STUDII SISTEMATICE— ÎN ECONOMIA POLITICA DE D. P. MARŢI ANU Licenţiaţii în drepturi şi în sciintiele politice. PARTEA PRIMA BUCURESCÏ 1858. Imprimeria Mitropolitului Nifon. Direktorsls Dsxob. Ioils, 4Γ€$ êvM*f V j* ¥¥(■■■:■ B.G.U.Bucureşti C144703 “EITTEU GREŞELILE TIPOGRAFICE. Este rugatu cetitoriulu ca înainte de a ceti se îndreptedîe cu condeiulu de plumb f urmâtorele greşele, pentru ca se nu s& opintesck în cetire: foia linia în locu de correge bine XXII . . . . 24 . . . chiama ..... eschiama 10 .... 17 ... n ai..........numai 20 . . . . 23 . . . debe..........trebe 28 . . . . 23 . . . representaţiî . . representanţii 33 .... 12 ... şî ...........şi 33 .... 26 ... a anticuitât. . . a le anticuitătîei 39 ... . 1 . . . apravisionau . . aprovisionau „ . 27—28 . . . stauri .........staturi 52 . . . . 19 . . . Liberrarea . . . Libertatea 58 . . . . 20 . . . regâstiga .... recâştiga ,, . . . . 30 . . . urnea.....lumea 67 . . . . 26 . . . 1380 ......... 1830 70 . . . . 10 . . . Villmme .... Villerme 78 .... 27 ... Nu pentru câ . Nu; — pentru câ 90 ... . 3 . . . inlrisecâ .... intrinsecă 116 . . . . 21 . . . vâtămaree . . . vătămarea 126 .... 6 . . . multă ........multî 132 . . . . 29 . . . obţecte.......objecte 136 . . . . 14 . . . inportaţi! .... înpopulaţii 138 . . . . 12 . . . nţcru ...... lucru 152 .... 1 . . . pretiulu .... pretiului ,, . . . . 16 . . . ceolru...celoră 155 . . . . 11 . . . dacâderei . . . decâdereî 163 . . . . 13 . . . consinge .... convinge CONVENŢIUNE OttTOGEAFîCA. Aps Boi noate mulgi ka mine, a skpie neBa în es-senni mi fopmi pomânemte, însi în kîtu nentru for-mi, ne linsemte o optografn, snre a skrie ks karak-terele stribune. Nu aBemu ziku o ortografii, din kau-si ki aBemu nrea limite. Dap ne este kausa de nu si uneskis aneste ni- reri ? în dekursulu sekoiilor« s’a nepdutu npononna lim-beî latine, iap limba noastpi a modifikatu unele sune-te, în kîtu neie 24 iitiepe latine npimitise nu ne a-jungu snre a le Semnaliza; snre essemnlu: Limba latini ape upmitdrele semne, mi si krede ki mai numai atîtea sunete : a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, J, ni, n, o, p, q, r, s. t, u, v, x, y, z. Noi însi aBemu mai multe sunete de kîtu limba latini, aBêndu ne n,, a, w, *i, H» V, ni. Nefiindu dap aneste sunete în limba latini, nu au ninî semne korresnunzitoare. însi fiind-ki sunetele aceste nu suntS originale, ni numai modifikagium a unopu sunete ne si afli în-tpe nele 24 littere latine; ne aps fi mai naturalu, de kîtu si skpiemu aneste sunete modifikate (deriBate), IV ks littepile Mele opiijinale din kapii s’ag deriuats, iap snre a semnifika ki snele sent» ssnete modifikate, si le insemnimg ks semne koiiBenpisnale; snre essemnls: i ns e de kits sng „a1·'* sag ,,e“ nrononpiatg ne gits; k ii8 e dekits o nronsnpiare nasali a Isi „a, e, sag i;“ k ns e dekits komnsnerea litterelors „ea“ ,,wu e komnsnerea >,oa;“ ,,ij“ ns e de kits „t“ nronsnpats ne BÎpfsls limbei; ,,z“ ns e dekits ,,d“ mseritorig ne Bip-fsls limbei; „y“ e nsmai sns ,,g“ msepitopig; „m“ ns e dekits nsmai ,,s“ msepitopig; le skpiems dap ks lit— tepele iele opipinale din kapii sî> depiBi, nsnandsle kite sns semns konBenuionals snpe a apita ki ag ss-nete modifikate; astgfelg amg skpie: I. lie i ks â sag £ (ks akients kslkats) npeksm: arma, fala, para, fără; me făcu, se bătu; apmi, făli, napi, fipi; mi fiks, si bits. II. ne (I ks â, sag î, (ks akients tpisngislatg} npeksm: ântifi, purtândă, mântuire, stemperâmântu, înduplecă, strîngu. III. Ile k, ks e (ks akients nlekats); nreksm: ţâră ijeari, negrelâ, negreali. IV. ij ks ţ sas ti, fin sedilli; nreksm: ţenutu, naţiune, fatiâ; Jiînsts, naijisne, fagi. V. Re iţ ks ge sag gi (adeka g înainte „e mi iu ssnt ka p). npeksm ângeră, fragedă, fragilă. Numele proprii poporeloră, rîuriloră, apeloră, mul. si skpiag dsni optografia slaBoni ks a;; noi o Bomg skpie-o ro-minemte ks j-} npeksm: Jidovi, Judea, Jugurta, Jis, ka adjective skriindu-le ku mikă, voru fi: jidovescu. jiană. Kîndg dsni p srmeazi a, o, sag u, (mi ns e sag i) atsnui lg skiems ks j; npeksm: jafu, jocă, jude, jurâ-mentă. («eafg ®oks atsde asspimintg). V VI m Is skpiems ks ş sas si (adiki ks sedilli fi-pi î skspts, sas ks i skspts fipi sedilli). npeksm: şepte, şi şerpe, şoreci, tacâ-şi, ducâ-şi,; mente, mi inepne, moapeqi, faki-nri, dski-mi. VII w Îs skpiems ks 6 în ksBintele akipops pi-dicini e în o; npeksm: omeni, fiindki npoBine de la oms, sore, popore, fldre, nentps ki depiBatele si skpis: poporă, flori, mii. VIII k si skpie ks c, înaintea lsi a, o, u, npeksm : calcă, codă, culcuşă (ns e pis skpiss mi cul-cusiă). dap c înainte de „e şi itl nentps ka si ssne „k“ nsnems dsni els sns „h;“ npeksm: chemată (sau mi chiâmatăj, chimera, chemiâ (ns si nronsnjji numeri, memii, qi kximeri kxemii). IX h si skpie ks ce, ci, cî (ne. q, qî). adika: c înainte de e sas i-ssni ka q; npeksm: ceriă, cerere, căpâ (qeam) cînâ, cine; iar snde dsni *i Bine a, o, u; akolo nentps ka c şi ns ssne „k“ skpiems dsni els sns i skspts, kapele ka skspts, ns 8% nponongi, qi sepBemte nsmai snpe a însemna kt c ssni ka q; npeksm: ciarâ, (mi mai bine căra) cîocă (qioks), ciuma, (qismi). X z să skpie ks d sas di (adiki ks sedilli, sas ks I skspts fipi sedill'B ssb d) npeksm: dice, deă, (ns e pis skpiss mi dieă) curediu (ns curesă, nentps ki aqests „diă44 din spmi, npoBine de la ksBîntsls „dau,1,4 adeka: curâ-dau e kontpass curediu), aşa urmediu, of-tedîu, s. a. Nu grememte qels qe Ba skpie bază în locs de basâ. Aqeste ssnt abatepile npinqinale, npin kapii si deosebemte optogpafia ndstpi de nea latini. Si pe-ssmmims dap în skspts înki odati aqeste abatepi. VI A. Vocalele derivate ssnt spmttoapele: â-ssnt-t npeksm pară, fata, casa, masa. * „ T> •n me, se, ve (mt, st, Bt). A „ î •n cântă, frângă, plângă. 6 « î •n frepientă acoperementă. * * î V intrare, în, strîmbă, strîngă. e „ ea •n era (eap t) pleca, (nîeâkt,) întrecâ. » « oa •n tote, pote, domnâ. Fiind- ■kt skonsls anestei disseptagisni, este a es- nlika optogpafia spmttopei skpiepî; ns vis a întpa mi în pesolvapea kestieî: snde st st nsnt „â“ mi ns,,e‘3 sas snde „â“ mi ns .,<* sas î,“ ne as tot, a'ielami ss-nets. — Mt mtppinesks a obsepBa nsmai, kt Bpînds a skpie nineBa ks aneastt optogpafit: 1. Ns Ba fane o gpemeah. îngpesnttope de ne-tits, dakt Ba skpie ks opi kape din anele iittepe, ne as anelamiS ssnets, adikt de Ba skpie frengă sas frîngă în loks de frângă, sas păne în loks de până mnl. 2. vIels ne Ba si skpit eksakts, ka st. perntit ks kape littept este mai bine skpiss sns ksBÎnts, n’ape dekîts st nepneteze felispitele modifikaitii a anestsi ksBÎnts, mi în tp’sna din eIJe ea afla, kt littepa des-npe a ktpeia skpiepe st îndoia, st aflt npimitiBt (a-deka nedepiBatt a. e, i, o, u, kspats), — ks ea dap o Ba skpie-o essakts, snpe essemnls: „Fpîngs“ st skpie essakts ks „âu (frângă) nen-tps kt, nepnetînds felispitele modifikairii a anestsi ksBÎnts : fpîngepe, fpînts, fpakjiisne, Bedems în mo-difikajjia „fpakijisneu Bokala „au mi fxind-kt ssnetsls tpebe st is însemntms kt e depiBats, ei nsneins ak-nentsls mi Ba fi frângă. — Ama întpebînds-ne ksm st skpiems „ftkîndu ktsttms felispitele mo- VII difiikairii a arestai ksBÎnts; npeksm: faks faSvi. uiîm. iati dap kt Îs soms skpie ks ,,alt fă că ml une als doilea „a*"· 1« nsnems din kassa ki, de am» skpie, fâ-cenduu aps ssna fi’iends, dsm> ksm ams Bizsts ssb konBennia No. VIII ki „cu înainte de „e rai i“ asin. „u·1· în anesti; mods noate afla opî «ine, fipi alte pe-gsil mistice, kape este Bokaia npimitiBrf> ks kapea st> skpie essakts Bokaia depiBaii. Ssnts fopte nsnine ka-zspî, în kapiî «pin anests mods si pimîîe îndoiaii. în aneste nsnine kasspî înki, st noate ajsta în dosi. modspi: sas si konssîteze spekia, mi si skpie ks a-■ieia littepi npimitiBi, kapea i st> Ba nipea ki mai mslts seamini ks npononoa; sas daki mtie limba latini, sas ne sna din limbile sopopî, si kaste ksm si skpie mi ksm st modifiki ksBÎntsls koppesnsnzitopis de aneiami pidiMini. — în fine daki ni mi aiui ns ap afla ssats (leia ie mai ns si noate dsni aneste în-Mepkipî), atsnnî noate alege întpe Bokaleîe depiEate ie as anelami ssnets, ki'ii ns-ls Ba nstea kpitika nimenea. 3. Konsidepînds aneste pegslî simnle mi kîape, Mine Ba mal afla kă este gpes a skpie Bokaleîe depiea-te ? Apela negpemits kapele ns Ba voi să jerifăski de a se konfopma iiîmî snei konvennisnî, săs ks sns ks-ventu, Melă lie ap npetinde sniinga fără nÎMi o silinnâ. însă nentps. aiemtia ns este nini o optogpafia în Isme, kapea se le iiâ deslslă de sniîoră, mi nim o limbă ns o vers skpie bine. B. Abatepiie Konsunânteloru derieate ssnt sp-rnâtdpe: ca sună ka) va se zikâ: „c înainte de o? şi sună kw-co „ ko) s. e: caru, cadru, cărămidă, codru, coptă* VIII cu „ ks) coste, (koaste), coconâ; cuprindă, cucă „ ks) rele , cura, cosă; căestiune. (ksestisne). ce sună ue) va se zicâ: c înainte de e, iui i, sună ci ,, ui) c“- s. e. cerere, ceriă, cerbă, căra (uea-ci „ ui) pi), căpâ, (ueanu.); ciră, cină, cine; ciumă (unum.), ciudată (uisdats), cîubucă (uisbsks). che sună ke) va se zicâ: ,,ca se ssne © mi înainte clii „ ki) de e mi * ca unii nsnemu dună elu chi „ ki) unu, h“ s. e. chemare, chemată, che-mâ-me (keami-niu.), bine e mi chîamâ-me; chemase, (kimamî.); chină (kins), china (kina), închisă; muşchi (msmki), Etruşchi (etrsmkî sns nonops). mul. „c inaitea consunâtdpelopă sună k" s. e. clădire, crudă, strictă, macsimă. mul. d sună z ) d se nune mal cu sima înainte de i di ,, zi ) s. e. di, dică (n’aps fi bine dîică), dină, vedi, credi mul. ăr, în altă napte unde vei voi; s. e. e bine: deă, său dieu, sperediu, speredă, (vedi No. X). dî se nsne mal multă la finea cmentului s. e. pâdi, prâdi, mul. ge sună ne) va se dică: g înainte de c mi * Sună gi „ ni) gus. e. genunchiu. geografiâ, găna (nea- gi „ ni) im), ginere, legislators,-gi se nune măi cu sima la finitulă cuvântului s. e. fragi, legi, întregi mul. IX glie suna re) va sâ dicâ: ca se sune g mi înainte de glii ,, ri) e iui i ca r. imnemu dună elu unu h“ glii ,, ri) s. e. ghemă ( reni« de agi) ghîdâlescă mul. ghi vine numai la finea cuvântului seu în monosillabe. diftonglii, imgliîu m. u. 1. j suna hî ) în casupile apâtate sub No. V). precum Judea, Japonia, (nume proprii) judecare, jură, jafă, inul. p sună n. precum; prândiu, pravu, polâ, petră, pândescă. mul. r ,, p. precum: rodu, roda, rîndunele, prinde prune mul. ş sună m. ) va se dicâ: ş cu sedillâ suna iii; s. e. şerpe, şiră, şoptescă mul. si „ mi.) si se întrebuinuadîă mai cu sema în uni-sillabe si în sillaba finală, s. e. facâ-sî scrie-si, cocoşi, moşi, cocosîu, mosîu, sâu şi cocoşă moşă, dar nu e bine scrisu: cocos mos. Nu este reu dacă vei pune pe „si“ în începută său în mijloculă cuvântului, dar numai se nu ’i urmedie căci atunci trebe se pui pe ş-s. e. este bine: siuerare, seu şue-rare, dar nu e bine scrisă sîiră - ci şiră, nu siiesî - ci şiesi. mul. ţ sună g ) ţ cu sedillâ se pune la începută şi la ti „ gî) mijloculă cuvântului cândă urmâdiâ i sâu e; er unde nu-i urmâdiâ i, ci altă vocală seu consunâtâre, atunci se scrie cu ti; s. e. naţiune ţenută, ferâ, hotîu. (nu hotă). Asemenea se scrie cu „tiu X îmi—silabele ’ti, ti—o, ’ti dau, ti—o facă, precum şi în sillaba finala a cuvântului. s. e. putîu, furcutiă, credlntiă, părinţi, părinţii mii. y suna i ) aceste doua littere se scriu, numai în z „ z ) termini! technicî de origine străină.; s-e. systemu, psychologiâ, înse e bine ş1 sistemă, psichologiă; zeiă, zestre, zeră zeră. Se facemu dar o revista generala preste totă al-fabetulă ortografică. Vocalele* a suna a ; â suna t>; â suna î; e ·)*) e; e „ i) 5 ë ,, î ; i *>*) *; 1 ,, 15 î « ‘ ; 0 ■n o; 6 ,, oa; é „ ea. 11 *)*! s; u ,, g; Consultantele. b suna bs. essemplu; bună, hradă. ca ■n ka ·)·) câtă, căldare. co •n ko T) cosă, cddâ, cocoşă. cu ks *)*) cură, cumpără. cu kg acă, bumbacă. ce ■n iie *>·) ceră, ceriu, celă. ci ·)*) lii *)’) cine, cina , ciru. CÏ irî v) cinci, opinci. che ·>·) ke cheià, chèmasà. chi r> ki *·;·) chimeră, chimiă. cili kî chiamă, urechi, muşchi. XI d suna d: s. essempl' li; dau, lăudată, laudă. d Y z Y diori, dina, diua. di Y ZÎ Y died, credi, vedi. f y f Y facă, forfeci, fură. g y s Y gradă, gardă, golu, gură. ge Y Y gemeni, degete, geră. g> Y ui Y gigante, gingii, ginere. g* Y yî Y legi, privilegiuri, fragi. ghe y re Y ghemă (sunt rare essemple.) ghi y ri Y ghimpu, ghindă, ghide. gin Y ri Y strunghî (rare). h Y X Y harmoniă, liotiu. j Y) M Y jafă, josă, jură, prejudetiu. 1 Y I Y lamură, flacără, fălosă. m Y m Y mare, amară, omu. n Y n Y numeră, noă, ană. P Y n Y pradă, popdre, plânge. r Y P Y radu, radă, radie, crângâ. Cl r> cnrni cnut mioori'ii P Y v/ Y pcijuLi/^ o x t-i iiu^vi iu. s i Y in Y sciu(ştiu) scire (s. ştire) muşcă. SI Y mi Y facâ-şi, moşi, sîdreci (sau şoreci t Y t Y tdrtă, târdiu, tândălescă t Y U Y ţene, ţigle, aţintită, ţdrâ. ti Y m Y duca---ti, ti---o dă, rugaţi. y Y i Y symliolă, encyclopediă şcî. z Y z Y zeru, zelu, Zeu (din mitologia). XII Justificare. Am considerată tote pertractaţiunile ortografice a filologiloră nostrii, şi din cause a cărora es-punere nu Ie pote cuprinde acestă locă usurpată, am scrisă cum vedeţi; căci din tote părerile ortografice, ni.ci una nu e mai simplă, mai usioră, si mai flecsibilă după natura limbei nostre, decâtu ceia ce ici colo ne o arătă usulu. Instinctuală si-a ficsată acesta prin-cipulă: de a se apropia câtă se p6te de pronuntiare, eră pentru suplinirea trebuintieloră pe carii nu le are maica limbă (latina), a le suplini prin semne; va se dicâ: ă scrie tote sunetele cu litierele primitive, er cele derivate a le însemna cu semne conventiunale. Baza dar este aflată, şi trebe se mărturisescâ ori care neamică a mistificărei, că acestă modă este celă mai tolerantă de ori ce pretenţiune filologico-istori-câ. Am espusă aici numai modulă cum are să să ce-tescâ aceasta scriere; inse de şi regulele sunt complete, spre a se putea folosi de ele celă ce va să aibă o ortografiă positivâ: mai bine voiescă a fi scrisă cu o ortografiă ce să va modifica, decâtă a o prescrie fără coîntielegerea scriitoriloră nostrii, câtrâ carii spre acestă scopă me adressediu mai la vale, sub „trebu-intia întroducerei littereloră.“ Cea mai mare greutate în determinarea ortografiei române, au fostă şi este: a regula în modă simplu, scrierea suneteloră derivate. Fiindă aceste numai o modificafiune a suneteloră primitive: cualitatea loră primitivă, le-o dămă prin scrierea caracteloră primitive: ără modificaţiunea loră o îndegetâmă (arâ-tâmă) prin semnele, ' *'w, în modă precum vădiurâmu XIII simplu, şi fără de a avea trebuintîâ de a recurge la înplicateîe cărări archeologice, din carii nu putemă scdte altă învâtiâturâ de câtă ânteiu: câ tâte popărele şi t<3te tempurile şi-au croită vestmentulă scrierei loru, după propria necessitate; a doua: câ aceia au fostă imitatî, şi mai folositori publicului, carii au scrisă după cerintîa actuală, şi în modulă ceîă mai usioră; pentru câ scrierea şi cetirea trebe se devină ună bună publică, generală a poporului, şi artea ei cea bine-fâcâtăre omenimei, nu este seu nu consistă în mistificarea ce îngreunediâ apropriarea ei, ci în simplicitatea şi naturalitatea mijloceloră spre a reeşi la scopulă ce este a putea scrie şi ceti. Nu ne aduceţi de essemplu ortografia frâne si scâ seu englesâ, spre a combate a-cesta asserţiune; căci nu ve pote fi necunoscută câirea loră, pentru abaterea de la acestă principiu supremă ce ’lă dictediâ raţiunea. Numele faimosului Schakes-peare să află scrisă în douâ-dieci şi şepte feliuri! de contâmnuraniî sei. si încă nici acum nu lă scriă totă într’ună feliu (vedi: „Illustred London News1'*' din a— nulă 1856 luna lui Ianuariu.) Câtă de bucurosă s’ar emancipa ei acum de tirânnia ortografiei loră, dar nu potă câ s’a prea înrădăcinată. Noi înse, carii acuma voimă a regulă prin teoriâ, ceia ce pracsa (usulă pronontiei) de multă a consâncţitu, noi voimă se o în-norâmă ? şi din dorulă de a vena umbrele adormiţiloră a uita de cei vii; său câlcândă pe urmele greşieleloră altora, a ne amârî această artă divină? Dacă din 24 sunete primitive, cu carii să potă scrie cuvintele tuturoră limbiloru, sunt ver 6 8 abnorme, sdu derivate din cele primitive; în locă de a scrie şi pe cele derivate cu caracterele primitive din XIV carii s’au derivată, şi a arata abaterea loră prin semne convenţiunale- (căci în fine totă scrierea nu e altă-ceva de câtă o convenţiune în semne); dică: dacă pentru a învâtîa semnele a 30 — 32 de sunete, ne trebe unu studiu de mai mulţi ani: atunci — naţiunea ce se va vanita de o asemenea proprietate, este demnă nu numai de rîsulă reutăcîosă a strâiniloră, ci şi de a fi părăsită de talentele fiiloră ei, carii ne-avendă tempă, voiâ, seu aplecare de a jertfi atâta unui capriciu asia de absurdă, nu au modă de a înpărtăşi productele spiritului loră, spre a le face bună communu fie-cârui con-naţională. Şi Zeu! nu este mai puţină pretenţiunea filologiloru nostrii, carii voindă a scrie ca Tacită „querere“ în locă de „cerere“ şi ca Iuvenală „qui-ne“ în locă de „cine“ său ca ceiî ce nu voră se adopte semnele de principiu, dar’ totuşi le întrebuintîadiâ în faptă, unde nu le ajunge speculaţiunea, şi unde după regulele simplei raţiuni nici nu s’ar cuveni a scrie „laudâre şi veni“ în locă de „lâudare şi veni.“—Va să dică aceasta simplificare? Este cassarea suneteloră, în o limbă, attestată de avere seu serâciâ, de perfecţiune seu contrariu:? şi dacă affirmatî cu noi: că limba no— stră e mai avută în sunete; pentru ce se nu fiă şi în semne menite spre a le arăta? Diceti că nu scrieţi cu semne asupra suneteloră derivate, pentru a simplifica ' forma, si faceţi pentru fiecare cuventă, 5 reguli fo-nologice, 3 ortografice, 2 istorice şi 2 paralellisme cu atarii dialecte seu limbi! — Este asta a scrie; va se dică: a communica cugetele prin semne? Primindă semnele derivateloră, chiară şi celă ce din causâ că puţină avendă de a să occupa cu essac-titatea în scriere, i-ar scăpa a scrie „îngustă seu en- XV gustă în locă de augustă său „en în locă de în“ ce şi Grecii Iu au tV, „Spaniolii şi Francii en; italianii si Latinii numai i n; n’aru greşi ca ( după teoriile istorico-dogmaticiîoru) bietulu română, carele cu tote câ a studiată mai mulţi ani ortografia loră, nu Tar lasă audiuîă şi raţiunea sănătosâ a nu scrie: schimbaţii în locă de „schaimbatu“ său celu-ce în locă de „quellu-queu a D-Ioru, căci celă puţină cetitoriulă nu argre-şi în accurata pronontiare — ce ne este prima trebuintiâ. Pentru ce este ortografia slavonă atâtu de ne-desrădăcinabiîă din pâmentuiu română? Pentru că ea nu constă atâta ostenelâ şi corrăspunde variaţiunei su-neteloru, de şi întunecă originea limbei. Din acestă symptomă alu vietîei, ara trebui să storcemă conclu-siunea ce ne o dă, şi să o folosimă, dacă ne ţenemă a cunăsce missiunea scrierei. Filologii nostriî nu voră să scriă cum să pro-nontiâ în usulu vulgariă, numindă aceasta pronontiă „dialectă“ şi din astă causă nici voră a face deriva-teîoră semne; dar D-loră ne facă a scrie în tote dialectele presente şi “monumentale!“ Erudiţiunea opu-riloră D-Ioru ce au tractată despre fonologia limbei năstre, primindusă semnele ce noi dinpreună cu usulă le propunemu, nu voră perde din valorea loră, căci ele sunt nisce espositiuni ce ne escusă înaintea hunei, pentru ce nu ne este limba de astădi ca ceia de pe tempulă lui Virgilă, şi enumerândă metamorfosele secoîiîoră, cbiaru ele ne arată necessitatea de a face după cum ne dictădiă trebuintiâ presentului. Ba ce e mai multă, vai 6 re a loră va fi cu atâtă mai mare, cu câtă nu să espună înputârei, de a ne li amestecată lâ-muritulă presentă, cu acelă chaosă istorică. XVI Dacă nu amu voi semne, din părere că dăr’ aru deroga littereloră, nu vomă putea eşi din acestu cha-osu de câtă numai făcându littere noue pentru cele derivate; inse aceste littere se fiâ proprii, căci ce a-vemu, nu este alu nostru, er’ commune cu slavii, nu ni se cade să avemu. Scopulu pentru care aflâmu de lipsă a scrie cu litierele străbune, ce după modulă arătată ne sunt de ajunsă, este între altele: ca se ne înbrâcâmu limba într’o formă, ce correspunde şi originei şi na turei etimologice. în astă privintiâ toti suntemă de o părere; dar nu şi în essecutare-i. O limbă ce propâşi de şi nu în Iitteraturâ, dar în fonologia (ca a năstrâ)- a o face stagnantă, legându-o de forme ce Ie avea înainte cu 1500 şi mai bine de ani; a îngreuna prin mulţimea şi misticismulu regule— loră modulă scrierei ei, numai ca să putemu scrie cuvintele ca Yirgiliu, fără respectă Ia differintia pronun— ciârei de acum; a cădea în peceatele unoră popdre ce le ară lepăda, dar nu le potă: este o crimă în contra naţiunei, a căreia limbă cu această procedură amu fereca-o cu hyeroglife , ca se îngreunâmu profanului poporă, putintia de a să restaura prin productele spirituale a fiiloră săi. O crimă în contra urmâtoriloru nostru, carii păte mai puţină preoccupati de idei ficse, voindă a emenda gresielele nostre, voră fi necessitatî la durerăsa alternativă: seu a modifica o asemenea ortografia cu sudorea fetiei mai multoru generaţiuni, (ce apună până se introduce o assemenea schimbare pretutindinea), şi a resigna de opurile trecutului, carii de atunci înainte voru deveni numai objecte a curio-sitătîei archeoîogiloru limbisti; seu a purta acelă jugă XVII pe câtă de incommodă, chiaru pe atâta şi pentru aceia nebună. A presupune ca bîetulu română se nu-şî pdtă scrie altraminte limba, ci numai după ce au învătiată pe reposata latina, — este ridiculă. Cine nu scie câ grammatistii legislatori în ortografia, ceru acestu re-cuisitu pentru a putea scrie cu littere; pe lîngâ acestu studiu, şi cunoscintia perfectă a labyrintului de reguli ce se cruciadîâ fârâ consecuentiâ prin teoriile loru. Aici lasă pe „i44 afara într’unu cuventu română, pentru câ în rădăcina lui cea latină nu se află acelu „i44 colo înse ’lu adaugă în cuvinte, în a cărora rădăcină latină „i·4 nu se află, dar sunt siliţi a’lu adauge, pentru ca se nu revoce o regulă ce o ficsedîâ într’altu loca, — adecă pentru ca se nu apparâ a-si contradice. Asia „misicu44 în locu de mişcă, „pieptă, viersă44 in iocă de „peptă, versă,44 carii mai bine correspundu lă-tinescei rădăcini „pectus, versus44. Pentru aceasta semânare, într’alte locuri acelu erudită D. autoră, stă se ne cruciedie limba, pentru ca se o storcă-chiaru de s’ar depărta câtu de multă de intonare. Nu am de cugetă de a statui ună essemplu de greşdlâ, în attinsulă opă a celui mai erudită dintre filologii nostrii, căci pote cineva dice ună adeveri, fârâ a con-bate părerea altora; dar me necessitedîă seriositatea cuesţiunei a demustra, câtă de cu neputintîâ este fără introducerea semneloră pentru sunetele derivate, a re_ gula o ortografia pentru littere, în câtu nici silintîa acelui bai’bată, carele de 28 de ani să cuprinde spi'e acestă scopă cu cele mai vaste studii litterariî, şi a căruia cercetări filologice sunt nepretiuibile, —nu a pu- 2 ■ XVIII tută reeşi. Ar fi dar de prisosă a cerceta successele altora satellitî, ce au urmată pe aceia cale. Respectă specialitâtiei filologice, curea perse-cutediâ urmele adevărului; dar dacă ânatomisându-structura limbei şi genesa cuvinte]orii. procedura D-loru cea vasta nî-o propună ca o condiţiune fără care nimenea se nu potă scrie limba maicei sale : mulţimea scriitoriloră şi cetitoriloră nici cânuă nu ei va urina, fundă-câ ori carele, pentru mulţime scrie. Dar nici aceia nu se voră învoi, carii sunt în stare de a mistui acelă receptă, pentru-că celă ce va se înfiuintie-die asupra muîţimei, trebe se să conforme capaciîâ-tiei ei, şi coborându-să de pe înălţimea cea vertigi-nosă a speculaţiuniloră abstrase, resuitatuîă acestora trebe să lă dee publicului în dose practicabile, usioru receptibile. Bunâ-oră ca mediculă, carele consultată fiindă, în receptulă ce dă consultâtoriloră, nu înşiră diagnosa seu teoria morbulului (bălei), ci prescrie unu· modă terapică positivă. Ăstă-feliu Domniloru! unu receptă positivă, fără clausuîe, escepţiunî nenu-rnerate, şi teorii vaste, adeca o ortografia basatâ pe cele mai simple şi mai s e n s u a 1 ă-v edibile legi convenţia nai e., este presenta nostrâ trebuintiâ. Yădibilitatea sensualâ, mijloceşte usiurătatea, ăr’ aceasta este cea mai sigură garantă de a fi primită de toii. Nu trebe să uite filologii nostrii, că cetirea o-puriloră române, pentru „întelligentia nostrâ“ — durere ! fu pan’ acum unu iucsă, er’ nu o trebuintiâ neapărată, ce purcede din o sete conscientiosâ a spiritului de a şi—lă perfecţiuna. Cei ce au devenită la a-tâta consciintiă spirituală, sunt omeni de reflessiune. Aceştia toti cunoscândă alte limbi, prin litteratura că- XIX rora se cualificarà, vèdîndü chaosulü ortografiei no-stre, dan dosû littérature! romane, şi ’si cautà nu-tretiulă spirituală în străinătate, in càrea mai totï sun-temă întrodusï; ér’ cei ce nu sunt,-n’au capacitatea nicï a precepe opurile limbistiloru nostriï eruditï, eu atâtü mai puţină a sè intéressa de ele, séu chiaru a le şi imita. in diiia de adi avemă atâtă de lucru ce ne stdrce puţinele puteri active, în câtă mi ne rèmûne voià, ér’ mai adesea têmpû — spre a jertfi ani, pentru învăţiarea ortografiei, carea după svatulă minţei sănătose, nu ar trebui sè fià altă-ceva de câtă : modulă scrierei semneloră ce correspundă suneteloră carii sè afla în limba. Şi fiindă-că sunetele primitive din carii e compusă limba nô-strâ, nu sunt mai multe de 24, este ridicolă încercarea căr-turariloru nostriï, de a reduce pe cele derivate la primitive, fàrà de a semnalisa deosebirea loră. Nu va sè dică prin aceste ca: afară de aplicarea celoră 24 littere primitive, şi a semneloră pentru sunetele derivate, nu este aîtu-ceva de a sè mai lua în considerare ; dar nici nu Înţielegă trebuinţia, ca pentru o etimologia de 1500 de ani mértà a maicei limbi, sè rè-stignescă pe vina ei fiïà, ca sè o desvàtïu a pronunţia à è â ê î ci a, e, i; cum le aveaă latinii (după appareiiţia tradiţiunală, căci certitudine nu a-vemă.) Diceţi că : nu vreţi a o desvăţia, seu a o lipsi de sunetele derivate ; ce vè reţene dar, a nu le adauge câte o trăsură deasupra séu dedesuptă, în locă de a ne înbăta cu mistificaţiiîe nenumerateloră réguli, prin a cărora mijlocire în fine totuşi nu puteţi eschide de totă, ajutoriulă celoră semne? — Dacă scrieţi câte o virgulă ('), şi nu ati spintecată cuvêntulû ca se lă în- * XX flaţi cu o regula, pentru ce inimici al senweloră! nu o scrieţi fără semnă deasupra, cum se scrie astâdî în lati-niâ ? ’Mi veţi răspunde negreşită, câ punândă acelii semnu, nu se strica nici forma etimologică a rădâcinei antice, şi faceţi totă-de-odatâ destulă cerinţieloră pronontlei de astâdî. — Eatâ-vâ după atâta trudă şi silă, în fine reveniţi la principiulu nostru, după ce va refusatu alte mijldce! Apropierea între deosebitele ortografii, este mai mare de câtă cum credă chiaru şi autorii lorii. Deosebirea e numai, câ o parte din D-loră, nu voră se recundscâ semnele pentru derivate, ci numai după ce nu le pdte ajuta nici lunga analisâ istorico-dogmaticâ; dră noi, spre a încunjura această încurcătură, propu-nemă de a dreptulă principiulu: de a-scrie semne ce-loru derivate din primitive, căci prin acestu modu pu-temu păstra şi asemănarea antică. într’adeveru, scriindu â, e, â, e, î, d, ţ, la cele derivate din primitivele a, e, i, d, t, său spre essemplu: scriindu deu, ţenere, şedere etc. mai puţină se modifică rădăcina latină: (deus, tenere, şedere) de câtă prin procedura anti-commatistiioră ce scriă: dieu, tienere siedere. Ba pentru ca se nu ’şi contradicâ uneia reguli, după care au putută scrie trii patru cuvinte ca pe cele latine, vedendă câ nu le potă pe tăte, făcură atâtea escepţiuni differite câte caşuri. Dar de ce se întru în demustrarea detâiatâ a mul-ţimel de contradicerî, misticisme, ambiguităţi, şi defecte a sistemeloră ortografice ce nu sunt basate pe pro-nontiâ, de tâmpu-ce, destulă sunt de cunoscute, căci pe mulţi ne-a constată sudbrea mai multoră ani convingerea: câ ne-amă înşelată cândă amă credută câ pe XXI aceia cale vomü învâţîa o ortografia bună, adecă cor-rèspundàtére publicului nostru,— sè tacii de străini, pe carii nu i-amd putea capacita nici în 3 dece-annii în aceld modu. O vorbă ca o miă! dacă avemii sunete în limbă, trebe sè avemii şi semne lorü corrèspundïà-tére în scriere. Invoimu-ne în această macsimă simplă, cbiară, evidentă, cele-lalte sè resolvă de sine. Sunetele derivate, trebe sè aibă primitive. Lasă litierele suneteloră primitive nesemnifăcute seu curate, a-sia cum le scriéu primitivii romani, şi fă semne câtă sè pète mai simple la litterele cele primitive cu carii scrii sunetele cele derivate. Astu-feliu scrie limba cum o vorbesci, şi cu mirare vei afla, câtü de usïérà este ortografia propriă română. Aceste reguli pète vord revolta pe unii din teoreticii nostrii, — fià însè în pace D-lorii, că pentru aceia că vomd scrie „celd ceu în locu de „queUu-que*·'*, séu „scliimbareu în locd de „schaimbare“ a D-lord, nu va dice nimenea că aceste cuvinte sunt înprumutate de la nemtiesculd ,,t>evjenigcu séu de la slovenesculu „p^cB L ii“; şi nici străbunuld Cicero nu si va sparge cosciugulu de mânià, séu va mişca pe Jove prin puterea elocu-entiei suale, ca sè—i înprumute trăsnetuld spre a ne frânge capetele pentru această crimă. Scopuld nostru este a scrie cu litiere. Eld nu este numai o utilitate, ci chiaru necessitate pentru români· Regulele archeologilord fatiă cu realitatea lim-bei presentului, sunt accidentării, şi silintïà D-lord de a le susţenea fără causé categoricd-imperativă, este arbitriu; ér’ combinarea din accidente şi arbitriu, nu va fi în stare de a înpăca cerintiele necesitătiei, séu chiarü a sè géra ca necessitate. XXII Lâsatî dar ca însâmnândă sunetele derivate, se scriemă în uniformitate, spre usiurarea scriitoriloru şi a cetitoriloră, şi spre mântuire’ a-celoră şuflete numerose, carii neavândă voiâ, talentă, seu tâmpă, de a se occupa cu estravaganta mistificare a artei de a scrie, ne închina......lui cu orthografiâ şi sciintiâ cu totu, şi ne închidă porţile înaintea nasului, declarândă a nu ne precepe. ^ Trebiimtia introducere) littereloru. i Dacă nu amu avea trebuintiâ de a fi consecuenti cu faptele nostre istorice, cu sentimentele actuale, şi cu nisuintîele naţiunalitâtîei nostre; dacă nu ne amu fi esprimatu noi, şi chiaru şi străinii ce se interesse-dîâ de noi, părerea de reu asupra fatalei perderi a caractereloru visibile a limbei ndstre; cu unu cuvântă, de amu ignora tristele antecedentii a naţiunalitâtîei no-stre, neînvâţîndu din atâtea pâţirî; astâdi, în diua reînviere! ei, amu trebui se reînbrâcâmă dulcea ndstrâ limba, în nobilulu ei costumă strâmosiescă. La vederea lui, popârele cele mai civilisate a ie lumei ne vorărecundsce originea, fără istoriâ; ne voră întielege limba, chiaru şi neaudînd’-o, şi în tote cinci părţi a le pământului va întâmpina fraţi, carii Cu bucuria voră chiama: etă o limbă sordre! In primâ-vara anului trecută jurnalulă Spaniolă, „Esperanzau cu ce stylă superbă, şi colâre poetică, în ce tonă de doru, annontiâ milliâneloru sei coinpa- XXIII triotî, descoperirea unei naţiuni sorore, perdute în ori-entu de marea familia latina. Ce a fostă caiisa, ca după o luptă atâta de îndelungată, după atâtea sufferin-tie, despre essistentia nostrâ se nu străbată scirea nici până preste Pyrenei? Inimicii naţionalitâtiei nostre, vedândă că nu ne luptâmă „atâtă pentru viătîâ câtă pentru limbă,“·* după ce feliuritele încercări de a ne răpi pe aceasta nu le a successu, ne a înbrecat-o în difformulu costumă actuală, ca fâcându-ne sclavi, se stergâ din vederea depârtateloră neamuri, idea despre nobila nostrâ origine. Amate cetitoriule! Recetesce această as-sertiune, căci în ea se cuprinde essentia faimoseloră nostre lupte. Secolulă luminiloră ne născu pe Maior, Şincai, Claină, şi Lazară ca se reînvie estinsa consciintiâ a originei şi a missiunei ndstre. Ati trăită ca să fiţi martori celoră ce au urmată în acestă secolă. Sciţi ce de pedecî, câtă sânge, essilă, persecutiunî, câtă os-tenelâ pe câmpulă litteraturei nostre şi aceîoră ospi-tale, ne a constată a ne dovedi falsificarea originei nostre, şi a consecuentieloră ei. Eatâ pe ce pretiii scumpă amă răscumpărată noi numele şi limba nostrâ, şi amă pregătită dreptulă de a ne învestmînta limba cu litterele străbune. Se po-te dar, ca astâdi acestă dreptă se nu lă recunăscemă; şi recunoscândulă se nu ne fiâ o sânctâ datoriâ de alu pune în lucrare? Asiu conjura România pe pâraele de lacremi, de sânge, şi pe mărimea ruşinei naţiunale, ce ne a constată indolentia de a nu ne putea încă decide la deprinde- * Cuvintele unui istoricii alu Ungariei din alu 12-lea seeolu. XXIV rea cu ver 8-10 semne de scrisă, ca sè ne curăţimă litteratura de marcele blàstèmului ce au asuprit-o. Nu este poporu care sè învetîe atâtea limbi şi prin urmare atâtea ortografii, ca românulü, nici intelligen-tlă carea atâtă de puţină sè sêntïascà datoria de a sî-o regula séu a studia pe a sua, ca a nostrâ. Desola-foriă attestată este acestă adevèru, despre necdpta consciintîà a naţiunalitătîei nostre! Ună poporă devenindă a fi subjugată materialiceşte , prin trei revoluţiunî trebe sè sè làmuréscà spre a sè regenera pentru libertate : prin a cugetârei, scri-erei, şi a fapteloră. Pân’ atunci elfi nu sente origi-nalmente, ci servindu-i de modelă direcţiunea séu in-pulsulă învingâtorlului, si torce însuşi legătura ce ’lă têne în dependintlă. Dependintla ndstră nu e pretu-tindinea urmarea unei subjugări fisice, ci mai multă morale. Slova şi autorii dinpreună cu patronii ei, nu ne au subjugată, ei ne-au înpilată, ne-au sedusă, ce e cu atâtă mai rèû. Dacâesteiertaiăa concheia de ia spirilulă tênerei néstre littérature, şi de la consciintîà desceptată a missiunei Românului în orienta, manifestată prin faptele cele recente, în fine de la caracterulă individua-litàtïeï ndstre sociale, ce sè esprimă prin manierele, aplecările, asemănările între-naţiunall, şi prin attrage-rea şi respingerea ce urmédia din acest! factori: este incontestabilă, că în noi s’a emancipată cugetarea, şi o mare parte din revoluţiunea fapteloră spre o direcţiune naţională s’a· completată. O anomaliă flagrantă este încă a sè delătura, ca sè putemă cu dreptă cuvântă affirma completarea direcţiunei naţiunale şi în litteratură. întârdierea este cu atâtă mai mare pècatu, XXV cu câtă întreprinderea nu ne constă durere seu daună, nici este ver o greutate, ci din contră, ar completa triumfulă, gloria naţiunei, şi bucuria civilisaţiloră noştri! confraţi. Eatâ scurta indigitare a causeloră, ce mi escitâ ruşine, disgustu, iiidignaţiune, şi gretiâ, de câte-ori vădă slavonesca slovă usurpândă domenulă siră-mosiescă a caracteloră române. De cândă purtămă răsboiă asupra sloveniturei pentru Iitteratură, de toti înpilâtorii şi inportuniî românitătiei nostre amu scăpată, numai această rugină ne mai detrage întregitătiei na-ţiunaîe. Cu fortia, şi de-odatâ ni s’a inpusă; cu o deliberare spontaneă şi constantă să o eliminămu! Spre acestă scopu, cugetă că esprimă o dorintiâ a tuturoră filoromâniloră, provocăndu pe toti amicii lit-teraturei nostre la o adunare, în carea se ne srătuimu asupra modului de 'a scrie cu litierele străbune. Mi voră dice pote cei ce mai multă au în vedere posibilele pedecî, de câtă simplicitatea logică a întreprinde-rei: că. cu greă vomă putea aduna toti corifeii filologiei. Eu le răspundă cu adeverulă istorică : câ lip— sindă mulţi din D-Ioră, voră lipsi cu atâtă mai multe capritii, opiniatritâti, şi pedanteriâ. între cei ce se voră aduna, sum sigură că va prepondera numărulă 6-meniloră practici, şi bunulă sensă, Carii sunt recuisi-tele principale spre a essamina măterialulă cercetări-loră filologice, ce este destulă de mare. Scopulă ei dar ar fi: a concerta asupra unei base ortografice, simple, a face o convenţiune-fiâ chiară şi provisoriă-pentru uniformitatea în modulă scrierei ; a avisa pu-bliculă în modă practică despre resultatulă acestoră conferintie, ca la diua bunâ-vestirei naţiunale, se rum- XXVI pernă de odată cu o veniturâ periculosâ, ingrată, şi dif— formă de adi-buchievechîe. Trebuintia pressâdiâ, şi noi nu o mai puternu a-mâna. Nu voimu a delibera pe secolî înainte, ci a ne întieîege îa o uniformitate în presentu. Nici vremă a închide câmpulu cercetăriloru ţîntitbre la emendarea modului ce se va ficsa prin convenţiunea acestei adunări, seu congressă ortografica, ci a essecuta cu con-secuintîâ îndegetaţiunea ce ne-o dădu usulu, şi se cur-mâmu odată chaosuîu ortografică, ca se nu mai încapă ridiculosa escusare: că din lipsa de o ortografiă po-sitivă, nu avemu ortografiă. Perfecţiunea nu e pos-sibilâ în acţiunile omeneşci. Summa nisuintîeloru nd-stre e: a face unu ce bună, raţiunală, şi aceasta a o convenţiona cu cei ce se occupâ mai multă cu scrierea. In acestă congressă, vomă aduce fie-care păreri pdte diil'erite, dar conlucrândă pe baza ce se va afla mai correspimdiâtdre scopului, sum sigură că ne vomă reîntdrce cu una şi aceiaşi părere şi resoluţiune; cu unirea ortografică. Ea va pregăti pe toti Românii ia urmările jurământului, de a ne lăpeda în scurtă de fatalele ingredienţii străine. Predecessoriî nostrii în iitteratură, ne au arătată ce ară fi de făcută; dar noi următorii loră, cu ce ne vomă acuitta datoria cătrâ mai fericita epocă ce ne fu re-servatâ ? Formosă este a fi — dar mai formosă a se face-r-]iberă. Se emancipâmă spiritulă în essentiă şi în formă, de totă ce ne ară aduce aminte de o condifiâ ruşindsâ, căci aceasta faptă, e însăşi eliberarea! ') ■ D. P. MARŢIAHU. PRINCIPILORÜ şi ÎNŢELEGINTlEI Introducere ÎN SISTEMA economiei politice. PRECOVÎNTARE. Tdtă Europa, şi mai cu sima cea mai populată parte a ei, si a ţintită, ochii asupra României; tote comunicările din viatia socială a territoriului ei, sunt căutate. Călători de tdte naţiunile a venită se ne studi-edie isvdrele averei ndstre, şi lăcomia la ele sunt causa felîuriteloru îngrijiri de viitoriulu acestei teri. De vomă privi la Frantia, vedemă o parte a jurnalisticei, în manile millionariloră, ce conducă societăţi speculative în—şi afară de frontierele patriei loră. Bel-giulă este. ună stată industrială. Organele ambeloră teri, afară de cause politice, au şi calcule materiale în sympatia loră spre noi. Nu mai puţină Germania ne privesce de o grădină frupţiferâ ce ’şi ascdptă es- 2 ploatâtoriulă. Ce se dicu de Austria, carea de multă a monopoiisatu comerciulu nostru, şi ănde astâdi s’au formată feliurite societăţi, ca nu numai statulu, ci şi puteri individuale se affronte concurrintia ce li se a-menintiâ din celeiaîtâ parte a Europei. Eatâ o cheia la secretele interesseloră ce se con-bată pentru noi şi asupra nostrâ. Nici pdte fi al-traminte, căci astâdi ne mai putându-se practica cucerirea ţeriloră prin assaltulă anneloră, statele înflu-tiâtore trămittu înainte industria şi commerciulă, ca se !e pregâtdscâ calea pentru p occasiune mai favori-tore — Deci de vomă scăpa de dependentiâ politică, ni se gâtesce alta — economică. Toţi într’ună tonă ’şi esprimâ nerăbdarea pân' la organisarea României. De unde aceasta uniformitate a dorintiei strâiniloră? Causa nu e numai politică., ci şi economică. O mulţime de interesse, de întreprinderi şi capitaluri, stau la pândă pân la regularea stâ-rei politice a României, ca se nâvâldscâ asupra terenului ei;' şi noi încă nu amu reflectată asupra origi-nei, inanţenerei, şi conducerei facultâţiloră ndstre productive, communicative, şi consummâtdre. în tote statele este cea mai mare îngrijire de crearea, nutrirea şi lăţirea cunoscintieloră economiei naţiunale; Ia noi şi numele sciintiei este mai necunoscută, eu atâtă mai putină representată prin cathedre, associaţiuni scien-tifice, seu cârti instructive. Ne înundediâ tendintia interesseloră materiale — bol’ a secolului, — şi noi departe de a ne sci apară, n’amu cugetată nici baremă asupra essistentiei mijloceloră palliative; Dacă a scăpată ţera pân’ acum —de şi nu neata-cată—de gangrena acestei influintie, causa este, că a- 3 ceştii spirită, aceasta direcţiune a activitâtîei popore-loru fundă nouă, precum şi sciintia ce o provocă,- de abea s’a născută, şi a şi crescută gigante, pe carele numai nesigurantia essistentîei nostre poiitice, — conturbată în feliurite moduri — l’a refânută. Nu pretindă a avea spiritulă profeţiei; dar ar trebui se fia orice patriotă mai puţină de câtă scurtă la vedere, nepreve-dendă, câ din lipsa totală a refiessiuniloră asupra economiei naţiunale, coniinuândă ea, va proveni ruinarea essistentiei acestei naţiuni. — Ună Adam Smith, este mai bine meritată pentru înflorirea Angliei; ună Sully, ună Colbert şi Quesnay, sunt mai nemuritori pentru Frantia, şi pentru întrega lume civilisatâ, de câtă gloria miiloră de alţi bărbaţi de stată, ce au servită numiteloră popore. Şi pentru ce altă-ceva, de câtă că, ei au fostă carii prin cuvântă, scrisori, şi fapte, ne au învâtiată a medita asupra resultateloră esperientiei poporeloră, ce le au petrecută în processulă silintiei de a ’si mări averea. De atunci pan’ acum, ce deosebire între agricultură, manu-facture şi industriâ, ce între systema administrativă, şi tcitâ viatia socială a natiuniloră ce au profitată de aceasta sciintîâ! în Englitera eâ are cathedre până şi în şcolile populare. In asia-numitele „mechanic institutions'-<· dotate forte liberală, se propună elementele economiei naţiunale nu numai eleviloră meniţi studiiloră mechanice, dar şi sessuîui femeiescă. Numerosele scoli de prunci cunoscute sub numirea „Birbeck schoolsu pentru a că-roră susţânere s’a adunată ună capitală, a căruia venită anuală este de 20,000 pundî steri, (la 100,000 galbeni), propagă aceasta sciintîâ între bâiaţii din şco- 4 Iile populare. — Am adusă numai 2 essemple din multele instituţiuni ce făcu pe Englesu a fi celu mai luminată poporu în cuestiunile attingâtăre de comerciulu socială. Asemenea silintîe spre popularisare’ acestei sciintie să facă în tempulă presentă în Germania, de şi nu prin scoli populare pan’ acum, dar prin o mulţime de jurnale populare; er sciintîa systematicâ se propune prin câte 3—4 catedre în academiile juridice, a câroră missiune este a cresce omeni de stată. Scilntiele juridice ast-feîiă cum sunt representate pe catedra academiei române de aici, sunt numai o parte a sciintîeloră sociale. Ele suntă aplicabile numai la assigurarea personei, şi a averei a-tacate prin faptele nelegitime a ămeniloră. Inse carii sunt legile după carii cresce, se micsîorădiâ popula-ţiunea, căuşele, institutele şi efectele loră, precum şi elementele din carii se nasce averea,, prin ce fase trece, carii sunt legile producţiunei, înpârţirei şi con-sumţiunei loră? — cu ună cuventă, doctrinele economiei politice, sunt ună studiu nu numai nu mai puţină în-portantă dar nedispensabilă. Aceasta sciintiâ reîntre-gesce pe ceia-laltâ, şi numai prin ea o păte întîelege deplină. Din desvoltarea ei se sente armonia inte-resseloru, şi din cunoscintia acesteia se păte apreţia trebuintia şi valărea instţtuteloră statului. In aceasta ţeră s’a făcută în tempuriîe mai none multe pentru râdicarea economiei private; dar pentru îeconomia naţiunalâ, carea arată cam trebe se prive-scâ omulă de stată la cele private, nisuindă a le a-duce la armonia, şi cum să constituă averea naţiunei ntregi, — până astâdî mai nici menţiune, cu tăte că' 5 statuia nu este chiâmată spre conducerea economiei privaţiloru, câtă pentru a naţiunei întregi. Este tempulă ca să încetâmu a fi passivî câtrâ is-vărele acestei teri abondante, ce si au propusă tăte statele a le esploata. Noi nu ne putemă eschide de commerciulu altoru popore; şi daca nu, — trebe se ne râdicâmu pe nivoulu cunoscintîeloru economiei sociale alu Ioru, pentru ca se nu fimu înşelaţi. ' Spre reînvierea vietiei politice a unuia poporu r) înainte de tote e de-lipsâ, se aibă cunoscintia condi-ţiiloru de la carii depinde sănătatea organismului, ce numimu: viatia sociala. Voimu să ne punemu pe tră-ptâ egală cu alte popore civilisate, voimu ca în noi se să realisedie sentinella cui turei europene în ox*ientu· trebe să scirnu şi să aplicâmu resultatele ei; voindu să întrâmu în familia stateloru înaintate, trebe să în-troducemu disciplina familiară pe principiile adoptate de ele, aplicându-le la înprejurârile locale. . Aceste sunt motivele ce mă facă a întreprinde o cercetare sistematică asupra tuturoru euestiuniioră principale a economiei politice. „C’est le premier devoir des bons citoyens de „propager Ies sages doctrines de l’ăconomie politique*“ a disă Impărâtoriulu Napoleon III în oraţiunea sua pentru deschiderea şedintieloră corpului legislativă în primăvara anului trecută. în adeveră, arJănda-mî dorire de a aduce tributulă datorii câtrâ societate, folosindu-o după putere-mi, — după o matură meditaţiune, n’a aflată ună câmpă mai lipsită de activitate, şi mai pressante de a lă remedia, de câtă introducerea sciintîeloră e-conomico-politice, în patria naţiunei mele. Ele arata omului de stată cărările şi mijlăcele carii conducă la BCONOMIA SOCIALA. 3 6 avere şi putere naţiunalâ. Officiaîulu statului din ele si va cunosce missianea, desfâşurenduse înaintea ochi— loru totu terenulu vietiei interesseloră materiale a unuia poporă. Finanţiariulă, juristulu, advocatulă, chiaru şi economulu privată, numai prin ele pote deveni la cunoscintia elementeloru cu carii este chiămatu a se occupa. Aceste sciintie, ca nici una alta, respândescu lumină destulă, asupra construcţiunei membreloru şire-lafiuniloru fundamentale a societâtiei, a motiveioru' şi effecteloru activitâtiei ei. De şi tenere încă, pe lungă alte sorori, — studiulu loru au şi trecută preste fasele generaîisârei, cu o repedime mai mare de câtă alte sciintie mai bătrâne. Acdstă anomalia esplicâ natura şi inportantia loru. Mai păli’ acum, ele au fostă occupafiunea privilegiată a principiloru şi a nobletiei de nascere. Astfeliă era tempulă! — Acumă sunt favoritele plutocraţiloră şi a aristocraţiei de spirită. Ei dispună preste presentu. Statele civilisate sunt în diorile dilei în carea aceasta sciintiâ ya pătrunde în coliba muncitoriului. Viitoriulu e sub velă! Dacă trebuintîele materiale sunt condiţiuili nedispensabile a essistentiei omenesci, ce însemnătate pote avea sciintiâ despre aceste cuesfiuni de viatiâ, — mai cu sdinâ în acestă secolă, în care de la individă până la cea mai mare din tdte societăţile omenesci — confederaţia popdreloră — e basatâ pe ea? Ce, — materialismuîu se fiă basa societâţiloră ? Nu vorbescă numai omeniloră de stată, carii sciu ce sunt movenţii sociali; răspundă moralisatoriloră, carii ară înputa materialismuîă acestei sciintie. Au nu este în economiă morală; — moralulă lucrârei? — Dacă e ver o sciintiâ carea se ne assiguredie domnia 7 asupra propriului nostru, carea sè ne învetle a sacrifica din presentfi pentru viitorîu, şi sè stàruéscà pentru pacea şi concordia între cetătlenl, este ea. Totfi ea ’ti arata mijiţi cele, şi prăpăstiile nestêmpàràrei, a-viditàtïei, lenei, şi ce produce nejustiţia, disordinea ce sécà puterea publică. Ce ne folosesce această térà proverbială pentru averile ei, dacă nu ne dămfi silintla de a o sci apre-tia? Aici zace rădăcina indolentlei cătră cele mai im-portante, inai sublime, şi mai eterne legi a missiunei popdrelorfi.—Yiatîă naţiunei e o vegetare, societatea e monotonă ; amorulü de patriă, e asemenea cu a asinului, pe care lü attrage grajdulfi, numai pentru că în elfi află nutretlu. Celû ce vre’ a sè folosi cu conscienţidsă estimare—-de averea sa, trebe sè sciă legile după carii sè produce, sè manfêne, şi se consummă. Cu atâtfi mai multfi e datoria celorfi ce desbatfi asupra interes-selorfi publice, conducă, dispunü preste sortea uneia societăţi; Acestora Ie mai trebe afară de teoriă, stu— diarea critică a datelorfi statistice, despre caşurile relevante, spre a putea demustra cu evidcntlă: unde, în ce modfi şi mèsurà trebe sè sè introducă cutare ameliorare? Argumentelorfi ast-felifi sprijinite (proptite) , nu va putea résista sofisma rèutàcïosilorü. Unde essistă direcţiunea unitătlei raţiunale, acolo propăşirea naţiunei sè face cu puterea lumei întregi, căreia nimenea nu pète résista. Nisuintla tuturorfi fiindfi unirea în acele-sî interesse, naţiunea ce nuur-médïà acestei direcţiuni, viitoriulfi acelei este căire târdiă, jugfi, servitute. Suveranitatea este puterea poporului ce a deveniţii la consciintla interesseloru suale. * 8 Se studiâmă realitatea ce avemă în mâni, şi se nu ne radîă-mâmă pe cele nevădute, căci efemera este proptirea lorii. Presentulă e unu momentu dulce, pentru câ he a-ratâ o perspectiva de a face comparare cu unu tristă trecută; elu însă nu este o fericire, până cându acelu viitoriii e obscură. Garanţia bunului viitoriu este voia constanta, de a servi numai lui. In silintia de a regenera patria, sunt două momente bine distinse: una politica, alta socială-econo— micâ. în politica, voimu conservarea relaţiiloră aşterne ce avemă „de jure antiquo.“ în a doua, ne consistă mărimea missiunei, căci evidenţă e trebuintîa de a reforma. Aici se tractediâ de a crea institute, carii se prefacă individele (ce se află în stare dishar— monicâ) în eetâtîenl, a cărora sferă, fără de a vătăma pe a altuia sferă, să fiă destulă de mare pentru a şî putea câştiga interessele materiale şi morale, în mesura de lipsă spre a să întări, ca din puterea tutuloră individeloră să-purcădâ puterea statului—singura garanţia sigură. —Dar mai ’nainte de a organisa aceste institute, este de lipsă a es— sâmina: carii sunt legile vietîei interesseloră sociale, şi mai cu sămă materiale? pentru ca siguri de a nu greşi în contra îoră, săprocedemă eu deplină cunoşcintîă a objectului, la mijlăcele essecutive. Dar nici atîta încă nu e destulă. Rămaşi în deretră cum sunîemă, trebe să suplinimă în scurtă tâmpă, ce a făcută alţii în secoll. Celă ce nu concurge său nu rivalisâdlâ, câde. Acesta e şibole— tulă secolului presentă. Trăimu în mijloculă essem-pleloru. După ce a ti possibîlitată puterea, delătu— rândă obstaclele ei, trebe să-i daţi şi svaturile lu— minei, pentru a o putea păstra şi înmulţi. De a ti înpărţi în România averea lui Gresus, tesauriilă de la 9 Ecbatana, banii lui Ptolemeu II, averea Romei pe cându era dömna lumei, seu a Spaniei, pe cându era dömna unei împărăţii în carea nici odată nu apunea sörele — nu ati fericit-o; din contră, precumă ne arată deca-dentîa popörelorä citate, a ti fi autorii ruinei ei.—în-vâtiati poporulă a se îngriji pe sine! Acesta este scopulă finalii a Întreprinderei presente, dedicată mai ânteiu principiloru fi înUelegintiei naţmnei române, pentru a urma ordine! răsăritului luminelorii întîe-lesuale. Intenţiunea mi este a da şi celui ce nu avu occasiune de a se informa de pe catedră şi din biblioteci,—ce ambe ne lipsescü — o ideă pe câtă voiu putea de chiară, despre principiile şi doctrinele inte-resseloră materiale a societâtîei. Yedi bine că materia loră fiindu atâtfi de vastă, de elastică, şi încă ne-deplinitâ, ca în puţine alte sciintie, sum necessitatu a o pertraeta pe scurtă, şi a recomenda mai înainte de töte, de a medita asupra cetiteloră mai multă, de cum este scrisă. Câtă pentru metodulu pertractaţiunei: amă prelucrat-o într’ună modă mai nedependente de metodele usitate, nu din originalo-maniă, ci din causă că m! amă propusă a încerca: dacă să pöte reduce tötä materia economiei publice la o sistemă analogă altoră doctrine filosofice, asia ca fie care cuestiune se purcădâ ca o consecuintîă din precedente ? Sciu că este mai irritâ-toriu a nu procede sistematicesce, pentru că: în acesta casă pertractedî objectulu care ’ti place, înfri din sfera unuia în a altuia objectă, nu eşti legată de con-venientîa locului, eşti nerestrînsă în alegerea argu-menteloră militante, cu ună cuvântă, ai o mulţime de înlesniri, şi în totă minutulă câte ună mijlocă de a sur- prinde pe cetitoriă. Acestei metode înse ei lipsesce pe de alta parte legătura, şirulă, esplicaţia prin necessitateâ logica, şi possibilitatea de a ordina chaosulă elementeloră, din carii constă cadmiu acegtoru doctrine. în litteratura ndstrâ puţină şi superficială ar fi foloşulă unoră monografii asupra unoră cuestiunî numai, înainte de a avea o ideâ despre totulă,. şi despre relaţiunea pârţiloră între sine; va se dicâ : înăinte de a avea o sistemă a princip iilor ă economiei politice. Nu amă pretensiunea de a da celă mai perfectă ideală de sistemă, căci acesta s’ară putea numai allâturândă în totâ estensiunea, atâtea idealuri differite , câte proprietăţi caracţeristice au differitele popdre, şi fiind-că şi aceste scimbându-sl trebuintiele continuu, ară trebui se schimbe şi sistema conformă continuului pulsă a tâmpului. Cei mai geniali încărunţiţi în teoria şi esperimentarea statului, încă numai instinctualmente şentă acestă pulsă, fără de ală putea communica verbală. Dar nici se pote condem-na o sistemă pentru aceia, că dorâ se mai poţă în-trepune unele cercetări,—ba aceste se potă reînnoi de mai multe ori; căci economia politică nu este unu ter-renă încheiată, ci o sciinlîă ce cresce în tdte dimensiunile, fiindă-că trebuinţîele poporului prefăcându-se pe di ce merge, dau scrutâtoriului.noue inplicârî şi resultate. Totulă ce se cere de la o sistemă bună este: ca ori, ce cuestiune nouă, se si potă afla loculă în ordinea si-stemisaţă, fără de a’i întrerumpe lântiuirea. în mişcata năstrâ viatiâ socială, la care a lua parte e chiâmarea fiâ-cărui Română; în fluctuaţiunile (talazurile) pâreriloră de di, este o . bine facere a afla o insulă solidă de adeveru scientifică, carele se justifică însusî, prin legătura cea strînsâ a consecueritîeloră din II principii neeontestainic. Pressautla acestei trebuintîe, nu mi a dată teinpă destulă, de a considera în aceasta pertractare tote cerinţele mai secondarii a formei; • credendu că îndoită dă,, celă Ce iute dă. Va veni pote tempulu, cândă yoiă amplifica-o în essentîâ şi formă. Cum este ea acum, pâte servi ca manuală pentru prelegeri verbale; dar şi autodidactului ca surrogată de esplicaţiuni metodice. Am citată essemple de a po-pdreloră străine, şi din litteratura loră, nu din lucsu scientifică, ci din trebuintia de a arăta isvoreie de unde se potă trage informaţiuni mai ample în privintia cuesţioîiatului objectă; mai încolo, pentru a arăta modulă'lucrare i altoră popore, spre a înpintina la imitarea loră, cercetândă câmpulă desolată a patriei noslre. N’am completată cu de amânuntulă citarea opuriloră lit-teraturei străine, de frica de a nu ve părea prea minuţiosu; dar am enumerată destule pentru a convinge, câtă de în— deretu stâmă noi, altoră popăre! Mărturisescă, că de sfială de a nu fi prea molestătoriă pentru cetitorii puţină dedaţi cu cercetări detaiate, m’am restrînsă adesea în citate, până la o altă occasiune. Puţine popă re sunt — ce e dreptă— carii ne au premersă în a-cestu feliu de lucrare, dar chiară aceasta înprejurare ne înpune datoria mai cu deadinsulă, de a lua în considerare tote faptele loră. Pertractaţiiie aceste nu sunt reeepte de a Ie travesti la viatiă, în aceasta formă. Menirea loră e: a forma omeni practici, prin inpulsulă ce dau de a cugeta asupra legiloră naturei, pe carii omulă nu Ie păte domni, dar se păle folosi de ele prin combinatiune. Nu înpunu; arare ori ’mi iau libertatea de a propune ceva, fiindu-mi scopulă de a espune numai. Mai re- petü: cà puncturile de vedere a macsimelorü economice sunt multe, şi dupa differintiele têmpului si locului. — Mè silescü a me conforma Înprejuràrilorfi néstre, dar asïu voi ca cetitoriulü sè sè dedeie la tète asser-ţiunile acestoru pertractafiunï, a considera nu numai urmările economice, ci şi sociale; şi pentru ca sè sè pôtà întàri în convingerea sua, sè sè întrebe la inde-getaţiunile istorice : carii au fostă causele ? ce au ne-cessitatü cutare ideà, institutiune séupàrere. Celü ce ast-feliü ’sïpôte esplica ună fenomenü cu deplină convingere : nu jôre în cuvintele unuia ilinerariă, càcï ten-dintïa lui este de a conduce la formularea unei idei— câtü sè pète de chiare, asupra vietiei şi metamorfoselorü avérei sociale, — nedependente de orï ce autoritate alta, de câtă a ratiunei. Mai sum datoriü a da esplicatiunï asupra formei acestei scrieri. Mulţi voră afla pote câ stilalu este greu. Ade-veralü cà sunt numeroşi, cei ce pretindă, ca despre ori ce objeclü sè sè vorbéscàîn stilü femeiescü. Stilulu încă are douà sec suri. Sè pète eu dreptü pretinde ca romantïele sè sè scrie în stilulu seesului delicată, dar sciintïelorü şi mai eu sema filosofiei si legislatiunei, nu sè cade sè ’şi eastredïe bàrbàtia. De altr’aminte, celü ce întïelege allegoricele frase a allusiilorü ce sè aftà adesea prin romantïe, acèla va întïelege eu aceiaşi for-tiare a nervilorfi cerebrali, şi limba maicei suale, vor-îritâ în maniera mai puţină euinarâ. Apoi, adressândă acestă opă întielegintei parti a naţiunei, n’am pretenţia de a fi îrttielesă şi de cei ce pentru a precepe o scriere, nu si-a dată mai multa silintiâ de câtă ce putură profita de Ia nutricea lorfi. Am disă, ca cercetă- 13 rile economiei sociale, sunt cercetări fiiosofice-politice, asupra elementelor« interessului materială a soeietâtiei. Piindu dar ele o abstracţiune filosofică, numai acela le va Intîelege, care are capă destulă de tare spre a da frunte cu temeiuri logice. Multîâmită lui D-deu! aceasta cualitate e înnăscută Românului; dar providentîa carea a măsurată fie-cârui dară, totă de odată şi unu antidotă, ca se contraballantie estremitatea; ne a dată şi oreş-care aplecare la neperseverantîă. în aceasta stare, ceremă ca tdte şi iute se Ie întielegemă. Ea ne duce la superficialitatea: din tote câte-ceva, nimică întregă. Nu e data omului de a pătrunde şi a ’şi apr opri a tdte ca prin sboră. „în suddrea fetîei tale vei câştiga“ nu este ună blâstămă, ci ună adeveră, o morală adâncă înrădăcinată în natura omului. Aceia ne este mai scumpă şi mai dulce, ce ne a constată legitime sudori. Anume m’am esprimată pe alocuri în frase mai abstrase, pentru ca întîelegerea loră se con-ste ceva ffieditare.—Espiicatu-vaţî prin acelă modă concretulă întielesă, — sum sigură că vi Taţi şi apropriată! Mai repetă: că să cetimă mai puţină, dar cu deplină pătrundere; căci celă ce se silesce a ceti multăi, acela va fi 6spe, (musafir) Ia mulţi, dar amică nu va avea. Aceste cercetări dar resignădiă de a servi petrecerei său distracţiunei celoră ce au antipatia câtrâ morala lucrărei; să îndestulesce cu simpatia celoră ce caută trebuintîele seriose. Câtă pentru revista enciclopedica, cu carea începe Introducerea, — va părea ceva straniu, nevădendu-o ast-felîu tractată, necum în câte economii politice s’a publicată în littcraturele străine, dar nici în opurile loră enrcyclopedice. — Trii motive m'a făcută a urma în mo- 14 dulă ce am adoptată. l-iu Lipsa de o encyclopediâ în romănesce. 2-a Trebuintîa de a face visibilâ strînsa şi înplicata legătură a materieloră pertractande în sciin-tîele de stătu, de dreptu, şi de economiă. Ca ori care viatîâ, şl· viatiâ socială este unu ce întregii, a căreia dilferite manifestaţiuni sunt intimii legate de olaltâ. Celu ce vrea se aibă parte în a o conduce, trebe se cuno-scâ întregulu, şi connecsiunea loru. ·—Limbă, religiune, arte, sciintie, stată, dreptu şi economiă, sunt pârtii împletite a aceiaşi unitâtî a vietiei poporului. .— Tăte relaţiile omenesci, până şi cele mai sublime şi mai dulci, sr au interessele loru economice. O parte din ele presupune şi întemeiadîâ pe ceialaltâ. între ele este evidentă că: dreptu, stată, economiă (socială), constituâ o familiâ mai de-aprăpe. Eată causa principală a re-< vistei encyclopedice. Mai în tăte caşurile, sciintia.de-spre dreptă ne spune cum ?,·—dar sciintîa economiei sociale ne aratâpentruce? cutare instituţiâ. 3-a Pentru că trebuintîa unei reviste succinte şi sistemisate, am senţit-o eu însu-mî, pe cândă învâtîamă encyclopediâ în patria sistemeloră; şi fiindcă misticismulă metode-loră usitate, nu mi a putută îndestula dorulă de a a-Area din ea o idea chiarâ şi repede despre legătura doctrineloră concernente, me veduiă riecessitată a le ordina însu-mî, delăturândă totâ mistificarea pedantă a dogmatismului, spre a le privi în golătatea fiintiei loră. Se întielege că: n’am voită mai multă de câtă a da o contară a complecsului encyclopediei concernente, pentru a îndegeta loculă, lăntîuirea, şi inportantîa specialului objectă a tbemei năstre. Attenta ei studiare, va putea servi de itinerariu întroducătoriă în aceste doctrine, seu celă puţină va da ceva mai chiară şi mai 15 positivă, decâtă impressia ce produce unu numerămare din certe opuri encyclopedice. Primiţi dar cu indulgentîâ aceasta încercare de a Introduce o sciintiâ carea înainte de tdte, ne este de trebuintiâ pentru noua regenerare. Ea nu e de câtă numai începutulu unei activitâti mai estinse, ţentităre la o seria de întreprinderi, cu scopu de a generalisa principiile raţiunale în viatîa economico-politică a na-ţiunei nostre. Daca voiu fi norocită de a comunica unu fruptă desvoltată a silint^loru mele, me îndestu-lescă a avea consciintia, de a fi pusă o sămentîâ spre o rodire mai abondantâ pe viitoriă. în cele bune şi mari, a fi vrută încă mi este destulă. Ajutaţi dar a semena această sementiâ, fără de a îngrigi: de nu va duce-o ventulă? A nostră se fia bunâvointîa. Despre resâritul ei, dispune o mână ne-vedutâ — carea ne a condusă în miraculdsa scăpare de pân’acum. Bucureşti în 3 Martie 1858. AUTORILIJ. 17 REVISTA ENCYCLOPEDICÂ a sciintîeloru de stafii spre indigitarea locului ce cuprinde intre ele economia politica. Omulu este fiintïà socialà , va se dicà: este năs-cutfi spre associare. Acéstà acsiomà este resultatulü istoriei omenescï; càcï destinaţia lui: de a’sx desvolta tôte puterile suale, nu o pôte réalisa fàrà mutua sprijinire a conômenilorü, Desvoltarea puterilorü — fiindfi destinaţia lui, — este unü drepţii; care formédïà o sfera, în carea activitatea lui este liberă. Essistintïa conômenilorü presupune atâtea sfere asemenea, câte in--j^jdivide. Celfi ce nu trece preste sfera deaprdpelui seu, ^ libertatea activitàtiei lui este unü dreptü, dincolo de acéstà sferă e nedrepţii. Dreptulü dar nu consistă nu-^^mâi în nevătămarea sferei altuia, ci si în competentîa ^ de a pretinde acele condiţii de la carii depinde des-voltarea personalităţiei suale individuale. Fiindü drepţi cătră alţii, suntemfi asia, din amorfi propriu, căci „precum voiţi sè vè facă vouă 6menii, asia trebe se faceţi voi lorüu Acestfi adevèrfi este principiulfi fundamentalii a s o ciabilită Dar cine sè decidă între drepţii şi nedrepţii; cine sè—i mijlocéscà drépta lui pretensiune, cândü societatea omenéscà are mai multe ramuri, societatea de familia, commmà, associatiï spre feliurite intéressé, ecclesià, statu, confederaţia poporelorÜ, carii avêndü interessele Iorfi particulari, au si propriele lorfi sfere, şi constituândü individualităţi ideale, sunt aplecate de a călca preste cerculfi sferei -altora individue ide- 18 REVISTA ale. Cine va manţenea armonia sf'ereloru? Societatea fiindu o unitate ideală, societăţile individue seu unităţi ideale : mancă o totalitate a tuturora unitâţiloru ce se află într’unu poporu; o instituţiă ce coprinde în sine tote societăţile collaterale, a căreia attributu ar fi puterea coercitivă, spre a putea vigliia asupra pădirei har-moniei tuturoru sfereloru. Acdsta instituţiă este: STATUIU. Elu este organismulu membreloru sociale. Organismulu este connecsiunea elementeloru ce constituâ o viatîâ, la carea tote părţile constitutive contribuâ, şi din resultatulu cărei tote se înpârtâsiescu. Statulu dar este regulâtoriulu societăţiloru particulare a popore-^y* lorii. Elu este unitatea vietiei sociale. 0 Sciintia despre stătu cuprinde tote direcţiile func-tiei lui, ce este: , 1. Conducătore, realisându normele şi institutele spre a conduce îă harmoniă interesele singuraticului cu a le tuturoru; 2. Judecătore, manţenendu sferele îibertâtiei sin- guraţiciloru şi restaurându dreptulu vătămată prin ne-considerarea prescriseloru margini. - 3. Essecutore. Aceste sunt cele 3 puteri prin carii administra statulu dreptulu individului, pe câtă iartă interessulu publicu adeca: bunăstarea tuturoru. Are dar indivi-dulu, are şi statulu — ca representantu alu har-moniei tuturoru — drepturile suale; de aci şi sci-iritîa deosebesce între dreptulu privată şi publicu. Dreptulu privată se rapportădiâ la a) relaţiunea per- ENCYCLOPEDICÂ. 19 soliei câtrâ persone, b) Ia relaţiunea personei câtrâ ob-jecte, c) la relaţiunî prbvenite din obligaţii. Dreptulă publică trebe se fie amesurată principe-loră fundamentale a statului, carii ficsate, se numescu constitutiă. Ea este spinalulu, scheletulu corpului statului. Funcţiile statului sunt tote drepţii publică. Procedura civilă-, dreptulu criminală si procedura lui, se raportediâ la funcţiunea judecâtbre; (ce astâdidinpreu-nâ cu dreptulu privată se numesce jurisprudentîâ); cele ce privescă la sigurantia poliţienescâ, a personei, averei, şi culturei tuturoră prin toii, sunt partea administrativa seu politica. în tote aceste, funcţiunea es-secutivâ ’si are partea ei, ce o pune în lucrare prin organele şi măsurile coercitive. Cunoscintia tuturoră drepturiloră şi functiuniloră acestora, este missiunea omului de stată. Specificarea tuturoră doctrineîoră ce tractedîa astâdi despre aceste materii, ordinată în ună tablou sistematică, este cu neputinţa din 2 cause: pentru câ ele sunt nu numai prea numerose dar şi prea arbitrarii; er pe de altă parte, precum în viatiâ practică fenomenele vietiei sociale nu ne appară dissolvate în elementele ei primitive, asia şi sciintîa încă este departe de perfecţia de a le ordina astfeliu. Tempulă presentă în astă privintiâ mai multă de câtă în multe altele, este o epocă transitoriă la o altă formă a sci-intieloră de stată. Cu tote aceste, ar fi de dorită ca şi legislaţia se nu confunde cele ce pân’ acum sciin-tiei a reesită a distinge, ca acesta se p(jtâ procede în missiunea sua mai departe, fără de a’si vedea înze-dârnicite resultatele de pân’ acum. Sciintîa astâdi distinge: 20 REVISTA 1). Sclintii» sociala 2). Sciintia de stată; şi 3)4 Ju-risprudentiă; de şi încă nu i-a reeşită a o essecuta cil stricta conseeuintiă în tote ramurile ei. Fiindu-ne scopulu de a trata numai o parte d.in a-ceste ramuri: a desvolta modulă după carii s’ar putea essecuta acâstă consecuintiâ, în ordinarea doctrineloru, nu pote avea aici Iocă, fiindu-câ ară trebui se per-tractâmă pragmatica analisă a iie-căreia de a rendulu,— lucru, ce este missiunea unei encyclopedii a tuturora sciintîeloră sociale. Ca se putemă dar reveni câtă mai currândă la objectulă nostru specială, me restrângă la scurta îndigitare a modului putinciosă. Sciintîele sociale. Fiindă--câ societatea consta: din familia, commu-' nâ, associatiî particulare pentru certe scopuri, ecclesiâ, stată; sciintia sociala le pertractâ tdie aceste, prin urmare şi pe sciintia de stată, pentru că statulâ de şi e mai mare, şi menită spre ocrotirea celoralalte societăţi în caşuri de collisiune, totuşi e societate numai colla-terală. Dăci voindă a sistemisa părţile sciintiei sociale, naturaimente ne întrebămă : ce voimă a resci prin ele? — Mai ’nainte de tăie debe sâ ne arate: a) Cum s'a desvollatu societatea spre a fi cea ce e-ste acum ? — şi ce este acum ? — La prima întrebare ne respunde: istoria; la a doua: statistica. Aceste două doctrine constituă partea istorică a sciintiei sociale şi de stată, căci de şi numirea le este deosebită din causa manierei cum se pertractâ, essentiă Ioră e una şi aceiaşi, pentru-ca istoria nu e de câtă o statistică con- ENCYCLOPEDICX 2î tinuâ, şi statistica nu e de câtă istoria staţiunăriâ. Ambele occupându-se esclusivii cu societatea, nu sunt sciintie ausiliare ( cum Ie privesee usulă), precum p. e. istoria naturala, antropologia, limbistica etc. carii numai indirectă său fragmentariu se rapportâ la cunos-«intia socială,—ci arătândune fapta fundamentala a so-cietâţiei, ne dau substratulă pe care construimă idea ei. b) Carii sunt elementele motivătore a procesului des— roltătoriu de societăţi, fi carii sunt legile naturale a acelora elemente ? — Interesele sunt acele elemente ce pună în mişcare societatea. Ele sunt osia în jurulă căreia se întărce tătă activitatea ei. Interessele ămeniloră sunt tripartite, privindu: lc fisiculü (persöna), la materia-lulu (averea) şi spiritualulü (cultura) lorii. Aceste sunt motivele magice a inertei masse din carea sun temu creaţi; şi precum nimicii în lume nu e fără causâ şi effectu, au şi ele pe a le lorii, pe carii observându şi discutândule, dau materialii la trei doctrine, numite: populatiunistică, economia socială, şi eulturalistică. Câtu de uprdpe attîngâWre sunt ele de essis-tentîâ omului, şi totuşi—lucru curioşii şi förte instructivă! — pe cândă omulă de multă a aflată ordinea pla— netariâ cercetândă firmamentulă, pe cândă de multă s’a coborîtă în cele mai secrete a le internului său, spre a afla legile nefallibile a le spiritului, şi le-a ficsată în psyclologiâ, antropologia, ba în filosofiâ legile universului de multă şi nu fora successă încărca a le în-digita: legile acestoră interesse neaparabile, de abea in secolulă trecută i-au attrasă attenţiunea mai seriösa spre a le construi în doctrine. Töte-trele sunt sciintie noue. — Populationistica e putină lucrată; economia socială de şi mai multă de câtă precedenta ei sorăre,, ECONOMIA SOCIALA. . 4 22 REVISTA încà pànà astàdï nu e sistemisatà. Culturalistica încà nicï botedïu legalisatü nu are. c) Cum së constitué deosebitele membre sociale, adeca : familia, communa, associatiile, ecclesiâ, statulü, şi cum ’sï aplicà fiescare principiile espuse în doctrinele precedente stàrei lorii particulare? la aceste rèspundïândü genesa familiei communei, sel. résulta ur-màtôrea : Tabell’a sciintleloru sociale. A. Generale. Genesa. Trecutulu prin doctrina: Presentulu prin doctrina: istoriei filosofice _ Statisticei sociale, a s o ci e t âjil o r u. t> Speciale. Analisa. 1. Interesselorü sociale. a) perso.nei prin b) averei prin -a'cui tar ei prin Popuiaţion isticâ Economia sociala Culturalisticâ Familia 2. Genesela speciale Communs Ecclesia Statulü în sciintiele sociale tote societăţile se pertrac-tediă neatârnatu una de alta în modu atomisticu, fiindcă fiecare din ele au motive intrinsece proprii. Spre a preveni conflictului între motivele egoistice a deo-sebiteloru unitâtî sociale, ele investddiâ statală , — ca pe cea mai mare din ele—cu puterea trebuincidsâ spre a întreveni ca pâditoriu a harmoniei intereseloru tutu-roru. ENCYCLOPEDICÂ.. 23 Sciintiele de statii. Privindu cele premisse din punctu de vedere a statului, se nasce o seriâ noua de doctrine, carii anali-sându premissele sociale dinpreunâ cu aplicarea influintîe-loruce statulu conformii missiunei şuale esserce asupra lorii, şi carii influintie se esprimâ prin numirea „politică ;u în Tabella sciintielorfi de stătu. au locu urmâtorele doctrine: Politica generala Istoria statului (trecu- Statistica (presentulu tulii lui) statului). A Analise ideale. 1. Politica interesseloru (personale) (avereale) (spirituale) Politica popula- Politica econo- Politica cultu-tianisticâ mică raia 2. Politica societâţiloru ■ -■ ■ ' ' Politica Familiara j . , Politica întrenajiunalâ. Politica comunala I Politica ecclesiasticâ. Polit-asociaţiiloru. Pân’âci aceste doctrine constituâ numai teoria societâţiloru şi a stateloru, — urmddîâ pracsa loru, în B. Normativele (statalul) reale. Missiunea loru este possibilitarea bunâ-stârei tuturora membriloru statului. # 24 REVISTA. 1. Statuîndă harmonia interesselorü. Individului. I Confederaţiei popdreloru Familiei. I Ecclesiei. Comunei. Associaţiiloru. Legile positive carii normédïà sfera acestora membre a totului, suntfi drepturile Îorfi, carii de şi nu sunt tractate încă preste totü loculü deosebi cum s’ar cuveni, mai în tdte statele sèsênte trebuintia de a face destulă acestei cerintie raţiunale. Deci cu sperantia în viitoriă, noi împàrtimü amèsuratû distincţiuniloră supra-numerate : Dreptulu Dreptulu Dreptulu Dreptulu Dreptulu Dreptulu privatu familiei Communei associaţiiloru eclesiasticü întrenaţiunalu. (bisericescü) (popdreloru) 2. Mantënêndü harmonia interesselorü prin Judecat'a Guvernarea essecutivă. vàtàmatelorü interesse din (administraţia în înţelesulfi causa faptelorü ce atacà strînsü). sfera altora, reparândü va- 1. Spre a delàtura dis— tămarea prin harmonia interesselorü ce judecată judecată restituţivâ pedepsitdre după după Dreptulu civiiu şi Dreptulu criminalii Procedura civila şi Proc. criminala colidedîâ fără de a vătăma directă sfera altuia (justiţia preventivă). 2. Aprovisionarea statului cu mijloce trebtiincid-se missiunei suale. 3. Conducerea puterei essecutive: ad l-a) Ceia ce priveşte la prosperarea. A) . Personei: Politia po-pulationisticâ. B) . Averei : Politia economică. ENCYCLOPEDICÂ 25 C). Cui turei: Poliţia culturală. ad 2-a) Politica finanţială. Politica militară. ad 3-a). Organisarea fi disciplinarea puleriloru essecu-tive. Baseîe a tote-trele instituţii şi funcţiuni principale a statului, a relaţiunei, şi a competinţei lorii, sunt ficsate în Constitutivne. ) carea fiiindu cristal-Jisarea objecteloru şi a modului îngrijirei statului, ar trebui se fia sistematicii ordinată. Aceste sunt principalele doctrine a sciintiei sociale de stătu şi de drepturi, la carii să potu reduce tote acele carii astâdi de şi constituâ numai o parte a unei din aceste categorii, vorfi a se emancipa de de-pendentîâ dictată de Ordinulu logică, şi sub feliurite numiri, pretindă o essistintiâ nedependinte. Este învederată că sciintiele sociale sunt abstrase din cele de stată, şi aceste din cele de dreptă, fin-ind-câ abstracţiunea târdiu urmădiă pracsei. «Deosebirile dar între sciintîă socială, de stată şi de dreptă, nu sunt de a se confunda, pentru ca să nu ne perdemă în marea doctrineloru feliurite, dintre carii pe multe cbiară şi din cele mai binisioră desvoltate, ne sciindă pedagogii în care parte a svstemei scientifice să le plasedie, Ie lasă vagabunde fără relaţiune cu totulă scientifică. 26 ISTORIA Istoria numirei sciintlei. Definirea şi complec-sulfl ei. Dacà privimü societatea, prin urmare şi statuia din punctă de vedere a celorfi triï interesse : personale, materiale, şi spirituale,—este evidentă, că sci-intîa economică sè rapporté la interessele materiale ; ér pe cele personale şi spirituale le ia în considerare numai într’atâta, în câtă ele sunt elemente directă pro-ducàtére séu consumàtére de averi materiale. Amă vèdutû înpărţirea în : economia socială, ecoi-nomiă politică, şi poliţiă economică. Această înpăr-ţire nefiindă usitată, e datoria de a o justifica. De unde provine că toţi scriitorii asupra acestei thème, neuniti în numirea acestei sciintie, unii o numescă economiă politică, alţii cconomiă socială, altiï „théorie de la richesse“* s. a. m; —chiarăşi Adam Smith o numi în faimosulû séu opă: „Wealth of nations“*?- şi totuşi toti avură dreptă de a face asia? Negreşită de acolo, că sciintia fiiiidă nouă, materiile ei neordinate în sistemă consecuentă , ea pertractédïà atâtea objecte diflerite, câtă nefiindă o liniă de demarcare între cele ce sunt sociale abstracte, politice în raportă cu statulă, naţiunale în raportă cu naţiunea, — ori carea din aceste numiri ei este convenienţă. Istoria desvoltărei idei ce pertractà acéstà sci-intà, ne va esplica causa, şi aceasta jne va justifica procedura néstrà. Necessitaten de a premitte o re- NUMIKEI. 27 vistâ istorică, este cu atâtu mai mare, cu câtă pre-sentulu nu e nedependente de trecută. Omulă şi sciintîa este uriă productă a trecutului , şi resultatele a-cestuia se raporta câtrâ sciintia ndstrâ, ca materialulă câtrâ zidire. Am disă că sciintîa e nouă, câcî de şi popdrele antice încă au reflectată asupra unoră materii de a le e-conomiei, 'aceste numai în secolulă a 18-lea seu ordinată spre a constitua o sciintîa sistematică. Asupra unoră mesurî a politiei, sî-au manifestată mai to-te popdrele civilisate păreri prin renumiţii loră scriitori, fiindcă guvernele loră încă de pe atunci nu se puteau dispensa de considerarea metamorfoseloră ave-rei societâtiei, — dar nepâtrundiându la principiile es-senţiale a vieţiei interesseloră materiale, cele mai nu-merdse objecte a acestei vieţi nici nu le-au attinsă» Totă ce amă eredită de la ei, să mârginesce la dis-cussiunî asupra unoră mesurî simple, a câroră înpor-tantîâ nu o puteau trece cu vederea. Finantia statului nu să administra după certe principii, ci numai cu ni-suintia de a câştiga ună venită câtă să pote mai mare pentru vistieria' publică, fără de a prevedea urmările ce provină din asemenea neconsiderare. Ţenerea sclaviloru lucrători ei dispensa de trebuintia de a reflecta asupra modului de traiu; occuparea capacitâţi-loră cu întrebările publice, luptele de partide, şi pentru târiâ esternă, le preoccupa spiritele; Pressândă trebuintîeîe materiale, nu se serveau de speculaţiune, ci de sabia cuceritdre, seu essilarea cel oră mai avuţi,, şi confiscarea averei loră. Astfeliă au fostă Grecii,., astfeliă Romanii, a cărora scriitori — precum vomă vedea in istoria economiei naţiunale — şi în această pri- ( '28 istoîua vintîă, ne a ereditu cele uiai multe documente, despre omnilateralitatea sublimului spirită a classicitâtiei. Cu atâtă mai puţinii obscurantismulă evului mediu ne a putută da unu substrată istorică spre construirea idei economiei sociale. Tăte cercetările de aceslă feliă, se mărgineau în discuţii asupra influintiei ce e-.sertiă comerciulă şi banii pe de o parte, şi măsurile administraţiei pe de altă parte asupra averei poporului. Tote opurile aceste aveau de scopu a demustra: că abondantia averei materiale a poporului, este con-diţiunea bunâstârei statului. Ele dar s’au silită a face responsabile guvernele pentru desvoîtarea averei naţi— unale, şi pe aceasta a o intrebuintia ca mijlocă spre în-puterirea statului. Aceasta fu causa contopirei economiei naţiunale cu sciintia finanţială şi poliţia (administraţia) economică. Materiile ast-feliă pertractate nu pateu correspunde cerintîeloră unei sciintîe, ci numai că pregătiri pentru ea. Epoca mercantilistiloră — pe cândă Englesii se ocupau cu teoria negotiului şi a circulă-rei baniloră, er scriitorii francesci cu îndatoririle statului în privintia înaintârei comercialul—era o epocă ante-scientifică. Adeverata s.ciintiâ a economiei sociale se datedîâ de la teinpulă în care representaţii sciintici au concepută idea: că metamorfăsele averei sociale au căuşele. şi legile loră proprii, nedependente de măsurile guvernamentale, şi că prin urmare, trebe să să con-solidedie o sciintia a acestoră căuşe şi legi, cărora aude a se conforma măsurile administrative a guverne!oră. începutulă acestei epoce l’a provocată F. Quesnay (născută în 1694-j-1774) prin tabloulu său economică, căruia au adausă o încercare de a întemeia o sciintia ne-dependentâ a vietiei bunuriloră, o teoriâ a administrâ*- NUMIRE t. 29 réi loră în opulă întitulată: „Maximes generales du Gouvernement économique d’un royaume agricole.44 Aceasta despărţire între teoria economiei sociale şi administrare , nu au susţenut-o următorii scriitori, — ba A. Smith însusï, le a cotopită amândouă, adăugându-le şi sciintîa finanţială în faimosulă sèu opü. Malthus în fine prin „Essays on population44 a revindicată pentru po-pulaţionisticâ unu locă în sciintîa, de care aceasta nu s’a mai putută dispensa. Spre a esprima acestă com-plecsă a materiiloră, s’a dată sciintîei numirea „Economia politica44 , pe carea însè din causa multiplicitătîei objecteloră nu o puteau defini cu essactitate. Deci dar în locă de definirea sciintîei prin o numire caracteristicăi o botezară după o parte a scopului ei: de a câştiga poporului ună venită abondantă, aratândă modulă cum s’ar putea réalisa ună asemenea câştigă, pentru ca şi statulă sè profite de aceea abondantîă. Ast-feliă sè născură tituiature, ca: „Traité d’Economie politique, ou simple esposition de la manière dont se forment, se distribuent et se consomment les richesses par J. B. Say.“ — „Le bien-être physique de l’homme, autant qu’il peut être l’ouvrage de son gouvernement par Sis-mondi (in nouv. Princ. d’Economie polit.) —Bros Economia sua politică odefiniadïà : „sciintià a căreia scopă este de a généralisa bunăstarea câtă sè pote mai multă.44 Asemenea Storeh o numeşte „sciintîa Jegiloră naturale, carii determinédià prosperitatea naţiuniloră, va sè di-că averea si civilisaţia loră.44— Fatîă cu această iie-certitudine a conţenutului sciintîei, multî nu au cercată a o defini nici de cum. Rossi în cursulă sèu de E-con. polit, din ,836/37 lecfiunea 2, declară că: este cu nèputintïà a-i da o definiţia. De aci a provenită 30 ISTOÎUA că fieşcare petracta materiile, în ordină arbitrariu, şi sciintia lipsita de compasulu systemei şi metodei, a degenerată în sofisme şi a asservilat-o tendintle utopistice ca cele a socialistiloră. Până într’atâta a devenită de dâundsâ aceasta necertitudine a definirei complecsului ei, câtă Coquelin în dictionariulu seu de economia politică, pune întrebarea: de este economia politică, sciintia seu artă? Negreşită că—de tempu ce din causa amestecârei. Iegiloru abstracte cu practica administrativă semenându artei în a nu avea definiţia — întrebarea si are loculu.— Până in diua de astâdi nu au încetată din astă causă, a să înputa „economiei politice4,4, a Francesiloră nesoliditatea metodei ce-i contestediâ dreptulă de a să numi sciintia essacţâ (vedi journalulă „La presse“ din 29 Noembre 1857). De şi au urmată pe această cale rătăcită mulţi din scriitorii Germani; cei mai de fnmteJnse, încă de la finea secolului trecută au sânţită trebuintîa de a distinge cercetările isvorelorfi averei naţiunale, de mesu-rile economice a statului. Asia Soden în economia sua natiunalâ (Tomă 1, § 12) a esprimată acestă principiu, pe care Huţeland (Neue Grundlegung der Staatswirthschafts-ffums/. Edit. Viennensâ 1815) au es-secutat-o în detaiâ. Jacobs a distinsă în „Grundsătze der Nationaleconomie oder Theorie des Nationalreich-thums Edit. 3-a 1825)u între teoria averei naţiunale definiăndu-o: „sciintia despre natura şi căuşele averei naţiunale sub influintîa instituţiilorfi sociale şi a legi— loră positiveu, şi între administrarea acelora instituţii. Aceasta distingere salutariă au essecutat-o Într’ună modă şi mai completă K. H. Rau, punândă temeliă statornică, şi mai sistematică urmâtbreloră 3 sciintie: NUMIREI. 31 economiei naţiunale, finanţiale., şi politicei economiei naţiunale (Volkswirtschaftspolitik), numindă tăte trele cu collectiva numire de „economia politică“. Acestă opă a produsă unu periodu nou în istoria desvoltâreî sciintîei, atâtu pentru înpârţire câtă şi pentru mulţimea noteloră în carii teoremele să illustrădîâ cu essemple concrete. în acestă modă au prelucrată Malchus Fi-nantia; R. Mohl Poliţia [administraţia) economiei naţiunale, /. Rudler Economia şi administraţia ei, L. Stern „Systema socială“, carea însă prin rigărea distincţiu-niloră forsate şi în noulă său opă: „Lehrbuch der Volkswirthscliaft (Viena 1858) a devenită transceden-tală, prin amenuntarea cea pre mare, dissolvândă a-nalisa objecteloră în atome, ce îngreunădiâ conceperea totutui. Totă de odată cu ultimulă opă citată, eşi la lumină a 2-a ediţiune a economiei naţiunale de Ro-scher (Leipzig 1858) carea pe lângă instructiva abon-dantîă de amelioraţii particulare, daună că a recâdiută în greşela scălei franco-engleze, pertractândă măsuri administrative în teoria averei naţiunale. Cum-câ acăstâ sciintîâ va avea ună mare viitoriă, garantădiâ însămnâtatea objecteloră de carii tractădiă; ăr’ la întrebarea: carea va fi viitoriulă ei? răspunde destulă de apriată, indigitatele tendintie a celoră mai renumiţi scriitori ce i-am citată. Acestui viitoriă a premerge, noi vomă înpârti sci— intîa Economiei politice în urmâtorele 4 pârtl: 1. Economia socială, carea va cuprinde, ultimele analise seu elemente a formârei şi a metamorphoseloră averei materiale în societate. 2. Economia natiunală va tracta despre modurile 32 ISTORIA cum trebe se reflectedie, şi cum au reflectaţii naţiunile asupra interesseloru materiale. 3. Poliţia economică va arata modulă şi institutele prin carii statulu trebe se Îngrig6scâ de prospe-rarea acestoru interesse a ocrotiţiloră săi. Sciintîa economiei finanţiale, ca una ce precum ve-diuramă din revista encyclopedicâ,—-’şi are deosebi-tulu seu scopă, urmădiâ a constitui o sciintiâ deose-' bitâ, carea avendu propria sua teorie şi modu alu administraţiei, este cu neputintiâ a se lua în cadrulu ci-tateloru parti, Dar fiind-câ ea trebe se bazedie şi se se conforme după ele, este învederatu, câ loculu ei nu este alt-unde, de câtu în economia politică — Spre a o distinge îns6, de cele 3 pârti intimă legate de-o-laltâ ; economia /inancială va constitui partea suple-mentarid a economiei politice, şi va tracta: a) Theoria, seu analisele economiei finanţiatc a statului şi b) Administraţia (poliţia) finanţialâ. Aceste doctrine voru constitui cyclulu studieloru nostre economico-politice. Sistema economiei politice va avea dar trei pârti: socială^ carea trăctâdiâ despre diagnosaelementelorua-verei în genere; naţivnată: despre diagnosa elemente-loru averei uneia naţiuni în specie ; administraţia (seu poliţia): despre therapia interesseloru materiale. De aceasta se ţene şi finantia. SCHNTlEI. 33 Istoria sciiiitîelorfi economice. De la consolidarea macsimeloru de reflessiuni a-supra averei sociale, această sciintîâ a trecută prin fase mari, causate de felîurite principii fundamentale , din a cărora punctă de vedere a plecată în-temeiătorii şi essecutorii acestei sciintîe sociale a-tâtă de inportante. Nu este loculă aici a le des-bate eu amânuntulă, dar şi până a face aceasta în istoria economiei naţiunale şi critica litteratu-rei ei, din causâ că noi adesea vomă cita principalele sisteme a acestei sciintîe, trebe se anticipâmă cunoscintia acestoră sisteme, şi abătândune de la pro-grammâ, luâmă notitîâ succintă despre desvoltarea istorică a ei. — Ideile ce avea fieşcare poporă despre e-conomia publică, leputemă întielege numai din scrisorile ce ne au eredită. De şi silintia spre bună-stare este născută în omu, de şi producţiunea, consumţiunea, şi celelalte momente a vietîei bunuriloră, au fostă întemeiate pe acelesi legi a naturei; a face o reflessiu-ne sistematică asupra tuturoră fenomeneloră vietîei materiale , adecă a întemeia sciintîâ loru, a fostă reser-vată secol Horă moderni. Popdrele necivilisate nu potă avea economia socială. Ba din lipsa de principii basate pe natura fenomeneloră, neavend-o nici cele mai ingenidse popdre a anticuitâtiei, a cărora cultură în multe privintîe ne servesce şi astâdî de modelă, aprobă, câtă de greu este de la idea economiei private a se rădica la idea 34 ISTORIA economiei unuia poporă; Ce e mai aprope, aceia e mai greu; şi pare câ omulu e mai aplecată a se oc-cupa de cele ce sunt mai departe de fiintîa lui. In adeveră, ce putea fi mai aprdpe, de câtă cuestiunea despre aşsigurarea abondantîei mijloceloră de essis-tentiâ?— Au essistată şi în vechime averi colossale, înse ele nu au fostă urmarea unei reflessiuni speculative, ci ă fortîei,— ăr bunăstarea publică era avisatâ la aceia ce putea se câştige violentia, jăfulă său arma. Este adeveră în mytha despre tâmpulă de aură, în care dmenii nu aveau de a se lupta cu atâtea trebu-intie, pentru că natura primitivă era'destulă de pro-ducâtore spre a îndestula puţinulă loră numeră. As-tâdî înse — suntemă mulţi, er natura primitivă nu si a mărită liberalitatea sua. Totă ce dă ea, este occupată, este propriă ală unora, şi nici loră nu le ajunge. Tre-buintia de a medita asupra afaceriloră, este ună imperativă a essistentîei nostre. A fostă negreşită şi în anticuitate păpdrei a cărora devisâ era munca, industria, — căci altr’ăminte nu s’ar putea esplica: de unde au putută storce sila, averi atâtă de manine, ca cele de carii ne mârturisesce istoria. Asuprirea şi jefulă potă aduna mulţime de a-veri, dar nu sunt în stare de a produce ună bună. Două popore avemă aici în vedere, pentru câ ele sunt singure din a le anticuitâtîei, carii prin testarea idei— loră loră, avură o înriurintiâ nemijlocită asupra civi-lisaţiunei nostre. Instituţiile şi părerile loră erau contrarii activitâtiei productive, pentru câ aceasta sarcină o reservarâ sclavilor.ă, şi legislatorii erau uniţi cu fi- SCIlNTlEI. . 35 losofii* loru în părerea.: câ grijea materială derogă o-mului liberă. Grecii subjugau pe connaţiunalii loru, Romanii pe alte popdre. Câstigulă le era arma; a medita asupra altoru moduri de acuisiţiune nu le era direcţiunea spiritului, şi mai târdiu le lipsea şi repau-sulu. Grecii dieeau: câ înpârţirea averiloru este baza înpârtirei puterei sociale; deci dar, ca să aibă toti o putere egală, trebe se fiâ şi ayerea egală. (Sparta) Fatiâ cu acestu prejudetiu nu să putea desvolta sciin-tia economiei sociale, a căreia bază este averea individuală. Asemenea să temeau celelalte republici Elene, de preponderantia politică, ce ppte produce marea avere a unora. Preoccuparea cetâtîeniloru cu grigîe-conomice, o priveau ca o subtragere a attentiunei, cu carea erau datori spre controllarea şi pertractarea tre-biloru publice. In fine, frica de corupţiunea morală ce va produce în poporu patima câştigului, sunt atâtea cause, pentru carii afară de agricultură, tote celelalte întreprinderi economice se considerau de nedemne pentru omulu liberă şi civilisată. Romanii au mersă mai departe în appretiurea in-portantiei vietiei economice, formându-si idei sânâtose despre unele momente principale â interesseloră materiale. Au recunoscută folosulă statului ce provine din mărimea averei privaţiloru, recommandau crutiarea seu păstrarea ei prin essemple laudate, dar de prejudetiele în contra industriei manufacturate, eredite de la Greci, numai într’atâta se emancipară, în câtă au proclamată sânctîenia lucrului, şi onestatea câştigului prin corn- * Xenophon Dialog. O1 enovo/unoi Ao/o?. — Aristotelis Politica. — Plalon (statulu idealu). 36 ISTORIA merciulă cu rădicata (en grosj. Ei au fostă omeni severi, şi practici ca totî concăerrantii; făcură cele mai mari canalurî, apâducte, şi drumuri; cu tdte aceste aveau o jovialitate în purtare, amoră pentru scenele şi plăcerile ţerânesci, unu liumoru înnăscută , ce Să arata jn satyrele loru, respectulu cătrâ relaţiile casnice, în câtă femeia Română era mai bine tractată de câtă cea Grâ-câ. Din caracterulă loră economică, celă mai plăcută este amorulă spre agricultură, OnOrea romană pentru aceasta occupaţiune au eternisat-o prin opuri, carii nu numai că au trăită mai multă de câtă cei ce sântiau asia, dar au învinsă şi cele mai mari vijelii a le tâmpului. Lvcretiu, Cicero, Tibulu, Horatiu, Yirgiliu, şi Ovidiu âu eternisată cultulă vietîei câmpene prin limba măestriei; Iiwenalu prin vehementîa urei de viatiă o-orăsianâ, şi Pliniţi cu soliditatea argumenteloră. Ei au fostă mai realişti, de câtă ca civilisaţiunea se le strice nervii şi aţitîându-le puterea imaginaţiunei, să le mistifice formsetia naturei.—Ertare pentru aceasta escursiune, la umbrele strâmoşiesci, căci ne inportă!— Ce deosebire a descrierei naturei de atuncea şi între a celoră moderni! Ei se încântau de viatîa şi mişcarea în natură , noi adorămă pare-câ tăcerea locuriloru singuratice. Colo vietate, aici inertiă.... Câte familii însemnate au câştigată numele de familiă de la câte ună objectă sâu instrumentă economică. Senatori, Bel-liducî şi Dictatori s’au alesă de la plugă ; depunândâ commanda, se întorceu er la elă. în nici unii din a-cesti bărbaţi asceptârile patriei nu s’a înşelată, căci ei sâu a scăpatu-o de perirea amenintîâtore, seu a contribuită la gloria, înmârirea şi bunâ-starea ei. A-cestă cultă a creată agriculturei o mulţime de patroni SCflNTlEI. 37 speciali, a cărora sărbători se petreceau cu hymne, versuri, cântece, jocuri, şi alte desfătări. Dar vechia virtute romană — pe cândă sclavulă mânca cu domnulu seu — a trecută; mulţimea sclaviloră a crescută, şi din săteni s’au făcută orâsîeni. Sub împăraţi grâdinele erau pline de flori şi bas-sene faimăse; viatia câmpenâ deveni lucsă, âr nu plăcere, adesea şi necessitate spre a se restaura la ţâră de ărna sybaritanâ la care s’au dedată degeneraţii patricii. De aci lacremile lui Pliniu, Iuvenalu, şi Co-lumella, ce prevesteau apropierea decadentîei. Ună monumentă mai eternă de câtă tote monumentele au lăsată ei lumei, despre matura loră- judecată în unele cuestiuni economice. Mai tdte principiile privi ţâre la interesele averei, se află în jurispru-dentîa loră depuse. Va veni tempulă în care dreptulă romană să va apreţia din âstă punctă de vedere, şi e mirare că nu s’a apreţiată pân’acum. Priviţi la acele capurî de subînpârţiri a Pandecteloră său Digesteloră ce tractădiâ despre poprietate, possesiune, arendă, zâ-logire, cumpărare, vendiare, înprumutare, eredire şcl. Dacă Romanii ară fi vrută se înpunâ cu sila legile loră popăreloră barbare ce le a subjugată, împărăţia Romană s’ar fi fârîmată sub pondulă resistentîei elementeloru străine. Cum putea totuşi Pretorulă romană, care se alegea numai pe câte ună ană — a judeca în dreptă prin provinţiile străine ? Dreptulă particulară a fie-cârui po-poră nu’lă putea învâtîa în acestă tâmpă scurtă, ci trebuia să decidă, să judece după ună dreptă absolută, ce are valăre pretutindenea unde essistă judecata mintiei omeneşci. Asia p. e. vendiarea fiindă ună obiectă generală» o relaţiune său elementă economică în tdte societăţile: 38 ISTORIA elu studia ce este natura A'êndiàrei, şi resu!talulü acestei reflessiunï, ei servea ca cinosurà (modeilù), dupa earea pronontia sentinlïa dreptului în cause de a le vêndiàrei, astàdï în Mesia, mâne în Dacia, şi poi-mâne în Spania. Urmarea fu, că dfeplulü romană a a fostă primiţu în tôte părţile, unde essişlâu reîaţiunî economice, şi unde comercială s’a cesvoitată în éré care mèsurà mai considerabilă. De-aci sè espiicâ, că codicele dreptului romană a străbătută şi în staturi, unde guvernele ’lă eliminasè, precum în Spania şi în unele pàrtï a Germaniei. Nici astàdï nu sè potă dispensa de elă ca de o autoritate ausiliară, de la care a împrumutată legislatiunile moderne principiile. fundamentale. Litieratura. Cicero republ. — de officiis In Hermann Dissértatio exhi-benş sententias. Roiiianorum ad peconomiam universam seu nati-onalem pertinentes. (Tipar, in Erlanga 1823) sè aflà mai tote sşn^ tenjiile scriitoriloru romani; a farâ de cele a juristiloru carii sunt In „Corpus juris civilis.“ O mulţime din aceste din urma sunt es-trase de Weinling: Industria Romanorum digesţorum et codicum locis nonnullis esplanata. Erlangae 1846., Despre administraţia e-conomicà a statului vedî Dureau de la Malle Economie Polit, des Romains. Paris 1840 2 Voi. In emiţi mediu stagnară cercetările sciintifice. Tetă ce sè cultiva pe atunci, sè mărginea la studiulă tra-diţiuniloră anticuitătîei classice; şi fiindcă şi aceasta, puţină iniţiativă le-a dată spre a reflecta asupra economiei sociale, singură sciintîele estetico-philosofice a occupată spiritele puţiniloră diletanţi. Cine căuta a-tuncî câştigă, afla îndestulă ; statulă nu avea dar motivă a sè intéressa de bunăstarea membriloră set, fiind-că şi trebuintîele guverneloră erau neînsemnate, din causa că armată regulară nu ţâneau, şt administrarea sè făcea prin domnii feudali. Aceştia doi consument! mai esclusivî a veniturilorn stateloră de astàdï lipsindă, tète ŞCIINTÎEl 39 fondurile publice sè apravisionau prin dări (dajdiï) în naturale. Numai după ce cu încetulă s’a întărită puterea guverneloră, concentrândfi în manile loră administra-ţiunea, şi după ce spre essecutarea ei organisară armatele stàtàtôre, s’a inima tu activitatea în tête ramurile gu-vernărei. Noua sistema produsă trebuintîa de spese mai mari, şi aceste, provocarà necessitatea de a delà tura greutăţile ce întempina rădicarea noueloră îm-posiţiî pe poporă. Ordinarea trebiloră finanţiale nu era de ajunsă, ci trebuia ca attenţia sè iee direcţiunea cătră isvorulă averei statului, adecă: cătră· modurile de câştigă a cetătîeniloră. în aceasta silintîă le lipsea principiile conducàtère, conecsiunea momenteloru vietîei economice, — cu ună cuvântă , sciintîa despre natura interesseloră materiile. Icî-colo sè delăturau . rieconvenientïele séu relele cele mai evidente, sè ordinau mèsurï învederată trebuincïôse, şi sè încurăgîau unele ramuri de industriă. în câte-va cetàtï commerçante ale Italiei, precum Veneţia, Genua s. a. precum şi în republicele hanseatice Hamburgă, Brema, Liubeca şi' Francfurt de la Menă, bună starea cetătîeniloră sè généralisa, activitatea şi influintîa loră sè mărea, şi o mulţime de institute înaintàtère de commercïu sè formaseră. Multe staturi au urmată principiiloră practicate de aceste republici, fără de a considera, că ce este priincîosă pentru societatea acestoră staturi estra-ordinariî şi mici, nu putea fi priincîosă şi pentru sta-uri continentale mai estinse. Primele încercări de re-flecsiunî economice, le aflămă pe acestă têmpû la Ita-lianî. Gbjectulă cercetărei loră, au fostă mai cu séma natura baniloră şi a comerciului. Situaţia geografică a porturilor fi Italiei, le-a făcută puncturi de concen- 40 ISTORIA trarea resboîniciloră cruciaţi, transportarea şi provi-antarea loră, ’i-a familiarisată şi mai multă cu orien-tulă, cu care stăteau şi pân’ atunci în relaţii commer-ciale. în porturile loru se crucişau măriile ce se es-portau din Europa pentru orientă, şi ce trâmitea Le-vantulă în occidentă. Giurgiulă era o coloniâ mercantilă întemeiată de Genovesi. în Europa primeau bani europenesci, în Asia monete asiatice; necessitatea de a regula relaţiile differiteloră monete ’i-a avisatu la speculaţiuni de bani, şi asupra naturei loru. Instituţiile de assigurârî commerciale, precum cambiele, poli— tîele, girarea s.a. le-a adoptată mai ânteiu cetăţile libere a confederaţiei hanseatice, şi de aici se lăţiră cu încetulu în tdte statele commertîantei într’acestu tempu îndelungată a orbecârei în re-solvarea cuestiuniloră economico-sociale, a crescută polomida abusuriloră în gradulă de a înneca şi elementele folositdre. Apăsarea greutâţiloră feudale, ne-drepteţitdrele moduri de repârţirea dâriloră, privilegiu-rile unoră corporaţiuni, lipsa de mijldce pentru com-municaţiune, mulţimea duaneloră, spoliaţiunile] arbitrarii a classei productive, resipirea venituriloră, şi lipsa de controllarea tesaureloră publice, au fostă objectele meditaţiunei multoră celebrităţi. ' în Frantia Mmistrulă de Sully (1641) s’a rădicată spre delâturarea loră, şi lupta în contra atâtoră interesse numai de aceia nu a-vu deplinulă resultată, fiindă-câ attenţiunea dmeniloră luminaţi precum şi a guverneloră, fu attrasâ de evenimente estra-ordinarii, carii le-a dată o altă direcţiune. Portugesiî aflarâ drumulă de mare câtrâ Indiile-orientale şi monopolisau negotiulă cu productele tropice. Spaniolii prin descoperirea Americei a devenită domnii SC1INTÎEI 41 auru-şi argintului aflată în Mexico, Peru şi Cbili. Ho-landezi! rivalidiându cu Portugesii ’i-au întrecută, şi eschi-dîândui de la commerciulă colonială, si-au câştigată o avere şi putere colossalâ. Engliterra se silea a-sî des-volta puterea marina, ca se să p6tâ înpârtâşi din fo-lăsele noueloră isvore de averi. Metallele nobile se concentrau în Europa şi urcau pretîulă tuturoră hunu-riloră. Industria se încurâgia prin aceste evenimente, şi attenţiunea guverneloră era attrasâ prin scriitori şi omenii de stată asupra commercîului. Era fărte naturală ca începutulă cercetâriloră economice, se fia motivată de evenimente esteriăre, căci raţiunea ’si pri-mesce materialulă producţiunei suale din faptele posi-tive, şi conclusiunea ce o deduce din ele, o privesce ca macsimâ a esperientîei. Astfeliă Frantia ce nu a-vu parte de a afla ună isvoră nou de avere naţiunalâ, era avisatâ de-a reflecta asupra mijldceloru spre a nu remânea înderetrulă popăreloră favorite de înprejurâri-le sus-amintite. Din reflecsiunile ei, se născu prima sistema a e-conomiei de stată, carea produsa altele, şi din tote a-ceste — suntemă astâdî în stare de a ne posta pe înălţimea trebuinciăsâ, spre a putea judeca rătăcirile unora şi altora, şi a pune temeliâ mai constantă sciintîei e-conomico-politice. Litteratura. L, Cibrario: Della econoiria politica del medio evo. Torino 1839. Custodi: Scriitori clasici Italiani di Economia politica-Parte antica VII volume: moderna XXXXII. loannes Bodinus: De republica Paris 1586 folio. Nu sciu câte e-diţiunî are, eu veduiu edit. 3-a. Esprit de Sutty: Dres de 1768, espune principalele tendintîe politice a acestui omu de stătu, estirase precum se vede din Memorialele proprii Parrot: Versuch einer allg. Etwickelung der staatswirthschaftlichen (îrundsfitze tfnd Verordnungen Sullys. Stuttgard 1779. in 4-ov^— 42 ISTORIA Dintre scriitorii Italian! asupra naturel moneteloru,. mai de frunte sunt Scaruffi. Daranzati, şi Turbolo. — Broggia:. dei tribuli et delle mo-nete. Napol. 1743. —Părută: Dellâ perfecţiune della vita politica. Veneţia 1579.—: . Depping: Histoire du commerce entre le Levant et L’Europ. Paris 1830. Melon: Essai polit, sur le-commerce; Amsterdam 1735* Law: Considérations sur le commerce et sur l’argent, â la Haye 1720. Daire: Economistes financiers du XVIII siècle.. Pari^l843. C. Klock: De aerario. Norimbergae 1651. 7. Becher: Politischer Diseurs von den eigentlichen Ursachen des Auf-und Abnehmens der Städte, Länder und Republiken. Franko fiirt 1672 (edit. cea mai noua e a 7-ea~— ). Lueder: Geschichte des holländischen Handels (este o prelucrare a o-riginalului hollandezu, intitulată: „Hollands Rykdom“ (avuţia hol-landiei,) de Luzacs. Diego Saaverda Faxardo (Spaniolii) : Idea principie Christiano-PoliticL 101 symbolis expressa. Amstellodami 1661 — (este o traducere dupa originalulü spaniolii: Idea d’un principe Christiano, repre-sendada in cien empressas.) — Collections des principaux économistes Paris 1843 XI volum. Aceste au fostü antecedentïele economico-socialeT înainte de a sè închiega (consolida) principii stabile; de la cariï plecândü guvernele, le essecutarà eu strînsà-consecuentïà, fàcându-sï sisteme. Sistema mercantilă, fi protectiunalà. VèdTândü din essemplulö republieeloru italiane sf hanseatice, precum şi din colossala avere ce si-a câştiga tu neguţiâtoriulă poporu Hollandesu, —câstigulu de bani sè privea ca semnulă celü mai visibilfi a avuţiei individeloru şi a popôreloru. Deci sè concheia: Câ spre a fi avută, trebe sè câştige bani mulţi, şi spre a câştiga bani mulţi, trebe sè pôrte negotïu e-sternü, pentru ca sè înpôrte de la pop ère câtü sè pète mai multă metalü nobilă. Sè favoridïà dar industria manufacturaîà, carea produce objecte de esportü; ér’ agricultura şi alte întreprinderi spre a produce materii crude, sè considera scnmîEi 43 de o îrisămnâtate secondariâ, fiind-câ productele loră sunt prea grele, şi prea volumindse pentru transportare în departe. Dar era şi intenţiunea sistemei, ca esportaţiiinea de cereale (grâne) se nu se facă, pentru ca ţâra se fia provedutâ cu alimente (ale mâncârei) destule şi eftine, ca putându manufactura lucra eftin'3, se potâ vinde în străinătate mai sigură productele sale* Scopulu acestui principiu fundă esportarea şi ven— darea mârfuriloră spre a câştiga bani; aceasta sistema se numesce mercantilă. Intenţiunea ei înse nu era destulă, spre a apăra ţâra de invasiunea producteloră din alte teri, carii păte produceau şi mai eftină, său produceau objecte de carii manufactura indigenă nu se occupa; deci se reîntregi prin aiă doilea principiu: Bunuri său objecte ce se potă produce în ţeră, se nu se înpărte din altă ţdrâ, va se dicâ: a face po-pulaţiunea în ceia ce privesce trebuintiele ei — nede-pendentâ de producţiunea poporeloru străine. Spre acestă scopă, oprindu-se inportulă manufac-tureloră străine prin tacse mari; pentru manţenerea a-cestei opreli s’a creată institutele de duane. — Procedura acestui principiu este: sistema prohibitivă seu pro-tecţiunală. Differentia între mărimea valoriloră esportate şi. înportate, este cea ce se numesce: billantia com-mercială. Cercetările scientifice asupra averei sociale, erau fragmentarii, şi mai tote solicitau asemenea mesuri. Jean Bodin: „de Republicau dice: Reipublicae nervos în pecuniis consistere. (nervele statului consistă în banîj. Asemenea şi citatiî scriitori italiani. Englesulă Char— 44 ISTORIA Ies Davenant în faimosulu seu opu: „the politica! and, commercial Works“ preşsediâ a provoca guvernulu, de a lua mbsuri: ca valdrea producteloru esportate se co-versiascâ pe a celoru înportate. Precum sentintîa celui din tâiu esprimâ principiulu mercantilismului, asia a acestui din urma involvâ protecţiunea şi idea billan-tîei. Aceste macsime erau devisa politicei commerciale a guverneloru. Republicele italiane şi hanseatice, Engliterra şi Hollanda cu aceasta intenţiune făceau tractatele commerciale. Frantia nu putea se nu le urmedîe. Ea dădu acestei sisteme sub Ministrulu Colbert o viatiâ, conformându administraţia spre a o esseeuta. Mercantilismulu Va susţinută: prin oprirea espor-târei aurului'şi argintului sub pedepse aspre; prin tractate de commerciu cu alte staturi, spre a înlesni es-portulu producteloru industriei manufacturale; prin privilegii date companiiloru commerciale, spre a întreprinde none manufacturi pentru esportu; prin întemeierea coloniiloru prin tdte părţile pământului, spre a avea locuri de desfacere, şi puncturi înlesnitore de commerciu cu mărfuri coloniale; în fine prin premia-rea esportârei, şi înportare de materii crude, carii se le prefacă industria manufacturalâ, dându-le o valdre mai mare. Protecţiunea o manţenea prin: rădicareşa duaneloru spre a opri prin tacse : inportarea fabricateloru străine ; esportarea productelor* crude, pentru ca străinii se fiâ necessitati în locu de materii crude se cumpere marfă fabricată din ele, şi pentru ca industria internă, se aibă aceste materii şi alimente (nutrimente) pe unu pretiu câtu se pute mai eftinu; în fine spre încurâgia- SCIINTIEI 45 rea noueloră întreprinderi industriale se dădeau premii, recompense, înprumuturi, anticipaţiunî s. a. Billantla în fine — se făcea: din listele duaneloru, carii însemnau pretiulu şi cualitatea înportateloră şi eşportateloru. Dacă unu stătu vedea introdusă mercantilismulu în altă stată, se silea a lua măsuri asemenea,-adeca repressalii; mai cu sănia dacă sentîa că supuşii săi pâtimescă de măsurile statului străină. Nu era intenţiunea programmului meu, de a face aici critica sistemeloră, înainte de a essamina legile vietiei economice; dar fiind-câ- cetisămă în dilele a-ceste în jurnalistica patriei, condemnarea măsureloră ce stau în legătură cu aceste sisteme, mă servescă de aceasta occasiune spre a face urmâtorele observaţiuni. ' In câtă mercantilismulă nisuesce numai la câştigarea baniloră, elă este ună principiu greşită, pentru că: banii în sine nu potă îndestula nemijlocită nici o trebuintiâ a omului. Dâunosă era pentru aceasta si-lintîâ falsă, a înstrăina poporele de câtrâ o laltâ, fiind-câ ea involvâ tendintia: că ce câştigă unu stată trebe să perdîâ celalaltă, şi că prin urmare, unu poporă să p6te înavuţi numai prin sărăcirea altuia. De-aci proveni ura şi invidia (pisma) cu care ună stată privea ori ce înaintare în prosperitatea altui stată, ca la o detragere din prosperitatea sua. Nici sistema protecţiunalâ nu este de totă amicală, dar cu multă mai putină inimică de câtă cea mercantilă. — Şi ea produce repressalii, fiind-câ nu suflare înportulă manufactureloră străine, ca se nu suprime pe cele interne. Pân’ aci principială ei este justă şi raţiunală, căci—care economu va suferi ca să cumpere 46 , ISTORIA pentru trebuintiele casei, până cându aceste Ie păle· îndestula cu productele membriloră familiei? Mai bucuroşii va plăti pretîulu lucrului la ai săi, de câtă să cheltuiască afară din familiâ, pe cându aceasta n’are altă occupaţiune. Ba va jertfi ceva şi mai multă la începută, pentru câ-’i inportâ, nu numai de-a avea din casa totă ce trebe casei, dar şi din causâ ca se deschidă casniciloră o occupaţiune producătăre. Inse dacă protecţiunalismulă merge mâi departe, şi se silesceprin măsurile mercantilismului a şi esporta industria sua , atunci a trecută dincolo de a se justifica, pretindiândă se -i facă alţii, ceia ce nu va se-facă pentru ei. Se condamnâmă dar principulă fundamentală a mercantismului, şi să învătiâmă din măsuri-le lui; dar pentru elă să nu frângemă bastonulă asupra protecţiunei interneloru, ce este justă şi raţiunaiâ în certe înprej urări. în câtă duanele au de scopă numai manţenerea protecţiei industriei interne, au fostă şi sunt încă institute folosităre; pentru că ele au rădicată multe oc— cupaţiuni noue, şi nu se păte contesta.* că cele mai multe din âceste occupaţiuni, fără protecţiune nu se puteau desvolta; ele dar au dată multora pâne, a ajutată înmulţirea populaţiunei, şi a scăpată ţări multe de urmările criseloră străine. Sistema protecţiunalâ are mulţi inimici neînpâcatî, între cei mai illustriî economişti moderni precum Aclam Smith, Say.: Blanqui s. a. Domnialoră au cause proprii, dar istoria şi argumentele doctrinei le sunt în contra. Guvernele reflectedlă neîncetată asupra re-sultateloră ce producă — sumptuăsele institute duana-rii, şi dacă nu ară pipăi folăseie loră, (ce nu Ie pote S CIINTÎEI 47 necundsce ori cine a trăită întro societate industriosâ protegeatâ), de multă le ară fi subtrasă sacrificiile ce le făcu pentru manţenerea loră. Ele micăsiorâdiâ asprimea duanelor# din di în di—e dreptă; dar nu din convingerea câ nu sunt folosit Ore, ci din causa câ este în natura protecţiunei industriale, ea ea se ţenâ numai până cândă industria a prinsă bine rădăcină, cândă a-poi cu încetulu se o espunâ necessitâtiei de a ţânea proba concurrentiei străine. Mărimea tacseloră dua-narii, în statele industriale, este barometrulă ce arată: cu câtă este producţiunea esternă mai desvoltată de câtă cea internă ? Mai încolo, inimicii protecţiunei corn— mită o greşelâ doctrinariâ, carea este a tuturoră eco-nomistiloră; căci D-loră indentificâ mercantilismulă şi protecţiunalismulă, sub collectiva numire de sistemă a ballantîei commerciale. Noi amă făcută espressă dis— tincţiunea între aceste trif forme. Amă vediută că fieşcare din ea are ideea şi scopulă său fundamentală,, şi dacă în ideâ şi scopă, tril sisteme sunt distinse, nu este raţiunală a le indentisâ, de şi pdte câ cea ce privesce essecutarea loră, să servescă de unele mij-lOce commune, precum în acestă casă — cu duanele. Deo-sebindă mercantilismulă de protecţionali smă, amă în-digitată în scurtă ce e reu şi bună în ele. Asemenea ar fi de osebită billantia de amândouă, spre a o putea sentenţiuna. Ce e mai simplu şi mai nevinovată de-câtă a face o billantia! Au nu o face şi trebe să o facă fiecare individă economă? E dreptă câ seescamo-tâ billantia commercialâ prin arbitrarele fassiuni şi con-trolle despre valărea producteloră ce treceau prin acele vămi, precum şi prin negotiulă secretă (contrabande-riâ), dar principulă billantiei în sine e chiară atâtă de 48 ISTORIA raţiunală precâtă e incontestabilii , folosulu de a purta catastichă. Mercantilismulă pentru înportarea de bani este o rătăcire delâturatâ în pracsâ. Protecţiunea însă, este o necessitate pentru tote statele unde pres-sedîă a se îngriji de înflorirea manufacturei şi fabri-cateloră interne. Englesului A. Smith ei era usioru de-a declama în contra sistemei protecţiunale, pentru că industria conpatrioţiloru săi nu avea frică pe atunci de concurrintîa altora, ci aştepta numai ca să pice bar-rierele duanarii pentru ca se inundedie conţinentulu. Elu scuipi în farfuria altora, ca aceştia se nu mânce, ci să-i remânâ lui. Dar ore Engliterra este mai ne-jalusă în privintia aceloru producte cu carii Englesil nu potă concurge cu alţii ?— E cunoscută faimosa luptă parlamentară pentru legea de liberă inportu a ce-realeloru (Korn-bill). Nouă ne ar sta rău, fără cuno-scintîâ fundamentală a principieloru şi a istoriei economiei politice, a condemna unele instituţii momentose pentru pâdirea interesseloru economiei natiunale, numai din cauşâ că le a condamnată cutare autorităţi străine. Este deosebire între cosmopoliticele principii a le economiei sociale, şi între principiile economiei naţiunale. Cele, au valore pretutindenea unde esistâ o societate economisâtore; aceste, trebe să reflectedie la împrejurările speciale anaţiunei. Scriitorii francesi moderni, combată systema asia numită a „billantiei commerciale“’, şi în ea şi intenţia duaneloră ce protecţionădiâ industria indigenă, pentru că acum s’a desvoltată industria loră naţiunală, în câtă se potă concurra cu cea englesâ, — ei dar potă imita maniera sus-arâtată a englesului A. Smith ; însă D-loră SCIINTÏEI. 4& nu ne spună: devenit’ar fi ère industria loru, la starea în care sè află, fàrà protectiune? Etâ pentru ce — din punctă de vedere a economiei naţiunale, D-lora sunt în drepţii de a propaga libertatea necondiţiunata de commerçai; precum şi căuşele nôstre, de a nu jura atàtü de pripită , pe totă ce sè colportédïà sub eticheta libertàtïei. Cându sè va stipula prin tractate întrenafiunale aboliţia (ştergerea) proteeţiunei, — atunci, dar numai a-tuncî, amu renuntîa şi noi de-a cugeta asupra folôseloru ei. Insè 'mai ’nainte sè voru rèsturna principiile actualei stări seciale, de câtă sè va putea dispune despre a-cestu dreptu de disciplină domestică a stateloră. Păn’ atunci amorală de-aprépelui va începe de la eu. Cos-mbpolitismulû sànàtosû are locă numai după cepatrio-tismulfi sî-a înplinită missiunea sua. Lfitteratura Neeker Éloge de Colbert Paris 1780. Clement: Histoire de la vie et de Padministration de Colbert. Paris 1846-. De Monthion: Particularités et observations sur les Ministres de finances de la France les plus célébrés. Paris 1812 pag. 12. Fr. de Forbonnais: Eléments du commerce. Amsterdam 1736.— Idem : Principes et observations economiques. Amsterd. 1767. F. L. A. Ferrier : Du guvernement considéré dans ses rapports a-vec le commerce, ou de l'administration commerciale, opposée aux économistes du 19?-ème siècle. Paris 1808. Du Bois-Aimé: Examen de quelques questions d’économie politique et notamment de l’ouvrage de M. Ferrier (este o refutare a precedentului opü). De CçLzaux: Bases fondamentales de l’économie politique d’après la nature des choses. Paris 1826. Charles Davenant: the political and commercial Works. London 1771. David Hume: Essays moral and political. Edinbourg 1742. Idem: political discourses Edinb. James Steward: an inquiry into the principles of political economy. London 1767. Th. Mortimer? elements of commerce and finances. London 1773. Bianchini: Scienza del bene vivere sociale. Napoli 1752. Gerolamo Belioni: Dissertazione sopra il commercio Roma 1750. Ant.Geno- 50 ISTORIA ®est: Lezioni di commercio, osia d’economia civile. Milano 1769 2 volume. W. Freiherr von Schröder-: Fürstliche Schatz und Rentkammer. Leipzig. 1686. J.· H. G. von Justi Staatswirthschaft. Leipzig 1755. 2 volume. 2-a edit. 1758. Fr. Freiherr von Bielfeld: Lehrbegriff der Staatskunst. Breslau 1761. G. von Sonnenfels. Grundsätze der Polizei-Handlungs und Finanz Wissenschaft. Wien 1765. Joh. Georg. Büsch: Schriften über Staatswirthschaft und Handlung. Hamburg 1780—1799 VII vol. Franz List: das nationale System der politischen economie. Stuttgard 1841 Idem: Gesammelte Schriften III volume Stuttg. 1852 noua editiune. Sistema fisiocraticà. Deabea sè sêntirà urmările repressaiieloră ce a provocată mercantilismulă; şi sèràcia agricult orilor ü ce proveni din neconsiderarea acestui ramă ală produc-ţiunei, nécessité pe' François Quesnay (Mediculă lui Lu-dovică XV regele Frantîei carele fiindă fiulă unuia proprietariă de moşii, cunoscëa tôte pedecile desvoltă-rei agriculture]) a medita asupra delàtüràrei loră. Decadentïa culturel pàmêntului în contrastă cu înflorirea commercîului, produsă întrebarea: de unde ’s! câştigă populaţiunea mijlocele spre a-s! acoperi trebu-intîele de tote dilele? Din Australia, India séu alte colonii? Nici de cum. De-acolo sè aprovisionau numai cu rădăcini’, aromate şi alte frupte tropice; dar pânea le provine din agricultură; Basa tendintîei dar era aflată în principiulă ; productulu pàmêntului este a-devârata avere a populaţtunei. Dhi acestă punctă de vedere publică Quesnay articolii intitulat! „grains44 şi „fermiers1,4 îh faimdsa Encyçlopedià a lui d’ Alambert şi Diderot, şi în 1758 prin opulă: „Tableau économique,44 desvoltà o nouă sistemă, carea pentru tendintîa SCIINTÏEl 51 ei sè numi: physiocraticà, adeca a ordinului naturală. Substégulü lui eu devisa : „pauvres paysans, pauvre royaume; pauvre royaume, pauvre souverain“ sè concentrară o mulţime de capacităţi, spre a combate rătăcirile mercantilismului. Astfeliu sè născu aceasta scôlà economică, spre a surupa pe cea precedentă, re-locăndă în locui principiile următdre : - Singurulu isvoru a tuturoră producteloră materiale este pàmêntulü,—prin urmare singura occupaţiune spre înmulţirea massei bunuriloră, este cultura pământului prin lucru. Numai ea dă unu escedentu (surplus) preste chïeltueïilefăcute spre a produce, şi acestă escedent este—venitulü curat (produit net). Töte celelalte industrii, sè occupa numai cu prefacerea seu prelucrarea materiilor produse prin agricultură, ele dar precum şi negotîulu; nu producă bunuri noue, ci mărescă valdrea materii-loru prelucrate numai întru atâta, în. câtă s’a cheltuită pe consumulă lucrătoriloră, şi pe recuisitele lucrului. Drept- aceia societatea sè compune din două classe: . productivă carea se occupă cu· producţiunea agricul-iturală, şi classa sterilă ^ de carii sè ténu totî manufacturierii carii dau producteloră primitive numai o formă nouă, şi negutlătoril, carii numai mijlocescă com-merciulă, dar nu creadiă valori. Cu töte că classa sterilă nu contribuă spre înmulţirea averei poporului ci numai prin păstrare; nu sè contestédïà folosulü es-sisstentïei ei, căci pentru bunurile materiale ce le pri-mesce de la classa productivă, ea face acesteia serviţii folositöre, fiindcă agricola are trebuintle şi de maţeril prefăcute. Ca sè le prefacă însusî, nu numai că nu are îndemânarea, dar ar perde têmpü, ce ar fi o subtragere dàunôsà occupaţiunei principale. Apoi, 52 ISTORIA. sunt o mulţime de producte naturale, ce nu se potă păstra îndelungă, nu se potu esporta, sdu numai în cuantitate mai neînsemnată; prelucrate îrise, se potu esporta pentru vendiare. Escedentulu acestoru producte primindu-Ie |de la producenti, şi prefâcându-le industria manufacturalâ şi fabricantă, le ficsddîă vald— rea, ca se se potâ esporta într’o formă mai practicabilă. Aceste sunt doctrinele fisiocraţiloru, pentru carii au reclamată a se pune în lucrare următdrele principie administrative: a). îndatorirea guvernului de a favori principal— mente agricultura, şi cooperarea lui spre a delâtura căuşele care ar putea urca pretiulă commestibileloră, căci în acesă casă s’-ar urca spre dauna producenţiloră pretulă lucrului, b) A depărta tote sarcinile înpede— câtdre de industria agriculturalâ. c) A înnainta ven-diarea producteloră înlâuntrulâ ţerei şi în străinătate, pentru ca se se marescâ venitulu agricultoriloră. d) Liberrarea commerciului şi a industriei manu-facturale, pentru-câ fiindă neproductive, concur— rentia liberă se nu se mârginescâ prin cheltuel! pentru apărarea acelora ramuri neproductive. — (Laissez faire laissez passer)!— în fine e) fiind-câ tote dările (dâj— diile) trebe se se deie numai din escedentulă venitului preste cheltueli, şi fiind-câ numai agricultura este productivă^ prin urmare numai ea pote avea acestă es-cedentă, ar fi mai ratiunală, şi mai commodă, în locă de felîurile dări usitate, a se inpune numai una, adeca:. darea pe proprietate de pâmdntă. Resipirile notorii a guvernului de sub Ludovică XIV şi următorii lui, au gagiată (zâlogîtă) averea poporului în mesurâ cu multă mai mare, de câtă se se pdtă în- sciintîei 53 destula statuia- ca venitul» ce ei «promitea darea de pasienţă. Veddndă dar Queşnay şi următorii Iui, .câ trebuintiele vistieriei publice sunt neînpâcabîleîe con-trariante a sistemei fislocratice, prin cercetări sci-entifice încercară a propune o ameliorare radicală a tuturoru relaţiuniloră sociale. Conturară dar ună ideală de instituţii sociale „in carii dreptă, virtute, şi adeveru se domnăscă, sărăcia si arbitriulu se pearâ,’* Combătură abusurile, prelinseră o libertate mai mare in re-laţiunile sociale, şt declarară că în instituţiile publice, suprema lege să fia ceia. a raţiunei absolute. Amu vediută relele provenite din egoisliceie len-dintle a sistemelo.ru precedente, pe carii fisiocr-aţii vrendu a le delătura, au câdlută în altă estremă. Dacă ar fi drdptâ asserţiunea acestora: că mărimea averei consistă numai în cuantitatea materialeîoră crude, ar urma: că pămentulu este singurulă isvoru a bunurilor«. Dar fiindu acestă premissu falsă, cadă cu elu tOte consecuentlele. Ceia ce este în elu adeverii, a remasă ca acuisiţiune eternă, şi instituţiile ce au provocată aceste adevăruri, au devenită indispensabile.— Este o deosebire între materia şi valdre {vedî sub capul u concernentn). înmulţirea materiei mit este identică cu înmulţirea valdrei, precum nu e a cuanlitâtlei totu una cu înmulţirea ctialUâtlei. Neob-servarea acestei deosebiri fu greşela principală a acestei sisteme. Cu tdtâ unilateralitatea ei, desvoltarea interesseloră sociale are multe a-i multîemi. Ea dilu-cidă idea despre „venitulu curată*'· ce este o cuestitine capitală a vietlei economice. - Chiar» şi înprejorarea (ce din punctul« de vedere a sciintîei de astădl p nu-mirnu greşelâ), că fisiocraţil mai multă considerară. ECONOMIA SOCIALA. 9 54 ISTORIA contrashiîu socială à classeloru, de câtă elementele objective a economiei sociale,— aii produsă mari fol6se, pentru têmpulu ce sè pregătea. Àre-sï dioua sarcina sua. De hu amu considera de câta principiile mai u-manitari ce au invocată fisiocrâtiaîn politica economica a popdreloră, încă meritulă ei este incontestabilii. Mi-nistrulu Turgot cu consciintîâ s’a silită a le da viatiâ, declarândă câ nunlai prin râdicarea agriculture!, ' prin usîurarea industriei manufacturale şi fabrica fure, şi a-ceste prin cassarea roboteloru (domnesculiii), a cor-poraţiuniloră manufacturale etc. sè pole regenera téra sua. Sè întïelege cà multele interesse ce sè sentira vàtàmate, Tau surupatu, dar căderea lui a isbândit-o marea revoluţiune din 1789. · ■ * · Litteratura Français Quesnay : Tableau economique avec- son explication Versailles 1758. Idem: Maximes générales du gouvernement économique et d’un royaume agricole. Versailles 1758. P. S. Dupont de Nemour: La phisiocratie, ou constitution naturelle du gouvernement le plus avantageux au genre humain. Paris 1768 V volum. Marquis de Mirabeau : L’ami des hommes ou traité de la population Paris 1756. idem. Théorie de l'impôt, ou moyens-surs et faciles de diminuer lés impôts. Paris 1760. ' Idem. Philosophie rurale ou économie generale et particulière de l’agriculture. Paris 1763. Vincent de Gotirnay: Essai sur l’esprit de la législation favorable à l’agriculture. Paris 1768 2 Vol. Mercier de la Rivière: l’ordre naturel et essentiel des sociétés politiques. Paris 1767. IV. Bandeau: De l’origine et des progrès d’une science nouvelle. London et Paris 1768. Guü. François-Le. Trosne: de l’ordre social. Paris 1777 2 volum. A. R. Jaques Turgot: Recherches sur la nature et l’origine des richesses. Paris 1774. Idem. Réflexions sur la formation et· la distribution des richesse#. Paris 1784. ' SC1INTÏKI ' 55 Contrarii sistemei. F. . A. de Forbonnàis Principes et observations economiques. Amsterd, 1767. G. B. de Malby: Doutes proposés aux philolophes économistes. Paris 1768. /. Pinto :Traité de la circulation et du crédit. Amsterd. 1771. Ferd. Galliani: Dialogues sur le commerce des blés. Lond. f776. Fisiocratii germant. :1oh. Aug. Schlettwein: Mittel das Allgemeine Elend aufzuhalte« (ori-ginalulü în francesce) ainbe în Oarlsruhe 1772. Idem. Die wichtigste Angelegenheit für das ganze Publicum, oder die naturi- Ordnung in der Politik. Carlsruhe 1772 2 volume. Idem. Schriften für alle Staaten zur Aufklärung der Ordnung der Natur im Staats-Re-gierugs-und Finanzwesen. Carlsruhe 1775. Isaac Iselin: Versuch Über die gesellschaftliche Ordnung Basel 1772. Idem- Traume eines Menschen freundes. Basel 1776 2 volume. Carl Friedrich Markgraf von Baden: Abrégé des principes de l’économie politique. Carlsruhe et Paris 1772. Iacob Mauvillon: Samlung von Aufsätzen aus der Staatswirthschaft und neuesten Staatengeschichte. Leipzig 1777 2 volume. Idem: Physiocratische Briefe an Herrn Professor Dohm etz. Braunschweig 1780. Th. A. H. Schmalz: Encyclopédie der Kameralwissenschaften. Königsberg 1797. Idem: Handbuch der Staatswirthschaft. Berlin 1808. Idem. Staatswirthschafts lehre in Briefen an einen deutschen Erbprinzen. Berlin 1818 2 volume. 7 Antifisiocratï. C'kr. W: V. Dohm. Uber das physiocratische System. Leipzig 1778. loh. Iac. Moser. Anti-Mirabeau, oder unparteiische Anmerkungen über Mirabeau’s naturi. Regieruhgsform. Frankfurt und Leipzig 1778. I. G. Schlosser: Xenocrates oder über die Abgaben. Basel 1784. loh. Friedr. von Pfeiffer: Natürliche aus dem Endzwecke der Gesellsshaft entstehende allgem. Polizeiwissenschaft. Frankfurt am Main 1779. Idem. Anti Physiocrat etc. Frankfurt a. in. 1780. ItaKann: puţinii s’au occupatü esclusivü cu aceasta sistemâ. A fàrà de G. Füangieri Deila legislazione. Napoli 1780—1785 VII volume, ce a conmilitatü pentru emanciparea agriculture! şi pentru Introducerea unei dări unice. —Physiocrajia a combâtut-o Pietro Conte Verri: Meditazioni sulla economia politica. Milano 1771. Ceialaltî câtî au scrisa pe acestü têmpü, r.u-’si însusîa principiile fîsiocraţiei de câtu numai în unele puncte, nocanoscuto de conpatrioţil lorii scriitori de mai ’nainte de F. Quesnay. EngUrii: înainte de a pişi pe arena pubKcitâtîei cu părerile lorü despre „ordinea naturalà44 i-a «uprinsü conpatriotalà Adam Smith, ce întemeiâ: * 56 ISTORIA Sistema industriei libere. în preoceuparea spiritelorü causatâ de repedile plăsmuiri a sistemeloră ce sè conbàteau militândă pentru nouele Iorfi adevèrurï economice, unu opü sè ivi la lumina, carele domnindfi tote părerile de pan’ a-cum, lămuri Iotă inaterialulii loru, le subordină unuia principiu supremă, absolută, mai eternă, şi prin urmare mai dreptă; acesta principiu este : Nu bănit, nici industriile manufacturate, séu fa-bricàtère, nici agricultura, ci lucrulu—este elementulu productiunei fi à inmultirei acerei. De la promulgarea acestui adevèrfi sè datédià noua erà a seiintïei, autorulü càreia fu Adam Smith, prin nemuritoriulû sèu opü: „An Inquiry into the Nature and Causes of the Weulth of Nations'” 1776. (adecà: Cercetare asupra naturel şi causeloru averei najiuni-Joru). Unu fatală adevèrü istorică a trebuită sè sèîn-plinéscà în înprejurarea cà acestü opü, ce fu produc-tulu unui studiu adâncă, călătorii, şi relaţii personale cu primele capacităţi economice a le Frantiei, sè nu at-tî*agă attenjiunea publicului înainte dé a sè recomcndsi de pe tribuna Parlamentului de o autoritate positiva, ca ceia a faimosului Ministru PiU. însemnătatea lucrului a fostă recunoscută şi înaintea Iui A. Smith, de călră economiştii Conte Verri, Galliani, şi de filosofii Hobbes, şi Locke, dar le-a trebuită ună recomendată ca A. Şmitli spre à străbate la. recunôscerea popore-loră. · Tendiutiele témpûlui nască pe purlătoriulă Iorff, şi în-prejurulă acestuia sè cristalisédïà desvoltarea lori. Lui SCllNTÎEI. 57 A. Smith pe dreplfi i se cuvine acesta merită, căci elu a desvoltatu şi a lămurită ideile acestora lendin-tie, deducându din ele nrmătorele t oneiusiuni inpor-tante: Averea unui poporă nu consistă în bani seu me-tăîle (mercantilismă),— nici în occupaţia industriei indigene (protecţiune), — nici în escedentnlu producleioru agriculturei (fisiocraţiâ). — ci în i/icniul ce se aplică în tote ramurile producjinnei mijloceloru spre a îndestula necessitâţile şi trebuintiele vietlei. Banii sunt o avere mai subordinatâ de câtă alte mijloee ce servescă mai nemijlocită îndestnlirei traiului. Tote părţile a-verei ce an o va 16re de schimbă, sunt resultatulu lucrului, prin urmare: totu iucrulă ce produce o valore, este productivă. Cela., mai bună mijlocii spre înain-intarea producţiunei este înpârţirea raţiunalâ a lucrului, întrebuintiarea capitalului, şi sprijinirea egală a trîmbeloru (tustrele) ramuri a le industriei; — de aci şi sistema se numi: „a liberei industrii.** — Lăsaţi individului libertatea sua , ea se 'şî urmedîe interessele pe calea industriei, şi resultatulu mai sigură de câtă sub epitropia guverneloru, va fi tină resultată îmnulţitoriă a averei naţiunale. întrevenirea statului are locu, numai unde puterile individului nu sunt de ajunsă. în aceste macsime se potu resumma acuisiţiunile necontestabile a menţiunatului wpu. Cele contestate le vomă afla la locuia loră. Era naturală, ca toii cugetătorii se-sî apropriedie aceste adevăruri .abstrase atâta de evidentă din natura viet'ei economice , si ca premiută problemei pusă de Institutulă Franlîei: „dacă este adeveru ea într'o ţerâ agricolă, tote imposiţiunile (dajdiile) re-cadă pe ISTORIA 58 proprietarii tle pămentă? (va se dicâ: dacă este drep-tă sistema fisiocraticâ) ? se şi ’lă dispute Canard şi Sav, amendoi espunându sistema lui A. Smith. Dreptu că multe asserţiuni a acestui maestru au trebuită mai accomodate, multe mai ordinate, şi cu t6te că sub economia politică noi întîelegemu unu cadru mai mare de doctrine, elu şi sistema Iui, este fundamentală tuturoru opuriloră moderne. Aici dar amă încheia revista istorică a acestei sciintîe, dacă presentulă atâtă de abondantă în cercetări sociale, nu ară ii adusă pe tnpetulă litiera— turei economice a poporeloră, unele cuestiuni, carii nu le putemă ignora. Se urmări mu dar în sboră a străbate prin evenimentele cuestiuniloră e-conomice până la diua de astădî. Pănâ căndă Frantia se îngriji despre agricultura recomendată de fisiocrati, Engliterra inpulsată şi mai multă de doctrina lui A. Smith, s’a pusă pe industria şi commercîulă cu cele trebuineiose lumei. Prin prin-cipiulă libertătiei pronuntîată de sistema industrială, individulă sî regăştigâ nedependentîa sua. Naţiunea ce pOte produce ună articolă mai eftină, vinde la toti. Cuantitatea producţiunei deveni momentulă înavu-ţirei. Se inventară maşine, cu carii nu puteau con-curra cei ce lucrau numai cu inânile. Cărbunii şi fer-rulu, aă fostă descoperiri binevenite Engliterrei în a-ceste înprejurări. Bumbaculă este principala materiă cu carea se pote destulă occupa (sătura) maşinăria. Engliterra dar lifera mai eftinu cărbuni, ferră şi ma-nufacture de bumhaeu, prin urmare , inundă eu ele lumea. Din oră ce nu să mai căuta în lucru dacă produce materii de a le trebuîntîeloră nemijlocite, (fisio- SCHNTiEI. 59 craţia) ci recunoscăndu-se ori ce lucru producătorul de valori, ca isvoru de averi: Englezii numai, căutau a produce bumbaculu criulu, lăssându aceasta occupaţiune Indianiloru, ci se sileau la prelucrarea lui, ce dă o valore mai potenţiată. Aceste sunt ideile fundamentale a sistemei industriale. Ele îuamtediâ in lume cu asemenea pasă, în care să desvoltddiă industria uneia teri. Dacă privimu la enorma consecuenlîa a principiului prononlîată de professorulă sciintîei morale la Universitatea din Glassgow (A Smith), nu ne. pnletnu reţenea dea nu affirmacu o certitudine oreşcare. că acelu principiu este abstracţiunea ultimă din adanca contem-plaţiune a hunei, carea trebe se o aibă toii renumiţii economişti, dar carea născându-se de asfădată în ca-pulu acestui moralistă, a vrut'o se o demustre prin trac-tarea intereseloră materiale. Va veni pute tempulu în care opulă lui se va privi ca unu. opă filosofiică despre individualitate si raldrea ei— mai multă, de cală ca opă curată economică. Litterattfra Adam Smith: An Inquiry into the Xalure and Causes of the Wealth of Nations 2 volum. in 4-to, London 1776. Editiunea cea mai noua de ÎMac-Culloeh cu note in IV volume. London 1828. NB. Aeestü opii s’a tradusu in germanesve, dc 2 on; IVàneesce de 3 orï ; Spaniolesce, Danicesce, Rusesce. — Cea mai bunà traducerfr frànceascâ e de Gamier in Paris; cea mai bunà. nemtiased: de Christ, Garce si A. Dornen in Breslau (au mai limite editîunï). — David Ricardo: on the principles of political economy and taxation. London 1817.'($i edition! mai noui — tradusà fräneesce de I. B“ Bay, nemtiesce de C. A. Schmidt) I. H, Malthas Principles of political economy. London 1820. I. ß. Saif: scrisà despre acestü opu: Lettres à M. Malthus sur dit— ferens sujets d'économie politique, notamment sur tea causes de le stagnation generale du commerce. Paris 1820 (nemUesce de Rau).— Eûmes MM: Elements of political economy. Loudon 1821 (nemtîesee de A. L. de Jacob in Halle). ISTOitïA m R. Torrena: An essay on the production of wealth. London 1821. /. îî. M. Mac-Culloch : A discourse on the rise progress, peculiar objects and importance of political-economy. London 1821. Mem: The principles of political "economy. Edinbourgh 1825’ (nerh-tïesce de G. M. de Weber). R Whaiehj: Introductory lectures on political economy. Loudon 18.'ll G. Clalmers: on political economy. Glasgow 1832. Madame-·Harriet Martineau: Illustrations of political economy. London 1832 6 volume. W. A7. Senior: Outlines of political economy. London 18311 Contraria sistemeL 7h. PoitnaU: À letter from to Adam Smith. London 177$; G. Cratifurd: The doctrine of équivalents etc. — Rotterdam 1791. The essential principles of the Wealth of Nations illustrated in opposition to some false doctrines of A. Smith and others. (Sè dice cii autoruhi ar fi Sir Gray.') — Earl of Lauderdale : An inquiry into the nature and origine of public Wealth and into the causes ©fits increase. Edinbourg 1804. FràiiciL A. F. Canard: Principes d’économie politique. Ouvrage couronné par Tinstitùt national. Paris 1801 (trad. nemtïesce de 1. Vjjlk. la Augsburg). L R. Say; Traité d’économie politique, eu simple exposition de la manière dont se forment, se distribuent, et se consomment les richesses. Paris 1802 (5 edilinnl) fradusà in nemtïesce de L. H. Jacob, si de C. E. Morstadt. idem:'Cathéchisme d’économie politique. Paris 1815. Idem: Cours complet d’économie politique pratique Paris 1828 —1829 6 volume. L C. L. Sùmonde de Sùmon-di : De la richesse commerciale, ou principes d’économie politique, appliqués ;i la législation du commerce 2 Tom. Geneva 1803. Idem: Nouveaux principes d’économie politique ou de la richesses dans ses rapports avec la population. Paris 2 Toni. 1819. Idem : Etudes stir l'économie politique. Paris 1837. Le Comie D. de Tra&j: Traité d'économie politique. Paris 1823. A Blanqui: Préris élémentaire d’économie politique Paris 182$— tra-dusà tn romànesce de Domnulu Professoru publicü T. Sergiescu. I. J>roz: Économie politique. 1829 Paris. K. Rossi: Cours d’économie politique. Paris a doua editiune din 1843. SCiîTNÏÎEl. 61 Coiitrarin sistemeï. L Puf eus: Analyse raisonnée de principes fondamentaux de l’économie politique. Paris 1804. Italianiï. Mefch. G iota : Nu ovo prospetto cîclle scienzc econonuehe etc. Milano 1815 — 1829 in 18 volume; este unulü din cele mai bu ne opuri a le littérature» economfce. Carlo BoseUim : Nouvo es a me d-elii sor-genti délia private e publica richezza. Modena 1816 — 1817 2 volume- L. Agazzini: La srienza déireconômia politica. etc. Milano 1827. fiipttiiaiiiï- Cei mai principal! sunt: G. Sartorius Freiherr von Wollershausen: Handbuch der slàatswirîh-schaft. zum Gebrauche der. acadetn. Vorlesung nach Adam Smiths Grundsätzen. Berlin 1796. idem: Von deu Elementen des National-Reichthums und von der Staats wirlhschail nach A. Smith. Göttin-gen 180.6. Idem: Abhandlungen die Elemente des INationat-Reich-thuuis und Staatswirthschaft betrefTend. Göltingen 1806. .4. E. Lüder: Über National-lridustric und Staatswiithschaft. Berlin 1800 —1801 3 volume. Idem: Die National œcouomie oder Volkswirt bsha ft. Jena 1820. L. U. von lacob. Grundsätze der National-oeconomie. Halle 1805. Editiunea mai bunà sub titula: Grundsätze der Nat. œcon. oder Theorie des National-Reichlhums. Halle 1825- 2 volume. Christ.. yon SrhUir.er: Ardangsgrinide der Staatswirthschaft. Riga 1805 —1807 2 volume. Graf von Soden: Die Nationa'-cecouomie. Leipzig 1805 —1808 3 vol· Idem: Lehrbuch der National-œcouoniie Leipzig 1810- Idem. Die Siaatsnational-Wirthschal’t Aarau 1819. Gold. llofcland. Neue Grundlegung derStaatswirlhschaftskunst. Giessen 1807—1813 2. vol. /. F. K. Lol:·: Revision der Gnimlbegriile »1er Nalional-wirthschafts-lehre. Cobnrg und Leipzig 1811 —1814. Idem: Handbuch der Staats-wirthschafLslehre. Erlaugen 1837—38 3 vol. A. H. von Leipziger: Geist der Natioual-cex'ouomie und Staatswirlh-schaft. Berlin. 1813—14. G. Graf, von Bugnoy: Die Theorie der National\virsihs<:haft·. Leipzig 1815—1817. Henry Storch: (Consiliariu de Slalu in Russia) scri'sà : Cours d’économie politique, ou expositions de principes qui déterminent la prospérité des nations St. Petersbourg 1815 6 vol. Tradusü ta 62 ISTORIA Nemtiesce de Consiliariulu de Statu din Baden. E. II. Rau. cu ncte. Idem: II. Storchs Betrachtungen über die Natur des National Ein-* Kommens. Halle 1825. /. F. G. Eiselen: Grundzüge der Staalswirthshaft etc. Berlin 1818. Idem. Die Lehre von der Volkswirtschaft etc. Halle 1843 Anonimu: Weltreichthnm. Nationalreichthum und Staatswirthschaft. München 1821. (se dice ca autorulü am fi Ministrulü russescw Cancrin). Dr. JE. H. Rau: Prime iineae polilices seu civilis doctrinae. Erlangae 1816. Idem: Ansichten der Volkswirtschaft mit besonderer Beziehung auf Deutschland. Leipzig 1821 Idem: Über dta Kamerahvis-senschaft. Entwickelung ihres Wesens und ihrer Theile. Heidelberg 1825. Idem Lehrbuch der politischen Eeonornie. Mai rmiUe edi-tiuni. Oea mai noua din 1855. Heidelberg. Dr. Friede. Sckmüthenner: Grundlinien der Geschichte der Staat-swisscnschaften etc. 2-a edit. Giessen 1839. G. F. Krause: Versuch eines Systems der National-ceconomie. Leipzig 1830 2 vol. Fr. B. W. Hermann: Staatswirthschaflliche Untersuchungen etc. München 1832. Dr. I. Schön: Neue Untersuchungen der National-Oeconomie etc. SlMtgard 1835. Fried. Bülau: Handbuch der Staatswirlhschaftslehre. Leipzig 1835. Idem: Der Staat und der Landbau. Leipzig 1834. Idem: Der Staat und die Industrie. Lelpz 1834. Dr. A. F. Riedel: National-economie oder Volks wirthschaft. Berlin 1838 — 1842 III volume. Dr. C. >F. Cli. Scltü:·: Grundsätze der National-Oeconomie. Tübingen 1843. Contrariu sistemei. "Friede. Lisi: Das nationale System der politischen Economie. £tu£t- gard 1841. Fr. Lists: Sämtliche Werke. Stuttgart! 1833 DI volume. Hesurmiiit si continuare. » După ce A. Smith nimici sistemele precedente prin şiboletulu „lucrului,“ ne învâtiâ inportantia înpârţirei fui, ca o condiţiune spre mai marea desvoltare a ctia- SCIINllEl 68 litàtïei productive, carea eu atâtu mai abondants résultats va avea, cu câtă'va fi mai specificata, — si cà lucrulu trebe sè lia liberă, ca sè pôtâ vinde şi cumpăra unde ei vine mai el'tinu (principiu mai multă combătută); — precum vèdïurànui din Litteratură— sciintia s’a generalisată cu repedume admirabilă. Cercetările de atunci in căci sè înpartă in doue specii: l. între cei ce voiau a aplica résultat ele scient ifice la starea aclualà a societàtilorü. Afară de unii opposiţiunali, toU scriitorii Euglesî au commentatii seu suplinită numai sistema industrială. Ri-cardo p. e. a scrisă despre relaţinnea noteloră de bancă cătră metallă, — objectă despre care A. Smith nimicu na sci'isu. James Mitt a înavuţită sciintla cu o mulţime de observaţiuni line. Frânei! au lucrată in trii categorii: a) imitândă pe A Smith sub conducerea Iui L B. Saţ/ care l’a prelucrată, precum sè prelucra metallulă imprimându-sè din elă banii, şi sa oppusă blocadei continentale essecutate de Napoleon I în contra Angliei.—b) Cer-cândâ a consolida principiile acestei sisteme prin cercetări istorico-economice precum, Sismondi (istoriculă Italiei), şi A. Blanqui, cavele prin opulă : „Histoire de de l’économie politique" a întemeiată istoria acestei sciinlie. Er’ opulă sèu: „Précis élémentaire d’économie politique" ( vedï litteratură precedentă) este numai unû estractă a opului I. B. Say amestecată cu essemple istorice, c). Alţii în line sè silescă a contopi, a fusî-ona dilieritele sisteme. Acesta felin de opuri syncre-tice sunt : Le Marquis G. Garnier: Recherches sur la nature et les causes de la rishesse de nations. Paris edit. noua 64 istoria 1922. (Aceasla este traducerea opului A. Smith. hisè cu note originale, şi tendentïe de a uni sistema ü-siocraticà cu cea industriala. Idem: Abrégé élémentaire des principes de l'économie politique. Paris. 1796. Charles Ganilh Des systèmes d’économie politique, de leurs inconveniens. de leurs avantages etc. — edit. eorrésà. Paris 1921. Intenjiunea e de a uni sistema mercantila cu cea Industrială. Idem: La téorie de i’éco-nomie politique, fondée sur les faits resultans des statistiques de la France et de l’Angleterre etc. Paris, edit. noua 1822 2 T om. L. F. G. de Cazatix Eléments d’économie privée et publique etc. Paris 1825. Idem: Bases fondamentales de l’économie politique d’après la nature des choses. Paris 1826. Louis Say (fratele lui 1. B. Sav) considérations sur l’industrie et la législations. etc. Paris 1822. Idem: Traité élémentaire de la richesse individuelle, et de la richesse publique etc. Paris 1827. Vicomte de St. Chamans Nouvel essai sur la richesse des nations. Paris 1824. Şi în Germania s’a lucrată economia politică în două moduri: a) dogmaticii, spre a ficsa principiile sciintîei. Spre «cesiu scopu sunt două lucruri trebuincïése : dis— tincţhiuea, şi deliniţiunea essactâ. —■ Hau este inodeîuiă. Aceste cualitàtï Ie allămu numai la Germani mai curate. Francesuiu este mai practică, opurile Joru sunt mai imlâtore, căci ele ne situédià în mijloculă tulu-roră incidenfiiioru, ce amu voi a resci despre ună ob-jectu, dar le lipsesce firulă prin carii le amù putea guverna după ună principiu. Conbinaţiunea trac ţârei amêndorora, este idealulă nisuintieloră nostre. I>) systeinnlu natiunalu. modellulă căruia este Fr. ŞCII.NTÎEI 65 Jtist. — Scopulû opurilorû Englese si Franeese, lu pàn’ acum: eruirea eauseloru şi a effecteloru vietîei bunuri loru in genere. Aceasta scôlà 'si propusesè: a cerceta ce este specială a unuia poporu între acele cause si effecte? Càcï în ort care naţiune sè fortnédiâ si fără 5 9 9 reflecsiune o particularitate concretă, ce provine clin inprejuràrile-’i individuale. Carii sunt dar principiile ce sè deosebesc»in economia unuia poporă, dea economiei generale a tuturora poporeloră? Este negreşită viatia unuia poporû;—dar ce este essentîa acestei vieţi? Individulu e dependinţe de societate, şinguraticulă de toti; cu câtă este şinguraticulă uneia societăţi mai avută, cu atâtă este mai puţină serimană consotiuiă lui. Prin urmare individulă trebe sè jertféscà pentru binele tuturora. Aceasta jertfire sè esprimà prin du cinele protectrice. Fără ele, eu asiu putea cumpăra p. e. luminările de stearină de la Englezi cu 20 parale mai eftină, dar aceste 26 parale le dau mai bucurosu pro-ducătoriului de luminări indigenă, pentru ca sè nu ésà banii din térà precum, şi din alte cause. — Opposiţiâ sistemei industriale. — In acestu spirită a blocadată Napoleon 1 continentul ă, ca sè eschidà commerciuln Englesă. După rădicarea blocadei inundarea iabricateloru Englese a cutropitu tenerele plante a industrifiorfi continentale. Ce era mai naturală de câtă a recurge la protecţiunea industriei. Dar mulţimea duaneloră germane, era atâtă de vàtàmàtdre commerciului, în câtă absorbeau valo-rea producteloră. După o luptă de 20 ani, se învoiră Germanii a frânge acele barrière numerose şi a sè uni în o confederaţia duanariă, unica- pentru tètà Germania, dar destulă de aspră spre a. apăra apărândele. 66 ISTORIA Opulü lui Fr. List'nu este unu opă nedependinle, càd sè pote întïelege mimai dupa cunosciintïa teoriei economiei naţiunale. Şi în Germania ca în Anglia si Fran-tîa de la început u iu secolului sè popularisédïà sciinlïa pe di ce merge. I)e-aci mulţimea opuriloră« din carii de si multe nu sunt de o însèmnàtate mai mare, însèm- * nàtatea loru consista în nisuintîa ■ de a sè lăţi. II. Între scriitorii economici simt unih carii roiau a esploata résultat ele seiinllei. spre a schimba tôt à starea societătiei actuale: - Sboralu industriei au produsă şi parti umbrôsè. întreprinderi nereuşite, neaverea capitalului productivă, con-currintîa nelimitată, şi crise commerciale, au înmulţită nu-mèrulfi nenorociţiloră proletari. Nisuintîa de a ameliora starea acestei classe, a devenită uliu imperativă tuturora cu-getătoriloră. Ea provocă unele încercări, carii de şi unilaterale si rătăcite, sunt unu semnă caracteristică a tempului, si urmarea unoră ineonvenientîe, pe carii sciintîa—- a căreia olîiciu este de a distinge adevèrulù de escentricitate— nu le pôle ignora. Guverniilfi terroris-tică din 1792 a cantată a delătura deosebirea classeloru sociale, nimicindă forma dar nu si essentîa acestei deosebiri, căci aceasta ar fi abătut-o de pe calea tuturoră tradiţiuniloră ordinei sociale. Dar orbia patimi-loră escitate de celu mai neresistibilu boldă a omului, încercă a ataca şi aceasta essentîă — proprietatea. — Communisinulă se ivi pe scena luptei, în anii 1795, 1830, 1849, şi amenintîarea lui côce şi astădî sub pacînica supră-fatîă a societăţiloru industriôse. A sè ignora nu sè mai p6te, dar e sperare de alu linisci, studiându-i păsulă, şi prevenindă cu palliativele cau-sei furidseloră irruperi. SCHNTÎEI. 67 Sainl Simoimnmlu (asia numită de la autorulu luî-Claude Henri Comte de St. Simon) pretinde ca societatea omcnăseâ să se prefacă în o associaţiune de lucrători, şi fieşcare membru se se înpărtăsiascâ din productele commune „după capacitatea sua, si ori ce capacitate după lucrarea sua.44 Spre realisarea acestei stări şi spre a desvolta aplecarea şi simpatia pentru diiferitele ramuri a lucrâ-rei, trebe se vină în ajutoriu crescerea, şi amesuratu aplecâriloru ce se voru ivi în decursulu ei , să se distingă trei classe: una carea să se cuprindă cu pro-dacţiunea bunurilor materiale (industriaşii),—alta cu activitatea spirituală spre a cerceta conneesiunea căuşelor» şi effeclelpru (învetiaţii), — şi a treia, care sen-tîuriîe, simpatia şi antipatia, să le personifice prin sim-bole plastice, dessemnativee retorice, poetice, musicale (artiştii). Totu ce essistâ, este proprietatea societâtiei, afară de a căreia, nu are nimenea proprietate. Productele ei sereînpartu din bancuîu centrală şi din cele filiale la fie-care membru, după devisa citată. Administrarea trebiloru publice se se facă prin o classă propriâ de preoţi, carii se voru alege din ceii mai filantropi a societătîei. Aceşti preoţi înpartu lucrulu şi productulu, reconpensarea şi pedăpsa, şi sunt legea viâ carea e întrupată în „părintele supremă.44 Llttcratura. Doctrine de Saint-Simon. Paris 1380. Religion Saint-Simo-nienne, asociation universelle, ou organisation definitive de l’huma-manite pour l’amelioration progressive. Paris 1831. KetV: Samt-Simo«. und der Saint-Simonismus. Leipzig 1834. Nu prejudetîulă reîigiunariă atacată prin octroi-tm unei noue credintle, este ce condemnasă această utopiâ. Ultimulu decenniu a secolului trecută, a cu- 68 ISTORIA trierată totă ce fu de multă sântă, infailibilă, si ne-vtolabilă. Dar idea de a l'aee din stată o familia, va sè clică : a nimicii nedependentia individuală, — acesta mai mare de cată tute tesaurele hunei!— este principalulă argumentă raţiunală, ce reprobă cugetâtoriulă în St. Simonismâ. A doilea: nu gemu destulă omenimea experimentând ă natura despotismului;-acum cfmdă acesta Începu a sè topi de para luminei, sè sè deîe destinul« omenimei în manile unei hierarckii omnipulinle, mai periculôse de câtă tète despojiile ? Nu mai puţină vătămători a aeestoră intéresse, este plănuia lui Robert Otcen care e numai o modifieajiime a precedentului projectă. Asemenea eslravagantă e organisaţiunea phanlangeloru lui Charles Fourier, pentru loti câţi sè îngrozescu pentru ună resuitată neprae-tisată şi prin urmare necertă,— a jertfi nu numai certufă actuală, dar a sè şi espune unora forme sociale diametrală oppuse cu cele ce s’a învechită s’a uaturalî-sată în noi. Litteratura Rey: Lettres sur le système de là coopération muiuele et de la communauté de tous les hîpns d"après le pian de M. Owetn Paris 1828. CL Faurier : Prospectus de la théorie des quatre motive- mens 1808. Idem: Traité de l'aesocialion domestique-agricole.. Paris e-t London 1822 II volume. Idem: Sommaire du traité-de l'association. Paris 1823. Idem: Le nouveau monde industriel et sociétaire. Paris 182'J. Viitomnius: Nouvelles transactions sociales, religieuses, et scientifiques. Paris 1832. Ltnioym: Association par phalange agricole-industrielie sur ia théorie sociétaire. Metz et Pari3 1834. L. Blatte: Organisation du travail. Edit. 4. 1845. A. VKei?.· Der Staat und die Industrie. St'ut-tga-rd 1843. .Caiet: Voyage en Icarie 1842. F. /. Proudhan: Philosophie de l'économie des états. — tradusà «erc-tïes-ce de Grün. D arm $ ta (H 18 47. SCHISMEI G9 Aceste nisuintîe suut vechi, şi feliurimea !qru este mai numerdsâ de câtă se ie putemă pertracta aici: dar vomă reveni la essaminarea loră, după ce amu constatată principiile normale de economia societatiei actuale. Aceşti economişti, pleca a concheia din esperien-tiâ: câ deosebirea classeloră şi contrastulă loră, este pedeca principala a economiei sociale. Dar este ore aceasta deosebire şi contrastă, absolută trebuinciosă de a se delâtura? Ce sunt în sine classele? şi nu este cu putintiâ essistentia loră, în câtă sunt justificabile şi se potă înpâca spre a le aduce la o harmoniâ cu cerintîele economiei sociale ? Aceste sunt cuestiunile escitate prin tendintiele acestora utopii, şi a câroră resolvare este problema economiei politice. Comnwnismulu este negaţiunea absolută a pro-prietâtiei individuale. Sodalismulu este înpârţirea averei amesuratu ac-tivitâtiei fie-cârui, pentru ca lucrulă se aibă proprietate. încă nu este decisă dreptulă: dacă lucrulă pote aduna şi dispune preste escedentulă trebuintieloră sua-le? Fourier dă disponibilitate preste averile mobile. De-aci erâsi se va nasce o neegalitate în avere, ce e recunoscută şi de socialişti. Disponibilitatea este momentulu ce a făcută, că averea de astâdi nu este espressiunea muncei celui ce o are. Socialismulă şi communismulu purcedă din idea că ori ce propăşire a omenimei, este o consecuintiâ a associaţiunei; şi câ prin urmare, associaţiunea este celă mai bună mijlocă spre a înbunâtâţi nesuferibila stare a classei misere. Acestă principiu este unu mare adeveră, dar numai până a nu cassa individualita- KCONOMIA SOCIALA· 7 70 ISTORIA. tea. Noi ne vomă folosi de elă, arătândă: câtă este de a-plicabilă la economia stârei actuale. Ei afirmă : că basa prosperitâtiei este averea de capitalii, (nu numai în bani). Asserfiunea loră este verifăcutâ (demustrată) prin statistică, căci contrarii loru ’i-au provocată a demustra această assertiune. Dea-ci se născu statistica lucrului fără capitală, adecâ: a classei misere, — o întreprindere forte instructivă pentru guverne. Aceasta dădu inpulsă unei economii proprie numită : „la bienfaisance publique44 de Villaumâ—a căreia scopă este a cerceta modulă—cum se ajute classa a-vută pe cea neavutâ. Ea este o transiţiune a statisticei la economia politică. Totă aceşti utopişti au irritată întrebări a căroră însemnătate numai acela o întielege, ce a vediută — său ’şi pote imagina degradarea, degenerarea — (a totă ce este nobilă în omă) — în earea se află crescândulu or-cană a societâtîei, ce lu numimă proletariatu. In ze-lulă pentru convingerea loru, ei a mersă prea departe cu pretensiunea; înse sciintia şi guvernele a profitată din multele adevăruri a cercetârei loră. Nu ne sfiimă a mărturisi acestă inpulsă, nu numai din causâ că noi suntemă departe de pericolă, dar mai cu sema de sfi-iala, de a nu fi deminţitî de presentă, şi şi mai multă de viitoriă. Ei a cercată a supune momentele sociale celoră economice; noi ne vomă sili a le uni prin harmoniâ, căci băla ni s’a dată, pentru ca se ne facă a întielege harmonia sânâtâtiei. încercâmă dar a resolva problema: Conservându starea ethică a societâtîei actuale, a ameliora bunăstarea tuturoru. Ultimele analise materiale în societate. Contâne: clementeloru formarei — şi a metamorfoseloru averei CARTEA I. DESPRE PRINCIPIILE FUNDAMENTALE A VIETlEI MATERIALE. Natura, Omulu, Viatia. De cum e omulu în natură, nu o lasă asia cum este, ci o constrînge a-i servi scopuriioru Iui. Opo-siţia omului cu natura, produce o lume nouă. Natura în sine este desevîrşitâ. în comparaţiune cu omulu înse— ea este mărginită. Omenii pe di ce merge , nu mai sunt aceia ce au fostă odinidrâ. Ei desvoltediă puteri şi activităţi, carii nu sunt scopuri, ci numai condiţiunî spre unu viitoriu, care încă e numai o trecere la unu altă vii-toriu, a căruia finită noi nu’lă cundscemă. Despre omă scimă ună ce negativă: adeca că elă nare margini. Cualificarea contrariâ dar, ne va da conţenutulă posi-tivă a personalitâtiei lui. Aceasta cualitate positivâ, este destinafiunea lui, de a se sili spre a supune totă ce-Iă mârginesce. Priviţi Ia o casă, ce natura nici cândă nu ar fi putut-o zidi asia. Ce vedemă în o asemenea arăta- 74 DESPRE re? Vedemu că natură şi omu, sunt doi factori deosebiţi de şi omulu e coaliatu, ba dependinţe de la puterea naturei. In tdte objectele trebe se deosebimu: de este o activitate a naturei, sdu a omului ? Mai încolo ne întrebâmu la o asemenea arătare: pentru ce e această activitate a omului? — Pentru trebuintiele lui?— Nu, — aceste sunt numai semne esteridre a unei cause mai profunde: a fiintîei, (naturei) intrinsece a omului. în fine ne întrebâmu: care este aceia natură? Aici se unesce sciintia ndstrâ cu filosofia sublimidrâ·» şi din filosofia economiei, trecemu la metaphisica ei. Noi aflâmu în noi o mărginire positivâ,— dar sen-ţimu totu-deodatâ o cdrtâ nemărginire,— ceia a destina-ţiunei ndstre: de a nu afla nicâirî marginea possibi-lului. Noi dicemu: pentru essemplu: cutare causâ noi nu o scimu,— înse totuşi voimu a o sci şi cercetâmu, per-scrutâmu, combinâmu. Pe noi nu ne îndestulesce natura, căci ea ar voi se ne margindscâ , pentru a face din noi— ce sun temu personâ— o simplă natură. Asia dar aceia natură a internului nostru ce o câutâmu, este: lupta persdnei în contra dejosirei de a nu deveni objectu a naturei. Aceasta luptă pentru a supune natura este— viatia. Activitatea ei are două direcţiuni principale: pentru bunuri materiale, şi spirituale. în aceste două despâr-tîâminte vei afla totu terrenulu naturei şi a personei. BUKUKl 75 AVALISE Secţiunea 1. Ce este mai generală în tàtà economia ? Care este fac- torulă la care tîntesce rialîa materiala? > I. Buniilu. Nu numai sèrimana nôstrà limbà, dar nici cea engleza nici cea fràncéscà nu are numirea ca ob- jeetă nedependinte de avere, A-iü introduce dar în ea, e-ste cu a tatu mai necessariu, cu câtü deosebirea întrè bunü şi avere (richeses la frânei) este de mare însèm-nàtate. Orologiulă unui omă ce lovitü de damla, a murită fàrà erede, nu este mai multă averea lui, căci averea presupune proprietatea, séu dreptulă esclusivă a unui vietluitoriă; dar validitatea, putintià séu cua-lificarea de a folosi acelă orologiu, sè esprimâ.apriată dicândă: cà este ună bună. (Din astà causa dar, a ficţiunată dreptulă romană, vietluirea mortului pànà la înpârţirea între eredî.) — Câtă de neessactà este defini-ţiunea idei bunului, Jipsindă terminulă caracteristică în limba fràncéscà, sè vede din cuvintele: „Toute chose propre à satisfaire aux besoins de l’homme est riehesseu Rossi (Cours de l’economie politique 1839.) — între totï autorii acestoră 2 naţiuni, numai S. P. Du Pont. (Discussions et développements etc.) sente trebuintla de a distinge bunurile (les biens) de averi (richesses) — dar si elă deliniadïà falsă, dicândă: cà distincţiunea provine de acolo, cà bunurile au valére usualà, ér’ a a-veriloră valôre e venala. Dintre Germani Hufeland 76 DESPBE (Nene Grundlegung) a fostă cela din ’tâiü, carele a cercetată bumilu în modă mai nedcpendinte, însè atâtă elu, câtă şi scriitorii Itaüanï de-din ’naintea Iui, şi cei Germani de după elu, încă nu bau pertractată într’ună modă potrivită însemnată tiei lui. — Idea bunului este prima tema de ia care ar trebui sè sè procéda Ia es-punerea principieloră economico-politice, şi dacă acé-stà trebuintïà încă nu sè luà în meritata băgare de sémà, este unu documentă recentă, câtă de anevoie sè abstrage o idea fundamentală şi organică, din complicatele phenomene a vietîei. Mulţimea bunuri!oră este nemărginită, şi nemărginită e diversitatea Ioră; dar în tète aceste, este unü ce commună tuturoră. Acea caracteristică ce e com-mună tuturoră specieloru, este definiţia genului. Ce e dar communu în feliurite'e bunuri, este — idea bunului. în numirea bună, sunt înplicatî doi factori, ce ’Iu producă, adeca: natura objectivé şi persôna, carea creadiă. din natură o lume nouă. Materia acestei crea-ţiuni, este natura objectivă, ér’ motivulă creatoriă, e voia şi puterea personală. Natura de sine nu pète produce nici mm buna iară activitatea omului, precum omulă nu pote crea materia bunului. Materia bunuri-loră tot-déuna a essistată, dar ea devine afiunăbunu numai după ce ne lolosimă de ea. Asia tabaculu (tu-tună), ca plantă a essistată de la începutulă rodirei pàmêntului, dar a fi ună bună (va se dicà: objectă a averei) numai de cândă ’lă întrebuintiămă. în această lume, în care tète sè rotescă în ju-rulă persénei; cliiară şi nemărginita putere a naturel, pentru persénà este materiă numai. Elementele naturel le supune persona, dându-Ie o essistentiă nouă, BUNURI 77 conforma scopului sèu, nedependentă— ba contrariu naturel objective. Puterea acesteia şi a persônei, sunt *n continua luptă. Natura objectivé sè silesce ca ori ce objectü ce a devenită prin activitatea omului a fi lină bună, se ’lă despoie de cualităţile ce l’a făcută a fi unu bună, şi sè lu reîntôrcà la starea naturală ; a-decă : din bună a face materià. Persôna dar prin es-secutarea scopului seu asupra objecteloră naturale, (prin lucru), nu trebe numai sè le rădice din acéstà stare inertă, dar ca sè le facă bunuri mai solide, trebe ca prefăcândă materia, sè—i deie o putere mai mare spre a sè putea conserva, de câtă câtă putere are natura de a o strica. Etă dar că prin bună înţelegemă; transformarea objecteloră naturei prin activitatea omului, seu: înpri-marea vietîei personale, în natura objectivé. Daca idea bunului economică cuprinde în sine: as-servirea naturei objective pentru scopurile omeneştii, ea nu este o ideă simplă. Ca sè o cunoscemă dar, trebe sè o analisămu descompunănd’-o în elementele eî. în idea bunului aflâmă miniatura vietîei economice, căcîbunulă presupune materià,— apoi lucru care sè con-formedîe materia după scopulă émenescû,— mai încolo, productulü, care este resultatulă lucrului,— consumţiunea care e scopulă producţiuneî,—şi in fine: reproducerea, care e resultatulă progressivă a tuturoră. Idea bunului dar este ună processă continuă a căruia stadii sunt: producţiunea, consumţiunea şi reproducţiunea. Ori care bună singulară nu este dè câtă forma esterièrà a eomplessului acestoră 3 momente reciproce. Dacă supunemă prin puterea nostră ceva din natură, sè nasce ună productă. Acestui productă corre- 78 DESPRE spunde o consumfiâ, celă ascâptâ. Asia dar producţia singura nu face unu bună, lipsindă consumţia; dar nici cu consumţia dinpreunâ, fârâ idea reproducerei. în idea bunului dar, trebe se subîntielegemă aceste 3 momente: producţiunea, consumţiunea şi reproducerea. Ele essistâ în tote părţile naturei, carea produce pentru a consumma, şi consumă pentru a reproduce. Ur-mediâ dar a le tracta pe fie care în parte. A. Producerea bunuriloru. Este processulii prin care unu certă objectă naturală, prin lucru se face servitoriă scopului omenescă. Acestă processă are două elemente: a) objectulă seu materia şi b) lucrulă omenescă. Adecă: din ce? şi prin ce? se îndeplinesce acelă processă. a) Materia. Nu ori ce objectă naturală este materia, ci numai acela care e: a) mărginită, b) accessibilă, şi c.) se pdte lucra. Beci dar e deosebire între objecte naturale, şi materia. (Este dar ună galbenă, ce e în fundulă mâ-rei, seu marea, luna, sorele— materia?) Objectele naturale carii servescă vietiei omului, p. e. lumina, aerulă, căldura, apa,— nu sunt nici bunuri, nici materiâ, ci numai dacă vomă considera o parte mărginită din ele, carea se se p6tâ supune activitătiei personale p. e. o luminare, ună fluviă, ună abure, ună focă. Este facultatea unuia cântâretiu o materiâ? Nu pentru că e nemărginită; dar potefi materiâ, mârginjn-du-o Ia o cuantitate certă. Şi materia ca ori ce objectă supusă dmeniloră. BUNURI 79 ’si are istoria sua; va se dicâ: cuantitatea şi cualita-tea materiiloră s’a schimbată în tâmpă, ţenendă pasă cu progresulă civilisaţiunei. Din ce propâsieste civilisa-rea, cu atâtă mai tare se departâ productulă de materia originala. în fiecare di resară noua materii şi unele apună; înse pre puţine apună pe lângă câte în-trage omulă în cerculă activitâtîei suale. Trebuintiele nostre sunt schimbâciose după tempă, înprejurâri, şi gradulă întielegintiei; drept’ aceia şi ob-jectele bunului (materia) sunt scimbâcidse, şi adesea capriciosă relative. Diamantulă p. e. ce îndestulâdiâ numai vanitatea, are cu câtă mai mare pretiu de câtă materialele nutrimentului neapărată de lipsă. Până cândă omulă nu va deveni la perfecţiunea aceia ideală, în carea se aibă numai trebuintie nefalse, şi mijlocele spre a le îndestula , pân’ atunci cu tdtâ propăşirea în cultură, mârinduni-se regiunea cunoscintîeloră şi a plâceriloră, se voră mări şi mulţimea bunuriloră, prin urmare şi a materiiloră ce le conpună. „Ignoti nulla cupido4'* — O femeiâ aflândă ună coşă plină de cafea, cugeta că e fasole, şi după ce în două dile înzedară a fert-o pentru ca se se moie, a lâpedat-o ca unu ce netrebuinciosă. Din ce au omenii mai multe şi mai felîurite materii spre producere, cu atâtă mai multă se perfecţiu-nediâ producţiunea; pentru că, cu atâtă mai variabile şi mai diferite sunt conpunerile ei. Asia dar, pro-pâşindă personalitatea, trage în cerculă activitâtîei sale Iotă mai multe objecte; va se dicâ : estinderea acestui cercă, se mâresce cu gradulă înaintârei în desvol-tarea omului. Elă pătrunde în natura materiiloră, şi din sciintlele naturale, face sciintîe practice; er’pe de 80 DESPRE altă parte, omulă lâţindu-se în lumea larga, materiile unora le communicâ tuturoră, şi prin acestă modă, conlucra la fundamentulă unirei materiale a totâ o-menimea. b) Lucrulu. Este activitatea persănei spre a supune objectele naturale scopuriloră personale. In aceste scopuri deosebite , este communâ: voia de a produce. Lucrulu dar este unu processă, în care zăcu mai multe elemente de câtă în inateriâ. Am trebuintîâ de unu metalu albă, vengiosă, greu, şi neruginitoriă. Folosindu-me în acestu casă de argintă, eu lucrediu cualitâţile intrinsece a acestei ma-torii. Acesta e elementulă naturală în lucru. Cualitâţile sus-enumerate a le argintului voiu se le esploatedîu pentru ca se-mî servescâ la unu scopu certă, va se dicâ: asservilediu natura scopului meu. Eatâ elementulă personală în lucru. Cândă puiă amândouă elementele în lucrare, adeca, cândă elementulă naturală — care este mijlocă (moyen) ’lă suppuiă activitâţîei elementului personală — carele este scopulă,— atunci este îndeplinirea lucrului. Mijlocele lucrului sunt puterile; ce’să personale seu naturale. Puterile personale sunt seu mecanice, ce le se-verşesce corpulă, — său spirituale. Din acestă punctă de vedere Fisica, Matematica, ba şi Psychologia şi alte sci-intie, ce se potă raporta la lucru, se ţenă de sciintia economică. Puterile naturale Ie putemă distinge: în a le objectului lucrârei, şi a le celeia-lalte nature. Le folosimă ca se învingemă puterea intrinsecă a objectului lucrârei, şi se-i dâmă altă formă. Scopulă lucrârei unesee t6te puterile şi le conduce. Asia dar BUNURI. 81 şi din punctulă de vedere a puteriloră si a scopului, putemu defini lucrulu: ca vointîâ seu scopu ce se essecutâ prin puteri. Daca puterea mecanică a omului nu e destulă spre a putea sili natura objectului lucrârei, se serve-sce de instrumente, spre a suplini puterea mecanică a corpului. în adeverii, ciocanulă nu e alt-ceva de câtă unii pumnii mai tare şi mai nesenticiosă decâtu a mâ-nei omului; cleştele sunt două degete mai tari şi mai nesenţiciăse de eâtă a le ndstre de carne şi pele etc. Instrumentele dar sunt spre a ne înlesni domni-rea asupra materiei, prin urmare, cu câtu correspundă mai multă acestui scopu, cu atâtă sunt mai bune. Inse instrumentală este purtată de puterea mecanică a corpului omenescă. Unde aceasta putere nu ajunge, acolo instrumentulu se pune în mişcare prin puterea naturală şi se chiamâ nutfinâ. în maşină sunt dar două momente bine distinse: instrumentulu lucrâtoriu, şi miş-cătoriulă (motor) instrumentului lucrâtoriu. Aceasta distincţiune nu e numai doctrinariâ, ci face două epo-ce deosebite în istoria desvoltârei maşineloru, fiindă-câ ele nu a făcută propăşire egală. Linia de demarcare după definiţiile date, nu se păte da la unele caşuri, unde nu se pdte decide de este instrumentulă condusă de puterea personală mecanică, său de ună motoriă, fiindă-câ în deosebirea între instrumentă şi maşină nu este saltă, ci trecerea de la unu la altulă se pregâtesce prin o contopire a amândora. Dacă silimă natura prin maşină se lucredie, ea va lucra altraminte de câtă omulă. Totă atomulă lu- 82 DESPRE crului ce îndeplinesce omulu prin-său fârâ-intsru-mente, este pătrunsă de scopulă la care nisuesce; nu însă şi Ia lucrulu maşinei. Nici este cu putintîă a produce acelaşi lucru, şi chiaru asia cu mâna seu instrumentă, ca cu maşina; pentru că puterea prin carea lucredîâ maşina este uniformă, ăr’ a corpului ome-nescă tăte mişcările sunt variante. Pentru aceia, unde să caută producte a cărora pretîu consistă în uniformitatea loră, acolo maşina trebe să le producă; unde nu e acestă casă, acolo e bună producţiunea de Instrumente. Asia dar trebuintie carii pentru toti suntă asemenea, se îndestulădiâ prin producte de a le maşinei; ăr unde sunt diferite, acolo trebe să le înde-stuledie manufactura. Trebuintie generale şi uniforme prin maşine,- speciale şi diforme, prin instrumente se acoperă. Dar are maşina şi o însemnătate ethicâ. Puterile omului sunt prea mărginite, prea mici, fatîâ cu infinitatea destinaţiunei suale. Acestei infinităţi păte cor-respunde numai infinita putere a naturei. Instrumentală este unu mijlocă, artificiosă spre înmulţire, maşina nisuesce la infinitatea cuantitativâ a lucrului. înlre-buintiarea maşinei are locu spre a produce objecte simple, ăr’ unde e trebuintîâ de combinare spre a scăte unu productă, acolo trebe să întreviâ puterea personală. Mai încolo, dacă spre a produce multă, s’ar în-pârti lucrulă unora în câtă se păte mai simple cua-litâti, cuprinderea continuă cu acăslă unică şi simplă lucrare ară fi omorîtăre de spirită. Luând» această greutate prin maşină, ea este folosităre şi ca eru-tiâtore a vietiei spirituale. Maşina dar este triumfulă personei asupra materiei. — Revenim» la prodiicţiune, BUNU'KÎ. 83 ce amu numit-o unu proces,su în care sunt înplicate materia şi lucrulu. Resultatulu acestui processă e pro-ductulu. Productele se potu tnpârţi din punctă de vedere a modului producţiunei loră; p. e. producte spirituale, materiale, manufacturale, fabricate etc; — câtă şi a scopului cărora au de a servi; p. e. producte crude, agronomice, producte commestibile etc. Servitiele personale, dacă încă nu sunt desvoltate, sunt materia numai; dar desvoltate,-sunt producte, carii potă deveni bunuri, carii ca ori ce capitală personală, producă venituri. Amă vedută elementele producţiunei, se vedemă ce conţene: B. Consumtiunea. ) Consumtiunea e acelă metamorfosă a vietîei bu-nuriloră, în care productulă ’si înplinesce destinaţia pentru carea s’a produsă. Dar ce să consummâ? Omulă nu pdte crea dar nici nimici materia; nu o pdte dar consummâ. Nici lu-crulă, ci — numai productulă este supusă consumfiu-nei. Această întrebare încă e una din cele multe, ce nu s’a lămurită de câtrâ corifeii sciintiei. Adarn Smith puţină tractediâ despre consumţiune, deabea o îndigite-diâ ca în trecere. (Intr. IV) I. B. Say este primulă, ce a tractatu-o ca pe ună factoră essenţială a vieţiei bu-nuriloră; dar şi elă pretinde: că consumţiunea este o nimicire de valori. De aceasta părere erau toti scriitorii carii nu se sfiiau a dedica consumţiunei o pertractare propria. Această hypothesâ nu Dote sta, pentru 84 DESPHE câ ar urma: câ consummarea prin focă a unei case, nu ar fi consummarea productului cum vedîurâmu mai de a supra, ci consumarea val orei casei, — carea ne mai essistându, nu se pote dice. Asemenea tâiândă unii arbore, nu este ai nimici valorea, carea mai adesea prin aceasta consummare a producţiunei naturale, se urcă în valore. In fine, daca consumţiunea ar fi nimicire de valore, ar urma; câ nimicirea de valbre este consumţiune. Dar cine va numi scăderea acţiiloru, (ce sunt o nimicire de valori) o consumţiune? Nu pretiulu dar, nici materia seu lucrulu, ci productulu ca producţii, se nimicesce prin consumţiune. Adoua întrebare inportantâ la circumscrierea con-sumţiunei, este: cine consummâ? Afară de personâ, mai este o putere conşummâ-tbre— natura. Producându unii certă objectă, puterea naturei intrinsece a acestui objectu nu s’a nimicită prin actulă producţiunei, ci i s’a dată numai o res-trîngere în formă certă. Aceasta natură intrinsecă, de la ună tempă şi prin ajutoriulă naturei esterne, se silesce a se emancipa de acea formă, şi productulă e pe calea de a se dissolva în părţile suale primitive, din carii s’a produsă. Aceia ce noi esprimâmă prin „soliditateau (tenacitatea; siguritatea, tăria) unuia productă, nu este altceva, de câtă cualitatea lui de a se putea conserva în contra acestui feliă de consumţiune. Puterea curată naturală ce consummâ astfeliă, produce dauna; careâ în casă cândă o parte a productului ’si schimbă cualitatea, este stricăciune, er’dacâ se subtrage de la consumţiune, este perdîare. La aceste categorii se potă BUNUBÎ. 85 reduce tâte caşurile precum putrâdire, ardere, selbâtă-cire s. a. m. a producteloru. Consumtiunea personală este consumţiunea propria, ce vomă tracta-o în secţiunea IV mai în detaiâ. Ea este nimicirea producteloru ca producte, spre liniştirea său saturarea trebuinţieloră. Consumtiunea spirituală este plăcere. Dacă consumtiunea se face pentru unu scopă productiva, este consumă productivii; dacă substantia productului se conservă asia, câtă se p6te mai de mul-te-ori întrebuintia, este consumă succesivă. Modurile con-summârei dar sunt differite după differentia trebuintieloru. Venimă a cerceta ală trielea metamorfosă principală a vietiei bunuriloru. C. Reproducerea. Dacă prin consumţiune s’a nimicită productulu; n’a câştigată omulă nimică mai multă de câtă înplini-rea scopului care a provocată producţiunea ? Fie-care scopă singuratică e numai o părticică a scopului universală, care este desvoltarea şi rădicarea personalitâtîei. Acestă. scopă universală e înplicată în viatia şi afacerile omului, şi se manifestă şi în în-trebuintiarea bunuriloru, căci noi consumăm«, câ se pro-ducemă producte noue. O producţiune dar nu se păte de totă nimici prin nici ună feliă de consumţiune personală (ba în multe caşuri nici în naturală — essemple) fiind-că în lie-care consumţiune este elementulă reproducere). Puterea reproductivâ a consummateloru, consistă: în a produce o summâ mai mare de bunuri, de câtă ce s’a consummatu;— aceasta summâ mai ECONOMIA SOCIALĂ. 8 86 DESPRE. mare considerându-o ca bună dependinţe, se numesce escedentu (surplus). Reproducerea simplă să sevîrsesce astfeliă: câ escendentulu devine a fi materia pentru o nouă producere, şi aceasta, pentru o noua consummare. Va se dicâ: escedentulu percurge din nou cerculu nieta-morfosârei bunurilorâ. Dar este şi o reproducere etilică. — E în natura omului, ca acelesi plăceri de multe-ori repefite, încetă a mai fi plăceri. Nisuintîa la alt—fel iu de plăceri: nasce trebuintia de a se întrebuintia escedentulu spre desceptarea şi îndestularea noueloru trebuintie prin noue producte. Etâ dar câ materia este o bază a annobilârei vietiei. Asta este pentru desvoltarea ome-niloru însemnătatea escedentului! — şi câştigarea lui pentru aceia se privesce ca o condiţiâ principală a bunâ-stârei. Fără acestu escedentu, nu pote fi înaintare în societate, nici în cele materiale, cu atîtu mai putină în a le spiritului. Recapitulândă cele dise despre bunuri, urmediâ: câ processulu celă vediurâmu în principalele lui 3 stadii: producţiune, consumţiune, şi reproducţiune, este formarea şi viatîa bunuriloru. Ună bună dar, nu este o ideâ simplă, ci ună processă viu şi continuu, în care tote momentele lui singuratice, se producă una pe alta. Mai încolo, ună bună este totă deodată ună elementă din care se produce ună altă bună. O maşină p. e. este ună bună în sine şi totă deodată ună elementă cu care se producă alte bunuri; asia proprietatea de pâ-mentă, casă, vestminte s. a. ra. Feliwimea bunuriloru. Luându în considerare for- BUNURI 87 ma în catea ni să înfâţisiadîâ,bunurile sunt de trii feliuri. a) Persone— asm dice, dacă societatea nostrâ nu s’a-r fi rădicată din nehumanulă obiceiu, de a ţenea şi a tracta omeni ca mijlăce pentru trebuintie străine, — va se dicâ: dacă ar mai avea robi; dar în societăţi ce recunoscu libertatea pei’sonalâ, numai sermciulu vo-lontariu se pote evalua ca bunu. Nu învâtiatulă, ad-ministratorulă, virtuosulă, ci prestaţiunile ce le potă. face altuia seu mai multora, sunt bunuri, pe carii le putemu răscumpăra în mai mare seu mai mică măsură , după cum adecă să oblegâ pentru unele servifiuri anumite, seu ia tote ce potu. b) Relaţiunl câtrâ persone seu objecte, carii se potu evalua. Unu negutîătoriu seu întreprindiâtoriu p. e. jertfesce adesea o summâ însemnată de bani pentru închinarea unei localităţi în mijloculu cumpârâtoriloru cunoscuţi. încă şi pe tempulu lui Demosthene să a-rendau firmele renumite de negutîâtorî, fără ca cei ce le vindeau să deie alt-ceva de câtă dreptulu de a le purta numele. Câtă importă unuia negutiâtoriă astădi o firmă renumită. Celă ce pentru dreptulă de a vinde în Palais Royal plâtesce 30,000 de franci arendă pe ană, nu cumpără alt-ceva, de câtă o rela-ţiune câtrâ cei ce trecă prin eurtea celui paiaţă. A-semenea celă ce vinde ună jurnală, nu dă cumpârâ-toriuîui alt-ceva, de câtă transmitte relaţiunea sua câtrâ collucrâtoriî obligaţi prin contractă, şi câti*â abonaţii jurnalului.—De acestă leliă de bumnn sunt: drepturile de a monopolisa o întreprindere; cessiunile cre-ditoriloră, şi ori ce relaţiune a unei persdne câtrâ altele. Ună conducâtoriă de armată p. e. este ună bună 88 DESPRE mai considerabilii pentru armata ce o cunésce, o cre-seu, o organisé, de câta pentru o armata necunoscută. In fine c) objectele materiale mobile şi nemobile sunt bunuri. De aci' sè ténu nenumerabilele objecte a pro— prietàtiei, Precum scopurile ne sunt diverse, ast-feliă şi mai feliurite sunt bunurile ce le servescă ca mijlôce. în-tr’aceia ne putemă adesea folosi do acelaşi bunü spre mai multe scopuri, precum spre unü scopü de mai multe bunuri. Privindü bunurile din punctă de vedere a sco-puriloră cărora servescü , sè nasce o classificaţiune, forte momentôsà pentru legătura loră cu viatîa şi de-stinaţiunea omului. Prima şi cea mai de aprôpe destinare a bunuri-loră e : sustênerea omului. Le-amă putea numi bunuri conservâtore de persone bunuri personale. A doua. destinare este: sustênerea şi desvoltarea tuturoră pu-teriloră, prin carii supunemă persanei natura, adeca producemă. Aceste sunt bunuri productive. A treia, este: de a servi vietîei spirituale; aceste sè numescă: bunuri spirituale. Eată cele 3 categorii, carii sunt tot-deodată şi baza istorică a formărei averei societăţiloră. Producerea ei dar tot-deuna a processă şi trebe sè procédé în ordinea urmàtôre: întâiû sè îngrijescû émeniï pentru cele ce-’i conservă: adeca ei susţenă viatîa (bunuri personale); apoi de cele cu carii potă câştigă o abondantlă materială (bunuri productive), în fine de cele spirituale. Una nu începe, până cândă precedenta ei nu a ajunsă câtă de câtă a prinde putere. Privit! cu atţenţiune la poporulă ori cărui têmpû; mèsurându-j VALÖRE. 89i gradulă desvoltàrei dupà acéstà scară, vetï putea caractérisa cu înlesnire stadiului culturel lui. II. Despre valôre. Cunoscintïa valörei bunuriloră este una din cele mai inportante thème a economiei sociale. în realitate, valörea e simultană în bună; ea este vià în bunuri, şi nu e despărţită ca în descrierea teoriei ei. Doctrina valörei este cea mai grea, şi cea mai nouă în cyclulu cercetărilorii economico-politice,—pentr’a-ceia şi părerile förte divergente. Mercantilistiî affirmai! : că valörea o representédïà banii ; Physiocraţiî : că se esprimă în venită ; Industrialii credü cà este pretTulu. (Istoria). — Utilitatea este fundamentulă valörei. Dar utilita- «f- tea sè nu sè aplice nemijlocită la trebuintîele şi folo-sintîele omenesc!, ci la relaţia bunuriloră întrè sine. Nu pocîu p. e. dice: apa este folosibilă spre beutură: pentru că, ea este folosibilă pentru mi! de alte lucrări. Casa nu sè dice că e folositöre — ba e mai multă si de » » câtă trebuincïôsà — spre lăcuire, căci ea este anume menită spre acestă scopă. Folosintïà e casulă, cândă ună bună pöte servi ca materiă altui bună. Asia dicemă: apa e folositöre spre ferbere, colorare, muiare, spălare etc. Trebuintià este casulă, cândă ună bună este producătoriă şi conservătoriă indispensabilă a persönei séu a lucrului p. e. pânea, apa etc. Trebuintià con-têne şi folosintia. Valôrea este mèsura cuantitativà a ambeloră cualificatiunï precedente. Folosulă şi trebu-intîa sunt dar fundamentulă valörei. 90 DESPRE. Valôrea sè manifesta în realitate în 3 forme: valôrea în sine a bunuriloră, în banii, şi pretîu. Cea din tâiu e valôrea intrisecà, idealà; immanentà în bunuri. Banii sunt esternulă représentants realù a val orei. Pretïulü este mèsurarea bunului cu bani. Va sè dicâ: valôrea zace în bunuri, — ea sè desparte de ele şi sè esprimà prin bani — şi în line, sè hotàresce cuantitatea de bani conpetentâ pentru bunuri ; seu ce ar fi şi mai potrivită: banii sunt tei’momelrulfi — pretïulü sunt gra-durile termometrului valorei. Deci dar, doctrina valorai are 3 parti, adeca : 1. valôrea în sine; 2. banii; 3. pretïulü. 1. Despre valorea în sine. Valorea în sine essistâ în idea despre unu bună. Tăte bunurile, stau în relaţiune reciprocă, fiind-că unuia con-diţionediă pS cela-laltă, — unulă este foiositoriă altuia (afară de bunurile libere sdu a nimăruia, p. e. aeră, apa, focă etc. carii numai între sine se condiţionedîâ). Pentru a determina relaţiunea valorei bunuriloră între sine, trebe se întrevinâ ceva mai comprehensibilă de câtă abstracta ideâ a valărei, şi mai statornică de câtă variabilulă bună; acestă ună ală triielea este: Mesurâ. Ea este aceia mărime seu mulţime, la care se reduce, său cu carea se comparddiâ tote mărimile şi mulţimile. în viatiâ la nici ună pasă nu ne putemă dispensa de mesurâ. Până cându ună poporă nu are mesurâ seu pondu (poids) ficsată, nu păte avea eco-noniiă, căci ficsarea loră e necessariâ îndată ce este unu escedentă (surplus). Ficsarea pondului şi a me-surei dar este semnulă escedentiei. Ca toti factorii de VALORE. 91 ceva însemnătate, mesura— ca unulă din cei mai de căpetenia actori în viatîa bunurilor», — ’si are istoria propria» Principala măsură economică pe tempo!ă începutului istoriei — era vitele1. Commerciulă se lacea său prin schimbă, păru pe păru, seu se plătea cu oiâ, bou, asinii cămilă etc. vitele fiindu generalulă mijlocii de schimbu. Incepându a întrebuintia metallele ca pondu, şi mijlocu generală a schimbului, mesura a păşită în, altă stadiu. Măsurarea pondului prin metallă este mai simplă şi mai nevariabilâ. Din ele dar s’a făcută o mesurâ certă a pondului, — însă lipsea o mesurâ pentru lungime. Mărimea trupului omenescă este cea mai naturală mesurâ a lungimei; de-aci măsurile: urmă —egală (=) lungimei talpei piciorului; policarulu» 1. degetu; co— lulă, de la cotulă manei. însă nu să pole concede ca fiecare să mesure cu degetulă, picîorulă, şi cotulă propriu, din causa diformitâtiei. Societatea dar a ficsată mărimea acestoră măsuri. Fieşcare stată ’si ficsediâ după plăcere mărimea acestoră măsuri, şi numai de la revoluţiunea frâncâscâ (1789) încăci, au începută a să convinge: câtă de înpedecâtore de des voi tarea comunicaţiei e aceasta diversitate. Conventulu a dată în-pulsă de a ficsa o unitate a mesurei. A căutată dar o mărime absolută, neschimbâcîosâ,—ce nu afli pe pâ-mentă. A măsurată dar meridianulă , şi ’l-a înpârţitu în câtă să pole de mici părţi egale — una din aceste părţi e aşa numitulă meter (rom. bine: măsură) a cărei lungime să aplică la compararea lungimei: er pentru măsurarea fluideloră (curgâtoreloră), o măsură (meter) cubică să umple cu apă curată, şi pondulu apei 4 Pe tempuiu lui Homer vecii Iliada, — De aci şi Latinii jpecus (vita) si geamia (bani).. 1)2 DESPRE. este baza, unitatea, mesurei fluideloră. Tăte celelalte măsuri le a cassală guvernulă Franţiei de atunci. Prin-cipulu acestei sisteme era înpârtirea decimală. Tole erau simple şi esacte, inse celelalte staturi nu le a primită, din ură câtrâ autorii loru, carea ca se o ascundă inputau că măsurarea meridianului e neessaetâ. Idea unitâtîei mesurei este o idee gigantică, şi modulă essecutârei ei este nu mai puţină ingenioşi. Ea trâiesce şi acum; chiaru şi inimici! ei, de şi nu au primit-o formală, dar essentia se silescu a o realisa, reducândă măsura mai multora staturi la uniformitate. în ori ce casă e trebuincîosă de a licsa mesura usitatâ în ţerâ, înainte de vr’o 20 anî, guvernulă Prussiană a provocată pe Astronomulă Fessler, ca se mesure şi să înpartă cotulă Prussiană. De câte-orî l-a măsurată, de atâtea ori era diferenţia în resultatu. A cercată pe cotă de feră,—dar şi acesta se constringe şi să estinde din causa schimbâclo-şiei atmosferei. Astfeiiu cu certitudine essactâ, matematică, nu s’a putută determina. S’a aflată încă ună modă simplu spre măsurarea lungimei; lungimea oscil-liaţiei unuia pendulă de o secundă. Dar mai ’nainte ar trebui ca totî se se unăsck asupra mărimei pendu-lei, ce este chiaru atâtfi de greu, ca încercarea Astronomului Fessler. Cu cătu să estindu relaţiile vietiei personale cu a bunuri loru, cu atâtu mai tare cresce essactitatea în înpârţirea mesurei. Nesigurantia ce provine din ne-simplicilatea, seu neessactitatea mesurei, e unu attes-tată a mancei desvoltârl sociale. Revenimu la cercetarea valorei în sine. Fieşcare bună cuprinde în sine materia, lucru, trebuintiâ, con-sumţiune, reproducţiune. Tote Fa olaltâ constituâ bu- VALÔRE. 93 nulü. Aceste elemente a le bunului au o valôre re -ciprocà. Materia are o valôre pentru lucru; lucru are valôre pentru trebuintïa consumfiunei ; aceasta pentru reproducţiune. Summa ce résulté din adaugerea acestora valori reciproce, este valôrea interna a bunului. Ea sè esprimà: 1) în valôrea constuluL ce résulta din adaugirea valôrei materiei, la valôrea lucrului ; 2) în estimarea cumpdràloriului, amèsuratû valôrei trebuintîei. şi folosintiei. Sekimbàcîofia valôrei. Bunurile ’sï schimba adesea valôrea loră, şi fiindü-cà schimbàciosia valôrei străbate tôte părţile vietïei economice: este o trebuintïà nedispensabilà, de a ficsa modulă computàrei valôrei, carea ne aratà causa acestei schimbàcïosiï. Amu vèdïutü care este normativulü mèsurei pentru lungimi sï fluide. Mèsura valôrei sè face prin operaţiune aritmetica. înparte summa bunuriloră eu summa trebuintïelorü, si resultatulü ’tï va spune, daeà valôrea intrinsecă a bunuriloru s’a mai mărită séu s’a înpu-ţinalu. Càcï dacă sunt atâtea bunuri câtă fără de a prisosi, ajungă spre acoperirea trebuintïelorü omeneseï, atunci sè dă bunului numai valôrea lui intrinsecă. Dacă prisosescă preste trebuinţîe, bunurile scadă în valôre, precum sigură sè urcă, dacă nu ajungă spre a acoperi trebuintïele tôte. Urmédïà dar: că màrindu-sè massa bunuriloră, provine o înmicire a valôrei loră: dacă prin desvoltarea scopuriloră omeneseï nu sè mă-resce mèsura trebuintîei de o potrivă cu înmulţirea bunuriloră. Mai încolo, în ordinea bunuriloru deosebindă bunuri personale, productive, şî spirituale, urmédïà, că sciindă mèsura trebuintîei acestora, ai căuşele şi mèsura schimbăcîoşiei loră. Scopulă bunuriloră perso- 94 DESPRE mile este conservarea persanei. Summa persdneloră este populaţiunea. Valdrea bunuriloră trupeşei se urca seu scobdrâ cu numerulu populaţiunei. Valorea unoră certe specii de bunuri, cu numerulu acelei clas-se, carea se folosesce de ele. Asemenea scopulă bu-nuriloru productive fundă producţiunea, pretîulă lorii sue seu scobdrâ cu numerulu producâtoriloră, adeca cu numerulu puteriloru lucrâtdre. în fine, gradulă cul-turei decide asupra valorei bunuriloru spirituale. Asia dar trii scări a bunuriloru correspundu la tril feliurî de trebuintie, şi aceste Ie dau atâtea feliurî de valori. Valdrea unei scări începe a se consolida numai după ce precedentele ei se afla în armonia. Ordinea valorei este aceiaşi cu ordinea bunuriloru. Ea se vatâmâ: dacă cineva pentru îndestularea trupului este necessitatu a vinde unu instrumentă său unu altă ob-jectă ală alfecţiunei, şi nasce o valore necessitariâ. Aceste legi a 4vaWei sunt naturali şi instinc-tualmente senţite de omă, căci-valdrea este fundamen-tulă economiei.— Formarea valorei procede de la recundscerea folosului ce are ună objectă pentru scopurile omeniloră. Bună si valore, sunt strînsă aliate, căci una condiţiu-nediâ pe ceialaltă, adeca de la una depinde essisten-tia eeleialalte. Dacă individele si-ar putea îndestula trebuintiele prin producfiunile loră proprii, atunci productele loră ară fi bunuri ce au valdre numai pentru celă ce le a produsă spre ale folosi. înse trebuintiele ndstre sunt atâtă de îmmulţite, şi desteritatea no-stră de a le produce este atâtă de mărginită, câtă trebe să ne reslrîngemă la una seu mai puţine feliurî de produceri. Fabricantulă de ace, nu produce alta valore. 95 de câtă ace; agricola numai producte a le pământului, dar umilă şi altulă trebe se producă atâtu câtă din suprafluintîa producteloră suale se si potâ cumpăra şi celelalte trebuintie. Această împărţire a lucrului presupune possibilitatea de a schimba ună productă cu altulă. Schimbulu dar nu este alt-cevasi de câtăpre-staţiune reciprocă. Continua legătură a acestoră deosebite prestaţium între sine, seu aceia vietate de re-laţiunî, pe carea o susţenă trebuinţîele şi deosebitele produceri ale omeniloră, se numesce commerdu. Asia dar, valârea presupune posibilitatea de a schimba ună productă cu altă bună, precum schimbulu presupune commerciulă, seu communicarea producteloră îiţtre producenti şi consummâtori. Actulă commercială se încheia îptre doi actori, între produeentă seu vendâtoriă, şi consumătoriă seu cumpărătorul. în acestă momentă se face calcularea va-lorei bunului despre care se tractedia. Vendîâtoriulă este înclinată a-lă apreţia câtă se păte mai multă; cumpărâtoriulă din contra se silesce a’lă câştiga cu câtă se pote mai eftină. Carii sunt dar legile după carii trebe se se conforme unulă si altulă spre a se putea accorda în fissarea valoreî? Amândoi seîntrâ-ba în sine: a) este acelă bună folositoriă spre 6res-care scopă? b) este acestă scopă necessariu sâu tre— buinciosă? c) are objeclulu (bunulfi) cualitâţile de a putea servi scopului? Aceste constatându-le, resultâ valorea absolută (sâu valârea intrinseca) a bunului, care nu e alta de câtă o judecată formală ce decide: că acelă objectă iiindă folositoriă, are o valore în sine. Cu atâtă înse nu e destulă. Graduiă valăreî este de a se judeca întrebândă: a) câtă de înportantâ 96 DESPRE şi câtă de pressantă esle necessitatea, trebuintia sdu seopulu, cărui va servi? b) până în ce gradă şi câtu de îndelungă ei pole servi? c) de servesce numai unui scopă, seu mai multora ? Din respunsulu la aceste re-sultâ: valorea relativă prin carea ficsămă classa în-scmnătâtiei unuia bună. Acum fieşcare din ambele partî judecă din pune-tulă de vedere propriu. Gelă ce cumpără ună ob-jectă ca se’lă folosescă însusi, lu estimedîa după m-lorea întrebidntîârei. Cumpârâtoriulu unoră instrumente., calculedia la valorea bunuriloru ce va produce cu ele; le dă dar o valdre reproductivă. Asia sunt objec-te, carii se cumpără pentru a le consumma nerepro-ductivfi; a acestoră valdre depinde de la gradulă plâ^ cerei în gustarea loră, seu a incommoditâtiei ce ar proveni din neaverea loră. Este greu a delige marginea între objectele ce se consumă productivă şi neproductivă. Nu numai instrumentele, dar şi consumarea bucateloră este productivă, fiind-că ele conservă puterile luerâtdre. Şi vinulădeChampaniacebeaunăpoetă. e productivă,— înse numai într’o mesură limitată, de la care încolo, ori ce gustare produce effectfi contrariă. Totă asia de greu este a constata proporţiunea val orei deosebiteloră commestibile, (o cercare vedi Friedlân-der Theorie des Werthes. Dorpat 1852), căci puterea nutritdre ce o dau, de şi se pdte calcula, în numeri nu se pdte esprima gradulă bunâtâtiei gustului şi a desfătărei ochiiloră, chiară şi din causă că în asta privmtiâ fieşcare omu are mesnra sa pro-priă de senţire. în privintiâ întrebuintiărei bunuriloru, vedurâmă deosebirea în: intrebuintîarea consumtim a căreia va- VALORE 97 16re se ehiamâ şi valore nemijlocită, pentru câ ea se aplica nemijlocită spre acela scopă spre care nisuesce în ultima analisâ totâ producţiunea. însă daca tendin-tia ne este a produce şi a apret ia «nu bună, nu ca să lu consumâmă, ci ca să ne câstigâmă prin elu unu altă objectă, ei consta târnă caldrea mijlocită său a schim-bului. Ună negutiâtoră pe cumpără o marfă spre a o vinde consumentului, trebe să sciâ câtă valore are marfa pentru celă ce o va folosi spre scopurile suale (valorea întrebuintiârei). La aceasta mai adauge procentele bunului ce a dată pentru ea, Şi cuantitatea ce resultâ— este valorea schimbului. Valărea schimbului negreşită e bazată pe valărea întrebuintiârei (usului), dar cumcâ nu este identică cu ea, appare din împrejurarea, câ sunt o mulţime de Lunuri libere, precum apa în cele mai multe locuri, aerulă, lumina etc. carii în privintia întrebuintiârei (usului) de şi sunt de o valore forte mare, valore de schimbă nu au. Atâtă mărimea valărei usuale, câtă şi a schimbului (său venale), depinde de la mulţimea producţiunei fatia cu trebuintia. — Pentru aceia o cuantitate mică de bunuri necessarii, constă mai multă de câtă de altădată o cuantitate mai mare, remânândă mărimea trebu-intiei totă aceiaşi. în Frantîa p. e. s’a secerată în a-nulă 1817, 48 milliăne de hectolitre de grâne , carii s’a vândută cu 2046 milliăne franci; în anulă 1818 s’a secerată 53 milliăne hectol. şi valărea venală său a schimbului au fostă numai 1442 milliăne franci; în a. 1819, 64 milliăne hectol. avură valăre numai de 1170 milliăne franci. Valărea dar să urcă dacă producţiunea e puţină falia cu căutarea ei; şi scade în casulă contrariu. Pentru aceia Ilollandezii şi Indienii, ve- 98 DESPRE dendă în secolulă trecută că productele indice nu au destulă căutare, au arsă o cuantitate mare de plante aromatice, de frică, că abondantîa loră va strica va-ldrea venală. Acăsta a practisat-o şi Americanii cu tabaculă în anulă 1732. — Objectulă său bunulu are valore numai atunci, dacă nu trece mesura trebuintîei, de aci încolo, valărea Iui e mortă pănă la întărirea câutărei. Cu câtă e mai isolatâ economia privatului de economiile altora, cu atâta valorea producteloră se con-siderediă numai ca valore usuaiâ, pentru că numai prin commerciu cu alţii se formediă valorea venală. Câtă de mare e silintia în dilele nostre de a mesura valorea bunului după venabilitatea lui, apare de acolo: că pro-ducentulu se privesce ca clientulă cumpărătorului. în schimbâcîosra valorei amă vedută că: spre a ne putea forma va 16 re a unuia bună, facemă o înpârţire a cuantitătiei aceluiaşi bună cu trebuintia de elfi. Acesta ar fi propria seu ideala valore a bunuriloră. Dar fund-câ o ast-feliu de operaţiâ nu se pdte face cu es-sactitate din causa neputintiei de a apreţia tdtă cuan-titatea bunuriloră şi a trebuintieloră; apretiuimă numai summa aceloră bunuri ce ie putemă afla. De aci re-'sultă valorea reală, carea de şi diferă multă de va-Idrea ideală, se silesce a i se apropia pe câtă păte mai multă. Aceasta vasedică: formarea valorei reale, carea fiind-că numai prin compararea bunuriloră ce se află în commerciu este possibilâ, urmediă: că reala valore este cu atâtă mai depărtată de la adevărata (i-deala) valdre a bunuriloră, cu câtă este commerciulă mai mică; — şi din contra: reala valdre e cu atâtu mai VALORE 99 potrivita adevăratei valori a lucrului, cu câtă e com-merciulă mai mare. Despre bani. înainte de a ne cuprinde cu natura şi destinaţiu-nea baniloră, trebe se premittemă causa ce a provocată essistentia loră. Cine ar produce mai multe bunuri de cum are însusi trebuintiâ, dacă nu ar calcula pe a putea câştiga pentru escedentulă său, alte bunuri, de carii are trebuintiâ. Dacă acestu calculă e realisabilă, câltiunariulă nu se teme de fome, dacă va produce numai câltiunî, ci din contra se va sili a produce câtă de multă, fiindă sigură că în schimbă va primi alte bunuri de carii are lipsă. Schimbulă. Dar, este baza înpârţirei lucrului, şi ambe aceste, condijiunea precedentă a baniloră. în schimbă ambele părţi ’si caută interessele loră, pretindendă pentru bunurile loră de la partida ceialaltâ ună altă bună, de aceiaşi valore în sine, înse pentru fieşcare de o mai mare valăre usualâ. Prin schimbă dar se face o comparaţiune a valorei objecteloră seu bunuriloră de schimbă şi ună accordu între partide aşupra acestei valori. Acestă acordă produce valdrea de schimbă. Dar care este şi aici mesura valorei ? Pressantia tre-buintiei seu neîncunjurabilitatea necesitâtîei ? —Nici de cum — căci ar urma: ca commestibilele se fiâ cele mai valorose. — Constulă este măsura valârei de 100 DESPRE shimbă— precum vădîurâmă mai ’nainte îu teoria va-lărei. Acolo precisarâmă constulă ca summa valărei materiei şi a lucrului. Inse nu a cuantitâtîei lucrului individualii, ci a lucrului ce este în generală de tre-buintiâ pentru a produce unu asemenea bună. Gelă ce va fi lucrată mai îndelungă de atâtă, nu pâte pretinde pentru acestă mai multă, o recompensare. De şi lu-crulă nu este o mărime certă, inse din cele dise ap-pare, că şi elă are o măsură după care se evaluâdîâ. In marea differentîei de capacitatea individeloră spre a lucra, nu este altă punctă de orientare, de câtă lu-crulu communu de o di. Ce pâte ună omă sânâtosă spori într’o di în lucrare simplă, să considerâdiâ ca unitatea valdrei lucrului, nu numai în sciintîâ, dar şi în viatiâ. Cum s’ar putea altraminte calcula o zidire certă în câte dile se pdte rădica ? — Avemă dar, şi măsura valărei schimbului său a constului. Dar ce va face celă ce aduce spre schimbă ună bună a căruia materia constă p. e. ună bou, şi lucrulă de 15 dile; er celalaltă cu care ar voi să schimbe, are ună bună a căreia materia constă numai jumătate ca a celui din ’tâiă, ăr lucru numai de 3 dile? — Câtă de rară e casulă ca amândoi schimbătorii să aibă bunuri de o cuantitate egală, chiară şi în casulă ca să afli omulă carele să voiascâ, a-tî schimba ună bună ce cauţi, şi să caute aceia, ce voescî să schimbi! Adaugă nepu-’tintîa de a înpârţi cele mai multe bunuri, p. e. animale, vestminte etc. incommoditatea, pericolulă de a să deteriora, dea perde dinvalârea loră, şi alte nenume-rabile pedeci carii întâmpină schimbulă nemijlocită. In astfeliu de înprejurâri, câtă de folosităre e essisten-tia unuia bună , care a tatu pentru calităţile lui intrirt- BAKî tot sece, pentru pariiabiîitatea, şi «evoluminosia sua, câtă şi pentru oportunitate, ar fi recunoscută de totl de valoros« spre a putea cu elă schimba ori ce alte bunuri. Recunoscândw-se astfeliu aeelă bună, devine a fi bu-nulă celă mai currentă, şi fiindă asia, cu elă se compară t pei»-. BAiVj 107 precum st* schimba banii tic chartia cie catrâ vistierii seu bancuri. Inca iii auulu 1010 a prinsa inimicii o cassa de resboiu a Ruşi lorii* în tarea între al(î bani se allau 7000 ruble de pele. 1 Poporele nomade si ayru'vliore platesru <*// vile, daca au pasiuni destule, căci allraminie banii ioru ara serici pe ce.ii cu* ei au. Pe tempulii lui Ho merii iote se aprejiau in vile2. Drncon a prescrisa pedepsele in vite. Banii de melaliîu a Alhenieniio.ru. înainte de Stilou purtau. timbrulu represenfâtoriii de unu capii de taurii. Se dice ea primitivele pedepse a Romanilorii ani li lostii în vite. de si codicele dreptului romanii nu aliirma. Trebe lotus! se iiâ dresoare rapporlu cu datinile antice baterea monetei prime sub Servili Tulliu., pe carii .Iigurediâ bouiu si oiâ: de-aci şi numirea pe-cun/a de la pectts (iermanii în secolii 7 şi S., cumpărau cu caii. Pedepsele l imariei pe tempulii lui Stela nu I. erau mesuraie cu vite. l’u unii emcnlii. mai Iote poporele europene iu milenniulu inlaiu dnpâ Cliristu. mesurau valdrea prin vite. Şi asladl înirebu-mtladîâ acesta mesurâ poporele nomade. Asia Cliir^isiî cumpără cu cai. oi. si valori mai amemmte cu pini de lupii şi de dia; Tartarii iMoa'aici cu vacinomadii Persian! cu oii; coi asediaţi prin suie cu. p diuv-h Husslaml. 177 1 Tom l pat;. 'TI'). ]}.l t!,.o,>/*■■:/>. Sîuuiro LI p. ·> t i- A. Jlitti’i'. h ta! T u · i.i 11. \ UI. pap. C. h tri>un. I iiiturjjt-· IV. pap. 108 DESPfiE lé. E probabilitate dupa essempleîe locuitoriloru 'indigeni a Americèi, cà în tèrile abondante de aură, a~ cestü metallu mai ’nainte servea de ornamente trupeşei. Dupa nutrimentu vanitatea sè vede cà e mai vechià în omü de câtă trebuintïa de vestminte. De şi gx»iï — verigi de aura séu mărgele nu le lipséu. Abraham piàtea cu argintă càcî aurulû era mimai pentru ornamente, dice Moïsi în istoria sa (cart. 1 cap 24). Popôrele ce n’au relatiune commercialà cu alte popôre, séu numai în gradă mai neînsemnată, ’si facă monete din metallele ce sè aflà în terenulă loră. Asia Grecia cunoscându mai întâiu ferrulă, e probabilă cà şi monetele ei au fostă de fera, precum a Spartei pànà ia fine. — Italia avêndu mulţime de a-iamâ, şi banii ceii mai vechi i-a avută de alamă; de unde sè şi numea aes: adecă alamă. —Fiindă-că a-cestă metailă e mai vengiosă , e mai usioră de a sè lucra, şi din ce sè folosesce mai de multe ori de a-ceia e mai flessibilă, mai tête statele lă folosescă la monete mai mărunte. Chinezii au mai mulţi bani de staniu, ( étain), asemenea Malaii. Senegambienii de feru, căci aceste metalic sunt productele esploatărei tnineloră loră. Cu câtă e mâi desvoltată economia, şi cu câtă plătirile sunt mai mari şi mai dese, cu atâta'sè preferă acelă metallu carele este mai scumpă, pentru că e mai nevoluminosü. Popôrele treptată annobilau materia moneteioru. Jidovii numai sub David bateau bani de aură. Grecii sub Tyrannil de la Syracus abea puteau căpăta o cuantitale mai neînsemnată de aură. Spartanii avândă de a face ună presentă de aură ora- calului de la Delphi , a trebuita se Se adressedie eâ-trâ Cresu pentru aurulă trebuinciosu. Romanii, a bătuta în a 269 înainte de Christu pentru pentru prima oră bani de arginta, şi preste 62 de ani si de aură. Pe căndu ei au învinsă Italia, circulaţiunea consista în argintă: er de aură era după ce a supusă lumea sub Cesară şi Augustă. Dar şi pe eândă predomnea argintulă, thesaurulu statului se a-provisiona-cu aură, fîiiidu—câ nu numai nu cuprinde a-tâtă spaţiă, dar era şi mai transportabilă spre plâti-rea ostiriloră luptâtore în depărtare. între popdrele cele nouă Venetienii sunt ceiî din ’tăiî ce au avută monete de aură. EgypUilă sub Arabi era celu mai avută stată în aură, de la al 8-lea pana Ia 12-easecolă. Veniturile lui Haruii al-Raşid se evaluau Ia 370,000 oca de aură pe ană.' în Engliterra a imprimată Henrieu 111. în a. 1270 monete de aură, dar nu le a putută pune nici cu for-tia în circulaţiune, păiiă după o sută de ani de abea sub Eduard III cu încetuiă s'a familiarisată. Astădi în Engliterra cnrsulu e în aură, şi argintulă servesce numai ca ajutoră. în fine trebuintîele loeale a unorfi teri cu popu-laţiune seracă său lipsită de aura. au făcută din unele marfe. mijloce de schimbă. Asia sarea circulddia pe frontierele chineze şi birmane.—şi în pretiu mai însemnată în internulu Africei. în D&rcull» se cumpără sclavulă cu 6 —· 8 oca de sare. Sîniburiî de dat-tele în oasele din Sivah şi Persia; bobii de cacao în Mexico; turtele de ceră în Lima (America de sud) 1 Ritter : tirdkuude X. pag·. 235. DESPRE. 110 pîndia în Islanda; zacharulă în India occidentală; tabacul u în Maryland şi Vîrginia. s. a. m. Mobilitatea şi preferentia aurului si argintului spre a se întrebuintia ca materia a baniloru — consistă·: . 1-îii. In marea loră valore de schimbă. Aceasta provine din formsetia lui, pentru earea se şi folo-sesce la multe alte lucruri a le gustului mai nobilă. Acesta ei da nu nuinaivalăre de schimbă dar şi valore usu-alâ; apoi şi pentru raritatea lui. Alte metalle nu se lucră dacă nu dau o cuantitate mare de procente din petra lucrată, p. e. petra de ferră trebe se conţenă ce'u puţină ■ 18% ' ca se să afle demnă de a se lucra. De argintă se nuiltîâmesce cu 17/ioo PiU'le de procente (=0,17). în iioslar se lucră aurulă dacă în 5,000,000 părţi de alte metalle se află 1. parte de aură. 2. Pentru că cuprindă ună volumă forte mică, şi această cualitate dăndule o trasporîabilitate commodă, e de mare însemnătate pentru commerciu. Asia p. e. aceiaşi valdre în aură este de 447,772 de ori mai u-sidră de a se transporta de cată în grăne; argintnlu de 15,554 de ori. 3. Uniformitatea cualitâtiei loră. earea de şi pote varia după gradulu affinărei (lucrărei şi legârei), nu sunt de deosebite specie. Această însuşire le dă o va-lăre uniformă preste tote părţile civilisate a pămentului. 4. Soliditatea său tenacitatea loră, cu earea încă înlrecă alte bunuri; căci aeră şi apă nu le atacă, şi afară de apă tare, Chior# şi Bromu, nu Ie pote dis— solvă. Focală le moiâ, dar din valdrea materiei, au- BANI. ill rulă mai mimică, argintulu for le puţinii perde prin e-vaporarc. în păstrare nu se deteriorddiă, er pentru ca nici prin circulaţiune se nu perdîă din cuantităfe, i se amesteca o părticica neînsemnată de metallu mai tare. Acestu actu preservâtoriu se mimes ce legarea monetei.' Cu Iote aceste prin desea frecare în circulaţiune, scade ceva din cuantitate; dar acestu seudiă-mentă e forte mică în monete mai mari, mai mărisîoră e în cele mai mănunte. Asia p. e. scăderea anuală a monetei de 5 franci e cam ,6/î0000 parte din unu procentă (0,00016). Jacob evaluddiă scăderea anuală a monetei cireulătdre preste Iotă în calculă de mijioeă la 238/ioo9 *a m‘il (2i 38 Pronii lie). (Historical inquiry into the production and consumtion of the precious metals Ch. 23.) Aceasta durabilitate coiitribuâ forte multă la con-stantia valdrei lord, fiind—câ în cuantitatea aurului şi argintului ce cursedîă în commereiu, afli argintulă şi aurulă ce sxib altă formă au cursatd cu mii de aniîn-nainte, şi în aceasta cuantitate, esploatarea annuală a minel'oru e atătd de neînsemnaiă, în cată nu pote deveni prea mare differentia, pentru că: de-aci trebe se se acopere perderea prin circulaţiune: — a doua: pentru că mărindu-se produeţiunea altora bunuri, trebe se se mâreseâ şi mijloeele de măsurarea valorei pentru schirn-bulă loră; în fine dacă cu tdîe aceste, trebuintia me— talleloră nobile nu e destulă de mare, ele se înpuţine-diă în cursă, şi alCrgă a se preface în alte forme de bunuri, carii din partesi provocăndu o trebuinlîă eor-respundîâtore de bani, susfend val d rea şi căutarea mo-netei de met a lie. 5. Formabilitatea metalleloru nobile înlrecândă pe OfiâPRE. m a alloru bunuri, pentru scopulă baniloru au două ef-iecie momentăse: a) înpărţibiUtatea lord tn părţi i-maginariî de mici, conscrvându fieş-care părticică va-lorea sa absolută proporţională mârimei sale; b) înlesnirea formârei şi a timbrârei loră, prin carea 0 autoritate generală recunoscută attestâ finetia şi pondnlu loru, ca se nu fiă necessitati particularii a probă şi a măsura însiisi. Auctoritatea carea întrevine spre acesta seopu este statuia; er unde auctoritatea acestuia nu e recunoscută — precum în comerciulu întrenaţionalâ, acolo cumpărarea să face prin vergi (barre) de aură şi argintă, carii fies-care le probă şi le măsură. Natura baniloru. Se dice: că banii sunt mijlăce generale de schimbă. Prin aceasta amă definia numai destinarea loru. Care este dar essentia lorii? Amu vediutu că vaiere a este o măsură. Măsura trebe să fiă o măsură certă, căci altraminte e numai o ideă. Această măsură l’rebe se fiă de o uniformitate generală. Omeni-mea a cercată în multe feliurî a afla unu bună care se aibă această cualitate, si după ce a recunoscută incomparabilele cualitâti a metalleloru nobile, cu înee-tulă s’an unită a le recunăsee ca baza măsurei de valori. Banii dar sunt fundamentulu sancţionată de stată a măsurei valoreloră; sunt purtătorii valdrei. Averea socială mi consistă mai cu sămâ — cu atâtu' mai puţină esclusivă — în bani, cum affirmau unii. Fiecare ţărâ pentru commerciulă său, are lipsă numai de o certă cuantitate de bani. Răsipire ar fi a mări mulţimea loru dacă eommerciulu rămâne stagnantă. Cu tdte. B.VNÏ 113 aceste, metallele nobile pentru eualitâtile Jorô supra-nunterate, ce le dau o valôre generala, occupé unü gradă mai înaltă tn seara bunuriloră ; pentru cà în bani sont ambele proprietăţi: a unui mijlocă generala de schimbă, şi a unei mèsurï de valôre—intimă unite. Ele ei dau dreptulă de a cui tta datorii, fi indă recunoscuţi de càtrà stată ca repressentantï a valôrei. Prin aceste cualitàti sè deosebescă de marie. Dacà amă deosebită : bană de valôre, causa nu e imaginariă ci reala, pentru cà eu pociu estrage va— lôrea dintr’ună bună, fàrà de a-i detrage essentiel lui. Zâlogindă p. e. o proprietate, am priimită valôrea ei, fàrà de a vàtàma bunulă. Nu sè pôte urma astfeliu cu banii, în casă cândă nu le lipsesce niniică— (escepţin-ne în commerciulă întrenaţională) Prin declararea statului : ca pretensiuni sè sè li-cuidedie cu bani, — aceştia au devenită aii o valôre independentă. Pentru aceia banii în sine sunt objectă de o întreprindere propriâ. (Schimbă-Bancă). însènmà-tatea baniloră este dar naturala, necessariâ, şi evidentă. Moneik. Bani şi monetă, sunt douâ distiiicţiuni reale. Banii sunt idea mèsurei generale de valori. Moneta este incorporarea reală şi determinată a acestei idei prin imprimare. Banii presupună essistentia monetei. Banii ca ideă, încă au valôrea loru. Earesultădin înpărHrea bunuriloră sociale eu cuantilatea metalleloră nobile, ca sè convină fieşcăruia bună o cuantitate proporţională de metal tu. Această proporţiune regulédià valôrea baniloră. — Massa bunuriloră e schimbàcïôsà, de aci provine, că si a metalleloră trebe sè sè schim- 114 DESPRE. he. Spre a .rosei dar, careu esle -mărimea valorei ba-niloru, s a făcută . încercări de a cerceta cuanlitatea metalleloru, căci a buuuriloru si mai puţină să; p6te determina. Nu va se dică aceasta â laee o înpârţîre prin două cuantitâti .necunoscute·?·- Şi totuşi noi şi fără de a sci aceste două cuantitâtl. sciiţimfi pare-câ instinctualniente flucşulă şi rellucsulu ioră, cându dicemu: s’a scumpi Iu -— s’a eftinită—banii. Istoria cuantitătiei metalleloru. E forte mancă. Ceit antici nu au avută registru domine. Regii Asiei credeau că puterea consistă în possessiunea rnetaj-leloru: drepţii aceia adunau la sine tote inpositele (im-pots) seu dările. De aci se pote esplica fabulosa avere a lui Cresu, Dariu ş. a. învingerile lui Alessandru celu mare au înprâsciată aceste tesaure immense între generalii şi mercenarii sei.— (Lysimachiî la noi) Urmarea naturală fu, că bunurile s’au scumpită , adecă constau mai mulţi, bani—- va se dică: banii erau mai eftini. în Roma s’au adunată multa metallă nobilă sub Mariu şi Syllâ, ce sub Iinperatî s’a resipitu ţenendă armată de mercenari. Banii adunaţi s au înprăştiată în tote părţile pe unde erau trupe de plătită. A urinată migraţiunea popăreloră, Metallele dispară din causa nesigurantîei sociale. Omenii ’si caută sigurantiâ numai în simpla loru possessiune. De aceia mulţimea tesaureloră îngrbpate în acestă tâmpă. în eyulă nou, metallele migrâdiâ din Europa câtră Asia, de unde primimă şpitieriile, aromatele etc. Această direcţiune s’a dată argintului încă în tempulă res-boiului cruciată. Dar acum nu trecu prin Italia ca atunci, ci pe la Oap-de-bună-sperautiâ la Calcutta. Mulţi întrdbă ce devină în Asia banii Europeni? E 115 ,probalitate câ parte ·* mare ei îngrdpâ, din causa ne-sigurantiei, seu cu infenţiunea ca se se înpuţinedie aici, pentru ca se pdtâ mai ţârdi-u cumpăra mărie europene eu pretm scâdiută, cândă apoi ca în evulă mediu,' era remigrediâ. De o asemenea crisâ fu scutită Europa •de la descoperirea Americei în căci. Mulţimea metal-leloru ce ne-a dată commerciulă acestui conţinentă, nu se pote mai bine evalua de-câtă comparându ce puteamă avea atunci cu o certă cuantitate de bani, şi ce acum.— Minele de la Coloşi au produsă o epocă nouă prin mulţimea argintului ce a dată lumei commerciale, cu tdte câ întru ’nceputu lucrândă cu focă, producţiunea constă prea multă; aflândă maniarea cu mercuriu, şi această greutate s’a rădicată. De la aceasta învenţiu-ne datedîâ desvoltarea mineloră de mercuriă în Spania de unde se scbtea la 5000 de. cântare de argintă pe .ană. Urmarea fu, câ de la începutulă secolului trecută pană la 1750, pretuilă lucruriloră s'a mărită întreită. Câtî-va ani a stagnată aceasta urcare, pe cându descoperindu-se minele de argintă din Quana-palo (Mexico)— s’a urcată pretiurile bunuriloră îndoită pe câtă era; ast-feliu astâdî numai prin sporiulă metallului de argintă, pretiurile lucruriloră . sunt de 6 cri mai scumpe de câtă înaintea descoperirei de la Cotosi. Asia cu aurulă.— Pe de altă parte, cărbunii de petră, bumbaculu, ferrulu—aceste 3 elemente a opu-lentîei Engleze — prinmaşine au sporită întru atâta nu-merulă bunuriloră, câtă cu tote că mulţimea baniloră s’a înmulţită asia de considerabilă, astâdî sunt cu multă ma.i multe bunuri în proporţiune cu banii, de câtă .erau mai ’nainte de înmulţirea metalleloră şi aplicarea ma-şineloru. 116 d-espuk Dar nu e numai acesta dispropcrţiune causa cri-sei moderne de metalle. Scurgerea lorfi în Âsia continuă în dimensiune crescânda si astâdî. Asianii din » contra nu au lipsă de fabricatele Europene. Din ee sunt bani mai mulţi şi mai cu sănia mânuntî, de aceia eonsummulu prin eirculaţiune e mai mare. Mai’ncolo, din ce să desvoltâdîâ mai multă comerciulu, cu atâta cresee nnmerulfi nâiloru, şi a naufragiiloru ce înghită o cuan-titate enormă de metalle în transportă. în fine, cu câtăgn-stulu să rafinâdiâ, cu atâta este mai mare trebuintîa de metalle nobile spre ornamente şi alte usâri. Cu unu cuvântă, cultura din ce cresce, consumam mai multe metalle nobile. Revenindă de la cele istorice la teoria monetei, amu vedîută ck moneta este unu frustă (bucată) de metallu, a căruia pondă şi cualitate e garantată de stată. Unu frustă de argintă chiaru atâta de mare ca ună taleru, încă nu e monetâ, nu e taleri, dacă nu l’a timbrată statulă , a căruia interessă e in-teressulă tuturora. Actulu mesurârei, probârei, şi tim-brârei, să chiamk: imprimarea seu baterea monetei. Falsificarea acestui âctu, este vâtâmaree ordinei mone-tarie, care e baza processului de a măsura valărea. Moneta mai mănuntâ este de mare însemnătate în viatîa cojnmereiaiâ. Nu inportâ, pondulu metallului a-tâtu câtă o înpârţire raţiunalâ, conformă miciloră dar cuotidianeloru înprejurâri a vândo-cumpârului. Sistema decimală a adoptat-o Francesii în monetâ ca în tdte alte măsuri, fîind-câ calcularea ei este usiorâ. Cea i2-maiâ a prerîomnită mai ’nainte, pentru-că putându-se împărţi cu 3 şi cu 4, are usiurintiâ în calculă, şi s’a păstrată în „sous44 şi „franc44, şi la Frânei, pe lungă cea decimală representatâ prin „centimes44. Combina- BANI. 117 ţiunea ambelorfi sisteme a înpârţirei e usitatâ şi în Germania. Sistema înpârţirei trebe se influinlîedie şi asupra mârimei moneteloră. Afara de ea, mai este o causâ fărte momentăsâ de şi puţinu considerată pentru care ar trebui se dâmă moneteloru o mărime certă. Mărimea eelei mai currente dintre monetele principale, ar trebui se fia ecuivalentulă cuantitătiei celei mai currente în producţiune. Ce plâtimă noi mai desu, pentru o cuantitate limitată de producţiune? Lucrulu dilei.— Leulu nostru este o cuantitate imaginam. carea de si odiniorâ pote era destulă de mare spre a remunera Iucrâtoriulă diariu, pentru astădl. este prea neconformă cu înprejurările ndstre economice şi fi-naniiale. în tăte ţerile, tdrgulu victuateloruse influintiadiâ de pretiulă lucrului de di. Elu a schimbată mai adesea sistema mon’etariâ de câtă reflessiunea seieniificâ. în fie-care monetă este de a se distinge amestecătura cu ună metallă mai tare pentru a o faee mai trainică (Liga), şi adeverata cuantitate a metallului nobilă (lamura). La imprimarea seu baterea monetei se mai nasce şi întrebarea: câtă de mică se fiâ moneta cea mai mică? — împărţirile vechi, sunt pentru presentă prea mici. Banii de alamă sunt numai bani dr nu monetă , carea cu puţină trebe se differâ în valorea sua nominală de cea reală. Banii de alamă usitatî astâdî, dea bea au pe jumătate atâta valăre reală câtă nominală (în cursă). — Căuşele. — Regulamentulu baterei de monete, a mârimei, a numirei, a proporţiunei între ligă si lamură. constitui ECONOttlA SOCIALA. 10 118 DESPRE systema monetariâ. în ea dar distingemu: înpârţu'ea metalleloră nobile, în fie-care specie de monete, adecă: ordinea monetariâ: mai încolo : determinarea pon-dului fundamentală, său unitatea mesurei (ceia ce Frânciî neessactă numescă „titre des monnaiesu -- Germanii „Miinzfussu itat: grado di finenzza (şi mai rău) engl: standard of coinage (nu de totă essactă). — Căuşele.— Acea monetâ ce conţene o unitate a mesurei mo-netarie, e monetâ principală; cele ce au mai putenă de o unitate, adecă numai a dre-câtu-parte, sunt monete parţiale, seu mărunte. — Convenţiunea se escâ din declararea statului: pe care din metalle nobile o re-cunosce ca propria materia de monete. Ea e conven-ţiune simplă, dacă se decide numai pentru argintă; du-plâ, dacă pentru argintă şi aură. — Alte deosebiri. — Căuşele loră.— Reînprimarea Moneteloru este o trebuintiâ com-mercialâ, fiind-câ monetele vechi perdă din substantiă prin circulaţiune. De şi amă îndigitată mai ’nainte, câtă de mică e părticica acestei perderi, dar pentru summe mari e considerabilă. Commertiantulă perde procentele frecate, şi cândă are se plâtescâ capitale mai mari în afară, ba adesea şi în locă — bancherii le compută. De aci provine că în caşuri cândă circu-ledîâ monete noue şi vechi, cele se ascundă. — Este o datorie a consciintiei buneloră guverne, de a între-ţenea continuu reînprimarea moneteloră, dacă voesce a nu i se submina ordinea monetariâ. — Banii de commerciă— Bani imaginarii.— Nu putemă trece cu vederea banii de chârtiâ, BANT. Î19 carii daca amu căuta originea şi destinaţiunea loră primitivă, i-amă considera în pertractarea despre institutele de bancă, dar astâdî essistă bani de chârtiă carii n’âu de a face cu bancuri, şi carii nu sunt mai puţinii bani în întielesulă strensă. Dacă nionetâ este puţină, e scumpă. Economia socială pretinde o proporţiune între bunuri si bani. — Neputând-o îndestula cu nionetâ, nevoia a înventatu remedu—celu puţină provisoriu. Amu vediută mai susu, că orientulă şi frecarea prin usare simtă cele 2 canaturi prin carii se scurgă metallele. Neputându-se reloca după plăcere, ceii ce a adoptată banii de chârtiâ, au argumentată asia: Din lipsa metalleloră se ne folosimă de ună surrogată, de ună relocâtoriă de mo-netâ, din o materiâ elastică, adeca carea fără dificultate se se potâ estinde şi contrage, după cum cere schimbâciosia producţiunei bunuriloră, şi alte trebuintie. Sunt acestă feliă de bani, ună ce bună? Unii dică: că sunt absolută cei mai buni, pentru că producerea loră nu constă nimică. Alţii affirmâ contrariulă, fiind-câ sunt ună pericolă crescâtorlă, pentru că ni-suescă a se înmulţi neîncetată. Natura loră e o natură usurariâ, ce subminediă mesura şi ordinea vald-rei. Ei sunt semnulu disproportiunei între lipsa mo-neteloră şi potenţiarea bunuriloră, prin urmare o tristă necessitate, ună recursă Ia ună mijlocă a desperaţiu-nei, dacă ecuivalentulă loră nu e fundată în metallu. Originea loră sunt a) obligaţiuni de Stată, pentru datorii— b) politie, (cambiâ) adecă o pretensiune după propriele forme a dreptului commercială si cambială— DESPRE 120 o) effecle, ee potă fi de 2 feliuri: effeclş de indu— sţriă, în casă cândă o întreprindere inportantă, sub controlla şi garanţia Statului, sè declară prin bilette representàtôre de valori—datore de a plăti o certă sum-mă; şi effecte de Stată: cândă Statulă pe o hypothecă garantédià summa emissă prin bilette représentante de valori. Acestă feliă de bilette sè emittă în formă de cambia (politïà), şi potă servi în locă de monetă în circulaţiune, dacă este sigură că valôrea ce représenta este plătibilă cu monetă în fie ce momentă. Instituin— du-sè astfeliă aceste bilette sunt binefăcătdre. Insti-tutulă care pentru aceste bilette schimbă cu monetă, este Banculu. Capitalulă de metalle nobile şi monetă, ce este depusă spre realisarea acestui schimbă, sè nu-mesce Fmdaliunea bancului. Dacă fundatiunea e destu- y 3 là, notele de bancă sunt în adevèrû représentante de valori (bani), şî numai în acestă întîelesă cea mat bună formă de circulât 6re. — Căuşele : pentru că : transpor-tabilitatea loră e mai usïôrà, - circulaţiunea loră cru— tïà consummulă metalleloră monetei prin frecare , şi în fine reînnoirea loră e mai neconstàtôre de câtă re-înprimarea moneteloră. Singura umbră, e mai marea posibilitate de a sè nimici prin întâmplări, de câtă maneta, ér câtă pentru falsificare, este palliativă. Adevèratulû nume collectivă a acestoră bilette său certificate ar fi : mijlôce de circulaţiune. Elle sunt politie (cambii) assigurate. Licenţia circulărei loră presupune că statulă a îngrijită pentru fundatiunea cor-respundiătdre în monetă şi metalle. Păn’ aici banii de chârtie sunt justificaţi, şi întrebuinţarea loră nu numai nu provôcà crise, dar este ană imperativă a des- BANI 121 voltàrei producţiunei. Altfeliă însè sunt instituţiile circulàtôrelorfi de chârtià în Austria, carii a le ilumina ne importă din causa vecinàtàtïei şi a relaţiuniloru nôstre commerciale. Aici a creată statulă bilette, certificate, şedulî, fără fundaţiune de o vaiôre reală, ar-gumentândâ în modulă următoriă : dacă autoritatea mea (a statului) a putută prin declarare imperativă a face bani din notele de bancă, pentru ce sè nu pôtà face din ori ce altă chârtie ? Astfeliă s’au escată aşa numitele chârtiî de stătu, (staatspapiere), pe carii nu stă altă titlu de câtă numirea cuantitătîei de o vaiôre (ne-realâ) adecă summa. Ele nu au altă fondă de câtă autoritatea coercitivă a statului, carea însè absoluta-mente le-a inpusfi dreptulă de a circula ca cele fundate. Acestă feliă de chârtiî a creată guvernul« revolutionariă a Ungariei, si alte autoritătî efemere. Programmulă loră era de a fiu le înmulţi după plăcere, ci a le mărgini la o summă certă. Dar nici e conceptulă falsă şi dăunosă, pentru că primindâ o-datâ principiulă, necessitatea rumpe şi barrière mai puţină fragile de câtă acestă programă,-precum e martoră esperientîa. Asemenea bilette nu au cualitaţile de a servi ca mèsurà de valori. Statulă pôte crea bam în casă de estremă neces-sîtate, cu o sophismà mai puţină colossală. Dările (birulă) sè plălescă în bani. Deci dacă statulă declară că emitte o certă cuantitate de bilette carii sè pri-mescă de cătră cassele publice ca ecuivalentă de dare, au ună titlu mai raţiunabilă de câtă simpla autoritate a statului. Aceste bilette sè numescă politie sèv cuitantie de casse (Cassenschein), a cărora fundaţiune e darea. EliT sunt o anticipaţiune a statului pe con- 122 DESPRE ta unui venitü viitoriă, şi nu polă représenta valori, de câtü în cerculă celoră ce ’şl potă cu ele plaţi darea ; prin urmare valèrea lorü este locala. însè cuantitatea politïelorü de casse, nefiindă fundate pe valori de metalle, nu pète trece a treia parte a summei dàrilorü annuale, càcï altraminte statulă n’ar primi de de câtü chârtii în dare , şi mèsura valèrei ar pătimi. Totă ce trece preste această mèsurà, este arbitriulu miseriei. Afară de Austria are si Prussia politie de casse; aceasta însè fundaţionându-le în metallfi, întră în categoria noteloră de bancă. în Frantla şi Anglia nu essistă fundaţiunea de dări, şi dacă fatlă cu adesea-asprele crise de bani, nu se servescu de această in-venţiune, probă trista ei natură. Banii de chârtiă producă în eirculaţiune şi o mişcare spirituală. îndată ce nu este sigură de a putea schimba notele de bancă cu metallă nobilă, adecă: fundaţiunea nu ajunge, sè escă o înbuldïalà a bani-loră de chârtiă cătră bancă, şi fiind-că e mai mare cuantitatea de chârtiă de câtă de fundaţiune, această înbuldïalà causédïà neputintïa de a le putea schimba cu monetà. Dacă această înbuldïalà nu şe face, nu essistă cwrsu, adecă cursulă differiteloră specie de bani este egală (al pari), prin urmare n’are agio. Cursulă dar este proporţiunea valdrei între 2 specie de bani; ér’ agio, este mèsura acelei proporţiunî. Banculu ne putândă recunôsce în principă acestă agio, trebe sè încete cu plâtirea, sè declară dar ppovisoriamente insolvabilă, şi notele de bancă sunt necessitate la o cir-culatià fortiatâ. Fluctuaţiunea continuă a agiolui este pentru aceia BANI 123 periculdsâ, pentru că speculaţiunile asia trebe se cai-culedte, ca în casă de ort ce schimbare, se fiâ scutite de perdiare. Cu cuantitatea acestei differentie dar se urcă pretîulu tuturoru bunuriloră. Inportâ viitorîului patriei ndstre, a privi cu pătrundere în fatla acestui institutu ce devine din di în di unu reumai necessariu. Agio este negresită o calami-tate, însă mai mare era reulu ce provinea din lipsa unuia surrogatu de monetâ. Dintre două rele, nu va hesita nimenea a alege pe cela mai micu. Bancuiu Engliterrei a fostă 24 de ani insolvabilă; cursulă ş’a urcată la 240/°, şi totuşi economia socială a propăşită. Bancuiu Austriei e de multă insolvabilă; agiulă a suită încă în acestă decenniu la 50°/0i Ş* totuşi în a-cesti ani mai multă de câtă mai ’nainte s’a întreprinsă^ cele mai sumptudse instituţiunî pentru rădicarea bunâ-stărei materiale. Aceste si alte asemenea arătări ne înboldescă a perscruta causa şi direcţiunea viitore a acestui fenomenă. Cuantitatea bunuriloră se mâresce continuu în o proporţiune necredibilă pentru ceii ce nu cunoscă activitatea industriei străine. Cuantitatea moneteloră (me-talleloră) din contra se mâresce fdrte puţină. Este dar probabilitate că proporţiunea între ambele specie de bani, Va fi şi mai differentâ preste 50 ani. Aurulă şiArgin-tulă ce se esploatedîâ pe ană, este forte puţină spre a acoperi scădiâmentulu circulanteloră monete, alte tre-buintie usuale de metalle nobile, şi a ţenea cumpăna maninei sporiri a bunuriloră. Ce altă va fi urmarea, de câtă că dmenii se voră deda a nu mai aştepta i ca pentru bani de chârtiâ se capete de metallu. Deci dacâ cursulă actuală a economiei sociale nu va primi »fiSI'HB 12 i o ameliorare prin ver unu incidenţă favorabilă spo-rirei baniloră de o valôre intrinseca, în următorii 50 de ani. fundaţiunile de argintă şi aură voră servi numai spre a paralisa dilferentia între cursurile differiţi-lord bani de chârtià, şi aceasta differentïà, va fi cu atâtu mai mare, cu câtă banii de chârtià a bancuri-loră voră ii mai numeroşi, de câtă fundaţianile de metallu. Acesta este prospectulă în viitoriidă pro-porjiunei între monete şi baniï de chârtià. (Istoria originei şi desvoltârei baniloră de chârtià). Yrêndu a resumma cele dise în o scurtă teorià, résulta urmàtôrele massime : Banii de chârtià provină din necessitatea de a mari capitaiulù de bani a societàtiei, lipsindû metallele. Ei sunt nimicirea principului absolută: eà numai ce are valôre intrinseca, pote représenta valori. Guantitatea loruspre a nu detrage mèsurei de valôre, nu trebe sè fià mai mare, de câtu summa baniloră de melallă, càci al-traminle metallele emigrà din térà. Funcţiunea lorû e-sle de a mari capitaiulù în proporiià cu înmulţirea bu-nurilorû, şi cu a monetei de metallû. în aceste margini, essislentïa loru daeà e necessitate, nu este peri-culôsà. Deftnilitinea banilorü de chârtià àppare a fi: cer-lilicate despre o summà certà de monete, carii certificate le emiite stătută, dându-le dreptulû de a représenta valori: adeca: de a fi primite în locû de plàtire eu monetà. Spre justificarea acestei inpunerï, sè garantédlà o proportiune între banï-monete, şi de chârtià. Aceasta proporiiune este fundatmnea. PRE’IÎU 125 Fundaţiunarea elfectuându-se în 2 moduri, se nască două feliurî de bani de chârtiă: 1. Note de bancă, daca fundaţiunea în metalle provine de la ver unu institută de credită (bancuri), ce emilie obligaţiuni de a plăti arâtătorîului — în mo-netă său întrega siimrnă ce representâ obligaţiunea—în care casă se elice: după comentiune deplină,— său pe jumătate, dacă convenţiunea e pe jumătate. în ulti-mulă casă, numai jumătatea suinmei de obligaţiune e bană, er ceialaltă e numai politia privilegiată pe unu tempă nedeterminată. 2. CuitanQe de casse. seu chărtii de stată, dacă statulă declară aceste emisse ale sale valabile de a plăti cu ele ori ce datoria câlră cassele publice. — Fundaţiunea acestora precum amă vediută, consistă în dări (biruri). Despre modulă fundaţiunărei şi manipulârei loru, vomă tracta la Bancuri, şi la doctrina despre dări. Despre prefîu. Spre a întîelege natura pretîuriloră este de neapărată trebuintiă de a deslega întrebările urmâtore. 1. Câte feluri sunt pretîurile ? şi cum se formediă ? Dacă bucatele unuia ană ce avu o fertilitate de mij-locn, şi în ţerâ seu afară din teră pe unde se vendă,— nu s'a întâmplată nimică ce se mârâscă său se înpu-ţinedîe pretiulă loră; atunci bucatele voră avea unu pretiu naturală. Dar pretiulă naturală încă e de 2 feliurî: a costului, şi a târgului (sâu a piatîei). Dacă pentru unu bună se dă ună pretiu destulă de mare ca se acopere 126 DESPRE tăte spesele ordinarii a producţiunei, dicemu că i s-a dată pretiulă naturalii a costului. Inse daca căutarea unuia bună este lorte mare, şi offerirea spre vendiare este puţină, din cause că p. e. acelu felin de bunuri nu s’au produsă destule, atunci cumpărătorii conpeţindă multă, şi sciindâ că nu voră putea li toti provediuti cu bunulă peţită, se întrecă (concurgă) la apromissiunea unuia pretiu mai mare de cum este pre-tiulă naturală a costului, seu din contra. Aceste caşuri producă pretiulă tergului. Dacă nu a contribuită nimică estraordinariu spre formarea lui, este pretiu naturală a tergului. Pretiulă tergului dar, este aceia cuantitate de bani, ce resultâ din offerirea şi căutarea bunuriloră. Yedi bine că olFeritoriulă (vendîătoriulă), şi căutâtoriulă (cumpărătoriulă), de şi se silescă lieş-care,— cela a vinde câtă se pote mai scumpă, cesta a cumpăra câtă se păte mai eftinfi, trebe se fiâ de unii accordu, căci altr’aminte cela nu’si va ajunge scopulă de a A'inde, cesta nu’sî va îndestula trebuintia bunului căutată. Dacă prin fapte volontarii a le omului se înfluin-tiadîă asupra pretiului, atunci se nasce ună pretiu arii-fieiosă. Dacă lucrulă producerei n’a constată bani, său s’a înlesnită (prin oreşcariî moduri) costulă producerei loră; său din contra s’a înmârită prin cheltueli arbitrarii; se nasce ună pretiu artiftciosu a costului. Putându-se asemenea mări şi pretiulă tergului prin pri-Yilegiuri său monopoluri de vendiare, prin favorirea premiarea esportului, prin scărirea tacsei duanarie,— său a să înpuţina prin mijlăcele din contra: să păle produce ună pretiu artiftciosu de piatiă. Dacă ună bună, pentru cualitâţile lui, său pentru relaţiile lui cu persăne, său din ori care altă eausâ, PBETÎU 127 nu se vinde cu pretîulă cu care s’ar putea cumpăra unu asemenea lucru; aeelu bunii are pentru favorito-riulu lui, unu prellu de affectiune. Dacă constatedîu că cutare bunii constă 67 de lei, seu 80 svanti, esprimă mimai pretiulu nominală; er dacă voiă dice: fiind-câ acei 67 de lei făcu o marcă de Colonia, adeca 8 untîe de argintii finu, aeelu bună constă 8 untîe de argintă fină;-ei constatedîu pretiulu reală. Pretiulu constului este limba cumpenei în formarea pretîului de piatîă. Dacă se offeră mai multe bunuri de câtă se caută, pretîulă târgului pdte scădea sub pre-tîulă costului; din contra, se urcă preste elă, dacă-căutarea e mare şi offerirea e puţină; în fine dacă căutarea correspunde offerirei, atunci pretîulă târgului (pie— tîei) mai multă se apropriă de pretîulă costului. Dar nu are influintiă asupra pretîului de tergă intrega tre-buintîă seu căutare, nici tdtâ provisiunea de bunuri, ci numai aceia parte, carea se olferă în piatîă seu tergă. într’aceia în cele mai multe caşuri înfluintîadîâ asupra pretîului de tergă, nu numai bunurile ce se oi-feredîâ acolo, dar şi provisiunea mlregâ. ce se află afară de olferire. Asia p. e. dacă într’unu ană s’a făcută bucate multe, de şi în tergă s’au adusă puţine, totuşi nu li se va da aeelu pretîu că în anii sterili (sterpi), căci în acestă casă vendîâloriulă are frică de concurrintîă; seu că mai are de vândută o aprovisiune mai mare, şi se silesce a se desface câtă de currendă de cea ce a adusă spre a o olferi; sâu se pdte întâmpla, — că păstrarea provisiunei amerintîă cu per-dere seu scâdîămentă; deci se silesce a si formula pre- 128 DESPRE tensiunea sua mai pe joşii, ea se usntredîe putintia de a se accorda cu cumpărătoriulă. Ani disă: ca costală este limba cumpenei pentru preţui. Toţii ce trece preste costă este scumpă; şi totă ce nu acopere costulu, este eftină. în acestu în-tielesă strensu. nu putemu pofti ca se avemu lucruri eftine, căci neaeoperindu ceia ce se cade pentru costă, producătorii se înpuţinediă în acelă ramă, şi pretîulu er începe a se urca. Nu ne place, nici a plăti prea scumpă, căci acesta e o daună ce provine din o pro-porţiune rea între producţiune şi trebuintîe. Silintia nostrâ economică este a recunosce, şi a da pretîulu convenienţă a costului, şi a ne sili tot de-odatâ, ca se micăşorâmu câtă se pole costală prin producţiune, er nu prin detragere în apretiare Este dar a se distinge: constâlâtoriu, de eftină şi scumpă. Nu mărimea summei face ună pretiu scumpă seu eftină, ci differentia între summa cerută şi summa costului. O casă bună p. e. ce costă 10,000 galbeni, usulă o munesce scumpă, numai din causă că summa de bani e mare: dar dacă ea are o valdre de 12,000 de galbeni, celă ce o va cumpâra-o cu 9,500 galbeni a cumpărat-o eftină, cu 10,000 i-a plătită costulu; cu 12,000 a plătit-o destulă; de-aci încolo ar fi scumpă. Modulă formărei pretîului este conformă modului recunoscerei valdrei. (vedi despre valore). Se nasce dar întrebarea: 2. Carea este mesura unităliei după care se re-gnledîă deosebitele pretlurl ? De la ciorile sciintiei încoci, s’au silită uni!scrutători a afla o mesură constantă a pretîului, carea dacă s'ar putea ficsa cu essactitate, amu putea întîelege cu- PRETÎU. 129 rată nu numai proporţiunea între datele istorice despre pretîuri, dar amu putea stipula fie-cărui contribuitorul Ia producere, o renta (veniţii), carea în Mie circum-stantîele ar garanta celui ce o primesce, o putere e-conomicâ nevariabilâ. Inse ce este constantă în lume afară de neconstantîâ. Amu vedetă că însasî valorea bunuriloru—carea este fundamentală pretîulni — e forte relativă; cu atâtu mai puţină vomă putea afla ună bună ce are ună pretiu absolută, seu constantă. în lumea spirituală, o cualitate estimată de fote societăţile cîvi-lisate, — lie-care individă o va apretiui în deosebite moduri, după temperamentulă, naturellulă, clima, cres-cerea, occupaţiunea, şi alte împrejurări a Ie individua-litâtiei suale; chiară asia de relative sunt preţuirile a-veriloră materiale. Dacă s’ar tracta de o măsură comparativă a va-loreloră şi a pretiuriloră de şi din deosebite locuri dai* din acelaşi tempă: atunci metallele nobile ară fi cea mai bună mesui’â; dar fiindă-eâ ele sunt fărte espu-se schimbâciosîei, numai atunci amă putea măsura ce relaţiune este între pretîulă loră de atunci şi acum, cândă amă avea o listă a pretiuriloră currente (prix courant) pentru tote necessilăţile şi frebuinciosele vie-tîei din fiecare tempă. Neesistândă asemenea listă; cine va putea spune: câtă cuantitate şi ce cualitate de bunuri se putea cumpăra pe tempulă lui Iuliu Ce-sară pe o monetă ce conţenea ună grammă de aură? şi cărei cuantităti de bani moderni ar correspunde as-tâdi ? — O comparaţiune essactă, pentru preţuirile bu-nuriloră materiale nu se păte face. Măsura pretiului bunuriloră semânâ cu a tâmpului, ce ’lă mesurămă prin spaţiu (ce percurge serele). 130 DESPRE şi spaţiu’lă mèsuràmü cu tempuiă. Cazaux (Economie politique et privée 1825 p. 16) sè încércà a ne da o mèsurà a pretïului constanta, affirmândü cà: este pretîulü banilorü, ér mèsura acestui pretïn sunt procentele (legale)?, şi prin urmare : daca procentele unei tèrï voră li 10; a alteia 5; pretîulü aceleiaşi marfe în cea dintâiu térà 100 în a doua 50; valorea intrinsecă 80. şi 40; va sta proporţiunea : 40: 80-55: 110; însè, acestă modii este înconvenientă, pentru că afara de alte cause, procentele nicî-cândă nu sunt destulă de limitate, nici destulă de assigurate în contra abusuriloră ujurâriei. Cu mai mare dreptă de câtă Cazaux, este Ad. Smith de părerea că: o di de lucru commună, este mèsurà constanta pentru compararea celoralalte pre-tîurî;-adecă : bunurile ori cărui têmpü séu locă, au acelaşi pretiu, dacă cu ele sè pète cumpăra aceiaşi cuantitate de lucru omenescă ; - prin urmare, daca pentru o di de lucru commună, în deosebite têmpuri şi locuri sè dau mai multe séu mai puţine bunuri, aceasta nu ar proba alta de câtă, cà pretîulü bunuriloră s’a schimbată , érà nu pretîulü lucrului. Conventulă frâncescă din a 1791 a practisată această hypothesă, condiţiunândă facultatea de a lua parte la alegerile primitive de la o dare (dajdiâ, biră) ecuivalentă lucrului de 3 dile, ér facultatea de a fi alesă, de la ună venită annuală ecuivalentă lucrului de 200 dile. Asemenea şi Owen în projectulü séu utopistică, întemeia unitatatea valoreloră representate prin bani de châr-tiâ-pe ore de lucru'— însè lucrulă constă din jert- ' Reybavd Reformate ură contemporains I pag, 255. PREŢUI 131 firea odichnei, libertatiei momentane, şi a plâcerei de „far nienteu —elemente, ce chiară şi în acelaşi tempo la deosebite popore sunt în deosebită pretiu. ’Si va vinde Tui’culă odichna sua, cu aceia usiurâtate ca ne-obositulu Englesă din statele unite, seu consta-va libertatea unuia Russu, câtă a unuia Beduină? — Afara de aceste, pretîulă lucrului să urca la popdrele înflorinde, şi scade Ia cele decâdiende. Cu ună cuventă, tole fiindă supuse schimbârei, o escepţiune în privintia me-surei pretiului nu essistâ. Dacă totuşi se tractddiă despre necessitatea uneia mesr.ri spre compararea pretiurilorfi, din tdte încercările de a ficsa o unitate la carea se se reducă com-paraţiunea pretiurilorfi, mai simplă este—lucrulfi. Seu p6te ce ar fi şi mai bine, prin conbinaţia unei pro-porţiuni între preţiulfi lucrului de di, a bucatelorfi, a celui mai trebuinciosă sortimentă pentru învestmenta-re, şi a monetei— bunuri ce nici-odatâ nu vorfi eşi din modă şi mai bine să contrabalantiadiă — a afla căutata unitate mai constantă. Pentru presentfi, de o măsură absolută a pretiului trebe se resignămfi. Se nasce altă întrebare: 3. Nu se pote dar din istoria (mancă cum este) pretinriloru, estrage unele macsime regulante a for-mârei pretiuriloră ? I. Istoria pretiuriloră alimenteloră ne dau urmă-torele resultate: întru începută producţiunea naturei fiindă atâta de mare în câtă numai occuparea (luarea în possessiune, culegerea) lorfi constă lucru; în pretîulă aceloră producte figurândă puţină costă — este eftinâ. Eftinâta-tea mijldceloru de nutrimentfi, pentru o ţdrâ în stare 132 DESPRE normală, este celu mai naturală şi mai puternică mij-locă spre înmulţirea populaţiunei, şi cu ea, a înmul-tirei trebuintieloră. Consumarea acestora, şi esporta-ţia ce află locuri noue de desfacere, încurâgiadă pro-ductiunea. Cultivarea pământului pan’ acum nelucratu, pretinde a se acoperi pretiulă costului ei. Din acestă pretiu trebe dar se să înpârtâslascâ proprietariulă pâmentului, lucrulu şi eapitalulu întrebuintiată spre cultivare. ameliorare. Pretiulă dar va sui cu atâtea parti mai multă. Aceasta proporţiune cresce, po-pulaţiunea se mâresce, şi cu ea trebuintia de a stdrce câtă se pdte din pâmentă. Ajungândă culmea indulgentiei, pâmentulă de la ună gradă încolo, refusâ încercarea de a mai mari producţiunea lui, şi o parte din populafiune ’şi caută alte occupaţiunî. în aceasta epocă începe desvoltarea naturală a industriei manufacturale si fabricante. Pretiurile nutrimenteloră ) I au suită la culmea cuantitâtîei ce pdte da populatiunea. Această stare cere remediu, amenintiândă la din contră cu perire. Populaţia se silesce a produce manu-facture şi fabricate, ca se le espdrte pentru producte crude mai cu semâ d'ale nutretiului. Pretiulă acestora e mare pe lângă a industriei manufacturale; şi pentru ca se fia supportabilă, trebe se întrevinâ, activitatea unuia commercîu viu. Etâ fasele desvoltârei economice cu progresulă pretîului alimenteloră. • A. Cercetândă singuraticele obfecte a producţiunei crude, trebe mai ’nainte să ne închipuimu o fără ca a ndstrâ—în starea primitivă a economiei sociale şi în pretîij· 133 jurulă altora teri mai înaintate, şi vomă afla următO-rele fenomene a urcârei prelîului loră: a). între tote productele crude, se mâresce mai ăntiu pretîulu acelora, carii fiindă mai puţină volumi-ndse, sunt mai transportabile, au o valdre intrinseca mai mare în proporţia volumului loră şi se potă păstra mai îndelungată pentru a'sî căuta o vendiare mai cu câştigă. Acestă-feliu de articolî sunt lână, peiî, seu, untură, miere, ceră, pene (de sburâtOre), peri de animale, corne, dinţi, şi alte apertinentie de ale ani-maleloru. Carnea loră liindă mai puţină transportabilă, economii de vite nu se silescă a îngrâsia, ci a cresce câtă se păte de multe, dar macre, fiind-câ nutripientulă bună influintiadiâ mai multă asupra cârnei de câtă a pelei. în Irlanda în 1673 consta adesea pelea şi seulă unui bou, mai atâtă câtă consta pe la sate totă boulă.1 în Engliterra consta în a. 1348 ună boă 4 şilingi; pelea lui 1; o pâreche de căltiuni (cisme, încâltiâminte) 3 '/2 şilingi. Russia ca-rea ca şi noi se află astădî în starea ce o presupu-serâmă mai ’nainte; cele mai considerabile esporturi le face în aceşti articolî, esportândă în a. 1842 — 1847 seu,-de 72,636,000 ruble; peri de porcă 10,811,735 r. lână „ 36,159,450 „ pei crude de 7,387,000 r. peri de cal de 1,852,000 ,, vite „ 6,853,000 r. dr carne numai de 370,360 de ruble1 2. Seulă este de 10 ori mai scumpă în Russia de câtă acelaşi voiumă de grâu. în Sacsonia, ca în o ţâră în carea înflores-ce agricultiira pe lângă industria, este abia numai de 4 ori mai scumpă. 1 Temple Works III. p. 13. 2 P. Storch. Der Bauerstand Ruslands pag. 280 etc. ECONOMIA SOCIALA. 11 134 DESPRE Din pescï sè pretiuescă mai întâiu icre, untă de pesce, osii de pesce etc. Rüssia esportâ în a 1793 untü de pesce de 452,000 ruble: icre de 188,000 ruble; ér pesce numai de 10,000 ruble.' De atunci pân’ acum s'a schimbată; şi astàdï esportâ 64 procente de untă de pesce.; 27 procente’% icre, Ş* numai 7°/„ pesci întregi.1 2 Pescarii de la Astracan şi acum lépàdà carnea pesciloră, şi ei pescuescu numai pentru a estrage aceşti articolï. Negutïàtoria cu pesci seraţi este şi pentru aceia mai commodà, pentru ca nu numai cà sè pàstrédà mai bine, dar fiindă cà ï pescuescü pe cale, şi ’i şi gâtescă în càlàtorià. Din vegetale, mai cu sémà, résina, càtranà (goudron, ital. pice. theer nemtïesce) potasïà, lemne de lucru, cherestele etc. Totu Russia şi America este ce espôrtà mai multà potasïà, fiindü-cà au mulţime de pà-durï nefolositöre.3 Asemenea mineralele iute devină objectă a espor-taţiei cu pretiu bună, şi în ordinea nobilitàtïei loră. Dar aurulă şi argintulă arare trece de a dreptulă prin manile commertianţiloră particulari, înainte de a sè preface în monetâ. Escepţiune sè face în articoliî de ornamente şi in privintia metalleloră din nouele continente.— Pretiurile mineraleloră esportate din Engliterra a scâdută de la 1693 — pànà la anulă 1826 şi de-aci, pànà la a. 1831 in urmàtôrea proporţiune in anulă 1696 a. 1826 a. 1831 Otielulă şi ferulă 100 ............... 83 .... . 56 1 Storch Russland vol II. pag. 184. 2 Steinhaus. Russlands industrielle und commerzielle Verhältnisse pag. 102, çt 368. 3 Pentru a face unü càntariü ' de potasïà, sè ardu 480 cântare de lemne. Pfeil Grundsätze der Forstwirtschaft in Bezug auf Nat, Oecon. I. p. 128. PRETIU. 135 Cărbuni! de pdtrâ 100 ..... 47 .... . 45 Ferulu din Scoţia din a. 1835—1850 pe jumătate, cărbunii de pdtrâ în London cu a trea parte. (Porter). b) Pretîvlu grâneloru este mai constantă, pentru că, până cândă sunt în abondantiâ, e semnă câpopu-iaţiunea e puţină şi producţia Ioră e mai mărginită; er cândă numerulă conşumenţiloră a crescută, lucrulă încă să eftinesce, mijldcele de communicaţiâ s’au înlesnită, capitalele s’au mai înmulţită, şi aceste ajutdre contrabalantîâ trebuintiele cu putintîa de a se ajutura prin înmulţirea producţiunei, seu neajungândă nici a-cestfi modă ■— prin inportaţia în schimbă cu productele indigene. Mărimea populaţiunei active, nu face mare deosebire în pretiulă grâneloru; presupunândă înse că sunt activi, şi natura nu le este aţâţă de maştehâ ca a Irlandiloră (coelum sed non animum mutantes). Deosebitele provinţii a le Prussiei au o populatiune relativă — la pâmentă şi cualitatea lui — fdrte differitâ, şi cu tdte aceste pretiulă unei mesuri de Secară, de la anulă 1816—37 a remasă în următorii termini : Pretlu în Silbergroschen suflete pe milu □ Prussia.........·. . . . 322/3l............. . 1827. Posen................ 343/34 . . . . . . . 2180. Brandenb. Pomeran. . . 38 4/38 ............. 20 93. Sacşonia prussianâ . . 403/4o.............. . 3396. Silesia . . . ......... 38 ................. 3612. Vestfalia........... . . 47. 7 . . ......... 3600. Prussia renană .... 49.4 .................. . 5078. va să dicâ: preste totă venindă pe milă □ o populaţiune de 2776 suflete, mâncau pânea cam cu 40 Silbergroschen.— (Rau I § 183). Din tablouri comparative a pretiuriloră grâului, sâcarei, ordiului şi ovâsu- 136 DESPRE. lui în mai multe capitale, şi din mai mulţi secoli (vedi ibidcin), apare că: de la anulii 1500 în fie-care secolu se urca pretiulă grâului cu 10°/0; a ordîului suise până la începutulu secolului trecută câte cu 3%, — de a-tunci încdci scădu cu câte 4°/0 (de sigură din causa generalisărei pânei de grâu); şi oveşulă cu 272 .procente. în grâne mai multă de câtă în alte producte, economia ţeriloră trece prin 3 fase: esportaţiune, ecui— libriu, şi inportaţiune. c) în pasă egală cu desvoltarea culturei grâne-loru, să pretiuescă animalele domestice; şi înainte de tote prin zona năşiră boii, carii supportâ mai multa muncă. Vacile înse ca producâtore de lapte, sunt mai puţină estimate până la gradulă unei inportaţiî dese, cândă apoi pretîulu lorfi urcă mai repede de câtă a boiloru. Causa e evidentă ; fiindă laptele uriă productă ce nu se pote păstra mai îndelungă, şi ren transportabilă cuine, are trebuintîâ de o consumfiune repede, şi aceasta e numai în locuri cu populaţia mai desâ. Pentru aceia vedemă că o vacă lăptdsă, e ună is-voră mare de câştigă în orasie mari, dar la ţerâ e numai unu ajutoriă suplementariu. In Englitera consta o vacă pe la anulă 1000 d. Christă numai 2 oi,1 — astâdi constă prin prejurulă Londrei câtă 23 oi. în Sacsonia cea desă populată, pretiulă laptelui câştigată de la vaci sue la 10 millidne taleri, carnea loră numai la 2 milliăne, şi pretiulă lucrului loră (trâsulă) la 3 millidne taleri pe ană. (Engel). Adeverată că din lapte se p6te găti ««fu, brândîă şi casm ce sunt mai transportabile, dar cestă din urmă arlicolu, carele e celă mai inporlantu productă din 1 Anderson Ori gin of commerce a. 979. PRETÎU. 137 lapte, presupune o rutina în gâtirea lui şi o anticipare de capitaluri pe tempu mai îndelungată. Casîurile cele mai faimose în comerciulu de astâdî sunt din Hollanda, Limburg, Helvetia, Gloucester, Chester, şi Ayrshire (în Englitera). Sburâtorele domestice sunt mai fără pretiu unde producţiunea alimenteloru e abondantâ; căci din râinâ-şitiele seu lepădăturile producţiunei şi consumţiunei nu-trindu-se, nu constau mai nici unu sacrificiu;— dar în măsură ce aceste se înpuţinedâ, cresce şi pretiulu loru. Cu tăte aceste, în teri necultivate său nepopulate este grea pâdirea loru. Kennedy aflirmâ câ în Texas (America) 10 găini constau mai multă de câtă 10 boi. înmulţirea şi grijirea loru se rentddâ în locuri pe unde sunt mulţi consummenti avutî^ cărora delicata ioru carne nu numai din causa gustului dar şi a dieteticei le convine mai bine. Se esplicâ manina-îngrijire de sporirea porumbiloru in Cambridge Huntingdon etc. (M’Cullock Statist. Account I. p. 189). Ouă s’au inportată în Engliterra în a. 1850. la 105 3/4 mil-lidne, mai cu sema din littoralulă Frantiei. (M. Chevalier Cours I. p. 113). în a. 1857 s’au consumată în Parisă la 138 millidne; adecă la 115 oua pe unu parisiană. (Notes statistiques). Si în acestfi ramă a producţiei se vede câ ce e mai puţină voluminosă mâi degrabă ’si află pretîulfi. Porcii sunt eftini până cându pădurile primitive nu s’au îiipuţinatâ, său cându ferberea de vinarsă s’a mărită, şi se află o classă de mijlocă numeri)sâ carea ei nutresce cu lepădăturile producţiunei şi consumţiunei suale. în aceste circumstanţii economice se face esportulă loră în feri mai cu sdma septemtrionale 138 DESPRE (nordice), căci pentru locuitorii climeloră mai calde, carnea lorii este prea grea de mistuită. De aci se esplicâ câ tâte religiunile a câroru origine s’a escatu în clime câldurose, în mai mare sâu mai mică mesurâ oprescu mâncarea camei de porcă. Daca China şi o parte a Asiei tropice facă escepţiune, causa e mulţimea populaţiunei relative la mărimea pământului şi a împrejurare! câ porcii consummâ o mulţime de objecte cu carii alte animale nu se nutreşcfi. Apoi carnea de porcă fiindâ sâţidsâ şi nutritdre în gradă mai mare; unde numerulă classei de mijlocă (care.a occupatâ cu n[cru ce pretinde putere) e mare,-acolo se caută mai multă. Şi în Europa până cându classa ce se nume-sce astâdi aristocrată, seoccupa cu strapatîele purtârio armeloră, cea mai căutată carne era de porcă. In a. 1345 se calcula pentru 30 curteni a Dauphinâiloră pe ană câte 30 porci seraţi, si câte 52 porci pros-peti *. Astâdi Parisulă cu o populatiâ de 1 '/5 mil-lionă, de abea consummâ Ia 40 mii de porci. în En-gliterra pădurile se estimau (pretiuiau) pe tempulu lui Vilhelm I, după mulţimea porciloră ce puteau nutri *; astâdi porcii şi miei cei graşi nu se trecă utâtia în Londra ca în districtele fabricante 3. Cu ună cuvântă, cea mai mare trecere de porci în presentu e în părţile unde afară de câ nu essistâ înprejurârile sus-arâtate ce favorescă înmulţirea porciloră, se află o classâ nu-inerosâ de lucrători prin orasîe. Se probâmă teoremele ce le espuserâmă pe starea esportului Moldo-României. 1 Roquefort Histoire de la vie privée des Français I. p. 310 etc. 1 Sinclair Code of agriculture p. 543. 3 Lauderdale Inquiry p. 322 etc. PRETÎU 139 EsportulÜ Moldaviei de categoria arătată sub a). lei . lei Lână .......... 750,000 alte mânunţişuri 1,572,272 Peii ...... 1,121,222 peri de mascuri 106,509 Seu.................... ? minerale (sare) 2,200,902 Cervişu .... ? untură de mascuri 46,000 untură de mascuri 46,000 păcură........... 143,450 Miere......... 100,170 sementiâ .... 289,993 Căra ..... ? bâcâlii .... 494,796 Corne ..... ? potasîa .... 58,111 Dinţi.................. ? Summa categoriei sub a) 6,930,305 Iei. Categoria b. Grâu ,, ,, 12,063,866 Iei pâpuşoifi 15,600,835 lei Săcarâ „ ,, 4,192,116 , „ vinu 380,700,, Ordiu, ovăsu 126,884 . n Summa (ad b) 32,364,401 lei ■ Categoria c. Boi „ „ 10,680,205 lei Cai „ ,, 412,000 „ Iepe „ ,, 50,400 „ Vaci „ „ 54,530 „ Suma (ad c) 11,814,029 lei Oi „ „ 416,414 „ Porci,, „ 200,480,, Sburătdre,, ? Categoria d. Cherestele 505,000) Summa (ad d) 505,000 lei Summa summelorü 51,613,735 lei Aceste date fiindu constellate pe baza cifre-loru statisticei Moldoviei de D. N. Sutîu^ din causa lipsei totale de alte isvăre mai omni- HO DESPRE Piei ,, ., Blànàrià ,, Unturi,, „ Sèmêntïà „ Pescarii ,, Băcănii ,, Mătasă ,. Mănunţişuri Sare „ Lână lăturate şi mai recente, ne arată totuşi o ico-nă aprocsimativă despre feliurile producte-loru nostre, ce’sî află pretiulu în străinătate. Mai recente sunt datele ce privescu la Rs-portulă României (în o. 1856). de categoria sub a). 1.370.502 lei) Summalaa) 19,525,659 lei Pome 109,159 4,803,568 485,385 344,788 2,165,250 45,228 839,681 3,712,500 6,049.598 Categoria b. „ 671,842 ,,) Grâne (de tot fel) 81,060,486 „)Summa 82.5 48,732 lei Vinuri şi alte beut. 816,404 ., ) Categoria c. Vite (de tot fel.) 29,128.959 .,)c . . Vite de oentu 1,241,144 ,, ) Categoria d. Cherestele ,. 278,313 lei )£, , . V ase de lemn doge 145,374 „ ) Summa summelorii 131,868,181 lei. Aceste cifre comparate pe lângă cifra manufacture i României, carea în a. 1856 de abea a esportală de 805,275 lei, sunt destule— pentru a caractérisa după cele dise, viatia noslră economică, in ceia ce prives— ce producţiunea ei. PRETÎU 141 B. Alu doilea stadiu a desvoltârei economice este cel fi industrială. Productele industriei sunt mai eftine din ce se desvoltâ mai multă economia sociala.—în industria nu preponderediâ pămentulă şi clima, asupra cărora omulă de la unu gradă încolo numaipote avea influintiâ,— ci luerulu şi capitalulă, adecă două elemente pe carii o-tnulu le pâte perfecţiona şi înmulţi după plăcere. Câtă de miracnlose sunt resultatele înpârţirei lucrului, şi a eonbinaţiiloru capitaleloră, vomă vedea la loculu loră. Aici voimă a constata asserţiunea despre înmărirea ef-tinătătiei cu propăşirea culturei economice. Se ne ser-vâscâ de essemplu istoria pretiului industriei Englese, carea astâdi este primă în Europa. în anulă 1172 consta în Engliterra unu bou 2 şillingi; ună cotă de pănură verde 2% şillingi; de pănurâ roşiă 5 '/2 şillingi. în unele staturi mai primitive a le Americei apusene, pentru măcinarea unei chile de bucate dă o chilă morunului. Aceste sunt semne d’ale mancei culturi industriale. Mai încolo, din ce se perfecţionădiă iucrulă mai multă, de aceia sunt mai eftine productele mai fine în proporţia cu cele mai commune (de rîndă). în Italia unde mai de lempuriu s’a desvoltată industria, de la a. 1260 —1400 constau diiferitele cualităti de pândîe de la 7 lire până la 70 de lire (mai fină). Astădi de şi se producă pândîe mai fine de câtă atunci, de la pân-dia cea mai commună până la cea mai fină nu este mai mare deosebire în pretiu de câtă 1 până la 4. Adesea vedemă că fabricatele cele commune ’si conservă lungă tâmpă pretîulă, pe cândă cele mai fine scadă. 442 DESPRE. Escepţiune de la această regulă este în caşuri cândă în manufacture şi fabricate nu preponderedîâ lucrulă, ci materia crudă, căci atunci productulă din ce e mai des-voltatâ cultura economică din aceia e mai scumpă; s. e. cherestelele sunt mai eftine în locuri pâdurdse de câtă în cetâti industriale. Industria de altraminte încă totă presupune concursulă pământului, care ei dă locă spre zidirea stabilimentului şi spre producerea materialului crudă ce are se prelucredie. Dar şi mai nedependente de concursulă pămentului este alu trielea stadiu economică: .·' e. .. Commerciulu — ce se face mai numai prin concur-sulă lucrului şi a capitalului. Pretîurile tuturoră pro-ducteloră şi mai multă scadă întrevenindă elă. Tdte stadiele economice pretindă sigurantia ayerei, o con-curentîâ raţiunalâ, şi mijldce de communicaţiunî, căci aceste sunt triumfulă pâcei; dar între toţe mai cu seină commercîulă solicitddâ aceste condiţiunî pentru că se pdtâ essercea.o influintîâ binefăcătore asupra for-mărei pretiuriloră. Din causa lipsei loră, se urcase câstigulă legitimă a negutîâtoriloră pe tempulă lui Ca-rolă mare (a. 896) la 100-200 procente1 Pe tâmpulă Romaniloră constau productele din Asia pe de 100 brî mai multă ca în locă.1 2 Şi astâdi caravanele de la Ma-roco ducă în Sudan marfă de 1 millionă piaştrii, şi a-ducă pe ele de 10 millîdne bani şi marfe.3 din causa nesigurantiei şi a lipsei mijldceloru de communicaţiâ. Amă vedută formarea pretiuriloră mijloceloră de 1 Capitularia Caroli Magiii cap. 34. 2 Plinius Hist. IV. 26, 3 Ki Ritter Erdkunde Tom. VII. pag. 244. PRETÎIT. 143 nutrire (alimente); se urmârimu înprejurârile ce înrîu-redă asupra formatei pretiului melalleloru nobile. în timpurile mai vechi se obicinuia a aduna prin viisteriile statului, prin temple (biserici), prin mănăstiri şi alte locuri publice, o cuantitate mare de metalle nobile. Subtrăgându-se astfeliu circulaţia loru, pretiulu le era fdrte mare. Adesea să întâmpla ca în urma unui resboiu seu deprâdâri, se desfundau aceste reservâriî, şi inundau lumea cu metalle. Pretiulu acestora trebuia dar se scadă, adeca a mărfuri-loru se se mârâscă, pentru că precum arâtarâmu (la bani), metallele nobile servindu de mesura valdrei bu-nuriloru, cu câtu se mâresce mulţimea loru, cu atâta trebe se dâmu mai multu din ele spre rescumpărarea altoru bunuri; căci pretiulu nu este altă decâtu înpâr-, ţirea (divisiunea) cuantitâtiei baniloru cu summa cuan-titâtîei bunuriloru. în tempulu Iui Solon consta unu bou 5 drachme; la a. 710 înainte de Chr. 51 drach. şi preste 150 ani, 77 '/4 drachme: Adesea se întem- plâ că în acelaşi diecenniu se urcau pretîurile bunuriloru câte 4-8 ori câtu mâi ’nainte, şi aceasta numai din causa arătatei inundări a metalleloru ce au fostă subtrase circulaţiunei. Aceasta revoluţiune a pretiu-riloru astâdi nu se maipdte face asia repede, din cau-să că commerciulu presentului este estinsu pe tdtâ su-prafatîa pământului, nu ca în anticuitate; ai· trebui se inundedie dar tote ţerile deodată, ca se facă, unu a-semenea ellectu, ceia ce nu se pote. în tâmpulu înflorirei Româniloru se vede că pe câtu se estindea imperiulu lorii pe atâta mai multu ge-neralisându-se commerciulu şi circulaţiunea, continua esploatare a mineloru şi thesaurele cele mari a des-poţiloru asiatici venindu în cursă, numai cu încetulu gg DESPRE Î44 sentia scăderea seu urcarea— adecă revoluţiile pretîului metalleloru.' Dar în evulii de mijlocă, anarchia produsă de migfăţiunea popâreloră, sugrumase esploatarea mi-neloră şi circulaţiunea, şi nimiciră commerciulu. Numai cu încetulu se puteau restaura statele de aceste revoluţii commerciale. Cuantitatea metalleloru scădiu, şi Anglia carea în tempurile mai nouă bate câte 5 milliăne de pundi sterii ngi pe ană, de la a. 1600-pâ-nâ 1830 bâtea numai câte 800 mii pundi steri; Mărimea speseloră întrebuintîate spre plăceri spirituale, şi generalisarea acestora plăceri în tdte clas-sele locuitoriloră. ECONOMJSARE 159 .· Secţiunea 17. Economisarea. Este continua activitate spre câştigarea şi raliu-nala întrebuintiare a bunuriforă. Motimlu. Amu ve-diută ce ne conduce şi ce justifica silintîa ndstrâ spre avere. Totu acele suntu elementele ce ne motivediâ şi spre economia, fiindu-câ averea este ţînta econo-misârei. Inse averea e o stare passivâ, Economisarea e o activitate, va se dicâ: motivele ei, ţîntescu la unu scopu a activitâtiei, Ia principiele superidre la carii ţîntesce în ultima analisâ nu numai instinctulu dar şi spiritulu, ce mai liberă fiindu de materia , are tendintie mai superidre de fcâtă ea. Din Idgână până în mormântu ni s’a dată destinarea producerei, con-servârei, şi reproducere!. Aceasta este divinitatea în noi, a căreia principiu e creaţiunea.. A câştiga şi a crutia este scopulă economisârei, ce provine din in-teressulu de a-si conserva individualitatea. Dar acestă interessă propriu , ca se nu degeneredie în peccatulă egoismului, se înfrâna prin idea ce dinpreunâ ne este înâ-scutâ pentru ecuitate, dreptă, şi bunâvointiâ câtrâ alţii, şi de care nu se pdte dispensa nici cea mai degenerată fiintîâ creată după asemenarea iui Dumnedieu. Amorulu propriu fi a deapropelm numai la prima vedere ne pară a fi contraste, dar ele nu se eschidă unu pe altul«, ci sunt două pondurl contrabalantiante, 160 DESPRE carii precum puterea centripetarâ şi centrifugară producă harmonia sfereloru spre a nu se nimici, asia interessulu.propriu şt interessvlu communu sunt principiile ce susţenu harmonia vietîei sociale. Aceasta e partea morala ce lâgâ interessele materiale de cele spirituale, nisuintie-le necessariî, de cele libere a spiritului emancipată de necessitâţile materiei, ce sunt supuse fatali— tâtiei. Ea este puntea care communicâ între împărăţia [materială şi spirituală. Secolulă nostru atâtă de denunciată pentru ten-dintîele prepoderantă materiale, au este atâta de viţi— osu precum ’Iu defaimâ unilateralii judecători spiritualişti. Din contra nu ne sfiimă a affirma, că acesta se-c.olă este o epocă a reactinnei în contra tendintieloru ascetice carii pretindeau, ca ţeranulu se si lucre pâ-mântulă său, ânteifi din amorulă câtrâ Dumnedieu, si din supunere câtrâ mai marii pământului, apoi din in-r teressulu de a redobândi aceia ce a sâmânată, er ve-nitulă curată şe-î fiâ ultimulu motivă a sirguintiei sua-le. Aceasta doctrină jesuiticâ, a provocată contradi-cerea cugetâtoriloru din secolulă 18-lea1 carii aflân-du-o a fi pre depărtată de adeveru, affirmau că amorală propriu este motivulă tuturoră acţiuniloru nostre. Inse spiritualismulfi celora, ca şi materialismulu acestora, sunt estreme; adeverulu le lâgâ pe amândouă, er nu subordinâdîâ seu chiaru eschide pe una în favorulu ce-leialaltc. Cumcâ principiulu binevointiei câtrâ deaprdpele este înâseutu în natura omului, e nedenegabilă. 0-mulu singuratică nu este ună întregă perfectă, căci ce 1 Mandeville The fable of the bees, or private vicea public benefits. Helvetiu* De l’espnt. Voltaire. Memoirea de la RochefoucaulcL ECONOMIRARE. 161 ar fi élu fàrà sociétale, şi cum societatea fàrà altï 6-menï? Elu c datoriû mai tôte alè suale sociététïei, şi fiindû-cà aceasta datoria légà pe fiéscarele de ceia-laltï, totï sè' ’ndatorédîà unulü altuia. Aceasta legătura reciprocă este chitulu întrè individă şi deaprdpele sèu. Numai o parte a individului e proprià a sua; ceialaltà e a familiei, a naţiunei, ba şi a omenimei întregi. în care omu s’a stinsă până într’atâta foculă divină, ca sè nu fi avută momente, în carii sè sè fi interessată pentru causa commună mai multă, de câtă de a sua ? Celă ce e consciu a missiunei suale, în care preponderédïà dumnedleesculă în omă, sênte, şi va sênti totû-déuna asia ; căci sympathia pârtiei pentru Intregü, esté — trebe sè fia — principiulă moralului socială. Tôtà abaterea de la acestă adevèrû, o rèsbu-nà vătămata natura, prin ura societătlei asupra singuraticului, prin isolare, căreia urmédïà nimicirea lui morală dacă nu şi fisică. Raţiunea oinenéscà ce se eŞ-primă în dogmele positive a religiunei prin icène, sè rôgà : „sè sè înfiintîedîe împărăţia lui Dumnedïeu pre pàmêntû* va se dicà: voia acelui părinte, de la care noi totï suntemă fraţi, o familiă în care prosperârea unuia contribué la prosperarea tuturoră, şi a tuturoră, conţdne (involva) fericirea părţiloră ei. Viatla reală, şi în tendintiă [la averea materială, nu deminte acestă adevèrû. Ună învătlătoriă a căruia activitate e folositdre multora, chfaru prin acésta ’sx întemeiadlă şi bună starea sua personală. Mediculă ce curëdïà mai mulţi, e mai căutată. Producentulă ce pète vinde mai eftină, sè înavutlesce mai de grabă. Asta e legea natUrei, aceiaşi în lumea spirituala ca şi materială ,· şi unde este ver o abatere de la ea, acolo 162 DESPRE cursulă naturel este împedeeată, acolo circulaţiunea între causa şi effectă este morbôsà (bolnăvi cïôsà). Cu câtă mai tare deosebesee cineva binele sèu de alu de aprèpelui, eu atâtü mai departe este de a fi îndestulată pe alu sèu. Acele institute publice, carii numai prin contribuirea mai multora sè potă infiin-tîa, nu servescă numai spre folosulă celoră ce sunt constrînsl a recurge la darurile loră, ci nemijlocită şi interesseloră celui ce a ajutată a le întemeia. Fără de a sacrifica ceva pentru susţenerea seraciloră, i-amă sili a recurge la ori ce mijléce carii le ar dicta desperata grijă spre conservarea essistentiei loră, la furtă, însïelàcïune, jafă, omoră. Cine ară cădea pradă loră, de câţă ceiï ce au refusată denariulă ser acului. Pentru ca sè nu întêmpinàmu vaetulă dmeniloră pătimindi; sè nu ne îngrodimă de ranele loră, ce negrigite din causa neaverei mijloceloră, devină gangrené; casé nu ne inficiămă (molipsimă) de ceiî ce pătimescă de bêle contagiôse, şi nu sè potă isola, càcï trebe sè apelle-dîe la compătimirea conlocuitoriloră ; — le prevenimu în folosulă nostru rădicându-le asilă, case de seracî, de orbi, spitaluri etc. Yremă ca ignorantia sè .nune im-pedice la totă pasulă cătră perfecţionarea vietîei, ca sè ne înpărtăşimă de ideile altoră popôre, din trecută şi presentă, şi sè ne communicămă escitândă ideile nôstre, nu numai celoră presentî, ci şi celoră depărtaţi cu loculă şi tempulă : (viitorimei), contribuimă ceva mai multă, ca sè sè întemeiede instrucţiunea. Etă strînsa legătură între interessulă propriu şi interessulă commună. Economia individului (privată), silindusè numa la a câştiga şi a păstra, prin egoismulă ei ne ar indu- ECONOMISARE ' 163 ce într’ună resbellă continuu, a unuia asupra tuturora; dar interessulă communu ni-lă aduce în harmoniă cu economia tuturora: de aci vedemu necessitatea distingere! în economia privată şi publică socială, de stătu,- seu naţiunală. Economia publică (socială, naţiunală, ect.) nu e-ste numai unu agregată de economii private, precum naţiunea nu e numi» unu agregată de individue. în ea nu urmârimă numai interessulă privată a individului, căci atunci s’ar isola de câtrâ alţii, ci ea ne informă despre principiile generale după carii se împartă oc-cupaţiunîTe unui poporu. Ea ne a'ratâ dependintia reciprocă a economisâtoriloră, relaţiunile ce ei legă de olalţâ, spre a ne consinge: cum numai prin conlucrare la îndestularea trebuintieloră reciproce pote prospeia bunăstarea tuturoru. în corpulă omenescu numimă organismul reciproca înriurintiâ a parţiloru chemice. Chiară asemenea este înriurintia activitâţei membriloră unuia poporă. Ea nu este unu mechanismu, în care poţi distinge că A. este singurulu effectă a miscârei lui B. şi acesta mişcă pe C; nu, — în economia socială o causâ este eflectulă altei cause, şi t6te se condiţionddiâ una pe alta în cer-cuitu, chiară ca viatîa în corpulă omenescu; pentru ce dar se nu avemu dreptă a numi economia socială său na-ţiunaiă: unuorganismu a economiei individeloră asopie-tătîei seu a unuia poporu', cu atâtă mai vertosă, că bolele ei avendu mare asemănare cu a le corpului omenescu, şi vindecarea (terapia) loru pretinde o procedură a-nalogâ. La una că şi la alta, trebe se ne înformâmă mai ’nainte de t6te, dacă regularitatea în funcţiunea organismului este stricată seu numai împedecatâ; dacă, are trebuintiâ de întrevenire său cură positivă, seu nn- 164 DESPRE mai asceptativà, dândă naturel têmpü a sè regenera, de sine. Cura positivé are locü în 3 caşuri, spre a întări cândù puterea naturel este prea neputincïôsà; a o modéra cândû este prea vehementa; a o conduce dacà e sedusà. O societate séu ună poporu este în stadi-ulu sànàtàtïeï — în flôreasua — cându ambele interesse: privată şi publică, sunt în perfectă harmo'niă.—Prepon-derédïà celă privată, — e semnulă mancitătîei culturei lui; predomnesce celă publică, — atunci consumă pre celă individuală, — şi societatea séu naţiunalitatea e în pro-cesulă dişsoluţiunei. Sîmburile economiei sociale şi naţiunale e în economia unei familii, căci familia este sîmburele idei sociale; din ea purcede naţiunea, şi în pasă egală cu desvoltarea ei, sè desvoltă activitatea statului, de la care depinde raţiunala conducere séu baremi ne-înpedecata desvoltare a economiei sociale şi naţiunale; căci trebuintïele néstre sunt permanente? îndestularea loră trebe sè sè reînnoiască neîncetată prin continuă activitate, carea numai într’ună stată cu relaţiuni sociale bine ordinate, péte - prospera ne oprită de pedecile ignorantîei, indiferentismului, séu a aîtoră neajunse. PRODUCTIUNE 165> CAPU II. Secţiunea Z. Despre puterile productiiinei. Nu este în puterea omului de a face ceva din· nimica. O casa, o masa, sdu ori ce producţii a lucrului omenescă, presupune câ a fostă o materia carea s’a adaptată (întocmită) prin lucrarea omului spre sco-pulă căruia servesce acelă opă. Totâ producţiimea primitiva consista seu în strâformarea materiei pentru a o face mai folositdre, seu în aflarea noueloră folăse ce să potă trage din materia. Urmediâ dar, câ pro-ducfiunea nu însemnedîâ a produce materia — ce o-mulă nu pole—, ci a produce valdre în materia. ScopulU productiunei este îndestularea trebuintie-loră materiale* atâtă în privinţia cuantitâtiei, câtă şi a cualitâtiei. Spaţiu (iocă de estindere), tempă şi si-lintiâ ne crutîâ ea; şi cu câtă se perfecţidnddîâ mai multă, cu atâtă mai tare cresce bunătatea şi durabilitatea producteloră spre a realisa dorintiele, şi a acoperi trebuintiele nostre. Asemenea principală scopro a productiunei este: bucuria de făptura mâriiloră nostre, carea adesea e mai mare şi mai multîâmitore de câtă însusi cele-lalte folose materiale. Cu ună ciî-r ECONOMIA SOCIALA. 13 166 PUTERILE vântu: producţiunea este mijloculu (remediulu) spre desvoltarea şi conservarea nostrâ trupdscâ şi sufle-tdscâ. Gonditiunea producţiunei. Spre a produce avemă trebuintiâ a) de unu objectu materială ce are cualitâtî spre întrebuinţîarea la anumite scopuri omenesci b) judecata mintiei spre a le cunosce valorea loru, şi modulă de a le face bunuri. Aceasta este activitatea persdnei asupra materiei, seu a subjectului asupra o-b i e c t u 1 u i. Constatându dar aceste condiţiuni a producţiunei, trebe se deosebimu: subjecţulu producâtoriă de objectulu prodncţiunei, de şi ambii aceşti factori sunt numai douâmanifestaţiunî difTerite a unuia elementu productivă care este Natura. Ea e totulă din noi şi afară din noi, fără carea ni-mică nu pdte fi. Ast-feliă tdtâ sciintia numai pe ea revelândă, nu p6te fi numai o parte a producţiune după cum o tractediâ economii politici. înse modurile în carii se manifestediâ, sunt atâtă de differite, în câtă doctrina (sciintia) a înprumutată aceasta numire spre a însemna cu ea acele condiţiuni a le pro-ducţiunei, carii şi fără de contribuirea omului— essi-stâ ca factoră curată naturală; spre a le deosebi de factorii sociali, carii nu suntă resultatulă necessitâ-tiei naturei, ci a liberei voie a omului, şi prin carea aceasta fiintiâ se deosebesce de cele-lalte a le naturei. Avendă producţiunea trii factori principali: a) da-rulu primitivii 9 naturei, sub care înţelegemă diffe-ritele cualitâtî a pâmentului şi a locuitoriloră lui; b) herulă; şi c) capitalulă; carii sunt fenomene sociale PRODUCTIVE 167 ce provină mai cu sema din libera voia a omului; din aceste numai darulu naturei este primitivă. Dar frindu-câ nici la acestă factoră nu privimă fârâ resullatele feno-menelorfi sociale: spre a încunjura distincţiuni subtile, adoptâmă şi noi numirea obicinuita, şi prin A. Natura objectwâ însemnâmă acele puteri primitive, carii consistă în materia, şi sunt basa producţiunei e-conomice. 1. Situâţiunea unei teri este de o inportantîâ principală nu numai pentru producţiune, dar şi pentru a da pretiu producţiunei. Ea se pdte considera din tril puncturi de vedere: a) A configuraţiei fisice pentru producţiune. O ţâră muntdsâ are în proporţia o cuantitate mai mică de agrii (pământuri) roditori, de câtă alta siesâsâ (plană), şi pe hemi-sfera nostrâ până la ecuatoră, pământurile de pe dosurile de câtrâ mâdiă-nopte a munţiloră sunt mai neroditore de câtă cele de pe cdstâ de câtrâ mâ-diâ-di, adecă în fatia sdrelui. In Pyreneii de câtrâ Frantîa 43°/0 (procente) din pâmântă e neroditoriă, ârv în partea de câtrâ Spania numai 31%; în Alpi 42%—36% e neroditorfu prin Helveţia, âr în partea de câtrâ sdre, precum prin şesdsele Departamente Nord şi Somme numai 1% este sterilă. Chiară asia de sigură e câ partea Carpaţiloră de câtrâ România de din-cdci, sunt cu multă mai roditdre, de câtă de cea ck-trâ Transilvania. Asemenea şi locaşurile munteniloră şi le didescâ mai multă pe la pdlele de câtrâ fatia sdrelui. Aceasta nerodire ne esplicâ: pentru ce po-pdrele muntene invasionâdiâ adesea asupra celoră din câmpă, dupâ ce sporindu-se, pkmântulă loră nu pdte 168 POTERILE atâtîa nutri ca aceiaşi cuantitate de suprâfatîâ a şe“·-susului. b) înlesnirile fisice spre conimunicare. Ce mic» este s. e. distantîa între capitala Tyrolului (Laibach) şi Triestă, şi totuşi înainte cu 6 luni numai, până a deschide calea ferata, transportulu producteloră său marfeloru între aceste doua puncte, consta la 20 lei de cântariu, pe cându de la Triestă până la Brasilia (în America), transportarea aceleiaşi greutăţi de marfa consta numai 10 lei. Câlile de apa la carii mâna o-menescă nimicii său fdrte puţinii au contribuiţii spre a le adapta (întocmi), sunt cele mai înlesnitore şi mai eftine mijloce spre communicare. Chiaru şi cele artificii se, precum canalele, sunt mai neconstâtire de câtă caile ferate; ir aceste cu câtă mai înlesnitire de câtă puterea animaleloră transportâtore! — în asta privintîâ o fără sâmânâ corpului organică a planteloră şi animaleloră. Ca în aceste— vinele şi arteriile, asia într’o ţâră sistema cursului apeloră este prin carea se în-partă prin trupă succurile vitale. Ferice de ţera pe care a îndîestrat-o natura cu ape numerose, — carii, ca în patria nistrâ, încurgă într’o vena principală (Dunărea), spre a ne deschide pe două părţi largulă lu-mei. — înse precum avantagîulă este ună bună numai după ce lă cunoscemă, asia şi favorulă acestoră cir-cumstanţiî numai după ce le vomă sci apreţia întrebu-intiându-lă. Unde lipsescă aceste daruri, trebe să le suplinescâ mâna omenescâ legândă cursurile apeloră. Lipsindă şi aceste, — trebe se didăseă căli ferate; său lipsindă mijlocele, a le suplini cu drumuri de pămentă. Şi în privintîâ clâdirei loră, situaţiunea pământului nostru ne ajută forte multă, căci differentia costului în- PRODUCTIVE 169 tre siesă şi locuri muntose, pentru caii ferate sue a-desea la pătrată atâta pe milă. c) Situaţiunea întrenaţiunalo-economică. Nu au tute poporele acelaşi feliu de producţiune. România agricolă, îndiestratâ cu atâta abondantîă dela natură, în vecinătatea poporeloru constrînse la industriă, chiaru şi în desolata stare în care se află producţiunea ei, neajungândă nici culmea economiei primitive ne-cum a celei ratiunale, au fostă şi este magasinulă Europei. Mare objectu de meditaţiune, şi puţinu considerată pân’acum! Aceste cualitâti sunt isvorulă hună-stârei, chiaru şi în starea inerţiei nostre. d) Este o situatiune fisicâ a pâmentnlui influin-tiătore asupra culturei. S’a observată că cea mai fa-voritUre situaţiâ pentru cultura unuia stată, sunt ţerile carii prin mai multe terasse din munţi se cobdră la câmpii. Diversităţile a une-ori contrarii în limbă, moravuri, şi structura fisicâ a poporului, ce producă asemenea situaţii, sunt folositUre spre a face mai om-nilateralâ unitatea naţiunalâ sdu socială. In asta pri— vintiâ Europa e mai favorită de câtă celelalte conţe-nente; si în sinulă acestei favorite, noi suntemă unii din ceii mai favoriţi, dar şi ceiî mai paralisati în eifectă. 2. Clima este ună factoră fdrte mare în eco-nomiâ, căci de la ea depindă hotarele certeloră producte. Isothermii seu liniile câldurei de preste ană, sunt linii prin carii se demarcă: de unde şi până unde ? prosperă economia de lemne, vite, grâne, vină, olive, sacharu, mâtasâ, ş. a. Asia grâulă nu creşce mai încolo de 60 gradurî câtrâ nordă; secara nu se face de la 66° încolo; de la 70° mai însusă spre nordă, agri- 170 PUTERILE cultura nu prosperedîâ, şi locuitorii trebe se se nu-trdscâ numai cu animale. Asia câtră ecuatoru în zonele tropice (ferbinti), grâulă, secara, şi ovesulă nu crescu, pisangulă numai până la 35°, pomulu pânei numai până la 22° de la ecuatoru câtrâ poli. România dintre Cârpati, Dunăre şi Prutu, diace întră 43° 40' pânâ la 48° 50' a lâţimei septemtrionale (nordice); şi între 23° pânâ la 29° 30' a lungimei orientale de la Greenwich. Partea cea mai mare a României de dincdci de Milcovu, pânâ Ia 45 gradurî, se află sub Zona stdmperată caldâ, carea dupâ Meyen se estinde de la 34 pânâ Ia 45-ea gradă. Temperatura de mijlocu înEuropa este sub această Zonă pânâ-M 24-17 grad. pres-te vară; şi 1 — 10 grad. sub 0 preste ernâ; dar prin iniluintia Carpaţiloră şi neadâpostirea de câtrâ Nordu-Ostă, temperatura de mijlocu la noi e mai rece. In România de preste Milcovu cam la 6° căldură de preste ană, de şi dupâ Ales. de Humboldt ar fi dupâ analogia altoru pârtî de sub aceiaşi liniă la—1—120 înse vegetatiunea nu priiesce numai dupâ o certă cuantitate mijlociâ a temperaturei de preste ană Sunt teri a câroră ernâ e mai caldâ de câtu a nostrâ, si totuşi nu potu produce grâu, pentru câ unele plante în somnulu loru de ernâ potu suferi frigă mai aspru, dar vara au trebuintiâ de căldură mai mare; şi din contra-în unele pârtî a Siberiei cu o temperatură de preste ană de: — 7° (adeca 7 sub 0) cresce bine grâulă şi secara; dr’ în Islanda cu o temperatură de: + 4° a-deca 4 preste 0) nu se cocă cerealele, fiind-câ în Siberia căldura verei sue la 4- 16°, dr’ în Islanda numai la H- 12°. Din contra cameliele, myrthulă, georginele şi altele plante, ernddîă sub-ceriu, liberă, în Engliterra PRODUCTIVE 171 cu tote câ vinulă nu se pote face vara. Bomsmgault (Economia în raportă cu chemia voi. II. pag. 435) af-firmâ: câ spre prosperarea grâului e de trebuintîâ, ca în 140 de dile ale anului se fia o căldură de+ 12°; a-deca: spre a se desvolta fruptulu din sementîa de grâu, are trebuintîâ de 1700° Reaumuriane. Chiară şi în cea mai râcorosâ parte a României, cea de preste Mil-covu, după statistica D. N: Sutiu pag. 17 tabel, are în 150 de dile căldură +12°; adeca : 1800° preste ano-tempulă rodirei. Dar nici căldura — ce depinde de Ia mai marea seu mai mica depărtare de ecuatoră, şi înălţimea de la suprafatîa mârei — nu este singura efficientâ a climei. Umediala pământului atârnă de la cuanti-tatea apei şi de la căldura ce o face a evapora; mai încolo de la mulţimea bâlţiloru, pâduriloră, direcţia munţiloră, cualitatea petriloru ce se află în jurulu lui. Pentru aceia şi isothermiî nu sunt paralelii cu ecua-torulu ci se abată adesea fârte multă'. Ploia în Europa e mai rară câtrâ nordă. Pe ţârmiî zonei tropice plouă 120—80; în Genua 44, în Milană 36; la Marsilia 25; pe la Yiena 20; Berlină 19; la Petru-burg 16 policari (degete) de apă preste ană. Pe la Iassi in anulă 1840 au fostă 126 dile furtu-nâse, 87 amestecate; în anulă 1839 145 dile furtu-nose, şi 55 amestecate. (Statistica D. N. Sutiu). Nu-merulă dileloră ploiâşe depinde nu numai de. la depărtarea de mare, ci şi de la temperatura aerului. In Irlanda de apusă, plouă 208 dile ale anului; în Nie-derlanda 170; în Germania de nordă 155; pe la Volga 90; în mijloculă Siberiei 60 dile în ană. In apu— 1 1 A. de Humboldt Cosmos. Berlin 1847. 172 PUTERILE sulă Europei plouă mai de două ori mai multu ca în Europa orientală, şi în Irlanda de 3 ort ca în Italia* Şi de la aceasta gradaţiune este abatere la locuri unde din causa lipsei de vecinătate apătdsă plouă, mai puţinu de cum ar trebui după progressiunea depârtâ-rei de la ecuatorü. In Pesta spre essemplu - carea e mai spre ecuatorü de câtă Vienna, plouă numai 17 policare de apă; adeca mai câtă în Petruburgă; şi din contra: în partea orientală a Angliei — carea e mai spre nordfi de câtă Vienna, plouă 24; şi în partea de că-trâ apusă,-adeca câtrâ atlantică 35 policare de apă în ană. (Gobbi Über die Abhängigkeit der Populationskräfte von den einfachen Grundstoffen 1842). Preferintiele climei mai calde sunt următorele: a) Cu câtă e mai depărtată o ţeră de ecuatorü, cu alâtu se restrînge puterea productivă la părţile cele mai puţină rădicate preste suprăfatîa mârei. Stânci şi munţi, carii în Nordă nu producă nimica, în teri calde facă vină, pöme, olive. în Quito (în America sub ecua-toră) munţii numai la înălţimea de 14.850 de urme,— la noi, de la 8000 urme,— în Islanda de la 2900, în Norvegia de la 2000 urme însusă, nu mai potă produce nimica, şi asia treptată la Spizberga încdtâ tötä vegetaţiunea începândă neua vecinicâ. b) Desvoltându-se fruptele mai de grabă în climă căldurosă, acelaşi pâmentă se pdte mai de multe-ori folosi în ană. în Arabia seinănă odată şi seceră de trii-orî, servindă grăuntiele cădute de douâ-ori ca se-mentiâ. Florile vegetaleloru se desvöltä pe fie care gradă a lâţimei geografice mai depărtată de ecuatoră, câte cu 4 dile mai târdiu. Aceasta differintiă scade ceva mai spre Nordă de noi. în privintia înălţimei PRODUCTIVE 173 pâmentului, la fie care 600 urme de munte, vegetarea se deştepta câte cu 10—12 dile mai târdiu. c) Cuantitatea producteloru e mai mare. înMe-xico spre medîâ-di, grâunţiulu de grâu dâ 30—35; în Algeria 8 —10; în Frantîa 5—6; în România de Nord-Ost pe unele locuri 3—4, mai câtrâ Dunăre 10—12, şi pe ici colea câte 20 grâuntie (N. Sutiu); adeca în mediulu-terminu de o potrivă cu a Franţiei. d) Cualitatea producteloru e mai bună; pentru că conţenu mai multu elementu nutritoriu, bucatele vi-nulu şi pomele au mai multu sacharu. e) Pâmentulu se pote lucra mai fără crutîare, avendu trebuintîă de mai puţină pădure şi provisiune de ernâ pentru animale. în Andalusia (Spania) pască vitele câte 42 septemâni în. anu; în Alpii Helveţiei câte 13; pe alocurea numai 6 septemâni în anu. f) Trebuintîă de puteri lucrâtore (dmeni şi animale) este mai mică, parte pentru-câ pâmentulu pretinde mai puţinii lucru, parte că tâmpulu în care se pote lucra, este mai îndelungată. în ludea în 10 luni a le anului se culegea smochine. în Italia de mediâ-di se pote semena de drnâ şi în Decembre, de vară uneori şi în Ianuarie. în Germania se lucră pâmen-tulă în 7 luni, în Russia pe la Moscva în 4 luni a le anului trebe se fiâ cu tote gata. Asia dar în Russia trebe 7 cai ca se potâ gâta lucrulu ce în Germania se pote gâta cu 4 cai, avendu tempu şi mai târdiu. Aceste înprejurârî au influintiâ nu numai asupra greu-tâţiei producţiunei, ci şi asupra pretiului puteriloru lu-crâtdre. Icona cea mai neînşelâtore despre cualitâţile climei şi a pâmentului în privinlia vegetaleloru, ba în multe 174 PUTERILE privintie şi a animaleloru, este flora (seu collecţiunea erb uri loru) Ier ei 3. Puterile chemice. Căldura şi vântulă are puterea de a evapora unele substanţii; ele ne usca grâ-nele, coce pânea, absorbe mercuriulu din amalgamă, destilledîă, topesce metalle, pământuri, ceră, întâresce ţâglele, şi alte objecte apâtose. Lumina sdrelui ne al-beşce pînda, daguerotipediă, respândesce chlorulu spre a regenera aerulu miasmaticu, decompune cu ajuto-riulu aerului substanţii, ne ferbe vinulu ş. a. m. în economia rurală, carea este mai singura ndstrâ productiune, cundscerea părţiloru constitutive a pâmân-tului este nedispensabilă, pentru a lu putea folosi ra-ţiunalroente. Ceii vechi cunosceau 4 elemente: aeră, apă, focă, şi pâmântă. Ceii nuoi dică că elementulu trebe se fiă neînpârţibilă; cele 4 a celoră vechi inse, constau din mai multe părţi heterogene pan’ acum 68 cunoscute. Elementele pământului: vară, taică, argillâ, sunt metalle, carii viindă în attingere cu ossigenulă— ca tute corpurile — se consummu cu înceluiu. Din cenuşia acestoră minerale consistă pământulu celă mdle solvată cu apă. Adaugă la aceste, putrăgiunea plante-loră şi animaleloră ce facă humulă, şi dtă principalele elemente a pământului. Amesteculă Joră este felîurită nu numai pe subt fatia dar şi pe fatia seu scortîa pământului, carea singură interessâdîâ pe agronomă. Se întielege că în pâmântă se mai află şi feră, magnană, alamă, săruri de vară, de phosforă, de pucîosă s. a. m. dar aceste sunt mai greu de cunoscută, şi economulă deosebeşce numai pe cele carii se arată în cuantitate mai însemnată, classificându-le în pâmântă: PRODUCTIVE 175 1. nesiposu-vârosu, fi de sigă: în care nesipulă de varu precumpeneşce. 2. vărosu; daca varulă — 3. mărgosu; dacă argilla şi nesipă.— 4. lutosu; dacă argilla—5. Irnmosu: dacă părţile putregiunei anima-leloră şi planteloră preponderedîă. în aceste substanţi! si întărescă rădăcina plantele, chiaru şi cele ce puţinii se nutrescu din pămentu şi crescu pe acoperementulă easeloră ’. Scortîa lui dar trebe se fiă fărlmiciosâ şi umedă ca se o potă străbate rădăcinile vrendu a se estinde; dar se nu fiă prea mole, pentru ca se nu o potă spăla cea mai mică ploiă. Mai încolo, pâmentulu cuprinde în sine o parte din e-lementele ce nutrescu planta: ba ce e mai multu — pe încetu lu consummă de totu. Deci dar totu ce din pămentu nu se solvedîă în apă, nu nutreşce, fiind-că numai solvindu-se şi le pote apropria planta. Este bine că nu tdte părţile se solvedîă deodată în apă, căci atunci ploile aru îngropa şi desrădâcina plantele. Dar cu tempulu şi cele mai tari se prefăcu în săruri, carii apoi fiindu solubile, devinu unu surgentu (isvoru) continuu de nutrirea vegetaleloru. Ast-feliu de săruri sunt: varulu şi gypsulu (compusu din varii carbonicii şi sulfuru), potasîa, sarea commună, salpetrulu, bsele arse (varii phosforicu), ş. a. m. Celu mai nutritoriu elementu pentru plante este acidulă carbonică (din os-sigenă şi cărbune), şi annnoniaculă din putrâgiuni (gu-noiulă) animalice, carii se respândescă întâiă în aeră, apoi le attrage şi le înbea pămentulă. Aici vine a se considera şi chemia climei, adeca relaţiunea pămentului cătră umedialâ, căldură, şi aeră, 1 1 Sunt plant·« a càrora, ràciàcinà e în aerü seu apă, PUTERILE Î7l> — ca condiţiune chemică spre producţiunca planteloră. Nesipulu din Hollanda si Engliterra este acelaşi ca în Africa. De ce dar. colo rodesce er' aici e deşert«, sterilă? Pentru ce pămentulă de argillâ în părţile Germaniei e neroditoriu. în Egiptu — ba şi în Italia este pamentulu celu mai pretiuitu? Eta necessitatea de a considera căldura, «mediala, aerulă, cu pămentulă roditorii dinpreună. adeca în reciproculu loru raportă. La ori ce feliu de pămentă trebe se întrebămă : 1 In ce raportă stă cu căldura? adeca: a) Câtă de iute se încăldiesce pămentulă? b) Câtă ţene căldura? c) Câtă contribuâ colorea pâmentului. «mediala şi situaţia câtrâ sdre. spre a atrage şi a lega căldura. 2. In ce raportă stă cu aerulu? adeca: a) Câtă aeră trage !a sinc?v‘ b) Care feliu de aeră priesce mai multă plan-teloră ? c) Care câtă contribue spre discompunerea pe-triloră, pulrâdirea vegetaleloră şi animale-loră ? 3. In ce raportă stă cu apa? adeca: a) Câtă apă înbea ? b) Câtă o conservă în sine ? c) Câtă de tare se moiâ. şi se contrage (cându se uscă)? 4. în ce importă stă cu pondulu (greutatea)? a- deca: a) Câtă e de l'ârîmiciosă ? h) Câtă de mare e cohesiunea seu lipiciunea? PRODUCTIVE 177 c ) Câtü e de greû ? de la resol varea acestora întrebări depinde: 5. Câtü şi ce feliü de ajutoriu arfificiosu e-i (robe? 1. Pàmêntulü nèsiposü este acela, în care mi sè află 20 procente p°/0) de argillà seu pàmêntü lutosü. Provine din fârîmirea pefriloră. Prin părţile nostre sè aflà mai numai nèsipü de sigà (grés) şi de varü. Nè-sipulü de sigà 1) sè încàldesce iute. têne mai îndelungată căldura, si sè uscà forte currêndü. 2) Atrage din aerü puţină vaporü. şi mai puţină ossigenü, pentru aceia sè şi decompune séu faràmà cu greu. 3) In-bea şi ţene în sine puţină apă , mai cu sema dacă nu e mănuntă. 4) Pondulü séu greutatea lui e mare, are puţină cohesiune (lipicîosiă între părţi) chiară şi cându e umedă: ér cându e uscată, sè desfacă părţile de sine. Din causa că nu e lipicîosă fiindă usîoră de lucrată. economii lă numescă pàmêntü usîoră. 51 Guno-iulă sè mistuesce în elă forte iute, pentru că nèsipulü de sigă este ferbinte şi uscată. Nèsipulu vàrosü sè află in vecinătatea dealuriloră de varu; are mai ace-lesi cualilàtï ca nèsipulü de siaâ, numai că atrage mai tare ossigenulă, şi prin urmare discompunându-sè mai currêndü, e mai roditoriu de câtă acela. — în astă pri— vintlă. depinde multă de la climă şi situaţia, dar ara-re-orî sè abate de la următOrele esperimente : Cu câtă e nèsipulü de vară mai mănuntă, cu atâtă e mai ro~ ditoriă. şi fiindă-că varulă mai iute sè pulverédïà de câtă sisia cela e mai roditoriă. Modulă îndrcptărei iui este arătată, sciindă ce-i lipseşce. Afară de vară, cu nmrsră şi cu a rai lia pulverisatâ cu aunoiü sè pète îndrepta Secara şi nomele de pàmêntü priiescă în 178 PUTERILE inulă, tabaculă, mazerile, napii, răpi Ha, numai după ce s’a deresă. 2. Pâmentvlu vărosîi se numesce, dacă cuprinde în sine 5% de vară. Pulverisată-are următorele proprietăţi : 1) Se încăldeşce, dar se şi receşce iute; în căldură mare, varulu carbonică ’si perde elementulă carbonică, şi gypsulă (varulă sulfurică) ’si perde apa. 2) Atrage din aeră mai putină apă, dar înbea cu a-tâtă mai multă, cu câtă e mai mare cuantitatea varului. 3) Din aeră attrage puţină ossigenă, pentru a-ceia se şi dissolvă mai greu, însă totă nu asia de greu ca siga. 4) Este usîoră, are cohesiune puţină, nu e lipicîosă. 5} E pămentă ferbinte şi gunoiulă se dis— solvă în elă usîoră. Lutulă şi argilla lă face mai ro-ditoriă. Se pote lucra cu uslurintîâ, dar căldurile mari uscă tare plantele din elă. Deţesă cu Iută său ar-gillă, produce bine grâu, ovesă, mazerî, şi tabacă. 3. Pămentulu lutosu, cuprinde în sine: vară, nesipă, humă, afară de argillă carea este partea lui cea mai constitutivă. Flindă forte tenace (ţenetoriă) de apă, ce o înbea, precum şi lipicîosă, e celă mai neroditoriă, dar amestecată cu nesipă mai mârişoru, în cuantitatea de a putea face tâgle şi cărămidi, stri— cându-i-se lipicîunea cea prea mare, este deresă. Asemenea se pote înbuni lutulă, ardendulă şi pulve-rândulă; fiind-că prin focă ’sî perde lipicîunea în câtă muiându-lă din nou, nu se mai pote frementa din elă cărămidă. Modulă de a preface acestă feliă de pâ-mântă prin cărămidă din diduri derîmate, este fărte practicabilă.— Inse chiară şi celă mai bună pâmântă pentru plante, pe la noi trebe se aibă 45—65 % de argillă, şi numai dacă cuantitatea argillei e atâtă de PROPORTIVE 179 mare câtă nu are nici 4—5 °/0 de vară, şi 10 — 12% humă.,— numai atunci se p6te numi neroditoriu. Fiindă dar argilla una din substantiele principale în agrii nostrii, inportâ a cunosce cualitâţile ei, carii sunt: 1.) Argilla se încâldieşce mai încetă de câtă ne-sipulă, şi totă asia de încetă recesce, dar mai iute de câtă nesipulă. 2) Cuprinde multă apă, şi o conservă în sine mai îndelungă de câtă alte feliuri de substantii a pământului. Adăpată fiindă destulă cu apă, nu mai primesce, ci seu se scurge, sâu remâne pe su-prafatla lui. 3) Din aeră atrage multă ossigenă, şi se dissolvâ iute. 4) Uscată se contrage forte; muiată se lipeşce tare de instrumente, şi fiindă din astă causâ greu de lucrată, se şi numeşce pâmdntă greu,— cu tote că pondulă lui specifică nu e asia de mare ca a nâsipului. 5) Gunoiulă nu se prea discompune în elă, dar totuşi ei foloseşce. Se derege prin nesipfi si vară, prin gunoiă cu paie, şi gunoiă caldă de cai şi oi, prin ardere, şi ogorîre; cândă apoi e celă mai bună pentru rodirea grâneloră. 4 Pdm&ntulu mdrgosu este pentru clima nostrâ una din cele mai bune composiţii; căci recela argillei se moderediâ prin căldura varului, şi cohesiunea acestuia o stempârâ nesipulă ce contâne acestă feliă de pâmentă. Cualitâtile lui depindă de la substantiele ce preponderedîâ în amesteculă lui. Dacă se află argillă mai multă de jumătate, să numesce: margă de argillă, şi are cualitâţi mai multă de ale argillei. Chiară asia în marga nfoiposâ predomnescă cualitâţile pârtiei mai mari. în pâmentulă mârgosă rodescăbine trifoile, grâ-nele, mânerile, şi vinulă. 180 PUTERILE 5. Pämentnlü humosu se numeşce, în care huma sdu putrâgiunea de plante şi animale se afla de la 20 °/0 însusă. Huma primeşce 1) förte iute şi în cuantitate mare căldura, dar o şi perde chiară asia de iute. 2) din aeră atrage multă ossigenă şi se discompune pro-ducândă carbonică ce fdrte nutreşce vegetaţiunea; car-boniculă produce ammoniacă, cândă apoi se perde huma. 3) Inbea multă apă, se înflâ de ea ca buretele, dar o şi perde iute. 4) Uscată, e pulvere fină; u-medă, e ca buretele; dar tot-dea-una e puţînă cohe-sivă sdu lipicîosă, şi pentru aceia usîoră de lucrată. 5) Huma e restulă gunoiului, carele preface petrile; chiară şi în tempă mai puţînă favorabilă e nutritdre planteloră. — Fiind-că din ea se formddiâ sărurile şi substantîele de aeră (carbonică şi ammoniaculă) — substanţa ce nutrescă mai alesă vegetalele,— până mai deu-nâdi se credea, că huma este sîngurulă nutrimentă a vegetaleloră. Din cualitâţile lui dar este evidentă: că acestă feliă de pâmentă e nedispensabilă pentru rodirea agrilorü, mai cu sema în climă mai recordsă. Chiară şi în teri ca a ndstrâ, unde şi fără gunoiă, a-bondantia vegetaleloră nu pâtimeşce, aplicarea lui mâ-reşce producţiunea în locuri unde apa nu-i lipseşce. 4. Puterile «techanice a unei ţări sunt părţi essentiale a averei ei. V&ntulu este o putere miscâtdre, nepreţiuitâ nu numai pentru curăţirea aerului, ci mai cu sdma pe mare pe porturi, şi pe uscată. în locuri lipsite de apecur-gâtdre, ce ar putea suplini puterea lui miscâtdre pentru a face mori, ca în Holianda, Russia, şi în Germania? Anglia are 245,000; Frantîa 254,000; Prussia 440,000 de mori de ventă. Dacă în locă de vîsle PRODUCTIVE. 181 înfiate de ventă, nâile le ară mâna Omenii, Engliter-rei i-ar trebui 12'/, milliOne; Frantiei preste4 millio-ne: staturiloru unite din America 9 rnillione de puteri omenescî. O mulţime de maşine mercantile se pună în lucrare în porturile mârei prin flucsulu si re-flucsulu mârei; care din ce străbate mai în nâuntru prin gurile apeloră în susă, cu atâtu este mai folositoriă. Cursulu mârei care provine de la cursulu apei din mările polare cătră ecuatoru, şi din întorcerea pâmentu-Jui în jurulu osiei suale (curgerea ecuinopţialâ), e o putere înaintătOre de naegare (corâbiere). Ea e o cale naturală a mâriloru, de carea favorita Engliterră, prin posiţia ei geografică , este cu 1500 mii uri engleze (500 mii. geogr.) mai aprope de mai totî ţermii din lume, de câtă staturile unite ale Americei. acârora mări-nari trebe se înconjure aceasta curgere contrariâ direcţiei Ioră. De aci credfi unii că. pentru aceia este America colonisată de Europeni, er nu din China; şi că şi în viitoriu ea va avea o inlluintiâ asupra Chinei şi laponiei mai mare de câtă noulă continentă. Acestă cursă a mârei are inlluintiâ şi asupra climei uscaîe-loră vecine. încâldendă aceste locuri carii de altra-minle după situaţiunea loră ară avea o climă mai re-corOsâ, s. e. Engliterră. Cursulu apeloru curgâlore încă are o cuantitate mare de putere mechanicâ. în Vestfalia Renană pe o dis— tantîâ de 24 ore a cursului rîuriloră, sunt asediate pre-ste 600 de întreprinderi industriale. carii Ie pună în lucrare prin puterea apei, ce suplinesce puterea a 4500 cai, adeca a 31,500 omeni.1 1 Puterea omului pe lengi a calului < ca !: 7. ECONOMIA SOCIALĂ. 14 182 PUTERILE Afară de puterea inpingătore, are apa şi putere apăsâlore, ce s£ întrebuintiadiâ spre multe scopuri, s. e. la fântâni sâritdre, Ia presse hydrostatice, la fântâni artesiane. Aburele apei închişii. ce putere desvoltâ vedemu la nâile, locomotivele, si miile (le maşina l'e-liurite carii prin acestu modu se pună în mişcare. Apăsarea aerului pune în lucrare pompele de apa; prin pondulu seu pune în mişcare orolOaele eu pendule; prin elasticitatea sua oroiogele purtalive, prin estensibilitatea sua produce esplosiunea pravului — .şi bumbacului - de puşca. în line puterea mechanieâ a muschiloru animali. Tote stau în disposiţia spiritului o-menescu spre a ’si supune materia prin înîelligenta combinaţiune a puteriloru ei. Spre a avea o idea aprocsimativâ despre mărimea puteriloru inechanice a nalurei, ce le folosescu omenii spre a crea valori, adeca a produce, Dvpin1 a încercaţii a le înregistra; şi sumrna ioru redusă Ia puteri o-menesci ne dau urmâtorea tabellâ. Frantia. Fnglitcrra. Puteri animale 28,872,500 22,500,000 Ventu pentru mori 253,000 244,000 „ pentru vîsle de nai 3,000,000 12,000,000 Abure (vaporu) 480,000 6,400,000 Puteri omenesci lucrâtdre 12,609,056 8,919,150 în Irlanda de totu feluiu ........... 7,241,166 facă summa 48,814,889 60,250,316 de puteri omenesci; va se dicâ chiară şi după aceasta încercare, în care autoriulu a trecută multe din vedere, si carea de atunci si în rubricele arătate s’a mărită Porc« produc*!rw «fc cf.s 1» Fraoc« Toat i 19 etc. PRODUCTIVE 183 i urte—pentru fieşcare locuitorifi fia lucràtoriü séu nu—sunt in activitate în Frantia 1 '/, puteri mechanice în Engliterra 23/i ,.· de mărimea puterei omului. Considerândă dar, că în Frantia din o populaţiune de 37 millione omeni, Dupin numai 12,609.056 a calculată ca lucrători cu mechanismulă corpului loră, vomă întlelege că omulă acolo lucrediă şi după acesta mancă încercare, cu 4-plicate puteri, şi în Engliterra cu 6-plicate. Puterile naturel—mai cu sema cele mechanice nu ară produce mai nici o valôre de schimbă; ba cele mai multe lăsate de sinesl aducă multă stricăciune. Conduse de omă spre scopuri certe, ele contribué forte multă la înmulţirea avere! sociale. Conlucrarea lorii consta forte puţină. Mai multă dintre ele constă ma-şineriile de vaporă, carii spre a produce o putere de unu cală, consummă la 7—10 oca cărbuni de pétrà pe 1 oră ; ér dacă maşina e de o putere mai mare de 20 cai, de-aci în susă numai câte 3 oca de cală şi pc 1 ora. Cunoscerea puteriloră naturale, şi întîeligent’a loră aplicare, este fundamentală bună-stărei materiale a u-nuia poporu. Neglegerea acestui imperativă a tâmpului, din di ce merge mai învederată amenintlă cu mi-seriă şi decadentïà, ce este urmarea ei. B. LucrulQ. „în suddrea fetlei tuale vei mânca pane.44 Lu- crulă e destinaţia commună a omeniloră. Escepţiunea locuitoriloru Zonei tropice, unde natura atâtă e de li- * 184 PUTERILE beralâ în câtă pe la Mesico şi Panama, silintîa de 3 dile da lucrare să remuneredîâ prin assigurarea tre-buintîeloră annuale pentru unu omă,— nu este altă de câtu numai escepţiune, ce nici de cum nu favorediăpe cei! ce se bucura de ea. Nelucrarea produce inerţia trupdscă şi spirituala. Am disă că în lume, natura şi omulu sunt doî factor! deosebiţi. în tdte objectele ce întempinâmă în viatîâ, ne întrebămă: daca este curată produCtulu naturei, seu a omului? Dar pentru ce produce o-mulă? pentru trebuintiele materiale curată? Nu;—a-ceste trebuintie sunt numai apparentiele esterne a naturei lui interne. Carea este acea natură internă ? Aici este copcia ce uneşte filosofia superiără (meta-fisica) cu economia. Noi vedemă că omulă este mărginită, — dar totă deodată senţimă în noi o nemărginire ; acesta este destinarea nostrâ a nu afla punctulă care ne mârginesce. Noi dicemă p. e. „aceasta n’-o scimău, şi totuşi voimă a o sci, şi o cerce-tâmu, o analisâmu, compărămă, speculâmă. Pc omu nu-’lă îndestulesce natura, carea ar vrea se-lă mâr-ginescâ spre a face din elă— (ce estepersonâ)—natură. Elă se luptă în contra ei, ca se o supună unde se opune scopuriloră lui. Acesta luptă este activitatea seu lucrulă. Lucrulu dar, este lupta persdnei, pentru a nu fi deteriorată devenindă numai objectă a naturei neconscie şi supuse ărbei fatalităţi. Lucrulă prin urmare nu este ună blâstâmă cum ”lă privi vechiulă istorică a Evreiloru. Elă nu este numai afternativulă lipsei, sulTerintiei materiale, ci si a miseriei—ba a nimicirei celoră mai mari plăceri spirituale. Oţiulă, inerţia, e sălbăticire, este anmilarea PRODUCTIVE 135 personalitâtîei. Celoru ce se pote dică câ suntu „Fruges consummere natiu ' sunt abusanţii cu darurile creaţiunei, sunt nefericiţii asupra cărora natura revoltata ’si răsbunâ mai currendă său mai t-ârdiu, prin grozava pedepsâ a sâturârei de viatiâ, a amortirei senţimenteloră omenesci ce fmedîâ cu scârbirea de t6te, si desperaţiune; cu unu cuvântă: ei sunt barbarii în mijloculu civilisaţiuneî. sunt inimicii societâ-llei omenesci.—Nu întielegu pe ceil ce se silescă asi alege lucrulă înpreunată cu plăcerea, nici pe eeiî ce caută acelu feîiu de cuprindere, carea cu mai puţină sudăre fisicâ voră a fi folositori. Vecinică adeve-rata sententiă sună celoru ce necontribuindu nimicu la banchettulu societâtiei de la carea a primită totă ce are ca împrumută.— sunt mai puţină de câtă „inania pondera terraeu * * sunt furii, jâfuitorii ei. Dacă Galenus(&e usuparlium corporis lib. 1 cap 1.) afla: câ însasi structura manei omului mârturisesce destinarea lui spre lucru; Buffonjxwi dreptă de a affirma, câ afară de raţiune, mâna omului iă rădică la putintia de a se deosebi de animale. Privindă la miserabila creatură ce nu (seu fdr-te puţină) se folosesce de aceslă dară a naturei; pe ună sălbatică s. e. din Selanda nouă, seu Australia internă—a câroră pâmentă e copleşită de insecte, plante veninose şi şerpi, de carii natura omenâscâ mai tare se îngrodiesce de câtă de inimici—; acestui sălbatică apele, vânturile, tăte puterile ’i sunt contrarii-Fulgerulu ’lu persecutâdiâ, fierele sălbatice lă vânâdiâi noptea ’lu orbesce in mijloculu atâloră pericăle fără a 1 Născuţi spre a consumma fruptele. * Grcut&ti însMarnice a ţerei. 186 PUTERILE soi remediu. Tôle elementele, tôtà creatura ’i este inimica. Ce deosebire între starea lui, şi a acelorü po-pôre, ce estîrpà sèlbaticele, silescü pàmêntulü la pro-ducţiune, supună elementele şi Je conducă ca sè învingă spaţiu— si tempulă; dau direcţiune apeloră ser-vindu-sè de ele în atâtea moduri; marea nu le împe-pedecâ trecerea, ci din contra le este ună isvoră a bunàslàrei ; sè folosescă de vênturï. înjuga animale, su-plinescă puterea omului prin focă apă şi alte objecte ale naturel.— Dar cine pôte enumera miriadele de preferintïe ce si a câştigată emulă civilisată, şi carii înaintea selbaticului appară— nu minuni,— nu nepu-tintie, dar nici cà a venită la facultatea de asile imagina. Ce se dică despre arta de a eternisa ideii şi fapte!— Tôte aceste sunt resultatele lucrului. In adeveră daca lucrulă este prin care se revelédïà însuşi Dumnedeu,— prin lucru sè revelédïà dumnedeitatea din oină. Mimică nu pôle classilica popôrele mai bine de câtă iucruiu. Ceii ce nu cunoscâ valôrea lui, sunt sè!— bal ici; ceii ce nu recunoscu sânctienia lui sunt barbari. Gradulă respectului acestei sânctîenii este—gra-d u ! ă culturel popôreloru c i v i 1 i s a t e. Dacà popôrele classice a evului antică, despre-tiuiau lucrulă meclianică, ca ună ce care delrage o-mului liberă: sè esplicù şi sè escusà prin generala pracsà a tuturorû popôreloru carii sè serveau de sclavii prinşi în bàtàliî, şi prin feliurile înprejuràrï a le tâmpului de atunci. Insè chiară şi despretiulă loră sè mărginea la acele occupaţiuni, carii ostenindă trupulă. ruinau spiritulû. De ce dar sè 'si ii jertfită nenume-rosii aceşti domni a Iumei materiale si înţielesuaîe. PRODUCTIVE 187 acea nobila parte a liintîei lorii, carea spre resplata a produsă lucruri mai nemuri tore de câtă Irebuintîele Ioru? Ei a fostă eroii ce se sentîau a se lupta pentru o missiune mai înalta;— eroii armeloră, a sciin-lîeJoră şi arteloră; urditorii bunuriloră spirituale, a ca-pitaleloră întîelesuale. ce cu admiraţiune le amă ere-dită. Dar barbari,— ba selbatici a fostă pe atunci Germanii, carii pe lunga sterilitatea ioră spirituală, detestau câ-stigulă cu sudarea, până ce se puteau nutri cu jafulă '. Lenea, indolentia, se esprimâ chiaru şi în esterio-rulă unuia poporu, ca şi in a individului, în lancedi-mea mişcărei. in eflemeierea moravuriloră, ba forte adesea şi in trăgănarea limbei. Ce laşitate în trăgă-narea umbletului Madridieniloru, a Americaniloru din sud, a Indianiloru din vecinătatea din Mexico.— aceia se află şi in limba Ioru. Din contra, ce intime în locuitorii de pe la porturile Iotă aeeloră teri, în pro-nontiă ca şi în umblarea lori. Dacă o certă cuantitate a acestei deosebiri provine din cualitatea climei,— aceasta ini detrage «deverului faptei. C!u dreptu dar se pole alfirma : că seinmtiu pretîuirei muncei se es-primă prin prelîuirea tâmpului. Sălbaticii nu’sî sciu numerulu aniloră etătiei. B: rbarii puţină se întrebă de orele de preste di. In Anglia orologiulu iiguredîa nu numai pe tote didirile publice, dar este o apertinentiă nedispensabilă a vestmântului, cbiară şi a lucrătorilor« diarî. Tempulă este bană diee Franclin. ,,Economia tâmpului ecuivaledîa înlungirei essistentîeiu elice Scta-toja. în adeveră tempulă este celă mai mare şi mai sigură capitală a individeioră şi a popdreloră. 1 Pigrnm ct iners vi deţii»*, "•mL-iv. uqnirc-rc quotl sanguine parare. Tacitus Oerm. XVI, 188 FUTERIUi Plăcerea fi capacitatea omeniloru spre liicru, na este preste totă loculu asemenea. Asupra ei înfluin-tiadiă, nu numai clima, mărimea populafiunei. cualitatea pământului spre rodire, constituţiunea iisică a indivi— deloru, nutretiuiu. iocuinlia, cu unu cuvântă modulă traiului şi cultura, dar par’ că tole aceste unite după diversitatea locuriloră, împrejurăriloru. dau o certă direcţiune ce earacîerisediâ deosebitele popore. Asia în energiă spre lucrare nu întrece nici unu poporu pe Engiesulu europenă si americanii; în gustă nu lă ajunge pe Francă, în soliditatea purtărei seu punctuosi-tate pe Germană. — Am disu că aceste fenomene caracteristice a cesloru naţiuni, este resultatulă totală a miiloră de căuşe sociale in carii trăescu. Dar cercetările cause-loră efficienle a aflată, că una din ele adesea este destulă spre a produce o deosebire eclatantă în capacitatea spre lucru a deosebiteloră naţiuni. Este cunoscută, că lucrătoriulă Englesu mancă mai de trei ori— altulu din Meclenburg dc 2 ori-atâta can e ca unu iucrâtoriă germană din Thuringa. Pentr* aceia, ceia pote mai de 3 ori, ală doilea mai de 2-ori-atâtă lucra. Unu englesu Iucrâtoriă de bunibacu torce cu 800 fuse pe di 66 pundi, francesulă cu aceiaşi maşină numai 48 p. în aceasi ţerâ p. e. ună (ăiăloriu de lemne din Berlin lucră în 10 dile alălă, câtă unulă din provinţia orientală a Prussiei în 6 dile. Puterea iucrâ-tore a indigeniloru din Australia. în comparaţiune cu a colonisciloru Englesi de acolo, este ca 15: 71. -Acestei proporţiuni correspunde şi plata. Unu lucrâ-toriu Scoţiană, care cere 3 franci, este mai eftină de câtă unulă din Irlanda cu 1'/, franci pe di. Pentru I'KODUCTIVE 189 aceia productele Angliei sunt mai eftine de câtă ale Franţiei şi Germaniei, fiindu-câ aici chiaru şi în asemenea împrejurări, le trebe de douâ-ori atâtîa lucrători. Yedemă dar: că cu cultivarea lucrătoriioru, cre-sce plata loru: cu aceasta, puterea capacitatea şi voia spre lucru; şi prin aceste, aceiaşi cuantitate şi cuali-tate a producţiunei se eftinesce. Asemenea muitu contribuă la înmulţirea piăcerei spre lucru: condiţiunea socială a lucrătoriului, reiaţiu-nea lui câtră producte, assigurantia averei, convingerea morală despre natura lucrului. Cine nu se va sub-trage de la o cuprindere carea e timbrată înaintea so-cietătîei eu ruşine seu despretiu? Sclavulu nu va lucra a tatu de voioşii ca celu liberu: clăeasîulu va produce mai putină de câtă diariulă, pentru că motivele Joră sunt încâtusiate prin blăstâmulu vătămatei demnităţi umane. Ei producă pentru alţii. Dar şi diariulă nare acelu motivă ală interessuiui propriu de a se sili. ca celă ce lucră cu rupta. Motivele cele mai iiiaii spre meru, sunt spcrantia şi I\m o o Ceic ce loru liberi, nu numai că este mai umană, dar şi cu multă mai puternică, in anarchiâ ca şi în despoţiă, sigurantia publică şi prin urmare şi cea privată, fiindu efemeră: silintia lâncedesce, se scărbesce de nedrep-iăjiri, se reţene de frica nesigurului viitoriă. Lipsindă iote aceste reagenţil asupra desleptărei şi încurâgârei lucrului: numai barbaria principiului religionariu mai este destulă, spre alu înnăduşi. Unu asemenea principiu este fatalismulu mohametanu. îiipărfirea lucrului este o temă asupra căreia ca asupra celoru mai multe părţi a acestei sciintie noue, competenţii nu sunt în accordu. Feilurimea cuprinderi- 190 PUTERILE loră este atâtă de mare, în câtă nu e usîoru a Ie demarca ordinându-le în câtu se pole de puţine; căci a-desea una are Jocu în doue genuri a împârţiriloru u-sitate. Noi clasificămă lucrulă in : a) productiune naturală; sul) carea întielegemă tote cuprinderile ce se îndeletnicescă cu căutarea. strîngerea seu culegerea, şi câştigarea producteloru na-turei. Aici se sub-întîelegă: Bâitulă, agricultura, vi-târia cu tote sub-speciele loru, precum pescuitulu vena-tulu s. c. I. — Popdrele mărginite la această productiune, sunt torte dependente de la natură. b) productiunea străformătore; sub carea înliele-gemă mânăfăptura şi industria mechanicâ, adeca Iote cuprinderile ce au de scopu a strâforina, a adapta productele naturale, după felîuritele trebuintîe. c) commerclu; ce înparle provisiunea între ceit ce au trebuintîă; elu mijlocesce între productiune şi consumţiune, intre superfluintîă şi lipsă. d) serei tiu Iu personalii; este lucrulu care tară de a avea scopulu de a produce bunuri materiale (ca cele 2 producţiunî), seu şi numai valdre mai mare bunuri-loru objective (ca commerciulu), au totuşi valdre în sine. — Serviţiulu personală adesea consistă în îndestularea trebuintîeloru pe carii bunurile materiale nu Ie aru fi putută îndestula. Deosebirea cea mare între modurile serviţiului personală, pretinde ca se lă în-părţimă în inferiorul precum sunt servitorii de case şi de economia; şi superiorii: pentru care a se cualilica trebe tâmpă mai îndelungată, silintiă, capitală materială şi spirituală, s. e. strategă, artistă, învătiătoriă, diplomată. Spre apretiarea servilîeloră personale se cade a considera, că bunurile materiale nu sunt scopă in sine, PRODUCTIVE 191 ci mimai mijiéce spre polenţiarea (mărirea) bunàstàrei năslre. Pe lângă necessitàtï naturale, avemü şi tre-buintle nemateriale, precum sigurantîa, cultura, no-bilarea, cu unü cuvêntü apeţirea plăceriloră spirituale. Cu câtü e mai scumpă şi mai puternică aceasta apeţire în unü poporü sànàtosü de câtü în celü demoralisatü, cu atâtü i sè aducü jertfe materiale mai multe; şi cu câtă sè întrebuintïadià aceste jertfe mai multă spre gradua-rea acelui apeţită, cu atâtü mai sigură cultura si va lua direcţiunea sua cătră infinitatea perfecţiunei : ému a saţiului deplină, căruia ei urmédîà degustulă — pre-vestitoriă a decadentîei. Capacitatea spre servitiele superiore sunt averea nematerialà a poporeloră, ce stă în strînsă legătură cu cea materială. Ea este cristalisaţiunea spirituală a a-verei materiale. Ea consummă multă până sè formé-dïà; dar formată, — este o putere morală, mai tare, mai tenace, mai împunâlore nu numai în regiunea spiritului societăţiJoră; dar e şi o producţiune de facultăţi mai potenţiale spre rădicarea stărei materiale. Iote speciele cuprinderiloră sè potă reduce prin abstracţiune 1a lucrulă tmpescu şi spirituala. Arare o-cupaţiune omenéscà va escbide una din ambe aceste pe ceialaltă, dar cu atâtü mai desă preponderédià una alteia. Fopôrele a căroră avere nematerialà fiindă neînsemnată, spiritulă puţină pote rădiăma lucrulă tru-pescă, — sè trudescă cu multă mai multă, şi cu multă mai puţină elfectă, de câtă acele popore carii prin productele spiritului regulédïâ, ajută, şi crutiă cu câştigă puterile ioră lisice. Celă ce nu are în capă , trebe se aibă în mânî! — 192 PUTERILE c. (apiialiilu. Sub capilalü în limba vulgara sè subînţelege o cit-anlitate de monetâ. în dicţionariulă academiei francescî este esplicatu cuvêntulü „capitală1,4 în töte întïelesurile afara de cela a sciintiei economice. Aceasta provine de la neclaritatea înţelesului, în privintia căruia încă nu sunt de o părere corifeii. Say (Cours pratique I p. 285) înţelege si puterea lucrätöre a omului sub capitalu, di-cândü : „fieşcare individu sè pöte considera ca o maşină carea a constată o attenţiune de 20 ani, şi o cuan-titate de spese pentru construcţiunea ei.“ Schlozer (Anfangsgründe I p. 21) dice: că şi sufletulü este pro-ductă naturală întru începută, mai târdiu numai prin prefacerea învătîătoriloră devine a ii capitală. Dunoyer (Liberté du travail L. VI) considerédiâ şi pâmentulă între capitale.—Negreşită că elă are triî momente sè-mânàtôre cu capitatulă, iiindă ambii : părţi a averei : mijlöce spre producţhine ; şi rentabili. Inse au şi iotă atâtea deosebiri: a) pàmênlulü este neeessariu spre producţiune; eră capitalulă—ca résultats a unei pro-ducţiuni anteriore,-este de şi förte folositoriă, nu e absolută necessariă. b) Pâmentulă în privintiă estensiu-nei lui este mărginită, dar nu şi în privintia cualitătiei ca capitalulă. c) Pâmentulă pöte produce bunuri şi fără lucru: capitalulă nu rentediâ fără lucru. Deci cercându prin circumscriere a găsi momentele ce caracterisédià capitalulă, vomă afla essentia ce Iu pöte definia. Natura întrerumpe adesea producţiunea, séu omulă nu sè pöte împărtăşi din ea tot-deauna. PRODUCTIVE 193 Necessitâjile şi trebuinliele omului sunt continue, si pretindă neîntrerupta îndestulare. De-aci provine necessitatea de a aduna provisiuni, nu numai de la o productiune până la a! ta, dar şi pentru tempulă cându puterea de a produce încetediâ p. e. pentru bâtrânetîe. Mai încolo,— fiindă-că nu paternă fieş-carii produce însusî totă ce ne face trebuintiâ; occupaţiunile se împartă, şi noi producemă bunuri pe carii nu le folosimă tote însuşi. Până Ia vendîarea Ioră, avemă trebuintie de bunuri consumtibile, cu carii se întrâţenemă pan’ atunci lucratorii, se ne construâmă instrumentele, maşinele, cu ce se transportam productele. Tote mijlocele prin carii se realisediâ aceste procesuri sunt resultatele capitaleloră. De-aci e evidentă, că obiectele capitalului sunt: a) ameliorantiele pământului producătoriiî; sub aceste întielegemă tote lucrările cu scopă de a adapta seu conforma pâmentulă scopuriloră noslre. Asia dar nu numai iazuri, canaluri udâtdre, saduri, plantari, căli de communicaţiuni, ci cu ună cuventă fotă productulă lucrului ce şi l’a apropriată pâmentulă. b) Edificii (didiri) carii servescă puteriloră productive spre locuintiâ, dislocare, seu essercitare, precum case, grajduri, şuri, magasine, case de fabrici, canale, strade ferate, poduri case de mori s. a. m. c) Animale folositdre produc-ţiunei, crescute şi îngrigite. d) Bunurile alimenlarie, spre susfenerea lucrâtoriloră până la resultatulu pro-ducerei. De aci se ţenă vestmintele şi Iotă ce e de lipsa spre conservarea puterei fisice lucrâtdre. e) Tote productele naturale (crude) ce sunt de lipsa spre producere; precum sementîa, rnâtasâ, cânepă, cărbuni, feru alamă ş. a. m. f) Instrumente fi maşine. g) Provmunea spre comerciu adeca: aceia sumă de producţiuni dif— 194 PUTEKILE ferite, ce numimfi ntaria. ii) Banii ca mijlocitori principali a commerciului. în fine sunt i) şi capitale nemateriale, carii provină din producţiune. se întrebuintTa-dîâ în producţiune. şi se potu transpune ca şi celelalte capitale; s. e. monoplouri, seu dreptulu de a mo-nopolisa o întreprindere, precum şi cumpărătorii siguri. Aceste au mai mare însemnătate în economia privată; dar fiindu-câ şi în relaţiuni între-naţiunali se arată, şi adesea ca factori puternici a averei naţiuna-le— precum p. e. în Anglia şi alte sfaturi coinmerciale: pe dreptu trebe se se consideredie ca o parte constitutivă a capitaleloră. Câtă ar scădea averea britanică perdendă sigurantia celoră sute de millidne cu carii stă în legături mai esclusive de commerciu?—Din punctă de vedere a scopului capitaleloru, mai toti economiştii le îiipartu în: de producţiune şi de usu\ adeca, după cum sunt menite seu spre a câştiga prin ele altele, seu numai de a le consuma. Astfeliu o nae p. e. ar fi capitală de producţiune pentru celă ce o are, dr pentru ce iu ce o foiosesce. este de usu. — Dar cereetându mai acolo: care este scopulu stârei lui ? aflămu ten-dintîa spre câştigă. Aşa dară analisândă bine: ori ce capitală fundă destinată de a servi reproducţiunei în usă, aceia distinctiune ce se esprimă prin „de producere şi de usău este greşită, pentru că a purcesă de la scopulă capitaleloră pe cândâ este evidentă, că şi celă ce usediâ seu consummă unu bună, o face în casulă celă mai rău — celă puţină cu scopă de a ’lă conserva în flore, — va se dică, în o stare din carea păte deveni productivă. Lăsămâ dar încercarea de a în părţi capitalele după scopuri, şi ne ţenemă de modulă funcţiunei capitaleloră PRODUCTIVE 195 Dacă unu bună din cansa nelucrârei remâne nerodi-toriu, putintîa de a nu ii neroditori ă ei conservă cua-litatea de capitală, dar în starea actuală a nerodirei este inertă. Inerte sunt dar acele bunuri carii de şi preţiose— totuşi nu contribuă nemijlocită la produc-ţiiuie; s. e. ornamentele, brilliantele şi alte preţiose. Asemenea inerte potu fi maşine, instrumente, său alte mobile nefolosite. Unu capitală subtrasă possibilitătiei de a lu folosi, este mortu. Altulu întrebuintiatu spre producere, este activă. Banii în fine, şi ori ce suplinesce rola loră, precum şi marfa, e capitală circulătoriă. Classificându-le ast-feliă. ele ne arată tăriile şi abnor-inilăţile economice, care ne este scopulă distincţiunei. Ne întrebâmă p. e. de ce se află la Indieni şi la Messicanî în petrii scumpe atâtea capitale mobile inerte? — Causa e lasşitatea, indolentia, seu necapacitatea de a le folosi activă. Pentru ce ţenă popărele barbare şi Cbinesii atâta monetâ mdrtâ, îngropându-o în pămentă ? Pentru nesigurantia ce provine din anarchiâ. Din contra · vedemă ia popore ce propâsiescă cu iuţime câtrâ înavuţire, preponderantia capitaleloră active. La cele ce au hegemonia commerciului cu tdte părţile pământului, tăria le consistă în capitale circulâtore. Unde capitalele nu sunt ainenintiate de nesigurantia, şi dacă înbuldiala loră îri tote ramurile economice este mare, acolo şi atunci întră în serviţiulă plâceriloră sublimi-ore, în lucsă publică şi privată. Sub aceste condi-fiuni şi capitalele inerte sunt la loculă loră; căci ele sunt active în regiunea nobilisârei vietiei, prin formarea 196 PUTERILE gustului şi a piăceriloră. Aceasta staţiune asia percursâ, este culminaţiuneâ sănătîei economice a unuia poporă. Conlucrarea şi spriginirea reciprocă a trîmbeloru (fote trele) puteri. Tote occupaţiunile productive pretindă essistentîa capitaleloru mobile şi nemobile; cu deosebire inse, câ unele se susţenă mai bine dacă potu alege. Asia pro-ducţiunei naturale ei trebe mai multă capitală nemobilă stâtâtoriă; celoră strâformatăre, (industriei) mai cu se-ma mişcâtoriă (mobilă); negutiâtoriei mai multă circulatoria. Celă nemobilă este inertă fără capitală mobilă. — La ori ce producţiune trebe se concurrâ amen-doâ. în capitalele nemobile, se caută mai multă cua-litatea de câtă cuantitatea; în cele mobile, preponde-rediâ acum una acum alta; în bani decide numai cuantitatea. Aceste relaţii a celoră tril puteri între sine, — a-deca a naturei, a lucrului şi a capitalului — pretindă o harmonia, pentru ca scopului—care este producţiunea. se correspundiâ natura, lucrulu şi capitalele—ca mijloce. Ori ce activitate seu întreprindere trebe mai ’nainte de tote se se provisiunedie cu mijlocele trebuinciose. A-semenea trebe se essiste o harmoniâ între deosebitele capitale. Această harmoniâ nu e darulă naturei, ci productulă reflecsiunei şi activitâtiei popăreloră. Natura ne a dată materialulă, de la omă depinde lucrulă şi întrebuintîarea lui. Adevărată câ situaţiunea geografică, topografică, politică, climatică etc. adesea si-lescă pe ună poporă la a produce unele capitale numai, dar nimică nu lă înpedecâ de a nu si suplini prin schimbă fcommerciă) cele ce ei lipsescă. Unde ca în PRODUCTIVI·: 197 patria nbstrà— întră capitalele mobile, nemobile, şi cir-«. iilàtore este o neproporţiă, acolo lipsindü mijltfcele ce escità séu deşteptă producţiunea : şi acele bunuri ce le avemü în abondantià, perdu din valèrea lorü. Totü asemenea e în caşuri cândü sunt capitale mobile şi eirculàtôre, dar ’sü condamnate la inertïà. Ce ferice ar fi Spania dacă mulţimea metalleloru nobile ce zacii neactive prin biserici şi mănăstiri, s’arfi face cir-culătdre spre a mişca capacităţi şi mâni spre ameliorarea agricul turei, clădirea càlilorü, fabricelorü s. a. — Eatà unü essemplu de bdlà economică. Modulü capitalisàrei popérelorü sêlbatice şi barbare este jafulü şi robirea altora: a naţiuniloru civi-lisate e propria crutïare. Pàmêntulü ne dă producte; aceste ne assigurà subsistintïa ; şi dacă l’am esploatatu mai multü, ne dà unü escedentü. Acesta lu întrebu-intîâmü în moduri felïurite spre a mai mari câstigulü, carele fiindü în continuă întrebuintiare (activé), produce progresivü — bunuri nu numai pentru présenta dar şi viitoriului nostru. în modulü acesta capitalisàmü activü, liindü-cà câstigulü nu lü subtragemü de la în-trebuintïarea spre reproducţiune, ci numai de la con-sumtiunea neproductivă. Barbarulü, şi naţiunile indolente, capitalisédià pàstrândü suprafluintïa în stare inertă. Asemenea subtragere din câmpulü reproduc-ţiunei, sécà pe încetü puterile acesteia, prosperarea o stagnédïà şi urmândü seràcirea puterilorü producàtôre, bunăstarea sè restrînge la unü numerü neînsemnatü de individe. Ilarmonia capitalelorü sè nimicesce, nesi-gurantia publică cresce, şi ’şi rèsbunà asupra provo- càtorilorü ei. — Si mai tristü este viitoriulü celorü ce * nu sciu nici de crulïare nici de păstrare. 198 PUTERILE Capitalele se născu si prin înaintare în cultură, carea produce preponderenţi! asupra altoru naţiuni, şi fără de a schimba starea averei de pân’acum, esploa-tedîă prin commerciu alte popdre — ba produce o va-Idre mai mare capitaleloni interne. Se ne aducemu aminte de privilegiulă companiei pentru India orienta la,— său unu ce şi mai de aprdpe,— de compania naegărei Austriace pe Dunăre şi în Levante. Abstra-gândă de la premiulă întreprinderei, carea ca totă lu-crulă bine calculată—trebe se rentedîe, numai preferin-tîa ce ei dă privilegiulu, este unu isvoru abondantă de capitale differite,— pentru că afară de câstigulă so-cietătîei, deschidea câmpă de vendîare industriaşiloră Austriac!, rădică averea loru naţiunalâ, pregătesce in-fluintie politice, mâresce cu unu cuventu capitalulu na-ţiunalu, mârindu valdrea situatiunei Austriei. Ved! bine că acestu feliu de relaţiun! nu capitalisddiâ nemijlocită, ci drăsî numai prin cruţiare, carea este uniculă modă a nemijlocitei capitalisârî. Resumândă dar cele dise aflâmă: că posessiunea capitaleloră (luândă afară înţelligentîâ), este o posse-siune ce se pdte transpune altuia. Că acelă capitală este reproductivă, carele se află pururea metamorfosându-să în consumţiune seu între-buintiându-se spre reproducere. Că se transpună de la o generaţiune la alta, nu atâtă prin păstrare, câtă prin reproducere. Mai încolo, amă vediută că capitalulă provine din productiune, şi din crutlarea său păstrarea ei; — înche-iâmă dar definiândă: PRODUCTIVE 199 Capitalulu este productulu trecutului, subtrasu con-sumtiunei neproductive a presentului, spre a ne servi pe viitoriu.— io ·«-■.; w Chârtia din fabrica Românk de la Zernescl. lVCi ,/