PĂMÂNTUL PENTRU Clasa IV primară urbană şi pentru divizia III, anul II al palelor rurale DE S. MEHEDINŢI i . S h Ml C«/*fe aprobată de Onor. Minister al Cultelor şi Instrucţiunei publice cu ord. No. 14.166 din 26 Aprilie 1904. EDIŢIA III Tipărită în 10,200 exemplare EDITURA Librăriei LEON ALCALAY, Bucureşti 37, CALEA VICTORIEI, 37 190S E U ROPA m. Blanc «ara* TRIMESTRUL I Uscatul Câmpie. Ţinutul, unde faţa pământului e netedă, (aşa că drumeţul merge mult timp, fără să sue sau să coboare) se numeşte câmpie sau şes. La şes, drumul n'are multe cotituri, de oarece călătorul n'are ce ocoli. Pe hartă, şesul se arată verde, ea şi cum ar fi veşnic acoperit eu iarbă. In harta alăturată, pe lângă Tisa şi pe lângă Dunăre e o câmpie, care se leagă spre răsărit cu o altă câmpie şi mai mare.—Celelalte ţinuturi acoperite cu verde sunt iarăşi la fel cu şesul ţârei noastre. Deal. Pe alocurea, faţa pământului e boltită în sus; umflăturile acestea nu-s rotunde, ci de obiceiu sunt lungueţe. 0 ridicătură de pământ lungăreaţă (cam în felul unui val) se numeşte deal.— Pe deal, calea face cotituri, pentru ca drumeţul să nu se obo- -jgpr ': "-'•4s — 4 Un deal cu uh drum şovăit (vedere). Acela? deal (pe hartă). sească suind drept spre vârf. De altfel, dacă şui deadreptul, ajungi repede.. pAnă în vârful unui deal; nu-ţi trebue nici un ceas deplin. 1373 - IV. In hartă, dealuCe înfăţişat cam in chipul unei omizi cafenii, căci coastele dealurilor nu-s totdeauna bine îmbrăcate cu iarbă, ci au şi răpi goale, unde se vede ţărâna bătând in cafeniu. Munte. Kidicăturile cele mai mari de pe faţa pământului se numesc munţi. Pe munte, calea face o sumedenie de cotituri; drumeţul caută să urce mergând pieziş, când spre dreapta, când spre stânga. — Suirea poate dura pe unii munţi o zi şi chiar mai multe. Pisc şi poale. Vârfurile cele mai înalte ale unul munte se numesc piscuri, iar partea de jos, unde se sfârşeşte muntele, se cheamă poale. Munte cu drum spre vârf (vedere}. Acelaşi munte (în.hartă). • Pe hartă, munţii se arată în chipul unor omizi, ceva mai cafenii decât dealurile. In foaia alăturată se vede bunăoară cum de Car pali se leagă în spre apus şi în spre miazăzi alţi munţi, — ca nişte omizi încovoiate. Vulcan. Uneori, faţa pământului e umflată cam în chipul unei căpitani de zahăr. Spre vârful acelei umflături e o gaură, pe unde iese materie topită, spuză,,flăcări şi fum. Ridicaturile de pământ, din care iese foc şi materie topită (numită lavă), se numesc vulcani. Pe hartă, vulcanii sunt de obieeiu însemnaţi cu roşu, arătând focul pe care îl varsă ei peste ţinutul dinprejur. Aşa, spre miază-zi de ţara noastră, se văd pe foaia alăturată nişte vulcani. — (Vezi. Vesuvul in harta I). Podiş. Uneori, sus pe munţi sau între munţi sunt locuri netede; acestea se numesc podişuri. O pildă e podişul de pe Bucegi şi de pe Ceahlău.— Transilvania de asemenea e un podiş încins de munţi. In hartă, podişurile se arată cam în chipul unor pete cafenii mai late. Pe foaia alăturată;afară de podişul Transilvaniei, mai sunt, spre apus de ţara noastră, alte câteva podişuri. (De ex. unde stă geris peninsula iberică). Apele Picăturile de ploaie intră în pământ şi-1 moaie. Dela o vreme însă ţărâna se satură de umezeală; atunci, apa nu mai poate pătrunde în pământ, ci se adună în locurile scobite şi le umple. Baltă şi lac. 0 scobitură a pământului plină cu apă se cheamă baltă, când e mică; când e mare, se cheamă lac. Pe malul Dunărei sunt o sumă de bălţi şi lacuri (de ex. Brateşul). In harta alăturată, spre miază-noapte de ţara noastră, sunt lacuri cu mult mai mari -decât cele dela noi. (Bunăoară, Ladoga)* Izvor. Pe timp de ploaie, bălţile se fac mai ales la şes; la munte şi pe dealuri dimpotrivă: după ce .ţărâna se satură de umezeală, prisosul apei se strecoară încet spre poalele muntelui sau ale dealului şi vezi că iar iese din pământ. P Locul, unde apa ese din pământ, se numeşte izvor. Rau_cu afluenţi adunaţi între două deaiuruvedere). are Rău şi afluenţi (.pe hartă). ^ Pârău. Apa izvorului, după ce ese din pământ, curge mai departe lacand un şirom subţirel la început, apoi din ce în ce mai lat. 4 Un şiroiu de apă, când curge la vale şerpuind (adecă cotind mereu spre dreapta şi spre stânga, cum fac şerpii) se numeşte pârâu.— Peste pârâu sai dintr'o dată, fără să te uzi. Râu. Când un pârău se întâlneşte cu altele, apele lor se adună şi fac împreună o apă mai lată, care se cheamă râu. — Peste râuri treci pe punte sau pe pod. Fluviu. Râurile se adună şi ele la un loc şi fac ape curgătoare şi mai mari numite fluvii. Bunăoară, râurile ţărei noastre: Jiul, Oltul, Argeşul, Ialomiţa, Şiretul... se adună toate la un loc şi fac fluviul Dunărea. — Peste fluvii-e greu de făcut un pod. Deabea treci dela un mal. la altul cu vaporul ori cu barca. Pe hartă, râurile sunt arătate prin nişte linii cam tremurate; cele mai groase, arată fluvii. Afluent. 0 apă, care se varsă în alta, se numeşte afluentul acestei din urmă. Aşa, Bistriţa e afluentul Şiretului, iar Şiretul e afluentul Dunărei.. Ţinutul unui râu. Ţinutul din care un râu îşi aduce apă (adecă afluenţii săi şi mai mari şi mai mici) se numeşte ţin.utul acelui râu. Ex. ţinutul Argeşului. (Se mai zice şi basinul unui râu). Mare. La urma urmei, chiar râurjje cele mai mari se varsă şi ele în nişte ape sărate, foarte întinse cari, stau pe loc ca şi bălţile şi lacurile. 0 întindere de apă sărată şi stătătoare ale cărui maluri nu Iernai zăreşti, se numeşte mare. Ca pildă ne poate sluji M.-Neagră. — Peste mări nu poţi trece decât cu corabia. Pe hartă, marea este vopsită eu albastru, fiindcă apa mărei e grozav de adâncă şi, ca toate apele adânci, pare albastră; dar când o iei în pahar, vezi că e limpede şi fără nici o culoare. — In foaia alăturată, afară de M.-Neagră, mai vedem şi altele, cari se Un lănl 1 '"cu marea de lângă noi. Ocean. Cum merg azi corăbiile, poţi trece orice mare in curmeziş în mai puţin de o zi; rar când trebue mai mult. Sunt însă ape mai întinse decât mările. Iţi trebue o săptămână şi .chiar "V 4e mai multe, ca să ajungi de la un ţărm la altul. Aceste ape sărate şi stătătoare ca şi mările, dar cu mult mai întinse, se numesc oceane. Când treci din râu în mare, simţi îndată: râuLe dulce şi de obiceiu turbure, iar apa mărei e sărată şi limpede; când treci din mare în ocean, nu simţi: apa e tot limpede şi tot sărată. De aceea: pe hartă, oceanele sunt albastre ca şi mările. — Pe harta alăturată, se vede spre apus un mare ocean numit Atlantic. Ţărm. Linia care desparte apa mărei sau a oceanului de uscat se numeşte ţărm. In oceane şi mări (ca şi în lacuri şi bălţi), malul nu e neted ca marginea unei farfurii, ci are crestături. Cap. Pe alocurea, uscatul înfige câte un colţ în apa mărei. Vârful acestui colţ se chiamă cap. Peninsulă. Alte ori, uscatul trimite o prelungire în apa mărei, cam în chipul unei limbi. 0 limbă de uscat, înaintată în mare, se numeşte peninsulă. In Marea Neagră e Crimea. Pe harta alăturată mai suni şi alte peninsule: iberică, italică, ele. Istm. Câte-odată, peninsula abia se mai leagă cu uscatul printr'o făşie în- ■ gustă de pământ. Această făşie îngustă se chiamă istm. Ex. istmul Perecop. Insulă. Insfârşit, sunt bucăţi de uscat împresurate de toate părţile cu'apă; acestea se numesc insule. — Vezi insula Şerpilor şi multe altele în mările arătate pe Harta I. Când sunt mai multe insule la un loc, ele fac împreună o grupă de iiisule sau un arhipelag. — Spre miazăzi de ţara noastră se vede pe /iartă o mare cu un arhipelag. Strâmtoare, cap, peninsulă, insulă, golf, istm (vedere]. Iptîli 'io/f Strâmtoare, cap, peninsulă, insulă, ?olf, istm (pe- hartă.). 6 Se întâmplă ca două uscaturi să fie foarte apropiate. Corăbier.ul trece printre ele ca pe o stradă înecată sub apă. O astfel de trecătoare pe apă se cheamă strâmtoare. Astfel, din M.-Neagră eşi pe o strâmtoare ce se numeşte Bosfor. Uneori, uscatul.e ştirbit, iar apa intră şi umple ştirbitura. 0 astfel de crestătură a ţărmului plină cu apă se cheamă golf. In harta dela început se văd destule golfuri. (Unde stă scris: Salonic, Lyon, etc). Europa (Trecere spre continent) Ţara noastră e coprinsă într'o bucată de uscat (de vre-o 70 de ori mai întinsă) şi înconjurată mai în toate părţile de apa mărei^ şi de a oceanului. 0 bucată de uscat, cu mult mai întinsă decât o ţară şi împrejmuită în mai multe părţi de mări şi de oceane, se numeşte Continent. Continentul în care e coprinsă ţara noastră se chiamă Eufopa. 1. Hotarele Europei. Continentul acesta e mărginit în spre miazănoapte cu Oceanul îngheţat-Ar tic, pe care plutesc veşnic sloi de ghiaţă1); spre apus, ţărmurile Europei sunt scăldate de Oe. Atlantic, care e mai cald; iar la miază-zi se află.Marea Mediterană a cărei apă e atât de caldă, în cât iarna, când pe la noi ninge încă, pe malurile ei înfloresc trandafirii. Spre răsărit, Europa se întinde până la munţii Urali (cari stau ca o omidă pusă în curmezişul şesului).—Marea Caspieâ şi muntele Caucas împlinesc apoi hotarul spre miază-zi. 2. Ţărmurile Europei. Dacă ocoleşte cineva continentul nostru, vede mai întâiu de toate spre apus o peninsulă (cam cu 4 colţuri) numită peninsula iberică, având un colţ, capul Sf Yineenţiu, ceva mai înaintat în Ocean. Venind spre răsărit, dai de un golf larg numit Lyon, (ceea-ce înseamnă în limba locuitorilor de pe acolo: golful leului); ş'apoi găseşti iarăşi o peninsulă lungă (în chip de cismă) numită Italia. Ocolind-o şi pe aceasta şi înaintând spre răsărit, călătorul dă de o mare îngustă ca şi peninsula italiană. Această mare se cheamă Adria-tica. Alături găseşte o peninsulă lată, numită Peninsula Balcanică (după muntele din mijlocul ei); peninsula aceasta se îngustează apoi şi ea spre miază-zi şi sfârşeşte în chipul unei mâni cu 3 degete. — Vârful degetului din mijloc se chiamă capul Matapan. în sfârşit, dacă treci şi mai spre răsărit, corabia intră într'o mare !) Vezi pe harlă sloii arătaţi prin bulgări de ghiaţă verzue. plină de insule, Arhipelagul, în fundul căreia se află micul golf al Salonicului, oraşul unde locuesc mulţi Români. Aci ai crede că ai ajuns în fundul Mediteranei; urmărind însă ţărmul, corăbierul găseşte o strâmtoare lungă, a Dardanelelor, şi de odată se află iarăşi în mijlocul unei mări mai mici (numită Marmura, după numele unei insule cu marmură din mijlocul ei); apoi printr'o strâmtoare tot aşa de îngustă, numită Bosfor, intră în Marea-Neagră, care e cu mult mai largă, dar închisă de toate părţile. In fundul ei stă mica insulă a Şerpilor şi peninsula Crimea care abia se ţine de ţărm (cum s'ar ţine o frunză de trunchiu). Până aci, hotarul Europei a fost numai pe apă; acum, hotarul începe a sui pe Caucaz, un munte de 2 ori mai înalt decât Carpaţii. Acest munte împreună cu M.-Caspieâ (care se aseamănă cu un rinichiu) şi împreună cu fluviul Ural şi Munţii Urali împlinesc graniţa Europei spre miază-zi si răsărit. » Spre apus şi miază-noapte, Europa e înconjurată numai de mări Dacă corabia iese din Mediterană prin str. Gibraltar, după ce înconjoară peninsula Iberică, ajunge în golful Gasconiei, apoi trece pe lângă alte golfuri şi peninsule mărunţele, până ce ajunge la peninsula Iutlanda (în dreptul Adriaticei.) — împreună cu Scandinavia, peninsula cea mai mare a Europei, Iutlanda, închide o mare, Baltica, (un fel de pungă ca şi M.-Neagră). Odinioară, Europa mai avea spre miază-noapte încă o^peninsulă, dar acea s'a fărâmat şi s'a rupt din uscat; fărâmăturile ei fac azi Arhipelagul Britanic, despărţit de continent prin Marea Mânecei (fiindcă are chip de mânecă), iar de Scandinavia prin Marea Nordului (fiindcă vine la Nord de Europa). — Şi mai răsleaţă de Europa a rămas Islanda (al cărui nume înseamnă ţara gheţurilor, fiindcă mai toată e acoperită de gheţuri). • De altfel, din trupul continentului s'au mai rupt şi alte bucăţi; mai cunoscute sunt cele 3 mari insule de lângă Italia: Cor sica, Sardinia şi Sicilia, iar mai spre răsărit e insula lungăreaţă a Cretei. — (De câtva timp, mâna omului -a mai prefăcut două peninsule: Iutlanda şi Morea în insule, tăind prin istmul, care le lega de uscat, nişte canale, aşa că ar putea fi numărate şi ele tot între insule). 3. înfăţişarea pământului Europei. Dacă într'o zi senină de vară s'ar sui cineva sus de tot, şi ar putea cuprinde cu ochii toată Europa, ar vedea mai întâiu de jur împrejur mările albastre; apoi, dela Urali şi până în golful Gasconiei ar vedea un şes verde, iar în mijloc ar zări 8 L -i .A, 4.. 4 Vedere din Alpi. înaltul zid al munţilor A^pt cu vârfurile a/be de zăpadă (de unde li s'a tras şi numele). — De şiruburiaş al Alpilor, privitorul ar vedea legându-se în chip de S lanţul Car palilor care se prelungesc peste Dunăre în Balcani alcăror capăt sfârşeşte pe ţărmul M.-Negre. — Odinioară, lanţul Balcanilor se întindea până în Crimea şi se legă cu Caucazul, dar bucăţile dela mijloc s'au cufundat sub mare. Din Alpi se mai desfac şi munţii Iliriei, legaţi cu lanţul Pindului care odinioară se prelungiâ până în Creta şi în mijlocul Arhipelagului ; dar şi muntele acesta s'a rupt şi s'a prăbuşit sub mare. Tot' din Alpi se desprinde lanţul Apeninilor cari străbat Italia şi se prelungesc în Sicilia.—Şi din acest munte, bucăţi întregi s'au prăbuşit sub apă, iar prin crăpăturile pământului ţâşneşte mereu lavă; dovadă, vulcanii Vezuv şi Etna cari azvârlă foc pe gură şi cresc mereu în sus,— un fel de despăgubire pentru munţii cufundaţi în mare. Mai singuratec e lanţul Pirineilor (cari stă curmeziş între Mediterană şi Atlantic) şi al Alpilor Scandinamei cari se prelungesc până la Capul Nord, colţul cel mai de miazănoapte al Europei. Ape. Din zăpada şi din gheţurile Alpilor, es câteva râuri foarte mari: Ronul încolăceşte muntele pe la apus în chipul unui şarpe. După ce coboară din munte apele sale înoroiate şi le limpezeşte în marele lac al Genevei, se îndreaptă spre Mediterană. Rinul porneşte spre răsărit, se limpezeşte şi el într'un mare lac, al Constanţei, apoi apucă spre M.-Nordului. Padul adună apele de pe Capul Nord EUROPA O.'Olanda B.'BelSia,. S.'Serbia,. IM.' Munte -]feâru. Bl'Bidâciria,. G - Orecia,. L.- Luxemburg. 9 clina de miază-zi a Alpilor şi se varsă în Adriatica. Tibrul, în peninsula italică, Tagul, în peninsula iberică, Sena (spre apus de Rin) şi Tamisa, în arhipelagul britanic, sunt râuri mai mici. Dar fluviul cel mai mare al Europei e Volga care adună apele de pe întinsul şes din răsărit şi le varsă în Caspica, nu departe de fluviul Ural. Alături ^de Volga stă ca mărime Dunărea care izvorând din apropierea Rinului (din munţii Pădurea-Neagră) culege o mulţime de ape din mijlocul Europei şi le aduce în M.-Neagră, unde se varsă şi Nistrul, graniţa noastră de acum 100 de ani. Vistula şi Elba străbat şesul dela miază-noapte şi se varsă una în Baltica, alta în M.-Nordului; dar multe din apele acestui şes nu se pot scurge uşor spre mare, ci rămân pe loc şi fac o mulţime de lacuri, printre care cele mai cunoscute sunt: Ladoga şi Onega. Rusia Rusia e ţara cea mai întinsă din Europa; e cu mult mare decât ţara românească ?) împărăţia rusească cuprinde mai tot şesul din răsăritul Europei cu fluviile Wolga, Ural, Nistru, Vistula, precum şi marile lacuri Ladoga şi Onega. Locuitorii. Cei mai mulţi dintre. locui- Pescari Ruşi. Petersburg. ^ ') Hotarul. Rusia se întinde între M. Baltică, Oc. Ingheţat-arctic Ha miază-noapte); Urali, fl. Ural şi M.-Caspică da răsărit); M.-Neagră la^miază-zi) şi Prut ([a, apus). — Numai dela Prul, până în Baltica, hotarul nu e nici pe munţi/nicilpel ape, ci merge pe uscat în chipul unei scoabe tăiată de râul Vistula. — In loc de a desemna o figură geometrică,^ bine ca să preţuiască elevii singuri pe harta Europei, cam de câte ori un stat e mai mare de cât altul. 1373 — IV. 2 10 lî torii Rusiei sunt de neam slav. înfăţişarea mai la toţi e cam ca a Lipovenilor dela noi, cari sunt Ruşi alungaţi din ţara lor. — De obi-ceiu, Ruşii poartă părul mare şi retezat la ceafă; barba mare şi cămăşi roşii, cari atârnă peste pantaloni. Oraşul cel mai de seamă sau capitala, e azi St. Petersburg, unde stă Ţarul. (Aşa se cheamă împăratul rusesc). Moscova, vestită pentru mulţimea bisericelor sale (cu turnuri în chip de ceapă), a fost capitala veche a Ruşilor; dar, acuma vre-o 200 de ani, un ţar rusesc, văzând că negoţul pe apă e mai bănos, a dat poruncă să se zidească o nouă capitală lângă Newa, râul care scoate apele din Ladoga şi le trimete Balticei. Astfel s'a ridicat St. Petersburg, clădit în bună parte pe taraşi în mijlocul smârcurilor. — Ar fi zidit capitala lângă M.-Neagră, dar ţărmul acestei mări, pe vremea aceea, nu era în stăpânirea Ruşilor. După vre-o sută de ani, Ruşii au isbutit să se apropie de M.-Neagră si au zidit si aci un oraş mare, Odesa.—Ne-au răpit apoi şi Basarabia cu frumosul oraş Kişinău, iar spre apus au luat o parte din vechea Polonie cu marele oras Warsovia. Negoţ. (Din ţara rusească vine la noi ceaiul ce se chiamă «rusesc». Nu doară că ar fi din ţara lor, ci creste într'o tară mai departe; dar de acolo, frunzele copăcelului de ceaiu nu vin bine pe mare, se strică, si trebuesc aduse pe uscat, prin Rusia). Tot din Rusia ne vin blănuri, piele tăbăcită (iuft) şi cai frumoşi, cari folosesc armatei (la tunuri în deosebi). Dar viaţa în Rusia e grea. Acolo, toată legea e Ţarul. Pentru un lucru de nimica, te poate trimite tocmai lângă Oc. îngheţat, unde trăesc urşii albi şi ninge şi vara. —Mulţi Români din Basarabia au pierit prin acele ţări depărtate^ înstrăinaţi de casa şi de legea lor apucată dela strămoşi. O biserică din" Moscova Austro-Ungaria împărăţia aceasta, în ce priveşte întinderea, e în toată Europa a doua după Rusia. Ea e aşezată spre apus de ţara noastră l) şi cuprinde o bună parte din mijlocul Europei. —Dintre Alpi şi Carpaţi, 'apele sunt adunate de Dunăre fcare străbate împărăţia în chip de zj şi de Tissa care culege toate apele din podişul şi munţii Transilvaniei (Someş, Criş, Mureş) trecându-le prin Porţile de fer spre M.-Neagră. —Din podişul Boemiei, apele sunt scoase de Elba. Locuitorii acestei împărăţii sunt foarte amestecaţi. Un mare ţinut (dela Carpaţi până aproape de Tissa) e locuit de Romani; mai spre apus, pe lângă Tissa şi Dunăre, trăesc Ungurii; spre'apus^de ei trăesc Nemţii,— în scoaba, care cuprinde Alpii. i B.îiirf5W:^,V.---. - , Primăria din Viena. La miază-noapte şi miază-zi de această «treime» trăesc neamuri slave înrudite cu Ruşii prin limbă şi sânge. Aşa, în Boemia trăesc Cehii; pe la isvorul Vistulei şi al Nistrului sunt Leşii şi Rutenii, cari au năpădit şi in Bucovina. Lângă ei stau Slovacii (unii vin cu grătare prin ţara noastră). La miază-zi e alt rând de neamuri slave: Sârbi, Croaţi, etc. Astfel că Slavii strâng pe Români, pe Unguri si pe Nemţi ca într'un cleşte. ') Hotarul, afară de cel românesc şi rusesc, e uşor de tras : din graniţa rusească (cam dela isvorul Vistulei) însemnezi o scoabă, cu care înconjori podişul Boemiei; de aceasta legi o altă scoabă, cu care cuprinzi Alpii'^La, miază-zi, hotarul e Adriatica şiapoi o linie până în Sava, afluentul Dunărei. 12 13 Oraşul cel mai însemnat e Viena, pe malul Dunărei; odinioară era aci capitala întregei împărăţii. — De câteva zeci de ani, Ungurii au isbutit să împartă cu Nemţii stăpânirea asupra celorlalte neamuri şi au făcut din Budapesta (cu poduri peste Dunăre). Buda-Pesla a doua capitală a ţărei. — Triestul e portul cel mai mare, — e oarecum poarta împărăţiei spre mare. După cum Rusia stăpâneşte pământul românesc dintre Prut şi Nistru, de asemenea şi împărăţia dela apus stăpâneşte: Bucovina împreună cu ţinutul românesc dintre Carpaţi şi Şesul Tissei.—între toţi domnii noştri, singur Mihai a isbutit să lipească la un loc toate aceste ţări. Dacă stăpânirea lui ar fi ţinut mai mult, neamul nostru ar fi azi mai puternic decât toate neamurile mărunte dimprejur. Negoţ. Din împărăţia vecină cumpărăm tot felul de mărunţişuri: postav, arme, fierărie... (Odinioară mărunţişurile acestea ne veniau în mare parte din Braşov, de unde şi numele de braşovenie păstrat până azi pentru unele mărfuri). Din şesul Tissei aducem cai pentru călăraşi.— In schimb, noi vindem într'acolo grâu, pe care morile din Buda-Pesta îl prefac în făină. Serbia Serbia, altă vecină a noastră, e un regat nici pe jumătate ca al nostru l). Pământul Serbiei e muntos şi se pleacă spre miază-noapte aşâ că mai toate apele sale se varsă în Dunăre prin albia unui singur râu, Morava. Sârbii sunt tot de neam slav. Sunt oameni gospodari, cresc mai ales mulţi porci. Oraşul lor cel mai de seamă e Belgrad, odinioară o cetate foarte tare pe malul Dunărei. ') Hotarul începe din Dunăre (mai,, sus de Vidin) şi ..coboară spre isvorul Moravei, apoi se întoarcecam spre„miază-noapte^ până se întâlneşte cu al Austro-Ungariei. Negoţul nostru cu Serbia stă mai ales în sarea, pe care le-o trimitem cu vapoarele noastre în susul Dunărei.—în Serbia sunt pe malul Dunărei o mulţime de Români fugiţi pe vremea domnilor răi, casă scape de biruri. Belgrad (lângă Dnnăre). Bulgaria Bulgaria, vecina noastră din spre miază-zi, e un principat mai mic (cam 3 sferturi din ţara noastră). Ea coprinde1) la mijloc lanţul munţilor Balcani, care se pleacă la miază-noapte spre Dunăre, iar la miază-zi Spre şesul unde curge Mar iţa. Bulgarii sunt rude cu Ruşii (une-ori au capul cam tătăresc: rotund, ochii mici şi obrazul osos); de felul lor sunt nătângi şi cruzi, dar sunt si de laudă pentru hărnicia şi cumpătarea lor. Oraşul cel mai de seamă e Sofia (cam cât Ploeşti). Filipopoli e în valea roditoare a Măritei. Vama, lângă mare, şi Rusciuk, .în faţa Giurgiului, sunt două porturi legate cu o cale ferată. In dreptul gurei Oltului e Plevna, unde oştirea noastră a răsbit pe Turci; iarspre apus e Vi- ' , dinul, luat de Români din manele Turcilor, după căderea Plevnei. — Bulgaria e un principat ; stă-pânitorul ei se cheamă prinţ şi atârnă de Turci. Bulgar. Sofia. ') Hotarul, afară' de ■ celromânesc, o uşor de urmărit; la răsărit e M.-Neagră. -apoi ceva mai spre miazăzi de golful Burgas, linia hotarului ia In lung creştetele munţilor. Rodope până- dă în ho-arul sârbesc. 14 15 Muntenegru E o ţărişoară ceva mai mare decât un judeţ al nostru. (Şi încă un judeţ tăiat între munţi înalţi aproape ca Bucegii; de aceia pământul e sărac). Capitala principatului e la Cetinie.— Muntenegrenii sunt fraţi cu Sârbii. Turcia E o împărăţie aşezată spre miază-zi şi e mai întinsă decât ţara noastră. (Cam cât ar fi România toată plus Oltenia) Stăpânitorul Turcilor se cheamă Sultan şi câr-mueşte după placul său. Tot pământul cuprins în hotarele Turciei e muntos (Pendul, Rodope), afară de şesul de lângă Salonic, pe unde coboară spre mare Vardarul. — Şi lângă M.-Neagră e puţin şes,—la răsărit de Mărita. Locuitorii Turciei sunt foarte amestecaţi. Afară de Turei cari sunt resfiraţi mai peste tot, mai sunt Albanezi în ţinutul din spre Adriatica; Români pe valea Vardarului, prin munţii Pindului şi mai prin toate oraşele; Bulgari în lungul graniţei bulgăreşti; Sârbi în spre Serbia, şi Greci pe lângă ţărmul mărei.—Până în timpurile din urmă, toţi ştiau de frica Turcilor; acum se sfădesc şi vor să împartă ţara fiecare după cum i-ar veni la socoteală. un-Aibanez. Strimtoarea Bosforului aproape de Constantinopole. Oraşul cel mai [de.' seamă e Constantinopol, i care stăpâneşte strâmtoa- -rea Bosforului. Toate corăbiile, cari intră si es din i M.-Neagră, pot fi oprite uşor de tunurile turceşti. Adrianopole e un oraş foarte tare lângă graniţa bulgărească. Salonicul (plin mai mult de jumătate de Evrei) e un port ') Hotarul, ai'ară de cel bulgăresc, sârbesc, austro-ungar şi muntenegrean, îl capeţi ducând , mai spre miază-zi o linie din fundul golfului Salonic peste Pind şi coborând-o pe râul Arta în golful; cu numele la fel. de mare preţ pentru împărăţie. BiloliaAa răsărit de Pind, şi Ianina, la apus de Pind, au, ca şi Salonicul, şcoli româneşti, spre a sprijini pe Aromâni contra Grecilor şi Bulgarilor cari îi strâmtorează. Negoţ. Din Turcia ne vin primăvara cele d'intâi legume şi poame, căci pe acolo se coc mai repede. Tot de acolo aducem smochine şi stafide. Grecia Capătul de miază-zi al peninsulei balcanice împreună cu roiul de insule dimprejur fac regatul Greciei, (cam jumătate cât ţara noastră). Pământul e mai tot muntos şi sterp. Se cutremură mereu, pare că ar sta să se cufunde sub mare. — Locuitorii, după cum se vede la Grecii veniţi în ţara noastră, sunt de obiceiu oacheşi, cam uscâlwi şi cu nasul încovoiat. Oraşul mai însemnat e Atena, Negoţ. Din Grecia ne vine: untdelemn, măsline, lămâi, stafide, iar Grecii cumpără dela noi grâne, căci ţara lor e săracă. TRIMESTRUL AL II-lea Italia e un regat aproape de două ori mai mare decât al nostru'). Pământul Italiei e mai tot muntos ca şi al peninsulei balcanice, afară de valea largă a Padului, unde se întinde un şes foarte neted. Locuitorii Italiei sunt de acelas neam cu noi şi vorbesc o limbă soră cu a noastră. (Noi zicem de pildă an, ei zic anno; noi zicem cap, Italian. Roma. - ') Hotarul, afară de cel Italia stăpâneşte numai Sicilia austro-ungar, urmează şirul Alpilor până în Mediterana ; din mare şi Sardinia. 16 ii mare, casă, munte; ei zic: capo, mare, casa, monte). Italienii cari vin ca zidari pe [la. [noi, la nevoe se pot înţelege uşor cu Românii. Ei sunt oameni harnici, meşteri, dar iuţi la fire. Oraşul cel mai de seamă e Roma, pe malurile Tibrului. Odată acest oraş a fost capitala lumei întregi. Acolo s'a născut Romul şi Remul; de acolo a adus Traian o parte din locuitori să stăpânească Dacia; acolo e şi până azi un stâlp mare de piatră, unde sunt săpate cu dalta luptele lui cu Dacii. Neapol e un. oraş foarte frumos,' dar e aşezat lângă vulcanul Vesuv care ameninţă să-1 acopere cu lavă. (Pe alte oraşe mai vechi, care erau pe acolo le-a şi înecat).— Veneţia e un" oraş zidit de tăraşi în mijlocul mărei; în loc de strade e apă, iar oamenii merg dela o casă la alta cu luntrile. .__ ^ Negoţ. Din Italia ne vin ca şi din'Grecia: portocale, lămâi, untdelemn, măsline şi orez. (Pe malurile Padului, prin bălţi, se samănă -orez, cum se samănă pe la noi grâu).— Tot din Italia ne vin ca şi di n Grecia vinuri scumpe, iar noi le trimitem ca şi Grecilor grâne şi vite. .i 3* 'ederea Veneţiei.1 Oraşul cel mai însemnat e Berna (capitala) şi Geneva, lângă lacul prin care trece Ronul. Munţi"acoperiţi cu ghiaţă (în Elveţia;. Negoţ. Din Elveţia ne vin ceasoarnice (din Geneva), iar din munţii ei.au venit şi pe la noi un soiu de vaci roşii foarte bune de lapte. Franţa Franţa, ca şi Elveţia, e tot republică. Ea e o ţară de vr'o 4 ori mai mare decât a noastră1). Elv cţia ' tt) o ţară cam de 3 ori mai mică decât a noastră1). Pământul Elveţiei e mai tot muntos si anume: are munţii cei mai înalţi din Eurona. Pe vârfurile lor, zăpada nu se mai topeşte în veci, ci se adună dintr'o iarnă în alta, se întăreşte şi se face ghiaţă, care alunecă apoi încet la vale, decâte ori prinde a se încălzi. Locuitorii sunt de 3 neamuri: spre Italia sunt Italieni; spreAus-tro-Ungaria sunt Nemţi; spre apus sunt Francezi. De şi vorbesc 3 limbi, ei trăesc în pace şi n'au nici împărat, nici rege, nici măcar prinţ, ci îşi aleg pe câţiva ani un prezident (cum ar fi un prefect mai mare). De aceea, Elveţia nu e nici împărăţie, nici regat, nici principat, ci se cheamă republică. ') Afară de hotarul italian (miază-zi), şi de cel austro-ungar (răsărit), graniţa Elveţiei urmează Rinului şi Bonului, până unde aceste râuri încep să se depărteze unul de altul. Acolo le uneşti prin-tr'o linie. Parisul (pe malurile Senei). ') Afară, de hotarul italian şi elveţian (la răsărit-, mai duci o linie cam dela cotul Rinului până la răsărit de strâmtoarea Calais (= cale) şi o alia în lungul Pyriiieilor; astfel ai mărginit şi Franţa de vecinii săi. 1373 - iv. s 18 19 Pământul Franţiei pe lângă mare e un şes roditor, dar în. mijloc e un podiş cu munţi aproape cât Ceahlăul. Locuitorii sunt, ca şi Italienii, înrudiţi cu noi, ca unii ce se trag tot diia Romani. (Noi zicem an, ei zic an; noi zicem mare, ei zic mer, etc). Oraşul cel mai de seamă e Paris (aşezat pe malurile Senei). Lyon e vestit pentru mătăsurile sale, iar Marsilia e un port mare, de unde ne vine untdelemn, măsline şi săpun. Spania şi Portugalia ^Peninsula iberică, printr'o graniţă în chip de cârjă, "e împărţită între două regate: Portugalia (cam 2 sferturi din ţara noastră) şi Spania (aproape de 5 ori mai mare decât România). Pământul e un podiş de două ori mai înalt decât al Transilvaniei şi de aceia, peste iarnă, locuitorii suferă de frig —cum se întâmplă pe toţi munţii şi podişurile înalte. Numai pe margini, spre mare, e mai uşor de trăit. 9 Locuitorii. Spaniolii şi Portughezii vorbesc limbi înrudite cu a noastră (de ex.: în loc de mare, rau, cap... ei zic: mar, Ho, cabo). Spaniolii sunt oamenii mândri şi curagioşi. La unele jocuri, ei se luptă cu tauri sălbateci. Oraşul cel mai însemnat al Spaniei e Madrid. Lisabona, capitala Portugaliei, e un port frumos, ascuns în gura Tagului. Negoţ. La noi vin din aceste ţări: portocale şi vinuri scumpe (pentru bolnavi). — E aşa de cald în Spania, încât în pădurile de lângă Gibraltar sunt şi maimuţe, ceeace nu se pomeneşte nicăeri în Europa. * Belgia şi Olanda La gurile Rinului sunt două regate: Belgia şi Olanda cave împreună nu fac nici cât ţara noastră. Pământul lor e aproape tot numai ses. Primăria din Bruxel. Belgia e ca o prelungire a Fran-ciei; Belgienii vorbesc franţuzeşte, iar capitala, Bruxel, e un fel de mic Paris, unde se fac multe daniele. Olanda cuprinde chiar gurile Rinului. Ţărmul mărei se lasă acolo în jos, aşa că Olandezii au trebuit să facă zăgazuri (= diguri), ca să nu dea marea peste ei. Capitala e la Haga. Olandezii sunt corăbierl meşteri, dar cresc şi vite frumoase. Din Olanda ne vin eaşcavalurile cele roşii în chip de ghiulea.. Noi le trimitem grâne. Corăbiile noastre pleacă dela Constanţa şi se opresc tocmai la Roilerdam. Germania Ţinutul, care a mai rămas la mijlocul Europei, e al împărăţiei germane. Dela Alpi, Carpaţi şi cetăţuia podişului boemian, pământul se pleacă uşor până în M.-Nordului şi în M.-Baliicâ. Şi, cum se pleacă pământul, aşa curg şi râurile: Rinul, Elba, Vistula şi altele mai mărunte. Locuitorii. Germanii sunt la fel cu cei din Bucovina, din Transilvania (Saşi) şi din Dobrogea, pe care îi cunoaştem şi noi ca oameni foarte gospodari şi de treabă. (Satele nemţeşti din Dobrogea sunt o pildă de bună chibzuinţă în toate). Oraşul de căpetenie e Berlin. Pe când Suceava noastră eră mare şi tare, Berlinul eră un sat de pescari; azi a ajuns unul din oraşele cele mai mari ale Europei. Hamburg, la gura Berlin. 19 20 21 Hamburg (lăngă Elba). Elbei, e portul cel mai mare al Imperiului. Mii de vapoare intră şi ies aducând toate mărfurile lumei. (De acolo menajeriile cumpără: lei, şerpi, elefanţi... şi alte sălbă-tăciuni rari). Alt oraş mare e Lipsea, vestit pentru iarmaroacele sale de unde, înainte vreme, pe când nu erau trenuri, se aduceau mărfuri si în ţara' noastră. (De acolo a şi rămas numele de lipscani e). In sfârşit, aproape de Alpi e Milnehen, oraş,cunoscut între altele şi prin berăriile sale vestite în toate ţările dimprejur. Tot în Germania, nu departe de isvorul Dunărei, e castelul Hohen-zollern de unde a venit familia noastră regală. (Vezi coperta). Danemarca Peninsula, care stă lipită la miază-noapte de Germania, cuprinde, un mic regat al Danemarcei (nici cât o treime din ţara noastră). '\ Pământul întreg e şes. — Danezii ca şi Olandezii sunt rude cu Germanii. Şi ca plugari, şi cacrescători de vite, ei sunt vrednici de luat-pildă. Ţara lor pare că e o grădină, Din Danemarca, se trimite unt, lapte si ouă în toate ţările dimprejur. (Satul întreg adună oule şi laptele la un Ioc peiiîru a le vinde aiurea mai cu preţ). Grasul mai însemnat e Copenhaga numită şi «Constantinopolui Nordului». înainte de tăierea canalului dela rădăcina peninsulei, toate/ corăbiile, care intrau sau eşau din Baltica, treceau sub tunurile daneze, după cura corăbiile,ce es din M.-Neagră trec sub tunurile turceşti:' ■ Suedia şi Norvegia Peninsula scandinavică e împărţită între două ţări, ca şi cea Iberică. Amândouă la un loc, ţările acestea: Suedia şi Norvegia au un pământ cam de 6 ori mai întins decât al ţărei noastre, dar locuitorii sunt mumai cât în România, căci ţara lor e muntoasă şi cam stearpă. Capitala Suediei e la Stockholm, iar a Norvegiei la Crisliania; amândouă ţările aveau până în vara trecută un singur rege, care stă ;_____ Stockholm. la Stockholm; de atunci, Norvegienii nu mai dau ascultare acestui rege. Spre capul de miază-noapte al Scandinavici e aşa de frig, încât grâul nu mai creşte. Oamenii trăesc cu ajutorul renilor, un fel de cerbi blânzi, cari trag la ham, dau lapte şi îmbrăcăminte. Fără reni, omul ar pieri de foame. Ţara are însă multe păduri din care se face între altele şi hârtia cea galbenă şi groasă, cu care se învelesc mărfurile (căpâţâni de zahăr, etc.) Suedezii şi Norvegienii fac împreună cu Danezii, Olandezii şi Germanii familia germanică, după cum şi noi cu Italienii, Francezii, Spaniolii şi Portughezii facem famiila romanică—In timpurile din urmă, neamurile din familia germană au îngrijit mult de şcoli şi rar om, care să nu ştie a ceti şi scrie. In Norvegia buneoară, prin munţi, ,unde casele sunt resfirate, se află învăţători, cari se duc din casă în casă. Reni înhămaţi la sănii. 22 23 I ondra. Britania Mare Irlanda (o insulă foarte crestată) împreună cu Anglia şi Scolia (altă insulă cu o mulţime de golfuri) fac la un loc regatul Britaniei (cam de 2 ori mai mare decât România). Pământul e spre miazănoapte muntos; pe lângă mare e mai peste tot crestat. Locuitorii. Englezii şi Scoţienii sunt aproape acelaşi neam şi se înrudesc cu toate celelalte neamuri din familia germanică. Irlandezii sunt un neam deosebit; ei sunt urmaşii locuitorilor celor mai vechi din acest archi-pelag, peste care neamul germanic a căzut ca un venetic. De aceea şi până azi sunt în vrăjmăşie cu Englezii şi Scoţienii. Capitala e la Londra, oraşul cel mai mare al lumei. (Câţi locuitori sunt în România, aproape toţi ar încăpea numai în Londra). Mii şi mii de corăbii intră în acest port, cum intră râurile într'o mare. Dublin e capitala Irlandei, iar Edimburg e a Scoţiei. Negoţ. Nici o ţară din Europa nu face mai multă negustorie decât Anglia. De acolo vine şi la noi o mulţime de ferârie şi în deosebi maşini. Fabricele în Anglia se ţin lanţ. In unele districte, cerul e negru de fum; zidurile şi drumurile sunt negre, iar apele sunt murdare ca cerneala. Dar Englezii mai sunt şi buni crescători de vite. De acolo ne vin cai iuţi, aleşi anume pentru fugă. (Unul preţueşte uneori cât sute de cai buni de ai noştri;—până la un 1 milion de franci). Alte Continente şi alte Oceane Ţările Europei fac la un loc Continentul European. Dar mai sunt şi alte bucăţi de uscat şi mai mari decât Europa: aşa, spre răsărit, dincolo de Urali, e Asia a cărei întindere e de patru ori mai mare decât a continentului nostru. La miază-zi, dincolo de Mediterana, e Africa, de 3 ori mai mare decât Europa; iar alături de Asia e Australia, ceva mai mică de cât Europa. Toate aceste patru uscaturi sau continente sunt însă apropiate. Ceva mai la o parte e un alt continent lung şi curmat la mijloc. Acela se chiamă America şi e aproape cât Asia de mare. • In total sunt aşa dar 5 continente sau uscaturi mari, iar împrejurul lor stau apele oceanelor cu mii ele insule, unele mai mici, altele mai întinse. In Oc. Atlantic sunt puţine; în Oc. Pacific care desparte America de. Asia şi de Australia sunt o spuză de insule. In Oc. Indian care desparte Africa de Australia şi de Asia sunt iarăşi puţine. In Oc. Ingheţat-Arctic şi în Oc. îngheţat-Antarctic, apa e plină de sloiuri, aşa că nu ştie bine, cât e apă şi cât e uscat. în totul însă, dacă cineva s'ar putea înălţa în văzduh şi ar privi pe rând toate mările şi continentele ar vedea că pe faţa pământului este mai multă apă decât uscat. ASIA 1. Hotarele. La miază-noapte, e acelaş Oc. îngheţat care încinge şi o parte a Europei. La răsărit, e marele Oc. Pacific (adică «paşnic»), căci călătorul, care l'a trecut întâiaşi dată, n'a suferit de loc de furtuni;'la miază-zi se află Oc. Indian, iar spre apus, Asia se întinde până în Mediterana, M. Neagră, Caucas, M. Caspiea şi munţii Urali, din care isvo-răşte fluviul Ural. 2. Ţărmurile Asiei sunt mai tot aşa de crestate, ca şi ale Europei. Spre apus, ea întinde o peninsulă, Asia mică, ca şi cum ar fi un pod spre Europa. Spre miază-zi, are alte 3 peninsule mari: Arabia, despărţită de Africa printr'o mare lungă şi îngustă, care se chiamă M. Roşie, căci pe lângă mal sunt multe vietăţi mici, ce înroşesc apa. India e ca o pană înfiptă în Oceanul Indian căruia i-a dat şi numele. Indochină e o'peninsulă subţiată spre miază-zi ca un deget. Dacă ai ocolit aceste 4 mari peninsule şi intri in Oc. Pacific, vezi că pe acolo ţărmul Asiei e şi mai crestat. Insulele se ţin lanţ, ca mărgelele înşirate pe aţă. Numai spre miază-noapte, în Oc. îngheţat, ţărmul asiatic e ceva mai neted; dar pe acolo, de când e lumea n'a trecut de cât o singură corabie, căci oceanul e veşnic îngheţat până aproape de ţărm. 3. înfăţişarea pământului. Cine ar privi Asia de sus, ar vedea pe margini şesuri întinse (mai ales spre Nord), iar la mijloc un podiş înalt, al Tibetului (de 10 ori mai înalt decât al Transilvaniei) sprijinit pe un munte uriaş, Himalaia (unde se găseşte vârful cel mai înalt din lume, Eoerest, de vre-o 5 ori mai ridicat' decât munţii Făgăraşului!) 4. Apele. Din zidul Himalaiei, veşnic acoperit de zăpadă (ca şi Alpii), coboară fluviul Inelul şi Gangele care sfârşesc cu o deltă mult mai mare de cât a Dunărei. Tot spre miază-zi coboară şi Eufratul care isvo-râşte din apropierea muntelui Ararat. 1 24 Ararat. Spre Oc. Pacific se îndreaptă Fluviul Galben, numit astfel, fiindcă e plin de lut. E aşa de tulbure, în cât tulbură şi marea, dându-i numele de Marea Galbenă. 5. Locuitorii Asiei sunt de mai multe neamuri: Spre apus, trăesc oameni la fel cu noi. Unii sunt mai albi, alţii sunt mai oacheşi, dar gura, părul, fruntea, ochii. . . sunt ca ai noştri. Aceasta se zice rasa de lângă Mediterana. Spre răsărit, trăeşte un soiu de oameni cu pielea galbenă, cu ochii mai mici (ca la Tătari), cu nasul turtit, părul foarte negru (şi gros aproape ca cel din coada calului). Cei mai mulţi împletesc părul pe spate ca femeile. Aceasta se chiamă rasa mongolă. Cum trăesc locuitorii Asiei ? Spre răsărit e mult ceaiu şi orez. Pe acolo, boul trage la jug, dar nimeni nu-1 taie pentru carne. Cu o fiertură de orez şi cu un pahar de ceâiu, omul e îndestulat. Tot de acolo, din răsărit, ne-a venit dudul'ş\ viermele de mătase. Mai înainte vreme, în Europa, cămăşile se făceau numai de cânepă şi de in; abia mai târziu, un călător a adus într'un băţ sămânţa de viermi de mătase din Asia, şi de atunci au început a se întinde obiceiul pânzeturilor de mătase. Spre răsărit şi miază-zi se mai sa-mănă mult mac. Din el se face"! un feUde otravă (opium) care < Chinezi (bând ceaiu]. pe acolo ţine locul rachiului dela noi. 25 Tot din Asia au venit pe la noi: pepenii, persicile, via, cireşii Calul şi cămila sunt pe acolo şi azi sălbatice. Bivolul ne-a venit din mlaş-tinele calde al Indiei, unde e şi patria fiorosului tigru şi a înţeleptului elefant. Dar, pe cât e de îmbelşugată Asia spre miază-zi şi răsărit, pe atâta e de săracă la miază-noapte. Pe acolo, zăpada abia se topeşte peste vară. Urşii sunt albi, iar omul ar pieri, dacă n'ar avea ajutorul blândului ren. Tigru. Statele Asiei 1. Rusia care cuprinde şesul din răsăritul Europei (adică aproape V-> din Europa) stăpâneşte şi şesul de miază-noapte al Asiei (iarăşi aproape Va din Asia). Dintre ţările stăpânite de Ruşi în Asia e cunoscută în deosebi. Siberia, ţară dintre Urali şi Pacific, unde în timpul iernei e frigul cel mâi cumplit de pe pământ; în unele locuri îngheaţă şi apa din puţuri. — Anii aceştia, întinderea împărăţiei ruseşti din răsăritul Asiei a fost stăvilită de Japonezi, un popor cu mult mai mic, dar foarte harnic şi viteaz. Atât pe apă cât şi pe uscat, oştirile Rusiei au fost sfărâmate de Japonezi, iar stăpânirea rusească a fost împinsă îndărăt de lângă Oc.Pacific. 2, Turcia. Ca si tarul Ruşilor, sultanul turcesc.stăpâneşte o bună parte din Asia: până la Eufrat si până la coltul de miază- '^^J^^^SM lilllîli Smirna. 1373 — IV. Un persian. 26 27 zi al Arabiei, de unde vine cafeaua cea mai scumpă din lume. In acest ţinut e cuprins şi Ierusalimul, unde e mormântul Domnului, şi Smirna, de unde ne vin smochine. 3i Persia. Intre pământul stăpânit de ţarul rusesc şi cel stăpânit de sultanul turcesc e ţara Persiei, mărginită la miază-noapte de M. Caspică, la miază-zi de golful Per sic (botezat astfel după numele ţărei). Şahul (adecă domnul Persiei) stă la Teheran. Din ţara aceasta ne-au venit piersicile. 4. india. Mai spre răsărit e împărăţia Indiei, stăpânită de Englezi. Oraşul mai de seamă e marele port Calcu ta, deunde ne vine mult orez, iar odinioară ne venea şi holera, spre apus tot ^ Eno-Wi Turc din Asia. Indoehina e stăpânită iar spre răsărit, de Francezi. 5. China. Aproape un.sfert din Asia e cuprins în minunata împărăţie a Chinei. — Chinezii singuri sunt cât toţi Europenii la un loc, dar ţara lor e slabă, căci multă vreme n'au voit să înveţe nimic dela alţii. Nu lăsau pe nici un străin să intre în ţara lor, ba chiar făcuse un zid uriaş spre miază-noapte, *fca să o 'despartă [de ve- Indian. cini. Europenii au venit Chinezi acuma câţiva ani si au făcut un drum defier, care răspunde aproape de Pekin, capitala Chinei. In curând se vor deştepta însă si Chinezii. 6.S Japonia. Singura ţară cu oameni de neam galben, care nu s'a încăpăţânat, ci a învăţat de la Europeni meşteşugurile lor, e Japonia. Ea se întinde peste 3 lanţuri de insule (pare că ar fi nişte ghir- însă pe corăbii, au bătut pe >.*r. { Zidul chinezesc. lande atârnate de ţărmul Asiei). Capitala e la Tokio. Până acuma 50 de ani,' nici Japonezii nu primeau pe străini în ţara lor. De atunci însă au lucrat cu mare sârguinţă, iar acuma au minunat lumea în răsboiul cu Rusia, în urma căruia a pus stăpânire pe peninsula Corea şi pe jumătate din insula cea lungă din spre miază-noapte. • Din hartă se vede că, afară de China şi de Japonia, mai tot pământul Asiei a fost împărţit de Europeni, ca şi cum ar fi fost o moşie fără stăpân. Africa 1. Hotarele. La apus e învăluită tot de Oc. Atlantic ca şi Europa; la răsărit e Oc. Indian. Odată, spre răsărit, Africa era legată cu Asia, dar uscatul s'a crăpat şi s'a născut astfel M. Roşie care seamănă cu un sant uriaş între Africa si Arabia. Rămăsese numai un istm subţire, care a fost tăiat de curând prin canalul dela Suez. Spre miază-noapte e mărginită de marea bine închisă a Mediteranei. La Gdbraltar, ţărmurile sunt aşa de aproape, încât din Europa zăreşti albind casele de pe ţărmul african. 2. Ţărmurile. Africa nu e crestată ca Europa şi Asia. Numai spre răsărit are un fel de peninsulă, — pare că ar fi un nas de rinocer. Nici insule n'are multe. Madagaskar e cea mai mare. 3. înfăţişarea pământului. Pe ţărmul de miază-noapte sunt munţii Atlas (un fel de prelungire a Apeninilor peste mare), iar încolo, mai tot continentul african e un podiş. Corăbierul, care se coborâră pe mal, trebue să sue mult, până intră în acest continent. Multă vreme, oamenii din Asia şi Europa n'au cunoscut din Africa de cât marginea de lângă Mediterană, de oarece tocmai în partea de miază-noapte e o pustie mare, Sahara, unde poţi merge luni de zile, fără să găseşti un isvor.—N'a fost chip ca drumeţii să treacă peste această pustie, până n'au adus cămile din Asia. 4. Apele. Pe cât e de mare seceta în Sahara, pe atâta plouă de mult la mijlocul Africei. Plouă aproape în fiecare zi. Din miile de pârae şi râuri se face acolo un fluviu uriaş, Congo, care îndulceşte apa oceanului până departe de ţărm. Nilul iese dintr'un mare lac hrănit tot de ploile acelea bogate şi apoi se varsă în Mediterană, după ce a mers mult în lungul Mărei Roşii. Niper are chip de arc, ca -şi Congo. — Toate râurile Africei se aseamănă într'o privinţă: pământul fiind un podiş, apele cad din treaptă în treaptă şi fac cascade. De aceea, corăbiile nu se pot sui mult pe -gura.râurilor, cum se suie bunăoară pe Dunăre până în inima Europei şi astfel, multă vreme, Africa a rămas sălbatecă şi necunoscută de călători. 28 11 iIWb Jir 11 V Sa *S1 Colibe în Africa. (Un Negru în luntre). Curmal. 5. Locuitorii,, Ca şi Asia, Africa are un soiu deosebit de oameni, pe Negri. Pielea e neagră ca cărbunele; părul erei;cec la miel, iar buzele foarte groase. Unii sunt înalţi, alţii sunt pitici (abia ca copii de 10—12 ani) «fii- suk '"ir r«u k AFRICA Un lac în Africa. 8 29 si trăesc în colibe mici, ascunse în frunzişul copacilor. — Oamenii galbeni ai Asiei au ajuns ca deşteptăciune pe cei albi; cei de rasă neagră, dirî contra au rămas până azi sălbateci. Unii din ei mănâncă, întocmai ca şl fiarele, carne de om. ' Ce bogăţii are Africa ? In pustie cresc curmali, nişte pomi, care rabdă la secetă, numai să aibă ceva apă la rădăcină. Dacă plouă, le merge rău. Tot pe acolo e binecuvântata cămilă, care ţine loc de cal (călărie), de vacă (lapte, carne) şi de oae (lână). Nici cămilei nu-i place ploaea. In mijloc, unde plouă mult, surit păduri uriaşe, în care rătăcesc: elefantid (un soiu, care nu se poate îmblânzi la cel din Asia, ci e vânat pentru colţii lui), rinocerul, hipopotamul şi crocodilul, o şopârlă groaznică, trăind în apă ca şi hipopotamii şi putând înghiţi un om din două-trei îmbucături, — cum ar înghiţi,un vierme. In sfârşit, pe la marginea pădurei din mijloc, trăiesc girafe, zebre, lei şi struţi, un fel de -pasări care nu sboară, dar fug mai iute decât calul. Din Africa ne-a venit un singur dobitoc mai deseamămăgarul., Statele 1. ularoco stă în faţa Spaniei. Locuitorii se ţin de aceiaşi-lege ca şi Turcii: Europenii râvnesc să pună mâna pe Maroc. — Oraşul mai de seamă e Fez, unde stă Sultanul acestei ţări., 2. Algeria e supusă Franţiei, stăpâna ei de peste mare,„Oraşul de căpetenie e Alger. 3. Egiptul, stăpânit de Englezi, e o ţară, care se întinde pe valea Nilului. Nu plouă cu anii, iar semănături se fac numai pe mal, cât ajunge revărsarea apei, când se umflă Nilul. — Capitala e la Cair. Portul cel mai însemnat e Alexandria (întemeiat de Alexandru Macedon, despre care povestea, spune, că s'a bătut cu Piticii şi cu Furnicile). De când corăbiile trec spre Asia prin canalul dela Suez, Alexandria înfloreşte mereu. ' 4. Abisinia e o ţară aşezată pe un podiş foarte înalt (e ca o cetate _____ uriaşă la poarta M. Roşii). | ~ " ----- jsfegusul (= împăratul) Abi- ' . ' siniei e liber.; 5., Congo, în mijlocul Africei, e un* stat liber, care are drept rege pe regele Belgiei. — Afară de Congo, Abisinia şi Maroc, toată Africa e în manele Europenilor, care Hamali duclnd mărfuri dela ţărm înăuntrul Africei. au luat în stăpânire până şi 10 30 nisipurile pustiei. Cei cari au luat partea cea mai bună sunt Englezii. | Colonia Capului, adicăcolţul de miază-zi, e în manele lor, iar acuma fac un drum de fler, ca să lege Capul cu Egiptul şi să pună astfel stăpânire peste mijlocul continentului. De altfel, Africa n'are acelaş preţ ca Asia: pământul e mai sterp, oamenii sunt mai sălbateci iar râurile sunt rele pentru plutirea corăbiilor, iar mărfurile sunt duse de obiceiu cu hamali. Australia şi Oceania 1. Hotarele. Australia, continentul cel mai mic, e împrejurată de \ apele Oc. Pacific la răsărit şi de ale Oc. Indian la apus, iar la § miază-zi priveşte spre Oc. In- I ghelal-anlarctie. | 2. Ţărmurile sale şi în- | treaga făptură a cont inelului are | oarecare asemănare cu Africa: | mai toată e un podiş cu puţine j crestături pe margine şi are un { munte pe ţărmul dela răsărit; la j mijloc e o mare pustie în felul f Saharei. 1 3. Locuitorii vechi ai conţi- § nentului erau la fel cu Negrii | din Africa, dar mai sălbateci. 1 Africanii aveau arcuri; Austra- 1 lienii n'aveau nici atâta. | Sărăcia Continentului. Pe | când Europa, Asia şi Africa se j ţin strâns una de alta şi au putut j să-şi împrumute plantele şi animalele | de folos, Australia, fiind mai la o j pai'te, a rămas mai oropsită. E drept f că e o punte de insule între Asia şi j Australia. Dela strâmtoarea Malaca f se întinde lunga insulă a Sumatrei, J apoi vine la rând lava şi un şir în- | treg de insule. Elefantul, coborît din j Asia, a ajuns până în Sumatra, } Australian. « " '.8 31 mi Turme în Australia. mai departe n'a putut trece; /^m/ a ajuns până în Tava.. . Dar tocmai animalele de folos n'au putut trece în Australia; şi astfel, singurul dobitoc, pe care l'a avut omul la îndemână acolo, a fost cânele şi cangurul (un animal neisprăvit, care fată puii înainte de vreme şi apoi îi ţine la sân într'o pungă, până ce cresc mari). Până acum vre-o 100 de ani, Australia era sălbatecă. Europenii ştiind'o săracă nu fuseseră ademeniţi să se aşeze în ea. Numai Englezii trimiteau acolo pe hoţi, ca să-i depărteze de lume. Pe încetul însă, urmaşii hoţilor au început să crească vite aduse din alte continente. Cămila care nu putuse trece peste măreau adus-o pe corăbii în pustiile Australiei; în şesurile cu iarbă au adus: oaia, talul, vaca, etc. şi azi, continentul acesta stăpânit de Englezi e ca şi ţările cele mai Înflorite din Europa. Acolo sunt cirezile cele mai mari de vite din toată lumea. în locul unde erau sate de hoţi, s'a ridicat Sidney şi Melburn, oraşe mari ca Roma, Madrid şi altele din Europa. Fabricile Europei lucrează lâna adusădin Australia, ba chiar carnea vine în vapoare cu ghiaţă tocmai la Londra şi în alte porturi ale Europei. —O dovadă că «omul sfinţeşte locul». Mai spre răsărit e Noua-Zelanda, tot aşa de înfloritoare. Afară de lanţul de insule dintre Asia şi Australia mai. sunt alături şi câteva insule foarte mari: Borneo, în pădurile căreia trăeşte Urattg-Utangi; Celebe. cu chip de K şi Mol u re (tot ca un k) de unde ne vin euişoare şi scorlişvare, şi unde sunt oameni aşa de sălbateci, încât nu ştiu ce e focul; TSoua-Guinea, insula cea mai mare de pe pământ, unde e frumoasa pasere a paradisului. în sfârşit, spre răsărit, în largul oceanului, sunt o sumedenie de insule, unele abia eşitc acuma în Locuitor din Oceania.. 32 faţa mărei. Ţinutul acestor insule împrăştiate în marele ocean Pacific se mai numeşte şi Oceania. Locuitorii celor mai multe insule sunt veniţi pe luntri dinspre Asia şi se aseamănă cu oamenii galbeni. Pelea lor bate în măsliniu. Rasa aceasta se numeşte ma-laesă. — Se înţelege că pe aceste insule n'au putut trece decât animale mărunte: Cânele, capra, porcul şi ceva paseri, iar omul trăeşte mai mult din pescărie şi din nucile unui copac (palmierul cu nuci), pe care valurile mării l'a sâmănat peste totJ). De aceea, la vreme de foamete, ostrovenii aceştia se mănâncă unii pe alţii ca şi Negri Maiaez. si Australieni. America HotareSe. America stă singuratecă între apele Oc. Pacific şi Atlantic, întinzându-se dela Oc. îngheţat-Arctic până la cel Antarctic. — Pe la miază-noapte, apa e veşnic îngheţată ca şi în Asia; de aceea nici pe aci n'a putut trece nici o corabie, de când e lumea. Din fericire, spre Oc. Antartic, America se sfârşeşte ca o pană ascuţită; gheţurile nu se prind de uscat, aşa că pot corăbiile trece măcar pe acolo din Pacific în Atlantic. — Dar norocul cel mai mare pentru America e curmătura dela mijloc (ca la o vespe). .Istmul acesta, Panama, a început a fi tăiat şi, în curând, corăbierii vor putea trece dintr'un Ocean în altul, fără să mai înconjoare pe la capătul acestui lung continent. 2. înfăţişarea pământului. America dela Nord şi cea dela Sud se aseamănă, pare că ar fi două surori. Amândouă se subţiază spre miază-zi; amândouă au pe ţărmul Pacificului un lanţ de munţi înalţi aproape cât Himalaia, cari se numesc Cordilieri; amândouă au la mijloc şes, iar spre răsărit alţi munţi mai mici. 3. Apele. în şesurile din mijloc, apele se adună şi fac fluvii uriaşe: Fluviul Amazoanelor e cel mai mare din lume. Locuitorii de pe malul,lui, (de neam Portughez) îi zic: mar dolce, adecă «mare de apă dulce», căci luntraşul abia îi mai zăreşte malurile. AMERICA ]) Nucile acestea aduse de valuri, din insulă în insulă, prinzând rădăcini pe ţărm, au făcut păduri întregi; aşă că insulele sunt ca nişte grădini, cari es din apă mereu, şi se samănă singure înainte de sosirea omului spre a le locui. 33 Corturi ale Pieilor-Roşii. Mississipi stă să se îa la întrecere cu fluviul Amazoanelor. Si. Laurenliu scoate apa din lacurile cele mai mari de pe faţa pământului. — într'un loc, apa cade dintr'un lac în altul, ca din vârful unui turn foarte mare şi face vestita cascadă a Niagarei, cea mai cunoscută din lume. 1. Locuitorii Americei sunt gălbui, (cam în felul aramei curate), prin urmare se aseamănă întru câtva cu oamenii galbeni din Asia. Unii din băştinaşii Americei aveau obiceiul de a'şi vopsi pielea cu un fel de lut roşu, de unde le-a eşit şi numele de Piei-Roşii. Până pe vremea lui Ştefan-cel-Mare, Europenii nu ştiau nimic despre America. Se credea că dela ţărmul apusan al Europei şi până la ţărmul de răsărit al Asiei e un singur Ocean. Un corăbier îndrăsneţ, Columb, şi-a pus în minte să treacă acest Ocean; şi tot plutind spre apus, în loc de a ajunge în Asia, a dat de America. Locuitorii i-au eşit înainte, cum erau, cu pieile goale şi i-au căzut în genunchi crezând că Columb e însuşi Dumnezeu, îndată ce au aflat Europenii că mai e un continent (adecă o lume •nouă), au pornit într'acolo să o ia în stăpânire. Spaniolii şi Portughezii au pus mâna pe America dela Sud şi dela mijloc; Englezii, ceva mai târziu, s'au răvărsat peste America dela miază-noapte; aşa că, tot pământul din lumea nouă a căzut în mâna noilor veniţi. — Pieile Roşii s'au împuţinat mereu, iar în unele locuri li s'a stins sămânţa. > Avuţia. America n'a putut împrumuta (ca Africa şi Europa) multe animale şi plante din Asia. In loc de elefant, America are ta-pirul (mai mult o arătare de elefant); în loc de tigrul din India, care iea un om în gură, cum ea pisica, un şoarice, America are jaguarul, un tigru mai mic; în loc de leul cel falnic încomat al Africei, America are puma, un leu fără coamă, cam de seama unui 1373.-IV. Lama. 34_ lup; în loc de urang-tang, care abia moare de un glonţ şi sparge cu măselele tava pustei, lumea nouă are maimuţe mici şi cu ocoadă, de care se slujesc pentru a se agăţă de ramuri. Din vitele cu care se ajută omul, America n'avea mai nimic. Calul fusese odată, dar îi pierise sămânţa şi a trebuit să fie adus din Europa. Vaci n'aveau. Pe şesurile întinse ale Americei, rătăceau cirezi de zimbri, dar n'a fost chip nici până azi să fie îmblânziţi. De aceea a trebuit să se aducă tot din Europa vacile, oile şi caprele, care sunt dobitoacele cele mai de folos omului.--Nici cămila nu era. Americanii aveau lama, mai mică şi mult mai slabă decât cămila. In schimb ne-a dat şi America ceva: din coaja unui copac american se scoate chinina, leacul frigurilor; de acolo au venit cartofii, porumbul şi buruiana tutunului, cu care unii oameni se otrăvesc pe încetul, fă-cându-şi fum pe la nas şi prin gură, — un obiceiu, pe care nu-1 mai are nici o vietate pe faţa pământului. In America se mai seamănă şi mult bumbac şi o trestie dulce, din care se scoate zahărul. - 1 Culesul bumbacului. Statele. America dela Nord e împărţită aproape în 2 jumătăţi prinţr'o linie, care merge drept dela răsărit spre apus. Spre nord de această linie e Canada, o ţară stăpânită deEn-glezi; spre miază-zi sunt mai multe state întovărăşite la un loc, din care pricină ţărei acesteia i se zice Republica Statelor-Uuite. Locuitorii vorbesc mai toti englezeşte. Oraşul cel mai marc e New-York. Casă în New-York. I Vedere dln^New-York. Mai spre miază-zi e republica Mexico (cap Mexico), o ţară unde se vorbeşte şpanioleşte; iar în America dela Sud sunt numai 2 state mai mari: Brasilia cu capitala Rio-de-Janeiro (de nude vine multă cafea şi unde se vorbeşte limba portugheză) şi Argentina (cap. Buenos-Aires) o tară unde se vor-beşte şpanioleşte, ceea-ce aduce aminte şi.azi că Spaniolii au fost des- coperitorii şi stăpânii cei dintâi ai Americei.^-In toată America n|enkM un rege ori împărat; toate ţările sunt [republici ca Elveţia, adecă aleg un president pe câţiva ani. - Forma pământului Continentele toate şi apele ce le împresoară fac împreună pământul. Până acum am văzut ce chip are fiecare continent şi fiecare ocean. Dar pământul întreg ce chip are? — Oamenii fără învăţătură credeau—şi mai cred şi azi — că faţa pământului e lată ca o masă la ale cărei margini nu mai poate ajunge nimeni. S'a dovedit însă, că părerea aceasta e greşită. Dacă s'ar sui cineva, să zicem spre lună, şi s'ar uită îndărăt, pământul i s'ar părea rotund ca un glob de lampă (întocmai cum vedem şi noi luna). Un corăbier (Magellan) şi-a pus de gând să meargă mereu înainte, să vadă unde va ajunge. Acel corăbiei' a plecat din Spania spre apus; a trecut Pământul privit flhî lună. 1 36 peste Atlantic, a înconjurat America pe la capătul de Sud şi a trecut în curmeziş Oc. Pacific, pe care l'a şi botezat zicându-i «paşnic», fiindcă corabia lui n'a fost bântuită de nici o furtună. In sfârşit, a ajuns în nişte ostroave lângă Asia, unde un sălbatec l'a lovit cu săgeata şi l'a ucis. Tovarăşii săi însă au pornit mai departe; au străbătut şi Oceanul Indian, au înconjurat Africa pe la Sud şi s'au întors earăşi în Spania venind însă dinspre răsărit, după ce rătăciseră, ca vai de ei, pe nişte mări, pe unde nici un European nu mai umblase. — Asta s'a întâmplat cu puţin timp după moartea lui Ştefan-cel-Mare; atunci au văzut oamenii pentru întâieaşidată, că pământul e rotund. Azi, cu corăbiile care merg mult mai iute ca acum 400 de ani, si cu trenurile, poate oricine să dea ocol pământului în două, trei luni. Anul trecut a fost răsboiu între Japonia şi Rusia. Japonia e pe faţa pământului în potriva noastră (oarecum în dosul pământului), iar Ruşii au trimis corăbile lor tocmai acolo, că să se bată cu ale Japonezilor. De altfel te poţi încredinţa uşor că pământul e rotund. Când pleacă o corabie dela ţărmul mărei, dela o vreme, trupul ei pare că se cufundă în apă şi vezi numai steagul. Când se apropie, de asemenea, zăreşti întâi steagul, care e subţire, nu trupul gros al corăbiei. Asta e o dovadă că pântecele corăbiei stă încă ascuns după rotunzimea pământului; altfel l'ai vedea pe el, căci e mai gros. Pe şes e acelaş lucru: de departe zăreşti întâiu pălăria călăreţului, care se apropie, nu calul, cu toate că aceste e mult mai mare; Urcând se depărtează,piere din vedere întâiu calul, apoi călăreţul. — Dovadă că chiar unde e şes foarte neted, faţa pământului e boltită ca a unei ghiulele. Pământul însă nu e cu desăvârşire rotund, ci e turtit în două locuri (cum e mărul turtit la creastă şi la codiţă). Cele două capete, unde pământul e turtit se numesc poli. (Cum nu cade cineva jos, când înconjoară pământul? — După cum ceara roşie frecată atrage bucăţelele de hârtie şi le ţine lipite de ea, de asemenea şi pământul trage spre dânsul tot ce e pe faţa sa: pietre, oameni, apa... Noi oamenii umblăm în jurul pământului, cum umblă furnicile în jurul unui pepene). Mişcările pământului. Pământul se mişcă, întocmai ca şi cum Polul Nord P.U Sud 37 Polul Sud (dedesubt.) s'ar învârti în jurul unei osii, ce ar trece prin cei doi poli1). Această mişcare se poate dovedi uşor. — Când fuge calul şi cazi jos, totdeauna eşti aruncat înainte, căci într'acolo, îţi face vânt calul. Tot aşa se întâmplă când cazi din tren sau din trăsură: cazi înainte. ' ' Când din tren vrei să ţinteşti un stâlp de telegraf, nu nimereşti. Piatra e aruncată înainte de iuţeala trenului. Acuma, dacă dai drumul unei pietre din vârful unei clopotniţei foarte înalte, piatra, în loc să cază lângă zid, cade ceva mai spre răsărit! Dovadă că învârtirea pământului a repezit'o într'acolo, cum e repezit cel ce cade din -trăsură, în partea încotro merge trăsura. Ziua şi noaptea. O învârtire deplină a pământului în jurul osiei (închipuite) ţine 24 de ore; jumătatea care e spre soare, primeşte lumina, iar cei ce stau pe acolo zic că e ziuă; cei ce au scăpătat din vederea soarelui nu mai au lumină ; ei zic că soarele a apus şi începe noaptea. — (învârteşte un măr în faţa unei lumânări şi vei vedea că o jumătate e mereu în lumină, iar alta în umbră). Japonezii fiind pe faţa cea l'altă a pământnlni, pe când în Rusia şi pe la noi 'era noapte, pe acolo eră lumină, iar soldaţii se încăerau la luptă. Luna şi Stelele. Din fericire, chiar când am trecut de faţa soarelui, tot mai avem lumină, dela lună. Ca un soare fără de raze, luna ne trimite o lumină, mai slabă, împrumutată tot dela soare (ca şi cum ar fi o oglindă, aşezată sus în cer, să arunce şi după asfinţit lumina soarelui spre noi2)—Afară de lună, mai primim lumină şi dela stele, care sunt nişte sori aşa de dăpărtaţi, 'încât deabia se mai zăresc. Ele sunt multe ca frunza şi ca iarba; — dacă ai trăi sute de ani şi ai merge ca glonţul de repede, şi tot n'ai ajunge până la stele. De aceia se şi par aşa de mici! Anul. In 24 de ceasuri, pământul se învârteşte odată deplin si avem o zi şi o noapte. Dar învârtindu-se împrejurul său, el nu stă pe loc, ci se mută pe încetul, ca o sfărlează; aşa că, după 365 de învârtituri depline în ') Inflnge o sârmă într'un măr, ca să treacă prin creasta şi codiţă. 2) Spunându-se elevilor că soarele e mult mai mare decât pământul (cum ar fi un glob de un metru faţă de o cireaşă), iar luna mult mai mică decât pământul, se poate explica lesne, cum luna face în timpul nopţei slujba unei oglinzi, care ne trimite razele soarelui. — Pune o lampă în faţa unui elev; lumina lămpei să cadă şi pe 0 oglindă, care să o svârle apoi în spatele elevului, adecă pe partea sa umbrită. P 38 _ jurul osiei, adecă după un an, el face un mare ocol împrejurul soarelui. Şi fiindcă stă mereu plecat în aceiaşi parte, pământul arată spre soare când un pol, când pe celălalt. Dacă am zice bunăoară, că polul nord e partea de sus sau «capul pământului», vara, pământul e plecat cu capul înainte spre soare. Atunci ne e cald, zilele sunt mai mari. llMarlm 2Umue După o jumătate de an, când a împlinit jumătate de ocol, pământul, vine cu partea de jos spre soare, iar cu «capul» în umbră. Atunci, pe la noi, nopţile sunt mari, e frig, şi zicem că avem iarnă. Numai când trecem dela frig la cald, adecă primăvara, sau când trecem dela cald la frig, adecă toamna, pământul arată dintr'odată amândoi polii la soare, iar zilele sunt deopotrivă cu nopţile şi spre un pol şi spre celalt. — Cele 365 de zile (cât ţine ocolul împrejurul soarelui) sau anul, se împart aşâ dar în 4 părţi: vara, toamna, iarna şi primăvara. Ele se numesc anotimpuri (= timpuri ale anului) 1). III Ţările Româneşti Poate să călătorească cineva în lung şi în lat pământul; poate să vază toate mările, toate ţările şi, la urma urmei, tot ţara sa e mai dragă fiecăruia, fiindcă acolo aude graiul, pe care îl înţelege din pruncie; găseşte portul ') Aceste noţiuni trebuesc explicate numai decât cu ajulorul globului, purtat prin clasă în faţa unei lumânări.—Dacă e o cameră întuncată, e şi mai bine. _39 pe care fa purtat de mic copil; cim itirile, unde sunt îngropaţi părinţii săi; bisericile, unde se odihnesc de sute de ani domnii şi strămoşii viteji, care au stat împotriva liftelor străine şi au apărat cu viaţa lor pământul tarei. Pentru noi, Românii, vatra neamului a fost podişul Transilvaniei, unde ne-a adus Traian şi de unde bătrânii noştri s'au resfirat împrejur, peste munţi, dealuri şi şesuri până spre Tissa, Nistru şi Mare. Ţinutul acesta al Europei, unde se aude şi azi limba românească, e patria. Românilor. Acest ţinut e împărţit în mai multe ţări. I. Regalul României ... 7 & \v'R .0 MĂ N J .A/A «••'•<--NX;)rpâV:ii'?-/:. / . Hotarele. Spre apus şi miază-noapte, regatul e împrejmuit cu munţi. Dela Porţile-de-Fcr (unde Dunărea a ferăstruit muntele până în temeliei şi până la Predeal, hotarul se ţine cam pe culmea munţilor. De aci însă şi până la Pietrele Roşii, hotarul ne este neprielnic: Buzăul, Tro-tuşul, Bistriţa şi alte ape mai mici au izvoarele lor dincolo de graniţă;—ceeace înseamnă că vecinii au trecut munţii şi au împins hotarul spre noi. Dela Pietrele Roşii până în Prut, graniţa e o linie frântă, căci acuma 100 şi ceva de ani, străinii (Aus-triacii) au rupt o parte din ţara noastră (Bucovina) şi au aşezat hotarul, cum le-a plăcut lor. In sfârşit, spre răsărit, e şi mai rău. Nici nu e o sută de ani, de când Ruşii au mutat hotarul din Nistru în Prut, rupând cu deasila jumătate din pământul ţărei. — Numai spre miază-zi, graniţa e mai ho'tărîtă. Dela Porţile-de-Fer până la Silisira, hotarul e apa Dunărei care ne desparte de Sârbi şi de Bulgari; iar dela Silistra până în Mareeo\m\e iarăşi frântă. Insă hotarul cel mai tare al unei ţări în timp de răsboiu e in [armata sa, căci şi munţii, şi apele trebuesc apărate de năvălirea duşmanilor; iar în timp de pace, singura graniţă tare a unui neam e mulţimea locuitorilor, căci unde e lume destulă şi multe braţe pentru muncă, străinul nu poate veni, neavând chip să-şi agonisească hrana. 40 41 Tot pământul regatului se împarte în mai multe ţinuturi: România din dreapta Oltului; dintre Olt şi Milcov; dintre munţi şi Prut; şi România de peste Dunăre. A. România din dreapta Oltului e cuprinsă între munţii OU şi Dunăre. Hotare. Munţii Mehedinţi, ai Vulcanului, ai Parângului şi ai "Lotrului apără acest ţinut în spre miază-noapte şi apus. Dunărea, cum intră în ţară, curge tot mai spre miază-zi, bătând în malul sârbesc şi apoi în cel bulgăresc, până ce mai în jos de Corabia îi ese înainte Oltul care coboară din munţi, aproape drept spre miază-zi. Pământul se pleacă uşor spre Dunăre; şi, cum se pleacă pământul, aşa curg şi râurile. Afară de Olleţ (care porneşte spre fratele său mai mare Oltul), mai toate a-pele din această parte a ţărei se adună în albia Jiului, care culege la sine: pe Gilort, Motru, Amara-dia si o mulţime de pârâiaşe du-cându-le spre Dunăre. In ses, unde pământul e neted, apele se scurg cu greu, şi de aceea se fac şi câteva lacuri mai mari: Nedea si Poleia. Judeţele. Partea aceasta a ţărei e împărţită în 5 judeţe: Mehedinţi (cap. Turnu-Severin); Gorj (cap. T.-Jiu); Vâlcea (cap. Râmnicul-Vâlcei); Romanaţi (cap. Caracal) şi Dolj (cap. Craiova). Odinioară, tot ţinutul din dreapta Oltului avea mai marele său, care se chema ban, şi care stă la Craiova. — Mihai-Viteazul fusese bân al Craiovei înainte de a ajunge domn al ţărei. Locuitorii din această parte a ţărei sunt oameni harnici şi aprigi la negoţ. De mici copii, unii pleacă spre Bucureşti şi în alte oraşe, unde -s K K? sa C «; £: 47 Pe dealuri sunt vii vestite: la. Cotnari, Odobeşti şi Nicoreşti. Judeţul Putna are cele mai întinse- podgorii din toată ţara. Grâul din această parte a ţărei e cel mai bun din toată ţara, iar miele din spre Botoşani sunt de un soiu rar şi frumos. In sfârşit, Romanul întrece în sfeclă toate judeţele ţărei. Drumurile au urmat şanţul văilor: unul merge în lung pe valea Şiretului trimiţând o ramură pc valea Bistriţei până la Piatra şi alta pe Trotu.ş până la Palanca. Alt drum vine dela Dorohoi pe Jijia până spre Iaşi, apoi de aci coboară pe Bârlad şi Şiret până în Galaţi. Intre aceste două drumuri sunt altele două în curmeziş, dela Tecuci la Mărăşeşti şi dela Iaşi la Paşcani pe valea Bahluiului. D. România din dreapta Dunărei. Hotare. Fiind între Dunăre şi Mare, ţinutul acesta e cuprins. «între ape» întocmai ca o peninsulă. Spre Bulgaria, graniţa e însemnată cu pic! re şi pichete dela Silislra până la miază-zi de Mangalia. " Pământul e deluros spre Dunăre. Cine merge pe Dunăre dela Călăraşi la Tulcea, adesea crede că vede "munţi» pe malul drept; aşa de crestate, şi stâncoase sunt unele vârfuri de dealuri, mai ales dealurile Măcinului.—Spre mare şi spre Bulgaria, pământul e neted. . ' Ape, afară de bălţile Dunărei, sunt prea puţine. Taila şi Telila sunt nişte pârae. , Tot ţinutul din dreapta e împărţit în 2 judeţe: Tulcea (cap. Tulcea), judeţul cei mai mare al ţărei, şi Constanţa (cap. Constanţa). ;. Locuitorii. Afară de Români, mai sunt şi Tătari (mai ales în jud. Constanţa) precum şi o seamă de Bulgari (mai ales în Tulcea), Sunt insă şi sate de Nemţi, oameni gospodari şi de toată isprava. Turcii s'au împuţinat de tot. . Locuitorii din dreapta Dunărei se ţin tot cu munca.-pământului. Intre altele seamănă in mult. Dar au şi vite frumoase, mai ales cui, de soiu, iar-pe dealuri, la Sarica şi Nicoliţel au vii vestite. O bogăţie deosebită e aci peştele. Din bălţile Dunărei şi de lângă mare, se împarte peşte în toată ţara; ba se mai trimite şi în ..ţările vecine. De asemenea, pe dealurile de pe lângă Dunăre, e o piatră de toată frumuseţea, care e trimisă spre a aşterne stradele oraşelor... ••>;•••• O mare avere e însă portul Constanţa. Când Dunărea îngheaţă, iar vapoarele se tem de sloi, grâul şi tot ce avem de vânzare trece podul dela Cernavodă şi pe drumul, de fer ce merge în lungul «valurilor romane»,^ adună la Constanţa, unde vapoarele încarcă veşnic, căci marea nu .îngheaţă niciodată. Tot pe acolo putem aduce mai eftin .mărfurile care ne lipsesc. 48 49 Basarabia In curând (la 1912) se vor împlini 100 de ani, de când ţara dintre Prut şi Nistru ne-a fost răpită de Ruşi. O bucată de lângă Dunăre ne fusese dată înapoi acum 50 de ani, când Ruşii fuseseră bătuţi într'un războiu; dar, după ce i-am ajutat să birue la Plevna, drept mulţumită ne-au răpit şi bucata, pe care o luasem îndărăt. Pământul Basarabiei e la fel cu cel dintre Prut şi Şiret: adecă se înfăţişează în chip de dealuri lungi şi turtite, afară de partea din spre Dunăre şi mare, unde se cheamă Bugeac. Pe aci e neted aproape ca. şi Bărăganul.— Intre Bugeac şi între ţinutul cu dealuri se ridică ralul lui Traian, făcut de Romani ca să stăvilească potopul liftelor sălbatice. Ape. Râul cel mai •mare e Reutul a cărui ape gu greu răsbesc spre Nistru si fac în calea lor multe bălţi, de unde şi numele oraşului Bălţi. — Mult mai multe şi mai mari bălţi sunt în Bugeac, unde apele nu pot să se verse spre Dunăre şi spre Mare. Aci stau: Cahul, Ialpug, Catalpug, Kundue. . . care odată erau golfuri de mare, dar Dunărea, cărând nisip şi lungind mereu delta, le-a despărţit de mare. Locuitorii. In Basarabia au năvălit sumedenie de străini şi au pus stăpânire pe pământul românesc. Românii sunt cala 1 milion, dar sufer, căci sunt Oropsiţi; stăpânitorii le vorbesc muscăleşte, o limbă pg care ei n'o pricep. Iar când Rusul are răsboiu cu alte neamuri, fraţii noştri sunt dusi cale de luni de zile cu trenul, până la marginea lumei, şi pier între străini. (Cum s'a întâmplat în anul trecut: i-a dus tocmai în marginea Asiei să se bată cu Japonezii). Oraşele noastre vechi: Holinul, Soroea, Cetatea-Albă, Chişănâul şi altele sunt azi în stăpânirea Muscalilor. Bucovina Cu ceva mai înainte de răpirea Basarabiei, ni s'a luat de Austriaci Bucovina. — După cum Basarabia se aseamănă cu ţinutul dintre Prut şi Nistru, de asemenea şi Bucovina se aseamănă cu judeţul Suceava şi Dorohoi. La apus sunt munţi, apoi vin dealuri ^>m\k in Prut şi spre Nistru. Ape. Rar ţinut, care să fie aşa de udat de ape, ca ţara Bucovinei. De acolo'vin mai toate apele ţărei fnoastre de sus: Prutul, Şiretul, Suceava, Moldova şi Bistriţa. Toată ţara e ca o grădină cu livezi şi râuri frumoase. Locuitorii. Şi peste Bucovina a năvălit potopul străinilor: Evrei, Nemţi, Ruteni, Polonezi şi alţi venetici au pus stăpânire tocmai pe pământul cel mai scump, unde odihneşte trupul lui Ştefan-cel-Mare, şi unde ţara e sămănată cu biserici falnice zidite de Ştefan şi domnii noştri y cei care au dat legi şi îndreptări neamului românesc. Rutenii au ajuns mai mulţi decât Românii, iar Evreii pe jumătate cât Românii. Cu averile date de domnii şi de străbunii noştri bisericei, azi sunt plătiţi popi ruteneşti, care fac lângă mormintele voevozilor slujba într'o limbă străină de a neamului nostru. Oraşele cele mai mari sunt: Suceava cea jalnică. Cetatea şi curţile lui Ştefan Vodă au fost dărâmate mereu, casă facă străinii case din ele. Cernăuţii, pe un deal frumos, lângă Prut, are o mitropolie românească, cum nu se pomeneşte nici în ţările din prejur. . Rădăuţi, pe apa Sucevei, are iarăşi o mitropolie, unde e mormântul lui Bogdan, cel ce s'a coborât din Maramureş. Şiretul e lângă apa Şiretului, iar Câmpu-Lung între muriţi. Transilvania, Maramureş, Grişiana şi Temişiana Pământul. Dincolo de zidul munţilor se îritinde podişul Transilvaniei apărat spre miază-noapte de munţii Itodnei, aproape tot aşa de înalţi ca ai Făgăraşului, iar spre apus, de munţii Apuseni al căror pisc mai înalt e aproape cât şi Ceahlăul care le stă în faţă spre răsărit. Aşa că, tot podişul e înconjurat de munţi, ca o cetate împresurată de ziduri. Şi, după cum la poalele munţilor noştri urmează dealuri şi apoi şesul pâfiă în Dunăre, de asemenea şi munţii Apuseni şi ăi Rodnei au la poalele lor dealuri, apoi un şes care se întinde până în apa Tisei. Apele. Din mijlocul Transilvaniei izvorăsc o mulţime de râuri. Oltul, după ce curge spre miază-zi, fără să găsească loc printre munţi, 1373.-IV. _ 50 apucă spre apus, pe lângă munţii Făgăraşului, până ce nimereşte în spărtura dela Turnu-Roşu, unde intră în regat. Mureşul, vecinul său de izvor, culege Târnavele (mare şi mică) şi găsind o poartă largă ese în şesul Tisei. Someşul adună apele de pe lângă zidul dela miază-noapte şi ese înaintea Tisei iarăşi pe o vale destul de largă. Crişul singur şi Temeşul nu se împărtăşesc din apele podişului. Crişul adună cu cele 3 braţe ale sale (Crişul negru, repede şi alb) apa de pe povârnişul de apus al munţilor Apuseni şi o duce în Tisa, iar Temeşul pornind din munţii Banatului se îndreaptă întâiu spre Tisa, apoi face un ocol şi se varsă în Dunăre. Locuitorii. Transilvania e leagănul neamului nostru. Acolo a aşezat Traian pe strămoşii noştri; de acolo au pornit Românii care s'au coborît spre Dunăre; de acolo, din colţul dela izvorul Tisei, numit «Ţara Maramureşului» a pornit Bogdan şi s'a coborît în Bucovina şi Moldova. Tot 51 de acolo au pornit şi Românii cari, trecând de munţii Apuseni, s'au întins pe şes până spre Tisa. Aşa că, dela Nistru până la Tisa, toţi Românii sunt unul şi acelaş neam, au aceiaşi părinţi şi vorbesc aceiaşi limbă. Alături de Români au Ivenit însă prin "răsboiu şi viclenie Ungurii şi, după vremuri, a mai venit şi o seamă de Nemţi care se numesc Saşi. Aceşti din urmă sunt buni gospodari şi au prins bine Românilor prin buna lor chibzuinţă la munca pământului şi la creşterea vitelor. Oraşele. Braşovul e sub munţii^Bârsei, de unde se aducea odată mărfurile numite şi până azi «braşovenie». Oraşul stă în calea celor ce trec pe lampasul Predeal. — Aproape e Feldioara, unde o oaste trimisă de Rareş a prăpădit pe una a împăratului nemţesc şi a luat atâtea tunuri, în cât n'a mai găsit frânghie în Braşov, ca să le târască în ţară. Sibiul e în drumul celor ce trec pe la Turnu-Roşu. Alături e satul Şelimbru, unde Minai Viteazul a fărâmat o oastelungureaseă. Se vede şi azi movila, unde s'au adunat trupurile celor morţi. Dela Sibiu, Minai a mers la Alba-Iulia, în valea Mureşului, unde s'a încununat domn al Transilvaniei. Blajul, la împreunarea celor 2 Târnave, e vestitfprin şcoli româneşti şi prin adunarea Românilor, acum 50 de ani, când s'au jurat împreună cu Iancu, regele munţilor, să scuture jugul unguresc. (De acolo a eşit cântecul: Astăzi cu bucurie, Românilor veniţi, pe Iancu în câmpie . . . adecă în şesul de lângă Blaj). Clujul e mai spre miază-noapte. Ungurii vor să-1 facă cu tot dinadinsul oraş unguresc, de aceea au pus în el o universitate ungurească. Sigelul în Maramureş, Satu-Mare, Oradia-mare, Aradul şi Temişoara stau ca nişte santinele pe din afară de ocolul munţilor, luptându-se cu primejdia de a fi cotropite de Ungurime. Macedonia Departe de tulpina neamului românesc, mai sunt fraţi de ai noştri şi în Turcia (mai ales în Macedonia) şi în Grecia. Ţinutul, pe unde locuesc Românii, e mai mult muntos. In deosebi, ei sunt răspândiţi prin văile Pindului. Apa cea mai mare din acele părţi e Vardarul, iar oraşele cele mai vestite sunt: Salonic, unde negustorii «cei mai de seamă printre creştini sunt Românii. In Bilolia, Ianina, Cru- 52 şoca şi alte orăşele sunt cam 72 de milion de Români; dar,'fiind departe şi resleţiţi printre străini, ei au să lupte din greu contra Bulgarilor şi Grecilor care ar voi să-i vadă lepădându-se de limba lor şi dându-se drept Bulgari ori Greci. Erată s La câteva hărţi ale Europei s'a colorat din greşeală România cu aceiaşi culoare ca şt Austro-Ungaria; dar graniţa, trasă la mijloc, le va deosebi uşor, mai ales că elevii cunosc România din clasa precedentă.