ELEMENTE DE GEOLOGIA ! PENTRU CL, III, GYHNASIALE si LYCEALE. PRELUCRATE DUPĂ NOU'A PROGRAMA, DE SIMEONE C. MICHAIiESCIT, PBOÎ'KSOSl- SCIINTIELIv KA'fVUAJJ LA UCEULV BIX CBAIOTA. 'Pr. Ut CRAIOV’A TIPO-LITOG RAFIA NAŢIONALE RALIAN SAMITCA Tote exemplarele voru trebui se fia sub-semnate i discursu) e; pământului, pre fasele cliloru, del Origini o tnassa-' fi solatu in si a form: ste acest; cari mai in atmos geau, de dulu ace substant l une; si dî, pdn la p^-tt- cesiva ELEMENTE m: GEOLOGIA. Definiţiunc. Geologi’a (dela rîj l'tog pamentu şi y/6yog discursu) este sciinti’a, care tractdza despre originea pamentului, despre formarea si structur’a lui, si des- pre fasele prin cari elu a trecutu in decursulu se- cliloru, dela inceputulu seu si pana in dilele nostre. Original pamentului. Pamentulu a fostu la inceputu o massa fluida incandescenta, care invârtindu-se i- solatu in spatiulu Universului, s’a recitu cu incetulu si a formatu o cogia solida impregiurulu seu. Pre- ste acesta cogia primitiva s’au precipitatu apele, cari mai nainte erau suspense in forma de vapori in atmosfera, si formara cele dintâi mari, cari încin- geau, de giuru impregiuru, globulu terestru. In fun- dulu acestoru mări se depuneau succesivu diferite substantie pamentose, ce apele ţineau in suspensi- une; si astfelu cdgi’a globului se ingrosid, din dî in dî, prin aceste deposite la partea ei esteri6ra, eru la partea sa interiora se ingrosid prin recirea suc- cesiva a massei incandescente. — 4 — In acelaşi timpu, in care scorti’a globului se in- grosiă, recăl’a o facea se se strînga, se crepe, si ici-colea se se fractureze. Oscilatiunile masseloru in- focate din interioru faceau ca unele parti ale glo- bului se se inaltie, si producea ardicaturi, dealuri si sbîrcituri in suprafaci’a cea neteda de mai ’na- inte. Aceste esindu de asupra, peste nivelulu apei, formara cei dintâi conţineaţi, ci nisce mici insule in midiloculu oceanului immensu. Pana candu scdrti’a globului eri mai suptire o mica putere a focului subteranu eră de ajunsu ca se o despice si se producă ridicaturi mici si ne în- semnate; dar după ce ea s’a mai ingrosiatu, rup- tur’a a cerutu o fortia mai mare; acest’a efectuin- du-se a ridicatu munţii cei mai inalti, ale caroru verfuri se inaltiau pana la nuori. Fia-care râdicatura de munţi eră insocita de per- turbatului mari asupra nivelului apeloru: din asta causa urmau scene mari de diluviuri, despre cari ne amintescu traditiunile toturoru poporaloru. Ace- ste fenomene se repetară mai adesea in decursulu secliloru, urmate fiindu de esirea cateneloru de munţi din sinulu tnâriloru. Ultimulu din aceste fenomene se presupune a fi fostu emersiunea muntiloru Andi sau Cordileri, care a formatu oceanulu Atlanticu, si a despartitu Europa de America, causandu dilu- viulu numitu alu lui Noe. Estmodu foculu pe din intru, şi ap’a pe dinafara lucrandu succesivii, au contribuitu la schimbarea si modificarea suprafecii globului nostru pamentescu. Cu fia-care perturbatiune terestra fiintiele dispa- reau de pe suprafaci’a pamentului. Linistindu-se pa- mentulu, natur’a crea fiintie noue in loculu celom dispărute. In crearea fiinteloru natur’a procedea de la fiintiele cele mai inferiore catra cele mai superi- <5re. Ast felu, dintre vegetale au fostu create mai antaiu plantele acotUedâne, apoi monocotiledone si du- pă ele cele dicotiledone. Aseminea, dintre animale au fostu create mai antâiu Zoofitde, apoi moluscele, dupe ele articulatele, apoi mamiferele, si mai la urma Ovnulu, câ oper’a suprema a creatiunei. Principalele fenomene geologice. Aluviunile. Candu plouea cade peste unu terenu inclinatu, a cărui suprafacia este compusa din parti mobile pr. este argil’a, nîsipulu s. a. bucăţi mai mari si mai mici, ea immdie acea suprafacia; ap'a curgându in torenti deslipesce bucăţile si le duce cu sine la o distantia mai mare sau mai mica, după cum es- te cursulu ei de rapede, si după cum este volumulu mai mare sau mai micu al’ acelora bucăţi. Le de- pune pre albia riuriloru, sau pe malurile loru, sau in alte locuri mai j<5se, unde ele formdza straturi ndue. Acestu fenomenu repetendu-se stratele se in- grosia şi formeza unu terenu nou, care iea numirea de aluviune sau pamentu aluvialu. Aluviunile implu siesurile, luncile, livedile s. a. locuri jdse, cari in cea mai mare a loru parte sunt formate din aluviuni. Pamentulu aluvialu dusu de catra fluvii cei mari pana la versarea loru in mare, formdza nisce depo- sîte triunghiulare, cari sS numescu Delta, după ase- menarea loru cu Iiter’a grecdsca (j) ce porta acelaşi nume. Ast-felu este delt’a Dunării, a Renului, a Fa- dului, a Nilului, si a altoru fluvii. Acţiunea venturiloru inca este simptibila asupra partiloru terestre mobile ; mai alesu asupra nîsipu- riloru pe cari le impinge in direcţiunea suflarei loru si formeza nisce banei cari se numescu Dune. Acestu fenomenu se intimpla in desierturile cele mari si ni- sipdse din Asia si Africa pe o scara mai mare: pre- cum si in alte locuri, chiaru şi la noi, pe o scara mai mica. In tierile de josu pr. este Holanda, vân- turile ce sufla de catra marea nordica impingu ni- sipulu de pre malurile marii in interiorulu tierii si acopere locurile cele cultivate, devastandu tota pro- ductiunea. Locuitorii, ca se impede stricăciunea plan- teza arbori pr. Pinus maritima, ale caroru radecini dau consistentia terenului, si impedeca înaintarea duneloru in interiorulu continentelui. Stratifieatiunl. StraUficathmi. — Stratificatiune se numesce depu- nerea masseloru pamentose in straturi sau culcusiurî superpuse unele preste altele. Dispîisetiuma stratdoru. — Dispusetiunea strateloru nu este identica pretutindenea in suprafaci’a globului, ci ea varieza multu după natur’a locului si după schimbările la cari a fostu supusa o localitate in de- cursulu timpuriloru. Ast-felu distingernu slrate orizon- tali,, cum sunt stratele primitive depuse pre albi’a riuriloru si a altoru ape. Stratele mai multu sau mai STRATIFICATIUNE DISCORDANTA. STBATIFICATIUNE CONCORDANTA. pucinu înclinate, cari au resultatu din sulevatiunile ce au avutu locu in diferitele epoce. Intre aceste distingemu diferite grade de indinatiune, cari potu varia pana la inchnatiunea verticala. După dispusetiunea strateloru distingemu stratifi- catiune concordanta, candu t<5te stratele sunt para- lele intre ele, ori care ar fi positiunea loru: orizon- tala sau inclinata. Stratificatiunea se dice discor- danta, candu stratele unui depositu sunt inclinate intr’o parte, dra ale celuialaltu depositu sunt incli- nate in sensuri contrarie. Isvdrele de apa. Ap’a care cade sub diverse forme din atmosfera (ploie, ndua, grândina) pre pamentu, o parte se e- vapordza, alta parte se strecdra prin stratele pa- mentului, dra alt’a se aduna in riuri, fluvii şi lacuri cari alimentdza marile si oceanele. Acea apa, care intra in pamentu, ajungundu la unu stratu imperme- abilu, cum sunt stratele de argila, se opresce si se face balta, daca acelu stratu este horizontalu; ear daca stratulu este inclinatu, atunci ap’a ’şi face locu si curge pe sub pamentu, cu o rapediciune confor- ma inclinatiunei, pana candu se curma undeva stra- tele ce iau acoperitu albi’a, precum se intimpla Ia capetulu unui dealu seau unui munte, atunci ea ese la suprafacia si-si continua cursulu sub numele de isvoru. Eara daca loculu, unde ap’a a esitu din stratele ce o conţinea este o grdpa, atunci ea o- prindu-se aci, constitue unu putiu sau o fontana, de 8 \ unde se pdte estrage prin diferite midildce meca- nice. Ap’a care isvoresce din o mare profundime tiene in disolutiune diferite substantie minerale. Ea se nu- mesce apa minerala, si daca este calda se numesce apa thermala, si serve la vindecarea mai multoru bule. Caldur’a centrala. Unu mare numeru de fapte probdza câ pamen- tulu nostru conţine in interiorulu seu unu gradu fdrte inaltu de căldură, care este unu restu alu caldurei sale originare, si care nu depinde dela cal- dur’a ce pamentulu o primesce de la s6re. Cu câtu descindemu mai multu in interiorulu pamentului, cu atâtu mai tare semtimu acesta căldură. Sunt unele mine adanci, in cari lucratorii nu potu stă imbracati. Cam dela 30 de metri in josu, caldur’a pamentului cresce cu i° de fia-care metru. Astfelu la o adân- cime de câte-va mii de metri, caldur’a este atatu de mare, in câtu tote substantieîe minerale aflate acolo sunt in stare de fusiune (topite) incandescenta. A- cesta o probeza eruptiunea vulcaniloru; ap’a gaise- riloru din Islanda si a altora isvdra calde, uneori chiaru ferbinti, ce tîsnesce din interiorulu pamen- tulului. Cutremurile de pamentu. ■— Numimu cutremura de pamentu nesce scuduituri rapedi si scurte, ce se simtu câte odata la suprafaci’a pamentului, intr’unu modu mai multu sau mai pucinu violentu, si cari — 9 sunt produse de materiele incandescente, ce se ga- sescu in centrulu pamentului. Aceste scuduituri se intindu uneori la o distantia mai mica; alteori se intindu Ia regiuni întregi. Ele consistu uneori din oscdatiuni orizontale, alteori din oscilaliuni verti- cale si alteori din amendoua aceste, candu sunt tot- odată si mai periculcSse. Cutrenmrulu este adesea precesu de nisce vuete surde cari sdrnbna cu tro- păiturile cailoru, sau cu rostogoliturile unoru obiecte. Efectele cutremureloru depindu dela violenţi’a mi- sicariloru. Candu scuduiturile sunt mai usiore, atunci ele producu misicarea obiecteloru mai mici, a mobi- leloru, icdneloru. policandreloru; candu ele sunt mai tari, atunci producu sunarea clopoteloru, caderea caminuriloru si a cosiuriloru; eru candu suntu forte violenţi causdza creparea ziduriloru, ruinarea caseloru, caderea turnuriloru s. a. efecte triste. — La aceste se mai adaugu despicarea pamentului, rădicaturi si cufundaturi, schimbarea cursului apeloru, secarea is- voraloru vechi si nascerea altora isvora noua, si al- te mai multe schimbări pre suprafaci’a globului. In- se efectele cele mai mari ale cutremureloru sunt a- paritiunea vulcaniloru. Indicatori si Cufundaturi. Uneori misîcarile pamentului se operedia intr’unu modu incetu si pe nesimţite, causandu intr’nnu locu inaltiaturi dr intr’altulu lăsaturi ale terenului, fara de a causâ ceva perturbatiune in obiectele supra- puse. Astfelu s’a observata câ de pre timpulu Ro- maniloru până in dilele ndstre o parte din tiermu- IO rii Neapolei s’a cufundatu si drasi s’a radicatu de sub apele marii. Câ proba despre acdst’a se aducu cele trei columne cari mai substau din ruinatulu tem- plu a lui Serapis, despre cari columne s’a consta- tatu, din cuiburile Foladeloru (molusce din gen. Pho- las) ce se gasescu intr’insele, câ ele a fostu mai de multe ori submerse in apa si drasi scdse afara, după cum sunt astadi. Atari fenomene s’au observaţii in Chili, in Scandinavia si la golfulu Botnicu. Vulcanii. Vulcanii suntu nesce munţi conici, cari arunca din candu in candu materii incadescente din interiorulu pamentului, prin o gura care se numesce crater. Ei stabilescu o comunicatiune permanenta sau tempora- ria intre interiorulu pamentului cu esteriorulu lui, si sunt câ nesce resuflatori pre cari provedinti’a i-au alesu pentru a ne scuti de pericleie ce ni le aru ca- uză cutremurele de pamentu; pentru câ indata ce vulcanulu incepe a vomi materii din sînulu seu, scu- duiturile ori câtu de violenţi se fia, numai de câtu incetdza. Formarea vulcanului se face prin aparitiunea unei rădicaturi de forma conica, in verfulu careia pamen- tulu se crdpa si dâ nascere gurei vulcanului, numita crater. Productele vulcanice suntu de trei feluri: gazose, licide si solide. Materiile gazdse sunt: vapori de apa si vapori de sulfure, acidu carbonicu, acidu sulfurica si acidu clorhidricu. Materiile licide sunt: apa fidrta si mai vertosu lava, care împle craterulu si se vdrsa pre co: cutrem si aco] solide numitt lapillK arunc Vu vulcc cr; su T f< c i pre costele vulcanului, împle crepaturele causate de cutremura si se scurge la distantie mari, distruggndu si acoperindu totu ce intimpina in cale-i. Materiile solide sunt cenuşia vulcanica, petri incandescente numite bombe, vulcanice, alte petri mai mici numite lapilli, fragmente de p£tra pordsa, s. a. cari sunt aruncate la o mare distantia dela vulcanu. Vulcani submarini. In fundulu mâriloru inca se ivescu vulcani cari se manifesta prin clocotirea apei si prin aruncare de materii vulcanice, cari plutescu pre su- prafaci’a marei. Aceşti vulcani producu rădicaturi de insule pr. sunt insul* a Iulia si Santorinu din me- diterana, cari au aparutu in secululu nostru in urm’a unoru cutremure violente de pamentu. Salse (salsus) se numescu nesce vulcani cari arunca din sinulu Ioru apa sarata, hidrogenu carbonatu si ma- terii noroidse. Atari vulcani salsosi se gasescu in Sicilia, in Crimea si in America meridionale. Sulf atari se numescu acei vulcani cari scotu din craterele loru diferite gazuri precum acidu sulfurosu, sulfhidricu si carbonicu, amestecate cu vapori de apa. T<5te craterele vulcaniloru neactivi devinu sulfatare. Gaiseri se numescu nisce funtâni, cari arunca apa ferbinte la intervale de câte */* ora, si la inaltime de 50 m. Funtâni de aceste se gasescu numerose in Island’a care este o tidra eminamente vulcanica. Apele minerale si mai alesu cele thermale (isvora calde) inca au multa analogia cu fenomenele vulca- nice. Apele aceste contignu diverse substantie mi- nerale in disolutiune, din care causa unele sunt bu- ne pentru beutu, precum este borvizulu dela Arpa- 12 tăcu şi Borsecu in Transilvania ; altele pentru bai (scalde), precum sunt cele dela Mehadia in Banatu, dela Carlsbad si Franzensbad in Bohemia. La noi inca sunt ape minerale forte bune, dar nu destulu de îngrijite; pr. la Calimanesci, Olanesci, Balt’a alba, Pucios’a etc. Apele termale sî-au sorgintea loru in profunditatea pamentului, aprope de foculu centra- 3u, dela care si-au imprumutatu temperatura mai multu sau mai pucinu înalta ce o posedu. Focuri nestinse. — In multe localitati vulcanice ese din pamentu, prin crepaturile sale causate de cutre- mure, unu gazu numitu hydrogenu carbonatu, care se aprinde lesne şi arde neincetatu. Acestu fenomenu geologicu iea numirea de focii nestinsa. Unu atare fenomenu se observa la Pietra-mala in Italia, si la Bacu langa marea caspia. La noi inca esista unu atare fenomenu in judeciulu Buzeului, la satulu Lo- patari, unde ese din pamentu hydrogenu carbonatu ce arde în continuu. Omenii folosescu acestu focu naturalu, gatindu-si la elu mancare, spalandu rufe, si alte trebuintie la care se cere focu. fara de a a- v6 nevoie de lemne, sau de altu materielu combus- tibilu. DESPRE ROCE. Sub numele de JRoca sau stânca (rupes) intielegemu in Geologia o masa minerala compusa din aceeaşi specie, sau din specii diferite de minerale, si avendu o atare estensiune, in câtu p<5te fi luata câ parte constitutiva a scdrtiei globului. Acestu nume se dâ in geologia nu numai masseloru solide, sau petriloru 13 — Iceloru mari ce se vedu la munţi esite la suprafaci’a pamentului, ci si masselom mobile si pamentdse, ar- fil<5se, nisip<5se etc, numai se aiba o astfelu de in- I tindere in catu se pdta fi considerate câ parte es- |sentiale a globului. Rocele dupe originea loru se dividu in roce sedi- mentarie, roce metamorfice si roce eruptive. Rocele sedimentarie. Roce sedimentarie sunt acele cari s’au formatu prîn sedimente depuse pre fundulu apeloru. Acest’a se vede petrecundu-se chiaru dinaintea ochiloru noş- tri, candu apele tulburi, incarnate de materii tienute in suspensiune se vârsa intr’unu lacu, intr’unu rîu sau intr’altu locu mai diosu, ori se revdrsa preste unu siesu; după ce ele s’au opritu depunu acele materii pe fundulu loru si formeza straturi, cari iau totu- deuna positiune orizontale. Aceste strate superpuse formeza rocele numite sedimentarie, si cari se mai numescu si apatice, pentru câ s’au formatu de catra ape, şi neptunice dela Neptunu dieulu apeloru, si fossilifere pentru ca numai intr’insele se gasescu res- turi de animale si de vegetale. De rocele sedimentarie se tienu : Calcamilu sau petra varosa (Carbonatulu de calce) care este un’a din rocele cele mai respandite pre suprafaci’a globului, si se caracterisdza prin aceea câ pusa in acide se disblve producandu o ferbere, care provine din desfacerea acidului carbonicu ce contiâne într’insa. In focu se crepa si se transforma in calce viua, adeca in vara nestinsu (oxidu de cal- 14 — ciu). Cuprinde forte multe varietati, dintre cari a- mintimu: Calcariulu grosolanii, sau calcariulu de con- structiuni sau petr’a varosa comuna, de colore alba inchisa cu structura granulosa, ce nu se p<5te lus- trui. Este f<5rte respandita in natura si se intrebu- intieza la ziditu si la facerea varului. — Tofidu cal- cariu sau fdtrulu, care este o p6tra spongidsa si ce- lulosa; ea este formata din apele minerale incarcate cu substantie varose.—Travertmulu este unu calcariu compactu cu cavitati vermicularie formate din besi- cele de gazu ce străbateau stânc’a in timpulu for- marei sale, pre cale concretionata. — Calcariu ooli- ticu compusu din mici granulatiuni aseminea oualoru de pesce (icreloru). — Calcariulu pisoliticu ale cărui granulatiuni sunt mai mari si de forma neregulata. ArgiVa (huma) este formata din macinarea stân- ciloru ce contienu siliciu si aluminiu. Ea coprinde o certa cantitate de apa si adesea rugina de feru. In apa se desface, suflandu preste dins’a respandesce unu mirosu particulariu si punendu-o pre limba se lipesce de dins’a. Acesta stânca este forte respan- dita pre supra/aci’a pamentului si cuprinde mai mul- te varietati, pr. Argil’a plastica (Lutulu si pam. de 61e) mdle la pipaitu, suge in sine apa si face unu aluatu (coca) tenace, care primesce diferite forme. In focu se întaresce, devine aspra si frangibila.— ArgiVa smectica sau pam. de piua este unsurosu la pipaitu, se desface lesne in apa, fara de a forma unu aluatu ductibilu; se intrebuintdza in fabricele de postavu pentru a desgrasiâ stofele. — Argi’la fe- ruginosa amestecata cu oxidu (rugina) de Jfleru, con- J5 — stitue o stanca pamentosa din cari se făcu carami- dile. Arăesi’a este o varietate a stâncei numita Mlada, Compositiunea ei este analdga cu a argilei, carac- terulu ei principalu este de a se despica in table ; sedimentarie cele mai vechi. Colorea ei este fdrte apoi ndgra, ruginia etc. Se intrebuintidza la acope- ritulu caseloru si la tablitie de scrisu pentru ince- petori, si de calculatu. Condeiele de petra cu cari se scrie pre tablitiele de ardesia sunt taiate dintr’unu scistu suru si mai mble, care nu sgaria tabl’a. Marc/a este p roca formata din amestecarea cal- canului cu argila in proportiuni variabile; candu precumpanesce varulu, atunci are colorea alburia si se numesce meahc. Acest’a se desface in apa si se intrebuintidza adesea in loculu varului. Cei vechi in- trebuintîau marg’a la fertilizarea agriloru. Nisipula este compusu din granule siliciose şi se nasce din descompunerea stanciloru quartiose. Elu formdza roce mobile si desagregate, inse fdrte în- tinse in disierturile nisipose, pre malurile mâriloru si ale fluviiloru, cari suflate de ventu ieu form’a si numirea de banei nisipose. Fetrisiulu se nasce din farimaturile diferiteloru ro- ce sau stanei solide ce compunu munţii, si sunt tra- se de catra curenţii de ape in locurile jose si in albi’a riuriîoru, sau reversate pre tiermurii loru, unde a- semenea constituescu roce mobile De acesta origine iri; natur’a-i scistdsa provine din caus’a con- variabila ; mai adesea este sura albastria, (vdneta), i6 suntu si petrile rostogolite, cari se vedu acumulate la pdlele muntiloru si resfirate prin albia riuriloru lim- pecli de munte, si ale caroru coltiuri s’au tocitu prin rostogolire. Gresi’a se compune din bobitie de nesipu, mai multu sau mai pucinu fine si unite prin unu cimentu siliciosu sau quartiosu. Ea se usita câ petra de ascutitu cos’a si alte instrumente de taiatu ; din ea se făcu si tocilele ; candu este vertosa si respandita se intrebuintieza si la ziditu. Antracitulu este o substantia carbunosa, opaca de coldre negra metaloida, se aprinde greu, arde cu para scurta, fara fumu si fara mirosu ; se stinge in- data ce se scote din focu si se acopere cu o cenu- şia alba. Elu sa compune mai intregu din cărbune si nu dâ mai nici o substantia volatila candu se des- tildza. Antracitulu are, câ si cărbunele, lignitulu si turba, origine vegetale. Antracitulu se gasesce in straturi sau in terenele carbundse cele mai antice, numite terene de transi- tiune. Elu dâ ardiendu o căldură considerabila si arde cu atâtu mai tare cu câtu se afla in massa mai mare si fiindu câ-i trebuesce unu curentu mare de aeru, trebue se i-se construesca unu cuptoriu spe- cialu. Elu se pdte intrebuinţiâ cu succesu in fondă- rii si in tote operaţiunile cele mari, unde se cere o temperatura fdte inalta. Vil’a s. Cărbunele de pamentn este unu mineralu combustibilu si celu mai folositoriu după feru, in pri- vinti’a industriale. Dintre combustibile elu este celu mai respanditu in sinulu pamentului, si dâ o căldură 17 la n- in ii u e i i cu multu mai mare că Iemnulu si că cărbunele or- dinari u. Cărbunele de pamentu este o substantia carbu- n<5să, necristalizata, opaca si de coldre năgra luci- tdria; arde cu fiacara si fumu, si raspandesce odore bituminosa. Prin destilatiune cărbunii de pamentu dau, gazu inflamabilu (hydrogenu earbonatu) si a- loniacu, precum si o cantitate mai multu sau mai puci nu considerabila de materia bituminosa sau de [resina minerala. Intre cărbunii de pamentu se distingu doue varie- tăţi principali: cărbunii fjrasi si cărbunii înăcri sau J seci. Cărbunii cei graşi sunt avuţi de bitumu si candu f se incaldiescu începu a se topi mai nainte de a se descompune; ei se imfla si se imoie astfelu in catu I fragmentele se eleiescu intre ele si coc’a, adeea căr- bunii restanţi, presenta aspectulu unei masse imflate. Acăsta proprietate face cărbunele de pamentu pre- tiosu pentru lucrarea ferului, pentru ca elu formăza înaintea foiloru de suflatu o bolta ferbinte sub care ferulu se incaldiesce de tdte părţile intr’unu modu ecualu si scutitu de aerulu esterioru. Prin destilati- une in vasu inchisu, cărbunii graşi dau gazu de lu- minaţii, pentru acest scopu se intrebuintieza cărbuni- cari dau o fiacara lunga, eru cei cu fiacara scurta se intrebuintieza la fabricarea ferului.—Cărbunii seci producu mai pucina căldură de câtu varietăţile pre- cedente ; ei se apropia de lignite si nu suntu buni de câtu pentru ferbere si pentru evaporatiune. Psploatatiunea carbuniloru de pamentru este lua- 18 — re in Belgia, in Francia, dar ea se face pre o sca- ra multu mai intinsa in Anglia. Lignitulu este o substantia carbunosa ndgra sau bruna, ce provine din trunchii lemnosi si presenta adesea in tiesetur’a sa fibrosa urmele originei sale: aprinsa arde cu facilitate, prin combustiune dâ unu cărbune aseminea celui de lemnu si cenuşia asemi- nea celei din vatra; arsu in vasu inchisu cărbunele conserva form’a bucăţii arse. Se gasesce in straturi in terenele secundarie si terţiare, si mai cu sdma la partea superidra a acestoru din urma. Turb’a (torfulu) este o materia bruna cu tiesetura spongiosa, mai multu sau mai pucinu combustibila si formata din sfarmaturile planteloru ce crescu in abundantia prin locurile baltdse. Ea se intrebu- intidza in economi’a domestica câ materialu de in- calditu, eru cenusi’a ei serve in agricultura pentru emendarea agriloru. Holand’a, care nu are altu ma- terialu combustibilu, posede vaste deposite de turba; aseminea si Vestfali’a, Hanover’a si tote regiunile inferiorie din Germania septentrionala. lloeele metamorfiee. Aceste roce au forma cristalina si stratificata. E- le s’au formatu in albi’a celoru d’antaiu ape, pre calea sedimenteloru, si s’au alteratu in urma prin caldur’a focului subteranu, luandu forma cristalina. Stâncile metamorfiee cele mai importante sunt : Omisulu este o stânca compusa din feldspatu, cjuar- tiu si mica, cu deosebire ca quartiulu se afla in pu- cina cantitate si in loculu lui predomineza mic’a, din asta caus’a structura Gnaisului devine scistosa, si presenta nisce noclule in interiorulu seu, cari se cre- du a fi urme de cărbuni de pamentu. Gnaisulu es- te celu mai inferioru intre stâncile metamorfice şi cea dintâia stanca formata pre calea apeloru. Elu constitue basea tereneloru sedimentarie si nu con- tiene resturi organice, ci cuprinde vine metalifere pr. auru, argintu, arama, (eru etc. precum si petre pretiose : rubinu, granatu, spinelu etc. Acdsta stânca este fdrte desvoltata in alpi, in carpati, in pirinei si in alţi munţi ai Europei. Micascistîilu sau Scislulu niicaceu este o roca com- pusa din quartiu si din mica, are structura lame- l<5sa (scistdsa) si colori variate : alba, sura, galbena, roşia, bruneta sau negra. A.c6sta stanca apartiene la formaţiunile cele mai vechi cd si gnaisulu; ea este fdrte abundanta si constitue impreuna cu din- sulu partea principale a mai inultoru munţi pr. sunt sudetii; munţii cei mai inalti (hochgebirge) din Sve- dia si Norvegia; apoi munţii Himalaia cari consistu in cea mai mare parte din scistu micaceu. Mica- scistulu candu predomindza mic’a intrinsulu, atunci se farîma si se macina lesne, si produce un pamentu roditoriu ; eru candu predomindza quartiulu, atunci elu dâ table bune pentru acoperitulu caseloru si pentru pardositulu curtiloru, saleloru si trotoareloru. Scislulu argilosu se compune din mica, quartiu si feldspatu, astfelu intrunite incâtu aceste parti nu se potu cundsce intr’insuln. Structur’a lui este perf'ec- tulumelosa, de aceea se despica in table sau in Ies- 20 pecii de ori ce forma, subţiri si netede. Colorea stan- cei vari6za intre suru, brunetu, rosiu si negru. Can- du predomnesce quartiulu intr’ins'a, atunci dâ o pd- tra tare, buna pentru tocile. Aci apertiene Scistulii scriitoriu sau Creţ'a negra, care este atatu de avutu in cărbune, in catu a devenitu mole, si se pote scrie si desemnd cu dinsulu. Roeeîe eruptive. Aceste roce se numescu eruptive pentru câ ele sunt scdse, prin puterea focului suteranu, representante representate 44 14 Dinoicl’ium Dinoterium