UN POET ROMANTIC
(Scene în versuri)
Transcrierea acestei piese a urmat tipăritura Un poet romantic (scene în versuri) de M. Millo,'laşi, Tipografia Buciumul roman. 1850. în acest text slova k apare in cuvinte ca : stricat =stricată). r ^sun w ( =răsună), cu valoarea ă, iar in cuvinte ca: tkrnnd (=tîrînd), s intern=sintetn)t gemând ( — gemind) etc. cu valoarea î. Acelaşi cuvint apare scris şi cu î sau * şi cu * : c*nd, cVnd; b^tr^n, bătrân, etc., dovedind că este vorba de o deprindere tipografică care nu corespunde realităţii fonetice Din acest motiv,-transcrierea slovei a fost făcutp urmind regulilş ortografice actuale şi notînd acolo, unde fonetismul actual impunea, fie â,']ie î. Aceeaşi măsură am adoptat-o şi pentru onomatopee: hîrcîind, sfîrîieşie pentru h^rcvund, sf^r^eşte.
Pe -|\ l-am transcris, in general, prin î. A fost insă transcris şi^prin în, în cazuri ca: p^n-rnoapte (păn-in noapte)-îsfezi (= însfezi). U nu a fost transcris după consoană, la sfîrşitul cuvintelor: domnu, poetu, sau după consoană muiată : boieriu ori semivocală: voiu. A fost însă transcris prin u în cuvinte ca : fiu, ştiu, s-au, şi atunci cind făcea legătura cu cuvîntul următor: cadu-n (cadu în) I a fost redat în general prin i, şi chiar prin e, în iubiam (— iubeam) £, în situaţii ca le ascultă, daţi' voe a fi barbafi» l-am transcris prin e, adăugîndu-i linioara de legătură cu vocala iniţială a cuvîntului următor: le-ascultă, daţi voie-a fi barbaţi.
Scrieri ca seu, zeu, tiner, pentru său, zău, tînăr nu au fost respectate. considerîndu-le fapte de grafie.
Am redat prin iată, ia, poezia, bărbăţia formele eată, ea, poeziea, considerînd că scrierea ea este rezultatul notării aproximative a diftongului ia. ca în limba actuală. Aşea a fost transcris aşa. Forme ca scîntee, trăeşte, femee. voesc, au fost transcrise intercalîndu-se între cele două vocale un i, ca în ortografia actuală: scînteie, trăieşte, femeie, voiesc. Acuş a fost transcris acuşi Chipzui a fost transcris chibzui.
PERSOANE
Stan, boieri bătrîn Mariţa, femeia lui Un poet romantic Antohi, prietinul lui Stan
SCENA I Mariţa, Stan.
Stan
In zadar îţi trudeşti limba, în zadar, Mariţo, cerci,
După cum odinioară, iar supt giugu-ţi să mă pleci;
Au zburat acele zile, ca p-un urs cînd mă giucai,
Cînd pe ceas pe ceas cu vorba-ţi după placu-ţi mă purtai; Nu-s acel de mai-nainte, nu ! să ştii că m-am schimbat;
Din copil ce-am fost păn-astăzi, voi de-acum să fiu bărbat, N-au mai mult la mine treacăt sfat şi ţipet femeiesc,
Vai de-acei care le-ascultă ! Numai eu ştiu ce păţăsc !
Mariţa
Ei ! ş-apoi ? a cui e vina, dacă rolul vă uitaţi,
Şi pe noi în locul vostru ne daţi voie-a fi barbaţi ?
Voi vă ziceţi parte tare, pe noi slabă o numiţi,
Cu a noastră apărare, voi sînteţi îndatoriţi;
Şi, mă crede-aceste plîngeiri nicicum cinste mu vă fac,
Eu de-aş fi în locul vostru, mulţămită aş fi să tac.
359
Stan
Las’ că tu aşa, Mariţo, nu se cade să vorbeşti...
Slavă Domnului, în starea, azi, în care te găseşti,
Ţ-ai închiat catastihul, lumea de tine-au scapat,
Ş-aşa dar între-amîndouă dareaverea s-au curmat.
Nu mai vezi picînd la poale-ţi cîrd de tineri slăvitori Ca să-ţi spuie din oftare că eşti chiar buchet de flori.
Ba nici Stan al tău acuma, zău, nici lui nu-i vine dor Să-ţi mai zică ca odată: pentru ochii-ţi mă omor!
S-au perdut, s-au stins în tine acel farmec îndrăcit,
Ce din om, neom îl face, pe bărbatul ce-au lovit.
Frumuseţa tinereţii nu s-arată nici c-au fost,
Deşi roşul, pănă astăzi tot îl ţii la al său post!
Mariţa
Şi cu ce gînd, aste vorbe dumneta, mă rog, îmi spui ? Socoţi, poate, că, prin ele, spaimă-n suflet vrei să-mi pui ? Socoţi, poate, că, de ciudă, voi lua cuţit în mîni Spre-a-mi curma a mele zile înfingîndu-1 în plămîni,
Sau că, părul displetindu-mi, mă voi diuce să mă-nec ?
O ! de-ţi trec pin gînd aceste, să mă ierţi, dâr ai cap sec.
Stan
Nu, cucoană, dă-mi iertare, eu acestea nu gîndeam,
Nu acum, dar niciodată, nici amor cînd vredniceam.
O femeie măritată, fără stîmpăr, cînd o vezi,
Din loc în loc, zi şi noapte, umblînd după frunze verzi,
Ce se scoală pe amează şi mai şede cîte-un ceas,
La tot benchiul ce-şi lipeşte cînd pe buze, cînd pe nas, Ş-apoi zboară în trăsură şi pin tîrg ş-în mahala,
Pe la rădiu, pe la dugHene, pin beilic şi-n salhana, De-acolea la verişoara, numai păn-în' podul roş,
Să-i arăte că mantela minunat face foş, foş;
Ş-aşa ziua, păn-în noapte, ba şi noaptea păn-în zi,
Bate podul cu gînd, mîine, tot acel trai a-1 păzi,
Să ştii dar c-acea femeie are boala cestui veac,
Pe bărbatul ei urăşte, boală ce greu află leac.
De-acea patimă, cucoană, şi dumneta sufereai Cînd pe uliţi mai-nainte cărăruşa ţ-o perdeai.
360
Dar aceste toate vîrsta între noi le-au potolit,
Şi iată-ne sîntem astăzi chiar cum singuri am dorit: Nici ca să ne rîdă lumea doi bătrîni amorezaţi Sau iar tot în sfezi ş-în hartă după cum trăiesc mult-alti Ce ca nişte vechi prietini mergem lin pe-a vieţii drum, Norocind a noastre fete păn-a nu ne face scrum.
SCENA II
Cei de mai-nainte, Tînărul.
Tînărul
Cine-au pronunţat aice dulcele nume de fete ?
Unde sînt acele verguri ?
Stan (la sine)
Cine-i fiara ast’ cu plete ?
Mariţa (la sine)
Şi cu barba-n furculiţe.
Tînărul
Ati zis fete, am auzit 1
Ah, coarda inimei mele ca o strun-au zbîrnîit!
Stan
Domnişorul cine este ?
Mariţa
Ce pofteşti în casa noastră ?
Tînărul
Favoritul poeziei, eu sînt şerbul dumnevoastră,
Autor, însă nu mîndru, prin urmare mă-nclinez. (El se-nchină.) Cuconiţă... şi cucoane, mult plecat mă însemnez!
361
Bine, dar...
Mariţa, Stan Tînărul
O!... ştiu ce-ţi zice, un poet nu s-îngioseşte... Tu, pe-a cărui frunte geniul ca o flacără luceşte,
Mergi tot ţanţtiş, dîrz cu capul, pasu-n vînt, ochii la cer... (El, mergînd, se împedică.)
Ia videţi!... însă nu-s mîndru, şi dar libertate cer...
Să... (se închină) cocoană !... şi cucoane !...
Marifa
Zi mai bine...
Mă rog, lăsaţi etichetu... Stan
Tînărul
Ba, nici cum, voiesc să vă dau respectu ; Cuconiţă... şi cucoane! (Se închină.)
Mariţa (în parte, fâcînd complement)
Ii un tînăr prea de treabă 1
Stan
Mă rog, domnule, ce cauţi ? la ce vii ? zi mai de grabă !
Stăm de-un ceas acum la vorbă şl ce vrei încă n-ai spus.
Tînărul
Cum, pe Dumnezeu tonantul! încă mintea-ţi n-au pătruns, N-au rupt vălul ce m-ascunde cu-a lui pătură brumoasă ! Stăi, ascultă, ş-îţi destupă înţelegerea-ţi cea groasă !
Subt a climei noastră ceaţă, subt al ei surit tavan,
Subt un cer balţat de nouri şi în floare de bostan...
Mariţa
Mă rog, domnule, ce spuneţi ?
Tînărul
Tacă-ţi pliscul cel de ţarcă,
Nu-mi opri geniul de coadă, cînd el zborul îşi-ncearcă!
362
Subt a climei noastre ceaţă, subt al ei surit tavan Subt un cer balţat de nouri şi în floare de bostan,
In a ţărei atmosferă vînto-colbo-umedoasă,
In a laşului duhoare, greu bacalo-jidovoasă, Respireaz-un suflet tînăr, ici, în peptul ist focos, Improşcînd de-amor scînteie, ca fer roş subt un baros. A mea inimă vibrantă, ca o harfă de zefire A cui strune-ar fi urzite de-a paingănului fire,
La tot suflul de iubire, la tot şoptul călduros,
La o silavă, virgulă, la tot punctul amoros,
A mea inimă de flăcări deodată sfîrăieşte Ca o rîşniţă de ţară, ce în bobodă rîşneşte !
Stan
Domnule, ce are-a face ?...
Mariţa (încet lui Stan)
Ei taci! nu vezi că-i lipşit,
Mă tem să nu-i vie-o toană să ne strîngă-acum de gît.
Stan
Domnule, ce are face, acea rîşniţă stricată.
Cu o harfă, c-un paingăn...
Tînărul (fără să audă, declamînd deodată)
Valeu !
Zicere înflăcărată ! Mariţa (spăriindu-să)
Stan (asămine stupindu-şi în sîn) Ptu ! lua-l-ar naiba !
Tînărul (luîndu-i răpede de mînă)
O, bătrîni nesocotiţi!
De ce-aţi zis cuvîntul fete ? Aţi zis fete şi nu ştiţi Că-acest nume amar-dulce, vijălos răsună-n mine...
Şi ca viforul pe frunze, smulge, rumpe-a mele vine. De ce tocmai cînd, la uşă-ţi, eu treceam neîngrijit,
363
Cu cuvîntul cest de fete, ca cu-n glonte m-ai pocnit, Şi, tîrîndu-mă de plete cu-a lui vrajă păn-aice,
Nevoiţi un poet liric la picioare să vă pice Obosit cerînd' iertare şi din guşter hîrcîind,
Ca paserea ce-şi dă duhul din aripe-şi fîlfiind! (Cade în genunchi suspinînd.)
Frate, frate ?
Mariţa
Stan
Ce ţe-i dragă ?
Mariţa
îmi vine s-o rup de fugă
Dincolo în cea odaie.
Stan
Las’, acuşi tai vorba lungă, îmi vine să scot luleaua de la vînjosul ciubuc Să-i aştern pe spete stihuri colea, de la meşteşug.
Tînărul (sculîndu-să iute)
Cuconiţă şi cucoane, sînt poet, poet romantic Şi din peptu-mi poezie, vedeţi, curge gemînd jalnic.
Cu talente feliurite, ce vă place mă găsiţi:
Scriu, prescriu, prefac traduceri, prelucrez cum nu gîndiţi, Advocat, vatav, profesor, şnuruiesc încă şi delle Şi paing de tribunaluri în corciocurile mele Mulţi răzăşi, muscuţe proaste, cadu-n laţu-mi bîzîind; Pentru versuri am metodă, să fac sute şi dormind, leu o cuşmă, vîr la literi, ca o mînă... şi mai multe, Scutur tare... şi pe masă, calde, calde, le-arunc iute. Cuplete apoi, ca mie în cap altui nu mai vin,
Ca eu cine le rimează şi le toarce, toarce fin.
Aşadar şi prin urmare pomenitelor talente,
Voi ce-aţi pus pojar în mine cu cuvîntul cel de fete,
Din a voastre fiice astăzi de soţie una-mi daţi Şi să ştiţi că şi de mine şi de cer sînteţi iertaţi.
364
Ce spui ?
Stan
Ce zici ?
Mari ţa
Tînărul
Numai una.
Mariţa
Auzi poznă i Tînărul
Unicică 1
Stan
Doar nu-s chelbaş munsiu ista!
Tînărul
Care-aveţi mai mititică.
Despre zestre nu vă temeti, eu banii dispreţuiesc, Orişicît de mulţi să fie... înapoi nu-i dau; primesc.
Mariţa
Să-mi jărtfesc eu copiliţa ?
Stan
Să-mi arunc a mele fete! Mariţa
La stropşiţi, la nişte tuieşi...
Stan
Scurţi la minte, lungi în plete. Mariţa
Ei^ da’ bine s-o dus veste peste nouă mări şi ţări,
Sa-mi dau fata, copiliţa, dup-un tufă-n buzunări,
Un bezmetic fără casă, un calare pe prăjînă...
365
Tînărul
Madamă, taci, taci, madamă !... ai noroc că eşti bătrînă.
Mari ţa
Bătrînă ! ce ai zis bătrînă ? puşchiule făr’ de obraz !
Mă duc, mă duc c-am să leşăn şi mă-nnăduş de necaz.
SCENA III Stan, Tînărul
Tînărul
Să-ţi spui drept, cucoane dragă, ţi-i hapsînă băbătia.
Dar dumneta, arhon ista, care ştii ce-i poezia,
Cred că nu-i mai sta la gînduri...
Stan
Nici un tenchi ş-îţi spun aşaş Ieşi munsiu cît îi cu cinste, să nu capeţi un cevaş.
Tînărul
Cum, bătrînule sumeţe, pe-un poet goneşti, ameninţi,
In loc să-i ieşi înainte, cu făclii şi cu cadelniţi;
Tu nu ştii că tineritul care azi îi domnitor Pasul ţărei îndreptează cătr-un mare viitor ?
Tu nu ştii, nu ştii bătrîne...
Stan
Ba ştiu, ba ştiu, din pacate,. Că tot ce-au lăsat bătrînii, voi le-aţi schimosit pe toate;
Ia, de-aceea merge lumea cu naintea înapoi,
Căci acum cu franţuzasca v-aţi şonţit şi mintea-n voi.
Tînărul
Zi mai bine, ia, de-acea ignoranţa se lăţăşte,
Neputînd al nostru geniu a o sparge cum doreşte,
366
Pentru că sub barba voastră pregiudeţile clocesc, Mii de viţii ce pe-ncetul duhuri libere robesc.
Pentru că sînteţi, în ţară, o rugină rozitoare Ce se-ntinde şi corumpe tot ce-i tînăr, ce-i în floare, Virtuţi, raţie, onoruri, simtemente...
Stan
Mă rog, stăi.
De ai chef să ne-nţălegem, te poftesc apoi întăi Să-mi vorbeşti cu profimie, get-beget moldoveneşte, Căci n-am cinste a-ţi şti limba ş-a-nţălege păgîneşte,
Şi' al doile, cuvîntul să-l rosteşti evghenicos,
Căci altfel apoi m-oi duce, fiind duios tapinos.1 Lăsaţi, uitaţi aste vorbe, de la şonţi împrumutate,
De-aţi lua voi de la dînşii a lor fapte lăudate,
Am agi unge curînd bine, dar anapoda urmaţi,
Momiţiţi tot a lor rele, ş-a lor bune le lasaţi!
Tînărul
Bine ! Eu după plăcere-ţi voi vorbi cum ştii... prosteşte, Dar te giur pe alba-ţi barbă nu-mi grăi turco-greceşte Căci de ieu aceste ziceri, ziceri sfinte ce-mi lipsesc,
Le ieu dar că sînt a mele, la străini nu calicesc. Maica dreapt-a limbei mele e latina, lumea ştie,
Ce muri, bătrînă-n veacuri, într-o glorie tot vie.
Dar un ghiuj a cărui vîrstă mintea lui au ruinat Ş-a cui tidvă-i bună numai la guzgani de aruncat Nu e vrednic să priceapă.
Stan
Mangositule, afară !
Ieşi c-oi da-n păcat cu tine, ieşi !... auzi, aşa ocară !
Tînărul
Mie-mi zici să ies afară ?
Stan
D-apoi cui ? Ia, ţie dar I
1 Slugă smerită (gr.).
367
Tînărul
Tremură de-a mea urgie!
Stan
Piei, lipsi, ieşi I că ieu un par 1
SCENA IV Stan, Tînărul, Antohi
Antohi
Da’ ce este, nene Stane ?
Tînărul (lui Stan)
Am să te-ucid ca pe muşte.
Stan
Ia. un turbat, mări frate, ia sama să nu te muşte.
Tînărul
De hazardul ce v-aduee, domnule, sînt încîntat;
Acest căzut în pruncie, acest ghiuj m-au insultat;
Aşadar a cinstei lege fiind, cum ştiţi, aspră foarte,
Eu pe-acesta, după forme, îl condemnez să-şi ia moarte; Fug, alerg şi-aduc pistoale, secondat eşti dumneata.
Zbor, mă-ntorc cu patru focuri... tu poţi groapa a-ţi săpa.
SCENA V Stan, Antohi
Stan
Ai văzut, Antohi, ce belea pe mine ?
Antohi
Da’, bine, aista ce are cu tine ?
368
Stan
Da’ mai ştiu eu, frate, ci c-îi un poet Şi deodată-imi cere, parcă am căpchiet,
Cu topuzu frate, să-i dau cic-o fată !
Da, mînca-l-ar uliu, da, bată-11 să-l bată...
Antohi
Ia las’, las’, moş Stane, nu te război,
C-aşa-s tofi bătrînii, nu ştim chipzui.
Cum videm vrun tînăr c-o leacă de .plete,
Vai de el, sărmanu, şi cădem pe spete. Vremea merge, merge, noi dăm înapoi, Bătrînii sînt vechii, tinerii cei noi.
Aceasta, măi frate, progres se numeşte^. Cine nu-1 urmează, moare, nu trăieşte.
Stan
Progresu, progresu, ce progres atît,
Cînd te-aud, Antohi, zău, mă strîngi de gît! Ce bine mai face progresu-mnitale ?
Ne strică copiii şi ne ia parale.
Era mai nainte, ne spun cei bătrîni,
Ciumă şi lăcuste, tatari şi căpcîni.
Iar acu progresul pe noi năpădeşte,
Capul nu ne-1 taie, da’ îl nebuneşte.
Antohi
Ce ne nebuneşte, nenio, nu-i progres,
Sînt vechi rămăşiţuri ce la piele ies.
Ştii, omul cînd are în el răutate Şi c-o alifie trupu-şi freacă foarte,
Tot răul dinnuntru îi iesă-n obrazi,
Aşa noi păţirăm cu progresul azi.
Ne frecăm cu dînsul, fără să vrem, poate,
Şi pe nas îndată ne-nfloresc pacate.
Acum nu pot zice că sîntem frumoşi,
Avem ceva pete, sîntem cam... buboşi,
'In original: bătă-l.
24 — Primii noştri dramaturgi
369
Dar cum zice turcul, helbet, vreodată Şi noi doar vom prinde la pele curată !
Stan
Ba-i prinde la lepră ş-îi muri cu ea.
Antohi
Ba-i face pe limbă-ţi cît pumnul puşchea 1...
BABA HÎRCA
Operetă-vrăj i tori e în două acte şi trei tablouri