DIN LITERATURA POPULARĂ ROMANEASCĂ I, BALADE ADUNATE DE C. R MATEESCU CIJ O PREFAŢĂ de N. IORGA VĂLENII-DE-MUNTE TIPOGRAFIA «NEAMUL ROMÂNESC » 19 0 9, i o DIN LITERATURA POPULARĂ ROMÂNEASCĂ BALADE ADUNATE DE C. N. MATEESCU CU O PREFAŢA de N. 10RGA VA.LENII-DE-MUNTE TIPOGRAFIA «NEAMUL ROMÂNESC » 1 9 0 9. \ A PREFAŢĂ. 1). Mateescu, care si-a strâns baladele cuprinse în acest volum pe plaiurile argeşene, cu excepţia uneia singure care, aflată în Teleorman, deci din ciclul dunărean, îmbogăţeşte simţitor cunoştinţa comorii de povestiri epice în versuri a poporului nostru. Am încercat, în „Neamul Românesc Literar0, L să statornicesc în balada poporală românească cicluri, având, în vedere mai ales Moldova, cu părţile ce se ţineau de dânsa în trecut. Cărticica de fată îngăduie a se întinde încercarea asupra Ţinuturilor ce au făcut parte pe vremuri din principatul Terii-Româneşti. 'O baladă necunoscută până acum, aceia care deschide volumul, faceparte din ciclul cântecelor de ospeţe domneşti, cu temelia netăgăduit istorică,—-ivită fiind însă mai târziu decât vremea de care vorbeşte si stricată şi ca adevăr, prin adausuri nouă. E balada lui Negru- Vodă —care e, fără îndoială, de şi purtat pe la Câmpulung, Neagoe, ctitorul dela Argeş—,şia fiului lui Radu-cel-Mare şi urmaşului în Domnie, după destulă trecere de vreme, al lui Neagoe. De fapt Mir cea pare a fi fost cioban, prin vînzarea de oî pentru Constau-tinopol — acesta a şi fost umd din înţelesurile cu- II vântului—; aici însă e un adevărat 'păzitor de turmă y un „mic ciobănaş" cu cămaşa neagră pe damul, dar alb la piele, crescut, ce-i dreptul, „la coada tăciunilor" şi în slujit, dar păstrând, împreună cu albeaţa aristocratică a pieii, cunoştinţa semnelor de recunoaştere ce poartă pe trup: De semne să-l căutaţi, Că, de-o-avea vr’un semnişor, O fi vre-o viţă de Domn, Şi mi-o fi d’un frăţior, zice Vodă la judecata lui, şi în adevăr pielea albă de-supt negrul cămăşii arată că în pieptu-i soarele Lumina cu razele; Găsia în spate luna : Lumina cu lumina, §i apoi luceferi, spicid griului, săbioare, în sfârşit „semne bune de Domnie", şi, după recunoaşterea lor, ciobănelul e în stare să-şi vădească drepturile şi prin înfăţişarea hrisovului, „ristovuhii", pe care-l iea din glugă şi-l întinde pe masă. Tot din acest ciclu de cântece pentru masa domnească,în legătură eu trecutul legendar al dinastiei face parte şi varianta legendei mănăstirii dela Argeş.. Toată lumea aproape o ştie după forma dramatizată adausă, schimbată cu totid ca stil, a lui Alecsandri. Se cunoşteau alte forme, mai simple şi stângace, dar mai adevărate. Aici Negru- Vodă, ctitorul, soţul Doamnei Ilinca, îşi caută loc prin „hăţiş, curpeniş", până află III La cetinu 'nalt, 'Nalt şi răsfirat, locul potrivit pentru zidire. Povestirea e gospodăreşte, practic amănunţită. Se pune icoană ’n copac şi ea cade ’n iezer; se suge apa acestuia cu cărbuni, se scurge prin şanţuri, se acopere pământul din fund cu grătare făcute de fauri. „Meşterii mari" sunt aici, după vechea terminologie, „dascăli şi primari", Când, neputându-se înălţa zidurile, Manole face juruinţa fatală, soţia sa, numită aici cu vechiul nume de Caplea, e oprită ’n loc, vărsându-i-se bucatele ce aducea soţului la lucru, de balauri straşnici, Din gură încleştaţi, Din coade ’nodaţi. de vânt pe urmă, de ploaie cu spume în al treilea rând. E foarte frumoasă rugămintea ei către întreaga fire, ca să-i ocrotească după moarte copilul rămas fără îngrijire: Ploaia de-o cădea, Pe el l-o scălda; Zăpada de-o ninge, Pe el mi l-o unge ; Frunza de-o pică, Mi l-o înfăşa ; Vântul de-o sufla, Mi l-o legăna; Soarele-o luci, Şi mi l-o ’ncălzi. Acum Domnul a venit să vadă, clădirea,. Din po- * runca lui, meşterii, ca vechiul îcar, w cerce a zbura cu aripi Din şiţe şi sfoare. Iar, unde cad ei, aflând moartea răsplăiitoare, se porneşte izvoraşul cu „apă vioarăcare dă prilej baladei. ■ Din ciclul domnesc al baladei eroice face parte şi povestea lui Vartic, sfetnicul lui Petru Rareş şi al lui „Ştefan Vodă“, care-şi ispiteşte Doamna şi-i spânzură iubitul, după care ea însăşi, văzându-l mort în Grădina cu florile, Un’se plimbă doamnele, Doamnele cu roabele, Gând răsare soarele, îşi face sfârşit, înjunghindu-se cu hangerul, iar pe locul morţii celor doi ...Răsar trandafiri, De mijloc învâlcinaţi. De vârfuri apropiaţi, Tocmai zău ca nişte fraţi. Iar „morala11 zice: Cine strică dragostea, ! Dumnezeu să nu i-o dea: rr Să i-o dea şi să i*o iea, ’ ^ Ga să creadă altuia. i în această frumoasă povestire caracterul iste păstrează încă destul de bine. Domnul vâneaza u: face Divan cu „Caimacamii târguluiu şi „sfetnici sfatuluiu ; Doamna, „naşa," iubitului ei, lucrează c\ J ' v ^ \ i aăsprezece jupânese" y pe când Vartic li „dă ■j fJ, cu păharuV1; ea le trimete acasă pentru a rămânea 1 ^ singură cu frumosul Paharnic. Dacă Var tic se teme , ^ de armări, Doamna caută\ să-l asigure, făgăduind ~ § (di tor ii pentru iertarea păcatelor ce ar vrea ea să fie v I săvârşite: J Pentru păcatele tele, Da-voiu averile mele : Face-oiu multe mănăstiri, Si fie de pomeniri, Şi-oiu mai face fântâni reci, £ Pe la drumuri şi poteci, i Vrând să scape de primejdioasa dragoste cu de-a ^ sila, boierul, îndârjit, cere să fie lăsat acasă pentru a-şi lua un „căftănel“, şi el vrea să caute un adăpost sigur la Constantinopol, la „ Ţarigrad(<. 4 Nunta fetei „Letinului hogat“, cu pomenirea lui lancu- Vodă ca nun, a lui „Mărcuşor, câine turbatu cu ispitele săririi zidurilor, băutului bulilor, etcţine n locul între „cântecul bătrânesc“ şi povestea versificată, j ; înşir ar ea încercărilor lui lăt-Irumos făcând parte - % din ciclul basmelor ) Intre baladele de Curte şi cînlecul haiducesc e po-’^s^ea lui Miu Haiducul, ca şi a lui Corbea. Cel dintâiu, 'ecându-şi pe „ Valea cea Mare11, a „ Cobiei(i cu Păhărniceasa, se preface în cioban pentru atragă pe Domn şi să-l pedepsească cu două fitalme. Cel de al doilea a fost Păharnic la tipicul Ştefan-Vodă“ : dovedindu-se viclean şi obraznic — 4 cere Măriei Sale caftanul şi „cuşmanul((—e dus „de -k VI olacu in „rădvan neobădal“ fără obezi şi numai cu spiţe, La temniţa cea bătrână Cu muşchiul de-un lat de mână, unde-l mănâncă jigăniile veninoase ale umbrei d adâncurilor: Şerpi ca fusele. Năpârci ca undrelele, Şi broaşte ca nucile. Bâjbâind cu miile, Mamă-sa vine, purtând roche de vechiu carnelot, „lână de ?>ăr de cămilă((. îşi află fiul chinuit, având în sân o şerpoaică cu puii ei. Şi acum, pentru dezrobirea lui, eşti strămutat într'o lume istorică bătrână, cu ciohodari, ieniceri din Udriiu, pe lângă cari legenda poporală dă „fălcile de zmeu trăsnit„frâu-leţele de-argint“. A doua versiune e interesantă printr’un şi mai mare număr de amănunte istorice. La Curtea lui Ştefan-Vodă e vorba de „foişoare“, de „spătari şi boieri"—modernizarea fatală a mai introdus pe lângă ei şi pe „înfloriţii ghinărari", etc. (E vorba şi de „apa Nistrului" apropiată însă de „coadele Prutului".) Interesul vine însăşi din elementul de viaţă poporală: Că mi-am tors cu furca ’n sat, De-am dat Corbei de-a mâncat, Şi-am dat oile ’n păscare, De-am crescut pe Corbea mare, — de stil poporal, — aceiaşi bătrână vine VJI Pîş-pîş ici ; pîş-pîş colt â ; de ironie poporală — spânzur ătoar ea e Vişa Cărpenişa, Adusă de la Păişa, Din bărdie bărduită, Din secure potrivită, La mijloc neisprăvită. Din ciclul turcesc, dunărean, avem în această nouă culegere balada lui Dragnea, care vine din Ţa-rigradj „cătăneşte" la „împăratul" turcesc, si e luai ostaş la ei, lâsandu-şi astfel Stăncuţa în prada pe' Urilor streine. Apoi —• model de imaginaţie îndrăzneaţă — alegoria — cu fondul istoric al unui războiu de iarnă pierdut de către Turci — lui Arcaş-Paşa, care porneşte luptă cu gerul şi cade învins. Gend se înveşmântează astfel apărând înaintea noastră : Ieşia gerul din fântână Cu toiag de ghiată ’n mână, Cu căciulă de zăpadă, Cu mustăci de chidă albă. Aici trebuie să se aşeze şi legenda, de origine dunăreană, a lui lovan Iorgovan, eroul de lângă Cerna. Cu caracter haiducesc în legătură însă cu acest ciclu dunărean e balada Badiului, aşa de frumos prelucrată de poetul Gh. Baronzi. „Ziua cârciumar de buţi, noaptea măcelar de Turci", ospătător de mo-safiri pe cari-i aşteaptă „cu hangeru ’nfipt în masă*, el e prins pe neaşteptate de aceşti vechi duşmani ai sM, dar îl scapă fratele Neculcea? uriaşul care bea „buţile de-o sută de vedre{< şi petrece cu VIII Trei fete de ’m parat, Aduse din Ţarigrads Tot aşa Tudor Dobrogeanul, care şi el are soţie cârciumăreasă. Turcii îl ştiu bogat, şi-i cer haraciu mare, pe care-l plăteşte cu greu, vânzând, pentru a-$i avea „căzanul{( anual şi „punga** lunară, „morile de argint** şi altă avuţie toată, până la urmă trebue $ă-şi ducă mândra la haraciu „înaintea împăratului**. Alte balade de haiduci sunt în strânsă legătură cu viaţa păstorilor. Potăncu Haiducul, căpetenie de Ar-năuţi, merge astfel la baciul moş Luţă, cel cu „căciula berbecească**, bogat negustor de miei, cu punga „plină de sfanţi şi leite", cu „putineii ce cuprind tot galbenei**, cu „hârdăioarele** de „zimţişori, făcuţi după bovşori**, cu „lădiţele**, ’n care stau „sălbiţe de găU benei cu tortiţă**. Căpitan Gheorghiţă, cu „dulămiţă**, „nădrăgei** şi „comanac**, pradă pe Macovei dela stână, fost pârcălab de sat. In sfârşit haiducia curată, ea singură cu eroii săi, s« oglindeşte în „Slanciu al Braţului**, carc-si mele acasă iubita, părându-i-se prea fricoasă înaintea poterei: Da-te acaşă şi-ţi ia ie, Nu umbla în haiducie, Du-te acasă, ia-ţi bărbat, Să-Ji 11 e ciocan în cap... Şi aici aflăm legenda cosmică, mitul solar al Soarelui ce aleargă să ia pe soră-sa Luna, aici Sântă-Ana. Moş Adam se amestecă aici, si e vorba chiar de T\ X IX f „uliţă armenească** şi de „pânză domnească, cu răz- \) boiul de argint**. Şarpele, scorpia, samodia, vietăţi I \ cumplite care pândesc pe trecător pentru a-l prinde £ | şi ţinea rob, — ciclul ofic din poveste, se întâmpină \ şi în aceste balade. ^ * * Ele vor trece în marea culegere a cântecidui poporal, pe care, ni-o va da — fie si numai foarte târ-ziu — Academia Romînă. O ' ■ . .. Culese fiind la muntele Argeşului ori pe plaiurile A ^ * vecine, aceste balade se deosebesc prin exacta repro- ( ducere a vieţii ciobăneşti. Când Miu-şi lasă veşmin- \) tele de viteaz, cântecul spune că a schimbat dulama cu sarica, nădragii cu iţarii, cizmele cu opincile, „chi-{] * văra ’nvelită** cu „căciula neargăsită** şi „puşca ghin- 1 tuită** cu „măciuca necioplită**. Povestea lui Neagoe- Vodă şi a lui Mircea Ciobanul, cu „gluga de Moţ**, ;f arată treptele vieţii de păstor, care începe ca „slu- guliţă**, „argăţaş, pe mălăiaş**, pe o „căciulă miţoasă** j şi o „sarică lăţoasă**. Când i se dă grija multor oi, . . întâiu îl iubesc stăpânii şi~l urăsc „stăpâncele**, până, ^ pe urmă, cei d’intâiu prind a-l bate, pentru că simt / { că ele-l „miluieîl putem urmări pe cioban la balta, • 'v unde vifomd „nemeţeşle** oile, dar el ştie să le apere ij; în târlă, hrănindu-le cu „sălcioare dărâmate". îl jjf ‘ vedem făcându-şi la loc averea de oi-—„cârlăiori, V/ berbecei** —, primăvara. Stăpânii nu-i aduc bolovanii jt de sare, şi acuma uite-l pe Mircea înaintea Domniei, i;{ care-i face parte lui din „oiţe**. Unele bucăţi oglindesc însă şi viaţa câmpului, şi astfel vedem într'una pe „taica** mânând boi şi arând, pe mamă ducând „la plugari de câmp**, pe „leica** v; r cosând altiţe. Ba afli şi pe moşnean purtând şi în lumile fantasticului fără margeni Traista cu zapisele, Ga să sco{ moşiile. Şi iată — într’o baladă din Teleorman — şi „cireza-rul de oi“, care petrece după ce le-a vândut şi nbea dobânzile“ lui. Astfel balada capătă şi o valoare locală, un înţeles de viaţă pe Ţinuturi, N. IORGA. BALADE MIRGEA CIOBĂNAŞUL Din oraş din Câmpulung, La poarta lui Negru-Vodă, Genunchiat-a, frate, Genunchiat-a, dragă, Că-i d’un mic de ciobănaş, Cu cămaşa ca tina, Cu pielea ca zăpada, Cu cârligul supt genunche, Cu căciula subţioară, Să văi cu gluguţa goală. Trei zile la poartă-mi sta, Negru-Vodă-1 întrel>a: «Ai, tu mic de ciobănaş, «Ce mi-ţi e jaloba ta, «Să mi-ţi fac direptatea ?» Dar cel mic de ciobănaş Rupse din graiu a grăi: «Alei, Doamne, Negru-Vodă, «De stătuşi de mă’ntrebaşi, ((Adevărul spune-ţi-aşi: 4 C. N. MATEESGU «De mic sărac mi-am rămas, «Mititel şi făţărel, «Pe mâna străinilor, «La coada tăciunilor, «Azi aşa şi mâine-aşa, «Dete dragul Dumnezeu «Şi măicuţa Precis ta «Şi mai mare mă făcui, «Şi minte mai dobândii. «Când mai mare mă făcui, «Dacă văzui şi văzui, «Siuguliţă mă băgaî; «Siuguliţă pe hăinuţe, «Argăţaş pe mălâiaş, «Şi p’o căciulă miţoasă, §> «Şi p’o sarică lăţoasă. «Azi aşa şi mâine-aşa, «Dete dragul Dumnezeu «Şi măicuţa Precista «Şi mai mare mă făcui, «Şi minte mai dobândii. «Când mai mare mă făcui, «Dacă văzui şi văzui, «La trei stăpâni mă băgai, «Trei stăpâni, zău, ca trei domnia «Săvăi cu trei mii de oL «Când eram mai micşorei, «Eram drag stăpânilor «Şi urât stăpâncelor; «Stăpânii mă miluia, i «Stăpâncele mă bătea. «Azi aşa şi mâine aşa, BALADE «Dete dragul Dumnezeu «Şi măicuţa Precista «Şi mai mare mă făcui, «Şi minte mai dobândii. «Când mai mare mă făcui, «Stăpânii-acum mă băteâ, «Stăpâncele mă miluiâ. «Stăpânii s’a mâniat, «Cu oile m’a mânat, «Jos la baltă m’a mânat «Când la baltă am plecat, «Stăpâncele mă plângea, «Stăpânii mă blestema. «Şi la baltă mi-am plecat, «D’un vifor mi-a viforat, • «Grea zăpadă mi-a picat, «Oile le-a nămeţit, «Dulăii mi-a risipit; «Din trei mii şi ce-mi mai trece, «Am rămas numai cu zece; «Dintr’o haită de dulii, «Am rămas numai cu doi». Dar ei, frate, ce-mi făcea ? Ciobănaşul că-mi spunea, Negru-Vodă-1 asculta : «Alei, Doamne Negru-Vodă, cDacă văzui şi văzui, «D’o lopăţică-mi făcui, «Şi zăpada-mi curăţii, «Cărărue că-mi gătii, <«Cu-oiîe ’n baltă răzbii» cŞi d’o târlă că-mi eroii. 6 C. N. MÂTEESCU BALADE «Sălcioare-mi dărâmai, «Oiţele-mi să tu rai. «Azi aşa şi mâine aşa, «Dete dragul Dumnezeu «Şi măicuţa Precista, «Yeni şi primăvara, «Şi ’ncolfi şi er buţa : «Oiţele că-mi fâtară, «Şi-ăle zece se’ndoiră, «îndoite se’mpatriră, «împătrite se’noptiră. «Dete dragul Dumnezeu «Şi măicuţa Precista «De ’nplinii, Doamne, suta» «Şi din sută, altă sută, «Şi din două făcui patru, «Şi din patru făcui opt. «Pusei rniia, zău, la loc. «Şi clin mie, altă mie, «Şi din două, făcui trei,. «Gât timp, Doamne, că stătui r «Nouă ani şi ce-mi mai trece, «De mai povârneâ spre zece. t«Alei, Doamne, Negru-Vodă r ■«Stăpânii m’a părăsit, «La turmă n’a mai venit ; «Nici cu sare la mioare, «Nici bolovani la cârlani,. «Nici opinci pe la ciobani. «Am făcut cum am putut, «Oiţele mi-am prăsit». Ciobanul ce-mi mai zicea» t «Alei, Doamne, Negru-Vodă, «Cum judeci în lume toate, «Fă-mi şi mie direptate. «După cum mă-i învăţa, «Aşa parte că le-oi da». Negru-Vodă ce-mi zicea ? «Ai, tu, mic de ciobănaş, «Ce parte ca să le dai, fcOile să le ’mpărţeşti, |«Să dai la stăpâni trei părţi, . «Şi să tragi la tine-o parte, «C’aşâ-ţi găsesc direptate». Dar cel mic de ciobănaş, Cu cămaşa ca tina, Cu pielea ca zăpada, Când aşa că-mi auziâ, în picioare se scula, La oiţe să ’ntorceâ, Jos la baltă se lăsa, Din bucium că-mi buciuma, Din gură că mi-şi striga, Toţi ciobanii s’adunâ, Oile le-amestecâ, Tot o turmă le făcea, Şi, frate, că mi-şi plecă, La munte se ridică, în lunca Argeşelului, în piatra Nămăeştilor, D’asupra Muşcelului, în preajma Câmpulungului. Când aci că mi-şi venea, Mândră târlă că-mi croia, sl 8 (!. N. MATEESGU Şi stăpânii mi-1 afla, Fuga la cioban că-mi dâ, La cel mic de ciobănaş, Cu cămaşa ca tina, Cu pielea ca zăpada. Gând ciobanii mi-i vedea, Oile le-amestecâ, Tot o turmă le făcea, Şi ’n târlă că le băga, Şi stăpânii că-mi sosia. Dar cel mic de ciobănaş, Gu cămaşa ca tina, Cu pielea ca zăpada, în târlă că mi-şi intra, Oiţele le ’mpărtia, El d’o parte că-şi opriâ, Trei părţi la stăpâni că-mi dâ. Dar stăpânii ce-mi făcea ? Ei, măre, nu se ’nvoiâ. | Pricina pe ce d’aveâ ? ; Pe cel mic de cârlăior, j Berbece!, Doamne, crescut / Pe mila ciobanilor, în coada tăciunilor. Stăpânii se mânia. Mâna pe cioban punea, Mi-1 bătea, mi-1 canuniâ, Gu moartea-1 împotrivea. Dar cel mic de ciobănaş Gu cămaşa ca tina, Gu pielea ca zăpada, Făcea, mări, cum mi-şi' făcea, BALADE 9 Din mâna lor că-mi scăpa, Ocol târlei că mi-şi dâ, Mâna pe paloş punea, De stăpâni s’apropieâ Şi cum paloşu-aduceâ, Capetele le tăia. Capetele le-aducă, în glugă mi le punea, Oile le-amestecâ, tot o turmă le făcea, Le Negru-Vodă venea, Oile ’n curte-mi băga. Negru-Vodă ce-mi zicea ? «Cătaţi, boieri, de vedeţi ; «Vedeţi, curtea mea domnească, «Acu-i târlă ciobănească». Dar cel mic de ciobănaş Cu cămaşa ca tina, Gu pielea ca zăpada, Rupse din graiu a grăi : «Alei, Doamne, Negru-Vodă, «După cum m’ai învăţat, «Aşa parte că le-am dat. «Pricina pe ce-au d’avut ? «P’acest mic de cârlăior, «Ce stă ’n fata dumnealor, «Berbecel, Doamne, crescut «Pe mila ciobanilor, «în coada tăciunilor» «Stăpânii s’a mâniat, «Mâna pe mine c’au pus, «M’a bătut, m’a canunit, 10 G. N. MATEESGU «Cu moartea m’a ’mpotrivit; «Am făcut cum am putut, «Din mâna lor c’am scăpat, «Mâna pe paloş c’am pus, «Şi, cum paloş u-am adus, «Capetele le-am răpus «Şi ’n glugă că le-am adus»» > Gluga de jrioţ că mi-o lua, / Jos, frate, mi-o scutura, Trei capeţi că-mi cădea. Negru-Vodă să mira, La boieri mi-se uita Şi din gur’ aşâ-mi grăia : «Cătaţi, boieri, de vedeţi... «Unde, frate, s’a văzut «Şi, frate, s’a pomenit, «Să-şi taie sluga stăpânii, pe unul, ci pe trei! «Ce staţi, frate, şi vă» ui ta ţi ? «Luaţi-1 şi mi-1 spânzuraţi». Dar cel mic de ciobănaş Cu cămaşa ca tina, Cu pielea ca zăpada, Rupse din graiu a grăi : «Alei, Doamne, Negru-Vodă, «Nu pripi cu spânzuratul, «Ci să stăm să ne dăm sfatul: «Din oraş clin Câmpulung, j «Din Buda veche de demult, J«Tătarii că ne-au robit; ;«Noi, Doamne, ne-am răspândit, «Căci d’aveam d’un tăicuşor BALADE 11 «Şi mi-1 chema Crăişor ; «Pe maica, doamna Ileana. «Mai d’aveam d’un frăţior, «Şi mi-1 chema NegrişDr, ! «Ca şi pe Măria-ta». Negru-Vodă mi-auziâ, La boieri că-mi porunciâ : Lăsaţi-1, nu-1 spânzuraţi «Luaţi-mi-1 şi-l îmbrăcaţi «Şi de semne să-l cătaţi, «Că d’o-avea vr’un semnişor, «O fi vr’o viţă de domn «Şi mi-o fî d’un frăţior». Boierii mi-1 îmbrăca Şi de semne mi-1 cătâ, Şi ce semne că-mi găsiâ? Găsiâ ’n pieptu-i soarele,»^" Lumina cu razele ; -"'î\ Găsiâ în spate luna, Ct Lumina cu lumina ; In cei doi d’albi umerei, Lucia doi luceferei; Şi’n creştetul capului, Scrisu«i spicul grâului; Şi mai jos, la subţioară, Scrisă mi-i d’o săbioară : Semne bune de domnie, Soţie de vitejie. Dar cel mic de ciobănaş Cu cămaşa ca tina, Cu pielea ca zăpada, Dacă vedea şi vedea, 12 G. N. MATEESGU Mâna ’n glugă că-mi băga j Şi ristobul1 că scotea Şi pe masă-1 deschidea. Negru-Vodă să uilâ, Lacrămile-1 podidiâ, Frăţiori bani să găsiâ. In braţe să ’mbrăţişâ Şi-n feţe se săruta, La zeafet, frate, şedea O lună ş’c» săptămână, D’abiâ-şi făcea voia bună. Şi mi-şi bea şi mi-şi mânca, Şi chef mare că-mi făcea. Dar când fu despre beţie, Despre dalba veselie, Negru-Vodă că-mi zicea: «Alei, frăţioare Mircea, ccAlei, Mircea, Mircica, «Să-mi dai mie ciobănia, «C’o să-ţi dau eu, zău, domnia». Aşa, Mircea ce-mi zicea ? ((Ţine-ţi, frate, domniea, «Mi-oiu ţinea ciobăniea tfŞ’oiu trăi cum oiu putea». La zeafet mereu şedea Şi mi-şi bea şi mi-şi mânek, O lună şi-o săptămână, D’abiâ-’şi făcea voia bună, Cum e legea Domnilor Şi, mări, d’a ’mpăraţilor. (Cu rtea-d e-Argeş.) 1 Hrisovul ZIDIREA MĂNĂSTIRII ARGEŞULUI Foaie, foi eârmâz, Pe Argiş în sus/ Pe cel mai frumos, Plimbă»mi-se plimbă. Plimbă Negru-Vodă Cu Doamna Ilinca. Ei că se plimba Cu nouă zidari, Nouă meşteri mari, Dascăli şi primari, Şi Manole zece Care şi-i întrece. Ei că se plimba, Şi mi-şi căuta Loc de mănăstire, Şi de pomenire, Şi de case bune. Foaie ş’o lalea, D’un purcar că-mi dâ5^ Din cale-1 oprea 14 BALADE Şi mi-1 întreba: «Ai, .mic purcăraş. «Neaoş purcăraş, «Gu porcii umblând «Şi tu-i întorcând, «Gă nu mi-ai văzut «Şi nu mi-ai găsit «Loc de mănăstire «Şi de pomenire, «Şi de case bune? Purcăraş grăia : «Ai, Măria Ta, «Eu porcii păzind «Şi în sus mergând, «Eu că am găsit, «Şi fcare-am văzut «Pe unde-am trecut: «Hăţiş, curpeniş, %«Şi-ezer Iară fund «Cu apă curată, «Trestioară ’naltă». Domnul mi-ascultâ Şi se bucura, Şi-acolo mergeâ Şi el că-mi vedea : Hăţiş, curpeniş, Şi-ezer fără fund Cu apă curată, Trestioară 'naltă. El mi se plimba, în sus se plimba, în preajmă cătâ, C. N. MATE ESC II 15 Şi mi se ’ntrişlâ, Pe gând că-mi cădea, Că el nu găsiâ, Gât loc ocoiiâ Loc de mănăstire Şi de pomenire, Şi de case bune. Foaie ş’o lalea, Domnul că-mi veneâ Şi iar că-mi veneâ Şi iar ’mi căuiâ, Până ce-mi afla D’un dalb luminiş, Frumos poenis, în sus pe Argiş, La cetinu 1 ’nalt, ’Nalt şi răsfirat, Cum nu era alt. Şi aci-mi veneâ, Şi-aci-mi alegeâ Loc de mănăstire Şi de pomenire, Şi de case bune. Foaie ş’o lalea, Şi ce-mi mai făcea ? Domnu-mi poruncea Icoană punea, Sus o anina, în cetinu ’nalt ’Nalt şi răsfirat, Cum nu era alt. 1 O specie de brad. 46 BALADE Ziua mi-o punea, Noaptea că-mi pierea, In ezer veniâ, ici mi-o găsiâ. Şi iar mi-o punea, Şi iar că-mi pierea; Odată şi iară, Până a treia oară» Foaie ş’o lalea. Domnul ce-mi făcea ? Ei se minuna Şi mi se ’ngrijâ, Da’ n’aveâ ce făcea, Gă Dumnezeu vrea. Domnul de-mi vedea, N’aveâ ce făcea, Oameni că-mi chiemâ5 Pădure tăia, Cărbuni că-mi făcea, Care încărca, In ezer 1 băga, Apă de-mi sugea. Şi ce-mi mai făcea ? Şi iar că-mi pornea Şi iar porunciâ, Şanţuri mari săpa, ' lezeru-mi seca. Fauri mi-aduceâ, Grătare-mi făcea, Frumos le-aşeza, Lucru’ de ’ncepeâ^ 1 Lac adânc. BALADE 47 Foaie ş’o lalea, Şi ce-mi mai făcea ? La zid că ’ncepeâ Zidea şi zidea, Mereu că-mi zidea, Până se ’nserâ, Pînă se ’noptâ, Dar ce, ziua zidea, Noaptea se surpa. Domnul se mira Şi se ic grija, Da’ n’aveâ ce făcea, Gă Dumnezeu vrea. Foaie ş’o lalea, Manole-mi visa, D’un vis că-mi visa Şi se deştepta, Şi mi se ’ngrijâ. Meşterii chema, Visul le spunea Şi-astfel le vorbiâ : «O, voi, meşteri mariy «Dascăli şi primari, «Voi că să-mi jur a ti «Taina să-mi păstraţi, «Ca nişte buni fraţi. «Eu, când m’am culcat, «D’un vis c’am visat, «D’un vis minunat; «Ca tot ce-am lucra, «Noaptea s’o surpa, «Pan’ ce n’om zidi 48 C. N. MATEESGU «Mâine ’n zori de zi <(Gea ’nlâi soţioară, «Cea ’n|âi zipişoară* «Ce-o eşi în cale «Pe deal ori pe vale, «S’aducă mâncare «La loc de prânzare». Foaie ş’o lalea, Şi ce-mi mai făcea ? Manole-mi vorbiâ Şi-astfel le zicea : «O, voi, meşteri mari, «Dascăli şi primari, «Cine mi-o veni «Mâine ’n zori de zi «Pe rouă, pe ceaţă & «Şi pe negureaţă, «Cea ’ntâi soţioară, «Cea :ntâi zinişoară, I «Voi s’o apucaţi, | «Frumos să mi-o luaţi, j «Pe zid s’o urcaţi, «în zid s’o băgaţi «Şi să mi-o zidiţi, «Zidul să sfârşiţi, «Lucrul să ’mpliniţi», Foae ş’o lalea, Meşteri-mi plee â, Vorba nu-şi ţinea, Taina nu păstră, şi ei că-mi spunea La cele soţioare, BALADE 19 La cele zinişoare, Lucrul să ’ntârzie, La zid să nu vie Mâine ’n zori de zi, Pe rouă, pe ceaţă Şi pe negureaţă. Foae ş’o lalea, Câplea nu ştiâ Şi ea *că-mi veneâ Mâine ’n zori de zi Pe rouă, pe ceaţă Şi pe negureaţă. Manole-o vedeâ, Inima-i secă, Din ochi lăcrămâ, Şi aşa-mi ziceâ : «Doamne, Doamne sfinte, «Dă-i ceva ’n nainte, «S’o oprească ’n vale, «S’o ’ntoarcă din cale, «Bucate să piarză, «Zile să mai vază». Domna’ 1-asculfâ, Nainte-i scote â Doi bălăurei Cu solzi mari pe ei, Din gură ’ncleştaţi, Din coade ’nnodaţi. Ea să speriâ, Bucate pierdeâ, înapoi porneâ, Altele-mi găteâ, 20 C. N. MATEESCU Şi iarăşi venea. Manole-o vedea, Inima-i seca Din ochi lăcrăma Şi aşa-mi zicea : «Doamne, Doamne bune, «Dă un vânt pe lume «Copacii să ’ndoaie, «Drumul să i-1 taie, «S’o oprească ’n vale, «S’o ’ntoarcă din cale^ «Bucate să piarză, «Zile să mai vază». Domnu* l-ascultă Şi dădu un vânt Mare şi cumplit; Copacii ’ndoiâ, Drumul i-1 tăia. Ea să speria, Din cale s’opreâ, Bucate pierdea, înapoi pornea, Altele-mi gătea, Şi iarăşi venea. Manole-o vedea, Inima-i seca, Din ochi lăcrăma, Şi aşa-mi zicea: «Doamne, Doamne bune? «Trimete pe lume «O ploae cu spume, «Să verse pârae, BALADE 21 «Să curgă şiuroaie, «Drumul să i-1 taie, «S’o oprească ’n vale, «S’o ’ntoarcă din cale, «Bucate să piarză, «Zile să mai vază». Domnu’ l-ascultâ, Şi dădu pe lume, O ploae cu spume, De vărsa pârae, De curgea şiuroaie. Ea să speria, Din cale s’opreâ, Bucate pierdea, înapoi pornea, Altele-mi gătea, Şi iarăşi venea. Manole-o vedea, Inima-i seca, Din ochi lăcrăma, Nimic nu zicea, dă Dumnezeu vrea. Foae ş’o lalea, daplea că-mî sosi a. Masă-mi întindea. Bucate-mi puntâ, Bine că-i părea; Da’ ea, vai de ea, Nici că mi-şi şţitâ, Că moartea o pânî^â, Ci se veselia, Şi men ii vorbiâ. Foae ş’o laie?, 22 C. N. MATEESGU Manole-o vedtâ, Inima-i seca, Din ochi lăcrăma, Nici că mai gusta, Şi aşa-mi striga : «0, voi, meşteri mari, «Dascăli şi primari, «Voi să vă pripiţi, «Visul să-mi pliniţi ! «Voi să mi-o luaţi, «Pe rid s’o urcaţi, «în zid s’o băgaţi, «Frumos s’o zidiţi, «Zidul să-mi sfârşiţi, «Lucrul să ’mpliniti». Meşterii-mi veneâ, Pe Caplea-mi luâ, Pe zid o urca, în zid mi-o băga, Frumos că-mi zidea, Zidul de-mi sfârşeâ, Lucrul de ’mplineâ. Foae ş’o lalea, Ei că mi-şi zidea, Da’ Caplea râdea, Glumă-i se părea, Şi aşâ ziceâ : «Manole, Manole, «Meşterşş Manole, * ^«Zidăraş Manole, «Ori ti~esţe de glumă, «Ori nu-ti e d’â bună* BALADE "23 «Să mă bagi de vie «Aci ’n temelie ?» Manole-o vedea, Inima-i secâ, Din ochi lăcrăma, Şi mereu strigâ: «O, voi, meşteri mari, «Dascăli şi primari, «Pripiţi de zidiţi, «Zidul de sfârşiţi, \ «Lucrul de ’mpliniti. Meşterii pripea, Zidul de sfârşeâ, Lucrul de ’mplineâ, Da’ ea, vai de ea, Mereu că-mi plângea Şi mereu zicea: «Manole, Manole, «Meşterâş Manolp, «Zidăraş Manole, «Zidul greu se ’ntinde, «Mijlocu-mi cuprinde, «Pământul ină ’nghite. «Ori ii-este de gluma, «Ori nu-ti e d’â bună, «Să mă bagi de vie «Aci ’n temelie ?» Manole-o vedeâ, Inima-i seca, Din ochi lăcrăma, Şi mereu strigâ : «O, voi, meşteri mari, G. N. MATEESCU «Dascăli şi primari, «Pripiţi de zidiţi, «Zidul de sfâ şiţi, «Lucrul de ’mpliniţi». Meşterii pripea, Zidul de sfârşea, Lucrul de ’mpîineâ, Da’ ea, vai de ea, Mereu că-mi plângea Şi mereu zice â : «Manole, Manole, «Meşteraş Manole, «Zidăraş Manole, «Zidul greu se ’ntinde, «Pieptul mi-1 cuprinde, ««Ţiţişoara-mi curge, «CopilaşU-mi plânge. «Ori ţi-este de glumă, «Ori nu-ţi e d’â bună «Să mă bagi de vie «Aci ’n temelie ?» Manole-o vedea, Inima-i seca, Din ochi lăcrăma, Şi mereu striga : «O, voi, meşteri mari, «Dascăli şi primari, «Pripiţi de zidiţi, «Zidul de sfârşiţi, ^ «Lucrul de ’mpliniţi». Meşterii pripea, Zidul de sfârşea. BALADE Lucru’ de ’mplineâ, Da’ ea, vai de ea, Nu se mai vedea, Ci se auzea, Mereu că-mi plângeâ Şi mereu zicea : «Manole, Manole, «Meşteraş Manole, «Zidăraş Manole, «Zidul greu se ’ntinde «Trupul mi-1 cuprinde, «Ţiţişoara-mi curge, «Gopilaşu-mi plânge, !/ «Viaţa mi se stinge. «Ori ţi-este de glumă, «Ori nu-ţi e d’â bună «Să mă bagi de vie «Aci ’n temelie ?js> Manole-o vedea, Inima-i seca, Din ochi lăcrăn.â Şi mereu striga : «O, voi, meşteri mari, «Dascăli şi primari, «Pripiţi de zidiţi, j «Zidul de sfârşiţi/ «Lucrul de ’mpliniţi». Meşterii pripea, Zidul de sfârşea, Lucrul de ’mplineâ, Da’ ea, vai de ea, Nu se mai vedt â. 26 N. MATEESGU Ci se auziâ, Din zid că eşiâ Un glas ce zicea: «Doamne, Doamne bune, «Trimete pe lume ((îngeraşul tău «La copilaşul meu ; «Ploaia d’o cădea, «Pe el l-o scalda ; ((Zăpada d’o ninge, «Pe el mi l-o unge ; ((Frunza d’o pic â, «Mi l-o infâşâ ; «Vântul d’o sufla, «Mi l~o legăna; «Soarele-o luci, «Şi mi l-o ’ncălzi». Foaie ş’o lalea, Manole-o vedtâ, Inima-i secâ, Din ochi lăcrăma, Şi mereu strigâ : «O, voi, meşteri mari, «Dascăli şi primari, «Pripiţi de zidiţi, «Zidul de sfârşiţi, «Lucrul de ’mplitiiţi». Meşterii pripeâ Zidul de-mi sfârşeâ, # Lucrul de ’mplineâ, Şi se veselea. BALADE 27 Foaie foi cârmâz, Pe Argeş în sus, Pe cel mal frumos, Plimbă-mi-se plimbă, Plimbă Negru-Vodă Gu Doamna Ilinca. Ei că se plimba, Şi ei că-mi vedea, Şi se ’i^veseleâ D’acea mănăstire Pentru pomenire, Frumoasă şi ’naltă, Gum n’o mai fi altă. Foaie ş’o lalea, Şi ce mi-şi făceâ ? Domnul de-mi vedea, Mult se ’nveseleâ. Ş’apoi poruncea Schele de-mi stricâ, Scări de ridica, Şi sus că-mi lăsa Pe cei meşteri mari, Dascăli şi primari, Şi Manole zece, Gare şi-i întrece. Foae ş’o lalea, Da’ ei ce-mi făceâ ? Ei mi se ’ntristâ, Şi mi se ruga, Ş’apoi că-mi făceâ Aripi zburătoare Din şiţe şi sfoare, 28 c. N. MATEESCU Şi de pe podiş, De pe coperiş, îmi zbura spre soare Pe câmpia mare. Şi cum că-mi zbura, Nici mult că ţinea Şi jos că* mi cădeâ. Şi unde cădeâ, Acolo-mi eşiâ D’un mic izvoraş, D’un mic pârâiaş, Gu apă vioară Rece şi uşoara. (Comuna Albeşti, Argeş). Variante : V. Alexandri, «Poesii populare», 1866, pag. 486; G. Dem. Teodorescu, «Poesii popularei, 1885, pag. 460. VARTICL Foaie verde salbă moale, Gând fuse Vinerea-mare, Plecă Vodă ’n vânătoare. ’N vânătoare că plecase, Doamna singură rămase. Dară Doamna ce-mi făceâ Y Tofc ea, frate, că-mi chema Douăsprece jupânese, Ia vezi, tot cocoane-altse Şi la masă le punea, Mare gurban 1 că făceâ. Gu paliaru’ cin’ le dâ ? Săvăi, fină-său Vartici. Şi mi-şi beâ Şi mi-şi mâncâ. Dară Doamna ce-mi făceâ?' Tot la Vartici să uita, Bine seama că i-o luâ. Dar când fu după cinare,. 1 Ospăţ. 30 A C. N. MATEESGU După datba^ ospătare, Semn lui Yartici că făceâ Pe jupânese a-mi căra* Tot cu butca le căra, Tot prin case poleite, Gu sticlă acoperite. Şi p’acasă le clucea, Numai Vartici rămânea. Âşâ, Doamna ce-mi ziceâ ? «Alelei, fine Vartici, «Vino lângă mine-aici. «Din ceasu’ ce te-am văzut, «La inimă mi-ai căzut. «Alelei, fine Vartici, «Vino îângă mine-aici, «Gă-mi eşti ’nalt şi sprâncenat, «Gu trei semne de vărsat «Şi dulce la sărutat ». Dară Vartici ce-mi ziceâ ? «Alelei, naşă lîeană, «Nu ţi~a fi, naşă, păcat «Gă de mic m’ai botezat, «De mare m’ai cununat, «Nu ţi-a fi, naşă, păcat «Să cădem la sărutat ? Aşa, Doamna ce-mi ziceâ ? «Alelei, fine Vartici, Vino lângă mine-aici. «Pentru păcatele iele, , «Da-oiu averile mele. «Face-oiu multe mănăstiri, «Să fie de pomeniri. BALADE 31 «Ş’oiu mai face fântâni reci «Pe la drumuri şi poteci; «Ş’oiu da vaci pe la săraci, «Şi-oiu mărita fete mari». Dară Vartici ce ziceâ 1 «Alei, naşă Ileană, «Mai aşteaptă puţintel, «Să-mi îmbrac cel caftănel, «Gă mă prinde bine ’n el. Aşa, Vartici ce-mi făceâ. Acasă mi se duceâ, Grajd de piatră descuia, Şi pe negru mi-1 scotea, Şi la scară mi-1 lega. Apoi în casă-mi intrâ, Soţia şi-o sărutâ, Goconii-şi îmbrăţişa, Şi-aşâ Vartici că-mi ziceâ : «Draga mea de coconiţă, «Ai să rămâi văduviţa ; «Dragii mei de coconaşi, «Rămâneţi de mici săraci». Dar Vartici ce-mi mai făcea ? El afară că-mi eşeâ, Pe negru încălecâ, Şi el, măre, că-mi fui» iâ, Tocma, frate, ’n Ţaligrad, Ga să scape de păcat. Da’ Vartici dacă fugiâ, Doamna tare se ’ntristâ, Şi porneâ de bolnăvtâ. Ştefan-Vodă că-mi veneâ, 32 C. N. MATEESCU Din vânătoare-mi veneâ, Şi pe Doamnă o ’ntrebâ, Şi prindrâ de-o ispiteâ. Aşâ, Doamna ce-mi spunea ? Tot pe Vartici că-mi pâra. Cu pâră înveninată Şi cu inimă spurcată. Ştefan-Vodă-mi auziâ, Palmele la ochi punea, După Vartici trimeteâ . Şi ’ndărăt că-4 aduceâ ! f Ştefan-Vodă ce- mi făcrâ ? * El, frate, că-mi adunâ Boerii divanului, Caimacanii târgului, Toţi sfetnicii sfatului, Pe Vartici mi-1 judeca Tot lui vină că-i găsea. Dar soţia lui Vartici Gu coconaşii cei mici, Fuga la Vodă că-mi dâ Şi din gură aşa-mi grăiâ : «Naşule, măria ta, «Ia nu te mai gândurâ «Şi nu mi-1 m/ii spânzura», Ştefan-Vodă ce-mi zicea ? «Fină, finişoara mea, «Ia, nu te mai gândurâ, «Pe Vartici d’oiu spânzură. ' «Coconii oraşului, Caimacamii târgului, Sfetnici Divanului, BALADE 33 «Care ţie ti-o plăcea, «După ala mi te-oiu dâ «Şi tot eu te-oiu cununa». Foae verde ş’o lalea, Ştefan-Vodă poruncea Pe Vartici de-mi spânzura grădina cu florile, Und’ se plimbă doamnele, Doamnele cu roabele, Când răsare soarele. Dar soţia lui Vartici, Când spânzurat mi-1 vedea, Fuga în casă că-mi dâ, Mâna pe hamger punea, Şi singurea se junghiâ Cu Vartici alăturea. P'amândoi că-i îagropâ ’N grădina cu florile, Und’ se plimbă doamnele, Doamnele cu roabele, Când răsare soarele, Ştefan-Vodă ce-mi făceâ? Piin grădină se uilâ Doi trandafiri că-mi zărea De mijloc învâlcinati (sic), o De vârfuri apropiaţi, Tocmai, zău, ca nişte fraţi. Ştefan-Vodă de-mi vedeâ, La inimă se ’nmuiâ, Lacrămile-1 podideâ Şi din gură aşâ grăiâ : 34 C. N. MATEESCU «Cine strică dragostea, «Dumnezeu să nu i-o dea ; «Să i-o dea şi să i-o ia, «Ga să crea zi altuia». (Comuna Albeşti, Argeş), COREEA. Foae verde foi domneşti In oraş la Bucureşti, L’ale case mari domneşti, Sus la 'nalte fuişoare, Jos la case pestricioare, Din curie la Ştefan-Vodă, Frumoasă masă e ’ntinsă Şi de mul{i boeri cuprinsă Ei la masă că-mi şedea, Frumos bea, Frumos mânca Şi bine se veselea. Dar în cap cine-mi şedea ? Îmi şedea Ştefan-Vodă, Semen ie de domnie. Foae verde s’o lalea, Paharnic cine-mi erâ ? Mi-erâ Corbea vicleanul, Gela mahalagiul. Dar Corbea ce mi-şi făc< â Cu păharu’ vinu-mi dâ, C. N. MATEESGU Rândul îui Vodă veneâ ; Cinci pahare că-n i umplea, Tot într'o mână ţinea, La Ştefan-Vodă mergeâ Şi din gură aşâ-mi grăiâ : «O, Doarrme, măria ta, «Ţine vin, mare, de bea ftDela mânuşiţa mea ; «Ori ii bea, «Ori n’ii mai bea». Şi Corbea ce-mi mai grăiâ ? «O, Doamne, măria ta, «Cei caftan, zău, de pe tine, «Mai bine-ar şedeâ pe mine ; «Cel cuşman din capul tău, «Mai bine-ar şedeâ ’ntr’al meuK Ştefan-Vodă-mi auz* â. Coate pe masă rezmâ, Palmele Ia ochi punea Şi din gură-aşâ grăiâ : «O, voi, baş-boerilor, «Şi mai mari pârtiilor, «Şi voi, ciohodariîor, «Ce staţi voi de-mi-ascultaţir «Şi de Corbea nu mi-1 luaţi, «Frumuşel să mi-1 legaţi «Cu frânghie de mătase «Cu viţa ’mplelită ’n şase, «Şi d’un olac să-mi chemaţi,. «Ş’un rădvan neobădat, «Numai din spiţe ’nspiţat, «Şi pe el să n.i-1 trimeteţi BALADE 37 «Tot pe apa Nistrului, «La temniţa cea bătrână «Cu muşchiul d’un lat de mână». Foae verde ş’o ialea, Nici cuvânt nu obârşeâ Şi pe Corbea m'-l legâ. Oiacul că mi-şi sosfâ Şi pe Corbea mi-1 luâ, Şi pe el mi 1 lândueâ Nouă ani şi jumătate La temniţa cea bătrână, Cu muşchiul d’un lat de mână. Dar Corbea (âad imi intră, Ce-mi vedeâ se spăimâatâ : Vedea şerpi ca fusele, Năpârci ca undreleb\ Şi broaşte ca nucile, Bâjbâind cu miile. Ş’acoJo că mi-1 băgâ, Ş’acolo C jrbea-mi zăc* â... Pân’ la nouă anii-mi trece Ba povârneâ mai spre zece. Mama Corbei ce-mi făceâ ? Mama Corbei nu ştieâ Gă Corbea tot viu mi-eră. Grâu în care-mi încărca, Şi la moară că-mi mergeâ, Şi frumos mi-1 irăcinâ, Şi pâine că mi-1 făceâ, Şi’n care că mi-o 'ncărcâ. La uliţă că eşeâ, De pomană Corbei dâ ; 38 C. N. MATEKSCU BALADE Că ea, măre, nu şiitâ De e viu să mi-1 găsească, De e iriortjsă mi-1 jâlească. D’o lipie^i rămânea, D’unbiet-sărac că-mi venea Şi la mână i-o dădea. Dar săracul ce-mi zicea? El din gură aşâ gră:â : «Alţi, babă, zău, bătrână, «Cu bi âuşoru’ de lâna, «Lână de păr de cămilă ! «D3 pomană Corbti dai? «Corbea-al tău nu este mort; «Corbea-al tău este închis «La temniţa nomolită ; «Da nomoi e nomolit?, «De trei ape ocolită, «De nouă ani dezvalilă>\ Foae verde ş’o lalea, Mă-sa ’ndată ce* auz» â Foarte mult se veseleâ Acasă că mi*şi venea, La cămară descuia, Şi-şi lua iie dintr’o mie Şi brâu lat de Ţarigrad, Şapte galbeni cotul luat. Şi frumos mi se găteâ Şi la Corbea că-mi pleca. Dar ea când că mi-şi pîecâ ? Din Joia Joimarilor, Din Vinerea Paştilor Şi ea când că mi-fci plecâ, De trei ouă că-mi luâ Şi ’n sân că mi le băgâ, Şi pe apă-mi apucâ, Şi la Corbea-mi ajungea. Gând la Corbea-mi ajungea, Lâ fereastră că-mi veneâ Şi din gură-aşâ grăiâ : «D’aolică, Corbeo maică, «De eşti viu, «Vreau să te ştiu ; «De e§ti morf, «Sâ te jâleso». Dară Corbea-mi auzeâ, Şi din gură aşâ grăiâ : «Maică, măiculiţa mea, <«Sâ nu-ti facă vre-o ocară, «Şi de-i slâ a ’ncâlicâ, «Să nu pati tu io va ceva». Foicică ş’o îaiea, Şi Corbea ce-mi mai făceâ ? Din vorbă mi-1 aducea? Din fîre mi-1 înmuiâ, Domnul mi se hotăra. Frumos mi se dezbrăca Şi lui Corbea mi le dâ, Şi Corbea mi se ’mbrăeâ, Şi pe şargu ’ncălecâ. Mâna ’n brâu mă-sei punea. Lângă el o azvârleâ,, Şi din* gură aşâ grâiâ : «Ţin’te, maică, strâns de mine, «Şapte ziduri săi cu tine». Apoi calu-şi încuiâ, /:5 Ocol curţilor că^mi dâ, Boerii încrement â. D’alei, Domnul ce-mi ziceâ ? El la inigeri strigâ : «Ia întăriţi porţile, \ «Şi puneţi zăvoarele, I «Că hoţul neînfierat, c \ «M’o lăsa gol dezbrăcat». \ «D’alei, Corbea ce-mi zict â ? Ei la inigeri strigâ : «Ia nu ’ntăriţi porţii^ «Nu puneţi zăvoarele, 4(Că Corbea neînfierat, 54 C. N. MATEESGU «Cu şargu-i neastâmpărat, «N’o deschide porţile, «Ci-o sări zidurile». Apoi calu-şi încurâ, Şi tare-1 înfierbântâ, Şi zidurile-mi săreâ, Apoi la Domnul cătâ Şi râzând aşa-mi strigâ : «Rămâi, Doamne, sănătos, «Ca la mână eu ţi-am fost, «Şi vrednicul nu mi-ai fost». D’alei, Domnul ce-mi ziceâ ? «Umblă, Corbeo, sănătos, «Ca un păunaş frumos «Că la mână tu mi-ai fost, «Şi vrednicul nu ţi-am fost* «Ia vezi, hoţul ne ’nfierat, «M’a lăsat gol dezbrăcat; «Fără caftan de ’mbrăcat, «Fără hamger ferecat, «Cu calul neîafrânat, «Numai cu fesul în cap». (Comuna Albeşti, Argeş. Variante : Teodorescu, Poesii populare, pag. 517-, 527 „ MIU HAIDUCUL. Foae verde foi domneşti, îo oraş la Bucureşti, ’S nişte case*mari domneşti Şi îo case-o sală mare, Vin boerii Sa prânzare. Foae verde m a tos ta t, Mai aseară pe ’nserat, Mulţi boeri s’a strâns la sfat. Foae verde ş’o lalea, Sfatul lor de cc-mi eiâ? Tot de Miu ei vorbeâ. Foae verde de cicoare, Dimineaţa pe răcoare, Să facă d’o vânătoare Aci pe Valea cea mare, I Aci pe Valea Cobiei, Să prinză pe Miu viu ; Că de mult tot haiduceşte, 56 C. N. MATEESCU Şi nimeni nu-î dovedeşte. Foae verde ş’o l<â, Nici cu gândul nu gândea Ce lor li se întâmpla: Păhărniceasă era Surioara Miului Miului haiducului. Eb, măre, că-mi auziâ, Gând de Miu tot vorbiâ Şi ea, măre, ce-mi fâc* â ? Singiac 1 la pahar punt â, Care cum bea, se ’mbătâ, Ga buştenii că-mi cad* â. Dar ea, mări, ce-mi mai făceâ ? P’între ei să strecura Şi afară că-mi eş< â, Spre Gobia mi-apucâ La pădure-mi ajungea, D’o foită că-mi luă, Şi-odată de-mi şuer â, Voiniceii-o ’ncoDjurâ. Dară Miu ce-mi tăcea ? Drept la ea că se ducea Şi pe ea că mi-o ’ntrebâ : «Foae verde mărgărit, «Surioară, ce-ai păţit «Pân’ la mine d’ai venit» ? Dar’ soră-sa ce-mi spunea6/ «Nene Miu, dumneata, *Mai aseară pe ’nserat, i Poate va fi însemnând vre-o băutură adormitoare. BALADE 57 Mulţi boeri s’a strâns la sfat, «Sfatul lor de ce era ? «Tot de dumneata vorbea ; «Dimineaţa pe răcoare5 «Să facă d’o vânătoare «Aci pe valea cea mare, «Aci pe valea Cobiei, «Să te prinză, nene, viu». Dară Miu ce-mi făceâ ? C’un dar bun o dăruia Şi ’napoi o trimeteâ Ş’apoi el ce-mi mai tact â ? Voinieeii-şi împăr ţ e â, X Pân’ sate îi trimeteâ. Singurel de-mi rămânea, De haine se dezbrăca Altele mai vechi lua, .Sus la munte se suia, La o sîână că mergea, Pe baciu’ că mi-l găsea, Şi baciului că-i grăiâ : «Măi baciuîe, dumneata, «Dă-mi mie vre-o zece oi, «Că ţi-oi da d’un pumn de lei». Dară baciul ce făcea ? El de frică că-i dădtâ. Dar Miu ce-mi mai ziceâ ? «Măi baciule, dumneata, «Dă-mi mie sarica ta, «Să-ţi dau eu dulama mea. ţ «Dă-mi mie iţarii tai, «Să-ţi dau eu nădragii mei. 58 C. N. MATEESGU «îmi dai iţari ciobăneşti, «Şi-ţi dau nădragi haiduceşti. «Dă-mi tu opincile tele, «Să-ţi dau eu cizmele mele. «Dă-mi căciulă ne-argăsită, «Să-ţi dau chivără ’nvălită. «Dă-itji, măciucă necioplită, «Să-ţi puşcă ghintuită, «Numai cu argint umplută. Ia dă-mi tu buciumul tău, «Ca să-ţi dau hamgerul meu». După ce toate-mi lua Şi cu toate se schimba Oile şi le mâna In vale se pogorâ în marginea păduri! înaintea poterii. Şi niţel că-mi zăbovt â Cu potera se ’nlâ^câ Ştefan-Vodă ce-mi ziceâ? «Măi ciobane, dumneata, «Ştii la fagul Miului «Miului haiducului? «Câ de mult ce haiduceşte, «Nimenea nu-J dovedrşte>. Foae verde ş’o lahâ, Dar ciobanul ce-mi ziceâ ? «Ştefan-Vodă dumneata, Ia lasă-ţi tu oastea ta, «Să-mi păzească turma mea; «Să nu-mi piară vre-un miel, «Că slujii un an pe el. BALADE 59 «Să nu-mi piară vre o mioară, «Că slujii o verişoară. «Ştefan-Vodă dumneata, «Vino după mine ’ncoâ «La fagul Miului, «Miului haiducului, «Ei mi-a secat sufletul». Ştefan-Vodă ce-mi făceâ? Cu ciobanul se ’ndrumâ ■ Şi spre fag că-mi apucâ Şi la fag că-mi ajungea Dară Miu ce-mi zict â ? «Ştefan-Vodă dumneata, «Ridică-ţi picioarele, «Le lovesc zmicele; «Că nu eşti in Bucureşti ^ «Ca să te mai fuduleşti; «E’n hăţiş, în curpeniş, «Unde n’ai loc de cârmiş». Dar Miu ce-mi mai ziceâ ? «Ştefan-Vodă dumneata, «Să rămâi mai cât coleâ, «Să mă dau pe dupe fag, «Poate-o fi Miu culcat». Ştefan-Vodă mi- rămâneâ Şi amar că se ’ntristâ Dară Miu ce-mi făceâ ? După fag el se dădeâ, Lăsâ sarică ciobănească, Luâ dulamă haiducească ; Lăsâ iţari ciobăneşti, Luâ nădragi haiduceşti ; 60 C. N. MATEESCU Lăsa căciulă neargăsită, Lua chivără ’nvăliiă ; Lăsa opinci ciobăneşti, Lua cizme haiduceşti; Lăsa bucium ciobănesc, Lua hamger haiducesc ; Lăsa măciucă necioplită, Lua puşcă ghintuită, Numai cu argint umplută. De dupe fag când eşea, Ga soarele strălucea. La Ştefan-Vodă mergea, Din gură mi-1 judeca, Apoi două palme-i da Şi ’ndărăt l-’napoia. | Ştefan-Vodă ce-mi zicea ? i «Nene Miu, dumneata, «Cât oiu fi eu In domnie, «Să fii şi tu ’n haiducie». (Comuna Pietrari-Dâmboviţa). Variante : Alexandri, Poesii pop. pag. 62; Teodorescu, Poesii pop. }pag. 490 şi 496. * POTÂNCU HAIDUCUL Foae verde ş’o lalea, Veni şi primăvara, Potâncu mi se scula, Şi la voinicei strângea, Voinicei tot arnăuţi, Că sunt la bătae iuţi; Voiniceii toţi călare, Pe Ia brâu iatagane, Trece Oltu ’n fuga mare» Voiniceii şi-i strângea, Punea masă şi mânca, D’o ploschiţă că-mi scotea,, Şi dâ la băeţi să bea, Şi din gură aşâ-mi grăia: «Beţi, băeţi, nu vă ’nbătaţi, \ «C’aveţi coaste să-mi urcaţi, ' «Văi adânci să coborâţi, c. CĂPITAN GHEORGHIŢĂ. Foae verde aluniţă, Şi-o cracă de peliniţă, Cine sue la Istriţă ? Este căpitan Gheorghiţă, Numai el ş’o sluguli£ă, îmbrăcat c’o dulămiţă, ti Verde ca frunza de viţă ; Şi mai are nădrsgn, Ga floricica de tei» Şi mai are comănae Verde ca floarea de fag, De-1 poartă codrii cu drag. Şi suia p’o vreme rea ; N’avea ’n ploscă vin să beây Nici rachiu la matarâ, Să-şi mai ude guriţa, Să-şi mai dreagă inima. Iar Gheorghiţă ce-mi fâceâ ? Cruce cu dreapta făccâ, La Dumnezeu să ruga : «Fă-mă Doamne, ce mă-i face BALADU 69 «Fă-mă pana şoimului «Pe malul Siriului, «La stâna moş-Radului; «La moş-Radu barbă-sură, «Ce ştie rostu’ Ia stână. — «Moş Radule, barbă sură, «N’ai pe cineva la stână, «Să-mi facă de vre-o pricină ? — «Frunzuliţă ş’o lalea, «Tată-Ji spun pe legea mea, «D’oi aveâ pe cineva. «Am d’un mic de Macovei «înfăşurat în cojoc, «Cu picioarele ia foc, <(Cu capul pe muşuroi, «Cu ochii zgâiţi la oi». Dar Gheorghiţă d*auzeâ, Pe negru’ încălecâ, Dos la stână că mi-şi dâ. Gând la stână ajungea, Şi prin stână se ’nvârt* â, Peste Macovei că-mi dâ. «O, sărace Macovei, «Cin’ te scoase ’n ochii mei, «Că de mine o să piei: «Când eram sătean în sat, I «Şi tujmrcălab în sfat, a «Câte poteii venea ’n sat, «Pe mine mă dai legat. «Şi mă dădeai de toamna, «Şi veneam primăvara; . «Mă dedeai făr’ de mustaţă, 70 C. N. MATEESGU «Şi veneam cu barbă creată. «Mă aplecam să beau apă, «Mă pisai cu cizma ’n ceafă «Şi mă dai cu dinţii ’n piatră, «Şi beam apa sîngerată «Gu măsele-amestecată». Bine vorba nu sfârş( â, Paloşul din sân scotea, Pe Macovei mi-1 tăia, în ciozvârcioare-1 făcea, La dulăi că-1 împărt* â, Să-şi sature inima. (Comuna Peret, Teleorman). Variante: Teodorescu, «Poesii populare» pag. 591; I. G. Bibicescu, «Poesii populare» pag. 335. BADIU’. Pe dincoace, Pe dincolo, Pe dincolo decindeâ, Umbla Turcii d’aiureâ, D’aiureâ prin plaiureâ, întrebând şi ispitind, , Tot de Badiu’ cârciumarul, Ziua cârciumar de buti, Noaptea măcelar de Turci. Să vezi, Turcii ce-mi făceâ ? In uşa casei se rez’mâ, ’N gura mare că strigâ, Gu Bădiuleasa vorbeâ: «Bădiuleasă cea frumoasă, «Săvăi, cu sprinceana trasă, «Gu ochi de fămee-a leasă, «Cinstită cârciumăreasă, «De este Badiu’ ’n casă, «Zi-i, Bădiuleasă, să iasă ; «De este Badiu ’n vie, «Zi-i Bădiuleasă, să vie ; 72 C. N. MATEESCU «De este Badiu ’n sat, «Să-i trimetem puţin sfat; «De-i Badiu afar’ la leasă, «Să vie de rost acasă». Bădiuleasa că-mi spunea La mai marii turcilor, Mai marii ciohodarilor : «Nu-i Badiu’ dus :în sat, «Nu-i Badiu’ lâ plimbat; «Nu-i Badiu’ nici la leasă, «Gi-i Badiu’ nchis în casă, «Gu hamgeru ’nfipt în masă, «Cine la el c’a intra, «Gu hamgeru-1 va junghiâ, «De s’a duce pomina». Aşâ, Turcii d’auzeâ, Cu totiî încremenea. Iar’ un Turc că s’alegea, Mi-este un Turc mai mărunţel Cu semne de vărsă ţel, îmbrăcat c’un cojocel, Nepotul lui Ciupagiu, Care a ’nspăimântat Giurgiu, Foae verde ş’o laba, Ciupagiu’ ce ’mi făcea? Năvală la Badiu’ dâ. Când o palmă că-i trăgtâ, Din somn nu se deştepta. Luă ace d’o para, Fige ici, fîge colea, Atunci Badiu’ se deştepta, Toti Turcii se grămădea, BVELAD Mâna pe Badiu’ pune â, Şi-l bătea, şi-l canuneâ, Şi d’apoi că mi-1 lega Cu trei ştreanguri de mătase, De mi-1 curma pâri’ la oase ; Şi cu trei de ialomiţa, De-i eşeâ sângele ’n fată. Dar de unde că’l lega? Tot de stâlpul coşului, La dogoarea focului, în bătaea fumului. Şi-l băteâ şi-l canunt â. Dar cu ce că mi-1 băteâ? Tot cu fierul plugului, Tot pe lungul trupului; Cu coada baltagului, Pe cărarea capului; Cu sfârcul gârbaciului, Pe fata obrazului, Unde-i păs voinicului. Atunci Badiu’ că-mi striga Cu Bădiuleasa vorbea : «Bădiuleasă cea frumoasă, «Săvăi, cu sprinceana trasă, «Cu ochi de fămee-aleasă, «Cinstită cârciumăreasă, «Ce stai, frate, şi priveşti «La păgâni cum mă căznesc! «Fă-te iute în chilie «Şi-tî ia iie dintr’o mie, «Şi papucii de cutie, «Şi brâu lat (Je Ţarigrad, 74 C. N. MATEESGU «Tot în aur ferecat. «Poala de galbeni să-mi umpli «Şi la mine că să-mi vii, «Pe dinainte să-mi treci, «Să te faci a ’mpiedecâ, «Gălbiorii d’a vărsă, «Gă doar Turcii m’or lăsa, «Şi să vezi ce le-oi lucra». Bădiuleasa 1-auziâ, In chilie că-mi intra, Ea frumos se primenea, Poala de galbeni umplea, La Badiu’ că veniâ, Pe dinainte-i trecea, Se făcea că ’mpiedecâ, Gălbiorii d’a vărsa. Iară Turcii când vedtâ, Mai rău pe Badiu căznea, Ga să mai scoată ceva. Atunci Badiu’ strigâ, Cu Băduleasa vorbiâ : «Bădiuleasă cea frumoasă, «Săvăi, cu sprinceana trasă «Cu ochi de fămee-aleasă, «Cinstită eârciumăreasa, «Ce stai* frate, şi priveşti «La păgâni când mă căznesc? «Tu vedrele ’n mâini să-mi iair «La fâatâuă să apuci, «Să te faci că mi te duci, «Dar tu, frate, să te duci «La frate-meu Neculcea, BALADE 75 «Ca să-mi scape viata. «Să iai târgul d’a lungul, «Pimnijele d’a rândul; «Mi-e o pimnifă mai mică : «C’o sută de uşi, «Cu cincizeci de bufi, «Tot bufi bufăgele, «De-o sută de vedre, «Bea Neculcea din ele». Bădiuleasa ce-mi făcea Când aşa că-mi auz â ? Vedrele ’n mâini că-mi lua La fântână se făc(â Drumu ’n lung că apuca La târg ea că se duet â. Lua târgul de-a lungul Şi pimnitele de-a rândul. Peste pimnifă că-mi dâ, începe a uşi număi â; Voi ba Iui Badiu era. în pimnifă că intiâ. Pe Neculcea că-1 găstâ Cu trei fete de ’mpăraf, Aduse din Ţarigrad. Bădiuleasa că-mi zic(â : «Cumnătele Neculcea, «Tu bei şi te veseleşti, «De Badiu’ nici gândeşti, «Cum Turcii îl canunesc». Neculcea că auztâ, In gura mare strigâ Cu Bădiuleasa vorbiâ: 76 C. N. MATEESCU «Bădiuleasă cea frumoasă, «Săvăi, cu sprinceana trasă, «Gu ochi de fămee-aleasă, «Cinstită cârciumăreasă. «Tu acasă să te duci, «Că am să vin «Din pistoale troznind, «Din gură chiotind, «Din oală vin bând, «Cu lăutarii cântând. «Iar Turcii de-o auziâ, «Şi de-or sta a te’ntrebâ, «Tu să le spui lor aşâ: / «Că sunt nişte cirezari, 1 «C’a vândut cirezile, «Ş’acum bea dobânzile ; «Ş’are taica patru boi, «Şi din patru vinde doi, «Şi vine ’n gazdă la noi». Bădiuleasa ce-mi făceâ Când aşâ că auziâ ? Ea acasă că pleca, La fântână că venea, Apă ’n vadră că luâ, Şi acasă că-mi veneâ, Da lui Badiu’ să mai beâ, Sâ-şi mai ţie inima Pân’â veni Neculcea. Iacă Neculcea-mi veneâ Din pistoale tot troznind, Şi din gură chiotind, Şi din oală vin sorbind, BALADE 77 Şi lăutarii cântând. Să vezi, Turcii d’auzeâ, Pe Bădiuleasa ’ntrebâ: «Bre, cin’ să fie ala ?» Bădiuleasa le spuneâ La mai marii Turcilor Mai marii ciohodarilor : «E un cirezar de boi, «A vândut cirezile, «Ş’acu’. bea dobânzile; «Ş’are taica patru boi, «Şi din patru vinde doi, «Şi vine ’n gazdă la noi». Aşâ Turcii că credeâ, Mai rău pe Badiu căznea, Ga să mai scoaţă cevâ. Iacă Neculcea sosiâ, Şi din picior că-mi băteâ, Casa de se tremur a. Să vezi, Turcii ’nmărmureâ. Iar Neculcea că strigâ, Cu Bădiuleasa vorbe â : «Bădiuleasă cea frumoasă, «Săvăi, cu sprinceana trasă, «Cu ochi de fămee-aleasă, «Cinstită cârciumăreasă, (da scoate-o oca de vin, «Să-ţi încerc vinul de-i bun». Scoase una, Scoase două, Scoase patruzeci şi nouă, I se păreâ că sînt două. 78 G. IN. MATEESGU Iar Neculcea ce-mi făcea? Cu sîânga vinul tim ă, Cu dreapta paloşul lua, 2 Ştreangul lui Badiu 1 ăia. Să vezi, Badiu’ scăpat, Par’că e câine turbat, j Aşa, Badiu ce-mi făceâ? Mâna pe paloş punea Şi pe Turci mi se chitea Şi pe Turci că mi-i tâiâ ; Şi nu-mi lae Cum se iae ; Tot coseşte, tot coseşte, Şi-i grămădeşte clă* şte. Iar Bidiu’ ce-mi mai fâct â ? In podul casei-i urca ; Şi după ce mi-i urca, Foc la casă că mi-şi dâ. Cine pe drum câ trecea. Tot pe Badiu’ văicărea : «Vai, sărace Badiule, «Cum^îţi arde casele ; «Vai, săracă Bădiuleasă, «Cum îţi arde marfa ’n casă». •— «Las’ să arză, «Că nu-mi pasă, «Că-mi fac alta mai frumoasă». (Comuna Peret, Teleorman). Variante: Alecsandri, ccPoesii populare» pag. 124 ; Teodorescu, «Po-esii populare» pag. 538; dr. G. Alexici, «Poesia tradiţională», 1899, pag. 27; A. Vasiliu, «Cântece», 1909, pag. 8. STANCIU AL BRAŢULUI. Foicica bobului, Sus la plaiul muntelui, La hotarul Branului, Supt cetina bradului, Mi-e cerdacul Standului, Stanciului d’al Braţului. Nu-i cerdacul Stanciuîui, Ci mi-e cuibul dracului. Mai la vaîe de cerdac, Mi-e d’un molift, zău, plecat Şi de arme încărcat. La umbra moliftului, Frumoasă masă e ’ntinsă Şi de mulfi haiduci cuprinsă. Dar la masă cine-mi şade ? Şade Stanciu al Braţului Mărin al Şelarului, Cu Dobre al Ploscarului, Şi cu Nip. Comănifă Şi-mi bea vin dintr’o plo?chită, Săvăi, mică mititeâ, 80 C. N. MATEESCU D’o vadră şi cinci oca. Şi ’nchina Stanciu cu ea, Să nu-1 prinză potera» Stanciu bea şi mi-şi mânca Cu haiducii-alăturea ; Strajă bună că-şi d’aveâ Pe soră-sa Ilinca, Bat-o maica Precista Şi sfânta Duminica, Că bună strajă ţinea. Stanciu bea şi mi-şi mânca. Dar Ilinca ce-mi făceâ ? ^ In cafas mi se urca, Lua ochian şi se uita, Şapte poteri că-mi vedeâ, Fuga la Stanciu că-mi dâ Şi Stanciului că-i spunea. Dară Stanciu ce-mi făceâ ? Mâna pe ploscă punea, Un păhar de vin umpleâ Şi Ilincăi că mi-1 dâ. Dete unu’, Dete două, Dete patruzeci şi nouă. Dar când fu despre beţie, Despre dalba veselie, Ilinca că rri-şi zicea: — «Alei, neică Stanciule, «Tu mi-ţi bei şi-mi chefueştv c Pe moş nici că~l aştepta Ci ’nainte că-mi pleca, Nici locui nu-1 cunoştea : Pe unde era ogorul, BALADE m Creştea pirul şi mohorul ; Unde era curţile, Crescuse cucuţiie. Şi mergea şi iar mergea, Şi peste nuntă că-mi da, Da pa cal descăleca, In grajdiu de piatră~l băga, Şi la masă că-mi venea. Iar naşul mi-1 întreba : — «Da unde eşti, băeţaş ? «Din ce sat, din ce oraş? «Aici cum de te aflaşi ?». — «Sâat băiat din Ţaligrad, «Şi-am cătănit la ’mpărat, «Şi acum m’a liberat. «Aduceţi mireasa ’ncoa «S’o dăruesc cu ceva, «C’aşa este datina». Iir naşul că poruncia, Mireasa că-mi aducea. Dară el ce-mi mai făcea ? în ochi negri mi-o pr i via, Şi el că o dăruia, C’un galben o dăruia. Dar mâna când întindea, Ea în deget că-mi zăria Ineluşul de argint, Schimbat dela logodit. Foaie verde iarbă amară, îmi intra Stanca ’n cămară Şi-mi plângea până ’n diseară ; Soarele când scăpă ta, 100 C. N. MATEESCU Din cămară că-mi rşia Şi din gură aşa grăia : «Befi, copii, vă veseli^*, «La nuntă nu mai gândiţi, (vCă mie că mi-a venit «Dr?gnea cu care-am nuntit, «Gă mi-a fost mie ursit». Foae verde ş’o lalea, Dară Dragoea ce-mi făcea ? : Mare masă că’ntindea Şi mi-şi bea, Şi mi-şi n ânc?, Şi tare să veseliâ, Gu nuntaşii alăliirea. (Comuna Titeşti-Argeş/v Variante: E. Hodos, «Balade», pag. 146. TREI FETE SURO Verde trei bujori, Trei fete surori Pleca după flori ; Flori ca să-mi găsească, Şi să-mi logodească. Sora cea mai mare, Mi-apuca la vale, Pe câmpia mare. Sora mijlocie, Mi-apucă prin vie, De nu se mai ştie. Sora cea mai mică, Mi-apucă spre munte, Pe cărări mărunte, Prin brazi înverziţi, Şi prin văi adânci. Verde ş’o lalea, Ea flori nu găsea, Şi se rătăcea, Şi mereu plângea ; Lumea n’o ştiea, C. N. MATEESGU laco!ro era ; Pe nimeni n’auzea, Doar cucu’ cânta. Dar ea ce-mi zicea? — «Cucu, cucuie, — Guculeţule, «N’ai văzut pe taica ? — «Ba eu l’am văzut? «L’am fi cunoscut, «De coarne ţinând, «Boişori mânând, «Şi pe câmp arând, «Din ochi lăcrămând, «De tine ’ntrebând». — «Cucu, cucuie, «Guculeţule, «N’ai văzut pe maica ? — «Ba eu am văzut-o. «Şi am şi cunoscut-o, «Mâncare ducând, «La plugari la câmp, «Din ochi lăcrămând, «De tine întrebând». — «Gucu, cucuie, «Guculeţule, «N’ai văzut pe leica ? — «Ba eu am văzut-o, «Şi-am şi cunoscut-o, «Altiţe cosând, «Din ochi lăcrămând, «De tine ’ntrebând». — «Gucu, cucuie, BALADE 103 «Guculetule, «Ia-mă ’n aripioare «Şi mă du la vale, «Spre lumea a mare, «Să-ţi ^ surioară». Gucu’ n’o asculta, Şi mereu cânta. Dar ea ce-mi zicea ? Din gură-mi grăia, Pe cuc mi-1 ruga: — «Gucu, cucuie, ' «Guculeţule, «la-mă ’n aripioare, «Şi mă du Ia vale, «Spre lumea a mare, «Să’ţi fiu măicuşoară». Cucu’ n-o asculta, Şi mereu cânta. Dar ea ce-mi zicca? — «Gucu, cucuie, «Guculeţule, «Ia-mă ’n aripioare, «Şi mă du la vale, «Spre lumea a mare, «Să-ţi fiu soţioară» ^ Gucu’ ce-mi făcea ? Atunci mi-o asculta, în spre ea zbura, La ea se lăsa, Şi mi-o săruta, Pe aripi mi-o lua, r De vale-o ducea, 104 C„ N. MATEESCU Spre lume-o ’ndruma, La măsa-mi sosea, Şi aşa ’i zicea: *— «Măiculiţa mea, «De azi încoJea, «Feţişoara ta «Mi-e soţiea mea», Mă-sa ce-mi zicea ? «Cucu, cucuie, «Guculetule, «Feţişoara mea, ((Nu-i soţiea ta». Cucu’ ce-mi zicea ? «Măiculiţa mea, «Feţişoara ta, «De n’o fi a mea, «Să-i găteşti mormânt, «S’o bagi în pământ». Şi cucu ’mi pleca, Şi ea-mi rămânea. Şi după cuvănt, Mi-i găti mormânt, «Mi-o bsgă ’n pământ. De legătura cuvântului, De blestemul cucului. (Comuna Pietrari Lâmboviţa), Variante: Rădulescu-Codin, Din Muscel, pag. 173. * ARCOŞ-PAŞA ŞI GERUL Foicica bobului, Supt seninul cerului, La fântâna gerului, Nemerita să se bată Tot Arcoş paşă bătrân, Cu barba băgată ’n sân. El, măre, mi-a nimerit, Şi el, măre, a tăbărât Tot c’o miie de paşie (sic). Ca el, măre, să se bată Cu gerul, cu crivăţul, Puterea lui Dumnezeu, Ce n’am văzut decând sânt eu. Dar Arcoş ce mi-şi făcea ? La fântână că mergea Şi cu geru’ aşa vorbea : «Hai, gerule, să ne batem, «Că oastea-mi este ’mbrăcată, «Şi la picioare ’ncălţată «Cu opinci negre de capră, «Ce rabdă bine la apă». 106 C. N. MATEESGU Foae verde de mălură, Eşea gerul din fântână Gu toiag de ghiaţă ’n mână, Gu căciulă de zăpadă,, Gu mustăţi de chidă albă, Şi din chică • Roua-i pică. Dar gerul ce mi-şi grăia? «Hai, Arcoş, paşă bătrân «Gu barba băgată ’n sân, «Gă eu tie că ţi-am spus, «La mine să nu mai vii «Tot în luna lui Unclrea, «Când sânt în puterea mea ; «Ci p’ân luna lui Cuptori, «Când sânt ofilit de sori «Şi sânt tot bătut de ploi», — «Fie, gerule, c’aş şti, «Măcar şi eu d’aş peri». Ei la luptă că se lua, Dar crivatul ce-mi făcea ? De cu seara roura, Peste noapte că-mi ploua, Şi la ziuă geruea, Paşa mi se spepiea. Dar voinicii ce-mi fâeea ? La Arcoş că mi-şi venea Şi din gură aşa-mi grăia : «Hai, Arcoş, paşă bătrân «Cu barba băgată ’n sân, «Dă-ne învăţul dela tine, «Doar vom trai până mâine». BALADE 107 Dară paşa ce-mi zicea ? «Voi, voi, voi, voinici cuminţi, «îndărăt să vă duceţi, «Şi voi să vă alegeţi «Tot voinici(medinti (sic), «Cu armele Tn dir»t’> «Streini de părinţi, «Gu itari roşii şi strâmţi, «Cu copcute de argint, «Cum n’am văzut de când sânt». Şi paşa ce-mi mai zicea ? «Voi, voi, voi, voinici cuminţi, «îndărăt să vă duceţi, «Puştile să v’alegeti, «Paturile să le tăiaţi, «Foc mare să-mi aţâţaţi, «Mâinile să vă ’ncălziţi». Dar voinicii ce-mi făcea ? Ei, măre, se alegea Tot voinici medinţi, Cu armele ’n dinţi, Străini de părinţi. Puşti că-mi alegea, Paturi că-mi tăia, Focuri aţâţa, La mâini se ’ncălzia, Ziua că-mi sosia. Dar Crivăţul ce-mi făcea? Deodată se umfla Şi focul îmi mătura. Dar voinicii ce-mi făcea? îndărăt că se ’ntorcea 108 C. N. MATEESCU La Arcoş iar că-mi venea Şi din gură aşa-mi grăia : «Hai, Arcoş, paşă bătrân «Gu barba băgată ’n sân, «Dă-ne învăţul de la tine, «Doar vom trăi până mâine». Dar Arcoş ce mi-şi grăia ? \ «Voi, voi, voi, voinici cuminţi, «îndărăt să vă duceţi, 4 «în biserică să intraţi, «Strănile să le tăiaţi, «Foc mare să-mi aţâţaţi, «Mâinile să vă ’ncălziţi». Dar voinicii ce-mi făcea ? în biserică-mi intra, Strănile-mi tăia, Focuri mi-aţâţa, La mâini se ’ncălzia, Ziua că-mi sosia. Dar Crivăţul ce-mi făcea ? De odată se umfla, Şi focul îmi mătura. Dar voinicii ce-mi făcea. ? îndărăt că se ’ntorcea La Arcoş iar că-mi venea Şi din gură aşa-mi grăia : «Hai, Arcoş, paşă bătrân, «Cu barba băgată ’n sân, «Dă-ne învăţul dela tine, Doar vom trăi până mâine». Dară paşa ce-mi zicea ? «Voi, voi, voi, voinici cuminţi, BALADE «îndărăt să vă duceţi, «Şi caii să vă-alegeţi, «Şi voi, măre, să-i tăieţi, J «Maţele să le scoteţi i «Şi ’n coşuri să vă băgaţi». Dar voinicii ce-mi făcea? îndărăt că se ’ntorcea, Şi caii că mi-i tăia, i Şi ’n coşuri mi se băga. Dar Crivăţul ce-mi făcea ? De cu seara roura, Peste noapte că-mi ploua, ■r Dar ce fel de ploae-mi da ? Lacuri la genunchi făcea De cu seară, Ploae caldă ; Peste noapte, Cu zăpadă ; Şi spre ziuă geruială, Peste geam de poleială. Dar voinicii ce-mi făcea ? Cu toţii că-mi îngheţa. Numai unu-mi rămânea, La Arcoş că mi-şi mergea, Şi din gură aşa grăia Şi aşa mi i judeca : «Hai, Arcoş, paşă bătrân, «Cu barba băgată ’n sân, «Tu cu mintea proastă a ta, «Ţi-ai prăpădit paşiea. «Dintr’o ceata de voinici, ! «Am rămas singur p’aici ; no G. N. MATEESCU «Făr’ de mumă, făr’ de tată, «Par’că sânt păscut din piatră. «Făr’ de fraţi, făr’ de surori, «Par’că sânt picat din nori». După ce-aşa-1 judeca, Paloş din teacă scotea Şi capul i-l reteza. Am cântat cântec bătrân Şi mai am ş’altele ’n sân ; De voiţi să vi le spui, Mai dati plosca moşului. (Comuna Albeşti, Argeş). Variante : Rădules^u-Codin, «Din Muscel», pag. 206. NUNTA SOARELUI. Foae verde grâu d’ăl mare, Plecă Soare să se ’nsoare, Nouă ani Pe nouă cai, Care pasc iarbă din raiu. Şi-o foiţă ş’o lalea, Şi el, măre, că mergea, Tot la Sântiana mergea, Şi el, măre, mi-o găsea Pe uliţa armenească, Ţăsând tot pânzl domnească, Cu războiul de argint, Cum nu s’a mai pomenit. Dar soarele ce-mi grăia ? «Ţese, Iano, Sântiano, «Ţese pânză de mătase, «Să faci lui Soare cămaşe, «Că vremea că ţi-a venit «Şi, măre, de logodit». Sântiana ce-mi grăia ? «Unde, Soare, s’a văzut, 112 C. N. MATEESGU «Şi unde s’a pomenit, «Care, măre, să se ia «Frăţior cu surioară? «Mare Soare luminate, «Trupşorel făr’ de păcate, «Şi de este adevărat, «Pane scară de argint / «între cer şi ’ntre pământy ! «La Dumnezeu să te sui, «Şi la el doru să-ti spui». Foaie verde ş’o îaiea Dar Soarele ce-mi făcea? Numai cu gândul gândea Şi scară mi se făcea, La Dumnezeu se suia Dumnezeu că mi-1 vedea Şi Dumnezeu că-i zicea : - «D’aleu, Soare luminat, «Trupşorel făr’de păcat, «La mine ce-ai căutat ? Dar Soarele ce-mi zicea ? «D’aleu, Doamne, Doamne sfânt, «Si mie că mi-a venit, «Vremea de căsătorii. «Sântiana s’a gătit, «Ţese pânză de mătase, «Să-mi facă mie cămaşă». Aşa, Dumnezeu grăiâ: «D’aleu Soare luminat, «Trupşorel far’ de păcat, «Uode, Soare, s’a văzut, BALADE 113 # Şi im de s’a pomenit, «■Ca, măre, să mi se ’nsoare «Frăţiori cu surioare ? «Dacă e povestea aşa, «Tu 5 măre să mi te duci, «La Adam, «La moş-Adam, «Că-i ‘om mai bătrânicios ,* «Şi te-o ’nvaţa cu folos». Foae verde ş’o lalea, Soarele ce mi-şi făcea ? La moş-Adam se ducea Şi aşa că mi-şi grăia : «D’aoiică, moş-Adame, «Şi mie că mi-a venit .(Vremea de căsătorit, «Sântian.a s’a gătit, «Ţese pâoză de mătase, «Să-mi facă mie cămaşe». Moş-Adam mi se gândea, Şi aşa că-mi răspundea : «D?aleti5 Soare luminat, «Trupşorel far’ de păcat5 «Cade, Soare, s’a văzut, «Şi unde s’a pomenit, «Ca, măre, să mi se ’nsoare «Frăţiori cu surioare '? «Dacă e povestea-aşa, «La Dumnezeu m’oiu urca, «Şi pe el că 1-oiu rug'a «Să ’iacurce cărarea ta ». 114 C. N. MATEESCU Dumnezeu că-I asculta, Calea lor le-o încurca. Ca să nu se întâlnească, Şi veşnic să rătăcească. (Comana Păduroiu, Argeş). Variante: Teodorescu, «Poesii populare* pag. 410'; Dr„ Alexici, «Poesia tradiţională» pag. 51; Hodoş, «Balade» pag» 9. I¥AN IORGOVAN. Foae de cârmâz, Sus pe Cerna ’n sus Mulţi voinici s’a dus, Şi mulţi s’a răpus. Numai mi-a rămas Ivan Iorgovan, Băeţaş râmlean, Fecior de mocan, Călare pe cal, Cârlăior d’un an. Căluşelul lui, Paiul zmeului; Şeuliţa lui, t Ţeasta zmeului; Frâişorul lui, Doi bălăurei De coadă ’nodaţi. De gură ’ncleştaţi, Peste oblânc daţi; Popilaşii lui, .Mi-s două năpârci 116 a N. MATEESCÎ’ Din coadă ’nodate, Din gură ’ncleştate, Peste obîânc date. Chinguliţa lui, D’o bălăuroaică De coadă ’nodată, Peste oblâne date. Joi de dimineaţă, Pe rouă, pe ceafă , Şi pe negureaţă, Ei că mi-a plecat Prin m ud ţii cărunţi, Cu brazii mărunţi. | Ivan Iorgovan, j Băeţaş râmlean, .; Fecior de- mocan, ; Ei ea să-mi vâneze Cerbi şi' căprioare, Păsări gălbioare. Şi el să ducea Cu şoiniei pe mână? , Cu ogari pe urmă, ■ Cu vidra "nainte, Că e rnai cuminte. Şi ei că-mi fâna, D’o urmă că-mi da, cj De fată sâlvatică Mare şi năpTaznică. Ivan mi-o vedea, Ogari că-mi punea, Ogari d’o gonea Şoimi de mi-o eiupia. UALADR 117 Vidra mi-o pişcă. Ea că mi-şi tipa Şi aşa-mi grăia : «Ivane, Ivane, ((Şi tu, Iorgovane, «Băeţaş râmlean, «Fecior de mocan, «Ştii tu, au nu ştii, «Când te-oiu blestema... «Blestemul de fată, «Te-ajunge îndată ; ((Blestemul cu loc, «Te-ajunge pe loc». Ivan n’asculta. Şi el că-mi punea Ogari de-o gonea, Şoimi de mi-o ciupia, Vidra mi-o pişcă, Ea din greu ofta, Şi greu suspina. Şi aşa-mi grăia ; «Ivane, Ivane, «Şi tu, Iorgovane, «Băeţaş râmlean. «Fecior de mocan, «Blestemul de fată, «Să te-ajungă ’ndată; «Blestemul cu foc, «Să te-ajungă pe loc». Foae ş’o lalea, Ivan ce-mi făcea ? La Cerna-mi ajungea 118 C. N. MATEESGU Şi aşa-mi grăia: «Cerno, Cernioară, «Apă negrişoară, «Inceată-ti urletul, «Moaie-ţi talazul, «Să-mi trec cu murgul, «Să-ţi încerc vadul ». Vadu-mi încerca, I Prin vad că-mi trecear j Gerna-1 coperla, | Şi mi-1 prăpădia. Blestemul de fată, Mi-1 ajunse ’ndată; Blestemul cu foc, L’ajunse pe loc. (Comuna Albeşti, Argeş). Variante: Alecsandri, «Poesii populare» pag. 44; Teodorescu, «Po-esii populare» pag. 415; Dr. Alexici, «Poesii tradiţionale* pag. 403 Kodos, «Balade» pag. 16. Departe, frate, departe, Departe, foarte departe, La putui porumbului, Unde-i păs’ voinicului, Foae verde ş’o lalea, Un voinic că-mi auzia, Gă se fac banii la câmp Nearâţi, nesemănati, Nici cu grapa negrăpaji. Mi-şi lua d’un cal ne’nşăuat, Şi-i dă orz de-âl vânturat, Şi-i dă apă din năstrapă, ? Ga să facă sapa lată ; Sapa lată, coada ’nvoaltă* Să ţie d’o vară toată, Şi-o iarnă pe jumătate. Foae verde şi-o lalea, Voinicelul ce-mi făcea ? Dupăce calu-şi dregea, Frâneţu ’n cap îi punea Şi pe el că ’ncăleca, 120 C. iN\ MATE USC U Jos la vale se lăsa. La inima câmpului, La puţul porumbului» Acolo când mi-ajungea, Un somn mare i-se făcea Şi din gură aşa-mi grăia: «Firicel de iarbă magră. «De cine somnul se leagă. «Nu-i pară lucru d 1 şagă ; «De se leagă de nevastă, «îşi pierde lucru7 di a casă ; «De se leagă de copilă, «Nu ’nvaţă la cusătură : «De se leagă de voinic. «îşi pierde lucru din câmp>•. Foae verde ş’o lalea, Dar el, frate, ce grăia? «Foae verde mărăcine, «S’a legat somnul de mine, «Nu ştiu ce-oiu păţi pe lume?.. Ş’altă foae ş’o lalea. Dar el, frate, ce făcea ? Şaua de pe cal lua, H Obâncile-şi aşternea. Şaua căpătâiu punea. Şi el, frate, se culca, D’un visuleţ că-mi visa, / Apă rece funde bea ; Şi şarpele-1 înghiţia. Foae verde măr cernit. Jumătate l-a ’nghiţit, Jumătate, nu .mai poate De baltage ferecate. De cuţite ascuţite, De paloşe ruginite, De pistoale gălbioare, Ce lucesc la sfântu’ soare. De trei zile ţipă, frate, Şi ţipă ’n gură de şarpe. De-un voinic că-1 auzi?. Drum p’aeolo ca-şi făcea, Şi voinicul mi-1 zar ia, Al din gura şarpelui. Şi el, mărr, că-i striga, Şi din gură aş^-i grăia : «Măi voi ni cp, dumneata, «Lasă drumul, «Opreşte murgul «Şi mă scapă de ăst .şarpe, «Să-ţi fiu frate, «Pân’ la moarte». Foae verde ş’o, lalea, Dar şarpele ce-mi grăia ? «Mai voinice, dumneata, «Bate-ţi murgul, «Ţine-ţi drumul, «Gâ p’ăsta de 1-oiu lăsa, «Pe tine te-oiu înghi (a (si< «G’acesta mi-e rânduit «Şi de mă-sa dăruit. «Din picior mi-1 legăna, «Din ţiţă mi-1 alăpta, «Din gură mi-1 blestema : — «Culcă-te? 122 C. N. MATEESGU «Alină-te, «Şarpele sugă-mi-te». Dar voinicul cel călare, Ţinea drumu ’n fuga mare ; Jos la vale se lăsa. Se ducea cât se ducea, Ş’apoi, mări, că se oprea. Dar voinicul ce-mi făcea ? Mâna ’n chimiraş băga, Amnar de otel scotea, D’un putrigaiu mi-aprindea, Foc câmpului că-mi dădea. Arde câmpul şi plezneşte, Şi şarpele se ’ngrozeşte. Foae verde ş’o lalea, Dar şarpele ce-mi făcea? P’ăl înghiţit mi-1 lăsa, Şi după cellalt se lua. Dar voinicul cel călare, Ţinea drumu ’n fuga mare ; Nici cu gândul nu gândea, Ce ’ndărăt mi se vedea. Foae verde a macului, La chişiţa calului, Zări capul şarpelui. Dar el, frate, ce făcea ? Mâna ’n disagi că-mi băga, D’un biciuleţ £ă*mv scotea, Si pe cal mi-1 încingea. Şi şarpele rămânea. Se ducea, Se tot ducea. BVELAD 123 Şi ’ndărăt când se uita, La coatele calului, Zări ochii şarpelui. Foae verde ş’o lalea, ; El din gură ce-mi grăia ? «Foae verde mărgărit, «Iacă, moarte# m’a sosit «Şi nu sânt nici spoveditr «Taica, maica n’a ştiut «Că p’aici sânt pribegit «Şi de moarte sânt pândit», lară-şi calu-mi încingea, Şarpele iar rămânea; Se ducea, Se tot ducea, Şi ’ndărăt iar se uita ; Sus pe sapa calului, Zări capul şarpelui, Lângă şoldul calului. Foae verde ş’o lalea, Dar voinicul ce-mi făcea ? Foae verde de trei maci, Era, taică, cam stângaciu Şi de mână cam dibaciu, Şi când da, Pală făcea. Foae verde ş’o lalea, Paloş din teacă scotea Şi cu stânga când dădea, Şi pe şarpe mi-1 lovea, Şapte bucăţi mi-1 făcea, Şi ’ndărăt că se ’ntorcea. 124 G. N. MATEESGU La voinica’ ăl’alt mergea, Şi pe cal că mi-1 puoea, Gu frânghia mi-1 lega. Sas la munte că-mi pleca. Sus la vârful muntelui, QLa ciorchina bradului. La statul voinicului. Şi-acolo de-mi ajungea, TJn frate baciu că-mi găsi a. Pe frate-său că-1 punea, Oile de Ie mulgea, Şi laptele 1-îochega, Şi zarul mi-1 aduna, într’o baie mi-1 punea. Pe voinic mi-1 îmbăia Şi degrab’ mi-l vindeca. Dar ei, frate, ce tăcea ‘? Fraţi de cruce se prindea Şi ’mpreună voinicia, Pe toţi şerpii d’ucidea. (Comuna Pietrari, Dâniboviţa). Variante: Teodorescu, «Poesii populare? pag, 4V>9; Rădulescu-Godin *Din Muscel» pag. 191. SCORPIA. La inima câmpului, La puţul lui Cioropină, Unde'' mulţi voinici s’adună, Pe mijlocul câmpului, Nemerit-a, Poposit-a, Trei coconi feciori de Domo* Ei pe câmp că se plimba Şi foamea că-i ajungea ; Punea masă şi manca, Sete, mări, li se făcea, împrejur mi se uita, Niciun puţ că nu-mi zăria, Dar spre-Apus când se uita. Zări vadul cumpenei Peste vârful trestiei. Dar ei, frate, ce-mi făcea ? • Sorţ, măre, că-mi- hotăra, Peste ei că-şi arunca, P'ăl mm mare că-mi cădea, Şi p’ala că-1 trimetea.- 126 C. N. MATEESCU EI la puţ când mi-ajungea, D’un voinicel că «mi găsia ; Şi-l găsia mereu zăcând Gu inima la pământ; Ficaţii i-a putrezit, Rinichii i-a mucezit, Lângă cumpănă zăcând. Dar voinicii’ !-întreba? Şi aşa că-i răspundea : «Da ştii, frate, ce-am făcut, «Gând la put m’am abătut, «Apă rece d’am băut ? «Eu găleata am apucat «Si în put că mi-a scăpat, «Disagii cu galbenii, «Traista cu zapisili, «Ga să scot moşiili. «Te rog, frate, pe dreptate, «Intră, frate, de mi-i scoate, «Gă ţi-i dau pe jumătate». Dar voinicul ce-mi făcea ? Cu minciuni s’ademenia, în găleată se urca. Şi în put că se lăsa, Şi scorpia Mnghiţia , Că ’n puţ era scorpia, Şi-afară Samodia, Sâ teme lumea de ea. Dar fraţii lui ce-mi făcea ? Pe frate-său l-aştepta, Dar frate-său nu-mi venea. Ăl mijlociu se ducea. BALADE 127 El la puţ când mi-ajungea, Pe Samodia 1-găsia Şi foarte rău ca-mi zăcea, El de frate l-întreba. Samodia ce zicea ? «El în put că mi-a intrat, «Gă mie ’n put mi-a scăpat «Disagii cu galbenii, (Traista cu zapisili, «Ga să-mi scot moşiili; «Şi el stă de-i socoteşte, «Ţie parte nu-ti găseşte». Şi p’ăsta îl amăgia, Şi ’n găleată se urca, Şi ’n puţ că mi se lăsa, Şi scorpia 1-înghiţia, Gă ’n puţ era scorpia, Şi-afară Samodia, Să teme lumea de ea. Dar ăl mai mic ce-mi zicea, Gă fraţii lui nu venea ? «D’aolică, ce-o să fie, «Fraţii mei de n’o să vie? «Ori scorpia i-a mâncat, «Ori că în puţ a intrat». Dar el, frate, ce-mi făcea 7 Spre puţ calea că-mi lua, Dar la puţ când mi-ajungea, Deodată-mi auzia, Gă mi-1 striga cine-va ; Şi ’ndărăt când se uita, El, frate, că îmi zăria 128 C. N. MATEESGU Tot pe Mircea ciobănaşul. l»u cămaşa ca tina, Cu pielea ca zăpada, Şi din gură aşa grăia : «Stai, frate-meu, nu intrar «Că-o put mi-este scorpia «Şi-afară Samodia, «Să teme lumea de ea»* . Dară Mircea ce-mi făcea ? Spre Samodia mi-venea. Samodia mi-1 zăria, Un balaur se făcea, Şi pe furcă se suia. Dară Mircea că-mi venea, Furca ’n 'braţe-mi cuprindea Şi din pământ mi-o scotea. Cu paloşul când dădea, Balaurul că-mi ţipa. Şapte bucăţi mi»! făcea. Scorpia câod auzia, Din gură aşa grăia : <(D’aolică, ce-o să fie, «Frate-meu, de»mi strigă mie? «El, frate, ce«o fi păţit, «C’aici de când a venit, a Să ţipe n a m pomenit» «Ori ca Mircea a venit,. «Orî”ca ceva l-a ’ntâlnit». Dară Mircea ce făcea ? L Fuga la ghizde că-mi dâ, Paloş cumpănă punea, Peste gtiîzde l-aşeza* BALADE Î29 Dar scorpia ce-mi făceâ ? Ea din puţ se repezia; Din fundul puţului, în gura paloşului. Şi afară când eşia, Două bucăţi se făcea. Pe fraţii lui că-i găsiâ Nevatămaţi că-mi era Şi foarte se bucura. (Comuna Pietrari} Dâmbavila). SILA SAMODIVA. (Variantă.) Foae verde ş'o lalea, lcea, măre, Ba colea, Nu prea foarte Aşa departe, La inima câmpului. La putui porumbului, La cel put veehiu de demult Gu negară acoperit, Gu troscot verde ’nvălit, Foae verde trei bujori, Trei voinici feciori de Domni D’âcas’ frate, când pleca, Şi pe cai încăleca Şi 'n vale la put venea, Grea sete mi-i cuprindea. Dar la put cine-mi şedea 1 D’un voinic plângând cu dor; Ala nu-i voinic cu dor, Ci ala-i chiar dracul gol. BALADE 131 El pe furcă că-mi şedea, Şi din gură aşa striga: «Foae verde lemn de sus, «Aseară pe la apus, «O grea sete m’a ajuns, «Şi la put am alergat; «Galul mi s’a scuturat, «Disăgiorii ’n put mi-a dat; «Şi să văi, disagii mei «Mi-era plini cu gălbenei; «Şi ’n coltul disagilor, «Am o piatră nestimată, «De plăteşte o tară toată «Dela munte, pân’ la baltă. «Intraţi, fraţi, de mi-i scote ti; «Goîbinaşii să mi-i luaţi, «Piatra mie să mi-o daţi, «Să mi-o duc şi eu Ja fraţi». Dar fratele al mai mare, Gă-i mai mare, Minte n’are, Sus pe ghizduri se urca, Şi ’n ciutură când intra, Sila ’n gură l-sprijinea, La măsele 1-clefetea, ^ Jos la pui mi-1 rânduia; Puii ’n puţ gricăia Ga frunza şi ca iarba, Căci ei nu se sătura. Fratele ăl mijlociu, Sus pe ghizduri se urca. 132 C. N. MATEESCU Voinicul de sus striga : «Sai, voinice, de-i ajută, «Gă sânt, mări, disagii grei «Nu poate ieşi cu ei, ' «Şi-o să ’mpărţiţi câteşi-trei, «Gă sânt frăţiorii tăi». Şi-ala 'n puţ mi se lăsa, Sila ’n gură l-sprijinea, La măsele 1-clefetea, Jos la pui mi-1 rânduia, Puii în puţ giricăia, Ga frunza şi ca iarba, Găci ei nu se sătura. Dar fratele ăl mai mic, Gă-i mai mic, E mai voinic, Sus pe ghizduri se urca Gu pumnii mi se bătea, \ Rău de frăţiori plângea. " Jos în put mi se uita, Apa neagră mi-o vedea, Apă neagră, turburată, Gu sânge amestecată. Foicică ş’o lalea, Dar voinicul ce-mi făcea 7 Pe drum la vale că ta Şi vedea, mări, cum venea ; Foae verde arţăraş, Venea Mircea ciobănaş, Tocmai”...cfîîT'târg de la Iaşi, P’un cal negru drăgălaş,, BALADE El veneâ, măre, ven« â, Şi din gură aşâ strigâ : «Stăi, frate, ’n puţ nu intrâ, «C’aci e peirea ta ; «C’acel voinic de pe pu{, «Ala nu-i voinic cu dor, «Ci ala-i chiar dracul gol; «Gă nouă fraţi mi-am avut, «Pe toţî Sila i-a mâncat, «Numai eu că mi-am scăpat». Voinicul mi-1 ascultâ, Jos de pe ghizduri se dâ, Şi-amândoi mi se ’nfrăţiâ, 0 Steajăr (sic) verde că-mi băteâ, Şi pe voinic mi-1 lega, Mi-1 lega, mi-1 fereca. Cu paloş mi-1 spinteca. / Sila din puţ mi-auziâ, \ După voinicei se luâ. Dar voiniceii ce-mi făceâ? Din amnare scăpărâ, Foc în zadă aprindeâ, Pârjol pădurii că-mi dâ. Sila pământul muşcâ, Brazde ca plugul rupeâ, Izvoarele astupa, Bălţile înveninâ ; Apoi prin pârjol trecea, Ochii Silei că-mi plezniâ Şi focul o mistuiâ. Foae verde ş’o laleâ, 134 C. N. MATEESGU Dar voinicii ce-mi făcfâ ? Fraţi de cruce se prindea Şi ’mpreimă voiniciâ Toti codrii de-mi străbăteâ. (Comuna Pădaroiu, Argeş). Variante: Rădulescu-Codin, a Din Muscel», pag. 204. * CUPRINSUL. Pagina Prefaţa.................................• • I Mircea ciobănaşul............. . . . . 3 Zidirea mănăstirii Argeşului.................. 13 Vartici.................................. 29 Corbea ................. 35 Corcea (variantă)..................... 44 ^ Miu haiducul. ........................... . '55 - , Potânci^ haiducul. ................. 61 Y Căpitan Gheorghiţă ............ 68 ‘ Badiu’ ................. 71^' Stanciu al Braţului ............ 79 Tudor Dobrogeanul . . . •.... 86 , -Nunul . . . ............ . . •.............^93 —BragirBlT'’". .....■. ■. . ■■ . . . . . . . 97/--— Trei fete surori........................ 101 %/ Arcoş-Paşa şi Gerul ... . ... . . . . . 105 1 Nunta Soarelui. . . . ; . . . . . . . . 111V Ivan Iorgovan .............. 115 * Şarpele.................................. . 119 Scorpia ....................... 125 ■ ^ ! Sila Samodiva (variantă) .......... 130 ?