s^fc ar—. VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI ADUNATE DE S. FL. MARIANII MEMBRU ALC ACADEMIEI ROMANE. EXTRASC DIN ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE Seria II, Tom. XV. MEMORIILE SECTIUNEI LITERARE L1TO-TIPOGRAFIA CAROL G 0 BL 16, STRADA DOAMNEI, 16 1893. # VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI ADUNATE DK S. FL. MARIANU MEMBRU ALtj ACADEMIEI ROMANE. EXŢRASfJ DIN ANALELE ACADEMIEI ROMÂNE Seria II, Tom. XV. MEMORIILE SECŢIUNE! LITERARE BUCtJRESdl LI T O -TIPOGRAFIA CĂROR COBI, 16, STRADA DOAMNEI, 16 1893. PRECUVÎNTARE In precuvîntarea „Descântecelorti poporane române", publicate în anulă 1886, am fostă promisă că la timpulu seu voiă mal publică încă unu tomă de farmece şi altulu de vrăji de aceaşî mărime ca şi descântecele. Au trecută deja 7 ani dela esprimarea acestei promisiuni, şi abia acuma sunt în stare să mî-o împlinescă. Dar şi acuma numai pe jumătate, căci, în locă de doue tomuri, abia mi-a succesă a scote unu singură tomă, în care, pe lângă farmece şi vrăji, am mai adausă încă o nouă specie de poesie poporană, anume desfacerile. Causa de ce o tăcuiă acesta e, că dintre tote 4 speciile de poesie, vrăjite, farmecile şi desfacerile sunt cele mai greu de adunaţii, pentru că cei ce le sciă nu vorii bucuroşii să le împărtăşescă şi altora, temendu-se pe de-oparte că, împărtă-şindu-le, să nu li se iea darulă şi apoi să nu potă mai mulţii vrăji, fărmecâ şi desface, pe de altă parte ca nu cum-va, prin descoperirea lorii, să li se întîmple vre-o neplăcere din partea au-toritătiloru civile sau bisericesc.!, si în urmă ca să nu le deprindă şi alţii şi să le facă apoi concurentă. Şi pote că, cu totă munca ce mi-am dat’o în decursulă celoru 25 de am de când me ocupă necontenită cu adunarea literatureî poporane române, nici atâtea vrăji, farmece şi desfaceri, câte conţine tomulă de faţă, n’aşi ti fostu în stare a le sccite la lumină, dacă nu m’arii fi ajutată la adunarea loră vre-o câţî-va cunoscuţi şi amici. Primescă deci Domnii respectivi mulţămirile mele cele mai căldurose pentru ajutorul ă ce mi l’aă dată ! Suceva, 26 Septembre, 1893. S. FL. MARIANO. INTRODUCERE. Vrăjite, farmecele şi desfacerile sunt trei specii deosebite de poesie poporană. Prin urmare ele nici când nu trebue confundate una cu alta şi maî puţinu cu descântecele, după cum s’a fâcutu de cătră ceî maî mulţi inşi până acuma (1). (1) G. Dem. Teodorescu, Poesil populare române. Bucurescî 1885 p. 35(5— 398. — Dini. P. Lupaşcu, Medicina babeloru, adunare de descântece, reţete de doftorii şi vrăjitorii băbesc!. Extrasu din Analele Academiei române, Seria II, t. XII, Memoriile Sec-. ţiunel literare. Bucurescî 1890. — S. LTuba şi A. Iana, Medicina poporală, credinţe, datini, doftorii, şi Descântece poporale, «Familia» an. XXVII, Oradea-mare 1891, No. 45 — 47,49 — 52; an. XXVIII, 1892, No. 1—13 şi 22. — Robert Prexl, Descântece din Ardealu, «Convorbiri literare», an. XXV, Bucurescî 1891 — 92, p. 353, 445 şi 597. O parte din aceste descântece au fostu mal întâi publicate în traducere germană sub titululu de «Besprechungsformeln der Ro-mănen in Siebenbiirgen» in «Zeitschrift fur Volkskunde» redactată de Dr Edmund Veckenstedt, t. I, Leipzig* 1889, fasc. 4 şi 5 şi t. II Leipzig 1890, fasc. 1, 2, 4 şi 5. E dreptu că în privinţa forme! tote patru speciile acestea semenă forte multă între olaltă, căcî atâtu unele câtă şi altele sunt compuse, în genere, din versuri neregulate şi cele ma! de multe or! chiar necadenţate, din causă că ele nici când nu se cântă, ci numai se reciteză în taină. In privinţa cuprinsului însă, şi mal cu semă în privinţa scopului ce-lii urmărescă, se distingă lorte multu una de alta, Pe când descântecele au tot-deauna în vedere întorcerea, alinarea şi vindecarea diferiteloră bote corporale, de car! suferă nu numai omeni! ci şi animalele domestice (1), pe atuncî vrăjite, farmecele şi desfacerile, după cum ne vomă încredinţa din şirele următore, aă în vedere cu totulă alte scopuri. Afară de acesta, chiar şi timpulă când se facă, precum şi obiectele car! se întrebuinţeză în de-cursulă acţiune! loră, se deosebescă cu totulă de ale descânteceloră. Scopulă vrăjitorii, sing. vrajă, este de a con- (1) In cadrulu „Medicina babeloru**'sau. „Medicina poporală** potu, după părerea mea, să încapă, pe lângă doftoriile de t6t-ă mâna usitate de poporu spre vindecarea diferiteloru bole, numai singure descântecele, nici de cum însă şi vrăjite, farmecele şi desfacerile, car! nu au nimicu de a face cu medicina. strînge pe cine-va, contra dorinţei şi voinţei sale, ca să asculte şi să facă tote cele ce i se spunu şi se* pretindu dela dînsulu (1), apoi de a despărţi pe doi soţi cari trăescu în cea mai bună înţelegere şi armonie, sau pe doi inşi cari se iu-bescu şi vorii să se căsătorescă, şi în fine de a luă somnulu copiiloru de ţîţă şi laptele dela vaci, de a nenoroci sau chiar de a nimici pe cine-va. Mai pe scurta clisu, scopulu actsto-ra este de a face cut-va mat multă saă mat puţină reu. (2) Mijlocele cari se întrebuinţeză de cătră vrăjitori (1) Ve(Jî şi V. Alecsandri, Poesiî populare ale Românilor. Bu-curescî 1866. p. 9: «Acestă nenorociţii, — căruia i s’a făcutu cu ulcica, — este espusă a încăleca pe o prăjină şi a se duce prin vesduhu, după glasulu fârmecătoreî, care, bătendu cu o vărguţă de alunu peste o ulcică din vatră, chemă necontenită pe iubi-tulu eî. «Sunt omeni cari pretindu că au vecjutu asemenea călăreţi fantastici trecăndu ca săgeta prin aerii. «Nimicu nu-i pote opri din călătoria loru decât numai înfigerea unui cuţitu în pămîntu.» (2) Ve4î şi Robert Prexl, op. cit. p. 353: «Descântătorele din Transilvania nu se ocupă numai cu vindecarea diferiteloru bole, ci unele se simtu în putere a legă şi deslegâ iubirea între doue persdne, a află averea perdută, ba chiar a aretâ urma furuluî. Ast-felu de descântătore ţinu descântecele loru în celu mai mare secretă. Descântecele sunt însoţite şi de mimică. — «Acum vor-bescă numai ca şi la o nuntă, — îmi 4ise odată o femee, — «dar când descântă, cuvîntulă meă e trăsnetă, privirea-mî fulgeră, mâna mea furtună.» 8 şi vrăjitore, adecă de cătră bărbaţii şi femeile ce se ocupă cu vrăjitoria sau cu vrăjituM, sunt de regulă asemenea stricăciose, căci e lucru firescă că numai prin întrebuinţarea unoră plante veninose sau a unoru obiecte spurcate şi molipsitore potă să buimăcescă şi să nebunescă pe cine-va de capii, să- lu nenorocescă în privinţa corporală ori spirituală, saii chiar să-lu. mântuescă de dile. Fiindu scopulu vrăjiloru reu şi mijlocele stricăciose, se înţelege de sine că şi tote cele-lalte cuvinte, cari se derivă dela cuv. vrajă, încă nu potu să aibă unii înţeleşii mai bună decât alu acestui cuvîntu. Precum subst. vrajă are înţelesu de faptă- saă dată, făcătură, dătătură şi aruncătură, adecă faptă rea, totu aşâ şi verb. a vrăji însemneză a face cuî-va răii saii simplu a face reu, apoi vrăjitorie — faptă saii făcătură rea, vrăjită -ă — stricaţii, întorşii pe dosii, înrăutăţită, pocită. Asemenea fapte rele însă potă, după credinţa şi spusa poporului, să le facă numai nisce omeni forte răutăcioşi şi împetriţi la inimă, cărora puţină le pasă de învăţăturile şi legile dumnerjleescî şi de ceea ce se va întîmplâ cu dînşii după ce se voră mută din lumea acesta. 9 Drepţii aceea şi toţi vrăjitorii şi vrâjitoreh, cari se ocupă cu vrăjitulă (1), sunt priviţi în genere de cătră poporu ca nisce omeni fără de lege, 1 (1) Mulţi inşi şi mai cu sema dintre cei inveţaţl îndătineză a numi vrăjitori şi vrăjitâre nu numai pe cel ce prin vrăjite lorii caută a face cul-va reu, ci şi pe cel ce cetescu în stele, apoi pe cel ce caută în cărţi şi palmă, precum şi pe cel ce aruncă sau tragă în bobi. Aşa V. Alecsandri, op. cit. p. 10 scrie intre altele şi acestea: «Vrăjitorele au putere a închega apa, a legă ploile, a ghici sur tea. omeniloru, Lrăgendu în 41 bobi de porumbii » Dini. P. Lupaşcu, op. cit. p. 90 scrie: a Vrăjitoriile urale sunt acestea: căutarea în stele, căutarea în cridă, în oglindă, în cărţi, în grăunţe (boghl), în ghioeu şi altele, pe cari pretinşii vrăjitori se recomandă că au nisce cunoscinţe secrete, cari numai dinşi-loru li s’aii datu de natură, însă acestea sunt numai nisce fantasii improvisate de dînşiî în scopu pentru a amăgi lumea, care crede1 în acestea, şi spre a trage folose dela cel interesaţi, cari le plă-tescu pentru nisce asemenea minciuni, cariile cari mal gogonate.» Cea mal mare parte a poporului de rendu însă face deosebire1 între cel d’intâî şi cel din urmă. Aşa pe cel ce cetescu în stele, elu îl nuinesce de regulă vraci, păscălitorl şi zodierl sau zodiaşL iar pe cel ce caută în palmă şi in cărţi, în cridă, oglindă şi ghioeu, precum şi pe cel ce aruncă bobii, îl nuinesce mal mulţii ghicitori, fem. gliicitore, pentru că aceştia nu caută anume a face cuî-va reu, ci numai a ghici şi a spune viitorulu. Şi dacă, ceea ce se întimplă cele mal de multe ori, nu nimerescil bine, nu ghi-cescil, ci croescu numai minciuni, nu facil prin acesta nimicu alta decât că înşală lumea bănesce. De aicea insă, nu resultă nici de cum că una şi aceeaşi per-sonă n’ar pute să fie în acelaşi timpu zodieru, vrăjitorii, fărme-cătoru, ghicitorii şi descântătorii. Atârnă numai dela aceea cu ce se ocupă mal cu mare predilecţiune 10 lepădaţi de Dumnedeu, cari au de a face mai multu cu spiritele cele necurate, pentru că eî în vrăjile ce le rostescu, în locu să se adreseze la Dumnedeu, fiinţa supremă şi a totu puternică, ca acesta să le vie întru ajutorii spre ajungerea scopului ce-lii urmărescu, îşi ieau cele mai de multe ori refugiulu la spiritele cele necurate sau la nisce fiinţe mitologice (1), ca acestea să le dea ajutorulu trebuinciosîi şi să le împlinescă dorinţa. Altă causă de ce sunt vrăjitorii şi vrăjitorele rău priviţi de poporu este şi aceea, pentru că aceştia de regulă vrăjescU de cum începe a se însera şi până la miedulu nopţii, sau mai bine disu până la cântătorî, adecă numai în răstimpulu acela când, nu numai totă omenimea, ci şi întrega natură se află în cea mai mare linişte şi repausu şi când, după credinţa generală a poporului românu, numai spiritele cele necurate şi rele alergă în colo 1 (1) Vecjî şi S Lîuba şi A. Iana, stud. cit., «Familia», an. XXVIII, No. 22. p 258: «Românulu este de credinţă, cum că lucrurile aşa ' > dunată decât vrăjite şi farmecele, pentru că făr-mecătorele sunt de părere că dacă ni-a făcut nouă cine-va vre-ună reă, nu e nici decum pecată a întorce reulu respectivă pe capulă celui ce ni l’a făcută, ca să scie şi elă câtă e de bine atunci când trebue să suferi fără să fii cu ceva vinovată. E forte probabilă însă că fârmecătorele se înduplecă a destăinui desfacerile cu multă mal lesne şi mal degrabă decât vrăjite şi farmecile încă şi din acea causă, pentru că în contra aces-toră din urmă se află şi o semă de rugăciuni, cari se cetescă la diferite ocasiunî, nu numai de cătră mireni, ci chiar şi de cătră servitorii altarului, şi dintre cari unele portă chiar şi numele de rugăciuni de desfacere. (1) terea farmeceloru şi atribue babeioru sciinţa vrăjitoriiloru, de unde vine şi vorba că baba-l calulu dracului. In ochii lui unu omu cu mintea distrasă este unu omu fârmecatu, unu tîneru aprinsu de iubire e fârmecatu de vre-o babă clonţă ce i-a făcuţii cu ulcica. «Vrăjitorele sciu a face de dragoste cu ose de lilieci prinşi în ajunulu Crăciunului şi îngropaţi de vii într’unu furnicarii.» (1) Carte de desfăcuţii farmecele, Sibiiu 1867, Tipografia eredei luî G. Klosius, apud G. Dem. Teodorescu, op. cit. p. 374. La finea acestei cărţi se spune că «aceste sfinte rugăciuni pentru desfăcuţii de farmecă s’aii găsitu la mănăstirea Kif întru o carte 16 Maî departe spunu fârmecătorele, că dacă nu s ar desface aceluia despre care se presupune că i-a făcutu cine-va vre-unu reu, Va vrăjita sau făr-mecatM, lesne s’ar pute întîmplâ ca reulu să progreseze din ce în ce totu maî multă şi personeî respective să i se întîmple, nu numai atare neplăcere sau daună, ci chiar şi nenorocire. In fine, e de însemnaţii încă şi aceea că tim-pulii desfacerilorii nu e hotărîtii. Ci cum vede cine-va că i s’a făcutu reu, şi reulu acela presupune că i l’a făcutu sati i l’a trimesu vre-unii duşmană sau duşmancă, îndată începe a-şî desface, iar dacă singură nu pote, nu-î convine saă la fmitulă el, scrisă do sfintulă Damaschină, şi până acum ri’au fostă tipărită, ci s’aă aflată numai in scrisă». * Carte ele desfacere a farmeceloru, Piatra, Editura tipografiei «Unirea», 1885. La finea acestei cărticele de 30 pagine se (jice: «Acesta sfintă rugăciune de desfăcuţii de farmecă sau găsită la mănăstirea Kief, la finele unei cărţi scrisă de sfintulu Damaschinu». Atâtă din notiţa acesta câtă şi din cuprinsulu cărticelei acesteia resultă, că ea e tipărită sau după cartea de maî sus amintită, sau după manuscriptulă după care s’a tipărită şi cea de mal sus. — C-f. «Uenduela care se face în casa saă loculă ce se superă de farmece saă de nis-carc-va descântece,» tip. în «Sânţitorulă» (A-ghiasmatarulă) cuprincjetoră de cele maî necesarii lucrări pre-ţuescî culese din Efchologiulă celă mare, etc. Craiova 1877. p. 195-198. 17 nu scie, chemă pe o femee sciutore, ca aceea să-î ■desfacă câtu se pote maî degrabă, până ce reulu nu apucă a se încuiba şi învechi. Aşa dar desfacerile, ca şi descântecele, se potii face, şi chiar se şi făcu orî când, de cum se revarsă de diuă şi până ce înnopteză. VRĂJI Pe ursită. Eu scuturi! parulii, Parulu scutură gardulii,. Gardulu scutură lazulu, Lazulii scutură glodulu, Glodulu scutură pămîntulii, Pămîntulu scutură laculu, Laculu scutură pe draculu, Pe draculu celu mai mare, Dintre toţi dracii mai tare. Tu, Velzevule, ce eşti! Eşî de unde locuescî Şi strigă-ţî toţi dracii tei, Mari şi mititei, Mulţi ca frunza, Iuţi ca spuza, Şi-i trimite Cum maî iute, Prin tote ţerile, Prin tote ţinuturile, Prin tote oraşele, Prin tote satele Şi prin tote casele, Prin tote câmpiile. Prin tote dumbrăvile, Pe tote drumurile Şi pe tote cărările, Prin tote pădurile, Pe tote plaiurile Şi pe tote peticele, Şi te du şi tu cu eî, Şi cătaţi ursitul meu, Ce mi-i dela Dumnezeu, Ce-î de Dumnedeu ursată, De buni omeni îndemnaţii Ce-i de ursitori ursiţii Şi de Dumnedeu meniţii, Dar de omeni rei vrăjiţii. Cătaţi-lu, Cercaţi-lu! De le-ţi găsi C’a fi A casă, La masă Cu tată, Cu mamă, Cu fraţi, Cu cumnaţi, Cu surori, Cu verişori, Cu surate, Cu cumnate, Cu soriore, Cu verişore, Cu vecini, Cu străini, La masă stându Şi mâncându, Sverliţi-î lingura, Sfărmaţi-î strachina, Să-î pară fraţii Şi cumnaţii, Surorile Şi verişorele, Suratele Şi cumnatele, Părinţii, Vecinii Şi străinii Ca cânii Ce hîrîescu, Ca porcii Ce grohotescu. De le-ţi găsi la masă Cu veduve grase, Cu fete frumose. Sverliţi-î lingura, Sfărmaţi-î strachina, Să-î pară lui Ibovnicele lui Căţele burduhose, Scrofe răpănose. 24 De le-ţî găsi pe drumu mergendu, De le-ţî afla în somnii dormindu, Trântiţi-lu, Iuţiţi-lîi, Grăbiţi-lu, La N. porj^iţi-lu ! Cu noue-decî şi noue de piciore Alergetore După dînsuliî alergaţi, Pe sus îlu luaţi, Spre N. îlu plecaţi ! Cu 99 de limbi împungetore Şi străpungetore Impungeţidu, Străpungeţi-lu, La N. duceţi-lu ! Cu 99 de cocjli lovitore Şi pălitore Loviţi-lu, Păliţidu, Din faţă-lii loviţi, Din dosu îlu păliţi, Sângele-î clocotiţi, La N. mi-lu porniţi! Cătaţi-lu, Cercaţi-lu Curînd, Mai curînd, In astă-seră, De seră, 25 In astă, nopte, De nopte. Unde li-ţî cată Şi mi li-ţî afla, Nu-î daţi locu de felii a sta. De li-ţî găsi pe cuptoriu, Daţi-lii josu de pe cuptoriu. De li-ţî găsi pe vatră, Daţi-lu. sub vatră. De li-ţî găsi la focii, Daţi-lu pe focii. De li-ţî găsi pe patii, Daţi-lu sub patii. De li-ţî găsi pe laiţă, Daţi-lii sub laiţă. De li-ţî găsi lângă masă, Daţi-lii la mijlocii de casă. De li-ţî găsi la mijlocii de casă, Daţi-lu lângă pragii. De li-ţî găsi lângă pragii, Daţi-lu peste pragii. De li-ţî găsi după pragii, Daţi-lii în ogradă. De li-ţî găsi în ogradă, Daţi-lii peste portă. Nu-î daţi a mânca, Nu-î daţi a lucra, Nu-î daţî a be, Nu-î daţi a şede. In locu nu-lii lăsaţi, 26 Odihnă nu-î daţi. Nu-î daţi a şede într’unii locii Ca perulu pe focii. Daţi-î fiori Pe subsuo&f,... Şi şorecî Prin ciorecî, Şi furnici Prin opinci. Cum arde para focului. In gura cuptîorîului, Aşa să-î ardă şi lui inima După Domnica, După gândulu ei, După traiulii ei. Tu împeratulu dracilorii, Impeliţaţiloru! Strînge-ţî pe toţi dracii tei, Mari şi mititei, Iuţi şi sprintenei, Şi-î trimite’n tote ţerile, In tote ţinuturile, In tote oraşele, In tote satele. Şi-unde li-ţî găsi Pe ursitulu meii Datu de Dumnedeu, De Domnulu Dumnedeu daţii, De omeni buni îndemnaţii, Pe sus luaţi-lu, 27 La N. porniţi-lu, Iute ca gândulu, Uşorii ca vîntulii, Peste codri fără ruşine, Peste câmpî fără păşune, Peste ape fără vaduri, Peste garduri Fără prilazurî. Cum n’a avuţii, Când l’a născuţii. Mă-sa stare, Alinare Şî-aşezare, Aşa să n’aîbă şi elu Stare Şî-alinare, Pân’nu s'a porni, Până n’a sosi La N. cea alesă, Şi frumosă, La graiulu eî, La traiulu eî, La cuvîntulii eî, La tote ale eî! Tu ’mperate să m’asculţî Şi ce ţî-am spusu să nu uiţi, Că de nu-î uita Şi me-î asculta Unu hărmăsariu negru ca corbulu Şi iute ca foculu 28 Din herghelia Vlădichiî 1-oiu lua Şi ţi l’oiu cla. Şi de me-î asculta, Unu hărmăsariu negru ca corbulu Şi iute ca foculu Din herghelia împăratului L-oiu lua Şi ţi 1’oiu da. Tu ’mperate, Cornurate! De me-î asculta Şi me-î asculta, Unu copilii de fată mare, Nebotezatu, Ne’ncreştinatii, L’oiu lua Şi ţi l’oiu da ! Dar de nu me-î asculta, Peste mare posnă-î da, Că muerea prinde-ţî-oiu, Cu fusulu mori ’npunge-oiu, Ochii din capu scote-î-oiu, ^ Şî-altă posnă face-ţî-oîiî! Observaţiuni. Vraja acesta mi-a dic-tat’o Dominica Popescu, româncă din Ciudeiu, orăşelii în districtului Sto-rojineţuluî. * Invelirea focului. I. Eu, focule, te ’nvelescu, Te ’nvelescu, te potolescu. Dar’ tu mi te desvelesce Şi mi te despotolesce, Şi te fă lauru, balaurii, Cu aripi şi solzi de aurii, Cu noue-decî şi noue de capurî, Cu noue-decî şi noue de ochi, Cu noue-decî şi noue de limbî, Cu noue-decî şi noue de piciore, Şi te du ’n lume, Peste lume; La ursitulu meu anume, ŞL te du peste hotară Până peste-a noua ţară, Şi-mî adă ursitulu meu Celu lăsatu de Dumnedeu, De-a fi holteiu, De-a fi veduvoiu, 30 Adă-lu în ta (1) sară la noi. De le-î găsi la masă stându Şi din vre-unii păharu bendu, Sverle-î păharul din mână. De le-î găsi la masă mâncându, Sverle-î lingura din mână. De le-î găsi pe patu, Dă-lu sub patu. De le-î găsi pe laîţă, Dă-lu sub laîţă. De le-î găsi pe cuptîoriti, Dă-lu sub cuptîoriu. De le-î găsi pe vatră, Dă-lu sub vatră. De le-î găsi la masă, Dă-lu sub masă. De le-î găsi la uşă, Dă-lu pe uşă, Şi grăbesce De-lu pornesce, Şi mi-lu adă ca feciorii, Adă-mi-lu iute în sboru, Peste drumuri făr de glodii, Peste ape făr de podii, Peste drum urî făr1 oprelă, Peste gardu fără zăhală. (2) A luî ruşine să peră, La noî să vie ’n ia sară, Să ’ntre ’n casă să mă ceră... Peste câmpuri epuresce, 31 Prin drumbrăvî şi lunci lupesce, Prin păduri fără de sine, Prin satu fără de ruşine. Şi-lu ad’ anume la mine. Cu limbele mi-lu totu linge Cu piciorele-lu împinge, Cu ochi-lu ochesce, Cu coda-lii plesnesce, Spre mine-lu pornesce, La mine-lu grăbesce, La mine-lu sosesce. Cu dînsulu în ia sară Aeve să me visezu, Cu dînsulu mâni dimineţă Aeve să me ’ntîlnescă, Cu elu să vorbescu Şi să me drăgostescu! Observaţiimî. Fata care voesce ca ursitulU ei să nu iubescă pre altă fată ci numai pre dînsa, sau fîindu-î doru de ursitulu seu, voesce să-lu aducă într'o mică de cesîi la sine din orî-ce depărtare s7ar află elu, fură în sera st. Andreiîi sau a st. Vasile unu rest&A dela o casă unde omenii nu-su pri-miniţî, adecă unde-su numai odată căsătoriţi. Iară după ce fură resteulu şi se întorce cu dîn- sulă a casă, se duce dreptă la vatră şi începe a înveli foculu cu elu în timpu ce rostesce versurile mai sus arătate. Totu odată caută fata ca, pe când rostesce ea versurile acestea, să nu fie nime în casă, care ar pute s’o audă şi s’o stin-gherescă in vrăjitoria sa. Fiindu şi altă cine-va în casă şi vedendu-o ce face, atunci totă vraja, după credinţa eî, n’ar ave nici unu efectu. După ce a sfîrşitii de rostită versurile de mai sus, ese cu resteulă, cu carele a învelită foculă, afară şi-lă aruncă peste casă. Apoi se întorce iarăşi în casă şi se culcă, în deplină linişte şi credinţă că peste nopte aeve va visă pre ursituM seă, iară a doua cii dimineţă aeve se va întîlni cu dînsulu şi-lu va strînge în braţele sale, fiindă-că aşh i-a făcuta, că elu numai decât trebue să vie la dînsa şi s’o ceră la părinţii săi de soţie. Acestă vrajă, dictată dimpreună cu esplicarea eî de o româncă din Pătrăuţă, sată nu departe de oraşulu Suceva, mi-a trimis’o amiculu meud-lă Yasile Turturenu, preotu. Note. (1) In £aserâ=în acestă sau astă seră. Se aude forte adese-orî în Bucovina şi se întrebuinţeză tot-deauna 33 spre a aretâ sera ce urmeză, spre deosebire de sera trecută, care se esprimă prin a seră, precum şi de sera premergetore, care se esprimă prin alaltă seră = ceea-laltă seră. In locu de „în îa seră11 se dice şi „de seră“, în locu de „a sirău şi „erî serâ“ şi în locu de „alaltă serău şi „alaltă erî ~s6ră.“ Totuşi între „îa serăLi şi „de serău esistă de multe orî o "mare deosebire, căci pe când prin „îa serău se înţelege nu numai sera "ce are să urmeze, ci totu odată şi sera în care ne aflămîî, pe atunci prin „de serău se înţelege numai sera ce are să urmeze. Iară prin „de cu sfo'ă“ se inţelege o parte trecută din „îa serăiu şi anume partea primă. Serile ce urmeză după „îa seră“ se arată prin “mâne s£ră“ şi „poîmânî seră “ (2). Zăhală = fără ore-care pedică. II. Focule, Focşorule ! Eu te învelescîi, Tu nu te ’nveli; Eu te potolescu, Tu nu te potoli; Eu voiu adormi, Tu nu adormi; Ci te desvelesce Şi despotolesce 3 34 Şi te du în lume, Peste lume, Până la ursitulu meu, Ce mi-î dela Dumnedeîi. De-a fi cu veduvă grasă, De-a fi cu fată frumosă, Cu dînsa să nu grăiască, Să nu bîrîescâ, (1) La mine să se pornescă. Să nu-î fie îndemână, Să naiba locu de liodină, Precum n’a avuţii Si mă-sa când l’a născutu, Cu şelele rupte, Cu polele crunte. Să nu potă adormi, Să nu potă hodini, Pân’ la mine n’a veni ! Observaţiuni. Acesta vrajă, dictată de o româncă din Mito-culu-Dragomirnei, satu în apropierea oraşului Su-ceva, şi comunicată de d-lu dr. Ştefanii Saghinu, se face mai alesu de cătră fetele cari nu se potu mărita. 35 Note. ~r'(l) Sub verb. a bîrîi se înţelege aici atâta câtu a borborosl sau a şopti, adecă a vorbi ceva pe sub nasu ca să nu-lu poţi înţelege ce vorbesce. Iar verb. acesta este formatu clela adverb, bîr, cu care îndătineză Românii de pretutindene a chema oile. înfigerea cuţitului. Eu nu ’nfigii acestu cuţitii Nici în Iutii, nici în pămîntu, Ci-lu înfigu în inima Celui ce mi-î înpărţitu. Sâmbătă sară Am eşitu afară Şi m’am uitatu la clelii Şi n’am vedutii nemică, Şi m’am uitatu la vale Şi iar n’am veclutii nemică, M’am uitatu la asfinţiţii Nici atâta n’am vedutii, M’am întorşii spre răsăriţii Şi ’ntr’acolo am vedutii Pajură înpăjurată (1) Cu focii îmbrăcată, Cu focii încinsă, Cu focii cuprinsă. Şi cum am vedut’o Am şi întrebat’o : — Unde mergi tu, pajură, 37 Aşa de ’mpăjurată Şi-aşa de înfocată, Cu focii încinsă, Cu focu cuprinsă? — Me ducii codrii să-î pârlescu, Câmpii ca să-i vestejescu, Văile ca să le secu Şi pietrele să le crepu! — Lasă codri se ’nfrunzescă, Câmpiile se ’nflorescă, Văile ca se ’nverdescă, Pietrele să se mărescă ! Da te du la omulu meu (2) Celii aleşii de Dumnedeu Şi mie datu, De omeni buni îndreptată, Şi cu focu îlu îmbracă, Şi cu focu îlu înfocă, Şi cu focu îlu încinge; Şi cu focu îlu strînge, Şi cu focu îlu cuprinde, Şi cu focu îlu aprinde. Focu pe gura cămeşii îi bagă Şi la inimă i-lu aşeză. De le-i găsi dormindu, De le-î găsi mâncându, Din somnii să mi-lii trezescî, Dela masă sădii stîrnesci Şi spre mine sădii pornesci, Sădii aduci, să mi-lii grăbescî, 38 Prin pădure fără sine Şi prin satu fără ruşine, Prin poenî fără de drumu, Prin câmpii fără cărări, Pe drumuri fără de gloduri Şi prin ape fără poduri, Peste garduri Fără prilazurî. Şi de le-i găsi La mese ’ntinse, Cu făclii aprinse, La neveste grase Şi fete frumose, Să-i pară căţele viermenose, Numai eu să-i par frumosă, Numai eu să-i fiii alesă! Observaţiunî. Acesta vrajă, culesă în sătulii Pătrăuţii de Jângă oraşulu Suceva, mi-a trimis’o amiculu meii d-lii V. Turturenii. Dacă o fată şi-a pusii ochiulii pe unu feciorii, dar se teme că acela nu va lua-o de soţie, apoi ca să fie mai sigură ca feciorulu respectivii numai decât să-i fie bărbaţii, ea îî face pe ursită. Ese adecă într’o Sâmbătă sera în cornulii saii chietorea casei c'unii cuţitu în mână, şi înfigen- 39 du-lu în pămîntu, rostesce dela începută şi până ia sfîrşitu versurile vrăjeî acesteia. Prin rostirea versuriloru citate şi prin înfigerea cuţitului, cugetă ea că feciorulu pe care şi-a „pusu ochiulu, trebue, mai timpuriu sau maî tar-diu, negreşitii s’o iea de nevastă, chiar şi atunci când mai nainte nici n’ar fi visaţii de dînsa, sau când atâtu părinţii câtă şi tote nemurile lui i s’aru pune în potrivă. Note. (1) Intr’o variantă a acestei vrăji din Mitoculă-Dra-gomirneî, care se vrăjesce de cătră fetele ce nu sunt jucate cu scopu ca să joce, în locu de o singură pajură provină : Noue-(Jecî şi noue de pajuri împăjurate Tote cu focă îmbrăcate. Iar maî în jos: Voî pajuriloră ve duceţi la N. Şi. într’însulă ve băgaţi. Şi gândii bună de mine-î daţi. (2) Prin cuvintele omulu meu se înţelege aici feciorulu pe care şi-a pusu fata ochiulă. In cele maî multe vrăjî şi farmece însă, în loculă acestoră cuvinte, se (Jice ursitulu meu. Chemarea Urnei. Lună, lună, Vîrgolună! Tu eşti mândră şi frumosă, Tu eşti a nopţii crăiasă, Tu călii aî Dar’ frâu n’aî. Na-ţî ţie brâulii meu Şi fă frâu Calului teii, Să mergi dup’ ursitulii meii. De-a fi de-aice din satii, De-a fi din cela-laltii satii, De-a fi dintr’alii treilea satii Saii dintr’alii noulea satii, Nu-î da stare Şî-alinare, Elii să nu potă dormi, Să nu potă odihni, Pân’ la mine n’a veni! 41 Observaţiiim. Vraja acesta, culesă din Mitocul u-Dragomirneî şi comunicată de d-lu dr. St. Saghinu, se face tot-deauna la Lună nouă sau, după cum spunu unii Români, la Craiii noii, de cătră fetele cari nu se potu mărită. Incingerea brâuluî. Brâu, brâuşoru! Fă-te şcrpuşoru, Fă-te laurii, balaurii, Cu solzii de auru. Şi cum te-oiu încinge Tu mi te descinge, Şi mergi dup’ursitulu meu Celu lăsaţii de Dumnedeii La o casă şi la doue, Până-î ajunge la noue. Dacă nu le-i întîlni, Dacă nu mi le-î găsi, Să te duci l’a noua ţară Şi mi-lti adă în ia sară, Şi mi-lii adă fără sine Şi fără lecii de ruşine. Nu-î da a trăi; Nu-î da a grăi Cu veduve grase, Cu fete frumose, Cu părinţi în casă. 43 De-î pe patii, Dă-lii sub patii. De-î la masă, Dă-lii sub masă. De-î pe laîţă, Dă-lu sub laîţă. Unde i-su piciorele Pune-î capulu; Iar unde-î capulu Pune-î piciorele. Să n’aîbă stare Şî-alinare, Cum na avutu Maîca-sa când Ya născuţii, Cu sudori de morte Cu polele încruntate, Cu sudori pe frunte Cu vinele tote ude . . . Cum s’a sbuciumatii maîca-sa Pân’ ce l’o născutu, Aşă să se sbuciume şi elii Pân’ ce na veni la mine. Iar la mine dac’a veni, Eii cu dînsulii când voiii grăi Ca cu mirii 1’oiii mirui, La dînsulii când oiîi cătâ, Ca cu busuiocii l’oiu sufla, Şi la dînsulii când oiti rîde, Să-î pară Că eii galbeni i-aş întinde! Observatiunî. j Acesta vrajă, dictată de o româncă din Stul-picanî, satu în districtulu Gureî-Humoruluî, mi-a comunicat’o d-lu V. Turturenu. Chiemarea lui Teme. Eşî Teme jl), Nu te teme! Eşi de unde eşti, De unde locuescî. Si te du la N. N. (2) Pe gura cămeşii te bagă Şi la inima lui te-aşeză. Cămeşa-i pâiăescc (3) Din somnii îlu trezesce, La mine-lu pornesce, Din lume, Peste lume, La mine să vie anume. Să nu aibă locu nici stare Până la mine o plecare. Să nu potă far de mine, Precum îva putută Mă-sa când Fa făcută Cu polele crunte, Cu sudori pe frunte, Cu buzele muşcate, Cu cocjile despletite pe spate 46 Observaţium. Vraja acesta, culesă în Şoheia, satu în,-apropierea oraşului Suceva, mi-a comunicat’o d-lu Vasile Balintescu,- pedagogii. Note. (1) Sub Teme se înţelege aice o fiinţă mitologică. (2) Aici se pune numele feciorului sau fetei, care se Vrăjesc-e. (3) Sub verbulu a palm, care se rostesce în unele caşuri şi a palălă\ se înţelege a. vântura sau a flutură în ventu, d. e. eu pălăescu semînţă, = eu venturu semînţă; foculii pălăesre sau pălălăesce, adică arde cu pâlălae., cu flacără mare. Cocerea turtei. Ieşi, Petre, Ieşi, Sân-Petreî Cu surda ta, Cu muta ta, Şî-asurdesce, Şî-amuţesce, Şi ’ncremenesce Şi hotăresce. Cum se hotărescu hotarele Şi mieduinele, Aşa să se hotărescă Şi să se despărţescă Gura lui N. N. cea rea, Şi limba lui, Şi inima lui, Şi gândulu luî Despre mine. Şi cum nu potu eu Fără trupulu meu, Fără manele mele, Şi fără picîorele mele, Aşa nici elu să nu potă Fără de mine! Observatiunl. y Fata, care voesce să fie vorbită de bine şi iubită de feciorulă sau bărbatulă pe care şi-a pusă ea ochiulă, aduce o gură de apă mută, adecă nevorbindă nemică pe drumă când se întoroe dela fântână, iar după ce a sosită acasă ros-tesce cuvintele de maî sus si se frecă cu atâta j făină, câtă cuprinde gura cea de apă. După aceea se frecă de o faţă-de-masă, apoi pune făina muiată în gura cea de apă pe faţa de masă, face dintr’însa unu aluatu, se pune cu dosulă (şedutulu) pe aluatu, după aceea îlă reşchie, adecă îlă lăţesce în drepta şi stânga, fâcendă dintr’însulu o turtă pe care o pune apoi în vatra focului ca să se cocă. După ce turta, astfelu frământată, s’a coptu de ajunsă, iarăşi o frecă până ce o face făină şi aşâ o dă celui ce i-a vrăjită în mâncare ca s’o mânânce. Vraja acesta, culesă în Boiană, sată în distric-tulă Cernăuţului, mi-a comunicat’o d-lă V. Tur-turenă. 49 Facerea cu ulcica. Eu nu’nvertu ulcica, Ci’ntorcu gândul u Şi cuvîntulu Şi inima lui N. cu totulu Dela alte fete spre mine Să păru din faţă Cuconiţă, Iară din dosu păuniţă. Câţi în urmă mî-oru călca Toţi m’oru lăuda, Cu dînşî-oiu juca In gură m’oiu săruta De mână că m’oru lua, Cu dînşiî m’oiu desmîerdâ. Observatiani. y Vraja acesta, culesă în Mitoculu-Dragomirneî şi comunicată de d-lu dr. St. Saghinu, se face maî cu semă de cătră fetele cele stătute, cari nu se potu mărită. Ea este una dintre cele maî usitate şi maî răspândite vrăji. Dovadă despre acesta avemu şi di- 50 cala «l-a făcută cu ulcica» sau «pare că l-a făcută cu ulcica», care se aplică unui feciorii, ce-şî bate prea multu capulâ după vre-o fată, deşi aceea nu e cine scie câtu de frumosă, isteţă sau avută. Fata, care voesce să placă orî-cuî, iea o ulci-cuţă, o întorce cu gura în jos, îi pune pe fundu mai mulţi cărbuni şi înv&rtind’o rostesce cuvintele de mai sus. Aşternerea patului. Mieimi aşternu bumbacu şi mătasă, Flăcăiloru N. N. holeră ghimposă, Focii şi urzici, Ace şi furnici. Să au pată be Să nu pată mânca, Să nu .pată adormi, Să nu .pot’a slodihni, Pân’la mine n’oru veni Şi cu min’ s’orii drăgosti! Obsei'vaţiuni. Fata, care voesce să fie cercetată şi drăgostită de feciori, rostesce cuvintele acestei vrăji, audită dela o româncă din sătulii Stulpicani şi comunicată de d-lii 'V. Turturenii, tot-deauna sera câne} îşi aşterne patulti şi voesce să se culce. Scoterea clragostiloru. Santa-Hurie, sântă dc tiner Eu nu calcu degetele tatălui, Ci calcu fetele satului, Le calcu să fie călcate Şi ’napoia mea lăsate. Cu dreptulu că le-am călcaţii Şi ’napoi că le-am lăsaţii, Şi cu stângulu am păşitii Şi ’nainte le-am eşitii... Dănilaşii, Dănilaşii! Descalică la oraşii Şi-mi dă mie cheile Să descuî cămările, Ca să-mi scoţii dragostile Din cinstea iconelorii, Din faţa ouconelorii, Din pălăriile flăcăilorii, Din cuşmele bărbaţiloru, Din codile fetelorii, Din cârpele nevesteloru (1). Şi cum e mai sus 53 Cununa gardului De faţa pămîntuluî, (2) Aşa să fiu şi eu maî pre sus, Maî cinstită Şi mai iubită Decât tote fetele Şi tote nevestele! Observaţiuni. Fata, care voesce să fie jucată şi băgată în samă de toţi feciorii, care vrea să fie maî alesă şi maî căutată dintre tote cele-lalte fete din satu, înainte de a se porni la jocu, fiindu încă în casă, îşi încleşteză manile, şi aşa plecându-le în jos şi călcându-le cu piciorulu dreptu, începe a rosti versurile de mai sus până la Cu dreptulă că le-am călcată Şi ’napoi că le-am lăsată. Iar când dice : Şi cu stângulă am păşită Şi ’nainte le-am ieşită, atunci, sosindu în pragulu uşei, calcă mânile încleştate cu piciorulu celu stângă. 54 După ce în modulu acesta a rostită ea şi aceste două versuri, când vrea să treeă prin porta ogră-dii, rostesce versurile încependă dela DânilaşU şi până la sîîrşită. Unele fete, când voescu să-şî scotă dragostile, ieaă într’o ulcică apă neîncepută şi puindă în-tr’însa busuiocii, o pană de păunu şi unu banii de argintii, se ducii pe la cheutorile gardului într’o Marţi, Joi sau Sâmbătă, şi după ce rostescu cuvintele de mai sus, se spală cu apa şi cu celelalte obiecte dintr’însa. Prin procedura acesta şi prin rostirea vrăjii acesteia, se elice că fetele, cari în chipulu acesta şi-aii făcuta pe dragoste, sunt căutate şi jucate de toti feciorii din sată mai multu decât ori-cari alte > fete de sema lorii. Ba, ce este încă şi mai multu, ele sunt cinstite, înaintate şi respectate într’ună rnodu deosebită chiar şi de cătră bătrânii şi bătrânele satului. Vraja acesta, dictată dimpreună cu explicarea ei de o româncă din Pătrăută, satu în districtulă Sucevii, mi-a comunicat’o d-lu V. Turturenu. Note. (1) Intr’o variantă a acestei vrăji, totii din Pătrăuţii, aceste doue versuri sună aşa: DO Din gâţele feteloru, Din legăturile nevesteloru. (2) Fetele, carî-şî scoţii dragostile cu ulcica la cheu torile vre unui gardu, rostescu versurile acestea aşa Cum e cununa asta de gardu Mai sus decât faţa pămîntuluî. Ferberea ocnei. Fierbe, ocnei, (1! clocotesce, Pămîntulu mi-lu coscovesce (2) Şi îerba mî-o dogoresce, Pre N. la mine-lu pornesce. N. să nu potă be, Nici să nu potă mânca Pân’ la mine n’a pleca; Să nu potă hodini Pân' la mine n’a porni Şi la mine n’a veni, Cu mine-a se drăgosti, Cu mine-a se libovi! Observaţiuni. Acesta vrajă, dictată de o româncă din satulu Stulpicanî, mi-a împărtăşit’o d-lu Y. Turturenu, preotu. 57 Note. (1) Sub cuv. ocnă din vraja acesta se înţelege ulcica sau hîrbulu, cu care se vrăjesce şi care de regulă se pune la focii ca să ferbă. (2) A coşcovi = a coroji = a coşi, adecă a rădica partea sau pătura deasupra în sus. Făcătură de despărţire. Cine-î aceea, Cine-î aceea? — Catrina! Ce are pe capii? — Piele de dracii! Ce are pe trupu ? — Piele de lupii! Ce are pe vine? — Piele de câne! Ce are în gură? — Pricazii şi ură! Dacă-î aşa, Să fugă N. de ea Ca de dracu, Şi să se temă Ca de lupii, Şi să se păzescă Ca de-unu câne turbaţii! Observatiuni. De trăescu doi inşi bine, şi nesuferindu acesta 59 fiinţele cele rele, atunci vrăjitorea, după cum mi-a spusu Domnica Popescu, româncă din Ciudeiu, care mî-a dictatu vraja acesta, vrendu să des-părţescă pre cei ce trăescu bine, se duce în pădure şi caută doî copaci gemenarî, cari fură desrădecinati de o furtună si cari au cădutu unulu i > j într’o parte iar celu-laltu în altă parte. Dintre aceste doue lemne iea vrăjitorea ţerînă şi între-buinţeză momentulu rând se află cei doi amanţi la olaltă, si rostesce formula de mai sus, menin-du-î cuvintele atâtu unuia câtu şi altuia, şi as- verle terîna acesta între dînsiî. 1 1 Innegrirea feteloru. IIîş, ciore negre, buhose! Că eu sunt N. cea frumosă, Dintre fete cea alesă. Eu sunt florea satului, Crucea busuiocului Şi fruntea norodului, Dragostea, fecîoriloru Şi fala voînicilorii! Eu sunt pomu mândru ’nfloritu, Ganguru galbenu auritu. Când din gur’oiu gănguri Toţi fecîori-oiu îndulci, Toţi cei mici Şi ‘voinici, Toţi sătenii Şi poporeniî. Cine de mine s’a lipi, Ca de vinu bunu s’a veseli; Cine de mine s’a atinge, Ca de miere se va linge î 61 Observaţiuni. Acesta vrajă, culesă dela o româncă din satulu Stulpicanî, mi-a comunicat’o d-lu V. Turtureanu. Când merge o fată la jocu, la hramu, la o nuntă sau la altă petrecere, cum se vede în strînsură, adreseză cătră cele-lalte fete versurile acestea, pre cari le rostesce în taină, cu scopu ca feciorii numai pe dînsa s’o cinstescă şi s’o joce, numai cu dînsa să stea de vorbă şi să se petreoă, iar pre tote cele-lalte fete să le des preţuiască ca pre nisce ciore. FARMECE 66 De picîore-o ’mpîedicatu Şi de mâni o aii legaţii, De gur’ amuţitu-o, De urechi surditu-o Şi de ochi orbitu-o. Măriora n’a tăcutii, Ci a plânge a ’nceputii Cu glasii mare până ’n ceriu, Cu lacrimi şi suspinări, Lacrimi lungi până ’n pămîntu, Glasii lungii pân’ la Domnulii stîntCL Nimene n’o aii veţlutii Nimene n’o audiţii Numai Maica Domnului Sus din porta raiului. Numai Precist’a vedut’o Şi pe nume a strigat’o: — Mărie! ce glăsuesci ? De ce mi te tânguesci? Cu glasii mare până ’n ceriu, Cu lacrimi şi suspinări, Lacrimi lungi până ’n pămîntii, Glasu lungii pân’ la Domnulii slîntii ?' — Da cum nu m’oiii glăsui, Şi cum nu m’oiii tângui, Dacă eii am sinecatii, Sinecatu şi mânecatii Sâmbătă desdemineţă Pe recore, pe verdeţă, Pe cărarea lui Trăianii, 67 La rîulu lui Iordanu, Apă rece ca să-mî ieau Şi de ură să me Iau; Dar la rîu nu se putea Nici de cum apropia, Că era tinosu, glodosu, Şi înapoi m’am întorşii; Nimene nu m’a vedutu, Nimene nu m’auditu, Numai câtu pismaşele Şi tote vrăjmaşele, Numai ele m’aii vedutu Şi ’nainte mi-aîi eşitu Şi din cale mau opriţii. In cale mi-au aruncaţii Butucu mare, colţuratîi, De piciore m’aii ’mpîedicatu Şi mânele mî-aii legaţii, De gură m’aii amuţitîi, De urechi m’au asurditii, De ochi încă m’au orbiţii! Atunci Maica Domnului Sus din porta raiului Scară de-aurii slobodi Şi ’nainte îi eşi, Şi de mâni a luat’o, După sore a’nturnat’o, Şi de-acolea s’aii porniţii, Pe Maria a’nsoţitîi Pe cărarea lui Traianii, 68 La rîulu lui Iordanu, Apoi în rîu mi-a băgat’o Până’n brâu, şî-a spelat’o. Maica Domnului spelâ, Cu bani de-argint o săpa, Şi cu grebla mi-o grebla, Cu pana o mătura, Cu greblă de busuiocii Şi cu pană de păunii, Mi-o spelâ şi mî-o grebla. Mătura şi curăţia. Şi bine spelatu-mî-o, Bine limpeditu-mi-o Din crescetulii capului, De pe faţ’obrazuluî Chiar până’n glesnele Picîorelorii Şi până’n cununile Degeteloru; Şi bine spelatu-o, Bine limpeditu-o De ură, De pîră, De-adusurî, Supusuri, De făpturi, Dătăturî, De strigări Şi căscărî, De-uriciunî 69 Şi minciuni. Cunună de spini de pe capii Luatu-i-a, Cunună de aurii pe capii Aşedatu-î-a, Şi de ură curăţitu-o, De dragoste încărcatu-o. Ochi de buhă din capii Luatu-î-a, Ochi de şoimii în capii Aşedatu-i-a, Şi mi-o curăţit’o Şi mi-o limpe(Jit’o De ură, De pîră, De adusuri, Supusuri, De făpturi, Dătături, De strigări Şi căscări, De-uriciunî Şi minciuni. Piele de broscă râîosă De pe faţa ei frumosă Precista luatu-î-a, Frumuseţă aşedatu-î-a, Şi-a făcut’o ca o flore, Jucându c’o radă de sore, Şi spelatu-o, 70 Limpeditu-o De ură, De pîră, De adusuri, Supusuri, De tăpturi, Dătăturî, De strigări, De căscări, De uriciuni Şi minciuni! Dinţi de osu din gură scosu-î-a, Fagurii de miere sub limbă pusu-i-a, Şi spălatu-o, Limpeditu-o De ură, De pîră, De adusuri, Supusuri, De făpturi, Dătăturî, De strigări, De căscări, De uriciuni Şi minciuni. Din brâu de şerpe descinsu-o Şi’n brâu de mătasă încinsu-o, Şi spelatu-o, Limpeditu o De ură, 71 De pîră, De adusuri, Supusuri, De făpturi, Dătăturî, De strigări, De căscărî, De uricîunî Şi mincîunî. Din papuci deplotunu descălţata-o, Şi’n cisme galbene încălţatu-o, Şi sp&latu-o, Limpeditu-o De ură, De pîră, De adusuri, Supusuri, De făpturi, Dădăturî, De strigări, De căscărî, De uricîunî Şi mincîunî. De mâna cea dreptă apucatu-o, Pe ţermu de mărgăritarîu aruncatu-o, De totă ura descărcatu-o, De ură, De pîră, De adusurî, Supusuri, 72 De făpturi, Dătăturî, De strigări, De căscărî, De uricîunî Şi minciuni. Şî-a începută Măriora Cu bicîulă a trăsni Şî-a plesni, Cu buciumă a buciuma, Dragostile a striga: Dela ’mperaţî cu ’mperătese, Dela crai şi cu crăiese, Dela preoţi, preotese, Dela boerî cu cucone, Dela domni şi dela domne, Dela miri şi cu mirese, Dela vornici, vornicese, De pe pălăriile fecîoriloră, De pe cosiţele feteloră, De pe stratulă cu garofele, De pe câmpulă cu florile...... Care nu pote s’o vadă, Pe degete se întinde Doră o pote cuprinde, Numai ca s’o drăgostescă Şi ca să o lăbostescă. De-adî înainte Cum este alesă cuculă Dintre tote paserile, 73 Şi busuîoculii Dintre tote florile, Şi argintulii Din aramă, Aşa să fie şi Măriora Cea maî alesă Şi maî frumosă Dintre tote fetele De prin tote satele! Cine Vine? Ce ’mperătesă, Ce crăiasă, Ce preotesă, Ce vornicesă, Ce miresă? Nu-î împerătesă Nici crăiasă, Nici vornicesă, Nici preotesă, Nici miresă, Că-î Măriora cea frumosă, Dintre tote mai alesă. Cine-o vede pe clin dosii Cată s’o vadă şi din faţă, Care o vede din laţă Cată s’o vadă şi din dosii. Care nu pote s’o vadă Pe degete se întinde Doră o pote cuprinde, 74 Numai ca s’o drăgostescă Şi ca să o lâbostescâ. De-adî înainte Cum este alesu cuculu Dintre tote paserile, Şi busuîoculu Dintre tote florile, Şi argintulu Din aramă, Aşa să fie şi Măriora Cea mai alesă Şi mai frumosă Dintre tote fetele De prin tote satele ! Observatiuni. y Farmeculă acesta mi l’a comunicată conşcola-rulu şi consătenulă meu d-lu George Forgaciu în anulu 1870, iar d-sa l’a prescrisă dintr’ună manuscriptă ală luî Leonă Popescu, ună altă conşcolară ală meă, căruia i l’a fostă dictată mama sa Domnica, româncă din orăşelulă Ciu-deiă, districtulă Storojineţului. Nu multă după ce l’am căpătată l’am trimisă d-lui B. P. Ilasdeă, care l’a publicată apoi în «Columna luî TraianH» an. I, Bucurescî 1870, pag. 4. 75 La vr’o câţî-va ani după publicarea acestui farmecă, întîlnindu-me singuru cu Domnica Po-pescu la cumnatulu meu Samuilu Petrescu,-pa-rochu în Crasna, şi rugând’o ca să-mî împăr-tăşescă ceea ce va fi sciindu din literatura poporană, ea, între multe alte descântece şi farmece, mi-a dictatu şi farmeculu de mai sus, însă nu precum îlu publicasemu, ci cu unele schimbări şi adausuri, ast-felu că cu totii dreptulu se pote considera ca o variantă de sine stătătore. Dreptu aceea m’am hotărîtu să publicu şi acestă variantă, deâpre care ni-î vorba, aşa după cum mi s’a dictatu şi după cum urmeză : II. S’a sinecatu, S’a mânecată Măriora cea isteţă Sâmbătă des-demineţă Pe cărarea luî Trăîanu, La păreul luî Iordanu, Apa limpede să-şî îee De ură ca să se spele. La păreu nu s’o putută N,icî decum apropia, Că era tinosă, glodosă, 76 Şi’napoi că s’o întorsfik Nime no veclut’o, Nime n’o auclit’o, Numai pismaşele Şi cu vrăjmaşele, Numai ele c’au veclut’o, Numai ele au audit’o. Şi după ce-o audiţii înainte î-o îeşitu, Butucii mare o luaţii, In cale-i l’o aruncaţii, De piciore-o ’mpîedicat’o, De mâni o legat’o, De gur’o amuţit’o, De ochi o orbit’o, De urechi o asurdit’o. Şi-o prins N. a se tângui Şi-a se glăsui Cu glasti mare până ’n ceriu, Cu lacrimi până ’n pămîntii. Nime n’o vedut’o, Nime n’o audit’o, Numai Maica Domnului Sus din naltulii ceriului, Numai ea c’o ve(jlut’o, Numai ea c’o au(Jit’o, Şi pe nume c’o strigat’o, Şi din gură o ’ntrebat’o: — N. ce mi te tânguesci, De ce mi te glăsuesci 77 Cu glasă mare până ’n ceriu, Cu lacrimi până ’n pămîntă ? — Da cum nu m’oiă tângui, Şi cum nu m’oiu glăsui Cu glasă mare până ’n ceriu, Cu lacrimi până ’n pămîntu, Că m’am sinecată Şi m’am mânecată Sâmbătă des-demineţă Pe cărarea lui Traîană, La pâreulu lui lordană, Apă limpede să-mi ieă, De ură ca să me spelă, La păreă nu m’am putută Nici de cum apropia, Că a fostă tinosă, glodosă, Şi ’napoî că m’am întorsă; Nime nu m’o veqlută, Nime nu m’o aurită, Numai pismaşele Şi cu vrăjmaşele, Numai ele m’o ve(Jută; Numai ele m’o aurită; Şi pe locă cum m’o aurită, înainte mî-o eşită, Butucă mare o luată, In cale mi l’o aruncată, De picîore m’o împiedicată, De mâni m’o legată, De gură m’o amuţită, 78 De urechi m’o asurziţii, Şi de ochi că m’o orbiţii! Auijlindu Maica Domnului Sus din naltulu ceriului, La N. lungii că s’o uîtatii, Şi aşa î-o cuvîntatu : — Taci N. nu te tângui, Nu mi te mai glăsui Cu glasii mare până ’n ceriu, Cu lacrimi până ’n pămîntu, Că eu sunt vrednică Şi puternică Să te lecuescii Şi să-ţî folosescii! Şi ’ndată cum o vorbiţii, Scară de aurii o slobozită Pe dînsa s’o scoborîtii Şi ’nainte î-o ieşiţii, De mâna dreptă o luat’o, După sore o ’nturnat’o Şî-amendoue apoi pornit’o Pe cărarea luî Trăîanu, La păreulii lui Iordania. Cum o sosiţii la păreu, Maica Domnului O băgat’o până’n brăii In apa Iordanului, Şi-o prinşii apoi a o spelâ, Cu bani de-argintii a o săpa, Cu greblă de busuiocii a o grebla, 79 Cu pană de păunii a o mătura, Cu pene de cucii a o netedi. Bine spelatu-o, Bine limpeditu-o Din vîrvulu capului Până ’n cununele unghiiloru. Bine spelatu-o, Bine limpeditu-o De ură, De pîră, De adusuri, De supusuri, De făpturi, De daturi, De strigări, De căscări, De uriciunî de pe lume. Cunună de spini de pe capulu ei Luatu-i-o, Cunună de auru pe capulu ei Pusu-î-o, De ură curăţitu-o, De dragoste încărcatu o. Ochi de budiheciu (1) din capulu ei Scosu-î-o, Ochi de şoimu în capulu ei Pusu-i-o, De ură curăţitu-o, De dragoste încărcatu-o. Piele de broscă râiosă 80 De pe faţa eî luatu-î-o, Sorele şi luna pe faţa eî Scrisu-î-o, De ură curăţitu-o, De dragoste încărcatu-o. Dinţi de osii din gura eî Scosu-î-o, Mărgăritarîu în gura eî Versatu-î-o, De ură curăţitu-o, De dragoste încărcatu-o. Glasu de cucii în gura eî Pusu-î-o, Fagurî de miere sub limba eî Intocmitu-î-o, De ură curăţitu-o, De dragoste încărcatu-o. Din cămeşă de spinî desbrăcatu-o, In cămeşă de păioră îmbrăcatu-o, De ură curăţitu-o, De dragoste încărcatu-o. Din brâu de şerpe descinsu-o, Cu brâu de mătasă încinsu-o, De ură desbrăcatu-o, De dragoste ’ncărcatu-o. Din opincî de plotunîi (2) Descălţatu-o, In cisme galbene Incălţatu-o, De ură curăţitu-o, 81 De dragoste ’ncărcatu-o. De mâna dreptă luatu-o, Pe ţermură de mărgăritarîu Aruncatu-o, De ură descărcatu-o, De dragoste ’ncărcatu-o. Pe călii albii încălicatu-o, După sore înturnatu-o, De ură descărcatu-o, De dragoste ’ncărcatu-o. Buciumu de auru în stânga Datu-î-o, Biciu de focu în drepta Pusu-i-o, De ură descărcatu-o, De dragoste ’ncărcatu-o. Şî-a prinşii N. cu biciuiţi a plesni Şî-a trăsni, Totă lumea a o stârni, Cu bucîumulu a buciuma, Dragostile a striga: Dela ’mperaţî cu ’mperătese, Dela miniştri cu ministrese, Dela baroni cu baronese, Dela preoţi cu preotese, Dela domni cu domnişore Dela boeri cu cucone, Dela miri cu mirese, Dela vornici cu vornicese, De pe pălăriile flăcăiloru; 82 De pe cosiţele feteloru, De pe stratulu cu florile, De pe câmpia cu ierburile, De pe tote florile, De pe tote ierburile, De pe tote pânele, De pe tote holdele. Şî-a prinsu lumea a s’adună Şi clin gură a ’ntrebâ: — Cine vine. Cine vine ? Ce ’mperătesă, Ce ministresă, Ce baronesă, Ce preotesă, Ce cuconă, Ce clomnişoră. Ce vornicescă, Ce miresă? — Nu e ’mperătesă, Nici ministresă, Nici baronesă, Nici preotesă, Nici cuconă, Nici domnişoră, Nici vornicesă, Nici miresă, Că e N. cea frumosă, Dintre tote cea mai alesă! Cine o vedea din dosii 83 Căta s’o vadă şi din faţă, Cine o vedea din faţă Căta s’o vadă şi din dosii. Iar’ care n’o putea vedea Pe degete se ’ntindea Şi ’n lăuntru-şî respundea: — Ea să drăgostescă, Ea să lăbostescă (3) ... De astădî înainte 5 Ea să fie cea maî cuminte. Cea maî deşteptă Şi maî înţeleptă, Cea maî frumosă Şi mai alesă. Precum îî aleşii cuculu Dintre tote paserile, Şi păunulîi Dintre tote gobădle, (4) Şi busuîoculu Dintre tote florile, Şi argintulii Din aramă, Aşa să fie N. maî de semă, Maî frumosă Şi maî alesă Dintre tote fetele Şi tote. nevestele ! 84 Observaţiuni. Fărmeoătorea ţine In mâna dreptă unu struţu compuşii din trei pene de cucu şi una de păunii, precum şi din trei fire de busuiocii, tote legate la unii locu cu unu firii de lână ţigae roşie, ce trece printr’o monedă, care represintă icona Sântă-Mârieî sau a St. Michailu, iar mâna stângă o razemă pe pieptulii personeî, căreia i se face pe dragoste. Actulu acesta se severşesce numai într’o Sâmbătă des-demineţă înainte de resăritulu soreluî, iar formula farmecului se rostesce de trei orî după olaltă. O semă de fete, cari voescti să fie îndrăgostite şi iubite, îşî făcu singure pe dragoste. Se scolă într’o Sâmbătă des-demineţă, se ducii, până a nu răsări sorele, la unu părîu, ieau din acela cu unu vasu apă şi aducend’o acasă punii busuiocii într’însa şi o descântă. Când aii să se ducă la jocu, se spală peste totu corpulu cu apă de acesta, punii busuioculu sub brâu, şi aşâ se pornescu apoi la jocu. Fă-cendu acesta, credu ele că toţi feciorii trebue să se bată după dînsele, să le îndrăgescă şi iu- 85 bescă şi să le joce mai multă decât pe orî-oari altele. Note. (1) Cuv. budiheciu e identică cu budihaciu şi însem-neză o specie de buhâ. In Bucovina se mai usiteză, alară de aceste doue cuvinte, încă şi cuv. budihală sau bughihală, care însem-neză ceva sborşită, urîtu, dărăbănosu. (2) Plotunu sau plotonu, pl. ploturi), s’a numită, după spusa Româniloră din -Bucovina, ună felă de animală sălbatică, forte puternică şi fîorosă, care avea ună cornă în frunte şi care în vechime a trăită prin pădurile Carpaţiloră şi mai cu semă prin cele din ţi-nutulă Dorneî şi Câmpulungului din Bucovina. Astădi animalulă acesta nu mai esistă, a dispărută cu totulă, numai numele i sva mai păstrată. Dela numele acestui animală credă că vine şi nu' mele Plotoniţa, ună sătişoră în Bucovina, districtulă Gureî-Humoruluî. (3) Lâbostescă, cuv. străină, însemnă a iub\ a desmerdâ. (4) In cele mai multe părţi din Bucovina paserile de casă se numescă şi gobăî, sing. gobae. Cum că acesta întru adeveră e aşa, se pote vede şi dintr’o satiră poporană din sătulă Galinescî, districtulă Rădăuţuluî, care sună ast-felă : Vine lelea dela Prută C’o găină de vîndută. 86 — Ce ceri, lele, pe gobae ? — Şepte ruble şî-o liţcae! — Lasă, lele, liţcaîa, Că ţi-î slabă gobaea! Sau într’o variantă : — Lasă, lele, liţcaîa, Că s’a vinde gobaea! Totu de dragoste. — Bună demineţa, Apă curetore. (1) — Ţânimu (2) dumitale, N. fată frumosă! Da cum de-aî venitu la mine Aşa des de demineţă, N. fată frumosă? — Am venitu ca să me speli Şi ca să me curăţesci! Cum te scobori tu şi vii Din munţi, de prin obârşii In vărsările câmpului De speli tote malurile De tote ruginile, Şi speli tote pietrile De tote jebrinele, (3) Am venitu şi eu la tine Ca să me speli şi pre mine Din vîrvulu capului Până ’n cununile unghiloru, Bine să me curăţesci, 88 Bine să me limpe(Jescî: De ură, De pîră, De-adusurî, De supusuri, De făpturi, De daturi, De strigări, De căscărî, De uricîunî de pe lume! . . . Maica Domnului a vedut'o Cu atâta n'a lăsat’o. De mâna dreptă a luat’o, Dipe (4) sore a ’nturnat’o, La Mira Slava (?) dusu-o, Cu mirii miruitu-o, Glasu de cucii în gură Pusu-i-o, Fagurii de miere sub limbă Aşe(Jatu-î-o, Ca ’ntre omeni când a ieşi, Şi cu dînşii când va vorbi, Ca cu miere să-î potă ’ndulci. Toţi sătenii, Toţi poporenii, Toţi vecinii, Toţi străinii, Toţi feciorii, Toţi mai marii, Toţi vătămanii, 89 Ea cum cu gura lî-a grăi Ca cu miere î-a ’ndulci, Cum cu gura a căscă Ca şi cuculii a cântă, Pre toţi mi î-a farmecă. Iar toţi, câţi voru fi, înaintea eî voriî ieşi Cu cuvinte bune, Cu păhare pline, Cu capurile plecate, Cu cuşmele rădicate, Şi care de dînsa sa atinge Ca de miere se va linge. Observaţiunî. Farmeculu acesta mi Ta dictatu Domnica Po-pescu din Ciudeiu. Fata, care voesce s’o îndrăgostescă lumea, se îmbracă într’o Sâmbătă des-demineţă în cămeşă albă, îşi despletesce peruluşi-lu peptenă,însănu-lu împletesce, ci-lu lasă s’atârne şi să fâlfâe pe spate. Iea după aceea şepte fire de busuiocu în mâna dreptă şi o monetă de argintii în mâna stângă, şi ast-felu alergă până a nu resări sorele la o apă curgetore. După ce a sositu, îşî udă mai întâi degetele la mân! şi la piciore de trei ori şi apoi 90 se spală cu busuioculu şi cu argintulu, rostindu cuvintele de mai sus ale farmecului. Dacă fata, care voesce a-şî face pe dragoste, nu scie singură cuvintele farmecului, atunci le rostesce în loculu eî fărmecătorea, care în casulu acesta trebue asemenea să se ducă cu dînsa la apă. Note. (1) Curetâre = curgetore. In Bucovina forte adese-orî se aude dicendu cură în locii de curge, curendu în locu de curgendu şi curetoru -e în locu de curgătorii -e. (2) Ţănimu, prescurtată din mulţănimu =mulţămimu. Românii din Bucovina spunu mai adese-orî a mulţănî decât a mulfămî, nici când însă a mulţumi (3) Jebrină, pl. jebrine = Lâna brosceî, lat. conferva rivularis. (4) Românii din unele sate din distriotulu Rădăuţuluî şi alu Storojineţuluî din Bucovina, precum bună-oră cei din Vicove, Crasna şi Ciudeiu, spunu forte adese-orî dipe în locu de după: dipe-aceea = după aceea. Chemarea stelei. I O stea, gostea, Dragostea-î a mea; Doue stele, gostele, Dragostile mele; Trei stele, gostele, Dragostile mele; Patru stele, gostele, Dragostile mele; Cinci stele, gostele, Dragostile mele; Şese stele, gostele, Dragostile mele; Şepte stele, gostele, Dragostile mele; Optu stele, gostele, Dragostile mele; Ia şî-a noua stea, Asta-î steua mea! Stea, steluţa mea! 92 Eu me voiu culca Şi m’oiu hodini, Iar tu nu dormi, Nu te hodihni, Ci âmblă ţerile Şi tote hotarele Să-mi aduci dragostile: Dela noue hol(Ji înverdite, Dela noue secări înflorite, Dela 99 de miri cu mirese, Dela 99 de crcii cu crăiese, Dela 99 de’mperaţî eu’mperătese, Dela 99 de preoţi cu preotese, Dela 99 de păuni cu păuniţe, Dela 99 hulubi cu hulubiţe, Dela 99 vaci cu viţei, Dela 99 de oi cu miei, Dela 99 scrofe cu purcei, Dela 99 pălării fecioresci, Dela 99 struţuri fetescî; Să mi le aduci, dragă stea, Până la căsuţa mea, De cu seră până’n cântătorî De doue ori, Iar din cântătorî Pânan dori De trei ori, In astă ulcea cu flori! * 93 Duminecă demineţă m’am sculatu, Duminecă demineţă'am mânecatu. Când a’ntratu popa’n altarîu Păserica cânta’n pari. Când popa’n altarîu a întratu, Cu pieptene de-argintu m am pîepte- natu], Cu păharu de aurii m’am cinstită Şi la biserică m’am porniţii. Când în biserică am întratii, Toţi la mine sau uitată, Şi-au prinşii bărbaţii cotindu-se Şi femeile ghîontindu-se, Toţi la mine reii uîtându-se. Da eu că m’am superatii, Dela biserică m’ani înturnatii Toţii plângendu şi văicărândii Cu glasii mare până’n cerîii, Cu lacrimi până’n pămîntii. Nime nu m’a audiţii, Nime nu m’a veclutu, Decât Maica Domnului Sus din porta ceriului. Şi ea cum m’a auditu Şi cum m’a vedutii, A prinşii a me întreba Şi din gur’a-mî spune^aşâ: —Ce plângi N., ce te căinezi, De ce te văicărezî Cu glasii mare până’n ceriu, 94 Cu lacrimi până’n pămîntă? —Da eii cum n’oiă plânge Şi cum nu m’oiă căina, Cum nu m’oiu văicărâ, Dacă eu am mânecată Şi m’am sinecată Astădî demineţă Când a’ntrată popa’n altarîă Şi păserica cânta’n pari, Şi când popa’n altarîu a’ntratu Cu pieptene de-argintă m’am plop tonalii, Cu păharîi de auru m’am cinstită Şi la biserică m’am pornita ; Şi’n biserică când am intrată Toţi la mine s’aă uitată, Şî-aă prinsă bărbaţii a se coti, Femeile a se ghionti, Toţi la mine cu reă a privi! — Taci N. nu plânge, Nu te căina, Nu te maî văîcărâ Cu glasă mare până’n cerîă, Cu lăcrimî până’n pâmîntă, Că eă de mâna dreptă te-oîă lua Şi’n păreulă Iordanului te-oiă băga, Şi te-oiă curăţi şi te-oiă spela, Cu cămeşă de dragoste te-oiă îmbrăca, Cu brâă de ibosu (1) te-oiă încinge, Cunună de flori în capă ţî-oiă pune, Sorele’n faţă pune-ţî oiă 95 Lipi-ţi-l-oiu, Străluci-te-te-oiu; Luna ’n pîeptu ţî oiu răzimâ Şi lucefereî Pe umereî Ţî-oiu aşeza!.... Luceferulu celu de di sus Pe mâna dreptă mi l’a pusu, Şi ’n mâna stângă busuîocu (2) Să me iea feciorii la jocu, Şi steluţe mărunţele Imprejurulu poleloru mele. Cine la mine a căutată Ca de vină l’am îmbătată; Cine la mine a grăitu Ca cu pane de grâu 1’am hrăniţii, Ca cu miere Fam îndulcită! Obserdaţiimt Farmecului acesta, culesă din satulu Pătrăuţă, nu departe de oraşulă Suceva, mi Ta împărtăşită d-lă V. Turturenă. Fata, care voesce să fie cercetată, jucată şi iubită de feciori maî multă decât alte fete, merge Sâmbătă sera după tocă, adecă după vecernie, când e cerulu senină, în grădina cu flori cu o ulcică de apă prospetă, neîncepută, în mână, şi punendă 96 ulcica între flori, rupe unu mănunchiă de busuiocii şi alte flori mirositore, şi punendu-le apoi în ulcica cu apă, se uită la stele şi rostesce versurile farmecului de mai sus până la «Duminecă deminelă.» Sfîrşindă de rostită de noue ori după olaltă acestă parte a farmecului, înceteză de a se uită mai multă la stele. Scote apoi busuioculă din ulcică, bea puţină apă, cu puţină se spală pe o-brază şi se netedesce pe capă, cu puţină şi cu busuioculu fărmecată se duce pe acolo pe unde cugetă că voră trece feciorii şi stropesce o parte de locă până în pragulă uşeî dela casă. Iar când ajunge la pragu, tornă dinnaintea lui totă apa câtă a mai remasă. Din busuiocii o parte o rupe şi o presură pe cale unde cugetă că voru veni la dînsa feciorii, iar cu ceea-laltă se frecă pe mâni şi pe obrază. După ce a făcută tote acestea, se duce şi se culcă, în bună speranţă că farme-culă îşi va ave efectulă dorită. A doua di des-demineţă, adecă Duminecă până nu resare sorele, se scolă şi rostesce a doua parte a farmecului, încependă dela (.(Duminecă demineţă» şi până la sfîrşită. După acesta se îmbracă cu cele mai frumose haine ce le are, îşi 97 pune în capii flori, sub brâu sau în sînu busuiocii, şi aşa gătită plecă apoi la biserică şi la jocti, unde e totu tineretului satului adunaţii, avendu cea mai bună speranţă că de acum înainte va fi cea mai căutată şi mai iubită fată din totu sătulii. 0 variantă a acestui farmecu, culesă dela o româncă din Sân-Georgiti în Transilvania, se începe aşa : 0 stea, logosteaî Adă-mî dragostea mea De trei ori Până ’n 40rî La astă ulcea cu flori. Doue stele, Logostele! Aduceţi dragostile mele De trei ori Până ’n ciori La astă ulcea cu florii Şi totii aşâ până la : Noue stele, Logostele! Aduceţi dragostile mele De trei ori Până ’n ciori La astă ulcea cu flori! 7 98 Trebue însă să însemneză aici, că cuvintulu gostea nu l’am întîlnită nioăiri până acum, fără numai în farmeculă de faţă şi celă ce urmeză, pe când cuvîntul logostea provine în mai multe farmece şi vrăji române mai alesă din Transilvania şi Ungaria. Gostea, semenă a fi scurtată din logostea. Când ajunge fărmec-ătorea la versurile : Ia şî-a noua stea, Asta-î steua mea! atunci se uită la cea mai frumosă şi maî lumi-nosă stea de pe întinderea cerescă, şi apoi ros-tesce mal departe versurile farmecului. Poporulă română de pretutindene crede că fie-care omă are câte o stea în ceră, care este strînsă legată de sortea lui şi pe care o capetă elă când se nasce. Câţi omeni sunt pe pămîntă, atâtea stele sunt pe ceră. Când ună română este a-menintată de vre-o cursă, atunci dice elă că steua lui se întunecă; când e persecutată de sorte, când se simte forte nefericită, elice în marea-î întristare şi amărăciune că nare stea în'ceră, de aceea e aşâ de nefericită; iar când se apropie de finitulă vieţii sale, atunci crede că steua lui 99 nu remâne maî multă pe ceru, ci cade jos. De câte ori vede românulă cădendă vre-ună meteorii, dice ca a cădută steua unui omă, care a murită în momentulu acela. Mai pe scurtu stelele, atâtă cele ordinare, câtă şi cele cu codă, adecă comeţii, şi mai cu seină aceste din urmă, au o în-rîurire forte mare asupra închipuirii românului. De aici, dela acestă credinţă forte lăţită printre români vine apoi că cei mai mulţi vrăjitori şi vrăjitore, fârmecători şi fărmecătore caută sau cetescă în stele sortea omeniloru; şi totă acestă credinţă, cugetă eu, a îndemnată şi pe fata din farmeculă de fată a se adresă cătră steua sa si > > a o ruga ca să-î aducă dragostile din tote părţile şi să i le pună în ulcica cea cu apă neîncepută şi cu flori umplută, cu care îşi face ea pe dragoste. Note. (1) Cuvîntulu ibosu din farmeculu de faţă abia acum întâia oră l’am întîlnitu în literatura poporană. In vorba de tote clilele nu Fam auclitu nici odată, şi nici nu credu că se va fi întrebuinţându unde-va, celu puţinii în Bucovina nu. (2) Busuioculu e unica plantă, care se întrebuinţeză de cătră românce mai la tote farmecele. Elu are, după 100 credinţa româniloru, o deosebită putere de a atrage şi a farmecă. De aceea maî tote fetele mari şi nevestele tinere ^îndătineză în clile de serbătorî a-lu purtă legatu la cheutorea cămeşiloru, sub brâu sau în sînu. II O stea Gostea, Doue stele Gostele, Trei stele Gostele, Patru stele Gostele, Cinci stele Gostele, Şese stele Gostele, Şepte stele Gostele, Optii stele Gostele, Noue stele Gostele, Fiţi de-ajutoriii stelei mele! Steuă, steluşora mea, Cea luminosă Şi vederosă, Eu acesta sfîntă apă 101 Aici voiu lăsa Şi m’oiu culca, Şioiîi dormi Şi-oiu hodini. Dar tu stea, Steluţa mea, Luminosă, Vederosă, Să nu te culci, Să nu dormi, Să nu te hodinesci, Ci să te duci Şi să-mi aduci Dragostile, Frumuseţile Şi tote numele Dela’mperaţi cu’mperătese, Dela crai şi cu crăese, Dela preoţi cu preotese, Dela vornici cu vornicese, Dela miri cu mirese Şi dela closce cu pui Şi aice să mi le pui. Demineţa, când m’oiii scula, Eu aici în astă apă le-oiii afla, Cu dînsele pe obrazu m’oiu spelâL. Observctţiuni. Fata^ care voesce să fie iubită, după cum mi-a 102 spusă Domnica Popescu, oare mi-a dictată far-meculu acesta, cum a înserată şi au răsărită tote stelele pe ceru, se duce şi aduce apă neîncepută dela o fântână sau dela unu părîu într’ună vasu curată. Atâtă când se duce câtă şi când aduce apa, caută ca să n’o vadă nimene. După ce aduce apa, o pune într’ună dooă afară, unde să nu a-jungă nimică la dînsa, dar nicî să fie acoperită cu ceva anume ca să potă cade peste nopte rouă într’însa. Iar după ce a adus’o acasă, iea o pană de păunit, şi umblândă cu păunulU prin dînsa, rostesce de trei ori farmeculă de mai sus. Apoi pune apa sus ca să stee acolo până a doua di demineţă. Totă odată, când rostesce cuvintele de mai sus, se uită pe ceră la steua cea mai lu-minosă, bună-oră la ună luceferă saă şi la o altă stea maî vederosă. în serile nourate, când nu se vedă stelele pe ceră, nu se face farmeculă acesta, ci numai când e cerulă plină de stele. A doua di demineţă se spală pe obrază cu apa ast-felă descântată şi fermecată, şi apoi o aruncă într’ună locă curată, iar păunulă îlă pune în capă. De frumuseţe. Duminecă demineţă Din aşternută m’am sculată, Pe faţă că m’am spelată, Frumoşii că m’am pieptănată, Curăţea m’am îmbrăcaţii, Pe cală sprintenii, graurii, Am încălicată, Buciumă de argintii curaţii In mâna drept’am luaţii, Prin mijloculă satului Am alergatii Toţii buciumândii Şi trîmbiţândii. Câţi m’aii audiţii Toţi s’aii grăbiţii, Toţi aii alergată Şi-aă întrebată: Cine vine bucîumândă ? Cine vine trîmbiţândă? Ce ’mperată, ce ’mpărătesă? Ce craiă ore, ce crăiasă ? 104 Nu-î împeratu, nici împerătesă, Nu e craîu, nu e crăiasă, Că-i N. ('cea frumosă, Dintre fete cea mai alesă! Cine m’o vecjlutu I-am şi plăcutu Şi m’o şi îubitu, Ca de pane bună s’o săturatu, Ca de vinii bunii s’o îmbetatu. Toţi voinicii din satii După mine s’o luaţii . . . Cum îi păunulii mai aleşii Decât tote paserile, Aşa să fiii şi eii mai alesă Decât tote fetele! Cum îi argintulii Mai aleşii din aramă, * Aşa să fiii şi eii Din tote fetele mai de samă! Cum îi mătasea mai alesă Şi mai vederosă, Aşa să fiu şi eii de acuma Dintre tote fetele mai frumosă! Observaţiunî. Fata, care voesce a fi privită de cea mai frumosă dintre tote fetele şi iubită de feciori, iea o pană de păunii, unii banu de argintă şi unu 105 firu de mătase roşie, şi legându-Ie pre tote acestea la unu locu, rostesce versurile de sus. Aduce apoi des-demineţă, până a nu resări sorele, apă neîncepută şi descântând’o cu păunulu şi cu celelalte lucruri dice: Apă stîntă şi curată Cum a! spelată, nu odată, Bolohaniî de rugină Şi malurile de tină, Aşa se me curăţescî, Să me speli şi limpedesc! Şi pre mine De tote metelimele Şi de tote relele, Să remână curată Şi luminată, Ca argintulu strecurată Şi ca aurulu curată! După rostirea acestoru versuri, se spală cu apa descântată, iar cu păunulu se împodobesce. Apa ce are să fie descântată, se pote aduce în orî-ce di, afară de Luni, Mercur! şi Vineri. De iubire. — Bună demineţa. Apă albă şi curată! — Mulţămescă D-tale, N. felegosă! (1) — Că eu nu-să felegosă, Că-să mândră şi frumosă Ca o rujă când înflore Şi ca sfântulă sore Când resare! Eu de-acasă m’am porniţii Şî-am venită Ca să me rogă Dumi-tale Să-mî dai dragostele, Frumuseţele Şi mândreţele Dumitale! Cum se bate totă lumea, Totă omenimea, Tote sufletele, Tote vitele, Tote paserile 107 Şi tote lighioile După apă bună şi curată, Aşa să se bată Toţi feciorii, Toţi voinicii După dragostile mele, După frumuseţele mele, După mândreţele mele, După vorba mea, După viaţa mea, După graiulu meu, După traîulu meu, După gîoculu meu! Cum nu pote nime trăi Fără de apă, Aşa să nu potă feciorii Fără de mine, Pan’ nu m’oru luă în gîocu, Pân’ n’oru vorbi, Pan’ n’oru sfătui, Pân’ nu m’oru iubi! Observcitiuni. Farmeculu acesta se face în ori-ce di, afară de Luni, Mercurî şi Vineri. Fata, care voeSce să-şi facă pe dragoste ca să fie iubită şi jucată de feciori, se duce des-demineţă până a nu resări sorele la o apă curgetore, fără 108 ca s’o vadă cine-va. Ajunsă la apă, stă pe malii, rostesce cuvintele de mai sus de trei orî după olaltă, şi totu de atâtea orî se spală cu amândouă manile pe obrazu cu apă din părîu. Când se întorce acasă pote s’o vadă orî-cine, căci atunci nu-i strică nimicii. Dacă nu pote merge la o apă curgătore, pote să aducă apă şi acasă şi aice să rostescă apoi farmeculu şi să se spele. Apa o aduce dela unu părîu, orî dela o fântână, însă trebue să fie neîncepută, şi când o aduce să nu vorbescă cu nimene. După ce a adus’o şi s’a spelatu cu dînsa, res-tulu, ce a maî rămasu, îlu aruncă într’unu locu curaţii. Note. (1) Felegosu -ă = rămţurosu, petecosiî, forte urîtii şi murdarii îmbrăcaţii. Chemarea apel rourose. Apă, apă rourosă! Fă-me mândră şi frumosâ Ca grâulii aleşii pe masă, Ca sfîntulu sore Când resare, Ca busuioculu când e’n flore. Câtă dragoste-i pe lume Totă s’o puî pe mine-anume. Câţi feciori că m’oru vede Eu loru dragă le-oiu căde, Câţi betrâni m’oru audi Cu cuvîntulii m’oru cinsti. Observaţiunî. Fata, care voesce să fie numai decât iubită, se scolă In diua de anii noii sau Sân-Vasile des-demineţă până a nu resări sorele, se îmbracă cu hainele cele maî noue, maî bune şi maî cu- 110 rate ce le are, şi ducendu-se la unu isvoru sau la o apă curgetore din apropiere, rostesce cuvintele mai sus aretate. După aceea, spelân-du-se pe mâni şi pe obrazu, se întorce acasă, căutându în acelaşi timpu ca nimene să n’o vadă, căci vedend’o, farmeculu n’ar ave nici unu efectu. Acestu farmecu, culesu în Pătrăuţulu de lângă Suceva, mi l’a trimesu d-lii V. Turturenii. Chemarea sorelui. I. Sfinte sore Frăţiore ! Resaî cu 40 de rădeşore. Dar nu resări pe munţi, Nici pe case, nici pe curţi, Nici pe ciredi de boi, Nici pe turme de oi ! Sfinte sore Frăţiore ! Resaî pe capulîî meu Şi pe totu trupulu meu. Dela capu pan’ la picîore Să strălucescu ca tine, sore, Precum cată totu noroduliî la tine, Aşa să caute elu şi la mine Din capu şi pân’ la picîore. Cum te ’ntornî tu, sfinte sore, La ’mperaţî, la ’mperăţîorî, Aşa să se ’ntorne şi la mine Fete, bărbaţî şi fecîorî ! 112 Observatiunî. j Acestu farmecu, care se face de cătră fetele cele mari anume ca să se potă mărita, mi Ta dictaţii o româncă din Mitoculu-Dragomirneî. II Resaî sore Frăţiore Cu 44 rade ardetore. Patru-decî ţine-ţi-le, Patru mie dă-mi-le : Două ’n frunte Maî mărunte, Două maî scînteitore Peste ochi şi ţîţişore. Sore luminoşii ! Câtu eşti de rădosu, Câtu eşti de frumoşii, Aşa să fiu şi eu de frumosă, Rădosă, Luminosă In ochii mândrului meii, Peţi-mi-far Dumnedeii ! Farmeculu acesta, culesu în Moldova, mi fa împărtăşitu ilustrulu nostru poetu V. Alecsandri. De înfrumuseţare. Duminică demineţă m’am sculată, Pe oaie, pe cărare am apucatu. Când am fostu la mîedu de cale M aii întîlnitu 99 de fărmecătore Cu 99 de fărmecătorl, 99 de săgetătore, Cu 99 de săgetători, 99 de diochitore Cu 99 de diochitori, 99 de strigoice Cu 99 de strigoi, 99 de moroice . ■ Cu 99 de moroi, Ură’n lâţă aruncatu-mî-au, Cu cămeşă de broscă îmbrăcatu-m’au Cu brâii de şerpe încinsu-m aii, Cunună de spini în capu pusu-mi-au Eu am prinşii a me cânta, ' Amaru a me văerâ. Nime nu m’a vedutu, Nime nu m’a audiţii, 114 Numai Maica Domnului Sus din porta ceriului. Numai ea că m’a vedută, Numai ea m’a audiţii Şi ’ndată cum m’a audiţii La mine s’a scoborîtii Şi din gură mî-a vorbită: — Ce te cânţi, ce te văerezi, De ce mi te căinezi? — Da eu cum nu m’oîă cânta, Şi cum nu m’oîu văerâ, Că Duminecă demineţă m’am sculată, Pe cale, pe cărare am apucată, Când am fostă la mîedă de cale M’aă întîlnită 99 de fărmecătore Cu 99 de fărmeeătorî, 99 de săgetătore Cu 99 de săgetători, 99 de diochitore Cu 99 de diochitorî, 99 de strigoice Cu 99 de strigoi, 99 de moroice ; Cu 99 de moroi: Uri în faţă aruncatu-mi-aă, Cu cămeşă de broscă ’mbrăcatu-m’aă, Cu brâă de şerpe încinsu-m’aă, Cunună de spini în capă pusu-mî-aă, Bună de nimică făcutu-m’aă ! — Taci N. nu te cânta, 115 Nu te văerâ, Nu te căina, Că eu de mâna dreptă lua-te-oîu, Pe cărarea lui Traîanu porni-te-oîu, La fântâna lui Iordanu duce-te-oîu. Şî-acolo, după ce-om sosi, Pe scări de auru te-oîu scoborî, In fântâna luî Iordanu te-oîu vîrî, Cu fisoce (1) de busuîocu te-oîu stropi, Cu făcliî te-oîu lumina, Forte mândru te-oîu spelâ. De urî că te-oîu curăţi Şi te-oîu limpedi, Şi multu maî frumosă-i fi ! Observatium. y Acestu farmecu, din Boianu, mi l’a comunicaţii d-lu V. Turturenu. Note. (1) Fisocu, pl. fisoce, semenă a fi schimositu din sfi-tocu = struţii, mănunchiâ. Strigarea dragostiloru. Buciuma du aurii scrisu-lam, In drepta pusu-mi-l’am. Telincă de aurii scrisu-o-am, In stânga pusu-mî-o-am. Din buciumu am buciumată, Din telinc’am telincatii, Dragostile mî-am strigaţii. Tote norodele au statii Şi la mine s’au uitată, Şi din gur’aii întrebaţii: —Cine buciumă, Cine trîmbiţă? Ce crăiasă, Ce ’mperătesă ? — Nu-Î crăiasă, Nici împerătesă, Că-î N. cea frumosă, Dintre tete cea mai alesă!... Scote vornici din vornicie Şi dascăli din dăscălie, 117 Şi preoţi din preoţie, Şi ’mperaţî clin împărăţie, Ca ea nime să nu fie. Observaţiunî. Acestu farmecă, culesă în Boiană, mi l’a comunicată d-lu V. Turturenu. Chemarea apei curgetore. — Bună demineţa, Apă curo ture- — Mulţămimu d-tale, N. frumosă flore. — Apă curetore! Tu curăţ! maluri mâlose, Pîetri ruginose Şi fete frumose, Curăţă-me şi pe mine De urî, De guri, De strigări, De căscărî, De mâncări. Curăţă-me de orî-ce urî Şi de ori-ce făceturî, De pe mâni, de pe picîore, Să remânu eu ca o flore, Ca o floricea frumosă, Pe care toţi o mirosă. Curăţă-me de pe laţă, 119 Ca’n întrega mea vieţă Să fiu rară frumuseţă, Ca să rămân u eu curată Cum îsti de Dumnedeti dată! Observaţiunî. Farmeculu acesta mi i’a comunicată d-lu Ionică alu lui Iordachi Isacă, agricultorii din Mahala, iar d-sale i l’a dictată soţia sa Eudochia. Dacă pe o fată sau pe unu flăcău au începută omenii a-î urî aşa dicendă ca din seninu, atunci aducu mai întâi o cofiţă de apă, ieau dintr’însa ca o litră plină într’o ulcică, apoi mai ieau încă şi o crenguţă de busuiocii, şi dându cu crenguţa în apa din ulcică dicu cuvintele de mal sus. Iar după ce în chipulu acesta au descântată apa, se spală cu dînsa pe faţă. Chemarea rouei. — Bună demineţa Rouă, rouliţă! — Mulţămimu d-tale, Mândră drăguliţă! — Rouă, rouliţă, Am veniţii şi me închinu Şi me rogu ca să me speli, Să me curăţescî, Să me lipedescî De tâte urile Şi făcăturile, Ca să me faci Drăguţă şi frumosă, Ca oule Greciloru, Ca sarea berbeciloru, Ca laptele junciloru, Şi ţîţele pruncilorii. Cum se bătu Grecii Dipe oue, Şi berbecii Dipe sare, 121 Şi viţeii Dipe lapte, Şi pruncii Dipe ţîţă, Aşa să se bată şi flăcăii Dipe mine! Observaţhim. Farmecuiu acesta e culeşii din Yoitinelu, satii în districtulu Rădăuţului. Ca să fie fetele jucate. M’am luată pe sinecă, Pe mânecă In sfînta Duminecă, Pe calea lui Traîană, La apa luî Iordanu, Mândru să me limpedu, Mândru ,să me curâtu De tote datele, De tote suratele, De tote adusele, De tote tunsele. Căci când a ’nseratu Eu m’am fostu culcaţii Mândră şi frumosă, Destulu de voîosă. Iar când m’am trezită, M’am simţită De picîore ’mpîedicată, De mânurî legată, De gur’ amuţită, De naşă năduşită, 123 De ochi orbită, De urechi asurdită, De peru rotundită. Şi când m’am vedutu aşa, Am prinşii tare-a me cânta Şî-a me văetâ, Şî-am prinşii a me dăuli Şt-a me glăsui, Gândindii Şi socotindii Că nime nu me vede, Nime nu me aude. Dar m’a vedutu Şi m’a audiţii Maica Domnului Din porta ceriului, Şi ea cum m’a audiţii, Din gratii aşa mî-a grăiţii : — Ce te cânţi tu, N. N. Mândră şi frumosă ? Ce te dăuleset, Ce te glăsueset ? — Da eti cum nu m’otii cânta Şi cum nu m’otii văetâ, Da cum nu m’oîii dăuli, Şi cum nu m’oîii glăsui, Că m’am luată pe sinecă, Pe mânecă In sfînta Duminecă, Pe calea lut Traîanii, 124 La apa lai Iordanu, Mândru să me limpedu, Mândru să me curăţă De tote datele, De tote suratele, De tote adusele, De tote tunsele, Căci când a ’n seraţii Eu m’am foştii culcaţii Mândră şi frumosă, Destulu de voldsă, Iar când m’am treziţii M’am simţitii De piciore ’mpiedicată, De mânurî legată, De gur’ amuţită, De naşii năduşită, De ochi orbită, De urechi asurdită, De perii rotundită ! — Taci N. nu te mai cânta, Nu te văetâ, Nu te dăuli, Nu te glăsui, Că nemică nu ţi-a fi, Că eu de piciore despiedica-te-oîii, De mânurî deslega-te-oiii, De gură desmuţi-te-oiii, De naşii desnăduşi-te-oîu, De ochi desorbi-te-oîu, 125 De urechi desurdi-te-oîii, Perulu lungi-ţi-bom! Şi Maica Domnului Din porta ceriului, Aşi-şî cum a cuvîntatu Scară de ceră a luatu, Scară de ceră a întinsu, Cu pole albe m’a cuprinşii, Cunună de aurii în capii mî-a pusii, Şi de mână m’a luatu Şi întrunii rîlu frumoşii m‘a duşii Bucîumu de aurii curaţii In mâna dreptă că mî-a pusu Trîmbiţă de aurii In mâna stângă mî-a pusu, Şi din guraşâ mî-a spusii: — Când la tine m’oiii uîtâ Cu bucîumu-î buciuma, Cu trîmbiţă îi trîmbiţâ, Toţî sătenii, Toţî poporeniî Orii alerga Şî-orii întreba: — Ce judesâ, Ce domn’alesăV — Că nu-î judesă, Nicî domnalesă, Că-î N. cea frumosăî Noî în jocu să o jucămii, La ea orî când să mergemii, 126 In braţe s’o cuprindemu, Cu gura s’o sărutămă, Cu paharele să i închinămu Şi vorbe bune să-î dămu! Observaţiunî Farmeculu acesta mi l’a dictată o româncă din Sân-Georgiă, în Transilvania, în vara anului 1870. Fetele, cari voescă ca feciorii orî-unde să le vadă bine şi să le joce, ieaă o bucată de pane, zahară, sau ori şi ce alta bună de mâncatu, şi rostescu vorbele de mai sus asupra obiectului respectivă. După aceea ieau merindea ast-felu fărmecată şi o dau fecioriloru ca s’o mănânce. DESFACERI Depărtarea urei. Sântă-Mărie, sântă de tine! Am sinecatu, Am mânecată, Demineţă m’am sculată, I:>e cărare m’am luată, La păreulă Iordană am alergată, Pe cărare neumblată. Pe rouă nescuturată. Dar când eram la mîedă de cale, I)e cale. de cărare, O femee neîubitore Şi de multă reă-voitore înainte mî-a ieşită Şi din faţă mî-a răpită, Din peră mî-a smulsă, Din cosiţe mî-a tunsă, Din urmă mî-a furată, Din dragoste mî-a luată; Ciorapi de bursucă In picîore mî-a trasă, Mănuşe de rugă 130 In mâne mi-a pusu, Ochi de broscă în capii mi-a lăsaţii,. De ură m’a încărcatu; Cu care grăîamu, La care me uitam îi, Pare că-lii strîmbamîi. Eu acesta cum am vedutu Glasîi până în ceriu am sloboditu Şi lacrimi pânan pămîntfi. Şi nime nu m’a auQlitu, Nime nu m’a vecjutu, Numai Domna ceriului Din porta raiului. Şi ea cum ma audiţii Şi cum m a vedutu, Pe scară de aurii s’a scoborîtu Şi la mine a veniţii Şi din gură ^iii-a vorbiţii: — Mărîucă mândră şi frumosă, Dintre tote fetele mai alesă! Ce plângi? ce te căinezi? De ce te văicărezî, Cu glasu lungii până la cerîh. Cu lacrimi pân’ la pămîntu? — Of! Domna ceriului Din porta raiului! Eu cum n’oîu plânge Cu lacrimi de sânge, Cum nu m’oiii văicărâ, Şi cum nu m’oiu căina, Dacă eu am sinecatu Şi-am mânecat ii, Demineţa m’am sculatii, La păreulu Iordanu am alergatii, Pe cărare neumblată, Pe rouă nescuturată, Din dragoste neluată; Dar când am foştii la mied ii de cale De cale, de cărare, O femee neiubitore Şi de multu reu-voitdre Înainte mi-a ieşiţii Şi din faţă mi-a răpitii. Din peru că mi-a smulsti, Din cosiţe că mî-a tunsii, Din urmă mi-a furaţii, Din dragoste mi-a luaţii, Ciorapi de bursucii In picîore mî-a traşii, Mănuşe de rugii In mâne mî-a puşti, Ochi de broscă în capii mî-a lăsatu De ură m’a încărcatu; La care grăîamti, La care me uitam ii, Pare că-lti strîmbamii. M’am uitatu în delii N’am vedutti pe nime; M’am uîtatti la vale Şi-am vedutti trei dori Trei surori, Trei ciori de-a ceriului Trei surori de-a sordid. Sora soreluî cea mare Luna ’n pîeptii pusu-mî-o, Luminatu-mî-o, Strălucitu-mî-o, Ura cu grebla greblatu o, Departe ele mine depărtatu-o. Sora soreluî cea mijlocie Luceferi în umeri pusu-mî-o. Pusu-mî-o, Luminatu-mî-o, Ura de la mine cu furca asvîrlitu-Departe de la mine depărtatu-o. Sora soreluî cea mică Stele ’n pole bătutu-mî-o, Bătutu-mî-o, Luminatu-mî-o, Strălucitu-mî-o, Cu mătura ura măturatu-o, Departe dela mine depărtatu-o; De mâna dreptă m’a luatu, Pe călii galbenii m’a ’ncălicatu, Flueraşii de argintii In mâna dreptă mî-a pusîi, Plueraşu de aurii In mâna stângă mî-a pusii: Când trîmbiţam, Când buciumam Şi când fiueram, Tote dragostile s’adunâ, De capulu meu se lega Şi me desmîerdâ. Ura să se ducă pe capulu aceluia, Care mi-a dat’o Şi mi-a aruncat’o. Eu să remânii curată Şi luminată Cum sunt dela D-deii lăsată, De tdtâ lumea n seină băgata: Obset'mţhmi. Acesta desfacere, cu lesă dela o româncă din Pătrăuţii, satu nu departe de oraşulu Suceva, mi-a trimis e d-lu Vasile Turturenu. Fata, care cugetă că cutare vrăjitore sau altu cine-va i-a făcuţii ca să n o iubescă şi să n o joce feciorii, voinclti a depărta dela sine ura cu care a foştii încărcată şi a face ca feciorii, şi mai cu semă iubitulii ei, care a lăsat o, din noii şi cu mai multă tragere de inimă s’o iubescă, trebue mai înainte de tote să caute ore-cari obiecte, şi anume: trei potcove de calu şi şese bucăţele de ferii, tote acestea să fie găsite; apoi o pană de păunii, o bucată de argintii, adecă unu puişorii 134 sau unu inelă, mătase roşie, busuiocii, noue stra-chine, noue căţel de usturoiă, noue fire de tă-mâe şi noue fire de piperii. Avendă tote obiectele acestea strînse la unu locă, iea unu vasu curată şi se duce cu dînsulă într,’o Mercure sau Vineri singură, sau şi cu altă fată, cliua ori nop-tea, la unii părî£, unde scie de mal înainte că se află vre-ună înrtejti, adecă unde se învîrtesce apa. Din vîrtejulă acesta iea apoi apă neîncepută -4 se întorce cu dînsa acasă. Pe cale, atâtii când se duce la părîă, eâtii şi când se întorce cu apa, caută ca să nu se uite de felii înapoi, nici să nu vorbescă cu nime, căci cum se va uitâ sau va vorbi cu cine-va, desfacerea nu e de nici unu folosii. După ce a sosită acasă, pune vasulă cu apa neîncepută într’ună locu ascunsă, şi acolo îlă păstreză ea până ce înnopteză. După ce a înnoptată, începe apoi a desface şi a fărmecâ. Desfacerea se face de trei ori în trei seri, saă în trei nopţi după olaltă. Şi se face tot-deauna când nu e nime în casă, ci numai singură acela care îşi desface. De aceea se ^ice că este cu multă inaî bine, când farmamna saă farmazoncxi desface cam pe la miedulă nopţii. Dacă fata, care-şi desface şi în acelaşi timpă îşî face pe dragoste, voesce să descânte în trei seri, atunci împarte apa adusă în trei părţi egale, o tornă în trei strachine şi tustrele strachinele le pune apoi pe vatră. Dusuioculă, mătase, pana cea de păunii şi argintulu le legă la unu locu şi-şî face dintr’în-sele unu struţii sau buclietu. Face apoi locti în mijloculă jăraticului din vatra focului şi pune acolo o potcovă, doue bucăţele de feru, trei fire de tămâe, trei căţei de usturoiu si trei fire de piperii. După acesta iea struţulă, şi muindu-lii în una dintre cele trei strachine cu apă şi pur-tându-lă neîncetată prin apa acesta, rostesce versurile de mai sus ale desfacerii. In modulă acesta descântă şi farmecă ea fiecare strachină câte de trei ori după olaltă, purtând ii neîncetată apa dintr’însele cu struţulă. După acesta scote potcova din vatra focului şi o aruncă în strachina cea d’întâi descântată, iară în cele-lalte strachine cele doue bucăţele de feră. Daca voesce să desfacă numai într’o singură seră, pune apa neîncepută în noue strachine, a-runcă în jăratecă trei potcove, şi din tute cele-lalte 136 A obiecte pune în vatra locului întreiţii pe atâtea pe câte pune când are să descânte în trei seri. Făcendă acesta, pune după desfacere potcovele în trei strachine, cari s au descântată mal întâi, iară în cele-lalte strachine pune bucăţelele deferă. După ce, în modulă acesta, a descântată pe rendă fîe-care strachină şi în lie-care a pusă o-biectele arătate, face semnă ca să între în casă mama saă o soră a el mal mare, nici odată însă mal mică; apoi se desbracă de haine şi se vîră într’ună c-iubără, care de mal nainte e adusă şi pusă în mijloculă casei. Mama saă sora sa, adecă cine a intrată în urma semnului dată în casă, apucă strachina cea d’întâî descântată şi fârmecată, şi apa dintr’însa i-o tornă pe capă, apoi dintr’a doua strachină, dintr’a treia, şi totă aşâ până ce sfîrşesce de turnată apa din tote străchinele'. Pe când i se tornă apa din strachine pe capă, se dice că fata, care-şl desface de ură şi-şi face pe dragoste, nu e bine nici de cum să se spele, ba nici măcară să se atingă cu vre-ună degetă, ci să se lase aşâ după cum o spală apa ce curge din strachină. După ce i s a turnată apa din tote străchinele pe capă, ese fata din ciubără afară şi se îm- 137 bracă; iară apa, în care întracestii modu s a scăldată, o tornă într’o 61ă nouă. Iea apoi din vatra focului piperulu, usturoiului şi tămâea, şi le pune în 61a cu scăldătorea. Trage după acesta mai mulţi cărbuni aprinşi, şi aruncându-i şi pre aceştia în 61a cu scăldătorea, dice : înfocată, Pipăraţii. IJâluroiatii Tămâiatii, Inlîeratu Potcovitul, Pe capulu aceluia ce mi-a datu. Ea mi-a datu Numcratu, Eli îi dau nenumăraţii! Ola cu scăldătorea şi cu tote cele-lalte obiecte aruncate într'însa se pune în urmă în tindă după uşă, sau şi în altu locui, unde pute sta peste nopte neclintită. A doua di însă, fata care şi-a desfăcută de ură şi totu odată şi-a fâcutu pe dragoste, o iea până în diuă, şi ducendu-se cu dînsa până la unu părîîi, o isbesce cu apă cu totui în albia acestuia. Când apa din 61ă ajunge la o mură, chiar şi mora se strică, aşa putere mare are ea. Intorcerea urmei. De-î făcuţii de bărbaţii Curaţii, Necuraţii, Sarâ-i ochi! lui din capii, Să-i pice totu perulii Ca fuiorulii, Să-î crepe boşele, Să-i pusce pişatulii, Să plângă după dînsele. De î făcuţii de femee Curată, Necurată, Să-î saie ocliiî ei din capu; Să-i pice totii perulii Ca fuiorulii, Să-i crepe ţîţele, Să-î pusce laptele, Să plângă după dînsele. De-i făcut de fată Curată, Necurată, Să-î saîe ochii eî din capii, Să-î pice totu perulii Ca fuîorulii, Să-î crepe pulpele, Să-î pusce sângele, Să plângă după dînsele. De-î făcuţii de văduvă Curată, Necurată, Să-î saîe ochii eî din capii, Sâ-î pice totu perulii Ca fuîorulii, Să-î crepe mânele, Să-î pusce sângele, Să plângă după dînsele. Cine-o făcuţii c’o mână Eii desfăcu cu două, Cine-o făcuţii cu două Eii desfăcu cu trei, Cine-o făcuţii cu treî Eii desfăcu cu patru, Cine-o făcuţii cu patru Eii desfăcu cu cincî, Cine-o făcuţii cu cinci Eu desfăcu cu şese, Cine-o făcuţii cu şese Eii desfăcu cu şepte, Cine o făcuţii cu şepte 140 Eu desfăcu cu optu, Cine-o făcutu cu optu Eu desfăcu cu noue, Cine-o făcuţii cu noue Eii desfăcu cu-a mele cu amendoue, Cine-o făcuţii cu dece Manele să-î sece, Limba să i se lege, Să nu potă mai mulţii nimicii direge. N. să remâe curaţii Şi luminaţii, Cum e de Dumnedeu lăsaţii Şi de popa botezată, Ca sorele ’n seninii In vecii veciloru, amin! ObservaMuni. y Acesta desfacere, care în acelaşi timpu se pot-e numi şi vrajă, pentru că e menită nu numai a desface, ci totti odată şi a face reu, însăşi făr-mecătorea, o româncă din Vatra-Dorneî, care mi-a dictat’o, mi-a spusu că se numesce Intorcerea urmei. Dacă cine-va, după credinţa poporului, a călcaţii într’o urmă rea, peste nisce aruncături sau făcături vrăjite, şi din causa acesta au începută 141 să-iu doră piciorele aşa de tare, că numai de abia se pote urni dintr’unu locu în altulu, sau chiar de felii nu se pote urni, cu nimicii nu se pote asă de iute si de usoru vindecă ca cu desfa-cerea acesta. Fărmecătorea iea noue căţei de usturoiii, noue fuşti sau fi şti (seminţe), cari se făcu pe vîrfulii codiloru dela usturoiulu de tomna, noue fire de craii de primă-vară, noue grăunţe de ordii, noue fasole (fansule), noue fire de piperii, noue grun-dişori de tămâc, noue fire de semînţă de cânepă şi noue cărbuni aprinşi într unii liârbu. Apoi din fie-care felu pune la unii locii numai câte trei, şi le legă într’o hârtie saii în altă ceva ca să se ţie la unii locii. După acesta iea maiulu de bătuţii cămeşile şi unu cuţitu şi se duce într’unii locu undo nu umblă nime, într’unu cornii de grădină sau aiurea. Acolo ajunsă, pune piciorulfi drepţii pe pămîntii şi cu cuţitulu desemnă pă-mîntulu câtu ţine talpa piciorului. Apoi, după ce desemnă loculii, scote urma, adecă pămîntulii însemnaţii afară. După acesta pune seminţele în loculii urmei, întoree urma, adică glia săpată în forma urmei, şi o pune cu călcâele spre degete şi după acesta bate cu mai ulii seminţele puse 142 în urmă, adecă peste glia pusă întorsu, şi după ce bate urma cum se cade, rostesce versurile desfacerii arătate mai sus. Prin desfacerea şi procedura acesta se crede că celii bolnavii în scurtu timpii trebue să se vindece. Desfacerea ursitei. Eu nu tragă cepurile, Ci eu tragu gîunghiurile, Aruncăturile Şi făcăturile Din capulă lui N., Din grumazu, De sub grumazu, Din pîeptă, De sub pîeptu, Din spate, De sub spate, Din inimă, De sub inimă, Din mânurî, De sub mânurî, Din deşertă, De sub deşertă, Din coste, De sub coste, Din picîore, De sub picîore, 144 ^Din şezuţii, Din născuţii. Amu le-am trasu Şî-afară le-am scosii, Din tote vinele Şi clin tote închieturile, Din mii şi sute De vînuţe, Din doue-decL De deiretuţe. Din mii şi sute De închieturele, Din cloue-clecî De degeţele. Din tote le-am traşii, Pre tote le-am scosii, Şi le-am suciţii, Şi le-am învîrtitu Pe capulu cui le-o mânatii, Pe capulu cui le-o ţipaţii, Pe tote mădulările lui. Pe totă carnea lui Şi pe totii trupulii Iul. N. să remâe curaţii, Luminaţii, Cum Dumnedeu l’o lăsatul ObservaMum. Dacă vre-o femee are mânie nedumerită asupra 145 altei femei sau asupra unei fete, atunci nu odată se întîmplă că-î face pe ursită ca să moră. Ciu-dosa şi reutăciosa femee se duce adecă în pădure, caută unii butucii uscatu şi ceva rădicaţii cu unu capetă dela pămîntă, şi-lu îmbracă cu o cămeşă femeescă, îlă încinge cu o fustă, catrinţă sau prigitore, şi îlu îmbrobode, dacă aceea, căreia voesce să-î facă pe ursită, e nevastă, cu o mâne-ştergură şi cu fesfi pe de dcsubt, iar dacă e fată îlu îmbrobode cu unu tulpanu, în scurtu îlii împodobesce cu tote vestmintele pe cari le întrebuinţeză femeile şi fetele spre îmbrăcare. După ce a îmbrăcată butuculă în chipulă cum s’a arătată, îlu legă de jură împrejură cu o aţă, bate apoi peste cămeşa de pe dînsulă unulă saă şi mai multe cercuri de lemnă saă, dacă are la îndemână, şi de feră, pre cari le întăresce şi în-ţepenesce apoi din tote părţile cu pene de lemnă. anume ca să nu potă căde de pe dînsulă. Alte femei reutăciose, din contra, ducendu-se în pădure, mai alesă pe la Sân-Georgiă, legă o sumă de copaci saă şi crengi verdî, cu felurite aţe, şi după aceea, bătendă pene de lemnă într’însiî, dică: Cum se lega copacîulu cu aceste aţe io 146 Şi se bate de jurii împrejură cu pene, Aşa să fie şi N. încurcată Şi legată, Să nu se potă Mărită după N. Iar N. să nu potă Luă altă fată, Afară de mine! Sau, dacă se face tn numele alteia: Afară de N. N. Altele se ducu în pădure, caută o tisitură saii o trupină mai grosă şi maî înaltă, o îmbracă ca pre o fată sau nevastă, apoi începu a bate într’însa cuie saii pene de lemnii orî şi fuse, de regulăşepte la numerii, dicendu la fîe-care batere: Cum întră fusele In vîrvulu trupineî, Aşa să între gîunghîurile Şi aculu morţii In N. cea urîtă, Căreîa-î făcu pe ursită! Baterea cuieloru, peneloru sau a fuselorii în tisitură şi cercuirea butucului cu cercuri, însemnă 147 ca aşa s’o înţepenescă junghiurile pe aceea, care a fostă sorocită să moră. Făcendu-se acestea, se elice şi se crede că aceea sau acela, căruia i s’a făcută pe ursită, îndată cade la zăcare şi nu multu după aceea pote chiar să şi moră în cele mai crâncene dureri, dacă nu se află cine-va care să-î desfacă, sau dacă nu se nimeresce cine-va, care celă puţinii să taie cercurile de pe butucii şi să rupă cuiele înfipte în tişitură sau trupină. Dreptu aceea bărbatulu sau femeea, care crede că i-a fâcutu cine-va pe ursită şi din causa a-cesta s’a bolnăvită aşa de tare, se duce, dacă mai pote, la unu butucii saii tumurugu putregăiosii şi prinde a trage câte unu cepii dintr’însulă, rostindă în acelaşi timpu versurile desfacerii de mai sus. Neputendă celu ursită să se ducă singură, atunci, după cum mi-a spusă o româncă din Vatra-Dorneî, care mi-a dictată desfacerea acesta, e bine să se ducă altă cine-va în loculă luî şi să desfacă acela pentru dînsulă. Intorcerea ursitei. Ho! Căpitane, Antone! Ce-aî venitu, ce câţi? Cine te-o trimesu? înapoi să mi te’ntorcî Pe capulu cui te-o trimesu Că tu te-aî grăbitu Şî-aî venitu Cu 99 de plăîeşî, Cu 99 feciori viteji, Reî şi mânioşi, Tare fioroşî, Grozavi Şi nemilostivi, Cu apa Iordanului Nespălaţi Şi cu botezulu Domnului Nebotezaţi, Cu mirulu nemiruiţî, Cu pecetea nepecetluiţi, In numele Domnului 149 Nenumiţî; Ş!-aî venitu la N. Şi-Iii năcăjesc!, Şi-Iii chinuescî, Şi-Iii trudesc!, Şi-Iii muncesc! Prin pîele, Pe sub pîele, Prin peliţă, Pe sub peliţă, Prin carne, Pe sub carne, Prin ciolane, Pe sub ciolane, Prin meduvă, Pe sub meduvă. Să îeşî, să îeşî, Cu toţi ce! 99 de plăîeşî, -Şi să mi te depărtez!! Că tu de nu me-î ascultă Şi de nu mi te-î depărta, Maici! Domnuluî m’oiii rugă, Şi tu înapoî te-î înturnâ, Şi totă truda ta De geaba că ţî-a sta, Că a! te! Plăîeşî reî, Mânioşî, Fioroşî, Grozav! 150 Şi nemilostivi, Cu apa Iordanului Nu-su spelaţi Şi cu botezulu Domnului Nu-su botezaţi, Cu mirulu nu-su miruiţi, Cu pecetea nu-su pecetluiţi, In numele Domnului Nu-sii numiţi! Şi eu iarăşi oîu stă Maicii Domnului m’oîu rugă Şi Maica Domnului v’a mână Pre sfinţii archangeli Mihailii Şi Gavrilu Cu 99 de cete de ângerî Buni, blând! şi vrednici, Şi puternici, Isteţ! Şi ’nţelepţi, Voioşi, Frumoşi Şi miloşi, Cu apa Iordanului Spelaţî Şi cu botezulu Domnului Botezaţi, Cu mirulu miruiţi, Cu pecetea pecetluiţi, In numele Domnului 151 Numiţi. Şî-aceîa orii veni asupra ta Şi la gonă te-oru lua, Şî-oru goni unulu pe trei-decî, Trei pe noue-cleci De aî tei Plăieşî reî. Şi mi î-orii lua Şi î-orii alunga Prin nouri, Pe sub nouri, Prin vesduhu, Pe sub vescluhu, Prin mare, Pe sub mare, Unulu pe treî-clecî, Trei pe noue-ciecî, Şi î-orii face colbii, Cenuşă şi pravii, N. să remâe curaţii Şi luminaţii, Ca de Dumnedeii sfîntulii daţii, Ca argintulii strecuraţii, Ca aurulii de curatu, Ca sorele pe seninii, Să nu remâe ’n el ii boia Gîunghîu şî-ameţelă, Ură Şi pocitură, Săgetă şi faptii reii 152 In totii trupulu seu, Nici câtu îi unu grăunte de macu In 44 de părţi despicaţii, In mare aruncaţii. Să peră cum pere Stupitulu în cărare Şi bruma de sore. Desfacerea dela mine Leculu dela Dumnezeu! Observaţimii. Desfacerea acesta, care se întrebuinţeză şi ca descântecU de pocitură, mi-a comunicat’o d-lu Pan- craţiii Prelipcenu, înveţătoru superiorii în Şcheia, căruia i-a dictat’o tatălui seu Toderu Prelipcenu, agricultorii din Satulu-mare, comună în distric- tulu Rădăutuluî. > Dacă vre-unei neveste sau fete, bărbaţii sau feciorii i s’a făcuţii ele cine-va pe ursită, sau dacă a foştii de cine-va pocitu şi din causa acesta s’a bolnăvită, ori dacă o personă e cuprinsă de vre-o altă bolă necunoscută, atunci se întrebuinţeză desfacerea sau descânteeulu acesta, care, după credinţa poporului, e folositorii pentru ori-ce bolă, în deosebi însă pentru cei despre cari se 153 presupune că le-ar li făcutu cine-va pe ursită. Fărmecătorulu sau fârmecătorea, descântăto-rulu sau descântătorea rostesce de trei ori versurile acestei desfaceri asupra celui bolnavu, şi după fie-care rostire stupesce în crucişii jos în aproprierea celui bolnavu. Intorcereci aruncâitarei. Sa luaţii N. cle-acasă De clupâ masă, Mândră şi frumosă Rumenă şi voîosă, La valea de mirii Cu ţermurci (1) de vinu Şi cu prundii De grâu mărunţii. Ca să se spele, Să se limpadă, (2) Să se curată (3) De tote aruncăturile, De tote făcăturile, De totii faptul ii, De totii ţipatulu, De gară, De strigare, De cârscarc, (4) De urgie De mânie, De năpaste, 155 De vorbe slabe, De tote aruncăturile, De tote gîunghîurile, De tote săgeţile, De tote răutăţile; Să se spele, Să se limpaclă, Să se curată, Să remâe curată Şi luminată Cum e de Dumneijeu lăsată Şi de popa botezată. N. a gândiţii, A socotită, Că nime’n lume n’o vede, Nime’n lume n’o aude. Dar a vedut’o Şî-a audit’o Maica Domnului Din porta ceriului; Şi cum a audit’o, Cum a vedut’o, Pe scară de argintă S’a scoborîtă, Pe scaună de aură a şedută, Mândru o a întrebată Şi î-a cuvîntată: — N. unde te-aî luată, Unde-aî apucată De-acasă 156 De după masă, Mândră şi frumosă, Rumenă şi voîosă? — Of! Maică curată, Maică precurată! M’am luaţii de-acasă De după masă Mândră şi frumosă, Rumenă şi voîosă, Pe calea drăgăstosă, Să me ducii la valea de mirii Cu ţermura de vinii Şi cu prundu De grâu mărunţii, Să me spălii, Să me limpedu, Să me curătii De tote aruncăturile, De tote făcăturile, De totu faptulu, De totii ţipatul ii, De* gară, De strigare, De cârşcare, De urgie, De mânie. De năpaste Şi de tote vorbele cele slabe, De tote aruncăturile, De tote făcăturile, 157 De tote gîunghîurile, De tote săgeţile, De tote răutăţile; Să me spălii, Să me curătu, Să me limpădii, Să remânu curată Şi luminată Cum sunt de D-(Jeu lăsată Şi de popa botezată! — N. stăî, nu te duce La valea de mirii Cu ţermura de vinii Şi cu prundu De grâu mărunţii, Că valea de mirii Cu ţermura de vinii Şi cu prundu De grâu mărunţii E de D-(jleii dată Şi lăsată. Eii de mâna dreptă te-oîii lua, In fântâna lui Iordanii te-oîii băga, Mândru te-oîii scălda, Frumoşii te-oîii spăla De aruncătură, De făcătură, De totii faptulu, De totii ţipatulii, De tote gîunghîurile, 158 De tote săgeţile, De tote răutăţile; Te-oiu scălda, Te-oiu spelâ De gară, De strigare, De cârşcare, De urgie, De mânie, .De năpaste, De vorbele cele slabe; Te-oiu scălda, Te-oiu spelâ, Te-oiu curăţi, Şi te-oiu limpezi, Să remâî curată Şi luminată, Cum escî de D-(jleu lăsată Şi de popa botezată; Cu cămeşă de cinste te-oiu îmbrăca, Cu cisme de cinste te-oiu încălţâ, Cu brâu de cinste te-oîu încinge, Buciumă de. aură îndată ţi-oîu pune, Trîmbiţă de-argintă în mână ţî-oîă da, Cu bucîumulu îi buciuma, Cu trîmbiţă îi trîmbiţâ, De-a lungulă satului te-î lua, Câte crăese, Câte ’mperătese, Copn în scăldme (5) î-oru lăsa, 159 La terestră orii alerga, Ceea pe ceea s’oru întrebă: Ce crăesă, Ce ’mperătesă? . Că nu-î crăesă Nici împerătesă, Că-î N. cea frumosă, Dintre tote fetele Şi nevestele Cea mai alesă; Că-î N. cea iubită, Cu miere ’ndulcită, Şi poftită Şi numită, De cinste, De bune cuvinte, La totu norodulu înainte; Numită Şi poftită Cu cuvinte bune, Cu păhare pline ! Observaţiuni. Fărmecătorea, o româncă din Vatra-Dorneî, care mi-a dictată desfacerea respective farmeculu acesta, mi-a spusă că elă e de mare folosă, mai cu semă pentru acele fete saă neveste tinere, despre 160 cari se presupune că cutare vrăjitore le-ar fi aruncată ceva în cale şi din causa acesta nu numai că s’aă bolnăvită, dar li s’a luată încă şi din frumuseţe şi din dragoste. Fărmecătorea aduce mal întâi apă curată şi neîncepută într’ună vasă noă, şi cum ajunge cu dînsa acasă, o pune cu vasă cu totă pe masă. După acesta, punendă busuiocii şi argintii în vasulă cu apă şi umblândă cu degetele printr’însulă, începe a rosti versurile ce s’aă reprodusă mai sus. Iar după ce a sfîrşită de rostită versurile, spală cu apa fărmecată pre cea bolnavă pe capă şi pe la tote închieturile, şi dacă mai rămâne apă, o o aruncă pe casă. Prin recitarea versuriloră acestora şi prin spălarea cu apa cea descântată, cugetă bolnava nu numai că se însănătoşeză, ci încă că devine mal plăcută şi mal frumosă de cum a fostă mal nainte, şi că cel ce aă urît’o începă iarăşi a o îndrăgi şi iubi. Note. (1) Ţermură, în locu de fer mu, e usitatu mai cu semă în descântece şi farmece. (2) Limpadă, în locu de limpedescă, e ună provin- 161 cialismu, întrebuinţate asemenea maî multu în descântece, farmece şi desfaceri, iar în vorba de tote dilele se aude maî raru. (3) Curată, în locu de curăţescă, în forma acesta se aude adese-orî şi în vorba de tote dilele. (4) Cârscare dela a cârscă, a strînge măselele şi dinţii la unu locu, ca aceştia să producă unu sunetu. In unele locuri din Bucovina se întrebuinţeză maî desu crâşcare dela a crâşcă. (5) Apa în care se scaldă copiiî cei micî, se nu-mesce în unele părţî ale Bucovineî scăldusă sau scăl-duşcă, iară în alte părţî scăldâtore. Celu maî respânditu cuvîntîi este însă celu din urmă. 11 De făcătură. Sinecatu-m’am, Mânecatu-m’am Desdemineţă, Sculatu-m’am Şi purcesu-am Pe cale, Pe cărare, Şi m’am dusu, m’am duşii Până ce-am ajunsii La merulii celii albii, Cu totului albii, Cu trupina albă Şi cu coja albă, Cu crengile albe, Cu frunzele albe, Cu florile albe, Cu merele albe, Cu toţele albe. 163 Acolo erau adunaţi Strigoi şi strigoice, Moroi şi moroîce, Smeî şi smeoice, Pricolici şi tricolice. Numai Irodianca nu era, Numai ea singură lipsiă. Dară a veniţii şi ea; Şi cum a veniţii In cale că m’a opriţii, De piciore m’a împiedicaţii, De mână m’a luaţii, In şanţii m’a prăvălită, Cu spini m’a acoperită. Eă am prinsă a mc cânta, A me văerâ Şi-a me văetâ, Şi din gură a striga: — Aşteptă, Irodianca, aşteptă, Şi’napoi te înderaptâ, (1) Că de nu ti’ndereptâ Cuţită îă mâni că ţî-oiă da, Cereală (2) roş’oîă lua, Peste mijlocă te-oîă lega, Şi’ndată mi te-oîă mâna Pe capulă cui te-o trimisă! Şi multe altele-am mai clisă. Dar nime nu m’o vedută, Nime nu m’o auclită, Numai Maica Domnului ___164 Sus din porta ceriului. Şi ea cum m’o auclitu La mine s’o repedită Şi din gură mî-o vorbiţii: — N. de ce te văerezî, De ce mi te căinezi? — Da cum nu m’oiă văerâ, Şi cum nu m’oiii văetâ, Că m’am sinecată, M’am mânecat ii Desdemineţă, M’am sculată Şî-am purcesă Pe cale, Pe cărare, Şi m’am duşii, m’am dusă Până ce-am ajunsă La merulă celă albă, Cu totului albă, Cu trupina albă Şi cu coja albă, Cu crengele albe, Cu frunzele albe, Cu florile albe, Cu merele albe, Cu totele albe; Acolo eraă adunaţi Strigoi şi strigoîce, Moroi şi moroîce, Smeî şi smeoîce, 165 Tricolicî şi tricolice, Toţi erau adunaţi, Numai Irodianca nu era, Numai ea singură lipsîâ; Dară a venită şi ea; Şi cum a venitu, In cale că m’a oprită, De picîore m’a ’mpîedicatăy De mână m’a luată, In şanţă m’a prăvălită, Cu spini m’a acoperitul —Taci N. nu te văerâ, Nu mi te maî văetâ, Din gură nu maî striga, Că eu mi ţî-oîu ajută, Din pată că te-oîu rădică, Şi cum aî fostă maî nainte Îî fi şi de acu ’nainte, Sănetosă Şi voîosă, Că te-oîu însănetoşâ, Şi tu-î remânea Curată, Luminată, Ca argintulu strecurată-, Ca aurulu de curată, Ca sorele de luminată, Ca sorele pe senină, Ca mă-ta când te-a născută. Răulă şi faptulă să peră, 166 Făcătura să resperă Cum pere spuma pe mare, Stupitulă în cărare Şi bruma de sore! Nu rămână bolă şi răă In totu trupulă teu, Nici câtă unu firii de macă In 44 despicată Şi’n mare aruncată! Observaţiuni. Desfacerea acesta, dictată de Toderu Prelip-cenu, agricultoră în Satulă-mare, districtulă Ră-dăuţuluî, şi comunicată de d-lu Pancraţiu Prelip-cenu, se repeţesce de trei ori şi se suflă dela bolnavă stupindu peste umerulu stângă ală acestuia. Note. (1) A se înderepta — a se întorce îndereptă. (2) Cereală se numesce în Bucovina ună sacă mică de pesce, care are formă patrunghiulară şi care e prinsă încrucişă de cornurî cu doue arcuri de nuele. Cereală se mai numesce încă şi o jirebie de tortă, cu care se cercă colorea cea roşie ce-o facă femeile spre a colora diferite scule. 167 Sub cereala din desfacerea de faţă se înţelege cereala din urmă. Cu cereala de prinşii pesce se afumă omenii de friguri, iar cereala de torsu se întrebuinţeză la diferite descântece şi desfaceri. Desfacerea făceturei. M’am mânecatu, M’am sinecatu, De-astă demineţă m’am sculatu, Cofiţă de brăduţii în mâni am luaţii, Pe drumulu lui Traîanii Am plecatu, La fântâna lui Iordanu Am alergatu, Totu oftându Şi suspinându Să me spelu, Să me curăţescu, Să me limpedescu De ură, De făcătură, De casă, De masă, De vecini, De străini, 169 De duşmani, De tirani, De fapt ii Şi de daţii, Să se ducă pe capulii cui mi-o daţii. Nime nu m’o vedutii, Nime nu m’o audiţii, Numai Maica Domnului Sus din porta ceriului; Numai ea că m’o vedutii, Numai ea că m’o audiţii Şi din gură mi-o vorbiţii: — Unde te duci N. oftândii, Unde mergi tu suspinândii ? — Ia me ducii şi eu Pe drumulu lui Traianu, La fântâna lui Iordanii, Să me spelii, Să me curăţescii, Să me limpecjlescii De ură, De fâcetură, De casă, De masă, De vecini, De străini, De duşmani, De tirani, De faptii Şi de daţii 170 Să se ducă pe capulu cui mî-o datu — Taci N. nu ofta, Nu mai suspina, Că eu de tote te-oiu spelă Pe păreu le-oîu aruncă . . . Mâna dreptă ţî-oîu luă, Bucîumu de auru că ţî-oîu dă Mâna stângă ţî-oîu luă, Trîmbiţă de aurii ţî-oîu dă; Bucîumulu a bucîumâ, Trîmbiţă a trîmbiţă, Totă lumea s’a sculă Şi spre tine-a alergă Cu cuşmele ’n mâne, Cu păhare pline, Şî-alergândii a întrebă Şi din gur’a cuvîntă: — Ce domnă, Ce cuconă? Ce ’mperătesă, Ce hătmănesă? — Că nu-î domnă, Nicî cuconă! Nu-î împerătesă, Nicî hătmănesă! Că i N. cea frumosă, Cu luna ’n pîeptu Cu sorele ’n faţă, La lume, la norodu cu dulceţă, Ca sân-sore ___171 Când resare, Şi ca luna când depune, Să fie dragă la ori-cine! De mâna dreptă mî-o luaţi, La cinste, la dragoste-o purtaţi Iar tu ură Şi făcătură De casă, De masă, De vecini, De străini; De duşmani De tirani, Şi tu faptu, Şi tu datu Ieşiţi, Periţî Din vederile ochiloru, Din audulu urechiloru, Din faţa obrazului, Din sgârcîulu nasului, Din pîeptu, De sub pîeptu, Din inimă, De sub inimă, Din maţe, De sub maţe, Din tote cîolănelele, Din tote ’ncheîeturelele! N. să remâe curată 172 Şi luminată, Ca argintulu celu curată, Ca aurulu strecurată, Ca mă-sa când o făcut’o In diua ’n care-o născut’o, Ca ţîţa prunciloră, Ca laptele junciloră, Ca tămâia popiloră, Ca vinulă domniloră, Ca piperîulă Greciloră, Ca sarea berbeciloru. Cum nu pote popa’ntrâ In sărbători, Dumineca, In biserică fără vinii, Fără prescure Şi fără tămâe, Aşa să nu potă nici flăcăii (Sau fetele) Fără de mine! Observaţiuni. Desfacerea acesta mi-a dictat’o Maria Lăcătuşii din Calafindescî, satu în districtulu Şiretului. Fata, care voesce să fie iubită, se scolă într’o Duminecă des-demineţâ, până ce nu se scolă încă nime, şi ducendu-se la unu părîu începe a se spelâ 173 într’însulu, rostindu în acelaşi timpii cuvintele de mai sus. Dacă în vre-o casă e traiu reu, atunci gospodina casei respective, sculându-se des-demineţă şi luându o bucată de mămăligă în mână, se duce asemenea, ca şi fata care voesce să fie iubită, la unu părîu, şi spelându-se rostesce şi ea cuvintele de mai sus, în speranţă că bărbatulu eî de aici nainto va iubi-o şi ori-ce neînţelegere şi certă va dispăre din casă. Intorcerea făcetiireî. M’am sinecatu, M’am mânecatu Pe cale, Pe cărare. M’am porniţii Şi m’am întîlnitu C’o căţea linsă, Prelinsă, Cu gura căscată, Cu limba ’nbălată. — Unde-apucî, Unde te duci, Tu căţea linsă, Prelinsă, Cu gura căscată, Cu limba ’nbălată ? — Că eu apucii Şi me ducii 175 Unde oîu găsi, Unde-oîu nimeri Casă cu ură Şi cu făcătură, Şi cu scârbe rele, Şi cu valuri grele ! — Tu căţea linsă, Prelinsă, Tu sciî de tote adusăturile, De tote făcăturile, De tote pusăturile, Din talpa casei Până' ’n vîrvulii casei, Din vîrvulu casei Până ’n talpa casei. Tote făcăturile, Tote pusăturile, Tote adusăturile Te grăbesce şi le-adună Şi le ie'n gură Şi te du la cea haită de câne, Care are ură pe mine, Care mî-a făcutu, Şi le dă pe capulii eî. Te silesce Şi pe uşă le vîresce ; De nu pe uşă, pe ferestă; De nu-i încăpe pe ferestă, Prin vîrvulu casei ; Şi le pune’n salăriţa cu sare, 176 In blidulu cu mâncare, In patulu cu culcare, In bucăţica cu îmbucătură, In lingura cu sorbitură. Te silesce Şi maţele-î sboresce (1). De-su dela nevastă cu casă, In faţă le siclesce (2), In năframă le ’nvelesce ; De-su dela văduvă grasă In faţă le şiclesce, In ştergariu le’nvelesce ; De-su dela fată, In cosiţă le’nvelesce Şi’n faţă le şiclesce; De-su dela bărbaţii In faţă le şiclesce, In pălărie le’nvelesce. Eu să remânu vişinii înflorită De la munte coborîtu Şi spre sore răsăriţii, Cu vinu roşu stropită, Cu miere îndulcită, De toţi înădrăgită ; Da ea (3), doşniţă (4) spurcată, Sub gardu aruncată, Mătură părăsită Pe uliţă ăsvîrlită, De toţi f>orciî giizuita, (5) De totăy lumea urîtă ! Observatkmî. 5 Desfacerea acesta mi-a trimis’o amiculu meii d-lii Y. Turturenu, iar d-sale i-a dictat’o o româncă clin sătulii Pătrăutu de lângă orasulii Suceva. Fata, care crede că altă fată sau nevastă sau şi altulii c.ine-va i-ar li fâcutu ca să nu fie iubită şi jucată de feciori, voindfi a întorce acesta făcătură pe c-apulu aceluia care i-a fâcut’o, aduce intr’o oii de fruptu apă neîncepută, şi punendii într'însa busuiocii, o descântă, rostindu versurile de maî sus, iar după acesta se spală pe obrazii, şi apa ce maî remâne o aruncă într’unu locu curaţii. Unii fragmenta alii desfacerii acesteia, culesu din Sân-Georffid în Transilvania, se începe în ur-mătorulii moclu : Covăţea, covăţea! Tu eşti mare căţea. Eu te-am ţinuţii Covăţea curată, Tu eşti căţea turbată. Cu coda rădicată, Cu gura căscată . . . 178 Note. (1) Verbulă acesta a sborl nu l’am auditu până acuma nici odată; pote că este prescurtată din sborşl, sau pote că e unu archaismă vechiă compusă din cx şi bort. (2) Verbulă sicii e usitată atâtă în unele părţi ale Bucovinei, câtă şi ale Transilvaniei. In Bucovina se întrebuinţeză mai multă cu privire la peră: ficfcsctf perulti, adecă se face lipiciosă şi greţosă. lT Aici se înţelege, femcea, care a făcută lele! casă nu fie iubită şi jucată de feciori. (4) Sub cuvîntulă cloşniţâ se înţelege cuibulă saă pătululă în care clocescă cloşcele. (5) Verbulă a guzul, în locă de a rimă, a scurmă, mi-a fostă până acum cu totulă necunoscută. Spălarea lirei. — Dună Je mine ţa, iaiilânilâ Mândră şi frumosă! — Mulţămescu dumitale, Jupânesă Iordănesă! Dar ce-aî venitu cu jiipânulu Iordanu Aşa de mândru şi frumosă? — Dragă fântâniţă Mândră şi frumosă! Eu n’am venitu nici să te beii Nici să te mănâncă, Cî-am venitu ca să me bagi în tine Şi să me speli pre mine De ură, De gură , Şi de făcetură, / De datu, De faptă Şi de aruncată, De crâşcare, De făcare 180 Şi de urîtulu eelu mal mare; Să me speli, să me curăţescl, Cum spală apele curgetore Şi mergetore Tote malurile Şi tote petrile Şi tote rădăcinile; Să me speli şi să me faci Cum maica m’a făcutu, Să remânii curată Şi luminată, Cum sunt dela Dumnedeu lăsată ; Să me speli şi să me ’mbracî Cu cămeşă de drăgostele, Cu cîobote de săftiele. Şi să me scoţi afară pe disdelc; Să malegî dintre tote cele-lalte fete, Cum se alege păunulu din pene Şi busuîoculu din buruiene; Iar cele-lalte fete să şec^ă Pe lângă garduri sbtrUtf, Ca nisce tânjele pîrlite. Eli să fiu în totu locuiţi mal nainte, Eu să fiu ori şi unde mal sus, Cuvîntulu meu să fie mal pe sus Dintre toţi cei ce voru fi cu mine. Să fiu dragă ca stîntulu sore Demineţa când răsare!... Vine-unu juratu c’o jurătoie, Unii vornicu c’o vorniciţă, 181 Unii vătavu c’o vătăjiţă, Unu boeriii c’o boeriţă, Unii preoţii c’o preotesă, Unu împăraţii c’o ’mperătesă. Nu-î juraţii cu jurătoie, Nici vornicii cu vorniciţă, Nici vătavu cu vătăjiţă, Nici boeriu cu boeriţă, Nici preotu cu preotesă, Nici împi>rafii cu ’nperătesa. Că-î N. a lui N. cea frumosă, Că-î N. cea mai frumosă, Mai mândră şi mai alesă Dintre tote fetele Şi tote nevestele. Totă lumea peste gardii s’a uita Şi la mine-a căuta. Iar la Domni când voiii intra Cunună de aurii în capii i-a pica ^ Observctţiuni. Ilinca a Mielului Capra, ţigancă din satulu Stupea, care mi-a dictaţii desfacerea acesta, când face unei fete pe dragoste, desface şi farmecă în următorulii modil : Se duce des-demineţă, până nu resare sorele, _ 182 la o fântână, şi luându c’ună vasă apă dintr’însa, rostesce versurile desfacerii acesteia, şi apoi se întorce cu apa acasă. Apa acesta neîncepută trebue să fie forte curată, şi fănnecătorea, care o aduce, trebue să o aducă cu cea mai mare curăţenie, să nu se spurce de felu pe drumă, ci să mergă şi să vină smerită şi cu capulă plecatu spre pămîntă. Asemenea caută fârmecătorea ca, atâtă când se duce după apă, câtă şi când se hi-torce îndărăptă, să nu se uite de felu înapoi, nici să vorbescă cu cine-va, căci cum se va uitâ înapoi sau va vorbi cu cine-va, totu farmeculă n’are apoi nici unu efectu. După ce a sosită acasă, spală cu apa adusă pe fata, care-şî face pe dragoste, atâtu pe obrază câtă şi pe trupă, însă nu în jos ca de altă dată, ci- în sus spre creştetulă capului, rostindă în acelaşi timpă de trei ori după olaltă versurile citate. Iar după ce a gătit’o de spălată, apa ce a mai rămasă o aruncă într’ună locă curată, unde nu umblă nimeni. După acesta iea puţină miere, şi rostindă şi asupra acesteia versurile desfacerii, o descântă şi pe acesta. Cu acea miere fărmecată unge apoi 183 fata pe feciorulă pe care îlă iubesce şi pe care îlă doresce ea ca să-î fie bărbată. Se mai face desfacerea acesta încă şi în ur-mătorulă modă : Fărmecătorea iea mai întâi şi întâi ternă din urma piciorului drepţii ală unui cală şi ducen-d’o acasă, o pune într’o ulcică cu apă neîncepută, sau şi cu rachiu, ca să ferbă. In timpulă l'erberiî şi a rostirii de trei ori după olaltă a desfacerii, fărmecătorea caută ca ulcica să fie legată la gură cu o aţă. Cu o parte din apă sau din rachiu, amestecată cu ternă şi fărmecată, spală apoi fata pe feciorulu sau bărbatulă pe care doresce să-lu aibă de soţu, iar o parte mai mică i-o dă de băută. . E de însemnată încă şi aceea, că fata sau fărmecătorea, care este anume plătită să întorcă şi să farmece pentru dînsa, trebue să le facă tote acestea pe nesciute, ca feciorulu să nu pricepă de locă, căci cum va prinde de veste şi se va pricepe ce se lucră cu dînsulă, nu numai că far-meculă nu se prinde, dar pote încă să dea şi peste alte neplăceri, şi atunci totă munca e în zadaru. După ce, în modulă arătată, Va unsti cu miere şi 184 i-a datu să bea din băutura fârmecată, din mi-nutulu acela feciorulu, căruia i s au fâcutu tote acestea, se dice că umblă morţii după fata care i-a fâcutu. Şi de ar fi fata câtii de urîtă şi de slută, elu după nimene nu se bate aşa de tare ca după dînsa. încă o lămurire. Românii din Bucovina aii datină de a pune pe lângă fântânile lorii unii felii de îngrăditură pătrată, făcută şi încheiată din 12—14 bârnişore cioplite, cu puţinu ceva mai lungi de cum ţine zidulu fântâniloru. Acestă îngrăditură se numesce disclele. Tineretulu românii din Bucovina îndătineza mai tot-deauna şi mai aleşii vara de a jucâ afară, întrunii locu deschişii. Fetele cari nu jocă stau cam de comunii sub umbra unorfi sălcii saii alţi arbori, sau în apropierea unul gardu, şi de acolo privescu apoi la jocu, până ce una sau alta dintre dînsele e chemată să joce. Iar fetele ce nu sunt luate la jocu staii locului, privindu cum jocă alţii, până la unu timpii, şi apoi urîndu-li-se de atâta privire şi stare de geaba, se ducii pe acasă. Deci prin versurile: Iar celedalte fete să şedă Pe lângă garduri sbîrlite, Ca nisce tânjele pârlite, doresce fărmecătorea ca tote cele-lalte fete să nu fie nici când luate la jocu, ci să stea pe lângă garduri şi să privescă cum va juca şi va petrece numai ea singură. De eşitii din ură. — Bună demineţa, vidră de baltă! — MuUămesoii dumitale, mândră fată Da ce-mî cjiicî mie vidră de baltă? — Cum nu ţî-oiu dice Şi cum n’oiu veni Ţie a me jelui? Că eu m’am aflaţii Când am sinecatu Şi am mânecatu Din dosu închinată, In faţă băligată, De ură ’ncărcată, De ura fecîoriloru. Şi a fetelorii, Şi a satului, Şi de-aceea am veniţii Ca să me speli, Să me limpedescî, Să me curăţescî De ură, De făcetură, 187 De daţii, De faptu, De cârşcare, De făcare, De urîtulu celu mai mare; Să me speli, Să me curăţescî, Să me limpedescî, Să remânu curată Şi luminată, Ca ţîţa prunciloru, Ca laptele junceloru, Ca tămâia popiloru, Ca vinulii Domnilorii; Să me curăţescî Ca piperîulu Greciloru, Ca sarea berbeciloru. Cum nu pote popa In biserică întră Şi de slujba se-apupâ Fără vinu, fără tămâe Şi fără de prescure, Aşa să nu potă Flăcăii fără de mine! Să me speli, să me curăţescî Şi să me limpedescî, Că eu me plângeamu Şi me ofelîamu, Nime’n lume nu me audia, Nime nu me vedea; ___188 Numai Maica Domnului Din porta ceriului. Şi ea când audia Milă i se făcea, Jos pe scară De ceră Se scoborîâ, Şi din gur’aşa vorbîâ: — Ce plângi N. Ce te tânguescî. Ce te isbesci, Ce te ofilesc!? Că eu mai frumosă purta te-oîu, De mâna dreptă lua-te-oiu, Pe păreu în sus duce te-oîu, In volbură cu miru svîrli-te-oîu, Cu miru mirui-te-oîu, Cu aghiasmă de cea mare stropi-te-olu Cu miere îndulci te-oîu. Câţi feciori cu tine s’oru întîlni Ca de miere s’oru îndulci, Ca de sore s’oriî încâlcii, Alta nu lî-a trebui! Observaţiunl Desfacerea sau farmeculu acesta mi fa dictatu Ilinca a Mielului Capra, ţigancă clin Stupea. Fata, care nu este iubită de feciori, din causăcă, 189 după credinţa eî, altă fată sau altulu cine-va i-ar fi făcutu anume ca să nu fie iubită de nimene, se duce într’o Marţi des-demineţă, când e lună nouă, la unu părîu, şi scăldându-se într’acesta şi spelându-şî totu corpulu dela capu în jos spre piciore, rostesce versurile farmecului. Iar după ce a gătitu de rostitu versurile, încheie farmeculu dicendii: «să fiu mal sus decât toţi, vnrha mea să de mal presus derâf a tuturora, eu săfiu pretut'mdem mal nainte, ia mine să, se uite şi cel mal mari omeni!» Din acesta faptă cugetă fata farmazonă că feciorii începu îndată a o iubi şi a le fi maî dragă decât orî-care altă fată. Insă caută ea ca, atâtu atunci când se duce la părîu, câtu şi atunci când se scaldă şi se întorce înapoi dela jDărîu, să n o vadă nimene, căci cum va vede-o, farmeculu n’are nici unu efectîi. Desfacerea ureloru. Joi de demineţă m’am sinecatu Şi m’am mânucatu; La sfînta rugă m’am gătatti, Cămeşă cu gluviziu am îmbrăcată, Cu fotă (1) mam împrejurată, In brâu de samă (2) m’am încinsu, Cu cîobote galbene (3) m’am încălţatu, Mănunchiu de busuiocii în mâna dreptă Şi buciumîi de aurii în mâna stângă Am luaţii, şi m’am grăbiţii, Spre sfânta biserică m’am porniţii Cu căutătura gangundiu Şi cu graîulu cucului. Când din guriţă vorbiamu Taftă (4) ghivizie croiamii; Când din guriţă căscamu Mărgăritariii albu versamii. Când în miedîi de cale, de cărare, M’au întâlnitii trei fărmecătore, Trei fărmecătore îngânătore, Pole albe mi-aii întinsu, 191 Calea mie mi-au cuprinsu, Din haine de dragoste m’aii desbrăcatii In haine de uri m’aii îmbrăcaţii, Sânge de om ii morţii în obraziî mî-au datii7 Când în biserică am întratii, Uşile s’aii închişii, Făcliile s’aii stînsii, Mesele s’aii strînsii, Preoţii de cetitîi aii stătu, Totă lumea cu dosulîi sa înturnatii. Eu tare m am superatu, Din biserică m’am înturnatii Şi-am prinşii a me văieta, Amarii a me nmelă (5) Cu glasii lungii până în ceriu, Cu lacrimi până ’n pămîntii. Nime ’n lume n’a vedutii, Nime ’n lume n’a audiţii. Numai Maica Domnului Sus din porta ceriului. Si ea cum a audiţii Şi pre mine m’a vedutii, Pe scară de aurii s’a scoborîtii Şi din gură mî-a vorbitu: — N. ce te văerezî, Ce te mişelezi Cu glasii lungii până la ceriu, Cu lacrimi până ’n pămîntii ? — Da eii cum nu m’oiii văerâ Şi cum nu m’oiii mişelâ Cu glasă lungii până la ceriu Şi cu lacrimi până la pămîntă, Că eu Joi demineţă m’am sinecatu Şi m’am mânecată, La sfînta rugă m’am gătată, Cămeşă de ghiviziu am îmbrăcată, Cu fotă m’am împrejurată, Cu cîobote galbene m’am încălţată, Cu brâă de şamă m’am încinsă, Mănunchîă debusuîocă în mâna dreptă, Buciumă de aură în mâna stângă Am luată, şi m’am grăbită, La sfânta biserică m’am pornită Cu căutătura ganguruluî, Cu graiulă cucului; Când din guriţă vorbîamă, Taftă ghivizie croîamă, Când din guriţă căscamă, Mărgăritar!ă albă versamă; Când am fostă în mîeclă de cale, De cale şi cărare, M’aă întâlnită trei fărmecătore, Trei fărmecătore îngânătore, Pole albe mî-aă întinsă, Mie calea mî-aă cuprinsă; Din haine de dragoste m’aă desbrăcată In haine de urî m’aă îmbrăcată, Sânge de omă mortă în obrază mî-aă dată; Când în biserică am intrată Uşile s’aă închisă, 193 Făcliile s’au stînsiî, Mesele s’au strînsu, Preoţii ele cetitu au stătu, Totă lumea cu closulu s’a înturnatu! — Taci N. nu te văerâ, Nu te mişelâ Cu glasu lungu până în ceriu, Cu lacrimi până ’n pămîntu, Că eu de mâna dreptă luate-oîii, Pe cărare dreptă duce-te-oîu, Pe cărarea lui Adamiî La fântâna lui Iordanu, Busduganu de aurii oîii arunca, Cu mâna dreptă l’oîu lua, Şi eu de urî că te-oîîi spelâ Din capu până ’n grumazii, Din grumazu Până ’n umeri, Din irmeri Până ’n mijlocii, Din mijlocii Până ’n glesne, Din glesne Până ’n călcâe, Din călcâe Până ’n degete . . . Joi demineţă m’am sinecatu Şi m’am mânecaţi!, La slânta rugă m’am gătatu, Cămeşă cu ghiviziu am îmbrăcaţii, 13 194 Cu fotă m’am împrejurată, Cu brâu de şamă m’am încinsă, Cu ciobote galbene m’am încălţată, Mănunchiă de busuiocă înmânadreptă, Buciumă de aură în mâna stângă Am luată, şi m’am grăbită La sfânta biserică m’am pornită Cu căutătura gangurului Şi cu graiulă cucului. Când din guriţă vorbiamă, Taftă orhivizie croiam ă, Când din guriţă căscamă, Mărgăritarîă albă versamă. Când în biserică am intrată Uşile s’aă deschisă, Făcliile s’aă aprinsă, Mesele s’aă întinsă, Preoţii la slujbă aă stată, Toţi cu faţa la mine s’aă în turnată, Cu inimile plecate, Cu cuşmele rădicate, Cu mânele sărutate. Eră eă m’am înturnatu, La sfintele icone m’am închinată. Şi-am remasu curată Şi luminată, Cum sunt dela Dumnecjeă lăsată Şi de preotulu botezată. Şi-am remasu curată, amină, Ca sorele în sănină! 195 Observaţiuni. Desfacerea acesta, dictată de Anita Dorosu, româncă din Mahala, satu românescu peste Prutu, nu departe de Cernăuţi, mi-a trimis’o d-lu George Tomoiagă, cantorii bisericescii. Notr. (1) Fotă se numesce unu felu de prigitore de mătase cu vîrste roşii şi galbene saă albastre şi roşii, care se purtă mai demultu forte tare de cătră româncele din Bucovina. Acum însă rarii care româncă o mai portă. (2) Samă sau samu e unu felu de brâu turcescu, pe care-lu purtau mai de multă atâtîi românii câtu şi româncele. (3) Datina de a purtă ciobote de săftianu galbenii există în timpulu presentu numai în unele sate din ţinutulu Cernăuţuluî. Mai demultu însă se purtau cio-bote galbene şi în cele-lalte părţi ale Bucovinei. (4) Cuvîntulîi tafta provine adese-orî în poesia poporală, şi mai cu semă în oraţiile sau urările ce se ţinu la nunţi. Elîi însemnă unu felu de materie de mătase. (5) Verbulu mişelă sau mnişelă provine forte deşii în descântece şi farmece şi însemnă a lamentâ. De fapţii. S’o sinecatu, S’o mânecată N. la sfânta di de astădî Să cineze, S’ospeteze. Dar’ nici n’o cinatu, Nici n’o ospetatu, Că elu are mare faptii. Da voî noue Dori, Voî noue surori! Veniţi, alergaţi, Faptulu îlu cătaţi In ocolulu vaciloru, In sălaşulu boiloru, In porcăreţa porciloru, In cuştireţa gâsceloru, In pătululu găineloru, In calea lui, In cărarea lui, In lazulu lui, In prilazulu lui, 197 In tinda lui, In casa lui, In masa luî, In patulă lui, In aşternutulă luî; Că voî sciţi maî bine Decât orî şi cine De-î face fată voinică, De-î face copilă mică, De-i face nevastă, De-i face vedană, De-î face femee de mesură, De-î face fată părăsită. De-i face babă părăsită, De-î face flăcău părăsită, De-î face moşnegă părăsită ; De-î face Rusă, De-î face Ruscă, De-î face Ţigană De-î face Ţigancă, De-î face Lipovană, De-î face Lipovancă, De-i face Armână, De-î face Armancă, De-î face Nemţă, De-î face Nemţoică, De-î face Ungură, De-î face Unguroîcă; De-î din câmpă, de-î de prin vii, De pe munţi, de prin pustiî. 198 Că elă singură n’o sciutu A face faptă, Că altulă o trebuită Anume să fi plătită Ca să-î facă. Şi-o plătită cui o sciută Şi-acela faptă i-o făcută. Da voi nouă Dori, Nouă surori ! Voi sciţi multă mai bine Decât ori şi cine De i l’o suflată Cu gâtlană de lupă, Cu labe de iepure, Cu usturoiă împuţită, Ori cu malaiă wbiunielu, Ori cu mâncaturi de câne, Unde cânii s’aă mâncată, De-i face în pădure La ună rugă de mure, Ori la ună butucă cădută, Ori la o ţişitură In picîore cu ţepuşe De nouă feliuri de lemnă, Şi făcendă le bate Cu muchea securii Ori cu muchea băreţii ; Ori îi face faptă Cu cue de fieră găsite, Ori cu fuse părăsite, 199 Ori cu linguri părăsite, Şi-lii închipuesce , Pe părete, Ori su părete, Pe patu, Ori su patu,. La cahlă, Orî su cahlă ; Ori ii face faptu Cu untură de ariciu, Uri cu mate de ariciţi. Ori cu crieri de mâţă, Ori cu jare (1) de broscă, Ori cu capii de şorecu, Orî cu scârnăvii de mâţu, Orî cu scârnăvii de omu Şi cu duhotii negru De pe drumii aflaţii ; Ori îi face faptu Cu cenuşă din obrocu, Ori cu s curmătură de ci oră, Ori cu cuibii de rîndunică părăsită Ori îi face cu Iutii Dela cuptiorîii părăsiţii, Orî cu Iutii din rîpă, Şi o sorocitu Când s’orii tîlni rîpele, Atunci să se tîlnescă Şi ei unulu Cu altul ii; 200 Orî î-o făcuţii Cu Iută Dela capetulu punţilor îi, Şi î-o sorociţii Când s’orîi tîlni capetele Unulii Cu altulu, Atunci să se tîlnescă Ceî ce*sii de Dumnedeii daţi Şi de dînsulii drepţii lăsaţi. Şi de î-o făcutu faptu Cu pîedică dela mortu, Orî cu mesură dela mortu, Orî cu lumină, Ce s’o ţinuţii mortuluî în mână Orî îî face faptu Cu scăldătorea, In care mortulii s’o scăldaţii, Orî cu gunoiii măturată După morţii; Orî îî face faptu Cu cîoturî de pânză, Orî cu aţă De mătură părăsită, Orî cu aţă dela sacii Cu făină furată Dela altă casă; Orî îî face faptu Cu clonţu de cîoră, Cu capu de pupăză; 201 Cu ochi de cotobatură Şi cu hârburi Din noue târguri, Cu diârbu de olă părăsită, Ori de strachină părăsită, Cu hârbu de şipu părăsită, Cu pîetri din noue vaduri Cusute cu mătasă roşie In gură la noue brosce; Ori î-o făcută faptă cu aţă Cu care s'o întorsă trei buhai, Ori s’o întorsă şepte, Ori s’o întorsă noue. Şi o ’ntorsă lumea şi norodulă; Dela omulă cela, Căruia î-o făcută faptulă; Ori î-o făcută Cu ceră dela mortu In vatra focului, Şi î-o sorocită Cum se topesce cera de focă, Aşa să topescă omulă Căruia îi face faptulă, Şi cum s’o uitată Cânepa cea de vară Prin cânepa cea de tomna, Aşa să-lă uite lumea Şi totă norodulă; Ori o prinsă unu racă Şi l’o ţinută noue 202 Intr’o ulcică nouă Cu apă neîncepută; Orî îi face faptă înfocată Şi ’nfîorată, Şi o legată Cinstea omului Şi dragostea lui, Şi î-o ’nchisă drumurile Şi tote cărările. Da voî, noue Dori, Voi noue surori! Voi sciţi multă mai bine Decât ori şi cine Cu ce î-o făcută Aîestuî omă faptulă. De î-o făcută Cu Iută Dela mormîntă De omă mortă Din ţinterimă, Şi î-o ’ngropată, In crucile drumului, Unde se ’ntrolocă Trei garduri la ună locă, Ori î-o pusă sub petră De ’naintea uşeî, Să calce ’n picîore. Da voî noue Dori, Voî noue surori! 203 Veniţi, alergaţi Faptulu istui omu cătaţi Din aîesta ceasu înainte, Cu 99 cose cosiţi-lu, Cu 99 greble greblaţi-lu, Cu 99 mături mâturaţi-lu, Cu 99 furci încărcaţi-lu, Pe 99 cărări porniţi-lu, Pe 99 drumuri duceţi-lii La vinovatulii. Că eu trimitu faptulu Din vădii In vădii Pe capulu celui vinovaţii. Când s’orii dcsbrănci (2) Ciocanele vinovatului Dela piele, Atimcea să se curăţescă De faptele Cui i-o făcuţii elii grele. Cu-atâta nu nvoiii lăsa, La Maica Domnului m’oîu ruga, Că Maica Domnului are-o căţea Negră ca corbulu Şi iute ca foculu. . . Eii atunci oiii îngenunchiâ Şi la dînsa m’oiii ruga, Faptulu şi ur’oiu lua Şi pe codru că 1’oiîi da, Ori pe carpeni groşi, 204 Pe butuci borţoşi. Cu atâta nu m’oiă lăsa. Când s’oră desbrăna Ciolanele vinovatului Dela piele, Atunci să se curăţescă De făpturile care-o făcuţii Aîestuîa omii grele. De eşti faptă rătăciţii, Ori prăpădiţii, Ori al fostă trimisă aiurea, Ori aî datu Peste-aîestu omii Din vîntii, Ori din sore, Ori din nopte, Ori din diuă, Apoi te alege Şi te culege, Să nu remâî l’aîestă omii Câtă unu firii de macii curaţii In 77 despicată In mare-aruncată. Şi te du’n codri pustii, Unde paseri nu sboră, Să remâî acolo, In muştegaiu (3) Şi ?n putregaiu. Aîesta omu Ce î-am desfăcută 205 Să remâe curată, Luminată, Ca argintulu la sleită, Ca apa la isvorîtă, Ca busuîocu ’n flore, Ca sfîntulă sore Când resare. Cum am clisă, aşa să fie, De lecu în veci să remâe! Observaţiunt. Desfacerea acesta, culesă în Vicovulă-de-sus, districtulu Rădăuţuluî, mi-a comunicat’o d-lîî dr. Dim. Onciulă, profesorii. La desfacerea acesta, care se rostesce de trei ori, se iea apă din none isvore. După ce s’au rostiţii versurile, persona, pentru care s’au rostită, se spală cu apa pregătită, iar apa, cu care s’a spelatu, se pune într’o olă şi se duce pe o învîrtitore, ce seînvîrtesce înderetu, nu după sore. Atunci se crede că acela, căruia i s’a desfăcută, are să-lă scie pre celă vinovată. In fine, mai e de însemnată încă şi aceea, că desfacerea acesta e unica din întrega colecţiune de faţă, care ne arată chipulă şi obiectele, ce le întrebuinţeză româncele când vrăjescic. Note. (1) Jare. Nu sciu sigurii ce însemneză, semenă însă a lî jebrina sau lâna brosceî. (2) Desbrâna, în alte părţi ale Bucovinei se dice a deshuma = a deslipi, desbina. (3) MuMegaiu = mucegăiţi. Totu de faptu. Venitaâ, venitu, pe-ascunsu caii sositu, Cine, cineriţele (î) Şi vecinâriţele, (2) Cu ciungi mari ciungiţi, Cu câni împuţiţi, Cu hârcăituri Şi cu stopituri, (3) Cu aruncături Si cu făcături, Cu gâtlanu de lupii Şi cu perii de lupii, Cu Iutii Dela mormîntii, Cu piedică de omii mort ii Legată de 99 ori ciotu, Cu smolă Dela moră, Cu osii dela miserniţă, Cu pusderie dela meliţă, Cu rositură de pe copaci, ____208 Cu scorţă de pe răslogî, Cu surcele dela feresteu Şi cu scînteî de cetlău; (4) Cu oue clocite, Cu iţe părăsite, Cu coşii de racii Şi cu piei de dracii, Cu cânepă de pe câmpii remasă, Cu piele de broscă râiosă, Cu rîcâitură Şi cu scurmăturâ Negră de găină, Şi cu tină De găină, Cu tină dela topilă, Cu scursuri de pe tocilă, Cu ţernă negră din rîpă Şi cu codă de nopârcâ. (5) Şi’n pragii lui N. le o turnaţii, Şi-acolo că le-o lăsaţii, Şi mi-o turnaţii Faptii în cale Faptii în cărare. N. din casă a eşitu Şi ’ntr’însele a păşitu, Sema bine na luaţii Şi ’ntr’însele a călcaţii, Câtti ochii mai nu şî-a seosii, Câtii mânele nu şî-a rupţii, Piciorele nu şi-a frânţii. 209 Şi-a prinşii N. a plânge Cu lacrimi de sânge, Şi-a se văerâ, Şî-a se căina, Şi-a se tângui, Şi-a se glăsui Cu glasii mare până ’n ceriu, Cu lacrimi până ’n pămîntu. Nime nu la vedutu, Nime nu Fa audiţii, Numai Maica Domnului Sus din porta ceriului. Numai ea că Fa vedutu, Numai ea Fa audiţii, Şi pe nume 1’a strigaţii Şi din din gur’ a cuvîntatii: — De ce plângi tu, Calistratu, Ce te văirezi, Ce te căinezi, Ce te tânguescî, Ce te glăsuesci Cu glasii mare până ’n ceriu, Cu lacrimi până ’n pămîntu? — Da eii cum n’oiii plânge Cu lacrimi de sânge, Cum nu m’oiii văerâ, Cum nu m’oiii căina, Cum nu m’oiii tângui, Cum nu m’oîii glăsui Cu glasii mare până ’n ceriii; 14 210 Cu lacrimi până ’n pămînUit Dacă mi-aii veniţii, Pe ascunsu aii sosiţii, Cine, cineriţele Şi vecinăriţele, Cu ciungi mari ciungiţi Cu câni împuţiţi, Cu hârcăiturî Şi cu stopiturî, Cu aruncături Şi cu făceturi, Cu gâtlanu de lupii Şi cu perii de lupii, Cu Iutii Dela mormîntu, Cu piedică de omu morţii Legată de 99 ori ciotii, Cu smolă Dela moră, Cu osii dela miserniţă Cu pusderie dela meliţă, Cu rositură de copaci, Cu scorţă de pe răslogi, Cu surcele dela feresteii Şi cu scîntei de cetlăii, Cu oue clocite, Cu iţe părăsite, Cu coşii de racii Şi cu piei de dracii, Cu cânepă de pe câmpii remasăr 211 Cu piele de broscă râîosă, Cu rîcâitură Şi cu scurmătură Negră de găină, Şi cu tină De găină, Cu tină dela topilă, Cu scursuri de pe tocilă, Cu ţernă negră din rîpă Şi cu codă de nopârcă; Şi ’n pragu mi le-o turnatu Şî-acolo că le-o lăsaţii, Şi mî-o turnatu Faptii în cale, Faptii în cărare ; Eii din casă am ieşiţii Şi’ntr’însele am păşitii, Sema bine n’am luaţii Şi’ntr’însele am călcaţii, încât ochii nu mî-am scosii, Piclorele nu mî-am frânţii Şi mânele nu mî-am rupţii! — Tacî N. nu maî plânge Cu lacrimî de sânge! Nu te căina, Nu te văerâ, Nu te tângui, Nu te glăsui Cu glasti mare până n ceriu, Cu lacrijnî până’n pămîntîi, 212 Că eu-su vrednică Şi puternică Să te lecuescu Şi să-ţî folosescu. De mâna dreptă te-oiu lua, Pe scară de-auru te-oiu înălţa, Pe călii galbenii te-oiu încălicâ, Pe drumulii luî Traîanii Pornite-oîu, La fontâna luî Iordanti Duce-te-oîu, De trei orî te-oîu cufunda, De tote relele, câte-î avea, De tote te-oiu spelâ! Sântă Maica Domnului Sus din porta ceriului Ast-felîîi cum a cuvîntatu Sucnă de metasă alb'a luaţii, Pe braţele luî N. a întins’o, Scară de aurii a sloboditii, înaintea luî N. a îeşitii, De mâna dreptă l’a luaţii, Dlpe sore la ’nturnatii, Pe scară de aurii la ’nălţatu, Pe călii galbenii l’a ’ncălicatii, Şi-apoî la drumîi c’aii plecaţii. Şî-au mersii pe drumulii luî Traianii La fontâna luî Iordanii. Şî-acolo cum aii ajunsu, De mâna dreptă la luatu, 213 Dipe sore l’a ’nturnată, In fontână la băgată, De trei ori Ta cufundaţii, De reutăţî l’a spelată. Coronă de spini Din capă î-a luată, Coronă de aură In locă î-a aşezată. Scorţă de stejarii De pe obrazii î-a deslipitu, Golă de hârtie albă Pe obrazii că î-a lipitu. Din cămeşă de urzică L’a desbrăcată, In cămeşă de dragoste L’a îmbrăcaţii. Din brâîi de şerpe L’a destin gătii, (6) Cu brâu de dragoste L’a încingatu. Din opinci de câne L’a desculţată, In papuci de bmemcistru L’a încălţată. Şi ’ncă Matca Domnului Cu-atâta nu s’a lăsată. Noue armăsari a strigată, Noue armasarî negri, Ponegri, Negri ca corbulă 214 Şi iuţi ca foculu, Noue armasarî strigat’aii, Noue armasarî venit’au, De gură muţiţî, De vederi orbiţi, De ochi înholbaţî, De picîore ’mpîedicaţî, Cu codile înodaţî. Maica Domnului, Cum armasariî aii sosiţii. Gura că le-aii desmuţitu, Vederea le-aii desorbitii, Ochii că le-aii desholbatii, Picîorele le-aii despîedicatii, Cocile le-aii desnodatii. Armăsarii au îngenunchîatii Şi pe N. că 1’aii spelatii De tote făceturile, De tote aruncăturile, De tote hârcăiturile, De tote stopiturile, De tote reutăţile, De totii faptulii Şi de totii datulti. Bine spelatu-l’aii, Bine limpeditu-l’au. Faptu şi ură î-au luaţii Şi pe codri că le-aii daţii, Pe butuci borţoşi Şi pe carpini groşi. 215 Cu limbele că l’au linsă, Făcăturile le-au strînsă, Cu nările au suflată, In vîntă că le-aii aruncată, Unde câni negri nu latră, Unde cucoşî negri nu cântă, Vacă negră nu se mulge, Şi unde fată* fecîoră Cosiţă negră nu ’mpletesce . Cine î-a făcută c’o mână Eu iî desfacă cu doue; Cine î-a făcută cu doue Eă îî desfacă cu trei; Cine î-a făcută cu trei Eă îî desfacă cu patru; Cine î-a făcută cu patru Eă îî desfacă cu cinci; Cine î-a făcută cu cinci Eă îî desfacă cu şese; Cine î-a făcută cu şese Eă îî desfacă cu şepte; Cine î-a făcută cu şepte Eă îî desfacă cu optă; Cine i-a făcută cu optă Eă îi desfacă cu nouă; Cine î-a făcută cu noue, Eă îî desfacă cu amândouă Manele mele Tote făcăturile cele rele. Să se ducă 216 Faptă şi făcătură, Dată şî-aruncătură Din vădii In vădii Pânan noue vaduri. Şî-apoî să sară pe-uscată, Să se ducă Pe capulii celui vinovată, Şî-acela din vecă în vecă Să nu-şî mai dee de lecuî N. să remâe curată, Luminată, Ca argintulă Şi ca aurulă. Cum nu potă mârslţu (7) Fără sare Şi flămândiî Fără mâncare, însetaţii Fără apă, Aşa să nu potă Lumea totă De acuma înainte Fără de-acestă omu cuminte, Căruia î-am desfăcută. Desfacerea dela mine Leculu dela Dumnecjieăî Cum am disă, aşa să fie, De lecă în veci să remâe î Observatiuni. Fărmecătorea, rostindu de trei ori după olaltă versurile desfacerii acesteia, pe care mi-a dictat’o Domnica Popescu, româncă din Ciudeiu, bâlbăe într’o găletă cu apă cu o rămurea verde de răchită. După acesta, celu cu faptulu bea pe inima deşartă câte o ţîră din apa într’acestu chipîî descântată şi fărmecată în cele trei dile de postii ale septemâneî, adecă Luni, Mercurî şi Vineri. Note. (1) Poporulu din cele mai multe părţi ale Bucovinei cuvintele finit şi fină le rostesce emu şi cină. Deci eu credii că în versulu de faţă e vorba despre fine, fineriţe. (2) Intr’o variantă a desfacerii acesteia, culesă în Vi-covulu-de-sus, figureză veciniţele, în locu de vecinăriţele. Versurile respective sună aşa: Cine, cineriţele, Rele veciniţele. (3) Stopituri = stupiturî = scuipituri, pl. dela sto-pitură — stupitură, şi acesta dela stupită, căci Bucovinenii clicii stupită şi a stupi în locu de scuipitu şi a scuip). 218 (4) Cetlăă se numesce o nuea grosă de fagii sau de carpenii saii şi de alţii lemnii venjosii, lungă ca de vre-o trei metri, cu care se cetluescu, adecă cu care se strîngii la unii locu lemnele încărcate în care saii sănii, ca să nu cadă jos. Cetleele se tae tot-deauna dela rădecină. (5) Nopârcă se pronunţă în unele părţi năpârcă. (6) Descingată şi încingatăy forme locale în locu de descinsă şi încinsă. (7) Mâr sită -a, pi. mârsiţi -e. O vită care se bate forte tare după sare, care linge, locurile cele sărate, se numesce în unele părţi ale Bucovinei mârsită, mase. mâr-sită. Dar şi omenii, cari se bătu după sare, încă se numescii mârsiţi. Iarăşi de faptă. Dragă di de adî! Sâmbătă Demineţă M’am sculată, Fuga pe uşă Am luată, In laptă am călcată, Capulă mi Fam rupţii Manele mî-am frânţii. Faptii în cale, Fapţii aruncată în cărare, Faptu adusă, Faptii supusă, Faptă trimisă Cu maţe de ariciă, C’untură de câne, Cu oue clocite, Cu iţe părăsite, Cu tină Din topilă, 220 Cu smolă Dela moră, Cu bugegă de pe biserică, Cu ţerînă dela mormîntă, Cu piedică de omii morţii, Cu $ctffnă(?) de cală, Cu stavilă De epă, Cu surpătură De rîpă.... Cu opinci de cane M’aă încălţaţii, Cu contoşă de lupă M’aă îmbrăcatu, Cu brâu de spini Mau încinsă, Şi işlică de ursu In capă mî-aă pusă, Sorele mi l’au ascunsă, Şi pe mine m’aă făcută Ciungă pârlită, Cărbune potolită, Şi pe munţi m’au asvîrlită, Nimerui n’am trebuită, Acolo m’aă lăsată de perită. Eă am prinsă a me glăslt Şi-a striga ' Cu glasă mare Până’n ceriă, Cu strigare 221 Pe sub ceriu, Cu lacrimi până’n pămîntă. Nime nu m’a auditu, Nime nu m’a veclutu, Numai Maica Domnului Din nălţimea ceriului, Şi ea cum m’a audiţii Şi cum m’a veclutu, Pe scări de aurii, S’a scoborîtă, Şi’n cârjî de-argintă S’a sprijiniţii, Braţe sfinte a întinsă, Calea ’ndată mi-a cuprinsă, Şi pe mine m’a’ntrebatu Şi din gur’a cuvîntată: — Ce te mişelezi, Ce te văerezî, Cu glasu mare Până’n ceriu, Cu strigare Pe sub ceriu, Cu lacrimi până’n pămîntu? — Eu cum nu m’oiă mişelâ Şi cum nu m’oiu văerâ, Dacă dragă di de adi, M’am sculată Şi fug’am dată, In faptă am călcată, Capulă mi l-am ruptă, 222 Manele mî-am frânţii ; Faptii în cărare, Faptii aruncaţii în cale, Faptu adusti, Faptii supusii, Faptii trimişii Cu maţe de ariciu, C’untură de câne, Cu ou6 clocite, Cu iţe părăsite, Cu tină Din topilă, Cu smolă Dela moră, Cu bugegii de pe biserică, Cu ţernă dela mormîntu, Cu chiedică dela omu morţii Cu sagnă de călii, Cu stavilă De epă, Cu surpătură De rîpă... Cu opinci de câne M’aii încălţaţii, In contoşii de lupu M?aii îmbrăcaţii, Cu brâu de spini M’aii încinsii, Şi işlicu de ursii In capu mi-aii pusii, 223____ Sorele mi l-au ascunsu, Şi pe mine m’aii făcuţii . Ciungii pârliţii, Cărbune potoliţii, Pe munţi m’aii asvîrlită, Nimeruî n’am trebuită, Acolo m’aii lăsaţii de perită. Maica Domnului De mână că m’o luatii; Pe calea lui Traîană M’o îndreptăţii, La fântâna lui Iordană M’o duşii, Apă într’o olă nouă O scosii, De trei ori m’o cufundaţii, Tare frumoşii m’o spelată, Frumoşii m’o curăţiţii, Frumoşii m’o limpeditiL Din opinci de câne M’o desculţată, In opinci de argintă M’o încălţată, Din brâu de spini M’o descinsă; Şi cu brâulii sorelui M’o încinsă. Din contoşă de lupă M’o desbrăcată, Işlică de ursă din capă 224 Jos mî-o luată, Cunună de aurii în capii Mî-o aşezaţii, Sorele în pîeptii mî-o pusii Şi luna’n spate, Iar pe umereî Ceî doî lucefereî Ce răsară în dorî de di, Sorele mî-o luminaţii Şi pe mine m’o făcuţii Curaţii (ă), Luminaţii (ă) Ca dela Dumnedeă daţii (ă). Pe cală galbenii amu încălicatii, La jocii am alergată, Câţi mau vedută Toţi s’aă minunată; Eă în frunte am cădută Şi tuturoră le-am plăcută! Observatiuni. 7 Desfacerea acesta e din Voitinelu, satu în districtului Rădăuţuluî. Desfacerea faptului. — Bună demineţa, apă lină! — Mulţămescu d-tale, gospodină — Apă lină şi curată Dela Dumnedeii lăsată! Ţie’nchinu-me, Rogu-me, Să-mî dai cele nouS fete Curate Şi luminate, Cu mânecele suflecate, Să-mi desfacă istu faptii mare. De-î faptii de nene, De-i faptii de mamă, De-î faptu de frate, De-î faptii de soră, De-î faptii de vecinii, De-i faptii de străinii, De-î faptii de vecină, De-î faptii de străină, 226 De-î faptu cu picîore de epure, De-î faptu cu broscă răpănosă, De-î faptu cu piele de şerpe, De î faptu cu seu dela moră, De-i faptu de malu răsipitu, De-î faptu cu muci de moşnegii betrânu, De-î faptu cu stupitii de femee burduhosă De-î faptu cu ştrengiî de spânzurătore, De-î faptu cu osu de omu mortu, Rogu-me, Inchinu-me, * La voî noue fete curate, Luminate, Cu mânecile suflecate,* Cu polele rădicate, Să-mî desfaceţî istu faptu mare. Luaţi noue-decî şi noue de săpuşore, Noue-decî şi noue de hârlecîore. Nouă-decî şi noue de grebluţe, Noue-(Jecî şi noue de furcuţe, Noue-decî şi noue de maturele, Şi noue-decî şi noue de oborocele, Faptulu de grabă să mi-lii strîngeţî Cu săpuşorele îlu radeţî, Cu hârleţele îlu săpaţî, Cu grebluţele îlu greblaţî, Cu furcuţele îlu înfurcaţî, Cu măturile îlu măturaţi, Sărcinuţe mi-lu legaţî Şi ’n oborocele îlu încărcaţi, 227____ Şi-lu duceţi din satu în satu Pe capulu celui vinovată, Imprejurulu satului Pe capulu vinovatului. Păreţi! î! deslipiţî, Ferestrele î! stricaţi, In vîrvulu case! îlu turnaţi. Să cure în masa lui, In cina luî Şi ’n hodina luî. Eu să romanii. curată, Luminată Cum sunt dela Dumnedeu lăsată Şi de popa botezată; Eu să remânu ca sorele ’n seninii Curată, aminu! Observatium. j Desfacerea acesta, dictată de Aniţa Doroşu, din sătulii Mahala, mi-a trimis’o d-lu Gheorghe Tomoiagă, cantoru bisericescu. Fata, care crede că i-ar fî făcutu cine-va pe faptti ca să nu fie iubită şi jucată de feciori, se scolă într’o di des-demineţă, şi ducendu-se înainte de resăritulu soreluî la o apă curgetore, se scaldă într’însa rostindu în acelaşi timpii ver- 228 şurile desfacerii. Făcendă acesta, crede ea că totu faptulu trimisă asupra er îlu întorce pe capulu aceluia care i l’a trimisă, iar ea începe din diua aceea a fi iubită şi jucată la orî-ce petrecere. Desfacerea releloru. M’am sinecat.u, M’am mânecatu, Miercuri desdemineţă . M’am sculatu Şi m’am gătitu, M’am poclobitu. Ca sorele când îî resăritu. Da vrăjmaşele Şi pismaşele M’o pânditu, Şi ’nainle mî-o ieşiţii, Şi n’o stătu, Nu m’o întrebaţii De vîeţă cum vîeţuescii Şi de traiu cum trăescîL Da ele m’o puşti Călare pe-un ursii, Şi mî-o pusu In capii Comanac ii 230 De dracii, Şi brosoă râîosă, Forte urîcîosă In faţă mî-o scrisu, Şi apoi s’o dusu. Eu m am văiratu Şi m’am căinatu, Şi m’am tânguitii Şi m’am glăsuitu Cu glasii mare până ’n ceriu, Cu Grlasii micii penă ’n pămîntu. Nime nu m’o audiţii, Nime nu m’o vedutii, Numai Maica Domnului Sus din naltulu ceriului. Numai ea m’o auditu, Numai ea că m’o vedutii. Şi ea cum m’o auditu, Cum m’o vedutii, La mine s’o scoborîtii Şi din gură mî-o vorbiţii: — Taci, omule, taci: Nu te căina, Nu te văirâ, Nu te tângui, Nu te glăsui Cu glasii mare până ’n ceriu, Cu glasii micii până ’n pămîntu, Că eu de mâna cea dreptă Te-oîii lua _ 231 Şi te-oîu duce Pe cărarea luî Adamu, La fântâna lui Iordanu; Cu cofiţă de brădanu Din fântâna lui Iordanu De trei ori ap’oîu lua, Şi pe tine oîu turna Şi te-oîii spela, De tote relele Mi te-oîu limpedi, Do tute relele Mi te-oîu curăţi, Şi ’n corăbiuţa mea Te-oîu arunca, Şi vei aretâ Mulţii maî frumuşelu Şi maî spelăţelu Ca la maica ta, Care te-o născuţii Şi mi te-o crescuţii... Cu trupii de româniţă, Cu glasii de cuculiţă, Cu ochi de păuniţă . . . Istuî omii î-am desfăcută. Până omeniî Cu dînsulu n’oru grăi, Să le pară c’oru plesni. Sunt fete Şi neveste In lume maî frumose, Da-sii căţele bărdăhănose. Şi sunt omeni şi flăcăi Mai frumoşi, Da toţi îsu broscoi Râioşi Şi lupi flocoşi, Observaţium Desfacerea acesta, culcsă din Yicovulu-de-sus, mi-a comunicat a d-lu Dr Dini. Onciulu, profesorii. Desfacerea împedicăturei. M’am sinecatu, M’am mânecată, Din patu de-argintu m’am sculată, Pe obrazu m’am spelatu, In strae de-argintu m’am îmbrăcaţii, La Maica Domnului m’am rugată. Şî-am voitu să me pornescu la jocă, Dar m’am găsitu stându în locu De picîore ’mpîedicată, De mânurî legată, De gură mută, De urechi surdă, De ochi chîoră, De nasu cârnă, De picîore chilavă. Şi de urîtă Şi de slută, Nu m’am pututu de felîîi găti, Nu m’am pututu împodobi; Nu m’am pututu la jocu porni. 234 Atunci am prinşii a plânge Cu lacrimi de sânge, Şi-a me căina, Şi-a me văerâ. Nime nu m’a audiţii, Nime nu m’a văzută, Numai Maica Domnului Sus din porta ceriului. Şi ea cum a audiţii Şi m’a vedută, Pe scară de aurii s’a scoborîtă, La mine-a venita Şi din gură mi-a vorbită: — Ce te căinezi, fată Mândră şi frumosă ? — Da eu cum n’oiă plânge Cu lacrimi de sânge, Cum nu m’oiă văicărâ Şi cum nu m’oiu căina, Că Duminică din pată De argintă m’am sculată, Cu straie de-argintă m’am îmbrăcată, La Maica Domnului m’am rugată, Şi-am voită să me pornescă la jocă, Dar m’am găsită stândă în locă, De picîore ’mpiedicată, De mân uri legată, De gură mută, De urechi surdă, De ochi chioră, 235 De nasu eârnă, De pictore chilavă, Şi de urîtă Şi de slută,* Nu m’am pututu nici decum găti, Nu m’am pututu împodobi, Nu m’am pututu la jocu porni. — Taci, fată mândră şi frumosă, Nu fu aşa de fricosă! Că eu de gură te-oiu desmuţi, De ochi te-otii deschîori, De nasu te-otii descârni, De pictore te-oîu deschilăvi, Şi tu te-î pute găti, Te-î putea împodobi, Şi la jocu te-t pute porni. Tote urîtele Şi slutele, . Tote gureşele Şi ehilavelc Cu mătura le-oîii mătura, In gunoiîi le-oîu arunca, Găinele le-oru scurma Şi ’n pictore le-oru călca. Pe tine de mână lua-te-oîu, Pe la mese pline purta-te-otîî, Cu mîere îndulci-te-otu, Cu păhare de vinu adăpa-te-otu, Cu pate de busutocu scălda-te-otu, Şi te-oiu scălda cu pate de busutocu 236 Ca să te îee toţi feciorii la jocu. Feciorii pe gardu stă Şi se uita Şi se ’ntrebă: Ce ’năltesă, Imperătesă Va veni Şi la jocu va fi ? Nu-î ’năltesă, Nu-î ’mperătesă, Că i N. cea frumosă, Dintre tote mal alesă; Că-i N. cu miere îndulcită, Cu păhare de vinii adăpată, Cu paie de busuiocii scăldată, Scăldată cu paie de busuiocii, Ca s’o îee toţi feciorii la jocu’ Observatiiini. Desfacerea acesta, culesă în Pătrăuţu, trimis'o d-lu V. Turturenu, preotu. mi-a Curăţirea făceturiloru. Duminica domine la rn’am sculai Pe cale, pe cărare am apucaţii. Dar’ cum m’am porniţii Mam şi întîlnitu Cu Vasilinele Şi cu Mădălinele, Cu cămeşi noue îmbrăcate, Cu pole albe suflecate Şi cu cîobote încălţate, Cu 99 de sape. Cu 99 de greble, Cu 99 de mături, Cu 99 de lopeţî. Şi cum le-am tîlnitu, In cale le-am opriţii, Din gură le-am vorbiţii: — Unde ve duceţi voi, fete! Cu cămeşi noue îmbrăcate, Cu pole albe suflecate Şi cu cîobote încălţate? 238 Cu 99 ele sape, Cu 99 de greble, Cu 99 de mături, Cu 99 de lopeţî ? — Ne ducemu la biserică! — La biserică nu mergeţi, Ci mai c-urînd ve întorceţî, Pe N. căutaţi, La N. alergaţi, Făceturile Şi tote urile Din capulu ei le-apucaţî, Cu sapele le săpaţi, Cu greblele le greblaţi, Cu măturile le măturaţi, Cu lopeţile le luaţi, In Marea negră le-aruncaţî, Că din Marea negra eşi, Armasariu negru s’a ivi Şi peste N. c’a sări, ^ Forte mândru a spelâ-o, Forte mândru-a limpedi-o, Forte mândru-a curăţi-o De tote făceturile Şi de tote urile, Şi N. a remân,e curată Şi luminată, Ca argintulu strecuratu De Maica Domnului lăsatu! 239 Observaţiuni. Acesta desfacere, dictată de o româncă din satulu Stulpicanî mi-a comunicat’o d-lu V. Tur-turenu. Fata, care crede că i-a făcutu cine-va, şi din causa acesta nu se pote mărită, se scolă într’o Duminecă des-de-diminetă înainte de răsăritul ă sorelui, se îmbracă în hainele cele mai frumnse ce le are, şi ast-felu se duce apoi la o apă cur-gătore din apropiere, ca de acolo să iee şi să a-ducă apă neîncepută. După ce sosesce la apă tae mal întâi în crucişă cu nisce forfece, pre care asemenea le-a luată cu sine, în apă în cotro merge apa şi îndăreptă totă în crucişă, dicendă: > y > Eu nu tai apa, Ci taî piedica Ursitului meu Şi-alesului meu, A mea despre dînsulu, Şi-a lui despre mine! După acesta iea apă, se întoroe cu dînsa acasă-, şi aici, luându unu mănunchiu de busuiocii şi pur- 240 tându-lu prin apa adusă, rostesce versurile de maî sus ale desfacerii. Cum a rostită cuvintele de mat sus, se spală cu apa ast-felă descântată şi fărmecată. In fine, maî e de însemnată încă şi aceea, că fata, care voesce să-şî desfacă, când se duce la apă, pote luâ şi pre o altă fată cu sine. Trebue însă să caute ca nime să nu le vadă, nici când se ducă, nici când se întorcă, căci apoi desfacerea nu pote ave efectulu dorită. CUPRINS U L O Pag. Precuvîntare. . . 3 Introducere . . 5 Vrăji: Pe ursită................................................. 21 învălirea focului......................................... 29 înfigerea cuţitului....................................... 36 Chemarea lunel............................................ 40 încingerea brâuluî. . 42 Chemarea lui Teme......................................... 45 Cocerea turtei.......................................... 47 Facerea cu ulcica......................................... 49 Aşternerea patului........................................ 51 Scoterea dragostiloru.................................... 52 Ferberea ocnei............................................ 56 Făcetură de despărţire.................................. 58 înnegrirea feteloru....................................... 60 1 6 242 Farmece: De dragoste. ............................................ 65 Totu de dragoste......................................... 87 Chemarea stelei.......................................... 91 De frumuseţe............................................ 103 De iubire................................................ 106 Chemarea apei rourose.................................... 109 Chemarea soreluî......................................... 111 De înfrumuseţare......................................... 113 Strigarea dragostiloru................................... 116 Chemarea apel curgetore.................................. 118 Chemarea roueî........................................... 120 Ca să lie felele jucate.................................. 122 Desfaceri: Depărtarea ureî.......................................... 129 întorcerea urmei......................................... 138 Desfacerea ursitei....................................... 143 întorcerea ursitei . .9...................................148 întorcerea aruncătureî................................... 154 De făcătură.............................................. 162 Desfacerea fâcetureî..................................... 168 întorcerea fâcetureî..................................... 174 Spălarea ureî............................................ 179 De eşitu din ură......................................... 186 Desfacerea ureloru 190 De faptu.................................... ... 196 Totu de faptu ... 207 Iarăşi de faptu.......................................... 219 Desfacerea faptului...................................... 225 Desfacerea releloru...................................... 229 Desfacerea împedicătureî................................. 233 Curăţirea fâceturiloru................................... 237