G. Mihăilâ CONTRIBUŢII LA ISTORIA CULTURII Şl LITERATURII ROMANE VECHI G. MIHĂILĂ CONTRIBUŢII LA ISTORIA CULTURII ŞI LITERATURII ROMÂNE VECHI www.dacoromanica.ro Coperta: Cristea Milller BUCUREŞTI - 1972 www.dacoromanica.ro G. MIHĂILĂ CONTRIBUŢII LA ISTORIA CULTURII ŞI LITERATURII ROMÂNE VECHI EDITURA MINERVA www.dacoromanica.ro Toate • drepturile rezervate Editurii Minerva www.dacoromanica.ro CUVÎNT ÎNAINTE Volumul de faţă reprezintă o parte din cercetările noastre din ultimii ani, expuse in cadrul cursurilor speciale consacrate culturii şi literaturii române vechi, ţinute la Institutul de limbi şi literaturi străine al Universităţii din Bucureşti. Unele din ele au constituit, de asemenea, obiectul unor comunicări la congrese şi reuniuni internaţionale. Preocuparea noastră de căpetenie a fost dezvăluirea unor aspecte mai puţin sau de loc cunoscute din epoca cea mai veche a culturii româneşti scrise, care începe documentar in secolul al X-lea, dar capătă o dezvoltare amplă şi originală după formarea statelor feudale româneşti, in secolul al XlV-lea. Anumite împrejurări culturale, politice şi religioase au făcut ca această cultură să se exprime, la început, cu precădere în slavonă, care îndeplinea în răsăritul Europei, alături de greaca bizantină, acelaşi rol pe care-l avea latina în apusul şi centrul continentului. Cercetarea manuscriselor unor însemnate texte narative şi juridice bizantino-slave ne-a dus la concluzia evidentă că, din punct de vedere al informării, cărturarii români din secolele al XV-lea, al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-lea nu erau mai prejos ăecît cei din ţările vecine, ba mai mult, de la un anumit moment au devenit ei înşişi „furnizori" şi păstrători, peste veacuri, ai unor texte literare de preţ pentru toate popoarele din aria culturii răsăritene. Alături de această literatură, în sensul larg al cuvîntului, împrumutată, apar, o dată cu consolidarea statelor româneşti, în secolul al XV-lea, şi texte originale în slavonă, uneori şi 5 www.dacoromanica.ro în alte limbi, genul preponderent şi cel mai valoros pentru noi fiind cel istoriografie, cu certe valori literare. Pentru a nu repeta aici cele scrise în antologia de Literatură română veche (1969) şi în ediţia Învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (1970 şi 1971), realizate împreună cu Dan Zamfirescu şi pregătite acum pentru retipărire, am inclus în acest volum numai patru contribuţii ce aprofundează unele consideraţii expuse acolo, însoţindu-le de texte reeditate din nou după manuscris (solia lui Ştefan cel Mare la Veneţia) sau pentru prima dată la noi (două din scrierile lui Petru Movilă). O secţiune aparte a volumului cuprinde cercetări asupra interesantelor texte bilingve slavo-române din secolul al XVI-lea, preludiu al culturii şi literaturii în limba naţională (cu reproducerea fragmentului de Apostol din colecţia lui N- Iorga), precum şi date noi despre lexicografia românească veche, ale cărei începuturi urcă pînă în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, pentru a căpăta o amplă dezvoltare în sec. al XVII-lea. Nu putem încheia aceste rînduri, fără a exprima gratitudinea noastră colegilor şi studenţilor care ne-au ascultat cu interes, încurajîndu-ne în aceste cercetări, adesea migăloase, Direcţiei Bibliotecii Academiei Republicai Socialiste România şi colaboratorilor Cabinetului de manuscrise şi carte rară, tezaur şi laborator de neînlocuit pentru oricine se adînceşte în lectura şi studiul textelor vechi, precum şi conducerii Editurii „Minerva11 şi Secţiei de istorie şi critică literară, care şi-au luat sarcina tipăririi acestei cărţi, ce o închinăm iubitorilor trecutului nostru. G. M. 1 august 1971 www.dacoromanica.ro I www.dacoromanica.ro APARIŢIA SCRIERII SLAVE ŞI PĂTRUNDEREA EI LA NORDUL DUNĂRII. RĂSPÎNDIREA ÎN ŢĂRILE ROMÂNE A IZVOARELOR NARATIVE DESPRE VIAŢA ŞI ACTIVITATEA FRAŢILOR CONSTANTIN-CHIRIL ŞI METODIE Printre aniversările culturale organizate de Consiliul Mondial al Păcii şi de U.N.E.S.C.O. în 1969 se numără şi comemorarea a 1100 de ani de la moartea primului cărturar slav, creatorul alfabetului glagolitic şi întemeietorul literaturii vechi slave, Constantin-Chiril. împreună cu fratele său Metodie, Constantin-Chiril a deschis o epocă nouă in istoria popoarelor slave, care şi-au întemeiat în a doua jumătate a secolului al IX-lea o cultură scrisă proprie, în strînsă legătură cu cea greacă şi latină. Fără îndoială că un astfel de act revoluţionar în cadrul Europei medievale, în care, potrivit tradiţiei, cultura scrisă — în primul rînd, cea ecleziastică — era exprimată în limbile latină, greacă şi ebraică, a fost destinat să deschidă popoarelor slave calea spre asimilarea acestei culturi şi spre crearea unei literaturi proprii. Iată de ce numele celor doi fraţi, originari din Salonic, oraş bizantin în care trăia şi o numeroasă populaţie slavă, au devenit încă de pe atunci şi au rămas ani de-a rîndul, pînă astăzi, un simbol al culturii popoarelor slave, o expresie a egalităţii tuturor ginţilor în faţa civilizaţiei. Cu cîţiva ani în urmă, în 1963, s-a sărbătorit împlinirea a 1100 de ani de la cunoscuta misiune moravă a celor doi fraţi, trimişi în anul 863 de împăratul bizantin Mihail III în Marea Moravie, la solicitarea cneazului Rostislav, pentru a predica creştinismul în limba veche slavă. Această misiune a şi 9 www.dacoromanica.ro însemnat, de fapt, începutul culturii scrise a slavilor l. în 1969,1a 11 februarie, s-au împlinit 1100 de ani de la moartea lui Constantin-Chiril, supranumit Filozoful, atît pentru cultura sa filozofico-teologică, cît şi pentru cea filologico-lingvistică. însă, potrivit unei tradiţii mai vechi, transformată în epoca renaşterii bulgare în sărbătoare a culturii, ziua lui Chirii şi Metodie se comemorează, începînd din 1856, la 24 mai (respectiv, 11 mai stil vechi) 2. Dar să reamintim, pe scurt, principalele momente din viaţa şi activitatea celor doi fraţi cărturari, în primul rînd a lui Constantin-Chiril, pentru a fixa locul pe care-1 ocupă ei în cultura europeană, în particular în cadrul ariei sudice şi răsăritene. Născuţi în familia unui înalt demnitar din Salonic, Leon, care îndeplinea funcţia de locţiitor al strategului (şeful militar 1 Din bogata bibliografie consacrată lui Constantin-Chiril şi Metodie, menţionăm aici: G. Ilinski, OnHT cncTeMaTHHecico2 KHpHJino-Me^o-AHCBCKOâ 6H6nHOrpap3KecTBeHa cecHfl 3a 1100 roflmnHHHaTa Ha CJiaBHHCicaTa iihcmchoct. 863 — 1063, Sofia, 1965; Magna Moravia, Praga, 1965; KupiXXci) tcai Me-9-oSiCp... (Lui Chirii şi Metodie, volum festiv cu prilejul celei de a 1100-a aniversări), I —II, Salonic, 1966—1968 (partea a doua cuprinde şi articole ale slaviştilor şi bizantiniştilor români D. P. Bogdan, Mihail Dan, Tr. Ionescu-Nişcov, E. Turdeanu, Ion Pătruţ ş.a.); KoHcman-muH-Kupu.t &u.iocoff>. K)6MneeH c6ophhk..., Sofia, 1969; KoHcman-muH-Kupu.i 0iuoco0. floKJianH ot CHMno3HyMaSofia, 1971. 8 Vezi V. SI. Kiselkov, Khphjiomctoahcbckiuit KynT b BmrapHa, în XHJiJwa h cto roflHHH..., p. 339 — 358. 10 www.dacoromanica.ro şi civil al cetăţii) — Constantin în anul 827, iar Metodie cu cîţiva ani mai înainte — , cei doi fraţi şi-au însuşit încă din copilărie atît limba slavă, de la părinţii lor (cel puţin mama trebuie să fi fost slavă), cît şi cea greacă, pe care au invăţat-o în oraşul natal şi mai tîrziu la Constantinopol şi în alte centre ale imperiului. Constantin, în special, s-a distins încă din adolescenţă printr-o pasiune neobişnuită pentru studiu, căci, după cum relatează Viaţa lui (scrisă de unul din ucenici, desigur sub supravegherea lui Metodie, curînd după anul 869), venind la Şcoala superioară din Constantinopol şi „deprinzînd în trei luni gramatica, a trecut la alte ştiinţe. Şi a învăţat pe Homer şi geometria la Leon (Matematicul — n.n.), iar la Fotie (viitorul patriarh — n.n.) dialectica şi toate ştiinţele filozofice; pe deasupra, retorica şi aritmetica, astronomia şi muzica şi toate celelalte iscusinţe elineşti. Şi pe toate aceste ştiinţe le-a învăţat atît de bine, încît parcă ar fi învăţat numai una din ele" \ După încheierea studiilor, Constantin intră în cinul preoţesc şi devine bibliotecar al celei mai mari biserici constantino-politane, Sfînta Sofia, de pe lîngă Patriarhie, iar apoi profesor la şcoala în care el însuşi învăţase. Curînd însă, la vîrsta de 24 de ani, este trimis într-o misiune religioasă la arabi, în califatul Bagdad (a. 851), iar apoi, împreună cu fratele său Metodie — ce fusese un timp guvernator al unei provincii slave din Imperiul Bizantin, iar ulterior se călugărise — la hazari, în oraşul Cherson (în Crimeea de astăzi), în jurul anului 860. Este posibil ca, la întoarcere, cei doi fraţi să se fi preocupat de răspîndirea creştinismului printre slavii din Imperiul Bizantin, de alcătuirea alfabetului slav şi de traducerea primelor cărţi de cult din greceşte, căci numai aşa se explică de ce, peste doi ani, în 862, cînd soseşte la Constantinopol solia cneazului morav Rostislav, împăratul Mihail III împreună cu unchiul său Bardas s-au adresat pentru îndeplinirea misiunii tocmai lui Constantin şi lui Metodie. Iată cum redă acest moment Viaţa lui Metodie (scrisă după moartea lui de unul din ucenici, în strînsă dependenţă 1 Traducerea, după ediţia lui T. Lehr-Splawinski, Zywoty Konstantyna i Metodego, Poznan, 1959: Viaţa lui Constantin Filozoful, cap. IV, p. 11, şi după manuscrisul slav nr. 135 al Bibliotecii Academiei Republicii Socialiste România (B.A.R.), f. 127b. 11 www.dacoromanica.ro de cea a lui Constantin-Chiril): „S-a întîmplat ca, în zilele acelea, Rostislav, cneazul slav, împreună cu Svatopluk, să trimită din Moravia la împăratul Mihail (o solie — n.n.), spunînd astfel:«(...) Au venit la noi mulţi învăţători creştini din Italia, din Grecia şi din Germania, învăţîndu-se în felurite chipuri. Dar noi, slavii, sîntem un popor simplu şi nu avem pe nimeni care să ne îndrepte pe drumul adevărului şi să ne arate înţelepciunea. Trimite-ne, dar, stăpîne, un astfel de bărbat, care să ne lămurească tot adevărul.» Atunci împăratul Mihail zise către filozoful Constantin: «Auzi, filozofule, aceste cuvinte? Nimeni altul nu poate face acest lucru în afară de tine (...) Ia pe fratele tău, egumenul Metodie, şi du-te! Căci voi doi sînteţi din Salonic, iar toţi tesalonicenii vorbesc curat limba slavă» Cei doi fraţi se îndreaptă în scurt timp spre Moravia, unde ajung în anul 863, după ce Constantin, care avea 36 de ani, alcătuise alfabetul slav şi începuse traducerea Evangheliei. Este evident că această acţiune, cu totul nouă la popoarele slave, nu putea fi realizată în mai puţin de un an, deşi cele două Vieţi, citate mai sus, nu ne dau informaţii mai precise în acest sens. Unele detalii le aflăm însă în cunoscuta apologie a scrierii slave, intitulată Despre litere şi aparţinînd călugărului Hrabr (începutul sec. al X-lea): „Dacă vei întreba pe cărturarii slavi, zicînd: «Cine v-a făcut literele sau cine v-a tălmăcit cărţile?», toţi ştiu şi, răspunzînd, vor zice: «Sfîntul Constantin Filozoful, numit Chirii, ne-a făcut literele şi a tălmăcit cărţile, împreună cu Metodie, fratele său; căci sînt încă în viaţă cei ce i-au văzut» (Hrabr scrie pe la anul 924, — n.n.). Şi dacă-ivei întreba: «în ce timp?», ei ştiu şi vor spune că în vremea lui Mihail, împăratul grecesc, a lui Boris, cneazul bulgar, a lui Rastiţ (Rostislav) moravanul şi a lui Koţel, cneazul curţii de la Balaton, în anul de la zidirea lumii 6393" (adică 863 e.n.)2. Hrabr nu spune ce alfabet a creat Constantin-Chiril, însă majoritatea cercetătorilor sînt astăzi de acord că acesta a fost 1 Ediţia citată: Viaţa lui Metodie, cap. V, p. 107. 4 Traducem după manuscrisul slavo-român aflat în Biblioteca Academiei de ştiinţe a R. S. S. Ucrainene (fondul Bibliotecii fostei Academii Teologice din Kiev, nr. 116) şi reprodus de profesorul bulgar K. Kuev în cartea sa HepHopmeu. Xpa6i>p, Sofia, 1967, p. 213—217. 12 www.dacoromanica.ro alfabetul numit în ştiinţă glagolitic, păstrat în cele mai vechi manuscrise slave şi utilizat ulterior numai în Croaţia. Modelele pe care le-a avut în faţă marele cărturar slav au fost şi sînt încă disputate, dar credem că opinia potrivit căreia Constantin a stilizat literele greceşti minuscule, adăugîndu-le unele litere din alfabetele orientale (de exemplu, din cel ebraic-samaritean) şi altele create de el însuşi, pe baza unor simboluri grafice creştine, pentru a reda sunetele specifice slave, este cea mai apropiată de adevăr Ulterior, ucenicii lui Chirii şi Metodie, care şi-au desfăşurat activitatea la Preslav, în răsăritul Bulgariei, la sfîrşitul sec. al IX-lea şi începutul sec. al X-lea, au adaptat alfabetul majuscul grecesc pentru scrierea slavă, adăugîndu-i unele litere noi, preluate sau modificate din alfabetul glagolitic. Acest alfabet, mai simplu şi mai comod, răspîndindu-se rapid, a căpătat, cu timpul, numele de „chirilic", întrucit cel vechi, cu adevărat creat de Chirii, căzuse în desuetudine în cea mai mare parte a ţărilor slave. Pentru această activitate a sa de creator a unui nou alfabet, adecvat unei limbi ce nu mai fusese pînă atunci fixată în scris, ca şi prin traducerea de o mare exactitate şi elevaţie artistică a principalelor cărţi de cult greceşti, Constantin-Chiril, urmat de fratele său Metodie, este considerat, pe bună dreptate, primul filolog slav. în esenţă, se admite că în cei aproape patru ani cît au stat în Moravia, pregătind ucenici pentru propagarea creştinismului în limba slavă veche, Constantin şi Metodie au tradus Evangheliarul şi apoi integral Tetraevanghelul, Apostolul, Liturghia, Psaltirea şi alte cărţi bisericeşti. După moartea lui Chirii, Metodie a continuat cu ucenicii săi să traducă Vechiul Testament, Nomocanonul (Pravila), predici, culegeri de rugăciuni şi alte texte necesare cultului creştin. Toate acestea nu s-au păstrat în manuscrisele originale şi nici măcar în copii apropiate în timp, ci în manuscrise datînd de la sfîrşitul sec. al X-lea şi din secolul al Xl-lea, iar altele chiar de mai tîrziu. Astfel, printre cele mai vechi manuscrise slave glagolitice se numără: Foile sau Missalul de la Kiev 1 Vezi: I. Taylor, The Alphabel, II, Londra, 1883, p. 201-207; I. V. Jagic, rjiaroJiHnecKoe iihcbmo, St. Pb., 1911; V. Kiparsky, O npo-HcxoxofleHHH rJiaroJiHUM, în voi. KnmueHT OxpnflCKH, Sofia, 1968, p. 91—97. 13 www.dacoromanica.ro (sec. al X-lea), care reprezintă un fragment de traducere din limba latină a unei liturghii (missa); Tetravanghelele de la mănăstirile Zograf şi Sfînta Măria (Muntele Athos); Evangheliarul lui Assemani sau de la Vatican; Psaltirea şi Molit-venicul de la Sinai, Codicele de predici Clozianus şi altele (toate din sec. al Xl-lea). Printre textele scrise cu alfabet chirilic, derivînd din tradiţia marilor cărturari şi a ucenicilor lor imediaţi, cele mai vechi sînt Evangheliarul lui Sava, Codicele de minee, legende şi predici de la Suprasl (Polonia), Apostolul de la Enina (Bulgaria) şi alte manuscrise fragmentare din sec. al Xl-lea. Din fericire, vechimea scrierii chirilice este confirmată de cîteva inscripţii de la mijlocul şi din a doua jumătate a secolului al X-lea, datate sau cu elemente de datare, descoperite în Bulgaria, în Macedonia şi pe teritoriul ţării noastre, ca dovadă a pătrunderii timpurii a noii culturi scrise în aceste regiuni. Acestea sînt Inscripţia dobrogeană de laMircea Vodă, cea mai veche datată dintre toate cele cunoscute pînă acum (a. 943) şi păstrată la Muzeul arheologic din Bucureşti1; Inscripţia lui Mostici de la Preslav (databilă între anii 927 —969), Inscripţia ţarului Samuil din Macedonia (a. 993), grupul de Inscripţii chirilice de la Murfatlar (Dobrogea), atribuite de cercetători (prof. D. P. Bogdan2 şi autorul acestor rînduri) sfîrşitului secolului al X-lea, şi altele. Revenind la activitatea celor doi fraţi cărturari, vom reaminti că, pentru a-şi întări autoritatea şi a căpăta confirmarea acţiunii întreprinse, ei s-au îndreptat, împreună cu ucenicii lor, după o şedere în Moravia de aproape patru ani, spre Roma, unde fuseseră chemaţi de papa Nicolae I, ca urmare a intervenţiilor clerului german. în drum, trecînd prin Pannonia de apus, ei se opresc pentru puţin timp la cneazul sloven Koţel, care-i primeşte cu multă cinste, dîndu-le la învăţătură cincizeci de ucenici. în continuare, Constantin şi Metodie trec prin Veneţia, unde, în cadrul unei dispute cu teologii locali, Constantin Filozoful apără dreptul slavilor, 1 D. P. Bogdan, flo6pyflwaHCKa« Haflnn«, 943r., în Romanoslavica, I, 1958, p. 88-104; Istoria României, voi. II, Bucureşti, Ed. Acad., 1962, p. 38. 2 Vezi: Damian P. Bogdan, Grafitele de la Basarabi, în Analele Universităţii Bucureşti, Seria Şt. sociale, Istorie, IX, 1960, nr. 16, p. 31 —41. 14 www.dacoromanica.ro ca şi al tuturor popoarelor, de a avea o cultură în limba proprie. Merită să reproducem, în cîteva cuvinte, argumentarea lui, căci, bazîndu-se pe bunul simţ, pe date istorice şi pe texte ecleziastice chiar, aceasta va fi reluată peste cîteva secole de cărturarii români, în frunte cu Coresi, care au tradus din slavonă în română cărţile de cult, punînd temelia culturii în limba naţională. Folosim aici o veche traducere românească, prescurtată, tipărită în anul 1813: „însă sfinţii învăţători slaveneşti au răspuns unora ca acelora: întocmai Dumnezeu ploaă preste toţi şi răsare lumina soarelui. Şi grăiaşte şi David: «Toată suflarea să laude pre Domnul! (...)» De vreme ce au venit Domnul ca să mîntuiască pre toate neamurile, deci toate neamurile cu ale sale glasuri să slavoslo-vească (să laude — n.n.) pre Domnul Ajunşi la Roma, la sfîrşitul anului 867, cei doi fraţi şi ucenicii lor sînt primiţi de noul papă, Adrian II, care, după un timp, recunoaşte în mod oficial liturghia slavă şi dreptul slavilor din Moravia şi Pannonia de a avea episcop şi preoţii lor. Dar conducătorul acestei misiuni, Constantin Filozoful, obosit şi bolnav, moare aici la Roma, fiind în vîrstă de 42 de ani, la 14 februarie 869, după ce cu puţin timp înainte îşi luase schima monahală şi numele de Chirii. El lasă fratelui său mai mare misiunea de a continua opera începută: „Iată, frate, am tras amîndoi la aceeaşi brazdă, iar eu acum cad pe ogor, sfîrşindu-si zilele. Ştiu că tu iubeşti mult muntele (Olimp, în Asia Mică, unde Metodie se aflase în mănăstire — n.n.), dar pentru el nu lăsa învăţătura noastră, căci prin ea mai multă mîntuire vei avea." 2 Această acţiune îndrăzneaţă, care trecea peste canoanele existente ale Europei medievale, avea să întîmpine în continuare mari greutăţi. La insistenţele lui Koţel, Metodie şi ucenicii săi capătă învoirea să-şi continue activitatea în Pannonia, el însuşi fiind sfinţit în anul 870. Aceasta a atras adversitatea clerului german, care reuşeşte să-1 facă prizonier şi să-1 întemniţeze în Bavaria, timp de doi ani şi jumătate. Eliberat în anul 873, la porunca papei Ioan VIII, Metodie se îndreaptă spre Moravia, unde urmaşul lui Rostislav, Svatopluk, îşi schimbase a doua oară orientarea politică, pînă atunci favo- 1 Vieţile Sfinţilor din luna lui mai, Mănăstirea Neamţului, 1813, i. 117b. 2 Viaţa lui Metodie, ed. cit., cap. VII, p. 109. 15 www.dacoromanica.ro rabilă germanilor, şi era acum interesat în întărirea independenţei politice şi culturale a ţării sale. Metodie devine arhiepiscop al Marii Moravii, cu reşedinţa la Velehrad, şi desfăşoară timp de mai mulţi ani o intensă activitate religioasă şi culturală. In anul 881 merge pentru scurt timp la Constantinopol, unde este bine primit de împărat şi patriarh, dar, reîntors în Moravia, este nevoit să lupte din nou împotriva episcopilor germani şi a lui Svatopluk însuşi. După moartea sa, la 6 aprilie 885, ucenicii săi au fost alungaţi din Moravia, iar Gorazd, ce fusese lăsat drept urmaş, ucis. Climent, Naum şi Anghelarie îşi găsesc adăpost în Bulgaria cneazului Boris-Mihail, care adoptase în mod oficial creştinismul în anul 865. Alţii au ajuns în Croaţia, iar unii chiar „în Dacia", după cum spune legenda consemnată în Cea de-a doua viaţă a lui Naum, scrisă după prima jumătate a sec. al X-lea1. Cît priveşte scrierile originale rămase de la cei doi fraţi misionari, în special de la Constantin-Chril, dispariţia manuscriselor originale face ca ele să nu fi fost identificate în întregime cu toată siguranţa, deşi copii mai noi, cuprin-zînd diverse texte, îl indică drept autor pe el (dar numele de Constantin a fost purtat curînd după aceea de Constantin Preslavski, unul din ucenicii celor doi fraţi, iar mai tîrziu, în sec. al XlV-lea — al XV-lea, de Constantin Kos-teneţki, ceea ce a putut provoca confuzii la copiştii ulteriori). Cu toate acestea, cîteva identificări sînt sigure sau aproape sigure. Astfel, în unele manuscrise slavone tîrzii, s-a păstrat un Cuvînt la aducerea moaştelor preaslăvitului Clement (fost papă al Romei), „descoperite" de-Constantin-Chiril şi Metodie la Cherson şi aduse de ei apoi la Roma. Autenticitatea acestei scrieri, redactată de Chirii în greacă şi tradusă apoi de ucenici în slava veche, este confirmată de scrisoarea lui Anastasie Bibliotecarul către Gauderich de Velletri (curînd după moartea dascălului slav), în care Anastasie vorbeşte despre trei scrieri ale acestuia (istoria descoperirii moaştelor, cuvîntul de laudă şi un imn în versuri) ce au fost contopite apoi în una singură, aşa cum au păstrat-o manuscrisele slavone. Pe de altă parte, Viaţa 1 „De asemenea unii s-au răspîndit prin Moesia, iar alţii prin Dalmaţia şi Dacia, şi au înmulţit cuvîntul lui Dumnezeu pretutindeni însutit." (Vezi Iordan Ivanov, BwirapcKH crapHHH H3 MaKefloHHH, ed. a Il-a, Sofia, 1931, p. 313.) 16 www.dacoromanica.ro lui Constantin Filozoful cuprinde atît de multe detalii şi relatări ale cuvîntărilor şi disputelor lui Constantin-Chiril, încît se poate presupune că la redactarea ei s-au folosit unele texte scrise de el însuşi, care se dovedise un mare orator şi un pasionat apărător al cauzei căreia i se dedicase. In acest sens, pot fi identificate disputele cu fostul patriarh iconoclast Ioan VII Gramaticul (expusă în cap. V), cu sarazinii (cap.VI), cu hazarii (cap. X) şi cuvîntul de apărare a scrierii şi culturii slave la Veneţia (cap. XVI), ce a inspirat, desigur, mai tîrziu pe Hrabr. Lui Metodie îi aparţine, desigur, Canonul sfintului Dimitrie din Salonic, păstrat în cdpii din secolele al Xl-lea—al XII-lea, despre care se face menţiune în Viaţa sa, fiind compus în ultimii ani ai activităţii cu prilejul încheierii traducerii Bibliei, după mărturia acestei Vieţi, exact la 26 octombrie, ziua de sărbătorire a compatriotului şi premergătorului lor. In mare măsură, de asemenea, lui Metodie i se datoreşte Viaţa lui Constantin Filozoful, izvorîtă din necesitatea de a perpetua memoria fratelui iniţiator al scrierii şi culturii slave, operă a cărei istoricitate este în afară de orice îndoială, ca şi cea scrisă de uceniciilor apropiaţi în memoria sa (Viaţa lui Metodie). Aceste scrieri originale şi, probabil, altele, a căror paternitate e discutată, vin să se adauge activităţii de traducere a cărţilor de cult greceşti în limba slavă veche, activitate care a pus nu numai bazele unei noi literaturi, ci şi unei limbi literare, ce — în forme evoluate de-a lungul timpului — a avut un rol deosebit în Europa sudică şi răsăriteană în decurs de mai multe secole. Nu este locul să prezentăm aici evoluţia ulterioară a culturii slave in Bulgaria, apoi în Croaţia, Serbia şi Rusia, unde s-au răspîndit ucenicii celor doi mari fraţi cărturari. Este suficient să spunem doar că, în Bulgaria, epoca ţarului Simeon (893— 927) şi cea imediat următoare sînt considerate secolul de aur al literaturii vechi slave sau vechi bulgare. De atunci, probabil, şi poate chiar din epoca chirilo-metodiană datează şi răspîndirea, la început sporadică, iar apoi mai intensă, a scrierii slave şi a literaturii bizantino-slave la nordul Dunării, pe teritoriul formaţiilor prestatale româneşti şi, ulterior, în statele feudale Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Devenită limbă a cultului răsăritean, ortodox, alături de greaca bizantină, după ce mai înainte se folosise 2 — Contribuţii la istoria culturii şi literaturii romane vechi — c. 129 www.dacoromanica.ro 17 pe teritoriul ţării noastre latina (dovadă termenii de cult fundamentali de origine latină în limba română), slavona a îndeplinit la noi funcţia pe care latina a avut-o în apusul şi în centrul Europei, la popoarele ce adoptaseră ritul apusean, catolic \ Adoptarea ei ca limbă a cultului şi, mai larg, a culturii scrise nu se datoreşte vreunei presiuni politice sau religioase — căci Patriarhia din Constantinopol, care a confirmat in secolul al XlV-lea primii mitropoliţi ai Ţării Româneşti şî Moldovei independente, putea impune limba greacă —, ci vecinătăţii cu ţările slave, creării unei tradiţii a limbii slavone, considerată acum ea însăşi „sfîntă", alături de latină, greacă şi ebraică. Această limbă de cultură n-a ajuns niciodată să fie însuşită la noi de pături largi ale populaţiei, fiind doar un apanaj al clerului şi al cancelariilor domneşti, în care mai ales raţiuni dictate de relaţiile externe impuneau folosirea unei limbi diplomatice înţelese de vecini — şi aceasta era tocmai slavona, continuatoarea limbii lui Chirii şi Metodie, folosită şi înţeleasă atît în Bulgaria, cît şi în Serbia, Croaţia, Rusia, Ucraina, Bielorusia, Polonia şi chiar într-o ţară neslavă ca Lituania. (Cancelariile Ungariei şi Transilvaniei foloseau de asemenea slavona în corespondenţa cu ţările slave şi cu ţările noastre.) Textele scrise în limba slavonă la noi, copii şi originale, ce ni s-au păstrat din secolul al XlII-lea pînă în al XVII-lea (şi chiar mai tîrziu) sînt destul de numeroase, reprezentînd : scrieri religioase juridice, istorice, beletristice, filologice (aproape 800 de manuscrise slavo-române se păstrează numai la Biblioteca Academiei, iar cîteva sute, în alte biblioteci din ţară şi din străinătate), apoi inscripţii, corespondenţă şi acte diplomatice externe, acte şi scrisori interne (numărul documentelor slavo-române se ridică la circa 7 000), însemnări pe manuscrise etc. Trebuie subliniat că începuturile literaturii române vechi originale, care datează din epoca lui Alexandru cel Bun şi Mircea cel Bătrîn, sînt tocmai în această limbă de cultură medievală, în care s-au scris în secolele al XV-lea şi al XVI-lea opere ce constituie o mîndrie a trecutului nostru: Letopiseţul de cînd s-a început Ţara Moldovei, redactat în cea mai mare parte în timpul 1 Vezi Gh. I. Moisescu, Şt. Lupşa şi Al. Filipaşcu, Istoria bisericii române, voi. I, Bucureşti, 1957, p. 36 — 106. 18 www.dacoromanica.ro lui Ştefan cel Mare, şi variantele acestuia — Letopiseţul de la Putna, în limba slavonă, iar în transpuneri străine, Cronicile moldo-germană, moldo-rusâ şi moldo-polonă; cronicile înflorate artistic ale lui Macarie, Eftimie şi Azarie, care acoperă aproape întreg secolul al XVI-lea moldav, învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, culme a literaturii în limba slavonă în întreg sudul şi estul Europei; Letopiseţul Ţării Româneşti din sec. al XVI-lea, pierdut în forma originală, slavonă, dar păstrat în transpunerea românească din Letopiseţul Cantacuzinesc din sec. al XVII-lea, şi altele. Nu vom omite, cu acest prilej, a menţiona, nici rolul jucat de tipografiile din Ţările Române, începînd cu anul 1508, în răspîndirea la noi şi în ţările vecine a cărţilor tipărite în limba slavonă, al căror număr pentru secolele al XVI-lea, al XVII-lea şi, parţial, al XVIII-lea se ridică la peste 100 1. 1 Din bibliografia bogată asupra culturii şi literaturii române vechi în limba slavonă, menţionăm cîteva lucrări de sinteză: Ioan Bogdan, Scrieri alese, cu un cuvînt înainte de Emil Petrovici, ediţie îngrijită, studiu şi note de G. Mihăilă, Bucureşti, 1968; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români fn perioada slavonismului cultural. Bucureşti, 1928; N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, voi. I, Bucureşti, 1940; Tr. Ionescu-Nişcov, Tradiţia chirilo-metodiană în istoria slavilor apuseni, Buc, 1941; Şt. Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, voi. I, Bucureşti, 1947; Gr. Nandriş, The Beginnings of slavonie culture in the Roumanian countries, în Slavonie Review, 63, 1946, p. 160—171; D. P. Bogdan, Din paleografia slavo-romănă şi Diplomatica slavo-română, extrase din Documente privind istoria României, Introducere, voi. I şi II, Bucureşti, Ed. Acad., 1956; P. Olteanu, Aux origines de la culture slave dans la Transylvanie du Nord et le Maramureş, în Romano-slavica I 1958, p. 169—197; E. Turdeanu, Les Principautes Roumaines et les Slaves du Sud: Rapports litte'raires et religieux (Sud-Ost Institut Miin-chen), Munchen, 1959; Al. Pini, Istoria literaturii române. Perioada veche, ed. a IlI-a, Bucureşti, E.D.P., 1970; P. P. Panaitescu, XapaKTepHBie lepTM CJiaBHHO-pyMbiHCKOfi: jiHTepaTypM, în Romanoslavica, IX, 1963, p. 267 — 290; Istoria literaturii române, voi. I, Bucureşti, 1964; ed. a Il-a, 1970 (Capitolul despre cultura şi literatura română veche în limba slavonă, sec. al XV-lea — al XVI-lea, este scris în cea mai mare parte de P. P. Panaitescu ; vezi completările bibliografice în recenzia lui Dan Zamfirescu, publicată In Luceafărul, an. XIII, nr. 26 (426), 27 iunie 1970, p. 1,7, şi nr. 27 (427), 4 iulie 1970, p. 7; P.P. Panaitescu, începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, Bucureşti, Ed. Academiei, 1965; Dan Zamfirescu, Studii şi articole de literatură română veche, Bucureşti, 1967; P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1969; Literatura română veche (1402—1647), voi. I —II, Introducere, ediţie îngrijită şi note de G. Mihăilă şi Dan Zamfirescu, Bucureşti, „Lyceum", 1969; George Ivaşcu, Istoria literaturii române, voi. I, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1969. 19 www.dacoromanica.ro Fără îndoială, toate acestea sînt bine cunoscute, dar le-am amintit aici pentru a sublinia că, în virtutea unor condiţii istorice şi culturale specifice, Ţările Române au participat şi ele la dezvoltarea tradiţiei chirilo-metodiene. Mai mult, fondurile de manuscrise şi tipărituri vechi slavo-române şi româneşti ne-au păstrat numeroase mărturii ale faptului că scrierile consacrate vieţii şi activităţii lui Constantin-Chiril şi ale fratelui său Metodie s-au bucurat de o răspîndire apreciabilă printre vechii cărturari români, în c6pii ce ocupă un loc însemnat în tradiţia culturii slavone.1 Unele din copiile româneşti ale acestor scrieri sînt cunoscute în literatura ştiinţifică mai de mult şi au fost publicate, altele sînt mai puţin cunoscute sau au fost semnalate abia in ultimul timp; în sfîrşit, altele au rămas necunoscute pînă acum cercetătorilor. Niciodată însă ele n-au constituit obiectul unei prezentări de ansamblu, pentru a se vedea contribuţia vechilor cărturari români la păstrarea şi răspîndirea scrierilor consacrate vieţii şi activităţii celor doi fraţi cărturari, la perpetuarea memoriei lor în rîndurile cititorilor din ţările sud-estului şi răsăritului european. Din informaţiile de care dispunem astăzi, rezultă că in Ţările Române au fost copiate şi au circulat patru variante ale Vieţii lui Constantin-Chiril Filozoful—cea completă, cea scurtă, sinaxarul sau prologul şi o „pomenire" — , crono-grafii bizantino-slave cuprinzînd ştiri despre Chirii, tratatul Despre litere al călugărului Hrabr şi alte scrieri similare. Iată care sînt aceste scrieri, manuscrisele şi tipăriturile româneşti (sau păstrate în ţara noastră) în care se găsesc ele: 1. Viaţa lui Constantin Filozoful (varianta completă). Pînă astăzi au fost identificate 59 de copii ale acestei însemnate scrieri despre viaţa lui Constantin-Chiril, compusă curînd după moartea lui (a.869), probabil de unul din ucenicii săi, 1 După JU. G. Poprujenko şi St. Romanscki (BH6jiHorparJ)CKH npe-rjiefl na cuaBHHCKHTe khphjickh iotohhhuh 3a xuBOTa h fleftHOcrra Ha KnpHJia h MeTOflHH. Sofia, 1935), o nouă listă a tuturor acestor scrieri după copiile cunoscute plnă în ultima vreme a dat B. St. Anghelov, în GnaBHHCKH H3Bopn 3a Khphji h MeTOAHâ (AipHcaBHa EnSjiHOTeKa «BacHJi KonapoB» lKhphji h Mero.HHft']. „H3BecTHJi3a 1955 r.", Sofia, 1958, p. 179-215). 20 www.dacoromanica.ro printre care cercetătorii indică în primul rînd pe Climent1, sub directa supraveghere a lui Metodie. Aceste c6pii se repartizează de-a lungul a cinci secole, din al XV-lea pînă în al XlX-lea z. Editată de mai multe ori după diverse manuscrise dintre cele mai vechi, uneori în formă reconstituită, această scriere continuă şi astăzi să stea în atenţia filologilor-editori ai textelor chirilo-metodiene 8. Printre cele mai vechi şi mai importante c6pii din sec. al XV-lea (cinci cdpii) şi al XVI-lea (trei copii) 4, una se află în manuscrisul slav nr. 135 al Bibliotecii Academiei Republicii Socialiste România (BAR), manuscris provenit (în 1900) de la mănăstirea Neamţ (unde avea nr. 33) 5. Manuscrisul (hîrtie, 430 f.) este un sbornic miscellaneu, format din şase părţi, provenite din secolele al XV-lea, al XVI-lea şi al 1 Vezi, acum în urmă: K. Mecev, Kt>m Bbnpoca 3a aBTopcTBcro Ha npocrpaHHHTe jkhthh Ha KnpHJi h MeTOflHH, în „HaBecTiui Ha HHCTHTy-Ta 3a nHTepaTypa" (EAH), kh. XVI. Sofia, 1965, p. 105-124; E. Gheor-ghiev, CiCToaHHe Ha HayiHaTa npo6neMaTHKa okojio JiHHHOCTTa Ha KjiHMeHT OxpHflCKH, în voi- KnHMeHT OxpHflCKH, Sofia, 1968, p. 50—61. 2 Vezi B. St. Anghelov, CnaBaHCKH H3BopH..., p. 181 —185; HcTopaa Ha 6inrapcKaTa nHTepaTypa, I, Sofia, 1962, p.31—76 (bibliografia la p. 427—428); Iv. Duicev, Kt>m TBjncyBaHeTo Ha npocTpaHHHTe îkhthh Ha KnpHJia h Me-TOflHa, in XHJiwa h cto roflHHH cnaBHHCKa UHCMeHocT. 863 — 1963. C6op-hhk B HecT Ha KjipHJi h MeTOflHH, Sofia, 1963, p. 93. a Cf. principalele ediţii din sec. al XX-lea: F. Pastrnek, Dejiny slo-vanskych apoătohX Cyrilla a Methoda, s rozboretn a otiskem hlavnich prament't, Praga, 1902; A. Teodorov-Balan, KnpHJl h MeTOflH, I-II, Sofia, 1920-1934, P. Lavrov, KnpHJio Ta MeTOflift b flaBHbo-cnoBHHCbKOMy nncLMeHCTBi; Kiev, 1928; Idem, MaTepHanu no hctophh B03HHKHOBeHHH flpeBHeaniefi CJiaBHHCKOH rracbMeHHOCTH, Leningrad, 1930; T. Lehr-Splawiriski, Zywoty Konstantyna i Metodego (obszerne), Poznan, 1959; Fr. Grivec-Fr. Tomăic, Constantinus et Methodius Thessalonicenses. Fontes („Radovi Staroslaven-skog Instituta", knjiga 4), Zagreb, 1960; Sandi Cyrillus et Methodius. Vita et opera, Praga, 1963 ; A. Vaillant, Textes vieu.v-slaves, I — II, Paris, 1968. 4 Vezi P. Dinekov, K. Kuev, D. Petkanova, XpHCTOMaTHH no CTa-po-6tJirapcKa nHTepaTypa, ed. a H-a, Sofia, 1961, p. 104. 6 Vezi descrierea la: A. I. Iaţimirski, CnaBsiHCKHe h pyccKHe pyKO-hhch pyMMHCKHX 6h6jihot6K (C6opHHK OP^IC, t. 79),St.Pb., 1905, nr. 66 (33), p. 704—715; P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., voi. I, Bucureşti, 1959, p. 163—168; B. Anghelov, CnaBHHCKH H3BopH..., p. 183 (nr. 31). Ku am putut identifica însă o copie din sec. al XlX-lea după un manuscris din sec. al XVII-lea a acestei scrieri, citată de B. Anghelov la p. 185 (nr. 54) după op. cit. a lui Iaţimirski, p. 743 (la această pagină se află, în realitate, o altă scriere, şi nici indicele nu trimite la vreo copie de acest fel; probabil, ea este menţionată într-o altă lucrare a lui Iaţimirski). 21 www.dacoromanica.ro XVII-lea^ dintre a°estea, partea a doua (ff. 125a—153a) cuprinde Viaţa lui Constantin Filozoful (varianta completă), scrisă în sec. al XVI-lea, în redacţia sîrbă 1. Reproducem mai jos, pentru exemplificare, cîteva fragmente din diverse capitole2; ffl(c)n4 *i(p), Ai3 ILMUTH H JKHT'ft EAWEHaPO SMHTMia H4W£rO K0H[c]T4HTHKk 4 $H/toco$a, npkKaro HacTasHHKa c/iokihckov k3kik8. Ea(c)kH wm6 5. I. Ek am(c)thkk h lufAPt o?KHA<»f noKaJHTf mÂmkcko, A<> KKIUJJ kch cn(c)fHH EKJAH H KK pa38(A\) HCTHHHKIH tipHUMH—HE JfOlUET EO C*hit(pKTH rptUJHHKOV, llk IIOK44HTrO H JKHKOTS, H HiHttiW npH- a05khtk Ha 3aoe^" — HK Ht oct^KAlaf(t) «JAia pOA<» U>(t)|14CTH OCAaEAKH'ff(/H) H KT» ChKrt43Hk HEnpTiaHHHHHg nplHTH H nOPKJGHgTH, hk Ha KaiaîK(A)o6 AtTa h Kpt/HtHdHi nptcTaf(t) bap(a)tk tkope Ha(A\) AlYp8 H rWAlHTpTH Oy AkBd H «V $OTb A^HU/b [sic!] 3 H BCt/Mk $haoco$hhckki(ai) 0\'MIHÎS(/M), kt» ch/m k( h PHTOpHKiH h » Hf iWhHl'H np'hBklH(X'). PdCTHCAdB EO, AIopdBCKkl KH£Sh, ErOAIk OyCTHAIk, ChBbTk ChTBOpH CT» KHCSH CBOHAIH fl/Io-pdBAQHH h nocrtd kt» iţpio MhX'|Jh(ai), 0\'MH" TEAia Hf hau AMU TdKOBdrO *, hke EH Hkl B"h CBOH K3klKk HCTOyw BbpS X'p(c)tVHAO(c)4&k I H Tp8-AHk Ckl H EOAEHk Tb AO(a\) CT» piflfiCTtto HA*5 T4AIO, dl|J( HAtdlOTk KOyKKkl KTk K3kIKk CBOH- Taă }Kf U,pk KT» hkai8'. A^AK ^"H H w(T)u[k A40H H HHhTh A\HOSTh HCKdBUJE TOTO, HtCO^'(T) OEpbAH, TO KdKO iSk A»Or8 TO OEpbCTH? haq(c)$ Kt PS(m) TO KTO A10*{(t) Hi BOA8 KfCtAS nHCdTH H ipSTHMkCKO hau CIEb OEptCTH? GD(t)- Bbi{j4 sa\8 naKki u,?k h cTk RapAoio h oyAio(Ai)s cboh(ai): mit 1 tenpi (Lehr-Spl.: fSTAiKCHi;t, reconstr. AHJACKTHiţ'fe). * T1K9IN. * La fel (Lehr-Spf: orw/wk). 23 www.dacoromanica.ro Tkl X'OIUUJH, TO AIOKETK TEKb a<«TH, HJKE H a<«TK KCb(Al) npOCEUJH(K( $haoco$k, no npKKOA\8 oKkmaio, na aiatkS ct h4ao?kh H C-K HHt/MH nOCntUlHHKhJ. El CKOpb }KE CE1 EA\($) Eî 13KH, no-CASlliaf AtATKTi CKOH(X') paKK, H i&'it CAOJKH nHC/WHd h HaMETK KfCta» nHcaTH Er(r)ACKoy: Hcnp-KKa2 K-b caoro, h caoko Kb oy Ea, h Ek Kb caoko h npoMEE [... ] (f. 145 b, r. 9—25, f. 146 a, r. 1—18). XV. A°UJk(a)uJOy JKE E,h$ fflopaKKI CTv KEAHKOIO MKCT'i'W npYETK ErO PdCTHCAdKh H OyMEHHKKI CKKpaKK h CKAyMH K CyTPKHHU,H H MacoK^(At) h ke(m)phTh h naK((q)pHHu,H h TaHHbH CASJKKb. H w(t)kpk-30UJE ce [no] np(o)pMhCKOAl8 CAOKECE oyiuEca rrtSX'Kl(X') H oycAKiiuaiiJE KHHJKHdd CAOKECa H K3KIK | I3CKHK Ekl(c) rO\THHKKl(X') [...] (f. 146b, r.18-25, f. 147a, r. 1). XVI. [...] TopE Ka(A\), KHHrOMYE H $apHCEH HnOKpHTH (AHU,E- AibpH)3 [...] (f. 149 a, r. 10-11). XVIII. [...] H TaKO nOMH O rîT, Ckl ./MK.-A\d AbTO(A\), A\(c)u,a $EKp$apYa - a- HHAHKTa ktoph w(t) c-k3AdHYa4 MHpS .s. TKICSUJk H TpHCTa H .î. Ab(T)5. H nOKEAb dn(c)AHKh KCbAlk TpKKOMK, HJKE KbjfS KTv PlMlt, TdKOJKA* H Pha\AHHo(a\) | CK CKbUJa-MH CTvlllh(a)uiHA\H CE llbTH Hd(a) HHMK H CKTKOpHUJE6 npOKOJK(a)E-HYE tMH, laKOJKf KKIIIJE CKTKOpHAH Cd/MOA\8 nanE. 6(JK) H CKTKOPH- uje [...] (f.l52a, r.21-25, f.l52b, r.1-3). [...] H TaKo ct paKoio k-kaowhuje h k-k rpoKK o aechSio CTpanS OATapa k-k u,pkkh ctVo Kah/M(htKH[llJE]7 CTrfH ErO H MKCTH, H HdnHCdlllf HKOH8 ErO Ha(a) rpOKOAIK H HdMfUie CKbTHTH ha(a) hhai A»h h houjk, x&iAflVf npocAaKAiawiuaro 1 în mss. greşeală a copistului: >«. 2 Lehr-Spl.: hck«hh. 3 AHHiAitpH e scris deasupra cu altă cerneală, ulterior; Hil.: hiwkphth (In unele msse: AHU«Aii;pH). 4 ts*ph (Lehr-Spl: cvrsepcHkn). 8 în Hil. lipseşte, de asemenea ."3. (=7), care există în alte manuscrise. Data exactă este .xsf»3. (6377 — 5508 = 869). 6 La fel (Lehr.Spl: cvtb»phth). 7 Aici şi mai sus (r.13), completat după alte msse. 24 www.dacoromanica.ro TMKO1, HÎKI fPO CAJBfTh. T©Al8 EO k(c) CMKi H HKCTK KTk KCE K-kKKi. JIa\(i)h. (f. 153a, r. 2—10)2. 1 în mss. greşit: toko. 2 Dăm aici şi în continuare traducerea titlurilor şi fragmentelor reproduse în cuprinsul articolului; în unele cazuri, folosim parantezele drepte, pentru a explica traducerea sau a completa unele informaţii. în particular, orientîndu-ne după traducerea în polonă şi notele lui T. Lehr-Splawinski, care identifică pasajele din Biblie în ediţia citată, vom da pasajele respective după traducerea românească a Bibliei, datorată lui Gala Galaction şi Vasile Radu, Bucureşti, 1938. „Luna februarie, 14 Pomenirea şi viaţa fericitului învăţătorului nostru Constantin Filozoful, primul dascăl al neamului slav. Binecuvîntează, părinte! I. Dumnezeu cel milostiv şi darnic, aşteptînd pocăirea oamenilor, pentru ca toţi să se mîntuiască şi să vie la cunoştinţa adevărului (T, Tim. 2, 4) — căci nu vrea moartea păcătosului, ci să se pocăiască şi să fie viu, cu atît mai mult dacă se află în răutate — , nu lasă neamul omenesc să cadă din pricina slăbiciunii, să ajungă în ispită şi să piară, ci în fiecare ceas şi vreme nu încetează să ne facă bine în multe, atît mai înainte, cît şi pînă acum, întîi prin patriarhi şi părinţi, apoi prin proroci, iar după aceştia prin apostoli şi mucenici, bărbaţi drepţi şi învăţători, alegîndu-i din mulţimea lumii acesteia [...]. II. în cetatea Salonicului era un bărbat de neam bun şi bogat, cu numele Leon, ce avea slujba de drungarios [ajutor], pe lîngă strateg [comandantul militar]. Şi era dreptcredincios, ţinînd pe deplin toate poruncile lui Dumnezeu, ca odinioară Iov. Trăind cu soţia sa, a născut şapte fii, iar dintre ei cel mai mic, al şaptelea, a fost Constantin Filozoful, dascălul şi învăţătorul nostru [...]. IV. Iar cînd a venit la Ţarigrad, l-au dat dascălilor, ca să înveţe. Şi deprinzînd în trei luni gramatica, a trecut la alte ştiinţe. Şi a învăţat pe Homer şi geometria la Leon [Matematicul], iar la Fotie [patriarhul], dialectica şi toate ştiinţele filozofice; pe deasupra, retorica şi aritmetica, astronomia şi muzica, şi toate celelalte iscusinţe elineşti. Şi pe toate aceste ştiinţe aşa le-a învăţat, de parcă ar fi învăţat numai una din ele [...]. XIV. Veselindu-se filozoful întru Domnul, iarăşi a venit o altă sarcină şi muncă nu mai mică decît cele dinainte. Căci Rostislav, cneazul Moraviei, îndemnat de Dumnezeu, a făcut sfat cu cnezii săi şi cu moravanii şi a trimis la împăratul Mihail [al III-lea o solie], spunînd: „Pentru oamenii noştri, care s-au lepădat de credinţa păgînă şi se ţin de legea creştinească, nu avem un astfel de învăţător care să ne propovăduiască credinţa adevărată creştinească în limba noastră, pentru ca şi alte ţări, văzînd aceasta, să se asemene nouă. Aşadar, trimite-ne, stăpîne, un astfel de episcop şi dascăl, căci de la voi porneşte în toate părţile legea cea bună. Adunînd sfatul, împăratul a chemat pe Constantin Filozoful şi 1-a pus să asculte cuvintele acestea [ale solilor]. Şi-i zise: «Ştiu că ai ostenit, filozofule, dar e nevoie să mergi acolo; căci această sarcină nimeni n-o poate îndeplini ca tine ». 25 www.dacoromanica.ro 2. Viaţa lui Chirii Filozoful (varianta scurtă). Redactat în Bulgaria, pe baza variantei complete, probabil în secai XlII-lea 1, acest text s-a păstrat în mai multe manuscrise 2, dintre care trei de provenienţă românească: a) Manuscrisul slav nr. 164 al B.A.R. (ff.221b — 224b), adus în 1900 de la mănăstirea Neamţ (unde avea nr. 106), Răspunse filozoful: «Cu toate că sînt ostenit şi bolnav cu trupul, voi merge bucuros acolo, dacă au slove In limba lor». Şi zise împăratul către el: «Bunicul meu şi tatăl meu şi mulţi alţii, ce au căutat aceste [slove], nu le-au găsit; cum dară pot eu să le găsesc? » Iar filozoful zise: «Cine oare poate scrie cuvîntul pe apă şi să-şi capete nume eretic? » Şi-i răspunse iarăşi împăratul, împreună cu Bardas, unchiul său: «Dacă tu vrei, acestea ţi le poate da Dumnezeu, ce dă tuturor celor care cer fără să se îndoiască şi deschide celor ce bat» [Luca 11,9]. Mergînd filozoful, după obiceiul mai vechi, se aşeză la rugăciune, împreună cu ajutoarele sale. Şi în curînd i se arătă Dumnezeu, auzind rugăciunea robilor săi; şi îndată [Constantin] alcătui slovele şi începu să scrie cuvintele evangheliei: «La început a fost cuvîntul, şi cuvîntul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era cuvîntul » [Ioan 1, 1] şi celelalte [...] XV. Ajungînd el în Moravia, Rostislav 1-a primit cu mare cinste şi, adunînd ucenici, i-a dat să-iînveţe. în curînd, după ce tălmăci întreagarîn-duială bisericească [principalele cărţi liturgice], i-a învăţat utrenia şi ceasurile, vecernia şi pavecerniţa [slujba de noapte] şi sfînta slujbă. Şi s-au deschis, după cuvintele prorocului [Isaia, 35, 5; 32, 4], urechile surzilor şi au auzit cuvintele Scripturii, iar limba gîngavilor s-a desluşit [...] XVI. [...] Vai, vouă, cărturari şi farisei făţarnici [...] XVIII. [...] Şi astfel a răposat întru Domnul, fiind în vîrstă de 42 de ani, în luna februarie 14, indictul al doilea, de la facerea lumii 6 mii şi trei sute şi 70 [6370, de fapt 6377—5508 = 869]. Şi porunci apostolicul [Papa] tuturor grecilor care erau la Roma, precum şi romanilor ca, venind cu luminări, să cînte asupra lui şi i-au făcut prohod, cum i-ar fi făcut Papei însuşi. Şi aşa au făcut [...]. [...] Şi astfel l-au aşezat cu racla în mormînt, de partea dreaptă a altarului, în biserica sfîntului Clement. Iar acolo au început să se facă multe minuni, pe care, văzîndu-le romanii, mai mult au dat cinstire sfinţiei sale şi au zugrăvit icoana lui deasupra mormîntului şi au început să ardă luminări deasupra lui ziua şi noaptea, lăudînd pe Dumnezeu, care slăveşte astfel pe cei ce-1 proslăvesc. Că a lui este slava şi cinstea în toţi vecii. Amin." 1 A. Teodorov-Balan, KnpHji h MeTOflH» II, p. 118. 2 Vezi B. St. Anghelov, H3 crapaTa 6wirapcKa, pycica h cpiocica JMTepaTypa, Sofia, 1958, p. 31—37; P. Dinekov ş.a., XpacTOMaTH»2..., p. 106. 26 www.dacoromanica.ro copiat în redacţia medio-bulgară de renumitul caligraf Gavriil monahul, de la aceeaşi mănăstire, care 1-a terminat la 23 septembrie 1439 1. Această copie, cea mai veche datată dintre toate cîte s-au păstrat, a fost publicată în 1958 de B. St. Anghelov 2, care însă a omis sfirşitul, neavînd fotografia ultimei pagini a textului3. De aceea, reproducem aici numai această parte a scrierii, care are titlul JKHT.f H KH3Hh npn^ENdr* WU,i HdUJfrO Kvp'Md $TAOCw<|>MdK-k rpdA<« npH ™(a)ph Iw(h) rJrrpf kojko- Ad w(t) M«V(h)t*hck*H 3M\rtH h npH MHTpOnOrtHTTJ KVp flHdCTd-Cid h CKBptiUJH(c) Tî ... &Hk. H Ck TBdpH [CTiTKOpH?] Cid KHHrd HrtTJ cî-b [CHT»?] KpH(t)iţd Hdimro KVpT/td ^HAOCiv^d. Ba(c)kh w(m)e5; mai departe, continuă întrutotul la fel cu textul editat de A. F. Hilferding, cu excepţia unui număr mic de 1 KupuA u MegSoduO, II, St. Pb., 1871, p. IV-V, 50-60, 238-246 (partea I a apărut în 1868). 2 Cf. B. Anghelov, ffs cmapama... .wmepamypa, p. 36; P. Dinekov ş. a., XpucmoMamux2..., p. 106. 3 Aici şi mai jos redăm textul cu litere chirilice, deşi Bilbasov foloseşte literele ruseşti moderne. Pe alocuri, cum a observat şi el, copia sa are greşeli, pe care însă nu avem cum le corecta, neştiind unde se află acum manuscrisul. 4 Trad: „Acest molitvenic 1-a scris robul lui Dumnezeu, preapăcătosul Nichifor diacul din cetatea Suceava, în timpul domnului Ion Petru voievod din Ţara Muntenească şi al mitropolitului chir Anastasie, şi s-a isprăvit în ziua de 20... Şi-a făcut această carte Ilie, fiul lui Crimca." 8 Trad.: „Viaţa şi traiul preacuviosului părintelui nostru Chirii filozoful. Binecuvîntează, părinte!". 29 www.dacoromanica.ro variante, menţionate de noi în note, şi se termină cu următorul adaos: HMXit matramu aw h c-k ajc0'" ck*ha\ ctki(e,zţopy Bpa-rnuiy b KonapHmcoM ckhtc b Beccapa6HH". Pe fila 3 a caietului 11 — spune Iaţimirski — „printre cazaniile din postul mare, se află o scurtă pomenire a preacuviosului Chirii, învăţătorul slavilor, într-o redacţie complet necunoscută" 6, deşi se aseamănă întrucîtva cu alte vieţi pe scurt ale lui Chirii şi se observă că se bazează pe varianta completă. 1 Mamepuajibt..., p. 101 — 102. 2 Kupuji u Memodu, II, p. 34—35 (introducere, p.33; note, p. 35—37). 3 CmapoobAiapcKU naMemnui/u..., p. 254—255. 4 Trad.: „Pomenirea preacuviosului părintelui nostru Chirii filozoful, învăţătorul slavilor". în ediţia lui A.T. Bălan (op. cit., II, p. 34), titlul e precedat de indicaţia: jjkbpjaa .JJj. (februarie 14), care lipseşte la Iufu. 5 Ibidem, p. 254. 6 MejiKtie meKcmu u 3aMemm no cmapUHnou cao6hhckou u pyccKou AUmepamype.XXI-XL, St. Pb., 1902, nr. XXX, p. 104-105 (extras din «HOPJIC» V, 1900); textul la p. 105-106. Menţionat de B. Anghelov, CnaenHCKU ineopu..., p. 187 (nr. 4), acest text e acelaşi cu cel citat la p. 207 — 208 (nr. 131). Cît priveşte manuscrisul — despre care nu ştim acum unde se află — Iaţimirski adaugă în nota 1 de la p. 104: „KpaTKHe CBefleHHH 06 3TOH pyxonHCH coo6meHbi HaMH b npHMeiaHHH Ha 368-H CTp. 2-H KHHrH II TOMa «H3B. OP.JIC»". Iată ce găsim la locul indicat (MejiKue meKcmu u saMeniKii no cmapnimoii cjiaemiCKoîi u pyccKou 32 www.dacoromanica.ro Textul a fost reprodus de P. A. Lavrov1 şi apoi de A. Teodorov-Balan 2. După cum arată A. Teodorov-Balan, acest interesant text reprezintă „o redacţie rusă tîrzie pe o bază mediobulgară"; peste datele vechi au fost adăugate informaţii noi de provenienţă rusească, astfel încît s-ar putea presupune chiar că, în genere, textul a fost redactat în Rusia de un cărturar bun cunoscător al tradiţiei şi textelor mediobulgare s. Acest scurt text este atît de frumos şi sintetic, încît — nefiind cunoscut cititorilor din ţara noastră — ne permitem să-1 reproducem integral după Iaţimirski, folosind notele acestuia şi ale lui A. Teodorov-Balan, pentru unele explicaţii4: iH(c)u,d 4"kp P«Aw(ai) C"k EAtrdpH(H) Iv(t) GoACA/Hd rpdA<», rpdAWTA HOR^A ChTKOPH H np'KAOJKH rpWcKklH *3klKk Hd p«y(c)cKhlA KHHPkl Ck EpdTOMh CBOH(aa) flftl9$AllMh, HîKt H T"h Ekl(c) np-kKKIH dpjfYfn^Knk (Hopd(K)cKTH H •UlUkCKT'H, KT» U,p(c)TKlV lîlHX'dHAd U,?a rpTi4kCKd(r) H Ek AHH dpjfTfn(c)Knd KOHk-CTdHTHHd rpdA<» EÂ'îKfHHdriv ndTpTdpX*d $WTT"d, r' AlîTd kTTsa EATiPdp'CKd(r) BopHCd H PdCTHU,d e rooycTHdrw 6, kTTsa /Hopd(E)'- Aumepamype, I-XII), St. Pb., 1899, extras din rev. citată, p. 3 — 4: „...py-KonHCb cpeflHHM XVII Bena, npeflCTaBJijnomajî co6paHHe ctob h noy-qeHHH, pacnonoxeHHMX no HcnejMM Bejimcoro nocTa ([Nota] 1: PyKoimcb b HCTBepKy (21 1/2 X cmm.), Ha 14-th TeTpafl«x: nonyycTaB MOjiflaBOcoro DHCbMa, no 18-th erpoie Ha jihctc IIpaBomicaHHe cpeflHe6ojirapcKoe, C 0C06eHH0CTHMH, OTJIHHaiOniHMH pyKOHHCH, HHCaHHbie b MonaaBHH. Ha KopemKe, Na 6). C6opHHK npHHafljieHT Kohaphukomv CBHTO-HHKOJiaeB-CKOMy CKHTy Eeccapa6cK0H ry6., kotopuh mm noceranH JieroM 1895 ro«a ([Nota] 1:... HecKOJiBKO cnaBHHCKHX pyxonHceH [printre care şi acesta] h CTaponeiaTHbix khht cocraBJiJHOT co6cTBeHHOcTb nocnymHHKa cxHTa Oeflopa EparHma)". 1 MamepuaAbi..., p. 103—104. 2 KupuA u Memodu, II, p. 45—46; note, p. 46—47. 3 Op. cit., p. 46. 4 Adoptăm împărţirea pe fragmente efectuată de A. Teodorov-Balan. 5 Cf. Viaţa lui Constantin Filozoful (varianta completă), cap. XIV: PiCTHCAABIt BO... EorOMk 0Y>CTHAlk- * — Contribuţii la istoria culturi! şi literaturii române vechi — c. 129 www.dacoromanica.ro 33 CKdriV, H I.OCTIAA (sic!)1, KHSA BrtdTHCKdriV2 H fl-bccKdrw3, H 3*Kpa4, KoraHi Ko3dH'cKdro (sic!), KapAoyca, KpaAA Hf/H-fcqhKd-rw5, H ,4»oyHdA r(c)n(A)pA6, u,p(c)tbaahu,hS îke Kh RWrpdA* KHbtt PoychKO/h8 PoypHKoy, A* >Pkk. a-k(t) np-bîK(A)f kp"iu£hTj PoyCKklA 3 E/VIA a, d U>(t) CTi3(A)dHTd BSlh /Hl'poy Bk ATO .xS.t. .g.F'.-e7, H 43hB0yKBkl HE3H4E GfAOyHA, h5ke H3HECE CTkl(X') H BI'OHOCHkl(x') /HAJrUH ch(X)u. 1 Formă modificată a numelui Koţel (v. sl. KoiţMk), vezi mai jos nota 5 de la p. 37. 2 Adjectiv de la numele lacului Balaton. 3 Desigur, interpolare. 4 Numele unui cărturar evreu „eretic", Zambri (la td in Viaţa iui Metodie — sinaxar şi în Cronica lui Gheorghe Amartolos). 6 Carol cel Gras (879 — 886). Forma numelui (KapAoyci) duce la un izvor slav apusean. 6 Confuzie, prin interpretarea greşită a pasajului IIpHiui>A'hUj»y> *i ha CTPiHiJ j^oV'HaHCK'VJ» kpaaio /frrphCKo\m«oy — „Venind în părţile Dunării, la regele unguresc" (Viaţa lui Metodie — varianta completă, XVT, ed. Lehr-Splawinski, p. 119). 7 Aceeaşi dată, 6363, apare şi la Hrabr: după era alexandrină, anul 863 (ceea ce ni se pare mai plauzibil), în timp ce după era constantinopoli-tană ar rezulta 833 (cf. mai jos). Dacă la 863 adăugăm 122, cît calculează cărturarul rus ce a introdus această ştire, obţinem anul 985 pentru creştinarea ruşilor (această dată e greşită doar cu trei ani faţă de cea reală, 988: în cazul calculului după era constantinopolitană am obţine doar 977, ceea ce este mai departe cu 11 ani de data reală). 8 Prin Gaoiahiu, spre deosebire de EAirapiu, cărturarul rus înţelegea pe toţi ceilalţi slavi, cu excepţia ruşilor. • Expresia e luată din Viaţa lui Constantin Filozoful, XIV; vezi ed. Lehr.-Spiawinski, p. 65 (cf. mai sus). 10 Din Ana nona cKoponHchiu sMm (Viaţa lui Metodie, XV, ed. Lehr-Spl., p. 119), autorul face 72, pentru a-i apropia de numărul traducătorilor Bibliei din ebraică în greacă (70). 11 Datele sînt luate tot din Viaţa lui Metodie, XV, dar, în loc de «ti AtapTa AffecAu,*, autorul precizează w(t) sÂroB'feuicHTa, iar în loc de 26 octombrie, scrie numele sărbătorii Sf. Dumitru, pentru ca ambele date să fie marcate de o sărbătoare, ultima fiind legată chiar de oraşul Salonic, locul de origine al celor doi fraţi. 34 www.dacoromanica.ro iv. Do ct(A\) jki HaoyMHBK Gaoeahki ctki(m) KHHraMh, no- KHBf KVPHAK $haoco$h /HAAPUH atitu .A\K. H np-fcCTdKH CA r' atw .xs.t.'S.'S.-ro1 h nocraBH (n(c)Knu AtiKYa2, Gjea, flHri-rtapTa, ropaaA<«> Hay-Ata, K/U<\\{HTd. v. Hîk» h t"h EroovroAWK qbh ca h kk ctkih(x") ahkov CUipHITf CA h nOAOJKHUl* ttjaw (ro Kh IţpKBH CrarO KAHMfHTd, ha^kc h A" a"i( np-bBKiBafTK3. 5. Menţiuni despre Chirii în traducerea slavonă a „Crono-grafiei pe scurt" a patriarhului Nichifor şi în „Cronica sîrbo- 1 .s". /f. .q. .Ij. greşit, în loc de .xsTome cocTaBJijui co6cTBeHHOcn» OflHoro HepoMOHaxa EHcepmcaHCKoro MoHacTBipa..." (H3 CAaexHCKUx pyKonuceu. TeKcnvn u 3aJuemKU- „yieHHe 3aHHCKH HmH. MocKOBCKOrO yHHBepCHTeTa", OTfleJI HCTOpHKO-dpHJIOJIOrH- HeCKHH, Btrn. 24, Moscova, 1899, p. 76, nota 2. Asupra datării lui vezi E. Turdeanu, Le Sbornik dit „de Bisericani": fausse identitd d'un manuscrit remarquable, extras din RE.SI, t. XLIV, 1965, p. 29—45. 3 Vezi Lj. Stojanovid, Stări srpski rodoslovi i letopisi, Belgrad-Sr. Karlovici, 1927, p. 150—151; alte indicaţii vezi la B. St. Anghelov, Caqshhcku u360pu..., p. 212. 36 www.dacoromanica.ro după manuscrisul nr. 636 al B.A.R. (f. 221b,r.l7—20, f. 222 a, r. 1—6)1: /HHXdHrtTk2 chw @ClV$HAOBk CK ANTpYA CH 6{w(a)P0A .Kt. rtt(T) H CI fidCHrtYfAVk i1IdKfAlVH0p, Sofia, 1967. Cel mai vechi manuscris datează din 1348 şi a fost scris de călugărul Lavrentie, pentru ţarul Ivan Alexandru al Bulgariei. Urmează trei manuscrise din sec. al XV-lea, trei din sec. al XV-lea — al XVI-lea 1 în ediţiile textelor menţionate: I. Bogdan, Ein Bei trag zur bulgărise hen und serbischen Geschichtenschreibung, în Archiv fiirslavische Philologie, Bd. XIII, 4,1891, p. 518 (mss. de la Kiev); Idem, Letopiseţul luiAzarie, extras din A.A.R., Seria II, t. XXXI, Bucureşti, 1909, 71, trad. rom., p. 83 (mss. de la Leningrad) ; I. Bogdan, Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, Bucureşti, 1895, p. 92, trad. rom., p. 98 (mss. nr. 636 al B.A.R., din care reproducem mai sus); A. I. Iaţimirski, H3 cAaemcKux pyKonuceu-.., p. 77, nota 5. 2 împăratul bizantin Mihail III (842-867). 3 Aceeaşi dată apare în trei letopiseţe sîrbeşti care conţin această ştire (Lj. Stojanovid, op. cit., p. 151). Desigur, aici lipseşte h rftrU „şi trei", ceea ce ar da exact 6363, respectiv 863, anul misiunii morave (cf. mai jos). Asupra utilizării celor două sisteme de cronologie — bizantină (potrivit căreia de la „facerea lumii" pînă la naşterea lui Hristos au trecut 5508 ani) şi alexandrină (5500 ani), vezi K. Kuev, HepHopu3eif Xpaâbp, Sofia, 1967, p. 85—148. Autorul arată că în acest caz trebuie să avem în vedere era alexandrină (adică să scădem 5500 ani). Trad.: „Mihail, fiul lui Teofil, cu mama sa Teodora, 25 de ani, şi cu Vasilie Macedoneanul, 1 an şi 4 luni. în vremea acestora s-a înnoit dreapta credinţă şi sfintele icoane s-au pus iarăşi în biserici, şi bulgarii s-au făcut creştini, şi Uterele slavoneşti au fost alcătuite de sfîntul Chirii, în anul 6360 [—5500=860, mai precis 863, întrucît s-a omis la copiere cifra 3]". 37 www.dacoromanica.ro şi zece din sec. al. XVI-lea: pe primul loc (nr.8, în ediţia lui K. Kuev) se plasează manuscrisul moldovenesc de la Hilandar (nr. vechi 329), iar pe locul trei (nr. 10, în ediţia lui K. Kuev), celebrul manuscris moldovenesc nr. 116 din biblioteca fostei Academii Teologice de la Kiev, citat mai sus 1. a) Manuscrisul moldovenesc de la Hilandar a aparţinut egumenului Anastasie de la mănăstirea Bistriţa din Moldova, care a venit la muntele Athos, unde a murit în 1606, după cum rezultă din însemnarea de la sttrşitul sbornicului. Prezentat mai întîi de P. A. Lavrov în 1908 2, sbornicul a fost folosit apoi de Iordan Ivanov, care a publicat în 1931 textul scrierii călugărului Hrabr (ff. 248—252) 3, ce are aici titlul: GKd3dHV{ KdKO CTvCTdKH CTKIH KvpH(rt) GaWKIîHIv(aa) llH- CAAEHd npoTHKg bftShiKoy 4. După ediţia lui au reprodus textul J. Kurz, în 1949 5, şi recent K. Kuev 8. După cum arată P. A. Lavrov, Iordan Ivanov şi K. Kuev, această copie, deşi mai nouă decît altele (am văzut că în ediţia din urmă ea este trecută a 8-a), este una din cele mai importante, prin: 1) Enumerarea completă a literelor slave: Gt (JK) CA(t) llHCMfHd CAWB-KHCKdd, CHlţE H(jf) IK>(A)Kd((T) [lHCdTH H TAdUJdTH 7d, e, B, A<*(*0 A« * 8> H w(t) Crl()f) Ca(t) METKipH aa(jk(jk)8 A^m^d noA^Hd pptv(m)ckki(/h). Ga(t) jk( CH: d, B, P, A. «, 3» H, (0, T) 9, K, a, m, H, O, n, p, C, T, 1 Vezi K. Kuev, op. cit., p. 166, 210-214, 217-221. 2 K eonpocy o epeMenu usoâpemem/t nucbMen u nepeeoda ceauţeH-hozo nucamn, în Jagiâ-Festschrift, Berlin, 1908, p. 355—358. 2 EbjtzapcKU cmapum..., ed. a H-a, p. 442—446 (cu o notă introductivă, p. 440-442). * Trad. „Povestire, cum a alcătuit sfîntul Chirii litere slavilor, potrivit limbii lor". * M. Weingart, Texty he studiu jazyka a pisemnictvi staroslovinskiho. Druhe' revidovane" vydâni novă upravil J. Kurz, Praga, 1949, p. 189 — 192. 6 Op. cit., p. 210-214. 7 în alte manuscrise rÂaTH (= r/iar»AaTH). Aici şi în continuare folosim în parte notele lui Iordan Ivanov, după ediţia căruia reproducem citatele. 8 în mss. de la Wroclaw (sec. al XVI-lea), corect: a ■ Aşa în ediţia lui Iordan Ivanov. 38 www.dacoromanica.ro y, X> ty' w> <* METkipH Ha A«a(t) no CAIVR-KHCKOMS A3KIK0V, h(jk) c*(t) cTa: e, >k, s, u„ m, ui, iu, -k, kj, k, -k, k>, «, a1. 2) Numeralul urrupH /HS>k(a)8 AKf caaka, MhCTh H AP^^Kd h nOKAaHtHl'f, hh-k h np(c)HO h KTk KkKKI R1îKIv(m) Kf(3) Kw(HU,a)2, eventual, cu unele variaţii şi cu finalul „amhuk" , manuscrisul moldovenesc de la Poceaev-Kiev adaugă : KirpHAK h KpaTh A\oy MtQnA'Ui Toopa3Ao, Kaimchtk, Haoy-Mh, RrrtAipit, Gara, AaKpi(h)t'fi. A^(t) xâgKĂ3- Este drept că, aşa cum atrage atenţia K. Kuev4, acest pasaj — care nu se leagă prea bine de cel precedent — nu pare a face parte din textul primar, dar nu trebuie respinsă nici posibilitatea ca el să aparţină unui fragment mai amplu, de vreme ce se presupune6 că textul original putea fi mai 1 Am văzut mai sus, în Pomenirea lui Chirii, reprodusă după Iaţimirski, sub „4", că sînt citaţi Sava, Anghelarie, Gorazd, Naum, Climent, iar în loc de Lavrentie, printr-o confuzie a copistului, apare numele Lichie (la acuz. AhkT4, care se aseamănă cu numele ţării Licia, din Asia Mică). Mai jos, vom vedea că într-un alt text sînt citaţi, alături de Chirii şi Metodie, numai cinci ucenici (este omis Sava), pentru a da totalul de şapte, analog cu cei 70 de traducători ai Bibliei din ebraică în greacă. în sfîrşit, în Viaţa lui Climent de Teofilact (în limba greacă), cap. II, 7, sînt citaţi: Gorazd, Climent, Naum, Anghelarie şi Sava (nu însă şi Lavrentie), iar în cap. XII, 35, în locul lui Sava, apare Lavrentie. Vezi: Teofilact, KAUMeum OxpudcKit, ed. Al. Milev, Sofia, 1955, p.36-37, 60-61; K. Kuev, op. cit., p.53, nota 37. Prof. Emil Gheorghiev identifică pe Lavrentie cu Sava (Paiueentbm na CbAeapcxama Aumepamypa e IX-X e., Sofia, 1962, p. 66; KupuA u Memoduu, în Hcmopux na CbAeapcxama Aumepamypa, I, Sofia, 1962, p. 39). 2 Reproducem după versiunea în discuţie (K. Kuev, op. cit., p. 221 şi pl. 19). Trad.: „Sînt şi alte răspunsuri, despre care vom spune în altă parte, căci acum nu este timp. Astfel de înţelepciune, fraţilor, a dat Dumnezeu slavilor; a lui este slava, cinstea şi puterea şi închinarea, acum şi pururea şi în vecii vecilor, fără sfîrşit". 3 Trad.: „Chirii şi fratele său Metodie, Gorazdo, Climent, Naum, Anghelarie, Sava, Lavrentie. Anul 6424 (5500 = 924)". * Op. cit., p. 53. 8 Ibidem, p. 45 — 46. 41 www.dacoromanica.ro dezvoltat. Oricum ar sta lucrurile, în ceea ce ne priveşte, sîntem înclinaţi să dăm o altă interpretare datei de la sfîrşit, fl-fc(T) xbsKÂ. (6424). Profesorul K. Kuev, care desfăşoară o largă argumentare pentru a dovedi că Hrabr a folosit era alexandrină pentru menţionarea datei apariţiei scrierii slave (6363 — 5500 = 863, anul misiunii morave), şi nu era cons-tantinopolitană (6363 — 5508, ceea ce nu spune nimic verificabil prin alte izvoare)1, îşi abandonează dintr-o dată teza — justă, după aprecierea multor slavişti — şi socoteşte altfel: „6424 —5508 =916. ToBa e roflHHaTa Ha KjiHMeHTOBara CMtpT" (Acesta este anul morţii lui Climent)2. Or, Climent nu e ultimul menţionat în listă şi nu vedem de ce autorul pasajului ar fi indicat numai anul morţii acestuia. Dacă însă vom calcula după era alexandrină (6424 — 5500), obţinem anul 924. După părerea noastră, ca dată care încheie o scriere, al cărei titlu şi autor sînt menţionate clar la început, aceasta poate fi tocmai anul compunerii ei de către Hrabr, ceea ce — în linii mari — corespunde afirmaţiei că „sînt încă vii cei ce au văzut" pe Chirii şi Metodie (de la moartea primului trecuseră 55 de ani, iar de la a lui Metodie — 39 de ani). Această exprimare n-ar mai fi fost însă potrivită, dacă Hrabr şi-ar fi scris opera „în jurul anului 893" (la numai 8 ani după moartea lui Metodie), cum presupune prof. K. Kuev 3. Aşadar, credem că manuscrisul moldovenesc de la Poceaev-Kiev capătă o importanţă deosebită, tocmai în sprijinul ideii fundamentale a exegetului bulgar privind data apariţiei scrierii slave şi a compunerii acestei impresionante apologii a ei. 1 Ibidem, p. 75—148; vezi şi lucrările sale anterioare, începînd cu 1956, citate la p. 19, nota 52 (inclusiv recenziile la amplul său studiu publicat în 1960). 2 Ibidem, p. 53. 3 Ibidem, p. 33. Vezi şi alte păreri —printre care aceea că Hrabr aparţine secolului al X-lea sau cel mult sfîrşitului sec. al IX-lea—începutului sec. al X-lea, citate la p. 20. De altfel, şi dacă am calcula după era constantinopoli-tană (6424 — 5508 = 916), lucrurile nu s-ar schimba prea mult (47 ani de la moartea lui Chirii, 31 de la moartea lui Metodie), cu observaţia doar că această eventuală dată nu poate fi interpretată aici ca menţionînd anul morţii lui Climent. Pe scurt, despre această chestiune, vezi şi comunicarea noastră Principales itapes de l'histoire des etud.es slaves en Roumanie et de leurs rapports avec les itudes slaves internationales, în Romanoslavica, XVI, 1968» p. 196. 42 www.dacoromanica.ro 7. Constantin Kosteneţki. Deşi nu e consacrată direct activităţii lui Constantin-Chiril şi Metodie, scrierea filologică a lui Constantin Kosteneţki Filozoful (cea. 1380 — după 1431), Gk434hTc H3hraKrtfHH0 w nHC/hehe^h (Povestire pe înţeles despre litere), redactată în jurul anului 1418, poate fi considerată ca aparţinînd aceluiaşi ciclu de texte, întrucît are ca obiect principal nu numai regulile ortografice ale alfabetului chirilic, ci şi problema originii limbii literare a lui Chirii şi Metodie şi a alfabetului însuşi Se ştie că, în afară de redacţia completă, păstrată într-un singur manuscris din sec. al XV-lea (biblioteca mitropoliei din Sremski-Karlovci) şi editat mai întîi de Dj. Danicid (1869), iar apoi, cu un amplu studiu, de V. Jagic (1885—1895) 2, această scriere a circulat mai ales într-o redacţie prescurtată, în Serbia, Bulgaria, Ţările Române şi Rusia. Dintre cele mai preţioase manuscrise ale acestei variante, cu titlul GYa cao- EECa k-k Kpa(t)u,tj H3EpdHHd w(t) khhtki KOHCTMHTHHd $HAOCC-$jirapcica, pycKa h cpi>6cKa nHTepaTypa, II, Sofia, 1967, p. 204. 44 www.dacoromanica.ro Nu este, evident, locul aici să prezentăm raportul dintre versiunea completă şi cea prescurtată, efectuată mai ales în scopuri practice de ucenicul anonim al lui Constantin Kosteneţki 1. Vom spune doar că — în ceea ce priveşte limba română — el a renunţat la un interesant pasaj referitor la pronunţarea literei -k, cu un exemplu din limba română, pe care cărturarul bulgar se pare că o cunoştea 2. Iată acest preţios pasaj, atestînd cuvîntul românesc (a) bea, in jurul anului 1418: Hah BAaiiJKki(Ai) h3kiko(/m) Kaxo npaso pe(i)ujh E-k; CTv t EO H CE, 4 HE CTv E 3. De asemenea, renunţînd la partea introductivă a scrierii lui Constantin Kosteneţki, ucenicul anonim a lăsat la o parte şi un alt pasaj referitor la ţara noastră, pe care ne permitem să-1 cităm aici. Vorbind despre Eftimie de Tîrnova, marele prelat şi cărturar bulgar din sec. al XIV-lea4, Constantin Kosteneţki scrie:... he iiocthpo(x') re<\hk4po whopo x'SAMKHHKa c/\ok'kH(c)KKIH(X') nHC/mehk, WlţfHJMf AHHKd pa» Tp-kHOB'CKaPO kv*(p) 6v*AH/M'fa, HJKf H cs-kTHAO CTpdHh T'k(x') 0KO BTk HCTHHS HKH CE, h A<»KE HHI3 cki AC p-kKKI PAKMklE MdfiHU,t H KTk GKyACKklH(X') CTpaHa(x') h 3aropi-h ... 8 1 Vezi comentariile lui V. Jagid, op. cit., p. 517—535, şi B. St. Anghelov, cp. cit., II, p. 200—226. 2 Se afirmă că a fost şi în Ţara Românească. Vezi G. Kostantinov ş.a., EbAzapcKU nucamejiu. EuoapagSuu. Eu6/iuozpag5uH, Sofia, 1961, p. 47. 3 V. Jagid, op. cit., p. 403. Trad.: „Sau în limba română cum vei zice corect bea (s*)? Cu t (ea) şi acesta, nu cu t (e)". Vezi şi comentariile lui V. Jagid, ibidem, p. 403, nota 3, şi p. 493 — 494, precum şi pe acelea ale lui Ilie Bărbulescu, in Fonetica alfabetului cirilic in textele române din veacul XVI şi XVII, in legătură cu monumentele paleo-sirbo-, bulgaro-, ruso-, şi ■româno-slave, Bucureşti, 1904, p. 130—131. 4 Născut cea. 1325—1330, patriarh în 1375, mort probabil în 1402. Vezi G. Konstantinov ş.a., Eb/izapcKU nucameAU, p. 40—42; Hemopun na obAzapcxama Aumepamypa, I, Sofia, 1962, p. 285—306 (capitol scris de P. Dinekov; bibliografia la p. 435). Despre răspîndirea scrierilor lui în ţara noastră, vezi: E. Kaluzniacki, Werke des Patriarchen von Bulgarien Eulhymius. Viena, 1901; Idem, Aus der panegyrischen Literatur der Sildslaven, Viena, 1901; E. Turdeanu, Opera patriarhului Eftimie al Tirnovei (1375—1393) in literatura slavo-romdnă, extras din Cercetări literare, VI, 1946, 30 p. + IX pl.; Idem, La UtUrature bulgare..., p. 67—139. 6 Trad: „N-am ajuns pe acest mare iscusit al literelor slave, vorbesc despre părintele şi vlădica de la Tîrnova, chir Eftimie, care a apărut cu adevărat ca un far al acestor ţări, fiind şi pînă astăzi, pînă la rîul Mariţa şi în ţările scitice (este vorba despre Ţările Române şi despre Rusia) şi în Zagoria (regiunea dintre Balcani şi Dunăre)..." 45 www.dacoromanica.ro O referire asemănătoare, dar pentru o epocă mai veche, şi anume cea post-chirilo-metodiană (după anul 855), cînd ucenicii celor doi mari cărturari au fost alungaţi din Marea Mora-vie, o găsim în Cea de-a doua viaţă a lui Naum, unul din cei şase continuatori ai operei lui Chirii şi Metodie. După ce au ajuns la Belgrad, unde au fost primiţi cu cinste: Ta>Kf pa-ctami ci oeki no dSkiH'cY» [= dSvcY»], a okki no A<>a'/U4tY» h H CAOKO BOJKYf Oy/hho}KHUl( nO k'CjSAS CTOpHU.1»l. 8. Povestirea anonimă despre traducerea Scripturii. In acelaşi manuscris slavo-român nr. 482 de la Hilandar, P. A. Lavrov a descoperit imediat după extrasul din opera lui Constantin Kosteneţki, şi anume pe filele 246—247, o scriere aparte („jihuihhh CTaTba")2, cu titlul: GKasaHYf u>(t)-K*Aoy H kt» Rpt/ma np-kB(A( ca k>k(c)ttvKhoi nHcaxYf iv(t) rpti(>j)cKaro AShixa kt* KATipapcKa(r)3, care şi formează, de altfel, obiectul principal al articolului citat. Această scriere anonimă, spune Lavrov, nu face parte din Povestirea lui Constantin Kosteneţki şi nici din varianta prescurtată. Ea prezintă însă un mare interes, căci, vorbind despre traducerea Bibliei din greceşte în slava veche, dă anul .xSto. [6370 — 5508 =862]4, ceea ce corespunde exact datei la care a sosit la Constantinopol solia lui Rostislav. Tradu- 1 Vezi traducerea mai sus, p. 14, nota 1. Acest pasaj a fost comentat de V. Jagid, în ediţia sa, PaccyotcdeHWt ...,p. 390, nota 4, şi de E. Turdeanu, La litUrature.... p.157 (cu trad. în franceză). Am reprodus după Iordan Ivanov, EbAaapcKU cmapum..., p. 313 (vezi introducerea la p. 311; reproducere în bulgara modernă: P. Dinekov ş.a., XpucmoMamuH2..., p. 129; bibliografie, p. 106). Cunoscută dintr-un singur manuscris din sec. al XVI-lea (Biblioteca Naţională din Belgrad), această Viaţă anonimă este posterioară Primei vieţi a lui Naum, scrisă de un ucenic al lui Climent şi al lui însuşi, in prima jumătate a sec. al X-lea (vezi I. Ivanov, op. cit., p. 305—311, şi P. Dinekov ş.a., loc. cit.). 8 K eonpocy..., p. 355—358 (textul la p. 355—357); vezi şi Mame-puaabt..., p. 171—172; reprodus fragmentar de A. T. Bălan, KupuA u Memodu, II, p. 144-145. 3 Trad: „Povestire, de cînd şi în ce timp s-a tradus dumnezeiasca scriptură din limba greacă în bulgară". 4 E drept, că după această dată, se adaugă: npn BÂroa-fcpHt(«) iţp'fc Iwmum Slcfcx'fe, ceea ce este, evident, un anacronism supărător (Ioan Asan II a domnit intre anii 1218—1241), explicabil prin faptul că reprezintă, se pare, un adaus ulterior (vezi mai jos). 46 www.dacoromanica.ro cerea a fost făcută —spune textul— w(t) EFonoCrtdHT'H(x') /H*>kYh HCnOR-k(A)HH(k) H PdRHOdn(c)rtkHKl(x') K^PH(rt), iUfAWAYf, KrtHMtHTk, Hd>v(«), TivpdCAo, flppMapYf, AaspEHTYf, .3". iHfttivMk, no ctuwo-TpwYt k>k t, hko(>k) .0. npH u,?* Utoawmu \ Se observă, deci, că autorul anonim face aici o analogie cu traducerea Septuagintei, efectuată — potrivit tradiţiei — de 70 de cărturari, citind pe Chirii, Metodie şi pe cinci ucenici de-ai lor, astfel că numărul total al acestora este de şapte. în continuare, se menţionează literele slave inexistente în alfabetul grecesc şi apoi se citează 34 de litere chirilice, însoţite de propoziţii ilustrative (de ex. 4. d3-k tCAVh. Eî). încă Lavrov a observat că această din urmă parte se aseamănă cu cea din textul intitulat Cuvîntul sfîntului Chirii Filozoful, învăţătorul neamului slav, descoperit în aşa-numi-tul manuscris de la Berlin (mss. mediobulgar din secolul al XlII-lea— al XlV-lea) şi publicat pentru prima dată de Vuk Karadzic, în 1857 2. Or, această scriere anonimă — editată recent, de asemenea, după o copie incompletă sîrbă din sec. al XVI-lea 3 — reprezintă, potrivit aprecierii Nadejdei Dragova, o „a doua apologie" a scrierii slave, inspirată atît din opera lui Hrabr, cît şi din Imnul acrostih al Sfintei Treimi, redactat spre sflrşitul sec. al XII-lea4, datînd ea însăşi cam din aceeaşi epocă, de la sfîrşitul stăpînirii bizantine în Bulgaria (1018 — 1186) 5. De acelaşi imn acrostih şi, indirect, de textul din manuscrisul de la Berlin şi de opera lui Hrabr însuşi se leagă, aşadar, şi această povestire anonimă, 1 Trad.: „de către bărbaţi trimişi de Dumnezeu, mărturisitori ai credinţei şi întocmai ca apostolii, Chirii, Metodie, Climent, Naum, Gorasdo, Anghelarie, Lavrentie, 7 la număr, după voia lui Dumnezeu, ca cei 70 din timpul împăratului Ptolomeu". 2 JJpuMJepu cpncKOCjiaeenCKOZ Je3UKa, Viena, 1857, p. 7 —9; reprodus din nou după manuscris de V. Jagic, în PaccyoicdeHun..., p. 303—305, iar apoi de Lavrov, Mamepucuibi..., p. 165—166, şi de K. Kuev, HepHopmen. Xpa6i,p, p. 167-170. 3 Biljana Stipcevic, Marianska varijanta tSkazanija o sloveseh» Crnorisca Hrabra, „Slovo", 14, Zagreb, 1964, p. 52—57. 4 Nadejda Dragova, HenpoyneH CTapo6i>JirapCKH a36yieH aicpocrax, „E3HK H JTHTepaTypa", XXIII, 1968, nr. 3, p. 42— 46. 6 Aceeaşi, Bmopama anoAOZun m SbAzapcKama khuzq u neuHume h3-eopu, în voi. KoHcmanmuH-KupuA ujiocohak,Ji&tA*A'(t, kah/HtHTh, HdOţ'Atb., VwQdCAW, (IrrfAAţHt H AdBpCHTif, .3. MHCAo(a\) no CliA\OTp(Hi( EJKTh HKO H npH U,?* IlTOAOAIfd 4. H cTd npHOSp-kTOUJA 5 CAOKCCd npOTH(E) A3KIK8 6: e, s, Sc, uj, iji, uf, q, î, îf, ia, io, T7. H C(/HOy CHU,( 8 K-k(a)TH, KAKO H4AICIU4TH CAOKO KTOk(a)o HA /H-fcCTt 9, H CpoKS, H ca8 H npOMi^Jf) E-kAErh KTi EKCTKHO nHCdHJC, I3K0 a<> HC HEK-kUJhCTKTEAth 10 KlVpHUJh H jrSAHUJh, H CPECH AWTMUJ 0\'11 CnHOHTC 12. 9. Menţiuni despre Chirii şi Metodie în primele tipărituri româneşti şi slavo-române din sec. al XVI-lea şi al XVII-lea. Este interesant de observat că exemplul marelui cărturar Constantin-Chiril, primul traducător al cărţilor de cult din 1 Lipseşte în Hil. 8 h (...) a3ukom lipseşte în Hil. 3 Lipseşte în Hil. 4 Hil adaugă: Ilp-fcse^) ca w(r) nf>-feio(a)HH(ie) w(r) n>-i>(k(a)o [lipseşte caoio] Ha Avfccro cioc. 10 Hil. H(«'fe*(a)hCTBl((M). II Hil. adaugă: cto. 12 Hil. nHCAHic Aici se întrerupe textul în mss. nr. O.XVII. 13 de Ia Leningrad. în Hil. urmează încă 25 de rînduri (Lavrov, op. cit., p. 356). Trad.: „Povestire, de cînd şi în ce timp s-a tradus dumnezeiasca scriptură din limba greacă în bulgară. Aşa cum în timpul împăratului Ptolomeu [II Filadelful, 285—246 î.e.n.] a fost după însuflarea lui Dumnezeu şi s-a tradus scriptura din ebraică în elină de către 70 de traducători, cu 300 de ani înainte de pogorîrea [pe pămînt a] lui Hristos [evenimentul e datat prin rotunjire aproape exact: * după t reprezintă aici nu cifra, 1, ci desinenţa de genitiv a numeralului „trei sute"], după pogorîrea şi întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, la împlinirea vremii în anul 6370 [—5508 = 862], s-a tradus sfînta scriptură şi în limba bulgară de către bărbaţi sfinţi, trimişi de Dumnezeu, mărturisitori şi asemenea apostolilor. Chirii, Metodie, Climent, Naum, Gorasdo, Anghelarie şi Lavrentie, 7 la număr, după însuflare lui Dumnezeu, ca şi cei 70 din timpul împăratului Ptolomeu. Şi astfel au fost descoperite slovele, potrivit limbii [noastre]: s, s, m, ui, ui, u, i, i, "fe, ra, K>, t [de fapt, w]. Şi astfel se cuvine a şti cum să se pună fiecare slovă la locul său şi punctul, şi accentul, şi celelalte semne în sfînta scriptură, ca nu cumva prin neştiinţă să ocărăşti şi să huleşti şi să pui eresuri în sfînta scriptură." 4 — Contribuţii la istoria culturii si literaturii române vechi — c. 129 49 limba greacă în slava veche a fost invocat la noi cu prilejul acţiunii reformatoare de traducere a textelor religioase şi juridice din slavonă în limba română. Prodigiosul cărturar şi tipograf Coresi îşi întemeiază acţiunea sa şi pe faptul că unele din scrierile fundamentale ale bisericii creştine au fost traduse din ebraică în greacă, şi de aici în slava veche: aşadar, acţiunea românilor este pe deplin justificată prin mai multe argumente, asupra cărora el se opreşte în predosloviile şi epilogurile sale. Dintre acestea, ne interesează aici predoslovia la Întrebarea creştinească, tipărită la Braşov probabil în 1561 1, în care se spune, printre altele: „Şi învăţă ap(s)lii, tremese-i în toată lumea de să spue ev(g)lia lu Hs.(...) Şi au ales 4 ev(g)listi den limba ovreiască pre limba grecească de-au scris ev(g)lia. De aciia sfiiţii părinţi Vasilie, Grigorie, Io[an] Zla(t)ust, Atanasie şi Chirii filosof, şi ei socotiră şi scoaseră den cartea grecească pre limba sîrbească [slavonă — n.n.]. După aceia, neşte creştini buni socotiră şi scoaseră cartea den limba sîrbească pre limba rumânească (...)Şi scoasem Sfînta Ev(g)lie şi Zece Cuvinte [Decalogul] şi Tatăl nostru şi Credinţa ap(s)lilor, să înţeleagă toţi oamenii cine-s rumâni creştini" (f. la-b). Ceva mai tîrziu, într-o Psaltire slavonă, tipărită probabil în 1574 (de Coresi sau de altcineva)2, este inclus, intre alte anexe, un Sinaxar, în cadrul căruia unul din condace este închinat „Sfîntului Chirii", la ziua de 14 februarie (ff. 182b - 183a). Acest condac este extras din Slujba sfîntului Chirii, păstrată în mai multe manuscrise, începînd cu sec. al XlII-lea8, şi apare şi izolat în diverse manuscrise şi vechi tipărituri sla- 1 Vezi ediţia lui I. Bianu: Texte de limbă din secolul XVI. I. întrebare creştinească, Bucureşti, 1925 (după fragmentul din Codicele de la Ieud, B. A.R., mss. rom. nr. 5032, f. 159—169), şi descrierea tipăriturii: I. Bianu —D. Simo-nescu, Bibliografia românească veche, IV, Bucureşti, 1944, p. 6—7. Asupra datării, pe baza textelor menţionate în citatul de mai jos, vezi P. P. Panaitescu, începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, Bucureşti, 1965, p. 158—159. Stadiul actual al cercetărilor coresiene este prezentat de prof. Dan Simonescu, Un mare editor şi tipograf din secolul al XVI-lea: Coresi, în Studii şi cercetări bibliografice, XI, 1969, p. 53—59. 2 I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia românească veche, t. I, Bucureşti, 1903, p. 526-529, nr. 161 (CR.V. 16A). 3 Vezi: A. Teodorov-Balan, Kupuji u Memodu, II, p. 52 — 65; B. St. Anghelov, Ha cmapama... Aumepamypa, II, p. 17—23. 50 www.dacoromanica.ro vone din sec. al XV-lea — al XVIII-lea 1. Fiind necunoscut la noi şi, dată fiind vechimea apariţiei lui în formă tipărită în ţara noastră, îl reproducem mai jos, precizînd că este aproape identic cu varianta publicată de B. St. Anghelov după mss. nr. 73 din Muzeul bisericesc din Sofia2: GtOMS Kvpi/\8 k0ha4kk fam noAOEie 3. TKphAKIHA\h Oţ'AlO/tlh H ErOA'»X'HOKEH'fE/UI\4 Oy MCHlTf/HK W3ipkf (HHph np-kCB-kTAKI/HH AOpMIH, IVGTfJE B'kCEAEHHA'fi BKO MAhHtH, KvpHAE CTf, p<m a?HTK Kt AtTo.vS., KTk u,p(c)tk© ©eo(A)cTa au(a)2, citim: H np?fc>(A)KHarO EvpHAd $HA*c$$d, Oţ'ijHTEAA CAOKtHOAMi H EATirapOiWTk H nHCAMHTk H(3)vVEp-kTHHKc5, H?K( EKICTh K*k ATj(t) .W |$3. ,[867] 3, k-k hp(c)tko MHXdHAd r© (f. 300b) 4. Iar la 11 mai, după Otpo CLJjfHOAvÎHHKa fllwK'fa5, găsim menţiunea: H npn"o(A)EHaro wîţa Hanjfro MiA*A'id fnHCKona AwpaKCKaro, £paTa KvpHAA» i(SHAOC0^8, H30Ep-kTllj8 nHCAAEHa CAOKEHCKaa, HJKE JKH(t) KTk AtTO ."în. [880], KTk u,(p)CTKO EaCHAÎa MdKtfl,WHd e. Citind aceste scurte, dar exacte menţiuni, care atestă «ontinuarea tradiţiei chirilo-metodiene şi în Ţările Române, în care slavona era încă folosită în secolele al XVI-lea — al XVII-lea, alături de limba română, atît în biserică, cît şi în cancelaria domnească, B. St. Anghelov precizează: „Aceste texte despre Chirii şi Metodie au variante în diverse ediţii ruseşti ale Sinaxarului"7 şi reproduce cuvintele lui O. M. Bo- 1 Trad.: „Sinaxar, sau rînduială pe tot anul, începind de la luna septembrie pînă la luna august, avînd troparele şi condacele la sărbători şi sfinţii mari." 2 Trad.: „A preacuviosului nostru Avxentie avva, care a trăit în anul -440, în timpul împărăţiei lui Teodosie cel Mic". 3 Este interesant de subliniat că se dă anul plecării din Moravia la Roma. 4 Trad.: „Şi a preacuviosului Chirii filosoful, dascălul slavilor şi al bulgarilor şi descoperitorul slovelor, care a fost în anul 867, în timpul împăratului Mihail III". 8 „A sfîntului sfîntmucenicului Mochie." 8 „Şi a preacuviosului părintelui nostru Metodie, episcopul Moraviei, fratele lui Chirii filosoful, descoperitorul slovelor slave, care a trăit în anul 880, în timpul împărăţiei lui Vasile Macedoneanul." (Se dă aproximativ anul venirii lui Metodie la Constantinopol.) 7 KupuA u Memoduă a cjiaeHHCKume nenamnu khuzu om XV—XVIIa., în XuAsda u cmo eodumt..., p. 336 (citatele reproduse de noi se află la p. 365). 52 www.dacoromanica.ro dianski: „în toate ediţiile este evidentă influenţa Vieţilor lui Chirii şi Metodie din Proloage (Sinaxare), ca şi a altora..."1 10. Ediţia de la Rimnic a Gramaticii lui Meletie Smotriţki (1755). O dată cu dezvoltarea tiparului în ţările slave, unele din scrierile vechi consacrate operei lui Constantin-Chiril şi Metodie, în special Despre litere a călugărului Hrabr, au pătruns şi in cărţile laice: astfel, de la sfîrşitul sec. al XVI-lea pînă la sfîrşitul sec. al XVIII-lea, se cunosc cinci ediţii tipărite ale acestei prime apologii a scrierii slave (cea. 1580—1581, probabil în regiunile vest-ruse; Vilnius, 1621; Moscova, 1637; Petersburg, 1776; Suprasl, 1781)2. De aici şi din sursele manuscrise şi-au extras date despre originea alfabetului chirilic autorii şi editorii gramaticilor slavone, cum este cea a lui Meletie Smotriţki, apărută în prima ediţie la Evie (lîngă Vilnius), în 1619, şi reeditată de mai multe ori, printre altele, în 1697, la Snagov, sub îngrijirea lui Antim Ivireanul, şi în 1755, la Rîmnicu-Vîlcea, la cererea mitropolitului sîrb Pavel Nenadovic" 3. Această din urmă ediţie cuprinde şi un adaos, necunoscut celorlalte, intitulat Hhhti TEjfHOAorYH, CHp-kMh X8A0>KHdriv coEfcfc- AOBdHYd IV OC/HH laCTfXTk CA0K4, no KOnpOCdA/lTk H lv(T)R-KTdAVk oynoTpiEAifti/Hariv (ff. 256a — 288a) *, în care, printre altele, după ce se enumără literele slave (în total 40), se pune întrebarea: G3(t)ksa8 cYa nHCAUHd K3Aiiia ca? şi se răspunde că au fost aduse de Cadmos din Fenicia în Grecia, iar aici au fost completate cu litere noi; în continuare, se adaugă: fl KTk PivcciK» apekhYh npf/H$apîh iHeeoATH' En(c)t;nTk /HopdK- CKYrl CTk EpaTOAATk CKOHAATk npf/H8APW/HTk KvpiAAOAATk npEHECOUJd, 1 O epeMenu npoucxooxdeHUR c/iaexHCKUX nucbMen, Moscova, 1855, p. HO. * B. St. Anghelov, KupuA u Memoduu..., p. 368; reproduse toate de K. Kuev, 1epHopu3eif Xpa6bp, nr. 69-73, p. 401 —418. 3 D. Strungaru aduce argumente că aceste reeditări s-au făcut după prima ediţie şi parţial (e vorba de a doua) după cele de la Moscova din 1648 şi din 1721 (Gramatica lui Smotriţki şi prima gramatică românească, în Romanoslavica, IV, 1960, p. 294—297). « B.A.R., C.R.V. nr. 295; vezi B.R.V., t.II, Bucureşti, 1910, p. 132. Trad.: „Rînduială tehnologiei, adică a vorbirii iscusite despre cele opt părţi ale vorbirii, întrebuinţată după întrebări şi răspunsuri". 53 www.dacoromanica.ro h CROA AWOIMA CMREKCKdA [lHCAKtU KpOAVK CHjfK KklMklCAHUM, 0KIV U,, <], UI, UI H npOldA KO 4A$ şi celelalte. Şi o au arătat aceasta împăratului şi patriarhului şi la tot soborul, şi toţi de aceasta cu bucurie au pro- 74 www.dacoromanica.ro slăvit pre Dumnezeu. Apoi s-au apucat de cale, avind de ajuns îndestulare de toate cele de trebuinţă din dările împărăteşti. [C.XV]. Şi ajungînd ei la părţile slaveneşti, pretutin-denea cu cinstite întîmpinări priimiţi era de boiari şi de norodul cel prost. Iară mai ales în Moravia de domnul Rostislav, unde îndată au poruncit ca să adune mulţime de copii şi să-i înveţe pre dînşii azbuchele şi cărţile cele de nou tălmăcite: Ceasoslovul şi Psaltirea şi altele. Şi au zăbovit acolo patru ani şi mai mult, şi au luminat pre toate părţile slaveneşti, şi întru blagocestiva credinţă le-au întărit, şi pre toate cărţile cele trebuincioase spre rînduială bisericească din limba grecească în cea slavenească le-au tălmăcit, precum Evanghelia şi Apostolul şi Liturghia şi celelalte. Şi au început în limba slavenească a săvîrşi dumnezeiasca Liturghie şi toată cîntarea bisericească. Şi auzind de aceasta mulţi arhierei şi preoţi, iară mai ales cei de la Apus din limba românească1, au început a răpşti că cu o streină limbă de nou luminată săvîrşesc Liturghia. [C.XVI]. Pentru că zicea: „Că numai cu trei limbi, cu care au fost scris titlul cel de pre cruce, să cade să se săvîrşească dumnezeiasca Liturghie: evreiaşte, greceşte, româneşte. însă sfinţii învăţători slaveneşti au răspuns unora ca acelora: „întocmai Dumnezeu ploaă preste toţi şi răsare lumina soarelui. Şi grăiaşte şi David: «Toată suflarea să laude pre DomnulI» Şi iarăşi: «Strigaţi Dom-nnlui tot pămîntul, cîntaţi Domnului cîntare noaăl > De vreme ce au venit Domnul ca să mîntu iască pre toate neamurile, deci toate neamurile cu ale sale glasuri să slavoslovească pre Domnul." [C.XVII, M.VI]. Şi auzind pentru dînşii şi Nicolae, papa Romii ceii vechi, au scris la dînşii cu dragoste, chiemîndu-i pre ei la Roma, şi s-au supus doririi lui şi au mers la dînsul. însă neajungînd încă ei la Roma, s-au prestăvit papa Nicolae, iară în locul lui au stătut Andrian, ci şi acela bucuros au fost de dînşii, pentru că auzind că să i în loc de romană; în ed. din 1905: latinească. 75 www.dacoromanica.ro apropiia ei la cetatea Romii, şi încă şi din moaştele sfîntului sfinţit mucenic Climent, papa Romii, oarecare părticică (precum mai sus s-au zis) cu sineşi purtînd, i-au întâmpinat pre dînşii cu cinste şi au fericit ostenelele lor cele asemenea cu ale apostolilor. Şi iubită priirriire făcîndu-le, le-au dat lor odihnă. Şi lăudînd tălmăcirea cărţilor cea în limba | slavenească, şi Liturghia cea făcută în limba slavenească întărind-o, au pus anathema asupra protivnicilor, celor ce ar îndrăzni a cleveti sau a huli cetirea şi cîntarea şi liturghia slavenească. Şi săvîrşiia sfinţii aceştia învăţători, împreună cu Methodie, Constantin sfînta liturghie slaveneşte în mijlocul Romei întru slava lui Hs. Dumnezeu, celui prin toate neamurile propoveduit şi slăvit. [C.XVIII, M.VII]. Şi zăbovindu-se ei în Roma, s-au bolnăvit sfîntul Constantin, şi au luat de la Dumnezeu descoperire întru videnia ce i s-au făcut lui de înştiinţarea pentru sfîrşitul său, şi să veseliia cu duhul toată zioa aceia, cîntînd aceasta: „De cei ce mi-au zis mie, merge-vom în curţile Domnului; veselitu-mi-s-au duhul, împreună mi s-au bucurat inima". Iară a doua zi au luat pre sineşi sfînta shimă şi numit au fost Chirill. Şi zăcînd în boală cincizeci de zile, după aceia încredinţîndu-şi episcopia sa fratelui său celui mai bătrîn, Methodie, ş-au dat duhul său la Domnul, şi s-au îngropat cu slavă în biserica sfîntului Climent, întru carea şi părticica sfintelor moaşte ale lui Climent cea adusă de dînşii s-au pus. fM.VIII —XVIII]1. Iară după sfîrşitul sfîntului Chirill, cuviosul Methodie s-au pus episcop al Moraviei şi, ducîndu-să la dlnsa, îşi avea scaunul său în cetatea Pannonia, la locul sfîntului apostol Andronic, ucenicul şi rudenia lui Pavel, carele acolo oarecînd au fost episcop căruia urmîndu-i acest arhiereu şi învăţătoriu Methodie, multe nevoinţe şi ostenele au arătat, sfînta credinţă lărgindu-o, cu evreii şi cu ereticii întrebîndu-să, şi cu cuvintele şi cu facerile de minuni biruind pre cei protivnici, şi primejdii şi izgoniri răbdînd, şi încă şi mulţime de cărţi din limba grecească între cea slavenească au tălmăcit, şi bine îndreptîndu-şi 1 Mult prescurtat. 76 www.dacoromanica.ro păstoria în mulţi ani, au trecut către Domnul, căruia apostoleşte împreună cu sfîntul Chirill, fratele său, cu oserdie i-au slujit, şi amîndoi împreună stau înaintea lui, Intru viaţa veşnică slăvindu-1 pre el, cu toţi sfinţii, în vecii cei nesfîrşiţi. Amin. (Din Vieţile sfinţilor din luna lui mai, Mănăstirea Neamţului, 1813, ff. 106b-118a.) www.dacoromanica.ro INSCRIPŢII SLAVE VECHI DE LA MURFATLAR-BASARABI (DOBROGEA) După cum se ştie, în anul 1957 a fost descoperită o bisericuţă (Bl) în cariera de cretă din dealul de la sud de localitatea Murfatlar-Basarabi (Dobrogea). Cu ocazia săpăturilor arheologice întreprinse din 1957 pînă în prezent de către Institutul de arheologie al Academiei Republicii Socialiste România în colaborare cu Direcţia Monumentelor istorice din cadrul C.S.C.A.S., care a efectuat lucrări de conservare şi consolidare, au fost descoperite încă trei bisericuţe (B2, B3, B4) şi alte încăperi, camere funerare şi galerii. întreg complexui prezintă un mare interes şi a atras atenţia istoricilor şi arheologilor din ţară şi din străinătate, printre altele, datorită faptului că pe pereţii bisericuţelor au fost descoperite şi o serie de inscripţii runice (probabil turcice), slave chirilice şi glago-litice, greceşti etc. Complexul este datat de arheologi în jurul secolului al X-lea *. * în cele ce urmează, ne propunem să ne ocupăm de o parte din inscripţiile slave din B4, descoperite cu ocazia săpăturilor 1 Vezi: I. Barnea şi V. Bilciurescu, Şantierul arheologic Basarabi (reg. Constanţa), cu o Anexă de D. P. Bogdan, în Materiale şi cercetări arheologice, VI (1956), p. 541—566; D. B. Bogdan, Grafitele de la Basarabi, în Analele Universităţii Bucureşti, Seria ştiinţe sociale, istorie, IX (1960), nr. 16, p. 31 — 41; I. Barnea, Les monuments rupestres de Basarabi en Dobroudja, în Cahiers archiologiques, t. XIII, Paris, 1962, p. 187 — 208 (extras); Idem, Ceramica din cariera de cretă de la Basarabi (reg. Dobrogea), ibidem, XIII (1962), nr. 2, p. 349—371; Idem, IJpedeapumeAbHbie ceede-huh o KaMemtbix naMHmmiKax e Eacapa6u (o6a. JIo6pydoica), în Dacia, 78 www.dacoromanica.ro din 1960—1961, publicate, în parte, de I. Barnea, cu unele comentarii sumare, în două din articolele citate 1. Vom prezenta mai întîi inscripţiile din altar 2, apoi pe cele din naos şi, în sfîrşit, pe cele din pronaos. La fiecare inscripţie vom da textul, întregind literele deteriorate în paranteze drepte, acolo unde e posibil, şi traducerea, după care urmează comentarii asupra problemelor mai dificile şi asupra faptelor de limbă sau grafie care reclamă unele explicaţii. La sfîrşitul articolului se dă un indice-vocabular complet. Anexăm totodată desenele inscripţiilor studiate. Bisericuţa pe pereţii căreia sînt incizate inscripţiile de care ne ocupăm mai jos (B4) este cea mai mare din complexul arheologic Murfatlar şi se află sub B3, fiind descoperită în 1960. Lungimea ei este de 7 m, ie,r lăţimea de 3,50 m. Planul bisericuţei aminteşte pe acela al unei bazilici, avînd altar, naos şi pronaos 3. 1. INSCRIPŢIA DE PE MASA DIN DREAPTA ALTARULUI (Fig. 1) Inscripţia, scrisă într-un rînd, este incizată pe latura dinspre interiorul altarului şi are dimensiunile 12,5 x 2 cm. Textul: Hc X-h wAlA-k. nouvelle serie, VI, 1962, p. 293—316; Reprezentarea labirintului pe monumentele rupestre de la Basarabi (reg. Dobrogea), SCIV, XIV (1963), p. 189—195. Recenta apărut lucrarea de sinteză: I. Barnea—Şt. Ştefănescu, Din istoria Dobrogei, voi. III, Bucureşti, Ed. Academiei, 1971 (vezi cap. Monumentele rupestre de la Murfatlar, p. 18Q — 232, scris de primul autor). 1 Les monuments..., p.169, fig. 13 (mai jos, nr.4); IIpedeapumeAbHbie ceedemiH...,?. 310, fig. 17—3 (mai jos, nr.5), p.312, fig. 18 (mai jos, nr. 7), fig. 19 (mai jos, nr. 4), p.314, fig.21 (mai jos, nr. 8). 2 Folosim pentru aceasta desenele puse Ia dispoziţie de către Direcţia Monumentelor istorice (executate de arhitectul şantierului Liana Grigore, la scara 1:1; aici micşorate), precum şi fotografiile şi desenele publicate de I. Barnea. Aducem cu această ocazie mulţumirile noastre tovarăşilor şef de sector I. Barnea, arh. V. Bilciurescu, arh. Liana Grigore şi conducerii celor două instituţii ştiinţifice, pentru ajutorul acordat In studierea inscripţiilor. 3 Vezi I. Barnea, FIpedeapumeAbHbie caedemt*..., p. 305. T9 www.dacoromanica.ro Traducerea: „Isus Hristos a biruit". Hc reprezintă prescurtarea pentru Hcoyc-fc \ iar X-k pentru XpKCTTk Sau XpHCTOCh 2. wwk, scris cu w în loc de o, este aoristul simplu de la vb. oa'atith „a învinge, a birui". Fig. 1. — Inscripţia de pe masa din dreapta altarului (B4). Textul reprezintă cunoscuta formulă creştină gr. 'IiicToOţ Xpifjr6? vikŞ „Isus Hristos biruie", înscrisă adesea pe obiectele de cult, mai ales pe cruci. în textul slav vechi verbul a fost redat însă în aorist. 2. INSCRIPŢIA DE PE PERETELE DIN DREAPTA AL ALTARULUI (Fig- 2) Inscripţia are dimensiunile 8x3 cm. Textul: Poate fi sfîrşitul unui cuvînt, probabil nume propriu, de exemplu [^Hh, -uţa, -ku,« se întîlneşte destul de des în textele slave vechi: o-rkiţ'k, în loc de OTkiţk, apare, de pildă, în Codex Marianus \ 1 Ci. St Km'bakin, op. cit., p. 87. 86 www.dacoromanica.ro CB/Ho, adv. „aici, încoace". Dacă în alte cazuri întîlnim ■k în locul lui ia (de ex., Ari/Uritui), fluctuaţie întîlnită nu o dată în textele şi inscripţiile slave vechi chirilice, bulgare răsăritene \ aici avem un exemplu în care ia este scris acolo unde, de regulă, apare t: cfc/Ho. „Adverbul în -a/Ho, de tipul im/mo, format de la tema moale a pronumelui ck « acesta », este scris totdeauna cfc/Ho «încoace, aici»" — arată A. Vail-lant a. Abaterea va trebui s-o considerăm deci un fenomen «beai s. OKToy/HKprCk, gen. sing., redă pe o din greacă prin oy, ceea ce reprezintă tratamentul mai vechi —redare fonetică, nu simplă transliterare slavă — a acestui împrumut din limba greacă (6Ki6|3pioi;)4. în ceea ce priveşte pe t, în loc de ra, cf. mai sus ^H/HrrKHTi sau rAHropHt, gen. sing., în Foile lui Undolski, 436. în sfîrşit, constatăm că p este redat prin k, nu prin e (cf. vsl. oktaep'k, ©KTOEp'k, în Assem., Sav. — Hwb. 76), aşa cum se întîlneşte şi în textele slavone: OK-vrMEpk, OKTAKpk (Sbornicul lui Sviatoslav, 1073, copie de pe sborni-cul tradus pentru ţarul bulgar Simeon [893—927])6. Cf., de altfel, hg.OKmoMepuu, alături de bg. pop. OKmoepuu 7. Despre cine poate fi vorba în această inscripţie? Evident, aici ©TUţii se referă la un preot sau la un înalt prelat bisericesc, care a venit, poate cu o ocazie festivă, la aşezarea de la Murfatlar. Din păcate, anumite părţi ale inscripţiei au fost şterse. Astfel, sînt neclare următoarele părţi: 1) Rîndul 3 — primele trei litere, care par a fi .x3i$h. înaintea lor trebuie să presupunem că au fost, probabil, Kii AfcTO (evident, prescurtat), întrucît anul premerge lunii şi 1 Ibidem, p. 59-60. * Manuel..., I,p.28-29. 3 Vaillant, loc. cit. şi p. 147, afirma ca grafii de tipul i(k)cm i(i>)cnK'k, In loc de «ixt, ikcitfi», sint proprii slavonei ruse. * Cf. Vaillant,, op. cit., p.31. 8 Vezi Kul'bakin, op. cit., p.59. * Vezi Fr. Mildosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-lalinum, Viena, 1862—1865, p. 501; I. I. Sreznevski, MamepuaAbt dan cAoeapn dpeene-pyccKoeo H3t*Ka, St. Pb., II, 1895, col. 654. ' St. Mladenov, EmuMoaozuteH u npaaoHucen peiHUK Ha âbAeapcKUH KHuoKoeeH e3UK, Sofia, 1941, p.378. 87 www.dacoromanica.ro zilei. De la prima literă păstrată lipseşte partea de jos, dar se poate deduce că e x9t = 6 000 (x3 ar da o cifră prea mare, 7000, ceea ce ar duce la o dată prea tîrzie, cu 1000 de ani în urmă). A doua literă, deşi seamănă cu a, trebuie interpretată, mai degrabă, ca $ căruia îi lipseşte o buclă (valoarea cifrică 500). In sfîrşit, după h (= 50), care este clar, pare a mai fi fost o literă, care trebuie să fi reprezentat o unitate. In acest caz cifra care rezultă este cuprinsă între 6550—6559, ceea ce ar da anii 1042—1051 e.n. 2) Rîndul 5 — ultimele litere trebuie citite kt* Hd[f.\ Ni*/*} Fig. 6. — Inscripţia de pe stîlpul din pronaos (B4). Menţionată de I. Barnea, IIpedeaeumeAbHbte ceedemiH, p. 315. 88 www.dacoromanica.ro Textul: [Kik h] rhPAh (în acest text se foloseşte totdeauna h, atît în poziţie justificată etimologic, cît şi în locul lui "h: am fi avut, altfel, rkpAK)1. Ulterior, în textele mediobulgare timpurii {Psaltirea de la Bologna, sec. al Xll-lea—al XlII-lea; Evanghelia lui Dobreişa, sec. al XlII-lea) se întîlnesc, alături de grafiile tradiţionale p"h, a-k pentru r, l, şi gra- o o fiile Tip, iui: X-bUCh, CKB'hp'hiuEHHEf'h scris şi înainte şi după p)2. Judecind după situaţia actuală din graiurile bulgare, putem considera această trăsătură ca fiind specifică mai ales pentru graiurile răsăritene. Într-adevăr, în dialectul răsăritean (precum şi în unele graiuri apusene), r, l şi-au pierdut caracte- o o rul silabic, dezvoltînd vocala i înaintea lor, dacă după ele urma o singură consoană, şi înaintea lor, dacă urmau două consoane (trăsătură fonetică adoptată şi de limba literară bulgară) 8. Aşa stind lucrurile, putem explica grafia rrhpsoE ca exprimînd o trăsătură dialectală bulgară răsăriteană, într-o epocă cel puţin tot atît de veche ca şi cea căreia îi aparţine Foaia chirilică macedoneană*. u.'hpKKH, loc. sing., prezintă acelaşi fenomen al redării, lui r prin -kp. Constatăm, aşadar, că această grafie nu este izolată. într-adevăr, o întîlnim şi în inscripţia de pe peretele Bisericii rotunde a lui Simeon, din Preslav, datată 1 Cf. W. Vondrâk, Altkirchenslavische Grammatik *, Berlin, 1912, p. 179; Kul'bakin, op. cit., p, 30, 151; K. Mircev, HcmopuuecKa zpajuamuKa Hat SbAzapcKun e3uiâ, Sofia, 1963, p. 126. 1 Mircev, loc. cit. 3 Mircev, op. cit., p. 126—127; St. Stoikov, BbAzapcxa duaAeKtnoAO-zun, Sofia, 1962, p. 132. în cuvintele monosilabice se pronunţă In aceste graiuri, de regulă, numai pb, Ab: npbe, dAbz. 4 în fond, aceasta cuprinde un text care se apropie foarte mult de prefaţa lui Ioan Exarhul (sec. al IX-lea—al X-lea) la traducerea Teologiei lui Ioan Damaschin. Textul este deci o copie sau o prelucrare din sec. al Xl-lea. după o operă care aparţine sec. al IX-lea (cf. Kul'bakin, op. cit., p.27; E. Gheorghiev, Pa3ueembm Ha âbAzapacama Aumepamypa « IX—X «., Sofia, 1962, p. 214; Hcmopun na 6bAzapcnama Aumepamypa, vol.I, sub red. lui P. Dinekov ş.a., Sofia, 1962, p. 129). 90 www.dacoromanica.ro de unii cercetători (Kr. Miiatev, Vera Ivanova etc.) la începutul secolului al X-lea, iar de alţii, la sfîrşitul acestui secol1: u.hpK'Ki c[&]*Taaro Hoatia .. . Acest împrumut de origine germanică (v. germ. sup. chirihha<*kir(i)kd apare în textele vechi în diverse variante grafice: u,hpkiu (moravism); u.phKtvi, iţp-KKKi (curent); u,hpKTu, u,"kpkij (in cele două inscripţii)a. în sfîrşit, observăm aici dispariţia lui t» în poziţie neintensă (cf. însă în inscripţia nr.4, mai sus, u^jktiBh). araycTa, gen. sing., reprezintă, desigur, o formă populară, românească: lat. pop. agustus,-um (clas. augustus) a dat rom. pop. agust 3. în textele slave vechi numele propriu August şi numele corespunzător al lunii apare astfel: aaik-poVctti (Zogr., Mar.), aKkpoycTii (Sau.), aKPorrTk (Assem.), ayroycTTi (Ostrom.) — numele propriu; a&pocrH (Assem.), ayp^'CTii (Ostr.), dRpoycni (Apostolul de laOhrida, text mediobulgar, sec. al XH-lea) 4. Faţă de aceste forme culte, împrumutate prin scris (cuvîntul popular slav pentru denumirea lunii respective era saptet), constatăm, într-o regiune de puternică romanizare (Dobrogea), prezenţa unei forme populare de origine latină, împrumutată, evident, din limba populaţiei româneşti locale 8. 1 Vezi discuţia la Iv. Goşev, CmapoâbjieapcKu ZAazoAunecKU u ku-puACKU uadnucu, Sofia, 1961, p. 84—86. 2 Cf. Hwb., p. 16, 221; Miklosich, Lexicon..., p. 1105-1106; A. Vaillant, Grammaire compare"e des langues slaves, I. Phonitique, Lyon-Paris, 1950, p. 117 Idem, Manuel..., I, p.51. Cf. şi exemplul et deoy iţbpbxeoy, loc. dual., citat de A. Leskien, Handbuch der altbulgarischen (althirchenslavischen) Sprache, Heidelberg, 1922, p. 76 (din Nomocanonul slav vechi, JJpeenecAaSHHCKaH KopMHax, ed. Benesevid, St. Pb., 1906, p. 220). 8 în acest sens s-a pronunţat prof. Iv. Gălăbov (Sofia); vezi Cao-eancKa gSuAOAOzux, t. VII, Sofia, 1965, p. 347; Cf.' A. Ernout et A. Meillet, Dictionnaire itymologique de la langue latine. Paris, 1959, p. 57; I.-A. Candrea — Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române. Bucureşti, 1914, p. 5. 1 Toate formele sint citate după: Lexicon linguae palaeoslovenicae, Praga, fasc.l, 1958, p. 10 (prescurtat mai jos Lex\. Pînă in 1971 au apărut voi. I (fasc. 1—14), şi o parte din voi. II (fasc. 15 — 21). 8 într-o epocă mai veche, la venirea slavilor în sudul Dunării, a scurt trecuse în o, în numele rîului bg. Oiocma < lat. pop. Agusta (< Augus-tae, numele unui oraş antic, la sud de Dunăre). Cf. VL Gheorghiev, EbAzapcKa smuMOAOzun u OHOMacmma, Sofia, 1960, p. 37. 91 www.dacoromanica.ro La începutul ultimului rind, al cincilea, apare o literă izolată: k. care poale face paile din prepoziţia kk (in stingă lui 'b există spaţiu pentru o literă). După cum se vede. cu întregirile uşor de făcut ([kk hJiMa, A[*VX''0> [G]*''Mwh, iiek/\k»i [H/Hk]), inscripţia, pare a fi completă, deşi °b din ultimul rind ne tace să presupunem cuvintele [k]-k [rt-kTi] „...în anul... ".lată deci a treia inscripţie la care era de aşteptat, nunţionaroa tuiului, după aceea a lunii şi a zilei. Inscripţia, aflată pe 1111 stîlp din pronaos, pare a nu se mai referi la o faţă bisericească, ci mai degrabă ia un laic cu numele de Simeon, care-şi atribuie epitetul de „nedestoinic" ( = smerit) şi care a venit aici în pelerinaj. Din text rezultă că nu el e cel care a fixat inscripţia (căci ar fi folosit persoana I), ci că aceasta a fost incizată de un cărturar (călugăr sau preot) localnic. Acest Simecn trebuie să fi fost unul (lin feudalii locali,căci numai oamenii cu stare ar fi putut cere — in schimbul unor daruri aduse— să se facă menţiune scrisă asupra venirii lui „pentru prima dată" la această biserică, să „se închine". 7. INSCRIPŢIA. DE PE PERETELE DIX DREAPTA AL PRONAOSULUI (Fig. 7) 1 Inscripţia este scrisă într-un singur rînd, cu litere mari variind între 5 cm şi 1,5 cm, avînd o lungime de 76 cm. Un cuvînt are două litere suprascrise, iar ultimul e prescurtat cu titlă. Textul: I1hc4ho bo rcT-k nopawA nacTikHpa h pj3h(a*)tk ca Su\&. Traducerea: „Căci scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile." După cum se vede, inscripţia reproduce un pasaj care este aproape identic în Evanghelia după Matei, cap.'26, v. 31, şi în Evan ghelia după Marcu, cap.-14, v. 27o. Fig. 7. — Inscripţia de pe peretele din dreapta a pronaosului (B4). 1 Vezi I. Barnea, IJpedeapume.ibrbiT ceedeiiua, p. 312, fig. 18. .92 www.dacoromanica.ro Iată textul original grecesc: Matei, 26, 31: yeypaTiTai ydp-TiaTâ^co tov Ttoiusva, icai 8iaaKop7if|CT0f|CTOvTai t& Tipâpata tfjg Tioiuvriţ Marcu, 14,27: 5n ysypaTiTai • naxăZ,® tov Tioiusva, xai xâ 7tp6Pata 6iaaKop7iiaGf|CTOVTai2. în textele evanghelice slave vechi cele două pasaje apar astfel: 1) Matei, 26, 31: Codex Zographensis: ncdio bo kt*. nopdJKA ndCT-up-fc. i pd- 3HA*TTk CA OBhlţA CTdA<> 3. Codex Marianus: ncdHO bo ecr-h. nopdJKA ndcruph h pd- 3HA*TTk CA OKTOIA CTdA<>4. Codex Assemanianus: n CdHo eo eci"h. nopd»5- Savina Kniga: ncdHO io cctk. nopdMA ndCToyx'd. h pd3H- A*T1 CA OBhld CTdA<> 2) Marcu, 14,27: Codex Zographensis: n'cdtio eo cct*k. nopd» rom. Radu) 4, şi prefixul ne-, Nerad este, ca epitet, antonimul primului (cf. numele formate prin acelaşi procedeu: Nemil, Neljub, Nemir). 1 I. Barnea, ftpedeapumeAbHbie ceedemn..., p. 314, fig. 21. 2 Die Bildung der slavischen Personen- und Ortsnamen, Heidelberg, 1927, p. 90. 8 Cf. şi Rjeinik hrvatskoga Ui srpskoga jezika, voi. VIII, Zagreb, 1917 — 1922, p.44: Nerad, nume propriu (cu atestări de la sfîrşitul sec. al XH-lea şi din sec. al XlII-lea). 4 Cf. St. Mladenov, EmuMOAoauiecKU u npaeonuceu petHUK..., p. 541; N. A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, p. 355. (Radu provine direct din bg., Pad, nu din compusele acestuia, care de altfel au pătruns şi în limba română: Radoslav, Radomir.) 98 www.dacoromanica.ro în inscripţia noastră cuvîntul apare scris totdeauna HepdAk cu k, deşi este de presupus t». Fenomenul nu este izolat: ierurile neintense, în primul rînd cele finale, au început să dispară în slava veche (bulgara veche) la sfîrşitul secolului al X-lea1. Aceasta a constituit cauza generală a folosirii uneori neregulate a ierurilor în poziţie finală, unde se scriu numai prin tradiţie. Cea mai simplă explicaţie este confuzia grafică dintre t» şi k2, preferinţa grafică a copistului (ca în Foaia chirilică macedoneană, cf. mai sus) sau chiar „fantezia sa momentană" 3. Cazul de faţă, ca şi Kh (inscr. nr.4), nu reclamă o altă explicaţie. întrucît cuvîntul apare scris de mai multe ori, este evident că avem în faţă numele unui localnic (călugăr sau preot?) care şi-a „încercat pana", pentru a lăsa o amintire despre sine 4. Acestea sînt cîteva din consideraţiile lingvistice, ortografice şi cultural-istorice care se impun în prim plan la citirea şi interpretarea celor opt inscripţii slave vechi. Din studiul întreprins se degajă cîteva concluzii, ce vor trebui ulterior îmbogăţite pe baza cercetării complexe paleografice şi lingvistice a tuturor inscripţiilor slave vechi, atît de la Murfatlar cît şi din celelalte localităţi româneşti în oare au fost descoperite astfel de inscripţii: Mircea Vodă, Garvăn, Niculiţel (Dobrogea) şi Bucov (lîngă Ploieşti) 5. 1. Majoritatea absolută a inscripţiilor slave vechi identificate la Murfatlar sînt scrise în alfabet chirilic, cu excepţia a două (insuficient de clare), care sînt glagolitice 6. 1 S. B. Bernstein, Gramatica comparată a limbilor slane, Bucureşti, 1965, p. 226. 2 Cf. Kul'bakin, op. cit., p. 67. 3 Ibidem, p. 114. 4 Interpretare sugerată de prof. Iv. Gălăbov. B Cf. articolul Influenţa slavonă în limba română literară, în Romano-slavica, IX, 1963, p. 25- 26. 8 Cea de-a doua se află deasupra figurii unui sfînt de pe peretele de apus al pronaosului (B4) şi constă din patru semne, încă neidentificate cu precizie. A fost reprodusă de I. Barnea, IJpedeapumeAbHbiH ceedemn..., p. 304, fig. 11, şi Les monuments..., p. 196, fig. 14. 99 www.dacoromanica.ro 2. Prin particularităţile de limbă, precum şi pe baza unor consideraţii de ordin istoric, care permit să se presupună data unora din ele, inscripţiile pot fi atribuite celei de a doua jumătăţi a secolului al X-lea — primei jumătăţi a secolului al Xl-lea (dacă se acceptă datarea inscripţiei nr. 5). Ele pot fi comparate cu cele descoperite în Bulgaria 1 şi în ţara noastră (Mircea Vodă, a. 943) 2 din aceeaşi epocă. 3. Particularităţile paleografice aşează de asemenea aceste inscripţii alături de cele descoperite în Bulgaria şi de inscripţia dobrogeană din anul 943 (Mircea Vodă). Fără îndoială că, în urma studiului complex arheologic, istoric, cultural, artistic8, lingvistic şi paleografie, vor reieşi noi fapte despre unul din cele mai impresionante monumente aparţinînd evului mediu timpuriu de pe teritoriul ţării noastre, în mod special, cercetătorii trebuie să acorde atenţie şi celorlalte inscripţii, care sînt notate cu litere greceşti4, probabil rune turcice şi, poate, în alte alfabete5. Oricum ar fi, descoperirea unui număr apreciabil de inscripţii chirilice slave vechi8 aruncă o lumină nouă asupra dezvoltării scrierii în această parte a ţării noastre. Ele aduc un material lingvistic şi paleografie nou, care-şi va găsi cu siguranţă locul în cercetările consacrate limbii şi culturii slave vechi pe teritoriul ţării noastre. 1 Cf. acum în urmă: St. Stancev, V. Ivanova, M. Bălan — P. Boev, Hadnucbm Ha ubpzyâuAR Mocmuv, Sofia, 1955; Iv. Goşev, Cmapa6bAzap-cku lAaioAuuecKu u kupuacku Hadnucu, Sofia, 1961. 2 Cf. D. P. Bogdan, flodpydsicaHCKafi uadnucb 943 zoda, în Roma-noslavica, I, 1958, p.88-104. 3 Cf. I. Barnea, Reprezentarea labirintului pe monumentele rupestre de la Basarabi, în Studii şi cercetări de istorie medie, XIV, 1963, 1, p. 189 - 195. 4 I. Barnea, IIpedeapumeAHbie ceedenujt..., p. 314, fig.22, şi p. 315, reproduce şi interpretează o inscripţie grecească din naosul B4. 8 Ibidem, p. 315 — 316; D. P. Bogdan, Graf iţele de la Basarabi, p. 34-41. 8 La Murfatlar-Basarabi sînt aproape 20 de inscripţii chirilice (unele, fragmentare, sînt reproduse în IIpedeapumeAHbie ceedenux, p. 310, fig. 17—1,2, în afară de cele studiate mai sus), una glagolitică (cf., mai sus, inscr. nr. 4b,c), circa 60 de inscripţii runice şi una sau două greceşti (cf. Barnea, op. cit., p. 313). 100 www.dacoromanica.ro GLOSAR 1 droycTTk, m. (luna) august: ir^ycn, gen. sing. (6)(Lex. 10: «•woyCTTk — JKrocTTk, ayroycTTk). iMHHK, interj, amin (4) (Hwb. 4, Lex. 1,31: «j/HHhk, d.v.HN-h). ko, interj, căci (7) (Hwb. 12, Lex. I, 121—122). corii, m. Dumnezeu: Eî, nom. sing. (4) (Hwb. 13, Lex. I, 132). ekith, prez. ipf. kcmk, pf. e*a* a fi'- ktti, pers. 3 sing. (7), kaa-h, pers. 1 pl. (Bl) (Hwb. 15, 27, Lex. I, 152-155). b-h, prep. în (5,6: 2x), bk (4) (Hwb. 154, Lex. 232-237). Rki, pron. pers. voi: r-kh, ac. pl. (4) (Hwb. 162, Lex. I, 355-356). rpt\"h, m. păcat: rp*x"U*, ac. pl. (4) (Hwb. 31, Lex. I, 442). rptuiKHHKTi, m. păcătos: rptfuiKHHKii], nom. sg. (3) (Hwb. 31, Lex. I, 443). a, num. 4 (5) (Hwb. 18, Lex. I, 450). ÂHAurkH-h, m. NPa (4), Â~"t»PL nom- sg- (4) (Hwb- !8: faMmirh, faiMHiH-h. Lex. I, 462). AAK>KKHTk, adj. dator: aakmkhh, nom. pl. (Bl) (Hwb. 20, Lex. I, 488-489). AoyX-h., m. duh: a[*VX''j]» sen- smg- (6) (Hwb. 23, Lex. I, 527). na, part. iar (4) (Hwb. 168, Lex. I, 592—596). x3^h..., num. 6550 (-6559?) =1042 (- 1051 e.n.?) ai, prep. pentru (4) (Hwb. 163, Lex. I, 624—626). h, conj. şi (6,7) (Hwb. 34, Lex. I, 693-700). HMA, n. nume: ha\a, ac. sing. (6) (Hwb. 36, Lex. I, 769-770). Hcoych, m. NP Iisus: Hc, nom. sing. (1) (Hwb. 40, Lex. I, 830). hth, ha*, a merge: ha*, prez. pers. 1 sing. (4) (Hwb. 40, Lex. 1,835-837). 1 Includem aici toate cuvintele întregi (sau întregite fără greutate) din inscripţiile chirilice din B4 studiate mai sus (în paranteze se dă numărul de ordine al inscripţiei), precum şi cele două cuvinte din inscripţia din Bl, interpretată de prof. D. P. Bogdan (se indică Bl). 2 Nume propriu. 101 www.dacoromanica.ro kt», prep. la, spre (5) (Hwb. 49, Lex. II, 86). Aa. num. 31 (6) (Hwb. 3,50). MâH, m. (luna) mai: Aufe.gen. sing. (4) (Hwb. 53, Lex. II, 176). /HfccT>, n. loc: , ac. sing. (5) (Hwb. 55, Lex. II, 260-261). AvkCAiik, m. lună: AvkcAiia, gen sing. (5,6) (Hwb. 55, Lex. II, 262). HfKAWMH.UTk, adj. nedestoinic, smerit: HfKAicmfHAMk], nom. sing. (6) (Hwb. 65, Lex. II, 366-367). HfpaAii, m. NP Nerad: HtpaAK (8:4x), Hepai» [=H(paAk] (3) (Miklosich, Die Bildung der slav. Personen und Ortsnamen, 90). oAwkth, -ti*, a birui, a învinge: ivAM-fe, aor., pers. 3 sing. (1) (Hwb. 75). okt^\'/H8Phh,m. octombrie: oKToyAHKpH'k, gen. sing. (5) (Hwb. 76: oKTAsp'k, 0kt»sp'k; Mikl. Lex. 501, Srezn. II, 654: oktaepk, oKikTAKpk; bg. oKmoMepuU, Mladenov, 378). 0Tku;k, m. tată, părinte: OTioi'k, n. sing. (5), ou;h, instr. pl. (4) (Hwb. 79). OKkiia, oaie: ou; a, n. pl. (7) (Hwb. 82). nacTup'K, m. păstor: nacTUipa, ac. sing. (7) (Hwb. 84). nHCdTH, nkedTH, muiiA, a scrie: nHcauo, ptp. trec. pas. n. (7) (Hwb. 86). noKAOHHTH ca,-hia ca, refl. a se închina: iiokaonh ca, aor. pers. 3 sing. (6) (Hwb. 91). n»AaraTH, noAaraiA, a pune: noAaraA, prez. (4) (Hwb. 91). no/HHAOKdTH, -oyi* a milui: iioauiao\'h, imper. pers. 3 sing. (4) (Hwb. 92). nom», m. nom. sing. preot (4) (Hwb. 93). nopa3HTH,->KA, abate: n»pa>KA, prez. (viit.), pers. 1 sing. (7) (Hwb. 93). npHHTH,-haa, a veni: npHA«, aor. pers. 3 sing. (5: 2 x) (Hwb. 104). npkK-k, npTkK-k, num. primul: n-kpsoc, n. sing. =adv. prima dată (6) (Hwb. 107). nATk, m.: nATkAik, instr. sing. (4) (Hwb. 97). paB*k, m. nom. sing. rob (6) (Hwb. 111). 102 www.dacoromanica.ro pd3HTH ca, refl. a se împrăştia: pd3HAATTi cm (7) (Hwb. 114). cboh, pron. pos. al său: croa, ac. pl. m. (4) (Hwb. 134). ck-kujHiid, f. luminare, lumînărică: cs-kijiHiiA, ac. pl. (4) (Mikl. Lex. 832, ex. din msse slavone sîrbeşti, sec. al XVI-lea). CRATTk, adj. sfînt: csdTddro, gen. sing. n. (6) (Hwb.134). ruH-h, m. fiu: ckwd, gen. sing. (6) (Hwb. 133). ck, ch, ct, pron. dem. acest: ctw, loc. sing. f. (4), ct, ac. sing. n.(5) (Hwb. 120). ctjaao, adv. încoace, aici: ca/Ho (5) (Hwb. 119). Gv/Wohti, m. NP Simeon: [G]v4Uoh, nom. sing.(6) (Hwb. 134). XpHCToch, Xphctti, m. NP Hristos: X'i, n. sing. (1) (Hwb. 33). iipkKki, iipikK'ki, f. biserică: iipK-kEH, loc. sing. (4), iip-kKBH (6) (Hwb. 16). _ MAOEtKik, m. om: Mf, voc. sing. (4) (Hwb. 17). KCrftlk, V. EUTH. Notă. Se observă că aproape toate cuvintele sînt cunoscute din textele canonice slave vechi, cu excepţia numelui propriu Htp^Ab şi a subst. cs'fcijjHUd, înregistrat de Miklosich doar din texte slavone. Sînt relevabile, totuşi, unele variante ale cuvintelor, necunoscute textelor canonice slave vechi: numele lunilor droycTi, okt»ya»phh şi numele propriu AHAWbHv Putem presupune, deci, aşa cum s-a arătat, că primul dintre acestea este o formă locală, Împrumutată din limba populaţiei româneşti. www.dacoromanica.ro 103 ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ VECHE (SEC. AL XV-LEA — ÎNCEPUTUL SEC. AL XVII-LEA) ÎN RAPORT CU ISTORIOGRAFIA BIZANTINĂ ŞI SLAVĂ 1. Este astăzi un fapt bine stabilit că, în contextul raporturilor politice şi culturale ale Ţărilor Romane cu Bizanţul şi cu statele slave vecine, vechea cultură românească s-a dezvoltat în strînse legături cu cultura bizantină şi slavă, în special cu cea de sud, iar ceva mai tîrziu şi cu cea de est şi de nord. Un aspect însemnat al acestor raporturi îl constituie apariţia şi dezvoltarea istoriografiei vechi româneşti, ale cărei înrudiri cu istoriografia bizantină şi slavă au fost subliniate nu o dată, paralel cu relevarea trăsăturilor ei originale 1. Alături de alte scrieri — religioase, morale, didactice, 1 Din bibliografia fundamentala cităm aici: I) N. Iorga, Istoria literaturii româneşti. I. Literatura populară. Literatura slavonă. Vechea literatură religioasă. întîii cronicari (—1688), ed. a Il-a, Bucureşti, 1925; S. Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche, ed. a IlI-a, Sibiu, 1936; Al. Procopovici, Introducere în studiul literaturii vechi, Cernăuţi, 1922; N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, voi. I —II, Bucureşti, 1940— 1942; Şt. Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, I, Bucureşti, 1947; Al. Piru, Istoria literaturii române. I. Perioada veche, ed. a IlI-a, Bucureşti, 1970\Istoria literaturii române, I, red. resp. acad. Al. Rosetti, Ed. Academiei, Bucureşti, 1964, ed. a Il-a, 1970; G. Ivaşcu, Istoria literaturii române, 1, Bucureşti, 1969; D.Russo, Studii istorice greco-romăne, t. I — II, Bucureşti, 1939; P. P. Panaitescu, Les chroniques slaves de Molda-vie au XV-e siicle, în Rsl, I, 1958, p. 146—168; Idem, începuturile istoriografiei în Ţara Românească, în Studii si materiale de istorie medie, V, 1962, p. 195—225; Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare. Culegere de studii, îngrijită de M. Berza, Bucureşti, Ed. Acad., 1964. II) K. Krum,- 104 www.dacoromanica.ro juridice şi literare — vechii cărturari români au luat cuno-ştiinţă de principalele cronici bizantine în traducere slavonă şi de aproape toate scrierile originale istorice ale bulgarilor şi sîrbilor. Copiile executate de cărturarii români de pe aceste scrieri în sbornice care cuprind, adesea, şi cronicile originale româneşti şi care constituie astfel compendii de istorie universală şi naţională — primele ca un fel de introducere la cele din urmă — sint dintre cele mai vechi păstrate pînă astăzi, uneori chiar unicele (de ex., Cronica lui Simeon Magistrul şi Logofătul şi Cronica bulgară de la începutul sec. al XV-lea). Ne propunem, în prima parte a studiului de faţă, să trecem în revistă copiile cunoscute pînă astăzi ale scrierilor bacher, Geschichte der byzantinische Literatur, II. Aufl., Munchen, 1897; Hcmopun ho 6bAzapcxama Aumepamypa, I. sub. red. lui V. Velcev, E. Gheorghiev, P. Dinekov (red. resp.). Sofia, 1962; Pavle Popovic, Pregled srpske knjiievnosti, ed. a Il-a, Belgrad, 1913; ed. a IV-a (fără bibliogr.), 1921; Lj. Stojanovic, Start srpshi rodoslovi i letopisi, Belgrad — Sr. Karlovci, 1927; Dj. Radojicic, Razvojni luh stare srpske knjiiev-nosti, Titograd, 1963; M. Weingart, Byzantski kroniky v literatufe cirkevnislovanski, I —II (1 — 2), Bratislava, 1922—1923; J. Macurek, Dijepisectvi evropskiho vychodu, Praga, 1946; D. S. Lihaciov, PyccKue Aemonucu u ux KyAbmypHO-ucmoputecKoe 3Hatenue, Moscova-Leningrad, 1947. III) A. I. Iaţimirski, CAaenucKue u pyccKue pyxomucu pyMbiHCKUX 6u6AUomeK, St. Pb., 1905 (C6opHHK OP.HC, t. LXXIX); P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., voi. I, Ed. Acad., Bucureşti, 1959, nr. 1 — 300; nr. 301 — 730, text dactilografiat la Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România (B.A.R.), secţia manuscrise; I. Crăciun şi A. Ilieş, Repertoriul manuscriselor de cronici interne, sec. XV—XVIII, privind istoria României, Ed. Acad., Bucureşti, 1963. IV) B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrini, t. I, Bucureşti, 1878 (Cronica lui Mihail Moxa, p. 339 — 442; reed. de N. Simache şi Tr. Cristescu : Cronograful lui Mihail Moxa, Buzău, 1942); I. Bogdan, Ein Beitrag zur bulgarischen und serbischen Geschichtschreibung, în ArchivfUr slavische Philologie, Bd. XIII, 1891, p. 481—543; Idem, Vechile cronice moldoveneşti pînă la Ureche, Bucureşti, 1891; Idem, Cronice inedite atingă-toare de istoria românilor. Bucureşti, 1895; Idem, Letopiseţul lui Azarie, Bucureşti, 1909 (extrasdin A.A.R., Seria II, t. XXXI, Mem .Secţ. istorice); Idem, Scrieri alese. Cu o prefaţă de Emil Petrovici. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, Bucureşti, Ed. Academiei, 1968; Ol. G6rka, Cronica epocii lui Ştefan cel Mare, 1457—1499, Bucureşti, 1937; I. C. Chiţimia, Cronica lui Ştefan cel Mare (Versiunea germană a lui Schedel), Bucureşti, 1942; Cronicile slavo-române din sec. XV—XVI, publicate de I. Bogdan. Ediţie revăzută şi completată de P. P. Panaitescu, Ed. Acad., Bucureşti, 1959; Literatura română veche (1402—1647). Introducere, ediţie îngrijită şi note de G. Mihăilă şi Dan Zamfirescu, voi. I —II, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1969. 105 www.dacoromanica.ro istorice aparţinînd literaturilor bizantină şisud-slavă, care au circulat sau au fost scrise în ţara noastră începînd cu sec. al XV-lea, pentru a aprecia în mod concret gradul de răspîn-dire a acestora în rîndul cititorilor culţi din epoca feudală şi, deci, pentru a avea apoi o bază reală a consideraţiilor privind raporturile dintre acestea şi istoriografia originală românească 1. A. Dintre cronicile bizantine aufost copiate şi citite la noi, după cit putem constata din manuscrisele păstrate, Povestirea pe scurt a patriarhului Nichifor (începutul sec. al IX-lea) şi cronicile lui Gheorghe Amartolos (sec. al IX-lea), Simeon Magistrul şi Logofătul (sec. al X-lea), Ioan Zonaras (sec. al Xll-lea) şi Constantin Manasses (sec. al Xll-lea), toate în traduceri sau prelucrări slavone. Singurele cronici bizantine existente în traducere slavonă care par a nu fi circulat la noi sînt cele mai vechi dintre ele, şi anume a lui Ioan Malalas din Antiohia (sec. al VI — Vll-lea), tradusă în slava veche în sec. al X-lea — al Xl-lea, şi a lui Georgios Syn-kellos (sec. al VlII-lea), tradusă în Rusia în sec. al XlV-lea 2. 1. „Cronografia pe scurt" a patriarhului Nichifor. In Bizanţ a circulat de timpuriu, mai întii independent, apoi şi alături de cronica dezvoltată a lui Gheorghe Amartolos, 1 Exprimăm şi cu acest prilej mulţumirile noastre sincere conducerilor secţiilor de manuscrise de la Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, Biblioteca „Lenin", Muzeul istoric şi Biblioteca Universităţii „Lomonosov" din Moscova, Biblioteca Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. şi Biblioteca Publică „Saltîkov-Şcedrin" din Leningrad, Biblioteca Institutului de istorie al Acad. de Şt. a U.R.S.S. — secţia din Leningrad, şi Biblioteca Academiei de Ştiinţe a R.S.S. Ucrainene din Kiev pentru solicitudinea cu care ne-au pus la dispoziţie pentru consultare cele mai multe din manuscrisele citate mai jos. 2 Despre utilizarea cronicilor bizantine în limba greacă de către cronicarii şi istoricii români din sec. al XVII-lea şi al XVIII-lea, ca şi despre unele manuscrise greceşti ale acestor cronici păstrate în Biblioteca Academiei Române (după C. Litzica, Catalogul manuscriptelor greceşti, Bucureşti, 1909, p. 3 — 21) a scris N. Iorga, în articolul Byzantski kroniky v Rumunsku, extras din Sbornik vănovany" Jaroslavu Bidlovi, Praga, 1928, p. 107—110. Vezi, de asemenea, N. Camariano, Catalogul manuscriselor greceşti (Biblioteca Academiei Române), tomul II, Bucureşti, 1940, p. 69 — 72; Corneliu Dima Drăgan, Biblioteca unui umanist român : Constantin Cantacuzino Stolnicul, Bucureşti, 1967, p. 109—124; Corneliu-Dima Drăgan şi Mihail Carataşu, Les ouvrages d'histoire byzantine dans la bibliothique du prince Constantin Brancovan, RESEE, t. V, 1967, nr. 3-4, p. 435-445. 106 www.dacoromanica.ro Cronografia pe scurt (Xpovc-YpaqnK&v rjuviouc-v sau Xpovoypa-(piK6v ev ctuvt6u(P, ev 87cit6u(Î), ev ctuvovj/ei), scrisă de patriarhul Nichifor (806—815) \ care, fiind adesea transcrisă, a fost completată de copiştii ulteriori2. De asemenea, s-au păstrat în copii şi alte asemenea texte anonime 3. Aceste XpovoYpcwpiKCi rjuvTOua s-au răspîndit curînd în Apus: pe la 870 bibliotecarul Anastasie a tradus textul lui Nichifor în latină; la slavi el a fost tradus în timpul ţarului Simeon al Bulgariei (893 — 927)4, de unde a trecut în Rusia (cf. Sbornicul lui Sviatoslav, 1073) 6 şi în Serbia6. Diverse redacţii ale acestei Povestiri pe scurt se regăsesc şi în textele slavo-române, fie în manuscrisele cuprinzînd Cronica lui Gheorghe Amartolos, fie împreună cu analele sîrbeşti, 1 Vezi NiKT|p6poU xP0V0TPa(PlK6v ouvtouov, în: C. de Boor, Nicephori Archiepiscopi Constantinopolitani opuscula historica, Lipsiae in aed. Teubneri, 1880; Krumbacher, p. 350 — 351; Weingart, p. 55 — 62. 2 V. Grecu, Origina cronicelor româneşti. în Omagiu lui I. Bianu, Bucureşti, 1927, p. 217. 3 Ibidem. Cf. în ed. lui C. de Boor citata, p. 218-234. 4 Vezi o variantă a Povestirii pe scurt, adăugată la Evanghelia cu învăţătură (893 — 894) a lui Konstantin Preslavski, într-o copie din sec. al Xll-lea (fostă a Bibliotecii Sinodale din Moscova, azi la Muzeul istoric); A. Gorski şi K. Nevostruev, Onucauue CAaeHHCKux pyKonuceu MocKoecKou Cuho-da.ibHou 6u6/iuomeKu, II, 4. 2, Moscova, 1899, p. 421; V. N. Zlatarski, Hau-cmapunm ucmopuiecKu mpyd e cmapoSbAzapcKama khumchuho, «Cn. BAH», kh XXVII (1923), p. 132-182; P. Dinekov, K. Kuev, D. Petka-nova, XpucmoMamuH no cmapoSbAzapcKa Aumepamypa, ed. a Il-a, Sofia, 1967, p. 44, 57-61. 5 H360PHUK eeAuKozo khh3h CenmocAaea HpocAaema 1073 zoba, ediţie fotocromolitograficâ, Petersburg, 1880, f. 264—266 (sfîrşitul manuscrisului) : Atr-oriHCLUL 11 HPanirfe ot fÎBroycTa a**» h a» KwhcT4Hthiu h Bwa, h(c)pl rpLHLCKhiHX'k (Letopiseţ pe scurt de la August şi pînă la Constantin şi Zoe, împăraţi greci[a. 63 î.e.n. —1042 e.n.]). Pe lîngâ alte trei copii ruseşti ulterioare ale acestui sbornic al ţarului bulgar Simeon (893 — 927), numit, după cea mai veche copie păstrată (1073), al cneazului Sviatoslav, P. Dinekov şi colab. menţionează (XpHCTOMaTHH2 p. 88) o a cincea copie moldovenească din sec. al XVII-lea, după lucrarea: P. Stroev, PyKonucu c.naeaHHCKue u poccuucKue, npuHad.nexcauiue... Meauy HuKummy IlapcKOMy, Moscova, 1848, p. 774, care ne-a fost inaccesibilă. (Se păstrează la Muzeul istoric din Moscova, colecţia I. N. Ţarski — A. nr. 721.) • Cf. V. Jagic, Ein Beitrag zur serbischen Analistik mit litera-turgeschichtlicher Eineitung, AfsalPh, II, 1877, p. 18 — 19 ; Weingart, op. cit., I, p. 58 — 62; Stojanovic, op. cit., în special p. LXI —LXXXI, şi textele, p. 124-166. 107 www.dacoromanica.ro ateslînd o circulaţie destul de largă a ei în ţările noastre. Iată cele pe care le cunoaştem pînă acum: a) Manuscrisul slav nr. 320 al B.A.R., din sec. al XVI-lea, care cuprinde Cronica lui Gheorghe Amartolos (vezi mai jos), iar la f. 221a textul incomplet al Povestirii pe scurt. b) Manuscrisul O, XVII, nr. 13 al Bibliotecii Publice din Leningrad (ff. 208—224), copiat în Moldova la sfîrşitul sec. al XVI-lea, cel mai tîrziu la începutul sec. al XVII-lea1, în care textul Povestirii pe scurt este urmat imediat de analele sîrbeşti. Această copie, ca şi cea precedentă, incompletă, necunoscute lui Stojanovic;, se încadrează în grupul manuscriselor Sofijski prvi, Grigorovicev, hadzi-Jordanov, Hamartolov şi Sinodalni (vezi op. cit., p. 124—150), fără a fi identică cu vreunul din acestea. Este adevărat că în manuscris lipseşte fila de la sfîrşitul caietului al nouălea, respectiv de la începutul Povestirii pînă la David 2. Dacă însă în manuscrisele amintite textul merge pînă la Teofil (829—842), în schimb, mss. Len. continuă, asemănîndu-se de aici încolo cu grupul Kijevski, Studenicki, Cetinjski, încheindu-se o dată cu acestea (şi cu Sarandoporski) la Manuel II Paleologul (1391—1425), cînd se face trecerea la analele sîrbeşti. c) Manuscrisul nr. 116 din biblioteca fostei Academii Teologice din Kiev (astăzi la Biblioteca Academiei de ştiinţe a R.S.S. Ucrainene — Kiev, ff. 422a —438b)3. Textul publicat de Bogdan în Archiv, a fost inclus de Stojanovic în ediţia sa (descrierea, p. XLI; comentarii, p. LXIX — LXXIII; textul, la p. 124—150, col. dreaptă, apoi pînă la p. 153, pag. completă) şi reprezintă o variantă cu bulgarisme, ceea ce atestă faptul că copia intermediară era originară din Bulgaria. Acest text, mai amplu decît cel precedent, formează o grupă cu Studenicki, Sarandoporski şi Cetinjski şi merge, de asemenea, pînă la Manuel Paleologul. d) Manuscrisul slav nr. 636 al B.A.R., fost la Mănăstirea Neamţului (f. 220b—224a, după care continuă pînă la 225b analele sîrbeşti cu elemente de istorie moldovenească, aşa- 1 Bogdan, Let. Azarie, p.3—10, 65—89. 3 Op. cit., p.8. 3 Cf. Vechile cronice, p. 11, 17—18; Ein Beitrag..., p.481 — 487; textul, p. 502-520. 108 www.dacoromanica.ro numita Cronică sirbo-moldovenească), copiat la 1557 1. Acest text redactat în mediobulgară şi avînd titlul XpiiCTVdHHCTYH ■Xpic. T. chGivpik (împăraţii creştini. Intîiul sobor), de asemenea nu este menţionat de Stojanovic:. El însă nu mai începe de la facerea lumii, ci de la Constantin cel Mare, mai precis, de la primul sobor creştin, din anul 325. în continuare, textul se aseamănă cu cel din mss. Len., mergînd tot pînă la Manuel Paleologul, ultima parte asemănîndu-se deci cu grupul în care intră şi mss. Kiev. e) Manuscrisul nr. 51 din colecţia Iaţimirski (Biblioteca Acad. de Ştiinţe a U.R.S.S. — Leningrad, scris tot la Mănăstirea Neamţului)2, cu acelaşi conţinut (la f. 213—215, Cronica sirbo-moldovenească; textul cronografului bizantin o precede). însăşi circulaţia acestei Povestiri pe scurt în Ţările Române împreună cu analele sud-slave (4 c6pii, a cincea fiind împreună cu cronica lui Gheorghe Amartolos), în manuscrise cuprinzînd cronicile româneşti, permite să se explice — cum au arătat I. Bogdan, V. Grecu, P. P. Panaitescu ş.a. — influenţa lor asupra istoriografiei româneşti, la începuturile ei. 2. Cronica universală a călugărului Gheorghe Amartolos („păcătosul") de la „facerea lumii" pînă la împăratul Teofil (a. 842), completată cu aceea a lui Simeon Logofătul (pînă la a. 948)3, a fost tradusă în limba slavă veche la sfîrşitul sec. al X-lea, în Macedonia, şi a avut o influenţă directă asupra istoriografiei slave, în special asupra celei vechi ruseşti. Cel mai vechi manuscris slav este o copie rusească de la sfîrşitul sec. al XlII-lea 4. Alături de cele 10 c6pii ale redacţiei „bul- 1 Bogdan. Cr. ined., p. 81-84; textul, p. 91-101. 2 A. I. Iaţimirski, Ms CMSftHCKux pyKonuceu, M., 1898, p. 81. şi urm. (textul e publicat făxă cronograf).Data menţionată în însemnare (1512) este pusă la îndoială de E. Turdeanu (Le Sbornik dit „de Bisericani": fausse identiti d'un manuscrit remarquable, RESL, XLIV, 1965, p. 29 — 45), care-1 consideră contemporan cu precedentul. O fotocopie se află la B.A.R., mss. sl. nr. 658. 3 Vezi Krumbacher, op. cit., p. 352 — 358 ; Weingart, op. cit., partea a Il-a; Macurek, op. cit., p. 141-143, 145-146. * Vezi ediţia lui V. N. Istrin, XpoHUKa reopzun AMapmo/ia, I —III, Petrograd, 1920—1930; cf. O. I. Podobedova, K ucmopuu coidamiH Teepb-ckozo cnucKa Xpoumu reopeu/t AMapmojia (Y MexcdyHapodHbtu nesd cna-eucmoe), Moscova, 1963. Ediţia critică a textului grecesc: Georgios Mona-chos, Chronikon, ed. C. de Boor, 2 voi., Leipzig. 1904. 109 www.dacoromanica.ro gare" (Epf/iifHHHKV) şi de cele 12 copii ale redacţiei „sîrbe" (AtTOBHHKT») cunoscute în ţările slave1, în ţara noastră s-au păstrat trei copii din sec. al XV-lea — al XVI-lea, toate derivînd din redacţia sîrbă, tradusă pe la mijlocul sec. al XIV-lea2: a) Manuscrisul slav nr. 321 al B.A.R., de la sfîrşitul sec. al XV-lea, copiat în Ţara Românească, în redacţia sîrbă, semnalat pentru prima dată de Iaţimirski în 1905 3. Exemplarul, cuprinzînd 239 f. hîrtie, este foarte deteriorat, lip-sindu-i de la început (potrivit numerotării chirilice) 55 de file, precum şi un număr de file de la sfîrşit. Textul existent începe cu David, regele iudeilor, şi se opreşte la istoria Bizanţului în sec. al VH-lea. Fila 201 reprezintă un fragment dintr-un manuscris mai nou, cuprinzînd o parte din Povestea Troiei în redacţie sîrbească, iar din ff. 233—239 au rămas doar fragmente mici şi deteriorate, greu de identificat4. b) Manuscrisul slav nr. 320 al B.A.R. din sec. al XVI-lea, copiat în Ţara Românească, probabil la mănăstirea Bistriţa, în redacţie sîrbă, semnalat pentru prima dată de asemenea de Iaţimirski în 1905 5. Exemplarul, cuprinzînd 222 f., este defect: de la început lipseşte un caiet, dar oricum el cuprinde numai partea a doua a cronicii, căci la f. la începe Capitolul O nOCTdKAfHTM U~pf/Hh KOHCTdHTHHO/HTi CHi CKOfrO KoHCTdH-Tli Hi KfCdpCTKO Kh UjÎHrpdA'K H âHKHHYd, SITi CKOKrO, Kh Hh* komhaTh, k \*4si'HMHC4tH (Despre aşezarea de către împăratul Constantin a fiului său Constant ca cezar în Ţarigrad şi a lui Liciniu, ginerele său, la Nicomidia, în Bithinia [a. 337]). 1 Weingart, op. cit., II, p. 61 — 71, 146—276. 2 Cf. ibidem, p. 253—262. După Iaţimirski, C/iae. upyccKue pyKonucu..., p. 501 — 508, Weingart cunoaşte numai pe cele notate mai jos sub „a" şi „b". 3 Op. cit., p. 507 — 508 (nr. 167, de la Muzeul de Antichităţi). Vezi acum, Panaitescu, Manuscrisele slave..., (text dactilografiat, nr. 321). * Totuşi, la f. 236 se vorbeşte despre David, prin urmare, aceasta este de la începutul manuscrisului, fiind legată greşit. Acest lucru este cu totul evident pentru f. 201, ajunsă întîmplător în acest manuscris şi legată astfel încît recto a devenit verso. O însemnare ulterioară pe f. 139b se referă la cucerirea Belgradului de către sultanul Soliman în 1521 şi la lupta de la Mohaci din 1526. La f. 233b, dintr-o altă însemnare, rezultă că la 1605 (7113) manuscrisul aparţinea mănăstirii Bistriţa din Oltenia. 5 Op. cit., p. 501 — 507 (nr. 166, de la Muzeui de Antichităţi). Vezi acum Panaitescu, Manuscrisele slave... (text dactilografiat, nr. 320), care corectează data propusă de Iaţimirski (începutul sec. al XV-lea) în sec. al XVI-lea. 110 www.dacoromanica.ro Textul cuprinde, deci, istoria Imperiului de Răsărit de la Constantin cel Mare pînă la luptele lui Simeon al Bulgariei cu bizantinii şi împăratul Roman Lecapenul (a. 948). în afară de textul lui Gheorghe Amartolos, completat pentru epoca 842—948 cu textul lui Simeon Logofătul (f. 1—218v), manuscrisul mai cuprinde: a) G3 /MHpcu/k/Mh ctbopehh(h) GyMfwHu(i) ui(t) kpi(m) sibiaihIi El^h ■ a^tw. xspms ui(k). 7î ani>, h crfeSiHk th(îk) kh(c) ire pxkox. Hmh(h). („Această carte cu numele Metafrast a început-o arhiepiscopul Anastasie Crimcovici şi n-a reuşit s-o sfîrşească. Iar apoi a terminat-o ieromonahul Iorest egumen, în zilele lui Vasile voievod... şi a fost scrisă cu mina preotului Manoil din Suceava, de la biserica Vovedenia Născătoarei de Dumnezeu, în anul 6146 [1637], octombrie, 11 zile, şi a fost legată tot de mîna lui. Amin.) s O nouă ediţie anastatică a apărut în colecţia „Slavische Propylăen" (Munchen, Wilhelm Fink Verlag, 1971), cu o introducere de R. Zett. 112 www.dacoromanica.ro floroj|UTK t(c) TKOpfHK, i w(t) 3a( AP8i*<»ro (Pînă aici este alcătuit de Simeon Logofătul, iar de aici al altuia). Acest al doilea fragment (ff. 254—325) cuprinde, de fapt, varianta prescurtată a Cronicii lui Ioan Zonaras \ care merge pînă la urcarea pe tron a lui Roman IV Diogen (1067). In afară de acest manuscris, un fragment din Zonaras fusese inclus în manuscrisul ce se afla în biblioteca Mănăstirii Neamţului sub nr. 10, descris pe scurt la 1883 de episcopul Melchisedec: ,,e) Despre robia Ierusalimului de asirieni. Din Letopiseţul lui Zonara"2. 5. Cronica universală (Zuvoyiq {axopucfi) a lui Constantin Manasses (prima jumătate a sec. al Xll-lea), care, pornind tot de la „facerea lumii", ajungea pînă la împăratul Nichifor Botaniatul (1081), fiind scrisă în 6733 versuri „politice"8, a fost tradusă în proză în limba mediobulgară pe la 1340. Alături de manuscrisul copiat de preotul Filip în 1345 la Tîrnova (păstrat azi la Muzeul istoric din Moscova, provenit de la Biblioteca sinodală) şi de cel copiat cam în acelaşi timp, cu 69 de miniaturi extrem de valoroase, păstrat la Vatican, o a treia copie, datînd din sec. al XVI-lea, se datoreşte unui cărturar moldovean, care a inclus-o într-un manuscris, înaintea Letopiseţului de cînd s-a început Ţara Moldovei (mss. slav descoperit la Tulcea, azi nr. 649 la B.A.R., f. 130a-235b). Semnalată pentru prima dată în 1895 de I. Bogdan 4, această copie 1 Weingart, loc. cit., p. 75 — 76. 2 Catalog de cărţile sîrbeşti si ruseşti manuscrise vechi ce se află în Biblioteca sîntei Mănăstiri Neamţului..., în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, an. III, voi. III, p. 130; vezi şi Iaţimirski, op. cit., p. 794; Weingart, op. cit., I, p. 240. Cuprinzînd şi corespondenţa patriarhului Eftimie al Tîrnovei cu Nicodim de la Tismana şi cu Antim, mitropolitul Ţării Româneşti, acest manuscris a fost folosit de E. KaCuzniacki în cunoscuta sa ediţie a operelor acestui scriitor prelat (Vezi Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthimius [1375—1393], Wien, 1901, p. 10). El îl împrumutase în 1894, pe baza aprobării Ministerului Instrucţiunii(vezil. Bogdan, înA.A.R., Seria II, t. II, t. XXVI, 1903-1904. Partea adm. şi dezb.,p.32), împreună cu alte două (nr. 20 şi 106), pe care le-a înapoiat Bibliotecii Academiei Române (azi nr. 165 şi 164). 3 In iamb de 15 silabe, cu cezură după silaba a 8-a. Vezi Krumbacher, op. cit., p. 376 — 380; Weingart, op. cit., I, p. 160—236; Maciirek, op. cit., p. 150-151; W.J.W. Koster, Trăite" de mitrique grecque, Leyde, 1962, p.3-4. 4 Cronice inedite..., p. 11—12. Vezi acum Panaitescu, Manuscrisele slave... (text dactilogr. nr., 649). 8 — Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi — c. 129 113 www.dacoromanica.ro a fost folosită de renumitul slavist român pentru indicarea variantelor în fundamentala sa ediţie realizată după manuscrisul de la Moscova (şi cu variantele din cel de la Vatican), apărută postum: Cronica lui Constantin Manasscs. Traducerea medio-bulgară... Text şi glosar, Bucureşti, 1922 (Titlul cronicii este, în slavonă: IIp-kJirapcKa jiHTepaTypa, ed. a Il-a, Sofia, 1967, p. 14 — 16, 342—345, 480-484. 8 Iaţimirski, CAaenncKue u pyccicue pyKonucu p. 700 — 704 (nr. 65, Mănăstirea Neamţului) ; Panaitescu Manuscrisele slave..., I, p. 161 — 162. 115 www.dacoromanica.ro Partea I, care ne interesează pe noi, cuprinde Viaţa Sf. Sava (f. la—93b), din care însă lipseşte prima filă. Textul începe cu: „... CKhJX'h h KfMHCAhJKAlh HCIlOKf a^d^v* HAM K HdUlHX'h GtMHlVHA H GdKKJ, oy'iHTrAio cphKhCKOK» (A aceluiaşi Teodosie monah: Lauda sfinţilor şi preacuvioşilor părinţilor noştri Simeon şi Sava, livăţătorii sîrbilor)2. A. I. Iaţimirski atrage atenţia asupra faptului că „hh-MeuKaa pyKonHCb npeflCTaBJiaeT nojiHoe cxoactbo, aa*e b rpaK(a)tHY<> H iv(t)4(cth 4k>(a)ck ctuio-KtAdHTe h(>k) Kik CThi(jf) wu^i HAUitro GdKhj, npikKAro apjfYfn(c)- kiu H OyiHTfAia CpivGCKA(ro), CK434H0 (îpn(a)KHhj(Al) AoAU(h)tY- mo(m), hhoko(m) h np ckv-t(pw(/h) K) 0flv(a)cYfA\k A\hh\'0(a)aix(c)ku>h (Am dat [această] carte domnului Ţării Moldovlahiei). 2 La f. 130b, jos, se află însemnarea copistului, din care nu aflăm însă nici data scrierii, nici numele lui. 3 Op. cit., p. 701-702. 116 www.dacoromanica.ro Ff. 107a—123b (cu unele mici diferenţe faţă de titlul din manuscrisul precedent): Toro>K(A.)t 0fw(A)cTa /woitaxa noA'KaA'Hof [caoko] CTjfk h npn(A)KHTHXK w(t)u> HauiHX Gyauwha h GdKki ctah, ovmhtm» cpkECKSio (A aceluiaşi Teodosie monah: Cuvînt de laudă a sfinţilor şi preacuvioşilor părinţilor noştri Simeon şi Sava ierarhul, învăţătorii sîrbilor)1. Aşadar, ambele manuscrise au fost scrise în afara graniţelor ţării noastre, dar au ajuns încă în epoca veche în Moldova, unde au fost desigur citite. 2. Sbornicul lui Danilo. Următorul biograf, după Teodosie, a fost arhiepiscopul Danilo (cea. 1270—1337), care a scris la începutul sec. al XlV-lea (mai precis, în deceniul al doilea) vieţile regelui Uro§, reginei Elena, regilor Dragutin şi Milutin, precum şi ale arhiepiscopilor de după Sava Nemanja pînă în 1317. Ucenicii săi le-au reunit pe toate acestea într-un sbornic (numit de editorul său, Dj. Dani&c, Vieţile regilor şi arhiepiscopilor sirbi sau Danilov sbornik), completîndu-1 cu biografiile regilor pînă la Ştefan Dusan (1345) şi ale arhiepiscopilor şi patriarhilor pînă în 1376, inclusiv aceea a lui Danilo însuşi (Danilo II)2. Această importantă operă a vechii istoriografii sîrbe este cunoscută în cinci copii, dintre care trei au fost utilizate în ediţia lui Danicic: două din sec. al XVIII-lea, în slavona sîrbo-rusă (unul din 1763, luat ca bază, altul din 1780), iar al treilea din sec. al XVI-lea, mai restrîns, de origine moldovenească, descoperit la Lvov (vezi mai jos, sub a). Alte două manuscrise au fost date la iveală ulterior acestei ediţii: unul sîrbesc de la mănăstirea Hilandar, datînd din 1553 şi dispărut la începutul secolului nostru, iar al doilea copiat de călugărul şi cronicarul moldovean Azarie, în 1567 (vezi mai jos, sub b)3. 1 La sfîrşit, copistul Antonie a scris TeAw(c) (gr. „sfîrşit"). Pe f. 124a se află însemnarea acestuia, din care rezultă datele citate mai sus. Menţionăm aici prezenţa în partea a doua a manuscrisului (f. 125a—153b) a Vieţii lui Constantin-Chiril filozoful, copie din sec. a. XVI-lea (vezi, în acest volum, Apariţia scrierii slave). 2 Dj. Danicic, Zivoti hraljeva i arhiepishopa srpskih, Zagreb, 1866. Vezi: Dj. Sp. Radojicic, Tvorci i dela stare srpske knijizevnosti, Titograd, 1963, p. 113—122; Ion-Radu Mircea, Les vies des rois et archeviques serbes et leur circulation en Moldavie, RESEE, IV, 1966, nr. 3 — 4, p. 394 — 412 (cu bibliografia anterioară). 3 Vezi Ion-Radu Mircea, op. cit., p. 395—399. 117 www.dacoromanica.ro a) Primul dintre cele două manuscrise moldoveneşti ne este cunoscut din descrieri mai vechi, în special din ediţia lui Dj. Danifiid, care 1-a utilizat pentru variante, şi din albumul publicat de E. Kaluzniacki şi A. Sobolevski în 1916 l. în facsimilele publicate de E. Kaluzniacki şi A. Sobolevski se văd atît titlul acestei copii, cît şi însemnarea cumpărătorului: JKhtYi h KH3Hii noKtcTH ETOoyroAHH []f] a*<>hYh X(c)oa»-ehkki(x) KpdAh GpTiBCKTf h IIo/HwpcKTi stMAk. (Viaţa şi povestirea cuvioaselor fapte ale de Hristos iubitorilor regi ai Ţării Sîrbeşti şi Pomoriei). însemnarea: H(3)koaehYe(aî) iviţS h c-k nocnfuifHi'e(A\) ciid H cksp-kujehYe(/h) crro a(JC<0 ef <»(3) P<»(k) ejkih rAHropYt H)pd(ui)-ko oypHKd(p) KoynH cY« KHHrd peKOA\dd AtTonHceu, iv Cp-hECKH(x) KpdAe(H)H w dpXHen(c)Kmw KdKo kto ckoi jkhtYi npoKOAH, h KovnH(x) iaiv(t) no(n) Iiv(h)iv(t) rpd(a) Xoth(h) n a<»(]C) 3<» ht;k -kh. [28] 3Ad(T), KdKO a<> a\H K!f*At(r) niMf(r)> RTk A»KX) KArOM(c)THKd(r) (r>d Im IIiTpd koiko(aY^k ato .3nr. [7083—5500=1574] ho((a\) .K. [20] H a<*a«(X) fH CTOAMy Mk) i(ct) Xfii(Ai) k-k(c)Kpe(c)Hii Td" Ed" h cncd Hduie(t) lev Xî [...] (Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîntului Duh, eu, robul lui Dumnezeu Gligorie Iuraşco uricariul, am cumpărat această carte numită letopiseţ despre regii sîrbi şi despre arhiepiscopi, cum şi-a petrecut fiecare viaţa, şi am cumpărat-o de la popa Ion din cetatea Hotin şi am dat pentru ea 28 de galbeni, ca să-mi fie de amintire, în zilele blagocestivului Domn Io[an] Petru voievod Şchiopul, în anul 1574, noemvrie 20, şi am dat-o sfintei mănăstiri de la Suceviţa, unde este hramul învierea Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos [...]). Scris în slavona sîrbă, cu elemente proprii redacţiei moldoveneşti, acest manuscris, copiat desigur cu cîţiva ani înainte, avea 179 file de hîrtie in octavo. De la mănăstirea Suceviţa el a ajuns mult mai tîrziu, în împrejurări necunoscute, în Biblioteca Universităţii din Lvov, de unde a dispărut în timpul celui de-al doilea război mondial. 1 Am>60M CHHMKOB C KHpHJIJIOBCKHX pVKOIIHCeH pyMMHCKCTO npOHCXO- KfleHHH (3HUHKJioneflH« cjiaBflHCKOH (Jwjiojicchh. ripHJioxeHHe K Bbin. 4,2), Petrograd, 1916 (tipărit împreună cu Anexa la fasc. 4, 1, de P. A. Lavrov), nr. 102. Vezi acum Ion-Radu Mircea, op. cit., p. 396 — 399. 118 www.dacoromanica.ro b) In schimb, cel de-al doilea manuscris ieşit de sub pana lui Azarie, în 1567, se păstrează şi astăzi la mănăstirea Suceviţa (nr. 17/420, 227 file numerotate + 2 f. nenumerotate 31 x 20 cm, scris în semiunciala moldovenească îngrijită, cu unele elemente artistice). Semnalat mai întîi de A. S. Petru-şevici în 1888, apoi de Dimitrie Dan, în 1923 2, manuscrisul a fost studiat şi supus unei atenţii mai largi de către Ion-Radu Mircea, în articolul citat mai sus 3. Valoarea acestei copii constă atît în vechimea ei, cît şi în faptul că reprezintă o încercare de transpunere în slavona mediobulgară, fiind apropiată din punct de vedere textologic de celălalt manuscris moldovenesc, dar pe alocuri şi de cele două manuscrise din sec. al XVIII-lea. Potrivit unei însemnări ulterioare, manuscrisul a fost cumpărat de cunoscutul mitropolit Gheorghe Movilă (1587—1605), ctitor, împreună cu fraţii săi, al mănăstirii Suceviţa, care 1-a dăruit acestui lăcaş la sfîrşitul sec. al XVI-lea. Aşadar, cum subliniază Ion-Radu Mircea, cele două copii moldoveneşti atestă circulaţia acestei opere în mediile ecleziastice şi cărturăreşti din ţara noastră, fiind citită poate chiar de unii domni ai Moldovei (copia lui Azarie datează din timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu, căsătorit cu Roxanda, fiica Elenei, doamna lui Petru Rareş, originară din familia Brancovicilor şi soră a Despinei, doamna lui Neagoe Basarab). Prin persoana copistului Azarie, el însuşi autor al ultimei cronici slavone a Moldovei, redactată în 1574—1575, această scriere se leagă direct de istoriografia noastră şi ne permite să datăm cu mai multă precizie anii în care şi-a desfăşurat activitatea acest călugăr cărturar. 3. Viaţa lui Ştefan Uro§ III Deâanski (1321 — 1331), scrisă de Grigorie Ţamblac (cea. 1365—1419 sau 1420), pe cînd era egumen al mănăstirii Decani din Serbia, la sfîrşitul sec. al XlV-lea, înainte dea veni în Moldova (cea. 1402—1404)4 1 Fila 147 a dispărut după numerotare (precizarea lui Ion-Radu Mircea). 2 Mănăstirea Suceviţa, Bucureşti, 1923, p. 84—85: manuscrisul e înregistrat, spune autorul, sub nr. 420(54). 3 Op. cit., p. 399 — 412 (cu fotocopiile primei şi ultimei pagini a manuscrisului la p.400 şi 401). * Vezi, acum în urmă : rpuzopuu L\aM6jiaK de V. Velcev, în Hcmopun Ha 6bMapcKama Aumepamypa, I, Sofia, 1962, p. 326 — 344 (bibliografia, p. 436); K. Mecev, rpuzopuu IIomQaok, Sofia, 1969, p. 82—122. 119 www.dacoromanica.ro este ultima biografie cunoscută, păstrată în ţara noastră. Este vorba despre manuscrisul slav al B.A.R. nr. 3061 de la începutul sec. al XVI-lea, scris în slavona de redacţie sîrbă2, care cuprinde la ff. 218a—258a: JKhtYc h ?khteaiiCtko ctpo BCAHKO/H(i)hHK4 kk ifptjf GTtţiHi CphECKaPO, H>KI kk A£l,'jx'k. CKnHCdHHO rpYropYtMK mhhxw(m) h npt3KHTtpw(/h), hpoyvhihw(/h) k-kikujh/Hk TOKJKf WKHTtAH (Viaţa şi traiul sfîntului mare mucenic între împăraţi Ştefan al Serbiei, cel de la De6ani, scrisă de Grigorie călugărul şi prezviterul, fost egumen al aceleiaşi mănăstiri), urmată de slujba (f. 259a—271b: (iHc)u,a HOK/HspYa âî. Ga8Jk(k) GTt^aHOY Ha MiAtA bi(m)cphkh) şi de Viaţa pe scurt (f. 271b—276b: HaucTh ctpo B(AHKO/H(m)HHKa kk u,pt)fk GTtfaMA cpkKCKapo) ale aceluiaşi3. II. Rodoslovii. Trecerea de la biografii la rodoslooii (genealogii) se face în scrierea lui Constantin Filozoful, Viaţa lui Ştefan Lazareoit (1431), în care apare genealogia Nemanicilor. Dintre genealogiile cunoscute pînă acum *, în ţara noastră a ajuns întîmplător, în 1882, aşa cum am menţionat, numai aşa-numitul TronoSki rodosloo, scris la 17915 şi copiat după numai cinci ani de diacul Nicolae Gligorevic din satul Belotid, la 7 martie 1796: Poaocaok[Y]j ctpECKOf hah 1 Descris de Iaţimirski, op. cit., p. 476—479 (nr. 151 de la Muzeul de Antichităţi), şi de P. P. Panaitescu, op. cit. (text dactilogr., nr. 306). 2 Autorii descrierii nu precizează unde, dar se pare că nu în România. Semnat la 1898 de un oarecare Ionescu (coperta din spate, interior), manuscrisul pare a proveni dintr-o colecţie particulară. 3 Este interesant de observat că o altă jitie a lui, scrisă în 1402, în Moldova, şi anume Viaţa sfîntului Ioan cel Nou, enumera la fel atributele autorului: AA(h)h1( crro h cajbimpo m(h)hka Iwahha Hosaro, hjki s\ EiAhiPdA.'fe MXHHBlUjrO CA, CU1HC4H0 Tli rU>J>T(AM> AtHHrOAth h nj>(3sHTej>0AMi I'K BCAHKOH u^pkbh AAoaa,obaaxIhckoh (Pătimirea sfîntului şi siăvitului mucenic Ioan cel Nou, care a fost chinuit la Cetatea Albă, scrisă de Grigorie călugărul şi prezviterul din marea biserică a Moldovlahiei). Vezi mss. slav nr. 164 al B.A.R. din 1439 (Panaitescu, op.cit., p. 245 — 247) ; publicată de episcopul Melchisedec, cu traducere, în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, an. II, voi. III, p. 163 — 174, apoi de A. I. Iaţimirski, H3 ucmopuu cmexHCKou nponoeedu e Mondaeuu. Heujeecmnbie npou3eedemut rpuaopun LŢaju6jaKa... (ITaMHTHHKH ApeBHeH nHCbMeHHOCTHH H HCKVCCTBa, LXIII), 1906. Cf., acum în urmă, P. Rusev — A. Davidov, rpHropHă IIa.M6jraK b Pvmmhji h b crapaTa pyMMcica jnrrepaTypa, Sofia, 1966 (cu facsimile); K. Mecev, op. cit., p. 123—151. « Lj. Stojanovid, op. cit., p. VIII-XXXIII, texte p. 1-59. 6 Pavle Popovid, Pregled srpske knjiievnosti, ed. a IV-a, Belgrad, 1921, p. 52. 120 www.dacoromanica.ro HAHpHuecKoe (Rodoslovie sîrbească sau ilirică; mss. slav al B.A.R., nr. 77, 75 ff.)1. Textul cuprinde istoria Serbiei pînă la 1521, cu date genealogice. III. Letopiseţele sîrbeşti. Intr-o serie de sbornice slavo-române, în care am găsit Povestirea pe scurt bizantină, se află şi copii ale letopiseţelor sîrbeşti, legate de aceasta: 1. a) Manuscrisul nr. 116 din biblioteca fostei Academii Teologice din Kiev 2 (f. 422—438). După precizările aduse de L. Stojanovic 3, acest text face parte din „mladji letopisi", şi anume din grupa I (Sofijski prvi, Kijevski, Studenicki, Sarandoporski, Cetinjski cel nou, aflat în acelaşi manuscris cu cel vechi), care încep cu moartea lui Ştefan Dusan (1355). Dacă, pînă la anul 1484, patru texte se aseamănă, după această dată ele diferă: Kij. şi Stud. se opresc la 1490, Sar. merge pînă la 1510, Cet. pînă la 1572, în timp ce originalul după care s-a copiat Sof. merge pînă la 1458 (copistul a adăugat trei ştiri izolate pînă la 1567). b) Manuscrisul O, XVII, nr. 13 al Bibliotecii Publice din Leningrad (ff. 208—224). I. Bogdan a arătat că în acest manuscris deosebirile Letopiseţului sîrbesc faţă de manuscrisul de la Kiev „sunt foarte neînsemnate", el cuprinzînd evenimentele dintre anii 1355—1490 4. Aşadar, şi acesta trebuie adăugat la „mladji letopisi", grupa I. 2. a) Cronica sîrbo-moldovenească (mss. slav nr. 636 al B.A.R., f. 224a—225b). Dacă facem abstracţie de pasajele introduse de copistul moldovean din istoria ţării sale (asupra cărora ne vom opri mai jos), constatăm că acesta începe de la anul 1359, suprimînd ştirea despre moartea lui Ştefan Dusan (1355), şi merge propriu-zis pînă la 1481: se observă însă că 1 însemnarea copistului la f.74a. Pe foaia liminară, nenumerotată, dedicaţia istoricului sîrb C. Mijatovid către Panaiot Balş (1817—1889): „Letopis de Tronoscha (Tronoschki letopis) â Monsieur P. de Balscha, descendent d'une familie glorieuse, avec les amities les plus sinceres. Ch. Mija-tovich, Belgrade 7 mars 1882". Acesta 1-a dăruit în acelaşi an Academiei Române. Vezi Iaţimirski, op. cit., p. 211 — 212; Panaitescu, op. cit., p. 100—101 (greşit scris: Tronschi). 2 I. Bogdan, Ein Beitrag..., p. 488 — 490; textul, p. 520—525. 8 Op. cit., p. XL—XLIV, textul la p. 205 — 257 (în comparaţie cu al celorlalte manuscrise). * Letopiseţul lui Azarie, p.7; cf. variantele sub text, p. 73—77. 121 www.dacoromanica.ro suprimările sînt destul de mari, copistul reţinînd mai ales ştirile privind pe turci. b) Al doilea manuscris al Cronicii sirbo-moldoveneşti (Col. Iaţimirski, nr. 51, f. 213—215) are acelaşi conţinut, pre-zentînd în plus o frază de încheiere. S-ar putea spune deci că, din punct de vedere al originalului sîrbesc, şi aceste două variante ale Cronicii sîrbo-moldo-veneşti intră în acelaşi grup cu primele două letopiseţe citate mai sus. ' IV. Cronica bulgară (1296—1413). Este meritul lui Ioan Bogdan de a fi dat la iveală această copie unică a cronicii bulgare anonime de la începutul sec. al XV-lea, cuprinsă în manuscrisul nr. 116 de la Kiev (ff. 440—447), atît de preţios prin conţinutul său istoric şi filologic \ Judecind după filele albe dinaintea (f. 439) şi de după acest text (f. 448—449), aceasta este — cum just a observat Ioan Bogdan — o operă aparte, izolată de Povestirea pe scurt şi de Letopiseţul sîrbesc (care sînt reunite într-un text continuu) 2. Că această însemnată cronică originală bulgărească a avut o circulaţie mai largă la noi şi a fost folosită ca izvor de informare se vede din compilaţia românească a lui Mihail Moxa (vezi mai jos). Prin urmare, numărul copiilor româneşti ale scrierilor istorice bizantine şi sud-slave nu lasă nici o îndoială asupra însemnătăţii lor pentru studiul comparat al istoriografiei sud-est europene pînă în sec. al XVI-lea, ele ocupînd un loc de seamă pentru celelalte copii păstrate, atît prin vechimea, cît şi prin conţinutul lor. Am constatat chiar că unele dintre aceste copii au intrat de mult în circuitul slavisticii europene, fiind luate în consideraţie în ediţiile şi lucrările de sinteză existente, dar altele au rămas neobservate de cercetătorii din ţările slave. Prin încercarea noastră de sinteză am vrut să atragem atenţia asupra lor, în vederea unor cercetări viitoare. 1 Ein Beitrag.... p. 490 — 500; textul, la p. 526 — 535: trad. lat. a lui V. Jagic, p. 536-543. 2 însemnare autografă a lui Ioan Bogdan pe un exemplar dăruit de fratele său. Ştefan Bogdan, Luciei Djamo-Diaconiţă, conferenţiar dr. la Universitatea [din Bucureşti, care a avut bunăvoinţa să ni-1 ofere. 1,22, www.dacoromanica.ro II. Trecînd la prezentarea istoriografiei române vechi din sec. al XV-lea, al XVI-lea şi de la începutul sec. al XVII-lea, nu este lipsit de interes să reamintim principalele momente ale descoperirii ei pentru lumea ştiinţifică modernă, ceea ce a dus treptat la îmbogăţirea sensibilă a reprezentărilor noastre despre creaţia originală românească într-una din limbile de cultură medievală din sud-estul Europei, şi anume în slavonă. Astfel, încă la sfîrşitul sec. al XVIII-lea a fost publicată în Rusia Jlemonucb pycacax BocicpeceHCKoeo cmtcica (2 voi., St. Pb., 1793 — 1794), care cuprindea, printre alte texte, şi aşa-numita Cronică moldo-rusă, o variantă prescurtată a letopiseţului moldovenesc în limba slavonă din sec. al XV-lea şi de la începutul sec. al XVI-lea. Dar această versiune — prima descoperită — a fost folosită la noi mult mai tîrziu, de către B. P. Hasdeu \ în Arhiva istorică a României 2. Cu puţin timp înainte apăruse o nouă ediţie a acestei cronici, în IToAHoe co6pamte pyccKux nemonuceu, t. VII, St. Pb., 1856, p. 256—259, în care se preciza că textul nostru se întîlneşte în trei dintre manuscrisele cronicii ruseşti: AicadeMit-uecKuu XII (BocKpeceHKuu, de la sfîrşitul sec. al XVI-lea), AKadeMmecKuu XIII (Anambipacuu, sfîrşitul sec. al XVI-lea — începutul sec. al XVII-lea) şi KapaM3UH0KUii (sec. al XVII-lea). O a doua variantă, mult mai amplă, a aceluiaşi letopiseţ, şi anume Cronica moldo-polonă, a fost dată la iveală pentru prima dată la 1844, de către istoricul polon Wl. K. W6jcicki, în Biblioteca starorzytna pisarzy polskich, VI, Varşovia, (ed. a Il-a, 1855), fiind reeditată şi studiată apoi, în 1867, de către marele istoric şi filolog, deschizător de drumuri, B. P. Hasdeu3. 1 „Engel — spune Hasdeu — o cunoscu mai mult numai din nume; căci, în realitate, în tot cursul operei sale, el nu vru sau nu ştiu a o utiliza nici dintr-un punct de vedere" (Arhiva istorică a României, t. III, 1867, p. 26; este vorba despre J. Chr. Engel, Geschichte der Moldau und Walachei, I, 1804, p.32). 2 Cronica cea mai veche a României, l.c, p. 26—28. 3 Op. cit., p. 5-34. 123 www.dacoromanica.ro în 1859, filologul rus V. Grigorovici, care a adus o contribuţie însemnată la descoperirea vechilor manuscrise slave 1, publică o parte din primul cronograf în limba română, acela al lui Mihail Moxa (1620), şi anume partea finală, care reprezenta o traducere prescurtată a unui letopiseţ sîrbesc şi a Cronicii bulgare de la începutul sec. al XV-lea 2, descoperită mai tîrziu, în 1890, de Ioan Bogdan. Textul acestui cronograf, care este în cea mai mare parte o traducere prescurtată a cronicii lui Manasses, completată cu alte izvoare, a fost publicat mai tîrziu aproape integral (cu două lacune întîmplă-toare), de acelaşi B. P. Hasdeu, în Cuvinte den bătrîni, t. I, Bucureşti, 1878, după o copie executată de Gr. Tocilescu, cu puţin înainte, în timpul călătoriei sale la Moscova 3. Constatăm, aşadar, că iniţiatorul filologiei slavo-române, B. P. Hasdeu, este acela care a pus, de fapt, în valoare primele trei texte de cronici româneşti din sec. al XV-lea — începutul sec. al XVII-lea, cea dintîi în slavona rusă, a doua în transpunere polonă şi a treia în limba română, toate descoperite şi publicate iniţial în Rusia şi Polonia, după manuscrise aflate în aceste ţări. Următorul pas, hotărîtor, în descoperirea şi valorificarea vechii istoriografii româneşti 1-a făcut Ioan Bogdan, conti- 1 Vezi V. Jagic, Hcmopun c.iaemcKou oSuaoaozuu, St. Pb., 1910 (3huh-KJloneflHsi cnaBHHCKoK (j)HJinjiornn, BMn. 1), p. 338 — 345 (Vezi însă observaţia lui Jagic referitoare la modul de obţinere a manuscriselor). 2 în O Cep6uu e ee omnouiemax k cocedmM depoKaeaM, Kazan, 1859, npn6aBjieHHe I, p. 1—45: OHfl 87 (Co6paHne B. H. rparopc-BHia, nr. 64). 3 Mai tîrziu, în 1889, I. Bogdan a colaţionat ediţia lui Hasdeu cu manuscrisul, aducînd numeroase corecturi şi completînd pasajele omise, a început un studiu asupra lui Manasse ca izvor al lui Moxa, dar n-a mai dus pînă la capăt această cercetare şi eventuala reeditare a textului, pe care 1-a comparat cu izvoarele sale (cf. studiul nostru introductiv la ediţia : Ioan Bogdan, Scrieri alese, Bucureşti, Ed. Academiei, 1968, p. 78 — 79 ; reproducerea textului inedit, p. 627 — 633. în sfîrşit, după tipărirea ediţiei transcrise cu litere latine a lui N. Simache şi T. Cristescu (Buzău, 1942), C. Nicolaescu Plopşor a publicat o copie-fragment a Hronografului lui Moxa, in Oltenia, IV, 1943, p. 1—28, iar Klaus-Henning Schroeder a semnalat o a doua copie incompletă, din 1728, la Biblioteca centrală universitară din Iaşi („Limba română", XX, 1971, nr. 5, p. 527—529). 124 www.dacoromanica.ro nuatorul direct al lui Hasdeu în acest domeniu, fondatorul slavisticii româneşti ca disciplină ştiinţifică. El publică pentru prima dată conţinutul istoric al sborni-cului nr. 116 al bibliotecii fostei Academii Teologice din Kiev (provenit de la mănăstirea Poceaev) \ copiat între 1554— 1561, în Moldova, la Baia şi Slatina (partea istorică de către Isaia de la Slatina, viitor episcop de Rădăuţi): Povestirea pe scurt a celor intimplate de la Adam pînă in vremea de astăzi, Letopiseţul sirbesc şi Cronică bulgară de la începutul sec. al XV-lea, în Ein Beitrag zur bulgarischen un serbischen Geschicht-schreibung (în Archiv fur slavische Philologie,Bd. XIII, 1891, p. 481—543)z; Letopiseţul de la Putna I, Cronica lui Macarie şi a lui Eftimie, în Vechile cronice moldoveneşti pînă la Ureche, apărută în acelaşi an (Bucureşti, 1891)3. Peste numai patru ani, Bogdan dă publicităţii cea mai veche formă păstrată pînă astăzi a letopiseţului moldovenesc, avînd titlul Letopiseţul de cînd s-a început Ţara Moldovei (numit de el „de la Bistriţa", căci credea că a fost scris acolo, iar de P. P. Panaitescu, Letopiseţul anonim al Moldovei), după un manuscris din sec. al XVI-lea, descoperit la Tulcea (azi la B.A.R., mss. slav nr. 648), în Cronice inedite atingâtoare de istoria românilor (Bucureşti, 1895). Cu acest prilej, Bogdan semnalează existenţa în acest sbornic a celei de a treia cdpii a Cronicii lui Constantin Manasses, pe care o va folosi în ediţia sa. Tot în acest volum el publică Cronica sîrbo-moldo-veneascâ, după un manuscris din 1557 de la Mănăstirea Neamţului (azi la B.A.R., mss. slav nr. 636), cronică dată la iveală ulterior şi de a A. I. Iaţimirski după alt sbornic tot din sec. al XVI-lea, provenit de la aceeaşi mănăstire, în H3 cnaeHHCKHx pyKonuceii, Moscova, 1898 4. 1 Astăzi manuscrisul se află, cu întreg fondul respectiv, la Biblioteca Academiei de Ştiinţe a R.S.S. Ucrainene din Kiev. Iniţial a fost semnalat de V. Berezin, în Onucame pyKonuceu IIoMaeecKou jiaspw, xpaimuţuxcH e 6u6AuomeKe Myien npu KueecKoă Jţyxoeuou AmdeMuu, Kiev, 1881, nr. 47 (116, p. 69-75). 1 Cu traducerea în latină a ultimului text, efectuată de V. Jagid. 3 în acelaşi volum. Bogdan reproduce şi studiază Cronica moldo-poloni direct după manuscrisul Naruszewicz din sec. al XVIII-lea (Hasdeu nu-1 avusese la îndemînă) şi Cronica moldo-rusă, după IJojinoe coSpauue pyc-ckux nemonuceu, t.VII, St. Pb., 1856. * Azi manuscrisul se află la Biblioteca Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. din Leningrad, colecţia Iaţimirski, nr. 51 (vezi mai sus). 125 www.dacoromanica.ro In acelaşi volum, Bogdan reeditează Cronica moldo-polonă după un manuscris mult mai vechi, de la sfîrşitul sec. al XVI- lea, descoperit în biblioteca Zaluski (pe atunci la Petersburg, azi în Biblioteka Narodowa din Varşovia), pe care i 1-a semnalat bibliograful polon J. Korzeniowski. Tot Bogdan publică pentru prima dată Cronica scurtă a Moldovei, pe baza unei copii ce i-o furnizase A. I. Iaţimirski după un manuscris din sec. al XVI-lea al Muzeului de antichităţi (azi la B.A.R., mss. slav nr. 280), sub titlul Un fragment de cronică moldovenească in limba slavă (Convorbiri literare, XXXV, 1901, p. 527-530)1. In sfîrşit, în 1909, I. Bogdan editează în Letopiseţul lui Azarie (extras din A.A.fi., Seria II, t. XXXI, Mem. Secţ. ist.) cuprinsul istoric al manuscrisului O, XVII, nr. 13, al Bibliotecii Publice din Petersburg (Leningrad), copiat în Moldova la sfîrşitul sec. al XVI-lea sau începutul sec. al XVII- lea: Povestirea pe scurt..., Letopiseţul sîrbesc (versiuni deosebite de cele de la Kiev), Letopiseţul dela Putna II, Cronica lui Macarie (varianta completă) şi Cronica lui Azarie. Pentru Cronica lui Macarie Bogdan mai foloseşte o versiune (cea mai scurtă), aflată într-un manuscris din sec. al XVI-lea aparţinînd lui E. V. Barsov2. Paralel cu Bogdan, o altă ediţie a dat A. I. Iaţimirski, în CjiaexHO-MOAdaecKan Aemonucb Monaxa A3apun, MOP.HC, XIII, St. Pb., 1909, p. 23-803. I. Bogdan, este, deci, acela care aduce la cunoştinţă savanţilor şi publicului larg românesc cele mai însemnate colecţii de cronici româneşti înlimba slavonă şi în transpunere polonă, însoţindu-le de aprofundate studii, care-şi păstrează valoarea pînă astăzi4. După cum am văzut, concomitent 1 Ulterior, cronica a fost publicată de A. I. Iaţimirski, în CmenHCKue u pyccme pyKonucu pyjubiHCKUx 6u6juomeK, St. Pb., 1905, p. 429. Textul lui I. Bogdan este acum reprodus în Scrieri alese. p. 413 — 415. 2 împreună cu cea mai mare parte a fondului Barsov, manuscrisul se află astăzi la Muzeul istoric din Moscova. N-am descoperit însă o altă cronică din sec. al XVII-lea, despre care Bogdan ştia că se află în aceeaşi colecţie. 3 Manuscrisul a fost semnalat de A. I. Bîcikov. şeful secţiei manuscrise a Bibliotecii publice, lui A. I. Iaţimirski, care 1-a informat apoi pe I. Bogdan. « Vezi Scrieri alese. p. 46-63, 270-467, 674-683. 126 www.dacoromanica.ro cu el, în a doua parte a activităţii sale, unele texte le-a publicat A. I. Iaţimirski, care le-a făcut cunoscute în Rusia. Cam aceasta era situaţia la începutul secolului nostru, cînd se părea că seria „marilor descoperiri" se încheiase. Dar încă în timpul vieţii lui I. Bogdan, istoricul polon O. G6rka descoperă (în 1911) în Biblioteca de stat din Miinchen (mss. lat. nr. 952, din 28 aprilie 1502) Cronica moldo-germană, a treia transpunere străină (alături de cea rusă şi cea polonă, descoperite anterior, dar mai veche decît acestea) a letopiseţului moldovenesc de la curtea lui Ştefan cel Mare, pe care însă o face cunoscută abia în 1929 în Polonia şi în 1930 la Bucureşti, într-o şedinţă a Academiei Române1. în anul următor, O. Gorka tipăreşte textul, cu un amplu studiu, sub titlul Kronika czasow Ştefana Wielkiego Moldawskiego (Cracovia, 1931), după care a fost reprodusă în Revista istorică rdmână, IV şi V—VI, 1934, 1935—1936, şi în ediţie separată: Cronica epocii lui Ştefan cel Mare, 1457—1499, Bucureşti, 1937. O nouă ediţie după manuscris a dat ulterior I. C. Chiţimia: Cronica lui Ştefan cel Mare (Versiunea germană a lui Schedel), Bucureşti, 1942. Cam în acelaşi timp cu descoperirea lui O. Gorka, un alt învăţat polon, filologul J. Loâ, semnala (în 1912) un al treilea manuscris al Cronicii moldo-polone, de la începutul sec. al XVII-lea, aflat în colecţia Rusiecki (azi în Arhiva municipală din Cracovia, cod. Rusiecki, nr. 26) 2, dar textul a fost studiat abia mai tîrziu de P. P. Panaitescu (Cronica moldo-polonă, R.I.R., I, fasc. II, 1931, p. 113—123), care 1-a pus la contribuţie pentru prima dată în 1959, cu prilejul reeditării cronicii 3. Toată această bogată literatură originală în limba slavonă şi în transpuneri străine (cu excepţia Cronografului lui Moxa, 1 Kronika czasow Ştefana Wielkiego Moldawskiego. Nieznane najstarsze trâdlo rumuAskiej historiografji,înSprawozdania Polskiej Akademii Umiejet-nâsci, XXXIV, 1929, nr. 6, p. 29 — 31; comunicare la Academia Română la 8 noiembrie 1930 (cf. N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, voi. I, Bucureşti, 1940, p.4J). Vezi şi studiul său Cronica lui Ştefan cel Mare (1939), reprodus acum în Probleme de bază ale literaturii române vechi, Bucureşti, Ed. Academiei, 1972, p. 29 — 89. 2 Pamietniki Janczara, Cracovia, 1912, p. 38 — 40 (lucrare care a rămas, probabil, necunoscută lui I. Bogdan). 8 Cronicile slavo-române din sec. XV—XVI, puMicate de Ioan Bogdan. Ediţie revăzută şi completată de P.P. Panaitescu, Ed. Acad., 1959, p. 163—187. 127 www.dacoromanica.ro care e o prelucrare în limba română după izvoare bizantino-slave) provine din Moldova. In mod similar, era de aşteptat ca şi în Ţara Românească să fi existat, în epoca anterioară secolului al XVII-lea, anale în limba slavonă. într-adevăr, urmele acestora se întrevăd într-o parte a textului românesc din compilaţia de cronici de la sfîrşitul sec. al XVII-lea, numită Istoria Ţării Româneşti (Letopiseţul Cantacuzinesc, 1290—1690)1, şi în cealaltă compilaţie, din care cel puţin ultima parte este scrisă de Radu Popescu: Istoriile domnilor Ţârii Româneşti (Letopiseţul Bălenilor), scris la sfîrşitul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea2. După aprecierea lui P. P. Panaitescu, letopiseţul slavon — azi pierdut — ar fi fost scris de mai mulţi autori în cursul sec. al XVI-lea, deci într-o epocă în care în Moldova înflorea istoriografia domnească, dar nu avem suficiente temeiuri să presupunem existenţa acestei istoriografii în sec. al XV-lea (pentru sec. al XlV-lea şi al XV-lea, datele istorice, de cele mai multe ori greşite, sînt combinate ulterior) 8. Acelaşi autor a arătat 4 că printre faptele referitoare la istoria Ţării Româneşti din secolele al XlV-lea — al XV-lea, Letopiseţul Cantacuzinesc cuprinde cîteva ştiri din analele bulgăreşti şi sîrbeşti. Astfel, într-unui din manuscrise se spune: „Vlad vodă Călugărul au domnit ani 3. Şi cînd s-au pus domn au fost cursul anilor 7001 (1493). Şi au murit, cum scrie letopiseţul slovenesc. Şi după el au stătut domn Radul vodă cel Mare."5 Această ştire se regăseşte într-adevăr în Letopiseţul sîrbesc: Sfi,. $A\pt KOfKOAd KitdUJKH KdAghfpk, A CklHk /Hg PdAOY'Ak IVCTJ HA CTC-Ag 6. Un alt text pentru care se presupune un intermediar slavon — dat fiind numărul apreciabil de slavonisme existente în textul românesc tradus — este Viaţa patriarhului Nifon, 1 Vezi ediţia critică Îngrijită de C. Grecescu şi D. Simonescu, Ed. Acad., Bucureşti, 1960. 2 Vezi ediţia critică îngrijită de C. Grecescu, Ed. Acad., Bucureşti, 1963. 8 începuturile istoriografiei în Ţara Românească, în Studii şi materiale de istorie medie, V, 1962, p. 195 — 224 (reprodus acum în volumul Contribuţii la istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1971, p 390—434). 4 Ibidem, p. 202 — 203 (respectiv, p. 400—403). 5 Istoria Ţării Româneşti, p. 5, în aparatul critic. • „Anul 7004 (1496) a murit voievodul românesc Călugărul, iar fiul lui, Radul, a rămas în scaun" (Letopiseţul de la Belo Polje [Belopoljski]. Ştirea apare de asemenea în Let. Cetinje, sub anul 1495, şi in Let. Ostojiâ. Vezi Lj. Stojanovic op. cit., p. 258). 128 www.dacoromanica.ro scrisă în greceşte, în spiritul scrierilor hagiografice bizantine şi slave, de către Gavriil, protul (conducătorul) comunităţii călugăreşti de la Athos, între anii 1517—1521 \ Această scriere oficială, compusă la porunca lui Neagoe Basarab, este în bună măsură o istorie a Ţării Româneşti de la sfîrşitul sec. al XV-lea şi din primele două decenii ale sec. al XVI-lea, fapt pentru care versiunea românească a şi fost introdusă apoi în Letopiseţul Cantacuzinesc şi (într-o formă prescurtată) în Letopiseţul Bălenilor2. Această scriere, asemănătoare întrucîtva cronicii lui Macarie din Moldova, compusă cu cîţiva ani mai tîrziu, şi celor ale ucenicilor săi, este un exemplu tipic de întrepătrundere a celor trei istoriografii, greacă, slavonă şi română, la începutul sec. al XVI-lea. Există de asemenea presupunerea, susţinută de I. C. Chiţi-mia *, că la sfîrşitul sec. al XVI-lea cronica oficială a lui Mihai Viteazul a fost scrisă în slavonă, de unde, prin intermediul versiunii polone (pierdute), a fost tradusă în limba latină de Baltazar Walther, care a fost la Tîrgovişte în 1597: Brevis et vera descripţia rerum ab illustrissimo Ion Michaele palatino gestarum (tipărită la Gorlitz, în 1599) *. Faptul este verosimil, căci — la argumentele aduse de I. C. Chiţimia — mai putem adăuga încă unul: în actele sale interne, Mihai folosea încă, potrivit tradiţiei, limba slavonă, deşi începuse să fie utilizată în scris şi româna 5. 1 Vezi D. Russo, Viaţa sfîntului Nifon de Gavriil protul Sfetagorei, în Studii istorice greco-romăne, t. 1, Bucureşti, 1939, p. 17—34 (la p. 25, ipoteza succesiunii textelor: grec> slavon>românesc, care trebuie completată cu versiunea greacă populară: grec bizantin > grec popular şi slavon > românesc). Vezi ultimele ediţii: Tit Simedrea, Viaţa si traiul sfîntului Nifon. patriarhul Constantinopolului. Introducere şi text. Bucureşti, 1937; Viaţa sfîntului Nifon. O redacţiune grecească inedită, tradusă şi însoţită cu o introducere de Vasile Grecu, Bucureşti, 1944. * Cf.P. P. Panaitescu, ort. cit..p. 203-206,222 (respectiv, p.403-407, 430- 431). 3 Unele consideraţii în legătură cu originalul cronicii lui Mihai Viteazul, în Romanoslavica, VI, 1962, p. 27—39 (reprodus în Probleme de bază..., p. 145-157). * Vezi, acum în urmă. Dan Simonescu, Cronica lui Baltazar Walther, în S.M.I.M., III, 1959, p. 58-96 (text, traducere, studiu). * Iată cifrele: dintre actele originale interne păstrate de la Mihai Viteazul (oct. 1593—26 sept. 1600), 166 sînt în limba slavonă şi numai unul (o scrisoare din 13 aprilie 1600) în limba română; de la fiul său Nicolae Pătraşcu avem 13 acte originale în limba slavonă (13 ianuarie — 9 iulie 1600); de la boieri, mitropolit, judecători etc. — 15 slavone şi 12 româneşti (între 1594—1600). Aşadar, este interesant de observat că scrierea docu- 9 — Contribuţii la istoria culturii şj literaturii române vechi — c. 129 *29 www.dacoromanica.ro în aceste condiţii, este greu totuşi să se facă consideraţii mai ample asupra istoriografiei muntene în limba slavonă, care s-a pierdut, şi asupra raporturilor ei cu scrierile similare bizantine şi slave1. Deşi nu sînt cronici, amintim aici — fără însă a ne opri asupra lor — alte două scrieri avînd în parte caracter istoric: 1) Povestirile germane şi cele ruseşti despre Vlad Ţepeş, care au la bază unele date reale şi povestiri orale, care au circulat în Ţările Române 2; 2) Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, text scris in limba slavonă, în preajma anului 1521, şi traduse apoi în greceşte şi în româneşte 3. Aceste texte pun însă alte probleme decît cronicile, şi discutarea lor depăşeşte cadrul studiului de faţă. Dacă le-am amintit, totuşi, am făcut-o pentru a completa tabloul scrierilor originale cu caracter istoric din epoca culturii în limba slavonă din Ţările Române, cu atît mai mult, cu cît prima are un subiect din Ţara Românească, iar a doua a fost chiar scrisă aici, unde însă nu s-au păstrat analele în limba slavonă. Toate cronicile şi textele originale istorice enumerate mai sus au fost reproduse (unele dintre ele după originale sau fotocopii), cu scurte introduceri şi transpuneri în limba română, mentelor în limba română începe în afara cancelariei domneşti (primul text este scrisoarea lui Neacşu din Cîmpulung din 1521). Vezi DIR. Veacul XVI. B. Ţara Românească, voi. VI (1591-1600). Ed. Acad., 1953. Mai tîrziu, evident, raportul se schimbă: astfel, în anii 1626—1627 avem 187 documente originale româneşti şi abia jumătate (93) în limba slavonă. Vezi Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Românească (1626—1627), voi. XXI, întocmit de Damaschin Mioc, Ed. Acad., Bucureşti, 1965. 1 Vezi, acum în urmă, Literatura română veche (1402—1647), voi. I, p. 221-235. 2 Prima ediţie fundamentală a fost dată de Ioan Bogdan, Vlad Ţepeş şi naraţiunile germane şi ruseşti asupra lui. Studiu critic, Bucureşti, 1896. După ediţia celui mai vechi text rusesc din 1490, îngrijită de A. D. Sedelnikov (1929) şi reprodusă la noi de N. Smochină, P. P. Panaitescu şi P. Olteanu, vezi acum I. S. Lurie, Iloeecmb o flpaKy/te, Moscova-Leningrad, 1964. 3 Semnalat de P. A. Lavrov în 1896 şi editat de el în 1904, textul slavon a fost reprodus şi tradus pentru prima dată de P. P. Panaitescu, în Cronicile slavo-române..., p. 216 — 316 ; textul românesc, aflat în mai multe manuscrise, a fost publicat întîi (cu unele „îndreptări") la 1843 de Ioan Eclesiarhul şi reprodus de N. Iorga în 1910; textul grecesc a fost tipărit de V. Grecu în 1942. Vezi acum : învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Text ales şi stabilit de Florica Moisil şi Dan Zamfirescu. Cu o nouă traducere a originalului slavon de G. Mihăilă. Studiu introductiv şi note de Dan Zamfirescu şi G. Mihăilă, Bucureşti, Editura Minerva, 1970 (nou tiraj: 1971). 130 www.dacoromanica.ro într-un volum compact, cu titlul Cronicile slavo-române din sec. XV—XVI, publicate de I. Bogdan. Ediţie revăzută şi completată de P. P. Panaitescu, Ed. Acad., Bucureşti, 1959, XIV + 332 p.1 Tipărită în primul rînd pentru istoricii şi cercetătorii literari — cu coborîrea în rînd a literelor suprascris e şi desfacerea tacită a prescurtărilor (în unele cazuri, editorul nu a avut la îndemînă textele originale) — această ediţie are, fără îndoială, o mare însemnătate, dar ea nu rezolvă toate problemele pe care le pune o ediţie filologică, cum se pare că intenţiona să dea chiar Ioan Bogdan în ultimii ani ai vieţii sale. „I. Bogdan avea în vedere acum — scria N. Iorga, după moartea prietenului său — o ediţie paralelă a întregii vechi istoriografii slavone a Moldovei, care ar fi fost de cel mai mare ajutor şi pe care, fiindcă e nevoie de dînsa, o va lua cîndva un altul asupră-şi..."2 Aşadar, sîntem în măsură să punem problema unei noi ediţii, filologice, cu reproducerea în fascimile a manuscriselor de bază (cum a făcut I. Bogdan cu Letopiseţul de cind s-a început Ţara Moldovei), cu atît mai mult cu cît acestea sînt astăzi accesibile integral. în al doilea rînd, putem oare spera să se descopere texte sau cel puţin copii noi? Evident că da. De altfel, Bogdan însuşi aminteşte — în afară de sbornicul lui Barsov (sec. al XVI-lea) citat mai sus, pe care 1-a folosit pentru variante la Cronica lui Macarie şi pe care l-am regăsit recent la Muzeul istoric din Moscova (Colecţia Barsov, nr. 1411) — de încă o cronică moldovenească din sec. al XVII-lea, ce s-ar fi aflat în aceeaşi colecţie. Am văzut, de asemenea, mai sus că ulte- 1 Vezi observaţiile critice ale lui I. C. Chiţimia, în recenzia publicată în Studii si cercetări de istorie literară si folclor, VIII, 1959, nr. 3 —4, p. 636 — 742, şi ale lui D. P. Bogdan, în Legăturile slavistului Ioan Bogdan cu Rusia (Studii privind relaţiile româno-ruse, voi. III, Bucureşti, 1963, p. 183). Principalele cronici au fost reeditate într-o traducere revizuită în Literatura română veche (1402—1647). * I. Bogdan, în Buletinul Comisiei istorice a României, voi. III, 1924, p. III. Faptul ne este confirmat de scrisorile lui I. Bogdan trimise din Rusia în 1908 şi 1911, din care se vede că a recolaţionat textele unora din cronici şi a luat cunoştinţă de altele. Exemplare din primele două ediţii recolaţionate se află între manuscrisele sale la B.A.R., iar un exemplar din lucrarea Ein Beitrag..., cu corecturi proprii, a fost păstrat de fratele său Şt. Bogdan (vezi mai sus, p. 120, nota 2). 131 www.dacoromanica.ro rior au mai fost descoperite Cronica moldo-germană şi o a treia câpie (din sec. al XVII-lea) a Cronicii moldo-polone. In afară de aceasta, în anii 1965—1966, cu prilejul unor călătorii la Moscova şi Leningrad, am identificat patru noi copii ale Cronicii moldo-ruse, care, chiar dacă nu aduc elemente noi în privinţa conţinutului sînt totuşi o dovadă a circulaţiei acestui text în Rusia mai extinse decît s-a crezut, în două tipuri de compilaţii, Letopiseţul lui Nikon (sec. al XVI-lea) şi trei Cărţi de ranguri (sec. al XVII-lea): 1) Letopiseţul lui Nikon (HuKonoecKaH Aernonuch—Tlarpnup-umă cuhcok), manuscris din al treilea sfert de sec. al XVI-lea, aflat la Biblioteca Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., in-folio, 875 f., pe două coloane, în semiuncială (cota 32. 14,8); între alte texte de istorie externă se află, la f. 36b—38a, GKd3dHT( k Kpd(TJiv w HHmamkckh(x) r(c)j,P«(\"), w(t) km« im(«m)-ca MoA'AOKCKaa 3f/haa (Povestire pe scurt despre domnii Moldovei de cînd s-a început Ţara Moldovei)1. 2) Carte de ranguri (Pa3pHdnaH Kttuză) pe anii 1500— 1646, manuscris din a doua jumătate a sec. al XVII-lea, în cursivă, care cuprinde la început cam aceleaşi texte ca şi BocKpecencKăH nemonucb, inclusiv Cronica moldo-rusă, fără titlu (f. 1—4b), păstrat sub nr. 1340, în Biblioteca Universităţii din Moscova 2. 1 Vezi descrierea manuscrisului în Onucame pyKonucuozo omdejta EuâjtuomeKU Axadeuuu HayK CCCP, m. 3, Bun. 2, taa. 2, flon. Cocra-bhjih: B. O. rioKpoBCKaH, A. H. KonaeB, M. B. KyKyniKHHa, M. H. Myp3aHOBa, Moaşa—JleHHHrpaa, 1959, p. 344—350. După ediţia nesatisfăcătoare, apărută sub red. lui Schlozer şi Başilov (8 volume, 1762 şi urm.), textul, începînd cu f.44 (deci fără Cronica moldo-rusă), a fost tipărit în noAHoe codpauue pyccxux nemonuceu, t. IX—XIII, 1862—1904. Aşa se face că existenţa acestei copii a trecut neobservată de I. Bogdan şi de alţi cercetători. Despre celelalte manuscrise cuprinzînd acelaşi Letopiseţ al lui Nikon, în special despre al doilea ca însemnătate, mss. contelui Obolenski (ctihcok khh3h 06oJieHCKoro, a cărei primă parte a fost scrisă în 1539 — 1542 după un text anterior, restul mai tîrziu), şi despre redacţia ilustrată, executată în deceniul al optulea pe baza mss. Obolenski (3 volume de istorie universală şi şase volume de istorie rusă de la 1114 la 1567 [partea pecedentă s-a pierdut], vezi D. S. Lihaciov, PyccKue Aemonucu u ux KyAbtnypHO-ucmoputecKoe 3Hateme, Moscova-Leningrad, 1947, p. 475— 479. * Vezi catalogul întocmit de E. I. Koniuhina, sub red. lui A. Saocharov, CnaBHHO-pyccKHe pyiconHcH XIII—XVII bb. HaycHoK Bii6nHoTeKH BMeHH A. M. ropbKoro Mry, Moscova, 1964, p. 10, 15—16. Manuscrisul a intrat în bibliotecă în 1960, ca donaţie a medicului V. V. Veliciko 132 www.dacoromanica.ro 3) Carte de ranguri pe anii 1533—1591 (BhSjihotchhmh V cuhcok), aflată la Biblioteca Publică „Saltîkov-Şcedrin" din Leningrad, manuscris tot din a doua jumătate a sec. al XVII-lea, în cursivă; la f. 1—3b se află Cronica moldo-rusă, fără început (lipseşte o filă)1. 4) Carte de ranguri pe anii 1552—1642 (ApxeorpatpHiec-ckhh II cnncoK), aflată la Fondul Comisiei arheografice de la Secţia din Leningrad a Institutului de istorie al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. (JlOH), manuscris tot din a doua jumătate a sec. al XVII-lea, în cursivă; la f. la—3b se află textul Cronicii moldo-ruse (fără titlu, ca şi în Cartea de ranguri de la Moscova)2. Constatăm deci că, după masivele descoperiri ale lui Ioan Bogdan, ştiinţa istorică şi filologică românească s-a îmbogăţit cu încă cîteva texte şi copii preţioase ale cronicilor vechi româneşti din sec. al XV-lea şi al XVI-lea, care au lărgit cunoştinţele noastre despre istoriografia acelei epoci. iii. Primele elemente de istoriografie românească, la fel ca şi la alte popoare, le constituie inscripţiile şi însemnările cu caracter istoric de pe manuscrise, adresate contemporanilor şi urmaşilor spre aducere aminte a unor fapte istorice. Nu ne vom opri aici asupra inscripţiilor medievale funerare— dintre care cea mai veche, după formarea statului feudal Ţara Românească, este cea dela Biserica Domnească din Curtea de Argeş din 1352, care menţionează moartea primului mare voievod şi domn Basarab (c. 1324—1352) — şi nici asupra celor de pe biserici, care consemnează data zidirii şi numele cititorilor, întrucît acestea au o funcţie specială. Vom reaminti însă cîteva din acelea în care „viziunea istorică" este mai prezentă, care înregistrează fapte istorice. Poate 1 Vezi descrierea lui V. I. Buganov, Pa3p«flHHe khhth nocjieflHefi HeTBepTH XV—Haiajia XVII b., Moscova, 1962, p. 61—62. * Ibidem, p. 67. în afară de fotocopia textului de la Moscova, pe care am primit-o prin bunăvoinţa conducerii Bibliotecii Universităţii, şi de a cele din Letopiseţul lui Nikon, ce ne-a fost oferită de asist. Crina Decu-sară-Bocşan, sperăm să obţinem reproduceri şi după celelalte manuscrise, in vederea unei eventuale noi ediţii critice, care să prezinte toate variantele. 133 www.dacoromanica.ro cea mai cunoscută în acest sens este inscripţia de pe zidul bisericii de la Războieni, din 18 noiembrie 1496, prin care Ş tefan cel Mare comemorează bătălia de la Valea Albă din 1476 şi al cărei suflu epic se transmite pînă astăzi cititorilor 1. Alături de aceasta am putea aminti, de asemenea, printre altele, cele două inscripţii murale, cu elemente istorice, reproduse de P. P. Panaitescu, în Cronicile slavo-române: prima, scrisă la 1574, pe peretele interior al bisericii de la Bucovăţ (Coşuna) delîngă Craiova, în numele domnului Alexandru Mircea (1568—1577), iar a doua, scrisă în (sau după) 1590, pe peretele interior al bisericii Sf. Gheorghe din Suceava (fosta mitropolie), cuprinzînd date din domnia lui Petru Şchiopul între anii 1574—15902. Dacă acestea nu sînt mai vechi decît letopiseţele, în schimb ni s-au păstrat cîteva însemnări pe manuscrise, destinate memorării unor date însemnate din istoria ţării. Deşi nu avem indicii sigure că acestea au fost folosite la alcătuirea letopiseţelor, faptul este foarte probabil. Iată două dintre însemnările cu caracter istoric din sec. al XV-lea: 1) însemnarea de pe mss. slav nr. 136 al B.A.R., provenit de la mănăstirea Neamţ (Cuvîntârile lui Ioan Gură de Aur), f. 371a, scrisă curînd după încheierea manuscrisului de către Gavriil diacul de la Neamţ (1442, cf. însemnarea pe f. 370b)3, de o altă mînă: fi a-k(t) isUîîi (a)Ai(a)cKiA (Despre Ţara Moldovei). Este interesant să observăm că acest pasaj reproduce, cu unele modificări, începutul Letopiseţului anonim : GIh AtTonHCfUK ui(t) t»ah Hala (c) np»H3i»AfHlfA\ EÎKif(A\) iV»AAAiCKaa 3(Aut. B atw .xsî&gâ. nplHAi Apar»uif i»i(»aa ui(t) Yr»pcn»H 3imah w(t) AAapdAttJpuuia, 3a t8p»(«) Ha a«(b) h r(eA)«i .îî a*fe(t). „Acesta este letopiseţul de cînd s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Ţara Moldovei. în anul 6867 [1359] a venit Dragoş voievod din Ţara Ungurească, din Maramureş, la vînătoare, după un bour, şi a domnit 2 ani" (Bogdan, Cronice inedite..., pl. I). 138 www.dacoromanica.ro Chiliei şi cetăţii Albe de către turci (1484, care însă figurează şi în Letopiseţul sîrbesc propriu-zis!) şi un eveniment din timpul lui Bogdan voievod, fiul lui Ştefan cel Mare (1512). Evident, cronica, aşa cum ni s-a păstrat, este scrisă cu-rînd după această dată (la începutul sec. al XVI-lea), dar ea ne arată cum s-au putut combina şi mai înainte cronicile externe cu date din istoria internă, fiind un exemplu de trecere de la cronografia bizantină şi analele sud-slave (sîrbeşti) la analele româneşti, mai precis, de includere în istoria „universală" a unor date însemnate din istoria Moldovei. Cît de inconsecvent s-a făcut acest lucru se vede din faptul că, numai la cîţiva ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, compilatorul a omis să includă în textul său date despre marele voievod. Legată de Cronica slrbo-moldoveanescă pare a fi o însemnare cu carater de cronică de la sfîrşitul unui Tetraevanghel din sec. al XVI-lea, provenit tot de la mănăstirea Neamţului (B.A.R., mss. slav nr. 90), pe o filă astăzi dispărută. După f. 181, cu care se încheie tetraevanghelul şi înaintea sina-xarului (care începe la f. 183, f. 182 fiind albă), se afla o filă cu următoarea notiţă, semnalată de A.I. Iaţimirski: fi rtfcTO .xS.îţ.Kd. flrtf04HAPTi KWEK0(a) Mw(A)^iK'CKi(r) CTi ui p(ca)ko h rn(A)Kii a*(t) .âk. h m(c)u,h K- fi Afc(T) x.~.î£.n£. iipYa(t) Bara3H(t) iţph rpd(A) KhaYa h Btrt'rpaAK 7v. AfcTd iţp(c)TKd t(r). „în anul anul 6921 (1413), Alexandru voievod a venit la domnie şi a domnit ani 32 şi luni 8. In anul 6989 (1481), a luat Baiazid împăratul cetatea Chilia şi Cetatea Albă, în al 3-lea an al împărăţiei lui"1. Primul pasaj este aproape identic cu Putna II; fii* a^t© x-Slţ3. 2 CT4 Hd rocnoACTE» flrtfgaHAPTi koek»a<) H rocnoACTBOKd. AK. AfcT h h. 4i'kc^k, dar mai ales cu pasajul corespunzător din Cronica sîrbo-moldovenească, copiată tot la Mănăstirea Neamţului (în ambele ei manuscrise): H flrtfgaHAPii koek»a<> Mu>/tA<k^y). Dacă luăm în consideraţie tehnica expunerii, constatăm că atît Cronica scurtă, cît şi Letopiseţul de cind s-a început Ţara Moldovei şi variantele sale se aseamănă cu Povestirea pe scurt, ce era cunoscută cărturarilor moldoveni, în special prin simpla înşirare a domnilor. Acest lucru 1-a observat încă I. Bogdan 1 şi a fost subliniat apoi de V. Grecu 2. Cu toate acestea, influenţa literară pare a fi mai prezentă în Letopiseţul de la Putna, o prelucrare ulterioară a textului primar, de care e mai aproape Letopiseţul decînds-a început Ţara Moldovei. 1)' Titlul acestuia din urmă este GTh jvkTonHCEiţk w(t) toah HdMA (c) np0H3K0AfHTf/HK E>KYl(/U) AJI0j\'A<1BCK44 SfMA^k 3 (Letopiseţul de cînd, cu voia lui Dumnezeu, s-a început Ţara Moldovei), urmat de: fi Ato .xSîv^S'. npÎHAE &pir*\ut ko(koa<> etc, în timp ce Let. Putna (cităm varianta a Il-a) are titlul: GK434H'i'f k-k KpaTivfew AIoM gr-Xpovoypa(piK6v ev auvrou©, prezent în aceeaşi formă şi în fruntea unor rodoslovii sîrbeşti: Gk H Hillifat) HOIuYA HJ ^rpc(x) 8 Ejhh. h npfcAM' h(y) Eî e-h pAiţfc Gtc^<>(h) ko(ko(a)k) WHH /HH^x*. H* EKl(c) HKOJKt Efc ROAt EJKfj IVlţa e*hCC AP*h>KHTf At. IIohi(}k) pai(t): ,„/v»Ht ^ejat ca npfc/HAApYH npfc/HAAPocTYA croia h a' hc Xbjaht ca ch(a)hh(h) cha oa ceoca, a<> m xejaht CA EOIMTHH EOIMTkCTBO(/H) CBOH/tl". h HHA« EO PAt(T): „RjKO chahYh ruAouM j h(/Moijihh nptnoacauiA (c) chaqa, tuko a<> pjsoy-/Htt(/«), hko Epa(h)trfc hh w(t) kopo BtS/HOKHa, ha w(t) rTBa CHAh"1. „Şi după doi ani, în anul 6975 (1467), s-a ridicat craiul unguresc numit Matiaş şi a năpădit la Totruş cu toată puterea ungurească, în noiembrie 19. Iar la 29 noiembrie au venit în tîrgul Romanului şi în ziua a 7-a a lunii decembrie au ars tîrgul. Şi astfel au ajuns pînă la Baia. In 14 ale lunii decembrie, luni spre marţi, s-a împlinit glndul lui Dumnezeu cu Ştefan voievod şi a năvălit noaptea asupra ungurilor la Baia. Şi i-a dat Dumnezeu în mîinile lui Ştefan voievod şi ale oştii sale şi mare mulţime dintre dlnşii au fost omorîţi. Iar craiul a fost săgetat atunci în luptă. Şi astfel s-au întors ruşinaţi pe altă cale mai scurtă, şi nu s-a întlmplat cum credeau ei, ci s-a întîmplat cum a fost voia lui Dumnezeu, părintele atotţiitor. Căci zice: Să nu se laude preaînţeleptul cu înţelepciunea sa 1 Cronicile..., p. 7—8 (mss. f. 239a—b, ed. Bogdan, pl. IV—V). 144 www.dacoromanica.ro şi să nu se laude puternicul cu puterea sa, să nu se laude bogatul cu bogăţia sa. Iar într-alt loc zice: Precum au căzut cei puternici, iar cei slabi s-au Încins cu putere, tot astfel să înţelegem că biruinţa de la nimeni altul nu poate veni, decît de la Domnul Dumnezeul puterilor."1 Observăm aici şi nararea epică, cu date exacte, şi modestia autorului, care exprimă punctul de vedere al voievodului, ce atribuie victoria fiinţei supreme, potrivit concepţiei timpului: dar marele voievod ştia prea bine că această victorie a fost obţinută prin înţelepciunea şi tactica sa şi prin vitejia ostaşilor săi. Sau iată acum descrierea luptei de la Războieni (Valea Albă), în 1476, cînd ostile moldoveneşti au suferit o înfrîn-gere temporară: £ a-k(t) .xStJ,nA. m(c)u,4 »(a) .ks. bi iiatw(k) npYHA* a(M) u,ph t8(p)cKh(h) HdpHlţdfAtH fi\f(x)tM(T) Bf(r), CI BTkCAAtH CB0H7WH, CHAAMH, H ETkCTkP4E4 KOIKO(a)<« CK HHAIH H CTi KTkCfa KOHCKOA Hi Grt-$aha KOIB0(a)j; CTkTEOpH CTk HHA4H EOH 9 B-KAO(m) IIOTOU,h h KTkSAWrOUIA t«[r]a<> kaitYh T8pu,H H cii XHKA-kHHAM m8(h)tahi. h imaouja TS AOKpYH EHTAJKH H KIAHKYH BOA-kpH HfAUAH H A^KpYH H MAi^f» KHim u,h h KOHCKaa AOBpa xp<,ep<1 h xp^P"1 khm,» xScapf noTonHUJA (c), t«(r)a<>- H BKl(c) t«(r)a-J CKpTkBH Rf AYJ KTk iHo(a)a l*Â*CBd tPO .K. TCKtlUff, KTv3AKH>Kf (c) CHAHIH Kf H TdTdpf $AKCKOW wt TOA CTpdHH [ .. . ] 3. „în zilele binecinstitorului şi de Hristos iubitorului domn Io[an] Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, în anul 6984 (1476), 1 Lit. rom. veche, I, p.34. 2 Un al treilea text, emanînd direct de la Ştefan cel Mare şi în care se relatează în termeni patetici acest eveniment, este solia expusă de unchiul său Ioan Ţamblac către veneţieni (vezi studiul următor). 8 Vezi Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare. Ed. Acad., 1958, p. 139 şi 143. Cf., acum în urmă, consideraţiile prof. I.C. Chiţimia, în Problemele de bază..., p. 13—27. 146 www.dacoromanica.ro iar al domniei sale anul al 20-lea curgător, s-a ridicat puternicul Mahmet, împăratul turcesc, cu toate puterile sale răsăritene ; şi încă şi Basarab voievod, numit Laiotă, a venit cu el, cu toată ţara sa basarabească. Şi au venit să prade şi să ia Ţara Moldovei; şi au ajuns pînă aici, la locul numit Valea Albă. Iar noi, Ştefan voievod, şi cu fiul nostru Alexandru am ieşit înaintea lor aici şi am făcut mare război cu ei, în luna iulie 26; şi, cu voia lui Dumnezeu, au fost înfrînţi creştinii de păgîni. Şi au căzut aici mulţime mare de oşteni ai Moldovei. Atunci şi tătarii au lovit Ţara Moldovei din ceia parte..." Sau, în sfîrşit, reproducem aici relatarea morţii marelui voievod, prevestită — zice cronicarul — de stihiile naturii: B a-k(T) .xSRI. /H(c)u,4 ICATd 1T., K RTOpHHJfh, fiptCTdKH CA pdBh KJKIH rOCIlOAHHh Iw(h) GT($dHh RO(ROA<>) rn(A)pit SfArlAH •Hoa'A4KCKWH, I3K0 K .T'. Md(c) A"*- H BKl(c) TOhOJK(A)t ATITd np-k?K(A)e 0v"A4dp[TKTd]1 iro 3h.au TA(>K)Kd h KpfcnKdA sfcAo, raKWEd HI Kt HHKOAHKE. H KAJfaî KTk ATJTO AT»>k(a)*K* KpfcllUjH H npH- ujfACTKTe bo(a)ho{ h noTonAfH'fe w(t) ko(a) AHHWPh. H np-kATh CKHiiTkTpTk iHw(a)A M3. a-k(T) H -K^ M(c)li,d H TPH W(A)AH2. „în anul 7012 (1504), luna iulie, 2, marţi, a răposat robul lui Dumnezeu, domnul Ion Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei, cam la al 3-lea ceas din zi. Şi a fost în acelaşi an, înainte de moartea lui, iarnă grea şi foarte aspră, cum nu fusese niciodată. Iar în timpul verii au fost ploi mari şi revărsări de ape şi înecuri din pricina apelor mari. Şi a luat, în locul său, schiptrul Moldovei fiul său, Bogdan voievod. Şi a domnit Ion Ştefan voievod 47 de ani şi 2 luni şi trei săptămîni." 3 1 în manuscris greşit (vezi nota lui P. P. Panaitescu, în Cronicile..., p.13). 2 Cronicile..., p.13 (mss.f. 2460a-b, ed. Bogdan, pl. XVIII-XIX). 3 Lit. rom. veche, I, p. 39. Vezi unele consideraţii similare ale prof. Şerban Cioculescu: O cronică a vitejilor, în Viaţa românească, XIX, 1966, nr.4, p. 171-178. 147 www.dacoromanica.ro Că acest letopiseţ a fost considerat o scriere demnă de atenţie nu numai din punct de vedere diplomatic şi istoric, ci şi literar, se poate constata din circulaţia sa In alte ţări şi în alte limbi, sub forma celor trei variante cunoscute: moldo-germană (ea însăşi se numeşte Cronica breuiter scripta Stephan[i] Dei grada Voyvoda[e] Terrarum Moldannens[ium] necnon Walachyens[ium], ceea ce corespunde titlului slavon GxdSd-hTi k KpdTivfc...), tradusă între 1499—1502; moldo-rusă, dusă In statul moscovit după 1504, şi moldo-polonă, tradusă sau copiată la 1566. In legătură cu acestea două din urmă, difuzate întări slave, ne permitem să adăugăm cîteva consideraţii. Cronica moldo-rusă, răspîndită în Rusia — după cum am văzut — cel puţin în 7 cdpii din sec. al XVI-lea şi al XVII-lea a intrat în prima dintre compilaţiile ruseşti — BocKpecencKan nemonucb în perioada alcătuirii acesteia, între 1530—1550 (de unde a fost preluată în Letopiseţul lui Nikon şi în Cărţile de ranguri), dar a fost adusă acolo înainte, căci ultima ştire se referă la moartea lui Ştefan cel Mare şi la urcarea pe tron a fiului său Bogdan III. într-un articol publicat nu de mult, A. V. Boldur, rezumînd părerile formulate de la Hasdeu încoace privind pătrunderea în Rusia a acestui text, consideră că aducerea lui în această ţară constituie un act diplomatic, legat de căsătoria în 1483 a fiicei lui Ştefan cel Mare, Elena, cu Ivan Ivanovici, fiul lui Ivan IIIx. Faptul că în cronică e amintită chiar moartea lui Ştefan, după menţionarea a două evenimente posterioare căsătoriei Elenei, e eludat de A V. Boldur prin teza că aceste informaţii au fost adăugate ulterior şi că ele sînt, de altfel, datate greşit (dar greşelile se pot datora copiştilor)2. Credem că aducerea în Rusia a cronicii nu poate fi legată direct de venirea Elenei, căci ea nici nu e pomenită alături de cei patru fii ai lui Ştefan cel Mare, deşi e menţionată expres, ca fiică a Evdochiei, şi căsătorită la Moscova, în Cronica 1 Cronica slavo-moldovenească din cuprinsul Letopiseţ [sici] ruse Vos-hresenski, In Studii, XVI, 1963, nr.5, p. 1099-1110. 2 Este interesant de observat ca, deşi cronica a fost introdusă mai tîrziu în BocxpeceHcxan jtemonucb (între 1530—1550), alte evenimente n-au mai fost introduse, căci copistul rus nu le cunoştea; aşadar, putem conchide că cronica s-a păstrat aşa cum a fost adusă din Moldova. 148 www.dacoromanica.ro moldo-germană 1, care aminteşte şi de alte două fiice ale domnului. In schimb, P. P. Panaitescu (Cronicile..., p. 153—154) consideră că, întrucît cronica este o prelucrare a Letopiseţului de la Putna, a cărui redactare s-a încheiat (căci începuse înainte) în timpul lui Ştefăniţă Vodă (1517—1527), ea a ajuns în Rusia ulterior, într-o epocă de strînse relaţii moldo-ruse, evident, tot ca un document istorico-diplomatic, şi anume în timpul domniei lui Petru Rareş (1527—1538, 1541—1546). O atare teză nu are, totuşi, prea multe şanse, întrucît, aşa cum am văzut, ultimul fapt menţionat în cronică este urcarea pe tron a lui Bogdan III, iar propoziţia precedentă, t oy" GrlţiHi ShMH .X CKIHd: HlTfiTi, fl/UKCdHAPT» [h] AKd EorA la descrierea fugii lui Petru Rareş prin munţi, Macarie compilează două pasaje din Manasses, unul privind pornirea la vînat a lui Marcian şi însoţitorilor săi, altul asupra poziţiilor ocupate de Iustinian lîngă Constantinopol, în lupta cu Philippic rivalul său: M anasses Macarie h npoyoA* no najTtyh Ht- h npoyoAano natTtyK Htnpo-npoyoAHhJHy-k [...] h CK03* yoAHYH\* SB-fcpA kptuHaujYh/H, h ^AOrtHTvIA BhJCOKhJA KP"krOB"hl CKB03"k BbJC»KbJA EP"krOKhJ 4. (Cod. Sin., f. 93 a) 2. (Aici se observă o necon- k bpaw/H biicthmai|j( 3rto- cordanţă gramaticală între npO^OANhiH/Ut H SB-kpA KpH/UAA- nATf^h, loc, şi KpiuMAUjTHM, ujTh/Wk h CK03* AAOrtYa npoTH- dat., provenite din construc-mauje h Tpoţ'AAUJf ca. ţii diferite). (Ibid., f. 76b)3. Evident, retorismul şi împrumuturile de caracterizări din Manasses, care sînt interesante ca procedeu literar, scad din valoarea istorică a cronicii. Fiind însă un cronicar oficial, Macarie este bine informat şi — dacă lăsăm la o parte aluviunile retorice — cronica sa reprezintă o scriere originală şi un izvor de o reală însemnătate istorică, în tot cazul mai mare decît era înclinat să aprecieze I. Bogdan 5. Iată, de pildă, un exemplu de relatare independentă de modelul său, însă la fel de înflorată, din care se poate vedea şi caracterul de panegiric al lui Petru Rareş: TOPOJKA* a-kTd H /WfcCAlld, no WTKpiiKfHYlO EOftYlO, H3BpdH EhJCT BTk BOCBOACTB-k IJjTPK MIOAHbJH H IţdpCTBYd b*k KOyn'fe H btih- u,tM oyKpaujfH, o uimxi caobo maaqm np-kAEapH. H ckh tahhk wt ujaaTh npHCHona/MATHaro Gt($aha, chKpiJtf h hkokc H-krAI cs-k-THrtHHKik no a cn*AO/H, HJKf h Ha np-kcTOA-k iiapcrua (ro oeujhYai c-kB-kTO/M a^[cTo]a-knH-k bi^kcach h tAtoM EAaroAaTH npocB-kujfHK PAKOA HHit H CrtOBO HH3pA«l np-kABtcno/U-kH*. 1 Vechile cronice..., p. 79—80 (Scrieri alese, p. 328). 2 Cronica lui Constantin Manasses, ed. Bogdan, p. 143. 3 Ibidem, p. 106. 4 Cronicile..., p.85 (f. 261v, mss. de la Leningrad). 5 Cf. P. P. Panaitescu, în Cronicile..., p. 76. 154 www.dacoromanica.ro „în acelaşi an şi lună [1527, ianuarie], după îndemnul lui Dumnezeu, a fost ales în domnie şi împodobit totodată cu cununa domnească, Petru cel Minunat, despre care am spus cîteva cuvinte mai sus. Şi acesta era una din odraslele în veci pomenitului Ştefan, ascuns ca odinioară lumina sub obroc, şi a fost înălţat cu cinste în scaunul domniei, după sfatul obştesc, şi sfinţit cu untdelemnul binecuvîntării de mîna celui despre care am pomenit mai înainte [mitropolitul Theoctist] că a uns şi pe nepotul său [sc. Ştefan cel Tînăr]"1. Pentru Eftimie, însă (care scrie din porunca lui Alexandru Lăpuşneanu), modelul literar nu este atît Manasses, pe care-1 cunoştea totuşi şi din care foloseşte unele cuvinte, cît dascălul său Macarie 2. De aceea, cronica sa este scrisă într-o limbă mai simplă, mai accesibilă, deşi tendinţa spre retorism e evidentă. Datele cuprinse în cronică — dacă lăsăm la o parte simpatiile şi antipatiile cronicarului — sînt adevărate, dato-rindu-se unui contemporan şi constituind un izvor preţios, pe alocuri chiar unic, după cum au arătat I. Bogdan şi, acum în urmă, P. P. Panaitescu. Iată un pasaj, din care putem desprinde atît detaliile cunoscute de autor — contemporan cu faptele — , cît şi nota de panegiric şi influenţa literară a dascălului său3: TorOMA* A-KT4 H TOrOMA* Ml^CAU,i, HO OTKp-KKEHTtt SOKTk» H3SpKI CB-kTAKI/Md 0MH/H4 H np-fcKpdCHKJ/HK AHl^(/Mh Hi B^Ck^h K4A0CTH-K H MHAOCp'KAH'k B*K3p-kEh. 1 Cronicile..., p.81; Lit. rom. veche, I, p. 176—177. 2 Vezi I. Bogdan, Vechile cronice..., p. 90—103 (Scrieri alese, p. 335— 346). 8 Formulările asemănătoare le subliniem aici, ca şi în citatul precedent din Macarie. 155 www.dacoromanica.ro „în acelaşi an şi lună, după îndemnul lui Dumnezeu, a fost ales şi ridicat în domnie viteazul şi preaînţeieptul oştean, minunatul Alexandru (.■■). Căci este şi acesta unul din fiii In veci pomenitului Bogdan voievod şi a fost ascuns ca odinioară lumina sub obroc ori ca luceafărul sub pămînt. Şi a strălucit ca o stea luminoasă de la miazănoapte şi, în drum către miazăzi, s-a îndreptat bărbăteşte spre patria sa pentru a lua domnia în Moldovlahia (...). Boierii moldoveni şi locuitorii, cum au auzit, au alergat spre Alexandru şi l-au primit cu bucurie şi i s-au închinat. Iar el a privit către toţi cu ochii senini şi preafrumoasă faţă, cu milă şi înduioşare .U1 In fine, Azarie s-a inspirat atît din cronica dascălului său Macarie, cît şi direct din Manasses, din care a preluat pasaje întregi2. Acest fapt, precum şi spiritul părtinitor (Petru Şchiopul, patronul său, e ridicat în slăvi, în timp ce Despot vodă şi viteazul domn Ion Vodă, luptător pentru independenţa Moldovei, sînt prezentaţi în culori negre) scad din valoarea istorică a cronicii, nu lipsită, de altfel, de o serie de informaţii reale şi chiar unice. El este preocupat nu numai de relatarea faptelor, ci şi de exprimarea lor într-un stil ales, de panegiric, cu „împletiri ritoriceşti", deprinse la şcoala lui Manasses, a biografilor sîrbi, a căror operă o transcrisese şi, evident, a lui Macarie, al cărui ucenic direct se declară: ^0 SA< (lOCTHHtt CtnAfTfllYd pklTOpCTB.4 WTU,i ffldKdpTa. Hd'l-HkM OyBO H Alkl, X^AUN TOPO OymHHKk BklKklH, flSdpTd. „Pînă aici au ajuns împletirile ritoriceşti ale părintelui Macarie. Să începem dar şi noi, care am fost smeritul lui ucenic, Azarie3." Admiraţia faţă de dascălul său şi al altora, creator de şcoală literară şi istoriografică în Moldova, îşi găseşte expresie şi în portretul moral şi intelectual pe care i-1 face în cuvinte proprii, în stilul panegiricelor bizantino-slaVe: £ AtTO .xSSlf, P(H. a, (iptH3Al|JHklH KTk AK5E0A\*AP'UW Khillfi- pmiHKiH (nHCKont /HdKdpYi, wrfiţii hmu h oymmAii ĂIoaa'kckkih, 1 Cronicile..., p. 114; Lit. rom. veche, I, p. 198—199. * Vezi I. Bogdan, Letopiseţul lui Azarie, p. 28—42 (Scrieri alese, 411 A*-7\ p. 433-457). * Cronicile..... p. 129; Lit. rom. veche, I, p. 206. 156 www.dacoromanica.ro nptnoAOKHt h EOPOvypoAH* KOHlu,k jkhtYio npYATk... OyKki TOrtHKaa /HHorocR-kTiiaa a H EAdrO-HCKOycfHk H S-fcrtO K"fcA0K 41111 KTO HHh, HKOJKJ CTJlOCAOyujtCTBOyiTk o Hf/H KkiuifnHcaHHOf wt hipo a-fcTonHCaHTa cfro h hh4 /H»o;k4huj4, HjpKt np-kA'TH HhJH-kuiHi/Hov nHcaHTio npoAATJKaTH ca crtoia hi xoujc^h. „în anul 7066 (1558), ianuarie 1, alesul între înţelepţi, mai sus numitul episcop Macarie, părintele nostru şi dascălul Moldovei, şi-a dat sfîrşitul preacuvioasei şi lui Dumnezeu plăcutei sale vieţi... Vai, ce strălucitor luceafăr a apusl... Acest părinte, care a fost numit « cel fericit» încă pe cînd era în viaţă, multe isprăvi întru Dumnnezeu cu hărnicie a făcut, căci era un om cu rîvna lui Hristos, destoinic în învăţătură, meşter şi iscusit în cuvinte şi foarte ştiutor ca nimeni altul, precum mărturiseşte şi letopiseţul mai sus scris de dînsul, şi alte multe, pe care nu le cuprindem în această scriere, căci nu voim să lungim povestirea Cu acest cronicar se sfîrşeşte epoca istoriografiei în limba slavonă din Moldova, după care urmează în secolul următor Letopiseţul Ţârii Moldovei al lui Grigore Ureche (n. cea 1590—1595 — m. 1647), primul cronicar original care scrie în limba română, folosind însă întreaga serie precedentă a letopiseţelor moldoveneşti2. Dar cu peste 20 de ani înainte 3, călugărul oltean Mihail Moxa a scris primul cronograf în limba română (1620)4, rezumînd şi prelucrînd Cronica lui Manasses în traducere 1 Cronicile.... p. 130—131; Lii. rom. veche, I, p. 208. 2 Vezi, acum în urmă, capitolul Grigore Ureche, în Istoria literaturii, române, I, Bucureşti, 1964, p. 379—392, scris de I.C. Chiţimia (ed. a Il-a 1970, p. 353—364). şi acelaşi. Probleme de bază..., p. 197—271. 2 Se presupune că Ureche şi-a scris cronica, rămasă neterminată, spre sfîrşitul vieţii, în perioada cînd a fost mare vornic al Ţării de Jos (1642— 1647). Cf. P. P. Panaitescu, Introducere la : Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. a Il-a, Bucureşti, 1958, p. 11. * Vezi acum în urmă Istoria literaturii române, voi. I, p. 355—357, 359 (ed. a Il-a, p. 332—336). Manuscrisului de la Moscova îi lipseşte fila de la început, deci nu ştim care era titlul cronografului. De altfel, acesta nu este terminat, neavînd o încheiere propriu-zisă, în afară de cea cu care se termină prima şi cea mai mare parte. 157 www.dacoromanica.ro mediobulgară, o Povestire pe scurt pînă la 1425 (adică pînă la data la care merge într-o serie de texte ce premerg analele sîrbeşti), unul din letopiseţele sîrbeşti (1355—1490). şi cronica bulgară (1296—1431), descoperită de Ioan Bogdan. După studiile lui V. Grigorovici şi B.P. Hasdeu, I. Bogdan a arătat în Ein Beitrag... şi într-o lucrare neterminată, rămasă în manuscris, Mânase ca izvor a[l] lui Moxa1, modul în care, traducînd, călugărul oltean a prelucrat şi a selectat datele din originale. Mai mult, în acelaşi volum manuscris al său, cele trei texte publicate în Ein Beitrag... sînt însoţite de pasajele care coincid din Moxa, după ediţia lui Hasdeu, completată cu două pasaje omise de Tocilescu la copiere (Bogdan îşi colaţionase tot textul la Moscova, constatînd o serie de inexactităţi, cf. mss. rom. nr. 5248) 2. Fără să cunoască aceste cercetări, Margareta Ştefănescu a reluat această problemă într-o comunicare prezentată în 1927 3, în care a adus o serie de exemple edificatoare. Acest cronograf — cunoscut astăzi şi din două copii incomplete, păstrate la Biblioteca regională din Craiova4 şi la Biblioteca centrală universitară din Iaşi5 — este valoros în primul rînd prin faptul că face trecerea de la istoriografia în limba slavonă la cea în limba română, dînd şi unele ştiri din istoria patriei, fie preluate din cronicile slavone, fie introduse de autorul său. Spre exemplificare, vom cita mai întîi un scurt pasaj din cronica bulgară paralel cu textul din Moxa, pentru a observa corespondenţele şi gradul de prelucrare: Cronica- bulgară Moxa H hi no /HHOs(-fc)jfh AkHE£h <(De-acii se rădică Baia-lUKki K-h3ARH?KE ca Atuoro zit cu turcii spre rumâni, 1 B.A.R., mss. rom. nr. 52H, f. 1 — 8 şi 150, reprodusă în Scrieri alese, p. 627-633. 2 Detalii, în studiul nostru introductiv la Scrierile alese ale lui Ioan Bogdan, p. 78—79. ' Cronica lui Manasses şi literatura romăno-slavă şi română veche, în Arhiva, XXXIV, 1927, nr. 3 — 4 (extras). Vezi, de asemenea, studiul introductiv al lui N. Simache şi Tr. Cristescu la : Cronograful lui Mihail Moxa, transcris şi adnotat..., Buzău, 1942. 4 Vezi C. Nicolaescu-Plopşor, Hronograful lui Moxa, în Oltenia, IV, 1943, p.128; Istoria literaturii române, I, ed.2, Bucureşti, 1970, p.332 —335. 5 Vezi nota 3 de la p. 122. 158 www.dacoromanica.ro AIHOJKtCTKO TypK'fd, nOHAOUJA Hd KrtdJfK npH /HHpM-k KOfKOA'b H C-Kpd3HLUA KOH KfAHK,l3K0>Kf 0\"EO T8pKO/Hh /HHOSt/HK H3EpdHHKIKf TOH KpTvKdKt nOTCUJH OTK (HHOJKCTKd TpgntH MAOK'kMKCKklJfK, T3K0>Kf H Cd/HO/Ho" Edd3HTOţ- 8-CTpdUJHTH CA H nOEtUlHj OEdMf JfkKOtrO OTK EAdCTfAK lIOCTdEH KAdAaTH 3(Kf CA BArptlţKkl KpdAh JKhT/HOHTK Bt a-fcTO .xs5,l [6905=1397], ctspdKt [st]ca CHAA SdndAHAA, phirhl, TAdrOAA KHAASA >Kf H BAdCTfAf (...) ( ti) l- dem). 4) Textul românesc combină mai multe ştiri din letopiseţele sîrbeşti, modificînd istorice ale lui Eminescu in această Scrisoare, vezi comentariul lui Per-pessicius la Opere, II, Bucureşti, 1943, p. 290, şi Opere alese, I, Bucureşti, 1964, p. 348-349. 1 Ist. Uf rom., I. ed. a Il-a, p. 335. a Observăm insă că, la Traian, călugărul nu ştie nimic de ocuparea Daciei de către romani şi deci nu introduce nimic de la sine. Ba, mai mult In timp ce Manasses scrie : Gih [Tjuew] m-ckua cm*bpH HtnptKAw'hua iu« „Acesta [Traian] umilin eînduplecatele grumazuri ale geţilor" (ed. Bogdan, p. 87; cf. Margareta Ştefănescu, op. cit., p. 13), Moxa confundă pe rircKU* cu irHncTCKhia (sau manuscrisul slavon pe care 1-a folosit avea cuvîntul deformat) şi traduce : „Acesta plecă cerbicea eghipte'nilor" (f. 44r). 3 Această ştire apare In Let. cantacuzinesc, ed. cit., p.3 (cu data schimbată în 6854, resp. 1356). 160 www.dacoromanica.ro Ştefan dispot cu sîrbii, de se duseră la Ţarigrad să se lovască cu Ţalapie să dobîn-dească Ţarigradul. Şi feceră războiu mare den afară de cetate, la Cosmida, şi fu biruit Ţalapie, şi mulţi turci periră cu dinsul". (f. 151r-v). 5) „Ani 6926 [1418, data e exactă], muri Mircea voe-vod, domnul rumânesc" (f. 151v). 6) „Ani 6950 [1442], ucise Iancul voevod pre Mezit-beg în Ţara Rumânească. Şi iară, al doile an, s-au lovit Iancul voevod cu turcii în Ţara Rumânească, la Ia-lovniţă, şi-i birui; şi periră atunce turci mulţi, fără număr" (f. 152r.) 7) „Şi la anul [adică în 1449] se lovi Murat cu Iancul voevod la Cosova, şi pieri Iancul1; deci dobîndiră turcii Cosovul" (f. 152v—153r). 8) „Iară cînd veniră în-tîiu la Calipoli [turcii], ei au fost ani 6867 [1359]. Atunce s-au început a se descăleca Ţara Moldovei"2 (f. 154r). pe alocuri datele (Stojan. 223). Adaosul despre români aparţine lui Moxa. 5) tojka* /t-KTO [.xSlţKS]. np-KCTdKH CA KC/lHKhl K0EK©a<1 oyrpoKrtax'YHCKiu I©4hhk dlHpqa, rCHyapTa .Âa- (Ein Beitrag, p. 521; Sto-janovic, p. 224). 6) Bt /VKTO .xSlţH. oys" BlHKO\'rtK (koek©a<0 /He3HTK-Bera na fi/iac-Kjffc (ha lu\auiKOH Simah). (Ein Beitrag, p. 522; Sto-janovic, p. 232). fi-k a-bro .xSu^ha- [ • • • ] pa3KH MhkSak Ham» na GiUujkoh 3(mah, ha MrtOKHH^'fc. (Ibid.; ibid.). 7) B a-bTO .xSU;H3. P43EH MSpaTK mpk RlaHKSrta na Koco- (Ibid., p. 523; ibid., p.236). 8) WT TO/fk np0H3K0rtEH"l"e/M kwkie/Mk haia ca iHortA^CKaa 3tMAH [...] Bt TWKA* a'KTO [.xsw^3.] TOVPHH np-bHA«ujA Ka/tHfio/iK [... ] 1 Iancu n-a murit atunci, ci în 1456. Moxa însuşi revine mai jos asupra lui. 2 De fapt, 1352. Această ştire apare şi în unele copii ale Let. cant. (ed. cit., p.3, note). 11 — Contribuţii Ia istoria culturii }i literaturii române vechi — c. 129 161 www.dacoromanica.ro 9) „Şi de-acii purcese Ma-hamet la Belgrad [1455], ca să-1 dobîndească, şi se lovi cu Iancul, şi birui Iancul pre Mahamet cu cristoşii [slavon. KpkCTguJH, magh. keresztes „cruciat"], deci se turnă Mahamet ruşinat" (f. 354v). 10) „Ani 6983 [1475], tre-mese Mahamet oşti mari spre Ştefan voevod, la Ţara Moldovei, şi periră atunce turci mulţi, fără număr. Şi iară, ani 6984 [1476], se sculă însuşi Mahamet cu oşti mari spre Moldova, şi se loviră de faţă la Valea Albă, şi birui-ră atunce turcii, deci ftceră rău mare moldovenilor." (f. 155v—156r). 11) „Deci se sculă Baiazit întîiu [urcase pe tron în 1481] la Chiliia şi la Cetatea Albă, de le luo de la Ştefan voievod" (f. 156r). (Cronica sîrbo-mold., în Cronicile..., p. 189; Cf. Ein Beitrag, 520; Stojanovid, 206—207). 9) fi rtfcTo .xsu,|£a [ • • • ] Kttak paseH iiapa MtxMtAt* etra noAk EiarpaAO'Hii c Kp-kCT$uJH- (Ein Beitrag, 523; Stojanovic, p. 230). 10) fi-k atT» .xS(irii.[.. .]o\'eh ra [Eauj$]GTC$aHk BOEBOAa /Hoa-A4kckY Ha cbow atMAto. (Ein Beitrag, 524; Stojanovic, 249). fiik atTO .xsiţrÎA- X"°AY H^pk MtXMAb Ha Gti^aha boeboa$ /MoaAaBCKaro h pasE h ra (Ein Beitrag, 524; Stoja-novid, 250—251. Indicarea exactă a locului şi ultima propoziţie sînt adăugate de Moxa). 11) fiik afcTo .xSu,ca PAH H<«pk EaasHTk Ha rpaA«KH Gt($ma BOEKOAki MoaAaKCKaro, Ha KfaYw h EearpaAh h npYH/hh H\'k. (Ein Beitrag, 525; Stoja-novid, 254). Aşadar, cu cîteva mici modificări şi adaosuri, toate aceste pasaje se dovedesc a fi luate din cronica bulgară şi letopiseţele sîrbeşti. Am văzut că unele dintre ele apar şi în Let. Cantacuzinesc, ceea ce confirmă încă o dată utilizarea mai largă în Ţara Românească a istoriografiei sud-slave. 162 www.dacoromanica.ro După Moxa, intrăm într-o nouă epocă a istoriografiei româneşti. Pe de o parte, se traduc în româneşte cronografe direct din greacă (cel al lui Dorothei al Monembaziei1, copiat în Moldova la 1588, tradus mai tîrziu în română; cel al lui Cigala, apărut în 1637, tradus pe la mijlocul sec. al XVII-lea de Pătraşco Danovici2 şi a doua oară de mitropolitul Do-softei3, precum şi varianta combinată din acestea două) şi din rusă.4, pentru a satisface cerinţele de informare în domeniul istoriei universale, iar pe de altă parte, o dată cu Ureche, începe istoriografia românească în limba naţională, istoriografie de orientare umanistă. In sec. al XVII-lea dezvoltarea acestei istoriografii se face sub semnul unei ample reînnoiri a orizonturilor şi a posibilităţilor de informare: descoperirea şi larga utilizare a istoriografiei umaniste europene, în special polone, de către cronicarii moldoveni Grigore Ureche şi Miron Costin, a celei clasice — latine şi greceşti — şi a celei vest-europene de către stolnicul Constantin Cantacuzino determină un mare salt în acest domeniu atît de important al culturii noastre vechi. Temelia acestei istoriografii, izvoarele interne rămîn însă vechile cronici în limba slavonă, care constituie una din cele mai de seamă realizări originale ale cărturarilor români din sec. al XV-lea şi al XVI-lea şi care prin ştirile oferite au intrat în ţesătura noilor scrieri istorice în limba română din sec. al XVII-lea. Apărute în cadrul ariei de cultură sud-est europeană, vechile letopiseţe româneşti s-au dezvoltat, după cum am văzut, ca lucrări originale, care nu sînt mai prejos decît modelele lor bizantine şi slave. 1 Cf. Demostene Russo, Studii istorice greco-române, t.I, p.51 — 100; N. Cartojan, Ist. lit. rom. vechi, II, p. 136—138; Ist. lit. rom., I, p. 503—511 (ed. a Il-a, p. 463-469). 2 Cf. Iulian Ştefănescu, Cronografele româneşti: tipul Danovici, în volumul Opere istorice, Bucureşti, 1942. 3 Cf. Al. Elian, Dosoftei, poet laic, în «Contemporanul», 1967, nr.21. 4 Cf. D. Strungaru, Cel mai vechi cronograf românesc de provenienţă rusă, în Rsl, X, 1964, p. 89—99 ; Idem, Cronografele româneşti de provenienţă rusă, în Omagiu lui P. Constantinescu-Iaşi, Bucureşti, 1965, p. 363 — 368. www.dacoromanica.ro IMPORTANŢA POLITICĂ ŞI LITERARĂ A CORESPONDEŢEI LUI ŞTEFAN CEL MARE CU VENEŢIA Veneţia, ca şi alte oraşe italiene, printre care, în primul rînd, Roma şi Milano, au păstrat pînă astăzi mărturii preţioase ale uneia din cele mai însemnate epoci din istoria Ţărilor Române, marcată de puternica personalitate a lui Ştefan cel Mare (1457—1504), care a întreţinut strînse relaţii politice cu Republica Veneţiană. Au trecut aproape o sută de ani de cînd cea mai mare parte a acestor documente au fost descoperite (în 1873) de cunoscutul naturalist, istoric şi diplomat român G. Esarcu, unul din promotorii dezvoltării relaţiilor politice şi culturale româno-italiene în a doua jumătate a secolului al XlX-lea 1. 1 Vezi C. Esarcu, Documente istorice descoperite în arhivele Italiei. Conferinţă publică ţinută în seara de 8 aprilie 1878 (Ateneul Român), Bucureşti, 1878 (extras din Globul, p. 7). Aceste documente au fost publicate de el astfel: Ştefan cel Mare. Documente inedite din arhivele Veneţiei, în Columna lui Traian, IV, 1873, nr.12, p.227-232, nr.13, p. 235-240, şi nr. 14, p. 249 — 254, reproduse în broşura Ştefan cel Mare. Documente descoperite în arhivele Veneţiei, Bucureşti, 1874, 104 p.; O relafiune contimporană inedită despre Ştefan cel Mare, 1476, din Biblioteca Marciană din Veneţia, în Columna lui Traian, VII, 1876, august, p. 376 — 380; Documente inedite din Biblioteca Ambrosiană de la Milan, relative la victoria lui Ştefan cel Mare de la Racova, 1475, ibidem, VII, 1871, sept., p. 420—425; Scrisoarea inedită a şahului Persiei Uzun-Hasan către Ştefan cel Mare, ibidem, VII, 1871, oct.,p. 464 — 466; Document din arhiveledei Frarirft'w Venezia, înArhiva, Iaşi, IV, 1893,nr.3şi 4, p.203 —204. (Vezi şi A.D. Xenopol, Un nou document venefian privitor la Ştefan cel Mare, ibidem XVIII, 1907, nr. 7 — 8, p. 364). în afară de cunoscuta colecţie maghiară Monument a Hungariae Historica, secţia VI, fasc. II (Acta extera, voi. V), Budapesta, 1877, şi fasc. Vf (Acta 164 www.dacoromanica.ro De atunci, ele au intrat în circuitul ştiinţific, permiţînd o mult mai bogată şi mai nuanţată reconstituire a frămîntatei, dar plinei de glorie epoci a lui Ştefan cel Mare, în particular a raporturilor pe care el le-a avut cu Papa şi cu Senatul vene-ţian. Primul care a folosit aceste documente a fost C. Esarcu extera, voi. VII), Budapesta, 1878, care a publicat cam în acelaşi timp o parte din documentele ce ne interesează aici, precum şi de ediţia Diarii di Marin Sanudo, t. IV—V, Veneţia, 1880—1881, şi de publicaţii ale actelor Vaticanului, utilizate apoi în colecţia Hurmuzaki (vezi şi: Virgilio Maxim, I Romeni e la Santa Sede nel secolo XV, Vaticano, 1940, passim; Adriana Kiseleff, Comorile Vaticanului şi istoria poporului român, în Tribuna, serie nouă, anul XII, 1968, nr.21, p.8), după C. Esarcu au mai publicat documente referitoare Ia relaţiile Iui Ştefan cel Mare cu Italia : I. Bianu, Ştefan cel Mare. Cît ev a documente din Arhivul de Stat de la M Han, \n Columna lui Traian nouă serie, IV, 1883, nr. 1 — 2, p.30—47; E. de Hurmuzaki (şi colaboratorii acestei colecţii). Documente privitoare la istoria românilor, voi. II, partea I, 1451-1575, Bucureşti, 1891; voi. II, partea II, 14511510 (culese, adnotate şi publicate de Nic. Densusianu), Bucureşti, 1891; voi. VIII, 1376—1650, Bucureşti, 1894; N. Iorga, Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor, adunate din depozitele de manuscrise ale Apusului, voi. III, Bucureşti, 1897; Idem, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, Bucureşti, 1899; Idem, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, voi. XVI, Bucureşti, 1909; Idem, Veneţia şi Marea Neagră. III. Originea legăturilor cu Ştefan cel Mare şi mediul politic al dezvoltării lor, extras din A.A.R., Seria a Il-a, t.XXXVII, 1914-1915, Mem. Secţ. ist., p. 1-76; Idem, Cinci conferinţe despre Veneţia, Vălenii de Munte, 1926, dintre care trei au fost reproduse în Scrieri despre artă. Bucureşti, 1968, p.295—343 (vezi, în special, în ce stă frumuseţea Veneţiei, p. 295—319; vezi şi volumul marelui istoric referitor Ia o epocă ulterioară : Ospiti Romeni in Venezia. 1570—1610, Bucureşti, 1932) ; I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. II, Bucureşti, 1913 (ediţie fundamentală) ; I. C. Filitti, Din arhivele Vaticanului. I. Documente privitoare la episcopatele catolice din Principate, Bucureşti, 1913 (extras din Revista catolică, 1913 şi 1914); P. P. Panaitescu, Ştiri venefiene contemporane asupra bătăliei de la Baia, în Revista istorică, VIII, 1922, nr. 1 — 3, p. 47—50, şi alţii. Vezi : Ştefan cel Mare. 500 de ani de la înscăunarea sa ca domn al Moldovei. Studiu de dr. Horia Bratu. Bibliografia de Daniela Bratu, Bucureşti, 1957 ; Ş. Papacostea, Bibliografia istorică a epocii lui Ştefan cel Mare, în Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare. Culegere de studii îngrijită de M. Berza, Bucureşti, Ed. Academiei, 1964, p. 641 — 675; Mircea Maliţa, Dialogul dintre Suceava şi Veneţia in timpul lui Ştefan cel Mare, în voi: Virgil Cîndea, Dinu C. Giurescu, Mircea Maliţa, Paqini din trecutul diplomaţiei româneşti, Bucureşti, 1966, p 88 — 99; AI. Balaci, Cinci secole de raporturi culturale italo-romăne, în Studii italiene, voi. IV, Bucureşti, 1968, p. 5—20; Mircea Maliţa, Diplomaţia. Şcoli şi instituţii, Bucureşti, 1970, p. 395 — 396. 165 www.dacoromanica.ro însuşi1, apoi B. P. Hasdeu 2, A. D. Xenopol s, N. Iorga4 I. Bogdan B, D. Onciul6, P. Cancel9, I. Ursu 8, P. P. Panaitescu 9, C C. Giurescu10, E. Turdeanu n, B. T. Câmpina şi M. Berza12, E. Stănescu13, Ş. Papacostea 14, Miron Constanti-nescu, Constantin Daicoviciu, Ştefan Pascu şi colabora- 1 Vezi, în special, conferinţa sa citată în nota precedentă. Documente istorice descoperite in arhivele Italiei (1878). 2 Ştefan cel Mare ţi Italia, în Columna lui Traian IV, 1873, nr. 12, p. 225 — 227, reprodus în broşura lui C. Esarcu, Ştefan cel Mare... (1874), p. 5—15; Notiţă despre relafiunea contimporană despre Ştefan cel Mare descoperită de C. Esarcu, în Columna lui Traian, VII, 1876, august, p. 381 —382. 3 Istoria românilor, voi. IV, ed. a IlI-a, Bucureşti, 1927, p. 11—133. 4 Istoria lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1904 (două tiraje, dintre care unul de lux, adnotat), reeditată recent, cu un Cuvînt înainte de M. Berza (Bucureşti, 1966); Istoria românilor, voi. IV, Bucureşti, 1937, cartea a Il-a : Ştefan cel Mare ca apărător al Răsăritului creştin, p. 123 — 252, şi alte lucrări. 5 în afară de ediţia de documente citată : Luptele românilor cu turcii. Cultura veche română. Două conferinţe.... Bucureşti, 1898; Discursul d-lui I. Bogdan... pronunţat la serbarea din Bucureşti la 2 iulie 1904, în Acte şi discursuri de la Serbarea pomenirii lui Ştefan cel Mare (Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice), Bucureşti, 1905, p. 31 — 41. (Acelaşi text în: N. Iorga, Pomenirea lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1905, p. 31 — 41.) 6 Ştefan cel Mare fi Mihai Viteazul. Două cuvîntări comemorative. Bucureşti, 1904; Discursul domnului Dimitrie Onciul..., pronunţat la serbarea de la Putna, în 3 iulie 1904, în Acte şi discursuri..., p. 77—103. 7 Data epistoliei lui Uzun-Hasan către Ştefan cel Mare şi misiunea lui Isah-beg. Parte din „Relaţiile lui Ştefan cel Mare cu Roma, Veneţia şi Genua", Bucureşti, 1912. 8 Ştefan cel Mare, domn al Moldovei de la 12 aprilie 14.57 pînă la 2 iulie 1504, Bucureşti, 1925. • Contribuţii la istoria lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1934 (extras din A.A.R., Mem. Secţ. ist.. Seria a IlI-a, t. XIV); Les chroniques slaves de Moldavie au XV siicle, în Romanoslavica, I, 1958, p. 146—168. 10 Istoria românilor, voi. II, partea I, ed. a IV-a, Bucureşti, 1943. p. 52—116; Tirguri sau oraşe şi cetăţi moldovene, Bucureşti, 1967. Vezi acum, în urmă, şi: CC. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, Istoria românilor. Bucureşti, Ed. Albatros, 1971, p. 311—314 u Manuscrise slave din timpul lui Ştefan cel Mare, în Cercetări literare, V, 1943, p. 99-240 + XIII pl.; Ştefan cel Mare, Paris, 1954; L'actvnti litteraire en Moldavie a l'ipoque d'£tienne le Grand (1457—1504), extras din Revue d'ituies roumaines, V, VI, 1960, p.21 —66 + II pl. u B. T. Câmpina, Ideile călăuzitoare ale politicii lui Ştefan cel Mare, în Studii, X, 1957, nr 4, p.57— 67; B. T. Câmpina şi M. Berza, Lupta anti-otomanăşi pentru centralizarea statului în vremea lui Ştefan cel Mare (1475— 1504), în Istoria României, vol.II, Bucureşti, Ed. Acad., 1962, p. 488—553. 13 Cultura scrisă moldovenească în vremea lui Ştefan cel Mare, în voi. colectiv Cultura moldovenească..., citat mai sus, p. 9 — 45. 14 Venise et les Pays Roumains au Moyen-Age, comunicare prezentată la Congresul de la Veneţia, 1 — 5 iunie 1968. 166 www.dacoromanica.ro torii1, A. Oţetea împreună cu colectivul său 2 şi alţii, iar în domeniul creaţiei literare, Barbu Delavrancea, Mihail Sado-veanu şi acum, în urmă, Paul Anghel. Faptele la care se referă aceste documente — fie că sînt emanate din cancelaria lui Ştefan cel Mare, fie că reprezintă acte şi scrisori ale Papei, ale Senatului veneţian, ale secretarilor şi ambasadorilor săi şi alte altor oameni politici italieni — sînt astăzi, în genere, cunoscute, datorită numeroaselor cercetări, dintre care unele au fost menţionate, în notele precedente. Dar, dacă istoricii au folosit documentele respective într-o largă măsură pentru a reliefa figura lui Ştefan cel Mare, rolul jucat de el în coaliţia antiotomană, în schimb, istoricii gîndirii politice româneşti şi istorici literari au acordat mai puţină atenţie celor trei documente emanate din cancelaria lui Ştefan cel Mare, de o însemnătate capitală pentru definirea ideologiei româneşti din a doua jumătate a secolului al XV-lea: scrisoarea lui Ştefan cel Mare către Papa Sixt IV, trimisă din tabăra de la Vaslui, la 25 noiembrie 1474 3; scrisoarea circulară a marelui domn, adresată principilor creştini — printre care şi dogelui Veneţiei, din Suceava, la 25 ianuarie 1475 4 şi, în sfîrşit, solia sa către dogele Veneţiei 1 Istoria României. Compendiu, Bucureşti, EDP, 1969, p. 167. 2 Istoria poporului român. Bucureşti, Ed. Şt., 1970, p. 146. 8 Dată la iveală de C. Esarcu, în Ştefan cel Mare, p. 23 — 24 (iniţial în Columna lui Traian, IV, 1873), după o copie aparţinînd Bibliotecii Marciane din Veneţia (Epistolae variorum ad Sixtum IV, Innocentium VIII et Alexandrum VI, Voi. I, Lat. cl. X. Cod. no. CLXXV, f.70), şi reprodusă în Hurmuzaki, Documente..., II, 2, p. 224—225, iar apoi de I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, II, p. 318 — 319. 4 Păstrată în trei c6pii diferite după o traducere mai veche italiană : două aflate în Biblioteca Ambrosiană din Milano (în cutia Sezione storica — militare — guerre — Turchia), publicate pe două coloane de C. Esarcu, în Documente inedite din Biblioteca Ambrosiană de la Milan... [Columna lui Traian", VII, 1876, sept., p. 420 — 422), a doua fiind mai completă (I. Bianu afirmă, în Ştefan cel Mare..., Columna lui Traian, nouă serie, IV, 1883, nr. 1 — 2, p.31, că o astfel de cutie nu se află la Biblioteca Ambrosiană, ci la Arhiva de Stat din Milano; se pare însă că el n-a văzut cele două c6pii); o a treia copie, păstrată în Biblioteca Marciană din Veneţia, a fost publicată în Monument a Hungariae Historica, secţia VI, fasc. II (Acta Extera, voi. V), Budapesta, 1877, p. 301 — 302. în sfîrşit, aceeaşi scrisoare s-a păstrat într-o traducere germană incompletă din sec. al XV-lea, aflată într-un manuscris al Bibliotecii de Stat din Viena, şi a fost publicată de N. Iorga, în Acte şi fragmente, III, p. 91 — 92. Din această traducere Iacob Unrest a împrumutat, poate după un intermediar, numele paşilor turci care 167 www.dacoromanica.ro Andrea Vendramin şi Senatul veneţian, expusă la 8 mai 1477 de unchiul doamnei Măria din Mangop, Ioan Ţamblac Paleologul x. Dacă prima dintre acestea, scrisă în limba latină, reprezintă un important document diplomatic, trimis Papei prin solul veneţian Paolo Ogniben, document în care Ştefan solicită ajutorul celui care era considerat căpetenia lumii creştine în lupta împotriva feudalismului cotropitor otoman şi subliniază, în acelaşi timp, rolul pe care Ştefan şi-1 asuma nu numai pentru apărarea patriei sale, ci şi a întregii „creştinătăţi", în schimb, celelalte două, păstrate în traducere italiană (prima, şi într-o traducere parţială germană), sînt nu numai simple documente diplomatice, ci în acelaşi timp texte de o însemnătate literară deosebită, aparţinînd „publicisticii" şi oratoriei româneşti vechi. Ele sînt — împreună cu o scrisoare similară, în limba latină, adresată de Vlad Ţepeş lui Matei Corvin, la 11 februarie 1462 2 — primele texte de acest au luat parte la lupta de la Vaslui, în Chronicon Austriacum, editat la Braun-schweig, 1724, p. 527 şi urm.; pasajul e reprodus de Iorga, op. cit., p. 96 şi urm. Despre această scrisoare circulară, Iacob Bonarelli scria din Cremona, la 14 aprilie 1475 (deci la mai puţin de trei luni de la emitere), ducelui de Milan, Galeazzo-Maria Sforza : „Novamente, d'Ancona h6 ricevuto littere et in quelle incluxa una copia d'una lettera del capitaneo generale... chia-mato Stefano Voyvoda, directiva a tutti le principi christiani (subl.n.), pur la rotta del Turcho. La quale copia mando qua incluxa a la Vostra Excellen-tissima Signoria..." {Ibidem, p. 54—55). 1 Textul soliei s-a păstrat în traducere italiană în Arhivele de Stat din Veneţia (în cadrul Deliberazioni secrete del Senato, Reg. 28, c.13), cu indicaţia că s-a tradus „de greco". A fost publicat, împreună cu răspunsul Senatului, de C. Esarcu, în broşura Ştefan cel Mare, p. 12—68 (iniţial, în Columna..., IV, 1873), iar apoi în HurmuzaM, Documente..., VIII.p. 23—25, şi de I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, II, p. 342—351. Asupra solului vezi N. Iorga, Unchiul lui Ştefan cel Mare, în Revista istorică, V, 1919, 11 — 12, p. 367—370; Idem, Istoria românilor, IV, p. 190—191. 2 Copia acestei scrisori a fost descoperită de N. Iorga între hîrtiile medicului, istoricului şi geografului german Hartmann Schedel, păstrate în Biblioteca de Stat din Munchen (nr. 19—648, f.69v şi urm.) şi a fost publicată, cu un comentariu şi note, de I. Bogdan, în cartea sa Vlad Ţepeş şi naraţiunile germane şi ruseşti asupra lui. Studiu critic, Bucureşti, 1896, p. 76—82; traducerea românească a fost dată de N. Iorga, în Scrisori de boieri, scrisori de domni, ed. a IH-a, Vălenii-de-Munte, 1932, p. 163—167, de unde e reprodusă, cu unele corectări în Literatura română veche (1402— 1647). Introducere, ediţie îngrijită şi note de G. Mihăilă şi Dan Zamfirescu, voi. I, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1969, p. 42—45. 168 www.dacoromanica.ro fel în cultura Ţărilor Române. Într-adevăr, celebrele învăţături ale lui Neagoe Basarab, cea mai însemnată operă literară şi ideologic-politică românească veche în limba slavonă 1, sînt posterioare acestor scrisori, datînd din al doilea deceniu al sec. al XVI-lea2. Ioan Bogdan, care a dat o versiune românească a ambelor documente cît mai apropiată de originalele pierdute — dictate desigur de Ştefan cel Mare în limba română, asemenea actului omagial de la Colomeia din 16 septembrie 1485 3, şi scrise, primul, probabil, în latină şi al doilea în greacă — a subliniat, vorbind despre scrisoarea din 25 ianuarie 1475, că este „remarcabilă din toate punctele de vedere" 4, aşadar, şi ideologic şi literar, ceea ce se poate spune cu aceeaşi îndreptăţire şi despre solia din 1477. Din punct de vedere ideologic şi politic, aceste două scrisori au fost analizate în anii din urmă de B, T. Câmpina, M. Berza şi E. Stănescu 5. Dar, prin stilul 1 Vezi, acum în urmă, ediţia : învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (Bucureşti, 1970 si 1971). 4 De aceea este suprinzător faptul că Istoria gtndirii sociale si filozofice în România (red. resp. acad. C. I. Gulian, Bucureşti, Ed. Acad., 1964) nu le comentează, iar Antologiagîndirii româneşti. Secolele XV—XIX (vol.I —II, red. resp. acad. C. I. Gulian, Bucureşti, Ed. Politică, 1967) nu le reproduce, după cum nu le-au reprodus pînă acum nici crestomaţiile de literatură română veche, dacă nu vom socoti cartea lui N. Iorga, Scrisori de boieri scrisori de domni (ed. a IH-a, Vălenii de Munte, 1932, p. 169—173), care însă urmărea alte scopuri. C. C. Giurescu spusese mai de mult că scrisoarea din 25 ianuarie 1475, pe care o reproduce integral în Istoria românilor (voi. II, partea I, ed. a IH-a Bucureşti, 1943, p. 65 — 66), „ar trebui să figureze la locul de cinste în toate cărţile de cetire şi de istorie ale tineretului nostru", ceea ce se poate spune evident, şi despre solia către Senatul vene-ţian din 8 mai 1477. Vezi, acum în urmă, antologia citată mai sus, Literatura română veche, voi. I, p. 46—53, unde se reproduc aceste texte (în traducere românească), şi George Ivaşcu, Istoria literaturii române, 1, Bucureşti, 1969, p. 72. 3 După cum a dovedit indubitabil prof. I. C. Chiţimia, în Cele mai vechi urme de limbă românească, înRomânoslavica, I, nr. 1, Praga, 1948, p. 117— 127. Se ştie că traducerea latină contemporană efectuată de secretarul regelui polon are menţiunea : „hec inscripcio ex valachico in latinum versa est, sed rex ruthenica lingua scriptam accepit" (I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, voi. II, p. 373). * Ibidem, II, p. 321. 5 B. T. Cîmpina, Ideile călăuzitoare ale politicii lui Ştefan cel Mare, în Studii, X, 1957, nr 4, p. 57 — 67; B. T. Cîmpina şi M. Berza, cap. cit. din Istoria României, II, p. 511 — 526; E. Stănescu, Cultura scrisă moldovenească, p. 17-19, 37-41. 169 www.dacoromanica.ro lor îngrijit, aşa cum rezultă din traducerile italiene păstrate, prin elevaţia gîndirii şi relatarea patetică a unor evenimente cruciale din istoria Moldovei — ceea ce le apropie de cronica scrisă la curtea lui Ştefan cel Mare, aşadar de proza istorică medievală — aceste două texte pot fi încadrate în acelaşi timp şi în literatură, în sensul larg al noţiunii, care pentru epoca respectivă cuprinde şi genul „oratoric". Ele constituie, aşa cum spunea B. P. Hasdeu acum o sută de ani despre o altă solie — aceea a lui Ştefăniţă Vodă, nepotul lui Ştefan cel Mare, adresată regelui polon în 1523 — un „preţios monument al elocinţei politice a străbunilor noştri"1. In prima dintre ele, adresîndu-se principilor Europei, Ştefan cel Mare relatează mai întîi, în stil de cronică, bătălia de la Vaslui din 10 ianuarie 1475 (de la care trecuseră doar două săptămîni), cînd armata moldovenească, formată mai ales din ţărani, chemaţi să-şi apere patria, a biruit pe cotropitorii turci, ce veniseră, într-un număr mai mult decît dublu (120.000), să supună şi să pîrjolească Ţara Moldovei: „Auzind noi acestea, am luat cu toţii sabia în mînă şi, cu ajutorul Dumnezeului nostru atotputernic, am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare şi pe toţi i-am trecut sub ascuţişul săbiei; pentru care lucru lăudat să fie Dumnezeul nostru"2. Aproape în acelaşi fel acest eveniment este relatat în Letopiseţul de cînd s-a început Ţara Moldovei, scris în limba slavonă, sub supravegherea lui Ştefan cel Mare şi a marelui logofăt (din 1475) Ion Tăutul, cunoscutul diplomat 3, asemănarea mergînd pînă la anumite identităţi de expresie: „şi pe toţi i-am trecut sub ascuţişul săbiei; pentru care lucru lăudat 1 Arhiva istorică a României, t. I, 1865, p. 9. * „Et noi audendo se armamo tucti et andamo contro di loro, con l'ajuto de Dio omnipotente, noi verso delii inimici della christianita. Vencemo loro, et sotto li noştri piedi li mettemo, et tucti li mettemo a taglio della spada. Et della qnal cosa Dio ne sia laudato." (Cităm după reproducerea corectată şi adnotată a lui I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel Mare, II, p. 323; vezi trad. rom., p. 321; Bogdan dă textul din copia de la Veneţia, publicată iniţial în Acta extera, V, p. 301 — 302, copie ce „se deosebeşte foarte puţin de cele din Milano.") 3 Pînă atunci fuseseră mari logofeţi Dobrul (pînă la 1468) şi Toma (între 1468—1475); vezi C. C. Giurescu, Istoria românilor, voi. I, partea all-a, ed. alV-a, p. 111. 170 www.dacoromanica.ro să fie Dumnezeul nostru" (scrisoare) — „şi i-a dat Dumnezeu pe ei, limbi necredincioase, în ascuţişul săbiei" (letopiseţ)1. Pasajul următor, cu tot patetismul şi laconismul lui oratoric, definea cum nu se poate mai pregnant însemnătatea Moldovei, condusă de Ştefan cel Mare, în Vastul front anti-otoman, de la Roma şi Veneţia pînă la Persia lui Uzun-Hassan 2, şi considerată „porta della christianita" — „poartă a creştinătăţii". „Dar dacă această poartă va fi pierdută de mine, atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie" 3 — previne voievodul moldovean cu înalt simţ de răspundere, pe care, din nefericire, evenimentele deceniilor următoare aveau să-1 confirme (cf. dezastrul de la Mobâcs din 1526, iar peste un secol şi jumătate, în 1683, asediul Vienei). Iată de ce Ştefan cel Mare chema pe principii creştini la organizarea unei coaliţii de apărare „împotriva duşmanului creştinătăţii, pînă mai este vreme... Iar noi, din partea noastră — spune el — făgăduim, pe credinţa noastră creştinească, că Vom sta în picioare, noi cu capul nostru, şi ne vom lupta pînă la moarte pentru creştinătate. Aşa trebuie să faceţi şi Voi, pe mare şi pe uscat, după ce, de data aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu celui atotputernic, noi i-am tăiat mîna cea dreaptă."4 Prevederile domnului român privind pericolul turcesc iminent s-au confirmat la scurt timp, căci în iulie anul următor (1476), însuşi sultanul Mahomed II s-a îndreptat spre Moldova, cu o armată de 150.000 de oşteni şi avînd, 1 H np-fcAdAt h(x) Kî HwkpHH(H) whh o3HKhi rfc wctph» AUH4 (I. Bogdan, Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, Bucureşti, 1895, planşa VIII, r. 13-14). 2 Vezi scrisoarea acestuia către Ştefan cel Mare, păstrată în traducere latină, în Biblioteca Marciană din Veneţia (Lat. CI. X, Cod. CLXXIV, c.8), şi publicată de C. Esarcu, Scrioarea inedită a şahului Persiei Uzun-Hassan către Ştefan cel Mare, 1474, în Columna lui Traian, VII, 1876, oct., p. 464— 466, şi în Hurmuzaki, Documente, II, 2, p. 124—125. Asupra datării, vezi P. Cancel, Data epistoliei lui Uzun-Hasan către Ştefan cel Mare si misiunea lui Isak-beg, Bucureşti, 1912 (propune anul 1472). 3 „Et se questa porta se fosse perduta fino a me, havria conturbată tutta christianita." 4"...sopra el nemico della christianita, imperche e tempo... Et noi da questa parte promettemo, supra la nostra fide christiana, col nostro collo, per fino alia morte stare et pugnare per la christianita, et a questo modo voi facendo dall'altre parte, per terra et per mare, in modo che a queste volte con l'ajuto de Dio omnipotente havemo tagliata la sua destra." 171 www.dacoromanica.ro în acelaşi timp, sprijinul tătarilor şi al domnului muntean Laiotă Basarab, care fusese redus la ascultare de Poarta Otomană. Se ştie foarte bine cum s-a terminat această campanie fără precedent asupra Moldovei: după o biruinţă de scurtă durată (26 iulie 1476) şi în urma devastării teritoriului ţării şi a multor oraşe, dar neputînd cuceri nici una din cetăţile Moldovei, admirabil întărite şi apărate, armata turcească decimată de boli, hărţuită de cetele regrupate ale moldovenilor şi aflînd de apropierea ajutoarelor trimise de Matei Corvin, a fost nevoită să se retragă şi — atacată pe malul Dunării — să-şi părăsească prada ce o ducea cu sine. în aceste condiţii — cînd pericolul turcesc nu fusese, totuşi înlăturat cu desăvîrşire —, vedem, peste mai puţin de un an, pe solul lui Ştefan cel Mare, unchiul soţiei sale, Ioan Ţamblac, expunînd la 8 mai 1477, în faţa Senatului veneţian şi a dogelui Andrea Vendramin, cunoscuta solie prin care domnul se adresează din nou puternicei Republici pentru întărirea coaliţei antiotomane: „Această solie — se spune în Istoria României — ... prezintă interes mai cu seamă prin faptul că a prilejuit păstrarea încă a unui text care cuprinde expresia gîndirii politice şi a zbuciumului sufletesc al celui mai mare conducător al poporului român în lupta antioto-mană" \ Analiza internă a textului ne confirmă faptul — semnalat încă de I Bogdan — că Ioan Ţamblac a expus în faţa senatului veneţian un text scris după dictarea directă a voievodului român, la persoana I, şi că numai în cîteva locuri el a parafrazat textul soliei, vorbind în numele său. Ca şi scrisoarea precedentă — dar mai amplă decît ea—, solia din 1477 cuprinde, din punct de vedere compoziţional, atît o narare a evenimentelor petrecute cu un an în urmă — narare ce se interferează cu textul Letopiseţului de cînd s-a început Ţara Moldovei şi cu inscripţia de pe biserica de la Războieni, ridicată după 20 de ani (în 1496), în memoria ostaşilor căzuţi —, cît şi un apel plin de demnitate şi de elevaţie oratorică la unirea forţelor statelor europene împotriva inamicului care le ameninţa existenţa. Cu acest prilej, Ştefan cel Mare nu omite să reamintească importanţa 1 Vol.II, p. 525 (capitol scris de B. T. Câmpina şi M. Berza). 172 www.dacoromanica.ro strategică a ţării sale, care s-a ridicat ca un scut de apărare nu numai al propriei cauze, ci şi al cauzei celorlalte state europene: „Nu vreau să mai spun cît de folositoare este pentru treburile creştine această ţară a mea; socotesc că este de prisos, fiindcă lucrul e prea limpede, că ea este cetatea de apărare a Ungariei şi a Poloniei şi straja acestor două craii. Afară de acesta, fiindcă turcul s-a împiedicat de mine, mulţi creştini au rămas în linişte de patru ani ".1 Şi mai departe, adresîndu-se Senatului veneţian, care va arăta interes şi va trimite un sol special pe lîngă Ştefan, iar mai tîrziu medici să-1 îngrijescă: „Aşadar, fiindcă sînteţi domni creştini şisînteţi cunoscuţi ca creştini, eu vin la luminata Domnia Voastră, cerînd ajutorul vostru creştinesc, spre a păstra această ţară a mea, folositoare pentru treburile creştine, şi făgăduiesc că orice dar şi orice ajutor îmi veţi trimite, eu îl voi întoarce înzecit, de cîte ori veţi avea nevoie şi veţi cere — dar numai împotriva paginilor —, oriunde veţi porunci şi fără nici o zăbavă"2. In sfîrşit, reproducem aici cuvintele ce încheie solia, în care, dincolo de dramatismul faptelor evocate, distingem 1 „Ne voglio dir quanto sia comodo questo mio dominio a le cosse chris-tiane, judicando esser superfluo, per esser cossa manifestissima, per esser seraio del Hungaria et Pollana, et quello che varda quei do regni. Oltra de zo, per esser impedito el Turco cum mi, za anni iiii-o sono romaxi molti christiani in reposso." Cităm după copia fotografică pe care am obţinut-o de la Arhivele de Stat din Veneţia, prin bunăvoinţa domnişoarei Tiepolo şi a Secţiei de reproduceri foto — cărora le mulţumim călduros — şi după ediţia adnotată a lui i. Bogdan, Doc, ii, p. 343 — 347. El a luat ca bază ediţia lui C. Esarcu, Ştefan cel Mare, p. 63 —67, dar a menţionat greşit data 1478—care este acum infirmată definitiv, după ce am văzut noi înşine textul, în fruntea căruia stă scris clar : „MCCCCLXXVII die VIII Maii". Savantul istoric considera, de asemenea, fără multe argumente, că textul original a fost scris în slavonă : or, Ioan Ţamblac era grec, iar indicaţia de la începutul scrisorii „de greco in latinum transducta" este lipsită de orice echivoc. Vezi la Esarcu, op. cit., p. 67—68, şi în Hurmuzaki, Doc, VIII, p. 25, răspunsul Senatului veneţian. 2 „Pero, come signori christiani et cognoscudi christiani, io recoro a la illustrissima Signoria Vostra, implorando el vostro socorso como christian, per conservation de questo mio dominio, comodo a le cosse christiane, pro-mettando che ogni don et subsidio me darete, lo remunerero per molte vie, quando comanderete et haverete bixogno, si contra infedeli, et dove coman-derete, senza alguna induxia." 173 www.dacoromanica.ro calităţile politice şi oratorice ale celui care a dictat textul şi-1 expunea prin intermediul solului său în magnifica cetate a Veneţiei: „Şi dacă Dumnezeu va Vrea ca eu să nu fiu ajutat, din două lucruri unul se va întîmpla: ori această ţară va pieri desigur, ori voi fi silit, de nevoie, să mă supun paginilor. Lucrul acesta nu-1 voi face niciodată, vrînd mai bine de o sută de ori moartea decît aceasta." 1 Folosind cuvintele lui Nicolae Iorga — care se referea la inscripţia de la Războieni (1496) —, putem spune că avem în faţă „una din cele mai frumoase pagini de literatură. Căci aceasta este literatură. Aici nu mai este subiect de împrumut şi nici forma copiată, ci subiectul este durerea unui popor întreg şi formă aceea care se crează în însuşi focul acestei dureri." 2 Acest aspect al documentelor referitoare la lupta de apărare a ţării dusă de Ştefan cel Mare şi de ostaşii săi, documente izvorîte din gîndirea lui politică sau mărturii ale cronicarilor străini contemporanis, ale solilor veneţieni şi ale altor martori ai vremii4, a fost în mod magistral intuit de doi dintre scriitorii noştri ai secolului al XX-lea, care au evocat în opere de o inegalabilă valoare artistică figura, devenită legendară, a lui Ştefan cel Mare: Barbu Delavrancea, în drama Apus de soare (1909) 8 şi Mihail SadoVeanu, în povestirea isto- 1 „Et se Dio permettera che io non sia aiutato, duo cosse sara : o vera-mente se perdera questo paexe, o veramente saro astretto de la necessita a sottomettermi a infedeli. Laqual cossa mai non faro, preponendo piu tosto centomillia morte che questo." 2 Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică, Bucureşti, 1929, p. 41: 3 Vezi: N. Orghidan, Ce spun cronicarii streini despre Ştefan cel Mare, Craiova, 1915; Ilie Minea, Informaţiile româneşti ale cronicii lui Jan Dlugosz, Iaşi, 1926; Al. Grecu (P. P. Panaitescu), Ştefan cel Mare văzut de o cronică rusească, înStudii, V, 1952, nr. 1, p. 141 — 144, P. P. Panaitescu, Ştefan cel Mare în lumina cronicarilor contemporani din ţările vecine, In Studii şi cercetări ştiinţifice — Istorie, Iaşi, XI, 1960, fasc.2, p. 199 — 266; Cronici turceşti privind Ţările Române. Extrase, voi I, întocmit de M. Guboglu şi M. Mehmet, Bucureşti, Ed. Acad., 1966. 4 Vezi bibliografia citată în prima notă, p, 162—163. 8 Vezi, acum în urmă, ediţia îngrijită de Emilia Şt. Milicescu : Barbu Delavrancea, Opere, III, Bucureşti, E.P.L., 1967, p. 9 — 81, şi notele, p.299 — 327. 174 www.dacoromanica.ro rică Viaţa lui Ştefan cel Mare (1934) *, dar mai ales în romanul Fraţii Jderi (1935—1942)2. Medicul veneţian Ieronimo da Gesena, trimis la Ştefan voievod de bunul său prieten, dogele Leonardo Loredan, este unul din eroii piesei lui Delavrancea, care a reconstituit cu o rară putere de evocare ultimele zile ale domnului moldovean 3, folosind în special documentele veneţiene, printre care şi Diarii lui Marin Sanudo şi scrisoarea medicului Leonardo da Massari, trimisă de la Buda către doge (datată 26 iulie 1504, adică cu 22 zile în urma morţii lui Ştefan) *. Soliile italo-române sînt evocate în povestirea istorică şi în romanul de largă respiraţie ale lui Mihail Sadoveanu, recunoscut pe drept cuvînt creatorul romanului istoric românesc. în sfîrşit, recent, Paul Anghel, adresîndu-se din nou documentelor epocii, în primul rînd celor veneţiene, a resuscitat în piesa Săptămina Patimilor tocmai momentul de grea cumpănă pentru Moldova — 1476 —, atît de viu relatat în solia lui Ştefan cel Mare către Senatul Veneţiei8. Aşadar, mărturie a unor străvechi legături politice şi culturale româno-italiene, care s-au dezvoltat în secolele următoare prin difuzarea tiparului şi a ideilor umaniste (Petru Cercel, Stolnicul Constantin Cantacuzino şi alţii), documentele evocate mai sus ocupă un loc din cele mai importante în cunoaşterea acestor legături, a gîndirii politice şi a literaturii româneşti vechi. în acelaşi timp, în curs de un secol, de cînd au fost date la iveală, ele au servit unor scriitori români din cei mai reprezentativi pentru recrearea, cu mijloace artistice, a unei epoci eroice din istoria poporului nostru. 1 Reeditată de mai multe ori: ultimele ediţii — Bucureşti, E.S.P.L.A., 1954; Opere, voi. 12, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1958; Editura Minerva, 1970. 2 Vezi, acum în urmă, în Opere, voi. 13, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1958, şi în Romane şi povestiri istorice, voi. I, Bucureşti, E.P.L., 1961. 3 Cf. aprecierile elogioase ale lui I. Bogdan, care, propunînd piesa pentru premiul Academiei Române, sublinia în 1910 nu numai calităţile literare ale piesei, ci mai ales marea artă a evocării veridice a lui Ştefan, bazată pe documentele vremii (A.A.R., Seria II, t. XXXII, 1909 — 1910. Partea adm. şi dezb., p. 375 — 377, cf. şi p. 358 — 359) ; textul e reprodus în ediţia citată a Operelor lui Delavrancea, voi. III, nota 32, p. 323—325, şi în : I. Bogdan, Scrieri alese, Bucureşti, Ed. Acad., 1968, p. 613 — 615. 4 Vezi C. Esarcu, Ştefan cel Mare, p. 101—104. 5 Săptămina Patimilor. Ipoteza dramatică de veac eroic moldav, în revista Teatrul", XIII, 1968, nr. 1, p. 1-34. 175 www.dacoromanica.ro A NEXĂ Dispunînd acum de o fotocopie a textului soliei lui Ştefan cel Mare către dogele Veneţiei, Andrea Vendramin, şi Senatul veneţian, din 8 mai 1477, păstrată în limba italiană (vezi mai sus), îl reproducem aici din nou integral, întrucît în ediţiile precedente (Esarcu, Hurmuzaki, Bogdan) s-au strecurat unele mici inexactităţi de transcriere. Constatînd unele deficienţe ale reproducerile predecesorilor săi, I. Bogdan — condu-cîndu-se în special după ediţia lui Esarcu — a introdus unele amendaţiuni, marcînd în note o serie de variante după ediţia Hurmuzaki. La acest procedeu a fost nevoit să recurgă întrucît, spune el, „o copie nouă de la Arhivele de Stat din Veneţia n-am putut căpăta, deşi am cerut-o de mult"1. Evident, realizînd transcrierea după reproducerea fotografică 2, nu considerăm necesar să atragem atenţia asupra tuturor corecţiunilor faţă de ediţia lui I. Bogdan şi faţă de cele două pe care el le-a folosit: uneori se confirmă lecţiunea din Esarcu, alteori cea din Hurmuzaki, iar în unele cazuri nici una, nici alta. La controlul transcrierii am primit concursul profesoarei dr. doc. Nina Fason şi al conf. dr. Emil Vrabie, care fac precizarea că textul este scris în dialectul veneţian; le exprimăm aici mulţumirile noastre călduroase. Totodată adăugăm aici traducerea românească a acestui important document politic şi oratoric, luînd ca bază versiunea dată de I. Bogdan (op. cit., p. 348—350), pe care am revizuit-o cu atenţie, ţinînd seama şi de unele variante pe care le prezintă cea publicată de N. Iorga, în Scrisori de boieri, scrisori de domni, ed. a IlI-a, Vălenii-de-Munte, 1932, p. 169—173 3. TEXTUL: MCCCCLXXVII die VIII Maii Expositio domini loanis Zamblacho, orratoris illustris domini Ştefani vayvode Moldavie, de greco in latinum transducta de verbo ad verbum, ut jacet. Serenissime princeps et domine. Queste cosse sono lequal ho referido a bocha io Zuan Zamblacho, ambassador et barba del signor Stephano vayvoda, da parte soa. 1 Doc, II, p. 347. 2 La sfîrşitul celei de-a doua pagini se află răspunsul Senatului veneţian. 3 Traducerea prezintă unele corectări faţă de cea publicată în Literatura română veche, voi. I, p. 49— 52. 176 www.dacoromanica.ro Che tuto quello intervene de Turchi in el dominio so, die haver intexo da molti la Excellentia Vostra. Ma veramente quel che e seguito, non seria intervenuto s'el havesse intexo che li principi christiani et vişini soi non havesse tracta come l'hano tracta; ma i sagramenti soi et le conven-tion havea cum loro l'hano inganato, et ha patito quanto ha patito. Le convention et sagramenti che erano tra loro contignivano che tuti dovesseno esser in ordene et socorer quel luogo et signor contra loquel anderia el Turcho. Et pero soto speranza de loro, e seguido contra de mi quello ho ditto. Perche se questo non fosse sta, de le do cosse haveria fato l'una : o veramente me haveria opposo al mimico sul passo e1 non l'haveria lassado passar, o veramente se questo mi fosse sta impossibile, haveria cerchado de salvar i homeni del mio paexe et non haveria patido tanto danno. Ma loro mi lasorono solo et seguido ut supra. Et s'el mimico fosse sta solo, non seria sta tanto male. Ma ello ha fato vignir l'altra Vlachia da una banda e li Tartari de l'altra, et lui in persona cum tuta la sua possanza, et ha me circumdato da tre bande, et trovo me solo, el tuto lo mio exercito confuxo, per salvation de le soe fameglie. Et considera la Vostra Excellentia quanta soma havea sopra di me, siando contra de mi solo tante potentie. Io, cum la mia corte, ho fato quel che puti, et e seguido ut supra. Laqual cossa zudego sia sta volunta de Dio, per castigarme come peccator : et laudado sie el nome suol Partido veramente lo inimico, romaxi abandonado da ogni socorso d'algun christian; perche non solamente non me hano aiutatto, ma forsi alcuni hanno havuto piacer del danno fato a mi et al dominio mio da infideli. In questo mezo vene da mi el secretario de la Excellentia Vostra et a me dito quanto h era sta comandato, et ha me promesso molte cosse per parte de la Excellentia Vostra christianissima voluntaroxa et solicita al ben di christiani et al extermino del inimico. Laqual cossa me ha recreado et dato de grande speranza; et quasi romaxi in reposso, perche el me disse che dei danari mandadi in Hungaria e de li altri havero socorso et ogni favor. Et pero, io ho solicitado de cazar Basaraba vayvoda de l'altra Valachia et de metter un altro signor christian, zoe el Drachula, per intenderse insieme; et ho etiandio excitado a questo la Maesta del Re de Hungaria, ch'el pro-vedesse dai ladi so, che Vlacho Drachulia se fesse signor. Et finalmente persuaxo me mando a dir ch'io congregasse el mio exercito et andasse per meter el dicto signor in Vulachia. Et cusi ho fato subitamente et son andado, io da l'una banda et el capetan del re da l'altra; et havemo se unido 1 în mss. greşit: o. 12 — Contribuţii la istoria culturii 51 literaturii române vechi — c. 129 177 www.dacoromanica.ro et metessemo in signoria el dicto Dracula. £1 qual fato, questo me domanda che i lasessamo i noştri homeni per soa custodia, perche de Vulachi non se confidava tropo; et io li lassai homeni 200 de la mia porta. Et fato questo, se partissemo. Et immediate torno quel infedel Basaraba et trovolo solo et amazolo; et cum lui forono morţi tuti li mei, excepto diexe. Laqual cossa nui havemo subitamente intexa et atrovandose apresso de mi el secretario de la Excellentia Vostra, et intexo anchora lui el seguito, me disse se me era de piaxer de lasarlo andar, perche hora l'era vignudo el tempo de conpir quanto me havea dito per parte de la Excellentia Vostra. Et io li disuadeva, per l'inverno che era massa crudo, cercha a li X de Zenaro, e disi che podeva scriver et far per lettere; e lui me respondeva che quello faro perso-nalmente, non posso far cum scriptura. Et ha me domanda anche homo, per andar cum lui et haverlo in sua compagnia etitem ritornar; ethasta-tuido cum mi de ritornar la Pascha Granda. Io veramente, vista la solicitudine et promptitudine soa, l'o lassato andar et ho li dato un homo; et son romaxo seguro su le suo parole come de cossa fata. De li altri veramente signori christiani mie viximi non 1 ho voluto for experientia, per non mi trovar item inganado. Et la Excellentia Vostra intende le differentie sono tra loro. Per lequal a gran pena chaduan puo'l far i fati proprii; et per necessita le cosse mie roman senza favor. Anzi credo che'l re de Hungaria fara paxe cum la Valachia Mazor, che sara molto pezo. Perho el refugio mio et speranza consiste nela Excellentissima Signoria Vostra, laqual priego se degni aiutarmi. Ne voglio dir quanto sia comodo questo mio dominio a le cosse chri-stiane, judicando esser superfluo, per esser cossa manifestissima, per esser seraio del Hungaria et Pollana, et quello che varda quei do regni. Oltra de zo, per esser impedito el Turco cum mi, za anni IIII-o sono romaxi molti christiani în reposso. Pero, come signori christiani et cognoscudi christiani, io recoro a la illustrissima Signoria Vostra, implorando el vostro socorso como christian, per conservation de questo mio dominio, comodo a le cosse christiane, promettando che ogni don et subsidio me darete, lo remunerero per molte vie, quando comenderete et haverete bixogno, si contra infedeli, et do dove comanderete, senza alguna induxia. Oltra de questo la Excellentia Vostra fara cossa molto honorifica a sovegnir uno signor christiano. Quello io al presente domando, e questo perche io tegno el Turcho item vignera contra de mi in questa saxon, per le do terre, soe Chieli et Mon-chastro, lequale li sono molto moleste. Perho in questo voglio esser aiutato 1 întregirea lui I. Bogdan, cerută de Înţelesul frazei. 178 www.dacoromanica.ro per el presente, perche el tempo non ve da de far altra provision general. Et la Excellentia Vostra puo'l considerar che queste do terre sono tuta la Valachia, e la Valachia cum queste do terre sono un muro del Hungaria et Pollana. Oltra de zo io dico piu i che se questi castelli se conserverano, i Turchi porano perder e Caffa et Chieronesso. Et sera facil cossa; tamen el modo non referisco, per non abondar in scriptura; ma quando el coman-derete, io el referiro. Adoncha el me ha comandado che io ve referischa queste cosse, et ulterius quest'altra cossa, come ho lettere et parolle de referir al Summo Pontefice. Et parendo a la Vostra Signoria, io me ne andero; et non li parendo ben fato che io non, me ne vadi. Tuto tamen el remette in la Vostra Signoria et etiam domanda aiuto a la Vostra Signoria et socorso ai altri christiani. Et se Dio permettera che io non sia aiutato, duo cosse sară: o veramente se perdera questo paexe, o veramente saro astreto da la ne-cessita a sotomettermi ainfedeU. Laqual cossa mai non faro, preponendo piu tosto centomillia morte che questo. Et a la Vostra Signoria se remette. TRADUCEREA : 1477, 8 mai Expunerea domnului Ioan Ţamblac, sol strălucit al domnului Ştefan, voievodul Moldovei, tradusă din greacă în latină, cuvînt de cuvînt, după cum urmează. Prea înălţate principe şi domni Acestea sînt lucrurile pe care le spun cu gura mea eu, Ioan Ţamblac, sol şi unchi al domnului Ştefan voievod, din partea lui. Că toate acestea s-au săvîrşit din partea turcilor în ţara sa, Luminăţia Voastră trebuie si. fie auzit de la mulţi. E adevărat însă că cele ce au urmat nu i s-ar fi întîmplat, dacă ar fi ştiut că principii creştini şi vecini cu dînsul au să se poarte cu el aşa cum s-au purtat. Căci, deşi avea jurăminte şi învoieli cu dînşii, ei l-au înşelat, şi astfel a păţit ce-a păţit. învoielile şi jurămintele ce erau între dînşii cuprindeau (prevederea) că toţi trebuiau să fie gata şi să ajute în orice loc pe acela dintre domni împotriva căruia ar fi mers turcul. Şi totuşi, cu toată nădejdea mea într-înşii, mi s-a întîmplat neno- 179 www.dacoromanica.ro rocirea pomenită 1. Căci, dacă nu ar fi fost aşa, aş fi făcut una din două: ori m-aş fi împotrivit cu adevărat vrăjmaşului la trecătoare 2 şi nu l-aş fi lăsat să treacă, ori, dacă aceasta mi-ar fi fost cu neputinţă, aş fi încercat să scap pe locuitorii ţării mele şi nu aş fi suferit atîta pagubă. Dar m-au lăsat singur, şi mi s-a întîmplat cum am spus mai sus. Şi dacă vrăjmaşul ar fi fost singur, n-ar fi fost aşa de rău; dar el a poruncit să vie cealălaltă Ţară Românească 3, de-o parte, şi tătarii, de alta, iar el însuşi a venit în persoană cu toată puterea lui, şi m-au înconjurat de trei părţi şi m-au găsit singur pe mine, cu toţi ostaşii mei împrăştiaţi, ca să-şi apere casele lor. Gîndească-se Luminăţia Voastră'cu cit mă întreceau la număr, cînd împotriva mea singur erau atîtea puteri. Eu, împreună cu curtea mea, am făcut ce-am putut, şi s-a întîmplat cum am spus mai sus, care lucru socotesc că a fost voia lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcatele mele; şi lăudat să fie numele lui. După ce într-adevăr vrăjmaşul a plecat, am rămas lipsit de orice ajutor din partea creştinilor; pentru că ei nu numai că nu m-au ajutat, dar au fost între dînşii unii care poate au simţit plăcere pentru paguba făcută mie şi ţării mele de către pagini. în această vreme a venit la mine secretarul Luminăţiei Voastre şi mi-a spus ce i s-a poruncit, şi mi-a făgăduit multe lucruri din Partea Luminăţiei Voastre preacreştine, care de bună voie vă gîndiţi la binele creştinilor şi la nimicirea vrăjmaşului lor. Lucrul acesta m-a bucurat şi mi-a dat mare nădejde; şi am rămas parcă liniştit cînd mi-a spus că din banii trimişi în Ungaria şi din alţii voi avea şi eu ceva ajutor şi folos. Şi totuşi, eu cerusem ca voievodul Basaraba să fie alungat din cealaltă Ţară Românească 4 şi să fie pus acolo un alt domn creştin, anume Drăculea, cu care să ne putem 1 Aici nu apare numai alternarea construcţiei indirecte cu cea directă, întîlnită deseori în soliile şi scrisorile din sec. al XV-lea, cum spune I. Bogdan, ci faptul că Ioan Ţamblac avea în faţă — şi citea deci — textul scris, dictat de Ştefan cel Mare însuşi. 2 Se înţelege : la trecătoarea Dunării (nota lui I. Bogdan). 3 în ital. Valtra Vlachia. Expresie interesantă, fiindcă e o dovadă pentru sec. al XV-lea de conştiinţa originii comune a moldovenilor cu muntenii. Se ştie că Vlahia, Valachia se numea nu numai Ţara Românească, ci şi Moldova (Vlachia Maior, Vlachia Minor). Cf. Eoaouilcka 3(auh=A1oa-A'Icka 3iAuia în documentele interne moldoveneşti şi în izvoarele polone (nota lui I.B.) Tot atît de semnificativ — adăugăm noi — este faptul că această primă menţiune a conştiinţei originii comune a poporului nostru provine de la marele domn Ştefan. Cf. observaţiile lui I. Caproşu la volumul Gîndirea sooial-politioă despre Unire (1859), Bucureşti, Ed. Politică, 1966, în Cronica, I, nr. 14, din 14 mai 1966, p.10. 4 Vezi nota precedentă. 180 www.dacoromanica.ro înţelege împreună. Am înduplecat chiar la acest lucru pe Măria Sa Craiul unguresc, ca să se îngrijească şi el, din partea sa, ca Drăculea valahul (românul) să ajungă domn. Şi, înduplecîndu-se în sfîrşit, el a trimis să-mi spună ca să-mi adun oastea şi să merg să pun pe numitul domn în Ţara Românească. Şi aşa am făcut îndată şi am mers, eu dintr-o parte şi căpitanul Craiului dintr-alta, şi ne-am unit şi am pus în domnie pe zisul Drăculea. Isprăvind aceasta, el m-a rugat să-i las, pentru paza lui, oameni de-ai noştri, căci în valahi (munteni) nu se prea încredea; şi i-am lăsat 200 de oameni din curtenii mei. Şi, făcînd acestea, am plecat. Dar mimaidecît necredinciosul Basaraba s-a întors şi 1-a găsit singur şi 1-a omorît; şi împreună cu el au fost omorîţi toţi oamenii mei, afară de zece. Lucrul acesta aflîndu-1 noi îndată, şi găsindu-se lingă mine secretarul Luminăţiei Voastre şi auzind şi el cele întlmplate, mi-a zis că nu cumva mi-ar face plăcere să-1 las să plece, fiindcă venise vremea să se îndeplinească cele ce-mi spusese din partea Luminăţiei Voastre? Eu l-am sfătuit să nu facă aceasta, din pricina iernii, care era foarte aspră; era pe la 10 ianuarie. I-am spus că poate să scrie şi să facă prin scrisoare. El însă mi-a răspuns că „aceasta o o voi face în persoană, nu pot s-o fac prin scrisoare". Şi mi-a mai cerut un om, care să meargă împreună cu el şi pe care să-1 aibă tovarăş la întoarcere; şi a hotărît, împreună cu mine, să se întoarcă de sfintele Paşti. Văzînd cu adevărat grija şi graba sa, ei l-am lăsat să plece şi i-am dat un om; şi am rămas cu vorbele sale ca cu un lucru îndeplinit. Pe alţi domni creştini, vecini cu mine, n-am vrut într-adevăr să-i mai încerc, ca să nu mă văd iarăşi înşelat. Luminăţia Voastră ştie ce neînţelegeri sînt între dînşii. Din pricina aceasta, cu mare greutate poate fiecare să-şi vadă abia de treburile sale; iar treburile mele rămîn, de nevoie, fără ajutor. Cred chiar că craiul unguresc va face pace cu Ţara Românească şi că atunci va fi cu mult mai rău. De aceea, adăpostul şi nădejdea mea sînt la prea luminata Domnia Voastră, pe care o rog să binevoiască a mă ajuta. Nu vreau să mai spun cît de folositoare este pentru treburile creştine această ţară a mea; socotesc că este de prisos, fiindcă lucrul e prea limpede, că ea este cetatea de apărare a Ungariei şi a Poloniei şi straja acestor două craii. Afară de aceasta, fiindcă turcul s-a împiedicat de mine, mulţi creştini au rămas în linişte de patru ani. Aşadar, fiindcă sînteţi domni creştini şi sînteţi cunoscuţi ca creştini, eu vin la prea luminata Domnia Voastră, cerînd ajutorul vostru creştinesc, spre a păstra această ţară a mea, folositoare pentru treburile creştine, şi făgăduiesc că orice dar şi orice ajutor îmi veţi trimite, eu îl voi întoarce înzecit, de cîte ori veţi avea nevoie şi veţi cere — dar numai împotriva paginilor —, oriunde veţi avea nevoie şi veţi 181 www.dacoromanica.ro porunci şi fără nici o zăbavă. Afară de aceasta, Luminăţia voastră va face o faptă foarte cinstită, ajutînd pe un domn creştin. Atîta cer acum, şi aceasta fiindcă ştiu că turcul va veni in vara aceasta iarăşi asupra mea, pentru cele două ţinuturi, al Chiliei şi al Cetăţii Albe, care le sint foarte supărătoare. De aceea vreau să fiu ajutat acum, in această sarcină, căci vremea nu vă îngăduie să faceţi o altă pregătire mai largă. Luminăţia Voastră trebuie să aibă în vedere că aceste două ţinuturi sînt Moldova toată şi că Moldova cu aceste ţinuturi este un zid pentru Ungaria şi pentru Polonia. Afară de aceasta, eu zic şi mai mult, că dacă aceste două cetăţi vor fi păstrate, va fi cu putinţă ca turcii să piardă şi Caffa şi Chersonesul. Şi lucrul ar fi uşor; dar nu mai spun în ce chip s-ar putea face aceasta, ca să nu lungesc scrisoarea Dacă veţi cere, vă voi arăta- Aşadar, acestea sînt lucrurile ce mi-a poruncit să le aduc la cunoştinţa voastră 2 şi apoi celălalt lucru, că am scrisori şi cuvinte de dus către Prea Sfîntul Părinte. Dacă Domnia Voastră îmi veţi da voie, mă voi duce; dacă vi se pare însă că nu e bine să merg, nu mă voi duce. Toată nădejdea el şi-o pune în Domnia Voastră şi cere, ajutor de la Domnia Voastră şi sprijin de la alţi creştini. Şi dacă Dumnezeu va vrea ca eu să nu fiu ajutat, din două lucruri unul se va întîmpla : ori această ţară va pieri desigur, ori voi fi silit, de nevoie, să mă supun paginilor. Lucrul acesta însă nu-1 voi face niciodată, vrtnd mai bine de o sută de mii de ori moartea, decît aceasta. Şi îşi pune nădejdea în Domnia Voastră 3. 1 Acest cuvînt confirmă cele spuse mai sus : solia era desigur scrisă, cum atrage atenţia şi Ioan Bogdan. 2 Ţamblac vorbeşte din nou liber, ca şi la început, dar mai jos revine ■din nou şi se exprimă la persoana I, în numele lui Ştefan cel Mare. 3 Ultima propoziţie e din nou la pers. a IH-a. www.dacoromanica.ro DOUĂ SCRIERI LITERARE ALE LUI PETRU MOVILĂ ADRESATE COMPATRIOŢILOR SĂI Nu toate istoriile noastre literare acordă un loc aparte activităţii lui Petru Movilă, una din figurile cele mai reprezentative ale culturii din ţările Europei răsăritene în prima jumătate a secolului al XVII-lea, considerînd că — întrucît activitatea sa este în primul rînd religioasă şi de patronat cultural, inclusiv cu efecte directe asupra Ţărilor Române — numele său poate fi evocat cel mult tangenţial, în măsura în care faptele de cultură, în sens larg, cuprinzînd şi pe cele religioase, pot fi luate în consideraţie la studierea fenomenului literar propriu-zis. Aşa procedează, de pildă, G. Călinescu, care în monumentala sa Istorie a literaturii române (Bucureşti, 1941, p. 13) abia îl pomeneşte în legătură cu sprijinul cultural acordat Ţării Româneşti şi Moldovei şi care din principiu a trecut în zbor peste întreaga epocă veche, denun-ţînd pe drept „explicabilul bovarism" al multor istorici literari, ce la capitolul de literatură religioasă se ocupau pe multe pagini nu atît de scrieri originale, cît de manuscrise şi tipărituri cuprinzînd cărţi de cult, vieţi de sfinţi şi alte opere religioase, toate traduse. Această atitudine, care se regăseşte şi la prof. Al. Piru \ şi la autorii tratatului academic2, ar fi justificată, dacă într-adevăr, în cadrul culturii pe care o reprezenta, Petru Movilă, asemenea altor cărturari români 1 Istoria literaturii române, I. Perioada veche, ed. a IH-a, Bucureşti, E.D.P., 1970, p. 87-89. 2 Istoria literaturii române, I, red. resp. acad. Al. Rosetti, ed. a Il-a, Bucureşti, Ed. Academiei, 1970, p. 315 ş.u. 183 www.dacoromanica.ro ce şi-au desfăşurat activitatea pe alte meleaguri, nu ar fi scris şi lucrări originale, dintre care unele adresate direct compatrioţilor săi. Este drept însă că alte istorii literare îi acordă o atenţie mai mare, rezervîndu-i capitole aparte, ca, de exemplu, cea a lui N. Iorga 1, G. Pascu z, S. Puşcariu 3, N. Cartojan4, Şt. Ciobanu 6, I. D. Lăudat 6 şi, acum în urmă, G. Ivaşcu 7, stăruind însă mai mult tot asupra activităţii religioase a lui Petru Movilă şi asupra sprijinului acordat Ţărilor Române în dezvoltarea tipografiilor şi în organizarea Colegiului de la Trei Ierarhi din Iaşi. In legătură cu aceasta, îşi păstrează pînă astăzi valoarea monografia lui P. P. Panaitescu, publicată în 1926 8. Fără îndoială că sînt demne de subliniat, chiar şi într-o istorie literară, însemnătatea şi fortuna extraordinară pe care le-a avut principala sa carte dogmatică, Mărturisirea ortodoxă, prima de acest fel scrisă de un român, cu o influenţă şi o răspîndire europeană de-a dreptul uimitoare. într-adevăr, redactată în limba latină, în 1640, aprobată de sinodul de la Kiev din acelaşi an, de cel de la Iaşi din 1642, confirmată de patriarhul Partenie I al Constanti'nopolului (1639—1644) şi de alţi înalţi prelaţi ortodocşi, e drept, în forma întrucîtva remaniată a lui Meletie Sirygos, această scriere — după două ediţii prescurtate, apărute la Kiev sub directa îngrijire a autorului, în 1645, în polonă şi în slavona ucraineană 9 — a fost 1 Istoria literaturii româneşti, I, ed. a H-a, Bucureşti, 1925, p. 237 — 248. 2 Istoria literaturii române din secolul XVII, Iaşi, 1922, p. 59—62. 3 Istoria literaturii române. Epoca veclte, ed. a H-a, Sibiu, 1930, p. 96— 100 (ed. a IH-a, 1936, la fel). 4 Istoria literaturii române vechi, voi. II, Bucureşti, 1942, p. 93 — 96. 8 Istoria literaturii române vechi, I, Bucureşti, 1947, p. 253 — 259. • Istoria literaturii române vechi, Partea I, Bucureşti, E.D.P., 1962 (litogr.), p. 118-125. 7 Istoria literaturii române, 1, Bucureşti, E.Ş., 1969, p. 129—132. 8 L'influence de l'oeuvre de Pierre Mogila, archevique de Kiev, dans Ies Principautis rumaines, extras din Milanges de l'Ecole Roumaine en France, V, 1926; vezi şi: Petru Movilă, ctitor al tipografiilor române din veacul XVII, în Almanahul Grafiei Române, Craiova, 1931, p. 116—120 (rezumat al lucrării precedente); Petru Movilă şi românii (1942), reprodus în Contribuţii la Istoria culturii româneşti, Bucureşti, Ed. Şt., 1971, p. 574—594. 9 Textul versiunii slavone ucrainene, precum şi prefaţa la cea polonă au fost reproduse de S. Golubev, în KueecKuu Mumponojium Ilemp Mozwia u ezo cnodeiuKHUKU, t. II, Kiev, 1898, Anexe, p. 358—473; o a doua ediţie slavonă ucraineană a fost tipărită în 1646, la Lvov (ibidem, p. 473— 475). 184 www.dacoromanica.ro tipărită, pe rînd, în greacă, începînd cu 1667 (Olanda), română (Buzău, 1691), slavona rusă (Moscova, 1696), olandeză (Harlem, 1722), germană (1727), engleză (Londra, 1762, reprodusă la New-York, 1887), slavona sîrbă (Veneţia, 1764), maghiară (Pesta, 1791), rusă (1833), bulgară (Sliven, 1888), fiecare din aceste versiuni, în special cea românească, grecească — însoţită uneori de versiunea latină — şi slavonă rusă, cunoscînd mai multe ediţii1. Aşa cum am spus însă mai sus, locul lui Petru Movilă în istoria literaturii române — nu doar în cea a literaturii ucrainene — poate fi justificat nu numai prin sprijinirea tipografiilor şi şcolii româneşti, ci şi prin acele scrieri care depăşesc cadrul restrîns ecleziastic, intrînd în genul oratoric sau, mai larg, al „învăţăturilor" (expuse oral sau în scris), care a avut o atît de mare însemnătate nu numai la grecii antici şi romani, ci şi în evul mediu şi în epoca modernă, pînă aproape de zilele noastre 2. Istoria noastră literară acordă, pe bună dreptate, un loc de seamă predicilor lui Antim Ivireanul, „primul mare 1 în româneşte a fost tipărită de 18 ori, pînă în 1942. Vezi detalii în studiile introductive la preţioasa ediţie: 'Op9-68oc;oţ Ou.oA.oyia. Mărturisirea ortodoxă. Text grec inedit, ms. Parisinus, 1265. Text român, ed. Buzău, 1691. Editată de N. M. Popescu şi Gh. I. Moisescu. Cu o pre-cuvîntarc de Tit Simedrea, Bucureşti, 1942. Textul latin — după cît se pare, versiunea originală a lui Petru Movilă, dar cu remanieri introduse de Meletie Sirygos (manuscrisul original al autorului s-a pierdut) — a fost publicat de Antoine Malvy şi Marcel Viller după acelaşi manuscris bilingv păstrat la Paris : La Confession Orthodoxe de Pierre Moghila, metropolite de Kiev (1633 — 1646), approuvSe par les Patriarches grecs du XVII' siicle. Text latin inedit, public avec introduction et notes critiques, Roma — Paris, 1927 (Orientalia Christiana, voi. X, nr. 39). 2 Vezi, de pildă : E.R. Curtius, Literatura europeană şi evul mediu latin. Bucureşti, Ed. Univers, 1970, p. 78—112 (Printre oraţii, este menţionată şi „cea de nuntă", p. 86). „Despărţirea dintre oratorie şi literatură s-a efectuat gradat în secolul trecut" (S. Iosifescu, Literatura de frontieră, Bucureşti, E.P.L., 1969, p. 42; cf. întreg paragraful: Cultură şi literatură. Sintezele anacronice : Oratoria ca literatură, p. 38 — 43). Dintre scriitorii noştri moderni, doar Kogălniceanu este prezentat în istoria literară şi ca orator (vezi Ş. Cioculescu, în tratatul de Istoria literaturii române, II, Bucureşti, Ed. Academiei, 1968, p. 444 — 445), iar acum în urmă i se adaugă, pe bună dreptate, Titu Maiorescu, cu „prelecţiunile" şi discursurile sale parlamentare {vezi. N. Manolescu, Contradicţia lui Maiorescu, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 1970, p. 85-120). 185 www.dacoromanica.ro orator bisericesc în limba română"1, precedat însă de Neagoe Basarab, cu învăţăturile sale în slavonă, unele avînd un caracter oratoric evident2, [şi, după cum vom vedea, de Petru Movilă. Cel de-al patrulea fiu al lui Simeon Movilă — fost domn al Ţării Româneşti (1600—1602) şi al Moldovei (1606—1607)—, Petru Movilă (1596—1646) a fost un cărturar cu o temeinică cultură latină, slavonă, greacă şi polonă, însuşită în şcolile din vechea Polonie. După ce în tinereţe a aspirat el însuşi să ocupe tronul ţării sale, s-a îndreptat spre viaţa mănăstirească, devenind în 1627 arhimandrit al celebrei Lavra Pecerska, iar în 1633, mitropolit al Kievului şi Haliciului. Luptînd pentru întărirea poziţiilor bisericii ortodoxe ucrainene în cadrul statului polon şi împotriva celor care se „uniseră" cu catolicismul (1596), noul mitropolit este iniţiatorul curentului de occidentalizare a culturii ucrainene, prin organizarea Colegiului, devenit ulterior Academia Kievo-Movileană. El introduce aici studiul limbii latine, al retoricii, poeziei şi filozofiei, dînd o înaltă preţuire culturii şi ştiinţei timpului său 3. „V-am dat şi nu voi înceta pînă la moarte să vă dau cărţi şi profesori" — se adresa el cititorilor săi în prefaţa Antologhionului din 1636, iar colaboratorii, „spudeii" (elevii) şi tipografii Lavrei recunoscători i-au închinat nu mai puţin de patru panegirice în versuri, cu ecouri din antichitatea clasică, ce ocupă un loc însemnat în istoria literaturii ucrainene a secolului al XVII-lea: ViMHOAorid (Kiev, 1630), con- 1 G. Ştrempel, în tratatul de Istoria literaturii române, I, ed. a Il-a, p. 497; Antim Ivireanul, Opere, Ed. critică şi studiu introductiv de G. Ştrempel, Bucureşti, Ed. Minerva, 1972. 1 Vezi, în acest sens, Dan Zamfirescu, în studiul introductiv la: învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, Bucureşti, Ed. Minerva, 1970, p. 45. 3 Lucrarea fundamentală, despre activitatea lui Petru Movilă, cu un bogat material documentar, din păcate, neterminată, rămîne încă şi azi: S. Golubev, KueecKuii Mumpono.ium Ilemp Mozu.ta u ezo cnodeuotcHUKU, voi. I —II, Kiev, 1883—1898. Vezi, de asemenea: Ghenadie Enăceanu, Din istoria bisericească a românilor. „Meşterul Manole" fi „Petru Movilă", extrase din B.O.R., VII, 1883, Bucureşti, 1884; G. Ştrempel, Sprijinul acordat de Rusia tiparului românesc în secolul al XVII-lea, în Studii fi cercetări de bibliologie, I, 1955, p. 15—42; Gh. I. Moisescu, Şt. Lupşa şi Al. Filipaşcu, Istoria bisericii române, voi. II, Bucureşti, 1957, p.5—11. Alte indicaţii bibliografice, vezi şi în lucrările citate mai sus. 186 www.dacoromanica.ro ţinînd 264 de versuri, scrise, se pare, de Pamvo Berînda şi Tarasie Zemka. (Literele de la începutul fiecărei strofe din cele zece părţi dau acrostihul: „Lui Petru Movilă, arhimandrit... al Lavrei Pecerska, fiu al voievodului Ţării Moldovei"); E6xaplPtr|piov artKO raamhoctii... Kvp' IhTpu iTIorHOm(c)tYh laCHW CII3KM118 ico AAC0VG6H) iUCOrH/Vfi Ma(c)t'(K KCICHAHdriV EFd rocnoA'iPS KoiKOA'b HCth(h).W/HS h npHpo(A)ho/H3, w(t)MfCKH(/h) >KplKTl(/H) HdCAt(A)HHK8 36AMK iUCOAAOBAflXÎHGKHXTi, EAHHO/RTpOKHO/Hg EpdT<$, AÎHpa, SAPdKl'd, BrtronortgMfH'fa h Hd to/HTi r(c)APCTKd IIp(c)- TOA-b AOArOA-bTHlrO npEEklKdKld KtAAtT'K H /HÂTCTBgfTTi. Il0HHf>Kf TA KCICHAMdriV Erd fi,tCHHU,A, W, JipfCK'fcTrtklH POCnO-AapS, KCEK-h^AfrttHHf MH H C1i*Tp«>KHf KpdTl2, Hd TO/HTi8 npfCTiAt 2 w(T)>)fCKdrO /H-bCTd KTiCnpYe/HHHKO/HTi nOCdAH, KHgTpii H BH^|3pAl{JH 1 Notă la corectură. între timp, a apărut studiul şi ediţia prof. D. P. Bogdan, Les Enseignements de Pierre Movilă adressis ă son frire Moise Movilă (cu traducerea textului în franceză şi bibliografia anterioară), în „Cyrillomethodianum", i, Salonic, 1971, p. 1—25+2 pl. (prima şi ultima pagină, după care am putut controla transcrierea). 2 Lipseşte în fotocopie (D. P. Bogdan dă însă cuvîntul în text: după Titov sau alt exemplar?) 8 După fotocopie. 191 www.dacoromanica.ro TA AOCTOHHd, KTk TOPO npdK0/H8 npdKAEHTrO, raKWKE H KCAKO/H8 fCT-k k-k TfK-k racHW c-K3p-ku,dTH efjveveiav, âp&o8c!;iav, eurjefieiav, (piA.orjo(piav Kai £k vnTiiou eixpueiav, am bca AtcHd ta h AOROAHd k-k TO/JHKOI AOCTOh(h)ctSO Oţ'AOETk H3TkABAArOTTk," CfPO PdAH GÂrOAke K"k nOrti'th'KCKHX'Tk Oynpd?K(a,)HATHCA, HO h k* AJCOKHbJX OGSMdTHCA, Hf TOK/HO A\î"pCKH/h' npHCTTA'kTH, HO h W KJK(c)tK-KHKIX:' ntUJHCA, HE CH11E KAdCTEACTKOKdTH, HKWJKE &AAXbtM\sl(M) OEpd3o(/«) GbJTH. GE JK(e) TH BCE KpO/Hfc RCAKdPO npHKHIHAET* HE8" Ao(k)ctb3 difiE o\*k-kCH tâ Trâ &YKE CgT-k CIA? OyEW H3R-kUJEHTk ech' R'EA'kTH TEEfc aK)Hdd, HKO CH/H* H3', a^TCrCd nOSMdrOlflgCA, KpdTKO >ke c'a 33 AIOEo(b) EpdTOArOEYd TipE(a)KE 8KW k-k npasrtEHTrO np(c)Trtd TSOEPO KTk nOrtlTHMECKH()f) Ai CTkXPdHHIllH npEK(AX XlliKA EAPTd H EĂPOM(c)THBbJd KTk CTpOEH'frO AOROAHkld Hd 0$$ KTdJf' npEAAdPdfi H flOCTdRAAH, I3KWJKE ilAwVCErO h-bKOPAd TE30H/HEHH0/H8 TH IwAWpTk, TECTK ErlV (Hc]((a)> PKE noE-kAA(t) TH, Ai k'sKIUJEUJH StrtO, dlflE HCTHHHd E8Af(t) h TOP(a)d a<« 0Y/«pe(t)". I 4 P. tllHpCTOOBdTH c-k BC-kMH WKPE(c)tHKI/HH nOAOEdET*, BKo(>k) (lKHAUAt(x) (Eki(t), Kd.) c-k Qk()AAMo(m), Ak(a)"K (<» IldPd(A), Â■) 3* rdHWHo(/h), GoAO/Hll'h CTk lipE/M* THPdKE IfldA^TH ,\ATk>KHOE ECT* ECAKdTO HdVHAHHKd. HO Cld OyEOCgT'nOrtlTHMtCKdA.EOrtllJdA >KE EJKTd. KdA >KE CAT*? [d.] GKOrtCTTkBHW ECT* Hd HdMd(rt)CTS-k ArP(C)TT''HCK0('M) no" CTdKrtE(h)HO/H8, npE«(a)E 0\'eo lVEA0EKI3dTH HCTHHHOE npdKOBTTpTE h ErtrOM(c)TTE h c E 0\'/HHO>KdTH h npOCTHPdTH. k. HaOAOCASKEhTE h BCAKdA Oy/MbJHJAEHYA GdTdHHHCKd R-kp-fc npdBOH h a0KP°a'kTErtE/h' CTJipOTHRHdA U»(t) IVEKIMdERTk MrtMfcjjfHX' | 192 www.dacoromanica.ro 5 H3TPCEAATH h w(t) BC(a CEOfA Ap-hXiRhl HCKOpEHATH, laKOJKt HpTi IîmckTh flcca, Ipv, BâfKYd h npoiYH AP^t TBopAjfg. r. Ecakoc h/H-krH ■nudHlft, a<* m(c)to( h npdKOf SmihYi IţpKKC G'kEOpHhlA nOAd((t)CA h OyTKP'UKdfTCA. A. 'Ev xfi 6p&o8o!;{q; Kai surjspsio; oEpd3o(/tt) h HpdBo( K HH(X)*f Kw HCTH(h)hO( B?8 CAdSOCAOBÎf h(np(CTd(h)HO Iv(t) 8CT EPOMTf(U.) IPW, A<«>KI AO Up(c)TOAd IPW He(c)hOPO A0CA3ddNl|J((, HCXoAHAO H Fa(c)tB0 rA(c)TBgKlijdriv gTKp-KJKAdrtO. a. Iţfpi/HOHTH W»(t) EFd h BCIA u,pKBH S3dKOHonOAOH«(h)hkih no gCTdBw(/H) ctkiX' w(t)Hik ivnp(A'HA((H)ki(/H) K$nHiv cik n©AP*(M)- Hkl/HH ctw ChGrtlOAdTH. T. ErtdA'bf/HbJX'h BCb(x) K-h noKdAHYio h m'atb.a(m) npHA'bfjK)"0 E-hCno/HHHdTH h IlOEfAC(h)/HH Ppd/HOTKM/HH npHKOAHTH. Gld gEO A^POA'ETIAH, W, Dp(ce-kTAKl(H) ToCnoAk(a)* KKITH, H HI npOCTW, HO g/HHO>KdTHCA /KfAdlO H /HOAN. GfPO pdAH AKIUJH, khhp» ci» Tpt68l(0V U.E'kTH^N HAH ITSVTSKO(jtKl(h)HSI0 IIpfCB-bTAO/HS rOGEOAtflPGTfiX TBOI/H» npHHOUI» H AjfpJCTKglO, Ch t-b(/H) A'IPO('M) KgnHW H A»Eo(b) Cp(A)u,d /HOIPO npi(A)CTdBAAA. G3(t) HfrOJKf C'hsp'hUlf(h)Hlv TsopU,d /HOIPO /HAHT" 13 — Contribuţii la istoria culturii ;i literaturii române vechi — c. 129 193 www.dacoromanica.ro CTKgto, a,a tso» IIP6G£1,TA0GTIi 3APdBd, EÂfonoAS^Hd h AATiPOA-kTHd c pdKHiCE-kTAO» TH TOGIIO35(^)610 CkEAWAdtT-h 8 rA(c)T50 tkoj h rc» AP™h) HftE h RklUJE. Tit,4Dl7CE.RE: PETRU MOVILĂ, din mila lui Dumnezeu, mare arhimandrit al sfintei, marei şi făcătoarei de minuni Lavre Pecerska din Kiev, fiu de domn al Ţării Moldoveneşti, Preastrălucitului şi în dreapta credinţă luminatului IO[AN] MOISE MOVILĂ, din mila atotputernicului Dumnezeu, domn, voievod adevărat şi legiuit, prin destinul părintesc moştean al Ţărilor Moldo-Vlahiei, frate dintr-o mamă. Pace, Sănătate, Fericire şi in scaunul domniei îndelungă şedere îţi doreşte şi se roagă pentru aceasta : Deoarece dreapta atotputernicului Dumnezeu, o, prealuminate doamne, preadorite şi dintr-o mamă frate, te-a aşezat în scaun, moştenitor al locului părintesc, văzîndu-te destoinic sufleteşte şi trupeşte pentru această dreaptă cîrmuire, căci în tine fiecare poate a vedea clar eftYEVeiaV, âp&o8oc;iav, EUaepeiaV, cpiXocrocpiav ical &k vtiniou euipoeiav pe care toate buzele mulţumite de tine, le arată deschis ca o mare vrednicie; de aceea dînd mulţumire lui Dumnezeu pentru atîtea binefaceri ale lui, dator eşti nu numai să ai grijă de tine, ci şi să aduci folos supuşilor, să te 1 Nobleţe, dreaptă credinţă, evlavie, înţelepciune ţi, în afară de aceasta din copilărie, bună înzestrare. 194 www.dacoromanica.ro ocupi nu numai de cele politiceşti, ci şi să te deprinzi întru cele duhovniceşti, să te îngrijeşti nu numai de cele lumeşti, ci şi de cele dumnezeieşti, nu numai să stăpîneşti, ci şi să fii pildă pentru supuşi. Dar acesta îţi aduce toate, fără neajunsuri, dacă iei asupra ta td 1$ dya&iŞ fipxovri Ka#rJKOvra Care sînt oare acestea? Căci ştiu că cunoşti cele de trebuinţă, ca unul ce le-ai învăţat din copilărie; pe scurt, deci pe acestea ţi le înfăţişez, cu dragoste de frate. 1*. La conducerea tronului tău întru cele politiceşti, să împlineşti mai întîi pe acestea : Să alegi şi să numeşti în slujbe (officia) bărbaţi huni, evlavioşi şi vrednici a conduce, tot aşa cum odinioară pe Moise, cel de-un nume cu tine, Ietro, socrul său, 1-a sfătuit, zicîndu-i (Ieşirea, cap. 18): „Alege-ţi din tot poporul oameni drepţi şi cu frica lui Dumnezeu, oameni drepţi, urăsc lăcomia, şi-i pune căpetenii peste mii, căpetenii peste sute" care şi celelalte. Şi adăuga : „De vei face lucrul acesta, (...) te va întări şi Dumnezeu" *. 2. La judecăţi, vina să fie mai întîi cercetată, şi abia apoi hotărârea să fie luată, după cum Dumnezeu a poruncit prin Moise lui Israel (Deuterono-mul, cap. 17) : „La judecată, ascultînd cele ce ţi se spun, să cercetezi amănunţit, iar dacă va fi adevărat, atunci să moară vinovatul"4. 3. Se cuvine să trăieşti în pace cu toţi cei dimprejur, aşa cum a fost Abimelec (Facerea, 21) cu Avraam, David (7 Paralipomena, 19) cu Hanun, Solomon cu regele Hiram şi alţii. 4. Pentru libertatea patriei şi a supuşilor tăi să lupţi bărbăteşte, după cum poruncesc cei cinci regi de la Sodoma (Facerea, 14), Debora şi Barac (Judecători, 4)5, Ghedeon şi Eftae. 5. Să lupte împotriva duşmanilor, iar pe cei nevinovaţi să-i cruţe, este datoria oricărui conducător. Dar toate acestea sînt politiceşti; mai însemnate însă sînt cele dumnezeieşti. Care sînt acestea? 1*. Se cuvine celui pus în fruntea celor creştineşti, mai întîi, să se închine' credinţei pravoslavnice celei adevărate, să fie evlavios să înmulţească şi să răspîndească această [credinţă]. 2. închinarea la idoli şi toate amăgirile Satanei, potrivnice dreptei credinţe şi virtuţilor, să fie stîrpite din obiceiurile oamenilor şi dezrădăci- 1 Datoriile unui bun conducător. 2 Litera ,~, (= 1) lipseşte din text. 3 Versetele 21, 23 (am reprodus traducerea după Biblia, Bucureşti, 1968). 4 Citatul este un rezumat al versetelor 9—12. 5 în text, greşit: 14. 8 Cifra 1 lipseşte în text. 195 www.dacoromanica.ro nate din toată ţara, după cum regii izraeliteni Asa, Ieremia, Ezechia şi alţii au făcut In vechime. 3. Să pui multă sîrguinţă pentru ca învăţătura curată şi dreaptă a bisericii soborniceşti să fie cinstită şi întărită. 4. 'Ev tQ 6p9-oSot;ia Kctl euaePeia1 să urmezi pilda şi purtarea părinţilor şi strămoşilor tăi. 5. Să fii ctitor, ziditor şi binefăcător al bisericii şi al şcolilor. 6. Să fii totdeauna pentru cei supuşi un conducător drept, pildă a evlaviei, a cinstei, dreptăţii şi tuturor virtuţilor. 7. Pentru a şti cum să domneşti şi ce să faci în stăpînire, ca toate să fie cu noroc, să asculţi buzele Domnului, care sint sfătuitorii spirituali prea-înţelepţi. Acest lucru l-au păzit împăraţii cei vechi, cînd Iosua Navi primea sfat de la Eleazar, Saul asculta pe Samuil, David pe Domnul, Ioasafat şi Ahab pe Miheia, regele iudeilor, al lui Israel, şi Edom pe Elisei, Ezechia pe Isaia, Sedechia pe Ieremia şi ceilalţi. 8. Să zideşti şi să înnoieşti clădiri şi biserici, în care să se audă necontenit adevărata slăvire a lui Dumnezeu de pe buzele binecinstitorilor lui, iar aceasta să ajungă pînă la scaunul său ceresc şi să facă auzită puterea stăpînitorului. 9. Să păzeşti cu sfinţenie, împreună cu supuşii tăi, ceremoniile legiuite de Dumnezeu şi de întreaga biserică şi rînduite de pravilele sfinţilor părinţi. 10. Tuturor supuşilor tăi să le aminteşti cu osîrdie de pocăinţă şi de rugăciuni şi să faci aceasta prin porunci scrise. Aceste virtuţi, o, prealuminate doamne, care cunoşti şi vezi cît sînt de trebuincioase Măriei tale, cu atît mai mult acum cînd eşti în domnie, domnie asupra celor spirituale împreună cu cele lumeşti, ţi le-am amintit pe scurt, pentru ca întru toate acestea să înfloreşti. Mulţumire dînd lui Dumnezeu, îţi doresc şi mă rog să fii întru toate, şi nu numai să fii, ci să le şi Înmulţeşti. De aceea, pentru ca să poţi aduce binefaceri ţării tale întru învăţarea evlaviei şi a rugăciunilor, această carte TpicbSiov2 înflorit sau nEvTEicxxrrripiov3, înfăţişată prin tipar în tipografia mea. Domniei tale prealuminate o aduc şi o dăruesc, împreună cu acest dar înfăţişînd şi dragostea inimii mele. Şi tot din inimă rog pe ziditorul meu să păzească pe Luminăţia ta sănătos, norocos şi întru mulţi ani, împreună cu Doamna, asemenea ţie luminată; domnia ta şi toată ţara să le îmbogăţească cu toate darurile 1 în ortodoxie fi evlavie. 2 Triod. 3 Penlicostar. 196 www.dacoromanica.ro şi să le înconjure cu pace; bisericile, mănăstirile şi tot cinul duhovnicesc, mare şi mic, sâ-i facă rugători din inimă; pe dregătorii puşi de tine sâ-i facă credincioşi şi drepţi, iar tuturor supuşilor tăi, după ce i-ai aşezat pe fiecare în slujba sa, să le întărească dragostea către stăpînul lor; doresc din toată inima ca toţi nu numai să asculte de Prealuminăţia ta, ci, mai mult, să şi Înţeleagă şi de aici să se umple de dulceaţă. Acum, dragostei frăţeşti a Prealuminâţiei tale mă încredinţez pe mine însumi, cu rugăciunile mele. Din sfînta şi marea Lavrâ Pecerska de la Kiev, Aţ tău frate şi rugător pentru tine. Acelaşi de mai sus. II.1 f. la MOWA DUCHOWNA przy szlubie Iasnie Oswieconego P. Jego M. Pana IANUSZA RADZIWILA Xia.zţcia na Biirach y Dubinkach, Podkomorzego W. X. Litewskiego, Kamienieckiego Kazimirskiego, Seywenienskiego etc. etc, Starosty, Z Iasnie Wielmozna., Iey M. Panna. MĂRIA corka. Iasnie Wielmoznego Jego M. P. IO WASILIA Woiewody y Hospodara Woloskiego, Wystawiony przey Iasnie Przewielebnego w -Bogu I. M. Oyca PIOTRA MOHILE Metropolitş Kijowskiego, Halickiego y wszystkiey RuSi, Exarchş S. Thronu Apostolskiego Konstantino-polskiego. 1 Transcrierea şi traducerea în colaborare cu Elena Linţa. 197 www.dacoromanica.ro Archimandritş Pieczarskiego, w Cerkwi Hospodarskiey Iaskiej Dedicata Hierarchom Bozym SS. Basilio, Ioanni et Gregorio W. Monasteru Piecz. Kijowsk. Anno D. 1645. Na Herb Iainie Oiwieconych XX. Ich MM. PP. Ib Radziwilow y Iainie Wielmoznego Jego Moiâi Pana 10 WA SILI A WOIEWODY y HOSPODARA Woloskiego Przyiazn te. Gtowş Orlowi przydala, Ktorş przy Sercu sobie podobala, Gdy RADZIWILA uznala byc Gtowq. Oblubienica: Motdawska Herbowa, Orlowi przeto Glowş powierzyla, (Maz Zenie Glowa) by iedna rzadzila. Iasnie Wielmoznemu Panu a Panu 2a Jego Milosci Panu IO WASILOWI Woiewodzie y Hospodarowi Ziem Moldawskich, Spokoynego w dlugi wiek Panowania y Blogoslawienstwa Bozego. Cokolwiek nalezalo do zawarcia wiekuistey przyiazni Przezacnego Domu W. Hospodarskiey M. z wysokim y slawnym Domen Iasnie Oswieconego Xi^ze&a Iego Moâdi Pana Podkomorzego Wielkiego Xiestwa Litewskiego, przyiacielskiemi ushigami memi ochotnie expleui, w czym rozumiem, ze ie partibus bono Amico exoluendis, od W. Hospodarskiey Mosci mego wielce Milosciwego Pana non arguar. Day Boze, abym y w nastşpuiacych Terminach W. Hospodarskiey M. mogl condigne usluzyc. A teraz Iasnie Oswieconemu Xişzstwu Wielmoznym Ich MM. 2b PP. nowym/ Malzonkom omnia faelicissima uprzeymym affektem apprekowawszy, zyczş aby£ W. Hospodarska M. moy Milosciwy Pan w pozny wiek przy powodnych pomyslnosdiach z przyazni Xiazat Ich MM. ogladajac wnuki y prawnuki dieszyl siş. Desideria przytym 198 www.dacoromanica.ro przyiadielskie W. Hospodarskiey MiloSdi explendo, Mowş, ktoram uczynil przed szlubem Xia.zat Ich MM. cze£dia. Polskim, czşgdia. Woloskim Iezykiem w cerkwi W.H.M. Iaskiey na ten czas idiomate Polono w druk podaîom, usiluiac hoc argumento, znamienita. y przeslawna. przyiazn W. H. Milogi z Domem Xia.zecia Iego M. quam glo-riosissime swiatu intimowad, y moiş przyiadielska. powol-no£d iasnie y dowodnie W. H. M. commendowad, quod utrumque dum fado, wielce upraszam, aby ta praca moia fronte et mente serena od W.H. Milo£di mego wielce MiloSdiwego Pana byla przyieta. W.H.M. Zyczliwy Przyiadiel, Sluga y ustawiczny Bogomodlca, PIOTR MOHILA archiepiskop, Metropolit Kiiowski, Halicki y wszystkiey Ru£i. 3a MOWA S. Dyonys. de Caelesti Hierarch. 3b PRZY SLUBIE MadroSd przedwieczna, rosporzadzaiac wysoka. swa. Niebieska. Hierarchia., dziewişd chorow anielskich (wed-lug Dionyzego Swietego Areopagity) na trzy cze£di rozdzielila. Pierwszcţ: Throny, Cherubiny y Seraphiny, blizko wysokoSdi Maiestatu swego, posadzila, aby od niey bez wszelkiego srzodku, gwiatlosd rozumu, madro£d y umieiet-no£d do wypelnienia woli iey brala. Drugq nizey, iako Wladzy, Xiezstwa y Mocarstwa posadzila; aby iako szrednia przez pierwsza., iako przez srzodkuiaca. tşz swiatlo£d madroSdi y umieietno£di od niey brala y trzediey podawala. Trzeciq cze£d nizey onych dwuch, iako PaAstwa, Archanioly y Anioly mied zezwolila, ktora aby od srzed-niey tez Bozskie dary przyiawszy, rozumnemu stworzeniu na ziemi, to iest czlowiekowi, podawala, onego strzegla, wola. Bozska./onemu opowiadala y do wypelnienia wszelkich cnot y przykazani Bozych prowadzila y prostowala. 199 www.dacoromanica.ro Podobnym sposobem y ludzki rodzay w cerkwi swietey swoiey ziemney na trzy stany rozdzielony mied chciala, to iest na stan panienski, wdowi y malzenski. Te trzy stany ieszcze w Zakonie Przyrodzenia, przez onego wielkiego Patriarchş Noego w Arce oney, ktora byla figura, teraznieyszey Christusowey Cerkwie, Bog Wszemogacy przefigurowal, gdy w niey troie pietra miec kazal; y na pierwszym ptastwo iako lekkie posadzil, na srzednim czyste zwierzeta, na trzedim wszelkie czolgaiace siş po ziemi zwierzatka chowad przykazal. Stusznie tedy panienski stan ptastwu iest porownany, ten bowieiu od wszelkich dişzarow, klopotow, nabywania maietnosci y trosk tego swietnich oddaliwszy siebie, potem modlitwa. y wszelkiemi poboznosciami siş podnosl Ten bowiem ktory siş ozenil, wedtug Pawla Swietego, Corinth. stara siş o rzeczach swiata tego, iakoby siş podobal ze- Versu 33. nie. A ten ktory siş nie zenit, albo ktora nie szla za ma.z, stara siş o rzeczach Panskich, aby byla swieta y cialem y duchem, y ta iest roznosd miedzy mşzatka. y panna.. Wysoki tedy iest stan panienski, nie tylko stad, ze iest czystosdia. y doskonaloscia. cnot, rowny onym Thro-nom, Cherubinom, Seraphinom, ale y stad, iz Pan y Zbawiciel nasz w tym stanie przenaswiştsza. y Nayczystza. Pannş Matkş swa., ktora iak przed porodzeniem, tak w 4a porpdzeniu, iako y/ po porodzeniu czysta. panna. na wieki zostaie, mied zezwolil: y sam Czlowiekem siş stawszy, Panicem na wieki zostaie. Chwalş y wysokosd tego stanu Ian Swiety na Gorze Apoc. 14, Syonskiey widzial, abowiem tuz przy Bozym Baranku V. 1, 2, 3, 4, 5. sto v czterdziesdi y cztery tysiecy stali, maiacy Imiş Oyca iego napisane na czolach swoich, di piosnkş nowa. spiewaia., ktora. iaden inszy spiewad nie moze: „Cit sa, ktorzy sie z niewiastami niepokalali, bo diiewicami sa., ti chodza. za Barankiem, gdiiekoluriek idiie, ti kupieni sa. z ludii Pierwiastkami Bogu y Barankowi, a w ich Vitiech nie nalazlo sie klamstwo, albowiem bez zmazy sa. przed Stolica, Boia.." ■ A nie tylko panienski stan w nowym Zakonie, iako w Apostdach y w inszych swietych y zakonnikach, ma swoiş wysokosd y zalecenie, ale y w starym ieszcze Zakonie nad 200 www.dacoromanica.ro insze byl wywyszszony, kto bowiem umarîych wskrzeszal, ogien z nieba uprazsa}, rzekom aby siţ rozstapihy roskazy-wal, niebo zamykai y odmykat, a w ostatku y na ognystym wozie iako do nieba (iako Cerkiew Swiţta Wschodnia rozu-mie) do raiu iest wziţty, y zywo y dotad wedhig ciala zachowany, iesli nie panienstwo zachowujacy on wielki Prorok Heliasz ? Ale co dziwnieysza, nie tylko za zywota panienstwo zachowuiacy, takowe wielkie nad insze proroki y sprawiedliwe ludzie cuda czynili, ale y po smierci kosci ich umarîe wskrzeszac, iako Helizeuszowe godnemi siţ staly. Wysoki tedy iest stan panienski, y wielkiemi darami 4b od Boga uszlachcony,/ skad y wielkie ma swoie zalecenia, ale ze nam teraz o tym czas dhiiey mowic nie pozwala, o wtorym stanie wdowim wkrotce mowic bţdziemy. Y ten stan srzedni iest wysoki a y swoie zalecenia, dla imitatiey pierwszego stanu w Pismie Swiţtym, tak Starego iako y Nowego ma Testamentu. W Starym Zakonie tak Pan Bog ten wdowi stan uczscic zezwolil, iz niewiastom w czystosci y wstrzemiţi-liwosci wdowiey mieszkajacym, nie tylko zwykle swiţtym swoim dary dawal, ale osobliwy mţzstwa dar, nad ich slabe przyrodzenie, iako oney Iudith, y tey podobnym darowac raczyl: ktorym y nieprzyiadiela zwycişzyli, y lud Izraelski z wielkiego niebezpieczenstwa wyzwoliwszy, mţznie hetmansko triumfowali. Tak% ma moc czystosd, nie tylko w pannach, ale y wstrzerniezliwosci wdowiey, y nie tylko w Starym Testamencie, ale y w Ewangeliey Swietey ma swoie pewne y wysokie zalecenia, osobliwie u Lukasza Swiţtego w oney Annie Swietey, ktora zywszy z mţzem swym siedm lat od panienstwa swego, a osmu-^ dziesi^t lat y cztyry w wdowstwie mieszkai%c, nie odcha- Versu 36 dzala z cerkwi, postami y modlitwami sluzyla Panu w dzien y w nocy: ta dla czystoădi swey wdowiey, nie tylko prorockiego ducha godna siţ byc stala, ale nad insze wysokie Patriarchy y Proroki Messiasza doczekawszy siţ, oczyma swemi ogladala y mowila o nim y proroko-wala. Wysoki, tedy iest y ten stan, ktory dla czystoăci/ 5a y wstrzemişzliwosdi od niektorych Doktorow Swiţtych 201 www.dacoromanica.ro meczenskim iest nazwany. Srzedni iest dla tego, iz cieles-nych roskoszy, klopotow y frasunkow malzenskich doznawszy, wstremieiliwosc zachowuie, stan panienski imituiac: o tym stanie lubowy wiecey tak z Starego iako y z Nowego Testamentu mowic przystalo, ale ze nam o tym dzisieyszy akt mowid nie pozwala, do trzediego stanu, ktory iest malzenski, przystşpuie, o ktorym nam wlasnie teraz mowid przystoi. Dla iakieyby przyczyny ten stan malzenski trzeci y nizszy w Cerkwi Bozey byl, y dlaczegoby do onych czol-gaiacych siş po ziemi zwierzat przyrownany? Przyczyny inszey nie widzş, tylko dla ciezarow malzenskich, to iest: okolo wygody ieden drugiemu, okolo wychowania dziatek, y dla trosk y frasunkow, ktore okolo nabywania maiet-nosci, a w ostatku gwoli cielesnych roskoszy zazywania, iakoby po ziemi czolgaiacy siş byd zda. Do tego, iz od tych dwoch wyszszych skromnosdi y wstrzemişzliwosci siş naucza: powinni bowiem malzonkowie podczas swiat, postow y modlitw od spolkowania cielesnego do czasu q j wedlug Pawla Swietego z spolnego zezwolenia, wstrzymy- wad siş; ma iednak malzenski stan swoie pewne w Cerkwi Bozey zalecenia. Iesli bowiem panienski stan czystoScia aniolom siş rowna y wysoko siş ai do nieba podnosi; nieposledni iednak iest y malzenski, ktory splodzeniem y wychowaniem poboznego potomstwa chwalş Boz^ roz-szerza, Cerkiew y Niebo napelnia: iesli panienski stan ma 5b ztad/ pochwalş y swoi^ wysokosc, iz Pan y Zbawidiel nasz Iesus Christus Przenaswiştsz^ Matkş swţ y siebie samego w nim mied wiecznie chdial, niemniey w tym stan malzenski panienskiemu iest rowny, kiedy lubo Pannş na wieki zostai^c^ Przeczyst^ Matkş sw^, pod zaslon^ malzenskiego Luc. Cap. 1, stanu. Pan mied chdial, wedhig swiadecstwa Lukasza v 9t ' Swiştego: „Poslany iest Aniol Gabriel od Boga do Panny Poszlubioney Meiowi, ktoremu bylo itnie Iozeph". Y sam Pan, lubo nie w cielesnym, ale duchownym, z Cerkwi^ oblubienic^ swoia^ w wiecznym nayduie siş byd malzen-stwie. Iesli tedy wysokie dway wyszsze stany ktoremi siş niebo napelnia, zarownie wysoki iest y malzenski stan: nie tylko bowiem samym w nim poboznie zyiacym do nieba wchodzid nie zabrania, ale y z niego wychodzace 202 www.dacoromanica.ro prorocy, apostolowie, mţczennicy y niezliczone mnozstwo swiţtych y sami w czysto£di panienskiey y wstrzemiţzli-wosci wdowiey mieszkaiacy, woiuiaca, y triumfuiaca. przyoz-dabiaia. y napelniaia. Cerkiew. Iest tedy niemal we wszyst-kim rowny wysokoâdia, malzenski stan dwom wyszszym sta-nom, a nie tylko rownym, ale y wyszszym go. Ia byc nad one widzţ, a to, gdy go Pan y Zbawidiel nasz miţdzy sied-mia, taiemnic albo sakramentow w Cerkwi swoiey swiţtey Ad Eph mişc chdial, wedlug nauki Pawla, Swietego, ktory mowi: Cap. 5, t4hh4 ciA iiaIj «ctv To iest, sakrament to albo tajemnica Versu 32 to jest wielka; ktory sakrament w malzenstwo po- boznie wstţpuiacym y mieszkaiacym, laskţ ex opere oa opera/o,/to iest, z zashigi ma,k panskich dăruie. Tamte za£ dwa stany nie moga. miţe takowey laski, chyba ex opere operanlis, to iest z diiel swoich y uczynkow dobrych, ktora. sami sobie przez siţ zashiza powodem osobliwey laski Bozey. Wyszszy tedy iest zaprawdţ nad te dwa malzenski stan; a ze iest taiemnic^ abo sakramentem w Cerkwi Swiţtey y przyczyna. laskţ podawaiaca., stad naypierwey daie siţ znad, gdy iest od Authora samego sakramentow, to iest od Boga w raiu ieszcze postanowiony iako ksiţgi rodzaiu swiadca: „Y stworzyl Bog czlowieka na wyobrazenie Boze, stworzyl go, mezczyzne y niewiaste, stworzyl ie y blogoslawil im, mowiqc: rozradzaytie sie y rozmnaiaytie sie, y napel-niayâie ziemie". To ieszcze na poczatku w raiu bylo. W Zakonie zaâ laski Pan y Zbawidiel nasz Bog praw-diiwy y czlowiek doskonary, 'malzenski stan w Kanie Galilaei praesentia. swoia. y Przenayczystey Matki swey kohonestowal y primitiami cudow obdarzyl y sakramentem w Cerkwi swoiey w onych slowach u Mattheusza Swiţtego pdozonych: 6xtt Erv comit*, mao^ik-w a* n< P43A8«uiTk. To iest: co Bog zlaczyl, czlowiek niechay nie rozlacza — byd postanowil, wedhig wyzey pomienionych slow Pawla Swiţtego: Tiwu cU iiaIa ictti. „Sakrament to iest wielki; « Ia mowie w Christusa y Cerkiew". Wielkim sakramentem Apostol malzenstwo nazywa dla wysokosci rzeczy, ktorey iest znakiem, to iest, tak dla zlaczenia siţ 6b dwuch/ natur, bozskiey i ludzkiey w iedney personie Syna 203 www.dacoromanica.ro Bozego, iako tei dla duchownego malienstwa Christusa Pana z Cerkwi^, w ktorym siţ werifikuiq. slowa one: Gir» pa\h wcTaitrrk «îĂkî wtv,i c«oiro h MdTip-i, h npHA-knHTV. CA kt» «tH-t CIOfH H B8A: JKiHt w(t) m8ka hi pa3a8mathca. To iest: „W malienstwie bedacym rozkazuiţ nie Ia, ale Pan, ieby sie zona od meia nie odlapzala". Iest tedy mal-zenstwo sakramentem, poniewai iest znakiem widomym swiţtey niewidomey rzeczy a znakiem nie prostym, ale oraz y znakiem y przycyzna, laskţ ex opere operato daiacq. godnie wen wstţpuiacym. Daie tedy sakrament malienstwa swiţtego takowa^ laskţ malionkom: naprzod iz zlaczenie ich, ktore w wszetecznikach iest, brzydko£ci% y grzechem smiertelnym, za co Bog takowych bţdzie sadzil wedhig Pawla Swiţtego: „Malienstwo iest uczsâiwe, loze niepohalane". Powtore daie im tţ laskţ, aby miloSc duchown^ ie-den ku drugiemu zachowali, ktora^ im Pan Bog z nieba Duchem Swiţtym wlewa y ktorey mied sami z siebie nie mog^: Bo gdy Apostol naucza mţia aby tak milowat 204 www.dacoromanica.ro zone swoia., iako Christus duszţ mihiie, podniosla. y duchowna milo£d ku zenie, okrom oney przyrodzoney malzenskiey, mied mu kaie, aby tak na zonţ swoiţ pa-trzyl y tak ia. na sercu mial, iako Christus duszţ pobozna. y sobie wierna. mihiie. Tey miloâdi bez laski bozey mied maz nie moze, muâi ia. tedy mied od Boga moca. tego sakramentu. Toi siţ o zenie mowi, takiey czsdi z samey siebie ku mţzowi mied nie moze, iaka. ma dusza. dobra., 7b usprawiedliwiona., ku Christusowi Panu y Bogu/ swemu, to ia. tedy z nieba od Ducha Swietego mied ma. O wielkiz to dar bozy w swietym maizenstwie z ktorego mocna pomoc do zbawienia roâdie, gdy takie serca ku sobie y tak swiete mysli mied beda., iuz tam niezgoda nie zayzrzy, iuz tam pokoy y wielka przyiazn y zyczliwoâd nad ludzka. wiţksza. iednego ku drugiemu, iuz tam wdzieczne y mile pomieszkanie y sîodkie towarzystwo, gdy ta duchowna przyrownana Christusowey milo£d miţdzy nimi zakwitnie. Po trzedie usmierza w nich zadze cielesne, przez pow£dia.gliwo£d w zatrzymaniu wiary malzenskiey, zma-cniaiac ich wedhig rzeczonego od medrca: IIo3>u(x) bk« Sap. 8, 21 hham hi s8a" «»3a(p3ah«-k 41411 hi Efî aactl. To iest: poz-nalem iz inaczey nie mogţ byd powsdia.gliwym, azby mi Bog dai. Po czwarte — sposobnymi ich czyni do wychowania dziatek w wierze swiţtey prawoslawno-katholickiey y w poboznoâdiach wiary chrzeâdianskiey. Urodzid bowiem ie, lacny y pospolity z pogany y bestiami dar spolny y wy-chowad ie w cnotach niektorych y poganie moga.. Ale wychowad ie na wiarţ y poboznoâd prawoslawno-katholicka. y zbawienia dostapienie, to dar iest bozy ktorego rodzice bez osobney laski bozey mied nie moga.. A moca. tego sakramentu malzenstwa swiţtego brad go moga., iesli ba-czenie y rozum prawowierny chrzeâdianski maia.. Na koniec y to dar iest bozski, ktory siţ poboznym malzonkom przez ten sakrament daie, aby zno£id mogli 8a wszelka. nţdzţ y niedostatki y niedoskonaloâdi/ w oby- czaiach ieden drugiego, y wszelkie diţzary malzenskie. 1. Tim. 2. Te cztery dary bozskie Apostol Swiţty do niewiasty mowiac tak wylicza: A ona zbawiona bţdzie rodzeniem 205 www.dacoromanica.ro d£iatek, iesli trwac bşd&e w wiernosci y milosci y pos-wieceniu y miernoSci. Pierwszy tedy iest dar iz wiarş ieden drugiemu do-trzymawaia., a w cudzolozstwo nie wpadaia.. Drugi, iz godnie w miloăci mieszkaia.. Trzeci, iz loze swe od zmazy poswiecaia.. Czwarty, iz pow$<5ia.gliwie czasow swoich zostawac z soba. moga.. Tak tedy poniewaz od authora sakramentow malzenstwo iest postanowione y poniewaz iest znakiem wi-domym rzeczy swietey niewidomey y przyczyna. laskş podawaiaca., nieomylnie iest w Cerkwi Swietey Wschodniey sakramentem, zaczym tym samym wyszsze iest malzenstwo niz stan panienski y wdowi. Sluszna przytym Wam, Przeswietni Oblubiency, wie-diiec y to, dla iakich przyczyn malzenstwo iest od Boga postanowione, iako do niego wstşpowac y iako w nim siş sprawowac, abyăcie siş mogli Panu Naywyszszemu podobac y obiecane na ziemi blogoslawienstwo dostapiwszy, dobra niebieskie dostapic godnemi siş stali. Trzy przyczyny z Pisma Swietego naprzednieysze byc widzş dla ktorych Pan Bog malzenstwo postanowil. 8b Pierwsza iest przyczyna, aby mogl czlowiek/ na tak cişzki zywot miec towarzysza y pomocnika, tak bowiem Gen. Cap. 2. Pismo Swişte mowi: He a»sp» hâks buth «ahhomS, cotiophm' im8 noivioiţMHKd no himS. To iest: „Nie dobrze czlowiekowi byâ iednemu. Stworzmy mu pomocnika podobnego iemu". Ta iest pierwsza przyczyna dla ktorey malzonkowie poymowac siş maia., aby ieden drugiemu co ku wy-pelnieniu cnot, milo£ci bozey y blizniego wszelkich poboznosci y przykazani bozych, y do znoszenia dişzarow malzenskich towarzyszem, rada. y pomoca. byl. Ten iest pierwszy cel dla ktorego y Wy, Przeswietni Oblubiency, w stan swiety malzenski wstţ-puiac; primario nie na co innego pilniey patrzac intenti^ swoiş do przyişcia onego, do intentiey rayskim onym oblubiencom od Boga naznaczoney conformowac ma<5ie: Bog bowiem wszechmogacy gdy mial Ewş stworzyc, sen wlozyl w Adama, ktory to sen oycowie swişci Pisma Swiştego wykladacze, extasim rzeczy niebiskich byc 206 www.dacoromanica.ro wykladaia/. Concluduiac ze myslq. do Boga podniesiona, a zamknionemi smyslami malzonkowie poymowac siţ mai^, bo nie smysly ani rodzice, ani dostatki, dobra daiq. malzonkţ, ale sam Pan Bog, iako nas mţdrzec naucza: A»*»' H HAVfexTA paSA^AAIOT' w(t)hc«C H4AW/mi, w(t) r(C)A» Pron. 19 wc cohctjimtca xtm /m8apkcih. To iest: Dom y maiţtnosc rodzawaiq. oycowie dziatkom, a od Pana zona rostropna przylacza siţ mţzowi. Nie primario 9a tedy dla bogacstw, iako Adoniasz Abissag sobie/ w mal- zenstwo poiad chdial, ktoremu dla tego Duch Swiţty przez 3 Reg.^Cap. 2, Salomona powiedzial: „Dzii bediie zabit Adoniasz", ale dla samego naypierwiey towarzystwa y do wszelkich poboz-nosdi pomocy y do znoszenia niedolţznosci ieden drugiego poymowad siţ maia^ Secundario zas modo moze siţ y na dostatek y bogac-stwo y dobry posag, bez grzechu mied baczenie: pierwsz% przyczynţ za fundament zalozywszy, gdyz do znoszenia diţzarow malzenskich sluzq. y z nich niemala iest y tym stanie pomoc. Takze y zacnosd domu kto w tym stanie upatruie, nabywaiac sobie potţznych przyiadiol y powin-nych, nie grzeszy; iednak te przyczyny nie maiq. byd do malzenstwa pierwszemi, ale ostatniemi y podleyszemi. Wtora iest przyczyna splodzenie dziatek ku rozmno-zeniu chwaly Boga Wszemogacego, tak bowiem Pan Bog stworzywszy mţza y zone, blogoslawil im mowiac: Ptc-thtccm h mhojkhtica h HantAHiAHTc 3camk>, To iest: „Rosââie y mnoitie sie y napelniayâie ziemiţ". Z takowa^ intentiq. y on Swiţty mlodzian Thobiasz w malzenstwo wstţ- Thob. 8 puiac do Pana mowi: Panie, ty wiesz, zed nie dla zbytku biorţ siostrţ moiţ za zonţ, ale tylko dla milosdi potomstwa, w ktorymby bylo blogoslawione imit twoie na wieki wiekow. Y aniol Raphael tegoz Thobiasza nauczaiac, iakim siţ umyslem zenid ma mowi: IIpiHMciuH gjj A*«8 C\ CTPăX»*»^ rJCjAHHM-k, eoacc rM«A' P*ah, h»)kcah/ aimmhU, BMW A* ■' citMCHH (ltfiAMAtM\ EATOCAOICHlc l' CkUrt^' HăCA^AHUIH. To iest: Wezmiesz pannţ z boiazniq. pansk^, wiţcey chşcia dziatek, nizli luboâdiq. zdiţty, zebys w nasieniu Abra-hamowym blogoslawienstwa w syniech dostapil. Tq. intentiq.primario po pierwszey kazdy pobozny chrzesdianin wstepowad ma, a nie dla piţknosdi urody, albo zadzy 207 www.dacoromanica.ro cielesney: tych bowiem ktorzy dla piţknoâdi y zadzy cielesney w malzenstwo wstţpowali, srodze Pan Bog pokaral, iako Pismo Swiţte o nich mowi: Eha^bu" Gen. 6 cuhoii £kjh aw* ma»rkiKCKj&» bko cihi kPichki, noAiui a cist «■k îkihki w(t) »chx", «jki hSspium. To iest: „Wiffeqe synowie bozy corki ludzkie, ii byly piekne, wiieli sobie za zony ze wszystkich, ktore obrali". Ale shichaydie co przediw takiemu malzenstwu Pan Bog mowi: Hi hawt' AX* «»n npiEUBdTH bo MAti'biţtX'k ch\"k, 3ih(, c8t" iiaotk* To iest: „Nie bedzie trwal duch moy w ludiiach tych, poniewaz sa_ cialem" y dla tego iz cielesni byli, potopem sa. pokarani. Iednak kto za fundament sobie wtora. przyczynţ po-lozywszy, iesli secundario modo na urodţ patrzy, moze byd bez grzechu, bo y Iakob Patriacha zone obieraiac, wolat Rachelţ obierad gladka., anizeli Liia. szpetna., co czynil bez grzechu. Dla miloâdi tedy diiatek ktorzyby nie dla waszey tylko udiechy y rozmnozenia familiey, ale primăria jQa aby siţ w nich imit Boga wszech/ mogacego w Troycy Swiţtey iedynego na wieki chwalilo, y Wy, Przeswietni Oblubiency, poymowad siţ madie, dla czego, gdy Wam Pan Naywyszszy obiecane da doczekad potomstwo, nie w swieckich roskoszach, mqdrosdi y obyczaiach wieku tego. tylko, ale krzestem swiţtym odrodznvszy, primario w wierze swiţtey prawoslawno-katholickiey, w cnotach, poboznoâdiach y zachowaniu przykazani bozych wychowad y dwiczyd ie, starad siţ madie: aby siţ z nich nie tylko swiat napemil y dieszyl, ale aby siţ przez nich prawdziwa chwala boza rozmnazaiac, cerkiew y niebo nimi napel-nila, a wy abySdie godna. zaplatţ starania y pracy swoiey w niebie otrzymad mogli. Trzedia przyczyna iest, dla ktorey malzenstwo od Boga iest postanowione, uwarowanie siţ wszetecznstwa, y na niepouădia.gliwoSd lekarstwo, iako Pawel Swiţty naucza mowiac: Aoebo marş jK(h"fe hi npHKdCaTHCA, ho ea8a«- 1 Cor Cap 7 A**h1a PaAh kohîka» ca»» jkihS a* hmat' h KiiaWA* w

sht< cioa jkihu. To iest: „Mezowie, miluitie swoie zony". Gdzie zaraz sposob opisuie tey duchowney milosdi, aby nie byla zmyszlona y zbyteczna cielesna, ale aby pochodzila z czystego y szczyrego serca y z 14 — ContribuSii la isteria culturii şi literaturii române vechi — c. 129 2 09 www.dacoromanica.ro 1 Cor. 7 Versu 2. 11b 1 Petr. 3, Versu 7. prawego chrzegcianskiego przedsiewzişdia: ukojki X~c io(3)aio-bha' i(ct) uniţii. To iest: Iako Christus Pan umilowal cerkiew. Po wtore trzeba zachowad malzonkom wzaiemna. malzenska. wiarş, iako apostol swişty naucza: JKtHi cioh(m) Ad Cor. 1, vfcAOA»' Hi ■am'fcfT', ho AttJJKi; T4K0JKAI h AttJJKl Hi IA4A*fef1"k Cap. 7, Versu 4. CB0HMl -rfeAOMi, ho mmt. To iest: Zona nie ma w mocy ciala swego, ale ma.z, takze y mai nie ma w mocy ciala swego, ale zona; kto bowiem z wiary malzenskiey wystşpowad y one podeptad siş wazy, takowych iako apostol mowi, Bog sadzid bşdzie. Po trzecie powinni matzonkowie ieden drugiego szano-wad wzaiemne; tak bowiem Pawel Swişty do malzookow mowi: JKiH'fc «8îkt> aoajkhoi îĂroiOAfHtf a* «o3a«t\ T4Kojka< h jkcha «8îk8./To iest: „Maz niechay zenie powinna, zyczli-woic oddaie, taktze y zona mezowi". A Piotr Swişty mowi: MtJjKtl T4K0*a« K"trt JKhlltJlUf ci C80HMH JKiHlMH nO P438a\8 mw HiAtoi|iH-feHui8 coc8a8 jkihckomB «o3a4»hk m(c)tl. To iest: „Meiowie takze mieszakaiac z zonami swemi wespol, wedle umieietnoiti, iako siabszemu naczyniu niewie-sciemu wyrzadzaiqc uczUiwoic". Ucz$ciwo$<5 tedy y uszano-wanie przystoyne wzaiemnie malzonkowie powinni sa. wyrzadzad. Zona mşiowi iako glowie, a maz iako wlas-nemu cialu, „zaden bowiem, wedhig Apostola, nigdy ciala swego nie mial w nienawiUi, ale ie wychowywa y ogrzewa, iako i Christus cerkiew". A w ostatku tak powinien milowad y szanowad kazdy maz swoiş zonş, iako samego siebie, a zona niech siţ boi mşza swego. Po czwarte, przy tych trzech wzaiemnych powinno-âciach sama malzonka powinna iest mşzowi swemu iako glowie poshiszenstwo oddawad, wedlug nauki apostola swietego ktory mowi: JKihu, cioh(m) m8>ki(m) notHHtJfrric» mo Ta?, 34Hi m8«t> ict' taaia maţi, bkojki h XT taaia ujTkih. To iest: „Zony niechay bedq, poddane metom swoim iako Panu, abowiem maz iest glowq, zony, iako y Christus iest glowa, cerkwi". Powinna tedy malzonka swemu mşzowi poshiszenstwo y poddanstwo oddawad, ale nie slepe, lecz Ephes. 5. Versu 29. 1 Tipărit: swietego. 210 www.dacoromanica.ro diskretne, iako cerkiew oddaie Christusowi, to iest, we wszystkim tym co siţ z wolq. bozq. y z wypelnieniem przy-12a kazani iego i z dobrymi y/ poboznymi obyczaiami zgadza, poslusznq. byd o wszeki powinna. Ale iesliby uchoway Boze maz malzonkţ do przeciwnego tym posluszenstwa podiagal, to iest: albo do odstapienia wiary prawoslawney-katholickiey, albo do iakiego grzechu popelnienia byna-mniey w tym posluszna byd nie powinna: wiediied bowiem ma m%z iz zona nie z piţty meza, ale z boku iego wzieta iest y dla tego nie iako niewolnikowi absolute y przykrze w czymby chdial, ale iako towarzyszowi, w czymby siţ z wolq. bozq. zgadzalo, ma roskazywad, a ona iemu iako glowie i panu we wszystkim tym poshiszna byd powinna. Y Sara bowiem, wedlug Piotra Swiţtego, posluszna byla Abrahamowi, panem go nazywaiac. Powinna przytym malzonka swego mţza wszelkq. sw% pokor%, cichoSciq. y lagodno&iq. do nabozenstwa, pos-tow, czţstych modlitw, ialmuzn wszelkich pobozno£di, iako sklonniesysza do tego naturţ maiaca, przykladem byd, pobudzad y pochop dodawad, a osobliwie iesliby m%z byl nie prawoslawney albo chwieiacey siţ wiary, wszelkie staranie przylozyd ma, aby go do wiary swietey nawrodid, albo w niey zmocnid mogla, a to tym sposobem ustawicznie Pana Boga czestymi y goracemi modlami y Izami o iego nawrocenie proszac, poszczac y ialmuzny daiac y kaplanow aby zan ofiary bezkrewne Panu ofiarowali uzywaiac. j Qor 1 Dobra bowiem takowey malzonce pobozney, Pawel V. 24 Swiţty w tym otuchţ daie mowiac: Gthtca mBjkt» Hfs'bpHiJK 12b w xwb s'tpHofi. To iest: „Po&wiecon bywa]mai niewierny przez zone wiernc{", iakoby rzekl: czţsto siţ trafia ze maz niewierny nawrocon bywa do wiary swiţtey przez zonţ wiernq.. Powinna przy tym malzonka dobra, aby swarow y klopotow uchodzic mogla przy poudanstwie y dierpieniu, milczenie zachowad. tym bowiem wszystkie niepokoie domowe oddali, dla czego y Swiţty Pawel naywiţcey na I. Tim. 2, 11. bialey glowie milczenie wydi^ga, gdy mowi: JKcha «t» >(3M0AliH A a SlHTCA Cit ICARHAtli nOItOptHltAMi. JKtH'fc SlHTH HE noicA'biaw, hh baja^th aiSjk(mi, ho emth «i itAtOAita. To iest: „Niewiasta niech sie uczy w milczeniu z wszelkim 211 www.dacoromanica.ro poddanstwem, lecz nauczai niewieiâie nie dopuszczam, ani wladai mezem, ale byi w milczeniu". Nad insze wszystkie cnoty iako lilia miedzy kwiaty niewieâcie milczenie prze-biia, gdy niewiasta usta zawiera, gdy nie iest swiegotliwa y swarliwa, gdy woli milczef y cierpief, nizli mowif, wszystek pokoy w domu zostaie. Mafie tedy y o tym wkrotce naukş, iako vota mal-zenskie, ktore ieden drugiemu przed Panem Bogiem odda-wad mafie, zachowaf powinni iesteâfie, Przeswietni Oblubiency y iako w tym stanie malzenskiem zyiac Panu Bogu siş podobaf mafie. Zaczym skracaiac iuz do was moiş mowş, Pana nay-wyzszego, ktory Was do tego stanu poworywa, proszş, aby Was wedlug proib naszych, ktore tu za Wami przed Maiestatem iego wylewaf bşdziemy, prawica. swoia. bozskq zlaczenie Wasze, tak ublogoslawif raczyl, abyâfie wszelkie cnoty y po/boznoâfi y przykazania iego pemiac, w nieza-mierzone lata na laskş iego swişty sobie zarabiaiac, w zgodzie y miloâfi swietey az do zgrzybialey staroâfi zyli y znal nayprzednieyszy malzenskiego blogoslawienscwa przy wszelkich duchownych y cielesnych darow iego o obfitoâciach, syny synow swoich, az do czwartego y piatego pokolenia, ku chwale bozey, ku podporze rzeczy P. y Ozdobie Iasnie Oswieconego Domu W. X. M. ogladali. Amen. TRADUCERE f ja Cuvîntare duhovnicească la cununia Prealuminatului Pan lanusz Radziwil, prinţ de Birze şi Dubnice, cămăraş al Marelui Ducat al Lituaniei, staroste de Kamenica, de Kazimierz, Seywen etc, etc, cu preamărita domniţă Măria, fiica preamăritului domn Io[an] Vasilie, Voievod şi Domn al Moldovei, rostită de prea venerabilul întru Dumnezeu, părintele Petru Movilă, mitropolit al Kievului, al Haliciului şi a toată Rusia, exarh al scaunului apostolic constantinopolitan, arhi- 212 www.dacoromanica.ro mândrit al Lavrei Pecerska, in Biserica domnească din Iaşi, Închinată ierarhilor dumnezeeşti, sfinţii Vasilie, Ioan şi Grigorie. în Lavra Pecerska din Kiev. Anul Domnului 1645. La Stema Prealuminaţilor Prinţi Radziwil şi a Preamăritului Io[an] Vasilie Voievod şi Domn al Moldovei Această prietenie Cap1 Vulturului aduse, care la inimă cu drag îl puse, Cînd primi să-i fie cap Radziwil Mireasa; stema moldoveana Astfel Vulturului Capul încredinţa (Bărbatu-i Cap Femeii), ca singur să conducă. Preaputernicului domn preamilostiv Vasilie, voievod şi domn al Ţării Moldovei, domnie în pace şi în lung veac şi binecuvîntare de la Dumnezeu. Am împlinit * cu plăcere prin serviciile mele prieteneşti tot ce a fost de trebuinţă pentru încheierea unei legături veşnice între preacinstita casă a Măriei tale şi înalta şi slăvită casă a prealuminatului domn cămăraş al Marelui Ducat al Lituaniei, şi de aceea nu mai vorbesc despre serviciile făcute de mine; ca bun prieten 3, pentru Măria Ta, Domnul meu milostiv. Să dea Dumnezeu ca şi în viitor să pot sluji în chip demn 4 pe Măria Ta. Iar acum, dorind prealuminaţilor, preamăriţilor prinţi, noilor/căsătoriţi, toate fericirile 5, cu dragoste deplină, doresc şi Măriei Tale, Domnul meu milostiv, ca la adînci bătrîneţe, după nenumăratele împliniri ale Domniilor lor, să te bucuri de nepoţii şi strănepoţii născuţi din aceşti nobili prinţi. împlinind dorinţa • prietenească a Măriei Tale, cu-vlntarea pe care am ţinut-o la nunta străluciţilor prinţi, 1 De zimbru (Aluzie la stema Moldovei). * în origini, în limba latină : expleui. 3 de partibus bono Amico exoluendis... non arguar. 4 condigne. 5 omnia felicissima. • Desideria... explendo. 213 www.dacoromanica.ro rostită parte în limba polonă, parte în limba română, în biserica Măriei Tale din Iaşi, am dat-o acum la tipar numai în limba polonă M-am silit prin aceasta 2 să arăt lumii cît de slăvită 3 şi de însemnată este legătura încheiată de Măria Ta cu casa Domniei Sale Prinţului şi să încredinţez totodată Măriei Tale o dovadă clară de prietenie, ceea ce, dacă am izbutit4, rog ca această lucrare a mea să fie primită de Măria Ta, Domnul meu milostiv, cu bucurie şi suflet senin 5. Al Măriei Tale iubitor prieten, slujitor şi veşnic rugător lui Dumnezeu, Petru Movilă, arhiepiscop, mitropolit al Kievului, Haliciului şi a toată Rusia. ^a Cuvîntare la cununie înţelepciunea eternă, orînduind înalta sa ierarhie cerească, a împărţit cele nouă cete îngereşti (după Sfîntul Dionisie Areopagitul) în trei părţi: De^aelesti Prima : Tronurile, Heruvimii şi Serafimii, aproape de Hierarch • înălţimea Măririi sale i-a aşezat, astfel încît fără altă mijlocire să capete lumina minţii, înţelepciunea şi înde-mînarea, spre împlinirea voinţei sale. A doua: Stăptniile, Domniile şi Puterile le-a aşezat mai jos, ca prin mijlocirea primei să capete lumina înţelepciunii şi îndemînării şi să o dea celei de a treia. A treia parte: Principatele, Arhanghelii şi îngerii a binevoit să-i aşeze mai jos decît cele două, pentru ca, primind darurile cereşti de la cea din mijloc, să le dea fiinţei raţionale de pe pămînt, adică omului, pe acesta 3b să-1 păzească, voia lui Dumnezeu/ să-i facă cunoscută, să-1 conducă şi să-1 îndrepte spre împlinirea tuturor virtuţilor şi poruncilor dumnezeeşti. în chip asemănător, şi neamul omenesc, întru sfînta biserică a sa de pe pămînt, a voit să fie împărţit în trei _ stări, şi anume: de feciorie, de văduvie şi de căsătorie. 1 idiomate Polono. 2 hoc argumento. 3 quam glorisissime. 4 quod utrumque dum facio. 5 fronte et mente serena. * Dionisie Areopagitul, De caelesti hierarchia, cap. VI—IX (Migne, Patr. Gr.. 3, p. 200 ş.u.); vezi nota 1 de la p. 14 a ediţiei textului latin, Orthodoxa Confessio Fidei Catholicae et Apostolicae, îngrijită de Malvy şi Viller; Cf. Oeuvres de Saint Denis VAreopagite, Paris, 1865, p. 342—362. 214 www.dacoromanica.ro Aceste trei stări au fost prefigurate încă în Cartea Genezei, de către marele patriarh Noe, în arca sa, imagine a actualei biserici a lui Hristos, în care arcă Dumnezeu cel atotputernic a poruncit să fie trei caturi : în primul a aşezat păsările, ca fiind mai uşoare; în cel din mijloc animalele curate, iar în al treilea a poruncit să fie aduse toate vietăţile care se tîrăsc pe pămînt. Pe drept cuvînt, deci, starea de feciorie este asemănată păsărilor, căci ea e departe de toate greutăţile, necazurile, de agonisirea averii şi de grijă, iar apoi prin rugăciuni şi smerenie se înalţă. Corint. Căci cel ce s-a căsătorit, după cum spune Sfîntul Pavel, Vers. 33. se îngrijeşte de ale lumii, ca să placă femeii1. Iar cel care nu s-a însurat sau cea care nu s-a măritat se străduieşte pentru lucrurile Domnului, ca să fie nepătată şi cu trupul, şi cu sufletul, şi aceasta este deosebirea dintre femeia măritată şi fecioară. Starea de feciorie este aşezată deasupra nu numai pentru faptul că prin curăţie şi perfecţiunea virtuţilor este egală Tronurilor, Heruvimilor şi Serafimilor, dar şi pentru că Domnul şi Mîntuitorul nostru a binevoit să păstreze în această stare pe preasfînta şi precurata Fecioară, Maica sa, care înainte de naştere, cît şi în timpul naşterii 4a şi / după naştere a rămas fecioară curată în veci. Şi Mîntui- torul însuşi, devenind om, a rămas pururea în stare de feciorie. Apoc. 14, Slava şi măreţia acestei stări a văzut-o sfîntul Ioan pe muntele Sionului, unde împrejurul Mielului lui Dumnezeu stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, avînd [numele lui şi] numele Tatălui său scris pe frunţile lor şi cîntînd o cîntare nouă, pe care nimeni altul nu-1 poate cînta : „Aceştia sînt care nu s-au întinat cu femei, căci sînt feciorelnici. Aceştia sînt care merg după Miel oriunde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pîrgă lui Dumnezeu şi Mielului. Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sînt fără prihană." Dar starea de feciorie n-a fost aşezată deasupra altora şi recomandată numai în Noul Testament şi în Apostol, v. 1,2, 3, 4, 5. 1 I Corinteni, 6, 33 (cităm după Biblia, Bucureşti, 1968). 215 www.dacoromanica.ro în alte cărţi sfinte şi în pravili, ci încă în Vechiul Testament. Căci cine s-a sculat din morţi, a luat focul din cer, a poruncit rîurilor să se retragă, a închis şi a deschis cerul şi, în cele din urmă, a fost luat, într-un car de foc, la cer, în rai (după cum înţelege Sfînta Biserică Răsăriteană) şi şi-a păstrat trupul viu pînă acum, dacă nu marele proroc Ilie, care şi-a păstrat starea de feciorie ? Dar mai minunat este faptul că asemenea mari proroci şi oameni drepţi care şi-au păstrat starea de feciorie au făcut minuni nu numai în timpul vieţii, ci şi după moarte, moaştele lor au fost demne să-i învie pe cei morţi, cum au fost cele ale lui Ilie. Deci starea de feciorie este aşezată pe o treaptă înaltă 4b şi înnobilată cu mari daruri de la Dumnezeu, / de unde are deosebite calităţi, dar deoarece nouă timpul nu ne îngăduie acum să vorbim mai mult despre aceasta, vom spune pe scurt despre cea de a doua stare, cea de văduvie. Şi această stare de mijloc este înaltă şi are calităţile sale, asemenea primei stări, şi se află in Sfînta Scriptură, atît în Vechiul, cît şi în Noul Testament. în Vechiul Testament, Dumnezeu a binevoit într-atît să purifice această stare de văduvie, încît femeilor care trăiau in curăţie şi abţinere nu numai că le-a acordat darurile pe care de obicei le dădea sfinţilor, ci şi un dar deosebit, al bărbăţiei, peste firea lor slabă din naştere, cum a binevoit a da Iuditei şi altora asemenea, care au învins pe duşman şi au scos poporul izraelian din mari nenorociri, invingînd viteze căpetenii de oaste. Aşa o putere are curăţia, nu numai în feciorie, ci şi în starea de abţinere a văduviei, şi nu numai în Vechiul Testament, dar şi în Sfînta Evanghelie sînt arătate calităţile ei evidente şi In alte, mai ales in [evanghelia] Sfîntului Luca, la acea Sfînta Ana, care, după ce a trăit cu soţul ei şapte ani de la fecioria sa'şi era văduvă, în vîrstă de optzeci şi patru Lnca 2 °^e ani, nu se depărta de templu, slujea Domnului in posturi Vers. 36 şi rugăciuni, ziua şi noaptea. Pentru curăţia văduviei sale, aceasta a devenit demnă nu numai să aibă duhul prorocirii, dar, mai mult chiar decît alţi înalţi patriarhi şi proroci, 1-a văzut pe Mesia cu ochii ei, a vorbit despre el şi a prorocit. www.dacoromanica.ro înaltă este deci şi această stare, care pentru curăţia 5a şi abţinerea sa este numită de unii sfinţi doctori stare de mucenicie. Este o stare de mijloc, deoarece după ce a cunoscut plăcerile trupeşti, grijile şi truda căsniciei, se păstrează în abţinere, imitînd starea de feciorie. Despre această stare s-ar fi cuvenit să vorbim mai mult, atît din Vechiul, cît şi din Noul Testament, dar, deoarece ceremonia de astăzi nu ne permite, vom trece la cea de a treia stare, care este starea căsătoriei şi despre care tocmai acum se cuvine a vorbi. Pentru care pricină această stare a căsătoriei este pe locul al treilea, cel mai de jos, în biserica creştină şi de ce este asemănată cu vietăţile tîritoare ? Nu văd altă pricină decît greutăţile căsniciei. Căci, în afară de folosul unuia şi al celuilalt, de creşterea copiilor, din cauza grijilor şi frămlntărilor în legătură cu dobîndirea averii şi, in cele din urmă, din cauza gustării plăcerilor trupeşti, par ca nişte fiinţe care se tîrăsc pe pămînt. Din această cauză, aşa cum primele două stări ne învaţă modestia şi abţinerea, soţii trebuie ca în timpul sărbătorilor, posturilor şi rugăciunilor să se abţină de la Cap. 7 legătura trupească, pînă la vremea cînd, după Sfintul Pavel, este îngăduitTotuşi, starea căsniciei are şi anumite calităţi în biserica creştină. Căci, dacă starea fecioriei este asemenea purităţii îngerilor şi se ridică sus, pînă la cer, nu este chiar cea de pe urmă nici starea căsniciei, care prin naşterea şi educarea creştinească a copiilor răspîndeşte lauda lui Dumnezeu, umple biserica şi cerul. Dacă starea de feciorie îşi are lauda şi întîietatea 5b din faptul / că Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos pe preasfînta sa maică şi pe sine însuşi a vrut să păstreze veşnic în această stare, totuşi, starea căsniciei este egală în această privinţă celei a fecioriei, de vreme ce, deşi maica preacurată rămîne fecioară în veci, totuşi Domnul a voit s-o aşeze sub veşmîntul căsniciei, după cum arată Sfîntul Luca, cap. 1, Luca: „A fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu... către Vers. 26 şi 27 o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif". Şi însuşi Domnul, deşi nu într-o trupească, ci într-o spirituală 1 I Corinteni, 7, 5. 217 www.dacoromanica.ro căsnicie cu mireasa sa, biserica, se află veşnic. Dacă dec sînt înalte primele două stări de mai sus, cu care se umple cerul, tot atît de înaltă este şi starea căsătoriei, căci nu numai că celor ce trăiesc cuvios în ea nu le este oprit să intre în cer, dar din această [stare] au ieşit proroci, apostoli, mucenici şi o mulţime nenumărată de sfinţi, care, trăind în curăţie feciorelnică şi abţinere de văduvi, luptînd şi biruind, umplu biserica. Deci starea căsniciei este aproape întru totul egală primelor două şi nu numai egală, ci şi superioară. Eu văd superioritatea ei asupra celorlalte în faptul că Domnul şi Mîntuitorul nostru a voit s-o aşeze printre cele şapte taine sau sacramente ale bisericii sale, după învăţătura Sfîntului Pavel, care Efeseni, spune: TdHHd ci* haIa ictv Adică: Sacramentul sau Cap. 5, taina aceasta mare este, care sacrament îl dobîn- vers. 32 ^c cej ce jntra cu pi0şenie în căsnicie, avînd harul ga ex opere operato, / adică dăruit prin meritul chinurilor Domnului. Celelalte două stări nu pot avea un asemenea har, poate doar ex opere operanlis, adică din propriile lor fapte şi lucruri bune, care să merite a fi cauza unui deosebit har dumnezeiesc. Deci, cu adevărat starea căsniciei este superioară celorlalte două, iar, deoarece este taină sau sacrament în sfînta biserică şi cauză ce produce harul, de aici se deduce, în primul rînd, că este lăsată de autorul însuşi al tainelor, adică de Dumnezeu, avînd loc în rai, aşa cum arată Cartea Facerii : „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul său [...], a făcut bărbat fi femeie. Şi [...] i-a binecuvântat, zicînd : Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi fi umpleţi pămîntul."1 La început asta era în rai. Iar în Testament, Domnul şi Mîntuitorul nostru, Dumnezeul adevărat şi omul perfect a întărit harul stării de căsnicie în Cana Galileii prin prezenţa sa şi a preacurate maicii sale, împodobind-o cu roadele minunilor şi cu taină în biserica sa, după cuvintele Sfîntului Matei : 6jkc Erk comită, HAOim a* hi pi3A8Hi!t-k.. Adică : „Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu desfacă", după cuvintele mai sus citate ale Sfîntului Pavel: Tahha cIa iiaIa icti. „Taina * Facerea, 1, 27—28. 218 www.dacoromanica.ro aceasta mare este; iar eu zic in Hristos şi în Biserică" 1. Apostolul numeşte căsătoria o mare taină pentru importanţa actului al cărui simbol este, adică atît al unirii 6b a două/ firi, divină şi omenească, într-o singură fiinţă a Fiului Domnului, precum şi al căsătoriei spirituale a Domnului Hristos cu biserica, în care se întruchipează cuvintele : Giro pmh uictaihti hÂItI uitua csoiro h autipi, h npHA'tnHTTi cm Kli MtlH'fe CBOIH h E8AITA uisa 11 IIAo(t) iahh8. Adică : „De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amîndoi un trup" 2-Căci 1-a părăsit pe Dumnezeu Tatăl nu pentru despărţire, fiind cu el una, ci pentru a apărea, aşa cum spune Sfîntul Pavel, în chip de slujitor : Gibi 8awah, 3p Adică : „Am cunoscut ci nu voi putea altfel si am înţelepciune, de nu-mi va da Dumnezeu". în al patrulea rînd, îi face în stare să crească copiii în spiritul sfintei credinţe ortodoxe-catolice şi al cucerniciei creştine. Căci a naşte copii este un dar simplu şi comun cu cel al paginilor şi al animalelor, iar a-i creşte In spiritul unor anumite principii pot şi păgînii. Dar a-i creşte în 1 Evrei, 13, 4. 220 www.dacoromanica.ro spiritul şi cucernicia ortodoxă-catolică şi pentru obţinerea mîntuirii, acesta este un dar divin, pe care părinţii nu-1 pot avea fără harul de la Dumnezeu. Şi îl pot dobîndi în virtutea sfintei taine a căsătoriei, dacă au purtare şi minte credincioasă, creştină. în sfîrşit, este un dar dumnezeiesc, dat soţilor cucernici prin această taină, de a putea răbda orice sărăcie şi lipsuri Sa şi neajunsuri / în purtarea unuia faţă de celălalt şi toate poverile căsniciei. Aceste patru daruri divine le enumera astfel Sfîntul 1 Tim. 2 Apostol, vorbind femeii: iar ea va fi mîntuită prin naşterea copiilor, dacă va trăi în credinţă şi dragoste şi evlavie şi ascultare. Primul, deci, este darul de a fi credincioşi unul altuia şi a nu cădea în preacurvie. Al doilea — de a trăi alături în dragoste. Al treilea — de a-şi păstra patul neîntinat. Al patrulea — de a-şi trăi viaţa în sobrietate. Astfel, deoarece căsătoria este hotărită de autorul tainelor şi este simbolul văzut al unui lucru sfînt nevăzut şi cauza aducătoare de har, este negreşit o taină în sfînta biserică răsăriteană şi prin aceasta căsnicia se ridică deasupra stării de feciorie şi văduvie. Trebuie deci ca Voi, Preacinstiţi Miri, să ştiţi şi din ce cauze căsătoria este hotărîtă de Dumnezeu, cum să păşiţi în ea şi cum să faceţi pentru a plăcea Domnului celui de sus şi, primind binecuvîntarea promisă pe pămînt, să deveniţi demni a dobîndi şi bunurile cereşti. Văd trei cauze mai importante în Sfînta Scriptură pentru care Domnul Dumnezeu a hotărît căsătoria. 8b Prima cauză este ca omul să poată avea / un tovarăş şi un ajutor în viaţa aceasta grea, aşa cum spune şi Sfînta Facerea Scriptură : Hi a»»P» 1ÂS8 suth iahhomS ; cotbophm' uw8 no- Cap. 2. AioqjHHna no hia\8. Adică : „Nu e bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el". Aceasta este prima cauză pentru care se iau soţii, pentru ca să fie unul altuia tovarăş, sfătuitor şi ajutor în îndeplinirea virtuţilor, în dragostea de Dumnezeu şi faţă de aproapele, în îndeplinirea tuturor datoriilor şi poruncilor divine şi în purtarea poverilor căsătoriei. Acesta este 221 www.dacoromanica.ro primul scop, pentru care şi Voi, Preacinstiţi Miri, păşind în starea sfînta a căsniciei, primario 1 nu vă îndreptaţi spre altceva intenţiile voastre, ci vă conformaţi intenţiilor cereşti, stabilite de Dumnezeu pentru miri. Căci Dumnezeu cel atotputernic, atunci cînd urma s-o creeze pe Eva, 1-a adormit pe Adam, iar visul avut sfinţii părinţi, tîlcuitori ai Sfintei Scripturi, îl explică extasirrfi al celor cereşti, conchizînd că soţii trebuie să se ia cu gîndul înălţat spre Dumnezeu, cu simţirile stăpînite, căci nu simţămintele, nici părinţii, nici averea nu-ţi dau soţie, ol Pron. 19 însuşi Dumnezeu, aşa cum ne învaţă înţeleptul: A»m' h HAVfcHlA Pi3A"tA<»|0T' U>(t)h<« •MAWMV U>(t) T(c)Âd «( c»h(- TMBaercA TKiM a\8ap4. Adică: „Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul"B. Cu această intenţie şi tînărul sfînt Tobie, păşind pragul căsniciei. 1 în primul rînd. 2 Ca pe un extaz. 3 De fapt, v. 24. 4 în al doilea rînd. 6 Facerea, 1, 28. 222 www.dacoromanica.ro Tobit, 8 a spus Domnului: „Doamne, tu ştii că nu pentru avere o iau pe sora mea de soţie, ci numai pentru dragostea pentru urmaşi, în care să fie binecuvîntat numele tău în vecii vecilor"1. Şi îngerul Rafael, învăţîndu-1 pe acelaşi Tobie cu ce gînd să se căsătorească, i-a spus : llpiHAMuiH 9b A*B(f CT> CTp4X«A"i r(C)AHHMl, BOAEE IIAOAA P4AH, HIJKIAH/aWSAIHIa, BR* AA «' CkAUHH ttfiiMMM-i. IÂTOCAOBIHTi l' Chwkx' HACA'fe'AHUJH. Adică : „Vei lua cu teamă de Dumnezeu fecioara, mai mult din dorinţa de fa avea] copii, decît cuprins de pofte pentru a moşteni binecuvîntarea prin fii, în seminţia lui Avraam"3. Cu această intenţie, primario, în primul rînd, trebuie să păşească fiecare creştin cucernic, şi nu pentru frumuseţea chipului sau pentru poftele trupeşti. Căci cei ce fac căsătoria pentru frumuseţe şi pofte trupeşti sînt asupra pedepsiţi de Domnul Dumnezeu, aşa cum şi Sfînta Facerea, 6 Scriptură spune despre ei: BifkA«uii mt cuhwbi sîkih âî'p* HAOK'bVkCKAA UKO CtJTh KP4CHU, (i0au14 a Clrt II SKIHU w(t) hchx', omt h3bp4ui4. Adică : „Fiii lui Dumnezeu, văzînd că fiicele oamenilor sînt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit". Dar ascultaţi ce spune Dumnezeu împotriva unei asemenea căsătorii: Hi haut' ax* moh npcBUB4TH so iA0B-fcu.ixi chxv 3ahi c8t' nAOTk. Adică : „Nu va rămînea duhul meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sînt numai trup"3 şi, fiind trup, sînt pedepsiţi cu potopul. Totuşi, cine ia cea de a doua cauză drept fundament, dacă secundario modo se uită şi la frumuseţe, poate să fie fără păcat, căci şi patriarhul Iacov, alegîndu-şi soţie, a preferat-o pe Rahila, alegînd-o pentru că era frumoasă, şi nu pe Lia cea urîtă, ceea ce a făcut fără păcat. Deci pentru dragostea de copii, pe care nu pentru plăcerea voastră sau pentru înmulţirea familiei, ci primario ca 10a prin ei numele lui Dumnezeu atotputernic / în Sfînta 1 De fapt, pasajul respectiv (Cartea lui Tobit, 8,7) are conţinutul următor : „Şi acum. Doamne, nu plăcerea o caut, luînd pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună pînă la bătrîneţe !" 2 N-am găsit în Cartea lui Tobit (şi a fiului său Tobie) un pasaj cu acest conţinut. 3 Facerea, 6, 3. 223 www.dacoromanica.ro Treime să fie lăudat, vă luaţi şi Voi, Preacinstiţi Miri, şi de aceea, cînd Domnul cel de sus vă va împlini promisiunea, dîndu-vă urmaşii aşteptaţi, să nu vă străduiţi a-i creşte numai în plăcerile lumeşti, înţelepciunile şi obiceiurile veacului acestuia, ci în sfîntul botez născîndu-i, să-i educaţi şi obişnuiţi primario în sfînta credinţă ortodoxă-catolică, cu virtuţile, cucernicia şi respectarea poruncilor lui Dumnezeu, pentru ca prin ei nu numai să se umple pămîntul şi să se bucure, dar şi să se răspîndească adevărata laudă a lui Dumnezeu, să se umple biserica şi cerul cu ei şi voi să puteţi primi în cer o răsplată demnă de strădania şi munca voastră. A treia cauză pentru care căsătoria este hotărîtă de Dumnezeu este stîrpirea preacurviei şi leac pentru desfrî-nare, aşa cum ne învaţă Sfîntul Pavel, spunînd : A'spo 1 Cor. Cap. 7, HÂr8 Miark m iiPHracathca, ho sa8aoa*eahîa paah rohkao c«o» v-l ?' ^ >k«h8 a* haut' h raajkaa "«ha cioirw «8îka a" hmati. Adică : „Bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar, din cauza desfrînării, fiecare să-ţi aibă femeia sa ţi fiecare femeie să-ţi aibă bărbatul său." Deci nu pentru faptă trupească şi pentru plăcerile trupului care provin din ea, ci pentru ca omul care nu poate trăi în curăţie feciorelnică sau în văduvie să nu supere măreţia lui Dumnezeu prin desfrîu. în căsnicie permite să se intre Duhul Sfînt, care spune 10b aşa :/Hictha kihhtsa ii icfc(x*) h aoîki hicrhpho, ba8ahhkw(m) >ki h npiAiosoA'tiAi-h cSahti Eri. Adică : „Cinstită să fie nunta întru toate ţi patul nespurcat. Iar pe desfrînafi îi va judeca Dumnezeu."1 Deci trebuie să ne ferim de toţi cei care intră în căsătorie cu gîndul sau cu scopul de a se însura pentru plăcerile trupeşti, căci asupra unora ca aceştia diavolul are putere, aşa cum îi spunea şi îngerul Rafael lui Tobie : GiH kw hki chu,c ki- HATCA, IMW aa Erî W»(t) CISI H W»(t) CBOirO 8«a W»(t)rOHATl, H CB0IM8 AlOCAIHllO CHUI HACTOATl, brw rohl H MCRl hmîki H*fccTk Pa38aia, ha(a) CHnisUAiH aimohi hmat iaa(ct). Adică : „Cei ce se căsătoresc astfel, încît îl îndepărtează pe Dumnezeu de inima lor ţi-ţi satisfac plăcerile asemenea calului ţi 1 Evrei, 13, 4. 224 www.dacoromanica.ro 11a Sirah. 25. v. 1. Efeseni. 5. I, Corinteni, cap. 7, v. 4. I Cor. v. 2. 11b 7, asinului, care n-au minte, asupra acestora demonul are putere"1. Iată deci, Preacinstiţi Miri, care sînt cauzele pentru care Dumnezeu a hotărît căsătoria şi lucrurile de care trebuie să vă păziţi, după Sfînta Scriptură, de ce să vă feriţi, pentru ca păşind după cuviinţă în această stare sfînta. să puteţi primi harul Domnului, pe care-1 dă această taină. Trebuie ca legămintele pe care vi le faceţi unul altuia să le păstraţi întocmai. Deci : mai întîi. dragoste reciprocă, pentru că dragostea dintre soţi nu numai că orînduieşte totul în casă şi ca şi cum in dies 2 face binele, dar este plăcută şi Domnului celui de sus. aşa /cum spune înţelepciunea divină : TpiMH 8itpiCH]fCA h CTaji itpaCHa npi(A) r(cţAiAVfc h hakh: iahhomucaNmi &patTh h ap^ikictumi kahwhhjcti h jkcha h m8>ki ir a a ci cosoio corAdc8»t ca. Adică : ..Cu trei lucruri m-am împodobit şi tn-am sculat frumoasă înaintea Domnului şi înaintea oamenilor : unirea fraţilor şi dragostea între prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg unul cit altul". Apostolul Pavel. insuflând soţilor o iubire spirituală reciprocă, spune : AASxlt akshti cioa xmu. Adică : ..Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre". Şi totodată este descris felul acestei iubiri spirituale, ca să nu fie închipuită şi nici prea trupească, ci să izvorască din inimă curată şi sinceră şi dintr-o adevărată pornire creştinească: Hro>k< Xc" io(3)aio3Ha' c(ct) uTpkb-k. Adică : ..După cum şi Hristos a iubit biserica". în al doilea rînd. soţii trebuie să fie credincioşi în căsnicie unul faţă de celălalt, aşa cum ne învaţă sfîntul apostol: >K(Hd cioh(m) t^aoa»' hc baja^'t', ho mSho»; tjko>ka< h ai8>ki Ht ■AdA'fc'Tit chohmi i-kAOMi, ho )k(Hd. Adică : „Femeia nu este stăpină pe trupul său. ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpîn pe trupul său. ci femeia". Căci cine îndrăzneşte să încalce credinţa în căsnicie, acela, după cum spune apostolul, va fi judecat de Dumnezeu. în al treilea rînd, soţii trebuie să se respecte reciproc, căci aşa a spus soţilor sfîntul Pavel : JKiH'fc ai8>ki a*aikh*< sĂrosoAtHlf Ai io3aa NiMOuiH-kHiu8 coc8a,8 ;kehck9ai8 io3a4Iouk M(c)Tk. Adică: „Bărbaţilor, de I Petru, 3 asemenea, trăiţi înţelepte}te cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, ţi faceţi-le parte de cinste"2. Soţii trebuie să-şi facă parte unul altuia, după cuviinţă, de cinste şi respect. Soţia faţă de soţ e ca faţă de cap, iar soţul ca faţă de trupul său, căci după cum spune apostolul, „nimeni vreodată nu ţi-a urît trupul, ci Efes. 5, fiecare îl hrăneşte ţi îl încălzeţte, precum ţi Hristos biserica". v' ^ Aşadar, aşa trebuie să-şi iubească şi să-şi cinstească fiecare bărbat femeia ca pe sine însuşi, iar femeia să se teamă de bărbatul său. In al patrulea rînd, pe lingă aceste trei îndatoriri reciproce, soţia este datoare să dea soţului ei ascultare, precum capului, după învăţătura sfîntului apostol, care spune : XCehu, ckoh(ai) ai8;ke(ai) iiokhhBhteca mo TÂ8, 3ahi Ai8;k-h [ct* mu SKiH'fcj BKOittf XT taaia ulpitH. Adică: „Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum ţi Hristos este capul bisericii"3. Deci soţia trebuie să dea ascultare şi supunere bărbatului său, dar nu orbeşte, ci conştient, aşa cum şi biserica dă lui Hristos, adică în tot ce concordă cu voinţa lui Dumnezeu şi cu împlinirea poruncilor sale şi cu obiceiurile bune şi cucernice trebuie să fie ascultă- j2a toare. Dar dacă, Doamne fereşte, soţul o împinge pe soţie, folosindu-se de această ascultare, într-o direcţie opusă, adică fie s-o îndepărteze de la credinţa ortodoxă-catolică, fie s-o împingă spre făptuirea vreunui păcat, atunci nu trebuie să fie ascultătoare. Bărbatul să ştie că femeia nu este făcută din călcîiul lui, ci din coasta lui, şi de aceea nu poate să-i poruncească, ca unui sclav absolute 4 şi în chip neplăcut, orice ar vrea, ci ca unui tovarăş să-i ceară lucruri 1 De fapt, 5, 3. 2 Textul slavon şi, după el, transpunerea polonă a lui Petru Movilă nu corespund exact originalului grecesc. Am dat în româneşte versiunea Bibliei din 1968. 3 Efeseni, 5, 22—li. 4 în mod absolut. 226 www.dacoromanica.ro care sînt în concordanţă cu voinţa lui Dumnezeu, iar ea lui, precum capului şi stăpînului, în toate aceste privinţe trebuie să-i fie ascultătoare. Căci şi Sara, după sfîntul Petru, îl asculta pe Avraam, numindu-1 domn '. în plus, soţia trebuie să-1 îndemne pe bărbatul său la smerenie, moderaţie, blîndeţe, la slujbe, post, rugi dese, pomeni şi alte fapte cucernice, ea fiind din fire mai înclinată spre aceste lucruri, să-i fie exemplu, să-1 îndemne şi să-i dea impuls, mai ales dacă bărbatul nu este de religie ortodoxă sau şovăie în credinţă, atunci trebuie să depună toată strădania pentru a-1 readuce la sfînta credinţă, sau pentru a întări credinţa în el, şi aceasta prin necurmate rugi către Domnul Dumnezeu, rugîndu-1 cu rugi fierbinţi şi lacrimi pentru convertirea lui, postind, dînd pomană şi preoţilor, pentru ca prin ofrandele aduse să jertfească fără de sînge lui Hristos, pentru îndreptarea lui. Unei asemenea cucernice soţii sfîntul Pavel îi aduce îmbăr- I Cor. 7, bătare, spunînd : Gthtca Altei His'fcpHUH w «tirfe b-siphoh. v 24 Adică: „Bărbatul necredincios se sfinţeşte \ prin femeia 12b credincioasă"2, ca şi cum ar fi zis : se întimplă adesea ca soţul necredincios să fie readus la credinţă creştină de către soţia credincioasă. Soţia bună, pentru a putea evita certurile şi necazurile, trebuie în supunere şi suferinţă să păstreze tăcerea, căci astfel îndepărtează toate tulburările din casă. De aceea şi sfîntul Pavel cel mai mult cere tăcere de la femeie, cînd spune : l/Hau. n e(3AiOAiiH Ai Shhtca ci bcarhmti noftopiHtiAi'h. JKtH-fe SlHTH Hi nOSiA'fcgdK), HH BAdA/feTH MgtttMl, HO sk1th Bl Bt3- I. Tim. 2, 11 aioabIh. Adică : „Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpinească pe bărbat, ci să stea liniştită."3 Mai presus de toate virtuţile, ca crinul printre flori, tăcerea o înalţă pe femeie, căci aceea care-şi ţine gura închisă, care nu e certăreaţă şi vorbăreaţă, care mai bine tace şi suferă, decît să vorbească, păstrează pacea în casă. Iată, aveţi pe scurt aici învăţătură cum trebuie să respectaţi legămintele pe care vi le faceţi unul altuia, în 1 I Petru, 3, 6. 2 De fapt, v.14. * Vers. 11 — 12. 227 www.dacoromanica.ro faţa Domnului Dumnezeul nostru. Preacinstiţi Miri, şi cum puteţi fi pe placul Domnului, trăind în starea căsătoriei. Scurtind, deci, cuvîntarea pe care v-am ţinut-o, rog pe Dumnezeu cel de sus, care v-a îndemnat spre această stare, să binevoiască a binecuvînta, după rugăciunile noastre, pe care le vom revărsa pentru voi aici, în faţa sa, cu dreapta sa dumnezeiască unirea voastră, pentru ca, 13a împlinind toate virtuţile şi/ poruncile lui şi fiind cucernici, să trăiţi ani nenumăraţi în înţelegere şi iubire sfînta, pînă la adinei bătrîneţe, ciştigind din plin harul său sfînt, dobindind binecuvîntarea cea mai de preţ în căsnicie, ca pe lingă toate darurile şi îndestulările spirituale şi trupeşti, pe fiii fiilor voştri, pină la a patra şi a cincea generaţie, să-i vedeţi, spre lauda lui Dumnezeu, în sprijinul faptelor lui şi spre podoaba casei Prealuminăţiei Voastre, Prinţe. Amin. 1 Vers. 11-12. www.dacoromanica.ro II www.dacoromanica.ro TEXTELE BILINGVE SLAVO-ROMÂNE ŞI UNELE ASPECTE ALE STUDIULUI CALCULUI LINGVISTIC Una din formele de îmbogăţire a limbilor, în special a celor literare, în anumite perioade ale evoluţiei lor, în particular în aceea de „formare", este calcul lingvistic, fie că este vorba de calcul structural (numit şi calc lexical), fie că este vorba de calcul semantic K 1 Din literatura consacrată calcului lingvistic, în particular cu privire la limba română (mai ales, despre calcurile din limbile slave), cităm : Fr. Miklosich, Die slavischen Elemente im Rumunischen, Viena, 1861 (extras din Denkschriften der philosophisch-historischen Classe der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften, Bd. XII), p. 11 — 12; L. Şăineanu, încercare asupra semasiologiei limbii române, Bucureşti, 1887, p. 70—84; A. I. Iaţimirski, M3 c/iae.iHO'pyjHbiHCKUx ceAiacuonozmecKUX HaB/nodemni, St. Pb., 1904 (extras din Hieecmuit OPMC, t. IX, kh. 2); Kr. Sandfeld-Jensen, Notes sur les calques linguistiques, în Festschrift V. Thomsen, Leipzig, 1912, p. 166 şi urm.; I. A. Candrea, Psaltirea Scheiană, Bucureşti, 1916, voi. I, p. CXCVI-CXCIX ; voi. II, p. 339-512 (Glosar româno-slav) ; Kr. Sandfeld, Linguistique balkanique. Paris, 1930, p. 85 şi urm.; B. Un-begaun, Le calque dans les langues slaves litteraires, în Revue des itudes slaves, XII, 1932, p. 19 şi urm.; Mirko Deanovic, Osservazioni sulle origini dei calchi linguistici, în Archivum Romanicum, XVIII, 1934, p. 129 şi urm.; Al. Graur, Sur quelques types de calques, în Bulletin linguistique, IV, 1936, p. 193—194; O. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, t. II, Paris, 1938, p. 290—371, 420 — 492; trad. rom., Istoria limbii române, voi. II, Bucureşti, 1961, p. 186-236, 267—313; L. A. Bulahovski, Beebeme e BibiKOiHame, HacTb II, ed. a Il-a, Moscova, 1954, p. 121 — 123; Iorgu Iordan, Limba română contemporană, ed. a Il-a, Bucureşti, 1956, p. 106 — 112; L. Deroy, L'emprunt linguistique. Paris, 1956, p. 93 şi urm., 215 şi urm. (bibliografie, p. 345 — 425) ; Viorica Pamfil, Calcuri româno-maghiare in „Palia de la Orăşţie". în CL, II, 1957, p. 209-217; R. A. Buda-gov, Introducere în ştiinţa limbii, Bucureşti, 1961 (traducere după ediţia 231 www.dacoromanica.ro In ceea ce priveşte limba română literară, şi ea a recurs la calc în diverse perioade ale dezvoltării ei, în primul rînd, în epoca apariţiei primelor traduceri româneşti în sec. al XVI-lea. Evident, nu toate calcurile din această epocă s-au păstrat în limbă, multe au fost efemere, însă o bună parte au rămas ca o achiziţie trainică a limbii literare. Dar chiar şi cele care au dispărut ulterior sînt interesante ca procedeu in acţiunea de traducere a textelor religioase, juridice, filozofice, istorice, lingvistice şi literare din slavonă şi apoi din alte limbi (greacă, latină, maghiară, franceză, germană etc), ca procedeu de creare a unor termeni şi expresii noi, necesare exprimării unor noi noţiuni. Pentru a studia pe concret acest fenomen complex, ne-am propus să luăm ca material de cercetare textele bilingve slavo-române din sec. al XVI-lea, în care modelul se află chiar în faţa ochilor şi poate fi identificat cu uşurinţă. Evident, o mare parte din material este cunoscut din lucrările anterioare de istorie a limbii române literare şi a vocabularului , în special ale lui L. Şăineanu, I. A. Candrea, O. Densusianu, Al. Rosetti— B. Cazacu — L. Onu şi altele (citate în nota 1), dar avantajul, în cazul de faţă, constă in faptul că modelul este chiar alături şi poate fi verificat cu exactitate. Fără îndoială însă că aceste texte pun şi alte probleme lingvistice (în afară de cele pe care le cunoaştem din studierea oricărui text vechi românesc): procedeul împrumuturilor directe din textul slavonesc, măiestria traducerii, dificultăţile rusă. Beedemte e myKy o x3biKa, Moscova. 1958). p. 158—140 (ed. a H-a rusă. Moscova. 1965. p. 123—123): E. Seidel. Elemente sintactice slave în limba română. Bucureşti. 1958. p. 125—140: I. Rizescu. Contribuţii la studiul calcului lingvistic. Bucureşti. 1958 : Al. Rosetti —B. Cazacu — L. Onu. Istoria limbii române literare. 1. Bucureşti. 1961. p. 51 —55: et. a H-a. 1971. p. 69—72: V. Vascenco. Calcuri savante formate în limba română după modelele ruseşti (secolele XVIII şi XIX), în Culegere de studii. Bucureşti. 1962. p. 59 — 72: U. Weinreich. Languages in Contact. Findings and Problems. ed. a IH-a. Haga. 1964. p. 47—53 (bibliografie, p. 123—146) : Al. Rosetti. Istoria limbii române. III. ed. a V-a. Bucureşti. 1964. p. 70—73 (cu bibliografie) : VI. ed. a IH-a. Bucureşti. 1966 (într-un volum cu IV. V). p. 319—322. 332: ediţia definitivă: Istoria limbii române de la origini pînă în secolul XVII-lea. Bucureşti. EPL., 1968. passim; Introducere în lingvistică, de un colectiv sub conducerea acad. prof. Al. Graur. Bucureşti. 1965. p. 134 — 135 : Th. Hristea. Contribuţii la studiul influenţei limbii ruse moderne asupra limbii române actuale (calcuri lingvistice). în Romanoslavica. XII. 1965. p. 315-326. 232 www.dacoromanica.ro intîmpinate de vechii tălmăcitori, care — toate — pot fi cercetate cu mai multe şanse de a fi rezolvate pe deplin, in comparaţie cu alte texte traduse, al căror original trebuie identificat1. De asemenea, studii speciale trebuie consacrate comparaţiei diverselor c6pii care cuprind acelaşi text bilingv (de ex., Psaltirea, Apostolul, Omilia de Paşti etc), pentru a stabili raporturile dintre ele, pe de o parte, şi legăturile cu textele unilingve (româneşti) corespunzătoare, pe de altă parte. Procesul de apariţie a textelor scrise în limba română la sfîrşitul sec. al XV-lea (pentru care avem ştiri indirecte) şi in sec. XVI-lea este complex şi se datoreşte mai multor cauze: 1) evoluţia societăţii româneşti în cele trei provincii—Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, dezvoltarea micii boierimi şi a păturilor orăşeneşti, a negustorilor şi meşteşugarilor, care aveau nevoie de un mijloc de comunicare şi de instruire uşor accesibil — şi acesta nu era altul decît limba poporului, limba română; 2) curentele de reformă din Europa din sec. al XVI-lea, mai ales luteranismul şi, în parte, calvinismul, care au fost adoptate de saşii, respectiv de ungurii din Transilvania2 ; 3) diapazonul limitat al folosirii limbii slavone la nece- 1 Deşi, de cele mai multe ori, acesta este cunoscut (fiind vorba de texte canonice), nu ştim totdeauna versiunea exactă slavonă după care s-a tradus textul românesc. Astfel, de exemplu, după ce Vasile Grecu a descoperit Izvorul principal bizantin pentru „Cartea cu învăţătură" a diaconului Coresi din 1581, Omiliile patriarhului Ioan XIV Caleca (1334—1347) (Bucureşti, 1939), Măria Rădulescu a găsit Originalul slav al „Evangheliei cu învăţătură" a diaconului Coresi (Bucureşti, Ed. Acad., 1959), dar nu chiar versiunea care a fost folosită de cărturarul român, ci una medio-bulgară „aproape identică" (într-un mss. din 1626). Aceasta a lost semnalată în acelaşi timp de K. I. Koliada (1958—1959), ca fiind 6BdHriAli oyhhtiahoi (Zabludov, 1959) — în urma unei ipoteze mai vechi a lui A. I. Iaţimirski — şi studiată mai îndeaproape de P. Olteanu (Les originaux slavo-russes des plus anciennes collections d'homilies roumaines, în Romanoslavica, IX, 1963, p. 169 —191). Adăugind la aceasta un alt exemplu, se ştie că izvoarele Cazaniei lui Varlaam (1643) n-au fost identificate decît într-o anumită măsură şi că, deci, cercetarea trebuie continuată. (Vezi Al. Rosetti—B. Cazacu— L. Onu, Istoria limbii române literare, I, Bucureşti, 1961, p. 94—95, cu bibliografia anterioară; ed. a Il-a, p. 116—217; P. Olteanu Les originaux..., p. 191—192; Idem, Izvoare, originale şi modele bizantino-slave în operele mitropolitului Varlaam, extras din Biserica Ortodoxă Română, LXXXVIII, 1970, nr. 1-2, p. 113-151.) 2 Dintre diversele teorii formulate de la sfîrşitul sec. al XlX-lea pînă .astăzi — pe care nu este cazul să le rezumăm aici —, menţionăm tezele reafirmate în anii din urmă de P. P. Panaitescu (începuturile şi biruinţa 233 www.dacoromanica.ro sităţile bisericii şi ale cancelariilor domneşti; slavona era o limbă cultă, dar moartă, asemenea latinei din Apusul Europei (mai precis, din ţările în care fusese adoptat ritul latin, catolic), fiind apanajul reprezentanţilor bisericii şi al grămăticilor de cancelarie, care niciodată n-au ajuns s-o stăpînească la perfecţie şi întîmpinau greutăţi în mînuirea ei. scrisului în limba română, Bucureşti, 1965) şi de acad. Al. Rosetti (Istoria limbii române. Bucureşti, E.P.L., 1968), referitoare la primele traduceri, căci asupra textelor originale (documente) consensul este unanim : ele se datoresc necesităţilor interne ale societăţii româneşti. Pentru traduceri însă', P. P. Panaitescu ia în consideraţie numai „iniţiativa internă şi nevoile societăţii româneşti din Maramureş şi nordul Transilvaniei" (op. cit., p.37), negînd influenţa luterană, în timp ce acad. Al. Rosetti — continuator al tezei expuse de O. Densusianu — susţine că traducerea primelor cărţi religioase canonice trebuie legată de răspîndirea Reformei lui Luther în Transilvania (cea. 1530—1559, data primei tipărituri a lui Coresi), căci tradiţia ortodoxă menţinea încă limba slavonă, dar admite că traducerea literaturii apocrife nu avea nevoie „de un impuls venit din afară" (op.cit., p. 478). B. Cazacu precizează că nu ne putem limita numai la factorii interni sau numai la cei externi, căci „la o analiză mai atentă, problema apare mult mai complexă" (Pagini de limbă fi literatură română veche, Bucureşti, 1964, p. 7 ; vezi şi Problimes du roumain litteraire, în RRL, X, 1965, 1 — 3, p. 136). Subliniind însemnătatea factorilor interni (notaţi de noi în text sub 1 şi 3) pentru textele originale, B. Cazacu arată însă că „la traducerea în româneşte a contribuit (aşa cum au arătat Ov. Densusianu şi Al. Rosetti) mai ales Reforma lui Luther, pornită din Wittenberg, în 1519, şi răspîndită apoi, în Ardeal după 1530, de maghiari şi saşi" (Pagini..., p. 8; Problemes..., p. 137). Cf. şi D. Macrea, Studii de istorie a limbii şi lingvisticii române, Bucureşti, 1965, p. 167 : „este greu de admis logic şi istoric că această influenţă străină (cea husită, care i se pare mai bine documentată—n.n.) să fi putut forma, în mod exclusiv, începutul literaturii noastre în limba naţională, fără să fi existat şi condiţiile interne care să promoveze sau să justifice această necesitate. Influenţa literară sau religioasă străină a fost strîns legată de necesităţile noastre culturale interne, fără de care ecoul ei n-ar fi putut avea urmări." Teza lui P. P. Panaitescu a fost expusă iniţial într-un articol publicat în 1960 şi rezumată în Istoria României, II, sub red. acad. A. Oţetea ş.a., Bucureşti, 1962, p. 705—709 şi 1039—1046. Teza Densusianu — Rosetti a fost adoptată în Istoria literaturii române, I, sub red. acad. Al. Rosetti ş.a., Bucureşti, 1964, p. 298 — 321, ed. a Il-a, 1970, p. 281—300. Vezi şi expunerea sintetică a lui M. Ruffini, L'opera della Chiesa ortodossa romena nella creazione della lingua letteraria nazionale, extras din Orientalia Christiana Periodica, voi. XXXII, Roma, 1966, p. 181 — 197. în sensul celor spuse mai sus, cf., acum în urină, I. Gheţie, Coresi şi Reforma în lumina unor interpretări noi, în SCL, XVIII, 1967, 2, p. 231 — 238. 234 www.dacoromanica.ro Textele scrise în limba română în sec. al XVI-lea şi la începutul secai XVII-lea sînt de mai multe feluri, şi anume: A) Acte şi scrisori originale (prima, a lui Neacşu din Cîmpulung, datează din 1521), al căror număr creşte treptat spre sfîrşitul sec. al XVI-lea, ajungînd ca în sec. al XVII-lea să înlocuiască definitiv pe cele slavoneşti în afacerile interne. Apariţia lor este determinată, evident, de cauzele 1 şi 3, menţionate mai sus. B) Cărţi traduse din slavonă, parţial şi din alte limbi, care se împart, la rîndul lor, în trei grupe: a) Cărţi fundamentale ale cultului creştin — Evanghelia, Psaltirea, Faptele apostolilor, Liturghierul, cărţi de doctrină ş.a., mai întîi manuscrise, apoi şi tipărite (începînd cu 1544); apariţia lor se datoreşte, practic vorbind, tuturor condiţiilor expuse mai sus; b) Scrieri apocrife şi cărţi populare, destinate lecturii, traduse din slavonă şi datorate condiţiilor 1 şi 3; c) Texte de drept canonic şi civil, necesare aplicării legislaţiei ecleziastice şi civile în biserică şi în stat; ca să fie mai bine înţelese, ele trebuiau desigur traduse, şi acest lucru începe să fie făcut în sec. al XVI-lea; apariţia lor se datoreşte condiţiilor 1 şi 3. Este interesant de observat că în procesul traducerii din slavonă în română se constată mai multe procedee, care corespund tot atltor etape, cu menţiunea că textele păstrate nu permit o cronologizare absolută a lor, ci numai una relativă şi teoretică: I. Textul slavon este însoţit de glose româneşti. II. Textul slavon este însoţit de traducerea interlineară (de fapt, alternativă) românească. III. Textul slavon şi cel românesc sînt tipărite pe două coloane. IV. Textul românesc apare integral în manuscrise (uneori, alături de texte slavone sau bilingve slavo-române) sau în tipărituri (uneori şi text slavon: în româneşte explicaţiile, în slavoneşte slujba etc). Cele mai vechi manuscrise de acest fel sînt, după cum se ştie, Codicele (Apostolul) Voroneţean, Psaltirea Scheiană, Paltirea Hurmuzaki, tipăriturile lui 235 www.dacoromanica.ro Coresi In limba română (1559—1581) şi ale altor cărturari puţin anteriori sau contemporani cu el, cîteva texte apocrife şi cărţi populare. In urma cercetărilor întreprinse de filologii români timp de mai bine de un secol, de la Al. Odobescu şi B. P. Hasdeu, pînă astăzi, sîntem în măsură să dăm aici o listă pe cît posibil completă a textelor bilingve slavo-române din sec. al XVI-lea, adică a celor menţionate mai sus sub nr. I, II, III x. I. Texte slavone însoţite de glose româneşti. Singurul manuscris slavon din sec. al XVI-lea care cuprinde un mare număr de glose româneşti (aproape 400), astfel că poate fi considerat un text bilingv, este Sintagma (Pravila) lui Matei Vlastaris, copiată în Moldova probabil în a doua jumătate a acestui secol şi ajunsă ulterior în Rusia. Acest manuscris a fost văzut şi studiat (cu reproducerea aproape a tuturor gloselor) de I. Bogdan, în 1890, cu prilejul unei expoziţii organizate la Muzeul istoric din Moscova (prescurtat GB). Aparţinînd pe atunci unei colecţii particulare, manuscrisul a dispărut ulterior din atenţia cercetătorilor; redescoperirea lui şi publicarea în facsimile a paginilor cuprinzînd glosele româneşti va fi de cea mai mare utilitate2. II. Texte slavone însoţite de traducerea interlineară românească. Numărul acestor texte este destul de mare, iar varietatea lor, demnă de luat în consideraţie la stabilirea cauzelor şi f or- 1 Mulţumim conducerii şi colaboratorilor secţiei manuscrise a Bibliotecii Academiei Republicii Socialiste România (B.A.R.) pentru bunăvoinţa cu care ne-au pus la dispoziţie o serie de manuscrise şi cărţi tipărite vechi, citate mai jos. în enumerarea acestor texte pornim de la lista întocmită de Şt. Ciobanu, pe.care o completăm cu altele, omise de el sau scoase la iveală ulterior. Vezi: Şt. Ciobanu, începuturile scrisului în limba românească, Bucureşti, 1941, extras din A.A.R. Mem. Secţ. lit., Seria III, t. X, mem. 3, 58 p. +XVIII planşe (în special, p. 42—55); Şt. Pasca, Contribuţii la istoria începutului scrisului românesc, în Cercetări de lingvistici, 1,1956, p 79 — 90; I. Gheţie, Cu privire la textele slavo-române în traducere interlineară din secolele al XVI-lea si al XVII-lea, în Limba română, XVII, 1968, nr 1, p. 75-78. 8 Vezi I. Bogdan, Glose române într-un manuscript slavon din sec. XVI, în Convorbiri literare, XXIV, 1890, nr. 9, decembrie 1890, p. 727-752 (Scrieri alese, p. 542—558 ; se citează caietul şi fila manuscrisului). Aici şi la alte texte folosim prescurtările adoptate, acumîn urmă, de acad. Al. Rosetti, Istoria limbii române, Bucureşti, 1968, p. 17 — 41. Recent, istoricul Da-maschin Mioc ne-a comunicat cota acestui manuscris, redescoperit de domnia-sa la Biblioteca „Lenin" din Moscova (Fondul Egorov, 98, nr. 65/65). 236 www.dacoromanica.ro melor de] realizare a primelor traduceri româneşti. Iată care sînt textele de acest fel, cunoscute pînă acum: 1. Psaltirea, reprezentată de următoarele manuscrise şi tipărituri: a) Psaltirea Voroneţeană (V), editată mai întîi (numai textul românesc) de G. Giuglea (1910—1911), iar apoi pe două coloane — text slavon şi românesc, cu un studiu introductiv, de G. Găluşcă (1913)l. b) Psaltirea slavo-română, tipărită de diaconul Coresi, la Braşov, în 1577 (CP), şi descoperită în 1860, de Al. Odobescu, la mănăstirea Bistriţa, în Oltenia 2. Această importantă tipăritură, apărută la şapte ani după Psaltirea românească a aceluiaşi Coresi (Braşov, 1570), a fost reeditată filologic de B. P. Hasdeu (numai textul românesc, cu chirilice şi, în subsol, în transcriere cu literelatine, însoţit de facsimilele a 66 pagini)3. După cum se ştie, această Psaltire a lui Coresi, a fost retipărită, cu unele modificări, peste 11 ani de fiul său Şerban {Braşov, 1588)4. 1 B.A.R., mss. rom. 693. Vezi: Biblioteca Academiei Române, Catalogul manuscriptelor româneşti, t. II, întocmit de I. Bianu şi R. Caracas, Bucureşti-Leipzig-Viena, 1913, p. 442—443; G. Giuglea, Psaltirea Voroneţeană, în Rev. pt. ist,, arh. şi filologie, 1910, 1911; C. Găluşcă, Slavisch-rumănisches Psalterbruchstuck, Halle a S., 1913 (se citează psalmul şi versetul). 2 Despre unele manuscripte şi cărţi tipărite aflate în Mănăstirea Bistriţa (1861), reprodus în Opere, II, Bucureşti, Ed. Acad., 1967, cap. VI, p. 163— 173, şi Psaltirea tradusă româneşte de diaconul Coresi, tipărită la 15[7]7 (1861), ibidem, p. 174—184 (vezi şi notele lui V. Cândea, p. 538 —563). Acest exemplar, împreună cu altul mai defectuos, se află acum la B.A.R., nr. 19 : vezi I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia românească veche, t. I, Bucureşti, 1903, nr. 19, p. 63-65. 3 Psaltirea publicată româneşte la 1577 de diaconul Coresi. Reprodusă, cu un studiu bibliografic şi un glosar comparativ, de B. P. Hasdeu, t. I, Textul, Bucureşti, Ediţiunea Academiei Române, 1881 (t. II n-a mai apărut; se citează fila, psalmul şi versetul). Vezi, acum în urmă: N. A. Ursu, Contribuţia Academiei Române în domeniul editării critice a textelor vechi româneşti, iaLR, XV, 1966, nr. 5, p. 531—547. Textul românesc al acesteia este identic cu textul Psaltirii româneşti a lui Coresi (Braşov, 1570) şi derivă din acelaşi text ca şi Psaltirea Voroneţeană şi cea Scheiană. (Vezi I. A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte, I, Bucureşti, 1916, p. LXIX-LXXX.) Prototipul este, cum vom sublinia şi mai jos, slavo-român. 4 Vezi I. Bianu şi D. Simonescu, B.R.V., t. IV, Bucureşti, 1944, nr. 14 (19 A), p. 17. 237 www.dacoromanica.ro c) Fragmentul de Psaltire slauo-română (1 filă deteriorată), descoperit de N. Iorga în legătura unui exemplar al Triodului slavon al lui Coresi (Braşov, 1578)1. De curînd, acest fragment a fost identificat cu exactitate, în urma unei migăloase cercetări, de Al. Mareş, care a arătat că cele două fragmente de text bilingv slavo-român (recto şi verso unei file), cuprind o parte din Cintecele sfinţilor trei feciori: Anania, Azaria şi Misail, aflate la sfîrşitul unei Psaltiri slavo-române, deosebite de cele din 1577 şi 1588, care ar putea fi atribuită (deocamdată cu toată rezerva) anilor 1576—1577 (textul este identic cu al Psaltirii slavo-române din 1577, ff. 304b — 305b, şi cu al celei din 1588, dar se află pe două pagini, şi nu pe trei, ca în acestea)2. 2. Din Evangheliar cunoaştem un singur fragment bilingv slavo-român, şi anume o parte din Evanghelia de la Matei şi cîteva versete din alte evanghelii, cuprinse în manuscrisul copiat de popa Braţul din Şcheii Braşovului,în 1559—1560, aflat, pînă nu de mult, în colecţia lui Gh. Cardaş (Bucureşti) 3, iar acum la „Casa Dosoftei" din Iaşi. 3. Apostolul, cunoscut din două manuscrise: a) Fragmentele de Apostol slavo-român, descoperit de N. Iorga în Transilvania (două file întregi şi patru fragmente) şi editat de el (numai textul românesc) în 1906, împreună cu 1 N. Iorga a crezut că această filă tipărită provine dintr-un Evangheliar tipărit probabil de Coresi: Un exemplar românesc al unei tipărituri coresiene si o publicaţie coresiană nouă, extras din Almanahul graficei române, Craiova, 1926, p. 3—5; Bianu-Simonescu, B.R.V., IV, nr. 13, p. 15 — 17, au admis ca dată a tipăriturii: circa (sau înainte de ?) 1580. Triodul, avînd în legătură file din Psaltirea românească a lui Coresi (1570) şi din Octoihul aceluiaşi (1575), a fost descoperit de N. Iorga în biserica mănăstirii din Vălenii-de-Munte şi expusă de el „în micul Muzeu ce am înjghebat acolo" (op. cit., p.3). Azi muzeul nu mai există, unele din obiectele lui fiind transferate la Muzeul oraşului Văleni. Totuşi, printre cărţile vechi păstrate în acest muzeu nu se află Triodul din 1578. Al. Mareş nu 1-a găsit nici la Institutul de istorie „N. Iorga" şi nici la B.A.R. (vezi nota următoare). 2 O psaltire slavo-română necunoscută din sec. al XVI-lea, în LR, XV, 1966, nr.4, p. 371-378. 8 Textul (parţial, numai în limba română) se află la p. 427—441. Mulţumim, cu aces prilej, lui Gh. Cardaş pentru posibilitatea oferită de a consulta manuscrisul. 238 www.dacoromanica.ro reproducerea fotografică în culori a celor două file păstrate integral (Ap. I)1. b) Apostolul slavo-român din manuscrisul copiat de popa Braţul din Şcheii Braşovului (1559—1560), menţionat mai sus2. 4. Omilia de Paşti atribuită lui Ioan Gură de Aur, cunoscută din trei manuscrise bilingve slavo-române: a) Textul nr. 7 din Codex Sturdzanus (B.A.R., mss. rom.nr. 447), copiat de popa Grigore din Măhaci şi de un ucenic al său între 1580—1620, publicat pe două coloane şi studiat de B. P. Hasdeu în 1879-1880 (TM)3. b) Fragmentele publicate de N. Iorga în 1906 (opt file deteriorate)4. 1 Cîteva documente de cea mai veche limbă românească (sec. al XV-lea şi al XVI-lea), extras din A.A.R., Seria II, t. XXVIII. Mem. Secţ. Ut., nr. 2, Bucureşti, 1906, textul I, p. 2—7 şi pl. I —IV. Cele două file cuprind două fragmente apropiate din Epistola apostolului Pavel către Galateni, cap. 3, v. 23 — cap. 4, v. 9 şi cap. 5, v. 19 — cap. 6, v.5. (Vezi studiul următor). 2 Vezi P. P. Panaitescu, începuturile şi biruinţa scrisului in limba română, Bucureşti, 1965, p. 127— 129. Textul Apostolului (împreună cu epistolele, lui Iacov, Petru-2, Ioan-2, Iuda, Pavel-1) se află la p. 1 — 407, 410, 426. Vezi studiul nostru consacrat acestui manuscris, în Studii de limbă literară şi filologie, voi. II, Bucureşti, Ed. Academiei, 1972, p. 301 — 345. 3 Cuvente den bătrîni, t. II, Bucureşti, 1879 (pe copertă: 1880), p. 73 — 87, sub titlul Să neştire buru creştinu... (textul, la p. 73 — 83); în mss., ff. 63b — 67b şi 73b—80a, după numerotarea veche, folosită de Hasdeu : p. 127— 135, 158—159); vezi Bianu-Caracaş, Catalogul..., II, p. 167—170. 4 Cîteva documente..., textul II, p. 7—14 (cu reproducerea fotografică a filelor la, b, 3a, b, 5a, b, 7b, 8b şi cu transcrierea numai a textului românesc, cu Utere chirUice şi latine). Iorga nu spune unde a găsit aceste fragmente şi unde se păstrează : precizează că manuscrisul era în 8° mic, iar scrisul îl arată a fi nu mai nou decît Psaltirea Scheiană. După acest text, N. Iorga adaugă, sub III : „Un particular din Ardeal posedă un minei slavon, pe care-1 datează 1492. El cuprinde explicaţii româneşti. Pînă ce voi putea vorbi mai pe larg de dînsul, dau aici, după fotografia unei foi, cuvintele româneşti ce sînt pe dînsa" (p. 14 —15). Nu ştim nici cine era proprietarul manuscrisului, nici dacă s-au publicat alte informaţii ulterioare despre el. Dacă datarea atît de exactă se bazează pe o înseninare (altfel ar fi greu de presupus că cineva ar fi comunicat lui N. Iorga cu exactitate anul 1492), am avea cel mai vechi text românesc, de la sfîrşitul secolului al XV-lea. Dat fiind însemnătatea lui, în acest caz, şi pînă la confirmarea sau infirmarea aserţiunii lui N. Iorga, care se pare că a rămas fără ecou, reproducem aici, după fotografia comunicată de el (p. 14), textul slavon din primele 7 rînduri şi textul românesc (4 rînduri), transcris şi transUterat de marele istoric la p. 15 : [...J AHIUIE CA Cno(A«)KHYH CA np(n)cThl(m) h kec-kÂĂpTHu(m) TIOh(m) T4HHj(m) hb(c)mro[...] u,p(c)tiTe iioa8hhth. Mjki tu ech npHE-fejKKui! h H4aejk(a)*> «Vt,P1>jk(a)e-hIe, cnck Auik h*iuh(a\) h TEB*fe cjmix ii>3cuaie(m), u»(t)u,8 h ch8 h ct«8 a](8. 239 www.dacoromanica.ro c) Textul de la sfîrşitul manuscrisului popei Braţul din Şcheii Braşovului x. 5. Dintre scrierile apocrife ne sînt cunoscute două în manuscrise bilingve: a) Legenda sfîntului Sisin, textul nr. 6 din Codex Sturdza-nus, editat pe două coloane şi studiat de B. P. Hasdeu 2. b) Legenda Duminicii (Leg. Dum.) din Codicele de la Ieud (B.A.R., mss. rom. nr. 5032), reprodusă în fotolitografie de I. Bianu (1925)3. 6. Dintre cărţile populare, una s-a păstrat într-un manuscris de la sfîrşitul sec. al XVI-lea, provenit din Moldova, cu text slavon urmat de traducere interlineară românească: Floarea darurilor (scriere de origină italiană, sec. al XlII-lea, păstrată la B.A.R. (mss. rom. nr. 4620)4. Matbi. i TftcA sh a,tSirb.H4iuTr<]c'fc iip8(h)k8a8(h), a,i(k) S4 ihhu nom, a cn ^(h)- H4h(h)t< tSllliH K4CCH iuh 14 shhc Ba(c)«(h) Eî Hj(uj), T4(îk) [...] (Urmează încă 6 rînduri de text slavon). Textul românesc (în transcriere) : „A treia dzi după naşt[e]rea pruncului, dac[ă] va vini popa, va sta înnainte uşii casei şi va dzice". 1 Vezi P. P. Panaitescu, începuturile..., p. 127—128. Textul Omiliei de Posti se află la p. 454-458. 2 Cuvente..., II, p. 261 — 298, sub titlul Rugăciune de scoaterea dracului (textul, la p. 284 — 291, în mss., ff. 57a—63a; după numerotarea veche, folosită de Hasdeu : p. 113—125). Textul românesc a fost reprodus apoi de M. Gaster, în Chrestomaţie română, voi. I, Leipzig-Bucureşti, 1891, p.6—7. Vezi Bianu-Caracaş, Catalogul..., II, p. 168—169; acum în urmă textul a fost menţionat de I. Gheţie, Cu privire la textele slavo-române..., p. 77. 3 Texte de limbă din sec. XVI, III. Manuscript de la Ieud, p. 1 — 28, (în mss. ff. 170a— 183b). Vezi Măria Zdrenghea, Slavona „Legendei Duminicii" Aia Codicele de la Ieud, CL, III, 1958, p. 109—117, şi ,,Legenda Duminicii" din Codicele de la Ieud, ibid., VII, 1962, nr.l, p. 93 — 96. Această legendă o regăsim copiată la 1600 numai în româneşte în Codex Sturdzanus (B. P. Hasdeu, Cuvente..., II, p. 19 — 66). * Manuscrisul provine din biblioteca lui E. Kozak, fost profesor de slavistică la Cernăuţi; textul Florii darurilor se află la ff. 457—627 (lipseşte ultima filă a manuscrisului). Vezi Nicolae N. Smochină şi N. Smochină, O traducere românească din sec. al XV-lea a cărţii „Floarea darurilor" („Biserica Ortodoxă Română", LXXX, 1962, nr. 7 — 8, p. 712—741), care presupun că manuscrisul este din 1523 (după o însemnare slavonă privind fazele lunii, care începe cu acest an). P. P. Panaitescu (începuturile şi biruinţa scrisului..., p. 110—111^ consideră, cu mai mult realism, că manuscrisul a fost copiat în 1592 (după o altă tablă cronologică de la f.420, care începe cu acest an şi se termină cu anul 1613), dar admite că textul a putut fi tradus înainte de 1592. (Ipoteza lui Nicolae N. Smochină şi N. Smochină că textul slavon reprezintă o traducere după cel romanesc [vezi op. cit., 240 www.dacoromanica.ro 7. Texte juridice. Pravila sfinţilor apostoli (P), copiată în 1581 de „ritorul şi sholasticul [dascălul] Lucaci" şi donată de episcopul Eustatie al Romanului (1576—1582) mănăstirii Putna, cuprinde, după cum se ştie, şi unele fragmente bilingve slavo-române (B.A.R., mss. slav nr. 692)1. III. Texte slavo-române tipărite pe două coloane. Din secolul al XVI-lea ne este cunoscut un singur text de acest fel: Evangheliarul (incomplet) păstrat la Leningrad (fost Petersburg; EP), în Biblioteca Publică „Saltîkov-Şcedrin" şi atribuit de L. Demeny (care a pregătit o ediţie a lui, împreună cu regretatul acad. E. Petrovici) lui Filip Moldoveanul (Maler sau Pictor, Sibiu, 1551—1553, deci înaintea primei tipărituri româneşti coresiene) 2. p. 725] este contrazisă de ordinea fragmentelor : întîi slavon şi apoi român. Lăsăm la o parte problemele legate de ipotetica traducere a acestei cărţi din italiană înainte de 1492 sau, mai precis, înainte de 1592, cum apare menţionat într-un manuscris rusesc din sec. al XVIII-lea. Vezi tot acolo, p. 721—737, despre două fragmente ale Florii darurilor din mss. rom. nr. 559: unul cu titluri slavone şi text românesc, ff. 77a—83b, şi altul bilingv, slavo-român, scris pe două coloane, ff. 84a—86b; filele respective, atribuite de autori secolului al XVI-lea, sînt, după alte păreri, din sec. al XVII-lea. Vezi N. Cartojan, Fiore di virtu în literatura românească, Bucureşti, 1928; Idem, Cărţile populare in literatura românească, I, Bucureşti, 1929, p. 195— 208.). Vezi şi I. Gheţie, Cu privire la textele slavo-române..., p. 77. 1 Textul bilingv se află la ff. 190a-193b, 215a-246a, 249a-279a. Vezi: Al. Grecu [P. P. Panaitescu], începuturile dreptului scris în limba română, „Studii", VII, 1954, nr. 4, p. 215 — 228; I. Rizescu, Un text puţin cunoscut de drept vechi românesc, în Omagiu lui Alexandru Rosetti, Bucureşti, Ed. Acad., 1965, p. 767-770 ;Idem, în „Limba română", XVII, 1968, nr. 5, p. 439 — 447. Vezi acum în urmă, ediţia: Pravila ritorului Lucaci. Text stabilit, studiu introductiv şi indice de I. Rizescu, Bucureşti, Ed. Academiei, 1971. 2 Biblioteca Publică „Saltîkov-Şcedrin", secţia „Cartea rară", cota 1.3.9. Fragmentul păstrat conţine numai o parte din Evanghelia de la Matei (117 file; lipseşte începutul şi sfîrşitul evangheliei). Vezi L. Demeny, O tipăritură slavo-română precoresiană, în Studii, XVIII, 1965, 5, p. 1001 — 1038. Autorul reproduce primele 6 file în facsimile, cu transcrierea textului românesc (p. 1014, 1027—1036), file din care am extras exemple pentru această lucrare (se menţionează fila, capitolul şi versetul). Semnalată în Rusia pentru prima dată în 1858, această însemnată tipăritură românească (cea mai veche păstratăI) a devenit cunoscută la noi în urma articolului lui Ioan Bogdan, care a studiat-o pe cînd se afla la Petersburg, în 1888—1889, şi care a afirmat primul că nu este o tipăritură coresiană; vezi O evanghelie slavonă cu traducere română din secolul XVI, în Convorbiri literare, XXV, 1891, nr. 1, aprilie, p. 33—40 (cu reproducerea a două mici fragmente, primul slavo-român şi al doilea numai românesc, p. 39—40). Vezi şi: E. Karataev, Onucame CAaenHO-pyccKux khuz, HanetamaHHbtx Kupu/inuiieu, 16 — Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi — c. 129 241 www.dacoromanica.ro Aşadar, din secolul al XVI-lea ni s-au păstrat 14 texte bilingve slavo-române 1, ceea ce dovedeşte că acest procedeu nu era izolat şi că el stă la baza cel puţin a unora din primele traduceri româneşti 2. ed. a Il-a, St.Pb., 1883, p.205; I. Bianu-N. Hodoş, în B.R.V., I. p.80-81; I. Bianu — D. Simonescu, în B.R.V., IV, p. 172—173; S. Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche, ed. a IH-a, Sibiu, 1936, p. 79 (fotocopia pozitivă a două pagini) şi 223. (La Comisia istorică a României — spune S. Puşcariu — se găsea fotografiat întreg fragmentul, după care C. Găluşcă ar fi pregătit o ediţie.) în prezent, Biblioteca Academiei posedă întreg micro-fimul, iar L. Demeny, o fotocopie (vezi op. cit., p. 1007), după care a pregătit ediţia textului. Regretatul acad. E. Petrovici a prezentat o comunicare asupra limbii acestei tipărituri (Academia Republicii Socialiste România, Secţ. de ştiinţe filologice, 25 iunie 1965; vezi L. Demdny, op. cit., p. 1030). O opinie diferită a exprimat P. P. Panaitescu, Primele texte tipărite în româneşte, în Astra, an. II, 1967, nr. 5 (12), mai, p. 9 şi 19. Vezi acum, în urmă: I. Gheţie, Consideraţii filologice şi lingvistice asupra Evangheliarului din Petersburg, SCL., XVII, 1966, nr. 1, p. 47 —79 ; Al. Mareş, Observaţii cu privire la Evangheliarul din Petersburg, în L.R., XVI, 1967, 1, p. 65 — 75 ; I. Gheţie, Pe marginea unor opinii recente asupra Tetraevanghelului slavon din 1546 şi a Evangheliarului din Petersburg, în LR, XVI, 1967, 1, p. 80 — 82. (Lăsăm la o parte studiile consacrate acestei importante cărţi din punct de vedere al istoriei cărţii şi culturii româneşti, citate în lucrările menţionate. Bibliografia mai nouă e menţionată de I. Coteanu şi I. Dănăilă, Introducere în lingvistica şi filologia românească, Bucureşti, 1970, p. 288.) Recent a apărut ediţia: Evangheliarul slavo-român de la Sibiu, 1551 —1553. Studiu introductiv filologic de acad. Emil Petrovici. Studiu introductiv istoric de L. Demeny, Bucureşti, Ed. Academiei, 1971. 1 Despre manuscrisele şi tipăriturile slavo-române (în sensul strict al cuvîntului) din sec. al XVII lea, vezi Şt. Ciobanu începuturile scrisului în limba românească, p. 40—55; Biblioteca Academiei Române, Catalogul manuscriptelor româneşti, t. I, întocmit de I. Bianu, Bucureşti, 1907; t. II, întocmit de I. Bianu şi R. Caracas, Bucureşti-Leipzig-Viena, 1913, passim; Bianu-Hodoş-Simonescu, B.R.V., I şi IV, passim. 2 Atrăgînd primul atenţia asupra numărului relativ mare de texte bilingve slavo-române (care se prelungesc şi în sec. al XVII-lea), Şt. Ciobanu a ajuns la concluzia că „cele trei cărţi principale : Psaltirea, Faptele Apostolilor şi Evanghelia, care se traduc la început, erau scrise în două limbi, cu text alternativ slav şi românesc", că „scopul acestor traduceri era de a înlesni învăţarea limbii slave bisericeşti pentru clerul român..." (restul afirmaţiei nu se bazează pe fapte reale; începuturile scrisului..., p.57) şi — adăugăm noi — de a face textul accesibil „poporenilor" români, care nu ştiau slavonşte. într-un judicios articol, Cele mai vechi traduceri româneşti de cărţi religioase. Consideraţii asupra datării şi localizării lor, publicat în Revista istorică română, XIV, 1944, p. 1 — 14 (reprodus în Anexa la I.L.R., 1968, p. 639 — 651), prezentînd critic diverse teorii asupra cauzelor acestor traduceri şi aducînd noi argumente în sprijinul „teoriei luterane", acad. Al. Rosetti se opreşte şi asupra tezei lui Şt. Ciobanu expusă mai sus. Pornind 242 www.dacoromanica.ro Aceste texte sînt atît religioase canonice — biblice (Psaltirea, un manuscris şi două tipărituri, dintre care una în două ediţii; Evangheliarul — un fragment manuscris şi o tipăritură; Apostolul — două manuscrise) şi cazanii (Omilia de Paşti de la o afirmaţie a lui C. Găluşcă, potrivit căreia în Psaltitrea Voronefeană „versiunea românească nu corespunde întru totul cu cea slavă", că între acestea „nu există o legătură directă" şi că „copistul a pus laolaltă versiunea românească, luată dintr-un izvor, şi pe cea slavă, luată din altul, fără să se preocupe dacă cele două versiuni coincid sau nu între ele" (Slavisch-rum. Psalt., p. 18), acad. Al. Rosetti crede că, în genere, „în textele slavo-române textul slav nu corespunde cu cel românesc" (I.L.R., 1968, p. 649). Să vedem însă pe ce exemple se bazează C. Găluşcă : „Ps. CXIII 5 — spune el — sună în slavă h Tirfe, IOpa^hi, nmo i-i>3bpath ca biciiat, iar româneşte uih toIT, Hkpa^hi, mi ti toITphaiiih TpanoH; Cînt. 4, 16a, sună în slavă ci>](PdHH\- h oITsOdjc ca cPAUiAt AtoHAMi, iar româneşte ţtpmo a» uih cnTiAAiHTTi ci 'TpHAU Avfe. La fel în Psaltirea Scheiană şi la Coresi" (op. cit., p. 18). Mărturisim că nu vedem nici o nepotrivire de sens între cele două versiuni, cu excepţia faptului că în ps. CXIII 5b tis* (dat. sg.) este tradus cu tu (nom. sg.), ceea ce în nici un caz nu înseamnă lipsă de corespondenţă şi recurgerea la un alt izvor. Nouă, dimpotrivă, parcurgerea textelor citate mai sus ne-a creat convingerea (dacă lăsăm la o parte omisiunile şi inadvertenţele copiştilor) că există o corespondenţă directă între textul slav şi cel românesc. De altfel, chiar practic, ar fi foarte greu să se copieze un fragment de propoziţie (uneori chiar un cuvînt!) în slavonă dintr-un izvor şi apoi fragmentul (sau cuvîntul) respectiv în română dintr-un alt izvor. Acest lucru este posibil, cel mult, la tipăriturile pe două coloane. Fără a intra aici în amănunte — ceea ce ar putea constitui obiectul unei cercetări aparte — , vom cita şi noi două exemple, din Psaltirea Voronefeană, care atestă, fără putinţă de tăgadă, corespondenţa perfectă în cele două texte : h hactabT a bt> iiphctahmui jotihTa cboii-o = şi derese-i în prista-nişte voia lor (ps. CVI 30; cf. în Psaltirea Scheiană : ţi derese-i în pristanişte" voei lor. Cf. şi notele din aparatul ediţiei lui I. A. Candrea, voi.II, p. 231) ; 3lA\aa IlAOAOiHTX b caathhx, u't 3A0SL KHBXUMr, ha H|H = pămîntul roditoriu în slatină de rSle ce viia spre fnsu (ps. CVI 34; în Psalt. Sch. diferă doar : spr'insu: vezi şi notele din aparat, op. cit., p. 232). Mai mult chiar, acolo unde textul slav pare a fi scris în versuri, traducătorul român se străduieşte să facă la fel : 3iHI ninlAk BKO ţA-blk ma'fcX H nHTll AtOI Cli IMAMIAt PACTBAPiag = Derep-ce cerute ca pîrea mîncaiu ţi băutura mea cu plîngere mestecaiu (ps. CI, 10; Ps. Sch. : berea). Exemple de corespondenţe perfecte — inclusiv de cazuri în care textul slav, pe care-1 avem în faţă, ne permite să înţelegem greşelile şi inadvertenţele traducătorului — pot fi înmulţite cu uşurinţă, dar credem că, cu cele spuse, am reuşit să înlăturăm o afirmaţie pripită a lui C. Găluşcă, ce ar fi putut să deruteze în continuare pe cercetătorii textelor vechi româneşti. 243 www.dacoromanica.ro — trei copii manuscrise), cît şi apocrife (Legenda sfintului Sisin şi a Duminicii — cite o copie), la care se adaugă o carte populară moralizatoare (Floarea darurilor — o copie) şi două texte juridice (Pravila sfinţilor apostoli — o copie şi Sintagma lui Matei Vlastaris — o copie slavonă cu numeroase glose româneşti). Provenind din diverse regiuni ale ţării noastre (nordul şi sudul Transilvaniei, Moldova), aceste texte bilingve, aflate uneori în manuscrise cuprinzînd şi texte slavone sau româneşti, sînt o dovadă a faptului că procedeul era destul de răspîndit în epoca de început a scrisului românesc. Funcţia textelor bilingve era multiplă, dar ni se pare că fundamentală era necesitatea de a râspîndi cultura (religioasă în primul rînd, în condiţiile medievale, dar şi cu un diapazon mai larg — didactic, literar, juridic) în limba poporului, româna. Cărturarii înşişi, cunoscători de slavonă, îşi însuşeau această limbă cu destulă greutate şi, îndată ce spre această cultură se ridicau pături mai largi (în special în Transilvania, dar şi în celelalte provincii româneşti), ei erau preocupaţi din ce în ce mai mult de transpunerea ei în româneşte, cu atît mai mult cu cît aveau în imediata lor vecinătate exemplul luteranilor şi calvinilor. Păstrarea versiunii slavone la textele canonice era în acelaşi timp un indiciu al respectării tradiţiei şi o dovadă a „autenticităţii", dar la celelalte texte ea părea indica mai degrabă şi caracterul lor didactic, în sensul larg al cuvîntului. Aşadar, pentru textele reprezentate şi de versiuni bilingve, putem spune cu siguranţă că acestea stau la baza cel puţin a unora dintre cele unilingve : întrucît s-a dovedit legătura directă dintre Psaltirea Voroneţeană, Scheiană şi Psaltirile hei Coresi (română — 1570, slavo-română — 1577 şi ediţia a doua— 1588), este, după părerea noastră, în afară de orice îndoială că protograful era bilingv. Folosind în bună măsură datele furnizate de Şt. Ciobanu şi adăugind consideraţii şi analize lingvistice noi, la o concluzie asemănătoare a ajuns şi Şt. Pasca : „...ar fi să ne întrebăm dacă nu cumva unele manuscrise religioase din secolul al XVI-lea reprezintă c6pii desprinse din versiuni mai vechi bilingve slavo-române" (Contribuţii la istoria începutului scrisului românesc, în CL, I, 1956, p. 85), dar adaugă în notă : „Teoria aceasta a fost susţinută — desigur greşit — pentru toate textele româneşti din secolul al XVI-lea — de Şt. Ciobanu, loc. cil.", rezervă cu care sîntem în întregime de acord. Rămlne deci ca o sarcină a cercetărilor viitoare studierea comparativă a versiunilor bilingve şi româneşti din sec. al XVI-lea, pentru a se vedea în ce măsură unele din ele provin din protografe bilingve. 244 www.dacoromanica.ro Neputîndu-ne ocupa în acest cadru restrîns de întreaga problematică lingvistică pe care o pun aceste texte — ce permit studierea concretă a diverse aspecte ale „măiestriei" şi procedeelor de traducere ale Vechilor cărturari români, a dificultăţilor pe care le întîmpinau în înţelegerea textelor slavone şi, evident, a greşelilor efectuate în tălmăcirea acestora — , ne vom opri pe scurt asupra calcurilor lingvistice. Intrucît unele texte sînt prea fragmentare, fiind inutilizabile pentru scopul nostru, iar altele sînt deocamdată inedite vom extrage exemple din celelalte opt texte folosind prescurtările indicate la fiecare: GB, V (de la început, ps. LXXVII, pînă la ps. CVII), CP (de la ps. I pînă la ps. CVII), Ap. I, TM, Leg. Dura., P, EP (din fragmentele publicate de L. Demeny)1. 1. Substantive. 1. Calcuri semantice: gerunche „seminţie" =KOrttHO (gerunchele lu Izdrailu = KOAtHa/riÂIsa, V LXXVII 55); lemn „copac, arbore" = AptR© (lemnele dumbrăvilor = APtKd A^KpdKHdd, V XCV 12). 2. Calcuri structurale, a) Derivate cu sufixe abstracte: dumnedzâire = kojkktcko, gr. 5-si6tk;2 (P 190b, 9—10); gre-ime =TA>wcTfc (cu greimea — TixxitTA\n, GB 20, 7a); de la infinitivul verbului: fiire, fire = (CTfCTKO, gr. oucria, ctmbti, gr. rjTOi-Xeîov, fojrorjTarjii; (deci se împarte în trei pre încheeturile tocme-leei-ş = p4SAfciVKf(t) xt ca ha Tpot no CTkCTaKt(A'), P 190b, 11 — 14; mai jos însă, traducătorul scrie: ci»eT4B.oy = săstave-lor, anume a încheeturilor, 191a, 18—191b, 1, sau: TpHC-hcra-kh, CHpfc(m) tph AHU,i = trei săstave, anume trei feţe, 191b, 10—12, de unde: eahhk chCiMBk = o faţă, P 129a, 12—14, ceea ce înseamnă că ezita asupra calculului, cărui îi prefera uneori împrumutul direct); urziturâ „temelie" = 0CH0B4HHK (sub influenţa cuvîntului de bază, ochob4, care înseamnă şi „urzeală" 1; toate urziturile pâmîntului = Kiicfc ocHOBdHYd 3tMAH, V LXXXI 5; urziturile pădurilor = wcho-&iHti ropk, CP 25a, XVII 8; la fel în PS. Sch.; aici ropa a fost tradus după noul sens, pe care 1-a căpătat în limba mediobulgară: „munte" „pădure", ceea ce denaturează textul). b) Participii cu valoare substantivală: începută =Hi-mhh4hYe (începutele lui = hawhah'(a tro, CP 12a, IX 12, în Ps. Sch. la fel); nesăturatul „pelican" = HEiAC-UTk, propriu-zis „nesătul" (V CI 7, scris heac-utu) ; ţirut, ţîrut „putere" = api>h<4B4 (aceluia-i ţirutul şi slava în veacu, ade- Vâm = tiv/Mg CAi&i H AP*K>«4B4 k*k BtKH, 4 „putere", după cele două sensuri ale slavon. AP^aBa2). c) Compuse din adverbe sau prepoziţii + substantive: preaînţelepciune = np'k'M&APOCTh, gr. rjocpîa (P 19a, 13—14: npii/H*AP0c(t), dar preamîndrie, în Ps. Sch., cf. Glosar, p. 460, ceea ce reprezintă un calc-adaptare a lui nptnHHU/H (CP 5v, V6; în Ps. Sch. lege-călcătorii), ceea ce reprezintă o traducere liberă, şi nu un calc propriu-zis; lege-dătâtoriu = 34K0H0A, gr. vouo&ernq (pune, Doamne, lege-dătâtoriu = (ioct4kh, rîT, 34Kohoaupă principiile expuse recent de Viorica Pamfil2 şi de Al. Mareş 3, pentru a face mai evidentă realitatea fonetică. Părţile ilizibile sau deteriorate sînt completate între paranteze drepte4. La ambele texte introducem punctuaţia modernă. Notăm ordinea segmentelor cu cifre arabe drepte, iar numărul versetelor, cu cifre arabe cursive, capitolele fiind marcate cu cifre romane; în fine, prin bară verticală însemnăm sfîrşitul paginii. 1 Astfel, textul reprodus este suficient de exact pentru filologi, fără a fi 0 „fotografie" greoaie pentru tipografie şi pentru cititori. Vezi în acest sens, observaţiile judicioase ale lui A. Vaillant, în Textes vieux-slaves, I, Paris, 1968, p. 5. Am confruntat textul nostru cu cel din manuscrisul slav nr. 21 de la B.A.R., copiat în medio-bulgară la 1526, în Moldova, de călugărul Evloghie (ff. 172b— 173a, 175— 176a), cu ajutorul căruia am completat, între paranteze drepte, unele pasaje ilizibile şi din care reproducem în note unele forme (marcate cu E), pentru a semnala cazurile de copiere greşită a unor cuvinte slavone în Apostolul Iorga. N-am putut utiliza, în acest scop, Apostolul de la Enina (Ehuhcku anocmoA, ed. K. Mircev şi Hr. Kodov, Sofia, 1965), text slav vechi din sec. al Xl-lea, întrucît, deşi are unele fragmente din Galat., acestea sînt altele decît cele care ne interesează. Dintre manuscrisele mai noi, am putut utiliza Apostolul de la Ohrida, din sec. al Xll-lea, a cărui ediţie (S. M. Kul'bakin, Oxpudacax pyKonucb AnocmoAa Kouua XII eexa, în BhAzapcm cmapuuu, III, Sofia, 1907) se găseşte Biblioteca Academiei ; fiind un apostol-apracos, următoarele versete din Galat. se regăsesc şi în Ap. Iorga: III, 23 - 29; IV, 4-7; V, 22-26; VI, 1 — 2 (în ediţie, p. 108, 113, 55 — 56; variantele citate în notă sînt marcate cu O). 2 Palia de la Orăstie, 1581 — 1582, Bucureşti, Ed. Academiei, 1968, p. X-XIV. 3 Liturghierul lui Coresi, Bucureşti, Ed. Academiei, 1969, p. 47—55, 121-123. * Menţionăm aici că pe f. 2a, subtext, se află o însemnare în limba română scrisă în cursiva secolului al XVIII-lea: „Sănătate sffinţiei] tale, cucernice părinte Ioane bune, şi-ţi mulţămesc că mi-ai dat această carte, de-am cetit pre dînsa, şi-ţi ert de păcate totdeauna." 252 www.dacoromanica.ro TEXTUL EPISTOLA APOSTOLULUI PAVEL CĂTRE GALATENI Coresi Ap o stolul Iorga Cap. III. la 2.24. [...] Bki(c) w Xţ, 3. [A4 V»(t) K-fcjpKI ivnpdBAHk) s-kpki \ oy>Ki hc ho(a) nl/kCToytK/Hk] fC/HH. 5.25.B"kCH bo CHOBf bjkYi2 fCTi B-kpo* o Xţ Ict. 6.27. (îAHUU BO 81» Xd Im kp(c)thti ci, kt» Xd oba-kKOCTf Cf. 7.25. Hfc(c) loyAM hh mahh; 8. iffc(c) pdBk HH ckobo(a); 9. irk(c) /UAKkCKkl FlOAk HH KEHCKbJH: 10. B*hCH BO Bkl tAHHOICTH w Xfc lyit. 29. fllJJf AH Kf BH XBH, OyBO flBpdd/HA-fc 3 CC/Hi ICTH 23. ...credere ce va să se adevăreze. 24. Aşa iaste legea, neînvăţătura noastră pren Hs., ca noi pren credinţă să fim derepţi. 25. De unde noao venit credinţa, noi mai mult nu sem în neînvăţătura. 26. Că voi seţitoţi feţi Domnului pren credinţă în Is. Hs. 1 OE itp-fc. 2 E bkIh. 8 OE flipjJMAI. 1.23. [...] credinţa se descoapere. 24. Dece legea păzi-toriul noao 2. fu întru Hs., 3. se de credi[n] ţ[ă] direptă-mu-ne. 4.25. Ins[ă] de veni credinţă, amu nu suptu spuetoriu sem. 5.26. Toţi amu fii lu D-nezeu seţi cu credinţa lu Hs. Is. 6.27. Cîţi amu 27. Că, cîţi mulţi întru Hs. Is. boteză- sînt botezaţi, aceia se, întru Hs. investi- au îmbrăcat pre Hs. tu-vă. 28. Ca nu e nici un ovrei, nici un grec, nu e nici o slugă şi nici un logoditoriu; nu iaste nici bărbat, nicimuiare, că voi seţi toti unul în Is. Hs. 29. Să seţi ai lu Hs., voi seţi sămînţa lu Avraam şi după făgăduinţă seţi moşteni. 7.25. Nu e iudeiu, nici ellfijm; 8. nu e şerbu, nici slobod; 9. nu e bărbăteasca parte, nici mue-reasca; 10. toţi amu voi siţi întru Hs. Is. 29. E se voia lu Hs., amu lu Avraam seminţe seţi 1 Litera h omisă. 253 www.dacoromanica.ro 11. h no ivE-k-ro- 11. şi după făgă- KoHfu,h /h(i)hhu,4-BdH'fro HdCrt-k(AJHHHH. duită mărgători. Mh.. KoH((uJ A\(v)l\HU,A Cap. IV. 12.7. HMHKO HHU.K 1 i(c), 13. m: k-k- H4C/1-k(A)HHKh hhih(/h) rtO\'q'uJH ((c) pdKd, I'h 12.2. E grăescu: 7. Iară eu grăesc: In cîţi ani tinerelul Atîta de mult moşt- urmitoriu iaste, nean şi e cocon şi nici întru o slugă 13. cu nimica mai usebitură, tuturor bun iaste de şerbul, domn acesta; d-nu tuturor fiindu; H.2. H*[noA] noKf- 14.2. Ce suptu zi- 2. Ce el iaste în-AHTtA'MH t(c) h npH- cătorii iaste şi suptu demnătorilor şi pă-ct[4khhkki] a* HdpoKd deregătoriu pînă la zitorilor pînă la wuni. nărocul tat[ă]lui.| vreme de întru pă- rintele. O. iu O 1.3. TdKO H /HM, iT(A)4 k-kX'o(rtl) MAi- (a)hhu,h 2, no(A) ctT- X'fiMH [. 2 E MAAAiHUH. 3 O A*Tk, E A-frl-olT. ' * O PAKAAXIUA CA, E P*!KA'AM{l4rO CA. 5 O KEH-hl, E JKfHhl. 254 www.dacoromanica.ro 3. Busatuia no(a)- 3aK0H0 c"<* cnofro [kt» cp(a)]m Ram a, 6. ktjiTa: flKKa, w(t)u> ! 7. Tt)/m)}ki OVîKf H-kCH P4Bh, HA cBh: 7. aiui ah (x) cHk, h Hac[a-k](a)HHKh B5KIH Ii; Xco(/M). KoWU, po(jk). 8.5. Ha topA'» 9. hi k-ka[e>4" Bî], 10. fJKf h( no i(c)ct-Ko[y] caiuh(/M) kpo(/m). 11.9. IlaMt (x) no-(3H4b]wc c[f w(t)] Ba, K4KO k-K3Kpai4J4fTf (c) naKhi Ha he npa3HHKh. 5. Insă într-aceia vreme, d-unde voi Domnul nu cunoscut, voi slujiţi acelora ce în ce den fire omenească nu sînt. 9. Iară voi, acmu Domnul cunoscut [...]. www.dacoromanica.ro Cap. V. 1.70. [...] o(jk) ca»Th nptAlOEOA'b-hT»1, ba*(a), hjm(c)-TOTd, ct8(a)aojk{ct- K'l'd, 2.20. haoaocao\ -jkwTj, oTpdKACHYc, npo-Kasa, Kpdx^AJepTiKeHTj, 3. SdBHAH, OPOCTH, pa?K(A)(H{(HTa1, pac-npA, fptCH, 4.27. Oţ'K'fHCTKa 2, nTaH'cTKa, KosAorAa-eosaHTa 5. h no(A)EHaa ch-(a\), ta?Kf npopHiţaiK Ka(/«), 6. uko(>k) h np-fc»-(A> peKo(y), bko TaKosaa tkopaiijeh 7. u,p(c)TKTa kjkTj 3 m HaeAt(A)Th. KoHEu,h kto(k). S.22. 1L\c(a) jkj AX"khYh t(e) a ic eh, P<"Ao(c), 9. /llHph, AATk|,°-TpTiiTKHVf, EÂTOCTi», eapocthhh, 1.19 [...] celeace sîntu preaiubire, curvie, necurăţie, mîniecie, 2.20. ale dracului slujirile, otrăvirile, stricăciunea, vrajbele, războaele, 3. urîciunile, urgiile, întărîtările, pîrîle, relele, 4.22. uciderea, beţia, cu cimpoi glăsirea 5. şi în chipul acelora, celea ce prorocescu voao, 6. cum şi ainte zişu, că acelea cine face-le 7. împărăţia lu Dnezeu nu va dobîndi. 8.22. E plodul de sufletui aste dragostea cu bucuria, 9. pacile cu lungă răbdare, bunătatea cu dulceaţă, 19. [...] ca ceia ce sparg căsătoria, curvia, necurăţiia, spurcăciunea, 20. idoliia, farmă-cul, vrăjmăşiia, sfada, mîniia, nepacea, necredinţa, 22. tîlhăriia, be-ţiia, mîncarea, într-acelea toate, de carele întru întîi voao am spus, şi acmu încă vă spui, că ceia ce aşa fac, aceia împărăţiia Domnului nu o vo(r) moşteni. KoH(u,k bto(k). 22. Iară poama d[u]-hului iaste dragostea, veseliia, pacele, răbdarea, dulceaţa, bunătatea, credinţa, 1 E Pd3(A)P'WfHU. * înaintea acestui cuvînt lipseşte Sjihcth. 3 E sâHa. 256 www.dacoromanica.ro 10. K-kpa.2.?. Kpc~ 10. credinţa 23. smericiunea, to(c), K-h3Ap-K*dHri; 23. cu blîndeţe, curăţiia, blîndeţele, 11. Ha tmkc-rh(x-) întru ţinere; postul; către acelea H-k(c) saicc-Ha. 24. Okh 11. spre aceia nu lege nu e. ski X(cjkh iia'ktk e lege. 24. E unii 24. Iară ceia ce pacn-kuji luHs. trupulu răs- îmbla în Domnul, 12. ck CTpa(c)TH- tigniră aceiaş răstignesc mh1 Hno trupul lo(r), cum zioe rîvnitul şi pohtitura. 2b 1. x»th/HH.2 1. cu muncile şi 25. Iară noi de 2.25. flwi xmt(M) cu pohtirile. văm vie în d[u]h, e APaak, AX0BH npn/ia- 2.25. Se viserem noi încă în d[u]h să r ţaţi, care voi seţi ciiKpTiiiJdHT» TdKoearo vnicilor, svîrşiţi ispăşiţi, ce caută AJCO/hk kp«(t)cth, acela cu d[u]hul pre tine singur, ca 7. ka»ah cfK-k6, blîndeţelor, tu să nu fie ispitit. tAt h th gXAHWH7 7. păzeşte-ţi si hck8hh(h). nele, doară şi tu ispitit fiver. 1 E CTPdCTMH. 2 E nO](OTMH. 8 O 8^a,-kM-k, 6 kxa'fe(m). 4 E npHShiidxipi. 8 O bumah-lt, 6 i-umai(t). 6 O, i CiM. 7 E K^IIIH. 17 — Contribuţii ia istoria culturii şi literaturii române vechi — c. 129 www.dacoromanica.ro 257 8.2. AtP°V(r) Ap8r<« 8.2. Unuia laltui 2. Unul să poarte t-kroTH hochth 1 h păsul purtaţi şi aşa sarcina altuia şi aşa TdKo CKOHMdci'f sfîrşiţi veţi împlea legea lu 9. 34k0hk Xc(k)k. 9. legea lu Hs. Hs. KoHEIţk CAKOTK np(a)noc(t)HH. 10.3. fliijt kto 10.3. E se pare-i 3. Să neştine-i se AtHHT se nescui a fi ceva, dare să iaste ceva, ca mto khth, HHMTO nimica fiindu, p-unde el nu e ne- cTa2, mica,acelaseînşală. 11. cfs-k3 oyk(a)o ko CKoe 5. Cinescu amu 5. Cineşcu a lui Ept/HA noHfCHTK B, sarcină purta-ş-va. sarcină să poarte. 14. 6. \i iv(t)noiu- Se observă că textul slavon este scris în redacţia medio-bulgară cu unele influenţe sîrbeşti în grafie (- k în loc de -Tu). Copistul, însă, a lăsat să-i scape unele greşeli, ceea ce dovedeşte că cunoştea destul de slab această limbă. Cele mai interesante forme sînt: , IV 1; aahujh, VI 1; noHECHTh, VI 5, care ar indica o pronunţare dialectală bulga- 1 O HOCHTi, i HOCHTH. 2 E ChJH. 3 O, E cin. 4 O Kl HHOMOV. 6 O noHiciTt. • E wsuuit'. 258 www.dacoromanica.ro ră (e > i în poziţie neaccentuată)1, şi ctpKaHTe, V 23 — intru ţinere (Coresi: postul, pentru „curăţie"), nopaEOiuEHH, IV 3 (participiu trecut pasiv de la verbul perfectiv nopjeothth) — mai şerbiţi, înţeles ca forma de comparativ a adjectivului-par-ticipiu în mediobulgară (Coresi: prinşi) şi altele. Uneori cuvîntul slav a fost lăsat netradus, fiind preluat ca atare: a* hKt hi iioa ntCT^'W/Hk icmh, III 25 — amu nu suptu spultoriu sem „nu mai sîntem sub călăuză" (Coresi: noi mai mult nu sem în neînvâţâturâ), iioa nosfAHTfa'am, IV 2 — suptu zicâtorii „epitropi" (Coresi: în-demnători) etc. în sfîrşit, în unele cazuri, topica cuvintelor este influenţată direct de modelul slavon: KtiCKbj noAt, III, 28 — bărbăteasca parte (Coresi: bărbat). Cu toate acestea, textul de faţă, fie şi fragmentar, are o importanţă deosebită, atît ca fapt cultural — reprezentînd faza de început a trecerii de la cultura în limba slavonă la cea în limba poporului — , cît şi ca izvor pentu istoria limbii române populare şi literare şi pentru studierea influenţei pe care a avut-o slavona în primele secole de dezvoltare a acesteia. In plus, el ne atestă o traducere veche a Apostolului, independentă de cea reprezentată în Codicele Voroneţean, în tipăritura lui Coresi, şi, după cum am constatat, în Manuscrisul popii Braţul din 1559—1560. Studierea în continuare a unor astfel de texte, destul de numeroase în cultura românească a secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea, prezintă interes evident atît pentru filologia românească, cît şi pentru cea slavă, ele aparţinînd unui sector mai puţin cunoscut al culturii slavone în Europa sud-estică şi răsăriteană. www.dacoromanica.ro SINTAGMA (PRAVILA) LUI MATEI VLASTARIS ŞI ÎNCEPUTURILE LEXICOGRAFIEI SLAVO-ROMÂNE (SECOLELE AL XV-LEA — AL XVII-LEA) Lucrările recente de istorie a lexicografici româneşti1 au atras din nou atenţia asupra faptului că aceasta îşi are originea în epoca primelor traduceri şi texte originale în limba română din secolul al XVI-lea, apărînd sub formă de glose 2 şi de mici glosare s, după care a urmat seria lexicoanelor bilingve din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Dar preocupări lexicografice au existat la noi şi înaintea secolului al XVl-lea, manifestate prin copierea în manuscrisele slavo-române a unor glosare de provenienţă greco-slavă *. 1 Mircea Seche, Schiţă de istorie a lexicografiei române, voi. I, Bucureşti, 1966, p. 7 — 8; D. Strungaru, începuturile lexicografiei române, în Romano-slavica, XIII, 1966, p. hi — 158. Dintre lucrările mai vechi, cf., în special: Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-românesc ţi tilcuirea numelor din 1649. Publicate cu studiu, note şi indicele cuvintelor româneşti de Gr. Creţu, Bucureşti, 1900. 2 Cele mai bogate glose (aproape 400) au fost descoperite de Ioan Bogdan într-o copie moldovenească a Sintagmei lui Matei Vlastaris din secolul al XVI-lea (probabil din a doua jumătate), prezentată în 1890 la Expoziţia arheologică de la Moscova (cf. mai jos). Vezi I. Bogdan, Glose române într-un manuscript slavon din sec. XVI, în Convorbiri literare, XXIV, 1890, nr. 9, p. 727 — 752 (Scrieri alese. Bucureşti, Edit. Academiei, 1968, p. 542-558; note, p. 688-689). 3 Vezi E. Kaluzniacki, Uber ein kirchenslavisch-rumănisches Vocabular, în Archiv fur slavische Philologie, XVI, 1896, p. 46 — 53; Gr. Creţu, studiu introductiv la: Mardarie Cozianul, Lexicon..., p. 23 — 28; D. Strungaru, op. cit., p. 145-148. 4 Aducem mulţumiri călduroase conducerilor şi colaboratorilor secţiilor de manuscrise de la Biblioteca Academiei Republicii Socialiste 261 www.dacoromanica.ro Cel mai vechi glosar de acest fel cunoscut la noi pînă acum, se află anexat la c6piile slavo-române din secolele al XV-lea—al XVII-lea ale cunoscutei Sintagme ■ a lui Matei Vlastaris (MardaToţ 6 BAatxcâpric.), scriitor juridic bizantin din secolul al XlV-lea, originar din Salonic. Se ştie că dezvoltarea societăţii feudale în Ţările Române ca şi în alte ţări din Europa, a dus, pe lîngă aplicarea dreptului consuetudinar („legea ţării"), la folosirea unor codice de legi scrise, provenite din Bizanţ, prin intermediul traducerilor slavone. Printre aceste pravile sau nomocanoane, cuprinzînd nu numai dreptul ecleziastic, ci şi elemente de drept civil şi penalx, un loc de seamă îl ocupă Sintagma bizantină a lui Matei Vlastaris, alcătuită în 1335, tradusă în slavona sîrbă, cîţiva ani mai tîrziu, în timpul ţarului Ştefan Dusan (1348) şi răspîndită apoi la bulgari, români şi ruşi. Acesteia i se adaugă o legiuire slavă, Zaconicul ţarului sîrb Ştefan Dusan, promulgat cam în acelaşi timp (1349 şi 1354) şi cunoscut şi în Ţările Române, după cum se poate constata dintr-o copie de la mijlocul secolului al XV-lea, provenită de la mănăstirea Bistriţa (Oltenia) — copie ce cuprinde Sintagma prescurtată—, rămasă pînă nu de mult necunoscută cercetătorilor noştri 2, România, Biblioteca Universitară din Cluj, Biblioteca „Lenin" şi Muzeul istoric din Moscova, pentru bunăvoinţa cu care ne-au pus la dispoziţie o serie de manuscrise, citate mai jos. 1 Vezi I. Peretz, Curs de istoria dreptului român, ed. a H-a, voi. I, II (1,2), III, Bucureşti, 1926—1931; Şt. Gr. Berechet, Legătura dintre dreptul bizantin si românesc, voi. I, partea I, Vaslui, 1937; C. C. Giurescu, Istoria românilor, voi. II, partea a H-a, ed. a IV-a, Bucureşti, 1943, p. 490 — 491; Al. Grecu [P. P. Panaitescu], începuturile dreptului scris în limba română, în Studii, VII, 1954, nr. 4, p. 215-228; V. Costăchel, P. P. Panaitescu, A. Cazacu, Viaţa feudală în Ţara Românească şi Moldova (sec. XIV — XVII), Bucureşti, 1957, p. 518 — 522; P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., voi. I, Edit. Academiei, 1959, p. XV; Istoria României, II, sub red. acad. A. Oţetea ş.a., Edit. Academiei, 1962, p. 677-678, 1028-1032. 2 Peretz, care a tipărit la noi acest monument, în original (după ediţia a H-a a lui St. Novakovil, din 1898) şi in traducere, nu menţionează că ar exista o copie românească, deşi precizează — după slavistul sîrb — că unele articole sînt reproduse din manuscrisul „de la Bistriţa", pe care însă nu-1 identifică (şi în ţările slave există localităţi cu numele Bistriţa). Vezi: Zakonik Ştefana DuSana, cara srpskog, 1349 i 1354. Zaconicul lui Ştefan DuSan, {arul Serbiei, 1349 şi 1354, comparat cu legiuirile bizantine, slave şi române. Partea I (Textul, traducere, observaţiuni şi vocabular), Bucureşti, 1905 (partea a H-a n-a mai apărut). Această copie a fost prezentată 262 www.dacoromanica.ro şi dintr-o traducere veche românească din Banat, păstrată într-o copie din 1776 x. Sintagma lui Matei Vlastaris s-a păstrat în mai multe copii din secolele al XV-lea—al XVII-lea, scrise atît în Ţara Românească, cît şi în Moldova. Această scriere a căpătat o largă răspîndire nu numai la greci, ci şi la sîrbi, bulgari, români, ruşi şi chiar (în traduceri şi prelucrări parţiale) la armeni şi georgieni, datorită caracterului ei de compendiu practic de reguli canonice şi civile, acestea din urmă ocupînd un loc destul de important în raport cu nomocanoanele epocii: „L'originalite de Mathieu Blastares — spunea A. Soloviev cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la apariţia Sintagmei — consiste dans ce qu'il ne donna pas un Nomocanon seul, pas une Synopsis seule, mais qu'il eut l'audace d'unir toutes les regles principales du droit canon â celles du droitlaîque... II se proposa d'unir tout le droit se-culier (droit civil, penaletprocedure) au droit canon; il forma une vraie encyclopedie juridique, unique dans son genre, qui correspondait parfaitement â l'organisation des tribunaux du XIVe siecle, au moment ou les personnes du clerge recurent le droit de trancher les litiges civils."2 Ciculaţia largă a manuscriselor Sintagmei atestă popularitatea sa: numărul manuscriselor greceşti cunoscute, după aprecierea lui V. N. Benesevic3, se ridică la 90, iar al celor slave, după părerea lui A. Soloviev, aproape la 70 4. de curînd la noi de Valentin Al. Georgescu, Pre'seniaiion de quelqu.es ma-nuscrits juridiques de Valachie ei de Moldavie (XV— XIX* siecle). Contribution a l'itude de la riception du droit byzantin en Roumanie, I, RESEE, t. VT, 1968, nr. 4, p. 625-630; II, ibidem, t. VII, 1969, nr. 2, p. 346 - 349, 365. 1 Mss. rom. nr. 3093 al B.A.R. Vezi I. Peretz, Curs..., voi. II, partea a Il-a, p. 14 — 24; Şt. Gr. Berechet, Legătura dintre dreptul bizantin ţi românesc, voi. I, partea I, p. 88 ; Val. Al. Georgescu, l.c. 2 L'oeuvre juridique de Mathieu Blastarls, în Studi bizantini e neoelenici, voi. V (Atti del V Congresso Internazionale di Studi Bizatini, Roma, 20 — 26 settembre, 1936. I. Storia — Filologia — Diritto), Roma, 1939, p. 700. 8 Corpus Scriptorum juris graeco-romani, în Actes du IV Congris International dietudes byzantines, 1934, I, Sofia, 1935, p. 141 ; cf. A. Soloviev, op. cit., p. 701. 4 Cifra nu este însă în întregime controlată : pe lîngă cele 20 de manuscrise ale traducerii sîrbeşti complete, cele 15 cuprinzînd Sintagma prescurtată şi 10 — varianta refăcută a acesteia, pe lîngă cele cîteva bulgăreşti 263 www.dacoromanica.ro De la sîrbi, Sintagma (tradusă în 1348) a trecut curînd la bulgari, în timpul ţarului Ivan Alexandru (1331 — 1371)1, iar de la aceştia a ajuns în Ţările Române, unde primele manuscrise cunoscute, în redacţia mediobulgară, datează de la mijlocul secolului al XV-lea: „Nu ştim cînd şi în ce condiţii versiunea bulgară a trecut pentru prima dată în Ţara Românească şi în Moldova — scrie E. Turdeanu—, însă, desigur, ea a venit de timpuriu, căci Sintagma lui Vlastaris figurează printre cele mai vechi texte juridice folosite la români"2. Iar A. Soloviev, comentînd critic cunoscuta ştire transmisă de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldoviae privind introducerea dreptului bizantin în Moldova lui Alexandru cel Bun, scrie: „En tout cas, si Ies Roumains du XVe siecle ne recurent pas Ies Basiliques (trop larges en effet), ils se servaient simplement du Syntagme de Blastares"3. Vom vedea mai jos că acest text juridic s-a păstrat într-un număr apreciabil de manuscrise greceşti aduse în Ţările Române, precum şi în peste zece manuscrise slavo-române copiate în secolele al XVX-lea—alXVIII-lea. Evident,însă, că numărul acestora în epocă a fost mai mare şi că noi nu şi ruseşti, A. Soloviev se referă la 4 manuscrise slavo-române datate, citate de A. I. Iaţimirski (unul s-a dovedit a fi o altă pravilă) şi la 20 de manuscrise de care acesta ar fi avut cunoştinţă (TpHropHft IIaM6naK, St. Pb., 1904, p. 288 — 291); in realitate, Iaţimirski a cuprins In această cifră şi un număr de pravile, pe care nu le-a văzut şi despre care presupunea că reprezintă Sintagma lui Matei Vlastaris; noi am identificat 14 capii ale Sintagmei complete şi prescurtate (vezi mai jos). Oricum, deci, numărul copiilor slavone se ridică la circa 60. 1 Un manuscris mediobulgar din secolul al XlV-lea a fost descoperit la Petersburg (Bibliotecă Sinodală, nr. 302, azi la Muzeul istoric din Moscova) : V. N. Beneăevid, flea cnucKa CAaemcKozo nepeeoda Mamaen Bmcmapx, xpawtufuecH s Cn6. Cumda/ibwă Eu6/iuomeKe, «H3Becnw OPJIC», VI, 4, 1901, p. 150—174. Vezi A. Soloviev, L oeuvre juridique de Matkieu Blastaris, p. 703; E. Turdeanu, La littirature bulgare du XIV* siecle et sa diffusion dans Ies Pays Roumains, Paris, 1947, p. 58 — 59. * Op. cit., p. 59. 3 L'oeuvre juridique de Mathieu Blastaris, p. 703. O discuţie amănunţită a ipotezelor emise in legătură cu ştirea transmisă de Cantemir face prof. Al. Elian în studiul Moldova ţi Bizanţul în secolul al XV-lea, în Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare. Culegere de studii Îngrijită de M. Berza, Edit. Academiei, 1964, p. 110—119. 264 www.dacoromanica.ro cunoaştem decît ceea ce, prin vicisitudinile vremii, ni s-a păstratx. Cel mai vechi manuscris grecesc al Sintagmei datează din 1342, deci este mai nou doar cu şapte ani decît originalul pierdut al lui Matei Vlastaris (1335), şi se păstrează la Muzeul istoric din Moscova (provenit din Biblioteca sinodală, nr. 149). Printre anexele de la sfîrşitul acestui manuscris se găseşte şi un glosar latin-grecesc, care constituie originalul celui latin-slavon din copiile slavoneşti ale Sintagmei2. S. Troicki, care a consacrat o monografie anexelor Sintagmei lui Vlastaris în traducere slavonă, editîndu-le după patru manuscrise sîrbeşti din a doua jumătate a secolului al XlV-lea şi din prima jumătate a secolului al XVI-lea3, a arătat că forma completă a Sintag?nei, tradusă în slavona sîrbă în 1348, cuprinde, pe lîngă partea introductivă şi culegerea de legi propriu-zisă (aranjată pe capitole, în ordinea alfabetică a subiectelor tratate), trei grupe de anexe: 1) care intră în corpus clausum atît al protografului grecesc (pierdut), cît şi al traducerii sîrbe; 2) care au fost adăugate în originalul grecesc ce stă la baza protografului sîrbesc (de asemenea pierdut) şi 3) care au fost adăugate ulterior în traducerea sîrbească (p. 28). 1 Mănăstirile şi dicasteriile de la episcopii şi mitropolii aveau „cel puţin o copie din această carte aşa des întrebuinţată" (Şt. Gr. Berechet, Legătura dintre dreptul bizantin fi românesc, I, p. 77). 2 Vezi A. I. Iaţimirski, CAaenHcxue pyKonucu HxMeifKozo Monacmbipn « PyjubiHuu, extras din flpeBHoCTH CnaB. komhcchh mockobck. Apxeo.no-rm. 06mecTBa, Moscova, 1898, p. 42—43. 3 S. Troicki, Dopunski lianei Vlastareve Sintagme, Belgrad, 1956, IV -f 114 p. + 3 pl. Ediţia fundamentală a textului Sintagmei (fără anexe) a fost publicată de St. Novakovic : Matije Vlastara Sinlagmat (Zbornik za istoriju, jezik i knjizevnost srpskog naroda. Prvo odelenje, knjiga IV), Belgrad, 1907. Cf., de asemenea: T. Florinski, Uqmjimhuku aaKomda-mejibHoă denmejibHocmu JJyuiatta, uapn cep6oe u zpenoe, Kiev, 1888; N. Ilinski, CimmazMa MamgSex Bjiacmapx, Moscova, 1892; V. N. Benesevic, Jţea cniKKa CAaeimcKozo nepeeoda cimmazMbi MamgSesi Bjiacmapa, xpa-HHUfuecH e CII6. CmodaAbHou 6u6/tuomeKe, «H3BecTH« OPAC», VI, 4, 1901, p. 150-227, şi extras, St. Pb., 1902; A. Solovjev, Zakonodavstvo Ştefana DuSana, cara Srba i Grka, Skoplje, 1928. Textul grecesc a fost editat de G. A. Rhallis şi M. Potlis în 1852-1859, apoi de I. B. Pitra, în 1891 (vezi S. Troicki, op. cit., p. 1). 265 www.dacoromanica.ro în cea de-a doua grupă, cuprinzînd texte adăugate în unele manuscrise greceşti, inclusiv în cel după care s-a făcut traducerea sîrbească, intră două articole: 1) KdKO H/HO^Th MHHd nptCTNMH IţphKOKh WT nO,â,1f>KdllJHX'h ndTpiapjfoy KoHCTdHTHHd rpaA4 (Care sînt scaunele bisericeşti supuse patriarhului din Constantinopol). 2) AdTHHCM pfcMH (Cuvinte latineşti). Cel de-al doilea, care ne interesează aici, se află în trei dintre cele patru manuscrise folosite de Troicki: P (mss. Pcinjski, circa 1370, f. 293—293b), SI (mss. nr. 62/264 de la Decani, 1370-1380, f. 293-294) şi S3 (mss. P 43 al Bibliotecii naţionale din Belgrad, din prima jumătate a secolului al XVI-lea, f. 340—341) \ în mss. S2 (mss. nr. 51/185 de la Decani, începutul secolului al XVI-lea), vocabularul nu există, căci ultimele file au fost rupte. Textul grecesc al vocabularului a fost editat mai întîi de E. Kaluzniacki, după manuscrisul Bibliotecii naţionale din Paris, nr. 1375, din anul 1541, împreună cu textul slavon, reprodus după cea mai interesantă copie moldovenească, efectuată de învăţatul episcop Macarie al Romanului la mijlocul secolului al XVI-lea şi descoperită la mănăstirea Sf. Onufrie din Lvov 2 (vezi mai jos); ulterior a fost publicat de A. I. Iaţimirski, în două rînduri, după manuscrisul de la Moscova din 1342, paralel cu forma sa slavonă din alte două manuscrise moldoveneşti: cel de la Mănăstirea Neamţului, scris de ieromonahul Ghervasie la 1472 sau 1474 (azi la B.A.R., mss. slav nr. 131), şi cel de la lipovenii din Galaţi, datînd de la începutul secolului al XVII-lea3. 1 Vezi S. Troicki, op. cit., p. 48—51; textul la p. 94—96. 2 Ae^ei? AanviKai in einer ălleren bulgarisch-slovenisches Uberselzung, în Archiv f. sl. Phil., XIV, 1891, p. 84-88. Acest text a fost reprodus de S. Troicki, paralel cu versiunea slavonă a glosarului (op. cit., p. 49 — 96). 3 Cjiae.iHCKue pymnucu H.iMeifKozo Momcmbipn e PyMbtmu, p. 42—43 ; Cjiae.iHCKue u pyccme pymnucu pyjubiHCKUX 6u6AUomeK (C6opHHK OP.HC, t. LXX1X), St. Pb., 1905, p. 819—822. Ambele aceste ediţii au rămas necunoscute lui S. Troicki, care citează însă manuscrisul de la Moscova, precum şi cel de la Vatican, nr. 841, ce conţine de asemenea vocabularul latin-grec. Cf. şi ediţiile mai vechi de glosare greco-latine : C. Labbaeus, Veleres glossae verborum iuris, quae passim in Basilicis reperiunlur, Paris, 1606, p. 135—136; Idem, Glossaria lalino-graeca et graeco-latina. Paris, 1679 (Anexa : Veteres glossae..., p. 37 — 40); Joh. Fabricius, Bibliotheca graeca, t. XI, p. 590 = Migne, 144, p. 955 — 956 (vezi E. Kanizniacki, 266 www.dacoromanica.ro Traducerea slavonă a glosarului, devenit latin-slavon (cu explicaţiile greceşti transpuse în slavonă), a fost publicată şi ea de mai multe ori, şi anume: de arhimandritul Amfilohie, după manuscrisul Sintagmei din secolul al XlV-lea, care a aparţinut patriarhului Nikon (f. 339b—400), şi după un manuscris sîrbesc din colecţia Grigorovici1; de E. Kaluzniacki şi de A. I. Iaţimirski în lucrările citate mai sus, după cele trei manuscrise moldoveneşti menţionate 2; de I. Peretz, din nou după manuscrisul lui Ghervasie (1472 sau 1474), împreună cu traducerea românească a explicaţiilor slavoneşti 3; în sfîrşit, de S. Troicki4, după manuscrisul sîrbesc P, cu indicarea variantelor din SI şi S3. în acest glosar latin-slavon, la origine latin-grec, se dau în ordine alfabetică 67 de termeni juridici latini (la Kaluzniacki, 66), care se găsesc în transcriere greacă în Basilicale (x« Bam-A,ikHjioxHii, Onucmue BocKpeceucKozo Hoeo-Hepy-coaumckou 6u6Auomexu, Moscova, 1876, p. 103—105; Idem, în Othct PyMHHijeBCKOro My3eH 3a 1877 — 78 rofl (vezi Iaţimirski, CAaenHCKue u pyccKue pyKonucu .... p.690; cele două lucrări nu ne-au fost accesibile). 2 P. P. Panaitescu, descriind mss. 131 B.A.R. (Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., voi. I, p. 158—159), nu observă că primaediţie a lui Iaţimirski este chiar după acest manuscris, şi nu după altul mai nou, cum afirmă (p. 159); de asemenea, omite să menţioneze cea de-a doua ediţie a slavistului rus din CAaenHCKue u pyccKue pyKonucu p. 819 — 822. 3 Curs..., voi. II, partea I, p. 273 - 277. 4 Op. cit., p. 94-96. 5 Vezi A. Vasiliev, Histoire de l'Empire Byzantin, I, Paris, 1932, p. 189, 452—453; I. Peretz, Curs de istoria dreptului român, voi. I, p. 313 — 322; 338 — 347; Şt. Gr. Berechet, Legătura dintre dreptul bizantin si românesc, p. 8-9, 35-43. 267 www.dacoromanica.ro carea unor termeni latini ce se întilneau şi în acest text (deex. $4akhaTc. în titlul capitolului $ [24], sau oţţMri, pl., în titlul primei anexe). Că glosarul nu exista în manuscrisul original al lui Vlastaris o dovedesc unele c6pii greceşti care nu-1 conţin. Dar încă în manuscrisul de la Moscova din 1342 (deci la 7 ani după compunerea Sintagmei, în 1335) acest glosar apare şi desigur că a existat şi in manuscrisul grecesc care a stat la baza traducerii sîrbeşti din 1348, întîlnindu-se în toate copiile complete ale acesteia, alături de lista mitropoliilor şi episcopiilor subordonate patriarhiei din Constanti-nopol1. Este interesant de observat că în ţara noastră se păstrează un manuscris grecesc din secolul al XV-lea (probabil din prima jumătate) al Sintagmei lui Matei Vlastaris, adus la Iaşi înainte de a doua jumătate a secolului al XVII-lea — poate, după presupunerea prof. Al. Elian, chiar de unul din cei doi mitropoliţi de origine greacă din prima jumătate a secolului al XV-lea: Damian (1436—1477) şi Ioachim (1447 — circa 1449—1455) 2. Manuscrisul, care a aparţinut mitropoliei din Iaşi (în prezent se află la Biblioteca centrală universitară „M. Eminescu" din Iaşi, nr. 303 =VI 11), poartă pe prima, respectiv pe ultima filă, semnăturile în greceşte ale mitropoli-ţilor Dosoftei (cu data 1674) şi Veniamin Costache (mitropolit în 1803 — 1808 şi 1812—1848) s, dar nu cuprinde, printre anexele la Sintagmă, glosarul latin-grecesc. Dacă acest manuscris stă izolat, în schimb, din epoca influenţei greceşti directe (secolele al XVII—XVIII-lea) s-au păstrat mai multe c6pii greceşti, care au fost folosite fie ca 1 S. Troicki, op. cit., p. 49 — 50. Două excepţii, cunoscute lui Benesevic şi Troicki (copia sîrbo-bulgară din secolul al XlV-lea, aflată în Biblioteca sinodală, nr. 302, descrisă de BeneSevic, op. cit., extras, p. 3 — 26, şi cea de la Struga, din 1590, descrisă de T. Florinski, op. cit., p. 314—316), se datoresc fie pierderii ultimelor file (prima), fie omiterii intenţionate de către copist (a doua). Vom vdea că aceeaşi este şi s:,:uaţia unor c6pii româneşti pe care le cunoaştem mai îndeaproape. 2 Al. Elian, Moldova fi Bizanţul în secolul al XV-lea, în Cultura moldovenească..., p. 114, nota 5. Despre cei doi mitropoliţi, vezi Gh. I. Moisescu, St. Lupşa şi Al. Filipaşcu, Istoria bisericii române, voi. I, Bucureşti, 1957, p. 228-232. 3 Primul care a atras atenţia asupra acestui manuscris a fost C. Erbi-ceanu. Manuscrise vechi aflate în biblioteca Sf. Mitropolii a Moldovei, în Revista teologică, an. III, 1885, p. 16. Vezi Al. Elian, op. cit., p. 114—115. 268 www.dacoromanica.ro instrumente juridice, la mitropolii şi episcopii, fie pentru învăţămîntul teologic şi juridic (unele provin de la Colegiul Sf. Sava sau de la Seminarul central). Acestea sînt manuscrisele greceşti de la Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România: nr. 206 (în Catalogul lui Litzica, nr. 290) din secolul al XVII-lea, nr. 128 (291), din 1736, nr. 51 (292), din 1788, nr. 22 (293), 621 (294), 213 (578), 176 (617) şi 389 (304) din secolul al XVIII-lea x, precum şi copia aflată la 1727 în biblioteca mănăstirii Barnovschi din Iaşi2. Dar — deşi unele din acestea cuprind textul integral al Sintagmei lui Matei Vlastaris şi chiar o parte din anexe — în nici un manuscris nu se găseşte glosarul latin-grec de care ne ocupăm 3. Nu aceeaşi este situaţia unora dintre manuscrisele slavo-române, care, pe lîngă celelalte anexe, prezintă şi textul glosarului latin-slavon. Pentru a avea o imagine clară a acestora şi a locului pe care-1 ocupă în cultura românească veche, vom trece în revistă toate manuscrisele cunoscute pînă astăzi. Unele dintre ele (cele două de la B.A.R., unul de la Biblioteca universitară din Cluj, unul de la Muzeul istoric şi unul de la Biblioteca „Lenin" din Moscova) ne-au fost accesibile; celelalte le prezentăm pe baza descrierilor existente*. 1 Vezi Biblioteca Academiei Române, Catalogul manuscriptelor greceşti, întocmit de C. Litzica, Bucureşti, 1909, p. 147-150, 258, 313; I. Peretz, Curs..., voi. II, partea a Il-a, p. 7—13 (manuscrisul nr. 176 [617] cuprinde extrase din traducerea în greaca modernă a lui Kunalis Kritopulos, făcută pe la 1498). 2 Vezi Hurmuzaki, voi. XIV : Documente greceşti privitoare la istoria românilor, publicate... de N. Iorga, partea a Il-a, 1716—1777, Bucureşti, 1917, p. 909 (Catalogul cărţilor mănăstirii ieşene Barnovschi, scris de popa Paisie, în martie 1727); Şt. Gr. Berechet, Legătura dintre dreptul bizantin si românesc, p. 92. Probabil că astfel de manuscrise mai există şi în alte biblioteci. 3 Este adevărat că cele mai multe manuscrise prezintă textul Sintagmei incomplet sau dau numai extrase din el. * în afară de menţionările parţiale şi de cataloagele de manuscrise, au dat liste incomplete ale acestora următorii autori : A. I. Iaţimirski, Tpuzopuîi UaMâjiaK, St. Pb., 1904, p. 288-291; I. Peretz, Curs..., voi. II, partea I, p. 266 —280; A. Soloviev, L'oeuvre juridique de Mathieu Blastaris, p. 703— 704; Şt. Gr. Berechet, Legătura.... p. 91 — 92; Idem, Descoperirea a două manuscrise juridice românefti, în întregiri. Buletinul Institutului de istoria vechiului drept românesc, Iaşi, 1938, p. 3—6; E. Turdeanu, Manuscrise slave din timpul lui Ştefan cel Mare, în Cercetări literare, V, 1943, p. 124 —129, 269- www.dacoromanica.ro Iată care sînt aceste copii slavo-române pe care le cunoaştem în prezent: 1. Cea mai veche copie slavo-românâ este din anul 1451 şi se datoreşte grămăticului Dragomir din Tîrgovişte, care a scris-o, după cum reiese din însemnarea sa, pentru domnul Ţării Româneşti Vladislaval II-lea (1446—1456). Manuscrisul se află în prezent la Biblioteca publică „Saltîkov-Şcedrin" din Leningrad, unde provine dintr-o bibliotecă particulară 1. Din însemnarea lui Dragomir rezultă clar data copierii2 : TopAa oyso TtKAiuy Pa EAkrdpOî. THCOVUlk, H K(c)riH-h(x) npaBHAh, noTpoy^AtHH» xt r-k Koynt h caojk(i)ho HKE KTk C4JfHH0HHWKhj(x") nOC/ve AH hl H (jtl) iTla(T)ei'w/Wk (f. la). La sfîrşit, după lista mitropoliilor şi episcopiilor depinzînd de patriarhia din Constantinopol, urmează glosarul, întitulat flaTHHCKkJA p-fcMH- 5. Tot din epoca lui Ştefan, şi anume din 1495, provine copia Sintagmei scrisă de grămăticul Damian pentru biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi, zidită de marele domn cu puţin timp înainte, în anii 1491—1493, pe lingă curţile domneşti de aici1. Dus ulterior la mănăstirea Hopovo din Serbia (regiunea Srem)2, acest manuscris a fost luat la sfirşitul secolului al XlX-lea, de un cercetător rus, ajungînd la colecţia profesorului M. P. Pogodin, iar de acolo, împreună cu alte manuscrise ale acestuia, la Biblioteca publică „Saltîkov-Şcedrin" din Leningrad3. După datele lui P. J. Safafik4, copia lui Damian are 280 file hîrtie, in folio, e scrisă în redacţie mediobulgară, „numai inscripţia finală a fost aşternută mai tirziu, desigur după una bulgară mai veche, în ortografie sîrbă: unele foi sînt amestecate, altele lipsesc" 5. Nu ştim dacă cuprinde sau nu glosarul latin-slavon. 6. Din a doua jumătate a secolului al XV-lea sau de la începutul secolului al XVI-lea provine manuscrisul nr. 4104 al Bibliotecii universitare din Cluj — Secţia colecţii speciale (nr. de inventar D/59), donat de un particular în 1955 şi pro- 1 Despre această ctitorie vezi Repertoriul..., p. 104—108 (cu bibliografie). 2 Vezi E. Turdeanu, Din vechile schimburi culturale dintre români şi iugoslavi, in Cercetări literare, III, p. 147. 3 Manuscrisul a devenit cunoscut lumii ştiinţifice Încă de la începutul secolului al XlX-lea, fiind semnalat de J. Dobrovsk^ (1822), P. J. Safafik (1865), B. P. Hasdeu (1869), Fr. Miklosich (1876) şi de alţi cercetători. Vezi E. Turdeanu, Din vechile schimburi culturale..., p. 147; Idem, Manuscrise slave din timpul lui Ştefan cel Mare, p. 167—169; Repertoriul..., p.443. 4 Geschichte der sttdslawischen Literatur, III, Praga, 1865, p. 218 — 219. 6 E. Turdeanu, Manuscrise slave..., p. 168. Tot acolo şi inscripţia, reprodusă după Lj. Stojanovic, Stări srpshi zapisi i natpisi, IV, Sr. Karlovci, 1923, nr. 6188, p. 36. Vezi acum, în urmă, Repertoriul..., p. 443. 277 www.dacoromanica.ro venit, se pare, din Bucovina *. Întrucît această copie a fost doar semnalată de I. Iuffu, care însă n-a identificat-o 2, dăm mai jos o scurtă descriere a ei. Manuscrisul, incomplet (fără început şi sfîrşit), are 306 file, cu marginile (în special la cotor) deteriorate, 28 x 20 1/2 cm, cu cîte 24 de rînduri pe pagină. Coperta e de lemn, îmbrăcat în piele, cu figuri geometrice şi florale imprimate (coperta din urmă a rămas fără lemn şi e ruptă în partea inferioară). Textul, scris în redacţia mediobulgară, are titluri şi iniţiale cu roşu. De la începutul manuscrisului lipsesc cîteva file din introducere. f. la—18b: [Introducere]. Inc.: iie;kaujeeh 3Am Ch(x*) npd- KHrttXK. Sfîrşit: Hujh wsaKOHt(x) h k-k afkat*h iMaKHStrfe m. C-hCTdEd- f. 18b—19b: Eetxoe a*catociwkYe w(t) AfKHTHKa (Vechiul decalog: din Levitic). Inc: a". B3h icMb. Th Bt» tkoh... Sfîrşit:... h noKd3dTH ca cra^tm», heiioehhha rpfcpV- f. 19b—26a: &k&smii riUBY3HdMh no a3h Kt^t (Spunerea capitolelor după alfabet). Inc.: O npdBOCitdBirkH R-kp-k bko «CHOKdHff. Ta>Ki HiMAAdCh Bivth A3i CKCTdBd- In total sînt 24 de capitole, „chCTdBw" (numerotate de la ?i. la fiecare împărţit în articole. Sfîrşit: Ku>heu,Ii oyKd38 npdBHiUv(H (Despre credinţa ortodoxă). Inc.: Skecvbo cujehhkih(x) npaKHin» bhh JKf Kk KglTE H CrtOJKEHHO H*f k-k cuj(HHOHHOKki(x') nocAliAHbjH(A*) MdT&twMh, ceea ce corespunde textului grecesc: Eovxayua rcaxâ ctxoixeîov xwv âu7tEpiEiX,t|Uuâvcov d7tacifî>v o7to9eciECOV xoîq îepoîq xai Geioiq Kovâtji, 7tavT]9ev xe fina Kai crovxeGev xcp &v îepouovâxoiţ £X,axîcixco MaxGaîcp (Culegere pe capitole a tuturor pricinilor cuprinse în canoanele sfinte şi dumnezeeşti, adunată şi orîn-duită de cel din urmă între ieromonahi, Matei) *. Manuscrisul cuprinde atît Sintagma propriu-zisă, cît şi anexele, pînă la KaKo H căci iată ce scria el soţiei sale în aceeaşi zi : „... Mi-a arătat în adevăr un manuscris unic, pe care 1-a cumpărat cu 750 ruble (peste 2000 fr.) de la un scopit din Moldova : un ms. dăruit de Alexandru Lăpuşneanu ţarului din Moscova Ivan Groznyj, vestitul Ţepeş al ruşilor, cu autograful lui Lăpuşneanu. «Dacă vreai să-1 studiezi mai de-aproape, poţi să-1 iai şi pe ăsta acasă » [la hotel]. I-am spus că-mi pare rău, dar n-am vreme, căci peste trei zile plec, am luat însă notiţe care prezentă cel mai mare interes pentru noi" (Am reprodus după originalul pe care ni 1-a dăruit fiica savantului, doamna Viorica Tulbure-Bogdan, la 20 martie 1966. Textul scrisorii a fost reprodus anterior cu unele prescurtări şi greşeli de transcriere de prof. D. P. Bogdan, Legăturile slavistului Ioan Bogdan cu Rusia, în Studii privind relaţiile româno-ruse, III, Bucureşti, 1963, p. 295.) Notiţele respective se păstrează între manuscrisele lui Ioan Bogdan de la Biblioteca Academiei: ms. 5219, f. 200. * Am avut prilejul să vedem acest manuscris în aprilie 1966, datorită bunăvoinţei şefului secţiei manuscrise a Muzeului, Marfa V. Şcepkina, fiica cunoscutului slavist V. N. Şcepkin. îi exprimăm aici mulţumirile noastre călduroase. Vezi, acum în urmă, D. P. Bogdan, Le Syntagme de Blăstăriş dans la version du chroniquer roumain Macarie, in Premier Congres internaţional d'itudes balkaniques et sud-este europiennes. Sofia, 26 august — 1 septembrie 1966. Risumis des Communications de le deligation roumaine. Moyen-Age, Bucureşti, 1966, p. 8. 281 www.dacoromanica.ro este scrisă la f. 22b—23b, imediat după introducerea lui Vlastaris, şi are următorul cuprins 1: H>KE OyEO TKCKHbj(/H) H Hf ArOKOnbJTHbj(iW) \X«{«\) H Hf\"CT3KHhj(/H) H napy/Ho(/H) npOpAHTH /HHA ca, HJKE k*k EpOA'kx"hlv" KfHHbj(jf) AEKSUJa nHCaHIH(jf), H Oţ'/HK CH(x") AWEOnpA ca npHATH, KKCfrAa OEhJME TdKOBbJH HAOfi,kl Htfii30\'M(i OEHpdTH, HJfîKE Tp"K(I-KOCTK O/MpaMEHYE (ipHEhJEdET'K H ejkie nOCAtAHEC HErOAOKaHYE H3EOAHTK. H H5KE CH(zH) HEChJTHt H AWEOTpOyAHt H BTiHHAUTEAHt npHAE>k aujh(a\), cKopo ch(x") onEpHaTtE(T) k"k A'b'iHH h ropt k-k pa3oy(/«) RHAtHfa, c-KR-KcjfBJuiafT'K. GrojKE paAH, /«ha, oyctTH-k-KUJE ceee HtiiYH h, hkojke o(t) CKxa npoTptriiJE ca u,apw o ce(/h) k-KCnO/MtH^KUJE. H liapK OyEO Im (lAt-iMAPh, ™* KTiCEH 3tMAH llIOAAaBCKOH, OAE EĂfoCTH TROEA, rH, REAE/HAAP'hH'k H C'KMCA'KH'k, R-KCKOpt I3KO npHC(/M), asYE npH3BaHa CKTBOPH MtHt, c/MtpEHHarO H nocAtAHtro k-k EnHCKontfx*) /HaKapYa Po/HaHCKaro, h3koaehYe(/h) hjke r-k na(c) AoyqujHHCTRoyAUjaro /HHTponoAHTa Krpa TpHropYa, Aa I35KE npHCHOna/MATKHKl(/M) A°[CT0]EA[a]AfHHhj(/H) rAA CI(JEHHbJ(/H) lHaTAYw(/H) CKMHHEHa H ChrtOJKfHd npd&HAd no rp"KMKCKH(x") CkCTa-Kt(x*), H CKKpbJEUJEE CA H 3arpaAHRUJEE CA, E"K A3KIKK RTina(A) EA-KrapCKbJH H CE/HOy CfcpiVAHhJ/HK, no(A)EHt H /HbJ, HjpXMHO, no xaiuEH CHA-k, CKTdopHTH h noAOEHKi(/M) noAOEHaa npHCKRO- KOynAtTH, HO H5KE k"k Ha(c) EOyKRt(x") CHpt(q) CKCTaKt(x") EÂTO- noAoy-fctrb t4kojkae CKCTaEA-kTH, osEUJH-k caahruje. H Ha(/«) tatota CYA R-K3A0JKHTH Ch/HOTpHUJA, hko A<> OTCAA°y npOMff k"K3po(k) AtHOCTH npOMHTaTH npt Ait— (St. Novakovid, Matije Vlastara Sintaglmat, p. 5). 282 www.dacoromanica.ro „Cel care cu duh mărginit şi neiscoditor şi cu minte neaşezată şi indiferentă trece, cred eu, pe lîngă cele ce se află în scrierile de Dumnezeu inspirate şi înţelepciunea acestora o primeşte cu neînţelegere, acela totdeauna s-a obişnuit să strîngă roadele neînţelepciunii, a căror asprime înmulţeşte întunericul sufletului şi aduce mînia lui Dumnezeu cea de pe urmă. Iar cel însetat şi cu dragoste de muncă şi cu atenţie se ocupă de acestea, în curînd capătă aripi în activitatea sa şi în nenorocire şi priceperea o cuprinde în minte sa. De aceea, cred, amintindu-şi unii, ca şi treziţi din somn, i-au adus aminte despre aceasta ţarului [ = domnului]. Iar ţarul Ioan Alexandru, domn a toată Ţara Moldovei, o, bunătatea ta, doamne, cu mărinimie şi înţelepciune, îndată ce ai primit, m-ai chemat pe mine, smeritul şi ultimul între episcopi, Macarie al Romanului, cu voia celui care stă în fruntea noastră, mitropolitul chir Grigorie, spunînd ca pravilele alcătuite şi aşezate de pururea pomenitul şi fericitul, sfinţitul Matei după articolele greceşti, care au ajuns ascunse şi închise în limba bulgară şi în cele înrudite cu aceasta, la fel şi noi, înadins, după puterea noastră să facem şi pe cele asemenea să le aşezăm împreună după literele, adică articolele, ce sînt la noi, împreună judecind. Şi au socotit să lase asupra noastră această greutate, pentru a oferi spre citire cu uşurinţă toate pricinile şi oricine să judece vinile cu îndestulare de cuvinte x. Şi să se ştie că atunci cînd s-a hotărît aceasta erau şapte mii de ani împreună şi iarăşi de şase ori zece împreună şi patru cruguri pe care le-a străbătut lumea [7064—5508 = 1556J." A doua însemnare e scrisă în numele voievodului Alexandru Lăpuşneanu, pe ultima pagină sus (f. 400b), în semiuncială, cu litere mai puţin îngrijite, la 18 septembrie 1561, deci la trei ani după moartea lui Macarie: Iw flitf?|d(h)AP'h koiko(a<0 kjkViio aaA*(c)tTio r(c)n(A)piv ktvCIH tHo(it)AOBitdX'THCKOH StAWi, WHit KÂTonpOH3BOitH(x) r(cA,)M AAH HdUIH( kSho aumocthio „Ioan Alexandru Vodă, din mila lui Dumnezeu" 2. Aşadar, între însemnarea de la început a lui Macarie şi acestea două este o distanţă de cinci ani, răstimp în care învăţatul episcop murise (1558). întrucît în însemnarea lui nu se face nici o aluzie la ţarul Ivan cel Groaznic, iar Sintagma e trimisă cu trei ani în urma morţii sale, nu credem —aşa cum a afirmat E. Kahizniacki3 şi au acceptat toţi cei care au folosit direct sau indirect descrierea sa — că Macarie a aranjat materia acesteia la solicitarea expresă a ţarului. Dimpotrivă, din însemnarea sa rezultă că această operaţie „reformatoare" este rodul poruncii domneşti, al îndemnului mitropolitului Grigorie Roşea (1541—1562), vărul lui Petru Rareş4, şi al propriei sale concepţii. E drept însă că, necu-noscînd data morţii lui Macarie, Kahizniacki credea că el a terminat copierea „nu mai devreme de 1560"5, deci cu puţin înaintea expedierii ei. Or, părerea lui trebuie astăzi corectată: copierea a fost terminată înainte de moartea episcopului Macarie, în 1558 (nici nu putem crede că această operaţie, făcută la porunca domnului, să fi durat cinci ani)6. 1 Am reprodus după original. La E. Kahizniacki, op. cit., nota 209, p. 309. 1 Reprodus după original. 3 Op. cit., p. 259. 4 Vezi Gh. I. Moisescu ş.a., Istoria bisericii romane, I, p. 338—339* Op. cit., p. 259. 1 Macarie a început, deci, să copieze Sintagma la cinci ani după ce încheiase Cronica sa, scrisă din porunca lui Petru Rareş (în răstimpul dinainte: de 1531 pînă la 1551). Adăugăm că la 1523 el copiase o Psaltire slavoni. 284 www.dacoromanica.ro Printre celelalte anexe, manuscrisul lui Macarie cuprinde la f. 399b glosarul latin-slavon, pe care E. Kahizniacki 1-a publicat în 1891, în revista lui V. Jagic \ Mai jos vom folosi această ediţie a lui, pentru a indica variantele faţă de copia mai veche a lui Ghervasie. 9. Un alt manuscris din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, provenit tot din Moldova şi scris în redacţia mediobulgară, a fost cercetat de Ioan Bogdan la Expoziţia arheologică de la Moscova din ianuarie 1890, organizată cu prilejul «elui de-al VUI-lea Congres arheologic din Rusia, în sălile Muzeului istoric 2. Manuscrisul aparţinea colecţiei negustorului Silin şi provenea de la lavra din Poceaev (sud-vestul Ucrainei, reg. Tarnopol)3, de unde fusese adus la Biblioteca Academiei teologice din Kiev celebrul manuscris nr. 116, care cuprinde Letopiseţul de la Putna I şi Cronicile lui Macarie şi Eftimie *. După indicaţiile lui I. Bogdan, manuscrisul are 456 de file (57 caiete, hîrtie, in folio), avînd ultimele două file nescrise, deşi „textul nu se isprăveşte aci"5. Reproducînd titlul şi începutul Sintagmei, Bogdan spune doar că are acelaşi cuprins ca şi alte copii ale acestui text, fără să precizeze dacă include anexele şi, printre ele, glosarul latin-slavon. In schimb, manuscrisul are o mare valoare pentru istoria lexicografiei româneşti, a limbii şi culturii române din secolul pentru mitropolitul Teoctist (mss. slav nr. SOS B.A.R.). Despre activitatea sa literară, vezi I. Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti înainte de Ureche, Bucureşti, 1891, p. 69-89, 149-162 (textul cronicii), 198-212 (traducerea), 268 — 279 (note) ; Idem, Letopiseţul lui Azarie, Bucureşti, 1909, p. 20—28, 96—112 (textul cronicii), 131 — 146 (traducerea), iar acum, în Scrieri alese, p. 320—335, 431 — 438; Cronicile slavo-române din sec. XV—XVI, publicate de I. Bogdan. Ediţie revăzută şi completată de P. P. Panaitescu, Edit. Academiei, 1959, p. 74—105. 1 A6£eu; ArmviKaf in einer ălteren bulgarisch-slovenischen Ubersetzung în Archiv f. sl. Phil.. XIV, 1891, p. 84 - 88. * Vezi Glose române într-un manuscript slavon din sec. XVI, în Convorbiri literare, XXIV, nr. 9, 1 decembrie 1890, p. 727—752 (Scrieri alese, p. 542— 558; note, p. 688-689). 3 Manuscrisul a fost recent regăsit la Biblioteca „Lenin" din Moscova (Vezi nota 2 de la p. 234). * Vezi I. Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti pînă la Ureche, Bucureşti, 1891, p. 1-22 (Scrieri alese. p. 272-288). * Glose române, p. 727 (542). 285 www.dacoromanica.ro al XVI-lea, prin cele aproape 400 de glose româneşti1, aflate în caietele 11—56, prin care un cărturar moldovean anonim (probabil de la Mănăstirea Neamţului sau de la altă mănăstire din nordul Moldovei) a căutat să explice o serie de cuvinte şi expresii slavone din textul Sintagmei (pe acestea, de cele mai multe ori, le-a însemnat cu o cruciuliţă). Acest procedeu are o dublă însemnătate: în primul rînd, el ilustrează folosirea practică a Sintagmei, iar în al doilea rînd reprezintă un moment important în procesul de trecere a culturii româneşti de la limba slavonă la limba vie a poporului2. Este interesant de observat că, printre primele texte traduse în secolul al XVI- lea, se numără cîteva cu caracter juridic, a căror apariţie a fost dictată de necesităţile practice, şi anume: Pravila sfinţilor apostoli (Nomocanonul lui Ioan Postnicul)3, tipărită de Coresi (1570—1580) şi descoperită în Codicele de la Ieud, Pravila ritorului Lucaci de la 1581, scrisă cu cheltuiala fostului episcop al Romanului Eustatie (mss. slav nr. 692, B.A.R., cu traduceri interliniare şi fragmente româneşti), şi Pravila de ispravă, manuscris de la începutul secolului al XVII- lea, dar care reproduce un text mai vechi, din secolul al XVI-lea (B.A.R., mss. rom. 5211 = fondul I. Bogdan, nr. I)4. Faţă de acestea, manuscrisul de care ne ocupăm 1 Numărul celor publicate de I. Bogdan este de 374, dar el însuşi spune că, în timpul scurt cît a avut manuscrisul la îndemînă, a copiat cea mai mare parte din ele, nu însă pe toate (op. cit., p. 727, resp. 542). 2 Cf. E. Turdeanu, Manuscrise slave..., p. 128—129; D. Strungaru, începuturile lexicografici române, în Romanoslavica, XIII, 1966, p. 142—143, 3 Alte două copii manuscrise ale acestui Nomocanon, aflat printre anexele Sintagmei lui Vlastaris, se găsesc în Codex Neagoeanus (1620), şi într-un manuscris transilvănean din 1610. Vezi E. Turdeanu, La littirature bulgare..., p. 61 (cu bibliografia mai veche) ; C. A. Spulber, Cea mai veche pravilă românească, Cernăuţi, 1930; Al. Rosetti, Milanges de linguistique et de philologie, Copenhaga-Bucureşti, 1947, p. 553; 576 — 581. 4 Acest manuscris cuprinzînd 25 file (primele trei cu text slavon, cîn-tece bisericeşti, scrise de altă mînă) s-a aflat în posesia lui I. Bogdan, care 1-a transcris şi intenţiona să-1 editeze. Pentru toată chestiunea vezi Al. Grecu [P. P. Panaitescu], începuturile dreptului scris in limba română, în Studii, VII, 1954, p. 215 — 228; P. P. Panaitescu, începuturile si biruinţa scrisului în limba română, Bucureşti, 1965, p. 172—176. Vezi acum în urmă : I. Rizescu, Aspecte ale lexicului Pravilei de ispravă oamenilor. Din istoria vocabularului vechilor texte româneşti, în Limba română, XVI, 1967, nr.2, p. 131 — 133; Acelaşi, despre Pravila ritorului Lucaci, în Omagiu lui Al. Rosetti, Bucureşti, 286 www.dacoromanica.ro — unic înfelulsâu — reprezintă prima treaptă in „românizarea" textelor juridice folosite în ţara noastră, fiind poate mai vechi decît Pravila lui Coresi şi cea a ritorului Lucaci. Iată, de altfel, cîţiva din termenii înscrişi de glosator şi corespondentele lor slave: cumnaţi — nauiEHOSH, hiastră — nacropuhiHEX, începătură — khha, învăţătură — M^tApoKaHTE, mătuşi — tet-koa, sfâtuire — pacftKAEHirE, tocmelele — ciutUTpEHia etc. 10. La mănăstirea Suceviţa se păstrează, sub nr. 446, un manuscris incomplet al Sintagmei, atribuit de I. Iufu secolului al XVI-lea şi avînd 223 file de hîrtie (incomplet, fără început şi sfîrşit), 29,7 x 21,2 cm, cu 31 rînduri pe pagină x. Iată, pe scurt, cuprinsul «au: f. la-9a: [Introducere, fără început]. Inc.:... nptf-MHHKb. fihl(c) T»ke BK(c)TKHklH (\At&AH(fi,)ffK. f. 9b—14b: GKa3aHYE rAaKH3Hake HaMMAO c-h Eorw<«h a3a c-hCTaea. f. 14b—16b: O K-kp-k npaKOCAaKHOH. f. 17a—223a: Textul complet al Sintagmei, de la capitolul I (7 CTkCTaK-h) pînă la capitolul XXIV (w chcTaK-h). f. 223b—229: G3(t) npaeHAh ctto IîvaHHa HoCTHHKa (din Pravila sfîntului Ioan Postnicul). Textul se întrerupe la f. 229b, deci la prima anexă din corpus clausum al Sintagmei2. Ed. Acad., 1965, p. 767-770, şi în Limba română, XVII, 1968, nr.5, p. 439 — 447; Al. Mareş, Prima pravilă bisericească tipărită în limba română ţi raporturile ei cu cele mai vechi versiuni ale Nomocanonului prescurtat, în Studii de limbă literară si filologie, voi. I, Bucureşti, Ed. Acad., 1969, p. 269- 293. 1 Lect. Zlatca Iufu, soţia regretatului cercetător, a avut bunăvoinţa să ne pună la dispoziţie descrierea lui I. Iufu, în care însă manuscrisul nu e identificat, fiind menţionat doar ca „Pravilă". îi aducem aici mulţumirile noastre. D. Dan, Mănăstirea Suceviţa, Bucureşti, 1923, p. 87, menţionează astfel manuscrisul: „Pravila Sf. părinţi, scris semiuncial în sec. 15 — 16, pe hîrtie folio mic, cu cerneala roşie. El este defect şi poartă nr. 446(80)". 2 în alte manuscrise apare, înaintea acestui text, un altul cu titlul: Hîk« «ahkiji u,p"kk wifufslKlH, care însă nu face parte din corpus clausum, căci nu se află în cele mai vechi manuscrise greceşti (de exemplu, in cel de la Moscova din 1342). Vezi S. Troicki, Dopunski lianei Vlastareve Sintagme, p. 28 — 29, 46. în manuscrisele sîrbeşti folosite de acesta textul există şi, la fel, de pildă, în copia episcopului Macarie (vezi E. Kaluiniacki, O63op, p. 259), dar nu apare în manuscrisele 131 şi 286 ale B.A.R. 287 www.dacoromanica.ro Aşadar, nu ştim dacă manuscrisul cuprindea glosarul latin-slavon. 11. Potrivit unor indicaţii sumare, în colecţia lui A. Pe-truşevici din Lvov, Pravila copiată la 1 mai 1606 (7114), tot la mănăstirea Suceviţa, pentru Ieremia Movilă, la porunca mitropolitului Teodosie Barnovschi, ar fi Sintagma lui Matei Vlastaris x. 12. Tot de la începutul secolului al XVII-lea s-a păstrat un frumos manuscris cuprinzînd Sintagma, copiat la 1611 prin grija mitropolitului Anastasie Crimca şi oferit de acesta mănăstirii Dragomirna. Manuscrisul a fost prezentat, pentru frumoasele-i podoabe, la expoziţia de artă veche rusească din 1913 la Moscova, împreună cu Apostolul de la Ştefan cel Mare, scris în 1463 pentru mănăstirea Zografu, cu Tetra-evanghelul, scris în 1491 din porunca fiului acestuia, Alexandru, şi cu alte trei manuscrise din sec. al XVI-lea, devenind cunoscut cercetătorilor români prin intermediul catalogului publicat cu acest prilej 2. Nu ştim dacă cuprinde, printre anexe, şi glosarul latin-slavon, căci descrierea din catalog, realizată 1 Semnalată mai întîi de A. Kociubinski (Ormem o 3annmunx cjiaeim-ckumu HapemtftMU, In „3anHCKH munepaT. HoBopoccHflcKoro yHHBepcHTeTa", t. XVIII, 1876, p. 19 — 20; inaccesibilă), apoi de I. Bianu (Relaţiune asupra călătorieiîn Galifia făcută în vara anului 1885, în Analele Academiei Române, seria II, t. VIII, 1885—1886, secţia I. Partea adm. şi dezb., p. 30. Bianu spune doar : „un preţios manuscris slavon in folio, scris pe hîrtie şi foarte bine conservat, cuprinzînd un corp de Pravile..., scris, după cum se vede din nota finală, la anul 1606 (7114), mai 1, pentru Ieremia Moghila w., la mănăstirea Suceviţa"). Vezi E. A. Kozak, Die Inschriften aus der Bukovina, I, Viena, 1903, p. 169 ; A. I. Iaţimirski, Cjiae.iHcnue u pyccKue pyKonucu, p. 217; E. Turdeanu, La litterature bulgare..., p.60. 2 HMnepaTopcKHfi MockobckhH ApxeojiorHHecKHfi Hhcthtvt ... Buc-maem deeeHepyccKOZo ucKyccmea, ycmpoennaa e 1913 zody e 03ua-MeHoeauue tecmeoeaHun 300iAemun JIomo PoManoebix, Moscova, 1913. Vezi V. Drăghiceanu, Miniaturi din timpul lui Ştefan cel Mare, în Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, an. XVII, 1924, fasc. 40, p.93; E. Turdeanu, Le me~tropolite Anastase Crimca et son oeuvre UtUraire et artistique (1608-1629), în Revue des Huies slaves, XXIX, 1952, p. 59-60. Pentru celelalte două manuscrise vezi: Idem, Manuscrise slave..., p. 107—108, 156-160 ; Repertoriul..., p. 372, 401 — 402 şi 444 (ultimul manuscris se află la Muzeul istoric din Moscova, sub nr. 3442). Vezi acum, în urmă, M. Berza, Trei ieiraevanghele ale lui Teodor Măriţescul în Muzeul istoric din Moscova, în Cultura moldovenească, p. 589 — 639 (cu 26 reproduceri fotografice, puse la dispoziţie de Muzeul istoric). 288 www.dacoromanica.ro de A. I. Sobolevski, I. F. Kolesnikov şi P. P. Şibanov, este foarte sumară: „No. 55. MamdieftnpaeuAbHUKa KHHra, nojiyycTaB MOJwaB-Koro nHCbMa c jieTonncbio 1611 r. h co BKjiaaHofi Cyna-BCKoro MHTponojiHTa AHacTacHH KpHMKOBHna, Toro ace rofla, B JIHCT. C OflHOH KHHOBapHOH 3aCTaBKOH. H3 Co6paHH5f ***" (Nr. 55. Cartea lui Matei Pravilnicul, semiuncială moldovenească, datată 1611 şi cu o însemnare de danie a mitropolitului Anastasie Crimca al Sucevei, din acelaşi an, in folio. Cu un frontispiciu de chinovar. Din colecţia 13. Ultimul manuscris slavo-român din secolul al XVII-lea al Sintagmei lui Matei Vlastaris pe care îl cunoaştem este cel văzut de A. I. Iaţimirski la lipovenii din Galaţi şi descris, în 1905, în catalogul său de Manuscrise slave şi ruse din bibliotecile româneşti2. Iată datele comunicate de slavistul rus: Op. cit., p. 97. Avînd în vedere raritatea acestei publicaţii, pe care n-am găsit-o la Biblioteca Academiei | am putut-o consulta la Biblioteca „Lenin", cotele Z-, Z — , M — I > reproducem aici scurtele descrieri ale altor trei manuscrise slavo-române, aparţinînd secolului al XVI-lea şi prezentate la aceeaşi expoziţie (despre cele două din timpul lui Ştefan cel Mare, vezi nota precedentă) : 1) „No. 39. Eeame/iue memp, nojryyCTaB MOJiflaBCKoro nncbMa BTopoft nojioBHHW XVI Beica, b jihct. C imteio sacTaBKaMH h seTbipbMH opHaMeHTHpoBaHHBiMH HaHajibHLiMH 6yKBaMH. M3 co6paHH« CTporaHOBCKoro yiHjimna" („Nr. 39. Tetraevanghel, semiuncială moldovenească din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, in folio. Cu cinci frontispicii şi patru iniţiale ornamentate. Din colecţia Şcolii Stroganov" — p. 51). „No. 48. Eeame/iue memp, MOJmaBCKoro nncbMa XVI BeKa, c npoAaxuioft 3amicbio 1604 r., b jihct. C nerbipbMJi 3acTaBKaMH h HerbipbM» opHaMeHTHpoBaHHWMH HaHajibHbiMH 6yKBaMH. nepemieT coBpeMeHHMfi pyKonHcn. H3 co6paHH« ***" („Nr. 48. Tetraevanghel, scriere moldovenească din secolul al XVI-lea, cu o însemnare de vînzare din 1604, in folio. Cu patru frontispicii şi patru iniţiale ornamentate. Legătura contemporană manuscrisului. Din colecţia***" — p. 53—54). 3) „No. 49. Ilca/imupb c moAKOeaHUXMU, nojiyycTaB MOjmaBCKoro nncbMa XVI BeKa. b jihct. BKJiaflHaa 1612 r. C o aho 8 6ojn>moft 3aCTaBKoft. H3 co6paHH« *** " („Nr. 49. Psaltire cu tîlc, semiuncială moldovenească din secolul al XVI-lea. însemnare de danie din 1616. Cu un singur frontispiciu mare. Din colecţia ***" - p. 54). Presupunem că aceste manuscrise se află, de asemenea, la Muzeul istoric din Moscova sau într-o altă colecţie publică. 2 CjiaenHCKue u pyccKue pyKonucu pyMbiHCKux 6u6/iuomeic, St. Pb., 1905, p. 819 — 823, nr. 6. Iaţimirski nu indică pe proprietarii celor 19 — Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi — c. 129 289 8 2 160 73 www.dacoromanica.ro „Sintagma lui Matei Vlastaris, de la începutul sec. al XVII-lea, in folio (31 1/2 x 22 1/2 cm), circa 300 file. Semiuncială frumoasă, scris moldovenesc, 21 de rînduri pe pagină. Vinietele înguste sînt desenate cu chinovar şi cerneală. Cuprinsul Sintagmei este cel obişnuit" (p. 819). Manuscrisul e legat în piele, cu ornamente imprimate, încadrate de cercuri. Pe coperta din urmă, în interior, are o însemnare în cursivă: IlHcajiv «; P (greşit) koYahis; G ikoITaTwci. ' SI npei HAtolTitiH; P nPA; M npt hm au/î; G npt hm ah. 8 P npocTkiKo; M npocrccKO. * G AiPnoTiTiBîTi, cu metateză, ca în textul grecesc. 5 P paciIhkhuX; M pacihhehThX. 1 G ekctpaopahhaphack. 7 M, G giC HHHOIT. 8 G HcXoA* lOHHHIkCKV 294 www.dacoromanica.ro dSvouuiov — Kai'ovofia SiepxeaGai aKouWoq1 — âyo)yf|, f| Svouaa Kaiâ 5iy 3 HTtpii 4 — niKTK HpfA\Ti — npt HCTASdiKUJH H/Wfc- HYd5 KdCOHTi— «lACTTi SdKOHHd 6, FÂlT CA A^At MfTBpivTklH KdH'CTdTOpii7 — KdJKIHHKTi KdBCd — KAr(A)Tk K«ycTl*ATaU. 296 www.dacoromanica.ro iXourjxpioi1 — Tr.poTorjTT.a-©âpioi2 înqxxq — vfiTtioi; ETtxaExfii; îvqxxicxa3— ctq xâ epya îv5lKXOV-TtpOCT(p6VTlCTli; 1v5ikxi(Bvi — xfj utceicteXei-oeXeufJEi4 ivaxixoOxoi; — Evcrxotxoţ ivqxxicxoun — ţmiia 5in\¥\, 6ycoyf| £k xoq5 SviauxoO ivaxixouxcop — TtpoiCTxdnE-voq 6 EpyaCTXTipiou ixEp — 656q Ipâu — dya>yf| dTtaixoOaa icpdynaxa Kdaov — (ioipa vouiu,o£ ÂiyExai Kai nspoq xExapxov Kavrjxpaxcop 7 — euvoCxo.; KaOrju — x^pi? KouCTxa>5îa — dKpiPErjxâ-tt) Ttapa(puXaKf| protospătar copil de şapte ani în fapte cuvîntare sub suire protivnic pagubă îndoită, acţiune în cursul anului superiorul închisorii drum acţiune cerînd bunuri parte legiuită, se zice şi partea a patra eunuc graţie strajă severă 1 K IXofcSTptOC,. 2 K -iog. 3 K lV(d&ktou. * K rfi bnaaekEixji. 5 K fevr6g. 8 K jtpîarduEVog. ' K KavardTOop. 297 www.dacoromanica.ro 30. quaestor KTfCTOplk — HCnHTdTf A* 31. curator KOypdTOplk — nWdAOEHHKh 32. codicillus koahkeak 1 — nocrt-k(A)Hf CKK-b- TOEUHYf 33. legatum AflMTOHIi — Adplv 34. libellus AHRf AOCfc — H3A4HY( 35. libertinus AHKEpHHTHc'2—W CKOKOJKAfHHKlXh 36. mandatum fHdHAdTOHt — HdpAMEHYf 3 37. mancipati (col. 2) AWKHruTH — iv(t)/ukiehhh 38. magistraţi /HdVHCTPdTH 4 — RA4CTf M 39. /raorti causa (MOpTHKdKCd 5 — no CTvAHpTvTH 40. raoxia A4pTv MOjŞdAYd 8 — rp-fcXh 41. osfia (pl.) octYj 7 —AB'Pfc8 42. officium 43. pactum ndKTOHK — CAO>KfnYf, oyrAdKd 44. personalia (n. pl.) nipcoHdrtYd — np-fc ahmhj 45. publica nOyBAHKd — HjpWAHdd 46. praetor npfTOpTv — K0ER0A4 47. procurator npOKSpdTOph — npOcv * La fel în P, M: AHsePHHTHCk; G AHICPTHHHCIi. 3 G nopxMeHFe. * G m4h0yctp4th. 5 P moptwx48c4. 6 P mo&ah, s3 m0£i4; M HO&aU. 7 P hctb (greşit). 8 P A«wpk (greşit). • P npa. 298 www.dacoromanica.ro KOiairjxcop — £peuvr|xf|<; KOVpdlCOp — (ppOVTlCTTîiş K(o5iKeX,X,o5 — xeX,euxaîa pouX,r|(Ti(; X,eydxov — 5coped XifcXhoq — £k5octi<; X,iPepxivr|(; — d7teX,eu0epcov HavSdxov — evxaX,na HayKi7taxoi — dcpcopiajievoi Haiourjxpaxoi — fipxovxeş HopxiKaOaa — jiexd â&dva-xov 5coped HOcjaXia1— djiapxia 6rjxia — ftupa 6q>(piKiov — X,eixoupyia 7tdKxov — cruV'9'T|Kr| 7tepaovaX,ia — dycoyfi np u. explică numele cunoscutului cărturar muntean Minai] Moxa (Moxalie), compilatorul Cronografului (1620) şi traducătorul Pravilei de la Govora (1640): acesta este un simplu epitet monahal şi înseamnă „păcătosul" (greşit la N. A. Con-stantinescu. Dicţionar onomastic romanesc, p. 324—325: moc + suf. sa). 299 www.dacoromanica.ro 49. re (Abl. sg.) 50. repudium 51. referendarius 52. scriniarii (pl.) 53. sacrum 54. spurii (pl.) 55. spadones (< gr.) (col. 3) 56. tabularii (pl.) 57. titulus (> tfrfwsj 58. tractare 59. /acta 60. [Zear] Falcidia 1 M pt^ipiHAipti; O pe$tHApYi (dar G prezintă în aceste cazuri, totuşi, forma grecizată: dKoytfivCfc, pe^e[pt]h'A'ipYwcK, tYtawck, faţă de THTAd, lat. titulus, resp. titlus). Verbele (pasive) sînt reproduse în forma greacă de pers. a 3-a sg. pasiv: deportări — Sejroxaxeuexcu — A'noTdTfKfTf (cu omisiunea literei r)l, defenderi — 6e(pev6j;C)exai — &,t^tH&,tant. Pentru autorii şi copiştii grpci nu toate cuvintele erau clare din punct de vedere al originii, astfel că sînt citate printre „cuvintele latine" şi cîteva autentice greceşti: pePnXov, «pepvTţ, rjTtdSovGţ şi Ppepeîov (acesta derivat într-adevăr de la lat. breve)a. în sfîrşit, putem observa că, dintre cele 67 de cuvinte şi expresii latineşti incluse în glosarul copiat de Ghervasie, Macarie şi de alţi cărturari români din epoca veche, doar cîteva se păstrează în limba română populară: domesticus > dumesnic (cu schimbare de sufix: -nic), factum >fapt şi facta, 1 Alte omisiuni de litere, epenteze, metateze şi haplografii (provenite, de regulă, din textul grecesc) au fost menţionate în note. 2 Vezi I. Peretz, Curs..., voi. II, partea a H-a, p.276. Tot acolo cîteva consideraţii asupra sensurilor unor termeni (p. 276 — 277). 304 www.dacoromanica.ro pl. > faptă, familia > femeie *, furtum > furt, mors, mortem > moarte, ostia, pl. > uşă. Alţi termeni au fost introduşi în limba noastră literară abia după trei-patru secole, fie direct din latină, fie prin intermediul limbilor romanice occidentale: cauză, decret, emancipa, extraordinar, expediţie, ilustru, mandat etc. în acest proces de trecere de la slavonă la limba română, ca instrument de cultură, şi de îmbogăţire a ei cu terminologia latină, glosele cărturarului anonim din a doua jumătate a secolului al XVI-lea pe marginea Sintagmei şi cele ale lui Udrişte Năsturel pe o altă copie a aceluiaşi text ilustrează momente semnificative 2. „Probleme de felul acesta nu se puneau însă pentru smeritul călugăr de la Neamţu din 1474; ele nu intrau nici în spiritul epocii sale"8. Cu toate acestea, opera lăsată de el şi de ceilalţi cărturari ai timpului e „deosebit de însemnată, căci ne oferă cel dintîi monument juridic al Moldovei şi o legătură, fie şi numai ştearsă, cu un tezaur lexical latin care se va încetăţeni în limba noastră — după alte încercări mai vechi — în secolul al XlX-lea, pe calea influenţelor neolatine" 4. Aşadar, începuturile lexicografiei româneşti — chiar dacă glosarul de care ne-am ocupat nu este original — trebuie fixate încă în secolul al XV-lea, în epoca de glorie a lui Ştefan cel Mare, sau, chiar înaintea lui, în Ţara Românească din timpul lui Vladislav al II-lea (dacă se va dovedi că manuscrisul de la 1451 cuprinde şi el glosarul latin-slavon). Dar scopul urmărit de noi în paginile de faţă nu s-a limitat numai la acest lucru, deşi el a constituit punctul de plecare al cercetării. Am constatat cu acest prilej că, alături de alte copii slavone ale Sintagmei lui Matei Vlastaris, manuscrisele slavo-române sînt dintre cele mai vechi şi au atras de mult atenţia cercetătorilor români şi străini. Ele prezintă o valoare deosebită nu numai prin faptul că atestă larga folosire în Ţările Române a unui important codice juridic bizantin, dar şi prin aspectele culturale şi lingvistice pe care le prezintă. Din acest punct de vedere, în afară de cele cinci copii aparţinînd 1 Citat şi de E. Turdeanu, Manuscrise slave din timpul lui Ştefan cel Mare, p. 128. 2 Ibidem. 3 Ibidem, p. 129. 4 Ibidem. V — Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi — c. 129 305 secolului al XV-lea, valoroase prin însăşi vechimea lor (una dintre ele cuprinzînd Sintagma prescurtată, Legea împăratului Iustinian şi Zaconicul lui Ştefan DuSari), alte trei manuscrise din secolul al XVI-lea au o semnificaţie aparte: manuscrisul lui Macarie este singurul, între toate câpiile slavone din Serbia, Bulgaria, Ţările Române şi Rusia, în care materia este reordo-nată potrivit alfabetului slav, iar cele adnotate de cărturarul moldovean anonim (secolul al XVI-lea) şi de Udrişte Năsturel (1636) reprezintă interesante documente juridice şi lexicografice ale ţării noastre. www.dacoromanica.ro CONTRIBUŢII LA STUDIUL LEXICOGRAFIEI SLAVO-ROMÂNE DIN SECOLUL AL XVII-LEA Lexicografia slavă veche şi slavonă a parcurs un drum lung de la glosele din sec. al Xl-lea — al Xll-lea şi de la glosarele din sec. al XlII-lea şi următoarele, unul din cele mai răspindite dintre acesta fiind Ta-kk.ob.4hhk myAOBk no3H4K4EAio/H'h b*k nHC4Hhix"b p'feMf/HK, apărută în Rusia veche prin sec. al XlV-lea şi răspîndită în diverse manuscrise pînă în sec. al XVII-lea 1. Au urmat apoi lexicoanele tipărite AfgHC CHP'kMK PeMEhTa b'KKp4T'ku,'k ChKp4HHhl H h3 ca0behck4-rO 03bJK4 h4 npOCThl pgCCKJH A'aaekt'fc hct0ak0b4hu al lui La- vrentii Zizanii (1596), flfgiKOHTk ca4behopivcckIh h H/Heh-k tav K0K4Hi( al lui Pamvo Berînda (Kiev, 1627) şi altele, publicate mai tîrziu. La mijlocul secolului al XlX-lea au apărut două lucrări care marchează începutul studiului ştiinţific al vocabularului limbii slave vechi şi slavone: Cnoeapb yepKoeHO-cnaeriHCKOzo n3biKa, alcătuit de A. H. Vostokov (St. Pb., 1858—1861), şi Lexicon palaeslovenico-graeco-latinum, emendatum auctum, operă capitală a lui Fr. Miklosich (Viena, 1862—1865)2, ce a fost timp de un secol şi rămîne şi astăzi încă un instrument fundamental de lucru pentru specialişti. Alături de el trebuie menţionate dicţionarele lui Dj. Danicic, Rjeânik iz 1 Vezi: I. V. Jagid, Hcmopun cjiaemicKou qSuaoaozuu, St. Pb., 1910, p. 11 şi urm.; A. A. Moskalenko, Hapuc icmoptt yKpalucbKo! AeKCUKozpadiiî, Kiev, 1961, p. 3 şi urm.; L. S. Kovtun, PyccKaa AeKCUKoapagSux 3noxu cpedueeeKoebH, Moscova-Leningrad, 1963. 2 O primă ediţie, mult mai restrînsă, fusese publicată în 1850. 307 www.dacoromanica.ro knjizevnih starina srpskih (voi. I—III, Belgrad, 1863—1864), şi I. I. Sreznevski, Mamepueuibi 6ar CAoeapn dpeenepyccKozo H3bma (t. I—III şi RonoAnenuR, St. Pb., 1893—1912)1, glosarele la diverse texte slave vechi şi slavone, publicate la sfîrşitul secolului al XlX-lea şi în secolul nostru de V. Jagic şi alţi slavişti, precum şi relativ recentul Handwdrterbuch za den altkirchenslavischen Texten, alcătuit de L. Sadnik şi R. Aitzetmiiller (Heidelberg, 1955). O etapă nouă, de o însemnătate deosebită, similară cu aceea a operei lui Miklosich pentru vremea sa, o constituie noul Slovnik jazyka staroslovenskeho — Lexicon linguae palaeoslovenicae, alcătuit de un colectiv de slavişti cehi şi avînd drept redactor principal pe cunoscutul specialist Josef Kurz, dicţionar care s-a bucurat de o primire excelentă din partea specialiştilor 2. în diversele etape de dezvoltare, această lexicografie a avut ecouri şi în cultura şi filologia românească, începînd, după cum am văzut, din sec. al XV-lea. Dacă însă copiştii români ai Sintagmei lui Matei Vlastaris s-au mulţumit doar cu reproducerea Glosarului latin-slavon, anexat acesteia, în schimb, cărturari anonimi din sec. al XVI-lea, cînd apar primele traduceri româneşti din slavonă, manifestă interes şi pentru astfel de lucrări', utile în opera complexă şi dificilă pe care o întreprindeau ei înşişi. Dacă lăsăm la o parte glosele româneşti pe marginea unor manuscrise slavone din sec. al XVI-lea (Sintagma lui Matei Vlastaris, Pravila ritorului Lucaci, parţial tradusă, de altfel), «are sînt mai degrabă încercări timide de traducere decît lucrări cu scopuri lexicografice, primele glosare slavo-române din acelaşi secol fie transpun Tatikok4hhk, citată mai sus (manuscrisul de la Dragomirna nr. 149/1929, f. 161), fie reprezintă încercări independente, cum este fragmentul din manuscrisul nr. 321 fost la Biblioteca naţională din Bel- 1 Apărut din nou, în două ediţii fototipice : Graz, 1955—1956; Moscova, 1958. 2 Tom. 1 (fasc. 1-14), Praga, Academia, 1958-1966, tom. II (fasc. 15 •şi urm.), 1967 şi urm. (publicarea continuă). Vezi recenzia semnată de S.B. Bernstein, în Slavia, XXX, 1961, nr. 2. 308 www.dacoromanica.ro grad (f.77), scris în continuarea unei copii parţiale a aceluiaşi glosar 1. O etapă superioară o constituie lexicoanele slavo-române din sec. al XVII-lea, care au stat mai demult în atenţia cercetătorilor noştri şi asupra cărora ne propunem să revenim în cele ce urmează, concentrîndu-ne atenţia asupra Fragmentului Cipariu, în raport cu celelalte lucrări similare. * Acum mai bine de o sută de ani, în 1847, T. Cipariu semnala în biblioteca sa un manuscris vechi românesc din prima jumătate a sec. al XVII-lea, care cuprindea, printre alte texte, un început de lexicon slavo-român, numit de el Vocabular biblic sîrbesc [i.e. slavon]-românesc, fără însă a-1 studia mai îndeaproape2. Mai tîrziu, în 1900, de acest fragment s-a ocupat Gr. Creţu, care 1-a publicat în studiul introductiv la ediţia Lexiconului slavon-român al lui Mardarie Cozianul (1649)3, pe baza unei c6pii ce i-o trimisese de la Blaj I. M. Mol-dovan (manuscrisul se păstra în colecţia Cipariu sub nr. XXV). Constatînd că cuprinde numai 48 (în realitate, 49) de cuvinte: începînd aproape toate cu literele A şi B, Gr. Creţu observa 1 Despre primul vezi : P. P. Panaitescu, începuturile fi biruinţa scrisului în limba română. Bucureşti, 1965, p. 121 (pe baza unui catalog manuscris, al lui I. Iufu şi V. Brătulescu) ; D. Strungaru, începuturile lexicografiei. române. In Romanoslavica, XII, 1966, p. 145—147. Despre cel de-al doilea : E. Kaluzniacki, Uber ein kirchenslavisch-rumănisches Vocabular, in Archiv fur slavische Philologie, Bd. XVI, 1894, p. 46—53; Gr. Creţu, Introducere-la : Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-românesc fi Menirea numelor din 1649, Bucureşti, 1900, p. 23 —24 ; E. Turdeanu, Din vechile schimburi culturale-dintre români fi iugoslavi, în Cercetări literare, III, 1939, p. 191 —193. Manuscrisul, împreună cu cea mai mare parte a întregului fond al Bibliotecii, a ars în timpul bombardamentului din 6 aprilie 1941 (Vezi Dj. Sp. Radojicic,. Tvorci i dela stare srpske knjiievnosti, Titograd, 1963, p. 404—406). * Principia de limbă şi scriptură. XX, în Organul luminărei, nr. XXV,. 21 iunie, 1847, p. 130, şi Suplement, p. 131—132, unde se descrie pe scurt manuscrisul şi se reproduce un Fragment de geografia Transilvaniei; Principia de limbă şi de scriptură, ed. a Il-a, Blaj, 1866, p. 114; vezi şi Fragment geografic vechi, reprodus din nou, cu scurte comentarii, în Archiv pentru filologie fi istorie, nr. XXII, 1869, 5 februarie, p. 433 — 436. * Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-românesc fi tîlcuirea numelor din 1649. Publicate, cu studiu, note şi indicele cuvintelor româneşti, de Gr. Creţu,. Bucureşti, 1900, p. 24—28. 309> www.dacoromanica.ro că „multe se găsesc în Berînda, deci şi în Mardarie şi în Codicele Sturdzan, însă traducerea nu e totdeauna aceeaşi", iar „cîteva vorbe începute cu A nu-s în cele trei redacţii amintite" (urmează patru exemple, dintre care însă unul e greşit copiat în manuscrisul Cipariu)1. Identificările cercetătorului român, care a dat o primă schiţă sintetică asupra lexicografiei slavo-române din sec. al XVI-lea — al XlX-lea, bazîndu-se şi pe cercetările mai vechi ale lui B. P. Hasdeu, Gr. Tocilescu, I. Bogdan, Em. Kahizniacki, A. I. Iaţimirski şi ale altora 2, şi a publicat preţiosul Lexicon al lui Mardarie, n-au mers însă mai departe în privinţa manuscrisului Cipariu. Ulterior, acesta a dispărut din atenţia cercetătorilor, care, în lucrări de sinteză, s-au referit doar la rezultatele studiului lui Gr. Creţu 8. Reuşind să regăsim recent, în 1967, acest manuscris la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Republicii Socialiste România, secţia manuscrise, unde a intrat colecţia lui Cipariu {cota: mss. rom. nr. 100)4, ne propunem, în cele ce urmează, să publicăm din nou fragmentul de lexicon, după manuscris, reproducînd cuvintele slavone în alfabet chirilic şi numero-tîndu-le, iar pe cele româneşti — conform transcrierii interpretative, aplicate în lingvistica şi filologia română actuală. Menţionăm, în plus, că literele suprascrise le coborîm în rînd, între paranteze rotunde; între paranteze drepte se dau litere sau cifre completate de noi, atunci cînd e nevoie. Manuscrisul are 239 file (18, 5 X 14 cm), dintre care primele peste o sută, cu o scriere mai veche, cuprind mai multe texte religioase slavo-române şi fragmentul de geografie a Transil- 1 Ibidem, p. 27. 2 Ibidem, p. 3—96. 3 M. Seche, Schiţă de istorie a lexicografiei române, I, Bucureşti, 1966, p. 7 : redactarea fragmentului Cipariu — spune autorul — „trebuie situată în jurul anului 1630"; D. Strungaru, începuturile lexicografiei române, p. 147-149. * Exprimăm aici mulţumirile noastre Magdalenei Roşu, bibliograf Ia biblioteca menţionată, care ne-a pus cu multă amabilitate manuscrisul la dispoziţie, Dalilei Aramă, paleograf la Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, din Bucureşti (B.A.R.), Secţia manuscrise, pentru lămuririle date cu privire la manuscrisele citate mai jos din această bibliotecă, şi colaboratorilor secţiei respective pentru sprijinul acordat. 310 www.dacoromanica.ro vaniei, tradus din maghiară, publicat de T. Cipariu; între textele religioase, la ff. 20b—21a (după numerotarea mai veche, a lui Cipariu, 22b—23a, ceea ce înseamnă că au dispărut între timp unele file de la început), se află fragmentul de lexicon slavo-român, menţionat mai sus, cuprinzînd 49 de articole, începînd cu literele a şi e (unul singur cu s). Mai jos îl vom cita prescurtat: C. Este interesant de observat că textul nu este scris pe coloane, ca în celelalte lexicoane, ci continuu, ceea ce înseamnă că copistul n-a fost prea atent la reproducerea textului ce-1 avea în faţă, iar apoi a şi renunţat la transcrierea lui. După scris, această parte a manuscrisului a fost datată încă de T. Cipariu ca aparţinînd începutului sec. al XVII-lea, în tot cazul, cu mult înainte de 1679, data însemnării de la f. 167b (din partea mai nouă a manuscrisului): „Această carte o am scris eu popa Patru (...) 1679 a(i) (..-)"1. întrucît, la o cercetare mai atentă, am constatat că şi acest fragment, asemenea altor lexicoane slavo-române din sec. al XVII-lea, se bazează în cea mai mare parte pe, AfgiKOHi ". * Vezi descrierea la : Gr. Creţu, op. cil., p. 40 —46; G. Ştrempel, Copişti.., p. 151. 313 www.dacoromanica.ro conul de la Moscova (după cît am putut să ne convingem din exemplele citate de Şt. Ciobanu: în Mih, f. 347a—348a, în Mosc, f. 259a-b); f. 369b e albă, iar pe ff. 370a-403b se află un fragment de gramaticăslavo-română1, a doua după cea din manuscrisul Sturdza, atribuit grămăticului Staico (în citarea traducerilor din lexicon indicăm fila din manuscris). 4. Lexiconul slavo-român al lui Mihai logofătul (prescurtat: Mih log), scris de acesta de la 1678 — potrivit însemnării de pe fila —lb, azi dispărută: ,M»XiK M(r) W(T) Tii(p)r«-KHifif, a-k(t) x3pns. [7186—5508 =1678]"2, reprodusă iniţial de mitropolitul Atanasie Mironescu Craioveanu, care 1-a descoperit în 1889, în biblioteca metohului Sf. Mormînt din Fanar—Constantinopol3 — pînă la 1683—potrivit însemnării de pe ultima filă, 111b: I1h(c) /Ht(c) rcHapTc, ahh 0[9], a-k(t) -*3pM4. [7191 — 5508 = 1683]. Şi am scri(s) e(u) Mihaiu lo(g), ch-h, Oprea diiaco(n), k-k ahh Iw[aha] IIJ((p)Ea(h)a K«fK«(j,), a(r)hiemitro(p)li(t) The(o)dosie"4. In 1952 manuscrisul a intrat la B.A.R., unde se păstrează sub cota: mss. rom. nr. 13485. Lexiconul, complet, de la a la v, scris îngrijit, în semiuncială, pe două coloane, cu iniţialele cuvintelor-titlu slavone în roşu, se află pe ff. la—84b 6. 1 Asupra ei ne propunem să revenim cu alt prilej. 2 Vezi fotocopia executată înainte de dispariţia acestei file şi achiziţionată recent de Biblioteca Facultăţii de limbi slave a Institutului de limbi şi literaturi străine — Universitatea din Bucureşti (nr. de inventar 11.417). B.A.R., Secţia manuscrise, posedă de asemenea o fotocopie completă, dăruită de I. Kalinderu, în 1901. Am notat această filă în mod intenţionat cu — 1 (minus 1), căci lipseşte, iar manuscrisul e numerotat acum de la 1. 3 Vezi O călătorie în Orient, Bucureşti, 1896, p. 54 — 55 (publicată iniţial în Biserica Ortodoxă Română, oct. 1889 — iunie 1890). Autorul spune: „Iată titlul acestei cărţi : «Lexicon slavo-român, scris de Mihail logofătul ot Tîrgovişte, leat 7186 [— 5508 = 1678] ». Catalogat la nr. 600 bis..." Vezi şi Gr. Creţu, op. cit., p. 46—47. * Vezi şi At. Mironescu, op. cit., p. 55. Şerban Cantacuzino a domnit în Ţara Românească între 1678—1688; Teodosie a fost mitropolit între 1668-1672 şi 1679-1788. 6 Vezi : G. Ştrempel, Copişti..., p. 151; Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România. Catalogul manuscriselor româneşti, voi. IV, întocmit de G. Ştrempel (red. resp.), FI. Moisil şi L. Stoianovici, Bucureşti, 1967, p. 589. • Filele 85a— 104b cuprind, pe două coloane, textul bilingv slavo-român flKdGHcrh np(c)T-feH buh; în continuare (ff. 104b—106b), Catavasiile OrB(p38 eycT* moa, în parte numai româneşte (ff. 107a—lila alte). 314 www.dacoromanica.ro 5. Lexicon ce să zică cuvinte pe scurt alese din limba slo-venească pre limba românească, aflat pe la 1825 în colecţia contelui Feodor Tolstoi din Moscova (prescurtat: T)1 şi intrat ulterior în Biblioteca imperială din St. Petersburg (azi Biblioteca Publică „M. E. Saltîkov-Şcedrin" — Leningrad), unde se păstrează sub cota: Q. 17.N° 5 (Tolstoi, 11,74). Manuscrisul, in—4° mic, are 100 de file, e scris în cursivă şi cuprinde lexiconul întreg de la a la v; a fost datat de I. Bogdan, care 1-a studiat îndeaproape 2, în jurul anului 1670, deşi mai corect ar fi să spunem: între 1627 (anul apariţiei Lexiconului lui Berînda) şi 1693 (data unei însemnări ulterioare de pe coperta de la sfîrşit: „Dionisie ermonah ot sta mitropolie za Bucureşti, septemvrie 13, 7202 [— 5509 = 1693]"). întrucît slavistul român reproduce un număr limitat de exemple, mai ales de la litera k, vom cita traducerile din acest lexicon doar parţial, folosind studiul lui. (Menţionăm paginile cărţii din 1968, întrucît Bogdan nu citează filele de unde a luat exemplele.) 6. Lexiconul slavo-român, ce se păstra în Biblioteca Societăţii de istorie şi antichităţi din Moscova, sub nr. 2403. Avînd 282 file, in—8° mic, scris în cursivă, manuscrisul a fost atribuit de Şt. Ciobanu, care 1-a studiat în 1913, sfîrşi-tului sec. al XVII-lea sau începutului sec. al XVIII-lea4. Lipsindu-i foaia de titlu, lexiconul începe cu litera a, dar nu e complet, căci ajunge doar pînă la iv5. Bazat pe Berînda, din care extrage cea mai mare parte a cuvintelor, alcătuitorul 1 K. Kalaidovici şi P. Stroev, 06cmonmeAbHoe onucame CAaemw-poccuucKiix pyKonuceu, xpannufuxcx e Mocnee, e 6u6AuomeKe zpadîa edopa Audpeeema ToAcmozo, Moscova, 1825, nr. 74, p. 265. 2 Un lexicon slavo-român din secolul XVII, în Convorbiri literare, XXV, 1891, nr.3, iunie, p. 193—204, reprodus, în Scrieri alese, Bucureşti, 1968, p. 559-567. 3 P. M. Stroev, EuâAuomeKa Oâufecmea ucmopuu u dpeenocmeu poc-cuuckux, Moscova, 1845, p. 113; vezi şi Gr. Creţu, op. cit., p. 38—40. 4 S. N. Ceban, CAaeHHo-pyMbiHCKUU cAoeapb 6u6AuomeKU Mokobckozo Oâufecmea ucmopuu u dpeenocmeu poccuucKUX Na 240, extras din «PyccicHfi OnjioJioriwecKHfi BecTHHK», Varşovia, 1914, 16 p. Nu ştim unde se află acum: probabil, la Muzeul istoric din Moscova. 5 Şt. Ciobanu credea că e complet, neobservînd că în celelalte lexicoane slavo-române urmează încă alte litere, pînă la ir. 315 www.dacoromanica.ro acestui lexicon (probabil un moldovean — după ipoteza lui Şt. Ciobanu) sau originalul lui a completat textul la ff. 259— 282, cu un Adaos, avînd o serie de cuvinte (unele ruseşti, ca Bfptsa ş.a.) şi propoziţii traduse integral, care — judecind după exemplele citate de Şt. Ciobanu J— sînt identice cu cele din Lexiconul lui Mihai, prezentat mai sus, nr. 3. (Citind o parte din traducerile acestuia, în măsura în care apar în exemplificările lui Ciobanu, op. cit., p.13—16, menţionăm, după el, fila la care se află în manuscris; prescurtat: Mosc.) TEXTUL f- 20b l. at|/-HH'Tfc:: 2. SKts(A)a [M** 1068, S 76a, Mih 79a, T 5642; Mih log 21a: sirk3Au] : [M, S, Mih, T steaoa; Mih log stele]. 3. flA«»«(H) [B 335]: Do (m)n [M*33, S 42a, Mih log lb dofmjnu]. 4. Asft [Bl]: aciiaş [M4 aciiaşi; S 41a oyjw, sapa(s), Ttnt(p): curifnjd, degra(b), iute; Mih. log. lb acieşi]. 5. aR'na [B332]: tatâ[M* 18, Mih log la, T564 părinte; S 41b ou/k: părintele]. 6. aAK [B 334]: lo(c) întunecat) [M* 15,30, Mih log la, Mosc lb iadul]. 7. atpk [B 335 anp-h]: in slavă [M* 17 slavă; M 41 slavă, vint, văzdu(h); S 42a vă(z)duhu(l); Mih log lb văzduh]. 8. iAAfA<\a [B 339]: laudă lui Dumneze(u) [M* 66 lauda lui Dumnedzâu sau bine Dumnedzău lăudaţi şi cl(n)-taţi pre viul Dumnedzâu; S 42b lauda lu Du(m)nezefu) sau veni-va Dnezeu, lăuda(ţ)[i] şi cinta(ţ)[i]; Mih log lb la(u)da lu Du(m)nezefu)]. 1 Op. cit., p. 15-16 (mss.. f. 259a-b). 1 Simpla menţionare a siglelor, pînă la punct şi virgulă, atunci cînd acest semn există, arată identitatea cu C: în plus. punctul şi virgula separă variantele cuvintelor-titlu sau ale traducerilor. 316 www.dacoromanica.ro h. tat£/i\ [M că ovreiaşteaAk: merse, ivise, hal: ' ' Dumnedzâu, gia: lăudaţi, cîntaţi. Gher- \\Ak:Du(m)neze(u) ™>an patria(r)hu(l) dzice şi i(n)tr- . .. a(lt) chi(p), In tllcu(l) sfhte(i) h(a): ţuul li(t)rghii: iAAk:pări(n)tele, ivu>, haak-. oyra: ctki AY"> fiiu(l), cUh, »ia: dhul sfnt, aj> cti»; S~*; Mih log-]. 9. dAhKdH'it [Bl aaKaHTt]: flămînzire [M 8, Mosc lb]. 10. mit [Bl tC/\H, ă&v, eu, paki eu; M 11 aijJE, kah, mh8]: care [M de, sau, să]. 11. ap'xTfTpHK/\H(h) [B 353 apx"iTpiK/\HHik; M*118apx"iTpiKpH(h); S 41b şi 44a, Mih Log 3a apx*YTpHK/\H(h)]: vornic [M mai mare spre ves(e)lie, nu(nj; S 41b nu(n) sau ma(i.) ma(re) nu(n,)ta(ş); S 44a nunu(l); Mih log 3a nun]. 12. dp'x"dFÎMii [B 351): voevodă îngeresc [M* 109 ma(i) mare Ingerilo(r); S 44a voevo(d) î(n,)gere(s)c; Mih log 2b ma(i) mare(l)e î(n)gerilo(r)]. 13. ap'x"TcTpaTH(p) [B 352—353]: începătoriu oştilor(r.) [M* 109 ma(i) mare voevo(d) oştilo(r); S 44a mai mare pe(s)te oşti; Mih log 2b ma(i.) mare preste oşti]. 14. jEd]: foamete [M 9, Mosc lb]. 19. dccapTr [B 355, M* 120, Mih log 3a accapTR; S 44a accapTe]: ba(n) [M fileriu, mangîr; S ba(n)ul, mangîr; Mih log banu(l), fo(s)t-a(u) şi nişte bani de lu(t) şi fdj[e] piiile iară(ş) de s-au chiemat assari]. 1 Această variantă a interpretării este scrisă pe margine, cu un semn de "trimitere de Ia explicaţia din text (.x.). 2 ~ aproximativ la fel. 3 Scris: ut). 4 în mss.: 4HiT'nd(T). 6 în mss. : a'Mh). 317 www.dacoromanica.ro 20. dKpHA* [B 337, M* 57, S 42a, Mih log lb dKpHAw]: lăcuste [M mugu(r)[i] sau lăcuste; S ia(s)te o ia(r)bă î(n) pustiile Io(r)danulu(i) a căriia rădăcină trage du(l)ceaţa a(l)to(r) erbi de pe l(n)preju(r) şi la mi(n)care ia(s)te du(l)ce şi ţine saţiu, ia(r) floar(ea) e(i) ia(s)te asemenea lăcu (s)tei(...) ;M.ihlogiasteo iafrjbâîn pustiiu Io(r)danulu(i), căriia rădăcina trage du(l)ceaţa tuturo(r) e(r)bilo(r) care voru fi aproape de ea şi la mîncare ia(s.)te dulce şi ţine saţifu), iar floarea e(ij iafsjte asemenea lăcu(s)te(i); rădăcina aceşti(i) erbi a(u) mî(n)ca(t) şi Ioa(n) Pr&(d)te6d\. 21a 21. dâHw(c) [B 346]: de\stoini(c) [M* 97, S 45a]. 22. dHdăHw(c) [S 45a]: nedestoini(c) [S]. 23. Urtigd(HA)p8 (sici) [B 338 Hai^mă,^; M*62fliUădHAPh; S42b fli\i§d(H)AP,K-, Mihlog lb SlAfăaHAP»]: ale(s) [M ajutoriu bărbaţilo(r); S ajuto(r); Mih log. ajuto(r) vo(i)nicilo(r.)]. 24. Apxh(ii) [B 352 Upxwînv, M* 115 flpxHnnk]: incepăto-riu cailo(r) [M, S 45a corni (s)]. 25. dp'x?HCHHdrivrd [B 353 dpxicv-Hdrwr, M* 116 dpxicv-Hdpw(p)]: mai marele săborulu(i) [M domn al săborulu(i); S 44a boiaru(l) săborulu(i) sa(u) începătoru(l) săborulu(i) ; Mih log 2b boiariu(l) soborului]. 26. diiioy(T): In da(r) \ 27. da'^d i w2: începu(t) şi sfîrşi(t). 28. dAOHYH3 [B 339]: ce(l) puterni(c) [M* 67 ce(l) viteaz; S 42b birui(t.), pri(n)s]. 1 Este preluat probabil din TauK(A)fnYf [B 18]: nevoinţâ2 [Mih 13a nevoire]. 47. d/Mw(c) [B 341]: desert [M* 79 lu(n)g răbdătoriu, vădzătoriu credi(n)cio(s), vîrto(s)]. 48. KO?K(A)enYe [B 14, M 296 EWKApiHYe]: trezvire [M priveghere, trezvire; S 49b si(m)ţire, tre(z)vie; Mih 10a si(m)ţire; Mih log 5a tre(z)vire, si(m)ţire]. 49. Kpd(3)Aa [B 15]: imzdă [M 317, S 50a, Mih log 6a; Mih Ha —*]. * în urma reproducerii fragmentului de lexicon slavo-român din manuscrisul Cipariu (circa 1627—1679), în comparaţie cu lexicoanele lui Berînda (B, 1627), Mardarie (M, 1649), Staico gramaticul (S, cea. 1660—1670), Mihai (Mih, 1672—1673), Mihai logofătul (Mih log, 1678—1683), cel din colecţia Tolstoi (T, cea. 1627—1693) şi cel de la Moscova (Mosc, sfîrşitul sec. XVII — începutul sec. XVIII), putem formula cîteva concluzii : 1) 43 de articole din cele 49 se regăsesc în Berînda, cu observaţia că cele două liste ale acestuia apar aici, ca şi în 1 In mss. : EĂrosoiiHtio. 2 în mss. unele litere sînt corectate : n e scris deasupra lui r, v deasupra lui z, n deasupra celui de-al doilea r. 3 Mih a lăsat locul gol, căci în româneşte cuvîntul este identic cu cel slavon. 320 www.dacoromanica.ro toate lexicoanele slavo-române, unificate, dar fără a fi reproduse integral; astfel, din litera a, care la Berînda cuprinde 33 de coloane (1 coloană din lista de bază + 32 de coloane din partea a doua) sînt reproduse numai 26 de cuvinte (dintre care unul între cele de la litera k) ; din litera k sînt reproduse 17 cuvinte, dar această listă nu poate fi comparată cantitativ cu cea a lui Berînda, întrucît în manuscrisul Cipariu e întreruptă. 2) 5 cuvinte începînd cu a sînt luate din alte surse: a\|rHH'Tk (1), lăsat netradus, nu se regăseşte în nici unul din lexicoanele citate mai sus, reprezentînd, desigur, cuvîntul grecesc ăi|/iv&o<; „absinthe", întîlnit în vreun manuscris slavon1; aha&hwc (22), cuvînt grecesc (dvd^ioi;), se întîlneşte numai în S (aămvc este în B); aiuoyT (26) a fost preluat, probabil, după cum am arătat în notă, din 1\\Tikok4hhk; aa'$a h w (27), reprezintă cunoscuta expresie grecească „t6 ăl<ţ>a Kai to d>", preluată ca atare şi în slavonă în textul Apocalipsei (1,8)2; în sfîrşit, anacTdp (31), de asemenea cuvînt grecesc (ăkâoxap „maudit"), se regăseşte în M. 3) Cuvîntul SK-fc3A4 (2), inclus între cuvintele începînd cu a, dar lăsat şi el netradus, deşi nu e în Berînda (căci e un cuvînt comun tuturor limbilor slave; în B apar numai compuse cu acest cuvînt), se regăseşte în toate celelalte lexicoane slavo-române. 4) Raporturile reciproce dintre cele şapte lexicoane slavo-române (inclusiv C, care reprezintă doar un fragment) — deşi toate dependente de Berînda — ni se par ceva mai complexe decît le-a prezentat cu cîţiva ani în urmă D. Strungaru 8; după el, S include complet M, fiind mai bogat; Mih e o copir după S, iar Mosc după Mih; Mih log e o prescurtare după S, ia-T o copie după Mih log; aşadar, S s-ar afla în centrul îne tregii lexicografii slavone-române din sec. al XVII-lea. Compararea celor cinci lexicoane aflate la B.A.R. — M, S, Mih, Mih log — şi la Cluj — C — şi luarea în consideraţie, 1 Nu I-am găsit nici Ia Miklosich, nici Ia Sreznevski, nici în Lex. 2 Vezi Lex., 1, p. 28. * începuturile lexicografiei române, p. 151—153. 21 — Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi — c. 129 321 www.dacoromanica.ro pe baza exemplelor citate de Bogdan şi Ciobanu, a lexicoa-nelor T şi Mosc ne-au dus întrucîtva la alte concluzii: a) Aproape în jumătate din traduceri, C diferă net de toate celelalte lexicoane, aşadar reprezintă o versiune independentă ; de ex., au'Ka (5) — tată, 4A> (6) — loc întunecat, fliUgdHAPS îld. ilrtfgdHApi» (23) — ales, 4a,4a\4[h]t (30) — tare, KAdroA<»THhiH (36) — bun dăruitoriu, RAdroAdTtAtH (37) — fâcâ-toriu de bunătăţi etc. b) Am văzut mai sus că Mih şi Mosc reprezintă o versiune unică; judecind după omisiunea citată din Mih, ar rezulta că este o copie după Mosc, în cazul în care se va dovedi că acesta din urmă e anterior; în caz contrar, şi unul şi altul pot avea altă sursă, pierdută. Comparînd însă textul de bază al acestor două lexicoane, şi anume începutul literei g (în Mih litera & lipseşte) cu Mih log, constatăm o identitate aproape perfectă (Mih, f. la-b; Mih log, f. 4a; Mosc, f. 9b—10b), cu observaţia că în Mih log EE3Kpc/Hfh(h)o apare cu aceeaşi traducere ca şi în Mosc: ,,ce(l) fă(r) vreme" ; în plus, în traducerile româneşti apar unele variante fonetice (chenuvar, în Mih log, faţă de chinovar, în Mih şi Mosc 1; farmecile în Mih log şi Mosc, faţă de farmecele în Mih etc.) sau chiar lexicale (la K£3KfuifCTK£Htrk — pre [prea] lesne, în Mih log, faţă de far de fire, în Mih şi Mosc). Din exemplele reproduse mai sus — în paralel faţă de C — , se pot constata şi alte identităţi între Mih log şi Mih (art. 32, 33) sau traduceri apropiate, în sensul că unul din ele dă două corespondente, iar celălalt unul (de ex., ari. 35, 39). Marea deosebire între Mih log, pe de o parte, şi celelalte două lexicoane, pe de alta, constă însă în faptul că primul nu are Adaosul acestora (totuşi, Hue BoeBOflU BanamcKoro HoaHa Hstoh k ctmy 4>eoAOCHK>. St, Petersburg, 1904. ' învăţăturile lui Neagoe vodă Basarab către fiul său Teodosie, în Cronicile slavo-române din sec. XV—XVI, publicate de I. Bogdan. Ediţie revăzută şi completată de P. P. Panaitescu, Bucureşti, Ed. Academiei, 1959, p. 215-316. 3 Am publicat textul acestor file, cu o introducere asupra manuscrisului, în Două fragmente inedite din textul slavon al „învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie", în Romanoslavica, XIV, 1967, p. 358—375 + 26 planşe. Acelaşi text a fost editat ulterior de prof. D. P. Bogdan: 13 file inedite din cel de-al doilea arhetip al învăţăturilor lui Neagoe Basarab", în Revista de istorie fi teorie literară, t. 17, 1968, nr. 3, p. 487 — 497. 4 Exprimăm, cu acest prilej, mulţumirile noastre călduroase Academiei Bulgare de Ştiinţe şi Direcţiei Bibliotecii „Chirii şi Metodie" pentru posibilitatea oferită de a studia acest preţios monument al vechii noastre literaturi. Intre timp, am obţinut, prin grija prof. M. Stoianov, şeful secţiei de manuscrise, un microfilm, în vederea realizării ediţiei trilingve a învăţăturilor, însoţită de fotocopiile celor 222 de pagini ale manuscrisului. La 16 noiembrie am prezentat la Institutul de literatură al Academiei Bulgare de Ştiinţe comunicarea învăţăturile lui Neagoe Basarab (1512—1521) — operă remarcabilă a literaturii slavo-române, din care folosim aici unele date. 328 www.dacoromanica.ro alteori cu chinovar sau cu cerneală albastră. Hirtia lucie, de provenienţă italiană, are pe diverse file două filigrane: tipul de ancoră nr. 446 din catalogul lui S. M. Briquet datat 1518—1519, şi pălărie de cardinal, tipul nr. 3471, datat 1519—15382. Aşadar, manuscrisul poate fi atribuit perioadei 15 iunie 1520—15293, mai precis chiar 15 iunie 1520 — 15 sept. 1521 (data morţii lui Neagoe), căci scrisul foarte îngrijit, cu titluri caligrafiate, cum am spus, uneori cu aur — ceea ce în Ţara Românească, spre deosebire de Moldova, se întîmpla mai rar — ne îndeamnă spre concluzia că avem de a face fie cu exemplarul oficial destinat lui Theodosie, fie cu o copie foarte apropiată de acesta, efectuată pentru mitropolia din Tîrgovişte sau pentru una din marile ctitorii ale lui Neagoe Basarab — mănăstirea Curtea de Argeş sau Bistriţa olteană. Probabil, de altfel, că opera n-a circulat în multe manuscrise slavone: acest manuscris (sau o copie exactă a lui) a fost utilizat la traducerea în româneşte, în secolul al XVII-lea, probabil, în jurul anului 1635, în timpul lui Matei Basarab (dovadă o corectură marginală de la fila 16v introdusă în versiunea românească4); altul poate a stat la 1 Les filigranes, t. I, Paris, 1907. 2 Datorăm cele două decalcuri profesorului Hr. Kodov, de la Sofia. 3 Pentru datarea manuscriselor cu un tip de filigran cunoscut între anumiţi ani, după documente datate, specialiştii consideră că trebuie să acordăm în medie un interval de 10 ani în plus faţă de limitele cunoscute (vezi Al. Mareş, O nouă Psaltire slavo-română manuscrisă din secolul al XVI-lea, în Studii de limbă literară fi filologie, voi. II, Bucureşti, Ed. Academiei, 1972, p. 267 — 268; Briquet admitea un interval de 15 ani, N. P. Li-haciov — de 10 ani, VI. MoSin — de 5 — 10 ani, G. Blucher — de 4—5 ani. „Pentru a nu ne asuma riscuri inutile, fiind vorba de o hîrtie străină, vom adopta soluţia lui Lihaciov — spune Al. Mareş —, confirmată, de altfel, şi de concluziile lui VI. MoSin" - p. 267). Deci 1519 + 10 = 1529; pe de altă parte, ştim că învăţăturile au fost încheiate după 15 iunie 1520, data aproape sigură a morţii lui Petru (menţionat în cap. III din Partea a doua). Avînd în vedere limitele primului filigran în acest manuscris (15 iunie 1520 — 1529), calculul suplimentar la cel de-al doilea nu mai este, credem, necesar. 4 Vezi învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie- Text ales şi stabilit de Florica Moisil şi Dan Zamfirescu. Cu o nouă traducere a originalului slavon de G. Mihăilă. Studiu introductiv şi note de Dan Zamfirescu şi G. Mihăilă, Bucureşti, Ed. Minerva, 1970 (nou tiraj: 1971), p. 61, 213, 364. 329 www.dacoromanica.ro baza traducerii greceşti, păstrate într-un unic manuscris de la muntele Athos (mănăstirea Dionisiu, nr. 221) l. Cum a ajuns manuscrisul slavon în mîinile lui Ivan Karastoianov (şi, poate, ale altor amatori bulgari), nu ştim. Dacă acesta a învăţat meşteşugul în România, îl va fi cumpărat de la cineva care nu-i cunoştea valoarea (căci numai aşa se explică răzleţirea şi pierderea — probabil, definitivă — a unui mare număr de file); dacă însă venise de la Constantinopol, l-ar fi putut găsi chiar acolo (ceea ce ni se pare, însă, mai puţin probabil). In total, se păstrează din acest frumos manuscris de format mic, specific unei cărţi de lectură — spre deosebire de cele destinate cultului, care au, de regulă, un format mai mare —,17 fragmente mai mari sau mai mici: 3 din Partea intii a învăţăturilor şi 14 din Partea a doua, dispuse în 19 caiete diferite, din care multe incomplete. Datorită faptului că unele din aceste caiete păstrează toate filele sau cel puţin prima ori ultima, cunoaştem acum şi signatura lor originală (numărul de ordine), cu litere chirilice, în colţul din dreapta jos (pe prima filă), respectiv, stînga jos (pe ultima filă). Calculînd cantităţile de text păstrate în raport cu segmentele respective din versiunea românească integrală (24 de rînduri din versiunea veche românească, în ediţia noastră, corespund, în medie, unei file din manuscrisul slavon, care în traducerea efectuată de autorul acestor rînduri — mai „compactă", căutînd să reproducă fără augmentări explicative textul original — reprezintă, în aceeaşi ediţie, în medie, 21 de rînduri; aşadar, în traducerea românească veche textul apare augmentat cu circa 3 rînduri la 1 filă de manuscris slavon), sîntem, în momentul de faţă, în măsură să precizăm aici destul de exact cîte şi ce caiete au dispărut din manuscrisul slavon, faţă de cele care s-au păstrat integral sau parţial. 1 Vezi învăţăturile lui Neagoe Basarab, domnul Ţării Româneşti (1512—1521). Versiunea grecească, editată şi însoţită de o introducere şi traducere în româneşte de Vasile Grecu (Academia Română, Studii şi cercetări, LX), Bucureşti, 1942. Manuscrisul a fost semnalat pentru prima dată de Sp. Lambros, în Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos, voi. I, Cambridge, 1895, p. 367, nr. 3755. 330 www.dacoromanica.ro Caietul „1" păstrat conservă doar cele 6 file de la mijloc (fragmentul I, ff. 1—6)1 şi, deci, n-are signatură (îi lipsesc prima şi ultima filă). întrucît caietul „2" are signatura si' (16), iar între ele este o lacună de 16 file, respectiv 2 caiete (vezi mai jos), rezultă că putem considera cu siguranţă că caietul „1" era al 13-lea. Prin urmare, lipsesc de la început 12 caiete a circa 8 file, respectiv 96 de file, la care se adaugă prima filă lipsă din caietul 13: total, deci, 97 de file. Acest rezultat este foarte apropiat de cifra de 100 de file, obţinută din calculul textului românesc corespunzător acestei mari lacune de la începutul manuscrisului slavon (e posibil chiar ca 1—2 caiete să fi avut cîte 10 file, cum vom vedea mai jos, şi atunci coincidenţa celor două calcule ar fi perfectă). Acest prim caiet păstrat cuprinde o parte din Povestea pentru marele Constantin împărat 2, care reprezintă un amplu extras din Panegiricul împăraţilor Constantin şi Elena, scris de Eftimie, patriarhul Tîrnovei (între anii 1375—1393). Incipit: [Cap. XIX].... pîTr' ovaobhuia pkjkkj, h to\' kti hkYH, f- l8r (... trupului şi va împlini voinţa inimii sale In. mlnie şi In nebăgare de seamă şi fără frica lui Dumnezeu, p. 366; trad. rom. veche: ... trupului şi-şi va umplea voia inimii sale cu nebăgare de seamă, cu negrijă, cu nefrica lui Dumnezeu, p. 231). Des.: Tor© pa(AY) a<» pa3;\*Mti(/n) aakicah Hduic no KliCAA^V» "* TTiMTa Kt RlkC(t4MAPO'H$ B?, w(t)h*A8>KI r-KCt-Kdd Eitr(A)Tlv npHpAHTh, I3K0 A<> H U,p(c)teSEU1H Ch hh/UK k"h RtKKI, f. 26r (De aceea, să nu ne Imprăştiem gindurile noastre peste tot, ci numai către preadarnicul Dumnezeu, de la care vine tot harul, ca să Impărăţim cu dînsul In veci, p. 370; trad. rom. veche: Pentr-aceia să nu ne întindem, nici să ne răsfirăm cugetele noastre prentr-alte părţi, ci numai să le urcăm la Indurătoriul Dumnezeu, de la carele vine toată mila, ca să Impărăţim cu dînsul, In vecii vecilor, amin, p. 335 — sfîrşitul capitolului). Capitolul III are titlul: Q'it noCiidm'E Iw Htroe roeeoaht Kt moilh(m) /Htph croeh Htre h chioriv(/h) ckoh/Uk ITetpS h IivdHNS h AikLpfPH tro flppirtHHKi. Oaoro oy/HHAiHHO, f. 26r (trad. noastră: Epistola lui Io[an] Neagoe voievod către moaştele mamei sale Neaga şi ale fiilor săi Petru şi Ioan şi ale fiicei sale Anghelina. Cuvînt de umilinţă, p. 371; trad. rom. 1 Ibidem, p. 43 — 44. 334 www.dacoromanica.ro veche, întrucîtva amplificată, ţinînd seama de participanţii la ceremonie, cărora li se adresează epistola: Cartea lui Neagoe voevod cătră chir vlădica Macarie şi cătră alţi egumeni şi ieromonahi şi preoţi şi cătră tot clirosul, cîndu au îngropat a doao oară, în mănăstire la Argeş, oasele mume-sei, doamnei Neagăi, şi ale coconilor lui, Petru voevod şi Ioan voevod, şi ale doamnei Anghelinii. Cu cuvinte şi învăţături de umilinţă, p. 371.) Inc.: G3(T)EJK(c)TRHKia; eav(\)th, oîTe bătu h «Vmhteaio (Din harul lui Dumnezeu, părinte bun şi învăţător, p. 371; trad. rom. veche: Cela ce eşti cu mila şi cu darul lui Dumnezeu, p. 236. Des.: iioheke rtiCH eahu,h ke/mete r-k ujeapo/hS Eg a<» o\\tSMHT« Eitr(a)Th, oy/tSMEHh EKIK4ETh! GEro PM-'--, f- 26v (pentru că toţi vă îndreptaţi către darnicul Dumnezeu să vă împărtăşiţi de har, cu toţii să-l dobîndiţi! Drept aceea p. 371; trad. rom. veche: pentru că toţi dorescu şi pohtescu să dobîndească milă de la Dumnezeu şi toţi vor dobîndi. Drept aceia p. 236). Intre fragmentele V şi VI, textul românesc indică o lacună de circa 30 de file, ceea ce echivalează cu aproximativ patru caiete. Prin urmare, caietul „6" ce urmează şi din care s-au păstrat cele două file de la mijloc trebuie să fie al 29-lea. Acest al Vl-lea fragment (ff. 27—28) cuprinde prima parte a capitolului VI — ce se întinde în textul românesc doar pe două pagini din ediţie (p. 256—257), cu titlul original păstrat aproape integral; lipsesc doar cîteva cuvinte de la început, pe care le-am reconstituit pe baza versiunii româneşti şi a titlurilor altor capitole (le redăm între paranteze drepte): [Gaor* h4K4S4teji'ho Iw HtroE koeroau kti vaao/MIi CROH/H1 H HHHKI/H-h nO/H43(/H) E>kVh(/H), ErA<< \*OUJE(t) npd-BHTH ham I10Ci iarăşi, voi, fiii mei şi unşii lui Dumnezeu, p. 372; trad. rom. veche: Iată, feţii miei şi aleşii lui Dumnezeu şi unşii lui, p. 256). Des. : H TKrifk rAfA4HTf, nOHfftf CAHhYH HAUATk fipHrtfJKIi TfpC.., f. 28v (voi să cercetaţi, pentru că unii au prilej de p. 373; trad. rom. veche: voi să socotiţi, că unii au p. 25b—257). Intre fragmentele VI şi VII, textul românesc ne indică o lacună de 3 file, adică exact cele care lipsesc de la sfîrşitul caietului „6", respectiv 29, căci caietul „7", păstrat integral (fragmentul VII, ff. 29—36), are într-adevăr signatura Â"' (30). El cuprinde circa două treimi (fără început şi fără sfîrşit) din cap. VII, Învăţătură ... cum să cade domnilor săşază la masă şi cum vor mînca şi vor bea, reprezentînd în prima parte o creaţie originală, iar în a doua o transcriere aproape integrală a capitolului Despre beţie din Umilinţa lui Simeon Monahul. Inc. : ...A4 Hf K4KO ANAT EE3&HHkl H P43KP41UCHYH flOCiAHUlH npH cebe (... ca nu cumva să aşezi pe lîngă tine oameni fără minte şi desfrînaţi, p. 374; trad. rom. veche: ... iar oameni nebuni şi răzvrătiţi nicicum să nu ţii lîngă tine, p. 258). Des. : H pcif K"K Hf.uS I&AH0 Taati ... (Şi zise către dînsul Iudita...y p. 378; trad. rom. veche: Iar ia zise..., p. 262). întrucît caietul „8", păstrat integral (fragmentul VIIIy ff. 37—44), are signatura Ar' (33), este evident că intre fragmentele VII şi VIII lipseau caietele 31 şi 32 (probabil, 16 file sau, poate, 18 file — un caiet a 8 file, altul a 10 file), ceea ce se confirmă, în linii mari, prin calculul textului românesc, care corespunde aproximativ la 18 file. Din caietul „9", cu signatura âa' (34) (fragmentul. I Xt ff. 45—51), lipseşte doar prima filă, ceea ce se confirmă prin versiunea românească (24 de rînduri, ed. cit., p. 274, r. 28—275, r. 8). Urmează, în continuare, caietul „10", integral, cu signatura AV (35), avînd 10 file şi adăugîndu-se, deci, fragmentului IX (ff. 52—61). Ambele aceste întinse fragmente (VIII + IX, formate din 8 + 17 file) reprezintă peste două treimi, fără început şi fără sfîrşit (precum şi cu lacuna menţionată, de o filă, la mijloc), din cap. VIII, Învăţătură a lui Neagoe voevod cătră fie-său Theodosie voevod şi cătră alţi domni, cătră toţi, pentru solii şi pentru războaie, cel mai amplu dintre toate, profund original — cuprinzînd doar cîteva citate biblice şi un rezumat 336 www.dacoromanica.ro din Povestea despre împăratul Assa — şi străbătut de la un capăt la altul de gîndirea şi sentimentele conducătorului politic şi militar care a fost Neagoe Basarab. Inc. fragm. VIII: ...thath, hui* (jk) h ctvCa(a) x°1JfuJHl P43BHTH, chu.e h CrtOKO KTi nYdHCTR-k HCK43HHTK, f. 37r (...MCă fi Dasiii îi uei sparge, aşa şi cuvîntul la beţie va strica, p. 379; trad. rom. veche: ...ci şi vasul să-l spargă; aşa strică şi cuvintele de la beţie, p. 270). Des.: ha h aohaehcc ha\4(t) )(o-AHth crtSra..., f. 44v (ci cît timp va merge sluga..., p. 383; trad. rom. veche: ci pm'ua umbla sluga..., p. 274). Inc. fragm. IX: ...ta Ba c-k mhctotoa h c/H-kpehîi/h' h aa-kroTp-hn-kHTf/Hk, f. 45r {...lui Dumnezeu cu curăţenie şi smerenie şi îndelungă răbdare, p. 383; trad. rom. veche: ...lui Dumnezeu cu curăţie, cu smerenie şi cu îngăduială, p. 275). Des.: h tTh mtvCtk w(t) tek-k a<» KiicnpTH/HATk EE3' aHU,e/U-kpTa, he RaiiJEA paAH poAHWHH hah no/HH--, f. 61 v (şi acestea să primească cinste de la tine, fără părtinire, nu pentru că vor fi rudele voastre sau..., p. 391; trad. rom. veche: şi aceia încă să aibă cinste nefăţarnică şi nu pentru căci vă vor fi rudenii..., p. 284). Din caietul „11" se păstrează doar ultima filă, cu signatura As' (36): fragmentul X (f. 62). Aşadar, lipsesc 7 file între fragmentele IX şi X, ceea ce se confirmă şi prin calculul textului românesc, care reprezintă 6 file şi 17 rînduri. Caietul următor, „12", respectiv, 37, conservă, dimpotrivă, cele 6 file de la mijloc: fragmentul XI (ff. 63—68). Prin urmare, între fragmentele X şi XI lacuna este de o singură filă (26 rînduri, ed. cit., p. 289). Ambele aceste fragmente cuprind, mai întîi, circa o treime (fără început şi cu o lacună la mijloc) din cap. IX, Cuvînt pentru judecată, care au învăţat lo[an] Neagoe voevod pre fie-său Theodosie şi pre alţi domni, pre toţi, cum şi în ce chip vor judeca, iar apoi începutul cap. X (vezi mai jos). După sfaturile practice pentru viitorul domn, cum să judece diverse pricini ale supuşilor săi, este transcris, în partea finală, cap. XI al Umilinţei lui Simeon Monahul, Despre judecată şi a doua venire, reprezentat în bună măsură şi în textul slavon păstrat al învăţăturilor. Inc. fragm. X: ...CTpaHHaro h Toy>K(A)<»aro h npHWEAU,a, f. 62r (... străin şi necunoscut şi nou venit, p. 392; trad. rom. veche: Nici într-un strein nu voi afla, nici într-un vecin, 22 — Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi — c. 129 337 www.dacoromanica.ro p. 288). Des.: Tjkokkih h o MH-k pau,-k eti3/\0/KHk'uj( h C/vrk-pHK'uif, o3/\okhui* /«a st/\o. iTlirb >ki..., f. 62v (Unii ca aceştia, ridicînd mîinile asupra mea şi umilindu-mă, mi-au făcut rău foarte. Iar mie..., p. 392; trad. rom. veche: Unii ca aceştia, puindu-şi mîinile pre mine cu smerenie, mi-au făcut foarte rău. Iar viaţa mea p. 289). Inc. fragm. XI: ...hh k,m(t), hh ckpoahhkk, hh AP8(r), ktiCH SO WCTJKHUJA MA fAHHJrO k"k K0rt'k3h'k(x") H CKp'kE'kfx") Hf Oţ"rEUJHiY\K(A)e w(t) ch(X") «e-k piiifTf ep rom. cuvînt), şi mai ales k^ahh'mpt, credinceri, „paharnici, cupari", derivat de la cuvîntul românesc de origine latină credinţă, respectiv de la verbul a credinţa, „a adeveri". 352 www.dacoromanica.ro Cine altul, decît un român, putea scrie o astfel de „slavonă'', lucru recunoscut de mult de slavişti remarcabili, ca Lavrov, Romanski şi Iaţimirski? Şi, avînd în vedere destinaţia precisă şi caracterul recomandărilor, cine altul decît domnul Ţării Româneşti putea să le facă? Prof. V. Grecu şi Dan Zamfirescu au arătat, de asemenea, că din versiunea grecească lipsesc unele părţi din cap. I şi IV, precum şi un „pasaj antiotoman din capitolul Vili, care nu putea figura într-o carte copiată pe pămîn-tul supus direct sultanului" (D.Z., în ed. cit., p. 20) K Iată pasajul respectiv, păstrat atît în versiunea slavonă, cît şi în cea românească, dar absent în cea grecească: $1 HJKf CA(t) HhVH A3klU,H2, HJKf Ht R-bpSATk Kt Td HAUltrO IV h Kii nptM(c)TAA ero Amph3, TTH Hf HAMATh TOAH-KA .HAAPO(C), HHHfE TOAHKhlA K*h3HH, HA /HAAP0(c) HAIh k(c) pAKOnpoCTp-hTlfe A43HM H AW1»' Rf, A<> HdnATiHAT CA Oţ'ClM H^h w(t) K-hCh(jf). TdJKf A a EAAfUJH AlHpEHh H Kt IIOKOH. H npt(A) Tt(x) HHMhCOJKf w(t) HAUHÎH A<« Hf QBHUJH, HH CKOyAHlUd, HHJKf BA4CTEAH TKOA npt(A) HHA1H A<« «VKP4CHUJH, HA CKTKOpH CA „Iar care sînt alte neamuri 2, ce nu cred în Domnul Iisus Hristos şi în preacurata lui maică3, aceia n-au atîta înţelepciune, nici atîta pricepere, ci înţelepciunea lor este mina cea întinsă pentru danie şi daruri, ca să se umple gurile lor de toate. Şi astfel vei fi liniştit şi în pace. Şi înaintea acelora nimic să nu arăţi din avuţiile tale, nici scule, nici să împodobeşti pe dregătorii tăi în 1 „Astfel, versiunea grecească a sărit locurile defavorabile turcilor şi se vede că a făcut-o din consideraţiune faţă de stăpînitorii politici", con-chisese încă în 1942 prof. V. Grecu, semnalînd încă un pasaj similar, precum şi o ediţie a unei cărţi greceşti, apărute la Tîrgovişte în 1710 (Introducere la ed. versiunii greceşti, p. 15). De altfel, în timp ce ordinea capitolelor coincide în textele slavon şi românesc, ea e diferită în cel grecesc, unde sînt dispuse astfel: 2, 4, 3, 11, 7, 9, 1, 5, 8, 10, 12, 13. Răspunzînd la întrebarea lui Dan Zamfirescu (ed. cit., p. 20, nota 1), putem spune acum categoric că — în ciuda lacunelor manuscrisului slavon — succesiunea reală a caietelor şi a filelor a fost restabilită pe deplin, şi ea coincide perfect cu succesiunea capitolelor versiunii româneşti. 2 Ulterior, cineva a adăugat pe margine, cu altă cerneală: amp^ti) „agarenii" (turcii), ca să nu fie nici un dubiu. : L.a. tel: hh npi(c)TkH fro mtph „nici preacuratei lui maici". 23 — Contribuţii la istoria culturii ;i literaturii române vechi — c. 129 353 www.dacoromanica.ro np"k(Aj HH/MH HKO HEjUOUlEHh ECH H NE JfKdAH CA HH KTk HHM'llit. H epa<» np'i'HAf(T) KTk ka(m) w(t) HH(a-) KEAHKkl IlOKAHCdph, dUIE H (t) Hh(X*)- H AOHAE^E H/HdUlH Hd pAKOy HA\d-HTd, aKf K(c) TKphAOCTK TKOfPO A,M-p4, a<> hc CTOHHIH H4 EO» EhITH, IlOHfKf r-hCt T0^}k(a)44 ch/14 Ch AlOTÎHiMH OpAJKl'H TO\' H4-II4AHATH X"OUJa(t), H TpfCKIVRkl H nOyuiKKI H CTptrthJ H Rf(c) PHtRK ROHH'CKklH Rli Ef/tHKA^a) p(c)n(a)cKA ROHCKA RTiCt 0\"a " ptA(T) (f. 59v—60v). Versiunea grecească "Eti KapayyiXXm croi, ine uou, icaid ti'iv r|uepav, KaO' iiv \ieXXeiq JioX.eurjcrai ueid tcov txQpGiV erou, îva uri ujidpxŢiq 6uo0 eiq Ti\v ue- „Şi încă iţi spun, copilul meu, cind va fi aproape ziua luptei, să te baţi cu duşmanii tăi, eu şi aici te sfătuiesc: să nu stai la luptă unde este oastea ta cea mare, adică unde este tăria curţii tale, pentru că toată oastea străină cu armele cele cumplite aci va năvăli, şi toate loviturile şi puştile şi săgeţile şi toată furia oştii, toate vor izbi în oastea cea mare domnească" (trad. noastră, p. 390). „încă îţi spun, fiul meu, în ziua în care ai să dai lupta cu duşmanii tăi, ca să nu fii la un loc în ceata cea mare a taberei, 1 Vezi Relnik srpskohrvaiskog knjiievnog i narodnog jezika (Srpska Akademija Nauka i Umetnosti), voi. ii, Belgrad, 1962, p. 594: „Vidov dan ... fig. dan kada ce se neSto odluâiti, rejiti; dan suda". 356 www.dacoromanica.ro VdX.riv .ouTirj0r|rjeTai... (Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi2...). Simeon Monahul, Umilinţa* "QrjTtep epydTni; ueGuaoi; ou 7rA.ouTiCT0i]CT8Tai... (Precum lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi ...). Învăţăturile (versiunea grecească) * Kai (ScntEp 6 ueGucov uei kot' 6A.iyov eKTriTriei Kai TTTCoveuei Kai ou Suvaiai rjTfjvui ifjq Kaicupopâi;... (Şi precum beţivul mereu cîte puţin cade şi caliceşte şi nu se poate opri în cădere ...). Traducerea prescurtată slavonă a Umilinţei 5 BlKOJKf BO6 A^AATtAh. RHHOnHHlţd HE pdSEOIMTEKTk... Învăţăturile (originalul slavon) Învăţăturile (trad. rom. veche) Si cum nu să va îmbogăţi lucrătoriul beţiv ... (ed. cit., p. 261, r. 22-23). Prin urmare, Simeon Monahul a preluat versetul biblic fără nici o modificare, precedîndu-1 doar de adverbul (oomp „precum". Acest pasaj apare tradus corect, cuvînt de cuvînt în Umilinţa slavonă, preluat nemodificat în învăţături şi tradus iarăşi corect în versiunea românească a acestora. Traducătorul grec al învăţăturilor a parafrazat însă textul, nerecunoscîndu-i originea biblică, astfel încît el este foarte departe de Kaiăvu^n;. Poate fi oare explicată altfel această inadvertenţă ? 1 Td BiBXia, Moscova, 1821, t. IV, p. 150. 2 Biblia, Bucureşti, 1968, p. 999. 3 Karăvuţig, Atena, 1873 (greşit atribuită lui Simeon Metafrastul), p. 105. 4 Ed. cit., p. 78, r. 19-20 (trad. prof. V. Grecu, p. 79, r. 19-20). « Mss. slav. 312 B.A.R., f. 163v, r. 8-10. 8 Eo corespunde uneori lui Kai „Şi" (Vezi Lexicon linguae palaeoslo-venicae, I, fasc. 3, Praga, 1959, p. 121). 7 Deosebirile, puţine, sînt numai ortografice, decurgînd din faptul că mss. 312 e în slavona sîrbă, iar înv. în slavona mediobulgară. 359 www.dacoromanica.ro b) După ce St. Romanski a descoperit versiunea slavonă a Umilinţei lui Simeon Monahul, D. Russo a făcut, ajutat de Ioan Bogdan un studiu comparativ al versiunii originale greceşti, al celei slavone şi al părţilor preluate în Învăţături, ajungînd la următoarea concluzie: „... Fiecare cuvînt (c/\og©. capitol — n.n.) corespunde cu unul sau mai multe din Katavu^iq, căci traducătorul slav al Umilinţei nu traduce fidel, ci de multe ori prelucrează: două sau mai multe cuvinte (capitole —n.n.) din prototipul său le contopeşte într-unui. Şi, lucru ce e foarte important pentru chestia noastră, şi în Învăţăturile lui Pseudo-Neagoe (ştim că D. Russo le credea de « pe la începutul secolului al XVII-lea», scrise de «un călugăr admirator al lui Neagoe » 2— n.n.) găsim textul aşa cum se află prelucrat în Umilinţa slavă. Un exemplu va ajunge ca să lămurească legătura textelor. In cuvîntul al 5-lea, despre beţie, din Umilinţa slavonă (manuscris slav 329 [158]3, fol. 162v) s-a intercalat şi legenda lui Samson, măcar că pilda lui Samson nu ne învaţă să ne ferim de beţie, ci de slăbiciune către sexul feminin. Şi într-adevăr, în textul grecesc al Umilinţei cele despre Samson se află într-un alt cuvînt mai potrivit, în cuvîntul al 8-lea, îtepi dyveiag Kai rjcD(ppocnJvr|i; (despre curăţenie şi cumpătate, p. 81), aşa încît cuvîntul despre beţie şi cuvîntul despre curăţenie şi cumpătate din Katdvu^ig (p. 69, 115) traducătorul slav al Umilinţei le-a contopit într-un singur cuvînt despre beţie, după cum se află contopite şi în Învăţăturile lui Pseudo-Neagoe."4 Şi, ca să nu existe nici un dubiu în această privinţă, reproducem aici, ca şi mai sus, în paralel cu originalul grecesc al scrierii lui Simeon Monahul, începutul textului preluat în Învăţături, inclusiv povestirea despre Samson, transcrisă (parţial, cu prescurtări) din Cartea Judecătorilor. 1 „Revizuirea traducerii din limba slavonă a titlurilor se datoreşte amabilităţii profesorului Ioan Bogdan" (Studii ţi critice. Bucureşti, 1910, p. 12). 2 Studii bizantino-române, p. 41. 3 Acum, 312 B.A.R. (mss. citat mai sus). 4 Studii fi critice, p. 14—15. 360 www.dacoromanica.ro Simeon Monahul, Kaxdvu^iq Reprodus în cap. VII din Partea a doua a Învăţăturilor Originalul grecesc Kai 6 Kupioq Xeyei- «Ttpo-CTExeie uf| 7t.ote papuvGuaiv di KapSiai uurâv ev KpaiTtdXrj Kai UE0ţr Kai 7rdA.1v 8id toO 7tpo(pf|Toi) Xeyei* âKvi\|/aTE oi ue6uovte<; eI; oîvou ain&v Kai k^auCTaiE* 0pr|vf|o-aT£ TtdviEq o£ TtivoviEq oîvov EÎq ueGîiv. 6ti â^fjpxai £k uecjou uuwv £0(ppoo-uvrj Kapd*» yuvfi KaXov dTtEXEoâai too oîvou* EV TtoX-Xolţ ydp ^uXoiq, GdXfii Trup* Kai ev noXXoXq Trouarjiv dvdTtTEiai TtopvEia* Kai &anep £Xaiov dvdTtiEi (pXoya, outco Kai oîvoq â^djiTEt dKoXaaîav [Mss. slav. 312 şi /rao.omit 2 rînduri]. wCTTtEp âpydxriq ufiGrjoq od ttXou-TiaGriCTETai, outco Kai \|/uxf| dyaTtuCTa ueGîiv 6b TrXriGuvEi dpEidq* ăXXâ Kai fjv h%z\ anco-Xectei* yxytf\, oîvco uf| dvSpi, ou* TtoXXouq ydp dTrcbXeo-EV 6 oîvoq- [Mss. slav. 312 şi înv. omit 19 rînduri]. ufiydXa ydp KaKd EÎpydo-aTO, Kai TtoXXouq dTTEKTElVEV atJTTl TOO NCDE xt[V aCTXTjnofJUvriv âyuuvcorjEV aCrr| tov Acirc âTtoiriCTE rjuyyEo-Gai xaîq GuyaTpdaiv auTou1 [Aici în mss. slav 312 şi în înv. se introduce povestirea lui Samson din cap. VIII]. învăţăturile (versiunea grecească) Orjo-i ydp 6 Kupioq ev EtjayyEXioq- «IIpoctexete eao-xoîq, uf| TtOTE papuvGuCTiv ai KapSiai uuffiv iv KpaiTrdXrj Kal ue6u». Kai 7rdA.1v 6 TtpotpfiTTiq A.EyEi*Mr| drr6 ue6îi<; dvâCTirjiE KpaiTtaXuVTEq- Gpri-vf|rj£T£ ydp, ou dpGfiCTEiai d(p' uuc&v f| xaPd Kat £0(ppo-cruvri. A16 fiyav âaiiv &(piXi\iov âK(p£Uy£lV lf|V toO oîvou 7rA.rio-uovf|v. rEypdTtxai ydp Elq 7toXXf|v uXriv £uA.cov ttXeîcttov âyEipEiai TtOp* Kai ziq Ppcoaiv 7toXĂ.f|v Kal 7t6aiv to TtaGoq xf\q TtopvEiaq â^dTtTEi. Kal & 6 ueGucov dsl KaT'âXiyov âKTtiTTTEl koi TtTCOXeUEl Kai ou SuvaTai CTTfjvai xf\q KaTatpo-p&q, oCtco Kai \|/uxfi dyaTrcuo-a Tf|V too oîvou 7tXriCTHOVf|V xf\q XdpiToq EKTtiTtTEi Kai 06 8uva-Tai np6q ti dyaG6v Kivr|6fjvai* Kai Sttep Svei YaP dyaG6v, d7r.6M.ua1v. "OGev, uîe nou, Elq tt|V toO oîvou heGtiv, uiţie kou-ufrre dvSpsîov eoutov Â.Ey£- IloXXouq ydp f| ueGti toO oîvou 8lE(pGEipE Kai TtXEÎCTTa KOKd Kai Sfiivd 1 Pînă aici din KaTavoSl? Atena, 1873, cap. XI, p. 105—106. 361 www.dacoromanica.ro ivvâei ucu ydp xov yevvaîov Kai dv5peîov Iau\|/cbv, xov &ţ enayye7daq &k CTxeipaq xe%-Oevxa, 8xi ÎCTvupâxepoq auxou oîjk eyevvf|6r| âvxpamoq tv vidîq xâ>v dvOpamax; arco CTuy-yeveiac., x o 0 Âdv, <Ş 8 v o u a Mavcoe, Kai f| yuvf| auxoO CTxeîpa, Kai oîjk ăxiKxe* Kai â(p6r| âyye^oq Kupiou ti p 6 q x f| v y u v a îk a, Kai e î jt 8 7t p 6 q auxf|v i5oî) 5f|, ct î) CTxefpa Kai ou x e x o k a c.' Kai ct u-X\f\y ei utov, k a i v 0 v (pvXa^ai 5 fj- Kai uf| 7t ( r| q olvov Kai (isflu-ct u a- Kai uf| (p â r| Tj q jtâv dKdOapxov oxi i5oî) ct î) â v y a ct x p i eijeic., Kai xeijeiuiov1. eipydaaxo Kai exi £pyd£exai. Tov ydp Nâ>e auxu yuuvcbCTaCTa fiavuve Kai Arâx xaîq iSiaig OuyaxpBcn CTuucpwa pfjvai 'enoi-r\oev. "Exi 5e Kai Iau\|/-5eiq Kax' auxov ăkXoq tui yf\q eiq iaxuv xe Kai dvSpeiav ouoioq yeyovev. THv ydp £k (pu^fjq xou Adv, vlbq Ma-vwe, o5 CTxeîpa fjv f) yuvf| Kaî oîjk gxKtxe. Ecpâvn ouv auxfj-âyye^oq Kupiou Kai eîrcev auxij «'I5o0, CTxeîpa bnăpxeiq Kai fiKapjtoq, un 56Xoiq xe£auevr| 7taî5a' ăXk' ănb xoO vOv ctu^t|-ui6v Kai (piAaijov...» (ed. cit., p. 78). Frazele de mai sus tipărite spaţiat sînt preluate fără modificări din: Septuaginta 2 Cartea Judecătorilor, XIII, 2—5 Kai eySvexo dvf|p elq 8k Zapad ek xfjq cpu^rji; x o 0 A d v Kai 8 v o u a auxcp M a v oi e' k a i f| y u v f| auxoO ct x e î-pa Kai ouk e x i k x e. Kai Kf w(t) OEtTOKdHTd H w(t) HfnAOARH POAH Cf H Hf I3KH Cf [UMf KrO MÂKk CHAHtHUJH Rk CH'o(X') MAMCKklJfk. EfUJf EO—pf(m) -MARKk w(t) Ckpo(a)CTRd {l&Am A\ORd1, KAlOy JKf Et HAM /HdHOK, H JKfHd KrO HfnAOAH H Hf Pd- Greşit, în loc de A'"98'1- Învăţăturile (versiunea slavonă) Gakiujh Tţ, rAiuS: „E-khh- AMHTf, t\i KdKO WTfr'ldATk Cp(A)u,4 R4UJ4 OEkiaA'bHTfAMi H nTdH'cTRo(A\)!" H ruKW np(o)p-kw(ai) croh(ai) r'Af(T): Oy- Tpt3RHTf CA, nTAUlf RHHO K"k nTdH'CTR'k, H nAdMHTf CA, I3K0 w(T)fT CA w(t) CptAkl Rd(c) RfCfAfc H p4A0(c)!" 4,0KP0 k(c) f>Kf RHH4 AIHWIMd OyAdAtTH CA, nHUjf(T) eo: „E-k /MHwrki(x") AP*kRk EOyHTI WTHk H K"k AftHO-rklH(X") EPdUJfHk R-h3IMptfT ca KAa(a))' OKOJKf H fAfH RTi3rdpt-fTk llA4A\fHk, CHU,f H KHHO RTi3AKH- sTfAk RHHOnTHU,4 Hf pd3KOrdTt<(T), CHU,f H AWd, AIOEAUlTH nTdH'CTRO, Hf OyA\HW->KH(t) AOBpOA^TtAH, HA H !3>Kf HA»d(T) norSEHTk". Gfif, K-k RHHO Hf A\AK4H, HH nOX*R4A-kH CA, A\HWSt(x") k(o) RHHO IlOrOyEH H AftHlVrdd 3aa CKTROPH. To HlVfRKI Cp4A\Hkl Oţ'Akl IVEHdJKH, to AlVTd CkTROpH lipH-We'hJHTH CA a'k4«p'>(a\) CROH(At), to a^ea-krO H /MAJKkCTkRHtH- ujddr(o) GdA\\|rwHa a° kohu,j HH3AOJKH, HJKf w(t) oe-KTOR4HY4 H w(t) HfnA0(A)Kf pOAH CA H Hf I3RH CA n4Mf frw MAKk CHA'HkHUjYH R-k c"hw(X") MAÎfkCKkl(y;)". „Etujf eo — pf(m) - MAKk Ckpo(A)- CTR4 fAltJ (?k) Kt HAIA fl&AHWf, H >KfHd fro HfnAOAkl H 363 www.dacoromanica.ro 2K(a)4UJ(- H taRH Cf JPPAk rîk Kh KIHf H pi(l) IH: «Of TH 0\'JKi HIIM0(a)h4 H HfCH p«AHaj; S4MHIHIH EO CH4 H pOAHUJH...» (ff. 163r-164r). Traducerea românească veche a Învăţăturilor Auzi că zice Dumnezeu: Luca 2184 „Păziţi-vă, să nu cumva să să îngreuiaze inima cu mîn-cări multe şi cu băuturi". Şi iar grăiaşte cu prorocul Ioil 16 său, de zice: „Trezviţi-vă, ceia ce beţi vin, de vă îmbătaţi şi plîngeţi, că s-au luat din mijlocul vostru ve-seliia şi bucuriia /" Şi bun lucru iaste a să feri omul de băutura cea multă, că iar zice Scriptura: „în lemnele cele multe să face foc mare şi în bucatele cele multe să aţîţă curviia". Şi „cum aţlţă şi face untul văpae, aşa şi vinul rădică pohte de curvie". Sirah 19xŞi „cum nu să va îmbogăţi lucrâtoriul beţiv, aşa şi sufletele care iubescu beţiia nu vor înmulţi bunătăţile, ce şi cele ce vor avea, le vor piiarde". Sirah 3129 Fătul mieu, „deaca bei vin, nu te lăuda, nici te face bărbat, că pre mulţi au pierdut vinul" şi multe răutăţi au făcut. Vinul au golit trupul cel de ruşine al lui Noe. Vinul făcu pre Lot de să împreună cu amîndoao fetele 364 Hf P4KA44UIA. H I3KH CA JprAk rîfk K"k TKftffc H pf(l) IH: «Gl TU 0\**l HIIM0(a)h44 H ITKCH POAHA4; 34MHIIIIH KW CH4 H po- ahiiih...» (ff. 34r — 35r). Traducerea actuală a învăţăturilor Ascultă pe Domnul zicînd: „Luaţi seama, să nu se îngreuieze inimile voastre de mîncare şi de băutură /" Şi iarăşi prin prorocul său zice: „Treziţi-vă, cei ce beţi vin la beţie şi vă plîngeţi că vi se ia veselia şi bucuria din mijlocul vostru /" Bine este a sta deoparte de vinul cel mult, căci scris este: „în lemnele cele multe se face foc mare şi în mîncă-rile cele multe se aţîţă desfrîul; precum untdelemnul aţîţă flacăra, aşa şi vinul ridică patima desfrîului". Şi „precum lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi, aşa şi sufletul care iubeşte beţia nu va înmulţi faptele bune, ci şi ceea ce are va pierde". Fiule, „la vin nu te face viteaz şi nu te lăuda cu el, căci pe mulţi i-a pierdut vinul" şi multe rele a făcut. El a despuiat mădularul ruşinos al lui Noe, el a făcut pe Lot să se însoţească cu fiicele sale, el a doborît în cele din urmă pe Samson cel viteaz şi băr- www.dacoromanica.ro sale trupeşte. Vinul provâli pre bărbatul şi viteazul Samp-son pînă in sfîrşit, care să născuse den făgăduinţă şi den muiare stearpă, şi n-au mai fost alt om niciodată vîrtos ca dînsul, nici va mai fi. Că zice Scriptura: „Era ludec. un om den semenţiia lui 132_2 Dan, pre care-l chema Ma-noe, şi muiarea lui era stearpă şi feciori nu făcea. Iar îngerul lui Dumnezeu să arătă muierii şi zise cătră dînsa: «Iată, tu eşti stearpă şi feciori n-ai făcut, iar de acum să ştii că vei începe rod şi vei îngreca şi vei naşte fiiu...»11 (Ed. cit., p. 261.) bat, cel ce se născuse din făgăduinţă şi din femeie stearpă şi nu s-a ivit alt om mai puternic ca dînsul între fiii oamenilor. Căci „era — zice — un om din seminţia lui Dan, al cărui nume era Manoe, şi femeia lui era stearpă şi nu năştea. Şi îngerul Domnului se arătă femeii şi-i zise: «Iată, tu eşti stearpă şi nu ai născut; dar vei zămisli un fiu şi vei naşte... »" (Ed. cit., p. 376 — 367.) Se observă, prin urmare, că textul original din KaTCtvo^ig coincide numai parţial cu versiunea grecească a învăţăturilor, care — aşa cum a precizat încă D. Russo — reflectă comasările de text şi combinările de capitole din Umilinţa slavonă, preluate ca atare în învăţături. Mai elocventă este însă retra-ducerea în greceşte a pasajului din Cartea Judecătorilor (care în KaTdvo^ig este reprodus tale-quale), absolut d e neconceput, dacă învăţăturile ar fi fost redactate iniţial în greceşte. Dimpotrivă, coincidenţa dintre Umilinţa slavonă şi originalul slavon al învăţăturilor este aproape totală, cu excepţia cîtorva cuvinte şi a ortografiei, căci manuscrisul cu care am făcut comparaţia este din sec. al XVII-lea, în slavona sîrbă. Prin aceasta, am răspuns şi „întîmpinării" lui L. Vranous-sis, cu prilejul discutării comunicării sale la congresul de la Bucureşti, privitoare la eventualitatea descoperirii unui manuscris grecesc care să prezinte exact aceleaşi prescurtări şi combinaţii pe care le are Umilinţa slavonă. De altfel, prevă- 365 www.dacoromanica.ro zînd o astfel de posibilitate, D. Russo scria încă în 1907: „Cînd se va face o ediţie a Umilinţei lui Simeon 1 şi a textului român (al învăţăturilor—n.n.) cu aparatul critic cuvenit — căci amîndouă publicaţiunile sînt făcute cu cea mai mare neîngrijire, cînd se vor descoperi şi alte manuscrise, conţi-nînd textul slavon şi grecesc, atunci se vor desluşi şi mai bine relaţiunile dintre diferitele redacţiuni; pe cît însă îmi îngăduie textele de astăzi a trage concluziuni, cred că în trăsături generale am fixat filiaţiunea diferitelor redacţiuni, şi sper că chiar noi descoperiri nu vor schimba esenţial cele spuse mai sus" 2. Iar în 1910 adăuga că, descoperind intermediarul slavon, Romanski „a adus un mare serviciu învăţaţilor, şi prin acest fapt nou cartea lui R. însemnează un pas înainte in chestia învăţăturilor. Poate că se va găsi o altă prelucrare a Umilinţei în limba slavonă, care să fie şi mai aproape de textul lui Pseudo-Neagoe (am văzut însă că cea existentă coincide cuvînt de cuvînt cu textul din învăţături—n.n.), în orice caz, rămîne a se cerceta dacă prelucrarea şi prescurtarea Umilinţei în forma în care ne-o prezintă manuscr. 329 [312] al Acad. Rom. s-a făcut de traducătorul slav, ceea ce e mai probabil, sau dacă există un prototip grecesc prescurtat, ceea ce iarăşi nu se exclude." 3 Acesta din urmă n-a fost găsit de atunci de nimeni. Pentru discuţia privind prioritatea textului slavon sau grecesc al învăţăturilor el nici nu mai este necesar, dată fiind evidenţa „retraducerii" din slavonă în greacă a pasajelor biblice care se păstrează intacte în ediţia greacă a Umilinţei, utilizată pentru comparaţie, şi care fuseseră traduse corect în versiunea slavonă a acesteia, de unde au fost preluate tale-quale în învăţături şi traduse, în genere, iarăşi corect, în versiunea românească din sec. al XVII-lea. De altfel, generalizîndu-şi observaţiile, D. Russo declara în mod categoric: „... Nici traducătorul grec, nici cel român 1 D. Russo menţionează în notă 7 manuscrise la Biblioteca Naţională din Atena, 9 la Muntele Athos, 2 manuscrise din sec. al Xll-lea (Genova şi Ierusalim), 1 din 1344 (Bibi. Bodl.) şi 1 din sec. al XlV-lea (Paris). 2 Studii bizantino-române, p. 43 — 44. 3 Studii şi critice, p. 16. 366 www.dacoromanica.ro nu ştiau că multe părţi pe care le aveau înaintea lor în limba slavonă erau traduceri din greceşte; dacă traducătorul grec, cel puţin, ştia acest lucru, nu făcea fel de fel de greşeli de traducere, ci punea pur şi simplu părţile din Efrem Şirul, din Varlaam şi Ioasaf, din Simeon întocmai cum sînt in textele originale" 1. Aşa stînd lucrurile, este de-a dreptul curios cum cercetătorul grec actual, înainte de a porni la lansarea teoriei sale sau măcar după ce a venit la Bucureşti, n-a citit ceea ce scrisese elenistul bucureştean D. Russo, grec de origine, de altfel, care a dovedit fără putinţă de tăgadă că textul grecesc al Învăţăturilor este tradus după cel slavonesc, că unele pasaje biblice (şi anume, acelea care nu puteau fi identificate cu uşurinţă) şi cele din operele scriitorilor bizantini sînt retraduse din slavonă in greacă şi că, evident, ele nu coincid cu originalele greceşti. Acest fapt i-a fost semnalat cu prilejul susţinerii comunicării la congresul de la Bucureşti (sept. 1971) de către Dan Zamfirescu, dar se pare că el a trecut nepăsător peste argumentele aduse de acesta şi publicate chiar în zilele congresului în România literară din 9 sept. (Neagoe Basarab sau Manuil din Corint?, p. 10) 2, căci numai aşa se poate explica faptul că a încredinţat tiparului, la Magazin istoric, articolul citat, în care repetă ipoteza expusă la cele două congrese, fără nici o schimbare. In aceste condiţii, este necesar, poate, pentru cei ce doresc dovezi în plus, să apelăm şi la alte exemple, tot din Partea a doua a Învăţăturilor, şi anume din Omilia de Paşti, atribuită lui Ioan Hrisostomul, din Scara lui Ioan Climax (Scărarul) şi chiar din Evanghelia după Matei. Pentru aceasta vom pune faţă în faţă, ca şi mai sus, textele greceşti originale şi cele „retraduse" în Învăţături (vers. gr.), traducerile slavone 1 Studii bizantino-rotnâne, p. 42. 2 Dan Zamfirescu a revenit după aceea cu noi argumente şi exemple în cadrul şedinţei comemorative de la Institutul de istorie „N. Iorga" al Academiei de ştiinţe sociale şi politice (27 sept. 1971), la care L. Vranoussis a participat şi a luat cuvîntul (vezi Contemporanul din 15 oct. 1971, p. 8, şi Revue roumaine d'histoire, t. XI, 1972, nr. 1, p. 189), apoi într-o comunicare ţinută la Curtea de Argeş, cu prilejul „Săptămînii Neagoe Basarab" (11 — 17 oct. 1971) şi, în sfîrşit, în comunicarea Neagoe Basarab sau Manuil din Corint ? în legătură cu raportul dintre versiunile slavă şi greacă ale învăţăturilor lui Neagoe Basarab, ţinută în cadrul Asociaţiei slavişti-lor din R. S. România, la 8 noiembrie 1971. 367 www.dacoromanica.ro ale acestora în manuscrise independente din Ţările Române şi în originalul slavon al învăţăturilor şi, în fine, pentru informare, tălmăcirea pasajelor respective în versiunea românească veche şi în cea actuală, după ediţia citată. c) Omilia de Paşti, atribuită lui Ioan Hrisostomul. Reprodusă parţial la sfîrşitul cap. XIII din Partea a doua a învăţăturilor şi în Pisania mănăstirii Argeş KaTTiXTlTiKOi; slq to âyiov Tidrjxa eî tu; U7t0 ipcbiris copai; ElpydaaTO, SexectGco afiuspov t6 Siicaiov 6cpA.r|ua- eî tu; ueto TT1V TpiTTlV fjMjEV, EUXapiCTTCOV EOpTdCTTJ- eî Ti; UETd Tf]V EKTT|V EcpOarjE, utiSev ^riuioOTar eî ti; UCTTEpriCTEV eî; Tf|v evvdTriv, 7upocteA.8etco utiSev Ev8oid£cov eî ti; eî; uovriv EcpGaas Tfjv EvSsKdTriv, uf] cpopr|8fj Tf]V PpaSuTfJTa. cpiA.6tiuo; ydp cov 6 Aecttuotti; Sexetoi tov ect-XOtov, KaGdTtsp Kai t6v Ttpco-tov dva7tai)Ei tov evSEKdTTi;, cb; tov âpyaaduEVOv ăno Tfj; TtpcoTri;- Kal t6v Ccttepov iX- Xsl, Kal TOV TtpCOTOV 0Epa7UEUEl- KdKEivco SiScorji, Kai toutco %a-pirjETai. Kai ttjv Ttpă^iv tiuŞ, Kai ttjv 7tp68ECTlV ETUaiVEÎ. Oî)- koOv eîcjeA,8t|te TtdvTs; si; ttjv Kapdv toO Kupiou f|ucuv, Kai TtpCOTOl Kai Seutepoi TOV UlfJ-86v d7UOA.dPETE, 7UA.0UCT101 Kai jtEvr|TE; UETd b.XXr\Xwv x°-psurjaTE... (Migne, Patr. gr., t. LIX, Paris, 1862, col. 721). Versiunea grecească a învăţăturilor (Fragmentul este mult prescurtat) Aio Kdycb eiScb; erou niv ăTUEipov dya86Tr|Ta, oti TtavTa; dv8pcb7iou; 8eA.ei; rjco8fjvai Kai eî; âTtiyvcoCTiv dA.r|8Eiav eA.8eîv Kai 6ti tcŞ iv uicj copa spya-rjauEvep teA.eiov SeScoko; tov uict86v, cb; tcŞ iv Tfj EvSEKdTţ] TtapaysyovoTi iv tcŞ du7tEA.covi, KaTacpsuyco Ttpo; cte Kai Ssouar TipoaSs^ai Kai dvTiA.aPoO Kai a&adv ue evekev toO §A.eou; ctou (Ed. cit., p. 232, r. 32—37). Traducerea prof. V. Grecu „De aceea şi eu, ştiind nesfîrşita ta bunătate, că vrei ca toţi oamenii să fie mîn-tuiţi şi să vie la cunoaşterea adevărului şi că celuia care a lucrat într-un singur ceas i-ai dat desăvîrşită plată, precum celuia care a fost în al unsprezecelea ceas în vie, alerg la tine şi mă rog: primeşte-mă şi poartă-mi de grijă şi mîntuieşte-mă din cauza milei tale" (Ibidem, p. 233.) 368 www.dacoromanica.ro Mss. slav 299 B.A.R. iliuf kto w(t) npKsddro Md(c) A^AdAh K(c), A<> npHAUTK Ah(c)k np4KfA»kiH AAhrh. fliuf kto no TpfTHKA\K MdCfc flpHA*, KAPOA<«-pf A<« npd3(A)H0y«Tli- fllUf KTO no UlfCTOA\K MdCfc AOCTHKf, HHM-toîki A<« >>VCO\*A\HHT' Cf, HBO HHMHA\'>Kf IvTKlUfTKKilKT Cf. fll|lf KTO 0\'AHUIHTK CI A'BfTdPO Md(c), A4 npHCTOVnHTh HHMTOSKf BOK Cf. fllUf KK KAHHklH Hd Af«Tf Md(c) npHAf, A<) Hf Oţ'CTpdUIHT Cf 0\'KdCH-kHHia. flWKOMKCTKHK co ChJ KA(A)Kd, npHKAVAKTK nOCA"kAHia- po, raKOJKf npKRdro; o\"r-kuidKTK H>Kf KK KAHH»V Hd A^fTf POAH- ho\', raKo>Kf A^AdRUidro w(t) npKKdro Md(c); h nocA-kAHiaro KfHHK JfKdAHT (f. 83 r). Versiunea românească veche a Învăţăturilor Dreptu aceia, şi eu auziiu bogăţiia milii tale şi cum că chemi pre toţi păcătoşii la tine, zicînd: „Cel ce va veni la ceasul cel dinţii va lua plată dreaptă, iar cel ce va veni după al treilea ceas să mulţumească milii tale, iar cel ce va ajunge după al şaselea ceas de nimic nu să va lipsi, iar cel ce să va lipsi pînă la al noaolea ceas să să apropie cătră tine făr'de nici o în- Pisania Mănăstirii Argeş (fragmentul din Hrisostom) H fldKhJ PAdPOAfT EOSKfCTKf-HHKIH 3AdT0ţ'CT: fllUf kto npK-KdPO MdCd a^AdfT, a<> npiHAWT npdKfAHkiH AA^<"K. fliuf kto no TpfTÎfiM MdCfc npiHA'T, EAdPOAd" pfH-h a<> npd3AHSfTK. fliuf no Î$' Hf gCTpdUIHT Cf KKCH-kHid. HfAOK-KKOANBHK EO fCT KAdAkiKd Xpictoc, npifMAfT noc-A-kAHAro, raKO>Kf npKK^po; oy-r-k- UldfT d*. MdC npHUIfAUIdPO, ako->Kf A^AdKUIdPO WT npKKdPO MdCdJ H nOCA-kAHAPO A\HA8fT, H d>0 0\*TkUIdfT,- H WHOAMJ A<"T, H CfA\8 A<«p8fT, H AtAdHif noMH-TdfT, H nptAOSKfHlf JfKdAHT (Tocilescu, p. 33—34). Traducerea Pisaniei Mănăstirii Argeş (Fragmentul din Hrisostom) Şi iarăşi zice dumnezees-cul Zlatoust: „Dacă va lucra cineva din ceasul dinţii, sâ-şi primească plată dreaptă; dacă va veni cineva după ceasul al treilea, mulţumit să prâznu-iascâ; dacă va ajunge după ceasul al şaselea, de nimic să 1 La Tocilescu: Schhhte (corectat de noi). 2 T.: Sahiuhjt („ ). 3 T.: A'PHCTU BHTk ( „ ). 369 24 — Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi — c. 129 www.dacoromanica.ro doialâ. Iar de va veni şi la al unsprezecelea ceas, nimic să nu să teamă că s-au zăbovit. Că eşti iubitoriu de oameni şi priimeşti pre cel de apoi, ca şi pre cel dinţii, şi mingii pe cel de la al uns-prăzecelea ceas ca şi pre cel din ceasul dinţii. Şi celuia dai, iar pe cesta-l dărueşti; şi lucrul îl cinsteşti, şi ce iaste pus înainte lauzi. Drept aceia, vor intra în bucuriia Domnului şi vor lua plată şi cei dinţii, şi cei de apoi de la mila ta cea bogată ..." (Ed. cit., p. 341.) nu se îndoiască, căci de nimic nu va fi lipsit; dacă de al nouălea ceas va fi lipsit, să se apropie, netemîndu-se de nimic; dacă va veni în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă de înărziere, căci iubitor de oameni este stupînul Hristos: primeşte pe cel din urmă, ca şi pe cel dintîi; mîngîie pe cel venit în ceasul al unsprezecelea, ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintîi; şi pe cel din urmă îl milu-ieşte, şi pe cel dintîi îl mîngîie; şi aceluia îi dă, şi acestuia îi dăruieşte; şi fapta o cinsteşte, şi jertfa o laudă". (Lit. rom. veche, I, p. 158.) După cum am arătat mai sus, sfîrşitul Învăţăturilor (respectiv, sfîrşitul capitolului XIII) — inclusiv pasajul preluat din omilia atribuită lui Ioan Hrisostomul — s-a pierdut din manuscrisul slavon. Dar cum, pe de o parte, acest pasaj s-a păstrat bine tradus în versiunea românească, iar, pe de altă parte, a fost utilizat exact în aceeaşi întindere în Pisania Mănăstirii Argeş, am considerat potrivit ca, alături de textul slavon citat după mss. 299 de la B.A.R., scris la începutul sec. al XVI-lea în slavona sîrbă şi provenit de la mănăstirea Bistriţa din Oltenia, să reproducem tocmai pasajul respectiv din Pisanie x. Că la fel trebuie să fi fost în originalul slavon al învăţăturilor ne-o dovedeşte traducerea exactă românească din sec. al XVII-lea. în schimb, cum s-a putut observa mai sus, traducătorul grec al « învăţăturilor» a comprimat textul la mai puţin de 1 Neavînd la dispoziţie o bună fotocopie, am reprodus după transcrierea imperfectă a lui Gr. Tocilescu (Biserica episcopală a Mănăstirii Curtea de Argeş, restaurată ... şi sfinţită din nou în ziua de 12 octombrie 1886, Bucureşti [f.a.], p. 33—34 j. Traducerea am dat-o după: Literatura română veche (1402—1647). Introducere, ediţie îngrijită şi note de G. Mihăilă şi Dan Zamfirescu, voi. I, Bucureşti, Ed. Tineretului 1969, p. 158. 370 www.dacoromanica.ro două rînduri, parafrazîndu-1 (cu aluzie la vie, aşa cum sună, de altfel, pilda din Evanghelia după Matei, XX, 1—16, care stă la baza acestei scurte omilii) d) Scara lui Ioan Climax (Scărarul) Începutul Cuvintului XXVIII, reprodus în cap. XII din Partea a doua a învăţăturilor Ioan Climax: Scara (Orig. grecesc) npoo-euxu £ctti Kctxâ uev xf|v aoxfjcj 7toi6xr|xa rjuvoucria Kai evcomcj âv8prâ7too Kai OeoO-Kaxâ 6e xf|v evepyeiav, koct-uou CTdrjxaCTiq- OeoO KaxaA.-A.ayf|, SaKpdcov uf|xr|p Kca 7tctA.iv 8oyâxr|p, ctuapxr|uâxcov i\aa\ibq, 7teipaapcuv yecpupa, 8A.i\|/ecov ueaoxoivov, 7toA.eucov SpaOaiq, dyyeA.cov ăpyov, daco-udxcov 7tâvxcov xpocpiy ueA.-A.oucra edcppocruvri, ct7tepavxoq epyacria, dpexcov 7tT)yf|, JCaPlCT-udxcov 7tp6^evoq, 7tpOK07tf| cto-paxoq, xpocpf) i|/oxm?> vou xr\ xpocpiî £axi xfjq 1 După cum am arătat in articolul Observaţii asupra manuscrisului slavo-român al popii Braţul (1559—1560), publicat în Studii de limbă literară şi filologie, voi. II, Bucureşti, Ed. Academiei, 1972, p. 341 — 342, identificarea acestei omilii în învăţături şi în Pisanie a făcut-oN. Drăganu, încă în 1914 (Două manuscripte vechi. Codicele Todorescu şi Codicele Marţian, Bucureşti, 1914, p. 17 —19). „Aşadar, nici P. Ş. Năsturel nu spunea 'o noutate în 1959 (...), şi nici P. Olteanu în 1967 (... Omilii folosite în învăţăturile lui Neagoe Basarab, în Romanoslavica, XIV, 1967, 349 — 354) ..." (nota 67, la p. 341 a art. cit.; Cf. şi Dan Zamfirescu, între Nicolae Drăganu şi prof. univ. dr. docent Pândele Olteanu sau despre obiceiul împăunării cu penele altora, înSăptămîna, nr. 51, din 24 noiembrie 1971, p. 2, şi Accidentele falsei erudiţii, ibidem, nr. 55, din 24 decembrie, 1971, p. 10). Vezi în art. nostru citat (p. 334 — 345) date privind răspîndirea acestei omilii în textele bilingve slavo-române, cu reproducerea unora din ele şi cu indicaţii bibliografice. 371 www.dacoromanica.ro jiiSo? âjioSei^iţ, X-imn? X.ucuc,, jiX-oOxoţ uovaxc&v, ricrovacjxujv Gnaaupâc,, GuuoO ueicoaic,, gao-jrxpov Jipoicojifjc,, uexpcov (a) euAayf| (Ed. cit., p. 196, r. 23—34; trad., p. 197, r. 21 — 32: „Rugăciunea însă iarăşi îl conduce pe om şi-1 leagă cu D-zeu in grabă şi-1 împacă cu el. Căci este maică a lacrimilor şi fiică, şi ogoirea păcătoşilor, punte a celor ce se scufundă şi izbăvire a celor îndureraţi, împrăştiere a războiului, lucru al îngerilor şi plăcere a tuturor celor fără de trup, bucurie a celor ce priveghează şi lucru fericit, al virtuţilor izvor şi al harurilor darul cel neruşinat. Rugăciunea cu zel hrană este a sufletului, strălucire a minţii şi retezare a mîniei, a speranţei împrospătare şi a grijilor risipire, avere şi comoară a călugărilor, tăcere şi linişte, a mîniei încetare şi a contemplării dumnezeeşti ostenire, dovedire întru nimic a închipuirii lumeşti, a celor zeloşi bună solie şi al măririi semn. Rugăciunea este www.dacoromanica.ro cel care într-adevăr se roagă şi judeţ al Domnului înaintea judecăţii viitoare"1). Mss. slav 143 B.A.R. /Hatkj f(c) no to* oyKe TKOpO\* CTkCAUlkCTSYl h CkiAH- «f hYi m AKoy h Boţ*, no a*HCTRoy wf MHpoy CKCTdRAfHTf, bîkTi npH- a\HpfHTf, CA"k3dA\b. k(a)«Yi, sp-taiMo np-kcn-kd-hT8, (A\) CKpOKHLUf, H-POCTH 0X8>k(a)lHTl, 3p-kU,dAg np-kcn-kdnYf, A>HPdA\' ragAfHYf, oy-CTpoiHYi noKd3dnYd, baaal|ih(r|CTa, Kai EjioTicniTE ue, ^Evoq f|ut|v, Kai auvriydyETE 36 ue, yuuvoc, Kai 7iEpiEpdA.ete ue, f|Cj6EVr|CTa Kai E7TECTKE\|faCT0E UE, ev cpuA.aKîj tihuv, Kai ii^Gete npoq ue(..J. 40 dui'iv XeyE uuîv, Ecp' octou E7roifiCTaTE evi toutcov tcBv4 d8EA.cpă»v nou tcov4 E^axicrccov, suoi E7roifiCTaTE ('H Kaivfi Aia-GfjKTi. Text with criticai appa-ratus, Londra, 1937, p. 74). Cuvinte şi a) Se b) f|rj0Evr|Cfi a doua a învăţăturilor învăţăturile (versiunea grecească) "Orav ydp" eXQt[ o vioq toO dvGpcbnou Kai 7rdvT£i; oi fiy-yE^-oi uet' auToO, t6te KaGirjEi E7ri Gpovou Tfjcj"* 86^r\q outoO. Kai cfuvaxGficfovTai eukpoctGev ai)ToO navra Td eGvu Kai dcpo-pÎEi aurou? an' ăXkr\k(ov, d)CT7iEp jroiufiv dcpopi^Ei Ta jrpoPaTa ano tcov spicpcov. Kai CTTTICTEI to UEV 7rp6PaTa EK Se^iSv, to 8e spicpia ecţ euco-vuuov. Tote Epsî 6 Pocti^eui; Toîq ek Ss^irâv auToO' «Aeute oi EuA.oyr|UEvoi toO 7raTp6i; hou, KA.T|pOVOUT]CTaTE ttjv f|to- luaCTUEvnv uuîv PacriA-Eiav dno KaTaPoA.fji; koctuou. 'EnsivaCTa ydp Kai eScokote noi cpayEÎv E8Ei\|fT|CTa Kal EKOTiCTaTE ue" £6- voq r\\ir\v Kai CTuvnydyETE ue1 yuuvoi; Kai 7repiePdA.eTe ue1 ăcQEvr\qb Kai E7rECKE\|faCT0E ue1 ev cpuJlaKţi Tinuv Kai t^GSTE npoi; he» (...). «'Aufjv Xtyw uuîv, Ecp' octou E7TOlf]CTaTE EVi toutcov eXo.- Xicttcov, euoi EnoifiCTaTE» (ed. cit., p. 210, r. 10-24). forme diferite = yâp i = dcrQEVfii; 375 www.dacoromanica.ro Cuvinte şi expresii omise în Învăţături 1) ev xfi 56£rj 2) fiyioi 3) aî>xo6 4) xc&v â5eX.(piov uou xc&v Mss. slav 178 B.A.R. (Tetraevanghel, sec. XVI, scris în Ţara Românească) 6rAK*a npYHAfTh chtv MhÂMCKklH Bt CAdRfc CROfH H r"hCH ctTh aFtah c-k hha\', T»rA H npTHAWCTf •KT» a»Ht" (...). „fiiHHHh taa RdAU», IlOHOKf «VTROpHCTf f AHHOA\0\'2 CH)f> Ep-»-tTH iMOHJCh MfHUlYHJTk, a\Ht «•KTRopHCTf!" (f. 93r—v). Cuvînt în plus xfjq Învăţăturile (versiunea slavonă) 6ACTf MH ttCTH', R-hKAwU)^ CA H HdllOHCTf iMAJ CTpdHfHh KTv(X') H R-hRfA0CT* iMAJ Hdrk H OAtdCTf iMA,* EO-ACHh H nOCtTHCTf MW, RTv TtM-HHU.H Rt()f) H npYHA«*Tf KT» iMHt" (...). "flAlHHh TÂA Rdf)xcop Tfjţ veyăknQ eiacXriaiaţ, 6 nsXortovvncHaicâţ [Eo tem-pore — adică, pe la 1500, în timpul patriarhului Pahomie — viuebat doctissimus vir, et theologus praestantissimus, Manuelus Peloponesius, magnus magnae Ecclesiae rhetor]. Cf. Zaviras (Nâa 'EXXriţ [Atena, 1872], pp. 95—96), qui done une liste assez peu complete des ecrits de Manuel; et pour memoire, M. Gâdeon(XpoviKfY Tf)? TtaTpiapxiKfl?axaSnutaţ, CP., 1883, in-8°, pp. 36—43), qui noie dans un intarissable verbiage quel-ques dâtails biographiques, dont aucun document ne vient corroborer l'authenticite"'. Această notă a lui £. Legrand este prilejuită de menţionarea unei scrisori a lui Justinos Decadios din Corfu (n. cea. 1472) către Manuil din Corint. Iată această menţiune, pe care o reproducem, dat fiind interesul pe care-1 prezintă pentru discuţia noastră: « Une troisieme lettre de Justin Decadios se trouve dans le Mediola-nensis grec cotd: C. 259. Inf. (ff. 274—275). EUe est adressee ă Manuel, rhe'teur de la grande eglise. Le savant bibliothecaire de l'Ambrosienne, 380 www.dacoromanica.ro să presupunem că ştia limba slavonă) — sau copistul lor Atragem însă atenţia asupra faptului că datarea propusă de Sp. Lambros, şi anume sec. al XVII-lea, nu poate fi o simplă eroare de tipar, cum lasă a se înţelege L. Vranoussis: prof. V. Grecu, editorul competent al versiunii greceşti, precizează că hîrtia manuscrisului nu are nici un filigran (care să ne permită vreo anumită datare), şi adaugă: „După scriitură, Sp. Lambros, loc. cit., îl consideră a fi scris în secolul al XVII-lea2, ceea ce, după toate consideraţiunile paleo-grafice, pare să fie adevărat" 8. Şi D. Russo, care pregătea o ediţie, îl atribuia tot secolului al XVII-lea *, iar N. Iorga spunea mai tîrziu: „Observ că versiunea greacă nu pare a fi decît de la sfîrşitul secolului al XVI-lea (v. facsimile, p. 45)" 5. De aceea, dovada că manuscrisul grecesc al învăţăturilor aparţine lui Manuil din Corint trebuie încă făcută, mai ales că fotocopiile din acesta şi din cel semnat de el (Iviron, nr. 512; nu se reproduce însă o pagină cu semnătura sal) sînt micşorate şi nu permit specialiştilor o cercetare eficace 6. Oricum, se poate observa că iniţialele stilizate diferă net. M. l'abb^ Antoine Ceriani, a eu l'extreme obligeance de nous faire savoir que cette lettre est insere'e dans une copie d'e'crits concernant le concile de Florence et les opinions religieuses des Grecs, copie execute- par un Grec, pour le docte Vincent Pinelli, dans la seconde moittâ du seizieme siecle. La lettre de De'cadios n'est pas datee et ne contient rien qui merite d'etre releve'; c'est une epitre purement laudative comme les Grecs ont tant e'crit, d'apres les formules des manuels de style epistolaire qui avaient cours â cette epoque". Despre Turcograecia lui Crusius vezi, de ex., D. Russo, Studii istorice greco-române, t. I, Bucureşti, 1939, p. 62—68 (în special, p. 65 — 68, despre Istoria patriarhilor). 1 Vezi: studiul introductiv la ed. cit., p. 17, şi art. cit. din Ateneu, 1971, nr. 10. p. 7. 2 Dacă ar fi fost o greşeală de tipar, Sp. Lambros ar fi îndreptat-o la Corrigenda et addenda, fie în voi. I, p. 437—438, fie în voi. II (1900), unde revine cu noi corectări şi completări pentru voi. I (p. 590 — 591), alături de cele la voi. II. 3 Ed. cit., p. 12. 4 Studii bizantino-române, p. 5, 40. 5 Recenzie la: N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, I, Bucureşti, 1940, publicată (postum) în Revista istorică, XXVIII, 1942, p. 77. 6 Cf., în schimb, fotocopiile din ed. cit. a prof. V. Grecu (XVI planşe) şi cea din Studii istorice greco-române de D. Russo (t. I, Bucureşti, 1939, pl. 4), reprodusă de N. Cartojan, în Istoria literaturii române vechi, I, Bucureşti, 1940, p. 45. 381 www.dacoromanica.ro In afară de această dovadă, care ar proba doar că manuscrisul a fost copiat de Manuil din Corint, ar mai trebui argumentat şi că el l-a tradus, ceea ce înseamnă că urmează să se aducă probe că ştia — şi încă bine — limba slavonă. In fine, cine s-ar angaja în producerea acestor dovezi nu va putea trece peste observaţia profesorului V. Grecu, făcută la capătul transcrierii şi traducerii în româneşte a versiunii greceşti: „... Am adăugat la sfîrşit — spune domnia-sa — şi un număr de figuri şi asemănări [comparaţii] din Învăţăturile transmise în versiunea grecească [p. 236—238], precum şi un indice alfabetic de nume [p. 239—241] şi un mic index graecitatisT adecă de cuvinte rare şi de forme şi construcţii gramaticale neobişnuite [p. 242—243]căci uneori versiunea grecească îţi lasă impresia că nu ar proveni dela un autor grec" (subl. n. — G.M.). Aşa stînd lucrurile, sîntem datori să reamintim cele spuse la începutul studiului de faţă: dovada contemporaneităţii Învăţăturilor cu Neagoe Basarab o face manuscrisul slavon, ale cărui filigrane sînt sigur databile „ante 1529", şi nu manuscrisul grecesc, încă ipotetic atribuit lui Manuil din Corint (care „şi-a desfăşurat activitatea între anii 1480 şi 1530" 2), aşa cum acceptă — poate din complezenţă — Virgil Cândea 3 şi Dan Zamfirescu 4. Bazată, deci, pe un singur fapt, încă nedemonstrat cu toată rigoarea paleografică şi grafologică, „ipoteza Vranous-sis" s-a dovedit şi mai vulnerabilă din punct de vedere al conţinutului ei. Cele spuse mai sus — care se adaugă unui întreg şir de argumente cultural-istorice, literar-ideologice şi de psihologie socială, sistematizate acum în urmă în studiul introductiv la ediţia noastră şi reluate de o serie de recenzenţi — răstoarnă, credem, definitiv această ipoteză pripită, pentru a cărei susţinere autorul ei ar fi trebuit să se înarmeze măcar cu cunoaşterea raporturilor textologice dintre cele trei versiuni şi cu studierea cercetărilor mai vechi consacrate acestei probleme. Expusă la două congrese internaţionale — în cadrul cărora cercetători competenţi au dat răspun- 1 V. Grecu, Introducere la ed. cit., p. 20. Index graecitatis este: a) Lexical, b) Fonetic, c) Morfologic, d) Sintactic, iar la sfîrşit cuprinde: e) Confuzii sintactice. 2 L Vranonssis, art. cit. p. 7. 3 Art. cit., din Mag. ist., 1972, nr. 2, p. 3. 4 Art. cit., din Ateneu, 1971, nr. 10, p. 7. 382 www.dacoromanica.ro şurile cuvenite 1 —, şi acum în urmă publicată într-o revistă de largă difuzare, cum este Magazin istoric, însoţită de preambulul lui Virgil Cândea, din care am citat mai sus de mai multe ori, această ipoteză trebuia analizată în esenţa ei, în primul rînd din punct de vedere textologic, ceea ce am şi făcut în studiul de faţă. Este drept că revista mai aşteaptă elucidarea problemei de la autorul grec: „Leandros Vranoussis ne-a promis răspunsuri la toate aceste întrebări. Le aşteptăm cu nerăbdare şi le vom comunica, cum se cuvine, cititorilor revistei Magazin istoric" — spune V. Cândea (p. 3). Ne îndoim însă că L. Vranoussis va mai putea adăuga ceva la cele spuse mai sus2. 1 Autorul acestor rînduri regretă a nu fi făcut parte din delegaţia oficială românească la congresul de la Atena (mai 1970) şi de a fi fost absent din ţară in timpul celui de la Bucureşti (septembrie 1971), astfel că nu a putut participa la discuţia publică pe marginea comunicărilor lui L. Vranoussis. 2 Comunicare prezentată la Asociaţia slaviştilor din Republica Socialistă România, la 27 martie 1972. Ulterior, la 18 aprilie 1972, ziarul „România liberă" a publicat, sub titlul Precizări de ultimă oră într-o veche controversă. Nimeni altul decît Neagoe... (p. 2), interviul pe care publicistul Boris Buzilă a avut bunăvoinţa să ni-1 înregistreze. www.dacoromanica.ro REZUMAT www.dacoromanica.ro CONTRIBUTIONS  L'HISTOIRE DE LA CULTURE ET DE LA LITTERATURE ROUMAINES ANCIENNES (R e s u m e) Le present volume reunit une pârtie de nos recherches de ces dernieres annees, exposees dans le cadre des cours speciaux sur la culture et la littirature roumaines anciennes, tenus â l'Institut de langues et litteratures etrangeres de l'Uni-versite de Bucarest. Certaines d'entre elles ont forme, de meme, l'objet de Communications 'aux reunions et congres internationaux. Notre but primordial a ete de devoiler des aspects peu connus, voire inconnus, de l'epoque la plus ancienne de la culture roumaine ecrite, laquelle remonte historiquement au Xe siecle, mais n'a connu un developpement ample et original qu'apres la formation des Etats feodaux roumains au XIVe siecle. Differentes circonstances culturelles, politiques et reli-gieuses ont fait que, au debut, cette culture se soit exprimee surtout en slavon, langue qui accomplissait alors en Europe orientale, â cote du grec byzantin, le meme role que le latin en Europe occidentale et centrale. L'etude des manuscrits d'importants textes narratifs nous a mene â la conclusion que, du point de vue de Yinformation, Ies erudits roumains du XVe, du XVIe.et du commencement du XVIIe siecles n'etaient en rien inferieurs â ceux des pays voisins: bien au contraire, â un certain moment ils sont devenus eux-memes Ies „fournisseurs" et Ies conservateurs â travers Ies siecles de textes litteraires precieux pour tous Ies peuples de l'aire de la «ulture est-europeenne. 387 www.dacoromanica.ro La premiere section du volume s'ouvre avec l'etude inti-tulee Apparition de Vecriture slave et sa pânetration au nord du Danube. Diffusion dans les Pays Roumains des sources narratives sur la vie et Vactivite des freres Constantin-Cyrille et Măhode. Apres un expose succint des principaux moments d'activite des grands erudits slaves et de leurs disciples im-mediats (IXe—Xe siecles), suivie de la penetration de l'ecri-ture slave au nord du Danube au Xe siecle, nous avons presente en detail, avec d'amples reproductions de textes â l'appui, les manuscrits et les livres imprimes anciens slavo-roumains, latins de Transylvanie et roumains qui renferment des oeuvres consacres aux freres Constantin-Cyrille et Methode et â l'ecriture slave: Vie de Constantin-Cyrille le Philo-sophe (la variante complete et celle abregee — la plus ancienne copie, datant de 1439), Commemoration de Cyrille, des extraits de chronographies, l'apologie Sur les lettres de moine Hrabr (probablement ecrite en 924), le resume de VExpose sur les lettres de Constantin Kostenecki le Philo-sophe (env. 1418), une Relation anonyme sur la traduction des ^critures, des mentions sur Cyrille et Methode comprises dans les premiers ouvrages imprimes roumains et slavo-rou-mains des XVIe et XVIIe siecles, VOffice de Cyrille et Methode imprime" dans Officia novissima sanctorum (Cluj, 1779), la copie de l'ecrit de Paîsie Hilendarski, Hcmopun CAaeeno-âoA-zapcKOH (1762), due â Sofronie Vracanski (1781), conservei â la Bibliotheque de l'Academie de la Republique Socialiste de Roumanie (B.A.R.), la brochure de L. Karavelov, KupuA u Memoduu, 6bAeapcKu npoceemumenu, parue â Buca-rest en 1875, et enfin la traduction roumaine d'apres la version de D^metre de Rostov (1651—1709) de la Vie de Cyrille et de Măhode, imprimee au monastere de Neamţ en 1813 (re6dit6e â Bucarest en 1836, en 1905 et, sous une forme abregee, en 1937). Suit la presentation des Inscriptions slaves anciennes de Murfatlar — Basarabi (Dobroudja), mises au jour en 1957— 1961 dans deux petites eglises rupestres creusees dans une colline crayeuse, datant de la seconde moitie du Xe siecle ou de la premiere moitie du XP siecle. Outre huit inscriptions cyrilliques (dont l'une pourrait etre datee des annes 1042—1051), on a trouve" sur les parois de l'une des Eglises des fragments d'inscriptions glagolitiques — â c6t6 d'autres 388 www.dacoromanica.ro dans un alphabet inconnu — qui augmentent encore l'interet que ce complexe archeologique presente pour l'etude de la diffusion de l'6criture slave sur le territoire de la Roumanie. A cote de la litterature byzantino-slave empruntâe et diffusee par des manuscrits, on voit apparaître aussi au XIVe siecle, parallelement â la consolidation des Etats roumains, des textes originaux en slavon ou dans d'autres langues, parmi lesquels Ies plus repandus et en meme temps Ies plus remarquables du point de vue de la valeur litteraire sont ceux â caractere historique. Afin de ne pas repeter ce que nous avons deja dit â ce sujet dans l'anthologie de LitUra-ture roumaine ancienne (2 voi., Bucarest, 1969) et dans l'edi-tion des Prâceptes de Neagoe Basarab â Vusage de son fils Theodosie (Bucarest, 1970 et 1971), realisees en collabora-tion avec Dan Zamfirescu, nous avons inclus dans ce volume seulement quatre etudes permettant d'approfondir certaines considerations exposees dans ces ouvrages. Uhistoriographie roumaine ancienne (XV sitele — com-mencement du XVII* siecle) en rapport avec Vhistoriographie byzantine et slave comprend, dans sa premiere pârtie, un pas-sage en revue des chroniques byzantino-slaves connues par des copies slavo-roumaines, dont certaines sont des plus precieuses soit par leur anciennete, soit par leur unicite: la Chronographie abregee du patriarche Nicephore, la Chro-nique universelle de Georges Âmartolos, la Chronique de Simeon le Magister et Logothete (ou Metaphraste) — copie unique, la Chronique de Jean Zonaras, la Chronique universelle de Constantin Manasses, la Vie de saint Sava par Theo-dose, le Sbornik de Danilo, la Vie d'Etienne UroS III Deâanski par Gregoire Camblak, deux copies de la Nouvelle chronique serbe, ainsi qu'une forme abregee de celle-ci comprise dans la Chronique serbo-moldave (deux copies), la Chronique anonyme bulgare (1296—1413) — copie unique. La deu-xieme pârtie de l'6tude trăite de l'histoire de la decou-verte et de la publication des chroniques roumaines en slavon, de la fin du XVIII6 siecle â nos jours, ou il est fait men-tion entre autres des quatre nouvelles copies de la Chronique moldavo-russe identifiees par l'auteur de ces lignes en plus des trois copies connues anterieurement. La troisieme pârtie est consacree â l'analyse compositionnelle et litteraire 389 www.dacoromanica.ro de ces chroniques qui, tout en se conformant â certains mo-deles byzantins (la Chronographie abregee et surtout 1'ouvrage de Manasses), n'en representent pas moins des creations origi-nales, depourvues ni d'inspiration, ni de reelles qualites lit-teraires: Breve chronique de la Moldavie, Chronique des ori-gines du pays de Moldavie, Breve relation sur les princes de Moldavie (connue sous le nom de Chronique de Putna I et //), les variantes etrageres de ces ouvrages — Chronique moldavo-allemande, Chronique moldavo-polonaise et Chronique moldavo-russe — et les Chroniques de Macarie, d'Eftimie et d'Azarie (XVIe siecle). L'expose s'acheve par une breve analyse de la Chronique de Mihail Moxa (1620), le premier ouvrage historique en langue roumaine, en rapport avec ses sources byzantino-slaves. Uimportance politique et litteraire de la correspondance d'Etienne le Grand avec Venise represente une communication en italien faite â Venise en 1968, dans laquelle, outre le com-mentaire historique et litteraire, nous avons republie d'apres le manuscrit Deiiberazioni secrete del Senato le texte italien de l'ambassade du prince moldave, avec certaines correcţions par rapport aux editions anterieures et une traduction roumaine plus exacte. La derniere etude de cette section a pour sujet Deux ecrits litttraires de Pierre Movilă adresses ă ses compatriotes. II s'agit de la Preface en slavon du Triode fleuri (Kiev, 1631), qui renferme des conseils â l'adresse de son frere, le jeune prince Moise Movilă, et de YAllocution au mariage du prince Ianusz Radziwil et de la princesse Mărie, fille de Basile Lupu (1645), «prononcee en pârtie en polonais, en pârtie en roumain», mais publiee seulement en polonais. Les deux textes sont reproduits en original et en traduction roumaine. La seconde section du volume comprend, tout d'abord, deux etudes sur d'interessants textes bilingues slavo-rou-mains du XVI siecle, constituant un prelude â la culture et â la litterature de langue roumaine. La premiere, intitulee Les textes bilingues slavo-roumains et quelques aspects de Văude du calque linguistique, comprend la presentation des trois types de textes bilingues du XVIe siecle: 1) texte slavon avec de nombreuses gloses (la Syntagme de Mathieu Bla-stares); 2) texte slavon avec traduction roumaine alternante 390 www.dacoromanica.ro (le Psautier, YEvangdiaire, Ies Actes des apotres, YHomilie de Pâques attribuee â saint Jean Chrysostome, la Legende de saint Sisin et du Dimanche, La Fleur des Grâces et la Loi des saints apotres); 3) textes slavo-roumains imprim6s sur deux colonnes (Y Evangeliaire de Sibiu de 1551—1553). Nous avons souligne egalement l'importance culturelle et lingui-stique de ces ouvrages et, pour conclure, nous avons effectue une analyse concrete des procedes de calque d'un certain nombre de mots (notamment des derives et des composes) et d'expressions. La seconde etude est consacree â la reedi-tion, en comparaison avec le texte de Coresi, du Fragment des Actes des apotres slavo-roumains de la collection de 7V. Iorga (XVIe siecle), y compris des commentaires linguistiques, dont îl ressort qu'il s'agit d'une traduction ancienne, indepen-dante des Actes des apotres de Coresi (1563 ou 1566—1567) et, par consequent, independante aussi des Actes des apotres de Voroneţ et de celui du Manuscrit slavo-roumain du pretre Braţul (1559—1560), dont nous nous sommes deja occupe dans le volume collectif £tudes de langue litteraire et de philo-logie, II (Bucarest, Ed. de 1'Academie, 1972, pp. 301—345). Une autre etude a pour sujet Le Syntagme de Mathieu Blastares et Ies commencements de la lexicographie dans Ies Pays Roumains (XV— XVII" siecles). Apres une descrip-tion attentive des 14 manuscrits slavo-roumains qui repro-duisent ce precieux texte juridique byzantino-slave (dont 7 dates: 1451, 1472 ou 1474, 1475, 1495, 1556, 1606, 1611 et 7 non dates: l'un d'env. 1449—1480, 4 du XVIe siecle, un du XVII0 siecle et le dernier du XVIII8 siecle), l'auteur s'arrete particulierement sur le Glossaire latin-slavon (â l'ori-gine, latin-grec) annex6, pr6sent dans quatre des manuscrits cites, qu'il reedite d'apres le plus ancien exemplaire (1472 ou 1474), en comparaison avec Ies autres et avec Ies variantes editees par S. Troicki (1956). Ce glossaire represente le premier acrit lexicographique connu dans Ies Pays Roumains. II sera suivi par Ies essais de glossaires slavo-roumains du XVIe siecle et sourtout par Ies lexiques du siecle suivant, qui font l'objet de la derniere exegese: Contributions ă Vetude de la lexicographie slavo-roumaine au XVII" siecle. Apres la presentation des six lexiques slavo-roumains du XVIIe siecle, qui derivent tous du Lexique slavo-russe de Pamvo Berynda (Kiev, 1627), avec des donnees precisant la date de leur 391 www.dacoromanica.ro redaetion et leur contenu (Mardarie Cozianul, 1649; Staico le Scribe, env. 1660-1670; Mihai, 1672-1673; Mihai le Logothete, 1678—1683; le Lexique de la collection du comte Fecior Tolstoj, avânt 1693; celui de la Bibliotheque de la Societe d'histoire et des antiquites de Moscou, fin du XVII6 siecle — debut du XVIIP siecle), l'auteur s'arrete plus atten-tivement sur le Fragment de lexique de la collection de T. Cipariu, qu'il date de 1627—1679 etf qu'il reedite en coinpa-raison avec les parties correspondantes des lexiques mention-nes. Enfin, dans la troisieme section nous avons insere la communication presentee â l'Association des slavisants (27 mars 1972), intitulee Nouvelles donnees sur Voriginal slavon des „Preceptes de Neagoe Basarab1,1 et lacritique (tune hypothese non fondee. Apres une presentation minutieuse du manuscrit slave incomplet n° 313 conserve â la Bibliotheque Naţionale „Cyrille ,et Methode" de Sofia et se des rapports avec la version roumaine ancienne (avec la deter-mination exacte de la quantite des lacunes et du nombre des feuillets, environ 387—390 ff., respectivement 48 cahiers, contre 111 feuillets conserves), l'auteur repousse definiti-vement l'hypothese non fondee du chercheur grecL. Vranous-sis, selon lequel le texte original des Preceptes aurait ete" redige en grec par Manuel de Corinthe, ancien rhetteur de la Patriarchie constantinopolitaine, en ajoutant de nou-veaux faits aux arguments de D. Russo, V. Grecu et Dan Zamfirescu, et prouvant, sur la base de la comparation des textes, que le version grecque a ete traduite d'apres l'original slavon. Nous esperons avoir fourni par ces etudes une contribu-tion autant â l'histoire de la culture et de la litterature rou-maines anciennes, que, dans un sens plus large, au probleme des rapports de cette culture et de cette litterature avec la culture et la litterature byzantine et slave medievale, sous l'influence desquelles se sont developpees depuis le Xe siecle, mais sourtout du XIVe au XVIIe siecle. www.dacoromanica.ro jDHEPKH no HCTOPHH CTAPOPyMLIHCKOft KyJIbTyPbl H JIHTEPATYPLI (P e 3 k> m e) HacToamaa KHura BKjnoiaeT Hacn. HauiHX HcaneflOBaHHH nocjieflHHX jieT, npoHHTaHHbix Ha cnerxicypcax no cmapopyMbiu-ckou KyAbmype u Aumepamype b HHCTHTyTe HHocrpaHHbix H3H-kob h jiHTepaTyp EyxapecrcKoro yHHBepcHTCTa. HeKOTopbie H3 hhx 6bUiH Taxace npeflCTaBjieHbi b cbopMe HayHHbix coo6meHHH Ha MeayryHapoflHHx ct.e3.aax h CHMno3iryMax. OcHOBHoe Hame BHHMaHHe 6hjio oGpameHO Ha pacicpbiTHe MaJIOH3BeCTHiIX HJIH HeH3BeCTHbIX CTOpOH CTapOpVMblHCKOH nncBMeHHo ă Kyjnvrypbi, KOTopaa HaHHHaeTca b X Bene, ho no-jryiaeT 6oJiee umpoRoe h opHTHHajrbHoe pa3BHTHe nocjie o6pa- 30BaHHS B XIV BeKe pyMilHCKHX (peOflaJlbHblX KHJBKeCTB. OnpefleJieHHBie KyjnvrypHbie, nojnjTHHecKHe h peJiHTH03Hbie ycjioBHa npHBejiH k TOMy, hto 3Ta Kyjn>Typa cTajia BbipaacaTbca npeHMymecTBeHHo Ha KHHacHOCJiaBHHCKOM a3HKe, KOTOpblH Hrpaji b Boctohhoh EBpone, Hapjyry c rpeiecKHM h3ukom, Ty ace pojn>, hto h JiaTHHCKHH H3biK Ha 3ana,ae h b nempe kohth-HeHra. H3yieHHe pyiconHceH pa^a neHHbix jnrrepaTypHbix, hcto- pHOipacpHHeCKHX h K>pH#HHeCKHX BH33HTHHCK0-CJiaB3HCKHX TeK-CTOB npHBejIO Hac K 3aKJIK>HeHHK), HTO C TOHKH 3peHHH uh(f)Op-m(iuuu, pyMbIHCKHe KHH5KHHKH XV — HaiaJia XVII BeKOB Haxo- AHJiHCb Ha tom ace ypoBHe, hto h khhhchhkh coce/ţrax CTpaH; 6ojn>nie Toro, c onpefleJieHHoro MOMeHTa ohh craJiH «noeraB* IUHKaMH» h XpaHHTeJIHMH pHfla HeHHblX PJIH BCeX HapOflOB BOC- TOHHo-eBponeăcKoro KyjnvrypHoro apeana TeKCTOB. Ilepean vacmb khhth OTKpbiBaeTca anoflOM nomAeHue cao-bhhckou nucbMeHHOcmu u ee npoHUKHoeeHue m ceeep JţynaH. PacripocmpaHeme e PyMbmcKux KHHOKecmeax comuernu o oku3hu 393 www.dacoromanica.ro u denmeAbHocmu âpambee KoHcmaHmma-KupuAAa u Mediodux. LTocjie KpaTKoro H3Jio»ceHHH ochobhbix momchtob flesrrejLbHOCTH BejiHKHX cjiaBaHCKHX npocBeTHTejieă h hx Sjumauiunx yieHH- kob (IX—X bb.), 3a KOTOpOH nOCJieflOBajIO npOHHKHOBeHHe cjiaBHHCKOH nHCBMeHHOCTH h Ha ceBep ,D,yHaH b X b., flaeTca nOApo6HWH 0630p CJiaBHHO-pyMHHCKHX, JiaTHHCKHX H pyMHH- ckhx pyKonHceu h CTaponeiaTHHx pair, coflepjKaiUHX cohhhs-hhh, nocBHiueHHwe KoHCTaHTHHy-KHpHJury h MecboAHK) (o63op conpoBoacAaeTca BOcnpoH3Be,a,eHneM 6ojt£iiihx otpbibkob H3. TeKcroB): )Kumue KoHcmaHmuHa-KupuAAa &uAoco$a (iiojihiih h KpaTKHH BapnaHT; flpeBHeămaH kohhh nocjie,OHero 1439 r.), JlaMMmb KupuAM, OTpBiBKH H3 xpoHozpadiuu, anojiorufl qepHo-pH3iţa Xpa6pa, O nucbMeHex, H3BJI6H6HH6 H3 CK03anuH mw-6abhhozo o nucbMeHex KoHciaHTHHa cpHJiococba KoHCTeHeuKoro (ok. 1418 r.), Ahohumhqh noeecmb o nepeeode ce. IJucohuh, yno-MHHaHHa o KnpHJUie h MecboflHH b nepeax pyMbmcKUX u cao-exHO-pyMbiHCKiix nenamHbix khuzox XVI h XVII bb., CAyMc6a KupuAAy u Medioduw, HaneiaTaHHaa b Officia novissima sanctorum (Kjryac, 1779), Konua Hcmopuu cAaeHHo-6oAzapcKoă. IlaucHfl XaneHAapcKoro (1762 r.), cflejiaHHaa CocbpoHHeM Bpa-HaHCKHM (1781 r.), xpaHamanca b EH6jiH0TeKe AxaAeMHH Conna-jmcTHHecKOH Pecny6jiHKH PyMbiHHH (B.A.R.), 6pomiopa JI. Ka-paBejiOBa, KupuA u Memoduu, 6bAzapcm npoceemumeAU (Ey-xapecr, 1875) h pvmlihckhh nepeBOfl )Kumun KupuAAa u Medio-dun no TeKcry Ahmhtphh PocroBCKoro (J651—1709), Haneia-TaHHBiă b HaMenicoM MOHacrape b 1813 r. (hobbic H3flaHHH: Byxapecr, 1836, 1905 h, b coKpauţeHHoă cbopuie, 1937). Cne^yiouţaH craTBH nocBameHa CmapocAaenHcmM mdnucMM U3 cena Mypcp~ammp-Eacapa6b (ffo6pydMca), otkpbitbim b 1957— 1961 rr. b flByx nepKBax, bbipbitbix b m&jioboh rope, npHHaa-jieacauţax BTopoă nojiOBHHe X — nepBoă nojiOBUHe XI bb. KpOMe BOCBMH KHpHJUIOBCKHX HaflHHCeH (H3 KOTOpBTX OflHa. Moacer 6bitb ,n,aTnpoBaHa 1042—1051 rr.), Ha creHax oahoh. H3 nepKBynieK HaxoflarcH h otpbibkh rjiarojmHecKHX Ha^nncefl: (Hapjyry c flpyTHMH Ha HeH3BecrH0M ajicbaBHTe). 3to yBejnraa-. BaeT 3HaneHHe flaHHoro apxeojiorHiecKoro KOMmieKca b nccjie-AOBamiH pacnpocrpaHeHHK cjiaBsmcKOH nHCBMeHHOCTH Ha Tep- pHTOpHH PyMbiHHH. HapHfly C BH3aHTHHCK0-CJiaBSHCK0H JIHTepaTypOH, 3aHMCTB0— BaHHoă h pacnpocTpaHeHHOH b pyKonncax, noaBjiaiOTCH b XVb.„ 394 www.dacoromanica.ro b VCJIOBHHX yKpenjieHHH pyMbTflCKHX KHHXCeCTB, H OpHTH-HaJIbHble TeKCTM Ha KHHXHOCJiaBHHCKOM H3bIKe, HHorfla H Ha flpyrHX H3biKax. Ochobhoh acaHp h HaHGojiee rţeHabiH — hcto-pHorpacpHHecKHâ, npeflCTaBJiaiomHH HeocnopHMyio jiHTepaTyp-HyK» AeHHocTb. ^îtoGh He noBToparb b stoh KHHre Toro, hto Ghjio cKa3aHo b aHTOJiorHH Literatura română veche (CmapopyMbiHCKax Aumepnmypa, 2 tt., Byxapecr, 1969) h b învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (HaKa3ameAbHbie cAoea Hhzoh Eacapada k ceoeAty cbiny &eo-doâuto, Byxapecr, 1970 h 1971), H3/iaHHiix BMecre c flaHOM 3aMKo HeTwpe 3TK)fla, KOTopwe yrjryGjiaioT HeKOTopbie noJioaceHHH, H3Jio»ce-HHbie b flaHHbrx paGoTax. CmapopyMbiHCKOH ucmopuozpacfiwi (XV—hohoao XVII ee.) u ee c6r3u c emoHmuucKou u cao8hhckou ucmopuoepadîueu co-flepacHT b nepBofi lacra o63op BH3aHTHHCKo-cjiaBHHCKHX xpo- HHK, paCnpOCTpaHeHHHX b CJiaBHHO-pyMbIHCKHX pyKonacHx; HeKOTopbie H3 hhx npeflCTaBJMioT 6ojn>uryio neHHocTb jihGo CBoeă ApeBHOCTbK), JIHGo TeM, HTO HBJMK3TCH eflHHCTBeHHbIMH H3BeCT- HbiMH kohhhmh: KpamKOH xponozpadiuH naTpHapxa HmcHtpopa, BceMupuan xponuKa Teopraa AMapTOJia, XponuKa CHMeoHa MaTHcrpa h JIoroTeTa (hjih MeTacţipacra) — eflHHCTBeHHaa ko-tjhh, XpoHwca Moaraa 3oHapbi, BceMupHan xpomuca KoHcraH-Tima MaHaccH»; IKumue ce. Caeea Oeoflocaa, C6opmK apxu-enucKona ffanuAO, JKumue Cmeătana Ypoma III fleuaHcicozo, HanHcaHHoe rpHropHeM LţaMGjiaxoM, ape koiihh Hoeou cepâ-ckou Aemonucu, a TaKxce coKpameHHaa (popMasToă JieTormcH, H3BecTHafl hoa Ha3BaHHeM Cep6cKO-MOAdaecKOH Aemonucb Cupe kokhh); Ahohumhoh 6oAzapcKan xpohwca (1296—1413 rr.) — eflHHCTBeHHaa H3BecTHaa koiihh. Bo BTopoă nacTH 3Toro Hcoiie- flOBaHHK flaeTCH o630p H3flaHHH CJiaBHHO-pyMbIHCKHX XpOHHK, noHBHBuiHXCH c KoHna XVIII b. flo HaniHX flHeâ; 3flecb ace nepeHHCjiHiOTCH neTbipe HOBbix koiihh Taie Ha3MBaeMoă Moa- daeCKO-pycCKOU XpOHUKU, H^eHTHCpHITHTOBaHHbrX EBTOpOM 3THX crpoK, Hapafly c TpeMH H3BecTHbiMH paHee. TpeTbH nacTb nocBameHa aHajiH3y komroshqhh h JiHTepaTypabix ocoGeH- HOCTefi 3THX XpOHHK, KOTOpbie CJieflyiOT HeKOTOpbTM BH3aHTHHCKO- cjiaBHHCKHM MOflejiaM {KpamKOH xpoHozpaaHCKOM a3buce b BeHenHH b 1968 r., B KOTOpOM, KpOMe HCTOpHHeCKOrO H JIHTepaTypHOrO KOMMeH- TapHH, BocnpoH3BOflHTca CHOBa c pyKonHCH Deliberazioni secrete del Senato HTajibjmcKHH tckct nocnaHHa MOJiflaBCKoro rocnoaapa (npH nepeH3flaHHH 6buiH ycrpaHeHbi HeKOTopbie hctohhocth) h aaeTca yjryHiueHHMH nepeBOA Ha pyMbiHCKHH 83hk. flea AumepamypHbix npou3eedemta Ilempa Mozuam, adpe-coeaHHbie ezo coomeuecmeeHHUKaM, npeflCTaBJiaeT HHTaTeJiaM JJpeducAoeue Ha KHHXCHOcjiaBHHCKOM a3buce k Ileemnou mpuodu (KneB, 1631), coaepHcamee cobcth k MJiaAiueMy 6paTy, rocno-flapio MoăceK) MorHJie, h Peub Ha ceadbâe kh«3h ifrryiiia Paa-3HBHJina c KHaacHeă MapHeă, flonepbK) BacHiraa Jlyny (1645), «npoH3HeceHHyK) nacTHHHO no-nojn>CKH, nacTHHHo no-pyMHH-ckh», ho HaneHaTaHHyio tojibko no-noJibCKH. 06a TeKcra boc- x npOH3BOAHTCH B OpHTHHaJle H B pyMbIHCKOM HepeBOAC BmopaH nacmb khhth coAepaţHT, b nepByK) onepeflb, flBa HccjieAOBaHHH, nocBameHHbie HHTepecHbiM Aaya3briHbiM cjia-BHHO-pyMbiHCKHM TeKCTaM XVI b., npeABapaiomHM noaBJieHHe Kyjn>Typbi h JiHTepaTypbi Ha HaiţHoHajrbHOM a3bnce. B nepBOM H3 hhx, 03arjiaBJieHH0M CAaenHO-pyMbiHCKue deyH3bimbie metec mu u neKomopbie acneKmu u3yueHUH AUHzeucmmecKoă KQAbK.it, ^aeTca KpaTKHH 0630p TpeX THHOB flBya3WHHbIX TeKCTOB XVI B. 11) khhjk-HOCJiaBHHCKHH TeKCT c MHOrOHHCJieHHWMH TJIOCCaMH (CltH- mazAta MaTBea Bjiacrapa); 2) KHHacHocjiaBHHCKHe TeKCTbi c ne-peAywiUHMca pyMbiHCKHM nepeBOAOM (IIcaAmbipb, Eeame/iue* AnocmoA, TIponoeedb na naexy, npraiHCbiBaeMaa HoaHHy 3jia-Toycry, Jlezeuda ce. Cuama, Jlezeuda ce. Hedenu, Ileem dapo- 396 www.dacoromanica.ro eammM h LJpaeuAa cenmbix anocmoAoe); cJiaBHHO-pyMHHCKHe TeKcrbi, HanenaTaHHbie b /iByx KOJioHKax (Cu6mcKoe Eeamenue 1551—1553 r., xpaHflmeecH b JleHHHrpa/ie). IIoflMepKHBaH hx KyjrjbTypHo-JiHHTBHCTHMecKoe 3HaMeHHe, aBTop flaeT b to ace B'peMH KOHKpeTHHH aHaJIH3 CHOCoGoB KaJIiKHpOBaHHH CJIOB (oco-6eHHO npOH3BOflHBIX h CJIOaCHHX) h CJIOBOCOHCTaHHH. BTopoă 3TK)fl BKmoHaeT nepeH3flaHHe OmpbieKa cAaemio-pyMbiHCKoeo AnocmoAa U3 koaaskuuu Hukoaoh Hopzu (XVI b.), COnpOBOaCflaeMOe JIHHTBHCTHMeCKHM KOMMeHTapHeM, CBHfleTeJIb-CTByiOmHM o TOM, MTO 3TO JipeBHHH nepeBOfl, OTJIH4HHH ot nepeBOfla, npe/icTaBJieHHoro b AnocmoAe KopecH (1563 hjih 1566—1567 rr.), cne,aoBaTeju>Ho h ot Boponeipcozo anocmoAa h ot AnocmoAa U3 CAaenHo-pyMbmcKou deyH3bimoU pyKonucu nona BpamyAa (1559—1560 r.), o KOTopoM mbi nncajiH b koji-jieKTHBHOM cSopHHKe Studii de limbă literară şi filologie, II, (HccAedoeamiH no AumepamypmMy H3biKy ojuaoaozuu, II, Byxapecr, H3,a. AKaaeMHH, 1972, crp. 301—345). flpyroe HccJie/ioBaHHe — CunmazMa Mameen BAacmapn u hohoao AeKcwcozpadîuu ePyMbmcKUX KHHMcecmeax(XV—XVee.). IIoflpoGHo oriHCHBaa 15 cjiaBHHo-pyMUHCKHX pyKoiraceH, co- flepaCaiUHX 3TOT UeHHHH BH3aHTHHCKO-CJiaBHHCKHH lOpHflHMeCKHH TeKCT (ceMb H3 hhx .aaTHpoBaHH: 1451, 1472 hjih 1474, 1475, 1495, 1556, 1606, 1611 rr.; ceMb He/iaTHpoBaHbi: o^hh — okojio 1449—1480 rr., neTbipe XVIb., ojihh XVIIb. HnocjieaHHâ XVIIb.), aBTop oco6o ocTaHâBJiHBaeTca Ha JIamuHCKO-CAaeHHCKOM ZAoecapuu (b opHTHHajie, JlamuncKO-zpeuecKOM), HaxoflameMCH b KOHiţe Merapex yica3aHHHx pyKonHceă, h BocnpoH3BoflHT ero no ApeBHeăiiieMy H3 hhx (1472 hjih 1474 r.), b conocTaBJieHHH c flpyTHMH pyKOHHCHMH H c BapHaHTaMH, H3flaHHHMH c. TpOHU- khm (1956 r.). 3tot rjioccapnă hbjihctch nepBMM AeKcmozpa-aîmecKUM mpydoM, H3BecTHtiM b PyMHhckhx KHaacecrBax. Cjie-JiyiOT noniiTKH co3flaHHH CAaeHho-pyMbiHCKUx ZAoecapuee XVI B. h OCoGeHHO AeKCUKOHbl XVII B., KOTOpbIM HOCBHHieH HOCJieflHHH 3tk>a: K u3yueHwo cAaemio-pyMbXHCKOu neKCUKOzpacfiuu XVII e. Abtop aejiaeT o63op iuecra cjiaBHHo-pyMBmcKHx jickchkohob XVII b., ocHOBaHHtix Ha JleKcmoHe ITaMBBi BepBiHObi (KneB, 1627), yTOMHHH hx aaTHpoBaHHe h cocflepacaHHe (jickchkohh MapaapHH Ko3HHHyjia 1649 r., Craăico rpaMMaraKa ok. 1660— 1670 rr., MHxaa 1672—1673 rr., Mnxaa JioroTeTa 1678—1683 rr., JieKCHKOHa H3 KOJiJieKUHH rpacpa Oeflopa ToJicToro ante 397 www.dacoromanica.ro 1693 r. h jieKCHKOHa 6h6jihotckh MocKOBCKoro 06mecTBa hcto-Phh h flpeBHc-CTeă KOHiţa XVII—Hanajia XVUI bb.), h o6pa-niaeT oco6oe BHHMaHHe Ha Ompbieice aokcukohq u3 koaabkuuu T. Hunapuy, aaTHpyeMOM 1627—1679 rr. B KOHne cTaTBH boo npOH3BOflHTCH TeKCT 3TOrO OTpbIBKa B COHOCTaBJieHHH c COOT- BecTByromHMH HacraMH yKa3aHHbix jickchkohob. HaKOHeii, b mpembto uacmbMbi bkjiioihjih coo6meHHe npo-iHTaHHoe b AccouHauHH cjiaBHCTOB (27 MapTa 1972 r.): Hoebie daHHbie o caqbhhckom opuzuuqAe «HaKC&ameAbHbix caob Hnzon Eacapaâa» u Kpumma odnou neodocmeaHnou zunomesbi. Ilocjie no,zj,po6Horo onHcaHHH cjiaBHHCKoă HenojraoH pyKonHCH No. 313 HapoflHoă Bh6jihotckh hm. KnpHJiJia nMecboflHHB Coc])hh h ee oTHomeHHH k cTapopyMbmcKOMy nepeBoay (npn-neM 6biJiH ycTaHOBJieHbi ToiHbie pa3Mepbi npo6ejioB h nepBo-HanajibHoro KOJiHHecTBa jihctob — okojio 387—390jiji., t.c 48 TeTpaflefi, no cpaBHeHHK» c 111 jiji., ckojibko coxpaHHJiocb), aBTop OKOHnaTejibHO onpoBepraeT Heo6ocHOBaHHyK> rnnoTe3y rpeliecKoro HccjieflOBaTejia JI. BpaHyccnca, no mhchhk) KOTopo-ro opnrHHaji H~aKa3ameAbHbix caob hko6m 6bui HanHcaH no-rpenecKH MaHyHJioM Kophhc})ckhm, 6biBuiHM pHTopoM Koh-cTaHTHHonojibCKOH narpHapxHH, H npHBOflHT HOBbie apry-MeHTW, BCJiea 3a JL Pycco, B. Tpeicy h fl. 3aMnstantin-Chiril şi Metodie.. 9 Inscripţii slave vechi de la Murfatlar-Basarabi (Dobrogea).... 78 Istoriografia românească veche (sec. al XV-lea—începutul sec. al XVII-lea) în raTOrt cu istoriografia bizantină şi slavă.. 104 Importanţa politică şi literară a corespondenţei lui Ştefan cel Mare cu Veneţia.................................. 164 Două scrieri literare ale lui Fetru Movilă adresate compatrioţilor săi .......................................... 183 II. Textele bilingve slavo-române şi unele aspecte ale studiului calcului lingvistic .................................. 231 Fragmentul de Apostol slavo-român din colecţia N. Iorga .... 250 Sintagma (Pravila) lui Matei Vlastaris şi începuturile lexicografiei slavo-române (secolele al XV-lea—al XVII-lea) .. 261 Contribuţii la studiul lexicografiei slavo-române din secolul al XVII-lea ...................................... 307 III. Date noi despre originalul slavon al «învăţăturilor lui Neagoe Basarab» şi critica unei ipoteze neîntemeiate.. . 327 413 www.dacoromanica.ro REZUMAT Contributions â l'histoire de la culture et de la litterature rou- maines anciennes (Risumi) ........................ 387 OiepKH no hctophh CTapopyMLmcKofi KyntTypu h Jiirrepa- TypM (Pe3K>Me) .................................. 393- Indice de autori ...................................... 401 www.dacoromanica.ro