vor revaccina. (Art. 45 L. S.): Asemănat art 1 din regulamentul pentru vaccinare și revaccinare dela 10 Septembrie 1893, vaccinarea și revaccinarea este obligatorie pentru toți locuitorii țării, adică nu numai pentru copii, dar și pentru oamenii mari. Astfel, refuzul unui om mare de a se prezenta la chemarea vaccina- torului, pentru a se vaccina sau revaccina, constitue o eontravențiune la re- gidamentul de vaccinare și revaccinare, și dar se face culpabil de delictul prevăzut și pedepsit de art. 175 din legea sanitară. (Cas., S. UI, 1901). Regulamentul vaccinărilor interzice medicului de îi lua limfă dela persoane vaccinate ori revaccinate. Orice abatere dela prescripțiile acestui regulament e pedepsită cu o amendă de 5—100 lei. (Art. 45 Legea. Sanitară). C. Prîvigherea prostituției Medicii cari calcă dispozițiunile regulamentului în această ma- terie, se pedepsesc cu o amendă de 100 lei. D. Controlul alimentelor și băuturilor Medicul sanitar însărcinat cu controlul alimentelor și băutu- rilor, precum și cu constatarea diferitelor fraude și falșificări, care ar fi dovedit că, numai din spirit de șicană sau de interes perso- nal a dresat acte și a făcut demersuri spre a se da în judecată co mercianți și industriași, vânzători sau producători, e pedepsit cu revocarea și amendă dela 50 la 1000 lei, și e ținut răspunzător de daunele la cari eventual ar putea fi obligate autoritățile respective fAtt- 62 L. S.). Cu destituirea e pedepsit medicul care, cu bună știință și eu intențiunea de a se eluda sau face cu neputință con- trolul, a călcat prescripțiunile Regulamentului pentru controlul a- limentelor și băuturilor și reprimarea fraudelor. Severitatea acestor sancțiuni e justificată pe deoparte prin marea însemnătate ce o prezintă controlul alimentelor pentru să- nătatea publică, iar pe de alta prin puterea probatorie în justiție a procesul ui-verbal dresat de medicul care exercită acest control: Dacă faptul de a pune în consumație alimente stricate a fost con- statat de medicul-șef al orașului, care le-a găsit în prăvălie expuse spre vânzare, deși inculpatul nu a semnat recunoașterea sa făcută cu ocazia acestei constatări, tribunalul se poate totuși întemeia pe acel proces-verbal, din moment ce, în lipsa iscăliturii inculpatului, recunoașterea lui a fost afirmată de doi martori subscriși în procesul-verbal. (Caș., S. II, 1912). Medicul sau agentul sanitar cari, în îndeplinirea unei misiuni de control al alimentelor, vor fi suferit un ultragiu, au calitatoa de a se adresa justiției pentru pedepsirea vinovatului; DECLARAREA BOLILOR MOLIPSITOARE t8t După art. 64 din legea sanitară, printre cei ce pot constata calitatea alimentelor și băuturilor ce se dau în consumoțiune publică sunt și c gen ții sanitari, de unde rezultă eă loviturile aplicate unui asemenea agent, pe când se transportase la un asemenea stabiliment comercial, pentru a con- trola calitatea unor aliincute puse in vânzare, eonstitue delictul dc ultraj, întrucât agentul sanitar se găsia în exercițiul funcțiunii. (Cas., S. I, 1913). E. Declararea bolilor molipsitoare Art. 39 al Legii Sanitare impune medicului obligația neîntâr ziatci declarațiuni către autoritatea sanitară a locului a urmă- toarelor căzui i de boală, ivite în practica sa: ciuma, holera, febra tifoidă, tifosul exantematic, tifosul recurent, dezinteria, variola, scarlatina, oreillonul, difteria, meningita cerebro-spinală, tușea convulsivă, febra puerperală, conjunctivita granuloasă, lepra, teta- nosul, răpciugă, dalaeul, turbarea și mușcăturile de animale tur- bate, erisipelul, botulismul și infeețiunile alimentare, polymielita infantilă, encefalita letargică. a) Regulamentul pentru prevenirea bolilor infecțioase prescrie că, în cazuri dubioase de ciumă, holeră, variolă, tifos, scarlatina și angină difterică, medicul nu va aștepta confirmarea diagnozei, ei va face declarațiunea de urgență, cu arătarea că diagnoza nu este bine constatată, urmând ca, după verificarea ei, să confirme sau să infirme prima arătare. b) Tuberculoza este și ea supusă declarațiunii obligatorii (art. 47 L. S.), pentru toate cazurile cu focar deschis. Medicii cari au în sarcina lor supravegherea institutelor de orice fel, publice și private, civile și militare, sunt datori să comunice regulat cazurile de tuberculoză confirmată. Aceiași obligațiune o au medicii cari, prin exercițiul profesiunii lor, constată cazuri de acest fel (la re- crutare, inspecțiuni școlare, examene medicale diverse, etc.). Se asigură bolnavilor păstrarea secretului medical de către autorita- tea căreia cazul se declară. La cererea celor interesați, declarația de tuberculoză poate fi verificată de autoritatea sanitară superi- oară. In circumscripțiile rurale, organele sanitare mai sunt obli- gate de a cerceta și înregistra periodic cazurile de tuberculoză din cercul lor de activitate, întocmind tablouri nominale. <■ ) Declarațiunea pentru bolile molipsitoare enumârate mai sus se fa»' verbal sau prin scrisoare recomandată (cu mențiunea pe plic: „Declarare de boală infecțioasă", care scutește de taxa poștală), eu arătarea numelui și a locuinței. Medicii vaselor sunt datori sa anunțe pe medicul sanitar al primului port român în care sosesc, despre orice caz de boală de- clarabilă, sigură ori bănuită, ce s’ar ivi pe bord, în cursul călă- toriei. Persoanele, desemnate să primească declarația de Ixială molip- sitoare, sunt datoare s'o înregistreze la orice oră din zi și din 182 DECLARAREA BOLILOR MOLIPSITOARE noapte, la cancelaria serviciului lor, la domiciliul lor sau în orice alt loc ar fi găsite de eel ce voește să anunțe cazul sau cazurile. Medicul de circumscripție, de îndată ce primește o declarare pentru una din bolile epidemice: ciuma, holera, febra tifoida, tifosul exantematic, tifosul recurent, dizenteria, variola, scarlatina, dif- teria, meningita cerebro-spin ala, răpciugă, dalacul, fie eâ diagnos- ticul e confirmat sau numai bănuit, va vizita pe bolnav la domiciliul său de atâtea ori de câte ori va fi necesar până la confirmarea sau infirmarea diagnosticului. d) Când un bolnav este lăsat la domiciliu, medicul sanitar n’are a se amesteca în tratamentul bolii, fără cererea familiei sau a celor ce au răspunderea bolnavului, dacă există deja un medic curant. Dar nici medicul curant nu are dreptul de a se amesteca în măsurile cu caracter de a opri întinderea bolii, dictate de medicul sanitar, ori a Ie suprima sau numai modifica. (Art. 40 L. S.). e) E responsabil înaintea Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale și e pasibil de pedepse disciplinare medicul care va fi or- donat suspendarea cursurilor unei -școli pentru timpul mai lung de 5 zile, (interval necesar pentru desinfecțiunea localului), ori fără motiv real. (Art 44 L. S-). f) Medicul sau agentul sanitar, cari vor afla despre existența unui caz de dalac, morvă, tuberculoză sau turbare la animale sunt datori a-1 declara autorității sanitare și administrative locale, pentru a se lua măsurile dictate de poliția veterinară. (Art. 4l> L. S.). g) Medicii verificatori de decese, medicii de oraș și medicii de circumscripții vor comunica de urgență autorității sanitare a locului orice caz de deces datorit unei boli infecțioase. După apariția chiar a unui singur caz de boală infecțioasă în- tr’o localitate, medicul sanitar are datoria — în vederea măsurilor de izolare și a examenului microscopic ori bacteriologic al materiilor patogene —■ de a verifica diagnoza, procedând însă cu cea mai marc urbanitate față de meri icul curant dacă există. Constatarea infracțiunilor și pedepsirea contravenientilor se fac după normele art. 63 din Legea Sanitară, indiferent dacă medicul sau agentul sanitar contravenient este sau nu funcționar public. (Art. 53 Legea Sanitară). Medicul sanitar sau agentul sanitar cari nu voi- face declara- țiunea obligatorie a tuberculozei sunt pedepsiți de autoritățile do cari depind (Stat, județ sau comună) cu pierderea lefii pe- J —6 luni. In caz de recidivă, se vor putea aplica și celelalte pe- depse prevăzute în statutul funcționarilor publici, sau în legea de organizare a administrației respective. pedepsirea contr avențiunilor 183 Dacă medicul nu este funcționar public, pedeapsa e amenda de 1000—5(100 Ici, care se dublează în caz de recidivă. Medicul curant care, în caz de diagnostic confirmat, nu face declararea bolilor epidemice, sau contribue să se împiedece izolarea ordonată de autoritatea sanitară, ori aplicarea celorlalte măsuri de profilaxie, e pedepsit cu o amendă de 200—1000 lei. Pentru recidivă, se va putea condamna la pierderea dreptului de practică a medicinei pe timp mărginit până la șease luni. Procesul-verbal al medicului sanitar, constatator a] eontraven- țiunii, are putere introductivă și doveditoare în justiție și în fața organelor administrative. Dovada contrarie nu se poate faee decât prin înscriere în falș (art. 57 L. S.). E însă nul procesul-verbal, atunci când medicul sanitar care l-a dresat nu constata el însuș, prin chiar acest act, existenta boalei contagioase: Când medicul sanitar, pe al cărui proces-verbal instanța de fond se întemeiază pentru a condamna pe un alt medic, pentrucă n’a făcut decla- ra țimiea unei boale de febră tifoidă către autoritatea sanitară respectivă, nu constată el însuși. prin acel proccs-verbal), existenta boalei molipsitoare, de care se pretinde c’a suferit persoana îngrijită de inculpat, și proccsul- rerbal nici nu arată alte fapte și împrejurări, din cari se poate deduce existența, boalei, în afară de o carte de vizită transmisă de inculpat unui coleg al său. în asemenea, caz, proba cit martori invocată de inculpat, pentru a stabili contrariul de cele afirmate în acest proces-verbal, este admisibilă. Astfel fiind, când tribunalul declară că dovada contrarie nu se poate faee decât prin înscriere în falș, fără să fie scama că procesul-verbal de contra vențiune nu conține vre-o constatare făcută de medicul sanitar despre existenta reală a boalei tăinuite, ci numai o afirmare a boalei pe baza unui bilet, care poate fi dat numai de complezentă, prin acest mod de a judeca a nesocotit dreptul de apărare al inculpatului, aplicând în mod eronat dispozitiunile art. 59 alin, ultiin. din legea sanitară. (Cas., S. TI, 1914). Iu afară do aceste sancțiuni administrative, medicul mai e pa- sibil de o pedeapsă penală prescrisă de art. 377 C. P. și caro sună: „Acela care nu execută măsurile luate de guvern, privitoare la izola- re, la privegherea sau la poprirea de a importa, spre a întâmpina întinderea unei bon Ie contagioase (molipsitoare), se va pedepsi cu închisoare până la 2 ani, iar dacă, din cauza unei asemenea infracțiuni, vre-o persoană se va fi molipsit, pedeapsa va fi închisoare dela 2 luni până la 2 ani“. F. Igiena industrială Medicul, care a căutat sau a examinat pe un lucrător pe care-I crede suferind de o intoxicație eu plumb, fosfor, arsenic, mercur' sau alte intoxicațiuni indicate de Direcțiunea Generală a Servi- 184 MED1C11 STABlt.B1ENTEt.0R INDUSTRIALE aiului Sanitar, și nu va aduce cazul la cunoștința medicului sanitar local, e jxdepsit cu o amendă de cel mult 100 lei. (Art. S0 L. S.î. Un medic poate servi mai multe așezăminte industriale. Acti- vitatea unui astfel de medic, din punctul de vedere al eficacitate i asistenței medicale, cade sub controlul Direcțiunii Generale a Ser- viciului Sanitar, care-1 exercită prin inspectoratul technic industrial. Modicul sanitar local sau, în lipsa’i medicul stabilimentului in- dustrial va asista la ancheta făcută de ofițerul de poliție judiciară asupra unui accident petrecut în timpul și prin faptul luciului și care ar avea de urmare moartea sau o incapacitate de muncă de peste o lună a lucrătorului (Art. 181 L. S.). Medicii stabilimentelor industriale au obligația de a comunica Direcțiunii Generale a Serviciului Sanitar, prin medicul sanitar local, tabloul consultațiilor, numărul, felul și pricina accidentelor, proveniența și felul intoxicațiunilor și bolilor infecțioase, observa- țiunile și dezideratele de natură igienică și sanitară. (Art. 82 L. S.). Aceste îndatoriri sunt formale și sub nici un cuvânt nu pot fi nesocotite: „Art. 76 din legea sanitară (art. 81 L. 8. 1926) pedepsește deopo- trivă pe patronii, firmele sau medicii, cari nu vor anunța la timp autorității locale, comunală, sau polițienească, un accident întâmplat unui lucrător într’un așezământ industrial, fără nici-o deosebire dacă accidentul a avut ca urmare numai o incapacitate de lucru sau moartea, ori o infirmitate gravă temporară sau permanentă. Aceasta obligație legală, pusă j>e icoanelor mai sus arătate, nu poate fi înlăturată sub cuvânt că autoritatea respectivă a putut Iu* cunoștință despre accident în alt mod. (Cas., S. II. 1912V Medicii primari de județe și medicii sanitari pot intra, inspecta și cerceta, oricând în timpul lucrului, orice așezământ industrial (Art. 85 L. S.). G. Medicul rechiziționat în caz de flagrant delict 1. Art. 389, al. 11 din Codul Penal edictează o amendă de 10—15 lei (socotită înzecit, conform legii din 25 Martie 1923) pentru „cei ce nu vor da ajutorul ce li se va cere la întâmplare de înecăciune, de aprindere, de tâlhării, de jafuri, flagrant-delict, clamoare pu- blică sau alte asemenea nevoi“. Iar art. 42 din Codul de Procedură Penală prescrie: „Procuro- rul. cerând trebuința, va lua împreună cu dânsul una sau doua țH-r- soane, presupuse, prin arta sau profesiunea lor, capabile de a aprecia natura și circumstanțele delictului¹¹. 2. Da. ca orice cetățean, medicul e dator cu asistența sa in caz de nenorocire și să răspundă la chemarea reprezentantului parche- tului spre a-1 asista cu cunoștințele practicei sale. Dar nu orice medic MEDICUL. BECHIZLȚIONAT [N CAZ L>E Fi.AGRANT-DELLCT 185 țoale fi rechiziționat pentru facerea unei autopsii — o asemenea o perație fiind de competința medicului legist ori a medicului expert a fermentat. Părerea noastră e întărită printr’o sentință judecătoreasca, din care reproducem considerentul final: „Autopsia unui cadavru, spre a se descoperi cauza morții, nu este un act material pe care l-ar putea săvârși oricine, ci este lucrarea unor per- soane cu cunoștințe speciale, astfel că refuzul unui asemenea concurs, in specie al medicului, nit poate cădea în prevederile articolului 38.9 al. 11. Fără cuvânt s’a susținut cum că al, 11 a) articolului 389 este sancțiunea art. 43 Pr. P. care dă dreptul procurorului, în caz de moarte violentă, să ceară asistența unui medic sau chirurg ți prin urmare c aplicabil în specie. Art. 43 Pr. P. se referă la constatarea faptului odată comis și această constatare, ori câtă urgentă nr reclama, nu are nimic de comun cu acele circumstanțe eminamente urgente enumărate de art. 389 al. 11, cari cer un ajutor imediat, iustantaneu. Altceva este a scăpa pe, cineva dela moarte, a da ajutor victimei, a pune mâna pe criminal, și altceva a constata faptul, lucru ee se poate face mai târziu, fără vre-o mare pierdere pentru societate. „Deasemeneti, refuzul medicului de a face autopsia nu intra nici in -Cri' efpresiunea ,.sau alte asemenea nevoi", căci și acele presupuse nevoi treime 's- să fie asemenea cu celelalte, adică să aibă caracterul de urgență arătat ■mai sus".. (Trib. Vaslui, sentința din 4 Mai 18911. cd # ^7^ H. Medicul martor o. Medicul, chiar fără a fi învestit cu mandatul de expert, are " dese prilejuri de a fi citat în fîița organelor justiției, și una din a- \ ceste împrejurări e aceea rund, în cercetarea unei cauze, e nevoie și y de mărturia lui. 1. In civil, în deosebi în chestiunile de stare civilă în eare proba testimonială e admisă, mărturia medicului inițiat are o nedis- cutabilă putere probatorie, în cazurile excepționale când registrele stării civile n’au fost ținute ori au fost pierdute (caz de nașteri', căsătorie, moarte). In sensul acesta s’au pronunțat Curțile de Apel din Galați și Craiova, iau- deciziunile lor au fost confirmate de <’nrtea de Casație care a respins exeepținnea de inadmisibil itate in- vocată în temeiul art. 1191 C. C. Medicul, citat, e dator să se prezinte, chiar dacă e încredințat că mărturia lui n’ar fi de nici o utilitate justiției, altfel e pasibil de pedeapsa amenzii de 100 lei, fără drept de apel (art, 188 C. Pr. C.h care se triplează la refuzul de a răspunde la a doua chemare (art. 189 C. Pr. C.). Jnstificându-și însă absența, el poate fi scutit ori iertat de amendă (art. 190 C. Pr. C.). 2. Medicul citat ea martor trebue sâ-și justifice absența și în afacerile de resortul justiției penale, expunându-se altfel, în afară 186 MEDICUL MARTOR de amendă, și la pedeapsa închisorii dela 15 zile Ia 2 luni (art. 192 Codul Penal). 3. Medicul martor trebue să răspundă nu numai la citarea in- stențelor de judecată ci și la aceea a judecătorului de instrucție: Art. 77 C. Pr. P. — Orice persoană chemată spre a da mărturie va fi datoare a se conforma întru toate citațiunii ce i s’a trimis. La din contra urmare, ea va putea fi constrânsă la aceasta de judecătorul de instrucție printr’o amendă de cel mult 200 lei, pronunțată după eoncluziunile procu- rorului fără nici o altă formalitate, nici termen și fără apel. Judecă- torul de instrucție va putea deasemenea să ordone în eontra acelei persoane constrângerea corporală, spre a o aduce să-și dea mărturia. Justificându-și însă absența, medicul poate fi iertat (art. 78 C. Pr. P.). 4. Dacă citațiunea la care nu răspunde emană dela tribunal, prima absența e pedepsită cu amendă, iar pentru a doua se pronunță constrângerea corporală (art. 155 C. Pr. C.). 5. Citat la Jurați și neprezentâudu-se, medicul care nu-și justi- fică absența, e judecat de Curte și pedepsit conform art. 77 C. Pr. C. r eprodus mai sus. 6. Depoziția modicului e inoperantă și în materie penală atrage și nulitatea sentinței, eare a intervenit, dacă el n’a depun în prealabil jurământul: „Nu poate să-și bazeze judecătorul fondului hotărârea sa în consta- tarea faptului pe mărturia medicului, fără a-1 supune jurământului ce se cere în genere dela toți martorii în criminal. Omisiunea acestei forma- lități anulează hotărârea'*. (Curtea de Casație, 1865). 7. Dacă din desbateri ar reeși bănuiala asupra sincerității de- poziției, președintele poate ordona arestarea martorului (art. 355 C. Pr. P.). 8. Absența nejustificată a medicului martor la jurați fiind cauză de amânare a procesului, cheltuelile acestuia sunt puse în sar- cina martorului (art, 378 C. Pr. P). 9. Pentru mărturie mincinoasă, medicul, ea orice alt martor, e pasibil de pedepsele edicte te de Codul Penal: Art. 287.— Vericare mărturie mincinoasă, în materie criminală, sau în contra acuzatului sau în a sa favoare, se va pedepsi cu maximul în- chisoarei și cu interdicțiunea pe timp mărginit Daca însă acuzatul, din cauza unei asemenea mărturii, se va fi osândit la munca silnică pe timp mărginit, pedeapsa va fi recluziunea de 6 până la 10 ani; iar dacă osânda acuzatului a fost munca silnică pe toată viața, martorul mincinos se va osândi la munca silnică pe timp mărginit. Mărturia mincinoasă în pricini corecționalc se pedepsește cu 2 ani închisoare (art. 288 C. P.), iar în pricini polițienești cu închi- soarea dela 1—6 luni (art. 289 C. P.). MĂRTURIA MINCINOASĂ A MEDICULUI 187 Mărturia mincinoasă în pricini civile e pedepsită cu închisoare până la doi ani (art. 290 C. P.). Martorul mincinos, dovedit aii fost mituit, e pedepsit eu reclu- ziunea în afaceri corecționale oii civile, iar cu închisoare de 1—2 ani. în pricini polițienești (art. 291 C. P.). Mărturia mincinoasă dovedită, indiferent de gradul pedepsei, atrage descalificarea persoanei de a mai putea depune în justiție la o a doua cercetare a procesului (art. 448 C. P**. P-)- CAP. III SECRETUL MEDICAL „Aegrotorum arcana, nisa, audita, infellecta, eliminet nemo" (Statutele din 1761 ale Facultății din Paris). 1. Duhovnic laic, medicul are urechi de auzit ți ochi de văzut, dar gura trebue să'i rămână mută în ce privește tot ce i s'a în- credințat sau a putut afla în exercițiul profesiunii sale, fie in pro- priul său cabinet, fie în casa bolnavului. „Discrețiunea medicului, spune Morache, trebue să fie absolută, aproape prin nimic îngrădită. E poate cea mai importantă dintre formele responsabilității pro- fesionale“. Și e cu atât mai mult ținut să nu se abată dela această lege morală, cu cât creditul făcut de bolnav și familia lui «m- științei medicului, sub raportul discrețiunii, nici nu mai o supus disensiunii. „Atunci când un bolnav cheamă pe un medic (olwervă aeelaș autorizat comentator al preceptelor deontologice) nici odată — și aceasta e o cinste pentru noi — nici nu se gândește să facă ape! la tăcerea noastră, convins că aceasta se înțelege dela sine". Iar Brouardel, stăruind asupra marei estinderi a zonei de influență a discrețiunii profesionale, lămurește că „secretul medical prezintă un atât de mare interes social, că legislatorul a ținut ca. oricine ar fi bolnavul, acesta să aibă siguranța, că poate să se destăinuiască fără nici o grijă unui om capabil sâ-i dea îngrijirile reclamate de starea sa și tot odată incapabil de a-I trăda**. Și ca să risipească orice motiv do .șovăire, marele magistru francez ține să precizeze, că această obligație nu încetează nici față de un individ autor al unei nelegiuiri: „Chiar dacă bolnavul o un ucigaș care, în săvârșirea crimei sale. a fost rănit, și e deci nevrednic uici măcar de o brumă do compătimire, trebue să-i dai îngrijirile necesare, iar datoria te oprește de a-1 da pe mâna tribunalelor. Legiuitorul a chibzuit că interesul sănătății acestui om primează chiar pe acela al justiției'*. Așa și-a înțeles obligația secretului profesional marele chirurg fran- cez Dupuytren care, solicitat să dea informațiuni organelor de poli- ție judiciară, a dat un răspuns de o înălțătoare tărie morală. Era în zilele de groază ale revoluției din Iunie 1830 și Dupuytren, cercetat asupra răsculatilor răniți și aduși la spitalul de sub conducerea sa, a făcut această lapidară declarație: „In sălile spitalului eu nu aut tăzvf revolufioniui; n’am căzut decât răuifF’. NATCRA CONTRACTUALĂ A SECRETULUI MEDICAL 189 In înțelegerea datoriei sale morale medicul nu. are alt judecător decât conștiința sa: Dator ia dictată de conștiință nu mai trebuește definită'- (Dechambro). In Germania, o jurisprudență a Curții Supreme din Leipzig proclamă că „prii secretele încredințate de bolnav medicului său, se înțeleg toate faptele pe cari medicul, în exercițiul profesiunii sale, le află fie singur, fie din confidențele pacientului", Morache, Brouarde), Dechambre și cu ei toți marii înaintași pe tărâmul medicinei legale, cași marii jurisconsulti din toate vremu- rile și din toate țările, cari au proclamat sfințenia secretului medical, n’au făcut decât să se inspire din prescripția dogmatică transmisă din antichitate și înscrisă în formula jurământului hipocratic, în Rig-Veda și Ayur-Veda hindusă, în porunca morală, care, la vechii Egipt ieni .și Ebrei, lega pe preotul care totodată era și depozitarul științei medicale. „Medicul - spuneau vechii Greci — trebue să știe să tacă; i se cere să aibă caracterul unui om de o cinste desăvârșită". Digestele Romanilor înfierează ea pe un ticălos pe medicul care violează secretul profesional. Și nu sunt decât rare excepțiuni de țări civilizai te. în cari se- cretul medical să nu fie garantat prințr’un text de lege. In rândul acestora trebue să trecem Anglia unde s’a impus concepția lui Taylor, după care „bolnavul n'are decât să nu facă medicului con fidențe", deoarece „nimeni nu e obligat sa fie martor contra pro- priei sale persoane". Concepție și argumentare pe care, din fericire, nu le vedem împărtășite aiurea. Tar în Italia, obligațiunea secre- tului profesional încetează în fața justiției (art. 102 și 103 C. P. I.): medicul e obligat, ea, în interval de 24 ore, să denunț»¹ faptele grave aflate în exercițiul profesiunii sale, Concepțiune și dispozițiune tiranice, pentrucă se jugulează însuș exercițiul celui mai sacru dintre drepturile medicului: cri- teriul conștiinței sale. Prin acceptarea de a presta serviciile sale, medicul contractează față de clientul său nu numai obligațiunea de a se devota îngrijirilor de dat dar și aceea de a nu-i divulga taina încredințată: Iu esența lui, secretul medical nu c o obligațiune ce mi-e impusă de Stat, ci un contract intervenit între mine și clientul meu. E în interesul meu de a respecta acest legământ căci dacă nul respect, mâ expun de a-mi pierde clientul și să gonesc pe clientii eventuali, preveniti astfel că nu se mai pot bizui pe discret iunea mea. Statul n’a intervenit decât ulterior spre a codifica acest contract și spre a «licta sancțiuni pentru cazul în care n'ar fi fost observat Dar nu Statul e acela care-mi impune acest contract și el nu are puterea de a mi dezlega do secretul medical. In cazul în care m’ar fi desleg.it de această îndatorire și aș fi vorbit, atunci clientul meu, dacă socoate eă am procedat greșit față de cl, mă va părăsi și nu Statul 51 va sili să revină. Prin urmare, secretul medical e o chestiune care nu mă privește decât pe mine și pe clientul meu, iar Statul nu figurează ca 190 DISPOZIȚIUNILE LEGALE PRIVITOARE LA SECRETUL MEDICAL parte în contract. (Dr. P. Gallois, „Gazette Medicale de Paris"—17 Iunie 1914). La noi, principiul secretului medical îl găsim înscris în Pravila lui Vasile Lupu, eu rest ficțiunea însă a divulgării lui, atunci când în joc c un interes superior. Dupâ două secole, în Condica Penală a lui Știrbey Vodă (1850) se reia obligațiunea secretului profesional, care însă nu va căpăta putere de lege decât abea în 18G5, odată eu promulgarea Codului Penal (1 Mai 1865), prin următoarea dis- poziție: Art. 305. — Doctorii, chirurgii, spițerii, moașele și orice alte per- soane, cari urmând a fi, după natura profesiunii lor, cunoscătoare și păstră- toare a secretelor ce li se încredințează, le vor da pe față, afară de în- tâmplările când legea cere o asemenea destăinuire, se vor pedepsi cu în- chisoare dela o lună până la șease luni și cu amendă dela 100 la 500 lei. (Amenda socotită înzecit, conform legii din 25 Martie 1923 — N. A.) Dispozițiunea aceasta din Codul Român își are corespunză- toarea în Codul Penal francez (art. 378), în C. P. german (art. 300 care pedepsește cu amenda și închisoare violarea, fără autorizație, a secretului profesional), în C. P. belgian (art. 458 pedeapsa amenzii și a închisorii). La noi, cei atinși în interesele lor prin divulgarea secretului medical, pot urmări pe autor și pentru calomnie, în puterea artico- lului 294 C. P., ori pentru prejudiciu cauzat, prin aplicarea artico- lelor 998—999 C. C. Chestiunea responsabilității civile, complimentară celei penale ori independentă de aceasta, a fost cu un lux de argumente tratată de jurisconsulții streini. Așa, Merger și Verwaest bizue responsabili- tatea civilă pe obligațiunea contractuală, care constitue o garanție pentru apărarea unui interes privat, a cărui lezare trebue să aibă ca sancțiune un drept la despăgubiri. 2. Am văzut că art. 305 C. P., care prescrie obligațiunea secre- tului medical, aduce totuș o restriețiune. caracterului general al în- datoririi, prin cuvintele ,,afara de întâmplările când legea cere o asemenea destăinuire". Restriețiune definită de Codul de Pro- cedură Penală: Art. 29. — Oricine va fi avut ocaziune de a cunoaște prin sine însuși vre-un atentat, fie în contra siguranței publice, fie în contra vieții sau proprietății cuiva, tleasemenea va fi dator să informeze pe procurorul lo- cului faptului, sau pe procurorul locului unde prevenitul se va putea afla. Chestiunea dacă și în ce măsură aceasta dispoziție e aplicabilă medicului e controversată. Și, spre cinstea țării noastre, trebue să constatăm că marea majoritate a juriștilor noștri autorizați, precum MEDICUL STĂPÂN PE SECRETUL PROFESIONAL 191 și jurisprudență aproape constantă se pronunță pentru caracterul ■absolut al secretului profesional. Tribunalul Ilfov, S. HI, printr’o sentință data în ziua de 9 Noembrie 1905, sesizat de cazul unui profesionist care refuzase să depună în justiție, cu toate că primise deslegarea clientului său, a făcut aplicațiunea strictă a literei și spiritului articolului 305 C. P., coiicliizând: „Profesionistul este singur în drept ca să decidă, dacă irebue sau nu să vorbească fi poate să-fi dea hotărârea în această pririnfă, fără a se teme de consecințele materiale ale acestei hotărâri, de oarece in acest caz singurul judecător este conștiința sa". Și Tribunalul își motivează sentința pe urmă toane le conside- rente: „Considerând că scopul acestei dispozițiuni (art. 305 C. P.) este a- părarea unui interes de ordine publică și anume că acei cari au nevoie ca să recurgă la oficiile persoanelor însărcinate cu atribuțiuni speciale, să fie încredințați că pot să se adreseze acestor persoane cu deplină si- guranță, că nu vor avea cuvântul ca să regrete vreodată încrederea ce au manifestat; „Este cert că, dacă clientul medicului sau al avocatului ar ști că destăinuirile ce le face în momente de cumpănă fizică sau morală pot fi date pe față, ar ezita foarte mult ca să se adreseze acestor profesioniști, sau chiar ar renunța cu desăvârșire, ceiace ar fi dăunător sănătății publice și mersului justiției, dat fiind monopolul pe care-1 au medicii sau avocații de a îndeplini atribuțiile profesiei lor, monopol care le dă rolul de co»- f ideii fi necesari; K „Considerând că dela acest principiu legea n’a înțeles să deroage decât în anumite împrejurări anume specificate pe baza unor necesități imperioase și de ordine publică, că rezervele art. 305 C. P. nu se referă la art. 29 C. ,Pr. 1'., că dacă este adevărat că există un interes primordial ea justiția să fie luminată, totuș legea, în afară de câteva cazuri bine spe- cificate. n’a înțeles să stabilească o excepțiune în această privință și nu a obligat pe profesionistul chemat ca martor înaintea instanței judiciare ca, în interesul descoperirii adevărului, să destăinuiască ce i s'a adus la cunoștință în virtutea profesiunii sale; „Considerând că prin unnare, dacă un avocat tprin analogie un medie — X. A.) chemat fiind ca martor în fața justiției, refuză să dea pe față faptele pe cari le cunoaște în virtutea profesiunii sale, el nu poate fi obligat ca să depuie asupra acestor fapte și refuzul său un-l /mate expune la măsuri represive din partea instanței, în fața căreia e chemat; „Că faptul că clientul îl autoriză cu să dea pe față aceste fapte nu-i poale schimba situația, de oarece nu este în joc lin interes particular, ci interesul de ordine publică enunțat mai sus. care nu poate fi atins”. Pentru eventualitatea în care medicul, cedând injoncțiunilor or- ganelor justiției, ar depune, acela? tribunal îl declară la adăpostul penalității prescrise de art. 305; „Considerând însă pe de altă parte, că faptul profesionistului de a depune ca martor în justiție, în urma invitațiunii ce i se face, nu l-ar ■expune pedepselor prevăzute de lege, deoarece acest fapt nu ar pre- 192 JUWSPRUDENȚA SECHETULU1 PR0FES10NVL zenta intenția frauduloasă, unul din elementele esențiale alo delictului prevăzut de art. 305 C. P.“. . . Dar nici această singura derogare nu este admisibilă, părere întărită printr’o deriziune din 13 Iunie 1898 a Curții de apel, S. I, din. Cruiova care, având să se pronunțe în cazul unui avocat (că- ruia deasemenea i se aplică art. 305 C. P.), se rostește astfel-. „Avocatul martor, după prestarea jurământului, ponte refuza Măr- turisirea faptelor ce i s’au confiat cu ocaziuuea exercițiului profesiunii sale de avocat, și în această privință el nu va avea ca normă decât conștiința sa, putând a se abține dela orice răspunsuri, cari ar viola dieerețiunea profesională'¹. Teza această a primit și consfințirea Curții de Casație S. II, care a hotărât, că mărturia privită ca destăinuire a unor secrete pro- fesionale e pasibilă de sancțiunea art. 305 C. P.: Asupra motivului de casare ce s’a făcut pe împrejurarea că s’a ascultat ca martor avocatul Kern, depunerea. în acest eaz nu poate să aibă decât urmările art. 311 din Condica Știrbey (azi 305), adică pe- depsirea depunătorului'¹. (Casația. 1866). Aplieațiunea la mediei, în exercițiul profesiunii lor. a dispo- zițiunii art. 29 C. Pr. P. (reprodusă mai sus) e cu hotărâre contestată de d. St Mladoveamt, președinte de secție la Curtea, de Casație, într’un luminos studiu consacrat chestiunii secretului profesional (Discurs pentru deschiderea anului judiciar 1901—1902 la Curtea de Apel din Craiova, al cărei procuror general era. D-sa opune argumentul peremptoriu: articolul în chestiune im- pune obligația divulgării în cazul determinat când medicul „xia fî avut ocaziunca de a cunoaște prin sine însuși". Așa dar. îndato- rirea, ca jwntru ori eare alt cetățean, nu există decât atunci când va fi fost martor la comiterea unui delict sau unei crime. Această da- torie încetează, atunci când, după comitere, vine vinovatul să i se confieze; în cazul acesta îi datorește acestuia și societății chiar o tă- cere absoluta: „S’a susținut că art. 29 C. Pr. P„ care obligă pe oricine a denunța procurorului atentatele cunoscute, se aplică și profesioniștilor, medicului, avocatului, etc. S’a zis: dispoziția acestui articol este generală și nu ex- clude pe. nimeni. Dar trebue să arătăm, că acest articol nu vizează decât pe acei cari sunt, cunoscători ca martor', iar nu prin împrejurarea că li s’a confiat ceva în exercițiu! profesiunii lor. „Aii. 30 Pr. P franceză, care a fost adoptat în limba română fără a fi tradus exact, zice: „Orice persoană care va fi fost martoră". — „Toute personne qui aura ete temoin”. D. Mladoveanu se pronunță categoric și contra unei largi inter- pretări a dispozițiunii din art. 77 C. Pr. C. (reprodus în partea eon- INTERPRETARE* OBLIGAȚIUNII SECRETULUI PROFESIONAL 193 sacrată mărturiei medicului), pentru constrângerea profesionistului de a depune în fața judecătorului de instrucție, „Nu împărtășesc — spune d-sa — părerea care susține obligațiunea revelațiunii, fiindcă ea știrbește încrederea particularilor in profesioniști, căci în totdeauna ei se vor teme că aceștia vor putea fi dezlegați de jude- cători și prin urmare să vorbească". Și punând acest principiu, înaltul magistrat face o obligațiune înseși organelor justiției de a nu primi depoziția profesionistului în chestiunea interesând pe clientul său: „Judecătorii nu numai nu trebue să permită profesioniștilor de a vorbi, ci nici măcar nu trebue să le primească depoziția, chiar când ei nu s’or prevala de dispensa ce au. „Dispensa nu le este acordată în interesul lor, ci inlr'un interes de ordine și de moralitate publică. Căci, nu numai conștiința lor ar suferi de destăinuirea secretelor ce le-au fost încredințate, dar încă pentru ca încrederea persoanelor ce au avut recurs la oficiul lor, să nu fie înșelată". D. Mladoveanu stărue în prohibițiunea absolută de a se forța conștiința profesionistului și nu admite nici scuza morală oferită acestuia cu absența intenției de a dăuna clientului: „Dacă legiuitorul ar fi voit să pedepsească numai destăinuirile pornite dintr’un motiv oarecare, ar fi trebuit s’o spună precis, cum o face Codul Penal un- guresc" (care, prin art. 328, prevede sancțiunea închisorii corecți- onale până la 3 luni și a amenzii până la 2000 coroane pentru pro- fesionistul care, fără motiv binecuvântat, ar viola secretul ce i s’a încredințat). ♦ ♦ Partizan hotărât al inviolabilității secretului profesional e și d. lonescu-Dolj, fost consilier la Curtea de Casație, actual pre- ședinte de secție la Consiliul Legislativ. Intr'o adnotație făcută la sentința din 9 Noembrie 1905 a Trib. Ilfov, S. III, mai sus analizată și eare poartă semnătura decedatului Matei Balș, fost consilier la Curtea de Casație, și a d-lui Gr, Phere- kyde, consilier la aceeaș Curte, d-I lonescu-Dolj își însușește opinia lui Garraud (Trăite theorique et pratique du droit penal franțais) care proclamă că „nici măcar interesul științific nu autoriză divul- garea secretului profesional". Căci, penalistul francez consideră ca o violare a secretului profesional faptul medicului care, în scop de a-și face reclamă, publică observațiuni asupra cazurilor de boală că- utate de el, punând câte odată numele sau numai inițialele pacien- ților. „Revelațiunea unui secret e delict, oricari ar fi circumstanțele în cari s’a făcut și oricare ar fi mobilul ce l-a îndemnat, afară de afacerile penale". (Sunt câteva excepțiuni legale: obligațiunea pentru medici de a înștiința parchetul ori de câte ori rănile sau lo- 8S008 - Dr. .V Miriadei. Tratat de Medicină Legală. 13 19-1 jurisprudență strein* șt secretul medical viturile unui pacient par a fi rezultat al unei crime sau delict; obli- gația pentru medic, în caz de boli molipsitoare, de a anunța auto- ritatea comunală). Cași d. Mladoveanu, d. lonescu-Dolj nu admite scuza dezlegării date de client, iar în ce privește prescripțiunea art. 29 C. Pr. P., d-sa se împotrivește cu hotărâre la aplicarea ei la profesioniști: „Cât despre obligațiunea ce o are prin lege (art. 29 Pr. P.) fiecare ce- tățean de a denunța crimele și delictele de cari ar avea cunoștință, ea în- retează pentru depozitarii de secrete și ei nu or putea lua inițiativei nuni denunț, fără a comite delictul de rerelafinne de secret, prevăzut și pe- depsit de art. 305 C. I*. întrucât e un interes de ordine publică, ca acei cari au nevoie de a recurge la consiliile avocatului f medicului — N. A.), să fie siguri că destăinuirile co-i vor face în momente grele de slăbiciune fizică sau morală, nu vor fi divulgate, și de multe ori de o astfel de con- fidență depinde onoatea. libertatea, averea, și chiar viața cuiva, și dacă nu ar avea nici cui să se confieze, își poate oricine închipui care ar fi pe- ricolul social". 3. Punctul acesta de vedere doctrinar e și acela td penaliștilor și jurisprudențelor streine și în deosebi al celei franceze, dispoziția din art. 305 C. P. R. fiind reproducerea adeia din art. 378 P. Fr, Merlin proclamă principiu) că .,medicii, chirurgii, farma- ciștii, etc., nu pot fi obligați la destăinuirea faptelor în exercițiul profesiunii lor și cari privesc pe bolnavii pe cari i-au îngrijit". Iar Casația franceză și-a însușit acest fel de a vedea, ea neadmițând nici o scuză pentru violarea secretului medical: inienfiunea de a detuna nu e necesară pentru stabilirea delictului, singura faptă a di- vulgării fiind dementul constitutiv al infracțiunii. Destăinuirea nu e obligatorie nici în caz de crimă, ci numai facultativă. Solicitat de judecătorul de instrucție de a spune ce știe despre o crimă despre care are cunoștință, medicul poate vorbi, pentrucă e vorba de îndeplinirea unei datorii civice, E liber să .vorbească, țxmtrucă în asemenea împrejurare e acoperit de excep- țiunca prevăzută de Podul Penal în ce privește violarea secretului, dar nu poate fi silit s’o facă. In acest sens s’a rostit în 1855 Cisația franceză, printr’o decizie astfel motivată: „Persoana chemată a da mărturie e datoare să dedare toate faptele ajunse la cunoștința ei, cu singura restricție ce. dinfr'un interes de ordine publică, legile și îndatoririle profesiunii o impun unei anumite categorii de martori" cari nu pot vorbi despre lucruri aflate în exercițiul profesiunii: . dioses connttes sous le secau du secret". Brouardcl citează, între altele, cazul doctorului Cazeau rare, în 1853, refuzând să vorbească, deși toate părțile în cauză îi dădu- seră deslegarea. a făcut judecătorului de instrucție următoarea de- clarație: „Socot confidențiale raporturile cari au adus la cunoștința SANCȚIUNI PENTRU VIOLAREA SECRETULUI MEDICAL 195 mea faptele despre cari îmi cereți lămuriri. Nu pot deci să răspund la întrebarea dv.”. ții parchetul a reHiiuțat să exercite asupra lui cea mai mică presiune. . Respectul secretului medical e, în Franța, lege de vreme în- delungată. încă acum o sută de ani (1828) Curtea de Apel din Gre- noble a achitat pe un doctor condamnat de tribunal pentru refuz de a depune, eu toate că clientul său îi dăduse deslegare: „Legea — își motivează Curtea decizia — interzice medicilor, chirurgilor, etc. de a destăinui un secret ai cărui depozitari au devenit prin exercițiul profesiunii lor“. Iar o altă Curte, cea din Donai, într’o afacere în care medicul curant refuză să autorize vărsarea în dezbateri a unor scrisori, în cari notase lucruri observate în cursul îngrijirilor date bolnavului, dă dreptate omului artei prin următorul considerent: „Având în ve- dere că violarea secretului profesional constitui* un delict, atunci când medicii, fie pe cale de mărturie orală, fie pe aceea de decla- rație scrisă, dau pe față secretul aflat în exercițiu] profesiunii lor“... Curtea de Apel din Rouen a împins și mai departe acest respect. refuzând să ia cunoftinfă de informațiile culese de instrucție în urma ridicării și cercetării scriptelor unui spital. Iar Curtea de Apel din Aix (1902) s’a sesizat în instanță de violarea secretului profesional comisă de un medie care, într'un proces de divorț, citat ca martor, „crezuse că poate să facă, în depoziția sa, o expunere amănunțită de tot ceea ce aflase sau observase cu privire la soțul examinat de el, sub raportul stării mintale¹’. Curtea a reținut aceste explicațiuni, drept un delict caracterizat, în sensul art. 378 (305 C. P. R.), im- putând medicului că „nu s’a mărginit să reproducă în depoziția sa avizul pe care-1 dăduse în raportul său (în calitate de medie însăr- cinat de administrație de a referi asupra cererii de internare într’un azil de alienați, făcută de soție) — ceeace ar constitui deja o indis- creție vinovată — dar și destăinuise tot ceeace avusese prilejul să constate mai înainte ea medic însărcinat de soție să-i examineze bărbatul”. Tribunalul din Saint-Etienne (1907) condamnă la 500 franci amendă pe medicul care, „tratând pe un lucrător și constatând la el sifilisul, destăinuește faptul mai întâiu soție:, îndemnând-o să se abțină dela orice contact conjugal eu bărbatul, și apoi administra- ției uzinei în care lucra”. Tribunalul Senei condamnă (în 19(19) la o amendă penală pe Dr. Thieiy „pentrucă a emis in public părerea sa despre starea men- tală a uneia din clientele sale”. Mamoșul englez Playfair e condamnat (în 1890) la 4.000 lire sterline daune-interese, numai pentru faptul de a fi destăinuit ca una din clientele sale lepădase în mod firesc. 196 INVIOLABILITATEA SECRETULUI MEDICAL In sfârșit, o decizie a Casației franceze (1900) a anulat o sen- tință a unui tribunal, bazată pe o depoziție a medicului care primise âeslegarea părții interesate, considerând această mărturie ca o vio- lare a unui principiu de ordine publică. * * 4. Secretul medical e inviolabil, — acesta e fapt. Dar care va fi atitudinea medicului, atunci când e citat de organele justiției i-pre a da, ca martor, deslușiri asupra faptelor cunoscute în exercițiul profesiunii sale? Atn văzut („Medicul martor") că art. 192 C. P. și art. 77, 155 și 378 C. Pr. P. impun medicului, cași oricărui alt cetățean, datoria de a răspunde Ia chemare. Se va prezenta în persoană deoarece nici judecătorul de instrucție nici tribunalul nu e ținut să se mulțu- mească, indiferent de cazul care face obiectul investigațiilor judi- ciare, cu o comunicare scrisa arătând că e legat prin secretul pro- fesional și că deci nu va putea face declarația așteptată dela el. Va da urmare citațiunii și va presta și jurământul, făcându-și rezervele, fie înainte, fie imediat după această formalitate. Sub nici un cuvânt nu se poate sustrage dela jurământ, pentrucă nici un text de lege nu’l îndrituește la un atare refuz. Laeassagne recomandă următorul răspuns stereotip: „Faptele, asupra cărora sunt chemat să răspund, au ajuns Ia cunoștința mea în exercițiul profesiunii mele, și ca atari ele sunt confidențiale, iar tăcerea îmi este impusă de Codul Penal“. Tar Curtea de Apel din Paris (1895) hotărăște eă „obligațiunea se- cretului implică, pentru cei cărora li se aplică, interzicerea de a des- tăinui — chiar atunci când sunt chemați să depună în justiție, în calitate de martori — secretele ai căror depozitari au devenit în exercițiul profesiunii lor“. 5. Ce va face medicul în ipoteza că, prin tăcerea lui, un ne- vinovat riscă să. fie trimis în pușcărie sau să înfunde oenaî Legea și conștiința îi impun să nu divulge numele adevăratului vinovat — clientul său, — dar acelaș glas al conștiinței îi strigă că. prin mu- tismul lui, contribue Ia săvârșirea unei erori judiciare, la distrugerea unei vieți cinstite. In cazul acesta, medicul, fără a face cea mai mică destăinuire cu privire la persoana adevăratului vinovat, va face tot ce’i va sta omenește în putință spre a convinge pe judecători, că nu cel urmărit are răspunderea delictului ori crimei. Se va pro- pune el singur ca martor în descărcare. ♦ ♦ (5 . Confident al bolnavului, legat să nu vorbească despre ce a văzut, auzit sau numai a bănuit, medicul, în păstrarea secretului care’i e formal impus și prin lege, va avea grija ca nimic să nu MEDICII SOCIETĂȚILOR DE ASIGURARE 197 transpire din eceace a putut afla în exercițiul profesiunii sale. De această preocupare va da dovadă și în însemnările din carnetul său și în notarea observa ți uni lor științifice. Constitue o violare a secretului medical și faptul de a-comunica persoanelor, cari n’au o calificare expresă pentru aceasta, desenul radi o scop ic sau imaginea radiografică a bolnavului examinat. Casația franceză, printr’o interpretare a dispozițiunii art. 378 C. I*. (art. 305 C. P. R.) a dat o decizie (în 1901) care constitue cea mai bună pavăză a inviolabilității secretului medical : Un doctor a fost urmărit și condamnat pentru faptul de a fi comunicat unui terțiu că clientul său nu e atins de o anumită boală. Prin unnare, nici în intențiune, nioi în fapt, destăinuirea aceasta negativă n’a putut aduce nici un prejudiciu material ori moral clientului. In recurs, Curtea de Casație a stabilit, că doctorul a comis totuși delictul de violare a secretului profesional. Medicul flecar, declară ea, a făcut o indiscrețiune culpabilă, de oarece, după prevederile Co- dului Penal, acela care, în exercițiul profesiunii sale, devine depo- zitarul unui secret, e finul la o tăcere absolută, indiferent dacă in- discrefiunea cauzează ori nu un prejudiciu. Interpretare necesară a dispozițiunii din art. 378 C. P. Fr. (art. 305 C. P. R.), pentrueă dacă modicul ar avea latitudinea de a da informat iu ni negative, tăcerea lui, la o eventuală întrebare, ar putea fi luată drept o mărturisire a existenței unei anumite boli la clientul său. Nu e însă ținut la această discrețiune medicul unei Societăți de asigurare, al unei fabrici, al unei administrațiuni publice sau pri- vați», pentrueă în ocurență omul artei e în exercițiul unui adevărat mandat de expert, cu misiunea expresă de a apăra interesele oo- mitenților săi. Bine înțeles că medicul va evita dc a divulga fapte a căror cunoaștere nu e absolut utilă cauzei care i-a fost încredințată. Medicul poate, însă, elibera direct clientului său un certificat prin eare să ateste inexistența unei anumite afecțiuni sau infirmi- tăți. In sensul acesta a hotărât Curtea de Casație franceză (1904), statuând că „un medic, certificând că o persoană se bucură de pleni- tudinea facultăților sale mintale, nu violează secretul profesional, pentrucă, printr’o atare atestațiune, nu e precizată boala de eare persoana interesată ar fi atinsă, iar faptul certificat nu i-a fost în- credințat practicianului sub pecetea secretului, — fapt care de altfel, prin însăși natura lui, nu constituia un secret¹*. Juris- prudența aceasta a fost confirmată de aeeiaș Curte, în 1927, în cazul a doi medici cari, într’o afacere de validitate a unor dispo- zițiuni testamentare, certificaseră că testatoarea nu suferea de 198 CONFIDENȚELE MINORILOR Șl ALE SLUGILOR alienat^ mentală «irartw izată și nici nu prezenta simptonie de huburări mentale: „Considerând că aceste atesta ți uni nu eonstituesc destăinuirea secre- tului profesional, de vreme ce boala de care ar fi fost atinsă L. G. nu e specificată și nu reiese că faptul absenței alienafiei mentale snu chiar al turburărilor mintale ar fi fost încredințat doctorilor sub pecetea secre- tului profesional, sau că acest fapt ar fi secret prin natura lui, — urmează că, în sprijinul deciziei sale. Curtea de Apoi a putut reține ca elemente de edificare certificatele medicilor J). și S.“. a) Discrețiunea față de bolnav e și ea una din formele secretului medical. Sunt, în adevăr cazuri, când desvăhiirea caracterului ori a fazei boalei ar putea avea asupra pacientului un efect dezastruos; în asemenea împrejurare, medicul va vorbi familiei sau celor cari duc grija bolnavului, dar cu recomandatiunea expresă de a nu’i co- munica acestuia nimic ce ar putea să-l demoralizeze. Dacă moartea e apropiată și o în interesul familiei ca pacientul să ia ultimele dis- poziții, va sfătui familia să-l pregătească, bine înțeles cu toate me- najamentele posibile. In redactarea buletinului medicul în eaz de boală extrem de gravă, medicul va avea grijă să nu indice sub o formă brutală na- tura bolii. b) Fată de minori. — Medicul are obligația secretului profesional și față de minori, dar totodată și îndatorirea morală de a nu lăsa pe părinți în ignoranța unei afecțiuni eare, neglijată, ar putea pe- riclita sănătatea pacientului. De aceea, mai ales în cazurile de boli lumești, medicul va stărui spre a îndupleca pe băiat să se destăinu- iaseă părinților, rudei celei mai apropiate sau tutorelui. Chemat într’o familie pentru caz de boala și întâmplător ob- servă o fată ca e însărcinată, medicul datorește acesteia secretul absolut, Ii va atrage atenția asupra stării sale și, numai cu consim- țământul expres al fetei, poate să informeze familia, spre a pre- veni un scandal public. Mediatiunea aceasta e dictată și de un înalt interes social: inițiată, familia va putea lua toate măsurile ca sarcina și nașterea să rămână la adăpostul indiserețiunii publice și cu chipul acesta să se evite recurgerea la manoperile criminale ale avortului sau chiar la suprimarea copilului. Dacă fata e majoră și medicul chemat constată că pacienta a lepădat, datoria lui e de a nu destăinui nimic familiei, dacă n’are autorizația expresă a fetei. In acest sens s’a pronunțat Asociația sin- dicală a medicilor din Paris. c) Față de slugi. — Chiar atunci când o chemat de stăpâni, me- dicul datorește slugii păstrarea secretului Imalei. In caz do boală molipsitoare, va căuta să înduplece sluga să părăsească domiciliul stăpânilor. SECRETUL MEDICAL Șl PERICOLUL CONTAGIUNI) 199 lin caz caracteristic a iacut obiceiul unei interesante discuțiiini, în urma următoarei chestiuni puse de un doctor: „Chemat de către una din clientele mele spre a examina pe feciorul ei de casă și constatând eă acesta e numai beat, am dreptul să certific faptul și n'aș putea fi atacat pentru violarea secretului profesional, cu atât mai mult, că acest certificat va fi anexat la o plângere de abuz de încredere pe care clienta mea o face în eontra servitorului oi?“. Și s’a răspuns că ar fi o violare a secretului profesional, pentrucă, in- difereai dacă medicul a primit vre o confidență dela persoana examinată, fapt e că „el a examinat-o în calitate de rnedid și a luat cunoștință de faptul stării de beție, în cursul acestui examen medical". De aceia me- dicul s’ar face pasibil de pedeapsa prescrisă de art. 378 C. P. (3H5 C. P. R. — X. A.), dacă, cedând stăruințelor clientei sale, i-ar elibera un certificat despre starea de ebrietate a slugii. Obiecțiunea, că stăpâna interesată ar putea invoca mărturia altor persoane care, să coroboreze po aceea a medi- cului. nu e operantă, pentrucă o cu totul altă putere probatorie în justiție are o atestațiune medicală: „Mărturia depozitarului secretului adaugă tot- deauna ceva; această mărturie transforma în fapt sigur și învederat ceemc altfel un e decât un [apt, poate, divulgat, dar supus controversei". (Ra- portul consilierului Tanon dela Curtea de Casație franceză, citit în au- diența dela 19 Decembrie 188,5). De altfel, un asemenea certificat ar trebui înlăturat din desbateri, pentrucă, după jurispruden(a constantă a instanței supreme din Franța ..mărturiile făcute de medici eu nesocotirea regulii secretului profesional nu pot fi primite". Care ar fi, deopildă, atitudinea de adoptat de către un medic care, în- grijind de o doică, observă că e sifilitică? Răspunsul, care variază după cum practicianul a fost chemat de doică sau de familia copilului, e astfel formulat de Dr. Gallois. în „Gazette Medicale de Paris" (17 Iunie 1911): 1. Medic al doicei. plătit de ea, ca unul ce am primit confidențele ei, sunt legat față de- dânsa și nu am dreptul să spun nimănnia. că e sifilitică. 2. Medic al familiei copilului, sunt însărcinat să examinez doica, spre a se ști dacă i se poate încredința sugaciul. Tn acest caz, clientul meu e familia acestuia, am deci datoria să-i apăr interesele și să-i spun să eonge- dieze doica. Firește*, dintr’un simțământ de umanitate, voiu evita să divulg sifilisul femeii, dar dacă aceasta ar fi necesar spre a obține congedierea ei, in’aș socoti absolut îndreptățit să fac această destăinuire. In acest al doilea caz, doica nu este clienta mea, intre mine și ea nu există nici un contract tacit, nu sunt legat față de ea de secretul medical. Pe cât e de justă teza pentru cazul al doilea, pe atât de spe- cioasă mi se pare aceea pe eare Gallois o aplică în enzul întâiu. Cum ! Medicul are convingerea că doiea e sifilitică și numai din eonsidera- țiunea c'a fost chemat și plătit de ea. se va considera legat de secretul profesional, chiar cu riscul sănătății și vieții copilului? Dacă medicul trebue să respecte „confidența" clientei sale, nu ur- mează însă că nu trebue să uzeze de toate mijloacele spre a smulge copilul dela sânul otrăvit. Dacă nu va putea îndupleca doica să plece de bunăvoie, e pentru el și o datorie de conștiință și una impusa de lege, de a nu periclita viața copilului prin menținerea 200 SPITALELE Șl SECRETUL MEDICAL contactului cu un individ atins de o boală contagioasă: la rigoare va înștiința familia sugaciului, ca aceasta să hotărască, după ce-i va fi atras atenția asupra primejdiei păstrării doicei. d) In spitale nu există, din nenorocire, secret medical și aceasta din cauza tăblițelor dela paturile bolnavilor și pe cari e indicată natura bolii. O soluție ar fi adoptarea unui sistem de notațiuni cifrate. Chestiunea secretului medical, în ce privește spitalele, a fost mult desbătută în Franța. In 1909, consultat, celebrul avocat De- mange, o autoritate netăgăduită în materie penală, declară că „me- dicul nu trebue să cunoască decât art. 378 (303 C. P. R.), afară numai dacă nu se găsește în situația unui martor obicinuit¹* — a- dică atunci când, nu în exercițiul profesiunii sale, a aflat despre O crimă. Unii — observă Thoinot, într’o conferință ținută la Policlinica H. de Rotschild și publicată în „Gazette Medicale de Paris** (De- cembrie, 1909) — au încercat să facă „o deosebire între crima comisă asupra unui client și crima săvârșită de un client al medi- cului. Dar se poate oare ști, care este partea de complicitate a vic- timei la perpetrarea crimei, cum ar fi de exemplu în materie de avortî**. In acelaș an, directorul Asistenței Publice din Paris a sesizat comisiunea consultativă a acestui așezământ, spre a răspunde la următoarea întrebare: „Medicii și chirurgii spitalelor pot ei, fără a viola secretul profesional, să înștiințeze parchetul de o crimă sau de un delict despre care au avut cunoștință în exercițiul funcțiunii lorî“. Cu unanimitate, comisiunea a răspuns că medicii nu trebue să îndeplinească rolul de denunțători. Iar într’o adunare a Societății de Științe Medicale din Lyon, Lefuel a preconizat următoarele soluțiuni: 1. Administrația spitalului e ținută sa observe secretul față de părinții minorului, internat fără știrea acestora. 2. Moartea unei persoane în spital nu desleagă administrația acestuia de păstrarea secretului defunctului. 3. Pentru o alienată care a născut într’un azil, directorul aces- tuia, făcând declarația de naștere a copilului, e în drept să nu di- vulge nici numele mamei nici locul nașterii. 4. Atunci când, în urma examenului medical, se constată că pa- cientul a fost victima unei crime, administrația spitalului are datoria de a sesiza parchetul, fie direct fie prin intermediul medicului care a făcut constatarea. 5. Administrația spitalului nu are dreptul să destăinuiască nimie din ceeace poate fi considerat confidențial și trecut în re- gistre sau foile de serviciu. SANATORIILE Șl OBLIGAȚIA SECRETULUI MEDICAL 201 G. Șeful serviciului dintr’un spital uu poate refuza certificatul cerut de victima unui accident, dar nu are dreptul să-l elibereze unui terțiu sau justiției, în cursul unei instanțe. Voiu adăuga că, prin eliberarea acestui certificat solicitat de client, medicul nu violează secretul profesional, de oarece nu mai c secret propriu zis un fapt cunoscut de mai multe persoane, martore ale accidentului. lar dupâ o jurisprudență a Casației franceze, comunicarea fă- cută familiei unui decedat în spital asupra cauzelor morții mi con- stitue o violare a secretului medical: Cauzele mortii sunt legitim aduse la cunoștința familiei de către administrația spitalului, iar chirurgul, șef al serviciului, are dreptul și chiar datoria de a se explica, printr'un certificat și o declarație compli- mentară, eliberate de el surorii defunctei, asupra raportului dela cauză la efect care a existat între boala de care aceasta din urmă a suferit și moartea ei. In consecință, judecătorul poate să se bizue pe aceste docu- mente, spre a pronunța nulitatea unui contract de rentă viageră, prin apli- carea art, 1975 C- C. (1645 C. C. R. — K. A.). (Casația franceză, 30 Aprilie 1907). Cât despre casele de sănătate particulare, ele n'au dreptul să di- vulge nici numele bolnavului nici natura bolii. Un medic francez, director al unei case de sănătate, care, printr’o broșură publicată asupra unui caz de manie raționată observat în cli- nica sa, a indicat în chip destul de străveziu pe clienta sa, a fost urmărit și condamnat pentru violarea secretului profesional, atât în prima instanța cât și în apel. Decizia acestei din urmă instanțe, care a majorat pedeapsa, este astfel motivată: „... Considerând că nu este nevoie de a se cerceta dacă arătările din broșură sunt sau nu sigure și dacă prevenitul a tras sau nu din ele niște concluzii adevărate; că este îndestul numai a se constata dacă aceste fapte t-au fost aduse la cunoștință în calitatea sa de medic însărcinat a căuta pe doamna X.; „... Considerând că în ce privește aceste fapte, chiar dacă ele ar fi fost deja cunoscute de câteva persoane, prevenitul însă nu le-a aflat decât prin confidența familiei sau a omului de artă care dăduse primele îngrijiri, iar în ce privește celelalte, observațiunile medicului asupra persoanei aflate în cura sa, ele urmau prin natura lor să fie ținute secret, că prin urmare, aducând aceste fapte la cunoștința publicului, prevenitul s’a făcut culpabil do delictul prevăzut și pedepsit de articolul 378 Codul Penal (art 305 C. P. R-). „Considerând că prevenitul, pentru a justifica și scuza această re- velațiune, se prevalează in căilor de interesul științei, știința nearând nici ttn interes a cunoaște numele subiectului; că el nu se poate prevala nici chiar de propriul său interes, întrucât nici o plângere nu a fost îndreptată încontră-i pentru detențiune arbitrară, nici măcar de interesul justiției, care nu făcuse nici un apel la dânsul; că nu se poate vedea alt mobil în conduita prevenitului, decât dorința de a se semnala atențiunii publice, 202 SECRETUL MEDICAL Șl DECLARAȚIILE DE NAȘTERE Șt DE MOARTE sau poate chiar interesul ele a secunda pe <1. X., în procesul ce era intentat înaintea tribunalului între bărbat și soție, prin care aceasta din urmă cerea să nu mai fie internată; „Considerând că, date fiind împrejurările, pedeapsa pronunțată de tribunal nu este în raport cu gravitatea delictului** majorează amenda dela 200 la 500 franci, acordă d-nei X. 20(10 franci daune-interese și ordonă in- serțiunea deciziei în șease ziare. (Curtea de Apel din Bvsancon, 1888). Iar Conferința avocat i lor din Paris adoptă cu unanimitate (în 1899) o moțiune prin care proclamă, că „publicarea îutr’o lucrare a observația nilor 1 acute asupra unei persoane tratate de el în spital, constitue din partea me- dicului o violare a secretului pro teși ouai" . e) Secretul medical și declarațiile de naștere și de moarte. — Codul Civil (art. 41. 42 al. 1, 43, 45 și 77), Regulamentul privitor la actele de stare civilă (art. 67, 69, 73, 74, 78 și 82) și Codul Penal (art. 275 și 276) impun modicului obligația declarațiunii nașterii. Doctrina franceză consideră ca o violare a secretului profe- sional fapta medicului de a indica, în contra voinței exprese a mamei naturale, numele acesteia, onml artei nefiind obligat decât să anunțe faptul nașterii, ziua, ora, precum și sexul copilului. Codul Civil (art. 63) și articolele respective din Regulamentul actelor de stare civilă prescriu condiții! ni le de constatare a decesului. Intâmplându-se ca medicul curant să fie și medic al ofițerului stării civile, s’ar putea ivi împrejurarea ca întru îndeplinirea acestei din urmă misiuni, ol să fie frământat de un caz de conștiință, isvorât din inviolabilitatea secretului profesional. Să luăm un exemplu: știe că feineea a murit de rănile primite în urma atentatului comis de soțul care a prins-o în flagrant-delict de adulter. Medic curant și de- pozitar al unui secret al familiei, el se va recuza și va cere ofițerului stării eivile să însărcineze pe un altul cu verificarea decesului și consemnarea cauzelor morții. * • ¥ Am văzut că regulamentul pentru înmormântări impune medi- cului curant, ca, la cererea medicului verificator, să dea deslușiri asupra morții pacientului său. Aceasta obligațiune ridică o ches- tiune de o deosebită gravitate în raport eu inviolabilitatea secre- tului profesional, - chestiune pe larg examinată de profesorul Perrin în studiul său „Secret profesionnel et certificat de deces¹* pu- blicat în „La Presse Medicale¹¹ din 31 Ianuarie 1914. Din capul locului, precum observă și el, nu e de făcut o con- fuzie între medicul verificator și medicul curant. Cel dintâiu e un medic expert și actele lui nu pot fi asimilate cu acelea ale medi- cului curant: acești doi mediei n’au aceleași drepturi, nici aceleași datorii și nici aceiași răspundere. Medicul curant e legat, la noi, prin art. 305 ('. P.,.eare e un imperativ categoric pentru stricta ob- AUTORITATEA ADMINISTRATIVĂ Șt SECRETUL MEDICAL 203 servare a secretului bolnavului tratat, îndatorire de care e deșlegat medicul verificator ca unul ce, prin delegație, exercită atribuțiunile de funcționar public al oficiului de stare civilă. Perrin contestă dreptul autorității administrative de a forța, pe cale de dispoziție regulamentară, conștiința medicului curant în ce privește cauzele și împrejurările decesului, afară de cazurile anume determinate prin lege, cum e declarațiunea obligatorie în caz de moarte datorită uneia din boalele molipsitoare cari figurează în enumerațiunea făcută de k^ea sanitară. E treaba medicului veri- ficator să facă diagnosticul retrospectiv așa cum se pricepe și, la nevoie, să recurgă la autopsie. Să nu se invoace discrețiunea la care, prin lege, e țiuut ofi- ferul stării civile ea funcționar public, — și cităm aci concludenta exemplificaa’e a lui Perrin, aplicabilă în deostbi în comunele unde nu există medic verificator: Se obiectează că primarul se va socoti el iusuș ca un confident necesar și va fi discret; o admit, dar ce va răspunde medicul curant înlr’o împre- jurare ca aceasta: Primarul (sau consilierul care-i ține locul) păstrează secretul în ce privește deci a rațiuni ie medicilor curanti, și totuși strică lo- godna fiicei sale, pentrucă, în calitatea sa oficială, cercetând hârtiile muni- cipale, a aflat eă bunicul viitorului său ginere a murit de cancer sau nebun. Familia lezată ar fi îndrituită sa intenteze o acțiune medicului curant care a informat primăria, -— acțiune pe care în nici un caz n'o poate intenta medicului verificator venit fățiș să ancheteze. Dar, indiferent^de urmările eventuale ale indiscrețiunii per soanei oficiale, căreia medicul va fi împărtășit secretul său profe- sional, întrebarea ce se pune, e dacă practicianul poate, dacă el are dreptul să declare cauza unei morți. Perrin susține că medicul curant, care ar faee cunoscută această cauză, ar viola secretul pro- fesional, ar comite delictul special pedepsit de Codul Pena). In acest sens s’a rostit și Casația franceză care, printr’o decizie din 1901, spune că „regula edictată de art. 378 C. P. (30ă C. P. R. — N. A.) e generală și absolută". Disțxwiția aceasta nu poate fi violată, oricât de grave interese ar fi în joc. Iar o decizie ante- rioară a aceleiași Curți de Casație (1899) hotărăște că „nu e. îngă- tiuit să te servești in justiție de un certificat dat cu violarea secre- tului profesional, și e interzis unui medic de a destăinui, într'o anchetă pornită ăi cererea unei Societăți de asigurare asupra vieții, un fapt pe care nu La putut cunoaște decât țcrin îngrijirile date clientului său". — Curtea de Ajxd din Besanțon decide .și ea (tot în- 1899) ca „medicul, eare a îngrijit o ]H*rsoană în cursul boalei de care a murit, nu poate destăinui cauza morții, fără să nu violeze prin aceasta secretul profesional, chiar dacă a avut deslegnrea fa- miliei". Curtea de Apel din Aix (1902) deelară că „secretul profe- 204 ASIMILAREA MEDICULUI DE SPITAL CU MEDICUL CURANT sional primează obligația martorului citat în justiție de a spune tot ceeace știe asupra faptului pe care mărturia lui urmează să-l lămurească". Și dacă aceasta este doctrina și jurisprudența; dacă nici inte- resul particular ori interesul social, nici chiar dreptul, cu toate acestea atât de legitim, al doctorului de a vorbi spre a-și apăra propriile lui interese materiale și morale primejduite, nu pot fi o scuză pentru nesocotirea obligației secretului profesional, de ce s’ar aoordu statisticilor stării civile privilegiul exorbitant de a ignora ceeace justiția proclamă drept „o prescripție de ordine publică“î Și Perrin adaugă: „Chiar dacă s’ar faee dovada, că sănătatea pu- blică poate trage foloase mari dintr’o mai bună documentare pusă la dispoziția autorităților, voiu răspunde odată mai mult că, în afară de excepțiile prevăzute de lege, secretul profesional al medi- cului curant este intangibil". Cu drept cuvânt, Thoinot atribue și medicului spitalului cali- tatea de medic curant al bolnavilor din serviciul său, pentrucă nu detaliul onorariului primit dă acest caracter omului artei: sunt doar atât de numeroase cazuri în cari practicianul își pune gratuit ser- viciile la dispoziția unor bolnavi, fie că sunt lipsiți de mijloace, fie ă de urmare un prejudiciu moral sau material pentru fostul client. (Rezol uțiunile adoptate în Congresul de medicină legală ținut la Bruxelles). Tribunalul Senei condamnă la 1 an închisoare. 500 franci amendă, 5 ani de supraveghere și 1.000 franci daune-interese pe un medic care, „reclamându-și onorariile dela niște clienți recalcitranți, le-a trimis prin portărei o notificare, în care erau enumerate șan- crele, ulcerele venerice și Ixiala venerică comunicată de bărbat soției sale“. Când e vorba însă de un interes material strein, medicul are datoria să vorbească, atunci când prin aceasta nu violează o con- fidență a bolnavului: INVIOLABILITATEA. SECRETULUI MEDICAL 213 Deopikia, un medic, știind la căpătâiul unui muribund, gata să-și dea sufletul, observă cum unii din moștenitorii acestuia, in- teresați să facă sâ dispară documentul, pun mâna pe un testament .și-l distrug. Practicianul, martor al unui delict caracterizat, în per- petrana căruia nu e implicat nici direct nici indirect clientul său, are datoria morală și legală de a înștiința parchetul. Tn ocurență, ei a fost simplu martor la un act pedepsit de lege. (>. Numit expert, medicul curant, invocând situația lui spe- cială de confident a! părții în cauză, se va recuza, declinând ire- vocabil mandatul. 7. Medicul unei asocia țiu ni e ținut la respectarea secretului me- dical în ce privește pe oricare dintre membrii ei, și, sub nici un cuvânt, nu va comunica biroului Societății lucruri a căror divul- gare ar putea fi interpretată ca o viola re a secretului medical. Iu conclusiune: Medicul e legat de stricta observare a secretului său profesional pentru care există sancțiunea penală a art. 305 C, P. și riscul unei condamnări la daune interese (art. 998 și 999 (.’. Nici o derogare dela această regulă nu este admisă pentru obligațiunea tăcerii contractată de medic față de clientul său. Această obligațiune, după unii autori, nu încetează nici chiar atunci când regulamente de administrație publică sau simple uzuri admi- nistrative, pe cale de interpretare, dau deslegarc medicului în anume împrejurări. Căci, precum cu multă dreptate observă d-rul Proust (La Depeche Medicale, 1925) „ajunge să crapi puțin ușa derogărilor, pentrucă alții să vină s’o deschidă tot mai larg, invo- când motive foarte respectabile: cutare va vorbi de binele patriei, cutare de respectul datorit lui Dumnezeu, cutare altul de viitorul neamului, cutare de datoriile față de cârmuire sau față de familie*⁴. „Tot «dace Iwlnavul încredințează medicului său — sună o decizie a Curții de Apel din Aix (Franța) — constitue un secret, oricât de infime, de lidicule chiar ar fi confidențele astfel făcute⁴*. Medicul trebue să tacă chiar atunci când, el însuș fiind ur- mărit pe nedrept, ar putea să-.și degajeze răspunderea divulgând un fapt care ar lumina justiția. Datoria lui e dictată de maxima: „Atunci când interesul bobiavuuli e iu joc, trebue să riști totul, chiar reputația ta, spre a-l scăpa". Și o aplicare a ei o găsim într’o sentință a Tribunalului din Lille, care a făcut răspunzător de vio- larea secretului medical pe un medic care, spre a ușura situația unui confrate urmărit pentru neglijență în eliberarea unui certi- fieat, îi trimisese acestuia o scrisoare al cărei conținut constituia o atare violare: Regula secretului — declară tribunalul — e formală și nu suferă nici o știrbire: judecata nu are să tină socoteală de lipsa intențiunii de a dăuna sau de scopul urmărit (în speță, salvarea unui confrate). Tri- 214 OBLIGAȚIUNEA SECRETULUI COLECTIV bunalul trebue să se arate cu atât mai aspru, că doctorul M.. ca printr un fel de premeditare, a adăugat în scrisoarea sa: „Te autoriz să faci uz de ea, așa cum vei crede de cuviință¹¹. Și doctorul M. a fost osândit la 3 zile închisoare și 100 franci amendă. Avem un deziderat de exprimat, în legătură cu constatarea unei stări de fapt dureroase: la noi, în deosebi, secretul medical se calcă de vreme îndelungată cu o inconștiență care aduce o gravă știrbire prestigiului corporației și autorității morale a duhovnicului laic ce trebue să fie medicul. Am dori o acțiune energică în primul loc din partea acelora cari au calitate să vorbească în numele cor- pului medical, și o privighere mai de aproape din partea parchetului care să se sesizeze de orice abatere constatată în materie de secret medical. Această dublă acțiune ar avea desigur efectul să recheme la respectul uneia din marile legi ale deontologiei medicale. Vio- larea, intenționată ori nu, a secretului medical aparține la noi obi- ceiului pământului — și tocmai aceasta tară morală am vrea s’o vedem suprimată. Am vrea să aparțină de acum trecutului con- statarea făcută și de un înalt magistrat d. St. Mladoveanu, preșe- dinte de secție la Curtea de Casație, care observă cu amărăciune: ,.Dela punerea în aplicare a Codului Penal nu am văzut, după cum rezultă din in formațiunile date de Ministerul Justiției, ca să se fi urmărit și mai puțin să se fi condamnat vre-un medic, avocat sau duhovnic, pentru violaceii secretului profesional“. Reflexie a cărei temeinicie nu e infirmată printr’o singură ex- cepție cunoscută dela această regulă de impunitate: vreau să vorbesc de cazul unui doctor din Moroni care, în 1913 a fost con- damnat la 500 lei amendă, pentrucă divulgase boala de care suferea unul din clienții lui. Obligațiunea secretului colectiv Voiu încheia capitolul secretului profesional, arătând care este obligațiunea persoanelor cari asistă pe medic în exercițiul pro- fesiunii sale. Codul Penal (art. 305) e destul de lămurit: alături de medici și chirurgi, sunt declarați depozitari de secrete profesionale „spi- țerii, moașele și orice alte persoane cari urmează a fi, după natura profesiunii lor, cunoscătoare și păstrătoare de secrete ce li se încre- dințează". Prin urmare și lor li se aplică pedeapsa închisorii dela 1—6 luni și a amenzii de 100—500 lei (socotită înzecit, conform legii din 25 Martie 1923). Prin celelalte persoane înțeleg asistenții, internii, infir- mierii și surorile de caritate. Socot că aceasta e unica și cea mai OBLIGAȚIUNEA SECRETULUI COLECTIV 215 justă interpretare a literei și spiritului legii și nu mă unesc cu in- terpretarea Casației franceze, care declară deslegați de obligațiunea secretului pe interni, infirmieri și surorile de caritate. Interpretarea mea e aceea a Codului german care proclamă obligațiunea secre- tului pentru toate persoanele cari asistă pe medie în exercițiul artei sale. Prin urmare există o îndatorire colectivă de păstrare a secre- tului medical, ori de câte ori medicul e ajutat de alte persoane în căutarea unui bolnav. E dela sine înțeles, eă medicul sau medicii consultanți sunt legați prin secretul profesional ca și confratele lor curant. CAP, IV CERTIFICATELE MEDICALE () formă caracterizau a exercițiului medicinei e și aceea a eli- berării de certificate medicale, — prerogativă de care medicul va uza cu toată circumspectiunea, spre a nu se expune riscului unor afirmări neexacte. Din capul locului ținem să atragem atențiunea practicianului eă, în afară de executarea unui mandat expres din partea justiției, înfrânge regulile deontologiei medicale, atunci când, solicitat de terții, examinează, prin surprindere sau eu forța, persoana asupra stării sănătății căreia alții au interes să obțină un certificat. Se expune și la o urmărire în penal și în civil pentru sechestrare de per- soană sau violare de domiciliu și violență, după cum examenul se face în cabinetul medicului — nude persoana în chestie a fost atrasă — sau la locuința acesteia. Cazul, deși nu atât de frecvent, c însă de domeniul posibilității. Ca exemplu voiu cita pe acela care a făcut, în Franța, obiectul unei instrucțiuni judiciare: „Considerând că din actele instrucțiunii ți din desbateri rezultă că, în Aprilie 1900, soții M. . . ., de frica urmărilor unei acțiuni în daune- interese pentru loviri și răniri asupra persoanei femeii G.....au în- sărcinat pe doctorul X să se ducă la locuința acesteia spre a-i con- stata starea; „Considerând că Doctorul X. s’a încumetat să primească o astfel de misiune, deși nu avea nici un mandat din partea justiției și deși știa că doctorul Z era medicul femeii G. . . . „Considerând că fapta sa constitue un act din cele mai blamabile, atât din punctul de vedere profesional cât ți din punctul de vedere al delictelor sau (piasi-delictelor de stabilit**... (Camera de punere sub acuzare depe lângă Curtea de Apel din Hiom, 1900). A) Sancțiunile 1. In teza generală, bolnavul e în drept să ceară medicului său curant un certificat cu privire la starea sănătății lui, dar medicul st* face pasibil de rigorile legii dacă, în actul pe care-l ol ilmrează, comite, voluntar sau involuntar, greșeala de a ocoli sau atenua adevărul; se face vinovat de semnare de certificate zise de comple- zență ori chiar de certificate mincinoase, faptă pedepsită de Codat Penal: CERTIFICATELE DE COMPLEZENȚĂ Șt CERTIFICATELE MINCINOASE 217 .Ir/. 137. — Medicii. chirurgii sau alte persoane, exercitând arta de a tămădui, cari dau cu știință asupra stării sănătății unei persoane, cer- tificate contra adevărului, spre a servi la autorități sau societăți de asi- gurare, se vor pedepsi cu închisoare dela o lună până la un an. Iar dacă vor fi primit și daruri sau făgădueli, se vor pedepsi cu în- chi-marc dela 3 luni până la un an și jumătutc. in caz când certificatul mincinos servește la inducerea în eroare a justiției, cu agravantii de a deruta cercetările țientru descoperirea autorului unei erime sau delict, medicul care l-n eliberat, dacă nu poate stabili în mod neîndoios buna sa credință, e considerat drept complice al autorului infracțiunii care formează obiectul urmăririi. Eliberarea unui certificat mincinos sau de complezentă atrage și răspunderea în civil a indicului: Comite un quasi-delict medicul care. într’nn certificat de comple- zentă, constată existența unor leziuni grave de natură a provoca o lungă incapacitate de lucru, atunci când în realitate n’a existat decât o ușoară contuziune. Prin urmare, dacă acești certificat a contribuit să determine o Societate de asigurare să remită o indemnizație unui terțiu. medicul o pasibil de daunc-intercse către această Societate. (Tribunalul Senei')..' / 2. Medicul cure dă nn certificat de complezență sau mincinOșT se expune riscului arestării imediate, în caz când acest certific^ a folosit unui martor spre a-și justifica lipsa de Înfățișării pentru care a primit citajie, în conformitate cu prevederile Codului de Procedură Penală; Ari. HO. — Când, prin atestarea unui medic, se va constata că mar- torii sunt în neputință do a se înfățișa după eitațiunea ce li s’a trimis, judecătorul de instrucție va merge la locuința lor. Constatându-sc, cu prilejul acestei deplasări a magistratului instructor, că atestațiunea medicului e falsă, judecătorul, în puterea uimi text al Codului de procedură Penală, depune jk¹ doctorul care a indus justiția în eroare: .Iri. 83. — Dacă martorul la care se va fi dus judecătorul în ca- zurile prevăzute prin art. 80 și 81. nu se află în neputință de a se în- fățișa după citațiunea ce i s’a trimis, jndecnfornl de instrucție ca da nn mandat de depunere în contra lui și în contra nicd’cnlui sau ofițerului municipal eare-i va fi liberat certificatul mai sus menționat. Pedeapsa lor se va pronunța. în asemenea cazuri, de judecătorul de instrucție al locului unde sunt martorii și după rechizitiunea procurorului, conform celor prescrise prin art. 77. In afară de sancțiunea acestui din urmă articol — care c amenda până la 200 lei (socotită înzecit conf. legii din 25 Martie 1923) — medicul arestat mai cade sub prevederile art. 137 C. P. (închisoare dela o lună la un an și jumătate). 218 CERTIFICATELE UE COMPLEZENȚĂ Șl CERTIFICATELE MINCINOASE 3. Se socoate drept fals caracterizat Orice afirmațiune exage- rată făcută de un medic in certificatul eliberat. a) In analele judiciare sunt consemnate numeroase cazuri de certi- ficate false. Așa, la Paris, un medic, mulțumindu-se cu declarațiunea unei cliente că a suferit o fractură a coastei, îi eliberează un certificat în acest sens, spre a se servi de el în justiție. Făcându-se ulterior dovada că pretinsa fractură n’a existat, deși a invocat buna sa credință, medicul a fost condamnat, pentru mărturie falsă, la închisoare și daune interese. b) Tribunalul din Paris (1893) condamnă la 500 franci amendă și cheltuolile de judecată pe un medic, pentrucă, în certificatul eliberat, a atestat existența unei leziuni pe care n’a verificare în persoană, mul- tumindu-se cu simpla afirmațiune a clientului. c) Deasemenea a fost osândit un medic care, într’o afacere de divorț, a atestat, pe simpla alegațiune a ferocei, că soțul îi transmisese acesteia sifilisul și că, după facere, femeea suferise de febră puerperală și de o pleurezie purulentă de origină sifilitică. Certificatul a fost atacat în fals și pe cale de expertiză medico-legală s'a dovedit caracterul mincinos al afirmațiunilor cuprinse într’ânșul. 4. Medicul nu se poate pune la adăpostul urmăririi in penal și în civil (daune-interese), invocând- buna credință și ușurința: „Dacă, din punctul de vedere al tratamentului de prescris, medicul e liber să dea crezare afirmațiunilor clientului, care-1 consultă, nu-i este însă îngăduit să atesteze, drept un fapt rezultând din propria sa constatare, existența unei leziuni pe care n’a putut-o verifica; medicul comite o imprudentă dacă, pe simpla declarație a clientului, certifică Cauza pretinsei leziuni și chiar împrejurările în cari ea s’ar fi produs. „Și dacă acest certificat, produs în justiție de către persoana care l-a căpătat, contribuise să facă pe judecători să pronunțe o condamnare penală contra autorului pretinsei leziuni, acesta e în drept să ceară daune-interese dela medicul eare a eliberat certificatul dovedit în urmă mincinos". (Tribunalul Senei, 1896). 5. Răspunderea medicului nu e atenuată, chiar dacă face do- vada c’a fost cu totul desinteresat, adică n’a pretins și n’a primit nici-o remunerațiune pentru eliberarea certificatului atacat în fals și dovedit ca atare. * * » Spuneam dela început, că mi'dicul trebue să fie foarte circum- spect în eliberarea certificatelor și să nu semneze decât în perfectă cunoștință de cauză. Clasice, sub raportul inconștienței sunt două cazuri citate de Brouardel: 1. La un scurt interval acelaș medic a eliberat aceleiași persoane două certificate cu cuprins contradictoriu. Medicul acesta își făcuse o meserie din eliberarea certificatelor de complezență și, a doua oară, uitase ceea ce atestase prin primul certificai și făcea acum o afirmațiune care infirma pe cea dintâi. PUTEREA PROBATORIE A CERTIFICATULUI MEDICAL 219 2. Un specialist în bolile de alienat ie mintală semnează un certi- ficat prin care atestă că o fernee se bucură de perfecta luciditate a spi- ritului ei. Or, numai cu câteva luni în urmă acelaș medic o căutase în casa lui de sănătate și în repețite rânduri semnase certificate (ceruta de justiție) prin cari atesta starea ei de alienație. B) Puterea probatorie Certificatul medical neconstituind decât o atestafiime cu ca- racter oficios, pentru eliberarea lui nu se cere nici prezența unui magistrat, nici întărirea lui cu forma jurământului, — după cum de altfel o proclamă și o decizie a Curții noastre de Casație, care nu asimilează pe medicul practician cu medicul-cxpert desemnat de justiție și, în consecință, nu’i sunt aplicabile prevederile artico- lului 218 din Codul de Procedură Civilă: „Prin nici un text de lege nu se prevede, ca medicul care eliberează un certificat constatator de boală unei persoane care n’a putut să se pre- zinte la judecată, să fie mai înlâin supus jurământului¹'. (Cas., 8. II, 19 Septembrie 1875, Bul. p. 222). Dar chiar în eventualitatea in care un medic ar putea fi chemat ca, ulterior eliberării certificatului, să confirme prin jurământ sin- ceritatea conținutului acestuia, în nici un caz nu se poate pretinde .aceasta dela un medic stabilit în străinătate: „Dacă în cazuri speciale, se poate obliga medic. ' din țară să întă- rească prin jurământ cele afirmate de el în certificatul său, această mă- sură nu se poate aplica unui medic domiciliat în țară streină, unde și asupra cărui medic legile române n’au nici un imperiu. (Curtea de Apel, S. III. din București, 11 Octombrie 1906). * * • Multiple sunt împrejurările în cari atestațiunea medicului e necesară, în afaceri privitoare la acte de administrație sau de justiție, 1. Din capul locului țin să relev o controversă în ce privește validitatea unui certificat de deces eliberat de un medic, în lipsa existenței unei dovezi oficiale. Eu sunt de părere că, de vreme ce □rt, 33 C. C. admite că. în cazurile când nu vor exista registrele etării civile sau se vor fi pierdut, se poate administra proba testi- monială, atestațiunea scrisă a medicului curant trebue să constitue această mărturie primită de lege. Opinia aceasta nu e însă împăr- tășită de unele dintre instanțele noastre judecătorești: „Părțile, pentru a face dovada decesului, ae servesc de un certi- ficat medical. Medicul nu are calitatea de a elibera acte medicale cari sâ țină loc de acte de deces". (Trib. Dorohoi, 1921). 220 PUTEREA PROBATOR1E A CERTIF1FICATULU1 MEDICAL Sunt încredințat că punctul meu dc vedete e cel just, pentru că nu se poate concepe ai mărturia medicului să se bucure de mai puțină autoritate decât a oricărui alt martor admis de Codul Civil. 2. Tot în materie civilă, certificatul medical are putere pro- batorie pentru formalitățile de autentificare in nenorocire, cași aiurea, s’au înregistrat și la noi cazuri de certificate de complezență sau mincinoase, cum ar fi de pildă cer tificatul eliberat pe vremuri de un Dr. A. din Piatra-Neamț, spre n servi unui tânăr la reunita re și care s’a dovedit nesincer. Curtea de Apel, S. I, din Iași l-a condamnat la 500 lei amendă. Tribunalul Senei (1894) condamnă la 3 luni închisoare și 309 franci amendă pe un Dr. P. pentru eliberarea unui certificat de complezență, de care s’a servit un soldat spre a-și justifica absența dela corp. C) Controlarea afirmațiunilor persoanei interesate In eliberarea atestațiunii medicale, doctorul nu trebue numai să fie de o perfectă bună credință, dar încă să nu se lase influențat de nici o considerațiune streină exercițiului artei sale și probității științifice, neconsemnând decât ceeace corespunde adevărului eon- statărilor sale. Ușurința e vinovată și atrage rigorile legei. In 1912, Tribunalul Senei a condamnat la despăgubiri po un medic. jM'ntru afirmațiuni dovedite a fi eronate: O doamnă Martin, spre a smulge tribunalului o sentință de divorț în favoarea ei, a produs un certificat eliberat do Dr. D.. prin care acesta atestă că soțul a comis un atentat la pudoarea propriei sale copile, o fetiță de 4 ani, La protestarea, soțului, parchetul n ordonat o expertiză medicală, care a stabilit inexistența urmelor crimei imputate părintelui și pentru care acesta, conform codului francez, risca să fie osândit la munca silnică pe viață. Tribunalul, sesizat de soț. a condamnat pc medic la 5.000 franci daune-interese, motivând u-se astfel sentința: „Considerând că doctorul D. a comis o ușurință regretabilă, eli- berând un certificat făcut din memorie în care afirma starea actuală a copilei. ]>e când, așa cum a recunoscut-o în fața judecătorului de instrucție, el n’o examinase decât cu două luni și jumătate în urmă; „Considerând că doctorul D. a fost foarte imprudent afirmând, în urma unei vizite și a unui examen rapid, că fetița prezintă urmele unei vulvo-vaginite pe când profesorul Renault și doctorul Soequet, numiți de judecătorul de instrucție, au consta hat că fetița nu prezintă niei o urmă apreciabilă, veche sau recentă, de atentat; „Cu toată buna credință incontestabilă a doctorului care, lăsân- du-se impresionat de spusele mamei și ale copilei, a făcut declarații!ni insuficient controlate, aceasta angajează răspunderea sa civilă, în spiritul art. 1382 și 1383 ale Codului Crini (art- 998 și 999 C. C. R. — N. A.) și e astfel dator să repare prejudiciu] pricinuit lui Martin”. CONȚINUTUL UNUI CERTIFICAT MEDICAL 225 In documentatul și luminosul său curs de medicină-legală, Brouardel insistă asupra primejdiei pentru medic de a se lăsa in- fluențat de alegațiunile solicitatorului, însușindu-și-le în loc să le supue verificării unui riguros examen științific. Nu trebue să se uite, observă el cu drept cuvânt, că un certificat e aproape un act medico-legal și că el servește adesea de bază la intentarea unei acțiuni în justiție. Medicul să nu treacă în certificat decât ceeace a putut constata el însuș, evitând sugestiunile solicitatorului. Dacă totuș socoate că, pentru claritatea expunerii, e nevoie să se folo- sească și de spusele celui interesat, atunci să aibă grijă să facă mențiunea: „D-l sau D-na X. . . . îmi declară că . . Dar să nu substitue afirmațiunea sa celei a solicitatorului. In teză gene- rală. mai recomandă Brouardel, medicul să nu redigeze certifi- catul în prezența celui interesat; să ia numai note și să-l scrie apoi în liniște și chibzuit, după ce se va fi șters prima impresiune. Nu numai se va înconjura de toate garanțiile cerute de since- ritatea științifică, dar medicul încă se va feri de a depăși cadrul strict limitat al conținutului unui certificat medical, pentru a cărui redacliune toți autorii de tratate de medicină legală, în cap cu Orfila, dau, drept călăuza următoarea regulă: 1. După ce și-a indicat numele, pronumele, calitatea și domi- ciliul, ziua și ora examinării, medicul enunță faptul ce e chemat să constate și invocă în sprijinul lui dovezi de netăgăduit. 2. In ce privește persoana în interesul căreia dă atestațiunea, medicul indică numele, vârsta, îndeletnicirea și domiciliul acestei persoane.—Tar pentru înlăturarea oricărei posibilități de fraudă în ce privește identitatea persoanei de examinat, în diversele cazuri de eliberare de certificat medical (îndeosebi atunci când medicul nu cunoaște personal persoana interesată), eu am introdus măsura complimentară a luării amprentei digitale. Cu chipul acesta ani creat o garanție indiscutabilă în ce privește identitatea persoanei examinate (amprenta digitală e luată pe însuși certificatul eliberat); o eventuală substituire de persoană e astfel pe dată demascata. 3. In ce privește boala sau infirmitatea care face obiectul cer- tificatului medical, nu se va mărgini la o simplă enunțare, ci va expune pe scurt dar exact caracterele distinctive. In anumite cazuri va arăta cauza care a dat naștere bolii infirmității, pentru com- plecta luminare a autorității înaintea căreia urmează să se facă uz de certificatul solicitat. 4. Urmează semnătura medicului și data eliberării. Semnătura medicului, pentru autenticitate, trebue să fie legali- zată, conform art. 7 din legea dela 1886, care prescrie: „Certificatele medicale trebuesc legalizate de polițaii sau comisarii de poliție¹'. B5OOS. — Dr. V.Sfinonei Tratat dr Medicină Legală 15 226 FORMULARUL US’Ut CERTIFICAT MEDICAL Orice certificat — afară de certificatul medico-legal (despre care vom vorbi la capitolul Expertizelor) și de certificatele cerute de parchet - trebue făcut, (conform Legii Timbrului din 27 Aprilie 1927) pe timbru de 10 lei de fiecare coală. Certificatul fiind netimbrat sau insuficient timbrat și dacă nu se achită diferența de timbru, sancțiunea fiscală c o amendă cât îndoitul timbrului datorat. Medicul care, în eliberarea unui certificat, se servește cu bună știință de un timbru sau de o hârtie timbrată care a mai fost între- buințată, e pedepsit cu o amendă dela 500 până la 2.000 lei sau cu închisoare dela 15 zile la 6 luni. Amenda se prescrie după trecere de 5 ani din momentul în care certificatul a căpătat data certă prin înregistrarea la o auto- ritate publică. • » Iată și un formular de model de certificat medical: Subsemnatul N. X., doctor în medicină dela Facultatea din. . . ., cu domiciliul în . . . ., certific că d. (d-na, d-ra, tânărul, tânăra, copilul, copila) X. Y., in vârstă de ... . ani de profesiune . . . ., domiciliat în .... Str.. . ., suferă de . .. ., afecțiune (cronică sau pasageră, acci- dentală sau congenitală) oare necesită (a necesitat) o îngrijire medicală de (atâta timp) și-l face (l-a făcut) impropriu de a-și îndeplini serviciul (de a-și vedea de ocupații) în tot acest interval. (Semnătura) (Localitatea și data) ♦ * Voiu încheia capitolul certificatelor cu un ultim sfat: Medicul, când nu dă certificatul în calitate de expert, deci nu pe baza unui mandat expres al unuia din organele justiției, trebue să se mărginească la simplul examen științific, fără să consemneze eventualele întrebări pe cari le-ar pune în cursul investigațiunii sale și răspunsurile primite, deoarece el nu e chemat să facă un act de expertiză medico-legală. Pentrucă o atare amplificare a con- ținutului poate avea ca urmare o acțiune în justiție din partea ter- țiului lezat. Voiu cita, spre exemplificare, un caz petrecut la Paris: O doamnă X., printre motivele invocate în sprijinul cererii sale de divorț, a fost și acela că soțul ei se deda, asupra propriilor sale copile minore, la acte imorale. Spre a-și crea o dovadă de produs în justiție, doamna în chestie a dus pe cele două fetițe la un doctor care, după ce le-a examinat și le-a supus la un adevărat interogator, a eliberat un cer- tificat în care a consemnat spusele celor două copile. Soțul l-a dat în judecată pentru transgresiunea patentă a atribuțiu- nilor exercițiului medicinei, medicul neavând dreptul decât să afirme un FALSIFICAREA Ș! PLĂSMUIREA UNUI CERTIFICAT MEDICAL 227 diagnostic, o boală, sau o anumită stare generală. Certificatul nu mai oglindea rezultatul propriilor sale constatări, ci declarații pe cari nu avea nici o chemare să le primească și să le înregistreze. Tribunalul l-a declarat pe medic vinovat de o greșeală în pre- judiciul soțului: „Având în vedere că acest certificat, consacrat numai spuselor co- pilului, nu cuprinde nici o constatare medicală personal făcută de doctor; care pare eă nici măcar n’a examinat copilul; „Având în vedere că redacțiunea acestui act depășește cu mult cadrul în care sunt menținute certificatele eliberate de medicii lipsiți de orice autoritate specială și de orice mandat judiciar, în scopul de a consemna faptele streine de exercițiul profesiunii lor și a căror veracitate sunt incapabili de a o verifica prin ei înșiși; „Considerând că, lipsit de acest caracter de auxiliar al justiției, nu era în căderea doctorului X., pârât în proces, de a se face ecoul spuselor unui copil de șapte ani, care putuse fi învățat să vorbească așa, de către acei cari aveau autoritate și influență asupra spiritului său crud, într’un scop pe care Tribunalul n’are să-l aprecieze; „Considerând că nu se poate admite ca un medic, fără un mandat expres din partea justiției, să relateze, sub aparența unui certificat me- dical. cele ce i-au fost povestite, fără nici o dovadă în sprijinul alega - țiunilor, despre pretinse atentate la pudoare a căror existență n’o poate stabili prin constatări personale; „Considerând eă regulile de cuvenită rezervă și prudență, impuse medicilor în exercițiul profesiunii lor, nu le îngădue sub nici un cuvânt, de a elibera atestațiuni streine de exercițiul profesiunii lor, în afară de constatările făcute de ei cu ajutorul investigații! nil or personale" con- damnă pe doctorul Z. la 200 franci daune-interese. D) Falșificarea și plăsmuirea unui certificat medical Socotim util să amintim de rigorile Codului Penal contra aceluia care ar falsifica arătările unui certificat eliberat de un medic ori ar plăsmui un certificat medical: Art. 135 (C. P.).— „Acela care fabrică, pentru dânsul sau pentru altul, un certificat falș de boală, sub numele unui medie, unui chirurg sau altei persoane care exercitează artti de a tămădui, sau care falsifica un asemenea certificat adevărat și se servește de dânsul spre a înșela pe autorități sau societățile de asigurare, se va pedepsi cu închisoare de la o lună până la un an". țC. P. 138). CAP. V RESPONSABILITATEA MEDICALĂ „Greșea/a necertată fără hotar, de- prinde a crește''. (Cronica anonimă) I. In penal. Dinadins am ales acest motto, spre a arăta câ din capul locului țin să iau pozițiune și să proclam nu numai existența responsabili- tății medicale, dar și necesitatea aplicării unor sancțiuni de deter- minat. E nevoie de un frâu în practica medicinei, pentrueă altfel s’ar consfinți, printr’un monstruos consimțământ tacit, o impunitate in contra căreia se ridică nu numai conștiința interesului social și sentimentul de dreptate — „Un crime impuni est un element de destruction sociale" (M. Goyau — dar și grija de autoritatea știin- țifică și morală a întregii corporațiuni. Această profesiune de credință — care a fost și a rămas aceea a întregii mele activități didactice și publice — mă îndrituește să apăr profesiunea medicală de orice atingere, inspirată din pasiune sau chiar dintr'o convingere pe cât de adâncă dar pe atât de ero- nată. Căci nu erudițiunea juridică și talentul de dialectician al unui fruntaș al baroului de talia d-lui I. Gr, Periețeanu („Respon- sabilitatea medicală din punctul de vedere penal" — comunicare făcută la Cercul de studii penale, Iunie 1926) mă vor face să sub- scriu la o teză tot atât de primejdioasă pentru societate cași aceea a impunității, anume teza asimilării abaterilor medicului dela re- gulile practicei profesionale cn infracțiunile ordinare, catalogate în Codul Penal. Vreau legiferarea, în ce privește pe medici, a unei responsabilități speciale, pentrueă aprecierea greșelilor comise în exercițiul acestei profesiuni reclamă cunoștințe deosebite, cari scapă judecătorului însărcinat cu aplicarea articolelor 248 și 249 din Codul Penal, promulgat la 1865 și ale cărui dispozițiuni sunt împru- mutate Codului francez întocmit în 1810, deoi acum un secol și mai bine. Postulat cu atât mai legitim, că el a fost formulat și în 1834 — va să zică numai după trecere de douăzeci și patru de ani Je aplicare a acestui din urmă ood — de către Trebuchet care, cu multă dreptate., a observat: „Se comite un grav abuz. învocân- HESPONSABILITATEA MEDICALĂ 229 du-se mereu sentințe rostite sub imperiul unor alte moravuri și al unor alte instituțiuni, îndeosebi în ce privește arta medicală, care, în zilele noastre, a realizat atât de însemnate progrese'⁴. Medicina, cum foarte bine i-a replicat d-lui Periețeanu delegatul Asociațiunei Generale a Medicilor, pulsează spre orizonturi noui și, cu toate pro- gresele uriașe făcute în ultimul timp, ea n’a atins totuș gradul unei științe precise. Cum să se ’ncumote instanța represivă de a fixa într'o formulă responsabilitatea ivită dela caz la eaz, când înseș metodele și mijloacele medicinei nu sunt încă îmbrăcate în formule științifice definitivei Dar d. Periețeanu, partizan hotărât al „repre- siunii penale a tuturor faptelor prin cari profesiunea medicală, abă- 1ându-se de la țel, în loc să ocrotească, primejduește sănătatea și viața persoanelor⁴¹, uită că tot d-sa recunoaște involuntar necesitatea unei codificări aparte, de vreme ce și d-sa constată ,.lipsa unor mij- loace mai adecuate" pentru purificarea corpului medical. O premiză pe care mi-o însușesc, dar mă surprinde că, pornind dela ea, s’a putut ajunge la concluzia eă „instituția represivă de drept comun nu numai că este aplicabilă medicilor dintr’o îndoită considera- țiunc, dar în starea în care se afla azi nu oferă siguranța pe care o reclamă categoria de infracțiuni prevăzută de art. 248 și 249 C. P-, atunci când ele sunt săvârșite prin practica medicinei⁴⁴. Cu alte cu- vinte, d- Periețeanu nu vrea numai dreptul comun actual, dar încă o înăsprire a sancțiunci. Și aceasta lăsată tot la suverana apre- ciere a instanței represivei Dela spiritul logic al omului de legi Periețeanu m’aș fi așteptat la o cu totul altă argumentare decât aceea din comunicarea d-sale și cu atât mai mult la o încheiere dia- metralmente opusă: crearea „mijloacelor mai adecuate⁴⁴ pentru cer- cetarea și aprecierea vinilor medicale. Și aceasta, pentrucă acestor vini de natură cu totul specială se aplică prin excelență preceptul de drept din Digeste: „Poena von inogatur nisi quae quaque lege vel quo alio jure specialiter huic delicto imposita est" — adică „pe- deapsa nu se dă decât aceea care prin vreo lege sau alt isvor de drept a fost prescrisă anume acestei infracțiuni⁴⁴. Și dovadă că de acest principiu s’au călăuzit autorii Codului Penal, e că: prin arti- colul 137, au specificat răspunderea medicului pentru eliberare de certificate mincinoase; prin art. 305 edictează pedeapsa pentru vio- larea secretului medical, iar prin art. 246, al. 3 specifică pedeapsa pentru medicii, chirurgii și moașele, complici direcți sau indirecți, la crima de avort. Există dar sancțiuni speciale pentru anumite in- fracțiuni comise în exercițiul artei medicale, iar absența unor arti- cole speciale pentru răspunderea ce comportă greșelile în practica medicală, nu trebue considerată decât ea o omisiune reparabilă. Nu, nu pot concepe ca, în secolul de civilizație înaintată în cart- trăim, culpa medicului ca profesionist să fie examinată prin prisma 230 HESrONSABILtTATEA MEDICALĂ unei culpe de drept comun, atunci când vina medicală a constituit o specie a dreptului penal și civil din cea mai îndepărtată antichi- tate. La vechii Egipțieni, modicul era răspunzător, numai dacă se constata la el o ahatere dela prescripțiile Cârtii Sacre — tezaurul științei medicale. Exista deci garanția ca nu va fi urmărit și pe- depsit, decât daca oamenii competcnți vor fi recunoscut existența și gradul vinii. — La vechii Greci, după cum notează Aristotel, medicii erau chemați înaintea unui areopag de confrați, spre a da socoteala de felul cum s’au achitat de datoria lor. — Dreptul roman distingea două eventualități: ori medicul nu e vinovat do nenoro- cirea întâmplată cu prilejul îngrijirilor date bolnavului, ori e vi- novat prin felul cum a dat aceste îngrijiri. Și preciza, în Digeste: ,,Magna negîigentia culpa est, magna culpa dolus est; latae culpae finis est non intelligere quod omnes intelligunt. Imperilia ntlpae aduumeratur". Și această specificare nu-și avea rostul, dacă vina și gradul ei nu aveau să fie stabilite de oamenii cu chemarea s’o facă. O responsabilitate medicală specială e edictată și de Consti- tutio Criminalis Carolina a lui Carol-Quintul (1532) în care, între altele, se prevede anume pedeapsa cuvenită medicului care, prin neglijență sau nedestoinicie. va fi cauzat moartea ..dacă se recunoaște c'a făcut o întrebuințare temerară de medicamente sau a uzat de remedii neautorizate ori contrarii profesiunii". „Dacă se recunoaște": de către cine, dacă nu de către cei cu chemarea de a se rosti în cunoștință de cauzal Că doar nu de către ministerul public, a cărui incompetență în materie de știință medicală e admirabil ca- racterizată in următoarea apostrofă a Profesorului Pinard, la adresa procurorului general Blondei al Curții de Apel din Paris; „Da, a făcut dovadă de elocință, dar totodată a dovedit că cunoștin- țele sale în ale obstetricei lasă tot atâta de dorit ca ale mele în ale jurisprudenței". Responsabilitatea medicală e special prevăzută și în legislația modernă, în multe țări. Așa. art. 111 C. P. austriac edictează: „Când un medic, îngrijind pe un bolnav, a comis, după hotărârea pronun- țată de Facultatea de Medicină, o astfel de eroare încât reese în mod evident ignoranța sa; dacă din cauza aceasta bolnavul a,murit sau a fost redus într’o stare obicinuită de infirmitate, sau a fost lipsit de mijloacele sale de existență, exercițiul profesiunii îi va fi interzis până când printr’un nou examen trecut înaintea Facultății, ei va face dovada c’a dobândit cunoștințele cari îi lipsesc". Art. 112 prevede aceiași sancțiune pentru greșelile comise de chirurgi. Cât despre pedepsele penale, ele sunt prevăzute gradat de articolele 113, 114, 336, 356, 357 și 358. Ceeace interesează e că, în Codul austriac, sunt articole speciale pentru responsabilitatea medicală care, insă, RESPONSABILITATEA SPECIALĂ A MEDICULUI 231 na poate fi stabilită, decât în baza unui aviz conform al Facultăți de Medicină. Responsabilitatea medicală formează obiectul unei dispoziții speciale până și în Codul Penal chinez: „Când acei cari vor exer- cita mediana, internă sau externa, fără s’o cunoască, vor administra medica monte sau vor opera cu un instrument înțepător sau tăios, intr’un mod contrar practicei sau regulilor stabilite, și când prin aceasta ei vor fi contribuit la moartea unui bolnav, magi struții vor chema alți medici pentru a cerceta natura remediului pe care ei l-au prescris, sau a rănii pe care au făcut-o și care a fost urmată de moartea bolnavului. Dacă se va recunoaște ca comis numai o eroare fără nici o intenție de a face rău, medicul sau chirurgul va putea să răscumpere pedeapsa ce se dă unui omucid, după norma sta- bilită pentru, caz de omor prin accident; medicul va fi însă obligat a nu mai exercita niciodată profesiunea sa*. — Precum se vede, sentința nu poate fi rostită decât pe baza avizului medicilor chemați ea experți, — aviz care leagă pe judecători. China să aibă prevederi speciale în Codul Penal, iar noi să fim osândiți a trăi sub imperiul unei codificări împrumutate, în care există această lacună! Rămân fidel felului meu de a vedea, așa cum l-am expus în prelegerile dela Facultate și în scris („Responsabilitatea medicală", 1899): principiul responsabilității e în afară de orice discuțiune, nu concep un privilegiu de impunitate pentru practica medicala. Dim- potrivă, sunt pentru o cât mai largă aplicare a principiului, însă nu admit sancțiunea decât cea dată în perfectă cunoștință de cauză, jus- tiția fiind în prealabil luminată de verdictul unui organ medical autorizat. Cu aceasta s’ar putea rezolva și problema neglijată de legea sanitară în vigoare: controlul practicei medicale, legea a- ceasta neocupându se decât de exercițiul ilegal al medicinei, de re- clama extra-medicală și de șarlatanism. Astăzi, Consiliul Sanitar Superior nu poate pronunța suspendarea exercițiului medicinei decât după ce a intervenit o sentință a tribunalelor ordinare cu caracter infamant; pe când cu instituirea organului permanent de control, s’ar ajunge la epurarea practicei medicale de toți cei cari, prin scăderi morale, intelectuale ori fizice, ar deveni inapti pentru exercițiul profesiunii lor și. ca atare, o rușine pentru corporație ori o primejdie pentru societate. Astăzi, nimeni nu poate ordona sus- pendarea temporară ori definitivă a dreptului de liberă practică împotriva unui medic care, prin actele sale în viață publică ori privată, compromite demnitatea profesiunii; împotriva medicului care, din cauza intemperantei, a unei afecțiuni de natură conta- gioasă, a unei infirmități ori a desechilibrului cerebral e un pericol permanent pentru bolnavi. 232 DEFINIREA RESPONSABILITĂȚII MEDICALE Repudiez teoria, după care legea ar trebui să facă o deosebire între medicul ca profesionist și medicul ca om. O greșeală comisă in exercițiul profesiunii nu poate privi decât pe medic ca atare; orice altă infracțiune cade sub rigorile dreptului comun. Alături de Brouardel, Lacassagne, Vibert, Legrand du Saulle, Le Gendre și atâția alții, sunt pentru urmărirea medicului pentru greșelile săvârșite, dar sancțiunea și g rada țiun ea acesteia trebue să fie în funcțiune directă de avizul competințelor medicale. Și cu aceasta am indicat și formula juridică pentru codificarea responsabilității medicale: Practicianul e pasibil de pedepsele prevăzute, numai in măsura in care culpa lui va fi fost recunoscută de autoritatea medicală instituită prin lege. Formulă pe care școala pena listă, care vede în greșeala medicală o infracțiune ordinară, se declară incapabilă de a o găsi: „Eu declar categoric că nu mă simt în stare să duc sinteza până acolo, încât să introduc, în corsetul unei formule abstracte, incomensurabilul și neprevăzutul" (Periețeanu). Nu poate fi vorba nici de incomensurabil, nioi de neprevăzut, de vreme ce articolul sau articolele din Codul Pena) vor prescrie mi- minim-ul sau maximum ul pedepsei pentru consecințele erorii da* torite ignoranței, negligenței, imprudenței sau nedestoiniciei medi- cului. Formula mea se apropie de aceea preconizată de un eminent penalist, d. Iulian Teodorescu, profesor de drept penal la Facul- tatea de Drept din București și președinte al Cercului de studii penale: „Practicianul e răspunzător ori de câte ori nu a ținut seamă de prescripțiunile ordonate de știință și nu a luat precauțiunile impuse de cea mai elementară prudență". Cine va hotăra, dacă prac- ticianul a păcătuit față de prescripțiunile științifice .și față de re- gulile celei mai elementare prudenței Prin chiar redacțiunea tex- tului d-sale, d. Iulian Teodorescu presupune intervenția în prea- labil a unei autorități medicale, care să lămurească judecata, aceasta urmând a fi suverană în aplicarea pedepsei. D-l Teodorescu a ținut chiar să accentueze, că în nici un caz n'ar putea subscrie la teoria partizanilor corecționalizării ordinare a greșelilor medicului în exercițiul profesiunei sale: „A merge mai departe — adaugă d-sa, după enunțarea formulei — cred, in ce mă privește, că ar fi o exagerare și noi juriștii care ne dăm seama de consecințele unor asemenea urmări, cari pot fi dezustroase nu numai pentru medicul presupus vinovat, dar și pentru încrederea pe care el cată s’o in- spire bolnavului, trebue să înlăturăm exagerările ori de unde ar veni. In adevăr cam ce fel de încredere aș mai putea să am în acel medic care, înainte de a’mi face o operație cât de mică, mi-ar cere o declarație în care să arăt 'Că consimt la consecințele cari s’ar produce și că eu sau familia mea nu ar aven nici-o pretenție RESPONSABILITATEA ȘI INIȚIATIVA MEDICULUI 233 față de elî!“. Ori, trăind vecinie sub teroarea unei acțiuni în justiție, medicul, după butada unui practician francez, „să nu mai consimtă de a-și presta serviciile decât bolnavilor capabili să se vindece, sau numai acelor a căror înfățișare de perfectă sănătate i ar constitui o garanție de succesul tratamentului". „Medicul — ob- servă cu mult temeiu Max Simon — trebue uneori să se abată dela cărările bătute și să urmeze ins pi rațiuni le unei savante teme- rități. Legea nu trebue să încătușeze asemenea elanuri. Frumoasă economie a unei legi care ar isbuti, poate, să reprime câte-va fapte de imperiție flagrantă, dar care cu siguranță ar înmulți cazurile nenorocite ale practicei prin amenințarea unei oarbe intimidări!". In alți termeni dar cu aceiaș tărie se rostește și Tribunalul Senei, într’unul din considerentele unei sentințe de achitare a unui medic căruia nu i se putea imputa nimic din punctul de vedere al deontologiei și al științei: E adevărat că, atunci când e vorba de medici, prin, derogare dela regulile generale în materie penală, s’a substituit intențiunii vinovate, ca element constitutiv al delictului, simpla imprudență, neglijență sau nedestoinic ie, nu urmează însă că medicul are să răspundă de toate ur- mările intervențiunii sale. Fără a se depăși intențiunea legiuitorului ți fără a se primejdui interesul pe care acesta a voit să-1 apere, nu se poate inculpa persoanele cari practică arta de a tămădui, pentru orice act care ar cauza bolnavului un prejudiciu, căci aceasta ar acea drept rezultat dc a distruge orice libertate în tratarea bolilor și a operațiunilor cari prezintă oarecare risc. Și doar la acest rezultat ne-ar duce teoria intimidării, a cărei aplicare oarbă s’ar traduce nu numai prin paralizarea inițiativei medicului, dar prin oprirea oricărui progres al științei medicale eare, încă odată, e în continuă evoluție: ceeace a fost eri un adevăr purtând pecetea „ne varietur“ a somităților, s’ar putea să fie astăzi și cu atât mai mult mâine o erezie științifică. E oare în in- teresul societăței, ca ea să fie dotată cu un corp de eunuci ai me- dicinei, în loc de un mănunchiu de energii în plină desvoltareî Ar fi acesta interesul bine înțeles al societății de a pune pe medic în situația ca, de teama intervenției parchetului, să cântărească într'o mână onorariul iar în cealaltă riscul pușcăriei ori al daunelor-inte- rese, înainte de a-și presta serviciile într’un caz gravi Ar câștiga societatea dacă, prin efectul intimidării permanente, în atare împre- jurare omul artei, sfătuit de instinctul de conservare, ar pune în aplicare ceeace Henri-Robert a definit .,La Iheorie du laisser- mourirî". Să ne întoarcem la epoca obscurantismului, cu mora- vurile barbare, când medicul asirian ori egiptean plătea cu capul iui insuccesul tratamentului ori întrebuințarea unei metode noui? Când regele Gontran a dat ordin să fie asvârliți pe fereastră me- dicii cari nu isbutiseră să salveze viața reginei 1 Sau la edictul lui 234 precizarea responsabilității medicale Teo doric care vedea în medic un delicvent posibil, prescriind o pedeapsa pentru practicianul care practica flebotomia la o fe- cioară sau femee din casta nobilimii, fără asistenta unei rude ori a unei slugi, deoarece „difficilium non est ui in tuli vecasione ludi- hrium interdum adherescat"? Și de aceea nu mă unesc cu Lacas- sagne, care proclamă dreptul societății de a fi „exigentă și intransi- gentă asupra punctelor în privința cărora știința e desăvârșită și și-a spus ultimul cuvânt". „Ultimul cuvânt"! Se poate găsi cineva care să afirme cu convingere că exista, în medicină, metode tera- peutice și, în chirurgie, formule de intervenție cari să nu mai fie susceptibile de o eventuală revizuire? Să ne amintim reflecția atât de justă a lui Montalembert: „Medicina e, dintre toate științele, aceea care e cea mai problematică, cea mai variabilă. Adevărurile, azi cele mai indiscutabile, par a fi sau sunt de fapt amenințate de adevăruri noui. Deci, să nu ni se vorbească de autoritate, de orto- doxie științifica, atunci când e vorba de medicină". Lui Lacassagne îi opun propria sa remarcă, din tratatul său. că „Lacnnec, care a introdus în Franța întrebuințarea tartrului stibiat, din cauza primelor insuccese, era să fie urmărit de justiție". Și apoi, tot Lacassagne, în acelaș tratat, uitând că a îndemnat justi- ția să fie exigentă și intransigentă, declară că „trebue să se țină seama de chestiunile de doctrină, de rezultatele practicei, de exer- cițiul conștiincios al profesiunii și de greșelile posibile datorite slă- biciunii omenești și erorilor șiiinjei'¹. Și nu e singura contradicție a magistrului dela Lyon, căci în altă parte face și această justă reflexie: .Arta medicală și știința sunt încă neisprăvite. Ridicată serios și prea des, chestiunea res- ponsabilității ar deveni cel mai mare dizolvant al profesiunii noastre. Un regim de teroare ar duce la metoda prudenței suspecte, a expeetațiunii sistematice. — și de aci la lașul abandon nu e decât un pas. Și apoi, să nu se uite, că dacă judecătorii pot pedepsi intervențiunea, le-ar fi greu să aprecieze abstențiunea. E necesar ca puterile publice să se ocupe de riscul sau de dauna pricinuită unuia din membri societății; nu trebue, însă, să se primejduiască restul colectivității". Subscriu însă cu amândouă mâinile la principiu] enunțat de Legrand du Sauile, eă medicului i se cere în primul loc, de a se înconjura, în practica artei sale, de toate garanțiile, spre a nn se abate dela marea poruncă morală: Prinium non nocere. Responsa- bilitatea medicală nu se desinează decât din momentul în eare s’a făcut dovada, că practicianul a păcătuit prin lipsa sau neaplicarea conștiincioasa a acelor cunoștințe elementare pe cari neapărat trebue să Ie poseadă, spre a evita greșeala ce i-se impută, quia non intellexernt quod omnes intelligunt. precizarea responsabilități: medicale 235 Nu se va considera însă ea un element constitutiv al responsa- bilității inexpei ienfa, de oarece se întâmplă foarte des ca, în cazuri de extremă urgență și când e exclus să se poată recurge la prac- ticianul indicat prin specializarea lui, medicul chemat la căpătâiul bolnavului practică pentru întâia oară o intervențiune chirurgicală grea. Nu poate fi condamnat pentru inexperiența lui, pentmcă ea nu e datorită ignorării unor cunoștințe elementare, ci lipsei de prac- tică într’o direcție străină practicei sale obișnuite. Așa a botărît o decizie a Curții de Apel din Paris (1898, cazul D-rulni Laporte. urmărit dar achitat pentru moartea consecutivă unei waniolomii). Așa trebuie să se înțeleagă și în litera și în spiritul său art. 248 din Codul nostru Penal, eare nu pedepsește decât „nedibâcia**, „neso- cotința**, „nebăgarea de seamă“, „neîngrijirea", „nepăzirea regula- mentelor**. De inexperienfn nu pomeneiște și ar fi să se comită o confuzie flagrantă, dacă termenului de „nesocotință** sau „nedi- băcie“ s’ar substitui acela de „inexperiența**. Tot așa practicianul nu ]x>ate fi făcut răspunzător de conse- cințele de neprevăzut ale unei intervențiuni, atunci când medicului nu i se jx>ate imputa nimic în privința tratamentului sau a operației în sine, cu atât mai mult că viața pacientului a fost salvată. (Trib. Senei, 1907). După cum iarăși „nu poate fi răspunzător chirurgul de complicațiunile de neprevăzut și cari dejoacă orice preeauțiune a științei și prudenței omenești și cari se pot produce în orice in- tervențiune chirurgicală, oricât de inofensivă ar fi ea“. (Trib. Lyon. 1898). Și sunt în bună companie și eu celebrul procuror general Dupin. dela Casația franceză care, ridicându-se în contra „pri- mejdiei principiului absolut că în nici un caz medicii n'ar fi res- ponsabili în exercițiul artei lor**, ia însă hotărât apărarea profe- siunii medicale împotriva acțiunilor cu caracter de șicană: „*45- surement, il serait injuste et absurde de pr&endre qu’un medecin ou un chirurgien reponde indefiniment des resullats qv’on voudrait nftrihuer â l’ignorance ou « l'imperitie“. Și tot Dupin, cu alt prilej (în 1835), stăruind în această con- cepție despre căderea tribunalelor în cercetarea responsabilității omului artei, spune: „In chestiunile de asemenea natură, nu trebue să ne punem întrebarea despre valoarea tratamentului prescris, în ce privește efectele lui salutare, sau vătămătoare, nici dacă un alt tratament n’ar fi fost preferabil. Sunt chestiuni secundare, a căror cercetare scapă competinței tribunalelor. Dar atunci când faptele imputate medicilor iese diu categoria acelora cari, prin natura lor, simt exclusiv rezervate îndoelilor și discuțiilor științei; din mo- mentul în care aceste fapte se prezintă complicate cu neglijență, ușurință sau ignorarea lucrurilor pe cari nu se poate ca medicul 236 RESPONSABILITATEA MEU1CAL ȘI APRECIEREA TRIBUNALELOR să nu le cunoască, exista caz de responsabilitate de drept comun, iar competința justiției intră în funcțiune¹¹. In ce privește jurisprudență, voiu releva că instanța supremă franceză țo decizie din 1862) contestă judecătorului dreptul și com- petința de a se rosti, fără a apela la luminile experților, în chestiunile de practică medicală: „Le juge doit s’abstenir de s’ingerer temerai- rement dans l’examen des theories medicales et de pretendre discuter des questions de pu.re Science'¹. In acelaș sens s’a pronunțat și Curtea de Apel din Liege: „Nu aparține tribunalelor de a interveni in raporturile de încredere cari sunt regulat stabilite între bolnav și medic, chestiunile de diagnoză sau de preferință în ceeace pri- vește cutare sau cutare tratament medical sau chirurgical, sunt streine și de necompetința tribunalelor". Aceeaș teză a fost cu au- toritate susținută (în 1825) de Dupin, care — cu ocazia judecării recursului unui medic, declarat „responsabil de neglijență și pără- sirea bolnavului*¹ — a formulat incompetența organelor justiției de a se substitui expertului: „Nu e vorba de a se ști, dacă un tratament a fost bine ori rău prescris; dacă o operație a fost ori nu indis- pensabilă; dacă a fost sau nu imprudent de a o încerca, dacă, servindu-se de cutare ori cutare instrument, după cutare ori cutare procedeu, operația n’ar fi reușit mai bine. Acestea sunt chestiuni științifice de desbăiut între doctori și cari nu pot constitui cazuri de responsabilitate civilă, nici să fie de competința de cercetare a tribunalelor¹'. — Douăzeci de ani mai târziu (1845). Curtea de Apel din Bensanțon se rostește la fel: „Tribunalele n’au căderea de a aprecia oportunitatea sau exactitatea mai mult sau mai puțin per- fectă a unei operațiuni chirurgicale, valoarea unui procedeu com- parată cu rezultatul unui alt procedeu, pentrucă tribunalele nu pot nici odată fi transformate în consilii medicale superioare, îm- părțind blamul cu pedeapsa și indicând calea de urmat¹*. Voiu re- produce, însfârșit, unul din considerentele unei sentințe a tribuna- lului din Paris care, după ce proclamă principiul, că „tribunalele n’au chemarea de a tranșa chestiunile de ordin științific, de apre- ciere și de practică medicală¹*, conchide că „nu au nici căderea de a se rosti asupra oportunității unei operații, asupra metodei prefe- rabile de întrebuințat și asupra celui mai bun tratament de urmat; chestiunile pur technice scapă competinței loir*’. In 1897, sesizat de acțiunea în daune a unui fost internat ca alienat, împotriva medicului care-1 examinase, Tribunalul Senei stabilește următoarele principii salutare: „Prin faptul că a conchis la o gravă alterare a centrelor nervoase și la deranjamentul in- telectual al lui, D-rul C. nu pare a se fi făcut vinovat de vre-o imprudență; dacă așa era convins, nu i se poate imputa de a-și fi formulat în scris convingerea: o soluție contrarie ar putea să-i RESPONSABILITATEA MEDICALĂ IN FATA TRIBUNALELOR 237 stingherească pe medici întru îndeplinirea celei mai imperioase dintre datoriile lor. E adevărat că G. articulează o serie de fapte din cari, dacă ar fi dovedite, s’ar putea induce o eroare de diag- nostic în sarcina D-rului C-, dar tribunalul n’ar putea, fără teme- ritate, să substitue aprecierile sale celor ale medicului în deosebi intr’o materie atât de delicată^. Cu sabia lui Damocles spânzurată peste capul medicului, expus a fi târât în fața tribunalelor fără garanția unei precizări prealabile a răspunderii sale de către o autoritate științifică, nu s’ar mai satisface marele postulat al lui Vinet, eare vrea „omul stăpân pe sine, spre a putea fi mai cu folos in serviciul obștesc¹⁴. Adevăr cu o neasemuită elocință proclamat și de Henri-Robert, această ilustra, țiune a baroului francez, în apărarea unui medic: „Alături de partea, ca să zic așa, mecanică a practicei medicale, e un domeniu pur științific, populat de inovații, de descoperiri geniale și de inițiative temerare, de îndrăzneli generoase și fecunde, sugerate de pri- mejdie și de gravitatea clipei. In vesti gațiunile justiției n'au ce căuta în acest domeniu, în care regulile obișnuite, cărările bătătorite ale rutinei nu pot și nu trebue să pătrundă. Medicul. în lupta desnădăjduită cu moartea, are dreptul să nu se inspire decât din conștiința și știința sa“. Fodere se ridicase și el împotriva oricărei tentative de emas- culare a inițiativei omului artei: „Cu siguranță că s’ar paraliza sforțările geniului, dacă s’ar încerca să se impună medicinei, așa cum s’a făcut pentru religie sau pentru juris- prudență, reguli fixe și invariabile. Religia și jurisprudență suportă ti- rania unor legi pozitive, pentrueă obiectul lor nu prea variază, pe când nimic nu prezintă un fond și forme mai variate ca trupul omenesc viu, obiect al medicinei". Admit o severitate excesivă, dar în funcțiune de o părere înte- meiată, de o convingere compatibilă cu puterea de discernământ omenească. Judecătorul poate greși, dar cu siguranță va greși mai puțin, alunei când judecata lui va fi luminată de judecata nepăr- tinitoare a reprezentanților științei. A vedea în orice greșeală — apa rentă sau reală — a medicului un delict, e în contrazicere cu însăși temelia dreptului penal: „Ași fi voit să vă arăt, cu și mai multe tărie decât ați făcut-o dv., puterea monstruoasă pe care, astăzi, poate s’o exercite procurorul sau judecătorul de in- strucție. Nu vedem oare cum aprecierea lui personală îi îngăduie să ordone arestarea și închiderea unui medita care și-a făcut conștiincios datoria, dar eare s’a întâmplat să fie acuzat de niște mahala- gioaii eî". (Profesorul Pinard, în prefață la: „Pauvres docteurs¹⁴ de Dr. Nass). Și, cu foarte mult temeiu observă Beaude: Să spună toți chi- 238 CARACTERIZAREA RĂSPUNDERII MEDICALE rurgii, chiar dintre cei cari se bucură de cea mai mare vază, care q acela dintre ei căruia să nu i se fi întâmplat ceeace se numește un caz nenorocit, adică unul din acele cazuri în cari otnul artei ar fi fost taxat de ignorant și de nedestoinic, dacă n’ar fi fost acoperit eu mantia unei mari reputații!¹¹. Iar Pariset, în „L’elogc de Dupuytren" relevă faptele următoare imputate marelui chirurg: „Se prezintă o tumoare — și e un anevrism; Dupuytren n’o observă și deschide. 0 violentă țășnitură de sânge arterial îi deschide ochii, dar prea târziu, asupra eroarei făcute ■ . . -0 fată are la subsuoară o tumoare. Extirpând-o, Dupuytren deschide vine importante; bol- nava face o mare inspirație, vasele aspiră aer . . . ., sincopă, moarte¹¹. Invoc și autoritatea netăgăduită în materie a marelui nostru penalist Ion Tanoviceanu care, în monumentala sa operă interpre- tativă, proclamă: „In domeniul dreptului penal nu pot intra decât dolul și greșeala, iar nu și nenorocirea (întâmplarea)". Și doar, numai de manusuetudine, sub raportul determinării delictului și față de delicvenți. nu poate fi bănuită această glorie a dreptului român. „Chiar omorul, una din cele mai grave infracțiuni, dacă nu s’a comis cu intențiune, — continuă el — nu numai că nu eon- stitue o crimă, ci devine un simplu deliet, dar chiar nu figurează printre delictele cele mai grave¹¹. Va să zică, în nici un caz, me- dicul, care va fi greșit cu tratamentul aplicat pacientului sucombat, nu poate fi urmărit ca răspunzător de o crimă, ci de un simplu delict „care nu figurează printre delictele cele mai grave¹¹, pentrucă in- fracțiunii îi va fi lipsit elementul intențional. „Omorul involuntar nu e crimă și nu trebue pedepsit" (Platou). E principiul etern enunțat și de Aristotel: „Numesc nenorocire tot eeeace se face fără răutate și fără să se poată prevedea". Principiu recunoscut și de penalistul italian Setti: „A nu fi prevăzut întâmplarea, desparte culpa de doi, a nu fi putut-o prevedea separă cazul (nenorocirea) de culpă¹¹. Deși nu admit iresponsabilitatea decât numai pentru alie- nați, totuși nu se poate neglija argumentul invocat de un alt pe- nalist cu renume, Fabrizzi: „După cum nebunul poate avea inter- vale lucide, cari îl fac asemenea omului normal, tot astfel omul normal poate avea intervale obscure, cari îl fac asemenea unui nebun". Da, dece să nu se întrevadă posibilitatea pentru medic, pentrucă om este, ca în timpul intervențiunii sale, să sufere o eclipsă cerebrală, să greșească fără să vrea? Dacă o atare eclipsă s’ar repeta ar fi firește cazul uned sancțiuni din partea autorității sanitare eu căderea de a exercita un control riguros al practicei medicale. Dar încă odată, „elementul intențional e mai important decât cel material, căci în el rezidă criminalitatea¹¹ (.Tanoviceanu), — con- CHESTIUNEA ELEMENTULUI INTENȚIONAL 239 eepție despre responsabilitate care reflectează pe aceea a lui Muyart de Vouglans: „In maleficiis voluntas spectatur, von existus (evenimentul, faptul)**. Și tot cu Tanoviceanu voiu răspunde ace- lora cari, în asimilarea medicului cu delicventul comun, văd frâul suveran al practicii medicale: „Elementul moral sau intențional joacă un mare rol în penalitate, căci, în realitate el este care arată perversitatea infractorului și prin urmare care face ca societatea să se teamă de dânsul. De omorâtorul prin imprudență nimeni nu se teme, el devine mai prudent chiar decât acei cari n'au comis omor prin imprudență'¹. A imputa, cu și fără temeiu, medicului moartea pacientului, eonstitue acea nedreptate și absurditate contra cărora s’a ridicat Dupin, și e să se uite, după cum în chip atât de plastic se exprimă Harrier, că: „La mort passe sans souei d’equite au-dessus de la logique humaine qu’elle meprise, au-dessus de la pitie qu’elle ignore**. Nu greșeala eventuală a medicului eonstitue o primejdie pentru societate, pentrucă „errare humanum est¹* ci numai nesocotirea voită din partea medicului a sănătății și vieții jxicientului încredințat îngrijirilor sale. „Responsabilitatea medicilor, în exercițiul conștiincios al profesiunii lor, a'ar putea fi justițiabilă de lege. Dacă, se admite o teorie contrarie, atunci se dă medicinei o lovitură de moarte. Medicul are nevoie, față de bolnavii săi, de un mandat ilimitat. Arta de a vindeca nu poate fi cu adevărat de folos decât cu această condiții: ne. In materie de medicină, ca și în materie de justiție distributivă, medicii, întocmai ca judecătorii, n’ar putea fi legalmente pasibili de erorile pe cari le pot comite în bună-cre- dință, în exercițiul profesiunii lor. Responsabilitatea unora și a altora e numai morală, o chestiune de conștiință; nici o acțiune juridică nu poate fi legalmente intentată, dacă nu e cuz de captațiune, doi, fraudă sau prevaricațiune. Așa o cere buna pricepere a intereselor sociale¹¹. (Ra- portul citit de Dnuble la Academia de Medicină din Paris). Iar Paul Vigne, în documentatul său studiu „La responsabilii^ medicale*' (publicat în „L’Avenir Medical" 1 Februarie 1908), face următoarele juste reflecții: „Nu e greu să ne dăm seama de gravitatea urmărilor pentru un bolnav, prin faptul de a pune mereu între el și medicul său spectrul unei even- tuale urmăriri în justiție, Consecința ar fi ezitarea funestă a practicianului ținut mereu sub amenințarea unei legi pe cât de imprecisă pe atât de pe- nculoasă pentru el, a praticianulni îngrozit de perspectiva de a avea să răspundă de un insucces ca de o crimă!*'. Acțiunea de intimidare a legii e bună numai față de practi- cianul, medie sau chirurg, care din obișnuința își neglijează bol- navii ori, într’un scop pur științific și fără a avea în vedere vin- decarea acestora, experimentează, cu sfârșit funest, asupra lor me- tode terapeutice ori operațiuni chirurgicale a căror eficacitate ur- mează abea să fie probată. Un atare practician, precum o acei ntuain și în monografia mea („Responsabilitatea medicală**, 1899), se cla- sează singur în categoria infractorilor pasibili de dreptul comun. 240 PERICOLUL RESPONSABILITĂȚII UE DREPT COMUN Căci, în ademenea caz, greșeala e comisă eu voință și medicul trebue adus în fața instanțelor represive. In această monografie aduc exem- plul unui medic care, după ce a operat o femee de cancer al sânului, a inoculat câteva parcele din neoplasm în sânul opus. Experiență demonstrativă, dar cu ce preț! Atunci când ține cu tot dinadinsul să rezolve o atare problemă științifică, medicul n’are decât s’o facă punând la bătaie propria lui sănătate și viață. El nu se poate prevala de „autonomia morală al cărei control e exercitat de con- știința sa“, pentrucă nu se poate concepe o elasticitate de conștiință până la autoabsolvirea unei adevărate crime. Principiul de drept „feci, sed jure feci" nu-1 poate invoca decât atâta timp cât, în acțiunea sa, are preocuparea constanta a sănătății și vieții pacien- tului: „Arbitru al vieții omului care, bolnav, îi încredințează sarcina de a-1 însănătoși, medicul poate, prin cea mai neînsemnată negli- jență în obsevarea mersului bolii, numai printr’o simplă preocu- pare teoretică, să compromită viața cea mai scumpă" (Max Simon). Altminteri justifică strigătul de alarmă încă din vremuri îndepăr- tate scos de Pliniu: „Nulla praeterea tex quae puniat inscitiam capitedem, discunt periculis nostris ei experimenta per mortes agunt", precum și apostrofa din vremurile noastre a lui Denis Weill, consilier la Curtea de Apel din Paris: „Dacă diploma le con- feră un privilegiu, acest privilegiu, creat nu în interesul lor, ci în interesul public, n’ar putea — cu riscul de a deveni în mâinele lor o armă îndreptată împotriva siguranței cetățenilor — să asigure impunitatea răutății, imprudenței sau ușurinței". Ar îndreptăți și satira sângeroasă a lui Montaigne: „Les medecins ont cet heur que le soleil eclaire leur succes et que la terre couvre leur faute". Nu. corporația medicală nu poate să se bucure de privilegiul si- nistru, ca faima să’i trâmbițeze succesele, iar țărâna mormân- tului să acopere taina turpitudinilor în exercițiul profesiunii. Con- știent de marea lui răspundere morala, corpul medical e cel dintâiu interesat la menținerea prestigiului său și a încrederii ce societatea trebue să aibă în el: „Responsabilitatea medicală va fi aceea, ce corpul medical va voi să fie" iBrouardel). Nici un medic conștient de datoriile sale fața de bolnav și de societate nu înțelege să se sustragă dela o răspundere firească, mai ales atunci când practicianului i se poate imputa o eroare grosieră — crassa et supina wgligentia; dar nu se poate concepe! regimul de teroare preconizat de o anumită școală penalistă, căci ar fi să se sece însuș isvorul de energie și inspirație al practicianului. Pa- cientul ar fi condamnat: „Si non appareat aliud auxilium, peri tu - rusque sit qui laborat, nisi temeraria quaque via fuerit adjutus" (Celsius). A decreta o responsabilitate de drept comun pentru medic, ar fi să se lase largi deschise porțile răutății, defăimării și ÎNCURAJAREA ȘICANEI Șt A ȘANTAJULUI 241 — de ce ce să nu rostim cuvântul? — șantajului, fiind îngăduit primului venit sau interesat să sesizeze parchetul de o greșeală imaginară a practicianului. Adevărată tentativă de șantaj a fost următorul caz relatat de „Arehiven du praticien": Un chirurg a operat eu șase ani în urmă pe o bolnavă, care prezintă o tumoare anexială. Practicianul a admis întâiu ipoteza sarcinei extra-uterineț explorând însă câmpul, a dat peste o salpiugită. Bolnava s'a însănătoșit complect în urma operației practicate, dar după trecere de șase ani a intentat chirur- gului o acfiune în darme-interese, pentru eroare de diagnostic. Interesant, sub acest raport, e și cazul chirurgului englez Cullingworth (care avea la activul său 25 ani de practică la spi- talul St.-Thomas din Londra), dat în judecata (în 18%) în urma plângerei unei paciente de a-i fi scos ambele ovare, atunci când înainte de operație, fusese convenit că nu-i va extirpa, decât unul. Chirurgul s’a apărat arătând că, după adormirea bolnavei, s’a con- vins că „dubla operațiune era necesară, de oarece ambele organe erau grav atinse”. Grație depozițiilor celebrităților chirurgicale en- gleze, cari au jurat pe onoare că, fără această ovariotomie complectă, sănătatea și viața bolnavei erau periclitate, Dr. ( ullingwortb a fost achitat. Condamnarea lui ar fi însemnat: pe deoparte o primă de încurajare șicanei și șantajului, iar pe de alta jugularea oricărei inițiative a omului artei, atunci când știința și conștiința îi dic- tează să intervină cu hotărâre. Apoi, în cumpăna judecății trebue să cântărească și capa- citatea profesională a practicianului. Nu se poate pretinde ca orice medic să poseadă știința, experiența și destoinicia unuia specializat într’o anumită ramură a medicinei. E un deziderat ca Facultatea să dea anual un cât mai mare contingent de medici de specialitate; dar, până la înfăptuirea lui. societatea nu are motiv să se plângă de conștiinciozitatea și zelul practicianilor așa ziși universali- Să faci un cap de acuzare medicului curant de a nu fi procedat așa cum ar fi intervenit unul specializat în afecțiunea de care e atins pacientul său sau o somitate a științei, e și nedrept și absurd. „Medicul — sună unul din considerentele unei decizii a Curții de Apel din Liege — nu poate face bolnavului care l-a ales spre a-1 câta, decât ceeaee-i stă în putință și în condițiunile de studii fă- cute și de titluri obținute dela o Universitate recunoscută, căci „nemo posse itllra debetur". Pentrucă ar fi absurd să se pretindă medicului să fie infailibil, după cum. cu foarte mult bun simț, se pronunță Trib, din Valence, în cazul unui medie urmărit de clientul său, sub cuvânt că ar fi greșit tratamentul: „Medicii nu pot fi con- siderați ca infailibili, de altfel ei singuri nu se dau ea atari; iar atunci când un bolnav se dă pe mâna lor, e ipso fado și Licit con- $5008. — Dr, M Minonici. Traiai de Medicina Legala. 16 242 responasbilitatea medicală In codul penal venit între bolnav și oamenii artei, că acestora le e întotdeauna în- găduit să se înșele din cauza insuficienței inevitabile a artei lor și că această eroare cât și insuccesul tratamentului lor nu pot avea ca urmare de a angaja responsabilitatea medicilor, afară de cazul că s’au făcut vinovați de imprudență, ușurință, neglijență, igno- ranță manifestă*'. — In acelaș sens se rostește și Curtea de Apel din Douai (1898) care, ordonând o contra-expertiză, într’o afacere de moșit, recomandă comisiunii de experți „de a nu se bizui, în motivarea raportului lor, pe discuțiunea cutărei sau cutărei teorii în materie medicală, ci pe aplicațiunea strictă a regulilor generale de bun simț și de prudență la cari, în materie de moșit, e supusă profesiunea medicală**. îngrijirea unei boale e și în funcțiune de punga bolnavului: nu orice pacient poate să-și permită luxul de a recurge la luminile și serviciile unui maestru al artei, după cum, de pildă, nu depinde de voința oricărui împricinat de a-și încredința apărarea intereselor în justiție numai unui luceafăr al baroului. In acest înțeles trebue interpretată și declarația din Iunie 1696 a Curții din Paris, că me- dicul nu e responsabil de ignoranță și imperiție „gaia aegrotus debet sibi imputare cur tăiem elegerif'. Nu e vorba de ignoranță crasă și stângăcie scandaloasă, —• și una și alta de neertat —, ci de o limită minimă în gradarea cunoștințelor și a destoiniciei. Și cine să fie îndreptățit de a aprecia valoarea profesională minimă a practicianului? Judecătorul, căruia doctrina și jurispru- dența îi interzic orice incursiune în domeniul științifici O comi- siune de cel puțin doi experți, de oarece Constituția nu îngădue ca, în materie penală, să se institue un tribunal excepțional cum ar fi unul mixt compus din magistrați și medici și prezidat de un ma- gistrat. Medicul inculpat să aibă asigurat dreptul de a asista la toate lucrările de expertiză. * » Sub raportul responsabilității în penal — pentrucă medicului se aplică și o responsabilitate în civil, (art. 998 și 999 C. C.) despre care mă voiu ocupa în deosebi — Codul nostru trebue neapărat mo- dificat, pentrucă, insist, nici un spirit neprevenit nu poate să mai admită regimul de astăzi: clasarea greșelilor medicului sub titlul generic de „'omucidere, răniri și loviri fără voie“. In așteptarea acestei reforme, pe care o reclamă deopotrivă interesul practicei medicale și acela al societății, responsabilitatea penală a medicului • - ale cărui greșeli trebue examinate după gradul lor de gravi- tate — își găsește sancțiunea în articolele din Codul Penal despre cari am pomenit și cari sună: Art. 2i8--------Oricare, din nedibăcie, din nesocotință, din nebăgare de seamă, din neîngrijire sau din nepăzirea regulamentelor, va săvârși omor DE1ERM1NAREA RESPONSABILITĂȚI ( MEDICALE 243 fără voie, ori va fi cauza involuntară de a se săvârși omorul, se va pe- depsi cu închisoare dela 3 luni până la un an și jumătate, și cu amendă dela 50 până la 1000 lei. Art. 240. — Dacă din una din cauzele precedente vor fi rezultat numai răniri ori lovituri, închisoarea va fi dela 15 zile până la 2 luni, și amenda dela 26 până la 500 lei. (Amenda, conform legii din 25 Martie 1923, se socotește înzecită. — N. A.). In cadrul speciilor mai mult enunciative decât limitative de greșeli ce eventual s’ar putea imputa practicianului, judecata are de apreciat gradul de răspundere a acestuia. Țin să notez că tribunalele corecțjonale nu pot condamna la daune, atunci când achită sau absolvă pe inculpat, acest drept neaparținând decât Curții cu juri. Prescripția acțiunii civile în daune e simultană cu prescripția acțiunii penale. înainte de a trece la exemplificarea cazurilor de cari justiția se poate sesiza voiu observa cât de delicată e sarcina acesteia, tocmai din cauza subtilității materiei in care are a se rosti. Și dacă ji’ar fi ajutorul expertului care s'o lumineze, care ar putea fi criteriul magistratului în distincția de făcut între „nedibăcie”, „nesocotință”, „nebăgare de seamă”, „neîngrijire” și „nepăzirea regulamentelor”! Pentru că sunt cazuri, mai simple sau mai complicate, în cari noțiu- nile, dacă nu se confundă, în orice caz se încalecă. Așa, deopildă ceeace în aparență ar putea fi interpretat drept „neîngrijire” sau ..nebăgare de seamă” s’ar putea în realitate să fie de atribuit „ne- dibăciei” care, în definitiv, e în funcțiune de însușirile personale ale practicianului și cari, dacă nu sunt înăscute, se capătă și se dezvoltă la lumina experienței. — „Nepăzirea regulamentelor” — adică ignoranța cunoștințelor zise elementare sau o derogare dela ele. Cine, dacă nu expertul — pe care, în treacăt fie zis. Codul penal nu-1 institue, ci numai Codul de Procedură Penală (art. 42—45 și 56—57) îl impune pentru cazul generic de flagrant delict — cine, zicem, dacă nu expertul e în stare să discearnă o atare abatere! Dacă judecătorii], ca reprezentant al științei dreptului, alo cărei principii sunt imuabile, nu se consideră sclavul literei din Cod și deci ubligat la o aplicare automată a cutărei ori cutărei dispozițiuni, ci o interpretează în spiritul ei, potrivit cu circumstanțele faptului de cercetat, a forliori, precum de altfel am mai spus-o, nu se poate eon ce pe, în procesul de evoJuțiune constantă a științei medicale, ca practicianul, în exercițiul artei sale, să fie legat de prescripții p- eari nouile investigațiuni le pot modifica ori infirma cu totul. Expertul și numai expertul, în curent cu acest proces de evoluțiune. are chemarea de a se rosti de la caz la caz. Singur el se poate pro- nunța asupra ignoranței crase sau ereziilor științifice ale medicului. Nu putem asimila pe medic cu arhitectul — pentrucă și acestuia i se aplică tot articolele 248 și 249 C. P. — care e răspunzător de erorile 244 EXEMPLE UE RESI’OSSABIUTATE MEDICALĂ comise in calculele planului de construcție și de alegerea materia- lului de zidit. Architectul tablează pe date matematice și pe mij- loace cari nu pot da greș în încercarea materialului; medicul, dim- potrivă, are adesea de sondat necunoscutul, de aplicat metode de o soliditate relativă și de administrat remedii de o compoziție variabilă ca formulă și de o eficacitate relativă, dela individ la individ. Archi- tectul-consfructor are putința de a aprecia eu certitudine valoarea cărămizii, pietrei, varului, cimentului, fierului, lemnului de cari se servește; medicul nu are posibilitatea de a face stante perie acest examen în ce privește „materialul" întrebuințat, în deosebi în cazuri de intervențiuni urgente. Poate, deopildă, să știe practicianul că, în operație, se servește de catgut provenit dela un animal care a fost infectat de tetanos, spre a preveni tetanosul postoperatort Sa lăsăm dar în sarcina expertului de a determina existența și gradul de responsabilitate a medicului adus la bara justiției. El va spune dacă, după gradațiunea lui Zacchias, culpa e latissima, latior, lata, levis, levissima, ori are caracterul dolului, sau, după clasificarea lui Lacassagne, greșeala e din cele lesne evitabile (erori științifice, ig- noranța cunoștințelor elementare), gravă (neglijență, nebăgare de scamă, neprevedere, neobservarea regulamentelor) și, în sfârșit, voluntară (experimentarea asupra bolnavilor). Prescripția legală pentru delictele penale e de 5 ani (C. Pr. P. articolul 594). * * *■ Voiu examina acum câteva din eventualitățile în cari răspun- derea medicului, eu aplicarea articolelor 248 și 249 din Codul Penal, ar putea fi angajată; 1. Grăbirea morții bolnavului incurabil. — E răspunzător în penal medicul care, spre a scurta chinul pacientului jjentru care nu mai este scăpare, îi grăbește moartea, pentrueă, în atare caz se face vinovat de „omucidere cu intențiune, chiar dacă scopul este bun, spre a scăpa pe nenorocit de suferințe eari nu mai au leac". (Prins: ..Science penale"). 2. Părăsirea bolnavului. — Medicul eare, după ce a avut în căutarea lui pe un bolnav, îl părăsește, e în culpă și poate fi tras la răspundere, caz de sancțiune prevăzut și în Digeste. practicianul fiind făcut răspun- zător „quia dereliquit curationem". (Alexandru. Makedon, după cum. raportează Plutarc, a fost foarte draste în aplicarea sancțiunii într'un asemenea caz: a condamnat la moarte pe Glaucus, medicul lui Ephestios, pentru că se depărtase dela că- pătâiul bolnavului, spre a se duce la teatru, iar Ephestios a murit din lipsă de supraveghere n regimului prescris de omul artei). a) 0 jurisprudență a Curții de Casație din Franța. (1825) declară răspunzător pe medicul care, fără a putea invoca un motiv plauzibil, își părăsește bolnavul. b) „Părăsirea bolnavului de către medic. în unna unei operațiuni, nu EXEMPLE DE RESPONSABILITATE MEDICALĂ 245 atrage râspmuierea sa penală, dacă nu se stabilește că prezența lui ar fi înlăturat moartea bolnavului'*. (Curtea de Apel din Alger). Față de răspunderea asumată de medic sub raportul neglijării bol- navului său, p locul să fixăm noțiunea de medic curant, pentrucă îndeosebi acesta e susceptibil de a fi urmărit pentru această vină. O jurisprudență a Casației franceze hotârește. că medic curant trebue ouisiderat acela care dă bolnavului îngrijiri asidue și regulate, iar nu pur accidentale. Medic curant e dar practicianul care a instituit și supra- veghează tratamentul. Calitatea de medic curant nu este determinată de numărul vizitelor făcute în timpul unei boli; relațiile ce, dela prima vi- zită. se stabilesc între medic și bolnav arată, dacă acesta din urmă l-a acceptat și dacă practicianul, la rândul său, a luat asupra-și îngrijirea pacientului. Un medic consultat o singură dată, în cursul unei boii, nu poate fi considerat ca medic curant, dacă în mod expres nu și-a luat sar- cina îngrijirii medicale. 3. Omisiunea de a apela la concursul unai confrate în cazuri grele când luminile, experiența și asistența efectivă a acestuia ar fi putut con- stitui o șansă de scăpare a bolnavului, eonstitue o vină de care medicul are să răspundă. In acest sens au intervenit două sentințe condamnatoare ale Tribunalului Senei (1894 și 1898). 4. Starea de ebrietate. — a) Tribunalele din Rennesși Donai (1882) an condamnat pe doi chirurgi, dați în judecată pentru a fi operat în stare de beție manifestă. b) Un mamoș francez, moșind în stare de ebrietate, a fost condamnat la 15 zile închisoare, pentrucă, în cursul intervenției sale, în credință că trage de corpul copilului, a smuls o parte din intestinul subțire al mamei. c) In 1895, doctorul Wight. diu Londra, a fost condamnat la 3 luni închisoare, vinovat a fi moșit în stare de turmentare o femee care, de pe urma intervenției sale, a murit. 5. Prescrierea și administrarea medicamentelor. — In principiu, ob- servă Tanoviceanu. ..nn medic care voind să dea un medicament bolna- vului, din greșeală îi dă otravă, deci un medicament care îi cauzează moartea, a comis o infracțiune din greșeală**. Chestiunea prescrierii și ad- ministrării medicamentelor se prezintă sub diverse fețe, dintre cari voiu releva câteva mai interesante, cu invocarea hotărârilor judecătorești intervenite: a) Tribunalul din Strasbourg (1887) condamnă (pentru omucidere prin imprudență) la 10 luni închisoare pe Dr. Flockeu, pentru greșita prescriere și administrare a medicamentelor. In loc să serie „tinetură de colchic*' scrise „extract de colchic**. b) Trib. Senei (1904) condamnă pe un medic pțntru insuficcnta indi- cațiune în ce privește diviziunea medicamentului prescris, ceeace a indus în eroare pe farmacist. el Tribunalul din Caen (1898) declară vinovat pe medicul care a omis să indice modul de administrare a unui medicament și să menționeze doza necesară a unui remediu foarte activ. d) Acelaș tribunal (1899) condamnă la 01)0 franci amendă și 3.000 franci daune-interese pe un medic care, prescriind unni copil untură de pește (osforată, uită să specifice cantitatea de fosfor, iar farmacistul o prepară în proporția de l gram de fosfor la un litru de untură, și pro- voacă astfel moartea copilului. ej Curtea de Apel din Lvon (1893) declară răspunzător pe medicul 246 EXEMPLE DE RESPONSABILITATE MEDICALĂ care prescrie un medicament toxic prin natura lui sau susceptibil de a deveni atare, datorită sensibilității deosebite a bolnavului. — Datoria lui este de a atrage atențiunea bolnavului ți a persoanelor din jurul lui asupra modului de administrare a medicamentului și a necesității de a i se supra- veghea efectele. f) Cu șaptesprezece ani mai înainte, Curtea de Apel din Angers declară angajată responsabilitatea medicului, prin lipsa de enunțare, în or- donanță, a dozei medicamentului toxic în litere și prin lipsa de indicare a modului de întrebuințare, și-l condamnă la 25 zile închisoare. Tribunalul din Saint-Malo (1900) condamnă pe un medic care, voind să prescrie un purgativ, formulează din eroare ordonanța astfel: ..30 gr. tinctură de Baume de luat pe stomacul gol într’o ceașcă de ceaiu“. Bolnavul a murit otrăvit. h) Curtea de Apel din Toulouse (1902) declară responsabil pe me- dicul care, în prescrierea unor supozitoare de morfină, în loc să indice 2 ctgr., indică 10 ctgr. i) Tribunalul din Saint-Quentin (1891) condamnă la 100 franci amendă pe un medic, declarat responsabil de a fi neglijat să studieze în prealabil temperamentul și puterea de rezistență a bolnavului, căruia urma să-i administreze un toxic, indiferent că doza prescrisă e cea uzitată în practică. Datorită acestei omisiuni vinovate, medicul în chestiune s’a făcnt culpabil de moartea aproape fulgerătoare (după două ore) a paci- entei sale — o femee care suferea de nevralgie — căreia îi administrase un bulin conținând un miligram de aconit. jl In Franța, un medic e condamnat la 3 luni închisoare și 600 franci amendă, pentru a fi prescris 5 grame de cianură de potasiu. — La aceeaș pedeapsă e osândit no altul pentru a fi prescris 10 grame în loc de 10 picături de landanum. Ă) Un alt doctor francez e condamnat Ia amendă și la o despăgubire de 26.000 franci către familia victimei, pentru că, din eroare, a prescris un gram de atropină în loc de un gram de antiperină; bolnavul a su- combat după 10 ore. I) Tribunalul din Roanne (1903) a condamnat la 500 franci amendă pe un medic care, pentru o operație de hydrocel, a injectat în tunica vagl- nală o soluție de 2 grame de' clorhydrat de cocaină în 40 gr. apă, ceeace a provocat moartea femeii. m) Tribunalul din Châteaudun (1888) condamnă pentru omucidere prin imprudență pe medicul vinovat de o inatențiune gravă în redactarea unei ordonanțe. Am citat câteva cazuri de responsabilitate a medicului pentru greșeli comise în prescrierea și administrarea remediilor, Răspunderea lui nu e însă angajată — proclamă o sentință a Tribunalului din Valence (1898) — atunci ,.când el, fără a se fi făcut vinovat de imprudență, ușurință, ne- glijență ori ignoranță manifestă, adică înconjurându-se de toate garan- țiile impuse de practica artei sale, modifică după chibzuință lui, dozarea unui medicament prescris de un alt practician". 0 Experimentare de medicațiuni neautorizate. — Tribunalul Senei (Noembrie 1911) a condamnat pe un medic, pentru a fi experimentat un ser organic neautorizat de forul sanitar, Și judecata a găsit o circumstanță agravantă tocmai în argumentul invocat de apărare, că practicianul utili- zase aeest ser în sute de cazuri cu rezultat satisfăcător. Ajungea ca administrarea lui să fi provocat un singur accident, pentru ca răspunderea în penal a medicului să fie și mai grav angajată. Legea e lege și nu se EXEMPLE DE RESPONSABILITATE MEDICALĂ 247 pot admite exceptiuni dela prescripții formale: o medicațiune neauto- rizată nu poate fi aplicată. 7. Anestezie. — E vinovat practicianul care spre a satisface curio- zitatea bolnavă a unei psichopate, în căutare de senzații noui, o adoarme și această anestezie are urmări dezastruoase. — Dimpotrivă, nu are nici o răspundere medicul care, după ce s’a încunjurat de toate precauțiunilc indicate de practica artei sale, anesteziază în scop terapeutic pe un bolnav și acesta sucombă efectelor anestezicului. a) Tribunalul din Marsilia (1921) declară răspunzător pe un medic de moartea operatului său, de oarece „pentru simpla inciziune a unui flegmon. a practicat anestezia generală cu chlorură de etbyl, fără a fi așteptat ca pacientul să fie cu stomacul gol, fără a fi procedat la na examen prealabil și fără a fi luat precauțiunile recomandate de practica chirurgicală¹¹. Tribunalul îi mai impută „de a fi operat în cabinetul său, pe un divan, fără asistența unui confrate, fără a desbrăca pe bolnav și de a fi menținut tamponul de kelen pe fața operatului. în tot timpul inter- vențiunii, în loc de a-1 fî dat imediat la oparte“. Sentința mai notează, în sarcina medicului, greșeala „de a nu fi ținut seama de protestările mamei pacientului" (un copil de 13 ani), și, fără a avea autorizația părintelui „a fi adormit copilul, fără a se fi asigurat dacă anestezia era necesară și dacă pacientul putea s’o suporte", mai ales că „practicând anestezia ge- nerală. a expus pacientul la o primejdie cu totul în disproporție cu bene- ficiul de obținut". Tribunalul îi mai reproșează „de a nu fi procedat în prealabil la un examen radiografie al piciorului operat, care i-ar fi permis să vadă că periostul nu era atins, după cum s’a dovedit la au- topsie, și că deci nu putea fi vorba de o răzuire a osului". h) Tribunalul din Alger (1894) condamnă pe un chirurg „pentrucă a dat unei persoane, incapabile de a aprecia efectele asupra pacientului, însărcinarea de a administra cloroformul". c) ..Se face vinovat de ușurință și de imprudență medicul care practică anestezia, fără a avea consimțământul bolnavului sau al persoanelor în- drituite să se intereseze de el, tatăl, mama, soțul, soția, copii, tutorele". (Trib. Narbonne 1903). â) Curtea de Apel din Amiens (19Q6) declară că e „imprudentă și disproporționată cu rezultatul dorit, practicarea anesteziei pentru redu- cerea unei luxații a umărului". e) Tn Franța. în 1855. un medie a fost urmărit pentrucă, având de extirpat un kist al feței, își adormi bolnavul, care muri în timpul anes- teziei. Numai grație intervenției energice a lui Valpeau — care a declarat la audiență că, în caz de condamnare a confratelui său, el nu va mai recurge 1a anestezice în intervențiunile sale chirurgicale — tribunalul a rostit achitarea. 8. Intervenție chirurgicală cn diagnostic greșit. — Asemenea greșeli snnt foarte frecvente. Literatura medico-Iegală notează. între altele, cazu- rile celebrilor chirurgi Lister și Richter. Primul, luând drept abces o tumoare sub-claviculară, operează un copil de 9 ani. care sucombă unei hemoragii secundare. Cel de al doilea, în loc de polyp nasal, extrage prin nări o porțiune de creer herniat. Speța mai interesantă pe care o cunoaștem în jurisprudența noastră, e o sentință din 28 Septembrie 1885 a Tribunalului Iași, S. II, dată în cazul profesorului Sculy care, asistat de doctorii Russ, Stihi, Stroici și Gavrilescu, operase (pe baza diagnosticului pus de personalul serviciului 248 EXEMPLE DE RESPONSABILITATE MEDICALĂ Spitalului Sf. Spiridon) pe o femee de sareom al ligamentului lateral stâng, pe când, în cursul operației, se constată că era vorba de o sarcină. Pe cale abdominală, chirurgul scoate un copil viu (6 luni) care moare după șapte orc. Murind. după uouă zile, ți femeea depe urma unei peritenite pu- rulente. parchetul se sesizează și deschide acțiune publică pe baza art. 248 C. P. O comisiune de experti (doctorii Otremba, Citirea și Filipesen) con- chide cu majoritate pentru existenta responsabilității (doctorul Citirea face opinie separată). In consecință chirurgul Sculy și asistentul său, d-rul Russ. sunt dați în judecată pentru omor prin imprudență. Tribunalul, însă (după ce în prealabil invocă principiul responsabilității medicale, atunci când se poate imputa „o greșeală gravă care să constitue în sine uitarea regulilor generale de bun simț și prudență, cari sunt în afară de orice discuțiune științifică") pronunță achitarea, motivată pe următoarele considerente: ..Având în vedere că rezultă ca Dr. Sculy. deși a uzat de toate mij- loacele prescrise de știința medicală, a putut a se înșela în facerea diag- nosticului femeii, diagnosticând un sareom al ligamentului lateral și excluzând cu totul graviditatea față cu vârsta femeii de 40 ani. de lipsa relațiunilor cu bărbatul său mai bine de 2 ani, că a avut într’o zi pete de sânge, că nu s’a putut constata mișcările copilului și că uterul, deși gravid, nu ar fi avut mărimea normală; ,.Având în vedere că, din ranortul medico-legal și expunerea exper- tilor, rezultă că toate acestea conțin în ele aprecieri ce se pot discuta, ca atare în definitiv fiind o eroare făcută în diagnostic de Dr. Sculy și în urma căreia D. M., a fost expusă pericolului fatalmente ilatorit acestei erori, justiția nu poate deduce de. aicea eu certitudine •proba unei astfel de preșeli de natură a motiva o acțiune în responsabilitate: .,Având în vedere, că astfel fiind, nu se poate imputa doctorilor Sculy și Russ nedibăcie. nesocotință, nebăgare de seamă și neîngrijire, spre a li se putea pune în sarcină delictul prevăzut de art. 248 C. P.; ,.Având în vedere că, neadmifând existența faptului imputat, după cum s’a arătat mai sus, și acțiunea în daună cată a fi respinsă". * » • Jurisprudențti streină ne oferă câteva spețe interesante dintre cari relevăm următoarea: Curtea de Apel din Rouen a confirmat (în 1923) sentința de achitare, în peual. rostită de Trib, din Evreux (Noembrie 1922) în beneficiul doc- torului Vallet. urmărit, pe baza raportului expertilor ,.de a fi diagnosticat la văduva de 40 ani, care suferea de dureri abdominale, un fibrom uterin de extirpat", iar „în cursul intervențiunii, după deschiderea ab- domenului și etalarea uterului și după ce începuse hysterectomia, chirurgul a băgat de seamă că se înșelase în diagnosticul său și că se află în pre- zența unei sarcini". Doctorul Vallet a practicat atunci operația cesariană și a scos din uter un copil viu și viabil, născut la termen sau aproape de termen. In seara aceleiași zile, femeea a sucombat unei complicațiuni he- moragice consecutive operațiunii. Curtea apără pe practician de răspunderea penală, dar reține răspun- derea in civil, spre a acorda familiei văduvei J. daune-interese pentru moartea datorită greșelii de care s’a făcut vinovat Vallet, care ..în absența unui diagnostic precis, ar fi trebuit să bănuiască o stare gravidă, pre- simțită cu patru luni în urmă de Dr. Mordagne și conjecturală de infir- EXEMPLE bE RESPONSABILITATE MEDICALĂ 246 niicrâ în momentul intrării defunctei in clinică". Curtea. însușindu-și «incluziunile experților, impută doctorului Vallet, că. pentru precizarea diagnosticului, n'a încercat totul spre a-și forma o convingere temeinică, înainte de a proceda la o operație de cure putea să depindă viața a două ființe — mama și copilul din pântecele acesteia. Datoria medicului Vallet, care vedea pentru întâia oară pe văduva J., era ..după cum fac întotdeauna practicianii conștiincioși — lucru dictat de cea mai elementară prudență — de a întreba pe noua sa clientă, dacă avea un medic cu care se căuta obișnuit sau cel puțin dacă mai consultase pe vre-until din confrații săi, (în speță operata consultase cu patru luni înainte pe Dr. Mordagne,. de treizeci de ani medicul familiei) și astfel ar fi putut să afle dela confratele său. că acesta, printr’un simplu diag- nostic erinientării. Pentru atari cazuri reclam aplicarea legii în toată rigoarea ei; mă ridic cu toată tăria împotriva ar- gumentului invocat, de un chirurg român: „Cum am mai putea să decidem 17 — Dr. M- Min^ricL Tratat de Medicină LlpalA. 258 EXEMPLE DE RESPONSABILITATE MEDICALĂ pe pacienti a se lăsa a fi operați, dacă nu i-am asigura de vindecare?". Nn e admisibil ca, în dorința lui de a face investigațiuni științifice, practi- cianul să intervină, deși are convingerea că experiența întreprinsă nu numai că nu poate salva, dar încă poate compromite viața bolnavului. Doctorii din Lyon. în scopul de a demonstra coraunicabilitatea sifi- lisului în perioada secundară, inoculaseră virusul unui copil scrofulos, în vârstă de 10 ani. Dacă, în pasiunea lui științifică, ține cu tot dinadinsul să experi- menteze o medicațiune sau o metodă dela care așteaptă efecte salutare, s’o facă pe propria sa persoană, așa cum au procedat, deoplidă, Desgenettes, Trousseau sau doctorul Germaull. Acesta din urmă, în scopul de a dovedi, contrariu afirmațiunii lui Koch, transmisibilitatea tuberculozei dela animale la om, și-a Inoculat, sub pielea brațului, un ganglion dela o vacă tulierculoasă. Sau pilda pe care au dat-o Riorgiony și Lindemann — cari și-au inoculat sifilisul, sau Bettenkofer și Emmerich — cari an înghițit bulion de cultură cu baccili cholerici, după ce mai întâiu au neutralizat acidul clorhidric din stomac. „înainte de a proceda la o operație, nu mă călăuzesc decât de un criteriu — moral: datoria mea e de a trata pacientul la fel cum aș vrea să mă trateze eventual pe mine un alt medic". (Profesor Dr. Rotter, medic-primar al spitalului Sf. Hedwig din Berlin). Deasemenea nu-i este permis medicului să facă intervenții așa zise demonstrative sau pur și simplu exhibitive, cum a fost cazul cu Profesorul Dr. Henkel, directorul clinicei ginecologice dela Jena: „Nu pot concepe și de aceia condamn pe chirurgul, care întreprinde o operație numai pentru motivul că un profan, fie el chiar un Prinț (scuza invocată de Henkel — N. A.), ținea s’o vadă“. (Consilierul Sanitar aulic Doctorul Kachler, președintele Tribunalului Disciplinar Medical din Berlin). „Operațiunea e cea mai de seamă intervenție creatoare a medicului. Ea angajează și cea mai grea răspundere, pentrucă orice operațiune în sine e periculoasă și orice operație, ca orice operă omenească, poate să dea greș. Orice bun operator e obicinuit să aibă spectatori la intervenția sa. Clinicianul universitar operează de față cu medici, studenți și infirmiere pentrucă, dacă e adevărat că ținta de căpetenie a operațiunii e de a salva o viață de om, nu e mai puțin adevărat că ea trebue să servească și la instruirea tinerilor medici și a viitorilor medici. Totuși, operațiunea nu trebue nici odată întreprinsă în scop personal, spre a-ți etala știința sau artificiile technice". (Prof. Dr. Strassmann), 30. Operația unui copil fără autorizația părinților. — a) Tribunalul din Liege a condamnat pe un medic (achitat în apel) declarat responsabil de a fi amputat pe un copil, fără a fi avut autorizația formală a 1' arin ții or. b) Curtea Supremă din Leipzig a condamnat la daune interese pe un chirurg german, pentru a fi operat pe o fată de 17 ani, cu voia ei, dar fără consimțământul expres al tutorelui minorei. Căci — sună ho- tărârea Curții — „orice operație, dacă nu e făcută cu consimțământul expres, constitue o rănire corporală". * • » Soluțiunea aceasta, dată de tribunalele în chestiunea consimțămân- tului bolnavului la intervențiunea chirurgicală, nu mi se pare întemeiată nici în drept nici în fapt. Tn drept: ca să existe temeiu de urmărire în daune-interese, în spi- EXEMPLE !>E RESPONSABILITATE MEDICALĂ 269 ritul art. 998 șl 999 din. Codul civil, trebue să se stabilească în sarcina omului artei cele două elemente ale quasi-delictul ui: 1. prejudiciul pri- cinuit; 2, greșeala căreia s’ar datora acest prejudiciu. Iar dacă nu se poate articula greșeala, nu se mai poate vorbi nici de prejudiciu. Or, e posibil să se susțină că insuccesul unei operațiuni, în caz de absență a consimțământului prealabil al pacientului, s’ar datora acestei lipse cu ca- racter formal? Ar fi absurd. După cum tot absurd ar fi să se absolve un practician de imperiția de care a dat dovadă cu ocaziunea unei interven- țiuni chirurgicale, numai pentru considerații!nea că e înarmat cu consim- țământul operatului. Socot că n’aș putea mai bine argumenta absurditatea în fapt a acestei formalități a consimțământului prealabil, decât reproducând judicioasele reflecții de mai jos, făcute de I^eon Prieur, în comentariile publicate îu „La Tribune Medicale¹¹ (13 Mai 1896): „Cum! bolnavul ar putea invoca un drept special violat de medic? — adică să se admită că între bolnav și medic se ridică zidul dreptului ia libertatea individuală? „Dar atunci, n’ar mai fi vorba de un quasi-delict atrăgând repara- țiunea civilă, ci nc-am afla în fața unei adevărate crime, pedepsită de Codul Penal. Or, Codul Penal nu pedepsește, ca atingere aduse libertății individuale, decât arestarea, detențiunea sau sechestrarea. Afară doar, dacă, îu lipsa oricărui prejudiciu material, nu s’ar invoca existența unui prejudiciu moral suferit de bolnav, care are dreptul la o reparație pentru ■orice atingere adusă calității sale de om liber! „E și nimerit momentul de a se vorbi de dreptul la libertatea indi- viduală, atunci când medicul și moartea stau față în față, disputându-și muribundul! Că doar trebue să admitem că medicul ține să opereze, pen- trucă operația se impune! „Mă întreb, dacă libertatea individuală merge până acolo ca să-ți dea dreptul de a-ți lua viața, fără ea semenul tău, de față, să aibă dreptul de a interveni? „Oare nu avem fiecare dreptul, aș putea chiar zice datoria de a împiedeca pe altul de a-și pune capăt vieții? „Dacă legea pozitivă nu ne pedepsește, urmează de aci că nu sun- tem condamnați de lume și de propria noastiră conștiință, de a fi fost martori la o sinucidere și, de a fi devenit, prin impasibilitatea noastră, complici la acest act? „Dar medicul, care știe că o operație poate salva viața bolnavului său și care totuș ascultă de voința lui și nu l operează, — medicul -acesta nu numai asistă Ia o sinucidere, ci contribue la săvârșirea ei. „Mai mult: nu numai contribue, ci el e autorul principal al actului. „In ipoteza aceasta, cauza morții e abținerea. Or. nu bolnavul e acela care se abține, pentrucă nu el are în mână posibilitatea de scă- pare. Singurul vinovat cu adevărat e medicul, eare știe ce trebue făcut pentru salvarea bolnavului — și totuș îl lasă să moară. „Așa, că îu stricta interpretare a legii, medicul ar trebui să fie asimilat cu acela care, la cererea unui individ care vrea să se sinucidă, consimte să-l lovească. „Tar medicul acesta, după juris prudența în materie de sinucidere, ar fi pasibil de pedeapsa care sancționează omuciderea.' „Și pe acela, care se dă înapoi din fața unei astfel de crime, am vrea să-l lovim cu pedeapsa daunelor-interese — concepțiune ridiculă, atunci când e vorba de chestiuni atât de înalte! 260 RESPONSABILITATEA CIVILĂ A MEDICULUI „Consimțământul! Dar el nu constitue nici o garanție de reușită, pentru medicul care întreprinde o operație! „Cum! Unui ora care a făcut studii științifice complecte, a dobândit titlul de doctor, i s’ar impune ca, în clipa supremă, să ceară avizul unui bolnav ignorant și pe care cele mai adesea ori boala îl face incapabil de orice idee sănătoasă? „Cum! In momentul de a porni acțiunea decisivă, generalul încă- runțit în răsboaie ar avea obligația să ceară avizul unui tânăr recrut inexperimentat și tremurând în fața luptei? „Ar fi o răsturnare a bunului simț. „De altfel, bolnavul e adesea în imposibilitate de a-și da consim- țământul: a pierdut cunoștința. Va trebui să aștepte până și-o fi re- căpătat-o? „Bolnavul e muribund, sau uu copil care u’are familie care să poată da pentru el autorizația pentru intervențiunea chirurgicală. Să nu spuneți că în atari cazuri e vorba de urgență manifestă și trebue făcut excepție pentru cazurile urgente. Singur medicul e competent să hotărască dacă e urgentă, iar tribunalele n’au dreptul s’o aprecieze. „Uneori bolnavul, deși conștient, cedează unei influențe nefaste — unei rude care are interes ea el să moară și care, spre a-i scurta viața, îl sfătuește să se sustragă dela o operație menită să-l salveze. „Și se va cere medicului ca, ueoperând. să se facă el, omul artei, complicele involuntar al acestei ticăloșii?“. 31. Maltratarea pacienților.— Tribunalul german din Casse) (1891) condamnă la trei luni închisoare pe Dr. Wiederhold, directorul unei case de sănătate, care ,„sub pretext că bătaia e un mijloc excelent dc tratare a hystcriei" maltratase în câteva rânduri pe una din pensionarele sale. 32. Despre responsabilitatea decurgând pentru medic din atestatiu- nile sale, am vorbi! la capitolul special al certificatelor și al mărturiei in justiție. ][. In civil. Spuneam că, în afară de urmărirea în penal, medicul mai poate fi tras la răspundere în civil, în baza a doua articole din Codul Civil (delicte și quasi-delicte): Art. 998. •— Orice faptă a omului, cane cauzează altui prejudițiu, obligă pe acela din a cărui greșeală s’a ocazionat, a-1 repara. _4rf. 999.— Omul este responsabil nu numai de prejudițiul ce a cau- zat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau priu im- prudența sa. După împrejurare, când e angajată răspunderea a doi sau mai mulți medici, a medicului și a moașei, a medicului și a farmacis- tului, se face și aplicarea următoarei dispozițiuni din Codul Civil: Art. 1003.— Când delictul sau quasî-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire. Guerrier și Rotureau sunt de părere, că „moștenitorii bolna- vului decedat pot. legal intenta o acțiune contra mnlieului acuzat de a fi autorul decesului, sau continua acțiunea întreruptă prin RESPONSABILITATEA CIVILĂ A MEDICULUI 261 moartea lui de cujus. Moștenitorii, legatari universali sau repre- zentat i ai medicului, dacă acesta moare înainte de termenul de pres- cripție, sunt ținuți față de partea lezată, cu acela? titlu cum ar fi însuș medicul". Aceiași autori admit însă că și „medicii, pe nedrept atacați, pot forma o cerere reconvențională și să obțină, dacă au câștig de cauză, daune-interese dela acei cari, fâeându-le imputări neînteme- iate, au adus atingere considerației lor". Prescripția pentru delictele civile e de. 30 ani. ♦ • > înainte de a trece la încadrarea responsabilității medicale în articolele 998 și 999 C. P., țin să-mi expun părerea că, după natura lucrului, ele n’ar fi aplicabile în speță. Pentrucă, după cum am a- rătat și în monografia („Responsabilitatea medicală", 1899) faptele medicale nu sunt acte neprevăzute; între medic și bolnav există virtual un contract care automatic ia naștere din momentul în care, chemat, practicianul acceptă obligațiunea de a-și pune serviciile la dispoziția bolnavului, în spiritul art. 1075 C. C. „obligațiunea de a faee sau de a nu face", adică îndatorirea morală contractată de medic de a faee numai ceeace e spre binele clientului său și de a evita tot eeeace i-ar putea priciniii un prejudiciu. După cum, în spi- ritul aceluiași articol, bolnavul contractează, față de medic, obli- gațiunea de a-i plăti aceste servicii. Și, odată admisă existența a- oestui contract suigeneris, contract comutativ, adică fiecare din părți se angajează a da sau a face un lucru care o considerat ca echivalent cu ceeace i se dă sau i se face în schimb, medicul nu poate răspunde, în spiritul art. 1085 C. C. decât de „daunele-interese cari au fost prevăzute sau au putut fi prevăzute la facerea contractului, când neîndeplinirea obligațiunii nu provine din dolul său", deci de neîndeplinirea obligațiunii contractate. Iar, în spiritul art. 1083 C. C„ el nu o pasibil de daune-interese, când „dintr’o forță majoră sau din un caz fortuit, a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase, sau a făcut ceeace i era poprit". Unii interpretează natura raportului juridic dintre medic și client ca aceea a unei locațiuni de servicii din partea omului artei, iar alții drept un mandat primit de medic din partea pacientului. De mandat. însă, nu poate fi vorba, pentrucă astfel cum îl defi- nește legea (art. 1532 O. C.) el „e un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată (sau eu plată, în caz, de stipuhițiune expresă — art. 1534 C. C.) de a face ceva pe seama unei alte per- soane dela caro a primit însărcinarea". Or, medicul n’are și nu pri- mește nici o putere reprezentativă; faptele sale le săvârșește în numele său, pe răspunderea sa, iar nici deeum în numele acelora cari profită de ele. 262 KESPONSA.BB.tTATEA CIVILĂ A MEDICULUI Teoria contractului e susținută și de Diniitrie AlexaJidresco care, în tratatul său „Explicațiune teoretică și practică a dreptului civil român" (Tomul V, pag. 444) proclamă că „dacă medicul n’a intervenit în mod spontan eu, ci a fost chemat la patul bolnavului, atunci responsabilitatea sa nu mai e cârmuită de art. 998 și 999, ci de art 1080, pentrucă în asemenea caz există o convenție". Con- cepțiunea aceasta e consacrată de art. 348 din codul elvețian al obli- gațiunilor, a cărui aplicare o găsim, între altele, într’o sentință din 1892 a Tribunalului Federal, care spune că „medicul este prin contract obligat a da toate îngrijirile sale bolnavului, răspunzând de culpa sa". Aceasta e și interpretarea dată de Curtea de Casație franceză (11 Ianuarie 1922) care declară, că „art. 1382 din Codul Civil (art. 998 C. C. R.) nu este aplicabil în cazul unei greșeli comise în exe- cutarea contractului". Adică, precum observă și Adrien Peyte! („Paris Medical" din 12 Martie 1927: „Responsabilite medicale et dommages-interets") „contractul intervenit între medic și bolnav exclude, în caz de inexecuțiune sau de rea execuțiune, aplicarea teo- riei greșelii quasi-delictuale" (art. 998 și 999 C. C. R.). Contractului sui-generis dintre medic și client i se aplică, precum am arătat, re- gimul obligațiunilor decurgând din art. 1075 C. C. (art. 1142 C. C. Fr.) combinat cu art. 1082—1086 C. C. (art. 1147—1151 C. C. Fr.) și art. 1091 C. C. (art. 1234 C. C. Fr.) - acesta din urmă privitor la prescrierea acțiunii. In adevăr, dacă medicul a contractat o obligațiune implicând un eventual drept la despăgubire în folosul clientului (art. 1075 și 1084 C. C.), această răspundere civilă nu mai e operantă, nu numai când practicianul poate invoca o cauză streina de voința sa (arti- colul 1082 C. C.) ori forța majoră sau cazul fortuit (art. 1083 C. C.), dar și atunci când nu i se poate imputa medicului dolul în neînde- plinirea angajamentului său. Și în acest din urmă caz, chiar făcân- du-se dovada dolului, el nu e răspunzător „de cât de daunele inte- rese cari au fost prevăzute sau cari au putut fi prevăzute la facerea contractului'¹ (art. 1085 C. C. — art. 1150 C. C. Fr.\ Iar art. 1086 C. C. (art. 1151 C. C. Fr.) edictează că, pentru fixarea quantumului daunelor-interese, în caz de stabilire a existenței dolului în sarcina medicului, aceste „daune-interese nu trebue sa cuprindă decât ceeace este o consecință directă și necesară a neexecutării obligațiunii". Prin urmare, prin aplicarea teoriei contractului, responsabilitatea civilă a medicului nu poate fi cârmuită, în nici un caz, de dispo- zițiunile privitoare la quasi-delicte (art. 998—999 C. C.), ci de dis- nozițiunile aoi analizate și cari își găsesc justificarea și în doctrină și în jurisprudență. Am văzut că art. 1085 C. C. îngrădește dreptul clientului sau al responsabilitatea civilă a medicului 263 familiei acestuia de a reclama daune-interese, prin condițiunca ex- presă de a produce în justiție dovada doi ului (rea voință sau inten- țiunea vinovata) imputabil medicului, deoarece nu ajunge prezum- ția: „Dolul nu se presupune¹' (art. 960 C. C.). Medicul nu va răs- punde deci și de daunele neprevăzute, decât numai atunci când ju- decata va avea temeiu să-i reproșeze o manopera dolosivă, adică să aibă motiv de a considera greșala contractuală agravată printr’una delictuoasă. Greșeala delictuoasă trebue să fie manifestă, carac- terizată: In orice caz, fie că partea înșelată cere anularea contractului, fie că c« cere numai daune, ea va trebui să dovedească manoperele viclene în- tr’un mod clar, ex persp;cuis indiciis, L. 6, Cod. 2, 21 De dolo malo, căci doltd nu se presupune (art. 9C0, al. 2 C. C.), ci buna-credință este din contră întotdeauna presupnsă, sarcina probei căzând asupra cehii care aleagă reaua-credință. fart. 1899, al 2 C. C.) Nemo praesumitur molus. (Dimitrie Alexandresco, Tomul V, pag. 80). In lumina acestor considerațiuni dc interpretare strict juridică, sunt surprins de o decizie din 14 Decembrie 1926 a Curții de Ca- sație din Franța, care își reformează propria ei jurisprudcnță mai sus pomenită (neaplicabili ta tea articolului 1382 C. C. — art. 998 C. C. R., în căzu] unei greșeli comise în execuțiunea contractului) și legitimează refuzul Curții de Apel din Paris de a face aplicațhmea art. 1150 C. C. (1085 C. C. R.) în cazul unui medic căruia nu i sc putea imputa dolul (element esențial al noțiunii delictului, așa cum cere acest articol) ca să fie făcut răspunzător chiar de daune ne- prevăzute: Doctorul Berillon a fost condamnat, în apel, la daune-interese față de familia unei femei pe care o primise în sanatoriul său, spre a o în- griji de o neurastenie. Acțiunea s’a bizuit pe următoarea considerație de fapt: D-ra L., fără a fi observată, a plecat dela sanatoriu si, spre a scăpa de obsesiunea care o chinuia, s’a refugiat într'o carieră de piatră pără- sită. Ea a fost regăsită abia după trecere de zece zile, mai moartă de frig și de foame și cu picioarele degerate, așa c’a fost nevoie de amputarea unuia din ele, iar celalt a rămas definitiv deformat. Instanța de fond a degajat elementul greșelii delictuoase din ..lipsa de supraveghere”. In recursul său, Dr. Berillou a invocat și el o considerațiune de fapt: D-ra L. nu era internată ca alienată și deci, legalmente, nu putea s’o împiedece de a ieși din sanatoriu, de oarece s’ar fi făcut vinovat de o sechestrare arbitrară de persoană. A mai invocat și cotiși de rațiunea de drept că, ne- putându-se dovedi în sarcina lui elementul greșelii delictuoase. nu era răspunzător de daune cari n’au putut fi prevăzute în momentul când a contractat îngrijirea viitoarei pensionare a sanatoriului său. Casația franceză, fără să țină seama de circumstanțele de fapt, de doctrină și de propria-i jnrisprudențâ, a găsit, pentru consfin- țirea condamnării, că ajunge constatarea că „neglijența directorului stabilimentului e cauza directă a mutilărilor suferite de pensionară” pentrucă „inexecutarea obligațiunii contractuale de supraveghere 264 HESeOSSABILITATEA CIVILĂ A MEDICULUI să constitue o adevărată greșeală delictuoasă de natura a înlătura orice posibilitate de aplicare în cauză a dispozițiunilor articolului 1150 din Codul Civil“. Și în consecință a aplicat art. 1382—1383 C. C. (art. 998 și 999 C. C. R.), astfel cum greșit se aplică și la noi. • * Sub imperiul legislației civile de astăzi, responsabilitatea în civil a medicului e. după cum am spus, determinată de dispoziția- nile articolelor 998 și 999 (eventual 1003). Aceasta e doctrina și jurisprudența constanta. Ca să existe însă responsabilitate trebue, după cum observă Lacassagne, ca mai întâiu să se constate o daună materială neîndoioasă și apoi că această daună e tot neîndoios da- torită unei greșeli grave. In comentariile sale, Dimitrie Alexandresco observă și el că această chestiune a responsabilității medicului de neglijența, de ne- destoinicia sau de erorile ce el poate comite în exercițiul profe- siunii sale, dă loc la dificultăți. Dreptul roman admitea respon- sabilitatea practicianului într’un mod general: „Imperitia quoqne culpae adnumeratur, veluti si medicus ideo servim tuum occiderit, quod mm male secuerit, mit perperam ei medicamentum dederit". Codul Calimaehi consacră și el această responsabilitate. „In dreptul actual, continuă Alexandresco, deși chestiunea este controversată, se decide însă în genere, că medicii pot fi chemați la răspundere pe cale civilă, de câte ori faptul imputat s’a întâmplat din cauza unei neglijențe culpabile, a unei greșeli grave ce ei ar fi comis în tratamentul lor, greșeală care ar denota uitarea datoriei lor profesionale și a regulilor celor mai elementare de bun simț și de prudență. In această materie, ca în toate chestiunile de fapt, tribu- nalele au o mare, latitudine de apreciere. Limita acestei responsabi- lități neputând fi stabilită a priori în mod general, judecătorii vor determina-o în fiecare specie, după împrejurări, cari variază în fiecare cauză. — Tribunalele vor examina deci, dacă faptul imputat medicului constitue o culpă, o neglijență sau o imprudență culpa- bilă, precum și dacă el s’a depărtat dela regulile profesiunii sale, fără a intra însă in examinarea teoriilor și a metodelor medicale, căci chestiunile technice și pur științifice nu sunt de competența lor. Tribunalele se vor mărgini numai a cerceta și a decide, dacă se poate imputa omului de artă imprudență, neglijență, lipsă de îngri- jire sau neiscusință manifestă, într’un cuvânt o culpă care să atragă responsabilitatea sa. Greșeala făcută în diagnosticul unei boli sau refuzul de a proeede la o operație periculoasă nu sunt fapte de a atrage responsabilitatea medicului”. Aceasta e și jurisprudența Curții de Casație franceze care’și motivează astfel una din deciziile sale: „Considerând că, dacă principiul de responsabilitate stabilit prin art. 1382 și 1383 din RESPONSABILITATEA CIVILA A MEDICULUI 295 Codul Civil (art. 998 și 999 C. C. K. — N. A.) este aplicabil greșelilor dăunătoare comise de către medici în practica artei lor, aceasta se întâmplă numai atunci când aprecierea acestor greșeli nu cere ju- decătorului cercetarea teoriilor sau metondelor medicale, ci are la baza ei regulile generale de bun simt Și de prudență cari cârmuesc exercițiul oricărei profesiuni**. La fel se rostește și Casația noastră când spune că, pentru pro- fesionist, există „răspundere nu numai de prejudiciul cauzat prin culpa sa, dar și de acela cauzat prin neglijență sau imprudența" (Ca- sația S. I, 1887). Și, în aplicarea acestei jurisprudențe, judecătoria de Ocol IV București își motivează astfel o carte de judecată (1913): „Medicii pot fi chemați Ia răspundere pe cale civilă de câte ori faptul imputat s’a întâmplat din cauza unei neglijențe culpabile, a unei greșeli grave ce ei ar fi comis în trata meritul lor, greșeală ce ar denota uitarea datoriei lor profesionale fi a regulilor celor mai elementare de bun simț și prudență. Aceasta pe temeiul nit. 998 și 999 di îl Codul Civil". I Iar Trib. Senei (Martie 1911) statuează că „responsabilitatea ci- vilă a medicului nu poate fi invocată pentru actele relativ la exer- cițiul legal și normai al profesiunii. Greșelile profesionale nu pot fi reținute ca element de acuzație, decât atunci când sunt datorite unei erori grave de diagnostic, de tratament și de operație, eroare pe care starea actuală a științei n’o poate admite, sau dacă ar de- nota o negligență ori ignoranță de neconceput la un om posedând titlul de doctor, cu cunoștințele, conștiința și bunul simț cerute de exercițiul unei astfel de profesiuni". Jurisprudență belgiană nu admite nici ca aplicarea oarbă a articolelor din Cod cu privire la responsabilitate, căci — zice o de- cizie a Curții de Ape) din Liege — responsabilitatea civilă, în urma unor întâmplări nenorocite, eari au trădat sforțările medicului, nu se poate admite. de oarece „i s’ar periclita inițiativa în circumstanțe mai grele, când se cere dela el tot devotamentul sau ajutorul cel mai grabnic. Medicul nu poate, prin urmare, să fie supus unei responsabilități civile, decât atunci când se va proba că el a fost neglijent sau ignorant, sau nu va fi respectat regulile elementare ale medicinei". • * In afară de cazurile citate în partea consacrată răspunderii în penal, vom examina și câteva din eventualitățile în cari responsabi- litatea medicului e urmărită în civil: 1. Refuzul de a-și presta serviciile, — In jurisprudență străină se observă tendința de a se da îndatoririi medicului de a’și presta serviciile caracterul unei obligațiuni contractuale, susceptibilă de reparatului in 266 EXEMPLE DE RESPONSABILITATE CIVILĂ civil, nimici când pruclicianttl, după ce o promis să vină, refuză sau ne- glijează de a îngriji pe bolnav. In cazul acesta, partea care reclamă în civil trebuie să facă dovada: 1) Că fără un motiv binecuvântat medicul și-a călcat angajamentul luat; 2) Că îngrijirile ce eventual ar fi dat ar fi fost capabile să scape pe bolnav; 3) Că familia sau cei din jurul bol- navului, tocmai din cauza acestui angajament, n’au mai putut apela la asistența altui practician, Dimitric Alcxandresco, dimpotrivă, declară că refuzul unui medic de a veni la bolnavul carc-1 chiamă, nu cade sub aplicațiunea legii pe- nale și nu poate servi de bază nici unei acțiuni civile, deși asemenea re- fuz eonstitue, cel puțin în lipsă de motive legitime și de o imposibilitate absolută, o călcare a datoriei profesionale. Medicul ar putea fi declarat responsabil cel mult, când ar refuza să se transporte la patul bolnavului, atunci când el promisese concursul său". a) 0 speță interesantă a făcut, în 1910, obiectul unei hotărâri jude- cătorești în Franța: O feroce, care fusese căutată de un doctor în timpul sarcinei, l-a dat pe acesta în judecată, cerându-i dau ne-interese, pentru a o fi părăsit înainte de facere șt „a'i fi primejduit viața". Tribunalul Senei însă a pronunțat achitarea mamoșului, pentru că acesta a făcut dovada c'a pre- venit pe clienta sa că nu poate să-și continue vizitele, pentru motivul că nu înțelege să-și asume răspunderea facerii, atunci când i se impune o moașă în care n’are încredere. Mai mult, medicul nu și-a întrerupt brusc îngrijirile, ci a declarat că se ține la dispoziția clientei sale, până ce aceasta își va alege un alt mamoș. Tribunalul constată că ..doctorul nu și-a abandonat clientul într’un moment critic, când retragerea lui ar fi de natură să compromită viața sau sănătatea bolnavului' — caz în care responsabilitatea lui civilă ar fi angajată. b) Nu se face vinovat de refuz de serviciu medicul care se află în imposibilitatea materială de a răspunde îndată la apelul bolnavului: Nu poate fi condamnat la daune-interese medicul care, chemat la victima unui accident, n a sosit pe locul accidentului deeât după trecerea de câteva ore dela moartea victimei, atunci când, pe deoparte, medicul avea de făcut o cale lungă și anevoioasă, iar pe de alto nu e stabilit că fusese înștiințat că rana punea în primejdie viața rănitului, și atunci, în sfârșit, când nu e demonstrat că o intervenție mai grabnică a medi- cului ar fi putut salva pe bolnav. (C, A. din Pau, 1900). c) Dimpotrivă c răspunzător medicul sanitar care, pe un simplu mo- tiv de conveniență personală, refuză să-și presteze serviciile. In 1905 am fost consultat asupra următorului caz: In lipsa soțului său, el însuși medic, soția acestuia apelează la ser- viciile medicului sanitar, unicul doctor care se mai găsea în localitate. Acesta însă, snb cuvânt că e certat cu confratele său, refuză să se ducă — și nu se duce. In consultația mea, după ce am stabilit principiul că, în afară de ca- zurile de reală urgență, medicul nu e obligat să răspundă la chemarea pacientului, am conchis astfel pentru speța de care eram sesizat: „Lucrurile, însă, se schimbă, când un medic e chemat în calitate de medic funcționar, pentrn a da îngrijiri popula țiunii în interesul căreia este plătit. Odată ce a primit funcțiunea, el este obligat să se achite de îndatoririle sale față bl Dea semen Pil e răspunzător când scrie greșit doza: supozîtorii de chinină tle 0,10 gr. în )oe de 0.02 gr. (Trib. Toulouse. 1902). In 1892, un medic e urmărit înaintea Trib. Saint-Etienne, pentru a fi provocat involuntar moartea clientei sale, căreia îi prescrisese. pen- tru tratarea unei nevralgii faciale, 15 miligramc de aconitină în 120 gr. apă. Brouardel, Lepine și Crolas, însărcinați cu expertiza, conchid că ,.e greu să se precizeze limita, la care nitratu) de aconitină poate să devină primejdios, mai ales când nu se poate prevede susceptibilitatea bolnavului". c) Omiterea indicării dozei unui toxic. (Trib. Caen, 1899). d) Omisiunea de a ind'ca pe ordonanță modul de administrare a urnii medicament. (Casația franceză. 18981. e) Din contra, medicul nu e răspunzător de moartea bolnavului căruia i-a prescris greșit un medicament, „atunci când nu se face știin- tificește dovada, că moartea e datorită absorbirii acestui medicament**. (C. A. din Rouen, 1845). 11. Trasmisiunea directă a unei boli.— Cn medic englez eare, având o sgârietură la un deget, a contaminat pc o femee moșită de el, a fost condamnat la 7.500 lire daune-interese. 12. Transmiterea bolii prin lipsa san insuficiența de sterilizare a instrumentelor e O cauză de responsabilitate în civil a medicului. 13. Neizolarea bolnavilor atinși de o afecțiune contagioasă. — E civilmente responsabil medicul care neglijează să ordone izolarea unui copil bolnav de scarlntină sau tuse măgărească și, din cauza acestei ne- glijențe, se îmbolnăvesc copii sănătoși. (Trib. Paris. 1904) 14. Greșelile ajutoarelor medicului. — Practicianul e răspunzător de daunele, pricinuite prin nedestoinicia sau neglijența ajutoarelor sale- (asistent, intern, infirmier, soră de caritate) alese de el: „Medieul-șef ai unui serviciu într’un spital, având ca îndatorire absolută de a nu îngădui să se procedeze la o operație decât de către practiciani legal mente calificați, își angajează responsabilitatea dacă nesocotește această obligație de control și se, naște astfol un prejudiciu pentru cel operat". (Curtea de Apel din Bordeaux. 1900). Și pentru că e vorba de un medic de spital, socot interesant să po- menesc și de un caz în eare, alături de medicul-șef al serviciului și de unul din întemii acestuia, a fost urmărită. în responsabilitate civilă și administrația spitalului. Tribunalul a pronunțat o achitare general t: pentru medic și intern, de oarece nu li se poate imputa nici o greșeală de ordin profesional; iar pentru administrația spitalului, pe următorul considerent de principiu: , „ Administrația spitalului nu poate fi făcută răspunzătoare de eventuale greșeli ale medicilor și internilor, pe care ea nu și'i alege, de vreme ce-i sunt impuși pe calea concursului: administrația spitalului nu joacă alt rol de cât acela de intermediar între bolnavi și acei cari trebue să-i îngrijească". (Trib. Nantes-Franța). 15. Experiențe cu risc pentru sănătatea bolnavului. — a) Curtea de Apel din Aix (Franța) a condamnat în 1906 la 1.500 franci daune- interese pe un medic care. într’un caz de fractură care Ta interesat, a încercat aplicațiunea radiografiei, pricinuind rănitului arsuri grave- după urma cărora a rămas definitiv infirm. 270 EXEMPLE DE RESPONSABILITATE CIVILĂ b) Nu e apărat de responsabilitate în civil, nici medicul care a obținut în prealabil consimțământul persoanei asupra căreia face ex- periența. ,.un atare consimțământ fiind ilicit". (Curtea de Apel din Lyon, 1913). c) ,,Comite o greșeală profesională, care angajează responsabilitatea sa, medicul oare, într’un scop de simplă curiozitate științifică, face asu- pra bolnavului experiențe exclusiv științifice, a căror utilitate nu e de loc demonstrată, fără a preveni pe bolnav de pericolul operațiunii". (C. A. din Aix, 1906). 10. Imprudențe. — a) Un chirurg francez e condamnat la daune interese, pentru a nu fi prevenit căderea bolnavului de pe masa de ope- rație. b) Un alt chirurg e condamnat pentru a nu fi verificat, înainte de a-1 întrebuința, conținutul unei sticle cu anestezie. (Trib. Senei, 1901). c) E făcut responsabil un chirurg care „a neglijat să ia toate pre- cauțiunile necesare, spre a se asigura că bolnavul pe care urma să-l ope- reze și care în prealabil fusese spălat cu ether și alcool, era bine uscat, înainte de a face uz de termocautcrnl". (Trib Senei, 1912). 17. Neglijarea pacientului, — a) Tribunalul dinBadweis (Cehoslo- vacia) condamnă în civil pe un medie, care, după ce aplică pacientului său un aparat pcntnr fractura brațului, îl neglijează timp de trei zile. — ceea ce are de urmare declararea unei gangrene. b) In fața Trib. Bruxelles a fost urmărit un medic, pentru faptul ,,de a nu fi făcut pacientului său numărul de vizite reclamate de gravi- tatea bolii". Cu această ocazie s’a invocat, între altele, o jurisprudență din 1825 a Curții de Casație din Franța, care proclamă că „abandonul nejustificat al unui bolnav o un temeiu de daune-interese". 18. Tratamentul.— a) Medicul e civilmente responsabil de armările greșelii în dirijarea unul tratament sau în executarea unei operații. (Curtea de Apel din Paris, 1919). b) E responsabil medicul care, înainte de a aplica un tratament soco- tit periculos, nu se asigură! că pacientul e în adevăr atins de boala care necesită un atare tratament. (Trib. Senei, 1920). c) Medicul trebue să se convingă în prealabil că pacientul are o con- stituție care să-i permită suportarea tratamentului. (Casația franceză, 1921; Trib. Nantes, 1925). 19. Greșala dediagnostic.—a) Trib, din SaintQaentia achită pe un sncdic, urmărit în civil de urmările unei operații, practicată pe baza unui diagnostic greșit. Pentrucă — declară tribunalul — „e în genere admis de jurisprudență, că medicul ales dc familie nu poate fi făcut răspunză- tor de consecințele tratamentului sau ale unei operațiuni, făcute pe baza unui diagnostic conștiincios deși eronat; responsabilitatea nu e angajată ■decât de îndată ce i se poate reproșa omului artei nu o eroare medicală, ci o greșeală gravă sau ignoranța crasă a medicinei sau a chirurgiei". Și tribunalul respinge cererea de expertiză făcută de partea civilă, „pentrucă expertiza ar avea de obiect aplicarea sistemului sau tratamentului urmat, lucra care scapă competinței de apreciere a tribunalului". b) Nu se poate face medicului o culpă „din urmările unui tratament pe baza unui diagnostic greșit și din refuzul de a aplica un tratament ■socotit de el că n’ar putea avea decât efecte problematice". (Trib. Ha- vre. 1889). EXEMPLE DE RESPONSABILITATE CIVILĂ 271 20. Urmările anesteziei. — a) O curioasă aplicare a principiului res- ponsabilității medicale găsim într'o sentință a unui tribunal francez, care nu condamnă medicul pentru urmările directe ale anesteziei, ci pentru „omisiunea de a nu li prevenit pr bolnav de consecințele posibile ale clo- roformizăm': „Având în vedere, că Dr. X. a luat suficiente precauțiuni în admi- nistrarea cloroformului și că deci moartea lui P. nu i-ar putea angaja responsabilitatea; „Considerând, însă, că, administrând cloroformul, fără a fi obținut dela P. un consimțământ dat în deplină cunoștință a unui desnodământ fatal posibil, de vreme ce viața interesatului nu era amenințată prin stătu quo. Dr. X. a comis o greșeală grea care angajează complect res- ponsabilitatea lui; „Pentru aceste motive, declară pe X. responsabil de a fi practicat această anestezie Iară consimțământul interesatului și-l condamnă să plă- tească familiei 8-000 franci daune-intercse“. (Trib. Clinteau Thiery, 1905). Societatea de Medicină Legală din Paris, față cu această hotărâre judecătorească, a pus îu desbatere chestiunea responsabilității medicilor în caz de moarte prin cloroformizare și a adoptat următoarele concluziuni ale raportorului Chassevant: „In starea actuală a științei: „1. Numărul accidentelor mortale cari se produc în cursul aneste- ziilor fiind foarte mic în raport cu numărul cloroformizărilor practicate, ar fi exagerat să se califice de practică primejdioasă anestezia cloroformică. „2. Din nenorocire, în fiecare din perioadele anesteziei chirurgicale se pot ivi accidente capabile să provoace moartea. Aceste accidente, sunt uneori rapid mortale și nu lasă timp la nici o intervenție. Printre acci- dentele’ de asemenea natură trebue semnalată sincopa laringo-reflexă, accident al începutului clorofoimizării. „3. Nu există contra-indicațiuni absolute în anestezia chirurgicală. Alcoolismul, tendințele la sincope nu sunt o contra-indicațiune în ma- terie de anestezie chirurgicală. Numeroase circumstanțe impun însă o prudență execesivă în administrarea cloroformului. „4. înainte și în afară de întrebuințarea anestezicelor, sincopele mor- tale, subite, brusce (moarte prin inhibiție) produeându-se înainte sau la începutul operațiilor chirurgicale, au fost adesea notate de către chirurgi. Aceste sincope se observă mai ales la persoanele pusilanirae, cari se în- grozesc la gândul durerii și al morții. Anestezia cloroformică nu împie- dică producerea acestor sincope mortale; ele sunt atunci pe nedrept atri- buite cloroforraizării. „5. In cursul anesteziei, pusilanimitatea, frica morții, o mare teamă în momentul adormirii, favorizează apariția accidentelor mortale. Medicul are datoria cn, cerând autorizația bolnavului, să obțină încrederea lui, fără a atenua sau exagera pericolele posibile. ,.C . Responsabilitatea civilă a medicului nu trebue să fie angajată decât atunci, când i se poate imputa neglijență sau ușurință¹*. b). Tribunalul din Sydney (Australia) condamnă la 200 lire sterline daunc-interese pe medicul declarat răspunzător de moartea sub cloroform a pacientului. 21. Moartea consecutivă operației. — Tribunalul din Bruxelles a declarat pe practician civilmente răspunzător de moartea pacientului, sur- venită în cursul operației. în următoarele împrejurări: 272 EXEMPLE DE RESPONSABILITATE CIVILĂ L'n medie trata pe o femeie de pierderi uleriue. Un profesor, con- sultat, recomandă raelajul, la care soțul consimte. hi cursul operației (după dilatarea colului) medicul observă că e vorba de un carciuom uterin și staule petle se hotărăște să practice hystciectomia totulă, fără a cere- avizul pacientei (care era adormită) și nici pe acela al bărbatului, absent. Bolnava a sucombat unei hemoragii. 22. Modificarea tratamentului prescris de nn alt practician. — In această privință avem cazul doctorului Mazel, din Xîmes (Franța) care, în 1920, a stârnit o mare vâlvă în lumea medicală. Apărat de urmărirea în penal prin amnistia generală votată de Par- lament, practicianul acesta, care se bucura de o deosebită vază, a fost dat în judecată în civil, spre a se. vedea condamnat la daune-interese către părintele a două fete moarte îu timpul îngrijirilor și care-i imputa medi- cului de a fi modificat, fără nici un te.ineiu plauzibil, tratamentul insti- tuit de Profesorul Grasset. Ca o consecință a acestei modificări, îi mai reproșa: 1. de a fi prescris injecțiuni de strichnină într'o doză excesivă; 2. de a fi urmat cu aceste injecțiuni, cu toate alecsele cari se produseseră între timp; 3. de a fi practicat pumțiuni lombare inutile și periculoase; 4. de a fi încredințat practicarea acestor injecțiuni unei infirmiere in- capabile care, iu ignoranța ei, n’ar fi avut grija să imunizeze în prealabil acele de cari s’a servit. Expertul, însărcinat eu examenul inedieo-legal al celor două cadavre, a conchis la responsabilitatea practicianului caro, prin modificarea trata- mentului proscris de Profesorul Grasset pentru cele două fete bolnave de febră tifoidă, a provocat moartea acestora prin iufecțiunea generală con- secutivă injecțiunilor septice: „Dat fiind că infirmiera care le-a provocat fusese adusă de doctorul Mazel și că acest doctor, modic curant, nu și-a supravegheat îndeajuns prepusa, socot că responsabilitatea lui medicală e angajată. E o relație de cauză la efect între greșeala medicului și moartea domnișoarelor Artand". In apărarea sa, doctorul Mazel a invocat autoritatea cousulUțiunilor somităților medicale cari au proclamat dreptul medicului curant de a mo- difica tratamentul prescris de un medic consultant, cum a fost acela al Pro- fesorului Grasset. „E dreptul medicului curant, a declarat în audiența publică, reprezentantul Sindicatului Medical din departamentul Gard, de a modifica tratamentul, atunci când circumstanțe neprevăzute și impe- rioase o reclamă". Tn cflaș sens a stăruit și Profesorul Vircs, dela Fa- cultatea din Montpellier. Dar însuș Profesorul Grasset, acela al cărui tra- tament fusese modificat, a depus în favoarea medicului urmărit, declarând că „doctoral Mazel era în dreptul său să modifice, sub presiunea împreju- rărilor, tratamentul instituit de medicul-consultant". 23. . Liberarea anticipată din spital.— ₙXu comite o greșeală, care să atragă responsabilitatea sa, medicul profesor de clinică chirurgicală, care nu-și reține bolnavul la spital după practicarea operației și-l încre- dințează părinților săi, de vreme ce aceștia pot să-l readucă la spital pentru pansare; aceasta îndeosebi alunei când numărul paturilor de cari dispune administrația nu îngădue medicilor de a reține, fără o necesitate urgentă, pe bolnavii supuși la operațiuni neprimejdioase și a căror supra- veghere e lesne de asigurat", (C. A. din Bordeaux, 1902). 24. Neglijență gravă. — In 1926, Trib. Versailles a avut să se pro- nunțe îu cazul următor: Tn copil, mușcat de un câine, o internat în EXEMPLE DE RESPONSABILITATE CIVILĂ 273 spital de unde, după, un tratament de 11 zile, e redat părinților săi. cu mențiunea „complect vindecat"; după o luuă, se manifestă simptomele turbării și copilul moare. Părinții dau în judecată atât pe medicul spi- talului. pentru omisiunea de a nu fi administrat copilului trata meu tul antirabic, cât și pe veterinarul care, sesizat, pusese câinele sub observație și, prin certificatul eliberat, îl declară sănătos. Tribunalul n'a reținut însă răspunzător decât pe stăpânul animalului, achitând pe medicul spi- talului și pe veterinar. O soluțiune la care nu pot subscrie, căci, atât în spiritul regulilor deontologiei cât și în acela al art. 218 C. P. (art. 319 C. P. Fr.) și art. 999 C. C. (art. 1383 C. C. Fr.), și medicul curant și veterinarul erau răspunzători de prejudiciu) pricinuit, ca unii cari se făcuseră vi- novății primul de o neglijență gravă, iar al doilea de itnperiție sau de o ignoranță crasă. Și unul și altul trebuiau condamnați și în penal și în civil. 25. Nesupravegherea bolnavului internat. — Directorul unui Sana- toriu din împrejurimile Parisului a fost condamnat la 10.000 fr. despă- gubiri civile către familia unei tinere neurastenice eare, insuficient supra- vegheată, s’a închis într’un closet unde s’a spânzurat. 26. Tratamentul alienatilor. — Un medie e condamnt la 1500 franci daune-interese către un fost alienat, ț>e motivul că „luase față de bolnavul său măsuri inutile (îl legase) și nu întrebuințase elementele active ale tratamentului”. (Trib. Chalon-sur-Saone, 1896). 27. Certificat de internare ca alienat. — a) Un medic din Bloia (Franța) a fost dat în judecată, pentru eliberarea unui certificat de inter- nare a unui pretins alienat pe care direcția azilului refuză să-l rețină, invocând că examenul medical făcut acolo a constatat absența desechi- libruiui mintal alegat în zisul certificat. La judecată s'a făcut dovada, că medicul în chestiune, la simpla cerere a unui proprietar .— care avea in- teres să se scape de chiriașul său — s’a transportat la domiciliul acestuia și, în loc să-l supună examenului prescris, „s’a mărginit să se uite la alienatei imaginar prin geamul dela ușa prăvăliei și apoi să-l declare atins de delirium tremens". Incontestabil că medicul acesta a păcătuit și față de știință și față de lege, de oarece, prin atestațiunea sa scrisă, a indus în eroare autori- tatea administrativă care, bizuindu se numai pe ea, a dispus internarea. b) persoana. care a suferit un prejudiciu material și moral depe urma internării sale arbitrare într’un azil de alienați, poate acționa în daune-interese, nu numai pe acela care a provocat această măsură, dur și pe medicul care a comis o neglijență, o ușurință și o eroare gro- sieră. prin eliberarea unui certificat atestând alienația mintală”. (C. A. din Caen. 1901). c) „Medicul care, în eliberarea unui certificat de internare, lucrează în limitele artei sale, cu conștiința misiunii și a eficacității mijloacelor curative prescrise de el, nu-și angajează responsabilitatea. Tribunalele nu au competința de a controla sau discuta părerea emisă de un medic, afară numai de cazul când i se poate atribui o intențiune vinovată sau o greșeală rezultând dintr’o imperiție evidentă”. (C. A. Bruxelles. 1865). 28. Certificat de incapacitate de lucra. — I se impută drept „igno- rare a elementelor pe cari neapărat, trebue să le poseadă orice ora al artei” medicului care. în eliberarea unui certificat de incapacitate de lucru. SSiKK. — Dr. .V. Mi novici. Tr.ital d« Medicină Legală. IS 274 RĂSPUNDEREA FAȚĂ DE LEGILE MILITARE nu examinează eu toată atențiunea leziunile, spre a se pronunța dacă această incapacitate e numai temporară sau permanentă: „Atunci când victima unui accident de muncă articulează. în spri- jinul cererei sale de daune-interese, îndreptată coutra medicului, eă acesta, în certificatul eliberat cu prilejul accidentului, a comis o greșeală gravă, prin aceea că a diagnosticat numai o incapacitate temporară de treizeci de zile, fără să prevadă o incapacitate țienntmentâ parțială, e locul de a se ordona o expertiză în scopul de a se stabili ducă zisul medic a comis o imprudență în redijarea certificatului său. {(’. A. din Lillc. |l>05). Prescripțiunea Acțiunea publică, caic rezultă: dintr'o crimă (art. 248 C. 1’.) se prescrie după trecere de 10 ani dela comiterea infracțiunii (art. 593 Pr. 1’.); dintr’un delict (art. 294 C. P.) după trecere de 5 ani (art. 594 C. Pr. P.), iar dintr’o contravențiune (art. 9 C. P ) după trecere de 1 an (art. 59.1 C. Pr. P.). III. Răspunderea față de legile militare Medicul, complice la o fraudă în materie de recrutare sau de reformă, e responsabil și urmărit, în conformitate cu dispozițiunile art. 191 C. P. și art. 117 din Legea Recrutării: Art. 191, al. 2 (C. P.). Aceiași pedeapsă (închisoare dela o lună până la 3 — N. A.) se va aplica și acdluia care va pune pe uu individ, după cererea lui, în stare de a nu fi propriu serviciului militar. Art. 117 f L. li.). Bacă complicii la actul tânărului de a se fi făcut impropriu serviciului militar, fie temporar fie pentru totdeauna, sunt medici, chirurgi, ofițeri sanitari sau farmaciști, ei vor fi pedepsiți cu în- chisoare dela 2 luni până la 2 ani, afară de o amendă dela 200 la 1.000 lei și fără prejudiciul pedepselor mai grele prevăzute de legea penală. infritcfiunile îv materie (le recrutare sunt imprescriptibile. * * In concluzie: Nu cerem, ca Morache, instituirea unui tribunal ex- cepțional. compus numai din competințe medicale pentru judecarea în prima și ultima instanță, a infracțiunilor comise de medie, în exercițiul profesiunii sale, un atare tribunal nefiind îngăduit de Constituție; dar cerem o modificare a Codului Penal, în sensul ca avizul expertizei medico-legale să fie de ordine publică, iar tribuna- lele, în aprecierea eventualei responsabilități, să fie legate de con- duziunile oamenilor de știință constituiti în tribunal ad-boc. Legea să fie necruțătoare cu medicul care va fi fost dovedit că a păcătuit, ,fărâ scuză posibilă, față de datoriile sale profesionale. Pentrucă nu admitem ca, la o simplă evocare a titlului academic, a RESPONSABILITATEA MEDICULUI MILITAR 2(3 dreptului de liberă practică, a experienței și a faimei de care se bucură, medicul să se pună deasupra legilor cari cârmuesc ordinea socială, bucurându-se de privilegiul de a lucra impune per oînnem ierraw. Dar e tot atât de nedrept de a-l considera pe medic ea pe un infractor ordinar, tăgăduindu-i-se respectul pentru viața l>ol- navului, atunci când e conștient eă o greșeală vinovată poate să’i zdrobească o carieră eu multă străduință croită. înainte de orice altă .judecată, medicul și-o impune pe aceea a propriei sale con- științe. Dacă greșește, să suporte consecințele vinei sale, eare să întru- nească însă elementele indiscutabile ale faptului dolos (intențiunea de a face rău) ori ale faptului culpos (datorit ignoranței, impru- denței, lipsei de îngrijiri, nedestoiniciei sale vădite), „Judecătorul — spune Tanovieeanu — trebue să țină totdeauna seama de mobilul infracțiunii, spre a individualiza pedeapsa, pentrucă mobilul arată caracterul mai mult sau mai puțin egoist sau antisocial al infrac- torului". Corpul medical este primul interesat să fie curățit de neghina care-l depreciaza: „Bonisnocet qui pepercit malis" (P. Mimus). IV. Responsabilitatea medicului militar încadrată în îndatoririle speciale determinate prin Legea Re- crutării, responsabilitatea medicului militar are și ea un caracter special și e cârmuită de anume dispozițiuni din această lege și din Codul Justiției Militare (a căror aplicare o analizăm la capitolul: „Expertizele militare"). CAP. VI TI. DREPTURILE MEDICULUI • tionora medicum propter necessita tem, da tocum medico et non disce dat a te. Dacii medicul are, după cum am văzut, datorii multiple—admi- rabil caracterizate de J. Frank: probitate, discreție, dragoste de oameni, indulgență față de alții, severitatea fața de sine însuș, de- votat cu trup și suflet artei sale, vecinie desinteresat — nu urmează, însă, că el trebue sa împingă acest zel și această mărinimie până la jertfa totală a propriilor sale interese. Medicina, ca ori care alta, e o profesiune care trebue să hrănească pe omul care o exercită, să-i procure o justă remunerație a serviciilor aduse și să-i asigure consi- derațiunea la care-i dau dreptul nu numai pregătirea-i trudnică, dar și rolul pe care-1 îndeplinește în societatea organizată. E locul să denunț abuzul revoltător ce se face de l>eneficiul con- sultațiunilor gratuite din spitale, consultații la cari dau năvală, printre cei eu adevărat nevoiași, oameni eu dare de mână, frustând astfel de onorariul cuvenit pe practicienii la cari ar trebui să se adreseze. „Caritatea** medicală practicata față de astfel de bolnavi e un scandal social și deaceia subscriem Ia moțiunea adoptată de Asociația Medicilor din Anglia, care cere administrațiilor spita- lelor și clinicilor să pună la intrare câte o tăbliță cu următoarea in- scripție: „Acest așezământ a fost înființat în scopul de a se veni în ajutorai celor nenorociți, prea săraci spre a putea plăti îngri- jirile medicale. Bolnavii, cari se prezintă la consultații vor trebui să facă dovada că nu sunt în stare de a plăti". Firește, dată fiind firea omenească, medicul ar greși, suferind dureroase deeepțiuni, dacă și-ar face prea mari iluzii despre grati- tudinea elienților; dimpotrivă, el trebue să-și amintească în tot momentul maxima lui Seneca: „Te plângi de a fi dat peste un ingrat! Dacă e primul, socoate-te încă norocos**. Iar Zacchis notează că „ingratitudinea omenească a făcut pe jurisconsultii vechi să-i de- semneze pe medici sub numele de „trifontes“, adică oameni cu trei chipuri: chipul de om în societate, chipul de înger la căpătâiul bol- navului și chipul de diavol față de bolnavii vindecați, atunci când reclamă plata serviciilor prestate**. ONORARIILE: QUaSI-CONTR ACTUL 277 Drepturile medicului vor fi deci de o natură dublă: morală și materială. Cele morale sunt enunțate în însăș maxima pusă ca motto al «vcestui capitol. A) Onorariile 1. Quasi-contractul In ce privește drepturile materiale — onorariile — ele au fost recunoscute dela chiar începuturile practicii medicale. „Cartea Vieții" hindusă consacră dreptul medicului la plata serviciilor sale, dar prescrie eă el „trebue să-și proporționeze pretențiile la starea materială a bolnavului", precept pe care-1 găsim și la vechii Greci: „Mai bine să ai de făcut imputări unor oameni pe cari i-ai salvat, decât să jupoi oameni cari sunt în primejdie" (Hipjwerat). Prin- cipiul onorariilor îl găsim și la vechii Ebrei și Egipțieni, iar Aris- totel insistă asupra datoriei bolnavului și a familiei acestuia de a-și plăti medicul. Pentrucă, în definitiv, între client și practician in- tervine un contract tsicit, neftumit după cum îl caracterizează Di- initrie Alexandresco și eare leagă deopotrivă ambele părți: do ut des. Intre medic și client se’ncheie în spiritul articolului 986 C. C., un quasi-contract, de carece convenția verbală stabilită, pentru apli- carea unui tratament sau facerea unei operații, e „un fapt licit și voluntar' din care se naște o obligațiune către o persoană sau obli- gațiuni (reciproce între părți" (definiția quasi — contractului în Codul Civil). Natural că o atare convenție nu trebue să păcătuinscă prin condițiuni excesive puse de practician. „pentrucă prin ase- menea tocmeală bolnavul nu-și dă semna de ceeace face și în orice caz nu are deplină libertate" (D. Al.). Convențiunile exorbitante erau osândite și prin Codul Calimachi (art. 1172, punctul 2) care declară fără tărie „dacă chirurgul sau doctorul va încheia tocmeală fără și peste puterea bolnavului pentru lecuirea lui“. Contractul însă există virtual și Morache are perfectă dreptate când critică „oroarea medicului de a se asimila eu un comerciant sau eu un in- dustriaș", reclamând pe bază de scripte (notă de plată, memoran- dum. scrisori) achitarea unei datorii certe, lichide, exigibile. Dar indiferent de calea pe care o alege, medicul trebue să stă- rue în pretenținnile sale juste, recurgând la luminile oamenilor legii. Pentrucă, din nenorocire, precum constată Brouardel (în pre- fața volumului „Code pratique des honoraires medicaux" de Dr. Floquet): „Nu e deajuns să aibi de partea ta dreptul netăgăduit, trebue să știi să ți-1 valorifici. Or, formalitățile, regulile procedurii de urmat fac adesea pe medicul, care le ignorează, să sucombe în revendicările sale cele mai legitime". 278 CARNETUL MEDICAL Unu] din mijloacele ele probaținne a existentei creanței medi- cului fata de clientul său ar trebui să fie carnetul medical, dovadă despre eare Dimitrie Alexandresco („Explicațiunca teoretică și practică a dreptului civil român" t. VII, despre actele private ne- semnate între părți) se exprimă astfel: Cât pentru carnetele în cari medicii obicinuesc a înscrie vizitele ce fac la bolnavi, ele nu au în principiu nici o putere probatorie. Cu toate aceste, tribunalele le iau uneori în considerație, pentru a-și forma con- vingerea despre dreptatea rcclamațiunii medicului, sub cuvânt ca acesta s’ar găsi în imposibilitate morală de a-și procura o dovadă scrisă despre creanța ce el are contra bolnavului pe care l-a îngrijit (Sentințe rostite de tribunalele din Libourne. Annecy și Bruxelles). Cu toate că această jurisprudență este aprobată de unii autori (T. Huc), nu știm însă până la ce punct ea ar fi juridică, pentrueă prin asemenea procedee se calcă principiul, eă nimeni nu poate să-și creeze singur un titlu de creanță, principiu care prin excepție nu s’a înlăturat întrucâtva decât în privința registrelor comereianților, cu cari carnetele medicilor, oricare a fi onorabilitatea acestora din urmă, nu pot fi asimi- late. Cât pentru argumentul, care consistă în a zice, că medicul a fost în imposibilitate morală de a cere o probă scrisă dela clientul său, ase- menea imposibilitate nu există în realitate, ci există mai mult o consi- derație de bună-euviință, de rezervă și de delicatețe, eare nu poate fi con- fundată cu adevărata imposibilitate în care s’ar găsi cineva de a cere un act scris. Alexandresco, paznic al literei legii, nu admite excepțiunea consfințită de jurisprudență streină, - - și totuș subscrie la o atare derogare de principiu pentru registrele negustorilor. A crea, din situațiunea particulară a medicului, o armă în contra lui, e și inuman și ilogic. Dar însuș argumentul juridic al ilustrului comen- tator al dreptului nostu civil vine în sprijinul tezei pentru puterea probatorie a carnetului medical. Tn adevăr, de vreme ce admite că e „o considerație de lumă-cuviință, de rezervă și de delicatețe" din partea practicianului de a nu reclama clientului o obligațiune scrisă pentru plata onorariului, ipso facto justifică practica admisă de tribunale. Medicul nu e un negustor carc’și desface o marfă tre- cută Ia partida ei în registre — konorarium sed nou merces, ar fi să se comită o adevărată tăgada de dreptate de a se pune since- litatea notațiunilor din carnetul medical în stare de inferioritate față de însemnările din registrele unui comerciant. Cu atât mai vârtos, că acesta din urmă nu e împiedicat de „considerat iu nea do bună-cuviință, de rezervă și de delicatețe" de a se asigura prin act scris pentru prețul mărfii vândute. Carnetului medical îi lipsește parafa TribunaJului de Comerț? Dar acesteia i se substitue din plin parafa probității profesionale a practicianului. ASIGUHAKEA ONOKARULOR 279 2. Caracterul de creanță privilegiată Dacă, sub imperiul legislațiunii în vigoare, medicul nu se bu- cură, pentru garantarea drept urilor sale materiale, de ocrotirea ce i se cuvine, nu e însă mai puțin adevărat că, întrucâtva, Ceaiul Civil îi creează oarecari chezășii cu multă parcimonie definite. a) Art. 1729 C. C. (Despre privilegii generale asupra mobi- lelor), în enumerarea creanțelor privilegiate asupra tuturor mobi- lelor, cari sunt în număr de cinci, pune în rândul al treilea creanța medicului: „3. Cheltuelile boalei celei de pe urină făcute m curs de un an“. Acest privilegiu se poate exercita yi asupra imobilelor, conform aceluiaș articol, ultimul aliniat: „Când valoarea imobilelor n’a fost absorbită de creanțele privilegiate și ipotecare, țrartea din prețurile ce mai rămâne se va afecta cu preferință la plata crean- țelor arătate prin prezentul arficol“: In comentariile sale asupra interpretării și aplicării art. 1729 C. C., Dimitrie Alexandresco explică juridieește natura și întin- derea acestui privilegiu: Dacă bărbatul nu este dator să sufere chel luciile de înmormântare ale soției sale. el trebue să sufere acele ocazionate cu căutarea sănătății ei. pentrucă ele constituesc o sarcină a căsătoriei. Art. 1729 face să figureze în al treilea loc, printre creanțele privile- giate asupra tuturor mobilelor, cheltnelile boalei celei de pe urmă făcute în curs de un un. Acest privilegiu apar (ine medicilor, chirurgilor. Miorițelor, farmaciștilor. infirmierilor, surorilor de caritate. Privilegiul garantează vizitele medicale, prețul medicamentelor, chel- tuelile de pază și de tratament într'nn stabiliment termal: el nu garan- tează insă deplasarea unei celebrități medicale, nici cheltnelile de pură fantezie ale bolnavului, nic! acelea cari nu-fi au de cauză directă trata- mentul boalei. Doctrina e unanimă: furniturile cari au de scop igiena ge- nerală a sănătății, mai ales când nu există o boală propriu zisă, nu sunt privilegiate. Furnitura unui aparat dentar idinți falși) e privilegiată. Privilegiul medicului își are ființă și când falitul a murit în timpul falimentului de boala de care era atins pe când î»eă nu era falii. Privilegiul nu se exercită și pentru persoanele cari sunt în sarcina debitorului, precum copiii și persoanele cărora le datorește alimente. b) Dacă, în spiritul art. 1729, medicul nu-și poate exercita pri- vilegiul pentru onorariile reclamate dela persoanele cărora debi- torul datorește alimente, în schimb jurisprudență noastră. în apli- carea art. 1253 (înstrei narea imobilului dotai cu consimțământul femeii și eu permisiunea justiției). consfințește acest privilegiu: ..Expresiunea alimente cuprinde și cheltnelile de boală pentru femee și copii — raletudinis stipendiu. (Casația și Trib. Ilfov 1882; Trib. Iași 1903; Curtea de Apel din București 1870). Tot eu titlu de alimente datorate bolnavului, medicul își ponte reclama onorariul dela ]>ersoane)e legalmentc obligate la întreți- 280 CREANȚA PRIVILEGIATA A MEDICULUI nerea celui îngrijit de el. Creanța practicianului se exercită asupra copiilor și nepoților (art. 187 C. C. ) precum și asupra ginerilor și nurorilor (art. 188 C. C.), însă în măsura mijloacelor materiale ale acestora (art. 190 C. C.). Această creanță e validă, chiar atunci când descendenții fac deciarațiunc solemnă de renunțare la succe- siunea deschisă a ascendentului căruia medicul i-a prestat ser- viciile sale: .jAvând în vedere că soții B. răspund la cererea D-ndui N., că nu-i datorează nimic, de vreme ce au renunțat la succesiune (motiv pe care judecata îl declară neîntemeiat — N. A.); „Având în vedere că doctrina și jurisprudență sunt unanime în a re- cunoaște obligațiunea pentru acela care e ținut să răspundă de o datorie alimentară, de a furniza creditorului său îngrijirile medicale cari nu sunt decât accesoriul obligațiunii al cărui principiu e recunoscut de codul civil, îngrijirile medicale fiind tot atât de utile bătrânilor cași hrana: „Având în vedere că dacă e adevărat că datoria alimentară se stinge odată cu moartea creditorului, însă medicul, care l-a îngrijit pe acesta, nu poate, din cauza acestui deces, să fie lipsit de dreptul său de a reclama onorariile, creanța sa luând naștere pe măsura serviciilor prestate, adică la o epocă în care datoria mai exista încă; că soții B. invocă în zadar 1 enunțarea la succesiunea părintelui și socrului lor, de oarece medicul are întotdeauna, față de debitorul său, o acțiune născută din gestiunea aface- rilor, dacă a îngrijit pe bolnavul așa cuin ar fi trebuit s'o facă de- bitorul;... „Pentru aceste motive, condamnă pe soții B. să plătească onorariul redus la proporțiile mijloacelor descendenților. (Jud. de pace din Velines — Franța, 1910). c) O altă jurisprudență, în aplicarea art. 1274—1276 (restitu- irea dotei) consacră deasemeni acest privilegiu: Bărbatul e dator să suporte cheltueiile necesitate de îngrijirea să- nătății soției sale, ele constituind o sarcină a căsătoriei. (Curtea de Apel din București, 1902). d) Privilegiul medicului poate fi exercitat și în contra sofiei bolnavului, prin interpretarea și aplicarea art. 194 C. C. (Despre drepturile și datoriile reciproce ale soților): Obligațiunea ce ia femeea către un doctor pentru căutarea sănătății soțului său. obligație cure intră în cele impuse de lege (art. 194 C. C.) este o obligație valabilă fără a area trebuința de autorizația bărbatul ni. (Trib. Ilfov, 1881). Prin aplicarea art. 1739 C. C. privilegiul creanței medicului e scutit de formalitatea inscripțiunei: Cheltueiile de înmormântare și ak boalei din urmă sunt creanțe pri- vilegiate, cari sunt dispensate de inscripțiune și se exercită atât asupra mobilelor cât și asnpra imobilelor. (Curtea de Apel. Secția III, București. 19O3Y VALIDITATEA Șt VALORIFICAREA CREANȚEI 281 e) Medicul e în drept să-și reclame onorariul nu numai dela Iwluav, ci fi dela persoana proprietară sau locatară a apartann ri- tului în care practicianul a fost adus pentru îngrijirea unui pa- cient, — și aceasta pentrucă se presupune că proprietarul sau per- soana, pe ul cărui nume e făcut contractul de închiriere a locuinței în care stă Imlnavui, are .și îngrijirea acestuia. In sensul acesta s’a rostit Tribunalul Senei: într’un apartament ocupat de mai multe persoane și fără ca ele să-și fi luat vre un angajament, se presupune că medicul a făcut credit acelei persoane pe numele căreia e făcut: contractai. Locatarul e dar singurul responsabil de onorariile medicale. f ) Cine e răspunzător de onorariul cuvenit practicianului, care a fost chemat de administrafiunea wnti spital sau a unui sana- toriu, spre a da concursul său la îngrijirea unui bolnav internat într’un atare stabiliment? Soluțiunea o găsim în următoarea carte de judecată a unei judecătorii de pace din Franța: „In cazul unui lucrător, victimă a unui accident de muncă, atunci când patronul a achitat suma fixata de administrația spitalului sau a ■casei de sănătate în care a fost internat accidentatul, el nu mai trebue să răspundă de onorariul cuvenit chirurgului chemat de medicul spitalului. Primind pe rănit, stabilimentul acesta a asumat sarcina tuturor îngriji- rilor de dat precum fi obligațiunea de a-i procura toate îngrijirile chirur- gicale, pe cari nu i le puica da cu propriile sale mijloace". (Judecătoria de pace La Loupe, — Franța 1908). 3. Validitatea creanței Dar de vreme ce tribunalele, numai pe cale de interpretare, pot admite puterea probatorie a carnetului medical, prin ee’și poate practicianul valorifica drepturile în justiție, validitatea cre- irinței sale privilegiate? a) Prin proba cu martori (aplicarea art. 1198 C. C.): 1. Medicul poate face dovada, cu murtori pentru susținerea preten- țiunilor sale față de familia bolnavului care l-a chemat (Judecătoria Oc. I Urban București, 1924). 2. Un medic sau un chirurg trebue să poată stabili cu martori, că persoana dela care reclamă plata serviciilor sale și-a luat obligația de a i le plăti, pentrucă un uz întemeiat pe necesitate și pe interesul bolnavului, cași pe respectai și demnitatea medicului sau chirurgului, se opun ca aceștia să ceară dela persoanele cari au nevoie de asistenții artei lor, un angajament scris de a plăti onorariul ce li se cuvine. (Curtea de Apel din Paris). b) Prin proba jurământului deferit clientului (aplicarea artico- lelor 1207—1211 C. C. cu privire la jurământul judiciar): 282 ISVORUL JURIDIC Al. DREPTULUI I.A ONORARII Deda rațiunea clientului făcuta prin jurământ, câ nu știe numărul vizitelor făcute tle medicul său, putându-se lua ea un refuz de a jura, face dovadă de numărul vizitelor arătate de reclamant. (Tribunalul Gorjᵣ 1 Octombrie 189(5). * * * Dreptul medicului la onorarii pentru serviciul prestat nu su- feră, în fapt, discuțiune; să vedem acum isvorul juridic al acestui drept. a) Dimitrie Alexandresco asimilează serviciile medicului cu o locațiune de serviciu în înțelesul art. 1470 C. C.: ..Este de observat că acest articol nu vorbește de lucrările inte- lectuale, însă lacuna cc cuprinde codul în această privință uu ne autoriză r tăgădui posibilitatea locuțiunii acestor lucrări, cu atât mai mult, cu cât textul vorbește de hiernri în genere, fără nici o distincție. „Dacă această teorie este, precum credem, adevărată, avocatul, mo- dicul. profesorul și toți acei cari trăesc din exercițiul unei profesiuni li- berale. n’ar fi decât niște locatori de servicii (interpretare admisă de Trib. Neamț, 1902)“. b) Tot Alexandresco observă însă că speța este controversată și unii autori văd în contractul încheiat între o persoană și ud medic un contract nenumit căruia i s’ar aplica regulile dela nucndat (în înțelesul art, 1532—1535 C. C.), iar, prin interpretarea artico- lului 1556 C. C., „un medic ar putea în mod valid să-și pună ser- viciile sale la dispoziția unei persoane sau a unei familii, pentru tot timpul cât aceștia ar trăi“. Medicul e dar considerat ca fiind angajat de o anumită per- soană spre a-i presta servicii determinate, iar dispoziția din arti- colul 1471 C. C. (art. 1780 C. C. fr.) — după care nimeni nu poate pune în serviciul altuia lucrările sau serviciile sale, decât pentru o întreprindere determinată și pe un timp mărginit — nu s’ar aplica și la medicii cari s’ar obliga pentru tot timpul vieții lor a îngriji o persoană sau pe oamenii casei (Jurisprudența Casației francezo). Dimitrie Alexandresco consideră această soluție ca ..foarte.îndoelnică, mai ales daca admitem că contractul dintre un medic și un bolnav este o locație de servicii¹'. Tn nici un caz, însă, nu se poate invoca în contra medicului ex- eepțiunca (în înțelesul urt. 1412 C. 0.), eă nu s’ar fi ținut de an- gajamentul formal ce l’ar fi luat față ue bolnav de a-1 întrema cu desăvârșire sau do a-1 salva, pentrucă, în chiar sensul principiilor cari cârmuesc obligațiunile isvorând din locuțiunea de servicii, convențiunea trebue să aibă de obiect ceva nu numai licit, ci și realizabil — „Imposibilum nu.Ua est obligația*'. Cu atât mai puțin în sensul art. 147(1, medicul nu poate fi obligat să realizeze anga- jamentul la dată fixă: EXCEPȚIILE DE GRATUITATE A SERVICIILOR 283 1. Un dentist ca și un medic nu se poate obliga eu termen, fiindcă nu se poate prevedea ce unutne complicații s’ar ivi îu cursul tratamen- tului, iar clientul trebue să aștepte desăvârșirea lui, plătind prețul con- venit. (Judecătoria de ocol din Caracal, 3 Septembrie 1923), 2. Considerând că intimata prin avocatul ei a ridicat chestiunea că deși judecata dacă ar acorda oarecare sumă reclamantei (moașei AI. C.) când ar lua în seamă vizitele făcute, totuși nu ar trebui s’o facă, căci moașa în loc s’o vindece, a îmbolnăvit-o mai rău, căpătând infecție puer- pcrală și copilul murind și că deci nu se cuvine nimic unui asemenea medic., moașe sau orice alt profesionist ce ar pierde cauza pentru care a fost chemat; Considerând că o asemenea argumentare ar fi injustă, ilegală și neechitabilă, căci un medic, o moașă sau un avocat, când e, chemat ca să îngrijească pe un bolnav sau să pledeze un proces, onorariul lui trebue plătit, fie că pacientul n'a îmbolnăvit mai rău. ori chiar a murit, sau procesul s’a pierdut, căci nimeni nit poate fi responsabil decât (ie fapta sa; or, un medic, o moașă nu pot fi răspunzători dacă starea boule! pacien- tului a fost prea înaintată când an fost chemați și constituțiunea lui prea slabă pentru a suporta boala, deasemenea nici avocatul nu poate fi răspunzător, dacă cauza clientului său s’a părut nedreaptă judecătorilor. Considerând că dacă s’ar plăti numai pe râu și t e, ar trebui convențiuni speciale între părți. Considerând că rămâne de examinat, pentru ca acel profesionist să nu mai aibă drept de a cere onorariul său, în caz de nereușită, dacă el a fost de bun-ă credință, dacă el a întrebuințai toată știința lui și fi-a dat toate silinfele pentru a vindeca pe pacient, a-i salva via fa. sau a câștiga cauza; Considerând că, în speță eu nimic nu s’a dovedit că moașa a fost de ren credință și că a neglijat pe bolnavă; din contra, din interoga- toriu) ei reiese că zilnic venea și'i făcea spălaturi și alte îngrijiri de moșit; Considerând că după lege plata onorariilor e reglementară pentru profesioniștii ce aduc îngrijiri medicale unui pacient, acele onorarii fiind privilegiate, având creditorul privilegii asupra tuturor mobilelor debi- torului. bolnav, conform art. 1729 c. civ al. 3: Pentru aceste motive admite în parte acțiunea, obligă pe V. C. să plătească reclamantei M. C. suma de CD lei. cât s’a apreciat do judecată. i mod expres de către pârli, tribuna- lele apreciază și fixează însele, acest onorariu". Care ar fi criteriul pentru această fixare a quantumuluif Un criteriu just și echitabil îl indică o hotărâre judecătorească belgiană: Pentru a se determina onorariul datorit unui medic, tribunalele trebue să ia în considerație, pe deoparte, experiența și notorietatea medicului, iar pe de albi, gravitatea bolii, succesul sau lipsa de succes al tratamen- tului, precum și situația materială a bolnavului (Trib. G-and. 1906). d) Dreptul medicului la onorariul său e indiscutabil și atunci când, nit din vina lui, își întrerupe îngrijirile date bolnavului; acesta sau familia lui sunt obligate să plătească vizitele făcute. In acest sens a intervenit o sentință a Tribunalului Senei (1910), în cazul unui mamoș care, refuzând să lucreze cu o moașă pe care i-a impus-o bolnava, a înștiințatrO pe aceasta că în atari conditiuni nu-și poate angaja răspunderea asistenței sale la facere. Tribunalul i-a acordat onorariul cuvenit pentru cele 18 vizite, motivându-și astfel sentința: „Considerând că e locul de a se aloca doctorului R. nota sa de onorarii (pentru vizitele făcute până în ziua întreruperii îngrijirilor), notă în privința materialității căreia nu se ridică nici o contestație; că in- diferent dacă s’a făcut o tocmeală pentru toate îngrijirile inclusiv mo- șirea, medicul e în dreptul lui de a reclama. în justiție remunerarea în- grijirilor date până în ziua ruperfi contractului, ruptură care nu-i este imputabilă”. e) De onorariul medicului răspunde și intermediarul care l-a chemat la căpătâiul bolnavului. (Trib. Lille, 1898). Deasemenea răspunde dc onorariul medicului doica, pentru în- grijirile date unui copil strein alăptat la ea acasă. (Jud. de pace din Ferte-Bernard, Franța, 1898). Doina vid ori familia lui nu datorează insă onorariul cuvenit PRESCRIPȚIA DREPTULUI LA ONORARII 28b unui medic, chemat de un confrate spre a-l asista, atunci când acesta din urmă, pentru considerațiuni cari îl privesc, refuză con- cursul practicianului recomandat de familie (Jud. de pace din Lagny — Franța). Aceeaș instanță statuează ca ,ycloroformizarea și pansamentele, făcând parte din operațiunea chirurgicală, nu dau loc la nici un onorariu pentru medicul asistent care le-a practicat „ atunci când însăș operațiunea a fost făcută gratuit”. 4. Prescripția a) Titlul de creanță nescrisă pe care-1 posedă medicul în. contra bolnavului sau familiei acestuia devine caduc după trecerea de un an, conform art. 1904 C. C., care ediotează că „acțiunea me- dicilor, a chirurgilor și a apotecarilor, pentru vizite, operațiuni și medicamente se prescrie piintr’un an”. Jurisprudență Casației franceze e că „prescripția de un an e opozabilă medicului numai în privința vizitelor datorite de bolnavi, nu însă și în privința furniturilor de medicamente și instrumente ce el ar fi făcut unui bolnav”, pentrucă sub acest raport legea îl asimilează pe medic cu farmacistul. b) Tribunalele noastre, în hotărârile lor, se inspiră din con- siderațiunea că „prescripția de un an, prevăzută de art. 1904 din C. C. fiind întemeiată pe o prezumțiune de plată, nu este aplicabilă de câte ori debitorul recunoaște că a plătit o parte din datorie, rămânând dator eu un rest” (Curtea de Apel, S. I, București, 1903); în acest caz se aplică prescripția inai lungă de drept comun. c) Prescripția — care se împlinește chiar dacă medicul con- tinuă a-și presta serviciile — „nu încetează decât când, s’a încheiat socoteala, s’a dat un bilet sau adeverință, ori s’a format cerere în judecată” (art. 1905 C. C.). • • De când începe a curge prescripția? Soluția ne-o indieă o de- cizie a Curții de Apel din București: Potrivit art. 1904 C. C., acțiunea medicilor pentru plata onorariului ce li se cuvine pentru vizitele făcute de dânșii bolnavilor se prescrie printr’un an. In ce privește punctul de plecare al acestei prescripții față cu redacțiunea art. 1905 C. C. și cu lipsa oricăror altor obiceiuri în Ro- mânia. relativă la modtd în care să se achite, aceste onorarii, rezultă că prescripția începe a curge după fiecare vizită și ca atare nu pot fi valo- rificate în justiție decât onorariile cuvenite pentru vizitele făcute iu ul- timul an. (C. de Apel, S. TTT. București, 19 Xoembrie 1921). O sentință a tribunalului Iași se menține și ea strict în cadrul de interpretare juridică a literei și spiritului textului din arti colul 1905 C. C.: PRESCRIPȚIA DREPTULUI LA ONORARII 28tj Acțiunea medicilor, pentru pluta vizitelor medicale, se prescrie în- tr’un an, chiar dacă serviciile ar continua, și această prescripție nu înce- tează de a curge decât atunci când s’a încheiat socoteala, s’a dat un bilet sau adeverință, ori s’a format cerere în judecată. Când, prin acțiunea sa, un medic pretinde plata vizitelor sale me- dicale făcute în cursul unui an, proba testimonială cerută de pârât fi prin mre ar tinde a dovedi că fiecare vizită i-a fost plătită în momentul când a făcut-o, nu este admisibilă, atunci, cânii suma cerută de medic pentru un an întreg trece de 150 lei. căci a admite proba cu martori în sensul cerut de pârât, ar fi a desface acțiunea medicului reclamant în o sumă de acțiuni având fiecare ea obiect prețul unei vizite medicale, desfacere nepermisă de lege. Afară de aceasta, este în obiceiul țării noastre ca un medic curant, când caută o persoană de o boală cronică, să nu fie plătit la fiecare vizită, ci se strâng un număr de vizite oarecare și se plătesc odată sau dupâ provocarea medicului sau după aceea a pacientului, și aceasta în un termen mult mai puțin de un an. (Trib. Iași. S. II, 1901). Jurisprudență belgiană a statornicit că prescripția, în caz de boală cronică, începe a curge dela finele fiecărui an al interva- lului în care medicul a dat pacientului îngri jirile sate, afară de cazul unei 'Convenții contrare: Prescripția unei creanțe începe a curge din ziua exigibilității sale. Vizitele sau operațiile unui medie, făcute unei persoane care suferă de o boală cronică, se plătesc după uzuri la finele fiecărui an, afară de cazul unei convenții contrare. In consecință, prescripția anuală a creanței medicului, pentru în- grijiri date unui bolnav atins de o boală eronieă, statornicită, de arti- colul 2’272 C. C. (art. J9O4 C. C. R.l începe a curge dela finele fiecărui an, în care îngrijirile au fost date. (Trib. Bruxelles). * « Socotim eae în interesul nu numai al medicului dar și al bolna- vului, ca onorariul convenit pe vizită să fie plătit la fiece vizită. Achitarea imediată a onorariului e de regulă oii de eâte ori un practician e chemat la un consult Plata aceasta trebue făcută direct de către bolnav ori de către cei din jurul lui. pentrucă, în deontologia medicală, dichotomia, adică retribuția nemijlocită dela confrate la confrate, e socotită ca o mdelicateță, iar pe deasupra dă loc la bănuiala degradantă de tovărășie. Totuș, medicul împuter- nicit de bolnav sau de familia acestuia de a apela și la concursul altor confrați, poate prezintă o notă globală, indicând. însă, în dreptul numelui fiecăruia onorariul cuvenit. Iarăși nu e dichoto- mie (după Dr. Eugene Hubort, profesor de deontologie la Univer- sitatea Teologică din Louvain), atunci „când specialistul cedează cu titlul grațios o parte din onorariile sale practicianului care l-a chemat la patul bolnavului". IJtSPOZtȚlL’NfLE INTRE Vi! Șl TESTAMENTARE 2S< B) Incapacitatea de a primi liberalități „Med icos etici tu expatimur accipere, qu«e sâni offeruni pro •obseqii-iis, non en quae periclitantes pro salute promittunt'¹. In ■acest principiu al Codului Iu st in ian — e îngăduit medicilor să primească numai ceeace bolnavii însănătoșiți le oferă drept răs- plată a îngrijirilor date, dar nu și ceeace, ca preț al salvării lor, le făgăduesc bolnavii cu viata primejduită, — îu acest principiu, zicein, c formulată întreaga teorie a incapacității practicianului de a primi liberalități, fie sub formă de donație între vii, fie sub aceea de dispozițiune testamentară. Și această prohibițiune formală din legislația romană o găsim în Codul nostru Civil, inspirat din aceiaș poruncă morală: medicul nu trebue să fie măcar bănuit că, folo- eindu-se de starea sufletească a bolnavului, a exercitat asupra lui. direct ori indirect, o acțiune eare frizează captațiunea: Art. 810. — Doctorii în medicină, sau în chirurgie, ot'icerii de să- nătate și spițerii cari au tratat pe o persoană in boala tic care moare, nu pot profita de dispoziția ni le între vii sau testamentare, ce dânșii au făcut în favoare-le în cursul acestei boale. Sunt exceptate: 1. Dispozițitmile remuneratorii făcute cu titlul particular: se va tine însă seamă (le starea dispn notarului fi de serviciile făcute; 2. Dispozifiunile universale, în caz de rudenie până la al patrulea grad inclusiv, afară numai dacă mortul ca avea crezi in linie dreaptă și dacă acela in profitul cărui s’a făcut dispoziliwnea. nu este chiar el erede în linie dreaptă. Măsura era necesară, pentrucă. după cum observă Dimitrie Alexandresco, e de netăgăduit înrâurirea ce o exercită asupra spi- ritului și voinței bolnavului cei chemați a le da ajutorul artei. Și marele comentator al dreptului nostru civil explică astfel sfera de aplicațiune a acestei incapacități ([«“ care o găsim edictată și în Codul Civil francez, art, 909): Prohibiția se întemeiază pe o prezumție de sugestiune și de captaținne juris et de jure, așa că persoanele oprite de a primi liberalități dela bolnav nu sunt admise a dovedi, că aceste liberalități sunt opera unei voințe libero și că ele ar avea mai mult în vedere calitatea de rudă sau de amic a beneficiarului, decât calitatea de medie, farmacist, eta. Nu o vorba numai de o incapacitate pasivă de a primi, ci art. 810 înființează o dublă incapacitate: pe deoparte incapacitatea bolnavului de a dispune, iar pe de alta aceea a medicului, a farmacistului de a primi. .tceostâ dispoziție se aplică fi medicilor cari s’au retras fi cari n» mai profesează medicina, precum fi celor cari, dobândind o diplomă în streinăinfe. n an trecut încă examenul de libert! practică. Această incapacitate nu se aplică numai celor cari exercită medi- cina în mod legal, dar și celor cari, fără nici o diplomă sau titlu regulat, exercită do fapt arta de a tămădui. Aceștia sunt: studenții în medicină, somnambulii. magnetizorii, empiricii, șarlatanii, etc. 288 INCAPACITATE* DE A PRIMI L1BEHA1.IT ATI Șarlatanii mai cu seamă, cari exercită medicina în meni ilegal și amăgesc lumea, trebue să fie cu atât mai puțin scutiți (de incapacitatea de a primi liberalități), cu cât ci se adresează de cele mai multe ori la persoane lesne crezătoare și ignorante, mai ales dela țară, cari mai mult decât oricine, merită protecținnea legii. a) Singure moașele sunt apărate de această prohibițiune, grație unei omisiuni enunțiative în art. 810 C. C.: Intre persoanele ce nu pot primi dispozițiuni între vii sau testa- mentare, prevăzute de art. 810, nu se cuprind și moașele. Și acolo unde legiuitorul n’a prescris o restricțiune, judecătorul nu o poate înființa prin analogie, de oarece restrictiunile sunt de drept strict și urmează a fi mărginite numai acolo unde legiuitorul a voit a le impune. (Casația S. I. Martie 1893). b) Alexandresco mai urează o excepție în favoarea studentului în medicină „care și-a întrerupt studiile și a venit în țară pentru a îngriji pe binefăcătorul său care-1 crescuse". După el, în atare caz dispoziția art. 810 e inoperantă, deoarece acest student nu exercita în specie medicina nici de fapt nici de drept, ei caută numai din recunoștință să îngrijească pe acela care avusese către el afecțiunea unui părinte". c) Doctrina și jurisprudența franceză exceptează dela incapa- citatea de a primi liberalități și pe internii și externii spitalelor cari veghează la căpătâiul bolnavului, ..afară numai dacă aceste per- soane nu Îndeplinesc, ca auxiliare ale medicilor, funcțiuni destul de importante spre a fi considerate c’au tratat pe bolnav în înțe- lesul medical al cuvântului", d) In ce privește pe farmaciști, în deosebi desemnați de arti- colul 810 (art. 909 C. C. fr.). o decizie a Curții de Apel din Angers (1875) proclamă că „nu e de ajuns ea un farmacist să fi executat ordonanțele prescrise de medicul care a dirijat constant trata- mentul bolnavului, pentru ca sa fie incapabil de a primi un legat dela acesta din urmă. Pentrucă incapacitatea să existe, e nevoie ca farmacistul să fi dat dispunătoruhri îngrijiri personale". Iar Curtea de Casație franceză (decizie din 1878) precizează că „inter- dicția de a primi liberalități se aplică farmaciștilor, orideeâte ori, în loc să se mărginească la a prepara, după ordonanțele medicului, medicamentele destinate bolnavului, prescriu ei leacuri sau mo- difică remediile ordonate de medic". e) După Alexandresco, art 810 se aplică numai cetățenilor români, „nu însă și streinilor cari vor fi cârmuiți de statutul lor personal, chiar dacă bunurile de cari a dispus bolnavul sunt si- tuate în România". incapacitatea de a primi ljberalități 289. Trecând la analiza condițiunilor cerute pentru existența inca- pacității pentru medie de a primi liberalități. autorul „Expltcațiumi teoretice și practice a dreptului civil român", stabilește că simpla calitate de medic și farmacist este prin ea însăș o cauză de inca- pacitate : Pentrueă aceste persoane să fie incapabile, se cer următoarele con- dițiuni: 1. Dispoziția trebue sa fi fost făcută in timpul sau in cursul boalei de care bolnavul a murit „căci ea ar fi validă, dacă a fost făcută mai înainte, pe când dispimătorul era sănătos sau chiar în cursul unei alte boli de eare bolnavul ar fi scăpat". (Casația franceză). Legea presupune în adevăr că, în caz când boala n’a fost mortală, medicul sau farmacistul n’a putut să exercite asupra bolnavului o înrâurire destul de mare pentru a-i distruge libertatea. Mai mult încă, dispoziția făcută în timpul sănătății ar fi validă, chiar dacă dispunătorul ar fi devenit mai in urmă bolnav și ar fi murit de această boală, în care el ar fi fost îngrijit de donatar sau legatar, căci în asemenea caz, dispoziția fund făcută pe când dăruitorul sau testa- torul era sănătos, ea a fost făcută în timpul capacității sale, pe când spi- ritul său era la adăpost de orice influență streină. Cu alte cuvinte, dispoziția făcută, fie în timpul sănătății fie în timpul unei boli, trebue să fie menținută, dacă ea a fost făcută înainte de boaba care a cauzat moartea. 2. Moartea trebue să fie cauzată prin această boală, căci liberalitalea ar fi validă, dacă dispunătorul ar fi scăpat de pericolul ce-l amenința, sau ar fi murit din întâmplare, de exemplu: într’un accident, de apoplexie, de un anevrism. Așa dar, decăteori dispunătorul moare de boala ’n care el a fost tratat, liberalitatea este nulă; dacă el se întoarce la sănătate, ea este validă. (După unii autori streini, dacă dispunătorul a murit în urma unei boli cronice, care s’a prelungit mai mult timp, dispoziția sa nu cade sub aplicarea art. 810 din Codul nostru civil, decât atunci când ea a fost făcută în perioada în eare starea bolnavului a fost declarată disperată și în care progresele boalei au cauzat moartea). 3, Donatarul sau legatarul trebue să fi tratat pe bolnav fi îngrijirile sale să fi fost continue: „Tratamentul cerut de art 909 este un fapt complex și împreju- rările în care el se produce se apreciază după fiecare specie, în mod suveran dc judecătorii fondului’* (Casația franceză). In stricta aplicare a art. 810 C. C„ orice violare a prohibițiunii edictate are ca urmare. în justiție, anularea liberalității, „chiar dacă ea ar fi fost ascunsă sub forma uniti contract cu titlu oneros, pentrueă nu se poate fpee pe cale directă". Astfel, substituirea de persoană, chiar numai prezumată, atrage anularea: In speță, constatându-se o serie de prezumțiuni. premise și concor- dante, cari toate duc la concluzia că instituirea apelantului N. D. S. ca executor testamentar și legatar universal ascunde sub o falșă aparență pe n SSOOb. — Dr. .V. .Minooiei, Tratat d« Medicină Legală. 290 INCAPACITATEA DE A PHIM1 LIBERAL1TÂT1 adevăratul beneficiar Dr. S. și că a fost făcută cu eludarea legii (arti- colul 810 C. C.); Prin urmare, anularea unei hberalități făcute medicului este bazată pe o prezumție legală de captațiune și sugestiune, legea socotind asemenea, liberalități ca făcute nu din libera voință a testatorului, ci sub influența abuzivă a medicului asupra bolnavului, prezumțiune legală în contra căreia nici o dovadă contrarie nu este admisibilă potrivit dispozițiunilor art. 1202 C. C- (Curtea de Apel, S. I, București, 31 Ianuarie 1923). Alexandresco face distincțiunea juridică: actul nu este inexis- tent, ci numai amdabil, iar „această anulare va putea fi pronunțata numai după cererea moștenitorilor dispunătorului sau a legata- rilor,— cu alte cuvinte, nulitatea este relativă". a) Tot după el „liberalitatea făcută în contra dispozițiunilor art. 810 ar fi anulabilă, chiar dacă cauza incapacității ar fi încetat înainte de moartea testatorului, când de exemplu femeea bolnavă s’ar fi măritat cu medicul care a curarisit-o“. Unii autori însă ad- mit validitatea donațiunii ori a testării cu condiția ca „această căsătorie să fi fost contractată de bună credință, iar nu în scopul fraudulos de a se înlătura condițiunea de incapacitate de a moșteni". Alexandresco nu subscrie la această teză, pentru Că „argumentul e departe de a fi decisiv și trebue aplicat art. 810 în toată ri- goarea lui". b) Deasemenea, „dispoziția făcută în folosul soției medicului, care n’ar fi rudă cu dispunătorul în gradul determinat de lege, e considerată ca făcută însuș medicului printr’o persoană interpusă" și aceasta pe temeiul art. 812 C. C., care hotărăște că „sunt re- putate ca persoane interpuse total și mama, copiii și deseendenții și soțul persoanei incapabile". — Dimpotrivă, dispoziția făcută în favoarea soției, rudă cu dispunătorul până la al 4-lea grad, e valida. cf Și, exemplificând eventualitatea, Alexandresco determină cazul în care insuș părintele medic e lovit de incapacitatea de a primi liberalităfi dela propriul său fiu: Tatăl — care, îu calitate de medic, ar fi curarisit pe fiul său în ul- tima boală — nu are capacitatea de a primi o donațiune sau un legat dela fiul său bolnav, care ar fi murit de boala de care a fost îngrijit. dacă acesta din urmă a lăsat descendenti, pentrucă deseendenții excluzând pe ceilalți moștenitori (art. fi69 C. C.), tatăl nu are, în specie, calitatea de moștenitor și nu moștenește pe fiul său". d) Dimpotrivă, fiul medic al tatălui său ar putea să primească dela acesta o liberalitate, „bine înțeles în limitele părții disponi- bile, chiar dacă ar exista al ți copii moștenitori în linie dreiptă". e) După unii autori, incapacitatea nu se aplică bărbatului medic care a îngrijit pe sofia sa în cursul bolii de care a murit, „do oarece goțul nu face decât să îndeplinească o datorie impusă de lege (art. INCAPACITATEA DE A PRIMI LiBERALITĂȚI 291 194 C. C.)“. Aceiaș soluție sar aplica și femeii medic care ar fi îngrijii pe bărbatul ei în boala de care a murit. Iu rezumat, prohibițiunea edictată de art. 810 C. C. e de drept strict, iar jurisprudență n’a variat în ce privește interpretarea. * * 1. Anularea dispozițiunii testamentare se face și cu aplicatiunea art. 953 C. C., (nevalabilitatea consimțământului smuls prin vio- lență sau surprins prin doi): Judecătorii fondului pot anula un testament olograf și codicilul ce-1 com pl cotează, când toate circumstanțele de fapt dovedesc că testatorul a dispus sub influența medicului care l-a îngrijit în ultima boală. (Trib. Ilfov, S. III, 27 Iunie 1921). 2. Casația, nu numai c’a confirmat teza instanțelor de fond, dar încă a statuat că medicului nu-i este admisă administrarea nici unei dovezi despre propria sa bună-eredință și despre liber- tatea de spirit a depunătorului. și aceasta pe temeiul art. 1202 C. C. (puterea prezumției legale): Medicul, care a tratat o persoană în boala de care moare, nu poate beneficia de dispozițiunile între vii sau testamentare, ce acea persoană a făcut în favoarea lui, în cursul acestei boli, și această prohibițiune con- stitue o prezumțiune juris et jure, contra căreia nici o dovadă contrarie nu este admisă. (Cas., S. I, 1919). 3. Numai prin excepție, legea recunoaște dreptul la moștenire, medicului rudă până la al 4-lea grad inclusiv (veri primari) fără a se distinge, dacă înrudirea este directă sau colaterală. Bine în- țeles, dacă dispunătorul n’a lăsat erezi în linie directă. In doc- trina și jurisprudență streină „prin crezi în linie directă se înțeleg nu numai aceia cari au un titlu succesibil, dar și toate rudele în linie dreaptă, chiar dacă există o rudă care să nu fie succesibilă, numai faptul existenței sale face pe medicul, care nu-i rudă a bolnavului decât în linie colaterală, incapabil de a primi un legat universal'¹ (Adrien Pej’tel, „Paris Medical¹¹, 15 Ianuarie 1927). In ce privește interpretarea legăturii de „rudă până la al 4-lea grad", Curtea de Casație din Franța a hotărât că „excep- țiunea admisă în favoarea rudelor nu e aplicabilă decât celor de sânge, iar nu și celor prin alianță¹¹, cu singura derogare făcută în favoarea unuia din soți medic care a îngrijit pe eelalt soț „nu- mai să nu se poată invoca dovada, că liberalitățile obținute de soțul medic, în loc de a fi determinate de afecțiunea conjugală, n’au avut altă cauză decât abuzul de puterea pe care arta sa o dădea bărbatului asupra spiritului femeii sale'¹. In nici un caz, medicul nu poale însă moșteni peste al 4-lea. 292 INCAPACITATEA DE A PRIMI LTBERAL1TÂȚI grad, chiar dacă e moștenitorul legitim al defunctului. Prohibi- țiunea cade însă, dacă e el însuș moștenitor în linie directă, alături de alti erezi. * • * Prohibiți un ea e de drept strict, dar, precum observă juris- tul francez Adrien Peytel („Paris Medical", 8 Ianuarie 1927), de vreme ce art. 909 (810 C. C, R.) cere ea libenalitatoa anulabilă să fi fost făcută în cursul bolii de care a murit dispunătorul, „rezultă că, dacă dispunătorul era sănătos atunci când a făcut libe- ralitatea, medicul păstrează beneficiul liberalității, cu toate că mai târziu ar fi dat îngrijiri depunătorului in cursul bolii de care acesta a murit". Deasemenea „testamentul e inatacabil, dacă a fost făcut în favoarea medicului, in cursul unei boli din care dispu- nătorul a scăpat". In schimb, incapacitatea medicului e indiscutabilă „atunci când dispunătorul era deacum bolnav în momentul când și-a făcut testa- mentul, dacă nu se mai vindecă de această boală, care persistă până la moartea lui și dacă până în ultimile clipe a primit îngri^ jirile medicului. Se merge chiar mai departe și se decide că dacă vindecarea n’a fost decât aparentă, dacă bolnavul a su- combat unei recidive a bolii, testamentul făcut în prima perioadă nu poate fi valabil". Pentru judecători se pune, în primul loc, chestiunea fixării epocii la care incepe ultima boală în cursul căreia bolnavul nu poate face liberalități în favoarea medicului care-1 tratează: Dacă dispunătorul a trăit vreme mai mult sau mai puțin îndelungată într’o stare de slăbiciune sau de suferință cronică, adt-sea nu știi dacă această stare latentă trebue legată de criza finală care a determinat moartea. Greutatea provine de acolo că art. 909 (810 C. C. R.) nu cere după termenii in cari e redactat, ca dispunătorul să fie atins de o boală catalogată sau caracterizată; iar de altă parte, cuvântul maladie cuprins în articol arată, că nu se poate asimila cu această stare situația unei per- soane care suferă dureri sau e atinsă de o simplă fragilitate ce reclamă un regim și îngrijiri: a fi fragil nu e tot una cu a fi bolnav (Adrien Peytel, „Paris Medical" 15 Ianuarie 1927). Tribunalele franceze, cari au avut de cercetat asemenea cazuri, au judecat întotdeauna ținând seama de împrejurările particulare fiecăruia din ele. O sentință a Tribunalului Senei statuează că „prin ultima boală trebue să se înțeleagă nu o stare de leziuni organice, a cărei agravare sau desvoltare au avut de urmare criza fatală, ci numai acea perioadă în care starea bolnavului e definitiv recunoscută ca disperată și în care ultima etapă a mersului incu- rabil al bolii nu poate fi decât moartea". Iar o decizie a Curții de Apel din Paris, însușindu-și această interpretare, hotărăște că „ultima boală, în sensul articolului 909 (810 C. C. R.) trebue DAHUL REMUNERATORIU 293 să fie considera ta c’a început la epoca la care s'a declarat la bolnav o stare morbidă sfidând orice sforțare a medicinei și ne mai admițând decât paliative pentru dureri și distracțiuni pentru preocupările bolnavului". Urmează de aci că, dela această epocă „bolnavul nu mai poate face donațiuni sau legate în beneficiul medicului care, după ce l-a tratat, anterior, a urmat să-l îngrijească după ce situația lui a devenit disperată". Curtea de Casație fran- ceză n’a admis această teză generala: „Starea de suferință și valetudinară în care un individ a rămas până la moartea sa (depe urma unei fracturi) nu poate fi considerată ca una care ar cons- titui boala de care a murit acest individ (Ia vârsta de 82 ani). Decesul putea fi atribuit unicului fapt al bătrâneții, așa că me- dicul. care-i îngrijise in timpul unei părți a stării constante de suferință, putea să profite de legatul făcut în favoarea lui, dovada relaținnii dela cauză la efect între fractură și deces nefiind făcută". Ultima boală mai e astfel definită de Curtea de Apel din Pau (1872): Tn caz de boală cronică, ultima boală începe în perioada în care boala s'a agravat în așa fel, încât uu mai încape nici o nădejde de vin- decare și prin urmare legatul făcut în favoarea medicului, care a tratat pe testator înainte ca această boală să fi devenit mortală, e valabil. Vom încheia cu observația, că această chestiune a incapaci- tății medicului de a primi liberalități e de o delicateță extrema și că mulți juriști de seamă s’au ridicat împotriva dispozițiunilo.' prea restrictive ale legii. Așa, Decori. într’un raport citit la Socie- tatea de Medicină Ilegală din Paris, conchidea astfel: „Dreptul de a dispune prin testamentul său e nn drept firesc și sfânt. Dreptul acesta nu trebue mărginit decât cu moderațiune și numai în cazurile în cari e locul de a se apăra testatorul împotriva impresiunilor prea puternice ca să li se poată sustrage, E uu punct de vedere de care va trebui să țină seamă legiuitorul, cu ocazia modificării Codului civil". C) Darul remuneratoriu Am văzut că, prin derogare dela prohibițiunea generală, art. 810 declară valide dispozițitinile remuneratorii eu titlu particular (potrivite cu starea dîspunătorului și cu serviciile prestate) și dispozițitinile cu titlu universal (în caz de rudenie până la al 4-lea grad inclusiv). 1. Curtea noastră de Casație (decizia din 1899) proclamă va- liditatea darurilor manuale dovedite cu martori. 2. In ce privește eventuala disproporție prea mare între dis- poziția remuneratorie deoparte și starea dîspunătorului și ser- viciile prestate de alta, doctrina se pronunță pentru reducerea da- rului, dar nn și pentru anularea totală: „Dispozițiunile remnne- * 294 DARUL REMUNERATORIU ratorii exagerate sunt reductibile, după aprecierea judecătorilor fondului, fără însă ca judecătorii' să poată anula întreaga dispo- ziție" (Casația franceză). Tot Casația franceză (decizie din 1870) hotărăște că „pentrucă un Legat sau o donație să fie considerate ca remuneratorii, ajunge ca acest caracter să rezulte din circum- stanțe, fără a mai fi nevoie ca în acest scop să se specifice in mod expres caracterul remunerator al liberalității". Această ju- risprudență e complimentară unei alteia (din 1884), prin cure aceiaș Curte consfințește dreptul tribunalelor de a aprecia în mod suveran chestiunea de a se ști, dacă liberalitatea nu e în realitate decât o remunerație: Atunci când dispozițiunea pare excesivă, judecătorul are căderea s'o reducă la o justă proporție, dar caracterul remunerator al unei donatii interzice judecătorului să pronunțe nulitatea ei. Astfel, atunci când un legat a fost făcut in favoarea unui medic de către bolnavul căruia i-a dat îngrijiri, iar nulitatea acestui legat e cerută pentru cauză de incapa- citate a legatarului ți se face totodată oferta unei sume care să țic loc de legat, tribunalul care recunoaște acestui legat un caracter remunerator, poate să ordone reducerea Iui dacă-1 găsește excesiv, dar nu poate rosti nulitatea lui, mărginindu-se să acorde medicului suma oferită, 3. Disproporția despre care vorbim mai sus justifică suspici- unea de capta (ie: Darul remuneratoriu de o valoare prea mare, față de serviciile pres- tate și îngrijirea dată testatorului face dovada de un adevărat abuz de influență comis de doctorul ce-1 invoacă. (Trib. Ilfov S. III, 27 Iunie 1921; Curtea de Apel din București, 1923). 4. In cazul când, pentru eludarea probibițiunii legale, un titlu universal de fapt ar fi îmbrăcat cu forma de dispoziție re- muneratorie, el e anulabil. de oarece, în specie, art. 810 nu admite decât o dispoziție cu titlu particular, cea cu titlu universal fiind strict limitată la anumite condițiuni de rudenie (art. 810, excepția sub No. 2). 5. Alexandresco mai observă, că medicul sau farmacistul be- neficiari de o dispoziție remuneratorie nu pot reclama și ono- rariul, „deoarece caracterul remuneratoriu al dispoziției implică răsplătirea serviciilor prestate și plata datoriei care rezultă din acest serviciu". Iar autorii streini, partizani ai acestei teze, admit excepția pentru obiectul de artă, de pildă, lăsat medicului drept mulțumire de către bolnavul pe care l-a îngrijit vreme mai în- delungată, „pentrucă acest dar e socotit mai mult ca o amintire decât ca plata serviciilor prestate, și astfel medicul va putea să ceară dela moștenitorii defunctului plata serviciilor sale“. 295 D) Revocabilitatea donațiunii In spiritul articolului 829 C. C. (revocarea donațiunii între vii „pentru neîndeplinirea condițiunilor cu cari s’a făcut, pentru ingratitudine,...“) donat iunea între vii în beneficiul medicului se poate revoca, numai când se face dovada caracterului ilicit sau imoral: altminteri, rămâne valabilă: Est» valabilă donuțiunea făcută sub o condițiune rezolutorie, care ron- nu e nici potestativă, nici ilicită, nici imorală. In adevăr, validitatea ditiunilor cari ar supune la rezoluțiune o donațiune pentru cazul când dflmitorul ar scăpa din cutare pericol sau maladie, altfel fie zis propler morțiș suspicimiem nu se mai poate contesta. O asemenea donațiune nu se mai poate analiza în donațiune morțiș caii sa. donațiune prohibită, deoarece, între altele, lipsește caracterul distinctiv al revoeabilității. (Trib. Ilfov, S. I, 18 Februarie 188'2). E) Situația medicului consultant Toate dispozițiunile cu privire la incapacitatea de a primi beraliiăți nu se aplică medicului consultant sau medicului care , numai întâmplător a fost adus la căpătâiul bolnavului. ' 1. După autorii streini, citați de Alexandresco, „pentrucă me- dicul consultant să fie declarat incapabil în baza art. 810 C, C., trebue ca vizitele sale să fi fost atât de dese, încât să poată fi considerat, in fapt, ca medic curant¹. Curtea de Casație franceză (decizie din 1835) a stabilit și ea principiul că „o consultație nu ereiază elementul legal al inca- parității¹¹, dar că prohibițiunea edictată de art. 909 (810 C. O. R.) e operantă „atunci când vizitele medicului consultant devin des- tul de dese, pentrucă el să poată fi privit drept colaborator al medicului curant la tratarea bolii". 2. După eum observă Adrien Peytel („Paris Medical", 8 Ia- nuarie 1927), se ivește destul de des cazul ca un medic să supra- vegheze, numai cu titlu de prieten, în cursul unei lungi boli, tra- tamentul impus de medicul curant. Vn atare medic nu poate fi considerat c’a tratat pe bolnav și aceasta în conformitate cu o decizie din 1900 a Curții de Casație din Franța: „Medicul care, în cursul ultimei boli a dispunătoruhii, nu i-a dat acestuia decât câteva consilii, spre a-i procura o ușurare imediată, nu poate fi socotit drept unul care ar fi tratat pe bolnav, în înțelesul art. 909, de vreme ce există un medic curant, iar consiliile n’au fost decât accidentale". In sprijinul acestei interpretări, se pronunțase anticipat Tri- bunalul civil din Lyon, într’o speță de felul celeia care formează ipoteza făcută de Peytel, cu singura deosebire că beneficiarul dis- poziției testamentare nu era însuș medicul, ci copiii acestuia: 296 MEDICUL CONSULTANT Șt LIBERALITÂTILE BOLNAVULUI După ce expune elementele incapacității medicului de a primi libera- lități — astfel ciun reiese din textul art. 909 C. C. (810 C. C. R.) — Tribunalul îți motivează astfel, pe circumstanțele de fapt și pe conside- rațiunile de doctrină, hotărârea prin care proclamă validitatea legatelor făcute în folosul copiilor medicului prieten al bolnavului: „Considerând că u plică țiu nea acestor regule de drept la circumstan- țele procesului ne conduce întru a recunoaște validitatea dispozițiunilor testamentare făcute în profitul celor trei copii minori ai doctorului Ceuil- ieret de către d-na Balleidier de cu fus; „Considerând că d-na Balleidier a încetat din viață la Lyon la 24 Septembrie 1880 și că, după deslușirile date, se poate preciza prima ju- mătate a lunei Maiu 1880 ca dată a începere! ultimei perioade a boalei care a cauzat moartea; că de altă parte, Ia o data cu mult anterioară, adică tocmai la 6 Iulie 1879, d-na Balleidier, printr’un testament olograf, a făcut mai multe legate copiilor Ceuilleret; că, la această epocă, fără în- doială, dânsa putea să sufere, în sensul vulgar al cuvântului de boala de care a murit, dar în sensul juridic nu, pentrueă această boală nu intrase încă în perioada finală, aceea în care îngrijirile medi- cului caută să fie asidue și necesare, și în care influența sa poate deveni excesivă asupra spiritului bolnavului; că, astfel fiind și numai din acest singur punct de vedere, legatele făcute copiilor Ceuilleret nu ar putea fi isbite de nulitatea pronunțată de art. 909 din Codul civil; „Considerând pe de altă parte că din circumstanțele cauzei nu re- sultă de loc că doctorul Ceuilleret ar fi fost medicul curant al d-nei Ballei- dier, mai ales in timpul ultimei perioade a boalei sale, acela adică eare a tratat-o îutr'un mod obicinuit, până la moarte-i; că vechi relațiuni de ami- ciție uniau pe D-na Balleidier cu familia Ceuilleret; că unul din fiii Ceuilleret, acela căruia i s’a legat 1000 fr. și mai multe obiecte mobile, era botezat chiar de dânsa; că aceste relațiuni făceau ca adesea ori doctorul Ceuilleret să viziteze pe d-na Balleidier; că în această situațiune el a putut uneori să-i dea oonsultațiuni asupra stărei sănătății salo, dar că aceste consultafiuni veneau mai mult dela amic decât dela doctor; că însă apare constant că, cel puțin din luna Mai 1880, ea a avut ca medic curant pe doctorul Cany. Că deși s’a relevat că în timpul ultimei perioade a boalei, doctorul Ceuilleret a fost chemat odată în consult de către me- dicul curant și că a prescris două ordonanțe, totuși aceste îngrijiri acciden- tale și justificate îndestul prin relafinnile de amiciție de cari s'a vorb't mai sus, sunt cu desăvârșire neîndestulătoare pentru a putea să anuleze donați unite făcute copiilor Ceuilleret. Ca trebue a se tine seamă că doc- torul Ceuilleret a părăsit orașul Lyon la 23 August 1880 unde nu s’a întors decât la 2 Octombrie următor, adică după moartea d-nci Ballei- dier, care a avut loc la 24 Septembrie; că această absență este, eu totul incompatibilă cn calitatea de medic curaid ce se pretinde a i se da; „Considerând că elementele cauzei sunt îndestulătoare pentru a forma convingerea Tribunalului și fac cu totul inutilă cererea la care defen dorii au conchis în mod subsidiar, aceia adică de a produce și alte probe; ..Pentru aceste motive, condamnă pe legatarii universali ai decedatei Balleidier să predea minorilor Ceuilleret legatele ce li se s’au făcut prin testamentul cu data 6 Iulie, etc. (Trib. Lyon, 16 August 1881). PARTEA II EXPERTIZELE MEDICO-LEGALE „La fantaisie medicale peut s'im prouiser, mais la Science ueritable et honnefe est t'oeuure du temps et de l'experience (Legrand du Sau/lel. Jn „Introducerea*' tratatului de față, am arătat rolul covâr- șitor îndeplinit de modicul expert ca auxiliar imediat și indis- pensabil al justiției. Misiune asupra căreia nu se poate îndeajuns stărui, de oarece medicului-expert îi este încredințată soarta indi- vidului din clipa în care vede lumina zilei și pânăn mormânt. Ca atare, expertul intervine în toate aplicațiunile legislației civile și penale cari interesează avutul, onoarea, libertatea și viața omului, nu numai sub raportul intereselor sale individuale ci și sub acela al intereselor permanente ale societății. Precum cu multă temei- nicie observă Tanoviceanu, cu privire la știința antropologiei penale create de Cesare Lombroso, „dreptul penal se întemeiază astăzi mai mult pe psichologie și fiziologie șl mai puțin pe logică și metafizică, infractorul fiind astăzi supus hi un examen amă- nunțit și conștiincios, sub raportul anatomic, biologic și psichologie'*. Insăș această constatare dovedește câtă circumspecțiune trebue să prezideze la conferirea mandatului de medic-expert și ea întă- rește sfatul dat, acum optzeci și ceva de ani, de Orfila: „Judecă- torii de instrucție nu trebue să încredințeze expertizele medico-Je- gale decât unor oameni luminați. Apărarea nu va găsi niciodată un sprijin solid solicitând cooperarea relei-credmțe, a ignoranței și chiar a somi-științei“. O expertiză medico-legală prost făcută poate pricinui, precum observă Hoffman, o adevărată catastrofă, cu caracter individual, familial ori social: „Ies jurisconsultes jugent sui vânt qufon leur rapporte" (Ambroise Pare). Medi- cnl-expert, la lumina investigațiunilor sale în problemele ce i se pun „cari sunt individuale, dar se reproduc în condițiitni mai mult sau mai puțin identice și an între ele trăsături de asemănare¹¹ — adună dovezile ori simplele indicii pe cari se va sprijini judecata. Că și medicul legist poate uneori greși e incontestabil, pentrucă și el e om. iar știința omenească nu e niciodată infailibilă. Dar un medic legist, cu pregătirea lui specială și cu experiența’! per- sonală, nu va cădea niciodată în păcatul expertului improvizat despre care vorbia Brouardel (în 1886) și care, însărcinat cu 298 EXPERTIZELE MEDICO-LEGALE. expertiza cadavrului unei femei înecate într’un puț, — fără a pro- ceda la examenul exterior și deci fără a releva măcar unna vreunei echimoze sau a vreunei contuziuni, și fără a practica autopsia — a întocmit un raport medico-legal, prin care conchidea; ,.Pentru „mine, e evident că femeea aceasta a fost înecată de bărbatul ei, „pentrucă «icesta în fiecare noapte, sub pretext de colici hepatice, „pleca de acasă ea să se plimbe, spunea el, dar în realitate spre „a se duce să se culce cu o altă femee. Cu siguranță că și-a înecat „soția, spre a se descotorosi de ea“. ITn medic legist c incapabil de o asemenea monstruozitate. Că există un antagonism latent între magistrat și expert, an- tagonism care uneori se manifestă prin conflicte regretabile Și adânc dăunătoare interesului societății, în deosebi în cazurile de alienație mintală, e foarte adevărat; dar vina întreagă o poartă judecătorul care nu vrea să facă demarcația cuvenită între puterea judecătorească și misiunea conferită omului de știință. Medicina legală nu contestă dreptul absolut al instanței judiciare de a se pronunța suveran în materie de internare, dar și judecătorul trebue să se pătrundă de necesitatea și obligația, legală și mai ales mo- rală, de a-și întemeia hotărârea pe avizul științificește motivat al expertului. Peni im că singură expertiza medrco-legală e califi- cată să indice oportunitatea internării sau a lăsării în libertate a persoanei prezintată ca atinsă de desechilibru cerebral. E dar evident, precum am arătat și în partea introductivă, că o expertiză medico-legală nu poate fi încredințată decât me- dicilor cu o pregătire deosebită, familiarizați cu prescripțiile și ale Codului Penal și ale celui civil. Medicnl-expert trebue, deo- pildă, să lămurească pe judecător dacă faptul medical, care for- mează obiectul expertizei, e de natură de a exercita o înrâurire asupra aplicării textului de lege, cu un cuvânt dacă el are vre-un interes și ce anume interes pentru întreaga construcție a afacerii judiciare. Necesitatea aceasta a colaborării omului de știință la for marea judecății, precum am arătat-o în „Evoluția medicinei le- gale“, a fost simțită din vremurile cele mai îndepărtate și o găsim proclamată într’o formă neîndoioasă în Constitutio crimi- nalis Caroliw a lui CarobQuintul (1532): „Medicina trebue să intervină în cazurile bine determinate, spre a ajuta și lumina justiția’¹. In Franța, în 1670, o ordonanță a lui Ludovic XIV extinde la întreg teritoriul țării organizația medicinei legale care funcționa la Paris depe vremea lui Henric IV care, în 1606, crease corporația medicilor și chirurgilor legiști. l'n edict din 1602. pune „în sarcina primului medic al regelui grija de a numi în toate orașele de jurisdicțiune două persoane ale artei medicale și chi- rurgicale, bucurându-se de cea mai bună reputație și cunoscute EXPERTIZELE MEDICO-LEGALE ÎN ROMÂNIA 29$> prin probitatea și experiența lor, spre a face vizite și rapoarte în justiție". In embrion, expertiza medico-legală exista încă din vea- cul al 11-lea, la Paris, și mai târziu sub Filip-cel-Frumos (înce putui secolului XIV) — „corpul medicilor, chirurgilor și matroa- nelor jurate ale Curții dela Châtelet, pentru facerea rapoartelor destinate acestei Curți". — Vom aminti și decretele papilor și conciliilor din dreptul canonic (din secolul XII până în secolul XVI), cari pentru cazurile de impotență, căsătorie, facere, legi- tim iUtea nașterilor, atentatele la pudoare, pun principiul „Qwi~ cwntque in arte peiitis credendum estu. Dar și la noi, încă de acum trei sute de ani, principiul ex- pertizei medicale e proclamat în Pravila lui Matei Basarab, care, pentru cazurile de alienație mintală, deopildă, prescrie pentru judecător obligația de a lua avizul vracilor. In legislația noastră actuală, se prevede în mod imperativ că expertizele medico-legale nu pot fi încredințate decât medi cilor-legiști atitrați: Art. 93 tL. SJ. — Toate expertizele medicale, civile și penale recla- mate de justiție, se vor îndeplini de mediei legiști conform cu dispozițiu- nile acestei legi. Toate actele de expertiză medico-legală se vor supune revizuirii și aprobării comisiunii medico-legale. Oridecâte ori justiția va ordona o comisiune pentru expertiză medi- cală civilă sau penală, din ea va face parte. în mod obligatoriu, cel puțin un medic-legist titrat în specialitate. Iar o altă dispozițiune a Legii Sanitare din 1926 prescrie eondițiunile de recrutare a medicilor legiști. Art. 9i. — Se va crea, pentru toată țara, un număr suficient de medici legiști, plătiți din budgetul Statului, în limitele mijloacelor bud- getare. Medicul legist va fi plătit cu leafă de 600 lei lunar și 200 lei lunar pentru cheltuelile de transport. Numirea de medic-legist se dă de Ministru, prin decret regal numai acelor cari posedă diplome de medic-legist și conform avizului Comisiunii medico-legale, în urmii unui concurs ce se va ține înaintea unei comisiuni formate din 2 delegați ai Consiliului sanitar superior, desemnați de con- siliu, și 3 delegați ai Comisiunii medico-legale, conform regulamentului cc se va alcătui. Comisiunea Medico-Legală, depe lângă Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, despre care e vorba în art. 93 și 94 L. S., e cârmuită de un regulament special, ale cănii dispoziții urmează a fi încorporate în lege, la cea dintâi modificare a acesteia. Prin- cipalele dispozițiuni ale zisului regulament sunt: 1. Comisiunea Medico-Legală se compune din 7 membri, profesori la Facultatea de Medicină din București, și anume: un profesor de me- dicină-legală sau directorul ..Institutului Medico-Legal „Prof. Dr. M 300 COMISIUNEA MEIHCO-LEGALĂ Minovici", și câte un profesor de psichiatrie, obstetrică, anatomie pato- logică, chimie, chirurgie și un internist. 2. Membrii acestei eoraisiuni se numesc, prin decret regal, pe termen de 4 ani, la expirarea căruia li se poate reînoi mandatul. 3. Comisiunea e prezidată de profesorul de medicină legală sau de directorul ,,Institutului Medico-Legal ,,Prof Dr. M. Minovici¹*. 4. După propunerea președintelui acestei comisiuni. Ministerul poate crea, în măsura necesităților, comisiuni medico-legale la Iași și Cluj. Compoziția acestora din urmă va fi identică celeia a comisinnii din Bu- curești și ele vor fi prezidate de profesorul de medicină-le gală dela Facul- tatea respectivă. . 5. Ca atribuțiuni, Comisiunea Medico-Legală verifică și aprobă actele medico-legale ce i se transmit de autorități. Pentru toate lucrările sale, Comisiunea are dreptul să ceară dela organele justiției orice infonnațiuni; ea poate cere noui anchete și cerce- tări locale și provoca la nevoie contra-expertize. Prin intermediul Direcției Generale a Serviciului Sanitar comisiunea poate da atât medicilor cât și organelor judecătorești instrucțiuni asupra modului cum trebuesc întocmite actele medico-legale și cum să fie înain tate Comisinnii, pentru a nu se produce întârzieri zadarnice tn mersul justiției. 6. Ședințele Comisinnii Medico-Legale din București — care nu poate lucra cu mai puțin de 4 membri (în caz de paritate, votul preșe- dintelui preponderează) — se țin în localul „Institutului Medico-Legal Prof. Dr. M. Minovici". Când Comisiunea controlează un act medico-legal dresat de unul din membrii ei, acesta nu poate lua parte la lucrări. Membrii Comisiuni! sunt datori a ține secrete actele, informațiunile și cer- cetările la cari participă. 7. Hotărârile Comisiunii Medico-Legalc pot fi apelate la Consiliul Sanitar Superior, în termen de 15 zie dela comunicare. Vom încheia expunerea organizăm medicinii legale, cu un deziderat: să se interzică medicilor de spitale de a face autopsia morților din serviciul lor, pentrucă nu e de conceput ca acelaș medic să se controleze pe sine, știut fiind ca „o autopsie rău făcută nu se mai poate reface". In schimb, consider ca un e eare l-ar [iuțea săvârși orice medic“ - nu o pasibil de sancțiunea amenzii prescrise de art. 389 al. 11 C. P. In legislația austriacă găsim o dispoziție expresă in această privință: Ari. i 19 (C. P. Austriac) — Dacă exist! experți asermentați, judecătorul de instrucție nu va apela la alții, decât numai dacă lucrarea ar întârzia sau când aceștia ar fi reținuți de alte lucrări sau când l-ar fl suspecțl 3. Doctrina și jurisprudența streină (Casația franceză, 1890) admit interpretarea. că nu mai poate fi vorba de fiagront-delict, atunci când între data sesizării parchetului de descoperirea unui cadavru și data rechiziționării medicului se scurge un timp destul de lung, ceeace ia procedurii caracterul de flagrant-delict. Tot Ca- sația franceză (1855) consideră că nu e caz de aplicare a procedurii de flagrant delict, atunci când moartea e datorită unui „accident individual, care nu e susceptibil de a compromite liniștea publică''. In speță era vorba de un trecător ucis de un balot de marfă căzut din întâmplare peste el, în momentul când a ajuns în fața unei prăvălii, unde se găseau îngrămădite, unul peste altul, mai multe asemenea baloturi. Un medic, rechiziționat, refuzând să asiste pe ofițerul de poliție judiciară, fu condamnat, iar instanța supremă EXPERȚII PRIN EXCELENȚĂ 317 îi admiae recursul, proclamând, precum am arătat, că „accidentul individual" nu constituia un caz de flagrant-delict. Deasemenea, tot Curtea de Casație din Franța a d«*eis că medicii „nu sunt ținuți să răspundă la rechizițiunile justiției, decât în cazurile în cari acestea au un caracter imperativ și au fost notificate într'o formă convenabilă". 4. Dar nici la asistența judiciară elementară (prin aplicarea art. 67 C. C.) «« ponte fi constrâns practicianul care s'a întâmplat să fi fcst medicuj-curnnt al mortului, pentnică în atare caz i s’ar pretinde o eventuală violare a secretului profesional pedepsită de art. 303 C. P. — Codul Penal austriac edictează o incapacitate for- mală, în atare caz: Art. 120 (C. P. austriac). — Nu pot fi experți persoanele cari au ra- porturi cu victima sau cu autorul delictului sau crimei. 5. Deasemenea e apărat de sancțiunea art, 389 al. 11 medicul rechiziționat dc justiție și care-și justifică imposibilitatea mate- rială și morală de a presta serviciul cerut, prin invocarea cazului de forțâ-inajoră: nu ppate părăsi căpătâiul unui bolnav care are absolută nevoie de asistența lui. 6. Ptin excepția formal prevăzută de lege, medicii primari de județ, medicul șef de circuinscripțiune urbană sau rurală au înda- torirea de a aduce la înde plinire însărcinările de expertiză medico- legală. Art. 23 lit. k. (L. S. din 1926) prescrie îndeosebi pentru medieul-priinar de județ și medicul-șef de oraș obligațiunea de .,a face expertizele medico-iegale, acolo unde nu sunt medici legiști oficiali, când sunt delegați de parchet", iar dispozițiunile finale, și tranzitorii ale aoeleiaș legi edictează, între altele, și urmă- toarea obligațiune cu caracter general: Art. 113, al. S (L. H. 1920).— Până la completarea numărului ne- cesar de medici legiști, mcdicii-primari de județ, medicii-șefi de orașe și medicii de circomscripție urbană sau rurală vor continua, cași în trecut, executarea lucrărilor de medicină legală. (Menționez că, tocmai în vederea calificării lor de a face eventual ex- pertize medico-iegale, acești medici, conform unei dispozîțiuni exprese a re- gulamentului lor de recrutare, trebue. în momentul numirii lor în func- țiune, să treacă un examen special de medicină legală). Cu această unică excepție, eu expertizele medico-iegale nu tre- buesc însărcinați decât medicii-legiști, în executarea art. 93 al Legii Sanitare (reprodus în întregime în introducerea la „Exper- tizele medico-iegale"), care prescrie că „toate expertizele medicale, civile și penale, reclamate de justiție, se vor îndeplini de medici legiști". 318 D. Incapacitatea de a fi expert și incompatibilitățile D;ică, în teză generală, orice medic legist e calificat de a face o expertiză medico-legală, în practică însă se ivesc cazuri de inca- pacitate, în cari, dacă el nu se recuză singur, trebue să fie înlă- turat din oficiu de către organele justiției. 1. Așa, dacă medicul legist exercită și profesiunea de medic curant (medicina generală sau o specialitate a acesteia, chirurgia, moșitul), e pentru dânsul o datorie morală de a declina mandatul ori de câte ori e însărcinat cu o autopsie, ori sâ-și întrerupă practica pentru câteva zile după facerea acesteia. B rouă idei citează cazul unui colaborator al său, la Morga din Paris, care, la scurt interval după practicarea unei necropsii, a moșit o femee și aceasta, depe urma transmisiunii infecțiunii ca daverice, a murit în trei zile de febra puerperală. Căci nu trebue scăpat din vedere, că o infecție datorită unei autopsi, îndeosebi când e vorba de un cadavre intrat în putrefacție, e foarte persis- tentă și e pericol de transmisiune vreme de mai multe zile. Dată fiind defectuoasa organizare sanitară dela noi — iz- vorând nu atât din lipsa elementelor de recrutat cât din penuria mijloacelor budgetare, — mă îngrozesc numai la gândul marelui număr de infecțiuni involuntare pe cari le au pe conștiință medicii de eircomscripție urbană și rurală cari, la scurt interval, uneori în aceeași zi, au de făcut o autopsie, să moșească, să panseze o rană, să caute pe un bolnav de ochi, etc. Iar primejdia aceasta per- manentă nu va fi înlăturată decât în ziua când pe întreg teritoriul țârii vom avea organizată o rețea de mcdici-legiști cu unica atri- buție a expertizelor medico-legale. 2. Medicul legist nu poate primi mandatul de expert, indiferent dacă el îi este deferit de organele justiției ori e solicitat de una din părțile interesate, când se întâmplă ca această parte să figureze în clientela sa obicinuită. De altfel incompatibilitatea aceasta morală e accentuată de prohibițiunea legală, decurgând din dispozițiunea art. 305 C. P. asupra obligativității secretului profesional — și doar prima da- torie a expertului e să vorbească în fața justiției. 3. Codul Penal prusian (art. 87) edictează o incapacitate spe- cială pentru medicul care a îngrijit pe defunct în ultima sa boală, inter zicând u-i formal de a face autopsia mortului. 4. Se mai poate ivi speța următoare: mai poate fi însărcinat eu o expertiză medicul care, in aceiaș afacere, s’a rostit odată, iar prima expertiză a fost anulată? Instanțele noastre au avut să exa- mineze această speță, iar Curtea de Casație a dat decizii contradic- toriu In adevăr, după ce, prin decizia din 18 Februarie 1904 (Bul. IXCOMPATlBILtTĂȚlLE 319 pag. 163) Secția I a înaltei Curți statuează că un atare expert e calificat de a fi însărcinat și cu operația nou ei expertize, trei ani inai târziu, aceeaș secție revine asupra felului ei de a vedea și hotărăște că instanțele de fond au latitudinea de a-l înlătura: Expertul, care și-a dat odată părerea, poate fi înlăturat în urmă a se pronunța ca expert asupra aceleiași afaceri. (Cas., S. I, 22 Octombrie 1907, B. p. 1190). Mă ridic cu hotărâre împotriva acestei interpretări: nu admit facultatea, pentru instanțele de fond de a face ori nu din nou apel, în caz de contra-expertiză, la expertul a cărui lucrare formează obiectul verificării; nu e de conceput ca medicul, a cărui părere e discutata, să coopereze la contra-expertiza cazului, fiind astfel și parte și judecător. 5. Să mai notez ca o speță de incompatibilitate, însă de alt ordin, că medicul care a dat avizul său ca expert, nu poate face ulterior parte din comisiunea juraților, în aceiaș cauză: Medicii, de câteori instrumentează în această calitate și sunt chemați a-și da avizul lor, conform art. 43 C. Fr. P., sunt considerați ca experți, urmează că în materiile unde ei au făcut asemenea acte de constatare, nu pot lua parte ca jurați (Cas., S. II. 29 Mai 1879). 6. Există, însfârșit. precum am mai relevat, o incompatibili- tate morală pentru medicul de spital de a practica autopsia nu numai a indivizilor morți în serviciul său dar și a celor morți în afară de spital. Reproduc o încheiere a Comisiunii Medico-Le- gate, eare-și justifică astfel un deziderat în acest sens: Din punctul de vedere social și juridic nu este admisibil, ca medicii cari se ocupă cu îngrijirea bolnavilor și mai cu seamă acei cari fac și ope- rațiuni și asistă la faceri, să fie însărcinați în aceiaș timp și cu serviciul cadavrelor, după cum nu este admisibil ca un medic care a îngnjit sau operat un bolnav să fie însărcinat a face și autopsia medico-legalâ după moarte. Aceasta ar fi să înlăturăm cu desăvârșire orice responsabilitate medicală relativ la îngrijirea bolnavului, responsabilitate care este tot- deauna discutată de apărare, în cazuri de morți violente. Comisiunea e deci de părere, ca autopsiile cadavrelor din spitale, cerute de justiție, să se facă de medicul de județ și de oraș, după cum ca- davrul este din județ sau din oraș: iar în cazul că aceiaș medic este și de oraș și de spital și nu există în localitate un alt medic funcționar, atunci autopsia să se facă de medicul de județ E. Expertul în fața justiției In exercițiul mandatului său de expert, medicul colaborează la acțiunea justiției, fie ca delegat al organelor acesteia, fie ca expo- nent al uneia din părțile interesate; în amhele lui ipostaze el nu are și nu poate avea altă preocupare decât aceea de a contribui. 320 EXPERTUL ÎN FAȚA JUSTIȚIEI prin luminile sale, la elucidarea științifică a faptului medica) în discuție. De aceea, cu multă dreptate, se ridică Brouardel în contra ideii preconcepute după eare, în ochii publicului, medicul-expert e privit ca un secondant al ministerului public, pe când în realitate rolul lui se mărginește la o demonstrația ne pe cât de conștiin- dioasă pe atât de nepărtinitoare, unica lui grijă fiind numai de a da interpretarea riguros exactă a obiectului expertizei. De altfel, el știe — ceeace e și în .spiritul doctrinei și al jurisprudenței — că intervenția lua are un caracter pur consultativ și că raportul sau mărturia lui nn leagă pe procuror, judecătorul de instrucție, ori instanțele judiciare înaintea cărora e chemat; el dă simple in- ;fermațiuni de cari magistrații simt liberi să țină seamă numai 'întrucât eoncluziunile lui sunt Îd concordanță cu celelalte prezum- fiuni sau dovezi adunate. Tn acest sens a intervenit și o decizie a Curții noastre de Casație: Nici Camera de punere sub acuzare, și nici organele însărcinate cu ur- mărirea și instruirea infracțiunilor nu sunt legate de concluziile nwdicului- tegist însărcinat ca să facă autopsia cadavrului. în conformitate cu art 43 din Pr. P., de oarece magistrații nu sunt legați de această apreciere și sunt liberi, după convingerea ce și-au făcut-o. să adopte sau nu conclu- ziile experților (Cas., S. II. Dec. 1923). Dacă în teorie avizul medicului-expert are valoarea unei simple consultațiuni, nu e mai puțin adevărat că, în practică, această ,.apre- ciere“ — după cum foarte bine o califică instanța noastră su- premă — prin însăș autoritatea științifică și morală a persoanei eare o face, exercită mai întotdeauna o înrâurire decisivă în for- marea convingerii magistratului. Și e de datoria expertului — atunci când, pentru lămurirea cauzei, e chemat să desvolte eoncluziunile raportului său scris — în deosebi în afacerile penale, să lămurească pe judecători și asupra considerațiumlor de ordin patologie, bio- logie și psichologie cari l-au îndrumat în cercetările sale. T’enti-ucă medicul expert aa⁻ păcătui față de știință, dacă ar admite ca dogmă sentința lui Lacassagne: „Criminalul e o tumoare malignă, nn pa- :azit“, sau pe aceea a lui Tarde: „Criminalul e un eserement social*⁴. Nici să-și insușiască părerea lui Spinoza despre infractor, că fiind „un om, care nu poate cârmui patimile sale, nici să le stăpâneasca prin teama de legi, deși scuzabil din cauza infirmității naturii sale, nu poate totuș să se bueure de pacea sufletului, nici de cunoștința și dragostea lui Dumnezeu și e natural să piară"*. Mărginându-se să privească pe infractor numai prin această prizmă, expertul și-ar reduce efectiv rolul la acela de „secondant al acuzării"' — ceeace n’a fost în intențiunea legiuitorului și nici nu e în intențiunea și în interesul justiției care recurge la serviciile lui. Tocmai pentrucă medicului expert i se cere o demonstrație EXPERTUL ÎN FAȚA JUSTIȚIEI 321 asupra mnii fapt medical precis, e pentru el o datorie de conștiință, de a aduce în aceaștă demonstrațiune toate elementele capabile să lumineze judecata asupra unor împrejurări a căror cunoaștere poate să-i fie acesteia streină. Nu voiu merge până acolo să proclam, ca Mokwchott, drept un truism inexistența absolută a liberului arbitru. Voiu spune, însă, cu Tanoviceanu, că, după împrejurări, „nu există acțiune a omului, reflectată sau instinctivă, care să nu provină din cauza firii, educațiunii ori a circumstanțelor în cari el s’a aflat. Chiar aceea ce se numește capriciu, nu este in realitate de cât o rezultantă a eredității, a educațiunii, a împrejurărilor**. Și e atât de adevărat / jM că infractorul nu este o simplă „tumoare malignă, un parazit**, ds^» ♦ >▼7’ vreme ce tot Lacassagne recunoaște în altă parte, că „dacă latm#*? / jQJ patologică se arată atât de mult încât evidența ei să fie manifest.4^ atunci individul e un nebun iar nu nn infractor**. Există ia uni\'^> indivizi, după cum argumentează Garafalo țin „Crim biologia**) » diateză criminală, și ca dovadă ca sărăciți nu este cauza unică a 'Z4Q ¹ . criminalității, e ca nu toți cei săraci sunt criminali. Demonstrarea existenței acestei diateze criminale o di¹ atribuțiunea medicului- expert. Căci, observă Tanoviceanu, „oricât do mult ar crede cineva în libernl-arbitru, tiu poate să tăgăduiască influența eredității, a educațiunii, a climei, a rasei, a temperaturii, a producțiunii agri- cole, a aglomerării populațiunii și a altor cauze în legătură cu cri- minalitatea'*. In represiunea infracțiunii, societatea nu se călăuzește de im gând de răsbunare, ci de unul de înfrânare, de corecțiune — „pe- deapsa nu o nuilum -passionis propter ntalum activnis, ci molum passionis contra ntalum aefionis" (Tanoviceanu). De aci necesitatea pentru judecători de a fi edificați asupra gradului de răspundere, „datoria magistratului fiind de a ține seamă acuzatului de inega- litățile. de responsabilitate și de a căuta în predispozițiunile ere- ditare tot ce poate micșora culpabilitatea** (Proal). Tar Bignet- Sangle proclamă că „orice crimă e un act morbid și deci medicul- legist, pus în prezența unui criminal, trebue să indice diagnosticul, prognosticul și cura de urmat**. Intru îndeplinirea acestei grele misiuni și comportând o stri- vitoare răspundere morală. pentrucă elementele demonstrațiunii lui se infiltrează în spiritul judecătorului, expertul trebue să analizeze toate cauzele mai sus enumărate de Tanoviceanu. Firește, ..medicul nu dispune de un frenometru, pentru a împărți responsabilitatea pe- nală în jumătate, trei sferturi ori un sfert** (Dr. P. Garnier); dar, cu pregătirea lui specială și, la lumina experienței sale, medicul- legist poate conchide în bună știință și in conștiință, dacă există ori nu o responsabilitate întreagă ori parțială. Numai un expert sstns. - Dr. .V. .Vinocici. Tratat de Medicină Legală. •I 322 EXPERTUL ÎN FATA JUSTIȚIEI improvizat poate cădea în păcatul, denunțat de Garraud. de a-și acoperi ignoranța cu o părere sumară, în cele mai multe cazuri în sensul responsabilității atenuate. „Omul — spune Krafft-Ebing — e sclavul mediului și mai cu seamă a trei factori: originea lui ancestrală, educațiunea lui, ra- porturile exterioare eu întâmplările existenței sale“. 1. Ereditatea e unul dintre elementele cari trebue să cântă- rească în cumpăna aprecierii expertului: „Inteligența este o func- țiune al cărei organ e capul cum tot organe sunt stomacul, plămânii și inima, și funcțiunea fiind transmisibilă cu organul, inteligența e transmisibilă cu creerul. Ereditatea fiziologică atrage, ca o con- secință, ereditatea psihologică sub toate formele sale. E foarte firesc ca organismul născut să se asemene cu organismul care-1 naște. Ereditatea psicliologică e de regulă, excepțiunile nu sunt decât aparente" (Theodore Ribot: „Heredite psychologique“). Iar Maud- sley (în „Le crime et la folie") afirmă că „nimeni nu poate să scape de tirania organizațiunii sale". Nu trebue să se uite, precum observă Dr. Lauront, că „printre infractori există o mulțime de degene- rați. epileptici și chiar isterici cari, împreună cu alcoolicii, formează grosul populației fixe a închisorilor. Cel puțin 8 din 10 infractori sunt alcoolici". 2. Educația e și ea un factor important, de oarece, după cum afirmă Locke, „din 100 oameni, mai mult de 90 sunt ceeace ei sunt, buni sau răi, utili sau vătămători societății, prin educațiunea ce au primit". Nu e însă mai puțin adevărat că, la persoanele atinse de ereditate, educația dă rezultate mediocre, căci, precum observă Tanoviceanu, ceeace s’a îndeplinit prin stratificarea a mii de ge- nerații, nu se poate modifica într’o generație sau două. 3. Clima, schimbarea anotimpurilor, temperatura anuală — con- stată Enrico Ferri — determină întotdeauna o manifestație dife- rită a infracțiunii. La aceeaș concluzie a ajuns și Pastorot: Crimele vor fi cu mult mai numeroase într’o țară rece, în care na- tura sgârcită, sporind lipsurile, refuză sau strică plăcerile, decât iutr’o țară caldă în care pământul poate servi de pat, unde rodul se găsește peste tot din belșug, unde omul nu are trebuință să repare dezastrele unei ierni lungi, unde surâde vecinie primăvara, mama speranței și a fecundi- tății. Acolo legile vor fi mai puțin aspre. Rodnicia sau sterpiciunea pă- mântului influențează mai mult asupra moravurilor decât asupra legilor. Cineva e hoț sau tâlhar într’o țară sterilă, indolent și voluptos într’o țară fertilă. Sufletul capătă pecetea climatului. Impetuos sub un cer arzător, e meditativ sub un cer rece. 4. Considerațiunea mediului social concură și ea la edificarea demonstrației medicului-expert. Căci, după plastica apropiere a lui Seneca „se iau obiceiurile rele dela aceia cu cari cineva se adună, și, întocmai cum anumite boli se iau prin contactul corpului, tot EXPERTUL ÎN FATA JUSTIȚIEI 323 astfel și sufletul transmite relele sale persoanelor cari se apropie de noi". Nu ne preocupă consecințele aplicării legii, e treaba justi- ției să ia ori nu în considerație teza lui Mario („Terapia infrac- țiunii") că „infracțiunea are și scuze sociale"; expertul are însă obligația să examineze pe infractor și sub raportul acțiunii me- diului social, despre care Feri spune că „numai contribue să facă să răsară crima, fără însă a o crea", justificând astfel propozițiunea lui Fioretti, după care „factorul social singur e cu fotul neîndes- tulător spre a explica producțitinea infracțiunii". Nu e unicul ele- ment determinant, dar o acțiune determinantă exercită și mediul social pe care, la congresul de antropologie criminală dela Roma, Lacassagne îl definea „bulionul decoltară al criminalității, microbul fiind criminalul - un element care nu are importanță decât din momentul în care-1 face să fermenteze". 5. Un alt clement de apreciere și care nu trebue nesocotit e acela al sugestiunii, căreia Proal îi consacră un interesant capitol în „Le crime et le suicide passionnels", citând între altele, un caz edi- ficator: Un vânzător dela o prăvălie, mâhnit tle mustrările patronului său, se hotărăște să-și pună capăt zilelor, aruncându-se în Sena. In drum spre locul ales spre ti-și traduce gândul în fapt, se întâlnește cu doi camarazi cărora le comunică și hotărârea luată și considerațiunile de ordin sufletesc cari, după el, legitimau această deriziune funestă. Camarazii nu numai că nu încearcă să-l împiedice, dar încă îi dau dreptate, iar pe deasupra se hotărăsc și ei să-l întovărășească pe drumul fără de întoarcere, anineân- du-se și ei în Senii. Dacă sugestiunea e operantă în caz de auto-distrugere, cu atât mai puternică va fi acțiunea ei, când în joc va fi viața ori avutul altuia. fi. Insfârșit. precum cu foarte mult terneiu notează Tanovi- ceanu, chestiunea rasei nu e nici ea de neglijat în fixarea diag- nosticului și prognosticului unui infractor; „Rușii sunt mai dispuși la beție. Italienii, mai ales cei dela Sud. mai diapuși la omor. Estonii comit mai multe crime contra persoanelor și contra pro- prietății decât Letonii, nu însă din cauza că ar fi mai puțin cul- tivați ori instruiti ca aceștia din urmă, ci din pricină că se deosebesc sub raportul biologic unii fiind Fini, iar ceilalți Arieni". Considerațiunile pe cari le-am expus erau necesare spre a da tot relieful cuvenit misiunii medicului-expert în fața justiției și a răspunde tot odată unor teoreticiani ai dreptului penal, ca Tarde de exemplu, care ae scandalizează de efortul pe care-1 fac medicii- iegiști de a determina gtiințifieește responsabilitatea infractorului, în funcțiune de cauzalitățile biologice și patologice. Medicul-legist „dăruit cu o judecată sănătoasă, instruit, prob și devotat princi- 324 NUMIREA EXPERȚII.OR piuhri de dreptate" — cum îl definește Fodete — nu vede a priori în orice infractor un bolnav, ci se străduește să elucideze, pe cât e omenește cu putință, chestiunea responsabilității. Și doar aceasta e chemarea lui de căpetenie ea auxiliar al justiției. I. Mecanismul funcționării experților Cazurile în eari intervenția med icului-export se poate produce în justiție nu pot fi precizate în cadrul unor anumite articole din cod, pentrueă, precum am mai spus-o, întreaga viață a individului — din clipa în care a văzut lumina zilei și chiar din aceea în care a fost conceput (în materie de filiațiune) și până în mormânt, cu toate fazele cuprinse între aceste două limite — constitue. domeniul de investigațiune a medicului legist. Nu e manifestare a existenței biologice a omului, nu e acțiune a acestuia în marginile trase de le- gislația civilă, penală și socială, care să nu fie susceptibilă de exa- menul clinic special al medicuhii-legist. 1. Numirea. — a) înainte de a da totuș o indicațiune a ca- zurilor mai frecvente în eari colaborarea medicului expert e reda- mată de interesul unei bune administrat iun i a justiției, trebue să arăt că, în afara de rechiziționarea legală (aplicațiunea articolelor 14, 15, 40, 42, 43, 47, 5G și 57 C. Pr. I’. și art. 67 C. C.) intervenția aceasta se mai poate produce la cererea Camerei de punere sub acuzare, prin aplicarea art. 230 C. Pr. P. (supliment de instrucție): Din cuprinsul art. 230 Pr. P.. rezultă că. în toate cazurile, Camera de punere sub acuzare, mai înainte de a fi decis dacă se cuvine a pronunța punerea sub acuzare, poate din oficiu să ordone urmăriri, aduceri de acte, informații, fără a distinge, dacă este sau nu începută o instrucțiune de primii judecători de oarece ca este învestită cu o putere discreționară, în virtutea căreia poate ordona orice nou act de instrucțiune, fără, a se preocupa, dacă ministerul public, prevenitul sau partea civilă au cerut sau s’au opus la un supliment de instrucție. (Gas., S. TI, G Oct. 1892). b) In materie civilă, apelul la serviciile expertului e prescris de următoarele articole din Codul de Procedură Civilă: .4rt. 211. — Când judecătorii, spre a se lumina, vor găsi de cuviință a avea părerea unor experti, vor determina punctele asupra cărora experții au să se pronunțe. Art. 212. — Experții se vor numi dendreptul de către judecată, afară numai dacă părțile nu se vor învoi, chiar la ședință, asupra numirii lor. (..Numirea experților se face, de către judecată, când nu sunt prezente toate părțile spre a se învoi asupra lor". — Gas., S, T, 27 Octombrie 1895, B. 1200). Art. 21 î.—Experții se pot recuza pentru aceleași cauze cnși jude- cătorii (în cazurile determinate de art. 274—287 C. Pr. C. — N. A.). Ei se pot recuza pentru o cauză ivită în urma numirii lor, sau mai dinainte. RECUZAREA EXCERȚtLOR 325 Iti cazul acesta di» urmă, recuzarea nu e valabilă, dacă du s'a făcut în cele trei zile dela numirea expertilor. drt. 21â. — Recuzările se vor face și se vor judeca în ședință, față cu părțile sau după ce sau citat. Art. 21(i. — Expertii vor fi citați a veni la judecată oași martorii. devenirea sau nevoința lor de a-și da părerea dă loc la aceleași pe- depse cași pentru martori (Art. 189 și 190 C. Pr. C. — amendă până la 100 lei — înzecită conform legii din 25 Martie 1923, Ia prima citare și la o amendă de 300 lei, iarăși înzecită, la a doua citare; art. 192 C. P. — o nmeudă de fixat și închisoare de 15 zile până la o lună, în caz de motivare mincinoasă a absenței. — N. A). Expertul numit va trebui să îndeplinească sarcina sa. neputând fi scutit decât de însăș judecata care l-a numit și pentru cauze cu adevărat binecuvântate. („După numirea unui expert din oficiu, tribunalul, in cas de refuz, îl pr>ate înlocui, prin altul, fără a mai fi nevoie să se citeze din nou păr- țile". — C. de Apel, S. T. București, 23 Februarie 1894). Jrf. 222. — Judecătorul sau judecătorii cari vor merge la fața locului, vor fi în drept a asculta, în chipul arătat mai sus, martorii sau experții. Martorii și experții se vor citii de judecător sau judecătorii aflați la fața locului, în prezența cărora vor face jurământul prescris de art. 19<î și 218 al acestui cori, și către cari își vor îndrepta raporturile sau depu- nerile lor. 2. Recuzarea. — Art. 214 C. Pr. reprodus mai sus, vorbește de recuzarea experților, ale cărei condițiuni sunt determinate de dispozițiunile cuprinse în art. 274—287 ale aceluiaș cod aplicabile judecătorilor și cari, prin analogie, se aplică experților; 1. Când expertul sau soția iui sunt interesați, personal, în proces; când expertul sau soția lui sunt rude ori afini până la ai 8-lea grad inclusiv cu amândouă sau una din părți, ori femeia fiind moartă sau desj>ărțită. există copii — dacă, însă, nu are copii dela ea. recuzarea se aplică numai soțului, ginerelui și cumnatului. (Art 274). 2. Dacă expertul, soția sau rudele lor de sus sau do jos au un proces pentru o cauză identică cu aceea pentru care e propus; dacă aceste persoane au o judecată la tribunalul sau Curtea unde una din. părți este expert; „daeă intre aceleași persoane și una din părți, ori soția și ru- dele sale de sus și de jos a fost judecată criminală în timp de cinci ani înaintea recuzării" (Art. 275). 3. Daca expertul, soția sau copiii săi minori sunt creditori, debitori ori garanți ai uneia din părți; dacă este moștenitor prezumtiv sau donatar al uneia din părți, sau dacă una din părți e moștenitoarea sa prezumtivă; dacă e patronul sau asociatul uneia din părți; daeă e tutor, curator sau consiliu judiciar al uneia din părți; dacă e administrator al unei între- prinderi interesate în proces; daeă a mai luat parte la pricină ca expert sau arbitru; dacă a fost mai înainte martor in pricină; dacă a primit dela una din părți daniei sau făgădueli de daniei, ori altfel de îndatoriri; dacă este vrăjmășie mare între el și una din părți; dacă din partea ex- pertului a urmat, în cele șease luni dinaintea recuzării, la adresa uneia din părți, injurii, loviri sau amenințări prin scris sau viu graiu; dacă ex- pertul e frate, cumnat, rudă în ordine ascendentă sau descendentă, ginere sau socru cu avocatul uneia din părți (Art. 27(1). 326 RECUZAREA Șl NUMĂRUL EXPERȚILOR 4. Expertul care știe că e recuzabil va declara însuș tribunalului sau Curții cauza incapacității sale (Art 278). 5. Dreptul de recuzare trebue exercitat înainte de cercetarea pricinii. Totuș, dacă motivul de recuzare se ivește după începerea procesului, partea interesată trebue să-l declare de îndată ce a avut cunoștință de el (Art. 280). 6. Recuzarea se face pe cale de act scris, semnat de partea intere- sată ori de împuternicitul ei și remis președintelui (Art. 281). Cererea de recuzare e comunicată expertului, care are să răspundă în scris sau 'prin viu graiu, în camera de ehibzuire. Nu se admite interogatorul sau jurământul, ca mijloc de dovadă a cauzei recuzării (Art 282). Hotă- rârea asupra cererii de recuzare, e cetită în ședință publică, e dată cu drept de apel și de recurs (Art. 283). Recuzarea făcută cu rea credință, în scop de a întârzia judecata, dă dreptul expertului la despăgubiri civile din partea im prici natului care a cerut-o (Art. 284). Nu e insă recuzabil: a) Expertul rudă sau afin cu aceia cari stau în proces ea tutori, curatori, directori ai unui stabiliment public sau de comerț, când acești tutori, curatori ori administratori n’au un interes personal în proces (Art. 277). b) Expertul recuzabil poate totuș fi admis să-și îndeplinească mandatul, atunci când toate părțile cari stau în proces, nelovite de incapacitatea legală de a contracta, declară direct sau prin îm- puternicit special pentru aceasta, că primesc expertiza lui (art. 279). c) Deasemenea nu e recuzabil expertul care, înainte de a fi desemnat, ar fi fost consultat de una din părți, eliberând un certificat în care se mărginește Ia constatarea faptului medical, fără a emite mei o părere personală cu privire la pricina asupra căreia are să se pronunțe justiția și nu e deci caz de aplicarea incapa- cității prescrise de art. 276 C. Pr. C.: Un medie expert nu poate fi recuzat pe motiv, că și-ar fi dat pă- rerea mai dinainte de a îi numit expert, prin faptul că ar fi liberat în aceiași afacere un certificat medical, certificat în care, însă, se constată că nu și-a exprimat nici o părere, ci a constatat numai nn fapt. (Casația, 23 Octombrie 1896). 3. Numărul expertilor. — Art, 213 C. Pr. C. prescrie că „exper- tiza se va face de unul sau trei experti, după împrejurări". De fapt, fixarea numărului experților e de atribuit chibzuirii suverane a instanței de fond: Judecătorii fondului sunt în drept să aprecieze în mod suveran, dacă experții să fie în număr de trei sau dacă unul singur este deajuns. (Cas., S. I, 27 Ianuarie 1898 și 14 Ianuarie 1900). Aceiași latitudine e lăsată și păiților interesate: Părțile pot, dacă convin, să ceară numai unul sau doi experți, numai să nu treacă de trei. (Cos., S. I. 24 Septembrie 1899, R. 996). EVENTUALITATEA DEZACORDULUI EXPERȚILOR 327 Ar fi de dorit ca, în însuș intpreșul justiției, aceasta să uzeze de regulă de dreptul oe legea conferă organelor ei de a recurge la luminile unui singur expert. Considerat iu nea că o expertiza făcută de doi sau trei oameni ai artei ar oferi judecății o mai mare ga- ranție de conștiinciozitate și de nepărtinire, nu poate fi operantă într’o lucrare atât de delicată cum e intervenția medicului-legist asermentat. Acolo unde sunt doi sau trei experți, aducerea la înde- plinire a mandatului suferă îndeobște întârzieri inerente înseș unei atari colaborări, fie din cauza absenței (motivat) ori nu a unuia sau a doi din ei), fie din pricina dezacordului ce se poate ivi asupra metodei de urmat sau a concluziilor de tras. Nu trebue să se uite, eă expertizele își trag puterea lor probantă nu din numărul de pă- reri emise, ci din valoarea științifică, experiența și integritatea ex- pertului. Mult mai mare preț e de pus pe demonstrațiunea unui sin- gur om al artei, pentrueă el, odată eu acceptarea mandatului judiciar, și-a asumat și o răspundere față de mandanții săi, și, conștient de această responsabilitate, lucrează eu cea mai mare circumspectiune, verificând totul prin el însuș. Pe când, atunci când sunt doi sau trei, se întâmplă adesea ca, pentru evitarea unui conflict public, concluziile raportului să nu mai oglindească rezultatul unei de- monstrațiuni unitare, ci soluțianea unui compromis sau a unei tran- sacțiuni: Socot c& judecata unui expert, care-și semnează raportul pe care-1 redigează și asumă astfel întreaga lui răspundere, e de preferat unei judecăți datorite unui consiliu de medici. In adevăr, inedieul-legisf. în clipa în care-și iscălește raportul, știe că, dacă se înșală în aprecierile sale, greșeala aceasta îl va urmări deahmgul carierei sale; pe când. într’o «omisiune, nimeni nu asumă o responsabilitate personală: răspunderii judecătorului unic, care nu se poate deroba, se substitue un anonimat ires- ponsabil. (Brouardel). Singura excepție în materie de expertiză medico-legală, în ce privește numărul experților, e cea prevăzută în art. 1 al Instruc- țiunilor oficiale pentru autopsiile medico-legale, care prescrie că „cercetarea medico-legala a unui cadavru uman trebue să fie fă- cută de doi medici, dintre cari unul are să fie medieul-legist al par- chetului județului, iar eelalt va fi ales de procuror dintre medicii url»ei cu aptitudini speciale pentru asemenea lucrări*'. 4, Dezacordul expertilor. — Dar în sfârșit, în practica de azi, cu latitudinea pentru organele justiției de a desemna doi sau chiar⁻ trei experți, e de recomandat ca aceștia să fie însuflețiți de o perfectă hună credință în raporturile dintre ei și să nu se dea în spectacol prin controverse de șicană, cari nu țwt decât să aducă știrbire prestigiului și autorității medicului-expert. Nu odată s’au înre- gistrat incidente regretabile, cari justifică butada tribunalului din 328 OPINIILE SEPARATE 1N SÂNUL COMISIUNII UE EXPERȚI Evreux (Franța) care, într’o sentință a sa (1922) observă că „atunci când Hipixxirat afirmă un fapt, iar Gal ie n un altul, justiția nu poate fi lămurită". In cliiar aceustă constatare, vedem condamna rea sistemului pluralității experților, alo cănii rezultate — în toate țările și inai ales in Anglia, unde prin tradiție e de regulă — Jiu pot fi decât dăunătoare hunului mers al justiției. Pentrucă fiecare din experți, eu toată conștiința sa despre rolul său pur informativ, se pasionează pentru teza ea re o crede ca mai justă și asistăm astfel ia o controversă care numai la luminarea. justiției nu poate contribui. Căci împreună cu Brouardel, mă întreb: „Cine are ca- litatea să se rostească asupra priorității do acordat unor aserțiuni științifice cu o egală aidoare făcutei Tribunalul! Jurații! Se poate concepe, ca medicii, bucurându-se de o poziție onorabilă, să se ex- pună ca părerile lor științifice să fie judecate de persoane incom- petente în chestiuni medicale!". a) Un dezacord fiind astfel posibil, atunci când doi sau trei inși au să se pronunțe asupra intei pretării unui fapt medical, și, în cazul acesta, neintervenind ceeace am numit „compromis" ori, „tran- sacțiune" raportul va purta urmele divirgențelor ivite. Regula de urmat, în atare eventualitate, o prescrisă de o dis- pozițiune a Codului de Procedură Civilă: Art. 21!) (al. 1 fi 2).— Expertii în acest caz. îți vor face un raport scris, care vn cuprinde părerea motivată, după majoritatea voturilor. Dacă suut mai multe păreri, raportul va cuprinde pe a fiecărui expert. Precum se vede, legea nu prevede decât un singur raport, eu consemnarea opiniilor separate. Curtea de Casație însă, pe cale de interpretare, prin două decizii s’a rostit pentru rapoarte indivi- duale, însă cit caracter facultativ: 1. Experții pot, după oe au deliberat asupra operației de expertiză, să facă fiecare separat raportul, mai ales când părerile sunt împărțite. (Ca- sația, S. I. 24 Septembrie 1899, Bul., 996). 2. Dacă sunt mai multe păreri, raportul va cuprinde pe a fiecărui expert, ceea ce înseamnă că pot fi concluzii deosebite și deci și rapoarte deosebite. (Cas., S. T. 19 Septembrie 1912). Aoeastă jurisprudență confirmă o sentință a Trib. Ilfov care — greșit după noi — nu găsește în dispozițiunea art. 219 C. Pr. Civilă obligațiunea pentru experți de a lucra în comun și a depune un raport unic: In lipsa unui text de lege care să oblige pe experți de a lucra laolaltă și totodată să depună raportul unic, nu se poate cere anularea unei exper- tize care n'ar fi efectuată în asemenea condițiuni. (Tribunalul Ilfov, S. IT, 7 Aprilie 1908). CONTR A - E X PERT1ZELE 329 Sunt și rămân partizan al raportului unic, eu mențiunea opiniei sau opiniilor separate ce s’ar produce, acestea urmând a fi semnate de autorul sau autorii lor. In Franța, legea nu permite ca raportul să înregistreze, cu in- dieațiunea numelui expertului respectiv, eventuala-i opinie separată; raportul, iscălit de toți experții, trebue numai să facă mențiunea că unul din ei a fost de o altă părere. Aceasta, bine înțeles, când există majoritate [xmtru părerea opusă admisă; dacă însă această ma- joritate nu poate fi obținută, operația expertizei e nulă, urmând ca organele justiției să desemneze o altă comisiune de experți sau un expert unic, care să îndeplinească rolul de arbitru. b) Apoi desacordul se mai poate manifesta prin refuzul unuia din experți de a semna raportul, ceeace, după jurisprudență, atrage tntliMea expertizei: Când judecătorul dispune ca o expertiză să fie făcută de trei experți, ea e nulă, când raportul depus e subscris numai de doi. (Cas. 1893). c) Nulitate care mai poate fi provocată ]a'm imposibilitatea materială în eare se găsește unul din membrii comisiei de experți de a semna raportul, din cauză de boală ori de absență prelungită. 5. Contra-expertizele — Ele sunt prescrise prin următoarea dis- pozițiune a Codului de Procedură Civilă: Art. 22t. — Dacă judecătorii nu sunt destul de luminați printr'un întâia raport dc experți. ei pot ordona să se faeă un al doilea raport de către aceiași experti sau de către alții. Din nou se pune chestiunea (tratată la: „Incapacitatea de a fi expert"), dacă primii experți i^i păstrează calificarea pentru ope- rația contra-expertizei. Curtea de Casație variază în jurisprudență ei. O decizie din 1897 contestă că ar exista o atare incapacitate legală; o decizie țw- terioară admite teza contrarie, proclamând chiar nulitatea contra- expertizei făcut»' în a tari condițiuni: E nulă o contra-expertiză făcută de experții a căror primă expertiză fusese anulată. (Cas. 1904). II. Câmpul de intervenție a medicului-expert în justiție Odată determinat mecanismul funcționării experților, să arătăm cazurile mai frecvente in eari această intervenție se poate produce. 1. In penal medicul poate fi însărcinat fie cu constatarea și in- terpretarea faptului medical în legătură cu contravenția, delictul sau crima care face obiectul instrumentării judiciare și totodată cu 330 EXPERTIZELE MEDICO'I 1GALE ÎN PENAL stabilirea gradului de responsabilitate a autorului infracțiunii, fie numai cu stabilirea. acestei responsabilități în acte cari au cauzat un prejudiciu cu caracter public sau privat. Cu alte cuvinte, ine- d icul -expert poate fi chemat sa-și dea avizul în mai toate infrac- țiunile formând materia penală, pentrucă în fiecare din ele, jude- cătorii, înainte de a aplica sancțiunile legii, au nevoie să fie lă- muriți asupra gradului puterii de discernământ a infractorului. Astfel dar, părerea medicului expert poate fi solicitată în caz de: ab- sență a martorilor și juraților (art 192); abuz de autoritate (art 158— 160); abuz de încredere (art. 322—331); abuz de putere (art 147— 157); falsificarea, sustragerea, divulgarea, folosința și distrugerea de acte (art- 73, 101, 123—127, 140, 203—205, 298, 326, 338, 367); omor comis cu prilejul descoperirii adulterului (ait 253); insultele aduse mem- brilor -Adunărilor Legiuitoare (.art 189); lovirea unui agent al forței publice (art. 185—188); infracțiunile comise de alienați (art. 57); ame- nințarea de a pune foc (art 366); defăimarea (art. 334); amenințarea în scris (art. 235—236); apologia infracțiunilor (art. 181); lovirea ți rănirea ascendenților (art. 243); atentat contra Regelui (art. 76—80); atentat contra Statului (art 81 și 92); atentatele la pudoare și bunele moravuri (art. 262—268); avortul (art. 240—246); faișificarea de bancnote (arti- colele 117 și 125); sustragerea banilor publici (art. 140); bătăi (art. 238); infracțiuni eomise în stare de beție (art 57); dezordini în biserică (arti- colul 210); boală cauzată prin substanțe vătămătoare (art 245); ascun- dere de cadavru (art. 285); calomnie (art. 295— 296), răpire de minoră (ari- 282); caznă (art. 150, 233, 273, 319); castrare (art. 240); falsificarea unui certificat de boală (art 134); răniri (art 238—244); ciuntiri pentru sustragere dela serviciul militar (art. 191); injurii coutra membrilor cle- rnlui (ari. 299); complicitate (art. 50—56); înlesnirea corupției (art. 268); mărturie mincinoasă (art. 289); infracțiunile comise de minori (art. 61— 65); rănirea, tăinuirea, snpresiunea sau substituțiunea de copil (art 275); schilodire de copil din cauza lepădării (art. 278); crimă (art 38, 47, 57, 38, 61, 62, 250, 253—254); ultraj (art. 181— 183); delapidare (art. 140); delicte scuzabile (art. 251—254); tentativă de delict (art 39); denunțare calomnioasă (art 298); ruperea sigiliilor (art 198); certificate medicale false (art. 137); duel (art 258—261); escrocherie (art. 332—342); exe- cutor testamentar (ait 330); crime în flagrant-delict (art 253, 389); crime și delicte cari pun in pericol viața mai multor persoane (art. 357— 380); lovirea unui funcționar (art. 184—188); furturi (306—316); dare de foc (art 357, 358); loviri și răniri prin imprudență (art. 249); omor prin imprudență (art. 248); moartea prin înnec țnrt 389); insulte (arti- colul 180—189 și 302—303); jefuire (art. 244); jurământ mincinos (arti- colul 293); omor, răniri și loviri în caz de legitimă apărare (art. 256): aten- tate in contra libertății țart. 99—107); loviri (art. 239—244, 396); vio- larea mormintelor (art. 262); degradarea monumentelor publice (art 206); întrebuințare de nume mincinos (art. 334); omor (art. 223, 227—235, 253); pruncucidere (art. 230, 278); otrăvire (art 231); paricid "(art 229, 232); faișificarea pașapoartelor (art. 129); plăsmuiri (art 112—139); șantaj (art. 334); scrieri contra bunelor moravuri (art 339—340); scrieri injurioase (art. 304); deschiderea și suprimarea scrisorilor (art 156); scuze legale (art. 250—254); secret profesional (art. 305); ultraj în ședință (art. 181 —184); sechestrare de persoane (art, 272, 274); siluire (arti- EXPERTIZELE MEDICO-LEGALE ÎN CIVIL 331 colul 257, 263—266); sperjur (art. 287—293); injurii la adresa unui Suveran strein (art. 299); uzurpare de titluri sau de funcțiuni publice (art. 207—208); băuturi falsificate (art. 247, 389); furt prin violență, (art. 317—319). 2. In procedura penală, în afară de articolele privitoare la re- chiziționarea legală a medicului, serviciile expertului pot fi recla- mate în aplicarea tuturor articolelor cari se referă la crima, delictul sau contravențiunea urmărită. Atunci când judecătorul de instrucție, pe baza concluziilor expertului în ce privește responsabilitatea infractorului și prin apli' carea art 129 C. Pr. P., dă o ordonanță de neurinărire, această ho- tărâre nu mai poate fi atacată: In cazul când judecătorul de instrucție dă ordonanță de neurinărire, de oarece a găsit că acuzatul a lucrat fără discernământ, a fost în legitimă apărare, etc., ordonanța sa în această privință nu poate fi atacată cu opo- ziție la Camera de punere sub acuzare. (Cas., S. II, 1900). 3. In civil, avizul medicului expert poate fi solicitat în materie de concepțiune, naștere, paternitate și filiațiune, sarcină, avort, pruncucidere, căsătorie (celebrare, opoziție, nulitate, obligațiunile isvorâte din căsătorie), adulter, divorț (justificarea motivelor), mi- noritate, tutelă, emancipare, interdicțiune, consiliu judiciar, moarte, testament, moștenire, donațiuni între vii, validitatea convențiunilor, responsabilitatea în delicte și quasi-deliete, diferite specii de obli- gațiuni, dovada titlului autentic, capacitatea de a contracta, darea, acceptarea ori refuzul, exercitarea mandatului, prescripțiune (sus- pendarea ei), incapacitatea de a deferi și primi jurământ, separa- ți unea de bunuri, viciile de eonsimțimânt, accidentele de muncă, asigurarea asupra vieții, responsabilitatea civilă a medicului, den- tistului, farmacistului și moașei, determinarea quantumului de ono- rarii reclamate de medic. ♦ Cu titlu de exemplu, voiu releva că, îndeosebi în ce privește aplicațiunea art. 998 și 999 C. C. (delicte și quasi-delicte) expertiza medico-Iegală e decisivă pentra formarea convingerii judecătorului, căruia numai omul artei poate să-i procure elementele necesare. a) Așa, doica fiind civilniente responsabilă față de părinții copilului pentru comunicarea unei boli contagioase, pe cale de alăp- tare, expertul e singurul cu cădere de a stabili, dacă această boală a sugaciului e datorită contagiunii prin laptele supt, ori e consecu- tivă contaminării pe altă cale ori e chiar de natură ereditară. b) In materie de seducțiune, expertul trebue să stabilească dacă victima a sucombat unor manopere dolosive; 332 CERTIFICATELE MEDICO-LEGALE Dacă seducătorul a uzat de manopere dolosive (sugestia, hipnotismul) e responsabil (Cas., S. I. 1891). c) Transmiterea de boli venerice fiind susceptibilă de o con- damnare la daune, expertul e chemat să demonstreze temeinicia ori netemeinicia plângerii: Faptul de a transmite unei alte persoane o boală venerică, de care cineva e atins, poate servi ca bază unei acțiuni în daune. (Judecătoria de Ocol IV București. 1912). d) Un iresponsabil putând și el fi condamnat la reparaținnea daunele cauzate prin fapta, sa (.Trib, Ilfov 191H), e de atribuțiunea exclusivă a medicului-expert de a spune, dacă gradul de des- echilibra mintal e de natură a legitima ori nu această responsabi- litate civilă. III. Certificatele medico-legale a) In materie administrativă, med icul-expert poate fi chemat să examineze starea sănătății fizice și mintale a unui funcționar publie, ca să elibereze: un certificat de inaptitudine temporară ori definitivă; un certificat de boală, pentru justificarea unei cereri de congediu; un certificat de sănătate, pentru admiterea într’o func- țiune publică. Asemenea certificate se deosebeai¹ de certificatul zis oficios pe care medicul legist îl eliberează la cererea unei persoane într’un interes privat. b) In afară de aceste două genuri de certificate, medicul-expert mai are prilejul de a elibera certificate zise judiciare. Acestea îm- bracă o formă solemnă, deoarece ele simt eliberate în urma unei rechizițiuni formale din partea organelor justiției și cu prealabila prestare a jurământului de rigoare. Sunt însă scutiți de formalitatea jurănMnthdui medicii de spital, funcționari ai semenului sanitar: 1. Conform dispoziției art. 42 Pr. p., numai în cazul când procurorul se transportă într’o localitate pentru constatarea unei crime sau delict și ia cu sine vreun ora de artă, trebue ea acesta să fie supus jurământului mai înainte de a-și da părerea asupra naturii și circumstanțelor crimei sau de- lictului. Când însă pacientul a fost în spital și, fără a se transporta pro- curorul în localitate, la ieșire i s’a eliberat un certificat. întrucât certifi- catul este eliberat de medic în limitele corapetinței lui. judecătorii se pot baza pe el, mai ales că este eliberat de medicul spitatuM, care na poate intra în funcțiune decât după ce prestează jurământul. (Casația Secția II, 1883). 2. Când pacientul a fost în cură medicală la un spital, fără ca pro- curorul să se fi transportat la fața locului și de la acest spital i s'a eliberat ua certificat, întrucât un asemenea certificat este liberat de medicul spi- CERTIFICATELE MEDtCO-LEGALE 333 talului în limitele competințci sale, tribunalul se poate baza pe el, chiar dacă medicul mc a susfbmf prin jurământ atestarea lui. (Cos., S II 31 Mai 1894). Certificatul judiciar își găsește aplicarea atât în penal. în toate cazurile de intervenție a expertului, cât și în civil. In această din urmă materie, atestațiunea medicală joacă în deosebi un rol ho- tărâtor, orideeate ori se admite proba testimonială, fie pentru în- deplinirea procedurii, fie pentru justificarea unei excepțiuni in- vocate la judecată. u) Așa, prin aplicarea art. 240 și 241 din C. Pr. C., jurământul poate fi deferit surdo-mutului, supunându-i-se o formulă scrisă, dacă în prealabil medicul anume desemnat pentru aceasta ates- tează, că facultățile, mintale ingădue surdo-mutului să-fi dea seama de însemnătatea actului ce i se cere. b) Prin aplicarea art. 1191 C. C., proba testimonială e admisi- bilă, când o atestațiune medicală face dovada că, în spiritul art. 953 și următoarele acelaș Cod, consimfimăntul a fost smuls prin vio- lentă sau prin doi. c) hi materie de prezum(iuui legale, în spiritul art.'1200 C. C., certificatul medieo-legal e deasemeni operant: Dacă partea, care a lipsit dela interogator Ia prima instanță. a încetat din viată înaintea judecății apelului, moștenitorii sunt în drept a cere să dovedească, că autorul a lipsit dela prima instanță, având o cauză bine- cuvântată. (Cas., 1895). d) Tot prin atestațmnea medico-legală se poate face dovada cerută pentru aplicarea art. 1203 C. ( PreAimțiimile cari nu sunt stabilite de lege): 1. Oricât dc grave și 11 Mul: indicarea numelui, titlurilor și calității exper- tului; indicarea autorității rechiziționante și a datei rechizițiunii; mențiunea prestării jurământului; indicarea zilei, locului, naturii și scopului mandatului primit, prin reproducerea textuală a chesti- unilor puse de magistrat (având, insă, precum am arătat, latitudinea de a-și întinde, câmpul de investigație științifică). 2. Istoricul: enumărarea și clasarea documentelor primei ex- pertize puse la dispoziție cu relatarea faptelor rezultate din ele; re- producerea textuală a unora din pasagiile acestor documente, fă- cându-se astfel o expunere rezumativă a tuturor elementelor de in- formațiune proprii a fi utilizate, fie pentru complecta rea și confir- marea concluziilor primei expertize. fie pentru modificarea ori chiar totala lor infirmare. 3. Diwufiunea faptelor e însuș miezul consultației medico- legale, pentrucă e analiza critică a elementelor cari au concurat la redijarea primului raport. Misiunea expertului sau a experților consultați fiind de a verifica nu numai valoarea elementelor de- monstrațhuni primei exțiertize, dar și temeinicia științifică a con- cluziilor acesteia, consultația medico-)egală va releva eventualele erori sau omisiuni făcute cu prilejul primei lucrări. O va face însă cu multă circumspecții! ne, pentrucă nimeni nu este infailibil și, precum am mai spus-o, ceeace azi pare o axiomă, mâine se poate dovedi o erezie științifică. Asprimea criticii nu implică neapărat violența în formă. 4. Concluziile vor fi numerotate după numerele corespunză- toare atât ale chestiunilor puse de autoritatea rechiziționată cât după acele ale chestiunilor ce medicul sau medicii consultați le vor fi adăugit, în virtutea puterii discreționare de care se bucură. Odată cu formularea lor. se va stărui asupra părților îh caii aceste con- cluzii se deoselx'sc de cele ale raportului primei expertize. 1> La jurați. — Judiciară sau numai oficioasă, consultația mo- CONSULTAȚIA MEDICO-LEGALĂ SCRISĂ LA JURAȚI 337 dico-iegală poate deci lua două forme; 1. aceea a unei demonstra- țiuni vorbite când e orală, și aceea a unei expuneri scrise, cu exten- siunea variabilă a unui adevărat memoriu științific. * * 0 chestiune de procedură se pune cu privire la consultațiunea medico-Iegală scrisă dată la cererea apărării, într’o afacere de corn- petința Curții eu Juri. Desbaterile fiind orale, poate președintele Curții să nu îngădue apărării de a da citire unei asemenea con- sultații? Speța n'a primit o soluțiune juridica definitivă, interpretarea de dat articolului 342 C. Pr. P. fiind controversată. După unii autori consultația medico-Iegală, deși mărturie scrisă, trebue admisă, de oarece constitue în fapt unul din esențialele mijloace de apărare; după alții, președintele, refuzând să facă uz de puterea sa discreționară, e în dreptul său să nu se abată dela prescripțiunea acestui articol. Curtea de Casație franceză nu și-a fixat nici ea jurisprudența, de oarece a dat, în speță, două decizii contradictorii. 1. Prin prima ea consfințește dreptul apărării de a face uz în audiență de consultația medico-Iegală: Considerând că această consultație constitue o parte esențiala a apă- rării sale, și că sentința, asimilând-o cu o depoziție scrisă de martori și nevoind să țină seama dc ea, sub pretext că totul trebue să se petreacă oral la desbateri, a aplicat greșit legea, a îngrădit dreptul de apărare și a intimat o prohibițiune neîngrădită, de lege, și prin urmare a comis un evident exces de putere; pentru aceste motive, casează". 2. Prin a doua, din contră, contestă că s’ar putea invoca în recurs un motiv de casare dedus din refuzul președintelui Curții cu Juri de a lăsa să se dea citire consultației medico-legale, soli- citată de apărare: Apărarea acuzatului n’a fost ilegal stânjenită, prin faptul eă Curtea cu juri n’a permis să se dea citire unei consultațiuni cu privire la faptul care forma obiectul acuzaținnii, consultațiune dată fără mandat din partea justiției, ci numai la cererea particulară a acuzatului sau a apărăto- rului său. SSOOS. — Dr. U MiMvici. Tratat de Medicină Legală CAP. II. REGULILE EXPERTIZEI Ele sunt de două feluri: de natură formală și de natură technică. I. FORMALITĂȚILE. A. Sesizarea Fie în caz de flagrant-delict, fie pentru o lucrare de expertiză într’o afacere judiciară în curs de cercetare, fie pentru o consultație medico-legală scrisă ori orală cerută de tribunale sau de Curți, rechiziția medicului-espert se poate face în următoarele patru moduri: 1. prin simplă comunicare verbală; 2. prin înștiințare te- lefonică sau telegrafică; 3. prin citație, pe baza ordonanței de zi a judecătorului de instrucție, sau prin citație emisă de președintele tribunalului ori al Curții; 4. prin adresă specială, fie din partea par- chetului fie din aceea a președintelui tribunalului ori al Curții. — In caz de flagrant-delict, am văzut-o, în lipsa procurorului sau a judecătorului de instrucție, orice ofițer de poliție judiciară, legal- mente calificat pentru aceasta, poate convoca pe expert. In cazurile 1, 2, și 3, comunicarea e de obiceiu laconică, fără o expunere detaliată a scopului rechiziționării. In cazul 4, adresa precizează și obiectul expertizei. B. Jurământul a) Citat întâiu pentru îndeplinirea unui mandat de expertiză, în urmă ca martor pentru susținerea, în fața tribunalului sau a Curții, a concluziilor raportului său, sau pentni darea unei con- sultații medico-legale, medicul-cxpert, de vreme ce n’a invocat nici un motiv de recuzare plauzibil și admis, trebue să răspundă la chemare, căci altfel se face pasibil de pedeapsa prevăzută de artico- lul 192 C. P. (amenda și închisoarea dela 15 zile până la 2 luni). Iar înainte de a procede la lucrarea expertizei, trebue să depună jurământul legiuit, prescris și de Codul de Procedură Penală și de Codul de Procedură Civilă: Art. 43. al 2. (C. Pr. P.l. — Persoanele chemate în cazul acestui articol și al articolului precedent (unul sau doi medici sau chirurgi —. JURĂMÂNTUL EXPERTULUI 339 N. A.), vor face înaintea procurorului, jurământ de a rosti arătările și părerile ce ar avea, pe a lor onoare și conștiință. Art. 217 (C. Pr. CJ. — Dacă obiectul cercetării este de așa. natura că experții pot să-și dea părerea îndată, ei se vor consulta chiar în ședință separat, în ordinea și după modul arătat pentru martori prin art 195, 196, 197, 200, 201 și 202 (între altele, prestarea jurământului așa cum e formulat prin art. 196). Art. 218 (C. Pr. C.). — Dacă experții, mai înainte de a se pronunța, au trebuință de deosebit studiu, sau să meargă la fața locului, atunci ei, sub pedeapsă de nulitate, vor jura mai întâiu înaintea judecății, potri- vit art. 196. că’și vor îndeplini sarcina cu credință. b) lurământuî e prestat, după împrejurări, fie în fața repre- zentanților parchetului (procurorul, judecătorul de instrucție ori alt organ calificat al poliției judiciare), fie în fața președintelui tribu- nalului ori al Curții. Formalitatea poate fi îndeplinită fie în cabinetul procurorului ori al judecătorului de instrucție, în pretoriul tribunalului și aJ Curții, fie chiar la locul cercetării locale: Prestarea jurământului de către experți sau martori se poate face nu numai în pretoriul tribunalului, dar și în localitate, întrucât legea nu spe- cifică anume locul unde jurământul trebue prestat (Trib. Ilfov, S. I, 13 Decembrie 188(1). In majoritatea cazurilor de flagrant-delict, tocmai din cauza urgenței instrumentării, formalitatea jurământului e îndeplinită la locul cercetărilor, unde i se și înmânează medicului ordonanța de sesizare. Medicii de circumscripție rurală, autorizați prin lege a face expertize medico-legale, se găsesc adesea sesizați de jandar- merie și atunci ei sunt ținuți ca, în fața șefului de post — organ calificat al poliției judiciare — să presteze legiuitul jurământ și tot în asistența Iui să procedeze la facerea expertizei. Fără cuvânt, unii medici sanitari au văzut în această servitute legală o scădere a prestigiului lor, — susceptibilitate pe care n’o concepem și cu atât mai puțin am putea-o legitima. Investit eu puteri de ofițer de po- liție judiciară (art. 14 C. Pr. P.), șeful de post îmbracă, în ocurență, autoritatea conferită lui de lege și e inadmisibil să i se discute calitatea, pe considerațiuni de amor-propriu: legea e lege pentru toți și nimeni nu are dreptul să se plângă de ea și mai puțin încă să încerce de a se sustrage prescripțiunilor ei formale și categorice. c) La jurați unde, din cauza caracterului exclusiv oral al dez- baterilor, expertul e citat ca martor, jurământul îl depune în mo- mentul în care e invitat să-și facă depoziția (art. 342 C. Pr. P.) — Tot la jurați, în cazul când, uzând de puterea sa discreționară, pre- ședintele ordonă un supliment de anchetă și suspendă ședința spre a lăsa medicului legist răgazul necesar pentru nouile oeroetări, 340 JURĂMÂNTUL EXPERTULUI acesta trebue să depună de două ori jurământul: întâiu, in mo- mentul suspendărei ședinței, când primește dela președinte man- datul pentru îndeplinirea suplimentului de expertiză, și apoi eând, la reluarea desbaterilor, vine să-și facă depoziția ea martor. Comentatorii dreptului penal soeot ilogică această asimilare a expertului cu martorul. Medicul-expert, observă Faustin Helie, nu j toate fi considerat ca martor și în fapt nici nu e citat ca atare, pentrucă rolul martorului e de a spune ceeace a văzut și auzit, iar medicul-expert nu e întrebat ce cunoștință are despre faptul care formează obiectul urmăririi, ci i se cere o demonstrație științifică. Misiunea lui e de a-și exprima o părere motivată asupra faptului medical în legătură cu acuzațiunea de crimă, delict sau fals; el nu depune ci apreciază, în lumina .științei și a investigațiunilor proprii, fapta imputată inculpatului. Și tocmai în aceasta stă accentuata demarcație între expert și martor: pe când celui dintâiu i se face o obligație de a emite o părere, celui de al doilea îi este categoric in- terzisă orice apreciere personală. Pe când martorul, sub pedeapsă de nulitate a depoziției sale, trebue să vorbească numai din me- morie, expertul, special autorizat, se poate servi de note, pentrucă în demonstrația sa are de invocat constatări științifice și circum- stanțe de fapt cari trebuesc citate cu preciziune. Această latitudine recunoscută medicului-expert de a se folosi de însemnări e con- sacrată de jurisprudență Casației franceze. • * • d) Dar, indiferent de calitatea ce i se atribue în îndeplinirea misiunii sale în justiție, medicul desemnat ca expert trebue, în baza articolelor citate din procedurile civile și penale, să presteze jurământul prescris de Codul de Procedură Civilă: Art. 196. — Mai înainte de a-și face mărturia, va face un jurământ precum urmează.: Va pune mâna pe cruce, președintele va zice și martorul va spune după dânsul următoarele: „Mă leg pe cinste și în cuget curat; jur înaintea lui Dumnezeu care știe toate, că voiu mărturisi adevărul, nimic alt decât adevărul, fără ură sau părtinire pentru veri una. din părți" După ce martorul va jura, președintele îi va zice aceste cuvinte: „Dumnezeu, care știe toate, martor de jurământul ce ai făcut, să te pedepsească de vei spune neadevăr. „Asemenea vei ști că legea pedepsește pe cel ce este martor mincinos". Dacă martorul este de altă religie, judecata va schimba jurământul potrivit religiunii sale. e) Legea (art. 196 și 241 C. Pr. P.) prescriind modificarea formulei jurământului după confesia expertului. Evreii (cu pălăria în JURĂMÂNTUL EXPERTULUI 341 cap și cu mâna dreapta ridicată) pronunță cuvintele sacramentale: .,Jur pe tablele lui Moise" și apoi urmează restul textului ju- rământului. Mahomedanii jură eu degetele mâinii drepte pe cuvintele Fihi-Fihi din capitolul IX al Coranului. Un musulman, notează Di- mitrie Alexandresco, nu poate presta jurământ decât invocând nu- mele lui Dumnezeu Wallaki, UUlahi, Tallahi; este nulă orice afir- mație făcută pe atributele lui Dumnezeu, pe Coran, pe locașurile sfinte, etc. — Formula jurământului musulman — care se prestează de preferință Vinerea și în zilele de sărbători religioase — este ur- mătoarea: „Jur, în numele lui Dumnezeu singur, prea bun, prea milostiv, care pedepsește pe vinovați, dă victoria, ușurează soarta culpabililor, împarte bunurile și darurile, care știe tot, ne răsbunăși înaintea cărui nimic nu este ascuns". (Urmează restul textului jură- mântului legiuit). — Ducă se întâmplă ca expertul musulman să fie afon, atunci el e asimilat unui mut și formalitatea jurământului e astfel îndeplinită: Cadiul scrie formula pe o bucată de lemn pe care o înmoaie într’un pahar cu apă curată, pe care o dă apoi s'o bea expertul. In genere, expertul care nu știe românește, poate jura în limba maternă, după traducerea unui interpret. f) Pentru anabaptiști și quakeri — după cum notează Gh. Gh.. Tocileseu („Curs de Procedură Civilă, ITT, 495) — jurisprudență franceză, engleză și a marei majorități a țărilor europene admite ca, în loc de jurământ, ei să afirme pe sufletul și pe conștiința lor de a spune adevărul, de oarece, după preceptele religiunii lor, o atare afirmațiune este un adevărat jurământ. Jurisprudență noastră nu admite Insă nici o derogare dela pre- scripțiile legii și formula religioasă a jurământului e obligatorie pentru expertul de orice rit: 1. Martorul, după lege, neputând să depună decât sub jurământ, el nu poate fi scutit de această formalitate, sub cuvânt că e ateu sau îiber-cugetător. (Cas., S. II, 2 Mai 1886, B. 437). 2. Declarația, făcută de un ateu pe onoarea și conștiința sa, nu poate fi considerată ca un jurământ, ci numai ca o simplă informație, întrucât nu se poate admite prestarea unui jurământ într’o formă neprevăzută și ne- admisă de lege. (Trib. Brăila, S. I, 13 Dec. 1908). 3. Mențiunea făcută în deciziunea instanței de fond, că martorii evrei eu jurat conform ritului judaic, fără să se arate formula jurământului, sau să se vizeze art. 153 din Pr. P., nu este suficientă spre a se putea cu- noaște, dacă cerințele legii au fost îndeplinite și dacă jurământul prestat a fost cel legal. 4. Jurământul, a cărui formulă nu conține elementul religios, nea când nici o existentă l-egală, urmează că martorul chemat a depune înaintea justiției nu poate fi dispensat de obligațiunea de a jura, după formele pre- scrise de lege nici a fi apărat de penalitatea prevăzută de lege, numai pe 342 JUHĂMÂN'TUL EXPERTULUI motivul că ar fi liber-eugetător, dacă nu arată că practică un alt cult re- ligios decât cel creștin ortodox snw nu arată formula cultului său. (Cas., S. I, 22 Apiilie 1914). După această din urmă decizie a Casației noastre, anabaptiștii și quakerii ar putea fi admiși să jure în felul lor, dar o jurispru- dența în speță încă n'a intervenit. g) Refuzul de a jura atrage, prin aplicarea art. 188 ('. Pr. C., pedeapsa cu amenda de 100 lei (înzecit conform legii din 25 Martie 1923), care nu e susceptibilă de apel: Amenda pronunțată contra martorilor, pentru nevenire sau refug de a jura, ori de a mărturisi, are un caracter de execuție imediată, iar nu de pedeapsă penală în contra căreia să se poată apela. (Cas., 8. II. 25 Mai 1911). Refuzul jurământului se mai pedepsește (prin aplicarea artico- lului 207 din legea din 14 Martie 1900) cu o amendă care nu va putea trece de 300 lei (respectiv 3000 lei) și cu cheltuelde de despă- gubire către părți. * » * h) In ce privește pe medicul-legist atîtrat al unui tribunal, chesti- unea jurământului repetat oridecâte ori e însărcinat cu o expertiză a format și continuă să formeze obiectul unei controverse. 1. După unii juriști, un atare medie-Iegist fiind un funcționar public, el e legat, în exercițiul atribuțiunilor sale, prin jurământul odată depus la intrarea sa în funcțiune și a cărui formulă e cea obi- cinuită pentru orice slujbaș public: .Tot de a fi credincios Regelui și intereselor țârii mele, de a observa în totul Constituția și legile țării, de a executa cu onoare și conștiință func- țiunile ce-mi sunt încredințate și de a nu face nimic de natură a periclita ordinea în Stat. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Și, funcționar public, medicul-legist care și-ar exercita atribu- țiunile fără prealabila depunere a jurământului de mai sus, s’ar face pasibil de pedeapsa prescrisă de Codul Penal: Art. 163. —Funcționarul public, care va intra in lucrarea funcțiunii sale până a depune jurământul cerut, se va pedepsi cu o amendă egală cu onorariul pe o jumătate de lună, neputând ocupa acea funcțiune fără a depune jurământul cerut. 2. După comentatori însă, a căror părere a primit și eonsacra- țiunea unei jurisprudențe a Casației noastre (interpretarea art. 218 C. Pr. C.) jurământul acesta de funcționar public e suficient, numai pentru expertizele cu cari e însărcinat de parchet: JURĂMÂNTUL EXPERTULUI 343 Jurământul depus de luedicul-legigt la intrarea sa în funcțiune servă pentru toate actele cu cari e însărcinat, în virtutea calității sale, de către parchet, așa că nu c nevoie de un deosebit jurământ pentru fiecare afacere in parte. (Cas., S. II, 1!) Dec. 1907, B. pag. 1936). In sensul acesta se rostesc și două decizii anterioare ale Curții de Casație, cu aplicarea la cazul unor medici sanitari (calificați de a face expertize medico-legale): 1. Considerând că art. 357 din Regul. supune pe orice funcționar, înainte de intră în funcțiune, de a săvârși jurământul prescris de lege și art. 154 din Condica penală pedepsește pe funcționarul public care va în- drăzni să intre în funcțiune înainte de a săvârși jurământ; că doctorul ce a făcut visum-repertum, în procesul de față, având depus, ca funcționar public, jurământul său la intrarea în funcțiunea sa, și lucrarea acelui visum-repertum atingâadu-se de atribuțiile funcției sale, nu poate fi supus la jurământ special in săvârșirea acestei lucrări. — De aceea Curtea nu vede o violare a art. 30 din procedura penală, căci asemenea jurământ urmează a depune numai acei doctori ce uit sunt in serviciul Statului. (Cas.. 9 Iunie 1862 șî 11 Iulie 1862). (In codul de procedură penală austriac există o dispoziție formală (art. 121), după care experții permauenți, cu jurământul odată depus, sunt scutiți de obligația prestării jurământului la fiecare lucrare de expertiză; se pune numai în sarcina judecătorului de instrucție de a le reaminti sfințenia jurământului dela intrarea lor în funcțiune, ori decât o ori le dă o însărcinare). Când e vorba dar de medici, neealificați prin legea sanitară (art. 113 fost art. 105 din L. S. din 1910) de a executa lucrări de medicină legală, aceștia, oridecâte ori sunt învestiți eu un mandat de expert, trebue să depună jurământul legiuit. In privința aceasta, jnrisprudențâ noastră a rămas statornică, după cum mai fac dovadă următoarele decizii ale Casației: 1. Considerând că Curtea apelativă a găsit de cuviință, pentru mai multă luminare o sa, de a se chema și a Iți doi medici, pe ale căror depuneri se întemeiază apoi la darea sentinței sale; considerând eă acești mediei nu s’au supus jurământului, formalitate ce se cere neapărat a se îndeplini, casează. 2. Experții, înainte de a păși în efectuarea lucrării cu cari au fost însărcinați, trebue să presteze jurământul, conform art. 196 Pr. civ. Neconstatarea acestei formalități în hotărârea instanței de fond, care se bazează pe expertiza făcută, atrage casarea. (Cas., Secția I, 16 Octom- brie 1887). Dispensa de jurământ de care vorbim mai sus fiind limitată la mandatele pnimite din partea parchetului, urmează, că în starea actuală a legislației și eu soluțiunea interpretativă dată de instanța supremă, medicul-legist asermentaf depe lângă nn tribunal trebue să depună jurământul de martor în toate celelalte cazuri in cari intervine ca expert (însărcinarea dată de tribunale și Curți). 344 JURĂMÂNTUL EXPERTULUI i) Formula jurământului în toată extensiunea textului ei nu e însă legal mente impusă expertului, fie că are sau nu calitatea de medic- legist asermentat, în afacerile de competința judecătoriei de ocol: Formula, pe care legiuitorul dreptului comun o prevedere pentru jură- mântul experților și al martorilor, nu este cerută fi la pricinile ce se judecă la judecătoria de ocol, care are o procedură sumară și simplă, după care nu se cere, în această privință, decât să se pună în vedere martorilor, să spună adevărul. (Cas., S. I, 26 Aprilie 1904. R. 605). Formula așa prescurtată trebue insă să conțină neapărat elementul religios, pentrucă, după cum s’a văzut mai sus (decizia Casației S. I, din 22 Aprilie 1914) se statuează că, fără îndeplinirea ritului re- ligios (după confesiunea aceluia care e asermentat) jurământul nu are nici o existență legală. j) Omisiunea prestării jurământului (prescris de art. 45 al. 2 C. Pr. Penală și art. 218 C. Pr. C.) e o cauză de nulitate a înseș exper- tizei, care nu mai poate fi întărită prîntr’un jurământ prestat ulte- rior, nici chiar atunci când se ordonă un supliment dc expertiză. In acest sens s’au rostit: mai întâiu Camera de punere sub acuzare din Craiova și în urmă, definitiv, Curtea de Casație, cu prilejul exper- tizei medico-legale făcută în afacerea de pruncucidere St. din București care pi¹ vremuri (1896) a făcut mare vâlvă: Medicul-expert, care a făcut autopsia unui cadavru după însărcinarea dată de judele instructor, fără să depună jurământul cerut de art. 43 pro- cedură penală, «>< poale fi chemai sa confirme sub jurământ actul său medico-legal cu ocaziunca unui supliment de instrucție ordonat de Camera de punere sub acuzare, când se constată că o nouă expertiză asupra ca- davrului nu mai este posibilă. (Camera de punere sub acuzare pe lângă Curtea de Apel din Craiova. 13 Ianuarie 1897). Și Camera justifică refuzul ei de a admite o noua intervenție a medicului în chestiune (defunctul Dr. Sutzu), tocmai prin argu- mentul tras din dispariția obiectului expertizei, cadavrul asupra cănria minează să se practice o nouă expertiză fiind în stare de putrefacțiune înaintată: Ducă la 9 August 1896 (contra-expertiză făcută de doctorii Babeș, Stoicescu și Bogdan) cadavrul (copilului George St.) era în putrefacțiune și (din cauza numeroaselor inciziuni făcute la autopsia anterioară) îm- piedica cercetarea medicală, cu mai mult cuvânt azi expertiza este imposi- bilă, fiindcă expertul trebue să vadă lucrul de expertizat, ceea ce nu se mai poate face astăzi, și dacă s’ar admite să se asculte Doctorul Sutzu, ca să confirme sub jurământ actul său medico-legal, aceasta ar echivala cu a se reface o expertiză, fără ca expertul să aibă la dispoziție obiectul de experti zat. Camera de punere sub acuzare refuză și ascultau'ea Doctorului Sutzu cu titlul de martor, făcând demarcația esențială, făcută fi de noi mai sus, între martor fi expert: JURĂMÂNTUL EXPERTULUI 345 Nici ca martor nu se poate asculta D-rul Sutzu, fiindcă martorul trebue să arate ceeace a văzut și ceeuce a auzit asupra faptului și în speță Doctorul Sutzu a fost chemat ca om al artei, ca să spuie ceeace știința și cunoștințele sale medicale au constatat în urma autopsiei, iar nu ceeace a văzut și a auzit asupra faptului. Curtea de Casație, sesizată prin recursul procurorului general al Curții de Apel din Craiova, confirmă decizia analizati a Camerei de punere sub acuzare: I. O expertiză medico-legală nu poate fi considerată ca legal făcută, câmf nu se constată că experții au depus în prealabil jurământul prescris de lege. Astfel fiind, expertul neasermentat, a cărui expertiză a fost anulată, nu poate fi chemat să confirme în urmă sub jurământ actul său, mai cu seamă atunci când o nouă expertiză a devenit imposibilă din cauza lipsei obiectului de expertizat. 2. Expertiza medico-legală anulntă nu se poate întări prin arătă- rile medicilor cari au asistat la autopsie, dar cari în cursul instrucțiunii nu au fost însărcinați cu facerea ei. (Cas,, 8. II, 11 Febr. 1897, B, 226). In aoelaș sens se mai pronunțase instanța supremă, odată cu 11 ani și a doua oară cu un an mai înainte: 1. Experți! chemați de a asista cu luminile lor pe judecători, sunt ținuți a depune jurământul special dinaintea magistratului care a recurs la ministerul lor, jurământ a cărui cuprindere și formulă este indicată prin art 43 pr. p. (a rosti arătările și părerile ce ar avea pe a lor ononre și conștiință). Dispozițiunea legii, relativă la afirmarea sub jurământ a rapoartelor și mărturiilor, e de substanța oricărei instrucțiuni, iar forma- litățile prescrise în această privință sunt stabilite în interesul adevărului. Constatarea dar că aceste formalități s’au îndeplinit trebue să se facă de către înșiși magistrații cari instruesc afacerea, căci îndeplinirea acestei forme este condițiunea sine quu nou sub care arătările acestor rapoarte și mărturii pot servi de bază instrucțiunii. Așa dar, dacă persoanele cari au făcut o expertiză la judecătorul de instrucție, unde acel judecător nu con- stată că expertii au prestat legiuitul jurământ, fiind în urmă citate înaintea tribunalului și a Curții de apel în calitatea lor de experți. au depus înaintea acelor instanțe jurământul prescris de art. 43 Pr. p., Curtea, care s’a bazat pe acea expertiză a violat art. 13 și a aplicat rău art. 153 pr. p., (ascultând-i en martori). (Cas., S. II, 3 Martie 1886). 2. Medicul chemat a face expertiza unui cadavru, precum și «cela care este ascultat ca martor, sunt datori a depune jurământul prescris pentru cel dintâiu prin art. 43, iar pentru ce) de al doilea prin art. 72 proc. pen.; și îndeplinirea acestei formalități nu se poate constata decât de procuror sau de judecătorul de instrucție. Astfel fiind, violează citatele articole și comite un exces de putere Camera de punere sub acuzare care-și întemeiază o deriziune a sa pe ropartul unui medic și pe arătările unor martori cari nu au fost jurati. (Cas. S. II. 6 Noembrie 1896). Aceste decizii ale Curții Supreme au reformat o jurisprudență anterioară, care admitea valabilitatea jurământului ulterior: 346 JURĂMÂNTUL EXPERTULUI Medicul, nefiind dispensat de lege de a presta jurământ, când este chemat ca martor sau expert, poate să fie supus la îndeplinirea acestei for, malitâfi. când actele emanate dela dânsul se contestă de către o parte. țCas., 8. II, I Februarie 1882, B. 189), k) Nu numai omisiunea jurământului, dar simpla neindicare in hotărârea judecătorească a formulei jurământului e o cauză de nulitate: Actul de expertiză medicală, care constată starea de demență a unui iueulpat și conchide la iresponsabilitatea lui, nu poate avea nici o influență asupra hotărârii justiției, eând judecătorul instructor, deși constată că ex- perții au depus legiuitul jurământ, nu arată însă formula jurământului și nici vizează vre un text de lege. (Camera de punere sub acuzare depe lângă Curtea de Apel din București, 2 Mai 189"). Iu acelaș sens s’a pronunțat și Curtea de Casație: Neindicarea în hotărâre a formulei sacramentale sub care martorul a jurat, sau cel puțin a se referi la articolul care prevede acea formulă, face ca depoziția acelui martor să fie nulă. (Cas., S. II. 4 Februarie 1908, B. 265). Ij O cauză de nulitate isvorăște și din absența reprezentantului ministerului public la formalitatea prestării jurământului în afaceri interesând pe minori, interziși ori cei puși sub consiliu judiciar: .Jurământul expertului, prevăzut de art. 196 și 218 Pr. C., într’o afacere care interesează pe minori, trebuie să fie luat în prezența mi- nisterului public, căci altfel se violează art. 81 pr. civ. (Cas., S. III, 23 Septembrie 1905). m) O cauză de nulitate—controversată însă—ar fi aceea isvo- râtă din omisiunea indicării, in ordonanța prezidențială, a delegațiunii speciale de a primi jurământul expertului dată judecătorului însărcinat cu facerea cercetării locale. 1. După o priină interpretare a dispozițiunii cuprinse în art. 213 C. Pr. C., pentrucă jurământul să fie valabil, e suficient să se fi consemnat că el a fost depus în prezența magistratului delegat: Jurământul expertilor poate fi depus sau înaintea tribunalului sau înaintea judecătorului delegat, destul numai să se constate săvârșirea lui înaintea magistratului. (Cas., S. I, 21 lume 1882, B. p. 699). 2. După o interpretare contrarie însă a aceluiaș articol, „nu ajunge jurământul depus în fața judecătorului delegat cu facerea cercetării locale, dacă acesta n’a avut delega ți un ea expresă de a primi jurământul expt rților". C. Comunicarea obiectului expertizei Odată formalitatea jurământului îndeplinită, procurorul, ju- decătorul de instrucție, președintele tribunalului ori judecătorul de- COMUNICAREA OBIECTULUI EXPERTIZEI 347 legat cu constatarea locală eonumică expertului obiectul expertizei, dându-i tot odată toate lămuririle, pe baza cercetărilor preliminarii ori a in formați unilor ajunse la cunoștința organelor justiției. a) Comunicarea scopului expertizei se face pe cale de ordonanță, în care sunt precizate chestiunile pe cari expertul e invitat să le examineze și în urma să raporteze. Medicul semnează această ordo- nanță țri, prin aceasta, confirmă solemn acceptarea mandatului ce i s’a deferit și dela îndeplinirea căruia nu se mai poate sustrage, afară numai dacă, ulterior, intervine o cauză de forță-majoră care-1 silește să întrerupă lucrarea expertizei. b) Spuneam că magistratul mandant dă medicului expert și lă- muririle pe cari le socotește utile instrumentării medico-legale. Se pune însă și chestiunea, dacă expertul are calitatea de a lua cu- noștință de toate piesele din dosarul cauzei, spre a eulege’elementele cari să-l ajute la îndrumarea interveiițiunii sale științifice. — Deși dreptul acesta e in unele țări supus controversei, noi susținem că, în însuș interesul justiției, trebue să se consacre căderea medicului- expert de a se servi de dosarul procedurei, sentimentul responsabili- tății profesionale constituind cea mai bună chezășie în ce privește teama unei eventuale indiscretiuni. Apoi, obiecțiunea ce s’a ridicat că această cunoaștere a unor detalii de ordin moral ar putea exer- cita o înrâurire asupra aprecierii medicului, e lipsită de seriozitate: având să facă o demonst rațiune riguros .științificii a faptului me- dical, expertul nu se călăuzește decât de ceea ce prin el însuș, prin investigațiunile sale, constată ca element de convingere indiscutabil. Părerea aceasta a necesității comunicării dosarului a triumfat nu numai la noi, dar și în Franța și în Germania, de oarece s’a re- cunoscut că obiectivul expertizei fiind însuș acela al justiției — stabilirea neîndoelnică a adevărului — nu era nici o rațiune să se priveze exportul de un mijloc eficace de orientare, cum ar fi de exemplu în caz de dovedirea simulării unei boli, de alienație min- tală ori de avort, când e de o deosebită însemnătate pentru medie dc a cunoaște antecedentele persoanei examinate. Și autenticitatea in formațiuni lor în această privință nu-i poate fi garantată, decât prin faptele consemnate în actele de procedură. D. Prezența magistratului și a ofițerilor de poliție judiciară Legea nu impune magistratului sau ofițerului de poliție judi- ciară, sub pedeapsă de nulitate a procedurii, de a asista la facerea expertizei; dea, firește, are latitudinea de a fi ori nu prezent. In nici un caz, absența reprezentantului justiției nu poate constitui un 348 PREZENȚA PĂRȚILOR LA FACEHEA EXPERTIZEI motiv de ilegalitate a expertizei. In acest sens se rostește și o veche jurisprudență a Curții noastre de Casație: Spintui art ăi din codice nu o de a face, medicul constatarea fap- tului fîiră ispravnic, ci de a nu face ispravnicul această constatare fără medic. Persoana esențială în cercetările medico-iegale este medicul, care face visum-repertum. iar nu ispravnicul, E. Prezența părților a) La facerea expertizei, prescrisa de Codul de procedură ci- vilă, prezența părților nu e nicăiri prevăzută în Codul de Proce- dură Penală și ca atare ele nu sunt, obligatoriu, citate: După art 42 și 43 din procedura penală, aplicabile la toate instanțele de represiune ja chiar în cazul când se statuează asupra unor despăgubiri civile, nu este necesar, cum este în materie civilă, ca prevenitul să fie citat spre a prezenta observațiile și apărările sale la facerea expertizei, mai ales că asemenea formalitate nici nu este proprie acestor instanțe. (Cas., 8. II, 18 Noembrie 1915). b) Citarea părților în materie civilă e prescrisă prin urmă- toarea dispoziție: Art. 218, al. 2 (C. Pr. C).—Expertul nu va putea face nici o lucrare la fața locului, decât față eu prigonitoarele părții, sau și în lipsa lor, după ce au fost chemate anume prin scrisoare recomandată. Reci pisa de pre- darea scrisoarei la poștă ține loc de dovadă. c) Prescripțiunea aceasta nu trebue interpretată ca având un caracter imperativ pentru orice fel de expertiză, pentrueă ar fi absurd să se impună medicului prezența părților la întreaga sa lucrare științifică, după cum de altfel Curtea de Casație, con- firmând, în afacerea testamentului Tache Anastasiu, felul de a vedea al Trib. Ilfov și al Curții de Apel din Galați, a stabilit jurisprudență: Legiuitorul, prin ort 218 proc. civilă, nu cere prezența părților decât pentru lucrarea experților la fața locului, și nu este permis de a se crea o nulitate pentru neîndep lini rea unei formalități ce nu este prevăzută de lege; că, de altfel, dacă legiuitorul n’a prescris prezenta părților la studiile știin- țifice și preliminare ce omul de artă este nevoit a face, aceasta are rațiunea ei logică și găsește aplicațiunea ei naturală în faptul, că pentru asemenea lucrări cu caracter științific, expertul are trebuință de toată liniștea minții, de întreaga încordare a atențiunii ce ar putea fi turburată prin prezența persoanelor streine. (Cas. S. I, 13 Mai 1905; Curtea de Apel din Galați, S. I, 28 Noembrie 1904; Trib. Ilfov, Aprilie 1903). d) Singurul drept recunoscut părții interesate, la facerea ex- pertizei, e acela de a stărui pentru depunerea în timp a raportului medico-legal, spre a preveni perimarea acțiunii (în spiritul artico- OCROTIREA EXPERTULUI 349 lului 257 C. Pr. C., care se aplică și minorilor, interzișilor și celor puși sub consiliu judiciar): Dacă într’un proces s’a ordonat facerea unei expertize după cererea părții intimate, iar reclamantul n’a stăruit pentru efectuarea acelei exper- tize, atunci acțiunea se perimă după trecere de 2 ani dela data jurna- lului prin care s'a dispus facerea acelei expertize (Casația, Secția I. 29 Ianuarie 1905, B. 33). F. Ocrotirea.expertului Asimilat, în ce privește cazurile de recuzare cu un judecător (art. 214 C. Pr. C.), expertul, în exercițiul atribuțiunilor sale, se bucură de ocrotirea legală acordată unui magistrat. Temporară pentru medicul numai întâmplător însărcinat cu o lucrare de ex- pertiză, asimilarea aceasta e permanentă în ce privește pe medicul legist atitrat al tribunalului, de oarece, la intrarea sa în funcțiune, el depune jurământul de slujbaș public. In consecință, orice act de ultraj ori lovire asupra persoanei unui expert e pasibil de pe- depsele prevăzute de Codul Penal. a) Lucrarea de expert a unui medic-legist atitrat nu poate face obiectul unei polemici care, depășind cadrul de urbanitate admis pentru controversele științifice, ar pune în discuție onorabilitatea expertului, sub raportul probității și al imparțialității: •* Art. 182, al. 1. — Cel ce, prin cuvinte sau scrieri înjurătoare, va atinge onoarea unui sau mai multor funcționari administrativi sau jude- cătorești, sau unui jurat, în lucrarea sau cu ocaziunea exercițiului func- țiunii lor, se va pedepsi cu închisoarea dela cincisprezece zile la 6 luni; iar dacă ultrajul se va fi urmat în sala ședințelor unei Curți sau unui tribunal, osânda va fi închisoarea dela două luni până la un an. b) Dacă medicul legist atitrat e obiectul unui gest ofensător ori al unei amenințări, pedeapsa e următoarea: Art. 182, al. 2. — Ultragiul făcut prin gesturi ofensatoare sau prin amenințări, în contra unui asemenea funcționar public sau jurat în exer- cițiul sau cu ocazia funcțiunii sale, se va pedepsi cn închisoare dela cinci- sprezece zile până la 3 luni; iar de se va fi urmat ultragiul în sala ședin- țelor unei Curți sau tribunal, se va pedepsi cu închisoare dela o lună până la 6 luni. c) Eventuala lovire a medicului legist atitrat e pasibilă de următoarele pedepse: Ari. 181. — Oricine va lovi, chiar fără armă și chiar fără a rezulta rănire, pe orice funcționar administrativ sau judecătoresc, în exercițiul funcțiunii sale, sau cu ocaziunea acestru exercițiu, se va pedepsi cu închi- soare dela 1 an până la 2 ani. 350 OCROTIREA EXPERTULUI Iar dacă lovirea se va fi urinat în sala ședințelor unei Curți sau a unui Tribunal, culpabilul se va osândi încă și cu interdicțiunea pe timp mărginit, d) Uitragiu la adresa medicului întâmplător însărcinat cu o lucrare de expertiză e pedepsit, prin aplicarea următoarei dispo- zițiuni a Coduhn Penal: Art. 183.—Ultrajul făcut prin cuvinte, gesturi sau amenințări în contra oricărui funcționar public, precum și în contra oricărui cetățean, în- sărcinat cu un serviciu public sau municipal, sau agent însărcinat cu forța publică, în exercițiul sau cu ocaziunea funcțiunii sale, se va pedepsi ■cu închisoare dela cincisprezece zile până la două luni, sau cu amendă dela 50 până la 200 lei (calculată înzecit, conform legii din 25 Martie 1923). e) Lovirea medicului întâmplător însărcinat cu o expertiză, e penata prin următoarea prescripțiune: Art. 18.3. — Atacurile prevăzute la art. 184, de vor fi făcute în contra unui impiegat sau ofițer ministerial, contra unui agent al forței publice, sau în contra unui jurat, ori alt cetățean însărcinat cu un ser- viciu public, în timpul exercițiului serviciului lor, sau cu ocaziunca a- -cestui serviciu, se vor pedepsi cu închisoare dela 1 lună până la 1 an. f) Dovedindu-se că agresiunea a fost premeditată contra unui expert — indiferent daeă e medic legist atitrat ori numai întâm- plător însărcinat cu o expertiză,— pedeapsa e agravată: Art. 187. —Chiar când niște asemenea atacuri nu vor fi cauzat văr- sare de sânge, răniri sau boale, culpabilul se va pedepsi cu închisoare dela 3 până la 5 ani și cu interdicțiunea pe timp mărginit, dacă lovirea s’a să- vârșit cu precugetare sau prin pândire. g) Agresiunea luând caracterul unui adevărat atentat la viața expertului — indiferent de e medie legist atitrat ori numai medie întâmplător însărcinat cu o expertiză —, ea e pasibilă de urmă- toarele pedepse: Art. 186- — Dacă atacurile urmate în contra funcționarilor și agen- ților prevăzuți la art. 184 și 185 au fost pricinuitoare de vărsare de sânge, de răniri sau boale, pedeapsa va fi închisoarea dela 3 până la 5 ani și interdicțiunea pe timp mărginit; iar dacă din aceasta se va fi urmat și moarte, în termen de 40 zile, culpabilul se va pedepsi cu munca silnică pe timp mărginit. h) Atentatul având caracterul agravant al premeditării unui asasinat, Codul Penal prescrie următoarea pedeapsă: Art. 187. — De s’a urmat lovirea ori rănirea cu cuget de a omorî, asupra vreunuia din funcționarii citați la art. 184 și 185, în timp când ONORARIILE EXPERTILOR 351 •aceștia se aflau în lucrare sau cu ocaziunea funcțiunii lor, culpabilul se va pedepsi cu munca silnică pe toată viața. G. Onorariile experților a) Ele sunt garantate prin următoarea dispoziție a Codului de Procedură Civilă: Art. 216, al. 4 fi o. — Odată cu numirea experților, judecata va fixa plata cuvenită lor. Banii de plată se vor depune pe jumătate înainte de prestarea jurământului de către experți la grefă, care îi va libera exper- ților. Jumătatea cealaltă se va plăti după înaintarea raportului. Această plată va rămânea definitivă în sareina părții care va pierde pricina. , Urmează dar eă tribunalele nu sunt ținute la tariful fixat de Regulamentul eheltuelilor pentru experți, pentrucă un atare regu- lament neputând fixa decât minimul indemnizației, instanțele de fond sunt suverane să acorde o sumă mai mare, proporțională la însămi importanța lucrării. b) Plata onorariului e garantată și atunci când medicul înde- plinește o lucrare de expertiză la cererea directă a părților, prin aplicarea dispozițiunii art. 1551 C. C., solidaritatea între tnandanți întinzându-se și la plata acestui onorariu, expertul fiind consi- derat în genere ca un mandatar. c) Dar quantumul onorariului odată fixat de tribunal sau Curte leagă pe expert și, sub pedeapsa unei urmăriri în penal, el nu poate nici să ceară nici să primească peste s-uma hotărâtă: Art. 216, al. ultim IC. Pr. C.). ■— Expertul care va cere sau va primi mai mult decât i s’a fixat de. judecată, se va pedepsi eu pedeapsa prevăzută in codul penal pentru judecătorul care ia mită (Art. 145 C. P. care prescrie maximul închisorii de 3 ani. pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața — lovit deci de incapacitatea per- manentă de a mai face act de expert; în conformitate cu art. 22 C. P. pierde și dreptul la pensie — N. A.). d) Medicul-legist atitrat al tribunalului, în permanență — la orice oră din zi ori de noapte — la dispoziția organelor de poliție judiciară, în afară de salariul care e ridicol, nu are dreptul decât la cheltueli de deplasare pentru cari trebue să prezinte o notă supusă verificării. Abia prin noul regulament de tarifare, prescris de legea sanitară și care urmează să fie întocmit. Ministerul de Justiție va prevedea în budget o alocație specială, pentru indemnizațiile cuvenite medicilor-legiști și celor asimilați prin art 113 L. S. (medicii primari de județe, medicii-șefi de orașe și medicii de cir- «cumscripțiune urbană sau rurală), pentru lucrările de expertiză cu 352 TECHNICE EXPERTIZEI cari sunt însărcinați. Indemnizațiile acestea vor varia după însăș însemnătatea expertizei de efectuat. Chestiunea aceasta a salarizării și indemnizației medicilor legiști e de o însemnătate necontestată, pentrucă de deslegarea ei atârnă și posibilitatea recrutării unui corp de experți permanenți, oferind toate garanțiile de competență și integritate profesională. Altfel, vom asista la invadarea acestor posturi de cei nechemați, de toți ratații profesiunii medicale în căutarea unei funcțiuni socotită de ei fie ca o sinecură fie ca un mijloc de a-și crea venituri deochiate. II. TECHN1CA EXPERTIZEI „Vigii et prudens". (Vechea deviză a Colegiului chirur- gilor din Lyon). Tocmai din cauza greutății cu care o demonstratiune medico- legală cântărește în cumpăna Dreptății, nu vom putea îndestul recomanda aceste două însușiri esențiale: scrupulozitatc și cir- cumspecțiune în tot cursul lucrării. Numai așa, expertul se poate pune la adăpost de erori de natură a compromite întreg rostul intervenției sale, periclitând înseși interesele justiției. Medicul- expert să-și amintească mereu sfatul lui Brouardel: „Nu dați nici odată crezare aparențelor: în medicina legală, mai puțin ca în ori ce alt domeniu, prezumțiunile trase din împrejurările în cari crima s’a săvârșit, nu pot nici e cari le vom expune și studia pe larg în volumul III: Moartea sub toate formele și cu toate cauzele ei) se referă la siste- mele nervos, respirator și circulator și ele pot fi grupate în urmă- toarele categorii: 1) funcționale și organice; 2) spontanee ori pro- vocate; 3) imediate ori târzii; 4) nesigure ori sigure. 35S EXEMPLE DE MOARTE APARENTĂ Spre edificare, în ce privește erorile la can poate da- naștere o in- complectă verificare a morții, vom cita câte va din cazurile înregistrate atât la noi, cât și în străinătate: 1. — TJₙ subcomisar din București, dând peste un sinucis (.cu armă de foc) care nu mai da semne de viață, îl pune într’o trăsură și-l aduce, spre autopsie, la Institutul Medico-Legal. Ajuns la poarbi Institutului, ofițerul de poliție se da jos, spre a anunța personalul pentru ridicarea, „ca- davrului". In interval, „inortnl“se trezește, își dă seama unde se află, sare din trăsură și o ia la goană. Birjarul, uluit, îl apostrofează: „Ce faci, domnule, nu ești mort?⁻'. 2. —-La Brăila, în localul primăriei, un avocat are o sincopă și se prăbușește. Un medie comunal, care-1 examinează, constată decesul și dispune transportarea „cadavrului" la morga spitalului, unde e întins pe masa de autopsie. După trecere de o oră, „mortul" se trezește, se dă jos depe masa de autopsie și, disperat, bate în geam să i se deschidă — și pleacă acasă. 3. — Iar la București. I.) țigancă, găsită degerată pe un maidan, e luată ca moartă și dusă la Institutul Medico-Legal. Fiind urgentă ne- voie, pentru cursul de medicină legală, de un cadavru pentru facerea au- topsiei demonstrative, „moarta” e pusă în sala de curs, unde era cald. După o jumătate de oră, „cadavrul" se desghiață, femeea dă semne de viață prin mișcări ale pleoapelor și buzelor. înștiințat, am făcut tot ce era in- dicat spre a o readuce complect la viață, dar a fost în zadar, 4. — In comuna Costulcni (Iași) un sătean, alcoolic înveterat, are o sincopă. Moartea e „verificată" și înmormântarea autorizată. La cimitir, în momentul când cosciugul urma, să fie lăsat în groapă, se aude o mișcare în sicriu. Capacul e ridicat și se constată că bețivul, trezit, e sănătos tun. 5. —La București un negustor G. I’., pe când trecea pe strada Știrbey-Vodă, se prăbușește, ne mai dând nici un semn de viață. E dus la Institutul Medico-Legal Spre seară, unul din autopsieri observă că „mortul" se mișcă. înștiințat, îi dau îngrijirile prescrise și-l readnc com- plect la viață. „Cadavrul" părăsește Institutul spre a se înapoia acasă. 6. — La Huși, d-na A. M., rămânând vreme de 24 ore în stare de catalepsie, e luată ca moartă și așezată în sicriu. In cursul nopții, spre spaima celor cari o vegheau, se trezește — și e scoasă din cosciugul cu care urma sâ fie înmormântată a doua zi, 7. — In comuna Comănești (Dorohoi) un unchiaș (de aproape 100 ani) are o sincopă. „Decesul" e verificat și înmormântarea autorizată. Pe când era scos din casă spre a fi dus Ia cimitir, „mortul" se trezește, se ridică în picioare, se freacă la ochi și, văzând norodul îndurerat din jnmî Ini, întreabă cu mirare: „Dar pe cine plângeți voi? A murit cineva?". 8. — La Roma. în momentul când sicriul cu corpul ziaristului Vin- cenzo Aloysio era ridicat spre a fi așezat pe dric, un medic din asis- tență constată că presupusul mort nu era decât în stare cataleptică. Scos din cosciug și transportat la spital, Vincenzo Aloysio fu readus la viață, 9. — La Madrid, o femeie declarată moartă fu așezată în cosciug, dar după câteva ore începu <ă miște. Catalepsia fusese luată drept moarte neindoioasă. Dar, despre primejdia acestor erori de verificare vom vorbi mai pe larg în volumul care tratează despre moarte. RIDICAREA CADAVRULUI 359 Odată decesul în mod neîndoios stabilit, două eventualități te ivesc pentru intervenția expertului: ori simpla inspecfiitne ex- terioară a cadavrului — examen căruia i se zice ridicarea cada- vrului, ori complectarea acestei operațiuni sumare cu o autopsie mc- dico-legală, atunci când numai din examenul extern nu-și poate forma convingerea asupra originei, naturii și urmărilor faptului medical. Așa de pildă, se întâmplă ca uneori medicul să fie sesizat cu examinarea unui caz de moarte căruia ordonanța magistratului, în conformitate cu primele indicii și informațiuni culese, îi atribue caracterul unei omucideri, pe când, grație sagacității sale, expertul demonstrează, că în realitate e vorba sau de o moaite fortuită sau de o sinucidere. Atât ridicarea cadavrului cât și necropsia se fac după anumite reguli expuse în „Instrucțiuni pentru autopsiile medico-iegale" (pe cari le reproducem la capitolul consacrat Autopsiei medico-iegale). 1. Ridicarea cadavrului. - Una din prescripțiunile esențiale ale unei cercetări judiciare, îndeosebi în cazurile de flagrant-delict, e ca, pe cât posibil, să se evite mutarea cadavrului din locul unde s’a produs moartea. Sunt însă cazuri când o atnre deplasare e im- pusă: așa când cadavrul a fost găsit în mijlocul unei strade și, prin menținerea Iui pe loc, s’ar stânjeni circulația publică. In atare împrejurare autoritățile polițienești au dreptul să transporte cadavru] la marginea drumului sau chiar într’o curte sau pe un loc viran, cu îndatorirea însă pentru ele de a însemna pe teren con- turul poziției inițiale a corpului și, daca au un aparat la dispoziție, să fotografieze cadavrul în această poziție inițială. a) Ajuns la locul expertizei, după ce îndepărtează toate per- soanele neealificate a fi de față, și înainte chiar de a se atinge de mort, prima grijă a expertului e de a cerceta și nota toate detaliile referitoare la locul‘unde se găsește cadavrul: poziția și starea obiec- telor din preajma mortului, eventualele corpuri delicte — armele ori instrumentele de caii se va fi servit criminalul (pe cari le va ridica înfășurate în hârtie curată, spre a se evita alterarea sau dis- pariția impresiunilor digitale), substanțele eu efect violent (leacurile abortive în caz de avort), substanțele otrăvitoare din cari se mai pot găsi fie în buzunarele hainei mortului, fie pe jos, fie tăinuite în vre-un colț al casei; dejecționile, petele, impresiunile digitale, urmele picioarelor, cu un cuvânt tot ceeace se poate descoperi în cursul unui examen sumar. De asemenea va nota: 1) dacă a plouat sau cerul a fost numai înnourat; dacă a căzut trăsnetul sau a fost căldură mare (aceasta pentru a avea indicațiuni cu privire la starea în care a fost găsit cadavrul); 2) felul de închidere a ușilor și ferestrelor (pe dină- untru sau pe din afară), dacă ele sunt sau nu ermetic închise (de- 360 FOTOGRAFIA Șl SCHIȚA TOPOGRAFICĂ taliul acesta interesează mai ales în cazul «le moarte prin oxid de carbon, cu gaz aerian); 3) modul de luminat al locului (dacă uci- gașul, operând noaptea, a avut nevoie de lumina artificială sau i-a ajuns lumina lunii). Apoi va lua măsuri pentru protejarea tuturor impresiunilor (amprentele digitale și urmele picioarelor) pe cari le va căuta în prealabil pe toate obiectele de la locul crimei: sticle, pahare, gea- uiuiri, oglinzi, mo- bile, eassa de bani, ușă, ferea- stră, etc. Pentru acele obiecte cari, din cauza dimen- siunilor și greu- tății lor nu j>ot fi ușor transportate la laborator, în vederea examenu- lui dactiloscopie, va avea grija de a acoperi impre- siunile cu câte o foaie de hârtie prinsă pe margini cu hârtie gumată. Măsuri analoage de protecțiune va lua iientru impre- -11. Cap de c»da*ru de femee, însuflețit eu ajutorul . .. ~ ochilor artificiali, (pag. 362—3) slUTIlle găsite fără și expuse a fi alterate sau distrase de intemperii sau de mână «le om. Dacă are putința, le va fotografia pe loc. Precauținui deosebite va lua și pentru păstrarea nealterata a [•«•telor, indiferent de natura lor: sâng<‘. puroi u, spermă, tne- conium, etc. 2. Fotografia și schița topografică. Atunci când nu are la în- demână un aparat fotografic, expertul în nici un caz nu va ne- glija de a face o schiță topografică a locului und<> a fost găsit cadavrul, cu indicarea tuturor obiectelor dimprejur. Tntr'o exper- tiză sistematică, însă, nici nu se mai concepe o ridicare a cadavrului „ însuflețire a^ cadavrului 361 fără o prealabilă fotografiare a lui la fața locului, înainte de a se fi mișcat vre-un obiect din preajma lui. Grație fotografiei metrice a lui Bertillon (despre care vom vorbi și la capitolul identității — voi. III) s'a ajuns Ia un așa grad de porh'cționare. că se [X)t înregi- stra cu o precizi- unc matematică nu numai locul și poziția cadavrului, precum și a obiec- telor din jurul lui, ilar și dimensiu- nile acestor obiec- te ori ale rănilor (dimensiunile a- cestora din urină sunt apoi verifi- cate la autopsie). Cu un aparat spe- cial amenajat se poate fotografia cadavrul victimei sau al sinucigașu- lui în chiar poziția in eare a fost des- ooporit: trântit pe jos în cameră, în CUrte. în glădmă, J2. Cap de L-edevru de b&rbet, îneutletit eu ajutorul pe câmp, etc. °'hⁱlor n soldat cu stiletul cu teacă pe el (din care teacă lipsia însă vârful) și sti- letul a pătruns în trupul ordonanței. Examinez eu atenție haina soldatului și, pe cale experimentală, dovedesc că era cu neputință ca stiletul cu teaca pe el să fi putut pă- trunde prin grosimea stofei de o mare rezistență. Deci rana a fost fă- cută cu stiletul scos din teaca lui și prin lovitura directă, iar nu prin IMPORTANȚA EXAMENULUI HAINELOR 369 aruncare. Concluzia aceasta era întărită și de constatarea că rana era mai adâncă și mai mare decât ar li putut-o provoca numai vârful stiletului, chiar în ipoteza că teaca trunchiată n’ar fi fost scoasă. 7. Numărul loviturilor mai mare de cât acela al' rănilor constatate (figura 44). — La Institutul Medico-Legal, a fost adus cadavrul unui om asasinat, cu 12 răni, dintre cari 6 la cap și 6 pe gât- și torace. Exa- minând hainele mortiului, fratele meu, Profesorul Nicolae Minovici, con- stată, în loc de 12 câte răni erau, 16 rupturi pe haine, (palton, veston și vesta). Vasăzicăi s’a fă- cut) dovada că ucigașul a dat mai multe lovituri decât indicau plăgile de pe trupul victimei, — ce- eace se explică prin re- zistenta opusă de aceasta. 8. Gloatele cruță o par- te a îmbrăcămintei, — La expertiza medico-legală. ordonată cu prilejul asa- sinării Macedoneanului Lăzărescu Lecanta, se constată că unul din gloanje, pătruns în corp dedesubtul treimei exter- ne a claviculei drepte, a găurit numai vesta și că- mașa, cruțând haina. Ex- plicația: în momentul 40 — Cele trei rSni depe corp, dintre cari două luptei încinse între vie- formând seton, iar * treia penetrantă, (pag. 367) ti mă și agresor, haina, a fost trasă sau singură s’a. dat la o parte. Din literatura medico-legală vom cita următoarele două cazuri tipice, înregistrate tu streinătate: 1. Descărcarea automată a unei arme (fig. 4â). — La Morga din Paris e adus cadavrul unei bătrâne, cu indicația c’a fost asasinată de propriul ei nepot Acesta tăgâduește, explicând că. pe când bunica sa ședea eu ambele mâini rezemată de un cap al mesei, iar el ședea în fata ei, de necaz că refuză să-i dea suma solicitată, a trântit pe masă revolverul cu care o amenințase; arma s’a descărcat în mod automat. Examenul hai- nelor moartei a dovedit veracitatea versiunii nepotului; pe mâneca stângă s'au găsit două rupturi ceeace arăta că bătrâna în adevăr a stat în dreptul mesei, cu mâna stângă în dreptul inimii. Mai mult: revolverul (un Lefaucheux) având cocoșul care lovea capsa mai mare decât garda, ori de câte ori era trântit, se descărca singur. 2. Atentat simulat. — La Paris, un contabil delapidator își descarcă un foc de revolver, dând apoi alarma c’a fost victima unui atentat. Vest- mintele sunt examinate și se constată, că numai vesta e găurită, de 2» S5WS. — Dr. .V. .Vmoo'ci. Trjtat de Medicină Legală. 370 INSPECȚ1UNEA CADAVRULUI oarece avusese grija ca, înainte de a simula atentatul, să dea haina la oparte. b) Acest prim examen al hainelor terminat expertul procede la examenul extern propriu-zis al cadavrului absolut gol. După ce notează eventualele pete de sânge sau de orice altă natură vizibile la suprafața trupului, semnele unei l>oli locale sau generale, urmele de violență, cercetează corpul după normele fixate prin instrucțiu- 4J. Bnptur* onieu depe imbricăniinteA femeii, (pag. 3*><) nile la cari am fă- cut aluzie și conchi- de, dacă e sau nu ca- zul de a se proceda și la autopsie, exa- menul extern fiind ori nu suficient pen- tiu elucidarea fap- tului medical. c) Dacă prin or- donanța magistratu- lui, medicul a fost rechiziționat nu nu- mai pentru formula- rea unui aviz sumar, ei și pentru eventu- ala practicare a au- topsiei, atunci el, în baza acestui mandat formal procedează și la necropsie. Dacă însă n’a fost sesi- sat decât pentru pri- ma cercetare locală, atunci e nevoie de o a doua ordonanță pentru conferirea manda tului de autopsie medico-l egală. Prima însărcinare — ridicarea cadavrului — se dă de obiceiu medicului rechiziționat de urgență și la întâmplare. în absența unui medic legist atitrat al tribunalului. De aceea, în multe cazuri exper- tiza e făcută de doi oameni ai artei: examenul local de un medic oarecare; expertiza propriu zisă de medicul special calificat pentru aceasta. Xurnai în cazurile de urgență extrema — starea de putrefacție înaintată a cadavrului făcând materialmente imposibil un examen extern — exjiertul trebue să atragă atenția ofițerului de poliție NOTAREA PETELOR Șl A URMELOR 371 judiciara asupra necesității unei autopsii neîntârziate, o tempori- zare putând zădărnici cu totul posibilitatea acestui examen medico- logal. III. Petele și urmele Acestea sunt constatate la prima vedere ori descoperite în urma unui examen minuțios, fie pe hainele ori rufăria victimei ori ale autorului prezumtiv al crimei, fie pe corpurile-delicte ale ră- ou vârful *ee*t«i* rupt (pag. 36b) nirii ori omuciderii; pe mobilă, pe uși, pe pereți, pe dușumea, eu un cuvânt pe tot ceeace a putut fi atins de victimă și de infractor în cursul săvârșirii rănirii ori a crimei. 372 EXAMENUL PETELOR ȘI AL URMELOR a) Examenul petelor e de o mare importanță, pentrueă de multe ori el singur, în lipsa altor indicii, poate duce la demascarea autorului ori autorilor crimei. De aceea expertul trebue să aibă o pregătire specială pentru cercetările microscopice și spectrosco- pice, spre a putea deosebi fără greș petele de sânge, de sperma, de meeonium, de materii fecale, de rugină, etc. Determinarea naturii unei pete de sânge — dacă e dela om ori dela alt mamifer — e 41.— Rupturile depe palton, veston ți vesti (p»g- 369)- potrivă, când pata e uscată, e nevoie de un examen laborios, ca să se evite eroarea grosieră semnalată de Brouardel și comisă de un doctor în științe și un farmacist eari, însărcinați cu o expertiză, luaseră drept globule de sânge niște spori de bureți prinși în acele pete. (Vezi capitolul: Examenul petelor). b) Alături de pete trebue să indicăm ea mijloc de verificare și urmele picioarelor precum și urmele digitale, cari formează o- biectul unui mijloc ingenios și de o eficacitate absolută al contro- lului antropometric, — dactiloscopia (asupra căreia ne vom opri la capitolul Identității). IV. Substanțele. Examenul acestora, eare formează îndeobște obiectul experti- zelor în cazurile de otrăvire, de intoxicațiune prin alterare sau falsificare de alimente, de avort, contribue în largă măsură, prin rezultatul analizei lor, la demonstrarea faptului medical. EXAMENUL SUBSTANȚELOR 373 Ne mai islam și astăzi de erezia, denunțată de Brouardel, după care rolul de căpetenie în afacerile de otrăvire ori de intoxicațiune alimentară ar fi acela al chimistului, sub cuvânt că acesta procură proba determinantă. Nu contestăm competinfa chimistului în des- coperirea substanței toxice în înăruntae; dar e în afară de orice dis- cuție, că numai med icul-expert — înarmat eu studii speciale în ce privește siinptomele și leziunile detenninate de fe- luritele specii de otrăviri și de intoxicațiuni al meu tare— e în măsură să arate cu o preciziune matematică dacă, ia lumina simptomelor și leziunilor constatate de el, există ori nu concordanță între aceste constatări și con- cluziile analizei chimice. 45 — Poziția în care a at&t bătrâna, cu mâinile pe masă (p»g. 369). Precumpănitor în toate ex- pertizele de otrăviri, rolul acesta al ijieițicului se afirmă și cu mai multă tărie în cele datorite nlcaloizilor, în cari el singur are compe- tința să lumineze justiția: dacă doza substanței otrăvitoare a fost destul de mare spre a provoca moartea; timpul cât i-a trebuit otrăvii spre a se elimina din corp. Mai ales că asistă chestiune a nlcaloi- zilor se complică mult.eu descoperirea, că ptoinainele — alcaloizi analogi cu alcaloizii vegetali în ce privește reacțiunile chimice — se formează în cadavru. Această consider ațiune dă mult de lucru expertului, care trebue să se pronunțe, dacă nu cumva coca ce a luat drept otravă administrată, nu e în realitate produsul unei auto-generațiuni a cadavrului examinat. Și asta n’o poate spune chimistul, ci exclusiv medicul-legist înarmat cu o bogată ex- periență. N’o poate face nici medicul improvizat expert, pentrucă e no- toriu eă puțini, foarte puțini practiciani au avut prilejul să se ini- țieze în tainele experiențelor fiziologice, a căror menire e să înles- nească verificarea faptului, dacă extractul din măruntaie analizat de chimist are în adevăr proprietățile toxice de natură a prieinui moartea, și câți sunt acei medici,—precum o constată și Brouardel— cari au avut ocaziunea și curiozitatea să facă, în lai» rato idile de anatomie-patologieă, studii migăloase asupra alterărilor datorite putrefacțiunii, asupra acțiunii acestor alterări, în transformările leziunilor, fie ele spontane ori provocatei De aci desele cazuri de erori de interpretare relevate în lucrări de expertiză, de natură atât de gingașă, efectuate de pseudo-experți cari habar n’au ori nu po- sedă cunoștinți suficiente și practica. în ce privește condițiunile de 374 examenul obiectelor șt ai. animalelor efectuare a unei experiențe fiziologice de al cărei rezultat depind și concluziile finale ale expertizei. V. Lucrurile neînsuflețite Expertul, de îndată ce procede la lucrarea sa, are, după cum am arătat, grija de a descoperi corpul delict (urme de substanțe otră- vitoare, sub diversele lor forme, în mâncare, în pachet sau fiole, arma de foc sau arma albă, un instrument înțepător sau un corp contondent), lichidele eliminate pe cale de vărsături ori pe cale de dejecțiune, substanțele abortive, oasele, foetusul, ceea ce rămâne în uter după expulzarea acestuia (placenta, chorionul, amniosul și caduca). Tot atâtea lucruri neînsuflețite al căror examen poate contribui la elucidarea și soluționarea faptului medical. a) Am văzut câtă însemnătate au cercetarea și analiza ț*- telor și a materiilor toxice. Nu mai puțină lumină proectează cer- cetarea, dacă instrumentului presupus sau constatat e’a servit la săvârșirea crimei se datoresc toate rănile observate jxi corp; trebuie să se arat*¹ felul și numărul instrumentelor și să se stabilească în chip precis concordanta între leziunile găsite și felul instrumen- tului sau instrumentelor de care s’au servit criminalul sau crimi- nalii. Densemenea e de un mare interes să se stabilească poziția în care s’au găsit victima și autorul atentatului, deci și depărtarea dela care criminalul a descărcat arma, a dat lovitura eu corpul conton- dent ori a aruncat greutatea (o piatră, o cărămidă, o bucată de fier, un scaun, etc.) în victimă. b) In afaceri de validitate a unui testament, expertul are de examinat scrisori. însemnări și acte emanat*' dela un mort, spre a-și putea da seama de starea de echilibru re re b ral al dispună- torului în momentul testării sau înainte de a testa. VI. Animalele Deși mai rar, dar totuș prilejul nu lipsește expertului de a-și îndrepta investigațiile și asupra animalelor, când are de examinat natura și aspectul unei răni. Aceasta, fie jxmtru a stabili dacă nu cumva plaga, atribuită unei mușcături omenești, nu e în realitate datorită unui animal, fie pentru a se documenta dacă animalul prezentat ca autor al mușcă- turii e cu adevărat autorul. In afaceri obscure e adesea necesar să se deosebească natura urmelor lăsate pe sol. de anumite animale, spre a se vedea dacă ele nu simt acele ale animalului despre care se crede e’a fost față la săvârșirea crimei. Și aceste urme pot duce EXPERTIZELE Î5 MATERIE CIVILĂ 375 la descoperirea criminalului, daca se știe că, depildă, un câine de o mărime determinată l-a însoțit pe acești. H. In materie civilă expertul ure să se pronunțe în cazuri de ulienațtc mentală (capacitate în materie de obligațiuni, de dona- țiuni între vii. de căsătorie, de interdiețiune, internare), de divorț, de existența și caracterul unei infirmități, de existența și durata incapacității de lucru, ca urmare fie a unui accident, fie a unei răniri ori loviri. a) Cași în expertizele caii interesează instanțele penale, me- dicul are puteri neîngrădite în ce privește metoda și durata exame- nului necesar, fie pentru a demasca simularea unei boli sau a unei invalidități, fie pentru a ține sub observație rana spre a putea fixa timpul eventualei incapacități de lucru și consecințele posibile ale leziunii, plăgii sau fracturii. b) Nu numai latitudinea de a prelungi și reînoi examenul după buna lui chibzuință e recunoscută expertului, dar și aceea de a recurge la ajutoarele de cari are nevoie pentru îndeplinirea uneia sau unora din părțile lucrării. Drept formal consfințit de jurispru- dența streină și care a foet pus în discuție. în Franța, cu prilejul unei cereri de declarare în nulitate a unei expertize. Curtea de Apel din Lyon a fost sesizată de speța că un expert, ca lucrare prepara- torie, a pus j>e un specialist să fotografieze, cu ajutorul razelor X, piciorul rănit al persoanei examinate. Nulitatea era invocată pe motivul ca, servindu-se de un auxiliar, expertul ar fi nesocotit prescripțiunile codului, delegând unei terțe persoane o parte din atribuțiunile sale. Curtea a respins incidentul ca neîn- temeiat. însărcinând pe o terță persoana cu fotografierea membrului rănit, cu ajutorul razelor Roentgen, expertul na încredințat acestei persoane decât o operație pur materială, pentru care fotograful narea nici o apre- ciere de făcut și nu pariic'pa prin urmare cu nimic la misiunea (caracte- rizată) a expertului. Chiar de ar fi voit, nu putea modifica. într’un sens sau altul, rezul- tatul acestei operațiuni. In speță, puterile cu cari era investit expertul erau pe cât cu pu- tință de întinse, de vreme ce Curtea îl autorizase să se încuujure de toate elementele de informațiune, să se adreseze hi orice persoană capabilă de a-l lumina, să ceară comunicarea tuturor actelor, u căror consultare putea să-i pară utilă. In sfârșit, în raportul său, expertul indicase părerea sa personală, buzată pe fotografia făcută cu ajutorul radiațiunilor roent geniene. c) Expertiza ar fi, dimpotrivă, lovită de nulitate, atunci când ••xpertul. în raportul sau în consulte ț iun ea medico-Iegală, ar in- voca constatările unor auxiliari neautorizați, sau chiar autorizați. 376 FAZELE INTERVENȚIEI EXPERTULUI. dar ncasermentați în cazul special examinat, ori s’ar mărgini la omologarea lucrării făcute de acești auxiliari: 1. Considerând că Curtea apelativă a găsit de cuviință, pentru mai multă luminare a sa, de a se chema și alți doi medici, pe ale căror de- puneri so întemeiază apoi la darea sentinței sale; Considerând că acești mediei nu s’au supus jurământului — forma- litate ce se cere neapărat a se îndeplini; Considerând că prin aceasta, Curtea apelativă a violat dispozițiunile art. 30 din procedura codului penal, care cere neapărat a se confirma, prin săvârșire de jurământ, toate arătările medicilor și ale experților, casează. (Casația, 1862). 2. Considerând că omologarea doctorului și a consiliului medical, nefimd prevăzută de lege, nu poate complecta un act pentru care legea hotărăște persoana care să-l dea în toată întinderea lui, fi sub propria sa răspundere. Și dar, Curtea criminală, primind ca act valabil de instruc- țiune visum-repertum făcut de d. Șerbăneseu, a violat art. 29 din proce- dura criminală — casează. (Cas. 23 Octombrie 1864). III. TABLOUL SINOPTIC DE FAZELE INTERVENȚIEI EXPERTULUI. In al său Vade-Mecum al expertului, Lacassagne dă, sub forma de tablouri sinoptice, o luminoasă sinteză a regulilor expertizei, dintre cari reproducem aci partea privitoare la toate fazele inter- venției expertului din momentul rechiziționării până la practicarea autopsiei: A. Transportul. Rechizițiunea Preparativele Primul procuror și procurorii verbală ₁ Judecătorul de instrucție I Judecătorul de ocol scrisă . . • Orice ofițer al poliției judiciare Să ceară toate informațiile socotite necesare Trusa de autopsie O soluție fenieată. O soluție de formol 40 “/o Borcane Prosop, săpun, halat înțelegerea cu magistratul Chestiunea ajutoarelor (gropar), grefierul Deschiderea gropii Alegerea locului convenabil operației Apă. diferite vase, ete. Vizita domiciliară Poziția cadavrului (descrie* rea minuțioasă a atitudinii) Obiectele din preajma cada- vrului. Urmele FAZELE INTERVENȚIE! EXPERTULUI 377 Desgroparea Autopsia | Dimensiunile și adâncimea gropii Cimitir ‘ Inscripția depe cosciug | Prelevarea unei cantități de țărână Examenul metodic și meticulos al hainelor, spintecarea lor prin tăietura neta; în caz de desgropare, lăsarea hai- nelor în cosciug. Pentru transportarea pieselor de examinat, întrebuințarea unui coș obișnuit închis, căptușit cu zinc. Precaoținnile f Nici un desinfectant înainte de autopsie. Pe mâini, un corp igienice ( gras. După operații, drojdie de cafea, soluție fenicată. B. Ridicarea corpului Definifie. — Ridicarea corpului este operația care consista în a examina un cadavru, spre a declara dacă moartea e rezultatul sinuciderii, al unui accident sau al unei erime și a permite astfel autorității de a ordona ridicarea lui. Dispozițiile legale. — Art. 42 și 43 C. Pr. P. — Art. 67 C. C. Rechizițianea Primul procuror și procurorii Judecătorul de instrucție Judecătorul de ocol Orice ofițer al poliției judiciare calificat (art. 14 C. Pr. P.). Rechizițiunea e verbala sau scrisă (cu aplicarea sancțiunilor legale în caz de refuz). Diagnosticul inedico-legal: 3 elemente: 1. Descrierea locului Temperatură. — Umezeală. — Electricitate Sub cerul liber | Agenții morții Intr’un spațiu îngrădit) Fauna medico-legală Indicii de luptă: urme ,1 Cantitatea / Proiecțiuuea Sânge । Petele ț Pulverizarea Vărsături, urină, etc. {Recipient, fiole, pahare Substanțe Arme 2. Îmbrăcă-1 Aspectul. Rupturi, găuri. Starea butonierelor. încălțămintea, mintea ț Conținutul buzunarelor. 378 FAZELE INTERVENȚIEI EXTEHTULUl Aspectul general: Decubitus Temperatură Rigiditate cadarerică Putrefacție 3. Corpul Hănile Cavul J Pielea capului, fața, gâtul, pleoapele, F .................1 ochii. Mâinile................................Rănile datorite apărării Organele genitale CAP. III AUTOPSIA 'Le cadavre est un livre qu'il faut savoir ■ l.couper et ouvrir convenable- ment; 2. lire et dechiffrer" (Zllgien) Cheia de bolta a expertizei asupra unui cadavru, autopsia tiebue practicată nu numai cu o pricepere desăvârșită, dar și eu o atențiune căreia să nn-i scape detaliul în aparență cel mai neîn- semnat. pentrueă s’ar putea ca tocmai acest amănunt să constitue elementul de căpetenie al soluțiunii căutate. Și pentrueă de consta- tările autopsiei atârnă însăș soarta intervențiunii judiciare, vom repeta adevărul dovedit printr’o experiență de seeole, că o autopsie tău făcută nu se mai poate reface. Din nenorocire se ivesc și cazuri. în cari poliția judiciară se lipsește, fără altă explicație decât aceea a arbitrariului, de con- tribuția luminii ce o proectează rezultatul unei autopsii. Și aceasta, în disprețul prescripțiunii formale a art. 43 al. 1 C. Pr. P. deja reprodus, după eare ,.în caz de vre-o boală violentă sau de vre-o moarte a cărei eauză e necunoscută sau bănuită, procurorul va cere asistența unuia sau doi medici sau chirurgi, cari vor face raport despre cauzele morții și despre starea cadavrului". Nesocotirea acestui principiu de bună administrație a justiției are de urmare că însăși acțiunea judiciară nu e îndrumată pe căile ei firești, și atunci ori se poticnește din cauza acestei soluțiuni de continuitate — pen- trueă e lipsită de unul din elementele ei esențiale —, ori e complect paralizată. Vom cit« iui caz concludent, înregistrat în București: In 1914 se pornește acțiune publică. împotriva unui farmacist, învi- nuit că. prin mărirea dozei substanței eroice prescrise de medic (greșeală dovedită), a provocat intoxicarea și moartea consecutivă a bolnavului. Jzucrn) de căpetenie de stabilit era, dacă în adevăr decesul era datont abeorpțiunii medicamentului eronat preparat, sau fenomenul letal a fost consecința inevitabilă a evoțuțiunii bolii sau vreunei complicat iu ni a acesteia. Judecătorul de instrucție, cu călcarea dispozițiunii imperative din citatul articol al Procedurii Penale, nu ordonă necropsia, ci, mărginindu-se NECESITATEA AUTOPSIEI 3») la propria-i convingere sau impresiune, conchide la responsabilitatea inculpatului, — cu toate că era științificește și cu precedente dovedit că dosajul în chestiune nu era de natură ii pricinui nioarteii. Dar nn aceasta, adică vinovăția ori nevinovăția inculpatului, interesează, ci omisiunea capitală a autopsiei, — omisiune pe care magistratul, în ordonanța sa definitivă, o justifică prin argumentul monstruos „că « cânta cauza mărfii ,.printr'o autopsie ce urma să se facă copilului, este a se căuta subtilități ,.de apărare, ce in speță nu ar fi dus la nici un rezultat.^.” Pe ce-și întemeia judecătorul de instrucție proclamarea acestei inutilități a necrop- siei? Pe părerea că ..atropină, omorând, nu lasă nici o urmă caracteristică, după care să se pronunțe medieul că ar fi cauzat moartea" și deci „autopsia era absolut inutilă în stabilirea cauzei morții”. Dar dacă substanța toxică nu lasă nici o urmă, de unde a luat organul poliției judiciare certitudinea efectelor catastrofale ale aceleiași substanțe? Postul autopsiei era tocmai acela ca, în chiar absența urmelor medicamentului eroic (dovadă ce urmează s’o facă analiza chimică), să se exploreze cadavrul spre a se des- coperi leziunile explicative ale morții. Urmarea acestei procedări a judecătorului de instrucție a fost că. în urma opoziției primului-procuror, întemeiată tocmai pe omisiunea autopsiei — („/« lipsa unei autopsii care să fi constatat adevărata cauză a marții”) — Camera de punere sub acuzare anulează ordonanța de dare îi) judecată și o anulează, pentrucă, din cauza neglijenței judecătorului de instrucție, o autopsie concludentă nu se mai putea face: „Că față cu acestea (celelalte circumstanțe de fapt) și prin neface- rea autopsiei cadavrului copilului, spre a i se constata adevărata cauză a morții. autopsie ce azi nu se mai poate face, trecând un au dela moartea copilului, nu e loc de a declara caz de urmărire în contra inculpatului T B, pentru faptul prevăzut și pedepsit de art. 248 codul penal și prin urmare opoziția parchetului e fondată”. (Camera de punere sub acuzare depe lângă Curtea de Apel din București. 3 Aprilie 1915). Socotim de interes, pentru luminarea organelor de poliție judiciară asupra importanței covârșitoare a autopsiei, în cazurile în deosebi definite de art. 43" C. Pr. P. precum și de celelalte dispozițiuni din Procedura Penală, Procedura Civilă și Codul Civil privitoare la expertiza roedico- legală, să reproducem temeiul opozițiunii primului-procuror; ..Această singură insuficiență (omisiunea autopsiei) a instrucției ar fi deajuns ca, odată cauza morții nestabilită, să nu mai poți merge mai departe, pentru căutarea autorului unei mor ți despre care nu se știe dacă este naturală sau nu”. Și primul-procuror stărue în acești termeni asupra datoriei ee avea magistratul de a ordona autopsia și asupra interesului ce prezintă pentru instrucție contribuția examenului necropsie: „D l Jude-instructor al Cab. IV. delegat cu cercetam acestei afa- ceri, se găsea deci în fața unei marți bănuite. In asemenea împrejurări știut este că. pentru a stabili cu certitudine cauza unei mor ți care deo- camdată era numai bănuită, se recurge la autopsia cadavrului, fără de care știința medico-legală nu se poate pronunța, și numai în cazul când se stabilește că moartea nu a fost naturală, numai atunci instrucția merge luai departe și nnume la descoperirea autorului, voluntar sau involuntar, al acestei morti. In cazul nostru, D-! Jude-instructor nu a ordonat a se face autopsia cadavrului, exceptând astfel dela procedarea normală și NECESITATEA AUTOPSIEI 381 unanimă ni asemenea materie. 1) sa motivează această procedare cir ufir- mațiuneu că „atropină, omorând, nu lasă urme caracteristice!” Dar oare ora chestiune de a se căuta urmele atropinei care cauzase moartea copilu- lui. sau tocmai faptul dacă aceasta și nu alta era cauza nunții? D-l dude-instnictor pornea deci dela o convingere absolut personală și pre- concepută asupra cauzei morții. pe care nu a ma¹ cântat să o verifice prin mijloacele unei expertize științifice''. (Opoziția primului-procuror al Trib. Ilfov. 2 Aprilie 1915 contra ordonanței definitive No. 37 din 31 Martie 1915 u D-lui Judecător de instrucție al Cal). IV). Importanta necropsiei a fost recunoscută încă înainte de era creștină: istoria medieinei o înregistrează în anii 300 a, Cbr., ea practicată de Herophil și Eristat. magiștrii Școalei din Alexandria; de asemenea se pomenește de Ptolonuii cari, ca un îndemn pentru mediei, ar fi procedat în persoană la deschiderea cadavrelor ome- nești. Firește, însă, că nu poate fi vorba decât de un examen rudi- mentar. autopsia științifică nedatând decât de vre-o șease sute de ani (primele necropsii regulate au fost executate în 1316 în Italia, și în 1376 în Franța). Date fiind moravurile eu prejudecățile unei epoci de obscurantism, calea croită de Mundini se va obstina și se va produce o sohițiune de continuitate dc patru secole, până la Morgagni eare va așeza pe temelii solide autopsia metodică, ale cărei rezultate sunt expuse în tratatul său „De sedibus ei causis ,norboi um“, — o expunere a observ ațiunilor făcute la 6011 autopsii. Alte observati uni prețioase, pierdute însă pentru știință, au fost acele ale marelui anatomist Vesale, care era cât p'aci să plătească scump ,XTima" de a fi făcut autopsia cadavrului unui nobil, despre care fainii Li pretindea că n’ar fi murit deabinelea decât sub scal- pelul savantului... Și în vremurile noastre știința se mai isbește de prejudecata care privește autopsia drept o profanare a mortului. îndeosebi sclav al unei mentalități ruginite se arată elementul etnic evreesc care, prin comunitățile sale locale, reclamă corpurile coreligiona- rilor fără familie sau necunoscuți. făcând astfel imposibilă alimen- tarea facultăților cu numărul suficient de cadavre necesare disec- ției. Atitudinea aceasta a creat și va continua să creeze învăță- mântului practic al medieinei dificultăți aproape insurmontabile și totodată să întrețină conflictul care de ani de zile dăinuește, la facultățile noastre, între studenții creștini și studenții mozaici. E o datorie elementară pentru comunitățile israelite ca. desbărându-se de o concepțiune anaehronicâ, sâ se acomodeze cerințelor vremii și ale progresului științei. Pentrucă nu o de admis ca morții de rit mozaic să se bucure de un regim excepțional, atunci când regula e ca orice cadavru nereclamat de familie să fie pus la dispoziția fa- cilității de medicină. -'J82 NECESITATEA AUTOPSIEI E locul aci să ating și chestiunea așa zisului drept de proprie- tate asupra cadavrului, chestiune în care mi-a fost dat să mă pro- nunț. in 1927, în speța Cantacuzino-Pașcanu. Cadavrul, deci și iniția- tiva oricărei dispozițiuni eu privire la înmormântare, apurțin moș- tenitorilor dirocți sau membrilor familiei, în ordinea gradului de în- rudire cu defunctul. Jurisprudență streină n’a variat în această privință. In Franța în deosebi, prin aplicarea art. 767 C. C., so- țului supraviețuitor i se recunoaște prioritatea dreptului de a pre- cede la înmormântarea soțului decedat. In sensul acesta au ho- tărât Curțile de Apel din Lyon și din Nancy, eari au avut să rezolve o astfel de chestiune de drept. La noi speța trebue soluționată în aceiaș sens, prin aplicarea art. 652 și 679 C. C. Român. Jurispra- dența franceză, la care mă refer, fixează și ordinea de exercitare a dreptului de a reclama cadavrul și a procede la înmormântare: întâiu soțul supraviețuitor, apoi tatăl și mama și numai după aceia erezii în ordinea în care sunt calificați a moșteni. In nici un caz dar. o comunitate religioasă nu e calificată să se substitue familiei inexistente sau absente și să reclame cadavrul care, în lipsă de cei legalmente indrituiți, aparține societății, în ocurență re- prezentată prin Facultatea de Medicină. Din nenorocire trebue să mai notăm că și astăzi se găsesc tri- bunele eari, prin aplicarea literei unui text de lege făurit într’un spirit retrograd, să dea o prima de încurajare obscurantismului. Așa, Tribunalul Senei a condamnat la 2060 franci despăgubiri Asistența Publică din Paris, declarată civilmente responsabilă de faptul că, într’unul din spitalele ei, s’a practicat autopsia cada- vrului unei fete, cu toată opoziția mamei acesteia. Tribunalul a con- siderat nesocotirea voinței mamei moartei drept un prejudiciu moral. Bine înțeles, medicul care practică autopsia e la adăpost de orice șicană, atunci când el îndeplinește un mandat judiciar. Legea italiană e, în această privință. foarte largă: ea acordă cli nieilor universitare și șefilor de serviciu dela spitale dreptul do a nu ține seamă de nici un fel de împotrivire, atunci când socot că interesul științei reclamă autopsia cadavrului celui mort în spital. • * • In secolul nostru, autopsia — care, dupâ comparația plastică a lui Tourdes, „e pentru cadavru ceeace vizita medicală e pentru omul viu“ — a ajuns la un așa grad dc perfecțiune că. urmând în- tocmai regulile generale prescrise, se pot evita și omisiuni și greșeli de interpretare de natură a altera concluziunile ce trobiie să se de- gajeze din explorarea făcută. Deaceea. printre primele însușiri pe cari le cere unui medic autopsia sistematică și metodică 383 exțxjrt, Brouardel pune pe aceea de „savoir fatre une autopsie*', despre care Fodere spune că e „torța medicinei legale*¹. Iar ca o autopsie să poată în adevăr servi interesele justiției, ea cată nea- părat sâ fie sistematică, metodică și complectă. I. Prin autopsia sistematică se înțelege obligațiunea pentru me- dicul expert, de a nu neglija nici o ocaziune de a practica necropsia, dacă nu are certitudinea absolută a inutilității operațiunii, ad;că atunci când minuțiosul examen extern, lasă să subsiste numai o umbră de îndoială asupra cauzei efective a morții. Nu odată se întâmplă ea examenul necropsie să infirme eu totul deducțiunea trusă din examenul extern asupra existenței unei leziuni, sau din contra să dea Ia iveală leziuni a căror existență nici nu putea fi bănuită. 1. Letulle citează următorul caz edificator: „Un tuberculos a murit, la câteva zile dela internare, într'unul din pavilioanele rezervate bolnavilor de piept. De oarece nu prezintase decât semnele curente de pknro-pneumonie cronică (în dreapta) și de cavernă pulmonară cu liaccili în expectorație (în stânca) și deoarece admini- strația ne cere să-i rezervăm o treime din numărul cadavrelor nedeschise, am lăsat cazul acesta pentru ( lamart. In ziua următoare decesului, văduva mortului vine la mine și mă roagă să fac autopsia soțului care, cu oinsprezeee zile înainte de internare, fusese isbit de zidul curții de o roabă a patronului. Ea nu tăgăduia că bărbatul ei era dc mult tuber- culos, dar susținea că șocul fusese atât de violent, că putuse determina o hemoptysie abundentă și o sincopă. „Autopsia a confirmat existența. în dreapta, a unui enorm hemo- thornx. cauzat prin fraeturu a trei coaste. Tuberculoza pulmonară, cavi- tară în stânga, nu jucase nici un rol in această moarte...” 2, Roussy și Pierre Anieuille citează și ei cazuri concludente. Un tuberculos pulmonar socotit banal prezintă o tuberculoză ignorată a cap- sulelor suprarenale; un cancer al stomacului provoacă o inelastasă neob- servată în epifisa superioară n femurului. 3. Bagajul propriei mele experieuțe e bogat în dovezi de eroarea în interpretare la care poate da loc expertiza mărginită la simplu) exa- men extern. Voiu cita unul din cele mai recente: In Martie 1927, mi se aduce la Institutul Mcdico-Legal cadavrul unui om care, date fiind împrejurările in cari fusese descoperit și lezi- unile externe ce prezenta, părea, aproape până la evidență, a fi fost vic- tima unui atentat. Intrigat însă de natura și forma leziunilor, procedez la autopsie și examenul sângelui și constat că moartea era datorită unei intoxicări cu oxid de carbon. Nenorocitul sucombase emanațiunilor untu mungnl aprins; trezit din somn, încercase să se apropie de ușă spre a o deschide, dar, sleit de puteri, s’a poticnit și, în cădere, s’a lovit de ușă, cauzându-și rănile observate la ridicarea cadavrului. 11. E absolută nevoie de un examen metodic propriu fiecărui organ și cazului particular care formează obiectul expertizei. Altfel 384 autopsia complectă se cercetează inima, de exemplu, când e vorbit de o symfiză cardi- acă și altfel, când e vorba de o endocardită vegetantă. Fiece organ trebuie examinat din împătritul punct de vedere: anatomic, fizio- logic, patologic și medic o-le gal. Cit regulă generală, recomand ca operatorul, secundat de aju- toarele sale, să se (ie tot timpul la dreapta cadavrului (afară de deschiderea capului și a coastelor, când trece la stânga), pentrucă în chipul acesta are certitudinea de a putea observa o eventuala omi- siune. Tn măsura în. care înaintează în explorațiunea sa, operatorul dictează unuia din ajutoarele sale tot ceeace este de notat pe foaia de autopsie. In caz când nu are un secretar la îndemână — ceeace se poate întâmpla mai ales la o desgropare — expertul va apela la magistratul asistent să-i facă acest oficiu. Autopsia terminată, recitește cu voce tare însemnările făcute, spre a controla dacă nu cumva s’a făcut vre-o omisiune sau vre-o eroare în notațiune. III. E indispensabil ca autopsia să fie complectă și să nu îmbrace caracterul unei simple deschideri de cadavru, așa cum se practică în spitale, unde e vorba numai de determinat natura afecțiunii pentru care fusese căutat bolnavul, — deci rostul necropsiei se re- duce la verificarea diagnosticului. Autopsia trebue practicată imediat după ce examenul extern a dovedit în mod neîndoios realitatea morții, fără să se mai aștepte scurgerea intervalului reglementar fixat pentru înmormântări (art. 63 C. C.). Căc', precum observă și Firket (în; „Du but et de l’organisation des Services d’autopsie") și Martinotti (în: ,,L’Ana- tomia patologica e le fonti della medicina"), executată după pres- cripțiunile științei, o autopsie ..pripită" nu expune la pericolul da- torit unei îngropări „pripite", și încă nu s’a pomenit cazul ca un . medic legist cu experiența autopsiei să fi înfipt scalpelul în trupul unui mort aparent. Mijloacele științifice de verificare a decesului sunt azi de așa natură, ca o eroare este exclusă. Câmpul de investigațiune al medicului expert nefiind limitat de indicațiunile enunciative din ordonanța judiciară, în baza căreia a întreprins lucrarea, el are datoria ca. după sugestiva comparație a lui Zilgien, „să citească și să descifreze cartea" ce este un ca- davru. pentrucă de multe ori în explorațiunea sa expertul isbu- Tește să dea peste un fapt sau un simplu indiciu eare modifică in parte ori chiar cu totul primele ipoteze. Vom ei ta câteva cazuri tipice de erorile de interpretare la cari pol da naștere autopsiile necompleete: interpretarea autopsiei 385 1. In 1893 sunt însărcinat eu o contra-expertiză într’un caz în care primul expert, atât din cauza autopsiei incomplect-e cât și din nceea a unei greșite interpretări a fenomenelor cadaverice, formulează concluzîuni patent eronate, pe temeiul cărora nn nevinovat era să înfunde ocna: O servitoare murind subit, stăpânul ei e acuzat de a o fi omorât în bătae, Medicul de plasă practică autopsia și. constatând, pe părțile dorsale, prezenta unor Hviditâți cadaverice (datorite putrefacției), le ia drept leziuni traumatice. In raportul său mai notează că „deschizând și coloana vertebrală, a constatat existența unei hemoragii”. In realitate el nu practicase decât o mică spărtură în dreptul unei părți a unei ver- tebre dorsale, prin care văzuse congestia InposlaticS a mfidurei și 'luase și acest fenomen cadaveric drept un efect ai traumatismului. In raportul meu de contra-expertiză am relevat și inexactitatea afir- matiunii cu deschiderea coloanei vertebrale fi confuzia de neiertat pe care autorul primului raport o făcea între fenomenele datorite putrefacției fi imaginarele leziuni de origine traumatică. Conchideam la inexistența morții violente. Consiliul Sanitar Superior, chemat să se pronunțe, confirmă rapor- tul primei expertize și, implicit, infirmă concluziunile raportului de contra-expertiză. Spre a evita o eroare judiciară — onoarea și libertatea unui om erau în joc, — am tradus ambele rapoarte și le-am trimis la Paris lui Brouardel. care a dat următoarea consultație medico legală: „Subsemnatul Paul Brouardel, Decanul Facultății de Medicină din Paris, după ce am luat cunoștință de raportul Doctorului I.. în afacerea Aniea loau diu Turda, și de contramportul Doctorului Minoviei. declar ca-mi însușesc în întregime coneluziunile Doctorului Minorici. „E neîndoios că un mare număr dc alterațiuni atribuite de Dr. I. unor răniri și contuziuni sunt exclusiv consecința putrefacției. „Nu e de admis ca examenul măduvei, făcut prinlr o ferestruicii practicată în coloana lombară, să poată îndreptăți la concluziuni în ce privește starea meningelor rachidiene și chiar a măduvei” (ss) P. Brouar- del (14 Martie 1893). 2. Un om. victimă a unui atentat, sucombă unei fracturi a bazei craniului. Bă nucii temeinice cad asupra unui vecin care, la instrucție, încearcă să creeze un alibi în favoarea sa: susține că. la ora la care crima a fost săvârșită, văzuse victima ieșind din privată, unde stătuse mai mult timp pentru satisfacerea necesităților. Detaliul acesta era de cea mai mare însemnătate și trebuia verificat. Dar medicul, care făcuse expertiza, uitase să deschidă beșiea și rectul — și astfel raportul său nu făcea nici o mențiune despre starea de plenitudine ori de vacuitate a acestor două organe. Dacă rectul și beșiea erau goale, afirmațiunea celui arestat — ucigașul de fapt — căpăta o întărire indiscutabilă: victima ar fi fost cu adevărat în latrină, spre a se ușura în intervalul în care ancheta stabilise că asasinatul fusese săvârșit. — însărcinat cu contra- expertiza. constat numaidecât omisiunea primului expert și. deschizând rectul și beșiea, le găsesc pline. Am făcut astfel, pentru justiție, dovada neîndoioasă că ucigașul mințise și că deci imaginarul alibi era inope- rant. (Dându-și astfel seama de inutilitatea de a stărui în sistemul său de apărare, asasinul a mărturisit crima), 85WS. — Dr. M Minimei. Tratai de Medicină Legală- 2A INTERPRETAREA AUTOPSIEI 38G 3 O f<'mee grasă, obesă, c găsită moartă. Decesul e verificat și, Coii- chizâodu se la o sincopă cardiacă, se autoriză înmormântarea. Sesizat de un denunț, parchetul de Ilfov mă însărcinează cu autopsia. Și sun- plul examen extern îmi procură elementul de convingere că mă aflam în fața unei morți violente. Ridicând mamelele extrem de hipertrofiate, constat, sub mamela stângă, o rană penetrantă făcută cu un cuțit. Pe baza acstei indicațiuni, judecătorul de instrucție își începe investigați- unile și isbutește să aresteze pe ucigaș, •1. O femeie e găsită moartă în camera ei și judecătorul de instruc- ție, luând drept indiciu concludent prezența, pe roasă, a câtorva reci- piente și sticle pline cu lichide felurite, cere prin ordonanța sa, exper- tului să examineze ipoteza unui avort provocat. Brouardel, în fața magis- 1 râtului, scoate uterusul și constată că în el nu se găsește nici o urmă de substanță abortivă. Expertul reia investigația nile după chibzuință sa și, după ce spală fața acoperită cu o spumă sanguinolentă. care între timp se uscase, descoperă două ori fie ii făcute de două gloanțe cari, la autopsie, au fost regăsite în craniu. Ambele gloanțe fuseseră trase din imediata apropiere de către amantul nenorocitei, caro o împușcase în cursul unei scene de gelozie. Dacă expertul sar fi ținut în cadrul strict limitat dl recldzițiunii judecătorului de instrucție, n'ar fi trebuit s/i continue autopsia, ci să se mulțumească a constata netemeinicia ipotezei de avort provocat. 5. O feroce își înșală soțul eu un prieten al casei. Prinzând de veste, bărbatul supraveghează perechea vinovată și, Ia ieșirea lor dintr’un restaurant, ucide pe amant cu trei focuri de revolver trase la cap (moartea fusese fulgerătoare). Doctorul Socquet, însărcinat cu expertiza, constată la autopsie, că nici unul din gloanțe nu pătrunsese în craniu, în schimb, descopere că amantul suferise dc o insuficiență aortică și de insuficiență mitrală și conchide, că moartea se putea să fi fost datorită emoției vio- lente de care fusese cuprinsă victima la vederea brațului înarmat al soțu- lui înșelat. Iată atâtea cazuri de autopsii cari ilustrează pe deoparte pre- judiciul social cauzat de o autopsie incomplectă, iar pe de alta puterea luminii pe care o proectează rezultatul unei necropsii com- plecte atât pentru interpretarea cazului medical cât și pentru orientarea instanței represive. Dar chiar când autopsia e complectă, există risc de denaturare involuntară a rezultatului ei, atunci când expertul care o practică nu se încunjmă de toate garanțiile spre a evita de a introduce mi cadavru substanțe de natură a crea, prin inadvertența sa, ntwi ele- mente de apreciere. Așa, s’au văzut cazuri cu medici cari, având de experbizat cadavre în putrefacție, le-au stropit eu un desinfec- tant, spre a suprima mirosul asfixiant al corpului. In urmă, fiind necesară și o analiză chimică a măruntaelor, urmele substanței dezinfectante au dat naștere la erori, justificând ipoteza unei otrăviri: TECHNICA AUTOPSIEI 387 Brouardet și Ugier au fost însărcinați cu examinarea viscerelor unei persoane bănuite a fi sucombat unei otrăviri. La analiză au constatat prezența cărbunelui în natură, a sulfului și a altor substanțe tot atât de neașteptate. Cercetând, Brouardel și colegul său au putut stabili că medi- cul. care practicase autopsia, sub pretext de a dezinfecta cadavrul, avusese ideia ingenioasă (!?) de a acoperi masa de disecție cu «a strat subțire de praf de pușcă. dându-i apoi foc. De aci prezența pomenitelor substanțe în m&runtaele examinat*'. Expertul trebuie să supravegheze și persoanele din jurul său ea nu cumva, în chip interesat ori nu, să complice ori sâ dena- tureze lucrarea tnedico-legala, prin introducerea unor substanțe toxice în cadavru ori în terenul din apropierea locului de autopsie, îndeosebi în cazurile de desgropare. Voiu cita celebra afacere Dr. ,T. din Ploești. In cursul autopsiei, unul din medicii oficiali, care asista la exhu- mare, s’a spălat pe mâni, în imediata apropiere de groapă, cu sublimat coro- siv. Observând faptul, i-am atras atenția- asupra consecințelor incalcula- bile pentru dovedirea adevărului pe cari le-ar putea avea această inad- vertență. Observația mea a fost auzită și apărarea s’a agățat de ea, spre a trage concluziunea că substanța toxică a fost ulterior introdusă prin spălătura pe mâni a medicului in chestiune. Și acuzatul, la jurați, a bene- ficiat de dubiul strecnrat în spiritul acestora, smulgând achitarea cu pari- tatea de voturi (6 contra 6). Și aceasta, deși raportul meu de contrai expertiză administra dovada științifică a morții violente a soției D-rului J.: analiza chimică a stabilit prezența sublimatului în organe; intoxi- cația cu sublimat reieșea din simptomele cu cari murise femeea, din lezi- unile caracteristice găsite la autopsie și din elementele coroborau te ale anchetei. Exemplele de mai sus arată până la evidență de câte garanții trebuie să se încunjure expertul, ca lucrarea sa să nu den loc la cea mai mică discuțiune. Nu ajunge ca, prin concluziunile rapor- tului său, să ofere judecății o probabilitate; judecata îi cere o con- vingere absolută, o demonstrație concludentă, fără posibilitate de îndoială. Jurisprudență. atât cea românească cât și cea streină, n’a variat in această privință, proclamând principiul de drept că „o probabilitate afirmată printr’un act medico-legal nu poate con- stitui pentru judecători un element de convingere". I. TECHN1CA AUTOPSIEI Am văzut că uu în toate cazurile de moarte, de cari e sesizat parchetul, autopsia e de regulă: uneori ajunge singura ridicare a cadavrului, adică examenul extern, pentru ca expertul să se poată pronunța în deplină cunoștință de cauză și astfel poliția judiciara. 388 rRECAUȚlVNILE bA FACEREA AUTOPSIEI pe baza acestui aviz, să dea autorizațiunea de înhumare. Autopsia e însă indispensabilă, ori de câte ori există cea mai mică îndoială asupra cauzelor și împrejurărilor decesului. Părerea unor înaintași în medicina legală, ca Fodere, deopildă, că autopsia ar trebui înlăturată în caz de putrefacție înaintată a cadavrului, s’a dovedit lipsită de temeiu. Atât considerații!nea că examenul întreprins asupra unui ase- menea cadavru n'ar mai putea fi concludent, cât și cealaltă eonsi- derațiune că deschiderea și explorarea lui ar putea primejdui să- nătatea și chiar viața expertului și auxiliarelor sale, sunt adevărate erezii științifice. Acum o sută de ani era privită ea un truism opiniunea că autopsia ar fi de prisos în cazul unei femei, la tre- Fig- 46. — Arsenalul instru- Fig- 47. — ArtendluZ îndtru» mentar: Metrul panglici- menta?: Ruloul metr&t. cere numai de zece zile dela facere sau avort, de oarece explora- țiunea n’ar mai putea dovedi nimic. Cel dintâiu Orfila, în 1840, s’a ridicat cu hotărâre împotriva acestei alegațiuni, invocând faptul de netăgăduit că prezența substanțelor otrăvitoare poate fi constatată chiar aunci când cadavrul e în ultima lui fază de descompunere. A. Precauțiunile de luat la facerea autopsiei Am văzut că, înainte de a proceda la autopsie, medicul trebue să se încunjure de toate garanțiile, spre a evita o denaturare a con- cluziilor sale, prin vre-o omisiune neintenționată ori prin intro- ducerea involuntară a unor elemente de apreciere streine cada- vrului. Dar nu numai la aceste masuri de eireumsjxTțiune trebue să se mărginească vigilența expertului; acesta trebue să ia și pne- Cauțiuni de profilaxie bigienică, individuale și colective. Căci fără a mai vorbi de primejdia „înțepăturii anatomic®", cadavrul poate deveni un focar de infecțiuno cu o rază de acțiune care să treacă dincolo de limitele localului de autopsie. Operatorul, neluând măsurile de prevedere de rigoare, se expune la infecțiuni a căror cale de transmisiune dela cadavru sunt deobiceiu simplele leziuni epidermice sau zgârieturi căpătate PRECAUȚtUNILE LA FACEREA AUTOPSIEI 389 în cursul autopsiui, — înfecțiuni cari, dacă nu au de urmare un sfârșit letal, provoacă adesea impotențe funcționale definitive, îndeosebi legată de primejdie pentru operator e autopsia cada- vrelor de oameni morți dm căr bune, 1. Ținuta autopsiei e de rigoare: un halat, încheiat până la gât, cu manelei le lungi până la încheietura pumnului și cu gu- lerul ridicat, astfel ca îmbrăcămintea să fie complect acoperită; un șorț care cade până deasupra încălțămintei. 2. După aceea, medicul procede la toaleta mânii or: după ce le spală cu apă și săpun, le clătește cu puțin oțet care va produce usturime în locurile unde se află crăpături sau ulcerații — și atunci pune pe aceste locuri puțină tinctură de iod, eolodiu. Ambele mâini se ung cu puțină vaselină. — Va evita cu tot di- nadinsul contactul cu formolul, sublimatul sau alte substanțe chimice, cari cauzează leziuni e- pidermice. — Va evita, pe cât posibil, întrebuințarea mănuși- lor de cauciuc, cari împiedică pipăirea organelor, iar uri ope- rator neexperimentat riscă în- totdeauna să fie înțepat și in- fectat. fără să simtă. — Va a- vea grija ca unghiile dela toate degetele, afnrră de police — un- ghia acestuia servind la decor- ticarea unor anumite suprafe- țe — să fie tăiate, spre a pre- veni de a se sgârîa din in aten- țiune, în cursul operației. 3. Dacă totuși s’ar întâmpla ea, îh cursul autopsiei, să se în- tepe sau să se taie, medicul va întrerupe operația, spre a-și desinfecta rana: o va stoarce Pig. 48. —- Jrffna/ul instrumentar: Com- pasurile speciale pentru musur&rti grosimilor. cu toată puterea ca să se scurgă cât mai mult sânge, o va spăla cu apă sterilizată adiționată cu carbonat de sodă; apoi o va spăla cu săpun, alcool și eter și în cele din urmă cu tinctură de iod. Eventual, pentru prevenirea unei in- fecțiuni periculoase, va cauteriza adânc rana eu thermo ca uterul și după aceea o va lega cu un pansament muiat într’o sohițiune de 390 ARSENALUL INSTRUMENTAR Fig. 4P.— Arsenalul instrumentar; lungimi înlem- nite pe măn& și pe degete: Un stânga) distanțele Intre articalații pe police și pe arătător ; (îndreaptă) lungimea liniei transversale a doeiilui palmei. sublimat de 1 la 1000. Medicul nu va relua autopsia — dacă o întrerupere nu este posibilă ori el nu poate fi înlocuit — până nu-și va pune mănuși. 4. Odată necropsia terminată, operatorul leapădă, chiar în sala de autopsie, halatul și șorțul și precede la o nouă toaletă se- rioasă a manilor, a- vând grija de a-și cu- răța unghiile. După ce s’a spălat bine cu apă și săpun, își clătește manile în apă sterili- zată. Insfârșit, se spa- lă pe fată cu apă, spre a înlătura orice impu- ritate cadaverică. 5. Ieșind din sala de autopsie, medicul se va feri cu totdinadin- sul de a veni in con- tact cu vre-un bolnav- • • * In Institutul de Me- dicină Legală, creat, organizat și condus de mine, tn’ani preocupat de această chestiune a profilaxiei indi- viduale și colective, pe care am rezolvat-o cu observarea acestui principiu higienic: belșugul de aer, lumina și apa. o bună ven- tilație și săpunul sunt, cele mai bune antiseptice. Și, vreme de atâtea decenii, n’am avut de înregistrat un singur caz de infecțiune. B. Arsenalul instrumentar. La art. 10 al Instrucțiunilor Direcțiunii Generale a Servi- ciului Sanitar se dau indieațiuni necomplecte asupra compunerii arsenalului instrumentar cu eare trebue să fie înarmat medicul expert în vederea autopsiei judiciare. In cele ce urmează enumăr toate instrumentele și aparatele necesare: I. Instrumentele de măsurătoare. — 1) un metru panglică (fig. 46); 2) un rulou metrat (1—2 metri) (fig. 47); 3) un dublu- decimetru de metal; 4) un podometru; 5) două compasuri spe- ciale (fig. 48). In lipsă de instrument de măsurătoare, ne putem servi de lungimi in prealabil însemnate pe mână și degete (fi- gurile 49 și 50). arsenalul instrumentar 391 II. Trusa de autopsie. — 1) un număr suficient de cuțite (cu huna curba a lui Wirchov și cu lama lungă și dreaptă) (fig. 51); 2) două fenestraie cu mâner (unul mai mic — fig- 52 pentru sec- ționarea numai a calotei; altul mai mare — fig. 53, pentru secțio- narea craniului odată cu oreerul); 3) patru perechi de foarfeci — fig. 53) una mai mare, boantă, pentru deschiderea stomacului și, a intestinelor; una mai mică, deasemenea boantă, pentru deschi- derea inimii a bronchiilor, etc.; una, lungă de 11 cm„ pentru deschi- derea organelor de calibru mic: vasele sanguine, bronchiile mici; o pereche de foarfeci curbe pentru tăiarea părului de pe cap, etc.); 4) două costotoame — fig 54 (unul mai mare pentru secționarea coastelor la ridicarea plastronului toraco-abclominal printr’o înci- ziune eliptică; unul mai mie, de întrebuințat la copii și la ridi- carea plastronului costo-sternal din dreptul articulațiilor ehondro- steinale); 5) un ciocan cu câr- lig (fig. 55); (>) o răzușă (fi- \ gura 55) pen- tru luarea peri- ostuhii de pe calotă; 7) două dălți (fig. 55); 8) o cheie spe- cială (fig. 54) pentru desface- rea. ("liotei cra- Fig. — Arsenalul instrumentar: (tn lUnga) depărure» ' dintre petice și Arătător; (ea extrase, în vederea examenului microscopic) (fig. 58); 12) lame și lamele (pentru examenul mic- roscopic); 13) un microscop; 14) o compresă (pentru înfășurarea mâinii la secționarea craniului cu ferăstrăul) și mai multe cârpe; 15) un dinamoinetru pentru măsurarea forței unui criminal; 16) o lampă cu spirt (fig. 58); 17) două sau trei fire de platină (pentru Eig. 51. — Arsenalul instrumentar: cuțitele. examenul bacteriologic); 18) o cutie cu mai multe eprubete și un vas de zinc (fig. 58); 19) un termometru maximal; 20) două linguri (de scos mulajul dinților); 21) mai multe borcane (pentru păstra- rea organelor și colectarea lichidelor) (fig. 58): 22) un kilogram de fonnalină; 23) cuie și ciocan (pentru reînchiderea cosciugului, după desgropare); 24) degete de cauciuc; 25) mănuși de cauciuc; Fig. 52- — Arsenalul instrumentar r Ferea trăul mic. 26) un registru (pentru ixxlactarea foaiei de autopsie) 27) un creion dcrmografie și unul de scris pe sticlă; 28) o pipetă (pentru colectarea lichidelor); 29) etichete (pentru borcane); 30) hârtie reactiv (turnesol) roșie și albastră; 31) o bucată de sârmă (de prins calota); 32) o bucată de șiret alb (pentru legarea tracheei, eso- INSTRUCȚIUNILE TECHNICtt AUTOPSIEI 393 fagului și rectului); 33) parafină (pentru lumea mulajului împre- s juni lot' (Iepe pământ); 34) ace (pentru coaserea cadavrului) (fi- gura 59); 35) o lumânare, ceară roșie și o pecete; 3(i) hârtie per- gament; 37) dopuri de plută; 38) un ghem du sfoară; 39) vase- lină boricată; 40) colodiu (pentru acoperirea rănilor depe mânile operatorului); 41) o bucată de piele de căprioară (pentru ștergerea instrumentelor); 42) un pachet de vată și unul de iută; 43) săpun, perii de unghii. prosop; 44) perie de haine, j>erie de eap, pieptene, pudră, earmin (pentru toaleta mortului); 45) două halate de dril, Fi». 53,— Arsenalul inftrumt'ntar: fereatrlul cel mare ți foarfecii. două șorturi albe, două perechi de manșete de pânză galbenă Billroth (pentru operator și ajutorul său); 4<>) două coșuri împle- tite (pentru transportarea întregului arsenal instrumentar), Dwmemenea va avea cu ol prafuri Doweri și o sticlă cu lapte fiert (ea, în caz de deplasare, să nu mănânce în cârciumă lucruri cari îi pot provoca o deranjare de stomac). C. Instrucțiunile oficiale pentru practicarea autopsiei medico-legale Autopsia fiind hotărâtă, medicul însărcinat cu săvârșirea lu- crării procede conform instrucțiunilor de mai jos ale Direcțiunii Generale a Serviciului Sanitar—Le repnMhicem întocmai numai din considerațiunea că sunt oficiale și conțin minimul necesar de în- drumări. Instrucțiunile acestea au nevoie de profunde modi- ficări, cari însă nu se pot introduce decât cu încuviințarea formală a autorității sanitare superioare. Lacunele constatate sunt umplute 394 INSTRUCȚIUNILE TECHNICEt AUTOPSIEI în „Autopsia descriptivă'* care complectează „Instrucțiunile Ofi- ciate". I Dispozițluni generale. Art. 1. — Cercetarea medico-legală a unui cadavru uman (autopsia t trebue să fie făcută de doi medici, dintre care unul are să fie medicul legist nl parchetului județului, iar cel alt va fi ales de medicii urbei eu aptitudini speciale pentru aceste lucrări (vezi art. 42 și 43 din codul de procedură criminală). Acești medici sunt numiți medici-experți. Art. 2. — In caz de împiedecare legală, medicii experți pot fi înlocui ți cu alții (cari asemenea trebue să prezinte cunoștințe de medicină legală), și din cari cel puțin unul să fie în funcțiune publică. Numai în cazuri excepționale și numai în comunele rurale autopsia se va putea face de către un singur medic în funcțiune publică. Art, 3. — Cercetarea procuror dintre medico-legală a unui cadavru constă din ur- mătoarele operațiuni: 1. Ridicarea cada vrului; 2. Examenul exte- rior și anume: a) Al semnelor con- statând identitatea; bț Al semnelor morții; c) Al orificiilor na tu ral e. 3. Descrierea di- feritelor regiuni cu privire la leziuni din violență sau alte stări patologice. 4. Examenul interi- or în ordinea urmă- toare: a) Capul; b) Fața; c) Gâtul; dl Toracele; f) Cavitatea abdo- Fig. 54. — 4r«enatu< instrumentar: Coatotu*mek; minală; f) Canalul verte- ehee» pensA P£an. bral. Art. 4. — Ridicarea cadavrului de pe locul unde s’a găsit și ins- pecținnea exterioară se poate face imediat de către un singur expert; autopsia însă, propriu zisă, nu se poate face înainte' de 24 ore după monrte. INSTRUCȚIUNILE TECHNICtt AUTOPSIEI 395. Art. 5. — Medicul, care însoțește pe magistrat la locul unde indivi- dul a murit, este dator să declare: dacă moartea este reală, 'de când datează, și dacă sunt semne de moarte violentă. El notează locul unde s’a aflat cadavrul, pozițiunea lui, starea obiectelor dimprejur și starea veștmintelor cu care este îmbrăcat. Art. fi. — Dacă ewlarrul este putrefiai, aceasta nu împiedecă cerce- tarea medico-legală. coperi data morții individului, diferite leziuni, contuziuni, fracturi, corpi stre- ini, otrăvuri în or- gane, precum se poate determina i- dentitatea cadavru- lui prin măsurarea oaselor, aprecierea suturelor craniene, formei basinului, coloarea părului, lipsei de veri un membru, gravidită- ții, etc. Când este vorba de o exhumațiune. Ori care ar fi gradul putrefacțiunci, se poate des- pentru descoperirea veri unei crime, me- dicul expert se va pronunța în favoa- rea ei, ori cât de veche ar fi data mortii. Tn caz de exhuma- țiune se va lua și o cantitate de pământ dimpre jurul cada- vrului pentru exa• minarea chimică. ■1rri 7. — Dacă medicul bânuește moarte violentă, o declară procuroru- lui, care va ordona transportarea ime- diată a cadavrului Fig. 55. — Arsenalul imlrumentar: ciocanul cu cârlig; dilțilc; soodolo e*nel*t«; pen«a cu dinți; deplrtatoarele. în locul apropiat pentru autopsie. (.Cadavrul se va transporta cu precauțiune spre a nu fi sguduit, putându-se așeza pe targa sau pe căruță cu arcuri). Art. 8. — Pentru facerea autopsiei se va alege un loc spațios și bine luminat. Lumina zilei este preferabilă luminei artificiale, afară de cazuri urgente, cari nu permit amânarea, ceea ce se va menționa în rapor- tul medico-legal. Art. 9. — Iu caz când cadavrul este înghețat, se va pune într’un 396 INSTRUCȚIUNILE TECHNICII AUTOPSIEI Ioc încălzit până la desghețarea lui suficientă, fără a se întrebuința apă caldă pentru acest scop. -Irf. 10. — Medicii experți chemați a face autopsia medico-Iegală vor avea o cutie cu instrumente iu bună stare, și anume: 4—6 scalpele, «lititre cari jumătate în forma dreaptă și jumătate în formă curbă, l Fig. 56. — Arsenalul instrumentar: cleștele lui F:irfclx>euf; pensa pentru dezlipirea durei-mater: cornetul; Jupa; men- «ura; pompele ți cântarul. cuțit solid pentru cartilage, 1 costo- tom, 2 pinsete, 2 cârlige duble, 2 pe- rechi foarfeci, una mai solidă cu ra- mură boanlă și alta ascuțită, o sondă pentru scoaterea u- rinei, un termome- tru medical, o pere- che foarfeci pentru intestine, 3 sonde: una mai mare și doua mai mici, 1 ferestrău, 1 ciocan, o foarfecă pentru oase, G ace curbe de diferite mărimi, 1 o ra n o m e t r u, o panglică metrică eti diviziuni în cen- timetri și milimetri, o lupă, hârtie reac- tiv roșie și vânătă, 2 borcane cu gât larg de câte 1-2 li- tri. bine astupate pentru păstrarea or- gnnelor și lichide- lor ce vor servi la examenul clfimico- legal, alto borcane bine curățite și bi- ne astupate de câte 50-200 grame, cu gât larg, goale sau pline cu alcool pen- tru păstrarea de produse patologice. Pe lângă aceasta este util ca medicii experți să dispună de un microscop cu 2 obiective, mărind cel puțin de 500 ori, cu reactivele și uneltele necesare la prepara ți unea pieselor. Laboratoriile existente de microscopic și bacteriologic, instalate hi spitale sau la reședințele de județe, vor putea fi întrebuințate și pentru examenele medico-legale. INSTRUCȚIUNILE TECUNIClt AUTOPSIEI 397 Arf. 11. — Medicii experti luând cunoștință prin adresa magis- tratului de scopul misiunii lor, se prezintă la ora și locul indicat pentru autopsie, unde depun, în fața magistratului, jurământul prescris de lege, și cer onrecari lămuriri prealabile despre antecedente, istoria boalei și împrejurările morții, sau culeg aceste informaținni după terminarea autopsiei. Medicul va mai putea cere ca judecătorul de instrucție să dea un rezumat din iudele judiciare, stabilind pe cât se poate anamncza sau rezultatul instrucțiunii cazului; aceste informațiuni vor fi trecute îl» raportul medico-legal, sau anexate pe lângă acel raport. Aeeste formati lăți îndeplinite, se precede la autopsie. II. Cercetarea exterioară sau inspecțiunea cadavrului Ari. 12.________Această cercetare privește aspectul exterior al cadavrului, mai întâiu in întregul său și apoi în diferitele lui regiuni în parte, anume: capul, gâtul, toracele, abdomenul, părțile gc- / Fx^. 57. — JrxenaM in^fru«ie«e ofițerul de poliție judiciară, el are dreptul de a fi fața la autopsie, nu are însă și calitatea de a face obiec- 410 VROCESUL-VERBAL AL AUTOPSIEI țiuni la metoda urmată de omul artei in săvârșirea lucrării, ori la extensiunea dată de acesta investigațiunilor sale. Mcdicul-expert, am spus-o, e suveran în această privință, câmpul său de explorare nefiind și neputând fi prin nimic îngrădit. Ipoteza formulată de reprezentantul poliției judiciare — un membru titular sau un auxi- liar al parchetului (ort. 14 C. Pr. P.) — nu are decât o valoare indicativă, primele constatări ale examenului medico-legal putând-o- infirma, după cum am mai arătat. Magistratul are însă calitatea de a supraviețui operațiunea, ca autopsia să fie complecta. Sunt medici cari nn deschid craniul, mulțumindu-se să înregistreze numai cauza aparentă a morții, fără a mai căuta elementele complimentare și cari pot modifica profund condu zi uni le. • M * Imediat după săvârșirea autopsiei, se dresează următorul Proces-verbal , . luna.......... Noi............................................................. Constatăm că astăzi 11-1 Dr. . ................................. a depus jurământul ca. expert, conform Art. 43 proc. penală și a procedat la autopsia cadavrului ......................................... în prezența noastră, comuuicându-ne concl uzi unde de mai jos, urmând ca raportul să ni-1 înmâneze ulterior. De cele ce preced ani încheiat prezentul proces-verbal, semnat de noi și de D-l Medic expert, D-rul................................... e) Ținem să atragem deosebita luare aminte a medicului însăr- cinat cu o expertiză, că, în cursul cercetărilor sale, nu trebue să-și manifeste nici o părere, pentrucă nu e exclus ca o primă impre- siune să fie anihilată de o constatare ulterioară. Și dăm acest sfat în însuș interesul prestigiului artei, de oarece o variațiune în opinii ori simple impresii ar putea zdruncina încrederea magistratului prezent la lucrarea expertizei. Părerile definitive sunt exprimata în conchiziunile sumare, pe cari expertul Ic comunică reprezen- tantului poliției judiciare și Cari sunt consemnate „ne varietur^ în procesul-verbal de. mai sus, încheiat chiar la locul expertizei- Numai ulterior intervine raportul medico-legal despre a cărui re- dactare vom vorbi la capitolul special rezervat acestui act. III. TABLOUL SINOPTIC COUTAGNE. O luminoasă expunere schematică a operațiunilor unei exper- tize medico-legale ne-o oferă următorul tablou sinoptic alcătuit, după Coutagne: TABLOUL SINOPTIC COUTAGNE 411 O expertiză medico-legalâ se desface in următoarele patru părți.- 1. Constatările preliminare 2. Examenul extern 3. Examenul intern 4. Constatările complimentare h) in prima și a doua fază, medicul expert are de răspuns la urmă- toarele două întrebări: 1. Moartea este ea reală? 2. De când datează ea? In fazele 3 și 4 are să răspundă la întrebările: 1. Care este cauza medicală a morții? 2. Care este cauza ei judiciară? 1. Constatările preliminare A. Starea generală a locului: 1. Condițiunile aerului ambiant (termometrice. barometrice, hygro- metrice); 2. Schița topografică a locului; 3. Felul de închidere a ușilor și ferestrelor; 4. Felul iluminatului încăperii. B. Obiectele din preajma cadavrului; 1. Situația mobilelor și a altor obiecte din casă; a) dacă au fost sau nu mișcate din loc; b) dacă au fost sau nu deteriorate. 2. Prezența de arme sau de orice alte obiecte ce ar fi putut juca un rol în producerea morții (corp contondent, cuțit, etc.). C. Aspectul cadavrului; 1. Situația și poziția; 2. îmbrăcămintea; 3. Integritatea sau muti- larea; 4. Absența sau prezența rigidității cadaverice și a semnelor de putrefacție. D. Pete și urme: 1. Pe cadavru; 2) Pe vestminte; 3) I’e mobile și pc celelalte obiecte din casă; 4) Pe jos sau pe pereții încăperii. E. Temperatura cadaverică; 1. Exterioară, apreciată prin simpla pipăire; 2. Rectală sau reală, măsurată cu ajutorul unui termometru cu gradație specială și comparată cu temperatura mediului ambiant. II. Examenul extern 1. Semnele morții 2. Semnele de identitate 3. Semnele vreunei boli locale sau generale 4. Semnele de violență 412 TABLOUL SINOPTIC COUTAGNE Desbrăcarea cadavrului Se taie hainele cu foarfeci pe linia mediană și anterioara a trun- chiului și a membrelor. Se măsoară apoi lungimea (dela occiput până la eâleâiu) și greutatea cadavrului. Pentru a avea măsura exactă a taliei, se face incizia tendonu- lui lui Achile. (Fig. 60) A- Fața anterioară a capului; 1. Ochii: a) Semnele thanatophtalmice; b) Dilatația pupilelor; ■c) Echimozele; d) Opalescența e) Arcul senil, eto. 2. Nasul: a} Forma; b) Leziunile; c) Scurgerile, d) Corpurile streine, etc. 3. Gura; a) Mucoasa; b) Corpurile streine; c) Scurgerile; d) Lezi- unile; e) Situația limbii; f) Dantura, etc. 4. Urechile: a) Forma; b) Colorația; c) Leziunile; d) Scurgerile, etc. B. Fața anterioară a gâtului 1. Forma gâtului (lung, scurt, slab, gros); 2. Semnele de strangulare adevărate sau falșe; 3. Urmele de violență. C. Fața anterioară a pieptului 1. Forma; 2. Leziunile; 3- Forma mamelelor; 4. Secrețiunile; 5. Percuțiunea; 6. Auscultațiunea. D. Fața anterioară a abdomenului 1, Forma; 2. Petele verzui; 3. Timpanismul; 4. Matitatea; 5. lezi- unile; 6. Vergetnrilc, etc. E. Organele genitale externe a) La bărbat: 1. Forma; 2. Citvumcisia; 3. Testiculele; 4. Scurge- rile; S. Leziunile; 6. Semnele recente sau vechi de boli venerice, ele. b) La femec: 1. Conformația exterioară; 2. Semnele virginității sau deflorării recente ori vechi, consumată sau numai încercată; 3. Sângele menstrual; 4. Secrețiunile patologice; 5. Bolile venerice; 6. 1-eziunile; 7. Corpi streini, etc. F, Fața posterioară a capului 1. Forma capului; 2. Culoarea, lungimea și densitatea, părului; 3. Leziunile ascunse de păr, etc. G. Fața posterioară a gâtului 1. Deformațiunile vertebrale; 2. Violențele; 3. Șanțul de strangulare sau spânzurare, etc. H. Fața posterioară a trunchiului ]. Petele livide, atunci când cadavrul a fost ținut timp mai îndelun- gat culcat pe spate; 2. Leziunile, etc. tabloul sinoptic coutagne 413 J. Anuanl: 1. In marea majoritate a cazurilor deschis, adesea murdărit cu materii fecale; 2. Hemoroizii; 3. Bolile venerice; 4. Corpii streni. ete. J. Membrele superioare. 1 Urmele de violentă; 2. Urmele luptei; 3. Părul sau alte substanțe în mâini. K. Membrele inferioare. 1. Urmele de violentă; 2. Ulcerațiunile și varicele; 3. Forma picioa- relor, etc. Examenul extern se tnckee, făcându-se. incisiuni longitudinale până- la os pe diferite regiuni ale corpului și membrelor. III. Examenul intern. A. Capul și cavitatea craniană. 1. Examenul părților moi; 2. Ridicarea și examinarea calotei; 3. Dura-mater; 4. Scoaterea crcerului; 5. Examenul bazei, pia-mater, cir- convoluțiunile; ti. Examenul ereerului după procedeurile Pîttres, Virchow și Flechsig. 7. Examenul nasului, al ochilor și al urechii interne. Examenul coloanei vertebrale și ai măduvei. B. Toracele și cavitatea toracică. 1. Ridicarea plastrouului sternal și a peretelui abdominal, printr’o inciziune eliptică. 2. Examenul pe loc al organelor toracice. 3. Examenul tracheei printr’o inciziune longitudinală. 4. Pericardul, auriculul drept, ventriculul drept, auriculul stâng, ventriculul stâng prin secțiuni pe loc. b. Scoaterea inimii și examinarea orificiilor cu apă. Iu urmă sec- țiunile: orificiul trienspid. orificiul pulmonar, orificiul mitral, orificiul nortic. 6. Scoaterea plămânilor împreună cu limba și tracheea, după legarea esofagului la' cardia. 7. Examinarea broncliiilor, a aortei toracice, a ganglionilor. 8. Trunchiul brachio cefalic, părțile profunde ale gâtului, etc. C. Abdomenul și cavitatea abdominală. I. Scoaterea intestinelor dela curbura sigmoidă pâuă la a treia por- țiune a duodenului, după ce s’a legat extremitățile. 2. Rinichiul stâng, capsula suprarenală; ureterul, rinichiul drept, capsula supra-renală; ureterul, organele pelviene. 3. Testiculele, urctra, vulva, anusul. 4. Splina, stomacul, ficatul, vesica biliară, canalul biliar, duodenul, pancreasul. 5. Venele-portc. vena-cavă. 6. Ganglionii semi-lunari. limfatici, mezenterici, retroperitoneali. aorta abdominaJă. 414 CONSTATĂRILE COMPLIMENTARE 7. Deschiderea intestinelor. 8. Coaserea cadavrului. IV. Constatările complimentare. A) Examenul minuțios cu ochiul liber ți cu microscopul al diferite- lor părți din corp, preparate ad hoe prin proeedeuri speciale, ea: diseca- ție, macerație, imbibare, întărire, etc. B) Examenul microscopic al diferitelor lichide colectate îu timpul autopsiei, ca: lichid vaginul, uretral, urină, vărsături, etc. C) Analiza chimică a organelor, în cazuri de otrăvire. D) Examenul microscopic și chimic al petelor și al urmelor consta- tate în diversele părți ale autopsiei. E) Păstrarea unor părți din cadavru, desenuri, fotografii, mulaje. Vom complecta aceste indicațiuni sumare, în ce privește con- statările complimentare, cu următoarele îndrumări adoptate în practica autopsiei judiciare: 1. Examenul microscopic. — Pentru unele fapte constatarea se face pe loc, microscopul se află așezat în apropierea tnesei de autopsie. Prezența spermei, starea mucusului, sângele, corpii streini în bronchii, conținutul stomacului, ma- teriile fecale, inecon imnul, materia sebacee, aerul în celule pulmonare, sunt obiectul unor cercetări cari fără întârziere complectează re- zultatele autopsiei. Un examen ulterior are loc pentru leziunile orga- nice, altemțiunea epiteliu- lui și a fibrelor muscula- re, degenerescenta gră- soasă, starea sângelui în Fig. 60. — Examenul extern: Incizia tendoouiui whimOZe, produsele pa- lul Achite, pentru o îndrepta poziția piciorului tologice, diversele modi- îd vederea măturătorii exacte a taliei dela occiput până la ciâlcâiu Q ag. 412). ficări ale țesutului. Vasele cu organele des- tinate pentru examenul chimic, anatomo-patologic și istologic vor purta o etichetă, având toate indicațiunile necesare pentru iden- tificarea conținutului (localitatea provenienței, data morții și au- topsiei, numele, organele conținute, semnătura medicului) și vor fi închise în mod ermetic și sigilate cu sigiliul procurorului sau al magistratului care va asista la autopsie. Apoi — în caz când ex- pertul nu are priceperea ori mijloacele pentru facerea unor atari cercetări — imediat după practicarea autopsiei, vasele acestea, însoțite de o adresă explicativa, sunt trimise direct acolo unde tre- CONSTATĂRILE COMPLIMENTARE 415 Inie să se facă examenul respectiv. Ele nu vor fi deschise decât numai de către persoanele însărcinate cu examinarea lor. a) Organele trimise pentru un examen anatomo-patologic vor fi păstrate în borcane de sticlă, în spirt ordinar sau formol 5%. Apoi borcanele vor fi astupate ermetic și trimise imediat după facerea autopsiei, spre examinare la un laborator sau Institut universitar de anatomie patologică. b; Piesele destinate pentru examenul istologic vor fi bine alese din părțile cele mai caracteristice ale organelor respective. O piesă nu va fi mai mare de 2 cm.; bucățile vor fi puse într’un borcan mult mai mare de cât volumul lor și umplut eu alcool rectificat sau formol. Pentru unele organe ca creerul, măduva, rinichii se preferă conservarea într’o soluție apoasă de formol 10%, substanță ce sc găsește la îndemână. c) Din lichidele de examinat, cum ar fi sânge, puroiu, etc. se va pune o cantitate în eprubete, iar o parte va fi întinsă pe lame de sticlă, uscate apoi și fiecare prevăzută cu o etichetă purtând indicațiunile necesare și semnătura medicului care a făcut autop- sia. Bine împachetate și prin intermediul judecătorului, vor fi tri- mise imediat la un Laborator sau la un Institut Universitar, unde urmează să se facă examenul. După terminarea examenului, cei însărcinat cu aceasta va răspunde prin raport amănunțit autorității respective, va pune la . un loc părțile neîntrebuințate, le va închide și sigila cu sigiliul In- stitutului respectiv și le va înapoia justiției, odată cu raportul. Preparațiunile microscopice, etichetate și semnate de jxnsoana în- sărcinata cu cercetarea, vor fi deasomenca păstrate. 2. Analiza chimică. — Ea cuprinde reacțiunile produse în timpul autopsiei și cercetările ulterioare în cazurile de bănuială de otrăvire. Expertul are la îndemână reactivii necesari pentru consta- tarea prezenței albuminei sau a zahărului în urină; el caută al- coolul în stomac; constată reacțiunea diverselor părți ale tubului digestiv, calitățile sângelui, al cărui examen spectroscopie îl face în cazurile de prezumțiune de asfixie prin oxidul de carbon, sau examenul crioscopic în caz de moarte prin îunec. Atunci când e vorba de stabilit dacă moartea a fost subită, se face proba docima- ziei ficatului. Technica spectroscopiei e pe larg expusă în capitolul exame- nului petelor. , In cazurile suspecte de otrăvire, expertul colectează și con- servă separat lichidele și organele de analizat. In borcane cu gura •mare și de o capacitate de vre-o 2 litri pune: 1) stomacul și mate- 416 constatările complimentare riile ce conținea, după ce organul fusese deschis și explorat; 2) tubul intestinal dela pylor la anus, deaseinenea deschis și cu conținutul lui; 3) ficatul; 4) inima, porțiuni ale plămânilor, splina și rinichii; 5) encefalul, măduva spinării -și porțiuni ale mușchilor. Urina și sângele sunt colectate în sticle cu dop de sticla care se închide ermetic. Organele sunt conservate așa cum au fost prelevat», nu se adaugă nici o substanță desinfectantă. Prin excepție, dacă vasele urmează să fie transportate la o depărtare marc și dacă putrefacția, e înaintată, se poate turna în ele alcool, avându-se însă grija de a se anexa o mostră din lichidul întrebuințat. 3. Piesele de convingere. — Sunt cazuri când o j«rte însemnată a corpului — capul, un membru —trebue conservată. Se injectează atunci în artera principală o soluție de formol 20%. Dacă volumul piesei de convingere e mai mic, aceasta e con' servată sau într’un lichid conservator, sau uscată. Se conservă în acest mod porțiuni din piele și din viscere, atinse de răni sau al- terațiuni diverse. Uscarea se întrebuințează îndeosebi pentru oasele fracturate sau pentru capul fetusului. Timp de câteva zile lăsăm părțile a- cestea să stea într’o soluție de formol 25%; apoi le scoatem și ie lăsăm să se usuce la aerul liber. — Pentru uscarea creerului e nevoie ea în prealabil să-l ținem timp de douăzeci și patru ore într’o soluție de formol 25%; după aceea îl uscăm. 4. Desenul poate să fie complementul util al unei descripții: el precizează atitudinea___Fotografia servește la stabilirea identității; ea păstrează imaginea leziunilor rare. — Mulajul «'produce difor- mitățile, leziunile, unnele. 5. Deschiderea animalelor, în cazuri de turbare, de otrăvire, de rănire, de boala contagioasă: după examenul extern, se proceda la ridicarea pielei; apoi se ferestruește capul pe linia mediană, de sus în jos, inclusiv occipitalul și cele două maxilare, și se examinează cavitățile bucale. Se separă extremitățile trunchiului. Se deschide toracele eu ferestrăul. Se face o incizie încrucișată a abdomenului și se explorează viscerele. (>. In autopsiile tardive, se constată prezența insectelor a bacte- riilor, a mucidineelor, agenți destructori ai corpului. După insecte apar Imeteriile (infuzorii, monade, vibrioni, fermenți ai putrefac- țiunii) cari transformă în amoniac materiile azotate și le distrug rejiede. Baccili luminoși dau bănuială de otrăvire cu fosfor. Di- verșii bureți, mueidineele, au o acțiune restrânsă: dezvoltarea se face' în Condițiuni excepționale, dnpă natura terenului și după temperatură. GREUTATEA Ș1 DIMENSIUNILE PRINCIPALELOR ORGANE 414 Tn ce privește apariția diverselor specii de insecte din fauna cadaverică, Megnin. în comunicarea sa făcută m 1894 la Academia de Medicină din Paris, arată că ele (miriade de viermi eari sunt larve de muște, de eoleoptere, de lepidoptere și de acarieni) nu se ivesc deeât succesiv. In sprijinul comunicării sale, Megnin a invocat cazul unui cadavru de copil. închis intr’o cutie și mumi- ficat. la eare a putut stabili epoca morții după insectele gă- site pe el: intervalul de 18 luni a fost verificat cu datele ulte- rior culese. Despre aceste specii dc insecte și despre succesiunea lor pe cadavru, al căror studiu formează ceeace se numește entomologia tanatologică, vom vorbi și la capitolul dezgropării și apoi mai pe larg la capitolul care tratează despre „Putrefacție". 7. Imbalsamarea. — Parazitii cari apar în timpul vieții (acho- rion. aspergillus) persistă puțin timp după moarte. Mueogaiurile se desvoltă uneori pe suprafața unui corp îmbălsămat. Fayot în al său „Historiqiie de la translation", notează că atunci când, în 1840, s'a deschis la S-ta Elena sicriul lui Napoleon Bonaparte (deci după trecere de 19 ani dela moartea împăratului), s’a con- statat, pe corpul bine conservat, un strat de spumă ușoară și dia- fană. R. Ferry citează un cadavru (păstrat sub sticlă la Fa- cultatea de Medicină din Strasbourg) eu suprafața acoperită cu mucegain. IV. GREUTATEA Șl DIMENSIUNILE PRINCIPALELOR ORGANE De un netăgăduit interes o. pentru medicul-expcrt. de a avea, grupate într’un tablou, cifrele medii ale greutății și dimensiunilor principalelor organe. I. Capul. a) Cutia craniană. Cireonferința (la adult) Diametrul antero-posterior 0,m18 Diametrul transversal 0,m135 — 0,m155. b) Conținutul carității craniane: Greutatea Lungimea Bărbat Femee 1. Eaeefalul 1358 gr. 1256 gr. 17 ctm. 2. Cerebral 1187 „ 1093 „ 9 _ 3. Cerebelul 143 , 137 . 4. Istmul și bulbul 26 , 24 . S.’Oes. — Dr. M Minomci. Tratai de Medicină Legală. Volumul 1045 crac. 135 , 2” 418 GREUTATEA ȘI DIMENSIUNILE PRINCIPALELOR ORGANE c) Greutatea absolută a lobilor centrali: Frontal Occipital Temp. pariet. Total Bărbat Dela 26 la 45 ani 502 gr. 1H gr. 552 gr. 1165 Kr „ 70 la 90 , 429 . 112 . 458 . 999 .' Diferența » ---73 gr. + 1 gr. --- 94 gr. -166 gr. Femee Dela 25 la 45 ani 429 gr. 100 gr. 482 gr 1011 gr Dela 70 la 90 „ 392 y 91 „ 416 . 899 / Diferența „--- 37 gr. --- 9 gr. --- 66 gr. ---112^7; II. Măduva spinării (fără rădăcinile nervilor). a) Lungimea 0,'”448 b) Diametrul antero-posterior: regiunea cervicală 9 mm. ₉ dorsală 8 nun. ₙ lombară 9 mm. c) Diametrul transrersal: regiunea cervicală 13—14 mm. „ dorsală 10 mm. „ lombară 12 mm. d) Greutatea lichidului cefalo-rachidian 135 gr. III. Toracele. Talia Diam. transr. Diata, vertic. post. Diam. vert. aut. Bărbat . . 1m,62 0"1,27 0n>,31 0"\15 Femee . . 1”\66 0m,24 0n,,29 01”, 14 Deschiderea superioară: Diametrul antero-posterior 0m,o5 „ transversal. 0m,l 1 IV. Inima. Bărbat Femee Femee însărcinată 1. Lungimea. . 98 mm. 94 mm. 2. Lățimea . . 105 mm. 100 mm. 3. Circonferința (la bara ventriculilor) 250 mm. 4. Greutatea. ’. 275 gr. 250 gr. 292 gr. 5. Circonferința orificiilor: a) Inima dreaptă: orificiul tricuspid 0m,120 — 0lll,12"⁻ orificiul pulmonar 0m,089 — 0m,092. GREUTATEA Șl DIMENSIUNILE PRINCIPALELOR ORGANE 419 b) loima stângă: orificiul mitral 0”,104 — 0m,109; orificiul aortic O"¹,077 — 0«',080 (i ) Lichidul peric.ardic: 10 cmc. V. Laringeie. Bărbat Femee 1. Diametrul vertical 44 mm. 36 mm 2. „ transversal 43 mm. 41 mm. 3. „ antero-posterior 36 mm 26 mm. 4. Marea circonferință 136 mm. 112 mm. VI. Tracheea arteră. Bărbat Femee 1. Lungimea..................13 ctm. 11 ctm. 2. Diametrul antero-posterior . 22 mm. 21 mm. 3. , transversal 22 mm. 21 mm. VII. Plămânii. 1. Diametrul vertical............................27 ctm. 2. Diametrul antero-posterior ... 17 ctm. 3’ IHamctrul transversal : a) Plămânul drept.............................10 ctm. b) Flămânul stâng............................. 8 ctm. 4. Greutatea specifică: a) La copilul care n’a respirat............ 1,068 b) La copilul care a respirat și la adult . . 0,490 o. Greutatea absolută: a) La copilul care n’a respirat.........65 gr. b) La copilul care a respirat...........95 gr. c) La adult: PI. dr. 575 gr.; P). st. 525 gr. VIII. Tubul digestiv. 1. Glandele salivare : a) Glanda sublinguală........................3 gr. b) „ submaxilară......................... 8 gr. c) , parotidă........................... 26 gr. 2. Faringele: Lungimea..........................................150 ₘm. Diametrul transversal: a) porțiunea superioară..................... 45 mm. bl „ mijlocie ...................... 40 ₙₗₘ. c) . inferioară...................... 35 ₗₗ!ₘ. 3. Esofagul: Lungimea......................................... 240 mm. Diametrul......................................... 24 mm. 4. Stomacul: Diametrul axului mare......................25 ctm. Diametrul dela marea la mica curbură . . 10—12 ctm 420 GREUTATEA Șl DIMENSIUNILE PRINCIPALELOR ORGANE Diametrul dela o față la alta....................3 — 8 ctm. Greutatea medie . . . ................. 130—160 gr. 5. Duodenul: Lungimea.............................................26 etm. 6. Intestinul subțire : Lungimea............................................. 8 metri Diametrul mijlociu.................................30 mm. 7 Intestinul gros : Lungimea totală ...........................0m,70 Lugimca rectului...............................0m,20 Lungimea apendicelui ileo-coecd .... O”¹,07 IX. Anexele tubului digestiv. 1. Ficatul: Diametrul transversal......................... 29 etm. „ antero-posterior.............. 21 ctin. „ vertical....................... 7 etm. Greutatea.................................. 1.500 gr, Keticula biliară........................... 8—11 etm. 2. Pancreasul: Lungimea.............................................16 etm. Înălțimea.......................................... 4 ctm. Grosimea........................................... 2 etm. Greutatea..........................................65 gr 3. Splina : ⁵ ' Diametrul vertical......................... 12 etm. „ antero-posterior...................... 8 etm. „ transversal........................... 3 cₜₘ Greutatea........................................ 195-200 „ la bătrâni................................. H₅ X. Aparatul urinar. 1. Rinichii: Lungimea...........................................12.5 etm Lățimea.......................................... 6,5 cₜᵣₙ Grosimea......................................... 3,0 cₜₘ Greutatea..........................................130 gr 2. Ureterale: Lungimea............................................ 28 ctm. 3. Vesica: Conținutul: La bărbat 550 gr., țₐ fₑₘₑc 530 4. Drelra : Lungimea: La bărbat 16 ctm.; la femec 3 ctm. XI. Aparatul genital. A) La bărbat 1. Vesiculele seminale: Lungimea.............................................50 mm. Lățimea........................................... 9 ₘₘ AUTOPSIA DESCRIPTIVĂ. 421 2. Canalul deferent: Lungimea........................................ 45 ctm. 3. Testiculul: înălțimea........................................30 mm. Lățimea..........................................40 mm. Grosimea ........................................25 mm. Greutatea........................................20 gr. B) . /.a femec. 1. Ovarul: Diametrul transversal.....................38 mm. „ vertical.........................18 mm. „ antero*posterior ................15 mm. Greutatea........................................ 7 gr. 2. Uterus Nulipare Mu (tipare Lungimea 64 nun. 70 mm. Lățimea 42 mm. 45 mm. Grosimea 22 mm. 24 mm. Greutatea 42 gr. 45 gr. XII. Thymusul. Lwiyimea. La naștere .......................................50 mm. Până la 2 luni.................................. 52 mm. Dela 9 luni la 2 ani . . ........... 696 mm. Dela 3 am la 14 ani............................. 844 mm. Lățimea........................................27—41 mm. Greutatea........................................ 8—12 gr. V. AUTOPSIA DESCRIPTIVĂ „II ne s'agit pas seulement d'interpreter et de catatoguer des lesions, mais it s'agit encore et surteut de ne pas tes laisser passer inaperpues faute de savoir tes depister". (Zilgien) Numim astfel autopsia eare, cu respectarea regulilor prescrise în ,,InstrucțiunDe“ oficiale reproduse mai sus, aplică teehnieei propriu-zise o metodă specială de explorare §i studiare a fiecărei regiuni cadaverice, precum și de caracterizare a leziunilor patolo- gice și traumatice ce pot fi întâlnite în cursul explorării. Sub acest raport, contribuțiunUc cele mai prețioase ca valoare indicativă sunt acele ale lui Virchov, Bourneville, Bricon, Suchard, Nawuterk, Orth și îndeosebi admirabilul „Manuel theorique et pratique des autopsie?' al profesorului francez Zilgien, de care mă voiu servi și eu, rezumându-l, adnotându-l, modificându-l și înlregindu-l cu considerațiuni personale de practică medico-Iegală de timp de 422 EXAMENUL EXTERN AL CADAVRULUI aproape, patru decenii la Institutul Medico-Legal din București, prin procedeul de. autopsie care-mi este propriu. Inseș cuvintele adoptate ca motto arată prețul ce trebue pus pe o autopsie raționată în care, după cum se exprima Zilgien „am crezut util să contopim teclinica și descripția maeroscopicA a le- ziunilor, pe cari autopsia are de scop de a le pune în evidență**. Cu aceasta se umple o lacună constatată în toate tratatele de me- dicină-legală publicate până acum, dându-se astfel putință medi- cului de a-și reîmprospăta cunoștințele absolut necesare în materie de anatomie patologică. 1. EXAMENUL EXTERN AL CADAVRULUI Prin examenul metodic al fețelor anterioare ale corpului și membre- lor, și apoi a) celor posterioare, medicul expert cercetează: a) Caracterele generale: sexul, etatea, talia, conformația generală (rachitism, morbul lui Pott, etc.), desvoltarea, starea generală de nutriție (corp robust, musculos, gras, mijlociu. emaciat, etc.), alterat iuni cutanate, edeme, infiltrația gazoasă, culoarea pielei (icter, cachexia canceroasă, tu- berculoasă, paludică; adisouism. etc.) erupțiuni. exauteme (rugeolă, scar- latină, ectima, prurigo, lichen, lupus, sifilis, etc.) și alte diverse afecțiuni (tumori, cicatrice vicioase, pigmentate, etc., fistule, diformaținni etc.), precum și semnele de violență pe cap, față, gât, trunehiu și membre. &) Caracterele particulare.— Alto semne de identitate privind: părul, barba, culoarea irisului, etc.; dinții, gingiile, orificiile naturale (ce se scurge prin ele: otoragii etc., dacă sunt sau nu permeabile ori astupate cu corpi streini, etc.); paloarea neobicinuită a mucoaselor (hemoragii mari); forma, starea, pigmentarea și secreti unea mamelelor: dimensiu- nile nrobieinuite ale toracelui, balonarea pântece!ui, vergeturi vechi sau recente, hernii, ganglioni, varice. fracturi, luxa țiu ni, echimoze, jupuituri, zgârieturi, răni (conbuze, prin instrumente ascuțite, prin armă de foc, ete.); alte alterațiuni ale scheletului. La mamele e de notat: consistența, mobilitatea, natura accidentală a suprafeței, vascularitatea pielei, ade- rența sau refracți unea sfârcului, starea tuberculilor lui Montgomery din. jurul acestuia. Sfârcul va fi presat, spre a se stoarce din ol lapte, puroiu ruginit frecvent în cazurile de carcinom, sarcină, etc. Pe membrele superioare se va nota: semnele de luptă; dacă în mâna victimei nu se găsește păr sau vreun alt obiect aparținând criminalului (un nasture dela haină, o bucată smulsă din haină, cămașă, etc.). c) Rigiditatea cadaverică..— Aceasta începe la 3—ti ore după moarte și se generalizează după 24 ore. Ea este mai precoce și mai pronunțată la indivizii morți de boli acute; mai târzie și mai ușoară la cei morți de afecțiuni cronice. Ea începe cu gâtul și maxilarul inferior, se întinde la membrele superioare, la trunehiu și se termină cu cele inferioare. Rigidi- tatea încetează după 30 ore în ordinea în care s'a produs. Cu cât tem- peratura este mai rece cu atât ea se menține mai mult. d) Lividitățile cadaverice. — Ele sunt datorite putrefacției sân- gelui, acumulat în părțile declive ale corpului, și difuziunii consecutive a materiei colorante în țesuturile dimprejurul vaselor. Sfi nu se confunde lividitățile cadaverice cu echimozele. câei primele- EXAMENUL INTERN AL CADAVRULUI 423 nu prezintă nici o umflătură, nici culoarea specială a echimozelor, varia- bilă după epoca esud^tului sanguin, precum nici cel mai mic semn de extravazare a sângelui în mijlocul țesuturilor. Lividitățile, spălate cu apă, dispar; extravazatele traumatice, nu. — Se poate întâmpla să so găsească lividități pe ambele fețe ale cadavrului; în cazul acesta există prezuințiunea unei schimbări a poziției inițiale a corpului. e) Putrefacțianea. — Ea începe mai curând sau mai târziu — după temperatură — și se caracterizează prin aparițiunea petelor verzui în fosele iliace, dc unde se întinde apoi la diferitele părți ale corpului. Cu ocaziunea examenului extern, ca și în studiul următor al organe- lor interne, să nu se uite că unele leziuni. cari existau pe omul viu, au putut să dispară pe cadavru (exanteme, etc.); iar pe de altă parte, unele alterațiuni sunt numai rezultatul morții și al imbibațiunii cada- verice. Să nu se uite că putrefacția fabrică leziuni acute cari seamănă per^ fect cu cele patologice, — ceeace și explică gravele confuzii făcute de experții improvizați. Leziunile cronice rezistă mai mult la ptitrefacție, iar aceasta nu poate genera leziuni analoage. 2. EXAMENUL INTERN AL CADAVRULUI. 1. Capul și cavitatea craniană. Tectonica: Printr’o inciziune, până la os, dela o mastoidă la cealalta. trecând prin creștetul capului, se determină 2 lamhouri ale pielii capului. cari sunt disecate și resfrânte cu putere; înainte, până la arcadele orbi- tarc, și înapoi, până din- colo de protuberanța oc- r ¹ cipitală. Mușchii tempo- rali sunt apoi, ori des- prinși din inserția supe- rioară, disecați de pe os și resfrânți în josul in- serției lor inferioare (a- tunci când avem la în- demână perforatorul și sânna pentru fixarea ca- lotei de bază, după ter- minarea autopsiei) ori sunt incizați transversal, până la os, prin locul pe unde vor fi ferestruite oasele calotei, ca astfel ambele lambouri ale tem- poralului să poată fi cu- sute unul de altul pen- tru fixarea calotei. Se determină cele -1 Fig. 61.—Capul ți cavitatea craniană: Poziția ca- davrului cu capul tras peste marginea mesei puncte pe unde va trece ferestrăul: 1—2 cm. deasupra arcadelor orbitare. protuberanța occipitală externă, iar în părțile laterale: nivelul vârfului urechilor. Se ferestruesc oasele până la dura-mater cu ferăstrăul mic, ori. dacă ne servim dc feres- 42» CAPUL șt cavitatea craniană trăul mare, se taie calota dimpreună cu jumătatea de dură si de encefal ce-i corespunde începând de la frunte și terminând la nivelul protu- berantei occipitale. In timpul acestor manipulatiuni, se examinează rând pe rând: 1. Pielea capului care poate prezenta: echimoze, cicatrice, răni super- ficiale sau profunde produse prin diferite feluri de instrumente: conton- dente, ascuțite, înțepătoare, arme de foc, etc.; bose sanguine (eucue), revărsări de sânge intre oase și pericraniu (traumatisme, eefalhematomul nouilor-născuți), edem și infiltrația gazoasă a țesutului conjunctiv sub- pericranian, flegmon difuz, erisipel, encefalocel, meningocel, etc. In caz când trebuie să constatăm, dacă există pe pericraniu cicatrice vechi, radem părul capului. — Atunci când cadavrul e al unei femei, despărțim părul în două printr’o cărare dela o urechie la cealalta, dând o parte a părului spre față, iar cealaltă pe spate. Pe această cărare se face inciziunea. Se notează: lungimea, desimea și culoarea părului; dacă o natural și nevopsit, ori perucă. 2. Oasele bolții craniului.— Pupă ridicarea periostului cu răzușa, se caută: crăpături (sunt unele crăpături atât de fine că nu pot fi deo- Fij. G2. — Capul cavitatea craniană', Secțiune* pencraniului. sebite decât de un ocliiu foarte experimentat; de aceea recomand ca ope- ratorul să aibă la îndemână puțină negrosină cu eare, topită în apă, se vopsește calota; aceasta fiind în urmă spălată, fisurile devin vizibile), fracturi, înfundări ale oaselor, perforațiuni, exostoze, osteofite, perio- stoze, duritatea și rezistența oaselor (osteo-poroza senilă; in unele hidro- EXAMENUL dvreimater 425 eefalii osul se deprimă numai la apăsarea cu degetul); se măsoară gro- simea oaselor în raport cu fracturile ce le pot prezenta, — necroze, leziuni sifilitice, sinos- tozele premature (epilepsie, idio- ție) sau târzii (hidrocefaiie), fum ta ne le le, ■copii. Fig-. 63.— Capul cavitatea craniană Desfacerea lamboului pericranian anterior. 3, Dora-mater poate fi in a i mult sau mai puțin destinsă de conținutul cuce- falic, ca și când acest conținut ar fi miri mare de- cât cavitatea ca- re ’I cuprinde (e- deru. colecții pu- rulente, hemora- gii și tumori in- tra — craniene, etc.). .1) Fufa exterioară a durei-water. — 1. Se cercetează disteusiunea sinusurilor vânoase și plenitudinea vaselor intra-durale; culoarea durei (albicioasă, icterică, ro- șie, etc.); gradul ei de aderență atât de su- prafața osoasă eudo- c r a n lână (alcoolism cronic, etc,). eât și de creer prin țesut gomos circumscris sau difuz, Fig. 64. — Capul *» cavitatea craniană: Deifacerea l&mboului pericranian posterior. tumori, ete. malisme se desea această »ă disecată In trau- vede a- membra- de chia- guri supradur-meriene ocupând de preferință teritoriile arterelor inc- ningee m i j 1 oc i i. Ea poate fi ruptă de frag- mente osoase înfunda- te, etc. (hematora). Se vor examina granula- Vile lui Pacehioni dacă sunt hipertrofiate și numeroase, — granulatii cari uneori sunt atât de mărite că aproape perforează calota craniană. 2. Se deschide cu foarfecă mică sinusul longitudinal superior care poate să conțină sânge lichid, cheaguri sau să fie trombozat ori supurat. 3. Se incizează dura mater în lungul marginii de ferestruire a oase- EXAMENUL DURE1-MATER 426 lor, observând ce se scurge din cavitatea- craniana: serozita-te edematieS^ sanguină, puroiu sau sânge lichid. B) Fafa interioară. — Pachimeningitele pot fi: a) Simpla, cronice, observate mai ales la bătrâni, în epilepsie, la alcoolici, alienați, etc. Dura e aderentă de os pe unde e îngroșată. Alte- ori e aderentă peste tot și se poate calcifica sau osifica. b) Supurate, consecutive supurațiunilor oaselor craniului. Pe o în- tindere circumscrisă există puroiu între dura și osul cariat- și necrozat. Dura, imflamată, are mici abcese în grosimea ei cari se pot perfora, iar puroiul poate ajunge până în creer, unde formează un focar supurat. Fig. ăâ. — Capul ni cavitatea cranianit: Ferestruire» CApAenlui cr&niulni. c) Tuberculoase, frecvente la dura-mater rachidiană (morbul lui Pott). Dura îngroșată, cronic inflamată, prezintă plăci gălbui sau cenușii cu muguri cenușii, tuberculi comunicând cu altcese osifiaute externe. Mai târziu, dura, așa inflamată, formează un conduct fibros, care comprimă- măduva detecminându-i o scleroză transversă. d) Sifilitice. — In forma difuză sunt 2 varietăți: 1) numai dura, singură c mult îngroșată, e cenușie-gălbue, tare și aderentă de menin- gele subjacente; 2) osul este mai întâiu atins, spongios, necrozat sau presărat cu osteofite, iar între el și dura există o substanță galbenă, slă- ninoasă, dură, ocupând adesea mari întinderi. In forma gomonsă, dura-mater e îngroșată, dură, cenușie și presă- rată de noduli ga)1>eni. cât boabele de mazăre sau cireșe, tari sau moi» după vechime. SCOATEREA ENCEFALULUI 427 e) Hemuragice, ocupând dcobicein teritoriul de ramifica țiune a arte- rei meningee mijlocie. Inflamați» hemoragiei a seroasei determină for- marea unei neomembrune subțiri, vasculară și puțin aderentă, dar care cu timpul se poate compune din numeroase lamele superpuse, ruginii și mai groase la centru decât la periferie. Foița viscerală arachnoidiană nu pre- zintă aderențe. Leziunea ponte fi limitată sau generalizată la una din jumătățile laterale ale durei sau la întreaga suprafață internă a durei- mater. Sângele revărsat în falsele membrane poate inunda și cavitatea intern rachnoidiană, unde se pot găsi cheaguri stratificate sau resorbite^ ori numai materii colorante (tematice. 2. Scoaterea encefalului. JJura-mater este ridicată, după ce a fost tăiată cu foarfecă de jur împrejurul liniei de ferestruire a oaselor. Se desinseră dela. inserția ei la creasta cocoșului și se trage cu putere înapoi, lăsându se să atârne- până după extragerea encefalului, — când va fi toată scoasă prin des- îipirea depe baza craniului. Aceasta în caz când deschiderea craniului se- face cu ferestreul mic. — Extragerea encefalului se practică astfel: cit degetele mânii stângi se ridică lobii frontali tăind. în dreptul oaselor bazei craniului cele 6 perechi de nervi și vasele cari iese din craniu, — pe cât posibil la nivelul ieșirii lor din oase. Susținând creerul în palma mânii stângi pusă sub lobii occipitali, se taie cortul creerului mic, dela stânga spre dreapta, urmând marginea superioară a stâncilor. Apoi după, ce s’a secționat și celelalte G perechi de nervi și vasele, se înfige cuțitul 428 examenul și leziunile meningelor în canalul vertebral, lunecându-1 pe fața anterioară a gaurei occipitale, și se secționează, dintr'o tăetură transversală, măduva prelungită, cât mai jos posibil. Servindu-ne apoi de ambele mâni — fixând cu stânga encefalui, iar cu arătătorul și mijlociul dela mâna dreaptă, călare pe măduvă — se trage encefalui în afară. Odată scos, encefalui e cântărit. Se examinează baza craniului, spre a se vedea dacă există colec- țiuni seroase, purulente, sanguine, etc. Cu o pensă — construită după indicațiunile mele — se ridică dura- mater bazală depe suprafața osoasă endocraniană, pentru cercetarea frac- turilor, crăpăturilor, necrozelor și altor leziuni ale bazei craniului. Se examinează creerul învelit în membranele subțiri, cercetându-se: ■culoarea, consistența, gradul de ratnolire, putrefacție, fluctuație, depre- siuni sau ridicători însoțind supurații, tumori, etc.; petele echimotice, tromboze și embolii, vreun miros particular (gangrena, putrefacție, alcool, cloroform), ținând seama. în unele constatări, de temperatură și de timpul scurs dela moartea individului. A. Examenul meningelor subțiri Meningele subțiri sunt formate diu: 1) foița viscerală a araclinoidei; 2) țesutul celular sub-arachnoidian; 3) pia-mater sau membrana vasculară. Meningele vor fi ridicate depe creerul mare cti degetele, ajutate sau nu de o pensă, începând depe fața internă a fiecărei emisfere și obser- vând dacă există sau nu aderențe de suprafața corticală encefalieă. Se va constata: gradul de hiperemie a acestor membrane, edem, hemo- ragii, anevrisme miliare, embolii, tumori, supurație, transparență, îngro- pare, opacifiare. colorațiune anormală, distensiune, pierderea luciului, etc. Infiltrația seroasă meningee, turgescența vaselor și extravazatele sub-arachnoidiene ce se întâlnesc atât de des trebuesc cercetate, dacă sunt de origină inflamat orie sau sunt rezultatul imbibițiunii cadaverice, al hipostazei sau al agoniei. Să nu se uite că hiperemia inflamatorie a pieimater caracterizează altorațiunile morbide, iar spațiile sub-arachnoi- diene sunt sediul frecvent al inflaiuațiunii și exudațiunilor (serozitate lim- pede, tulbure, puroiu, sânge). B. Leziunile meningelor 1. Meningita acută, simplă este de două feluri: a) Meningita seroasă (insolație, reumatismul cerebral, etc.) este caracterizată prin; hiperemie inflamatorie intensă a meningelor, țesutul celular sub-arachnoidian este infiltrat cu lichid sero-fibrinos tulbure. Plexurile coroide sunt intens congestionate, iar în lichidul ventricular, mai abundent ca în stare normală, plutesc mici flocoane fibrinoase. b) Meningita supurată (de origină traumatică, necrotică, otică, sinu- sală. nazală, etc.) poate fi ori localizată în punctul de intrare al infecțiunii, ■ori mai mult sau mai puțin generalizată. Hiperemia inflamatorie nieningeală este intensă, iar exudatul sero- purulent sau purulent infiltra țesutul celular sub-arachnoidaan edemațiat și de preferință pe tractul vaselor meningee. Vasele piei mater pot fi LEZIUNILE MEN1NGEL0R astupate cu troiuboze fibrinoase, iar exudatul fibrino-puruleut poate năvăli și în ventriculii cerebrali. Forma supurată a meningitei are 2 varietăți: a) hieningita cu jmeuiuococi în care ciudatul purulent are o culoare gal benă-verzue și abundă pe coovexitâți la nivelul șanțurilor și al vase- lor mai des decât la bază și pe creerul mic. o) Meningita cerebro-spinalâ: arachnoida este uscată și acoperită cu un exudat fibrinos subțire. Pia-mater este intens biperemiată. mai ales pe părțile laterale ale emisferelor și pe fața superioară a creerului mic. Țesutul sub-a rac hn oi d ian este infiltrat cu exudat sero-purulent cenușiu- gălbui sau verzui care se continuă și în lungul măduvei spinării, iar în jurul nervilor și vaselor acest exudat este, dispus în formă de fășiî. Cana- lul mădular este plin cu un abundent lichid sero-purulent. C. Fig. 6~. — fala externă a emleferului cerebral stâng: aa. secțiunea pre- fronull;—bl>, eecțiunea pediculo- frontala ;—ee, secțiunea frontali, — dd, aec0nne> parietali; — cr, secțiunt» pediculo-p*riet>Ii ;— fr, sesiune* o«cipit»Ju. 2. Meningita tuberculoasă își are sediul caracteristic la baza creeru- lui mare și în seizurile sylviene. Este caracterizată prin: 1) congestia piei-mater care mai poate fi îngroșată, dură, rezistentă, slăninoasă la baza creerului și aderentă de substanța cerebrală; 2) spațiile sub-arachnoi- dienc sunt infiltrate cu un exudat fibrino-purulent. galben-verzui. dispus în lungul vaselor precum și la bază, la origina nervilor și pe scisurile sylviene; 3) prezența granulațiunilor tuberculoase. în număr adesea considerabil, mai abundente pe traectul vaselor sylviene și al ramifica- țiunilor lor, 3. Meningo-encefalita difuză determina îngroșarea piei-mater. care poate să devină sidefie și fibroasă, infiltrată cu nn exudat gelatiniform sau sero-sanguinolent și totdeauna aderentă, parțial sau generalizat, de substanța corticală. La decorticație meningele, aderente, interesează cor- ticala cerebrală, rupând fragmente din substanța nervoasă. Se va avea 430 EXAMENUL EXTERN șt INTERN AL ENCEFALULUI in vedere gradul de putrefacție și dacă nu cumva cadavrul a L'ost con- gelat. — caz în eare meningele târăsc cu ele o parte din scoarța cerebrală. La alcoolici se găsesc plăci sidefii ale meningelor, provenite din contopirea intimă a araehnoidei cu pia-mater, ambele îngroșate la nive- lul lor. Tumorile meningelor pot fi sarcoame, fibroanie, osteoarae, lipoams, etc.; plăci cartilaginoase. osoase, calcifiate, kiste hydatice unice și cisti- cerci totdeauna multipli. C. Examenul extern al encefalului. După ridicarea meningelor subțiri, servindu-ne de ochiu și de pipăit, se cercetează: numărul și forma circonvoluțiunilor, macrogirie, micro- girie, porencefailie, culoarea, starea substanței cenușii, neregularități. eroziuni, hiperemie, focare de ramolisment; consistența, care uneori poate fi atât de mică încât substanța cere- brală se poate rupe sub acțiunea unui slub curent de apă. Alte ori creerul e tare, scleros. Intre aceste stări se gă- sesc variate stări intermediare, cari în- soțesc alterațiuni generale sau parțiale ale creerului. Fig- 68.—Secțiunea pre-fronlalA: 1,2, 3, cele 3 circonroloțuini fron- tale.— 4. circonvoluțiunile orbi- tere-—5. circonvoluțiunile feței in- terne a lobului frontal — 6. cen - trul o v s 1 ( fssclcu l e le pro-front*Ie). Fig. 69.—Secțiunea peAiculo-/rantală: 1, 2, 3, circonvoluțiunile frontsle.— 4. lo- bul inăulei. — &. eircoavoluțiunile or- bitere.—6. extremitatea Anterioară a cir* conroluțiunilor temporale. — 7. cireon- voluțiunoA corpului calo*.—8,9,10. fas- ciculele pediculo-frontAl superior, mijlo- ciu ți inferior.—li. fasciculul orbitar.— 12. corpul ealoe.—13. nucleul cwodat — 14. capsula interni.—15. fasciculul len- ticular.— [, tenirul agrafiei —II, centrul afaziei. Dcpărtându-se cu degetele circonvoluțiunile și scisurile lui Sylvius, se vor cerceta șanțurile și circonvoluțiunile dintre cari unele pot lipsi, altele pot fi mai mari sau mai mici, mai ridicate, mai subțiri, atrofice, etc.; se vor cerceta nervii cari iese din baza crceruln;. D. Examenul intern al encefalului. Encefalul este explorat prin diferite secțiuni practicate în grosimea lui. Dintre multiplele metode de secțiuni procedeul Pitres îl socotim bun și expeditiv, ca linul ce se aplică mai bine la explorările medico-iegale. SECȚIUNILE CREERULUt 431 Acest procedeu consistă în practicarea, pe fiecare emisferă, a 6 secțiuni verticale și aproape paralele cu șanțul lui Kolaudo, după ce însă creernl mare a fost decorticat și apoi separat de creerul mic și de istmul encefa- lului printr'o secțiune complectă a acestei din urmă porțiuni enoefalice. ffig. 07—7-1). Aceste encefalului: secțiuni permit a se studia diferitele părți componente ale substanțele cerebrale, nucledi centrali, vasele, etc,, propor- țiunea dintre cele două substanțe pre- cum și multiplele leziuni ce le poate prezenta encefalul. Fig. 71.—parietală; 1* cir- conv. parietală ascendentă.—-2. cîrcon- ▼olnțiunile insulei.—3, 3\ oele 3 cir- eonvoluțiuni temporale.—4, 5, 8, fasci- colul parietal superior, mijlociu ți infe- rior.—7. fascicolul «fenoidal—8. circoa- ▼oluțîtinile hipocampului. — 10, 11, 12, 13, 14, 15, o ți In figura precedentă,— I [ L central moi or al membrului in farior— IV. centrul motor al membrului eu- J ig. <0. — &r[ru»«a frontală: 1. cir- >00n t . frontal» ascendenții.—2, piciorul pa- rieUhi ascendente.—3, circonv. iuaulei.— 4» iHᵣ cele 3 cireonT. temporale.—5. fas- cicolul frontal superior.—6. fascie* fron- tal mijlociu.—7. fascie. frontal inferior.— 8. fascie, «fenmdal.— 9. corpul c&los.—■ 10. nucleul candat. — 11. pătura op- tică.—12. capsula internă — 13. nucleul lenticular.— 14. eu peni a externă.—- 15. a- vant«mur«— IU* centrul motor al mem- brului inferior. — IV. centrul motor al membri lui euperior.—V. centrul motor al feței. perior-—V. ion* de origină a fascico- lului ^enic ilat.— VIII, centrul aurdit&ței verbale. Substanțele cerebrale pot fi normale, ramolite, presărate cu pnnete roșii, cari suut orificiile deschise ale capilarelor și din care iese, la pre- siune. picături mici de sânge. Se va nota forma, dilatațiunea și conținutul ventricul ilor. Acest con- ținut poate fi reprezentat prin serozitate limpede, tulbure, puroiu. sânge. Se va urmări dacă acest conținut n’a inundat și ventriculii 3 și 4 până în creerul inie. Corpii striați și păturile optice pot fi cu volumul micșorat, indurați, injectați. Ei pot conține focare hemoragice recente sau vechi, cavități, chiste, ramolisment, sau să fie infiltrați cu produse tuberculoase. Pânza coroidiană și plexurile coroide pot fi aderente de părțile sub- iacente; ele pot prezenta pete echimotice, plăci purulente, cheaguri mici, grnnulnții de hematoidină tuberculoase, tumori erectile, hidatice, etc. 432 LEZIUNILE CREERULUt Glanda pineală poate fi cbistică sau infiltrată eu calculi cu baza de calciu. 1‘rotuberaula și bulbul vor fi explorati prin secțiuni transversale, (fig. Se va cerceta planșcitl ventriculului cerebelos prin incizareu mediană a lobului mijlociu cerebelos și a valvulei lui Vieussens. Emisferele cerc- beloase vor fi secționate prin dreptul liniei circonferentiale a lui Vicq- d’Azyr și prin secțiuni radiare ale fiecărei porțiuni de cerebel rezultată din incizia precedentă. Tn afară de secțiunile Pitres, se mai pot întrebuința, pentru anume explorări și procedeele de secționare Virchow și Flechsig (al căror desen schematic îl dăm în figurile No. 76, 77 și 78). Aceste două me.toade sunt însă mai grele de aplicat, din conside- ratiunea că. în expertizele medico-le- gale (cari îndeobște nu se fac imediat), creerul e mai mult sau mai puțin putrefiat. Fig. "2. —* pedit ula^parit- taW:—1. lobului parietal superior.—2, lo- bului parietal inferior. — 3, 3^ 3", cir- convoluțiunije tempor&U«—4, 5, fascico- lul ped icul o-par ie tal puperiot și infe- rior,— 6 fascicolul temporo-sfenoidAl.— TfCireonv. corpuluiFoloțt. — S. eircooT. hypocn pulnj.— 9, 10, 11, ca și In figura precedent4.-*VI. centrul cec i țiței verbale Fig. 73.—SeCJiun fa oCci'jntaM: 1. Cir ⁿ l"ng. Intre leziunile acestui organ se notează: a) Orchita acut/i observată nu numai în blenoragie dar și în variolă, febra tifoidă, oreillon etc, b) Orchita Cronică este consecutivă orchitei acute și cont uziuuiloi testiculului. c) Tuberculoza test i calară este localizată nu uumai în testicul, ci și în epididim și vaginală. Tuberculoza afectează aspect variate: granu- lațium cenușii, tuberculi gălbui sau cascoși, mas se caseoase de volum diferit, etc., cu sau fără fibroizare, d) Sifilisul testiculului atinge nu numai testiculul ci și vaginala și epididimnt. Testiculul sifilitic este scleros sau gomos. Printre alte leziuni se menționează: e) Carcinoinul encefaloid; f) Testiculul histic; g) Sarconiul, etc. 2. Examenul anatomo-patologie nu trebue să omită cordonul, canalul deferent și vesiculile seminale cari pot prezenta leziuni indivi- duale sau să participe la procesele morbide de vecinătate. 11. Uretra, prostata și vesica urinară > 1. Cu o foarfecă introdusă îu capătul liber al uretrei se secționează corpii caveruoși pe mijlocul feței dorsale a penisului, continuând sec- țiunea pe mijlocul feței anterioare a vesicei urinare. a) Se va nota și caracterele mucoasei uretrale, dându-se o deose bită atențiune celor 3 porțiuni dilatate: fosa uaeiculară, dilataftunea bulb exisă și dilatafia prostatică. b) Se va face examenul microscopic al secrețiunilor uretrale. Pre- zența spermei in canalul uretrul n’nre nici o valoare, ea existând în mod aproape normal la toate cadavrele și fiind rezultatul rigidității glande- lor seminale, care împinge sperma în acest canal. c) Printre leziunile uretrei cele mai frecvente sunt: 1. l'retrita acută [roșcată, congestiune, aspect granular); 2) Vretrita cronică (care îngroașă țesutul conjunctiv sub-mucos, provocând fibroizarea în țesutul spongios, etc); 3) Stricturile uretrate (localizarea lor) patolo- pice sau traumatice; 4) Inflamațiunile glandelor lui Cowper; 5) Calcul’ uretrali; <5) Polipi 7) K.iste glandulare; 8) Carcinom, etc. 2. Prostata ponte prezenta: o inflamațiune acută, cronieă, hiper- trofia senilă, tuberculoza sau diferite neoplazii. degenereșcență kistică, etc. 3. Vesica urinară va fi studiată pe suprafața exterioară, interi- oară și pe loc. Sc va constata starea sa de vacuitate sau de plenitudine, în ciroza atrofieă, iar suprafața insulară e galbenă verzue. Prin presiune iese sânge și un lichid se ros cu reflex verde. — Se pot observa abcese biliare. m) Sifilisul hepatic ereditar este caracterizat printr’o hipertrofie a ficatului cu leziuni dc perihepatită. Marginile teșite; consistența elas- tică; colorația ca* pielea nouă. Pe secțiune are o culoare roșie-brună și c presărat cu pete mici albe-cenușii. — Enucleația gomelor este imposibilă. n) Sifilisul hepatic terțiar afectează forma scleroasă. gomoasă sau sclero-gomoasă. o) In fine alte leziune hepatice mai pot fi: tuberculoza miliară; ca»- cerul primitiv, masiv sau nodular, cancerul secundar sau metastatic, metanie; anțfiomele ficatului, kislcle h'datice; sarcoamde. etc. D. Căile biliare. Ele pot prezenta: inflamațiuni, calcul), neoplazii, viermi, etc. Imflamațiunea umflă mucoasa căilor mari biliare și le obliterează mai mult sau mai puțin complect. Tn cazurile de inflamațiuni acute și intense, pereții canalelor hepatice sau ai canalului coledoc se pot scleroza sau să fie comprimați, așa încât să se transforme în. cordoane fibroase, pline; ficatul ia o culoare verde închisă caracteristică. — Pe suprafața de secțiune se găsesc canale biliare dilatate, pereți îngroșați print.r'o zona de ciroză secundară. 1. Gravela biliară este caracterizată prin mici eoncrețiuni dure, brune, constituind un adevărat nisip închis în canaliculile biliare și chiar în vezicula biliară. 2. Calonlii pot atinge volumul unui ou de găină; se formează aproape exclusiv în vezicula biliară, uneori în trunchiurile mari biliare și în mod excepțional în canaliculile intra-hepatice. Calcul» sunt ușori, pot fi granuloși sau netezi, ovoizi sau cu fațete când sunt numeroși. Ei sunt formați din straturi paralele concentrice. Când predomină colesteriua, ei sunt albicioși; când predomină pigmen- tul biliar, ei au culoarea brună. LEZIUNILE PANCREASULUI Șl ALE MĂDUVEI SPINĂRII 491 a) Ei pot să fixeze și să transforme vezicula biliară într’o lojă fibroasă încrustată cu săruri calcare. b) Ei se pot opri în canalul cistic și să-l oblitereze. c) Vezicula biliară poate să supureze. (1) Carcinomul căilor biliare prinde vezicula întreagă sau numai o parte, ori numai ampula lui Vater. IX. Pancreasul. El va fi secționat în axul lung. Printre leziunile acestui organ se observă: inflamafiunea acută, abcese miliare (piobemie), inflamatiunca cronică (alcoolism, obliterarea canalului lui Virsung, etc..) kiste, calcul i pancreatici, tuberculoza, si fi* li sul. cancerul, hemoragii, etc. X. Măduva spinării. .1 ) Technica, — Pe spatele cadavrului culcat eu fata în jos, se inci- zează pielea dela occipital până la coccis în lungul crestelor apofizelor spinoase. Se desprind massele musculare din șanțurile vertebrale. Cu aju- torul ciocanului și al rachitomului pus pe lamele vertebrale, aproape de apofizele spinoase, se deschide canalul medular de fiecare parte. — Pen iru n nu tăia cordonul medular, se va ține raehitom.nl puțin înclinat către linia mediană. — Fragmentele osoase vor fi smulse cu cârligul ciocanu- lui sau cu cleștele lui Faraboeuf, începând dela ceafă. Canalul medular fiind deschis, se examinează fața poslerioară a durei-mater; apoi, apucând dura cu o pensă, la nivelul ultimelor vertebre lombare, se secționează aderențele acestei membrane de corpii vertebrali și se ridică astfel întregul conținut al canalului rachidian. notându-se cantitatea și natura lichidului care se scurge (sânge, puroiu). Se întinde pe o masă cordonul medular a cărui fată anterioară să fie în sus. Cu o foarfecă se despică dura-mater pe mijlocul acestei fețe, în tot lungul măduvei. • Tn cursul acestor operațiuni se va nota: 1. Starea canalului vertebral (carii, fracturi, neopluzii, defor- inațiuni, etc.). 2. Aspectul general al măduvei fi a! piei-mafer care’i servă de înveliș. Această din urmă membrană este foarte aderentă de măduvă, in eare trimite prelungiri numeroase. — Măduva prezintă 2 umflături: umflătura brachială și umflătura crurală, corespunzând cu punctele de emergență ale celor două plexuri cu acelaș nume. — Pe părțile ei late- rale sunt împlântate rădăcinile anterioare și posterioare ale nervilor .spinali. B) Printre leziunile macroscopice ale măduvei spinării se pot înre- gistra: inflamațiunile weningelor spinale, ramolismentul măduvei. ane- mia. congestiunea, hemoragia, mielita acută supnrativă tinfectiunea puru- lentă), siringomielia, afazia loeomotrice în uncie stadii, etc., leziunile traumatice. compresiunea, secțiunea complectă sau incomplectă, făcutii prin diverse instrumente și corpuri, ele. 492 LEZIUNILE MUȘCHILOR XI. Leziunile mușchilor. a) Hipertrofia simplă e consecutivă exercițiilor regulate și in unele boli ea emfisemul (mușchii intercostali), boala lui Thotnsen, etc. b) In imfluma(ia acută, consecutivă traumatismelor, bolilor infec- țioase, etc. mușchiul strivit se transformă în piftie, ceace în viață pro- voacă rupturi cu focare hemoragice, în afară de cari se poate găsi puroiu in massă unică sau în focare. Puroiul e gălbui sau brun-roșiatic. c) Consecutivă myositei acute e myosita scleroasă, care se mai poate nota în cursul reumatismului, în vecinătatea unor iuflamațiuni vechi sau consecutivă unor tisturi hydatice, unor gome, etc. Volumul mușchiu- lui e micșorat, din cauza desvoltării în interiorul său a unui țesut fibros (dungi albicioase dure și retractile). d) Myosita osifiantă poate fi localizată în jurul unei cicatrice a osu- lui, în vecinătatea inserțiunilor tendinoase sau aponevrotice (diafragma), de jur împrejurul articulațiilor atinse de artrita uscată. Prezența ei e notată la mușchii aductori ai coapsei (la călăreți), în deltoid (sub influ- ența șocurilor repetate). Procesul de osrficarc e precedat de o perioadă cartilaginoasă. e) Osificarea progresivă începe dela mușchii cefei, ai spatelui sau ai toracelui și se extinde mai mult sau mai puțin. Alterațiunea se mani- festă mai întâiu printr’un edem perimuscular, continuă printr’o ciroză musculară care devine fibro-cartilaginoasă și numai după aceea osoasă. Osificarea nu e continuă, ci se prezintă sub formă de plăci, iar inter- valele musculare dintre acestea sunt atrofiate, f) Mușchii atrofiati au o consistență moale, aproape gelatiniformă; culoarea lor e când brună (mușchiul inimii), când palidă. g) Atrofia pseudo-hipertrafică (cu volumul normal sau chiar mărit al mușchiului) e consecutivă fie îngroșării țesutului conjunctiv sau a țesutului grăsos interfascicular, fie dilatării spațiilor limfatice (maero- glosia congenitală). h) Degenerescenta sticloasă se întâlnește în bolile infecțioase grave (în deosebi la febra- tifoidă), la mușchiul cel mare drept al abdomenului și la mușchii aductori. Se formează focare roșii-eenușii, eu consistența tare. Friabilitatea acestor focare determină rupturi spontanee însoțite de hemoragii. Focarele pot fi originea, unor supurațiuni difuze sau colec- tate sub formă de abcese. i) In degenerescenta grăsoasă, mușchii, de culoarea frunzei veștede, sunt foarte friabili. j) Tuberculoza (primitivă sau secundară) determină în mușchi: noduli tuberculoși, tari, cenușii; focare caseoase sau abcese reci (limba, în jurul anusului, etc.). k) Sifilisul, prin dezvoltarea unor dungi fibroase, groase (albe sau cenușii) și a unor gome (de mărimea unei alune sau chiar a unei portocale) învelite într’o coajă fibroasă (roză sau gălbue), provoacă atrofia mușchiului. Această neoformațiune se poate scleroza, calcifia, supura sau elimina. I) Tuberculoza synovialedor tendinoase se prezintă ca o tumoare boselată, inegală, moale, fluctuantă (în varietatea zisă cu boabe rizi- forme}. La deschidere, se scurge un lichid vâscos sau sero-purulent și un mare număr de grăunțe riziforme. In varietatea zisă fougoasă se găsește: LEZIUNILE OASELOR 493 un țesut slăninos gălbui, dur, compact; un strat vascular roșu, de o grosime variabilă; în sfârșit, stratul fongos alcătuit din ridicături cenu- și i-roșietice. m) Tumorile mușchilor, în ordinea frecvenței lor, sunt: llpomul încapsulat; angiomele cavernoase, myomii, fibromli, kislurile hidatice, tryehnoza. — Se mai pot observa nuclee secundare de tumori maligne. XII. Leziunile oaselor. La adult, măduva oaselor este galbenă și adipoasă. La omul tânăr, în plin proces de formațiune, măduva oaselor e roșie în părțile osoase vecine cu cartilagele justa-epifisare. în corpii vertebrelor și în sternum. a) Congestia oaselor, care dă măduvei o culoare roșie-închisă, e con- secutivă cariei, rachitismului, osteoroalaciei, neoplaziilor și osteitelor. b) Consecutiv traumatismelor, congestiunilor intense și maladiilor generale (purpura, leucocitemia, variola, etc.) se produc hemoragiile oaselor. Sub periost san în măduvă se găsesc plăci sau focare hemoragice. c) Reparațiunea fracturilor se face printr’un calus. In primele 10 zile consecutive fracturii se găsesc, în jurul focarului și în măduvă, chea- guri de sânge. Pe măsură ce cheagul se resoarbe, periostul, măduva și țesuturile periferice se inflamează, se vascularizează. Fragmentele sunt înconjurate de un țesut roșietic, compact și despărțite printr’o materie vâscoasă. Pela a 20-a zi, massa roșietică devine albă-cenușie, dură, aproape cartilaginoasă și groasă la nivelul fracturii. In interiorul canalului medular se găsește țesut cartilaginos. Pela a 40-a zi, cartilaginizația țesu- tului e complectă și începe osificațiunea, spre a se termina pela a 5-a lună. La această epocă, canalul medular e obliterat ele cazuri poliția a fost sesizată de co- locatarii imobilelor, a căror atențiune fusese atrasă de niște țipete venind din privată. — La autopsie, docimazia pulmonară a fost negativă, plămânii fiind complect neaerați, iar în trachee și broncbii n’am găsit nimic. (Copii căzuseră pe conul format do materiile fecale din hazna). A existat deci viață fără respirație. S'a căutat firește o explicare științificii a fenomenului și numai pentru o anumita condițiune de naștere s’a ajuns să se sta- bilească o normă: atunci când, după naștere, cordonul ombilical nu e rupt și circulația e menținută în placenta nedeslipită de uter, copilul, pentru care mai există astfel o comunicare cu organismul matern, poate trăi câtva timp fără aer. O altă explicație — eare e una de fapt și dedusă de mine din cercetări proprii, — e că feții, atât umani cât și cei de animale, re- zistă vreme îndelungată mecanismului asfixiei, indiferent dc na- tura acesteia. La Paris, pe vremuri, în laboratorul iui Brouardel, am făcut următoarea experiență: am pândit momentul facerii la două cățele grele și, în chiar clipa în care capetele feților apăreau la vulvă, și înainte ca ei să albă timp de a faoe cea mai mică miș- care de respirație, i-am strâns de gât și pe loc i-am scufundat într’o baie de uleiu cu temperatura obicinuită. Acești feți au trăit în baia de uleiu, făcând diverse mișcări, timp de 10—20 ore. • • ♦ Interpretarea absenței respirației e în funcțiune de diverse cauze, dintre cari cele mai des notate sunt: întreruperea circulației placentare; compresiunea cordonului ombilical; compresiunea pre- lungită a capului; o hemoragie; fața e acoperită eu membrana am- niotică; orificiile respiratorii sunt o'bstruate cu meconium, mn- cus, etc.; ruptura congenitală a diafragmei; existența unui kist voluminos al rinichiului. 3. Respirația intra-uterină. — Există și o respirație intra-ute- rină — și aceasta fie cu aerul care. în timpul facerii, pătrunde în uter, fie cu gazele desvoltate în mitră (tynipanism uterin). a) Aerul de afară pătrunde în uter fie grație unor manopere obstetricale (introducerea mânii sau chiar numai a unui deget, atunci când membrana oului e deacum ruptă), fie în cazul prezen- tațiunii faciale (observația lui Teuffel). Nu odată s’a notat faptul că, deși fiind încă în uter, copilul scoate un țipet. b) In caz de tympanism uterin, copilul se poate naște mort, dar plămânii lui vor fi total sau parțial destinși. 4. In sfârșit, vom înregistra fenomenul observat de Hofmann, că un plămân complect aerat, lăsat câteva zile într’o apă curgătoare, DOCIMAZIA GASTRO-INTESTINALĂ 506 se umple cu apă fi se golește complect de aer, prezintându-se astfel ea un plămân care n’a respirat de Ioc. Iată dar tot atâtea cauze eari, ignorate, pot induce în eroare pe expert în interpretarea rezultatului docimaziei pulmonare. De aceea, atunci când rezultatul e negativ, expertul nu se va grăbi să conchidă că copilul s’a născut mort, ci se va mărgini să consemneze faptul eă docimazia pulmonară a fost negativă. 6. Deschiderea abdomenului. Incizia mento-pubiană (cași pentru adult) e făcută cu cuțitul pe linia mediana; ajuns la nivelul buricului, operatorul ocolește partea stângă, spre a respecta tot ce ar putea fi anormal în această zonă. Ridicând {«rețele abdominal anterior, practică, pe linia me- diană, deahingul liniei albe și deasupra buricului, o mică buto- nieră, prin care vâră foarfecele eu vârfurile boante și, urmând mai intâiu în sus și apoi în jos linia de incizie cutanată, deschide cavi- tatea abdominală, dela apendicele xifoid până la simfizia pubiană. 7. Docimazia gastro-intestinală. Am pomenit („Autopsia descriptivă” în genere) că prezența aerului înghițit în stomac este una din indioațiunile certe că co- pilul. al cărui cadavru e examinat, a trăit, — certitudine întărită încă prin prezența aerului și în intestine. Această observațiune, constant verificată, a fost pentru Breslau (1865) baza de edificare a docimaziei gastrc-intestinale. Proba aceasta nu se poate însă ad- ministra, atunci când putrefacția e prea înaintată, pentrucă la copilul care a respirat, gazele putride invadează simultan plă- mânul, stomacul și intestinele. (La copilul născut mort, gazele acestea nu se desvoltă în intestine decât foarte târziu, începând prin a lua forma unor bule în pereții acestei porțiuni a tubului digestiv). A) Technica și interpretarea. — Docimazia gastro-intestinală îmbracă și ea, ca și pentru plămân, forma hydrostatieă. a cărei technica e următoarea: a) Se aplică o ligatură la cardia, o ligatură dublă la duoden și una la nivelul rectului. b) Se aruncă s< parat. într’un vas cu apă. stomacul, in- testinul subțire și intestinul gros și- atunci se pot observa trei lucruri : 1. Stomacul, intestinul subțire și intestinul gros plutesc — ceea- ce e o dovadă că sunt complect aerate. —- Spre a evita însă, în caz de putrefacținne, o interpretare eronată în ce privește car. eterul RELAȚIA INTRE D0CIMAZI1LE PULMONARĂ Șl GASTRO-INTEST1NALĂ 507 pozitiv al docimaziei, deschidem organele, în diverse puncte, sub apă, spre a ne convinge dacă gazele se află în ele, sau numai în pereții lor (cum se întâmplă, la începutul putrefacțiunei, la copilul născut-mort). 2. Stomacul, intestinul subțire și intestinul gros se scufundă — ceeace e o dovadă eă nu sunt aerate. 3. Stomacul, aruncat în apă, ia o pozițiune verticală plutind numai cu o parte și rămânând scufundat eu cealaltă. Aceasta arată că organul e numai pe jumătate aerat (porțiunea care se menține deasupra apei). Aceiași constatare pentru intestinul sub- țire și intestinul gros, parțial aerat, ale căror poițiuni aerate plutesc, iar cele neaerate cad la fund. e) De unde interpretarea: 1. Dacă cea mai mare parte a tubului gastro-intestinal e ae- rată, se poate trage concluzia că a existat o viață extra-uterină de o durată în raport direct cu adâncimea pătrunderii aerului în apa- ratul digestiv. 2. Dacă organele sistemului gastro-intestinal sunt complect neaerate, e o dovadă peremtorie că n’a existat viața extra-uterină. 8. Relațiunea dintre docimazia gastro-intestinală și docimazia pulmonară. In raporturile dintre aceste două doctmazii se pot prezenta trei forme: 1. Atât canalul digestiv cât și plămânii sunt aerați. In acest caz avem dovada certă a vieții extra-uterine. 2. Tubul digestiv e neaerat, iar plămânii aerați. Docimazia e tot pozitivă, țientrucă absența, aerului din tubul gastro-intestinal se explica prin aceea că moartea a survenit înainte ca aerul să fi pătruns în acest tub, această penetrațiune efectuându-se după ae- ra rea plămânului. 3. Tubul digestiv e aerat, iar plămânii neaerați. Și în acest caz se ]>oate conchide la existența vieții extra-uterine, pentrucă absența aerului din plămâni poate avea următoarele cauze: a) Plămânul s’a golit prin mecanismul resorbțiunii spontanee a aerului în tradusul intestinal și astfel a revenit la starea fetala — atelectasia secundară. (Observațiunile lui Breslau, Winkler, Lesser și ale mele proprii). b) Prin întreruperea prematură a circulației plaeentare co- pilul, cu toate eă s’a născut viu și a făcut mișcări respiratorii extra-uterine, are căile respiratorii obstruate de corpurile streine aspirate în uter, în cursul mișcărilor respiratorii dispneice pre 508 EXAMENUL REGIUNII OMBILICALE mature (apa anmiosului, meconiumui, mueusul). In consecință, aerul nu poate pătrunde în plămân, dar pătrunde în tubul digestiv. c) In sfârșit, o interpretare, supusă la cauțiune, e aceia ca co- pilul născându-se înainte de termen sau fiind debil, mișcările lui respiratorii au fost prea slabe spre a avea puterea de a descreți alveolele pulmonare, și deci aerul a pătruns numai în tubul digestiv. Raportul din urmă între cele două doeiniazii (canalul gastro- intestinal aerat, iar plămânii neaerați) pune in evidență valoarea docimaziei gastro-intestinale, de oarece ea ne procură proba vieții, chiar atunci când docimazia pulmonară e negativă, fenomen care se poate nota mai des la viața fără respirație (vezi: Autopsia nou- kii-născut — docimazia pulmonară), când copilul face mișcări de deglutiție, pe când cele respiratorii sunt împiedicate sau mult re- duse din cauza nestabilirii actului respirației. 9. Examenul regiunii ombilicale Acesta e de o importanță capitală și de aceia expertul trebue să proceadă la el fără întârziere, spre a preîntâmpina contaminările inevitabile produse prin extragerea viscerelor din torace și din pân- tece. — Ridicând cu băgare de seamă buza stângă a inciziunii abdo- minale, inspectează cu atenție fața peritoneală a regiunii ombilicale: ieșitura formată de ombilic, canalul uracului, arterele ombilicale, cari eonvergează oblic spre cicatricea ombilicală. După ce a notat starea peritoncuiui, repune ombilicul pe massa viscerelor abdominale și procede la examenul cieatricei ombilicale. Studiază inserția gelatinei lui Warton pe marginea pielii; cu un tampon de vată hidrofilă curăță depresiunea circulară dela baza cordonului. Procedează la disecția elementelor vasculare ale cor- donului, pentru reperarea celor două artere și a venei ombilicale. La examenul acesteia din urma, notează mai întâiu traectul ei de cealaltă parte a orifieiului ombilical, dela baza ligamentului suspensor al ficatului până la hilul acestuia. — Starea cavității vasculare se examinează prin practicarea unei incizii longitudi- nale, dela cordon până la vena-porta. — Urmărește vena ombili- cală cât mai departe cu putință, ori o deschide imediat sub inelul ombilical. Printr’o butonieră făcută cu vârful bont al foarfecelor, introduce sonda eanelată, împingând-o până la hilul ficatului, pe măsură ce, dealungul scobiturii, secționează cu foarfecele peretele inferior al venei. Ajuns în apropierea ficatului, scoate sonda și foarfecele și in- spectează cavitatea venoasă. Dacă observă vre-o leziune, lasă păr- țile în loc și se ferește de a secționa ligamentul suspensor al fi- catului. — La nevoie, taie, la dreapta ombilicului, un lambou cutanat D0C1MAZIA SÂNGELUI. — EXAMENUL MÂOWEI 5M> și vascular, eliptic, pentru complecta izolare a ombilicului și asi- gurarea continuității intacte a venei ombilicale. — Ulterior, în momentul ridicării în bloc a viscerelor, piesa e scoasă odată cu ficatul. Examenul arterelor ombilicale se face prin practicarea unor secțiuni transversale perpendiculare pe axa vasului. 10. Docîmazia sângelui. O probă a vieții — când e vorba de un nou-născut — a fost dedusă do Ollivier d’Angers din constatarea că sângele nu se coa- gulează decât în timpul vieții, și de aci teoria — indiferent, dacă actul respirației e sau nu dovedit — că pentru confirmarea crimei de pruncucidere, ajunge, între altele constatarea unui traumatism eu sânge închegat. Alături de Brouardel vom spune însă, că această dicimazie a sângelui e aleatorie, de oarece, dacă prezența sân- gelui coagulat e o dovadă indiscutabilă de viață a fetusului în mo- mentul când a fost făcută rana, prin nimic însă nu se poate proba că traumatismul a avut loc după ieșirea copilului din uter. Trebuie să notăm că coagularea sângelui, în diferite împreju- rări, atât la exterior cât și în cavitățile geroase, e o chestiune care n’a fost încă definitiv elucidata. Chestiunea aceasta m’a preocupat încă de acum vreo patruzeci de ani când, împreună cu Richardier și Paul Lloye, în laboratorul profesorului Dastre, am făcut nume- roase experiențe — reînoite în urmă la Institutul Medico-Legal din București. — dar toabe au dat rezultate îndoelnice: ne-a fost cu neputință să stabilim adevăratele cauze ale coagulării sângelui. Tot atât de puțin preț se poate pune pe a doua formă a așa zisei docimazii a sângelui: obliterarea căilor circulatorii fetale. care ar constitui o indicațiune certă de viața copilului, de oarece această obliterare nu se produce decât după săvârșirea actului res- pirației. Ar urma deci să se studieze obliterarea vaselor ombilicale, a gaurei lui Botal și a canalului arterial. — Nu contest valoarea ar- gumentului științific, dar practica m'a învățat, că procesul oblite- rării se produce încet și evolutiv, așa că, în majoritatea ca- zurilor, el nu e încă desăvârșit în momentul suprimării copilului care, deobiceiu, are loc imediat după nașterea acestuia. 11. Examenul măduvei. Canalul rachidian e deschis cu cuțitul sau cu foarfecele. — Să nu se uite că măduva spinării coboară până la deschiderea canalului sacrat. — Ablațiunea măduvei se face ea la adult. Prezența sufu- ziunilor sanguine dealungul mcningelor rachidiene e cele de mai multe ori datorită h ipostazei cadaverice. 510 PARTICULARITĂȚILE ORGANELOR NOULUt-NÂSCUT 12. Particularitățile organelor. Deși examenul organelor noului născut nu diferă de acela al organele adultului, e ele notat însă câteva particularități: a) finitul pare enorm în comparație cu celelalte -organe ale cavității ab- dominale: adesea ocupă și ipochondrul stâng; b) stomacul are o po- ziție perpendiculară, iar cele două tuberozități ale sale nu se disting bine; c) la copilul născut înainte de termen, meconiumul se găsește în intestinul subțire, pe când la copilul născut la termen, el e în- grămădit in intestinul gros; d) rinichii, fără nici un înveliș adipos, se desprind fără nici-o greutate; e) capsulele supra-renale au un voltnn considerabil (axul lor mare e cât o treime din înălțimea totală a rinichiului). 13. — In cazul că placenta însoțește copilul, se va măsura lungimea cordonul ui; se va ti ota g reuta t ea, d i inensiuni le. i n t eg ritatea și pa t o - logia placentei. 14. Determinarea vârstei. In acest scop, examenul anatomice complectat cu studiul compa- rativ a gradului de desvoltate, al greutății, al taliei și cu cântarea apariției diverselor puncte de osificare cari se desvoltă succesiv pe diversele părți ale scheletului, începând dela a doua lună de viață intrauterina. Pentru căutarea punctului de osificare a femurului, se deschide (cu cuțitul) transversal cavitatea articulației genunchiului, lăsând rolula in lamboul cutanat inferior. Cu mâna stângă se ține fe- murul in poziție verticală, cu condiții în sus, iar cu mâna dreaptă, înarmată cu un cuțit, se desprinde succesiv depe condili niște lame orizontale foarte subțiri ale cartilagiului epifisar, până se dă de diafisă: punctul de osificare apare la mijlocul secțiunii și se recu- noaște după forma sa rotunjită, după opacitatea sa gălbue, con- trastând cu nuanța albă sidefoasă a cartilagiului din vecinătate. De asemenea se va căuta starea dentiției în maxilarul infe- rior unde la termen se va găsi, de fiecare parte a maxilarului, câte 4 alveole bine separate, iar în ele, mugurii dinților. 14. — Greutățile medii ale principalelor viscere ale unui copil născut la termen (greutatea totală medie 3 kg.): encefalul 35(1 gr.; ficatul 100 gr.; plămânul drept 30 gr. plămânul stâng 23 gr.; inima 15 gr.; rinichiul 11 gr.; thymusul 8,50 gr.; splina 8.50 gr. IV. CARACTERELE MACROSCOP1CE ALE TUMORILOR. A. Tumorile embrionare 1. Sarcomul encefaloid are aspectul creerului învelit cu meningele sale. E moale, lobulat. cenușiu cu pete heniatice: are voluauil capului (le TUMORILE CONJUNCTIVE 511 adult și e generalizat. Răzuirea dă un abundent suc lăptos. — Sediul obișnuit: țesutul conjunctiv, oasele, mușchii, sânul, testiculul. 2. Sare o mul fasciculat e tare, lobulat, voluminos, roșietic. — Gene- ralizarea frecventă. — Pe secțiune apare fascieulat și are aspectul cărnii musculare. In tradusurile longitudinale se văd noduli pe suprafața seo țiunii. — La răzuire, suc lăptos abundent. Sediul: periostul, osul, țesutul conjunctiv, sânul, testiculul. 3. Sarcamal myeloid e moale, lobulat, voluminos, roșetic. Sediul: oasele și mai ales maxilarele. La răzuire, abundent suc lăptos. — In sarcomul dela nivelul marginii libere a arcadelor dentare și pe falangină, se pot găsi lamele osoase. 4. Sarcomul angiolitic e moale, opac, cenușiu, maximum de mărimea unei portocale. — Pe secțiune: o coajă fibroasă periferică; incrustați® de săruri calcare. — Ixi raclaj, nici un suc. Sediul: arachnoida, pia-mater și fata internă a durei-mater. 5. Sarcomul nevroglic (gliom) e moale, cenușiu rozat, de mărime variabilă. Pe secțiune: vase foarte dilatate și focare hemoragice. Sediul: creerul și măduva. G. Sarcomul melaaic e moale, lobulat. cu volumul variabil, în întregime sau parțial negru. — Raclajul dă un suc seros negricios. Sediul primitiv: pielea și globul ocular. B. Tumorile conjunctive. 1. Mylomul, circumscris printr’o coaje fibroasă, e rotund, lobulat, polipos sau papilar. Volumul lui nu trece de acela' al pumnului. E moale, gelatinos și cu suprafața brăzdată în relief de vase. — La raclaj dă un lichid (mucus) asemănător eu guma arabică, precipitat prin acidul ace- tic. — Sediul: țesutul celular sub-cutanat și inter-muscular; mucoasa foselor nazale, glandele salivare, glanda mamară, osul, centrii nervoși, nervii, placenta. 2. Fibromul e învelit într’o membrană și e rotund, neted, lobulat, tare, elastic, cenușiu. — Raclajul nu dă nici nn suc. — l’e suprafața sec- țiunii: lobule in relief și reunite între ele prin țesut conjunctiv (fibromul fascieulat). — Sediul: țesutul sub-mucos naso-farigian, linia alba, ma- mela. In aceasta din urmă, fibromul se desvoltă în interiorul unei cavi- tăți kistice sau îu jurul ocinilor pe cari îi deformează (dilatafia kisfică). 3. bipomol e o tumoare încapsulată, rotunjită sau întinsă, lobulată, gnlbue, tare și eu volumul variabil (până la câteva kilograme). Are ten- dința de a se pediculiza; în caz contrar, se găsește sub fața lui adâncă o pungă seroasă. — Pe secțiune se pot deosebi: a) Ziponwl myxomatos (alterațiunea parțială a mucoasei); b) lipomul telangiecfasic (sistemul vas- cular foarte desvoltat). -- Lipomul mai poate ii: supurat (traumatisme, etc.), raleifiat (corp strein al cavității peritoneale și al articulațiunilor mari), sau gangrenat. — Lipomii desvoltați în jurul pungilor seroase, în urma unor iritațiuni cronice, iau aparența kistică. —• Sediul: scroasa peritoneală, scroasa articulară, în orice țesut celular sub-cutanat. sub- muens și sub-seros un'de normal există grăsime. 4. Euchondromul e încapsulat de o membrană fibroasă în regiunile moi și de o membrană osoasă în oase. (Dacă nn e suficient limitat, avem 512 TUMORILE Ef'tTELIALE choudrt^nul difuz}. In majoritatea cazurilor e rotund, lobulat, elastic, și enorm ca volum. — Pe secțiune se observă degenereșceuțu mucoasă; suprafața secțiunii e cenușie-albăstrue. eu dungi fibroase. — Enchondro- mul se generalizează rar. Sediul: oasele (falangele, metacarpii, maxila- rele, oasele basinului); parotida, testiculul; câte odată: mamelele, plă- mânii, glandele salivare. 5. Exostozale sunt osteomii desvoltați în conexiune cu țesutul osoe preexistent. Formă variabilă: spini (osificarea tendoanelor sau a ligamen- telor), pedicuMe, cu bază largă, desvoltate în interiorul osului, ieșite la suprafață sau umplând canalul medular. Volumul: până la acela al unui cap de foetus. Adesea, aderente cu țesuturile și oasele vcciue. — Pe sec- țiune: sau os compact sau os spongios, diferit de țesutul osos normal. 6. Osteomii se des voltă departe de oase. Volum mic, formă nere- gulată. — Pe secțiune: os compact sau os spongios. — Sediul: carti- lajele, tendoanele, țesuturile fibroase (dura-mater, etc.) pricardul, ple- urele, cavitățile scheletului cranian, C. Tumorile epiteliale. 1. Epiteliomul pavimentos (cancroid) e rotund, lobulat, friabil, alb-rozat, cu baza întărită; uneori are forma unei plăci superficiale cu aspectul papilar. —• Pe secțiune, lobul ele sunt despărțite prin trac tușuri fibroase sau musculare, — La presiune, se ivesc filamente ca tcițeii; tacla- jul dă particule cenușii. - Sediul: pielea și mucoasa. 2. Epiteliomul cu celule cilindrice e moale, de dimensiuni variabile, cu suprafața adesea ulcerată. Eaclajul suprafeței de secțiune dă un suc lăptos. Sediul: tubul digestiv, ficatul, mamelele, test icul ii, u tern sul, ovarele. 3. Carcinemul se deosebește de celelalte tumori prin: conservarea insulițelor grăsoase presărate pe o suprafață a secțiunii neoplasmului; existența sucului lăptos; existența unui stroma fibros sbârcit, de o gro- sime variabilă; invazia rapidă a ganglionilor limfatici ai regiunii, ai vaselor învecinate, etc. a) Carcinomttl coloid are aspectul gelatiniform. b) Carcinomul mei ante e negru uniform sau numai pe alocuri. Sediul acestor carcinomi: toate glandele, țesutul osos, țesutul conjunctiv. ■} . Adenomul: mici tumori moi, cu tendință de a se pediculariza și cu sediul în tubul digestiv, uterus și fosele nazale. — Tn rinichi și ficat, adenomul are forma unor 'nodozităfi inkisfate. 5. Kistale sebacee (în piele, țesutul celular subcutanat), tari când sunt mici, moi când își măresc volumul, sunt o masă cleioasă albă-gălbuie, acoperită cu o membrană fibroasă. 6. Kistele dermoide (congenitale) au sediul în locuri normal lipsite de glande sebacee. — Fie pot fi complexe (în toate țesuturile și toate organele) și atunci, în afară de materii sebacee, se găsesc în ele pen, dinți, țesut muscular, oase, etc. — Volumul poate atinge mărimea unui cap de feetus. 7. Kistele de origină glandulară (în glandele snblinguale, în mucoasa colului cronic inflamat — ouăle lui Naboth) au peretele fibros șî conți- nutul lichid (limpede și gălbui sau vâscos, lipicios, dens). — olum variabil. TUMORILE Ut VERSE 513 sunt enorme & 8. Kistele prolifereiîn ovare și câteodată în și de formă variabilă. — Pe secțiune: pereții groși și uiultioculari; fie- care pungă poate avea un conținut diferit (fie un lichid incolor, fie un lichid roșu, brun, citrin. negricios; apoi și fluid sau des). — Suprafața internă a peretelui poate fi acoperită cu vilozități și să conțină kiste secundare. I) . Tumorile diverse I. Angiomul simplu (sediul: fața și gâtul) e o tumoare lobulată, violacee. Lobulele pot fi de mărimea unui bob de mazăre. 2, Angiomul cavernos (sediul: pielea, țesutul celular subcutanat, mucoasa, ficatul, rinichii, splina, creerul) e rotund, de volum variabil, cu un înveliș fibros. violaceu. Pe secțiune, prezintă o serie de alveole pline cu sânge. Tumoarea aceasta poate comunica cu sistemul venos, prin niște canale largi fără valvule. Arterele aferente sunt foarte sinuoase (degene- rescentă cirsoidă a arterelor). 3. Litnfangiomul: tumoare moale, fluctuantă, aderentă sau nu de piele, cu sediul: pe buze (macrocbeilie), pe limbă (mac rogi osie), pe peri- ncu, în scobitura axilară. — Pe secțiune: cavități cu pereți fibroși și cu conținutul seros, albicios. Se pot găsi kisturi datorite hyperplasiei fibroase. I. Limfadenomul, care are consistența ganglionilor, e difuz pe gan- glioni, iar foliculii închiși au volumul mărit. — Pe splină, corpusculii lui Malpighi pot fi de mărimea unei alune. — In tubul digestiv, tumoa- rea are forma unei plăci groase, uneori ulcerată, sau a unei plăci bose- late, — In ficat. în rinichi și pe oase, linfandenomul se prezintă ca niște mici nodozilăți (circumscrise ori difuze), — Pe secțiune, țesutul e cenușiu și presărat cu insulițe roșii, cuseoase și slăninoase. Răzuirea dă un suc abundent. 5. Limfadenia cutanată (myeosis fongoid) e o tumoare multiplă, sesilă. dură, roșie, al cărei volum poate fi de mărimea unei nuci. — Pe secțiune se observă caracterele țesutului adenoid. 6. Nevromii medulari (ridicături pe suprafața mâduvei, a creerului și în cavitățile ventriculare) au culoarea cenușierozată. iar pe secțiune au aspectul macroscopic al regiunii pe are se află. 7. Nevromii fasciculați (pe nervi) sunt tumori rotunde sau ovale, tari, de o mărime până la aceea a unei mandarine. — Nervul poate fi înglobat de tnmoare; în unele cazuri, fasciile nervului îmbracă tumoarea. 8. Nevromul plexiform (în nervii pielii) e rotund, roșietic, din el pleacă nervi plexiformi purtători de nev romi fasciculați. — Tumoarea aceasta e formată din nervii lungiți și înghemuiți. 9. Myomii țîn uterus și anexele lui. în prostată, ficat și căile biliare, în tubul digestiv, în sfârc, în scrotum) sunt tumori lobulate, elastice, cenușii rozate. aderente sau nu de țesuturile învecinate și uneori poli- pcase. — Câteodată mai mulți myomi se contopesc într’o massă unieă. — Uneori și pe alocuri, tumoarea suferă transformat iun ile fibroasă, calca- roasă sau mucoasă. —• Pe secțiune: suprafața e netedă cu nuclee rotun- jite și formate din fascii concentrice. Țesutul acesta poate înroși hârtia albastră de turnesol. &MOS. — Dr. .V. .Vinetei. Tratat de Medicină Legală. 33 51 1 LEZIUNILE PAKAZITAHE E. Leziunile parazitare. 1. Kistul hydatic e o pungă de volum variabil, albicioasă, tremură- toare, rotundă, o voi dă sau neregulată, adesea aderentă de țesuturile învecinate. — La deschidere, se scurge un lichid ca apa de isvor, necoa- gulabil la căldură. Peretele se compune dintr’o membrană externă fibroasă, o membrană mijlocie formată din foi concentrice și nu strat intern, subțire și granulos pe care se disting vesieule de toate mărimile. 2. Kistnl hydatic multiocular (îu ficat, plămâni, serbase, rinichi, țesutul celular subcutanat, centrii nervoși și pe oase) e o massă cu aspec- tul granulos și de mărimea' pumnului. — Volumul maxim al granulațiilor (o vesiculă unică) e acela al unui bob de mazăre. — Pe secțiune: aspect areolar, iar fiecare cavitate conține un fel de materie coloidă <în deosebi în ficat și pe oase). 3. Trichnoza (în diafragmă, regiunile intercostale, pe mușchii gâtu- lui și ai ochiului) se caracterizează prin puncte albe opace, câteodată calcifiate.— Se întâlnește mai des către extremitățile mușchilor și fn vecinătatea vaselor și a teudoanelor. 4. Caracteristica actinomycosei e un abces cu limitele neprecizate, săpându-și o cavitate în oasele eburnate și năpădite de osteofite. ■— Sediul: maxilarul inferior (uneori cu ramificațiuni până în cavitatea craniană și în cea rachidiană), parotida, plămânul și pleura. — Pe secțiune: fongozitați friabile cenușii-gălbui sau roșiatice și o mare cantitate de puroiu nelegat, amestecat cn boabe galbene caracteristice în cari se află actinomycesul. 5. Tuberculoza se prezintă fie sub forma medulară, fie sub cea de iu filtra țiune. — Sediul: pereții tuturor conductelor tubulate, servind fie la irigația sanguină sau limfatică, fie la funcțiunea unui organ. a) Granulafiile miliare sunt nodozități în relief cu diametrul de 0,5—2 mm., tari, aderente de țesuturile învecinate. Tinete, sunt mici și translucide, uscate; bătrâne, sunt mai mari, neregulate, gălbui șt opace. — In plămân se văd în jurul lobulelor, dealungul vaselor lim- fatice și sanguine, a căror cavitate o obstruează, — o dispoziție în deo- sebi vizibilă pe pia-mater, peritoneu și rinichi. b) Tuberculoza infiltrată eonstitue rnasse de volum variabil, ge- 1 aținiforme. — Pe secțiune: suprafața netedă, omogenă, uscată, com- pactă, cenușie, lucioasă. c) Caseificarea e caracterizată prin apariția, pe fondul cenușiu al massclor tuberculoase, a unor pete opace și gălbui sau albicioase. d) Scleroza fitanulațiilor dă perle fibroase, simple sau niultilobulate. e) Scleroza nodalilor da o massă fibroasă având în cenim o massă caseoasă (asemănătoare chitului) sau calcifiată. f) Ulcerațiunea e produsă prin eliminarea massei caseoase, ramolite și e caracterizată prin: margini decolate, roșii infiltrate cu granulatii; un fond gălbui caseos. 6. Sifilida gomoasâ e nodulară sau infiltrată. a) Gomele nodulare, cu volumul variabil, nu pot fi enueleate. Con- sistența tare; colorația cenușie sau rozată. Lipsite de suc în perioada ini- țială. Mai târziu, partea lor centrală capătă o nuanță galbenă, se ramo- lește. căpătând o consistență mucoasă, gomoasă sau puri formă. Conținutul gomei se poate calcifia sau scleroza (cicatrice pronunțate, de formă dife- LEZIUNILE PARAZITARE 515 rită); el se poate elimina și atunci se produce o ulcerație de un galben spălăcit, cu marginile tăiate și cu baza indurată. b) Infiltrațiunile gomoast au caracterele generale ale gomelor nodu- lare, Evoluția lor se încheie cu scleroze (în cari se găsesc focare gomoase). 7. Morva : abcese răspândite în toate țesuturile și în toate organele, de mărimea maximă a unei portocale și cu conținutul purulent, gălbui sau brun, amestecat cu țesut celular necrozat. — Mucoasa foselor nazale, a laringelui și a tracheei e îngroșată, edemațiată, roșie, ulcerată și câte- odată decolată de abcese sub-periostice. CAPITOLUL IV DESGROPAREA II n'y a pas de detail.si minutieux qu’il soit, qui n’ait pas son utilite. Tardieu Una din formele cele mai delicate ale expertizei medico-legale e aceea a dezgropărilor, pentru că scopul acesteia e de a lumina justiția căreia nu odată îi lipsește până și elementul esențial: iden- titatea victimei reale sau presupuse. Sunt apoi ipotezele și contro- versele asupra împrejurărilor și cauzei morții cari, indiferent de data îngropării, nu pot fi determinate decât în urma unor labo- rioase și complicate cercetări, pentru cari med icul-e xpert trebuie să aibă o deosebită pregătire. Ca medic legist atitrat al Tribuna- lului Ilfov și cu o experiență de aproape o jumătate de veac, — în care timp am procedat la sute de dezgropări — vorbesc în cunoștință de cauză; adesea, trebuie să reconstitui individul fie dintr’o massă informă în complectă descompunere, fie numai din câteva oseminte risipite în groapă. Căci, nu odată se întâmplă ca expertiza să fie ordonată după trecere de mul ți ani — înăuntrul termenului de preseripțiune care, conform art. 593 C. Pr. P., e de 10 ani pentru crimă și de 5 ani pentru delict (lovire sau rănire gravă). Or, de vreme ee aliniatul 2 al aeeluinș articol hotărăște că, dacă „în intervalul acesta se vor fi făcut oarecari acte de instruc- țiune sau de urmărire, fără să fi fost urmat do o deciziune, cei 10 ani de prescripțiune (pentru crimă dovedită sau bănuită — N. A.) se vor număra începând de la cel de pe urmă act și aceasta chiar în privința persoanelor cari nu vor fi fost implicate în acel act de instrucțiune sau de urmărire" — urmează că termenul, înăuntrul căruia expertul poate fi chemat să călăuzească judecata, e cu mult mai mare. Și intervenția omului artei se produce cu folos, pentru că indiciile necesare pot fi găsite și după trecere de douăzeci și chiar treizeci de ani, medicul servindu-se în facerea demonstrației sale nu numai de resturile cadavrului sau ale scheletului, ci și de obiectele îngropate odată cu mortul. (X’aș mai isprăvi eu enumerarea cazurilor concludente sub acest raport; mă voiu mărgini să citez pe acela al identificării osemintelor pro- ROSTUL DESOROPĂRILOH JUDICIARE 51" priului meu pâritite, după trecere de 2(1 a ui dela înmormântare, in vede- rea transportării Lor dela R. Sărat și a reînhumării lor în cavoul familiei dela cimitirul Bellu din București, Nu uumai biserica — în curtea căreia se «ăsia mormântul — dar însăș curtea dispăruseră, spre a face loc tra- seului unei st rade. Aro pus să se desfunde porțiunea respectivă a stradei și am dat peste mai multe grupuri de oseminte. Pe acele ale autorului zilelor mele nu le-am putut recunoaște decât după păr, dantura com- plectă (la 60 ani), o batistă de mătase mare colorată (așa cum era obiceiul să se poarte pe vremuri), verigheta și butonul de fildeș dela una din ma nșete). Nu mă voiu ocupa de cât de desgropările medico-legale, adică de acele în legătură nemijlocită cu o cauză judiciară; celelalte feluri de dezgropări — din interes privat sau din interes administrativ (ca măsură de salubritate ori dezafectarea totală sau parțială a unui cimitir) privind regulamentul de salubritate publică sau cel de administrație a cimitirelor. Țin să relevez ușurința cu care parchetele noastre, 1a cererea celor interesați, cu sau fără temeiu, ordonă dezgroparea, — ușu- rință de care nu o dată au abuzat pescuitori în apă tulbure — și aceasta mai ales la țară, unde un simplu zvon ia numaidecât con- sistenta unei quasi-certitndini. Politia noastră judiciară ar trebui să fie mai circumspectă și, numai după oe se va fi înconjurat de toate garanțiile de seriozitate în ce privește denunțul, să apeleze la luminile expertului. Abuzul acesta s’ar putea curma și la noi, adoptându-sc dispoziția din Ciulul de procedură penală german, care pune în sarcina aceluia care solicită o desgropare toate ehel- tuelile acesteia. I. ROSTUL DESGROPÂRILOR JUDICIARE. Dezgroparea judiciară — având de obiect fie prevenirea unei erori judiciare (în caz de bănuială neîntemeiată în ce privește îm- prejurările și cauza morții), fie stabilirea unor eventuale erori fă- cute cu ocazia verificării morții — va îmbrăca deci forma unei prime expertize sau a unei con tra-ex per tize. Și într’un caz și în celalt misiunea medicului-expert e de a stabili identitatea neîndoioasâ a cadavrului sau resturilor lui, sexul, vârsta, talia, urmele de răniri sau contuziuni, urmele de strangulare, asfixiare, otrăvire, prunc- ucidere, etc.; în sfârșit. în cazurile dubioase, epoca aproximativă a morții. (Vezi și capitolul special al identității in voi. III). 1. Identitatea. n) Briand și Chaude, în tratatul lor, citează un caz edificator. In 1833, după trecere de 11 ani dela săvârșirea crimei, s'a des- gropat cadavrul în întregime aproape redus în stare de schelet al unei femei clandestin îngropate. Identitatea a fost stabilită eu aju- 518 IDENTITATEA CADAVRULUI DESGROPAT torul următoarelor elemente: culoarea și lungimea părului, starea dinților, conformația și lungimea oaselor, un inel găsit la un deget. b) In deosebi interesant e cazul eu stabilirea identității citat de Casper și care a necesitat nu mai puțin de trei desgropări. Prima s’a făcut la două zile de la practicarea autopsiei cadavrului, în urma cererei făcute de o femee eare bănuia că mortul ar fi soțul ei dispărut de vreme îndelungată. Rezultatul a fost negativ. — A doua desgropare s’a făcut după trecere de cinci luni de la înmormân- tare, spre a se căuta niște tatuaje pe brațe — cari nu fuseseră notate la autopsie și la prima desgropare. Din cauza putrefacției înaintate, tatuajele n’au mai putut fi constatate. — Identitatea n’a putut fi stabilită decât cu ocazia celei de a treia desgropări, efec- tuată după 2 ani și 3 luni de la îngropare. De data aceasta soția mortului l-a recunoscut pe acesta după dinți — cari aveau o con- formație particulară — și după o șuviță din barba roșcată aderentă încă de bărbie. Rezistența aceasta a părului la acțiunea de distrugere eon- stitue unul din elementele prețioase pentru stabilirea identității. Hofmann notează că, procedându-se la desafectarea unui cimitir, s’a găsit într’un mormânt (vechiu de 80 ani) al unei femei, o coadă groasă de par brun-roșcat, în care se afla împletită o pan- glică de mătase neagră destul de bine conservată. îndeobște părul își păstrează culoarea; se întâmplă însă uneori — lucru pentru prima oară notat de Sonnensehein — că, sub acțiunea sărurilor de fier din humus, părul închis se deschide și capătă o nuanță cără- mizie. Tratat însă cu amoniac, își recapătă nuanța primitivă. c) Un element important al identității îl formează și resturile îmbrăcămintei. Voiu cita, între altele, o expertiză făcută de mine, cu ocazia unei desgropări când, după mai bine de 10 ani de la în- humare, am putut să stabilesc identitatea unei femei, după bucăți bine conservate din îmbrăcăminte, după o panglică de mătase colo- rată foarte puțin alterată și după ciorapii încă neputreziți; pan- tofii din picioare mai erau utilizabili. — Starea în care se găsesc lesturile îmbrăcămintei servește întrucâtva și la determinarea cu aproximație a epocii înmormântării în cazurile de îngropare clandestină: întâiu se distrug țesăturile din fibre vegetale (bumbac și in caii îndeobște nu rezistă decât 8—10 ani), apoi țesăturile de lână, cari dăinuese în pământ peste 20 ani. d) Identitatea se mai poate stabili prin lipsit unui deget sau prin prezența unui deget în plus (Ia mâini sau picioare), un membru superior ori inferior mai scurt. e) Se mai poate stabili identitatea prin tatuaje, cicatrice sau alte semne particulare. f) Deasemenea identitatea se poate stabili — în legătură cu SEXUL ȘI VÂRSTA CADAVRULUI DESGHOPAT 519 sarcina femeii la epoca morții — prin prezenta oaselor fetusului găsite și în uterusul în putrefacție înaintată. g) Cât despre puterea de rezistență a oaselor, e clasic cazul (citat de Orfila) cu osemintele Regelui Dagobert al Franței cari, cu ocazia unor săpături făcute în biserica St.-Denis, au fost găsite bine conservate, după trecere de 1200 ani de Ia îngroparea cada- vrului. Cele mai rezistente sunt oasele craniului, oasele lungi și dinții (aproape indestructibili); pe când oasele spongioase, cum sunt vertebrele, se descompun mai lesne. Orfila, prin fierbere, a mai putut extrage 27% gelatină din oase desgropate după 600 ani. Haller susține a fi extras gelatină din oasele unei mumii vechi de 2000 ani. 2. Sexul. In caz când cadavrul e redus în stare de schelet — întreg sau fragmentat — sexul se poate stabili cu ajutorul oaselor, în deosebi cu acele ale basinului. întreg scheletul femeii e mai gingaș ca al bărbatului: craniul femenin e mai mic, vertebrele mai înguste, gă- UJ'ile inter vertebra le mai largi, claviculele mai slab sudate, toracele și sternul mai înguste, așa că scheletul pieptului femenin e mai strâmt ca în regiunea șoldurilor; pnbisul femeei formează* un arc mai mare. 3. Vârsta. Pentru stabilirea vârstei, în lipsa unor elemente certe, ne putem orienta — eu o aproximație variabilă — după oase. 4. Talia. Atunci când scheletul e desfăcut sau găsim numai părți din el, talia mortului se determină cu ajutorul oaselor. 5. Cauza și felul morții. E partea cea mai gingașă a expertizei tardive, pentrucă sta- bilirea cauzei și a felului morții reclamă investigațiuni laborioase, în cursul cărora nu trebuie neglijat nici un amănunt, care adesea trebuie căutat și descoperit cu mare anevoință. Așa, sarcina ex- portului va fi extrem de grea atunci când, pe cadavru sau pe schelet, nu constată: leziuni ale oaselor, luxații, fracturi, urme de răni pri- cinuite eu armă de foc, eu un instrument tăios, cu un corp conton- dent. corpuri streine pătrunse în cadavre și cari au provocat moartea, rupturi interne, revărsare de sânge în cavități, urmele otrăvurilor, etc. Se pot însă găsi pe oase luxații vechi și fracturi vechi consolidate. 52<) STABILIREA CAUZEI Șl FELULUI MORȚII Din practica mea de expert aș putea cita sute de cazuri în cari, prin desgropare, ani contribuit la elucidarea chestiunii privi- toare la cauza și felul morții. Dintre cele mai recente relev următorul: In 1926 la cererea parchet ului Trib. Gorj, ani practicat, într'o comună din acest județ, o desgiopare. Era vorba de un medic oficial pen- sionar. declarat c’ar fi murit subit, dar despre care se denunțase c'ar fi suferit de alionație mintală și ac fi sucombai în urma unui tratament administrat de un medic de circumscripție, în favoarea soliei căruia — nepoată a defunctului — acesta din urmă a făcut testamentul, — Deși exhumarea a fost făcută în toiul verii ți după trecere de opt zile dela înmormântare, la extragere din groapă am găsit cadavrul relativ bina conservat. Iar la autopsie am constatat, la îndoitura cotului drept sem- nele unei recente injecțiuni intra venoase. care după declarațiunea medi- cului (nepot prin alianță) care o făcuse, era de cianură de mercur. — Interesul dezgropării era de a se verifica alegațiunea că decedatul, în momentul când luase dispozițiile sale testamentare, nu s’ar mai fi bucu- rait de plenitudinea facultăților sale mintale — ceea ce atrăgea nuli-' tatea testamentului și, cu ocazia expertizei, am constatat nu numai înțepătura injecțiunii ci și leziunile histologice ale creerului cari indicau un început de paralizie generală. Tn 1903, un medic de provincie e urmărit de a, fi provocat moartea femeei ijioșite, prin aplicarea neîndemânatică a forcepsului. Cadavrul e desgropat și medicii experți constată că mamoșul nu avea nici o vină și eă moartea femeei era naturală și datorită unei hemoragii puternice ca rezultat al inerției uterine, — hemoragie pe care, cu toate sforțările sale, mamoșul n’o putuse opri. In literatura medico-hț/ală streină spicuim nrmătwirele cașuri mai interesante: 1. Briand și Chuud^, în cazul deja citat la stabilirea identității, rele- wază că felul și cauza morții au putut fi determinate grație unui exa- men atent al scheletului. Vertebrele cervicale 3, 4, 5 și 6 erau încă ținute împreună de o massă negricioasă, sub care s’a putut distinge, înfășurată, frânghia cu care victima fusese strangulată. 2. Un institutor e acuzat de a fi provocat îmbolnăvirea și moartea unuia din elevii săi. prin practicarea sodomiei: medicul curant notase o diaree și nn infundibuliuu caracteristic atentatului sodomie. Di autopsie, Lacassagne constată o peritonită consecutivă unei apendicite. Cât despre infundibulum, el era rezultatul diareei profuze. 3. O fetiță de 8 ani sucombă la câteva zile după îmbolnăvire. Medi cui care a căutat-o constată o violentă inflamație vulvară și conchide la un viol. Uoutague practică autopsia și stabilește inexistența vreunei urme de violență; ceeace medicul curant luase drept dovadă a violului, era o vulvită difterică și o difterie faringee pe cari nu ie observase. 4. Pe .baza declarațiuuii medicului curant care diagno-tichează <> otrăvire, o fenice e arestată ca autoare a morții soțului. La dcșgroparc, Lacassagne găsește un ulcer al stomacului care a provocat o peritonită și întregul aparat simptomatic al otrăvirii. 5. 0 femee însărcinată moare. în împrejurări suspecte, cu multiple fracturi ale craniului. Soțul, bănuit de a o fi omorât, se apără afirmând STABILIREA CAUZEI Ș! FELULUI MORȚII 521 că femeia căzuse de pe o scară și, în sprijinul acestei versiuni, invoacă prezența unor numeroase echimoze pe toată partea posterioară a corpului. Coutagne practică desgroparea și dovedește că pretinsele echimoze nu erau în realitate decât lividități cadaverice. Strâns cu ușa, soțul mărturi- sește crima. « ♦ * Dar, chiar în cazurile în cari, din diverse împrejurări, nu se poate stabili cu preciziune cauza morții, îneă se pot descoperi indicii prețioase, de oarece sunt leziuni cari, în ce privește efectele lor mortale, lasă urme neșterse. Așa e dovada negativa făcută de Casper în cazul următor: un institutor a fost urmărit ea autor al morții unui elev care, după câtva timp, ar fi sucombat bătăilor su- ferite în clasă, și aceasta pe baza certificatului și depoziției la in- strucție făcută de medicul curant. S’a ordonat desgroparea și ex- pertul a constatat prezența tumefacțiilor caracteristice febrei tifo- ide: dovada irefutabila că moartea nu era datorită corect iunei admi- nistrate de institutor, ci unei boli pe care medicul curant nu numai o neglijase, dar nici măcar u’o diagnosticase. — Un alt caz: o femee e apucată subit de crampe grozave, însoțite de vărsături și după 18 ore moare. Parchetul, sesizat de un denunț de otrăvire, arestează pe soț și totodată dispune desgroparea cadavrului; ex- pertiza conchide la netemeinicia bănuelii și astfel se evită o gravă eroare judiciară. Marea utilitate a desgropărilor, mai ales de când cu progresele realizate de studiul putrefacției cadavrului și de cercetările chimice, nu mai e azi de nimeni contestată. Căci, după cum o observaseră Orfila, Briand și Chaudă și ceilalți autori și eu personal, în lunga-mi carieră, un cadavru jwate să fie pradă a putrefacției, fără ca des- compunerea să fi atins și organele asupra cărora urmează să se facă principalele investigaținni. Așa, nu mai e urmă de organele toracice și totuși, în abdomen, se mai pot găsi câteva porțiuni ci- lindrice ale canalului intestinal, în cavitatea cărora să se dea peste resturile unei substanțe toxine. Căci, existența materială a unei otrăviri sau a substanței metalice eare i-a servit de bază dacă era metalică — însă cu condiția ca în momentul morții substanța toxică să se fi găsit în stomac sau în intestine — țxiafce fi dove- dită chiar după ce au trecut ani de la îngropare. Bine înțeles că medicul-legist, în deosebire de expertul improvizat, nu va lua nici- odată alterațiunile produse de putrefacție drept leziuni vitale, după cum nu va atribui unei violențe externe ceeace e rezultatul descompunerii putride. Chiar dacă n'au rămas decât oasele și părul, mat ales atunci când e vorba de arsenic, prezența acestuia se ponte descoperi. 522 determinarea epocii morții 6. Epoca morții. Un criteriu, care aproape nu dă niciodată greș, pentru deter- minarea epocii probabile a mortii, e acela al gradului de putre- facție a cadavrului și a seriei de insecte care a provocat-o. Orfila a fost cel dintâiu cave, în al său „Trăită des exhumations juridi- ques“ (Paris 1831), a întrevăzut rolul hotărâtor pe care trebue să-l joace acțiunea insectelor în examenul medico-legal al unui corp dezgropat. Abea în 1887, sub imboldul lui Brouardel, Megnin face studii definitive asupra agentilor putrefacțiunii și în comu- nicarea celebră, tăcută în acelaș an la Academia de Științe din Paris, constată „că cadavrele îngropate sunt mistuite de viermi, întocmai ca cadavrele cari rămân expuse la aer liber". De atunci datează, ști in ti firește, aplicarea studiului faunei cadavrelor la de- terminarea medico-legală a epocii mortii. Eu însu mi, în studiul meu (M. Minovici: „Putrefacția din punct de vedere medico-legal și li igienic", 1899) m’am silit să aduc o contribuție personală la in- terpretarea fiziologiei entomologice. întru aplicarea ei la medicina- 1 egală. De procesul propriu-zis al putrefacției nu mă voiu ocupa aci, — el urmând să formeze obiectul unui capitol aparte; mă voiu măr- gini numai la descrierea succesiunii seriilor de insecte după di- versele faze ale descompunerii cadaverice. E de notat, însă, că mersul putrefacțiunii e în funcțiune de dorn! categorii de factori: factorii interni — vârsta, constituția, sexul, talia, felul morții, in- vazia din timpul vieții a microbilor intestinali, și factorii externi: aerul atmosferic, umiditatea, căldura. Insectele cari, la epoci determinate — și acestea vor fi și o indica - țiune în ce privește data morții — atacă cadavrul sunt grupate de Mâg- nîn în următoarele 8 serii: 1. imediat după moarte: muștele sau alte diptere, mai mult sau mai puțin analoage, din genul Musca, Curtonevra. Calliphora, cari se așează pe cadavrele abea răcite și-și depun ouăle la orificii. 2. După trecere de 3 zile de la moarte, adică de îndată ce putrefac- ția începe să se declare prin mirosul său: Muștele din genul Lucilia și Sarcophaga. 3. La 3-4 luni după moarte, adică atunci când substanțele grase ale părților moi au început fermentația acidă, cadavrul e atacat de coleop- tere din genul Dennestes și de fluturi din genul Aglossa. 4. Cam la 8 luni după moarte, adică din momentul în care materiile albuminoide au suferit fermentația caseoasă. se ivește a 4-a serie. în ordi- nea procesului de descompunere: muște din speciile Pyophila și Anthomya și coleoptere din specia Corynetes. 5. După trecere de un an de la moarte, hrănindu-se cu materii pre- făcute de fermentația amoniacală într’un terciu negricios, se ivesc muște mici din genul Tycophora, Lonchea. Ophirn și Phora, și coleptere din genul Silpba, llister și Saprinus, hașurile preliminare ale desgropării 523 C. Intru» interi: al care poate (ine 18 luni, acarienii din specia Uro- poda. Trachynotus, Glyeiphagus. Tyroglyphns și Serrator pătrund pe sub piele, sc desvoltă în sistemul muscular, desăvârșesc opera de absorbire a umorilor lichide și deci uscarea cadavrului. 7. In al 3-lea an al mor (ii apar fluturi din genul Aglossa și Tineola și coleoptere din genul Attagenus și Authrenus cari rod țesuturile mem- branoase, ligamentele și tendoanele uscate de seriile precedente și fac să dispară și perii. 8. După scurgere de 4 ani de la moarte, apar coleoptere din speciile Tenebrio și Ptinus eari distrug ultimele reziduuri ale părților moi. (In capitolele speciale ale putrefacției și identității vom trata mai pe larg toate elementele de edificare pe cari le-am expus în chip sumar). II MĂSURILE PRELIMINARE 1. Autorizația Consultat de organele politiei judiciare sau de vre-o instanță judecătorească, medicul-expert se va pronunța pentru desgropare, ori cât de veche ar fi data morții. Dar nu va proceda la exhu- mare decât pe baza unei ordonanțe formale și eu pâznea formelor prescrise de lege, pentru că altfel autopsia tardivă e lovită de nu- litate, iar pedeasupra expertul riscă să fie urmărit pentru vio- lare de mormânt: Art, 286 C. P. — Se va pedepsi cu închisoare de la trei luni până Ia un an și cu amendă de la 2t> până la 300 lei (multiplicată cu 10, con- form legii din 25 Martie 1923 — N. A.) vericine violează mormintele sau comite alte acte de profanațiune asupra lor, fără a fi apărat și de alte pedepse, pentru crimele sau delictele cari se vor fi comis cu oeazi- unea acestei violări. Cu atât mai caracterizat e acest delict, atunci când medicul, fără un mandat expres din partea justiției ci numai din proprie inițiativă și împins numai de curiozitatea științifică pentru con- firmarea unui diagnostic ori pentru verificarea unei teorii, pro- cedează la o desgropare. Singură autorizația judecătorului de instrucție, a procurorului, a Camerei de punere sub acuzare, a președintelui tribunalului, al Curții de apel sau al Curții cu juri nu ajunge; pentru ca o desgro- pare să fie legală, mai e necesară prezența unui reprezentant cali- ficat al justiției, care să exercite controlul legal al întregii operații. 2. La fața locului In capitolul de față ne ocupăm numai de dezgropările propriu- ziso. adică de expertiza tardivă sau de eontra-expertiza unui ca- davru înhumat; cât despre examenul corpului eventual extras din 524 PHECAUTIUNtLE DE LUAT LA DESGROPARE apă, latrină, hă liga r sau alte medii, el va face obiectul unui studiu amănunțit la capitolul morții și al putrefacției. a) Odată ajuns la fața locului, expertul va cere reprezentan- tului justiției să-i indice mormântul (în cimitir) sau locul unde se bănuește. a fi îngropat cadavrul (înmormântare clandestină, conse- cutivă unei crime dovedite sau bănuite). b) Examinarea în prealabil a naturii terenului e necesară, pentru că sunt terenuri cari grăbesc putrefacția — terenuri devo- rante — și altele cari, dimpotrivă, o întârzie — terenuri conser- vatoare —. De particularitatea aceasta trebuie ținut seama în fixa- rea aproximativă a datei morții. Orfila, care, precum am arătat, a fost cel dintâiu să între- vadă opera de distrugere, în etape, săvârșită de insectele cada- verice, tot primul a fost care a atras atenția asupra importanței studiului terenului din punctul de vedere al situației, al gradului de umiditate, al constituției chimic»’. Terenul înălțat și în pantă e mai uscat și deci e mai conservator, pe când un teren jos, situat într’o adâncitură, e mai prielnic descompunerii. Cu greu se înde- plinește procesul putrefacției într’un pământ uscat, și, din contră, foarte ușor într’unul umed. Deasemenea este de notat că în com- poziția terenului nu intră numai elementele chimice obicinuite — oxizi metalici, sulfate, carbonate, etc. — ci și gaze mai mult sau mai puțin fetide, materii animale în putrefacție. Pământul cimi- tirelor populate, ca unul ce e impregnat cu materii putrefiate, grăbește mult procesul descompunerii.— In ce privește mumificarea cadavrelor, fenomenul acesta se observă în morminte ermetic în- chise, cum sunt cavourile: massa de aer curat, conținută in inte- rior, neputându-se primeni, se viciază și corpul rămâne astfel în vătuit într’o atmosferă întrucâtva conservatoare, 3. Precauțiunile. Ca regulă generală, se recomandă ca: expertul, persoanele a- sistente și groparii să nu fie pe stomacul gol; vara, desgroparea să se efectueze cât mai de dimineață; să se întrebuințeze ord puțin 2—3 oameni pentru ca săparea să se facă mai repede; groparii să nu se servească de târnăcoape, ci de casmale spre a se putea men- ține într’o poziție mai dreaptă și a nu fi astfel prea aplecați asupra gurii gropii. Când cadavrul urmează să fie extras dintr’un cavou, expertul va avea neapărat grija să se convingă dacă aerul e încă respi- rabil (verificarea se face prin aprinderea unei lumânări); dacă lumânarea se stinge, atunci, în prealabil, se primenește aerul. Tin însă să afirm, cu autoritatea propriei mele experiențe, că TECHNICA OESGROPÂHIl 525 precau țiunile, cu un lux de detalii prescrise de mai toți marii autori streini, constituie o exagerare excesivă, de oarece nu există nici o primejdie din cauza emanațiunilor unui cadavru in putre- facție. Indiferent dacă extragerea cadavrului se faee dintrun cavou sau dintr’o groapă obicinuită, expertul se va feri de a turna vreun desinfectant oarecare. Nici chiar alcool pur nu va turna, pentru că prezența lui piate îngreuia căutarea ulterioară a unor anumite otrăvuri, în deosebi a fosforului. III TECHNICA DESGROPĂRII Întâia preocupare a expertului e ca, în măsura posibilului, cadavru] să fie extras în chiar starea în care se găsește în groapă, împreună cu tot ceeace se găsește pe el sau în nemijlocit contact eu dânsul. A. Când mormântul e dinainte identificat. Dezgroparea într’un cimitir, cu mormântul identificat, e re- lativ ușoară, pentru că se sapă într’un loc cu dimensiunile dina- inte determinate. Operațiunea desgropării judiciare cuprinde următoarele faze; Notările preliminare. — Expertul notează: 1. In ce parte a cimitirului se găsește mormântul. 2. Identificarea mormântului de către magistratul însărcinat eu controlul legal al operației și eventual de către un reprezentant sau reprezentanții familiei. 3. Prezența eventuală a medicului a cărui răspundere e an- gajată. 4. Ziua, ora și vremea în care începe operația desgropării. 5. Ce se găsește deasupra mormântului: piatră, cruce și in- scripțiile de |>e ele. 6. Dacă pământul depe mormânt este sau nu de curând răs- colit: dacă e acoperit total sau parțial eu vegetație: burueni, flori, etc., deoarece, după timpul necesar creșterii și dezvoltării plantei,se poate stabili daeă nu cumva diu interese inavuabile, cadavrul n’a mai fost odată desgropat clandestin și înhumat la loc. 7. Mormintele învecinate. 8. Data îngropării. 9. Natura bolii de care a murit individul, timpul cât a zăcut, ce medicamente i s’a administrat și numele medicului sau medi- cilor cari l-au căutat în ultima boală; cu ce simptome a murit. bj In cursul desgropării expertul notează: 1. Natura terenului. Atunci când expertiza are de scop sta- 526 1ECHNICA DESGR0PĂR11 bilirea temeiniciei unei hănueh de otrăvire, va lin». în borcane di- ferite. țărână de pe fața mormântului, de deasupra cosciugului, de pe laturile acestuia și dedesubtul sicriului. In caz când sicriul e putrezit și țărâna a ajuns în contact direct cu cadavrul, va pre- leva, într’un recipient, și o cantitate din această țărână aderentă de corp. Va descrie natura diverselor straturi de pământ, inclusiv acela de pe fundul gropii. Deasemenea va lua într’un vas deosebit, pământ din altă parte a cimitirului, în vederea analizei eare are de scop să stabilească dacă, eventual, terenul cimitirului nu e arsenifer. 2. Adâncimea la care a fost îngropat cadavrul; lărgimea și lungimea gropii. (Dc orice abatere în ce privește dimensiunile re- gulamentare ale gropii e răspunzător preotul cultului care a slujit la înmormântare). 3. Ajungându-se cu săparea aproape de cosciug și constatân- du-se că este parțial sau total putrezit, expertul dispune să se sape numai într’o parte un fel de tranșee. în eare să adune eventual resturile cadavrului ieșite din sicriu. 4. Expertul notează starea exterioară a cosciugului, materialul din care a fost construit, cu ce era vopsit sau îmbrăcat. In bor- cane separate se vor lua bucăți din capacul. din laturile și din fundul sicriului. 5. De e cu putință, se fotografiază cadavrul în poziția și starea în care se găsește în cosciug (în groapă). Fotografia va fi anexată la raportul ulterior întocmit de expert. 6. Reprezentantul sau reprezentanții familiei, ori, în lipsa acestora, un cunoscut va fi invitat să identifice cadavrul. c) După extragerea cadavrului expertul are de urmat următoa- rele prescripții: 1. Cadavrul e scos cu cosciug eu tot. 2. Expertul notează starea de conservare sau de descompu- nere a cadavrului; descrie îmbrăcămintea, încălțămintea, găteala și orice obiect găsit pe acesta. 3. De există în cimitir o cameră mortuară (așa cum e în ci- mitirele evreești) cadavrul, indiferent dc starea în care se gă- sește, e transportat în aoua cameră, unde examenul med ico-1 egal se poate face cu mai mare înlesnire. 4. In lipsa unei camere mortuare, expertul alege un loc cât mai adăpostit de soare și de intemperie, unde improvizează o masa de operație și ia măsuri să fie din abundență apă de spălat. Ex- pertul va dispune și de câțiva litri de apă distilată pentru spălarea unora din părțile corpului. după extragerea cadavrului din groapă 527 5. De este posibil, se scoate cadavrul din cosciug și se așează pe masa de operație. Extragerea cadavrului din sicriu e în totdeauna cu putință, atunci când îngroparea e de dată mai mult sau mai puțin recentă și cosciugul e încă intact. Scoaterea corpului dm sicriu e însă anevoioasă și chiar impo- sibilă atunci când, deși cosciugul e intact, cadavrul se găsește trans- format sau într’o massă cu o consistență aducând cu acea a car- tonului, sau cu acea a cerei sau săpunului — massă uneori intim aderentă de pereții cosciugului. — Particularitatea aceasta se ob- servă în unele desgropări făcute într’o groapă zidită în piatră sau săpată în terenuri argiloase compacte, impermeabile la aer și apă, eu sicriul (de stejar sau phunb) ermetic închis. In atare caz, me- dicul expert operează cu cadavrul păstrat în cosciug și scoate, în vederea examenului și eventualei analize chimice, organele cari se mai ț>ot distinge din massa săpunoasă, ia puțin și din această massă, precum și resturile îmbrăcămintei și iințoliului. (Iq unele cazuri, examenul părților din îmbrăcăminte are o impor- tanță hotărâtoare. Voiu aminti, din practica mea de expert, desgroparea făcută cu prilejul atacării testamentului unei doamne bogate din Bucu- rești, bănuită că ar fi fost otrăvită de persoanele interesate la moște- nire. La exhumare, conformându-mă regulilor prescrise, am reținut, în vederea analizei, țărână din mormânt, bucăți din cosciug și porțiuni din îmbrăcăminte, Și am putut astfel stabili că arsenicul (despre care se afirmă că i-ar fi fost administrat decedatei! nu se gâsia decât pe îmbră- căminte: făcusem dovada peremptorie eă, înainte sau după așezarea cor- pului în cosciug, o tnână interesată turnase din această otravă, spre a se putea în urmă susține acuzarea de otrăvire). 6. Va îndepărta din junii locului de autopsie orice persoană necalificată de a asista la expertiza judiciară. 7. Pentru autopsie, expertul și ajutoarele lui se așează astfel ea să aibă vântul în spate, pentru ca mirosul cadavrului să nu-1 isl>ească în față. E de notat că, la un cadavru desgropat și la care putrefacția eabia la începutul ei, abdomenul e considerabil umflat: in momentul când se deschide această cavitate, expertul trebue să se țină cât mai la o parte, spre a evita respirarea gazului mefitic, eare se degajează din cavitatea deschisă. 8. Hainele de pe cadavru se taie în lungul membrelor. 9. Imediat după dezgolirea cadavrului, expertul studiază fauna și flora microbiană cari dau o indicație aproape precisă de ano- timpul și vechimea înmormântării. — E de notat că. în unele țări, cum e Franța deopildă. unde concesiunile temporare pentru înhumarea celor săraci nu depășesc termenul de trei aui, m-dicul verificator al deceselor are instrucțiuni ca, pentru grăbirea proce- 528 AUTOPSIA. — PRELEVARE UE ORGANE sului putrefacției, să injecteze cadavrele unor astfel de morți cu saprofiți. Se înehid în eprubete, în vederea studiului ulterior, diversele specii de insecte găsite pe cadavru. In recipiente se mai colectează din lichidele eventual găsite pe și în interiorul cadavrului. 10. Se păstrează, într’o sticlă, din apa care a servit expertului și ajutoarelor lui spre a se spăla pe mâini (în timpul operației). Aceasta, pentrucă se poate întâmpla ea, din interese inavuabile, o mână streină să fi pus intenționat în apă o substanță otrăvitoare — și astfel să se complice cercetările medico-legale. 11. In tot timpul autopsiei, expertul nu are voie să se ser- vească de vre-un desinfectant. 0 greșeală de neertat fac acei cari obicinuesc să stropească corpul cu clorură de calce: imediat se for- mează sub-carbonat de calce care acoperă organele cu un strat alb, alterând țesuturile. 12. Procedează la autopsie, conform teehnicei obicinuite. Ex- pertul notează toate schimbările ivite- 13. Dacă observă pe cadavru viv-o legătură sau vre un alt obiect care eonstitue nn indiciu în ce privește felul morții, expertul nu va înlătura obiectul, ci se va mărgini numai, să 1 descrie și să rezerve piesa fie pentru un examen ulterior, fie pentru pro- ducerea ei la desbaterea procesului. 14. E de observat că, odată cadavrul scos, ori cât de bine con- servat ar fi, trebuie procedat fără întârziere la autopsie, pentru că, rămas expus la aer numai timp de câteva ore, cadavrul prezintă toate fenomenele unei descompuneri înaintate și nu mai e de re- cunoscut. 15. înainte de a practica necropsia, medicul-expert se va în- credința dacă nu cumva cadavrul a fost îmbalsamat, d) Prelevare de organe depe cadavrul desgropat: 1. Dacă desgroparea a fost ordonată pentru confirmarea unei bănueli de otrăvire, expertul ridică de pe, cadavru și pune în borcane de sticlă (cu dop de sticlă), în vederea examenului his- tologic și al analizei chimice: într’un borcan, o jumătate din cveer; în alt borcan, inima și o porțiune din plămâni; în altul o jumătate din ficat; în altul rinichii și splina: în altul stomacul și conținutul lui; în altul intestinele și conținutul lor; în altul, o porțiune de mușchiu; în sfârșit în altul oase și, de e nevoie, și păr. De se găsește în beșică urină, aceasta se colectează într’o sticlă ermetic închisă. Borcanele trebue să fie noui și neîntrebuințate până atunci. In prealabil, vasele vor fi curățate cu acid clorhydric șa apoi clătite cu alcool și uscate. Borcanele vor fi legate la gură cu hârtie REÎNUUMAREA CADAVRULUI DESGROt'AT 529 pergament, sigilate eu sigiliul med icului-expert și cu acela al repre- zentantului justiției. Se va evita cu tot dinadinsul gudronarea do- purdor. Fiecare borcan va avea etichetă cu numele mortului și indicația conținutului. Sub nici un cuvânt nu se va turna în borcane un lichid de con- servare. Adiționarea unui atare lichid are de efect modificarea aspectului și consistenței țesuturilor și complicarea cercetărilor în cursul analizei thimice. In alte borcane, deasemenea ermetic închise și la fel sigilate, se păstrează câte o cantitate din pământul prelevat astfel cum am arătat mai sus, bucăți din cosciug și din haine sau din lințoliu. 2. Atunci când nu e vorba de verificarea bănuelii de otrăvire, medicul-expert se mărginește la prelevarea unor porțiuni din or- ganele bolnave eventual găsite și le pune în borca- ne eu lichide conservatoa- re (alcool sau o soluție de formol 5%), în vederea examenului histologic. Dv- asemenea se ridică even tual organul sau organele Fig. 91.— Coaserea cadavrului: icul e introdus IM* nari se levinni t» »far£ prin marginile ineiziunilor, pe cari se găsesc leziuni ᵢₐᵣ cᵤₑMᵤᵣₐ ₑ ₚₒₐᵢbᵢₗ dₑₗ,ₐ. importante și cari pot servi ca piese de verificare, ca de exemplu forma unei răni, incrusta- țiuni de praf de pușcă, fracturi, etc., atunci când, din cauza putre- facției. leziunile traumatice pot dispare. Și borcanele acestea se închid și se sigilează întocmai ca în cazul precedent. f) Reinhumarea. După terminarea autopsiei, organele rămase se pun la loc în cavitățile respective. Cadavrul, reconstituit, cusut (fig. 91) daeă starea de putre- facție o îngăduie, e reimbrăcat, reașezat în cosciug, care e reaco- perit (capacul se bate în cuie sau se lipește, după cum e de lemn sau de metal) și sigilat de reprezentantul justiției. Ajkjl cosciugul e din nou coborât în groapa. în prezența me- dkailui-expert care va asista până la depunerea celui din urmă strat de pământ eare astupă groapa. B. In caz de îngropare clandestină. Atunci când e vorba de desgroparea unui cadavru îngropat clandestin de aceia cari aveau interes să facă să dispară urmele 85006. — Dr. M. Min&viei, Tratat de Medicini Legali 34 530 DESGROPAREA SCHELETULUI. —RAPORTUL PROVIZORIU crimei lor, expertul — după ce, în prealabil, organele justiției îi vor fi indicat locul înhumării — va proceda la fel ea in cazul eu mormântul din cimitir. C. Desgroparea scheletului. Ca și atunci când e vorl»a de un cadavru, desgroparea, care are de obiect extragerea unui schelet, sc poate efectua fie într’un cimitir — deci un mormânt bine identificat — fie întrun loc unde se presupune că mortul a fost îngropat clandestin. In ambele cazuri, în cursul săpăturii, se va căuta cu preeau- țiune. ca nu cumva, printr’o atingere cu uneltele întrebuințate de gropari, sa se sfarme oasele. Pământul dedeasupra, dedesubtul și de pe laturile scheletului e trecut prin oiur, spre a se culege oasele mai mici, așchiile de oase, dinții, unghiile. Dacă sunt îngropate la un loc osemintele de la două sau mai multe schelete, medicul expert va căuta să reconstitue scheletele cărora aparțin. IV, RAPORTUL PROVIZORIU Odată desgroparea și autopsia terminate, medicul expert în- tocmește un raport provizoriu în care expune toate amănuntele exhumării. Numai in urma rezultatului examenului histologic și al ana- lizei chimice, expertul, prin raportul său definitiv, se va pronunța asupra temeiniciei bănuelii de otrăvire. Fracturile constatate, leziunile sau ravagiile evidente ale unei otrăviri cunoscute permit expertului să conchidă asupra felului mortii- (Vezi partea privitoare la otrăviri, în voi. III). CAP. V EXAMENUL PETELOR Doi'ezile sunt antidotul otrăvii măr- turiilor mincinoase. Bacon. Vorbind fie examenul extern, am notat, în treacăt. însem- nătatea deosebiți a constatării și a examenului petelor, ea o com- plectare, întotdeauna prețioasă și uneori chiar decisivă, ii lucrării de expertiză. Pentrucă, grație acestei cercetări complimentare, multe cauze judiciare pot fi elucidate eu puterea luminii orbitoare a evidenței, fie că investigații! ni le prime au fost greșit îndreptate, fie că ofițerul de poliție judiciară sau instanța de fond s’a lovit de un punct mort din pricina căruia afacerea e învăluită într’un întuneric aproape de nepătruns. Poticnirea aparatului judecătoresc e datorită nu numai relei credințe omenești (interesul prevenitului de a deruta justiția și mărturiile nu mai puțin interesate ale unora din cei inițiati în cazul cercetat), dar și împrejurărilor de fapt cari, prin soluțiunea de continuitate ce prezintă, contribue la în- groșarea vălului misterului. Intervine rezultatul verificării petelor, care dă cheia de deslegare a enigmei judiciare. Firește nu trebue să împingem prezumțiunea până a socoti acest rezultat ca o probă decisivă în toate faptele medicale de cari e sesizat expertul, — rezervă îndreptățită de conștiința ce avem despre natura extrem de delicată a acestui examen, de mul- tiplele cauze de eroare inerente imperfecțiunilor metodelor de ex- plorare și de interpretare. într’un domeniu în care știința n’a putut încă să-și spună ultimul cuvânt. Prudență justificata, de altfel ca pentru întreaga materie a medicinei legale, de oarece, după cum am mai spus-o, atât această știință autonomă cât și ști- ințele ajutătoare dela cari împrumuți! elementele de demonstrare, sunt în neîntreruptă evoluție, — ceiace face ca axioma de eri să fie azi o probabilitate, iar mâine o erezie. Dar. îndeosebi în capi- tolul petelor — a cărui creațiune științifică datează abea din a doua jumătate a secolului XIX. cu calea croită de his'.ologistuJ francez Charles Robin și eu succes urmată și lărgită de Tardieu, Teiehmann, Taylor. Roussin. Adter. Meyer, Uhlenhuth și alții — 532 EXPERTIZA PETELOR W PENAL s’a înscris progrese uluitoare, in funcțiunea mai ales de înseș pro- gresele realizate de cercetările micrografice, fiziologice, histochi- mice si spectroscopie®. Astăzi justiția poate pune temeiu pe cemcluziunile examenului conștiincios al expertului experimentat care, tocmai din pricina naturii deosebit de grele a misiunii sale în interpretarea unei pete, nu se va hazarda niciodată să foamuleze o ixîrete supusă cau- țiunii. Expertul va fi afirmativ când, în lumina mijloacelor pe cari j le poate oferi știința, va avea certitudinea caracterului pozitiv sau negativ al rezultatului; neînarmat de această siguranță, își va mărturisi neputința de a foi mula o părere hotărâtă, legitimându-și îndoiala. Și o va face ca omul fonciarmente cinstit, care-și dă seama de greutatea eu eare eon sul tați unea lui apasă în cumpăna dreptății sociale, — o cât de mică insuficiență de demonstrație putând da naștere la grave eroii judiciare — în defavoarea sau favoarea inculpatului, indiferent, totdeauna însă în dauna justi- ției. Sub acest raport, n’am mai isprăvi dacă am sta să înșirăm toate cazurile în cari nepărtinirea zeiței Themis a suferit grave atingeri, dar nu e mai puțin adevărat eă, mulțumită contribuțiunii expertizelor, dreptate s’a făcut acolo unde nedreptatea avea șanse să triumfe. Expertiza petelor își are rostul nu numai în afacerile de re- sortul codului penal, ci și în cele din sfera de acțiune a codului civil. In penal, dispoziția, numărul și natura petelor contribue atât la luminarea împrejurărilor în cari a fost săvârșită crima cât și la stabilirea identității făptașului sau a făptașilor. Să dăm câteva exemple: 1. 0 fată e găsită asasinată. La examenul corpului, constat în vagin spermatozoizi vii. Era o primă indicație — care aproape nu sufe- rea discuție — că ne aflăm în prezența unui asasinat precedat de viol. Aceasta insă pentru un expert neexperiraentat. pentrucă din capul locului am fost isbit de marea vitalitate a spermatozoizilor, care nu corobora nicidecum eu timpul prea lung scurs dela descoperirea crimei. Am dedus numaidecât că violul a fost săvârșit post-mortein. Bănuelile mele au căzut asupra unuia din servitorii Institutului Medico-Legal — lucru ce acesta n’a întârziat să confirme prin mărturisirea făcută. Și astfel, grație aces- tei interpretațiuni medico-legale, trasă din vitalitatea spermatozoizilor, am împiedecat justiția de a porni pe o cale greșită: ancheta a dovedit că omorul nu fusese comis de un bărbat, ci de propria servitoare a victimei. 2. In vaginul unei bătrâne de 70 ani (asasinată de propriul ei fiu) am găsit spermatozoizi. Judecând după bestialitatea individului, am bănuit numaidecât că tot el e și autorul actului incestuos. Strâns cu ușa, a mărturisit că, în stare de hetie. după ce a omorât-o, a siluit pe propria Sa mamă. 3. Chemat să asi«t pe procuror la cercetarea unei crime, observ EXPERTIZA PETELOR ÎN PENAL 533 pe pardoseala antreului o spută sunguinoleiHă. Am examinat-o și am iden- tificat în ea prezența baccilului lui Koch. Era o indicație prețioasă: gra- ție ei s’a putut identifica și asasinul care era tuberculos și dela care pro- venea sputa. revelatorie. 4. O fată face plângere o’a fost deflorată. Examinez petele de pe cămașă și constat că sunt de sânge. . . de pasere. 5. In alte împrejurări, constat că petele cărora li se atribuia ca ori- gină crima, nu erau în realitate decât pete de epistaxis. hemoptizie, hema- tomeză, etc. 6. Un bărbat își surprinde soția în flagrant delict de adulter și o omoară. Familia femeii contestă veracitatea versiunii soțului. Expertul găsește în vagin spermatozoizi vii - - și dovada c făcută că soțul înșelait n’a mințit (și acesta e achitat). 7. Un bărbier violează o fată care, ca detaliu indicator, proci, zează că, după săvârșirea atentatului, făptașul i-a șters părțile genitale sângerânde cu un prosop pe care se afla spumă de săpun. Bayard. însăr- cinat cu expertiza prosopului în chestie, a caracterizat. în petele exami- nate, prezența săpunului, a unor fire de pâr din barba mai multor indi- vizi. și a spermei amestecate cu sânge. Tu fața acestei prolw*. individul a mărturisit violul. 8. într’un caz examinat do Roussin, prezența spermei în niște pete depe cămașa, ismenele și pantalonii autorului siluirii, e concludentă pen- tru judecătorul de instrucție care smulge inculpatului mărturisirea fap- tei. Mai mult; Ronssin a găsit în aceleași pete și granule do amidon de grâu și granule de feculă de cartofi. Prezența acestor elemente s’a expli- cat prin descoperirea ulterior făcută de instrucție că. lângă patul pe care a fost săvârșită siluirea, se afla un sac (cu gura deschisă) cu un amestec de făină de grâu și de feeulă de cartofi. 9. 0 văduvă tomnalecă e asasinată de doi tineri cu cari petre- cuse noaptea. Brouardel. însărcinat cu expertiza, examinează și un pro- sop găsit în camera crimei, lângă pat. Stabilește că petele de pe prosop, în afară de spermă, conțineau, pe lângă elementele anatomice ale mucoa- sei căilor aeriene, și fire de tabac de tras pe nas. De unde a dedus că sperma nu s’a prins de prosop prin ștergerea părților genitale ale femeii, ei, după cc a stat în cavitatea bucală a femeii depravate, a fost scuipată pe prosop. Constatarea aceasta a confirmat declarațiunea făcută de cei doi derbedei, autori ai crimei. 10. Tourdes e chemat să examineze cadavrul unui om cu capul xdrobit așezat pe dâra lăsată de o roată, spre a se simula un accident: victima ar fi fost surprinsă și călcată de un vehicul. Expertul a făcut dovada crimei cn examinarea petei de sânge de lângă capul celui mort: ea nu era lățită, cum ar fi trebuit să se petreacă dacă o roată ar fi trecut peste ea. Grație acestei demonstrațiuni, parchetul și-a îndreptat cerce- tările în direcția crimei și a de^operit pe autor care a mărturisit că omorâse victima cu o lovitură aplicată cu muchia unui topor. 11. într’o altă afacere deși, pe hainele inculpatului nu s’a găsit nici o pată, Tourdes cere judecătorului de instrucție să facă o minuțioasă perchezițiune domiciliară pentru descoperirea instrumentului cu care a fost săvârșită crima: o secure. Aceasta a fost într’adevăr găsită și pe ea expertul a caracterizat pete de sânge, de materie cerebrală și câteva fire de păr din capul victimei. Tourdes, întru justificarea cererii sale, expli- 534 EXPERTIZA PETELOR IN CIVIL case magistratului instructor, că nn se poate ca. din capul zdrobit cu securea, să nu se fi lipit pe arma ucigătoare sânge și resturi din materia’ cerebrală. 12. Dovada crimei monstruoase a lui Pranzini, s'a făcut grație exa- menului petelor de sânge depe portofelul ucigașului. In civil, examenul petelor oferă dovada peremptorie în ca- zurile de acțiuni îri divorț, de daune-interese pe motiv de deflo- rare, etc. 1. A. lipsește trei luni de acasă și, la înapoiere, observă din întâmpin re, pe cămașa de noapte a soției sale, pete suspecte, cari îi întăresc bănuiala unor raporturi adulterine. îmi cere confidențial un examen al acestor pete, cari se dovedesc a fi de spermă. Pe baza acestei consultații medico-legale, X. cerc și obține divorțul. 2. A doua zi după nuntă, M. cere divorțul pe motiv că soția lui n’a fost virgină. Aceasta protestează și, ca dovadă, aduce cămașa din seara nupțială. Examinez petele și constat că sunt făcute cu sânge de pasere. Divorțul cerut de soț e acordat pe motiv de înșelare asupra persoanei. 3. Nu odată am avut să lămuresc justiția în cazuri de acțiune în daune-interese, isvorâtă dintr’o acțiune penală pentru deflorare, și deseori am putut stabili că petele încriminate erau făcute cu sânge de pasere sau de mamifere și că, în consecință, deși era constatat că fata nu mai era virgină, un mă găseam în fața unei deflorări recente. I. Notarea și conservarea petelor. Examenul petelor poate fi sau consecutiv unei invitații a or- ganelor justiției sau datorit propriei inițiative a expertului, atunci când, în această privință, ordonanța ofițerului de poliție judiciară e mută ori omul artei nu e sesizat printr’o adresă specială. Căci, dacă n’ar face-o, nu vedem care ar fi rostul următoarelor prescrip- țiuni din codul de procedură penală: Art. 34. — Procurorul va pune mâna pe arme și pe orice alt lucru va părea că a servit sau a fost destinat la comiterea crimei, precum ți pe orice va părea un product al acelui fapt, cu un cuvânt pe toate câte ar putea servi spre descoperirea adevărului, Art, 35. — Dacă crima sau delictul este de așa natură încât să fie de crezut că s’ar putea face probe din niscaiva hârtii sau alte, lucruri ce se află în posesiunea prevenitului, procurorul se va transporta îndată la locuința lui, spre a face pereh eziți unea obiectelor ce i țar părea c’ar putea să ajute la darea pe fața a adevărului. Art. 36. prescrie ridicarea acestor obiecte. Art. 37. — Obiectele luate de procuror vor fi încuiate sau învă- luite, ori numai închise, după natura lor, etichetate și sigilate eu sigi- liul său. Art. 86. dă aceleași puteri și judecătorului de instrucție. Ce rost, repetăm, ar avea aceste dispuzițiuni, dacă legiuitorul n’ar fi avut în vedere expertiza ulterioară pentru confirmarea sau notarea petelor 535 Fig. 92. ScAițn topografică & unui apartament, în oir* o crimă & fost săvârșită; A, odXia de durmit, B, ancreul; C, talonul.— l. 2. m^sa de noapte; 3. patul in odaia de dormit' 4. masa cu scaunele din mijlocul încăperii; 5. oglinda; 6. canapeaua; 7. dulapurile din talon; 8 cadav- rul (în antreu); 9. un cufăr (în camera de dor- mit); 10- petele notate in cele trei încăperi ; 11, ferestrele; 12» u«le (din cele trei încăperi). infirmarea p rezum ți anilor de vină în sarcina bănuitului1 fjî dacă operațiunea aceasta. îndeosebi când e vorba de pete suspecte, e omisă de ofițerul de poliție judiciară, datoria expertului e de a interveni, spre a nu se nesocoti nici unul din acele elemente cari după cum glăsuesc art. 34 și 35 C. Pr. P., „ar putea servi sau ajuta la darea pe față a adevărului". • • • Examenul petelor are o technieă a Ini. a cărei primă parte e notarea, ridicarea și con- servarea lor: a) Notarea. ExțHTtul cercetează cu atenție loctd crimei sau al delictului și caută să descopere pete suspecte: pe victimă și pe făptașul dovedit ori numai bănuit (vestminte, rufe, corp); pe arme sau alt Corp-dclict, pe pat (cear- ceafuri, perne, învelitoa- re), pe orice mobilă din în- căpere, pe dușumea (prin tre crăpăturile acesteia), pe tavan, jiereți. pe uși. fe- restre (încuietoarele acestora), pe zidul exterior, pe prag, pe sol, pe garduri, — cu un cuvând pe orice obiect din preajma delictul a fost comis. — Va examina și animalele din casa și curtea victimei și inculpatului: Taylor a putut identi- fica pe autorul unui omor prin exami- narea petelor suspecte observate pe spinarea unui câine și cari, la spectros- eop. s’au dovedit a fi pete de sânge. O schiță topografică va indica notă- rile făcute (fig. 92). In cursul explorării loeuhii pentru descoperirea petelor, expertul va pro- ceda cu cea mai mare precauțiune, ca nu cumva, fără să știe, să distrugă vreuna din urmele căutate ori să creeze altele noui — cum e cazul clasic (citat de Marc) al me- dicului care, operând la o lumina slabă, a călcat într’o pată de sânge și apoi a lăsat pe dușumea urme pe cari el însuși le-a luat apoi drept urme ale încălțămintei criminalului. i în rare crima sau Fig. 93. •— petei; Măsurarea celor doi dia metri mai mari (etele făcute de lichidele facerii (sânge, lichid amniotic, meeonium. materie sebacee, epiderm fetal, puf fetal, eolostrum, lapte) — avort, pruncucidere; 3) petele de sânge, spermă și ma- terii fecale — în crimele sadice; 4) petele de spennă — în viol și diversele forme de alentat la pudoare. Paralel cu acestea, expertul are de examinat pete cu aspect și formă asemănătoare: sucurile vegetale, vinul, anumite materii oo- lorante, rugina, petele de purici, ploșnițe, muște (strivite) seamănă cu petele de sânge; petele de sudoare aduc cu acele de sânge spălat; scurgerile din părțile genitale (bărbat sau femee, indife- rent), saliva, mucus lasă urme luate drept pete sparmatice; tot eu petele de spermă se confundă uneori petele albuminoase, petele de cocii, scrobeală, gelatină, dextrină, gumă, etc. De unde se vede necesitatea unei temeinice caracterizări dife- rențiale a petelor, spre a se evita riscul unor con fuziuni despre cari literatura medivo-legală citează numeroase exemple: k Un om e acuzat de vio) pe baza unor pete suspecte găsite pe cămașa lui și eari sunt luate drept pete de spermă. Examenul dovedește că sunt urmele unei seurgeri uretrale, consecutivă unei blenoragii vechi. 2. O pată e d«larată ca formată numai de nigină; se ordonă o contra-expertiză și Vibert (după trecere de 5 luni dela comiterea asasi- natului) constată în pata dc rugină elementele caracteristice ale sângelui. 3. Cbevalier scapă dela guilotină pe un oui acuzat de omor numai după indiciul dat de petele suspecte depe haina lui: examenul a dovedit că ceeace fusese luat drept sânge, nu era decât suc de păpădie. 4. Beauregard și fialipe citează cazul unui ora învinuit de omor șl arestat pe prezumția dedusă din prezența unor pretinse pete de sânge pc îmbrăcămintea lui. Expertiza a făcut dovada că substanța suspectă nu era sânge, ci urma sucului lactifer colorat al unor buruene pe cari bănuitei te transportase acasă. 5. O fetiță, pretinsă victimă a unui atentat la pudoare, afirmă ca niște pete depe dușumea, de lângă pat, sunt urmele ejaculație.i individu- lui denunțat ca autor al crimei. Examenul a dovedit că petele în chesti- une erau pete de scuipat 6. In celebra afacere Menesclou, Brouardel a făcut dovada că petele depe panteiouii ucigașului — luate drept pete spermatice și cari ar fi constituit dovada unor acte de pederastie premergărtoare omorârii copi- lului — erau în realitate pete de mucozităti nazale. 7. Lacassagne a făcut dovada unui act sodomie, prin identificarea elementelor de materii fecale în pata suspectă observată în șanțul bala- no-prepuțial al individului examinat 8. O femee, acuzată de avort, neagă cu încăpățânare, susținând că petele de sânge depe cearșafurile patului sunt urme ale ultimei ei men- struații: expertiza stabilește că petele nu sunt de sânge menstrual, ci de lichide ale facerii. 9. Pete de țesut adipos sunt găsite pe muchia unui topor. Inculpatul 538 PETELE DE SÂNGE susține că e țesut dela o vită omorâtă. Par, grație diferențierii stabilite de Robin, se face dovada că pata e de țesut uman. 10. Tntr'o altă afacere, expertul a putut demonstra că o pută luată drept resturi de țesut muscular, era în realitate formată (lin fire de amidon și de polen. 11. Un inculpat se apără, susținând că petele de sânge depe haine sunt datorite unei sângerări din nas. Examenul dovedește că nu poate fi vorba de epistaxis, — ale cărei pete sunt caracterizate prin forma, sediul și direcția lor pe suport. Strâns cu ușa, prevenitul a mărturisit crima. 12. Un altul făgăduește crima, afirmând că petele sunt dela un porc tăiat cu câteva zile înainte: examenul face dovada că e sânge de om. Ca să nu dea greș în stabilirea diagnosticului diferenția] al pdelor, expertul nu trebue să nesocotească nici una din cauzele de alterare a petei; căldura, lumina, frigul, uscăciunea, sudoarea, ru- gina, materia colorantă a suportului, umezeala. Umiditatea mai ales face ea pata, în câteva zile, să nu mai ofere mare parte din caracte- rele ei esențiale. Iar la cercetarea petei, la microscop, va avea grija să nu facă o eventuală confuzie între elementele caracteristice sircciei de pete examinate și fibrilele din suport (țesuturile de lână, bumbac, in, mătase, etc.) rămase aderente dc pată prin răzuirea acesteia depe suportul respectiv. I PETELE DE SÂNGE In ordinea frecventei cazurilor judiciare, întâietatea o au petele de sânge, ca unele ce interesează diagnosticul medico-leg.d în afa- cerile de omucidere, pruncucidere, avort, lovire și rănire. Ca pentru orice pată, teehnica expertizei are două faze: 1) constatarea, ridi- carea și conservarea; 2) examenul propriu-zis. 1 Constatarea (i) Identificarea petei. - Mai mult ca orice alt gen de pete, cele de sânge — ca unele ce, prin natura împrejurărilor în cari sunt produse, pot avea o mare varietate de sedii — trebuesc căutate cu cea mai mare băgare de .seamă și aceasta pe cât cu putință la lu- mina zilei, cu ochiul liber sau cu hij>a. Lumina artificială e re- comandată pentru căutarea pe un suport de nuanță prea închisă. In această privință, vom aminti un caz clasic: Ollivier d’Angers, în- sărcinat (în 1833) cu o expertiză, observă, la lumina zilei, pe ta- petul unuia din pereți, niște puncte negre cari se confundau cu de- senul hârtiei. Examinandu-le din nou, seara la lumina unei lu- mânări, constată de altădată că punctele în chestiune erau acum pete de un roșu-închis — cari aveau caracterele sângelui. Petele de sânge (inclusiv cele zise secundare și cari sunt pro- PETELE DE SÂNGE 539 duw prin deplasarea corpului, prin prelingerea unei pete primitive, ori prin contactul criminalului cu diverse obiecte) trebuesc cău- tate oi'i unde bănuim că s’ar putea găsi o urmă cât de mică și de ștearsă: pe corpul victimei (la orificii, părul capului, al bărbii, a! mustăților, în regiunile acoperite cu peri), pe loeul crimei (pe pat, canapea, cearșafuri, perne, saltele), pe arma sau instrumentul care a servit la perpetrarea crimei, pe mobilă, pardoseală, tavan, pereți, prag, uși (broaștele și cheile), ferestre, treptele și rampa sosirii (dacă există), ]h? zidul exterior, pe gard, pe drumul parcurs de ucigaș la plecarea dela locul crimei, pe îmbrăcămintea și rufele victimei și ale per- soanei sau persoanelor bănuite, neomițsm- du-se nici cercetarea căptușelii, inclusiv cea a mânecclor, de oarece, prin spălare (figu- ra 9G), materia colorantă a sângelui pă- trunde în interiorul țesuturilor. La nevoie se ridieX și scândurile dușumelelor: într’o afa- cere de asasinat, sângele n’a putut fi desco- perit decât in interstițiul dintre două scân- duri ale pardoselii. Se caută urme de sânge și obiectele furate și regăsite. -- In ce privește cercetarea armelor, e de observat Fig. 96, ■—Aspectul iutei pale de atinge apâlctl*; cer* curi neregulate concentrice, formate pe suport de ur- mele de materie colorantă a lichidului sanguin, cari r/an putut ri distruse prin «pliant. ea, deși o inspecție superficială nu desvălueșlc prezența de pete suspecte, acestea pot fi regăsite în cele mai mici scobituri ale armei, cum ar fi ușoarele concavitați ale literelor săpate pentru indicarea mărcii de fabrica țiune. Odată descoperite, țx-telc suspecte de sânge se identifică în ce privește configurația lor: lac, dâră prelinsă, picături, stropituri. țâșnituri. — Se notează apoi toate particularitățile privitoare la sediul și dispoziția petelor. b) Natura suportului (în deosebi în ce privește țesăturile de origine animală sau vegetală) e un element de reținut în vederea examenului petei. pentrucă — după cum cel dintâiu a notat-o Masson (în studiul său asupra originii sângelui) — sunt suporturi conservatoare ale elementelor anatomice ale lichidului sanguin (țe- suturile de lână, pâslă, mătase) și suporturi pe cari globula se de formează (țesuturile de bumbac, în sau de cânepă). Pe acestea din urmă diferențierea între sângele de mamifer și acela de ovipar nu se poate obține decât prin examenul de laî>orator pentru consta- tarea nucleelor în celula sanguină. In ce privește culoarea suporturilor, e de notat că pe un snpoit colorat și în deosebi pe cele de nuanță prea închisă pata învechită (și o pată se usucă după cel mult două ore) nu se mai poate deo- sebi decât cu maro greutate, cu ochiul liber. 540 petele de sânge c) Vârsta petei. — Nu p>>ate fi vorba decât dc o determinare vagă, de oarece metodele de investigație științifică încă n’au ajuns ca, după simpla examinare exterioară, să se jxrată preciza vechimea unei pete. Expertul însă trebue să știe deosebi — după aspect, forma și colorație — o pată mai veche de una mai recentă, pen- trucă, grație acestor elemente, poate avea pe loc o indicație asupra epocii la care a fost săvârșită crima. Ulterior, prin reacțiuni de laborator — a căror sinceritate e, însă foarte discutabilă — se încearcă diferențierea unei pete mai vechie de un an de una a cărei vârstă e inferioară unui an. (Mai departe nu se poate merge, de oarece, după trecere de un an, modificările suferite de carac- terul de vetustate al petei sunt aproape insensibile, mai cn scamă când aceasta e la adăpost de aer și lumină). Procedeele preconizate variază și vom menționa câteva din ele: Solubilifatea. — Pata mai mult sau mai puțin recentă (dela câteva ore la un an) colorează lichidul de disolnțiune aproape instantaneu: ro* la început, lichidul capătă o culoare roșie mai pronunțată. — Sângele mai vechiu (1—10 ani) reclamă, pentru colorarea lichidului, în majo- ritatea cazurilor, o mactrațiune de cel puțin 24 ore: soluția e numai roșieatieă, bătând în galben. Am zis în majoritatea cazurilor, pentrucă se cunosc exemple de sânge cu mult mai vechiu carv a colorat soluțiunca în mai puțin de 24 ore. — Tot. atât de puțin concludente sunt: a) reac- (iunea Pfaff (soluția de acid arsenios) în care, petele recente se dizolvă în câteva minute, iar cele mai vechi de un an în 4—8 ore); 6) dero- lorarea prin clor (fenomen care se produce în raport direct cu vârsta petei). 2. Caracterizarea cristalilor de hemină nu poate nici ea fi un indiciu, de oarece asemenea cristali se obțin și în sângele dintr’o pată foarte veche (1 -20 ani). Colorația lor. după Bryk, ar fi roșiatică la sângele, mai recent și de un roșu foarte închis la sângele mai vechiu. 3. Dichroismul hemoglobinei în contact cu acidul sulfhidric (pro- cedeu recomandat de Tamassia pentru sângele recent și inspirat din fenomenul observat întâiu dc Otto): soluțiunea apoasă saturată de acid sulfhidric (la temperatura obicinuită), în contact cu o foarte slabă soluție de sânge, e roșiatică la iransparență și negricioasă la reflecțiune. 4. Verificarea cu spectroscopul a transformării oxihemo^lobinei în methemoglobină, în contact cu acrul și lumina. (Oxihemoglobina dă două dungi de absorbție între I) și E, iar mcthemoglobina dă trei dungi: una mai pronunțată între C și D și două mai șterse. între D și E). Tamassia a dovedit însă că foarte deseori soluția de sânge din petele vechi dă cele două benzi caracteristice ale oxihemoglobineî și foarte rar cele trei dungi ale methemoglobinei. Tar Hope Scyler a demonstrat că, în soluțiile de sânge depe pete uscate, nu se găsește decât methemoglobină (oxibemo- globina și hemoglobina lipsesc cu totul). 5. Starea globulelor. — Depozitul unei materii albe pe corpuscule, o modificare a formei ar fi, după Tourdes, o indicațiune că pata de sânge nu mai e prea recentă. 6. Iteocfia prin tinctura (le gaiac. — Sângele dela o pată veche se tP.TEI E UE SÂNGE Ml albăstreștc în contact direct, iar in el se observă desvoltarea. unor filamente dc bureți. 7. Lichidul lui Circkow nu izolează decât anevoie sau deloc globule. Ani spus că expertul se va orienta după aspectul, forma și colorația petei. 1. Aspectul variază după suportul petei. Pe suporturile cu putere absorbantă redusă sau aproape nulă, pata de sânge recentă își păstrează aspectul inițial: uscată, are înfățișarea când solzoasa, lucitoare, când fără luciu și cu crăpături, după gradul de uscare. Pe suporturile absorbante, cari se imbibă cu sânge, pata are un contur foarte pronunțat. După 2—5 minute dela formarea ei, pata se acoperă cu o poj- ghiță foarte fină: apoi se formează chiagul (după unii autori, printre cari Tourdes, mai repede la sângele uman de femee decât la cel de bărbat; mai repede la sângele de berbece decât la cel de cal). Căldura grăbește procesul coagulării, pe care frigul, din contra, îl întârzie. Pe țesăturile de bumbac și de in (pe cari albumina le scrobește ușor) pata are un aspect mai șters; e dimpotrivă lucitoare pe postav, pâslă și mătase. Pata foarte slabă se distinge anevoie prin câteva puncte ca- fenii închise răspândite pe un fond gălbui. Umezind-o, se poate lua amprenta ei pe o hârtie sugativă albă. 2. Forma (fig. 97) e in funcțiune de felul cum s’a produs pata: țâșnitură, prelingere, ștergere. Forma mai variază după puterea de proectare ori scurgere, după direcția acestora: sângele căzut ver- tical formează o pată rotundă eu radiațiuni, cel căzut oblic for- mează o pată lunguiață (ca un semn de interjecție), iar direcția petei, pe îmbrăcămintea ucigașului, poate ajuta la determinarea po- ziției acestuia în raport cu victima. Petele din epistaxis sunt for- mate de picături rotunde. Pata poate avea uneori configurația unei amprente do mână (amprente despre cari vom vorbi pe larg la capitelul identității). 3. Culoarea. — Recentă de tot, pata e de un roșu-deschis — nuanță eare se închide repede, trecând prin gama: roșu închis, brun și negricios. Vechie (indiferent dacă e de o săptămână sau de câțiva ani), pata are aceiaș nuanță negricioasă. Spălăcită pe țesuturile de bumbac și de in, pata e mai des- chisă pe lemnul de brad, cafenie pe stejar, negricioasă și lucitoare pe lemnul lustruit, pe fier, aramă. d) Cantitatea de sânge revărsat. — In aplica} iunile medico-le- gale prezintă, firește, interes de a se putea determina cantitatea de sânge revărsat la care corespund petele notate. Diverse pro 542 PETELE bE SÂNGE oedee au fost preconizate, între alții, de Strasnmann, Ziemke Otto Uers, Schulz, Marx, Mita, dar ele nu sunt operante decât când F>g. 97. — Principalele forme ale petelor de mage: 1. Picături, cᵢ,ᵤW fâᵣâ ₘ putere ți de sus iₙ jM> ₚₛ an plan vertical; 2. picaturi căzute oblic 1* ating» fără mare putere, tot pe un plan vertical ți tot de sus Sn jos; 3. piuituri, căzute cu putere tot de «na tn joe ți tot pe un plan vertical; ♦. pete secundare; 5. picături căzute perpen- dicular ți de 1» o înălțime mai mult aau mai puțin mare, pe un plan orizontal- 6 pete formate de pioături căzute ohlic la dreapta ți fără mare putere, de ane în jos pe Un plan vertical; 7. Stropitari făcute pa un plan orizontal de picături căzute dela o înilțime mai maro, în acela* local suportului (pag. STABILIREA CANTITĂȚII DE SÂNGE DIN PATĂ 5-13 pata e proaspătă: cantitatea sângelui, starea chiagurilor, aderenta lor dc su|»®rt au o valoare indicatoare, ele arătând dacă rănile au fost făcute în timpul vieții sau pnst-mortem. daca eiojtărțirea even- tuală e imediat consecutivă morții sau s’a mai scurs un interval între crimă și aceasta operație macabră. — La o pată de 7—15 -zile nu se mai poate aprecia decât cu o foarte mare aproximație, care poate atinge chiar peste 30%. Vom examina pe scurt valoarea procedeelor pomenite: 1. Cântărirea suportului pătat și a unui suport identic (ca na- tură, mărime și grosime) nepatat. Diferența de greutate dâ canti- tatea de sânge uscat care, în raport cu sângele lichid, ar fi în pro- porție de 1 la 5 (Strassmann, Ziemke, Otto Leers). Calcul de oroare: 20 la 100. 2. Cântărirea suportului, înainte și CHESTIUNILE LA CARI ARE DE RĂSPUNS EXPERTUL avort, atentat la pudoare, sânge de epistaris, hemoptizie, hema- temesă. 3. Ducă pata e produsă prin fâfniturrh stropitură ori pre- lingere. 4. Dacă sângele s’a scurs în timpul vieții (în urma unei răni) sau post mortem, în urma ciopărțirii cadavrului. 5. Dacă după dispoziția petelor se poate face vre-o deducțiune Fi*. 100 —Lupa pentru disociat suportul petei. asupra împrejurărilor particulare a crimei; dacă a fost luptă și dacă făptașul a fost rănit în cursul rezistenței opuse de victimă. 6. Vârsta petei. 7. Dacă e sânge de embrion, de wu-născut ori de adult? 8. Cu ce anume pete s’ar putea confunda petele examinate. (Pentru examinarea petelor e nevoie de un arsenal instru- mentar — fig. 99, 1 rezultatele reacțiunilor aplicate la examinarea acestuia. 1. Diametrul globulelor. — înainte de a recurge la reacțiunile, dintre cari vom expune pe cele mai des aplicate în medicina le- gală, expertul nu trebue să piarda din vedere principalele cauze de eroare, a căror nesocotire poate denatura grav concluziunile sale. Îndeosebi proba constituției anatomice e aleatorie, din cauza alterării globulelor sub diverse influențe premergătoare exame- nului (studiate de Mason) și cari îngreuiază mult diagnosticul me- dico-legal: natura suportului, întârzierea uscării (uscarea oprește mișcarea de dezorganizare când globulele defor- mate ale tuturor speci- ilor de mamifere, odată alterate, se aseamănă toate într’o fază a evo- luției lor distructive). Dacă însă globula e găsită cu forma sa ca- racteristică (turtită ca un disc, biconcavâ. cu ■conturul pronunțat) se poate trage o concluzie indicatoare din diame- trul ei. Izolarea globulelor în vederea măsurării dia- a globulelor, păstrându-le forma, pe PJatina microscopului. microscop, cu o mărire de 800 dia- un metrului (procedeul Masson; un micro- metru ocular, adaptat la metri) se face cu întrebuințarea lichidului lui Virchow (30 părți potasă și 7 un om. pe un argument tras dintr’o diferență de o miime de milimetru. Știința i-a croit alte eăi pe cari are putința de a păși cu mai multă siguranță în diagnosticul diferențial al unei pete. 2. Sobtbilitatea. — In regulă generală, sângele e solului în apă. Unul din procedeele întrebuințate pentru constatarea acestei caracteristice e acela al punerii în contact a unui fragment din țesutul pătat sau unei fărâme din crustă cu apa distilată (la o temperatură mai mică de 40") într’o eprubetâ: se produc dungi co- lorau* în roz (procedeul clasic Glenard-Cnzeneuve). — Nesolubili- tatea petei în apă nu constitue întotdeauna o proba negativă, pen- trucă sunt influențe* streine cari împiedecă dizolvarea: o căldură excesivă, prezența unui corp gras, rugina, spălarea petei eu apa fierbinte. Când prezența materiei grase e socotită ca o cauză a inso- lubilității, se recurge la eter sau la amoniac. Dacă încercarea dă greș, se recurge la macerarea (timp de câteva zile) a unui fragment din pata într’o soluție de potasă (10 la sută) sau în acid acetic. Procedeul Persoz — acțiunea acidului hipocloros care distruge Fiț. 103. — K»țe»u* de fibrin*. ie colorantă, afară de sânge — e de mult abandonat, iar valoarea lui a fost contestată încă de pe vremea lui Orfila. 3. Căutarea fibriuei caracteris- tice a sângelui e .și ca o operație delicată de laborator: se tratează pata cu apă și se caută, la mic- roscop (figura 103) firișoarele drepte sau ondulate cari au prinse între ele globulele albe și cari sunt insolubile în apă și al- cool, dar solubile într’o soluție al- calină puțin încălzită. 4. Gradul de fluiditate. — Sân- gele e mai mult sau mai puțin fluid la alcoolici, și de un roșu pro- nunțat în morțile datorite oxidului de carbon. Medicul de circumscripție rurală, care nn e utilat pentru exa- menele complicate de laborator, poate determina natura sanguină a petei prin următorul procedeu, țx» cât de simplu pe atât de efi- cace: într’o picătură dintr’o soluție concentrată de sodă caustica (ori de potasă, sare de tartru) în prealabil încălzită (la o lampă de spirt) pe o lamă de sticlă, pune o fărâmă din crusta petei; men- ține lama de sticlă deasupra flăcării și, dacă e sânge, se degajează un puternic miros de corn pârlit, caracteristic substanței sanguine. KEACȚIUNILE SANGUINE 549 O mai poate face prin încălzirea înecată până la fierbere, într’o eprubetă, a unei soluții a petei suspecte. Dacă e sânge, se decolo- rează (devine de un cenușiu ardoizat), iar albutnina se coagulează. Prin adiționarea potasei (care dizolvă ehiagul de albumină), so- luția se limpezește și devine dicbroică. 4. Reacțiunile Astăzi, cheia de Imită a unei expertize pentru diagnosticarea diferențială a petelor de sânge și pentru caracterizam specifică a lichidului sanguin o constitue reacțiuni care de care mai ingenioasă. Reacțiunile acestea, dupâ însăș natura lor, sunt de două feluri: 1) preliminare sau de probabilitate; 2) de certitudine, cu ajutorul cărora expertul poate formula răspunsurile la toate întrebările ee i se pun. A. Reacțiunile preliminare. Acestea au de scop de a dovedi prezența, în substanța exami- nată, a clementelor caracteristice ale sângelui: hematiile cari, prin hematina din ele (singură sau în combinație cu materii organice, eând ia numele de hemoglobina) dau culoarea specifica a sângelui. Putem deci caracteriza sângele fio prin căutarea hematiilor, fie prin izolarea elementului colorant, prin mijloacele cele mai apro- priate oferite de științele fizico-chimice. 1. Reacțiunea lui Van Deen — care în ordinea apheațiunii tuedico- legale e era mai vechie (ea datează din 18G1), e bazată pe proprietatea (observată de chimistul olandez) ce are tinctura de gaiac (extrasă din rășina unui copac cu aceiaș nume) ca, adiționată cu o substanță ozoni- zată, să dea soluției sanguine examinate (indiferent dacă e sânge de om, de mamifere, de reptile sau sânge de pește) o colora ti une albastră. Reac- țiune foarte sensibilă, dat fiind eă albăstrirea soluției se produce aproape instantaneu (în câteva secunde). a) Reactivii întrebuințați', după formula lui Van Deen, sunt tiue- lura de gaiac și esența, de terebentină ozonizată. Tind ura de gaiac — care trebue să fie totdeauna de preparafiunc proaspătă — se obține astfel: 5 gr. de rășină de gaiac neoxidată (deci scoasă din mijlocul unei bucăți mai mari de rășină și transparentă) sunt dizolvate în U)0 ce. alcool de o tărie dc 83’ — 96°; soluția se filtrează și se conservă, la întuneric, într’o sticluță ermetic astupată. Eseu (a de terebentină ozonizată e reactivai l ideal pentru această Tracțiune, de oarece ea poate fi conservată și cu cât învechește cu atât e mai activă. Pe eând reactivii substitui ți de Taylor (apa oxigenată — greu de conservat — și eterul ozonizat — care se obține prin adiționa- rea apei oxigenate la eterul sulfuric pur) și de Day Icterul sulfuric metilat. esența de, lămâie, euealiptus) sunt mai puțin siguri. b) Technica. — 1. Verificarea reactivilor, eare e absolut necesară, pentru evitarea unei erori de interpretare, se face astfel: amestecându-se PROBELE VAN DEEN Șt ADLER 550 câteva picături de tinctură de gaiac cn câteva picături de esență de tere- bentină, nu trebue să se producă nici un fel de colorațiune; prin adiționa- rea câtorva picături de tinctură de gaiac la o soluție sanguină, nu trebuesă se observe decât o tulburare gălbue. 2. Apoi se procedează la provocarea reacfiun’i: se pun mai întâiu câteva picături de tinctnră de gaiac în soluția suspectă și pe urmă se- adaugă câteva picături de substanță ozonizată — și imediat se produce- colorațiunea albastră. 3. Reacțiunea se obține în diferite feluri, după împrejurare: Dacă suportul petei e o țesătură deschisă, se taie nn fragment pe care se depun direct cei doi reactivi. în ordinea arătată. Dacă suportul e de o nuanță închisă, se ia amprenta petei cu o foaie de hârtie sugativă (în prealabil controlată dacă nu dă ea însăși colorația albastră) și pe ea se depun reactivii. Dacă pata e ștearsă sau prea veche, se depun direot pe ea cei doi reactivi și apoi i se ia amprenta care (dacă pata e de sânge trebue să se coloreze. c) Interpretarea și cauzele de eroare: 1. Colorația reacțiunii —• care- variază între un albastru pronunțat și un verde spălăcit — spre a fl concludentă, trebue să se producă instantaneu, de oarece reacțiunea albă- stririi se realizează, după câteva minnte. și cu o pată care mi conține sânge. De unde doducțiunca că, dacă nu se produce imediat culoarea albastră» e o certitudine că pata nu e de sânge. 2. E de observat însă că reacțiunea nu e sinceră, atunci când uu se respectă regula utilizării celor doi reactivi, fie prin inversarea ordinii (adiționându-se întâiu esența de terebentină sau vreuna din celelalte substanțe ozonizate și în urmă tinctura de gaiac), fie prin amestecarea în prealabil a celor doi reactivi și punerea în contact a acestui amestec cu soluția supcctă. Așa, reacțiunea nu poate fi considerată pozitivă atunci când ea se produce prin punerea în contact a unei pete do salivă, deo- pildă, eu un atare amestec, pentrucă saliva, sub simpla acțiune a tine- turei de gaiac, capătă nuanța specifică reacțiunii. Din aceasta nu trebue dedus că saliva ar conține urme de sânge, de oarece specificitatea reac- țiunii Van Deen e că, prin ea, sângele nu se colorează numai cu tinctura de gaiac, ci exclusiv in prezența succesivă a color doi reactivi. 3. Dar nici stricta observare a regulilor technicii nu eonstitue o garanție de valoarea reacțiunii. de oarece caracterul pozitiv nl acesteia — producția imediată a colorațiunii albastre — se obține și eu alte materii sensibile la procedeul Van Dcen: sperma, puroiul, sudoarea, mucuș. guma arabică, laptele crud, făina, fecnla de cartofi, ciupercile, rugina, com- pușii fierului, peroxizii de inanganez, de argint și de plumb, permanga- natul de potasă, hipocloritul de sodă, bromurile, clorul, iodul, sărurile de- nie re nr. amoniacul, etc. 4. Să notăm, însfârșit. ca nlbăstrirea nu se produce nici cu sânge- prea vechiu, nici cu sângele încălzit la o temperatură prea ridicată. Așa că, nici valoarea negativă a reacțiunii nu e întotdeauna certă.. 2. Reacțiunea Adler (aplicată pentru întâia oară, în 1904, de O. și' R Adieri o o perfecționare a reacțiunii Ini Van Deen, prin aceia că exclude una din cauzele de eroare în interpretare: ea nu e pozitivă cir anumite substanțe organice, ea spermă, muctls, salivă, sudoare. Mai are- HEACȚ1UNEA MEYEH 551 avantajul unei hipersensibilități, reacțiunea pozitivă producându-se și cu sângele diluat în proporție de 1 la 200.000. Tecbnicește, singura deosebire între reacția Adler și reacția Van Deen, e câ, iu cea dintâi, unul din reactivi, anume tinctură de gaiac, e înlocuit cu benzidina. Sub raportul duratei, e deasemenea o deosebire: pe când în reacțiunea. Van Deen colorația caracteristică se produce aproape instantaneu, in reacția Adler colorația (care, după proporția hemoglobinei în soluția suspectă, trece prin gama: verzui-verde pronun- țat, albastru de Prusia și brun spălăcit) se ivește în 30—60 secunde. a) Reactivii sunt: benzidina 53 bulck* roșii, globulele all>e și fibrinn. |ₙ aplica puni le medico-legale, în cari cercetarea se face după scurgerea unui interval mai mult sau mai puțin lung dela producerea petei — interval în care globu- lele albe și fibrina nu-și conservă caracterele lor spwifiee — proba anatomica are de obiect esențial caracterizarea hematiilor,.adică a globulelor roșii. Prin procedeul lui Malașsoz s’a putut stabili că, într’un milimetru cub de sânge proaspăt se găsesc 4—5 milioane de globule. a) Caracterele hematiilor— Hematiile din sângele uman (fig. 104) n’au nucleu, sunt roșii și an forma unor lentile biconcave. cu marginile mai groase decât partea centrală; mai grele ca serul, cad la fundul « * Fig. 105. — O hematie umani sau dela un mamifer oarecare, v&zută după cum e observată la microscop: în A cu îndepărtarea obiectivului: centrul obscur, iar marginale aproape transparente; in B (cu apropierea obiectivului); centrul lumin&t, iar marginile în* tunemte. recipientului în care sunt examinate. F*g. 1V4.—Hematii umane. Jlar tot lornui de discuri circulare au și globulele mamiferelor în genere, dig» Wo). singura dilerențicre ce se poate stabili, după formă, e că hem a- tiile ovipardor, reptilelor, batracianelor (fig. 106) și peștilor (fig. 107) sunt diptice. h însă de observat că, sub acțiunea aerului, hematiile dis- culare își modifică forma, htând-o pe cea sferică. Fig- 106.— Hematii de rep- tile fi da bătraciane. Una din caracteristicile hematiilor tlupă proveniența lor, ar fi — după cum am pomenit deja — diametrul lor. care, în mijlociu, e următorul: 0.0075 imn. la om și la maimuțele antropoide; 0,0074 imn. In câine; 0,0070 mm. la iepure; 554 PROBA ANATOMICĂ A SÂNGELUI 0,0063 mm. la pisică; 0,0060 mm. la porc; 0,0056 mm. la cal, bon și șoarece; 0,0050 nun. la berbece; 0,0046 mm. la capra. Hematiile de elefant au cel mai mare diametru: 0.0095 mm. Grosimea marginii e un sfert din lungimea diametrului. Indicațiunca diametrică nu e concludentă, pentrueă, sub influența de alterare, diametrul se modifică, scăzând pentru diversele globulele de bon. umane la 0,0052, adică aproape diametrul hematiilor de cal și Apoi, mai e deformațiunea globulei care creează o cauză de nehotă- râre pentru expert: pe care anume diametru să i măsoare, de oarece heina tia — care nu mai e circulară — nu mai are un singur diametru. Preparatul de sânge, examinat Fig 10$- — Preparatul janauîn Varul ta microscop: 1. globule văzute din față; 2. văzute rn profil; 3. formațiuni de fileuri; 4. globule dințate; 5. globule albe. la microscop, se prezintă diferit, după cum sângele, din pată e sau nu mai vechili de 24 ore. In sân- gele proaspăt, globulele, cari înoată în plasmă, se aglomerează în formă de fișieuri; în sângele mai vechiu de 24 ore, pe lângă asemenea formațiuni de fișieuri de hematii discutare, se mai ob- servă și multe globule deformate (unele sferice, altele cu marginile neregulate, dințate) (fig. 108). b) Technica izolării hematii- lor. — 1. Prepararea soluției di- feră după vârsta petei. Dacă pata e recentă, se dizolvă o parte din ea în ser artificial, în care apar numaidecât hematiile. Dacă pata e mai vechie, deci us- cată, se desface din ea o crustă sau o porțiune cu suport- cu tot (1-2 cm. în diametru) care se pune pe o lamă de sticlă. Cu vârful unui agitator sau cn o pipetă dc cauciuc se picură câteva picături diu lichidul de disoluți tine, care are proprietatea de a conserva caracterele globulei. Prepurația se mai poate obține prin macerarea directa a unei por- țiuni a petei în lichidul de disoluțiune. Dacă pata e mai recentă, o mace- rare de 2 3 ore ajunge; dimpotrivă, dacă pata e foarte veche, macerarea durează uneori până la 2 zile. Cn un vârf de agitator de sticlă se mișcă încet suportul care e destrămat, izolându-se părțile insolubile. 2. Lichidele de disohitiaue. — Lichidul ideal ar fi însuș serul sângelui. dar prezintă inconvenientul ca, eventual, să conțină și el hematii. Dintre diversele lichide la cari se recurge în lucrările de laborator, cele mai cu succes întrebuințate sunt: Lichidul lui Virchow (a cărui compoziție am dat-o deja: 30 părți potasă caustică și T0 părți apă distilată). Lichidul lui Roussin: glicerină 3 părți, acid sulfuric concentrat 1 parte și apă distilată 1 parte. Tot cu baza de glicerină se utilizează: lichidul lui Taylor (glice- PHOBA ANATOMICĂ A SÂNGELUI 55î> rină 1 parte și apă distilată 3 părți) și lichidul a cărui formulă e: gli- cerină 90 gr,, apă distilată 0,10 gr., clorură de sodiu 0,20 gr. și subli- mat 0,10 gr. Lichidul lui ăibert; biclorura de mercur 0,5 gr., clorură de sodiu 2 gr., apă distilată IDO gr. Lichidul lui Ranvier (soluție iodo-iodurată): apă distilată 100 gr., iodură de potasă 2 gr., iod — atât cât e necesar pentru saturarea soluției. Lichidul lui Babeș: o soluție alcoolico-potasică de albastru de mety- len saturată. Preparația petei se poate face și cu alte soluții ca: serul iodat al lui Schultze; soluția de apă zaharată (densitatea 1026) adiționată cu clorură de sodiu 0,50 gr. dizolvată în 100 gr. apă distilată; soluția de 30 gr. albuș de ou, dizolvat în 270 gr. apă distilată, cu adiționarea 0,40 gr. clorură de sodiu; serul lui Mulasscz și Potain: o soluție de gumă arabică (densitatea de 1020) un volum, o soluție de sulfat și de clorură de sodă (în părți egale, tot cu densitatea 1020) 2 volume; câte o pică- tură de carbonat de sodă sau de potasă (56 la 100) de fiecare 15 grame de ser. S’a mai propus întrebuințarea apei amniosuiui, dar Robin a obser- vat că, aceasta, pc lângă că conține albumină. fosfat și clorură de sodiu, nu are compoziția stabilă: e mai concentrată la începutul vieții embrionare decât la sfârșitul acesteia; limpede la început și turbure mai târziu, apa amniosuiui mai prezintă inconvenientul de a avea în disoluțiune produse escremențiale. leucocite, celule provenind din desqnamarea pielei, a vesicii și a rinichilor. Boecher, în sfârșit, preconizează întrebuințarea serului de broască pentru prepararea soluției sanguine dela om sau dela un mamifer oarecare. 3. Proba. — Preparația se pune sub microscop și se numără glo- bulele, se notează forma și culoarea lor, li se măsoară diametrul. După procedeul preconizat de Florence și cu aparatul de el ima- ginat și care se adaptează la microscop (un tub orizontal la extremitatea căruia se țiune o sursă luminoasă; grație unei prisme, care retractează razele, preparatul așezat pe platina microscopului e luminat pe fața lui superioară și se pot altfel recunoaște și chiar fotografia hematiile), globulele roșii pot fi căutate direct în petele cn suporturi opace. Procedeu abandonat, însă, în aplicațiunile medico-legale, precum observă Thoinot, din următoarele două considera ți uni: pe deoparte e greu de a se obține o lumină perfectă, iar pe de alta, suportul examinat nu e întotdeauna plan, ceea ce exclude de a se nutea pune la punct microscopul eu obiec- tivul tare. c) Interpretarea și cauzele de eroare,— Dacă hematiile pot fi numă- rate și identificate in ce privește forma, culoarea și diametrul, e însă greu să se precizeze originea sângelui (aceasta se poate face numai în cazul foarte rar când se pot izola globule foarte puțin alterate). Și apoi, precum am mai repetat-o, diferentele de diametru sunt atât de mici, că foarte lesne se ponte confunda o globulă chiar nedeformată de sânge de om cu una de câine (0.0075 și 0.0071 mm.), o globulă deformată de sânge uman eu una nedeformată de sânge de iepure (0,0070). de pisica (0.0063), de porc (0,006) de bon și de cal (0,0056), de berbece (O.ODaV sau chiar de capră (0,0046b De unde tot atâtea cauze de eroare de interpretare, așa ca. nnmai PROBA CRISTALOGRAFICÂ. — REACȚIUNEA TEICHMANN 556 pe baza probei anatomice, expertul nu poate fi nici odată categoric în coneluz.iunile sale. * * înainte vreme se căuta demonstrația originii sângelui și prin izolarea globulelor albe, ale căror caracteristice sunt: conturul ne- regulat rotunjit, suprafața granuloasă, cu un diametru mijlociu de 0,(X19 mm.; iar deosebirea lor esențială de hematii e, pe lângă culoare, și prezența unui nucleu (care se observă în contact eu apa sau cu acidul acetic). Ca număr, ele sunt, față de globulele roșii, în proporția de 1 la 500 (în condițiile normale) și de 1 la 60 (170 sau chiar 200) în vasele splinei și ale ficatului, Proporția aceasta nu e însă constantă: globulele albe sunt mai numeroase la copii și la femeea însărcinată. Pinba cu prezența globulelor all>e e nulă, jm> deoparte pentrucă acești corpuseulî există și în sângele animalelor, iar pe de alta, pentrucă celule identice se găsesc și în limfă, mucus, chil. 2. Proba cristalograficâ. In compoziția sângelui intră diverse substanțe mai mult sau mai puțin cristalizabile și anume: 1) hemoglobina (hematoglobina, hematocristalina) care se descompune în globulină și hematina; 2) hematina (hematosina) adică hemoglobina fără globulină, e o substanță stabilă (care nu dispare nici după trecere de ani și care suportă o temperatură până la 180°); 3) kematwlina, derivat al hematinei, se produce spontan în revărsările vechi; 4) hematina e cristalul artificial din a cărui prezență se trag concluzii [>ozitive în examenul cristalografie- al sângelui. Bazată pe constatarea că, dizolvată, hemoglobina se cristali- zează cu o configurație deosebită pentru fiecare specie de animal, proba cristalograficâ se administrează prin procedee deosebite, bo- tezate după numele acelora cari le-au preconizat; reacțiunea Teich- mann (producerea de cristali de elorhidrat de hemutină), reacțiunea Strzyzowski (producerea de cristali de iodhidrat de bcrnatină), reacțiunea Hussan-Sarda (producerea de cristali de bromhidrat de hematina), reacțiunea Lecha-Marzo (producerea de cristali de he- mochromogen), procedeul Moser (producerea ci istalilor cu ajutorul apei). A. Reacțiunea Teichmann. Ea consistă în producerea eristablor de elorhidrat de hematina prin combinarea, sub acțiunea acidului acetic, a clorurei de sodiu din sânge și a hematinei din lichidul sanguin. Reacțiunea. observată pentru întâia oară de Teichmann în 1853, a găsit prima ei aplicare medico-legală într o expertiză făcută de Brucke, iar Erdmann a modificat unele detalii tech- reacțiunea teiciimann . >•> । nice, dând procedeului forma de atunci constant utilizată. Extrem de sensibilă, reacțiunea Teichmann dă rezultate pozitive și eu pete vechi de câțiva ani. ol Unicul reactiv întrebuințat e deci acidul acetic glacial (cel hidra* tat nu provoacă reacțiunea). b) Teehnica. — 1. Prepara (ia. — Se ia o crustelă din pată și se dizolvă într’o slabă soluție (1 la l<)0) de clorură de sodiu Dacă nu se poate detașa o crustelă depe suport.nl petei, se taie un fragment din aceasta .și se macerează tot în apă sărată. 2. Penc(in»en sc obține în chip rapid sau în chip lent. In procedeul rapid: pe o lamă de sticlă se pune o picătură din soluția sanguină ți, la flacără, se lasă să se evaporeze încet, astfel ca temperatura să nu treacă de 60". (Controlul temperaturii se. face ducându-se mereu lama pe dosul mâinii, care poate suporta o astfel depe lamă se acoperă eu o la- melă, iar în dreptul uneia din laturile acesteia se pun câteva grăunțe dc sare dc mare. Se a- daugă apoi. In oarecare depăr- dc temperatură). Reziduul Fig. 109. — Prepararea extractului din pată pentru examenul microscopic. Fig, 110. — CneUbi do hemină. tare de depozitul de sare (prin care va străbate), o picătură de acid acetic (fig. 109). Preparatul se încălzește din nou până la fierbere. După evapo- rarea acidului acetic, se constată formarea cristalilor de hemină (tig. 110). 1» procedeul lent, lama sc prepară la. fel ca în cel rapid, cu deose- birea că se provoacă evaporarea succesivă a atâtor picături din soluția sanguină, până se observă pe lamă un mic depozit circular de o colorație destul de pronunțată. Se depune o picătură de acid acetic în centrul depozitului colorat și se încălzește încet, însă no centrul, ci circonferința preparatului. După evaporarea acestei prime picături de acid acetic, se repetă evaporarea succesiv cu alte G—9 picături. Pentru petele depe un suport lemnos sau metalic, ne servim de următorul procedeu: Crustelă de sânge din pată se moaie cu o picătură dintr’o soluție de clorură de sodiu (1 la 100) și apoi se lasă să se usuce. Preparatul e încălzit în urmă până la fierbere în acid acetic — și cristal ii de clorhidrat de hemină apar dela suprafață la centrul preparatului, Preparatul se examinează la microscop (cu obiectivul Xr. 6). c) Interpretarea și cauzele de eroare. — Cristalii de clorhidrat de hematină (dc un brun cenușiu și translucizi) (fig. 110) se observă dispuși în cruce sau în stele, au forma de prisme lunguiețe sau romhice, mărimea lor (care e în funcțiune de durata răcirii) variază dela 0.001—0,020 mm. (Dacă aceste caractere nu sunt destul de pronunțate, se încearcă veri- ficarea prin procedeul Mnrache — examenul preparatului la lumina polarizată: substunț“le albuminoase sau saline, ca uncie ce sunt isotrope. 55* REACȚ1UNILE STRYZOWSKJ, LECHA-MARZO lasă un câmp obscur, pe când cristalii de heroină, ca unii ce sunt auiso- tropi, sunt vizibili. Cristalii aceștia se pot conserva vreme de ani de zile și nu sunt solubili in apă, alcool și eter; sunt însă solubili în amoniac și într’o soluție de potasă; acidul sulfuric și potasa concentrată îi distrug cu desăvârșire. Dacă prezența cristalilor de doihidrat de berna tină e o probă sigură a sângelui, sunt insă și cauze de eroare în interpretare. Așa, Descout și Vibert au observat că soluțiunea obținută prin macerarea unor țesături albastre (vopsite cu indigo), in contact cu acidul acetic, dă cristali cari, ca formă, seamănă foarte mult cu cei de hemină. Dc aceea, înainte de a încerca reacțiunea Teichmann, e necesar de a se examina produsul macerației și de a supune o porțiune din țesutul nepătat la o probă de control. Absența cristalilor de cloihidrat de heinatinâ nu e nici eu o dovadă peremptorie că pata nu e de sânge, pentrucă alterarea sângelui e una din cauzele esențiale ale neforinării acestor cristali specifici ai lichidului sanguin. B. Reacțiunea Stryzowski. Mai expeditivă și mai simplă decât aceea a lui Teicbuianu, reacți- unea aceasta are de obiect producerea de cristali de iodhidrat de hematină (mici prisme rombice). a) Reactivii. — Se amestecă bine: alcool 1 c. c., apă distilată 1 C.C., acid acetic glacial I c. c., acid iodhidric incolor 2 picături (dacă acidul e colorat, 3 picături). b) Technica. — O crustelă sau o porțiune din pata suspectă (în stare uscată) se depune pe o lamă de sticlă și se acoperă cu o lamelă. Prin interstițiu! dintre cele două plăci se strecoară câteva picături din reactivul rezultat din amestecul indicat. Preparatul se ține la flacără (10—20 secunde), iar pierderile datorite evaporării, în timpnl încălzirii, se repară prin introducerea de noul picături de reactiv. c) Interpretarea și camele de eroare. — Apariția cristalilor de iod- hidrat de hematină e "n semn pozitiv al naturii sanguine a petei examinate. Singura cauză de eroare în interpretare poate fi datorită vechimii reactivului, care nu-și păstrează proprietățile decât cel mult 24 ore. C. Reacițauea Hnssan Sarda se deosebește de precedentele prin aceea ■că reactivul e modificat pentru producerea cristalilor de bromhidral de hematină. D. Reacțiunea Lecha-Marzo — producerea cristalilor de, hemochro- mogen — e încercată mai ales în cazurile în cari reacțiunea Teichmann și derivatele ei dau greș. Prin deosebita ei sensibilitate, proba Lecha- Marzo e aplicabilă nu numai în petele de sânge foarte vechiu, de sânge încălzit, de sânge tratat cu acizi și alcali, dar și în petele de sânge putrefiat. a) Reactivii sunt: 1) o soluție iodo-iodurată a cărei formulă e: iod 2.5 gr„ iodură de potasă 0,5 gr., alcool de 96’ în cantitate de 25 gr.; 21 piridină 1 picătură; 31 sulfhidrat de amoniac 1 picătură. b) Technica. — 1, Dizolvarea, pe o lamă de sticlă, a crustelei SPECTROSCOPIA SÂNGELUI 559 țpulbferei) de sânge sau n porțiunii din suportul pătat îu câteva pică- turi de piridină. 2. Adiționarea unei picături din soluția iodo-iod urată (după for- mula arătată). 3. Evaporarea; preparatului la o căldură temperată. 4. Adiționarea unei picături de piridină și a unei picături de sulf- hidrat de amoniac și acoperirea cu o lamelă. c) Interpretarea. — Imediat după acoperirea cu lamela apar cris- talii de heniochromogi'n. vizibili la microscop sub forme variate (tablete rombice sau dreptunghiulare, acel și colorați în roșu foarte închis. E) Reacțiunea Moser — care consta in obținerea, costalilor de hemo- globina prin simpla acțiune a apei — n’are decât o valoare de curiozi- tate, pentrueă apariția acestor cristali nu se mai produce în petele mai vechi dela unele specii de animale. a) Reactivul, precum am spus, e apa distilată. b) Technica. — 1. (.) porțiune de sânge lichid sau o crustelă a petei se pun pe o lamă de sticlă. (Dacă sângele e lichid, se lasă ca mai întâiu să se usuce). 2. Se adaugă câteva picături de apă distilată. 3. Soluția astfel obținută e mai întâiu strecurată printr’o bucată de pânză (pentru reținerea fibrinei și a corpilor streini) și picurată pe o lamă de sticlă, acoperită cu o lamelă. 4. De îndată ce marginile preparatului s’au uscat, acesta se exami- nează la microscop și, dacă pata e de sânge, apar cristal i specifici. 3. Proba fizică (spectroscopia) a) Principiul. — Proba aceasta e bazată pe constatarea că numai unele iradiațiuni colorate ale luminii albe sunt absorbite de sub- stanțele colorante. (Spectrul solar conține numeroase dungi fine și obscure, dintre eari opt sunt mai pronunțate și situate în câmpul celor șapte culori: roșul, portocaliul, galbenul, verdele, albastrul, indigoul și violetul. Cele opt dungi, perpendiculare pe lungimea spectrului, au fost botezate eu primele opt litere ale alfabetului latin și anume: cu A, dunga dela limita din stânga a roșului; cu B, cea din mijlocul roșului; cu C, dunga așezată pe linia de demar- •cație dintre roșu și portocaliu: cu I), cea din limita din stânga a galbenului; cu E, cea din verde; eu F, cea din albastru; cu G, cea din indigo și cu II, dunga din violet). Și cum numai materia colo- rantă a lichidului sanguin, în cantitate cât de mică, dă anumite benzi de absorbțiune. se vede cât de mare e valoarea rezultatului ■examenului spectroscopie al sângelui. Spectrul de absorbțiune diferă ca înfățișare și localizare după sensul modificărilor suferite de hemoglobina oxigenată (al cărei spectru e însuș sj^trul normal al sângelui) — modificări firești ori artificiale, ori de ordin patologic. Vom avea dar (vezi planșa -colorată): spectrul hemoglobinei oxigenate, spectrul hemoglobinei reduse, spectrul hemoglobinei oxiearhonate, spectrul methemoglo- INSTRUMENTAȚIA EXAMENULUI SPECTROSCOPIE binei, al hematiuei, al hematopor fi rinei (în examenul eu spectros- eopul cel marc) și al bemocliromogenului (în examenul eu micro- spectroscopul). b) Instrumentația. — In afară de spectroscopul eel mare și de microspectroseopul pomenite, în aplicațiimile medico-legale curente expertul se poate servi și de spectroscopul do buzunar. 1. Spectroscopul eel nune, prevăzut cu spectrul de comparație și cu uiicrometru), e utilizat. în lucrările de laborator, pentru localizarea precisă Fig. 112.— SpeHroa- copul de buzunar (în cutia lui). Fig. 111. — Micro-gpeelroscapul compus din: L o prismă triunghiulari (P), așezați in centrul aparatului; 2. coli- matorul (B) care trimite în prizmă un mănunchiu de raze paralele; 3. o lunetă (,d) dispusă astfel ca să pri- mea^că razele venite prin prismă; 4. un mîcrometru (C)—o scară gradată cu diviziuni foarte fine fotografiate ja sticlă — așezat în focarul unui al doilea colimator. a benzilor de absorbțiune. El nu e utilizabil decAt când dispunem de o cantitate destul de mare din substanța suspectă. 2. Micro-spectroscopic (fig. 111), prevăzut și el eu un spectru de comparație, e un ocular special care se poate adapta la orice fel de microscop. — întrebuințarea lui e recomandabilă oridecâte ori pata de examinat nu poate oferi o soluțiune destul de abundentă și de concentrată, și atunci, prin transformarea sângelui mai întâia în hematină alcalină și apoi în bemoehromogen, căutăm spectral foarte caracteristic al acestuia din urmă. 3. Spectroscopul de buzunar (fig. 112) e un spectroscop cu vi- ziunea directă foarte lesne de manipulat. Figurile 113 și 114 arată modul cum trebuie dispus spectroscopul de buzunar pentru exami- L Spectrul «olar 2 . Spectrul oxihemog lobi net 3 Hemoglobina redusă i. < Hematina în soluție acidă S. X HenuUloa iQ soluție alcalină 6. Hemochromogen 7. Hemoglobina ox{carbonică 8. ( Meu niog lobi na tn soluție acidă 9. V MeUmoidubiM ia aoluție alcalină 10. / HemalopcrCrina tn soluție acidă 11. I Hematoporfirina 1q soluție alea lină- ATKLI**BL« 3OC»C A Co-, BtfCUIZfTI SPECTRELE HEMOGLOBINEI OXIGENATE Șl MODIFICATE 561 narea soluției sanguine. Daeă gradul de con centra ți unu a acesteia c suficient de nmre, spectroscopii! e dispus ca în fig. 113, adică transversal; daeă soluția nu e destul de concentrată, atunci, spre a putea obține o viziune prin tot liehidul, spectroseopul e dispus în poziție verticală, ca în figura 114. După cum cantitatea și gradul de concentrare a soluțiunii ne transversali. in poziția verticală. va permite de .a căuta benzile de absorbțiune ale hemoglobinei oxi- genate și ale diverselor modificări ale acesteia, ori numai spectral hemochromogenului, și prin urinare ne vom servi de spectroseopul cel mare ori de mierospeetroscop, urmează eă examenul spectros- copie se practică pe două căi. Fig. 115. — Fl*c o- nul lui Nuchet. A. Spectrele hemoglobinei oxigenate și modificate. a} Technica — 1) Prepararea soluției sanguine. — Se dizolvă în apă distilată o crustelă a petei sau se lasă să macereze (tot în apă disti- lată) un fragment din suportul pătat, până se obține o soluțiune colorată în roșu (echivalentă cu o soluție sanguină de 1 la 100). Soluțiunea se limpezește, prin filtrare. 2, Eramenid la speti roscop se face pnnându-se pre- paratul fie în flaconul lui Nachet (fig. 115). fie în recipientul lui Schnltze (un mie vas eu pereții para- leli), iar în lipsa acestora într’o eprubetă obicinuită, fixată pe un suport. b) Interpretarea se face după benzile de absorbțiune specifice soluției examinate, știindu-se că toate benzile de absorbțiune apar în inter- valul dintre dungile D și E ale spectrului luminii albe. 65008. — Dr. .V. Minteici. TratAt de Medicină Legală- 3*» 562 SPECTRELE HEMOGLOBINEI OXIGENATE ȘI MOIHHCATE [. Spectrul hemoglobinei oxigenate (sângele normal) e caracterizat prin două benzi de absorbțiune demarcate printr’un interval de nuanță deschisă: una îngustă și pronunțată, în dreptul diviziunilor 84 și 85, și alta moi lată dar mai estompata, în dreptul diviziunilor 103 și 104. Cauzele de eroare. — Unele substanțe colorante (picrocarminul d. e.) dau un spectru de absorbțiune asemănător aceluia al hemoglobinei oxi- genate, — de unde o cauză de eroare în interpretare. Controlul se face prin transformarea hemoglobinei oxigenate în hemoglobina redusă, al cărei spectru diferă de acela al materiilor colorante streine sângelui. II. Spectrul hemoglobinei reduse Acest derivat al sângelui nor- mal se obține prin tratarea soluției de hemoglobina oxigenată cu un agent reductor (câteva picături fie de sulfhidrat de amoniac, fie de oxalat feros, fie de hidrosulfît de sodă). La spectroscop, cele două benzi ale spectru- lui hemoglobinei se luminează treptat, confundându-se și făcând loc, în intervalul de demarcație a acestora, unei singure benzi de absorbțiune (banda lui Stokes). III. Spectrul hemoglobinei oxicarbonate.—Examenul se face extem- poran, iar spectrul caracteristic se produce în sângele saturat ori nu de oxidul de carbon. El nu prea se deosebește de acela al sângelui normal, dar controlul se face (procedeul Hoppe Seyler) prin adiționarea agen- tului reductor: a) Dacă sângele e saturat de oxid de carbon, el nu se transformă în hemoglobina redusă și atunci nu dispar cele două benzi pentru a face loc benzii unice a lui Stokes. b) Dacă, dimpotrivă, sângele nu e saturat de oxid de carbon, cele două benzi de absorbțiune persistă, dar apare, la locul arătat, și banda lui Stokes. Dar acest spectru particular nu mai poate fi bine interpretat (cele donă benzi ale hemoglobinei oxicarbonate și banda unică a lui Stokes sunt de o intensitate egală și deci aceasta din urmă nu mai poate fi deosebită de primele două), atunci când proporția dintre oxidul de carbon și oxigenul rezidual' din sângele examinat nu mai e cuprinsă în limita (determinată de Ogier) de 1 parte dr sânge oxicarbonat la 10 părți de sânge oxigenat. Cauzele de eroare. — 1. Prezența hi poci otitelor în sânge poate modifica indicația spectroscopică (observația lui Dervieux). 2. Hemochromogenul are un spectru asemănător cn acela al hemo- globinei oxicarbonate. 3. Hematina, alcalină a sângelui putrefiat, prin acțiunea agenților reductori, dă un spectru asemănător celui al hemoglobinei oxicarbonate, cu singura deosebire că cele două benzi ale sale nu se află situate în dreptul aceloraș diviziuni mic cumetri ce, ci ele corespund diviziunilor lJ8 și 112. 4. Erorile de interpretare pot fi evitate, întrebuințând diverse pro- cedee de control bazate pe constatarea că, în prezența unor anumite sub- stanțe chimice, sângele oxigenat dă chiaguri brune, iar cel oxicarbonat chiaguri de un roșu sclipitor. Procedeul ce) mai sigur e acela al lui Kunkel: Se iu o soluție apoasă de tamin (2,50 gr. la 100 gr. apă disti- lată) care se filtrează. Soluția foarte diluată din sângele suspect (într’o eprubetă) e adiționată cu o cantitate egală din reactivul taninat și e agitată tare. După trecere de câteva ore, dacă sângele e normal, chea- SPECTRELE HEMOGLOBINEI OXIGENATE ȘI MODIFICATE 563 gul — care se formează — e castaniu și cade la fund; dacă din contra sângele conține oxid dc carbon, chiagul are o colorație carminată. — Lacas- sagne, partizan al acestui procedeu, observă că, cu cât reacțiunea e mai vechie, cu atât e mai pronunțată, așa că eprubeta de verificare poate li păstrată ca o piesă de convingere. 5. Spre a se evita o eroare de interpretare eu examenul spectroscopie al sângelui luat dela un cadavru carbonizat (prin urmare oxidul de car- bon a putut pătrunde în sânge post-nmrtem), se recomandă expertului de a utiliza sângele din organele profunde. IV. Spectrul methemoglobinei sau al sângelui în curs de putrefacție sau alterat de umiditate ori de materiile fecale. Dacă transformarea hemoglobinei în methemoglobină nu e decât parțială, examenul spectroscopie va arăta atât cele două benzi caracte- ristice ale sângelui, cât și benzile specifice methemoglobinei, cari diferă însă după cum aceasta se află într’o soluție acidă sau în una alca- lină și anume: 1. Spectrul methemoglobinei în soluție acidă e o bandă situată In ■dreptul diviziunii 68 a micrometrului. — 2. Spectrul methemoglobinei în soluție alcalină e o bandă foarte palidă, situată în dreptul diviziunii 80 și contopită întrucâtva cu prima din cele două benzi persistente ale hemoglobinei oxigenate. — In ambele cazuri, spectrele methemoglobinei se întunecă și dispar începând dela diviziunea 100. V. Spectrul hematinei — Din cauza putrefacției înaintate, sau a acțiunii umidității, sângele se transformă în hematină, ale cărei spec- tre diferă după cum ea se găsește într’o soluție acidă sau în una alcalină. a) Spectrul hematinei acide e o bandă foarte aparentă situată în dreptul diviziei 58 și care se întunecă începând dela divizia 60. Un procedeu vechiu pentru căutarea spectrului hematinei c cel pe vremuri preconizat de Ritter: sângele e dizolvat în apă și alcool, în prezența amoniacului sau a potasei și cu adiționarea unui esces de acid cianhidric; la spectroscop se observă o bandă de absorbțiune lată, situată între diviziunile 106 și 120. bl Spectrul hematinei alcaline e o bandă lată, estompată, situată în dreptul diviziunii. 80 și care se întunecă începând dela divizia 105. VI. Spectrul hematoporfirinei (substanță care se găsește în sângele parțial carbonizat) diferă după natura ei acidă sau alcalină. Spectrul hematoporfirinei acide oferă trei benzi de absorbțiune situate în dreptul diviziunilor 80, 10U și 118, — benzi dintre cari cea din mijloc e mai pronunțată. Spectrul hematoporfirinei alcaline oferă deasemenea trei benzi situ- ate în dreptul diviziunilor 92, 108 și 135: prima e foarte estompată, a doua îngustă și palidă, iar a treia foarte lată și de un negru intens, începând dela divizia 170, spectrul e obscur. In aplicațiunile medico-legale, diagnosticul spectroscopie al hemato- porfinnei e de o deosebită utilitate, în cazurile în cari cei interesați a face să dispară urmele crimei, dau foc în parte suporturilor petelor de sânge (îmbrăcăminte, rufe, mobile, etc.): în asemenea pete calcinate, urmele de sânge nu se mai pot identifica decât sub formă de hemato- porfirină. Transformarea sângelui în hematoporfirină devine necesară, în 564 SPECTRUL HEMOCHROMOGEXVLUI. — PROBA BIOLOGICA expertiza medico-legală, atunci când pata e insolubilă în apă, potasă sau acid acetic. Atunci se recurge la acidul sulfuric concentrat (procedeul Krat- ter); soluția sanguină conține hematoporfirină acidă. Aceasta, la rândul ei, poate fi transformată în hemataporfiriuă alcalină, prin tratarea solu- ției acide cu apă: se formează precipitat de hematopofirină sub formă de flocoane albicioase, amestecul se filtrează, iar precipitatul e, la rândul lui. mai întâiu filtrat și apoi dizolvat în contact, eu potasă. B. Spectrul hemochromogenului .Am spus că, atunci când pata nu poate oferi o soluție sanguină destul de mare pentru căutarea spectrului specific cu ajutorul spectros- copului mare, expertul, după prealabila transformare succesivă a sân- gelui în hematină și hemocromogen. recurge la microspeetroscop, pentru căutarea acestui din urmă derivat al lichidului sanguin. Spectrul hemo- chromogeuului e cel mai caracteristic dintre toate spectrele sângelui: a) Technica. — 1) Prepararea soluției. — Se încearcă solubilitatea petei sau direct pe suport, sau cu ajutorul unei amprente (cu hârtie suga- tivă albă). Dacă pata e refractară, se răzuește, iar produsul (depus pe o lamă de sticlă) e tratat cn o picătură dintr’o soluție de potasă caustică (30 la 1001. Se obține astfel o hematină alcalină care, la rândul ei, pusă în prezența unei picături de sulfhidrat de amoniac, se transformă în bemochr omogen. Operația aceasta preparatorie. se realizează cu porțiuni foarte mici din pata examinată: ajunge 1 mm. p. de suport sau de am- prentă. — Unii sunt pentru încălzirea preparatului (obținut numai prin simpla acțiune a picăturii de potasă caustică) timp de 2—3 minute, — procedeu care e legat de inconvenientul că, sub acțiunea căldurii, se alte- rează elementele figurata ale hemoglobinei. De aceia Florence propune lăsarea petei, timp de 30 minute, în prezența soluțiunii de potasă caustică. 2. La micro-speetroscop. — După punerea lui la punct, microspectro- scopul e fixat la microscop în locul obiectivului și. fără a atinge șurubul micrometric, se observă partea mai colorată a preparatului. b) Interpretarea și cauzele de eroare. — Pata fiind de sânge, spec- trul hemochromogenului se manifestă prin două benzi: prima (situată în dreptul diviziunii 9K), îngustă, bine conturată și de un negru pro- nunțat; a doua, lată, estompată, mai deschisă, în dreptul diviziunii 112. Cauzele de eroare posibilă sunt în legătură fie cu insuficiența gra- dului de eoncMitrațiune a soluției sanguine (în care caz banda mai lată nu se mai distinge decât cu mare greutate sau aproape de loc), fie cu efectul adiționării picăturii de sulfhidrat de amoniac (atunei când pata se detașează depe un suport de fier). de oarece această sare, prin formarea sulfurei de fier, dă preparatului o colorație verzue. 4. Proba biologică Primele trei probe până acum studiate nu oferă expertului decât un singur element de certitudine: prezența sângelui în ținta examinată. Dar aceasta nu ajunge peni iu demonstrația ce i se cere, de oarece misiunea lui esențială e de a determina originea lichidului sanguin, adică de a conchide daca pata încriminată e făcută cu sânge de om ori eu sânge animal și. dacă se poate, eu PHOBA BIOLOGICĂ 565 sânge (lela ce anumită specie zoologică, sau în fine cu o materie colorantă oarecare. In adevăr proba ana tom tai, după cum am văzut, nu oferă destule garanții de sinceritate. Ea nu poate servi decât cel mult — .«i numai atunci când sângele e proaspăt — spre a se deosebi globulele roșii ale sângelui mamiferelor de hematiile oviparelor, reptilelor, peștilor — acestea din urmă caraeterizându-se prin forina lor eliptica și prin prezența nucleului (unic sau multiplu) central sau puțin excentric. E de observat însă că sunt și unele specii de mamifere (cămila, lama) ale căror globule roșii au și ele aceste caractere. Probele erisbdografică și spectroscopiei nu au decât valoarea indicatoare eă ne aflam întradevăr în prezenta unui lichid sanguin (fie prin determinarea cristalilor specifici, fie prin observarea spec- trului caracteristic). Diferențierea cristalografiei se pretează la confuzii: forma romboedrică și aceea a prismelor cu patru fețe e comună cristalilor din sângele omului, al câinelui, al calului; prisme cu patru fețe sunt și cristalii din sângele pisicii, al co- baiului, al șoarecelui. O particularitate ar prezintă-o cristalii din sângele de veveriță și de gâscă: prisme hexagonale. Să pomenim în sfârșit și de indicațiunile de control, mai mult sau mai puțin susceptibile de erori de interpretare, preconizate de diverși învățați. Așa, după Corin. pe când (io—7(1 la 100 din leucocitele sângelui uman sunt caracterizate prin prezența granu- lațiilor neutrofile, globulele mamiferelor sunt lipsite de această particularitate. Diagnosticul diferențial al lui Nauman și Day e buzat pe de- oparte pe proporția fierului în sânge, pe de alta, pe aspectul cră- păturilor din sângele uscat. Tartei trage eoncluziuni din durata coagulării, dar avem de observat că semnul nu poate fi probant, de vreme ce nici până astăzi nu s’a ajuns să se determine științificește toate cauzele acestui fenomen. Un altul. Hairuel (eare s’a inspirat din observația lui Furcroy) ia ca indiem mirotrul sângelui care, întocmai ca mirosul sudorii și al exalării pulmonare (eu care s’ar confunda) ar fi. după el, ca- racteristic fiecărei specii animale. Și, pentru obținerea acestui miros specific (când pata de sânge e uscată), propune încălzirea ușoară a soluției apoase a sângelui examinat, în prealabil adiționată cu acid sulfuric concentrat. Mirosul — datorit unui principiu specific foarte volatil — ar fi influențat (la om) și de culoarea părului. — Mi- rosul ar fi mai pronunțat la mascul decât la femelă. Sângele uman ar avea nn miros tare de sudoare umană, greu de confundat cu orice alt miros; acela al Imului și al calului are miros de 566 REACȚIUNEA SERURILOR PRECIPITANTE balegă; sângele oaei are mirosul lânii; sângele câinelui are mirosul sudorii animalului; al porcului are mirosul cocinei; sângele broaștei miroase a mlaștină. Nu contestăm și valoarea mirosului ca element de edificare, dar identificarea lui e în funcțiune de o hipersen- sibilitate a odoratului și e loeul să amintim de butada atât de justi- ficată a lui Raspail: „Nu toate nasurile pot servi de reactiv". Proba biologică are menirea de a ne procura siguranța că pata examinată e de sânge uman. Administrarea acestei dovezi diferă după procedeul utilizat: reacțiunea serurilor precipitau te, reacțiunea anafilactică, procedeul devierii complementului, proce- deul eritro-aglutinai’, procedeul eritro-precipitant. Vom expune pe rând aceste diverse procedee. I. Reacțiunea serurilor precipitante A) Principiul. — Această probă — mai cunoscută în expertizele medico-legale sub numele de reacțiunea lui Uhlenhuth (învățatul german care a netezit calea de aplicare a metodei la examenul petelor sanguine în cauzele judiciare) — e una din cele mai sigure pentru identificarea sângelui din punctul de vedere al provenienței. E bazată pe o serie de observații dintre cari prima, în ordinea cronologică, e aceea a bacteoro- logilor Landois și Bucher (1891), eari au stabilit că serul unui animal imunizat dobândește proprietatea de a aglutina hematii în pachet. In 1895, Bordet, făcând aplicațiunea acestui principiu, ajunge să deducă o a doua observațiune și anume: injectându-se unui animal ser defibrinat provenind dela un animal de o specie diferită, serul primului animal, în prezența unui sânge de aceiași natură cu acela care servise la injec- țiune, capătă, pe lângă proprietatea de a aglomera globulele roșii, și pe aceea de a provoca formarea unui precipitat. — fenomen care nu se reproduce cu serul unui animal neimunizat. Bordet a mai făcut și obser- vația complimentară: dacă în loc de ser uman se injectează iepurelui utilizat sânge de om, serul animalului dobândește proprietatea de a dizolva hematiile umane. Câțiva ani mai târziu, Tchistowitsch. care a reluat experiențele pe o scară mai mare (injecțiunile fie cu ser de tipar, fie cu cel de cal) confirmă temeinicia legii de precipitare. Proprietatea aceasta a senin lor precipitante e curând exploatată de Uhlenhuth (în 1901 în Germania) pentru diagnosticul medico-legal al originii sângelui. Eficacitatea metodei a fost confirmată de lucrările lui Nattal, Smith, Singer, Wassermann, Schtitze, Ziemke, Barthd. Linos- sier, Lemoine, Fuhrmann. Aplicațiunea medico-legală a probei serurilor precipitante dă rezul- tate uluitoare în mai multe afaceri celebre, în eari identificarea făp- tașului crimei depindea exclusiv de demonstrarea originii sângelui depe hainele ori obiectele aparținând acestuia. — Metoda e riguros științifică, de oarece s’a făcut contra• proba: s’a constatat că, deopildă, serul unui iepure injectat cu ser uman și apoi adiționat cu sânge de om, își mani- festă numai decât puterea precipitantă, pe când serul aceluiaș iepure (astfel injectat cu ser uman) nu precipită sângele de câine (ale cărui hematii au un diametru aproape identic cu acela al globulelor roșii umane). Beactiunea serurilor precipitante e de o sensibilitate extremă: rozul- HEACȚtUNEA SERURILOR PRECIPITANTE 567 tatu! c pozitiv cu o infimă cantitate de sânge (chiar cu soluții sanguine incolore) și cu un sânge cât (le vechiu (Uhlcnhuth a obținut reacția pozitivă cu pete de sânge mai vechi de 20 ani, găsite pe suporturi lem- noase ori metalice; iar Dervieux a realizat reacțiunea cu sânge de peste 4000 ani, dela o mumie egipțiană). Nici putrefacția — cu condiția însă, ca ea să nu fie atât de înain- tată, încât să fi disociat cu totul alburainele — nu constifue o piedică la obținerea reacțiunii (Leclercq). Deasemenea nu exercită nici o influență asupra activității precipi- tante originea sângelui dela cadavre de oameni morți prin otrăvire sau de o boală infecțioasă. Reacțiunea specifică e obținută și cu soluția sanguină a unei pete formate dintr’un amestec de sânge diferit. După cum nici aerul nici lumina nu iau sângelui propietatea precipi- tării în prezența antiserului, tot așa frigul nu constitue o cauză de anu- lare a reacțiunii, care rămâne pozitivă și cu pete de sânge ce au suportat o temperatură de — 10°. In ce privește căldura, e de observat că activita- tea serului precipitant încetează în un sânge care a suportat o tempe- ratură mai mare de + 65°. B) Technica reacțiunii serurilor precipitante comportă cinci ope- rațiuni de laborator: 1) prepararea sângelui din pata de examinat; .2) procurarea și prepararea serului de injectat; 3) prepararea animalului de injectat și practica injecțiilor; 4) colectarea serului precipitant; 5) țitrarea senil ni. 1. Prepararea sângelui din palS. — Cu luarea tuturor precauțiuni- lor de ordin antiseptic necesare, desprindem cu scalpelul (depe suportul lemnos sau metalici o crustă de sânge (identificată ca atare prin unul din procedeele cunoscute), ori tăiem cu foarfece o porțiune din țesutul pătat. Crustelă sau porțiunea suportului sunt lăsate să macereze într’o eprubetă cu o soluție sterilizată de ser fiziologic. Proba reacțiunii seru- rilor precipitante va fi nulă, dacă pata examinată nu va conține cel puțin 0,001 gr. sânge. Eprubetă se pune într’un mediu răcoros: în soluția, ușor rozată, se produce după câteva ore (mai curând dacă pata e recentă), disoluția albumineior. Soluția, care e apoi limpezită prin filtrare, decan- tare și centrifugare, trebue să fie foarte diluată (1 la 1000) și neutră (pentru neutralizarea ci sc întrebuințează potasa — dacă e acidă, acidul acetic — dacă e alcalină). Gradul de diluare se verifică prin observarea unei ușoare opalescențe la încălzirea într’o altă epubretă a unei părți din soluție, adiționată cn o urmă de acid nitric. Putânduse totuș întâmpla ca lichidul să mai păstreze urme de cor- puri streine — a căror prezență ar putea să denatureze reacțiunea — Balthazard recomandă o dialisă prealabilă: Soluția e introdusă într’o punguliță de pergament (de forma unui deget de mănușă); pungulița, legată strâns la gură, e lăsată în apă distilată timp de 24 ore. In acest interval se produce eliminarea tuturor substanțelor dialisabile. In ce privește inconvenientul precipitării globulinelor, el se poate repara prin adiționarea unei mici cantități de clorură de sodă care le redizolvă. 2. Procurarea și prepararea serului de injectai. — Practica a arătat că. pentru obținerea precipitării, nu e numai decât nevoie de ser san- guin (extras îndeobște din sângele uremicilor, din sângele unui om sănă- 568 REACȚIUNEA SERURILOR PRECIPITANTE tos, obținut prin punerea ventuzelor scarificate, din sângele din inima unui cadavru proaspăt, din sângele stors dintr'o placentă proaspătă; sângele e centrifugat pentru izolarea serului epurat de elementele figu- rate ale lichidului sanguin). Proba e tot atât de concludentă prin utili- zarea lichidului pleural ori a lichidului ascitic cari, în vi-derea injec- țiunilor succesive, se concentrează pe calea evaporării și se conservă (.în ampule de sticlă închise la flacără), după ce în prealabil au fost adiți- onate fie cu cloroform (10 la 100). fie cu acid tenie (0,5 la sută). 3. Prepararea animalului de. injectat și practica injecțiilor. — Pen- tru examinarea sângelui uman se întrebuințează de preferință un iepure adult (in greutate de circa 2,5 kg.) Injecția serului, uman in iepure se face, cu ajutorul unei seringe, sau pe calea subcutanată, sau pe cea intraperitoneală sun. însfârșit, pe calea intra-venoasă. a) Injecția subcutanată se practică, după ce mai întâiu s'a tăiat părul animalului și s'a badijonat pielea locului cu tinctură de iod. (Spre a se evita formarea de abcese, ne vom feri de a face mai multe injecții în acelaș loc). b) In practicarea injecției intra-peritoneale se va opera cu băgare de scamă ca uucuinva să se înțepe intestinul. c) Injccfia intra-venoasă se practică în vena marginală a urechii. Tu ce privește numărul injecțiilor și doza fiecăreia din ele: se fac 5—6 injecții de 2—3 cc. ser, la intervale de 2—3 zde dela o injecție la alta; în nici un caz, spre a se preîntâmpina accidentele anafilactice generale, nu se va lăsa să treacă mai mult de 18 zile între prima și ultima injecție. (Pentru evitarea unor eventuale accidente anafilactice locale, atunci când s’a practicat injecțiile subcutanate, se recurge la vac- cinarea anti-anafilactica a lui Beredka; ultimele două injecții se fac pe calea intra-pcritoneală). Școala lyoneză a lui Lacassagne practică injecțiile tot în număr de 5—G, însă în doze mult mai mari <10 ce. fiecare), la intervale de 6 zile și numai pe calea subcutanată sau intra-peritoneală. Controlul sănătății animalului se face prin cântărirea zilnică a acestuia. 4. Colectarea sângelui și conservarea serului precipitării se face în a 8 a zi dela ultima injecțiune (Balthaznrd propune ca, în ajunul colectării, iepurele să fie lăsat să postească) și, cu luarea tuturor pre- cauțiunilor de asepsie, se procedează astfel: a) O canulă de sticlă, cu capătul subțire, e introdusă în carotida iepurelui; din canulă sângele e colectat într’un recipient sterilizat, dea- srinenea de sticlă. — Lacassagne propune colectarea sângelui fie prin flebotomia. unei vene a urechii, fie prin puncțiunea inimii. Cantitatea maximă necesară pentru expertiză e de 10—15 ce. h) După formarea și retracțiunea cheagului, se decantează serul — care e repartizat în mai multe ampule (cu volumul de 1 cc.). Aceste ampule se conservă, la adăpost de lumină, în contant cu ghința. Se poate recurge și la alte procedee de conservare. Cel preconizat de Ehrlich și Gregorjetc și eare consistă în uscarea serului în vid. pe plăci de sticlă: cantitatea necesară de ser precipitant pentru fiecare probă se obține prin dizolvarea în apă a produsului obținut prin răzuirea seru- lui uscat. — Corin recomandă colectarea pe hârtie sugativă (uscată în urmă) a globulinei din ser, obținută prin precipitarea cu sulfat de mag- REACȚIUNEA SERURILOR PRECIHTANTE 569 nezie. Pentru facerea reacțiunci serului precipilant, se taie un fragment din hârtia îmbibată ți se lasă să macereze în puțină apă distilată. — Serul se mai poate conserva prin adiționarea de cloroform, acid fenic, fluorură de sodă sau orice altă substanță antiseptică. — Serul astfel tratat poate să-și conserve timp decâtevaluni proprietatea sa precipitantâ. 5. Titrarea anii-serului. — înainte de a proceda la producerea reac- țiunii (ultima fază a probei decisive) activitatea serului precipitau! e încercată pe calea titrării lui: a) Se ia sânge (fie prin flebotomia venei auriculare marginale, fie prin punețiumm inimii) dela. iepurele imunizat și (după procedeul mai sus descris) se separă din el serul. b) In 5 eprubete mici se pune câte 1 cc. din serul uman diluat într’o soluție sterilizată de clorură de sodiu (0,85 la 1000), cu tăria gradată de 1 la 1000, 1 la 5.000, 1 la 10.000, 1 la 20.000 și 1 la. 50.000. Soluția din fiecare eprubetă e adiționată eu 0,1 cc. din serul de încer- care al iepurelui imunizat, care cade la fund: adiționarea se face l&sâa- du-sc ca antiserul să se prelingă pe peretele eprubetei (ținută în poziție înclinată). c) Apt de a servi pentru provocarea reacțiunii, prezența antiseru- lui trebue să producă îu cele 5 eprubete următorul fenomen: In eprubetă cu diluținnea 1 la 1 000 apare, după cel mult 5 minute, la nivelul suprafeței de demarcație a serului uman și a antiserul ui, o tur- burare care în urmă se accentulază dc jos în sus, terminând prin for- marea unui precipitat floconos. Se notează și în celelalte 4 eprubete durata și fazele procesului observat la prima eprubetă. Precipit a tul trebue să se formeze în cel mult 20 minute (în primele 4 eprubete), pentrucă numai nn antiser precipitant în eprubetă cu serul uman diluat în clorură de sodiu în proporție de I la 20.000 are minimul de tărie necesară îu aplicații! nile medico-legale. C) Reacțiunea și interpretarea. — 1) Dozarea. — Reacțiunea se produce prin următoarea dozare: la 9 părți de antiser (0,9 cc.) 1 parte (0,1 cc.) din serul extras din pata de sânge examinată. In orice altă proporție, interpretarea o anevoioasă: amestecându-se doze egale de ser și antiser, precipitatul e abea perceptibil, iar dacă doza de ser e mai mare ea aceea de antiser, precipitatul nu se poate observa, de oarece e dizolvat de escesuî de ser. Antiserul, care cade la fund, e introdus pe cale de prelingere dea- lungul eprubetei în care se află serul și care e ținută în poziție înclinată. In primele 5 minute, trebue să se producă o turburate în planul de dcmarcațiuue u celor două lichide. Iu interval de alte 5 minute (adică la 10 minute dela începerea experienței), trebue să sc observe mișcarea ascendentă (până la straturile superioare) a turbucării. După alte 10 minute (adică la 20 minute dela începutul experienței) trebue să se observe formarea precipitatului floconos (despre care am vorbit la titra- rea antiserului). Ca mijloc de verificare a calității și specificității antiserului, se recurge la procedeul Uhlenhuth: Se iau 6 eprubete miei în cari se pune: 1. Soluție din sângele examinat — 1 cc. 2. Soluție din clorură dc sodiu sterilizată (0,85 la 100) — 1 cc. 570 REACȚ1UXEA SERURILOR PRECtPITANTE 3. Ser de iepure, normal (diluat 1 la 1000) — 1 cc. 4. Ser de bou, normal (deasemenea diluat 1 la 1000) — 1 cc. 5. Soluție obținută cu un fragment nepătat din suportul petei de sânge — 1 cc. 6, Ser uman (diluat 1 la 1000) — 1 cc. Soluțiunea fiecăreia din cele șase eprubete e adiționată (în modul deja arătat) cu câte 0,1 cc. antiser. Ca pata, să fie de sânge uman, trebuie ca reocfiunea prin antiserul iepurelui (fenomenul precipitării consecutive turb urării lichidelor ames- tecate) să se observe numai in eprubetele No. 1 ți No. 6. Thoinot face proba de verificare cu un sistem de numai 5 eprubete: 1. Soluție din sângele depe pata examinată — 0,9 cc. 2. Ser fiziologic (care a servit la prepararea soluției de sânge de examinat) — 0,9 cc. 3. Soluție din sângele depe pată — 0,9 cc. 4. Soluție sanguină provenind dela un alt orn decât acela al cărui sânge e examinat — 0,9 cc. 5. Soluție provenind din macerarea unui fragment nepătat din suportul petei. Se adiționează în cele 5 eprubete: 1. Ser precipitant — 0,1 cc. 2. Ser normal dela un alt iepure — 0,1 CC. 3. Ser precipitant — 0,1 cc. 4. Ser precipitant — 0.1 cc. 5. Ser precipitant — 0,1 cc. Astupate, cele 5 eprubete sunt puse într'o etuvă la 37°. Pentru ca proba să fie concludentă, trebue ca, după vreo 10 minute, să se observe formarea precipitatului floconos numai in eprubetele No. ? ți No. i; reacțiunea trebue să fie nulă in eprubetele No. 2. No. 3 ți No. 5. Școala lyoneză a lui Laeassagne procedează mult mai simplu. 1, într'o eprubetă (6—8 mm. diametru) se pune 2 cc. din soluția sanguină (obținută prin macerarea petei în soluția fiziologică de clorură de sodiu, sau într’o soluție de sodă — dacă pata e prea vechie). 2. Se adiționează 1 cc. din serul iepurelui vaccinat. 3, După un interval (care variază în raport cu vechimea petei) se observă mai întâiu o turburare în interiorul amestecului celor două lichide, iar după trecerea de 24 ore, apare (pe fundul sau pe pereții eprubetei) un precipitat floconos. D) Cauzele de eroare. —- 1) Din capul locului trebue să observăm, alături de Linossier (comunicare făcută în 1902, la Academie de Medi- cină din Paris), că antiserul extras din iepurele imunizat nu e absolut specific serului uman, de oare ce acest antiser precipită — cu mai puțină sensibilitate, e adevărat — și serurile de cal, bou, câine, berbece, porc, cobai, pniu de găină. Tot după Linossier, această cauză de eroare se poate evita, practicându-se reacțiunea cu o soluție de sânge diluată (1 la 1000), care nu precipită decât cu antiserul corespunzător. Thoinot a observat că antiserul sângelui uman precipită și sângele maimuțelor antropoide, însă mult mai slab și nu provoacă decât simpla turburare a amestecului de lichide, cu sângele dela maimuțele inferioare. 2. In al doilea loc. e de reținut că precipitarea nu e o caracterizare neîndoioasă a însăș prezenței sângelui în pată, ci numai a prezenței albu- PROBA DEVIERII COMPLEMENTULUI 371 minelor și a globulinelor — ceiuce se poate verifica prin adiționarea la an- tiser a uneia din următoarele substanțe organice: lichidul ascitic, lichidul pleu ral, mucusul cavității nazale, urina albuminoasă. Singurul element probatoriu dobândit prin reacțiunea precipitanfă e deducțiunea certă că so- luțiunea obținută prin macerațiunea petei e aceea a unui lichid uman. Ca- racterizarea sângelui trebue în prealabil făcută prin celelalte metode de încercare. 3. Cu soluția petei de sânge depuse pe mortar și var, rezultatul reacțiunii e negativ, rare poate însă fi pozitiv, dacă izbutim să eliminăm varul din soluție. t. Cu laptele femeii nu se poate obține reacțiunea. E) Examenul comparativ. — Ca o garanție în plus, Lacassagne recomandă examenul comparativ al sângelui din diversele specii de ani- male dela cari ar putea fi sângele din pată. Pentru aceasta, trebue ca iepurele utilizat pentru procurarea serului precipitant să fie injectat eu ser dela animalul respectiv (cu ser de câine, de bou, de cal, de berbece, de pasere). E însă de observat (Thoinot) că se pot întâmpla confuzii: așa, un ser precipitant al sângelui calului e pozitiv și pentru sângele măgarului; serul precipitant al serului caprei e activ și pentru sângele berbecelui; un ser precipitant al sângelui unui mamifer precipită mai mult sau mai puțin sângele tuturor mamiferelor, e însă inac- tiv în prezența sângelui păsărilor, reptilelor și al ha traci a ne lor. II. Proba devierii complementului. A) Principiul. — Procedeul, •— care e întrucâtva o derivațiune a metodei precedente și pe care Neisser și Sachs cei dintâi l-au aplicat la determinarea originii sângelui — are avantajul de a da o reacțiune și mai sensibilă decât aceea a serurilor precipitante; rezultatul e pozitiv cu o cât de neînsemnată urmă de sânge în pata examinată. Metoda e bazată pe observațiunea făcută de Metchnikoff (Ia Institu- lul Pasteur din Paris), că hematiile de gâscă, injectate în peritoneal unui cobai, erau numaidecât digerate de fagociți. pe când aceleași hematii, puse în contact in i'itro cu serul cobaiului, nu sufereau nici o modificare. Bor- det (în 1899), Bilfanti. Carbone. Ehrlich, Morgenroth, Neisser și Sachs (deja pomeniți) au verificat principiul savantului rus, stabilind legea, că serul nnui animal vaccinat cu sânge defibrinizat provenind dela un alt animal și de specie deosebită, are proprietatea de a hemoliza globulele roșii ale acestui din urină animal, ndică de a provoca eliminarea hemoglobinei din hematii, Hemolisa aceasta e produsul acțiunii a două elemente: complementul (alcxina — substanță albuininoidă care se găsește în serul normal al ori- cărui animal și care nu rezistă unei călduri de 56°) și sensibilîsatrlcea (amboceptorul — substanță specifică substanței care a fost injectată în organismul animalului de experiență; rezistă unei călduri de 56’). BjTeohnica— 1. Defibrinizarea. — Globulele roșii din sângele de berbece defibrinat, după ce au fost spălate bine într’o soluție (0.85 la 100) de clorură de sodiu, spre a fi epurate de plasma sanguină, sunt colec- tate pe cale de centrifugare și puse în suspensiune într’o soluție fiziolo- gică de 10—20 ori mai mare decât cantitatea inițială a sângelui. 2. Serul eu amboceptorul hemolitic se obține după practicarea la un iepure a 3-1 injecțiuni de sânge defibrinizat de berbece. proba devierii complementului 3. Serul cu complementul — ser normal de cobai — care însă își pierde proprietatea specifică după trecere de 2-3 zile dela colectarea sân- gelui animalului. 4. Antigenul — constituit de albumina din sângele numai depe pată — are proprietatea pe de o parte de a se alia cu ainboceptorul specific' din serul iepurelui vaccinat cn sânge defibrinizat de berbece, iar pe de alta de a devia complementul prezinte al serului normal de cobai. 5. Titrarea amboceptorului, complementului și a antiserului. — înainte de a se practica reacțiunea, se precede la titrarea amboceptorului și complementului — și în urmă la titrarea cantității de antiser de adiționat. a) Titrarea amboceptorului. —- într’o serie de 9 eprubete mici se depune câte 1 cc. de hematii de sânge de berbece, diluate (5 la 100) într’o soluție fiziologică de clorură de sodiu. Soluțiile din toate eprubetele — afară de cea din eprubeta No. 8, care va servi ca element de control — sunt adiționate cu câte 0,1 cc. de ser de cobai (în care se află complementul). Lichidul din fiecare eprubeta e adiționat cu cantitatea necesară de soluție fiziologica, spre a se obține, la fiecare în parte, volumul de 2-3 cc. de lichid. Soluțiile din primele ~ eprubete sunt adiționate cu cantități des- crescătoare (în ordinea lor numerică) din amboceptorul specific (înce- pându-se cu 0,01 cc. și încheindu-se cu 0.0001 cc., pentru a crește din nou la 0,01 în eprubeta No. 8. Avem deci următoarea gamă: 0.01 —- 0,005 — 0,0025 — 0,001 -- 0,0005 — 0,00025 — 0,0001 — 0,01 — 0). Eprubeta No. 9 — care servește ea element de control — nu capătă amboceptor. Și atunci se observă că hemolisa. din complectă în primele 4 epru- bete, devine numai pronunțată în eprubetelc No. 5 și No. 6, apoi slabă în eprubeta No. 7. spre a fi nulă în eprubetelc No. 8 și 9. Din observarea primelor 4 eprubete. putem deduce, că pentru obține- rea reacțiunii ajunge 0.001 cc. din serul conținând amboceptorul — erm- titate minimă necesară pentru provocarea hemolisei complecte. b) Titrarea complementului. — Odată fixată cantitatea minimă de amboceptor, necesară la producerea reacțiunii. se poate proceda la tit- rarea complementului, prin adiționarea (în prezența unui cc. de hematii de berbece) la 0,0001 cc. de amboceptor, de cantități crescătoare de com- plement (ser de cobai) într’o progresiune aritmetică ni cărei termeni ex- tremi sunt 0.1 și 0,9 e.c., iar rațiunea 0,1 adică: 0,1 — 0.2 — 0,3 —0,4 — 0,5 — 0,6 — 0,7 — 0.8 — 0,9. Observând cele 9 eprubete, constatăm că hemolisa e complectă în primele 2 eprubete, pronunțata în eprubetelc No. 3, No. 4 și 5, slabă în eprubetelc No. 6, No. 7 și No. 8, și nulă în eprubeta No. 9. Reacțiunea fiind desăvârșită atât în eprubeta No. 1 cât și eprubeta No. 2, urmează ca, spre a se obfine hemolisa complectă, c nevoie de o cantitate minimă de 0.8 ce. de ser cobai (care con fine complementul/. c) Titrarea antiserului (care e considerat încercat, sub raportul proprietății sale precipitante. cu 1 la 10.000). Se constată că adiționarea ■de 0.1 cc. de antiser, (în prezența a 0.001 cc. de amboceptor. a 0,1 cc. de complement și a 1 cc. hematii de berbece) deviată complementul indică provoacă hemolisa complectă) numai în pfftența serului uman. Se mai constată eă soluția de clorură de sodiu — singură sau chiar PROBA AN AF!L ACTICĂ 573 în prezența cumulativă a serului uman, a complementului și a ambocep- torului, dar in absența antiserului, hm provoacă hemolisa spontanee a hematiilor de berbece. CI Reacțiunea.— Se pune în 5 eprubete câte o cantitate de 0,03 cc. de antiser (suficientă spre a împiedeca bemolîsa totală) care e adiționată cu 0,1 ce. ser de cobai (care conține complementul) și canti- tăți crescătoare din soluția petei de sânge (1 la 1000) și anume: 0,1 cc. în eprubetă No. 1; 0,25 cc, în eprubetă No. 2; 0,5 cc. în eprubetă No. 3, 0,75 cc. în eprubetă No. 4 și 1 cc. în eprubetă No. 5. Tu fiecare eprubetă se adaugi o cantitate de soluție fiziologică de clorură de sodiu, spre a se obține volumul dc 3 cc. Cele 5 eprubete sunt ținute la etuvă (la 37”) timp de o oră. Apoi se adiționează, în fiecare din ele, un amestec de 0,001 cc. ainboceptor și 1 cc.. din soluția hematiilor de berbece (5 la 100). După o trecere de 1-2 ore, nu trebue să vedem producându-se hemolisa totală in nici una din eprubete, dacă pata examinată era de sânge nman, de oarece lipsește com- plementul care a fost deviat de antigenul din serul uman, antigen care în aceiaș timp s’a aliat eu amboceptorul specific. Dini potrivă, dacă pata nu era de sânge uman, antigenul nu mai avea proprietatea devierii com- plementului și hemolisa se opera. D) Cauzele de eroare sunt datorite pe deoparte naturii complicate a fechnicei, iar pe de alta dificultății de interpretare. III. Proba anafilactică A) P r i n c i p i n 1. — Proba aceasta a sângelui e baaată pe impor- tanta observațiune tăcută de fiziologrd francez Charles Richet, că se poate provoca o hipersensibilizare a unui animal față de anumite sub- stanțe, a căror injecțiune să-i cauzeze grave accidente și chiar moartea. Observație dedusă din următoarea experiență, făcută în colaborare cu Pot.ier: A injectat unui câine 0,04 gr. la 1.000 gr. dintr’o soluție (0.05 la 100) de actino-congcstină (care e o otravă extrasă din tentaculele acti- niei). După trecere de o lună dela această injecție zisă preparantă, a făcut câinelui o a doua injecție, in doză de 20 ori mai mică deeât prima (0,0025 gr.) din aceiași soluție: abea a practicat injecția și animalul, cu manifestarea unor accidente foarte grave, moare aproape fulgerător. Experiența a fost reluată cu un cobai (care a primit o injecție ana- filactizantă de ser uman în doză infinitesimală (0,000001 cc.). Practi- cându-i-se, după o lună, o a doua injecție (0.5 cc.) de ser uman, cobaiul a murit în câteva minute. Și Richet a formulat în acești termeni principiul acestei legi fiziolo- gice: „O substanță, incapabilă nu de a ucide, dar nici măcar de a îmbol- năvi un animal normal, determină accidente fulgerătoare, inclusiv moar- tea, la aceiaș animal care, cu mult mai înainte, ar fi primit, sub formă de injecție, aceiași substanță”. Și accidentelor provocate pe această cale a vaccinării le-a dat numele de anafilactice, adică datorite unei interven- țiuni care are efectul contrar aceleia a imunizării. Lucrările de labo- rator ale lui Uhlenhuth și Weidanz au demonstrat că albuminele din sânge au o acțiune sensibilizantă specifică. Această proprietate ai substanțelor sensibilizante a fost utilizată pen- tru diagnosticul medico-legal, în ce privește originea sângelui, pe baza diferențierii a Ibu minelor. 57 i l’HOBA anafilâctică Reacțiunea anafilaelică e foarte sensibilă, dovadă că Leclerq a putut proba eficacitatea ei și cu o soluție obținută prin diluarea unui sânge vechiu de peste 4000 ani (dela o mumie egipțeană). De unde urmează că proprietatea sensibil iz antă sau anafilactizantă a sângelui nu e alterată de uscare. Această proprietate nu e alterată nici de căldură (până la 150°), nici de frig și nici de agenții chimici utilizați (de cei interesați) spre a face să dispară pata: apă cu săpun, amoniacul, acidul fenic, sublimatul, hipocloritul de calce, carbonatai de sodă. Bl Tecbnica. — 1. Animalul de preferință utilizat pentru reac- țiunea anafilactică e cobaiul. 2. Prepararea pelei. — Pata suspectă e dizolvată (1 la 1000) într’o soluție fiziologică. 3. Injecfiunea preparantă (1 cc. din soluția sanguină) se face de obiceiu pe calea sub cutanată, pe cea intraperitoneală, sau pe calea intra- venoasă. Pentru injecția intra-cerebrală (prin găurirea peretelui superior al craniului și înfigerea acului la nivelul unghiului intern al ochiului, dea- lungul peretelui intern al orbitei) și pentru injecția intra-cardiacă (prin înfigerea bruscă a acului în inimă) doza preparantă e de (0,001 — 0,005 cc.). (După Bachruch injecția preparantă se poate face și cu urina umană, atunci, când, grație celorlalte probe, s’a putut stabili originea umană a sângelui din pată). 4. Injecția deslănțuitoare se practică astfel: după o lună dela injec- ția anafilactizantă, cobaiul e legat și culcat pe spate, i se descoperă vena jugulară în care se introduce 0,5 cc. ser uman.. După aceea animalul e deslegat. Experiența, spre a fi edificatoare, trebue făcută cu mai mulți cobai, cărora li se face simultan aceiaș injecție sensibilizantă, cu o soluție de sânge de aceiaș natură cu sângele din pata suspectă. Când, după trecere de o lună, li se face injecția deslănțuitoare, se procedează astfel: la □ parte din cobai se injectează lichidul obținut prin macerarea petei de sânge, unui al doilea grup de cobai, sânge dela animalele de aceiaș specie, iar restului de cobai, sânge dela animale de specii diferite. C) Reacțiunea. — Se observă cele trei grupuri de cobai și se con- stată, că numai cobaii din grupurile 1 și 2 (adică acei cărora li s’a făcut injecția deslănțuitoare cu sânge din pată sau cu sânge dela animalele din aceiaș specie cu acela al cărui sânge e examinat: sânge de om, dacă pata suspectă e considerată ea provenind din sânge uman) manifestă simpto- mele anafilactice; cobaii din grupul 3 rămân teferi. Simptowele acestea pot îmbrăca diverse forme: a) Forma fulgerătoare: numai decât cobaiul începe să se agite, își freacă botul, tușește, încovoaie spinarea și nu se poate ține pe picioare; respirația e accelerată, bătăile inimii se atenuează, temperatura rectală scade și se notează o salivație abundentă, pierderi dc materii fecale și de urină, apoi se produce moartea. b) In forma gravă dar nepericuloasă, animalul prezintă fenomene de -dispnee, de amețeală cu mișcări giratorii, precum și o abundentă salivație și secrețiune lacrimală; temperatura e foarte scăzută. După o oră, însă, .animalul își revine complect. c) Insfârșit, în forma benignă, cobaiul, cu temperatura scăzută, are proba eritro-aolutinăru 575 mâncărime la bot, aleargă zăpăcit; după cel mult o jumătate de oră, își revine complect. D) Cauzele de eroare. — In definitiv, reacțiunea anafilactică e inca- pabilă de a caracteriza originea sângelui, dacă această caracterizare n’a fost în prealabil obținută cu ajutorul celorlalte probe de certitudine; ea nu face decât să confirme rezultatele acestora. Dar se poate întâmpla ea fenomenele observate, îndeosebi moartea animalului, să fie datorite și unui accident operatoriu. Ca mijloc de control se recomandă autopsia cobaiului ori a cobailor morți. IV . Proba eritro-aglutinării A) Principiul. — Metoda a fost pentru prima oară aplicată, în laboratorul lui Strassmann. de către Marx și Ehrenroth. cari s’au inspirat din lucrările lui Bordet și Gruber, ulterior reluate de Buchner. Ea e ba- zată pe observațiuuea deosebirii de acțiune exercitată, în prezenta hema- tiilor umane proaspete, de serurile analoage și de serurile heteroloage. In practică: punând în prezentă ser uman cu hematii umane, acestea din urmă se grupează, fără însă a se aglutina; dimpotrivă, hematiile umane, în prezenta serului de cal, se aglutinează în general, iar parțial până la complecta contopire. (Proba, precum ani spus, are la bază. în ordinea cronologică, obser- vațiile de laborator ale lui Bordet-Gruber (1895-1896) și ale lui Buchner. Primii doi au constatat întâiu că sângele unui animal injectat cu vibrionul boierie, în prezenta aceluia? vibrion preparat într’o soluție fizio- logică de clorură de sodiu, are proprietatea de a provoca rapida fixare și aglomerare a acestor vibrioni. Reluând experiența, au ajuns să demon- streze întâiu că proprietatea de fixare și aglomerare o are și serul unui animal normal — deci neimunizat în prealabil — asupra diferitelor specii dc microbi; în al doilea loc, că serul animalului nevaccinat, în prezența hematiilor dela nn animal de altă specie, posedă și el proprietatea aglome- rării și aglutinării acestor hematii). B) Tochnica. —. Se dizolvă, pe o lamelă, o porțiune a petei de sânge cu câteva picături de clorură de sodiu (0.60 la 100). O picătură de sânge, extrasă prin înțeparea cu un ac aseptizat a buricului degetului, e amestecată (5-6 secunde) cu soluția sanguină a petei. Se acoperă preparatul cu o lamelă și se examinează numaidecât la microscop C) Reacțiunea și interpretarea. — Dacă sângele din pată e sânge de om (deci omolog cu hematiile din picătura înțepăturii) nu se produce aglutinarea; dacă sângele din pată nu e omolog cu aceste hematii, se pro- duce fără întârziere aglutinarea însoțită de bemolisă (distrugerea progre- sivă până la dizolvarea hematiilor). D) Cauzele de eroare sunt îndeobște de atribuit incomplectei asepsii a mâinilor operatorului și a instrumentației, impurității și titrării ine- xacte a soluției fiziologice de clorură de sodiu, precum și încetinelii opera- ției. Deascmenea, reacțiunea nu se poate obține cu sânge alterat sau cu o soluțiune sanguină insuficient concentrată. V. Proba eritro-precipitârii .4 ) Principiul. — Ea e bazată pe diferențierea proprietăților eri- ■țrocipitinei și seroprecipitinei. — diferențiare pe rând bănuită de Wolff. 57(5 PROBA ERITRO-PRECIFITĂRI! Bordet, Dungern, Batelli și alții și confirmată de Klein Un 1905) care a și formulat astfel principiul aplicării metodei critroprccipi tării la diag- nosticul medico-legal al palelor de sânge: Serul unui animal, injectat cu hematii dela un animal de altă specie, dă precipitările cu soluții în cari se află globule roșii dela un animal de aceiași specie cu primul (cel injectat). Verificarea a făcut-o cu următoarea experiență: A injectat la un iepure extract apos din globulele roții, la- altul ser sanguin, la altul stroma și la altoie globule întregi. Apoi a căutat, în serul fiecăruia din cei patru iepuri astfel preparați, eritroprecipitina, seropreeipitiua, hemaglutinina. strom-aghitinina și he- inosilina și a observat următoarele procese: I) eritroprecipitina, hemoaglu- tinina și hemosiliua se produc îu animalele de experiență injectate cu ele- mente conținute în hematii; 2) seropreeipitina și stromaglutiuina nu se produc decât la animalele injectate cu serum și stroma. A trecut la o a doua verificare: A luat trei iepuri și le-a injectat unuia hematii umane, celui de al doilea hematii de cal, iar celui de al treilea hematii de bou. Examinând serurile obținute, a avut confirmarea specificității reacțiunii: serul fiecăruia din cei trei iepuri, diferit inocu- lați, n'n precipitat decât hematiile respective, adică serul primului iepure precipită numai soluțiunea sanguină umană și nu precipită soluțiile san- guine de cal și de bou, cari, la rândul lor nu erau precipitate cu serul respectiv al celuilalt sau cu senil iepurelui injectat cu hematii umane. B) Technica — 1. Prepararea sângelui de inoculat. Fiind vorba de diagnosticul sângelui uman din pată, se ia sânge de om și se defibrini- zează și apoi se cenți ifughează, hematiile concentrându-sc la fundul epru- betei. Senil de deasupra e decantat, iar în locul lui se toarnă în eprubetă ser fiziologic, în cantitate de 8—10 ori mai mare decât cantitatea de ser uman extras. Se amestecă hematiile cu serul fiziologic, iar amestecul obți- nut e, la rândul lui, centrifugat. Se decantează din nou serul obținut, iar operația adiționării de ser fiziologic, a amestecării și a centrifugării se repetă până se obține, prin această spălare intensivă a hematiilor, elimi- narea complectă a serului-albumină. Hematiile, astfel spălate, sunt he- molisate prin agitarea in apă distilată (îu cantitate de 3-4 ori mai mare ca volumul massei de globule). Se adiționează o cantitate egală dintr’o soluție concentrată de clorură de sodiu (17 la 100), care are menirea dc a face soluția sanguină isotonică. Soluția din epmhetă e din non agitată și centrifugată, pentru complecta ei limpezire. 2. Injecta. — Cn câte o doză de 10-20 cc. din lichidul astfel lim- pezit se face iepurelui, la intervale dc câte o săptămână, trei injecțiuni intra-peritoneale. C) Reacțiunea. — La câteva zile dela a treia injecție, se extrage din iepurele inoculat ser care, pus în prezența unei soluții de hematii umane, provoacă reacțiunea precipitării. Spre a fi pozitiva pentru diag- nosticul sângelui uman, reacțiuuca nu trebue să fie pozitivă cu ser uman lipsit de hemoglobina sau vreuna din secrețiunile umane, dar nici cu sân- gele dela diverse specii de animale. D) Cauzele de eroare suni multiple: 1) dificultatea complectei eli- minări a sero-albuminei din hematii; 2) imposibilitatea de a se obține o soluțiune suficientă din materia colorantă a sângelui dintr’o pată prea vechie; 3) insuficiența limpezirii soluțiunii sanguine; 4) disoluțiunea incomplecta a sângelui alterat (prin a genți fizici ori chimici). NATURA SÂNGELUI UMAN 577 5. Natura sângelui uman. In expertizele tnedico-iegale prezintă un interes deosebit și identificarea sângelui uman din pată, după natura lui: sânge pro- venind din scurgere în timpul vieții ori din scurgere post mortem; sânge arterial sau sânge venos; din ce anume regiune sau organ; sânge de nudaona; sânge de abces; sânge menstrual, sânge de fa- cere, de avort; sânge pla contur, loch ii; sânge de viol, sânge de epistaxis, hemoptisie ori de hematemesâ; sânge datorit unui atentat pederastic; sânge din înțepătură de purice; sânge de nou-năseut sau de adult. 1, Sângele vin și sângele post mortem. — Această diferențiare medi- co-legală se tace după forma, direcția petelor și felul coagulării. Pata, care are forma specială sângelui țâșnit, provine din sânge viu. In cc privește coagularea, aceasta, făcând n-se în contact cu aerul, chea- gul conține toate elementele sanguine, iar fibrina, mai abundentă, e și mai aderentă de suportul petei. Forma petei provenind din picurarea sângelu' din cadavru diferă de aceea a potei din sângele viu care țâșnește; pata de sânge cadaveric, for- mându-se prin îmbibițiune, e de obiceiu subțire, iar chiagurile nnui astfel de sânge sunt și ele subțiri și puțin aderente de suport, ca unele mai sărace și în globule și în fibrină: sângele cadaveric e subțiat din cauza cheagu- rilor cari se formează în interiorul corpului și cari rețin o parte din hematii și din fibrină. 2. Sângele arterial și sângele venos.— Și unul și altul nepăstrân- dn-și culoarea (roșie pentru sângele arterial și do un roșu mai închis pen- tru sângele venos) decât cel mult 2-3 ore după ieșirea lor din vase, sin- gurele elemente ale diagnosticului diferențial sunt: forma petelor, felul scurgerii și durata coagulării. — Petele produse de sângele arterial au forma datorită scurgerii în proecțiune a sângelui arterial; petele fornate din scurgerea înceată a sângelui sunt mai lățite și sunt caracteristica sângelui renos și a celui din capilare. — Cheagul sângelui arterial se produce unii repede și e mai consistent (fibrina depunându-se la par- tea superioară a petei) decât chiagul sângelui venos. 3. Regiunea sau organol. — Pentru diagnosticul sângelui după re giunea sau organul din care s’a scurs, expertul se orientează, în afară de examenul corpului, după proporția globulelor albe, după substanța organică amestecată în lichidul sanguin, după prezența părului și a peri- lor și uneori după coagulare. a) Sângele din creer conține fibre sau celule nervoase. b) Sângele din rachis ți cel din abdomen se coagulează anevoie, c) Sângele din epistaxis formează pe suport pete caracteristice prin forma și dispoziția lor (picături prelinse) și conține urme de celule cilin- drice cu cili vibratili. dl Sângele hcnioptoic formează pete caracteristice stropitorilor și conține mucus bronchic, celule epiteliale și (uneori) fibre elastice pulmonare. e) Sângele de hemidemesă (care nu e întotdeauna consecutivă unei leziuni a stomacului, bematemesa putând rezulta și din vomitarea =ân- ȘM08. - Dr. .V. .VinooM, Tratai >le Medicină Legală. 37 natuha sângelui uman 578 gelui de epislaxis înghițit iu limpid somnului) se caracterizează prin prezenta de resturi alimentare, de celule epiteliale și de sarcine gastrice. Făcându-se spectroscopia, se observă la sângele de liematemesă sau carac- terele methemoglobinei (dacă a stat mai mult în stomac), sau caracterele hemoglobinei oxigenate (dacă durata șederii în stomac a fost mai mică). /) Sângele ficatului și al splinei e caracterizat prin predominarea globulelor albe. g) Sângele d:n melaena. care e îndeobște transformat în hematină, for- mează pete caracteristice atât prin dispoziția lor, căit și prin prezența materiilor fecale. h) Sângele provenind din rănirea organelor genitale are caracterele unei hemoragii traumatice și e foarte sărac în elemente epiteliale. if Sângele unui abces se caracterizează prin prezența puroiului și a țesutului celular. 4. Sângele menstrual formează pete caracteristice prin situația lor pe suport și prin următoarele particularități: a) absența fibrinei (de unde și insuficiența coagulării); b) abundența celulelor epiteliale (conice și cu cili vibratili din corpul și colul uterului; pavimentoase cu nucleu din va- gin); c) prezența unor paraziți ca iriehomonas caginalis: d) aciditatea (nu întotdeauna) datorită prezenței mucusului. 5. Sângele facerii se caracterizează prin: a) numărul tmare) și dis- poziția petelor; b) prezența de resturi alo oului (fragmente de placentă, de caducă, vilozități); c) prezența (uneori) do materii fecale, de meconium, de materie sebacee și de peri fetaii. Sângele facerii se găsește sub formă de pete mai mult sau mai puțin roșii, cari formează centrul unor pete mai spălăcite. — Examenul micro- scopic al petei arata: globule sanguine de forme diferite, fibrină (care, precum am văzut, nu se găsește în sângele menstrual, ceeace constitue o diferenția re esențială, excluzând pentru expert orice posibilitate de con- fuzie în ce privește proveniența sângelui), celule epiteliale poligonale gra- nuloase (cu nucleul ovoid), celule epiteliale pavimentoase cn nucleu, negra- nuloasn, transparente (provenind din epiderma fătului). 6. Sângele din loohii și sângele placentar.— o) In petele din lockli, caracteristice prin mirosul lor grețos, găsim, în afară do corpii streini din lichidele facerii l resturile oului, materiile fecale, mocouium, materia seba- cee, peri fetaii) o abundență de ieucocite și de granulații grăsoase. b) In petele de sânge placentar (caracterizat prin aceea că e mai puțin apos și mai bogat îu globule și materii solide), găsim îndeosebi câteva vilozități placentaie. 7. Sângele hemoragie din avort are toate caracterele unei hemoragii traumatice: abundența și natura coagulării lichidului sanguin, cantitatea foarte redusă do elemente epiteliale. 8. Sângele fătului, În primele luni ale vieții intrauterine, sc carac- terizează prin celule embrionare sferice (eu unul sau mai mnlți nuclei). cari sunt lipsite de hematină .și au un diametru considerabil mărit până la 0,01 mm., pe eând diametrul hematiilor dela adult nu trece de 0,008 mm. 9. Sângele noului născut conține materie sebacee și meconium. 10. Sângele provenit din viol e caracterizat prin natura particulară a coagulării sângelui dela o hemoragie traumatică, prin prezența celule- PETE CU ASPECTUL CELOR UE SÂNGE . > I J lor epiteliale dela intrarea vaginului, precum și prin prezența spermei și a perilor. 11. Sângele atentatului pederastic— care conține spermă, materii fecale, celule din regiunea anală, peri. — formează pete caracteristice prin dispoziția lor pe suport. 12. Sângele din înțepătura de purice e caracterizat. în afară de forma specifică a petei, prin prezența hematiilor deformate san în parte distruse, precum și a unor granulații negricioase amorfe, provenind din digestiunea globulelor dc cătie insectă. fi. Diferențiarea sângelui după sex și vârstă. In afară de caracteristicile sângelui de fetus și de nou-născut, e c adevărată erezie științifică, în starea actuală a cercetărilor, de a se preciza originea sângelui după sex (afară de caracterele speciale ale sângelui menstrual) și vârstă. 11. PETE CU ASPECTUL CELOR DE SÂNGE. 1. Petele de rugină — cari pot avea ca origină acțiunea apei ori a unor acizi organici — nu numii i că seamănă cu cele de sânge, dar uneori pot să și conțină materie sanguină. Diagnosticul diferențial se face pe baza aspectului, a culorii, a insolubilității în apă. ori într’o soluție de potasă (afară de rugina dato- rită unui acid organic, acidul citric, de exemplu, când ea cedează acțiunei apei, dispare cu totul), precum și pe baza precipitatelor caracteristice pe cari le tlă cu reactivii sărurilor ferice (precipitat albastru — albastru de Prusia — cu feroeianura de potasă). a) Aspectul: Pata dc rugină, deși poate fi și ea puțin lucioasă, e mai aspră și nu prezintă crăpăturile caracteristice petei dc sânge uscat pe un suport impermeabil. b) Culoarea e brună sau brună-roșiatică. e) Insolubilitatea nu numai în apă, dar nici într’o soluție de potasă; i>n dă amprenta lui Taylor. Formată de un acid organic, rugina, precum am arătat, dispare, fără însă a lăsa cel mai neînsemnat depozit de fibrină sau de albumină (poate însă lăsa urme din această din urmă substanță, când rugina conține și materii organice). Insolubilitatea în apă poate însă da loc la o eroare e suportul examinat ori în orifi- ciile naturale ale corpului eonstitue, pentru expert, dovada indiscu- tabilă a actului care formează obiectul urmăririi judiciare (atentat la pudoare, viol, acte de sodomie). Aceasta în penal. — Dar ex- pertul e ade.sea chemat să se pronunțe și asupra calității spermei (adiea dacă ea conține ori nu spermatozoizi) îndeosebi în aface- rile de natură civilă (divorțul cerut de femee prin invocarea motivului de impotența de a procrea din partea bărbatului; tă- gada paternității, atunci când soțul înșelat ține să administreze proba ca, pentru dânsul, era o imposibilitate fizică de a fi pă- rintele copilului ce i se atribue). — Prezența spermatozoizilor în pată sau în vagin are o netăgăduită însemnătate și în cazurile penale, de oarece se poate face dovada temeiniciei ori netemei- niciei mijlocului de apărare la care recurge inculpatul, susținând eă e incapabil de a procrea. — In sperma recent ejaculată sau luată depe cadavru câtva timp după moarte (până la maximum 30 ore), spermatozoizii sunt încă vii, se mișcă repede, cu capul înainte. Sub raportul examenului petelor do sjxnniă, medicul legist are deci să rezolve următoarele trei laturi ale problemei ee i s'a pus; 1. Pata incriminată este ea formată de spermă? 2. In caz afirmativ, de ce natură e această spermă: umană ori dela un animal? 3. Dacă e spermă umană, conține ori nu conține ea sperma- tozoizi? In subsidiar, dacă apărarea invoacă și argumentul că sperma 'ar putea avea ca origine scurgerea dela un mort, expertul va avea să demonstreze și particularitatea aceasta: e. sperma dela un om rin, ori produsul scurgerii din uretra unui cadavru ? A. Este pata de spermă ? 1. Pata de Spermă se identifică superficial după suport, aspect, cu- loare, consistență, miros. a) Suportul. — Petele de spermă se găsesc îndeobște pe rufele de corp, pe așternut, prosop, uneori pe haine, ciorapi. ]>e pat, pe canapea, fotolii, scaune, pe .scoarță sau covor, pe pardoseală. Ele se mai găsesc atât pe corpul victimei (în perii pubisului -- fig. 11G, în secrețiunile vaginului, pe pielea perineuhii, pe pântece, coapse, fese, în regiunea auală) cât și pe corpul inculpatului (scrotumul și șanțul balano prepttțial al penisului, trude se pot descoperi și urme de materii fecale. în caz do atentat pederastie\ 584 jțf'CARACTERIZAREA SPERMEI UU.— Perii r>u- Sperma trebue căutată ți îu saliva din batistă sau depe un uit suport oarecare (cazul despre care am pomenit în partea introductivă la examenul petelor). b) Aspectul nu diferă dupâ vechime, ci după natura suportului. In genere, petele de spermă sunt de o mărime variabilă, lucitoare, 1. Pe rufe și, în general, pe țesuturile absorbante, locul pătat de spermă e ca scrobit, transparent, iar pata are as- pectul clasic al „hărții geografice”, dar e de obser- vat că această înfățișare n'o au decât maculele provenite prin ștergerea petelor formate prin pică- turi proectate (poluțiuni nocturne). Aspectul pe astfel de țesuturi rezistă și unei spălări superficiale. 2. Pe țesuturi cu o mică putere de absorbțiune ori pe cele impermeabile (stofele de lână, de cati- fea, pluș), pata se prezintă sub formă solzoasă luci- toare (asemenea dării lăsate de melc); uneori poivte avea și aspectul unui depozit de pulbere albicioasă. 3. Pe piele, sperma formează pelicule subțiri, tizului, *vând pe •> asemănătoare celor de colodiu uscat. spermatozoizi și cris- 4 Sperma poate conține uneori aglutinate tau de spermuia. t . 583) . smocuri de peri. 5. Pe mucoasa vaginului și pe mucoasa extremi- tății inferioare a rectului, sperma nu se poate distinge după aspect și de aceea identificarea ei nu se poate face decât pe calea examenului micros- copic al unui fragment din pată. E de observat că, luându-se numai după aspect, expertul poate face confuzii regretabile, cum ar fi cu petele de mucus, de sirop de zahăr, petele de cocă, de scrobeală, de gelatină, de gumă, de dextriuă. Deasemc- nea, mai ales pe rufele fetițelor, pot fi luate drept pete de spermă, pete formate de o scurgere valvulară. Vom nota, însfârșit, că expei-ful poate comite, invers, o greșeala, luând drept pată de puroiu, atunci când stratul de puroiu, în realitate, acoperă pata subjacentă de spermă. c) Culoarea c albicioasă (bătând uneori în cenușiu, alte dăți în galbeni. d) Consistența. — Sperma, în genere, scrobește țesutul pe care l-a pătat, iar pata e aspră la pipăit. el Mirosul. — Pata de spermă, supusă la acțiunea vaporilor de apă, degajează un miros particular. 2. Caracterizarea spermei. —• Sperma (formată dintr'un albu- minoid special, sper mina), proaspătă, e un lichid vâscos, albicios și cu mirosul caracteristic despre care am vorbit, și ea provine din secretiunile testiculelor precum și din glandele anexe. Deși caracteristica esențială a spermei — în care se găsesc celule epiteliale (din uretră), celule epiteliale cilindrice dintre cari unele cu cili vibratili, hematii, globule albe, cristali (fosfați de magnesie, carbonați, oxalati) (fig- U?) — e prezența spermato- zoidului. se poate însă întâlni și spermă fără spermatozoizi — e vorba de sperma provenită numai din seerețiunea glandelor anexe (când, după cum pentru întâia oară a observat-o Gosselm, în 1847, individul e atins de orchită, de obliterarea canalului deferent). Sperma depe pete nu e întotdeauna curată, ea putând con- ține, în afară de globulele de puroiu și gonococi (a căror prezență e datorită unor afecțiuni ale organelor genitale), și urme de va- selină. (Dervieux și Leclerq preconizează următorul procedeu pentru verificarea prezenței acestei din urmă substanțe: Se ră- zuește pata, care e dizolvată în apă, și se observă în soluție grn- nulații refrigerente animate de mișcări browniene. Se introduce atunci o picătură de potasă sub lamelă: «Iacă globulele simt numai Fig. 117. — Compoziția lichidului spermatic, exa- minat In microscop : 1. celule epiteliale pavimen- tua^e, 2. leueocite; 3» criatali de fosfat de mag- ueaie; 4. elementul cornos care se gidețte în ▼esi- culeie tem iunie; 5. ipermatozoizi întregi; ti. cozi «mq fragmente de apermatozoizi- (pag. 584). de grăsime, ele dispar prin saponificarea instantanee: «Iacă sunt însă de vaseli- nă, ele rezistă acțiunii po- tasei, dizolvând u-se în schimb în prezența unei picături de eter, introdusă pe aceiaș cale). Sperma depe pată mai poate conține elemente din sedimentul urinar, celule do ale vesicii, materii fe- cale, celule provenind din desquamarea epidermică. Oricare ar fi gradul ei de puritate, sperma poate fi științificește caracteri- zată prin diverse metode, dintre cari unele au numai un caracter de simplă o- rientare. iar altele menirea de a procura elemente de convingere absolută. Dar oricare din aceste demonstrații (prelimi- nare sau de certitudine) nu se întreprind decât cu pete a căror identificare a fost în prealabil obținută, din punctul de ve- dere al aspectului și culorii. Observație utilă, deoarece există pete de spermă — așa zisele pete secundare (rezultate din ștergerea unei părți din sperma petei primitive) și chiar unele pete primitive — cari, nici pe rufe, nu pot fi identificate cu ochiul liber, de oarece sunt invizibile (chiar la transparență). Astfel de pete se pun în evidență în modul următor: cu apă distilată alcoolizată. în care s'a pus și puțină eosină, se umezește locul suspect al suportului; după trecere de câteva ore. dacă e vorba în adevăr de spermă, apare o pată mai mult sau mai puțin rozată. — Dacă urmele invizibile 586 CRISTALII LU1 FLORENCE DIN SPERMĂ sunt de salivă, scrobeală, gumă, dextrină, reactivul întrebuințat nu produce nteastă eolorațiune. — Pentru diferențierea y>cdoi datorite unei vulvite de una de spermă, se procedează astfel: pata se ră- zuește, iar substanța desprinsă e tratată eu alcool și cu eosină; se pot lesne distinge celulele epidermice. A) Cristalii lui Florence sunt cristali caracteristici spermei și cari apar prin tratarea, petei de spermă cu reactivul următor (negru, aducând cu tinetura de iod): iodiiră de potasă 1.51» gr., iod metalic (în prealabil spălat) 2,54 gr. și apă distilată 30 gr. (Mai întâiu se dizolvă iodura de potasă în cantitatea de apă strict necesară, se adaugă apoi iodul metalic, iar apa — până la complecta rea volumului de 34.1 gr. — nu se adițio- nează decât după ce se observă formarea, pe fundul eprubetei, a unei masse cleioase, omogene). 1 Techniea. — Pata se prepară astfel: o porțiune a suportului e lăsată să macereze încet, pe o lamă de sticlă, în apă distilată adăugită pică- tură cu picătură, Dc îndată ce suprafața suportului a căpătat un aspect gela- tinos. se căznește produsul macerațiunii care e transportat pe o altă lamă de sticlă. (Dacă suportul e un țesut neabsorbant. se ia un fragment al a- cestui suport și se lasă să macerez» câteva ore într’o soluție de rlomra dc sodiu — - 0,9 la 100. Examenul la microscop se face cu câteva pică- turi diu soluția macerațiunii). După adiționarea unei picături din reactiv, se acoperă preparatul cu o lamelă și se examinează la. microscop (oenlar No. 1 și obiectiv No, 5 sau fi). Să se noteze că. înainte de între- buințare, reactivul trebue lăsat să răcească, de oarece reacțiunea se pro- duce cu greu, atunci când reactivul Piu- 118. — Cri«t»)ii lui Florence din e Cald. lichidul .> identificarea erislalilcr. — Cris- talii lui Florence (fig. 118) din spermă sunt variabili ca formă și mărime. îndeobște se disting lamele (când ca uu fir de nisip, când cu mult mai mari) eu muchii paralele, iar culoarea lor e un brun bătând în galben; dar se disting și cristali asențiți ca niște ace. E de observat că, dacă reacțiunea c negativă, se poate reînoi expe- riența cu un alt preparat al petei, pentrucă se întâmplă ca al doilea sau al treilea preparat să dea o reaețiune pozitivă. In nici un caz, însă, cristalii specifici nu apar în sperma putrefiată sau în sperma amestecată cu sânge ori cu urina în proporție mai mare de 1 la 3. 3. Cauzele de eroare. — Deși recomandabilă prin sensibilitatea ei extremă (cristalii apar și în sperma diluată — l la 400 ori în pata de spermă cât de vechiei, totuș interpretarea reacțiunii poate da loc la erori. Așa, cristalii lui Florence se pot observa (aproape la fel cu cei din spermă) cristalii lui barberio și cevidalli 587 și în diverse substanțe organice: lichid prostatic. infuzie de ficat, salivă, lichidele provenind din strivirea insectelor. H) Cristalii lui Barberio (densei nenea caracteristici spermei, eași acei ni lui Florence) se ohțin printr’un reactiv diferit: o soluție apoasă saturată de acid picric. (Se saturează apă distilată cu acid picric, la temperatura obicinuită și apoi lichidul se. filtrează bine, pentru reținerea crisrtalilor de ucid nedizolvati). 1. Technica. — Bata se prepară la fel ca pentru procedeul Florence. 2. Identificarea cristalilor. — Examinat la microscop, preparatul (dacă pata e de spermă) oferă cristali galbeni, de dimensiuni variabile- și cari pol avea diferite forme: ace scurte, conuri lipite două câte două, prin bazele lor, prizme, cuburi, ciucuri, stele. 3. Cauzele de eroare. — al Una din erorile de interpretare poate ft datorită cristalizării acidului picric. b) Se pot obține cristalii lui Barberio și în pete de puroiu blenora- gie, în pete de zeamă de carne, în pete de tinctură de canturidă ori de tinctură de piridină. c) Zeama de portocală dă și ea cristalii lui Barberio (observația lui f^cha-Marzo), C) Cristalii Ini Cevidalli (mici prisme, ace lunguetc, stele, arbori- zuții) se obțin (dacă pata e de spermă) prin întrebuințarea, ca reactiv, a unei soluții glicerinate. B. Spermă umană ori animală? Chestiunea se poate pune în expertizele medico-legale, de- oarece simt femei detracate eari, în senzualitatea lor bestială, împing „rafinamentul¹* până la a căuta sensațit „inedite" în coiful eu aninirfle. Diagnosticul diferențial al spermei. în ce privește originea ei. se stabilește eu ajutorul reactiunilor biologice (procedeul seruri- lor precipitante și procedeul anafilactic) aplicate și la sânge (pe- baza principiului formulat de Ricbct). 1. Procedeu] Berarilor precipitante a fost pentru întâia oară utilizat, în expertizele medico-legale, de către Barthe (în Franța) și Pfeiffer (în Germania) eari s’an servit de experiențele de laborator (din 1902) ale- savantului american Farnitni (obținerea de seruri precipitante active mai întâiu prin imunizarea iepurelui prin emulsiuni testiculare de câine și de taur, apoi prin injectarea. tot la iepure, cu cmnlsiunea testiculară umană). a) Technica (desăvârșită dc Drevieux și I,eclerq): Unui grup de- iepuri i se face, la intervale de 3-5 zile. 5 injecțtiuni îu doze de 2-3 cc. de spermă umană pură, pentru obținerea serului (întocmai ca pentru- sânge). Apoi, se diluează sperma în ser fiziologie (în proporție d<- 1 la 100). iar soluția, dnpă 24 ore, e decantată, filtrată și centrifugată. O eprubetă, cu 0.9 c.c. spermă astfel diluată și 0,1 cc. ser precipi- tant. e pusă la etuvă (37°), iar după 15—20 minute se observă fenomenul preeipitant specific spermei umane, Reacțiunea aceasta prin antiserul 588 SPERMĂ UMANĂ ORI ANIMALĂ t uman nu e dată de eprubetele cari, în loc de spermă diluată, conțineau spermă de cobai, de câine ori de taur. b) Cauze de eroare. — Nu întotdeauna se poate trage o concluzie din caracterul negativ al reacțiunii, deoarece cu sperma alterată și cea putrefiată nu se produce precipitarea. In al doilea loc, e de observat că sângele uman, în prezența serului precipitant specific al spermei, poate, și el da reacțiunea caracteristică acesteia din urmă. 2. Procedeul anafilactica fost încercat de Leclerq și Minet (1911). a) Techuica practicată de ei e următoarea: O serie dc cobai sunt preparați printi’o injecție subcutanată de 1 oc. dintr'o soluție dc spermă umauă (1 parte spermă și 3 părți ser fiziologic de clorură dc sodiu). Sensibilizarea necesită deci o cantitate minimă de 0,25 ce. de spermă umană. Un alt grup de cobai (dc control) sunt injectați (pe calea intra- cardiacă) cu câte 1 ec. de spermă umană uedduată. După 15 zile, la unii dintre cobaii preparați se face o injecție des- lănțuitoare intra-cardiacă de spermă umană nediluată (în doze de 1 cc.). Mai toți prezintă fenomenele anafilactice tipice și mor după 3-5 minute. La alți cobai preparați se face o injecție intra-cardiacă din soluțiunea de spermă umană țin doză de 1 cc.). Animalele prezintă ușoare fenomene anafilactice, dar nu întârzie să-și revină. Fenomenele anafilactice nu se produc la cobaii, deși preparați cu sperma umană, cărora 11 sc face în urmă injecția intracardiacă dezlănțui- toare cu lichid testicular de iepure, de cobai, de taur. Aceiași cobai pre- parați rămân aproape insensibili și la injccțiunile cu sânge uman. De unde urmează că reacțiunea anafilactică a spermei umane e specifică. b) Cauzele de eroare. — Ele provin pe deoparte din dificultățile de ordin technic ale procedeului, iar pe de alta din confuzia ce se poate face între sperma de om și aceea a maimuțelor antropoide: sperma acestor ani- male dă reacțiuni identice cu acele ale spermei de om. C. Prezența spermatozoizilor. Ain indicat de câtă însemnătate e, atât în penal cât și în unele cauze civile, de a se identifica spermatozoidul în sperma exami- nată. ca unul care e singurul element diferențial al lichidului sperma tic (care, după celelalte caractere, astfel cum am văzut, poate fi lesne confundat cu alte substanțe). Spermatozoidul — care rezistă vreme îndelungată și la acțiu- nea disicantă a aerului (Roussin a identificat spermatozoidul în spermă vechie de 18 ani) — a fost pentru întâia oară descris de Leeuwenhoek (în 1667) cane i-a dat numele de vermiculus minv- tissimus (Duvernoy cel dintâiu l-a botezat spermatozoid) și stu- diat apoi de diverși învățați (Ehrenberg, Cloquet, Czermack, Hilt, Needham, Buffon, Liane, Spallanzani, Raer, Koelliker, Dujardin, Koltzoff, Robin). De o lungime totală de 0,04 — 0,06 mm. spermatozoidul e con- IDENTIFICAREA SPERMATOZOIDULUI ÎN SPERMĂ 589 Fj$, 119, — Forma unui sperm jtozo i d, cu cele 4 părți din cari e con- stituit (1. capul; 2. gâtul; 3. trupul; 4» coada) după cum o vlzut din față (în A), în profil (în Bl stituit din patru părți: capul, gâtul (colierul sau piesa interme- diară) trupul și coada (fig. 119). 1. Capul diferă ca aspect, după cum e privit în față sau în profil, dar în general are forma unei celule piriforme turtite, foarte refrigerentă (cu diametrul de 0.005 nun. pentru axul mare și 0,003 mm. pentru axul mic), cu o fată convexă și una concavă și cu două margini. Văzut pe fața convexă, își păstrează aspectul piriform; văzut din con- tră pe fața concavă, capul pare ovular. Vă- zut în profil, pare strâmt și prezintă două margini: una convexă și alta concavă, co- respunzătoare celor două fețe. 2. Gâtul (ca o zgardă) formează articu- lația capului de trup. 3. Trupul (de o lungime de 0.003 mm.), gros de OJX)1 mm. la bază, se subțiază pro- gresiv. 4. Cotula e terminațiunea extrem de sub- țire a trupului. Animat, la ejaculare, cu o mișcare ondula- torie (pe care Robin a asemuit-o cu aceea a tiparului), de 3—4 mm. pe minut, sperma- tozoidul nu poate trăi decât cel mult 30, în unele cazuri 48 ore. Această durată a vieții e unul din elementele de căpetenie, de cari se orientează expertul spre a afirma cu hotărâre, daeă actul de siluire a fost săvârșit pe femeia vie ori pe cadavrul acesteia (necrofilie), pe bărbatul viu ori pe cadavrul acestuia (atentatele pederastice). Identificarea spermatozoidului în spermă se face cu ajutorul microscopului (a cănii utilizare a fost pentru întâia oară propusă de Bayard) după următoarele două procedee: acela al macerației și acela al căutării directe. 1. Procedeul macerației.— a) Prepararea petei. — Se taie un frag- ment din partea mai groasă a suportului petei și, pe o lamă de sticlă, se îmbibează încet cu apă distilată, picurată picătură cu picătură la una din extremități. Macerarea poate dura până la 24 ore (pentru petele mai vechi'. Produsul macerației se ridică sau prin răznire (ceeace însă poate prezenta inconvenientul de a rupe spermatozoidul la nivelul gâtului și a face astfel preparatul impropriu unei bune interpretări), sau prin disociare fse desface o fibrilă a suportului care se disociază în lichidul macerației). Tn ce privește macerarea, Cori» propune ca această preparație să se facă întrun mic tub de sticlă terminat cu o parte capilară: odată maceratia efectuată, soluția e centrifugată și se colectează depozitul dela fundul tubului. 5!M) IDENTIFICAREA SPERMATOZOIDULUI IN SPERMĂ Răzuirea și disociarea neputând fi cu succes întrebuințate pentru suporturile absorbante, Vibcrt propune stoarcerea între degete a țesutu- lui macerat și colectarea picăturilor pe o lamă de sticlă. Suportul fiind de catifea, pluș, stofă păroasă, se rad perii cu cruste- lele pătate și se macerează. Dacă suportul e de lemn, se macerează pata direct pe suport și apoi se ridică prin răzuire produsul macerației (procedeul Luugier). b) Colorarea preparatului. — Se poate utiliza soluția iodo-iodurată. a lui Ronssin, eosina, carminul, hematoxilina, soluția saturată de croceină, o soluție apoasă de albastru de metylen, după ce în prealabil o picătură din produsul macerației a fost etalată pe o lamă, uscată la o temperatură moderată și apoi fixată prin căldură. e) Interpretarea. — Preparatul flama cu produsul macerației, aco- -perită cu o lamelă) se examinează la microscop eu un obiectiv No. G sau cu nu obiectiv cu imersiune (mărire de 1000—12(H) diametri): Spermatozoidul apare cu capul (văzut pe fața concavă) conturat dc materia colorantă întrebuințată și cu partea superioară mai deschisă decât cea inferioară. nuanțe cari se demarchează printr’o linie deslușită; iar când e văzut pe fața convexă, partea mai deschisă a capului prezintă în mijloc o vacuolă. Spermatozoidul se poate identifica și fără adjuvantul materiei colo- rante. dar rar se găsește intact: capul izolat are aspectul unei granulați! foarte refrigerente, iar coada e foarte greu de deosebit. Deși marea majoritate a autorilor se pronunță pentru interpretarea pozitivă atunci când s’a găsit un singur spermatozoid întreg, iar Baltha- zard merge și mai departe și se mulțumește cu identificarea capului și a unei părți numai din coadă. — eu nu admit să se conchidă la prezența spermatozoidului in spermă decât ducă s’au putut observa cel puțin doi- trei spermatozoizi întregi. d) Câinele de eroare. — întâiu, refrigerenta lui extremă face ca spermatozoidul să fie eu greu identificat. Inconvenientul se poate înlătura prin potrivirea luminii (se întrebuințează o lumină oblică). Tn al doilea loc, interpretarea poate fi denaturată de așa numiții spermatozoizi falși: un corpusul refrigerent — spor de ciupercă - se fixează la extremitatea fibrilei din țesuturile examinate. 2. Procedeul cântării directe e de preferat pentru suporturile a căror macera ție nu degajează un număr suficient de spermatozoizi, iar răzuirea deteriorează elementul anatomic al spermei. Corin și Stokis propun procedeul examinării nuri fibre a țesutului, tratată (timp de 30 secunde) cu o soluție amoniacală de eritrosină (0,5 gr. bi 100): fibra e apoi spălată cu apă și disociată pe o lamă. După uscarea și adiționarea unei picături de balsam de Canada, e acoperită cu o lamelă. Spermatozoizii apar colorați în roșu aprins și grupați în ciorchine pe fibrilele țesutului. Dervieux a modificat procedeul Corin-Stokis; după ce colorează fibra cu soluția amoniacală de eritrosină, o disociază în albastru de mety- len, iar fibrilele desfăcute le spală în apă distilată. Sub acțiunea dublei colorațiuni, spermatozoidul își pierde refrigerenta și apare colorat în vio- let, în deosebire de fibrilele țesutului cari sunt colorate în albastru deschis. SPERMĂ DE OM VIU ORI SCURGERE CADAVERICĂ 591 Grif/orien:. Fihn^i-Gneifi tnitează pata cu acid sulfuric concentrat, pentru a distruge fibrilele țesutului. Baeccki colorează mai întâiu țesutul cu fuchsină și albastru de Pru- sia și apoi îl decolorează cu apă clorhidrică (1 ia 100). Să notăm, însfârșit. că Gilberl lieyer a isbutit să identifice spermato- zoizii într’o pală de spermă pe lemnul unui pat (pată vechie de șease luni), fără o prealabilă preparare a petei, ci numai servindu-se de aparatul de luminat Florence. 1» . Spermă de om viu ori scurgere uretrală dela un cadavru. Expertul, piwuiii am spus-o, trebue uneori să-și pună §i aceasta chestiune, în cazurile de bănuială de pederastie activă necrofi- lică: examenul petelor trebue să facă demonstrația dacă ele au fost produse de spermă ejaculată de un pederast activ, sau de li- chidul scurs din uretra cadavrului. Observațiile făcute asupra cadavrelor nu dus la următoarele constatări: 1. Lichidul spermatic se găsește în uretra mi numai a spân- zuratilor (cari stau vreme inati îndelungată în poziție verticală) cum s’a crezut un timp, dar și în aceea a oamenilor morți de orice fol de moarte violentă (înec, otrăvire, moarte cauzată prin armă albă ori armă de foc. lovire cu un coip contondent, accident) și chiar în uretra celor morți subit. 2. Lichidul acesta spermatic nu se scurge decât din uretra ca- davrelor la cari încă nu s’a produs putrefacția. 3. Scurgerea uretrală se datorește în mare parte rigidității or- ganelor genitale, ceea ce are de efect golirea vesiculelor seminale. 4. Cu mijloacele actuale ale științei, e o imposibilitate mate- rială de a se putea diferenția natura spermei considerată din punctul de vedere al ejaculării (de către un om viu) ori al scurgerii (dela un cadavru). (Să notăm, ea o curiozitate, că scriitorul german Hans-Heinz Evers, în romanul său „Alraune", a utilizat acest element științific al scurgerii uretrale dela un spânzurat, pentru a închega acțiunea diabolică a unei fete, care s’ar fi născut pe calea fecundației ar- tificiale a mamei sale, cu liehid spermatic scurs dela un spânzurat și colectat de un medic). IV. PETELE CU ASPECTUL CELOR DE SPERMĂ Elementele de asemănare sunt tras»' mai mult din culoare și din scrobirea suportului absorbant. 1. Scurgerile mucoase ale uretrei.— Petele formate de aceste scur- geri — eari îndeobște sunt consecutive unei blenoragii neglijate (chiar după trecere de câțiva ani) — sunt mai miei ca petele spermatice (uneori 592 PETELE CU ASPECTUL CELOR UE SPEHMĂ se «răsese sub forma unui grup de picături); dar, întocmai ca cele de spermă, petele provenind din scurgerea uretrală scrobesc suportul absor- bant și’ sunt colorate în cenușiu deschis. La microscop, lichidul uretral — incolor, vâscos și lipicios — se arată compus din mucus și leucocite 2. Scurgerile blenoragice scrobesc și ele. suportul absorbant și for- mează pete groase, solzoase, albicioase bătând în cenușiu, galbene sau verzui. Diferențiarea, la microscop, se manifestă prin prezenta următoarelor elemente caracteristice: mucos, celule pavimentoase, leucocite, dintre cari unele conțin gonococi — microbul patognouionic descris de Neisser. (fig. 120). Fij. J20-—Un pr«p»r*t din paroiu cu ^onoeoeL G0N0COCUL e identificat după următoarele particularități: 1) for- ma; 2) situația; 3) modul de grupare; 4 proprietățile de colorațiune. a) Forma gonococului e aceea a unui diplocoe (cu diametrul mare 0,00125 mm. și cu diametrul mic 0.0007 mm.). b) După situația lui în raport cn celula gonococul e: 1. intracelular: în interiorul globulelor sau la suprafața celulelor cpiteliale; 2. extracelular: liber, printre elementele puroiului. c) Modul de grupare: grămezi mici eari umplu celulele; niciodată în catene. Gonococii sunt întotdeauna în număr pereche, divizibil prin 4 (Finger). dl Proprietățile de colorațiune se pun în evidență printr’o colora- țiune simplă și printr'nna dublă (Gram). 1. Colorațiutiea sini p fă.- IDENTIFICAREA GONOCOCULUI 593 Albastru de Metilen..................... 1 gr. 50 Borai.............................................. 1 gr. Apă distilată.....................................100 gr. Câteva picături, filtrate, peste lamă. — Colorezi un minut. Speli și examinezi. 2. Coi urați un ea dublă (Gram): Apă de anilină filtrată cu un filtra ud . . .10 cc. Alcool absolut ■ . . 1 cc. Soluție ale. saturată de violet de Gențiana ... 1 cc. {Prepararea apei dc anilină care va servi la obținerea soluției colo- rate: într’un flacon colorat torni aproape pe sfert uleiu de anilină alb; restul îl umpli cu apă distilată. Lași să se limpezească). Colorezi lama 5 minute. Verși escesul și adaugi soluția lui Gram: Iod.........................1 gr. lodur de potasă 2 gr. Apă distilată 300 gr., lăsând-o să lucreze 30 secunde și reînoind-o dc 2-3 ori. Decolorezi cu alcool absolut până ce nu mai iese violetul (30 secundei — luând seama să nu mergi prea departe eu decolorarea. Reeolorezi cu o soluție extrem de diluată de fuchsină (câteva secunde) sau cu: Brun dc Bismark ... 1 gr. 50 Apă fenicată................100 gr. Se. spală repede lama, se usucă și se examinează. Microbii cari rămân colorați prin reactivul Gram sunt de nn violet închis, pe când gonococii și bacteriile cari sunt indiferenți la acest reactiv sunt roșii snu bruni — după cum s’a întrebuințat fuchsină sau brun de Bismark. Deci gonococul se decolorează prin Gram sau e indiferent la soluția lui Gram. (Notă. — Există în blenoragie 2 alti diplocoei cari se decolorează prin Gram, dar cari nu se arată decât rar: în 4% din cazuri), e) Cultura gonococului----------Gonoeocul se cultivă la 36°-37' în medii speciale: Ser uman Agar-serul Wertheim (de preferat) Gclosa cu gălbenuș de ou. Preparaținne gelosa-peptona: Bulion ............................100 gr. Gelosa ............................. 2 gr. Pcptona ............................ 1 gr. Clorură de sodiu . . . 0,50 gr. (Alealinisezib Tuburile umplute să nu conțină mai mult de 1 cc. Menții gelosa topită la 40°-42°, adaugi 0,05 cc. rle ser pe tub, Amesteci și pui tuburile (în poziție înclinată) să se răcească. De preferință te servești de ser uman sau de liebid aseitic, — dar și serul de bou poate fi utilizat. Insâmânțarea. — 1. /» plăci; eu pipeta se pune o picătură de puroiu într’un tub cu bulion-pepfona. Cu acul de platină sau cu pipeta se pun 3 picături din diluțiune într’un prim tub cu agar-ser topit și menținut la 40°. — Dr. M Tratat de Medicina Legal 59Î IDENTIFICAREA G0N0C0CULU1 Tuburile, agitate, se pun într’o cutie Petri și se răcesc într’o poziție orizon- tală. Cutiile, puse într’o cameră umedă, sunt menținute în etuvă la 36’—37“. 2. In sirii: In tuburile cu agar-ser răcite, plimbi acul de platină. Descrierea coloniilor: Coloniile superficiale apar după 24-48-70 ore. Iu a 5-a sau a G-a zi intră în regresiune. Coloniile profunde (în plăci) încetează în creștere după 7-8 zile. Fig- 121. — scurgere leucoreicA; celule peviuien- tnase Uacocite. fi Cum se caută gonococul în uretrita bărbatului? 1. In uretrita wulâ: Prepari lamele curățându-le și arzândule la flacără. Speli glandul și meatul urinar cu apă sterilizată. Culegi pică- tura de puroiu cu pipeta sau cn acul de platină. O așterni pe lamelă fără a mai retrece acul. Fixezi puroiul prin fla- cără sau un amestec de alcol și eter în părți e- gale. Colorezi după meto- dele mai sus indicate (co- lorația simplă și dublă). Examinezi, servindute de sistemul optic: oc. 3 și obj. imers. 12. 2. In uretrita cronică căutarea gonococului de- vine un element impor- tant de pronostic (conta- giozitatea sculamentulul) sau chiar o indicați une te- rapeutica. Examinezi: ori picătura de dimineață înainte de urinare, ori filamentele și grunjii cari înoată în prima cantitate de urină de dimineață. Aceste filamente sunt disociate și așternute în pătură subțire pe o lamă. Apoi se usucă, se fixează, se colorează și sc examinează. Dacă nu găsești gonococul, mărești artificial iritația canalului prin injecțiuni de sublimat 1 la 2000 sau nitrat de argint 1 la 1000. Exami- nezi ușoara scursoare de peste zi și filamentele urinei de dimineață. (Spălătura cu sublimat face să dispară sau diminuează numărul bac- teriilor din unele uretrite cronice și face să apară gonococul ascuns în păturile ascunse ale mucoasei). 7) Iu uretrita la fenice ; Pentru uretră, procedezi întocmai ca la bărbat. Pentru vagin. enlegi puroiul din fundul de suc anterior, ori faci abundente irigații vaginale și raclezi mucoasa. Pentru colul uterin: după spălătură, culegi puroiul din interiorul colului. 3. Scurgerile feminine. - - Lichidul leucoreic (fig- 121), care se scurge din organele genitale ale femeei, formează și el pete asemănătoare cu acele ale spermei, dar mai mari și mai groase, cu suprafața acoperită cu cruste albe, galbene sau verzui. PETELE UE MVCOZITĂTL PUROIU, LAPTE 595 La microscop. se observă: celule epiteliale pavimentoase cu granulații ți cu nucleu, uneori divizat prin strangulare (în prezența picro-carminu- lui, celula devine gălbue, iar nucleul se înroșește); deascmenea și câteva leucoeite. Elg. 122. — Celule pavimentoase într*o inftema- tic a căilor aeriana: 1. celule cilindrice din n&a ; 2. celule cilindrice cu cili vibratili Hepe firachee; 3. celule pavimentoase bucale Sa doge- nerescen^ mucossl; 4. celule epiteliale pAvimen- toase din caritatea, bucală; 5. globule albe; o. globule roții! 7. globule albe tratate cu acid acetic; 8. fihre elastice și globule de puroiu din plămân. 4. Expectorația bronchică și faringiană formează pete (mai mult sau mai puțin circulare, cu diametru de 2—-5 cm.) gălbui sau verzui și aducând uneori cu cele de spermă. în- tins cu piciorul pe pardo- seală, scuipatul, uscându-se, formează pete solzoase albi- cioase. — Expectorat ii Ie ce- lor cari umblă cu cărbunii se recunosc după culoarea lor tipică. La microscop (fig. 122): un mucus transparent, striat, granulatii moleculare, celule pavimentoase sferice (granu- loase, cu nucleu central), globule neregulate de mu- cus. In cazurile de ftizie bacei Iară, elementele carac- teristice se pot conserva peste o lună de zile. Germain See a observat că virulența ex- pectorațiilor uscate persistă timp dc câteva luni. 5. Saliva — ale cărei pete pot uneori semăna cu cele de spermă -— se identifică la microscop, prin căutarea ptiatinei, a snlfocianurei și a elementelor figurate (insuficient caracteristice). Plialina se obține astfel: se pune o porțiune a salivei pe haite suga- tivă sau pe un bulin și, după 1-2 ore, preparatul se transformă în glucoză. Prezența sulfociaHHrei e pusă în evidență de sărurile de fier. G. Mucozitățile nazale fac pete cari pot fi confundate cu cele de spermă. La microscop se observă (vezi fig. 122): mucus. leucocite (în număr variabil), celule epiteliale prismatice (cu sau fără cili vibratili). 7. Puroiu) — ale cărui pete pot. după natura lui, să semene cu cele de spermă — examinat la microscop oferă (vezi fig. 122): celule conjunc- tive, resturi de fibre conjunctive, globule de grăsime și diferiți microbi (gonococi, stafilococi, streptococi, baccilu) lui Kocli. etc.). 8. Laptele scrobește și el puțin suportul și formează pete cenușii sau gălbui cu contur sinuos. Examenul microscopic arată (fig. 123): globule grăsoase refri- gerente (cu diametrul 0,001—0,009 rom.), cari însă rezistă acțiunii cor- pilor grași; globule granuloase mai mari (corpusculi de colostrum); zahăr în proporție de i%. PETELE !>E LICHID AMX10TIC, SEBUM, Șl ȚESUT UMAN V. PETE DIVERSE 1. LICHIDUL AMNIOTIC (soluție do apă cu 2-4 la sulă albumină și săruri) formează pete mari — cu miros fetid, urinos — mai șterse (din scurge- rile dela începutul sarcinii) ori gălbui sau verzui (în lunile din urmă ale gravidității) și' cari scrobesc puțin suportul absorbant, La microscop: colnic epiteliale, materie sebacee și peri fetali. Fig» 123. — Examenul p^tei de lapte. —’ A. Celula epitelială; B* Destinderea celulei de către granu- lațiile grăsoase; C. phenîrea celulei și punerea în libertate a globulelor da lapte; D. Colastru ni format din corpi mur i for mi (pair- W5). 2. MATERIA SEBACEE e stratul unsuros care acopere copilul în cursul vieții sale intra uterine, iar la naștere face, pe rufele de corp și pc așternut, pete albe bătând în cenușiu, solzoase. Insolubilă în apă. La microscop (fig. 124): grupuri de mici celule epite Hale pavimentoase, cu sau fără nucleu, globulare sa» turtite și poligonale (după cum pata e proaspătă sau vechie) cu granulatului fine: peri fatali. 3. ȚESUT UMAN. — Pe- tele de țesut, uman, pe cari e chemat să le examineze ex- pertul. sunt -îndeosebi cele cari se găsesc pe arma corp- delict. uneori pe haine, mo- bile, pe .jos sau pe pereți. a) Țesutul celulo-adipos face pete mici roșiatice sau cafenii închise, în cari se a- flâ și urme de sânge. Răzu- ind partea superficială, dam peste o substanță gălbue de consistența cerci galbene și care, în apă, se umflă și devine ușor disociabilă în filamente. — La Microscop. țesutul, preparat cu apă, arată: mănunchiuri de țesut celular, cu dungi ondulate paralele, cari apoi dispar, spre a reapare sub acțiunea acidului acetic; între mănun- ehiurile de țesut celular, se văd celule adipoase mari (diametrul O.Oă mm.), sferice, eliptice sau poliedrice, c» centrul dc o nuanță mai deschisă decât marginile. După Robi», difere.nțiarea între țesutul adipos uman și acela al bou- lui și al berbecelni se face după volumul și forma celulelor adipoase, cari sunt mult mai mari decât cele umane (0,094—0.114 mm. în diametru) și togte de aceiași mărime: se solidifică prin răcire. b) Substanța cerebrală formează pete foliculate, cornoase, cu aspect umed și grăsos. și de culoare cenușie. Solubilă în acid sulfuric concen- trat.— La microscop (60j diametri) (fig, HJlD: celulele și fibrele nervoase. c) Grăsimea face pete ușor de deosebit pe hârtie sau pe stofă; dim- potrivă, pe un suport de altă natură, diagnosticul diferențial e mai greu. — In atare caz. se pune peste pata suspectă o foaie de hârtie albă, peste care se trece cu un fier dc călcat încălzit. Hârtia o apoi muiată într’o PETELE DE URINĂ 597 Fig. 124. —- Aspectul materiei sebacee, dup» c** fo-t tratată cu accid acetic și ca glkerină. (pag. M Ftg. 12a. ~ Fibre nervoase ain hu butan ța c*re- hr^U (vizuti I* microscop) (pag. 5îMJ. soluție ile hiposuliit (10 In 100), adiționată cu alcool: dacă e de grăsime, pata apare numai decât Acidul os mic î negrește pe- tele de grăsime. — Grăsi- mea, in cantitate cât de mi- că. oprește mișcarea girato- rie a camforei în apă. d) Epidermul fetal se de- osebește la microscop prin prezența celulelor epiteliale poliedrice teu 5-6 fețe) cu ori fără nucleu (după cum celulele din pată sunt mai superficiale ori mai în in- terior). 4. URINA face. pe rufe, cearșafuri, saltea, haine, pe- te (rari străbat țesuturile absorbante) cari nu scrobesc suportul. L’c un suport alb au o culoa re galbenă de o nuanță variabila. — Miros caracteristic. Pata de urină se identifică pe calea reacțamilor chimice și h: microscop. Reactixnile clrmice. — Dacă nu conține albuminS, urina uu se colo- rează cu eosina (colorantul substanțelor organicei. In prezența reactivului Richaud (fosfotungstat de sodă 25 gr., acid elorhidric pur 5 gr., apă distilată 250 gr.) urina, adiționată cu o soluție de sodă, se co- lorează în albasftru.—Căn- gii de eroare: sacul gastric, saliva. laptele, la fol trata- te, se colorează tot în al- bastru. Hipobromitul de sodă pu- ne în evidență firea; in uri- na precipitată prin nitratul de argint, se observă cloru- rile din ea, iar în pata de urină mucegăită, sărurile a- moniacale pe cari le conține. La microscop (fig. 126) t urea, acidul uric. eehde epiteliale, vesicale sau uretrale, fără nucleu, cilin- dri. fosfați, oxalaț, bacterii. 598 PETELE DE COLOSTRVM Șl MECOMIUM 5. COIiOSTRUM — substanță puțin vâscoasă, albă țbalând iu galben)_ face pete gălbui cari scrobesc rufele. La microscop (vezi figura 123): corpi rotunjiți și granuloși (0,01—0.05 nun. în diametru), globule de grăsime, leucocite cari, la 2-3 zile după facere, dispar, — corpii granuloși, dim- potrivă, persistă încă până la o săptămână. Fig- 126, — Elementele ce se pot yfai in tenuâ: 1- Crhtedi de mid urU; 2. urat de bodă; 3. exalat de calce; 4 acid hipuric; 5. fosfat amoaiaco' in&gnesian; 6. 4 eiitinĂ, B tiroiinXT C kucini; 7 celule epitelisle din vedici; 8- celule v&gînale; 9. celule renale; 10. A cilindri hialini, B era- nulnți, C epiteliali, b hemoragiei, E cilindrokf. 6. MEC0NIUM — nume sub care se desemnează conținutul intestinal expulzat de copil la C-12 ore după naștere și din care se mai găsesc urme în primele 3-7 zile ale vieții extra-uterine (uneori dejecțiunea începe chiar in timpul facerii) — e, după cercetările mai recente, constituit din sub- stanțe furnizate de pereții tubului digestiv (celule desquamate din epi- teliul fnringo-esofagian. gastric și intestinal, de micile glande situate pe întreaga întindere a acestui tub (mucusl. de ficat (cholestcrină. mucus și PETELE Î>E MEC0N1UM 5! 19 Fig. 127. — Elementele ob$or**hî în inteanhim. pigmente biliare) și de deglutițiunca lichidului amniotic. — Mecouiumul se formează întâiu în duodenum, cu începere dela, a 3-a lună a vieții intra- uterine a fetusului, sub formă de materie vâscoasă cenușie, care cu timpul își modifică nuanța spre a o lua pe cea galbenă-verzue; în a 7-a lună a gestațiunii, meconium-ul ocupă aproape întreg intestinul subțire, iar în a 8-a lună pătrunde și în intestinul gros. Acum se prezintă sub formă de materie (100-200 gr.) cleioasă, omogenă, inodoră, de un galben bătând în verde închis. Pe rufe, cârpe, cearșafuri (prin cari străbate) mecouiumul formează, prin uscare, pete neregulate, dc nn verde mai mnlt sau mai puțin închis, cari scrobesc suportul. Prezența meconiumului pe suporturile examinate e un element de orientare pentru expertul însărcinat să lămurească justiția în cazurile de pruncucidere (art. 230 C. P.), dc supresiune a unui copil ort de tăinuire a nașterii unui copil (art. 275 C. P.). J) Caracterizarea su- perficială a petelor de me- coninm se face după as- pectul și culoarea lor. a) Aspectul diferă du- pă vechimea, petei, după cantitatea de materie din ea și după prezența ele- mentelor streine (sânge, materie sebacee): o pată proaspătă lucește; una uscată ti'are luciu și pre- zintă crăpături superfi- ciale. b) Culoarea variază după vechimea petei și cantitatea de materie din ea: pata proaspătă subțire c de un verde mai mult sau mai puțin închis, iar pata proaspătă groasă e castanie. Pata useată subțire (primitivă sau produsă prin simplă frecare) e verde gălbue; la pata vechie mai groasă culoarea e mnlt mai închisă. c) In ce privește forma, ea n'are nimic distinctiv pentru petele de ni cconium. B) Caracterizarea decisivă se face prin identificarea dementelor cons- titutive ale meconiumului (despre care treime să se știe că, sub acțiunea aerului, numai dacă nu c ținut într’un mediu umed, nu pntrefiază) prin următoarele procedee: a) La microscop (după ce pata a fost preparată: se taie un mic frag- ment — câțiva milimetri în diametru — din suportul pătat și se pune în contact cu câteva picături de apă distilată, sau într’un amestec de apă și glicerină; paita se umflă și se desprinde depe suport, spre a fi examinată pe o lamă acoperită cu o lamelă) se caută (fig. 127): 1) corpusculii caracteris- tici de biliverdină, poliedrici (cu unghiurile rotunjite) sau eliptici (0,005—0.040 ram.), galbeni-verzui, refritfeivnti; 2) cristalii dc choles- (HK) PETELE DE MATERII FECALE terină (tablete romboidale suu dreptunghiulare) cari, in meconium normal, există în proporția de 2 la 5 din massa totală (fig. 128); d) celule epi- teliale cilindrice mai mult sau mai puțin modificate și fără nucleu; 4) mici granulați! grăsoase; 5) tulee fetale, cu un canal medular abea perceptibil și transparente. b) Procedeul chimic; în porțiunea de meconium preparat se caută: pigmente și produse biliare, cholesterină, mucus și albnmiuă. E de obser- vat însă eă nici unul din aceste elemente nn ajunge spre a caracteriza meconiumnl. c) La speetroacop (procedeu tot atât de aleatoriu cași cel chimic) se caută benzile de absorbțiune ale biliverdinei și bilirubinei (materiile colo- rante ale bilei): nna la stânga lui I), a doua în E și a treia în F. 4 . Insfârșit, Leclerq, în colaborare numai cu I^febvro (pentru reac- țiunea serurilor precipitante) și în plus cu Minut (pentru reacțiunea ana- filactică) a încercat — dar fără rezultate apreciabile — metoda biologică pentru determinarea originii petelor de meconium. 7 MATERIILE FECALE au o compoziție care diferă după cuin sunt dela un copil de țâță, dela un copil înțărcat ori dela un adult. La sugaeiit. fecalele, din verzi cu dâre galbene în primele zile dela naștere (când încă se mai găsesc în ele elementele meconiumului), devin spre a 7-a zi gălbui cu puncte de un verde închis sau negricioase, spre a adopta culoarea galbenă pronunțată, păstrată în tot timpul alăptării. Fecalele sugaciului conțin uneori mici cheaguri albicioase (dela mărimea unei gămălii de ac la aceea a unui bob de mazăre). Ln copilul întăreai și la adult, fecalele conțin resturi de alimente mai mult sau mai puțin modifi- cate, reziduurile digestiunii și diverse secrețiuni (sa- livă, suc ga stric, suc pa nc rea ti c, bilă.suc intestinal). Examenul petelor de materii fecale își are rostul lui: la copil, când o vorba de stabilit vârsta lui, știin- du-se compoziția fecalelor unui copil mai mare de 7 zile (în cari nu se mai găsesc urmele de meconium); la adult când gratie elementului coprologic. nn numai se pot determina împrejurările morții, dar se și poate descoperi autorul crimei. . 4? Aspectul și culoarea. — Petele dc materii fecale — cari se pot găsi pe cămăși, cearșafuri, haine, pe jos sau însfârșit pe orice fel de suport din mediul în care s’a aflat mortul — variază după felul alimentațiunii și după prezența substanțelor streine compoziției firești a fecalelor, cum ar fi sânge, spermă, scurgeri din organele genitale. Superficial se pot întrucâtva identifica după aspect și culoare. In genere, au o culoare mai închisa decât aceea a fecalelor în Stare proaspătă, iar când conțin cocoloașe, acestea se desprind sub formă de pulbere. Fără a străbate țesutul, petele, uneori acoperite cu o crustă, au con- turul neregulat și sunt sau galbene sau castanii închise. Străbătând însă țesutul fără a-l scrobi, atunci eând fecalele sunt lichefiate, petele, de un galben-deschis, n'au niciodată crustă. B ) Examenul chimic. — Se caută izolarea materiei colorante a bilei, precum și aceea a cholesterinei. Fig. 128.— Cristal i de oho le 8 terină. PETELE DE MATERII FECALE ȘI DE CERNEALĂ eoi C ) Examenul microscopic (fig. 129). — Se prepară, într’o soluție apoasă, o fărâmă din pată care e examinată pe o lamă de sticlă acoperită cu o lamelă. 1. Daca pata provine dm fecalele unui sugaciu, se observă în ea: glo- bule de lapte deformate, gramdoase, adesea aderente și cristali de grăsime sub forme dc aee fine (izolati sau grupați în stele). Punctele mici verzui indică o turbnrare a funcțiunilor digestive. Daca copilul a supt dela un sân cu sfârcul crăpat, se găsesc leucocitele supurațici mamelonului. 2. Ia pata făcută de scau- nul unul adult se observă: resturi vegetale (tracbee, fire de amidon, celule izo- late sau grupate, peri ve- getali unicelidnri), reziduuri de origine animală (frag- mente de fibre musculare), țesut conjunctiv, țesut elas- tic, celule adipoase, celule de grăsime, celule epiteliale pa- vimeutoase, mucus, cristali de bematmdină. cristali ai materiei colorante a bilei, cholest^rină, oxalați și fos- fați de calce, fosfați amonia- co-inagnesi;mi. viermi sau ouăle lor, diverși microbi. 3. Tn petele formate de fe- cale lichide nu găsim decât parte din elementele cnu- mărate. Fi^. 120. — Elementele materiilor facile In ce privește originea fecalelor din pata, e aproape imposibil de a se stabili dagnusticnl diferențial. 8. CERNEALA.- Examenul petelor de cerneală e mai mult de com- petânța chimistuhii-legist. eând e vorba să se descopere ce e scris sub pata observată, daeă literele sau cifrele nu suferit vreo alterare (voită sau accidenta lă). La. examenul unei pete de cerneală, expertul are să răspundă la urmă- tonrelc întrebări: 1. Daeă pala e datordă unei picurări din peniță ori unei răsturnări a căli ui tir ii. 2. Daeă cerneala din pată e la fel eu cerneala scrisului subjocenl, 3. Cu ce anume cerneală an fost modificate literele sau cifrele sub- jaceute. 4. Care e mâna care a operat modificările (chestiune la care are să răspundă expertul grafolog). VI. RAPORTUL Examenul petei sau al petelor terminat, expertul își întoc- mește raportul special caro. «lupă împrejurare, formează sau o 602 RAPORTUL EXAMENULUI peteloh piesă independentă a dosarului afacerii (atunci când ordonanța au- torității judecătorești recherante aae ca obiect exclusiv numai cer- cetarea petei sau a petelor), sau o parte integrantă a raportului de expertiză generală și, ca atare, e intercalat în acest raport. Indiferent de locul ce e menit să ocupe în dosarul cauzei, ra- portul de expertiză a petei sau petelor, cuprinde următoarele părți: I. Sus, în stânga primei foi, aceste 5 indicațiuni: 1) In- stanța judecătorească de care depinde organul recherant (.Tribu- nalul, Curtea de Apel, Curtea cn juri); 2) Organul reeherant (Ca- binetul judecătorului de instrucție, Nr. , . Camera de punere sub acuzare; Președintele Curții cu Juri); 3) Ordonanța (adresa) Nr... din 4) Cauza judiciară (Afacerea X ....); 5) Obiectul exper- tizei (examenul petei sau petelor de ...,). Urmează textul raportului care se compune din: II. Preambulul (ca la orice raport judiciar în genere). JII. Descrierea petei sau a petelor, în ordinea în care supor- turile (numerotate, împachetate și pecetluite) i-au fost remise. IV. Expunerea metodei urmate pentru identificarea petei sau a petelor, V. Concluziile. Semnat și datat, raportul e remis autorității recherante, căreia expertul, la cerere, îi dă și câteva explica ținui verbale rezumative. Concluziile raportului — ca ale oricărui raport judiciar — pot comporta, după împrejurare, și o depoziție orală înaintea in- stanței de fond care cercetează pricina. Atât în coneluziunile scrise cât și în cele orale, expertul se va arăta de o prudență extremă, nehazardându-sc să facă afir- tnațiuni temerare, ambigue, ori reticențe, atunci când nu are. daca nu siguranța, cel puțin quasi certitudinea îneheerilor la cari a ajuns. CAP. VI EXAMENUL PĂRULUI In expertizele medico-iegale, în cari nu trebue neglijat nici un detaliu oricât de neînsemnat ar părea el, examenul părului e adesea de o însemnătate covârșitoare. Nu numai că el constitue o eomplectare a examenului petelor, dar nu odată, pentru îndrumarea cercetărilor (stabilirea împrejurărilor în cari a fost săvârșită crima, identificarea făptașului și a victimei, ori chiar regăsirea cadavrului tăinuit) el e unicul element de informatiune și de edificare. Exa- menul părului proectează o lumină vie în cazurile cele mai ob- scure de omucidere, pruncucidere, avort, atentat la pudoare, siluire, aberațiuni sexuale, loviri și răniri eari n’au pricinuit moartea. Ajunge, pentru evidențiarea importanței acestei expertize speciale, să pomenim numai de câteva afaceri celebre în cari indicaținnile trase din cercetarea părului au fost hotărâtoare pentru soluțiunea cauzei judiciare, fie prin dovedirea criminalului, fie prin confir- marea alibiului invocat de cel bănuit. I. Identificarea criminalului. 1. Autorul asasinatului, a cărui victimă a fost (în 1847) ducesa de Pnislin, a putut fi dovedit (de către Tardieu și Chevalier) în chiar per- soana soțului acesteia, grație identificării părului aderent de arma corp- delict. 2. In 1858, Rubin (în afacerea Jlemiger) descoperă pe ucigaș prin caracterizarea părului dintr’o pată dc sânge — păr luat întâiu drept păr de animal. 3. Eender (in 1861) identifică pe autorul asasinării unei întregi fa- milii (șease persoane) grație unor fire dc păr găsite în trei pete de sânge. 4. In 1905, însărcinat cu o expertiză, identific sexul autorului crimei după lungimea, culoarea și grosimea câtorva fire de păr: omorul fusese comis de o femee. Grație acestei indicațiuui, ucigașa e descoperită, iar exa- menul comparativ al părului găsit pe locul crimei cu acela al părului făp- tașei confirmă prima demonstrație. 5. Cu ocazia cercetărilor la locul crimei, expertul notează pe cadavru câteva fire de păr (identificat a fi păr de pisică albă). Parchetul pornește investigații în această direcție și dă peste un individ, posesor al unei pisici albe și pe hainele căruia s'au identificat fire identice cu cele depe corpul victimei. <>04 IMPORTANȚA EXAMENULUI PÂRULUI 6. In alta împrejurare, asasinul e identificat grație unor fire de păr găsite pe un fular (pe care ucigașul îl lăsase pe loeul crimei). Examenul «om para tiv a dovedit identitatea părului găsit cu acela din ceafa ucigașului. II. Identificarea victimei. 1. In celebra afacere Gouffâ (1889), Lacassague a îsbutit să iden- tifice cadavrul din cufăr (transportat în apropiere de Lyon) cu persoana di spă nitul ui, numai grație examenului comparativ al părului victimei cu firele de păr depe peria de cap dela locuința acesteia din Paris. ' 2. In 1892 se descoperă un cap uman, fără pielea lui, cu nasul și urechile tăiate. Expertul a isbutit să identifice întâiu sexul, după gene și sprincene ai căror peri au o grosime în raport invers, după cum e vorba de un bărbat sau de o femee (la bărbat firele din sprâncene sunt mai groase decât cele din gene, pe când la femee e din contra). Era un cap de femee, după cum a confirmat-o ulterior ancheta judeeăitorească. Meritul exper- tizei fu cu atât mai marc, că o urmă de musttnță contribuia la îngroșarea misterului. 3. Megnin (în 1882) cu ajutorul insectelor parazitare moarte găsite pe părul unui copil — al cărui cadavru a fost ascuns într’o ladă — a dovedit că victima fusese ținută într’o mare murdărie, — detaliu dedus din faptul că insectele în chestiune nu trăese decât pe omul viu și deci muriseră odată cu copilul. Constatarea expertului a fost confirmată de investigațiile justiției cure a stabilit că micuțul, sechestrat, murise de inaniție. III. Pruncucidere. 1. Un fir de păr — identificat a fi de femeie — găsit pe corpul unui nou născut (mort înăbușit! duce la descoperirea pruncucigașei. 2. Peri fetaii, identificați pe cearșaful unei femei, duc la descope- rirea unei pruncucideri: noul născut fusese aruncat îu privată. IV. Avort. Malassez (în 1878) determină vârsta cadavrului unui fetus în stare de complectă putrefacție, numai grație examenului câtorva peri fetaii ade- renți de o cârpă. V. Atentat la pudoare. In repețite rânduri am putut identifica pe autorul atentatului la pu- doare, numai după firele de păr găsite pe corpul victimei. Perii pubisului unei femei, victimă a unei siluiri, găsiți pe cămașa, ismenele sau corpul individului urestat sau numai bănuit, sunt o dovadă pentru identificarea autorului atentatului. Prezența spermatozoizilor pe perii pubisului și ai buzelor mari al unei femei asasinate, e o indicație, certă că omorul a fost precedat de un viol sau de o tentativă de siluire. VI. Aberațiuni sexuale, 1. In câteva cazuri de pederastic necrofilică, am putut identifica pe vinovat numai grație câtorva peri din regiunea anală a mortului, găsiți în șanțul balano-prepuțuil al autorului actului. TECdNICA EXPERTIZEI PĂRULUI 00j> 2. Sonnensehein face dovada raporturilor sexuale ale unei femei cu un câine, piîu identificarea perilor de câine găsiți pe pubisul dezechi- libratei. 3. Kratt.er face dovada coifului unui soldat cu o iapă, numai prin, examenul comparativ al perilor găsiți în șanțul balano-prepu(ial al inver- titului cu perii organului genital al animalului. Vil. Prevenirea unor erori judiciare. 1. Un individ e bănuit a fi autorul unui omor, — prezumție întărită de faptul că hainele lui erau pătate de sânge. Inculpatul se apără, susți- nând că sângele era dela un câine pe care-1 omorâse cu un topor. Exame- nul sângelui nefiind concludent, expertul cercetează cu atenție toporul și descoperă pe el câteva fire de păr cari au fost identificate a fi de câine. Și astfel a evitat o gravă eroare judiciară. 2. Barrnd împiedică o eroare judiciară, prin simpla demonstrație că firele de păr aderente de presupusul corp-delict nu erau de om (adică din capul victimei) ci de bou, ceiace se explica prin detaliul că inculpatul era măcelar. 3. In I !)](J Balthazard face dovada eă atât firele de păr depe un cuțit mânjit de sânge cât și smocul de păr din mâna moartei erau pâr de al acesteia, — prin urmare persoana bănuită era nevinovată: era un caz de sinucidere. I TECHNICA EXPERTIZEI Rezultatele expertizei speciale a pârului — pentru care exem- plele de mai sus sunt de o impresionantă elocvență -- sunt obținute- grație unei techniee apropriate, ale cărei regiile au fost pentru în- tâia oară formulate de Charles Robia (caro, precum am arătat, putea revendica și paternitatea îndrumărilor științifice pentru exa- menul petelor). El s’a inspirat din observațiunea vechie de peste trei sute de ani a Iui Paul Zacehias. eă „prin caracterul ereditar al părului roșu, se poate rezolva problema paternității și a adtilte- rului¹⁴. Regulile acestea au fost desăvârșite prin cercetările de la- Imrator ale lui Oesterlen, Waldever, Friedenthal, von Nathusins, .lohannet. Jaumes, Beuregard și Galipe, Sonneiischein, Kmtter, etc. O mențiune deosebită se cuvine lucrării dcf’nitive „Le poil de l'hoinme ei des animaux — applicutions tntx expertises medicO-le- gales et aux expeitises des fmirrures*', a eminentului meu coleg dela Facultatea din Paris. Profesorul Victor Balthazard, în colaborare u d-na Balthazard (Dr. Marcelle Lambert) pentru partea privi- toare la studiul analitic al părului uman și animal. întocmai cași aceea a petelor, expertiza părului comportă o part»* prelim nara — notarea, ridicarea și conservarea obiectului — și o parte concludentă — examenul propriu-zis. <506 TECHNICA EXPERTIZE) PĂRULUI 1. Operațiunile preliminare. uj Notarea. — Odată ajuns la locul crimei, expertul, la fel ca pentru pete, va avea grija să inspecteze îndeaproape toate supor- turile posibile ale părului, din examenul ulterior al căruia așteaptă elementul revelator. Așa, în cazul Menager (deja pomenit), Robin a isbutit să demonstreze împrejurările în caii fusese săvârșit omorul, numai mulțumită observării câtorva fire de păr aderente de o pată de țesut uman depe ușa unei încăperi. A stabilit astfel că, deși cadavru) a fost găsit la o depărtare de 600 metri de casă, crima fusese comisă in interiorul acesteia. Sau observația (veri- ficată de Balthazard) că peri fetali (prezenți pe cale de desqua- mare în lichidul amniotic din care, în momentul nașterii, copilul înghite o parte) se regăsesc, la microscop, în focalele noului născut. Și aceasta în tot timpul necesar eliminării ultimelor urme de mc- conium, — ceeace, în caz când examenul e pozitiv, e pentru expert o indicație a unei vieți extra uterine de col puțin 3—7 zile. Do- vada pruncuciderii și a avortului se mai face prin examenul perilor notați pe feșe, cârpe, cearșaf. Părul observat în mâna victi- mei oferă un element important atât pentru fixarea condițiunilor în cari a fost perpetrată crima (deobiceiu. afară numai când lo- vitura e aplicată prin surprindere, victima opune rezistență și, în apărarea ei, apucă pe agresor de păr — cap, barbă, mustață — și smulge un smoc sau numai câteva fire), cât și pentru identifi- carea făptașului. Am văzut că o atare identificare s’a făcut prin examenul părului găsit pe diverse suporturi ca: arma sau instrumentul eorp-delict, haine, rufe de corp, pe corpul victimei sau al criminalului, în pat. pe canapea, pe sau lângă tavoar sau oglindă, pe pieptene, peria de cap, peria de haine, pe pereți, tavan, dușumea, pe uși, ferestre — cu un cuvânt pe toate obiectele din mediul în eare crima a fost săvârșită. Părul e un ele- ment de orientare pentru stabilirea identității cadavrului, chiar și atunci când acesta e cu desăvârșire putrefiat, pentrucă sistemul pilos uman posedă o foarte mare putere, de rezistență, chiar în mediile cele mai neprielnice conservării organismului. bj Ridicarea. — Odată cu ridicarea părului astfel descoperit — operație care se face exact după regulile prescrise pentru pete, — expertul, în vederea examenului comparativ, trebue să ia și păr din •diversele regiuni ale victimei și ale făptașului (dovedit sau numai bănuit). c) Conservarea. -- Părul colectat se conservă eu cea mai mare grijă, spre a-1 feri de orice alteraținne sub raportul integrității, al formei (drept sau creț) și al culorii. Pentru eventualitatea unei contra-expertize, expertul va con- întrebările i a cari are de răspuns expertul 607 serva, în măsura putinței, părți din materialul păros care a servit la examenul comparativ. 2. Examenul propriu-zis. In prezența părului de examinat, expertul are a-și pune urmă- toarele întrebări: 1, E păr de om, de perucă, de animal (viu sau mort, adică păr de blană) sau fibre de țesut (lână, mătase, bumbac, in, cânepă, etc.)? 2. E păr de om viu sau dela un cadavru? 3. Dacă e pâr dela un cadavru, care poate fi epoca morții? 4. E păr smuls, căzut spontan sau accidental, tăiat, pârlit? 5. E păr de fetus, copil sau adult ? 6. E păr de bărbat sau de femee ? 7. Din ce anume regiune a corpului ? 8. Determinarea rasei și a profesiei individului că- ruia îi e atribuit părul. 9. Di concluzie, expertul va căuta, pe calea apropie- rii, să stabilească dacă există ori nu o identitate între pârul incriminat și părul luat cu termen de co»iparafie, Pentrueă nu- mai pe temeiul unei cer- titudini absolute — pozi- tivă sau negativă — se poate el rosti în sens afir- mativ ori negativ. Cunoașterea tuturor a- cestor particularități e ne- cesară pentru identifica- rea atât a victimei rât și a autorului sau auturilor crimei, precum și pentru Fig. 130.—Sfictfunz a pielii in grosime, cu firul de păr implantai: I. epiderma; 2. derm»; 3. trun-' chiul firului; 4. rădici na; 5. bulbul; 6. papii»; 7. folîeulul pîloa : a) tunica externă, b) membrana vicroasâ. taac» epitelială externă, d) teaonepi- telială internă; 8. glandele sebacee eu 8 conducte oxcretoare; 9, tpațiul liber p® unde se «curge ra*- teria sebacee; 10—10 mușchii horipil&tori ai * pirului, (pag. 608). reconstituirea, pe cât posibil, a execut iun ii actului criminal. In prealabil, daeă părul are pe el impurități, se caută să se de- termine, la microscop, natura acestora, ca unele ce pot contribui (>08 STUDIUL DIFERENȚIAL AL PÂRULUI Ia luminami parțială a elkestiunii de dezlegat: așa, prezența ur- melor de materie spermatică sau de materii fecale e o indicațiune în cazurile de atentat la pudoare sau de act pecierustic. — precum prezența insectelor parazitare sau a ouălor lor (pentru compararea eu pârul celui bănuit) ori a unor eorpi streini (urme de cerneală, vopsea, mortar, pilitură de fier, cupru, etc. sau praf de cărbuni) eonstitue nn indiciu în ce privește higiena și îndeletnicirea preve- nitului (om murdar, om care se servește de condeiu, zugrav, zidar, laeâtuș, cazangiu, cărbunar). Pupă aceia părul e mai întâiu spălat fie eu eter, fie cu o soluție nitrică ori cu una de carbonat de sodă, și apoi clătit bine în apă. pentru înlăturarea urmelor acide cari pot ataca substan- țele componente ale firului. Numai la un păr absolut curat se pot deosebi caracterele lui specifice. Părul astfel preparat e secționat în trei părți — vârful, trun- chiul și rădăcina eu bulbul (fig. 130) — cari, la rândul lor, îna- inte de a fi examinate la microscop (mărite de 150 —300 diametri) sunt tratate eu glicerina. II. STUDIUL DIFERENȚIAL Simpla enunțare a diverselor laturi ale problemei rncdico-le- gale, pe care o are de rezolvat expertul, arată că examenul e bazat pe un complex'de elemente diferențiale, căutate în aspectul, dimen- siunea, culoarea și structura părului în genere. Al Aspectul.— E dc observat că, privit în massă, părul apare mult mai închis decât se arată, la microscop, la examenul unui fir izolat. Părul e sau lins sau creț- Un păr, care pare de o culoare uniformă, poate în realitate avea mai multe nuanțe. Așa, un fir alb nu e întotdeauna o indicație că el provine dela un bătrân: întâiu pentrucă sunt oameni în vârstă înaintată cari nu albesc; al doilea, firul în chestiune poate aparține unui cap, nnei bărbi snu unei mustăți cărunte. (Normal, încărunțirea începe. între 30 și 40 ani. cu tâmplele, apoi urmează barba, mustața, perii pieptului, ai subsuoarei și ai pnbiSfflui. Mai e de notat — pentru cazurile de identificare prea tardivă — că sunt și încărnntiri pasagere, efect al unei stări patologice și cari cu timpul dispar. Precum sunt și cazuri de încărnntiri subite, efect al unor puternice comoțiuni sufletești). — Tn ce privește părul roșu, el rezistă mai mult încănintirii. Tot așa, prezența unui fir sau a unor fire de orice nuanță diferită de aceea a albului nu poate fi identificată într’un cap ce, ca aspect gene- ral. parc alb. Tar în ce plivește părul neîncăruntit. trebue să se noteze că pe capnl aceluiaș individ se pot distinge întregi șuvițe de păr dc două sau chiar mai multe nuanțe deosebite. Tnsfârșit—tot în cazurile de identificare prea tardivă—chelia totală (care, întocmai ca încarunțirea, începe să se manifeste, normal. între 30 și 10 ani) nu e întotdeauna o peremptorie dovadă negativă în favoarea indivi- dului bănuit. Sunt chelii pasageri—cele eonseeiitive unei boli ea febra tifo- idă— cari cu timpul fac loc unui păr mai mult sau mai puțin abundent. STHUCTUBA PĂRULUI DU Deasemenea, chelia totală nu e o dovadă de absenta părului în mo- mentul morții, — pentrucă la un înecat, care a stat în apă un timp mai îndelungat (vara ajunge o săptămână), întreg sistemul pilos cade. B) Culoarea. — In primul loc, expertul se va încredința dacă atât părul revelator cât și cc) al individului suspect au culoarea lor naturală sau una artificială, obținută pe cale de vopsire. Un prim element de difo- rențiare îl constitue particularitatea că, pe când părul natural, precum am arătat, oferă două sau mai multe nuanțe, părul vopsit are o singură nuanță, obținută prin întrebuințarea diverselor preparate fie cu bază de săruri metalice (carbon, plumb, argint, bismut), fie cu bază de substanță organică (acidul galic, acidul pirogalic), fie cu bază vegetală, cum e henne. Cu apa oxigenată se obține un pâr blond, iar cu apa de clor se decolorează cu totul părul; permanganatul de potasă dă părului o nuanță roșcată. Chimi- cește se poate restabili nuanța primitivă a părului examinat. Diversele pomezi, cari deasemenea modifică întrucâtva nuanța, pot fi înlăturate prin frecarea părului cu o cârpă albă curată — și reapare culoarea naturală. In al doilea loc, expertul trebue să mai știe că, atunci chiar când exa- minează un fir întreg cu culoarea nealterată, nuanța nu e uniformă pe toată lungimea lui decât la părul unor anumite animale (calul, animalele cu blana albă, elefantul). îndeobște, vârful firului e mai deschis decât restul. Sunt și fire așa zise inelate, cu regiuni divers nuanțate. Perii fetaii sunt mai întot- deauna incolori. Nuanța blondă e mai ac- centuată la copil decât la adult Sub raportul sexului, e greu să se stabilească o dife- Fig. 132.— DouS celale ale scoarței rkJKcinei, cu aspect fitriat și eu nudei vizibili (pag. 610\ rențiare în culoare pentru Fig. 13i. — Aepee- perii pubisului. euticulei (solzii). Vom încheia cu observația ^p*e' ⁶¹⁰* că, în ce privește diferenție- rea culorii, sarcina e adesea din cele mai delicate, pentrucă între extremele negru și alb, sunt de notat (după tabloul cromatic al lui Broca) nu mai puțin de 52 nuanțe. C) Lungimea nu e uniformă pentru părul capului (la acelaș bărbatt mu femee), al bărbii și al mustății (la acelaș bărbat). Această inegalitate de lungime se observă atât la părul rămas intact, cât și la părul tăiat Dar lungimea în sine nu mai poate fi considerată ca un element de orientare, în ce privește sexul, de când cu moda tunderii femeii „â la gar- Conne”, mai ales că sunt femei cari nu se mulțumesc cu sacrificarea cozilor (mai mult sau mai puțin lungi), ci-și taie pănțl scurt, absolut băețește. Tot aci e locnl să notăm că un fir extrem de lung poate proveni și din părul unui cleric ortodox dintre cei mai bătrâni, cari au rămas refractari inovației retezării părului. D) Grosimea. ■— In genere, părul uman e mai subțire decât părul animal. E) Structura pârului. — Elementul esențial de diferențiare ni-1 oferă structura firului de păr, — element grație căruia se pot rezolva, cu mai multăsaumai puțină certitudine, toate cele nouă laturi aleproblemei puse expertului și pe cari le-am precizat mai sus („Examenul propriu-zis”). Nu vorbim de o certitudine absolută, pentrucă (după Jaumes) chiar, exami- SHKir. — tir M. Minomci, Tratat de Medicină Legală 35 610 STRUCTURA FtRULUI DE PÂR na ți La microscop, perii umani și perii dela unele animale pot prezenta uneori o asemănare perfectă. Trei sunt elementele anatomice ale unui fir de păr în genere, — ele- mente desemnate sub numele de: cuticulă. stratul cortical și substanța medulară. 1. Cuti^la (stratul exterior), cu aspectul unui mozaic, e formată din mici celule epidermice, turtite, îmbinate ca niște solzi dispusi cu extremi- tățile în sus. spre capătul firului (fig. 131). — La om, celulele cuticulei Fig. 133. — Fibrele lamclare ale substanței cortical c ale unui fir fra- tat cu acid sulfuric: in stânga, la- nitk izolate: 1. vlznto din 2- în profil; în dreapta, stratul compus diuir'un m.xre număr de lamele ned isociate. Fig. 134.— Fragment de păr alb tratat Cu sodă • ajce- inie cu nucleu ale mădu- vei; 6) substanța corticală, fin atri^U eu nucleî li- niari; c) epiderma. sunt foarte fine (și deaceea desenul în mozaic nu e prea aparent); la ani- male, celulele sunt mai voluminoase, cu extremitățile libere mai pronun- țate — ceeace la microscop dă părului înfățișarea unui *r teP⁰S- Pr*ⁿ aceste extremități proeminente se prinde fixul sul°rt (stofă pânză). J) ’ 3 2. Stratul cortical, care căptușește cuticula, are I 9 f°rⁿ,a “nui cilindru cu pereții groși, striat longitudinal, « si e constituit din celule cornoase, lunguiețe (fig. 132). . • J 1 In stratul cortical se găsește pigmentul colorat al fi- t . tj rului și care se caracterizează (la mi roscop), după ce F'.S ’ J firul examinat a fost tratat cum am arătat, spre a în- _■ "5 lătura de pe el impuritățile, fineturile și pomezile caro îi • '■ schimbă culoarea (fig. 133). e La om stratul cortical e atât de desvo tat că for 6 J mează un cilindru aproape plin; la animale, dimpotrivă, m * 5 pereții lui sunt mai suViri. r ț a 3. Subslan(a medulară ocupă mijlocul părului și fe: , ci prezența ei (la om unde formează un fir foarte subțire) se identifică pr n tratarea în prealabil a părului cu aci- Fif. 135. — Cana- dul nitric diluat sau cu carbonat de sodă (fig. 131). tul medular al unui La om are aspectul unei materii granuloasc, negri- fir d« pir uman.cjₒₐₛj opacă și e constituită din celule dispuse câte 1—5 pe aci laș pln-n transversal. La animale, forma celulelor variază (ovoide, dreptunghiulare, poligo- nale) și sunt divers dispuse (tot în planuri transversale ca la om); la iepure, deopildă. măduva firului se prezintă ca o colonetă constituită din STRUCTURA FIRULUI DE PĂR 611 discuri suprapuse și prezintând, la intervale, straturi clare și straturi întunecate. Grosimea tubului medular e, în genere, marele semn distinctiv pentru diagnosticarea originii părului uman sau animal. De regulă pentru om și maimuțele antropoide (fig. 135) indicele medular (care reprezintă ra- portul dintre diametrul tubului medular și diametrul părului îu partea cea mai groasă a firului) e mai mic de 0,3; acela al maimuțelor infe- rioare e mult superior lui 0,3; indicele medular al câinelui e de 0,54 (fig. 136); al calului (alb) 0,G0; al boului 0,68; al caprei 0,70; al pisicei 0,76 (fig, 137); al iepurelui 0,90 (fig. 138). Vom observa, însă, că prezența sau absența substanței medulare nu e întotdeauna o indicațiune precisă, pentrucă se poate întâmpla ca și într’unul din firele animale să nu se descopere tubul medular, și de aceea trebue examinate mai multe fire dela acelaș animal, pentru identificarea semnului carac e- ristic al măduvei. O a doua observație, tot Fig'. 136. — Canalul medular *1 unui pir de câine. Fig- 13*. •— Canalul medular al unui păr de plitei. Fig. 138. — Canalul medular al unui păr de iepure. privitoare la acest semn: la om, substanța medulară lipsește cu totul în extremitatea liberă a firului și nu se observă decât în unele puncte în restul acestuia, sau chiar de loc. Am spus că, prin secționare, firul e separat examinat pentru fiecare din cele trei regiuni longitudinale ale lui; capătul (extremitatea liberă), trunchiul și rădăcina cu bulbul (a doua parte terminală prin care e im- plantat în piele). a) Capătul liber al unui fir de păr netăiat are forma unui con per- fect, iar dacă părul a fost tăiat sau rupt prin lovirea cu un corp conton- dent vârful prezintă o suprafață plană (orizontală sau înclinată) mai mult sau mai puțin deslușită (după intervalul scurs dela tăiere); ducă părut, fără a fi tăiat, e uzat prin frecare, capătul are forma unei pen- sulițe cu un număr variabil de firișoare (fig- 139). b) Trunchiul are forma unui cilindru sau a unui con trunchiat. c) Hâdăciua eu bulbul (fig. 140 și 141) nu oferă ca semn distinctiv decât starea de plenitudine sau de vacuitate a acestuia din urmă, numai pentru diferențiarca unui fir smuls (bulb deșert) de un fir căzut (bulb plin). — Să notăm că, în aiopecia definitivă, bulbul prezintă aiterațiuni 612 PĂR UMAN SAU PĂR ANIMAL < datorite stării patologice a individului precum și acțiunii parazitilor (ani- mali sau vegetali) — alterațiuni cari îi opresc activitatea vitală, pe când în alopecia pasageră, cauzele de alterațiune dispărând, se restabi- lește și activitatea vitală a rădăcinii. Structura firului fiindu-ne cunoscută (prin, practicarea unei secțiuni transversale sau longitudinale — fig. 142), putem proceda la exame- nul de identificare sub diversele raporturi pe cari le-am precizat în chestionarul la care are să răspundă expertul. 1. Păr uman sau animai ? In prealabil trebue notat eă sunt unele specii de câini negri, cu lâna creata, ale căror fire pot fi confundate cu fire de păr dela un Negru; singurul semn diferen- țial ni-1 oferă grosimea (38 față de 49). Elementele de diferențiate între părul uman și părul animal ni le dau: a) Aspectul. — Carateristicile pă rului animal sunt forma conică și lungimea excesivă a extremității li- bere, pe când firul uman (afară de mica parte terminală liberă) e ci- lindric și cu diametrul transversal mai mic decât acela al firului animal. Fig. 110-—tfecfiune transversală a HlrfțîrinHi ]. părul; 2. tunica fibroMă; 3, membrana vitroaeă; 4. teaca epile- liali rxternă; 5. teaca epitellală Interul (cu stratul lui Flcnle—extern» stratul lai Haxley-mijlociu, Cutieula tteii—internă); 6. epiderma. b) Cutieula, mai subțire la om decât la animal, e mai aspră la acesta din urmă (țepii formați de celulele epidermice mai vo- luminoase). Finețe;! substanței pigmentare e mai mică la animal decât la om. PÂR UMAN ȘI PÂR ANIMAI. 613 c} Substanța corticală e mai groasă la om (umple aproape în- treaga cavitate a tecii cuticulare), decât la animal, la care se pre- zintă ca un tub cilindric cu pereți foarte subțiri. Fig. 141. — -Secțiunea longitudinal a rădăcinii: ). corpul părnlui cu: V epi- derma, 1⁷/ celulele medulara; 2. t mie» dhroaaâ & folieulului; 3. membrana vi- troasă; 4. tea cm epîtdială externi ; 5. teaca epitelială internă cu : a) stratul lui Henle, 6) stratul lui Hmley, c) cu- ticul» tecii); 6. vasele sanguine; 7. bulbul: 8, papila. Fig. 142. — Procedeul Lateux pentru practicare» unei secțiuni traoeversate 1b un fir de pir; Pe o lamă de sticlă ee pi- cură o picătură de ceară ro^ie; firele de păr fitinl fixate (cu ajutorul unui ac tn- c&lzit la lampă) io picătura de ceară; o bucată de diahilon e lipită pe lama de sticlă, mai ane de locul unde au fost fi- xate Lirele, iar peste diahilon se pune o picătură de ceară ți se lisează (tot eu un ac încălzit) cealaltă extremitate a fie- cărui fir. Se toarnă In lungul Firelor nn strat subțire de colodiu, de care rămân fixate. Se toarnă un nou etrat de colodin (grosime de 1 mm.). Colodiul uscânda- 86, se procedează la eecționare cu mi- cmtomnl. d) Substanța medulară, redusă — la om — la un fir subțire (întreg sau întrerupt; cu un indice uneori inferior lui 0,3) sau chiar Fig. 144.—Fibre de mătase (pag. 614). Fi<. 143. — Fibre de lână de berbece (pag. fii41 (în perii fetali) cu desăvârșire absentă, ocupă, în firul animal, dela o jumătate până la două treimi din grosimea lui. e) Bulbul părului de animal e de cele mai multe ori uscat. 1. Părul de perucă, mai friabil decât părul natural, prezintă agărieturi superficiale. 614 păr ne om viu sau dela un cadavru. 2. Părul de blană oferă următoarele semne distinctive: u) e mai curat decât cel dela animalul viu; b) urmele frecării, lustrurii și ale vopsirii; c) absența bulbului; d) secționarea neta în partea strâmtă a tijei, în locul unde începe bulbul. Fig. 345.—Fibre de in. Fig. 146.— Fibre de bumbac. Fig. 147.— Fibre de cân» (dk 3. Fibrele din resturile stofei (lână — fig. 143, mătase — figu- ra 144, in — fig. 145, bumbac — fig. 146, cânepă — fig. 147, etc.) se pot lesne identifica la microscop (mărire de 400 diametri). 2. Păr de cm viu sau dela un cadavru? a) Caracteristica părului cadaveric (examinat la microscop) e eă are vârful despicat, cuticula desquamată și sgăriată. b) In caz de putrefacție înaintată, bulbul e complect distrus. c) Pe părul cadaveric se întâlnește o aderență epidermică (ob- servată după câteva săptămâni sau chiar numai după câteva zile) în caz de putrefacție favorizată de mediul umed în care a stat corpul. Așa, la un înecat, părul cu aderențe epidermice cade după 2—3 zile de ședere a cadavrului în apă. d) După observația pentru întâia oară făcută de Sonnen- schein, sub acțiunea sărurilor de fier din humus (particularitate pe care am notat-o și la capitolul desgropării) părul de o nuanță în- chisă se deschide; nuanța primitivă se poate reconstitui, prin tra- tarea cu amoniac a firelor examinate. 3. Epoca morții. Un element de informațiune medico-legală e dedus și din Iun gimea părului capului (în caz de tundere cu o mașină și când se cunoaște cu ce anume număr de mașină — știindu-se care e lun- gimea rămasă după tăere) precum și din lungimea părului crescut al bărbii și mustăților rase. Indicațiunile acestea sunt utile pentrn reconstituirea cu aproximație a duratei de supraviețuire a victimei (după ce a fost la bărbier). THagnosticul medico-legal e bazat pe observațiunea (făcută de PĂR SMULS, RUPT, CĂZUT, TĂIAT, PÂRLIT 015 Pmcus și verificata prin experiență) eă creșterea normală a pă- rului e, în medie, de 0,35 mm. de fiecare 24 ore. După Balthazard, creșterea zilnică a perilor din barbă ca și din pubisul ambelor sexe e de 0,5 mm. Creșterea orară a fi deci de 0.015—0,021 mm. Mai e de notat că părul nu crește decât pe omul viu; afirma- țiunea că desvoltarea sistemului pilos ar continua un timp și pe v idavru e o erezie științifică, datorită interpretării eronate a unui fapt care, în aparență, se pretează la o confuzie: prin contract iu nea mușchilor rectili ai părului în cursul rigidității cadaverice, prin detașarea sau uscarea epidermei și a dermei (ca o consecință a putrefacției), părul apare mai evidențiat și pare crescut (Baltha- za rd). Lungimea părului depe cadavru se determină prin măsurarea eu un compas special: divizându-se numărul indicator prin me- dia de creștere orară, se poate calcula (cu o aproximație de câteva ore) timpul scurs între tăiarea părului capului cu mașina ori ra- derea bărbii și a mustăților și momentul morții. Putem astfel pre- ciza, aproape matematicește: 1) când a murit individul tuns cu mașina sau ras; 2) în ce zi și cam în ce timp al zilei a fost victima la bărbier. 4. Păr smuls, rupt, căzut, tăiat sau pârlit. Spre a se putea pronunța, în cunoștință de cauză, că firul exa- minat e smuls, rupt, căzut spontan sau accidental, tăiat ori pârlit, expertul va observa (la microscop) cu o deosebită atenție extremi- tatea inferioară. a) Părul smuls poate avea sau nu rădăcina (atunci când s’a rupt cu mâna sau prin lovirea cu un corp contondent mai sus de rădăcina 1. Firul întreg are bulbul deschis (deci în plină activitate vitală), îmbrăcat cu o teacă, neregulat încrețită, formată din cuticulă și substanța corticnlfi. PÂR DE FETUS. COPIL Șl ADULT Olfi 2. Firul lipsit de rădăcină, adică rupt (fig. 148 și 149) are extremi- tatea inferioară despicată, filamentoasă. Părul smuls în cantitate mai mare se poate identifica și prin aspec- tul regiunii determinate căreia aparține: locul de pe piele e, timp de câteva zile, roșu, excoriat, cu urme ale firelor rupte (deci cu rădăcina rămasă in piele). Să mai notăm că firul întreg — atunci când nu c din părul găsit în mâna victimei — nu e numai decât smuls, în cursul luptei (care a prece- dat lovitura mortală), ci poate fi din cele smulse cu pieptenele și atunci trebue făcută identificarea individului: adică dacă firul aparține făptașu- lui (care, înainte de crimă, a putut petrece câtva timp cu victima) sau victimei ori chiar unei alte persoane. b) Părvl căzut spontan prin efectul vârstei (în cifră medie numărul de fire căzute zlnic e, după Balthazard, la adult: la bărbat. 70 până la 20 ani, și 22 dela 50 ani în sus, la fenice 40-100) sau accidental (fre- care de pernă, de guler, etc.) are bulbul plin (deci rădăcină a unui păr, lipsită deacuma de orice activitate vitală) și e mai mult sau mai puțin decolorat. c) Părul tăiat e caracterizat prin absența nn numai a rădăcinii dar și a extremității inferioare desp cute, fila mentori se. precum și prin absenta invelișulni cuticulo-corlica) al bulbului (caracteristicile părului smuls), în locul cărora găsim o secțiune transversală orizontală sau oblică. Pentru identificarea individului, se face examenul comparativ al ex- tremității inferioare a părului tăiat cu extremitatea superioară a firului retezatdin capul celui bănuit și dacă suprafețele dc secțiune prezintă iden- titatea și în ce privește grosimea și în ce privește structura, adică ambele fragmente se împreunează perfect, putem avea quasi-certitiidinea diagnos- ticului pozitiv. E de observat, însă, că (după cum notează și Balhazard) extremitatea superioară a firului retezat rămas implantat în piele se modifică, prin frecare de pălărie, perină, etc. în col mult 48 ore: marginile secțiunii se tocesc și extremitatea începe să se rotunjească. După gradul de accen- tuare a acestei modificări, se poate deosebi un fir retezat de mai puțin de o zi de unul retezat de 2. 8. 20, 30 zile — după aspectul extremității libere. In regulă generală, un fir retezat, la a cărui extremitate liberă nu se mai poate distinge secțiunea tubului medular, e un fir tăiat de mai mult de opt zile. In nici un caz extremitatea superioară a unui fir retezat, rămas Im- plantat în piele, nu mai poate recăpăta vreodată aspectul extremității libere a unui fir care n’a fost niciodată tăiat. Capătul superior al acestui din urmă fir e un con perfect, cu vârful de o subțirime aproape imper- ceptibilă, care, însă uneori, prin frecare poate căpăta forma unui con trun- chiat. despicat la baza superioară. d)lărul pârlit se poate deosebi și cu ochiul liher, în deosebi prin aspec- tul extremității libere. 5. Păr de fetus, de copil șî de adult a) Tuleele fătului, cari, apar în a 3-a lună a vieții intra-ute- rine, se desvoltă și, până la a 5-a lună, acoperă întreg corpul. diferenția bea dupâ vârsta și sex 617 Acești pen primari persistă până la împlinirea celei de a 6-a lună, dupâ care dispar, nerămânând decât părul capului, perii genelor și ai sprâncenilor cari își continuă evoluția. Caracteristicile perilor fetali: 1) incolori; 2) extremitatea li- beră foarte subțiată; 3) grosimea de 0,006—0,012 mm. (la apa- riție) și 0,028—0,030 mm. la termenul normal al gestațiunii; 4) ab- sența, aproape de regulă, a canalului medular. Identificarea aceasta poate însă da naștere la orori, dacă nu se observă aceste trei particularități. Perii fetali seamănă cu: 1) tulcele cari acoperă corpul adultului, cari au însă canalul medular, iar extremitatea liberă le e tocită; 2) cu firele extrem de subțiri depe capul unui chel, dar acestea au extremitatea liberă despicată, for- mând o pensuliță. b) Părul copilului. — 1) La noul-născut, ca și la fetus, părul (lung de 15—30 mm.) și perii n’au, decât cu rare excepțiuni, canalul medular; 2) părul capului, genele și sprincenele cresc treptat spre a atinge maximum-ul de desvoltare la 12 ani; 3) părul infantil e în genere mai buclat decât parul de adult; 4) grosimea variază cu vârsta: dela 0,024 mm. în diametru (la 12 zile), trece la 0,038 (la 18 luni). c) Părul adolescentului se deosebește de acela al copilului până la 12 ani, numai prin diametrul grosimii care atinge 0,053 mm., la 15 ani. Mai e de notat că, în epoca pubertății, își fac apariția perii organelor genitale și dela subsuoară și tuleele feței (numai la băieți). d) Părul adultului are drept caracteristică esențială diametrul grosimii care e cuprins între 0,055 și 0,075 mm., — variație in funcțiune de individ și de culoare: un fir alb dintr’un cap încă- runțit e mai gros decât firele de altă nuanță și are tubul medular de o euloare argintie lucitoare. e) Părul senil se caracterizează: 1) prin decolorare (dispariția pigmentului); 2) prinți’o subțiare progresivă a părului capului (putând ajunge la un diametru de numai 0,050 mm.) și, în schimb, prin îngroșarea, deasemenea progresivă (cu începere dela 50 ani) a perilor din sprincene, nas. urechi. In ce privește decolorarea, e de observat că ea se produce mai lent la perii pubisului (la ambele sexe) și la perii buzelor mari (la femee); asemenea peri albi sunt un indiciu sigur că provin dela un individ cu adevărat bătrân. 6. Păr de bărbat sau de femee 1. Decând femeia a adoptat moda capului băețesc, nu mai putem trage întotdeauna o concluzie din lungimea părului, prin «18 DIFERENȚIEREA DUPĂ INDICELE MEDULAR urmare nici din aspectul extremității libere (care, la părul netăiat, se prezintă sau ea o pensuliță cu 20—30 firișoare, sau despicat numai în 2—3 firișoare lungi de 4—5 mm.). 2. Părul femenin frizat cu fierul e mai friabil și prezintă, la microscop, sgărieturi pe suprafața cuticulei. 3. Diametrul mijlociu nu poate oferi un element de diferen- țiere din punctul de vedere al sexului. 4. Singurul element de identificare e acela al indicelui me- dular, pentru care Oesterlen a întocmit următorul tablou: Bărbat Femee Ceafa . .•...............0,115 0,163 Fruntea..................0,132 0,148 Sprincenele............. 0.236 0,233 Genele.................. 0,095 0,146 Mustața................. 0,260 — Pubis...................0,1,53 0,114 Subsuoară............... 0,102 0,179 In studiul lor asupra sistemului pilos, Balthazard și Marcelle Lambert observă că, în general, atâta timp cât funcțiunile genitale nu sunt stabilite, nu există nici o diferențiale sexuală; iar după ce s’a stabilit, ea începe să se atenueze odată cu încetarea acelorași funcțiuni. 7. Regiunea' corpului Prima mare diviziune ce se face, sub raportul regiunii e aceea a părului capului și aceea a perilor depe restul corpului, — diagnostic bazat pe formă, dimensiuni, culoare și, uneori, pe natura impurităților ce eventual s’ar constata pe firul examinat. Elementul esențial de diferențiare e grosimea: firele cu dia- metrul mai mare de 0.080 înm. nu sunt în genere păr din cap, ci peri din celelalte regiuni. Trebue însă notat că grosimea firului e în funcțiune de cu- loarea lui: unu] roșu e mai gros de cât unul negru. I. Pârul capului. - . 1) Forma cilindrică, vârful cu caracteristicile descrise pentru firul smuls, rupt, căzut, tăiat pârlit. — 2) Lungimea variabilă (la ambele sexe). — 3) Grosimea: 0,056—0,080 mm. (ceafa: 0,056; tâmplele: 0,066; fruntea: 0,069; vertex: 0,080). — 4) Culoarea: una sau mai multe din cele 54 nuanțe ale tabloului chromatic al lui Broca. — 5) Impuritățile: cele cari în genere se pot găsi pe părul capu- lui și pe cari le enumerăm la operațiunile preliminare ale technieei expertizei. II. Perii în genere se caracterizează printr’un diametru de grosime superior lui 0,080 mm. D1FERENȚ1AREA DUPĂ REGIUNEA CORPULUI 019 1, Sprincenele: fusiforme, cu maximum de grosime de 0,090 mm. (]a bărbat) și 0,059 mm. (la femee). 2. Genele: fusiforme, cu maximum de grosime de 0,067 mm. (la bărbat) și 0,096 mm. (Iu femee). 3. Barba: a) lungime mai mure de 6 cm, (bine înțeles dacă n'a intervenit foarfecele bărbierului); b) grosimea — 0,125 mm. diametrul lirelor implantate în bărbie, O,1U4 mm. diametrul firelor de pe obraji; c) culoarea — deobicein mai deschisă decât aceea a părului capului. 8. Scrotum (la bărbat): lungi de 3—8 cm.; groși 0,080—0,084 mm- în diametru. 5. Berii urechii și ai nasului: grosimea de 0,135 mm. 6. Subsuoara. — Perii, întrucâtva decolorați, cu suprafața inegală și aspră, au o grosime dc 0,076 mm. 7. Pubisul (la ambele sexe) are peri creți, aspri, lungi de 8-10 cm., cu extremitatea liberă ascuțită sau îngroșată ca o gămălie, cu canal medu- lar. Grosimea; 0,110—0,120 mm. Secțiunea transversală e eliptică. Pe acești peri (uneori și la bărbat) se constată prezența unor urme de secre- țiune a organelor genitale. 8. Scrotum (la bărbați: lungi de 3-8 cm.; groși 0,080-0,084 mm. în diametru. 9. Buzele muri (la femee) au perii la fel cu perii scroturaului, cu un diametru însă mai mare: 0,090 mm. La femeile cari nesocotesc regulile higienei păr(ilor genitale, se găsesc pe acești peri urme de materie sper- matică (inclusiv spermatozoizi). 10. Jnu«; peri la fel cu cei depe organele genitale. 11. Perii mâinilor și ai picioarelor, foarte pronunțați la bărbat (la femee nu au decât aparența unui puf nepigmentat, lung de maximum 1 cm. fără canal medular și gros dc 0,025—0,040 mm. abea perceptibil), lungi de maximum 3 cm., cu vârful tocit, sunt de regulă lipsiți de canal medular (iar când există e foarte redus). 12. Perii pieptului și abdomenului (la bărbat) sunt scurti (maximum 3 cm.), cu vârful tocit ca la perii membrelor. 8. Rasa și profesiunea Fire de barbă nu pot proveni dela un individ de rasă mongolă tri aparținând unor anumite triburi cari trăesc în cele două Americi și la cari absența sistemului pilos al feței și bărbiei e ereditară. Prezența pe păr a unor anumiți corpi streini (după cum am arătat la operațiunile preliminare ale teclmicei expertizei), sunt o indicațiune prețioasă pn ce privește îndeletnicirea obicinuită a individului de identificat. 0. Individualizarea părului Această individualizare, care e însăș identificarea persoanei, se face: 1) prin examinarea părului animal găsit pe îmbrăcămintea individului suspect și care poate servi ca o indicație în ce pri- vește profesia; 2) prin compararea părului găsit la locul crime- cu părul individului bănuit. 020 INDIVIDUALIZAREA PĂRULUI I. Prezenta părului animal (ral. măgar, catâr, bou, vacă, bivoliță, capră, etc.) ne poate arăta că făptașul e un călăreț, căruțaș, lăptar, etc. II. Comparația părului se face pe baza elementelor expuse până acum pentru diferențiarea și identificarea firelor din sistemul pilos. Dacă acest examen ne dă o identitate absoluta pentru părul ridicat Ia locul crimei și părul individului, putem conchide cu oare- care certitudine în sens afirmativ. Expertul e expus însă și la erori de interpretare, asupra cărora ținem să-l facem atent: 1. Părul smuls, chiar recent, nu are întotdeauna lungimea ori- cărui păr de comparație (luat din capul individului de identificat), pentrucă: a) firele neatinse de foarfece nu au toate aceiași lun- gime; b) printre firele tăiate sunt unele mai lungi, deoarece foar- fecele nu face o retezare absolut exactă pentiu întreaga massă a părului din cap. — Nici grosimea nu eonstitue o indicație sigură, pentrucă, îndeosebi la cei cari începe să se pronunțe chelia, unele fire (cele din locul desgolit) sunt mai subțiri. 2. Culoarea eonstitue și ea un element supus cauțiunii, pen- trucă firul izolat sau chiar câteva fire au o nuanță mai deschisă decât o șuviță mai groasă. 3. Perii menopausei, cari apar pe bărbia, pe buza de sus, pe fața femeii, sunt asemănători cu perii din aceleași regiuni ale bărbatului. 4. Perii infantili pot fi confundați cu acei ai adultului la care funcțiunile genitale sunt, dacă nu cu totul întrerupte, col puțin notabil slăbite. 5. Marea asemănare a perilor dela unele animale domestice cu perii umani. RAPORTUL E întocmit după aceleași regule ca raportul unui examen al petelor. Dată fiind delicatețea expertizei speciale a părului, în care ele- mentele de demonstrație sunt de tras din apropieri eu diferențe in fini teșim ale. expertul se va arăta de o foarte mare prudență, împinsă chiar până la exces, în formularea coneluziunilor sale. C’AP. VII CĂLĂUZĂ PRACTICĂ A EXPERTULUI FOILE DE EXAMEN Cu titlu de vade-mecum al expertului în ce privește toate fa- zele tntervențiunii sale, în vederea întocmirii raportului medico- legal, reproducem în traducere, cu binevoitoarea și expresa autori- zație a familiei marelui defunct, instrucțiunile minunat rezumate de mult regretatul meu coleg și prieten Lacassagne, în ale sale celebre „Feuilles d* examen m&bico-lâgal et d’autopsie": 1. PRUNCUCIDERE Autopsie practicată în ziua de .... 19 .. . Copil de sex: Născut îu ziua de; Vârsta vieții intra-uterine: Mort în ziua de: Felul morții: 1. Constatările preliminare 1. In formațiuni și împrejurările in cari s’a produs faptul. • 2. Examenul locului facerii. 3. îmbrăcămintea și rufele. Placenta . greutatea dimensiunile forma 4. Anexe Porțiunea placentară a cordonului Membranele . ... I (aspectul, integritatea,( greutatea) lungimea extremitățile diviziunea contextura ligatura nodurile cborionnl vilozitâțile amniosui 622 PHUNCUCIDEREA 11. Examenul extern 1. Seninele morții lividitățile (sediul, dimensiunile) putrefacția 2. Măturători de făcut Talia ................Lungimea supra-otnbilicală Greutatea corpului circonferința diametrul occipito-frontal Craniul . . . . „ „ -bregmatic „ „ mentonier „ bi-tempo ral „ bi-parietal circonferința lărgimea umerilor Toracele . . . diametrul bi-costal „ sterno-vertebral „ bi-iliac lungimea humerusulai Extremitățile „ femurului „ labei piciorului lungimea Porțiunea ombi- ligatura; examenul extremității, licală a cor- starea vaselor ombilicale donului Există secțiune, sfâșiere, rup- tură, etc.? 3. Pielea colorația epiderma stratul sebaceu tuleele părul (lungimea ți euloarea) unghiile (lungimea, consistența): la mâini și picioare diverse erupțmni punctele hemoragice ale conjunctivelor t. Conformația ᵣ nera'ă- Maturitatea. Aspectul Grăsimea sclerotica, cornea, pupilele picon pele Orificiile naturale na-ul buzele arcadele dentare lini ba scrotum Organele genitale testiculele externe hyinenul buzele udei Viciile de conformațiune PRUNCUCIDEREA 623 5 Căutarea leziu- nilor traumatice în anumite re- giuni. fon tane lele gâtul (șanțul falș) toracele și mamelele abdomenul și anusul In cazurile de rănire să se indice: sediul, di- mensiunile, adâncimea plăgilor, instrumentele cu cari au fost făcute, etc. Disecția, strat cu strat, a regiunii III, Examenul intern Incizia liniei mediane de la bărbie până la pubis, trecând la stânga ombilicului 1. Deschiderea ab- domenului. starea peritoneului !în dreptul coastei a 4-a sau a 5-a ’ " "(flomnV țdupa înțepare , ₐₑfₗₒₜ;₁Dₜă stomacul 2. Gura fi gâtul. Secțiunea maxi Iară pe linia mediană.— Disecția gâtului printr’un lambou drept și stâng. Desfa- cerea pe linia mediană.— Deschiderea gurii, pe li- nia comisurilor labiale. aspectul toracele < pleurele j thymusul .... două ligaturi: la cardia și pilor mucoasa buzelor șî a obrajilor punctele perlate pe bolta palatină limba faringele ligatura strânsă sub laringe coloana cervicală vasele gâtului exterior al toracelui deschis conținutul lor 3. Cavitatea to- racică. Disecția lam- bourilor late- rnle.— Disec- ția la spate a coaptelor, cu ajutorul u- nor foarfeci mari. — Ridi* ca rea plastro- nului prin tă- erea clavicu lelor la mij- locul lor. {colorația greutatea plămânii Inima pe loc colorația situația dimensiunea mediastinului an- terior petele lui Tardieu consistenta pl cile de emfizem putrefacția pericardul și conținutul lui suprafața petele lui Tardieu fdiam. dimensiunile < longitudinal transrers.nl deschisă j Conținutul sâng le culoa rea cantitatea coagn lat ne-coauulat PRUNCUCIDEREA 024 răcită % (urm»¹,⁰) pe Ioc deschisă Inima extras 1 . . . (urm.) , . , I ventriculul inima dr. , .____;„„i..i 1 auriculul . . J ventriculul mima st. , ₐᵤᵣᵢₒᵤ]ₙₗ aorta artera pulmonară canalul arterial ganra lui Rotai (văzută prin auriculul stâng) Coloana vertebrală dorsală Docimasia. optică: starea plămânului examinat cu ochiul liber sau cu lupa. Docimasia hy- drostatică (ambii plă- mâni,extrași împreunăcu tracheea și menținuți prin ligat.). imersiunea to- tală (intr’un vas cu apă curată și menținută la temperatura obișnuită). j plămânii cad la fund plămânii plutesc 4 Doeimaxii^ Deschiderea tracbeei / și a bronchiilor (cn ajutorul unor foar- feci mici). Separarea celor doi plămâni Imersiunea parțială Fragmentarea fie- cărui plămân Docimasia stomacală (deschiderea sub apă) mucoasa I conținutul | plămânul dr. j plămânul st. j spuma caracterele descripția greutatea descripția greutatea ,, . , , ( cadelafund plămânul dr. ₍ ₚiQₜₑșₜₑ ... , . 1 cadelafund plămânul st. j ₚₗᵤₜₑșₜₑ aspectul cade la fund plutește stoarcerea complectă făcută sub apă prezența sau absența bulelor de aer aspectul mucoasei {grunjuri albe, lapte, lichid colo- rat și suspect. PRUNCUCIDEREA 625 Vasele ombilicale 1 arterele (calibrai, gradul de obliterare) ] venele o. Abdomenul Esofagul Ficatul . . .. Splina . . . Rinichii . . . ] greutatea , culoarea [ țesutul hepatic I greutatea l aspectul (greutatea aspectul I infarctas I calculi Bășica................. urina Organ-le genitale interne: Intestinele duodenum (valvulele conivente) conține sau nu gaze? boselurile colonului Intestinul gros Coloana vertebrală abdominală Pielea capului lungimea meconium (aspect, can- titate) Bose sero-sanguine Fontanelele . . . J sediul 1 volumul / diametrul | starea periostului gradul de osificate lacunele fisurile 6. Capul. Echimoze epi- situația Incizia trans- craniene dimensiunile versală dela o Oasele 2 aspectul (după cum sunt pro- ureche la cea- £ duse in timpul vieții sau după laltă (deschi- moarte) derea cu ajuto- rul unor foar- dura-mater și sinusul longitudinal superior feci mn i i). Creerul . consistența starea cireonvoluțiunilor substanța cenușie substanța albă sângele revărsat la suprafața lui măduva prelungită baza craniului I docimaaia otică ăwOB- — Dr. -V. Mincoici, Tratat de Medicină Legală. 62K PRUNCUCtOBRE* Crăpate f dimensiunile Femurul . . . . < punctul osos al e pi fisei 7. Membrele 1 diametrul lui (Inciziunea a- Sternul .... numărul punctelor osoase dâncă a păr- „ . , : , . 1 separarea alveolelor ților moi sau Maxilarul inferior ț foliculii și învelitul de dentină eră pate) | ealcanenl Punctele compli- J astragalul Os ticarea mentare ! osul mare 1 osul cu cârlig IV. Constatările accesorii 1. Starea măduvei 2. Docimasia otieă (n docimazia hepatica 3. Punctele osoase ale diferitelor oase 4. Examenul mi- 1 ' țesutul pulmonar crografic | conținutul bronchiilor corpurile streine din căile aeriene 5. Examenul chi- ! substanțele sau lichidele suspecte, mic (făcut de 1 colectate din stomac un specialist) I V. Concluziunile 1. E cadavrul unui copil de curând născut? 2. De câte săptămâni sau luni de viață intrauterină? 3. 'Respirat-a copilul? 4. Durata vieții lui extra-uterine. 5. Era el viabil și bine conformat? 1 Născut mort? 6. Cauzele morții j A murit înainte sau după facere? 7. Moarte naturală? T s’au dat înprmjiri ? „ accidentală? „ consecutivă unor violențe? In acest din urmă caz. caro e felul morții? 8. De când datează moartea? (Numărul orelor, zilelor sau săptămânilor). Făcut la . . . în ziua de. .. . 19.. . Semnătura: 627 2. TĂIEREA GÂTULUI Numele și pronumele: Sexul: Data morții: Vârsta: Data autopsiei: 2. Starea locului •3. îmbrăcămintea I. Constatările preliminare 1, Comemorativul și anamneza pete de sânge urme de luptă scoasă; tăiată; pătată cu sânge , .... ,. , , . 1 In picioare! stând jos; culcat 4. Atitudinea cadavrului ' pₒₛt-a ₜ?ₐ modificată? ( forma; 5. Arma ! dimensiunile; I dacă a fost ascuțită sau tocită II. Examenul extern 1 . Semnele morfii: Rigiditatea. Putrefacția tde când datează). Laviditățile (sediul și dimensiunile lor). (Talia. Conformația generală. Profesiunea. Dinții. Mâinile. Unghiile. Urechile. Tatuajele. Cica- tricele. etc. „ ₙ ? ( Aspectul feței. Misca. Ochii. Pupilele. Punctele bemoragice. o. „apul ț Conjuncți rele. Nările. Gura Starea pielei. Petele de sânge Situația. Forma. Direcția. Adâncimea; refracția. Cozile și • rănii crestăturile I Țesutul celular sub-cutanat I , .... .. • > _ - ’ , Infiltrațiuuile sanguine și aponevrozele I Mușchii: secțiunea și retracțiunea y , J Secțiunea. Injectarea tecilor 4 Calul ⁸ Hemoragia. Cheagurile- Revărsările Nervii ( Osul hyoid ! secțiunea Laringele | {| Da sau nu secționată | Complect sau incomplect sângele din interior Esofagul: aceleași verificări Vertebrele: crestate sau nu 628 TĂIEREA GÂTLH.VI 5. Trunchiul și mi mbrele Pielea Diversele amprente. Rănile. Mâna dreaptă. Mâna stângă. Crăpături în diverse puncte | Sperma la meat (la bărbnt) . ) Urmele coitului recent Organele genitale ₜ Mₑₙₛₜᵣᵤₐțiₐ și sarcina (la l femee) I Starea sfinctemlui Anus Lichidele suspecte III. Examenul intern 1. Plătnanii Pleurele și conținutul lor Aspectul (petele lui Tardieu) și secțiunea Pericardul; conținutul (Petele lui Tardieu) 2. Inima. Ventriculele 1 Kehi.l , , , ; sânge, lichid Auriculele 1 > ” 1 cheaguri 3. Stomacul ( Mucoasa. Aspectul ) In ce măsură e plin. Alimentele. 4. Ficatul, rinichii și splina: aspectul și secțiunea. {Meningele Creerul. Ventriculele Cerebelul 6. Coloana vertebrală j IV. Concluzîunile 1. Moartea e datorită unei sinucideri sau unei omucideri? — Poziția agre- sorului și a victimei. 2. Cauza; ora; rapiditatea morții. 3. Judecând după forma rănii, se pot deduce indicațiuni în ce privește ucigașul? 4. Cu ce instrument s’a făcut rana? 5. Cât timp a supraviețuit victima, după lovitura primită? 6. Rănitul putut-a el să meargă, să strige sau să facă unele acte? 7. Există vreo legătură eu o altă crimă, cum ar fi. de exemplu, violul, actul sodomie? Făcut In. ... în ziua de. . . . 19. . . Semnătura: 629 3. ATENTAT LA PUDOARE /Examenul unei fetife mat mici de 13 ani). Numele și pronumele: 1 Data: Vârsta: Vizita ¹ Ziua : [Ora: Domiciliul părinților : 1 Constatările preliminare 1. lnfornia(iur>i. împrejurările în cari s’a produs faptul (A se lăsa copila să vorbească). 2. Examenul faptului, in cel mii scurt timp cu I Coic perinea), ante- putință după săvârșirea atentatului. I rior, posterior Numele terței persoane care asistă la examen. A nu se uita frecvența simulării (copii mincinoși). II Examenul victimei 1. Starea generală. Constituția (scrofulă, hmfatism). 2. Examenul local. tCopila e așezată pe marginea unei mese, pe un fotoliu). Starea coapselor, la partea lor superioară J Există sgărietnri sau urme Starea părții inferioare a abdomenului. 1 de unghii ? Buzele mari I Roșeață Buzele mici { Escoriațiuni Clitorisul ' Echimoze Meatul urinar I Ulcerațiuni, scurgere, lichid suspect. Vestibulul și canalul vagiual (Se desfac și se apropie coapsele spre a face să iasă lichidul vaginal). Himenul (Necesitatea unui a- jutor pentru a apuca dintr’o parte buza mare și a o trage în- nainte. Expertul face aceeaș manoperă în partea opusă. Între- buințarea conului de hârtie muiat în uleiu) Scurgerile (Prelevarea pe o placă de sticlă, pen- tru căutarea gono- cocilor). Ulcerațiile Poziția Forma Colereta Orificiul central (încrețiturile, dimensiunile) I cu penisul Deflorarea............I cu degetul J cu un corp oarecare Caracterele fizice Abundența Rezultatele analizei microscopice (colorarea prin violetul de metyl). sediul mărimea OHO ATENTATUL LA PUDOARE Semnele masturbării Aspectul general al părților Subțierea și lungirea buzelor mici Volumul clitorisului, roșu, lesne turgeacent Dilatarea vaginului Semnul pubertății precoce (peri, etc.) Punctul maniat dureros. 3. Ertimenul anusului ți al perineului. Dacă vestmintele sunt sigilate, să se observe , D . și să se noteze data. 4. suspecte pe ca- Căᵤțₐᵣₑₐ spermatozoizilor (colorare prin eosină). mața. vet mm e. Lipsa spermatozoizilor nu e o dovadă că petele n'au fost făcute cu un lichid spermatic. J »« se comliide niciodată, după o singură vizită. 1. Starea jizică 1)1. Examenul inculpatului i Puterea . Bolile de piele I Vestmintele Volumul Aspectul general 2. Starea organelor sexuale Particularitățile (tatuajele, noevi, bandaj herniar) ( Spermă. Scurgere acută (după Scurgere ure- i puțin timp dela comiterea trală I atentatului) ¹ Scurgere cronică Impotența invocată 3. Uneori, examenul stării mintale, IV. Concluziunile A. (Victima). — 1. Copila X.. . fost-a ea victima unor violențe sau a unui atentat la pudoare? 2. Curo a fost practicat acest atentat? 3. Fost-a coit perineal sau tentative de introducere a degetului, a penisului? 4. Există roșeață, contuzia ne. rupere a părților, deflorare? 5. O boală oarecare fost-a ea provocată sau comunicată? fi. E boala aceasta de natură sifilitică și caree gradul ei de gravitate? 7. E nevoe ca fetița să fie din nou examinată peste. . . . zile, spre a se aprecia schimbările survenite sau a se constata vindecarea. B. (Inculpatul). — 1. E inculpatul atins de vre o boală venerică veche san recentă? 2. Boala aceasta e ea de aceea; natură ea aceea constatată la victimă? 3. Suferă inculpatul de vre-o infirmitate care să constitue o cauză de împiedicare dela săvârșirea coltului? 4. Să se procedeze la orice alte in vestigii ținui cari ar putea părea utile stabilirii adevărului. Făcut la.... în ziua de... 10. ,, Semnata ra: 031 4 AVORTUL CRIMINAL Autopsia practicată în ziua de.... 19... Femeea (numele și pronumele) Vârsta:. . . . Moartă în ziua de. . . . 19. .. I. Constatările preliminare 1. Informafiuni; împrejurările in cari s'a produs faptul 2. Examenul locului avortului Produsele chimice Substanțele vegetale Instrumentele suspecte 3. îmbrăcămintea și rufele Placenta 4 Anexele Porțiunile placentare ale cordonului Membranele . . Greutatea Dimensiunile Forma Lungimea Extremitățile Contextura Li gatura Nodurile Cborionul Vi lozi tățile Amniosul _ _ , ... I Embrionul 5. Produsul concepfiunn i pₑₜₙₛDi II. Examenul extern 1. Semnele și mortii data I ₓ . Livldltațile Isediul, dimensiunile) I Putrefacția Talia. --- Greutatea 1 Aspectul Conformația generală 1 Grăsimea sau ciunea 2. Constatări de făcut Determinarea vârstei Profesionale Semnele identității Dinții Unghiile Cicatricele Tatuajele Urechile slăbi- 632 AVOHTUL CB IM IN Al, Colorația .Modificarea texturii I Sinapisme J Revulaire I Vesicatorii I Lipitori Capul . I Nl A 8 CA Aspectul feței ț Efₑₗᵢdₑₗₑ Ochii...........{ , I Conjuncți rele Nările Gura Gâtul și pieptul 3. Pielea și orificiile Mamelele Volumul Consistența Sfârcul Areola Secrețiunea j Colorația I A bundența (Să se preleveze în vederea exa- menului microscopic) Abdomenul Oesvoltarea Linia albă (lățimea) Vergeturile Există semne de violență? j Anusul și perineul , . [ Părțile superioare voaspeieși) Phlegmatia alba dolens picioarele [ Edₑₘₒ] maleolilor. Varicele Membrele superioare. A. Organele geni- tale externe Aspectul vulvei Scurgerea sanguină Furculița. Vestibulul ,, , . . . . J Sfâșierile superficiale Buzele mari și mici j Plâ^țle Clitorisul Meatul urinar (secrețiunea) Himenul (resturile lui) Canalul vaginal . | Colorația | Inflamația ' Secrețiunea I Plăgile AVORTUL CRIMINAL 633 III. Examenul intern Incizia pₑ ^^^3, de [ₐ bărbie până la pubis. Starea mușchilor (echimoze?) I’eritoneul [ Starea (neted sau aspru) ' Inflamați» ) Puroiul și falșele, membrane 1 Serozitatea.—Volumul conținutului Ansele intesti- J nale | Aspectul Libere sau aderente Falșele membrane Basinul Diametrul Starea peritoueului Poziția Desvoltarea ,, , 1 Ruptura sau perfo- Uterul rarea Suprafața ) rare» exterioară 1 Căutarea produsului concepțiunii. 1. Deschiderea abdomenului. Trompele Orarele Ligamentele largi Beșica Rectul Stomacul (scos cu două li- gaturi), Conținutul Greutatea Aspectul Culoarea Reacțiunea acidă sau bazică Substanțele (de păstrat în redereaexamenului spe.ciali Mucoasa (inflatnația. ulcerele) Intestinele până I la rectum (scoa- J se între două li- 1 gaturi) I Ficatul . , . Conținutul Mucoasa Mesenterul și ganglionii mesenteriei Greutatea Aspectul țesutului ) trombus Vena porta . . . . , ₑ[Ubolie ( Dimensiunile Sphna . . . . { Aₛₚₑcₜᵤ₁ . ... | Capsula mic ii ... ț Țesuturile (abces?) 634 AVORTUL CRIMINAL Beșica șt uretra Vaginul . I ( t antitatea I Seerețiuneai Calitatea (exa- I men de făcut) 'Starea mucoasei IM ucoasa Rupturile »au plăgile Secrețiunea Diametrul (volumul I , „ . . I »eebi Orificiu)! S' ' recente virinciui । gₑcᵣₑțᵢₙₘ Colul . . Regiunea cer- vicală (Grosimea | Mucoasa Eroziunile sau plăgile InHamația K V C - glota Esofagul Pereții. Pleurele. — Conținutul. — Aderențele. Pericardui Inima 3. Abdomenul [ Conținutul j Starea setoasei. — Petele lui Tardieu I Artera coronară. Dreaptă Sângele: fluid și rare. — Sânge inima stângă Valvulele Endocardul Stângă: aceleași constatări negru. — Cheaguri mai mult ca în „ , .1 Aorta vasele mart ț Artera pulmonară Tracheea și / Congestia. —Nuanța vinoasă. bronchiile 1 Spuma (mai ales în strangulare) Snprafața Plămânii j Plămânii turtiți (spânzurate) Inegală, boselată.mai ( albastră > Plăcile emfisematoasel ?’traDBulare Petele lui Tardieu ' Parenchimul Edem pulmonar, earminat Congestie la loburile inferi- oare (spânzurate). Nuclee apoplectice, extrava- zate și inbltrație sanguină (strangulare). Starea mușchilor Peritoneul și eppiloonul Ansele intestinale Alimentele (cantitatea, starea digestiunii) Lichidele (mirosul — alcool?) Arborizația vasculară Aspectul de beșică cu coloane. Punctehemoragice car- minate sau vermiilon, grupate în Insulițe sau generalizate. Intestinul. — Aceleași constatări. Ficatul și rinichii { Congestia. Dimensiunile Stomacul ■ Corpurile streine Mucoasa STRANGULARE SAU SPÂNZURASE 641 Abdomenul (urmare) .. I Dimensiunile SPllⁿa I Aspectul D . ) Cantitatea confinatului Bețica i Calitatea (alcool?). ~ . i . ( Testiculii f - . . Â i n ' Canalul uretrei (sperma) 1 ^a barbat genitale in- । ' terne | Mitra și anexele { Lₐ femee Pielea capului I Rănile 1 Echimosele epi craniene Grosimea oaselor Sinusurile (adesea umflate) Vasele sub-aracbnoidiene congestionate 4. Capul ți rachigul Craniul (deschis cu ferestrăul) Creerul 1 anemiată Substanța ! punctele hemoragice I apoplectiforme Ventriculele Vasele Protuberanța Cerebelul Baza 5. Membrele „ , . , , , , ., . , . . „, / Meningele Kachisul (deschiderea daca e socotita necesară) । Măduva ( Plesnite ' ‘ ■ I Congestia profundă la membrele inferioare. IV. Constatările accesorii Examenele micror/rafice j Examenul chimic . . . Szcrețiunea uretrei Secrețiunea vaginului Conținutul stomacului Petele suspecte depe vestminte Conținutul stomacului (alcool) V. Concluziunile 1. Moartea este ea datorită spâuzurării sau strangulării? 2. Spânzura rea (sau strangularea) este ea rezultatul unei sinucideri, unei omucideri sau unui accident? 3. Există simulare a strangulării? Spânzurarea dat-a ea greș? Strangula- rea este ea incompk«tă? 4. Cum a fost operată strangularea? 5. Un copii de curând născut succombat-a el strangulării? Fost-a aceasta involuntară în timpul facerii? Gâtuirea poate ea fi produsă de cor- donul ombilical sau prin contracțiunile mitrei? Făcut la. . . . în ziua de. . . . 19.- ■ Semnătura: 85008. — Dr. m. Minovici. Tratat de Medicină Legală. il fi 12 6. CĂDEREA DJNTR’UN LOC ÎNĂLȚAT Autopsie practicată in ziua de. .., 19.... Sexul: Numele și pronumele: Vârsta: Data morții: I. Constatările preliminare. 1. lufonnațivni; împrejurările în cari s'a produs faptul. 2. Jnălfimea căderii. 3. Descrierea locului sau a obiectelor peste cari a cănit corpul. Gradul de rezistență a acestui loe. Ix?spezi, pietre, asfalt. „ . . . . , I Pământ argilos Exista nnpresiuni pe sol? ₍ păₘăₙₜ ᵣPCBₑₙₜ ᵣ₉gcₒ]ᵢₜ 4. îmbrăcămintea 1. Semnele morții I Are ea pete de sânge ? I Are ea urme de violență ? II. Examenul extern I Rigiditatea. Putrefacția (data) 1 Lividitățile (sediul, dimensiunile) l a) Fața { 4. Capul t f b) Craniul { l Talia. Conformația generală. Profesia. Mâinile. 2. Semnele identității . Dinții. Unghiile. Urechile, Tatuajele. Cica- tricele, etc. 3. Starea pielei: Zdrelituri. Cuntuziuni. Plăgi. Aspectul. Ochii Pupilele sunt ele egale ? Punctele hemoragice sub-conjuaetivale ■Scurgerea sanguină pe nas, urechi, gură Pielea capului este ea intactă? Lovire, liană. Fracturi Pulpa cerebrală țâșnit-a ea ? I Volumul 5. Datul | Șanțurile falșe [ Zgârieturile cu unghiile. Rănile C. Trunchiul și membrele Eebimosele. Plăgile pe abdomen, pe piept. Fracturile coastelor .. [ Sperma la meat (la bărbat} . rganele ge- Urmele coltului recent lllta e’ I Menstruația și sarcina (la femee) Anusul . . । ( Dilatația. Lichidul suspect Fracturile complicate Luxațiile membrelor , Mișcările anormale Plăgile unei eventuale lupte Fractura basinnlui, a coloanei vertebrale CĂDEREA DINTR’UN LOC ÎNĂLȚAT 643 III. Examenul intern 1. Latingelt, Ciaetura făcută în momentul căderii. , | Conținutul Pleurele . . , Aderențde 2. Plămânii 1 Aspectul (Petele lui Tardieu) } Rupturile periferice sau centrale arenchimul i Revărsarea sanguină considerabilă ' în mediastin. Pericardul: Conținutul (Petele lui Tardieu) Ventriculele 1 Goale 3. Inima , ! Sânge lichid. Cheaguri. Auriculele [ Ruptura (situația, dimensiunile). Aorta Ruptura Aspectul mucoasei 4. Stomacul Conținutul --- Perioada digestie1'. Alimentele sunt ele digerate? Au ele miros de alcool? Dilatația. Rupturile. Aspectul. Constituția. Greutatea 5. Ficatul Rupturile f ... . ... . . ... .. { Direcția, adanciniea, situația lor. r isurile ■ Revărsarea sanguină în hypocondrul drept (evaluarea cu aproximație a cantității) Aspectul. Dimensiunile. Greutatea „ ( Direcția. Adâncimea Rupturile i Situația 6. Splina . . Există alterațiuni patologice? Revărsarea sanguină în hypocondrul stâng și în basin (evaluarea cu aproximație a cantității) 7. Itinickii: Rupturile. Contuziuuile. 3, Petica . . 1 Conținutul Aspectul mucoasei 1 Ruptura 1 Fracturile creștetului; fracturile bazei (direcția, 9. Craniul 1 situația, mărimea lor). (deschis cu । Meningele (infiltrația sanguină) ferestrăul) Ruptura creerulni la nivelul apofiselor lui Ingra»- 1 sias. a bulbului, la nivelul găurii bazilare. 10. Coloana | Vertebrele (fracturile, zdrobirea) rerlebrală I Măduva t>44 ÎNNECUL IV. Concluziunile: 1. Prăvălirea este ea cauza morții? i unui accident ? 2. Căderea este ea uruiarea . . ! uuei sinucideri? | unei omucideri? 3. De câte ore datează moartea? Făcut la. ... în ziua de. ,. .19. . . Semnătura: 7. 1 N N E C Autopsie practicată în ziua dc.... 19... Sexul: Xumele și pronumele: Vârsta: Data morții: I. Constatările preliminare 1. Informațiuni; împrejurările în cari s'a produs faptul. 2. Temperatura; presiunea barometrică; starea higrometrică. l Starea restmintelor (corpul gol . sau fîm- j brăcat) 3. Poziția cadavrului. , Sₜₐᵣₑₐ fᵣâₙgₕᵢᵢ]ₒᵣ ₑₐ„ ₐ legăturilor] sus- ' pecte. 4. Timpul scurs între scoaterea cadavrului din apă și momentul exa- menu Ini. 11. Examenul extern o. .... . 1 membrelor igi ita ea | u)aij]airu]uj inferior Lividitățile : sediul, dimensiunile 1. Semnele morții. | partea superi- Data morții l capul, gâtul. Putrefacția oară a corpului; ! pieptul, mem- 1 brele 1 în fosele iliace Talia, greutatea, vârsta, aspectul genera), profesiunea 2. Constatările dinții de făcut. Semnele identi* părul și perii tății unghiile cicatricele tatuajele urechile (descripția) iNNECUL 645 Schimbarea în colorație I paloarea ! plăcile rozate I injectarea vaselor rece la atingere (răcire rapidă) pielea de gâscă refracția penisului retracția scrotumului retracția sfârcului Semnele imersiunii și ale ma- cera ți unii Emfisemul sub- I > j membrele 1 Organele genitale cutanat Epiderma macerată starea mâinilor (regiunea palmară) starea picioarelor starea genunchilor, a coatelor Gradul de rezistență a unghiilor Gradul de rezistență a perilor colorația 3. Hei ea fi orificiile Aspectul feței Rănile eventuale sau leziunile pe pe i sprincenele; mustața, barba; părul; perii pubisului . palidă albăstrie negricioasă cărămizie verzue cenușie (adipoceară) omul vin cadavru Capul Ochii ț pleoapele mai întâiu întredeschise, apoi închise din cauza putrefacției strălucitori corneea (cu eminențe phlyctenoide) conjunctiva (injectată, mai ales în fun- durile de sac) pupilele (diametrul lor) irisul (modificarea colorației) Nasul șî nările I eroziunile pe fața dorsală a nasului; pământ, măi, corpuri streine; scurgere (lichid sanguin); Gura burete de mușchiu { aceleași constatări buzele............j limba: poziția ei; dinții volumul culoarea echimozele mușcăturile 646 ÎNSECUt 3. Pielea și orificiile (urmare) Gâtul................। I Pieptul și abdome- nul 1 Organele genitale la bărbat r i la femee { 1 volumul putrefacția șanțurile falșe zgârieturile cu unghiile, rănile putrefacția mamelele vergeturile ret Facțiunea; putrefacția,emfisem ui,dispariția; lichidul meatului (de examinat) examenul extern; starea himenului; lichidul suspect, sângele, sperma Ia orificiul vaginului (deexaminat) Anusul ( dilatația; ( lichidele suspecte [ eroziunea degetelor; Urinele de I contuziunile la părțile pro- violență ! eminente (umeri, coate și Membrele in- ' genunchi) feri oare și iț -i I măi sau corpuri streine sub superioare Lⁿg’"e ț unghii, în interstițiu. Trauma- f pierderi de substanță, ampu- tismeleac-! tațiuni accidentale, mușcă- cidentalei turi de șoareci, de pești. III. Examenul intern Inciziunea pe lima mediană, de la bărbie până la pubis. Abdomenul c deschis și stomacul e scos, după ce în prealabil i s-a făcut două ligaturi, la cardia și pilor. 1. Deschiderea toracelui (cu precau- țiune, spre a seevitaatiu- gerea p 1 ă- m â n i 1 or). Pleurele (conținutul); aderențele conținutul Pericardui . I petele lăptoase; starea setoasei , petele luj Tardieu artera coronară sângele, cantitatea, aspectul, che- dreaptă (de o- agurile, fluiditatea (de păstrat în biceiu plină; vederea examenului compli- mentări cri osco pi a), valvulele endocardu 1 Aceleași constatări. Inima stâng (de 0- Deosebirea de colorați une a biceiu gol). sângelui mușchiul cardiac , . J aorta vasele mart ₍ ₐᵣₜ€ᵣₐ ₚᵤₗᵣₐₒₙₐᵣă ÎNXECUI. 647 |spumă fină J lichi- , dul; corpurile conțmutul । strejne (alilnen. Tracheea și 1 te, mâl), Plămânii bronchiile mucoasa: colorația (scoși, după Suprafața amprenta coastelor; ce s’a apli- plămânului sporirea greutății î cat o liga- plăcile de emfisem sau supra- turăsubla- fețele de colorație roșie; ringe) petele lui Tardieu 7deschiderea aspectul (edem carminat); Parenchiinul j consistența; toracelui (pe secțiune) compresiunea (edem cu bule (urmare) fine}; mici focare de hemo- ragii capilare. mușchii gâtului și rasele; mucoasa lariogelui; Gâtul și la- spuma; ringele corpurile streine; . . . f verticală starea cp.glotei ₍ ᵢₒₜᵣₑdₑₛcₕisă dinții; Gura și fa- limba ringele fariugele esofagul. 2. Abdomenul .Starea mușchilor. Peritoueul și epiploonul intestinale. — aPa; alimentele, cantitatea, starea digestiunii, .2. 1 lichidele imersiunii. = corpurile streine ! mâl, pietricele,rea- " | turi de vegetale. mirosul : alcool? (de colectat în vederea exa- menului) r.-acțiunea acidă sau alcalină ; mucoasa și rasele. Intestinul: aceleași constatări, i greutatea Ficatul ' cantitatea de sânge pe secțiunea parenchimului, | fluiditatea „ .1 dimensiunile; SPl,ⁿa«’ / aspectul; rinichii | ₑᵥₑₙₜₒₐlₑlₑ alterațiuni patologice. . . | cantitatea conținutului; liețica । calitatea? (zahăr, albumină, alcool) Organele genitale J la bărbat: testiculele ; interne ( la femee : uterul și anexele. 048 tNNECUL Rănile sau J din timpul vieții sau Pielea capului { leziunile l după moarte. 1 Echimosele epicraniene grosimea oaselor; starea țesuturilor; starea meningelor 3. Capul și Craniul [ substanța : rachieul (deschis eu Creerul ventriculele; ferestrăul) 1 rasele protuberanța și cerebelul (aceleași constatări) baza, urechea 1 conținutul; mijlocie l starea timpanului. Rachisul ( . . (se deschide dacă se meningele socotește necesar). 1 ma uva plesnite; 4. Membrele starea vaselor; culoarea mușchilor; transformarea grăsimii în adipoceară. IV. Constatările accesorii . ., 1 uretrei t. Examenele micro- secrețiunile j vaginului ț/rafice Conținutul stomacului, al urechii mijlocii, Starea vesiculelor pulmonare, starea globulelor sanguine. 2. Examenul chimic: eonii mitul stomacului (apă, otravă, alcool). 3 Docimazia hepatică. V. Concluziunile: 1. Subtileisiunea este ca cauza morții? unui accident 2. Subversiunea eate | unei sinucideri f dublă sau triplă ea o marea omucideri ! fetus și copil, | unei | prin surprindere 3. Cât timp a trecut de la această submersiune? 1. Caracterele evenimentului, _ . [ împrejurările faptului; o. Chestiuni de supra- 1 ₛₑᵢₙₙₑ[ₑ ₗₙₒᵣțiiₜ mai mult sau mai puțin rapide; viețuire | ₐQtecedentele patologice sau fiziologice. Făcut la. . . . în ziua de... . 19. . Semnătura: 040 8. MANOPERE PEDERASTICE SAU SOOOMICE Numele și pronumele: Vârsta: Domiciliul: 1 Data : Vizita ; Ziua : I Ora: Numele persoanei care asistă la examen. I Constatările preliminare 1. fnforMafiuni; împrejurările în expunerii făcute de victimă). tari s’a produs faptul (notarea 2. Kzamenul făcut cât mai cu- 1 rând posibil după săvârșirea . atentatului I Masturbare, coit bucal, perinea], coil anal. 3. A se feri de exagerat iuni, de I J^ⱼₙcᵢₙ₀ ; «rulare | ᵣăₙᵢ ₛᵢₗₗₘ]ₐₜₑ A 11 Examenul victimei 1. Starea generală i Infantilismul; | îmbrăcămintea; ¹ deprinderile; ' fața ; privirea. Rănile de pe corp (gâtul, brațele). Penisul I „ . . I lungimea I Descripția , ᵥₒₗ*ₘᵤₗ ] Prepuțul: frâul ' Glandul (șanțul balano-prepuțial) 2. Sta rea locală Testiculele Coapsele. Fesele (urmele flagelațiunii). Părțile in- AbdHₒₘₑQUi vemnate j Pₑᵣᵢₙₑᵤₗ Gura Buzele. Dinții. 650 manopere rederastice sau sodomice Poziția dată pers, examinate Necesitatea unui ajutor Condițiunea pipăitului rectal Pâlnie. încrețiturile anusului l-iul coit anal recent sau de- florarea anală brnseă. Ruptura I Plagă triunghiu- lară cu bazain- teroă.cn vârful * . terna.cn mucoasei . , îndrept șezut (a at spre șezut (anus) c Mucoasa umflată, sângerândă. Fisurile Urmele introducere! unui corp strein □ 2. Starea locală (urmare) Apucăturile vechi desodo mie (bărbat sau femee) Desvoltarea exagerată a bu- cilor Deflorarea infundibuliformă a anusului Slăbirea sfineterului Dispariția încrețiturilor Creste șt caroncule pe mar- ginea anusului Dilatația externă a orificiului anal Incontinența materiilor. Ulce- rațiunile. Crăpăturile cica- trizate. Vegetațiile. Hemo- roizii. Fistulele și fisurile. Blenoragia Uorpu rile în anus rectală. Sifilisul. streine introduse 5 3. Petele suspecte depe .1 sperma cămașa șt vestminte baterii fecale 4. Adesea e nevoie să se procedeze la o a doua vizită, iu deosebi in cazu- rile de deflorare anală bruscă. B. III Examenul inculpatului 1. Starea fizica și generală (la fel ca pentru victimă) 2. Starea locală. Penisul La fel ea la victimă. Pederastia activă n'are semne caracteristice, dar natora manoperelor poate fi influențată de unele dispozițiuni anatomice (phimosis, etc). Anusul 54 otrăviri: Urme înnânqerle. Descripția, desenul, decalcul, foto- 6 Metale „ gratia Urmele mâinilor. Pe oțel, aramă. dacă se găsesc urme de linii papilare, se desinează cu multă îngrijire. In toate cazurile un centimetru pătrat de amprentă de linii papilare clare ajunge spre a se stabili identitatea cu o mare probabilitate. 111 Concluziunile 1. Care e originea acestei amprente? 2. In ee condițiuni a fost ea făcută? 3. Amprenta aceasta de mâjiă, de picior, cte. etc. poate să fi fost produsă de mâna, piciorul, etc. etc. inculpatului X...? 4. A se indica toate celelalte constatări utile, demonstrării adevărului. Făcut la. . . . în ziua de. .. . IU. . . Semnătura: 10. OTRĂVIRE (Examenul chimie sumar și făcut pe loc}. Autopsia practicată în ziua de. . . . 19... Sexul: Numele și pronumele: Vârsta: Data îngropării: I Constatările preliminare 1. Iuforma(iuni; împrejurările în cari s'a produs faptul 2. Profesiunea și îndeletnicirea obicinuită a victimei și a celor din jurul ei. 3. indicarea obiectelor suspecte, la domiciliul victimei și al inculpatului. Săruri de plumb . . Săruri de cupru . . Săruri de mercur . Săruri de zinc . . Acid arsenic» Emetic...... Potasă și sodă . . . Solide Bicltromați..... Phenol..... Acidul oxalic . . . Sare de măcriș . , Fosfor .... Albe sau galbene. Grele Albastre sau verzi Albe sau roșii Grele Gust stiptic. Acide cu turnesol Alb. Greu. Pe cărbuni incinși miros de usturoiu. Puțin solu- bil. Acid cu turnesol Alb. Plăci albe, bygroscopice. Pipăit săpunos. Savoare caustică. Al- caline cu turnesol Galben portocaliu. Solubili Acizi Miros. Lesne fazibil. Caustic. Acid Cristali albi, volatili pe o laină metalică încălzită. Gust acid și stiptic Cristali albi. Gust acid Alb sau gălbui, ainbrat. Miros. Fosforescență. Fumegă și se aprinde în contact cu aerul. OTRĂVIRE 055 A. Solide (urmare) CMoral.Cristali zacbaroizi. Miros de pe- pene răscopt. lodoform . ... . Galben. Miros șofrăniu. Ci/anură de potasă Fragmente solide, galbene. Miros prnsic sau amoniaeal. Alcalin cu turnesol. Foarte solubil. Alcaloizi . . . . Albi. Inodori. Gust amar. Se des- compun la căldură pe o lamă metalică și degajează vapori alcalini eu miros amoniaeal. Extr acte farmaceutice Brune sau negre. Miros „sui ge- neris“. Deobiceiu solubile. Ard pe o lamă metalică încălzită. Plante și alte vegetale Caracterele botanice B. Lichide Săruri de plumb Săruri de argint . . Săruri de cupru . . Sărurile de mercur , Sărurile de zinc . . Sărurile arsenicale și ( antimoniale . . . / Acidul sulfuric . . Acidul azotic .... Acidul chlorhydric Acidul acetic Amoniacul .... Potasa și soda . . . Alcoolul și băuturile alcoolice............ Cloroformul . . . . Eterul ............. Acidul prusie . . . Cyanuvă de potasă . Alcaloizii lichizi . . Incolore sau colorate în albas- tru de urmele de cupru. Adesea turbure. Stiptiee. Se precipi- tcază cu apă de isvor. Se îuegresc la lumină. Se preci- pitează în alb cu apă sărată. Albastre sau verzi. Acide. Depozit cenușiu care dispare la încălzirea pe o piesă de argint curată. Gnst stiptic. Acide. Examenul în laborator indispen- sabil și singurul util. Greu, oleaginos. Coroziv. Inegrește zahărul. Galben ambrat. Miros nitros. Co- rozir. Atacă argintai. Pătează în galben pielea. Incolor sau galben. Coroziv. Mi- ros înțepător. Incolor sau bătând ușor în brun. Miros de oțet san a pârlit. Incolor sau ambrat. Miros. Cu HC1, fum alb. Incolore. Săpuuoase, caustice, al- caline. Miros de leșie- Mi ros. Gust. Incolor. Greu. Insolubil. Miros de măr crețesc. Nu arde. Incolor. Ușor. Puțin solubil. Mi- ros special. Se aprinde. Miros de migdale amare. Miros prusie sau amoniaeal. Al- calină cu turnesol. Uleiuri galbene sau brune. Miros grețos. 656 OTRĂVIRE Incolore. Soluții conținând uneori mucegaiu. Gust amar. Se pre- cipitează adesea cu o picătură de iod. De examinat în laborator. Miros de ouă clocite. Inegrește monezile de argint. Inodor. A pune pe un animal să res- pire în atmosfera încriminată. Exam. spectroscopie al sângelui. Miros „ sui generis”. Reacțiile oxidului de carbon. Irespirabil. Nu Întreține arderea. Turbură apa de var. Miros nitros. Corozivi. 4. Confiscarea și examenul recipientelor, vaselor, sticlelor, sticluțelor, pa- harelor pline sau goale. 5. Confiscarea și examenul alimentelor (boabe albe de acid arsenios. culoa- rea albastră a sărurilor de cupru, gămălii de chibrituri, etc. etc.). 6. Colectarea și examenul defecțiunilor (urina, materiile fecale, văr- săturile^. 7. Constatările la cimitir și in timpul autopsiei: a) Situația cimitirului. Terenul. Constituția sumară geologică, fizică și chimică a solului. Ce se găsește iu preajma cimitirului (ape, mine, eanuluri de scurgere). Prelevarea u patru mostre de pământ în bor- cane deosebite: dedeasnpra, dedesubtul, din dreapta și din stânga sicriului. Sigilarea borcanelor. b) Examenul cosciugului: starea lemnului sau a metalului. Vopseaua. Prelevarea de mostre. c) Vestmintele, lințoliul, florile artificiale, desinfectuntele conținute în cosciug. Se notează și se iau mostre. Sărurile de alcaloizi _ B. Lichide (urmare) C. Gaze) e din atmos- fera ambi- antă. Preparate farmaceu- tice. diverse . . . Hidrogenul sulfurat Oxydul de carbon Itazul aerian . (de luminat) Acidul carbonic . . II. Examenul extern al cadavrului 1. Semnele morții. Data. 1 Membrele. Maxilarul inferior. Rigiditatea } Începuturile ei. 1 Durata (oxidul de carbon, strichnina 1 grăbesc și prelungesc rigiditatea). Putrefacția । Partea superioară a corpului. I Pe membre. ' In fosele iliace. 1 Înaintată (prin H2 S) 1 întârziată (prin CO) Mirosul cadavrului. . . .. I Sediul. Eividitățile । Dimensiunile. OTHkVIRE 65 | feței Talia, greutatea, rârsta. Aspectul ■ ochilor I general 2. Constatările de făcut (pentru j stabilirea identității). Semnele iden- tității. Profesionale Dinții Parul și perii Unghiile Cicatricele Tatuajele Urechile (descripția) 3. Examenul mâi- nilor. Prezența sărurilor de cupru, de plumb, etc. de recunoscut după caracterele mai sus indicate. Spațiile «ub-ungbiale. Stigmatele profesionale (lucrătorii cari mănuesc plumbul, cuprul, etc). 4. Examenul orefi- ( Anusul- Uretra. Vaginul. ciilor 1 Urechea. Fosele nazale. 5. Examenul minuțios al gurii (examenul extern al buzelor, gingiilor, dinților). (Pentru examenul intern, o incizie de la comisură Ia ureche. Sc taie cu ferestrăul ramura ascendentă a maxilarului inferior san se dcsarti- culează acest os). Inegrite, reacția aeîdă. Acidul sulfuric. îngălbenite, pergamen- tate, reacția acidă , dcidui azotic. Cu Az H₃ afumate; reacția acidă . . . Acidul chlorhydric. Solzoase. Su prafațacle- ioasă, reacția alca- • lină..............Potasă, sodă, amo- niac. Cu HC1 afumate. Re- tatea bucală ' ^oase ! acțiaalcalină . . . Amoniacul ți une- ori cyanura de potasă. Inălbite și pergamen- tate; reacția acidă. Phenolul. Coroziune internă fără caractere speciale . Sublimatul, sărurile de zinc, acidul a- zotic, etc. Miros „sui generis" . Nicotină, cicutina. WXT.-Dr. M. Shnotnci, Tratat 58 OTRĂVIRE Coagul alb violaceu, înegrindu-se la lu- mină, solubil în Az B. Mânjite Precipitat negricios cu diverse sau brun .... materii Precipitat alb. caseos, streine. inalterabil la lumină Boabe albe, volatile, cristaline la micros- cop ....... Boabe roșii ... Resturi vegetale . . Galben intens . . . Roșu intens .... Albastru, violet, por- C. Colorate tocaliu intens . , Albastru sau verde . liuzele 0 cavi- Galben șofran . . , tatea bucală Brun....... (urmare) specitl................ D. Mirosul! de usturoii! (uneori fosforescență în în- tuneric) ............. amoniacal ..... titratul de argint Iodul. Sărurile de plumb. Acidul arsenios. Afiniul, iodura de mercur. Examenul micro- gr a fie. Acidul picric, chro- mafii. Fucheina sau alte rosuri de huilă. Culorile, de huilă. Sărurile de cupru. Laudanum. Opium, extracte, tincture, alcoola- tun, preparate farmaceutice di- verse. Alcool, licheruri, e- ter, cloroform, fe- nol, anilină, aci- dul cganhidric, nicotină, cicu- tina, diversele e- sențe.nitrobenzina, benzina, etc. etc. Fosforul. Amoniacul (prin sa- turația cu HC1, mirosul dispare) Cganura de potasă (prin saturația cu HC1, mirosul dis- pare. dar face loc unui miros de e- sență de migdale amare). OTKĂVIRE 659 l [ 1. Examenul intern Incizia pe linia mediană dc la bărbie până la pubis. Stomacul, după ce in prealabil s’au aplicat două ligaturi, la cardia și pilor, este scos. In- tesUnul. după aplicarea câte unei ligaturi la duodenum și la rect în apro- pierea anusului, e la rândul lui scos. Se închide deosebit. în opt borcane speciale: stomacul ligaturat; intestinul ligaturat; ficatul și sângele (îu vederea cercetărilor sper trosc o pice, sângele e colectat separat intr’o stic- luță); un plămân sau o parte a acestuia; mușchi (ca la 500 grame, mușchi dela coapse, dela piept, dela diafragmă); rinichii, beșica și conținutul ei (colul beșicii e legat); creerul și măduva spinării. Toate borcanele (dc sticlă, noui sau bine spălate mai întâia cu HCl. diluat și apoi cu alcool), sunt închise, legate cu sfoară, sigilate, și au înscrise pe ele câte un număr de ordine. Borcanele se închid eu dopuri de plută, acoperite cu pergament și legate de gâtul recipientului cu ajutorul unei sfori; cu o pecete se fi- xează sfoara. A nu se întrebuința desinfeetante în momentul autopsiei, nici alcool pentru conservarea pieselor. I Pleurele (conținutul I Aderențele. Echimozele suh-pleurale 1 Conținutul ... . 1 Jlete lăptoase Pericardul. > Starea seroasei | Petele lui Tardieu 1 Artera coronară. ii Sângele: cantitatea, aspectul, E Dreaptă j cheagurile, fluiditatea (de colectat în c vederea examenului spectroscopie). Endocardul ; val vu lele । Aceleași constatări ea și pentru otanga inima dreaptă Diferența de colorație a sângelui. 1. Toracele și caritatea tora- Aorta cică. Vasele mari^ Artera pulmonară Tracheea și I hronchii- ( Plămânii (scoși d u p ă ce în prealabil s’a aplicat o li- gatură sub laringe). Suprafața plămâni- lor ~ , ( Spumă Cornutul f ₍5cₕⱼd Mucoasa ; Colorația Voluminoși sau mici Amprentele coastelor, Creșterea greutății Emfisem Petele lui Tardieu Parenc hi- I mul (pej secțiune).! Aspectul (edem carminat) Consistența; adesea foarte congestionat Mici focare de hemoragii capilare 660 OTRĂVIRE 1. Toracele și cavitatea toracică (urmare) I r Volumul gâtului / Gâtul și la-1 Mucoasa laringelui ringele 1 Spumă l l Corpurile streine Starea mușchilor Peritoneul și epiploonul Ansele intestinale (aspectul, culoarea lor). Aceleași constatări ca și pentru buze și gură Esofagul Mucoasa roasă, mânjită, colorată, eu miros special. Aceleași constatări. încercările sunt mai • Stomacul lesnicioase, materialele mai abundente Mucoasa și vasele. Aceleași constatări. In intestinul gros se pot găsi materii negre 2. Abdomenul Intestinul conținând, în stare de sulfură, plumb, fi cavitatea Ficatul mercur, cupru, bismut. etc. abdominală Greutatea Aspectul Steatosa (fosfor, arsenic, antimoniu) Splina La fel 1 Aspectul Rinichii [ Steatosa (fosfor, arsenic, antimoniu) Beșica Cantitatea conținutului (de colectat) La bărbat : testiculele Organele La femee < 1 dacă e vorba de sarcină, genitale Uterul, examenul apelor arnni- interne 1 osului. Anexele ( Rănile Pielea ca- : Starea părului, descripția. De prelevat în pului I vederea examenului (arsenic) Sarea oaselor Starea meniagelor Mirosul care se degajează (miros elorat de Craniul (se cloroform, de eter, etc., etc.) d eschide ( Substanța 3. Capul și cu ferăs- Creerul ! Ventriculele rachisul trăul) 1 Vasele Protuberanța Baza Cerebelul Rachisut I Meningele ( Măduva (otrăvirea cu stricnină) OTRĂVIRE U61 I Plesnite 4. Membrele ! Prelevare de mușchi (coapse, piept). | Culoarea mușchilor, Steatoza (fosfor, arsenic, antimoniu) . I Prelevarea de oase turtite (pentru căutarea arsenicului): o. Jaeele . . । oasele craniului, omoplatul, osul iliae. Examenul spectroscopie a 20 picături de sânge, în 15—20 gr. de apă. 1 Banda de reducție a hemoglobinei Negru ț ja gpectroscop. . . | Sulfură amonică ^ne^‘ n?™3 I Hidrogen sulfurat li. Pentru exa- sulfhydric | Plumbul vidanjorilor menul sân- Culoarea Sclipitoare (spectrul aproape identic cu acela gel ui. al sângelui normal; dar imposibil de ob- ținut, prin sulfura amonică, nuanța bru- nă-verzne a sângelui normal și spectrul hemoglobinei reduse). Oxid de carbon Eter, cloroform, fenol, etc. Mirosul) special l IV. Prezumțiile mai mult sau mai puțin întemeiate cari servă de călăuză pentru lucrările de laborator ale expertulul-chimist. A nu se uita nici odată principiul: expertul nu poate afirma eă e caz de otrăvire decât atunci rând simptomele clinice, constatările anatomo- patologice și analiza chimică dau rezultate absolut conforme. V. Concluziunile 1. Moartea sau boala suut ele de atribuit administrării sau întrebuințării unei substanțe otrăvitoare? 2. Care e substanța otrăvitoare care a cauzat moartea? 3. Substanța întrebuințată putea eu să pricinuiască moartea? 4. Substanța otrăvitoare fost-a ea înserată în cantitate suficientă spre a provoca moartea? Tn ce doză poate ea provoca moartea? 5. Când a avut loc ingerarea otrăvii? C. E cu putință ca otrăvirea să fi avut loc și totuși otrava să fi dis- părut fără a lăsa urme? După cât timp se poate întâmpla aceasta? 7. Substanța otrăvitoare extrasă din cadavru poate ea avea o altă ori- gine de cât acea a otrăvirii? 8. E otrăvirea rezultatul unei omucideri, al unei sinucideri sau al unui accident? 9. Otrăvirea ponte ea fi simulată? Făcut la.... în ziua dc. . 19. . . Semnătura: 662 11. MOARTEA DATORITA CĂLDUR11 EXTERIOARE Autopsia practicată în ziua dc. • . • 19... Sexul: Numele și pronumele: Profesia: Data morții: Vârsta: Presiunea barometrică și tensiunea electrică: Temperatura: Starea higrometrică : I. 'Constatările pre minare. 1 . Informafiuni; împrejurările în cari s’a produs faptul: călător, vaga- bond, secerător, zidar, tinichigiu, soldat în timpul marșului, geamgiu, rafinor, fochist, turnător, topitor, lucrător vărar; marș forțat, înghe- suială, privațiuni, deprinderi alcoolice. 2 Poziția ca-\ $tarea îmbrăcămintei, în deosebi la piept, la gât. davrului Cum era apărat capul față de acțiunea razelor calorice. II. Examenul extern. Rigiditatea timpurie, e foarte pronunțată. ( ( pe piept ! Sediul i pe spate Lividitâțile' | pe brațe 1. Semnele | Dimensiunile morții. Data j Răcirea cadavrului e foarte lentă Putrefacția! Fosele iliace | Capul și gâtul I Membrele Talia. — Greutatea — Vârsta, Conformația generală [ c^Xția 2. Constatări de făcut. Semnele identității Profesionale Dinții Părul și perii Unghiile Cicatricele Tatuajele Urechile (descripția) MOARTEA DATORITĂ CĂLDURII EXTERIOARE «63 Schimbarea [ Fața palidă colorației Fața colorată sau violancee [ Starea extremităților Pleoapele Ochii • . Conjunctivele Pu pilele Capul Nasul și nă-, Spumă fină abundentă rile și sanguinolentă Aceleași constatări. Gura . . Dinții Limba 3. Pielea ți ori- . Gâtul I Volumul Jiciite i 1 Putrefacția Pieptul și [ Putrefacția abdomenul ] Mamelele I Vergeturile ■ La bărbat j Examenul extern Organeie t r < Lichidul meatului (de colectat) genitale La femee । Examenul extern Lichidele suspecte (de colectat) Anusul [ Dilatația 1 Scurgerea materiilor fecale Membrele inferioare 1 Absența violențelor și super. | Unghiile II!. Examenul intern Incizia pe linia mediană de la bărbie până la pubis. Se descinde în urmă toracele și abdomenul. Trebuie îndeosebi notat starea inimii, dură și complect rigidă. Stomacul, după ce în prealabil i s’au aplicat ligaturi ta cardio și pilor, e extras din cadavru. Pleurele (conținutul), — aderențele. Exudațiile seroaae sau sanguinolente. 1. Toracele Pericardnl Conținutul (exudațiile seroase sau sangui- nolente) Starea se- | Petele lăptoase roasei l Petele Ini Tardieu Artera coronară 66 i MOARTEA DATORITA CĂLDURII EXTERIOARE Inima ^deobiceiu [ Sânge negru și lichid plină) | Vaivulele Stângă [ Aceleași constatări. Ventricu- (goală și ; Iul gol. Pereții de o duri- reiractată) [ tate lemnoasă. Starea endocardului Mușchiul cardiac (inexcitabilitatea electrică a fibrelor musculare). _ᵣ , .1 Aorta aseleroarij Artera pulmonară 1. Toracele (urmare) 1 Plămânii (de extras după ce li s'a aplicat o ligatnră sub laringe) Diafragma Tracheea și bronchiile inexcitabilitatea electrică) « ,1 Spumă fină, li- Conținutul y Mucoasa, colorația. Suprafața l plămânului j Parenchi- I mul (pe sec-< țiu ne) roșu, negru la vedere și la pipăit; aspectul celor două mari cheaguri sanguine congestie pulmonară din cele mai intense. Plămânii extrem de congestio- nați. Fără erepitație. 2 Abdomenul < latul și la- I ringele i Hemoragii în ganglionii cervicali ai marelui simpatic. Aceleași leziuni în teaca freni- celor, în tecile celor două carotide. Gura și faringele Starea mușchilor Peritoneal și epiploonul Ansele intestinale Stomacul . . ( Lichidele Conținutul y Alimentele. Starea digestiunii Miros de alcool (de colectat în vederea exa- menului). Mucoasa și vasele Intestinele: aceleași constatări Ficatul Splina și rinichii J Greutatea. I Congestionat. ) Congestionați. I Starea sângelui. moartea datorită căldurii exterioare 005 2. Abdomenul (urmare) R J Cantitatea conținutului eșica । (2ₐjftₐtₑₐ 9 (zahăr, albumină, alcool) Genitale ' bărbat: Testiculele interne I ^erⁿee: Uterul și anexele Pielea capului . . . { ghimoze epicraniene Grosimea oaselor Starea meningelor 3. Capul fi ra- chinul Craniul (se deschide cu ferestrăul) /Revărsare sanguină } între dura—mater 1 și craniu. Hypere- l mie sau congestie Creerul ' Substanța (meningită superficială) Edem Ventriculele Vasele (plexusurile choroide) Protuberanța și cerebelul (aceleași constatări) . f Meningele Racbisul (se deschide dacă e socotit necesar) j Măduva I Plesnite 4. Membrele . Starea vaselor | Culoarea mușchilor IV. Constatările accesorii ( Secrețiunile suspecte . | Conținutul stomacului I. Examenele micrografice ) Starea globulelor sanguine ¹ Starea myocardului t'. Examenul chimic: Conținutul stomacului (alcool, etc.). V. Concluziunile J. Numitul X .. sucotnbat-n el accidentelor produse de căldura ex- terioară? 2. Accidentele suferite sunt ele datorite profesiunii exercitate de X....? E angajată răspunderea unei terțe persoane? 3. Unele dintre constatările făcute In autopsie pot fi ele atribuite oboselii, surmenajului acut? După caracterele întâmplării, se ponte spune, dacă n fost imprudență, nesocotirea regulamentelor, etc.? 5. In caz de catastrofă, sucombând mâi multe persoane între cari există legături de rudenie, chestiunea de supraviețuire se pune: a se ține seamă de vârsta, de forța individului și de felul lui de viață, de sta- rea de plenitudine sau de vacuitate a stomacului, a substanțelor ingerate, etc. Făcut la. ... ÎU ziua de.. . . 19... Sem natura: 666 12. FEMEEA ÎNSĂRCINATĂ Examenul făcut în ziua de.... 19... la (localitatea, stradal: Mumele și Pronumele: Vârsta: Fată (femee măritată) Profesia: Mumele terței persoan B care asistă la examen: I. Cc nstatările preliminare 1. Inforwthini; împrejurările faptului. / Constituția 2. Antecedentele ' 1 temperamentul | începutul । Starea obicinuită Menstruația { Data începutului ultimelor soroaee : Data probabilă sau posibilă a coitu- l lui fecundant Sarcine și fa- f ceri ante- . rioare i Bolile oaselor (rachitism) Boli anterî- ! Bolile de piept oare. j Bolile de inimă ' Sifilis (erupțiuni și cicatrice) 11. Examenul femeii Examenul fa- 1 Obrazul desului l Masca Turburările di- 1 (dreață gestive. 1 Vărsături Umflați 1 Areolă neagră Depozit de pigment l Areolă pătată Sânii Hypertrofia glandelor lui Montgom^ry Apariția colostrumului în glandă încrețiturile. Vergeturile 1. Semnelepro- Desvoltarea babile Pântecele Linia albă, brună Vergeturile Depresiunea ombilicală Vulra Furculița Părțile ge- ITymenul nitale Congestie --- Edem --- Scurgeri Colorația bătând în brun [ a mucoasei Colorația bătând în violet 1 raginale Membrele V arice inferioare Edem Albumină în urină FEMEEA ÎNSĂRCINATĂ 667 2. Semnele ai- gure. (după a 4-a lună) Epoca primelor mișcări _ , . | Grosimea pereților Pa parea ab- Sensibilitatea domenului | Edₑₘᵤₗ Luna a 4-a: Fundul uterului lângă om- bilic Luna a ”>-a ; Fundul uterului deasupra ombilicului 2-3 cm. Luna a 6 a : Fundul Mărirea volum, uterului deasupra înălțimea. Ni- ombilicului 4-5 cm. Patparea ute- velul fundului Luna a 7-a : Fundul rului înclinarea uterului deasupra Forma Ombilicului 6-7cm. Balotarea abdo- Luna a 8-a : Fundul minală uterului deasupra ombilic. 8-10 cm. La termen sau a- proape de termen, fundul uterului se înalță cu 30-35 cm. deasupra simfizei Pipăire vaginalâ I Căldura vaginului | . (ramolit . Colul . . jdeachi^tura l Balotare vaginalâ Cu ochiul Mișcările ac- tive ale fe- tusului no- tate Prin introdu- ¹ cerea dege- j tului I La început șocuri mici Mișcări sacadate La sfârșit, mișcări de tâ- râre Părțile fetale Prin auscul- tație Zgomotele izbiturii Mișcările ini- mii fetusu- lui (la 7-8 cm. deasu- pra eminen- ței ileo-pec- tinale dr.) Auscultația ( Două zgomote și două tăceri mediată ( A n seu 1 tați a J Pulsații duble neisochrone nemijlocită 1 cu pulsațiile mamei Maximum Caracterele Suflul mamei Suflul cordonului Vârsta probabilă a sarcinii O LĂUZĂ Scheletul | Talia i Capul ’ Trunchiul ¹ Membrele inferioare l Coloana vertebrală 3. Constatările accesorii | Diametrul S. P. [ De la o creastă iliacă la Externă {Transver-| cealaltă ! sele 1 De la o spină antero-sn- l l perioară la cealaltă Conjugatul inferior Diametrul util Sacrocotiloidian Cocci pubian Bisischiatic Internă di- gitală Starea simtiselor „ sacrumuiui ischionilor III. Concluziunile I. Numita X. . . este ea însărcinată? 2. Care e vârsta probabilă a sacinei? 3. Care e epoca probabilă a facerii? Făcut la.... în ziua de... 19... Semnătura; 13. 0 LĂUZĂ Examenul făcut în ziua de. .. . 19. .. la (localitatea, strada): Numele și pronumele Fată (femee măritată) Numele terței persoane care asistă la examen: Vârsta: Proiesia: I. Constatările preliminare I. Informafiuni; împrejurările faptului. 2. Antecedentele (Ia fel ca în observația No. 12, privitoare la o femee însărcinată). 3. Constatările accesorii j Examenul rufelor Petele de sânge Petele de lochii Epiderma fetusului. O LĂUZĂ 660 H. Examenul femeii începutul --- caracterele durerilor In perioada preparatorie Durerile In timpul dilatării In timpul expulzării fetusului In timpul scoaterei casei copilului După facere. 1. Facerea începutul dilatării Ruptura pungii Caracterele și cantitatea apelor Colul Colul și orificiul extern, în timpul rupturii Dilatația complectă Sfârșitul facerii la ora . . . Durata totală a facerii Mișcările active Zgomotele inimii Vin sau mort 2. Copilul Prezentarea și poziția Facerea — Procidențele Evoluția ( normală 1 anormală Poziția la ieșirea din uter Poziția occiptulni 3. Nașterea { ( Fața fetală Prezentațiunea placentei . Marginea I Fața uterină începutul ieșirii Expulzarea spontanee Extracția simplă Ușurarea artificială Cantitatea sângelui pierdut în timpul facerii. Placenta 4. Anexele { Cordonul Membranele | Greutatea | Dimensiunile ¹ Forma l Alterația Lungimea Aspectul Contextura Nodurile Inserția placeutară {Aspectul Integritatea Greutatea 070 O LĂUZĂ 5, Starea niamei. Lăuza (respirația, pulsul, temperatura, puterile, moralul)— înălțimea uterului deasupra simfizei (după expulza re, după 15 minute, după 30 minute) Leziunile vulvo-perineale. Precațiunile antiseptice luate. III Semnele facerii recente Facerea se poate ușor recunoaște în primele 15 zile. Dela a 15-a la a 40-a zi, data aproximativă nu poate fi fixată decât pe săptămâni. 1. Perioada puerperală (Dela naștere Ia 48 ore) 2. Perioada febrilă, Durata : 36-48 ore. (Dela a 2-a la a 4-a sau a 5-a zi). Prezența casei copilului în organele genitale Starea părților genitale exterioare. Picurarea sângelui. Colul uterului deschis, sanguinolent. înălțimea fundului uterului Pereții abdominali cu vergeturi rozate. Mamelele umplute (eu colostrum). Lăuza e slăbită, palidă, fără friguri. Pielea caldă. Pulsul frecvent. Temperatura. Mamelele turgescente Semnele locale precedente, mai puțin pro- nunțate. Scurgerea mai mică, sanguinolentă. începutul cicatrizării Uterul deasupra pubisuluî (8 — 10 cm). Colul se ’nchide la Ioc. Scurgerea sero-sauguinolentă 3. Perioada lochială. (până la a 10-a sau a 12-a zi) Scurgerea lochială Mirosul lachiilor Plăgile furculiței Fundul uterului (la pubisului) ( bătând în cenușiu i „ » galben I se cicatrizează ț supurează 3 — 4 cm. deasupra Mamelele turgescente Laptele abundent (urmele de colostrum) 4. Perioada alăptării. Până la sfârșitul inroluțiunii u- terine, adică până la a 3-a lună de la facere, ea se termină, prin reapariția soroacelor la femeile cari nu alaptează și la linele lactațiunii la acele cari dau sânul. Starea lactațiunii. Starea organelor genitale. Uterul din ce în ce mai puțin voluminos (organul pelvian, în medie dela a 4-a zi). Colul pe jumătate deschis. Lochiile, fără miros, seacă. Abdomenul flasc. Linia albă e încă brună. CRIMINALUL ALIENAT 071 IV. Semnele unei faceri vechi. E foarte greu și uneori chiar imposibil de a spune la ce epocă a avui loc o facere veche. . ( Pigmentarea areolei 1. Examenul edntfor. ] Atârnând. . | Linia albă 2. Examenul abdomenului. । Vergeturile l Buzele mari desfăcute Externe j Caroueulii 1 Furculița. --- Perineul >. Organele genitale. 1 Colul rupt și deschis Interne ! I Dimensiunile cu aju- | l teru । torul hysterometrulu V. excluziunile 1. Numita X.. . născuta ea și de cât timp? 2. Facerea fost-a ea ușoară sau anevoioasă? 3. Facerea fost-a ea destul de rapidă spre a fi putut provoca căderea și moartea fetusului? 4. Femeea aceasta putut-a ea naște fără să știe? 5. Care a fost starea mintală a acestei femei în timpul facerii? Făcut la... . iu ziua de.. . 19. .. Semnătura; 14. CRIMINALUL ALIENAT Numele și Pronumele: Vârsta: Profesiunea: S>xul — Starea civilă — domiciliul Numele persoanelor eari asistă la examen [ Data Vizita ' Ziua I Ora : 1. Antecedentele familiale 1. 7 atăl 2. Mama I Bunicul după tată j Bunica ᵣ „ ' Unchii, mătușele, după tată. I Verii după tată. I Bunicul după mamă ; Bunica „ . ; Unchii, mătușele, după mamă ’ Verii după mamă 3. Frații fi surorile 4. Copiii 672 CRIMINALUL ALIENAT 5. Condițiunile familiei Profesionale ) ereditare Bolile l mintale Alcoolismul Patologice Rachitismul, sifilisul Prostituția Criminalitatea 6. Șederea in fa- milie I. Fizice Economice Până la ce vârstă ? Educația, instrucția Tovarășii. Jocurile de predilecție Greșeli și delicte Traiul în căsnicie Rolul ca cap al familiei II. Antecedentele personale Iile ei. Vârsta adultă și tinerețea. Virilitatea Constituția: starea obicinuită a sănătății ( Dentițiunea. Frigurile eruptive. In Copilăria și bo-1 cootinența urinei (până la ce vârstă} el- I Convulsiunile I Prima trezire sexuală. Precocitatea. Pubertatea și bo-J Frigiditatea. Onanismul. Rapor- ! turile anormale. Ivirea menstru- I ației. | Activitatea intelectuală. Excesele. ’ Viața de militar. Febra tifoidă. ] Tuberculoza. Sifilisul. Menstru- ' ația. Sarcina. f Diversele boli 1 Menopauea Diversele accidente: Rănirea capului ( Profesionale , . „ i Alcoolismul Intoxicările , Mₒᵣfᵢₙᵢₛₘᵤₗ I Sifilisul 2. Pgichice a) Inteligența Aptitudinile intelectuale susceptibile de a fi determinate prin: Instrucția căpătată Cerebralitatea (ideațiunea, asociația de idei, originalitatea, imitația, imaginația, aten- ția, memoria). Expansiv sau tăcut, vesel sau trist. Purtarea obicinuită. îndemânarea profesională (lucrări manuale sau intelectuale, limbajul, scrisul). Părerea superiorilor, egalilor, subalternilor. Predilecțiile Talentele deosebite (desen, pictură, sculp- tură. muzică). criminalul alienat «73 înclinări personale (pasiuni) și în deosebi; Patima beției Zgârcenia Pornirea sexuală b) Sentimentul Pornirea distrugătoare Pornirea constructivă (industriaș), ingenio- zitatea Pornirile de ambiție f Nevoia de a domina: orgoliul >' Nevoia de a se ști aprobat; vanitatea ₚ ... ( Binefacerea, generozitatea, des- 1 orninte ) interesarea, venerațiunea (dis- altruiste | pozițiunile religioase) Nevoia de a trăi în societate sau izolat. 2. Pgichice Activitatea obicinuită (timiditatea, curajul) (urmare) Regularitatea; excitabilitatea normală, im- pulsivitatea. c) Caracterul Prudența: codirea, neprevederea, automatis- mul, sugestionabilitatea. Hotărârea; puterea voinței, tenacitatea, vic- lenia, cinismul. d) Mimica sau Fizionomia calitățile da-, Atitudinea rului de ex-. Mersul | agilitatea, precizia, primare. Forța muschiulară . dreptaciu, stângaeiu, | ambidextrism. e) Particularitățile din punctul de vedere al simțului mo- ral, al deprinderilor, al gusturilor, etc. (lecturile, spectacolele sau jocurile pre- ferate). III. Istoricul bolii A. începutul și evoluția bolii înainte de examenul actual: Turburările fizice, turburările sensitive și motrice; turburările intelectuale; turburările morale. B. Examenul bolnavului. o) Constatările anatomice 1. Talia la picioare. Stând jos. --- Direcția coloanei vertebrale. Marea envergură. 2. Starea ex- Mâinile 1 ... , ( Opririle desvoltării tremităților Picioarele ) Sistemul osos । Malformațiunile ,r. .. . 1 ale degetelor Mișcările automatice ( roaderea „„fiilor 3. Sistemul ( Obezitatea muscular Nntrițiunea < Myxedemul I Simptomele atrofiei Puterea (la dyuamometrul Reflexele (tendinoase, etc.) SSW. — Dr. M. Minocici- Tratat de Medicină Lecală. 13 674 CRIMINALUL ALIENAT Colorația. Turburările trofice. Reacția vaso-tnotrice. Reflexele cutanate 4. Pielea j Cicatricele 1 Tatuajele Pârul 5. Sistemul l Perii pilos Unghiile 1 r Mare, macrocefal. 6. Craniul ț Volumul | Mic, raicrocefal 1 T ,1 voluminos în față ; 1 lneSal l voluminos la spate . ( dolichocefalia, Diametrul exagerat ( brachlcefaiift înaltă: acrocefal joasă : platycefal ascuțită în față: oxycefal ascuțită la spate: ipsycefal Forma curbată: scafocefal 7. Capul bolții simetrică Măsurători disimetrică (plagiocefal) de făcut Diametrul longitudinal 1 . , . transversal 1 lDd,ce ., J orizontală, Circonferința j semi-eirconferința orizont Curba longitudinală Tro fon ev roza Myopatia progresivă Acroinegalia Myxedemul elor două . Sclerodermia burările ele Disimetria c Fruntea ( Pleoapele părți (tur Sprincen ! Starea pupilelor trofice) Ochii | Strabismul Superioară Pometek și arcadele zigotnatice 8. Fala Mijlocie Nasul, r lările, regiunea sub-nazalâ Inferioară Prognat ismul Măsurători Buzele ( Dimensiunile de făcut Dinții . 1 Forma Mandibu la ! Simetria Urechile ! Acromegalică Lungim ea Lățimea (distanța zigomatică) Diametr ul frunții Unghiul facial Măsurat ea urechii CRIMINALUL ALIENAT 675 Rezumat: tipul a ntr apologie Rasa Națiunea Vârsta: aspectul infantil, precoce, senil Sexul ( Rachitic ₙ , . Cretin Patologte j Eₚᵢₗₑₚₜᵢc ' Oprirea desvoltărei bl Constatările fiziologice 1. Examenul di- i>ers fior organe și al funcțiu-\ nilor 2. 'Sengibilitatea Respirația Circulația (inima, vasele mari, capilarele, venele, ate- romul) Digestiunea Sistemul nervos: măduva, periferic. Organele j infantilismul j Menstrnația genitale l diformitatea < Sarcina | Rachitismul Diversele secrețiuni: glanda tyroidă, obezitatea, my- xedetuul Somnul, visurile Simțul văzului . auzului „ mirosului „ gustului Sensibilitatea generală a pielei, tactilă, durerea, căldura și frigul schimbările meteorologice Atitudinea 3. Mwictdatui a Mersul Ataxia Semnul lui Romberg împleticirea picioarelor Dreaptă; deșelat '( într’o parte înclinată : pe spate I înainte Umbletul Mișcările coreiforme Pașii mărunți,— stepajul Trepidarea piciorul > arTrlⁱⁱ l tarat ( cu mișcarea cosașului țeapăn \ coiaigia | sciatica 4. Tren urâturi, ticuri, spasme, contracfium, paralizii, lurburări ale vor- birii, ale scrisului. 676 CRIMINALUL ALIENAT. — SUFOCAREA Inteligența 3. Excitațiunea delirul 5. Funcțiunile cerebrale. Sentimentul I. Lipsa sau insuficiența (idioție, imbe- cilitate), abolirea sau scăderea 2. Toropeala ideile fixe: sistematică; ideile mobile: inco- hereoță Excitarea diverselor porniri personale sau altruiste, traducându-se prin : idei delirante „ hipocondriace „ melancolice , de persecuție „ de grandoare Sensibili- | tatea ] I normală anormală sporită scăzută f iluziile 1 ha luci nări le | disestezia 1 anestezia Motricitatea < mărită: tendința către manie [ micșorată: tendința către stupoare IV. Concluziunile 1. Individul X.. . prezintă el turburăn ale inteligenței, sentimentelor și ale caracterului? 2. Tarburările acestea sunt ele de natură a-1 lipsi de conștiința actelor sale și a-i întuneca judecata, in ce privește urinările acestor acte? 3. Cărei boli mintale corespund ele? Făcut la.... în ziua de... 19... Semnătura: 15. SUFOCAREA Autopsia practicată în ziua de .... 19... Numele și Pronumele: Data morții: Presiunea barometrică: Sexul: Profesia: Vârsta: Temperatura: Starea higrometrică: I. Constatările preliminare I 2. Felul de ) sufocare ’ ( Poziția, 1. Informațiuni ■ împrejurările în cari s’a produs faptul .'situația | cadavrului a) Astuparea directă a eăilor aieriene 6) Compresiunea pereților pieptului și ai pântecelui c) îngroparea de viu d) Șederea forțată întrun spațiu mărginit și lipsit de aer SUFOCAREA 677 H Examenul extern Rigiditatea I Răcirea lentă ! Membrele superioare ți inferioare | Mandibula I. Semnele morții. Dala 2. Aotărî de făcut 3. Pielea ți ori- Jiciile Lividitățile (cu a- i tât mai intense cu I cât moartea a fost ' inai rapidă) ' Sediul (pe părțile delicve) Dimensiunile Putrefacția I rapidă ] fosele iliace j capul ' pieptul Talia, greutatea, vârsta, conformația generală | Aspeetu 1 Semnele identității profesionale părul ți perii dinții unghiile cicatricele tatuajele urechile (descripția) l punctele roșii Aspectul J echimozele punctate feței ’ umflată și violacee (îngropare), ' negricioasă Eventualele răni. Ochii Capul Nasul și nările Gura I Starea pleoapelor Infiltrația sanguină a coujuctivelor și a pleoapelor Pupilele Exoftalmia Turtirea nasului și a buzelor Urmele degettlor și ale unghiilor Resturi de tampon sau de materii aglutinative Scurgerea de lichid spumos » s sânge Materiile în cari corpul a fost în- gropat. Starea buzelor (suprafața exterioară și interioară) Spumă — mucus Materiile străine Limba 678 SUFOCAREA Schimbările de colo- rație Gâtul Echimoze punctate (în-1 tocmai ca pe față, j piept). Puncte hemoragice roșii urmele lăsate de de- gete urmele lăsate de mână urmele lăsate de un- ghii In cazurile de com- presiune a pereților pieptului și pânte- celui. i Echimozele Pieptul și I Putrefacția l Mamelele 1 Vergeturile abdomenul punctate 3. Pielea și ori- ficiile (urmare) La bărbat ; Penisul, meatul Organele genitale La femee Scurgerea Examenul extern Himenul Lichidele suspecte de colectat Anusul' Di la tați a Lichidele suspecte Scurgerea materiilor fecale Membrele su- perioare și inferioare. Urinele de violență Atitudinea Contuziunilețechimoză lun- guiață pe fața internă a u- nuia sau a ambelor brațe, în accidentele de îmbul- zeală) Răni Urme Unghiile • Culoarea | Corpurile streine III. Examenul intern. Examenul și disecția nasului, a gurii, a buzelor și a gâtului. — Exa- menul strat cu strat al acestei din urmă regiuni. — Ligatură la mijlocul tra- cheei. — Se deschide apoi toracele și abdomenul. —- Stomacul, după apli- carea în prealabil a unei duble ligaturi, la cardia și pilor, e scos. — Ade- văratele leziuni se găsesc spre organele respiratorii, organele circulatorii, cap. — Tn căile aeriene și digestive, se caută prezența unor părți din ma- teria în care corpul a fost îngropat. Nasul, aripile nasului f Leziunile superficiale Buzele j „ la disecție Regiunea anterioară și i „ adânci laterală a gâtului ( Corp, streine în faringe, esofag Thy musul: petele Iui Tardieu Laringele : corpurile streine 1. Fața și gâ- tul SUFOCAREA 07*» . Toracele . Abdomenul ' Pereții Pleurele: Conținutul, aderențele Pericardul Inima Dreapta (dilatată) Conținutul Starea seroasei Petele lui Tardieu (la originea vaselor marii Sângele fluid, hyperrenos, de culoare închisă Pe jumătate coagulat (în as- fixiile lente Valvulele Endo cardiul Stângă : Aceleași constatări ( Tracheea și ] bronchiile! Plămânii Suprafața Parenohi- inul Corpurile streine; Palide sau roșietice; Spumă rozată cu abundente bule fine Puțin voluminoși Culoarea rozată sau foarte palidă Petele lui Tardieu sau echi- mozele subpleurale (abun- dența acestora) Sediul lor Emfisem (dacă petele Ini Tar- dieu sunt rare) Revărsare emfisematoasă Edem acut (caz de lungă du- rată) Congestie cu edem cârmi nat Spumă Starea mușchilor Peritoneal și epiploonul Ansele intestinale Alimentele. Starea digestiunii Lichidele (mirosu l-alcool ?) Stomacul Corpurile ( Congestia streine < Corpurile streine de colectat Mucoasa I Cercetarea esofagului Intestinele: aceleași constatări Ficatul Rinichii Splina Aspectul Dimensiunile «80 SUFOCARE\ 3. Abdomenul (urinare) . ( Cantitatea conținutului Bețica , Qₐjjₜₐₜₑₐ (alcool?) Organele I i-a bărbat: testiculele | I,. (™«« ( . (Petele lui Tardieu lelea capului țEchimozele epicraniene Grosimea oaselor 4. Capul nra- chitul. Craniul (deschis cu feres- trăul). Țesutul celular | Revărsări sanguine plinostic I foarte limitate Sinusurile umplute Vasele sub-arachnoidiene congestionate If Consistența Substanța ! Puncte hemoragice l apopleetice Ventriculele Vasele Rachisul (se deschide dacă eso- cotit ne- cesar) Protuberanța Bulbul Baza Cerebelul Meningele Măduva IV. Constatările accesorii [ Corpurile streine din gură Examenele micrografice j , „ .căile aeriene l , „ » digestive Examenul chimic’ Conținutul stomacului 1 „ beșicei V. Concluziunile. 1. Numitul X, .. sucombat-a el sufocării? 2. Cum s’a produs aceasta? 3. E vorba de un accident, de o crimă, sau de o sinucidere? 4. Corpurile streine găsite in căile aeriene fost-au ele introduse în timpul vieții, sau după moarte? 5. Rezistat-a mult victima? ti. Fost-au alte violențe, și în cazul afirmativ, care e ordinea de succesiune a acestor violente? 7. Se poate admite ipoteza simulării? Făcut la. . . . în ziua de... IU... Semnat ura: 081 16. TRĂSNIT SAU ELECTROCUTAT Autopsia practicată îu ziua de . . . 19 . . Numele ?i Pronumele: Temperatura: Sexul: Ploaie: Vârsta : Presiunea barometrică: Profesia: Direcția vântului: Data morții: Starea electrică a atmosferei: I. Constatări preliminare Istoric; nori, furtună, anotimp, ora. Stabiliment J Modul de întrebuințare a electricității, industrial ( natura curentului. 1. Jnformațiuni; Modul de trăsnire (țâșnitură, ploaie) împrejurările Natura îmbrăcămintei; izolarea cadavrului în cari aapro- , ( umed, calcaros, granitic: reliefurile. du» faptul Natura solului , vecinătatea i Examinarea trajectelor, șanțurilor, , , . j găurilor. Starea solului , Fulgurite, vitrific&ri 1 Imagini, foi. Mirosul locului. 2 Poziția cada- 1 In picioare, stând jos, culcat. vrului Obiectele din preajma lui : copaci, stâlpi, sârmă; în | câmp deschis, loc de adăpost, loc de adunare. 1 iesordine. Pătrunse de ploaie sau numai ude? Arsuri? Rupturi? 3. .Starea veștmin- Masele metalice topite; ceasul de buzunar, porto-’ telor felul. Starea încălțămintei. Corpul în contact eu solul, cu un corp metalic. Punctele atinse. 4. Poztpnnra brațelor fi a picioarelor, atitudinea. 5 Poziția capului. 6 Precauțiunile de luat (zguduirea). / II. Examenul extern | membrelor superioare sau inferioare 1. Semnele marții l Rigiditatea! Mandibula. t Pata 1 1 Caracterele. , . .| Sediul: corespund ele decubitusului? | Ltnditățde^ 682 TRĂSNIT SAU ELECTROCUTAT Arsurile Sediul ’ Capul, umărul, trunchiul. pieptul Genunchii, șoldurile, perineul Picioarele, mâinile f rare ori pleoa- pele). Dimensiunile: variabile Colorațiunea: albăstrui, negricioase, vio- lacee, uneori cu un cerc negru împrejur Țesuturile interesate (pielea, mușchii, oa- sele, viscerele). Organele simțurilor Gradul de arsură. 1. Semnele morții Data (urmare) 2. Constatările legale 3. Pielea ți ori- ficiile Caracterele Perii atinși Flictene rare, serozitate ro- șiatică Eritem difuz de jur îm- prejur Cercuri, fâșii, șanțuri în spirală, stelate Aspectul Fotografia pieselor metalice pe piele Topirea acestor piese, etc. I Fosele iliace, flancurile (pata albastră) Putrefacția, Capul și gâtul I Membrele inferioare Talia. — Greutatea. — Vârsta. — Conformația generală. Aspectul. Semnele identității profesionale părul și perii dinții unghiile cicatricele tatuajele urechile (descripția) Fața palidă Fața colorată sau violocee f Arboriscența vasculară- Schimbarea Diverse urme, figuri colorației I Colorații figura te-tatuaje Putrefacția rapidă la cei siderați Părțile declive ale corpului Petele depe piele Capul Aspectul i Seninătatea feței (Somn natural sau groază Barba, mustățile Rănile eventuale, petele pergamentate. roșe- țele, leziunile punctate Vertex, părul, plăgile, cusăturile, depresiu- nile, arsurile TRĂSNIT SAU ELECTROCUTAT 683 Aspectul turbure, șters; ieșiturile Sprincenile, genele pârlite Pleoapele i ntredeschise, blefarospas- mul, ptosis, roșețe Echimozele coujunctivale Pupila dilatată, neregulată, direcția Cristalinul opac Corneea, arsuri, turburări keratief Ochii Câmpul vizual Capul Nasul și Turburările ■ Ambliopia (urmart) nările funcționale 'Orbirea Gura Daltonismul Eroziunile Scurgerea de lichid, hemoragii Spumă Starea buzelor, mucoasa Limba smulsă? arsă Dinții 3. Pielea și ori- 1 Pavilionul tras înapoi, smuls fieiile Gâtul: ai *su Jcechile) Eroziunile, fractura stâncii, tym- (urmare) Pieptul 3’ 1 panul perforat abdomenv 1 ri, eroziuni lineare Organele Meteorismul genitale Spintecarea Membrele Colorația Putrefacția Șanțuri)Greu de caracterizat, eroziuni; arsuri) Dispoziția,plăci,cercuri, fășii, etc. Congestionate Smulse, arse, epilate Scurgerea de lichid la meat (spermă de colectat) Ablațiunile su - | i Arsuri .Mușchii, pielea perioare și { Urme > Diversele- (la m bouri inferioare ziuni. smulse) ' । Luxațiile Unghiile, eianosa, smulse. III. Examenul intern 1. Capul Pielea capului: echimozele sub cutanate, secțiune, scurgerea de sânge, bossa sanguină. Scheletul, fracturile, depresiunile cominutive, perforațiile Conținutul cavității craniene Meningele (echimozele, punctate, dura-mater decolată.) Abundența lichidului cefalo-rachidian Aderențele meningelor la pătura cortieală a circon- voluțiilor Starea substanței cerebrale (ramolisment, hemoragie) Congestia vaselor și a sinusurilor 684 trăsnit sau electrocutat l. Capul (urmării 2. Gatul Hcmoringiile punctiforme la suprafața sau pe grosimea creerului Hemoragiile punctiforme pe suprafața ventriculelor Fosa romboidală a celui de al 4-lea ventricul Hemoragiile bulbare Hemoragiile din ventricule Leziunile superficiale sau adânci Rupturile vasculare Congestia mucoasei laringee Esofagul (echimozele punctate) „ , . ,, 1 meningele Coloana vertebrală ₍ ₘădᵤ^ₐ Coastele: fracturile inima Sângele । 3 Toracele fi abdomenul. Plămânii Oprirea in diastolă (starea ventriculelor și a auriculelor) Oprirea în sistolăj sângele, rigiditatea pere- ților musculari Endocardul și pericardul (petele lui Tardieu) Lichid, negru, uneori roșu-brun închis Examenul globulelor, aciditatea, chiagurile Tracheea : ruptă, plesnită, spintecată — cu uu cuțit Bronchiile (echimozele punctate; spuma) Pleurele (echimozele sub-pleurale) Congestia Parenchimul Apoplexia pulmonar Edemul Ruptura Secțiune: scurgerea sângelui negru Stomacul | Rupturi, congestie Ficatul ' Sânge negru pe secțiunea Splina, J ficatului Pancreasul ¹ tare Injectat Abdomenul D. . ... 1 Indurați Rinichii । Congestionați Intestinele Beșiea Destinse Roșața, perforarea gangrena Congestia beșicii Starea sfincterelor 1V. Concluziunile 1. Moartea este ea datorită acțiunii trăsnetului? 2. Moartea fost-a ea produsă prin sinucidere, omucidere, accident sau insolație? 3. Ipoteza electrocnț ionii. Care e procedeul el ee troc u ți unii și responsabi- litatea Societății explotaloare a curentului electric? 4. Cum s'a produs moartea? Făcut In... . îu ziua de. . . 19... Se >u >i ăl ura: 085 17. DEGERAT Autopsia practicată în ziua de. . . . 19... Numele și Pronumele: Sexul: Vârsta: Profesiunea: Data morții : Temperatura: Starea higrometricâ: Presiunea barometrică I. Constatările preliminare. 1. Inlormațiuni; împrejurările în cari s'a produs faptul: trupă in marș, drumeț rătăcit pe câmpul sau munții acoperi ți cu zăpadă, căruțaș adormit în căruță, vagabond găsit pe șosea, bețiv adormit în marginea drumului, influenta frigului umed și a lipsei de hrană. 2. Poziția ca- davrului I Starea îmbrăcămintei (uscată sau udă) 'individul e înțepenit locului; e o atitudine caracteristică. II. Examenul extern. Rigiditatea persistă vreme îndelungată Sediul Li viditățile i Brațele ' Coapsele | Fața 1. Semnele morții. Data Petele rozate pe părțile corpului direct ex- puse frigului Putrefacția Nu se produce cât timp corpul este ex- pus frigului Poate începe, apoi să se oprească de în- dată ce termometrul se coboară Nu există miros cadaveric Pe abdomen, colorația cărămizie, închîzân- du-se puțin câte puțin „ - ,, , ,.l Aspectul Talia. Greutatea. Conformația generală ₍ Constituția 2. Notări de făcut Semnele identității Profesionale Dinții Părul și perii Unghiile Cicatricele Tatuajele Urechile (descripția) 636 DEGERAT Foarte palidă Fața j Roșie-vânătă Piele de gâscă și ridi- carea perilor. Schimbarea Degerături la mâini și colorației 1 Pe membre picioare. Dâre negricioase dealun- gul vaselor. Pielea cianozată pe păr- țile declive. .Mari deschiși și cataractați Pupilele dilatate Seleroticele roșii Ochii Opacitatea cristalinului Nasul și Degerături Capul nările Nasul subțiat și ascuțit Obrajii adânciți Fălcile strânse Gura Gura deschisă 1. Pielea _și ori- Volumul Limba ■fetile. (latul Semnele de violență I.a copii: șanțuri falșe Mamelele Pieptul și Indurarea țesutului adipos Putrefacția | Sbârcit ' Vergeturile Penisul 1 Degerături abdomenul La bărbat 1 Lichidele Organele I - suspecte genitale 1 Scrotum i ( Examenul extern 1 La femee J Lichidele suspecle 1 | (de colectati Anusul --- 1 lilatația le Membrele Unghiile superioare Degeră tu n și in feri - Ro^eața pielei l oare. Dâre negricioase dealungul vaselor 111. Examenul intern. Autopsia nu se poate face decât după dezghețarea corpului. Incizia mento-pubiană. — Țesutul adipos are tăria seulul. — Se deschide apoi toracele și abdomenul. — Oasele se zdrobesc ușor, mușchii se sfâșie eu înlesnire. Sângele înghețat are culoarea venueil; după des- gheț, se’nehide și materia colorantă se disolvă în plasmă. Stomacul e scos după ce, în prealabil, i s’a aplicat o dublă ligatură, la cardia și pilor. DEGERAT 687 Pleurele (conținutul). Aderențele Perieardnl ! Starea geroaselor / peîe!e JăP*S.as^>- I Artera coronari l Petele lul Tardleu Inima 1. Toracele. i Plină de sânge negru, des. i Înroșind foarte puțin fn Dreaptă j contact cu aerul I Valvulele J Aceleași constatări l Snpra-încărcată Endocardul: vascularizat Sângele; în contact cu aerul, roșu deschis. T racheea și I bronchiile j Plămânii ' < Suprafața și paren- । chimul I Conținutul — spumă san- guinolentă. Mucoasa congestionată Semnele de congestie sau de anemie Căutarea emboliilor dato- rite congelării unei părți 2. Abdomenul Mușchii Peritoneul (injectat la nouii-născuți morți de frig) Ansele intestinale Lichidele Conținutul; Alimentele Stomacul | Starea digestiunii Mirosul de alcool (de examinat) Mucosa și rasele (inflamație) . - J Aceleași constatări Intestinele ț Ulcerați» la capătul ileouului și in colon Ficatul l Greutatea Congestionat (?), roșu și hipereniiat în ca- zurile de pruncucidere Docimazia hepatică negativă Splina și ri-) , . . ₓ . nichii ' ^ce -a?’ constatări _ . | Cantitatea conținutului (foarte adesea plină) Beș.ca , Calitatea Organele J La bărbat: testiculele genitale l La femee: uterul și anexele 088 DEGEBAT Pielea capului 3. Capul « rac bitul Craniul Sa tu rele craniene desfăcute? Starea ineniogelor I Substanța Creerul ! Ventriculele I Vasele Protuberanti și cerebelul (aceleași sta țări) con- Rachisul (se( deschide, dacă’ Meningele e socotit ne-1 Măduva cesar) 1 4. Membrele 1 Plesnite ! Starea vaselor I Culoarea mușchilor IV. Constatările accesorii i. Examenele I Secrețiunile suspecte micrografice l Conținutul stomacului 2. Examenul chimic: conținutul stomacului (alcool, etc.). 3. Docimazia hepatică. V. Conctuziunile 1. Numitul X. sucombat-a el accidentelor dutonte frigului? 2. Accidentele suferite sunt ele datorite frigului sau altor împrejurări accesorii (beția, starea de inaniție, starea patologică a inimii și a plămânilor, etc.)? 3 E angajată răspunderea unei ierte persoane? Ne aflăm în fața unui caz de pruncucidere prin expunerea la frig? 4. într’o catastrofă, mai multe persoane înrudite sucombând împreună, chestiunea supraviețuirii se pune: a se ține seamă de vârsta. de puterea individului, do starea de plenitudine sau de vacuitate a stomacului, de substanțele ingerate, etc. Făcut la.... iu ziua de... 19... 8em natura ese 18 OXIDUL DE CARBON (Asfixia prin produsele arderii cărbunelui. — Asfixia prin gazul aerian). Autopsia practicată în ziua de. . . . 19... Numele și Pronumele: Data mortii: Sexul: Temperatura: Vârsta: Starea higromelrică: 1. Informați- uni; împre- jurările în cari s'a pro- dus faptul 1. Constatările preliminare Cele mai adeseori, sinucidere sau accident. Dacă mai multe persoane s’au asfixiat în aceiaș timp, supravie- țuitorii sunt expuși unei acțiuni judiciare. Accidentele se ditoresc întrebuințării mangalului, sobe- lor fixe închise, sobelor mobile (cu tragerea slabă), lui CO provenind de Ia un burlan defectuos, din arderea lentă a unei grinzi; la lucrătorii din topitorii, din cuptoarele de eoks, de var, de ipsos, de olane, diu topitoriile în cari se reduc oxizii metalici prin căr- bune, în incendii, explozii de gaz grisou, etc. Iu scurgerile de gaz aerian (care conține G la 100 CO) în deosebi prin infi 11rațiunile subpământene, mirosul dispare, dar C O se filtrează fără scăzământ (cele mai adese ori iarna). „ . . iPe un pat, pe dușumea, lângă ușă, lângă o fereastră. j V ^a~ (Starea veștmintelor. dam-ulut |Văfₛăₜᵤᵣᵢ₎ₑ 3. Cubajul în-f . . , , . .... căperii ) Aprecierea volumului cenușii din vatra. II. Examenul extern Rigiditatea : foarte pronunțată, persistă vreme îndelun- gată; deasemenea căldura corpului. Colorația roșu deschis, în deosebi la păr- 1. Semnele țile cu decubitus (spinarea). morții. Data Livîditățile' Plăci de aceeaș culoare la nivelul părților genitale, pe fața internă a coapselor, la îndoitura cotului, la nuca genunchiului. Se produce foarte încet. Putrefacția Cadavrele se conservă vreme îndelungată. Talia, Greutatea. Vârsta. Aspectul general. 2. Notări de făcut i Se m n e 1 e identității profesionale Dinții Părul și perii Unghiile Cicatricele Tatuajele Urechile (descripția) 850U8 — Dr. M. htinacM Tratat de Medicină Legală. 44 090 OXIOUI. DE CARBON Schimbarea colorației Paloare foarte pronunțată, (când moartea a fost rapidă și examenul se face curând după ivirea morții) Fața colorată, urechile violacee (când as- fixia a fost lentă, iar examenul a suferit întârziere) Starea extremităților 3. Pielea ți o- ri^ciile Ochii Pleoapele Conjunctivele Pupilele contractate Masul și J Uneori spumă fină sanguinolentă nările 1. Nările fiininginoase Gura: Aceleași constatări Gâtul ] Volumul I Putrefacția Pieptul și I Putrefacția abdome- ! Mamelele nul I Vergeturile 1 La bărbat I Examenul extern Organele 1 ( Lichidul meatului (de colectat) genitale 1 La femee ) Examenul extern 1 Lichidele suspecte (de colectat) Anusul J Dilatația l Scurgerea materiilor fecale Membrele superi- | Pielea cu mari plăci rozate oare și inferi- Absența urmelor de violență oare. I Unghiile III Examenul intern. Incizia pe linia mediană de la bărbie până la pubis. Se deschide apoi toracele și abdomenul. Să se noteze mai ales: starea sângelui fluid și roșu-deschis; aceeaș colorație e in organele vasculare, în acele în cari sân- gele e închis în vase cu pereții subțiri (setoase, meninge, peritoneu). Sto- macul, cu o dublă ligatură în prealabil aplicată la cardia și pilor, e extras. 1. Toracele Pleurele! conținutul, aderențele I Conținutul .] Petele lăptoase Pertcardul . Starea seroasei ₍ Fₑₜₑₗₑ ₗᵤᵢ Tₐᵣdⱼₑₙ ' A rtera coronară Inima 1 Aspectul sângelui fluid și roșu-deschis; l treaptă ! poate fi negru. — Cheagurile. ( Starea valvulelor Stânga; Aceleași constatări Mușchiul cardiac OXIDUL UE CAKBOS GOL 1 1 oracele i (urinare) i i 2 AMomenul 1 -- . . ! Aorta tusele mari ț Artera pu|tll0t)arA 1. Aspectul fizic: tiuid și de colorație vermelie Amestecat cu o cantitate dublă oJ Reactivul a unei soluții de potasă, se a ui Eulem- formează un coagulum roșu a berg chinovar care, tratat cu o -o soluție concentrată de 01 Ca u devine roșu-carmia deschis. gelui oxica 3. Metoda iui! Cu o soluție apoasă de clorură inima Foilor de palladium, seobține o reac- ție și un precipitat negru de palladium metalic. rele sân 4. Reacția lui ] CO precipitează în negru o Bertbelot j soluție foarte slabamoniacală de azotat de argintat. Caracte 5. Spectrul sângelui oxicarbonat s Analiza 1 e fix și nu variază cu agen- pectrală. ] ții redactori. 6. Dacă individul a sucombat după ce a fost îndepărtat din atmosfera toxică, sângele poa- te conține cu atât mai puțin oxid de carbon, cu cât individul a supraviețuit vreme mai îndelungată. | Tracheea și ( Conținutul. Spumă? j bronchiile 1 Mucoasa de colorație cărămizie Suprafața / Absența petelor lut Tardieu. plămânului) Congestionat, aspectul cărămiziu J j Pe secțiune roșu-aprios, edem । carmiant Foarte dens. Uneori: spumă Perenchimul , albă cu buU fiQe 1 Absența nucleelor apoplectice 1 Mucoasa bronchică cărămizie , . ,1 Aspectul. Colorația lartngelei ConțiQUtui îl. Ansele intestinale ( cnnt;nll(1il 1 Lichidele j ’ l Alimentele. Starea digestiunii i Mirosul de alcool (de examinat) 1 Mucoasa rozată. Vasele Plămânii | Aceleași constatări Gâtul și i Mucoasa rozată. Uneori leziuni ale mu- Peritonei e { coasei gastro-intestinale: exudate, Stomacul hemoragii sau plăci hemoragice între Intestine ' mucoasă și seroasă. «92 0X1DU1 DE CARBON 2. Abdomenul (urmare) Ficatul, spli- j na și rinichii. 1 B e ș i c a Organele ge- / nitale interne l Greutatea Congestionați ori nu Cantitatea conținutului Calitatea La bărbat; testiculele La femee : uterul și anexele 3. Capul fi ra- chisul 4. Membrele Pielea capului I Craniul , la fel ca în tablourile precedente Rachisul Sângele e colectat în sinusuri; se poate întâmpla să dea reacțiuni caracteristice, pe când acestea lipsesc în sângele inimii. Plesnite Starea vaselor Culoarea mușchilor. • IV. Constatările accesorii. 1. Examenele micrografice f Lₐ fcₗ cₐ fₒ ₜₐbₗₒᵤᵣᵢ]ₑ precedente 2. Examenul chimic I V. In readucerile la viață. Dacă e caz de intoxicație ușoară sau de readucere la viață: ). Indispoziție mare; cefalagie persistentă, dureri în diferite părți ale cor- pului. Convalescența lungă cu complicațiuni nervoase. 2. Turburnri ale inteligenței (amnezie) singure sau asociate cu paralizii, fie motrice fie sensitive (începe cu membrele inferioare, apoi trece la cele superioare), uneori forma hemiplegică. — Simptomele myclitei acute. Exlensorii în deosebi sunt interesați, — Exagerarea reflexelor, abolirea complectă a contractilității faradice la mușchii piciorului și scăderea acestei contractilități în mușchii ante-brațului. — Anestezia frecventă. — Turburări trofice (plăci edematoase pe trajectul ner- vilor paralizați, escarii, erupții herpetice). VI. Concluziunile. 1, Numitul X. . . sucombat-a el unei intoxicațiuni cu oxidul de carbon? 2. Accidentele suferite sunt ele datorite unei întâmplări neprevăzute, unei sinucideri, unei omucideri? 3. E angajată responsabilitatea unei terțe persoane? După caracterele întâmplării, se poate spune dacă aceasta e de atribuit imprudenței, nesocotirii regulamentelor, etc.? 4. într’o catastrofă, în care sucombă mai multe persoane înrudite, se pune chestiunea supraviețuirii: se ținea seamă de vârsta, puterea indivi- dului și de felul lui de viață, dc starea de plenitudine sau de va- cuitate a stomacului, de substanțele ingerate, etc. 5. Accidentele asfixice prezentate de X. nu sunt ele simulate? Făcut la .... în ziua de .... 19 . . Semnătura: cap. vru RAPORTUL MEDICO-LEGAL •Le premier et principal point c'est que le medecin ait une bonne âme, ne rapportant Ies plaies grandes petites, ni Ies petites gr an des, par faveur ou autremenf, parce que Ies jurisconsultes jugent selon qu’on leur rapporte>. Ambroise Pare Alături de certificatul, consultația medieo-legală și depoziția orală, raportul este, după plastica definiție a lui Tourdes, una din „manifestațiile legale ale opiniunii expertului'⁴. E însă cea mai im- portantă dintre aceste manifestațiuni, de oarece raportul, prin greu- tatea eu eare atârnă în cumpăna justiției, caracterizează însuș te- meiul intervenției medieinei legale întru elucidarea unei cauze ju- diciare in funcțiune de un fapt medical determinat — „Legam peritiam sociam et adjuctricem sibi, sacro quasi foedere in jureju- rando jungit medicinam, ex hoc utriusque connubio scientia prodit medico-lcgalis seu medico-forensis" (Bohn). Formă definitivă a de- tnonstrațiunii expertului, raportul va oglindi cele două atribute morale ale acestuia; „verite dans la Science et moralite dans l’art“. Expresiune a probității științifice a expertului ca arbitru al inte- reselor societății, raportul trebue să fie rezultanta investigațiunilor întreprinse de omul artei, spre a proecta maximul de lumină cu putință asupra cazului în discuție, și să poarte pecetea acelei since- rități absolute care să nu îngăduie nici măcar umbra unei bănueli de părtinire. Adevărul nesofisticat, adevărul în toată goliciunea ’ui, fără nici o preocupare de interesele în conflict — iată ce trebue să ofere raportul atât în expunere cât și în concluzii, cari nici de departe nu trebue să reflecteze părerea personală, intimă, pe care exportul ar putea s’o aibă despre afacerea în sine. Pe autorul ra- portului nu trebue să-l preocupe chestiunea de vinovăție sau de ne- vinovăție; unica lui misiune e de a se rosti asupra existenței, na- turii și consecințelor faptului medical, din unicul punct de vedere ai interpretării științifice. Element esențial de convingere, înche- ierea raportului trebue să îmbrace forma de preeiziune a unui argument ]>eremtoriu, de oarece judecata nu cere expertului o pă- 694 RAPORTUL JUDICIAR ren-, ci o afirmațiune: ..Judecătorul nu se poate bizui pe concluziile unui raport în cari expertul zice: „E probabil, e posibil ca actul cutare să fi fost săvârșit". Afirmațiunca pe care o cere .judecătorul este: „E demonstrat ori nu e demonstrat, grație leziunilor consta- tate, eă actul cutare a fost sau n’a fost săvârșit" (Brouardel). Felurile de rapoarte După natura expertizei, rapoartele se împărțeau mai înainte în: oficioase, denunciative, mixte, provizorii și estimative. Noua divi- ziune, admisă astăzi în toate țările, e redusă la trei categorii; 1) Ra- poarte judiciare; 2) rapoarte administrative și 3) rapoarte de esti- mați un e. a) Raportul judiciar are de obiect un fapt medical în legătură cu o infracțiune, care atrage o răspundere în penal sau în civil. b) Raportul administrativ e actul final scris al unei expertize privitoare la o chestiune de higiena și salubritate. c) Raportul de ești moțiune e actul prin care med’Ctil-expert se pronunță, în caz de litigiu, asupra pretențiunilor de onorariu din partea medicului sau chirurgului, ori asupra notei de plată a far- macistului pentru medicamentele furnizate. A RAPORTUL JUDICIAR Cel mai important, ca unul ce interesează nemijlocit însăș func- ționarea aparatului judecătoresc și aplicarea legii, o raportul ju- diciar care, după împrejurare, poate îmbrăca forma unei comu- nicări succinte — în care medicul răspunde laconic la întrebarea precisă ce i se pune pentru luminarea unui punct obsCUr, — sau să aibă forma unui document cu toate dezvoltările științifice și de fapt pe cari le comportă cazul care preocupă justiția. Așa eă. din punctul de. vedere al amploarei sale, raportul va fi: sumar sau complect. 1. Raportul sumar. — De exemplu, invitat să se pronunțe daca există ori nu deflorare, medicul legist va răspunde: „Tn urma exa- minării persoanei în chestiune, am ajuns la concluzia că a fost (n’a fost) tentativă de viol: că violul a fost (n’a fost) consumat și că actul a fost (n’a fost) însoțit de violență". Alt exemplu: La întrebarea dacă leziunea făcută victimei e de natură a provoca o incapacitate de lucru, expertul răspunde con- statând existența sau inexistenții acestei incapacități și precizând durata ei probabilă. Un al treilea exemplu. Parchetul dorind să știe dacă poate ori nu autoriza înmormântarea, va întreba pe medicul-expmt, dacă moartei» a fost naturală sau violentă, iar medicul va răspunde scurt. HAPORTUt, JUDICIAR 695 formulându-și eventual rezervele asupra utilității unui examen corn plimentar pe calea autopsiei. — In Caz de flagrant-delict (moarte subită, moarte consecutivă unui atentat, unui accident, unei si- nucideri), daeă examenul extern e de natură a forma convin- gerea absolută a medicului, acesta se va mărgini la un raport sumar in care-și va formula concluziunile în sensul constatărilor făcute. 2. Raportul complect. — Un atare raport putând avea de ub.ect toate categoriile de expertiză medico-legală în penal (o persoană vie, un cadavru, pete și urme, substanțe, lucruri neînsuflețite, ani- male) și în civil (alienație mintală, existența și caracterul unei infirmități, existența și durata incapacității de lucru ca urmare a unui accident ori a unei răniri sau loviri) e preseris de art. 219 C. Pr. C. (ale cărui prime două aliniate le-am reprodus la: „Me- canismul funcționării experților**). Când obiectul expertizei e cadavrul unui om mort în spital, medicul-expert va avea întotdeauna grija de a cere observația clinică, pe care în întregime o va intercala în raportul său, dându-și cu acest prilej părerea despre felul cum a fost îngrijit bolnavul. a) Redactarea raportului Indiferent de natura materiei (penală sau civilă), raportul complect cuprinde următoarele cinci părți: 1) preambulul; 2) isto- ricul afacerii; 3) descrierea faptelor cu, eventual, observația clinică (dacă individul a murit în spital sau a fost îngrijit la domiciliu de un medic); 4) discuția faptelor; 5) concluziile. 1- Preambulul cuprinde: a) numele, pronumele, calitatea și do- miciliul medicului-expert; b) indicarea autorității dela care medicul a primit mandatul de a face expertiza precum și a datei ordonanței de rechizițiune; c) mențiunea prestării jurământului; d) data și locul unde s’a săvârșit lucrarea de expertiză; e) scopul expertizei; f) numele și calitatea persoanelor cari au asistat sau au ajutat la operație. La menționarea scopului expertizei, medicul va avea grija de a reproduc»! textual toate chestiunile puse prin ordonanța ofițerului de poliție judiciară, a Camerei de punere sub acuzare, a Curții ori a tribunalului. Formalitate necesară spre a pune pe medic la adă- postul unui eventual reproș (din partea președintelui instanței sau a reprezentaților părților în cauză) de a-și fi extins fără interes câmpul invcstigațiunilor. Nu urmează însă, precum am mai spus-o și la definirea rolului exprtului, că mandatul acestuia e limitativ și că el, în căutarea adevărului științific, nu poate depăși cadru! ordo- nanței. O va face ori de câte ori va chibzui eă interesul justiției o cere. HAPOHTU1. JUDICIAR l>96 2. Comemorativul sau istoricul antecedentelor faptului medical, care formează obiectul expertizei, nu e o parte esențială a rapor- tului, dar își are rostul în anumite împrejurări, când, după ehib zuința medicului, expunerea anainnesticelor poate concura la o mai desăvârșită luminare a cazului. Utilitatea lui apare evidentă în afacerile penale și civile în cari expertul are să se pronunțe asupra inexistenței ori existenței responsabilității și a gradului acesteia (alienație mintală caracterizată, un anumit grad de dese cliilibiu mintal, impulsiunea momentului sub care a fost comisă infracțiunea, cauzale eclipsei pasagere a spiritului, etc.). Dar în redijarea istoricului expertul trebue să fie foarte circumspect, făcând un triaj conștiincios al elementelor do documentare, culese fie din gura magistratului, fie din dosarul afacerii, fie în cursul propriilor sale investigațiuni, dar nicidecum adunate din zvon pub lic. Iar dacă parte din aceste date le-a cules din însăș gura acuza- iuhii care. într’un acces de căință sinceră, i s’a destăinuit, omul artei i.u trebue să uite ca, deși expert, el n’a încetat de a fi medic și numai în ipostaza de duhovnic laic a putut aduce pe infractor să-i divulge lucruri tăinuite instrucției. Tn consecință, el neputându-se în nici un caz substitui organului instanței represive, expertul nu va con- semna decât ceeace n’ar constitui o violare flagrantă a tainei spo- vedaniei. In ipoteza, totuși, car avea din [jartea magistratului instructor, a președintelui tribunalului ori a președintelui Curții eu Jurați un mandat expres de a verifica, în lumina propriilor declarațiuni ale inculpatului, elementele consemnate în cursul instrucției, expertul are datoria morală dc a atrage atenția, celui cercetat, că-șî îndepli- nește această parte a misiunii sale ca auxiliar calificat al instanței represive și că toate deelarațiunile pe cari eventual le-ar face vor constitui o parte integrantă a instrucției. Situație ingrată, în care medicul-cxpert nu are și nu trebue să aibă alt dreptar decât glasul conștiinței sale profesionale. Istoricul urmând să fie o expunere pe cât de edificatoare pe atât de sobră, el nu va înregistra decât elementele de informațiune cari în adevăr au o legătură directă cu cazul expertizat. Fiind util să se consemneze explicațiile rudelor sau ale cunoscuților asupra îm- prejurărilor în cari s’a produs decesul, precum și a circumstanțelor premergătoare și consecutive morții (expertiză asupra unui ca- davru), precum tot atât de utilă e consemnarea declarațiunilor vic- timei și eventual ale persoanelor martore la atentat (lovire sau ră- nire, atentat la pudoare, etc.), expertul mi va reține, pentru isto- ricul din raport, nimic din ceeace e strein cauzei științifice, spre a nu se lăsa indus în eroare de exagerațiuni voite ori chiar de al terarea conștientă a adevărului. Prescripțiuni formale nu se jx>t h aportul runiciAR 697 da, pentrueă importanții comemorativului variază dela caz la caz; dar, cu titlu de indicațiune, expertul nu trebue sa neglijeze, deo pildă, detalii ea acestea: a) In caz de moarte: notarea împrejurărilor cari au precedat și urmat decesului, a simptomelor manifestate înaintea morții. In caz de moarte fortuită, va nota și timpul scurs între accident și deces. Cu un cuvânt, comemorativul va cuprinde în rezumat con- statările preliminare examenului extern al cadavrului. b) In caz de lovire și rănire; notarea profesiunii, temperamen- tului, felului de viață a victimei, a afecțiunilor sau infirmităților DATAREA Șl SEMNAREA RAPORTULUI Bineînțeles că data, remiterii raportului nu poate fi amânata la infinit, pentrucă prin această temporizare se ține în loc mersul justiției, care e in drept să vadă în aceasta manifestarea unei rele- voințe dăunătoare. Art. 219, al. 4 (C. Pr. C.). Dacă nici pentru noul termen nu vor de- pune lucrarea, faptul nedepunerii raportului se va considera ea o ne voință de îndeplinirea sarcinei. Sancțiunile sunt cele arătate la „Mecanismul funcționarii ex- perților“. Kaportul, redactat în întregime numai după notele scrise (când e vorba de o expertiză asupra unei persoane vii, a petelor și ur- melor, a substanțelor, lucrurilor neînsuflețite, animalelor) ori după notele de autopsie nu va conține nici o ștersătură nerectificată sau nemenționată printr’o adnotare parafată. (In stânga hârtiei va lăsa pe fiecare foaie un spațiu alb dc 4—5 cm., pentru coaserea actului medico-legal în dosarul judiciar al afacerii). Expertul va avea grijă să dateze și să semneze (pc fiecare pa- gină) raportul, pentrucă lipsa, datei și a Fif. 1 jO.— Desenul ca- pului și al gitulai (▼&■ 2ut fn față). Fig.* 151-—Desenul ca- pului ți al gâtului (vă- zut în profil). iscăliturii e o omisiune esențială, care atrage înlăturarea raportului ca element de apreci- ere pentru judecată. Raportul trebue să fie semnat de însuș medicul asermentai care a prac- ticat autopsia, judecatii neadmițînd omolog irei de către un expert cali- ficat a unui act medi- co-legal, întocmit de un medic care n’a avut a- cest mandat din partea justiției și deci raportul e lovit de nulitate: „Considerând că omologarea doctorului districtului și a consiliului medical, nefiind prevăzută în lege, nu poate complecta un act pentru care legea hotărăște persoana eare să-l dea în toată întinderea lui și propria sa răspundere”... In consecință, „Curtea anulează visum ct repertum făcut în acest proces’¹. (Cas., 23 Octombrie 1864). Anexate la raport — depe care își păstrează o copie — expertul depune și piesele de convingere: gloanțe, desenuri (fig. 150—158) TIMBRAREA RAPORTULUI JUDICIAR 707 pe cari notează leziunile, fotografii, etc., de cari s’a servit la formu- larea concluziilor sale. Cu remiterea raportului, rolul exportului nu e încheiat, pen- trucă el trebue sa rămână la dispoziția justiției pentru lămuririle complimentare ce aceasta le-ar găsi necesare. Rapoartele în materie penală și cele în materie civilă (pentru acestea din urmă însă numai în caz când tribunalul a acordat bene- ficiul asistenței judici- are) se fac pe hârtie li- beră. Rapoartele în ma- terie civilă pe coli tim- brate (10 lei de coală). Timbrarea insuficientă atrage pentru expert a- monda prescrisă do le- gea timbrului: Conform legii timbru- lui, ducă, un act de ex- pertiză a fost încheiat pe o coală subtimbrată. ex- pertul e pasibil de amenda edictată. (Cas., 13 Febru- arie 19061. Iar expertul care, in lucrarea sa. se vu ii ser- vit de acte supuse legii timbrului dar netimbrate sau insuficient timbrate, lipsite dc viza peirtru tim- bru sau impozitul propor- țional, ori pentru cari s’a plătit un impozit propor- țional mai mic de cât cel prevăzut de lege, e pedepsit, întâia oară dacă valoarea taxei de timbru sau a impozitului proporțional nu trece de 500 lei, cu o amendă de 500 lei; dacă valoarea aceasta trece de 500 lei, amenda e îndoitul cifrei drep- turilor datorate fiscului. In caz de recidivă, e pedepsit cu plata îndoitului acestor amenzi. După cuin am arătat și pentru certificatele medicale, utilizarea unui timbru sau a unei coli timbrate, cari au mai fost întrebuințate, e pedepsită cu o amendă dela 500 lei la 2.000 lei sau cu închisoarea dela 15 zile la 0 luni. Prescriptiunea e de 5 ani dela data înregistrării raportului me- dico-legal. Apelul în contra procesului-verbal de contravențiune, aprobat de mi- nisterul de finanțe, se îndreaptă. în termen de 20 zile dela comunicarea 708 REVIZUIREA RAPORTULUI JUIUCIAH acestui proces-verbal, li. tribunalul de primă instanță, în resortul căruia s’a constatat contravenția. c) Revizuirea raportului. Toate rapoartele medico-iegale, fără absolut nici o excepție, sunt supuse revizuirii și aprobării Comisiunii Medico-Legale depe lângă Ministerul Sănătății si Ocrotirilor Sociale (Art. 93 L. S.). Revizuirea aceasta nu e o Fig. 153.—Desenul scheletului trunchiului (v-Jzut în fa^ă), simplă formalitate, ei un act de control sever, spre a se pune justiția la adăpostul u- tilizării unor elemente de convingere eari nu oferă toate garanțiile de seriozitate științifică și de probitate pro- fesională. Ca președinte al Comisiunii medico-iegale am avut nu odată prilejul să mă isbese. în verificarea rapoar- telor, nu numai de o igno- ranță crasă, dar și de o reu- credință și de o parțialitate evidentă. Sunt apoi și cazuri in cari, involuntar, se stre- coară în raport câte o eroare grosieră care denaturează, parțial sau total, concluziile, în cazul cel mai bun deschide o portiță unei cotroverse de interpretare prejudiciahilă interesului justiției. Și a- ceasta e o urmare dezastroa- să a lipsei unui corp special de med ici-leg iști cu expe- riență dobândită și în ireproșabile condițiuni de funcționare. Omisiunea revizuirii poate atrage nulitatea raportului medieo- legal, atunci când e în prealabil invocată în fața instanței de fond: Neregularitatea actului medico-legal, care a servit de bază con- damnării acuzatului, pentrueă n’a fost supus revizuirii și aprobării Co- misiunii Medico-Legale, după cnm cere art. 89 (actul 93) din Legea Sa- nitară, nu poate fi invecată pentru prima oară înaintea Curții de Ca- sație. (Cas., S. II, Decembrie 1914). Cu regret constatăm ca mulți medici-experți aduc o mare întâr- ziere în depunerea raportului. Comisia medico-legală adesea gă- RAPORTUL administrativ 709 se^te necesară o contra-expertrââ: or, cum s’o mai ordone pe aceasta, dacă raportul vine după câteva luni sau chiar câfiva ani dela fa- cerea primei expertize ? Comisia medico-legală — al cărei rol nu este al unui simplu biurou de înregistrare, cum în neeunoștință de cauză cred unii ma- gistrali, ci unul de minuțios și sever control științific — păstrează o copie depe raportul eu verificarea căruia e sesizată, iar ongi naiul e înapoiat justiției. Așa că med i cu l-expert își va scrie ra- portul în trei exemplare: două pentru justiție si unul pentru sine, spre a-i servi ulterior la facerea depoziției orale. B. RAPORTUL ADMINISTRATIV Raportul acesta — care este încheierea unei lucrări de exper- tiză în chestiuni, cari interesează salubritatea publică sau higiena alimentară — cuprinde trei părți: 1) preambulul: 2) expu- nerea falitelor; 3) eoncluziunile. Medicul e chemat să întoc- mească un asemenea raport, când, deopildă. e însărcinat de autoritatea administrativă să sc pronunțe asupra autorizației de construire și funcționare a unei fabrici, daeă emanațiunile unei exploata ți uni industriale sunt sau nu de natură a vicia aerul în interior și în afară; dacă în fabrica sau uzină nu se între- buințează substanje de natură a vătăma sănătatea personalii- lui; dacă atelierul sau fabrica întrunește condițiunile de hi- giena cerute; dacă produsele a limentare puse în consumație nu sunt alterate, sau daeă suro- gatele datorite sintezei chimico nu sunt de natură a primejdui sănătatea consumatorilor; dacă apa e potabilă, etc. etc. Tot raport administrativ o eo- — Desenul scheletului trun- chiului (văzut din spate). municarea scrisă făcută de medic însărcinat să refere asupra mă- surilor e lângă Curtea de Apel din Craiova în celebra afacere de pruncucidere St. (București, 1896): „Având în vedere că 11-1 Procuror General mai cere azi a se face uu nou supliment de instrucțiune, chemându-se oi martori doctorul Christea, doctorul Stoenescu și doctorandul N. Minovici, susținând că aceste per- soane. asistând ia autopsia cadavrului, au putut vedea leziunile externe și interne și să arate ce influență au avut aceste leziuni asupra morții copilului; „Având în vedere că nici doctorul Christea, nici doctorul Stoenescu, nici doctorandul N. Minovici nu au fost însărcinați de instrucțiune ca să facă autopsia cadavrului și admițând chiar că au asistat la autopsie, n» pot fi atidiați ca martori, fiindcă martorii trebue să arate ceeace au văzut și ceeace au auzit asupra faptului, iar nu și aprecierile lor asupra cauzei morții, căci atunci s’ar reface o expertiză medico-legală prin depuneri de martori". Pentru aceste motive cererea procurorului general e respinsă (C. de Apel Craiova, Camera de punere sub acuzare, 13 Ianuarie 1897). Dcciziunea aceasta a fost confirmată de Curtea de Casație, care a stabilit jurisprudența că „expertiza medico-legală anulată nu se poate înlocui prin arătările medicilor cari au asistat la autopsie, dar cari în cursul instrucțiunii nu au fost însărcinați cu facerea ei'\ motivând-o cu următorul considerent: Considerând de asemenea, că și cererea ministerului public de a se chema din nou doctorii Christea, Stoenescu și doctorandul N. Minovici. pentru a-și arăta aprecierile lor în privința cauzei morții copilului acu- zatei St., nu putea fi primită, întrucât aceste persoane nu fuseseră însăr- cinate în cursul instrucțiunii să facă autopsia cadavrului, și prin urmare, oricare ar fi fost arătările lor in calitate de medici, nu puteau înlocui o expertiză în înțelesul legal al cuvântului. expertiză ce se declarase deja ne- legal făcută (omisiunea doctorului Sntzu de a depune în prealabil legiu- itul jurământ — N. A.). Pentru aceste motive, respinge, etc. (Cas. S. II, 11 Februarie 1897). mj Am spus că judecata e suverană în a acorda sau refuza au dierea unui medic a cărui consultație orală a fost solicitată de mi- nisterul public ori de partea interesată. Această latitudine e for 8SW8. - Dr. M. Minorei Tratat de Medicină. Legală 722 DEPOZIȚIA ORALĂ : INCIDENTELE DE AUDIENȚĂ mal consacrată printr’o jurisprudență a Curții de Casație, dată cu prilejul cercetării aceleași afaceri: Considerând, în fine, că în cât privește refuzul Camerei de punere sub acuzare de a chema persoanele sus-arătate, cel puțin ca martori în cauză, admisibilitatea unei asemenea cereri este fagultnt’vă pentru jude- cători, numai ca dânșii să-și motiveze deriziunea în această privință. (Ca- sația, S. TI. 11 Februarie 1897). 4. Incidentele de audiență a) Depoziția terminată, expertul rămâne la dispoziția preșe- dintelui și nu se poate retrage decât eu autorizația expresa a acestuia: Art. 315 (C. Pr. P.). — Fiecare martor, după depoziția sa, va rămâne în auditor, dacă președintele nu ordonă altfel, până când se vor ridica jurații ca să treacă în camera de dcliberațîune. Expertul rămâne la dispoziția președintelui și în afacerile civile, în conformitate cu următoarele dispozițiuni din. Codul de Procedură Civilă: Art. 201. — Fiecare martor, după ascultarea sa, va rămâne în sala ședințelor până la sfârșitul cercetării, afară numai dacă judecata va ho- tărî altfel. Art. 202. — Martorii vor putea fi din nou întrebați, ori de câte ori aceasta va fi nevoie, în urma ascultării altor martori. Martorii, ale căror arătări nu se potrivesc, vor putea fi confruntațL b) Expertul, la audiență, nu trebue să uite că restul prezenței lui e de a lumina justiția și că, din respectul datorit acesteia, trebue să se abțină dela orice act sau declarație care ar putea fi interpre- tată ca manifestarea unei convingeri personale în ce privește in uși fondul afacerii. Va evita cu totdinadinsul orice explicație pătimașă cu un export potrivnic sau cu vre-un martor oarecare, lucru de altfel formal oprit de Codul de Procedură Penală: Art. 350. — Martorii, de vericine vor fi produși, nu vor putea nici odată să se interpeleze unii pe alții, c) De aceiaș calm și absolută stăpânire de sine va face dovadă expertul și în răspunsurile pe cari le va da avocați’or cari s’ar sili să sdruncine impresiunea produsă de depoziția omului artei. Căci, avocații au adesea o sarc'nă din cele mai ingrate, rolul lor fiind de a încerca toate mijloacele spre a atenua răspunderea clien- ților lor, dacă nu chiar a smulge juraților o achitare. A rămas cla- sică declarația făcută lui Brouardel de către Lachaud, pe vremuri unul din maeștrii baroului francez, ca expl cație a absenței sale dela Paris: „Mon eher ami, je viens de faire axiquitter trois coquins; DEPOZIȚIA ORALĂ; INCIDENTELE DE AUDIENȚĂ 723 j’avais une belle peur de Ies rencontrer dans le train qui mc rame- nait ii Paris“. — Adresându-se președintelui — căci numai prin or- ganul acestuia poate fi adus să dea lămuririle complimentare ce i se cer, — expertul, indiferent de valoarea obiecțiundor ee i se fac, le va analiza cu seninătatea omului de știință și numai prin argu- mente de ordin riguros științific va dovedi lipsa de temeiu a încer- cării de slăbire a concluziilor sale. Avocatul părții interesate fiind în dreptul său de a nu neglija nici o armă spre a clătina convin- gerea făcută de depoziția orală a expertului, acestuia nu-i este în- găduit să uite o clipă că, învestit cu misiunea de a călăuzi judecata, are datoria imperioasă de a nesocoti tot ceeace ar putea jigni amorul său propriu, rămânând numai pătruns de conștiința sa de mandatar al justiției. Iar dacă avocatul sau partea interesata uită de respectul datorit expertului, acesta se bucură de ocrotirea legală acordată unui magistrat (precum cm arătat in partea consacrată acestei ocrotiri, prin aplicarea articolelor 182—187 C. P-). d) Cu aceeaș seninătate cu care își va menține și întări con- cluziile, va recunoaște eventual și interpretarea eronată ee va fi dat unui detaliu al lucrării de expertiză. Și făcând-o, dând această probă de probitate științifică și de nepărtinire, expertul se înalță în proprii săi oebi și în aceia ai societății în slujba intereselor că- reia se află: „Faire le sacrifice de son amour-propre — spune Marc — c’est conserver le premier de tcus Ies biens, l’estime de soi-meme et le repos de sa conscience'¹. Iar Tourdes, comentând a- ceastă poruncă morala adaugă; „C’est obeir ă ce profond sentiment du devoir qui honore une carriăre et qui est le guide le plus sur du medicin dans ses raports avec la justice". CAP. X RESPONSABILITATEA EXPERTULUI „Nt complaisance, ni concession coupable, ni crainte de l'autorite et severite tmposee par ia peur“. Fod^re Investit cu puteri de arbitru în cercetarea faptului medical care inter esează justiția, medicul-expert — precum o spuneam și în concluzia leetiunii inaugurale a cursului meu de medicină legală (,.Importanta și evoluțiunea medieinei legale“, București 1897) — în săvârșirea lucrării sale, nu are de călăuză decât știința și ade- vărul, iar drept judecător suprem decât conștiința sa. Rece, nesim- țitor și la laudele și la bârfelile al căror obiect ar putea fi, indi- ferent față de ademenirile, de ordin moral ori material, ce i s’ar putea face, precum și față de atacurile ce s’ar îndrepta împotriva hii, medicul-expert își va face datoria fără șovăire pătruns de marea lui misiune de slujitor al unor interese a căror știrbire ar însemna însăș clătinarea temeliei pe rare se reazămă edificiul social. Numai așa își va menține fruntea incinsă cu nimbul acelei mari auto- rități morale, fără de care intervenția lui ar dăuna și prestigiului științei și postulatelor unei justiții luminate. Cel mai mare, sin- gurul elogiu la care trebue să năzuiască expertul, e de a i se putea aplica maxima: Medicul, înainte de « fi un savant, e un om cinstit. Pentrucă știința fără probitate e mai primejdioasă decât ignorante cea mai crasă. Și cu atât mai grea va fi răspunderea lui cu cât, în îndeplinirea redutabilului său mandat de a îndruma judecate, i se va putea cu temeiu imputa indelicateța profesională, isvorând din rea-credință. din neglijențe voite, din interes — moral ori mate- rial — de a induce justiția în eroare; în sfârșit din țărăgănirea inten- ționată a lucrării cu care a fost însărcinat, în scopul de a face să dispară unele din elementele de convingere, ori chiar din demiterea intempestivă și nejustificată din mandatul primit. Această enunțare sumară ne arată că medicul-expert asumă o îndoită răspundere: una morală și una legală. I. RĂSPUNDEREA MORALĂ Moralmente medicul e ținut răspunzător de orice afirmațiune insuficient sprijinită științificește: „Atâta timp cât nu s’a făcut do- RESPONSABILITATEA EXPERTULUI 725 vada științifică, nu există nimic, expertul nu știe nimic" (Brouardel). -Judecata conștiinței sale planând deasupra intereselor în conflict și a patimilor deslănțuite de o parte ori de alta, medicul-expert trebue să se mențină strict pe terenul artei sale, făcând complect abstracție de cauza judiciară în sine, căci pe el nu-1 interesează decât cazul medical și mimai acesta, atitudinea pe care tot Brou- ardel o caracterizează admirabil: „Dacă, la plecare, cineva îl fe- licită, spunându-i că lui j se datorește condamnarea sau achitarea, expertul va putea să se întrebe, dacă nu cumva .și-a depășit rolul". O grea răspundere morală apasă asupra med icului-expert atunci când, deși nu se va fi făcut vinovat de nici o înfrângere a prescripțiunilor codului și deontologiei medicale, va fi totuș con- tribuit. prin omisiuni ori neglijențe, la vătămarea intereselor justi- ției. cari sunt și acele ale societății (care exercită dreptul de repre- siune) și ale apărării, care exercită un drept nu mai puțin sfânt. Moralmente medicul e dator să grăbească pe cât posibil îndeplinirea mandatului său, în libertatea prin nimic îngrădită a conștiinței sale. Kăcând-o, să se ferească însă de a cădea în păcatul precipitării caro l’ar aduce să comită involuntar greșeli de natură a sofistica adevărul științific. Scuza: ,.N’am voit să înșel justiția, ci m’am în- șelat pe mine însu’mi", nu poate constitui pentru expert o abso- luțiune morală, deoarece răul pricinuit nu se mai poate îndrepta: ,.In medicină legală, atunci când te înșeli și induci astfel în eroare justiția, răul e ireparabil, întreg pactul social e zguduit: Societatea nu are dreptul sa-și aroge puterea de judecător decât cu condiția de a fi, în principiu, infailibilă" (Horache). Dea ceea, în cazuri grele, în cari luminile unui specialist i-ar putea fi de folos, medicul expert, renunțând la pretenția de a fi omniscient, să nu ezite de a solicita un concurs prețios. Procedând astfel nu-și dă un brevet de incapacitate, ci oferă o dovadă mai mult de conștiința răspunderii de care e legată îndeplinirea misiunii sale. Medicuhii-cxpert i se aplică maxima atât de fericit formulată de un Lord-ehief justice englez: ,.1'n om nu e ținut să aducă, în însăr- cinarea ce i s’a dat, o abilitate extra-ordinară, ci numai un grad de abilitate normală". — Bine înțeles, că această colaborare va avea numai un caracter oficios, răspunderea întreagă a concluziilor raportului rămânând a modicului formal însărcinat eu expertiza și care singur semnează actul medico-legal și-l susține oral. II. RĂSPUNDEREA LEGALĂ Această resiionsabilitate poate fi, după împrejurări, mai greu sau mai ușor angajată în penal sau in civil, sau simultan și in unul și în celalt domeniu. 726 responsabilitatea expertului In penal A. In penal 1. Refuz de serviciu, — Nedepunerea raportului în termenul ultim fixat, eventualul refuz de remitere a actului medico-legal, sau absența nejustificată a expertului citat în instanță spre a-și face depoziția orală sau a da o consultație medico-Iegală, atrage aplica- țiunea penalităților prescrise de: a) art. 192 C. P. (refuz de ser- viciu legalmente datorit, pedepsit cu amendă și închisoare de 15 zile până la 2 luni); b) art. 77 și 329 C. Pr. P. (amendă până la 200 lei, mărită de 10 ori conform legii din 25 Martie 1923); c) artico- lul 378 C. Pr. P. (amenda pomenită și condamnarea la suportarea cheltuelilor pricinuite de amânarea procesului). 2. Alterarea, sustragerea sau distrugerea actelor de procedură co- municate sau a elementelor de convingere sunt pedepsite, prin apli- carea următoarei dispozițiuni din Codul Penal: Art. 140, al. 4 și 5. — Orice judecător, administrator, funcționar sau oficer public, care va fi stricat, desființat, sustras sau denaturat actele ce i se încredințase sau comunicase, în virtutea funcțiunii sale, se va pedepsi cu maximum închisoare (5 ani — art. S C. P. — N. A.) și cu inter- dicțiunea pe timp mărginit (6 luni până la 6 ani, care atrage: destituirea și excluderea condamnatului dela orice funcțiune și oficiu public; pier- derea drepturilor politice și civile și a dreptului de a purta decorații, inca- pacitatea de a fi numit expert, de a fi întrebuințat ca martor în acte și de a depune mărturii în judecată — art. 22 C. P. — N. A.), se va declara și incapabil de a ocupa o funcțiune publică pe toată viața, pierzând și dreptul la pensie. Orice agenți sau însărcinați, ori ai guvernului, ori ai depozitarilor publici, cari vor fi culpabili de aceleași sustracțiuni, vor fi supuși la aceiași pedeapsă. Prin alterațiunea sau distrugerea, despre eari vorbește acest articol, se poate înțelege și orice manoperă întrebuințată de me- dicul expert asupra persoanei vii sau cadavrului spre a denatura (prin atenuare ori agravare) faptul medical supus expertizei, precum și orice manoperă spre a face să dispară urmele a căror con- statare ar ajuta la determinarea infracțiunii, ori spre a zădărnici dovedirea faptului medical printr’o contra-expertiză. Dispozițiunile din art. 140 C. P. sunt aplicabile medicului legist atitrat, care e funcționar public, și, prin analogie (aplicarea alinea- tului 5) oricărui medic învestit cu atribuțiuni de expert care. în această calitate, îndeplinește o însărcinare oficială caracterizată. 3. Certificat și raport fals. - După cum am arătat și la capi- tolul „Certificatul medical'¹, medicul-expert dovedit că a eliberat un certificat fals e pasibil de pedeapsa prevăzută de art. 137 C. P. (închisoare dela o lună la un an, majorată dela 3 luni la un an și jumătate, în caz de luare de mită). Aceeaș pedeapsă î se aplica pentru arătări false în raportul medico-legal. RESPONSABILITATEA EXPERTULUI IN PENAL 727 Arătările mincinoase dintr’un raport, consultație medico-legală scrisă ori certificat inedico-legal putând fi asimilate cu faptul cali- ficat deliet în contra intereselor publice, medicul-legist însărcinat cu o expertiză e pasibil și de penalitatea prescrisă de lege, pentru săvâr- șirea unui fals intelectual: Art. 124. — .Se va pedepsi deasemenea cu închisoare de la 3—5 ani, cu interdictiunea pe timp mărginit și cu amendă dela 50 lei în sus (cal- culată de 10 ori, conform legii din 25 Martie 1923 — N. A.), ori ce funcți- onar sau oficer public care, alcătuind (redactând) acte scrise privitoare la funcțiunea lui. va fi cu viclenie denaturat substanța sau circumstanțele lor, fie scriind con veni iu ni, altele decât cele ce i s’au indicat de părți, fie constatând ca adevărate fapte mincinoase, sau ca mărturisite fapte ne- mărturisite. a) In streinătate, în Franța îndeosebi, chestiunea apt «abilității acestei dispozițiuni (art. 146 C. Pr. Fr.) n’a primit o soluțiune defi- nitivă, deoarece s’au găsit tribunale cari au opinat că medicul- expert trebue privit numai ca un arbitru, iar nu ca funcționar sau ofițer public. In sensul acesta s’a rostit, în 1856, o instanță de fond, în cazul a doi ofițeri de sănătate cari, însărcinați să proce- deze la o autopsie judiciară, au consemnat, în raportul lor, o parti- cularitate a creerului, deși, după cum s’a dovedit ulterior, craniul nu fusese deschis. Au fost dați în judecata Curții cu jurați (falsul in- telectual fiind considerat în Franța, așa cum a fost privit și la noi până la 1893, — când s'a corecționalizat — drept crimă pedep- sită cu munca silnică pe timp mărginit), pentru „a fi constatat ca adevărat un fapt mincinos, într’un proccs-verbal întocmit în ca- litate de ofițeri publici". Au fost achitați pentru considerațiunea arătată. b) La noi, dimpotrivă, o atare controversă nu există, calitatea de funcționar sau ofițer public a medicului însărcinat cu o expertiză fiind în afară de orice discuțiune. O interesantă aplicațiune a articolului 124 C. P. o găsim în acțiunea de urmărire îndreptată în 1903 împotriva unui Dr. P„ medic al spitalului județean Copăceni-Mogoșești (Ilfov), inculpat de delictul de fals într’un raport medieo-legal. E adevărat eă ex- pertul a fost achitat și în prima instanță și în apel, pe invocarea absenței elementului intențional; nu e însă mai puțin adevărat eă infracțiunea a existat (dovadă suspendarea pe timp de șease luni din funcțiune, pronunțată de Minister pe baza jurnalului Consiliului Sanitar Superior) și ea atare vom stărui asupra faptului, expu- nându-1 în mod succint, astfel cum reese din dosarul cauzei. E un eaz clasic de ușurință și rea-credință, denotând din partea expertului o nesocotire vinovată a îndatoririlor sale elementare: 728 RESPONSABILITATEA EXPERTULUI ÎN PENAL Sesizat de un denunț, că un copil născut din raporturi adulterine ar fi fost omorât de propria lui rnaraă, parchetul ordonă dezgroparea cadav- rului și autopsia care se face după trecere de 1G zile dela data presu- pusei pruncucideri (copilul se născuse la 9 Septembrie, murise la 19, iar exhumarea și necropsia s’au făcut în ziua de 4 Octombrie 1902). In procesul-verbal dresat pe chiar locul autopsiei, de față cu pro- curorul și subprefectul plășii, și semnat de dânsul, Dr. P. conchide că „moartea a fost violentă și ca a rezultat în nrma unor contuziuni grave ale abdomenului mai ales în flancuri, coutneionândn-se grav splina și fi- catul, provocândn-se ruptura ficatului și a splinei și consecutivă hemo- ragiei grave interne”. Intrigat de inutilul exces de violentă atribuit maniei pruncului -— de- oarece știa că îndeobște asemenea omoruri se comit prin asfixie ..fiind suficientă o simplă apăsare a căilor respiratorii ale copilului’¹ — judecă- torul de instrucție, căruia i se remisesc procesul-verbal in chestie, bănu- ește o gravă eroare din partea medicului .și dispune facerea unei eontra-ex- pertize, cu care e însărcinat modieul-legist Dr. Nicolae Minovici. In prea- labil, spre a fi și mai fixat asupra seriozității primei autopsii și a sinceri- tății încheierii D-rului 1’., magistratul instructor îi ceruse acestuia în două rânduri informații. întâia oară răspunde: ,,Când am făcut autopsia era târziu. începuse să înopleze. astfel că nu prea am putut distinge bine, mi se pare cam rănit oarecari leziuni, dar nu sunt sigur”. A doua oară, la întrebarea dară, după cum afirmase în scris în procesul-verbal al exhu- mării și autopsiei, răznse >>i adevăr splina și ficatul rupte, răspunde: , Mi se parc, dnr nu sunt sigur”. A doua exhumare și a doua autopsie an loc la trecere de o săptămână, în ziua de 10 Octombrie. Se constată: 1. Prima necropsie fusese practi- cată în mod cu totul superficial, mai toate organele cadavrului, chiar acelea cari erau declarate de Dr. P. drept contnzionate și rupte, nu fuse- seră desfăcute și examinate. — 2. Craniul avea numai pericraniul incizaț, iar oasele cutiei craniene nu erau ferestruite decât în regiunea frunții unde se afla ca o lucarnă abea permițând să se întrevadă în interior. Ca- vitatea craniană nu fusese explorată. — 3. Toracele și cavitatea abdomi- nală fuseseră deschise printr’o singură tăietură mediană transversată de o alta perpendiculară și formând astfel patru lambnuri cari, răsfrânte în afară, făceau accesibilă vederii cavitatea toraco-abdominală. Nu s’a găsit nici o urmă de sânge revărsat în cavitatea peritoneală. — 4. Splina și ficatul — despre cari Dr. P. afirmase că le găsise contuzionate — aveau capsulele absolut intacte: nici o ruptură traumatică, nici un început de in- cizie nu alterase continuitatea capsulelor acestor două organe. Ceva mai mult: aceste organe, cași restul de organe abdominale, nu erau desprinse de pediculiil lor. — 5. Stomacul și intestinele erau la locul lor și nu fuseseră deschise. - - 6. (latul, care nu fusese disecat și explorat, era intact. — 7. Musculatura peretelui abdominal — despre care Dr. P. afirmase e’a su- ferit violențe cari ar fi determinat ruptura splinei și a ficatului — nu fusese disecată. Mcdicul-legist Dr. Nicolae Minovici își încheie astfel raportul de contra-expertiză: „Din cauza stării înaintate dc putrefacție în care se gă- sește cadavrul copilului Elena, nu ne putem pronunța care a fost cauza morții. Nn am găsit nici o fractură sau vre-o leziune traumatică care să ne indice vre-o moarte violentă și în special, nu am găsit leziunile decla- rate ca cauză a mortii de către d. Dr. X.... care a făcut prima autopsie. RESPONSABILITATEA EXPERTULUI ÎN PENAL 729 Ce mai constatăm este că prima autopsie a fost iucompleclă, practicată fără nici-a ordine; ceva mai grav, că s’a tras ccmcbtziuni din fapte cari nu au existat¹¹. înainte și după contra-expertiză, Dr. P., invocând scuza că operase la o lumină insuficientă, își recunoscuse erorile grosiere ale afirmațiunilor sale (lin procesul-verbal și le rectifică prin următoarea declarație remisă jndelui-instructor îu ziua de 12 Octombrie. adică a treia zi după cea de a doua autopsie: „Revenind asupra p. nei noastre declarațiuni făcută D-lui Procuror Oeconomu, relativ la autopsia cadavrului copilei E. C. din Co- muna S-D., autopsia efectuată în ziua de 4 Octombrie u. c., am onoarea a vă face cunoscut, ca moartea copilei a fost naturală și a rezultat din cauza miei broncho-pneuwnnii de care a suferit, și dacă am făcut decla- rația că moartea a fost violentă, a fost din cauză că autopsia am făcut-o noaptea la lumina unei lumânări și în cea mai mare grabă, din care cauză am confundat oare (ari leziuni produse în timpul viefii”. Cu drept cuvânt, judecătorul de instrucție, îu ordonanța, sa definitivă de urmărire, relevcază inconșciența D-ruhti P. care și de astă dată face o afinnațiune tot atât de categorică. însă diametralmente opusă celeia din procesul-verbal al primei autopsii, conchizând, fără a i se fi cerut aceasta, la moartea naturală consecutivă unei broncb o-pneumonii „fără însă a-și întemeia pe vre-o consta tare științifică aceasta a doua a sa părere'¹ — și aceasta. în urma contra-expertizei la care asistase și care conchidea la imposibilitatea determinării cauzei morții' Vână aci parchetul nu-i imputa D-rului 1’. decât „o nemărginit de gravă abatere dela datoriile sale do om de știință și dela regulile autop- siilor, abatere cu atât mai condamnabilă cu cât, dacă din fericire D-l jude- instiuetor (până la darea ordonanței s’a schimbat judecătorul de in- strucție — N. A.) nu ar fi dispus facerea anchetei la fața locului, s’ar fi comis cu siguranță o mare eroare judiciară, căci disparițiunca mamei, faptul că fiind fată avusese un copil adulterin cu un domn însurat din București, unite cit declarațiunile atât de categorice ale medicului expert dela prima autopsie, constituiau indicii de culpabilitate de o extremă im- portanță, cari desigur ar fi atras o punere sub urmărire. In cazul cel mai favorabil, bănuita. ar fi avut de îndurat o prevențiune nejustificată*¹. Dar Dr. I¹., după ce la 12 Octombrie își recunoaște în scris greșeala și conchide că „moartea 'opilei a fost, naturală ți a rezultat din cauza unei broncho-pneumonii de care a suferit” anulând astfel prima afirma- tiune despre moartea violentă (cu întreg cortegiul de precizări privitoare la constatări imaginare), de teama răspunderii față de autoritatea sanitară superioară, revine supra celei de a doua declarații și, -tocmai la 12 De- cembrie 1902. adică la două luni după eea de a doua autopsie, prezintă un memoriu Consiliului Sanitar, în care declară că. numai din cauza ame- nințărilor D-lui .lude-inslrnctor Săvescu. a fost silit să-și retragă prima sa declarație, însă acum persistă în acea declarat iu ne. că moartea copilei a fost molentu’. — Insinuare lipsită de orice teiuciu, de oarece din actele dosarului reiese că. la a doua autopsie, „însuși inculpatul P. a făcut scuze înaintea D lui Jude de Instrucție pentru modul său de a fi procedat¹¹. Iar la 27 Decembrie 1902, remite Consiliului Sanitar Superior un act me- dico-legal, în care «după ce în mod amănunțit constată între altele: ..1) existența în pereții laterali ai abdomenului a mai multor echimoze; 2) că lolml drept al ficatului este rupt în două locuri și 3) existența în cavitatea abdominală a nnei cantități de 150—200 gr. de sânge negru fluid», conchide eă „moartea 'opilei Elena a fost violenta și a rezultat din 730 RESPONSABILITATEA EXPERTULUI 1N PENAL cauza lovirii cu un corp contondent in pereții abdominali, producândui contuzia pereților abdominali cu ruptura lobului drept al ficatului și consecutiv o hemoragie gravă a ficatului cu epanșament de sânge tn cavi- tatea abdominală". Rămâi uluit în fața acestor trei variațiuni ale uuui medic-expcrt în- sărcinat cu o misiune judiciară, — variațiuni cari denotă nu numai ig- noranță crasă, dar și o rea-credință de neiertat Și cu atât mai vinovată e această perseverare a lui în păca.t eă, numai cu trei zile înaiute, adică în ziua de 24 Decembrie 1902, fusese față la o a doua contra-expertiză (ordonată de Consiliul Sanitar Superior și efectuată de Doctorii Babeș, Sutzu și Drăghiescu) care conchide că: „Chiar dela prima autopsie ca- davrul trebuie să fi fost într’o stare de putrefacțiune înaintată, ceea ce a putut face anevoioasă constatarea precisă a vre-unei leziuni traumatice în pereții abdominali ca aceea descrisă de d. Dr. P.“. D. Lazăr Munteanu (ajuns consilier la Casație) autorul ordonanței de dare în judecată, după această luminoasă motivare de fapt, expune ar- gumentele juridice ale tezei culpabilității, în spiritul articolului 124 C. P„ pe cari le rezumăm. 1. Falsul intelectual e neîndoios, de oarece, în deosebire de falsul material, el consistă în alterarea nu a scrierii actului nici a formei sale materiale, ci a celor conținute într’însul, a substanței sale sau a clauzelor ce el conține; falsul e constituit de afirmarea ca adevărate a unor fapte dovedite mincinoase. 2. Medicul-expert răspunde de neadevărurile strecurate în raportul său, pentrucă. din chiar redacțiunea dată articolului 124 C. P., rezultă, că patru sunt elementele cerute pentrucă un fapt să constituie un fals in- telectual: a) Autorul falsului să fi avut calitatea de funcționar public sau ofițer public, cerută de acest articol. In general, prin funcționar public se înțelege orice agent care exercită în numele Statului o porțiune oare- care a autorității publice, și prin ofițer public, în un sens larg, orice agent direct sau indirect în serviciul Statului, și într’un sens mai restrâns, orice agent secundar în serviciul Statului și care, fără a avea puteri proprii, lucrează sub ordinele și prin delegația funcționarilor publici. In această interpretare dată expresiunilor „funcționar public” și „ofițer public¹¹, jurisprudența penală a voit să considere ca funcționar orice per~ soană învestită Cu un mandat public permanent (cum e medicul legist atitrat al tribunalului) sau temporar (cum e medicul întâmplător însăr- cinat cu o lucrare de expertiză), salariat sau gratuit. Orice medic-expcrt, pe timpul cât își îndeplinește însărcinarea ce i s’a dat, este asimilat unui funcționar public. bl Constatarea, într’un act întocmii de medic în calitatea lui de expert, că fapte mincinoase sunt prezintale ca adevărate. Actul medico- legal al D-ruhn P. proclamă, ca rezultat al autopsiei din 4 Decembrie 1902, ca adevărate niște fapte mincinoase și privitoare tocmai la atribu- ținnile mandatului său de expert c) Prejud'du sau posibilitatea de prejudiciu. Fără a mai intra în considerații! ni de ordin general și din cari ar rezulta vătămarea însem- nată ce s’ar fi adus ordine! sociale, dacă, nedescoperindu-se la timp fapta D-rului P., s’ar fi luat în considerație constatările sale științifice făcute cu reacredința și contrarii adevărului, vom reaminti numai posibilitatea de prejudiciu ce isvorește față de Ana D.. presupusa omorâtoare a co- RESPONSABILITATEA EXPERTULUI 1N PENAL 731 pilului, din falsul imputat inculpatului și care ar fi dat naștere la o gravă eroare judiciară, cu atât mai gravă, cu cât desigur ar fi fost ireparabilă. d) Inten(iunca frauduloasă. In fapta D-rului P. nu avem un fals comis spre a acoperi o eroure de serviciu făcută de un slujbaș, ci un fals intelectual din cele mai caracterizate. In adevăr, la doua luni după prima contra-expertiza, făcută de față cu el și care conchide la absența leziu- nilor și particularităților consemnate în procesul-verbal al primei autopsii, Dr. P., spre a induce în eroare Consiliul Sanitar Superior, redijează un act medico-legal în care din nou constată ca adevărate faptele mincinoase ale „leziunilor abdominale", cu „ruptura lobului drept al ficatului** și „consecutiv o hemoragie gravă a ficatului cu epanșament de sânge în cavitatea abdominală". Elementul „vicleniei" cerut de art 124 e neîndoios. Tribunalul Ilfov S. I. (29 Aprilie 1904) achită, precum am. arătat, nu mm pe temeiul absenței elementului intențional al delictului, deoarece, din depozițiunile martorilor ascultați, rezultă că „inculpatului nu i se poate atribui decât absolut neglijență și nepricepere, inculpatul comițând mai mult o eroare științifică medicală, lipsită de orice rea-credință". lar Curtea de Apel din București. Secția. II (27 Septembrie 1904), confir- mând sentința de achitare, își motivează decizia pe considera ți un ea că „din atestările medicilor Babeș, Severeanu și Drăghiescu, rezultă că in- culpatul de bună credință a fost când și-a schimbat părerea față de modul cum a făcut prima autopsie a cadavrului, comițând cu acea ocazie o eroare științifică medicală, iar nici de cum un fals în acte publice”. Nn importă rezultatul acțiunii judiciare, ci însuș temeiul pe care a fost pornită și care și-a găsit justificarea în chiar considerentele sentinței de achitare. In adevăr, atât Tribunalul cât și Curtea de Apel îi acordă inculpatului în descărcare numai beneficiul înlătu- rării elementului intențional, menținând în schimb celelalte trei ele- mente constitutive, ale delictului definit de art. 124 C. P.: Având în vedere că, pentru ca un fapt să eonstitue un fals, se cere: 1) ce) ce a comis faptul să fi avut calitatea de funcționar public; 2) ca falsul constatat într’un act dresat de acest funcționar și privitor la func- țiunea lui să arate ca fiind adevărate fapte mincinoase; 3) prejudiciul sau posibilitatea de prejudiciu, și 4) intențiunea frauduloasă; Având în vedere că e de nediscutat existența primului și celui de al treilea din elementele sus menționate ale delictului, inculpatul Dr. P., în momentul când făcea atitopsia, acea calitatea dc funcționar public, sau dc ofițer public, iar prejudiciul sau posibilitatea de prejudiciu rezultă din eroarea judiciară ce arătările D-ruhd P. ca expert ar fi produs, acuzân- du-se femeia Ana D. de faptul pruncuciderii; Că deasemenea existența elementului delictului de fals, acela al constatării de către inculpat ca adevărate fapte cu totul mincinoase. se găsește în faptul comis de inculpatul P.. care a redactat actul medico-legal din 27 Decembrie 1!t02, că dacă vre-o îndoială ar exista asupra acestui punct, aceasta nu poate fi decât din punct de vedere științific medical față de împrejurările cari au înconjurat întreagă această afacere. (Trib. Ilfov, S. I, 29 Aprilie 19l>4). Ou prilejul acestei afaceri am fost foarte penibil impresionat de stăruințele puse în favoarea expertului vinovat, chiar de către acei 732 RESPONSABILITATEA EXPERTULUI ÎN PENAI. cari aveau mandatul de a apăra autoritatea și prestigiul științei. E aceasta o manifestare a unei triste mentalități și a cărei repercu- siune fatală e că lumea începe să se îndoiască de seriozitatea lucră- rilor de expertiză, atunci când în streinătate conștiinciozitatea, inte- gritatea și imparțialitatea expertului constitue un articol de dogmă. 4 * Instanța represivă statuează deci eu putere de lege că: 1) în afară de rnedicul-legist atitrat care are permanent calitatea de func- ționar public, orice medic, întâmplător însărcinat eu o expertiza, îmbraeă temporar această calitate și ca atare e răspunzător, în spi- ritul art. 124 C. P., de falsurile strecurate în redactarea raportului, a consultației scrise sau a certificatului medico-legal, dacă nu poate face dovada neindoioasă a bunei sale credințe; 2) săvârșind un atare fals, med icul-expert c răspunzător și în civil, dacă eventual persoana vizată de afirmările sale intenționat neadevărate Par urmări reda- mându-i daune interese, pentru prejudiciul cauzat sau numai posibi- litatea acestui prejudiciu moral sau material (prin aplicarea art. 998 și 999 C. C.). Dar chiar atunci când beneficiază. î» penal, de dubiul in ce privește elementul intențional al fraudei, expertul vinovat poate fi urmărit în civil, pentrucă aceste două articole sunt generice, ele nu pomenesc dc un atare element, ci se mărginesc numai la consta- tarea prejudiciului (art. 998), indiferent dacă pârâtul a avut sau nu gândul să facă rău, el fiind „responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa“. (Art. 999). Și într’un caz ca acela al medicuiui- expcrl P. elementele acestui prejudiciu sunt evidente, diijm cum o proclamă și sentința tribunalului corecțional. La prejudiciul personal adus persoanei împotriva căreia sunt în- dreptate concluziile actului medico-legal, se adaugă și — după cum eu atâta dreptate relevă judecătorul de instrucție depe vremuri T.azar M un tea nu — adânca vătămare adusă ordinci sociale, prin pro- vocarea unei erori judiciare ireparabile și sdruurinarea încrederii în capacitatea și integritatea acestui indispensabil auxiliar al justiției ce e medicul-expert. De aceea, fără a mai aștepta hotărârea justiției — care nu avea să se rostească decât asuprii sancțiunii penale, tri- bunalul neavând să examineze decât infracțiunea astfel cum este definită de art. 124 C. P., fără a intra în cercetarea „punctului de vedere științific medical față de împrejurările cari au îneunjurat în- treaga această afacere" -r- autoritatea sanitară superioară a aplicat expertului vinovat pedeapsa suspendării pe șase luni: Având în vedere jurnalul Consiliului Sanitar Superior Na 1'2 din ședința dela 3 Ianuarie 1903, din care se constată că Dr, P„ medicul spi- RESPONSABILITATEA EXPERTULUI ÎN PENAL 733 talului județean Copăceni-Mogoșești din Județul Ilfov, a făcut autopsia cadavrului copilei Elena C. incomplect, superficial, în grabă, nedeschi- zând complect cavitatea craniană, neexaminând toate organele în mod sis- tematic, conform instrucțiunilor ce are în această privință, și conchizând că moartea copilei a fost violentă; Având în vedere adresa D-lui Dr. P., cu data de 12 Octombrie 1902, adresată D-lui Prim Procuror al Tribunalului Ilfov, prin care revine asu- pra primei sale dec la rațiuni și susține că moartea copilei Elena C. nu este violentă, ci se datorește broneho-pneumoniei și că eroarea comisă la prima autopsie se datorește faptului de a fi fost făcută tn grabă, confundând ast- fel unele leziuni post-mortem cu leziunile din timpul vieții; Având în vedere memoriul prezentat Consiliului Sanitar Superior de aceiaș domn modic, cu dati de 27 Decembrie 1902. prin care-și retrage declmațiunea făcută către d. Prim Procuror al Trib. Ilfov și perzistă în prima sa declarațiune, că moartea copilei Elena C. este violentă; Având în vedere adresa D-lui Ministru al Justiției No. 1804 din 9 Decembrie 1902, prin care, pentru deelara(iunile contradictorii asupra cauzei morții copilei Elena C., declarațiuni de natură a induce justiția in eroare, cere să nu i se mai permită în viitor facerea de cercetări medico-iegale; Având în vedere că actele medico-iegale astfel dresate, departe de a lumina justiția, a induc în eroare, putând acoperi o crimă, Decidem: Ari. 1. — D. Dr. 1*., actual medic definitiv cu concurs al spitalului județean Copăceni-Mogoșești din Jud. Ilfov, se suspendă pe timp de 6 luni din funcțiunea ce ocupă. (Deciziunea din 27 Ianuarie 1903, semnată de Ministrul de Irtterne V. Lascăr și publicată în ..Monitorul Oficial” No. 239, pag. 8330, din 29 Ianuarie 1903). A)n stăruit tîsnpra acestui caz do responsabilitate a expertului, pentrueă ol învederează pe deoparte gravitatea urmărilor cc le pot avea pentru societăți* nu numai reaua-crcdință patentă, dar simpla ușurință, neglijență sau ignoranță din partea expertului, iar pe de alta greutatea sancțiunilor (în penal, în civil și de ordin admini- strativ) de eari se expune a fi lovit expertul care păcătuește și contra științei, al cărei exponent e socotit a fi, și față do justiție, al cărei împuternicit legal este. Un alt caz, cunoscut la noi. despre angajarea responsabilității medi- cului prin dovedirea unor alegațiuni mincinoase făcute în raportul de ex- pertiză e acela al doctorului T. din T.-M. (în 1895). O contra-expertiză a stabilit că afirmațiunea, cuprinsă îu actul medico-legal, întocmit de Dr. T., cum că ar fi constatat pe cadavru ruptura a trei coaste, era fantezistă, de oarece, la noul examen, toate coastele au fost găsite intacte. Ceva mai mult: Dr, T. nici nu procedase la facerea autopsiei. Cercetat de judecătorul de instrucție, acest extraordinar medic-expert a dat un răspuns cu adevărat uluitor: n’a practicat necropsia, pentrueă fusese rugat stăruitor de familia mortului să cruțe trupul acestuia. A afirmat totuș existența rupturii la cele trei coaste, spre u face j><> magistratul comitent să creadă că s’a achitat în conștiință de misiunea ce primise'.. 734 RESPONSABILITATEA EXPERTULUI IN PENAL Cât despre legalitatea pornirii acțiunii împotriva medicului, care, în calitate de expert, s’a făcut vinovat de afirmări mincinoase, ea e în afară de orice îndoială, pentrucă justiția e, prin lege, che- mată să se sesizeze de orice infracțiune calificată și penată de arti- colul corespunzător din cod. Puterea aceasta de cercetare nu are decât o singură îngrădire: inconipclința tribunalelor de a aprecia faptele în lumina lor pur științifică: Considerând că dacă diploma nu e pentru medic un brevet de ires- ponsabilitate absolută, și că dacă actele lui pot fi supuse tribunalelor în- tocmai ca actele oricărui cetățean, trebue însă să recunoaștem, că tribu- nalele nu au căderea să se erijeze în judecători ai teoriilor, opiniunilor și sistemelor, că acest tărâm este rezervat științei^ că acțiunea tribunalelor nu începe decât acolo unde e vorba de o greșeală mare, dc o neîndemunare vădită, dc o neglijență de neertat, de rea-credință, doi sau gând criminal; Considerând că un certificat, ca document științific, scapă corapleot aprecierii tribunalului; că în adevăr judecătorii nu se pot substitui unui consiliu medical superior,.., (Trib. Marsilia, 1862). Firește nu întotdeauna tribunalele dau dovadă de aceasta în- țelepciune, îngăduindu-și uneori incursiuni în domeniul științei, riscând să formuleze păreri și să tragă concluzii cari sunt tot atâtea erezii sau enormități științifice. Așa, se citează cazul tribunalului din Saint-Nazaire (Franța) care, în 1897, rostindu-se într’o urmă- rire pornită contra unui expert, își motivează sentința de condam- nare pe considerațiuni și deducțiuni științifice, despre cari Vibert spune că „i-au fost cu siguranță inspirate de un miștifieator“. Să adăugăm că sentința aceasta n’a rămas în picioare: ca a fost infirmată de Curtea de Apel. • * • Atestafiunea falsă a expertului mai atrage și aplicarea art. 83 C. Pr. P. (depunerea lui și pedeapsa corecțională rostită de judecă- torul de instrucție pe care a încercat să-l inducă în eroare). 4. Mita. — a) Există delict de luare de mită pentru expertul earc, instrumentând pe baza unei ordonanțe judecătorești, e dovedit e’a primit daruri sub orice fermă, pentru a se lăsa înduplecat să denatu- reze rezultatul lucrării sale de expertiza: Art. 144 C. P. — Or ce funcționar dc ramul administrativ sau jude- cătoresc, orice agent sau însărcinat al unei administrațiuni publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau prezenturi sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri spre a face sau a nu face un act privitor la funcțiunea sa, fie și drept, dar pentru care » ar fi determinată de lege o plată, se va pedepsi cu închisoare ddi doi până la trei ani, și cu amenda îndoită a valorii lucrurilor primite sau făgăduite, fără ca această amendă să poată fi mai mică de 21)0 lei (calculată înzecit conf. hesmnsabilitatea expertului iN penal 735 legii din 25 Martie 1923 — N. A.); iar banii sau darurile, ori valoarea lor, se vor lua pe seama ospiciilor sau caselor dc binefacere ale locali- tății unde s’a comis mituirea. Eî nu vor mai putea ocupa funcțiune publică și vor pierde și dreptul la pensiune. Cw aceiaș pedeapsă se va pedepsi și orice arbitru sau expert, numit sat dc către tribunal sau de către părți, care va fi acceptat promisiuni, sau pri- mit daruri, sau prezente, pentru a da o deriziune sau a emite o opiniune favorabilă uneia din părți. b) Dispozițiunea din primul aliniat al acestui articol creează o excepție pentru cazurile când medieului-expert numit de tribunal sau de către părți i sc fixează o plată (prin aplicațiunea art. 216 al. 4 și 5 C. Pr. C.). E totuș considerata drept corupție fapta ex- portului de „a cere sau a primi mai mult decât i s’a fixat prin judecată¹' (art- 216, al. ultim C. Pr. 0.) și în acest caz i se aplică pedeapsa edictată pentru judecători .și jurați: Ari, 145, al- 1 C. P. — Dacă mituirea s’a urmat asupra unui judecă- tor sru jurat, pronunțând în materii criminale în favoarea sau în contra acuzatului, pedeapsa va fi maximul închisoarei (5 ani — N. A.) și pierderea drepturilor de a mai fi admis în serviciu pe toată viața, el va pierde și dreptul la pensie. c) Medicul-expert e însă apărat de urmărire și de pedeapsă, atunci când nu se invoacă împotriva lui decât faptul de a fi primit dela una din părțile în cauză o remuncrațiune, sub orice formă, pentru servicii cari n’au nici o legătură cu îndeplinirea mandatului său judiciar. Nu există delict de mituire, când actele pentru cari o persoană a pri- mit o remuncrațiune, nu intrau în atribuțiunile funcțiunii sale. (Cas., S. ]I, 9 Dec. 1892). 5. Atestațiuni false în cursul depoziției orale. — a) La jurați, fie că e chemat să-și susțină raportul, fie că e citat pentru o consultație medico-legilă, expertul, dovedit c’a făcut afirmațiuni vădit și intenționat mincinoasei, e (după cum am arătat la: „Datoriile medicului față de societate — Medicul martor") pa- sibil de pedeapsa prescrisă de art. 287 C. P. Această pedeapsă — care e: 5 ani închisoare și interdicția dela 6 luni la 6 ani— poate fi agravată, în caz când, din cauza depoziției mincinoase a exper- tului, acuzatul va fi fost osândit la munca silnică pe timp măr- ginit ori pe toată viața: în cazul întâiu, sancțiunea contra expertului e recluziunea de 6—10 ani; în cazul al doilea, munca silnică pe timp mărginit. Acțiunea de urmărire e pornită pe baza contradicțiunilor fla- grante sau a afirmațiunilor neîndoios mincinoase, consemnate de grefier: 73G responsabilitatea expertului în penal Art. 343 O, Pr. P. — Președintele va îndatori pe grefier să însemneze adaosele, schimbările sau variațiunile ce ar putea fi între depozițiunea unui martor și cele de mai înainte declarări ale sale. Ministerul public și acuzatul vor putea cere aceasta dela președinte. b) Pentru depoziția mincinoasă a expertului în fața tribuna- lului corecțional pedeapsa e cea prescrisă de Art. 288 C. P. — Oricare va da mărturie mincinoasă, în pricini corec- ționale, ori în contra acuzatului, ori în favoarea lui, se va pedepsi cu doi ani închisoare. c) In materie de contravențiune polițienească, depoziția min- cinoasă a expertului e pedepsită de Art. 289 C. P. — Oricare va da mărturie mincinoasă în pricini poli- țienești, se va pedepsi cu închisoarea dela l lună până la șase luni. d) In pricini civile depoziția mincinoasă atrage pentru expert pedeapsa prevăzută de Ari. 290 C. P. — Cel ce va da mărturii mincinoase în pricini civile, se va pedepsi cu închisoare până la doi ani. e) Iar daca, drept preț al depoziției sale mincinoase, expertul va fi dovedit că s’a lăsat mituit, el e pasibil de pedeapsa prescrisă de Art. 291 C. P. — Martorul mincinos care va fi primit orice fel de mită, ori răsplătire, înființată sau promisă, se va pedepsi cu recluziunea, de va fi pentru pricini corecfionate sau civile, iar de va fi pentru pricini polifienești, cu închisoare de la un an până la doi ani. Către acestea, ceea ce va fi primit martorul mincinos se va lua pe seama ospiciilor. f) Expertul dovedit în instanță, la jurați, de mărturie min- cinoasă e pe loc arestat: Art. 355 C. Pr. P. — Dacă din desbateri ar rezulta, că depozițiunea unui martor seamănă a fi falsă, președintele va putea, sau după cererea ministerului public, sau după a părții civile, sau după a acuzatului, sau chiar din oficiu, să ordone îndată punerea martorului la arest; ministerul public și președintele, sau unul din judecătorii însărcinați de dânsul, vor împlini, în privința sa, cel dintâiu funcțiunile de oficer de poliție judi- ciară, cel de al 2-lea funcțiunile atribuite judecătorilor de instrucțiune în celelalte cazuri. Actele instrucțiunii se vor transmite după aceasta la Curtea de apel, spre a statua asupra punerii martorilor sub acuzațiune. g) Expertul condamnat pentru mărturie mincinoasă, nu mai poate fi ascultat la a doua cercetare a cauzei, în care fusese însăr- cinat cu expertiza sau cu o consultație medico-legală: RESPONSABILITATEA EXPERTULUI ÎN PENAI. 737 Art. HS C. Pr. P. — Martinii cei condamnați pentru mărturie min- cinoasă., nu vor putea să mai facă nici o depozițiune la cea dea doua cer- cetare a procesului. t>. Violarea secretului. — Cu aceasta atingem o chestiune din cele mai delicate în materie do responsabilitate profesională. a) Poate medicul, însărcinat cu o expertiză judiciară, să fie asimilat cu un medic curant și ca atare declarat pasibil de pe- deapsa prescrisă la art. 305 C. P. (divulgarea secretului profesional, pedepsită eu închisoare dela o lună la șease luni .și cu amendă de 1ouardel). B. In civil In neunire cu Brouardel care, în prelegerea ținută în 1892 la Facultatea din Paris, se pronunță contra urmăririi expertului în civil, pentru prejudiciul cauzat terților prin lucrarea sa de exper- tiză, socotim necesară această sancțiune, pentrucă sunt cazuri, cum a fost acela al D-rului P. expus mai sus, în cari pentru o eonsidera- țiune morală, medicul vinovat e apărat de asprimea legii penale, deși responsabilitatea lui e neîndoios grav angajată. RESPONSABILITATEA EXPERTULUI ÎN CIVIL 739 Nu pot subscrie la concepțiunea magistrului meu după care expertul s'ar bucura de o adevărată imunitate, prin faptul că jude- cătorii fiind liberi de a accepta sau nu concluziile omului de artă, și acceptându-le, își asumă deci ei paternitatea lor morală și ipso fado răspunderea pentru consecințele eventuale ale actului medico-legal față de terții. „Justificarea" acestei teze fonciarmente falsă 1 Medicul fiind obligat de lege să săvârșească lucrarea de expertiză eu care a fost însărcinat, n’ar avea libertatea de a se recuza, invocând in- competența sa... Dar nici o putere din lume nu poate obliga pe un medic, care și-ar mărturisi nepregătirea speciala, să execute man- datul de expert. Cum se poate vorbi serios de o constrângere legală în atare materiei Da, sunt de acord cu Brouardel, atunci când e vorba de responsabilitatea morală a judecătorului care, nesocotind competința neîndoioasă a medicului-legist, din eonsiderațiuni streine interesului justiției, dă o misiune de expertiză unui medic fără che- mare. In cazul acesta ar trebui să i se poată face judecătorului re- proșul: Cur tăiem elegerit? Dar nu .și atunci când magistratul, încre- zător în titlul special al expertului, îi încredințează acestuia soarta întregii cauze judiciare. — Singura excepție pe care o admite Brou- ardel pentru urmărirea expertului în civil, e pentru vădită rea cre- dință, pentru dolul dovedit. Brouardel și ceilalți partizani ai imunității" expertului s’au in- spirat desigur din teza cu un lux de argumente expusă într’o de eizie a uneia din instanțele de apel franceze, eare tinde să demon- streze că autoritatea judecătorului, care și-a însușit concluziile ra- portului, acoperă răspunderea medicului care l’a întocmit: Considerând că chestiunea de deslegat este aceea de a se ști, dacă experții pot fi urmăriți pentru greșelile săvârșite de ei în îndeplinirea însărcinării de cercetare sau de verificare, care le este dată de justiție. Considerând că, dacă e de recunoscut că expertiza e un mijloc regulat de instrucție în procesele civile, un raport de experți nu e însă decât un simplu avis care nu leagă tribunalul și ale cărui înehecri pot fi criti- cate și contestate de către părțile interesate; că deci, atâta vreme cât acest raport n’a fost sancționat prin sentința dată în. proces, el nu r decât un simplu act de instrucțiune, pe care tribunalul e liber să-l coti- “idere vi inexistent. Dar dacă, după desbuteri contradictorii, raportul experților a fost, ca în speță, sancționat prin hotărârea suverană a tribu- nalului, el eonstitue alunei unul din elementele lucrului judecat împotriva caruia nimeni nu e admis să revină decât în împrejurările și formele deter- minate de lege, adică în eaz de doi sau dc fraudă Considerând că în zadar se susține că nu se poate invoca autoritatea lucrului judecat din partea experților cari nu erau parte în proces; că părerea aceasta e greșită, de oarece experții aveau un caracter legal întru îndeplinirea misiunii care le fusese încredințată; că intervenția lor a constituit un incident de procedură și că, în această privință, ei nu lucrat în calitate de delegați ai tribunalului. Că deci, aprobând proccsul-ver- 74 O HESrOXSAHILITATEA EXPERTULUI ÎN CIVIL UI, justiția și-a însușit lucra rea lor, a cărei menținere e indisolubil legată de menținerea hotărârii care a sancționat o. Urmează dar că experții au tăcut regulat parte diu proces, iar azi ei se află apărați prin imunitâțile cari sunt consecințele lucrului judecat. Considerând de altfel, că c de datoria tribunalelor de a cumpăni efectele hotărârii lor, spre a-și da scama dc temeinicia și dreptatea aces- teia; eă dacă se admite dreptul dc urmărire în contra experților pentru greșelile făcute eu bună-credință în verificările și aprecierile cari le sunt încredințate, ar decurge consecința că noui expertize ar trebui ordonate pentru verificarea exactității celor dintâi, și că aceiaș tribunal, care ar fi validat operațiile primitive, ar fi în urmă chemat să se dejudece, declarându-le inexacte sau greșite, că urinarea ar fi chiar, ea în speță, ca tribunalul să se găsească în situația nu numai de a se reforma pe sine, dar încă să reformeze sentința care a confirmat prima sa judecată. Considerând că trebue recunoscut, ca un astfel dc rezultat, aducând direct atingere lucrului judecat, pe. deasupra ar compromite grav res- pectul datorit hotărârilor autorității judecătorești; că. tn fine, nr fi să se deschidă porțile la o mulțime de abuzuri, pentrucă rapoartele exper- ților, întocmai cași hotărârile judecătorești, nemulțumesc întotdeauna părțile cari pierd procesul, și dacă se admite eă acestea pot ataca perso- nal pe experți pentru erorile pe cari li le impută îndeobște, e neîndoios că, cedând îndemnurilor pătimașe, am vedea părțile nemulțumite reinoind meren asemenea atacuri, al căror efect ar fi să facă în viitor cu neputință apelul justiției la concursul experților în instruirea afacerilor. Considerând că, în speță, c de netăgăduit că experții au fost de bună credință; că, ducă au comis o greșeală, aceasta ar fi fără voia lor; că sunt deci întemeiat» să se declare aeoperiți și la adăpostul oricărei urmă- riri, invocând autoritatea lucrului judecat.... (C. de Apel din Dijon, 25 Iulie 185-0. O teză pe care simplul bun-simț o condamnă, pentrucă procla- marea unei atari imunități ar însemna compromiterea iremediabilă a autorității lucrărilor de expertiză. După noi, responsabilitatea civilă era mat largă e o dublă pa- văză: pentru justiție prin eliminarea elementeloi- incapabile ori cari n’au sau au pierdut noțiunea probității profesionale și sistematic o induc în eroare; pentru societate, părțile vătămate știind că legea le dă posibilitatea de a cerc și obține reparațiunea daunei morale sau materiale pricinuite. Bine înțeles, principiul sfânt al dreptului de urmărire în despăgubire nu treime întinat prin abuzul ce s’ar face dc aplicarea lui, transformându-se o arma legală într’un in- strument de șicană, de acțiune care să frizeze șantajul. Garanția ne-o oferă bunul simț și sentimentul de echitate al tribunalelor caii, eălă- uzindu-se dc părerea autorizată a oamenilor de știință competenti însărcinați cu eontra-expertiză, se vor rosti întotdeauna în cunoștința de cauză. Tribunalele nu vor reține decât aeea responsabilitate a cărei existență va fi fost demonstrată. Dar o imunitate absolută prin asimilarea expertului eu jude- HESIONSABIUTATEA EXPEHTUl.UI ÎN CIVIL 741 eă torul, încă odată n’o admitem și, în această privință, ne însușim argumentele invocate pe vremuri de Deeori, una din ilustrațiunile baroului parizian. Partizanii asimilării invoacă faptul că „expertul lucrează în vir- tutea unei delegațiuni judiciare și ca atare există, între magistratul, care numește pe expert și acesta din urmă, o adevărată solidaritate. Expertul și magistratul cooperând la aceeaș operă de justiție, au dreptul la o protecțiune egală¹'. Ei bine, o atare solidaritate e numai aparentă și nu există nici asemănare de rol și de atribuțiuni. E in- contestabil că expertul cooperează la opera justiției, el nu coope- rează însă la acțiunea ei. Să nu cream o confuzie dăunătoare însăși autorității morale a expertului: e nn auxiliar științific, un îndrumă- tor al justiției, dai nu e un agent de execufinue. 1 teși lucrează în vir- tutea unei delegațiuni a judecătorului, el nu este și nu poate fi privit ca o continuare a magistratului comitent. Expertul -după părerea ex- primată și într’o adunare a Societății de Medicină Legală din Paris — nu e decât un technician, un om al artei, consultat de către judecătorul de instrucție asupra unui caz special. Avizul lui, precum am mai arătat, nu are decât o valoare consultativă, de oarece rolul expertului se mărginește la a procura justiției clemente de apreciere. Și apoi, cum s’ar putea vorbi de solidaritate între judecător §i expert, când acesta din urmă nu e urmărit în daune-interese pentru felul cum a fost dată hotărârea judecătorească; acțiunea e îndreptată împotriva lui numai pe temeiul unor greșeli — acuza- țiune a cărei justificare urmează s’o stabilească tribunalele — ce i se impută c’ar fi săvârșit în lucrarea sa de expertiză care, repetăm, nu leagă legahnente pe judecător. Cum! Se admite fără discuțiune răs- punderca mediculni-eurant pentru o greșeală gravă în exercițiul profesiunii sale, și s’ar putea concepe imunitatea unui medic care, în calitate de expert, ar călca regulile deontologiei sale speciale, atunci când intenționat cauzează un prejudiciu uneia din părțile în instanță, sau induce în eroare justiția? fn teză generală vom spune, împreună eu Alexandresco, că „me- dicii experți nu răspund decât de culpa lata și de erorile grosiere cari echivalează cu dolul, iar nu de o simplă eroare de fapt sau de o inexactitate, mai cu seamă dacă se constată că ei au fost de bună cre- dință*¹. Teză conformă de altfel cu cea adoptată de jurisprudența franceză (Curțile de Apel din Montpellier și Pau, Tribunalul din Havre). Căci, după cum observă eruditul comentator a) dreptului civil, „dacă expertul a fost numai neglijent sau incapabil, părțile cari l’au ales trebue să sufere consecințele greșelii lor“, conform ve- chiului adaugiu de drept din Digeste: „Proinde, si wensor imperite versat us est, sibi imputare debet, qui ewn adhibuit". Maximă de 742 RESltlNSAHUITATEA EXPERTULUI 1N CIVIL aplicat cu cea mai largă accepțiune a noțiunii de „parte“, de oarece și organele judiciare, în desemnarea expertilor, joacă, pentru socie- tatea pe eare o reprezintă, rolul de parte. Parchetele și tribunalele n’au decât să fie mai circumspecte în atribuirea mandatului de expert (chestiune pe larg tratată la ,,Alegerea Experților")- X * Vom examina diversele aspecte sub cari se poate ivi responsa- bilitatea civilă a expertului. 1. Refuz de serviciu. — E considerată ca atare fapta (în spi- ritul articolului 219, al. C. Pr. (1.) fapta medicului dc a amâna la infinit depunerea actului medico-legal. Și atunci, prin asimilarea acestei temporizări (care de fapt e un refuz deghizat) cu refuzul de a depune mărturia, i se aplică în mod automat următoarea dispo- ziție din Codul de Procedură Civilă: Art. 207. — Dacă martorul nu voește, fără un just motiv, să jure sau mărturisi, se va condamna la chcltuelile de, despăgubire către părți, și la o amendă care nu va putea trece peste trei sute lei (calculată înzecit. eon form legii din 25 Martie 19'23. — N. A.). Daunele-interese sunt, apreciate după împrejurări și acordate prin aplicarea articolului 999 C. C. (reparațiune datorită pentru pre- judiciul cauzat prin neglijență). Așa, deoplidă, ar putea fi urmărit în civil medicul-expert pentru consecințele refuzului său de a se achita de mandatul primit, prin zădărnicirea unor constatări cari s’ar fi putut face la timp. 2. Alterarea, sustragerea sau distrugerea elementelor de convin- gere (pedepsită precum am văzut de art. 140 C. P.) atrage pentru medicul-expert și o responsabilitate în civil față de partea lezată (prin aplicarea art. 998 și 999 C. C., indiferent dacă alterarea a fost voită sau fortuită, datorită ignoranței, neglijenței sau impru- dentei). 3. Alegațiunile false într’un act medico-legal - raport, certificat sau consultațiune medico-legală scrisă (pedepsite de art. 124 O. P.) dau Ioc și la o răspundere civilă pentru prejudiciul cauzat persoanei vizate (cum a fost în cazul examinat al D-rului P.). Această lăture a responsabilității civile a expertului e extrem de delicată, pentrucă tribunalele trebue să discearnă elementul inse- sizabil și impalpabil a) intențiunii frauduloase din partea autorului falsului. Socotim că, achitând de regulă, tribunalele păcătuesc prin- tr’o prea mare indulgență. E anevoie să stabilești elementul „vicle niei“ cerut de legea penală, dar cu oarecare sforțate se poate deter- mina buna sau rcaua-credință a expertului. Dar. precum am observat RESPONSABILITATEA F.XPERTVLV1 lN C1VH. 743 ți cu ocazia interpretării art. 124 C. P., responsabilitatea civilă nu face dubiu, de îndată ce bc constată existența celorlalte trei ele- mente ale delictului: calitatea de expert, materialitatea falsului, pre- judiciul consumat sau posibilitatea de prejudiciu. Jurisprudență franceză o proclamă: fn materie de certificate medicale, responsabilitatea edictată de art. 1382 (art. 998 C. C. Român — N. A.) nu poate fi invocată de partea care reclamă daune-interese decât cu condiția de a stabili existența unei greșeli rezultând sau dintr’un fapt direct și personal, sau dintr'o negli- jență a autorului său. (Casația franceză, 1865). E clar: pentru angajarea responsabilității civile ajunge con- statarea materialității faptului. Doctrina și jurisprudență streină proclamă a fortiori această răspundere. în cazul „când certificatul mincinos emană dela un medic care n’a verificat prin el însuș fap- tele atestate de dânsul, de oarece medicul se face vinovat de o ne- glijență sau de o imprudență care trebue să atragă responsabilitatea sa, de îndată ce greșeala comisă a fost pentru un terțiu un isvor de prejudiciu¹*. Deopildă, expertul care, în certificatul, consultația medico-le- gală scrisă ori în raportul său se mărginește (în caz de expertiză asupra unei persoane vii: lovire și rănire, atentat la pudoare, acci- dent, alienație mintală, etc., sau asupra unui cadavru: cauzele și . circumstanțele morții) să consemneze, însușindu-și le și învestin- du-le cu autoritatea atribuțiunilor sale, declarațiunile ce i se fac, e răspunzător civilmente de prejudiciul cauzat terțului. Nu poate invoca scuza că n’a avut motiv să se îndoiască de veracitatea afir- mațiuuilor ce i s’au făcut, de oarece mandatul său e de a raporta și atesta pe baza investigațiunilor științifice personale: Dată, din punetnl de vedere al tratamentului de prescris, medicul e liber să dea crezare afirma țiu ailor persoanei care-1 consultă, nu-i este însă îngăduit să atesteze ca un fapt cert și rezultând din constatarea sa personală existența unei leziuni pe care n’a putut-o verifica el însuș, și cu atât mai mult comite o gravă imprudență, când, pe simpla declarație a persoanei interesate, certifică formal cauza pretinsei leziuni și chiar îm- prejurările în cari ea s’ar fi produs. Dacă un astfel de certificat, produs în justiție, a determinat condam- narea persoanei care, după zisa declarație, ar fi fost autorul leziunii sufe- rite, medicul trebue să răspundă de daune-intcre.se pentru prejudiciul pri- cinuit terțiului. (Trib. Senei, 1896). Un caz tipic, înregistrat de jurisprudență medico-legală e acela al doctorului francez Kroger (1893) urmărit în civil de nevinovatul care, pe baza actului medico-legal, fusese condamnat. Pe simpla afirmație a unei femei că fusese victima unei agresiuni, expertul 7-4 i responsabilitatea expertului în civil declară că a „constatat dureri excesiv de violente la nivelul unora din coaste" și conchide la „existența unui traumatism violent care a cauzat o leziune (crăpătură, dacă, nu chiar fractură) a coastelor". Victima erorii judiciare datorite expertului face ulterior dovada, că femeea în chestiune nici nu fusese cât de ușor lovită. Dr, Kroger - căruia tribunalul Senei îi impută „de a fi atestat, drept un fapt rezultând din constatarea sa personală, existența unei leziuni pe care n’a pulut-o verifica¹¹ — e osândit să plătească 500 franci daune- interesp. Și tribunalul își motivează condamnarea pe con s ide rați- unea influenței pe care coneluziunile actului medico-legal au exer- citat-o asupra spiritului judecătorilor, autori involuntari ai erorii judiciare: „Considerând că, dacă actul încriminat n'a fost cauza exclusivă și determinantă a condamnării reclamantului și a prejudiciului pricinuit acestuia din urmă de eroarea judiciară a cărei victimă a fost, e totuș neîndoios că certificatul eliberat de pârât a coroborat grav impresionez tăcută asupra judecătorilor de depozițiile mincinoase ale martorilor acu- zării și că, după cum o spune și sentința tribunalului, a contribuit să asi- gure condamnarea;”.... D-rul Froger n’a putut scăpa, cu toate că Brouardel sărise în ajutorul său, cu o consultație medico-Iegală scrisă, îu care invocă, în sprijinul bu- nei-credințe a expertului, dificultatea de a lupta cu perversitatea simula- torilor: femeea a afirmat că simte dureri grozave și el a erezut-o pe cuvânt. Chestiunea ar fi totuș controversată, pentrucă, după cu iu ain arătat, după o veche jurisprudența (decizia din 1854 a Curții de Apel din Dijon- Franța), expertul nu mai e responsabil de prejudiciul eventual cauzat prin coneluziunile actului medico-legal, de îndată ce „după desbateri contra- dictorii, raportul experților a fost, ea în speță, sancționat prin hotărârea suverană a tribunalului”. Concepție ce, repetăm, n’o admitem. îndeosebi în expertizele de alienație mentală, când se cere internarea unei persoane, medicul trebue să fie foarte atent și să nu conchidă decât pe temeiul propriului său examen, făcând cu totul abstracție do sugestiuni mai mult sau mai puțin interesate. Se poate întâmpla să greșească, dar, ținându-sc seama de dificul- tatea expertizei, i se poate admite scuza bunei-credințe. care însă nu-1 apără de responsabilitatea pentru prejudiciul cauzat: Considerând că doctorul X. nu poate fi apărat de răspunderea pentru actele sale de imprudență, neglijență, ușurință și greșeală grosieră, eari au pricinuit D-rei Af. un serios prejudiciu (prin semnarea nnui certificat de alienație mentală, pe baza căruia femeea în chestie a fost internată, —■ K A.); și că, oricare ar fi fost buna 1ni credință, râu a făcut de a da orbește crezare spuselor interesate ale soților lt. cari i-au descris pe ruda lor ca primejdioasă pentru siguranța lor personală și pentru ordini» publică; Considerând că doctorul X. n'a constatat nici precizat vreo mani- RESPONSABILITATEA EXPERTULUI ÎN CIVIL 745 festație exterioară a maniei furioase, atribuită. prin certificatul său ne- motivat, D-rci JL; Considerând eă și-a format convingerea numai din spusele solilor It., fără să supună pe D-ra M. unui examen sau unei observațiuni, și fără a căuta să verifice temeiul faptelor ce i-au fost povestite; că doctorul X, și-a agravat încă responsabilitatea neîncercând măcar, printr’o a doua vizită, să se încredințeze, dacă starea de surescitare a D-rei M. nu era o stare trecătoare și cu totul întâmplătoare; Pentru aceste motive, condamnă pe doctorul X. să plătească D-rei 11. ? 000 franci daune-interese (C. Apel din Cacn-Franța, 1901). Scuza bunei credințe mai poate fi invocată de expert atunci când alegațiunea dovedită falsa e datorită unei cauze independente de voința medicului: deopildă, când judecătorul de instrucție nu-i dă răgazul necesar pont iu facerea unei expertize complecte. Expertul o însă moralmente vinovat, dc oarece conștient de greaua răspundere a misiunii sale, nu poate, nu trebuie să cedeze injoncțiunilor, ci, la so moțiunea ce i se face de a se pronunța de urgență, să răspundă că în olari condițiuni nu se. poate achita de însărcinarea primită. E clasic cazul doctorului Melloches din Saint-Nazaire (Franța) care, în 1896, a fost desemnat de judecătorul de instrucție cu ex- pertiza unei femei, acuzată de pruncucidere. Medicul, după un prim examen, comunică magistratului că, ne- având la îndemână instrumentația necesară, nu se poate rosti decât în urma unui al doilea examen, făcut după prescripțiile conforme ale științei. Judecătorul de instrucție, în cabinetul căruia se află expertul, îl somează pe acesta să-i facă un raport verbal despre rezultatul expertizei sale, așa incomplectă cum era. Medicul ce- dează injoncțiunii și, biznindu-se pe o simplă impresie, declară eă socoate că în adevăr femeea a născut de curând. Te temeiul acestei păreri, magistratul emite un mandat de arestare, iar după câte-va zile, jwesupusa pruncucigașă dă naștere unui copil, în închisoare. Pusă în libertate, femeea dă în judecată pe expert, iar tribunalul îl condamnă la 1.000 franci despăgubiri civile — sentință infirmată de Curtea de Apel, care a găsit întemeiat motivul invocat de apărare, că expertul a putut greși atunci când, terorizat de judecătorul de instrucție, a trebuit. în chiar cabinetul acestuia, să-și fonnuleze concluzia. Precum am spus, expertul era moralmente responsabil de a se fi lăsat intimidat de magistrat, cu riscul de a face o comunicare de a cărei seriozitate nu era convins; vina mare, însă, a fost de partea judecătorului, care a uitat de respectul datorit misiunii ex- pertului. Interesant de relevat e că însăș sentința de condamnare face o imputare modicului expert nu din faptul concluziunii eronate, ci 7 ili BESPONSAHU ITATF.A EXPEHTIH.Ul iN CIVIL din acela de a nu fi făcut o expertiză complectă (nevoind astfel să admită scuza c’a lucrat sub imperiul unei somațiuni căreia nu tie- huia să-i dea urmare): îndeosebi un medic expert își angajează responsabilitatea atunci când — somat de judecătorul de instrucție de a se explica asupra punctului de a se ști, dacă constatările făcute de el asupra unei femei acuzate de prunc- ucidere, ofereau caracterele serioase ale probabilității unei faceri recente — emite un răspuns afirmativ, fără a fi uzai de toate procedeele de exa- men recunoscute de știință și în chipul acesta s’a înșelat și a provocat arestarea prevenitei rare, după câteva zile, năștea în închisoare. Tribunului recunoaște și el că expertul n’a înșelat ci s’a înșelat, ceeace echivalează cu proclamarea bunei credințe. Nu era loc de daune-interese — după cura a declarat în urmă instanța de apel; alături însă de imputări a făcută expertului de a fi procedat eu ușurință, se cuvinea și un hlatn la adresa magistratului autor moral al greșelii medicului. Curtea de Casație, sesizată de recursul părții civile, l-a respins și, atacând și fondul, lasă sa se întrevadă acest blam la adresa jude- cătorului de instrucție, care a smuls medicului o părere insuficient întemeiată: Considerând că, date fiind împrejurările, zisa decizie (a Curții de Apel din Rennes — N. A.) apreciază în mod suveran, eă nu se poate afirma că opiuiunea dubitativă emisă de doctorul Mellocbes a fost cauza determinantă a arestării văduvei B. și că deci nn e drept ca zisul expert să suporte răspunderea unei măsuri care se impunea vigilentei magistrali- lor.. respinge. (Casația franceză. 1900). învățământul de tras din acest proces e următorul: Expertul, invitat — nu somat de magistrat de a-și da, în cazuri de o ur- gență extremă, o părere sumară, va avea întotdeauna grija de a da acestei opiniuni forma unei simple impresiuni, făcând rezerve ex- prese asupra naturii definitive a concluziilor bazate pe expertiza complectă. Se cunosc cazuri de proclamare a responsabilității expertului pentru concluzii eronate datorite unei greșite metode de cercetare. Un medic francez a fost condamnat la daune interese către un om acuzat de otrăvire pe baza concluziilor actului medico-legal și pe cari contra-experti za le-a dovedit neîntemeiate, de oarece medicul în chestiune, secundat de un farmacist, dăduse dovadă de „nesocotirea celor mai elementare reguli ale științei. întrebuințând reactivi de o puritate îndoelnică". 4. Mita. — Condamnat în pena] pentru luare de mită (art. 144 și 145 al. 1 C. P.), expertul c răspunzător și în civil față de partea responsabilitatea expertului in civil lezată prin falsurile strecurate în actul medico-legal. în favoarea părții adverse. 5. Atestațiuniie false in cursul depoziției orale (pedepsite- de art. 288, 289, 290 și 291 C. P-, precum și de art. 355 și 448 C. Pr. P.) atrag și răspunderea civilă (art. 998 C. C.) față de partea care a suferit ori putea să sufere un prejudiciu. 6. Violarea secretului profesional. Am aiătat. vorbind de res- ponsabilitatea penală,'când anume ar putea expertul să fie urmărit pe temeiul articolului 305 C. P. (violarea secretului profesional): indiscrețiuni asupra lucrării de expertiză, divulgarea lucrurilor tăi nuite instrucției și pe cari acuzatul i le-a încredințat, sub pecetea con- fidenței. Spețele de responsabilitate în civil sunt mai numeroase, de oarece {» acest teren și interpretarea violării secretului e mai elastică. a) Se expune la urmărirea în daune-interese expertul care co- mite indiscrețiuni într’o afacere judiciară a cărei instrucțiune s’a încheiat printr’o ordonanță de neurmărire, fio că aceste indiscrețiuni au fost comise în cursul sau după terminarea instrucțiunii. Tot pentru prejudiciu cauzat prin indiscrețiuni poate fi urmărit me- dicul-expert care, chiar dacă a intervenit o sentință judecătorească rămasă definitivă, publică acele părți din raport cari n’au caracterul strict medico legal, cum ar fi detaliile istoricului. b) Tot ca indiscrețiune culpabilă e socotită și consemnarea, în actul medico legal destinat justiției, a unor particularități cari nu se referă nemijlocit la persoana supusă expertizei. O atare speță a format obiectul unei acțiuni în justiție, care, în apel, s’a încheiat prin condamnarea expertului (achitat de tribunal) la daune-interese. I se imputa acestuia că, în certificatul medico-legal întocmit pentru justificarea internării unei alienate, notase că ,.printre colateralii acestei persoane se găsesc: un frate degenerat, tip de persecutat — persecutor și o soră mărginită, iar un fiu din prima căsătorie a persoanei în chestie prezintă și el seninele degene rării mentale¹⁴. Terții vizați au invocat ca justificare a prejudiciului, faptul că „acest certificat e menționat pe buletinul de internare a alienatei în azil și că o copie după actul medico-legal fusese comu- nicată autorităților administrative ale comunei de reședință a bol- navei'⁴. Medicul, în apărarea sa, a invocat articolul corespunzător din legea internării alienaților, spre a legitima fapta reproșată. Judecata n’a admis însă acest mod de a vedea și a declarat îndreptățită pretenția la repara țiuni civile: „Considerând că dacă art. 8 din legea din 30 Iunie 1838 (art 8 b. din Legea românească asupra alienatilor, din .1894 — N. A.) cere, pentru 748 RESPONSABILITATEA EXPERTULUI ÎN CIVIL ca o persoană atinsă de alicuație mintală să poată fi primită într’un azil de alienați, un certificat eliberat de un medic constatând starea mintală a persoanei de internat, și indicând particularitățile boalei acesteia pre- cum și necesitatea internării și tratamentul, • - această dispoziție, cu drept cuvânt, nu impune medicului obligația de a se pronunța nici asu- pra cauzelor nebuniei persoanei de internat fin legea românească se pre- cizează. din contra. că medicul trebue să arate aceste cauze:,.... se vor de- scrie, pe cât se poate, simptomele mentale și corporale ale boalei, cauzele ei...." — X. A.), nici asupra stării mintale a rudelor ei; că cauzele nebu- niei sunt prea adesea misterioase pentru a putea fi constatate cu certitudine, că, de altă parte, existența tarelor ereditare nu poate rezulta pentru medic decât diu informa ti uni de cari, în majoritatea cazurilor, n-a fost în măsură să le controleze; că, de altfel atari indicat iun i sunt evident inutile într’un certifica* care nu are nit scop decât de a justifica o cerere de internare; că prin urmare, fără trebuință și deci în mod abuziv, doctorul D. a afirmat, în certificatul său diu 22 Aprilie 1904, că apelanții prezintău semnele degenerării mintale, că această afirmați une aduce văităm are considera- țiunii lui X. și D., — afirmațiune care, conform prescripțiunilor legii, a fost menționată pe buletinul de intrare și a cărui copie a fost trimisă primăriei comunei, spre a fi în urmă transmisă prefectului județului, și deci ea nu mai poate fi considerată ea având un caracter absolut con- fidențial; „Considerând că, în chipnl acesta, doctorul D. a pricinuit apelan- tilor un prejudiciu pentru care le datorează reparațiune”... (Curtea de Apel din Chambery. 1907). Iar curtea de Casație a respins recursul, pe următoarele con- siderente: „Având în vedere că natura dăunătoare a acestor enunțări (indica- țiunile vizate din actul medico-legal — N. A.) nu e contestată de recurent, care se mărginește la a pretinde, că ele nu priveau decât conștiința profe- sională a medicului, singur judecător și apreciator al utilității și necesității indicaținnilor pe cari urma să le conțină documentul pe care i-1 cerea legea și al cărui cuprins nu putea în nici un caz să constituc o greșeală. „Dar considerând că articolul 8 din legea din 30 Iunie 1838 nu lasă omului artei o latitudine absolută în ce privește desemnarea, tertiilor a căror stare mentală nu interesează; eă unele aprecieri privitoare la aceștia, introduse într’un certificat care n'are alt seop decât de a justifica cererea de internare, pot îmbrăca un caracter abuziv și să devină astfel pentru terții principiul unei acțiuni în reparație”. (Casația franceză, 1908). Nu ne însușim deloc temeiurile acestei jurisprudențe, a cărei aplicare ar face iluzorie orice expertiză în cazurile în eari e absolută nevoie de descoperirea și precizarea antecedentelor. In deosebi, în expertizele de alienație mintală, indicațiunile condamnate de tribu- nalele franceze sunt absolut necesare pentru formularea diagnos- ticului. Ori cum, însă, expertul nu poate fi urmărit pentru violarea se- cretului profesional, astfel cum o definit do art. 3O.‘> C. P., atunci kesponsabilitatea expertului în civil 749 când consemnează în raportul său țKutiuuluritați cari, fără a fi în nemijlocită legătură cu obiectul expertizei, le socoate totuș necesare pentru luminarea justiției: t'n lucrător, victimă a unui accident de muncă, cere daune-interese medicului-expert, pentru faptul de a fi indicat, în raportul judiciar, că ..suferă și de o afecțiune gonocociană cu localizare uretrală”, — eeeace, după textul acțiunii introduse, ar constitui ,.o violare a secretului profesional, de oarece expertul n’a putut lua cunoștință de această boală decât cu oca- zinnea exercițiului ariei sale”. Tribunalul a respins acțiunea pe următoarele considerente: „Având în vedere că lh'. X., însărcinat cu examinarea lui Z„ era ținut, după înșiși termenii ordonanței de numire ca expert, să consemneze iu raportul său nn mimai operațiunile pe cari le-a întreprins, dar încă toate constatările cari fuseseră rezultatul examenului său și pe cari, în conștiința sa, le-a socotit că au o legătură cu accidentul a cărui victimă fusese Z. și că sunt necesare manifestării adevărului, spre a lumina com- pletei tribunalul în deplină cunoștință de cauză; „Dc unde urmează că făcând cunoscută starea generală a lui Z., D-rul X. n’a făcut decât să se conformeze riguros misiunii cu care era însărcinat, și n’a destăinuit deloc secretul profesional, nici n’a coiitra venit la dispozițiunile nrt. 378 din Codul Penal (305 C. P. R. — N. A.), care se mărginește să pedepsească revelațiunilc indiscrete și voluntare comise de medici, iar nu și revclaținnile provocate de însăș justific: „Pentru aceste motive declară neîntemeiată acțiunea lui Z. și-l con- damnă pe acesta la c.beltueli. (Trib. Virane—Franța, 8 Ianuarie 19091. Curtea de Apel din Grenoble (prin decizia din 29 Ianuarie 1909) confirmă această sentință, motivându-și hotărârea precum urmează: „Având în vedere, că, dacă secretul profesional a fost organizat într’un interes general, spre a sigura încrederea pe. care o reclamă exer- cițiul unor anumite profesiuni indispensabile publicului, art. 378 din Codul penal nu pedepsește decât pe acei cari an destăinuit cu voință un secret ai cărui depozitari erau prin însăș profesiunea lor și cari sunt con- știenți că prin revelațiunea lor divulgă o confidență; „Or, dacă legea pedepsește destăinuirile indiscrete ale unui medic, dispozițiunile ei nu pot fi aplicate la revclafinnile provocate de justiție, datoria legală a tăcerii neputând fi impusă aceluia care dimpotrivă a pri- mit mandatul de a se explica asupra tuturor ohservafiunilor pe cari. în în- deplinirea misiunii sale de a lumina justiția, are prilejul să le facă; „Că acesta e căzni unui medic care. însărcinat de un tribunal și prin însăș aplicarea legii cu un examen medical, nu comunică decât acestui tribunal rezultatul constatărilor sale; „Având în vedere că. în ce privește indicarea în raportul său a exis- tenței unei afecțiuni gonocociene, Pr. X.. în explicațîunile sale personale în fața Curții, a arătat că, având de examinat o persoană care se plângea de turburări vagi și putând să nu aibă legătură cu rana provenită din accident, a sorotit de datoria sa să indice afecțiunea dc natură specială a cărei existență o constata și care, după datele mai recente ale științei, putea să aibă repercusiuni asupra stării generale a bolnavului și să explice tur- btirările de cari se plângea; „Având în vedere că, în tufuri condițiuni, observațiile făcute de expert 75*) RESPONSABILITATEA EXPBHTULUI is Civil. și descrise de el in raportul său tiu pot fi considerate ca destăinuiri făcute tn mod confidențial, fie în chip expres, fie tacit, de către acela care, reclamând beneficiul legii accidentelor de muncă, a prococat și, ca să zicem așa, a reclamat expertiza și s’a supus la vizita medicului și la relatarea ce trebuia să urmeze; ,,Că dar expertul n'a comunicat nici o confidență și na putut sași inchipue că făcea o atare comunicare: că, prin urmare, intențiunea delic- tuoasă necesară pentru existenta delictului prevăzut de art. 378 nu există; „Considerând că nu e loc de a da curs concluziilor subsidiare ale părții civile, tinzând la numirea unor noui experți spre a stabili, dacă există o relațiune între accidentul suferit de lucrător și boala constatată de Dr. X., rezultatul unei asemenea expertize, chiar dacă ar fi contrarie opi- n.unii științifice și profesionale a D-rului X., neputând, din punctul de ve- dere penal, să modifice situațiunea lui juridicii, pentrucă acest rezultat nor putea să stabilească intențiunea delictuoasă; „Pentru aceste motive, confirmă sentuița tribunalului". 7. Complice involuntar la șantaj, internare nejustificată.— După o ho- tărâre judecătorească franceză, medicul-cXpert care, la cererea unui particular, eliberează un certificat, trebue să fie fixat asupra me- nirii actului, spre a nu se face involuntar complice la o tentativă de șantaj sau la un șantaj consumat: Medicul care eliberează un certificat, care'i este cerut din cauza competinței sale proprii, chiar dacă atentează fapte controlate de el, fără însă a se informa asupra scopului pentru care îi este cerută atestarea și asupra persoanei eare’i solicită zisul certificai, comite o greșeală. Medicul trebue deci să afle, dacă actul pe care urmează să-l elibereze n’ar putea servi la uu șantaj, o internare nejustifieată, etc., sau dacă actul acesta nu va pricinui într’o familie sau într’o căsnicie turburate și discordie (Trib. Havre, 1921). Teza aceasta c excesivă, pentru că ar fi să se pretindă medi- cului do a avea, alături de cabinetul său de consultații, uu cabinet de informațiuni polițienești, un serviciu de detectivi eari să-l edifice asupra valorii morale a persoanei și asupra eventualelor ei mași- națiuni oculte. Ea de altfel n’a făcut jurisprudența, pentrucă, un au mai târziu, o Curte de Apel a hotărât, că medicul nu poate fi urmărit nici în penal nici în civil, dacă nn i se poate pune în sarcină nici vreun interes inavuabil, nici vreo greșeală gravă: Ducă un medic e dator să fie prudent și sa ceară toate informațiile utile, atunci când i se cere o consultație privitoare lu un terțiu și în absența acestuia, nu e acelaș caz atunci când certificatul privește însuș cin ului. Într’un atare caz, omul artei ar păcătui in contra datoriilor sale reluzâudu-și serviciile, și el uu comite o greșeală gravă eliberând un cer- tifi<2-13ă9 C. C. (viții redibitorii), art. 998-999 C. C. (prejudiciul cauzat proprietarului animalului, prin lovire, rănire, arsuri, înjunghiere, otrăvire, accident, transport pe calea ferată, condițiunile de întreținere), articolele privitoare la asigurarea contra daunelor eventual suferite dc proprietarul animalelor (incendiu, trăsnet. înec, epizootie, acci- dent), în deosebi în speța art. 451 Codul Comercial (inducerea în eroare a societății de asigurare). — In penal, medicul veterinar intervine ca ex- pert pentru determinarea leziunilor, constatarea gravității lor sau a morții animalului, victimă a unei răniri sau a unei otrăviri (art. 385 al. 12; art. 393 al. 2, 3. 4; art. 36S), însfârșit, când animalul a sucombat unei epizootii de a cărei întindere e vinovat un alt proprietar (art. 378). Veterinarul-expert inai e chemat a determina responsabilitatea unui medic veterinar de greșelile de tratament sau de intervențiune chirurgicală (îndeosebi în cazurile de lăsare de sânge, castrare, eauterizarc, întrebuin- țare a vesicantelor). Ca orice expert, medicul veterinar însărcinat cn o expertiză, depune 760 EXPERTIZELE MED1CO-VETKHINAHE jurământul și întocmește un raport, care poate fi complectat cu o depozi- ție orală, Deasemenea el eliberează certificate și dă consultații judiciare. Deontologia mediciuei umane se aplică și medicinei veterinare, în ce privește secretul profesional, responsabilitatea. —■ In deosebire de medi- cul uman, medicul veterinar se bucură, în ce privește privilegiul onorarii- lor, de prescripția de drept comun (art. 1890 C. C., 30 ani) deoarece lui nu i se aplică art. 1904 C. C. care are o enunțare limitativă: „medicii, chirurgii și apotecarii” (cari dau îngrijire unei ființe umane). PARTEA III MODELE DE RAPOARTE (PERSONALE) încheierea logică a acestui prim volum al „Tratatului complect de Medicină Legală¹⁴ trebue s’o formeze câteva modele de rapoarte judiciare în spețele mai frecvente și mai interesante din interven- țiunea omului artei ca auxiliar al justiției. Rostul acestor modele (personale) e de a servi de călăuză sigura Ia redactarea actului me- dico-legal, menit să lumineze judecata instanțelor judecătorești. 1. CRIMĂ SADICĂ Subsemnatul Doctor în medicină. Mina Minovici, Profesor la Uni- versitate, Medic Legist pe lângă Tribunalul Ilfov, am fost invitat de D-nul Judecător de Instrucție, Cab. 5, Trib. Ilfov, prin adresele Nr. 2730 și 2731/915, de a ini pronunța asupra stării psihice a preve- nitului J. D. După ce ara depus jurământul cerut de lege, am procedat, în repețite rânduri, la examenul individului, atât în cabinetul d-lui Ju- decător, cât și în cabinetul nostru și la penitenciarul Văcărești. Totodată am luat cunoștință și dc conținutul dosarului afacerii, precum și de un memoriu ce am cerut să ni-l facă J. D. asupra persoanei sale. Informațiunile adunate și constatările făcute sunt atât de numeroase încât pentru o expunere mai clară a raportului de față socotim fo- lositor ca - dispensându-ne de istoricul afacerii, ale cărui elemente se găsesc în memoriul și în propriile declarații ale lui J. D. consemnate în dosar și pe cari le reproducem — să împărțim lucrarea noastră în urmă- toarele capitole: 1) Antecedente familiale: ereditatea; 2) Antecedente per- sonale; 3) Examenul fizic; 4) Evamcnul mintal; 5) Discuțiunea faptelor; 6)- Concluziuni. I. Antecedente ereditare In această privință am putut culege următoarele date, pe deoparte din dosar și din informațiunile luate de noi direct dela prevenit, pe de alta, dela mama și sora lui. Mama lui J. D. are azi 48 ani; dela vârsta de 22 ani a trăit în concubinaj cu tatăl lui, cu care a avut 3 copii, dintre cari ,T. D. este ce) mai mare. Unul din copii a murit de o boală acută, iar o fată trăește. Toți copii i-a născut la termen fără nici o dificultate; nu a avut nici un avort. Nu a făcut nici un abuz, nu a avut sifilis niciodată, mai cu 70'2 CH1MĂ SAIUCĂ seamă înainte și in tiiupul sarcinei cu J. n’a suferit de vre-o boală se- rioasă. Examinată cu dea mă nun tul, nu constatăm la ea nici o turbura re din partea vreunui simț. Părinții femeii au murit la adânci bătrânețe. Tal ăl lui J. I). a murit asasinat la etatea de 28 ani. Nn avea darul lieției și nu fusese niciodată bolnav. A fost un om așezat, fără nici un viciu. Din partea rudelor colaterale nu se constată că vreuna din ele ar fi suferit de vre-o boală mintală sau de alte turburări demne de reținut. Sora lai T. D. se află într’o perfectă sănătate și n’a prezentat nici- odată vre-o tulburare nervoasă. E o fată cinstită și-și câștigă existența ca lucrătoare la croitorie, Din faptele citate mai sus rezultă că, din punctul de vedere al ere- dității, J. I). nu prezintă nimic de notat. II. Antecedente personale Am văzut din ce părinți a ieșit; să vedem acum dacă, dela nașterea sa și până la comiterea crimei de caro este acuzat, a suferit vre-o influență care să-i fi putut altera starea mintală. Născut din părinți sănătoși și în mod normal, fără nici un accident în timpul nașterii, a fost crescut la doică până la etatea dc <5 ani, când a fost luat lângă marna sa. Intre 6 și 7 ani a fost dat la Școala Catolică din Brăila de unde, după 6 luni, îmbolnăviudu-se de febră-ti foi dă, a fost luat, iar după însănătoșire a fost dat la școala primară din Brăila, unde a făcut trei clase, iar a patra a hoinărit mai tot timpul și în cele din urmă a fugit de acasă. In școală un băiat l-a învățat să se masturbeze singur și unul cu altul, aproape in toate zilele. Tn copilăria sa, afară de febra tifoidă, a mai suferit de o blenoragie, o adeuită inguinală, pentru care a fost operat la spital; reținem și o otrăvire eu sublimat. N’a suferit în copilărie sau mai târziu nici un accident care să-i fi produs vre-o lovitură la cap. N’a avut sifilis. N’a făcut abuzuri de băuturi alcoolice. N’a urinat noaptea în pat. N’a avut couvulsiuni nici acesse de epilepsie. Serviciul militar nu l’a făcut, fiind scutit ca fiu mai mare la mamă văduvă. In ce privește însă antecedentele sale din punctul de vedere al instinc- tului sexual, din cea mai fragedă copilărie până astăzi, credem mult mai nimerit, spre a nu le altera valoarea, să le redăm astfel cum au fost dscrisede el însuși, în memoriul ce. la cererea noastră, ni l-n prezentat. " „Memoriu „M am născut în anul 1890, deci sunt astăzi în vârstă de 25 ani, părinții mei mi-au dat o educație simplă și mau lipsit de cultură, și lă- sându-mă cu puțina învățătură din cursul primar. Eram și eu o fire slabă și foarte lesne de condus, cedam foarte ușor sfaturilor rele ale tovarășilor mei de joacă, și începusem încă de mic copil să mă dedau la jocuri rtt- șinuaae; așa am început a face onanie foarte des. încă din cursul primar, lucra ce m’a stingherit de a termina cursul, căci nunii mai era gândul decât numai la cele ce simțeam plăcere, astfel am plecat din clasa IV aproape de jumătatea anului, și fără a spupe cuiva, am luat-o razna pe o șosea ce ducea spre Cioara-Doinești unde am întâlnit un țăran și spunân- CH1MĂ SADICĂ 703 du-i că n’am pe nimeni, m’a luat cu el, unde am stat aproape 8 luni și apoi m’am reîntors acasă din stăruința părinților care aflaseră tot dela mine, căci le scrisesem făcându-mi-se dor, întors acasă, am intrat la o librărie unde după câte va luni am părăsit serviciul, nu-mi aduc aminte din ce cauză, și pe urină am intrat la un atelier mecanic, de aci am fost nevoit să plec din cauza «nai băiat care, căuta să se lege de mine. Apoi ani intrat la o casă a Doamnei Maria Dascalov, unde am stat un an. deși obiceiul îl practicam înainte, o duceam destul de bine dacă nu murea Doamna, nu părăseam serviciul. După aceia am intrat la un resta- urant și variata, unde am stat un an și jumătate, deși pentru un copil ca mine nu era deloc nimerit serviciul. După mai multe propuneri, am cedat unui Grec și m’am dus la el acasă tinde am făcut pederastie, nu știu cum m’a putut convinge dc a mă duce In el acasă; știu că după aceia nu mai m’am dus la serviciu și apoi am intrat la d-l Dr. J. C. și am fost nevoit să plec și de acolo diu cauza unui nepot care era un stricat. După aceia am intrat la d-l avocat P., unde am stat 8 luni, apoi în vara anului 1909 am plecat in București, căci mă săturasem de Brăila, un știu, eu eram vinovat sau lumea prea str’cată, căci prea eram obiectul privirilor: apoi la București mi-a mers destul de bine, căci am intrat tn- tr’o casă destul de stricată ca să mă pot corija, căci după 9 luni care le-am stat în serviciul d-l ui X. m’am hotărât a mă sinucide fiind sătul de viață, lucru ce Vani făcut, luând 2 grame de sublimat, și fără a avea efectul dorit, căci după câtva timp care am stat în spitalul Filantropia, m’am făcut bine, și după 3 luni iun intrat în compania dramatică Davila. ca controlor, după terminarea stagiunii de vară am rămas ca reenzitor a- proape 6 luni, apoi din dorința d-lui D. am intrat în serviciul d-sale particular. D-sa era o fire foarte sehimbăcioasă, avea deseori toane și des- cărca supărările pe cine întâlnea în calc. Mai întotdeauna pentrucă eram eu cel mai aproape, sufeream toate violențele sale. In vara anului 1911 la Constanța, am suferit foarte mult diu această pricină și doream să mă reînlorc în București și să-l părăsesc. Când s'n terminat stagiunea și ne-ani reîntors i-am spus eă vrean să plec, lucru ce l-a înfuriat grozav și m’a amenințat cu bă tain. spunându-nii ca cu nici un preț nu mi dă drumul, nici până azi nu știu ce scop a avut. M’am resemnat deci și am rămas în serviciu, păstrând însă gândul să-l părăsesc la primul prilej. Xu s'a întâmplat după cum doream și iată de ce: „încă din iarna anului 1910, d. D. trăia eu domnișoara X., lucru ce nu căuta să-l ascunză de mine, și acum după reîntoarcerea dela Con- stanța luau aproape zilnic masa la noi împreună cu fratele dânsei, încă neînsurat în vremea aceia; acesta avea foloase bănești de pe urma su- rorei sale, lucru ce-i prindea bine, căci îi lipsea fonduri pentru între- prinderile sule gazetărești și la nenea Al, găsea de toate, așa că era ne- lipsit din casă. Astfel și noi am început a ne cunoaște mai bine. „Intr'una din serile când era la masă, m’a rugat, dacă pot, să-i duc cafeaua în birou pe la 10 seara, căci biroul era jos îu aceiaș apartament; spunea că cafeaua îl enervează și având de scris și-o păstrează pentru mai târziu. Intr’adevăr, pela zece, m’am scoborât și i-am dus cafeaua. Era singur în birou, mi-a mulțumit și m’a tratat cu o țigară „intimă¹¹, — ru- ga ndu-mă să aștept să iau ceașca. Când să plec m'a rugat să aduc vre-o două lemne din prăvălie, să le pun în sobă, lucra ce l’am făcut. In timp însă ce reaprindeam focul aproape stins. X. se scoală dela birou și tot- odată se stinge și electrica. I.am întrebat cc s'a întâmplat, iar el fără CRIMĂ SARICĂ 764 să-mi răspundă, via apucat in brațele lui, Vam întrebat, ce însemnează asta? In care mi-a răspuns că nu mai putea să mai reziste, având în gând încă mai dinainte să facă dragoste cu mine. Eu l'am întrebat alunei dcce cu mine și nu cu o damă, și el mi-a răspuns că simte mai multă plăcere cu un bărbat decât cu o femee, și că astfel s'a deprins în străinătate. Vrând să plec, m’a reținut cu cuvintele: eitm, nu vrei să facem nimic? Nedumerit, am rămas mai mult din curiozitate; atunci m’a desbrăcat și m’a culcat pe canapea și a început să mă lingă ca un câine, de sus până jos. După aceia mi-a luat membrul în gură și a început a-l suge. După ce a terminat, m’a întrebat dacă mi-a plăcut; vorbind drept, am simțit un deliciu, dar el nu puteam înțelege ce a s:mțit, decât mai târziu când am executat și eu cele făcute de el. Am început astfel a urma oricând și ori- unde aveam ocazie, la el, la mine, sau la d-1 D. Aceasta m’a hotărât să renunț la gândul de a pleca și să sufăr tonte capriciile stăpânului meu, căci plecând n’ași mai fi avut ocazia să-mi satisfac nouile deprinderi căpătate. „Prin Ianuarie aceiaș an, X. îmi spune că se însoară, lucru ce s’a întâmplat prin Februarie, după care a plecat în străinătate. Dela plecarea lui, am început a-i simți lipsa, căci mă deprinsesem cu el foarte mult. Am încercat a mă duce ta femei, n’nm simțit însă nici o senzație, și plecam adesea ori cum am venit, fără a face nimic. „Am început atunci a umbla nopțile pe străzi, în speranța că voiu putea face cunoștință cu cineva cn aceleași apucături, dc caro știam bine că există mnlți, însuși după spusele lui X. Fiind timid și neîndrăz- nind să fac eu primul pas, deaboa peste 2 luni am făcut cunoștință cu Y., care îmi părea că mă fixează și cu care am urmat raporturile ta mine acasă prima dată, restul unde locuia el și odată la Sinaia, ta Hotel Caraiman. „In acest timp s'a reîntors X. cu care am reînceput relațiile, deși era însurat și mergeam mai înainte cn întâlnirile căci mutase și biroul lângă noi. întâlnirile noastre erau prea, rare, așa că simțeam nevoie do prieteni Astfel am cunoscut pe A. care m'a strigat pe nume pe Calea Victoriei, fără să știu dc unde mă cunoaște și printr’însul am legat prietenie cn întreaga societate. „Eram astfel în putință să-mi satisfac nouile apucături sensuale ce le adoptasem dela X. Acum nu mă gândeam deloc să plec dela d-1 D., căci aveam destulă libertate să-mi satisfac gusturile mele bolnave, și pe de altă parte îmi intrase în cap dorința de a avea relații și cu dânsul ca și cu ceilalți, mai ales că eram așa de aproape unul de altul. Așa am dus-o în serviciul D-sale până în Martie 1914, când începusem a mă să- tura deabinelea de mizeriile pe care mi le făcea. Astfel m’am hotărât să plec, l’am anunțat și am avut aceiași șcenă; de astă dată nu m’am lăsat, eă 1a câteva zile, sub prețext că mama e bolnavă, mi-am cerut concediu, mi-am luat toate lucrurile, și ara plecat ta Brăila, am și rămas fără a-l aviza de aceasta până la sfârșitul lui August aceiaș an. Ncputând să găsesc serviciu în Brăila din cauza evenimentelor, m’am angajat în com- pania dramatică Voieuîeseu-Bulandra. Când a aflat d-1 D. de reîntoarcerea mea în București și cum nimeni nu putea să stea la d-sa, mi-a propus prin tapițerii] Bănică și electricianul Teatrului Național, Carol Aumon, ca să reintru în serviciul d-sale 1a care am răspuns că sunt sătul până în gât și că nu m'ași întoarce cu nici un preț. Așa am dus’o până ta mijlocul lui Octombrie, când văzând că leafa mea de reenziter nu-mi ajunge, iar pretențiile și răspunderile sunt prea mari, pe de altă parte neliniștea provocată de evenimente, cu apro- CRIMĂ SADICĂ 7A5 piața intrare în răsboi și cum eu eram dispensat de serviciu militar, eram mai sigur în serviciul d-lui D., lucru ce m’a făcut ca pe ziua de 15 Oc- tombrie 191-1, să reintru în serviciu d-sale, mai ales că venise și șoferul d-lui D. și îmi spusese să mă duc la Bănică că are să-mi spue ceva. Am fost, și când m’a întrebat dacă sunt hotărât să reintru la d l D., i-am răspuns ca să mă mai gândesc. In seara aceia, după spectacol, m’am în- tâlnit cu X. cu care eram înțeleși de cu ziua să ne întâlnim, căci soția lui nu-i în București și deci e singur, în noaptea aceia ara dormit la el acasă, până la 5 dimineața. A doua zi pela 10 dimineața am vorbit cu d-l 1). la telefon și ne am înțeles cti d-sa ca după 15 să reintru în serviciu, lucru ce s’a și întâmplat. ,,După reîntoarcerea mea la d-l D., mi-am reluat aceleași obiceiuri ca și mai înainte, căci aveam destul timp ne fiind ocupat ca la teatru. Re- lațiile cu X. le continuam, tot așa și cu ceilalți prieteni; adesea ori aveam remufeări simțind că nbtnec pe o cale greșită, dar nu mă puteam stăpâni, căci ob ceiul devenise la mine o adevărată boală fără leac. Aveam uneori adevărate porniri de furie, când ca să mă liniștesc beam și mă masturbam în urmă. Locul femcci il luase la mine bărbatul, lângă care simțeam ade- vărată plăcere sexuală, mai ales când era mai zvelt și mai bine făcut. Nu arare ori îmi revenea vechea idee de a poseda pe d-l D. în orice condiție nr fi, căci le practicasem pe toate. Afară de asta îl aveam zilnic gol îna- intea mea și mai ales în ultimul timp căpătasem nenorocita slujbă de a-1 masa cu odicolon, ceeace-mi cauza chinurile cele mai grozave. Nu îndrăs- neam însă să-i vorbesc, beam și mă masturbam în tăcere, deși știam că el avea cunoștință de aceste apucături ale mele, fiind știute și de fiul d-sale D. I). De aceea d-l D. avea pentru mine o purtare deosebită, fiind sever și brutal cu mine și întrebuințând cuvinte de batjocură ce se spun de obiceiu femeilor decăzute. Că nu vroia să-mi dea drumul, cred că era pentru faptul că știam prea multe din viața lui intimă. „Intre acest timp am făcut cunoștința lui Z. care era pederast și pe care l'am combinat odată la el acasă pentru care mi-a plătit 25 lei, aceasta acurr vre-o lună înainte de a comite crima. In ziua de 5 Aprilie care era într’o Duminică i-nm scris o scrisoare prin care urma să ne întâlnim la berăria Cojc Mercur pe la 11 noaptea. Scrisoarea am trimis-o cu șoferul care negăsîndu-l a lăsat-o acasă. In ziua aceia eram foarte ațâțat și nerăb dător de a mă întâlni cu Z.; spre a mă liniști am băut 1^ li'.ră țuică, num masturbat precum ave.im obiceiul, și am intrat în casă cam amețit spre a face serviciu. Am preparat hainele d-lui D. care urma să meargă în după masa aceia la ora 2 la cununia sorei d-nei I. Nici astăzi nu-mi pot da seama când și cum am terminat toate astea; am intrat în sufragerie și găsind sticla cu rachiu de Moldova, am băut pe nerăsuflate fără să știu ce-i cu mine, atât eram de enervat. Am intrat în casă și din antren l’am văzut pe d-l I), fără să știu limpede ce fac, am scos cuțitul din panoplie și i l'am băgat în cap; știu că în momentul acela nu aveam alt gând decât a'mi curma și mie zilele și a termina cu înspăimântătoarea idee fixă de a avea raporturi cu d-l D. In momentul când am atentat la viața d-lui D. m’am gândit că am să pot sal posed sugându-i membrul. După ce l’am lovit, am văzut că a pus mâna pe butonul soneriei, am eșit afară, am deranjat soneria ca să nu sune, lucru ce mă enerva foarte mult. După aceia m’am întors înapoi în casă ca să văd dacă a murit pentru a-mi satisface poftele și văzând că n'a murit și totodată scoțân- du-și cuțitul din cap am eșit din nou din odae și pela jumătatea antreului CRIMĂ SADICĂ 7E RUPTURĂ A UTERULUI 783 el dobândită, voită, căutată, in îndoitul scop nl unor senzațiuni noui și al unui câștig prin prostituarea trupului său. 4. J. D., perfect conștient de perversiunea sa sexuală, perfect con- știent de imoralitatea vieții sale depravate, a comis o tentativă de omor cu o premeditare de 2 luni asupra obiectului pornirilor sale contra năimii, persoană căreia n’ar fi îndrăsnit nici o dată — el însuș o mărturisește — că în viață fiind, să-i facă o propunere în sensul plăcerilor sale. A voit să săvârșească omorul, ca in urmă să-și satisfacă pofta bestială. 5. J. D. a săvârșit o crimă sadică caracterizată, și alături de Krafft- Ebing — care cu toată indulgența lui, nu admite nici o dată scuza ires- ponsabilității pentru chiar simple delicte sexuale, atunci când nu sunt comise într’o stare de defectuozitate, de degenerare sau de boală psihică, — vom conchide, eă: J. D. c moralmente responsabil de crima sa. (ss). . . lincurești, Decembrie. 1915. • ♦ (Pe baza acestui raport medico-legal, J. D. a fost recunoscut res- ponsabil și. ca atare, condamnat — în Februarie 1915 — de Curtea eu Jurați din Ilfov la 5 ani muncă silnica). 2. RESPONSABILITATEA MEDICALĂ — Caz de ruptură a uterului, cu moartea parturientei și a copilului — (In colaborare cu Profesorul Dr. G. Bogdan) I. Preambulul: 11. Istoricul afacerii: Mai înainte de a descrie faptele constatate de noi, credem necesar de a expune detaliile culese de la persoanele cari au avut un rol în această afacere și în special lămuririle date de către d-l dr. L., căruia i-am cerut un memoriu în care d-sa să înregistreze toată observația clinică a femeii, din momentul chemării sale la parturientă și până la moartea ei. a) Memoriul d-lui dr. L. — D-l dr. L., doctor în medicină de la Facultatea din București (18971 — fost intern în serviciile d-lor doctori Obreja și Turbure și extern în serviciul d-lui doritor Florea Theodorescu, fost medic secundar (G luni) al spitalului din Bârlad ,,Elena Beldiman” și actualmente medic provizor al spitalului Rădncăneni dela 1 Septem- brie, — ne declară: „In ziua de 1G Noembrie 1899, către seară, am fost chemat în satul Răducăneni la femeia Niță Stoica. Mergând la domiciliul acestei femei, găsesc acolo pe moașa din localitate, care îmi spune că se află lângă gravidă cam de pe la orele 10 sau 11 dimineața; că această femeie este multipură cu sarcina la termen; că la venirea sa. colul era puțin dilatat, punga apelor ruptă, copilul mort, în prezentațiune occipito-iliacă stâugă anterioară la strâmtoarea superioară, contracțiunile uterului puter- nice, ajutate și de sforțări voluntare ale femeei, contracțiuni cari au slăbit în urmă, fără ea angajarea părții foetale să înainteze; facerea a început în cursul nopții precedente. „La sosirea mea. cam pe la Orele 6 seara, găsesc pe gravidă, culcată 781 CAZ DE, RUPTUBĂ A UTERULUI în pat. într'o pronunțată neliniște și anxietate, pulsul frecvent și mic, jenă respiratorie, fața palidă, extremitățile reci. ..Prin întrebări aflu că a mai avut trei faceri cari s'au efectuat cu dificultate, mai cu seamă cea dintâi. Procedând la examinarea femeii, constatăm lipsa bătăilor cordului foetal și a suflului foetal, apoi exeavațiunea liberă, colul dilatat, punga apelor ruptă, lichidul în parte scurs, iar în fosa iliacă dreaptă, ca parte foetală ee se prezintă, o tumoare rotundă, ce pare a fi capul fătului. .,Fătnl încă neangajat, se bucură de puțină mobilitate la strâmtoarea superioară. Contracțiunile uterului lipsesc cu totul și nu rămân deeât sfor- țările voluntare ce, în neliniștea sa, femeea le repetă. ..Prin explorațiunea basinului, capăt impresiunea unei strâmtori a lut, fără a întâlni vre-o diformitate perceptibilă. Prin fricțiuni pe abdomen și injecțiuni antiseptice calde în organele genitale ale femeei, încercăm redeș- teptarea con tracțiunilor uterine, fără reușită însă. „Inerția uterului, precedată de mult de ruptura membranelor și scur- gerea în parte a lichidului, neangajurea fătului la strâmtoarea superioară, impresiunea de strâmtoarea basinului și starea generală a femeii, făcân- du-mă să întrevăd necesitatea unei intervențiuni pentru terminarea facerii, pe de altă parte însă lipsa totală de curățenie a patului și camerei unde se afla pacienta, nepermițându-mi o intervenție acolo, și făeându-tnă să mă îngrijesc chiar de urmările unei faceri normale în asemenea condi- țiuni. m’au făcut să spun pacientei și celor din jurul ei, eă extracțiunea copilului nu o pot face pe loc și sfătuesc să o aducă pe pacientă la spital. In lipsă de altă trăsură, pacienta a fost transportată într'o căruță cu boi. eu toate preeautiuniie posibile, la spital, unde a fost instalată în camera de rezervă a femeilor. „Pe la orele 9 seara, procedând din nou la examenul pacientei, mă asigur încă odată de lipsa bătăilor cordului fetal și a suflului uterin, și constat din nou starea de anxietate și neliniște a femeii, frecvența și mici- mea pulsului, jena respiratorie. „Colul dilatat lasă să pătrundă mâna și recunosc, dc astădată, o pre- zentațiune transversală în pozițiune ccphalo-iliacă dreaptă, dorso-posteri- oară. umărul drept fiind partea care se prezintă ia strâmtoarea superioară. „Lipsa totală a coutracțiunilor persistă și injecțiunile calde, antisep- tice, vaginale și intra-uterine nu pot să le redeștepte. In noua explora- țiune a basenului, în lipsa unui pelvimetru, cu ajutorul indicatorului drept pe unghiul sacru vertebral, calculez pe cât posibil lungimea dia- metrului antero-posterior. care-mi dă rezultatul aproximativ de 9 cm. încercând, prin manopere combinate externe și interne, versiunea cepha- lică fără reușită, nu perzist prea mult în aceste manopere, de teama unei rupturi a uterului. „Starea generală a pacientei însă și condițiunile în eari se prezintă facerea, mă hotărăsc la o intervențiune mai activă și în prezentațiunea fă- tului în inserția uterină. în dilatarea colului și chiar în strâmtoarea base- nului, găsind indicațiunile versiunii podalice pe deoparte, iar pericolele unei embriotomii, la care trebuia să adaug lipsa instrumentelor speciale necesare acestei operațiuni, făcându-mă să îndepărtez pentru moment, această din urmă operațiune, cu atât mai mult cu cât în facerile anterioare- ale acestei femei, deși efectuate cu dificultate, copii la termen au putut străbate basinul gravidei, mă hotărăsc pentru versiunea podalică, rămâ- CAZ DE HVPTURÂ A UTERULUI 7b5 ii and ca în caz de nereușită, în limitele mijloacelor de cari dispuneam, să practic embriotomia. „Astfel, pela orele 11 noaptea, asistat de moașă și de snbchirurgui serviciului, după evacuarea vesicei urinare și a rectului, pătrunzând fără greutate cu mânn în interiorul uterului, găsesc cu ușurință picioa- rele copilului și reușesc să le aduc odată pe amândouă, continuând cu încetul extragerea trunchiului, întâmpinând oarecare dificultate la dega- jarea membrelor superioare, pe cari însă reușim a le degaja prin intro- ducerea degetului. In timpul facerii versiunii, o mică cantitate de liehid sanguinolent se scurge. „Capul copilului insă s’a oprit la strâmtoarea superioară și cu tot sprijinul ce prezintă corpul copilului prin tracțiuni și apăsarea încercată prin pereții abdomenului asupra lui, nn descinde de loc și rămâne cu fata în simfiza sacioiliacă dreaptă, occipital înainte: încercând atunci, prin ridicarea corpului copilului și introducerea mâinei pe sub dânsul, pentru a produce flexiunea capului, nu putem pătrunde în deajuns cu mâna între capul copilului și peretele basenului, pentru a apuca prin gură maxilarul și n face tracțiuni asupra lui. „Toate încercările manuale nereușind. starea generală rea accentuân- du-se cu tontă administrarea unei poțiuni tonice, pulsul devenit filifonn, pacienta având o sincopă, din care reușim a o redeștepta îndată, după ce i se fac înjecțiuni subcutanate eu eter și cafeină, încercăm, fără reușită. și aplicarea forcepsului ne sub corpul copilului. Atunci. în lipsa unui per- forator, prin ajutorul instrumetelor ce aveam la îndemână (bisturiu, foar- feci, trocar) încerc perforațiunea craniului, păinuând prin ceafa copilu- lui, încercări pe cari elevațiunea capului fetal și teama de a leza părțile materne le fac zadarnice. „Deoarece versiunea este practicată cam de 3 ore, tot de atârta timp compresiunea părților materne de către făt durând, starea generală a paci- entei. arătată mai sus, silindu-mă la terminarea cât mai curând a facerii, sleindn-mi toate încercările de extracțiune a capului fetal și pe lângă aces- tea adăugându-se și un edem al părților genitale materne, mă văd nevoit a practica detroncațiunea (pela orele 3 sau 4 către ziuă) în speranță că cel puțin lipsindu-mi piedica ce mi-o făcea corpul copilului, să pot stră- bate. fie cn mâna fie prin instrumente, pentru a extrage capul. Tot odată gândindu-mă la posibilitatea necesității unui perforator și a unui cefalo- trib, trimit pe bărbatul pacientei cu o scrisoare la d-l dr. Kernbach la • Huși, rugandu-1 să-mi trimeată un perforator și un cefalotrib, crezând că la spitalul județului =e vor găsi aceste instrumente ce ne lipseau nouă. „După detroncațiune, introducând mâna în uter pentru apucarea capului fetal, întâlnim pe peretele lateral stâng al uterului placenta în parte des lipită, și un lichid sanguinolent negricios în cantitate ca de 400 până la 500 grame se scurge din uter. „Apucând capnl cu mâna, avem senzația nnui cap mare bine osi- ficat și aducându-1 la strâmtoarea superioară, un ajutor menținându-1 prin apăsare prin pereții abdominali, cu mâna introdusă în gură, exercităm tracțiuni repetate cari nereușird. apelăm la forceps, neputincios și el a extrage capnl. „încercările de perforaținne cu instrumentele ce avem la îndemână, nereușind și sub amenințarea că perzistând în aceste încercări cu instru- mente neapropriate, putem leza părțile materne, starea generală a paci- SSOOf. - Dr. M Minoeici. Tratat de Medicină Legală. 7s6 CAZ DE RUPTURĂ A UTERULUI cutei, arătându-ne sleirea puterilor sale, ne face să o lăsăm în liniște, până la sosirea instrumentelor cerute la Huși. „Astfel după ce i se repetă iujecțiuui subcutanate cu eter și cafeina, pela orele 5 sau 6 dimineața pacienta, încredințată pazei unei infirmiere, este lăsată în liniște. Di vizita de dimineață pulsul abia perceptibil, fili- form, jena respiratorie aceiaș, fața palidă, i se scoate urina, i se adminis- trează o poțiune tonică din nou, se fac încercări de alimentațiune cu lapte. Pacienta nu a avut vărsături nici sughițuri în tot timpul cât i-am dat ajutorul meu. Pela orele 3 sau 4 după amiază, venind la spital d-1 medic al plășii Podoleni, căruia expunându-i împrejurările în care s’a prezentat’ cazul și mijloacele întrebuințate, după cererea sa și văzând că întârzie omul trimis la Huși, l-am condus lângă pacientă, unde d sa a încercat extracția capului rămas în uter; încercările sale au fost prin tracțiuni manuale asupra capului fixat la strâmtoarea superioară, prin aplicațiuni de forceps și încercări de a perfora craniul, cu ajutorul instrumentelor ce posedam. Aceste încercări n’au reușit și femeia a sucombat în aceiaș timp cu terminarea lor. b) Declarația d-iui Vlad Petre, medicul plășii Podoleni: „In ziua de 17 Noembrie fiind în inspecție prin plasă am trecut prin comuna Rudu- căneni pe la orele 5-6 seara și, pe când mă aflam la primărie, a venit acolo moașa comunei și mi-a comunicat că la spitalul rural s’a făcut o operație asupra unei lăuze, tăindu-se copilul. Ajungând la spital pe la orele 6. împreună cu d-1 dr. L. m'am dus în cameră, unde se afla lăuza și, după ce am cerut voie ca să intervin și eu, am intervenit introducând mâna și apucând capul de vertebrele cervicale și pe când căutam ca să leg cu un laț de sfoară vertebrele, femeia a avut o sincopă mortală și ime- diat a încetat orice intervențiune”. ej Declarația femeii Maria Anton, mama moartei: „Fata mea, Nița Petre Anton P. Stoica, de 28-29 ani, măritată de 9 ani, a născut 5 copii, diu cari cel dintâiu mori, iar cel din urmă nu l'a putut naște; trei aseme- nea i-a făcut cu mare greutate, unul din cei trei a murit după o jumă- late de an. ,.!n noaptea de 15 spre 16 Noembrie, a apucat-o durerile de facere, iar dimineața s’a scurs apa. Bărbatul său s’a dus după moașă, care a venit la orele 10 dimineața. Moașa a pus-o în palt. a examinat-o și a stat cu ea până la 5 p. m.. când moașa i-a spus, că copilul nn vine bine și s’a chemat doctorul. Bărbatul s'a dus după doctor care a venit pe seară, care, după ce a examinat-o, a spus, ca să o aducă la spital, căci nu poate să-i facă nimic acasă. Atunci pela orele 9 am dus-o la spital, unde peste vre-o oră a venit și doctorul, care s’a închis într’o odae cu moașa și personalul spitalului, unde a stat până la 12 ore. iar pela orele 4 m’a ■chemat în odaia lăuzei și mi-a spus că a tăiat copilul și i-a lăsat capul înăuntru; în aceiași zi pe seară ea a murit. dl Declarația d-nei Adela Gheorghiu, moașa comunală (diplomată din Iași 1890): Este de 5 ani moașă în Răducăneni. A fost moașă particulară în Roman. Dânsa ne spune eă. în dimineața zilei de 16 Noembrie, a fost •chemată de femeia Nița Stoica, apucată de durerile de facere în timpul ■nopții. La sosirea sa pe la orele 10—11. examinează femeia și găsește că ■colul este dilatat punga apelor ruptă, iar lichidul scurs. Femeia la început C.fJ. DE RUPTURĂ A UTERULUI 787 avea contraețiuni puternice, însă nu mult timp după aceasta ele au încetat ■cu desăvârșire. Femeia a pierdut puterile, a avut pulsul mic, extremitățile reci, corpul acoperit cu sudori reci. Copilul se prezintă cu capul în poziția întâia, însă nu s’a putut angaja și, văzând toate acestea, a trimis ca să cheme pe <1-1 dr. L. Apoi confirmă în totul cele relatate de acesta din urmă. e) Declarația femeii Eva a Ini Dumitru Comorașu (moașă fără di- plomă. de 40 ani în com. Păducăneni): Ea declară, că este moașa mamei și a fetei și că toate facerile fetei au fost foarte grele; din 5 copii, cel dintâiu l-a născut mort, alți trei foarte greu (2—3 zile), iar pe acesta din urmă n’a putut să-l facă și că ea nepricepându-se ce să facă, nu s'a ames- tecat la ultima facere. Confirmă în totul spusele celorlalți. III. Descrierea faptelor A. Autopsia cadavrului femeii Niță Stoica I. Examenul extern.— Cadavrul femeii Nița Stoica se găsea în sala, •de autopsie a spitalului rural din localitate, unde din ordinul d-lui Jude- cător dc Instrucție a fost adus, după ce fusese desgropat în cimitirul cato- lic din vecinătate și transportat pe o targă la Spital. îngroparea se făcuse la 19 Noembrie, Cadavrul era așezat într’un cosciug de brad cu fundul de trestie și îmbrăcat cu creton roșu cu flori. La deschiderea sa îl găsim întins pe o pernă mare, albă și eu mâinile pe abdomen, ținând în cea dreaptă o cruce de ceară galbenă. Cadavrul este îmbrăcat cu o cămașă de pânză de casă brodată cu fluturi de lână de culoare albastră, un șorț brodat pe poale cu flori roșii și verzi, cu pantofi in picioare, cu mărgele la gât, încinsă cu un brâu tri- color și purtând pe cap o năframă de borangic, iar la dreapta și la nivelul umărului său, se află corpul copilului său decapitat a cărei descriere o facem mai jos. Cadavrul este al unei femeei bine constituită și desvoltată, având ialia 1,63 ni. și vârste de 29 ani. Părul capului, de culoare castanie deschisă, formează două cozi și bre- ton pe frunte, lăsându-se cu ușurință a fi smuls în șuvițe. Gura între- deschisă, cavitatea bucală acoperită cu un strat cremos de culoare galbenă, dantura ineomplectă și uzată. Putrefacției foarte înaintată și caracterizată: prin macerarea epider- mului care se ridică în mari lambouri mai ales pe spate și pe părțile late- rale și externe ale coapselor; prin rețeaua venoasă de un roșu murdar ce se desemnează sub pielea de pe torace și membre, care dă tegumentelor un aspect marmorat, precum și prin pergamentarea feței, a urechilor și a pielei de pe mâini. Cavitățile orbitare sunt aproape goale și globii ochilor distruși; întreaga față are aspectul unei mumii. Pe cadavru nu se găsește, nici o insectă sau resturi de insecte. Pe o mare parte din figură, torace (împrejurul mameloanelor) și pe mâini se găsește un depășit de mucegai (oidium albicans) ce dau acestor regiuni aspectul nnor bureți albi.' 78'8 CAZ 1>E RUPTURĂ A UTERULUI Mamelele sunt bine desvoltate iar mamcloauele — proeminente și în- conjurate cu o aureolă pigmentată negricioasă, in care se observă hiper- trofia tuberculilor Ini Montgomery — lasă prin presiune să se scurgă un lichid turbure gălbui. Abdomenul balonat; pe linia sa mediană se observă o linie pigmen- tată (linia brună) și care se întinde de la muntele lui Venus până dincolo de ombilic; precum și numeroase vergeturi, unele recente de culoare roză, violacee, altele vechi, sidefii, ce se întind până pe părțile superioare ale coapselor. Palpația abdominală, făcută la nivelul regiunii hipogastrice, permite a constata în dreapta și în stânga liniei mediane, în ambele fose iliace 2 tumori moi și depresibile ce nu se pot bine limita (uterul și capul copilului). Circonferința abdomenului, luată la fi cm. sub ombilic, e dc 102 cm., iar cea dela nivelul trocanterilor de 107 cm. Organele genitale externe bine conformate, pubisul acoperit cu puțin păr. Buzele mari sunt puțin pigmentate, tumefiate și infiltrate cu gaze. Pe buza cea mică din stânga se găsește o mică tumoare de mărimea unei alune, plină cu gaze, rezultatul unei dilatări vânoase (varice). Urmele himenului se văd sub forma unor mici muguri mamelouați (carunculi mir- tiformi}. Fosa naviculară, împreună cu furculița și perineul, nu prezintă nici o ruptură. 2. Examenul intern.— a) Capul ți cavitatea craniană: Pericraniul, infiltrat cu puțină serozitatc, se ridică ușor. Oasele calotei, bine confor- mate, sunt intacte; la fel cele ale bazei. Ele au o grosime de 5-6 mm. Sutu- rile neosificate, meningile subțiri se mai disting încă. iar creerul e ramolit, redus de volum și transformat într’o pulpă moale de culoare verde-cenușie, așa în cât ambele substanțe cerebrale precum și nucleii centrali nu se mai pot distinge. b) Toracele ți cavitatea toracică. — Oasele toracelui intacte. La ridi- carea plastronului sternal se observa că plămânul drept prezintă aderențe vechi pleurale, ce se întind până pe părțile posterioare; cel stâng e liber. Ambii plămâni sunt reduși de volum, puțin aerați, din eare cauză nu umplu complect cavitățile pleurale, în care găsim însă ca vreo 500 cc. de un lichid de transudație, turbure, roșietic (datorit putrefacției). Suprafața externă a plămânilor are un aspect marmorat și o colora- țiune cenușie-verzue, iar pe secțiune o coloare roșie deschisă (anemiați); nu crepită, sunt puțin elastici și la presiune nu lasă să se scurgă nimic. Tracheea și bronchiile goale; mucoasa lor e de un roșu murdar, ase- menea și aceea a esofagului, în interiorul căruia găsim un limbric. Inima. — Pericardul conține câteva picături de un lichid limpede, roșietic. Inima de mărimea pumnului; cavitățile sunt goale. Nimic pato- logic de remarcat din partea valvulelor și a orificiilor. Suprafața endocardului e de o culoare roșie murdară, datorită putre- facției. Mușchiul inimei e moale, flasc, friabil și palid. Aorta intactă; suprafața ei. de o colorație roșie vișinie, nu prezintă nimic patologic. Coronarele permeabile. c) Abdomenul ți cavitatea abdominală. Nici o urmă de violență în musculatura peretelui abdominal. Stomacul turtit; mucoasa sa e acoperită cu un lichid siropos de culoare CAZ DE RUPTUIIĂ A UTERULUI 789 galbenăcenușie, ce exală un miros cadaveric. Pereții săi sunt subțiați. aproape trauspiirenți, de un aspect marmorat și de o culoare cenușie-verzue. Intestinul subțire puțin destins prin gaze. — Mucoasa lui — acope- rită cu un subțire strat de materii alimentare digerate, dc culoare cafenie deschisă — e ridicată pe alocarea de numeroase flicteue gazoase, iar intes- tinal gros conține, către sfârșitul său, puține materii fecale semisolide, de o culoare castanie-verzuie. ■ Mesenteml și epipilomnd încărcate cu grăsime. I icatul, mări ț, cântărește 1B00 gr,, lungimea sa e do 21 cm. iar lățimea de 17. Fața sa aₙ. tero-superioarâ pre- zintă vechi aderențe fibroase de dia- i'ragm (prrihrpati- tă). Suprafața de secțiune are o colo- rațiune brună-ver- zue, e puțin umedă, prin presiune nu la- să să se scurgă ni- mjo. Parenchinml său e infiltrat cu numeroase bule ga- zoase, dăndu-i as- pectul unui burete. Venele-porte goale, deasemenea și con- ductele biliare. IV gicula abiliară con- ține cu 2-3 ee. de bila brună închisă. Rinichii sunt pu- țin inai mici, ei au l!¹®' — Poziți» ocupatS de ut«r și capul copilul au lungimea, lărgimea uwru¹’ ²> "P”¹ ³) Plsc⁸ⁿl‘- și g r o s im e a re- prezinlatc prin 11, 6 și 1H¹ cm. Capsulele se desfac ușor, sunt mol, flasce; pe secțiune au o colorațiuue uniformă. Ambele substanțe din cauza putrefacției nu se mai pot distinge. — Bășica urinară goală; mu- coasa intactă. d) Organele genitale interne. — La deschiderea cavității abdomi- nale, găsim uterul deplasat și așezat în fosa iliacă stângă, iar în cea dreaptă, capul copilului acoperit ca cu o scufă de placentă și câteva chia- mwi de sânge (fig. 159). Uterul, piriform și turtit dinainte înapoi, e mărit de volum. Greutatea sa, împreună cu aceea a vaginului și a vulvei, e de 1330 gr. (Sunt păs- trate în muzeul Institutului Medico-Lega) din București). Pe marginea sa dreaptă, cu 3 cm. mai sus de orificiul colului, care e șters, și până în apro- pierea trompei, se găsește o ruptură lungă de 16 cin. la partea externă și de 14 cm. la cea internă, având marginile neregulate sdrentuite, în zig- 790 CAZ DE RUPTURĂ A UTERULUI zag, cchimozate și infiltrate în lături eu sânge și bizotate din afară înăun- tru (fig. 160), Cele 2 foi ale ligamentului larg corespunzător sunt rupte și deslipite pe o întindere de 18 cm. (fig. 161). Fața internă a uterului, neregulată, prezintă mici ridicături, mai cu seamă către funii și spre stânga unde e acoperită cu resturi placentaie și puțin sânge coagulat, ce se ridică în lambouri, lăsând să se vadă locul inserției Fig- — Aspectul rupturei uterului. Uterul măsoară placentare. 22 cm. în diametrul vertical și 17 cm. în diametrul transvers. Musculatura e de un roșu cărămi- ziu, semănând cu a cărnii spălate, moale și friabilă. Uterul are o grosime între 2-3 cm. Colul e șters, buzele sule sunt moi și sub- țiri ; ele nu prezintă împrejurul lor nici o leziune. lai/iiiul are 12 cm. lungime, & foarte dilatat, cutele sale sunt a- proape șterse; are o coloratiune ce- nușie-verzue; nu prezintă nici o urmă de violență. Placenta cântărește 400 gr. Dia- metrul e de 19 cm. și circonferința de 00. Ea e pnțin subțiată, având către centru 8—10 mm. grosimea (normal 2—3 cm.). Pe fața sa fetală prezintă mai multe regiuni uscate, aproape perga- mentate, ce corespund cu lipsa mai multor cotiledoane de pe fața sa uterină. Fij. 161. —• Aspectul celor douK foi ale ligamentului corespunzător rupturii. CAZ DE RUPTURA A UTEHULUt 791 Am ni osul translucid e rupt neregulat pe margini, încât nu se poate preciza locul ruperilor membranelor. — Fața uterină a placentei, de un roșu spă- lăcit, spongioasă și neregulată, este formată din mai multe cotilidoane dintre cari parte lipsesc (fig. 1G2 și 163). Unele dintre aceste cotilidoane au o colorațiune roșie-închisă și sunt infiltrate cu sânge coagulat Cordonul ombilical, lung de 19 cm. și cu inserția centrală, e aproape uscat și turtit având forma unei panglici (fig. 162 și 163). Extremitatea sa fetală e neregulată și sdrențuită (smulsă). El este Delegat Ovarele, de mărimea 2—3 cm., cu suprafața neregulată, presărată cu mici cicatrice triunghiulare, au o colorațiune albă-gălbue. Pe secțiune se observă în ce] stâng corpul galben al sarcinii, care nre o mărime de 1 cm. Bas nul. — Oasele sale sunt intacte, nu însă normal conformate, cum 792 CAZ DE RUPTURĂ A UTERULUI se va observa mai jos. Toate arlieulatinnile sunt puțin mobile. Măsură- toarea diametrilor externe (pelvimetria externă) făcută, se constată că ei J'ij lăî. — Aspectul «pungi o < &l fepu marino a plocon toi (cu coti- ledosnele absaiito in e) ți ni cordonului ornbilioM (p»g. 791) sunt mai mici ca cei dați de un basiu normal, după cum se poate vedea în tabloul ce urmează: nnrm&l 1. Diametrul sacro-pubivu (Baudelocque) 18.4 20 2. „ bi-spinos 17.5 24 3. „ bi-iliac 22,5 28 Deasemenca la măsurătoarea făcută asupra strâinlonlor superioară (lig. 164) și inferioară (fig. 165) și a eseavațiunei. se observă micșorarea unor d ia metri iu raport cu dimensiunile diametrilor corespunzători ala unui basin normal, după cum se poate vedea în tabloul ce urmează: CAZ DE RUPTURĂ A UTERULUI Diam^trix Antepoater. Oblic Transversal normal normal normal Strâmtoarea superioară: A A' 8,5 11 00'11,5 12 TT'12 13 Escavațiunea 10,5 12 11 12 12 12 ^Strâmtoarea inferioară 9 9 --- TT 9 10 In afară de micșorarea diainetrilor acestui basin, fată cu unul normal și care până lu un punct ar corespunde unui basin mic (basin mic justo- minor) mai constatăm că apofisa transversă stângă a ultimei vertebre lom- Fig. Iu 4. — Lungimile diametrilor strimtorii superioare a bați nul ui 7v*2) bare (a 5-a) care e aproape de 2 ori mai mare ca cea opusă, prezintă pe fața sa inferioară o suprafață articulată care, împreună cu alta analoagă Fig. litâ. — Lințimile diamoLilor «tr&mtorii inferioara a basinului (pag. 732). ■ce se găsește pe fața superioară a aripei stângi- a sacrului, formează o arti- culație suplimentară, (fig. 166). Coloana vertebrală e intactă, ea nu s’a deschis. 7D1 CAZ. DE RUPTURĂ A UTERULUI B. Autopsia copilului. 1. Examenul extern. — Cadavrul copilului se află în acela? cosciug cu al femeei Ni ta Stoica. El este al unui nou născut de sex masculin având capxd separat de corp de desubtul celei de a 5-a vertebre cervicale. Corpul său e îmbrăcat cu o cămașă de pânză de casă, cusută cu amici roșu pe poale și mâ- neci ți o pereche de ciorapi castanii ce se întind până la genunchi. El este al unui copil foarte bine desvoltat. corpul său fără cap măsoară 43 cm. și cântărește. 2500 gr. Putrefacția înaintată și caracterizată prin colorațiu- nea verde murdară a între- gului abdomen și prin ma- cerarea epideimuhu, care se ridică în mari lambouri depe Fig. 16G. — Articulați* «acro-vertebralS sa- spate. tora.ee și picioare. Pe piimentari (pag. <»3). diferite părți nle corpului, din cauza dispariției epider- mului, pielea e pergamentată: iar îu unele regiuni, se observă mari insule, de un mucegai» alb (oidhtm albicans). Atât unghiile de la mâini cât și cele de la picioare depășesc buricele degetelor, ele sunt macerate și se smulg foarte ușor. Organele genitale externe sunt reduse la o membrană pe cale de per- gamentare, în interiorul căreia nu se poate constata prezenta testiculelor. Sfincterul anal e deschis cât o piesă de 50 bani. Cordonul ombilical, inserat puțin mai jos de mijlocul corpului, are o lungime de 1 cm., e turtit, având forma unei panglici pe cale de a se usca, iar extremitatea sa liberă e neregulată (smulsă). Tegumentele corpului sunt dublate de un bogat tesut celulo-adipos; iar musculatura e de im roșu palid și infiltrată cu serozitate. La secțiunea extremităților inferioare ale femurelor precum și ale calcaneelor, se observă punctele de osificație ale lui Bâclard, ce nu mărimea între 2 ți 5 mm. 2. Examenul intern. — a) Capul și cavitatea craniană. După cum s’a descris mai sus la autopsia marnei, capul s’a găsit în cavitatea abdomi- nală a cadavrului femeii, în fosa iliacă dreaptă, cu fața îndreptată spre ‘partea externă și secționat neregulat, transversal, dedesubtul celei de a 5-a vertebre cervicale. El nu mai păstrează forma ovoidă. e cu Intui diformat și turtit în sensul diametrului transversal (biparietal). Pericraniul e sbârcit, formează mai multe cute și prezintă unele re- giuni pergamentate, iar altele mai macerate, lăsând in aceiaș timp a se observa câteva escoriațiuni lineare fsgârieturi de unghii, instrumente, etc.). Capul este acoperit cu peri castanii lungi de 1—2 cm., cari se ridică ct> înlesnire împreună cu epilcrmul. Prin palpație făcută asupra tegumentelor capului, se constată că. CAZ DR RUPTURĂ A UTERULUI 795- Fig. Ir". — Parietalul stâng- (n.irittie’naturali). oasele, atât ale craniului cât și ale feței, sunt dislocate, mobile, diu care- cauză întregul cap e cu totul deformat. Comisura dreaptă a nurii e spintecată, for- mând o ruptură lungă de 3—4 cm., ce se în- tinde în jos și înăun- trul bărbiei; de aseme- nea și pe ambii obraji, dedesuptul pleoapelor inferioare, se observă câteva escoriațiuni li- niare. Maxilarul inferior are 8 alveole separate. Diametrii capului, luați după ee tegumen- tele sale au fost um- plute cu iută, pentru o și recăpăta forma pe care a avut-o la înce- put (oasele fiind scoase cu cea mai mare ușu- rință, pe la baza gâtu- lui), sunt măriți în ra- port cu aceia ai unui copil la termen; astfel; Diametrul longitudinal (AP) 15 cm. Normal 11^. Diametrul transver- sal (BP) 12% cm. Normal 9%. Oasele craniului sunt mai mari ca ale unui copil la termen, în special parietalele (fig. 167 și 168) a căror mărime e de 8% cm. Comparate cu altele aparținând mai multor schelete din Muzeul Institutului Medico- Legal din București, ele corespund cu ale unui copil născut de mai multe zile (20-30). Oasele sunt intacte, afară de parie- talul drept (fig. 168> care prezintă o plesni- tură lungă de 3% cm. ce se întinde dinapoia unghiului postero-infe- rior în sus și înainte. Substanța creerultv, de culoare cenușie-verzue, e moale, difluentă. în mare parte dispărută. Fig. 268. — Parietalul drept (mârin.e nataralâ) eu vederea pleanitotii. 79G CAZ UF. HUFTUHĂ A UTERULUI l,) Toracele fi cavitatea toracică. — Ambii plămâni sunt bine con- servați și reduși de volum, din care cauză jumătate din cavitățile pleurale sunt goale. Suprafața lor, de un roșu-cărămiziu. nu lasă să se deseneze bine lobulii pulmonari. Scufundați într’un vas cu apă, se duc la fund, aseme- nea și bucățele din ei. La secțiune, consistența e puțin mărită, sunt cam cărnoși, nu crcpită nici nu sunt elastici la presiune (sunt atelectasiați). Inima. — Pericardul gol. Cavitățile inimei goale; nimic de remarcat din partea orificiilor și a valvulelor. Raura lui Botul persistă. Miocardul e moale, flasc și de culoare verde murdar. c) Abdomenul fi cavitatea abdominală. — Esofagul și stomacul sunt goale. Stomacul e puțin destins prin gaze, mucoasa ramolită și de un roșu palid. Intestinele subțiri goale; iur către sfârșitul intestinului gros se găsește meconium în cantitate ca de 50 gr. Splina mică, moale, pulpa di fluentă și de o culoare roșie deschisă. Ficatul are o culoare cărămizie închisă, își păstrează puțin consis- tența, suprafața de secțiune e netedă și puțin umedă, din vasele-porte nu se scurge de loc sânge. Există punctele de osificație la stern și clavicule. Docimazia hepatică negativă. Rinichii înconjurați de o atmosfera oelulo-grăsoasă. capsulele so desfac ușor, suprafața lor e lobulata, volumul e reprezentat prin 5, 2% și 1 cc. Pe secțiune, ambele substanțe, din cauza putrefacției, nu sc mai disting bine. IV. Rezumat și discuțiunea faptelor Rezultă din cele ce preced că numita Sița Stoica, multipară. era, în cursul lunei Noembrie 1899, la termen, pentru a 5-a oară și că durerile au început la 16 aceea.ș lună. Pacienta fusese deja de 4 ori însărcinată și din depunerile mamei și ale moașei rezultă, că toate facerile ei au foșt grele ținând 2 și 3 zile. In dimineața zilei de 16 Noembrie, femeia fiind cuprinsă de durerile facerii, fu chemată moașa satului, o babă, precum și moașa diplomată, care constată că punga apelor era ruptă și că se scursese ca la un litru de lichid amniotic. La început, prezentațiunea fusese O. I. S. A., dar mai târziu capul în loc să se scoboare și să se angajeze, se retrase transformându-se într'o prezentațiune transvorsă cu umărul drept. Moașa chemă pe D-rul L., care constată o sarcină anormală și propuse parturientei să intre în spital, unde dânsa a și fost transportată imediat. La 9 seara D-rul L. constată din nou, că copilul era mort. $i fiind că nu se putea aștepta la o versiune spontanee din cauza lipsei lichidului am- niotic și a inerției uterine, încearcă să facă versiunea cefalică dar nu reușește. El introduse apoi mâna in uter și isbuti să facă, după toate regu- lile artei, versiunea podalică. Scoase afară corpul copilului, dar îi fu cu neputință să extragă și capul, atât din cauza volumului mare, cât și'din cauza strâmtorărei basinului. In asemenea condițiuni. capul neputând fi extras cu nici un chip, se hotăra să facă decolarea po care o execută cu mare greutate. Trebuia acnma să extragă capul. El încercă toate mijloacele, mai în- tâiu cu mâna, apoi cu forcepsul în mai multe rânduri dar fără rezultat, căci capul era prea mare și basinul prea strâmt. Nu-i rămânea dar să facă decât cefalotripsia sau craniotomia. Dar fiindcă spitalul rural nu poseda CAZ DE RUPTURĂ A UTERULUI 797 instrumentele necesare, el trimise pe bărbatul bolnavei Li spitalul din Huși ca să i le aducă. Toată noaptea de 16 spre 17 Noembrie și toată ziua de 17 D-rul L nu încetă ca să încerce totul pentru a extrage capul; Dr. Vlad Petre, care se întâmplase la Răducâneni, încearcă, la rândul său, dar deasemenea fără succes. Bolnava pierde în acest timp o mare cantitate de sânge, forțele i se sleesc și Li un moment dat pierde cunoștința și moare in spre seara de 17 Noembrie. Cât timp au durai muncile și facerea. D-rul L. și tot personalul spi- talului n'au părăsit bolnava nn singur moment, făcând tot ce puteau spre a termina facerea cu succes. Care « fost cauza morții copilului? Care a fost cama morții parturlenlei? Care este responsabilitatea D-ruhti L.? Răspunsul la aceste chestiuni se vede clar din descrierea faptelor. Vom lăsa dar deoparte toate amănuntele inutile, neținând seamă decât de laptele ce am constatat. Suntem convinși că aceasta este metoda cea mai bună pentru cazurile de expertiză medico-Iegală, când expertul trebue să se pronunțe asupra unei chestiuni care interesează medicina și medicii și pentru cari orice discuțiune științifică riscă a părea inspirată de un interes cu totul altul decât acel de a cunoaște adevărul și a face lumină. I. Care a fost cauza morții copilului î — Copilul a murit din cauza strâmtoare! basinnlui femeii, a con formațiunii anormale a capului fetal și a prezentației transverse. Am văzut că mai întâiu se prezentase capul copi- lului, dar mai târziu, fiindcă nu se putea angaja, prezentatiunea cefalică se transformă în prezentație transversă. Obstetrica ne învață că facerea spontanee este așa de rară în cazurile de prezentație transversă și așa de periculoasă pentru mamă și copil, în cât medicul trebue să intervie în tot- deauna pentru a scăpa și pe unul și pe alta. Tn cazul de față copilul fiind deja mort la sosirea moașei și a medi- cul ui. nu rămânea decât de a scăpa pe mama. Literatura prezentațiunilor transverse ne arată, pe de altă parte, că parturienta este mai în totdeauna expusă ia o facere lungă și grea, iar co- pilul la o presiune violentă, a cărei urmare este moartea. O statistică pu- blicată de Velpeau arată că în 137 prezentațiuni transverse. au fost. 125 copii morți. Tn cazul de față, durerile au început în noaptea de 15 spre 16 Xo- embrie, membranele s’au rupt, lichidul s'n scurs mai tot și cum capul copi- lului n’a putut să se angajeze, contracțiunile fiind foarte energice, copilul devia și prezentația cefnlică s'a transformat într’o prezentație transversă. Când D-rul L. examină parturienta, a găsit copilul mort și o prezentație transversă; el nu s’a gândit dar decât să termine facerea cât de repede, ca să scape femeea de pericolul ce o amenința. Dar nu s’ar putea obiecta că. dacă Dr. L. intervenea la începutul dn- rerilar. ar fi putut scăpa copilul? Lucrul o cu putință; cu toate acestea, cazurile sunt destul do numeroase în cari, chiar intervenindu-se imediat, nu s’a putut scoate copilul viu. De altfel, în cazul de față am văzut că copilul n'a putut fi extras cu nici nn preț și că Dr. L., după ce a făcut decolarea, a fost în imposibilitate de a extrage capul, deși a întrebuințat toate mij- loacele de cari dispunea. In rezumat, copilul a murit pentru că era o disproporție între capul 7!lg CAZ. UE RUPTURĂ A UTERULUI care era prea marc fi frasinul prea strâmt al mamei, ceea ce a determinat im posibilitatea expulzărei pe căile naturale: în asemenea condițiuni. el tre- buia inevitabil să moară. Dacă Dr. L. ar fi fost chemat îndată ce durerile au început și de ar fi găsit nn copil viu. ar fi putut face operațiunea ceza- riană suu symphiseotomia, pentru a scăpa copilul; dar cum la sosirea sa acesta era deja mort, nu-i rămânea decât alegerea între o embriotomie și Japaratomia, dacă împrejurările îi permiteau. II. Oara e cauza morții femeii ? — Observațiunea clinică și autopsia arată că femeea a murit din cauza ruperii uterului. Dar ce a putut deter- mina această rupere? Este aceasta o rupere spontanee sau traumatică? Este ea rezultatul cauzelor predispozante din partea parturientei sau e datorită manevrelor obstetricale făcute de D-rul L.? Pentru a răspunde la aceste chestiuni, credem că e necesar mai întâiu de a enumera principalele cauze predispozante și determinante ale acestei ruperi și a cerceta in urină, dacă ele au existat la bolnava noastră precum și rolul ce ele au putut juca în producerea rupturii. 1. Cauze predispozante. — Printre diferitele cauze predispozante menționate de autori, găsim: tot ce poate mări distensiunea sau din contra roicșura rezistența pereților uterini; o mure cantitate de lichid amniotic, sarcinile gemelare sau multiple, un cap prea voluminos; pereții uterini prea subțiri ce se întâlnesc la uncie femei, lucru ce nu se poate explica; o rezistență mai mică a pereților datorită căderilor sau loviturilor anteri- oare pe abdomen, cari determină sau inflamațiuni sau ulceratiuni uterine; orice alteraținne organică a țesutului uterin; ori ce obstacol care se opune angajării fătului și pe care contracțiunile uterine nu-1 pot trece, pentru a face să iasă capul prin strâmtoarea superioară; în fine, tot ce poate impie- dica trecerea fătului precum: strâmtoarea basinnlui, pozițiuni vicioase și vicii de eonformațiune a copilului. 2. Cauze determinante. — Ele pot fi împărțite în două clase: externe sau traumatice și interne. a) Externe: orice contuziune abdominală, manevrele obstetricale rău dirijate, contracțiunile violente ale mușchilor abdominali, orice mișcare care poate comprima uterul. b) Interne. — Contracțiunile uterine violente sunt pricina cea mai frecventă a ruperilor uterine, mai cu seamă în prezentațiunile transverse. Iată în rezumat principalele cauze de ruperi uterine; să vedem acuma dacă aceste cauze au existat la femeea Nița Stoica. Din ceeace precede, se vede lesne că la parturienta noastră se găseau întrunite mai multe cauze, putând să determine o rupere uterină. Așa, noi em găsit un basin strâmt, o prezentațiune transversă. un cap mare, o facere prelungită și penibilă, mișcări forțate ca acele ale transportului femeii la spital — într’o căruță —. manevre obstetricale prelungite (mână, forceps), con tracțiuni violente, ș. a. Dar în acest concurs de împrejurări nenorocite, căreia din ele putem noi atribui că a determinat ruperea uterină și prin urmare moartea "bolnavei? E greu de răspuns într’un chip precis, cu toate acestea e sigur că una din cauze a fost obstacolul întâmpinat, dc fetus din pricina strâmtoare; basinnlui și a volumului exagerat al capului, la care mai putem adăuga ■contracțiunile violente ți prelungite ale uterului, prezentatiunea transversă și poate până la un oarecare punct și manevrele obstetricele. CAZ DE RUPTURĂ A UTERULUI 799 Cu toate aceste greutăți, pentru a putea stabili adevăratele cauze ule acestei ruperi, vom căuta, bazându-ne pe caracterele sale, pe simptomele observate și pe momentul probabil al producerii sale, să caracterizăm •această rupere și priu urinare să facem diagnosticul clinic, anatomo-pa- tologie și diferențial al acestei leziuni. Ruperea, eare exista pe partea laterală dreaptă a uterului deasupra colului, se prezintă eu caracterele următoare: lungă pe partea externă de 1G,5 cm; pe partea interna de 14 cm; ea are marginile foarte neregulate in zig-zag, rupte și ușor echimotice; nu se observă alte alte rațiuni pa- tologice. Dacă consultăm mamoșii celebri ca Depaul, Dubois, Pajot, Cazeuux, Taruier, Budin. ș. a., vedem că, deși ruperile uterine se pot produce în orice loc, nu este însă mai puțin adevărat că există o oarecare relațiune între sediul acestor ruperi și cauzele cc le-au determinat. Așa, ruperile spontanee în momentul moșirii se fac de obiceiu pe seg- mentul inferior al organului, și aceasta pe deoparte din cauza constituției anatomice a colului uterin, de altă parte, pentru că contrucțiuuile uterine se concentrează inai cu seamă îo acest punct pentru a expulza fătul. Obste- trica ne mai învață, că aceste ruperi spontanee se produc mai cu seamă la sfârșitul sareinei, că ele se fac într’un chip instantaneu, în timpul unei contracțiuni, al unei manevre sau încă când organul este în stare de repaos. Din contră, ruperile produse prin introducerea unui instrument, ca forcepsul sau ceva analog, se fac mai cu seamă pe fundul sau pe părțile anterioare ale uterului și au alte caractere: marginile sunt mai mult sau mai puțin regulii le, diametrul intern este mai mare ca cel extern și partu- rienta ca și acei cari sunt față simt mai mult sau mai puțin momentul producerii lor. — Nimic din toate acestea la bolnava noastră; leziunile ana- tomo-patologice denotă o rupere spontanee, iar nu o rupere traumatică. Dar rămâne încă un punct important de stabilit, acel al momentului ruperii. Pentru a răspunde la această importantă chestiune, în jurul căreia, gravitează întreaga afacere, trebue să precizăm în ce moment au apărut simptomele mai mult sau mai puțin caracteristice ale ruperii uterine. Dacă ne raportăm la observația nea clinică a bolnavei precum și la declarațiunile D-rului L. și ale moașei, constatăm următoarele: în dimineața zilei de 16 Noembrie între 10 și 11, incașa constată că durerile începuseră cu 10—12 ore înainte; că copilul se prezenta cu capul, că deși contracțiunile uterine erau foarte violente, capul nu se putea angaja. Dar puțin timp după aceea, rontfacț iu ni le slăbiră pentru a înceta apoi cu totul. Piirtnrienta. deveni foarte agitată, pulsul foarte mic, extremitățile roci, corpul se acojieri cn sudori. Atunci fu chemat Dr. L. Către ora 6 seara, D-rul L. sosi și găsi femeca foarte agitată, pulsul mic și frecvent, respirația grea, fața palidă, corpul acoperit cu sudori reci, inerția complectă a uterului și imposibilitatea absolută de a redeș- tepta cea mai mică con tracțiune uterină. Parturienta fu dusă 1a spital, simptomele persistară; mai mult încă, femeca avu 2 sau 3 sincope. Dr. L. introduse mâna în uter în mai multe rânduri. îl găsi inert, fără cea mai mică contracțiuni' și fără ca femeea să se plângă de cea mai mică durere. Acest cortegiu de simptome ne scutește de a intra în detalii mai ample pentru diagnosticul diferențial, care evident aparține ruperii uterine. SOO CAZ DE RUPTURĂ A UTERULUI Nu este, cu toate acestea, mai puțin adevărat, eă unele simplome caracteristice ale ruperii lipsesc: sughițul, vărsăturile, durerea acută chiar in momentul ruperi ș. a., dar se poate ca ele să se fi manifestat înainte de sosirea moașei și a medicului, sau că au trecut nebăgate în seamă; dealt- mintrelea, în multe cazuri unde din aceste simptome pot lipsi. Din cele descrise rezultă că bolnava, în momentul sosirii D-ruhri L., prezenta deja toate simptomele unei ruperi uterine, ceea ce ne face a crede că ea a fost spontanee și nu rezultatul manevrelor obstetricele. Tn rezumat putem spune că moartea femeii Nița Stoica a provenit din cauza unei mari perderi de sânge, survenită în urma unei ruperi uterine spontanee. Numeroasele cauze predi-pozante și determinante, pe cari le-am enumerat mai sus, precum, și aparițiunea simptomelor ruperii înaintea ori- cărei interventinni, pledează în favoarea spontaneității ruperii. Manevrele pur externe, tăcute de moașă, socotim eă n’au putut determina sau favoriza ruperea uterului. III. Oare a fost conduita și până la ce punct este angajată res- ponsabilitatea D-ruloi L.? — D-rul L. a fost chemat să dea îngrijirile sale femeii Nița Stoica la IC Noembric; el a examinat bolnava în aceiași zi către ora 6 seara. Constată atunci că copilul era deja mort, apele scurse, inerție uterinS, basinul strâmt, capul copilului neangajat: în aceiaș timp paiturienta se găsea într’o stare gravă: pulsul mic și frecvent, agitație mare, fața palidă, sudori reci acopereau tot corpul, etc. După ce a încercat în zadar să redeștepte inerția uterină eu ajutorul fricțiunilor pe abdomen și al injectlunilor calde vaginale, văzând apoi relele condițiuni higienice în cari se găsea bolnava, el sfătui să fie dusă la spital. La 9 ore seara o examinează diu nou și constată că copilul era în pozi- tiune transversă cu umărul drept și că starea. femeii se agravase. După ce încercă din nou să redeștepte contractiunile uterine și nu isbnti. el făcu versiunea podalică după toate regulile, dar nn putu ru nici un preț ex- trage capul copilului, care se oprise la strâmtoarea superioară și nn ceda nici tracțiunilor manuale, nici la forcepsul lui Tarnier. Starea generală a bolnavei continuă a fi gravă: pulsul filiform. sin- cope în mai multe rânduri, etc. D-rul L. se decise a perfora craniul, pentru a-i reduce volumul și a-1 putea astfel extrage. Neavând instrumentele necesare, încearcă perfonițiunea cu bisturiul și foarfecele, dar capiii fiind prea sus, nu’l putea ajunge; de altmintrelea el nu insistă, de teamă dc a nu răni organele. Copilul rămăsese astfel suspendat între coapsele parturientei mai bine de trei ceasuri. D-rul L. încearcă din non extractinneu capului, dar nu reuși. Deoarece vulva, în urma compresiunii capului, se tumefiase, făcu decolarea, — în speranță că va putea astfel avea și mai mult loc pentru manevrele ulterioare. Intre 3 și 4 dimineața, el încercă din nou să extragă capul, dar nu reuși nici de data asta. Atunci trimise după un cephalolrib la spitalul din Huși, dar bolnava muri înainte ca instrumentele să fi fost aduse. Ce putem noi imputa D-rnlui L. în felul său de a proceda, ca res- ponsabilitatea să-i fie angajată? Ar trebui să fim prea exigenti pentru a cere unui tânăr medie, care nu s’a specializat în arta moșitului. mai multă știință decât a arătat într’un caz așa de greu și de complicat ca acel de care vorbim. Noi credem că. în practica unui mamoș chiar, nu se prezintă des astfel de cazuri. CM I)E RUPTURĂ A UTERULUI 8111 ează că această femee nu este în realitate în stupoare. * o * In timpul șederii sale îu Institutul Sutzu, L. St. a fost observată atât de profesorul Sutzu cât și de d. doctor Thomescu. cari împărtășesc părerile mele. 1‘rofcswui Sutzu. a cărui competință iu maladii mintale face autori- tate, îmi rezumă astfel starea femeii L. St.: „L St. prezintă o stare de depresiune în care operațiunile principale ale inteligenței par a fi cu totul suspendate: percepțiunea, idențiunea, limbajul. ,,Ea are aparenta unei persoane streine cu totul impresiunilor ex- terne. incapabilă de a elabora idei, în neputință de a-și exprima voința sau dorința. „Duiiâ stări patologice prezintă aceste caractere: demența și melan- colia cu stupoare. L. St. este «are isbită de vreuna din aceste maladii? „Demența este o maladie organică a cerebrului datorită uuei leziuui speciale a arterelor cerebrale și uuei alterațiuni consecutive a celulelor eorticale, revelabilă prin simptome intelectuale, dar și prin semne fizice, precum modificarea pulsului, dilatarea vaselor regiunii temporale, pre- zența arcului senil, altera țiu nea sunetelor cordului, apoi prin paralizii locale cu deosebire aceea a sfi«icterelor. Această maladie, îu fine, reclamă pentru complecta ei desvoltare. astfel cum se prezintă la femeia L. St-, un • imp îndelungat de unul sau doi ani. „Antecedentele acestei femei, pe o parte, adică faptele comise de ea sunt abia 6 luni, gradul de inteligență manifestată dc ea înainte și după procesul care a eondns-o la condamnare; pe de altă parte lipsa simp- tomelor arătate mai sus, ne fac să depărtăm ideia unei demențe ateroma- toase sau vesanice. „Este atinsă de melancolie cu stupoare? Această maladie poate isbucni dintr’o zi în alta. în urma unor emoțiuni morale și fără a fi totdeauna precedată de o stare de melancolie simplă sau anxioasă. „Abolițiunea sintezei operațiunilor cerebrale, pareza funcțiunilor or- ganice, neputința de a te nutri singur, mutismul absolut, lipsa de iniția- 810 MUTISM SIMULAT tivă în mișcări, sunt simptomele principale ale stupeai ei, pe lângă un delir intern foarte intens. „Femeia L. St. prezintă unele din simptomele acestea. Ea pare că- zută în prostrațiune și nu răspunde întrebărilor ce i se adresează și n’aiu fi departe a crede că ea este isbită de stupoare melancolică, dacă o obser- vațiune mai de aproape nu ne-at fi arătat oarecari particularități: expre- siunea ochilor, deși este posomorâtă și căutătura întoarsă în jos satr oblică, ea totuș nu este nici apatică nici lipsită de oarecare vivacitate. La ora mâncării se scoală dela locul ei, se apropie de masă și șiide să mă- nânce. Ea este curată din punctul de vedere al trebuințelor naturale. Ea exprimă în termeni clari o voință și o cugetare, căci de multe ori a cerut dela infirmieră fie oala de noapte, fie ecurteiea ei. Modul ei de a umbla precum și mișcările ce face cu mânile când se știe observată, nu sunt nici ale ataxiei, ale atetozei. ale sclerozei sau ale vre-unei maladii cere- brale sau spinale. Ele sunt neregulate, contra-făcute ți voluntare”. In rezumat observat lunile, făcute până acum asupra acestei femei conduc a conchide că ea simulează, fără însă a îndepărta en totul dir* spiritul nostru părerea, că eronicitatea acestei stări de simulare mai per- zistând câtva timp, ar putea aduce debilitatea mintală și demența sau o- manie sensorială halueinartorie. V. Concluziuni 1. Din cele ce preced, subsemnatul conchide că femeea L. St. simiv- lează nebunia. 2. Ea își închipue poate că face pe idioata; în realitate simulează stupoarea. 3. Ea are o putere de voință remarcabilă, de două luni ea nu și-a schimbat linia de conduită și încăpățânarea ce'și impune, trebue să-i fie- foarte penibilă. L. St. este o femee de o energie extraordinară. Cazurile de simulare prelungită a nebuniei nu sunt rare în observația științifică: sunt indivizi cari an simulat nebunia timp de mai mulți ani. 4. Se pretinde eă o simulare prelungită poate aduce o nebunie ade- vărată; aceasta s’a observat foarte rar. Nn e însă mai puțin adevărat că atari cazuri au fost bine stabilite și nn pare a fi imposibil ca L. St., per- sistând în determinarea sa, să devie în realitate nebună, dar lucrul e puțin- probabil; ea arc destulă putere de voință spre a rezista la orice mijloace și continuă să joace rolul adoptat. (Faptele ulterioare au confirmat în totul concluziunile noastre: Tn ziua de 28 Martie 1894. a fost înfățișarea apelului L. St. la Curtea de Apel din București, S. T. — L. St., condusă de sentinelă, a avut î» fața Curții o atitudine cuviincioasă și indiferentă, eași mai înainte. Curtea, ținând cont de concluziunile rațiortului nostru, confirmă sen- tința Tribunalului Buzău prin care o condamnă la doi ani închisoare plus 4.MO lei despăgubiri.. In momentul pronunțării sentinței. L. St. se deșteaptă diu mutismul și stupoarea pe cari le simulase timp de 4 luni și se decide a vorbi: cu glas sonor, adresează președintelui, procurorului și medicului-legist expresinnile cele mai triviale posibile. C\7. DE PERSECUTAT—PERSECUTOR «II Condusă din București la Penitenciarul Plătărețti, n’a mai manifestat nici o turburare. întrebată asupra mobilului simulării, ne-a răspuns că voia să scape din închisoare, pentru a-și continua meseria. Trei luni după Încarcerarea ei la Plătărești. a murit de o pneumonie. Mai înainte însă de a muri, a declarat celor din jurul ei că la Giurgiu are una mie lei ascunși într’o icoană și mai multe sute la piciorul unui, pat, lucru în urmă confirmat). 4 ALIENAȚIE MINTALĂ — Caz de persecutat — persecutor — 1. Preambulul II. Antecedente și istoricul boalei. — Pacientul Gr. A. este în etate de 34 ani, Român, necăsătorit, fără profesiune, domiciliat în stra- da . ...; e cel mai mic dintre mai mulți frați cari, prin munca și inteli- genta lor, ocupă situațiuni importante. După cât suntem informați, nit există îu familie antecedente ereditare morbide. Mama pacientului trăește și se bucură de plenitudinea facultăților sale mintale; tatăl său a murit la o vârstă înaintată. încă de copil, în școală, pacientul era capricios, uediscipliuat, leneș, de un caracter violent, iritabil și înclinat spre viții; fugea dela școală, fura dela colegi tot ce putea și le vindea pe nimicuri; se certa și se batea cu ceilalți școlari, a căror teroare ajunsese să fie. Cu profesorii săi era arogant, uneori amenințător, din eare cauză suferea adesea pedepse. A trecut clasele eu multă greutate — și aceasta, numai grație intervenției fraților săi. După ce a terminat liceul, aceștia, cu gândul de a-i forma o- carieră în armată, l'au hotărât să se înroleze ca voluntar. In armată însă defectele caracterului sau și înclinările sale vicioase s’au agravat și mai mult; pe lângă acestea a contractat și obiceiul de a abuza de băuturi alcoo- lice, ceiace a avut ca rezultat degenerarea lentă a facultăților sale intelec- tuale. Grație instrucțiunii căpătate în școală, ajunge în armată până la gradul de sergent; dar din cauza purtării sale neeorecte și a abaterilor grave ce a comis, a fost degradat în fața frontului. Ca sergent sc purtase- cu o cruzime sălbatecă față de soldați. Foile sale mntriculare sunt încăr- cate de pedepse; în cele din urmă a fost dat în judecată și condamnat. După ce s’a liberat din armată, toate încercările familiei de a-t îndruma spre bine au fost zădarnice, el a rămas același: nedisciplinat, ducând o viață dezordonată și imorală, cu înclinațiuni perverse, nu numai lipsit de sentimente afective și normale, dar dimpotrivă nutrind senti- mente de ură și de răsbunare față dc părinții și bine-făcătorii săi. pentn* cari nu avea de Cât cuvinte de amenințare și de batjocură. Când însă nevoia îl silea, se adresa lor cu cuvinte blânde și împăciuitoare spre a obține ceeace cerea. Dar ceeace caracterizează starea lui mintală, este că uneori, chiar în asemenea împrejurări, nu se putea abține dela un limbaj violent și amenințător. Ar fi prea lung de a descrie toate peripețiile vieții lui aventuroase și dezordonate. Frații săi, în dorința de a-1 vedea odată mulțumit, s an ocupat de situațiunea lui, ajutându-1 eu sfaturi și bani, dându-i adăpost și îmbrăcăminte, plasându-I în diferite slujbe de unde a fost sistematic 812 CA?. DE PERSECUTAT - PERSECUTOR depărtat din cauza temperamentului emu violent și al purtării sale în societate. A fost sub-comisar cl. I și tocmai când urma să fie avansat, se îmbată într’o zi și încearcă să omoare pe comisarul circumscripției din care făcea parte. După insistenta lui, a fost trimis la Paris pentru a învăța arta fotografică; de aci. după ce un timp a trăit din expediente, a plecat la fjondra, s’a dus prin insulele Hebride, apoi s’a întors în Franța de unde scria familiei scrisori cerând bani și făcându-i încriminări că Iau nenorocit părăsiudu-1 în locuri streine. Adesea a fost găsit pe stradele Capitalei, rătăcind în stare de beție, cu hainele murdare și în desordine, ceeace provoca arestarea lui la poliție, de unde îusă era liberat. știimbi-se că fratele său ocupă un post important în administrația centrală. Pin mulțimea de scrisori adresate de pacient familiei sale și pe cari le-am examinat, se vede starea sa de deE PERSECUTAT - PERSECUTOR fratele său. El pare hotărît a aduce la îndeplinire această amenințare gravă, doarece afirmă că nimic nu-1 va împiedeca de a o face. De când se găsește In Institutul Caritatea, a adresat scrisori d-lui Profesor Sulzu, tot atât de amenințătoare și de incoherente ca și cele din trecut, amenințând în aceiaș timp pe unul din medicii cari au cons- tituit prima comisiune medicală pentru examinarea lui pe care îl Imnu- ește că Far fi crezut alienat. Față de personalul serviciului păslrează aceiași atitudine arogantă și provocatoare, întrebuințează aceiaș limbaj violent ca la adresa fami- liei sale, proferă aceleași amenințări de asasinat. Uneori se preumblă prin cameră, se oprește brusc, pare că ar fi voit să spună ceva și se reține, știindu-se observat. El speră intr’o apropiată liberare din Institutul "Caritatea și plănuește executarea proectelor sale criminale. Nu putem preciza dacă are halucmațiuni sensoriale sau de altă na- tură. de oarece a refuzat să ne dea vre-o lămurire în această privință. Tir afară de ideile Iui delirante de persecuți une și de obsesiunea, că trebue să se scape cu ori ce preț de fratele său. el nu pare a avea vre un alt delir, astfel că ar părea că facultățile lui intelectuale nu sunt alterate. El asociază bine ideile, memoria lui pare păstrată, judecata, în afară de ■obiectul delirului său. nu pare alterată; are noțiunea binelui și a răului, -ceeace face ea la prima vedere să nu se observe turburarea facultăților salo mintale și cu deosebire a celor morale și afective și să fie luat drept un om sănătos la minte. IV. Discuțiunea faptelor. -- Din cele mai sus arătate pentru noi rcese clar că starea mintală a pacientului Gr. A. este profund alterată. Trecutul său dezordonat, afecțiunile .și sentimentele sale pervertite, încli- nările sale vicioase, caracterul său violent și îndreptat spre acte de'cru- zime. imposibilitatea de a urma în viața lui un drum regulat, de a urmări un scop folositor sieși, ei din contra părând ar fi lucrat întotdeauna îm- potriva interesului său personal, neputând să aprecieze răul ce și-l pro- duce prin felul lui de a judeca și de a lucra, — toate acestea ne arată o turburare gravă a facultăților sale afective și morale, cu cari pare a se fi născut, fiind atins adică de o degenereșcență psichică înăscută, ceeacc a influențat în mod permanent și progresiv asupra actelor sale .și i-a fal- șificat judecata. Mai târziu se adaugă și influenta alcoolului eare îl între- ține într'o stare de excitabilitate continuă, având ca efect o turburare lentă a facultăților lui intelectuale propriu-zise, manifestată prin idei de persecuțiune, prin interpretațiuni falșe și în fine prin obsesiunea dc a se scăpa de membrii familiei sale, spre a putea trăi singur fericit. Starea pacientului este cu atât mai gravă, cu cât din scrisorile sale, din actele sale agresive și impulsive, rezultă ca el a trecut de perioada 'așa zisă pasivă a delirului de persecuție; din persecutat el a devenit la rândul lui persecutor și, odată pornit pe această cale, nimic nu-l va putea ■opri dela săvârșirea unei crime, dela ..o justă răsbunare" după falșa Ini judecată. Prii urmare trebuesc luate măsuri seriosac de supraveghere, spre a se evita o eventuală nenorocire. V. Concluziuni 1. Diu cele mai sus descrise, subsemnatul conchide că pacientul Gr. A. •este atins dc alienație mintală sub formă de delir de pernecufiituc grevat CAZ DE NEBUNIE MORALĂ ÎS15 pe o dc/jenerescenții psichică nativă. Pe lângă, aceasta se adaugă și simp- tome de alcoolism subacnt. 2. Având în vedere caracterul său violent și impulsiv; având în vedere scrisorile lui amenințătoare; având în vedere că pacientul a comis deja ■o tentativă de asasinat, suntem de părere că el trebue imediat internat într’un ospiciu de alienați, unde să fie ținut sub strictă supraveghere un timp nedeterminat, atât în interesul său propriu cât și pentru liniștea și siguranța publică și a familiei. București 15 Martie 1904. (s) 5. UN CAZ DE NEBUNIE MORALĂ (Cazul lui M. G., inculpat de mai multe acte criminale și examinat în 1897). I. Preambulul II. Istoricul afacerii. — anamneză aflăm că M. G. este singurul copil supraviețuitor al altor 6, cari nn sucombat fie la 1-2 luni după naștere, fie prin avort; că mania sa a avut două avorturi și că a sucombat, de tânără, în urma septicemiei puerperale; că la căsătorie, între părinte și mamă a fost ■o mare diferență de etate (16 și 42 ani), Că părintele lui, acum 3 ani și la vârsta de aproape 70, a sucombat, se zice, unei apoplexii. Copilăria lui M. G. a fost dificilă: răsfățat, iritabil, altminteri in- teligent. La școală, apoi la liceu purtarea lui a fost dezordonată, im- pulsivă, ceeace în repetate rânduri, i-a atras pedepse. N’a putut urma decât până la a 6-a clasă liceală, căci devenise leneș, melancolic și fără voință. Mai târziu numai și ca o distracție a fost povățuit de amici și fa- milia sa să plece la l’aris, spre a face școala de mine. La vârsta de 17 ani, îu epoca adolescenței, a fost atras, prin întâmplare, spre o tânără -domnișoară: amor plutonic care a fost punctul de plecare și obiectul îm- prejurul căruia se învârtește de mai bine de 6 ani. Această obsesiune, eare a pus stăpânire pe toată cerebrațiunea sa și i-a pervertit întreaga simțire, l-a împins la numeroase acte incorecte, de- lictuoase și criminale. Lipsit de respect față de părintele și familia sa, a abuzat de încrederea și de credulitatea lor, fie prin o afecțiune simu- lată. fie prin scrisuri false, furându-le bani și obiecte prețioase. A comis numeroase furturi la Paris, de unde, după ce a ispășit o osândă la mai multe luni de recluziune, a fost expulzat. Sub diferite nume de împrumut, a săvârșit escrocherii la Nizza. Triest. Geneva. A călătorit din oraș în ■oraș vecinie sub imperiu) obsesiunii de a întâlni pe persoana aceia, chel- tuind sume însemnate și în disproporție cu averea sa și cu scopul ce ur- mărea — acela de a-și procura fotografia ei. — urmărind-o la biserică, acasă, pe stradă, în voiaj. Cu gândul de a se pune la nivelul pozițiunei -ei sociale, a cumpărat echipaj și cai, inventând fel de fel de mijloace pentru a-și procura bani spre satisfacen-a ideilor ce pe fie care zi con- cepeo. In Cele din urmă, neputând atinge scopul, încearcă mai întâiu de a se sinucide eu un foc de revolver; apoi se răsbună desfigurând priu vit- riol pe domnișoara în chestiune. Tată atâtea fapte cari n’au avut altă ori- gină decât acea idee fixă, oare ca o obsesiune a pus stăpânire pe spiritul -și inteligenta sa. i-a denaturat bunul simț și sentimentele, i-a distrus ■voința într’o direcție eare ar fi putut fi utilă. Condamnat și deținut la Sili " CAZ DE NEBUNIE MORALĂ Văcărești. comite noui fapte de violență asupra gardienilor săi și chiar asupra mini magistrat. In celula sa din penitenciar, atitudinea sa a fost anormala: aci liniștit, aci gesticulând și văitându-se, aci impulsiv fată de personalul care-1 supraveghea, aci încercând a se sinucide, UI. Descrierea faptelor (Starea prezentă) — a) Examenul fizic: M. G., de aui 23, de talie sub mijlocie, prezintă, atât pe craniu cât și pe față și pe corp, mai multe semne și stigmate de degenerescentă. Craniul este mic și circumferința sa abia atinge 480 mm. Dolicocefitl, cu diametru antero-posterior dc 191 milimetri. Regiunea occipitală turtită, fruntea mică. Dcntițiunea neregulată, cu spaținri inierdenture și cu dinți Hudșin- son. Comisura labialâ stângă deviată. bolta palativă în formă ogivală. Urechile diformate eu lobule rudimentare și Cu pavilionul împărțit in două prin prelungire.) Iwdixulni până la antelix. Pupila dreapta mai dila- tată. imobilă, cu reflexul dispărut. Reflexul laringian considerabil dimi- nuat. Ramura dreaptă a maxilarului inferior prezintă o ușoara devia- țiune. Clavicula dreaptă e îngroșată și cu o suprafață neregulată. Cordul în stare de hipertrofie. Vârful bate în al 5-lea. spațiu intercostal și se con- stată o ușoară aritmie. Infine, plăgi de anestezie pe brațul drept și mai multe cicatrice scrofnlnase. Celelalte funcțiuni corporale w îndeplinesc nortnii). Tn rezumat, constatăm pe de o parte stigmate de degenerescentă, iar pe de alta, semne nedubioase de sifilis ereditar. l>) Examenul stării mentale. La prima vedere, figura lui se pre- zintă serioasă, cam contractată și posomorâtă; atitudinea e când umilă, când amenințătoare. Gesturile lui sunt dezordonate, afară numai când o impresiune instantanee sau o concepțiune vin să le excite. In răspunsurile ce provocăm prin întrebările noastre sc observă acela? contrast: el răspunde uneori voios și direct, altă dată cu ochii în jos, se co- dește, tace și refuză să ne dea explieatiunile cerute. Facultățile intelectuale propriu-zise — percepții) nea. ideațiunea, asociațiunea ideilor — pare că funcționează normal: nici în succesiunea frazelor, nici în emisiunea și pro- nunțarea cuvintelor, nu se observă vre-un obstacol. îndată însă ce se ex- cită. Conversa ți unea sa, prin succesiunea repede a sentimentelor variate și contradictorii ee se produc în cui său și pe cari le manifestă apoi prin cuvinte, devine aproape ineoherentă; ironia, umilința, rugămintea. amenin- țarea, entuziasmul, exultațiuneu se succed și se combină în limbajul său. Judecata este adâuc lovită. O impresiune fără importanță modifică ideile și dispozițiunile sale. Asupra faptelor obicinuite din viață emite idei stranii, paradoxale. Această mobilitate extraordinară în sensibilitatea sa morală ne isbesc eu deosebire în convorbirile ce le-am avut cu el. Rine dispus și blând eu noi. deodată pentru un cuvânt rostit în fața sa. sau sub imperiu] unei amintiri care se deșteaptă spontanen în spiritul său și fără chiar vreo le- gătură cu subiectul eonversațiunii, se aprinde, se mânie, pleacă, se luptă eu gardianii săi, lovește si voește să se dea cu capul de perete, precum s’a întâmplat de două ori în prezența noastră; apoi iarăși se calmează și de- vine accesibil, trecând astfel de la iritabilitata la liniște, dela exaltațiune la depresiune, dela cele mai mari il uzi uni la cea mai adâncă descurajare; dela o veselie nemotivată la o mâhnire până la plâns. IV. Oiscuțiunea faptelor. — Analizând starea sa morală și afectivă, constatăm eă sentimentale nobile sunt pervertite sau nimicite. Sentimentul familiei este șters; el scrie, că ,.ar fi muiat mânile în sângele tatălui său. dacă ar fi știut că astfel l'ar putea face s'ajungă la en“. Sacrificiile morale și bănești ce le face mătușa sa pentru ai ușura pozițiunea, sunt ne- socotite de dânsul. Aceia? amoralitate în ce privește concepția nea sa despre viața socială. Convențiunile sociale îl lasă indiferent; e cu totul strein de legi și de principiile morale, cari eârmuesC societatea organizată; ne găsim în fața unei cecități morale evidente. El nu poate aprecia, la adevărata lor măsură, gravitatea faptelor lui și deci nici consecințele lor. Nu-și poate da socoteala de situația sa. după faptele petrecute, și e deci exclus ca vre-o reacțiune sănătoasă să se producă în spiritul său; din contra devine preten- țios, vanitos, fată de acei cari se apropie de dânsul, față de supraveghetori, de inagistrați ți chiar față de apărătorii săi. Satisfacțiunea sentimentului, dc oare a fost cuprins acum G ani, îi do- mină și instinctele și judecata. Uu o tenacitate excesivă vrea să realizeze ideea ce reprezintă obsesiunea sa, fără ca necorwtitudinea, absurditatea și ridiculul actului să deștepte în sufletul său simțul moral și facultățile de control. A devenit o victimă a instinctelor și sclavul obsesinnilor sale. I>e aci și un egoism sălbatec, un orgoliu ce explică multe fapte din viața sa și cu cari se laudă. Se revoltă împotriva ideii că ar fi alienat, se înfurie și nu vrea cu nici un preț s’admită că purtarea sa o poate justifica. Această opiniune a altora precum și condamoațiunea sa le consideră ca acte de persecuție. Obsesiunea, sub al cărei imperiu este, îl împing la acte impulsive dela cari nu s’a putut abține, nici în penitenciar, nici în fața noastră. Fără nici o reflexiune. actul urmează ideii și atunci el devine violent, nu numai față dc cei din jurul său, ci și cu propria sa persoană. Incapabil de a judeca sănătos, de a’și birui instinctele și obsesiunea. pradă a acestei perversiuni a sentimentelor morale și afective, voința și conștiința îi sunt întunecate. In rezumat, M. G. paro logic și fără incohercnță în cuvintele sale. Plecând însă dela un sentiment care, cu o fixitate nespusă, a cotropit în- treaga lui ființă morală, el a ajuns la turburați de judecată și de voință, la perversiunea sentimentelor și a afecțiunilor sale, la nașterea unor noui idei fixe, la obsesiuni variate și, prin ele, la impulsiuni periculoase și în cele din urmă la nimicirea reflexiunii și a conștiinții. Considerând întregul faptelor, culese atât din dosarul instrucțiunii și indirect dela persoane din familia sa, cât și din examenul nostru direct, vedem că ne aflăm în fața unui individ care, atât prin stigmatele fizice cât și prin starea sa mintală până la epoca pubertății, dă dovadă de de- generescență fizică și morală și de o predispoziție la tulburări psihice. Ajuns la o epocă critică a adolescenței, este apucat de nn sentiment către o tânără domnișoară, dc una din aCele stări de conștiință cari, când se produc la ființe degenerate și predispuse, se transformă "în idei fixe, ducând pe unele la delirul de persecuțiune, pe altele la delirul de gran- doare sau religios și în anumite condițiuni chiar la periencefalită difuză. M. G. aparține acelei clase de maniaci raționați sau lucizi cari, deși în aparență logici în mecanismul ideațiunii, sunt, excentrici, originali, in- corecți până la crimă. Iluziunile, interpretațiunile eronate, ideile fixe, ob- sesiunile, impulsiunile la furt, la sinucidere, la acte de violență, iată prin ce s’a manifestat activitatea fizică și mintală a lui M. G. timp de 6 ani de când, prin întâmplare la vârsta de 1” ani. a întâlnit pe domnișoara S. Tn tot timpul acesta, el a fost incapabil de a controla cugetările și ac- tele sale, a fost lipsit de conștiința de urmările actelor sale și a devenit, încet și gradat, orgolios, vanitos, monoman și impulsiv. Șederea în peni- 52 85008. — Dr. H. Minovici. TraUU de Medicină Legală. MU CAZ PE NEBUNIE MORALĂ Văcărești. vomite noui fapte de violență asupra gardîanilor săi și chiar asupra unui magistrat. In celula sa din penitenciar. atitudinea, sa a fost anormală: aci liniștit, aci gesticulând și văiiându-se, aci impulsiv față de personalul care-1 supraveghea, aci încercând a se sinucide. III. Descrierea faptelor (Stai ca prezentă). — a) Examenul fizic: M. G., de ani 23, de talie sub mijlocie, prezintă, atât pe craniu cât și pe față și pe corp, mai ranițe senine și stigmate dc degenerescentă. Craniul este mic și circumferința sa abia atinge 480 mm. Dolieocefal, cu diametru antero-posterior de 191 milimetri. Regiunea occipitală turtită, fruntea mica. Dentițiunea neregulată, cu spațiuri interdentare și cu dinți Hudșin- son. Comisura labială stânga deviată, bolta palalivă în formă ogivală. Urechile diformate cu lobule rudimentare și Cu pavilionul împărțit în două prin prelungirea helixnlui până la antelix. Pupila dreaptă mai dila- tată. imobilă, cu reflexul dispărut. Reflexul laringian considerabil dimi- nuat Ramura dreaptă a maxilarului inferior prezintă o ușoară devia- țiune. Clavicula dreaptă e îngroșată și eu o suprafață neregulată. Cordul în stare de hipertrofie. Vârful bate în al 5-lea spațiu inie icos tal și se con- stată o ușoară aritmie. Infine, plăgi de anestezie pe brațul drept și mai multe cicatrice scrofnloasc. Celelalte funcțiuni corporale se îndeplinesc normal. Tn rezumat, constatăm pe de o parte stigmate de degenerescentă, iar pe do alta, semne nedubioase de sifilis ereditar. b) Examenul stării mentale. La prima vedere, figura Ini se pre- zintă serioasă. cam contractată și posomorâtă; atitudinea e când umilă, când amenințătoare. Gesturile Ini sunt dezordonate, afară niunai când o impresiune instantanee sau o concepțiune vin să le excite. In răspunsurile ee provocăm prin întrebările noastre se observă aceiaș contrast: el răspunde uneori voios și direct, altădată eu ochii în jos, se co- dește, tace .și refuză să ne dea explicatiunile cerute. Facultățile intelectuale propriu-zise — pcrccpținnea. ideațiunca. asociațiunea ideilor — pare ca funcționează normal: nici în succesiunea frazelor, nici în emisiunea și pro- nunțarea cuvintelor, nn se observă vre-uu obstacol. îndată însă ce se ex- cită. Conversa ți unea sa. prin succesiunea repede a sentimentelor variate și contradictorii ce se produc în oul său și pe cari Ie manifestă apoi prin cuvinte, devine aproape ineoliereută; ironia, umilința, rugămintea, amenin- țarea, entuziasmul, exaltațiunea se succed și se combină în limbajul său. Judecata este adânc lovită. O impresiune fără importantă modifică ideile- și dispozițiunile sale. Asupra faptelor obicinuite din viață emite idei stranii, paradoxale. Această mobilitate extraordinară în sensibilitatea sa morală ue isbesc eu deosebire în convorbirile ce le-am avut cu el. Rine dispus și blând cu noi. deodată pentru nn cuvânt rostit în fata sa. sau sub imperiul unei amintiri care se deșteaptă spontancu în spiritul său și fără chiar vre-o le- gătură cu subiectul conversați un ii. se aprinde, se mânie, pleacă, se luptă eu gardienii săi. lovește și vocște să se den cu capul de perete, precum s’a întâmplat de două ori în prezența noastră; apoi iarăși se calmează și de- vine accesibil, trecând astfel de la iritabilitatc la liniște, dela exaltațiune la depresiune, dela cele mai mari iluziuni la oca mai adâncă descurajare; .lela o veselie nemotivată la o mâhnire până la plâns. IV. Discuțiunea faptelor. — Analizând starea sa morală și afectivă, constatăm că sentimentele nobile sunt pervertite sau nimicite. Sentimentul familiei este șters: el scrie, că ,.ar fi muiat mânile în sângele tatălui său. dacă ar fi știut, că astfel l’ar putea face s’njungă la ea“. Sacrificiile- CAZ DE NEBUNIE 5 morțile și bănești ce le face mătușa sa pentru a-i ușura pozițiunea, sunt ne- socotite de dânsul. Aceia? amoralitate în ce privește concepțiunea sa despre viața socială. Convcnținnile sociale îl lasă indiferent; e cu totul strein de legi și de principiile morale, cari cârmuesc societatea organizată; ne găsim în fața unei cecități morale evidente. El nu poate aprecia, la adevărata, lor măsură, gravitatea faptelor lui și deci nici consecințele lor. Xu-și poate da socoteala de situația sa, după faptele petrecute, și e deci exclus ca vre-o reacținne sănătoasă să se producă în spiritul său; din contra devine preten- țios, vanitos, fată de acei cari se apropie de dânsul, față de supraveghetori, de magistrati și chiar față de apărătorii săi. Satisfacțiunea sentimentului, de oare a fost cuprins acum G ani, îi do- mină și instinctele și judecata. Cu o tenacitate excesivă vrea să realizeze ideea ce reprezintă obsesiunca sa, fără ca necorectitudinea, absurditatea și lidiculul actului să deștepte în sufletul său simțul moral și facultățile de control. A devenit o victimă a instinctelor și sclavul obsesilinilor sale. De aci și un egoism sălbatec, un orgoliu cc explică multe fapte din viața sa și cu cari se laudă. Se revoltă împotriva ideii că ar fi alienat, se înfurie și nu vrea cu nici un preț s’admită că purtarea sa o poate justifica. Această opiniune a altora precum și condamnațiunea sa le consideră ca acte de persecuție. Obsesiunea. sub al cărei imperiu este, îl împing la acte impulsive dela cari nu s’a putut abține, nici în penitenciar, nici în fața noastră. Fără nici o reflexiune. actul urmează ideii și atunci el devine violent, nu numai față de cei din jurul său. ci și cu propria sa persoană. Incapabil de a judeca sănătos, de a’și birui instinctele și obsesiunea. pradă a acestei perversiuni a sentimentelor morale și afective, voința și conștiința îi sunt întunecate. In rezumat. M. G. pare logic și fără incolicrență în Cuvintele sale. Plecând însă dela un sentiment care, cu o fixitate nespusă, a cotropit în- treaga lui ființă morală, el a ajuns la turburări de judecată și de voință, la perversiunea sentimentelor și a afecțiunilor sale, la nașterea unor noui idei fixe, la obsesiuni variate și, prin ele, la impulsiuni periculoase și în cele din urmă la nimicirea reflcxittnii și a conștiinții. Considerând întregul faptelor, culese atât din dosarul instrucțiunii și indirect dela persoane din familia sa, cât și dia examenul nostru direct, vedem că ne aflăm în fața untii individ care, atât prin stigmatele fizice cât și prin starea sa mintală până la epoca pubertății, dă dovadă de de- generescentă fizică și morală și de o predispoziție la turburări psihice. Ajuns la o epocă critică a adolescenței, este apucat de un sentiment către o tânără domnișoară, dc una din aCele stări de conștiință cari, când se produc la ființe degenerate și predispuse, se transformă’în idei fixe, ducând pe unele la delirul de persecuțiune, pe altele la delirul de gran- doare sau religios și în anumite condițiuni chiar la periencefalită difuză. M. G. aparține acelei clase de maniaci raționați sau lucizi cari, deși în aparentă logici în mecanismul ideațiunii, sunt excentrici, originali, in- coreeți până la crimă. Iluziunile, interpretațiunile eronate, ideile fixe, ob- sesiunile, impulsiunile la furt, la sinucidere, la acte de violență, iată prin ce s’a manifestat activitatea fizică și mintală a lui M. G. timp de G ani de când, prin întâmplare la vârsta de 17 ani, a întâlnit pe domnișoara 8. In tot timpul acesta. (•] a fost incapabil de a controla cugetările și ac- tele sale, a fost lipsit de conștiința de urmările actelor sale și a devenit. Încet și gradat, orgolios, vanitos, monoman și impulsiv. Șederii în peni- 8M0S. - Dr. .V. Minnwi. Tratat rfe Medicină Lepnlă. }<|S CAZ DE NERUNIE SIMULATĂ teuciar n’a modificat starea aceasta; aci a fost iritabil, violent, copilăros, act agresiv și cu repetate impulsiuni la sinucidere. Lipsit de facultatea de critică și de reflexiune, pradă n senzațiunilor și a instinctului trasformate și pervertite, M. G. este un maniac în aparentă lucid, dar tocmai pentru motivul acesta e periculos anturajului său și societății. V Concluziuni 1. Din cele mai sus descrise, subsemnatul conchid că: M. G. e un degenerat ereditar, cu foarte multă probabilitate de natură eredo-sifilitică. 2. El este atins dc manie morală, stare patologică manifestată prin idei fixe, obsesiuni și impulsiuni, sustrase controlului voinței lui. 3. Ca atare el poate săvârși acte de acelea cari pot constitui un pe- ricol pentru societate, acte ce par a emana dela voința sa. dar cari în rea- litate nn sunt de cât un efect pasiv al cerebruțiunii sale alterate. 4. El este impulsiv, periculos pentru sine și pentru societate, astfel că trebue supus unei îndelungi izolări speciale, de o durată nodeterminată. * ♦ (Pe baza acestui raport. Curtea dc Apel, 8. IU, din București, cu de- cizia No. 228 din 21 Martie 1897, reformează sentința. Trib. Ilfov, S. II, e. c., prin care M. G. fusese condamnat la 5 ani închisoare, și pronunță achitarea prevenitului. - Acest individ este în urmă cxpulsat din diferite orașe din Europa, iar ori de câte ori este arestat, parchetele respective cer raportul nostru despre starea lui mintală). ti. NEBUNIE SIMULATĂ I. Preambulul: II. Istoricul afacerii — Gh. Z.. inculpat pentru falșificare de tim- bre. a fost încarcerat la Penitenciarul Văcărești la 25 Iunie 1901. El nu prezintă nici o turlmrare aparentă a facultăților sale intelectuale. In- strucția și-a urmat mersul regulat, faptul a fost pe deplin stabilit: Gh. Z. a făcut mărturisiri complecte, arătând pe complicii lui și explicând în chip amănunțit cum, împreună cu aceștia, a operat falsificarea timbrelor, precum și locul unde a operat. ITT. Descrierea faptelor. — In cursul interogatoriilor ce i s’au luat, a răspuns în mod corect, dovedind o inteligentă vie. La diferitele confrun- tări cu complicii săi, a mărturisit deasemenea faptul. O declarație a inculpatului, aflată la dosar, scrisă și subscrisă dc el însuș. în care arată proveniența banilor ce avea în casă și modul între- buințării lor, face dovada că memoria sa la acea epocă nu era deloc atinsă. Iu aeeiaș declarație indică numele a o mulțime de persoane pe cari le-a împrumutat cu diferite sume de bani; arată precis numărul unui dosar dela Unrtea de Apel S. III. unde are. proces pentru sustragere de bani. Această declarație constitue o piesă foarte importantă, căci ea •probează până la evidență, că în momentul când inculpatul n scris-o, nu suferea de nici o alterațiune a facultăților intelectuale. Scrisul nu este tremurat, e destul de corect și în conformitate cu gradul de instrucțiune și pozițiune socială a inculpatului; frazele sunt .destul de hune, nu dovedesc nici incohcrență. nici delii. Declarația aceasta, CAZ DE NEBUNIE SIMULATĂ S19 precum ani mai spus. <• mărturia unei memorii perfecte și a unui pro- nunțat spirit dc ordine în afaceri. La începutul lui Septembrie, deodată prevenitul Gb. Z, a început să dea semne de alienați? mintală: era într’o agitațiune exlra-ordinară, sbirrea, cânta, vorbirea îi era cu totul incoherentă, amenința, pe gardieni, insulta Justiția și amenința cu moartea pe d-1 Jude-Instructor Steiian Po- pvseu și pe d-1 Sun-Marin; se mânjia pe mână și pe față cu escremente — pe cari le ținea într’o sobă —. spunând eă e alifie cu eare se unge ca să-i treacă bubele ce le arc. Tot cu escremente epoia și pereții celulei. Noaptea făcea un sgomot infernal. Directorul penitenciarului, făcând cunoscut aceasta d-lui Judecător de Instrucție, s’a dispus trecerea lui Gb. Z. in pavilionul do alienați din penitenciar, spre a fi observat. Este de notat că în uci-sl timp, era ținut într’o celulă alăturată un deținut C. O. care a fost auzit de un oltul, vum îl învăța pe Z. să facă pe nebunul — cm să scape de urmărire. Dela 7 Septembrie 1901, dc când a fost internat în pavilionul de alienați dela Văcărești, Gb. Z a trecut printr’o mulțime de faze, a pre- zintă t felurite simptome pe cari le vom expune în ordine cronologică: La început era foarte agitat, zi și noapte se plimba prin cameră, vorbea, gesticula, amenința cu moartea pe d-l Judecător, care l-a adus în balul acesta; spunea eâ după ce va eși din pușcărie, va omorî pe toți aceia cari l’uu denunțat. Cu personalul nu era agresiv. Deasemenea nu refuza alimentele. La examenul ce i-am făcut atunci, am constatat: figura obosită, fața palidă, pupilele egale, bătăile cordului normale, în ce privește diver- sele organe, nici o turburare manifestă. Cșoare tremurători în degete. Pe corp și membre nici un semn de violență. Privirea mobilă și vie. Răspun- surile cu totul incoherente: întrebat asupra numelui său, declară eă nu știe cum îl cheamă: altă dată spune că-1 cbiamă Petre louescu; totuși stri- gat pe nume — fără veste — se întoarce să vadă cine îl strigă. întrebat asupra timbrelor falsificate, se agită. răspunde fără nici un șir, negând că ar fi falsificat vre-o hârtie. Din vorbirea lui incoherentă. nu se constată idei de grandoare nici de avuție: deasemenea nu constatăm halucinații sau duzii. Ceeace caracterizează starea lui. este o agitațiune fără acte de vio- lență, manifestată prin gesturi desordonate. vorbire fără- șir și o am nezie foarte pronunțată. In deosebi la. vizita medicală, era mai agitat, vorliea tare și incohercnt. întrebuința expresiuni triviale la adresa judecătorilor și a medicului legist, se plângea de durere de cap, do amețeală; spunea că a fost bătut în timpul instrucției. După două săptămâni a început a se mai liniști, infirmierul insă ne face cunoscut că. în timpul nopții. Gb. Z. are adesea atacuri de epilepsie, înainte de a fi internat în ace.st pavilion, n’a avut nici odată asemenea accese. întrebat asupra lor, ne spune că trebue să-i vie din cauza bătăilor ce a suferit la Instrucție; altă data însă ne spune că. din cauză că se gân- dește întruna ia femeia și copilul lui și vede situațiunea în care se gă- sește. fără să-și dea seama se irită. începe să vorbească singnr, gesticu- lează. umblă prin cameră și cade jos amorțit, fără cunoștința. Niciodată nu i-au venit asemenea atacuri în timpul zilei: uu s’a ob- servat convulshmi în timpul atacurilor, nici emisiunea involuntară de urină, nici mu.șoarea limbii; aceste atacuri nu erau urmate nici de abatere sau oboseală. nici dc tristeți; în căderea lui. în timpul atacurilor, nu și-a produs nici mintă leziuni pe față, corp sau membre. Deasemenea. trebue 820 CAZ DE XEBUNIE SIMULATĂ rotat că, în pavilionul de alienați, dela penitenciarul Văcărești, unii bol- navi an zilnic atacuri de epilepsie. La 12 Octombrie, reclamă că i-a venit soția și n’a fost lăsat s’o vadă. Lo 24 Octombrie, la vizita medicală, spune că „se face mitropolit, că a vorbit prin telefon cu Mitropolitul și i-a promis că-și dă dimisia și în locul lui are să stârne să-l numească pe el”; că „are trei milioane de dat pe la deputați, miniștri" și că „cu așa protecție Regele o să aprobe să-l facă Mitropolit; că azi doar Imnul e tot ce e". . . și urmează o divagație in- terminabilă pe această temă. La 2b Octombrie, reclamă că „nu i se dă voie să ia despăgubirile dela Societatea de Asigurare pentru niște case ce i-au ars astă-noupte la Bârlad'*: ,,el a vorbit la telefon cu chiriașul lui care-i plătește 3U0U lei chirie pe nn”. întrebat la ce telefon a vorbii, trece într’o cameră alăturată și arată coșul de sobă; dus ca să vorbească, se supără, se suie pe un scaun ca să a jungă cu gura, la coș și începe să strige spre coș, înjurând și gesticulând. Apoi, la observația că nu primește răspuns, sparge o sticlă ce era pe fereastră, de necaz că i s’a stricat telefonul și pleacă fără să mai voiască a răspunde. Este, de observat, că toate aceste idei delirante și această stare de agi- tațiune le manifestă numai în timpul vizitei medicale, în restul zilei este liniștit, vorbește bine cu ceilalți bolnavi, nu pomenește nici de avere, nici de mitropolit, nici de telefon. Observat de aproape de gardian și infirmier, n’a fost surprins nici odată în atitudine de ascultare sau ca și când ar vorbi cu cineva, sau urmărind ceva cu privirea. Somnul și apetitul sunt bune. Văzând că această stare continuă și pentru a putea fi observat și în timpul nopții — când se pretinde că-i vin atacuri dc epilepsie — am cerut internarea lui provizorie la Institutul „Caritatea” al d-lui Profesor Soutzu; dar aci, dela 15 Noembrie 1901 de când a fost internat, până la 22 Decembrie când a fost din nou a8 ani". Știi când Cfli născut? — „Nu știu; când ani venit pe lume, aiu venit așa, om mare". Părinți ai? — „Nu știu. Cerceta ți și Dvs., că mergeți prin București. di fost însurat? — ,.Am avut o mulțime de femei, dar nu ani pus pirostrii pe cap“, Unde ai incă(al? — „Mă pricep din experiență la tonte, n'arn învățat nieăcri". Ce serviciu ai avut? — „Hm! Ce serviciu? păi de unde știu eu? eu am fost liber în viața mea, am făcut ce am voit și urși am jucat, de ce m'ai căuta — aceea mă găsești. Dar de ce nu ro’ai întrebat dela început, că acum am uitat?". Ai fost dascăl la biserica? — „Știu să cânt, dar nu știu dacă am fost. Eu știu de toate, tot ce e pe lume’’. Dar timbre de ce ai falsificat? — „Ce timbre, aia e o idee prostească a omului; că eu când am lăsat p<* om, uu am zis să facă averi". insistând asupra acestei întrebări, el răspunde: „Nu știu nimic. Dacă mă voiu îndrepta îmi voiu aduce poate aminte; acum nn pot, eâ am boală la cap". Spune ce boală ai și cc simți? — „Apoi eu să vă întreb pe Dvs., ca doctori, să-nu spuneți din ce-mi provine durerea de cap. Aud, uneori noaptea, uneori și ziua, glasuri cari îmi spun vorbe urî te, mă face idiot, bigot și mă aduce în stare de enervare; înni înainte nu auzeam să fie vre-o patru luni; apoi se face ca un întuneric înaintea ochilor și se face ca o ceață, ca o verdeață, de nu pot să. văd înaintea ochilor, și aceasta mai cu seamă când sunt emoționat, sau mă speriu de ceva. După mâncare am câte- odată crampe la stomac". De ce »u te faci cuminte — să te judeci? tLa această întrebare, se agită, se plimbă prin cameră, gesticulând și răspunde cu vocea aprinsă): „Cum să mă judec? Nu știu nimic, n’arn nici un proces, eu n’arn avere, sunt singur". Trecând la altă ordine de idei, i-aiu pus mni multe întrebări, pentru a-1 examina sub raportul memoriei lui, în ce privește ideile abstracte și dacă poate face oarecum socoteli elementare. Ne spune că nu poate socoti decât până la 30. întrebat cât fac 4 și cu ,5, începe a număra pe degete și răspunde: 9; alte ori ue răspunde greșit, la întâm- plare: 10 + 13 ⁼ 22, 5X3=18. La întrebarea câte fac 3^8, răspunde 20... . dar cu o ezitare, ca și când ar fi voit să adauge și pe 4: dar apoi a revenit și răspunde repede 20. Câte ore are ziua cu noaptea? — „12" — Adu'ți aminte, nu sunt 24? „Dacă spui D-ta 24, așa să fie, dar eu știu că sunt 12". Câte anotimpuri sunt? — „Trei: vara, iarna și toamna". Este inutil, socotim, să prelungim această expunere de întrebări și răspunsuri; în felul acesta seamănă unele cu altele, și se vede că răspun- surile sale nu intră în cadrul nici unei fonne de alienație mintală. Din aceste răspunsuri se constată, că pricepe foarte bine obiectul întrebărilor și că pierderea memoriei ce o arată e simulată, căci lăsat mai mult tâmp să vorbească, se suprinde și uită că trebue să uite. Nu știe câți ani are, nici ce servicii a ocupat, nici nu recunoaște să fi cunoscut vreodată pe tovarășul său Bniller. pe care i-1 prezentăm; dar știe că doctorul Minovici 82'1 CAZ DE NEBUNIE SIMULATĂ este medic-legist și medicul Teatrului. Nu cunoaște pe d-l Judecător de Instrucție, nu știe că a fost la tribunal, că este acuzat de falșificare de timbre, totuși se surprinde și ne spune că „i se face negru înaintea ochilor, când îi vede strânși pe judecători la ședință'⁻ și că „dacă îl vom duce acolo, el nu poate prevedea cc are să se întâmple". Insistând asupra acestor contraziceri, se supără și nu mai răspunde direct la întrebare, în- cepe a vorbi de Regele Carol, că „el ne ține pe noi și ne învață să-l torturăm", etc. Își aduce aminte că a fost la Institutul D-lui Dr. Soutzu și că i se administra seara doctorii, și nu știe de câte ori i se dă în temniță de mâncare, spunând că o singură dată, sau că mănâncă când vrea. In unele împrejurări această amnezie dispare. Când a venit fosta lui amantă cu mama ei, să-i aducă de ale mâncării, le-a lua* la înjurături și le-a gonit, spunându-le că „s’au învoit cu Judecătorul de Instrucție și au venit să-l spioneze și să vadă dacă se preface că este nebun”. Această amnezie, care se manifestă îndată ce este întrebat, nu se arată în acțiunile sale de fot momentul. IV. Discuțiunea faptelor. — Să rezumăm în puține cuvinte principa- lele simptome ce se observă la Gh. Z. și să cercetăm. în ce categorie de bolnavi putem să-l așezăm: 1. Debut brusc al unei boale mintale cu stare de agitațiune, acte de- zordonate, delir incohcrent și o amnezic foarte pronunțată, cu deosebire în ce privește faptele pentru cari este inculpat; după câtă-va vreme, survin atacuri epileptiforme, apare apoi delir de grandoare, mai târziu și idei de persecuție; agitațiune, extravaganțe și violențe în fața d-lor magistrati, îu zilele înfățișării procesului său. Persistența amneziei, dur îu acelaș timp lipsa simptomelor somatice și regulata funcționare a diferitelor sisteme și aparate ale organismului. 2. In paralizia generală, debutul este de obiceiu încet, insidios și are o durată de mai multe luni, în care timp încep a apare oarecari semne in- telectuale caracteristice, cari an lipsit cu totul la Gh. Z.. precum semne de debilitate intelectuală, incapacitate de lucru sau, din contra, acti- vitate dezordonată, lipsa de atențiune, amnezia faptelor recente, turburări în scriere; dar în cazul noslrn. din contra, am văzut că boala a isbncnit brusc în timpul unei bune sănătăți. Modul cum Gh. Z. proceda la falsifi- carea colilor timbrate și la vinderea lor, dovedește o îndemânare și o putere de inteligență de care nu este capabil un paralitic general. 3. Din declarația lui aflată la dosar, nu se dovedește nici o turburare în scriere, iar din interogatoriile lui reese, că memoria și facultățile lui inte- lectuale în genere nu erau deloc alterate. Dar acum, când Gh. Z. s’ar găsi în perioada confirmată a paraliziei generale, nu constatăm nici unul din semnele fizice caracteristice acestei boli: nu sunt turburări nle vorbirii, nici ale vederii, nu există tremurături ale limbii sau incoordonanță în miș- cările ei: nu există turburări oculo-pupilare. nici de sensibilitate. Afară de tulburările memoriei, pe cari pentru motivele mai sus arătate le credem simulate, nu constatăm slăbiciune a facultăților sale intelectuale; incul- patul are simțul de conservare păstrat, cunoaște conveniențele, îi lipsește satisfacția aceea neroadă, stupidă, a paraliticilor generali. 4. In mania acută, sunt prodrome, consistând în insomnii, cefalalgie, turburări digestive în acelaș timp cu o excitațiune fizică sau o fază dc de- presiune morală, simptome ce nu au fost observate la Gh. Z., precum nici acele tmrhurări în mobilitate, mimică, gesturile maniacilor acuți, mobili- tatea ideilor, locacitatea aceea exagerată însoțită de iluziuni sensoriale și J.alucinațiuni. Tn această afecțiune memoria este exaltată ca și toate cele- EXPERTIZA UNOR OSEMINTE 825 lalte facultăți, ceeace provoacă lipsa dc atențiune a bolnavului, caro nu poate răspunde la chestiuni. Amnezia ee o arată Gh. Z. nu poate fi atribuită epilepsiei, căci, în a- eeastâ boală, amnezia este simplă și privește numai timpul cât a dorat atacul de epilepsie; dc asemenea nu poate fi atribuită alcoolismului, căci în asemenea cazuri nu apare brusc. 5. Atacurile epileptiforme ce a prezentat, am văzut că nu au carac- terele atacurilor de epilepsie, nici nu țin de paralizia generală, căci lipsesc celelalte simptome ale acestei boli. Dacă nu au fost simulate, ar putea să fie datorite alcoolismului căci am văzut, că Gh. Z. prezintă oarecari semne ale intoxicațiunii alcoolice, precum tremurături ale degetelor, dispepsia; tot acestor cauze ar putea fi atribuite halucinațiunile ee pretinde eă are uneori. G. Gh. Z. nu prezintă nici stigmatele fizice ale unei stări de de- generescentă pronunțată, oa să ne facă să admitem, în căzni acesta, o manie degenerativă. Cum vedem, cazul lui Gh. Z nu intră în cadrul nici unei boli mintale bine caracterizate: nu rămâne dar, decât să admitem că Gh. Z. simu- lează nebunia. Ceeace ar putea face ca el să fie hiat drept alienat, sunt: stările de agitațiune însoțite dc actele extravagante și de violență, la cari s’a dedat îu fața tribunalului; faptul că s’a mânjit cu materii fecale și chiar a mâncat, lipsa memoriei cu totul extrordinară ce prezintă. Dar aceasta nu sunt caracteristice nebuniei ci sunt conforme cu ideile false ce are vulgul despre nebuni, și așa fiind, este natural ca Gh, Z,, voind să simuleze nebunia, să cadă în exagerările ridicule ce am arătat. V. Concluziuni 1. Din cele mai sus descrise, subsemnatul conchide că individul Gh. Z. se preface că este nebun. 2. Nu este dc mirare ca. continuând cu această prefacere, să devie în realitate nebun, după cum s’au văzut multe cazuri. 7. RECONSTITUIREA UNEI CRIME PRIN EXPERTIZA SCHELETULUI FRAGMENTAT I, Preambulul. — Prin ordonanța de zi (din 25 August 1911) a judecă- torului de instrucție al Trib. Dîmbovița, am fost invitat de a examina niște oseminte și a răspunde la următoarele întrebări: „I. Daca osemintele aparțin unui om de sex masculin sau femenin; „2. Ce vârstă, ce înălțime și aproximativ ce constituție să fi avut pc-rsoana căreia aparțin acele oseminte și dacă s’ar potrivi cn semnalmen- tele dispărutului Marin Popescu; „3. Ținând seama de coudițiunile în cari s’a produs procesul de des- compunere a cadavrului, a se determina aproximativ data îngropării și dacă ea ar corespunde epocii de 4—5 Decembrie 1905 când Marin Popescu « dispărut din sat; „4, Dacă se găsesc urme de violență pe aceste oseminte, pe ee anume oase, dacă sunt vechi și cu ce anume instrumente sunt făcute; „5. Dacă petele roșictice-închise depe cutia craniană denotă că s’a aplicat asupra victimei lovituri pe când era în viață, sau dacă s’au produs vontuziuni prin căderea craniului pe un corp tare și dacă se găsesc alte urme de violență pe acel craniu; 82-; EXPERTIZA UNOR OSEMINTE „6. Dată bucățile de țesătură cp s’au găpit pe locul muie s’au desco- perit osemintele, sunt de sac sau de altceva; „7. Ținând seama de lăuturile ce s’ar observa în partea stângă a ma- xilarului inferior, cum și pe secțiunile de pe axis, s’ar pute coama diîilnlui dela spatele salului, a găsit, in vâlceaua Tcișitlui, o opincă. îngropată pe jumătate în nisip, și trăgând de dânsa, apăru un os. apoi altele și în fine, săpânduse pământul in acel loc, s’a dat de niște oseminte omenești îngropate în albia torentului inter- mitent. In seara zilei precedente, căzuse o ploaie repede, torentul venise mare și furios și, mâncând fundul albiei, descoperise oasele, iar parte din ele le-a târât mai departe în sensul scurgerii lui. Aceste oase era.u așezate în dezordine, unele peste altele, cași cum ar fi fost băgate într’o groapă niică și adânca. Oasele picioarelor, opincile .și craniul au fost găsite mai la suprafață, iar în fund, la o adâncime de 70—80 cm., oasele mâinilor, iar printre ele s’a dat de niște resturi de sac putrezite. Nu s’au găsit nrme de îmbrăcăminte. Ținându-se seama dc modul cum s’au descoperit opincile, rămășițele de sac și osemintele puse grămadă unele peste altele, de mica întindere 3. Dantura este incomplectă: lipsesc cea mai mare parte din dinți și măsele. Acest individ avea. în timpul vieții, toți dinții din față, de sus și de jos. Astfel, din falca de sus avea cei 4 incizivi. cei 2 canini și cei 2 primi prem olari din s lângă și din dreapta. Din falca de jos avea: 4 incisivi. 2 canini și câte 2 din dinții premolari de o parte și de alta. Parte- din acești dinți au fost însă pierduți după desgroparea osemintelor, de oarece alveolele care îi conțineau sunt goale și fără nici o schimbare de formă. Iu momentul examenului se mai găsesc 5 dinți de sus și 4 de jos. Din măselele propriu-zise, individul nn are decât ultima măsea-mare de- jos din stânga. El a mai avut primul mare molar superior stâng și al 2-lea molar marc superior drept. Aceste 2 măsele au căzut după moarte și ele- trebue să fi fost cariate, reduse la niște rădăcini stricate dacă se ia în con- siderație micimea și direcția oblică a alveolelor. Observând alveolele măselelor, constatăm că acestea au căzut sau a a fost scoase în ordinei următoare: cele 3 măsele mari din falei dreaptă dc jos trebue să lipsească din copilărie sau din adolescență; în acest loc maxilarul este îngust, marginea alveolară escavată, atrofiată. In falca de jos, in parte» stângă, există numai ultimul molar, întreg și înclinat înainte. îna- intea lui lipsesc de mult 2 măsele, în locul cărora există marginea alveo- lară închisă, atrofiată și în formă de creastă. Din falca de sus. dreaptă, lipsesc 3 măsele din timpul vieții și una căzută după moarto. Mai există numai rădăcina cariată și atrofică a unui mare molar, iar dacă individul a avut măsele scoase în ultimii ani ai vieții, apoi acele măsele au fost ex- trase din partea stângă a fălcii de sus. deoarece marginea alveolară pre- zintă asperități neregulate ale unei cicatrizări osoase terminată. In rest se constată că individul a avut dinți stricați, cariați, roși, tociți, șenrți însă groși și cu depozite dc tartru. 4. Craniul acestui individ prezintă câte o tăetnră pe fiecare din cele- două ramuri ale maxilarului inferior și o alta care despică în 2 apofisa maetoidă dreaptă. O tăetnrn adâncă de 2—3 mm. este situată pc marginea inferioară a ramnrei orizontale drepte a maxilarului, la l cm. înainte de unghiul maxi- larului; îar alta, într’un punct simetric al ramurei stângi, este piezișă, adâncă de 17 —18 mm., despicând o așchie din os ți care cuprinde unghiul maxilar din această parte. In fine, a treia tăetură despică în două apofisa raastoidă stângă. Tăetura are o adâncime de 7—8 mm., iar fragmentul an- terior al apofizei este desprins și dislocat. Câteși trele tăeturile au o aceiași direcțiune, îar în ele se suprapune exact lama secarei găsită în casa lui Marin Popescu. — după cum repre- zintă fotograful redată (fig. 174), în care banda a fost înlocuită cu un cuțit. Tăetura de pe maxilarul stâng este socotită comună celorlalte două tăeturi. Bnrda intră exact, atât) în cele 2 tăetnri de pe maxilar cât și în tăetura de pe maxilarul stâng și mastoida dreaptă. Instrumentul care le-a produs, trebue să fi avut o lamă tăioasă, lungă de cel puțin 15 cm. t) Vertebrele. — Atlasul nu prezintă nici o particularitate, Axisul, însă, prezintă trei tăeturi: 2 din ele sunt paralele, transver- sale pe fața anterioară a corpului vertebral și oblice în sus și înapoi, iar cea de a treia tăetură a fost făcută desigur în scopul de a separa capul de trunchiul individului, retezând șira spinării între axis și a treia vertebră cervicală. Cu această a treia lovitură au fost tăiate părțile inferioare alo apofisei spinoase ți ale apofisei articulare inferioare stângi. X30 EXPERTIZA UNOR OSEMINTE c) Claviculele sunt voluminoase, solide, acoperite în multe locuri cu depozite albemurdare snponil’iate, aderente. In dreptul lor, osul este alb. curat, câți îu alte părți ale scheletului deasemenea acoperite cu a tari de- pozite. Clavicnla stângă. intactă, măsoară ltr> mm. în lungime. Din cla- Fig. 174. — Cuțitul (inlucuind seeure») in«er»»»i perfect hi Uetură fp^g. 829) vicula dreaptă lipsește o treime internă. Această bucată din claviculă a fost despărțită printr'o tăetură piezișă, neregulată, aschioasă. Suprafața de secțiune este acoperită cu substanțe calcaroasc. d) Coastele. — Din ele se găsesc 5 fragmente, a căror lungime va- >iază între 8—16 cm. Din cauza putrezirii două din aceste fragmente i.unt mai friabile Patra din extremitățile acestor coaste sunt regulat tăiate, EXPERTIZA UNOR OSEMINTE 831 «vând suprafețele neted'¹, ceeace denotă că lovitura a iest dată cu nu instrument tăios. e.) Omoplatul drept este despărțit în 2 bucăți și-i lipsesc 3 fragmente. Primele 2 fragmente din corpul osului au suprafețele de ruptură neregu- late, dințate, insă fragmentul lipsă din acromion a fost despărțit, iu mod cert, prin secționarea cu nn instrument tăios, greu, căci suprafața de sec- țiune este regulată, produsă în momentul când membrul superior drept a fost despărțit de corp. După cum vom vedea mai la vale, această secțiune corespunde exact tăeturii de pe capul osului liumeral din aceiași parte. f) Membrele superioare. — 1) Membrul superior drept este repre- zentat prin humerns. cubitus. rodiu și nietaenrpin. Radinl drept este lung de 238 mm., iar cubitul de 26-1 mm. Hume- rusul n'a putut fi măsurat exact, din cauză eă extremitatea articulară su puricară este complect despărțită de corpul osului prin 2 tăeturi perfect regulate, practicate la ni- velul gâtului anatomic și cari au interceptat între ele o porțiune cu- neiformă de os. sau în formă de Fig. Krt. — Fața poMerioarl a pu/* ți unii de sue a osului umerii drept. Fig. 1 — Fața anurioar* * pvr* țiunii de au» b osului umerii drept. pană, după cum se vede în fotografiile cari reprezintă porțiunea dc sus a osului umoral drept văzut pe fețele anterioara (fig 175) și poste- rioare (fig. 176). Pe lângă aceasta, imediat în jos de tăetnra capului, diafiza osului pre- zintă pc fața externă și posterioară o serie dc tăeturi sau crestături lineare, paralele, multiple, unghiulare, ascuțite, ee se văd clar pe fotografie (fig. 177). Revenind Ia secțiunea capului osului humeral și supra punând acest cap în cavitatea glenoidă a omoplatului, spre a realiza încheeturn umă- rului. se poate lesne vedea că tăetura capului osului și a acromlomului omoplatului corespund așa de exact încât arată în mod peremptoriu eă membrul superior drept, pentru a putea fi despărțit de eorp. a fost ridicat, în sus. aproape orizontal, și i s'a dat 2 lovituri dintre cari ultima a des- părțit membrul de corpul individului, sfărâmând în aceiaș timp și osul 832 EXPERTIZA UNOR OSEMINTE în 2 bucali, dintre cari capul osului, adăpostit de aeromion, □ rămas în cavitatea gknoidă în care ținea capsula articulară. Fotografia alăturatii țfig. 177) reprezintă această situație a amorosului și omoplatului în mo- mentul tăeturii și numai prin această poziție s'a putut despărți brațul de corp. 2. Membrul superior xtâug. — Din diferitele segmente ale acestui membru nu avem decât osul brațului care, ca și omonimul lui, are capul despărțit de os la nivelul gâtului chirurgical și prezintă o bună pierdere de substanță între cele 2 fragmente. Examinând suprafețele de secțiune, se constată că fragmentul superior a fost despărțit prin cel puțin 3 tăeturi, pe câtă vreme capătul superior al diafizei oferă un aspect de spărtură nere- Fig. 17 7. — Croiturile liniare, p»ralek} unghiulare de pe f»ț* externi ți poete- ridară & di a fisei opului umer*l drept. gulată. I’e lângă aceasta, pe fața postero-externă, imediat sub secțiunea precedentă, se găsesc tăeturi liniare, orizontale, paralele și transversale, adânci de 2—3 mm. (fig. 178 și 179). g} Basinul (fig. 180) are onsele tari, solide, de configurațiune nor- mală și cu osificațiunea complectă. — Coccisul lipsește. Suprafețele o- soase sunt aspre și acoperite pe unele locuri cu depozite saponifiate și cal- care, precum și nisip și humă uscată. Tuberozitățilo și asperitățile de in- serție tendinoasa proemină, ele sunt mult desvoltate. Oasele iliace sunt groase. Fosele iliace sunt aproape verticale. Oasele sunt groase și, la ni- velul acestora, găurile obturatoare sunt aproape ovalare și verticale. Diametrii bazinului: 19 cm. între cele 2 spine iliace antero-superi- oare; 18 cm. între cele 2 spine iliace antero-inferioare; 1 15 nun. diametrul sacropnbion la nivelul strâmtoare! superioore; 120 nun. diametrul trans- vers la nivelul aceleiaș strâmtori; 100 mm. diametrul bi-ischiatic: 118 mm. lungimea sacndui; 105 mm. lărgimea sa la nivelul strâmtoriî superioare; 220 nun. înălțimea bazinului (dela tuberozitotea ischiatie.ă la punctul cel mai ridicat al crestei iliace). Pe conturul cavității cotiloide stângi se găsesc 4 tăeturi aproape ver- EXPERTIZA UNOR OSEMINTE 833 ticale, cari despică marginea cavității cotiloide și au o adâncime de 2—4 mm. O uită tăetură verticală despică incomplect în 2 părți osul iliac stâng. Tăetură e lungă de 10 cm. și se întinde dela creasta iliacă până în inte- riorul cavității cotiloide. In partea de sus se vede sărită o așchie din tabla externă a osului, iar în partea dinapoi a tăeturci pleacă dintr’însa 2 cră- pături. Vom vedea mai departe că a- ceastă ultimă tăetură a fost produsă deodată cu secțiunea capului osului coapsei, la mutilarea cadavrului, de mâna care se căznia să despartă coapsa dc bazin. Fig. 17».— Cele două tic teri liniare, orizontale ți paralele depe fața poatero- externă a oauloi brațului atâng (pag. 832). Fig. 17». — Aspectul părții superioare * oaului brațului ating (capul despărțit de os: pierdere* de aubalență) (pag. 832). In fine, o altă lăetură, făcută prinbr’o lovitură dată de dinapoi înainte, există pe marginea orizontală a pubisului stâng, cu ocaziunea cărei lovituri ti foști desprins fragmentul anterior în formă de așchie osoasă. Pe osul iliac drept, pe fața anterioară a rarourei orizontale a pubi- sului, la 2 cm. înaintea marginei cavității cotiloide. sc găsește o altă tăie- tura liniară, verticală, lungă de 12—13 nun. adâncă de 2 mm. h) Membrele inferioare. — 1) Membrul inferior drept. — Din acest membru se găsesc: capul femurului (lipsește tot restul osului), tibia lungă de 365 mm., peroueul de 350 mm., astragalul, calcaneul și cele trei ultime metatarsiene. Nici unul din ele nu prezintă vre-o particularitate patologică sau traumatică, afară de capul femurului, despărțit de corpul osului printr’o puternică tăetură dată asupra gâtului anatomic al femurului și care a crăput și masivul marelui troeanter, despărțindu-1 aproape complect. Tot pe acest fragment de femur există o altă tăetură liniară, aproape trans- B500S. - Dr. M. Minor ici. Tratat de Medicină Legală. SI 831 EXPERTIZA UNOR OSEMINTE versală situată sub capul osului, pe legiunea intertroeantorienă anterioară. Această tăetură interesează curmeziș porțiunea cea mai convexă a re- giunii. Ea este adâncă de câți-va milimetri și a fost produsă — ca și toate Fig. taO. — Bajinul ou Uelurile depe oasele lui. (|>*g. 832) celelalte secțiuni și tăeluri de pe celelalte oase ale scheletului — prin lo- virea cu un instrument cu lamă tăioasă. 2. Membrul inferior alung. — ]lin acest membru avem: femurul în- treg care măsoară 420 mm., tibia — 362 mm., peroneul = 345 mm., precum și calcaneul. EXPERTIZA UNOR OSEMINTE 835 Numai femurul prezintă leziuni osoase. Astfel, capul osului a fost despărțit de corpul acestuia la extremitatea gâtului anatomic, printr'o lovitură aplicată pela spate cu un instrument tăios, care a trebuit să lo- vească în acelaș timp și iliacul basinului, căruia i-ft determinat tăetura mare, verticală, descrisă mai sus. Fotografiile reproduse (fig. 181 și 182) arată secțiunile pe cari le prezintă acest femur și dau în acelaș timp o idee exactă de felul cum a fost ținută coapsa. în momentul când a fost desprinsă de corpul indi- vidului. Instrumentul care a produs s’multan secțiunea femurului și tăetura Fig. 181. — Seeținnik ostremitiții superioare a femurului erau». osului iliac a trebuit să aibă o lamă foarte ascuțită și lungă de cel puțin 15 cm. Barda găsită în casa lui Marin Popescu se inserează în această tăetură așa de exact, încât ne autoriză a crede că dacă nu a fost aceasta barda care a servit la ciopârțirea cadavrului, în orice caz a trebuit să fie un instrument cu totul analog. Pe lângă aceasta, pe fața superioară a gâtului anatomie se mai găsește o altă tăetură făcută în timpul caznei de a despărți coapsa de corp (fig. 183), iar pe fața articulară a capului femurului lipsește un fragment de os, luat prin tăetura făcută, ca să ajungă la ligamentul rotund care ținea femurul legat la basin (fig. 184). In fotografiile reproduse se mai văd încă, atât pc fata anterioară cât și pe cea posterioară, o mulțime de 836 EXPEHTtZA VNOH OSEMINTE tăeturi superficiale, transversale, făcute prin lovirea repetată cu un instru- ment tăios. în scopul de a separa părțile moi cari trebuesc tăiate, pentru a realiza în adevăr desprinderea coapsei de corpul unui individ. Faptele descrise până aci eonstituesc examenul amănunțit al acestor oseminte și pe temeiul căruia urmează a se răspunde la întrebările puse de instruc(ie. IV. Considerațiuni și reflecțiuni medico-iegale 1. Osemintele aparțin unui om de sex masculin saufemeninî — Aceste oseminte aparțin unuia și aceluiaș schelet. Acest lucru este demonstrat prin următoarele caractere: a) toate aceste oase au fost găsite îngropate în aceiaș loc; 6/ diferitele oase si- metrice sunt în totul identice prin toate carac- terele lor anato- mice, iar oasele diverselor seg- mente sunt pro- porționatc și se articulează exact unele cu altele, au aceiaș grad de desvoltare și o deplină .armonie în totalul carac- terelor lor anato- mice; c) toate au aproape aceiaș grad de conser- vare și se văd a fi stat îngropate în același loc. căci modifi- cările ce prezintă sunt comune tu- turora. Avându-se în vedere: dirnensi- Fig. 182. — Secțiunile extremității superioare a femurului stâng linile maritale Oa- (pag. B3S>. sol or, soliditatea lor architecturală anatomică, formele lor accentuate, unghiulare cu suprafețele de inserție tendinoasă mui mult sau mai puțin rugoase, cu creste pro- nunțate; forma și dimensiunile oaselor craniului și ale feței; forma și figura oaselor basinului. predominarea diametrilor verticali ai basinului, direcțiunea verticală a oaselor pelvisului, crestele, spinele și tuberozitățile voluminoase, ramurile pubienc cari converg înainte și delimitează o ar- cadă pubienă puțin deschisă; formele ovale verticale ale găurilor obtura- EXPERTIZA UNOR OSEMINTE 837 toare, etc. — toate acestea demonstrează in mod suficient că aceste ose- minte au aparținut unuia și nceluiaș individ de sex bărbătesc. 2. Ce vârstă, ce înălțime și aproximativ ce constituție să fi avut per- soana căreia aparțin aceste oase, și dacă s’ar potrivi cu semnalmentele dispărutului Marin Popescu ? —a} Determinarea vârstei. Epifisele și diafisele tuturor oaselor lungi formează un singur corp; nu există o urmă de diviziune a oaselor, îndeobște observată înainte de desvoltarea lor com- Fij. 183. — Tâetura ,j și ] Jₗ₍. c) Constituție și semnalmente. — Forma și dimensiunile oaselor, ta- lia, caracterele de morfologie exterioară a oa-elor, armonia architecturală a acestora, lipsa oricărei leziuni patologice osoase și a oricărui viciu de expertiza unoh oseminte 839 conformație a tuturor oaselor examinate, ne indrituesc a crede că indicului a putut fi un om musculos, de confornialinne și desvoltare armonizate și normale. Pe lângă acestea, avându-se în vedere conformația craniului, s’ar mai putea spune că individul avea ceafa (regiunea occipitală) bombată, bine desvoltată. față prelungă, capul înalt, iar în porțiunea dela frunte spre creștet bolta craniului este ușor ridicată în formă de muchie mediană an- tero-pos teri oară, care s’ar fi putut vedea numai, dacă individul ar fi obi- cinuit a se purta cu părul tăiat scurt. Pe de altă parte, individul avea în gură dinții din față, atât din falca de jos cât și din cea de sus. Acești dinți erau gălbui, groși și tociți. Cea mai mare parte dintre măsele lipsesc cu totul și dacă i s’au scos măselele stricate din gură, în timpul vieții, apoi mai de curând i s’au scos din par- tea stângă a fălcii de sus, decât din celelalte părți. Acest individ avea carie dentară (dinți stricați, durere de măsele), după cum face dovada pre- zența unor carii pe dinții ce se găsesc acum pe craniul scheletului și unele rădăcini de măsele, atrofice și cariate. 3. Ținând seama de condiținnile în cari s’a produs procesul de des- compunere a cadavrului, care indică ou aproximație data îngropării, co- respunde aceasta epocii de 4—5 Decembrie 1905, când Marin Popescu a dispărut din sat î - Osemintele nu fost găsite într’o groapă îngustă și adâncă, săpată chiar în albia torentului intermitent descris mai sus (vezi istoricul afacerii) zis Vâlceaua sau Vâlcelul Teiuștilui. In ziua de 14 Septembrie a. c., când ne-aiu transportat la fața locului împreună cu d-1 Jude-Instructor, am pus de s’a săpat terenul în locul unde an fost găsite osemintele. Acest teren are constituția neregulat stra- tificată de aluviune a unui pârâu cu scurgere violentă. Nisip mare, pie- triș și pietre (de pavaj), amestecate cu vine (cu totul neregulate) de humă sau clisă cenușie-verzue, lipicioasă. Terenul e infiltrat (poate perma- nent) cu apă care apare numai decât la o adâncime de o palmă —- două dela suprafață. Acest caracter trebue să fie rezultatul unui dispozitiv natural de stratificație, de unde rezultă principiul vaselor comunicante, — pârâul fiind în partea cea mai adâncă a unei văi înguste mărginită de maluri cu pantă repede. Grație adăpostului natural oferit de pădure, apa de infiltrație este aproape limpede și rece. In acest fel de teren nisipos, cu vine de humă și infiltrat cu apă, au fost găsite osemintele cari, îu momentul când ni-au fost aduse la Insti- tutul Medico-legal (după vre-o 20 zile dela desgropare) erau încă umede, grele, cu țesutul spongio-* infiltrat cu apă. Oasele erau mânjite de nisip și humă de culoarea și aspectul componentelor terenului unde au fost gă- site. Humii a pătruns îu craniu și, învelind cncefalul înainte ca el să fi fost lichefiat prin putrefacție, i-a format un strat gros impermeabil. Din această cauză el s’a putut conserva relativ destul de bine. Din ceeace precede se poate trage eoncluziunea justificată, că aceste oseminte au stat îngropate mai multi ani și prin urmare, știut fiind că în asemenea terenuri și in asemenea condițiuni un cadavru. putrezește com- plect în timp de trei ani, se poate deci admite, — nea vând alte criterii de apreciere- că acest cadavru u putut să fie îngropat din Decembrie 1905. 4. Dacă se găsesc urme de violență pe aceste oseminte, pe ce anume oase; dacă ele sunt vechi și cu ce anume instrument sunt făcute?— Sem- EXPERTIZA UNOR OSEMINTE 8-iO nele de violență, cari se găsesc pe aceste oseminte sunt multiple, reprezen- tate fie prin secțiuni complecte despărțind osul în 2 părți, fie prin cres- tături. Toate au caractere comune și proprii lovirii cu un instrument tăios și greu, având tăișul ascuțit de o lungime de peste 15 cm., precum ar fi o bardă sau ceva analog. Exceptând capul, toate celelalte semne de violență se găsesc la extre- mitățile superficiale ale oaselor, la umeri și la încheeturilc șoldurilor. Acest caracter comun, unit cu felul cum se prezintă aceste semne de vio- lență, constitue o dovadă că tăeturile au fost făcute în scopul de a separa membrele de corp, ceeace prezintă îiitr’adevăr oarecare greutate aceluia care încearcă acest fel de ciopărțire și eare nu știe cum este conformată anatomicește regiunea. Astfel, reconstituind încheeturilc brațelor și coapse- lor se faee dovada cum a procedat cel care a ciopârțit cadavrul: a) Brațul drept a fost ridicat orizontal și cu o tăetură i-a fost des- părțit capul osului humeral de corpul său, însă în acelaș timp a trebuit să fie tăiată și o bucată din acromion care adăpostește capul umerașului în cavitatea glenoidă. 5) La fel s’a procedat cu brațul stâng. c) Coapsa dreaptă a fost rotată înăuntru și împinsă înainte, iar lovi- tura a fost dată pe la spate, secționând capul osului de corpul lui. Prin una din loviturile repetate aplicate pe această regiune, instrumentul a interesat și osul ligheanului, lăsând în urmă impresiunea lui pe os. Această, împrejurare arată lămurit că Iama acelui instrument trebue să fi avut 0 lungime de cel puțin 15 cm., și înserând în această tăetură tăișul bardei găsită în casa lui Marin Popescu, se constată că această inserțiune se face complect. di Coapsa stângă a fost separată deasemenea de corp. e) Pe lângă loviturile date cu putere pentru despărțirea membrelor de corp, au mai fost practicate și alte multe tăeturi însă mai ușoare, spre a se tăia cărnurile și a se obține astfel separația complectă a membrelor de corp. f) Unele din fragmentele costale găsite prezintă iarăși urme de tăe- turi făcute cu acelaș fel de instrument. gj Revenind la craniu, se constată semnele a 2 tăeturi, aplicate pe gât cu acelaș instrument greu, ascuțit și cu lama lungă și foarte tăioasă. Prin semnele lăsate în urma lor, aceste lovituri parc că ntt au fost date ca să despartă capul de corp după moarte, ci mai mult par a fi fost pro- duse cu scopul de a omorî, secționând gâtul individului, pe când el s’ar fi aflat cu fața în sus. Axisul prezinlă pe fața lui anterioară tacturile produse prin 2 lovi- turi date în sus și înapoi, iar o a 3-a lovitură a despărțit gâtul în două părți, instrumentul trecând printre axis și vertebra următoare din jos, după cum dovedește secțiunea apofisci spinoase a vertebrei axis, eare este a 2-a vertebră de la cap în jos. Toate aceste secțiuni și crestături osoase sunt vechi, ele au fost pro- duse înainte de îngroparea cadavrului, deoarece culoarea lor este la fel cn aceea a tuturor oaselor. 5. Dacă petele roșiatice-închise depe outia craniană denotă că s'an aplicat asupra victimei lovituri pe când era în viață, sau dacă s’au produs contnziuni prin căderea craniului pe un corp tare, și dacă ee găsesc EXPERTIZA UNOR OSEMINTE 841 alte urme de violență pe acest craniu?—Spre creștet și occiput sxiprai'ața ex- terioară a craniului prezintă o regiune bruiiă-roșiatică în forma unei pete difuze mai roșiatică decât culoarea restului oaselor. Această pată nu pre- zintă nici o însemnătate, nici o particularitate, ca este datorită putrezirii și a dispărut după câteva zile dela sosirea oaselor in Institut. Nu este însoțită de nici un traumatism manifest al cavității craniene, — asupra căreia nu se vede a se fi aplicat alte lovituri decât cele 2 de- scrise la întrebarea precedentă, adică In încheietura capului cu gâtul; în- tr’un cuvânt craniul nu prezintă nici o leziune mortală. 6. Bucățile de țesătură ce s’au găsit în locul unde s’au descoperit osemintele snnt de sac sau de altceva? — Odată cu osemintele au fost trimise într’un plic 3 mici bucățele, lungi respectiv de 4, 7 și 8 cm., din- tr’o țesătură încă neputrezită, însă alterată, de culoare cenușie-închisă, a cărei textură este îmbâcsită cu nisip și pietriș. Aceste bucățele, bănuite a fi de sac, au fost găsite printre oasele îngropate grămadă în Vâlceaua Teișului. Examinându-le, sc constată că ele sunt fragmente dintr’o stofă de lână țesută, dc casă. Și urzeala și bătătura sunt făcute din fire răsucite de lână. Firul urzelci este mai subțire, iar al bătăturii e gros. Firele sunt țesute în diagonală și stofa pare a fi țesută în mai mult de două ițe. Stofa se zdrobește lesne între degete, prefăcâudu-se într’o pulbere aci- culară căreia, dându-i foc-, răspândește fum și miros de lână arsă. 7. Ținând seama de tăeturile ce s’ar observa în partea stângă a maxi- larului inferior, cam și de secțiunile depe axis, s’ar putea trage concluziu- nea că victima Marin Popescn a putut fi omorât, în noaptea de 4—5 De- cembrie 1905, prin aplicare cu un corp greu și tăios (bardă san topor) in timpul când dormea, și iu ce poziție s’ar fi aflat dânsnl (vic- tima) t — Răspunsul la această întrebare este dat mai sus la întrebarea No. 4. V, Concluziuni Din cele mai sus descrise și ca răspuns la întrebările puse, conchidem; 1. Aceste oseminte aparțin scheletului unui bărbat în vârstă de 40-50 ani, de talie mijlocie (1. m. 60—1. m. 70). 2. Timpul cât au stat îngropate aceste oase e mai mare de 3 ani. 3. Cele mai multe din aceste oase au pe ele semne de violență consis- tând în tacturi cari trebue să fi fost făcute cu un instrument greu foarte tăios și cu lama lungă, cum ar fi o bardă sau cevn analog. Tăiturile aces- tea sunt caracteristice acelora făcute pentru ciopărțirea unui cadavru, în scopul de a-l putea mai lesne transporta. 4. Petele roșietice aflate pe cutia craniană sunt rezultatul putrezirii, iar pe cap propriu zis, afară de leziunile dela bază produse prin tăere. nu se găsesc alte semne de violență. 5. Bucățile dc țesătură ce s’au găsit lângă oase sunt de o țesăitură de lână și nu putem preciza, dacă sunt bucățele dintr’un sac sau altceva. 6. Lipsind eu desăvârșire părțile moi, iar craniul fiind fără leziuni mortale, nu putem preciza care a fost cauza morții- Ținând însă seama de tăieturile ce se observă pe maxilarul inferior și de secțiunea coloanei vertebrale, se poate admite că acestea au fost leziunile mortale. București. Octombrie 1911. (se) 842 RECONSTITUIREA A 6 SCHELETE 8. RECONSTITUIREA A 6 SCHELETE PRIN EXAMENUL OASELOR Demonstrarea morții violente cu ajutorul oaselor unuia din aceste schelete. 1. Preambulul: II. Istoricul afacerii,— T. P. e tradus în fața Curții cu jurați din Dâmbovița ea bănuit de a Ii omorât, eu 9 ani în urmă, pe locuitorul St. P. ți de a-i fi aruncat cadavrul într’un puț părăsit din orașul Târgoviște. In afară de prezumțiuni morale, nu există niei o dovadă materială, in sarcina inculpatului. Misiunea de a demonstra probabilitatea crimei a re- venit expertizei medico-iegale asupra osemintelor extrase din acest puț. Misiune extrem de anevoioasă pentrueă scheletul trebuia reconstituit din tr’un maldăr de oase găsite îu puț și aparținând, după cum s'a stabilit în urmă, la șease schelete diferite. A fost examinat os eu os și s’a putut astfel individualiza fiecare din aceste șease schelete, deși două din capete lip- seau. In ceeace urmează, raportul judiciar descrie scheletele reconstituite și precizează indiciile de moarte violentă relevate asupra scheletului pre- supus a fi aparținut victimei. III. Descrierea scheletelor reconstituite. Scheletul A : 1. Capul eu maxilarul inferior. 2. Din coloana vertebrală nu există decât întâia și a doua vertebră cervicală (atlasul și axisul). 3. Toracele: 7 coaste în fragmente; două omoplate; clavicula stângă. 4. Oasele ligheanului — oasele iliacc. 5. Membrele superioare: 2 hnmmts; 1 os radius (stâng); 1 os cubi- tus (stâng). ti . Membrele inferioare: 2 oase femurale; 1 os tibia (stânga); 2 peron ee. Scheletul B: 1. Capul lipsește. 2. Coloana vertebrală lipsește. 3. Toracele: 14 coaste în fragmente (6 din dreapta și 8 din stânga). 1. Membrele superioare: 2 omoplate: 2 oase humerale; 2 oase radius, 2 oase cubitus (dreapta). 5. Membrele inferioare: 1 os iliac (dreapta); 1 os femural; 2 tibia; 2 peronee. Scheletul C: 1. Capul cu maxilarul inferior. 2. Coloana vertebrală lipsește. 3. Toracele: 3 coaste în fragmente țl din dreapta. 2 din stânga). 4. Membrele superioare: 2 omoplate; 2 oase humerus: 1 cubitus (stâng); 1 radius (stâng). 5. Membrele inferioare: 2 oase femurale; 1 tibia (dreapta); 1 pero- neu (dreapta). Scheletul D; 1. Capul fără maxilarul inferior. RECONSTITUIREA A 6 SCHELETE 843 2. Coloana vertebrală lipsește. 3. Toracele: 14 coaste în fragmente (3 dreapta și y stânga). 4. Membrele superioare: 1 omoplat stâng; 2 clavicule; 1 humerus (dreapta); 2 radius; 2 cubitus. 5. Membrele inferioare: 2 iliace; 2 femurale. Scheletul E : 1. Capul lipsește. 2. Coloana vertebrală lipsește. 3. Toracele: 4 coaste în fragmente (2 din dreapta, 2 stânga). 4. Membrele superioare: 2 onioplate; 2 bnmerus. 5. Membrele inferioare: 2 iliace; 2 femurale; 2 tibiu; 2 peronee. Scheletul F: 1. Capul fără maxilarul inferior. 2. Coloana vertebrală: 3 vertebre (atlas, axis și saerum). 3. Toracele: 14 eoaste (8 dreapta și 6 stânga). 4. Membrele superioare: 1 omoplat (dreapta); 2 clavicule; 2 hume- rus; 1 radius (dreapta). 5. Membrele inferioare: 1 iliac stâng; 2 femurale. IV. Examenul anatomic și discuțiunea După aceea am examinat, eu toată atențiunea posibilă și cu scrupu- lozitatc, caracterele anatomice ale fiecărui os dela fiecare schelet și am constatat următoarele: Scheletul A : Capul, cu ambele maxilare superioare detașate, in descompunere foarte înaintată. Stratul superficial al bolții capului so ridică cu multă înlesnire. Suturile oaselor capului sunt destul de vizibile, nu găsim pe nici una din ele vre-o urmă de osifieație. Maxilarul superior arc aproape complect toți dinții și anume: 2 incisivi drepți. 2 stângi, 2 canini. 4 molari mici, primul molar gros drept, al doilea molar gros drept, măselele din urmă (de minte) hh au apărut. Toți acești dinți sunt bine conformați, fără nici o alterațiune și cu tuberculele foarte pronunțate (mai de loc tocite). Toate oasele acestui schelet sunt foarte alterate printr’o descompunere înaintată. lipirea epifizelor și a diuiizelor complectă. Prin măsurătoare constatăm următoarele lungimi: femurul 43 cm., libia 34 cin., peroneul 32 cm., humerus 30cm„ radius 23 cm., cubitus 24 cm. Nici unul din ousele acestui schelet nu prezintă urme de vre-o vio- lență externă. Toate acestea ne dovedesc, că; 1) acest schelet aparține unui individ de sex bărbătesc, in etate de 20-25 ani (caracterele suturilor și dinților); 2) statura lui a fost aproximativ de 1. m. 60—1. m. 6'5; 3) inyroparen datează de ret puțin 20 ani. Scheletul B: Capul lipsește. Oasele, cari mai există, sunt deteriorate prin descompunerea îna'ntală. Epifizele cu diafizele lor prezintă o sudură complectă. Oasele iliace. bine conformate, au fosa iliacă puțin escavată, gaura subpubicnă ovală, cu ramura descendentă a pubisnlui. ce tinde a se apro- pia de ea. în linie verticală. 844 RECONSTITUIREA A 6 SCHELETE Măsurătoarea oaselor lungi ne dă: femurul 45 crn., tibia 35 cm., pe- ronenl 33 cm., huinerus 32 cm., radius 23 cm., cubitus 24 cm. Având in vedere caracterele ce ele prezintă suntem de părere, că aceste oase aparțin unui cadavru de sex bărbătesc in etate de peste 25 ani, de o statură de 1 m. 64 — 7 m. 66. Semne de violență externe nu se vede pe nici unul din oase. Având în vedere starea lor de descompunere înaintată, credem că îngroparea datează de mai mult de 20 ani, Scheletul 0: Capul prezintă o turtire congenitală, deasupra regiunii mastoidiene drepte, dinapoi» urechii; suturile în parte dispărute. Oasele în stare de descompunere, astfel că stratul superficial al țesu- tului compact se ridică eu facilitate, iar țesutul spongios este aproape pu- trefiat In ce privește dentițiunca: dela maxilarul superior stâng lipsesc cele din urmă 2 măsele (adică a doua măsea mare și măseaua de minte), cari, după cum se vede, au căzut cu mult timp înaintea morții, căci alveolele sunt cu totul cicatrizate. Dela maxilarul inferior lipsește l-a și a 2-a măsea mare, cari n’au căzut cu mult înaintea morții, de oarece alveolele nu sunt complect cicatrizate. Din partea stângă lipsește măseaua de minte care căzuse cu rnulți ani înaintea morții, alveola fiind cu totul cicatrizartă. Dinții existenți sunt toți buni fără nici o urmă de carie, și bine fixați In alveole, însă tociți, cu tuberculele măselelor aproape dispărute. Celelalte oase ale acestui schelet nu prezintă nimic vrednic de notat, afară de un grad de descompunere foarte înaintată. La măsurătoarea oaselor lungi am găsit: femurul 44 cm., tiibia 37 cm., peroneul 33 cm., humerus 31 cm., radius 23 cm., cubitus 25,5 cm. Toate acestea dovedesc, că acest schelet e al unui individ de sex băr- bătesc, în etate de vre-o 40 ani (caracterele sulurilor oaselor capul»¹}, cu o statură intre 1. m. 63 ți 1. m. 65. îngroparea de peste 20 ani. Scheletul D: Capul este bine conservat, suturile în parte dispărute prin începerea osificațiunii. De formă sferică neregulată, el prezintă dea- supra și dinapoia regiunii mastoidene drepte (dinapoia urechii) o turtitură congenitală foarte pronunțată, care se prelungește pe delături până în partea opusă și în sus până deasupra suturei lamboide, cuprinzând astfel parte din temporal, din parietalul drept și jumătate din occipital. Dentițiunea în evoluțiune complectă; dela maxilarul superior lipsesc 3 măsele din stânga și 4 din dreapta, cari căzuseră cu mulți ani înaintea mortii, ceeace se dovedește prin cicatrizarea complectă a alveolelor. La maxilarul inferior lipsesc a 4-a și a 5-a măsea din stânga, cari deasemenea au căzut cu mult înaintea morții, căci și aci alveolele sunt complect dispă- rute. Unii din dinții existenți sunt puțin alterați prin carie. Celelalte oase existente ale acestui schelet sunt bine conformate, dar actualmente într’o stare de descompunere înaintată. Prin măsurătoarea oaselor lungi am găsit că; femurul are 48 cm., radius 26,5 cm., cubitus 28 cm., humerus 34 cm. Conchidem, că acest schelei e al unui individ de sex bărbătesc, in etate de peste 50 ani (oara'ferele suturilor oaselor capuhv și dinților) de o sta- tură de 1. m. 75 — 1 m. 80. Îngroparea datează de cel puțin 20 ani. Scheletul E: Acest schelet est» eu totul incomplect. lipsindu-i, între altele, capul cu ambii maxilari. reconstituirea a b schelete 845 Din examinarea puținelor oase cari mai există, având în vedere gra- dul de desvoltare, lipirea epifizelor de diafize, forma și volumul lor, cum și rezultatul măsurătoarei oaselor lungi (care ne-a dat: femur 46 cm., tibia 37,5 cin., peroneu 31 cm.), credem că și acest schelet e al unui individ de sex bărbătesc, in etate de peste 25 ani, înalt de 1 m. 70 — 1 »». 72. îngro- parea datează de peste 20 ani. Scheletul F: Capul este bine eorifonnat. Se observă în partea dreaptă a feței o pierdere de substanță (interesând maxilarul superior, osul malar și o parte din frontal) care pare a fi produsă printr’o lovitură externă aplicată cu violență. Se remarcă deasemenea, că unele din marginile acestei pierderi de substanță și mai ales acelea cari despart cei 2 maxilari pe deoparte între dânșii, iar de pe alta de. osul nasul, de frouta.1 și de temporal sunt făcute la o dată mult anterioară desgropării actuale, pe când marginile rupturii frontalului, înfundate de din afară înăuntru, par a fi făcute de curând. Probabil este eă fractura parțială a frontalului este de curând făcută (în timpul desgropării) cu un corp greu contondent ea: sapă, târnăcop, lopată, etc. Pe sutura lamboidă dreaptă (sutura oceipito-parietală) și în special la jumătatea sa se găsește un orificiu aproape rotund având 2 cm. dia- metru, cu marginile regulate și oblic de dinafară înăuntru. Această gaură credem că este făcută cu un glonte care a intrat de dinapoi înainte. Sutura lamboidă, în jos de. deschizătoare, este puțin desfăcută. Se mai con- stată o crăpătură incompleetă la jumătatea inferioară a parietalului drept. Maxilarul superior stâng are toți dinții (8) bine conformați, fără nici o alterațiune și cu tuberculii lor destul de pronunțați. Tonte oasele acestui schelet sunt destul de bine conservate. De nota-t: 1. Ii umorul stâng: pe extremitatea superioară (cap), se observă mai multe crestături superficiale în întindere de 1—2 cm. în direcțiuni dife- rite și cari par a fi făcute cu un instrument ascuțit. 2. Femurul stâng: o parte din marele trocanter este separată de res- tul osului prinlr'o tăetură unde substanța spongioasă este bine conservată; o altă tăetură găsim pe partea posterioară a capului femural, lungă de 3 cm. și adâncă de 0,5 cm. 3. Măsurătoarea oaselor lungi ne dă: femur 44,5 cm., hnmerus 32 cm., radius 23 cm. 4. Greutatea specifică a oaselor acestui schelet este mult mai mare ca aceea a celorlalte oase. Din aceasta rezultă că: a) oasele acestui schelet sunt de bărbat; b) individul, căruia ele au aparținut, a avut etatea între 30 și 40 ani (caracterele oaselor capului și dinților); c) el a avut o statură între 1 m. 73 și 1. m 75; dl îngroparea poate să dateze de 5—8 ani. V. Concluziuni. Având în vedere cele descrise în acest act medico-legal: numărul și forma oaselor, starea de descompunere, măsurătoarea lor, contopirea epifi- zelor cu diafizele, suturile oaselor capului și evoluțiunea dinților, conchi- dem că: 1. Oasele cari au fost supuse examinării de către Onor. Parchet al Trib. Ilfov aparțin în mod incomplect la 5 schelete de sex bărbătesc și la unul de sex dubios. 84b BĂNIRE SIMULATĂ 2. In ce privește scheletul B. e de notat că, deși toate celelalte oase se depărtează de tipul oaselor femeești, osul iliac drept însă prezintă gaura subpubienă cu o formă triunghiulară întocmai ca la sexul femenin. parti- cularitate ce ne face de a nu putea afirma cu certitudine că acest schelet e al unui individ de sex masculin. 3. Am mai găsit o asemănare de formă șt de depresiune în regiunea occipito-parietală dreapta la capetele scheletelor C. și Ih, ceeace ne face să credem că aceste două capete aparțin la 2 (doi) membri din aceiași familie sau rude apropiate. 4. Toate aceste schelete sunt de aduiți, cu o statură mijlocie, afară de scheletele I). și F. cari sunt ale unor indivizi de o statură mult mai înaltă. 5. In ceiace privește cauza morții. n’am putut constata la scheletele A, B, C, D și E nici un semn de violență exterioară. ii. In ce privește scheletul F, am relevat semne de violență: mai multe crestături Ia unele din oase cari trebuie să fi fost făcute cu un instrument tăios, iar gaura rotundă care se găsește la partea posterioară a craniului, precum și desfacerea suturei îu vecinătatea acestei găuri și spărtura parțială a osului parietal drept pot să fi fost produse cu un glonte. 7. In ceiace privește timpul de când cadavrele acestor schelete au fost îngropate, având în vedere gradul înaintat de descompunere a sub- stanței osoase la scheletele A, B, C, D și E, credem că îngroparea da- tează de peste 20 ani. Pentru scheletul F îngroparea este de o dată cu mult mai recentă, adică între 5 și 8 ani și aceasta bazați pe starea de conservare a oaselor și a elementelor ce le compun. 9. RĂNIRE SIMULATĂ (Consultație medico-Iegală) I. Preambulul: II. Istoricul afacerii In ziua de 17 Mai 1890, femeea T. G. se duce la A. N, cu care, vreme de mai multi ani, trăise în relațiuni intime și cu care pretinde a fi făcut cinci copii. La un moment dat a intervenit în aceste raporturi o răceală care s’a accentuat până acolo că A. N. o abandonă cu totul, ne- dându-i cel mai mie sprijin pentru întreținerea copiilor, motiv ce o forța ea din când în când să vină să’i implore ajutorul. In acea zi ea venise în acelaș scop, tocmai rând el era la masă: ea se așeză pe pat spre stânga șl puțin în fața lui. In timpul acestei vizite se iscă o discuțiune și peste câte-va minute vecinii sunt chemați în ajutor de către A. N., care se căz- nea a scoate din casă în curte pe femeia care căzuse jos plină de sângele ce curgea din niște răni dela piept. A. N., la rândul său. prezenta o rană la mâna stângă. Faptul se anchetează și, de oarece la cele petrecute în casă n’au fost martori, fiecare din actorii dramei pozează în victimă. Astfel, femeia T. G. declară că, aflându-se în picioare și certându-se cu A- N.. acesta s’a RĂNtRt SIMULATĂ 847 sculat dela masă și, cu cuțitul cu care mânca, i-a aplicat trei lovituri, în urina căroța ea a căzut jos. El, din contră, declară că, pe când se afla la masă, vede femeia sculă nduse depe pat și lovindti-se de trei ori cu pumnul in piept, fără însă să vadă cu ee armă; apoi, repezindu-se la el, îi aplicăo lovitură pe mâna stângă, foire era lipită de corp în poziția în care se afla la masă. Simțind ca o arsură, se scoală și atunci constată că e rănit. A observat că femeia avea un briceag în mână pe care’l luase depe masa de lângă pat; apoi ea a căzut jos, asvârlind briceagul. El atunci s’a repezit la ușă spre a cere ajutor, căznindu-se în aceiaș timp de a scoate femeia în curte, pentru a o stropi cu apă. 0 expertiză medico-legală a fost făcută de d-nii D-ri Jugureanu, Friedman și Sloencscu, al căror raport îl alăturăm în copie; din el se poate vedea starea rănilor în momentul săvârșirii faptului. După 2 zile, adică la 19 Mai. femeia a fost internată în spital unde a stat până la 3 Iunie când a ieșit vindecată, astfel că noi asupra ambelor persoane nu am examinat decât cicatricele rănilor. Prin raportul confraților noștri se conchide că rănile femeii sunt fă- cute dc o mână streină, iar în ce privește rana pretinsului agresor, primii cxperți declară că nu se pot pronunța. III. Descrierea faptelor A) Examenul femeii T. G. — In cabinetul d-lui Jude-Instructor ni s’a prezentat o femeie cure declară că se numește T. G., de 35 ani, mamă a 6 copii. E de statură înaltă, bine constituită, puțin anemică. Ne istori- sește faptele mai sus expuse. Ea n’a suferit nici odată de vreo boală gravă, este puțin cum nervoasă și câte odată, după propria ei mărturisire, are atac de nervi, manifestat prin amețeală și leșin. Desbrăcându-se, constatăm, țfig. 185). în regiunea toracică stângă, 3 cicatrice recente, caracterizate printr’o culoare roșiatică, pielea moale și acoperită încă cu câte-vn puncte dc cruste. 1. Cicatricea întâia. oblică dela dreapta spre stânga și dinăuntru în afară, se află la 5 cm. dedesuptul marginii inferioare a claviculei și la 5 cm. departe de linia mediană a sternului; lungimea ci este de 2 em. Arc forma unui triunghiu cu vârful în jos. Pielea acestei cicatrice este puțin aderentă de țesutul celular subjaccnt, fapt ce constatăm prin mobilitatea pielei. 2. Cicatricea a doua, cu 1,5 cm. mai jos de cea precedentă, și cu 1 cm. departe de linia mediană a sternului, are o lungime de 1,5 cm. E oblieă în sensul primei cicatrice și paralelă cu ea. Pielea ei este aderentă nu nu- mai de țesutul celular, ci chiar și de mușchiul corespunzător pectoral, fapt ce constatăm prin mobilitatea ce încercăm a da pielii și care mobilitate se manifestă odată eu mușchiul; prin mișcări ee imprimăm cicatricelor, con- statăm o indurație a țesutului subcicatricial. 3. Cicatricea a treia se află la 2,5 cm. sub cea de a dona, oblică în sensul celor două precedente și paralelă cu ele. Lungimea ei e de 8 mm.; pielea nu este aderentă de țesutul subjacent. Cerând hainele cu cari a fost îmbrăcată femeia în ziua dramei și Îmbrăcând-O cu ele, constatăm că cele trei cicatrice corespund cu 3 găuri. Cea corespunzătoare cicatricei No. 1 măsoară 3 cm. și are forma unui seg- ment de cerc cu convexitatea în afară. Cea de a 2-a, paralelă cu cea din- 84S RĂNIRE SIMULATĂ tâi și mai înăuntru, are forma unui unghia obtuz a cărui lăture mai lungă e de 2,5 cm. Gaura a 3-a e liniară, lungă do 1 cm. și situată mai înăuntru de cea de a 2-a și paralelă cu ea. Aceste 3 tăeturi ale taliei rochiei corespund cu tacturile aflate și pe cămașa ce se afla sub ea. Ambele aceste vestminte sunt pline de sânge uscat, care după cum se vede a fost destul de abundent. Fig. J65. — Pieptul desgolii al femeii T. G., pe care am identificat cele 3 cicatrice al rSnirii rimulate (pag. R47). Femeia nu are pe mâini, brațe sau al- te părți ale corpu- lui nici o altă ur- mă de luptă sau vi- olentă. Ea declară că a fost lovită cu mâna slângă de A. N., în fata căruia se afla. In răspunsurile la întrebările noastre și mai cu seamă a- tunci când o punem să simuleze cu bri- ceagul în chestiune loviturile primite, ea simulează o prea ruare naivitate, cârt- im corespunde nici cu etatea niei cu temperamentul el; vocea îi e miorlăi- toare, iar slăbiciu- nea’! prefăcută nu este deloc în raport cu adevărata ei sta- re fizică. B. Examenul lui A. N. — E un băr- bat de 45 ani, înalt, bine făcut; nu a suferit de nici o boală fizică gravă. Se zice că este de un temperament violent, pe care noi, prin interogatoriul noslru. nu l pnlcm demasca. Povestește faptele descrise în istoricul de mai sus; ne mai declară că t-l se servește întotdeauna de mâna stângă, numai când mănâncă supă se servește de mâna dreaptă, niciodată însă nu taie cu mâna dreaptă. El arc, pe degetul mijlociu dela mâna stângă, o cicatrice recentă, care pleacă dela partea externă cu 2 cm. mai jos de articulatiunea meta- carpo-falangiană, urmând o direcțiune oblică din afară înăuntru, trecând pe deasupra articulațiunii primei cu a doua falangă și terminându-se la partea internă, spre degetul indicator, prin o curbură subțire, care ne in- dică coada rănii. Această cicatrice este rezultatul unei răni profunde, care RĂNIRE SIMULATĂ 849 desigur a interesat tendonul cxti-nsor și capsula articulară, Je oarece această articulație este anchilozată și degetul se află in fleețiune, formând un unghiu obtuz. In altă parte a corpului nu prezintă nici o urmă de luptă sau violentă. Punându-ni-se la dispoziție hainele cu cari a fost îmbrăcat în ziua când a fost rănit, constatăm pe mâneca stângă 5 picături de sânge uscat și la partea internă, pe cusătura mânecii, o pată în formă de ștersătură. Deasemenea, pe partea anterioară și inferioară a pantalonului, pe cracul stâng, doua pete miei în formă de picături, Arătându-i lui A. N. briceagul, îl recunoaște și spune că el se găsea pe masa de lângă pat unde ședea femeia și că dânsul s’a servit la masă de un alt briceag. Dându-i în mână această armă și spuindu-i să simuleze o lovitură ca și când s’ar apăra contra unui agresor, el simulează, ca și femeia, prea multă naivitate. C. Cercetarea locală. — Transportându-ne la domiciliul lui A. N., în camera unde s’a petrecut faptul, constatăm că este o odăiță care are 3 m. X 3 m., dejur împrejur plină de mobilă, iar la mijloc un mic spațiu liber, astfel că, dela pat unde se afla femeia și până la coltul mesei, unde mânea el, e o distantă de 2 m. Dela ușă până în fundul odăii e întins un preș care e pătat de sânge; în mijlocul odăii și prin diferite părți pe scânduri se văd pete de sânge. — Pe marginea stângă a scaunului pe care ședea el la masă, notăm mai multe pete de sânge picurat. IV. Discuția faptelor Din observatiunile noastre de mai sus, constatăm că atât femeea T. G. cât și A. N. poartă pe corp cicatricele recente ale unor răni; aceste cica- trice sunt fără îndoială rezultatul unor răniri cu un instrument înțepător și tăios. După cum s’a văzut din istoricul acestei afaceri, nu se știe care este rolnl exact al fiecăruia din cei doi eroi ai dramei și pentru aceasta d-1 Jude-instructor ne-a pus întrebările (reproduse în preambul) și pe cari le analizăm mai jos: I. — Dacă rănile ce se obserrs pe pieptul femeii T. G., prin po- ziția lor, fac a se crede că sunt sau nu făcute de o mână streină? Din actul medico-legal al confraților noștri precum și din examenul nostru, este stabilit faptul, că aceste răni au avut o direcțiune oblică dinăuntru in afară și dela dreapta, spre stânga. Confrații noștri, cari au examinat femeea puțin timp după rănirea ei, au putut mai bine de cât noi să-și dea seama de forma și profunzimea rănilor, după cum vedem din descrierea ce găsim în actul dresat de d-lor: „1. — O plagă situată pe partea anterioară și superioară stângă a ,.toracelui deasupra mamelei stângi, la o depărtare de 30 mm. dela mar- ..ginea inferioară a claviculei stângi și în apropierea marginii externe „stângi a sternului. Are direcțiunea' oblică dinăuntru in afară și e lungă „de 25 mm. și largă de 10 mm.; în adâncime interesează pielea și parte „din țesutul celular. Aro marginile netede și necon fuziona te. .,2. — Iu josul acestei plăgi și la o depărtare de 10 mia., se află o a „doua plagă având aceinș direcțiune adică: de sus în jos și dinăuntru în „afară, la o depărtare de 15 mm. de marginea externă stângă a sternului; „e Inngâ de 15 mm., largă de 9 mm. și adâncă de 24 mm. Are deasemenea fxos. — Or. .V. Minoriei. Tratai de Medicină Legala. 54 850 RĂN1HE SIMULATA „marginile regulate și necontuzionate. Această plagă, eare este mai pro- „fundă, interesează pielea, țesutul celular și parte din mușchiul mare „pectoral. „3. —La 20 mm. sub această a 2-a plagă și la 10 mm. de marginea „ezternă a sternului, se mai află o a 3-a cu direcțiunea tot de sus în „jos și dinăuntru în afară, dar mai puțin oblică ca primele două plăgi. E „lungă de 8 mm. și largă de G mm.; în adâncime interesează pielea și „țesutul celular. Ca și la celelalte două, marginile îi sunt netede și ne- „contuzionatc. „Concluzii) ni: Din cele descrise mai sus, sub Nr. 1, 2 și 3 rezultă că „toate aceste plăgi au fost cauzale prin violență cu un instrument înțe- „pător și în acelaș timp ascuțit. După direcția și locul ce ocupă aceste 3 . plăgi, conchidem că ele au fost făcute de o mână streină, iar nu prin „mâna sa proprie". Coneluziunile confraților noștri, în ceiace privește pe autorul a- cestor răni, sunt greșite. Dacă ne ținem strict de ceeace d-lor descriu — pornind dela premiza ca agresorul, stând îu fața victimei, s'a servit de mâna dreaptă — anume că rănile sunt dirijate oblic dela dreapta la stânga și dinăuntru în afară, e învederat că ele nu au nici de cura carac- terele unor răni produse dc o mână stteină, dimpotrivă rănile acestea pre- zintă toate caracterele unei tentative de sinucidere sau o simulare. Pentru memorie mai relevăm că confrații noștri n’au examinat și ipoteza ca, ad- mițând că aceste răni ar fi fost produse de o mână streină, agresorul să se fi servit de mâna stângă, fapt ce se impută lui A. N. care e stângăcia. Tn rezumat, caracterele rănilor unei sinucideri sau tentative de si- nucidere cu un instrument înțepător și tăios sunt: direcția lor de sus în jos, oblice dela dreapta spre stâng i și dinăuntru în afară; aceste carac- tere generale se pot aplica și rănilor produse de o mână streină insă de o mână stângă, ținând socoteală bine înțeles și de alte caractere ce adesea pot deosebi aceste răni între ele. — Prin urmare, rănile ce prezintă fe- meea T, G. ar putea fi produse de mâna sa sau de o mână streină, stângă. Să vedem acuma pentru care din aceste două ipoteze pledează cele- lalte caractere. Am văzut că aceste răni au un caracter superficial, una singură pătrunde puțin în mușchi. Câteși 1rele sunt situate pe o supra- față foarte mică, de oarece între întâia și a doua este o distanță de numai 15 mm. și între a doua și a treia de 25 mm. Mărimea lor variază dela 8 la 25 mm. Aceste caractere nu sunt deloc ale rănilor produse de o mână streină. Femeea declară că era în picioare când A. N. a lovit-o cu mâna stângă; or. dacă el, fiind în fața ei, s’ar fi servit de mâna stângă, i-ar fi venit mai lesne s’o isbească în partea dreaptă a pieptului, iar nu în stânga. Să admitem totuși că a voit s’o lovească în stânga, cunoscând că această regiune fiind în partea inimii, loviturile vor fi mortale; or, ca- raclcrele superficiale ale acestor răni nu demonstrează nici de cum că aceste lovituri au fost aplicate cn intențiunea de a omorî. Admitem chiar și ipoteza că loviturile n’au fost dirijate cu destula forță pentru a putea produce moartea, însă nu putem concepe ca o persoană în toată întregimea facultăților mintale — cum e cazul cu femeia T. G. — stând in picioare și primind lovituri de cuțit, să nu se mișto ca să se apere. Impasibilitate coroborată atât de faptul cu femeea nu poartă pe ea ui- rnele unei lupte, precum și prin acela că rănile sunt una lângă alta și paialele, astfel că o mână stremă numai pe un cadavru ar fi putut pro- duce aceste răni cu atâta simetrie, iar nici de cum pe o persoană vie și RĂNtRE SIMULATĂ 85Î capabilă de a se apăra. Considerați unile acestea exclud dar posibilitatea ta aceste răni să fi fost făcute de o mână streină, dacă faptul s’a petrecut astfel după cum însăși pretinsa victimă declară; trebue deci să conchidem că ne aflăm in fața unei răniri simulate. In literatura medico-legală nu cunoaștem nici un caz de tentativă de asasinat în a Uri condițiuni, ci din contra toți autorii sunt de, acord în a admite, că leziunile cu caracterele descrise la această femee, nu pot fi decât simulate. Taylor, în Tratatul său de Medicină Legală, spune: ,.Rănirile simulate, dacă exceptăm acele cazuri de sinucidere la cari „leziunea este de obiceiu gravă, au în general un caracter superficial „și consistă în tăeturi cari nu interesează decât pielea; se constată rar „înțepături profunde, atunci când scopul nu este sinuciderea, ci disimu- .,1aren unei alte crime. Aceste răniri sunt situate la partea anterioară a „corpului și pot chiar să se afle pe partea dreaptă sau stângă, după cum ^individul se servește de mâna dreaptă sau stângă. Ele sunt în general „numeroase, câte odată prezintă un paralelism complect, contrariu celor „produse de mâna unui adversar într’o luptă mortală. La rezistența „opusă unui omucid real, mâinile sunt de obiceiu grav rănite”. Briand și Chaude, vorbind de rănirile simulate zic: ..Nu avem decât un mic număr de exemple de răniri simulate, bine „înțeles dm cauză că acest fel de înșelăciune este totdeauna de o execuție „dureroasă și poate prezintă pericole reale. Din aceiaș cauză leziunea „este nproape totdeauna mai ușoară și mai superficială, cum nu ar fi în „cazul când ea ar avea ca origine o adevărată tentativă de sinucidere sau „de omucidere. Adesea acest soiu de lovituri sunt în aparență grave, însă „în realitate arma n’a interesat decât pielea, cel mult mușchii de sub ᵤpiele“. Credem de prisos de a mai înșira părerile multor aiți autori, pentru a se vedea că în realitate, caracterele rănilor ce am descris pe această femee nu sunt decât acelea ale rănilor simulate. Aceste răni au putut fi produse cu briceagul ce ni s’a prezintat și briceagul a trebuit să fie îndreptat cu partea tăioasă în afară spre stânga. Paralelismul și situația lor pe o întindere atât de mică arată, că lovitu- rile au fost date dela o distanță mică și, după toate probabilitățile, cotul femeii a fost lipit de corp când și le-a dat. Loviturile au fost aplicate cu repeziciune, astfel că mâna n’a putut devia mult, ceiace explică și suprafața extrem de redusă pe care se află rănile și neînsemnătatea inter- valelor dintre ele. Tot atâtea particularități imposibil de relevat în cazul când rănile ar fi fost produse de o mână streină și în condițiunile în eari s’a desfășurat drama. Tută răspunsul la prima întrebare ce d-1 Judecător ne-a pus. Rămâne s5 răspundem la a 2-a care este: 2. — Dacă r»na aflată pe degetul lui A. N. p’-in poziția ei, nn de- notă că este făcută de tl insuș, și în caz contrariu cu ti se explică curbă'ura deU fin-le rănii î Confrații noștri, în actul lor medico-legal, descriu astfel caracterele acestei răni, ușa cum sc prezenta în ziua expertizei: „O plagă pe fața dorsală a degetului mediu Iu mâna stângă, care în- „cepe printr’un unghiu ascuțit dela jumătatea primei falange și despre „marginea internă a degetului, trece ob’ic peste articulația falango-fulan- „giană a aceluiaș deget și se termină la jumătatea falangei a doua în „partea externă a lui. Este în lungime de 55 mm. și în lărgime do 852 RĂNIRE SIMULATĂ „3 mm., interesează pielea, țesutul celular, tendonul exteiisor al dege- „tuhii și capsula articulară; urc marginile neregulate și necontnzinate. Conclu ziunea: Din cele mici sus descrise conchidem, că această le- „ziune a fost cauzată printr’un instrument tăetor, că intră în clasa celor „grave fiind că Insă o infirmitate prin anchilozarea articulației degetului „și are necesitatea de 15—30 zile pentru vindecare. ,.In privința rănii nu ne putem pronunța de cine a fost produsă". Descrierea acestei răni de către confrații noștri este foarte sumară și desigur, în cazul de față, cât de multe detalii n’ar fi stricat. Astfel, d-lor mai întâiu spun că această rană pleacă printr'nn unghiu ascuțit dela jumătatea primei falange, pe când în realitate ca pleacă cu mult mai sus, adică dela unirea terțului superior cu mediul acestui os. Apoi nu înțe- legem ee va să zică, „printr’un unghiu ascuțit”: noi știm că o plagă adesea se termină și foarte rar se începe printr’un unghiu ascuțit. Or, d-lor nu spun cum este dirijată această rană (din afară înăuntru sau dinăuntru îu afară?); în plus ca lungime a plăgii d-lor indică 55 mm., pe când noi găsim că cicatricea are til) imn.. — prin urmare plaga a trebuit s5 fi fost mai mare de 60 mm. fn ceiace priește concluziunile d-lor cu privare la A. X.. ele sunt tot atât de rezervate pe cât de afirmative sunt cele privitoare la femeea T. G. La examenul nostru constatăm că A. X. are. pe degetul mijlociu dela mâna stângă, o cicatrice recentă caracterizată printr o culoare roșie și sub- țlimea pielei, precum și prin desevamația epidermei ce o înconjură. A- eoastă cicatrice începe dela partea externă, la locul unde se unește terțul superior eu terțul mediu al primei falange dela degetul mijlociu, și sco- boară în jos și înăuntru, — considerând, bineînțeles, mâna cu fața dorsală în sus. — trece oblic peste încheietura falango-falangiauă care este an- chilozați și se scoboară la partea internă a articulației cu 1.5 cm. mai jos pe a 2-a falangă, lenninându-se printr’o curbură care indică și mai hine că direcția rănii a fost din afară înăuntru. Articulația falango-falan- giană, precum am arătat, este anchilozată și degetul se află în flexiune, formând un unghiu obtuz, ceiace într'adevăr arată că tendonul a fost tăiat și articulația deschisă. Cari sunt, in rezumat caracterele acestei cicatrice și cari ar fi con- cluziile ce am putea deduce din forma ei? Această cicatrice este fără îndoială rezultatul unei tăetnri profunde, făcută cn un instrument tăios. Această rană a fost atât de gravă, încât a interesat chiar articulația degetului și puțin a lipsit ca o jumătate din deget să fie separată cu totul de cealaltă jumătate. Ce ne indică prin urmare gravitatea acestei răni? — Că lovitura a fost dată cu intonțiunea de a provoca o rană gravă, — fapt ce rar se întâmplă într’un caz de simulație. După cum am arătat în istoricul acestei afaceri, femeia T. G. acuza pe A. X. că el a lovit-o și că în urmă tot el și-a tăiat și degetul. El, din contră, a spus că ea și-a făcut singură rănile și tot ea s’a repezit asupra lui și i-a tăiat degetul. Investigațiunile noastre au stabilit că A. X. uu se servește de mâna dreaptă decât pentru mâncarea supei; iar pentru tăiat se servește întotdeauna de mâna stângă. El este prin urmare un stân- gacii). Din caracterele cicatricei degetului constatăm câ lovitura este în- dreptată dela stânga -pre dreapa. de sus în jos. partea tăioasă a cuțitului privind către țesuturi. O lovitură îndreptată din afară înăuntru și de sus în jos am putea admite că s’ar putea aplica atât de o mână -treină cât și de propria mână a RĂNIRE MORTALĂ CU ARMĂ UE FOC 853 aceluia care o primește. A. N. este însă stângaciu și este prea puțin probabil ca în acele momente să fi avut timpul să cugSte atât de repede, că, spre a simula o lovitură dată de o mână streină, trebue să se rănească la mâna stângă, parte în care se afla și feme:a. Afară de aceasta, cineva când vrea să simuleze o rănire, nu se expune să-și piardă un membru din corp, cum s’a întâmplat în eazul de față, de oarece degetul este pierdut. Durerea ce produc astfel de tăeturi nu permite simulatorilor s’o su- poitte decât în cazul când locurile unde își fac tăeturi sunt anesteziate (lipsite de simțire coiace nu ain constatat la A. N.). In ceeace privește curbătura ee se găsește la finele rănii și care ar indica până la oarecare punct că această rană ar fi făcută cu propria lui raână, e de observat că această ourbătură singură nu constitue caracterul esențial al unei auto-răniri; se prea poate ca, atunci când vârful cuțitului a njuns în aceea regiune, individul să fi făcut o mică mișcare de rota- țiune h mâinii în afară și rana să se termine prin aceea curbură mică. A. N. stând pe scaun cu mâna stângă spre femee. care se afla în pi- cioare, lovitura fiind îndreptată de sus în jos și dela stânga spre dreapta, a putut să producă o rană ca aceia ee se află pe degetul lui A. N.; iar ea rana să fie atât de profundă cum a fost la el. mâna a trebuit să fie sprijinită de un plan rezistent, căci altfel rana ar fi fost mai super- ficială, în cazul când el ar fi putut depărta mâna în momentul când a simțit înțepătura. Or, această lovitură a fost îndreptată cu repeziciune, eu putere și cu intenția de a distruge. întrucât privește circumstanța că pe hainele lui A. N. nu se află atâta sânge încât să explice gravitatea rănii și poziția în care se găsea când a primit-o, aceasta se lămurește cu aceia că el probabil. în momentul când a simțit că este rănit, s'a sculat în sus, astfel că sângele n’a putut să se scurgă pe hainele lui. ci pe scânduri, pe cari de altfel se găsește în mare cantitate și am constatat câteva picături chiar în stânga locului unde ședea ei la masă, adică acolo unde își rezemase mâna pe masă. V. Concluziuni 1. — Femeea T. G. are pe piept în partea stângă trei cicatrice cari sunt rezultatul unei răniri cu un instrument înțepător și tăios. Ele au toate caracrterele unor răni făcute de mâna sa proprie, deci răniri simulate. 2. — A. N. are pe degetul mijlociu dela mâna stângă o cicatrice, re- zultat al unei răniri cu un instrument tăios. Această rănire are toate ca- racterele unei răniri făcută de o mână streină. București, 1890. ,45 gr., are forma neregulată turtită și e zbârcită în diferite sensuri; e acoperită de tencuială și de părticele de cărămidă. Substanța, care acoperă această bucată de plumb — de acfioș compozițiune cași glontele turtit — este mai puțin densă și mai albă decât aceia care acoperă pe acesta din urmă. D. — Făcând o experiență eu o pușcă militară și trăgând dela o dis- tanță de 50—60 metri, într’o scândură, am constatat pe deoparte că glontele cântărește atât cât glontele turtit (adică a pierdut 1,53 gr. din greutate, aproape atât cât este diferența între glontele turtit și glontele de pușcă militară, care cântărește 31,08 gr.), iar pe de altă parte, că lemnul, în regiunea perforată de glonte, a devenit negru, cu urme de cărbune și de plumb. E. — In jurtd ți î» inter ral ul gaurei suprrficale din zid se află stropit uri de o substanță brună-cenușie, uscată, puțin transparentă. Exa- minând tencuiala din fundul gaurei, am constatat că are aceiaș com- poziție cași substanța depe suprafața gloanțelor. Substanța stropitorilor nu dă reacțiunea de sânge; tratata însă sub microscop, cu apă distilată, apar după câteva minute, în roase mari, formațiunile caracteristice de myelină, ceiace demonstrează că avem a face cu o substanță nervoasă neamestecată cu alte substanțe și, în cazul care ne preocupă, nn poate fi decât substanță cerebrală. VI. Concluziuni 1. Moartea individului examinat a fost violentă și e datorită rănirii cu o armă de foc. 2. Arma pare a fi o pușcă militară, probabil având un calibru de 10—12 mm. și o foarte mare putere de pătrundere. 3. Distanța dela care s’a tras trebue să fi fost de cel puți 30 metri. 4. Ieșind din țeava și trecând prin capul victimei, proectilul a urmat, după toate probabilitățile, direcțiunea dinainte înapoi, dela dreapta spre stânga și de jos în sus, până la unghiul intern al ochiului drept; de aci însă, întâmpinând o rezistență, și-a schimbat puțin direcțiunea și anume de sus în jos. 5. Victima a fost lovită în față. Kana de intrare este orificiul situat la unghiul intern al orbitei drepte, iar orificiul de ieșire, prin occiput. 6. Orificiul de intrare nu este, ca deobieeiu, în raport cu calibrul proectihilui. — ceiace se poate explica în chipul următor: sau glontele, isbindu-se de una din marginile orbitei osoase, a deviat, fiind împins către partea opusă și aceasta mai cu seamă în regiunea aceasta unde sunt țesuturi de consistentă diferită, sau glontde a fost diformat înainte ori în momentul când a lovit craniul. 7. In general, rănile de intrare pricinuite cu o armă dc foc prezintă un anumit grad de combustiune. în deosebi atunci când, ca în cazul exa- minat. proectilul întâmpină, în drumul său. o rezistență. 862 OTRĂVIRE CU ACID OXALIC. 8. In momentul pătrunderii, proiectilul mai posedă oarecare grad de temperatură ridicată. 9. Moleculele de cărbune găsite încrustate în rană provin sau din iarba de pușcă sau din carbonizarea marginilor rănii. București, .... (ss) 12. OTRĂVIRE C(J ACID OXALIC (Acid oxalic luat în loc de sare amară). I. Preambulul: II. Istoricul afacerii. — 1. P., simțindu-se indispus, se duce lu o drogueric și cere o doză normală de sare amară. Cu toate că observă di- zolvarea anevoioasă în apă, iu totuși două înghițituri. Simțind acreală și o arsură pe piept, n’a luat toată soluția, bănuind că din greșeală i s’a dat altceva. Imediat după aceasta i-a venit rău și a căzut jos. Slăbi- ciunea aceasta a fost însoțită de o salivație abundentă și de vărsături san- guinolente. Apoi a căzut în complectă nesimțire. Medicul, chemat să-i dea îngrijiri, constatând pe dată simptomele unei grave intoxicări, a trimis la aceeaș droguerie după o nouă doză de „sare amară”, care s’a dovedit a fi în realitate acid oxalic. Pacientul a sucombat după 12 zile, în care timp a prezentat o intensă iritație gastro-intestinală eu diaree sanguinolenlă la care s’a adăogat în urmă și o hematurie pronunțată (urinare cu sânge), aceasta din urmă persistând până în ziua morții. Cadavrul a fost transportat )a Institutul Medico-Legal în vederea autopsiei. III. Descrierea faptelor A. Autopsia. — a) Examenul extern. Cadavrul, păstrat timp de 18 ore în aparatele frigorifere, e al unui om bine constituit și desvoltat, puțin slab, de 60—65 ani, talia 1.66 m. Rigiditatea dispărută. început de putrefacție. Pe pielea capului nici o urmă de violență. Pe urechea stângă, obraz și nas câteva mici escoriațiuni. Pe restul corpului și pe membre nici o urmă de violență. Părul mai mult alb, lung de 2 cm. Fața palidă, ochii și gura închise. Pe gură, nas și urechi nu se scurge nimic. Corneeie cu totul opace, pupilele foarte contractate. Dantura foarte uzată. Gingiile și limba acoperite cu un strat sabura). Pe mucoasa gurii și a gingiilor nici o ulcerație sau inflamație acută sau cronică. Abdomenul escavat. Nici o coastă fracturată. In dreptul regiunii dorsale coloana ver- tebrală e ușor deviată spre dreapta. b) Examenul intern. — 1) Capul fi cavitatea craniană; Oasele boltii și ale bazei craniului intacte, suturile osificate. Ventriculii destinși și plini cu lichid cefalo-rachidian. Meningele puțin injectate și edemațiate, se deslipcsc cu înlesnire. Substanța cerebrală nu prezintă nimic deosebit de notat. Sinusul long tndinal plin cu lichid roșiatic. Nimic în al 4-lea ventricul. Arterele sylviene aterornatoase. Dura-mater puțin aderentă și fibroasă. Limba are papilele foarte ipertrofiate. 2) Toracele fi cavitatea toracică. — Vasele gâtului pline cu sânge negru consistent. Trocheea goală. Broncliiile. cn puțin mucos lipicios, sunt OTRĂVIRE CU ACID OXALIC 8fî3 puțin osificate, Plămânii nu umplu complect cavitățile pleurale. Au cu- loarea granitului. — Plămânii prezintă la vârfuri numeorase bule de em- fisem. -- Parenchimul pulmonar plin cu sânge negru consistent. Pe sec- țiune se scurge puțină spumă roșiatică. Inima nu este complect acoperită de plămâni. Pe pericard nu se ob- servă nimic. Cordul retractat, cel stâng mai mult de cât cel drept Cordul stâng conține puțin sânge lichid spumos de culoare vișinie. Cordul'drept gol. Orificiile mitral și tricuspid suficiente. Artera pulmonară conține puțin sânge vișiniu închis. Aorta, puțin dilatată, e presărată cu mici plăci ateromatoase. Bazi iudurută. Tuberculii lui Arantius indurați. Ar- terele cărnoase, permeabile. 3) Abdomenul fi cavitatea abdominală. — Pereții abdomenului sunt subțiri, cu musculatura căptușită de un strat de țesut celulo-grăsos Nici o revărsare de sânge în cavitatea abdominală. Per, ton eu 1 visceral, mai cu seamă cel al intestinelor subțiri, prezintă o iperemie, iar din distanță în distanță mici echimoze punctiforme mai mari pe partea inser- țiunii mezenterice. Peritoueul nu este îngroșat Stomacul bicorn, puțin dilatat în partea sa mijlocie, conține 50 gr. de lichid portocaliu galben și exală un miros cadaveric. Mucoasa sto- macului puțin îngroșată, ramolită și injectată, arc o culoare cenușie mur- dară, fără a prezenta nici o ulcerație; însă din distanță în distanță, îu regiunea p dorică, prezintă o arborizație fină de culoare roșie intensă. — Ficatul bilobat, cântărește 1.800 gr.; suprafața are o culoare gălbue-roză. Substanța sa e friablâ și granuloasă; pe secțiune se scurge în abundență un lichid brun. -— Vesieufa biliară, plină cu bilă, nu conține calculi. — Splina: puțin mărită de volum, capsulr îngroșată și pulpa puțin ramolită. Ambii rinichi măriți de volum; foarte hiperemiați au culoarea șocolatei. Substanța rinichilor tare. Rinichiul stâng cântărește 240 gr., cel drept 220 gr.; cel stâng măsoară în lungime 140 mm. în lărgime 80 mm.; cel drept în lungime 130 mm., în lărgime 72 mm. Capsula se deslipește cu destulă înlesniie. — Rinichiul stâng, la partea posterioară, prezintă mai multe chiste seroase de mărimea unui bob de meiu. - - Intestinul gros plin de o materie diareică de culoare galbenă verzue. — Atât tunica musculară cât și stratul musculos intern al intestinelor este puțin hiperemiat; această hiperemie este mai pronunțată în porțiunea intestinului de dincolo de cooeutn. Pe mucoasa intestinelor nu găsim nici o ulcerație. Două din glandele lui Peyor, de o mărime de aproape 30 mm., sunt puțin proe- minente, fără a fi ulcerate, 4. Organele genito-urinare. — Bursele conțin numai un singur tes- ticul. Bășica urinară conține 100 gr. de urină de culoarea cafelei și cu un depozit floconos. f ăcând examenul urinei, constatăm că ea are o reac- țiune acidă o densitate de 1.028. Sedimentul său este compus din sânge și o mare cantitate de descuamație epitelială printre care mai cu seamă cilindrii bialini și granuloși. Mucoasa normală. B. Exarrenul histologic : Rinichiul arată o aderență mai tare a cap- sulei; suprafața rinichiului o inegală și sub capsulă se găsesc, în părțile mai retractate și cu țesutul conjunctiv vechi sclerotic, n;ște grămezi de țesut embrionar. In genere, de la periferie pornesc în profunzime tracturi de țesut embrionar în același timp cu o dilatare a vaselor. De regulă țe- sutul interstițial o îngroșat, sclerotic și în interiorul său aflăm tuburi cari conțin cnnerețiuni cristaline mari, grămădite, având forma cristalelor Știi OTRĂVIRE CU O SARE DE MERCUR de acid uric. Vasele mici intwrstițiale sunt dilatate și afară de aceasta există o dilaitație a spațiilor limfatice și în genere a spațiilor intorsti- țiale, probabil prin edem, așa în cât canalurile sunt distanțate odată prin vasele dilatate și apoi prin acest țesut cdemațiat Glomenilii sunt în parte hiperemici. Epiteliul renal pare puțin al- ienat, celulele sunt foarte puțin umflate, dar nuc leii sunt bine colorați; aflăm însă unele sisteme de canalicule contnrnate, cari arată o degenerare reticulară, cu umflarea și dispariția nucleilor. Așa dar avem afnee cu o leziune acută suprapusă unei leziuni cronice a rinichiului. C) Analiza chimică. — Substanța care, dizolvată în apă. a fost în parte ingerată de I. P. e o sare cristalină, solubilă în apă, fără reziduuri. Ea are un gust acru stiptic. prin calcinație nu lasă nici un reziduu. So- luția sa apoasă precipită, prin o soluție de var, un abundent precipitat eub-solubil în acid clorhidric. Tn organele prelevate asupra cadavrului, nn s'a găsit însă nici o substanță toxică de origină organică sau anorganică necadaverică. IV. Concluziuni I. Cadavrul lui I. P. nu arc pe corp sau membre nici o unnă de violență. 2. I. P. suferea, cu mult timp înaintea morții sale, de o nefrită cro- nică tboală cronică de rinichi). Cauza morții a fost o nefrită acută supra- pusă pe acea cronică. 3. Sarea din care se zice că a băut I. P. și pe care am analizat-o este acid oxalic (sare de măcriș). Această sare este o otravă care, luată în doza Jc 5—10 gr., poate să producă moartea. 4. Ținând socoteală de împrejurările în cari s’a declarat boala, de simptomele ce a prezentat în timpul ei și de constatările medicale în timpul vieții, de leziunile constatate la autopsie, conchidem că această din urmă boală, adică nefrita acută, care a cauzat moartea, trebuie să fie rezultatul înghițirii unei cantități oarecari de acid oxalic (sare de măcriș). 5. Faptul că. prin analiza chimică nu. s'a găsit acid exal ic în organele decedatului, aceasta este firesc. Căci, mai nici odată nu se mni găsesc urme de acest soiu de otravă, atunci când otrăvitul supraviețuește câteva zile și deci otrava a avut vreme să se elimine, cum a fost în cazul care a format obiectul expertizei noastre. 13. OTRĂVIRE CU O SARE DE MERCUR 1. Preambulul II. Istoricul: Tânărul C, S., suferind de diaree, se duce la o farmacie și cere sub nitrat de bismut Nu trece decât vreo zece miuute dela în- ghițirea medicamentului și tânărul e apucat de dureri grozave, mai în- tâiu la stomac, și apoi în toată cavitatea abdominală, — dureri însoțite de vărsături și scaune sanguinolente, iar urina e și ea pronunțat colorată în roșu. Vreme de trei zile, bolnavul nu poate păstra medicamentele admi- nistrate nici digera vre-o hrană care e pe loc expulzată, sub dubla formă a unor vărsături și a unei diaree foarte intensă. După cinci zile se pro- duce o simțitoare ameliorare în fenomenele vomitive și diareica, dar pa- cientul e complect sleit de puteri (abea se ține pe picioare și abca poate OTRĂVIRE CU O SARE UE MERCUR s<>:> vorbi, iar fizionomia lui are o pronunțată expresie de stupoare. Bolnavul, pU toate îngrijirile primite timp de unsprezece zile, moare. 1H. Descrierea faptelor A) Observaținnea clinică. — Pentru o mai bună și mai sigură în- drumare a expertizei noastre, am cerut (cu adresa No. .. din . ..) foaea de observație elinică întocmită de modicul curant și pe care o analizăm. întrebat, bolnavul declară că praful cc i s’a dat drept sub-nitrat dc bis ni ut, seamănă cu sarea de bucătărie. La prima vizită medicul notează adinamie, paloare, anorexie, greață, salivație, agitație și un miros fetid exalat din gură. Examinează gura și constată: o intensă inflamație generalizată; gingiile moi, umflate, exco- nate și sângerânde la cea mai ușoară atingere; obrajii și limba sunt de- asemenea roșii și tumefiați. Ambele amigdale sfaeelate. Bolnavul are sen- sația că majoritatea dinților se clatină. Ganglionii cervicali și sub-maxi- lari tumefiați. Dureri mari la nivelul epigastrului și al regiunii abdomi- nale, în deosebi in fosa iliacă. Dureri și mai mari la nivelul regiunii lom- bare. Bolnavul plângându-se de m ancă rime pe tot trupul, constatăm îu diverse părți ale suprafeței pielei, în deosebi pe fața externă a coapselor și pe gambe, o erupțiune ca de prurigo. — Temperatura normală; pulsul regulat. calm și destul de rezistent. Nimic de notat la inimă și plămâni. Date fiind simptomele, admitem ipoteza unei otrăviri eu o sare iner- curia lă. Prescriem; gargară cu clorat de potasă, lapte dela glliață, o po- țiune calmantă. In prima zi bolnavul n’a urinat și abea în ziua următoare am putut obține o cantitate mică de urină în care, la examen, constatăm prezența albuminei. — Diareea nu mai persistă, în schimb vărsăturile an caracterul bilios. Conchidem la o nefrită violentă datorită eliminării toxi- cului pe calea renală. — Prescriem: ventuze uscate ș cataplasme. sinapi- znte în regiunea rinichilor, o baie sulfuroasă și fricțiuni stimulente pe tot trupul, iar ca hrană, nnmai lapte rece. In ziua a 3-a o agravare a stării generale: alternanță de agitație și de prostrație, halucinații (vizuale și auditive). Vărsăturile persistă, dia- -eea reapare, puțin sânge în materiile eliminate prin gură și anus. Fără febră. Tn ziua a 4-a: prostrația mai accentuată. diareea mai intensă. Tem- peratura 36*,5. In ziua a 5-a: vărsăturile. din ee în ce mai frecvente, se produc ime- diat după ingerarea lichidelor dela ghiață. Prescriem poțiunea lui Riviâre. Tn cele două zile următoare: numărul pulsațiilor normal, însă pulsul slab. In ziua a 8 a bolnavul se simte nuri bine: urinarea abundentă, starea cerebrală satisfăcătoare. Bolnavul continuă însă să se plângă de dureri mari la rinichi. Vărsăturile și diareea persistă. La analiza urinei, se con- stată prezența albuminei în doza de 1,44 gr. la litru și urme aproape im- perceptibile de mercur. Seara, starea se înrăutățește, cu toată emisiunea unei noui cantități de urină. Prostrația reapare și extremitățile încep să răcească. In ziua a 9-at noaptea precedentă foarte agitată, bolnavul are halu- cinații. mai urinează câte puțin, vărsăturile an încetat, în schimb diareea rs ssms. — Dr. M Mintftei. Tcalat 8 otrăvire cu o sare de mercur tiv. Nici o leziune pe canalele biliare al căror epitelin e intact. — Leziuni caracteristice hepatitei parcnchimatoase. c) Rinichii. Nici îngroșare a capsulei, nici proliferațiune nucleară. Epiteliul tubilor substanței corticale sau e pe alocarea, căzut, sau e fragmentat, granulos și abca colorându-se cu carmin. In iubii contorți se găsesc fragmente neregulate dinlr’o substanță transparentă, omogenă, viu colorată în roșu, cu carmin. 7? aproape sigur că nn ne aflăm în pre- zența unei alterafiuni cadaverice, ei a unei leziuni vitale a epiteliului. Țe- sutul conjunctiv nemărit și neproliferat. Nici un depozit calcar în tuburi. Leziuni caracteristice unei nefrite epiteliale. D) Analiza chimică. — Viscerele și lichidele prelevate cu ocazia autopsiei și păstrate în borcane sigilate sunt: l) stomacul cu conținutul Ini; 2) intestinul subțire cu conținutul lui; 3) plămânii; -l) ficatul; 5) inima și splina; C) rinichii; 7) creerul; 8) urina; 9) sânge. 1. —începem, în căutarea mercurului, cu un examen preliminar asupra ficatului (470 gr.) și a rinichilor (230 gr.). Materiile organice sunt distruse cu ajutorul floralului de potasiu și al acidului clorhidric. După eliminarea excesului de clor, soluția obținută e supusă electrolisei (electrodul negativ fiind constituit de o foaie de aur). După o acțiune de 24 ore a curentului, observăm că lama de aur e acoperită cu un strat subțire aderent, cenușiu-negricios. Spălăm lama cu apă și alcool, o uscăm, o introducem într’un tub de sticlă ți apoi în- călzim până la temperatura de ramolite a sticlei. Sub acțiunea căldurii, lama își recapătă eu încetul culoarea primitivă, iar în acelaș timp se con- densează pe pereții tubului, deasupra părții încălzite, un inel cenușiu- Acesta din urmă prezintă următoarele particularități: Examinat cu o lampă puternică, se vede format din foarte miei pi- cături, strălucitoare, opace, având aspectul mercurului metalic. Sub in- fluența vaporilor de iod, inelul devine roșu-cărămiziu. Produsul roșu astfel obținut e volatil la o temperatură puțin ridicată; încălzit, devine- galben, ca, răcit, să redevină roșu; e puțin solubil în apă și ușor solubil în soluția de iodur de potasă. Sub influența clorului, albește. Proprietățile hi-iodurului de mercur. E deci demonstrat că lama de aur, încălzită, a degajat vapori dc- mercur, — de unde urmează că viscerele examinate conțineau o canti- tate mică de sare mercurială. II. — Procedăm acum la căutarea mercurului în diversele organe, determinând totodată și doza respectivă. In acest scop am luat următoa- rele porțiuni: 1) ficat 440 gr.; 2) rinichi 250 gr.; 3) splină ISO gr.; 41 plămâni 450 gr.; 5) creer 460 gr.; 6) intestinele cu conținutul lor 480 pr.; 7) urină 100 gr.; 8) sânge 65 gr. Am procedat la fel ca în examenul preliminar. Electrobsele au fost făcute în capsule mari de platină, electrozii negativi fiind formati din- tr'o serie de fire de aur dispuse ca razele unui cere, pe nn plan orizontal, lângă fundul capsulelor. Electroliza a ținut între 12 și 24 ore; firele an fost apoi împreunate, spălate, uscate și încălzite în tuburi strangulate deasupra părții încălzite, astfel că vaporii mercuriali erau condensați în- tr’un spațiu restrâns. Toate inelele mercuriale an fost mai întâiu taosfoimate în hi-iodur roșu (dovada prezenței calitative a mercurului), care la rândul lui, sub acțiunea unui curent de c.lor, a fost transformat în hiclornră pe care am dizolvat-o în apă. Soluțiile de biclornră an fost din nou electrolizate- OTRĂVIRE CU O SARE DE MERCUR 809 în niște aparate foarte mici; electrozii negativi an fost spălați, uscați cântăriți împreună cu depozitul lor, apoi încălziți până la roșu și din nou cântăriți. Diferența de greutate reprezintă cantitatea de mercur depus. Cantitatea totală de biclorură de mercur găsită în organele și mate- riile analizate (conținutul intestinelor, urină și sânge) e de 34 miligrame, iar greutatea mercurului metalic e de 26 miligrare. Proporția mal mare am găsit-o în rinichi, apoi în intestine și conținutul acestora; cantitatea e mai mică în ficat și cu mult mai redusă în splină și creer. In plămân, urină și sânge am găsit numai urme. Analiza nu ne-a permis însă să stabilim eu preeiziune natura sării de mercur ingerate. III. — Să mai notăm că în ficat am găsit urme infiuitesimale de cupru, a cărui prezență nu are nimic anormal. Căutarea celorlalte substanțe toxice, ea arsenicul, antimotliul, etc., a dat numai rezultate negative. De relevat că n'am descoperit urme de bismut. Dcosemenea n’am găsit nici unul dintre nlcaloizii mai im- portanti. IV. Discuțiunea faptelor Rezultatele analizei chimice confirmă ipoteza unei intoxicațiuni cu o sare mercurială, — ipoteză care e coroborată și dc notațiunile făcute în cursul autopsiei și al examenului complimentar din punctul de vedere histologie și în deosebi de fenomenele-consemnate în observațiunea clinică. a) Printre leziunile constatate la autopsie și cu ocazia examenului histologie. cele mai importante sunt ulcerațiile intestinale și leziunile re- nale, consecutive unei otrăviri cu o sare de mercur; ulcerațiile intesti- nale se produc nu numai în cazul ingerării pe calea gastro-intestinală, ci și în acela al injecției vaginale sau uterine cu o soluție de sublimat (le- ziuni de eliminare). b) Faptul că după trecere de 48 ore de la producerea morții putre- facția intestinală nu începuse încă, întărește și el ipoteza unei intoxica- tiuni cu sublimat, — antiseptic a cărui prezență în viscere a putut opri descompunerea. e) Ipoteza unui tratament mercurial al unui sifilis anterior trebuie înlăturată, pentru următoarele trei coiisiderațiuni: 1) n’am descoperit nici o leziune sifilitică; 2) ia tânărul C. S. nu s’a observat, în timpul vieții, nici unul din simptomele caracteristice indivizilor tratați cu mercur; 3) ulcerațiile intestinale și nefrita nu sunt consecutive unui tratament mercurial, ei datorite absorbțiunii unei cantități mari de sare de mercur. d) Cazul, care formează obiectul expertizei noastre e tipic în ■ce privește otrăvirea acută cu o sare mercurială, dar cu desnodământ relativ lent. In observația clinică găsim mai toate caracterele descrise în trata- tele clasice: dureri intense la stomac și în regiunea abdominală, vărsături și scaune sanguinolente, diaree intensă, perioada de acalmie între a 3-a și a 5-a zi, mirosul fetid al răsuflării, inflamația intensă a gurii, tume- frarea regiunii snbmaxilare, salivați:! abundentă, erupția pe gambe și coapse, annria parțială și prezența albuminei în urină, slăbirea pulsului, prostrația, etc. e) Să vedem acum care anume ar putea fi sarea de mercur a cărei ingerare a provocat moartea tânărului C. S. 1. Din descripția faptelor (observația clinică) știm că bolnavul, 870 ATENTAT LA PUDOARE CU VIOLENȚA vorbind de praful cumpărat la farmacie, îl aseamănă, ca aspect, cn sarea de bucătărie: bielorura de mercur sau sublimatul are acest aspect. Trebue să adăugăm că sublimatul se mai prezintă și sub forma de cristali de volum variabil, cari uneori au o nuanță de un cenușiu bătând în galben, așa eă. pulverizați, pol să semene cu sarea dc bucătărie. 2. Azotatul de mercur ar putea și el să aibă acelaș aspect. 3. Calomelul (sub-dorară sau proto-clorură) se prezintă totdeauna sub forma unui praf alb și fin. Alte săruri de mercur, întrebuințate în terapeutică, sunt colorate (bi-ioduiul de mercur e roșu, proto-iodnra de mercur e galbenă-verzue, oxidul de mercur e galben sau roșu). Accidentele notate, cu ocazia expertizei complecte, confirmă ipoteza unei otrăviri cu sublimat și nu cu vre-o altă sare de mercur. In ce privește doza, ca trebue să fi fost puternică — dovadă că. după trecere de 15 zile de la ingerare, în care timp s’a produs eliminarea prin vărsături, diaree și alte căi, am mai putut constata existenta în viscere a unor cantități ponderabile din metalul toxic. V. Concluziuni 1. Simptomele observate în intervalul scurs de la înghițirea medi- camentului până la moartea tânărului C. S. sunt ale unei otrăviri cu o sare de mercur. 2. Leziunile constatate la autopsie și cu ocazia examenului histo- logic sunt caracteristice indivizilor morți de o otrăvire mercurială. 3. Analiza chimică a demonstrat prezența în organe în deosebi în ficat, intestine și rinichi a unor cantități însemnate dintr’o sare de mercur. 4. Tânărul C. S. a sucombat în urma unei otrăviri cn o sare de mercur care, după toate probabilitățile, c sublimatul corosiv. li. ATENTAT LA PUDOARE CU VIOLENȚĂ I. Preambulul: II. Istoricul afacerii. — Fata G. Gh. s’a prezentat în cabinetul nostru în ziua de 23 Mai 1001, însoțită fiind de mama sa. Ea ne declară că are etatea de 17 ani împliniți, nu știe carte și este lucrătoare la Regia Monopolului Statului. — E o fată bine constituită și dezvoltată. Nu constatăm la ea semnele vre-unei diateze ereditare sau dobândite, precum ar fi sifilis, scrofulă. Ne spune că a suferit în copilărie dc variolă și că i-ar fi curs urechile. Este menstruată de două luni. Nu prezintă nici o -turburare sau perversiune a inteligenței sau a diferitelor simțuri. E de o inteligență comună, vorbește cu înlesnire, ne răspunde precis la întrebările ce’i punem și păstrează o atitudine cuviin- cioasă în tot timpul examenului. In privința atentatului, a cărui victimă se pretinde a fi fost, ea ne povestește, că Duminică seara 20 Mai c., plecând dela un joc (complet) însoțită de un tânăr, acesta, la un moment dat, amenințând-o cu un cuțit, o trage cu sila în odaia unui prieten și. en tontă rezistența opusă de fată, o deflorează. III. Descrierea faptelor. — Procedând la examenul fetei găsim pe corp și membre următoarele semne de violență: SINUCIDERE 871 I. Pe obrazul drept, în regiunea tâmplei, se găsesc două sgânelun lungi de 3-4 nun., acoperite cu cruste și încunjurate de mici aureole in- flamatorii. II. Pe cap, în regiunea temporo-parietală dreaptă, sc găsesc donă cucue de mărimea unor alune. ITT. Pe fața externă a genunchiului stâng se găsește o eroziune do mărimea unei piese de 50 bani. De jur împrejurul ei se întind largi echi- moze difuze, de culoare vânătă verztte. IV. Pe partea internă și anterioară a genunchiului drept se găsește o echimoză vânătă roșiatică, ocupând toată această regiune. V. ExanPnâud organele genitale externe, constatăm următoarele: Ele sunt bine conformate și dezvoltate. Pubisul este acoperit cu peri numeroși. Buzele mari sunt cărnoase, tari, stau apropiate una de alta, lăsând să proemine puțin printre ele buzele mici cari sunt roze, nevestejite. Mucoasa vulvară, de culoare roză uniformă, nu are pe ea nici un semn de violentă, vechie sau recentă. Clitorisul, nemărit de volum, este acoperit complect de c.apușon. Ure- tra nu esle imflamată, nici dureroasă la micfiune, ea nu dă loc la nici o scurgere morbidă. Himenul este coroliform. F.l prezintă în part-a laterală stângă o ruptură lungă de 3—4 mm., eu marginile neregulate echimozate, sânge- rânde, dureroase la atingere. Orificiul himenea.1, astfel lărgit, permite in- troducerea în vagin a degetului arătător, producând în același timp și dureri. Prin acest, orificiu nu se scurge nimic, din vagin. Furculița și fosa naviculară sunt intacte. Orificiul anal este normal. Ganglionii inguimli nu sunt tumefiati nici dureroși la presiune. IV. Concluziuni 1. Fata G. Gh. este deflorată. 2. Deflorarea este recentă. Ea poate data de 3—4 zile. 3. Pe corp și pe membre arc mai multe semne de violentă recente, precum : sgârieturi pe fată, cucue pe cap. vânătăi pe genunchi. ■t. Starea ei mintală nu lasă nimic de dorit. București 1901 (s) I Preambulul: 15. SINUCIDERE (Innec) II. Istoricul afacerii: Săteanul M.. B. dispare de acasă în ziua de 21 Februarie 1910, pela orele 5 dimineața După trei ore i se găsește cadavrul într’un put adânc de 15 m., situat la o distantă de 70—80 m. de easă. Tn antecedente se notează melancolia. III. Descripția faptelor: Autopsia. aj Examenul extern.— Cadavrul e al unui individ de talie mijlocie și in etate de 40—50 ani. Tegumentele palide. Părul cărunt. Ochii al- SINUCIDEM' 872 loștri. Pe fața posterioare a toi acelui se văd numeroase lividități cada- verice. Început de putrefacție abea marcat la fosele iliace. Două echi- moze situate aproape simetrie, una pe loinba stângă, .și alta pe nea dreaptă, de formă eliptică, aproape egale, cu direcțiunea verticală și măsurând în lungime 5 cm. In mijlocul frunții se vede o rană neregulat dreptunghiulară, cu marginile rupte și retractate, lăsând să se vadă în centrul ei, strălucitor, osul frontal. Rima c lungă de 4 cm. și lată de 2 cm. Direcțiunea ei e verticală. Deasupra acestei plăgi, în aceiași regiune, sc văd alte 2 răni udei, în formă de stea cu trei ramuri. Aceste ramuri măsoară câte un cen- timetru și interesează toată grosimea pericraniu]ui până la os. Lu nivelul acestei regiuni, părțile moi sunt infiltrate de sânge. In regiunea parietală dreaptă, la nivelul bosei craniane, pc o supra- față de 5 cm. se găsesc 3 răni, având forma unor crăpături, cu direcțiunea de sus în jos și dinainte înapoi. Rănile sunt suprapuse și întrucâtva para- lele. Cea din mijloc măsoară 2 cm., cele extreme câte 4 cm. Marginile lor sunt neregulate, unghiurile deasemenea. Rănile interesează părțile moi până la os. Deasupra lor se văd alte 2 răni mai mici, de câte I cm , având forme, stelate. cn câte 3 ramuri. La nivelul acestei regiuni constatăm o însemnată infiltrați tine de sânge a țesuturilor. — Nările și gura. libere, nu prezintă nimic deosebit. La baza gâtului, in regiunea anterioară, se vede o rana eu direcțiunea transversală și lungă de 5 cm. Marginile, formate de piele, sunt netede și regulate și unghiurile ascuțite. Marginea inferioară, la mijlocul ei. pre- zintă uu colț. Marginea superioară e mult retractată, dând rănii au aspect neregulat triunghiular. In rană apare unghiul format de capetele ster- uale, neatinse, ale aterno-cleido-mastoidienilor. In mijlocul acestui unghiu se vede, divizat transversal, planul muscular dinaintea traeheii (sterno- liroidianul și sterno-hioidianul). La nivelul diviziunii marginile muscu- lare sunt neregulate, rupte. In planul posterior apare tracheea care poartă, pe fața sa stângă, o rană cu aspectul unei linii și cu direcțiunea oblică, de sus in jos și dinainte înapoi. Lungimea acestei răni e de 2 cm. și interesează toată grosimea peretelui traclieei. l’e partea stângă a tra- cheii, la acest nivel și înapoi, se vede divizat transversal, până aproape de jumătate, esofagul. Plaga esofugiună are marginile zdrențuite. Vasele mari ale gâtului sunt neatins». Nn găsim alte semne de violență în jurul gâtului. b> Examenul intern— 1. Craniul și cavitatea craniană. — Oasele craniului nu sunt fracturate. — Meningele sunt hiperemiate. Encefalui nu prezintă leziuni apreciabile. 2. Toracele și cavitatea toracică. — Ridicând plastronul costal, cons- tatăm că plămânii sunt foarte voluminoși, acoperind complect pericardui. In ambele cavități pleurale constatăm aderențe vechi. Apăsând cu degetul pe suprafața acestor organe, obținem o depresiune profundă și perzistentă. Pe suprafața plămânilor observăm pe alocurea răni mari de etnfizem. Cu- loarea suprafeței plămânilor este cenușie, eu o marmorațiune poligonală vânătă. La secțiune, se scurge din parenebim sânge negricios. Comprimând ușor, obținem o spumă fină. La vârful drept găsim câți-va tuberculi creți- MOAHTE SUSPECTĂ : SUBSTANȚE AHOKTIVE t 873 ficați. In bronchii și trarhee se găsește mueus in cantitate apreciabilă. Lor insele nu prezintă nici un semn de violentă. Nu constatăm echimoze sub-pericardice. Cordul e supraîncărcat, grâ- sos. Inima stângă conține puțin sânge semi-lichid. Inima dreaptă este plină cu euugul moale, dit'lueut. Toate valvulele sunt normale. 3. Abdomenul și cavitatea al/Jominală. — Stomacul de aspect nor- mal. In cavitatea sa găsim ca vreo 500 grame lichid turbure verzui, răs- pândind un miros acru de vin. In acest lichid înoată o bucată dfc șoric, în parte digeretă, în suprafață de vre-0 3 cm. p. Iu intestine găsim un chil în care predomină firele aurii de mălaiu măcinat gros. Alterațiuni pathologice nu găsim. Ficatul este voluminos, de colorațiime brună. Secțiunea acestui organ se face ou oarecare greutate. Suprafața de secțiune brună. Se scurge sânge în abundență. Vesicula biliară plină cu bilă. Snlina nu prezintă nie.i o alterațiune apreciabilă. llinichii sunt măriți de volum, de colorațiune roșie-brună. Suprafața de secțiune e brună. Se distingi' greii limita între substanța corticulă și cia medulară. — Capsulele se detașează ușor, pe alocurea luând părți su- perficiale din parenchim. Sub capsulă, pe suprafața rinichilor, se văd ■câte-va chiste ceva mai mici ca boabele de mazăre, cu conținutul turbure. Fesica goală. IV. Concluziuni 1. Moartea locuitorului M. B. trebue atribuită înecării. 2. Caracterele rănii dela baza gâtului - rană care este un fel de clisecțiune a regiunii, ceace denotă oarecare prudență și oarecare pre- eauțiuue puțin obicinuită mâinilor criminale — ne fac să credem că eu este consecința unei tentative de sinucidere. Această tentativă nereușind, a putut determina sinuciderea prin înecare. Plăgile craniene ar putea fi atribuite. în acest caz, lovirii de pietrele fântânei. 3. Cu rana dela baza gâtului, locuitorul M. B., putea să străbată distanța până la fântână și să se arunce în aceasta. 16. MOARTE SUSPECTĂ: SUBSTANȚE ABORT1VE? (cu desgroparea cadavrului) 1. Preambulul: II. Istoricul afacerii. — Femeea M. D., despre care se știa că este însărcinată, moare în împrejurări suspecte. Parchetul se sesizează. dar nu roate stabili cu preciziune în ce anume epocă a sarcinii se găsea moarta, •dacă a lepădat sau a născut la termen și nici fătul sau copilul n’a putut fi descoperit. Oprindu-se la ipoteza unui avort provocat, fie prin manopere rtâudu-ne la spitalul Maternitatea, am găsit pe femeea T. R. în sala No. 4 patul 27. Ea pare a avea vârsta de 20 ani trecuți, este bine constituită și dez- voltată, de profesiune servitoare. A intrat în spital în-ziua de 19 Fe- bruarie. Ea era culcată în pat pe spate. Figura sa palidă exprimă, pe lângă o suferință fizică, și o suferință morală. Ne spune că, în ziua de 19 Februarie, fiind însărcinată în 9 luni și venindu-i să nască, s’a dus într’o grădină unde, ținându-se cu manile de niște uluci, a născut un copil de sex femenin care abia a mișcat și. rupând SSO PRUNCUCIDERE : ÎNGROPAT DE VIU eu mâinile buricul, a ascuns Copilul într’un cotet, după ce l’a strâns de gât. După aceia a venit în casă și a spus stăpânei sale, c a născut Stăpâna a trimis după o moașă care a scos casa și a trimis-o la spital, 2. Starea prezenta.—Temperatura corpului 37.’5: figura palidă pătată; pulsul slab 70 pe minut. Mamelele hipertrofiate. puțin sensibile la pipăire; mamelonul, proeminent, tare, încunjurat de o mare aureolă pigmentată, neagră. Prin presiune se scurge din mamelon în abundentă un lichid albi- cios cremos. Pântecele, puțin balonul, o acoperit de câteva vergeturi violacee, cari se scoboară până pe coapse. — Uterul, sensibil la pipăite, se simte dea- supra sini fizei. — Linia albii este foarte pigmentată. Vulva. puțin tume- fiată, este acoperită en un lichid sangnînolent turbure, fără miros neplă- cut, care se scurge din vagin, Himenul este reprezentat prin câte-va caruncule mirtifonne. Furcu- lița și fosa naviculară sunt intacte, deasemenea și perincul. Intrarea vagi- nului este lărgită, încât se poate pătrunde cn donă-trei degete. Colul ute- rului șters; orificiul larg permite intrarea în uter cu umil sau două degete. îndoiturile vaginele sunt șterse. Sensibilitatea generală și specială nu este nici exagerată, nici dimi- nuată. într’un cuvânt starea sa mintală nn lasă nimic, dc dorit. 3, Concluziuni Din cele mai sus descrise, subsemnatul conchid: 1. Femea T. TI. prezintă toate semnele unei lăncii normale de că- te-va zile. 2. Ea trebue să fi. născut fără dificultate un copil la termen sau aproape de termen, care poate să fie acela căruia i-am făcui autopsia. 3. Starea sa mintală m lasă nimic dc dorit 4. In acest moment nu suferă de nici o boală. 18. PRUNCUCIDERE: ÎNGROPAT DE VIU 1. Preambulul: II. Istoricul afacerii :lti ziua de 2 Martie 1908 s’a prezentat la pri- măria comunei Frăsinet, dud. Ilfov, St. D.. moașă empirica din sat. denunțând eă, în noaptea de 1 spre 2 Martie, a fost chemată la casa locuitorului D R. Peste o jumătate de oră dela sosirea moașei, fata F. B., a născut un copil. Pe când moașa se pregătea să-i lege buricul, mama lăuzei, dându-i brânci, a luat copilul fon buricul nelegat) care începuse să țipe. l-n trântit într’un lighean și a fugit afara, în fundul curții, unde a săpat o groapă adâncă de o palmă și ceva, în care a pus copilul viu (înfășurat îirtr'o cârpă vechie), acoperindu-1 cu țărână. Câteva clipe s’au auzit scâncetele copilu- lui din groapă. < Declarațiile făcute de moașă și de mama fetei la anchetă). Cadavrul desgropat al copilului a fost adus la Institutul Medico- I>egal din București în ziua de 4 Martie c., ora 3 p. m., însoțit fiind de adresa No. 7838 a parchetului Trib. Ilfov. El era închis într’o lădiță de lemn, legată cu sfoară și având 12 sigilii de ceară cn inscripția: Primăria Comunei Frăsinet, Jnd. Ilfov. pruncucidere : Îngropat de viu 881 Autopsia s’a făcut în ziua de 6 Martie c., în prezenta d-lor magistrați numiți mai sus (în preambul). III. Descripția faptelor: Autopsia A} Examenul extern. — Cadavrul copilului examinat e acela al unui copil dc curând născut, la termen sau aproape de termen, de sex masculin, foarte bine conformat. Greutatea 2.460 gr. Talia 48 cm. Cordonul, netăiat și de care atârnă placenta, arc o lungime de 51 cm. și este gelatinos, alb; vasele lui sunt goale. Placenta, care câutărește 430 grame, este întreagă. Cotiledoancle sunt intacte și cu puține chiaguri de sânge printre ele. Membranele subțiri pre- zintă o ruptură regulată stelară, cu 3 ramuri. Pielea copilului precum și placenta sunt murdare dc pământ galben (lut) încă umed și fragmente de paie. In jurul gurii se găsesc mici depo- zite de pământ așternut pe buze și pe vârful limbii care este ușor echimozat și eu epiteliul căzut. Nările sunt astupate cu pământ. Pleoapele sunt strâns închise. Conjunctivele oculo-palpebrale sunt intens injectate Rigiditatea cadaverică se menține. Putrefacția nu este începută. Nici o urmă de maceratie a pielei care, pe corp, față și membre, are o culoare roșie-violacec. Pielea este acoperită cu depozite de sebum, mai abundente pe spate și prin regiunile de flexiune ale membrelor. Prin orificiile naturale nu se scurge nimic. Punga testiculilor este edemațiată. TesticuUi sunt coborâti. Fafa este roșie-vânălă, cianotică. Extrcm:tâ(ile membrelor superioare și inferioare sunt cianozate. Unghiile depășesc buricele degetelor. Părul capului este des, blond cenușiu, lung de 20-25 mm. Pe piele se găsesc peri fini albicioși. Maxilarul inferor are câte 5 alveole, de fiecare parte, bine separate. Punctul de osificafie femural a lui Bcclard este aparent, rotund și are un diametru de 4 mm. Punctele de os:ficafie calcanccne au câte un diametru de 12 mm. Diametrii capului măsoară: F 0 = 14,3; M 0= 16,6; R)P= 12 mm. Pe corp și pe membre nu se găsește nici un semn dc violență și nici secțiunile atât cele superficiale cât și cele profunde ale pielei și muscula- turii diferitelor regiuni, precum și ale celor din jurul nasului și gurii nu descoperă un atare semn; nici la disecțiunea gâtului nu se notează vreun semn de violență. Sistemul osos este intact. B) Examenul intern.— a) Cran'itl și cavitatea craniană. Nu se gă- sește nici un semn de violență la suprafața sau în grosimea pielei capului. Țesutul conjunct¹# subpericranian are o culoare roșie datorită unei fine și puternice injectiuni vasculare și unor numeroase echimoze puncti- forme asfixice. Sub periostul extern al boselor parietale se găsește o mică hemoragie, caracterizată prin piezența unui mic extravazat de sânge, așternut în strat subțire, lamelar. Oasele craniului sunt bine conformate, intacte, cu câte-va defecte de osificație. Suturile sunt membranoase, largi; oasele se încalecă, prin presiune. Diploea este congestionată. Siuușurde dur-meriene conțin sânge SSOOS. — Dr. U. MiMotei, Tralal de Medicină Legală. So pruncucideri: : Îngropat de viu negru, lichid, Meningele. subțiri, sunt hipcremjute. vasele lor sunt lur- gescente, pline cu sânge negru, asfixie și foarte aparente. Iu partea stângă se găsește o abundentă hemoragie meningcc, întinsă pe întreaga suprafață convexă a emis ferului corespunzător. Substanțele cerebrale an aspectul și consistența creerului fetal; ele sunt hiperemiate, au o culoare roză-închisă. uniformă, nu se pot deosebi una de alta și uu prezintă vre-o altă particularitate patologică, eare ar putea fi apreciată eu ochiul liber. b) Toracele ți cavitatea toracică. — In musculatura presteruală și în aceea a gâtului, în țesutul conjunctiv sub-cutanat precum și în grosi- mea dermului pielei acestor regiuni, sc găsesc nenumărate echimoze asfi- xice, negre, miliare, foarte fine, ca niște înțepături de ac. Ele formează un larg grup caro se pierde în mod difuz spre părțile laterale ale acestor regiuni, ale căror părți moi suut ușor edemațiate. Sternul, claviculele, coas- tele și cartilagiiic costale sunt intacte. înapoia acestei regiuni, se găsește o sufuziune neagră de sânge re- vărsat sub atmosfera celuloasă a lobului drept al timusului. Parenchimul este fin echimozat. Corpul tiroid dc asemenea are o culoare roșie-neagră și un aspect fin punctat cu echimoze asfixice negre, ca niște înțepături de ac. In mediastinul anterior și posterior sub pleurele viscerale, sub peri- cardui visceral și sub ondocardnl ventriculni stâng, se găsesc nenumărate echimoze asfixive, punctiforme și altele mai mici. Unele sunt diseminate și alteia confluente. Mucoasa bucală este roză. Vârful limbii este murdar de pământ. Epi- teliul acestei regiuni este căzut, după spălarea acelui depozit, iar vârful limbii apare ușor echimoza!. Mucoasa faringeală este curată, vânătă. Eso- fagul este gol. In căile aeriene extra-pulmonarc se găsește puțină spumă albă. fiu aerată. Nici o urmă de pământ. Mucoasa acestor căi este roză. Plămânii umplu aproape complect cavitățile toracice. Scoși dim- preună cu cordul, timusul și organele gâtului și puși într’un vas cu apă, ei plutesc între două ape. Fiecare plămân sau lob separat plutește incom- ] lect deasupra apei. Bucăți mici de parenchim pulmonar, aruncate într’un vas cu apă, plutesc deasemenea ți focii iluzia pulmonară hidrostatică este pozitivă!. Suprafața exterioară a plămânilor arc o culoare roș ie-deschisă în ju- mătățile anterioare, și roșie-vânătă în restul jumătăților posterioare. Ici- eoln, și mai ales în jurul marginilor, se găsesc adevărate snfuziuni san- guine sub-pleurale. rczultuid din confluența echimozelor asfixice. Lobulii periferici sunt in cea mai mare parte destinși și aerați. Printre ei se găsesc regiuni insulare, de culoare mai închisă, unde lobulii suut atelectaitici. Pe bujnafața de secțiune, țesutul pulmonar are o culoare roșie. Lobulii pulmo- nari se delimitează clar în cei mai mare parte. Vasele intra-pulmonare sunt pline cu sânge negru lichid. Țesutul pulmonar erepită. Prin presiune se scurge o spumă foarte fină, omogenă, de culoare roșietică. și apoi sânge negru spumos. Zdrobind, sub apă, intre degete, un fragment de țesut pulmonar, iese la suprafață o ploue de bule gazoase, fine. In ramifica- ți unilc bronchiee întra-pulmonare se găsește puțină spumă rozată. Cartilagiile laringeluî și ale tracheei. precum și osul hioid, sunt intacte. Mina are dimensiuni proporționale. Vasele subperieardicc sunt tur- piiuncuciuere: înnecat Intivun lighean cu apa S83 gescente, vinete, negre. Cavitățile iuim i sunt pline eu sânge negru, lichid. Nu se găsește nici uu clnag de sânge. Gaura lui Botal nu este complect închisă. Nu există nici un viciu de conformațiunc a valvulelor și a orifi- ciilor. Miocardul are o culoare brună-roșie. c) Abdomenul și caoitatea abdominală. — Nu se găsește nici un .wn de violență la suprafața sau în grosimea pereților acestei cavități- Peritoneal este puțin injectat. Stomacul conține puțin mucus omogen, roșietic și aerat Des- chizând sub apă acest organ iese la suprafața apei câte-va bule gazoase (Dccimazia stomacului este pozitivă). Spre curbura marc se văd câte-va arborizațiuni vasculare. Intestinul uu are gaze. El este plin cu moconium dela ileon până la anus. Splina are un volum potrivit. Pulpa are o culoare roșie închisă, ior- j h ând un fond omogen pe care se desemnează corpuscnlii splenici, albicioși. Ficatul arc dimensiuni proporționale. Țesutul hepatic are o culoare roșie neagră, ca un cbiag cruoric. Vasele și țesutul conțin o mare cantitate de sânge negru, lichid. Consistența țesutului nu este de loc modificată. Docimazia acestui organ este pozitivă. Țesutul hepatic conține mult gli- cogen și glucoza (lichid lactescent). Ilinichii prezintă suprafețe lobularc depe cari se ridică lesne capsulele fibro-elnsticc. Prin transparența acestora, se văd numeroase echimoze asfi- xiei', fine și punctiforme. Substanțele renale sunt hiperemice, iar hiperc- mia prinde mai ales piramidele cari au o culoare roș ie-închisă. Consistența țesutului renal nu este modificatii. In atmosfera, celulo-grăsoasă a rini- chiului drept, se găsește o largă sufuzinnc hemoragică, mai abundentă în jurul capsulei suprarenale din aceiași parte. Substanța medulară a acestei capsule este disecată de sânge extravazat și înlocuită printr’un chiag cm- oric dc sfinge. Bășica urinară conține 3-4 cc. de urină limpede. Coloana vertebrală este intactă; ea n’a fost deschisă. IV. Concluziuni Din cele mai sus conchidem: 1. Cadavru) copilului născut de fata F. B., din comuna Frăsinet, jud. Ilfov, aparține unui copil de sex masculin, nou născut, la termen sau aproape de termen. 2. El a fost născut viu și a trăit. 3. Cauza morții sale a fost asfixia prin înăbușire, — copilul fiind îngropat de viu în pământ. 19. PRUNCUCIDERE: 1NNECAT ÎNTR’UN LIGHEAN CU APÂ I. Preambulul: II. Istoricul afacerii: Jn dimineața zilei de 29 Decembrie 1903, femeea A D.. din Fundătura Tigrului fi. lucrătoare croitoreasă, neusis- tată dc nimeni, a născut un copil viu dc sex masculin. Imediat după fa- cere i-a tăiat buricul și. ndegându-I, a pus pruncul într’un lighean plin cu apă spre a-l îneca, și apoi a dus ligheanul într’o odae alăturată unde HM PRUNCUCIDERE: INNECAT ÎNTR’UN lighean cu apâ l-a așezat sub un dulăpior. S‘a reîntors în camera ei unde, slăbită de sân- gele pierdut și de durerile facerii, a căzut jos pe scânduri. In această pozițiune este găsită de patroana ei, care îi dădu primele ajutoare, che- mând în acelaș timp și pe moașa comunală, în fața căreia femeea își mărturisește crima. Cadavrul copilului a fost înaintat Institutului Medico-Legal de către comisariatul circ. . . în cursul aceleiași zile. III. Autopsia A. Examenul extern. — Cadavrul acestui copil a fost adus la In- stitutul Medico-Legal în ziua de 29 Decembrie 1903 ora 7 p. m., într’un lighean de tinichea. Ligheanul, de o capacitate de 14 litri, are forma unui trunchiu de con înalt de 14 cm., cu diametrul gurii de 42 cm. și al fundului 32 cm. E pe trei sferturi plin cu apă amestecată cu sânge, lichid care acopere complect corpul pruncului. Pe suprafața apei plutește o spumă fină, eenușie-rozată. Pe fundul ligheanului se găsesc chiaguri roșii-deschisc de sânge și cari cântăresc peste un chilogram, precum și o bucată din amniosu] placentar. Scoțându-se cadavrul din apă, se constată că el e al unui copil de sex masculin, bine constituit și desvoltat, având greutatea de 2.170 grame și talia de 47 cm. El are cordonul lung de 48 cm. și regulat sec- ționat în spre extremitatea placentară, intact în toată această lungime și Delegat. —• Părul capului, negru, are o lungime de 10—12 cm. Pielea e acoperită cu depozite de sebum, mai abundente pe spate și prin regiunile de flexiune ale membrelor. Unghiile depășesc buricele degetelor. Pe suprafața tegumentară se găsește mult păr fin. Maxilarul inferior arc câte cinci alveole. în fiecare parte, dintre cari 4 bine separate. Punctele de osificație Beclard abea aparente (1—2 mm.). Diametrii capului: Bi P = 115 mm., F 0 = 139 mm., M 0 = 152 mm. — Testiculii sunt coborâți în burse. Rigiditatea cadaverică este generalizată. Pulre facțiunea nu este în- cepută. Pielea are o culoare roză și e pe alocuri mânjită cu sânge. Ochii sunt închiși, pupilele egal dilatate. Prin orificiile naturale nu se scurge nimic. Nu se constată nici o urmă de violentă pe diferitele părți ale cor- pului și ale membrelor, și nici în profunzimea lor. B Examenul intern.— a) Craniul și cavitatea craniană. Pe suprafața și în grosimea pericraniului nu se găsește nici un semn de violență. Țesutul celular subepicranian este puțin hiperemiat, iar spre ceafă 0 sediul unui edem gelatiniform. In acest țesut nu se găsește nici un extra- vazit sanguin circumscris sau difuz, ci numai periostul extern al regiunii med. parietale are o culoare roșie închisă. Oasele craniului sunt bine conformate, dc o desvoltare proporțională; fontanelele sunt membranoase, largi, oasele se încalecă prin presiune Diploea este congestionată. Sinusurile dur-meriene conțin sânge negru lichid. Meningele, subțiri, sunt intens hiperemiate; vasele meningo-encefa- liee sunt destinse de sânge și aparente in cele mai mici detalii de rami- ficație. Substanțele cerebrale, dc aspectul și consistența pe care creerul îl aro la noul-născut, sunt intens hiperemiate, cu o culoare roză uniformă; nu PRUNCUCIDERE : INNECAT ÎNTR’UN LIGHEAN CU APĂ 885 se pot deosebi una de alta și nu prezintă nici o al te rațiune patologică sau traumatică, și îu specie hemoragie. b) Toracele și cavitatea toracică. — La deschiderea acestei cavități, constatăm că plămânii, măriți dc volum, umplu complect cavitățile pleu- rule. Prin palpare. dau senzațiunea unui burete plin cu apă, dar care crcpită aproape peste tot. Suprafața lor exterioară are o culoare roșie deschisă în jumătatea anterioară, roșie-vânătă în jumătatea posterioară. Pe alocuri se văd mai multe echimoze punctiforme și unele nai mari. Plămânii, scoși din torace și puși în apă dimpreună cu cord și timus, plutesc, 'l eșului pulmonar este sediul unui eiufîzern aheolar aproape ge- neralizat la întregul parenebim; lobulii se prezintă pe suprafața de sec- țiune cu un aspect granular, fin, fo mat din acinii și alveolele destinse la exces. Bucățile mici din plămâni, ori de unde sunt tăiate, plutesc. Se găsesc numai puține zone alelectatice. din cari, tăiate fiind bucățele de plămân, acestea plutesc în apă deși mai puțin complect ca precedentele. Pe suprafața de secțiune, țesutul pulmonar are o culoare roșie spă- lăcită ca un plămân spălat, contrastând net cu secțiunea celorlalte or- gane, unde congestiunca intensă, al căror sediu sunt, Ic comunică o cu- loare roșie de sânge curat și abundent. Prin presiune, se scurge pc această suprafață de secțiune o cantitate însemnată de spumă foarte fină, omo- genă, cenușic-rozată, care, pc măsură ce iese din parenchim, se trans- formă în sânge lichid. Această spumă umple cu deosebire ramificațiile bronchice mai mici și descrește treptat spre bronchiile mari și trachee, cari se găsesc aproape goale și a căror mucoasă e albimoasă-rozată. Timusul are dimensiunile obicinuite vârstei copilului, iar țesutul lui ure o culoare roză. Inima are dimensiunile normale. Cavitățile conțin puțin sânge apos, negru. Gaura lui Botul este închisă. Valvulclc și orificiile nu prezintă nici o particularitate. Miocardul are o culoare brună-roșie și e îutr’o stare apreciabilă dc eontracțiunc. c) Abdomenul și cavitatea abdominală. — Peritoneal este puțin in- jectat. In iurul porțiunii intra-abdominale a cordului se găsește puțin edem gelatiniform. Esofagul e permeabil, gol. Mucoasa, curată, intactă, nu are nici un depozit pe ea. Stomacul e destins do gaze. Docimazie pozitivă. Organul conține 2—3 grame de apă, în care plutesc câteva bășicuțe gazoase și un strat de mucus transparent care, spre cardia și spre marea curbură, c amestecat cu puțin sânge. Mucoasa gastrică are o culoare roză cu câte-va șiruri de echimoze extrem de fine, punctiforme. Intestinul subțire e gol. Intestinul gros e plin cu meconium vâscos. Splina are un volum potrivit. Pulpa are o culoare roșie-închisă, formând un fond omogen pe care încep a se desemna corpusculii mal- pigbieni. Ficatul are dimensiunile proporționale cn vârsta copilului, iar prin suprafața exterioară și pe cea de secțiune acest organ are aspectul unui cheag de sânge. Țesutul e dens, uniform și conține puțin sânge consistent. Docimnzia pozitivă. Se obține, prin fierbere și decolomre prin căr- bune, un lichid aproape opalesrent, care conține mult glicogen și glucosă. Fexicula biliară conține puțină bilă vâscoasă, foarte slab colorată în gălbui Rinichii prezintă o suprafață exterioară lobulară, depe care se ri- 8S<> PRUNCUCIDERE ' ASTUPAREA LARINGELUI CU UN PICIOR DF. IEPURE dică lesne capsula fibro-elastică. Substanțele renale sunt hiperemiate, iar hiperemia prinde mai ales piramidele cari au o culoare roșie închisă. Bețiva urinară e plină eu urină limpede, fundul ei mai atinge om- bilicul. Coloana vertebrală. intactă, n’a fost deschisă. Vi. Concluziuni. 1. Cadavrul este al unui copil de sex masculin de cnrând născut la termen sau aproape de termen. 2. El nu are pe corp și membre nici un semn de violentă. 3. După naștere nu i s’a dat nici un fel de îngrijiri, nici chiar le- garea buricului, care a fost tăiat. 4. Cauza morții a fost pe de o parte lipsa de îngrijiri necesare după naștere și asfixia prin înecarea în apă. 20 PRUNCUCIDERE: ASFIXIE PRIN ASTUPAREA LARINGELUI CU UN PICIOR DE IEPURE (Cu examenul mamei) 1. Preambulul: II, Istoricul afacerii: Un prunc, născut la termen, e extras dintr’o- latrină a spitalului Colțea. S'a găsit un picior de iepure cu care, după mărturisirea mamei, a fost asfixiat copilul, prin introducerea lui în la- ringe. III. Descrierea faptelor A. Expertiza cadavrului a) Examenul extern. — Cadavrul este acela al unui copil de sex mas- culin. Pielea pe toată suprafața corpului este de culoare verde albăstrue și puțin macerată și «lemațiată. Putrefacția este începută. — Placenta este detașată de corp. Cordonul ombilical este rupt și lung, în partea ade- rentă dc corp, de 14 cm., iar în cea atașată de placentă de 32 cm. — Ca- davrul cântărește 3.435 grame. Lungimea sa este de 51 cm. Diametrul bipariotal măsoară 92 mm., iar cel antero-posterior 112 mm. Placenta este întreagă și cântărește 450 grame. Corpul e acoperit cu strat de sebum nlb, mai ales între îndoiturile ingutuale. Capul este acoperit cu păr, care nu se detașează. Buzele sunt tume- fiate și albastre. Pe nas și urechi nu se scurge nici un lichid. Unghiile dela mâini și picioare depășesc vârful degetelor. Testiculile sunt scobo- râte în scrotum. Pe toată suprafața corpului și a membrelor nu se ob- servă nici o urmă de violență. b} Examenul intern. — 1. Capul și cavitatea craniană. — Disecând pielea capului, găsim sub ea o mică bosă sero-sanguină. Oasele capului nu sunt fracturate; meningele sunt puțin congestionate; pe suprafața am- lielor emisfere cerebrale se găsesc câtc-va largi și subțiri lamele de sânge coagulat. Sânge lichid (3—4 gr.) se găsește revărsat sub cerebel. Creerul nu prezintă nici o leziune patologică. Deschizând cavitatea bucală, nu găsim în ea nici un corp voluminos strein. In ambele laturi ale fundului gâtului pe amigdaîe și pe vălul PRUNCUCIDERE ; ASTUPAREA T.ARlNGEEUt CU UN PICIOR DE IEPURE 887 palatin se găsesc 5—G răni cari interesează mucoasa în toată profunzimea ei. Una din răni, care se află pe amigdala stângă, pătrunde în ea pe o adâncime de aproape 2 mm. Im]) re jurul acestor răni se află revărsat sânge coagulat, iar marginile lor sunt ochimozato și infiltrate de sânge. Glota este tumefiată, una din coarde e ruptă pe o întindere de 1 mm. Pe toată suprafața bucală și mai eu seamă îw fundul gâtului găsim nume- roase fire dc păr dc o culoare cenușie, măsurând 1—2 cm. lungime. Marilaritl inferior conține 8 alveole dentare complect divizate. 2. Toracele fi cavitatea toracică. — Sub pielea gâtului și pe mușchi uu se găsește nici o urmă dc violentă. Esofagul este gol. Tracheea conține puțin mucus. mucoasa sa este puțin roșiatică. Plămânii, votuminoși, umplu complect cavitățile pleurale. Ei sunt pătați de numeroase echimoze sub-pleurale, culoarea lor este roză; pe su- prafața lor nu se observă plăci emfizemntoase. Cufundați în apă, îm- preună cu cordul și timusul, plutesc la suprafață; izolați plutesc dease- rnenea, după cum plutesc și mici fragmente tăiate din ei. Comprimând aceste fragmente snh apă, facem să iasă o mulțime dc bule gazoase foarte tine, cari vin și se reunesc îu grup la. suprafața lichidului. Parenchimul pulmonar nu conține decât n mică cantitate de sânge și spumă. Bronchiile sunt goale. Pe cord se află câte-va mici echimoze punctate. Cavitățile sale conțin puțin sânge lichid. 3. Abdomenul ți cavitatea abdominală. — Stomacul conține puțin mucus și puțin aer. Intestinul sub fi re e gol; cel gros plin cu meconimn. Ficatul este voluminos și foarte congestionat. Splina și rinichii au aspectul lor normal. Cartilnginl extremității inferioare a femurului conține uu punct osos mare dc 2,5 mm. B Examenul mamei Am procedat apoi la examenul femeii M. S., presupusă a fi născut copilul. Femeea M. S.. de o constituție bună, e foarte palidă, cu fața, pătată, preziniând ceeace în medicină nninim masca dc facere. Tegumentele sunt colorate. Mamelele sunt voluminoase; prin presiune facem să iasă din ele o des- tul de abundentă cantitate de colostrum. A1>domenul său este balonat și toată pielea lui e brăzdată de vergeturi violacee. Pe linia mediană a abdomenului se observă o linie pigmentată care se scoboară dela ombilic până spre pubis. Din organele sale genitale se scurge o materie muco-purulentă care exală un miroe neplăcut. Furculița este ruptă și prezintă o rană mare de 2,5 cm. Uterul cu trei degete deasupra simfizei pubiene; colul voluminos. IV. Concluziuni l. Caria vrui esto al unui copil de sex masculin, nou-năseut și la termen sau aproape de termen. 2. Acest copil n fost născut viu și a respirat. 3. El a murit asfixiat prin astuparea căilor respiratorii eu un corp care, după toate probabilitățile, este acel picior dc iepure ce ni s’a arătat. In gâtul copilului am găsit păr ce provine dela un picior de iepure. 888 PRUNCUCIDERE : INTRODUCEREA A 2 CĂȚEI DE USTUHOIU IN GAT 4. Copilul era deja mort când a fost aruncat în privată. 5. Femeea M. S. a născut de curând. Ea a născut de maximum trei săptămâni. 21. PRUNCUCIDERE: ASFIXIE PRIN INTRODUCEREA A DOI CĂȚEI DE USTUROI U IN GÂT (Cu examenul mamei) l. Preambulul: II. Istoricul afacerii. — In ziua de 29 Aprilie 1902, transportăndune la spitalul Filantropia, serviciul de ginecologie al d-lui Dr. Kiriac, am găsit, în rezerva acestui serviciu, pe femeea D. I., dela care am putut cu- lege următoarele date: E dc fel din corn. Poenari, jud. Ilfov, Româncă, în vârstă de 20 ani, de profesiune vânzătoare dc floricele și trăind de un an în concubinaj cu X. Fiind în a noua lună a sarcinii, Sâmbătă 20 Aprilie a. c. apucând-o du- rerile facerii, a rugat pc concubinul Ci să se ducă după o moașă sau să găsească vre-o femee, ca să-i dea ajutor. Concubinul întârziind, a plecat singură în căutarea unei moașe sau a unei trăsuri spre a se duce la spital. Pe drum durerile devenind din ce în cc mai tari, se opri pe marginea trotu- arului (Calea Rahovei) văetându-se. Iu timpul acesta, o femee ce trecea pe acolo, făcându-i-sc milă, a luat-o acasă la dânsa, unde născu chiar în bă- tătura casei. După facere a fost dusă în casă și așezată într’un pat unde a stat până Luni 23 Aprilie când, prin îngrijirea circ. 28, a fost trans- portată la spitalul Filantropia. In aceiași zi pela orele 12 și înainte de a fi dusă la spital, în lipsa de acasă a gazdei, îi veni ideia de a omorî copilul, astupându-i cu mâna dreaptă nasul și gura, iar cu stânga strângându-l de gât. După vre-o oră, (propria-i declarație) în care timp lua din când în când mâinile spre a se încredința dacă a murit, văzând că încă mai dă semne de viață, se dete jos din pat și luă 2 căței de usturoîu dintr'un șir ce era atârnat în sală și’i vârî în gura copilului, astupându-i-o din dou eu o mână și cu cealaltă strângându-l dc gât. După vre-o jumătate de oră copilul, încetând din viață, fu luat de dânsa și ascuns într’un grajd părăsit, unde a aruncat pământ peste el. întorcându-se gazda și întrebând-o ce a făcut cu copilul, femeia D. I. a răspuns că, trecând o femee, i l-a dat ei. Gazda însă bănuind că l’ar fi omorit, anunță pc comisarul circ. 28, căruia pruncucigașa i-a făcut mărturisiri complecte. Femeea D. I. ne mai spune că, pe când era în a 6-a lună cu acest copil, ar fi voit să-l lepede și chiar a fost învățată de o femeie ca să bea leșie, dar concubinul ei s’a opus. HI. Descripția faptelor. A. Examenul mamei Actualmente starea mintală a femeii D. I. nu lasă nimic de dorit. De o inteligență mediocră corespunzătoare cu pătura socială din care face parte, ne istorisește fără multă insistență modul cura și-a omorât copilul. Nu a suferit în copilărie decât de vărsat. Nu găsim la dânsa nici un stigmat al vre-unei boli nervoase, ca isterie, epilepsie, etc. De când se gă- pruncucidere : Introducerea a z căței de usturoiu In gât 889 scșie îu spital n’a dat semne de nici o tulburare a facultăților mintale. Fi- gura ei este palidă, sufeiindă. Vorbește încet și abătută. Pacienta având pieptul bandajat, iar părțile genitale pansate, n’arn făcut examenul acestor părți, pentru a nu deranja bolnava și a nu da naș- tere vre-unei complicațiuni. Alăturăm însă aci foaia de observație ce am ob- ținut din serviciul în care se găsește. Fosil de observații.— 1. „Antecedentele hereditare. Nimic important. 2. „Awi ccdcnlelc pesonale. — A zăcut de vărsat (variolă) când era copilă. Menstruală pentru prima oară la vârsta dc 14 ani. Menstrucle ve- neau regulat la o lună, cu dureri, țineau de regulă 6—7 zile. Căsăto- rită la 18 ani. Acum. 6 ani a avut un avort în cinci luni. Acum 2 zile a născut un cop:l la termen pe care l-a strangulat. A treia zi după facere intră în serviciul nostru, adică în ziua de 23 Aprilie. 3. „In spital. — Adusă în sala de gardă îu ziua de 23 Aprilie, ora 8 scara, de un jandarm, pacienta, într’o stare de slăbiciune foarte pronun- țată, ne spune că de două zile născuse un copil la termen. Examinată se constată cavitatea vaginulă plină eu cbiaguri sanguine, gâtul uterului șters, orificiul larg deschis. Uterul era mare și ridicat în sus. Afară de aceasta se observă mamelele mărite de volum și pline cu lapte. Areola pig" mentală, linia brună foarte vizibilă. Nu prezintă nici un fenomen morbid, afară de ușoare pierderi sanguine; i se face o spălătură și se tamponează. Se așează la pat în rezervă. „Dela 24 Aprilie până la 4 Mai i s’a prescris numai tonice, calmante și spălători vaginale. Pierderile de sânge continuând, se hotărește să i se facă raclaj în ziua de 5 Mai. „5 Mai.-—Se cloroformează bolnava. Cavitatea uterului era de 10 cm. lungă. Se scoate prin răzuire multe resturi de membrane și de pla- centă. Se face o irigație fierbinte cu sublimat și spălaturi cu o soluție de clorură de zinc, urmată de alta cu sublimat. Se lasă o bandeletă de tifon iodoformat în uter, Se pansează și se pune la pat. „6 Mai. — Bolnava liniștită. I se prescrie, fiindcă acuza oarecare du- reri de mijloc, o poțiune calmantă. „7 Mai. — Se scoate bandeleta de tifon din uter. Se fac spălături cu sublimat în vagin. „8—13 Mai. — In fiecare zi spălături cu sublimat Nn mai are nici o pierdere do sânge. Bolnava e aproape complect sănătoasă. Va ieși dir spital la 15 Mai". B. Autopsia copilului a) Examenul extern. — Cadavrul este al unui copil de sex masculin, având talia de 49 cm., greutatea 2,400 gr., bine conformat și desvoltat Pe părțile posterioare ale corpului și membrelor, se găsesc largi pete de livid ități cadaverice de culoare roșie vânătă. Pe cap, față și torace se găsește uu strat subțire de materii pământoase cc au pătruns până îu inte- riorul urechiei externe, în gură și nări. Pe uncie părți ale corpului, mai ales în îndoituri, se găsesc încă depozite de sebum. Rigiditatea cadaverică dispărută, putrefacția începută. Părul capului, castaniu, e des și lung de 20 mm. Pleoapele sunt închise, puțin edemațiate; conjunctivele palpebrale, puțin hiperemiate, prezintă pe alocuri câte-va echimoze punctiforme, cele bulbarc sunt transparente. Pupilele dilatate, egale și regulate. Gura Întredeschisă; buzele vinete, in cavitatea bucală, către baza limbii, se găsesc 2 căței de usturoiu, dintre care uniti e introdus până in glolă (intre coarde}. XfN) PRUNCUCIDERE' INTRODUCEREA A 2 CĂȚEI 1>F. USTUROIU iN CÂT Pe fața inferioară a limbii, către vârf, se găsesc 2 echimoze de mă- rimea boabelor de meiu. Pe tot restul cavității bucale nu se găsește nici o altă leziune. In Jurul gurii, nasului și al gâtului nu se observă nici un semn vizibil de violență. Unghiile dela mâini depășesc buricele degetelor, cele dela picioare nu. ‘ Extremitățile degetelor sunt cianozatc. Prin anus s’au scurs materii fecale galbene verzui ce au murdărit regiunile vecine și părțile interne ale coapselor. Prin celelalte orificii nu se scurge nimic. Diametru capului măsoară: Occipito-niemonier . ............... . 1'24 mm- Occipito-frontal . . 107 mm. Biparietal .... . . 03 mm. Bitemporal .............................. . . . 87 mm. Circonferența capului...................................... 33 cm. Cordonul ombilical, înserat la mijlocul corpului, c lung de 135 mm. Către extremitatea sa liberă are 2 legături, una făcută la 85 mm.. în jos dc inserția ombilicului, cu. un șiret negru de bumbac, învârtit odată împrejurul cordonului și înodat de două ori, și o alta cu 10 mm. dedesubtul acesteia, făcută cu o sfoară dc lână. Extremitatea liberă a cordonului pre- zintă o secțiune oblică, regulată, având marginile infiltrate eu sânge. Prin presiune asupra extremității cordonului, se scurge din vasele funicu- lare puțin sânge negru. Cordonul, dc forma unei panglici, e turtit, aproape uscat pe unele locuri; gelatina lui Warthon dispărută. La inserția fetală nu se observă un proces de eliminare a cordonului. Punctele de osificarc ale iui Beclard dela extremitățile inferioare ale femurelor nu există, cele dela calcaneu au mărimea unor boabe de linte. Organele genitale sunt bine conformate și desvoltate, arabii testiculi se găsesc în burse. b) Examenul intern. - - 1) Craniul și cavitatea craniană. — Țesutul celular subpericrania» e hiperemial. Pe el, către regiunea fronto-parietală,, se găsește un mare număr de. mici echimoze punctiforme. Sub periost, în re- giunea occipitală, aproape de lambda se găsesc 2 echimoze cât boabele de linte. Oasele craniului sunt intacte și bine conformate. Ambele fontanele sunt membranoase, cea anterioară măsoară 30X25 mm. Pe suprafața sa se găsesc numeroase echimoze punctiforme. Dura-mater e intactă. — Sinusu- rile vânoase pline cu sânge negru lichid. — Meningele, subțiri, au vasele pline cu sânge până în cele mai mici mmificatinni (hiperemiate). Ele sunt transparente, lăsând să sc vadă eireonvoluțiunile cerebrale. Pe ele nu se observă nici un extravazat sanguin. Nimic de remarcat din partea creerulm, afară dc congestiunea substanței albe cure are o ușoară nuanță roșie. E)^ păstrează consistența obicinuită stării unui copil nou născut. Oasele bazei intacte. In urechea medie nu se notează prezența dopului gelatinos ce se gă- sește la copiii cari n’au respirat. In maxilarul inferior sc găsește, deoparte și de alta, câte 1 alveole- bine separate conținând dinți, iar o a cincea. neseparată, goală. 2. Toracele și caritatea toracică. — In musculatura gâtului, dise- cată, nu se găsește nici nn extravazat sanguin. In teaca jugularei interne- stângă. în dreptul hifnrcnrei carotidei, se găsesc 2 echimoze cu un dia- meirn de 2—3 mm. PRUNCUCIDERE: INTRODUCEREA A 2 CĂȚEI DE ISTURO1U ÎN GÂT S'Jl Timusul se întinde până la baza inimii; pe suprafața sa se găsesc câ- teva echimoze de mărimea boabelor de mein. Mucoasa Iracheei puțin roșie- tică hiperemiată, acoperită eu un subțire strat aerat de mueozități; în ea au se găsesc de loc materii pământoase. Cartilajele lariiigelui și osul hioid suni intacte, Mucoasa f arin jelui, vânătă, e intens vascularizntă. Plămânii nu umplu complect cavitățile pleurale. Ei nu prezintă nici o aderență. Suprafața externă a plămânilor are un aspect roșu-cărămiziu. Sistemul lobular se desinnază bine. Nici o echimoză subpleurală nu se vede pe suprafața lor. Scufundați în apă, împreună cu inima și cu timusul (după ce mai întâiu s’a legat tracheea dedesubtul laringe!ui) plutesc fie- care plămân în parte precum și fiecare lob separat: plutesc deasemenea și bucățelele miei din ei. Parte din lobulii lobului mijlociu drept, observați pe suprafața ex- terioară a plămânului, sunt mai aerați, vesiculele lor mai destinse de aer și mai proominenți ca ceilalți (einfisematoși). Suprafața de secțiune are culoarea rușie-înehisă; prin stoarcere se scurge nu lichid roșietic foarte fin, spumos. Din bronchiile mari, ies mueozități aerate. Inima. In pericard se găsește ca 1—2 cc. de lichid limpede, citrin.— Inima o dc mărimea pumnului copilului. Pe fața anterioară a crosci aortei și pe inima dreaptă se găsesc 3 echimoze de mărimea bobului de mciu. Ca- vitățile cnnțin puțin sânge lichid. Sub cndocardul ventriculului stâng se găsește o mică echimoză. Gaura lui Botal nu e complect închisă. Nimic de observat din partea orificiilor și a valvulelor. Miocardul își păstrează con- sistența. e contractat și de o culoare roșie-brună. 3. Abdomenul și raritatea abdominală. — Stomacul e destins puțin prin gaze. La docimazie, au ieșit la suprafața apei numeroase bule de gaz. In inferiorul stomacului, aderentă de pereții lui, se găsește ca vreo 10 grame dintr’o substanță, moale albicioasă, opacă, lăptoasă, amestecată eu o inassă de mueus aproape transparent ușor gălbui. Mucoasa gastrică, roșietieă (hiperemiată), e intactă. Intestinul subțire conține materii gălbui, bilioase și moi. Mucoasa lui du prezintă nimic anormal. — Intestinul gros e plin cu meconium. Splina o, ca mărime, potrivită vârstei; suprafața ei de secțiune are o culoare roșie brun&închisă; conține mult sânge. Ficatul cântărește 11G gr. Suprafața de secțiune, netedă, e roșie-brună închisă. Organul conține mult sânge aproape negru. Parenchimul e fri- abil. — Docimazia negativă. Fcsicula biliară conține ca 1 cc. bilă brună-verzue. Rinichii măsoară 6 cc. lungime. Capsulele sc desfac ușor; suprafața lor e lobulată Pe suprafața de secțiune au o culoare roșiatică. Piramidele sunt înconjurate cu o aureolă mai roșiatică. Capsulele supra-rcnale, intens vascularizate, sunt mărite de volum, măsurând 25 mm. lungime și 15 mm. înălțime. Bășica urinară goală. Coloana vertebralii intactă. IV. Concluziuni Din cele mai sus descrise subsemnatul conchide: 1. Cadavrul este al unui copil de sex masculin născut la termen sau aproape de termen. 2. Cauza morții a fost asfixia produsă prin astuparea gurii și a nasu- 892 PRUNCUCIDERE: ZDROBIREA CAPULUI Șl CIOPÂRȚIREA CADAVRULUI lui, prin strângerea gâtului cu mâinile precum și prin introducerea în gât a doi căței de usturoiu. 3. Femeia D. I. a născut de curând un copil la termen sau aproape de termen 4. Starea sa mintală nu lasă nimic de dorit. 22. PRUNCUCIDERE: ZDROBIREA CAPULUI ȘI CIOPÂRȚIREA CADAVRULUI (Cu examenul mamei) 1 Preambulul: II. Istoricul: Fata L. B., după ce naște într’un loc tăinuit, omoară co- pilul isbindu-I cu capul de un bolovan și apoi îi ciopârtește cadavrul pe carc-l închide într’un: coș, lepădându-1 în urmă pe un loc viran. De oarece toate fragmentele cadavrului n’au încăput în coș, pruncucigașa a aruncat, într’un alt loc, câteva din aceste părți cari în urmă au fost și ele găsite. ‘ 111. Examenul cadavrului Dmtr'o cutie de tablă, sigilată de parchet, extragem: capul, trunchiul și unul din picioarele unui copil, precum și placenta. A. Examenul extern.— 1) Placenta (cu dimensiunile 17X16 la bază) cântărește 350 gr. Din cordonul ombilical, înserat încă pe partea circonfercnțialâ, există numai o porțiune de 16 cm. Capătul liber ni acestei porțiuni a cordonului e subțiat, ceia ce denotă că ruptura s'a făcut prin smulgere. 2. Fragmentele de cadavru, extrase din cutie și la care a început pu- trefacția, cântăresc la un loc 1.750 gr.; sunt ale unui copil de sex masculin. Lipind capul de trunchi u și măsurând, notăm 27 cm. de la creștet până la buric. a) Capul e despărțit de trunchiu printr’o linie de secțiune care a trecut prin gât oblic dinapoi înainte. Instrumentul tăios a retezat net atlasul de axis. Irisurile albastre. Luciul corneei puțin șters. Pc partea inferioară a frunții, două plăgi transversale și lineare cari, prin împreunarea lor puțin deasupra rădăcinii oaselor proprii ale nasului, se întinde de la apofisa externă a orbitei drepte până la un centimetru dea- supra apofisei externe a orbitei stângi. Ambele răni pătrund până la oasele nasului, profund atinse de o secțiune. Pe partea laterală a capului, la nivelul boselor parietale, două plăgi contusc. Cea din dreapta are o lungime de 9,5 cm. și se întinde de la frontalul drept până la marginea superioară a occipitalului, trecând prin boși parietală. Rana din stânga, care e de numai 5 cm, ocupă o regiune simetrică. In țesutul celular subcutanat al acestor două plăgi, se găsesc sufuziuni sanguine de sânge coagulat infiltrat în ochiurile țesutului. b) Fata. — Partea stângă a nasului, pleoapa de sus și cea de jos din stânga și osul malac stâng sunt sediul unor roșețe striate, cu brazdele para- lele cu axul nasului. Roșețele acestea, căptușite de o revărsare sanguină în țesutul celulo-subjacent și cu direcțiunea de sus în jos, par a fi datorite unei frecări a fetei de un corp dur și aspru — o piatră sau nisip. pruncucidere: zdrobirea capului șt ciopârțihea cadavrului 893 Pc fața dorsală a limbii mucozități aerate, amestecate cn praf cenușiu și cu pietricele la fel cu cele găsite pe capul noului-născut. Pe maxilarul inferior notăm patru alveole, dintre cari numai una in- complect formată. Sub urechea stângă: o sgărietură liniară și superficială de 4 cm. Nu se constată urme de zgârieturi cu unghia în jurul buzelor, al na- sului sau pe pielea gâtului. c) Pe trunchiu notăm următoarele leziuni: 1. Pe fața anterioară a abdomenului se constată că, rupt, cordonul ombilical are o lungime de 16 cm. 2. Pe partea stângă a abdomenului notăm zece zgârieturi mai toate paralele și lungi de 2—7 cm. cu direcțiunea de la dreapta spre stânga și dc jos în sus. In dreapta, la 1 cm. de buric, o plagă de 2 cm. interesând țesuturile șt mușchii subjacenți. 3. Pe fața posterioară a trunchiului, numeroase zgârieturi dintre cari unele cari interesează stratul muscular sub-jaccnt. d) Membrele superioare. — Din cel drept n'a mai rămas decât brațul și terțul superior al antebrațului. Secțiunea e destul de netă, iar cu- bitus și radius sunt fracturate. Pe partea superioară a brațului și la ni- velul articulațiunii scopulo-huiuerale drepte, se constată mai multe plăgi, mai mult sau mai puțin adânci. Lungimea humerusului e de 8,2 cm. Membrul superior stâng lipsește cu totul. Secțiunea făcută pc însăș linia articulațiunii, e tot atât de netă ca la cclalt membru, fără infiltrație do sânge în buzele plăgii. e) Membrele inferioare. — Din cel drept n’a rămas decât terțul su- perior al coapsei. Femurul e zdrobit la acest nivel; linia de secțiune nu mai e atât de netă ca la membrele superioare. Capul femurului e acoperit cu o echimoză profundă destul de volu- minoasă. cu sufuziune sanguină. Ceva mai sus, se notează prezența altor echimoze. Laba piciorului drept. — Al treilea fragment e laba dreaptă a unui nou-născut. Secțiunea, foarte netă, a fost făcută deasupra astragalului. Punctul dc osificare al calcaneului e foarte desvoltat și se constată că un- ghiile nu trec dc buricele degetelor. Din membrul inferior stâng n’a rămas decât partea superioară a capului femurului, reținută, prin ligamentul ei, în fundul cavității coti- loide. Linia secțiunii e cu mult mai netă decât la membrul drept. B. Examenul intern. -— a) Craniul fi cavitatea craniană. Pielea ca- pului e aproape întreagă desprinsă; pe partea anterioară a frontalului se află un strat destul de gros de sânge coagulat. Cele două parietale sunt zdrobite. Parietalul drept prezintă o linie de fractură principală, care pleacă de la fontanele, trece prin bosa parietală și sc termină la sutura occipito-parietală. Pe marginile acestei fracturi se află sufuzinni sanguine. O linie de fractură secundară pornește dela bosa parietală și termină la temporal. 0 a treia linie de fractură pleacă tot de la bosa parietală spre a se termina la sutura bi parietală. La nivelul acestor fracturi se găsesc plăgile notate în această reg'line, la examenul extern. Parietalul stâng prezintă o linie de fractură verticală, îutre sutura bi parictalâ și sutura temporo-parietală. Dura-mater e sfâșiată, in dreapta și în stânga, pc linii corespunzătoare fracturilor descrise. Frontalul stâng are o fractură verticală, Encefalul, cu coutuziuni grave în partea dreaptă, e congestionat și 89 i PHUNCUCIDEKE: ZDROBIREA CAPULUI Șl CIOPĂRȚIREA CADAVRULUI prezintă un pieheteu cu infiltrație de sânge în ochiurile piei-mater. Șe găsesc în eneefal câteva iniei fragmente de pietriș, la fel cu cele din pielea capului. b) Toracele și cavitatea toracică. — Partea superioară a esofagului conține puțin praf și pietriș fin. Plămânii și tymusul sunt goliți dc sânge. Suprafața plămânilor, pe care nu se notează bulele de gaz de atribuit putrefacției, prezintă, un pieheteu hemoragie. Puși în apă împreună cn inima, plămânii plutesc deasupra. Stoarse sul> apă, fragmentele plămânilor degajează fine bule de gaz, eari se condensează, la suprafața lichidului, sub forma unei plăci de spumă, fragmentele acestea plutesc și după compresiunea lor. Inima, cu valvulele intacte, e golită de sânge. c) Abdomenul fi cavitatea abdominală. — In stomac, mucozități foarte aerate. Pe mucoasa organului se notează un pichetau hemoragie. Ficatul, rinichii și splina fără leziuni. Intestinul gros plin CU meconium. Puțină urină în vcsică. C. Coueluziuoi. — J. Părțile dc cadavru examinate sunt ale unui mm- năsent trecut de a 8-n lună și aproape de termenul normal al nașterii. 2. Copilul a respirat bine. 3. Cauza morții: fractura craniului și leziunile cerebrale concomitente. i. Fracturile craniului sunt de atribuit izbirii capului de un corp tare care ponte fi bolovanul de piatră despre care c vorba, sau lovirea pe cap eu un corp tare. 5. Dintre secțiunile membrelor, unele sunt foarte nete, altele mai puțin. După tonte probabilitățile secțiunile foarte nete an fost făcute cu un instrument tăios bine ascuțit, a cărui lanul s’a știrbit în interval, de unde liniile mai puțin nete ale secțiunilor ulterioare. 6. Judecând după lungimea zgârieturilor de pe abdomen și partea dorsală a trunchiului, trebuie să conchidem că acest instrument n fost un cuțit mare. 7. Secțiunile au fost făcute după moartea pruncului, ceeace se demon- strează prin lipsa infiltrațiunilor de sânge pe liniile de secțiune. 8. Ruptura cordonului nu e efectul unei secțiuni făcute cu un instru- ment tăios, ci al unei smulgeri. 9. Zgârieturile superficiale și paralele din regiunea abdominală și cea dorsală sunt o indicație că secțiunea membrelor a fost făcută în doi timpi: întâiu pe cadavrul cn fața în sus și apoi pe cadavrul cu fața în jos. IV, Supliment de expertiză. A. — După remiterea raportului de mai sus, ui s’a predat, pentru un supliment de expertiză, alte trei părți de cadavru presupuse a fi aparținut aceluiași copil și ulterior descoperite și anume: un membru superior drept, un membru superior stâng și un membru inferior stâng. Examinându-le, am constatat următoarele; a) Membrul superior drept e într'o foarte înaintată stare de putre- facție. E ine om pl oct: arc numai cele două terții inferioare ale antebra- țului și mâna. Radius și cubitus, în deosebi acesta din urmă, proemină. Lungimea cubitusului e de 5 cm. Fața anterioară a ante brațului, mâna și degetele sunt acoperite cu țărână, pietriș și noroiu; fața posterioarâ a mem- brului are un aspect pergamentat b) Membrul superior stâng pare a fi fost desarțiculat. capul humeral PHUNCUCIDEHE : ZbHOBIREA CAPULUI ȘI CIOPĂRȚIREA CADAVRULUI 893 proemină, iar partea inferioară a fost secționată la nivelul articulațiunii. Fără epifise, humerus are o lungime 6,7 cm. Fața posterioară a membrului e acoperită cu țărână, pietriș și uoroiu. c) Membrul inferior stâng, a cărui linie de secțiune e la nivelul arti- culației tibio-femurale, e într’o înaintata stare de putrefacție. E consti- tuit din gambă și laba piciorului. Fața posterioară a gambei e acoperită cu țărână, pietriș și noroiu. Punctul de osifica re a extremității superioare a tibiei e de 2 mm. 15. Concluziuni; 1. Părțile de cadavru examinate constitue o parte diu membrul superior drept, membrul superior stâng și membrul inferior stâng al unui nou-născut. 2. Aceste trei părți se adaptează perfect la părțile de cadavru cari formează obiectul primei noastre expertize. * 3. Pentru complecta reconstituire a cadavrului nu mai lipsesc dc cât: a) membrul inferior drept eu excepția terțiului superior al coapsei și labei piciorului; b) coapsa stângă; e) mâna stângă. V. Examenul coșului, al hainelor pruncucigașei și al bolovanului. A. — La cererea noastră, ni s’a pus la dispoziție, spre expertiză: hai- nele purtate de pruneueigașă în momentul săvârșirei crimei, coșul îu tare a îngrămădit părțile din cadavrul ciopârțit și bolovanul de care a izbit cu capul copilul spre a-l omorî, 1. Pe mantila de ploaie, pe cămașă și pe fusta pruncucigașei am con- statat prezența a numeroase pete de sânge. 2. Pete de sânge am notat și pe coș și în interiorul acestuia. 3. Bolovanul e o piatră de forma unui trunchiu de eon (înălțimea 35 cm., diametrul buzei 30 cm. și diametrul secțiunii superioare 25 cm.). Pe secțiunea superioară notăm o enormă pată de sânge continuată de o altă pată pe o parte a suprafeței Intenție. La un loc ambele pete au dimensiu- nile 25X10. Tzi marginea inferioară a petei depe suprafața laterală Se observă o serie de picături condensate, cari par a fi roz,uitat din scurgerea sângelui de pc un corp însângerat, în timpul izbirii lui dc piatră. Ceva mai jos de pata cea mare, mai aproape de baza de jos a trun- chiului de con, constatăm două pete dc sânge mai mici și cari par a re- zulta din contactul acestei părți a pietrei cu un obiect însângerat. B. Concluziuni. 1. Petele notate pe aceste obiecte (haine, coș și piatră) sunt pete de sânge de om. 2. Pata cea mare depe piatră (pata dela secțiunea superioară a trun- chiului de con continuată prin pate de sânge de pc suprafața laterală) e constituită din două pete de sânge, la început circulare și apoi împreunate prin prelingcrea petei de sus. 3. Aceste două pete marchează locul unde capul copilului s'a izbit de piatră: d, unde urmează că femeea, ținând, după toate probabilitățile corpul copilului de picioare, a lovit cn putere cu capul acestuia de piatră: odată de secțiunea superioară a bolovanului și odată de fața laterală a acestuia. VI. Examenul mamei. A) L, B . de 21 ani, c înaltă, bine legată și voinică. Declară că n’a mai lepădat și că n’a fost niciodată serios bolnavă. Xu-și amintește epoca la care a avut ultimele menstrue. In ziua 896 STRANGULARE CU O BATISTĂ crimei, pe înserate 8 fost apucata de dureri și după numai zece minute s’ar fi ușurat, dând naștere unui copi) care — afirmă ea — n’ar fi scos nici un țipet; apoi, făcând câțiva pași, ar fi pierdut placenta. Spune că n’a avut friguri. B) La examenul făcut, constatăm eă la presiune mamelele, mărite de volum, lasă să țâșnească o cantitate mică de colostrum; areolele sunt de o culoare brună foarte pronunțată. Examinând organele genitale notăm la L. B. o scurgere seroasă. Uterul, care și-a recăpătat aproape forma normală, e mobil. Colul lui, moale, prezintă o ruptură în stânga. Pe furculiță, o recentă ruptură profundă, necicatrizată. Nu există anestezie pe nici o parte a corpului. C) Cffhcluziani. — 1. L. B. prezintă semnele neîndoioase ale unei faceri recente. 2. Durata de 10 minute premergătoare expulsiunii copilului (timp indicat de L. B.) e o raritate, dar nu e exclus ca fata să spună adevărul, dacă ne raportăm numai la ultimele dureri. Este însă sigur că faza aceasta finală a fost precedată de una de cel nuțin o oră — aceea a durerilor preparatorii. 23. LIBERIC1D: STRANGULARE CU O BATISTĂ I. Preambulul: II. Istoricul afacerii. — Femeea A. 8-, de ani 20, servitoare la d. M. F. Strada Caro! No. 8, fiind însărcinată și sarcina ajungând la ter- men, intră în ziua de 11 Decembrie 1892 ora 914 seara în spitalul Mater- nitate, unde chiar în acea noapie uaște la termen și fără nici o dificultate un copil dc sex masculin. Io ziua de 22 Decembrie, iese din spital complect restabilită împreună eu copilul care deasemenea nu suferea de nimic. De la spital a venit cu o birjă deadreptul la casa stăpânului ei. Aci ascunde copilul în pivniță. In ziua de 11 Ianuarie 1893, niște tăietori de lemne au dat peste ca- davrul copilului înfășurat în niște cârpe. Femeea A. S. a mărturisit că pruncul e al ei, adăugând că i-a murit în brațe, pe când venea cu cl dela spital. III. Autopsia A. Examenul extern.— Cadavrul (îmbrăcat cu o cămășuță murdărită cu materii fecale galbene) e al unui copil de curând născut de sex masculin, bine constituit: lungimea 50 cm., greutate 3-450 gr. Cordonul ombilical e căzut și complect cicatrizat. — Ilir/idilalea complect dispărută; putrefacția abea începută pe părțile abdominale (câteva pete verzui). Capul, acoperit cu mult păr castaniu-deschis, are următorii diametri: OF —11 cm., Bi P — 9 cm. Fața roșie-violacee. Ochii sunt închiși și pleoapele se deslipesc cu dificultate. Pe conjunc- tiva bulbară a ochiului stâng, 2 echimoze punctiforme. Pe orificiile nazale se scurge puțin lichid spumos. Ambele urechi sunt violacee; pe orificiile lor nu se scurge nimic. sthangulabe cu o batistă 8! >7 Cura îuchisă; limba se află îndărătul gingiilor; în interiorul gurii nn sc găsește nici un corp strein. Ambele testicule scoborâte în bursă. Tn jurul oriftelului anal, depozite uscate de materii fecale. Unghiile dela mâini și picioare depășesc buricele degetelor. Pe față, după urechi, pe mâni și picioare nu se observă nici o urmă de violență. împrejurul gâtului. sub laringe, are înfășurat de două ori și legată pr într’un nod dublu o batistă mică având o bordură roșie. Aceasta este strâns legată de gât, astfel că între ea și gât nu poate pătrunde vârful degetului mie. Din cauza numeroaselor încrețituri ce formează pielea gâ- tului, care este dublată cu mult țesut celulo-adipos, nu se poate distinge bine șanțul ce face această batistă, mai cu seamă că țesătura batistei este foarte moale. — Legătura, formată din batista îndoită de mai multe ori, e lată de 4 cm. B. Examenul intern. — 1. Craniul și cavitatea craniană. — In crește- tul capului se vede o mică cicatrice recentă dublată de o mică indurațic. Sub pielea capului nu se observă nici o leziune; pcricraniul este puțin injectat; oasele bolfii și fontanelelc normale. Dura-mater aderentă pe toată întinderea bolții craniene. Meningele foarte congestionate. Substanța ce- rebrală, moale, nu prezintă nimic de notat. In maxilarul inferior, deoparte și alta, câte 4 alveole complect se- parate între ele. 2. Gâtul: disecând pielea de jur împrejurul gâtului, nu găsim nici nn oxtravazat sanguin; se observă însă că musculatura este mai violacee dela laringe în sus, iar vasele pline cu un sânge negru fluid. — Traehea, sub laringe, este turtită, iar pereții lipiti uuul de altul pe o întindere de i cm. Ea este plină cu un lichid spumos lipicios, care se întinde până la glotă. — Esofagul este gol. Coloana cervicală nu este luxată. 3. Toracele și cavitatea toracică. — Musculatura coșului toracic e bine desvoltatâ și acoperită cu un strat adipos ca de 7 mm. — Coastele nu sunt fracturate. Plămânii umplu complect cavitățile pleurale, ba chiar debordează puțin în afară, după ridicarea sternului. Ei erepită. Aruncați împreună cu cordul într’un vas cu apă, plutesc perfect. Ei sunt congestionați. Pe suprafața lor și mai cu seamă între lobii plămânului stâng se găsesc numeroase echimoze de mărimea unor boabe de meiu și de linte, unele de culoare roș ie-vișin ie, altele aproape negre. — Prin secțiunile făcute pe plămân se scurge în abundență un lichid seros sanguinolent spumos, iar din vase se scurge un sânge negru semi-coa- gulat. — Bronchiile cele mari, până la partea superioară a tracheei. sunt pline cu un lichid spumos aerat. Pc pleura diu partea stângă sc observă deasemenea câteva mici echimose. Pericardui normal. Cordul mic retractat; pe partea sa posterioară se găsesc 4 iniei echimose subpericardioe de mărimea unui bob de meiu. Cordul drept e gol. cel stâng conține puțin sânge fluid negru. — Orificiile sunt normale. Timusul are mărimea unei prune. 4. Abdomenul și cavitatea abdominală. — Pereții abdominali au o cu- loare verzue (începutul putrefacțiunii); ei sunt dublați cu un strat gros celulo-adipos. 1‘eritoneul și epiploonul puțin hiperemiate. Stomacul gol; pe mucoasa sa, mai cu seamă pe marea curbură se observă numeroase arbori za țiu iii vasculare. 85003. — Dr. .V SfiMeici. Tratat de Medicină Legală. 57 898 MAI.THATAHEA COPIILOR : LIBEHIC1D intestinul subțire gol, cu unele din ansele sale destinse de gaze. Intestinul gros conține, spre partea terminală, puține materii fecale. semi- lichide, de o culoare galbenă. Ficatul, foarte congestionat și friabil, ocupă și ipochondrul stâng. Prin secțiunile ce faceru se scurge din el în abundență sânge lichid negru. Rinichii puțin eon gestiona ți; substanțele sale normale. Heșica urinară goală. La extremitățile inferioare ale femurului găsim câte nn punct de osifi- cație marc de 3 mm. IV. Concluziuni 1. Cadavrul este al unui copil de sex masculin nou-născut, viu și la termen. 2. Cauza morții a fost asfixia prin strangulare produsă prin legarea în jurul gâtului a unei batiste. 24. MALTRATAREA COPIILOR: L1BERIC1D 1 Preambulul IL Istoricul afacerii; In ziua de 10 Iulie 1908, femeia A. G., din șoseaua Vi lan No. 32, și-a bătut cu o curea pe propriul ei copil, Gheorglie, în etate de 3 ani, „pentrucă mănâncă mult și urca ieșire afara'. până ce au sărit vecinii de l’au scos din mâinile ei. Copilul a căzut în nesimțire. — Circumscripția respectivă, anunțată, a dispus transportarea copilului la spitalul de copii, unde însă cu tonte îngrijirile medicale ce i-s’au dat. el a încetat din viață, la cinei ore dela internare. Din ordinul Parchetului Trib. Ilfov, cadavrul copilului a fost adus la Institutul Medico-Legal în seara de 11 Iulie, unde am procedat la au- topsie în prezența d-lui Procuror Duca și a d-lui Jude Instructor V. Popovici. III . Descripția faptelor A. Observația clinică Iu urma cererii noastre verbale, observați ruiea clinică referitoare la acest pacient ne-a fost trimisă de către dl. Chirurg-Primar al Spitalului de Copii din București, cu adresa No. 123 din 11 Iulie a. c. Dăm o copie exactă după această observație: „Domnule Meri ic Legist al Capitalei, „Avem onoarea a vă comunica observația copilului Gheorghe G. (fiul „Aglaiei) de ani 3, domiciliat în șoseaua Titan 32, adus eri 10 Iulie, „ora 9 a. m. în serviciul nostru, în stare muribundă și decedat în aceiași „zi. la ora 2 p. m. „El a fost adus de Soc. de Salvare. însoțit de mama sa și de un „gardist. Mama ne-a declarat că ea singură Par fi bătut. „Copilul era în complectă nesimțire, fața palidă, ochii împăenjeniți „și pulsul aproape de tot imperceptibil. ..Prezintă: o echimoză de culoare vânătă închisă, de mărimea unui „leu, la unghiul extern al ochiului stâng: numeroase alte echimoze de „aceiași culoare răspândite peste tot corpul și mai ales pe lirațe și spate. MALTRATAREA COPIILOR: LIBEH1CID 809 „Ele sunt de forme variate (cele circulare variind ea diametru între „1-4 cm.). Prezintă diformități la oasele antebrațului stâng. în partea „mijlocie. Aceste diformități nu putem spune dacă sunt diformități ra- „chitice sau urmele unor fracturi. Brățări le rachitice existau la »nem- . „brul stâng-. Toracele de configurațiune rachitică. Respirația scurtă. su- „perficială, cu dese și man întreruperi; sughița des. „Extremitățile (cele superioare până la coate și cele inferioare până „aproape dc gcnuchi) reci. Reflexul corneean cu desăvârșire dispărut. Pu- , pila dreaptă foarte dilatată. Nici o sensibilitate cutanată, afară de înțe- ,.păturile siringei lui Pravaz, cu care se fac la diferite intervale cinci iu- „jecțiuni sub-cutanate cu eter sulfuric. Inbalație de oxigen (2 baloane). „In urma tratamentului ca și u respirației artificiale, pulsul începe a se .simți și pupila stângă se dilată și ea. Totuși, cu toate îngrijirile noastre, „copilul sucombă la ora 2 p. m., fără a-și recăpăta cunoștința. Primiți etc. Chirurg Primar: (ss) Romniceann B. Autopsia a) Examenul extern. — Cadavrul lui G. G. aparține unui copil de 3 ani, talie 0,76 m., de conformație debilă, de dezvoltare puțin întâr- ziată. Pielea este de o paliditate complectă, emaciată și prezintă încreți- turi; ea pare mai mare decât volumul corpului ce-1 acoperă. Grăsimea este aproape dispărută: membrele subțiri, oasele scheletului și în deosebi coastele se desemnează sub piele. Toracele inferior este dilatat. Extremi- tățile sternale ale coastelor sunt îngroșate, voluminoase, prezintă nodozi- tățile caracteristice rachitismului. Pântecele, e mare, voluminos. Ambele oase ale ambelor gambe sunt deformate, îneurbate; au eonvexitatea înainte. Ele au deformațiuni simetrice. Oasele antebrațelor prezintă aceleași carac- tere, aceleași încrustatiuni, însă convexitățile lor privesc înapoi, mai ac- centuat la stânga decât la dreapta. Nu se constată urmele nici unei frac- turi recente sau consolidate (Rachitism vechiu ga s tro-e n feric Y Rigiditatea cadaverică este dispărută. Putrefacția este începută și caracterizată prin culoarea verzne a abdomenului. Ochii sunt închiși. Pu- pilele sunt puțin dilatate și egale. — Prin orificiile naturale nu se scurge nimic. b) Semne de violență. — Pe diferitele părți ale corpului și membre- lor se găsesc următoarele semne de violență: 1. Pe tâmpla stângă, o vânătae de formi și dimensiunile unei monede de 1 leu, însoțită de sânge extravazat sub pielea capului și în musculatura mușchiului temporal. 2. Pe spate, pe mijlocul corpului, pe șezut, pe fețele posterioare ale brațelor și coapselor, pc piept, numeroase vânătăi sub formă de dungi late de 15-20 mm., îndreptate oblic în general și întinse pe întreaga supra- față convexă a acestor regiuni. Aceste vânătăi sunt însorite de sânge extravazat în țesutul conjunctiv sub cutanat, afectând aceiași formă și aceleași dimensiuni ca și dungile de pe piele. c) Examenul intern. — 1) Craniul ți cavitatea craniană. — Sub pie- lea capului se găsește un abundent extravazat de sânge în țesutul con- junctiv, ocupând întreaga jumătate superioară a craniului. Spre occipital acest extravazat are o grosime de 1 cm. Sângele este coagulat în intersti- 900 MALTRATAREA COPIILOR : LIBERICID țiile conjunctive. Denuul este echimozit pe unele locuri, însă pielea capu- lui iw prezintă nici o modificare în culoarea ei. nici un semn de violență manifestat la exterior prin alt caracter decât umflătura ei difuză. Oasele capului sunt bine conformate, intacte; nu prezintă nici o solu- ție de continuitate, nici o fractură, crăpătură, plesnitură, etc. Ele au gro- simea și celelalte caractere proprii vârstei copilului; suturile sunt ușor mobile. Nu prezintă nici o deformațiune; sunt aproape simetrice. — Dura maler este intim aderentă de suprafața osoasă endocraniană; eu toate acestea, ea se poate desface, dar eu multă greutate. Intre dură și meuingide subțiri, în cavitatea aruchnoidană. între cele două foi ale araciinoidei. se găsește sânge revărsat sub forma unui cheag lamelar, subțire, mulat pe întreaga suprafață exterioară a creeru- lui mare. Chiagul are o culoare roșie-neagră, închisă și un aspect proaspăt, recent (hemoragie intra-arachnoidiană). Pe suprafața exterioară a creerului se găsesc numeroase focare de sânge roș-negru. revărsat în spațiile sub-arachnoidiene (hemoragie inenin- gee în focare diseminate) și numai în dreptul a două din ele, se găsesc două mici și foarte superficiale focare de contuziuni ale substanței corticale cerebrale. Vasele meningo-enccfalice sunt sănătoase. Meningele sunt sub- țiri. transparente, nn prezintă îngroșări sau regiuni opacifiate fibroizate, etc.. și în deosebi pe traiectul vaselor. Xn se găsesc leziuni apreciabile de neo-fonuațiuni vasculare, Crcerul prezintă o stare congestivă; în rest nu se găsește nici □ altă particularitate patologică, apreciabilă ma- croscopicește. 2. Toracele și cavitatea toracică. — In musculatura și în organele gâ- tului, nici un semn de violentă. -- Pe suprafață exterioară a toracelui se găsesc semnele de violență descrise la examenul extern. Ele sunt repre- zentate prin mai multe vânătăi, sub formă de dungi, însoțite, pe spate și pe regiunea lombară, dc sânge revărsat în țesutul conjuctiv sub-cutanat, sau în unele din fibrele musculare ale acestor regiuni, cari sunt și rupte. Coasta a 7-a, a 8-a și a 9-a din dreapta, sunt rupte în lungul aceleiași linii. în dreptul jghiabului posterior coste-vertebral; iar coasta a 7-a stânga prezintă o fractură simplă, la 2 cm. înăuntrul articulației condro- cortale. Aceste focare de fractură sunt însoțite de sânge revărsat în dife rilele țesute moi eircumvecine. Fracturile sunt simple și necomplieate. Plămânii umplu pe trei sferturi cavitățile pleurale. Ei au o culoare roșie-vânătă și prezintă multe echimoze asfixice. lenti forme, sub pleurele viscerale. Țesutul pulmonar este ușor densificat. plin cu sânge negru care iese sub formă de spumă albicioasă, fin aerată, apoi sanguinolentă și în fine sânge curat (edem congcstiv pulmonar'. Ici colea se găsesc numeroase focare hemoragice, nodularc, diseminate, eari la periferie alertează o for- mă conică. Căile aeriene conțin puține nmeozități aeiate, roșietice. Mu- coasa căilor aeriene are o culoare puțin roșiatică. Inima are dimensiunile proporționale. In pericard se găsește puțin lichid seros, limpede. Miocardul, contractat, de consistență ușor crescută, este foarte palid. Cavitățile inimei conțin sânge lichid, negru; nu se găsesc chiaguri. Valvulele. orificiile și vasele mari cardio toracice sunt sănătoase. 3, Abdomenul și cavitatea abdominală. — Pe suprafața exterioară a peretelui anterior și lateral abdominal nu se găsește nici un semn de vio- lență. Mezeulenil prezintă mai multe regiuni de echiinozaw. afectând forme neregulate. Ganglionii mezemetrici sunt măriți de volum. MALTRATAREA COPIILOR; CRUZIMI 'JO Stomacul, destins de gaze, ușor dilatat, conține puțin lichid galben- bilios. cu miros cadaveric. Mucoasa și pereții gastrici sunt palizi și intacți. Intestinul subțire conține, numai spre ileon, din distanță în distanță puține materii alimentare în digestie. — Intestinul yros conține materii fe- cale. — Elementul limfatic intestinal este ușor aparent. Splina este ușor mărită de volum, are o culoare rozată și o consistență crescută. Ficatul, de volum potrivit, profund anemiat, are o consistență cres- cută. Docimazia pozitivă; țesutul ha pa tic conține glicogen și glucoză (lichid opaliu). — Vesicula biliară e plină cu bilă cafenie, apoasă, cu re- flexe gălbui. Căile biliare sunt permeabile. Rinichii au volumul și consistența nemodificate. Capsulele fibro-elas- tice se desfac ușor și nu interesează în ridicare substanța corticală. Sub- stanțele renale sunt proporționale și profund anemiate. Bășica urinară este dilatată, parCziată, excesiv destinsă de urină limpede, ocupând întregul bazin și trecând în sus spre cavitatea abdo- minală. Coloana vertebrală este intactă; ea nu a fost deschisă. IV. Concluziuni 1. Cadavrul copilului Gh. G. are pe corp și membre numeroase vâuă’- tăi. sub formă de dungi, însoțite și de fractura a patru coaste și produse prin lovirea repetată cu un corp contondent, precum ar fi o curea, un băț sau ceva analog. Pe cap se găsește o altă vânătae produsă prin lovirea eu un corp contondent sau prin lovirea capului de un asemenea corp. 2. Această din urmă vânătae este însoțită de sânge revărsat în cavi- tatea capului și care a produs moartea copilului. 25. MALTRATAREA COPIILOR — Cu un fier încălzit și cu un corp contondent — I. Preambulul: II. Istoricul: Copila M. M.. 8 ani. mutilată de stăpâna ei, e trimisă spre examinare la Institutul Medico-Lcgal. III. Descripția 1. Pe cap sc găsesc numeroase con fuziuni caracterizate prin prezența mior umflături sub formă de cucue și vânătăi. Pielea capului este foarte dureroasă și copila se plânge de dureri de cap. 2. Pe conjunctiva bulbaru a ochiului drept o vânătae lenticulară. 3. Pe urechea dreaptă, pe obraz, pe dosul nasului, pe brațe, ante- brațe. mâni se găsesc numeroase vânătăi. umflături și jupuituri. 4. Dosul mâinii stângi este acoperit peste tot de răni produse prin contactul acestor părți cu un curți fierbinte; mâna întreagă este umflată și copila nu poate face cn ea cele mai mici mișcări, fără a-i produce mari dureri. j. Pe omoplate și șezut se găsesc numeroase vânătăi și umflături. 6. Copila nu poate umbla, ea este purtată în brațe de mama sa. 902 CRIMA UNUI DEGENERAT 7. Figura ei exprimă o mare suferință. Temperatura corpului puțin ridicată, pulsul accelerat și respirația întreruptă și precipitată. IV. Concluziuni 1. Leziunile dela mâna stângă au fost produse prin atingerea cu un corp fierbinte țiier încălzit, cărbune, etc.). Celelalte leziuni au fost produse prin lovirea reperată cu un corp contondent. ¹ 2. Afară numai dacă nu vor surveni complicațiuni, leziunile acestea vor avea nevoie de 15—-20 zile îngrijiri medicale, în care timp pacienta, va trebui să stea în pat. 26. CRIMA UNUI DEGENERAT (Expertiză pe cate de comisie rogatorie) 1. Preambulul (Pentru a studia mai bine cazul lui M. A. acuzat de a fi atentat 1& viața amantei sule, am cerut și obținut ca inculpatul M A. să fie adus dela Brăila la București și internat timp de cel puțin zece zile îu sanatoriul Olchowscki, unde am făcut repetate cercetări și observațiuni al căror re- zultat îl consemnăm mai jos). 11. Comemorativ.— a) Antecedentele familiale, — M. A. are mai multe date patologice importante în antecedentele sale, atât personale cât și fami- liale. Din studierea actelor din dosar și din informațiuni controlate culese de noi rezultă că părintele pacientului a prezentat. în mai multe rânduri, simptome serioase de îmbolnăvire a sistemului nervos, dovedind o predis- pozițiune nevropatică, dintre acele cari, foarte adesea, se transmit progeni- turii. Pe lângă aceasta, se mai învederează că el a fost, pe vremuri, atins și de o infecțiune specială a sângelui. — Muma inculpatului a suferit de tuberculoză. — Bunica după tata a prezentat semne și mai adânci de nevropatie, fiind lovită de o adevărată alienație mintală: a murit nebună. — Din câte se poate stabili e vorba de o psichoză periodică, adică tocmai una din bolile mintale la cari ereditatea se manifestă mai mult. Despre sănătatea colateralilor, în neputință, de a avea date pozitive, nu menționăm nimic. b) Antecedentele personale ale lui M. A. prezintă mai multe mani- festații morbide, dintre cari vom sublinia următoarele ca unele îndeosebi semnificative: 1) A suferit de incontinență urinară nocturnă, care a duralt până aproape de vârsta pubertății. 2) Ca o mai gravă dovadă de nevro- patie apar atacurile cu tipul epilepsiei pe cari le-au observat nu numai membri din familie ci și infirmierii și medicii, cari au avut ocaziunea de a îngriji mai de aproape pe M. A. La ceeace reiese din depozițiile aflate la dosar, se poate adăuga că, în cursul unui stagiu de tratament în ser- viciul II chirurgical din Spitalul Colțea, s’au ivit atacuri analonge. iar în timpul celor 10 zile de internare la Sanatoriul Olchowschi, d. medic- diriginte ne-a descris apariția unui mic afac convulsiv al membrului supe- rior drept și al feței, cu obnubilație trecătoare a conștiinței și durând 2—-3 minute. 3) Tn fine, starea de agitație furioasă și delirantă ce a avut M. A. la Spitalul din Brăila, după rănire, e încă o puternică dovadă a consti- tuției nevropatice a acestui tânăr. CRIMA UNUI DEGENERAT 903 III. Starea prezentă -— a) Caractere «utro/mloificc. — Statura înaltă, toracele larg, desvoltarea rinichiului și membrelor puternică, nu- trițiunea destul de buna, musculatura Iurte. Are aspectul a fi mai mare decât vârsta sa reală (actul de naștere are data 24 Ianuarie 1887). Notăm însă prezenti următoarelor stigmate în des voi tare: bolta palatului ceva mai adâncită, picioarele plate. Mai ales semnificative sunt următoarele date craniometrice: cireonferința craniului 590 mm., semi-circonferința anterioară 298 mm., și cea postcrioară 292. Notăm disimatrii destul de pronunțate, și toate in detrimentul jumătății stângi a craniului, care e mai puțin dezvoltată, adică tocmai contrariul de ce se observă in starea normală. b) Simptom? somatice. — Din punct de vedere organic, examenul nu confirmă existența nici unei anomalii apreciabile în ce privește visce- rele. — Cercetarea sensibilităților generale și speciale, în diferitele moda- lități. ne face să notăm unele particularități. Așa. după excitațiuni ușoare, aplicate pe gambe, reacțiunea c moi leută. Reflexele pnlelare sunt cam exagerate, cele achHiene, din contra, puțin scăzute. Pe regiunea precordială stângă se văd cicatricele profunde ale rănii produse prin descărcarea din apropiere a revolverului și prin intervenția chirurgicală. Aceste cicatrice, pe alocurea aderente de coaste (cari sunt în parte lezate) au caractere analoage cu acele ce se observă în sinuciderile prin asemenea arme de foc. Aplicând aci mâna și urechea, constatăm o stare de augmentare a sgomotelor cordului și de palpitație. c) Starea mintală. — Tânărul M. A. are înfățișarea liniștită și păs- trează, cu tonte întrebările noastre stăruitoare, atâta tăcere, liniște și indi- ferență (față de situația gravă în care se găsește), încât iese mult din limita obicinuită vârstei sale și dă impresia uuei stări de apatie. Procedând la examinarea facultăților intelectuale, constatăm că ope- rațiunile elementare de pereepțiune formarea noțiunilor și asociaț ivirilor rudimentare se îndeplinesc în mod obicinuit. Notăm însă o încetineală pro- nunțată în aceste din urmă operațiuni și când asociațiunile propuse sunt ceva mai întinse, atunci găsim o întârziere care depășește limitele normale pentru vârsta și cultura subiectului. Pus, bună-oară, a găsi rimele unui cuvânt dat. sau a cita o serie de substantive începând cu aceiași silabă sau având acelaș sens, ori a face un semn anumit de câte ori o silabă anu- mita va reveni în conversații!ne, el greșește adesea și întotdeauna întârzie. Memoria, fără a fi alterată, e îngreuiată prin încetinirea fenomenu- lui de redeșteptare a impresiilor. — încetineală și în operațiile mentale de calcul, lucru cu atât mai isbitor că M. A. a urmat școala comercială. Aceiași insuficiență observăm cu privire la ideațiunea mai înaltă, la abstracțiune. Pus a extrage ideea fundamentală din diferite capitole de carte sau jurnal, a face critica lor, se arată absolut insuficient, sau chiar nul. Invitat a face o petiție de afaceri, o scrisoare de condoleanță, scrie neregulat, cu fraze necomplecte, cu eliminări de cuvinte, mai rău ca un elev de cl. I comer- cială, deși M. A. e mult mai înaintat ca vârstă și instrucțiune. Aceste fapte sunt așa de pronunțate. în cât oricât ar fi de slabă valoarea școalei ce a urmat, tot nu putem găsi explicația unora dintre aceste lacune decât în inferioritatea organizațiunii cerebrale a tânărului examinat. Această deducțiune e coroborată de numeroasele dovezi de neaptitu- dine date de AI. A. în școală, unite cu porniri precoce și impetuoase cărtre Mi CRIMA UNUI DEGENERAT abuzurile de plăceri, mai ales venerice: aproape în fie care noapte evada din școală, spre a petrece orc întregi la bordel. Și aci se dovedește nn nu- mai lipsa de critică, de ideațiuue mai înaltă, dar și a sensibilității dticei sociale și religioase. Totuși manifestă sentimente de afecție către surori. Când e vorba a se înalta mai sus, la datoria sa către părinte, către nu- mele cc poartă, către societate, către religie, el rămâne indiferent. Am căutat, atingând toate aceste chestiuni, să-l facem să se înduioșeze de su- ferința părintelui său, de rușinea de a se sinucide într’un bordel, pentru o femee pierdută: n’am obțînnt nici un rezultat. De altfel, cu bune ma- niere, M. A. se arată blând, supus, gata a îndeplini ceeace’i cerem. IV. Discuțiunea faptelor. — a) Simptome și purtare. — Dacă tre- cem dincolo de aparente și coroborăm rezultatele date de comemorativ și de examenul somatic cu cel psichie, ajungem la concluzia că M. A. este un organism lovit de multiple cauze de scădere în desvoltarca și nivelul mentalității sale. Cităm numai pe rele mai importante dintre aceste cauze: e născut din o familie eu nevropat ii grele, de regulă ereditare, ale tatălui, mamei și mai ales ale bunicii sale. Ca dovadă că această stare nevropatică s’a transmis la tânărul M., avem: 1) stigmatele somatice și mai ales cele ale craniului; 2) inconti- nenta urinară prelungită până târziu și 3) atacurile de epilepsie repetate și doar e știut că epilepsia în sine provoacă o agravare n evoluției mintale, eu atât mai pronunțată, cu cât, ca în cazul lui M. A., e vorba dc- uu nevropat ereditar. Și tocmai în epoca importantă a pubertății, când facultățile mintale ale unui tânăr normal iau desvoltarea cea mai repede spre superiorizare, tocmai în acest moment precocitatea și starea impulsivă a copilului îl duc lu excese sexuale exagerate, adânc vătămătoare la o astfel de vârstă. Fac- torii morbizi sunt acum multipli; cei din urmă se suprapun celor dintâi și toți se accentuează grație tărâmului ereditar. Este mai mult decât trebue pentru a imprima mentalității caracterul degradării, al degenerării, mai ales în evoluția facultăților mintale mai înalte, cari apar mai târziu: ideutia superioară, crilicti. etica, stăpânirea de sine, înfrânarea impnlsiuni- lor josnice. Cu o mentalitate inferioară, cu instincte sensuale neînfrânate, acest tânăr nevropat era gata a primi ascendentul oricărui vicios, dar mai ales al unei femei cu moravuri ușoare. Aceasta era mult mai în vârstă ca el. cu mai multă experiență, mai deșteaptă și voluntară — cum dovedesc țoale depozițiile în ce o privește. Bolnavul nostru a ajuns treptat și curând o adevărată jucărie a oi. Tn fie^ce noapte fugea din școală și mergea la dânsa, spre a petrece cu ea până în zori, și numai cu ea fără a se uita la celelalte femei din bordel. Ajunsese a se pasiona: tocmai nevropnții ajung cei mai mari pasionali, cei mai orbiti fanatici. Excesele sexuale și oboselile nu făceau decât să desăvârșească opera de dfseehilibrare a men- talității slabe și fără criteriu a lui M. A. Când prostituata (1. i-a sugerat să se ucidă împreună — deoarece nu’i ponte da bani să iasă din bordel. — M. A. s'a supus. Altul ar fi căutat să găsească bani, să mai câștige timp, s’ar fi gândit la rușinea de a se sinucide într’un bordel, în tovărășia unei prostituate. El nu. A căutat să aibă bani pentru un revolver bun. A luat cu împrumut deln nn cunoscut. Nu s’a gândit că n’o să-i restituc. Avea un singur gând, un fol de monoidoîsm: prostituata G. și dorința ei de CHiMA LXUI DEGEXEHAT 905 sinucidere împreună. a realizat-o imediat, ca toți sugestionați! slabi de minte. Cazurile de sinucidere analoagă nu sunt rare, găsim exemple nume- roase în diferite- memorii si rapoarte medico-legale. în tratatele clasice: Krafft-Ebing. Magnan, Forul, Lueien l’roal. b) Examenul scrisorilor (cele doua din urmă ale lui M. A. înainte de sinucidere) confirmă părerile expuse. Aceste scrisuri sunt făcute în ziua de 2C Aprilie 1903. Probabil că M. A. voia să le pună la poștă, căci aveau adresele exacte și mărcile poștale lipite guta. Zăpăceala și emoția l’au făcut să le lase neexpedialte. In scrisoarea către bunicul său M, A. dovedește cât era de orbit și lipsit de simț moral: în clipa supremă, când ui moartea în față, sufletul se în dță, se înobilează. chiar cele mediocre știu să găsească accente a: M. A. intră în grupul degeneratilor. Degenerescenta la el sa manifestă prin mai nudt<- semne psichice. dovedite din antecedentele ere- ditare și personale, cum și prin analiza mentalității sale, atât în timpul cât și Jupă comiterea faptului: atacurile convulsive, agitația furioasă ,-i deli- rantă după rănire, etc. ! 3. Da: un degenerat poate concepe și premedita o crimă fără să-și dea seama de gravii ateu faptului. 906 RĂNIRE CU UN CUȚIT 4. In împrejurările expuse în actele dosarului, se poate declara că M. A., La vârsta sa și cu toată mentalitatea sa degenerativă, desorganizată și mai mult prin excese, era cu totul supus captării și sugestinnii și deci incapabil a-și da complect seama de adevărata valoare a faptelor cc avea să săvârșească. 5. Din examinarea celor două scrisori ale lui M. A. nu putem trage concluziuni prea întinse; recunoaștem însă că ele denotă o stare de sures- citare a incul patului. București, Decembrie, 1903. fs). 27. RĂNIRE CU UN CUȚIT I. Preambulul II. Istoricul afacerii. In noaptea de 31 Octombrie spre 1 Noembrie 1905, eismarul V. T. care, în tovărășia a trei prieteni, se întorcea dela un chef prin cârciumi, a fost înjunghiat cu un cutit de grădinărie de către unul din aceștia, numit N. B., servitor la Grădina Botanică dela Cotroceni. Rănitul, transportat imediat la Spitalul Colțea, a încetat din viață după 10 ore. Din ordinul Parchetului Trib. Ilfov și prin îngrijirea comisa- riatului Circ. 1, cadavrul victimei a fost transportat la Institutul Me- dico-Legal. Autopsia i s’a făcut Ia 3 Noembrie 1905, în prezența d-lui Procuror de Secție lonescu-Dolj. III Descripția faptelor A. Observația clinică La cererea noastră No. 848 din 3 Noembrie 1905, d-l medic-priinar al Serv. I clinico-chirurgical din Spitalul Colțea ne-a înaintat, cu adresa No. 199 din 8 Noembrie 1905, observația clinică a victimei. Dăm o copie exactă după această observațiune: „In noaptea de 31 Octombrie 1905, este adus la camera de gardă a acestui spital pacientul V. T. care, într’o ceartă avută cu un altul, a fost lovit cu un instrument tăetor și împungător. „E adus într’o stare foarte gravă, din cauza marei cantități de sânge pierdut înainte de a fi transportat la spital; pulsul e mic, filiform, tegu- mentele decolorate; toate simptomele unei hemoragii grave. „Examinat cu deamănuntnl găsim următoarele leziuni: „1. O plagă prin instrument tăetor și împungător în regiunea cervi- cală stângă, la 3—4 cm., sub apofiza mastoidă, de 4 cm. lungime și inte- resând toate țesuturile până la coloana vertebrală, — plagă prin care se scursese o mare cantitate de sânge roșu. „2. Plagă penetrantă a cavității toracice, la partea posterioară și stângă a acestei cavități, în al 10-lea spațiu intercostal, lungă de 3—1 cm., și ca consecință a acestei plăgi, găsim un pneumo-torax. „3. Plagă prin instrument tăetor în regiune;» interparietală posteri- oară. de 3 cm. lungime interesând numai tegumentele. „4. Plagă prin instrument împungător la nivelul omoplatului Ștâug,. în fosa supra-spinoasă superficială și de 1,5 cm. lungime. „Se aplică pacientului de către d-l intern de gardă un pansament RĂNIRE CU UN CUȚIT 907 compresiv, se face injecție cu cafeina și 20ll grame ser artificial. Hemoragia, începe din nou, întreg pansamentul e imbibat dc sânge; se transportă bol- navul în sala de operație: d-1 medie, de gardă, chemat de urgență, se măr- ginește în a tampona plaga cervicală. „1 Noembrie: Pulsul foarte slab, imperceptibil. Temperatura 36’,4, bolnavul a fost toată noaptea într’o continuă agitație. Pansamentul este iarăși imbibat cu sânge. Din nou se transportă bolnavul în sala de operație. Se debridează plaga cervicală pentru a'face legătura arterei care cauza he- moragia. Hemoragia fiind foarte mare și bănuindu-se că pornește din o ra- mură a carotidei, se face legătura carotidei primitive, legătură care micșo- rează hemoragia, dar nu o oprește cu desăvârșire, ceeace ne îndreptățește să credem că artera lezată era artera vertebrală. „Se termină intervenția printr’o tamponare profundă a plăgii cervi- cale care oprește hemoragia. Se face injecție cu cafeina și 2000 grame ser artificial. „Pacientul e incontinu agitat, pulsul nu se mai simte, extremitățile răcite. „La ora 1 și 30 minute, sucombă. Medic-Primar: (ss) Dr. Severeanu. B. Autopsia I. Examenul extern. — Cadavrul lui V. T. e al unui bărbat bine con- format și desvoltat. musculos, robust, cu grăsime potrivită, având etatea de 24 ani, greutatea 58 kgr. talia 1 m. 70. Rigiditatea nu este dispărută. Putrefacția este abia începută și se ca- racterizează printr’un ușor meteorism abdominal și prin culoarea verzue, difuză și abea aparentă, a penetului anterior al pântecelui. Pleoapele ochilor sunt închise, contele transparente, pupilele puțin și egal dilatate. Prin orificiile naturale nu se scurge nimic. Pe părțile declive se văd pete livide, prea puțin colorate, iar restul tegumentelor e de o paliditate extremă. Pe mijlocul fețelor externe ale ambelor coapse se găsesc 2 pansa- mente colodionate. mici, cari acopere câte o mică rană punctiformă la fel cit acelea pe cari le lasă acul unei siringi întrebuințată la injecțiile medi- camentoase subcutanate. Pielea acestor regiuni este dublată de un strat edematos gelatiniform, caracteristic injecțiunilor subcutanate de ser artificial. Vena safenă internă de la piciorul drept a fost descoperită printr’o incizie tegnmentară chirurgicală; ea este disecată și prinsă între 2 le- gături cu fire de coardă. Această practică este caracteristică injecțiunilor intravenoase de ser artificial. Rana este acoperită cu un pansament aseptic, curat. Pe diferitele părți ale corpului se găsesc următoarele semne de violentă: Pe fața laterală stângă a gâtului se găsește un grup de 2 răni a- proape paralele și verticale, și întinse în lungul marginii anterioare și posterioare a mușchiului sterno-cleido-mastoidinal. a cărui lărgime le desparte. 1. Prima, anterioară. începe la 4 cm. sub lobul urechii corespunză- toare și se întinde în jos și puțin înainte, în lungul marginii anterioare a mușchiului numit pe o întindere de 8 cm. și pe un traiect simplu și unic. Marginile acestei răni sunt regulat secționate, apropiate și prinse printr’un șir de puncte de sutură continuă cu fir de coardă. Dedesubtul 908 RĂNIRE CU UN CUT'T acestei răni, st ratele subjaccnte museulo-nponm otice sunt disecate până la pachetul vasculo nervos al gâtului, unde artera carotidă primitivă e di- secată pe o mică întindere și legată prinț r'uu fir gros de coardă. Iii feri- tele strate interesate sunt aproape complect lipsite de sânge. Această rană este rezultatul unei intervențiuni chirurgicale, făcută în scopul de a lega artera carotidă primitivă. 2. Cea de a doua, posterioară, este formată din 3 traiecte dc direr- țiune deosebită, 3 răni cari se continuă astfel una cu alta: a) Rana întâia se găsește situată în regiunea occipitală stângă, la nivelul regiunii de os pe care se înseră capetele superioare alo mușchilor cefei. Ea este aproape transversală și se întinde dinapoia pavilionului urechii, până aproape de linia modio-occipitală, pe o lungime de 5 cm. Marginile ci sunt regulat secționate, apropiate și prinse cu mai multe puncte de sutură cu păr de Florența. Această rană este profundă, inte- resează pielea și părțile moi până la os. b) Rana a 2-a, de formă triunghiulară, este reprezentată printr'un traiect perpendicular dedesubtul precedentei și îndreptat în jos și îna- inte, pe o distantă de 25 mm. Marginile sunt regulat secționate, libere, re- tractate. răsfrânte în afară, iar între ele se vede interiorul rănii astupate cu bucățele de tifon simplu. Îmbibate cu putină serozitate dc sânge. A- ceastă rană este profundă; în ca se vede, secționat transversal, tot pa- chetul musvulo-aponevrotic al musculaturii cefei, aproape de inserția occi- pitală, iar fundul rănii se termină tocmai lângă fațeta condiliană stângă a occipitalului, după ce a trecui, prin spațiul cuprins între fața internă a apofisei mastoidiene și gaura occipitală. Xumai în fundul acestei răni se găsește sânge cruorizat în intestiții: în restul ei, rana e complect lip- sită de sânge. ] )isecândn-se diferitele elemente anatomice ale acestei regiuni, .-e găsește, lângă latura externă a găurii occipitale, alături de cateta condi- liană stângă a occipitalului, o incrustat ie liniară lungă de 10—12 mm, caracterizata prin prezența unei înfundări mici osoase, prin crăpătura tablei externe și a. diploei și printr’o mică ridicătură îu craniu a tablei interne. In. acest loc se găsește o hemoragie în porțiunea do os astfel interesată. Ve lângă aceasta, artera vertebrală stângă, în locul unde intră în craniu prin gaura occipitală, este incomplcct secționată, fără vre-o le- gătură aplicată pe ea. c) In fine, a 3-a rană continuă în jos pe precedența și se întinde pe un traiect puțin urcat. în lungul și îu dreptul marginii posterioare a mușchiului steniu-clcido-niastoidian, pe o lungime de 90 nou. Marginile ei sunt regulat secționate, apropiate și prinse printr’o sutură continuă. Straiele snbjacentc sunt disecate și exangue. Ea păstrează toate caracte- rele unei intervențiuni chirurgicale. 3. Pe cap, aproape de creștet în regiunea interparictală posterioară. se găsește o rană lineară, lungă de 3 cin., îndreptată puțin oblic în jos și spre stânga, interesând pielea capului în cea mai maro parte din grosimea ei. Marginile sunt regulat secționate, apropiate și prinse cu 3 puncte de sutură cu fir de coardă. 4. Pe spate, în regiunea supra-sinuoasă a omoplatului stâng, se gă- sește o rană liniară, lungă de 15 mm.. cu margini regulate, interesând numai pielea în toată grosimea ei. 5. Tot pe spate, la 3 cm. în stânga liniei medio-spinalc și Ia ni- • Mul spațiului intercostal stâng, se găsește o rană penetrantă, regulat RĂNIRE CU UN CUȚIT 909 secționată, lunga de 4 cm., paralelă cu coastele, cu marginile regulate ți retractate, cu extremitățile asentite, lăsând să se vadă în interiorul ca- vității toracice. In vecinătatea rănii se găsește puțin extravazut de sânge infiltrând diferitele strate componente ale peretelui toracic. Această rană este drenată cu o meșă de tifon simplu îmbibat cu serozitate sanguină. Toate aceste răni sunt acoperite cu 2 pansamente aseptice: unul pentru cap și gât și altul pentru torace. prea puțin păltate cu sero- zitate sanguină. Pe restul corpului, precum și pe membre nu se găsește nici un semn de luptă sau alte violențe. II. Examenul intern. — «1 Craniul și caritatea craniană. — Pe suprafața externă a pielei oapnlui se găsește rana descrisă la examenul extern și care interesează pericraniul în mare parte din grosimea lui. Țesutul conjunctiv de sub pielea capului este alb, vasele lui sunt complect lipsite de sânge. Oasele capului sunt bine conformate și desvoltate. si- metrice; suturile sunt complect osificate. La buza craniului, în fosa cerebrală stângă, imediat lângă marginea stângă a ga urci occipitale, se găsește o ridică tură liniară a tablei interne osoase, însoțită de o hemoragie în diploe. Corespunzător acestei ridicători traumatice și pe tot conturul ei, se găsește și o fractură mică a tablei externe. Dura-mater nn este îngroșată, ca se desface ușor depe suprafața o- soasă endocraniapă; sinusurile venoase nu conțin sânge ci numai o sero- zitate apoasă ușor roșietică. •—• ifeningele, subțiri, sunt edemațiate, au un aspect gelatiniform și o nuanță ușor opalină, mai puțin transparentă. Prea puține vase meningeale sunt aparente prin culoarea lor puțin vân&tă- roșiatieă. Meningele subțiri se ridică lesne, ele nu interesează îu ridi- care substanța corticală. — Substanțele cerebrale sunt foarte palide, nu conțin aproape deloc sânge și, din acest puuct de vedere, nu sc poate constata nici o deosebire între substanțele emisferelor dreaptă și stângă, deși irigațlunea sanguină enecf alică a fost întreruptă prin ligatura ar- terei carotide stângi. Aceste substanțe nu prezintă nici o altă particu- laritate patologică sau traumatică și care ar putea fi apreciată macrosco- picește (anemie profundă meningo-encef alică). b) Toracele‘și caritatea toracică. — La nivelul spațiului al X-lca intereostal stâng, se găsește rana descrisă la examenul extern și care inte- resează complect peretele 'toracic la nivelul acestui spațiu și face sa comunice cavitatea pleurală stângă cu exteriorul. Plămânul stâng nu a fost deloc lezat. Cavitatea pleurală, goală și curată, este sediul unui pucumotoraz simplu, caracterizat prin micșorarea îu mod simțitor a plămânului. Aeest organ, redus ia jumătate din volumul său, este ghemuit și împins înăuntru în șanțul eosto-vertebnal. Numai pe fața posterioară a lobului inferior se găsesc diseminate numeroase echimoze sub-pleurale lentifonne. Țesutul acestui plămân erepită foarte puțin, e atelectatie. dc culoare roșie și cu puțină serozitate de aceiași culoare. Pleura diafragmatică corespunzătoare are o culoare verzuie care infiltră numai întreaga jumătate stângă a mușchiului diafragmatic (pu- trefacția). Plămânul drept, eași cel stâng, nu prezintă nici o aderență; el ocupă ceva mai mult de jumătate din cavitatea lui toracică. In. pleura cores- punzătoare se găsesc 50 cc. de un lichid limpede, ușor roșiatic (transa- 910 RĂNIRE CU UN CUȚIT dativ). Plămânul acesta e plin cu o serozitate sanguiiiolentă, roșie — în chisă, oare îi dă un aspect gelatiniform ți o densitate mai mare ți care iese sub formă de spumă albă roșiatică în mare cantitate (cdem-congestiv). In căile aeriane se găsesc mucozități verzui, neaerate. Mucoasa la- ri ngo-trache o-bronchică are o culoare verzue-murdară. Inima este de volum potrivit. Pericardul conține puțin lichid seros, limpede. Tn cavitățile inimii se găsesc numai 2—3 chiaguri mici, cruo- rice, fără sânge lichid, ci numai puțin ser. Miocardul este contractat, foarte palid. Orificiile, valvulele și vasele mari cardio-toracice sunt intacte. e) Abdomenul și cavitatea abdominală. — Nu se găsește nici un semn dc violență, nici ia suprafață, nici în grosimea pereților acestei ca- vități. Cavitatea peritoneală este goală, palidă, dar curată. Stomacul este dilatat, ectaziat; el conține un lichid turbure, ca- feniu, în cantitate de 50 grame, care nu răspândește decât un miros ca- daveric. In el se găsesc câte-va bucățele nemestecate de ardeiu roșu. Mucoasa gastrică are o culoare cenușie uniformă, iar elementul glandular e hipertrofiat. Pereții sunt intacți. Intestinal subțire este gol. pereții palizi. Intestinul gros conține materii fecale moi, groase. Elementul limfatic nu este aparent. Splina cântărește 60 grame, măsoară 10, 5. 2 cm. Pulpa este abia roșiatică, de aspect trabecular, cu consistența puțin crescută. Ficatul cântărește 1.500 grame, măsoară 28. 18. 7 cm. în cei 3 dia- metri. Acest organ prezintă alderențe multiple diseminate, fibroase, dia- fragmatice. Țesutul hepatic are o culoare galbenă-rozatn, uniformă, iar sistemul vascular este aproape complect lipsit de sânge. Consistența țe- sutului nu este modificată. Vesicula biliară este plină de bilă cafenie-gălbue. Rinichi cântăresc câte 14t> grame fiecare, au diametrii reprezentați prin 12, 7, 3 centimetri. Capsulele fibro-elastice nu interesează în ridicare substanța corticală. Substanțele renale sunt proporționale, uniform co- lorate în cenușiu-rozat (anemie-profundă); f Fiabilitatea ți consistența nu sunt alterate. Rășica urinară conține 50 grame urină turbure. Mucoasa este palidă. Coloana vertebrală este intactă: mi nu a fost deschisă. V. Concluziuni Din cele mai sus descrise, subsemnatul conchide: J. Cauza morții lui V. T. a fost o pierdere mare de sânge, provo- cată de o rănire cu un instrument înțepător și tăios, care a fost înfipt pela spate după urechea stângă și al cărui vârf a mers până la os, tăind artera vertebrală stângă. 2. Cadavrul mai are pe cap și trup alte trei răni făcute cu acelaș instrument, însă nu mortale. București, Noembrie )9U5. (ss) LEPĂDARE PROVOCATĂ PRIN LOVIRE 911 28. LEPĂDARE PROVOCATĂ PRIN LOVIRE (Stabilirea avortului, prin examenul unei părți din placentă) I. Preambulul: (expertiza cerută. pe cale de comisie rogatorie, de către Primul Procuror al Trib. Dolj). II. Istoricul afacerii. Femeea E. Gr. F. a lepădat în urma bătăii suferite. III. Descrierea piesei anatomice Borcanul, în care se găsește piesa anatomică trimisă de d-1 Prim Procuror al Trib. Dolj, a fost înaintat închis într’o cutie cilindrică de tinichea, lipită cu cositor. Pe capacul acestei cutii se găsește un sigiliu în ceară și în tuș, cu inscripțiunea: ..Regatul României — Primul Pro- curor Trib. Dolj“. Cutia mai poartă adresa d-lui Ministru al Justiției, precum și Nr. 12C4 8OH!. Borcanul, ce se găsește înăuntru, are capacitatea de 1UU gr., cu dopul de sticlă fixat ermetic cu sfoară și un sigiliu, dar a cărui ceară e alterată prin alcoolul ce a putut să se scurgă din recipient. In acest borcan se găsește, conservată în alcool etilic, o piesă ana- tomică de formă neregulată, având lungimea dc 35 mm. și lățimea de 30 mm. Partea centrală are grosimea de 5—6 mm., pe când spre periferie piesa se subțiază din ce în ce. Ea este fixată în acest lichid. întărită în forma ei neregulată; e puțin fragilă, are o coloare roșie închisă ca un chiag cmoric de sânge și o față netedă, tapisată de o peliculă lucie, translucidă, foarte regulată, asemenea unei membrane amniotice pla- centare. Fața opusă acesteia este neregulată, mamelonată, întocmai ca fața uterină a unei placente. IV. Examenul microscopic al piesei anatomice și discuțiunea Această piesă a fost pusă de noi în alcool și eter (21 ore), trecută în celoidină subțire <3 zile) și întărită în eeloidiuă groasă. S’au făcut secțiuni microscopice transversale din mai multe regiuni, cari au fost co- lorate cu hematoxiliuă și eosină. Iată rezultatul examenului microscopic: Secțiunea microscopică, întinsă pe lamă și observată prin transpa- rență cu ochiul liber, are o lățime, de cel mult 4—5 mm., un aspect orga- nizat și e formată din straturi cari, sub microscop, se văd succedându-se în ordinea următoare, începând dela marginea, ce macroscopicește cores- punde suprafeței neregulate (uterine) a piesei anatomice: O porțiune din caduea-serotină caracterizată prin, prezența de arte- riole cu pereți groși și de masse mari de celule deeiduale. Această porțiune este în contact imediat cu vilozitățile placentare, dintre cari cele mai multe din acelea ce se găsesc situate lângă deciduă, au o pătură sincițială bine desvoltată. pe când celulele lui Langhnus nu există san, în general, nu se pot distinge. Massa vilozităților placenlare, colorată cu hematoxilină. a luat o nuanță albăstrue ce caracterizează reacțiunea mueinei. Bogăția în ce- lulele conjunctive a vilozităților e variabilă: unele se prezintă sărace în celule, și atunci acestea au conformația în general stelată; altele din contra, sunt mult mai bogate în celule și se prezintă atunci lunguețe. Vilozitățile au căptușeala continuă de celulei ectodermice, ce caracte- rizează placentele expulzate cu mult înainte de termen. In aceste vilozități este de notat eă reacția mueinei. dată de hema- 912 DEMENȚĂ SENILĂ toxilină, nu e bine marcată decât la periferia lor: 1ot în aceste vilozități notăm prezența de celule de formă rotundă ori eliptică. Pe fața direct opusă a deciduei și limitând de cealaltă parte massa dc vilozități, găsim o membrană a cărei grosime se apreciază și macros- copicește. Ea este constituită din țesut conjunctiv fibrilar, cu celule fu- siforme, orientate în sensul membranei ți cu nucleul intens colorabil. Se constată că această membrană se poate dedubla în 2 pături, după colorațiunca pe care i-a dat-o hematoxilina, și anume; I) Una su- perficială (opusă deciduei) care arc structura semnalată .și pe suprafața căreia avem iiupresiunea de a distinge celule pavimentoase. In depre- siunile pe cari le prezintă această pătură tamniosnl) se constată colonii numeroase de diplococi, colorate intens cu hematoxilină. 2) A doua pă- tură. profundă, mai apropiată de deciduă, are un aspect omogen, e colo- rată albăstrui și îu ea nu se poate distinge nproupc de loc fibrele con- junctive. — Aceste proprietăți caracterizează membrana amniotică. Pe pe fața deciduală a acestei membrane pleacă pe alocuri, spre deciduă, ridicături cari tocmai constitue axul conjunctiv al vilozităț-ilor eoriale, tar între această membrană și suprafața deciduală avem o ade- vărată placentă cu vilozități foarte desvoltate, cu spatiile interviloase pline, în general, cu chiaguri de sânge ale căror globule roșii sunt foarte bine conservate, — ori cu inasse de celule deciduale și sincițiale din acelea care se găsesc. în vecinătatea deciduei. Această piesă anatomică este într’o stare bună de conservare. IV. Concluziuni Pin cele mai sus descrise, subsemnatul conchide: Piesa anatomică trimisă eu ordinul Xr. J954 din 9 Mai 191)5 al Onor. .Minister de Justiție, este o parte dintr’o placentă, care a fost ex- pulzată cu mult înainte de termen. Ea deci constitue un element sigur a) unui avort în primele luni. București, iunie 1905. (ss) 29. DEMENȚĂ SENILĂ (Consultație medico-legală) Subsemnatul. Doctor în Medicină dela Facultatea din Paris, Pro- fesor la Universitatea din București, Medic-Legist pe lângă Trib. Ilfov, am fost sesizati de cererea domnului Xae Moldoveana, rentier, domiciliat în București. Str. Furiilor Xr. 2, de a-i da o consultație medico-legală relativ la nn Act dc Dunațiune făcut de decodatul Ion Pascu (lonnis Pasco), mort la 5 Iulie 1889, spre a răspunde, în urma consultării actelor ce mi-au fost puse la dispoziție, la următoarea întrebare: decedatul Ion Pasat, la 17 Martie 1887 când a făcut donațiuneu, nu era tot în acea stare de de meu fă in care s'a constatat eă era în luna Septembrie 1887, adică acelaș an când, eerându-i-se interdicția, s'a stabilit că era in stare de demență confirmată? In consecință, donați unea făcută în Martie 1887 este ea valabilă ori nu?". In vederea consultației noastre medico-legale, a trebuit să studiem un număr considerabil de acte privitoare la viața decedatului; însă, pentru a nu compromite ancheta noastră, nu atn ales dintre; ele decât pe acelea care au o autenticitate legală, adică făcute sub controlul tribuna- lelor. DEMENȚĂ SENILĂ 913 Este adevărat eă aceste acte nu datează decât dela 1<> Martie 1887, timpul când n făcut donațiunea, dar credem că ele ne vor li suficiente pentru a demonstra ceeace reiese din ele. Chestiunile pe cari ni le putem pune mai înainte de a intra în discu- țiunea faptelor sunt: 1. Cum se poate, din punctul de vedere medical, caracteriza starea mintală a decedatului Ion Pascu, astfel cum reiese din actele ce vom enu- mera mai jos? 2. Această stare fiind determinată și caracterizată, putea Ion Pascu să aibă intervale Iwide? 3. Aceste intervale lucide puteau ele, fie prin durata lor, fie prin felul lor, să permită decedatului Pascu să facă nn act in viața civilă? Pentru a răspunde acestor întrebări și pentru expunerea subiectului, vom adopta planul următor: a) Observația medicală și constatările justiției privitoare la dece- datul Pascu fiind descrise după rezultatele anchetei, vom ajunge să diag- nosticăm demența senilă. Această infirmitate demonstrată și clasată, vom face să reiasă, după starea actuală a științei, principalele caractere ale demenței: anatomia patologică, fiziologia și simptomele ei. b) Această demonstrație făcută, vom discuta demența din punctul de vedere medico-legal. adică va trebui să stabilim cu certitudine că ea nu poate să fie confundată cu starea fiziologică a bătrânilor. Ne va fi posibil atunci să spunem, dacă în starea de demență senilă confirmată, pot să se ivească intervale lucide și care este durata, și na- tura lor. și dacă în oazul de față starea mintală a defunctului Ton Pascu era. în Martie 1887, alta decât aceea constatată în Septembrie acelaș an. I. Observația medicală și ancheta asupra decedatului Ion Pascu a) Starea cerebrală in momentul donației. — După cum am spus, observația medicală a decedatului Ion Pascu n’o putem urmări, cu acte oficiale autentificate, decât dela 1G Martie 1887, adică o zi înaintea do- □aținnii făcute. Din aceste acte pe cari le vom analiza mai jos, reiese mai întâiu, că: la acea epocă Ion Pascu se găsea cel puțin într’o astfel de stare ce- rebrală încât nu-și mai putea administra bunurile și nu mai avea con- știința individuali lății sale; în aceste împrejurări, la 17 Martie 1887, se decide să facă un act de donație prin care da toată averea sa nepoților săi de frate, iar la 30 Martie 1887 dă și o procură generală fiului său I. I. Pascu prin care-1 împuternicește de a vinde cea mai mare parte din proprietățile sale. Deoarece nu se putea mișca din pat ca să meargă la tribunal pentru autentificarea actului de donație, această formalitate s’a făcut acasă, în baza unui certificat medica). După această donațiune și procură generală, deși averea nu inai era administrată de bătrân, se cere în ziua de 3 Septembrie, adică după trecere de 5 luni și jumătate, punetrea sub interdicție, pe motivele că Ion Pascu e de peste 80 ani și cu mintea de tot stinsă. — Tribunalul, după ce institue consiliul de familie, care își dă avizul afirmativ pentru inter- dicție, numește o comisiune medicală compusă din domnii Profesori Suțu, Alexianu și Stoicescu. comisiune care deasemenea constată starea, de demență în care se găsea bătrânul. In cele din urmă d l Judecător su- pleant, delegat eu interogatoriul lui Ion Pnscu, constată că acesta n’a Ssnrw. _ Dr. M .Hinociei, Tratat tle Medicină Legală , 51 914 DEMENȚĂ SENILĂ fost în stare să-i răspundă la nici una din întrebările puse. Interdicția n’a fost însă pronunțată de tribunal, de oarece persoanele Cari o ceruseră nu aveau calitatea prescrisă de lege. Bătrânul a murit la 5 Iulie 1889, în etate de 89 ani, deci în Martie 1887 el avea 87 ani. j») Examenul actelor din dosar. — Pentru confirmarea celor de mai sus și pentru a se putea vedea starea mintală a lui Ion Pascu. re- producem aci toate actele autentice ce ne-au fost puse la dispoziție, printre cari și un act de expertiză caligrafică: Anul 1887 Martie 17 Act Nr. 37. Copia legală poartă Nr. 4. 1. Act de donație Prin ettre l, Puseu dăruește nepoților săi copiii lui J. J. Pascu, moșiile Greața Petrechiora. Greața Nelocuită și casele dela Sfinți Cit mo- bilierul care era al lui J. J. Pascu. „Subscrisul Ion Pascu. rentier, domiciliat în București. Str. Sfinți, la Nr. 75, declar că, spre a dovedi sentimentul de iubire către prea iubitii mei nepoți Aurel. Elisa, Margareta, Costică, Elena, Florica. Ionel și Gheorghe, toți minori fii și fiice a iubitului meu fiu (adoptiv) Ion I. Pascu și ai soției sale legitime Maria I. Pascu. născută lonescu, le fac douație prin prezentul act din partea mea disponibilă, următoarea avere și anume: „1. Moșia Creața Petrichioea situată în comuna Creața Leșile, plasa Moștiștea din Jud. Ilfov, care a fost cumpărată de mine primordial dela D-nu C. I. Fălcoianu cu prețul de galbeni 1'2.600, două spre zece mii șease sute, cu act legalizat de Onor. Trib. Ilfov Secția III. la Nr. 194. fă- cută dar cu ocaziunea căsătoriei fiului meu și apoi răscumpărată cn suma de galbeni 3.000, cu act legalizat de Onor. Trib. Ilfov, Secția III, din anul 1874 Decembrie 10. sub Nr. 909. „2. Moșia Creața Nelocuită, situată în Jud. Ilfov, plasa Moștiștea, comuna Creața Leșile. fostă pendinte de Mănăstirea Mărcuța, cumpărată dela Stat la 23 Martie 1884 cu suma de lei (81.100) opt zeci și una de mii una sută, cu actul Nr. 41. „3. Casele din S‘jr. Sfinților, Sub. Popa Herea. culoarea de roșiii, Nr. 75, din București, clădite de mine pe locul cumpărat de la d-nul Nicolae Constantin, cu act legalizat la Secția de Notariat, pe prețul de lei noui 20.000 (două zeci de mii leii privind pe donatari sarcinile exis- tente asupra ziselor imobile „4. Mobilele aflate în casa ne locuesc din Str. Sfinților Nr. 75, conform alăturatiu lui inventar iu. în valoare de două zeci mii lei noui. „Nepoții mei Aurel, Elisa, Margareta. Costică, Elena. Florica. Ionel și Gcorge vor intra imediat în a lor stăpânire. ..Făcut la 17 29 Martie. 1887 în București, (ss) Ion Pascu 2. Certificat „Subsemnatul. Doctor în medicină dela Facultatea (lin Paris Medic la Spitalul Brnneovenesc. certific prin prezentul că. d-L Ton Pascu se găsește cu totul în imposibilitate de a ieși afară din casă și aceasta con- secința etății înaintate ți un reumatism crotiic,—pentru care i-ain dat prezentul pentru a’i servi la trebuință. ..1887 Martie 16 București (ss) Pelrini Paul DEMENȚĂ SENILĂ 915 3. Procură generală „Subsemnatul Ion Pascu autorizez cu deplină putere pe fiul meu luau I. Pascu a vinde următoarele proprietăți ale mele: „1. Moșia Moisica, situată in județul Buzău, plasa Câmpului. Com. Smeeni, pe cure o am cumpărată dela D na Caliopia Brăiloiu. ..2. Moșia Crevelești, situată în județul Buzău, plasa Pârscovul, comuna Trestioara, cumpărată dela d-nu M. Pleșoianu. „3. Casele cu locul lor din orașul București, suburbia Sf. Dumitru, Str. Carol Nr. 60, care sunt clădite de mine. .,4. Locul cumpărat de la Onor. Primăria Capitalei, și care este situat pe cheiul Dâmbo viței, în spatele caselor mele din Str. Carol. „5. Casele cu locul lor din orașul București, Sub. Biserica Albă, Str. Apolodor 3 culoarea de Verde. .,(i. Grădina Herăstrăul-Vechiu, cu toate conslmcțiunile aflate pe dânsa, care e pendinte dc cum. Herâstrău-Băneasa, plasa Dâmbovița, Jud. Ilfov. Țoale aceste imobile le va vinde sau ipoteca, prin bună învoială, cu prețul și condițiunile pe caro le va crede de cuviință fiul meu I. I Pascu, liberând în mâinile dlor cumpărători și actele ori documentele cu care stăpânesc și eu aceste imobile, iar banii proveniți din vinderea sau ipotecarea acestor imobile. D-sa îi va întrebuința la plata datoriilor ce ain contractate. ,.1'iu) meu Ion I. Pascu are prin urinare dreptul a se prezenta îna- intea tribunalului pentru a da consimțământul în locul meu, a semna pentru mine ori unde va fi trebuință, va cere transcripțiunea actelor, va putea face tot ce va fi necesar pentru perfectarea sus arătatelor vânzări, va primi banii dela cumpărători sau ipotecari și-i va întrebuința la desti- națiuma mai sus arătată. ..I'ăcut astăzi 23 9 Martie 1887 în București. „Acest mandat genera) valorează și ea mandat special pentru cazul eând legea cere un asemenea act. (ss) loannis Pasca Autentificat la Trib. Ilfov. Secția Notariat, 1887, Martie 30 sub Nr. 1623. 4. Cererea de punere sub interdicție „Domnule Prim-PreședMe, „D-l Ion Pascu, domiciliat în București, Str. Sfinților 75, aflân- du-se înaintat în etate, de peste 80 ani, fiind eu mintea de lot stinsă, și nemai putând să-și dea seama de cele ce se petrec în jurul său, inr averea sa putând fi risipită și prădată, mă cred dator, în calitate de nulă de aproape, a vă niga să binevoiți a convoca consiliul de familie compus din: D-l Grigore lonescu. domiciliat în^Str. Hornulus 27. , . Crist. I). Elet’terescu, domiciliat în Str. Lipscani 41. „ Scarlat Otulescu, domiciliat în Str, Fântânei 36. „ Ales. Gr. lonescu. domiciliat în Str. Lipscani 15 bis. „ Ștefan Elefterescn, domiciliat în Str. Moșilor 12 bis. ..cu să se rostească asupra punerii sub interdicție a numitului din cauza stării obicinuite de imbecilitate. Primiți, vă rog. Domnule Prim-Președinte, asigurarea stimei mele. ( ss) P. Gr. lonescu, Str. Lipscani 15 916 DEMENȚĂ SENllA 1887 Septembrie 5, Nr. 2912. Tribunalul, ..Având în vedere cererea D-lui P. (Ir. lonescu, făcută prin pre- zenta petiție de a pune sub interdicție pe D-l Ion Pascu pentru cauză de- imbecilitate obicinuită. ,.Având îu vedere certificatul D-lui Dr, Petrini Paul ce se anexează în sprijinul eererei de interdicție și coneluziunile D-lui Procuror G. A. Havrus, date conform art. 440 c. c. ..Având în vedere că după dispozițiunile art. . . c. c., urmează a se- constitui un consiliu d« familie care să-și dea avizul asupra stării fa- cultăților mintale ale pacientului. ..Văzând și art. 357 c. c. ..Pentru aceste motive Tribunalul ..Confirmă pe d-nii Grigore lonescu din Str. Romulus 27. Christu D. Elefterescu Str. Lipscani 41, Scarlat Otulescu Str. Fântânei 36, Alex. Gr. lonescu Str. Lipscani 15 bis și Ștefan Elefterescu Calea Mo- șilor 12 bis, membri în consiliul de familie al d-lui Ion Pascu a căruia interdicție s'a cenit, comunicându-li-se despre aceasta cu invitație, a se întruni la domiciliul și sub președenția celui mai în vârstă, spre a-și da avizul asupra stării facultăților mintale ale pacientului, depanând Tri- bunalului acel avis. Gs) • • 5. Avizul consiliului de familie „Subsemnații, numiți membri in consiliul de familie prin jurn. Onor. Trib. Ilfov, Secția TI c. c. cu Nr. 2912 din 5 Septembrie a. c„ pentru a ne da avizul asupra cererii de punere sub interdicție a d-lui Ion Pascu, făcută de d-l Pauait Gr. lonescu, pe motiv că numitul s'ar afla în stare complectă de slăbirea facultăților intelectuale, .,Astăzi la 4 Septembrie 1887, adunând u-ne la acest Tribunul și deliberând cu toții asupra acestei cereri sub preșidenția d-lui Grigore lonescu. cel mai în vârstă dintre noi, „Considerând că faptele enunțate în cererea făcută dc d-l Panait Gr. lonescu sunt notorii și îndestul cunoscute nouă. — că în adevăr d-l Ion Pascu a pierdut complect uzul facultăților sale și diu această cauză este în imposibilitate de a-și da seama de diferitele acte ale vieții civile, precum și de a se conduce și administra cu pricepere avutul său, „Văzând și actul medical al d-lui Dr. Petrini Paul prin eare se con- firmă această stare de imbecilitate în care se găsește d-l Ion Pascu, se stabilește în deajuns că dânsul arg memoria și rațiunea cu totul slăbite și aceasta mai ales din cauza etății înaintate în care se află numitul, văzând și art. 44(1 c. c. pentru aceste motive Suntem cu toții de opiniune că d-l Ion Pascu este în stare de imbe- cilitate. eă cererea de interdicție făcută este în interesul său și deci ur- mează să se admită dându-i-se cursul legal, pronunțându-se de onor. Trib, interdicțiunea și numindu-se un tutore. tss) Președinte: Gr. lonescu; Membri: I. Elefterescu. Christ. D. Elef- tereseu. I. Gttulescu. Al. Gr. lonescu. DEMENȚĂ SENILĂ 917 6. Certificat „Subsemnatul, doctor în medicină dela Facultatea din Paris, medie 'la spitalul Brâneovenese, certific prin prezentul că, la examinarea ce am făcut d-lui Ion Pascu, după cererea familiei sale, am constatat că sus- zisul domn este ajuns, din cauza etății prea înaintate (peste 85 ani), într’o stare de slăbiciune corporală și intelectuală astfel, încât simțurile sale sunt cu totul abolite. Memoriu pierdută, inteligența cu totul compro- misă. auzul pierdut, singură vederea mai perzistă. Starea aceasta îl pune în imposibilitate a mai putea avea relațiuni cu cei de prin prejur, ne mai putând judeca câtuși de puțin despre faptele sale. „Pentru care, după cererea familiei, am eliberat prezentul certi- .ficat spre a servi unde trebuința va cere. 1887, Septembrie 1. (ss) Dr. Pelrini Paul 7. Act Medico Legal „Subsemnatii, doctori în medicină, invitați de d-1 Supleant al Trib. Ilfov, Secția IV. c. c. spre a examina starea facultăților mintale ale d-lui Ion Pascu, domiciliat în Str. Sfinților 75, după ce am depus jurământul prescris de lege, ne-am transportat la domiciliul sus-numitului domn și, procedând la cuvenita examinare, am constatat următoarele; „I>-1 Ion Pascu, în etate ca de ani 87, de constituție debilă, nu pre- zintă pe suprafața corpului leziuni fizice demne de notat Figura lui ex- primă bebetudinea, căutătura este lipsită de vioiciune, atitudinea și miș- cările sunt cuviincioase. „La întrebările ce i-am făcut, el răspunde voios, dar cu multă len- toare și anevoință. Analizând facultățile lui mintale, constatăm că per- cepțiunca este slăbită, de unde dificultatea și hezitațiunea în răspunsurile lui. Ideațiunea este de asemenea defectuoasă, căci scos din sfera ideilor concrete, el nu mai poate forma idei abstracte. Memoria este foarte mult slăbită, căci el nu-și aduce aminte nici de numărul proprietăților sale, nici de venitul ce ele îi produc; nu știe în ce an ne aflăm, nici în ce lună și în ce zi. Raționamentul său este obtuz, căci el se află incapabil de a judeca un fapt, rămânând strein la orice diseuțiune se face îu jurul său. „Din partea forțelor dinamice constatăm o hemi-pareză a piciorului ■drept, afasia destul de pronunțată și o stare ateromatoasă a cordului și a vaselor celor mari. „Din anamneză aflăm că d-1 Ion Pascu a ajuns în starea aceasta în mod gradat. „Din cele mai sus descrise subsemnați! conchidem că d-1 Ion Pascu este atins de o infirmitate psicho-cerebrală cronică în formă de demență senilă, stare destul de frequentă la persoanele prea înaintate în vârstă, — infirmitate care atrage după dânsa incapacitatea de a se ocupa de afacerile sale, în consecință de a-și administra bunurile sale. București, 11 Septembrie 1887. (ss) Dr. Alexianu, Sutzu, Sfoicescu 918 DEMENȚĂ SENILĂ 8. Proces-Verbal „Noi Ștet'nn B. Vlădoianu. membru de ședință al Trib, Ilfov Sec țin IV c. c. „Asemănat adresei D-lui Președinte locul Nr. 11848 87 și în baza jurnalului acestui Tribunal No. 3148'87, nc-am transportat, astăzi 22 Septembrie 1887. însoțit de <1-1 Procuror G. Al. Costescu și de d-l Ajutor de Grefă G. Constantincscu în Str. Sfinților 75, domiciliul d-lui Ion Puseu, a cărui interdiețiune s'a cerut la acest Tribunal, spre a-i lua inte- rogatorul conform art. 112 c. c. și aci găsind pe d-l Ion Pascu. bătrân, slab, care nu poate umbla, căruia făcându-i mai multe întrebări n’a fost în stare să răspundă la nici una, nepntând articula nici un cuvânt, fiindcă nu poate vorbi, din eauza bătrâiiețelor și a slăbiciunilor. „In aceste împrejurări, neputându-se lua interogatoriu] d-lui Ion Pascu. constatăm acenșta prin prezentul proces-verbal. Membru de ședință: ă-l iubească decât, când s-a convins că e ..gentil și delicat”, convingere ce 932 ASFIXIE PRIN MATERIILE VOMITATE și-a creiat-o și cu privire la actul sexual care — deși a arătat pentru el puțin imbold, — n-a lipsit cu desăvârșire. Așa că legătura între G. și E, N. ne apare aproape fireasca, însă numai iubirea din partea ei o vedem luând caracterul și proporția unei pasiuni neînfrânate. Dar toată această succesiune de acțiuni, purtarea și atitudinea din par- tea ei devin condiționate de fondul de debilitate ce ne apare clar în lumina cercetărilor noastre. Pe de o parte buna ei credință, aproape oarbă, pre- cum și naivitatea, pe de altă parte sugestibjlitatea și credulitatea față dc absurditățile ce-i debita amantul său eonstitue o probă peremptorie. In plus lipsa efectivă de fren voluptiv a redus-o la iubirea neînfrânată și a con- dus-o totodată la rezoluțiunea ultimă. V, Concluziuni Din cele mai sus expuse suntem îndreptățiți a răspunde chestiunii puse de d-1 Judecător de Instrucție: „Dacă prevenita E. N., este sau nu iu plenitudinea facultăților sale mintale și prin urmare responsabilă de fapta sa” că: Prevenita E. N. se găsește relativ în plenitudinea facultăților sale mintale, prezintă însă un grad de debilitate mentală în ceeace privește funcțiunile superioare ca judecată, voință și afectivitate, debilitate dublată prin existența unor ușoare manifestațiuni anormale nervoase, quasi-is- terice, cari o împiedică de a-și da seama de realitatea faptelor și ca altare poate fi considerată ca parțial responsabilă de fapta ce i se impută. București, Iulie 1905. (s) 31. ASFIXIE PRIN PĂTRUNDEREA MATERIILOR ALIMENTARE VOMITATE IN CĂILE AERIENE (ASP1RAȚIUNE) I. Preambulul: II. Istoricul. — In seara de. . . G. Polonez, 22 ani. metanie, după ce a stat la masă cu tatăl său, s’a dus la o cafenea, din Calea Moșilor ca să bea un eeaiu. După ce a privit la un joc de biliard, iese în curtea cafenelei, spre a alunga niște copii cari făceau zgomot; deo- dată cade jos și încetează din viață. Tatăl decedatului declară, că G. M. era de mult cardiac și, cu o săp- tămână înainte de moarte, suferise de friguri palustre. III. Descrierea faptelor La autopsia făcută a doua zi, am constatat următoarele: A. Examenul extern.— Cadavrul e al unui bărbat de 22 ani. foarte bine constituit și desvoltat, cu talia de 1. m. 67 și greutatea de 61 kgr. Rigiditatea cadaverică persistă; putrefacția nn este începută; pe părțile decliva se găsesc largi pete de lividități cadaverice. Fața este ciano- zată; limba e prinsă între dinți. Ochii sunt intredeschiși, pupilele contrac- tate. Din gură se scurg materii alimentare formate în mare parte din> fasole uscată fiartă. Pe corp și membre nu se găsește nici un semn de violență. ASFIXIE PR1N MATERIILE VOMITATE 933 B. Examenul intern. — al Capiii și cavitatea craniană. Nici-o par- tieularitate patologică demnă 8 7. Falsificarea și plăsmuirea ■ 2. Caracterul de creanță pri- unui certificat medical . 227 vilegiată............... 279—286 Cap. V: Responsabilitatea 3. Incapacitatea de a primi medicala....................... 228—275 liberalități............ 287 — 293 1. In penal................ 228—260 ¹ 4. Darul remuneratoriu . . . 293—296 PARTEA II EXPERTIZELE MED1CO-LEOALE ipag. 297-760). Pag. Pag. Consideratiuni generale , . 297—300 d) Procesul-verbal al autop- Cap. I; Medicul expert . . . 301—338 siei .................... 409—410 1. Misiunea fi însușirile esc- e) Tabloul sinoptic Coutagne410—414 perlului.......................301—306 f) Constat, complimentare . 414—417 a) Alegerea expertilor . . . 3D6—3I4 g) Greutatea și dimensiunile b) Autoritățile recherante .314—317 principalelor organe . .417—421 c) Incapacitatea de fi expert ' 111. Autopsia descriptivă . . 421—496 și incompatibilitățile . . 318—319 1. Examenul extern al cada- 2. Expertul la fața justiției 319 —337 vrului 422—423 a) Mecanismul funcționării 2. Examenul intern al cada- experților .... ■ . . 324—329 ] vrului. 423—496 b) Câmpul de intervenție a | a. Capulși cavitatea craniană 413— 436 expertului în justiție . .329 —332 ■ Encefalu)............... 427—136 3. Certificatele medico-iegale332—334 i Ochiul.................... 436—437 4. Consultația medico legală334—337 Nasul........................ 437 Cap II: Regulile ezpebtizei 338—378 Urechea ................438—439 1, Formalilă(ile(sesizarea, ju- b. Toracele și caritatea lora- rământul, comunicarea । cică....................4.79—464 obiectului expertizei, pre- Examenul intern al ma- zența magistratului și a , melelor ................ 439 părților, ocrotirea ex- Deschiderea cavităților to- pertului, onorariile) . . 338 —352 ' raco-abdominale .... 440— 441 2. Technica expertizei (o per- Examenul cavităților ple- soanâ vie, un cadavru, urale .................. 441—443 pete, substanțe, lucruri Gura, fundul gâtului, lim- neinsufiețite, animale) 352—378 ba, esofagul............ 444—446 Cap. III: autopsia.......... 379—515 Plămânii și bronchiile . ,411-452 I. Consideratiuni generale .379 — 387 Inima................... 452 -460 II. Technica autopsiei .... 387—421 Crioscopia sângelui . . . 455—459 a) Precațiunile de luat . . . 388 —390 Vasele Sanguine și lim- b) Arsenalul instrumentar . 390—393 I fatice.................. 460—464 c) Instrucțiunile pentru prac- ' c. Abdomenul și caritatea ab- ticarea autopsiei medico- i dominată................ 464—491 legale........................ 393—409 ; Stomacul.................... 465—471 941 p»?- Examenul conținutului a- limentar....................466—469 Intestinele .................. 471 — 474 Examenul coprologic . . 471—172 Splina ....................... 474—476 Ganglionii semi-lunari și plexus-ul solar .... 476 Basinul........................... 476 Rectul ........................476—477 d. Ap'rutul uro-yemtar . .478—485 Rinichii și ureterele . . . 478 - 482 Capsulele supra-renale . . 482 Organele genitale ale băr- batului .....................482—484 Organelegenilale ale femeii 41’4—485 e. Duodenul.................... 485 f. Ficatul................ 485—491 Docimazia hepatică . .435—489 g. Pancreasul.................. 491 h. Măduca spinării............. 491 i. Leziunile mușchilor.. . 492—493 j. Leziunile oaselor .... 493—495 k. . artic țapilor , 495—496 IV. Autopsia noului-nâscut . 496—510 1. Docimazia otică........ 497—498 2. . pulmonară . . 499—506 3. . gaslro intesti- nală ........................506—508 4. Docimazia sângelui .... 510 5. Particularitățile organelor 5 IO 6. Determinarea vârstei ... 510 V. Caracterele macroscopice ate tumorilor .............510 — 515 Cap. IV.- Desoroparea . . . . 516-530 1 Consideratiuni gererale . 516—517 2. Rostul degropărilor judi- ciare .......................517—522 3, Măsurile preliminare. . . 522—525 4. Technica desgropării . . .525—530 5. Raportul provizoriu .... 530 Cap V: Examenul petelor . .531 — 602 1. Expertizele în penal și în civil.................... 531—534 2- Notarea și conservarea pe- telor ...................... 524—536 3. Diferențiarea petelor . . . 536— 538 I. Petele de sânge......... 538—579 1. Considerațiuni generale . 538—549 2. Reacțiunile sanguine pre- liminare ................... 549—552 3. Proba anatomică a sângelui 552—556 4. Proba Cristalografică . . . 556—559 5. Spectroscopia........... 559—56+ p»«. 6. Proba biologică a sângelui (reacțiuneaserurilor pre- cipitante, a devierii com- plementului; reacțiunea anafdactică; reacțiunile eritro-aglutinară și eri- tro-precipitantăj .... 564—576 7. Natura sângelui urna । . . 577— 579 8. Diferențiarea sângelui du- pă sex și vârstă .... 579 | II. Pete cu aspectul celor de ¹ >1 W sânge................ 579-583 | HI. Petele de spermă ... 583 - 591 1. Caracterizarea spermato- zoidului ................... 588—59t 2. Spermă de om viu ori scurgere uretrală dela un cadavru.................. 591 IV. Petele cu aspectul celor de spermă.........................591—596 V. Pete diverse (lichid amni- otic, materie sebacee, țe- sut uman, urină, colos- trum, meconium, materii fecale, cerneală) .... 596 —601 VI. Raportul examenului pe- telor ................... 601-602 Cap VI: Examenul părului - . 603—620 1. Considerațiuni generale 603—605 2. Technica expertizei . . 605—608 3. Studiul diferențial . . . 608—620 a) Păr uman sau animal . . 612—614 b) Păr de om viu sau dela (un cadavru epoca morții)614—615 c) Păr smuls, rupt, căzut. tăiat sau pârlit...........615—616 d) Păr de fetus, copil, adu)t6l6—617 e) Păr de bărbat sau de femee 617—618 f) Regiunea corpului .... 618—619 g) Rasa și profesiunea . . . 6I9 h) Individualizarea părului 619—620 4. Raportul exament.lui pă- rului ....................... 620 Cap. VII : FOILE DE EXAMEN 621 —692 1. Pruncucidere............ 621—626 2. Tăerea gâtului.......... 627 —628 3. Atentat la pudoare . . .629— 630 4. Avortul criminal . . . .631 — 636 5. Strangularea sau spânzu- rarea....................636—64t 6. Căderea dintr’un loc Înălțat 642—644 7. Innecul................. 644 —648 I 8. Manopere pederaslice sau । sodomice................. 649 - 651 «42 9. Itnpresiunile ..........651—654 10. Otrăvire................654 —661 11. Moartea datorită căldurii exterioare .... • . 662—665 12. Femeea însărcinată . . 666 —668 13. O lăuză.................668 -671 14. Criminalul alienat . . . .671—676 15. Sufocarea............... 676—680 16. Trăsnit sau electrocutat . 681—684 17. Degerat ................ 685-688 18. Oxidul de carbon .... 689—692 Cap. VIII: RAPORTUL MEP1C0-LE- oal.......................... 693-712 1. Considerațiuni generale . 693—694 2. Raportul judiciar .... 694—709 3. Raportul administrativ 709 1. Raportul de estimafiune . 710—712 Cap. IX: DzpozrriA orală . .713—723 Cap. X: Responsabilitatea expertului................. 724-753 1. Răspunderea morală . . 724—725 2, Răspunderea legată . . 725 — 753 a) Răspunderea în penal . . 726—738 b) „ „ civil . . 738-732 Cap XI: Expertizele medico- militare . . ....... 754 -756 Cap. XII: Expertizele medico- veterinare ................ 757—760 PARTEA III MODELE DE RAPOARTE pag 761-938> 1. Crimă sadică............. 761—783 2. Caz de ruptură a uterului (responsabilitate medi- cală) ..................... 783-803 3. Mutism simulat ... 803—811 4. Caz de persecutat-perse- cutor ... ...........811—815 5. Caz de nebunie morală .815—818 6. Caz de nebunie simulată 818-825 7. Expertiza unor oseminte 825 —841 8- Reconstituirea a 6 schelete 842—846 9. Rănire simulată.......... 846—853 10. Rănire mortală cu armă de foc...................... 853- 855 11. Rănire cu armă de foc . . 855 —862 12. Otrăvire cu acid oxalic . 862—864 13. Otrăvire cu o sare de mercur..................... 864—870 14. Atentat Ja pudoare cu vi- olență .................... 870—871 15. Sinucidere ............. 871 -873 16. Moarte suspectă: subsian- țe abortiveî............... 873—877 17, Pruncucidere: strangulat cu mâna................... . 877—880 18. Pruncucidere: ingropat de viu ...... 880—883 19. Pruncucidere: 1 necat in- tRua lighean cu apă . . 883—886 20. Pruncucidere: asfixie prin astuparea laringelui cu un picior de epure . . . 886—888 p»t. 21. Pruncucidere:asfixie prin introducerea a 2 căței de usturoiu în gât . . . 888—1592 22. Pruncucidere: zdrobirea capului și ciopârțirea ca- davrului .................. 892—896 23. Libericid: strangulare cu i> batista................. 896—898 24. Maltratarea copiilor: libe- ricid ......................898 -901 25. Maltratarea copiilor: cru- zimi ....................... 901 —902 26. Crima unui degenerat . . 902—906 27. Rănire cu un cuțit . . . 906—910 28. Lepădare provocată prin lovire......................910—912 29. Demență senilă..........912—926 30. Crimă pasională .... 926—932 31. Asfixie prin pătrunderea materiilor alimentare vomitate în căile aeri- ene (aspirațiune) .... 932—933 32 Asfixiere prin gaze mefi- tice (In haznaua unei pri- vați) ...................... 934 -935 33. Asfixie toxică prin gaze mefitice (culcat tntr’un grajd)...................... 935—936 34. Asfixie prin scufundare In făină de grâu .... 936—937 35. Asfixie pria bol alimen- tar ................... 937—938 INDICE ALFABETIC A abaterile medicilor sanitari 132 abces (sânge din —)578 Adelon 8, 14. 23, 33 Adler 531, 550 Adrian (edictul) 3 afasia histerică 808 ajutoarele medicului (greșelile lor) 269 I Alberti 8 alcaloizii 373; (căutarea lor) 876 alegatiuni falșe frarort) 742 Alexandresco h. t21-2, 137, 151. 153, i 178; 202-4,266, 277-8,282, 287-8, 290, 2“M-5 alexina 571 alienație mintală 273 : 355 I alienați! maniaci 607 alienatul criminal (foaie de examen) 671 alterarea, sustragerea, distrugerea ac- telor de procedură comunicate ex- pertului 726: 742 amboceptorul 571-2 Ambroise Paiă 7, 11, 12, 13, 21,23; 170; i 297 ; 693 ’ ambulatorii policlinice 128 Ammann 14 amnezia 825 anafilactice (accidente) 573 analilaxia 573, 588 analiza chimică 415; 868, 874 anestezie (urmări) 247, 271 Angtolo Filippi 14, 23 androgini 17 animale (examen) 374 antigenul 572 ant ser (titrarea) 569, 572 Ansiaux 14, 24 Antiatus 10 Aristotel 2; 238 Armând de Villeneuve 13 arterele (leziunile) 461 articole chimice (comerțul cu-) 155 Asclepiazii laici (jurământul) 97 , asepsia (regulile 255 । asfixia (foaie de examen) 689 asfixia (prin astuparea laringelui cu un picior de iepure) 886 ¹ asfixia prin bol alimentar 937 asfixia prin gaze mefitire 934, 936 asfixia (prin introducerea a doi căței ■ le usturoiu in gât) 888 asfixia prin pătrund rea materiilor ali- mentare vomitate în căile ae- liane 932 aslixia prin scufundarea in făină de grâ.i 936 atentat !n contra bunelor moravuri 759 atentat pederastic (sânge din—) 579 atentat la pudoare (foaie de examen) 629 atentat la pudoare (cu violența) 87o atestațiuni falșe (in depoziția orală) 735, 747 audierea expertului (formalitățile) 715 autopsia medico-legală 370. 377, 379 383-4, 386-7, 390, 399; 407 autopsia m.-l. descriptivă 421 autopsia m.-l. (foaia de-) 701 autopsia m.-l. incomplectă 313 auiops a m.-l. (instrucțiuni e) 393 autops a m-l, (procesul verbal) 409 autopsia m.-l. tardivă 416 autopsia m.-l. (trus >) 391 autopsia no dui-nâscut pechnica) 496 autopsii (primele—) 11 avortul criminal (foaie de examen) 631 avort (provocare -islematică de-) 252 avori (sânge din-) 578 Ayur-Ved 98, 164 azoofilia 780 13 Bacon 531 Bachruch 573 Baecchi 591 Baer 588 Bal și Cbarabard 9I3 Balde de Ubaldis 3 Baldisiera 14, 23 balneologi 104 Balthazard 27; 109,111; 567-8, 590'; 605, 615-6, 618 bandaj (aplicare—răspundere) 268 Barruel 565; 605 Bartbe 566, 587 Bartley 24 Barzelotti 19, 23 944 basinul (examenul) 405, 476 Batelli 576 Bayard 8, 44. 23; 533, 589 Beaude 237 Beauregard 537; 605 Beck 14, 24 Belfaoti 571 Benolt 551 Bernt 23 Berthelot 304 Bertillon 361 Bignet-Sangle 321 Binswanger 252 Blak 14, 24 Blancboo 169 blenoragice ("scurgeri) 592 Blondei 230 boala (definiția) 111 boala neiratată (răspunderea) 268 boala transmisibilă (răspunderea) 255-6; 758 Roecher 555 Boerbaawe 14, 34 Bohn 8, 14; 593 boli molipsitoare (declarația) 181-2-3 bolnavul (grăbirea morții lui) 244 bolnavul (părăsirea-răspunderea) 244 Bordet 566, 575 Boucbut 5O2 Bourneville42l BreSlau 506 Briand și Chaude VI; 9, 14, 23; 308; 520-1; 851 Bricon 421 bronchice (leziuni) 447 Brouardel VI; 14, 23, 25, 26; 188, 194; 205, 232, 240, 277, 297,- 301, 302, 303; 328, 352, 355-6, 372-3 ; 383, 385-7; 503, 5O‘>. 522 533, 537 ; 702, 716, 722, 725, 738-9, 778 Brucbier 14’ Brucke 556 Bryk 540 Bucher 566 Buchner 9, 14, 23; 575-6 Budin 503; 624; 796, 799 Buffon 588 bulbul (examenul) 432 C cabinet dentar 163 cadavru (examenul) 357, 397 cadavru (folografiarea) 363-4 cadavru (închiderea) 409 cadavru („insufle ți rea") 362 cadavru (proprietatea) 382 cadav u (transportul) 395 căderea de la înălțime (foaie de exa- men) 642 capilarele 463 Capitulariile 4 capsulele supra-renale (examenul) 482 capul și cavitatea craniană (exam.)423 Capuron 14, 23, 32 Carbone 571 carnetul medical 278 Carr6 și Chaveau 751 Cartea Autentică 10; 230 Cartea Vieții 277 Casper VI; 14, 24; 518 Caussd (rețelele lui—I 652 cavitate.! abdominală (exam.) 404 464 Cazeaux 799 Celsius 240 cerneală (pete) 601 certificatele medicale 216 certificatul medical (autoritatea lui) 222-3 certificatul medical (de complezență) 135; 216, 218, 254 ; 726, 742 certificatul medical (conținutul) 225 certificatul medical (controlarea afir- mațiunilor persoanei interesate)224 certificatul medical (falș sau incom- plect) 756 certificatul medical (falsificarea sau plăsmuirea lui) 227 certificatul medical (formular) 226 certificatul medical (incapacitate de lucru) 254, 273 certificatul medical (internare) 254, 273 certificatul medical (jurământul semi a- taruluiî) 221 certificatul medical (mincinos) 216-7-8 certificatul medical (puterea probatorie in justiție) 219-20 certificatul medical (răspunderea civilă a medicului) 224 certificatul medical (sancțiunile) 216 certificatele medico-legale 332-3-4 C6sar-Bru 751 Cbaussier 13, 14, 20, 23; 302 Chevalier 14; 537 ; 603 ; 771 Christison 14, 24 chirurgi-experți 4 ciopărțirea cadavrului 892 clientela medicală (cesiune) 121 Cloquet 588 Codex 119 Codul Callimachi 264, 277 colostrum (pete) 598 Comisia Medico-Legală 32; 299 ; 699; 706-7 concluziile (raport) 701-5 concurența neleală (între medici) 172 concurs (numire prin-) 127 Condica penală a lui Stirbey-Vodă 190 „Congresul" (proba medicală) 11 Conolly 304 constatările complimentare (expert). 414 constată ri le preliminare (expertiză) 411-2 Constitutio criminalis Carolina 5, 14; 230, 297 consultația medicală (prin coresp.) 115 consultația medico-legală 334-5; "20,742 consultul medical 171 contagiune (per-col de-J 267 conținutul alimentar (examen) 466 contract (medic cu-) 127 contractul comutativ (între medic și pacient) 261 contra-expertiza 309, 329 ; 705. 751 945 controlul alimentar 134 coprologic (examenul) 471 Corin 565, 568, 589, 590. Coutagne 14; 410; 520 Coutagne-Florence (procedeul) 652 craniul (examenul) 400 creerul (leziunile) 432-6 creerul (secțiunile) 431 creanța privilegiată a medicului 279, 280 81 crimă sadică (model de raport) 761 CrioSCOpia sângelui 455 cristalii lui Barberio (spermă.) 587 cristalii lui CevidaJIi (spermă) 587 cristalii'lui Florence (spermă) 586 cristalii de hemină 557 cruentațiunea'lt cursuri de perfecționare 131 Czermack 588 D dactiloscopia 372 IXAguesseau 924 Da)loz 256 darul remuneratoriu 293 Dastre 509 datoriile medicului 164 Dauble 239 Day 549, 565 Debove 113 deces (constatarea.) 179 deces (certificat de —) 219 Dăchambre 189 Decori 293 ; 740 Decretalele Papilor 299 decretul Iui Alexandru Moruzzi 101 decretul Papei Inocențiu III. 4 definiția medicinei legate 7, 8, 9 degenerare’(caracterele) 904 degenerat (crima unui —) 902 degenerescentă psichică nativă 815 degerat (foaie de examen) 685 Dălăarde 551 delir cronic’807 delir de grandoare 817 delir de persecuțiune 814, 817 delir religios 817 demența (caracteristicele) 809 ; 918 demență senilă 912 dentare (taboratorii) 159 dentari (techniciani>’159 dentist 156-8, 159-163 dentist (responsabilitate) 163 dentist (sancțiuni) 160 deontologia medicală 97 Depaul 799 depoziția orală 713—23 depoziția orală (incid. de audiență) 722 Dervieux 562, 567, 585, 587, 590 desbrăcarea cadavrului 412 descărcarea automată a unei arme (ex- pertiza; 369 Descartes 304 Descout 558 descrierea faptelor (raport) 697 desgropare 362, 365, 377, 395 ; 516, 530 desgropare (autorizația) 523 desgropare (precauțiunile) 524 desgropare (tecbnica) 525 Deuteronomul 10 Devaux 353 ; 710—11 Devergie VI; 8, 14, 23; 335 Deviltiers 14 diagnostic greșit 247-9 ; 270 diagnostic medico-legal 377 diceologie 99 dicbroismul 579 Digeste 2; 229 dilucida intervalla 923 dimensiunile principalelor organe 417 discuțiunea faptelor (raport) 701 dispensării (medicii de —) 128 Disraeli 7 diviziunea materiei medico-legale 33 docimazia gastro-intestinală 506 docimazia hepatică 485 docimazia otică 497 docimazia pulmonară hidro-statică 50I docimazia pulmonară optică 502 , , hystologică 502 docimazia pulmonară (interpretarea) 503 docimazia sângelui 509 donațiunea făcută medicului (revocabili- tatea) 295 dreptul canonic 11 drepturile medicului 276 drepturile câștigate 125-8 droguerie (închiderea) 153 droguiștii 152 Dubois 799 .duelul judiciar* 12 Dujardin 588 Dungern 576 duodenum (examenul) 405 Dupin 235, 239 Dupuytren 188; 238 dura-mater (examen) 425 Duvernoy 588 E ebrietate (sancțiuni contra medicului tn stare de-) 245 echimoze artificiale 356 Erdmann 556 Ebrenberg 588 Ehrennroth 575 Ehrlich 568, 571 electricianii (empiricii tratamentului prin electricitate) 108 electrocutat (foaie de examen) 681 embrionul 407 empiricii 105-7-9 encefaiut (examenul) 427-30 epileptiforme (atacuri) 824 erotomanie 951 esofagul (examenul) 445 Esquirol 23, 918 evoluția medicinei legale 9 examenul de capacitate al medicu’ut 126 examenul extern 365, 370; 411, 423 S»o«. - Dr. M. Mimoir»' Tratat de Medicină Legală. w 944 basinul (examenul) 405, 476 Batelli 576 Bayard a, 14, 23; 533, 589 Beaude 237 Beauregard 537 ; 605 Beck 14, 24 Belfanti 571 Benott 551 Rerot 23 Berthelot 304 Bertillon 361 Bignet-Sangle 321 Binswanger 252 Blak 14, 24 Blanchon 169 blenoragice (scurgeri) 592 Blondei 230 boala (definiția) 111 boala netratată (răspunderea) 268 boala transmisibilă (răspunderea) 255 6; 758 Roecher 555 Boerhaawe 14, 24 Bohn 8, 14: 593 boli molipsitoare (declarația) 181-2-3 bolnavul (grăbirea morții lui) 244 bolnavul (părăsirea-răspunderen) 244 Bordet 566, 575 Bouchut 502 Bourneville 421 Breslau 506 Briand și Chaude VI, 9, 14, 23; 308; 520-1; 851 Bricon 421 broncbice (leziuni) 447 Brouardel VI: 14, 23, 25, 26; 188, 194; 205, 232, 240, 277, 297; 1301, 302,303; 328, 352, 355-6, 372-3; 383. 385-7; 503, 50". 522 533, 537; 7l>2, 716,722,725. 738-9, 778 Bruchier 14' Brucke 556 Bryk 540 Bucher 566 Buchner 9, 14, 23; 575-6 Budin 503; 624 ; 796. 799 Buffon 088 bulbul (examenul) 432 C cabinet dentar 163 cadavru (examenul) 357, 397 cadavru (fotografiarea) 363-4 cadavru (închiderea) 400 cadavru („Însuflețirea") 362 cadavru (proprietatea) 382 cadav u (transportul) 395 căderea de la înălțime (foaie de exa- men) 642 capilarele 463 Capitulariile 4 capsulele supra-renale (examenul) 482 capul și cavitatea craniană (exam.)423 Capuron 14, 23, 32 Carbone 571 carnetul medical 278 Carrd și Cbaveau 751 Cartea Autentică 10; 230 Cartea Vieții 277 Casper VI; 14, 24; 518 Caussă (rețelele lui—1 652 cavitatea abdominală (exam.) 404. 464 Cazeaux 799 Celsius 240 cerneală (pete) 601 certificatele medicale 216 certificatul medical (autoritatea lui) 222-3 certificatul medical {de complezență) 135; 216, 218, 254; 7£6, 742 certificatul medical (conținutul) 225 Certificatul medical (controlarea afir- mațiunilor persoanei interesate)224 certificatul medical {falș sau incom- plect) 756 certificatul medical (falșificarea sau plăsmuirea lui) 227 certificatul medical (formular) 226 certificatul medical (incapacitate de lucru) 254, 273 certificatul medical (internare) 254, 273 certificatul medical (jurământul semna- tarului?) 221 certificatul medical (mincinos) 216-7-8 certificatul medica] (puterea probatorie in justiție) 219-20 certificatul medica! (răspunderea civilă a medicului) 224 certificatul medical (sancțiunile) 216 certificatele medico-legale 332-3-4 Căsar-Bru 751 Cbaussier 13, 14, 20, 23 ; 302 Chevalier 14; 537; 603 ; 771 Christison 14, 24 cbirurgi-experți 4 ciopărțirea cadavrului 892 clientela medicală (cesiune) 121 Cloquet 588 Codex 119 Codul Callimachi 264, 277 coloslrum (pete) 598 Comisia Medico-Legală 32; 299 ; 699; 706-7 concluziile (raport) 701-5 concurența neleală (între medici) 172 concurs (numire prin-) 127 Condica penală a Iui Stirbey-Vodă 190 „Congresul" (proba medicală) 11 Conolly 304 constatările complimentare (expert). 414 constatările preliminare (expertiză)411-2 Constitutio criminalis Carolina 5, 14; 230, 297 consultația medicală (prin coresp.) 115 consultația medico-legală 334-5 ; 720,742 consultul medical 171 contagiune (pericol de ) 267 conținutul alimentar (examen) 466 contract (medic cu-) 127 contractul comutativ ttntre medic și pacient) 261 contra-expertiza 309, 329 ; 705. 751 945 controlul alimentar 134 coprologic (examenul) 471 Corin 565, 568, 589. 590. Coutagne 14; 410; 520 Coutagne-Florence (procedeul) 652 craniul (examenul) 400 creerul (leziunile) 432-6 creerul (Secțiunile) 431 creanța privilegiată a medicului 279, 281) 81 crimă sadică (model de raport) 761 crioscopia sângelui 455 cristalii lui Barberio (spermă) 587 cristalii lui Cevidalli (spermă) 587 cristalii'lui Florence (spermă) 586 cristalii de bemină 557 cruentațiunea'11 cursuri de perfecționare 131 Czermack 588 D dactiloscopia 372 D’Aguesseau 924 Dalloz 256 darul remuneratoriu 293 I lastre 509 datoriile medicului 164 Dauble 239 Day 549, 565 Debove 113 deces (constatarea) 179 deces (certificat de —) 219 Dăcbambre 189 Decori 293 ; 740 Decretalele Papilor 299 decretul lui Alexandru Moruzzi 101 decretul Papei Inocențiu IU, 4 definiția medicinei legale 7, 8, 9 degenera re'f caracterele) 904 degenerat (crima unui —) 902 degenerescentă psicbicâ nativă 815 degerat (foaie de examen) 685 D616arde 551 delir cronic'807 delir de grandoare 817 delir de persecuțiune 814,817 delir religios 817 demența (caracter iști cele) 809; 918 demență senilă 912 dentare (laborator») 159 dentari (techniciani>*159 dentist 156-8, 159-163 dentist (responsabilitate) 163 dentist (sancțiuni) 160 deontologia medicală 97 Depaul 799 depoziția orală 713—23 depoziția orală țincid. de audiență) 722 Dervieux 562, 567, 585, 587, 590 desbrăcarea cadavrului 412 descărcarea automată a unei arme (ex- pertiza) 369 Des cartea 304 Descout 558 descrierea faptelor (raport) 697 desgropare 362, 365, 377, 395 ; 516, 530 desgropare (autorizația) 523 desgropare (precauțiunile) 524 desgropare (technica) 525 Deuteronomul 10 Devaux 353 ; 710—11 Devergie VI; 8, 14, 23; 335 Devilliers 14 diagnostic greșit 247-9; 270 diagnostic medico-legal 377 diceologie 99 dichroismul 579 Digeste 2; 229 dilucida intervalfa 923 dimensiunile principalelor organe 417 discuțiunea faptelor (raport) 701 dispensării (medicii de —) 128 Disraeli 7 diviziunea materiei medico-legale 33 docimazia gastro-intestinală 506 docimazia hepatică 485 docimazia otică 497 docimazia pulmonară hidro-statică 501 docimazia pulmonară opticii 502 , , hystologică 502 docimazia pulmonară (interpretarea) 503 docimazia sângelui 509 donațiunea făcută medicului (revocabili- tatea) 295 dreptul canonic 11 drepturile medicului 276 drepturile câștigate 125-8 droguerie (închiderea) 153 droguiștii 152 Dubois 799 .duelul judiciar* 12 Dujardin 583 Dungern 576 duodenum (examenul) 405 Dupin 235, 239 Dupuytren 188; 238 dura-mater (examen) 425 Duvernoy 588 E ebrietate (sancțiuni contra medicului tn stare de-) 245 echimoze artificiale 356 Erdmann 556 Ebrenberg 588 Ebrennroth 575 Ehrlich 568, 571 electricienii (empiricii tratamentului prin electricitate) 108 electrocutat (foaie de examen) 681 embrionul 407 empiricii 105-7-9 encefaiu! (examenul) 427-30 epileptiforme (atacuri) 824 erotomanie 951 esofagul (examenul) 445 Esquirol 23, 918 evoluția medicinei legale 9 examenul de capacitate al medicu'ui 126 examenul extern 365, 370; 411, 423 MO < - Dr. M. Minotiot. Tratat de Medicină Legală. 946 examenul intern 413-23 exercițiul medieinei 101-5-6-10-14 exercițiul ilegal al medieinei 105 exercițiu) medieinei legale in Româ- nia 30 expectorația bronchică și faringiană (pete) 595 experimentări periculoase (pentru pa- cient) 257-8, 269 expert (mandatul de-) 699 expert (misiunea) 301 experții (desacordul) 327 expertii (numirea) 324-26 experții (recuzarea) 325 experții improvizați 307-9 expertiza medico-legală 297; 375 expertiza (comunicarea obiectului) 346 expertiza (erori grosiere) 311 expertiza (medic inculpat) 305 expertiza (prezența magistraților și a părților) 348 expertiza (regulile) 338 expertiza (teehnica) 352 expertiza părului (teehnica) 605 expertizele medico-militare 754 expertizele medico-veterinare 757 expertul (incapacitate, incompatibili- tăți) 318 expertul in fața justiției 319 expertul (ocrotirea legală) 349 expertul (onorariile) 351 expertul (puterile) 353 F Fabrizzi 238 facere clandestină 177 facere (sânge de-) 578 J-ahner 33 farmacie (concurs, deschidere, cumul de exploatare, strămutare) 140-2 farmacistul 139; 288 farmacistul (comerciant) 150 farmacistul (consultații medicale) 145 farmacistul (notă de plată) 712 farmacistul (pedepsele disciplinare) 143 farmacistul (responsabilitățile) 145-49 farmacistul millțar 143 farmac.stul de spital și de depozit de medicamente 143 Farnum 587 făt 2; 407 făt (sânge de-) 578 Faustin-Hălie 340 fecale (elementele) 601 fecale (pete) 600 femee însărcinată (foaie de examen) 666 femeea-medic 126, 170 Ferri 322-3 fetelei 17 fetișismul (sexual) 780 Filmosi-Guelfi 590 Fioretti 323 fisioterapie (institutele de-) 104 flagrant-delict 314-5 flebotomie 251 Firket 384 Hechsig (secțiunea) 432 Florence 544, 555, 564, 580, 587 Fodăre VI; 8, 11. 14, 22, 23, 33 ; 383 foile de examen 621-692 Fonblanque 14 For el 772; 905 Forgeot (metoda) 653 Fortunatus Fidelis 8, tl, 12, 13 fotografia judiciară 354, 360-1 fotografia re (masa de-) 362 fotografia re i scaunul de-l 364 Foville 919 fractură (reducere - responsabilitatea medicului) 287 Fraenke) 580 Freud 112 Friedenthal 605 Friedrich 32 Fuhrmann 566 G Galien 2 Galipe 537; 605 Gallois 199 ganglionii limfatici (leziunile) 463 ganglionii semilunari 476 gangrenă 250 Garnier 321 Ga cofa io 321 Garraud 193 gâtul (examenul) 441, 445 Gaudelius 14, 24 Gautier 167 genitale (examenul organelor-) 406 Gerando 164 Gilbert-Ballet 304 Gilbert-Heger 591 GI6nard-Cazeneuve 548 gloanțele descărcate(stabilirea număru- lui! 367 glonte (examenul unui-) 860 gonococul (identificarea) 591-4 Gordon-Smith 14, 24 Gosse 362 Gosselin 585 Goyau 228 Gram (colorația) 592-3 Grancher 169 gratuitatea serviciilor medicale 283 GregOrjew 568, 590 greutatea principalelor organe 417-21 Gruber 575 Guerier 260 Guidicionus 8 Guignard 582 Guy-Patin 15 gura (examenul) 445 M Haberda 700 Harrier 239 Hebenstreit 8, 14, 23, 33 hematemesă (sânge de-) 577 947 hematii (caracterele) 553-4 hemolisa 458 ; 571-3 hemoptoic (sânge) 577 Henri-Robert 233 hermafroditi morali 651 ; 773 Hilt 588 hiperestesia sexuală 780 hipnotizatori 103 Hippocrat 2; 115, 165, 277 histologie (examen) 867 Hoffbauer 32 Hofman VI; 8, 14, 23, 34 ; 297; 310; 505, 518, 703 homosexualitatea 771, 781 Hope-Seyler 540, 562 Hubert 286 Hussan-Sarda 556 1 Identitatea 397 ; 517, 519 igiena industriala 183 ikyel de Rip 14, 24 îmbalsamarea 417 îmbrăcămintea (examenul) 365 impozitul (plătit de medic) 123 impresiunile (foaie de examen) 651 imprudente (medic) 270 incanacitalea de a primi liberalități 138. 151 ; 287.289 inchiziția (rolul medicului) 4 incompatibilități medicale 121 infecție (medicul atins de o ) 255 infirmierii 136 îngropat de viu 880 inima (examenul) 452-5 inima (leziunile) 459-60 injecție deslănțuitoare 574 injecție preparantă 574 Innec (moartea prin) 456 ; 644 innecat Într’un lighean cu apă 883 inoculări 134 inspectorii școlari (medici) 128 Institutele de Medicină Legală 24-30 Institutul Medico-Legal din București (vederi) 35-96 instrumentar (arsenalul) 390, 396 înțepătură de purice (sânge) 579 internare nejustificată 750 internii spitalelor 136; 288 intervale lucide 923 intervenție chirurgicală (accident) 253 intestinele (examenul) 471 intestinele (leziunile) 472-4 intra-uterinâ (respirația) 505 inversiunea 771, 781 lonescu-Dolj 193, 194 istoricul (raport) 696 izolarea cazurilor suspecte (responsa- bilitatea medicului) 132; 269 Jaumes 605, 612 Jobannet 605 Jolly 801 „Judecata lui Dumnezeu" 11 judecătorească (organizația—) 174 jurământul lui Hippocrat 96 jurământul Facult. din Montpellier 98 jurământul expertului 338—346 jurământul (depoziția orală a exper- tului) 716-17 Justinian (legislația în ce privește ex- pertiza) 2, 10; 287 K Kaehler 253, 258 Kastle 551 Kira 781 Klein 576 Klose 23 Koelliker 588 Kolisko 700, 703 Koltzoff 588 Krafft—Ebing 322; 771—2, 774-5; 780-1; 905, 924 Kratter (procedeul) 564 ; 605 Kunkel (procedeul) 562 laboratoriile da analiză 155 Lacassagne XI; 8, 9, 14, 23, 34; 107; 232, 234; 304, 321, 376 ; 520, 563, 567, 570-1, 582; 603, 621, 698 ; 700, 702, 718, 778, 779; 924 Lafosse 13, 14, 23 Lamberl (Marcelle) 605, 618 l andois 566 lapte (pete) 595 laringele (examenul) 446 Lateux (procedeul) 613 Laugier (procedeul) 590 lăuza (foaie de examen) 668 Lazaretti 23 Lecha—Marzo 556, 587 Leclercq 567, 574. 585, 587, 588 ; 600 Lee 24 Leeuwenhoek 588 Le feb v re 600 Legea Salică 4 Legea celor 12 Table 2 Le Gendre 232 Leges regiae 10 Legrand du Saulle VI. VIII; 5, 9, 14, 23, 25, 32-4, 99; 2.32, 234, 297 ; 303, 305, 309, 335; 920, 922, 924 Lemoine 566 Lender 603 lepădare provocată prin lovire 910 Lesser 507 Letulle 383; 701 Levasseur 14 Lei Alamanorum 3 Lex Aquilia 3 Lex Cornelia 2 leziunile parazitare 514 libera practică 101 liberalități In favoarea medicului (anu- larea) 289, 291 948 libericid 896, 898 lichidul amniotic (pete) 596 lichidul lui Babeș 555 lichidul lui Malassez și Potain 555 lichidul lui Ranvier 555 lichidul lui Roussin 554 lichidul Iui Schultze 555 lichidul lui Taylor 554 lichidul lui Vibert 555 lichidul lui Virchow 541, 547, 554 Liman 14 limfatice (vasele) 463 Linnd 588 Linnossier 566, 570 lividitațiJe cadaverice 422 Lloye (Paul) 509 Lobstein 33 Locke 322 Lombroso 14; 231, 297 Longinescu (S. G.) 16 loviturile (stabilirea numărului) 369 luxație (reducere-responsabilitatea me- dicului) 250, 269 M măduva (examenul) 509 Magnan 905 Mahon 8, 14, 22, 23 ' Majno 106 Malassez 553 maltratarea copiilor 210; 896; 898, 901 maltratarea pacientilor 260 mamelele (examenul și leziunile) 439 mania acută 824 mania raționată 817 Marc, 9, 14, 23; 535; 775 Mario 324 Martinotti 384 Marlon—Stilld 14, 24 Marx 542, 543, 575 Maschka 14, 23; 503-4 masoșismul (larvat) 780 Masson 539, 547 masturbarea 774 materii colorante (pete) 581 Mathissen 14, 24 Maudsley 322 Mai Simon 115, t65; 233, 240 meconium (pete) 598 medic (cetățean străin) 288 medic de circumscripție rurală 339 medic consultant 295 medic curant 172, 179, 183; 245; 751 medic (datoriile) 164-5, 167-9, 171-174 medic martor 185 medic militar (pregătirea) 103 medic militar (responsabilitatea) 275; 755 medic rechiziționat In caz de flagrant- delict 184 medic sanitar 124, 126 medic șef de laborator 127 medic al unei societăți de asigurare 197 medic de spital 294 medic al unui stabiliment industrial 184 medic stagiar 126 medici beatificati 98 medicamente 245 medicațiuni autorizate 246 medicina legală (curs superior de-) 28 medicina legală (definiția! 7-9 medicina legală (evolujia) 9-10 medicina legală (învățământul) 20-22 medicina legală (originile) 1-2 medicina legală (rolul) 5-6 medicina legală în România (istoricul) 15-18 M6gnin 417; 522; 603 melaena (sânge-pete) 578 Mende 8, 14, 33 Menes (legile lui-) 2 Mămăre (boala lui-) 439 meningele (leziunile) 428 menstrual (sânge-pete) 578 menstruația 2 Metchnikoff 571 Meyer 531 microscopic (examenul) 414 micro-spectroscopul 560 Minet 588; 600 Minovici (Mina) 25", 522, 551 ; 705 Minov ci (N.) 24; 362 mintal (examenu ) 768 Mita (procedeul) 542, 544 mită (sancțiunile pentru luarea de-) 734-5, 746 Mladoveanu 192-3 moarte suspectă 873 moarte aparentă (exemple) 359 moartea reală 398 moartea (cauza și felul) 519-21 moartea (determinarea momentului) 459 moartea (epoca aproximativă) 522-3 moartea datorită căldurii exterioare (foaie de examen) 662 moașa 16; 136, 138, 288 Moleschott 1; 321 Moli 14,24; 781 Monfalcon 172 Montaigne 168; 240 Moracbe 99; 100, 170, 188; 254. 277; 700, 702, 725 Morgenrotb 571 Moser (procedeul) 556 moșire (erori) 251-2 mucozități (pete) 595 Mueller 23, 32 Mundini 10 mutism simulat 803 muște (pete) 581 Muyart de Vouglans 239 N Nachet (flaconul lui) 561 Nagel 253 naevi materni 397 născut-mort 178 naștere (declarația de ) 175-8 nasul (examenul și leziunile) 437 Natbusius 605 Nattal 566 949 Naumann 565 Nauwerk 421 nebunia morală 815 nebunia simulată 818 necrofilia 780 Needham 588 neglijență gravă 272 neglijarea bolnavului 270, 273 Neisser 571, 592 nesupunere la ordine (med sanitar) 135 noul-născut (autopsia) 407, 496 noul-născut (greutățile medii ale visce- relor) 510 noul-născut (vârsta) 510 noul-născut (sânge) 578 O obiectele (examenul) 371 ochiul (examenul și leziunile) 436-7 Oesterlen 605, 618 ofițerii de poliție judiciară recheranți 315 Ogier 387 ; 562 Ollivier d’Angers 538 ombilicală (regiunea) 508 omisiunea de a apela la concursul unui confrate (răspunderea) 245 onanismul 774 onorariile 163; 277 ; 284-5 operație chirurgicală (fără consimți- mâni) 258-60, 267 operație (moarte consecutivă) 256-7, 271 ordonanța medicală 144, 149 : 268 Ordonanța lui Ludovic XIV 298 Ordonanțele lui Ludovîc-cel-Sfânl 4 Ordonanțele lui Filip-cel-Frumos 4 Orfilq VI; 8, 14, 23; 297; 302, 309, 335, 366, 388; 519, 521, 548 ; 710 organele administrative, consultative, de control și disciplinare ate servi- ciului sanitar 131 organe’e noului născut (particularită- țile) 510 organele toracice (extragerea) 444 Ortb 421 ortopediștii 108 oseminte (expertiză) 825, 842 otrăvire (foaie de examen) 654 otrăvire cu acid oxalic 862 otrăvire cu o sare de mercur 864 otrăvuri metalice (căutarea lor) 875 Otto Leers 540, 542- 3 Ottolenghi 26 oxidul de carbon (foaie de examen) 689 F» Pajot 799 păr (examenul) 603 păr (structura) 609 pâr (studiul diferențial) 608 paralizia generală 801, 824 parenchimul pulmonar (leziunile) 448-52 Pariset 238 pasională (crimă) 926 Pasteur VII Pastoret 323 pederastia (foaie de examen) 649 pederastia profesională 776 penalitățile (medicii sanitari) 131 pensiunea medicului 129 pericardui (examenul) 452 Perrin 202-4 ; 738 persecutat-persecutor 811 persoană vie (examenul) 353 Persoz 548 pete 371, 372 ; 531 pete (diferențierea) 536-8 pete (diverse), 596-602 petele (nota rea, ridicarea șl conservarea) 535 6 petele de sânge 538-579 petele de sânge (cantitatea revărsată) 541 petele de sânge (chestiunile puse ex- pertului) 544 petele de sânge (suporturile) 539 petele de sânge (vârsta) 540 petele cu aspectul celor de sânge 579 petele de spermă 583 petele cu aspectul celor de spermă 59 l-S Peytel 262, 291-2, 295 Plaff (reacțiunea) 540 Pfeiffer 587 piesele de convingere 416 Pigray 4 Pica rd 230, 237 Pincus 615 Pitres (secțiunea) 432 placenta (examenul) 911 placentar (sânge) 578 plămânii (examenul) 446 Ptaton 238 pleurală (cavitatea) 441 pleurale (leziunile) 442-3 plexus-ul solar 476 Pliniu 240 ploșnițe (pete) 001 Poitevin 111 policlinicile 122 Pont (P.) 283 post medical (desființarea) 129 Pot ier 573 Pravila (aleasă) a lui Eustratie 17 Pravila lui Matei Basarab 7, 16, 17 Pravila lui Vasile Lupu 16, 18; 190 Pravila Sfântă egipțiană 99 preambulul (raport) 695 precepte medico-legale 305 pregătirea medicală 102, 164 prescripția delictelor medicale: cioite 26,jpenafe 274 Prieur; 259 Prins 244 Proal 321, 323 ; 905 prostata 483 prostituat masculin 776 prostituația (controlul sanitar) 136, 180 protuberanța (examenul) 432 pruncuciderea 17, 177 pruncuciderea (foaie de examen) 621 950 pruncucidere (asfixie prin astuparea laringelui cu un picior de iepure 886 pruncucidere (asfixie prin introducerea a doi căței de usturoiu In găt) 888 pruncuciderea (îngropat de viu) 88» pruncucidere (innecat Într’un lighean cu apă) 883 pruncucidere (strangulare cu mâna) 877 pruncucidere (zdrobirea capului și cio- pârți rea cadavrului) 892 Prunelle 8. 14, 22. 33 pseudonimul medical 122 plomaine 373 Puccinotti 23 Puppe 502 purici (pete) 580 puroiu (pete) 595 putrefacția 395; 456 Q «[uasi-contractul medicului 277’ n radiografia judiciară 113; 354 radiologi (medici) 128 Tadioscopia 113 radioterapia 114 rănire (cu armă de foc) 853, 855 rănire (cu un cuțit) 906 rănire simulată 846, 851 răniri și loviri (datorite animalelor) 758 raport medico-legal 693-712 raport complect 694-5 raport judiciar 694-709 raport administrativ 709 raport de estimatiune 710-12 raport mincinos 723 ; 764 raport provizoriu 530 raport sumar 694 raport (piesele de documentare anexate) 706 raport (semnare și datare) 706 raport (termenul de remitere) 705 raport (timbrare) 706 raport (revizuirea) 708 rapoarte (modele de-) 761 raport special (examenul părului) 620 raport special (examenul petelor) 601 Raspail o66 răspunderea medicului fată de legile militare 274 reacțiunile sanguine 549-576 reacțiunea Adler 550 reacțiunea anafilactică 573, 588 reacțiunea biologică 564 reacțiunea devierii complementului 571 reacțiunea eritro-aglutinară 575 reacțiunea eritrO-precipitării 575 reacțiunea Hussan—Sarda 558 reacțiunea Lecha-Marzo 558 reacțiunea Meyer 551 reacțiunea Moser 559 reacțiunea serurilor precipitante 566, 587 reacțiunea Stryzowski 558 reacțiunea Teichmann 556 reacțiunea Van Deen 549 readucerile la viață 692 rechiziționarea expertului 314-17,376-7 reclama extra-medicală 117. 166 rectul (leziunile) 476-7 refuz de prestare de servicii medicale 265; 726, 742 refuzul medicului de a răspunde la ci- tație (sancțiunile) 713-15 regulile expertizei 338-378 Reinesius 8 reinhumarea cadavrului desgropat 529 Reis 362 remediile secrete 117, 119 Rgmigines 4 Kenan 107 respirația intra-uteriuă 505 responsabilitatea penală și civilă a medi- cului 260-2, 264; 783 responsabilitatea expertului 724-753 Ribot (Th.) 322 Richardier 509 Richard-on 168 Richet (Ch.) 573, 587 ridicarea cadavrului 359, 377 rigiditatea cadaverică 422 Rig-Veda 98 rinichii (leziunile) 478-82 Ritter (procedeul) 563, 579 Riviăre 167 Robertson 24 Robin (Ch.) 531, 555, 581, 588, 589, 596; 603, 605 Roentgen 114; 251 : 354, 375 Rollet 356 Roose 14 Roques 102 Rotureau 260 Rotter 258 Rouchai 11 Rousse! 100 Roussin 531, 533, 588, 590 Roussy 383 Royer-Collard 1 rugină (pete) 579 rugină (caraterizarea sângelui în petele de-) 580 ruptura uterului 783-803 Ryan 14, 24 S Sachs 571 sadică (crimă) 761-783 sadismul 776 Saint-Didier 776 saliva (pete) 595 sânge (cantitatea din pată) 541 sânge (caracteristicile) 547-9 sânge (conductibilitatea electrică) 458 sânge (punctul de congelaie) 455 sânge (diferenția rea după sex și vârstă) 579 sânge (arterial și venos) 577 sânge (din creer) 577 951 sânge (din ficat și splină) 578 sânge tde nou-născut) 578 sânge (mirosul) 565. 582 sânge (proba anatomică) 552-6 sânge (proba biologică) 564 sânge (proba cristalografică) 556 sânge (proba fizică) 559 sânge uman (natura lui) 577-9 sânge uman (viu sau post-morlem) 577 șantaj (expertul complice involuntar la-) 750 șarlatanii 105, 115-6 Scheede 551 schelete (reconstituire de-) 842 schija topografică (expertiza) 3611 Scbreyer 1.1 Schroeder 503, 504 Schultz 362 ; 542, 543 l Scbultze (rec pientul lui-) 561 Schiitze 566 scurgere blenoragică 592 scurgere uretrală 591 scurgerile feminine 594 sebum (pete) 596 secretul medical 188-215 secretul medical (In expertizele medico- legate) 737-8. 747 semnele mortii 357 Seneca 276; 323 sensibilisatricea 571 seruri 155 Setti 238 sexul 519 sex (al treilea-) 773 Sidotti 23 Siebold 14, 23 Si-Yuen-Lu 21 Sikora 23, 33 Simon Thotnas 503, 504 simularea 2; 355-6, 367 , 369 ; 846, 851 Singer 566 sinucidere 871 Smilh 566 sodomia 16; 780 sodomia (foaie de examen) 649 Sonnenschejn 518; 605, 614 Spallanzani 588 spânzurare (foaie de examen) 636-41 specialitățile farmaceutice 120, 123, 154 spectro copia 559-564 spectroscopia (instrumentat a) 560-1 spectroscopul de buzunar 560 spectroscopul ce mare 560 spectrul hematinei 563 spectrul hemaloporfi rinei 563 spectrul hemocbromogenului 564 spectrul hemoglobinei oxicarbonate 562 spectrul hemoglobinei oxigenate 562 spectru) hemoglobinei reduse 562 spectrul methemoglobinei 563 sperma (caracterizarea ei) 584-7 sperma (pete) 583-591 sperma (identificarea superficială a petei’ 583 sperma umană și animală 587-8 spermatic (compoziția lichidului-) 585 spermatozoidul 584, 588-91 Spinoza 320 spital (liberarea anticipată din-) 272 splina (leziunile) 474-6 stare civilă (actele de -) 175 Statutele medicilor medievali 98 Stokes (banda lui ) 562 Stokis (procedeul) 551 stomacul (conținutul) 465-u stomacul (examenul) 405 stomacul (leziunile) 469-71 strangulare (cu mâna) 877 strangulare (foaie de examen) 636-41 Strassmann 9; 253, 258; 362; 542-3; 700 Stringham 22 stupoarea 806, 808 Suchard 421 substanțe abortive 873 sudoare (pete) 581 sufocarea (foaie de examen) 676-80 supraviețuirea 456 surzenie 17 suspendarea medicului 105 Sutzu 22, 25 ; 809 tabloul Oesterien 618 tabloul sinoptic Coutagne 410-14 Tacit 2 Tadei 565 tăierea gâtului (fonie de examen) 627 talia (determinarea și măsurătoarea) 539 ; 838 Talmudul 10 Tamassia 14,23; 540 Tanon 199 Tanoviceanu 106-7; 238-9, 275, 297; 321 323 Tarde 323 Tardiet; VI; 14; 516, 531 ; 603 ; 770, 781 920; Tarnier 799 Taylor 189; 531, 535. 544, 549, 579, 580; 851 Tchistowitsch 566 Teichmann 531, 556 Teichmayer 14, 23 testiculele (leziunile) 482-3 țesut uman (pete) 596 Teuffel 505 Theodorescu (Iulian) 232 thermocauter (arsuri) 250 Tboinot VI. 25; 200; 555, 570, 571 ; 78» Thomson 24 timiditatea (boală) 111 titlurile academice (ale medicului) 101 torace (examenul) 401-3, 439, 443 toraco — abdominală (cavitatea) 440-1 Tortosa VI; 13,23 Tourdes VI; 3, 14, 23, 34 ; 309,382; 533, 540, 593 ; 710, 713,718; 921 transmisiunea bolilor 254,269 Trăită sur la dămonolatrie 4 Trăită de la găoăration 13 952 Trăite des monstres el des prodiges 13 trăsnit (foaie de examen) 681—4 tratamentul 255, 270 272 tratate de medicină legală (primele) 23 Trăbuchet 9,14, 23, 33 tumori (caracterele macroscopice)51O-15 tumorile conjunctive 511—2 tumorile diverse 513 tumorile embrionare 510—11 tumorile epiieiiale 512—13 ■ U uitarea unui corp strein in câmpul ope rator 254 Uhlenhuth 531, 566 -7, 569,573 Ulricbs 782 Ungar 504 uranismul 771, 773 urechea (examenul și leziunile) 438—9 ureterel 479 uretra 483 uretrita (la bărbat șt la femee) 594 urina (elementele ei) 598 urină (pete de-) 597 urmele (examenul) 371, 372 uro-genital (a aratul) 478 usurparea titlului de doctor 123, 162 Utz 551 V vaccinări 155, 179 vasele sanguine 460-3 vârsta (determinarea) 837 Verdier 4 venele 462—3 l verificarea morții 698 ver ficator (medic) 179 vermiculus minutiosissimus 58h vertebrală (coloana) 407 vesica urinară 483 Vdsule 381 viabilitatea 17 I viața fără respirație 504—5 Vibert 14; 232;308)503, 537,558, 579 .sat 590; 700, 703, 734 Vignâ 14, 23 viol (sânge din- ) 578 violența (semnele) 398 Virchow 14; 421, 432, 434 vizitele medicale 170; 267 vraci 16, 18 W Wald 23, 33, Waldayer 605 Wartbon (gelatina lui-) 508 Wassermann 566 wehrgeld 3 Weidanz 573 Weil) 240 Welsch 11 Wink er 507 Wistrand 14,24 Wolff 575 Woll 253 Z Zaccbias VI; 8,12,13,23; 244, 276; 605; 923 Zitmke 502, 542, 543, 566 Zilgien 309, 379, 384 ; 421 .'dii Wf oT _ ERATA l'ag. 3, rândul 16: tesles în Ioc de testas’ . 8, rândurile 11 și 12: medica tn loc de media . 17, rândul 27: aciea in loc de acei . 27, , 11; succesorul lui Thoinot In loc de Brouardel , 34, . 5: Lacassagne tn loc de Lucassagne • 114, . 25: neoptasice în Ioc de neoplastice . 119. , 18: și a conținutului tn loc de conținutul . 228, , 8: se închide parenteza după numele Goyau . 261, . JM; C. C. în loc de C. P. n 320, . 6: cioasă în loc de dioasă . 391, ultimul rând: se suprimă dela sfârșii parenteza și semnul ; . 396, rândul 25: craniometrU tn loc de cranomelru - 445, „ 5: leziuni în loc de leziunile . 462, litiu! paginei: Venele tn loc de Vana le , 463, titlul paginei: capilarele în loc de capiîarea , 477, rândul 42: polipii mucoși tn loc de mucoșii . 552, , 12: fenolflatina tn loc de fenoftaieina , 556, „ 23: elorhidrat de hematina , 576, rândurile It și 12: heniolisina tn loc de hemosilina ■ 585, rândul 9: refringente în Ioc de refrigerente 589, , 5; refringenta tn loc de refrigerentă . 590, , 23: refringente în loc de refrigerente; rândul 34: re- fringent în loc de refrigerent , 595, rândurile 46 și 47: refringente în loc de refrigerente . 614, rândul 2: lustruirii In loc de luslrurii , 662 , 7: preliminare In loc de preminare . 668, . 21: sarcinei tn loc de sacinei . 678, (Examenul intern, rândul 5): pe în loc de spre , 708, rândul 5 de jos In sus: actual In Joc de actul , 719, . 5 de jos în sus: explicit în loc de explicat . 756, , 4: primirii darurilor In loc de darurilor , 941, , 34: în parenteză numai cuvintele: epoca morții.