DE BtJCl'ItEISCI. Imprimeria Anunţătorului Romău. Hauu 1 8 60. PREFAŢĂ. Mai de multe ori amici meî me siliră a face o co-lectiune din operile melle şi a le pune la lumină; mai de multe ori audiu dicendu-mi-se pe îcî pe colea, că n'ar fi reu a face aceasta; mai des me hotărîiii , dar iarăşi m'am oprit. Cauda a fost că', daca unul găsea, plăcere la citirea câtor-va piese din astă colecţiune, altul le critica, daca acesta credea că sunt demne de a vedea lumina, altul rîdea de astă îndrăsneală ; ici vedeam în-curaghrea, colea contrariul, d'o parte lauda, de alta dispreţul. A crede singur că merită lauda e un defect, a descinde însă pană acolo , încăt a se critica ellu însuşi, aceasta este şi maî reu, eăcîsub masca ipocridii apare ceea ce arii voi să ascundă. De aceea liotărîiu a arăta publicului operile melle, înaintai ii pe astă caile spinoasă de şi cu sfială, cu încredere însă, că voiu găsi un sprijin oare care, de şi nu cu convingere că vor trăi o viaţă îndelungată , cu mulţumire însă, că doo minute de esîstenţă vor fi destule a me adăpa de bucuria cea mai mare. Nu îndrăsnesc a lua numele de |poet. Operile melle sunt criticabile. O cred. Dar adaog că inimici se găsesc destui spre a sfâşia ce e slab , a căta 6 să abată ce e puternic. Critice acum ori cineva voi aste opere. Eu eî \cii\ respunde : fie care lucreadă dupe puterea sa. Me volu sili însă a me folosi de sfaturile salle-Iubirea ele Patrie, ce necontenit veduiîi suspinăndă, dorul mumei, ce o moarte seceritoare [culcă la pămînt > depărtăudu-me din braţele eî călduroase, dorul mumei clic, ce iubeam pană la idolatrie, visurile vârstei de rocle; acestea fura obiectul cânturilor melle. Acum de n'am putut ajunge de partea cea altă a cailei difficile , în care am intrat, de n'am putut da jos fructul de pe vîrful arborelui, ce scutur cauda a fost că lira-mi tre-murăndâ se obpunea a-mî da concursul eî dorit, lâsînd iubirea, durerea şi amorul a vorbi singur fără altu a-jutor. G. G. Meitani. Părintelui men 0. Meitani. în lipsa de o mumă; o ţie scumpe tată! închin aceste cânturi c'un suflet voitor. Câcî tu, dupe-a mea mumă, fiinţa'mî întristată Ai singur să o aperi, să'î dai ori ce-ajutor. Da. Tu din cea mai jună a mea copilărie, Puind pe lîngă-a mumei ş'al teii plăcut concurs, Făcuşi să ştiu. ce este o sfîntă datorie, Căci apele-mî pănă-astădî da, limpede au curs. Făcuşi să ştiîi ce este a Patriei iubire Respectul către sancte îel mine aî sădit. Iubita libertate, ş'a Ţerreî fericire Făcuşi să fio visu-mî perpetuu, favorit. Spre-a mea recunoştinţă viii dar cu înfocare Aceste foarte slabe poetice 'ncercărî Să puiii al meii Părinte sub straşnica-apărare A ta, căci tu, da, singur doreşti a'mî da plăceri. O! nu te teme, n'avea sfiala. Nu fîî fricoasă, ia îndrăsneală, Câcî cred... ori cine te va-ajuta. Cănd vedî că Ţarra e lăcrămmdă Geme'n tăcere, stă suspinîndă, Vino'mblîndeşte durerea eî. Liră-mi iubită, cănd focul m'arde, Fă cu'ncăntare c'a talie coarde Să spue lumi tot ce oii simţii. La Lira mea- Saii cănd amorul întru tăcere Veni-va vesel, plin de plăcere Căntă-1, nu strică. E scump, plăcut. testudo...... mihi cumque salve rite vocanti Hor atins. Lira mea scumpă începătoare Vino de cântă cu înfocare Spune-alle melle dulci cugetări. Deştul, ce mişcă a talie coarde, E far' putere. Că slab e foarte O ştiii. Dar căntă nu te opri. y$x- ROMÂNIA. Era timpul, când al Dianeî Car frumos, ş'incantător Se arată României Cu un pas triumfător. Era ora cănd tot omul S'odihneşte liniştit, Cănd pămintul, unda , totul E d'un văl acoperit. Când tăcerea predomneşte Peste câmpul roditor, Cănd al undei numaî creşte Sgomotul încântător. Cănd defirul dă plăcere Recoreşte ori ce foc, Cănd ridică-orî ce durere, Şi încântă ori ce loc. întocmai c'aurora, ce naşte dimineaţa, Saii ca al primăvereî astru bine-cuventat, Apare o femee, plîngîndu-se de viaţa Cea tristă, ce-acum duce, d'un timp îndelungat. Ca roda înflorită era ea majestoasă, Şi ca columba dulce, ce şade graţios , De şi o grijă-amară, adîncă, neguroasă Părea acum c'o-apasă sermana dureros. Avea veşminte albe, o frunte ridicată, Şi păru-i pe la spate cădea neîmplătit, Precum odată nimfa cu fruntea nepătată Umbla cu majestate 'n Olimpul cel vestit. O Doamne prea putinţe, elicea juna femee , Protege-mă că-sii plină de plînsurî şi dureri Nicî-o speranţă'n mine, nimic, nicî o seîntee Remas-a, că-sii sdrobită de multe neplăceri. 0 12 Atîtea suferinţe, atîtea chinuri grele Şi lacrăme vărsate din ochi-mi ardătorî, Destul mă apăşară tot timpul vieţeî mele. Destul avui a face cu oameni vînclătorî. Trăilii ca şi un arbor , ce colo pe câmpie Se vede sufferinde, căci vai ellii fu lovit De fulgere perpetue, s'aeum în agonie Aşi duce-o viaţă tristă, ce nu e de dorit. în darn nenorocitul căta , cănd primă-vara Sosea cu bucurie pe patul ei de flori, Să mai surîdă-odată. O iarnă crudă iară Şi viscoli ceî repedî i-i da negre colori. Ifit darn din trunchiu-i tare năştea căt'o lâstarâ. Dadarnicl căci defirul atunci numai sufla. Trecea fără de veste iubita prima-vară, Şi fruntea-i înverdită îndată se usca. De şi în astă lume simţiiu vre o plăcere De si fură momente, în care mă'ncăntam Amară însă-adîncă a fost ş'acea durere , Ce-îndată dup'aceea adesea eu simţeam. Trecea, precum un fulger luceşte şi s'ascunde, Cănd Febul e?n repaos, şi cerul plin de nori Momente4! de'ncăntare, momentul strelucinde, Şi vesteja pe dată a vieţeî melle flori. 13 Vaî! ce nefericire, ce dile neplăcute, Ce timpuri de durere avuî a sufferi. Me turbur da, cu totul la faptele trecute , Cănd minteamii obosită începe-a se gîndi. Vedui, o ce durere I pe fiul meii cel mare Cădînd fară de viaţă 'naintea mea lovit, Ş'un sînge fumegînde, strigînd'o ce trădare! Curgea din corpu-i mîndru, ce jos sta-acum lungit, Veduî cum a mea soră în lacrămî inundată De mine se desparte, şi cade în dureri Cum perde ca şi mine pe cel ce nici odată Putea~va să maî vadă cu-a sale dulci vederi. Veduî cum fie-care voia să m'amăgească, Cum fără nici o milă în tot mă sfâşia, Cum cesta prin trădare dorea să m'amorţească, Şi cella prin crudime speranţa'mi înşela. Dar astădî şi maî tristă, maî vrednică de jale E viaţa ce'mî reservă destinul pierdător. Mai crudă, maî amară, 6~^daTspinoasă caile 'Nainte'mi elu deschide c'un ochiu nepăsător. Adî fii-mi uîtii cu totul că au şi eî o mamă, Aueea, ce din sînu-î pe dînşi a nutrit. Ei adî fără'ndurare nu bagii nimic în seamă, Nu caut ce durere sermana-a sufferit. Stăpîne prea înalte aruncă-a ta privire Ş'asupra'mî sufferindă. Căci vaî! multe vecluiu. Orfană, delăsată în jalnica-amorţire Destul o Doamne tare! tăcută eu. dăcuiu. Tu, ce protegî tot omul în contra cellui tare, Tu, ce hrăneşti sermanul ş'asculţî pe prunci seî Ascultă-me o Doamne, şi'n astă 'mprejurare Inspiră-a ta dreptate acestor fii ai ai mei. Cu-a ta bună-voinţă, cerescule Părinte, Desbracă'î d'orî ce patimi în astă oră grea. Şi fă-î ca'n armonie, e'o inimă ferbinte Cu toţi să lucrede spre mîntuirea mea. Finise ast-fel juna femee graţioasă Cănd rupe vălul nopţi un foc încântător, Cănd Febul se arată e'o raclă amoroasă Pe cerul strelucinde şi prea desfătător. 1858 Noembre 23 în darn şi rade dulce, şi vînt de primăvară, Şi flori încăntătoare, şi căntec fericit, In darn pămîntu ş'apa, în darn natura rară, în darn tot universul la-un suflet amărît. DUREREA. I/ânie remonte au ciel, qpiand on perdea qu'on aime II ne resta de nous qu'un cadavre vivant. Le desespoir Thabite, et le neant Tattend. Alfred de Musset, 16 17 Cănd inima e tristă, cănd n'are măngăere, Cănd geme lăcrămîndă, cănd dace în suspin , Nimic nu-o poate face să guste din plăcere , Or ce în astă lume i varsă tot venin. Nimic. Nici vorbe dulce, nicî dîmbete plăcute. Nicî vocea-unui păriute, nicî prietenul iubit, Nici ruda, nici streinul, nici inimi cunoscute Nu vindecă o rană, ce moartea a sădit. Un pom, ce-un fulger tare lovi pe o câmpie, Acum nimic nu poate să-1 facă-a re'nvia. ţ)efirul în darn suflă, şi astru* n veselie Surrîde căci perpetuu în chinuri se va-afla. Pe patu-mi de'ntristare aşa şi-a mea fiinţă în lacrăme ardînde trăi-va ne'ncetat. Şi fără contenire amară sufferinţă Gusta-voîu 'n astă lume sermanul turburat. Căci ce în viaţa noastră adduce desperare? Nicî prinsul, nicî suspinul, nicî sufletul slăbit, Nici cruda amăgire, nici veşteda vîndare, A mumei numai moartea usucă ce-e 'nflorit. O mumăl dulce nume, ce numai pronunţa-voi. Tu singura speranţa'mi, defir recoritor. în viaţa-mi şovăindă d'acum numai gusta-voi Plăcerea, ce cu farmec ămî dai surîdător. Trăesc far'a mea yoe în lsmea ceastă-amară. Nimic însă cs dînsa sermans 'mpărţeştesc. Pămîntu gol ămî pare şi chiar natura rară Tăcăndă, jelitoare că este o dăresc. Ămî pare că-este noapte, cănd suflă vîntul dileî, Şi cănd aceea vine nu pociu deosebi De e cantul cucuvaeî saii cella-a filomileî, Ce vine p'a mea casă durere a-mi vesti. /Nu vedu. nimic 'nainte'mî. Saii vedu numaî 'ntristare. Ori unde sunt suspine acolo-e-inima mea. Departe staii de rîsurî, de joc de serbătoare , De locuri, ce-altă dată puţin mă încânta. Cănd iarna 'ncepe-a plînge, atunci simţd uşurinţă. Căci soarta'mi amărîtă încep ş'eu a jeli. Căci numaî pe mâhnire, pe dor, pe sufferinţă Se află patul vîeţe-mî ce'ncepe a amorţit Ca pomul, ce sub neaoa a ierni friguroase Bătut şi de furtune tot timpu stă plecat, Aşa mă plec sermanul de vînturi furtunoase De jalnică mâhnire în lacrămî aruncat. 'Mă plec far' de speranţă e'o di o să'nverdească Cămpia vieţi melle, cest suflet amărît, C'o sta o di furtuna, că roda-o să'nflorească Pe un pamînt de gloduri, stricat şi amorţit. Mă plec, cacî ştiu prea bine că paserea iubită Pe pomu-mî de'ntristare, amar, nedîmbitor, O da! n'o sâ găsească o cracă învelită De frunde, ca să cânte al seu prea dulce dor. Ca trista turturică departe de plăcere, Ce duce-o viaţa-amară de dorul eî gemînd, Aşa şi al meu suflet petrece-va'n tăcere Departe de'ncăntare, ş'în veci tot suspinînd. Un fulger de răneşte, se vindecă şi trece Cea rană, ce-e făcută de focu~i ardător. Sau. daca vîntul bate afară prea mult rece O floare so'nveleşte d'al eî îngrijitor. Pămîntul, cănd s'usiB^că, o ploae vin' de-1 udă, Şi varsă cu plăcere asuprâ-i misterios. Cănd iară se apasă d'o iarnă prea mult crudă Un vînt de primăvară! usucă graţios. Cănd ceru-e'n turbare, cănd sufla vijelie, Cănd nori ăl acoper d'un văl întunecos, Puţin, şi vîntul tace, natura'n veselie începe iar să rîdă pămîntuluî voios. De-e marea turburată, de suflă-un vînt de iarnă Priveşti cum lopătarul în portul stă ascuns, Cum pe-unde liniştite s'aruncă vesel iară, Când vede oridontul de flacăre pătruns. Natura de-e'nvelită de noaptea 'ntunecoasă A veri căutătoare ş'opreşte al eî cănt. Dar numai ca să'nceapă a doa-di-amoroasă Când astru-aruncă vălul, cănd ssflă-un dulce vînt* Rana-însă, ce mă roade e-adîncă pierdătoare, Şi simţii că'n astă lume nu pociţi a-o vindeca. De vîntul, ce-m'isbeşte cu pana-î cobitoare O! n'am cin' să'ngrijească puţin am'apăra. Cresc tocmai ca o plantă pe cămp ce-e părăsită. Ce soarele o arde, ce ploaea o păli. Ca pasera, ce'n cuîbu-î în darn nenorocită Aşteaptă p'a sa mumă, ce şoimul o răpi. 1860 Ianuare 9. SONET l. SONET II, Sunt da departe de încântare Jună plăcută, sunt plin d'amor. De neplăcere şi de 'ntristare Gîndii-mî se alia retăcitor. Si fericire , si bucurie Par că la mine sunt ca un vis. Necontenită eîi vijelie Simţii p'al meu suflet, m'aflu n abis. Lumea întreagă vedu se ssbpune La ce natura pare că pune Ca lege sfîntă, ca strict hotar. Numai tu scumpă te-arăţi rebelă, învingi natura juna mea bellâ Dar faci sa stiffer crudă amar. Lumina dileî melle eşti tu jună fiinţă, Nimic nu mă încântă de căt iubirea ta. în lacramî şi durere, în chinuri, sufferinţă Petrec, de cănd amoru'ţî apasă inima mea. Nu vedu de cat prin tine. Lumina-ţî 'mî-e vedere Aud. Dar aud glasu-ţî, plăcut încântător. Fă scumpă s'încetede amara mea durere Aî milă de un suflet, ce stă nedîmbitor. De cănd ursita-mî crudă făcu făr' remuşcare Să'ntimpin steaoa vieţi-mî, pe tine jună floare Un foc adînc mă arde, sfâşie peptul rneîi. Veduiu întru plăcere o roda dîmbitoare , M'apropiaî de dînsa coprins de înfocare , Dar ghimpele-î attînse amar sufletul meu. 1859 Ianuare 27. 1957 Ianuare 30. 26 Aprile 1859, 1 Maia 1859. O juna inocentă pe frunteaţî de candoare Purtînd o floricică din ast buchet d'amor, Aruncaţi o gândire la cel ce cu'nfocare Priveşte-a ta fiinţă ca angelul de dor. în or ce timp voit-am să fac a ta vedere Să vacjă căte suffere un bet nefericit, Lăsaşî în desperare cu cruda ta tăcere Şi inima-î 'ntriştată, şi sufletu-î sdrobit. Or cănd a ta privire iubită, amoroasă Vruseî s'admir în pace c'un ochiu d'adorator Fusei în tot d'auna, o jună graţioasă Respins de modestia-ţî cea plină de amor. Gîndeşte-te o jună că-esistă o fiinţă Ce-adoră fără margini un nume prea plăcut, Ce'n asta lume mare o singură dorinţă Hrăneşte ca de tine să fiu bine-vedut. O Linoî prea plăcută în pieptu-mî de durere De vei câta vr'odată, ts vei găsi sădit Din timpul inocenţi, din timpul de pălcere şi al copilăriei amoru-ţi ne'mblîndit. E lementele naturi o copilă dîmbitoare T'aîi făcut să pui 'ntristare într'un suflet iubitor. T'aii făcut să fiî-adorată de o inimă-ardătoare, Ce în tine vede totul* viaţă, nume, viitor. L urnea 'ntreagă înainte-ţî s'eclipseşte prea iubită Tu eştî singura speranţă, ce hrănesc necontenit. Tu eştî dulcea primăvară, tu eşti floarea prea dorită, Tu defiful, ce încântă ori ce suflet amărit. E ştî ca roda înflorită ca cea floare graţioasă, Ce întrece p'or ce altă cu-al şeii dulce bun, miros, Ce îmbată de plăcere o-inimioară mult setoasă D'o iubire-adevărată, d'un amor prea credincios. N orocirea vieţi melle eşti tu jună adorată D'a fi dar în întristare o copilă e pecat. Tu dar scumpă nălucire, tu ce'n flori eşti legănata Alineadă-mî tu durerea ce hrănesc neîncetat. A strul clileî nu luceşte precum frantea-ţi strelucindă. Maî pre sus de a lui rade ochi-î dulce scânteind, Eclipseşte p'or şi cine prin lumina lor ardîndă Ş'apoi- âl lasă în durere, şi de chinuri suspinînd. La Elena. Porumbiţă mult plăcută de ce eştî aşa crudelă? De ce'n inima'ţî plăpîndă nu găsesc de cât venin? Or tu oare hotărit-aî sa fii vecinie tot fidelă La sistemul de peire ce aduce tot suspin? Tu ca-un defir ce-eştî uşoară ce atîta apăsare Laşî^pe pieptu-mî de durere? or gîndeştî că nu-e păcat Ca cu-atîta ne'ngrijire, şi cu-atîta nepăsare S'ai în chinuri şi în lacrămî o fiinţă ne'ncetat. Celui care vede?n tine astrul vieţeî, prea iubite, Care'n tine-or ce speranţă ş'a pus betul fericit, îndrăsnf^eî să-î dai lacrămî, să-î dai chinuri ne'm- blîndite Indrăsni-veî o fiinţă să-1 faci tu nefericit. Ca o barcă, ce prin valuri merge mîndră şi măreaţă Purtînd veselâ-o fiinţă, ce-o ameninţă un vînt, Ast-fel scumpă nălucire, tu ai dile-mî dimineaţă Porţî-în tine-a mea scăpare, saii plăcutu-ţi meumormînt. Ca cea scumpă filomelă, ce tot dile întristate Vede'n veci 'naintea vieţeî ce tăraşte în dureri Ast-fel cella, ce t'adoră în suspine neîncetate Va petrece infelice depertat d'orî ce-încântări. Tu faci tocmai ca o rodă ce ne'mbată de plăcere Pe d'o parte cu mirosu-i recoros, încântător, Dar pe d'alta ne răneşte, şi ne umple de durere Cu-al seu ghimpe prea puternic, dar fari milă fai ă dor. Să cred oare e'o fiinţă pe a cărui frunte dulce ,Vede-or cine inocenţa puritatea chiar din cer, Se arată fără milă la-o durere ce conduce La'ntristare şi suspine, de carî betul de mult per. 3 Ce t'opreşte înger tănăr cPa iubi cu înfocare? Ce te temi în astă lume cTa simţi un dulee-amor, Ce nu credî că eştî născută pe pămîntul cesta mare Ca să fii tu fericirea unui suflet plin de dor, Oar' ce stabil vedî .'nainte-ţi? cine-ăţî dice câ iubirea E un nume prea dadarnic ca s'o poţi şi tu simţi? Oar' ce lege popritoare ai citit şi fericirea Dintr'o inimă prea jună o faci singură-a peri ? O tu singura-mî speranţă, o simbol de fericire Veî lăsa mai multă vreme inimioara-mi în Jsuspin. O tu angel de candoare tu ce-mî pari în strelucire Dup'atîtea condemna-veî al meu suflet tot la chin. Nu cred jună prea plăcută să voeştî a mea peire. Ş'ar fi crud, fără de milă să mă laşi neîncetat, Tot cu vorbe 'nşelâtoare, cu speranţe d'amăgire Căci vaî! rana-mi e prea-adîncă, ş'al£meu suflet turburat. Tu definii vereî melle, risipeşte tu îndată Nori negri, de durere, ce staii plinî pe capul meii Risipeşte-], risipeşte-î jună scumpă, adorată Căci spre tine-a mea gîndire merge, merge tot mereîi. Eii termin şi al teii nume pronunţîndul cu ardoare Âl invoc precum invoacă un serman scăparea sa. Lino, Lino a mea limbă repetînd cu înfocare Dice-aî milă, căci în tine eii clăresc scăparea mea. 1859 Maiu 9. Amicului mefl A, A- 8u(u la PariS* O divine amitie, felicite parfaite, Seul meuvement de Târne ou lexces soit permis, Change en bien tous Ies maux ou le ciel ma soumis Compagne de mes pas, dans tontes mes demeures, Yoltaire. Amice-or unde-o soartă amară sau plăcută 7 'Nainte-ţî tu afla-vel aruncă-ţi liniştit O singură găndire la vremea petrecută r Aproape tu de mine, şi fii maî recorit. A vieţi talie pînde or cănd d'un vînt prea tare împinse-umflate fi-vor, tu da nu veî uita Că s'aflâ oare cine, cu mare ce'ncăntare Sbura-va către tine pe tine spre-a scăpa. A cestei lume însă cănd unda schimbătoare Pe barca-ţî cea plutindă c'un-pas tremurător -•«O duce-va'n plăcere spre ţinta-i doritoare Întoarce-veî privirea-ţî spre mine plîngător ? 1860. # La România* Frumoasă Roămnie, cTatîţî secolî vestită, O Ţarră glorioasă, o Patrie iubită Salut eu al teii nume, ce falnic altă dată Ştia sa nfiorecje ş'a fi fără de pată. Salut dic al teu nume, ce-atîta 'nsemnătate Putu să dobîndească pentru posteritate O Ţarră ce-altă dată cu-atîta vitejie Ştiai să-ţî ridici capul, să desfăşori tărie. Salut acea antică-ţî bravie înseninată , Şi gloria-ţî aceea, cea bine meritată. Salut a talle-altare o patrie prea sfîntă, Ce de dureri, şi chinuri de mult eştî sufferinţă. Salut a talie scumpe speranţe înşelate, A talie prea plăcute dorinţe arătate, Salut a talie drepturi ce fii teî avură , Şi pentru care ^secolî întregî ei combătură. Salut a talie templurî, a talie sanctuare, în care odihneşte vechia-ţî regenerare. Cenuşa preţioasă celluî ce pentru Ţarră Luptat-a cu virtute, ş'apoi ştiu să moară. Salut a talie cămpurî frumoase, înverdite Care veclură-alătea victorii strelucite , Ce bravi României ştiura să câştige, Cănd p'inimicî cu toţi mergeau spre a-î învinge. Salut a talie rîurî, ce înca-sîi fumegînde De sângele, cu care văpseaii a salle unde , Cănd inimici Ţerreî veneau să cotropească A salle dulci ţinuturi, şi să le jefueascâ. 30 Salut a talie umbre, ce pentru libertate, Şi pentru biruinţă sacrificară toate Care n'avură'n lume nimic aşa de mare De căt a Ţerreî sfinte prea scumpă liberare. Dar plăng cu-amariciune durerea cea cumplită, Ce-aî trebuit să sufferî cu sora ta iubită, De cănd splendidul soare trecu prin Românie C'o glorie neştearsă, dar far' să maî revie. Plăng trista amorţire, în care făra milă Redusute-au prea sfîntă cu-atîta mare silă Şi tu ai sufferit-o nu fără nerăbdare Pană să vie dioa de bine-cuvîntare. Plăng fii tei de astăcjî, părinţi ce-şî uitară Ş'origina, şi nume, ş'a lor prea scumpă Ţarră Ce muma'şî părăsiră în ora de peire Lâsănd-o în suspine şi în nefericire. Te plăng o Românie, ce tristă şi tecăndâ Atîta vreme'n chinuri aflatu-te-aî ardîndă. Ce-ătîta sufferit-aî fără de încetare, Ne cuteclînd a cere la fii-ţî apărare. Plăng chiar şi pe aceia, ce tu mumă nutrit-aî Cu laptele din sînu'ţî, ş'a lor chinuri simţit-ai. Şi nu vor nicî chiar astădî a ta soartă cumplită A uşura de chinuri, ş'aţî da viaţa dorită. Dar ce vedu de departe, ce tron se pregăteşte Ce soartă mai ferice adî ţie ăţî dîmbeşte ! O n'avea îndoială căcî Dumnedeii prea tare ATa şti şi pentru tine să aibă îndurare. O! vedu a ta iubită pandieră tricoloră Refălfăind odată, precum odinioară Pe câmpul de bătae. Şi lumea în mirare Recunoscând că meriţi a ta regenerare. Ca măine steaoa-ţi dulce putea-va să resare Fără să te găsească sub a sclaviei feare. Eără ca al teu nume s'atîrne de la altul Fără ca dupe tine s'urmede tot păcatul. Ca Roma cea antică veî fi tu mandră, tare, Şi toţi cu umilinţă e'o sfîntă înfocare La tine alerga-vor să pue a lor viaţă C'o singură strigare, e'o singură speranţă. Acestea a mea liră adî singură pătrunde Şi p'între vălul negru, ce încă tot ascunde păreşte foarte bine celle acum predise, Ş'asigură că toa^e în ceruri sunt prescrise. 1858 Septembre 4. APPEL. O navis, referent in mare te novi Fluctns! 0 qui<\agis? focliter occupa Portum. Horatius. Nimic în astă lume nu-e plin de desfătare, Nimic nu e maî dulce, maî scump maî de dorit, De căt plăcuta Ţarra, cănd fâră de'ntristare Petrece'n mulţumire un timp prea fericit. Tot omul atunci rîde, atunci e 'n fericire, Atunci simte plăcere, atunci e dîmbitor, Cănd dulcea a sa mumă procede spre mărire, Cănd totul o încântă ş'ăi pare rîdâtor. Ce dar dar astă-aşteptare! De ce înterdiere Cănd patria suspină cu ţipet dureros. Cănd beata Ţarră geme amar în neplăcere, Cănd reul o munceşte o-apasă fioros. întocmai ca o navă ce'n timp de turburare Prin ape furtunoase ăşî duce pasul seu, Aşa iubita mumă, aşa fără'ncetare Trecu prin sufferinţe, vedu minutul reii. Venit-a dar cea oră ca fii României Eî singuri să o scape, şi încă s'îndoesc. S'oprească a lor Ţarră din cupa agoniei Să bea d'acuma'n colo eî astădi nu voesc? Ca floarea vestejită de steaoa cea ardîndă Ce-aşteaptă aurora să-î dea iar traiul şeii, Aşa şi România c'o inimă ferbîndă Aşteaptă să o trageţi din labirentul greii. Lăsaţi dar celle haine ce până erî purtat-aţî Lăsaţî cu toţi ura spr' a Patriei folos. Şi patimile-adînce ce'n voi, voi implentat-aţi Uîtaţaţi-le da astădi, cu-un suflet generos» 34 Departe desbinarea, şi intrigi intestine. Departe calomnia. Cad ast-fel veţi putea Să trageţi beată Ţarrâ din crudele suspine, în care păn'acuma sermana se afla, Scăpaţi cu toţi astădi pe mumă-va iubită Cruţaţi fără sfială folosul personal. Şi fie ţinta voastră ca soarta cea cumplită a Patriei să peară, să peară-or ce amar. O fii ai României lucraţi spr* a eî mărire. Nu vindeţî adî pămîntul, în care v'aţi născut. Şi mîîne priimi-veţi ca dreaptă resplătire Un laur prea ferbinte de patrie ţesut. întoarce-ţî da privirea spre timpuri depărtate. Vedeţi antica famă cel nume glorios. Vedeţi ce mare fapte, ce lupte câştigate Ştiură s'o ilustre, s'o 'nalte majestuos. Urmaţi dar şi voi astădi pe calea stremoşească, Căcî ora cea supremă a patriei sosi. Grăbiţi-vă să faceţi pe Ţarră să dîmbească. Destul prin snfferinţe ^icută retăci. Se cere integritaritate, ş'o largă neatîrnare. Se cere să fiţî liberi în ceea ce voiţi. Căci alt-fel isbuti-va nimic nicî o lucrare, Nicî voi nu căştiga-veţî aceea ce doriţi. Amar ar fi să vadă că inima Romană tşî ufta datoria pe Ţarră părăsind. Că nu voeşte astădi s'întindă a sa mană Spre-a^trage pe aceea, ce clace suspinând. Amar ar fi să vadă în astă'mprejurare A noastră Ţarră dulce că cei ce a nutrit Se poartă fără milă cu mare nepăsare Şi lasă'n sufferinţe pe cea ce i-a iubit. Lucraţi dar în unire c'o singură voinţă Şi da-veţî as-fel Ţerri un dulce viitor. Lucraţi cu înfocare, c'o singură dorinţă Şi Patria Scăpa-va de reul perclator. 1858 Decembre 21. 35 6 Ianuarie 18S9. Privesc a ta fiinţă ca astrul olilei melle. Ca cerul ne'noratic e fruntea-ţî de amor. Şi vocea-ţi se compară cu-a dulceî filomele Ce'mbata de plăcere, de farmec şi de dor. întocmai precum suflă defirul primă-veri Aşa de'ncăntătoare e da suflarea ta. Precum luceşte jună cel aştrii al dulceî veri Aşa luceşte scumpă, plăcută fruntea ta. Eşti dulce ca columba, plăcută ca o floare Şi scoţi mii de scîntee din ochi-ţî ardătorî. Ca roda înflorită eştî blinda rîdătoare Dar uîţî în or ce parte p4aî tei adoratori. Fiinţa ta întreagă e plină de dîmbire Şi pletele-ţî plăcute sunt pline de amor. Vedîndu-te or cine ăi place'n absorbire S'admire-a talie graţii c'uu suflet plin de dor. Purtînd frumosul nume celebrei da Elene, Ca şi,pe dînsa tocmai înaltul te-a 'ndestrat. Cănd măna-ţi p'a ta frunte o laşi plăcuta-a lene Tu pari a fi întocmai un ce divinidat Tu pari la-a mea vedere ca angelul de viaţa. Tu parî a mea scăpare o Lino scumpa mea. Mai sus de or ce'n lume tu eşti a mea speranţă întoarce şi spre mine o da privirea ta. Ar fi în astă lume o jună maî frumoasă, în care să se afle aceea ce 'nsuşeşti? Ar fi vre o copilă maî dulce graţioasă De căt tu scumpă Lino ce mă despreţueştî. 38 Eştî rumena ca cerul, cănd astrul cu'ngîmfare S^anunţă de departe p'un car încântător. Ka bolta cea cerească, cănd steaoa arzătoare Delăsă oridontul c'un pas încetişor. Să creol dar că o jună aşa de'ncântătoare Puteava să delase p'al seu adorator? Să cred că o fiiinţă, plăcută, ridătoare Lăsa-va în suspine p'al seu admirator? Te jur prea scumpă Lino, te jur pe or ce'n lume, Te jur p'a mea iubire d'a nu mă delasa. Te jur pe or ce sacru, te jur pe al teii nume D'a-avea compătimire, d'a nu mă întrista. Să nu înşelî speranţa-mî, în tine a mea iubire E pusă chiar din dioa, în care te-am veţUit. D 'atunci, ori ce în lume e plin de fericire Cănd jună ămî vorbeşte d'amorul ce-am crescut. Termin dticăndu-ţî încă că doă rîndurî scrise De măna-ţî cea frumoasa, care-însă mă răni Vor fi destul s'abată durerea ce coprinse O inimă'ntristată, de când ea te dlări. * * SONET- III. Viaţa-e dulce mult plăcută, Cănd îmî suflă vîntul lin. Viaţa-e neagră mult tăcută Cănd scot vecinie tot suspin. Lino, jună mult iubită, Tu voi-vei să tot plîng? Lasă jună mult dorită Roa-ţî dulce eii să strîng. Nu credeam c'a ta iubire îmî va da nefericire Cămpu-mî ea va vesteji. Acum vedu că astru-mî dulce Doarme'n loc d'a streluci Apa-mi turbură tot curge. 1859. — ¥ Lorsque Venus sortant du sein des mers Sourit aux dieux charmes de sa presencc, Un noveau jour eclaira l'uuivers Dans ce moment la rose prit naissance Parny. Prin tine dulce floare s'anunţă primăvară Prin tine şi natura ne rîde graţios. Tu faci să 1nveselească or ce-inimă-amară , i Pe tine astrul Febu te măngăe voios, Cănd rada-î strelucindă-ăţî trimite cu plăcere. ţ)efirul abea scapă, ş'îndată recorind La tine să te'ndulce el vine în tăcere. Şi roa nopţi line te udă mult voind. Tu fruntea virginală acoperi prea iubită, Tu-eştî doamnă peste toate celle-alte dulce flori. Cununi tu-eştî podoaba o rodă prea dorită. De tine fug durerea, şi lacrămî, şi grei nori. A deilor altare tu umpli cu „măndrie Şi junele copile te port încântător. Amorul pe tine-are simbol de veselie Pe tine cant o rodă cu lira-mî dîmbitor. 1860. Rugăciunea Poetului* O Doamne-a tot-putinte, Obştescule părinte Ascultă adî voios O scumpă rugăciune Ce-aduc Ţie Stăpîne C'un suflet călduros. Ca-a ta bună-voinţă Din 'nalta-ţî locuinţă Cerescule'mpărat îndreaptă şi spre mine Măreaţa ta privire, Şi fă să fiu-ascultat. Tu ce iubeşti dreptatea Ş'aduci prosperitatea Iubiţilor tei fii, La vocea-mi tremurîndă C'o inimă ridândă O Doamne astădî fii. * I Un prunc al României, I 'nemie al tiraniei, Te'mploră 'ngenuchiat Să faci să nu să'nşele Speranţa Ţerreî melle, Ce mult a suspinat. 0 dulce primăvară Cu hainele-î de fală O da î eu o dăresc. Câmpia înverdită, Natura 'mbobocită, Acestea le privesc. Nu dic c'or ce rigoare A ierni pier datoare Că astădî n'a perit. Da simţ delirul dulye , Durerea se ascunse. Dar vara a venit? De şi dăpada ierni Topitu-s'a. Ş'a veri . Veni-un prevestitor, Dar tot aud ămî pare O voce cobitoare, Ce urlă'ngr ochitor. Da lupul tot mugeşte Departe. Tot răcneşte. Speranţa-î n'a 'ncetat. Şi vulpea'n liniştire Plăcuta-î isbutire Viseadă ne'ncetat. Furtuna se'ndulceşte , Şi ploaea s'alineşte Dar cerul ns e lin. Neptun de şi cu frică, De şi c'o gură mica Tot scoate un suspin. Din cănd în cănd ămî pare C'aud cu'nfioare Un suflu sgomotos Ş'un nor de şi departe Dar cerul tot strebate P'un car întunecos. De cate stanei ea oare, De căte pietre tare Mult timp tot se lovi Prin căte văi rîpoase, Ce ape furtunoase Cea barcă retăci, O barcă graţioasă P'o undă furtunoasă îşi duce paşi seL O veol, că'nainteadă, Ş'o mare ce spumează O tae peptul eî. Din lunga depărtare Din Ţărrî spăîmăntătoare îmi pare ea venind. Şi crude sufferinţe, Amare umilinţe, O veol c'ar fi avînd. Scăpată d'orî ce rele Acum, de celle grele Şi multele nevoi, O ved se'nveseleşte Ca omul şi hrăneşte Speranţe dulce noî. Da vîntul înceteadă Şi barca 'nainteadă Spre portul cel dorit. Puţin, şi ea intra-va. Nu mult, o da, scăpa-va De tot ce-a snfferit. Nevoi nenumărate, Prin drumuri neumblate Sermana a trecut, Căci vrednică de jale E starea-î. De mirare Sunt căte a veTdut, Un ce însă-o opreşte Nu ştiu ce o goneşte De ţinta, ce 'şî-a pus Furtuna căcî s'oprise, Şi marea s'alinise Tot reul s'a fost dus. C'o vie palpitare, C'o veselă'cfocare păresc un lopătai* Că'ntinde a sa mană C/o inimă Romană Trăgînd tot da spre mal Dar altul o durere! 0 crudă neplăcere! îl văd că e sdrobit, Cănd vede ca sa barcă Din ce în ce s'arată Pămîntului iubit. Infamă vaî dorinţă! îl ved cu stăruinţă Că umblă ne'ncetat Să peardă pe cea care Din lungă depărtare pe dînsu '1-a purtat. Dedat cu sufferinţe, Primejdii umilinţe, Ăi pare-acuma reu Să scape d'orî ce rele Să lapede durere Să'nalţe capul seu. înalte dar stăpâne! Această rugăciune Aduc Ţie plecat, S 'aduci adî îmblîndire. Să'nspirî o înfrăţire Despotului turbat. Să'nspirî acelor, care în mare desinerdare Visedîi îngroditor A Patriei peire A eî nefericire, Ca lupul pierdător. Să'nşelî cu-a ta putere Cu 'naltaţî prevedere Speranţa celui reu. Ca feara, ce pândeşte Departe, şi ochieşte Cu crudul ochiu şeii. Să faci să stea cu totul O ! da astădî potopul Ce'neacă Ţarra mea, D'o vreme depărtată în chinuri legănată Cu tarea măna ta. O soarte maî ferice, Un soare maî propice Cu farmec ne dămbi, Un văl însă opreşte Cel foc, ce respăndeşte Lumina ce s'ivi. :' ' ' '' Tot ceru *n tulburare, ' ■ ■ C'o voce cobitoare, Pămîntului suna, . Şi fulgerul streluce P Cu aripe, ce luce Eterul sfâşia. Cu'nalta ta putere Fă dar întru plăcere Să peară vălul greu. Şi fă să respîndească Pe bolta cea cerească Lumină astrul teii. De mult far'încetare, Cu mare 'nvierşunare Cădea îngroditor O ploae precurmată Din cănd în cănd vr'o data, D'un vînt spăimîntător. Ş'o grindină turbată De viscoli legănată, Umplea neîncetat Iubită a mea Ţarră D'o lăcrăma amară, Ce mult timp a vărsat. O noapte 'ntunecoasă , Perpetua negsroasâ Un văl îngroditor Tindea. Şi tot peire, Dureri nefericire Vestea spăimîntător. Natura de durere Pacea în neplăcere. Şi tot era-amorţit. Părea că tot pămîntul Se cleatenă de vîntul Ce-urla neîmblîndit Dar toate adî tăcură, Periră, s'abătura, Ce poate încă-opri. A veri înturnare , A noastră resuflare Ce poate 'nebuşi. C'o inima uimită, Treime într'unită, Viu dar a te ruga Să stergî ori ce suspine, Şi dilele senine Să facî a se'nturna. Sa perdî p'acella, care Viseadă cu'ngîmfare C'un ochiîi nepăsător, A Ţerreî umilire , Şi tot nefericire Găteşte 'ngroditor. Şi barca cea-ostenită De soarta-i cea cumplită Jă'o facî adî a scăpa, în portul de-isbăvire Din 'nalta ta mărire S'o facî adî a intra Uîmita-mî rugăciune ^ Cerescule stăpîne i Să cred c'o veî priiini. Şi norul de durere Cu marea Ta putere Că adî veî risipi. 22 Februare 1859. * CÂNTEC. Să trăească fericirea. Departe nenorocirea. PeuluJBacu să trăească. Vinulu să ne 'mveseleascâ. Sâ trăească 'ndestularea, Bucuria ş'încănta'rea. Sâ trăească şi amorul Ş'acei ochi ce 'mi-aprindii dorul. De nimeni să nu ne temem. Să măncăm şi să petrecem. Fiecare duce-o viaţă Dup'a sa simplă povaţă. Să uităm dar ş'întristare , Şi durerea cea maî mare. Să uităm or ce durere, Iată, iată-a mea părere 1858. 53 IHna de 24 Ianuare. Saltă RoHiarjie mandră, saltă Ţarră prea iubită. Saltă, e'astădî este dioa, ce atîta aî dorit, Salră veselă, ridîndă, tirania e sdrobită, Libertatea iară sboara. Viaţa-ţî tristă a perit. Destul timp tu scumpă Ţarră aî dăcut în sufferinţe Şi din ochi-ţî multe lacrămî aî vărsat neîncetat. Şterge astăcli de pe fruntea-ţi întristare umilinţe, Căci frumoasă di de vară ţie astădî sVarătat. Aurora-ţî a' gintie astădî mult este plăcuta. Dimineaţa astei dile o! ce foc strelucitor Ne arată cu măndrie, şi natura netăcută Strigă tare, ne vesteşte un streluce viitor. TJîtă astădî scumpă Ţarră cruda viaţă de mâhnire, Păn'acum făr'încetare, ce iubită-aî petrecut. Pune-ţî hainele de fală. Scoală adî din amorţire Căci înaltul ne trimite o di foarte de plăcut. Nu vedî Patrie iubită cum poporul cu'nfocare Merge, vine d'o înaltă bucurie tresărind? Nu vedî lumea cum procede c'o divină palpitare, Nu vedî fii-ţî cum aleargă de iubirea-ţî toţi ard în d ? Iată torţele s'aprinde, şi mulţimea netăcăndă. îţi ureadă scumpă Ţarră cu un suflet simţitor Dile pline- de dîmbire, şi o viaţă da rîdîndă. îţi ureadă fericire înfocaţi d'al teu amor. Brondu sună cu turbare prevestind o di ferice Totul suflă în plăcere. Bucuria-a re'nviat. Dioa d'astădî ni s'arată maî plăcută maî propice Căci străbuna adî mărire la noi iară s'a-arătat. 54 lata mudica 'ntoneadă dulce canturi de unire, Şi junimea înfocată te salută cu amor. Inviada iată iarăşi celle-antice souvenire, Şi se'mbatâ de plăcere or ce suflet simţitor. Sunaţi dar far' încetare o voî clopotelor sacre! Tot Romanul adî serbeadă o di mare de serbat. Căntă mudica detuna, dile negre dile acre Aii perit s'aîi dus departe, dile albe s'ati-arătat. S'au ascuns astădî şi patimi, ş'interese personale, Aii tăcut orî ce invidii, şi discordia-a perit. Numaî este neunire, numaî sunt dile amare. O comună învoială la noi astădi a domnit. Rupe dar vălul cel negru, o prea sfântă Românie Păn'acum o scumpă Ţarră, ce pe tine-acoperea. Lasa lacreme d'o parte, lasă cruda tiranie Lasă da, or ce durere, ce pe tine sfâşia. 'Naltă iarăşi fruntea-ţi mândră „căci sclavia e gonită, Scoală astădi maî streluce. Roma noă-a re'nviat, Numaî dace'n neplăcere, Românie prea iubită, Ci priveşte cu mărire astrul cel prea aşteptat. Sparge cu mândrie Ţarră de dureri, şi sufferinţe Celle feare ce pe. tine păn'acum apăsau. Şterge laerăme, suspine, şterge orî ce umilinţe, Şi respinge cu tărie pe acei ce trădau. Sculaţî astădî din morminte o voi umbrelor strebune, Şi cu toţi împreună Ţarra voastră salutaţi. Uraţi Patriei prea scumpe dile dulce, dile bune, Şi pe fraţi voştri d'astâdî voî cu toţi lăudaţi. O di dulce de mărire, d'a^îţî secolî aşteptată ! Te salut cu înfocare, şi c'un suflet ardător. Te salut o di ferice, de plăcere adăpată . Astădî Naţia se 'nalţă fără lacrămî, fără dor. Astădî Patria se scoală dintr'o lungă amorţire. >Şi s'arată maî frumoasă la iubiţi fii seî. Se desbracă de durere, şi îmbracă fericire Căci de patimi astădî cerul desbracă pe fii seî. O voî dar aleşi aî Ţerri! Ţarra adî ve ncuuuneaolă. Da adî faptă strelucită voî cu toţi aţi făcut. România e scăpată, fericirea re'nvieadă, Şi Românul dobîndeşte ceea ce avea perdut. Să serbăm dar adî cu toţi dioa dulce-a bucuriei ţ)ioa mare a r'envierii, de plăcere dănţuind. Să cântăm cu înfocare mântuirea României Bătrînî, junî, femei, copile fericirea-i toţi urînd. 1859. Sâ Cântam Sa căutăm, să dănţuim. Din plăcere să sorbim, Pană vîntul dulce, lin Nu ne-aduce dor, suspin. Pană cerul e curat. Pana sufletu-e bogat De visuri încântători, Şi de dalbe, june, flori. Sa trăim în veselii, Rî.suri, dulce bucurii' Pană apa curge'ncet, Până-e vârsta de poet. 1859. PATRIA. Pe o vale radioasa Lîng'un riu tremurător, Sub o salcie stufoasă C'un miros încântător Lacrămeadă o femee jună 'nalta cu amar. i 58 59 O lumină lucitoare Se înalţă majestuos , Şi cu rade ardătoare Dintr'un car argintuos Ea aruncă tot scîntee înfocate jos spre dar. f Ea priveşte-indiferindă Cu un ochiu nepăsător La natura ce'nflorindă Ne îmbată de amor * Căci lumina şi plăcerea pentru dînsa s'aîi ascuns. Cerul e în puritate Ast-fel floarea vestejită Nicî un nor nu e veolut. Păn'acum ce strelucea, Şi pţin apele turbate , Soartea eî cea nedorită Celui rîu foarte plăcut. Acum plînge , şi nu vrea Ăşî avînta astrul dileî nişte focuri argintii. Să maî vadă nici 'definii, nicî cea roo ce-o uda, Multe păsări cu plăcere j 'N van aurora lăcrămăndă P'între arbori stufoşi, 1 Vîntul suflă cu amor. Ce stau mîndri făr' durere Astrul dileî scînteiadă îngîmfaţi şi majestuoşi Totul s'află plin de dor Se resfaţă tot în canturi, bucurie, veselii. t Căcî cea floare vestejită numaî este ce era. Dar femeea'n suvenire Retăceşte ne'ncetat Ea nu simte mulţumire. Crede c'ora-î a sunat. Şi gîndeşte tot-d'auna la ce a fost şi ce-a ajuns. Ast-fel dulcea turturică, Ce pe soţu-î a perdut, Şade tristă păsărică Tot pe locul neplăcut, \ Ş'în durere se abatte cu gîndirea-i la-al eî dor. 60 Ea n aude, nicî nu vede I Ca blîndeţe povesteşte Urde merge paşi seî. r Căta glorie avu Ş'unde s'află tot nu crede Beata Ţarră şi jeleşte Că iubitul soţul eî \ Pe cei fii ce ea perdu Se desparte printr'o moarte de prea scumpul şeii amor. Ce ştiau s'o facă mare cu-al lor braţe de temut. Ast-fel juna Românie, Ast-fel ţarra de martiri, Ţarră plină de mândrie, Şi de multe suverirî Aşî petrece in suspine dile pline de dureri. Delâsată beata Ţarrâ Fără milă, fără dor, într'o stare trista-amara Făr'un suflet simţitor-Geme piînge aruncată în nrea multe neplăceri. Dar aceştia dice rece Nu mă vădii c'un ochiu plăcut Nu e nimenî, ce să plece Capul şeii, căcî e perdut Socoteşt, cănd pe mine mă desbracă de dureri. Iată ora că soseşte. Iată ora c'a venit. Dar vai! nimenî nu grăbeşte Ca o mană de dorit Să-mî întindă spre a mă trage diu perpetue ofterî. Scumpă Ţarră jelitoare Răscoleşte al eî gînd. Sade tristă plîngatoare Şi enumera pe rînd Fapte mari de bărbăţie, ce veduse în trecut. Ţarra-e plină ele durere Liberaţi-o de voiţi Ingropaţî-o 'n neplăcere Sau ca cei nebiruiţi Fiî antici de altă dată rupeţî vălul neguros. w 62 Căci în chinuri multă vreme, Vai sermana-ani sufferit. Si în lacrămî de durere Ani fără număr rn'aii găsit. Daţi-mi dar d'acum încolo suflu dulce, recoros. Astea plină de'nfocare, şi- c'o inimă ferbîndă ţ)ise, juna cea femee cu un glas tremurător. Ş'ăpoî repede se scoală ca lumina strelucindă Şi s'abate spre un arbor, ce sta-a colo dîmbitor. 1859 Octobre 24 Sâ plâng, Ponr vivre et pour seutir Phomme a besoiu des pleurs. Al. de Musset. Să plîng, dar între plîngerî să am şi vr'o plăcere. Cum astru dupe ploae s'arată dîmbitor. Dar nori tot-d'auna să'mî verse tot durere Aceasta cred poetul n'o dise voitor. Necontenit suspine sa simţe-a mea-inimioară Socot că nu-e necese spre a putea trăi. Căci vîntul cel prea tare cea floare o doboară Ş'apoî în van delirul sa-î sufle va veni. Poetul cănd ne dise că trebue să plîngem Ca să simţim că'n viaţă noi suntem, a-înţeles Că nu numai în rîsurî minutele să strî'ngem, Dar nu că din durere e bun or ce-e cules. 1860. Era atunci, când omul lăsînd ori ce suspine Visează, ce Morfeul i-arată prea voios. Când magicele-aspecte, ş'urările senine S'arăt sub un văl negru c'un aer bucuros. Sufla un vînt d'acellea, ce toamna tot maî naşte Din când în când din sînu-î, un defir prea iubit, Ce'mbată de plăcere tot omul, ce cunoaşte Natura'n tot ce are de scump, şi de dorit. Frumosul car al Dianei umbla cu îngîmfare Pe cerul far' de mărgini, c'un pas triumfător. Şi stelele Iucinde, ce stau înf depărtare, Priveau întru plăcere, p'un om nemuritor. Moartea Iui Mihai Bravul, Era'n adîncul nopţi, natura-era tacanda. Părea ca p'astă sfera or ce vieţuitor _ Uîtase-a sale chinuri, ce dioa strelucinda Născuse iar din sînu-î, ş'or ce apăsător. Acesta-era bărbatul, cel plin de vitejie, Scăparea României Mihai cel strelucit, Ce Patria sa scumpă din marea-î agonie Ştiu să liberede, ş'a fi de toţi iubit. Eroul Ţerreî sfinte ce'n lanţuri şi suspine Gemuse multă vreme 'nainte de al vedea. Şi care mai în urmă n'avu dile senine, Când soarta cea mai crudă d'o dată ni-1 răpta. Acel, ce fără frică de arme numeroase, De castre inimice, de oameni vîndâtori, C'o rară vitţjie bătea nenumăroase Armate inimice, ş'orî ce apăsători. 66 S'afla în astă oră a nopţi coi: profunde în manta-i aurie atunci învăluit, Şi pana cascei salle «sâ'nco voia ori unde Suflată d'un vînt dulce, şi foarte de dorit. P'în capuci mii de gîndurî d'o tristă prevestire Atunci fâr'încetare treceau îngroditorî. Şi fruntea-i cea măreaţă d'o mare amorţire S'afla împovărată în ora de fiori. Fantasme fără număr s'arăt întru tăcere, Şi trec pe dinaintei din ochi scânteind. Vin iute pan' la dînsul ş'în mare neplăcere Trag iară a lor umbre la dînsul tot privind. Ăi pare p*între vălul al nopţi ce s'întinde Că vede de departe un monstru 'ngroditor, C'o crudâ-învierşunare asupră'î năvâlinde Şi vrănd să ăl sfâşie c'un aer trădător. ĂÎ pare că dăreşte p'în aburi de noapte C'un vânător audace s'aruncă înfuriat P'un tigru ?n lininiştire, şi vrea să ăl atace, Dar cade 'nvins cu totul 'nainte'i turburat, Abea se scoală iarăşi, dar numai întreprinde în faţă-i să s'arate. Ci-i tinde p'în ascuns O cursă foarte-adîncă, în care-îndatâ-ăl prinde Câdut fără de ştire, căci vai! el fu strepuns^ îndată dup'acestea apar în depărtare Sburînd doă columbe c'un farmec îngeresc. Dar şoimul lo dăreşte, şi fără îndurare Voi să le sfâşie, c'un aer vrăjmăşesc. Coprins de înfocare ăi pare atunci cochieşte Cu puşca'i cea bătrână pe şoimul blestemat. Dar o moment de spaimă! o umbră ăl opreşte, L'ameninţă cu groadă, ca leul turburat. întocmai ca şi Cesar el nu voi s'asculte In ora-i cea supremă aceste vidiunV Şi geniul iuî Brutus, ş'atîtea alte multe Privitu-le-a el toate, ca simple-appariţiunî. Diana-însă într'acestea d'a pereură finese . Un cer în strelucire curat ş'încântâtor. Ş'în locu'i astrul diki spr'a lumina pornise Pămîntul aer, undă ş'or ce vieţuitor. Orientul se deschide, ş'o frunte argintie Apare p'oridontul cel foarte radios. Infamă însă faptă, şi făr' de omenie Vesteşte astădî dioa, şi globul luminos. Pe câmpul de la Torda înaltă adî trădare Comite fără frică un om înşelător. Şi scumpa Românie, cu mare întristare Priveşte-acum că perde p'al ei apărător. 68 Priveşte adî tăcânda, şi plină d'umilinţă l* Cum singurul bărbatu-î cădu astădi trădat, priveşte acea mare şi crudă sufferinţă, în care cade d:nsa, căcî steaoa-i s'a retras. ^ Mihai ce toată noaptea puţin se turburase, j De şi c'un sînge rece pe toate le privi. i îndată ce văduse că astrul s'înălţase 1 Salută cu'nfocare natura, ce iubi. f Atunci el trimisese oştirea sa întreagă I Cătr'o cetate veche numită Făgăraşi Ca pe Florica Doamna îndată să retragă _ Din mâinile tirane a crudilor vrăjmaşi. Coprins de întristare sta singar pe gîndire, y Privind la al naturi aspect încântător, I Când vede de departe o trupă cu grăbire ' Venind fără sfială spre cortu-i lucitor. ( El vede cum Valonul acum ăl încojoară, Cum plin de laşitate voeşte a-1 isbi. „Românul însă astfel nu-e-învăţat să moară." El strigă o trădare I ş'îndatâ ăl lovi. ^ în van astă măsură, căci steaoa-ţi aci moare , în van tragi a ta-spadă, căci nu vei revedea.^ Cum ultima cea ra$ă a soarelui dispare, Ş'a dileî auroră ce-atîta ăţi plăcea, 69 O sumă de măînî laşe atunci se ridicară. Strepung uni prin lance pe eorpu-i îngroditor, Iar alţi cu-a lor spadă pe dînsul ăl tăiară, Şi capu-i p'aste câmpuri dăcu retăcitor. Tăcere Românie, tăcere scumpă Ţarră, Tăcere căcî bărbatul cel mare al teii muri. Muri, o prea iubită, şi soarta-ţî prea amară Maî multă vreme'n lacrămî aî tu a sufferi. Inbracă-te în negre prea sfîntă Românie , Căcî astă cli-e fatală şi plină de fiori. Perdut-ai pe bărbatul acel, ce'n vitejie Luptatu-s'a-or şi unde. Bătu pe vînolători. Perdut-aî pe acella, ce'n or ce'mprejurare Voit-a al teii bine ş'al teii apărător A fost în tot-d'auna ca leul ce'n turbare Goneşte orî şi unde p'al seu ucigător. Se duse vaî se duse adî fala României. Lumina radioasă, ce falnic s'înălţa. Bărbatu-ţî cel maî mare, vrâjmaşu tiraniei. Aurora cea frumoasa, ce lumea-o admira. Plângi, o creştinătate tăcută umilită, Căcî astădî tu p'acella, ce sacru jurămînt Făcuse ca să schimbe pe soarta-ţî cea cumplită Perdutu-l-ai se duse vai! de p'acest pămînt. 70 1858'Octobre 19. Iar tu o umbră sacră ca dac! în sanctuare i g Repodă-te în pace, căcî orî ce trecători r< Pe-acella, care fuse a Patriei scăpare, Depune-vor cu fala cununa Ier de flori. PRIMĂVARA. Pe fruntea-ţi porţi cunună de flori mirositoare , Şi aripi purpuree te port strelucitoare. Pefirui prevesteşte că viî tot înflorind, Şi paserea din cuibu-i te laudă căntînd. Apari abea şi câmpul pe dată înverdeşte. Şi pomul cu dulci frunde plăcut se înveleşte. Apari şi apa curge c'un sunet graţios. Fântâna isvorîndă te chiamă mult voios. Amorul te aşteaptă, c'o inimâ'ntristată, Ş'îndatâ te salută, când viî de flori bogată. Lui mult ăî placi, căcî dînsul în tine ajutor Găseşte cu'nlesnire, tu i-eşti încântător. Ciobanul ţie căntă pe vesela câmpie Şi oaea-a talie roade da paşte'n bucurie. Tu facî să uite-or.cine durerea, crudul dor. Tu umpli or ce ^inimioară dun sfănt şi dulce-amdr. 73 Visul României, O rumenă lumină tot ceiul coperea Şi roa Dimineţi în caru-i culegea. Ca floarea ce s'usuca d'o crudă vijelie 0 tănăr.a femee sta tristă, cu manie. Un vînt de primăvară sufla desfătător. Dar gîndul cellei june s'afla retăcitor. A păsărilor voce sunau din or ce parte, Femeea însă tristă plecată sta d'o parte. Natura înflorindă de loc n'o încânta, Şi mintea-î obosită în gînduri se muncea. Scotea fâr încetare din sînu-î tot suspine, Gîndea cu-amărăciune la dile nesenine. Privea, cu nepăsare tot ce-o înconjura, 'Nainte-i nicî lumioa, nicî astrul strălucea. Pe fruntea-i înclinată de lacrămî obosita Citea or cine lesne durerea-î cea cumplită. O floare de şi trece furtuna ce-o 'negri Tot n'uîtâ aşa lesne cea ploae, co-o păli. Şi multă vreme tristă, plecată, jelitoare Aşteaptă ca să vadă plăcutul iaraşî soare. li Să vadă iară cerul în starea ce era, Când veselă rîdîndă defiru-o legăna. Ea crede că or-ce suflu, că ori ce defir dulce O grindină turbată, şi viscolul adduce. Da. Ast-fel este floarea când grindina trecu, Când cerul s'alineşte cănd; viscolul tăcu. Tot astfel cea femee s'afla acum gînditoare, Şi celle petrecute privind cu'nfiorare, Morfeul o adoarme, ş'acestea ea vădu. O mantă lungă alba, pompoasă Corpu-î cel măndru acoperea. Precum odată Diana frumoasă In timpul dileî se înbraca. Păru'î pe spate cu ne'ngrijire Dar cu plăcere era lăsat. Părea-acum însă dintr o amorţire îndelungată c'ar fi scăpat. De multă vreme părea-adormită La prima-î viaţă d'abea gîndea. .Mintea-î întreagă-era-amorţită, în cât nici oehi-î numaî vedea. Par' c'ajunsese în neputinţă D'a privi cerul cu ochi seî. Cu mare silă, cu străduinţă Putea să mişce măînele eî. 03 Un văl prea negru o-aeoperise , Voia să vadă, dar nu putea. Nu ştiu oar' cine par'că-î vorbise. Voia s'audă vocea tăcea. Toate'mprejuru-î era'ntristare , Toate-erau negre, totul mormînt. Lumina-ascunsă nicî o'ncântare. Tăcuse totul p'acest pămînt. Privea 'mprejuru'î să recunoască Locul acella unde s'afla. Căta sermana să risipească Nori ceî negri ce-o 'nconjura. Par' că ntr'un caos era aruncată, Părea că lumea dace'n mmmînt >Şi % suflare înveninată Cu mare silă ducea un vînt. Dar far' de veste totul se schimbă. Vălul cel negru e risipit. Fruntea-î-e senină. Privirea-şî plimbă Pe alte obiecte, ce ea-a dărit. A nopţilor regină venise a s'ascunde , Şi stelele lucinde din ce'n ce se stingeau. Lumina cu'ntuneric părea că so confunde Şi toate ca un abur abea se distingeau. j Dar Eebul a sa frunte plăcută radioasă 1 ' ' Făcu să se arate pe spaţiul ceresc 1 Ş'o veselă privire, iubita amoroasă 'Nndreptă ca într'o clipă spre locul pământesc. Natura -atunci întreagă păi ea înveselită , Şi totul părea-a dice că e neadormit. O rumenă lumină urcându-se-aurită Umplea, de strălucire pămîntul prea iubit. , Da, toate 'n acea oră s'aflau în bucurie, Căcî negrul întuneric era-atuncî risipit. Ş'în locu-î astrul dileî c'o mantă purpurie *> Părea pe oridontul acum învăluit. Femeea 'ntr'o câmpie s'afla întru tăcere I * Privind cu înfocare natura ce'nflorea. f Şi totul împrejuru-î vestea întru plăcere Ca primăvara dulce 'ncepuse-a se'nturna. Umbla cu încântare p o tânără verdeaţa, Pe care roa nopţi udase cu amor, Şi toată atmosfera d'a ierni greaoa ceaţă Scapată-acum ridîndâ s'afla ca-un dulce dor. Darea p'acea câmpie privirea-î retăcindă Pe ici pe colea arbori, c'amorul dulce viî, A căror frunte 'nalta natura streiucinda j De frunde acoperit cu degete-aurii. Delirul primevereî sufla cu încântare 1 A arborilor frunde acuma mângâind , ? Şi florilor câmpiei o dulce sărutare ) Părea că le da vesel din caru-î retăcind. ' ... . >■ O naseră plăcută c'o voce armonioasă Din virful u|juî arbor umplea de melodii întreaga cea câmpie rîdîndă drăgăstoasă, Sburau şi mii de 'nsecte cu aripe-auriî. A frundelor mişcare umplea de fericire c P'aceea ce acestea c'un ocliiu desfătător c Privea, şi de la dînsa gonea or ce gîndire, Precum goneşte vîntul p'un nor turburător. ^ îa or ce loc odoarea a frundelor lucind.!, Rîdîndă 'ncântătoare din sînul lor eşia. t Şi vesela câmpie, şi apele curgînde, / Şi bolta cea cerească părea că parfuma. | O apă de departe curgînd cu lenevie i Ascunsă sub umbră de astrul ardător Uda întru plăcere tot câmpul cu trufie Făcând să se audă un sgămot răpitor. Maî colo 'ntru plăcere o turmă de oî blînde Păştea în liniştire aproape d'un stejar. A căruî frunte dese, şi fruutea-i strelucinde Părea ca le ascunde de-a Febuluî cel car. Acestea'n încânîare şi plină de place! Femeea graţioasă cu dîmbete privea. Gând par' că de odată trequta ei durere Această fericire venise-a turbura. Sub o umbra dar stufoasă Cu'ntristare s'aşedă, Şi c'o voce armonioasă, Aste vorbe pronunţa. Ca-o barcă pe mare Trecui jelitoare Cu valuri grodave tot timpu luptînd. Prin locuri rîpoase, Prin vînturî furioase' Trecui vai sermana adînc suspinînd. Ca o floare de vară ] O grindină-amară Vai dilele melle lovi necurmat. De soare lipsită, De viscoli isbită Dusei toată viaţa-mi în chin ne'ncetat. Ca-un arbor ce plînge, Când vîntul ăi frânge Din di 'n di o craca din trupu-i frumos. Aşa făr' putere Jeleam cu durere Când soarta-mi amară m'isbea fioros. Ce dile'ntristate, Ce ore-adepate De lacrame-ardînde, vădură-ochi mei. Sermana-mi fiinţă In ce sufferinţă Dăcea. Dar val unde mergeau paşi mei? Ca-o pasâre-iubită, De jale sdrobita, Ce vede'mprejuru-i că totul e'nohis, In fiare legată Dăceam aruncată De inimi barbare în crudul abis. Da ast-fel ursită Sâ duc umilită O viaţă nedemnă trăiiu în dureri, Şi or ce'ncântare S'afla 'n depărtare De-aceea, ce viaţa-i ducea 'n neplăceri. Şi ast-fel ca sclavfti Ca betul sermanul, Ce vede în somnu-i c'acum e scăpat, Viseam cu'nfocare Vr'odată c'apare Oar' cine, şi spală urîtu-mî pecat. Dar tocmai ca-un fulger, Plăcutul meii înger i Perea, ş'în durere îndată cădeam întocmai cum cade Un crin, ce ăl arde Un soare prea tare. Aşa mă jeleam. Departe de mine Stau dile senine Şi canturi, şi deferi, şi dulci desmerdâri. O jalnică ceaţă { Maî toată-a mea viaţă Lăsă în durere, în chin ş'întriatări. întocmai cum plînge Cu lacrămî de sînge 0 mumă sermană, când chiar fii seî. I varsă durere în loc de plăcere Aşa în tot tiinpu au plîns ş'ochi meî. 80 Dar chiar maî propice, Maî dulce, ferice Când soarta-mi dînibeşte, un negru flor. 'Nainte-mî tot trece Maî aspru, maî rece Lăsînd întristare, şi lacrămî şi dor. Acestea ea sfîrşise, când cerul se «jtechide, D'odată miî de voce resun în jurul eî. Un foc din înălţime părea că tot s'aprinde O mare-acum lumină vărsînd 'naintea ei. Fiinţe fără număr cu mare veselie Părea că se coboară cantînd şi dănţuind. Sălta cu înfocare, c'o rară bucurie Un singur văl de purpur asupră-le avînd. Pămîntul, ş'apa, ş'arborî şi căi întunecoase, Şi locuri de dumbravă ca-un foc strelucitor Păreau, şi mii de voce rîdînde armonioase Făceau să se audă un sgomot răpitor. Pe când insă acestea privea cu înfocare Cătînd să înţeleagă aceea ce vedea, păreşte de odată* c'apare-în depărtare O tânără femee ce dînşi semăna. 81 Spre dînsa sboară iute, căcî par'c'o recunoaşte, Şi una ş'alta umblă. în fine sâ'ntîlnesc. Da, da aceasta-e sora-î, o vede, o cunoaşte, în lacrăme ardînde durerea-şî povestesc. Un nor însă de purpur pe dată le ridică Spre cer pe când un defir suflînd încântător. Durerile trecute acum, chiar cea maî mică, Scosese cu plăcere din inimile lor. Suindu-se dâreşte o mănă lucitoare Ţiind cununi de rode pe capul lor frumos. In fine însă pere cea măhă 'ncăntâtoare Lăsând acele rode asupră-le voios. Dar iată făr de veste o da minune rară! Femeele rîdînde acuma s'întrunesc. Ş'o singură cunună de flori de primăvară L acopere plăcută c'un aer îngeresc. Aci visu-î înceteadă. Iar femeea 'ngenuchladă. Şi spre locul aplecată d'unde astrul s'înălţa Mulţumeşte cu'nfocare. Cu o inimă-ardătoare. Pe stăpânul cesteî lume, ce acestea i-arăta. 1859. ANII IŢII Amiciţia-e balsamul unei inimi întristate. Ea te măngăe'n durere, ea te scapă de păcate. Cine-o are totul are! Nimic lui nu ăî lipseşte, Slab e-atuncea or qe dor. < Iată-Oreste şi Pilade, ce ne daii esemplul dulce. Suveniru-mT la Achate şi la Nisu tot mă duce. Pirithous întracestia nu âmî scapă din vedere. Amiciţia-e un ce sfănt 'N orî ce locuri, 'n orî ce timpuri ea a fost o fericire,] Ea scăpat-a maî mulţî oameni din a soarteî urmărire. Ea-e creată pentru omul, luî ăî place sa s'adape Din acest prea dulce-isvor. 1860. 25 OCTOBRE 18S8. Uîta-veî tu o jună plăcută, lucitoare Ca fost un timp odată, în care te-am iubit, In care-a ta fiinţă, c'o voce sunătoare, Jura câ al meii suflet, de dînsa e dorit. 84 Uita-veî o plăcută c'un june în suspine D'acurna ăşî va duce un timp nedîmbitor. C'o inimă sdrobită în dile nesenine I) acuma va petrece eii glasmî plîngător. Uita-vei că'n tăcere acel, ce-a ta iubire Sorbea cu voluptate din cupa-ţi de cristal; O soartă neplăcută, şi p-ină de mâhnire Va plînge vai el betul, va plînge cu amar. «► Uita-vei celle dile aşa de'ncăntătoare , în care unul altui credinţă noi juram. Cănd p'alie melle braţe tu te lăsaî cu-ardoare. Şi eu pe buda-ţî dulce iubirea-mi depuneam ? Ce timpuri fericite*! Uita-le«vei vr'odată ? O timpuri de iubire, ca norul aţi trecut. Dar jună! aste timpuri din mintea-mî nicî odată Peri-voiv Nicî amorul ce-adînc eu am crescut. Ăţi jur dar înc'odatâ sâ uîţî a noastră-iubire; Cănd moartea cu-a sa mănă pe viaţa-ţi va lovi. Ăţî jur a mea iubită să uîţî cea fericire, Cănd aâtrulu. dileî tale lumina-ţi va fi vi. 4 £ 1. " Dopo deşteptare. Ce-amar e-atunci când omul din somnu-î se deşteaptă, Şi vede că plăcutu-î cel vis a dispărut. Se uită, cată, însă în van sermanu-aşteapta Căcî ceea ce-i păruse acuma a trecui Părea că muman viaţa aproape sta de mine. în albe îmbrăcată cum dinşi i plăcea. Şi faţa-î era tocmai ca'n ore mult senine , Cănd veşteda durere cu totul ea uita. Pe fruntea-mî a sa mănă simţeam că se preumblă. Din ochi-î eşa focul amom-î părintesc. Şi eii credeam atuncea câ inima-mî iar umblă Pe câmpul fericiri, sub astrul ăl ceresc, Iubită mumâ-âî dis-am, nu ştiu, dar mie-ămî parft, Că-e vreme depărtata de cănd nu te-am vâdut Dovadă-e a mea frunte ce-o veştedă'ntristare Usca, cum crinul dulce d'un vînt de nord bătut. Atunci ■ plăcuta-mî mumă păru câ se apleacă, Şi lâsâ-o sărutate p'orfana fruntea mea. Apoi de lîngă mine în lacrămî o ved pleacă, picând. Sermane-eştî singur în astă lume rea. 1860. Aprilie 6. 87 Al teii nume înie-amî place sâ-1 pronunţ în fericire. A ta faţă frumuseţe, să contempl neîneetat. Şi pe budaţî cea ardîndă să depuiii în absorbire Fără lacrămî fără plîngerî un prea dulce sărutat. Lă •. * # • Te iubesc plăcută jună, te iubesc cu'ncredinţare. Te iubesc precum delirul, cănd âmi suflă recoros. Precum roda înflorită, preeum steaoa lucitoare, Te iubesc precum o floare iubeşte-astrul argintuos. O ce ore de iubire î o ce ore fericite Sunt acelea, ce la tine le sacrific cu amor. Ce minute de-încântare, ce secunde aurite Al meu suflet lîngă tine aşi petrece plin def dor. . | Aşi da aur, avuţie, aşî da tron, aşî da mărire. Aşi da tot. Daca-aste toate ar fi fost în măna mea, Ca să pociu numai printr'astea să te strîng cu mulţumiro Fărâ nimenî s'aibă dreptul a-mî atrage măna ta. * Astă mană amoroasă, când preumblă cu ardoare Pe-a mea frunte ce pe tine "se repodă 'n absorbiri. Mii de farmece plăcute c'o divină înfocare Mă coprind fără de veste şi mă umple de gîndirî. Cruda oră fără milă cănd vesteşte despărţirea, Cănd impune-a mea plecare de Fac.eea,. ce iubesc Toate visuri mi se pare. Şi găsesc că fericirea E o vorbă prea mult vană, ce .numind-o m'amăgesc. A ta voce mă încântă, precum dulcea turturică, Cantatriţa prime veri mă îmbată de amor. Al teii glas plin de'nfocare ca cea scumpă păsărică De plăcere scumpă juna, mă încarcă, şi de dor. 88 Ar putea or cine fie să n'admire cu plăcere Frumuseţeaţî cea divină, aste graţii îngereşti? Ar putea să nu renască să nu umple de durere P'or şi cine p'or ce suflet aste daruri ce hrăneşti? Faţa-ţî rumenă suavă, fruntea-ţî bine decorată Şi privirea-ţî cea plăcută, ochi-ţî dulce şi crăpuî, Astea toate a mea jună te fac scumpă, adorată. D'aste daruri far' de veste rănit dragă mă văduî. 1858. Noembre 22. Libertatea- L'âme des grauds trayaux, l'objet des 1101)168 veux ' Que tont mortel embrasse , ou deşire, ou rappelle, Qni vit dans tous Ies coeurs, et dont le nom sacre, Dans ies cours des tyrans est tout-bas ador® La liberte. ~ Voltair©. Iubita libertate 'mî-eştî scttmpă şi dorită. Eştî visu meu perpetuu plăcut şi favorit. Te-uraşte da, tiranul, dar inimă-mi sdrobită Te are cum un preot altarul* cel sfinţit. Mărirea 'ţi este ţie ca-un fum ce risipeşte Un vînt din întîmplare ce vine a sufla. Ureştî pe cella care în lanţuri tot sdrobeşte Virtutea, şi talentul, ce sunt iubirea ta. Despotul te priveşte din fundul hrubei salle , Şi tremură sermanul, cănd mişcă măna ta. Descoperi adevărul, şi legile fatale Pe tine t'ailf de soră. Tu-eştî dulcea viaţa mea. 1860. Celor ce vor lucra pentru viitorul Patriei. Adî Patria-obosită d'artîtea sufferinţe Vă cere rugătoare al vostru ajutor. Ea astădî săturată d'atîtea umilinţe Vă'mploră cu blîndeţe, c'un glas tremurător. 91 Destulă vreme'n lacrămî a fost ea inundata. Destul făr'încetare sermana-a suspinat. Destul a voastră Ţarră amar fu apăsată. Şi jugul tiraniei destul a dominat. Chemaţi sunteţi voî astădî spr a eî regenerare O fii aî României, ce mult ea v'a iubit. Ce mumă prea-iubindă şi plină de'nfocare Cu laptele din sînu-î pe voi ea a nutrit. Aduceţi-vă-aminte o mumă ce durere Lesimte păn' să nască pe cel ce a purtat, Ş'atunci şi mumei voastre voi astădi cu plăcere Plătiţî durerea care sermana a 'ndurat. Pe capul Ţerreî voastre voî astădî o s'alegeţî. Pe cel, ce dugă lege pe voî va guverna. Dar misia, cea scumpă, şi grea voî înţellegeţî, Respunderea fatală, ce-aveţî n'o veţi .uita ? Departe d'orî ce patimi, de or ce părtinire. Departe de ideea, ce are-un văndător, Lucraţî cu înfocare spre-a Ţerreî fericire Şi toţi vă saluta-vor c'un suflet simţitor. Alegeţi pe acella, de care siguri fi~veţî Că legile pădi-va, că Ţarra-ăşî va iubi. Căcî ast-fel numai poate, o da voî înţellegeţî, O Ţarrâ-a fi prosperă, şi tot a înflori. 92 P'acel ce tot-d'auna şi'n or ce'mprejurare Voit-a-al vostru bine, şi probe el a dat. C'a Ţerreî fericire, ş'a ei îndestulare Doreşte. Pentru dînsa, ce totul a cruţat. Şi voî ce maî încolo în camerî discuta-veţî Aeelle legi, ce Domnul vă va înfăţişa C'o Ţarră înflorindâ nit poate fi uita-veţî De cat cănd legi prospere pe ea vor guberna. Să cred că'n astă oră, că'n astâ'mprejurare Vr'o inimă Romană se află cu gînd reii. Că totul nu cruţeadă spre a Ţerreî resuflare, Spr'a Patriei mărire că nu-aţiniă mereu. Ar fi vre o fiinţă ce astrul României Vedutu-l-a îndată, ce ochi ş'a deschis Acum care'n plăcere cea calle-a fericireî Să nu arate Ţerreî cu or ce sacrifici. Aducă-sâşî aminte or cine să v'abate Din callea datorii, din drumul cel curat, Ce pentru-a sa plăcere sacrifica înalte A Patriei foloase, c'o di va fi'ntrebat. C'o di el va respunde 'naintea celluî Tare De toate căte-aicea sermanul a comis. Ce căte fără frică, şi fără remuşcare Făcu, şi spre resplată vedea-va cel abis. 93 Veni-va-atunci căinţa, şi glasul remuşcărL Veni-vor, da veni vor. în darn ter^iu va fi. Vai nimenî nu ascultă, căcî faptele îndreptări Se află nu în ceruri, ci jos, la noi, aci. Repet dar înc'odatâ, adî Patria ve ehiamă. Fiţi toţi de dînsa vrednici apr' a-î dş un viitor, Ce de la voî ea astădî ăl cere, ăl reclam^, Un sprijin, măngăere ş'or ce folositor. 1858 Octobre 12. Imn 29 Iunie IO. (Cântat cu ocadiunea împărţiri premiilor în colegiul de !a Sf. Sava) 0 di de fericire, o di de încântare. 0 di de bucurie, o di de serbătoare. Junimea Românii procede la cunună, Şi capul Ţerreî noastre cu lauri o cunună. 0 Doamne prea puternic a totului Părinte, La care lumea'ntreagă aduce rugăminte , Ascultă ş'ale noastre cu-a Ta bună-voinţă, Ce|Ţie-aducem astădi cu mare umilinţă. Prea sfinte Tu stăpîne al lumi creatoriu, Ce pentru toată lumea eşti bine-voitoriu, Protege cu-o divina şi sacră înfocare Pe capul Ţerreî n$&stre, ş'a Patriei altare Fă Doamne că acella lumină ce'mprăştie, Ce Patria-ăşî iubeşte, ce monumente ?nvie. Să aîbâ dile bune, dile îndelungate, De fericire, famă şi glorie 'ncărcate. Protege şi p'a noastră prea scumpă, şi iubita Pe patria cea sfîntâ pe Ţarra cea vestită Şi dăî d'acum încolo un viitor maî dulce , Un nume şi mai maie o soartă maî ferice. Mieria omului. Heritiers des douleurs, victimes de la vie Non, tion n'esperez pas que sa rage assouvie Endorme le malhaur. Lamartine. U di de dimineaţă, cănd soarele cel dulce Revarsă-a sa lumină din discul seu frumos, Natura cănd tăcăndă se pare că adduce O radă de plăcere, un suftlu recoros, Cănd stelele lucinde, şi luna albiceoasă Temîndu-se de Febu cel foarte'ncăntător Merg iarăşi sâ s'ascundă în noaptea recoroasă, In noaptea, ce se teme de astruPardător, Priveam cu admirare cu farmec cu plăqere Aspectul cel magnific, şi cel prea de dorit Natura ce întreagă, c'o limpede tăcere, Oferă dimineţi din sînu-i fericit. D'o parte locuinţa obştescului Părinte Părea că-e aşezată p'un nor strelucitor. Pe d'alta iar câmpia în rarele-î veşminte S?afla-acum îmbrăcată c'un chip încântător. Aci vedeam o floare, din care cu plăcere Mirosuri prea plăcute continuu s'egsala. Mai colo iar o rodă, ce veselă'n tăcere Stăpînului lumini cu farmec surîdea. Cănd vesela şoptire a frundelor plăcute, Mişcate de un dulce deflr recoritor, Venei să întrerupă atunci pe netâcute Tăcerea ce p'acolo domnea încântător', Cănd sgomotul făntăni, a căriî ape dulce Eşind nu-aşa departe, de unde eu m'aflam Mergeau întru plăcere pe dată să s'arunce In rîul, ce mai colo cu farmec eii păream, Cănd cantul turturiceî ce stînd cu întristare P'un arbore de vară departe trimitea A salle dulce«accenturî, şi plină de'nfocare în limba-î cea durere plîngînd tot povestea. Acum în astă oră t'adapi din fericire Uîtind pentr'o secundă cea slabă omenire. Dar veolî or cine fie că totul nu-e un abis Putea-va să priîmească în astă lume mare, în care intră, ese, reintră cu turbare, Se'ntoarce, cade, pere da toate ca'ntr'un vis. Priveşte omenirea tu omule'n tăcere, Şi vedî cum astă lume 'ţî-aduce neplăcere. Nu vedî de căt durere, suspini nefericiri. Te afli tot în prăpăstii, 'nainte-ţi tot peirea S'arată crudă neagră. ţ)adarnio absorbirea Te face căt'odată a crede'n fericiri. Putinţele a toate c'o mănă putinceoasă Pe voî pe cer pămîntul, pe marea furtunoasă, Pe stele lucinde, pe soare, luna, Tot Din 'nalta'î locuinţă, cănd luă o hotărîre A face da ve dise, priviţi a mea mărire , Şi jos aci durerea să fie-al vostru port, Pe cănd însă-a mea privire 5N aste locuri retăcea. lat'o rece, grea şoptire. Ce acestea ămî dicea. I 'ţ' Da totul de atuncea perpetuu retăceşte. Şi niminî nu cunoaşte ce face, ce'ntălneşte. Precede ca'ntr'un caos, şi vrînd al şeii finit Sâ vadâ care este, o mănă da fatală Găseşte că-1 împinge sp'o stare anormală, Unde mereu tot umblă sermanul retăcit. 98 D'atunci păcatul urlă c'o voce'nvierşunată La porţile or cărui ş'0 lacrâmă vărsată D'acesta, nu'mblîndeşte păcatul ne'mpăcat. Ba chiar urmeadă drumu-î, şi merge înainte Lovind pe fie-care cu măna-I mult putinţe , Cătînd ca nu în urmă-î să lase: vr'un uîtat. t 99 Aci amicu-ţî sincer ăl vedî că te înşală. Că rîde de durerea-ţî, sau. are chiar de fală , Cănd poate să-ţi aducă el însuşi neplăceri, Saii numaî cănd te vede în chinlirî sufferinde Intoarce-a sa vedere, te lasă lacrămînde Nevrînd să'mpărtăşească a talie lungi dureri. Nu credî a ta privire fiinţă da orbită? Nu vedî în or ce oră o crimă sevărşită? O eşî din amorţire, ş'un ochiţi tremurător Aruncă da pe căte acum din întîmplare Vedea-veî împrejuru-ţî că fără de'ncetare Se fac ca şi'n vechime, ca şi pe viitor. D'o parte vedî o muma de aur iubitoare, Ce fără nicî o teamă a fiîcă-sei onoare O vinde unuî altui, ca-un ce scădut, uîmit. Şi fără vr'o mustrare de cuget, conştiinţă , Tăcăud la-o voce internă, ce-o chiamă la căinţă Priîmeşte preţ p'onoarea, ce e un ce sfinţit. Maî colo iată omul ce'n numele dreptăţi Comite crime-atroce, lăsînd posterităţi Esemple fără numâr de mii nepăstuirî, Ce'n viaţa iui întreagă făcu cu îndrăsneală, Vrînd tot în acea vreme p'o caile da legală S'arate că procede departe de măhnirî. O mumă'nveninată de mâna fiicei sale Sfârşind a sale dile departe de 'ndurare. Un fiu tăcând perpetuu de tata luî strepuns. O soră de un frate aci dedonorată. Consoarta d'al eî mire maî colo sfâşiată. Şi tatăl de copilu-î far' mila da împuns. De alta iar din contra priveşte da, priveşte Cum inimi inocente perfidul le-amăgeşte Cu mii de mii de chipuri. Ş'apoî despreţuind Aceea, ce-e maî sacru în viaţa omeniri Le lasă făr' speranţe în mijlocul peiri, Precum o navă spartă d'un vînt de nord suflînd. O Ţarră prea mult dulce în lacrăme scăldata De fii ce-î hrăneşte cu totul delăsată, In plîngerî şi durere trăind tot suspinînd. Sermanul respins betul de cel, ce în orgie Se crede o secundă că s'aflâ'n veselie, Sub foamea, frigul ierni tot timpul da gemînd. 100 Un fiii far' consolare, ce-şî perde iubita mumă. Sau brondul, ce mai colo cu furie resfynă Anunţă câ o fiică din viaţă a 'ncetat. Icî inimî întristate, departe d'orî ce rîsurî. Iar colo veselie de aur dulce visuri Par tocmai ca un abur confus, şi turburat. picând acestea toate cea voce sunătoare Tăcu, şi eii sermanlil remăînd îmârmurit, Priveam în or ce parte, cătînd cu înfocare Să aflu d'unde vine cel glas, ceam audit. 1858 Iunie 21. Amicului G, Costandinescu. L'amitie vit avec tres-peu de Dieux Yoltaire. Amice priimeşte c'o inimă rîdîndă Aceste versurele, ce măna-mî tremurînd Aţi scrie ţie astădî în dioa suridîndă, Ce'ncepe anul noo, ce pare strelucind. 102 103 Priîmeşte aste canturi, ce-o inimă duioasă Făcu spre a fi date amicului voios, Ce suf&tu-mî cunoaşte din vîrsta amoroasă A anilor ceî tineri, ce-alerg ca-un rîu undos. Cunosc ca pană astădî o soartă fericită. Nu dete la-a ta uşă cu degetu-î iubit. Cunosc că tu caxmine, d'ursita cea orbita. Fuşî crud, amar, fâr' milă în lume chinuit. Cunosc că di rîdîndă, că di încântătoare Păn' astădî nu'ntîlnit-aî în drumu-ţi uimitor. Că soarele lumină, o radă ardătoare Nu scoase pentru tine din caru-î lucitor. Cunosc câ'n iarnă-urîtă, eternă, neplăcută Crescuşi a talie dile de viscolul bătut. Că barca vieţi talie p*o mare netăcută N'avu de căt să lupte cu valul cunoscut. D'accea'ţi-ured astădî o soartă împăcată. 'ŢI-ured să aî dacuma un vînt neturburat Că paserea să-ţi cănte pe cra^a-ţî legănată D'un defir. ce vin' vara de rode încărcat. Că candela să-ţi fie ani mulţi anii ce-aprinsă. D'o largă fericire să fiî în veci coprins. Columba-ţî cu-a ta viaţă să fie mult da strînsa Şi focu-î să nu stingă, de căt cănd veî fi stins. Tî ured că pentru tine să fie iarna-ascunsa. De viscoli şi furtune să nu maî fiî pătruns. Să duci în desfătare o viaţă da ajunsă în culmea veselii de lacrămî nestrâpuns. Cum steaoa, ce se urcă frumoasă, şi streină, Plăcutul oridontul cănd saflă dulce, lin Şi n'află nori negri pe bolta cea senină, Aşa şi tu 'nainte-ţî să n'aî timp nesenin. Pe florî mirositoare, ce vara strelucindă Hrăneşte şi dă noo din sînu-î tresărind, Să legeni a ta viaţa plăcută surîdîndă în leagănul iubiri, amorului ardînd, Ş'în ape de plăcere în unde'ncântătoare Să scaldî a ta fiinţă cum astrul lucitor Se scaldă în lnmină, în focuri ardătoare Cănd s'urcâ p'orîdontul, când pleacă dîmbitor. Acestea sunt amice urările iubite, Ce-un suflet cu căldură ăţî face fericit, Ca viaţa-ţî scumpă dulce în visuri aurite Să duci făr' de suspine de ro$e ocolit. Dar daca mă'ntrebave», ce caudă duioasă Făcu ca a mea liră să-ţi cănte plîngeros, De ce pe o hârtie de doliu 'ntunecoasâ Sunt trase aste linii, 'ţi-voiţi dice dureros. 104 Câ moartea mult geloasă bătu învierşunată Lă uşa fericiri, ce beam neturburat. Smulgînd de lîngă mine o mumă adorată Ce-era amoru-mî viaţa mî, defir în revărsat. 1 Ianuare 1860. îl Doo Cuvinte. Unul dice că cu timpul va pleca-a mea'ntristare, Altul iarăşi că durerea ş'osteneşte şi dispare Cesta^ c'astrul primeveri va eşi iar strelucind. Şi că vîntul p'aripi albe va sosi p'ăştî norî gonind. Cella că-e peste putinţă ca cămpia-mî să stea-uscată-Ca or cum 'n a sa verdeaţă nimfa fi^a da scăldată-Dar eii dic doo cuvinte, cănd d'o ploaa prea vărsînd Roda cade rupta jos astrul esc iar lucind Dar cea floare e uscată. 1860. 107 Născutu-m'aî o mumă! ca fără de'ncetare, Pe piatra-ţî mormîntală să plîng necontenit, Ca fâră măngăere, şi plin de întristare Să plîng ca-iin orb de dulcea-î privire ce-e lipsit. întocmai ca arbustul cănd vine iarna rece Se luptă cu durere în contra celluî vînt. Cum floarea surîdîndă o face să s'aplece O ploae furtunoasă spre tristul eî mormînt. Cum pasărea plăcută delasă locuinţa Cănd timpuri friguroase din cuîbu le gonesc. Cum plec în alte locuri c'o singură dorinţă, Câtînd un loc d'odihnă ce'n veci nu ăl găsesc. - Da, da aşa sermanul privind în or ce parte Nu simt nicî o plăeere, nicî pace pociu afla. Perpetuă mâhnire în vecî mă va desparte D'o mumă ee-altă data cu farmec mâ'ncănta. Plîngind pe morminlul mumei melle. Aşa mă plec sermanul în lacrămî şi durere Spre piatra, ce ascunde pe muma, ce-am iubit. Aşa nenorocitul mă lupt întru tăcere Cu iniina-mî 'ntristatâ, cu sufletu-mî sdrobit* U mumă! oare'n lume nâscutu-m'ai'n durere C'unic remas în viaţă din fruotele-ţi, d'amor îndată ce simţi-voî a mumei măngăere^ Să perd tot ce în lume 'mi era încântător. Vaî plîng făr' măngăere şi fără de'ncetare Voî plînge 'n astă lume de lacrămî şi de dor O mumă scumpă dulce cum plînge juna floare Dup'astrul ce'î dă viaţă, dup'astrul dîmbitor. 108 Remas orfan sermanul d'o mumă prea iubită P'acest pămînt de chinuri vai! cine va'ndulci Ursita-mî cea prea crudă, şi soarta-mi vestejită. Vaî! cine-a mea durere veni-va-a recori. Aceste lacrămî calde ce vărs far' contenire Vaî! cine va mai şterge pe tristul cest pămînt. Căcî da, pentru aceea, ce'n prima-mî vieţuire , Ămî şterse or ce lacrămî nu suflă nicî un vînt. Cănd barca vieţi melle împinsă d'un vînt tare Pe marea cesteî lume va'ncepe-a şovăi. O mumă prea mult dulce pe cine-avea-voi oare Să'nvie c'altă dată un suflet, ce slăbit Şi când al ierni strigăt veni-va să vestească Ca fiu-ţî, ce tu mumă atîta aî iubit, De valuri de mâhnire e gata să-amorţească, La cine alerga-voî sermanul amărit. Putea-voî fără tine s'înving cu uşurinţă . Amar or ce în lume d'acuma voi găsi! în vîrsta-mî crudă încă în van or ce silinţă Voî pune! căcî în drumu-mî maî des mâ voi opri. Maî des în desperarea-mî,. fâr' nicî o măngăere. Stînd trist, nenorocitul voî plînge repetînd Că moartea unei mume e singura durere Ce face ca-un fiu june sâ dacă suspinînd. 109 fi Din braţeleţî ferbinte o mumă prea mult rară în cruda vijelie d'o dată părăsit, Ce dile de durere ce viaţă prea amară Să duc în astă lume d'ursita-mî sunt menit. Sub cuî adepostire voî pune-a mea fiinţă!... Dar cine de'ntristara-mî d'acuma vă'griji. Cănd vântul rupe craca. în darn or ce silinţă, 'Şi rodul căcî pe dată începe a 'negri. Din dulcea-ţî primăvară o mumă mult iubită Smuls vaî nenorocitul ce ierne voiu vedea! Ce vînturi friguroase în viaţa-mi vestejită, Să sufer fâr'ncetare tot timpul voi avea! * Când astrul ce'ncâldeşte o floare amoroasă Născută de al veri defir recoritor Se stinge, cănd soreşte o iarnă friguroasă, Cea floare cade tristă, făr' nicî un ajutor. Aşa şi eu în tine perduî a mea lumină, Ş'în viaţa-mî şovăindă de loc nu voi uita Că muma e ca steaoa frumoasă, şi senină Ce creşte floricica, ş'o face-a s'îngîmfa. Că muma pentru fiu-î e ca o primăvară, Ce rîde cu plăcere la-un arbore stufos. Pe care însă-îndată al ierni vînt doboară, Cănd' trece vara iute cu astru-i luminos. 110 Plecaşi o mumă dulce din lacrămî şi mâhnire. Cum pleacă păsărică, căldură spre-a găsi. Dar vaî! ea se întoarce scăldată'n fericire. Iar tu nu reveni-veî pe fiu-ţî a'ntălni. Plecaşi. Dar vaî! 'nainte dVnchide uşa crudă A vieţi cesteî lume o mumă t'aî gîndit Că laşi far' consolare, îft lacrămî şi în trudă Un fiu ce fără mărgini aci tu ai iubit? Uitaşi câ'n a sa mumă privea-or ce fericire Acel, ce lîngă tine şedea tot surîdînd. Că'n tine vedea totul, că dulcea ta privire Lera era ca-o radă-a steleî, c'aurora strelucind. Uitaşi c'a ta suflare era Ia dulcea-î viaţă întocmai cum un defir la-o rodă ce'nflorea. Că nori de pe fruntea-î cei grei şi plinî de ceaţă Aceastâ-a ta suflare pe dată risipea. D'aceea plîng sermanul în viaţa-mf de suspine O mumă, ce aicea nu voî maî revedea. Da plîng cănd gîndu-mî iute la dilele senine D'alt' dată se abate, ce nu voî maî gusta. 1859. Decembre 2. INVIDIA- Lâ de serpents nourrie et devoree Veille l'envie, honteuse et retiree, Monstre ennemi des mortels et du jonr. J. B. Rousseau. Neagră tremurîndă, plină de turbare Rece, necăjită, surdă'nfiorătoare Poartă p'a sa frunte văl înşelător. Intră, se strecoară crud, îngrozitor. Manta-î în abisul pare că-e ţesută. Vocea-Î cea sinistră des e prafăcută. Faţa-î e ca a nopţi cănd afară-e vînt. Palidă, urîtă, scoasă din mormînt. Dioa bună, albă tremură să vadă. Crede că atuncea'n curse o să cadă. Din 'ntuneric însă omului semăn Multe rele face'n haîne de orfan 1860. Aprilie I8S9, Dulcea copilă Ca-o filomilă Cănţi prea plăcut. 'N inima-ţî jună Pare că sună Doru-ţî tăcut. Spune de-iubeşte ^ Roda ce Soreşte Vîntul J&Bin. Roa dorită Iarba iubită. Nu-ţi da suspin. A ta fiinţă Nu'n sufferinţă Voi a vedea. Spune te scapă. Vino t'adapă Din apa mea. Căcî e curată, Neturburată Curge'ncăntînd. Ea e voindă E recorindă Vino căntînd. Amicului Gr/Triandaiil Ia Paris Nobl§ et tendre amitie................ Du poids de tant de maux semes dans l'univers Par tas soins eonsolants c'est toi oui nous souiages Trasor de tous Ies lieux, bonheur de tous Ies âgen Ducis. O mănă amicală, ce s'afla'n depărtare Aţî scrie adi urarea, ce sufletu-mi duîos Aţî face cu credinţă, cu lacrămî de'nfocare în dioa, ce arată-anul c'un deget misterios. Prin lira-mi tremurîndă 'ţî-ured dar cu plăcere Amice mult iubite să'ntimpenî ne'ncetat. în callea vieţeî talie căntarî de păsărele Ce vesele să-ţi pue că traiu-ţi e'mpăcat. 8 i 114 Eternă primăvară să facă suriţlîndă Să crească-a talie $ile p'un cămp tot înverzind Udat cu'mbelşugare d'o ploae lâcrâmîndâ Adusă de un dtafir prea dulce da suflînd. numeri în grădina plăcutei talie vieţe Da rode numeroase în veci tot înflorind, Departe de ai ierni, d'a crudei celle cete Amară apăsare, ee-usucă ce™e crescând. Să guşti în astă lume, departe de mâhnire, Din scumpa veselie, ce'n veci tu vei avea. Şi numai încântare, plăcere, fericire Sâ'nconjure-a ta viaţă, ce'n rîsurl se va-afla. în visuri aurite sâ fie legănată în vecia ta-esistenţă departe de'nţristări. Ş'a mumei măngăere să-ţi fie'ndelungată,... Căci numaî scumpa mumă adduce încântări. Termin aci amice făcând încă-o "urare. Sâ vedî a noastră Ţarră scăpată de dureri S'o vedî mai înfţorindâ, mai veselă, maî tare, 'Nălţîndu-şî iarăşi fruntea scăldată în plăceri, 1 Ianuarie 1860. Pliogerea PoelufBî, .L'amertume est mon iniei, la tristesse est ma joie. Un instinct fraternei m'attache â tot cereueil. / Nul chemin ne m'arrete, â moins qui je n'y voie Quelcpie ruine, ou quelque deuil. Lamantine. Amară este viaţa cănd omul vaî tot geme. -Cănd numai sufferinţe 'nainte-i se ivesc. «.Cănd astrul numai rîde, cănd iarna tot a lene Hrăneşte-a salle dile ce'n veci nu înverdesc. 116 Amară este viaţa cănd omul în suspine Petrece-a salle ore c'un suflet vestejit. Cănd ca cea filomelă tot dile nesenine Priveşte înainte-î c'un suflet amărît. Amară da, amară e viaţa, cănd definii Gonit tot de tempeste tot timpul stă ascuns. Când vara numai vine, cănd paserea suspinul Nu căntă pe o cracă a pomului ajuns. Amară e cănd omul de chin nefericire Slăbeşte al seu suflet perdînd or ce-ajutor. Cănd inimaî de viscoli ajunsă 'n amorţire Nu vede'n astă lume nimic încântător. Vai! ast-fel este viaţa, cănd numai în durere Trăeşte fie-or cine p'acest amar pămînt. P'o mare furtunoasă cănd păndele'î 'ntăcere Impinse-su cu iuţeală d'un foarte rece vînt Tot ast-fel ş'a mea viaţă departe de'ncăntare * în lumea cea de chinuri mereu tot 'naintînd, Nu lăsa de căt plîngerî, de căt tot întristare în inima-mi amară, ce creşte suspinînd. Pe valurile vieţi îndată ce-a mea barcă Fu pusă de amorul părinţilor iubiţi N'avui de căt să suffer sub ploile ce'ncarcă O inimă sermanâ, şi ochi-mî osteniţi. Vi. N'avuî de căt să radim o mănă îndoioasă P'o slabă lopăţică, cu care tot cătam, Să scap de celle valuri, de marea furtunoasă Ce'n rîs avea aceea, cu care m'apăram. N'aveam de căt tempeste, în calleami vestejită, Să fug cu uşurinţă, spr' a nu fi prada lor. Sâ caut a m'abate d'o stâncă învechită, Ce'n fie ce secundă părea îngrozitor. Dar vaî î atuncea tocmai cănd totul era-aproape, Puţin cănd remăsese spr' a fi de tot scăpat, Lopata cade, pere şi barca-mî să săngroape Intră în fundul mări, lăsîndu-mă'ngheţat. D'atuncî peri speranţa şi ast-fel cum procede La moarte vinovatul, cc legea 'la-osîndit, Proced şi eii sermanul. căcî' inima-mi da vede Aproape că-e mormîntul, că astfel sunt ursit. Aveam o scumpa mumă, şi moartea 'mî-ă răpit-o. într'însa priveam totul. Acum tot e perdut. Nimic nu poate-adduce pe muma, ce-am iubit-o. Cum floarea astrul veri, şi delirul plăcut. într'însa priveam lumea, într'însa fericirea, La ea găseam plăcere tot eî eii surîdeam. Cănd stam pe lîngă dînsa perea nenorocirea, Cum pere neaoa vara. Cu dînsa mă'ncăntam. 118 Suflarea-i ca un A celor, ce prin tine o moarte numai vede De căt durerea crudă, pe sufletu-a pătruns. 4& Căcî ochi-mî de acuma perdură-a lor vedere. Şi astrul, ce lumină ămi da încântător, Se stinse far* speranţă c'a doa oii 'n plăcere S'apare p'oriolontul plăcut, suridător. Cununa vieţi melle, ce-o vara împlătise Cu florî mirositoare, şi defiri recoroşr Acum e vestejită! şi vara, ce hrănise Aceasta, e ucisă de vînturî friguroşî, Dar timpul ce aleargă, tot merge numaî vine, D'acuma numai poate să facă a 'nflori Cununa ceasta scumpă, ce numaî pentru mine Din sînul prime-veriî fu smulsă-a recori. Tăcu şi a mea voce cum tace-o turturică, Cănd suflă vîntul ierni, afară-îngroolitor. Cănd însă vara vine cea scumpă păsărică începe iar să cănte c'un chip încântător. Dar eu numaî găsi-voî o cracă în vorbită, Pe care legănînd-o de vară-un dulce vînt, Să cant a mea durere, şi trista mea ursită, Ce-atîta sufferinţe ămi dete pe pămînt. E rupt de vijelie cel pom, ce-adepostire Ămî dete pană astăzi ca-un bine-voitor. Puţin dar şi peri-voi sub repedea lovire A ploilor, sub raoîa a soarelui-arolător. 24 Decembre 1859. 119 AMORUL. Amoru'nobilea ce-am duş păn'în cea scara,1) 124 Cea scară blestemată şi plină de'ntristare , Cea scară-ăşa de neagră, ce-aduse turburare. Vaî! ce nefericire, ce mănă amagindă Veni d'atunci s'apase o inimă ardîndă ... Vaî! re schimbare crudă r veni neaşteptată Să schimbe fără veste o inimă'nfocată. Se duse vaî! se duse d'atunfcea fericirea. Se duse, şi în locu-î veni nenorocirea. Remase din cea scară plăcerea amorţită, Şi inima'mi senină remase vestejită. D'atunci nu-e serbătoare, nu-e di care să-mî placă. Nimic într'astă lume da, n'ar putea să-mî facă, Să uit p'acea fiinţă, divină creatură. Să uit pe acel angel dotat chiar din natură D'o vie frumuseţe, splendidă ne'norată, Ce face ca o jună să fie adorată. D'atunci se duse somnul remăînd neodihnirea, Care mă face-adesea să blasfem omenirea. D'atunci ămî pare că lumea'ncepu să'mbătrînească Că chiar naturâ'ntreagâ voeşte s'am^ţească. Vădînd a mea durere şi florile-mverdite Voiră să consimtă remăînd tot vestejite. D'atunci cea radâ-a lunei păru întunecoasă. D'atunci şi astrul dileî lumina luî pompoasă Păru că o ascunde sub umbrele profunde A norilor selbaticî, ce-adesea ăl confunde. Şi dulce păsărele consimt la-a mea'ntristare. Opresc căcî de atuncea iubita lor cântare, Columbele frumoase, ce-adesea altă dată Sburau c'o nepăsare, ce lor aşa e dată, Acum s'ascund fricoase, temîndu-se ca elle Să nu maî mult aţîţe a reneî celleî rele Durerile profunde lăsat-a ce în-mine Săgeata ta cea crudă, ce'nfiptă e de tine. Natura dar întreagă simţi a mea durere, Ce-acum ântăia oară eii suffer în tăcere, Tu numai însă jună remăi nesimţitoare. La- rana cea profundă, şi cea prea perdătoare A inimei sermane în care fără milă îţ\fipt-ai cu crudime săgeata-ţî de copilă. 126 Pan' cănd dar sctfmpă jună voî duce $ile cruda? Şi ochi~mi de durere păn'cănd da vor fi ude De lacrâme ardînde, ce vărs făr'ncetare. L'ast suflet ce tot plănge cănd da-vel liberare? Pan* cănd tu vei concede să fiu în sufferinţă, Şi tu jună plăcută să fiî cu necredinţă. De ce tu oare crudă în lacrămî tot a dace Ordoni 1-a mea inimioară, departe d'or ce pace. De ce-atăta ciudime :n inima-ţi cea jnnă. De unde vijelia ce la urechi ămî sună. în urma atîtor plîngerî, te rog dar jună fată Plecat cu înfocare iubita-a mea-adorata, Te'mplor c'o voce slabă, c'o voce tremurîndă Să fi la-a mea durere d'acum mai suridînda. Te jur pe cel maî sacru, ce aî în asta lume, Pe numele acelleî iubite bune mume. Pe sfântul suvenirul a cellui duJ[ce tată, Pe tine ce în lume a pus plăcută fata, Sâ nu uîţî un bet june ce duce'n sufferinţe Tot dile amârîte, şi pline d'umilinţe. S'abaţî da maî adesea privirile-ţi frumoase, Acelle'ncăntătoare, şi prea muit recoroase, Şi către mine betul ce toata-a mea privire îndrept spr' a ta fiinţă acum far* contenire. Aţî dic sâ al aminte c'o di-a ta conştiiriţă Mustra-va-te prea tare de astă sufferinţă, Ce pus-ai fără milă cu-atîta nepăsare în inima-mi cea slabă, ce daee'n întristare. 29 Ianuare 185Ş. începe iată'ncepe natura s&'nflorească Câmpiile plăcute încep iar sâ'nver^easca Privesc că toată lumea se află'n veaelie, Aud din or ce parte cântări de bucurie. Ciobanul iatâ'ncepe îndată să conducă Iubita lui cea turmă, şi să o reconducă, I Acum iar astrul dileî va'ncepe să lucească. | Cocorul, rîndurica da iar o să sosească. Şi nori seî selbatici se trag se duc departo // Şi vîntul cel iernatic da pare că-e în moarte. Acum în locu-acestui veni dulcele defîr. Şi p'oridontul splendid pare-un frumos lucefir. ' Acum şi turturica p'un arbor ce'nfloreşte Cănta-va-a sa iubire şi dorul ce hrăneşte. \ •-. Acum dar primăvară soseşte iată'ndată. ^ C'o mare veselie, ce pre tot om îmbată. Acum frumoasa rodă, iubita scumpă floare O ved că respîndeşte odoare'ncăntătoare. ' Priveşte pomi vesteji încep să înflorească, 1 Şi frundele uscate încep iar să'nverdească. y A dileî astr promite acum de astă dată ţ O mare abondanţă în roade şi s'arată / Plăcut, frumos, dulce, ager, plin de bună-voinţâ, Preumblă p'oridontul cu mare uşurinţă. Şi luna'ncăntătoare, ce pere deodată, ' Cănd vede de departe pe soare că s'arată, I Ce foarte da se teme de radele ardătoare A cestui astral dileî, ce-aduce desfătare. D'acuma'n colo liber putea-va să-şî finească Cel curs ce are-a face fără ca să '«orească. Grădinile frumoase se umpl de floricele * Purtate, ce-su de bune şi june darnicele. Natura dar întreagă se află'n veselie, Vedînd că primăvara voeşte să re vie. Tot omul se găteşte a lua şi el o parte La astă bucurie natura ce ne'mparte. Da nimeni cred nu este pe care să nu'ncănte Aspectul cesta dulce, şi defirul suflînte. Eu singur în suspine, în jale şi durere, în lacrăme ardînde ş'în mare neplăcere Departe de'ncăntare, de or ce fericire, De rîsurî bucurie, şi d'or ce mulţumire, Vedînd o da pe nimem în astă lume mare, " De căt pe tine jună lipsită de'ndurare Eu singur dic în lume trăi-voi'n sufferinţe, Pană sâ vii în fine o da la pocăinţă. 130 1131 Pana cănd al teu suflet voi-va ş'el în fine Să vindece durerea ce-aprins-aî tu în mine. Pană a ta crudime 'ţî va da deplină voe D'a şterge întristarea, ce fără vr'o ne voe Aî pus în al meu suflet, tu cruda jună fată, Ce eşti de frumuseţe, şi graţii îndestrată. 21 Marte 1858, III. O oii prea fericita, o di strelucitoare. O di de bncurie, o di de serbătoare. Frumosul car al Dianeî ăî veol că'nainteada, Şi cerul cel văratic nu se maî înoreadâ. De ce mă simţ eii ast-fel coprins de înfocare? De ce trăsare'n mine o vie palpitare? De unde veselia, ce-mî vine de odată. De ce inima-mi slabă, aşa de întristată Resimte-o fericire aşa de'încăntătoare? Da. Unde e durerea aceea prea perdătoare ? Se duse da departe acea durere marc. Şi dar-ar creatorul cu-a sa voinţă tare Să nu se maî întoarcă vicleana vijelie. Tirana întristare să nu maî reînvie. O di de fericire o di neaşteptată. In care a mea bellâ, iubită, adorată, Pe care păn'acuma numeam fără de milă C'o voce tremurîndâ, c'o voce de copilă, 'Mî-a dis că mă iubeşte, scoţînd or ce'ndoială Din sufletu-mî ce-o-adoară far' teamă, far* sfială. Putea-voî dar d'acuma să simţ încă'ntristare ? Putea-voi iar parola-î să cred făr'nfocare ? O nu! nu, nicî odată ea nu-o să mă înşele. Căcî cum credu în fine şjL ea vorfcelor mele. Nu cred ca dup'atîtea promitterî, jurăminte, Ce-mî face ea adesea, şi multele cuvinte ă i I; 182 \ Ce-mî dice cu credinţa în or ce învăluire, îndată dup'aceea să lase'n amorţire P'acel, ce pentru dînsa simţit-a şi durere, Adesea suspinat-a în crudă neplăcere. O di veni-va'n fine, în care aste toate Da fi-vor cunoscute d'aceea care poate Această fericire, ce s'află-acum în mine Sâ schimbe cu'nlesnire în lacrămî şi suspine. Fi-va-însă aşa crudă a mea jună-adorată? Dar fi-va sperjură copila nepătata ? Ca iară să delase un june, ce-o adoră,| Şi care tot la dînsa gîndeşte'n or ce oră. Gîndesc da tot Faceea, ce cu încredinţare, C'o inimă-înfocată, şi cu neturburare Amî dise că mă-iubeşte. Şi fără nicî o silă Jură pe al seu nume că are mare milă De mine sufferinde, şi câ compătimeşte. La rana pierdătoare, ce roade ş'amăreşte. Dar vaî! ce fac ingratul! De ce nemulţumire Ce! ămî pare că-e puţină această fericire! " Cănd încă-eram sermanul în marea-mî întristare, Cănd inima-mî cea slabă scotea-suspine-amare, Atunci, cănd pentru mine suflarea-era tâcăndă, Natura cănd întreagă pârea ca e dâcăndă. Cănd n'aveam nicî plăcere, nicî dîmbete în mine. Cănd dilele-mî prea negre erau tot nesenine. Când soarele cel splendid, şi luna albiceoasă, Cănd stelele lucinde, şi noaptea recoroasă, Departe d'a adduce la inima-mî sdrobită ^. Vr'o slabă consolare, vr'o ra$ă aurită Creştea maî mult durerea, ce-adduce disperare ti- firănea şi maî mult încă cea rană-amăgitoare. ă Atunci dar, dic atuncea când toate 'n astă lumi f Păreau că sunt obscure, şi fără nicî un nume, I O simplă convorbire, 'mî-ar da o'mpărăţie. I O singură parola ce-aşi fi-adresat eu ţie Putea să facă-'ndată să easă cu'nlesnire f Cest suflet din durere din* marea cea mâhnire. I a Ş'acum dupe atăta cănd astădî ămî (Jîmbeşte O soartă maî plăcută, ce par' că recoreşte 134 Cea rană ardătoare, ee eii hrăneam în mine , Amorul fără mărgini, ce simţ eu pentru tine/ Da astădî cănd în fine venişî la pocăinţă, Cănd pociu. făr'aşa trudă, cănd 'mî-este cu putinţa , S'ascult iubită jună cea voce vibratoare, Ce-mî sună'n or ce oră plăcută'ncăntătoare, Cănd astădî eîi în fine pe braţele-ţî iubite, Pe braţele-amoroase, prea scumpe ferieite A eroinei mele fără nicî o sfială Mă las cu înfocare, şi cu neîndoială. Cănd simţ pe a mea frunte ca-a ei mănă frumoasă Preumblă cu-o ardoare, divină amoroasă, Cănd stînd pe lingă dînsa prea scumpe ore multe , Ce trec fără de veste ca cănd ar fi minute Ascult cu înfocare cuvintele-î de-iiibire Contempl in admirare o ■frunte de mărire. Cănd sunt ajuns în fine la ţinta cea dorită, .Cănd inima-mî sermană e iarăşi înflorită, Ce-ar fi putut s'aducă iar plîngerî 'n astă lume? Când pociu fără sfială s'admir un dulce nume. Nimic pe astă sferă, unde-initna-mî trăeşte, Unde-or ce creatură mereu tot ş'amăreşte, Unde cu greu se poate afla o fericire , Ce iară să n'aducă apoî nenorocire ; Nicî largă bogăţie nicî fie-or ce onoare, Nicî or ce mulţumire, nici glorie prea mare, Nu poate fi mai dulce decât iubirea dreaptă De căt amorul sincer; el fie p'or ce treaptă. 10 Maiii 1858. IV. Dupe ce prin rugăciune te făcui să mă iubeşti. Te implor a mea iubită sâ nu mai mă păuăseşti Căcî destulă e durerea, care eu am sufferit. Pană cănd s'ajung la fine ce-mî era-atîta dorit. Aşî fi dat or. ce în lume daca eii aşi fi putut Să te am pe lîngă mine. Or ce lucru-aşi fi făcut. 136 Daca tu voeştî din cont» a şi or ce aî preferi Ca cesta să nu s'întîmple, vaî C6 voî maî sufferiî 1858 Iunie 7. O de ce copilă jună da îndată ce'ntălnim Alle noastre blînde feţe, şi îndată, ce dărim Tu pe ochi, ce te'hcăntă, precum scumpă povesteai Iar eu însumi p'alle talie, ce lucesc pe faţa ce-ai, P'aceî ochi din care ese fără de a înceta Mii de mii de rade dulce, ce apar spre-a încânta O-inimioară, ce t'adoră cu-un amor adevărat O-immioară, ce la tine se gîndeşte neîncetat, P'acei ochî ce cu dreptate fără d'a te înşela Ăi ador precum pe soare-ăl adoră-a nopţi stea. Da de ce a mea iubita tu îndată ce mă vedî Stai departe d'ori ce rîsuri şi începi să lăcrămedî. VI. Speranţe vane înşelătoare Speranţe crude, şi trecătoare V'aţi dus departe da aţi perit. De. ce însă-ast-fel mă d^lăsară , De ce;aşa iute val î mă uitară Celle speranţe, ce am iubit. Priveam o juna cu înfocare. O dic aceasta cu'ncredinţare Dar vaî! se duse timpul plăcut. O-iubeam. La dînsa găseam plăcere. Făcea să-mî peară or ce durere , Cel timp se duse. Vaî! a trecut. 17 Septembre 1859. 1 Septembre 1858. 139 Cănd un vînt de primăvară Saflă vesel, o-immioteă Scoate-o plîngere amară , Căcî atunci vai! dureros Un ce-mi spune plîngeros Că u'am mumă'ti astă vară. Cănd cămpia e'nverdindă, Floricica înflorindă Steaoa dulce Jncăldindă , Al meu suflet stă uscat, Rece, veşted, turburat Căcî durerea-mî e crescândă. ORFANUL. J# yais saiis savoir ou, j'attends sans savoir quoi. Lamartine. Cănd e di de serbătoare Curg din ochi-mi lăcrămioare Ca şi flacăra-ardătoare, Căci atunci maî mult gândesc, Că s'a dus, numai găsesca Muma-mî scumpă'n căutătoare, Când iubit'o turturică Scumpă, dulce păsărică De p'o cracă d'unde pică Roa nopţi'ncăntător. Căntă vesel dîmbitor , Inimioara-mî se despică. Căcî atunci 'rai-a duc atfrinte Alle mumei rugăminte, Ce iubită prea ferbinte. Cănd cea voce audlear Cu căldură trimittea Celluî, Ce-e a tot-Putarite Ăl ruga întru plăcere ţ Ca cu marea «lui putere \ Să abată-or ce durere De la scumpul fiul ei. ■ Dar ursit aşa fuseî j*« Să tot gem în neplăcere. ' Ăl ruga cu umilinţă Cu căldura, cu silinţă, Ca d'or care sufferinţă Să desbrace voitor P'al eî fiu ce olîmbitor O-adora întru credinţă. > ' t* v Moartea însă mult geloasă j Rece, neagră, nefricoasă \ Mult tirană, nemiloasă j De acestea aurind r Rîdea, dinţi tot creşnind, j Turburată, friguroasă J * ' V:' Lasă marea liniştită, | ;j Unda lină, ş'aurită [ De a stelei ra îmbrăcaţi în voluptate , Bucurie, libertate. Cănd pe câmpuri înverdite Cu plăcere alergam, Şi sab umbre prea dorite Unul d'altul n'ascuudeam Privind p'astrul cu'ncăntare \ Cum s'urca, făr' turburare. Când credeam că'n astă lume Toate risurî ne aduc Cunoscând de loc cel nume Al dureri, ce produc pile 'n lacrăme udate, Tot în negre îmbrăcate, Vere unde-e vîrsta jună Vîrsta noastră de copii, Cănd a stelei radă bună Respîndindu-se'n cămpii Ne găsea numaî în rîsurî Şi-în de jocuri dulce visuri ? Rare ori un nor de vară Uşurel venea tăcut, Să trimiţă-o lăcrămioară» Pe pămintul cel plăcut, Numai însă ca să ude Rode dulce, blînde, nude. 168 S'au retras acelle dile A'ncetat plăcutul cant Prea iubitei filomile, De care-astădî nu ma'ncânt, Căcî durerea perdiătoare Mă apasă plîrigătoare. Yaîî d'atunci ca turturica, Ce preumblă ne'ncăntat, Făr1 plăcerea, cea maî mieă Astfel scumpe-am suspinat. Nu cred lumea să maî poată A'ndulci durerea-mî toată. 16» Astădî rada dulceî stele .Ce'n plăcere lumina S'a ascuns. Şt păsărele. Ce cu farmec dănţuia Triste negre şi tăcute Stau urîte, neplăcute. Soarta noastră prea iubite! Astfel crudă hotărî Ca prin căi nefericite Să ne facă-a retăci Tu departe de'ncăntare Eii de or ce desfătare Căcî îndată ce-unul ş'altul în durere şi în dor Despărţiri sărutatul Ne-am dat plini d'un sfînt amor, Tu perduşi un tată dulce, Eu o mumă şi mai dulce. Cât amar făr'mpâcare E atunci, cănd în "dureri Duci o viaţă de'ntristare Fără canturi, şi plăceri Delâsat din or ce parte, Urmărit de cruda soarte. Cănd aproape stai de mine Unul p'al tul consola. Acum însă fară tine Toate căte mă'ntrista Par maî negre par maî crude, Ochi-mî tot de lăcră-mî-sii ude. Vino vere înc'odată Lingă mine mult voios Uîtă soarta-ţî întristată, Ce t'urmeadă dureros. Să ne dăm o 'mbrăţişare, O-amicală sărutare. 170 Vino. Viaţa e maî lina Lîng'al ten amic iubit. Vin' p'o undă cristalină Să priveşti maî recorit Barca noastră iar mergîndâ Maî uşoară, mai lucindâ. 1860. 171 Atuncî ăţi veî aduee aminte gînditoare De toate căte-adesea iubită promitteaî? Si defirul de vară, ce ţie dîmbitoare Sufla-va, nu goni-va departe ce-mî diceai? în van! a mea speranţă se perde-va ca fumul. Căci roda, ce o ploae veni a recori, Uîlînd c'a fost plecată, amestecă parfumul Cu florile ce-su verde,^nevrind de alte-a şti. 1859 Maiu 30. Sa nu mă uiji. Să nu mă uîţî o jună, cănd ora fericiri Vesti-va-a ta pendulă cu sunetu-î plăcut. Cănd astru-ţî se'mbrăca-va cu haîna streluciri, S'aruncî a ta privire la timpul ce-am trecut. La o juna. Tu-ămî eştî viaţa, tu-ămî eştî soare, Tu-ămi eştî (Jefirul curat, într'un leagăn de'ncăntare Ţii fiinţa-mi necurmat. 172 173 înaintea cailei melle Numaî rode respăndeştî. Şi ca dulce păsărele ^ Cu plăcere tot dîmbeştî. Cum e roa la o floare Ast-fel 'mî-eşti plăcuta mea. Ca dambila ridătoare. Rîde'n veci fiinţa ta. Martie 1859. La E Jună, ca vara ce'n floricele Vine scăldată plină d'amor > Cum pe o cracă dulci păsărele Căntă ne spune care-e al lor dor, Astfel copilă, înconjurată Din or ce parte eşti de plăceri:, De vîntul tare neturburată, Duci a ta viaţă în încântări. Dar nu ştii oare că'n astă lume Esistă-un june, ce pe pămînt Suspină betul la al teii nume, Căcî lui ăî sufle un tare vînt? Nu ştii câ'n tine vede scăpare. Că'n tine totul are tăcut? Tu i-eştî speranţă or ce'ncăntare Scapăl iubită. Doru~î-e plăcut. 1859 Maiu 8. Tot la ea. (C'un buchet.) Tu eşti floarea vieţi melle Vino 'ncăntâ al meu dor. Stea maî dulce dintre stele Lumineadă-mi dînbitor. 174 Ţie angel de plăcere Aţi aduc aceste flori. Tu vrăjmaşă al dureri Risipeşte-mi negri norî. 1859 6 Iunie. 23. I Tot la ea. Nori sunt încă plini de durere Pe a mea frunte, ce vijelii Aşteaptă tristă, cu neplăcere. Goneşte-i. Adu dulci veselii, în valuri triste de turburare De ce ăţî place s'aî ne'ncetat Pe cel ce vesel cu înfocare T'adoră jună neturburat. A doa Rugăciune. A qui perd tout , Dieu reste encore, Dieu lâ-haut, l'espoir ici-bas. Al. de Musset. 1859 August. Doamne înalte, vecinie Părinte La tine singur mă mai gîndesc. Şi di şi seară dulci rugăminte Aduc eii Ţie* stăpân ceresc. Maî des privireaţî acum o lasă Către un suflet, ce e.sdrobit De o durere, ce ăl apasă Şi di şi noapte.necontenit. Muma lui scumpă ce-î da plăcere Vruseşî să-1 lase făr'ajutor în valuri negre de neplăcere Sub un vînt tare, turburător. Astfel, cum barca s'afla pe mare Cănd o furtună rîde de ea, Din stăncâ'n stăncă s'isbeşte tare Se urcă, cade în callea sa. A ta voinţă a fost aceasta. Eî bine-acuma durerea mea Vino'mblîndeşte eu-a ta cerească Milostivire. Nu mă lăsa. Tu mă protege în a mea caile. Fiî lîngă mine necontenit. N'uîta pe fiul a fiicei talie Ce-aci virtutea mult a iubit. Pe fiul mumei ce'n or ce oră A talie sfaturi ămî povestea, Şi cu o voce prea mult sonoră Callea cea dreaptă ămî arăta. Ajută-mi Doamne să merg 'nainte Fără clintire, netremurănd Pe calea aceea, ce'n rugăminte, Trecu-a mea mumă neşovăind. Maî dăm speranţă căcî am perdut-o. în a meă mumă pan' aci~o-aveam. Urma măhniri am strebătut-o. Acum nedejdea în tine-o am. Te rog Părinte, mai am un tată. Eî bine! Lasă-1 p'acest pămînt Maî mulţi anî încă. Căcî el bet cată Să maî mă'mbrafce c'un alb veşmînt. Părinte! Lasă-1 încă în viaţă El mă măngăe în urma ta. Maî risipeşte nori de ceaţă, Ce staţi prea negri pe fruntea sa, Sfârşesc. Dar oare orî ce dorinţe Le spus-am Ţie, ce-eştî voitor? 'Ţî-am spus câ ţarra e'n sufferinţe. Că nu scăpat-a de tot de nor. O Tu! Ce totul ţii 'n a ta mănă. Tu, care aperi p'omul oftînd , Păn' cănd vedea-veî ţarra romană 'Notând în lacrămî, şi susPinând! 12 Da. România nu fi-va oare Şi ea odată ajunsă'n port? Pe- o câmpie maî lucitoare Ea nu-şi va'ntinde plăcutu-î cort? Unui d'o parte, altul de alta Eăr' contenire o va chinui. Pe criminalul de a sa faptă Nimenî far' milă va pedepsi? O ţarra dulce cănd te vedea-voi Cu bucurie săltînd plăcut? Cănd a mea frunte eu înălţa-voî Vedînd pe tine că-uîţi cel trecut. A treia darâ-a mea rugăciune Este aceasta 'Nalte 'mpărat. Să scapi pe Ţarra dulce stăpâne D'acet greii negru, urît păcat. Să faci ca astru-i maî strelucinde Să fie limpede mai curat. Să faci ca vîntul mai recorinde Să fie dulce neturburat. S'o'mbraci cu haine de primăvară. Şi p'o câmpie cu dalbe flori Sf'o laşi să'noate, ca-un astr de vară P'un cer far' mărgini şi fără nori. Pe fruntea-î mândră să pui cunună De lauri rode încântător. Cum vara pomi cei buni cunună C'un deget * dulce mult voitor. 1860 Aprilie S. Unei june trădătoare, Iubirea adevărată nu pare ţie bună. în calea desfrănări ăţi place-a preumbla. Eî bine-atuncî strebate-o, şi mergi maî iute jună. Sdrobeşte înainte-ţî or ce tu veî afla. Aţî place ca o bacantă să bei cu nepăsare Din cupele orgii în sgomot dănţuind. Eî bine te îmbată, d'o largă desfătare, Şi calcă inocentă, onoare alergînd. «859 Mai 30. SONET % Floarea veselă surîde cănd o ploae recorinda Vin' pe aripa-unuî defir, şi o udă voitor. Aurora cănd apare roda iarâ strelucindă Roa dulce de pe dansa lasă jos încântător, A&tfel slaba mea fiinţă, o copilă dîmbitoare, Se încântă, cănd privirea-ţî se abate misterios Către-o inimă'ntristată, ce pe tine, jună, te-are Ca o roo, ca un defir şi ca astrul cel frumos/ Alineadă dar plăcută oridontul vieţi melle. îndulceşte-a mea mâhnire cum iubite păsărele Pe o cracă căutând dulce stinge'n noi fie-or ce dor. Fă ca-un defir recorinde să mai legene-a mea cracă, D'astă haină'ntunecoasă, a mea jună mă desbracă, Şi în locu-i dă-mi o altă de plăcere şi amor. Maiu 1859. Cât dulce căntă o păsărică Colo pe arbor, ce eii dăresc. Fi-va ea oare o turturică? Scumpă cântare imn îngeresc. Iată delirul cu-aripa-î albă Mişcă o frundă, prea ţlîmbitor Sub dînsa pare o floare dalbă, Şi p'asta spune al dînşi dor. A veri line cea căntătoare Ce ne îmbată d'un dulce-amor, Care c'o voce prea sunătoare Căntă sub astrul strelucitor. Spus-am atuncea unei copile» Ce lăngă mine şedea plăcut, Jună iubită, a melle dile Prea amărîte eu aşii fi vrut Să cânt c'o voce tremurătoare, Să spui şi lumi tot ce 'mi-e greii. Dar vocea-mi-e slabă, nesunătoare. Să spui că doarme da astrul meii. JER US4LIM într'un deşert departe, închis din or ce parte De munţi întunecoşî, De unde vede-or cine Acelle ape line A luări, ce stâ'n loc, într'un ocol de olidurî, Ce urmele de timpuri Asupră-le da port. Aproape de Iordanul, P'a cărui ţerm înaltul Cu oameni vorbi. P'o ţarrină uscată, Far' ploae, înclinată Şi sub un cer curat. Unde e torent fără-apă, . Şî stanca ce tot crapă. Smochinul vestejit. Şi-idopul ce s'uneşte Cu didul ce'nvecheşte, Şi cedrul prea înalt. Şe'înalţă o cetate' Ce-o mare'nsemnătate Odată da avu. Cetatea ce fu mare, Şi plină de splendoare, Ce toţi o respectau. Ce glorie înaltă Avu. Şi adăpata A fost de bucurii; Sionul, ce-acum plînge Cu lacrăme de sînge, Căci tot e-acum perdui mp- Viaţa e „Scumpa, t Viaţa-e scumpă, viaţa-e dulce, Cănd ne suflă vântul lin, Cănd pe aripaî ne-aduce Un timp vesel şi senin. Viaţa-e plină de dîmbire Cănd o paseră căntănd Ne vesteşte fericire Pe o cracă dănţuind. Cănd cămpia-ne-e'nverdindă Şi un rîu încântător Cu-apaî dulce recorindă O stropeşte voitor. Când o rodă lucitoare Creşte'n vînturi de defirî, Când durerea perdătoare . Se loveşte de porfirî. j Viaţa-e bună radioasă Cănd n'aduce bucurii, ■ Cănd e di primăvăroâsa, I Cănd e timp de veselii. | Revărsatul Soarelui, Un point briliant part comme un eclair, et remplit aussitot tout l'eşpace; 1© voii© des tenebres s'efface et tombe. J. J. Rousseau. Al Dianeî car păleşte pe cerul strelucinde, Şi miile de focuri a stelelor lucinde Se sting. O luptă'ncepe într'astrul dîmbitor. A dileî celeî albe ce'ncăntă voitor,] Ş'a nopţi recoroase cea stea tremurătoare. Aci da dice-or cine că ese-învingătoare. Dar iată că orientul deschide mult dîmbind A sale porţi de aur din care pare-eşind Peiţa dimineţi c'o frunte argintie Purtând o mantă lunga cu faţa purpurie, Ce-o-acoperă cu totul. Tăcerea a perit. Sculatu-s'a natura tot omu-a revenit La munca-i prea plăcută ce-e-obicînuit a fiice. Dorita turturică tot căntă numaî tace. pefirul suflă dulce o rodă mângâind Pe care roa nopţi se clatenă curgând Verdeaţa-e re'nviată şi oaea dulce-o paşte. Plăcerea 'n astă oră cu farmece da naşte, 187 Călătorul şi Orfanul. Călătorul (singur.) La poalele orientului păru iar astrul dileî Cu haina-î cea văratică, în carul strelucirei. Cu o mănă cerul limpede el umple de lumină, Pămîntul cu-alta măngăe rîdîndă şi senină. Se urcă. Floarea veselă începe să-î surîdă Şi Luna iar albindu-se nu poate să maî rîglă. A veri păsărele saluta steaoa bună, Tot jocuri, rîsurî, bucurii din or ce parte sună. Dar cine-e x>njul palidul, ce colo'n depărtare Sub umbră stă jelindu-se coprins de întristare! Şi fruntea-î de şi fragedă, de şi nu multe vere Vedutu-o-a pleeăndu-se în lumea de durere, De ce-e-abătutâ, galbenă ca roda înflorită, Cănd vîntul cel prea repede o-apleacă vestejită , El plînge ... Pare doru luî că este foarte mare, Să mă apropii... Starea-î vai! inspiră îndurare... Către Orfanul. -Bună dioa dulce june. Sub această umbră deasă Aî venit să te repaudi din vr'un drum ce aî făcut. Or vr'un dor adînc, ce t'arde, ce-a ta inimă apasă Te-au adus în aste locuri ? Căci te veol eşti abătut. Orfanul. Priveşte acest arbor, ce colo pe cămp dace. Ascultă turturica, oe'ndoru-î numai tace. Ca arborele fost-am lovit d'un tresnet tare. Cft paserea perdut-am iubirea cea mai mare. ! ♦ Călătorul» Ei bine, acest arbor va naşte iar lăstarâ în vara ce goneşte durerea cea amară. Şi paserea, ce plînge, găsi-va altă-iubire Ce-o face va să uite a eî nefericire. Orfanul. O vaî! pentru-a mea viaţă nu-e di primăvăroasă. Pentru-inima-mî cea neagră, uscată, dureroasă Vedea-voî să se urce cest soare nici odată. Şi iubirea ce perdut-am nu poate fi aflată. A vieţi melle ape sunt vecinie îngheţate. Furtunele ce-es iarna mă'mpinge-vor turbate. Călătorul. Sermane dară spune această-a ta durere Ce inima-ţî va roade or câte alte vere Trăiveî 'n astă viaţă ce numaî suferinţe Aduce lăcrămiăare, suspine, umilinţe. Orfanul. P'ac est tapet, ce vara, cănd vine încărcată De flori mirositoare, în rode legănată Aruncă pe pămîntul, cu mare veselie Cu rîsurî, cântec dulce, cu voci de bucurie Te pune'n liniştire, şi spune-voî îndată Durerea, ce fiinţa-mî opreşte turburată. Călătorul. C'o inimă ardîndă aştept cu înfocare Să aflu care este amara-ţi întristare. Orfanul. Ascultă.... 188 189 Calatorul Doream însă sa şti4 şi cine e'n lume Te-a pus, şi care este iubitul al teii nume. Şi $are'ţî este ţarra. La ce dumnedeire Aduci o rugăciune cănd astru'n strelucire Se urca p'oridontul cu haîna-i purpurie. Cănd iară se coboară scăldat în veselie Orfanul. Ce nume port, cin' m'a născut, ce Dumnedeu eu laud E de prisos să povestesc pe scurt să spui eii caut. Un Dumnedeu avem noî toţi lui daii-a mea rugăciune. Cănd m'am născut, m'aii botezat cşi-ămî deteră un nume-De Patrie ajg cunoscut prea dulcea Românie. Născut am fost p'al eî prmînt în marea-mî bucurie D'o mumă, ce necontenit virtutea-aci iubit-a. Ce pe serman a ajuta tot bine-a da dorit-a. Se vede însă că'n cea di peiţa ce împarte La cesta bună, la cel rea ş'amară neagra soarte Ţinea în mănă foarte strîns bagheta 'nfiorătoare Căci mă lovi, şi nu veduî o di surîdătoare. în barca vieţi cănd intrai găsii o mumă dulce. Al eî consoarte căuta cea barcă a conduce. Lîngă-a mea mumă eu dăream plăcute doo fiice Din fructele amorului remase mai propice. Vîntul cel reu era legat, şi apa liniştita. Şi p'oridontul preumbla cea stea prea strelucitâ. : Dar. vai! d'odată regele furtunelor turbate Se scoală şi uîtîndu-se pe apele curate , Să-mfioreaclă câ nu ştiu care-e a lui putere. Desleagâ vîntul cel de nord, ce strigă'n netăcere. Apa se urcă, cade iar, de stînce se loveşte. Spumeadă, ferbe, iar mai stă, dar iară greii mugeşte, în fundul norilor cei greî s'ascunde astrul dulce. Un întunerec foarte des o ploae neagră-aduce. Cerul'se sparge, şi cad jos tot tresnete de moarte. Barca lovită numai vrea pe nimenî să mai poarte. Sermanul tată p'în luciri ăl ved că se munceşte Sâ scape tot ce i-e maî scump. Nimic nu foloseşte, O fiică pere. Prea puţin. Maî perde încă una. P'între luciri eii iar dăresc că plînge dulcea mumă. Ridic atuncea slabu-mi glas către-Ăl, Ce porunceşte. Furtunele se risipesc, şi cerul ce albeşte. Dar ce dăresc!... O călător... Vaî inima-m^le'neacă! Sub aste multele nevoi o ! muma mea se pleacă. D'o parte tatăl, d'alta eii în darn ăî dăm speranţe. Sfârşise-aci or ce durerî ce-eraii 'na eî balanţe. Căcî cum am dis or căruî om ursita cântăreşte Căte mâhniri căte nevoî în viaţa-î '1 urmăreşte. Aî vrut să ştii de ce eii plîng. 'Ţî-am spus a mea durere Perduî o mumă. O jelesc în crudă neplăcere. D'acum nu voî să maî trăesc. Sfărşit-am a mea viaţă. Po fruntea-mi grea eii nu maî ved de căt amară ceaţă, Astrul cel dulce, ce'ncăldea a melle dile rece Era-a mea mumă. A apus. Durerea-mi numai trece. D'aceea plîng şi numaî voi nimic să ved în lume. Strig în dadar, şi mă gândesc la un singur dulce nume Călătorul. Orfane-a ta durere e vrednică de jale. Puţine d'aste vede un om în sa cale. 190 Dar iară or cum fie, a ta inimă-e slabă. ~ Căci Dumnedeu ne dete la toţi nu o di albă Ş'apoi da maî 'nainte d'a-apune sieaoa-ţî dulce Tu trebue în urma-ţî sâ laşi lumină luce. Cănd flori vine vremea şi eî să vestejească Nu lasă a sa frunte pe loc să'ngălbenească. Ci caută 'nainte în juru-î să- arunce Semănţă, ca s'arate câ fost-a şi apuse, în vara viitoare semănţa iară creşte în locul unde floarea acuma vestejeşte. Aşa şi omu'n viaţa-i da trebue să lase Neşterse urme. Fie or ce pe dînsu-apase. HI Orfanul. Semănţa foloseşte cănd iarna friguroasă O'nghiaţă? Cănd suflarea-i prea repede furioasă Pe cămp o risipeşte? şi urmele ce-o navă Cănd umblă'n urma-i lasă p'o mare lină albă Nu per ? O î Da. în lume ca-un fum se perd per toate-Apar se sting cum tocmai steluţele de noapte. Călătorul. Această stoică a ta delasă nepăsare. Nimic plăcut, folositor ăţî dic într'însa are. ! Orfanul. Iubirea-mi toată 'n muma mea sermanu-o concentrasem. Perdui pe ea, perdui pe tot. Cel rîu ăl vedî 'l uitasem Ca dînsu curge turbură da dioa-mî 'ntunecoasă Ca noaptea neagră, fără stea din iarna friguroasă. Durerea-mî n'are nici un leac, da vecînică ea fi-va. Pe eăt în viaţă voî maî fi trist astru mă găsi-va. ' Călătorul. Pe aripele timpului-sbura-va-a ta 'ntristare. în pântecele cestuia durerea balsam are. Fiinţa-mi încă de şi de ani de loc nu e'ncărcată. Nu cred să poate ridica o viaţa îngreuiată. Călătorul. Te las căcî timpul a trecut, căcî soarele-e departe. Te las orfane, şi te rog de lacrâmî te desparte. Aduţî aminte că'n dureri şi grele suferinţe Noi ducem toţî al nostru traiu^ în chinuri, umilinţe. Orfanul. O călător! un drum curat 'ţî-ured cu înf(^|e. Aţi mulţumesc de căte-acum âmî dis-aî cu'ndurare. 1860 Mai 6. FINE. Tabla de materii, Prefaţă ... Părintelui meii Gr Meitani La lira mea România . Durerea Sonet I. . . . Sonet II . 26 Aprile 1859 1 Maifi 1859 . La Elena. Amicului meii A La România . Appel . ' . 6 Ianuarie 1859 Sonet III. - Roda .... ' Rugăciunea Poetului . Cântec . . i pioa de 24 Ianuare . Să cântăm . Patria. ;^Să plîng . ^Moartea tui Mihaî-Bravul primăvara Ibisul României . dciţia .... A. Suţu la Paris Pagina. 5 9 8 10 15 20 21 22 h3 24 27 28 32 36 39 40 41 61 52 56 57 63 64 71 72 82 • II. 25 Octobre 1858 Dup'o deşteptare La . . . Libertatea . , . t Celor ce vor lucra pentru viitorul Patriei... Imn - . . . ' . . Mideria omului . . Amicului G. Costandinescu . . . ; Plîngînd pe mormîntul mumei melle . Invidia . ....... AprUie 1859 . . Amicului GjMMandafil la Paris Plîugerea ^pllui Amorul........ Vîrsta de ro$e ...... Şase perioade ale amorului . • - . Orfanul La Elena C . . . . . Pe o apă..... Poetului Haralamb Grandea . La moartea vărului meu primar Al.Jlt. Meitani P'o undă...... . Sonet IV • . .. . Sonet V. . . . . ■ . Ţarra şi orfanul..... 1S59 Septembre 1 .... . . Vărului meii P. Ţigonia .... Să nu mă uiţi ...... La o jună ...... ♦ 83 85 86 89 90 94 95 105 106 111 112 113 115 120 121 122 138 143 146 148 150 i55 157 159 161 163 165 170 171 ţ ot Ta Tot Ta ea (c'un buchet) Tot la ea A dooa rugăciune Unei june trădătoare | Sonet VI. • . 1859 Mai 30 . Jerssalim . . Viaţa-e scumpă Revărsatul soarelui Călătorul şi orfanul.