MONpD

I

Digitized by

Google

Digitized by VjOOQle

Digitized by


        Google

135261





                PUTREFACȚIA





DIN PUNCT DE VEDERE



        MEDICO-LEGAL ȘI HYGIENIC

DE

M. MINOVICI
MEDIC-LEGIST AL CAPITALEI
PROFESOR SUPLINITOR LA UNIVERSITATE. — DIRECTORUL INSTITUTULUI MEDICO-LEGAL
MEMBRU AL SOCIETĂȚE1 DE MEDICINĂ LEGALA DIN FRANȚA




                                                                    pământ ețti ți în pâm&nt
                                                                    te vei tnt6rce.“
                                                                    SCRIPTURA.
„Xes depouitles d’un heros peuvent
aller cimenter des murs ou boucher
quelques courants d^air.**
SHAKESPEARE.

BUCUREȘTI
       STABILIMENTUL GRAFIC I. V. SOCECO, STRADA BER 4 EL No 59
1 SD9.


        Google


Digitized by


INTRODUCERE



       Studiul putrefacției este unul din cele mal importante capitole ale me-
dicinei; căci ea interesează pe medic din duo6 puncte de vedere, din acela
medio .-legal și higienic.                                    .
       De la remarcabilele lucrări ale lui Orfila, DeverQie, Casper etc., asupra
putrefacției nimeni nu s‘a mal ocupat îutr’un mod serios de ea, până acum
câțl-va ani când atențiunea specialiștilor a fost din nou atrasă îutr’un mod
particular și aceasta împinși de neajunsurile ce întâmpinați în rezolvarea a
numeroase eestiunl medico-legale și higieniee în care fenomenele putrefacției
jucau un rol important. Acoperită de un văl abea străvăzător, astăzi, acest văl
mucegăit și găurit de vermurl, permite a întrevedea prin d o mulțime de lu-
cruri necunoscute sau a căror existență numai se bănuia.
       Lucrările nemuritorului Pasteur asupra fermentatiunel au servit de basă
studiului putrefacțiunel care nu este de Cât o serie de fermentații, iar progre-
sele considerabile ce bacteriologia a făcut în ultimii timpi, a permis și mal
mult rezolvarea multora din fenomenele putrefacției. Cercetările numeroșilor
autori asupra florei și faunei cadavrelor aă deschis un noii orizont și putem
zice că dacă nu am privi putrefacția de cât din aplicațiunile el medicale am
putea susține că toată bacteriologia nu este în mare parte de cât un studiu
al putrefacției.
       Toate tratatele de medicină legală și higiena cari* se găsesc în mâinile
<•017 rui medical și care nu sunt de cât cdițiunl vechi, nu dati dezvoltarea
care o merită studiului putrefacției, de oare-ce noile cercetări simt mult pos-
terioare
       Atât în medieina-legală cât și în higienă, există un capitol întreg al
studiului putrefacției, aceasta este putrefacția cadavrelor.
       In cursurile de medicină-legală, se învață particularitățile modificărilor
cc suferă corpurile după moarte. Pe He-eare moment, medicul legist se găsește
în fața unor eestiunl în eeea-ce privește data morțel, aspectul leziunilor, de-
terminarea mediului în care cadavrul a stat, soarta otrăvurilor în organism
după moarte, eestiunl a căror soluțiune necesită cunoștințe aprofundate ale
fenomenelor putrefacției.
       Din. punctul de vedere higienie, cestiunile relative la maladiile infec-
țioase, aseeiațiunilor bacteriene, cimitirele, cremațiimea, accidentele alimentare,
acțiunea productelor putrede asupra organismului infectai, etc., necesită cu-
noștințe aprofundate a studiului putrefacției, pe care sunt rezemate aceste
eestiunl.

IV

       Bacteriologia trebuia să lumineze cu o lumină nouă acest studiti atât
de important. Cât timp se ignora adevărata natură a agcmților care prezidati
la descompunerea cadavrelor nu se putea merge mal departe cu constatarea
de cât asupra principalelor modificări macroscopiee care se îndeplineați după
diferitele mediurl unde putea sta un cadavru. Bacteriologia a trebuit să ex-
plice mecanismul fenomenelor, a arăta cum și de cine sunt provocate ele, și
aceasta se datorește noilor lucrări a hn Max Beck, Ottolenghi, KChne, Bordas,
Dallemagne, Van Ermengem, Maevos, Babes ete., care aQ studiat flora miero-
bienă.
       Lucrarea de față nu este numai un rezumat al cercetărilor făcute de
diferiți autori, ea este și modestul fruct al cercetărilor noastre personale în-
treprinse parte în Paris cu amicii mei Bardos și Ogier, parte-în țară.
       In lunga noastră carieră <le ÎS ani consaerațl numai medicinel legale,
am fost puși în posițiune ca să urmărim în toate fazele fenomenele putrefac-
ției ast-fel că putem li autorizați de a trage oare-care concluziunl bazate pe
experiențe și constatări sigure. Ocaziune ce am avut în calitate de medic le-
gist al Capitalei de a face un număr considerabil de dezgropări nea permis
să studiem mersul putrefacției în diferite mediurl și la diferite epoci, ast-fel
că am putut să precizăm multe fapte controversate, să confirmăm asemenea
altele susținute de alțl autori.
       Așa de exemplu am constatat că fauna cadavrelor diferă după țări și
regiuni și ea prin urmare trebue să se studieze mal întâiP bine fauna unei
regiuni mal înnainte de' a se face aplieațiunl de entomologie la mfedicina
legală; am constatat că transformarea cadavrelor • în adipodară se face mult
mal repede de cât o susțin alțl autori, dacă cadavrele sunt puse în condițiunl
favorabile; am constatat că cadavrele otrăvite cu arsenic nule conferă propri-
etatea de a se mumifica și ca cauză momificărel treime pusă pe comptul altor
factori iar nu a arsenalul; am demonstrat că prezența ptomainelor în or-
ganele cadavrelor în care se urmărește o otrăvire criminală nu sunt cauze
serioase de erori; am constatat că nu trebue să se atribue fără rezervă lezi-
unile ce se găsesc în țesuturi sap organe după moarte microorganismelor, căci
cercetările noastre ne arată că nu numai după moarte ci chiar în timpul a-
goniel, bacteriile patogene sati cel care se găsesc în stare normală în oare-
care organe și cavități și care nu aP nici un raport cu infeețiunea, cauză a
morțeî, pătrund în sânge și țesuturi și se găsesc după moarte când aceste
țesuturi sunt înscmiânțate, ete.
       Această lucrare este, putem zice, un adevărat tratat asupra putrefacției,
ea este în acelaș timp și un rezumat al lecțiunilor ce am profesat în curs de
2 ani la facultatea de medicină.

Digitized by

Google

            PUTREFACȚIA
            »


DIN PUNCT DE VEDERE

MEDICO-LEGAL ȘI IGIENIC



    Putrefacția în general

       Definițiunea. — In general se zice că o substanță organică, animala sau
vegetală a intrat în stare de putrefacție, atunci când se strică și respândește
gazurl cu miros neplăcut.
       Se face deosebire între putrefacția unei substanțe animale și între pu-
trefacția unei substanțe vegetale după gazurile, cari se degajează. Când gazurile
sunt de o fetiditate mal mare se crede că materia în putrefacție este o sub-
stanță animală, căci s’a observat că putregaiurile, numele care se dă de obiceiti
substanțelor vegetale în stare de putrefacție, respândesc gazurl mal puțin in-
fecte sau nu respândesc de loc.
       Din ultimele cercetări ce s'atl făcut putrefacției *) rezultă însă, că această
degajare de gazurl nu este un fenomen absolut al putrefacțiunel și nu poate
fi un semn de deosebire între putrezirea substanțelor animale și vegetale.
       Desvoltarea gazurilor atât în descompunerile animale cât și vegetale,
depinde de felul ființelor cari intră în acțiune și de felul substanței asupra
cărora ele lucrează. Aceleași substanțe în stare de putrefacție câte-odată de-
gajează gazurl, altă dată nu; în acelaș timp sunt vegetale cari respândesc
gazurl tot atât de infecte ca și materiele animale. Prin urmare nu în respân-
direa de gazurl fetide se poate căuta deliuițiunile putrezirel, de și în realitate
cele mal multe putrefacții degajează gazurl foarte infecte.
       Un alt fenomen care se observă în putrezire este, că fie-care substanță
din care se compune corpul căzut în stare de putrefacție suferă o descom-
punere specială, ceia ce deosebește putrefacția de fermentație. In adevăr în pu-


          *) Duclaux, CVi/W* biologique. Klugge, Die Microorganinwcn.

    58080


1

Digitized by

Google

— 2 —

trefacția unul cadavru, zahărul se transformă în acid lactic, grăsunele în acizii
grași, albumina în peptone, peptonele în alte producte mal simple, etc.
       Acest fenomen însă nu este special putrefacției, căci albumina se trans-
formă în peptone și în digestiunea normală, grăsimea se transformă în acizi
și sub influența razelor solare.
       Ceea ce însă e special putrefacțiunel este că în substanțele organice în
stare de descompunere se găsește pe lângă peptone, acizi și baze și o infini-
tate de micro-organisme, pe cari știința i-a găsit că sunt adev6rațil agențl al
putrezirel, așa că putrefaețiunea se poate defini astă-zl: descompunerea unei mase
organice în diferite producte, cari apar fie de o dată, fie succesiv, subt influența microbilor.
       Pentru că însă, fermentațiunea alcoolică și lactică a zaharurilor, fermen-
tațiunea butirică a grăsunelor, etc. se face în paguba resturilor putrefacției,
autorii mal nuol ca Malvoz și FlOgge, nu fac să intre în studiile putrefacțiunel
de cât descompunerea substanțelor organice azotate și în special a substan-
țelor albuminoide și el definesc ast-fel putrefaețiunea:
       Descompunerea substanțelor organice azotate, în special a substanțelor albuminoide,
prin acțiunea microbiană, descompunerea însoțită adesea de o degajare abundentă de pro-
ducte gazoase cu miros neplăcut.
       Brouardel vorbind de putrefacție numai din punct de vedere medico-
legal zice:
       „Putrefaețiunea e cauzată de persistența fenomenelor chimice, cari se
îndeplinesc în organismul omenesc după moarte și are ca rezultat că alterează
în mod singular aparentele leziunilor, cari rezultă din boale sad din răniri".
       Teoria generală.— Din punct de vedere teoretic studiul putrefacțiunel
are ca bază experiențele lui Pasteur. El, în adevCr a demonstrat în mod defi-
nitiv că generațiunea spontanee nu există. Pasteur a experimentat asupra
sângelui și urinei, lichide organice absolut fermentabile și putrezibile, el a
luat sângele din vine, urina din bășică, la adăpost de orl-ce atingere cu aerul,
pentru ca să nu fie infectate de germenii din aer, servindu-se de niște tuburi
sterilizate, cari ah fost în urmă închise la lampă. Aceste lichide s’att conservat
indefinit fără să fi căzut în putrefacție, aceste experiențe s’ati făcut în anul
1854, el bine și astă-zl se găsesc în laboratorul lui Pasteur aceste tuburi cari
conțin urina și sângele luat acum 44 de ani de la animale și conținutul lor
nu a suferit nici o alterațiune.
       Prin urmare, o materie organică luată de la un animal sănătos, dacă e
la adăpost de germenii din aer nu se putrezește.
       Nu este tot ast-fel dacă se lasă la aer liber o cantitate oare-care de
sânge, urină satt lapte, așa dacă punem sânge într’un balon, el se. încheagă,
pe urmă după mal multe satî mal puține zile, depinde de temperatură, su-
prafața expusă la aer, ia o culoare verzue, iar o parte din cheag se liqueface,
această liquefacere a fibrinel se începe din partea de sus a balonului și este
însoțită de o degajare gazoasă, mal mult satî mal puțin putredă.
       Dacă se examinează o picătură din acest lichid, se observă o mulțime
enormă de micro-organisme foarte subțiri, mobile satî imobile, cele mal multe
mișeându-se cu destulă rapiditate.

Digitized by

Google

— 8 —

       După alte câte-va zile, toată masa sângelui va fi cu desăvârșire liquidă
și va prezenta o culoare verde-neagră.
       Micro-organismele cari s’ati desvoltat la începutul perioadei putrefacțiunel
sunt din speța aerobilor. Ele absorb oxigenul cu o așa de mare aviditate în
cât tot oxigenul conținut în balon dispare cu desăvârșire și este înlocuit cu
acid carbonic.
       Alțl microbi, cari ah proprietate să fie în același timp aerobi și anaerobl,
încep să se desvolte și în loc de corpuri cu desăvârșire arse ca acidul carbonic,
produc gazurl reductoare ca hidrogenul liber, hidrogen sulfurat și chiar azot
în unele cazuri.
       Microbii anaerobl găsesc ast-fel un medih propriii pentru creșterea lor
și continuă distrugerea începută de aerobii facultativi, după cum îl numește
Bordas, mărind intensitatea degajărel de gazurl reductoare. In acest moment
hidrogenul liber apare în cantitate considerabilă.
       Acești fermenți anaerobl, la rendul lor, sunt împedicațl de a se mal des-
volta din cauza prezenței unor produse mal mult sah mal puțin complexe
cărora el le-ah dat naștere și cari îl împedică de a mal trăi.
       Aceste produse pot fi însă utilizate din noii de aerobi cari, grație aju-
torului oxigenului contribue la distrugerea finală gazoasă a materiei organice.
       Acești aerobi distrug nu numai materia organică deja descompusă de
anaerobl, dar ard și rămășițele fermenților anaerobl. La sfârșit, el sunt arși de
mucedinel, vegetațiunl criptogamice și diferiți fermenți al celulozei.
       Ast-fel dar, încet încet, subt influența unor microbi diferiți, cari trăesc
într’un mediii pe cari el rând pe rând îl fac impropriii desvoltărel lor, materia
organică atât de complicată este restituită rangului mineral.
       Se înțelege că aparițiunea acestor microbi nu se face tot-d’a-una în
acelaș mod, multe cauze pot contribui la modificarea acestei înlănțuiri, ast-fel
dacă în loc de a pune sângele într’un balon unde accesul oxigenului este di-
ficil, l-am pune într’o capsulă, vibrionienil vor apare în forte mică cantitate
și descompunerea va fi modificată nu numai în ordinea succesiunel microbilor,
dar și în productele descompunerel organice cari, după cât se pare, depinde
de ordinea în care se succed aceste culturi de microbi.
       De multe ori asemenea, descompunerea în loc să ajungă până la ultima
fază, se oprește la început sah la jumătatea drumului, alte-orl materia organică
suferă o oprire de descompunere particulară, o momificare uscată sad din
contră o momificare grasă, o adevărată degenerescență grăsoasă a tuturor țe-
suturilor.
       Această probează că mal contribue la putrefacție condițiunile chimice ale
mediului, condițiunile de temperatură, de umiditate, cari sunt necesare cufărul
sah cufărul gen de microbi.
       Această teorie a putrefacțiunel numită teoria anaerobioză se datorește de
asemenea marelui Pasteur. El observând ce se petrece într’o macerație de le-
guminoase lăsată să putrezească, a văzut că la suprafață se formează un strat
gelatinos în care furnica microbi, pe când în interior era o tulburare uniformă
datorită prezenței altor colonii bacteriene. El recunoscu imediat că stratul

Digitized by knOOQie

— I —

superficial era format de ființe aerobii, adică de micro-organizme. cari utiliza
oxigenul din aer și ardea cu multă energie materiele organice de la supra-
fața lichidului. Această activitate de combustiune era așa de mare în cât oxi-
genul nu putea pătrunde în straturile profunde, așa că în aceste straturi nu
putea trăi de cat germeni anaerobl, adică microbi cari să împrumute oxige-
nul indispensabil de la însăși substanțele organice.
        Dacă se fierbe mal întâitt lichidul organic și dacă după această se ia
 măsuri ca aerul să nu pătrundă, în acest caz nu se poate desvolta de cât anae-
 robil și atunci asistăm la formarea adevăratelor producte putrede cu ga-
 zurl infecte, pentru că în acest mediu reductor, hidrogenul se amestecă cu
 hidrogenele sulfurate și fosforate, cari în contact cu aerul se oxidează și perd
 mult din odoarea lor.
        Aceste deosebiri între descompunerea la aer și între acea făcută. într’un
 mediii fără aer, a fost punctul de plecare al celebrei teorii asupra fermentații
 propusă de Pasteur.
        Pentru fondatorul bacteriologici, fermentațiunea nu este alt-ceva de cât
 viața fără aer.
        Pentru chimiștl însă, aceste deosebiri nu provin de cât de la acțiunile
chimice ce se produc în aceste cazuri. Hoppe-Seyller între alții a explicat
aceste fenomene chimice ast-fel: In aer liber, când există un mare aflux de
oxigen, hidrogenul născend, descompune molecula de oxigen (O²), două atome
de H se combină cu un atom de O și formează H²O, pe când cel-alt atom de
O pus în libertate are proprietățile speciale de oxidare. Din aceasta cauză la aer
adevăratele produse de reducție și de putrefacție H, H²S, PhH³ nu apar fiind
■ repede oxidate, de asemenea un mare număr de alte substanțe, cari nu sunt
atacate de molecula de oxigen sunt distruse de atoma de O activ și transfor-
mate în combinațiunl mal simple.
        Se întâmplă deci în acest caz ceea ce se observă în organismul vio,
 unde vedem că materiele albuminoide nutritive sunt oxidate de oxigenul sân-
 gelui, fără să sufere vre-o putrefacție, fără să se formeze hidrogen sulfurat
 satt fosforat, cea ce probează că în organizinul viii oxigenul este foarte abundent.
        Dacă în loc de o materie organică lichidă, se lasă ca să se putrezească
 o bucată de carne crudă, ordinea în care micro-organismele invalidează este
 aproape aceiași.
        Aerobii și aerobii facultativi încep să se des volte la suprafață bucățel
 de carne și pătrund, interstițiele mușchilor, capilarelor și a vaselor limfatice
 până în părțile profunde, el lichefiază puțin câte puțin întreaga masă muscu-
 lară, grație feluritelor diastase pe cari le secretă și fac ast-fel ca carnea mus-
 culară să devie capabilă ca să nutrească pe vibrionienl, cari cedează pe urmă
 locul aerobiilor etc.
        Dacă se așează această bucată de carne subt un clopot cu acid sulfu-
 ric pus pentru ca să nu existe nici o urmă de umiditate în aerul clopotului,
 atunci bucata de carne se va usca încet încet, uscarea aceasta va împedica acțiu-
 nea diastaselor asupra țesutului celular și ast-fel va împedica descompunerea
 materiei organice.

Digitized by

Google

    Microbir Putrefacției

     S’a făcut numeroase experiențe pentru a se vedea care anume speță de
microbi poate merita numele de „bacterii de putrefacție„, și s’a descoperit un
foarte mare num6r de spețe de microbi cari produc, în paguba substanțelor
organice azotate, productele putrede cele mal variate.
       Ast-fel s’a descoperit bacillus fluorescens liquefaciens, care formează peptona
și acizii grași volatili, bacillus butyrious al lui Hueppe, care produce peptona, leu-
cina, tyrosina și amoniacul, bacillus putrificans coli al lui Bilastok, care dă pep-
tone, amoniacul, acizii grași, tyrosina, fenolul, indolul și skatolul, bacterium coli
ale cărui culturi peptonizate dă indolul, proteus care sunt agenții activi al pu-
trefacțiunel cadavrelor.
       Bacillus ureae, prodigiosus fluorescens putridus, producătorii trimethylaminel
trebue asemenea considerați ca Saprophițl cum se numesc în general microbii
putrefacției.
       Se mal num6ră printre agenții putrefacției bacillus saprogenes coprogenes
foetidus, pyogenes foetidus și mal mulțl anaerobl cărora li se atribue producțiunea
gazurilor infecte nedeterminate din punct de vedere chimic.
       Aceștia sunt principalii microbi, cari se pot considera înzestrați cu pu-
terea de a provoca putrefacția în sensul adevărat al cuventulul.
       Pe lângă microbi mal sunt și alte ființe vil, precum criptogame și oare-
carl insecte cari se găsesc la suprafața cărnel, brânzei și cadavrelor în des-
compunere.
       Aceste parazite care joacă de asemenea un mare rol în distrugerea or-,
ganică moartă nu sunt veritabile saprophyte, căci nu au puterea de a pepto-
niza albumina și a începe opera distrugerel sale.
       In ceea ce privește ordinea în care acești microbi apar și se succed în
fenomenul putrefacțiunel, este imposibil de determinat pentru că această va-
riază după circumstanțele de timp și de loc și după nenumărațil factori cari
modifică substanțele materiei în putrefacție. O substanță organică în putrefacție
este în mod permanent subt dependența circumstanțelor exterioare de tempe-
ratură, umiditatea, presiunea, electricitatea etc. — Afară de aceasta cu cât pu-
trefacția înaintează cu atât reacțiunea, concentrarea, compunerea substratului
organic se schimbă neîncetat.
       Din corpurile neutrii se formează acizii, din corpurile azotate se for-
mează bazele și toate aceste substanțe lucrează unele asupra altora.
       Mediul favorabil unei spețe de microbi devine îndată nefavorabil și o
altă speță de bacterii apare.
       Aceste nenumărate variațiunl fac ca procesul putrefacții să fie unul din fenomenele
naturale cele mal variabile și mal inconstante, de o complexitate extremă și de un studiu
foarte dificil.
       E important de a arăta, în rezumat, experiențele cari s'atî făcut pentru
a se vedea rolul pe care aceste micro-organisme îl ati în putrefacție.

Digitized by VjOOQle

— 6 —

       Voiu vorbi în special de experiențele amicului meu Frederic Bordas, la
unele din cari am asistat pe când eram la Paris.
       Cu deosebire de Gautier, Rosenbach, Brieger etc. cari în asemenea ex-
periențe se serveați de carne de boți tocată și redusă în gelatină, albumină,
etc. Bordas a operat asupra fetușilor de porc luațl din pântecele scroafelor
tăiate la măcelărie, obținând ast-fel mediul aseptic favorabil acestor experiențe.
FetușiI nu erați curățițl de membranele lor de cât în laborator. Li se lega
imediat cordonul și pentru a înlătura germenii cari s’ar fi putut depune acci-
dental în timpul manipulărel, se spăla acești fetușl cu o soluție de biclorura
de mercur și în urmă cu apă sterilizată.
       Ast-fel preparați, el se puneați în flacoane sterilizate astupate cu un dop
găurit prin care se trecea un tub subțiat având vată la extremitatea lui.
       La primul fetus s’a introdus în pântece prin mijlocul unei înțepături
făcută cu un tub de sticlă ascuțit 2 centimetrii cubl dintr’un bulion cu cul-
tura streptcoculul pyogenes aureus.
       Flaconul a fost pus în etuvă la temperatura de 40° și după 24 de ore
s’a văzut în flacon o mare cantitate de un lichid sanguinolent care s’a înver-
zit și a devenit pe urmă din ce în ce mal închis. Cocii s’afi desvoltat foarte
repede umplând vasele și acoperind partea superioară a corpului, care nu era
în contact cu lichidul. Arteriolele și micile vene se vedeati în formă de mici
dungi alburii ca și cum ar fi fost injectate.
       După două zile, fetusul care cântărea aproape 200 grame la început era
redus la trei sferturi din volumul lui primitiv și avea înfățișarea unei mase
umflate, înotând asupra unul lichid verzui. Țesutul muscular era intact și
corpul animalului mal mult macerat, ceea ce nu era de loc o putrefacție; nu
.s’a observat nici o bulă gazoasă. După 18 ^ile s’a scos flaconul din etuvă și
s’a analizat lichidul.
       S’a văzut că în acest lichid nu erați de cât produse alcaloidice.
       Aceleași experiențe s’a făcut cu bacilu verde fluorescent lichefiant și nelicheflant,
cu bacilul lui Eberth, cu bacilul coli commune, cu septicimia lui Koch și cu bac-
tcridiele carbonoase și în toate aceste experiențe fetușil, cari atl servit de me-
diii de cultură n’ati prezentat nici o modificare particulară; rămânând aceiași
masă macerată și înotând îti lichidul transudat.
       In această stare fetușil s’ati conservat în laborator mal mult de un an
fără să fi suferit vre-o alterațiune simțitoare.
       Rezultă dar din aceste experiențe că germenii patogeni cu cari s’a făcut
încercarea nu sunt bacteriile, cari provoacă descompunerea putredă. Acești ger-
meni se desvoltă foarte ușor pe fetus, însă la un moment dat, orl-ce feno-
men se oprește, germenii ne mal găsind condițiunile necesare desvoltărel lor.
       In experiențele făcute cu coli commune și cu bacilul lui Eberth, fiind aerobi,
se trecea printr’un tub care avea un tampon de vată, un curent de aer pentru
a reînoi atmosfera flacoanelor.
       Rezidurile fiind tratate după metoda generală s’a obținut alcaloizl în
stare de clorhydrate.
       După aceste experiențe s'a întreprins o serie de alte experiențe în

Digitized by

Google

— 7 —

aceleași condițiunl, însă cu alțl bacill luațl din intestinul mal multor cadavre
de oameni morțl în urma unor accidente.
       S’a deschis intestinul cu ajutorul unul enterotom, s’a răzuit cu un fir
de platină peretele intern al tubului intestinal, în urmă s’a însămânțat cu pro-
dusul rezultat din răzuire, tuburi cu apă sterilizată; s’a luat un centimetru
cub din această apă și s’a diluat în 100 centimetri cubl de apă destilată și ste-
rilizată, în sfârșit din acest din urmă lichid s’a luat un centimetru cub și s’a
făcut însămânțărl în tuburi cu gelațină și culturi pe plăci.
       O parte din plăci s’au așezat în clopote în cari se făcuse vidul, așa că
era de o parte germenii aerobi, de altă parte germeni anaerobl.
       S’a izolat bacteriele, micrococil și drojdiele cari aparțineați spețelor
saccharomyces cerevisiae și saccharomyces Pastorianus, s’a lăsat de o parte coli comune
și bacilul verde fluorescent, lichefiant și nelichefiant, cari s’ah găsit în tubul
intestinal al tuturor cadavrelor, dar cari după experiențele făcute am văzut că
nu joacă un rol activ în putrefacție, și s’a mărginit experiențele numai la trei
microbi, cari s’ati găsit în toate autopsiele practicate.
       Acești microbi sunt bacilus vulgaris al lui Hauser (Proteus vulgaris), un
aerob facultativ care seamănă cu bacilul lui Hauser, tot din genul proteus și
tyrothrix daviformis.
       Făcendu-se cu cel d’întâiti inoculațiunl la fetușl în timp de opt zile s’a
lichefiat cea mal mare parte din țesutul muscular, viscerile erah complect
distruse și lichefiate.
       Bacilus vulgaris este aerob căci îndată ce nu se reînoia aerul din flacoane,
fermentațiunea se oprea.
       Inoculându-se cel d’al doilea microb, s’a văzut că culturile se fac foarte
bine pe fetușl la temperatură de 40° C. cu un degajament abundent de acid
carbonic. După cincl-spre-zece zile, aproape toată materia organică este distrusă,
în lichid nu se mal găsește de cât niște particule brune în suspensie; dacă se
lasă flaconul în liniște se produce o separație și partea superioară a lichidului
ia o culoare galbenă clară, răspândind când se deschide flaconul, un miros
infect.
       Cel d’al treilea microb este un anaerob, are formă de cuiti, dacă se
însămânțează un fetus cu o cultură în bulion de acești microbi, avendu-se
grija numai de a înlocui aerul din flacon cu acid carbonic, fetusul nu întăr-
ziază de a se descompune: toată masa musculară este lichefiată și în mal puțin
de patru zile un fetus care cântărește mal mult de 200 grame este distrus,
(la temperatură de 39° c.); micile oase sunt absolut lipsite de materii organice
și cu desăvârșire curățite, ele statî în fundul flaconului, formând un depozit
roșietic, pe când lichidul care ’1 acoperă este limpede sati nițel gălbui. In
timpul acestei fermentații se degajează acid carbonic, hydrogen sulfurat și
hidrogen liber.
       Acești microbi, cari după cum rezultă din aceste experiențe, sunt ade-
vărațl germenii al putrefacții, când sunt cultivați separat nu pot descompune
materia organică până la ultima limită.
       S’a făcut însă o altă serie de experiențe cu câte și trei de odată și s’a

Digitized by CiOOQie

— 8 —

văzut că atunci (rând sunt asociat! dislocă molecula organică, î! modifică as-
pectul și natura și transformă produsele atât de complicate ale materiei albu-
minoide în corpuri mult mal simple.
       Aceste experiențe sunt de foarte mare importanță din punct de vedere
practic, căci știindu-se cari anume microbi produc putrefacția, se poate foarte
ușor favoriza desvoltarea fie a aerobilor fie a anaerobilor, pentru a produce
cât mal repede posibil desorganizarea materiei organice.
       Nu e de mirare ca știința să ajungă la acest rezultat ca, înainte de în-
gropare, cadavrele să fie însămânțate cu unul saft mal mulțl microbi ptomatofagi,
pentru ca ast-fel materia organică să poată fi mal repede readusă la elementele
sale principale: acid carbonic, apă și nitrate după cum a propus-o Bordas.
       Lucrul nu e imposibil. Pentru a cita numai un exemplu putem reaminti
puterea de descompunere pe care o are spuma de bere, care poate transforma
în 8 zile cel mult, 1 metru cub de must coprinzend 100 Kilograme de glucoză,
ceea-ce face într’un an 4500 Kilogramme de materie organică.
       Am văzut cu ce rapiditate cel doi bacill al lui Hauser și tyrothrix davifor-
mis atî transformat lichefiind o destul de mare cantitate de materie organică.
       Injecțiunea sub-cutântă a unei culturi de bacillus vulgaris a lui Hauser,
ar produce, de sigur, la un cadavru, rezultate aneloage și suntem convinși că
bacillus vulgaris ar transforma o asemenea masă de materie organică în elemen-
tele sale primitive cu o suficientă rapiditate, care în toate cazurile, ar fi cu mult
superioară aceleia, care există în putrefacție spontanee a cadavrelor.
       Acțiunile chimice.— După cum am văzut sunt foarte numeroase feno-
menele naturale cari se îndeplinesc în putrefacție.
       Studiul acțiunilor chimice, cari atî loc într’o substanță organică dată
pradă saprophyților, este de cea mal mare importanță.
       In ceea-ce privește substanțele albuminoide, pentru ca ele să treacă în
stare de putrefacție trebue să fie mal întâi ti transformate în peptone. Multe
din bacteriele, cari am văzut că atî un rol în putrefacție aii proprietatea de a
secreta diastase, cari produc această peptonizare.
       In cele mal multe cazuri însă, substanțele albuminoide, mal înainte de
a fi date pradă microorganismelor, sunt deja peptonizate grație acțiunilor fisico-
chimice, și în acest caz un microb al putrefacției nepeptonizant cum e coli-
bacilul de exemplu, atacă cu energie albumina peptonizată deja, dând naștere
la adevărate producte putrede.
       De aci se poate vedea că adăogarea unul ferment pepsic, poate în ge-
neral favoriza și grăbi putrefacția.
       Nu se știe încă care e mecanismul intim prin care molecula de al-
bumină se descompune în putrefacție. Ceea-ce se știe este că aceleași produse
se formează când se tratează albumina cu acizi și alcall. Așa tratând albumina
cu hydrat de barytase obținem, ca și în putrefacție: leucina, tyrosina, glyco-
colul, butalamina etc. etc. etc., — elemente din cari se compune molecula de
albumină, după cum a demonstrat SchUtzenberger.
       Pentru a arăta toate subtanțele excesiv de variate la care dă naștere
descompunerea albumineî de către microbii putrefacției ar trebui să transcrini

Digitized by

Google

— O —

liste aproape întregi a corpurilor clin Chimia organică, căci în urma primelor
substanțe, cari se formează și cari sunt adevăratele produse ale activitățel sapro-
phyților, apar corpuri din ce în ce mal simple produse de întreaga serie de
fermentațiunl ce se îndeplinesc în paguba substanțelor ce provin din putre-
facția albuminelor.
       Aceste produse ultime sunt gazurl, precum anhydrida carbonică, me-
thanul, hydrogenul, azotul, hydrogenurile fosforate și sulfurate, acizii formic,
acetic, butyric, valerianic, palmitic, crotonic, lactic, oxalie, amoniacul, carbo-
natul de amoniac, propylamina, trimethylamina, etc. etc.
       Sunt foarte interesante experiențele, cari am făcut la Paris împreună cu
distinșii mei amici Bordas și Ogier, pentru analizarea gazurilor produse în
timpul fermentațiunel putrede.
       Duclaux a probat deja că oare-carl fermenți al cazeinel, produc în mod
constant degajerl gazoase compuse din acid carbonic și hydrogen. La începutul
fermentației, o parte din hydrogen se transformă în hydrogen sulfurat, pentru
că hydrogenul în stare născândă exercitează acțiunea sa asupra sulfului sau
sulfatelor sărurilor în disoluție.
       Am văzut că oare-carl micro-organisme lucrând asupra altorl materii
albuminoide, cum e sângele de exemplu, datî naștere la produse identice.
       Aceste produse ultime însă pot varia după condițiele în cari 'se face
experiența; astfel dacă se pune sângele în fermentație printr’un anacrob fa-
cultativ, se va obține produse diferite, după cum experiența s'a făcut într'o
atmosferă cu mal mult sah mal puțin oxigen sah la o temperatură mal mare
sati mal mică. Se întâmplă aci un fenomen analog cu ceea-ce se petrece în
fermentația laptelui prin adinobater polymorphus a lui Duclaux, care după gradul
de aerație al mediului se transformă sau în alcool, sah în acid acetic, sah în
ambele de odată.
       Dacă facem însă abstracție de aceste deosebiri și dacă avem în vedere
numai mersul general al fenomenului, se constată că cantitatea de acid car-
bonic crește neîncetat, pe când producțiunea liydrogenulul suferă o progre-
siune inversă.
       Aceste rezultate ah fost obținute de Gautier și Etard.
       Bordas și Ogier și noi am repetat aceste experiențe'utilizând cadavrul
unul copil la termen, mort în timpul facerel și care nu respirase și mal mulțl
creerl de omeni morțl de curând.
       Aceste piese ah fost puse în niște borcane mari acoperite de un capac
prin care pătrundea mal multe tuburi cu robinete. Unul din aceste tuburi era
adăpat la o serie din ce în ce mal numerosă de flacone cu acid sulfuric,
sulfat de cupru, de potasă, cu brom și potasă și alt tub la o cuvă cu mercur,
pentru ca gazurile trecend prin aceste flacoane să se potă spăla.
       Un alt tub era lăsat liber pentru a se aduna direct gazurile degajate.
       Experiențele ah durat unele 4 zile, altele 5 zile.
       Din aceste experiențe s'a constatat cu acidul carbonic se degajează în
mod continuh în timpul putrefacției, că această degajare crește neîncetat până
la sfârșit ajungem! să atingă volumul total al gazului produs. Hidrogenul nu

    58080                                                                        2

Digitized by

Google

— 10 —

se arată de cât la început, probabil producția acestui gaz urmează un mers
analog cu acela al acidului carbonic, cel puțin în timpul primei perioade a
putrefacției; numai cea mal mare parte a gazului în stare născândă se com-
bină cu sulful și cu alțl corpi pentru a forma hydrogen sulfurat etc., și nu-
mai atunci când acțiunea lui reductoare a încetat de a mal fi utilizată, bydro-
genul se degajează în stare liberă.
       Nu după mult timp însă, mărimea de volum a hydrogenulul se oprește
și către sfârșitul degajărel gazoase a putrefacției începe să descrească.
       Nu s’a găsit hydrogen fosforat nici în descompunerea cadavrului de
copil, nici în aceea a creerulul, ceea ce e foarte interesant de înregistrat.
       Nu s’a găsit de asemenea hydrogen carbonat.
       Alcaloizil putrefacției.— E foarte important de a se cunoaște, mal cu seamă
din punct de vedere medical corpii, cari se formează în primele faze ale des-
compunerel albuminelor. Acești corpi, adevărate produse putrede, aparțin la
diferite familii chimice.
       Ast-fel avem, mal înteitt Aminele, printre cari se remarcă mal cu seamă
putrescina (tetramethylendiamina) și cadacerina (pentamethylendiamina).
       Acești corpi au fost găsiți de Brieger în cadadrele în stare de putrefacție.
       Ethylendiamina s’a găsit la peștii în putrefacție.
       Un corp foarte important, care este o amină complexă este neurina
(trimethylhydroxethylen-amonium) obținută de Brieger în putrefacția cărnel la
a 6-a zi si cu tovarășele sale muscarina si neuridina.
       Neurina, care este unul din nucleil lecithynel, foarte răspândită în or-
ganism, provine probabil din descompunerea aceștia.
       Al doilea grup este format de Amide din care fac parte leucina (acid
amido-caproic) și tirozina (acid paraoxyfenilamido-proprionic).
       Guanidina (care rezultă din cyanamida combinată cu amoniacul) s’a găsit
în oare-carl descompuneri putrede.
       Al treilea grup îl formează aromaticele, din care fac parte derivatele fenolice,
precum fenolul, crezolul, indolul, skatolul și derivatele pyridinel precum colidina (C⁸HUN)
și parvolina (C⁸H¹³N).
       In sfârșit există un oare-care număr de substanțe foarte puțin stabile,
foarte delicate, foarte complexe, cari se numesc proteine, toxalbumine și cari se
găsesc în oare-carl descompuneri provocate de microbii saprophyțl, dar cari
sunt mal cu seamă rezultatul activitățel specifice a bacterielor pathogene precum
sunt germenii tetanosulul, al difteriel etc.
       Ceea ce însă interesează pe medic este caracterul toxic al unora din
aceste produse ale putrefacției.
       Aceasta a și contribuit ca toxicologia să ia în timpurile moderne o des-
voltare foarte mare și să ocupe un loc din ce în ce mal considerabil în me-
dicina legală.
       Astă-țll când s’a constatat că aceste otrăvuri se găsesc în abundență
și în mod normal în organismul nostru, atât în timpul viețel cât și după
moarte, ideia lui Raspail că există arsenic pretutindeni a dobândit importanța
unei formule generale.

Digitized by

Google

— 11 —

       In adevăr existența acestor otrăvuri nu este astăzi de nimeni tăgăduită.
Chimia le-a găsit caracterile speciale și lea desemnat un loc în marea clasă
a alcaloizilor toxici.
       Profesorul Gautier le împarte în două categorii după origina lor:
       a)       alcaloizil toxici produși de combustiunile vitale din fie-care zi, că-
rora le-a dat numele leucomaine. si
       b)              alcaloizl provenițl din fermentațiunile putrede, pe cari i-a numit ptoniame.
       Cercetările asupra leucomainelor prezintă, în adevăr, un mare interes
biologic, însă cea ce interesează în special pe un medic-legist sunt ptomainele,
reacțiunea și determinarea lor fisiologică. De aceea ne vom ocupa numai de
ptomaine.
       Importanța ptomainelor reiese cu deosebire dintr'un raport medico-legal
al savantului meii profesor Brouardel tăcut într’o facere de otrăvire cu col-
chicină și în care era chemat să răspundă la următoarea întrebare: dacă într’un
cadavru îngropat de 10 luni și în cari se găsesc oare-carl reacțiunl ale colchi-
cinel, se poate afirma că aceste reacțiunl se datorește numai colchicinel?
       Din această simplă cestiune se poate vedea enorma importanță a stu-
diului alcaloizilor cadaverici.
       Aceasta m’a și determinat pe când eram la Paris să întreprind un studii!
amănunțit asupra alcaloizilor cadaverici, ale cărui rezultate a făcut obiectul
uneia din lucrările mele speciale tipărită la Paris subt titlul: „Etude medico-
legale sur Ies alcdloîdes cadaveriques¹¹.
       Intercalez aci un rezumat din acest studiti.
       Se știa că cărnurile conservate, stricate pot otrăvi un om. Ceea ce nu
se știa era, dacă în aceste cazuri avem a face cu o adevărată otrăvire sad cu
o infecțiune provocată de micro-organisme, cari desvoltate și cultivate în carnea
putredă, aii pătruns în țesuturile omului prin calea stomacală.
       Panum a demonstrat că în asemenea cazuri nu este alt-ceva de cât o
simplă intoxicare, căci nici ferberea, nici volatizarea nu ah nici o influență
asupra acestor produse toxice. Dacă toxicitatea s’ar fi datorat prezenței micro-
bilor, ea ar fi dispărut prin fierbere, căci se știe că nici un microb nu poate
rezista la o temperatură de 150°. — Panum a reușit chiar să obțină un „extract
toxic¹¹, căruia Bergmann și Scumiedeberg i-aii dat numele de „sepsină^.
       Cercetările lui Panum au fost reluate de Stich și Thierscii, cari aii de-
monstrat natura chimică a sepsinel. Pe urmă succesiv Zulzer și Sonnenschein,
Hager, Otto, Selmt, Brouardel și Boutmy, att extras din corpurile în putrefac-
ție extracturl toxice, ale căror efecte reamintesc acțiunea conicinel, atropinel,
curarel, delfininel etc. Cele mal multe din caracterele chimice ale acestor ex-
tracte par că probează că ele conțin cam aceleași substanțe ca alcaloizil vegetali.
       Școala italiană, în frunte cu Selmt, aii adus un mare serviciu toxicolo-
giel moderne, prin lucrările el asupra alcaloizilor putrefacțiunel.
       Nici unul însă din acești savanțl, n’aU. reușit să isoleze din toate aceste
extracte un individ chimic determinat.
       Nencki, în anul 1876, a descoperit cel d’întâiti o substanță definită, sta-
bilindu-I formula chimică, el a reușit să izoleze un c >rp cristalizat isoiner cu

Digitized by kjOOQie

— 12 —

collidina a cărui formulă brută este C⁸H"N, care se găsește în abundență în
gelatina, în stare de putrefacție.
       Mal târziti Gautier și Etard atl extras din peștii în putrefacție parvolina
(C⁹H¹³N) și liydrocoUidina (C⁸Hl³N).
       Caracterile generale ale acestor alcaloizl sunt următoarele:
       Parvolina este o bază de culoare gălbuie, oleioasă, cu un miros plăcut
de flori, fierbe subt 200°, este puțin solubilă în apă, foarte solubilă în alcool,
eter și cloroform, ia o culoare închisă și se rezinifică la aer. Clorauratul șefi
este destul de solubil. Cloroplatinatul șefi este puțin solubil, cristalisează în
cristale microscopice. Hidrocollidina se prezintă subt forma unul lichid aproape
incolor, puțin oleaginos, cu o odoare pătrunzătoare de pește stricat, cu o den-
sitate de 1.0296 la zero. La aer liber devine brumă și viscoasă, de sigur din
cauza polimerizărel. Atrage acidul carbonic.
       Cloridratul șefi e foarte solubil în apă și alcool, cristalisează în formă
de ace fine și în cristale analoage cu zăpadă, este neutru cu un gust amar;
un exces de acid îl roșește si ’l resinifică.
       Clorauratul săi! este destul de solubil, se reduce încet la frig, repede
la căldură.
       Cloroplatinatul este galben, pal, cristalin, puțin solubil. Fierbe la 210°
fără să se altereze.
       Pouchet a extras din productele putrede, printr’o metodă specială două
baze oxigenate ale căror cloroplatinate solubile pot fi separate una de alta prin
adăogarea de alcool și eter. Unul din aceste cloroplatinate, insolubil în al-
cool, cristalisează în ace prismatice, cel-alt, destul de solubil în același disol-
vant poate fi separat prin adaogare de eter. Formulele acestor săruri se apro-
prie de oxybetaină.
       Baza C⁷H,⁸Az²O⁶ apare la microscop subt forma de prisme groase și
scurte, înegrindu-se la lumină. Baza C⁵Hl²Az²O⁴ apare subt forma de ace sub-
țiri, grupate la un loc.
       Aceste baze sunt foarte veninoase.
       Nici un savant însă n’a contribuit să facă puțină lumină asupra sub-
stanțelor cari se găsesc în descompunerile putrede ca Brieger. El, cel d’întâiQ
a demonstrat că fie-care perioadă a putrefacției este însoțită de producțiunea
unor nuol ptomaine, unele toxice, altele netoxice. Celor d'întâifi Brieger le-a
dat numele de toxine.
       Toxinele nu apar de cat la a 7-a zi după moarte. încetarea viețel de-
termină mal întâifi formarea colinei Aceasta începe o serie cu desăvârșire ne-
toxică. După ea apare neuridina, pe urma cadaverina; putrescina închide seria
inofensivă a primelor ptomaine ale putrefacției.
       Iată ptomainele izolate și studiate de Brieger:
       Neuridina. Formula sa C‘H!⁴Az² probează că e cea d'întâifi diamină izo-
lată din țesusurile animale. Cloridratul săfi e foarte solubil în apă, în stare de
puritate absolută este insolubilă în alcool absolut, eter, cloroform, eter de pe-
trol, benzină, alcool amilic.

Digitized by

Google

— 13 —

       Sarea dublă de platină, care cristalisează în frumoase ace, este foarte
solubilă în apă și poate 11 precipitată prin alcool.
       Neurodina pură este cu totul inofensivă.
       Neurina putrefadică. Se prezintă subt formă de mici ace, cari se lichefiază
lesne la aer. Chiar în cantitatea cea mal slabă această substanță are proprie-
tăți toxice foarte active.
       Injectând acest produs subt forma de clorhydrat în organismul mami-
ferelor se observă fenomene identice la toate spețele animale cu cari s’aO
experimentat. Deosebirile ce se observă nu provin de cât de la gradul de sen-
sibilitate pe care îl ati diferitele animale față de această otravă. La pisici se
observă fenomenele intoxicărel când li se injectează câte-va miligrame, pe când
aceleași dose nu modifică întru nimic echilibrul fisiologic al cobailor.
       La epurl trebue aproape 0,005 miligr. din acest toxic, pentru 1 kilogr.
din greutatea animalului, pentru ca să se producă fenomenele simptomatice
ale acestei intoxicații. Iată aceste fenomene, ast-fel cum le-a studiat Brieger,
la epurl:
      1.       Acțiunea asupra secrețiunilor:
       Absorbțiunea neurinel, la epurl este urmată imediat de o umectare in-
ternă a nărilor și a sghiabulul labial superior, în urmă apar mișcări de masti-
cație și deglutiție urmate de niște picături groase, cari se ivesc la unghiul la-
bial și cari cad încet jos subt forma unul fir mucilaginos și viscos. Aceasta
este începutul unei salivațil abundente, mal întâiti viscoasă, pe urmă fluidă și
cu reacțiune alcalină. Această salivare persistă până la moartea animalului.
Intensitatea el depinde de doza substanței toxice injectată.
       Puțin timp după salivație se observă o secrețiune mal abundentă de
cât în stare normală a pituitărel și a glandelor lacrimale, care se oprește re-
pede la aceste din urmă.
      2.       Acțiunea asupra respirațiunel:
       Respirațiunea devine frecuentă de la început. Inspirația se face forțat
cu capul resturnat înapoi și cu dilatarea narinelor. In ultimele momente ale
viețel, respirația devine neregulată, superficială și mal puțin frecuentă.
      3.       Acțiunea asupra circulației:
       Imediat după injecțiune, frecuența bătăilor cardiace devine extremă și
pulsul imposibil de oprit, îndată însă, acest eretism cardiac se micșorează;
pulsațiunile slăbesc în mod simțitor și progresiv până când inima, dilatată și
întinsă, se oprește subit în diastolă. Presiunea sanguină diminuiază în același
timp. Activitatea cardiacă persistă încă și după ce respirația a încetat.
       Ligatura pneumogastriculul făcută după intoxicare nu influențază cordul,
      4.       Pupilele se strâng în mod remarcabil, mal cu seamă când se insti-
lează în ochi câte-va picături de o soluțiune concentrată.
      5.       Tubul digestiv: Evacuațiunl continue, consistente mal întâiti, pe
urmă lichide. Emisiuni de spermă și urină. Dacă în acest moment al expe-
rienței se deschide cavitatea abdominală se observă ici colea contractiunl to-
nice, cari se întind pe suprafața intestinului.

Digitized by

— u —

       Splina este contractată. Nu s’a observat contracțiunl nici ale bășicel,
nici ale uterului.
      6.       Acțiunea asupra sistemului nervos:
       Numai când se administrează doze mortale se ved ivindu-se puternice
convulsiunl clonice, urmate îndată de moarte.
       Respirația artificială poate până la oare-care punct să amendeze aceste
convulsiunl și sa întârzieze moartea, ele revin însă, ceea ce probează că con.
vulziunile nu sunt de origină respiratorie.
       Pe lângă această se va produce o stare de slăbiciune: mersul e clă-
tinat, extremitățile posteriore paralizate, extremitățile anteriore alunecă fără
putere, așa că chiar înainte de apariția convulsiunilor, animalele zac la păment
în stare de colapsus complect.
       Antidotul cel mal puternic al neurinel este atropină. O mică cantitate
de atropină injectată face să dispară toate fenomenele pe cari le-am descris.
       Ethylen-diamina. Această potmaină a fost extrasă de Brieger dintr’un morun
în stare de putrefacție. Sarea clorhydrică a acestei baze cristalisează în formă
de ace lungi și strălucitoare, solubile în apă, insolubile în alcool absolut.
       Nu se combină cu clorurul de aur. Clorurul el dă cu acid fosfomolib-
dic un precipitat alb, cu acidul fosfoantimonic un precipitat alb-gălbul solubil
într’un exces de reactiv, cu iodura de potasiu și de bismuth un precipitat roșu
cristalin. Baza pură poate fi destilată cu sodă fără să se descompuie.
       Ethylen-diamina este o substanță toxică, mal puțin violentă de cât
neurina. Broaștele atî o mare toleranță pentru acest alcaloid. Nu e tot ast-
fel la șoarecii și cobaii, la aceste animale, imediat după injecția unei mici can-
tități din această substanță, se produce o hypersecrețiune nasală, bucală și
lacrimală, care apare intermitent. In același timp se produce mydriasă înso-
țită de o exoftalmie considerabilă. O dispnee violentă apare îndată, și după 24
ore animalul moare. Aproape aceleași fenomene se observă și la epurl.


    Ptomainele din cadavrul omului

       Brieger a descoperit:
      1.       Că diferitele stadii ale descompunerel organelor cadaverice sunt mar-
cante prin formarea unor produse bazice diferite.
      2.       Că cele mal multe ptomaine dispar cu timpul și sunt înlocuite cu
altele si al
      3.       Că unele baze în mică cantitate la început se augmentează treptat
cu dispariția altor baze.
       Aceste descoperiri pot fi de mare utilitate pentru medicul-legist. Știind
epoca în morman tărel, el va putea ști ptomainele, cari le va găsi, și dacă adăo-
găm la aceasta descoperirea lui Maus și Lebon, că lichidele sunt cu atât mal
veninoase cu cât sunt mal proaspete, apoi atunci el va putea controla prin
examenul fisiologic ptomainele găsite.
       Brieger a reușit să izoleze următoarele ptomaine din cadavrul omului.


Digitized by kjOOQie

- 15 —

       Cadaverina. In prima zi după moarte se desvoltă o ptomaină, care am
v6zut că este Cholina. Durata acestei este aproape de 7 zile. Dispariția
cliolinel corespunde formărel unei baze foarte toxice, care nu s’a izolat până
acum. In această epocă și câte odată în ziua a treia a putrefacției, apare ca-
daverina. In mică cantitate la început, ea se mărește cu cât putrefacția înain-
tează. Nu să obține în stare de puritate absolută.
       Cristalele de cloroplatinat seamănă mult cu ale cloroplatinatulul de
amoniac, ele sunt în general în mărime de 2 milimetrii, ati culorea galbenă
a cromului și aparțin sistemului rombic. La lumina polarizată, cristalele sunt
birefringente.
       Formula cadaverinel este: C⁵H¹⁰Az².
       Această bază nu se găsește de cât în cadavrul omului. Ea distilează
fără să se descompună în prezența hydratulul de potasă saiî de calce cu sodă.
       In stare de libertate, cadaverina este un lichid gros, absoarbe cu acti-
vitate acidul carbonic din aer formând cristale.
       Cadaverina nu este o bază primară. In soluțiune de alcool, ea nu
desvoltă cu sulfurul de carbon și subliniat odoarea caracteristică a esenței
de muștar.
       Putrescina. însoțește mal în tot-d’auna cadaverina. Subt forma unei sări
duble de platină putrescina cristalisează în tablete asemenea cu acelea ale cho-
lesterinel. Formula el este: C⁴H¹²AZ².
       Această bază în stare liberă este un lichid limpede ca apa, foarte mobil,
cu o odoare spermatică particulară, reamintind puțin bazele pyridice. Absoarbe
destul de repede acidul carbonic al aerului, fără să piardă însă odoarea el
neplăcută și formează ast-fel un carbonat de putrescină, care cristalisează.
       Putrescina liberă fierbe la 135°. Destilată cu potasă nu se distruge.
       Saprina. Composițiunea el centesimală este absolut analoagă cu aceea a
cadaverinel, diferă însă prin caracterele următore.
      1.        Platinatul de cadaverină e foarte gretî solubil în apă, pe când plati-
natul acestei nuol diamine este mult mal solubil.
      2.        Cristalele de cloroplatinat de cadaverină sunt rombice, pe când ale
saprinel, sunt în ace unctoase grupate paralel.
      3.        Clorhydratul de cadaverină expus la aer se lichefiază puțin câte puțin
Sarea sa de aur cristalisează în magnifice ace foarte solubile. Saprina din
contră dă un clorhydrat, care cristalisează în ace plate.
       Saprina injectată la cobai sad epurl nu produce de cât mișcări peri-
staltice ale intestinului, cari țin mal multe zile determinând ast-fel evacuațiunl
intense.
       Myddleina. — Această substanță foarte greti de izolat nu apare într’o can-
titate apreciabilă de cât în a treia septămână a putrefacției. Purificarea el este
foarte dificilă din cauza micei cantități, în care se isolează în general și a
marel solubitățl a sărel ce o formează cu platina.
       Acțiunea el fisiologică este foarte interesantă. Injectată în mici dose la
cobai și la epurl această ptomaină produce repede hypersecrețiunea mucoasă
comună tuturor alcaloizilor cadaverici, pe urmă apare midriasa, conductele

Digitized by VjOoqic

- 16 —

       auditive se injectează și temperatura rectală se mărește cu unu sati două grade.
       Părul animalului se sbârlește și câte odată un frison îl sgudue. Palpitațiunile
       descresc, se observă somnolență și diaree.
              In doză mal mare de 0,01X15 mgr. fenomenele descrise se exagerează și
       moartea survine. Se mal observă exoftalmie, paralizia membrelor, un violent
       acces de dispnee, și animalul moare în mijlocul excrementelor sale. La au-
       topsie se găsește inima în diastolă, bășica și intestinele contracturate.


    Metoadeie pentru izolarea ptomainelor

              Metoada Iul Stass, modificată de Otto.— Se divid organele și se pun
       în alcool la 90°. alcoolul trebue să fie în cantitate de două ori mal mare de
       cât greutatea organelor, se adaogă puțin acid tartric, se pune vasul în apă fiartă
       (bain-marie) și se lasă 24 ore pentru a se digera. Când amestecul e răcit, se
       filtrează storcându-se residiul. După filtrare lichidul alcoolic se evaporează la
       35° în vid saîî într’un curent de hydrogen, și în urmă se varsă într’un
       filtru ud pentru a se reține corpii grași.
              Mica cantitate de grăsime, care trece prin filtru se scoate agitându-se
       lichidul filtrat eu eter și se decantează într’un balon cu robinet. Lichidul ast-
       fel purificat se amestecă cu sticlă pisată și se evaporează la sec în vid. Se
       disolvă acest noii residiu în puțină apă, se amestecă pe urmă cu bicarbonat
       de sodă până la o ușoară reacțiune alcalină. Soluțiunea este agitată cu eter
       în cantitate de 5 ori mal mare de cât volumul el, după care eterul este dis-
       tilat labae de alburi. Residiul de eter este pus într’un cristalizator și acolo
       alcaloidul se precipită.
              Metoada chimistului belgian Stass are următoarele incoveniente: tartratele
       de alcaloizl nu sunt toate solubile în alcool, de asemenea eterul nu disolvă
       toate alcaloidele cu aceiași înlesnire.
              Metoada lui Dragendorff.— Materiele divizate foarte fin se pun în apă
       destilată, se adaogă aproape 10 cm c. de acid sulfuric 5 la sută, se amestec
       și se lasă să se digereze câte-va ore la 50°. Se stoarce printr’o pânză subțire
       și se reîncepe aceiași operație cu 1(X) cm. cubl de apă. Se amestecă cele
       două lichide și se evaporează până la consistența sirupoasă. Se pune rezidiul
       într’o cantitate de alcool la 95° de 4 ori mal mare de cât volumul lui și se
       lasă 24 de ore. Se filtrează și se evaporează alcoolul prin destilare. Când
       lichidul este redus la 50 centimetrii cubl, este agitat cu 50 centimetrii cubl de
       benzină. Rezidiul apos, după decantarea și alcalinisarea lui cu amoniac, se
       încălzește la 40° și se agită de două ori cu 50 centimetrii cubl de benzină.
       Alcaloidul se precipită în general în această soluție de benzină, se spală cu
       apă rece, pe urmă se redisolvă din noii rezidiul în apă fiartă și se evaporează
       foarte încet.
              Se poate evapora și redisolvă rezidiul și în acid sulfuric diluat ; în acest
       caz acidul este în urmă neutralizat cu amoniac și izolat prin benzină. Această
       modificare însă a procedeului lui Dragendorff arc următoarele inconveniente:


Digitized by

Google

— 17 —

      a)       Acidul sulfuric, care st» găsește în mare cantitate la sfârșitul operației,
distruge ptomainele.
      b)        Se găsește în rezidiurl clorhydrat de amoniac de care cu foarte mare
greutate se poate debarasa din causa insolubilitățel sale în alcool absolut.
       Este preferabil de a nu se servi cu amoniac în operațiele cari ati de
scop, căutarea unul alcaloid cadaveric.
       Metoada lui Gautier.—Lichidele putrede separate de uleiurile ce le aco-
peră printr’o ușoară acidulare și agitare cu acid sulfuric foarte diluat, sunt
destilate în vid la o temperatură foarte joasă. Se degajează amoniac, indol,
scatol. Rezidiul lichid sirupos, separat de cristalele, cari se formează este alca-
linizat cu barită filtrat și agitat de nenumărate ori cu cloroform pentru ca
să se disolve bazele.
       Se destilează în urmă acest disolvant la o joasă temperatură, fie în vid,
fie într’un curent de acid carbonic și lichidului care remâne i se adaugă apă
și acid tratric, care separă o reșină brună și un lichid sirupos.
       Acest din urmă adunat și tratat cu potasă slabă degajează o odoare
puternică de carbilamină. In același timp bazele sunt puse în libertate. Se
ridică aceste baze agitând lichidul cu eter și evaporând acest disolvant într’un
curent de acid carbonic la o slabă presiune, pe urmă subt un clopot, în pre-
zența potasel caustice pentru a împedica carbonizarea lor la aer.
       Se poate, după această, separa aceste baze prin precipitări fracționate,
cu clorură de platină satt, dacă sunt în cantitate suficientă, prin destilare în vid.
       Gautier a modificat pe urmă procedeul săti în modul următor:
       La lichidele alcaline primitive adaogă acid oxalic până la reacțiunea
acidă. Ridică acizii grași, lichizi cari statt d’asupra, filtrează și destilează. In
acest mod fenolul, scatolul, îndolul etc. sunt goniți. Parte care n’a destilat este
alcalinizată cu calce și precipitatul format este separat. Lichidul alcalin este
destilat la sec în vid în contact cu acidul sulfuric diluat, bazele destilează
atunci cu amoniacul. La sfârșit, el neufralisează lichidul destilat, îl evaporează
separând sulfatul de amoniac care cristalisează și ’l tratează cu alcool con-
centrat pentru a disolva sulfatele de ptomaine.
       Alcoolul este pe urmă gonit și după adăogarea unei mici cantități de
sodă caustică, soluțiunea apoasă concentrată a acestei sări este tratată succesiv
cu eter de petrol, cu eter etc.
       Produsul rămas în aparatul destilator cu excesul de calce, care a servit
pentru separarea bazelor, se tratează, după desicație și triturație, cu eter la
36° care, în aceste condițiunl, va disolva bazele fixe.
       Rezidiul acestui eter este epuizat cu puțină apă acidulată și bazele se
precipită printr’un alcall.
       Metoada lui Pouchet. — Acest procedefi a fost aplicat în căutarea pto-
mainelor extrase din lichidele economiei. El consistă în a precipita într’o so-
luțiune alcalină cu tanin în exces, în urmă a descompune tanatele ce se for-
mează prin hidrat de plumb în prezența alcoolului. Soluțiunea alcoolică eva-
porată lasă o masă sirupoasă, care se dialisează, bazele trec prin dializator și
se separă prin diferite dizolvante.


"jMWU

3


Digitized by Google

— 18 —

               Metoada Iul Brieger. — Masa, după filtrare, e precipitată cu sub-acetat
        de plumb și tratată prin hidrogenul sulfurat. Lichidul curățit de sulfura de
        plumb este evaporat și epuizat prin alcool amilic, se înlătură alcoolul cu apă,
        concentrat și acidulat eu acid sulfuric. Masa este amestecată cu eter pentru a
        înlătura acizii oxyaromaticl și se reduce pe urmă prin evaporare, la un sfert
        din volumul primitiv pentru a se separa acizii grași. Se precipită acidul sulfuric
        prin barită și excesul de barită prin acid carbonic, se filtrează și se încălzește
        într’o baie de aburi. După această se precipită cu clorur mercuric. Precipitatul
        este spălat, descompus prin hydrogen sulfurat și concentrat prin evaporație.
        Materiele anorganice, cari se depun sunt separate și spălate cu alcool absolut.
        Se formează îndată cristale, cari sunt solubile în apă și alcool diluat, insolu-
        bilă în alcool absolut, benzină și cloroform. Se separă corpii cristalizați, unii
        de alții prin precipitări fracționate eu ajutorul elorurel de platină sau a clo-
        rurel de aur.
               Brieger a modificat acest proeedeiă și în ultimele sale cercetări s’a ser-
        vit de următoarea metodă:
               Se adaogă masei inițiale acid clorhydric pentru ca bazele să se trans-
        forme în clorhydrate, cari se extrag prin aeool absolut, după ce amestecul este
        adus la o consistență sirupoasă. Se destilează și se epuisează rezidiul prin mal
        multe spălăturl cu alcool absolut.
               Metoada lui Ogier-Minovicl. — Materiele după ce sunt sdrobite se pun
        în alcool la 90° într’o cantitate aproape egală eu greutatea lor și se acidulează
        cu acid tartric saft citric. Amestecul este lăsat 24 de ore la o temperatură de
        50°—60°. Se separă lichidul alcoolic prin filtrare și prin stoarcerea masei. Se
        filtrează din notî pentru a se separa materiele grase în suspensie. Se elimi-
        nează o parte din alcool prin destilare.
               Aceasta se face în baie de aburi într’o cornută străbătută de un curent
        repede de acid carbonic, aceasta pentru a se activa evaporația și a se împedica
        o ridicare prea mare de temperatură.
               Destilarea se oprește când s’a adunat aproape jumătate din alcoolul în-
        trebuințat. Se continuă evaporația în vid până când lichidul se transformă în-
        tr’o pastă. Această pastă se tratează cu apă alcoolizată și se filtrează, lichidului
        filtrat i se adaogă atâta alcool până când o nouă adaogare nu mal determină
        un precipitat. Se evaporează excesul de alcool la baie de aburi și într’un cu-
        rent de acid carbonic. Lichidul apos și acid este epuizat de materii grase, prin
        eter de petrol, după această i se adaogă un exces de bicarbonat de sodă și e
        din noii curățit prin eter, ca în metoda lui Stass. Toți alcaloizil importanți
        sunt disolvațl prin eter. Asupra acestui lichid eterat obținut prin metoda lui
        Stass, Ogier-MinovicI aplică metoda lui Dragendorff pentru ca să ajungă la se-
        pararea alcaloizilor obținuți în bloc prin mijlocul eterului în presența bicar-
        bonatului de sodă.
               Reactivii alcaloizilor, — Reactivii, care indică prezența alcaloizilor ca-
        daverici, nu sunt numeroși. Printre acești reactivi există unul a cărei mare
        valoare a fost arătată pentru prima oară de Graebner, acesta este iodul. El

Digitized by knOOQie

— 19

        lucrează mal bine subt forma de acid iodhydric care este mal sensibil de cât
        iodura de potasiti.
               Fiind-că însă acest reactiv nu lucrează numai asupra alcaloizilor cada-
        verici, ci și asupra unul mare număr de alte substanțe, toată valoarea lui con-
        sistă în aceea că atunci când el nu precipită, știm că alte experiențe sunt
        inutile.
               Acidul iodic, al cărui iod este redus, amestecul de fericianură de po-
        tasă și de perclorur de fer, care dă un precipitat albastru de Prusia, acidul
        fosfomolibdic și amoniacul care datt o colorațiune albastră, denotă prin re-
        ducția lor mici cantități de alcaloizl cadaverici, marele lor inconvenient este
        însă, că aceste reactiunl se fac si cu morfină si cu altl alcaloizl.
               Trotarelli a recomandat ca reactiv al ptomainelor, un amestec de azotat
        de paladitt și de nitropusiat de sodă. Graebner a probat însă că acest reactiv
        nu dă de cât rezultate negative.
               Iodura de mercur și de postasitt, acidul tanic, clorura de platină nu dă
        precipitate de cât în soluțiunl eterate și amilice; acidul picric nu precipită de
        cât în cazuri foarte rare.
               Acidul sulfuric concentrat colorează în general, în brun alcaloizil ca-
        daverici.
               Reactivul lui FrOhde se colorează în albastru numai cu unele rezidiurl
        ale soluțiunilor amilice și eterate, o singură dată, în experiențele pe cari le-am
        făcut la Paris, a luat o colorațiune violetă; el devenea în general brun sau
        brun verde cu rezidiurile soluțiunilor benzinice și chloroformice.
               Acidul chlorhydric singur satt amestecat cu acid sulfuric, dă cu pto-
        mainele o culoare roșie violacee pe care căldura o mărește.
               Reactivul lui Brouardel și Boutmy poate în multe cazuri să procure
        bune indicațiunl, n’are însă caracterul general care i l’a desemnat acești autori
        față de ptomaine. Gautier a arătat că atropină, toluidina, eolidina, naftilamina
        ’l reduc în mod abundent. Brieger însă susține că această reacțiune nu se face
        cu ptomainele oxigenate pure ci numai cu acelea amestecate cu peptone.
               Vom arăta în capitolul următor, consacrat Putrefacției din punct de
        vedere medico-legal, experiențele pe cari le-am făcut împreună cu amicul meii
        Ogier la Paris, relativ la importanta cestiune medico-legală asupra deosebirilor
        cari există, între alcaloizil vegetali ce se pot găsi îutr’un cadavru și alcaloizil
        cadaverici, experiențe ale căror rezultat atl fost comunicate Academiei de me-
        dicină din Paris.
               Influența mediului. — Acum, pentru a termina acest capitol, am spus că
        nimic nu e mal variabil de cât natura alcaloizilor produși prin distrugerea
        materiei animale și această se explică întâiti prin numărul, varietatea și corn*
        plexitatea produselor, cari se pot găsi în sânul substanțelor organice în pu-
        trefacție si al doilea prin numeroșii factori, cari influențează acest fenomen.
               Factorul cel mal important, care influențează asupra putrefacției este
        compunerea mediului. Ast-fel de exemplu : prezența substanțelor hidrocarbonate,
        alături de substanțele organice azotate, întârziază în general putrefacția.
               Am observat, în adevăr, ca într'un bulion peptonizat adaogându-se za-

Digitized by VjOOQie

— 20 —

        har și însămânțau du-1 cu coli-bacill, nu dă indol, pe când într’un bulion pep-
        tonizat simplu indolul se formează în mare cantitate.
              Această se explică ast-fel:
               Microbii avend la dispoziție dou6 soiuri de substanțe nutritive, aleg
        mal întâii! pe cele cari sunt mal lesne de atacat, și acestea sunt hidrocarbo-
        natele. Aceasta poate este și explicațiunea de ce la copil cari consumă lactosă
        cu laptele ce ’l sug, nu se găsește indol și scatol în dejecțiunl.
               Factorul care intervine mal eu seamă pentru a varia produsele putre-
        facției este natura spețelor de microln.
               După cum intră în joc cutare satî cutare speță, satî un amestec din
        aceste spețe, produsele putrede sunt foarte diferite.
               Iar printre circumstanțele exterioare cari influențează mal mult asupra
        produselor putrefacțiunel este acțiunea oxigenului.
               Am v6zut cum observațiunel acestui fapt se datorește cea mal frumoasă
        descoperire, teoria anaerobiosel, care domină studiul putrefacțiunel și care se
        poate rezuma că, grație nevoilor nutritive ale micro-organismelor, corpii com-
        plicați, cari provin din animale și vegetale, trec printr’o întreagă seric de
        dislocări și descompuneri și sfârșesc prin a fi readuși la corpii cel mal simplii
        din regnul mineral.

Digitized by

Google

PUTREFACȚIA

DIN PUNCT DE VEDERE MEDICO-LEGAL



    Putrefacția cadavrelor

        Acesta este capitolul care interesează cu deosebire pe medicul-legist.
El face parte din Medicină-legală. Noțiunile cele mal importante pe cari le
avem asupra putrefacției cadaverice se datoresc întemeietorilor Medicinel-legale,
lui Devergje, Orfila și Casper.
        Medicul-legist fiind chemat să respundă la cestiunile relative la moarte,
la data morțel, la leziunile ce se găsesc pe cadavre, la determinarea mediului
în care cadavrul a stat, la otrăvurile ce se găsesc în organism după moarte
etc. e necesar ca el să cunoască, în toate detaliele, fenomenele putrefacțiunel.
        Cât timp nu se cunoștea adevărata natură a agenților, cari determină
descompunerea cadaverică, studiul putrefacției se mărginea în descrierea prin-
cipalelor modificări macroscopice, cari se îndeplinesc în diferitele mediurl în
cari se poate găsi un cadavru.
        Bacteriologia explicând mecanismul fenomenelor putrefacției, demon-
strând cum și de cine sunt provocate, care e succesiunea și înlănțuirea lor,
s’a văzut că putrefacția este cu desăvîrșire un fenomen bacteriologic. De a-
ceea pentru a înțelege astă-zl mersul descompunerel putrede, trebue să studiem
mal întâih natura și repartiția microbilor, cari invadează cadavrul după moarte.
        Flora organismului în momentul morțel. — Microbii, cari se găsesc în
organismul normal în momentul în care procesul distrugerel este să înceapă,
sunt atât de numeroși, încât cu drept cuvent Malvoz i-a descris subt titlu de
„flora organismului.
        Există mal întâih, un mare număr de microbi, de diferite spețe, pe su-
prafața pielei și cu deosebire în oare-carl locuri de predilecție precum îndoi-
turile naturale, părul capului etc. Se găsesc stafilococl și streptococi pe pie-
lea cea mal sănătoasă. In timpul viețel epidermul apără în mod admirabil or-
ganismul, pentru ca acești microbi să nu străbată în el. Pe de altă parte, con-


Digitized by kjOOQle

__22 —

       dițiunile de temperatură și de umiditate nefiindu-le favorabile el nu se înmul-
       țesc pe suprafața pieleY.
              Aceste condițiunl însă, sunt cu totul deosebite în marile cavități ale
       corpului, cari sunt în comunicațiune cu exteriorul și de aceea aci se găsesc
       mult mal mulțl microbi de cât la suprafața pielei.
              Ast-fel în gură, mal întâiti trăiesc numeroși saprofițl: unii determină
       oare-carl fermentații, alții joacă rol în caria dentară. Se găsesc în cavitatea bu-
       cală adevărațl microbi patogeni. Pasteur, cel d’întâifl, a descoperit în gură un
       micrococ care, injectat la animale, a provocat septicemia, această descoperire
       a fost confirmată în urmă de Frânkel, care a demonstrat că acest microb era
       agentul pneumoniei. Câte-odată se găsește în gură în stare normală baciiul
       numit pseudo-difteric.
              Kreibohm și Biondi atî semnalat prezența în cavitatea bucală a unei
       întregi serii de microbi mortali pentru animale, dar cari după cât se pare nu
       joacă nici un rol în patologia umană.
              Această abundență de microbi în gură, precum și în cele mal multe
       din cavitățile corpului ce sunt în raport cu aerul, se explică foarte lesne dacă
       ne dăm seama că temperatura, starea de umectare continuă, precum și pre-
       zența resturilor de alimente, constitue mediurl foarte favorabile pentru îmul-
       țirea microbilor.
              Se găsesc, de asemenea, microbi în cavitățile nasale, în mucusul larin-
       gelul, tracheel și al broncililor.
              Microbii, cari se găsesc în special în arborul respirator sunt streptococi,
       diplococl, încapsulați, micrococus tetragenus, bacilul lui Friedlânder, adică puțini
       din acele spețe cari sunt considerate ca adevărate putrefactive.
              AdevărațiI saprofițl, în traectul intestinal, trebue căutațl, căci acolo el
       se găsesc în mare abundență. Deja în stomac se găsesc felurite spețe de mi-
       crobi, ceea ce probează că sucul gastric nu sterilisează stomacul; în adevăr
       experiențele făcute de Mac Fadyan în Institutul lui FlOgge atî probat că sucul
       gastric al câinelui, cu toată puternica lui aciditate, abia poate distruge bacilul-
       virgulă al cholerel, care se știe că este microbul cel mal sensibil la acțiunea
       agenților chimici. Microbii însă, nu se înmulțesc în stomac, ci el trec de acolo
       cu mare ușurință în intestinul subțire. Aci el găsesc cele mal bune condițiunl
       atât pentru conservarea cât și pentru înmulțirea lor. Reacțiunea alcalină mal
       cu seamă favorisează cu deosebire înmulțirea microbilor în intestine. Se pare
       că conținutul intestinal din causa proprietăților sale favorisează nutrirea unor
       microbi determinați, cărora li s’a și dat numele de coli-baâll.
              Escherich a descris cel d’întâitt acest! microbi si a arătat că une-orl el
       pot provoca accidente patologice grave în organism.
              Dallemagne, într’un excelent memoritî publicat în 1894 în Buletinul
       Academiei de medicină din Belgia, a descris toți microbii, cari se găsesc în
       traectul intestinal.
              Noi am găsit în intestin și microbi anaerobl; el sunt câte o dată atât
       de numeroși în cât se poate admite că el s’ati înmulțit în tubul digestiv, căci
       e foarte probabil că condițiunile anaerobiosel pot fi realizate în intestine. In

Digitized by

Google

— 23 —

traectul intestinal al erbivorelor se găsesc cu deosebire microbii anaerobl,
fiind introduși în abundență cu erburile satî hrana lor, etc., cari sunt tot-d'a-una
mal mult sau mal puțin amestecate cu pămînt, căci după cum se știe, pămîntul
arabil este marele receptacol al anaerobilor resistențl.
       Cercetările recente ah probat că bacilul tetanosulul și al edemului
malign, al căror spori se găsesc răspândiți în pămîntul localităților locuite,
îșl îndeplinesc evoluția veuetativlt în intestinul cailor și al boilor, de acolo sporii
lor ar fi eliminați împreună cu excrementele și răspândiți ast-fel pe supra-
fața solului.
       Un fapt important am semnalat anume că în culturi se găsesc mal puține
spețe de microbi de cât par a exista la examenul microscopic direct. Foarte
probabil că multe din micro-organisme sunt omorâte prin acțiunea bactericidă,
a salivel, sucului gastric și a oare-căror produse de desasimilare ale intesti-
nului; se găsesc cadavrele lor la examenul microscopic, căci ele nu se în-
mulțesc în culturi. Mal adăogăm încă că adevărațil anaerobl nu se desvoltă
în culturile obicinuite și să poate ca și unii din microbii intestinului să nu
se desvolte de asemenea în aceste culturi.
       Prezența acestor nenumărațl microbi în sînul conținutului intestinal
întreține, chiar la ființa cea mal sănătoasă, un vast focar de putreditate, cu
transformarea continuă a peptonelor în îndoi, scatol, derivate sulfo-conjugate
și alte produse de descompunere a albuminelor și zahărului. Nencki și elevii săi
ah studiat acțiunile chimice, cari se îndeplinesc în intestin sub influența sa-
profiților, și resultatul magistralelor lor studii s’a publicat în„Archivele științelor
biologice din Petersburg“ (An. II, tom XV, fasc. 2).
       Aparatul urinar conține puțini microbi în stare normală, din cauza
reacțiunel acide a urinei și a spălărel continue a mucoasei.
       Vaginul conține în îndoiturile mucoasei sale câte-va spețe de microbi,
cari nu se suie mal sus de colul uterin, aceștia sunt mal cu seamă micrococl,
strepto- și stafilococl, al căror rol saprofitic este de mică importanță.
       Sângele și organele profunde ca ficatul, splina, măduva oaselor, sunt
în stare sănătoasă, protegiate de orl-ce invasiune de microbi. Acest fapt de-
monstrat pentru prima oară de Pasteur, a fost confirmat de cel mal mulțl
observatori. Este adevărat însă, că în ultimii timpi, Nocard, Forcher și Detonbry,
att comunicat câte-va rezultate din cari se vede că în cursul digestiunel, mi-
crobii pot fi resorbiți de limfaticele intestinului și pot trece ast-fel în marea
circulație. Chiar dacă se întâmplă acest lucru, el este de mică importanță din
punctul de vedere al acestui studih, pentru eă, în orl-ce caz, acești germeni
sunt foarte repede distruși în organism.
       Malvoz, de la care împrumutăm aceste date, nu a găsit nici o dată mi-
crobi în culturile pozitive ale sângelui ficatului, splinei, etc., luate de la 50
animale sănătoase.
       Același fapt ’l-am confirmat și noi.
       Mecanismul prin mijlocul căruia organismul se apără în stare normală»
în contra invaziunel acestor nenumărațl microbi, nu este încă cunoscut, el se

Digitized by knOOQie

- 24 —

datorește de sigur unul joc misterios al acțiunilor bactericide și al influenței
fagocitare.
              Semnele putrefacției—Mal înainte de a vorbi despre mersul putrefac-
       țiuneT cadaverice, vom arăta cari sunt seninele putrefacției la început, pentru
       că e absolut necesar ca un medic-legist să cunoască aceste semne, de oare-ce
       ele sunt indiciile absolut sigure și caracteristice, care îl pot determina să de-
       clare că un individ a murit.
              Primele semne ale putrefacțiuneT sunt următoarele:
             a)        Schimbarea colorațiunel pielei. Pielea unul cadavru expus la aer li-
      ber, capătă o culoare albăstrie saîî verzue, această culoare se manifestă mal
      întâiti în flancuri, de obicei la dreapta, se întinde pe tot abdomenul, apoi pe
      torace, și în fine pe tot corpul luând diferite nuanțe, albastru, verde, roșu,
      închis sati negricios.
             b)        Aparițiunea de pete mal mult sad mal puțin închise pe părțile cor.
      pulul, provenite din inhibarea și transudarea sângelui.
             c)               Ramolirea țesuturilor și detașarea epidermulul.
             d)        Desvoltarea gazelor; gazele se desvoltă în vase, în cavitățile seroase
      în țesutul celulelor, pântecele începe să se baloneze, spuma începe să curgă
      pe gură și pe nas.
             e)               Sângele devine spumos, globulele se alterează.
             f)       Fibra musculară, foarte striată, devin granuloasă.
             g)       Mirosul cadaveric, care variază după fazele putrefacției.
             h)       Prezența saprofiților în mare cantitate.
              Cât timp trebue așteptat pentru a constata semnele manifeste ale
       putrefacției ?—Acest timp variază, după sezon, climat, temperatură, umiditate,
       starea electrică a aerului, situația cadavrului, mediul în care este pus; însă o
       influență tot atât de notabilă trebue să fie atribuită coudițiunilor fiziologice și
       felului morțel.
              O putrefacție repede se declară la persoanele grase și sângeroase, la cele
       limfatice, la femeele moarte din facere, în otrăviri cu narcotice, în urma febre-
       lor putrede a afecțiunilor gangrenoase, și a unor supurațiunl întinse unde par
       că putrefacția a început chiar în timpul viețel. Fie-care medic a putut vedea
       exemple de putrefacție aproape instantanee, acolo unde desvoltarea el repede
       nu era prevăzută.
              Mersul putrefacției este încet la bătrâni, la indivizi slabi și uscațl.
              In general putrefacția devine manifestă în momentul când rigiditatea în-
       cetează fără ca să existe un raport teoretic bine stabilit între aceste două fe-
       nomene. Cele mal dese ori după 24—36 ore descompunerea se arată prin
       semne evidente. Vara mersul este mal repede; căte-va ore sunt suficiente;
       însă în sezonul friguros se poate conserva cadavrele mal multe zile chiar 2-3
       septămânl, fără ca ele se prezente semne exterioare de putrefacție.
              Nysten a v6zut într’un cas de asfixie cu oxyd de carbon că putrefacția
       nu a început de cât a 16-a zi.
              Putrefacția se poate desvoltă în timpul viețel? — S’a obiectat contra
       valorel putrefacției ca semn al morțel, că putrefacția ar putea să se desvolte
       și în timpul viețel. In adevăr, un membru sfacelat, falșele membrane care aco-

Digitized by

Google

peră faringele, părețil deslipițl al unul abces vechili, plăcile complicate în spital,
pleura și conținutul seh în pneumo-torax, mucusul purulent în narine, pustulele
confluente în variolă, buboanele în pesta, escarele si ulcerile intestinale în
febra tifoidă, abcesele urinoase, urina și muco-puroiul acumulat în bășica bol-
navă, resturile placentare într’un uter purulent și gangrenos, pot fi pe un vitî
locul unei descompuneri putrede cu fermentațiune amoniaeală, însă aceasta pu-
trefacție locală, legată de o stare determinată și care atrage atențiunea, nu
poate să fie confundată cu putrefacția ordinară, care coprinde tot cadavrul și
care este în acelaș timp manifestă in câte-va locuri de elecțiune.
        Oare-carI stări patologice pot asemenea să simuleze putrefacția. însă
confusiunea nu se basează de cât pe câte-va aparențe.
        Odoarea fetidă a gangrenel plămânului, seerețiunea bronchică în ore-care
phtizil, sudoarea, ozena, variola confluentă ati putut inspira oare-care bănuială.
        Gangrena este starea care presentă cea mal mare analogie cu descom-
punerea putredă, atunci când .mirosul fetid este însoțit și de ramolirea țesu-
turilor, mirosul însă nu are acelaș caracter. Gangrena este starea circumscrisă
la o regiune, ea atacă mal adesea membrele; putrefacția nu are limite precise, ea
debutează prin abdomen.
        Louis a făcut caracterele diferențiate a acestor două stări: „Nici o dată
gangrena uscată nu a avut loc pe un corp mort, pentru că într’un mort nu
este nici căldură, nici acțiunea vaselor prin care sucurile se întăresc și fac
cu solidele o masă omogenă, formând acea crusta solidă pe care o numim escară.
        Putrefacția cadavrelor este tot-d’a-una o gangrenă umedă, un fel de di-
soluțiune, cu totul diferită de acea care atacă părțile unul corp viii. La unii
se vede o tumefacție, o tensiune, o roșcată inflamatorie, epidermul se desli-
pește de piele și produce vesicule pline cu seriositățl. La moarte din contră
pielea este mal întâii! palidă, apoi devine de o culoare albă cenușie, apoi ia
din ce în ce nuanțe mal închise, devine albastră, bătend în verde și în urmă
în albastru negricios."
        Petele cutanee, petichiile care însoțesc scorbutul, febrele grave, ar putea
oare să ne inducă în eroare?
        Orfila vorbește de pete roșii violete saî! livide avend până la oare-care
punct aparența acelora care se desvolt în timpul descompunerel putrede. Fodere
raportează că corpul unei femei era acoperit de pete violete și negre cu
patru ore înainte de a sucomba, în urma unul atac pe hysterie.
        Nu există nici o analogie însă între aceste pete și colorațiunea putredă.
Septicemia nu produce de loc aceleași leziuni cutanate, cu toate că grăbește
putrefacția.
        Se poate ca o contuziune pe abdomen, în locul de elecțiune, s6 determine
o echimosă, care să fie luată drept pată albăstrue din flanc, care se observa
la putrefacție? Când se va întâlni o asemenea curioasă coincidență și o în-
doială ar exista, o simplă inciziune va fi destul pentru a caracteriza leziunea.
        In ce grad putrefacția trebue să ajungă pentru ca să ne dea certitudi-
nea morțel? — In aceasta privință altă dată se mersese prea departe cu scru-
pulele.


          58080

4

Digitized by

Google

— 2G —

              Putrefacția nu este un semn atât de sigur, zicea Lotus, ca să nu poată
       să ne inducă în eroare, dacă ne mulțumim cu un început de putrefacție, pe-
       tele livide de pe piele și mirosul neplăcut, va determina diagnosticul, însă pe-
       tele livide nu sunt de loc semne sigure de putrefacție și se știe ca în unele
       boale corpurile pot exala un miros foarte fetid.
              Bruhier cerea ca putrefacția să fie constantă, absolută ori care ar fi tim-
       pul care a trecut; Da vis înțelegea prin putrefacție o descompunere universală
       cu pete livide pe toată întinderea pielei și un miros fetid exalânduse din toate
       părțile corpului; Orfila cerea ca și Mare ca putrefacția să fie perfect stabilită
       „un început de putrefacție nu este destul pentru a afirma că viața sa stins, de oare-ce s’a
       vezut persoane restabilindu-se după cdte-va oare cu toate că pielea era acoperită cu pete vio-
       lete și respândea un miros infectf
              Cu asemenea reserve, acest semn atât de sigur ar fi puțin util și nu
       s’ar obține de cât cu prețul unei lungi așteptări prejudițiabilă celor vil.
              Aceasta însă era mal mult expresiunea prejudiciilor celor vechi de cât
       a unei observațiunl științifice.
              Astăzi colorațiunea verzue a abdomenului, semn inițial al putrefacției,
       este de ajuns pentru a ne da certitudinea morțel. Deschamps a făcut cercetări
       de un mare interes practic relativ la acest semn al putrefacției: Ea începe la
       abdomen în fosa iliacă dreaptă, în flancul drept și de acolo se întinde pe păr-
       țile laterate ale pîntecelul. Colorațiunea se întinde apoi la cele alte regiuni, la
       gât, la piept, la spate, la membre, însă atunci putrefacția este foarte înaintată.
              OrI-eare ar fi felul morțel, tot-d’a-una aceasta coloare începe de la abdo-
       men fie la aer liber, fie în cosciug. Dacă la înecați ea începe de la partea supe-
       rioară a sternului, Deschamps atribue aceasta faptului că corpul plutind expune
       această regiune contactul aerului căci s’a observat ca la cadavrele cari statî în
       fundul apel, ea apare întâiti tot pe abdomen.
              Colorația verzue poate asemenea să înceapă la piept în cașuri de em-
       fizem și înprejurul unei răni sau ulcer, însă aceste sunt fapte excepționale;
       abdomenul este locul săh de elecțiune la om și la vertebrațele superioare.
              Cât timp corpul păstrează temperatura sa naturală și muschiti se con-
       tractă prin galvanismu, pântecele nu se colorează ; pata verzue se produce în
       timpul rigiditățel mal cu seamă a rigiditățel descrescende.
              Ea apare 2—3 zile după moarte, adesea este destul 24 ore sati chiar un
       timp mal scurt. Dacă temperatura este scăzută apropiinduse de zero, cadavrele
       pot sta mal multe zile fără să presente aceasta colorațiune, însă ea se produce
       îndată ce temperatură se ridică.
              Colorațiunea se arată cu o mare repeziciune în urma flegmaziilor vis-
       cerilor abdominale, epanșimentelor peritoneale, febrelor puerperale.
              Dacă semnul întârziază să apară, se poate grăbi desvoltarea sa ridicând
       temperatura la 20—28°.
              îndată ce pata se arată se încetează orl-ce mijloace de a se grăbi apa-
       rițiunea, de oare-ce scopul este atins și împingând putrefacția mal departe ar
       fi să causăm neajunsuri higienel.
              Pata pe abdomen va fi destul pentru ca îngroparea să fie permisă, de

Digitized by

Google

— 27 —

             oare-ce putrefacția este evidentă. Colorațiunea abdominală nu poate fi confun-
             dată cu o echimoasă, locul, întinderea, nuanța colorațiunel le distinge și dacă
             va fi bănuială, orl-ee îndoială, poate fi înlăturată făcend o inciziune, arătând ast-
             fel absența sângelui extravasat și întinderea euloarel verde la derm și stratele
             superficiale ale mușchilor în care ea pătrunde din ce în ce.
       Această colorațiune a fost comparată cu modificarea elorofilel foilor, care
îngălbenesc și se înegresc înainte de a cădea, ea este datorită unul fenomen
chimic, care se petrece în țesături și care s'a atribuit influenței gazelor sul-
furate cari se desvoltă în abdomen asupra materiei colorante a sângelui în
mușchi și în pele.
       Ori care ar fi causa sa, acest fenomen este indelebil, spălaturile nu-1 al-
terează, el nu se modifică de loc.
       Deschamps citează observația unul văpsitor la care colorațiunea albăstrue
și puțin cianozată a pielei membrelor a ambarasat câte-va momente diagnos-
ticul. Văpseaua însă nu poate fi de cât epidermică și dispare prin spălaturi cu
o apă acidulată sah alcalină.
       Mersul general al putrefacției cadaverice. — Am văzut că în timpul
viețel, în tubul digestiv și cu deosebire în intestin se găsesc adevărațil sa-
profițl, adică microbii înzestrați cu proprietatea de a descompune substanțele
albuminoide. Pentru aceasta, putrefacția cadavrică începe tot-d’a-una de la ab-
domen. OrI-care ar fi condițiunile mediului exterior (temperatura, umiditatea,
șederea în aer, în apă, în păment, etc.) tot-d’a-una din intestine plec nenumă-
rațil microbi, cari săvârșesc opera descompunerel organelor.
       După moarte, microbii intestinului, grație diastaselor lor, distrug celulele
mucoasei, iar grație mișcărilor lor proprii străbat tunicile și să respândesc în
părțile în cari pot pătrunde mal lesne. De aceia el se găsesc cu deosebire în
ramificările venel-porte și în limfatice. De aci pătrund în ficat cari sunt in-
vadați de altă parte și de germenii venițl prin căile biliare. Alțl microbi ajung
până în cavitatea peritoneală, se înmulțesc acolo, în serositatea, care se acu-
mulează din ce în ce mal mult după moarte, și de aci pătrund în splină și
în cavitățile pleurală și pericardică.
       Vasele cele mari sunt și ele în cele din urmă invadate de bacterii.
       In timpul când aceste fenomene se îndeplinesc, germenii plecați din
gură, din arborul respirator și în foarte mic număr din aparatul genito-urinar,
străbat încet încet în organele vecine.
       In sfârșit pielea este străbătută și ea de microbii venițl din afară. Această
străbatere însă, din cauza marel rezistențe a tegumentului cutanat, se întâmplă
foarte tîrzitl, afară numai dacă pielea n’ar fi suferit alterări speciale, ca ma-
cerațiunea înecaților, plăgile arșilor, etc.
       Foarte dese-orl se depun pe piele eriptogame, larve de insecte, cari pot,
în oarl-carl circumstanțe să contribue foarte mult la distrugerea cadavrului,
dar aceasta nu constitue adevărata putrefacție.
       Modificările atât dc considerabile, cari constitue fenomenul putrefacției
se datoresc activitățel acestor micro-organisme, cari plecând din intestine, din
arborul respirator și după piele sfârșesc prin a invada cadavrul întreg.

Digitized by kjOOQle

— 28 —

            Se petrece într’un cadavru, ceea ce se petrece în sânul unei substanțe
     albuminoide, în grăsimi și în hydratele de carbon lăsate să se putrezească.
            Microbii lucrează prin diastasele lor asupra materielor albuminoide, cari
     sunt ast-fel transformate în peptone. Dacă circumstanțele exterioare sunt fa-
     vorabile apar odată ce peptonizarea s'a produs, toate acele nenumărate pro-
     duse ale descompunerel albuminoidelor pe cari le-am studiat în partea gene-
     rală a acestui studih.
            Aceste substanțe lucrează unele asupra altora; grăsiniele și zaharurile,
     prin fermentarea lor, se descompun în substanțe mal simple cari, la rândul
     lor, intră în combinațiele cele mal variate eu produsele putrede și ast-fel se
     îndeplinesc modificările atât de profunde, cunoscute de toți, ale sângelui, or-
     ganelor și țesuturilor cadavrului în putrefacție.
            Am văzut că primul semn macroseopic al putrefacției unul cadavru
     este apariția pe abdomen a unei pete de culoare verzue. Această pată provine din
     acțiunea gazurilor, produse în intestin de câtre germeni, asupra materiei co-
     lorante a sângelui din peretele abdominal. Această desvoltare de gaze umflă
     abdomenul și împing lichidul conținut în marele vase spre periferie. Ast-fel
     se produce, ceea ce Brouardel a numit’o circulaliunea postumă, care poate provoca
     în plăgile membrelor, eșirea lichidelor dând ast-fel leziunilor aspectul unor
     răniri făcute în timpul viețel.
            Această circulațiune gazoasă răspândește în același timp micro-orga-
     nismele în cadavrul întreg, ceea ce contribue foarte mult la repedea descom-
     punere a întregului individ.
            In acest caz, pielea se întinde, fața este bursumflată, ploapele umflate,
     pieptul bombat, pântecele balonat, scrotul devine voluminos, și resistența se
     micșorează din ce în ce mal mult prin lichefacțiunea maselor musculare, în
     acest moment apar aerobii, cari continuă opera de distrugere începută de anaerobl.
            Organele interne, precum ficatul, splina, pulmonil, după ce ati suferit
     schimbări de colorație, se ramolesc și se dezagreghiază, iar bulele gazoase cari
     apar, fac ca organe, ca ficatul de exemplu, să plutească d’asupra apel.
            Când microbii venițl din cavitățile interne ajung în regiunea cutanată,
     se amestecă aci cu saprofițil venițl din afară și produc acele bule și flictene
     atât de bine cunoscute de medicicil-legiștl.
            Dilatarea abdomenului poate ajunge până la perforare, în acest caz toți
     microbii din afară intră liber în profunzimele corpului și descompunerea se
     face atunci cu o extremă repeziciune.
            Ast-fel se îndeplinește fenomenul putrefacției unul cadavru expus la
     aer liber.
            Dacă e vorba de un cadavru îngropat în pământ, putrefacția se face
     tot ast-fel după cum am arătat, cu această singură deosebire că pielea este
     foarte repede invadată de penicilium, aspergilus și de colonii numeroase de
     microbi aerobi. Corpul găsindu-se ast-fel într’un mediti în general poros și
     umid, cantitatea de oxigen este suficientă pentru a permite acestor vegetațiunl
     criptogamice de a se desvolta. Numai, din cauza contactului cu un meditt
     atât de absorbant cum este în general pământul, lichefacerea, disoluțiunea

Digitized by VjOOQie

— 29 —

     cadavrului nu este atât de complectă ea la aer liber; această circumstanță
     favorisează invaziunea microbilor, aerobi, cari împrumută acestor condițiunl
     un mediti, unde nu numai oxigenul pătrunde cu mal multă înlesnire, dar încă
     unde produsele descompunerel capabile de a se opune persistenței actiunel lor
     dispar mal ușor.
            Cu toate acestea, în pământ, distrugerea complectă a cadavrului nu este
      așa de repede ca atunci când este expus la aer. Sunt și alte cauze cari pot
      întârzia distrugerea, acesta sunt profunzimea la care cadavrele se îngroapă,
      natura terenului, porozitatea lui, gradul lui de umiditate etc.
            Se înțelege după cele ce am spus, că eu cât un cadavru se aproprie
      de condițiele putrefacției la aer liber, cu atât descompunerea lui trebue să fie
      mal repede. Este sigur că dacă un corp este îngropat mal adânc, schimburile
      gazoase vor fi la început mal greii de făcut și ceea ce este și mal important
      germenii aerobi se vor arăta mal rar.
            Dacă terenul este impermeabil, cum se întâmplă în multe cimitire, corpul
      fiind privat nu numai de oxigen dar și de germeni aerobi, putrefacția se
      oprește la oare-care fază și rfimâne în această stare indefinit.
            Se produce ast-fel o modificare în aspectul și în compunerea materiei
      organice: o parte din masa musculară se transformă într’o masă albă, ceroasă,
      formend ceea-ce se numește adipociară. Organele interne conservă aproape
      forma lor primitivă, asa că se pot recunoaște, chiar după o perioadă de o ani.
      Țesutul muscular se modifică de asemenea și după cum ati probat
      Vibchow, Wetherill etc., adipociara pare că este compusă din acizi grași, din
      cari cel mal mulțl sunt cristalisabill.
            Când locul în care e pus un cadavru, conține un aer foarte uscat, cum
      se întâmplă în cavouri, în acest caz, germenii putrefacției n'att timpul să se
      desvolte cu repeziciunea cerută pentru ca să atingă părțile superficiale înainte
      de uscarea lor definitivă, în aceste condițiunl, de un noti gen, acțiunea mi-
      crobilor și a diastaselor lor nu se mal produce și corpii sunt momifica^. Este
      probabil că în aceste momificărl se produc corpi grași volatili cari dispar
      încet, încet prin evaporarea intensă la care sunt supuse corpurile.
            Acesta este mecanismul prin care cadavrul omului este redus la starea
      cea mal simplă și redat ast-fel lumel minerale.

    Cronologia fenomenelor putrefacției

           a)        La exterior. — Cele mal multe cadavre, ce ni se presentă la autopsii
     medico-legale aii stat până atunci în aer. De acea le vom lua ca tip pentru
     a descri progresele cronologice ale putrefacției:
           1.        Cel d’întâiti semn, după cum am mal spus este colorațiunea verde a
     tegumentelor pântecelul, după care urmează mirosul putrefacției.
            După diferențele de temperatură și a condițiunilor individuale, această'
      colorațiune se face în 24—42 ore după moarte.
           2.        In acelaș timp globul ochiului devine moale și cedează presiunel
     degetului.


Digitized by

— 30 —

           3.        După 3—5 zile de la moarte, eolorațiunea verde devine mal închisă
     și se întinde pe tot abdomenul, coprinzend și părțile genitale, unde capătă la
     ambele sexe o culoare brună-verde murdară.
            La multe cadavre, mat ales la asfixiațl, un lichid spumos și sanguino.
     tent amestecat cu bule de aer. se scurge din nas și gură. In acelaș timp se
     ved pete verzi mal mult safi mal puțin mari acoperind cu o mare neregula-
     ritate spatele, extremitățile inferioare, gâtul, părțile laterale ale pieptului.
           4.        După 8—12 zile toate aceste pete se lărgesc, se reunesc, acoperind
     tot corpul, devenind mal închise, exalând un miros din ce în ce mal tare.
            Pe câte-va locuri și mal cu seamă pe figură, gât și pept, aceste pete
     încep a deveni verzi, roșii, pentru că sângele descompus s'a vărsat în țesutul
     celular. Gazele produse prin putrefacție încep a se desvoltă și a umfla abdo-
     menul.
            Aceste gaze sunt de ordinar, însă nu tot-d'a-una, gaze inflamabile, hydrogen
     sulfurat și fosforat, și dacă atunci se face o înțepătură pe tegumentele umflate
     și se aprind gazele care ies, se poate obține o flacără cât-va timp. Corneea se
     turtește, devine concavă, însă se poate cunoaște încă culoarea ochilor; nu se
     mal poate cunoaște la fetus, dacă membrana pupilară a dispărut, sfincterul
     anusului este foarte deschis. In câte-va locuri, mal cu seamă pe extremități, la
     gât și piept, se văd sub piele desenate roșu-murdar venele conținând gaze. Un-
     ghiile se țin încă bine.
           5.        După 15 — 20 zile (mioare verde devine roșie brună și acopere tot
     corpul. Epidermul în parte este ridicat de o serozitate roșie-murdară.
            Numeros! viermi daca suntem în sezonul când muștele sunt încă vil,
     acoperă corpul, mal cu seamă în dreptul orificiilor naturale.
            Desvoltarea gazelor este atât de mare ca pântecele este ca un balon,
     tot țesutul celular este infiltrat eu gaze și lichide și corpul este monstruos.
            Trăsurile feței nu se mal pot recunoaște. Acel ce aii cunoscut persoana,
     abia o mal pot recunoaște, de oare-ce pleopele, buzele, nasul, fălcile, fiind
     foarte umflate, schimbă toată fisionomia.
            Asemenea culoarea ochilor nu se mal poate distinge, irisul și pupila nu
     mal sunt vizibile.
            La bărbați penisul este umflat, are o dimensiune colosală și scrotul
     poate atinge volumul unul cap de copil. Unghiile se pot mișca din loc și se
     desrădăcinează cu înlesnire. Tegumentele craniului sunt deslipite.
            Acest grad de putrefacție înaintată depinde mult de temperatură. Ast-
     fel aceasta stare poate să se presente după 4—8 zile când temperatura are
     16°—20°, pe cât timp ea nu ajunge în aceasta stare de cât după 40—50 zile
     când temperatura este de 5° 10°.
            Găsind la un cadavru fenomenele putrefacției descrise, putem declara
     cu oare-care siguranță, având în vedere temperaturile și mediile diferite că
     ''individul este mort cel puțin de 14 zile, însă nu mal mult de 20; de oare-ce
     acest grad de putrefacție se conservă în general foarte mult timp, mal multe
     săptămâni și chiar mal multe luni și trece foarte încet la perioada următoare,
     contrarifi de cea ce se întâmpla pentru perioadele precedente.

Digitized by

Google

- 31 -

             Nu se poate determina cu siguranța dacă un cadavru putrefiat care este
     verde umflat și escoriat, că este mort de o lună, trei saG chiar cinci luni.
           6.        După 4—G luni saG mal curend la cadavrele care aG stat într'un mediG
     cald si umed, survine faza de ramolire a țesuturilor. Tegumentele cavităților
     plesnesc din causa desvoltărel continuă a gazelor și cavitățile toracică și ab-
     dominală sunt deschise, suturile craniului chiar adesea cedează, cavitățile or-
     bitelor sunt goale, toate părțile mol sunt transformate într’un terciG și mal
     târziG se disolvă cu totul și dispar.
            Oase întregi, mal cu seamă ale craniului și extremităților, rămân goale.
             Oasele extremităților adesea la aceasta epocă sunt deslipite de articu-
     lațiunile lor din causa distrugerel ligamentelor și aponevroselor. Nu mal
     rămâne nici o urmă de fisionomie.
             Nu se mal poate recunoaște dacă pieptul este al unei femei și ceva mal
     mult, cum organele genitale externe sunt cu totul distruse* nu se -mal poate
     determina sexul cadavrului după exterior, afară dacă ceea ce se mal întâmpla
     câte-o-dată, prezența părului mal lung, poate să ne indice că este o femee, de
     asemenea și disposiția părului pe pubis, căci se știe că o întrerupție netă a
     perilor indică sexul femenin, pe cât timp continuarea perilor până la ombilic
     indică sexul masculin. Se poate însă de alt-fel dacă se face autopsia să se ve-
     rifice sexul unul cadavru după presența saG absența uterului.
           b)        La interior.— Organele interne nu sunt atinse de putrefacție în acelaș
     moment și în acelaș grad. Structura lor hystologică diferită, quantitatea dife-
     rită de sânge și alte fluide ce conțin, posițiunea lor profundă saG superficială
     care schimbă condițiunile de imbibiție după legile fisice, în fine posibilitatea
     mal mult safi mal puțin mare a contactului aerului atmosferic sunt atâtea
     cauze de variațiunl importante.
             Sunt organe care aG trebuință de un timp de 20—30 zile mal mult de
     cât altele pentru a se putrefica cu totul, așa că prin mijlocul cronologiei putre-
     facției organelor interne se poate aprecia mal lesne epoca morțel de cât prin a-
     jutorul fazelor putrefacției organelor externe.
             In urma a peste două mii de autopsii ce am făcut, pot descrie în mo-
     dul următor ordinea cronologică a putrefacțiunel organelor interne:
            1.        Cele d’întâiG organe interne atinse de putrefacție sunt trachea și laringele.
             La cadavrele proaspete saG care nu aG de cât câte-va pete verzui izo-
     late pe pereții abdominali, mucoasa tracheel are încă, în toată întinderea el
     până la ramificațiunea bronșelor, culoarea sa albă ce o capătă după moarte,
     afară de cașurile când moartea a provenit din cauza unei asfixii saG laringite.
             Dacă însă descomposiția este mal înaintată, membrana mucoasă a tracheel
     îșl schimbă culoarea, devine roșie-vișinie saG roșie închisă fără ca să se poată
     distinge, chiar cu lupa, vasele injectate. N’aș putea să spun dacă acest fenomen
     este produs prin imbibiție saG prin contactul direct al atmosferei.
             Trebue să ne ferim ca să luăm drept o injecție capilară saG resultatul
     unei asfixii, acea ce nu este de cât un simplu fenomen cadaveric primitiv.
     Diferențele de etăți, de constituție, felul morțel nu aG influență asupra mani-
     festărel acestui fenomen.

Digitized by kjOOQle

— 32 —

             Mal târziti când putrefacția este mal înaintata mucoasa tracheel devine
     verde ca măslină, cartilagele canalului se separă unele de altele.
            2.       Creerul copiilor nol-ndscuțl și acela a copiilor, care nu au mal mult de
     un an, vine în a doua linie printre organele care se descompun mal repede.
             Aceasta provine atât din structura delicată a organului cât și din fap-
     tul, că aerul atmosferic poate pătrunde cu înlesnire în cavitatea cranienă prin
     fântânele care nu sunt acoperite de cât de membrane.
             Dacă la copil să găsește o slabă culoare de putrefacție la exterior, toate
     organele interne vor fi intacte, creerul însă, va fi deja putrezit.
             Această împrejurare este foarte nefavorabilă când este vorba de a de-
     termina felul morțel unul nott-născut.
            3.       După creer. organul la care putrefacția se declară mal repede este
     stomacul.
             Nu este organ în cadavre care să se găsească subt o formă mal dife-
     rită ca stomacul.
             Câte o dată mic, altă dată mare, altă dată distins de gaze, altă dată
     turtit, câte o dată plin cu alimente, câte o dată gol, nici o dată două stoma-
     curi nu se aseamănă.
             Trebue să adaugăm că mucoasa stomacului se imbibă cu cea mal mare
     înlesnire de materiile colorante, ast-fel că culoarea sa poate să prezinte culo-
     rile cele mal diferite: galben prin pigmentul bilei, înegrit prin medicamente,
     prin fructe, roșit prin vin etc.
             De asemenea mucoasa poate presenta diferite aspecte subt influența
     boalelor: catare, inflamațiunl, otrăvuri caustice și fenomenul cadaveric ramo-
     lismentul gelatiniform etc., etc.
             Trebue să ținem compt de aceste diferite aspecte ce poate prezenta sto-
     macul, pentru a putea aprecia cu exactitate schimbările produse de putre-
     facție asupra acestui organ.
             Stomacul se descompune foarte repede. Primele urme ale putrefacției
     apar deja după 2—3 zile prin pete izolate roșii murdare difuze, neregulate,
     mal mult sati mal puțin mari. Toate aceste fenomene apar mal întâiQ pe par-
     tea posterioară și apoi pe pereții anteriori.
             In acelaș timp se formează pe mica curbură niște dungi roșii. Este
     important de a cunoaște bine aceste alterațiunl pentru a evita erorile în caz
     de otrăviri.
             Stazele sanguine și urmele de infiamație ale multor autori indicate ca simp-
     tome ale asfixii în spânzurare și înecare, nu sunt alt-ceva de cât rezultatele
     fenomenelor putrefacției. Când fenomenul putrefacției înaintează, culoarea ro-
     șie murdară este înlocuită prin o culoare neagră cenușie și țesutul organului
     se ramolește într’un mod uniform în toate straturile iar mucoasa este ridi-
     cată de numeroase bule gazoase.
            •4       . Intestinele vin după stomac în cronologia putrefacției și tot ce am
     spus despre stomac se raportează la restul tubului digestiv.
             5. Splina.
             6. Epiploomd și Mezentercle.

Digitized by

Google



- 33 —

             7. Ficatul.
             8. Creerul la adulțl.
             9. Cordul.
             10. Plămânii.
             11. Rinichii.
             12. Bășica.
             13. Esofagul.
             14. Pancreasul.
             Io. Driafragmul.
            16. Sistemul nervos.
            17. Uterul.
             După cum se observă din această listă, uterul presintă cea mal mare
     resistență la putrefacție, de și el este, prin vagin, în comunicare directă cu
     exteriorul. Acest fapt are o mare importanță practică; el permite de a se în-
     treprinde cu folos examinarea leziunilor uterine foarte mult timp după moarte.


    Microbii cadavrului în putrefacție

             Microbii, cari determină putrefacția cadavrelor aparțin spețelor coli-
     bacilare și diferitelor proteus.
             In Franța se credea că cel mal important microb în descompunerea
     cadavrelor ar fi vibrionul septic anaerob. Cercetările făcute în urmă de dife-
     riți autori nu confirmă această.
             Astă-zl este probat că adevăratul microb al putrefacției cadavrelor este
     bacterium coli; cauza pentru care nu s’a cunoscut până astă-zl rolul impor-
     ant al acestor bacill este, că el se prezintă cu caractere foarte deosebite, după
     mediele de unde se iatt: pe gelatina în plăci, el apar când subt forma de mici
     mase globuloase (varietate opacă), când subt aspectul unor subțiri pelicule
     transparente. Unele varietăți coagulează foarte repede laptele, altele foarte în-
     cet. Nu este dar de mirare dacă acest microb a trecut neobservat, căci i s’a
     dat diferite numiri după deosebirile pe cari le prezentă față de bacterium coli tip.
             Am văzut că din experiențele lui Bordas reiese că coli-bacilul nu ar fi
     un adevărat microb al putrefacției. Din faptul însă că în aceste experiențe el
     n’a dat naștere la produsele obicinuite ale putrefacției, nu rezultă de loc că
     acest microb nu poate fi un agent activ al dislocărel albuminelor.
             Ultimile cercetări ale lui Van Ermengem și Vanlaer făcute în Gând,
     precum și ale lui Pere de la institutul Pasteur și ale noastre probează până
     la evidență că coli-bacilul descompune materiele proteice dând naștere adevă-
     ratelor produse ale putrefacției.
             „Micro-organismele din grupul coli, zic Van Ermengem și Vanlaer, afi
     toate proprietățile saprofiților și fermenților caracterizați. El trăesc în de-
     pendințe conbinațiunilor minerale celor mal simple și dati naștere indohilul,
     fenolului, precum și celor alte produse ale descompunerel putrede.“
            E de ajuns de a cultiva bacterium coli, zice Malvoz, pe un mediii solid

58080                                                                       ₅

Digitized by k^ooQie

— 34 —

      preparat cu pulbere de carne pentru a constata desvoltarea unul miros feca-
     loid respingător.
            Pere a explicat pentru ce Bordas, BagiX'KY și alțl autori n'ati observat
     acțiunea saprofitică a coli-bacilulul. Acești autori negăsind nici tirosină, nici
     indol în lichidele in cari atî cultivat acești microbi, ah conchis că rolul lor
     e nul în descoperirea materielor albuminoide. Pere a arătat că dacă se face
     o cultură de baeterium-coli, într’un mediii compus din materii zacharate și
     din substanțe albuminoide, microbii atacă cu deosebire pe cele d’întâitî, cele
     d'al doilea fiind prezervați*. Dacă se suprimă din medio substanțele hidrocar-
     bonate, microbii atacă substanțele albuminoide dând naștere indolulul, sca-
     tolului etc.
            Descompunerea nu este însă activă de cât atunci când substanțele albu-
     minoide sunt peptonizate. Această peptonizare se face în cadavre grație unor
     diastase produse înainte sah după moarte, fie de către celulele organismului,
     lie de unii microbi.
            In tot cazul, bacterium-coli n’are proprietatea de a peptoniza albumina.
            Nu se știe încă mecanismul intim al acțiunel eoli-bacililor în cadavre,
     este sigur însă, că el împreună cu diferiți proteus determină putrefacția ca-
     davrelor.


    Factorii, cari influențează putrefacția cadavrelor

            Am vOzut, până aci, mersul general al descompunerel cadavrelor și
     principalii microbi, cari determină fenomenele putrefacției.
            Acest proces de descompunere însă este influențat foarte mult atât de
     condițiele externe în care cadavrul se găsește, cât și de deosebirile cari provin
     din constituția și din particularitățile proprii fie-cărul corp, ceea ce se poate
     numi „factorii interni* al putrefacției.
            Expertul trebue dar să fie foarte prudent când e vorba să determine
     data morțel. Nu trebue nici odată să se pronunțe asupra acestei cestiunl mal
     înainte de a lua toate informațiele posibile asupra condițielor în cari cadavrul
     a fost găsit, asupra starel obicinuite a corpurilor în cimitirul saîi în partea
     cimitirului, unde desgroparea s’a făcut și pe urmă a etățel, constituțiunel, taliei,
     felului morțel, etc.
            Studiul acestor din urmă factori, al factorilor interni al putrefacțiunel,
     a atras în ultimii ani atențiunea observatorilor, din cauza importanței din ce
     în ce mal mare, pe care acești factori par a o avea în descompunerea cadaverică.
            Vom începe dar acest capitol cu factorii interni, arătând rezultatul stu-
     diclor și observațiunilor cu totul recente.
            Acțiunea factorilor interni. — Factorii interni, cari influențează putrefacția
     sunt: etatea, constituția, sexul, felul morțel și invaziunea în timpul vieței a microbilor in-
     testinali.

Digitized by

Google

— 35 —


    Etatea

            Putrefacția noilor-născuți. — Putrefacția noilor-născuți prezintă caractere
     cu totul deosebite de ceea ce se observă în descompunerea cadavrelor de adulțl.
            Aceste deosebiri se explică foarte lesne. Prin noil născuțl în acest studiu
     se înțelege fetușil morțl în uter și copil cari ati murit în momentul nașterel
     sati foarte puțin după aceasta. El bine un fetus, care a murit în uter înainte
     ca membranele oului să fie deschise, este cu desăvârșire la adăpost de orl-ce
     influență microbiană, de aceia acești fetușl nu cad în stare de putrefacție, el
     suferă o veritabilă macerare și câte odată o momificare.
            Dacă membranele sunt rupte se găsește aproape în aceleași condițiunl
     ca și un mort născut, dar dacă nu este la termen, tegumentele cutanate pot
     fi atât de mol în cât ele prezintă un teren de cultură foarte bun pentru sa-
     profițil vcnițl din afară. Tot aceasta e cauza pentru care acești fetușl de câte-
     va luni putrezesc foarte repede după expulzarea lor din uter când condițiu-
     nile exterioare sunt favorabile.
            O altă cauză care contribue ca putrefacția noilor-născuți să se facă mal
     repede este și faptul că el mal tot-d’a-una sunt aruncați gol, sati acoperițl de
     câte-va cârpe, în apă, băligar, retirade, etc., pe când adulțl sunt tot-d’a-una
     îmbrăcațl, afară de câțl-va înecați. E netăgăduit ca hainele, cari acoperă ca-
     davrele întârziază oare-cum putrefacția. Deosebirea esențială însă între putre-
     facția noilor-născuți și a celor alte cadavre consistă în repartiția microbilor.
            Se știe că microbii nu apar în tubul digestiv al noilor-născuți de cât
     după câte-va ore și câte odată după câte-va zile de la naștere. Dacă, dar co-
     pilul moare înainte ca bacterium coli și baccilus ladis aerogenes să apară în tubul di-
     gestiv, se înțelege că nu din tubul digestiv va începe atacul acestor micro-
     organisme. In acest caz el pătrund in organism din afară înăuntru, intră prin
     piele și prin orificiele naturale, de unde, încet încet, invadează în toate păr-
     țile corpului. De aceea putrefacția nu e determinată de coli-bacill, ci de spe-
     țele obicinuite ale substanțelor animale în descomposiție precum: proteus, bacillus
     fluorescens lichefacens, bacillus subtilis și oare-carl micrococl.
            De aci se poate vedea importanța ce ar prezenta o analisă bacteriolo-
     gică a conținutului intestinal a noilor-născuți, atunci când se găsesc numai
     părți’ din cadavru. O bucată de intestin proaspăt, al cărui conținut ar fi steril,
     poate foarte bine să fie considerată ca provenind de la un noti-născut, care
     a trăit foarte puțin timp după naștere.
            Se înțelege că aceste date nu pot avea aceiași importanță când e vorba
     de cadavre sati de bucăți dintr’un cadavru aruncat în retiradă. In acest caz,
     mal cu seamă dacă copilul a fost aruncat viti, lichidele fecale pot pătrunde
     în stomac și putrefacția în acest caz se aproprie foarte mult de aceea a
     unul adult.
            Un fenomen curios este că putrefacția acestor noul-născuțl aruncați în
     retiradă se face foarte încet, dacă conținutul acestor retirade este format numai
     din materii fecale și urină.

Digitized by

Google

- 30 —

            Dacă însă în retirade se varsă conținuți apă pentru a fi spălate saiî apă
     amestecată cu săpun provenită din spălarea rufelor, sati dacă sunt bine aerate,
     atunci putrefacția se face foarte repede. Câte odată putrefacția se face atât de
     încet, în cât fetusul se transformă în adipociară.
            Un alt caracter special al putrefacției noilor-născuțl este relativ la
     fluența gasurilor putrefacției asupra docimasiel pulmonare.
            S'a susținut că aceste gazurl pot face ea pulmonul cart* n'a respirat să
     înoate, ceea ce ar face imposibilă proba hidrostatică a pulmonilor.
            In laboratoriul savantului meft profesor Brouardel s'atî făcut numeroase
     cercetări asupra descompunerel pulmonilor, care n'atî respirat, si s'a găsit că el
     cad în deliquescența fără să formeze cea mal mică bulă gazoasă, pe când un
     pulmon care a respirat, prezintă în urma putrefacției un foarte mare număr
     de bule gazoase subt pleură.
            Colegii mei din laboratoriul d-lul Brouardel, d-nil Descoust și Bordas atî
     prezentat relativ la această cestiune Academiei de medicină din Paris, un ine-
     moritî foarte interesant ale cărui eoncluziunl erați că numai pulmonil, cart au res-
     pirat, suferă putrefacție gazoasă.
            Cu toate aceste experiențe, cari păreai! decisive, d. Brouardel a declarat
     însă, că nu cutează să aducă această nouă probă înaintea juraților din cauza
     considerabilei agravări ce ar rezulta din ea pentru femeia acuzată de infantieid.
            Până astăzi, scrie d. Brouardel, toți medicii legiștl atî zis:
            „Pulmonul înnoată, în adevăr, dar el este in stare de putrefacție și noi
     nu putem conchide din această înotarea pulmonilor, dacă copilul a respirat/
     Gestiunea de infantieid era ast-fel înlăturată. Și noi vom zice: „Pulmonil în-
     noată; el nu înnoată de cât dacă copilul a respirat, căci pulmonil morților
     născuțl, chiar putrezi, nu înnoată.“ Noi schimbăm dar cu desăvârșire soluțiunea
     ce s'a dat până astă-zl acestei probleme.
            Rezerva d-lul Brouardel față de experiențele d-lor Descoust și Bordas a
     fost cât se poate de înțeleaptă, căci recentele experiențe ale lui Malvoz și ale
     noastre probează că se poate produce în pulmonil noilor-născuțl, cari n’aă respirat, o
     intensă putrefacție gazoasă, care poate face imposibilă docimasia pulmonară.
            Malvoz cercetând rezultatele culturilor unul pulmon de fetus a fost
     frapat de micul număr de germeni anaerobl, care atî proliferat, pe când placele
     aerobe ah dat numeroase colonii.
            Bacteriologiștil știi! cu câtă facilitate unii anaerobl provoacă în mediurile
     de cultură aparițiunea a numeroase bule gazoase. Malvoz șl-a zis: ce s’ar pe-
     trece dacă fetușil în loc să fie lăsațl să putrezească în condițiunile obicinuite
     la aer, ai- fi de exemplu, îngropațl în păment ale cărui straturi sunt atât de
     bogate în germeni anaerobl?
            Această reflexiunc l-a condus să- studieze modul în care se face des-
     compunerea pulmonulul la fetușil cari n’att respirat, dar în gura cărora a in-
     trodus microbi anaerobl provenind din păment, care este marele receptacol al
     acestor soit! de germeni și rezultatul experiențelor sale a fost, după cum am
     arătat, că în aceste cazuri se produce în pulmonil noilor-născuțl, cari n’att

Digitized by

Google

— 37 —

               respirat, o putrefacție gazoasă a pulmonulul, care face imposibilă docimasia
              pulmonară.
                      Aceste experiențe arată în același timp marea importanță a factorilor
              interni, în mersul și intensitatea putrefacției. Malvoz a luat, în același timp,
              doi fetușl identici, unul fiind pus în condițiunl obicinuite, a putrezit încet și
              cu puține bule gazoase, cari, Iară îndoială, se eliminați treptat cu producerea
              lor; cel-alt pentru că i s’a pus în gură microbi anaerobl, a căzut foarte repede
              în descompunere, iar țesutul celular sub-cutanat și pulmonil aQ fost atât de
              umpluțl de gazurl în cât ne mal putendu-se degajea umflati țesuturile.
                     Acest fapt este de o mare importanță în medicinadegală.


                                             Sexul, constituția, talia

                      De nenumărate ori am observat că din mal multe cadavre îngropate
              în același timp, la desgropare unele sunt găsite în plina putrefacție, iar altele
              foarte bine conservate. Brouardel reamintește în această privință desgropările
              făcute la Paris, pe piața Bastiliel, acolo unde s'atî îngropat victimele rescoa-
              lel din Iulie 1820, unele cadavre atî fost găsite în formă de schelete, iar al-
              tele așa de bine conservate, că s’ar fi putut recunoaște după trăsurile feței,
              de și trecuse 5 ani de la îngroparea lor.
                      Pentru a explica aceste deosebiri din punct de vedere al putrefacției,
              Brouardel a emis cel d’întâiii ideia că, cauza ar trebui să fie căutată în parte
              cel puțin în flora microbiană intestinală, atât de deosebită de la un individ
              la altul, chiar în timpul viețel. Sunt persoane care subt aparența celei mal
              înfloritoare sănătățel att tot-da-una scaunele de un miros foarte infect, această
              provine de sigur de acolo că aceste persoane au în intestin microbi deosebiți
              de al altor persoane și ca calitate și ca cantitate.
                      După moarte, descompunerea putredă, care este datorită bacililor inte-
              stinali, poate foarte bine ca să fie influențată de această floră specială.
                      Se înțelege de asemenea, că un cadavru scăpat în momentul morțel de
              o cantitate mal mare sad mal mică de microbi intestinali, prin diaree, pur-
              gațiune etc. nu va prezenta aceleași condițiunl ca un organism normal. Din
              contra o constipație, o obstrucție intestinală cu deosebire va fovoriza pu-
              trefacția.
                      In ceea ce privește sexul, nu se poate spune că el ar fi o cauză de
              deosebire în mersul putrefacției. E posibil însă, ca constituția mal limfatică
              a femeel să contribue la o mal repede putrefacție. Ceea ce s’a observat însă,
              este că cadavrele femeilor moarte după faceri, se putrifică mal repede, ori-
              care ar fi felul morțel.
                      Constituția are mare influență asupra mersului putrefacției. Cadavrele
              grase, limfatice se descompun mal repede de cât cele slabe, uscate, pentru că
              abundența lichidelor în organism favorisează putrefacția. Aceasta e cauza
              pentru care corpurile persoanelor bătrâne, cari sunt de ordinar slabe și us-
              cate, se conservă mal bine.


Digitized by

Google

— 38 —


                                                      Felul morțel

                           Felul morțel modifică foarte mult progresele putrefacției.
                           Un cadavru provenit dintr’o moarte subită se putrifică mult mal încet
                    de cât un altul a carul moarte se datorește unei maladii.
                           O maladie, fie acută, fie cronică, determină modificări simțitoare în vi-
                    tali tea țesuturilor și organelor în resistență și constituțiunea lor chimică și
                    nu se poate ca putrefacția să nu fie influențată de aceste alterațiunl.
                           In maladiele infecțioase presența microbilor specifici sati a toxinelor
lor în sânge și în organe modifică modul de invasiune al saprofiților. Ast-fel
în choleră de exemplu, bacului de cultură pură în intestin, făcend să dispară
parasițil normali al tubulul-digestiv, satt se găsește împreună cu coli-bacill
și cu proteușl; din această cauză nu se găsesc dou6 cadavre de cholericl
cari să se descompuie în același mod. Descompunerea însă în toate cazurile,
se face mal repede de cât la cadavrele cari n’aă provenit de la o maladie in-
■ .                 fecțioasă. Aceleași fenomene se întâmplă la febra tifoidă, charbon, enterite
                    elementare etc.
t                          Cantitatea de sânge conținută în organism joacă asemenea un rol în
                    putrefacție. Organele lipsite de sânge, în urma unort mari hemoragii, putre-
  ’                 zesc cu totul alt-fel, de cât cele congestionate.
...                        Se știe de asemenea, că carnea animalelor omorîte după un lung sur-
                    menaj se descompune mal repede de cât a unul animal omorît în plină să-
■                   nătate. S’a explicat acest fenomen curios, susținendu-se că în urmă surmena-
                    giulul se acumelează în organism o mare cantitate de produse de desasimilare
                    cari nu se elimină suficient, și aceste produse grăbește descompunerea.
■ •                        Corpurile mutilate ale căror cavități ah fost deschise prin accidente
                    sad autopsii putrezesc mal repede de cât cadavrele găsite subt surpăturl de
                    maluri, de ziduri, din cauză că aceste din urmă fiind acoperite, aerul nu poate
                    veni în contact cu ele.
                           Corpul unul om mort, înecat, putrezește mal repede, dacă condițiunile
                    exterioare de temperatură sunt favorabile, din cauză că apa care pătrunde în
                    sânge în timpul celor din urmă spasme introduce acolo germeni provenițl fie
                    din apă, fie din primele porțiuni ale tubului digestiv.
                           La spânzurați, cu toate modificările congestive ale organelor, înmulțirea
                    microbilor este foarte moderată și putrefacția nu e de loc accelerată.
                           In otrăvirile cu oxid de carbon, cu acid cyan hydric s’a observat
.                   o întârziere foarte pronunțată în invaziunea microbilor în organe și în
• ,                 descompunerea lor putredă. Acest fapt se datorește sati acțiunel antiseptice a
                    acestei substanțe, sati după cum susține Brouardel, pentru oxidul de cărbune,
                    lipsei de oxigen, care impedică desvoltarea primelor colonii de microbi. Aceasta
                    poate să fie explicația și pentru ce în cadavrele provenite din spânzurărl, mi-
                    crobii nu se înmulțesc.
                           In ultimii ani s’a constatat un fapt de mare importanță atât din punct
                    de vedere bacteriologic, cât și din acela al putrefacției, anume că, la un mare
                    numer de bolnavi, microbi', din intestine invadează organismul chiar in timpul vieței.

Digitized by Google

— 39

                     Beco făcând autopsia a numeroși indivizi morțl de afecțiuni diferite și
              examinându-le imediat după moarte splina, a văzut că ea dă culturi abun-
              dente de microbi intestinali.
                     Sacrificându-se animale după ce probabil aii fost supuse influenței fri-
              gului, surmenagiulul și a altor acțiuni deprimătoare de acest soitî, s'a găsit
              în ficatul și splina lor numeroși microbi aparținând spețelor intestinale, pre-
              cum bacierium colii și proteus.
                     Acest fenomen se observă cu deosebire atunci când, în mod experi-
              mental, se provoacă o iritație mal intensă a mucoasei intestinale.
                     WOrtz provocând această iritație prin mijlocul arsenicului, iar Beco prin
              emetic, atî obținut și unul și altul această invaziune intravitală a saprofiților
              tubului digestiv.
                     Se crede că aceste inoculări iritante fac să se micșoreze rolul protec-
              tor pe care mucoasă digestivă îl are, priutr’un mecanism încă necunoscut,
              față de numeroșii germeni ai intestinului. Și tot aceasta trebue să fie cauza
              pentru care, înt’un mare număr de maladii, microbii intestinali fac refracțiunl
              în întregul organism, la momente mal mult satî mal puțin depărtate de moarte.
                     Din acest fapt se poate deduce, în mod foarte logic, că un organism
              deja invadat în momentul morțel de microbii venițl din intestin, va putrezi
              mult mal repede de cât un cadavru în care saprofițil tubului digestiv n’au
              trecut peste limitele obicinuite.
                     Acest fapt poate avea în același timp foarte importante aplicațiunl me-
              dico-legale. S’a văzut în numeroase crime, că membrele desfăcute de trunchiul
              unul om omorît s’ati conservat foarte mult timp, pe când trunchiul care apar-
              ținea aceluiași cadavru s’a putrezit foarte repede.
                     Astă-zl un asemenea fapt va proba până la evidență că omul omorît
              era în plină sănătate; pe când dacă toate membrele despărțite de corp ar fi
              putrezit în același timp, ar însemna că omul omorît era deja bolnav saii otră-
              vit, căci numai in aceste cazuri microbii din intestin invadează în organism
              și pot provoca în același timp, putrefacția membrelor detașate.
                     Am văzut că WOrtz și Beco atî găsit că arsenicul provoacă eșirea in-
              travitală a saprofiților din intestin, fapt care contribue la accelerarea putrefacției.
                     In același timp însă, foarte mulțl medicl-legiștl susțin că atî văzut că
              putrefacția este întârziată în urma otrăvirilor cu arsenic.
                     Pentru a explica această contradicție, Malvoz a făcut o serie de expe-
              riențe pe epurl, alegând animale de aceiași etate și de aceiași greutate, punân-
              du-le în condițiunl identice cu animalele ce serveați de comparație, pentru ca
              datele să fie cât se poate de conchizătoare.
                     Aceste experiențe nu se puteatî face cu cadavre umane, pentru-că după
              cum am văzut, putrefacția lor variază după atâtea influențe extrinsece și in-
              trinsece în cât e aproape imposibil de a compara între ele două cadavre de
              oameni otrăviți cu arsenic. Această greutate de a’țl putea da socoteală în mod
              exact de condițiunile putrefacției după studiul cadavrelor umane este pusă în
              relief de Casper prin următoarea observație:
                    In anul 1848 la Berlin el fiind chemat să examineze, cadavrele a 14

Digitized by <jOOQie

- 10 -

                    cetățeni omorîțl pe o baricadă în ziua de 18 Martie, a vPzut că din aceste ca-
                    davre, cari zăceați pe scândurile Murgei, nu erati dou6, care să prezinte ace-
                    leași senine de putrefacție, de și toți acești indivizi ati fost omorîțl în plina
                    sănătate!
                            Malvoz a făcut inoculări subt-cutanate de arsenic la o serie de epurl
                     și rezultatul a fost că această intoxicare arsenicală în loc să asigure conser-
                     varea organelor, a contribuit din contră ca descompunerea să se facă mal re-
                     pede și cu mal multă intensitate de cât în cazurile normale.
                            Acest fapt se explică prin circumstanță că în momentul morțel, anima-
                     lele otrăvite erați deja invadate aproape pretutindeni de saprofițil venițl din
                     intestine și după moarte, s’ati înmulțit ca într’un bulion de cultură, atacând
                     albuminele, dând naștere la gazurl și alte produse putrede.
                            E de observat că aceste animale au fost intoxicate foarte lent, prin mici
                     doze repetate, căci au trecut mal multe zile până să moară.
                            Când se administrează o mare doză de arsenic care determină moartea
                     imediată a animalului, Beco a observat că microbii intestinali nu pătrunde în
                     organism. Cu toate acestea însă, animalele ast-fel intoxicate nu prezintă nici
                     o resistență deosebită pentru putrefacție.
                            S’ar fi putut crede, a priori, că dacă s’ar introduce arsenic în stomac,
                     s’ar modifica condițiunile putrefacției din cauza acțiunel mal mult sati mal
                     puțin antiseptice a arsenicului asupra microbilor tubului digestiv.
                            El bine, experiențele făcute de Malvoz ati probat că și în acest caz re-
                     zultatele sunt identice cu acelea făcute prin inoculări subt-cutanate.
                            Culturile intestinului, cu deosebire, ati dat în toate cazurile rezultate
                     pozitive: toxicul întrebuințat în doze mortale, n’a exercitat nici o acțiune an-
                     tiseptică asupra bacililor obicinuițl al putrefacției.
                            Prin urmare, este inadmisibil de a se susține că intoxicarea cu arsenic
                     ar conserva cadavrele.
                            La animalele supuse acțiunel arsenicului, putrefacția nu numai că nu a
                     fost întârziată dar din contră a fost favorizată fie otrava introdusă prin tubul
                     digestiv, fie pe calea subt-cutanată. Când intoxicarea se face în mod lent, pu-
                     trefacția este cu deosebire grăbită, din cauză că atunci se observă străbaterea
                     saprofiților intestinali în organele profunde.
                            Aceste lucruri trebue să se petreacă și la om, căci flora microbică a
                     organelor omului după moarte nu se deosebește de loc de aceea a epurilor,
                     și la om și la epurl tot coli-bacilil, proteușil, bacillus subtili» sunt microbii do-
                     minanți. Afară de această, din statistică făcută de Schumburg asupra otrăvurilor
                     cu arsenic, rezultă că sunt mult mal multe cazurile în cari putrefacția a fost
                     accelerată de cât acelea în cari a fost întârziată.
                            Că s’ati găsit cadavre cari conțineați arsenic foarte bine conservate și
                     chiar momificate, numai încape îndoială, de oare-ce observatori demni de toată
                     încrederea semnalează acest fapt și noi asemenea, dar conservarea aceasta,
                     se datorește de sigur, nu arsenicului, ci celor-alte condițiunl nefavorabile pu-
                     trefacției, în care cadavrul s’a găsit. Un cadavru, ori cât de bogat ar fi în mi-
                     crobi, dacă e pus într’un eavofl unde dcsicarea corpului se face foarte repede, el

Digitized by VjOOQie

- 41 --

                    nu se descompune; în acest caz, dacă cadavrul ar conține arsenic, el se mo-
                    mifică nu din cauza arsenicului ci din cauza mediului în care e pus, cu tot
                    arsenicul ce ’l conține.
                   Profesorul Zaaijer a reluat studiul acestei cestiunl și l-a descris într’un
            memoriei de o importanță capitală. In acest studih analisează 60 observațiunl
            de autopsii după otrăvirea cu arsenic pe care le împarte în două categorii: în
            19 caz.url, cadavru nu era încă îngropat și autopsia s’a făcut 17l/a ore minimum
            și 4 zile maximum după moarte, cu toate că în aceste cadavre s-a găsit ar-
            senic în quantitate variabilă și în 4 cazuri doze mari (odată 10 grame), nu a
            observat nici o modificare în mersul putrefacției. Cele alte 41 observațiunl se
            raportează la cadavre desgropate de la 7 zile până la 22 după moarte.
                   In această din urmă categorie fenomenele de descompunere a cadavrelor
            a prezentat o mare varietate: 9 ori era o putrefacție foarte înaintată, 2 ori o
            putrefacție slabă, 13 ori o distracție complectă, 17 ori numai o momifieare mal
            mult satt mal puțin generalizată (10 cazuri parțiale). Autorul apropie de
            aceste fapte adevăratele experiențe de control p'ublicate de Keber, Kelp și
            Gaulke, care în numeroase desgropărl a oamenilor morțl unii de morțl naturale,
            alțl otrăviți și îugropațl în aceleași cimitire atî constatat acelaș grad de momi-
            ficare și chiar o momifieare mal înaintată de cât a cadavrelor, care conțineați
            arsenic. La faptele precedente Zaaijer a ajutat mal multe alte observațiunl per-
            sonale care i-ad fost procurate de procesul femeel Van der Lynden condam-
            nată la 1 Mal 1885 de Tribunalul de la Haye pe viață, pentru o serie de otră-
            viri arsenicele care atî necesitat 16 autopsii.
                   Zaaijer a avut asemenea în acelaș timp să tacă încă două autopsii cu
            rezultat negativ la două persoane care se presupuneatî că eratt otrăvite.
                   In aceste 18 autopsii (dintre care 15 desgropărl) a găsit arsenicul de
            14 ori, or de 5 ori a găsit o momifieare complectă satî parțială și în aceste 5
            cazuri, două unde momificarea era foarte înaintată, nu erați cadavre, care con-
            ținea arsenic.
                   Autorul conchide la nulitatea rolului arsenicului în producerea momi-
            ficărel, cauza acestei alterațiunl a cadavrelor, trebue căutată în o mulțime de
            factori, a căror acțiune nu este tot-d’a-una lesne de determinat, însă cari toate
            pot intra în două categorii: unele depinzend de cadavru (etatea, constituție,
            natura maladiei), altele de corpurile celînconjoară(aerul atmosferic, temperatura
            exterioară, umiditatea, hainele, natura și calitatea cosciugului și a pământului,
            în care este îngropat. Luând una câte una observațiunile sale persoanele, Zaaijer
            ajunge să explice prin aceste două ordine de cauze și independent de prezența
            și quantitatea areseniculul, mersul variabil al descompozițiunel cadaverice.
                   Noi am constatat la cadavrele unor indivizi morțl prin arsenic că stomacul
            era în foarte bună stare, pe când restul corpului era într’o putrefacție înaintată.
            Acest fapt nu e de mirare, dacă o prea mare doză de acid arsenios, în natură
            câte-odată, a pătruns în stomac. O doză prea mare de arsenic poate neutraliza
            acțiunea distrugătoare a microbilor acestui organ deja întârziată prin sucul
            gastric, însă n’are nici o acțiune asupra saprofiților intestinali, cari invadează
            cu multă ușurință organele.

58080                                                                  6

Digitized by kjOOQie

— 42 -

                            Constatările cari le-am înregistrat până aci, nu sunt speciale putrefacției
                     cadavrelor otrăvite cu arsenic. Aceleași rezultate avem și atunci când supunem
                     animalele influenței alcoolului sad unor toxine microbice.
                            Malvoz dând unul epure patru zile de-arendul, prin mijlocul unei sonde
                     esofagiene, câte 20 grame de alcool la 60°, epurele murind, de a doua zi fe-
                     nomenele putrefacției s’a manifestat.
                            Această accelerație a descompunerel putrede nu se poate explica de
                     cât tot prin invasiunea intravitală a microbilor intestinului demonstrată de
                     WOrtz la animale. Desigur că tot acestui fapt se datorește intensitatea și
                     rapiditatea cu care se descompune cadavrele alcoolicilor. Incontestabil, mal
                     intervinea aci și alterația țesuturilor, însă dacă microbii nu ar li răspândiți
                     mal în toate organele în momentul morțel, nu s’ar observa de sigur acea
                     putrefacție repede pe care o vedem la cadavrele alcoolicilor.
                            Chvosteck injectând la cobai tuberculină de la Institutul Pasteur, a
                     observat că ea determină ca si arsenicul si alcool invasiunea intravitală a
                     microbilor tubului digestiv. Injecțiunile cu toxina difterică n’att dat aceste
                     rezultate.
                            Din toate aceste fapte rezultă că pe lângă factorii interni ca etatea,
                     talia, nutriția, pe lângă factorii externi despre care vom vorbi, cari sunt: tem-
                     peratura, umiditatea, mediul ambiant, medicul-legist trebuie să puie în paralelă
                     și felul morțel, când e chemat să aprecieze semnificarea leziunilor putrefacției
                     pe care o observă. Ceea ce în particular trebue să-l preocupe este de a ști
                     dacă cauza morțel este din acelea cari provoacă, chiar în timpul viețel, migrațiu-
                     nea și invaziunea saprofiților în organele cele mal profunde, căci numai ast-fel,
                     fiind în fața unei putrefacție, va putea determina epoca morțel, știind că această
                     putrefacție se face mult mal repede la cadavrele invadate deja în momentul
                     morțel de germenii intestinali.
                            Aceste noțiuni întemeiate numai pe progresele bacteriologici, constitue
                     una din cele mal interesante aplicațiunl ale acestei nuol științl în medicină-
                     legală.

                                                 Acțiunea factorilor extern?

                            Circumstanțele exterioare ah asupra putrefacției o influență foarte mare
                     atît asupra întârzierel cât și asupra repeziciunel el.
                            Factorii aceștia externi sunt: aerul atmosferic, umiditatea, căldura.
                     S’a numărat printre el lumina și electricitatea; acești doi agențl există însă
                     în aer și pe de altă parte influența lor este problematică.
                            Aerul.—Tot ce favorisează sah împedică contactul aerului cu o sub-
                     stanță animală moartă, accelerează satî întârzie putrefacția. De acea cadavrele
                     care statî expuse aerului se descompune mal repede de cât cadavrele îngropate
                     sati înecate; cadavrele desbrăcate mal repede de cât cele îmbrăcate. Adesea
                     ori la cadavrele scoase din apă îmbrăcate se găsesc încă proaspete gambele
                     acoperite de încălțăminte, pe când epidermul de pe cele alte părți ale corpului
                     este deja căzut.


Digitized by

Google

— 43 —

                  Un croitor cocoșat s’a spânzurat, — putrefacția era deja înaintată. Tora-
           cele însă presenta o mare diferență din causa că decedatul avea un pansament
           care îl acoperea pieptul și cocoașa ca să-T ascunză diformitatea.
                  Pămentul, după composiția sa poate împedica sati favoriza contactul
           aerului. După cum pămentul este moale și poros ca nisipul sati tare ca argila,
           cadavrul îngropat se va descompune mal mult sati mal puțin repede. Insă
           pentru păment, umezeală restabilește echilibrul și egalisează aproape înlesnirea
           putrefacției, de oare ce această umezeală are asemenea, după cum vom vedea,
           o mare influență asupra descompunerel. Pămentul nisipos care conține var este
           mal uscat, acel care conține argilă sati turbă este mal umed.
                  Este cert că cadavrele ca acele ale noilor născuțl cari sunt îngropate
           la suprafața pământului putrezesc mal repede ea când ar fi fost îngropate
           adînc.
                  Pentru același-rezon trebue să se țină socoteală de obiectul care înve-
           lește cadavrul în păment, cea ce a probat Orfila prin numeroase obser-
           vațiunl.
                  Se știe că cosciugile de brad putrezind foarte repede, putrezește și con-
           ținutul lor, pe când cel îngropațl în cosciuge solide de lemn tare, de plumb
           sati de piatră stati mult timp intaețl. Din contră cadavrele îngropate desbră-
           cate în păment putrezesc foarte repede.
                  Umezeala. — Fără apă sati vapori de apă nu poate fi putrefacție. Insă
           lichidele proprii ale cadavrului sunt suficiente a produce această umiditate.
                  Ele se evaporează puțin câte puțin, rupînd tegumentele mal întâiti ale ab-
           domenului, apoi ale pieptului, și în fine ale craniului. Ast-fel că cadavrul ma-
           cerează în propriile lui lichide.
                  In acest timp vernil și larve se arată la suprafața în anume împrejurări
           după cum vom vedea, mal întâiti la îndoiturile corpului, pleoape, urechi, vulva,
           regiunile inguinale, apoi se multiplică cu miliardele și complectează destrucția
           părților mol.
                  Cu cât umezeală din afară vine mal lesne cu atât putrefacția merge mal
           repede. Pentru acest rezon cadavrele înecaților putrezesc mal repede ca acele
           îngropate. Umezeala unită cu căldura face ca putrefacția să meargă foarte re-
           pede, pe cât timp uscăciunea previne putrefacția, usucă cadavrul și favori-
           sează momificarea.
                  Căldura. — O mare căldură evaporând repede lichidele cadavrului pro-
           duce o uscare mal repede de cât lipsa de umezeală. Când aceasta căldură este
           în gradul cel mal mare, cadavrul se carbonisează. Insă căldura alături de cele
           alte dou6 condițiunl, aerul și umezeală favorisează putrefacția în proporția cu
           ridicarea el.
                  Este cunoscut de toată lumea că cadavrele se descompun mal repede
           vara de cât iarna.
                  Cadavre care vară la o temperatură de 18—22° sunt astăzi bine conser-
           vate, vor fi a doua zi cu totul putreficate și aproape imposibil de autopsiat,
           pe cât timp iarna la o temperatură de—5°—6°—8°, cadavrele după zece două-
           zeci de zile sunt încă conservate.

Digitized by VjOOQie

— 44 —

                            Diferența de temperatură este foarte mare pentru apă.
                            Dacă cadravul îngheață fie în apă, fie în pămentul umed, rămâne mult
                     timp conservat și termenul de mii de ani nu este o exagerațiune, căci am
                     văzut eti singur la muzeul Universitățel, din Moscova, tegumentele mol, sa-
                     ponifiate în adevăr, ale unul mamut desgropat în Siberia.
                            Iarna un cadavru scos din apă, după 10—12 zile, când apă are 2°—6°
                     de căldură este încă bine conservat, și se pot găsi urmele unei asfixii, vara
                     abia s’ar găsi după 5—6 zile, când apa ar avea 18°—20°.
                            In aceste cazuri trebue luată în considerațiune și o alta circumstanță,
                     temperatura apel este mal scăzută în straturile inferioare de cât în cele supe-
                     rioare, de oare-ce căldura soarelui nu atinge aceste straturi.
                            Putrefacția face progrese mal repede satî mal încet, după cum cadavrul
                     este la suprafață satî este reținut în fund. Medicul legist trebue să țină soco-
                     teală de toate aceste înprejurărl, când va trebui să judece epoca morțel
                     după gradul de putrefacție, dacă nu este present când se scoate cadavrul din
                     apă, căci cadavrele scoase din apă care statî expuse aerului se descompun
                     foarte repede. într’o singură zi putrefacția progresează în acest caz mal mult
                     de cât dacă ar fi mal stat în apă 6—8 zile.
                            S’a pus cestiunea dacă în cadavrele conservate prin frig, microbii ră-
                     mân cantonați în cavitățile unde se găsesc în mod normal, satî sunt deja răs-
                     pândiți în organele profunde dar nu pot să provoace putrefacția macroscopică.
                            Pentru a rezolva această chestiune, Malvoz a omorît șeapte cobai și ’l-a
                     lăsat în timpul iernel, într’o magazie a laboratoriulul la o temperatură care
                     varia de la 0° până la 6°.
                            Din șeapte în șeapte zile lua câte un cadavru, îl făcea autopsia și su-
                     punea organele la proba culturilor. Insămențirile din tubul digestiv atî dat
                     tot-d’a-una microbii obicinuițl (coli-bacilis, proteus) nici o dată însă, chiar
                     după a șeaptea săptămână organele interne, ficatul, splina, sângele cordului,
                     n’atî dat microbi, ele erați sterile.
                            Cu toate acestea, în fie-care săptămână se observa schimbări din ce în
                     ce mal pronunțate în aspectul, culoarea și consistența organelor. Ele deveneati
                     din ce în ce mal mol, colorațiunea devenea cenușie murdară, lichidele umpleatî
                     seroasele. Nu exista însă nici gazurl, nici vre-o odoare neplăcută. Absența acestor
                     semne și sterilitatea organelor însemnează că aci nu era o adevărată putre-
                     facție, ci niște simple reacțiunl fisico-chimice, probabil diastaze.
                            Aceste cercetări aii un oaie-care interes practic. Se poate susține că,
                     dacă la un cadavru pus la o temperatură mal mică de 5°—6°, se găsește la
                     câte-va zile după moarte, microbi în sânge, în splină etc., acești microbi exis-
                     tat! în aceste organe și în timpul viețel.
                            Dacă se lasă cadavre de animale la o temperatură mal ridicată de 6°
                     la o temperatură de 10°—16°, în acest caz invaziunea bacilară a organelor
                     profunde se face foarte încet, așa că alterațiunile de consistență și de culoare ale
                     acestor organe nu pot fi datorite prezenței saprofiților ci iarăși unor fenomene
                     fisico-chimice.
                            Chiar la o temperatură ridicată de 12°, eșirea microbilor din cavitățile

Digitized by kjOOQle

— 45 —

                          naturale și pătrunderea lor în organe se face foarte încet, așa că, dacă se gă-
                          sescymicrobl în sângele sad splina unul cadavru ținut la o temperatură sub
                          12°, aceasta ne poate autoriza să admitem că acești microbi erad deja acolo
                          din timpul viețel.
                La temperaturi aproape de 20° există tot-d’a-una o adevărată putrefacție
         datorită invasiunel bacilare generale.
                Aceste constatări sunt importante pentru un medic-legist, căci ele permit
         de a determina dacă cutare microb găsit de el, a fost adus în organe în timpul
         viețel sad după moarte.

Digitized by VjOOQie

                   PUTREFACȚIA IN DIFERITE MED1URI



                                                   Putrefacția în păment

                           Epidermul. — Ca și în putrefacția în aer liber, epidermul se acoperă cu
                    flictene pline de o serozitate sanguinolentă și se detașează în lambourl. Nu se
                    poate stabili ordinea în care părțile se desbracă de epidermul lor, pentru că
                    nu e nimic constant în această privință. La o epocă mal înaintată părțile de
                    epiderm cari nu sunt încă separate, devin adesea grăsoase și se lipesc de pă-
                    ment saU de lințoliul care le acoperă, ele formează atunci straturi de o culoare
                    galbenă-roșietică satî brune compuse din mal multe ridicăturl mici, rotunde
                    și confluente; câte-odată în loc de aceste straturi se găsește o mucositate lipi-
                    cioasă și grasă, care lipește părțile interne ale membrilor toracice cu toracele.
                    Mal târziu epidermul dispare; cu toate acestea, dacă în timpul viețel a fost
                    ridicat de serositățl, el resistă putrefacției și se găsește încă după câte-va luni
                    cu mal toate caracterele lui proprii.
                           Unghiile. — Unghiile se înmoaie, iatl o culoare cenușie și îșl perd elas-
                    ticitatea; devin ast-fel din ce în ce mal puțin translucide, se pot scoate lesne
                    chiar când cadavrul nu e îngropat de cât de 20—30 zile. Mal târzia ele cad
                    după ce s’aU uscat.
                           Perul. — Părul rezistă foarte mult putrefacției; se poate găsi cu toate
                    aparențele lui chiar după mal mulțl ani de îngropare.
                           Pielea. — In primii timpi pielea este de o culoare gălbuie bătend în
                    roșia, se vede ici colea pete verzui, roșietice și violacee. Este mal umedă pe
                    partea posterioară a trunchiului.
                           Mal târzia este câte-odată acoperită de mici granulațiunl formate din
                    fosfat de calce, în partea posterioară este deslipită de corp începe să se usuce,
                    devine mal subțire, ia o culoare portocalie și une-orl se înegrește, se acoperă
                    de un suc gras și în unele locuri de mucezeală. Uscarea face progrese din ce
                    în ce, până când pielea pare tăbăcită, așa dacă lovim cu mânerul unul scalpel
                    se produce un sgomot ca și acela produs de lovitura unei cutii de carton.



Digitized by kjOOQie

• - 47 —

           Dacă se incisează se vede o tendință spre saponificare, care e mal accentuată
           acolo unde țesutul celular subt-eutanat este mal gras. Din ce în ce pielea se
           usucă și se subțiază până când dispare. Ea se distruge mal repede în părțile
           cari n’att fost nici uscate nici saponificate.
                  La indivizii tineri, grași, morțl în urma unei boli acute și îngropațl
           vara, se observă eehimose sub-cutanate în părțile declive, de o culoare unifor-
           mă, iar nu cu culoarea echimozelor din timpul viețel.
                  țesutul celular. — In partea anterioară a corpului se usucă și conservă
           destulă rezistență, în partea posterioară se infiltrează, e moale și puțin rezistent.
                  Infiltrațiunea este cu atît mal considerabilă cu cât cadavrul conține mal
           mult lichid, precum se întâmplă în cazurile de anasarcă. Mal târziii se sapo-
           nifică și când se incisează are un aspect poros și în fol, care provine din
           prezența a o mulțime de vidurl produse din uscare sati din degajări gazoase.
                  Mal târziii se usucă, ia o culoare albă-cenușie, devine fdamentos, se rupe
           lesne unde e puțin grăsos, pe când e gălbuiii, umed și puțin rezistent în lo-
           curile unde nu e grăsos; în locurile unde e multă grăsime se saponifică.
                  La o epocă mal înaintată, țesutul celular ne saponificat se distruge,
           după ce s’a uscat și înegrit.
                  țesutul muscular. — Mușchii încep să se înmoaie, iaU o culoare verzuie
           sati de drojdie de vin, se îmbibă de un lichid sero-sanguinolent și se sapo-
           nifică sad se usuc. Saponificarea se observă la persoanele grase.
                  Fibrele musculare uscate se distrug și nu mal r6mân în locul lor de
           cât niște fol membranoase cenușii în care este imposibil de a recunoaște
           fibrele.
                  țesutul aponevrotic sad tendinos. — Aponevrosele, cari îmbrac mușchii
           conservă mult timp strălucirea și consistența lor, tot așa și tendoanele. Mal
           târziii aponevrosele și tendoanele devin gălbui și pe urmă se înegresc, dacă
           le pul însă în contact cu apă reiat! caracterele lor primitive; ele împreună cu
           țesutul celular formează totalitatea resturilor părților mol, când toate cele-Falte
           sunt distruse, și când ele se distrug, cadavrul este un schelet. Țesutul ten-
           dinos rezistă cel mal mult putrefacției.
                  țesutul ligamentos. — In primele luni articulațiele conservă toate rapor-
           turile lor și sunt menținute de ligamente, cari prezintă destulă rezistență/
           numai culoarea șl-o schimbă puțin. Mal târziii ligamentele se înmoaie, îngăl-
           benesc și după un timp destul de lung se distrug. Ele rezistă mal puțin ca
           tendoanele.
                  țesutul cartilaginos. — Cartilagele articulare se conservă mult timp ;
           mal târziii devin gălbui, se subțiează, consistența se micșorează din ce în ce
           mal mult, se distrug și numai rdmân în locul lor pe suprafețele articulare
           de cât un suc grăsos. Cartilagele costale se înegresc, îșl perd elasticitatea,
           devin fragile și dispar.
                  țesutul OSOS. — Oasele chiar după 100 de ani sunt foarte puțin alterate.
           Dinții rezistă foarte mult timp, smalțul este aproape indestructibil.
                  țesutul seros. — Pleura, peritoncul etc., devin mal întâiti cenușii și se în-
           moaie, mal târziii se subțiază, se rup ușor și tind să se usuce, mal târzii! se

Digitized by

Google

'•n Jg ________________________________

                                                               — 4S —


r

                    înegresc și se distrug. Orfila a recunoscut pleura la un cadavru desgropat
                   după 14 luni.
                          Encefalul.— Creerul, care putrezește atât de repede când e scos din craniîî
                   rezistă foarte mult putrefacției când e în craniu. In timp de mal multe săp-
                   tămâni, dacă temperatura nu e prea mult ridicată, creerul îșl conservă toate
                   proprietățile sale normale, schimbându-șl numai culoarea într’un cenușiti-livid.
                   După cât-va timp se înmoaie substanța cenușie, și ’șl micșorează volumul, se
                   vede încă o mare parte din cireonvoluțil, substanța albă devine cenușie, iar
                   cealaltă verzuie. Mal târzitî totul e transformat într’un tercitî de culoarea
                   drojdiei de vin și răspândește un miros foarte fetid. La o epocă mal înain-
                   tată, acest miros dispare și substanța cerebrală devine mal consistentă, însă,
                   atât de micșorată în volum în eât nu mal ocupă de cât a zecea satî a două-
                   spre-zecea parte din craniQ, când ajunge în această stare se saponifică mal
                   tot-d’a-una. Când în cranitî intră mulțl viermi, nu mal rămâne nimic din creer,
                   în alte cazuri se găsește încă o parte mal mică satî mal mare din acest or-
                   gan, pe când din celelalte viscere nu mal există nici o urmă.
                          Cerebelul și măduva spinărel presistă aceleași schimbări de consistență
                   si de culoare ca si creerul.
                          Pia-mater și arachnoida trec prin aceleași faze ca și țesutul seros. Dura-
                   mater rezistă mal mult timp putrefacției.
                          Ochit—După puține zile de la îngropare corneea transparentă este tur-
                   tită și întunecată, humorile, vitroasă și apoasă devin roșietice. După câte-va
                   săptămâni turtirea e așa de mare în cât orbitele par goale. In general se gă-
                   sesc ochii întregi până la a doua lună. Mal târzitî se golesc și nu se mal gă-
                   sește de cât membranele și cristalinul și mal târzitî în cavitățile orbitare nu
                   se găsește de cât o masă grasoasă. Puține organe dispare așa repede
                   ca ochii.
                          D-nul Descoust a găsit în modificările ce se fac în ochii cadavrului o
                   adevărată scară progresivă care ar permite să se fixeze aproximativ data
                   morțel. El a constatat câte ore și zile sunt necesare pentru ca să se producă
                   pierderea transparenței corneei, fermentarea mediurilor și în fine ruptura și
                   dispariția globului ocular.
                          Rapiditatea acestor fenomene variază după sezoane și în termen meditî
                   o zi de vară echivalează cu o zile de iarnă. Dacă cadavrul aparține unul in-
                   divid mort de o boală infecțioasă, mersul fenomenelor putrefacției ochilor se
                   accelerează.
                          Pulmonil. — Pulmonil îșl conservă aspectul lor natural mult timp, devin
                   însă emfisematoșl; după câte-va luni se poate recunoaște structura lor și se
                   poate constata, dacă atî fost sediul unei leziuni patologice. Mal târzitî se mic-
                   șorează și nu mal umplu cavitățile pleurale, capătă o culoare verde, nu li se
                   mal poate recunoaște structura, sunt mal mol, se rup lesne și conțin un li-
                   chid de culoarea funinginel. Mal târzitî atî aparența unor membrane mici li-
                   pite de părțile laterale ale culoanel vertebrale și sfârșesc prin a nu mal forma
                   de cât o masă subțire compusă din mal multe fol negre și uscate, care sunt



Digitized by Google

— 49 —

                   aplicate pe părțile posterioare a cavităților toracice. Această masă se distruge
                   si ea după puțin timp.
                  Inima. — La cât-va timp după îngropare, inima este ramolită, flască de
           o culoare violetă închisă, foarte rar verzuie, goală sati conținend sânge în parte
           lichid, în parte coagulat; culoarea se închide din ce în ce mal mult până
           când devine neagră. Câte o dată valvulele prezintă pete brune, alte ori se
           vede pe fața internă a auriculilor sati pe fața externă a organului niște gra-
           nulațiunl albe și tari. Mal târziti inima se lățește, se rupe în câte-va puncte și
           seamănă cu o dublă pungă de gumi-elastic, se recunoaște cele două ventricule,
           dar nu se mal distruge țesutul organului. In fine ca și cele-alte organe, dis-
           pare și lasă în locu-1 un strat negru, pare că ar fi bituminos, care se ridică
           prin spălare.
                  Pericardul se culorează întâitt în roșu, pe urmă în roșu închis, la sfârșit
           se înegrește, se înmoaie din ce în ce mal mult și dispare.
                  Vasele sanguine. — La două, trei luni după îngropare se găsește o oare-
           care cantitate de sânge negru lichid sati coagulat, fie în vene, fie în artere.
                  Sunt cazuri cu toate acestea, unde după o lună nu se mal găsește nimic;
           câte o dată, în loc de sânge, se găsește în a opta sati a noua lună după moarte,
           un lichid sanguinolent roșietic. Pereții vaselor se colorează mal întâiti în roz,
           pe urmă în roșu, în violet închis și brun.
                  In interior aceste culori sunt mal pronunțate; în unele cazuri mem-
           brana internă devine verde. In timp dc mal multe luni se poate separa unele
           de altele diferitele tunici ale acestor vase. Orfila a găsit într’un caz aorta
           întreagă în a 14-a lună după îngropare.
                  Diafragmul. — După 6—7 luni de la îngropare se poate recunoaște cen-
           trul săti aponevrotic și fibrele sale mușchiulare; mal târziti se subțiază, se
           usucă, se înegrește, se perforează și se reduce la o membrană brună, foarte
           subțire, care n’are nici forma, nici țesătura mușchiului.
                  Tubul digestiv. — Nu se poate afirma că colorațiunea și ramolirea, care
           se observă în tubul digestiv după îngropare este rezultatul șcderel cadavrului
           în pământ, pentru că chiar înainte de îngroparea corpului, membrana mu-
           coasă a tubului digestiv, poate prezenta aceste culori și ramolirl.
                  Iată, cu toate acestea, ceea ce constatăm, după desgropare în tubul
           digestiv:
                  Membrana mucoasă a guret, a valului palatului, a faringelul și a limbel este
           verzuie în primul timp și ramolită; această culoare se închide din ce în ce
           până devine neagră; toate aceste părți, după câte-va luni, se usucă în așa
           grad în cât nu se mal găsește în locul limbel de cât un apendice membra-
           nos foarte uscat și foarte subțire.
                  Membrană internă a Esofagului este colorată în verde în primii timpi,
           însă numai în partea superioară, în partea inferioară este roșietică. Mal
           târziti esofagul se înegrește și se distruge tot așa după cum vom vedea că se
           distruge și stomacul.
                  Stomacul. — De obiceiti el conține o foarte mică cantitate dc lichid. In
           primii timpi, mucoasa este sati gălbuie, sati cenușie sati verzuie, câte o dată

58080                                                                      7

Digitized by

Google

— 50 —

                   este pătată de mici pete roșii violete; aproape de pilor prezintă o placă
                   albăstruie mal mult satî mal puțin mare. Mal târzid mucoasa este ridicată în
                   câte-va puncte de gazurl, devine violacee și este acoperită de un strat cam
                   gros de un lichid de culoarea funinginel. La o epocă mal depărtată, mucoasa
                   este cenușie eu mal multe pete albastre fără cea mal mică aparență de ro-
                   șeață: atunci stomacul care e deja destul de ramolit, se alterează din ce în
                   ce mal mult până când ajunge în forma unei părți de cilindru avend o cavi-
                   tate; după aceasta se transformă într’o masă cu mal multe fol uscate, sus-
                   ceptibilă de a ti redusă în filamente coroliforme și în cele din urmă într’o
                   materie neagră umidă, acoperită de mucigaid. După mal multe luni de la în-
                   gropare, se poate încă separa cele trei tunici ale stomacului.
                          Intestinele. — Intestinele sunt mal întâiti cenușii și câte-odată ușor ro-
                   șietice la exterior, în interior numai cenușii; cu toate acestea în unele cazuri
                   mucoasa este roză sad violacee, în unele părți și acolo unde era acoperită de
                   excremente gălbuie. Mal târzid grosimea intestinală se micșorează, încep să se
                   usuce, se lipesc între ele, se înegresc, devin din ce în ce mal uscate și pere-
                   ții lor se lipesc din ce în ce mal mult, până când cu multă greutate se pot
                   separa; ele formează atunci o masă aplicată de coloana vertebrală, conservă
                   mult timp materiele fecale, suferă aceleași alterațiunl ca și stomacul și se
                   distrug ca și el.
                         Epiploonul și Mezenterul se conservă mal mult timp.
                          Ficatul începe prin a se înmuia și a se înegri, membrana sa peritoneală
                   se detașează foarte ușor și nu întărziază să se distrugă, cel puțin în parte; e
                   de ajuns câte-va septămânl pentru ca structura normală a acestui organ să nu
                   se mal poată recunoaște.
                          Mal târzid se formează pe suprafața ficatului granulațiunl de fosfat de
                   calce și la unii indivizi în interiorul vaselor conțin alte granulațiunl mal albe
                   formate din adipociară. — Mal târzid organul este redus la o masă turtită
                   de grosimea unei jumătăți de deget, neagră, ușor uscată care, dacă este tăiată,
                   se subt-divide în fol, în intervalul cărora este o materie solidă și brună, us-
                   carea progresează din ce în ce mal mult; câte-odată în loc să se usuce ficatul
                   se transformă într’o materie moale neagră, în mijlocul căreia se vede o mate-
                   rie galbenă, ca cum ar fi grăsoasă.
                          Vesicula biliară goală sad conținând bilă, îngroșată, de o culoare verde
                   ca măslina se găsește aproape intactă, pe când ficatul a suferit deja simțitoare
                   schimbări.
                          Splina se înmoaie foarte repede și se poate rupe cu multă înlesnire,
                   se înegrește din ce în ce mal mult și foarte curend nu se mal poate cunoaște
                   structura el normală; nu trece mult după aceasta și este redusă într’un ter-
                   cid negru ca noroid impregnând părțile vecine, cărora le dă această culoare.
                          In unele cazuri este atât de difluentă în cât nu se mal poate recunoaște
                   de cât după situația care o are, seamănă în acest caz cu sânge descompus.
                         Pancreasul suferă aceleași transformări ca și splina.

Digitized by

Google

— 51 —


    Organele urinare

                Rinichii nu se înmoaie atât de repede ca splina, cu toate acestea el îșl
         pierd foarte repede consistența; se poate lesne deslipi membrana externă; ba-
         sinetele și calicele se pot încă recunoaște pe când substanțele corticală și tu-
         bulară sunt cu desăvârșire amestecate. In sfârșit totul se transformă într’un
         terciti și dispare.
                Bășica nu presintă nimic particular în primele septămânl, câte odată
         însă se observă un emfisem subt-mucos. Mal târziu se retractează și trece prin
         aceleași faze ca și intestinele; dispare însă mal repede ca intestinele.



    Organele genitale

                La început aceste organe deși ramolite, îșl conservă forma, corpii ca-
         vernoșl dispar repede. Mal târzitî penisul se turtește și rămâne ca o piele care
         nu reamintește de loc aspectul acestui organ. Scrotul, care mal întăitî este dilatat
         foarte mult de gazurl, se usucă din ce în ce, testiculele îșl micșorează volu-
         mul, iad o culoare vînoasă și se transformă în grăsime. Mal târziii, penisul
         are forma unul tub consistent, cu pereții lipiți unul de altul și care fiind de-
         părtați îl reduc la un cilindru. Nu se mal găsesc în locul scrotului și testi-
         culelor de cât o materie moale, brună, umedă, având ici colea câte-va lam-
         bourl membranoase și acoperită cu un suc viscos, negricios și cu mulțl viermi.
                La o epocă mal depărtată distrugerea organelor genitale este complectă
         și nu se mal poate recunoaște sexul după inspecția acestor organe, de și pu-
         bisul este acoperit de perl, cari sunt amestecați cu o masa neagră la care
         sunt reduse părțile mol.
                La femeie organele genitale externe după ce se ramolese, sfârșesc prin
         a nu mal constitui de cât o masă informă cu mal multe fol. Uterul resistă
         după cum am văzut mult timp putrefacției, asemenea și ligamentele largi.
         Trompele și ovarele dispar mal repede.
                Acestea sunt în scurt fenomenele pe cari le prezintă diferitele organe
         ale unul cadavru îngropat în pământ.


    Capul

              Să vedem acum schimbările pe cari le încearcă capul, toracele, abdomenul,
        basinul și membrele.
              Capul se ține încă de coloana vertebrală și ’șl conservă toate rapor-
        turile sale, atunci când deja pleoapele sunt subțiate și înfundate ast-fel în
        cât cavitățile orbitare par pe jumătate pline când globii oculari sunt distruși.
        După acesta părul cade, pleoapele, părțile mol ale nasului și buzele se distrug,
        o parte din pielea craniului se distruge asemenea, și oasele rămase goale
        sunt acoperite de un strat de o materie care pare grăsoasă de culoarea funinginel.


Digitized by

Google

— 52 — •

                            La partea posterioară a capului să găsește o infiltrație subt-eutanată
                     sero sanguin olentă, care există și între periost și oase și care e rezultatul si-
                     tuațiunil cadavrului pe spate: aci părțile mol se detașează foarte ușor, de și
                     sunt destul de consistente. Urechile și obrajii sunt încă conservate. Pe craniti
                     și pe față se vede mucigaift verde sati alburiu. Intre a treia și a patra lună
                     nu mal există părți mol pe față, sunt numai câte-va resturi membranoase în
                     regiunile malare; osul maxilar se ține încă de temporal și capul de coloana
                     vertebrală, o ușoară tracțiune e de ajuns însă a le desarticula. La o epocă mal
                     depărtată cele două maxilare sunt așa de depărtate, în cât se vede apofiza ba-
                     zilară a occipitalului, cu toate acestea ele sunt încă unite prin câte-va părți
                     mol; capul abia se mal ține de trunehifl. In sfârșit, mal târzitt aceste oase
                     sunt cu desăvârșire desarticulate și denudate, oasele capului sunt acoperite de
                     un amestec de păment și de părl, cari fiind ridicat se vede oasele de o cu-
                     loare negricoasă.
                            Toracele. — Este rar să se vadă în cele trei luni de la început, schim-
                     bări în forma sati în raporturile toracelui; cavitățile pleurelor conțin o
                     mare sah mică cantitate de lichid. După cât-va timp însă sternul pare
                     lipit de coloana vertebrală, se poate lesne ridica cu mâna; unele coaste
                     încep a se deslipi de cartilage; spațiurile inter-costale, în unele puncte, nu mal
                     sunt ocupate de cât de o tunică cenușie care servă de legătură, interiorul to-
                     racelui când se deschide pare vid și tapisat de o membrană care seamănă cu
                     o hârtie cenușie murdară, și fără să se poată preciza căror organe aparține.
                            Mal târzia, coastele sunt cu desăvârșiri* descoperite, abia se țin de
                     stern, care este înfundat, negru și acoperit de mucigaiO; cartilagele sternale
                     sunt separate de stern și coaste, acelea, cari se mal găsesc sunt negre, gău-
                     rite, se rup lesne producând un ușor sgomot, cavitățile toracice sunt acoperite
                     de mucegaitî și spațiurile intercostale sunt goale. La o epocă mal depărtată
                     sternul și cartilagele costale sunt despărțite, se văd resturile răspândite în
                     torace, și în abdomen, ceea ce lasă să se vadă o mare deschidere în partea
                     anterioară a toracelui.
                            Mal târzia cutia toracică este distrusă; sternul separat în două bucăți
                     ocupă cavitatea toracelui, coastele deslipite sunt culcate unele peste altele pe
                     părțile laterale ale cadavrului, sunt acoperite de o materie neagră, nu mal
                     sunt fragile, interiorul lor este uscat și poros.
                            Abdomenul. — Am văzut că primul semn sigur al putrefacției este co-
                     lorațiunea verde a abdomenului. Cu toate acestea, până la a 2—3-a lună abdo-
                     menul nu suferă nici o schimbare mal importantă. De la a doua și une-orl
                     de la a treia lună, el se turtește și pereții lui tind a se aproprie de coloana
                     vertebrală; după cât-va timp acești pereți sunt reduși la un strat membranos,
                     câte odată umed, mal tot-d’a-una însă subțiat, uscat, de o culoare închisă
                     acoperit de păment și mucigaitt, foarte ușor de rupt, lipit de coloana vertebrală
                     si chiar de basin, când se ridică se vede un vid considerabil, căci intestinele
                     sunt de mult distruse.
                            La o epocă mal depărtată pereții abdomenall sunt reduși la câte-va resturi
                     tegumentare de o culoare neagră și care se țin de coaste, de pubis și de

Digitized by

Google

— 53 —

                     partea posterioară a crestelor iliace; aceste resturi par formate de peritonifi și
                     poate și de păreți din mușchii drepți și oblici, de alt-fel foarte uscațl și greft
                     de recunoscut. In cele din urmă totul e distrus și nu se mal găsește pe
                     laturile racliisulul de cât o materie neagră și umedă.
                 Membrele. — In primele septămânl, membrele nu presintă nimic deosebit,
          numai acolo unde brațele sunt lipite pe torace și abdomen există o mucositate
          lipicioasă, roșietică, care lipește aceste părți, când se deslipește epidermul se
          detașează. Mal târziii cu cât pielea și mușchii putrezesc, în câte-va părți se
          văd numai oasele, cari păstrează raporturile lor, căci ligamentele nu sunt
          distruse; atunci părțile cari sunt încă acoperite de carne sunt impregnate de
          păment, de mucigaifl și ah aparența unei materii solide subt care însă se
          simte că este un gol; această materie este formată de elemente fibroase și
          aponevrotice fără cea mal mică urmă de adipociară; incizând’o iese o can-
          titate considerabilă de viermi; alte ori părțile mol sunt reduse la un strat
          destul de subțire uscat, cenușiti, acoperit de mucigaiQ și care se poate subt-
          divide în două lame, din care cea mal externă pare să fie formată din piele
          și cea internă din aponevrose.
                 La o epocă mal depărtată cea mal mică mișcare separă oasele mem-
          brelor, căci numai câte-va filamente de părți mol le mal unesc. La sfârșit
          când orl-ce legătură între vase e distrusă, separația oaselor este complectă și
          se găsesc separate fie în cosciug, fie în păment.


    Putrefacția în apă

                In apă putrefacția nu se face tot ast-fel ca în aer liber și în păment.
                 Pe lângă influența temperaturel apel, pe lângă faptul că în apele curgă-
          toare suprafața corpului este conținuți spălată, pe lângă lipsa de oxigenare a
          apel, mal contribue la această deosebire și faptul că apa se introduce • mal
          mult sati mal puțin repede în marele cavități naturale ale cadavrului.
                 Dacă această apă este bogată în germeni microbicl, ea poate exercita o
          mare influență asupra mersului putrefacției. Treime să mal adăugăm că atunci
          când e vorba de un adevărat înecat, apa pătrunde în sânge în timpul înecului,
          fapt constatat de Brouardel și Vibert.
                 Pătrunderea apel în sânge face ca condițiunile cadavrului să fie cu totul
          altele de cât ale cadavrului unul individ neînecat. Cu toate acestea, dacă tem-
          peratura apel este scăzută, cu toate aceste condițiunl favorabile putrefacției,
          ea poate fi întârziată. Dacă se scoate înecatul din apă și se expune la o tem-
          peratură puțin ridicată, descompunerea se face cu o mare rapiditate.
                 Vara când temperatura apelor este mal ridicată, putrefacția se face foarte
          repede și desvoltarea gazoasă e atât de abundentă în cât, după câte-va zile,
          cadavrul înotă la suprafață.
                 Brouardel a observat că în apă, prima pată verde care apare nu se
          arată la nivelul coeculul, cum se întâmplă când corpul se putrefică la aer li-
          ber, ci la nivelul sternului. EL adaogă că nu poate explica cauza acestei variații.


Digitized by kjOOQie

— 54 —

                    Malvoz crede că aceste se datorește prezenței saprofiților în pulmonl, introduși
                    cu apa în care s’a înecat.
                           S’a ‘observat că transformarea grăsoasă a cadavrelor se observă mal
                    des în apă de cât în cele-alte mediurl.

                           In ceea-ce privește influența factorilor externi asupra putrefacției e impor-
                    tant pentru medicul-legist ca să cunoacsă putrefacția cadavrelor în materiele
                    fecale. Această cestiune neprezentându-se de cât în cazurile de pruncucidere,
                    am tratat'o când am vorbit despre particularitățile ce prezintă putrefacția
                    noilor-născuțl.

                                                Saponificarea cadavrelor

                           In păment, putrefacția se face în mod deosebit, după cum el este poros
                    și absorbant, sati după cum el este mal mult sati mal puțin impermeabil
                    nelăsând gazurile să circuleze.
                           Fenomenele putrefacției se deosebesc asemenea după cum corpul este
                    pus într’un cosciug bine sati răti închis, într’un cosciug de lemn sati într’unul
                    metalic.
                           într’un păment poros, lichidele cadavrului sunt absorbite îndată ce se
                    formează. Cadavrul fiind bine aerat, germenii aerobi se înmulțesc și grăbesc
                    descompunerea.
                           Dacă pământul este uscat și cald, microbii se devoltă foarte încet și
                    opera de distrugere este îndeplinită de criptogame și insecte.
                           S’a observat că sunt cimitire sati părți din cimitire în cari corpurile sunt
                    foarte repede distruse, și altele în cari se conservă aproape indefinit. Pe cele
                    d’întâih Brouardel le numește „cimitire devorante*, pe cele d’al doilea „cimitire
                    conservatoare*.
                           In terenurile umede se observă că descompunerea putredă este repede
                    oprită și adese-orl ea este înlocuită cu ceea-ce se numește „gras de cadavru*
                    sati adipodara.
                           In afară de aceste douâ circumstanțe sunt altele, care sunt necunoscute
                    și în virtutea cărora oare-care cadavre se saponifică mal repede ca altele puse
                    tot în aceleași condițiunl.
                           Este dificil de a determina în general la ce epocă acest fenomen de
                    saponificație începe.
                           Este cert că groparii cimitirului des Innocents din Paris, în care s’a
                    făcut pentru prima dată experiența asupra adipocirel s’a înșelat dând ca termen
                    pentru producțiunea acestui săpun, 30 de ani.
                           Acest săpun în realitate se formează mult mal repede. Devergie ^icea
                    „Trebue un an aproape pentru a obține transformarea complectă în grăsime
                    a unul cadavru înecat, și trei ani aproape în păment, pentru a ajunge la
                    acelaș resultat.“
                           Mulțl autori ati constatat și noi de asemenea că timpul după care aceasta
                    saponificare se face este foarte variabil și am convingerea că ea trebue să se

Digitized by

Google

— 55

                    facă repede, căci altminteri dacă s’ar face încet, putrefacția, care trebue să’șl
                    urmeze mersul său progresiv, ar distruge materia, dacă ca nu s’ar transforma
                    repede în adipociară. Noi am găsit la cadavrul unei femei saponiHate după 45
                    de zile toate părțile mol ale membrelor.                          '
                O dată formată aceasta saponificare ea nu poate fi nerecunoscută, ea se
         presentă sub forma unei substanțe albe satt albă galbenă, grasă, turtindu-se
         sub presiunea degetului, moale, topindu-se la căldură avend un miros care
         nu este neplăcut, semenînd cu acela al brânzeturilor.
                Mușchii și aponevrozele prezentă cele d’întâl această stare, însă nu este
         nici un organ, fie intern, fie extern, care să scape.
                Părțile saponificate devin o masă informă, în care nu se mal poate
         recunoaște tipul original.
                După experiențele lui Gcntz, adipociara are un volum și o greutate mal
         mare de cât acea a grăsimel ce posedă corpul.
                Acest fapt este o cirumstanță importantă, când voim să fixăm etatea
         unul noti-născut după greutatea cadavrului. De acord cu Devergie și Casper
         nu am văzut nicl-dată un cadavru complect saponificat.
                Ce devin corpurile ast-fel transformate în adipociară, se conservă fără să se distrugă
         sau se descompun?
                Câte-va fapte, afirmă Orfila, ne autoriză să credem că aceste corpuri
         se descompun prin acțiunea ploilor care le reduc în stare de schelet.
                In mal multe gropi s’att găsit câte va cosciuge deranjate din pozițiunea
         lor orizontală prin surpări de pămînt; în aceste cosciuge puse oblic, partea
         inferioară a corpurilor era redusă în stare de schelet pe cât timp partea
         superioară prezenta părțile intacte transformate în adipociară. E drept să se
         admită că o cauză disolvantă a lucrat asupra părților inferioare ale cadavrelor
         fără a atinge părțile superioare, ceea ce indică că apele de ploi ah disolvat
         aceste părți transformate în săpun.
                Care este composiția și proprietățile acestei substanțe? După Chevreuladipociara
         este formată din acid margaric, oleic, din o substanță amară, dintr’un princi-
         pii! colorant portocaliu, dintr’un principii! mirositor, din amoniac și mici can-
         tități de calce și potasă și oare-care săruri, ast-fel că această analiză conchide
         ca adipociara este un săpun compus din două acide cu baza de amoniac.
                Multe lucrări s’aii făcut asupra mecanismului formațiunel acestei sub-
         stanțe. Unii autorii constatând, după cum am văzut, că ea înlocuește mal cu
         seamă mușchii, conservându-le forma, erați de părere că adipociara provine
         dintr’o transformare pe loc a substanței mușchiulare.
                S’a obiectat acestei păreri că nu există nici un fenomen, fie chimic, fie
         microbic, care să producă transformarea substanței azotate în materie grasă.
         Este adevărat că în unele putrefacții se produc acizi grași, însă aceștia sunt
         cel din urmă din seria acizilor grași.
                Alții au crezut că adipociara se formează printr’o simplă deplasare a
         grăsimel, care există în cadavru și cu deosebire în interiorul mușchilor. Aceasta
         este opiniunea lui Zillner și Kraus.
                Explicația cea mal verosimilă a fost dată de Duclaux.

Digitized by VjOoqic

— 56

                           Ea este întemeiată pe fapte analoage observate în fabricarea brânzei.
                    Prin putrefacția materielor azotate se formează amoniacul, care saponilică ma-
                    teria grasă. Când aerul se reînoește în de ajuns, aceste săpunuri alcaline se
                    resinifică, elș devin negre, solubile în apă și se distrug cu restul. Din contra
                    într’un păment umed, acolo unde oxidarea nu e posibilă, mal cu seamă când
                    epidermul rdmâne intact (ceea ce se observă la adipociroșl), săpunul format
                    rCmâne pe loc.
                           Cu cât putrefacția se continuă și cu cât amoniacul dispare, combinat sad
                    nu, reacția alcalină tinde din ce în ce mal mult a face loc unei reacțiunl
                    acide (acid carbonic): acest acid descompune săpunurile alcaline și lasă acizii
                    grași.

                                                 Momificarea cadavrelor

                           In unele împrejurări, cadavrele în loc să putrezească se momifică.
                           Cuventul momîe luat în accepțiunea cea mal întinsă servă a desemna
                    orl-ce cadavru artificial sad natural modificat în structura lui și preservat ast-
                    fel de putrefacțiune.
                           S’a numit momîl grase, corpurile saponificate de care am vorbit și se
                    numesc momîl uscate acele care departe de a fi suferit acest fel de transformare
                    ati perdut lichidele lor și sunt într’o stare de uscare complectă, cu toate că
                    câte-odată aceste douC momificărl se poate găsi pe acelaș cadavru.
                           Momîile uscate sunt artificiale sad naturale; cele d’întâl nu sunt alt-
                    ceva de cât cadavrele înbalsamate printr’un proceded oare care după cum sunt
                    momîile egiptene, cele d’al doilea din contra nu sunt rezultatul nici unei pre-
                    parațiunl; aceste sunt cadavre, care din cauza unor circumstanțe particulare
                    de temperatură și de teren sad uscat fără să putrezească.
                           Cadavrele mumificate în aceste condițiunl conservă aspectul lor general
                    și chiar fisionomia, cu toate că este desfigurată căpătând o culoare brună ru-
                    ginie, se poate recunoaște.
                           Pielea devine uscată, tare, ca pergamentul și foarte aderentă de oase.
                    Odoarea nu este de loc acea a cadavrelor putreficate ci acea a unei brânzo
                    vechi. Organele interne, în parte dispărute, sunt transformate într’o masă
                    neagră brună, uscată și este imposibil de ale recunoaște cu ochiul liber; în
                    partea abdominală mal cu seamă, viscerile, reunite într’o singură masă, sunt
                    gred de deosebit.
                           Condițiunile generale ale momificărel naturale sunt foarte puțin cunos-
                    cute chiar acum.
                           Ea se găsește la cadavrele închise în cavouri și la acelea care sunt ex-
                    puse în ori ce mod la un curent de aer uscat.
                           Pe de altă parte momificarea se observă asemenea la cadavrele care
                    sunt sustrase contactului aerului și închise în cosciuge hermetice.
                           Nu încape nici o îndoială că cadavrele se momifiază cu înlesnire
                    în nisip cald și nu este de necrezut după cum se istorisește că cara-
                    vane întregi fiind îngropate în nisipurile Arabiel, ad fost regăsite momi-

Digitized by

Google

- 57 —

          ficate mult timp după acea, de oare-ce o temperatură înaltă, ajutată de o mare
          uscăciune pare că favorisează acest fenomen al momificărel, după cum un
          curent de aer conținuți produce' evaporizațiunea lichidelor cadavrului.
                Se zice că copil se momifică mal repede de cât adulțil, femeile mal re-
          pede de cât bărbații, persoanele mal slabe mal lesne de cât cele grase. Mulțl
          autori pretind că există multe terenuri în care unele se momifică alături de
          altele care putrezesc complect și este greti de a nu se admite că la momifi-
          care, trebue să joace un rol și alte circumstanțe necunoscute încă nouă și
          care până la oare-care punct pot depinde de constituția indivizilor.
                Rieke din Germania pretindea că fenomenul momificărel naturale se ob-
          servă în cimițirile din Stuttgart și el zicea că în cea ce privește felul viețel
          ce a dus decedatul, groparii i’att confirmat cuventul colegului din scena ad-
          mirabilă a lui Hamlet: „Putrefacția unul tăbăcar durează nouă ani complecțl.“
                Momîile odată formate se pot conserva mii de ani, ast-fel că nu se poate
          spune chiar cu aproximație, de cât timp este mort un corp momificat, și dacă
          ne mulțumim să spunem: moartea datează de mal mulțl ani, justiția nu va fi
          de loc luminată.


    Fauna cadavrelor

                De mult timp se știe că în cadavrele expuse la aer liber se desvoltă
          miliarde de vernil și se credea, că aceasta se datorește generațiunel spontanee,
          lucru pe care vulgul îl crede și astă-zl.
                Virgil știa că acești verml ies din muște, însă credea că aceste muște
          erați albine și că acele cari se nașteau din corpul putred al unul taur erați
          mal muncitoare și inteligente de cât acele care nășteatt dintr’un lefi.
                Naturalistul Redi a demonstrat că vermil cadavrelor nu se nasc spon-
          tanei și că nu sunt alt-ceva de cât larvele provenind din ouele depuse de
          muște, care larve se transformați în muște la rândul lor.
                înmulțirea muștelor pe cadavre este câte o dată atât de mare și rolul
          lor atât de activ în cât Linee s'a crezut în drept să zică: „că trei muște con-
          sumă un cadavru tot atât de repede ca și un leti.“
                Din cea mal înaltă antichitate se cunoștea existența unor insecte care
          devorați cadavrele însă nicl-odată nu s’a gândit a aplica aceasta la medicina
          legală.
                Cum se face ca atențiunea atâtor oameni eminențl și observatori cele-
          brii nu ati fost atrași de acest iapt că Persienil cunoșteati bine mijlocul de a
          face să fie mâncați de vil condamnațil, prin ajutorul larvelor de diptere?
                El puneați pe culpabil între două albii de lungime egală; capul, mâi-
          nile și picioarele condamnatului rămâneati afară; fața se expunea soarelu-
          unsă cu miere; larvele care nașteati întrati în cărnuri. Ast-fel a perit neno-
          rocitul Mithridate după 70 de zile.
                Când s’a ridicat albia de deasupra corpului s’a găsit cărnurile cu totul
          mâncate de miliarde de vernil.

58080   '                                                                8


Digitized by VjOOQie

                                                              — 5s —


                         Pe de alta parte găsim în multe scrieri entomologice ca oare-care in-
                  secte, se hrănesc cu cadavre, că un mare număr se depun pe resturile ani-
                  malelor expuse la aer liber, ca necroforele de exemplu dotate cu un odorat
                  din cele mal fine, străbate spațiul cu un sbor repede pentru a găsi cadavre
                  de mici animale.
                         Cauza că nu s’a studiat aceste moravuri ale insectelor din partea natu-
                  raliștilor este, că el nu aU studiat cu grijă raporturile care există între animal
                  și hrana sa, iar pe de altă parte oroarea de moarte și prejudiciile religioase
                  atl împedicat în timp de secole studiul cadavrelor.
                         In adevăr, primele studii anatomice nu datează de cât de la finele evu-
                  lui mediii, iar în cea ce privește aplicațiunile medico-legale, ele sunt încă și
                  mal târziii.
                         De la aceasta epocă și până în zilele noastre mal multe eestiunl, care
                  se refer la istoria cadavrului și de o mare importanță ati fost elucidate de
                  celebrități ca: Bruhier, Josa, Deschamps, Casper, Zachias, Louis, Orfila, Tay-
                  lor, Chaussier, etc.
                         Insă nici unul dintre acești mari medici legistl, nu aU remarcat ce rol
                  important poate juca insectele în aceste eestiunl atât de dificile și adesea ob-
                  scure ca determinarea epocel morțel.
                         înaintea lui Orfila mulțl medicl-legistl le-aU văzut de sigur pe cadavre,
                  însă în expertize nu le citează.
                         Nimic mal curios ca citirea unor desgropărl în Germania unde cele
                  mal mici detalii sunt descrise într’un mod foarte minuțios și cu toate aceste
                  nu pomenește un cuvent de insecte.
                         Mal târziti Casper citează câte-va cașuri din desgropările sale, însă nu
                  pune nici o importanță.
                         Acel care cel d’întâiU a remarcat și cel d’întâiu a bănuit ca insectele
                  trebue se joace un rol oare-care în putrefacția cadavrelor, a fost Orfila.
                         Orfila vrend să-și dea compt exact de procesul putrefacțiunel cadavrelor
                  și știind bine că legea nu permitea experiențe cu cadavrele deja îngropate,
                  le îngropa el singur cadavrele destinate la școala practică și aceasta la diferite
                  epoci.
                         El nota etatea, sexul, temperatura zilelor de îngropare și ale lunilor
                  și după numeroase experiențe a scris în tratatul săU de desgropărl: „Știm
                  că vara când cadavrele staU expuse aerului înainte de a fi îngropate, câte-va
                  muște depun ouele lor pe suprafața pielei, care desvoltându-se mal târziu în
                  cosciug pot da naștere la alte muște; acestea după ce s’ati fecondat pot din
                  noU reproduce 7—8 ori generațiunl, care merg înmulțindu-se la infinit. “
                         „Insectele care par că se hrănesc de preferență cu cadavre și ale căror
                  ouă sunt depuse pe suprafața corpurilor sunt următoarele:
                         „Musca Tachina, Simplex de Meigne, Carnaria domestica, Vomitoria,
                  Anthrenus, Denulstes, Hister, Necroforus, Sylpha, Pterus, Imperialis, Oxyforus,
                  Lathrobium, Poedurus, Stenus, Tachinus, Alocharia, Noterus, Scarites, Har-
                  phalus, Julus, lepissima. Este constatat că imediat după moartea, muștele nu
                  se opresc împrejurul cadavrelor; numai mal târziu ele se învârtesc împrejurul

Digitized by

Google

— 59 —

           lor, iar când putrefacția este mat înaintată, muștele se așează pe cadavre,
           depun ouele, și puțin timp după această se v6d larve mal mult sau mal
           puțin numeroase mișcând pe diferitele părți.
                 „Dacă se îngroapă acum dou6 cadavre dintre care unul are pe suprafață
           mii de ou6, pe cât timp cel alt nu prezentă încă; este evident că cel d’întâiti
           se va descompune mult mal repede, toate cele alte circumstanțe fiind aceleași,
           de oare-ce proprietatea acestor larve este a distruge țesăturile pentru a se
           hrăni.
                 „Nu se poate dar tăgădui influența insectelor, pe suprafața corpului
           asupra procesului putrefacției.“
                 Orfila cunoștea prin urinare foarte bine insectele cadavrelor, însă nu
           s’a gândit să tragă folos din legile care prezidează la generațiunea acestor
           insecte pentru a face aplicațiunea la medicina-legală.
                 Devergie nu a adăogat nimic la observațiunile lui Orfila.
                 La mulțl alțl contiporanl nu se găsește asemenea nimic. Nimeni prin
           urmare nu s’a gândit să aplice fisiologia entomologică pentru a determina cu
           aproximație de cât timp un cadavru era prada acestor mici animale, și numai
           la 1850 Bergeret d’ARBOis în urma unei expertize medico-legale scria aceste
           cuvinte: „Medicil-LegiștI ati putut să studieze în fond modificările pe care ca-
           davrele le încearcă când se descompun în oare-care mediurl, ca apa, păment,
           baligar, etc.
                 „Lucrările publicate de Orfila asupra acestei materii nu lasă nimic de
           dorit, însă este foarte rar ca medicul să aibă ocasiunea să facă examenul SCO
           asupra acestui fel de transformare a cadavrului pe care ati numit-o momifi-
           carea naturală, pentru a o distinge de rezultatele înbălsămărel.
                 „Orfila însuși nu a avut la disposiția sa cadavre mumificate. In ultima
           ediție de Medicina legală este obligat să împrumute la alțl scriitori documente
           capabile de a lumina cestiunea momificărel naturale.
                 „Orfila remarcă presența în cadavrele momificate a resturilor de insecte
           însă nu se gândește de loc de a trage profit din acestea; credem că nimeni
           înaintea noastră nu a recurs la luminile procurate de physiologia entomologică. “
                 Prin urmare Bergeret este, care cel d’întâiti a împrumutat datele istoriei
           naturale pentru a încerca să rezolve cestiunea ce tratăm.
                 Iată observația lui Bergeret *): „In luna lui Martie 1850,1 s’a găsit
           cadavrul unul copil noh-născut într’un coș unde se momificase sub influența
           căldurel și a uscăciunel.
                 „Cu trei ani mal înainte 4 chirașl sati succedat în această cameră, cel
           mal vechili stătuse 4 ani.
                 „Talia, punctele de osificație a stabilit ca copilul era născut la termen.
                 „Organele interne dispăruse, mâncate de larve de insecte cșite din
           nimfe ale căror înveliș se găsia în cavitățile splahnice.
                 „In grosimea mușchilor exista lavre șah vernil albi vil. Era important
           de a determina epoca morțel pentru a se putea stabili în timpul cărui chiriaș

                        *) Annales d’hygi^ne el de med. leg., 1855, H-e serie, pag. 442.

Digitized by knOOQie

■ —-----------






                                                      — 60 —

                  din cel 4 a fost săvârșită crima. Bergeret s’a servit pentru a determina această,
                  de prezenta și desvoltarea insectelor, de o parte ouă golite, două numai con-
                  țineați muște moarte; iar de alta parte larve vil. Era evident dar ca două
                  generațiunl de insecte s'att succedat în corpul acestui copil, foarte probabil
                  mort în vara anului 1848.
                        „Moquin-Tandon, căruia i-a fost supus faptul, a recunoscut că aceasta era
                  posibil și că deducțiunile ce a tras Bergeret erați juste.“
                        Faptul lui Bergeret a rămas izolat când îl veni în spirit profesorului
                  Brouardel în împrejurările următoarea:
                        La 1878 a fost însărcinat de justiție de a face examenul medico-legal
                  al cadavrului unul copil nod-născut găsit pe un teren pustiti.
                        Pe piele și în cavitățile splahnice furnica, o mare cantitate de acarienl
                  în mijlocul unul praf cafeniti, în care se remarca asemenea sfărămăturl de insecte.
                        In speranța de a putea scoate din acest fapt rezultate după cum făcuse
                  Bergeret, profesorul Brouardel s’a adresat profesorului Edmond Perier de la
                  Museul de Istorie Naturală, care s’a pus imediat în relațiunl cu Megnin, care
                  se ocupase special cu acarienl.
                        Megnin pentru prima dată a interpretat într’un mod ingenios fisiologia
                  entomologică pentru a o aplica la medicina-legală.
                        Satisfăcut de acest fapt, Brouardel a recurs în mal multe alte expertize
                  la entomologie, însărcinând pe Megnin de a determina epoca morțel.
                        In fine Brouardel ca președinte al comisiunel de curățire a cimitirelor
                  a făcut o mulțime de desgropărl în iarna anului 1887, la care am avut plă-
                  cerea să asist și eă, pentru a-șl da seama de starea de descompunere a cada-
                  vrelor îngropate, lucru care a procurat ocasiunea lui Megnin de a constata
                  „că cadavrele îngropate sunt mâncate de viermi ca și acele abandonate aerului
                  liber“ *)•
                        Dacă Orfila a observat insectele cadavrelor, dacă Bebgeret a găsit că
                  ele pot fi aplicate la medicina legală, nu este mal puțin adevărat că gloria de
                  a fi probat aceasta aparține lui Megnin.
                        Megnin servindu-se de vastele sale cunoștințe, asupra moravurilor și
                  motamorfoselor insectelor, după ce a constatat într’un mod riguros, tot ce a
                  găsit pe aceste cadavre, după ce s’a pus la un aprofundat și lung studitt al
                  moravurilor și duratei desvoltărel oare-căror larve, după ce a aplicat aceste
                  cunoștințe la cazurile trimise la Morga, a scris într’o mică lucrare înădită:
                  „am ajuns la rezultate mult mal positive și complecte de cât doctorul Bergeret
                  în unica sa tentativă, ast-fel că mă cred în drept de a spune că medicina-le-
                  gală poate astăzi să recurgă la entomologie în oare-care circumstanțe tot cu
                  atîta certitudine ca și la fiziologie și patologia umană, pentru a da tribunalelor,
                  în cestiunile criminale, elementele de judecată pentru aplicarea legel.“
                        Gestiunea este astăzi judecată și rezolvată, toți medicil-legiștl recurg deja
                  la entomologie pentru a rezolva ast-fel de cestiunl.
                        Am văzut că microbii de diferite spețe se succed într’un mod regulat

                         *) La faune de tombeaux par Megnin C. R. Ac. de Sc. 1887.

Digitized by

Google

— 01 —

          în fenomenele complexe ale putrefacției și acțiunea lor este însoțită tot-d’a-
          una de desvoltare de gaze, care gaze simțite de insecte, adesea de la distanțe
          prodigioase atât de puternic este simțul lor olfactiv, că le permite să-și aleagă
          pe acela, care este mal convenabil progeniturel lor. Ast-fel se explică, succe-
          siunea regulată a acestor Travailleurs de la mort, care se continuă chiar după
          ce rolul microbilor a încetat.
                 Vine un moment când grație acestor insecte, totul este consumat, ne
          remânend de cât oasele goale.
                 Ceea ce este de remarcat în desvoltarea acestor insecte este că ele nu
          sosesc la masă de cât succesiv și tot-d’a-una in aceiași ordine și acestea în vre-o
          10—12 perioade de la moarte până la distrugerea complectă a cadavrului și în fie-care pe-
          rioadă apar tot-d’a-una același grup de insecte.
                 Acest fapt concoardă foarte bine cu aceia ce se știa groso-modo, că
          putrefacția este o serie de fermentațiunl și că produsele fie-eăreia din ele con-
          venea mal bine unei serii de insecte de cât alteia și ast-fel se explică succe-
          siunea lor regulată. Lucrarea lui Bordas asupra putrefacției confirmă aceste
          vederi și dă o explicație mal complectă după cum am arătat în teoria putre-
          facțiel, care nu este de cât sfârșitul unei fermentațiunl.

    Grupurile insectelor¹)

                 întâia serie e constituită din muște saii alte diptere mal mult saîi mal
          puțin analoage din genul Musca, Curtonerra, Cidifora (.‘are se așează pe cadavrele
          proaspete și 'șl depun oulc la orificil, imediat după moarte.

Fig. 1. — a) Musca domestica; b) aripa sa; c) o antenă;
d) larva sa; e) nymfa sa.

Fig. 3. — a) Calliphora vomitoria; b) aripa sa;
c) o antenă; d) larva sa; e) extremitatea an-
terioară a acestei larve; f) extremitatea poste-
rioară; g) nimfa.

Fig. 2. — a) Curtonevra Stabulans; b) aripa sa ; c) o antenă ;
d) larva sa; e) nymfa sa.

          ’) Figurile sunt copiate după Megnin.

Digitized by

Google

— 62 —

A doua serie constituită din muște din genul Lucilia și Sarcophaga, care
succede celor precedente, când putrefacția începe să se declare prin mirosul sdtî.

                               M.

Fig. 4. — a) Lucilia coesar; b) aripa sa;
c) o antenă; d) larva sa; e) extremitatea an-
terioară a acestei larve ; f) extremitatea po-
sterioară ; g) nimfa.

Fig. 5. — a) Sarcophage Carnaria ; b) aripa sa ;
c) o antenă ; d) larva; e) extremitatea ante-
rioarea a larvei; f) extremitatea posterioară;
g) nimfa.

       A treia serie constituită din coleoptere din genul Dermesf.es și de fluturi
din genul Aglossa, atacând cadavrele, când substanțele grase ale părților mol
ad început fermentația acidă.

Fig 6. — a) Dermestes lardaHus;
b) larva sa.

Fig. 7. — a) Dermestes Frischii;
b) larva sa.

Fig. 8. — a) Aglossa pinguinalis;
b) larva sa; c) coaja sa.

       A patra serie constituită din muște din genul PyophUa și Anthomyia, și din
coleoptere din genul Corynetes, ele survin când materiile albuminoide ah su-
ferit fermentația caseoasă.

Digitized by

Google

— 63 —

Fig. 9. — a) PyophUa pctasionis; b) o antenă; c) o aripaî
d) larva sa; e) nimfa.

Fig. 10. — Larve și nimfe de Anthomyies.

Fig. 11. — a) Corynetes ruficollis ; b) Corynetes coerulens.

      A cincea serie constituită din muște mici din genul Tyrcophora, Lonchea,
Ophira și Phora, și de coleoptere din genul Silpha, Hi^ter și Saprinus, se se hră-
nesc cu materii reduse prin fermentatiunea amoniacală într’un tercitt negricios.

Fig. 12. — a) Ophira cadavenna; b) o antenă;
c) o aripa; d) nimfa.

Fig. 13. — Phora aterrima; b) antena; c) aripa; d) larva ;
e) nimfa.

15. — Hister cada-
verinus.

Fig.

Fig. 16. — a) Saprinus rotondatus;
b) larva.

       A șeasea serie constituită din acarienl din genul Uropoda, Trachynotus, Gly-
ciphayus, Tyroylypus și Serraior, ele pătrund sub piele, se desvoltă în sistemul
nmșchiular și sfârșește uscarea cadavrului.

Digitized by

Google

— 64 —

Fig. 17. — Uropoda mimularia; a) bărbat; b) femee.

Fig. 18.— Trachynotus cadaverinus; a) bărbat; b) femee fața anterioară; b) fața dorsală; c) nimfă.

Fig. 19. — Glyciphagus cursor; Q, femee; bărbat; a) Kist de conservare; b) larva; c) ouă;
d) tarse; e) stigmate; f) per; g) profilul pielei.

Digitized by

Google



— 65 —

Fig. 20. — Tyragliphu» siro; q’, bărbat; 9, fenice; a) nimfă normală; b) nimfa hypopială;
c) larvă; fl) oue; e) rostru ; f) o mandibulă.

Fig. 21. — Serrafor iiecrophaguir, (t) femee; b) bărbat; c) larva

hexapodă; d) nimfă normală; r) nimfă hypopială.

Fig. 22. — Coepophagus ecMvopus; 9, femee; bărbat; a) nimfă normală; b) nimfa hypopială;
c) larva hexapodă; d) oue.

58080

9

Digitized by

Google

      A șeaptea serie constituită din fluturi din genul Aglowa și Tineola si din
eoleoptere din genul AUațienus si Anfliremis, care rod țesăturile membranoase,
ligamentele si tendoanele* uscate prin seriile* anterioare și lac să dispară și perii.

Fig. 23. — Tineola biwlliela ; aa) starea
perfecta ; bj larva sau chenila ; v) nimfa.

Fig. 24. -- a) Anfhrenus musco
rum ; b) larva ; c) <1) peri.

       A opta serie și cea din urmă, constituită din doue spețe de eoleoptere
din genul Tcmlnio și Pfhi/ts. cari fac să dispară eele din |urmă rezidim! ale
părților mol.

Fig. 25. — a) Tcnebrio obscurus;
b) larva.

Fig. 27. — a) Hhizophayus par al lei ocoli is; b) larvă, fața
anterioară și dorsală; c) gura.

Fig. 28. — Tb 11 ou tus cbe^
uinus.

Digitized by

Google

— 07 —

       Iată durata celor 4 perioade între care sunt împărțite munca acestor
diverse insecte:
               1. Perioada    = 1 și 2 serie  = 3—4  luni
               2. Perioada    = 3 serie       = 3—4  luni
               3. Perioada    = 3—4 serie     = 4—8  luni
               4. Perioada    = 6,7 și 8 seric* = 2*/2 ani
       Cele 4 perioade* se succed regulat; însă de la a doua ele* pot să cadă
una peste* alta, insectele cutărel satî cutărel serii putem! să atace simultaimn
părțile cadavrului care le convin.
       Presența muștelor primei perioade (ouf, larve, gogoși și insecte com-
plecte) indică îutr’un mod ceri o moarte relativ recentă; ceva mal mult cum
aceste diptere nu trăesc de cât în timpul verel, constatarea lor pe un fetus
expediat la Paris înaintea finitului iernel, a permis să se constate că el vinea
dintr'o latitudine meridională.
       Pe de altă parte Megnin spune că prezența a două caleoptere din ultima
seric*, permite să afirme că moartea datează de mal bine* de 3 ani.
       Fauna cadavrelor Îngropate. — Compusă aproape ea acea a cadavrelor
expuse la aer liber, aceasta faună este mult mal puțin abundentă; importanța
sa este* în raport cm gradul de permeabilitate* a terenului și cu starea de con-
servarea a cosciugului.
       Muștele primei serii, care; nu trăesc de cât vara, depune din primele ore,
care urmează decesul pe orificiile mortului,, oule lor a căror metamorfoză ul-
terioară se* desvoltă sub păment.
       MEGNfN crede că insectele seriilor următoare, străbat pămentul atrase
de mirosul lor și parvin până la cadavru din care se hrănește ca și când s’ar
afla la aer liber.
       Fauna cadavrelor înecate. — Fallot a putut să fixeze* la 14 luni durata
submersiunel unul corp găsit îutr’un canal la Marsilia, bazându-se pe prezența
a două generațiunl succesive de crustacee cirripedes. Constatare, cart* poate
fi comparată cu acelea ale lui Kaimond și Bossi (Rev. Med. Leg. 1889) și a lui
Arnaudet (Normandie Medicale 1888) cu crevete de apă dulce (gammarus pulex).

       Aplicațiunile entomologiei la medicina legală ar parea la prima vedere
că este un lucru lesne; însă în realitate nu este ast-fel. Mal întâiti este greii,
pentru un medic legist care nu are cunoștințe speciale de entomologie de a
se servi de ea, și de acea mal tot-d’a-una trebue să recurgem la cunoștiințele
oamenilor speciali pe care nu-I găsim de cât în centrurile mari de cultură. Dar
nu numai această este greutatea; pentru a beneficia de acești* aplicațiunl cu
folos, trebue să se cunoască mal întâiti îutr’un mod precis fauna diferitelor lo-
calități căci după cum am observat în nenumărati* constatări, această faună
nu numai că diferă de la o țară la alta, dar diferă și de la o localitate la
alta chiar în aceiași țară. Ast-fel că mal înainte de a face aplicațiunl din
viață și moravurile unor insecte trebue ca se precizeze localitățile unde ele
locuese. Afară de acestea medicul legist trebue să nu piardă asemenea din
vedere când se servește de enlomologie că putrefacția este uu fenomen foarte


Digitized by kjOOQie

— 68 —

complex care nu urinează în nici un caz un mers matematic și că în afară
<le factorii cunoscuțl a căror intervernire grăbește, micșorează safi oprește o
putrefacții*, mal sunt o mulțime alțl necunoscut! a căror iutervenire joacă ase-
menea un rol important, și care poate să facă că aceste insecte șă 'șl între-
rupă la un moment dat mersul evoluții*! lor și succesiunea obicinuită ast-fel
în cât să ne inducă în eroare. Dacă aplicațiunile entomologiei ati adus servicii
mari în anume cazuri medicinel legale, nu este mal puțin adevărat că ele s'ati
făcut în țări unde fauna cadavrelor a fost studiată în toate detaliile. La noi
însă până acuma puțin lucru s'a făcut pe acest teren și de acea mi-am pro-
pus de a continua acest studiu ce deja am întreprins de câțl-va ani, studiu
care ma condus la aceste eoncluziunl cum că fauna diferă după țări și re-
giuni. (’u toate acestea nu trebui* să neglijăm nici un caz când ocaziunea
se prezentă de a căuta să tragem foloase din aplicațiunile entomologiei însă
tot-d’a-una sprijiniți pe părerile unor persoane a căror competința să lie ne-
tăgăduită în materie.


    Ptomainele cadavrului și Alcaloizii vegetali

       In prima parte a acestui studift am văzut că printre substanțele pro-
duse de microbii putrefacției se găsesc și ptomuinele, niște adevărate produse
toxice din cari mimai câte-va sunt cunoscute din punct de vedere chimic.
       Producerea acestor otrăvuri de către microbi, nu trebui* să ne mire.
Acest fapt e un fenomen cu totul normal: celulele vil secretă principii to-
xice; stricnina, morlina, chinina sunt produsele vitale ale oare-căror plante:
în resturile nutrițiunel animalelor se găsește, ca rezultat al viețel țesuturilor
normali*, leucomainele descrise de Gautiijer, Bouchard etc.. cari sunt asemenea
niște otrăvuri.
       Din cercetările chimiei biologice reiese, din ee în ce mal precis, că
fenomenele vitale, cari se petrec în celulele micro-organismelor, sunt identice
eu acelea, cari se petrec în celulele întrunite în țesuturi și cari eonstituesc
organismul animalelor superioare. Nu există nici o deosebire între produsele
organismului și între acelea ale putrefacției, și unele .și altoie nu sunt de cât
rezultatele viețel «adulare
       Nu este dar de mirare dacă se descoperă, în substanțele organice în
descompunere și cu deosebire în cadavre, corpi chimici cari ah aceleași ca-
ractere ea și alcoloizil veninoși.
       Marea importanță pe rare aceste* fapte o ah în Medicina-legală, m'a
determinat, ca împreună cu amicul meii Ogier, să întreprind în laboratoriul
de toxicologie din Paris, o serie de cercetări pentru a vedea influența pe care
ptomainele o poate avea asupra expertizelor medieo-legale, în cazuri de otră-
viri, pentru a vedea dacă ele nu pot fi un isvor de grave erori, faccnd pe
expert sa diagnosticeze existența unul alcaloid vegetal toxic în viscere, atunci
când în realitate ele n ar conține de cât alealoidele produse normale ale pu-
trefacției.
      Cercetările pe cari le-am făcut aveați dar de obiect de a determina

Digitized by VjOOQie

— G9 —

gradul de încredere ce trebue să se acorde principalelor reacțiunl uzitate în
cercetările chimico-legale ale alcaloizilor, și în ce limite prezența ptomainelor
poate face ca conclusiunile trase din reacțiunile observate să lie nesigure
safi iluzorii.
       Pentru aceasta am analizat, din punctul de vedere special al căutărel
alcaloizilor, un nunigr de viscere provenind de la indivizi neotrăviți, în diferiți*
faze ale putrefacției și am tratat rezidiurile obținute cu reactivele cele mal obi-
cinuite în căutarea alcaloizilor toxici, — toate acestea pentru a vedea dacă pto-
maimde conținute în aceste rezidiurl dafi aceleași reacțiunl ca și alcaloidele.
       Metoda de care ne-am servit pentru extragerea alcaloizilor în acești*
cercetări, este următoarea:
       Am extras alcaloizil în bloc, după metoda lui Stas, prin mijlocul
eterului în prezența bicarbonatului de sodă; pe urmă am eliminat eterul, am
tratat rezidiul cu alcool amilic pentru a izola în special morlina, și după me-
toda lui Dbagexdorfe am făcut extracțiunea în soluțiune acidă prin petrol, benzină,
cloroform, pe urmă în soluțiune alcalină prin petrol, benzină, cloroform, al-
cool amilic.
       Pentru fie-care cadavru ce am studiat, am lucrat separat asupra ficatului
rinichilor, acestea fiind, în afară de tubul digestiv, organele în cari se pot
regăsi cu mal multă înlesnire alcaloizil vegetali.
       Rezidiurile obținute eu ficatul de o parte și eu rinichii de alta, pentru
lie-care cadavru, att fost studiate cu un numSr de reactivi, așa ca și cum ne
propusesem să căutăm alealoizl vegetali toxici.
       Reactivii pe cai! i-am întrebuințat sunt următorii:
       lodurul de mercurih și de potasă (Reactivul lui Mayer).
       lodurul de potasă iodurată (Reactivul lui Bouchardat).
       Fericianurul de potasă și perclorul de fier (Brouardel și Boutmy).
       Sulfomolibdatul de sodă (Reactivul lui Froehde).
       Suliovanadatul de amoniac (Reactivul lui Mandelix).
       Bicromatul de potasă și acid sulfuric, acid nitric de densitate 1,4,
acid iodic, apă iodată, perclorurul de fier, sulfoselenitul de amoniac, acidul
sulfuric alcoolizat și perclorul de fier (Lafon), acidul nitric și potasă alcoolică.
       Din acești reactivi, cel doi d’întâin (Reactivul lui Mayer și reactivul lui
Buuchardat) sunt reactivii generali al alcaloizilor vegetali; fericianurul de
potasă și perclorul de fier sunt întrebuințați în general pentru descoperirea
ptomainelor; reactivul lui Froehde dă cu morfina o colorație violetă etc., bj-
cromatul și acidul sulfuric dă cu stricnina o colorație violetă; acidul nitric,
colorează portocaliii morlina. roșu intens brucina. violet colchicina; acidul .
iodic este redus de morfină, apa iodată colorează în violet narceina; perclo-
rurul de fier colorează în albastru morlina: sulfoselenitul de amoniac colo,
reaza în verde morfina și codeina; acidul sulfuric alcoolizat, adăogat cu per-
clorur de fier, produce o colorație verde cu digitalina; în sfârșit atropină în.
eălzita cu acid nitric dă o colorație violetă rezidiulul, dacă se adaogă potasă
alcoolică.

Digitized by

°°§Ie

— 70 —

        După cum se vede, prin întrebuințarea acestor reactivi se poate carac-
teriza alcaloizil cel mal importanți în toxicologie.
        Nu vom reproduce aci descrierea în detalitt a experienților ce am făcut,
ele se găsesc într’o lucrare a noastră specială, care a fost comunicată Aca-
demiei de medicină din Paris vom arăta numai eoncluziunile pe cari aceste
experiențe ne-art permis să le tragem.
        Ceea-ce am urmărit în special în cercetările noastre, a fost ca să vedem
care e valoarea reactivelor întrebuințate, din punct de vedere al căutărel chi-
mico-legale a alcaloizilor vegetali, cu alte cuvinte* reacțiunile obținute cu re-
zidiurile cari conțin ptomaine și cari n'aiă alcaloizl vegetali, sunt ele de așa
natură în cat să ne arate în mod falș prezența alcaloizilor vegetali?
        Iată rezultatele la cari am ajuns :
        Perclorul de fier singur n’a dat nici o dată nici o colorație. — aceasta
ne face să admitem că el este un bun reactiv al morfinei, cu care dă culoarea
albastră. Potasa alcoolică adăugată la rezidiurile oxidate cu acid nitric n‘a dat
nici o dată colorația violetă, ca aceea pe care o dă cu atropină.
        Acidul nitric singur produce pe cele mal multe rezidiurl o colorație
galbenă sad portocalie, mult mal puțin roșie de cât culoarea obținută cu bru-
cină, dar până la oare-care punct analoagă cu aceea pe care ar da-o o urmă
de morfină; se poate dar conchide că acidul nitric este* un bun reactiv al
brucinel și un reactiv mediocru sad reu al morfinei.
        Acidul nitric na dat nici o dată coloarea violetă pe care o dă cu col-
chicina; acest acid este dar un bun reactiv al colchicinel.
        Cât despre reactivii cari conțin un mare exces de acid sulfuric (sulfo-
molibdatul, sulfovanadatul, sulfosehmitul) am constat că întrebuințarea lor
este nesigură din cauza prezenței ptomaimdor. Cu aceste soluțiunl se obține
în adever foarte dese-orl, colorări diferiti*, brune, roșietice, albastre, violacee;
aceste colorări sunt îa general identice cu acelea pe cari le dă acidul sulfuric
singur, ele pot da loc la erori. Ast-fel am observat colorări violacee cu reac-
tivul lui Froehde, ceea ce ar putea naște bănueala prezenței morfinei.
        Cu bicromatul de potasă și acidul sulfuric, o singură dată s'a produs
o imloare violacee, analoagă cu aceea pe care ar da-o urma de striebnină.
        Cu acidul sulfuric alcoolizat și perclorura de fier, unele rezidiurl ah
dat colorări verzui, cari pot fi confundate eu reacțiunea digitalinel.
        In definitiv, reactivii noștri nu sunt de o siguranță absolută și într’o
expertiză chimico-legală, ale căror consecințe pot fi atât de grave, expertul,
după ce a constatat o reacțiune indicând prezența unul alealoid, este tot-d’a-
una obligat să’șl pună această întrebare :
        Sunt efl oare sigur că reacțiunea pe care am observate nu poate fi
produsă de o ptomaină?
        Trebue neapărat, să se țină mal marc socoteală de aceste cauze de eroare,
dar nu trebue iarăși a le exagera importanța.
        Mal întâiti, pentru că aceste reacțiunl colorate pe care le-am constatat

        *) J. Ogier et M. Minovicj : De l’intlaence des ptoiuaines dans la recherche toxicologique des alcaloides
vvgetaux, Paris, 1891.

Digitized by

Google

— 71 —

asupra Vezicii urilor, cari nu conțineați de cat ptomaiue, reacțiunl cari pot li
confundate cu acelea ale unor alcaloizl vegetali, n'ati fost nici o dată atât de
caracteristice, atât de evidente, după cum ar fi fost cu bazele vegetale pure.
Nici o dată un expert conștiincios n’ar conchide în mod formal că există un
alcaloid vegetal toxic intemeindu-se numai pe observațiunl atât de vagi; el
ar căuta mal întâiti să purifice rezidiurile așa, în cât să dea rezultate! mal
precise: nu s’ar mulțumi cu o singură reacție, ci ar căuta să acumuleze o to-
talitate de probe comparând caracterele chimice cu rezultatele experimentărel
fisiologice, cu constatările de la autopsie, eu documentele relative la simpto-
mele, cari ati precedat moartea.
       Trebue să mal adaog că întreprinzend aceste experiențe, ne-am propus
de a determina valoarea reactivilor alcaloizilor și prin urmare eram înclinați
de a le găsi un efect, este sigur ca într’o expertiză obicinuită am fi considerat
(ia nulă sati fără importanță cutare reaețiune pe care eu această ocazie am îir
registrat’o ea positiva.
       In sfârșit, după metoda noastră de separație, alcaloizil nu trebue să se
găsească în toate, rezidiurile fără deosebire, pentru că această metodă este
tocmai destinată a stabili printre alcaloizl un fel de clasare.
       Prin urmare, nu e de ajuns, pentru a conchide, să se observe o reacție
colorată asupra orl-căruia din rezidiurl, mal trebue încă ca această reacție,
indicând cutare sati cutare alcaloid determinat, să se producă cu rezidiurile
cari treime să conție acest alcaloid iar nu cu altele, — subt această rezervă
bine înțeles că separația nu poate ii considerată ea absolută.
       Ast-fel, credem, în definitiv, că reactivii întrebuințați n’ati evident, toți
aceiași valoare, ca unii din el dati cu oare-care ptomaiue reacțiunl cari sea-
mănă cu a unora din alcaloizl; dar fiind-că aceste reacțiunl sunt mal tot-d’a-
una puțin precise, dacă ne reamintim că o singură reaețiune colorată nu este
de ajuns ca să permită unul expert conștiincios formularea unor conclusiunl
precise, că trebue pentru a face ast-fel de coneluziunl, să se întemeieze pe o
totalitate de caractere chimice saă fiziologice, pentru toate aceste motive vedem
că, în realitate, cauzele de eroare sunt foarte slabe.
       Să vedem acum ce influențe are prezenta pfoniainelor atunci când rezidiurile conțin
in adever aloaloizi repeta¹!, cu alte cuvinte, existent a unei ptomaiue alături de un
alcaloid vegetal împedica constatarea reacțiunilor proprii a acestor din urmă?
       In multe cazuri credem că da.
       Să presupunem, de exemplu, un rezidiți cart⁴ conține o ptomaină și urme
de morfină: dacă se va adăoga la acest rezidiți sulfomolibdat de sodă, va
trebui să se producă o culoare violetă, semn al prezenței morfinei; același
reactiv însă, va produce asupra bazei ce provine din putrefacție o colorație
brună mal mult sati mal puțin intensă, se va putea întâmpla, așa dar, că
această a doua colorație să mascheze pe cea d’întâiti sati să împedice de a o
constata în mod evident.
       In practică, ceea-ce se întâmplă dese-orl, este inutil de a mal înmulți
exemplele, asemenea inconveniente se produc mal cu seamă cu reactivii ce
conțip un acid energie,.

Digitized by

Google



— 72 —

        Urmează dar că este indispensabil ca să se purifice rezidiurile pe cât
posibil mat bine, adică să se separe alcaloizil de ptomaine; din nenorocire o
separație complectă este mal tot-d’a-una peste putință sati prezintă mart greutăți.
        Fără să insistăm aci asupra procedeurilor de întrebuințat, reamintim nu-
mai că prin disoluția în acid clorhidrie. multe din bazele putrefacției se distrug
resinificându-se, pe când alcaloizil rSmân nealterați; se poate dar filtra și eva-
pora în urma soluțiunea clorhydrică a alcaloidulul în vid și în prezența calcel
vil. De altă parte am observat de nenumărate ori că ptomainele se alterează
subt influența oxigenului din aer.
        Examinând soluțiunile clorhydrice ale rezidiurilor imediat după ex-
tragerea lor și pe urmă după câte-va zile, se observă că cantitățile de pre-
cipitate formate de reactivii generali sunt mult mal mici când se obțin eu
baza care a fost expusă la aer mal mult timp. De aci, un procedetî de sepa-
rare foarte simplu, când e vorba cel puțin, de a se găsi un alcaloid vegetal
caro nu este oxidabil.
        Trebue să mărturisim cu toate acestea, că separarea ptomainelor nu se
face mal nici odată în mod absolut și că sunt reale dificultăți pentru ca să
se poată obține rezidiurl de alcaloizl cu desăvârșire purificate.
        In definitiv, trebue să constatăm că ptomainele sunt cauze de erori
serioase în cercetarea toxicologică a alcaloizilor vegetali. Credem că aceste
cauze de erori vor avea ca efect ca să facă dificilă și câte odată imposibilă
caracterizarea alcaloizilor ce există în mod real în rezidiurl; însă în mâinele
unul expert conștiincios, obicinuit a judeca intensitatea și valoarea reacțiunilor
și a nu conchide de cât atunci când el poate întemeia opiniunea sa pe o
totalitate de fapte concordante, nu credem că prezența ptomainelor va putea
falsifica rezultatele până la așa grad în cât să facă să se admită pe nedrept
existența unul alcaloid vegetal.
        Cu alte cuvinte, erorile în această dificilă materie a căutărel alcaloizilor
vegetali vor avea de efect mal mult să facă să scape un culpabil, de cât să
se condamne un nevinovat.
        In ultimii ani sa căutat să se vadă dacă agenții putrefacției sau produsele
lor au sau nu cre-o influență asupra toxicităței alcaloizilor vegetali.
         OTTOhENGin a întreprins, pentru a eluda această cestiune, o seric de
experiențe, ale căror rezultate sunt de o mare importanță pentru Medicina-
Legală.
         Plecând de la ideia că organisme atât de active ca bacteriele, care
fabrică ele însăși producte toxice destul de puternice, nu se poate să nu aibă
vre-o influență asupra toxicităței alcaloizilor vegetali, Dttolenghi a ales dintre
alcaloizl atropină și strihnina, a luat microbi diferiți din spețele găsite în
cadavrele în descompunere și în culturele în bulion a acestor microbi, a pus
proporții variate din alcaloizil citați.
         Microbii studiațl ah fost baderium Hguefaciens putridus, baderium coli, baderium
rulgatus (proteus) și alții mal puțin importanți.
         Cercetările asupra atropinel aCi probat ca, dacă se pune într’o cultură
de acești microbi atropină în proporție de la 1 la 100.000, după patru zile

Digitized by

Google

— 73 -

a<;cst alcaloid nu se mat găsește. Daca se pune în doză de 1 la IC,():):), după
trei zile aproape a treia parte din atropină dispare, iar după cincT-spre-zece
zite nu se mal găsește nici o urmă.
       Din aceste experiențe se vede că acțiunea baeterielor asupra atropinel
este foarte repede și foarte intensă. Se știe deja că acest alcaloid este unul
din aceia care se găsește eu multă greutate în cadavrele în descompunere,
experiențele lui Ottolexghi arată cauza acestei dificultăți.
       Pentru strihnină experiențele au dat alte rezultate. Punend strihnina
într’o cultură de microbi al putrefacției, s’a constatat că acest lichid este mult
mal toxic, de cât un bulion fără microbi, în (tare s'a pus aceiași cantitate de
strihnină. Această însă numai în primele zile. Mal târzift toxicitatea se mic-
șorează din ce în ce. până ajunge la un grad de la care nu se mal scoboară
chiar după trecere mal mult de un an.
       Experiențele acestea s’au reluat, s’atî verificat și în culturile cu bactcrium
coli rezultatele atî fost cât se poate de precise: toxicitatea strihninel pusă într'un
bulion cu bacteriuni coli, cu începere de la a o-a zi a devenit de trei ori mal
marc; la a 3()-a zi s’a observat o micșorare considerabilă; după 4 luni efectele
toxice eraft reduse la o treime din ceea ce era la început.
       Explicarea acestor fapte* este foarte dificilă. Ottolenohi crede că în cul-
turele proaspete există principii toxice cari fiind injectate în același timp cu
strihnina, fac ca animalul să fie mal sensibil la acțiunea acestei din urmă.
Aceasta ar fi cauza pentru care proprietățile strihninel par exagerate*. In cul-
turile mal vechi produsele* toxicei dispar. în parte cel puțin și în același timp,
alcaloidul vegetal suferă o adevărată descompunere.
       Ottolenght, avend în vedere rolul atât de important pe care bacterimn coli
îl are, putend invada organismul chiar în timpul viețel, crede că această bac-
terie poate influența, chiar în timpul viețel asupra otrăvurilor vegetale intro-
duse în organism, fie terapeutic, fie criminal, și că după moartea individului,
ea microb al putrefacției, el îșl continuă acțiunea asupra toxicilor.
       Această asociare a alcaloizilor și a microbilor este de o mare impor-
tanță în Medicina legală: neținend seamă de acest»* fapte, putem fi conduși
să afirmăm că o otravă a fost introdusă în organism într’o doză mal mare de
cât în realitate. Necesitatea cercetărilor bacteriologice se impune ilară din ce în ce mai
mult, in expertizele medico-legale.
       Aceste noțiuni îșl au aplieațiunea atât în studiul toxicologic al cadavre-
lor cât și la oare-carl otrăviri ne-urmate de moarte și în cursul cărora toxi-
citatea alcaloizilor îngerațl, simptomatologia accidentelor pot li în mod simți-
tor influențate fie prin influența bacteriilor ce ah invadat organismul și secretă
toxine, fie prin însăși toxinele cari se formează în țesuturi în cursul unor auto-
intoxicărl.
       O altă cestiune de mare interes pentru Medicină-legală este aceea a di-
fuziunel otrăvurilor în organism după moarte.
       Relativ la aceasta, Strassmanx, Kirstein, Haberda și M achholtz atî laeut.
în ultimii ani, importante cercetări, din cari rezultă că, dacă se introduce în

58080                                                                         K)


Digitized by

- 74 -

 ,         . w ,            . , . , .             .    - , . ../>spăndesc din or-
stomae, după moarte substanțe toxice, aceste substanțe se i
gan în organ, începend de la acelea ce sunt în apropierea stolnicului.
       Pozițiunea cadavrului joaca un mare rol în ceea ce privește direcțiunea
în care se face aceasta difuziune. Chiar la un cadavru care nu prezintă nici
un semn de putrefacție, otrava introdusă în stomac se poate găsi și în alte
organe, mal mult saiă mal puțin depărtati' de stomac.
       Acest fapt trebue avut tot-d'auna în vedere în expertizele de otrăviri.

Digitized by

Google

            BOALELE INFECTASE IN MEDICINA LEGALA



       Sub acest titlu distinsul mei! amic Profesorul Babes a tăcut de curend
o comunicare Academiei de Medicina din Paris arătînd importanța aplieafiunilor
hystologiel patologice și a bacteriologici la medicina legală, prezentând în
acelaș timp o serie de observațiunl remarcabile în care aplicațiunile acestor
branșe ale medicinel I-ai! permis singur se precizeze diagnosticul.
       Gestiunea valoarel examenului bacteriologic al țesuturilor după moarte
a fost de câți va ani obiectul cercetărilor multor savanțl ca: Baumgarten,
Beck, Canon, Petruschky, Wurtz și Hermann, Lesage și Macaigne, Marfan, Gilbert
Bouchard, Chrostek și Egger, Achard și Phulhn și alțl însă nici unul nu a
făcut din ele aplicațiunl la medicina legală după cum a făcut Profesorul Babeș.
       Putrefacția fiind un fenomen bacteriologic a trebuit de sigur ca bac-
teriologia se lumineze pe lângă alte cestiunl mcdico-legale și acadea relative
la determinarea cauzelor unor morțl suspecte unde un examen maeroscopic
safl chimic nu putea să precizeze cauza morțel, ast-fel ca o mulțime de ces-
tiunl rămâneai! nerezolvate sai! ce era mal grav se rezolvai! într’un sens greșit.
       Noi personal în mal multe rîndurl numai grație unul examen bac-
teriologic am putui să precizăm cauzele unor morțl naturale, acolo unde
coencidențe nenorocite făceai! să se bănuiască o moarte violentă.
       Ast-fel că putem zice ea pe lângă istologia patologică care până acum
forma baza cunoștințelor medicinel legale trebue adăugată și bacterieiogia sin-
gură chemată în anume cazuri se rezolve probleme grave atât din punctul de
vedere social cât și judecătoresc. Nu zic. baeteriologia ca și toate cele falte
ramuri ale științelor nu și-a spus încă ultimul imvînt și ca în mâinele unul
om neexperimentat ea poate induce în eroare, dar aceasta se poate întâmpla cu
ori și care alta știința când cel ce se servesc de ele nu sunt competențl, de
acea medicul legist astăzi trebue să posedă cunoștințe solide de istilogie pa-
tologică și bacteriologic, iar în caz contraria la nevoe să lase la o parte ori-
ce amor propria și să recurgă la cunoștințele oamenilor speciali, degajînduse
ast-fel de orl-ce răspundere.
       Valoarea examenului bacteriologic al țesuturilor după moarte este in-
contestabilă, însă în medicină legală nu putem merge cu probabilități, păre-
rile autorilor fiind împărțite ast-fel că numai fapte bine demonstrate ca acelea

Digitized by

Google

— 76 —

de exemplu ale Profesorului Babeș pot servi. Gestiunea această ne preocupă
de mult, și în arest scop am întreprins împreună cu Profesorul Babeș o serie de
cercetări pe care le continuăm și ale căror rezultate le vom comunica în cu-
rând. Pentru mine până acum când se constată microorganisme în țesuturi
după moarte nu treime încă să li se atribue fără rezervă acestor microorga-
nisme leziunile ee se găsesc în țesuturi sau organe. Cercetările noastre ne a
arătat că numai după moarte ba chiar în timpul agoniei, bacteriile patogene
satt nu care se găsesc în stan* normală în oare-eare organe și cavități (plă-
mâni. intestine), și care nu ah nici un raport cu infect iun ea, cauză a morțel,
pătrund în sânge și țesături și se găsesc după moarte când aceste țesuturi
sunt însămânțate. In acești* condițiunl este imposibil de a atribui microorga-
nismelor găsite în țesuturi după moarte un rol etiologic în cea ce privește
ca agențl infecțioșl și ca agențl al leziunilor constatate în organe.
       Gestiunea se schimbă puțin când examenul bacteriologic al țesuturilor
tăcut dup? moarte arată prezența unul microorganism zis specific. Dacă di*
exemplu se constata prezența baeilulul tilic de sigur se va considera fără di-
ficultate acest microorganism ca agent electiv al infecțiunel care a determinat
moartea. Insă cea ce se va discuta chiar în privința unul microorganism spe-
cific este Gestiunea de a se ști dacă din constatarea prezenței sale în țesă-
turi și sânge după moarte este permis de a conchide că microorganismul
exista în timpul viețel adică în timpul boalel.
       In starea actuală a cestiunel nu se poate prin urmare trage conclu-
ziunl dintr’un examen bacteriologic făcut după moarte de cât când datele
acestui examen concordă eu acele aduse de examenul bacteriologic al sânge-
lui și al lichidelor țesuturilor în timpul viețel.
       Pe viitor dacă voim să utilizăm datele examenului bacteriologic al țe-
suturilor după moarte ar trebui să ținem eompt de un mare numer de îm-
prejurări însă care până acum nu ah atras atențiunea. Ast-fel sunt, natura
morțel, durata agoniei, stare de cachexie sah nu a țesuturilor înaintea mor-
țel, moartea survenită în timpul digestiei sah starea de vacuitate a tubului di-
gestiv etc., etc.
       Cercetările Profesorului Babeș asupra putrefacției și aplicare! bacterio-
logici la medicină legală fiind de o importanta capitală am crezut decuvința
să le publicăm în extenso, așa cum ah fost comunicate academiei de me-
dicină din Paris, iată-le:
       „Bacteriologia studiind cauzele putrefacției, s’a întrebat dacă microbii
cari dau naștere acestei stări sunt variabili în di feritele sale grade, și dacă
nu se poate confunda acești agențl cu microbii diferitelor boale.
       In putrefacție, alături de coli și o serie de microbi din grupul seh, se
găsesc, după experiența mea, bacill sporulațl, cari pot fi identificați în parte
eu bacilul subtilis și cu acela al edemului malign. X’am constatat nici o con-
stanță în cea ce privește apariția microbilor aerobi și anaerobl; sunt deci
autorizat a afirma că speța microbiană găsită într’un cadavru nu poate să
servească pentru a determina data morțel. Se găsesc adesea mal cu seamă în
cadavrele pe cale de putrefacție microbi patogeni, protel, în special proteus

Digitized by

Google

— // —

culgaris, streptococi, stalilococl; mal târziii se dcsvoltă ciuperci. Speța de mi-
crobi găsită, depinde în parte de boala în urma căruia individul a sucombat
căci, pe când afecțiunile tubului digestiv si ale căilor urinare favorizează des-
voltarea colibacilulul, moartea prin asfixie facHită apariția bacililor anaerobl
al grupului edemului malign. Mal mult, am observat că baeill speciali produc
semnele putrefacției chiar în timpul viețel; ast-fel colorațiunea verzuie a ab-
domenului și rețeaua roșu murdar de-alungul venelor apare deja în timpul
agoniei și se găsește în oare-carl boale imediat după moarte \).
        Adesea însă e dificil de explicat pentru ce în oare-carl cazuri se gă-
sește organizmul năpădit de baeill saprogenl, în alte cazuri de streptococi
puțin virulent!, sati de stalilococl. Poate că aceste cazuri corespund la strep-
tococi! sati la stafilococil latente și că microbi! s'ati înmulțit după moarte.
Asemenea stalilococi! trecute neobservate în timpul viețel; există mal cu seamă
în boalele cronice, adesea neparazitare.
        Nu este dec! permis dc a conchide din prezența stafilococulul auriti
într’un cadavru fără leziuni caracteristice că individul a murit de o infecțiune
ocazionată prin stalilococl; căci este posibil ea acești stalilococl să se li în-
mulțit și generalizat după moarte.
        Se poate încă observa că microbii putrefacției de la un cadavru, aparțin
adesea la o singură sati la un numer foarte limitat de spețe, ast-fel că dacă,
se găsește după moarte un singur bacii saprogen, nu suntem autorizați a ’I
atribui vre-un rol patogen chiar dacă acest microb omoară animalele de la-
boratoriti.
        Am putut să constat că microbii putrefacției rtimân aceiași în timp de
una sati doue săptămâni, căci se desvolta chiar în cadavrele expuse la frig
și că în acest din urmă caz aspectul țesuturilor este puțin modificat.
        Pentru a putea judeca dacă un microb găsit după moarte sati într’un
cadavru în putrefacție a pricinuit moartea individului ne trebuese alte criterii,
scoase cele mal multe din domeniul istologiel patologice după cum vom vedea
într’unul din cazurile ce urinează.
      a)       Semnificarea microbilor găsiți in cadavru.—Prima chestiune care se
pune în acest fel de cercetări, este de a ști dacii în general, se poate cine-ca în-
druma din punct de vedere cauzal, după singura constatare a microbilor in cadavru.
        La această chestiune voi respunde că descoperirea oare-căror microb!
specifici, în locuri unde acești microb! produc de obiceiii leziuni, și constatarea
alterațiunilor caracteristice, în raport eu desvoltarea acestor microbi, ne dă
toată certitudinea științifică necesară pentru a putini afirma rolul esențial al
microbului găsit.
        Dar trebue a se întreba dacă se poate formula coneluziunl sigure, ba-
zate pe singura prezență a microbilor patogeni mal puțin specifici și mal
mult sau mal puțin generalizați.
        Am făcut, de doue-zecî de ani. cercetări sistematice asupra existenței
microbilor în cadavre, și rezultatele studielor mele m’au făcut să recunosc că

        ’) Babeș-Oprescu, Ațin. <le I/institut Paslour, 1S1H, pag. 273.


Digitized by

— 78 —

sunt asociațiunT bacteriene în cele mal multe boale infecțioase, asociațiunT ce
mulțl autori art putut să verifici; de atunci la omul viti. De altă parte, nu
este îndoios că microbii, mal cu seamă acel al complicațiunilor pot să se
multiplice până la un oare-care grad și să năpădească organizmul, nu numai
în agonie, dar și după moarte; se poate chiar admite că orl-carl din acești
microbi pot să intre în organe și în sânge după moarte, dar aceste fapte nu
trebuesc să ne facă să abandonăm orl-ce cercetare bacteriologică post-mortem.
       Ar li de ajuns să dafi aci rezultatul miilor de autopsii ce făcusem în
vederea cercetărilor bacteriologice, pentru a arăta rPul fundat al argumentelor
autorilor cari neagă importanța acestor cercetări.
       De alt-fel, mulțl autori foarte conștiincioși aii făcut, și eu mult succes,
studii de acest gen, pot chiar să afirm că cea mal mare parte din descope-
ririle în bacteriologic aii fost făcute în urma cercetărilor pe cadavre de oa-
meni sati de animale, pe când examenul bacteriologic, făcut în timpul viețel.
a dat, din cauza erorilor multiple și greii de evitat, rezultate mal puțin pro-
bante.
       In cercetările mele, am găsit că iarna, cadavrele indivizilor morțl subit
în mod accidental, sunt intacte și că în mal puțin de 24 ore după moarte,
ele nu cuprind microbi în organele interne. De asemenea, cadavrele indivizilor
morțl de boale neînfecțioase și neuomplicate prin invaziunea microbilor în
ultimele zile ale viețel, nu cuprind șah numai foarte rar, microbi în organe
si țesuturi.
       Din contra, în cadavre refl conservate în timpul verel, se găsesc adesea
microbi în mal multe organe, și după experiențele mele, mal întâi bășica,
rinichii, peritoneu), ganglionii mesentericl, se găsesc năvăliți mal întâi de
microbi din grupul coli conumcnis, profeus, de staphylococT sati mal rar de
streptococi.
       Invasiunea cadavrelor prin microbi (mal eu seninii prin coli communh și
proteus) depinde asemenea di* diferite boale și de localisațiunile lor. Ast-fel,
în tot-d'a-una am găsit acești microbi în bășică, peritonetl, rinichii, ficat, gan-
glioni al indivizilor atinși de afecțiuni urinare sati intestinale. De asemenea,
în alterațiunile bronchiilor și ale plămânilor, am constatat adesea microbii
bronchiilor și al gurel în părți neinflamate ale plămânului și ale plevrel.
       Rezultate positive au fost obținute de Bouchard ‘), în 1890, care a con-
statat invasiunea microbilor sub influențatemperaturelor foarte scăzute; WOrtz²)
șiCnwosTEK³) ah arătat, la animal, invasiunea agonială a microbilor, în intoxica-
țiunea prin arsenic sati în moartea prin asfixie.
       De altă parte, Charrix ⁴) tinde să probeze prin experiențele sale că
microbii pătrund în adevăr prin intestin în timpul agoniei; că injectați în in-
testin el apar în organe și în sânge și că desinfecțiunea intestinală oprește
invasiunea agonială.


         ’) Bocchard, Communicalion aii X-e Congres de Berlin, 1890, t. 1, p. 52.
           WOrtz, Soc. de biol., 1892, 9-e serie, t. IV, p. ,992.
         ³)         Chwostek, Wiener klin. Wochenschrift, 1896, t. IX, p. 1143.
         ⁴)         Charrjn, Soc. de biol., 1892, 9-e serie, t. IV, p. 995.

Digitized by

— 79 —

        Nu este deci îndoios că oare-carl din acești microbi năpădesc organismul
în timpul agoniei, căci se găsesc tot-d’a-una mal mulțl microbi în organe dacă
agonia a durat mult timp, de <;ât în cazul când ea a fost scurtă.
        Trebue încă a face deosebire între proliferațiunea microbilor cari ati
produs boala și pululațiunea microbilor intestinului sad al bronchiilor cari
pot să pătrundă în oare-carl organe în timpul agoniei.
        Pe când proliferațiunea agonială a microbilor patogeni nu are de cât
o valoare relativă, ultima posibilitate trebue să fie înfățișată, ea o cauză po-
sibilă de erori, în aprecierea cauzei morțel. După Chwostek, microbii a căror
invasiune are loc in cazurile de agonie lentă, dispar în mare parte după moarte,
ceea-ce explică acest fapt că în regulă generală nu se găsesc microbi în ca-
davrele indivizilor morțl de boale neinfecțioase. In orl-ce caz, rezultatele ex-
perimentale, bazate pe un numer relativ neînsemnat de cazuri, nu ne pot
convinge, în fața numeroașelor cercetări făcute pe cadavre umane. Dacă se
găsesc în cadavrele turberculoșilor, streptococi, mal adese ori de cât în sân-
gele tuberculoșilor vil l), aceasta nu probează că streptococii găsiți în cadavru
nu atl valoare, dar numai că, la.tuberculoșil vil, acest microb nu se găsește
de ordinar în sânge și că el se multiplica după moarte. De alt-fel cercetările
ulterioare aii probat în deajuns importanța faptului asociațiunel streptococice
în tuberculoasă, constatată în primul rând de mine pe cadavru.
        Constatarea lui coli communis în cadavru este de o interpretare destul de
dificilă. Totuși Cobil și Welch, Chantemesse, Marfan și Lion ²), și noi înșine
am constatat că coli communis nu se găsește în organele unul cadavru ne in-
fecțios și bine conservat, ci numai în cadavrele refl conservate în timpul verel,
sati în urma unor boale, printre cari infecțiunile intestinale, vesicale, renale
și putrede, joacă principalul rol.
        O altă serie de microbi a căror semnificare în sânge și în organe tre-
bue să fie apreciată cu preeauțiune, este aceea a staflloeocilor, cari, după
Garre și Bonneken *), Achard și 1’hulpin ²), sunt cel d’întâl cari pătrund pă-
rețil intestinului.
        Toate aceste constatări experimentale nu pot să infirme faptul dobândit
prin foarte numeroase cercetări asupra omului, anume, că nu numai în boalele
specifice .și in pyemie, ilar și in septicemie fard focare bine limitate, se poate constata, prin
cercetări macroscopice, microscopice și bacteriologice, pe cadavru bine conservat, cauza mi-
crobienă a boalel. Fără îndoială cine-va trebue să fie prudent în apreciațiunea
faptelor; nu trebue să se înerează numai în examenul bacteriologic sati isto-
logic; trebue să știe că la animale prezența unul singur microb patogen în
organele nu este de ajuns pentru a putea afirma că boala și moartea ati fost
pricinuite de acest microb, căci invasiunea agonială sati post-mortem a unul
ast-fel de microb nu ar putea fi exclusă. Dar dacă boala s’a manifestat ea o
septicemie, dacă se găsește pe cadavru hemoragii, spre exemplu, în raport

        ’) Pktruschky, Deutsche med. Wochenschrift, 1893, t. XLV, p. 317.

        *) Marfan et Lion, Soc. de biol., 1891, 9-e serie, t. 111, p. 712.

        ³) Garre, cite'par Bonnkken, Virchow’s Arch., 1890, voi. CXX, p. 7.

        ⁴) Achard et Phulpin, Arch. do med. exp , 1895, t. VII, p. 25.

Digitized by kjOOQie



— 80 —

istologic cu microbul, și daca se poate reproduce o boală hemoragică prin
inoeulatiunea acestui microb, se va avea dreptul de a se pronunța într'un mod
afirmativ asupra semnificațiunel agentului găsit.
      b)       Infecțiuni hemoragice. — In medicina legală, trebue să se rezerve
un rol important bontelor hemoragice cart produc adesea echimoze si alte leziuni putend
să jie confundate cu acelea, ale morțel violente.
       In aceste cașuri, este necesar de a face, în același timp cu examenul
ist;«logic, examenul bacteriologic. După cum am arătat, lesiunea inițială și
poarta de intrare a celor mal multe infecțiuni hemoragice găsîndu-se în ni-
velul amygdalelor ') sau în căile aeriane superioare, nu trebue nici odată de
a neglijea examenul minuțios al acestor regiuni.
       Un caz celebru, în privința căruia s'au produs multe discuțiunl, a fost
lămurit prin examenul istologic și bacteriologic care a demonstrat raportul
ce a existat între hemoragiile subcutanat»' și o infeețiune congenitală. Iată, în
câte-va cuvin te. istoricul acestui caz.
       Un copil moare la trei zile după naștere cu fenomene de asfixie. Se
bănuește o moarte violentă și, la autopsia medwo-legală, se constată, în afară
de echimoze întinse pe față, o plagă pe mucoasa laryngienă, integritatea pul-
monulul și hemoragii sub plevre și perieard. Bazat pe acest examen macros-
copic, scs conchise că moartea a fost determinată printr'o asfixie repede și vio-
lentă. Cercetări judiciare găsind contradicții cari pledah pentru inocența in-
culpaților, s'a ordonat o contra-expertiză.
       Ca membru al celei d a doua comisiunl făcend autopsia cadavrului, am
constatat că cea mal mare parte a organelor toracice și abdominale prezentat!
un început de putrefacție; mucoasă laryngelul, ea și aceea a marilor bronchil,
este de o coloare roză cenușie murdară, pe când micii»! bronchil, a căror mu-
coasă este de un roșu închis, lasă să se scurgă la presiune o substanță brună
gălbuie, cremoasă saft mucoasă.
       Suprafața plămânilor este netedă; nu s»! mal ved echimoze; plămânii
congestionați, marmorați, atl marginii»' ateleetasiate, mal cu seamă în partea
periferică. La un examen superiicial, plămânii nu oferă leziuni importante.
Totuși, la un examen minuțios, se constată focare lobulare, confluente, mal
mult saQ mal puțin limitate, ocupând mal cu seamă lobul superior stâng,
puțin ridicat la suprafață, mal rezistent la pipăit, căzend la fund în apă, de
o coloare cenușie satî roșie brună, în parte puțin gelatinoase, în parte mal
compacte, neegale la secțiune, aproape mamelonate, umede și lăsând să se
scurgă la presiune, mal cu seamă din bronchiole, ») substanță brună, cremoasă,
«.•are, examinată la microscop, este compusă din mucositățl, epiteliurl bron-
chiale, celule în stare de degenerescență granulo-grăsoasă, leucocite și glo-
bul»' roșii. Focarele descrise ocupă mal mult de o treime din cel doi plă-
mâni. Stomacul și intestinele sunt goale. Pe cele două pleoape superioare se
găseați o seric de echimose de o coloare violacee; de asemenea pe pometele



            ') Babes. Comptos rcndus du Congres d'li.vjriene de Londro, 1892, t. 11, scction II, p. 98.

Digitized by kjOOQie

— 81 —

părțel drepte a feței, și interesând numai pielea, echimose foarte fine, puncti-
forme, în parte confluente la marginea inferioară a dermulul.
       De acord cu cel-l’alțl membri al comisiunel, nu am exclus posibilitatea
unei morțl prin asfixie consecutivă la leziuni pulmonare.
       Examenul istologic, făcut de mine, ca și cel făcut de Hofmann și
W eichselbaum, pe cari am consultat în această afacere, mi-aft dat convingerea
că hemoragiile intradermice, subpleurale și subpericardice. ea și asfixia, pot
să fie consecința unor grave alterațiunl ale plămânilor.
       lata acest examen istologic:
      I.       Pielea feței după întărirea în formol și colorațiunea cupelor cu hema-
toxilină și eosină, presintă vasele dilatate, precum și hematii extravasate în
special împrejurul foliculelor piloșl, în profunzimea dermulul. formând îm-
prejurul oare căror vase mici focare microscopice.
      II.       Pe buza superioară, alături de uscarea posterioară a stratelor supe-
rioare, caracterizată la microscop printr’o colorat iune închisă difuză, se con-
stată o extravasațiune a sângelui provenind din capilare în profunzimea țesu-
turilor, până în stratul muscular. In rezumat nicăieri nu se găsește o acumu-
lațiune de sânge, ci numai o cantitate de globule roșii, respândite ici, colea
printre țesuturi, mal cu seamă în jurul vaselor.
      III.       Examinând diferitele părți ale plămânului, colorate în același fel, se
vede că câte-va zone prezintă caracterele unei atelectasil cu compresiunea al-
veolelor, dar se observă adesea o îngroșare a doasoanelor și a bronehilor, al
cărui epiteliă proliferat le umple lumina.
       Porțiunile în cari am constatat cu ochiul liber o tumefacțiune și o in-
durațiune, prezintă leziuni mal pronunțate. Ast-fel, în lobul superior sting,
țesutul pulmonar este pe alocuri năpădit aproape complect de un țesut com-
pact celular, avend caracterele neoformațiunl embrionare safi imflamatoril
formând câțl-va nodull sati focare confluente, între cari se văd câte-va alveole
comprimate. In aceste regiuni, bronchiile sunt dilatate și pline cu epitelih des-
cuamat, cu celulele ronde și cu mase de microbi, se găsesc asemenea zooglel
împrejurul infundibulelor pulmonare. Arterele sunt înconjurate de o zonă largă
de țesut oedemațiat.
       Rezultă din acest examen că: 1. pielea feței și a buzei superioare pre-
zintă o iperemie pronunțată cu foarte puține extravasațiunl de sânge; 2. mu-
coasa laryngelul, modificată prin putrefacție, nu prezintă nicl-o leziune, 8.
plămânii arată leziuni întinse de ateleetasie, bronchită și bronchiolită, mal cu
seamă descuamativă, infiltrațiune celulară (probabil inflamatorie și specifica) a
țesutului interstițial.
       După examenul preparațiunilor noastre, regretatul profesor Hofmann ne
comunică concluziunile următoare:
       Pielea feței copilului arată un început de putrefacție; vasele sanghine
și sângele extravasat sunt încă bine distincte. Nu se poate afirma că copilul
a murit în urma unei violențe, numai după cehimosele feței și ale organelor
interne, pentru că se găsesc aceste alterațiunl în diferitele asfixii provo-
cate de boale naturale. In preparația microscopică a plămânului, se vfcd

  58080                                                                         11

Digitized by kjOOQLe

— 82 —

mari porțiuni lipsite de aer și focare formate de celule provenind din-
tr’o modificațiune patologică a plămânului, probabil de natură sifilitică.
Cum autopsia a constat că o mare parte din plămâni este modificată în ace-
lași fel. trebue a se admite această stare patologică a plămânilor ca causa
morțel prin asfixie, mal eu seamă în lipsa semnelor unei morțl produsă prin
altă eausă.
       Acest caz lămurește încă trei chestiuni importante:
       1.        Raportul echimozelor macroscopiee cu cele microscopice; 2 influența
congelațiunel cadavrului asupra putrefacției; 3. o colorațiune roșie a buzei
superioare a noului născut poate să se raporteze mal curend la o mare hy-
peremic de cât la echimoze. Există în profunzimea pielei feței noilor născuțî,
echimoze microscopice difuse cari nu sunt caracteristice ale asfixiei violente.
In general nu trebuesc confundate caracterele macroscopiee bine stabilite cu
caracterele microscopice cari nu sunt încă bine studiate și interpretate. Ast-
fel, când se poate constata cu ochiul liber prezența pulberel și a combustiunel
împrejurul unei răni prin armă de foc, știm că aceasta arată că arma a fost
descărcată la o mică distanță de rană. Dar examinând la microscop o rană
prin armă de foc, găsim pulbere și urme de combustiune pe marginile rănel,
chiar dacă glonțul vine de la o mare distanță.
       Cât despre influența congelațiunel asupra putrefacției, cazurile citate ne
arată numai că stratul superior al pielei și al mucoaselor era palid; globulele
roșii erați bine distincte, cu toate că microbii putrefacției pătrunsese în țe-
suturi, dar fără să producă nici destrucțiunile, nici eolorațiunea difusă, carac-
teristice ale putrefacției.
       Se poate deci presupune că eongelațiunea cadavrului, cu aparatul fri-
gorific, împedică desvoltarea substanțelor putrefacțiunel cari distrug țesuturile
și disolvă globulele roșii.
       Acest fapt ne poate ajuta pentru a putea stabili identitatea pieselor
provenite de la un cadavru congelat.
       Nu numai infecțiunile congenitale, ca sifilisul, ci încă și alte boale ce
copilul a contractat după naștere, al căror caracter este de a involua în mod
repede, de a produce moartea prin asfixie și de a determina apariția hemo-
ragiilor profunde satî subcutanate, sunt adesea confundate cu moartea violentă.
       In adevăr, infecțiunile hemoragice la noii născuțî asupra patogeniel cărora
am atras de mult timp atențiunea, produse prin pătrunderea unul microb he-
moragie, a unul streptococ satî a unul staphilococ, trecend obicinuit prin plaga
ombilicală, pot să omoare pe copil în câte-va ore.
       In acești din urmă timpi, pentru a nu cita de cât un caz mal recent,
D. MinovicI ne trimete la Institutul de bacteriologic organele unul copil, a
cărui autopsie a fost făcută la Morga orașului, prezentând echimoze subcuta-
nate, subpleurale și pericardice. Constatăm plămânii măriți, mal grei, mal con-
sistențl, suprafața netedă, sub plevre hemoragii mal mult satî mal puțin în-
tinse (până la diametru de un centimetru).
       Pe suprafața de secțiune a întregului plămân stâng și a lobului supe-
rior drept, se scurge o cantitate de sânge amestecat cu un lichid turbure,

Digitized by

Google

— 83 —

puțin spumos. Organul conține încă o mica cantitate de aer, suprafața de sec-
țiune este puțin granuloasă, de o coloare roșie cenușie închisă, prezentând la
periferie, nodull difuzi de un diametru de 1—2 cin., mal rezistențl, distincți,
mal negri, mal ridicați și mal friabili, căzând la fundul apel. Mucoasa marilor
bronchil este congestionată și din micile bronchil ese mucus amestecat cu
sânge. Pe pericard, mal multe echimoze lenticulare; în cavitățile cordului,
puțin sânge lichid. Splina este mare, roșie închis, cu pulpa friabilă; ficatul
flasc și congestionat; rinichii congestionați. Era vorba probabil de focare he-
moragice pulmonare ca manifestațiune locală a unei infecțiunl generale hemo-
ragice. Făcând culturi, se izolează câte-va colonii de un staphilococus aureus,
de un coli communis, colonii nenumărate de un streptococ care, prin proprie-
tatea sa bine cunoscută de a produce hemoragii la animale, confirmă diag-
A                                                O              ¹              O
nosticul nostru.
       Sub microscop, plămânul prezintă o congestiune bine pronunțată, cu
hemoragie și infiltrațiune lobulară embrionară, avend origina sa în jurul va-
selor și care produce o îngroșare a cloasoanelor în cât comprimă alveolele,
al căror interior este umplut cu epiteliă descuamat. Țesutul interstițiu! este
infiltrat cu celule embrionare, formând nodull mal mult sad mal puțin limitați
cu centrul ramolit. Vasele cele mal mari sunt foarte dilatate și pline cu sânge
bogat în leucocite și mal su seamă în streptococi, cari formează de asemenea
embolii în oare-carl vase înconjurate de țesut embrionar. In rinichi, se con-
stată tumefacția turbure a epiteliulul și proliferațiunea endoteliulul capsulei
lui Bowmann. întreg organul și mal cu seamă piramidele sunt congestionate.
Ficatul este congestionat, celule oedemațiate, grăsoase pe alocuri, cu nudei
incolori satî slab colorați. împrejurul vaselor se constată pe alocuri o infiltra-
țiune embrionară; câte-va capilare sunt astupate cu leucocite, formând adevărate
nodule embrionare. Splina și mal su seamă pulpa sa, prezintă vase dilatate;
foliculil sunt umflațl, aparentt, fără proliferațiune.
       Streptococul isolat în acest caz produce, la epure, o septicemie mortală,
cu hemoragii pulmonare și peritoneale.
       O altă infecțiune hemoragică ce interesează medicina legală este botu-
lisum, al-cărul microb nu trebue să fie confundat cu un Coli virulent și care
se caracteriză prin patogenitatea și mersul său particular.
       c)        Forma apopleticâ a cărbunelui. — O altă infecțiune generală capabilă
de a simula, prin rapiditatea fenomenelor clinice, o asfixie și o intoxicație, este
injecțiunea carbonoasă.
       In 1879 am descris două observatiunl de infecțiune carbonoasă, cu ma-
nifestațiunl digestive și cerebrale, interesante din punct de vedere al medi-
cinii legale.
       Este vorba de două autopsii ce am făcut la Budapesta *)•
       In primul caz, un individ de trel-zecl ani, lucrător, devine subit bol-
nav într’o zi după mâncare și moare în timpul nopțel. Simptomele principale



           ') Publicate în ungurește și apoi în Journal tl’anatomie din 1883, t. XIX, p. 457.

Digitized by VjOOQie

— «4 —

sunt turbnrărl digestive, vărsături, dureri stomacale: bănuindu-se o intoxica-
țiune s'a ordonat autopsia medico-legală.
       Am constatat, echimoze întinse pe corp, o congestiune a meningelor, a
laringelul și a plămânilor, echimoze în regiunea pilorulul, plăci hemoragice
în intestinul subțire a cărui mucoasă era tumefiată, moale, injectată. Am
găsit bacilul cărbunelui în sânge, în vasele ficatului si ale splinei. Animalele,
inoculate eu suc. din țesutul submucos al stomacului, ai"i sucombat, după doufi
zile, de o septicemie carbonoasă tipică.
       Intr’o altă observație, este vorba de un lucrător de 37 ani, care moare
40 ore după apariția fenomenelor morbide, cu simptomele unei apoplexil cere-
brale. Se ordonă autopsia medico-legală și se constată, în afară de pete cada-
verice închise, o congestiune a conjunctivei, echimoze întinse și pete hemora-
gice recente pe pelea regiunel posterioare a craniului.
       Pe convexitatea ereerulul și în special între meninge, există un strat
de sânge coagulat, de eurend revărsat de o dimensiune de 2 milimetri: la baza
ereerulul, echimoze recente de o coloare roșie închisă, în particular în preju-
rul vaselor. Plămânul este congestionat, sângele din cord lichid, puțin trans-
parent. Splina hipertrofiată, pulpa moale, hemoragii cu plăci echimotice și
oedematoase. pe mucoasa intestinală și stomacală; uleerațiune superficială,
puțin aparentă, a primei porțiuni a jejunulul, înconjurată de o zonă hemora-
gică și oedemațiată.
       Am constatat, la examenul microscopic și prin experiență, prezența ba-
cilulul cărbunelui în sânge și în mucoasa stomacală.
       Acest din urmă caz prezintă o importanță specială, pentru că ne arată
o formă particulară a cărbunelui care poate să dea naștere ia confuziunl me-
dico-legale. In adever, fără a avea o altă bază de cât aceea dată prin semnele
clinice și prin leziunile constatate la autopsie, fără a ține seamă de cercetările
bacteriologice și istologice, s’ar fi putut cineva înșela asupra naturel boalel
și a morțel și s’ar fi putut ușor presupune o moarte violentă. Această obser-
vațiune, ca și altele mal recente, arată că infecțiunea carbonoasă poate adesea să se
localizeze pe meninge, producend grave dlterafiunl hemoragice ale meningelor și ale ereerulul.
       EG numesc această formă, puțin cunoscută până acum, forma aplopledică
a infecțiunel carbonoase.
       Un caz mal recent este privitor la o tînără femee moartă subit; autop-
sia a fost făcută de D. MinovicI care, negăsind alte leziuni aparente de cât
câte-va echimoze ale pielei, mal cu seamă, ale feței și ale capului și ale ple-
vrel și o congestiune a plămânului, ne a trimes creerul.
       Organul este acoperit cu un subțire strat de sânge coagulat, roșu ne-
gru, acumulat mal cu seamă la partea convexă. Meningele îngroșate, mal tari,
sunt asemenea in fii trate cu sânge coagulat.
       Mase mal mari de sânge coagulat ocupă șanțurile dintre circonvolu-
țiunile ereerulul; ele sunt evidente asemenea împrejurul bulbului și a pro-
tuberantei; pe fața internă a durel-mater, se vede un strat subțire de sânge.
Creerul este mal umed, substanța corticală cenușie roșiatică închisă. Ventricu-
lele conțin 20 grame de un lichid sanghinolent, ependimul este neted. In sub-

Digitized by kjOOQie

— 85 —

stanța eorticală și în substanța albă se observă, din distanță în distanță, mal
cu seamă în părțile periferice, puncte roșii de 1—3 milimetri, formate în părți
de hemoragii punctiforme.
        La microscop, se constată în meninge hemoragii împrejurul vaselor
cari sunt dilatate și pline cu sânge; împrejurul focarelor hemoragice, se vede
o infiltrație embrionară mono- satt polinucleară. Multe vase sunt înconjurate
de un exudat fibrinos mal mult sati mal puțin uniform. In vase și în foca-
rele hemoragice, se găsesc pe alocurea, bacill, avend caracterele bacililor car-
bonosl si formând filamente în interiorul exudatulul fibrinos. In interiorul țe-
sutului embrionar, se constată puțini bacill. Inoculațiunea sângelui la cobai
și la șoarece dă cărbune tipic.
        Puține zile după aceea, ne sosește un al doilea caz, trimes de morga
din București, la care constatăm aceleași leziuni, datorite bacteridiel.
        Un al treilea caz este privitor la un bolnav mort repede în spital cu
fenomene cerebrale apoplectice .și un flegmon difus hemoragie la mână. Cree-
rul este acoperit cu un subțire strat de sânge, vasele meuingelor sunt foarte
injectate și membranele sunt infiltrate cu sânge coagulat, care formează pete
difuse, roșii cenușii închise. Ventriculil sunt dilatați și conțin un lichid roști.
        La microscop se constată o dilatațiune remarcabilă a vaselor meningee,
cari sunt cele mal multe înconjurate de o zonă hemoragică bine limitată. Me-
ningele sunt mal bogate în celule embrionare, fără ca să se poată constata o
aglomerațiune pronunțată a acestor celule. Rețelele de fibrină ocupă spațiul
limfatic. Aci, dar mal eu seamă în vasele dilatate, se găsesc bacill diseminați,
avend caracterele bacilulul carbonos; câte-va vase sunt pline cu acești bacill
cari formează pachete longitudinale. Vasele substanței corticale sunt înconjurate
de o zonă de leucocite. Se găsesc asemenea și bacill. Culturile, făcute cu aceste
elemente, ah dat bacilul cărbunelui patogen pentru animale.
        Primele trei cazuri, dând aparența unei morțl violente, ati făcut obiectul
de expertize medico-legale, și numai grație examenului bacteriologic s’a putut
descoperi infecțiunea carbonoasă, localizată mal cu seamă pe meninge și în
parte pe intestin.
        Aceste cazuri importante stabilise în acelaș timp forma apoplectică a
cărbunelui caracterizată clinicește prin apariția repede a simptomelor cerebrale,
anatomicește prin prezența hemoragiilor în pielea capului și în meningele con-
vexitățel creerulul, simulând o apoplexic violentă.
        Spațiul restrîns nu ne permite de a vorbi de alte infecțiunl avend un
interes medico-legal, dar vom încerca de a reveni, luând în considerație mal
cu seamă infecțiunile post-traumatice.
       d)        Medicul legist este adesea chemat pentru a determina dacă un individ în plină
putrefacție a murit de o moarte naturală. — In acest caz, expertul trebue să’șl dee
avisul asupra unor organe foarte alterate. Adesea examenul chimic nu dă
certitudine; tot ast-fel și examenele macroscopic și microscopic. Totuși, în
oare-carl cazuri, cercetările concomitente bacteriologice și istologice pot să
dea învățăminte folositoare. In adevăr, chiar dacă putrefacția a distrus cea

Digitized by VjOOQle

— 86 —

mii mare parte din țesuturi, se poate câte o dată distinge leziunile produse
în timpul viețel de cele ale putrefacției și a stabili astfel diagnosticul.
       Dacă este vorba de o boală microbică, se întîmplă adesea că microbii
patogeni ocupă încă în țesuturi un loc aparte, fără să fie amestecați cu agenții
putrefacției; el pot fi deosebiți câte o dată prin reacțiunile lor și prin rapor-
turile lor cu țesuturile alterate, precum și prin alte caractere care-I diferențiază
de microbii cari atî năvălit organismul după moarte.
       Ast-fel, am avut ocaziunea să me pronunț într’un caz important, unde
se bănuia o otrăvire. Cu toate că cadavrul fusese autopsiat la timp, ni s’a
trimis organele într’o stare de putrefacție înaintată. Aspectul și consistența
viscerelor era într’atât de schimbată în cât abia puteam distinge organele și
încă mal puțin leziunile descrise la autopsie. Numai după ce am făcut exa-
menul microscopic, am fost în stare să fac un diagnostic absolut precis.
       Mal târziii, am putut verifica exactitudinea diagnosticului metî, prin
examenul porțiunilor de organe bine conservate care fuseseră puse la dispo-
ziția mea dar cărora se voia a se contesta identitatea.
       Iată un extract din actul nostru:
       Mucoasa bășicei urinare fiind cu totul putreficată nu se constată macros-
copicește nici o leziune. La microscop, se vede că toate aceste țesuturi sunt
transformate într’o masă palidă și fin granuloasă, cu fibre elastice și contururi
palide de fibre. In mijlocul acestui țesut se observă câte-va mici nodull bine
distincți, formați de globule rotunjite de mărimea leucocitelor și de mari co-
lonii micrococice de un de diametru; mal există încă mici grupe împre-
jurul acestor nodull, în mijloc, bacill al putrefacțiunel cari aii năpădit țesu-
turile în mod difuz. O mică porțiune a v< sicel bine conservată, care ne a fost
trimisă pe cale privată, prezenta deja ochiului liber, o infiltrațiune purulentă
și mici ulcerațiunl, și lăsa se vadă, la microscop, o infiltrațiune profundă a
mucoasei și a țesuturilor muscular și subperitoneal, cu celule embrionare.
Vasele păretelul ulcerelor, ca și acele ale micilor nodull embrionari, erau în
mare parte obliterate de mase enorme de coci asemenea celor din prima
preparație.
       Rinichii prezintă o putrefacțiune înaintată și o paloare a tutulor țesu-
turilor, așa că nu se mal poate constata nici celule nici nuclel, ci numai mase
granuloase în care se distinge vase mari și glomerulețe ca și aceste mici vase
pline cu embolii microbiene bine colorabile formate de mari coci, limitate de
părți rotunde mal palide, circumscrise, fin granuloase. O porțiune de rinichi
bine conservată prezintă macroscopicește. părți radiare palide și mici nodull
miliari, precum și mici abcese; la microscop se constată în părțile lipsite de
nodull o degenerescență parenchimătoasă a celulelor parenchimulul precum
și o infiltrațiune embrionară împrejurul vaselor. Se mal găsesc încă niște vase
și câțl-va glomerull plini de embolii de microbi ca în preparațiunile prece-
dente. Nodulil vizibili cu ochiul liber, și cari se găsesc mal cu seamă la ni-
velul piramidelor și a caliciului, sunt formați de vase și de canalicule foarte
dilatate pline cu aceiași coci; țesutul vecin este necrozat, palid, fără structură,
în parte înconjurat de o zonă embrionară.

Digitized by knOOQie

— 87 —

       Porțiunea de ficat trimișii pe cale oficială, avea aspectul unul burete
din pricina desvoltărel gazelor putrefacțiunel. La microscop, se recunoaște
încă structura organului, celulele nu mal aii nuclel dar se constată nodull
palizi, în cari celule ficatului cu dispozițiunea lor caracteristică, nu mal pot
fi recunoscute și cari conțin dopuri formați de microbi rotunzi. Pe alocarea
se găsesc asemenea coci, constituind embolii în interiorul capilarelor.
       Intestinul, nu prezintă nici o alterațiune; este remarcat că țesutul este
complect lipsit de dopuri microbiene. O parte a mușchilor, în aparență putre-
ficațl de tot, prezintă o colorațiune difuză a țesutului, nucleil fiind cu totul
incolori. Fibrele musculare pai’ umflate și în partea hialine, țesutul muscular
este infiltrat de o substanță fin granuloasă, formând pe alocurea un fel de
focare în care fibrele musculare sunt infiltrate de mase de aceiași microbi (coci).
       Plămânii din flaconul pecetluit microscopicește, aii aspectul unul organ
puțin modificat, cenușiti mal închis și spongios. La microscop se vede că va-
sele și bronchiile sunt puțin modificate prin putrefacție. Pereții alveolari sunt
tumefiațl și pigmentați; alveolele rare ori sunt goale; de cele mal multe ori
ele conțin o cantitate variabilă de mari celule pline cu pigment. O porțiune
din vîrful plămânului, bine conservată, trimise ca probă, este mal dură, de o
culoare cenușie; ea presinta o cantitate de nodull galbeni, duri, ajungendpână
la diametrul unul bob de linte; la microscop se vede țesutul pulmonar scle-
rozat, alveolele abia vizibile. La nivelul plevrel îngroșate, se vede un țesut
scleros uniform, pătrunzând în interiorul plămânilor, unde nu se mal distinge
de cât infundibule. Se remarcă de asemenea nodull groși, constituițl dintr’un
țesut embrionar foarte dur și în centrul lor, probabil îu vase, se vede o mare
cantitate de coci, în masă ramificată ca dopuri microbiene.
       De cele mal multe ori, nodulil sunt înconjurați de o coroană de mici
dopuri microbiene și în mijlocul acestor nodull se vede un mic spațid gol,
produs printr’o transformațiune purulentă centrală.
       în rezumat preparațiunile putreficate trimise pe cale oficială presinta
aceleași leziuni ca cele trimise pe cale privată și invaziunea aceluiași microb
în țesuturi stabilește cu siguranță, identitatea originel.
       Nu se poate admite ca leziunele și microbii găsiți în piesele conținute
în flacoanele pecetluite ati pătruns după moarte prin putrefacție: căci, afară
de modificațiunile post-mortem se constată bine, nu numai nodull inflamatorii
și necrozicl, dar încă microbii cari aii determinat aceste leziuni și cari rămân
localizați în nivelul nodulilor și al vaselor. Microbii putrefacțiunel, găsiți în
aceste piese, sunt ast-fel dispuși în cât se poate afirmă invaziunea lor după
moarte. Leziunile găsite în piesele conținute în flacoanele trimise oficial, ca
și cele trimise pe cale privată sunt identice cu cele descrise în procesul-ver-
bal al autopsii. Individul în chestiune a murit deci de o infecțiune purulentă
acută, piemică, avend probabil ca origină o infecțiune vezicală stafilococică
care a produs o infiltrațiune purulentă a pereților vezicall, abcese metastatice
precum și embolii microbiene cauzate de același microb. Nodulil metastaticl
ati fost constatați mal cu seamă în rinichi, plămâni și ficat.
       Urmând cercetările noastre pentru a stabili mal precis caracterele spe-

Digitized by

— 88 —

ciale după cari se poate diagnostica diferitele boale infecțioase, chiar când or-
ganele sunt putreficate, suntem în măsură să afirmăm că se poate stabili un
diagnostic aproape sigur în oare cari infecțiunl cronice ca tuberculoza, lepra
cu ajutorul unul examen istologic minuțios, făcut pe organe în putrefacție
avansată. De asemenea în oare-carl infecțiunl acute, determinând localizațiunl
pronunțate, putrefacția nu împedică în chip absolut de a recunoaște cauza
morțel.
       Dacă ml-am permis de a expune aci câte-va exemple pentru a proba
marea importanță a istologiel și a bacteriologici în medicina legală, este
că, eu cred că trebue să se atragă atențiunea asupra acestui fel de cercetări
cari par puțin părăsite și așezate în al doilea plan în investigațiunile medico-
legale.
       Im pare că medicina legală, așa de importantă din punctul de vedere
umanitar și social, trebue să beneficieze în mod larg de progresele științei și,
după convincțiunea mea, bacteriologia și istologia patologică sunt destinate
mal cu seamă să dea o preciziune neașteptată, expertizelor medico-legale.“

Digitized by VjOOQie

PUTREFACȚIA

    DIN PUNCT DE VEDERE HIGIENIC



       Rolul putrefacției a fost observat încă clin antichitate. Lucrețiu zicea:
       „Tot ce se pare că este distrus, nu este în realitate, pentru că na-
tura reface un corp cu resturile altuia și moartea îl vine în ajutor pentru
a da viață. “
       In 1794, când încă nu se știa aproape nimica asupra constituției animalelor
și vegetalelor, Lavoisier zicea: „Vegetalele iau din aerul care le înconjoară,
din apă și în general din regnul mineral, materiele necesare organizărel lor.
Animalele se nutresc din vegetale sati din alte animale cari aii fost și ele
nutrite din vegetale, ast-fel că materiele din cari sunt ele formate sunt în ul-
timă analisă, trase tot din aer și regnul mineral.“
       „Prin ce procedeurî natura îndeplinește această circulație între cele trei
regnuri ?“
       „Cum ajunge ca să formeze substanțe iermentescibile, combustibile și
putrescibile cu materii cari n’att nici una din aceste proprietăți?“
       „Cauza și modul acestor fenomene ah fost până acum acoperite de un
văl aproape nestrăbătut. Se întrevede cu toate acestea că, de oare-ce com-
bustia și putrefacția sunt mijloacele pe cari natura le întrebuințează pentru a
înapoia regnului mineral materiele pe cari ea i le-a luat pentru a forma ve-
getale satî animale, vegetațiunea și animalizarea trebue să fie operațiuni in-
verse ale combustiunel și putrefacției.
       Ce admirabilă intuițiunc avea Lavoisier despre esența tuturor acestor
fenomene atât de importante!
       Astăzi, grație lucrărilor asupra analisel organice, grație mal cu seamă
nemuritoarelor conchiste ale lui Pasteur, vălul este rupt și noi cunoaștem
cauza și modul fenomenelor despre cari vorbește Lavoisier.
       Cauza acestor fenomene sunt micro-organismele cari, satisfăcendu-șl
nevoile lor nutritive, asigură reîntoarcerea repede a materielor organice la
regnul mineral; fără aceste micro-organisme animalele și vegetalele moarte ar
suferi combustiunl foarte înceate; chiar acțiunea luminel solare, care e atât

   58080                                                                          12

Digitized by VjOoqic

— 90 -

de întinsă în cât pătrunde în toate corpurile organice, nu s’ar exercita de cât
într’un mod foarte puțin simțitor, date fiind condițiunile naturale în care acești
corpi se găsesc după moarte.
       Microbii sunt, după cum zice Duclaux, marii și aproape unicii agențl al
higienel globului, el fac să dispară mal repede, de cât fac câinii din Con-
stantinopol și animalele sălbatice, cadavrele a tot ce a avut viață; el proteg
pe vil contra morți!or și el fac și mal mult: dacă există încă ființe vil, dacă
după sutimele de secole de când acest pământ este locuit, viața se urmează
tot-d’a-una tot așa de ușor și abundent, aceasta tot microbilor se datorește ')•
       Higiena modernă și-a apropiat în mod minunat aceste micro-organisme,
punendu-le în serviciul el și facându-le să producă în cele mal bune condi-
țiunl posibile, maximul lor de efect util. Dacă dejecțiunile, resturile menagere,
cadavrele ar fi lăsate la suprafața pământului în voia descompunerilor spon-
tanee, cu toată activitatea micro-organismelor, viața ar fi intolerabilă mal cu
seamă în localitățile populate. Pentru aceasta, preocuparea higienistulul este
ca să găsească cele mal bune mijloace pentru a grăbi descompunerile putrede
și a înlesni acțiunea distrugătoare a micro-organismelor. De aci prescripțiunea
ca mormintele să se iacă ast-fel în cât putrefacția cadavrelor să se realiseze
cât mal repede posibil; de aci condamnarea în orașe a gropilor fixe în cari
nu se îndeplinesc de cât lente modificări anaerobl și înlocuirea lor cu canale
bine construite prin cari se trimit toate materiile organice uzate fie în rîurl
mari, bine aerate, cu curent repede, în cari microbii aerobi, cu concursul lu-
mincl solare, distrug repede resturile viețel, fie pe câmpuri de scurgere unde
încredințează microbilor pământului marea sarcină a epurațiunel.
       Toate aceste măsuri de asanare sunt întemeiate pe minunata activitate
a microbilor și higiena modernă nu face, în această privință, alt-ceva, de cât
observă legile biologiei lor, descoperite de bacteriologic.
       Pe lângă acest rol de agent de asanare, putrefacția are de sigur peri-
colele el, cari atî fost însă până astăzi foarte exagerate; cu cât știința se per-
fecționează, cu atât se restrânge nomenclatura efectelor „putreditățel“, a „me-
ii tismulul“ și a „pestilențel".
       Astăzi boala nu mal este un fenomen vag datorit influenței unor ma-
terii putrede banale, ci este un fenomen specific Un micro-organism deter-
minat, special fie-cărel maladii, este cauza boalel. Acest micro-organism nu
provine din materia organică moartă, care se descompune și se organisează
pentru a forma o ființă vie; generațiunea spontanee nu există în natură; mi-
crobul este eșit dintr’un germen asemenea cu el, înzestrat de aceleași pro-
prietăți ; el aparțin unei spețe vil bine determinată. Câte fermentații, câte ma-
ladii infecțioase, atâtea micro-organisme specifice.
       Unele atacă materiele albuminoide ca în digestia normală, acestea sunt
acelea cari se găsesc la începutul putrefacției; altele împing mal departe dis-
locarea albuminel fabricând acizi din grăsimi, alcool din zahăr, amoniac din
bazele organice azotate, altele în fine, cari sunt cele mal periculoase, for-


        ') Duclaux: Le microbe et la maladie.

Digitized by knOOQie

— 91 —

mează agenții maladiilor infecțioase, adaptate viețel parasitare, nu se ț/asesc de
cât accidental in mediurile putrede, ele provoacă cholera, pesta, cărbunele, tuber-
culoza, septicemia, febra puerperală ete.
       Aceste noțiuni moderne ale bacteriologici asupra specificitățel microbilor,
formează în același timp baza profilaxiei, cholerel, cărbunelui, difteriel și a
tuturor maladielor infecțioase. Grație lor putem spera că va veni ziua când se
va suprima cu desăvârșire aceste afecțiuni din cadrele nasologice.
       Dacă putrefacțiunea nu joacă uu rol principal asupra genesel epidemii-
lor, nu e mal puțin adevărat că ea are influență în desvoltarea unor infecțiuni.
       Malvoz descrie în mod admirabil acțiunea pe care produsele putrede o atî
asupra organismului infectat.
       După Malvoz e demonstrat astă-zl că unele substanțe produse de bac-
teriele obicinuite ale putrefacției sunt capabile, când sunt introduse în organism
în același timp cu microbii patogeni specifici, să agraveze boala și să gră-
bească terminarea fatală. Mal mult încă: adese-orl germenii infecțio.șl cari fie
din cauza cantitățel prea slabe a dozei inoculate, fie din cauza ateuuărel lor,
fie în sfârșit din cauza stărel mal mult sau mal puțin refractare a organis-
mului atacat, rămân fără efect, pot să se desvolte și să ’șl manifeste proprie-
tăților lor patogene, dacă la acțiunea lor să adaogă în același timp și acțiunea
produselor putrede.
       Roger a studiat, din acest punct de vedere infecțiunea cu bacilul car-
bonului simptomatic. Epurele e refractar față de acest bacii în condițiunl
obicinuite; dacă se injectează însă acestui animal extract de carne putredă
sau produsele unei culturi de microbi saprofițl, precum micrococcus podiyiosus
sad proteus vutyaris microbul cărbunelui simptomatic învinge resistența orga-
nică a epurelul.
       Streptococi inactivi pot deveni foarte virulențl dacă se injectează mal
dinainte micrococcus prodiyiosus.
       Culturi de proteus și de streptococi satî pneumococl ncvirulențl pot de-
termina o infecție, pe care microbul singur nu o poate produce.
        Se știe că unul din cele mal sigure mijloace întrebuințate în laboratoriî
pentru reușita inoculării unei culturi de microbi tetanicl, este injectarea prea-
labilă a mierococulul prodiyiosus. In natură, bacilul tetanic este tot-d’a-una în-
soțit de diferiți saprofițl al pământului, cari de sigur, favorisează înmulțirea lor
în plăgi. Monti a constatat că microbii pneumoniei îșl reiat! virulența pier-
dută dacă se injectează în același timp cu unele bacterii ale putrefacției.
       Aceste date experimentale explică acțiunea metitismulul, a necurățeniei,
a aglomerărel, a mizeriei: diminuarea rezistenței organice și exaltarea viru-
lenței microbilor patogeni prin microbii putrefacției și prin substanțele pe
cari el le elaborează, aceștia sunt cel doi mari factori, cari intervin în ac-
țiunea nefastă a putrefacției.
       Nu tot-d’a-una însă, produsele putrefacției favorisează desvoltarea maladiilor in-
fecțioase.
       Pasteur a observat că oare-carl saprofițl întârziază desvoltarea cărbu-
nelui.

Digitized by <jOOQie

— 92 —

       Cantani a întemeiat baderiotherapia afirmând eă inhalația bacterielor pu-
trefacției ar împedica mersul tuberculosel pulmonare.
       Bacteriologiștil știu că injecțiunl cu streptococi, cu bacillus pyocyancus, eu
toxina microbului lui Friedlănder, neutralisează efectele inoculărel microbului
cărbunelui.
       Rumpf a susținut că injecțiunea culturilor sterilizate a bacilulul pyocya-
neus ar fi favorabilă în tifusul abdominal.
       Kost.jurin și Kraiynsky aO probat că prin injecțiunea cu toxine de ale
putrefacției se poate împedica desvoltarea cărbunelui la animale.
       Chelmonsky injectând extract de carne putredă la bolnavi atinși de febră
tifoidă a observat o tendința la căderea temperaturel și un efect favorabil
asupra evoluțiunel generale a boalel.
       Asemenea încercări s’ati făcut și cu bolnavii atinși de tifus, variolă
scarlatină, rugeolă, erisipel, pneumonie. Nu se poate afirma că un efect favo-
rabil s’a obținut, este sigur însă, că aceste injecțiunl n’aă avut nici o urmare
periculoasă, ei din contra.
       Ciielmonski crede că aceste produse putrede ati acțiune asupra sistemului
nervos. El se întemeiază pentru a emite această opiniune, pe rezultatele sur-
prinzătoare pe cari le-a văzut producendu-se la un bolnav atins de mielită
transversă, absolut incapabil de a umbla și care, după tratamentul cu aceste
extracte s’a simțit cât-va timp mult mal viguros și a putut face câțl-va pași.
       Din lucrările pe cari le-am trecut în revistă rezultă din unele că mi-
crobii saprofițl și produsele lor favorisează infecțiunea, iar din altele că o
împedică.
       Această contrazicere aparentă, Malvoz o explică prin extrema complexi-
tate’ și infinita varietate a produselor putrede, precum și prin faptul că dife-
ritele maladii infecțioase sunt produse de microbi atât de deosebiți și de o
sensibilitate atât de diferită în cât ceea ce poate influența desvoltarea unuia,
poate foarte bine să n’aibă acțiune asupra altuia sau să lucreze în sens invers.

Digitized by

Google

            PUTREFACȚIA ȘI ACCIDENTELE ALIMENTARE



       Gestiunea intoxicărel cu alimente în stare de putrefacție se studiază si
se discută de foarte mult timp.
       E important de a face în scurt istoricul acestei eestiunl, căci numai
ast-fel vom putea înțelege diferitele faze prin care a trecut.
       La sfârșitul secolului trecut, Seybert a luat puroiu și serum sanguin
din carnea pe care o lăsase să putrezească; a injectat aceste materii în circu-
lația câinelui și a constatat că efectele toxice erați proporționale cu cantitățile
lichidului injectat și că ingerarea în stomac a acelorași substanțe nu produce
nici un fenomen de intoxicație.
       Mal târziii Gaspard reluând aceste experiențe, a văzut că carnea, sân-
gele, puroiul descompuse, omoară foarte repede animalele, pe când diferitele
lichide organice proaspete (saliva, urina etc.), nu dădeai! naștere la nici un
fenomen toxic. Pentru acest experimentator, putrefacția producea o otravă spe-
cială, pe care a numit’o „otrava putredă¹¹.
       Magendie, Levret, Dupuis, Dorcet, Sedillot ah confirmat aceste cercetări.
Atunci nu se cunoștea încă natura chimică a otravel putrede.
       Stich, reluând aceste experiențe, a studiat toxicitatea materielor fecale;
el a observat că extractul apos al excrementelor câinelui, injectat în venele
acestui animal, ar fi foarte toxic, pe când, introdus în stomacul, sati rectul a-
celuiaș animal» este cu totul inofensiv.
       Panum a căutat să vadă dacă accidentele de intoxicare în injecțiunea
putredă se datoresc unei substanțe chimice sau acțiune! bacterielor și a con-
chis că intoxicarea e produsă de o otravă chimică iar nu de bacterii.
       In 1869, Armând Gautier a observat că albumina oului de găină lăsată
să putrezească devine amoniacală. In 1870 observă același lucru cu urina, care
supusă destilărel, dădea un lichid condensat, alcalin și cuprinzând trimethyla-
mină. Apropiind aceste două fapte, el a crezut că alcalinitatea albuminel pu-
trede caută a fi datorită amoniacurilor compuși; în 1872 a încunoștiințat că fi-
brina putreficată, lăsată la o temperatură de 25—30 grade subt un strat de
apă, dă lichefiindu-se puțin câte puțin din cauza putrefacției niște alcaloizl
foarte alterabill, fixl și volatili.

Digitized by <nOOQie

— «4 —

       In același timp cercetări analoage se făceați în Italia: în 1870 Selmi
tratând prin „metoada Iul Stasu viscerile unul individ bănuit că a murit otră-
vit, a obținut un alcaloid particular, care nu seamăna cu nici una din bazele
vegetale cunoscute. In urma a numeroase experiențe Selmi a comunicat Aca-
demiei de științe din Bolognia în 1872, o lucrare în care demonstra că sto-
macul cadavrelor persoanelor moarte în mod natural, conține std>stanțe compuse
cari se comportă ca unii alcaloizl vegetali, fără să fie însă toxici.
       In 1880 Gautier a descris sub numele de leucomaine un numer de com-
puși alcaloidicl extrașl din țesuturile normale, cu o composiție mal complexă
de cât ptomainele si mal puțin toxice.
       Aceste descoperiri, că atât celula vie cât și celula moartă putrezită dati
naștere la alcoloizil mal mult satî mal puțin toxici, atî făcut să se presupună
că accidentele produse de carnea proaspătă satî conservată se pot datori aces-
tor leucomaine și ptomaine.
       Experiențele făcute asupra animalelor confirmați acest mod de a înțe-
lege intoxicările alimentare.
       Kasturin și Krain.vtry atî studiat efectele comparate a produselor pu-
trefacției și a toxinelor bacililor tuberculoșl și aii constatat că infusiunile pu-
trede de carne proaspătă atî proprietățile pyretogene și toxice cele mal ener-
gice, injecțiunile lor provoacă o ridicare de temperatură care întrece 42°.
       Brieger a descoperit niște nuol ptomaine și un corp pe care ’l-a numit
peptotorina.
       Gamaleia a găsit o deosebire între otrăvurile microbiene, din cari a
făcut două clase : otrăvuri primitive satî naturale și otrăvuri modificate. In choleră
de exemplu, Gamaleia a descris două otrăvuri cu totul diferite prin efectele
lor fisiologice: una produce diareea, cea-l’altă are o acțiune flogistică; cea d’în-
tâifi este distrusă la o căldură de 60°, a doua suportă temperatura de 120°;
se pare că cea d’a doua provine din descompunerea celei d’întâitî. In difterie
a găsit de asemenea aceste două otrăvuri.
       Otrăvurile naturale corespund toxcdbumintlor lui Brieger satî toxinelor lui
Klemperer; aceste substanțe reproduc mal mult satî mal puțin exact simpto-
mcle maladiei infecțioase. Ele sunt foarte instabile și sc descompun la 60°
căldură. Animale refractare maladiei produsă de un microb sunt refractare și
față de otrava naturală a acestui microb.
       Otrăvurile modificate, sau proteinele n’ar reproduce, după Gamaleia, feno-
menele tipice ale maladiei microbiane. Ele produc hypotermie sad febră după
dose, și atî remarcabila proprietate de a excita animalele tuberculoase la reac-
țiune generală și locală. Aceste otrăvuri rezistă la ebulițiune, sunt precipitate
prin alcool, n’att nici un rol în imunitate, ci din contra, predispun organismul
la invasiunea microbilor. Animalele vaccinate nu sunt refractare acestor'otră-
vuri artificiale.
       Metoda experimentală a mal descoperit, pe lângă aceste otrăvuri primi-
tive și secondare, existența unul al treilea ordin de substanțe cari nu seamăn
de loc cu cele d’întâitî; acestea sunt vaccinil chimici, adică produse micro-
bicne, cari datî animalului imunitatea contra infecțlunel prin microbul vid.

Digitized by VaOOQle

— 95 —

       lată ce zice Gamaleia în această privință:
       In produsele microbiene, ptomainele sati basele organice există în stare
preformată saă se formează foarte ușor prin procedeurl diferite de analisă.
Pe lângă acestea, se găsesc substanțe de natură albuminoidă, sati otrăvuri
primitive, cart se descompun lesne la 60° căldură.
       Se mal găsește alte substanțe mal stabile, otrăvuri modificate.. In sfârșit,
s’a descoperit o clasă de substanțe care nu poate fi definită de cât prin ac-
țiunea sa fisiologică, vaccinii chimici. Acestea sunt asociațl cu una din cele trei
clase precedente de produse microbiene').
       Găsirea tuturor acestor otrăvuri bacteriene a făcut ca să li se atribue
rolul important pe care trebue să’l aibe în intoxicațiunile alimentare.
       Ultimele cercetări însă, ale lui Johne, Gârtner, Gaffky și Paak, Poels
și Dhont, FlOgge, Bassenan etc., au demonstrat că cel mal mare număr din
accidentele acestor așa zise intoxicări alimentare se datoresc unor microbi
specifici, cari provin mal tot-d’a-una de la un animal bolnav.
       Van Eermengem descriind microbii specifici al epidemiei produsă la
Moorseele prin carnea de vacă, și al accidentelor alimentare produse în Gând
prin conservele de carne de porc, a confirmat lucrările autorilor citați și a
demonstrat că accidentele coleriforme provocate de unele cărnuri sau alimente
preparate cu ele sunt datorite fie înmulțirel în organism a microbilor speci-
fici, fie acțiunel toxinelor lor, fie combinatiunel acestor două cauze; el a
probat în mod definitiv, fără ca o contrazicere să mal fie posibilă, că putre-
factiunea nu e de loc cauza acestor accidente.
       Tot Van Ermengem a descoperit în cursul unei anchete asupra acciden-
telor botulinice observate la Ellezelles (Hainaut) un bacii cu totul special, pe
care la numit bacillus botulinus.
       Accidentele consistat! cu deosebire în fenomene nervoase, mal eu
seamă vizuale, — (tulburări de acomodare, ptosis, diplopie, midriază, disfagie,
afonie, constipație și nici o iritație gastro-intestinală). Ele erați datorite mân-
cărel unei șunci crude, sărată și afumată. Nu mal încape îndoială că, fără
cercetările lui Van Ermengem, moartea a două din victime ar fi fost atribuită
intoxicărel cu alcaloizil putrefacției. Savantul profesor din Gând, a găsit însă
în carne, care era cauza accidentelor și în organele celor două victime, un
microb noă, cu totul deosebit de cel de la Morseele, strict anaerob și fa-
bricând toxine de o activitate extraordinară, mal puternice de cât acelea ale
tetanosulul.
       Acest bacillus botulinus există câte odată în mediurl exterioare și ar găsi,
întâmplător, un teren de cultură în diferite produse alimentare. El provoacă,
prin toxina pe care o fabrică în organismul ce’l invadează, turburărl ner-
voase și paralitice cari se atribuiaă până astăzi botulismulul. Este de obser-
vat, în adevăr, că accidentele cunoscute subt acest nume aii fost tot-d’a-una
provocate fie de cărnațil fabricați în Wurtemberg și Saxa, fie de conserve de
carne în cutie, fie de pateuri conservate în grăsime, fie de peștii sărați, și


        ’) Gamali ia : Poisons bacUMens.

Digitized by VjOoqic

— 96 —

Van Ermengem observă că toate aceste produse alimentare, prin modul lor de
preparație și conservare, realisează toate eondițiunile viețel anaerobe necesare
existenței și înmulțirel acestor microbi.
       Din aceste constatări rezultă dar, că toate accidentele botulismulul și
ichtiosismulul atribuiti' până astăzi putrefacției și produselor el, sunt datorite
unor adevărate influențe specifice.
       Remlinger citând un mare numer de accidente provenite din conservele
de carne, recunoaște asemenea că nu putrefacția este cauza acestor accidente
ci bacili, unii identici cu acel observați la Morseele, alții asemenea cu bacillus
botulinus. Cauza pentru care nu s a recunoscut de cât târziu prezența acestor
bacili, este greutatea cu care se isolează acești bacili din cui turl anaerobe.
       Acestă nu va să zică însă, că putrefacția n’are nici o influență în acci-
dentele alimentare.
       Putrefacția și ptomainele vulgare favorisează infecția sad intoxicația
specifică. Microbii saprofițl și produsele lor micșorează rezistența organică. In-
gerarea cărnurilor infectate de microbi patogeni specifici va fi eu mult mal
periculoasă dacă aceste cărnuri vor fi în același timp, în stare de putrefacție.
Ast-fel să și explică de ce asemenea accidente se observă mal cu seamă vara
când putrefacția este foarte activă.
       FlOgge și Lubbert aQ descoperit în laptele stricat, care provoacă la copil
diareic estivale, daue-spre-zece spețe de microbi anaerobl, al căror spori rezistă
la o temperatură de 100°. Acești microbi peptonisează caseina fără să altereze
laptele în mod aparent. Trei din aceste spețe sunt foarte patogene, căci in-
jectate la animale le determină o mare diaree din care cauză mor. El nu se
înmulțesc de cât când temperatura este peste 20°. Toxinele lor atî o mare in-
fluență asupra copiilor de țîță. Din aceste date, rezultă că, vara mal eu seamă,
laptele trebue să fie sterilizat subt presiune, imediat după mulgere și conservat
în gheață, pentru a se împediea înmulțirea acestor anaerobl, care nu se face
de cât dincolo de 20°.

Digitized by

Google

            PUTREFACȚIA ȘI CIMITIRELE



       Unii higieniștl cred că emanațiunile gazoase ale cimitirelor pot deveni
focare de intecțiune și pot determina epidemii în vecinătate; alții, în urma
frumoaselor descoperiri ale lui Pasteur, cred că germenii maladiilor infecțioase
pot, la un moment dat, să se ridice până la suprafața pământului, printr'un
mecanism analog cu acela, care aduce la suprafața sporii cărbunelui, sau pot
infecta isvoarele prin inliltrațiunl subterane.
       Doctrina noeuitățel emanațiunilor din cimitire este foarte veche; nume-
roase memorii aft fost Acrise asupra acestei cestiunl, eonchizâiid toate la insa-
lubritatea cimitirelor. Dacă se analisează însă aceste lucrări, se observă că
toate conțin alegațiunl fără nici o probă, disertațiunl h ipotetice si observațiunl
incomplecte.
       (iazul căruia acești autori îl atribuc toate nenorocirile este acidul car-
bonic, care se degajează atât din fermentarea materielor organice animale cât
și clin aceea a materielor vegetale. Se poate ca, în unele circumstanțe, hidro-
genul sulfurat, care se degajează de asemenea din aceste fermentațiunl se
producă accidente, care se întimplă și astăzi; dar de aci până la ideia că
aceste gazurl pot determina epidemii, este o foarte mare distanță.
       0 serie de experiențe foarte interesante făcute la Paris de amicii mei
Ogier și Bardos, a probat în mod definitiv că gazurile putrefacției nu conțin
într'enscle nici un principia toxic și că produsele gazoase ale fermentației
putride nu ajung nicl-odată până la straturile superludale ale pământului,
datei corpurile, cum se face de obiceiu sunt îngropate la o profunzime de
1 m.,50.
       Pericolul saturațiuncl solului eu materii organice este tot așa de ne-
întemeiat ca și acela al emanațiunilor pestilențiale. Mult timp s‘a crezut că
după un oare-care timp pământul cimitirelor sfîrșește prin a se sătura de
substanțe organice și astfel devine impropriu pentru putrefacția unor noi
cadavre. SchOtzenberger a probat prin o serie de experiențe că combustiunea
materielor organice este desăvârșită după un timp de 5 ani întrhin pământ
mijlociii și permeabil pentru aer și că prin urmare nu poate li nici o vorbă
despre așa zisa saturare a pământului cu materii organice.

58080                                                                           13


Digitized by VjOoqic

— !»8 —

       O altă chestiune relativă la nocuitaiea cimitirelor este aceea a propagare!
microbilor din cadavre la suprafața pămentulul și a infecțiunel cimitirelor
prin acești microbi.
       Prin ce mecanism însă, s’ar putea explica aceasta călătorie a microbilor
din cadavre?
       Prima ideie care s’a emis în această privință a fost că microbii sunt
aduși la suprafață de către animalele cari trăesc de obiceiu în subt-solul
cimitirelor.
       Printre aceste animale sunt mal întâiQ viermii din păment cari, prin
transportul dcjecțiunilor lor pot aduce la suprafață sporii unor bacterii; pe
urmă sunt insectele necrofore cari, după cum am văzut, trăesc pe cadavre
și care îndeplinesc un stadiăi al evoluțiunel lor în păment.
       Pasteur și Gaubert ati stabilit că viermii din păment sunt principalii
autori al răspândirii baeteridiilor carbonoase. In adevăr, sporii acestor bac-
teridil aduși la suprafața pămentulul pot rezista mal mult sati mal puțin timp
diferiților agențl de distrugere.
       In cimitire aceste condițiunl se găsesc foarte rar, pe urmă, afară
de sporii baeteridiilor carbonoase nici unii nu pot rezista acțiunel agenților
atmosferici; pe lângă acestea, această eo afecțiune foarte rară la om și viermi
de păment sunt foarte rar în cimitirele moderne. In ceea ce privește insectele
cadavrelor, noi știm că ele îșl îndeplinește o perioadă din evoluțiunea lor
larvară în păment și numai când devin adulte se ridică în straturile superioare
ale pămentulul pentru a trăi în stare de muște. — Se poate oare admite că
aceste insecte, cari și-ati lăsat cojile lor în adâncimea pămentulul, duc cu ele
germenii putrefacției? Dacă s’ar admite lucru care nu poate fi demonstrat,
apoi atunci aceste muște ar răspândi microbi pretutindeni, nu numai în atmosfera
cimitirelor.
       Să prosupunem, un moment, că miero-organismele ar putea să fie aduse
la suprafața pămentulul fie prin mijlocul insectelor, fie prin forțele capilare
sad altele. Care va fi soarta acestor microbi puși în contact cu atmosfera ?
       Se știe că un foarte mic număr de microbi trăesc în suspensie în at-
mosfera și printre aceștia foarte puțini sunt patogeni.
       Acest fapt a fost demonstrat printr’o serie de lucrări foarte remarcabile,
cari au arătat influența acțiunel luminel asupra microbilor și anume că, lumina
solară împedică desvoltarea micro-organismelor.
       Cel d’întâiu, cari s’ati ocupat de rolul important pe care lumină îl joacă în
distrugerea microbilor din aer au fost Downes și Benut. Din nenorocire, acești
experimentatori s’ati servit de procedeul! defectoase în acest sens că el se
serveau de mediurl de culturi puțin favorabile pentru germinarea sporilor din
pulberea din aer; de aceea concluziunile lor nu prezintă rigoarea științifică
pe care o reclamă o asemenea cestiune.
       Arloing și Duclaux aii reluat aceste experiențe întrebuințând microbii
definiți, in loc de culturi spontanee după cum au făcut Downes și Benut. El
ati cultivat acești microbi în lichide nutritive apropiate cerințelor lor și re-
zultatul a fost că moartea tuturor microbilor este cu atât mal repede cu cât

Digitized by VjOOQie

— 99 —

insolațiunea este mat puternică și eă microbii mor mal repede chiar subt un
soare slab de cât în obscuritate sati la lumină difuză.
       Relativ la această acțiune a luminel Downes și Benut ah observat un
lucru foarte interesant : germenii expuși în vid la acțiunea luminel uu’șl pierd
acțiunea lor germinativă, de unde el atî dedus că acțiunea oxigenului est in-
dispensabilă pentru sterilizarea microbilor. Fenomenul acesta e analog cu acele
pe care îl produce acțiunea luminel solare asupra soluțiunilor de acid oxalic,
acid formic sati acid lactic.
       Experiențele lui Pansini atî probat că această acțiune sterili zantă a lumi-
nel, nu este tot-d’a-una absolută; unii microbi îșl pierd numai virulența lor,
devine însă mortală după mal mult timp și moartea se produce cu atât mal re-
pede cu cât razele solare isbesc mal normal suprafața de sterilizat. Pansini a
mal observat că acțiunea luminel variază considerabil nu numai cu același
microb dar si cu mediul de cultură întrebuințat.
       In adever, lamelele expuse la soare în timp de câte-va minute pierd
un mal mare numer de microbi în acest scurt timp de cât mal pe urmă.
       Lumina solară nu lucrează cu aceiași intensitate asupra tuturor micro-
bilor expuși aețiunel sale ; față de unii, mal resistențl, trebue să dureze mal
mult timp pentru a produce efectele sale sterilizante.
       Janowski a studiat acțiunea razelor solare asupra unul singur microb,
asupra bacilulul lui Eberth. Aceste experiențe ah fost din cele mal interesante
și rezultatele sunt foarte asigurătoare, pentru că Janowski a stabilit în mod
foarte clar, că microbul febrei tifoide suferă ca și cel-alțl germeni influența
sterilizantă a razelor luminoase.
       Experiențele lui Janowski ah mal demonstrat, în același timp, ca acțiu-
nea luminel nu se datorește căldurel, ci razelor chimice ale spectrului solar.
       Pentru a rezolva această problemă, Janowski s’a servit de lichide ab-
sorbante colorate și a vfzut că lichidele cari preservă mal bine o foaie de
hârtie sensibilă la lumină erați în același timp, pentru bacilul tific cel mal
bun preservativ contra morțel.
       Fără a aprofunda această cestiune atât de interesantă din punct de ve-
dere științific, vedem că lumina nu lucrează asupra microbilor de cât prin ra-
zele el chimice, cari determină mal tot-d’a-una fenomene de oxidare.
       Aceste fenomene de oxidație ah un mare rol în viața protoplasmică a
celulelor vegetale, cari trăesc în contact cu aerul și cari ah țesuturi și organe
variate; dar ele sunt mal greu de constatat la microbi și cu deosebire la
genul bacii.
       Lumina n’are acțiune numai asupra ființelor vil. Chevreul a semnalat
de mult timp acțiunea el asupra materielor colorante, probând că influența lu-
minel, a oxigenului, poate oxida celuloza.
       In cea ce ne privește, putem afirma că, în starea actuală a științei, este
în general admis ca germenii sunt distruși în atmosferă grație influenței ra-
zelor/bhimice ale spectrului solar.

I

Digitized by VjOOQie

— 100 —


    Lichidele provenind din cimitire

       Partizanii nocuitățel cimitirelor au renunțat în cele din urmă la teoria
emanațiunilor putrede sau miasmatice ce se exală din cimitire, în urma expe-
riențelor pe cari le am citat și cari nu mal lasă nici o îndoială în această
privință.
       In schimb însă, el susțin că izvoarele de apă din apropierea cimitirelor
se contaminează prin apa de infiltrație a cimitirelor și ast-fel se propagă ma-
ladiele infeețioase ca febra-tifoidă, cholera etc.
       Bouchardat se pronunță categorie contra acestei păreri și susține că
masa de păment pe care această apă trebue s’o străbată, în circumstanțele
actuale, este îndestulătoare pentru ea să filtreze și să curețe această apă de
orl-ce materie organică.
       Guerard vorbind de filtrarea apelor prin cimitire, spune ea, experimen-
tând apa din puțurile ce se găsesc în vecinătatea cimitirului de Vest din
Paris, a găsit, cu toată natura calcară a solului, că această apă disolva să-
punul, fierbea legumele etc., —era inodoră si foarte bună la gust. Analizând
această apă a găsit săruri cu bază de amoniac cari, de sigur provin din fil-
trarea el printr’un teren îmbibat de săruri amoniacale, unde sulfatul de calce
ce ’l cuprindea a fost descompus.
       Vernois vorbind de exagerarea ce se face asupra pericolului ce ar pre-
zenta prezența materielor organice în puțurile din vecinătatea cimitirelor zice:
       „Insalubritatea contra căreia se ridică lumea atât de des, s’ar putea re-
duce mal mult la o incomoditate morală*
       Faure, fiind însărcinat de primăria din Bordeaux a face un raport asu-
pra apelor, cari provin din drenagiul cimitirelor catolice, conchide că „din
punct de vedere chimie aceste ape sunt pure și lipsite de materii animale,
așa că introducerea lor în rîul Devese nu poate compromite sănătatea publică,
nici nu poate fi vătămătoare diferitelor industrii instalate pe țârmul acestui rîtî.
       La aceleași coneluziunl ati ajuns Brun, care a analizat apele cimitirelor
din Geneva si Flech, care a analizat aceleași ape din Dresda.
       Carnot analizând apele din cimitirele Parisului a conchis că materia
organică nu atinge stratul de apă, care alimentează puțurile acestor cimitire
de cât cu desăvârșire transformată și ajunsă la ultimul grad de descompu-
nere posibilă adică în stare de nitrate.
       Ogier analizând apa din cimitirul Saint-Nazaire din Paris a ajuns la
aceleași rezultate ca si Carnot.
       Depaul, Leclarc si Rjaut ah arătat într’un raport prezentat consiliului
municipal din Paris, că cantitatea de apă care cade pe pământul unul cimitir
nu este așa de considerabilă după cum s’ar putea închipui a priori. Apele flu-
viale cari se întrunesc în straturile subterane reprezintă, la Paris, pe an și
pe un metru pătrat, o înălțime medie de 0ⁿ’,577; cu alte cuvinte fie-care metru
pătrat primește 577 litri de apă pe an.
       Din cercetările lui Delacroix, Dalton, Charnouk, etc., rezultă că pămen-

Digitized by

Google

- 101 —

tul n’absoarbe de cât a treia parte din apa răspândită la suprafața Iul. ceea
ce face 20() litri aproape pe metru pătrat.
       Considerând, pe de altă parte, că suprafața unul cimitir nu seamănă cu
aceea a unul câmp de cultură, căci în cimitire sunt strade, drumuri, monu-
mente, morminte boltite, etc., se poate reduce cifra de 2(X) litri pe metru pă-
trat la 100 litri, — ast-fel că se poate susține că suprafața unul cimitir pri-
mește anual cel mult 10 metri de apă pe metru pătrat.
       Presupunem! acum că toate mormintele ar conține cadavre în grade
de putrefacție înaintată, acest volum de apă ar ti oare suficient ca prin infil-
trare să mărească cantitatea de amoniac- a straturilor de apă subterane? De
sigur că nu.
       Schloesinu a probat în mod indiscutabil că pământul vegetal umed ab-
soarbe amoniacul cu o foarte mare energie pentru că amoniacul se nitrifică
foarte repede și ast-fel pământul lipsit de alealî, rămâne tot-d’a-una apt de a’l
absorbi. Schlcesing explică în modul următor transformarea pe care o suferă
o materie organică în pământ.
       „Se zice că focul purifică totul; în adevăr, nu există materie organică
orl-cât de impură ca focul să nu o transforme, eu concursul oxigenului, în
acid carbonic, apă și azot, compuse minerale absolut inofensive. El bine, în
interiorul pământului se petrece un fenomen de aceleași fel, nu mal violent
și vizibil ca focul, dar lent și Iară nici un semn exterior; este însă tot o
combustie care reduce orl-ce impuritate organică în acid carbonic, apă și
azot, și este o combustie mal perfectă de cât combustia vie, căci în pământ
se oxidează, se arde și azotul, ceea ce focul nu poate să facă.“
       Studiile și experiențele ah demonstrat, în adevăr, că, în ceea ce pri-
vește produsele solubile ale putrefacției, aceștea nu ajung până la masa de
apă subterană de cât atunci când cadavrele sunt foarte aproape de această
apă. In aproape totalitatea (jazurilor, pământul oprește prin filtrație toate pro-
dusele figurate, cari trec prin diferite straturi ale terenului. Se înțelege însă,
că în unele circumstanțe, după natura solului, filtrarea poate să nu se facă
complect și lichidele încărcate de principii organice să ajungă ast-fel intacte
și să infecteze izvoarele sah puțurile. In acest caz, aceste ape încărcate cu
materii organice sunt improprii trebuințelor domestice.
       Nu trebue însă să credem că aceste ape sunt rele prin faptul chiar al
prezenței materiilor organice. Ele sunt numai suspecte pentru două motive
cu totul deosebite:
      a)       pentru că ele pot conține germeni ieșițî dintr'un focar în descom-
punere și al
      b)       pentru că acest focar inițial dacă nu a contaminat apă subterană prin
germenii putrefacției, lichidul, din cauza materiei organice ce o coprinde, a
devenit un mediu favorabil desvoltărel ulterioare a germenilor patogeni.
       Koch este cel d’întâitî care a făcut experiențe asupra acestei cestiunl.
El a luat apă din canalele Berlinului și a însămânțat'o cu bacilil-virgule al
cholerel. După 7 zile bacilul îșl conserva toate proprietățile sale. Experien-

Digitized by kjOOQLe

— 102 —

fele făcute de același savant cu lichidul provenind din retirade și însămânțat
cu bacilul cholerel atî demonstrat că acești germeni ar fi distruși după 24 ore.
        Aceste experiențe au fost reluate de mal mulțl experimentatori și cu
deosebire de Nicoti și Rietscii cari atî procedat la însămânțărl eu apă din ca-
na’e nesterilizate în care bacilul-virgulă a putut trăi 38 de zile. Frankland s’a
servit de apă din canal sterilizată și însămânțată cu bacilil-virgule; în aceste
condițiunl bacilul nu numai că și-a conservat vitalitatea sa, dar el a putut să
se înmulțească chiar.
        Alțl experimentatori au privit chestiunea subt o altă formă; el s’atî
servit de o infuzie de carne la diferite epoci ale putrefacției și atî însămân-
țat’o cu bacilil-virgulă. In aceste diferite lichide, din cari unele erați filtrate
și altele nu, Di Mattei și Canalis au obținut rezultate foarte contrazicătoare,
pare însă a recși din aceste experiențe că gradul de alcalinitate al lichidului
ar fi favorabil conservărel vibrionulul Iul Kocu.
        In privința microbului lui Eberth, se știe că de când Bouchakd a sem-
nalat pentru prima oară presența lui în apă, apă se consideră ca principalul
vehicul al febrei tifoide. E prin urmare foarte posibil ca izvoarele de apă să
se infecteze prin îngroparea indivizilor morțl de febră tifoidă.
        Această teorie a propagărel febrei tifoide prin mijlocul apel este una-
nim admisă în Franța și ea se numește în Berlin Trinknassertheorie. In Germa-
nia însă, sunt douO școli: școala din Munich care a adoptat doctrina etiolo-
gică a lui Pettenhofer. numită Gnuiduassertheorie, și școala din Berlin care prc-
conisează împreună cu Kocu, doctrina etiologică numită Trinkicassertkeorie.
        Pettenhofer a emis teoria lui pentru a explica epidemiele de clioleră
din India. Ea constă în aceasta: diferitele oscilațiunl ale apel subterane, care
determină mișcări în nivelul puțurilor, fac ca să umecteze pămentul și să'l
lase umed când apa se retrage. Aceste mișcări ale apel subterane produc de-
gajări miasmatice humeetând materiele organice conținute în diferitele straturi
ale pământului și devin ast-fel origina maladielor „miasmatice*.
        Progresele făcute de bacteriologie au făcut să cadă această teorie și să
se confirme și mal mult Trinkmassertheorie care are avantagiul că ne face să
vedem pericolul, ne arată modul de introducere al germenilor patogeni și ne
propune un mijloc profilactic, care nu e în nici o contradicție cu legile cele mal
elementare ale higienel.
        Astăzi se admite în general că apa este principalul vehicul al celor
mal multe maladii epidemice și în special al febrei tifoide; sunt cu toate;
acestea cazuri în cari aerul poate transporta germenii, cazurile acestea însă
sunt foarte rare și trebue circumstanțe cu totul escepționale pentru a le
produce.
        Hulppe a emis părerea că cele mal multe din bacterii pot trăi în stare
saprofitică și că starea patogenă nu este de cât o formă specială în biologia
microbului, o formă nouă de adoptare; Fraenkel, Wood, Gruber, Schottelius
atî studiat diferitele modificări produse în desvoltarea bacihilul-virgulă și au
recunoscut că acest bacii ar suferi transformări foarte profunde în anume
condițiunl.

Digitized by kjOOQle

- 103 —

       Este posibil ca bacilul cholerel să treacă prin transformări cari să’l fac apt
să reziste aciditățel sucului gastric; el însă nu devine matur în păment, după
cum crede Pettenhofer, ci el poate să dobândească oare-carl proprietăți cari
să-I permită, după ce a trecut barierile pe cari economia le opune întrodu-
cerel lui în tubul digestiv, de a se desvoltă în canalul intestinal și de a de-
termina cortegiul accidentelor proprii acestei boli.
       Umiditatea pământului este, în general, o bună condiție pentru conser-
varea germenilor și se poate ca influența oscilațiunilor apel subterane să con-
tribue la modificarea acestei stări higrometrice a pămentulul, în acest caz
se poate ca apa subterană să aibă oare-care influență asupra ivirel unei
epidemii.
       In ultimii ani de la 1893 până la 1895, Losener a întreprins o serie de
experiențe foarte importante la Oficiul Sanitar imperial din Berlin, cari aii
aruncat o nouă lumină asupra acestei cestiunl.
       Municipalitatea din Berlin a pus la dispoziția lui Losener douâ parcele
din câmpiele de irigație de la Blankenfelde; lucru prețios toate varietățile po-
sibile de constituții ale pămentulul și de umiditate erau întruniți; aci. Expe-
riențele s’aft făcut cu cadavre de porci, din cauza înlesnire! eu cari si* puteau
procura. Germenii cari s’aft studiat atî fost acel al cărbunelui, al supurațiu-
nilor, al cholerel, al febrei tifoide, al tubereulosel și al tetanosuhil.
       Cadavrele acestea s’aft înfășurat în pânză, s’aft pus în cosciuge de lemn
și s’aft îngropat la adâncimea legală în care se îngroapă cadavrele omenești,
înainte de îngropare, li s’a introdus bacterii patogene prin artera axilară, în
culturi de cinci până la șase litri. Li s'a mal injectat culturi în pleură și pe-
ritoneti. De mal multe ori li s’aft pus în abdomen ficați, spline, pulmonl de
tuberculoșl, cobai și șoareci carbonoșl, cholericl ete. In unele cazuri cosciu-
gele erați îngropate așa în cât rămâneau cu desăvârșire uscate, alte ori aft
fost mal tot-d’a-una acoperite cu apă. In rezumat s’au realizat toate condițiu-
nile de umiditate, de uscăciune și de adâncime.
       In imensa majoritate a cazurilor, s’a constatat că bacilul tifle a fost re-
pede distrus în corpurile înmormântate. Nici o-dată Losener n’a găsit acest
microb în pământul d'împrejurul sicriului.
       Pentru bacilul cholerel experimentele au probat că el nu trăește mal
mult și că pericolul unei epidemii de choleră provenită din desgropările ehole-
ricilor este foarte puțin serios. Constatările lui Dunber de la Holnburg, con-
cordă asupra acestui punct cu acelea ale lui Losener.
       Foarte numeroase experiențe s’aiî făcut asupra tuberculozei. După 23
de zile s’aft găsit încă bacilil colorabill, însă prin inoculări s’a probat că el eraft
morti.
       Pământul dimprejurul cosciugului, cadavrele animalelor în cari s’aft pus
organe tuberculoase n’au prezentat nici odată bacilil lui Koch.
       Microbii tetanosulul se conservă mult mal bine în cadavre; pământul
din localitățile locuite conțin însă în abundență acești microbi; așa că un ca-
davru tetanic nu eonstitue un pericol special.
       Se găsește asemenea pe suprafața pământului microbii supurațiel, așa că

Digitized by knOOQie

— 104 —

nici cadavrele cari conțin streptococi și staliloeocl nu aduc pămentulul nici un
element periculos nou.
       Pentru cărbune Lusener a constatat că microbul se conservă mult timp
în cadavre, cu condițiune însă că, înainte de înmormentare, să se li format
deja o bună cantitate de spori.
       Concluziunea care se trage din aceste importante experiențe este că
infectarea pămentulul cu bacilil patogeni al cadavrelor este puțin de temut,
mal cu seamă dacă pămentul este destul de poros. Pentru ca pericolul să de-
vie serios trebue ca apa subterană să lie eu totul în contact cu cadavrele. Cât
despre desmormentările cadavrelor infecțioase, ele nu sunt de temut de cât în
primele luni, afară bine înțeles de boalele al căror microbi fac spori.
       Din aceste noțiuni rezultă că preocupările ceh; mal legitime ale higie-
nistulul, în materie de cimitire, trebue să lie de a protegia apele din vecinătate.
       Terenul destinat unul cimitir trebue să lie studiat minuțios din punct
de vedere al naturel pămentulul, al profunzi mei masei de apă subterană, a
oscilărel el și a direcțiunel în care se scurge. Se recomandă adesea ca fiind
proprii pentru instalarea cimitirelor, terenurile cele mal înalte, cu toate acestea
cunoștințele actuale hidrologice ne spun că isvoarele cari alimentează centrele
locuite din câmpie îșl ati origina tocmai în dealurile cari le înconjoară, așa
că aceasta recomandare nu se justifică de loc.
       Cadavrele trebue să fie îngropate așa că o distanță de 2—3 metrii cel
puțin să le separe de masa apel subterane la nivelul ci cel mal înalt. Pe lângă
motivele expuse, ceea ce mal justifica această prescripție este că cadavrele în-
gropate în păment umed se transformă, după cum am văzut, în adipociră
și descompunerea este ast-fel împedicată. Din contra, îutr’un păment per-
meabil și uscat descompunerea se face foarte repede, terminându se în doi,
trei ani eel mult. Cu cât cadavrul va li mal în contact cu aerul, prin faptul
permeabilitățel pămentulul și al porozitățel sicriului cu atât distrugerea Iul va
li mal repede și mal complectă, căci ea se face atunci de germenii aerobi, de
criptogame și insecte. Din contra, îutr’un păment umed sati impermeabil pu-
trefacția este întârziată, căci ea nu se poate face de cât de microbii anaerobl
cari, în aceste condițiunl, nu pot să se înmulțească de cât foarte încet și une-
ori sunt chiar împedicațl de a se înmulți din cauze produselor fabricate.
       Trebue de asemenea să se evite substanțe ca tărâțe de lemn amestecate
cu antiseptice sati aromatice, fol de cauciuc, carton bituminat, acoperișuri de
zinc sati de plumb: toate aceste obiecte întârziază foarte mult putrefacția ca-
davrelor împedicând înmulțirea germenilor aerobi, și preocuparea principală a
orl-cărul higienist, față cu aglomerarea din ce în ce mal mare din orașe, este
să dispară cât mal repede posibil corpurile celor cari mor; afară de crema-
țiune, despre care vom vorbi, numai îngroparea în condițiunile ce am indicat
poate face ca în puțin timp să redea naturel elementele indispensabile ve-
getalelor și chiar animalelor, cari se găsesc în atât de mare abundență în
cadavre.

Digitized by VjOOQie

— 105 —


    Depozitele de gunoaie și sănătatea publică

       l’na din principalele mCsurl pe care higiena modernă le-a preconizat
este de a asvârli materiele organice de tot felul cari provin din orașele po-
pulate, pe câmpii, departe de orașe, pentru ca acolo bactcriele saprofite ale pă-
mântului să le descompuie.
       Aceste materii organice uzate sunt duse pe câmpiile destinate pentru
aceasta; fie prin canale, fie de căruțele comunale.
       Această practică nu prezintă oare vre-un pericol pentru sănătatea
publică?
       S’a susținut că aceste materii organice părăsite putrefacției pe câmpii
pot fi vătămătoare sănCtățel fie prin gazurile ce se degajează, fie prin microbii
patogeni ce se depun pe suprafața pământului de unde se respândesc în
atmosferă sah pătrund în masele de apă subterane cari îl transportă în alte
localități propagând ast-fel maladiele infecțioase cele mal grave.
       In teorie aceste obiecțiunl par destul de serioase.
       In ceea ce privește gazurile, de și nu se mal admite doctrina engleză
a lui Parkes, Murchizon, Peokok, etc., care explica propagarea maladielor in-
fecțioase prin gazurile putrefacției, totuși trebue să se ție socoteală dc recentele
experiențe ale lui Allessi din cari reese că microbii patogeni invadează mal
lesne organismele supuse influenței gazelor ce emană din focarele putrede.
       Dc asemenea c foarte posibil ca microbii patogeni să pătrundă în apele
subterane fie prin crăpăturile pe cari terenul le poate avea, fie printr'o infil-
trație foarte repede.
       Trebue să recunoaștem însă, că în fapt practica n’a justificat nici odată
aceste temeri.
       Experiențele făcute în împrejurimile Parisului și Berlinului atî probat
că toate aceste temeri sunt neîntemeiate. In ultimii timpi această cestiune s’a
discutat în Societatea de Medicină din Berlin și grație acestei importante
discuțiunl s’atl produs documente noi în favoarea rGspândirel gunoaielor pe
câmpii. S a constatat că nici o odoare supărătoare nu se degajează din aceste
deposite; un spital de convalescenți chiar esteinstalat lângă Berlin în apropiere
de aceste câmpuri cari servă ca depozite de gunoaie.
       De asemenea nicăerl pământul în care se varsă apele din canale nu a
devenit un focar de infecție. In Edimburg canalele se varsă pe câmpuri de
150 de ani fără nici un pericol constatat. La Gennevilliers, Berlin, Danzig,
câmpurile acestea de irigație n’au devenit nici odată localități palustre, din
cauză că atî fost bine drenate și s'a ales tot-d’a-una un pământ propriu.
     in ceea ce privește propagarea febrei tifoide prin aceste câmpii de scur-
gere, Weyl, după ce reamintește raritatea febrei tifoide în departamentul Nord
din Belgie, cu tot obiceiul ce este de a se depune materii fecale pe pămân-
turile de cultură, citează opiniunea medicilor stabiliți în vecinătatea marilor
câmpii de irigație din Germania. Ast-fel la Danzig nicl-odată mortalitatea lo-

    58080                                                                          14

Digitized by kjOOQie

— 106 —

cuitorilor de pe aceste câmpii de irigație, n’a fost mal mare ca a orășenilor.
La Berlin febra tifoidă este mal rară în vecinătatea acestor câmpii de cât în
cele alte părți. In zece ani nu s’a constatat de cât 15 cazuri de febră tifoidă.
Virchow a protestat cu energic în contra parerel că aceste cazuri ar fi fost
provocate de câmpiile de irigație, și a probat cât de neîntemeiată este.
       Inocuitatea acestor depozite a resturilor de materii organice probată în
practică, se explică ast-fel din punct de vedere științific.
       Materia organică lăsată la suprafața pământului este imediat prada aero-
bilor care o distruge transformând carbonul el în acid carbonic, azotul el în
nitrite și nitrate etc., și hidrogenul în amoniac și apă.
       Pe lângă această acțiune a microbilor se mal adaogă și acțiunea lu-
minel care, prin razele el chimice, oxidează materiele organice și activează
ast-fel descompunerea lor.
       Germenii aerobi, elaborând cantități mari de acid carbonic, dati naștere
la un mediti gazos cari* devine din ce în ce mal puțin favorabil vitalitățel lor
așa că acidul carbonic joacă un rol sterilizator.
       Leone, în experiențele pe cari le-a făcut în laboratoriul lui Pettenhoffer
a constatat, în adever, că acidul carbonic are o acțiune specială asupra mi-
crobilor din apă.
       Meade-Boi.ton, care a repetat experiențele lui Leone, a obținut rezultate
identice și a mal constatat pe lângă aceasta, că dacă se înlocuește acidul car-
bonic cu hidrogenul, efectele sunt inverse.
       Duclaux a studiat acțiunea acidului carbonic asupra sporilor și spumei
de bere, rezultatele aîî fost contrarii acelora obținute de predecesorii citați, și
spuma și sporii rezistă acțiunel acidului carbonic.
       Hochstetter din Berlin, de asemenea a obținut rezultate contrarii celor
d’întâiti experimentatori, probabil din cauză că experiențele n’au fost făcute
în aceleași condițiunl.
       Pe lângă acidul carbonic, o altă cauză a distrugerel germenilor este
temperatura pământului. Fhaenkel experimentând cu bacihil-virgulă al lui Koch
și eu barilul lui Ebehth a demonstrat că una din cauzele sterilitățel pămân-
tului față de acești microbi provine de la temperatura pământului care împe-
dică desvoltarea lor.
       Ultimele experiențe ale lui Di Mattei și Canalis arată că aceste câm-
puri transformate în depozite de materii organice nu sunt lipsite de orl-ce
pericol, căci el au stabilit că microbii febrei tifoide și al cholerel nu se distrug
așa de ușor de mediurile în putrefacții*, după cum s'a crezut.
       Di Mattei și Canalis ah avut marele merit de a pătrunde mal adânc
această dificilă problemă și de a institui experiențe mal precise de cât ale
antecesorilor lor. El ah variat condițiunile experimentale și au stabilit că
acțiunea lichidului putred asupra microbilor este foarte deosebită după dife-
ritele faze ale descompunere!. Se poate conchide din datele lor că ar fi im-
prudent de a compta în mod absolut pe ideia că putrefacția ar distruge re-
pede germenii cholerel și febrei tifoide conținuți în dejeețiunl.
       In practică însă, după cum am vezut, pericolul pe care ni-1 arată aceste



Digitized by kjOOQie

— 107 —

experiențe că ar putea fi de temut pentru apele subterane, nu există de
loc și e de o așa mică importanță în cât nu împedică întru nimic ca sistemul
epurațiunel prin păment să fie una din cele mal excelente mesurt de asanare.



    Cremațiunea cadavrelor

       Motivele pe cari partizanii cremațiunel cadavrelor le invocau în favoarea
părere! lor erați următoarele:
      1.       Cimitirele sunt un isvor de emanațiunl periculoase.
      2.       Cimitirele otrăvesc apele din puțuri și rîurilc.
      3.       Cimitirele ocupă prea mult loc.
       Din studiul care l-am făcut până aci, am vezut că cele dou& d'întâhl
acuzări ce se aduc cimitirelor nu sunt întemeiate, cât despre cea de a treia,
care e mal întemeiată, suntem convinși că se va găsi un remedia fără să fie
nevoie de a recurge la cremațiune.
       Astăzi, prin urmare, nici o necesitate socială, nici o lege imperioasă de
higienă publică nu reclamă că să reluăm anticul obiceift al arderel morților.
       Acceptăm cremațiunea numai în acele cazuri în cari e probat că în-
groparea nu se poate realiza în condițiunl care s'o facă inofensivă, precum
pe câmpul de resboifi și în timpuri de epidemii grave.
       De asemenea credem necesară cremațiunea pentru resturile cadavrelor
din sălile de autopsii și de la Morgă. Și pentru aceasta s’ar putea instala un
aparat crematoriii chiar la Morgă.
       Aceasta nu va să zică însă, că noi am fi de părere să se interzică cu
desăvârșirea cremațiunea. Fie-care trebue să fie liber să facă ceva voi; acela
care voește să fie ars, nare de cât să fie. Interzicerea absolută a cremațiunel
n’ar avea alt rezultat de cât să mărească numerul partizanilor cremațiunel;
pe când dacă s’ar permite cremațiunea, publicul, suntem siguri, va remâne
indiferent și îșl va păstra cu fidelitate obiceiurile pe cari le crede mal apro-
priate sentimentelor și nevoilor sale.
       Cu toate acestea, autorizând cremațiunea, Statul va trebui să ceară de
la acel cari o va întrebuința ca să se supună mesurilor de poliție pe cari o
elementara prudență le dictează. Nu trebue, în adevSr, ca cremațiunea să
devină un mijloc de scăpare sau chiar de încuragiare pentru criminal, pentru
a înlătura acest pericol e absolut necesar să se preceadă în toate cazurile, sad
la o autopsie judiciară, care va fi mal mult satî mal puțin minuțioasă după
informațiunilc luate, satî la luarea și conservarea organelor în cari se poate
descoperi urmele otrăvurilor.
       Numai subt aceste rezerve s ar putea lăra nici un pericol să se permită
cremațiunea cadavrelor. Statul însă, n’are nici un motiv că s'o introducă în
moravurile noastre și ca s’o încurageze. Noi credem că înmormântarea cada-
vrelor în cimitire, pe lângă că nu prezintă nici un pericol pentru sănătatea
publică, apoi în același timp, favorisează, întreține și desvoltă cultul morților
lucru care este un isvor puternic de moralitate.

Digitized by VjOoqic

— 108 —

       Mormântul, a zis eu drept cuvânt Vico, este o instituție caracteristică
speței umane. In societatea noastră modernă trebue ca fiecare oraș să aibe
cimitirul șefi. Ca și indivizii, societățile afi obiceiurile lor instructive sau
dobândite, și nu ne este permis ca să le schimbăm de cât după ce am studiat
profund natura, caracterul și scopul lor.
       Credința că îmbunătățirile sociale depind numai de măsuri de ordin
material, este greșită; știință astăzi trebue să caute să espljcₑ fenomenele si
să găsească adevăratele lor cauze. Din acest punct de vedere noi nu admitem
cremațiunea de cât în cazurile și subt rezervele ce am arătat.

Digitized by VjOOQIC

            CADAVRE PUTREZITE IN DIFERITE MEDIURI




       Figurile ce anexăm acestui studitt reprezintă o serie de cadavre putre-
zite în diferite mediurl și a căror vechime nu trece peste un an. Am fi putut
mării numărul lor, însă nu am crezut necesar de oare ce am voit să dăm
numai câte-va exemple relative la principalele cești uni ce am tratat, discutat
si susținut si care ne ah servit de bază în această lucrare.
♦ » ♦

       Fig. 29. - Femee, 70 ani, omorîtă prin strangulare cu mâinele în ziua de
21 Ianuarie 1878. Tăiată în 10 bucăți la 22 Ianuarie și expediată într’o ladă.
Examenul medico-legal s’a făcut la 7 Februarie, adică 17 zile de la moarte.
Toate bucățile cadavrului și organele erați într’o stare perfectă de conservare
ast-fel că părea a fi fost tăiată în bucăți numai de 2—3 zile.
       Această probează acea ce se susține că dacă un cadavru este tăiat în
bucăți mal înainte ea putrefacția să se declare și circulația postumă să se
stabilească, bucățile se pot păstra lung timp în stare proaspătă fără ea să se
poată preciza data separărel membrelor de corp.

       Fig. 30. — Barbat, 40 — 45 ani, robust, cauza morțel fractura craniului,
găsit pe un câmp în stare în care se vede. Părțile superioare ale trunchiului
mâncate de animale. Cu toată căldura care era la această dată 15 Maitl 1896,
părțile mol erați în stare perfectă de conservare, am fixat data moartei apro-
ximativ la 5-6 zile, cu toate acestea chiar după 10 zile aceste resturi eraft
încă bine conservate. Acest fapt probează acelaș lucru ca și în figura pre-
cedentă că dacă se separa organele abdominale de corp mal înainte ca putre-
facția să se declare, membrele separate se pot păstra mal mult timp în stare
proaspătă și data sepărărel lor de corp devine problematică.

       Fig. 31. — Bărbat, 50 de ani. Cauza mor[ei asfixie prin spînzurare (sinucidere).
Alcoolic. Mort la 28 Oetombre. Desgropat la 3 Decembre adică 36 zile de la
moarte. Timpul a fost frumos fără ploi, groapa adîncă 130 centimetri. Cosciu-
gul de brad văpsit cu văpsea de uleitî galbenă. Pămentul argilos galben. Ca-

Digitized by c.ooQie

— 110 -

davrul era îmbrăcat cu haine groase, în cap cu căciula. Putrefacția foarte înaintată
Figura neagră împreună cu gîtul. împrejurul orificiilor o marc cuantitate de
larve și nimfe precum si câte-va miel muște. Tegumentele Infiltrate cu gaze și
serozitățl sunt acoperite cu largi flictene pline cu o serozitate brună.
       împrejurul gâtului se cunoaște foarte bine un șanț superficial făeend în-
tr'un mod oblic dinainte înapoi aproape turul gâtului treeend pe deasupra
laringelul și sfîrșindusc în dreptul protuberantei occipitale externă. Pe acest
șanț care este lat de 5 milimetri pielea este verzue parcheminată și se deo-
sebește bine de restul pielei care este neagră, moale și infiltrată. In părțile
profunde ale gâtului nu se poate constata nici un semn de violență din cauza
putrefacției. Laringele este intact carotidele asemenea.
       Plămânii foarte alterați sunt reduși la niște membrane mol negre ocu-
pând aproape a patra parte din cavități, el înoată într’un lichid negru spumos
turbure.
       Stomacul gol, mucoasă ridicată de numeroase flictene. Intestinele foarte
distinse prin gaze, cel gros conține spre sfîrșitul lui ca 200 grame materii
fecale. Cele alte organe sunt considerabil infiltrate cu gaze și lichide.

       Figurele 32 și 33. — Barbat, 35 ani, îmbrăcat și desbrăcat. Cauza moartei
asfixie prin spînzurare (sinucidere). Alcoolic. Mort în ziua de 1 Noembre, desgro-
pat la 3 Decembre. Tot timpul a fost frig și zăpadă, cosciugul de brad, fundul
întreg. Cadavrul îmbrăcat cu haine groase la o adâncime de 140 centimetri.
Pămentul tare înghețat Pe cadavru nici o insectă sah larvă. Putrefacția atât
de înaintată că abia se poate stabili identitatea lui.
       Putrefacția gazoasă atât de dcsvoltată că cadavrul are un aspect mon-
struos. Tot corpul este umflat, tegumentele acoperite cu numeroase flictene ga-
zoase și serose. Pe unele locuri pielea este acoperită cu oidium albicans mal
cu seama împrejurul feței. Pe gură și nas ese o mare cuantitate de gaze amestecate
cu un lichid negru. Scrotul are volumul unul cap de copil. Pântecele aproape să
plesnească are pe partea laterală dreaptă câte-va crăpături. Toate organele in-
terne alterate în așa grad că nu se mal poate constata structura lor. In pre-
jurul gâtului nu se mal poate constata din causa putrefacției nici cel mal mic
semn de violență. Coarnele osului hyoid sunt rupte, cel din dreapta în 2 bu-
cățele și cel din partea stingă în 3. Stomacul foarte distins prin gaze conține
ca 40 grame materii alimentare semisolide. Intestinele conțin ca 500 grame
materii fecale.
       Aceasta observație și cea precedentă probează acea ce se susține că la
alcoolici și când stomacul conține alimente, putrefacția merge mult mal re-
pede ca la alte cadavre puse în aceleași condițiunl exterioare.

       Figurele 34 și 35. — Bărbat, 60 ani, îmbrăcat și desbrăcat. Mort de
pneumonie traumatică, a fost călcat de o căruță la 18 Septembre. Mort în ziua de
21 Octombre 1805. Desgropat la 25 Noembre adică 35 zile de la moarte. A
fost o mare umezeală în acest interval, a ploat în mal multe rendurl. Pămentul
mormîntulul este umed până la cosciug care asemenea este îmbibat de apă.

Digitized by kjOOQle

— 111 —

Cadavrul chiar macerează în o destul de mare cuantitate de lichide parte
trebue să He venit din afară, iar parte trebue să fie propriile sale lichide
scurse dc pe tegumente care sunt macerate ridicendu-se în lambourl după
cum se poate observa mal cu seamă pe mâini. Figura cadavrului cu totul
descompusă. Orbitele si gura plină eu larve, nimfe și musculițe. Cadavrul slab,
prin tegumente se poate vedea coastele. Pe diferite părți ale corpului se mal
găsesc placi de mucegaiu La autopsie am găsit trei coaste rupte încălecate iar
la extremitățile lor un început manifest de calus gros aproape de un cen-
timetru.
       Pleura în acest loc era perforată, plămânul drept aderent prin falșe mem-
brane mol fibrinoasc lobi, reuniți între el și transformați într’un bloc masiv
cărnos, friabil ne aerat infiltrat eu multă serositățl, bucățile se scufundă în apă.
Cel stâng foarte redus de volum înoată într'o mare cuantitate de lichid negru
spumos. Cele-alte organe se deosebesc, însă structura lor este foarte alterată
din cauza putrefacției gazoase.

       Figurele 36 și 37. — Bărbat, 50 ani, plugar, îmbrăcat și desbrăcat. Mort
de pneumonie și nefrită, la 9 Ianuarie 1895, îngropat la 11 Ianuarie. Desgropat
întâia oară la 13 Iunie 1895, adică la 5 luni de la moarte Desgropat a doua
oară la 22 Decembre 1895 adică după aproape un an de la moarte.
       Câte-va luni după moartea sa familia a bănuit ca moartea i-ar fi pro-
venit dintr’o bătae și a cerut desgroparea pe care parchetul autorizând’o s’a
făcut în ziua de 13 Iunie 1895 când D. medic de plasă a constatat ea după
acest timp chiar cadavrul se găsește destul de bine conservat și că nu a găsit
pe el nici un semn de violență, iar cauza mort el a fost o pneumonie și o nefrită.
Consiliul Sanitar superior suprins de faptul ca după un timp de cinci luni
cadavrul să se găsească în așa stare de conservare a dispus o contra-exper-
tiză, cu care am fost însărcinat. Desgroparea am făcut’o la 22 Decembre acelaș
an adică aproape un an de la moarte sati 6 luni după a doua desgropare. La
aceasta dată am găsit cadavrul în starea în care se vede în fotografii. Autop-
sia! și ne cusut, iar organele puse fie-care în cavitatea lor respectivă. Cadavrul
chiar după aceasta dată se găsește în stare destul dc bună de păstrare și
este acoperit pe toată suprafața corpului de o mare cuantitate de mucegăit!
oidium albicans ceea ce face că este alb peste tot. Medicul plășel ne spune
însă ca după ce a făcut autopsia a turnat peste cadavru vre-o două litrurl de
soluțiune fenicată 5°/o ceea ce explică ca putrefacția a fost oprită în drumul
el și că cadavrul se găsesc în stare destul de bine conservat afară dc organe,
ast-fel că confirmă constatarea medicului că a găsit cadavru la epoca arătată
în stare de conservare cum a descris’o și că grație soluțiunel fenicate ce s’a
vărsat pe el putrefacția a fost întârziată ast-fel ea și noi găsim cadavru în
stare bună.
       Pentru a urmări dacă nu terenul ai- fi cauza acestei conservări, am
desgropat încă dou6 cadavre îngropate în aceiași lună cu cel d’întâiti și ale
căror morminte se găseați unul la dreapta și altul la stânga primului mort.
(Unul avea etatea de 36 ani, cel alt 58 ani. C. Vezi Fig. 38 și 39).

Digitized by kjOOQie

— 112 —

       Figura 38.— Bărbat, 36 ani, mort în Ianuarie 1895. Desgropat la 22
Decembre 1895. Cadavrul redus la schelet.

       Figura 39. — Bărbat, 58 ani, mort în Ianuarie 1895. Desgropat la 22 De-
cembre 1895. Cadavrul redus la schelet.
       Aceste trei observatului probează că nu terenul a fost cauza conser-
vărel cadavrului dintâih, ci alțl factori, și în prima linie credeam că cuanti-
tatea mare de grăsime care dubla tegumentele celui dintâih a făcut ea el să
fie conservat pe cât timp cele-alte 2 fiind mal slabe satî putrezit mal curând.

       Figurele 40 și 41. — îmbrăcat și desbrăcat. Bărbat, 23 ani. Plugar. Mort de
febră tifoidă și pneumonie consecutivă la 7 Decembre, înmormântat la 9 Decembre,
desgrobat la 11 Februarie, adică 65 zile de la moarte. S'a făcut încă o autopsie
asupra lui a doua zi după moarte. îngropat într’un cosciug de brad, îmbrăcat
după cum se vede în fotografie. Groapa adâncă 140 centimetri, pământul im-
permeabil humos. Groapa fiind lângă strașina biserieel și apele de pe biserică
se scurgeau pe mormânt ast-fel că coșciugul era plin cu apă, și cadavrul înota
în apa. Tegumentele foarte macerate. Pelea se ridică în largi lainbourl îm-
preună cu pârul și unghiile. Pe unele locuri mușchii ah început să se trans-
forme în adipociară. Toate cavitățile atî fost deschise la prima autopsie*, însă
organele au fost examinate numai superficial. Intestinele în special nu aii fost
deschise.
       Nu se găsesc insecte satî larve pe cadavru. Toate organele se disting
destul de bine, mal cu seamă plămânul drept care este tare, friabil, aderent
de coaste prin falșe membrane mol. Bucățile din el se scufundă în apă cu
toate că este infiltrat cu gaze și serozitățl. Trachea plină cu apă, mucoasă pa-
lidă. Secțiunile plămânului granuloase, aiî o culoare cenușie murdară, bron-
chiolele pline cu exudat fibrinos moale. Plămânul stâng redus de volum flasc
infiltrat cu multe serozitățl și gaze, plutește. Stomacul conține puțin lichid tur-
bure, miros cadaveric, mucoasa ridicată de numeroase flictene gazoase. Intes-
tinele subțiri și groase, distinse prin gaze, atî o culoare vișinie. In intesti-
nele subțiri găsim vre-o zece plăci Peyer foarte hypertrofiate formând reliev,
unele ulcerate și acoperite cu un exudat murdar eremos. Am făcut culturi
din diferite organe, nu am constatat bacilul lui Eberth ci numai numeroase
saprofițl în care predominau colibacill. Culturii din plămâni ne au dat nu-
meroși pneumococl.

       Figurele 42 și 43.—îmbrăcat și desbrăcat. Bărbat, 50 ani, mort de febră
tifoidă la 30 Martie, s’a făcut prima autopsie la 1 Aprilie, s'a îngropat la 4
Aprilie. Desgropat la 9 Maiti, adică 41 zile după moarte. Cosciug de brad.
       Prima autopsie făcută complectă, la care s’a constatat leziunile febrei
tifoide. Cadavrul neîmbrăcat, acoperit numai cu vestmintele, cum se vede în
fotografie. Groapa adâncă numai de 80 centimetri, păment argilos. Putrefacția
înaintată, câteva miel muște vil și o mare cantitate de larve și verml împre-
jurul orificiilor. Epidermul macerat se ridică în lambourl. Pe alocurea largi

Digitized by

Google

— 113 —

deposite de oidium albicans. Tegumentele infiltrate cu gaze și serozitățl. Mus-
culatura are o culoare roză palidă, orbitele goale, globii ochilor distruși. Ca-
vitatea craniană goală, creerul fiind pus în cavitatea toracică. Tegumentele
capului puțin uscate parșeminate. Pârul se ridică prin smulgere ușoară. Dinții
se mișcă puțin, unghiile țin încă bine.
       Toate organele splachnice se disting de și structura lor este mult alte-
rată prin putrefacție. Creerul are o culoare verde cenușie, este foarte ramolit,
sustanțele se disting. Vasele encefalulul persistă încă precum și meningite
care se ridică împreună cu multă substanță cerebrală. Trachea moale, mucoasă
distrusă, parte din inele deslipitc, are o culoare neagră verzue. Plămânii reduși
de volum, ah o culoare roșie vișinie, bucățile puse în apă plutesc. Suprafe-
țele lor acoperite cu numeroase bule de gaze. Cordul flas friabil roșu închis.
Valvulele conservate, aorta acoperită cu plăci ateromatoase, are o culoare roșie
închisă. In ambele cavități pleorale se găsesc ca la 200 % de lichid roșu vi-
șiniQ turbure. Pleura parietală ridicată de gaze. Stomacul deschis, mucoasa are
o culoare verde murdară, este ridicată pe unele locuri de flictene gazoase.
Intestinele subțiri deschise, mucoasa hyperemiată, brăzdată de numeroase și fine
arborizațiunl, plăcile lui Peyer și folicull isolațl sunt hipertrofiațl, el fac relief.
Pe unele locuri mucoasa este rindicată, asemenea de flictene gazoase.
       Structura intestinului este alterată ast-fel că nu se poate bine distinge
elementele sale prin examenul istologic. Culturi făcute din diferite organe ne dă un
rezultat negativ în ceea ce privește bacilul lui Eberth, se obține culturi numai de colibacili
și diferiți proteus și alte spețe, de saprofțl și nici un alt microb pathogen. Intestinul gros
puțin hyperemiat. Splina mare 250 grame, ramolită, difluentă. Ficatul 1000
grame, are o culoare verde murdară, este infiltrat cu multe gaze. Vasele și
conductele biliare goale, ficatul are aspectul unul burete, rinichii flasci turtiți,
capsulele se deslipesc, substanțele nu se deosebesc, bășica goală retractată,
mucoasa ridicată, de flictene gazoase.

       Figurele 44 și 45. — Domnișoara, îmbrăcată și desbrăcată, 17 ani. Moartă
de ftizie pulmonară la 10 Ianuarie 1897, înmormântată la 12 Ianuarie. Desgropată
la 6 Februarie adică 26 zile de la moarte. Adîncimea mormântului 150 cen-
timetre. Mormântul acoperit cu zăpadă. Pământul umed până la cosciug. Cos-
ciugul de brad cu fundul plin. Cadavrul îmbrăcat cu rochie de lână albă.
Este foarte slab și intr’o stare perfectă de conservare, părea că este mort de
2—3 zile.
       Toate organele interne asemenea nu prezentați de cât un început de
putrefacție. Ambii plămâni masivi aderenți de coaste friabili imprimați cu tu-
bercule și numeroase caverne pline cu un puroiti galben verde. Celc-alte or-
gane nu prezentai! nimic de notat.

       Figurele 46 și 47. — Femee, 25 ani, îmbrăcată și desbrăcată. Moartă la 15
Maitî. Desgropată la 25 Iunie adică după 40 zile. Cauza morțel otrăvire cu acid,
arsenios, cuantitate considerabilă (10—15 grame). S’a găsit în stomac aproape
10 grame de acid arsenios în praf gros. S’a extras din diferite organe chiar

58080                                                                    15


Digitized by VjOOQLe

— 114 —

din mușchi cuatitățî mari de arsen asimilat Toate organele împreună cu cor-
pul erați într’o stare foarte înaintată de putrefacție afară de stomac care pre-
zenta numeroase puncte de sfacel pe care adera bucățile de acid arsenios.
       Această observație confirmă părerile multor autori și ale noastre ca ar-
senicul singur nu mumifica cadavrele, ci trebue să intervină și alțl factori.

       Figurele 48 și 49.— Femee, 30 ani, îmbrăcată și desbrăcată. Cauza morțel
o tumoră cerebrală. Bănuială de otrăvire cu arsenic. Moartă la 1 Aprilie 1894.
Prima autopsie făcută la 5 Aprilie. îngropată la 5 Aprilie. Desgropat la 23
Decembre adică după aproape 9 luni.
       S’a făcut analiza organelor și nu s’a găsit arsenic. Cadavrul îngropat
îutr’un teren nisipos pe deal amestecat cu pietriș. Cosciugul de brad îmbrăcat
cu plisă este foarte bine conservat..
       Cadavrul să găsește complect mumificat după cum se poate vedea în fo-
tografie. El este tare uscat, tegumentele suna ca o bucată de carton. Mușchi
aă o culoare negricioasă, sunt friabili. Pe cadavru nu se găsesc insect-e sati
resturi de insecte. Organele interne care ati fost puse în cadavru la prima
autopsie nu se mal recunosc ast-fel sunt de uscațe ratatinate.
       Această momificare trebue să fie datorită faptelor că femea era slabă,
și a fost îngropată într'un teren pietros și expus eurenților pe un deal bătut
de venturl și de căldură fără multă umiditate.

       Figurele 50 și 51. — Femee, 65 ani, îmbrăcată și desbrăcată. Cauza morțel
insuficiență cu retresisment aortic. Moartă la 13 Septembre 1890, înmormen-
tată la 15 Septembre, desgropată la 30 Octombre adică 48 zile după moarte,
groapa adâncă de 170 centimetri. Cosciugul de brad îmbrăcat cu cheinbrică,
fundul întreg. Pămentul, puțin permeabil, umed, cadavrul îmbrăcat cu rochie
de matasă neagră, camașă, fustă, pantaloni, ciorapi, pantofi. Tot timpul a fost
frumos afară de ziua de 12 Octombre eînd a ploat puțin. Cadavrul bine con-
stituit, foarte gras, tegumentele dublate cu un strad de 3- 6 centimetri țesut
gresos.
       Pe cadavru se găsesc o mulțime de muște mici iar la gură și ochi de-
pozite considerabile de larve și nimfe. Organele interne ale acestui cadavru
erați mal mult sati mal puțin bine conservate, am constatat la orificiul aortic
stenoză orificiulul și o dilatație a aortei; însă ce este de remarcat la acest
cadavru este repedea transformare a tegumentelor în adipociară, și momifica*
rea extremităților, fapt foarte rar și care merită toată atențiunea de oare ce
se știe că această transformare are loc după luni și ani; cu toate acestea noi
am observat-o în mal multe cazuri cea ce ne-a făcut să credem că contrari ti pă-
rerilor multorl autori această transformare se întâmplă și după un timp mal
scurt când cadavrul se găsesce în condițiunl favorabile.

        Fig 52. — Copilă, etatea 9 luni. Moartă la 2 Septembre 1898. îngropată
la 6 Septembre. Desgropată la 20 Septembre adică după 18 zile. Cosciug de
brad simplu, groapa adîncă de 110 centimetri. Cauza morțel necunoscută, se


Digitized by

- 115 —

bănuia o crimă. Pămentul foarte permeabil. Cadavru redus în stare de schelet.
Hainele intacte, se găsesc cîte-va mici muște, larve și verml numeroși. A fost
timp frumos și călduros în acest interval.

       Fig. 53. — Copilă, etatea 15 luni. Otrăvire cit landanuin, eroare farmaceutică.
Moartă la 20 Maitl 1896. îngropată la 2 Iunie, desgropată la 21 Iunie, adică
după 19 zile.
       Timp călduros, ploae torențială după 8 zile de la îngropare. Pamîntul
argilos, umed până la cosciug. Cosciug de brad simplu, cadavru îmbrăcat cu
rochie de șaten, adîncimea groapel 150 centimetri. Cosciugul plin cu apă, ca-
davru gras. Epidermul macerat se ridică în lambourl. Putrefacția înaintată.
Părul se ridică prin smulgere ușoară. Creerul transformat într’un terciti. Nici
o insectă pe cadavru. Pântecele balonat de gaze. Toate organele interne în
plină putrefacție gazoasă. Stomacul gol, mucoasă ridicată de numeroase flietene
gazoase. ,
       S’a făcut analiza chimică a organelor, nu         s’a găsit nici urma de opiti,
sati alcaloidele sale cu toate că copilul îngerase 2 grame laudauum.

       Figurele 54 și 55. — Copil de sex masculin,       etate 6 luni? Talia 65 centi-
metri,                                                                        greutatea 5850 grame, a fost găsit acoperit cu un strat de băligar în
ziua de 25 Ianuarie. Cauza morțel a fost asfixia prin astuparea gurel cu
păment moale după cum se vede în figura 55. El era îmbrăcat cu scufiță,
pieptar de pichet, camașa și înfășurat într’o talie de femee. Toată luna lui
Ianuarie a fost timpul friguros și pămentul acoperit cu puțină zăpadă. Cada-
vrul se putea vedea că trebue să fi fost îngropat în băligar de mal multe
zile, starea sa era următoarea:
       Cadavrul macerat, epidermul se ridică cu înlesnire împreună cu p6rul.
Unghiile se mișcă puțin. Abdomenul acoperit de o pată verzue, figura umflată.
Toată suprafața corpului are un aspect unsuros. Pe unele locuri se găsește
placi largi de mucegăit! alb. Pe lîngă gât și pe spate se găsește aderent de
piele un strat unsuros cafenid și galben ocru pe unele locuri. Nu se gă-
sește nici un vierme pe suprafața corpului. Musculatura are o coloare roză.
Pelea este dublată de un strat de grăsime gros aproape 5 milimetri.
       Toate organele splahnice sunt perfect conservate afară de creere, pe
pleurile visecale se găsesc chiar câte-va mici echimoze. Plămânii congestionați
ati o culoare vișinie și debordează la deschiderea cavităților. Cordul stîng gol,
cel drept conține puțin sânge vișinii! siropos. Intestinele subțiri distinse de
puține gaze. Intestinul gros conține ca 50 grame de materii fecale semisolide.
       Creerul transformat într’o pulpă informă, substanțele nu se mal deo-
sebesc una de altă.

       Fig. 56. — Barbat, 25 ani, mort subit în timpul unei lovituri în seara de
8JSeptembre. S’a făcut prima autopsie la 10 Septembre, a doua autopsie la
11 Septembre în care zi s’a îngropat la o adâncime numai de 80 centimetri
într’un cosciug de brad mare. Desgroparea am făcut la 20 Septembre adică


Digitized by kjOOQie

- 116 -

după 9 zile de la a doua autopsie. Temperatura în acest interval a fost ridi-
cată. La desgropare ain găsit cadavrul redus complect la schelet și acoperit
cu considerabilă cuantitate de viermi.

       Figura 57. Bărbat, 20 ani, mort la 2 Martie. Asfixie prin spânzurate
(sinucidere). Prima autopsie la 4 Martie. îngropat la 4 Martie. Desgropat la
27 Martie, adică 25 zile de la moarte. Fiind israelit, cadavrul a fost îngropat
învelit numai cu o pânză. Cadavrul foarte bine conservat din causă că orga-
nele abdominale fusese deschise la prima autopsie, mal înainte ca putrefacția
să se stabilească. S’a găsit la gât semnele manifeste ale unei spânzurărl cu
o frînghie groasă. Extravagate de sânge în musculatura gâtului și numeroase
echimoze sub pericraniene dintre care unele avend mărimea unor piese de 2
lei. Toate organele interne bine conservate și structura lor se distinge. Nici
o insectă pe cadavru. Pe unele locuri musculatura era încă tare ca și cum
rigiditatea nu ar fi dispărut.

       Figurele 58 și 59. — Bărbat îmbrăcat și desbrăcat, 40 de ani, asasinat în
ziua de 15 Decembre ls95, băgat într’o privată plină cu materii fecale și scos
din privată în ziua de 20 Martie 1896, adică după 3 luni și 5 zile. îmbrăcat
eu o cămașă țărănească și cu cioareci și încins cu un chimir. Causa morțel
a fost fractura craniului. Cadavrul este foarte macerat, epidermul se ridică de
pe toată suprafața corpului. Pielea de pe mâni și picere se ridică ca mănușile
împreună cu unghiile. Tot corpul are o culoare albă lucitoare. Pielea este
alunecoasă grasă. Prin apăsarea cu degetul lasă impresiunl. Capul, fața și toate
părțile acoperite cu păr sunt denudate. Dantura se mișcă în parte. Mușchii
sunt palizi alb cenușiti, pe unele locuri verzitî, se rup lesne. Tendoanele și
ligamentele asemenea sunt ramolite și pe unele locuri sunt violete iar pe al-
tele atî culoarea drojdiei de vin. Organele interne se găsesc în starea urmă-
toare: Creerul redus într’o masă pultacee care curge la deschiderea craniului.
Substanțele nu se mal deosibesc și exală un miros foarte fetid. Trachea ra-
molită, inelele deslipite pe o mare întindere, mucoasă dispărută. Plămânii
ocupă abia jumătate din cavități, atî o consistență moale flască membranoasă.
Alveolele nu se mal deosibesc. El înoată într’o mare cuantitate de lichid negru
consistent amestecat cu gaze. Cordul flasc membranos, lat, părețil lipiți unii
de alții, cavitățile goale, mușchiul are o culoare verde murdară. Aorta și vasele
mari se conservă, ele atî o culoare brună verzue. Gura plină cu materii fe-
cale, mucoasă ramolită, are o culoare verde murdară. Limba moale flască
se diformează la cea mal mică presiune. Faringele verde albastru. Esofagul
cenușitî murdar, mucoasa se ridică în lambourl stomacul are o coloare roză
lividă, mucoasa ramolită verde, este ridicată de bule gazoase. Intestinele ati
aceeași consistență și culoare ca și stomacul. Ficatul foarte redus de volum,
are o culoare albastră verzue, este moale. Vezicula biliară se păstrează bine,
ea este goală. Splina nu mal există, abia se mal găsește în locul el o mag-
rosă negricioasă ca păcura. Rinichii atî o culoare verzue, pe unele locuri vio-
letă, nu se mal poate recunoaște structura lor. Bășica este bine păstrată, mu-


Digitized by kjOOQie

I

- 117 -

coasa însă este ridicai ă de numeroase bule gazoase. Măduva abia se mal
distinge, ast-fel este ramolită.

       Figurele 60 și 61. — Bărbat, 50 ani, îmbrăcat și desbrăcat, plugar. Mort
la 11 Noembrie 1893. Îngropat la 13 Noembrie, desgropat la 17 Decembre
adică după 36 zile. A ploat în cursul luneî Noembre 5—6 zile, cosciugul de
brad, îmbrăcat cu chembrică verde. Cadavrul îmbrăcat cu căciulă de oac, fla-
nelă de lână, cămașă de pânză, pantaloni de bumbac groși, ciorapi și pantofi
și acoperit cu o pânză. Tot cadavrul este acoperit atât pe haine cât și pe te-
gumente cu o mare cuantitate de mucegăit! alb. ast-fel ca figura nu se mal
distinge avend aspectul unul burete alb. Mort de tuberculoza pulmonară. Mor-
mântul este adînc numai de un metru, pământ humos impermeabil, moale. Epi-
dermul macerat se ridică împreună cu pârul pe unde se află. Pe gura se
scurge un lichid seros negru murdar, limba proemină între arcade, nasul
puțin turtit, figura umflată. Pe părțile declive se găsesc numeroase flictene
gazoase și seroase. Pântecele balonat, penisul și scrotul infiltrate cu gaze și
lichide. Pe anus se scurge materii fecale. Nici un vierme, tegumente capului
infiltrate cu multă serositățl. Creerul ramolit, circumvuluțiunile se disting încă
precum și substanțele. Cea cenușie are o culoare verde-închisă. Mucoasa gurel
ramolită, neagră. Limba asemenea. Esofagul verde murdar. Mucoasa laringelul
și a tracheel albastru-închisă. Ambii plămâni umplu complect cavitățile, la ridi-
carea sternului debordează. Ambii lobi superiori drept și stâng transformați
într’o materie cărnoasă friabilă cenușie brună granuloasă, înpănată cu nenu-
m6rate tubercule ramolite și caverne și cavernule pline cu un puroiti cremos
verde. Bucățile din plămâni se scufundă în apă. Restul plămânilor emfizemo-
toș infiltrați cu multe serositățl amestecate cu gaze. Cordul flasc, cavitățile
goale, mușchiul friabil palid. Valvulele suficiente. Pericardul infiltrat cu multe
gaze. Stomacul distins cu multe gaze, conține materii alimentare în care se
distrug ceapă, mălai, fasole și exală un miros acru, mucoasă ramolită de tot.
Părețil infiltrați cu gaze. Intestinele distinse prin gaze sunt puțin subțiate
transparente. Cel gros conține multe materii fecale solide. Ficatul enorm
ocupă tot ipohondrul stâng. Este verde, are aspectul unul burete, este infiltrat
cu gaze. Conductele biliare și sistemul portei pline cu niște granulațiunl albe-
Rinichii înveliți într’o mare atmosferă celulo-gresoasă. Substanțele se disting,
sunt flasci, roșii, vișinii. Splina foarte ramolită di fluentă, bășica goală contrac-
tată. Mucoasa ridicată de flictene gazoase.

       Figurele 62 si 63.—Femee, îmbrăcată și desbrăcată, 22 ani. Moartă de Sep-
ticemie postpuerperală la 7 Septembre. Prima autopsie la 8 Septcmbre. Îngropată
la 8 Septembre și desgropată la 26. Cosciug de brad, îmbrăcat cu plisă albă.
Pământul uscat nisipos. Groapa adâncă de 160 centimetri. Cadavrul gras. îm-
prejurul orificiilor numeroși vermi și muște mici precum și câteva plăci de
mucegaiG.
       Cadavrul infiltrat cu multe gaze, vinile pline cu gaze. Putrefacția foarte
înaintată de și cadavrul fusese autopsiat mal înainte ca putrefacția să fie ma-


Digitized by C«ooQie

118 -

nifestă ceea ce probează că cadavrul era deja însămințat din timpul viețel
cu microbi saprofițl. Culturile făcute ne da un număr considerabil de coli-
bacill, diferiți vibrionl, proteus, stalilococl și streptococi.
       In vase nu se mal găsește sânge. Uterul mărit de volum, infiltrat cu
gaze și serozitațl fetide. Toate organele se găsesc într’o stare de putrefacție
gazoasă foarte înaintată. Musculatura asemenea este infiltrată cu gaze. Țesutul
gresos care este abundent nu este de loc alterat.

       Figurele 64 si 65. — Bărbat, îmbrăcat și desbrăcat,. 60 ani. Mort de Endo-
miocardită la 13 Februarie 1895. îngropat la 15 Februarie. Desgropat la 12 Martie,
adică după 30 zile de la moarte. Mormântul boltit cu cărămidă, fundul pă-
ment. Cosciugul de stejar. Cadavrul gras, foarte bine conservat, presenta numai
pe abdomen și pe părțile declive livididățl cadaverice, organele interne mal
cu seamă cele abdominale care sunt încărcate cu multă grăsime, sunt foarte
bine conservate. Cordul în special se găsește asemenea bine conservat și pe
el toate lesiunile manifeste ale unei Endomiocardite vegetante.

       Figura 66. — Bărbat, 50 ani, găsit în apa Dâmbovițel în luna lui Martie
desbrăcat. Macerație complectă. Epidermul căzut împreună cu pârul și un-
ghiile. O parte din pelea capului și a feței distrusă. Saponificare aproape com-
pleclă a grăsimel. început de incrustațiunl, călcare pe coapse. Calota denu-
dată. Având în vedere sezonul în care s’a găsit, am fixat data submersiunel la
4-5 luni.

       Figura 67. — Femee, 66 ani. Moartă de pneumonie la 2 Ianuarie, îngropată
la 3 și desgropată la 12 Ianuarie, adică după 10 zile de la moarte. Mormântul
adânc de 150 centimetri, cosciug de brad Cadavrul se găsește într’o stare perfectă
de conservare. Abia dacă se văd seninele unul început de putrefacție pe abdomen.
Se constată o echimoză pe obrazul drept și toate leziunile unei pneumonii masive.



















Digitized by Google

— 119 — '

Fig. 30.

Fig. 29.

Digitized by

Google

                                                                                                               Digitized by

— 120 —

Digitized by kjOOQle

Digitized by kjOOQle

Fig. 34.                                                     Fig. 35.

Digitized by

Google

Digitized by


        Google



Ăq pszijibia

— ??l -

Digitized by kjOOQle

— 123 —

Fig. 38.                                             Fig. 39.

Digitized by kjOOQle

Digitized by


        Google

•F

Digitized by kjOOQle

Digitized by kjOOQle

— 125 —

Digitized by

Google

Digitized by


        Google

Fig. 45.

Digitized by kjOOQle

Digitized by


        Google

— 127 —

Fig. 46.

Fig. 47.

Digitized by VjOoqic

Digitized by


        Google

— 128 —

F>g- ⁴⁸-                                                         Fig. 49.

Digitized by

Google

Digitized by


        Google

— 129 -

Fig. 51.

Fig. 50.

Digitized by

Google

                                                                         Digitized by

— 130 —

Fig. 52.                                                Fig. 53.

Digitized by

Google

Digitized by


        Google

— 131 —

' 'z

Fig. 54.                                                     Fig. 55.

Digitized by kjOOQle

• >
A.,

Digitized by kjOOQle

Digitized by

Google

Digitized by


        Google

— 133 —

Fig. 58.

Fig. 59.

Digitized by

Digitized by


        Google

— 134 —

Fig. 60.                                                Fig. 61.

Digitized by

Google

Digitized by


        Google

— 135 —

Fig. 62.

Fig. 63.

Digitized by

Google

Digitized by


        Google

— 136 —

Digitized by

Google

Digitized by


        Google

— 137 —

Digitized by

Google

Digitized by


        Google

BIBLIOGRAFIE




ALI-COHEN. — Le bacille typhique, reeherches experimentales et critiques.
ALESSI. - Sui gas putridi come gas predisponenti alfinfezioni tifoide.
  — Annales de l’Institut experimental d’hifyicne de l’Unirersite de Borne. 1894 nouvelle serie, voi
        IV, p. 59).
ALPHAND. — Rapport sur la creation de nouveaux cimetieres, 1874.
ARLOING. — Comptes rendus de 1’Academie des Sciences, t. C et CI.
ARNOULD Y. — La putrefactiou et ses agents a l'origine des maladies eontagieuses au
        infectieuses (Gaz. med., 8. 22, 29, Juillet et 2 Septembre 187G).



BABEȘ V. — Annales de l’Institut dc Pathologie et de Bacteriologic.
BAUMÂNN. - l iber die Bildung von Phenol bei der Faulniss von Eiwoisskbrpern (B<-
        rieht d. Berlin chem. Ges., p. 685. 1877).
BEAUMONT (de). — L’observateur au cimetiere du Pero-Lacliai.se, 1821.
BECK. — Arbeiten aus dem pathologiscli-anatomischen Institut. Tiibingon, 1891.
BECO. — Annales de l’Institut Pasteur, 1895, No. 3.
BELGRAND. — Nouxeaux cimetieres; Paris, 1874. (Publication du eonseil municipal de
        Paris).
  — Question des cimetieres; Paris, 1874.
  — Emplacements des nouveanx cimetieres. Rapport, 1874.
BERGMANN. — Das putride Gift und die putride Intoxication.
BEUNER. — Sur la bacteriologic du sol (Deutsche med. Wochenschrift, 1886).
BOEKLISH. — Etudes sur Ies alcaloides du poisson putrede (Deutsche rhemisehe Gesell-
        schaft, t. XVIII, p. 85).
BORDAS. — Etude de la putrefactiou (These de Paris, 1891).
BORDONI. — Uffredizzi, Atti R. Academici dei Lincei. 1890.
BOUCHANAN W. F. — Oeufs des mouches dans Ies foses nasales. (Philadelphia med.
        Times, 30 Oct. 1875).
-BOUCHARA. — Essai d’une theorie de l’infection (Congres de medicine de Berlin. 1890).
BOUCHARDAT. — Bevue scientijique, 1874.
BOVET. — Contribution â l’etude des microbes de l’intestin grele (Annales de microqraphie,
        t. III, p. 353).
  -=• Des gaz’ produits par la fermentation anaerobienne (Annales dc micrographie, t. II, p. 322).
BRAUN (G.). — Paris en 1530.
BRIEGER. — Ueber die fliichtigen Bestandtheile der menscblichen Excremente (Z. f.
        Prakt. Chem., t. XVII, p. 124, 1879).                                                  x
BROUARDEL. — Projet de creation d’un nouveau cimetiere â Boulogne-sur-Seine, 1886.
  — Congres d’hygiene de Vienne (Annales d’hygiene).
BROUARDEL et BOUTMY. — Note sur Ies reacționa des ptomai'nes et quelques-unes
des conditions de lenr formation (Bulletin de I’Academie de Medecine, 14 Juin 1881).
— Sur le developpement des alcaloides cadaveriques (Annales d’hygiene et de medecine legale
3-e serie, t. IV, 1880, p. 344).


       58080



10

Digitized by

Google

— 140 —

BROUARDEL et du MESNIL. — Annales d’hygilme, Novembre. 1890.
BROUARDEL et OGIER. — Documenta du Laboratoire de toxicologie. 1890.
BURDON et SANDERSON. — Treizieme rapport: 1872.

CADET (A.). — Hygiene, inhumation, cremation.
CAFFORT. —- Notes sur Ies cimetieres de la viile de Paris: 1889.
CARNOT. -- Cimetieres peripheriques: 1882 (Rapport).
  — Commission d’assainissement des cimetieres (Rapport).
CHELMONSCKI. — Klinische Untersuchungen tiber den Einfluss des Faulnissextraetes
       auf den Verlauf mancher Infectionskrankheiten. (Deutsches Archiv far klinische Me-
       dicin, Mai, 1890).
CHEVREUL. — Memoires de FAeademie des Sciences.
COOSTECK. — Ueber die Verwerthbarkeitpostmortaler bacteriologischer Befunde. (Wie-
       ner klin. Wochenschr., No. 49, 1890).
CROTHERS T. D. — Sur Ies causes du refroidissement plus ou moins rapide des ca-
       davres (Philad. med. a sura, reporter XXXI, 9, p. 1 1, Fevrier, 1875).
CUNNINGAM 6L). — Le cholera: 1885.


DALLEMAGNE. — Buletin de l’Academie de medecine de Belgique, 1894.
  —     Loc. cit., pp. 00 et suivantes.
DELESSE. — Carte hydrologique du departement de la Seine.
  —     Carte geologique du departement de la Seine.
DESCOUST et BORDAS. — Academie de Medecine de Paris, 1895.
DI MATEI et CANALIS. — Annales de TInstitut Pasteur, 1890, p. t80.
DITTRICH. — Zur Bedeutung d. bacteriolog. Untersuch. auf d. Gebiete d. gerieht. Med.
       Wien. klin. Woch, t. I, p. 48).
DOWNES. — Proceedings of Roy. Soc., p. 14, 1886.
DOWNES et BLUNT. — Proceedings of Boy Soc., 1877, 1878. p. 199 et 488)
DUCLAUX. — Ferments et maladies.
  —     Le lait.
  —  Action de la lumiere solaire sur Ies substances hydro-carburees (Extrait des Annales
       de rinstitut agronomique, t. X, 1889).
  -- Microbiologic (Encyclopedie Fremy).
  — Comptes rendus de FAcademie des Sciences, t. C et CI.

ELFV1NG (F.). — Etude sur l’action de la lumiere sur Ies champignons; Helsingfors, 1890.
ESMARCH (V.). • - Le sort des micro-organismes pathogenes dans le cadavre (Zeitschrift
       fur Hygienie, t. VII, p. 1).

FALK. — Du degre de resistence des tissu pendant la vie et apres la mort. (Viertetjahrs.
       f. gerieht. Med., Janvier, p. 18, 1873).
FERMI et PAMPERSI. — Centralblatt far Bakteriologie, 18 Septembre 1896, p. 387.
  —  Fleischvergiftung mit Symptomen von Botulismus (Centralblatt far Backteriologie. Marș,
       1896 et Archives de pharmacodynamie, Gând, 1897).
FLUGGE. — Die Microorganismen, voi. I, 3-e edition, 1896.
FODOR. — Recherches hygieniques sur l’air, le sol et l’eau.
FOL et DUMANT. — Archives des Sciences physiques et naturelles de Genfeve, 1884
       et 1885.
FRAENKEL (C.) — De l’action de l’acide carbonique sur la vie des micro-organismes
       (Zeitschrift far Hygienie, t V, 2, p. 332).
  —  Experiences sur la desinfection des puits et la teneur en germes de l’eau de la nappe
       souterraine (Zeitschrift far Hygienie, t. VI, 1, p. 28). .
FREYCINET (De). — Principes de l’assainissement des villes; Paris, 1870.
FRISCO. — Action des poisons putrides sur l’organisme animal (Ann. d’hygi/nc sper., V. 4).

GARRE. — Sur Ies antagonismes entre Ies bacteries (Correspondenblatt f. Sch. Aerzte, 1887).
GAUT1ER. — Constitution des albumino'fdes Bulletin de la Societe ehimique, t XLIV, p. 578).
— Premieres indications sur l’existence des alealoides cadaveriques et sur leur extrac-
tion (Chimie appliquce a la Physiologie).

Digitized by

Google

— 141 —

GAUTIER. — Des alcaloides derives de la desassimilation des matieres albuminofdes
        (Gazette hebdomadairc, 1-er Juillet 1881)
  — Sur la decouverte des alcaloides derives de la putrefaction des albuminofdes (Comptes
       rendus, t. XCIV, p. 1119).
  — Sur Ies ptomaines et leucomaînes et la theorie microbienne (BuUclia de VAcademie
        de medecine, t. XV, p. 219, 425, 619, 696).
GAUTIER et ETARD. — Sur le mecanisme de la fermentation putride et sur Ies alca-
        loides qui eu resultent (Comptes rendus, t. XCIV, p. 1598)
GESSNER (C.). — Sur Ies bacteries dans le duodenum de rhomme (Archic. filr Hygiene,
        t. IX, p. 128).
GIAXA (De). — Du nombre des bacteries contenues dans le tube intestinal (Giornalc in-
        tern. delte sciense medich., t. X, p 790).
  — Le bacille du cholera dans le sol (Annales de micrographie, t. II, p. 222).
G1LBERT (A.) et G1RODE — Fievre typhoîde experimentale (Societe de Biologie, 8 Mai 1891)
GOLL — Opportunite d’introduire l’inci^ration de cadavres; memoire de la Soc de med
de Ziirich, 23 Janvier (Corr.-Bl. f. schweiz. Aerzte, 15 Juillet, No 14. p 407, 1875)
GREHANT — Gazette medicale, 1874
GUERARD. — Des inhumations et des exhumations, sous le rapport de l'hygiene. 1838.
GUIDINI. — La cremation des cadavres dans ses rapports hygienique, moraux, techniques
et artistiques (Anuali Universali di Medicina, voi. 233. Juillet, No. 14. p 407, 1875)

HABERDA et WACHHOLZ. — Zur Lehre von der Diffusion der Gifte in den mensch-
        lichen Leichen (Zeitschrift fUr Medicinalbeamte, 1893. p 393).
HAUSER. — Ueber die Fauhiissbacterien. Leipzig. 1885
HEMMER. — Etudes experimentale* de 1’effet. produit par des matieres putrescentes sur
        l’organisme animal; Munich, 1866
HILLER — Die Lehre von der Faulniss, Berlin, 1879.
HOCHSTETTER. — Sur Ies eaux artificielles de Seltz (Arbeiten aus der Gesundh., 1887).
HOFMANN, (Ed.)— Nouvelles recherches sur Ies produits obtenus par la combustion des
        cadavres (Wiener mediz. Wochenschrift, No. 7, 1876).
HUEPPE (F.). — Contribution â l’etiologie du cholera asiatique (Bcrliner klin. Wochenschrift,
        No. 9, 1890, et Prager med. Wochenschrift, No. 12. 1887).
  — Etude de l’eau potable au point de vue de l’hygiene (Schilling’s Journal, 1889).
  — Journal filr Gasbeleuchtung und Wasserversorg., 1887 et 1888).
HUGONENQ (L.). — Trăite des poisons, 1891.
HUMBLOT (M.). — Les egouts de Paris â la fin de 1885; 1886.


IBSEN. — Untersuchungen liber die Bedingungen des Strychninnachweises bei vor-
         geschrittener Faulniss (Vierteljahrsschrift, 1894).

JANOWSKI. — Surla biologie des baeilles typhiques, action du soleil (Centr.fur Bact., 1890).
JEANNERET. — Inaugural Dissertation; Leipzig, 1877.
  — Untersuohung Uber die Zerzetzung von Gelatine und Eiweiss (J. f. prakt. Chem., 1877).

KAPFF. — De la destruction des cadavres par les insectes (Wurtemb. Coresp.-Bl., 26, 1876).
KARLIUSKI (J.). — Contribution ă la connaissance de la maniere de se comporter du
bacille typhique dans l’eau potable (Arch. fur Hygiene, t. X, p. 264).
KARLIUSKI (J:). — Recherches sur la maniere dont se comporte le bacille du typhus
         dans les de.jections typhiques (Centralblatt fur Bacter. und. Paras., t. XI, p. 65).
   — Recherches sur la duree de l’existence des baeilles du cholera dans les matieres
         fecales humaines (ZcitMhrifl fur Hygiene, t. IX; p. 540).
KITASATO (S). — De la fa<,‘on dont se comportent les bacteries du cholera dans les
         feces humaines (Zeitschrift fiir Hygiene, p. 485).
KOCH (R.). — Mitheill., t. I-er, p. 540).
KOSTJURIN et KAIYNSCHY. — Ueber Heilung des Milzbrandes durch Făuhiisstoxine
         bei Thieren (Centralblat filr Bakteriologic, 1891, X, p. 553).
KRATTER. — Zeitschrift filr Biologie, t. XVI.
  — Archiv filr exper. Pathol., t. XXII.
KRAUS. — Contribution â la connaissance des phenomenes d’oxydation dans le sol (Diss.
         Erlaug., 1888).


Digitized by

— 142 —

KUCHENMEISTER (Fr). — La combustion des cadavres. Le meilleur mode de fumâraille
       au point de vue sâni tai re et le plus sur garant contre Ies epidemies.
KUPFER. — Mdnch. med. Woch., p. 527, 1888.
KUHNE. — Morphologische Beitriige zur Leichen fâulniss (Archwfdr Hygiene, 1891, Heft VIII).


LEGRAND (H.). — Paris en 1380.
LEHMANN et NEUMANN. — Grundriss der Bakteriologie, Munich, 1896.
LEONE. — Sur Ies jnicrobesdes eaux potables et leur vie dans lacide carboniquc (Journal
       JHygiene, 1887).
LINOSSIER, — Ptomaines et LeucomaTnes (Archives de l’anthropoloyic criminclle, t. 1-er, 1886).
LQSENER. — (Ges.—Amt, Bl. 12, Heft. 2).
LOSENER. — Ucber das Verhalten von pathogenen Bakterien in beerdigten Kadaveren
       (Arbeiten a. d. Kais. Ges.-Amt., voi. XII).
LOWIG. — Arsenikvergiftung und Momif.
LUBBERT. — L’eber die Natur der Giftwirkung peptonisirender Bakterien der Milch
       (Zeitschrift fur Hygiene, 1896, XXII).


MAGGI. — Eaux potables eonsiderees comme poisson de 1’homme et des animaux;
       Milan, 1884.
MAGGIOSA. — Recherches quantitatives. sur Ies mierobes du sol et leurs rapports avec
       le degre de souillure (Gimn. del. Roy. Ac. di Med., No. 3, 1887).
MALVOZ. — Recherches bacteriologique sur la lievre tiphoide (Mdmoires couronnes de l'Aca-
       demie royale de mddecine de Belgique, în-8¹’, 1892).
   — Recherches bacteriologiques sur la putrefaation des nouveau-nes (Bulletin de l’Aca-
       demie royale de medecine de Bclyique, 1893).
MARET. — Memoire sur l'usage oCi l’on est d’enterrer Ies morts dans Ies eglises et dans
       l’enceinte des villes (Bibliotheque Naționale, t. 2382).
MEADE-BOLTON. — Sur la faeon dont se comportent diverse especes dc bacteries dans
       l’eau potable (Zeitschrift fur Hygiene, 1886).
MEGNIN. — Faune des tombeaux (Societe de Biologic, 12 Novembre 1887).
MESNIL (Du). — Coinmission d'assainissement des cimetieres, 1881.
MEYER (E.). — Bacteriologicul water-test, 1886.
MIQUEL. — Annuaires de Tobservatoire de Montsouris.
  — Commission d’assainissement des cimetieres, 1881.
MOORSEELE. — Recherches sur Ies empoisonnements produits par la viande de veau.
       (Bulletin de 1’Academie royale de medecine de Belgique, 1893).
MORRIGG1A (A.) et BATIST1NI (A.). — Sur l’action veneneuse naturelle de l’extrait du
       cadavre humain (Degli aiti deliu Reale Academia dci Lincei, tome 2, serie 2, 1875). .


NENCKI. — Archives des Sciences biologuiues de Siint-Pclcrsbourg, II, Tome XV (2-e fasc.)
NOCARD. — La semainc medicale, 1895, No 8.
NUTTAL et THIERFELDER — Zeitschrift filr physiologische Chemic, t. XXI, 1895.



OGIER (J.). — Rapport au congres d’Hygiene dc Londres, 1891.
OGIER et MINOVICI (.1) — Comptes rendus de FAcademie de medecine, 28 Juin 1887.
OTTOLENGHI. — Ueber die Faulnissbakterien im Blute des menschlichen Lcichnams
(Vierteljahrschrift, 1892, p. 9)
   — Wirkung der Bakterien auf die Toxicitiit der X\&&\6\dif(Vicrtel^ 1896). Travail
         analyse par Malvoz dans Ies Annales de la Societe du medecine legale de Belgique, 1897.



PALMBERG. — Trăite de l’hygiene publique, 1891.
PANUM. — Das putride Gift, die Bacterien. die putride Infection oder Intoxication und
       die Septicemie (Virchows Anh., Bd LX, p. 328).
PASTEUR. — La biere, p. 49.
  — Comptes rendus de l’Academie des Sciences.
PASTEUR et JOUBERT. — Comptes rendus de FAcademie: 1878.
PAUȘINI. — Action de la lumiere solaire sur Ies micro-nrganismes (Revista d’Hygiene, 1889).
PERE. — Contribution â la biologie du bacterium coli et du bacille typhique (Annales
       de TInslitut Pasteur, 1892).


Digitized by

Google

— 143 -

PETRI. — Versuche liber das Verhalten der Bakterien in beerdigten Tierleichen. (Ar-
        beiten a. d. Kais. Ges., Amt, Bd. VII, Heft 1, p. 1).
PETTENKOFER (M.). — Sur l'etat actuel de la question du cholera (Archiv. filr Hygiene,
        t. IV, VII, 1886. 1887).
PFE1FFER. — Baeille du cholera. eaux profondes et chaleur du sol (Centralbl. filr Allgem:
        Gesundheit, t. III, 1884).
  — Role de la capillarite du sol dans le transport des bacteries (Zeitschrift fur Hygiene.
        t. I, p. 394)
P0L1N et LABIT. — Etude sur Ies empoisonnements alimcntaires. 1890.
POPOF. — Ueber Sumpfgas gabrug. (Pflilgers Arch. filr Physiol., t. X, p. 113—117).
POPOFF (M.). — Emploi de l’acide picrique pour reconnaître Ies alcaloîdes vegetaux
        (Document s du laboratoire de Toxicologic, 1891).
PORCHER et DESOUBRY. — Comptes rendus de la Societe de biologie. 1895, p. 344.
PORT. — Rapport sur la premiere decade d’observations epidemiologiques dans la gar-
        nison de Munich (Arch. filr Hygiene, 1883).
POUCHET (G.). — These inaugurale, 1880.
  — Revoc de medecine.
  — Dictionnaire encyclopedigue des Sciences medicales, p. 785.


RAOUL BOUIL1IAC. — Comptes rendus. 14 Novembre 1894.
REIMERS (J ). — Sur la teneur en germes du sol (Zeitschrift filr Hygiene, t. Vil. 2. p. 307).
REML1NGER. — Accidents causes par Ies viandes conscrvees en boiteș, leur pathogenie.
        leur prophilaxie (Annales d'hygiine et de medecine legale, Novembre. 1896).
ROBINET (G.) — Sur Ies pretendus dangers presentes par Ies cimetieres en general, et
        par Ies cimetieres de Paris en particulier, These, 1880.
ROGER. — Comptes rendus de la Societe de biologie, No. 20 Substances chimiques fa-
        vorisant l’infection.
ROUX. — Revue scientijique. Novembre 1891.


SAN FELICE. — Cite d’apres le Jahresbericht liber Microorganismen de Baumgarten.
        181K), p. 568.
SAVER1O (S ). — L’influenee de la temperatura sur l’ăction microbicide de la lumiere
        (Annali dell’Instiluto d’Igiene sperim deli Unicersita di Roma, t. II, 2-0 serie, p. 121).
SCALA et SAUFELICE. — Action de l’acide carbonique, dissous dans Ies eaux potables.
        sur quelques micro-organismes pathogenes (Annali dell’Instituto d’Igiene dell’Unicersita
        di Borna, t. II, 2-e serie, p. 237)
SCHLOESING. — E.ncyclopedie Fremy.
SCHLOESING et BERARI). — Rapport sur l’epuration des eaux des egouts de Paris.
SCHMIDT. — Recherches sur la sepsine (Dorpat, Diss. inaug., 1869).
SCHULTZ (O ). — Recherches sur l’influenee des micro-organismes sur Ies phenomenes
        d’oxydation du sol (Milnch. med. Wochensch , p. 557 et 574, 1889).
SCHUMUBRG. — Ueber Arsenikvergiftung in gerichtsărtzlicher Beziehung (Vierteljahrs-
        schrift, 1893, Bd. V).
SELMI — Sulle ptomainc od alcalotdi cadaverici; Bologne, 1878.
   — Alti dela R. Acad, de Science, t. II, 1878.
SOROKIN. — Eine neue Spirillum-Art. (Centralbl. filr Bakteriologic, 1887. 1, p. 465).
SOYKA. — Le sol (Handbnch der Hygiene de Pettenkofer et Ziemsscn, 1887).
   — Sur l’etiologie du typhus abdominal (Arch. filr Hygiene, t. VI, 1887).
   — Experiences sur la theorie des oscillations de la nappe souterrainc (Prag. med. Wo-
        chenschrift, 1885).
SOYKA et BAUDLER — Du deveh>ppement des bacteries pathogenes soumises ă l'in-
fluence de leurs prodults de cultura (Forlschritte der Medicin, 1888, No. 20, p 769).
STEINBERG (M ). — Des changements apportes par la putrefaction dans la forme des
elements histologique du sang (Diss. inaug., St Petersbourg, 1875).
STRASSMANN et KIRSTE1N. — Ueber Diffusion von Giften an der Leiche (Virchow’s
        Archiv, voi. CXXXVI, C. 1, p. 127).
STRAUSS — Societe de Biologie, p. 473, 1886.
STRECKER et STRASSMANN. — Bakterien bei der Leichenfaulniss (Zeitschrift filr Medi-
        cinalbcamte, 1888).

TAMASIA. — Sulla putrefazione del polmone (Revista speriment. di med. legale, 1876).

Digitized by

Google

— 144 —

TARDIEU. — Voiries et cimetieres; Paris 1852.
THOURET. — Rapport sur Ies exhumations du cimetiere et de l’eglise des Saints-lnno-
       cents; Paris, 1879.
TOUSSAINT-NAVIER. — Reflexion sur Ies dangers des exhumations precipitees et Ies
       abus des inhumations dans Ies eglisest, Amsterdam, 1775.
TYNDALL. — British Association, 1881.
  — Les mierobes, 1882.
TYNDAL (T.). — La putrefaction et la contagion dans leurs rapport aveo l’etat optique
       de l’atmosphere (Revue scient., 10 Juin 1876).

UFFELMANN. — Sur la duree de la vitalite des bacilles du typhus et du cholera dans
       les matieres fecales (Centralbl. ftlr Baci, tind Parasitenk, t. V, p. 497 et 529).

VAN ERMENGEM. — Recherches sur des cas d’aecidents alimentaires produits par des
       saucissons (Revue d’hygiene, 1896).
  — Discours prononces ă l’Academie de medecine de Belgique dans la discussion sur
       les accidents alimentaires.
  — Discours a l’academie royale de medecine de Belgique, 1895, p. 702.
VAN ERMENGEM et VANLAER. — Proprietes biochimiques du bacterium coli (Annalcs
       de la Soviete de Medecine de Gând, 1892).
VERNOIS. — Annales dthygiene et de medecine legale (t. XXXV, XXXVI, p. 308)
VESTEA (De) et TURSIN1. — Recherches sur les eanx de Naples, 1885.
VICQ D’AZYR. — Essai sur les lieux et les dangers des sepultures, traduction de l’ita-
       lien; 1838.
VOGT (E.). — Recherches sur la formation du gras de cadavre (Muncit, med. Wochensch.
       p. 518, 1888).

WAR1K0FF. — Theșe de Dorpat, 1883.
WEIDENBAUM. — Etudes experimentales sur l’isolement du poison putride (Dorpat. Diss.
       inaug., 1867).
WINOGRADSKY (S.). — Recherches sur les organismes de la nitriflcation (A»w. de l’Institut,
       Pasteur, 1890, p. 213, 257, 760).
WOLFHUGEL. — MittheUungen a. d. k. Gesundhcitsamte.

ZAAYER. - - De toestand der lijken na arsenicum-vergiftiging. (Memoires de l’Academie royale
       des Sciences d’Amsterdam, t. XXX, 1887).


Digitized by

Google

TABLA DE MATERIE




Pag.

Introducere...................................................................................III

Putrefacția în general
Definițiunea ........................................
Teoria generală......................................
Microbii putrefacției...............................•
Acțiunile chimice ...................................
Alcaloizil putrefacției .............................
Ptomainele din cadavrul omului.......................
Metoadele pentru izolarea ptomainelor ...............


Putrefacția din punct de vedere medico legal

Putrefacția cadavrelor................................................................  21
Flora organismului în momentul morțel ................................................. 21
Semnele putrefacției                        ......................................... .  24
Cât timp trebue așteptat pentru a constata semnele manifeste ale putrefacției . .        24
Putrefacția se poate desvoltă în timpul viețel.......................................   24
In ce grad putrefacția trebue să ajungă pentru ca să ne dea certitudinea morțel? 25
Mersul general al putrefacției cadaverice ............................................. 27
Cronologia fenomenelor putrefacției.................................................... 29
Microbii cadavrului în putrefacție..................................................... 33
Factori cari influențează putrefacția cadavrelor....................................... 34

Acțiunea factorilor interni................................................................... 34

Etatea.........................................................................  35

Sexul, constituția, talia.................................................................. 37
Felul morțel..............................................................................  38
Acțiunea factorilor externi. Aerul,    umezeala, căldura .................................. 42


Putrefacția în diferite mediurî

Putrefacția în pământ                                                                46
Putrefacția în apă . ............................................................... 53
Saponificarea cadavrelor                                                             54
Momiticarea cadavrelor .    . •                                                      56
Fauna cadavrelor ...           ...................................>................. 57
Grupurile insectelor . •    .......................................................  61

Digitized by

Google

— 140 —

Pag.


Fauna cadavrelor îngropate .....................................................  67
Fauna cadavrelor înecate ...        ............................................ 67
Ptomainele cadavrului și alcaloizi vegetali ...................................   68
Boalele infect oase în medicina legală..............  z       ............... 75


Putrefacția din punct de vedere higienic.                      89
Putrefacția și accidentele alimentare .................................................. 93
Putrefacția și cimitirele ....................•   . ...................................  97
.Lichidele provenind din cimitire.......................................................100
Depositele de gunoaie și sănătatea publică . . . ............................... .'. 105
Cremațiunea cadavrelor ..................................    . _    ᵥ .... 107

Cadavre putrezite în diferite          î                    109
Observații...............................................t V j !•; • *......... • • • 119
Bibliografie................................................Vj. ᵥ ......................139







Digitized by

Google

Digitized by


        Google

Digitized by


        Google