STUDIU ISTORICO-ETNOGRAFIC COMPARATIV DE S. FL. MARIAN Membru al Academiei Române EDIŢIUNEA ACADEMIEI ROMANE ) . •* t W,;) BUCUREŞTI TIPOGRAFIA CAROL GOBL 16, STRADA DOAMNEI, 16 1890 STUDIU ISTORICO-ETNOGRAFIC COMPARATIV DE S. FL. MARIAN % Ediţie critică de TEOFIL TEAHA, IOAN ŞERB, IO AN IUŞIU Text stabiUt de TEOFIL TEAHA Biblioteca ecur* • u •: 06 j v6RCETAB{ FONETICE Si Dtflţ^CŢA# N 1 INVENTAR C * RŢI Nr .JA .yvil. EDITURA ;,GRAI ŞI SUFLET-CULTURA NAŢIONALĂ" Buctireşti, 1995 Coperta de ION N, ŞUŞAţ-A Ilustraţia copertei de CONSTANTIN DIPŞE ISBN 973-90829-4-2 ISBN 973-96826-5-0 NOXA ASUPRA EDIŢIEI ’■ l In 1881, la alegerea şa ca membra al Academiei Române, Simion Florea Marian era salutat de B.P.Hasdeu drept „singurul etnograf 'român deocamdată". El s-a impus în lumea ştiinţifică de specialitate ca unul din. cei mai prodigioşi cercetător} ai tezaurului folcloric şi etnografic românesc. Acest fapt 1-â determinat pe un cunoscut exeget al istoriei folcloristicii româneşti să aprecieze că „lucrările lui /Marian/ depăşesc ca valoare pe cele ale oricărui etnograf" şi că „întreaga activitate ştiinţifică a acestuia se caracterizează printr-o durabilitate ce pare a creşte cu tre-ţ cerea timpului"4, . Acum la împlinirea a 100 de ani de la apariţia, cu sprijinul moral şi mat»? rial al Academiei Române, a monumentalei sale monografii, în trei volume, consacrată ciclului familial al vieţii: Nunta la români (1890), Naşterea la români (1892), înmormântarea la români (1892); se Impune cu necesitate o nouă ediţie a* acesteia. Apreciem ca oportună reeditarea acestei lucrări fundamentale care la data publicării ei a reprezentat un eveniment deosebit de important în viaţa Ştiinţifică şi culturală a ţării. Osie trei. volume, menţionate mal sus, şi care alcătuiesc această trilogie eb* nografică, au Ca subtitlu indicaţia „studiu istorico-etnografic comparativ". In fapt, ele reprezintă expuneri descriptive, ilustrate cu un bogat material documentar, selectat din publicaţiile epocii, la care se adaugă contribuţiile personale ale diferiţilor săi corespondenţi regionali, din Bucovina în primul rând, dar şi din celelalte provincii româneşti. Lucrarea iul Marian reprezintă până astăzi cea mai amplă vşl mal completă descriere monografică a unuia din cele mai importante aspecte din viaţa spirituală a poporului român: ciclul vieţii omului s naştere, nuntă, moarte, fiecăruia fiindu-1 consacrat câtă un volum aparte. Toate aceste volume alcătuiesc împreună un corpus de documente etnografice autentice care prezintă într-un mod sistematic şi unitar tot ceea ce s-o publicat mal vaioroi până la acea dată. Ediţia de faţă reproduce textul ediţiei prineeps, adaptat normelor ortografice actuale, după cum urmează: w» grafia i in cuvinte ea t adevăr, două. Mutară, tndirSpt, rimat, sSptSmână etc. este redată prin vocala ă. — grafia &: amândoi, tinet, fim, cuvânt, artndâ, «dud; eţ& este redată prin vocala A’ t ■ i * * 6vidiu Bâriea, Istoria fotetortştieU romaneşti, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1974, P. 232. x — grafia 6 : acăstâ, adresâzâ, bâtelâ, cuteză. dreptă, întrăbă, miresă etc. est* redată prin diftongul ea; la început de cuvânt ă ăt9 eră, ăta, ărnâ, erba, etc. este redat prin diftongul ia. — grafia 6; aprâpe, cdrdâ, coldre, fârte, jâcă, mârtâ, 6îâ, âmeni, p6let sdcrâ, sudore, târce etc. este redată prin diftongul oa. — grafia tt (final); acestoru, capă, credit, elă, frumoşii, mulţii etc. a fost eliminată. — grafia 4* astâ4U 4™e% bragh bu4e, urdală, tfestre etc* este redata prin & v — grafia a? esecutâ, esită, esperienţă, esprimă, estinde, este redată prin x. — grupul consonantic sc: amintesce, căsâtoresce, cunoasce, doresce, sete, drusce, sfasce, etc. este redat prin şt. — fonetisme regionale ca : giur împregiur, ghine, copchil, ghibad etb. aii fost literarizate. Actualizarea normelor ortografice în vigoare s-a impus şi în cazul unor cuvinte ca : a casă, astu-feliu, bună 6râ, celQră-lalţi cine-va, câţi-va, cum-va, de câtu, de 6re ce, fie-care, nici de cum, nici când, ori şi care, 6re şi cum, tot dauna, vre-o dată, etc. 1 Acelaşi criteriu l-am adoptat uneori şi în cazul unor neologisme ca s alusiune, decisiune, dispusaţiuni, declaraţiune, ocasiune, ralaţiune, etc. Unificarea textului a fost operată şi în exemple ca 8 fantasie, sequestrat, tractat, etc. Au fost actualizate de asemenea, forme ca: sc asemănâzâ, esponiză, săcon-tinuâze, felidUză, să profereze, se prepareză, se practisâză, reciUzâ, repeţeşte, des-părţeşte, etc. în reproducerea textului din ediţia de faţă am considerat necesar ca, paralel cu modernizarea ortografiei, să păstrăm totuşi anumite forme (fonetice şi morfologice) utilizate constant de autor şi care se caracterizează printr-un uşor conservatorism precum şi prin unele concesii făcute principiului etimologic. în virtutea acestui criteriu am considerat necesar să păstrăm în text forme care reprezintă particularităţi ale limbii epocii; artificioase, cestiune, danţeazâ, of foioase, procedare, proveninţă, manuscript, etc. La fel am păstrat forme care reprezintă particularităţi ale limbii lui S. FI. Marian. Din această categorie menţionăm forme etimologice de tipul: pâne, Jarină, blastâm, cătrâ, încunjurâ, îmblâ, împle, mulţâmit, năcaz, nâsip, părere, păreche, rădic, răsipeşte, rumpe, streşină, şerpe, etc. precum şi forme regionale de tipul: acuma, aice, nime, nemică, cămeşă, dâtorinţă, îndătorit, mărunţişuri, voinţe, perină, poporan, poporal, pretutindene, samă, etc. Au fost păstrate, de asemenea, foriţie caracteristice de plural: certe, lipse, ne-goaţe, furtune, desemnuri, etc. La fel au fost menţinute formele verbale de conjunctive să beîe, să deie, să ieie, să lese, să steie, etc., precum şi cele de gerunziu de tipul: compuind, supuind. Formele regionale ale conjuncţiilor dară, iară, au fost de asemenea păstrate. Forme vechi de genitiv de tipul stăpânul de casă, sau de acuzativ: cheamă pe fată, laudă pe fecior, au jucat pe mireasă, etc. au fost menţinute. Au fost, în schimb, eliminate numeroase inadvertenţe, ca de exemplu: vesminte, dar şi vestminte, casa părintească, dar şi părintească, exercită, dar şi exer* 6 sează, precum şi numeroase cacofonii, de tipul : ca călăuză, ca căsătorie, că cărăuşii, etc. . «Ediţia de faţă va fi însoţită la sfârşitul celui de-al treilea volum de un glosar explicativ absolut nfecesar pentru înţelegerea exactă a * terminologiei de specialitate precum şi a regionalismelor utilizate de autor. Adresăm mulţumirile noastre editurii, şi tipografiei — pentru interesul manifestat faţă de a'pariţia în bune'coi^Şţţii a acestei ediţii. Bucureşti, iunie 1991 TEOFIL TEAHA [ioAN ŞERB IOAN IL1ŞJV PRECUVÂNTARE ♦ '■v-v., . In sesiunea generală din anul 1885 Academia Română excrise, Intre altele, şi următorul Concurs : „Premiul Staţului Heliade-Răduîescu, de 5.000 lei, se va decerne în sesiunea generală din anul 1888 celei mai bune disertaţiuni scrise în limba' română ââupra următorului subiect: Nunta ta Români. Studiu istorico-etnogrăţic comparativ. Uzurile nupţiale trebuiesc studiate în varietăţile lor după toate provinciile române, comparându-se cu nunta la vechii romani şi la popoarele neolatine pe de O parte, cu nunta la-vecinii românilor (slavi, unguri, greci, albanezi) pe de alta, de unde să reiasă apoi, de la sine o concluzie istorico-etnografică. ; Manuscrisul va trebui să cuprindă materie pentru 200—300 pagini de tipar, în 88 gormond". Citind acest Concurs mi-am propus să concurez şi eu, mai ales că aveam deja mai multe notiţe asupra nunţii româneşti adunate de mai nainte. Nu mult după aceasta insă, citind Cuvente den bătrâni, ţ. H, de dl. B. P. «Hasdeu şi dând la p. 558 peste cuvintele „în opera mea despre căsătoria la români, la v care lucrez de mai mulţi ani...“ am cugetat Că, de bună seamă, vă concura şi dl, Hasdeu, Prin urmare, mă lăsai cu totul de propusul meu de mai nainte, ştiind prea bine că nu este lucru uşor a mă lua la luptă literară cu dl. Hasdeu. * , Doi ani după aceasta, şi anume in sesiunea generală din anul 1887 # Academiei, laCare Îmi şi eu parte, aflai de la unii colegi, şi mai după aceea Chiar de la dl, Hasdeu Însuşi, că d-sa, fiind ocupat cu alte lucrări, şi mai ales eu Etymologicum Magnum Romaniae, nu-i rămâne timp sâ se mai ocupe şi cu nunţile, prin urmare, nici vorbă ca să concureze. Acuma îmi păru rău de ceea ce făcusem. Ce folos însă că era prea târziu, deoarece nupţial opt luni mai rămăsese până la expirarea concursului. Cu toate acestea, îndemnat şi încurajat fiind de mai mulţi amici, ml pusei pe lucru Şi compunând până la finele anului 1887 partea a |Mi Şl * lH-*, f»?«cum fi vreo câteva Capitole din partea î a studiului de faţă, ie şi supusei la termenul hotărât aprecierii Academiei cu următorul motto: „Nam Wfm, «ii hm natura* eominune animantium, ui habeant * libidinem procreandi, prima societas in ipsio confugid, proxima in liberis, deinde unadomus, communia omnia. Id autem est principium urbis et quasi seminarium reipublicae“(C\cero, De off. I.,17, 54). Nu mult după trimiterea manuscrisului adresai Academiei şi următoarea lămurire : „Sfârşii de compus şi de prescris Nunta la 'Români când îmi trăsei pe seamă că ar fi bine -să despărţesc datinele de la nunta proprie de cele ce premerg acesteia şi să compun două tomuri de sine stătătoare, adică 1.1: Încredinţarea, t. II : Nunta. Şi cum mi-am tras pe seamă aşa am şi făcut. Tomul al II-lea, adică' Nunta, l-am trimis Academiei la timpul hotărât; tomul I însă, fiindcă nu apucasem încă a-1 compune întreg, ci numai unele capitole dintr-însul, adică acelea care se ţin strict de nunţi, nu l-am trimis. Mai pe urmă, petrecând încă o dată cu de-amănuntul toate notiţele adunate şi văzând că tomul I n-ar putea să fie tocmai aşa de voluminos ca tomul al It-lea şi că multe dintre capitolele din tomul I nu se ţin tocmai strict de nunţi. îmi păru rău de ceea ce am făcut, dar'ce folos, că acuma era prea târziu. Aducând această împrejurare Iar cunoştinţa Onor Comisiunei însărcinate, cu criticarea manuscriselor Nunţile la români, o "rog să bine-voiască a lua în considerare manuscrisul trimis de mine şi, dacă îl va afla demn de a fi premiat, eu mă oblig sau a întregi tomul I, după cum l-am împărţit, sau a încorpora capituiele cele mai esenţiale dintr-însul, > care sunt gata, la manuscrisul deja trimis,1 adică după cum va afla Onor. Comisiune de bine. > ■ Onor. Comisiune lesne se va putea convinge din indicele tomului J ce urmează mai la vale, care capitule se ţin strict de nunţi şi care s-ar putea lăsa cu totul afară.' Una însă trebuie să o spun din capul locului, că cele mai însemnate şi mai caracteristice datine de la nunţi s-au trimis, iară dintre cele rămase sunt numai: stărostia, peţirea, pe vedere, aşezarea şi încredinţarea, şi acestea încă sunt gata". -Comisiunea, însărcinată cu examinarea manuscriselor „ intrate la concurs, cercetând şi manuscrisul meu, nu mi-1 putu recomanda spre premiere din cauza capitolelor, ce nu apucasem încă a le trimite, dar, re-cunoscându-i meritul literar, propuse Academiei, ca să-mi deie un ajutor oareşicare spre a-1 putea tipări. Academia, în urma acestei propuneri,- luă, în şedinţa din 12 aprilie 1888, deriziunea de a-mi acorda o încurajare de 2.000 fr. şi. totodată de a tipări manuscrisul pe spesele sale, dacă voi supune delegaţiunii şi complementele promise. Scurt timp după luarea acestei decizii, supunând şi capitolele care lipseau? opul începu pe-ncetul â se tipări şi iată că acuma, mulţumită încurajării din partea savantului corp, se prezintă Onor. public cititor, însă nu în două tomuri, cum proiectasem la început, nici în trei, octa^ 10 mic, cum proiectasem mai pe urmă, ci numai îhtr-un singur tom, bcţav mare, împărţit în trei părţi. In fine, dator sunt de a exprima aici sincera mea fnulţăihită şi acelor P. T. domni care, urmând apelul meu, au avut deosebita amabilitate de a-mi timite mai multe datine, oraţii, poezii, şi credinţe; ce nu-mi erau încă cunoscute şi prin acestea a-mi înlesni completarea opului de faţă. Suceava, în ziua de Duminica-Mare, 1890 S. FL. MARIAN Partea întâia ÎNAINTE DE NUNTĂ \ "T---•• i l 1 i Scopul căsătoriei Scopul căsătoriei la români, după cum rezultă din unele versuri ale oraţiilor ce se vor reproduce în decursul acestui studiu, apoi din unele balade şi doine poporane, precum şi din unele poveşti, este : Întâi: de a avea o consoartă spre ajutorare şi petrecere, spre mângâiere şi alinarea durerilor în caz de nefericire şi suferinţă, mai pe scurt spre împărtăşirea binelui şi a răului, a bucuriei şi întristării în decursul întregii vieţi. Al doilea : de a avea urmaşi legitimi4, care să păstreze' numele de familie, ca sângele şi seminţia lor să nu se stingă niciodată, apoi ca să aibă cine moşteni averea părintească, ca aceasta să nu treacă în mâni străine, mai departe să aibă cine a se îngriji de dânşii şi a-i sprijini la bătrâneţe, iară după moarte să aibă cine a-i jeli şi înmormânta creştineşte, a-i pomeni şi a le da de pomană şi a se ruga pentru iertarea păcatelor sale2. 1 V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, adunate şi întocmite de..., Bucureşti, 1866. p. 47: • — Fată de birău ! Fă pe dorul meu. — Ba, bădiţă, ba, Nu te-oi asculta. Că mă-i înşela » Şi nu mă-i lua. — Giur«pe mândrul soare . Ce sfârşit nu are ' Că eu vreu să-mi fii Mamă la copii !... > Ion Pop Hetegânul, Poveşti ardeleneşti culese din gura poporului, partea a IV-a, Braşov, 18Ş8, p. 34 : „A fost un împărat şi o împărăteasă care, cu toate qă erau trecuţi cu anii, nu aveau nici un copil de care să se bucure, care să facă să le treacă'de necazuri, să mai uite de suferinţele vieţii acesteia; ...n-aveau nici un copil pe care, din dragoste părintească, să-l dezmierde: 'împodobindu-1 ca pe un copil de împărat şi ,sărutându-l ca pe un singur copil la casa părintească. Toate acestea ar fi fost şi ar fi trecut, dar durerea cea mai mare era că nu avea cine să moştenească scaunul împărătesc, avuţiile cele multe, căci avea împăratul multă blagă, multe scumpeturi din care să fi mâncat cu lingura şi tot nu s-ar fi gătat în veci. Dar ce plăteau toate, dacă nu avea cine să le folosească ? Şi astă durere cât de greu totuşi mai trecea; de una însă erau mai îngânduraţi ca de toate, şi aceea era că li se stinge sângele, seminţia lor. ; “ . Oh ! Doamne! şi mare lucru era ăsta. Când îşi aduceau bieţii aminte de aceasta, plângeau ca nişte copii mici. Cum să nu aibă năcaz şi suferinţe, cum să iau-1 ajungă 15 In fine al treilea : ca să nu li se facă aruncare că numai degeaba, s-au născut şi trăit în lumea aceasta, după cum prea adeseori se întâm-' plă că li se face celor ce rămân necăsătoriţi, , Tot cam acesta a fost şi este scopul căsătoriei la grecii cei vechi la romani2 precum şi la alte naţiuni, din vechime cât şi din timpul de faţă. • jelea pe oricine când ştie că n-a're cine să-l cânte, cine sâ-1 plângă, cţi adevărată durere, la moartea lui şi cine să-l pomenească cu sfinţenie după aceea. Nu însă numai ei erau supăraţi, tot poporul diP împărăţia lor era pătruns de durere, văzând că se stinge seminţia împăratului". P. Ispirescu, Legende sau basmele românilor, adunate din gura poporului, Bucureşti, 1882, p. 95 : „A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei, până la vremea de bătrâneţe, nu avură nici un copil. Ce nu făcură. Ce nu dreseră ? Şi ca să aibă şi el măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merşerş pe> la descântătorese, ba pe la meşr teri vrăjitori, ba pe la cititori de ştel£ şi ca jjî ramâie baba grea, nici gând n-avea. Ajunşi la vreme de bătrâneţe, începură p şe îngrijora., — Ce* ne facem noi babo — zise intr-o zi unchiaşul — de vom ajunge niscaiva zile de neputinţă ori de nevoie. Tu ştii că am făcut tot ce mi-a stat prin putinţă şi ca să ne dea Dumnezeu şi nouă un copilaş, care sa fie toiagul bătrâneţelor ribastrO, nu s-a îndurat. —- De ! unchiaş, cine e de vină ? Tu ştii eă am umblat şi cruciş şi curmeziş pe la meşteresc, pe la vraci, am făcut tot ce m-au învăţat uhiişialţii, şi ca’ si avem şi noi b mângâiere pentru pârdalnicele de bătrâneţe, că grele mai sunt, a fost peste poate !“. .1 ©. Friedrich Liibker, Reallexihon des klassischen Mterthums fiir ©ymnasien* Zweite Auflage, Leipzig, 1860, p. 283. ’ - ? Instit. I, Ş, 1 r Connubium feşt ylri et mulieris conjuncţie fgidiyidugfft vitae consuetudinem continens. .„Căsătoria este o legătură între bărbat şi muiere cuprinzând în şine corauâfc caţîunea nedespărţibilă pe viaţă". Digest. 23,2,1 : Connubium est omnis divini et humani juriş communicatio. „Păşătpfip eşţe împărtăşirea întregului drşpt dumnezeiesc şî Enniu Ia Fest v.' şţiţpeşp : ftuaşiţ me uxprepj îijbgrunc gua#pp#b^!$ ia de mniere pentru cp să-şi câştige „copii*. • Varyp'Ia' îiljşcrQbî"u$cprem qimşrendormp caiisa ducere, IsUr giosum est. ,,A' se însura spre a câştiga copii, e un lucru sfânta 16 n Etatea V Epoca în care îndătinează românii din Dacia traiană a se căsători este pentru partea femeiască, în genere, de la 15—20 ani, iară pentru cea bărbătească de la 18—30 anii. De la 20, respectiv de la 30 ani, începând înainte, fetele devin fete bătrâne, iar feciorii burlaci, sau feciori tomnatici. 1 La românii din Macedonia nu e hotărât la ce vârstă trebuie părinţii să-şi logodească fiii lor; s-a văzut însă multe familii logodindu-şi copiii încă din faşă. De la vârsta de 12 ani fetele se pot mărita, iar flăcăii de la 18 ani. In Pind este obiceiul, ca fetele să nu se mărite până ce nu împlinesc 20 de ani2. S-a întâmplat însă adeseori şi la românii din Dacia Traiană, că unele fete ş-au măritat chiar şi cu 13 ani. Dovadă despre aceasta avem şi ur? mătorul cântec din ţinutul Domei, în Bucovina : Frunză verde lemn uscat, ^ Tinerel m-am însurat, Tinerică mi-arri luat Numai de treişprece ani, Şi iubea numai ciobani. Tinerea s-o -măritat, * De iubit nu s-o lăsat. Lasă că mi s-a lăsa Scândura când i-a suna,' Popa cu cădelniţa !3 jQu toate acestea însă datina generală este ca, copilele, să nu se mărite nicicând înainte de a fi devenit fete mari, şi băieţii să nu se însoare înainte de a fi devenit feciori: Iară fată mare sau simplu fată şe nuineşte o copilă atunci când, fiind deplin dezvoltată, îşî schimbă portul* * Vezi „Columna lui Traian", an. IX, Serie Nouă, ţ. III, Bucureşti, 1882, p. 881; J %% Bur^da/patinele la nunţi ale poporului român din Macedonia, în „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie*,, an. I, Voi. II, Fasc. II, Bucureşti. 1888. P 417. >. ' 3 Din Câridreni, corn. de Petru Ursul. ' 4 Atât în Bucovina cât şi în celelalte ţări locuite de români este datină ca, CQQţl$lş |i copilandrele să umble altmintrelea îmbrăcate, şi mai ales îmbrobodite, de euip umbli fetele mori- Aşa, in unele sate din Bucovina copilele umblă vara mai muiţ eu capul gol, iar iarna îmbrobodite cu nişte tulpănaşe. în alte sate fosă, bunăoară în Mahala? ţinutul CernăutiUlui, poartă mâne-ştergare (ştergare). Acest port II întrebuinţează ele până la 15—16 ani, adică până ce ies Za joc. Dacă este o soră mai mare înaintea celei ieşite la joc, care încă e fată, apoi, cea mai mică încă mai poar+* 17 şi maica sa, sau, în lipsa acesteia, o soră mai mare sau şi altă nevastă, înrudită cu dânsa, o scoate la loc sau la bere J. Un băiat se numeşte fecior, fecior holtei sau simplu holtei şi flăcău, când a ieşit la joc sau a dat în însurat2. - • '• ■.1 Din această zi începând, fetele sunt bune de măritat şi feciprii de însurat3. / . x Mai bună de măritat însă e o fată atunci când, după spusa poporului, ştie cum se cade toate lucrurile câte se cer de la o fată de/ţăran, şi mai ales când a prins destulă minte în cap, iar feciorii sunt buni de însurat când se pricep cum se cuvine la rândul gospodăriei. Că românii, şi mai ales cei din Dacia Traiană, pun foarte mare preţ pe aceea ca ficele lor să ştie bine a lucra şi că nu prea îndătinează înainte de aceasta a le mărita, ca nu cumva mai pe urmă să tragă ruşine după dânsele, se poate vedea şi din următoarea doină : — Frunză verde mieduniţă Mărită-mă, măiculiţă ! — Cum focul te-oi mărita Dacă tu nu ştii lucra ! ' — M-a învăţa soacră-mea! — Dacă nu-i şti tare bine Tot mie-mi va fi ruşine !3 ştergarul prin câţiva ani, tot? ca în copilărie, numindu-se codeancă pentru că poartă părul îh coadă simplă şi ştergarul simplu legat. Măritândui-se dea de dinaintea ei, sau fiind numai unica la părinţi, apoi după l&r-l? ani îşi schimbă, portulcapului purtând părul capului împletit în gâţă şi şţergariul legat peste gâţă, altfel, Svl că şi codencele, ba la hramuri şi sărbători mari umblând numai în gâţe pe vârful capului, care gâţe le înfrumuseţează cu păuni şi cu felurite flori de târg. Vezi despre portul din urmă : Moravuri şi datine popotale, culese de G. To-moioagă la românii dintre Prut şr Nistru, în „Aurora română an. 11, Cernăuţi, 1882. p. 42. 1 Despre cuv. „bere* sau „berean", în Transilvania „Ospăţul feciorilor% să se vadă, să dobândească. Ea s-o pus, s-o măritat Şi de ştire nu mi-o dat Că şi eu o-aş fi luat, Măcar n-am fost de-nsurat Nici ca ea de măritat. Ba de s-ar fi măritat De lâ noi a treia sat Nu mi-ar fi aşa bănat, Da-i numai a treia casă Când o văd la joc schimbată Inima mi-i judecată A. Anoi şi o variantă a acestui cântec, care se începe astfel: Frunză verde, frunzuliţă, ? Am avut o mândruliţă Şi-am lăsat-o să mai crească Minte-n cap să dobândească. Mândruţa s-a măritat.. Vai de mine ce păcat! * Şi nu mi-ar ,fi cu bănat, A Mândra de-ar avea bărbat Din vreun sat mai depărtatf Dar mândra s-o măritat De la noi a treia casă Şi mi-i inimuţa arsă...1 2 ... Mai demult, după cum mi s-a spus, fetele se măritau de la 20, iar feciorii se însurau de la 30 de ani înainte şi nime hu-i considera la vârsta aceasta de prea bătrâni, din contră, cum mai buni de însurat şi fetele de măritat. ' Feciorii se însurau şi se mai însoară încă şi acuma sub 20 de ani numai în cazuri extraordinare, adică când sunt orfani şi le trebuie soţie spre ajutor ca; să nu se piardă averea moştenită de la părinţi şi dacă mai sunt şi alţi copii mai mici decât dânşii, ca să aibă cine le căuta de grijă. v Ce se atinge de deosebirea ce trebuie să existe între etatea mirelui şî â miresei, se căuta, mai înainte, ca mirele să fie numai cu vreo câţiva ani mai bătrân decât mireasa, adică cu vreo 1—5 ani. în timpul de faţă poate să fie şi cu 10 ani mai bătrân 3. 1 V. Alesiu, Cântece .populare, în „Convorbiri literare"", an. XXII; Bucureşti, j.888, p. 700. 2 Ioan Urban Iariiik şi Andrei Bârseânu, fioine şi strigături din Ardeal, Bucureşti, 1885, D. 99. T 3 Vezi „Columna lui Traian", an. IX, p. 406. / 19 S-a întâmplat însă şi se mai întâmplă încă şi acuma, ca mirele să fie jnai mic de ani decât mireasa. Rar însă când există între astfel de perechi o deplină armonie şi fericire. Despre aceasta ne putem aşişderea încredinţa dintr-o mulţime de doine populare. * Iată una din Horodnicul-dş^Joş, saţ din districtul Rădăuţului : Tinerel mă însura! Şi bătrână îmi luai, Nu mi-i ciudă că-i bătrână. ' Cum mi-i ciudă că-i nebună. .Eu o mân după surcele Ea-mi aduce viorele, Eu o mân după viţei Ea-mi aduce clopoţei. O ! tu bătută de stele, . Âsară ţi-am dat inele, Astăzi nu te văd eu ele. Aseară ţi-am dat cercei, Astăzi nu te Văd cu ei. Dacă mi-ai fi tu drăguţă N-ai umbla pe brumă desculţă Şi pe rouă încălţată Tocm^ ca şi-o blăstămatâ L, Vai de mine ce păcat, Ce nevastă mi-am luat. Dimineaţa pu o (dată ' Mănâncă şi nespălată, Sara se culcă ne-nchinată. Ea-i Păcatul meu. Da nu e păcatul meu C-aşa mira daţ-o Dumnezeu î1 în genere luat, poporul român caută, totdeaunaea şă nu sg căsătorească cu de-aceea, care ni* şe pşeg lovesc său poţtivesc unui! cu aiţulîţi privinţa etăţii şi. aceasta din cama cumva, mai pe umă* şă şe nască neplăceri şi dezbinări între cei căsătoriţi, ştiind prea bine că ; i Cine nu-ţi este de potrivă x Iţi va fi tot împoţrivă2. ( t imb wm 3 Anton Pann, Culegere de ptoverburi sau Povestea vorbei, |?şrţeş n, Şucu-resti, 1853, p. lSÎ. Feciorii bătrâni Sunt o mulţime de feciori care nu se însoară între anii 18—30 când, după datină din străbuni şi după cum am arătat în capitolul premergător, e timpul cel mai potrivit pentru însurare, sunt iarăşi foarte mulţi şi de aceia care nu se însoară def^L Acel soi de feciori care, după credinţa poporului, rămâneau neînsuraţi din cauză că sunt sau prea urâţi şi proşti, sau prea pretenţioşi, sau pentru că li-i ursita mică, sau pentru că le-a murit ursita, sau din altă cauză oareşicare se numesc, în genere, în •Bucovina : burlaci (sing. burlac), feciori sau flăcăi tomnatici, feciori sau flăcăi bătrâni, feciori bă-tuţi de brumă şi oameni răsuflaţi. Acei feciori a căror ursită e mică, adică a căror ursită s-a născut cu mult mai târziu decât dânşii, trebuie să aştepte până cp le creşte ursita mare, să fie bună de. măritat şi de aceea, fiind necesităţi a aştepta atâta timp, îmbătrânesc. Când însă ursita a crescut mare, deşi sunt bătrâni, totuşi se însoară. Acei feciori însă, care nu se însoară niciodată, fiindcă .le-a murit. sau n-au avut defel ursită, care holteiesc toată viaţa lor şi mor, la urma urmelor, neînsuraţi, sunt, după credinţa unora, şi mai ales dacă s-au purtat bine, foarte buni la Dumnezeu, pentru că ei, cât au trăit, n-au ştiut ce-i bine şi ce-i ,rău pe lumş ; după credinţa mai multora însă astfel de feciori sunt păcătoşi, nefericiţi, morţi cu sufletul şi cu trupul şi la a doua înviere n-au să aibă soţie. Românului, în genere şi mai ales ce se atinge de feciori, nu-i place nicidecum ca aceştia să burlăcească toată viaţa lor, ci voinţa şi dorinţa lui este, ca să se însoare, să fie gospodari în locul părinţilor, să stăpânească averea rămasă de la aceştia şi să-i pomenească din neam în neam, ca să nu se zipă mai pe urmă, după cum e datina de a se crede şi a vorbi, că numai degeaba au trăit în lumea asta, dacă nu le-a xqmas şi lor urmaşi, care să le perpetueze numele de familie, să-i pomenească şi să le dea de pomană K , Drept aceea, orişicând i se dă românului prilejul, el totdeauna,, se appcă de capul unor feciori ca aceştia, îi sfătuieşte şi-i îndeamnă să se însoare, să fie şi ei în rână cu oamenii, ca să poată muri mai liniştit că nu i s-a stins sămânţa. Iar dacă sfaturile cele bune şi înţelepte nu ajută nimic, atunci nu-i cruţă, ci-i apucă nu odată şi la trei parale prin o mul-me de istorioare şi cântece satirice. * * Vezi „Columna lui Traian", an, IX, p. 384. Insă nu numai românului 'căsătorit, nu numai celui in sţare, nti-i place astfel de feciori, oi şi tineretului. De aceea, feciorii cei bătrâni, foarte adeseori sunt luaţi peste picior de cătră cei tineri. Şi ocazia cea mai bună şi mai potrivită pentru aceasta sunt nunţile. Aşa auzi, nu odată, câte pe un fecior tânăr, care vede pe Un burlac că se amestecă în joc şi-i ia aleasa inimii sale de dinaintea nasului» ca să joace cu dânsa, strigând : Frunză verde tilipin* » Am rămas flăcău bătrân Şi aş vrea ca să mă-nsor, Dar fetele nu mă vor \ Pentru că sunt cam cărunt 4 Şi de zile nu-s de mult, Numai de cincizeci de ai Şi nu pot mânca mălai, ’ Că-i mălaiul cam uscat» Da eu tot îs de-nsurat. • Gura mea-i fără de dinţi, Eu, bătrân, făr’-de părinţi • Şi:ar fi birie să mă-nsor S-am şi eu cev-ajutor** I1 Sau: Frunză verde ruşmărin, Rău îti stă june bătrân. Maioran crescut în iarbă Rău îţi stă june cu barbă2. Şi apoi, dacă ^numai feciorii cei tineri i-ar lua astfel peste picior, poate că tot ar mai merge cym ar mai merge. Dar mai supărăcios pentru dânşii e că nu odată şi fetele îi apucă la trei parale, şi cântecele alcătuite şi cântate de acestea pe seama lor adeseori suQt cu mult mai împungă-toare şi pişcătdare decât chiuiturile satirice ale feciorilor tinerL -Iată unul: Frunză verde stejerel, Când eram eu tinerel # Luam satul de-a lungul, De-a lungul şi de-a latul. Care mândră mă vedea Cu_. mânuţa .că-mi făcea, Porţile că-mi deschidea, Focu-n vatră-1. dezvălea, Făclii pe masă punea, în casa că mă poftea ' Şi din gură că-mi zicea: „Vină bade pe-acolea, Că tu eşti de samă mea*4. 1 Din Cândreni, com. de P. Ursul. . * 2 Tomul liric din „Noua bibliotecă română**, 1882—1883, Braşov, 1882,{ p. 30. 22 ..............................-....... Şi cu vin câ mă cinstea, Nume mie că-mi punea : „Spate late de voinic, Buze moi de copil mic*. Frunză verde, lemn dubit, După ce-am îmbătrânit, Luam şgjul de-a lungul, De-a lunguŞfşi de-a latul. Care mândră mă vedea Ca pe câni mă hicăia Şi din gură că-mi zicea: „Ce câţi, bade, pe-acolea, Că nu eşti de sama mea ? !*. Porţile că-mi închidea, Făcliile le stingea, f Focu-n Nvatră-1 învălea, Nume mie că-mi punea' „Spate late-ncârjobate . v # Buze moi dăbâlăzate K" > Pretutindeni şi ori de cine e prea bine cunoscut-că nurorille, în genere; nu trăiesc bine cu soacrele lor. Deci, mulţi feciori nu se însoară degrabă sau rămân pentru totdeauna neînsuraţi din simpla cauză, ca să nu facă maicelor sale, prin însurare, necaz şi supărare. Şi aceasta se vede foarte răzvedit dintr-o mulţime de hore sau chiuituri poporane pe care le chiuie ei ca un fel de dezvinovăţire şi răspuns la învinovăţirile ce li se fac de către cei căsătoriţi, precum şi de către feciorii cei holtei. Iată una din mulţimea acelor chiuituri: Florile de pe izvor Toate-mi strigă să mă-nsor, C-ar fi prea mare păcat Să rămân neînsurat; . Numai floarea cea din iaz îmi zice să mă mai las . ' Să nu-mi leg de cap năcaz !2 Sau astfel: Pus-am gândul să mă-nsor S-aduc maicii ajutor ; * Dar gândii ca să mă las, ; Să n-aduc maicii năcaz !“ 3 Sau, în fine, şi aşa : Pus-am gândul să mă-nsor •S-aduc maicii ajutor, Să o bată de cuptor * 1 *1 Din colecţia mea inedită. 2 I.P. Lazăr, Chiote populare din Sălaj, în „Tribuna*, an. III, Sibiu, 1886; nr. 10. * Ibidem, nr. 146. 23 Şi de vatră câteodată Când va fi cam supărată *» \ Şi bărbaţii, precum ^i feciorii cei tineri, văzând de la un timp că numai degeaba îşi bat capul cu astfel de oameni că nici într-un chip nu-i pot face ca să se însoare, ţinându-se de vorba veche, care sună: „până la 20 de ani se însoară cineva singur ; de la 20—25 îl însoară alţii; de la 25—30 îl însoară o babă, iar de la 30 de ani înainte numai dracu-i vine de hac“ 2, le dau bună pace, să facă ce le place. > \ * * îbidem, In „Gazeta Transilvaniei", an. L.» Braşov, 1887, nr. 0. 3 Ion Creangă, Stan Păţitul, poveste, in „Convorbiri literare", $0, JQf, Iaşi, 1678, P. 22. 21 IV Fetele bătrâne Sunt şi o mulţime de fete care încă nu se mărită când li-e timpul, adică între anii 15—20, ci cu mult mai târziu, iar altele defel. Acest soi de fete se numesc de către românii din Bucovina: fete bătrâne, fete stătute, fete-n păr, cosiţă albă. Cauzele pentru ce astfel de fete nu se pot mărita simt multe şi diferite. Unele nu se ihărită pentru că, după cum crede poporul, Ie-a murit ursitul sau nu le-a sosit încă partea, altele pentru că-s prea leneşe, cele mai multe însă pentru că sunt urâte SâU pentru că nu şi-au păzit cinstea. Ce-i drept, fetele s-ar mărita bucuroase. Nid una n-ar rămânea nemăritatâ. Dar .ce folos că feciorii nu vor să le ieie. Ba! nu e. destul numai cu atâta ! Feciorii, adeseori le iau şi pe ele peste picior, că şi pe feciorii cei bătrâni, deşi cele mai multe dintre dânsele nu sunt întru , nimica vinovate c-au rămas nemăritate. Căci, ce pot fi ele vinovate, bunăoară, dacă de la natură sunt urâte sau dacă referinţele materiale ale părinţilor sunt aşa de nefavorabile, că, nu pot să le însestreze. Ei, dar feciorii nu vor să ştie. nimica despre toate acestea. Ei, şi mai ales când sunt foarte bine dispuşi, pe toate, fără deosebire, le iau peste picior, chiiiindu-le felurite chiuituri satirice şi anume : -i . s Celor leneşe: Dragă-mi eşti şi tC-aş luă. Dar mi-a spus vecină^ta, 9 Că te culei Săra cu Soare Şi te scoli la prânzul mare Şi-ncă-ţi pare cu bănat, Că de noapte te-ai sculat1. Sau aşa: Frunză verde trei bujori, După Paşti în sărbători, * Mi-a zis tata sărmă-nsor , sâ ntf râmân tot leciok . i s. FL Marian, Poezii poporale românei t* II» Poine # ©ClfcStlg* 0. 226. ...................................................-.........-....... 25 Dară mama nu mă lasă, Să-i aduc leneşa-n casă Şi urâta după. masă1. Celor guşate şi buzate : M-am cătat într-o: ghileată 2 M-am găsit fată buzată Şi buzată Şi guşată, C-am rămas nemăritată3 Celor urâte şi zbârcite : Frunză verde şi una, Mărita-m-aş mărita, Mărita-m-aş, mamă, da, De m-ar lua cineva. Mărita-m-aş, mamă, eu Mărita-m-aş, mamă, zău Mârita-m-aş, da nu vreu Că feciorii nu mă ieu. Că-s* urâtă şi zbârcită. Nu pot mânca nici plăcintă Că mi-i gura folfăeală4 Nu pot mânca nici scofală5. In genere, tuturor celor urâte t Astă fată-mi place mie, Că-i cu loc şi cu moşie. Locu-i bun, moşia-mi place% Dar cu hâda. ce voi face ? Locu-i bun şi muiicitor, Dar urâtu-i stătător I Pentru pământ de ogor Aduc ciuma-ntre cuptor. Pământul nu l-am arat Ciuma-mi cere de mâncat. Pentru doi ciocoi de boi, Adusei ciuma la noi. i , Când am fost la cununie, Dumnezeu era-n câmpie * Din colecţia mea inedită, i 2 Ghileată == găleată, ciutură. 3 Din Calafindeşti, sat în districtul Şiretului, în Bucovina, dict. de Sofia Frâncu.' • ♦ 4 Despre oamenii cei bătrâni cărora le.-au picat toate măselele şi din cfuiza aceasta nu pot nici mânca, nici vorbi bine, se zice că folfâiesc. De la verfoJ a folfâi s-au format apoi în decurgerea timpului şi alte cuvinte precum: folfăit-râ adj.; fol• fâealâ sf. ; folfâiturâ sf. ; folfâiîă sm. ; fofled. , 6 Din Câ&dreni, com. de P. Ursul — scofală e uri fel de bucate. ’ 26 Cu piper şi cu tămâie De mine n-a vrut să ştie. - Săracele sutele, * Cum mărită mutele ! Săracele zecile, , Cum măr]tă secile ! Lăcomii şlfeu la o sută Şi-mi luai şi eu o mută: Lăcomii şi eu la o vacă Şi-mi luai şi eu o sacă!1 Celor înaintate în vârstă, dar cu toate acestea totuşi ar voi să se mărite, ca să scape odată de fetia blăstămată : Vai, de m-aş vedea scăpată De fetia blăstămată, Că-i ruşine să mor fată, r Bătrână, nemăritată2. Sau aşa: ! Maică, nu mai vine nime, Iar te-i amărî cu mine. Dă-le, maică, băutură, Să nu mă cate la gură; Dă-le, maică, de mâncare Să nu mă cerce de mare. Nici n-am dinţi, nici n-am măsele, C-au căzut ca vai de ele3. Celor ce le-â trecut acuma, de mult, timpul măritatului Mă dusei a peţi-n Bol La fata cu şase boi. Boi-mi plac, boii sunt buni, Dar fata*! de mulţi Crăciun! 4. * , Sau aşa : Fata care e bătrână, Şade-n casă, ţese lână, Că ei vremea i-a trecut, De-a mai şti"de iubit5. 1 B. C. Fontanele, Doine şi hore din Câmpia Ardealului, în „Şezătoarea", an. VI, Budapesta, 1880, p. 31. 2 Iuliu Moldovanu, Cântece şi chiuituri populare, In „Gazâta Transilvaniei\ an. UE, Braşov, 1888, nr. 128. 3 lbidem. 4 Ibidem. 6 A. 1. Hodoş* Poezii populare din Comitatul Turda-Arieş, în „Familia", an. XXIX, Oradea Mărie, 1888, p. 109. 27 Sau astfel 3 , Mătrăgună rătezată, Mărită-mă Doamne-odată, Că de când îs fată mare Patruzeci de ani îmi pare» Mă dusei intr-o grădină» Mă uita-i într-o fântână» Mă văzui faţă bătrână. Dar după ce m-am uitat -Mi-am pus hobotul în cap» Ca să meargă vestea-n sat Că şi eu m-am măritat K Astfel chiuie feciorii fetelor bătrâne ! Dar ei nu se mulţămesc numai cu fetele. Ei, adeseori, iau şi pe mamele acestora peste picior, chiuindu-le nu odată şi lor : La răchita rămurată Şede-o mamă supărată, Că fata-i nemărîtată. Nu da, mamă, vină fetei, Ci dă vina cui n-o cere, Că fata s-ar mărita, Dac-ar fi cine-o lua!a Sau aşa 3 La răchita rămurată Şede-o mamă supărată ■ ^ Din trâmbiţă oi trâmbiţa, Din clonţul cel de. cuc oi cânta, Din suliţ-oi suliţş. Cum âşţeâptâ fiecare - «. După rostirea acestor versuri iâ apă în pumni şi aruncând-o peste cap, rosteşte următoarele versuri, asemenea de trei ori: Câţi stropi sar peste mine Atâţia oameni 'Sâ mă grăiască de bine t1 Cu drag sâ audă cucu, Şi cum îi drăgălaş cucu, Aşa să fiu dragă şi eu La flăcăi şi la toată lumea. Şi precum îi trâmbiţa Drăgălaşă şi vestită Şi s-aude de departe Şi-o ascultă oamenii, Aşa cu drag să m-asculte Şi pe mine toţi flăcăii Şi s-audă vorba mea^ Iată acuma şi o vrajă: ~J> Eu, focule, te-nvălesc, De le-i găsi pe cuptior Dară tu, te dezvăleşte, . Dă-1 sub cuptior, Şi te fă laur, Şi-l porneşte şi mi-1 adâ: Balaur Peste ape fără pod Cu solzii de aut. Peste, pădure, lupeşte, , Cu 99 de limbi, Peste crânguri, iepureşte, Cu 99 de ochi, Prin pădure fără sine, Cu 99 de mâni, Prin sat fără de ruşine, Cu 99 de picioare, Şi-l ad-anume la mine. Cu 99 de capete Ca fecior îl ,adă...‘ Şi te du peste hotarâ, Cu mâtfele mi-1 împinge, Tocma peste-a noua ţară Şi cu limbele mi-1 linge; Şi-mi adă ursitul meu Cu ochi-1 ocheşte, Cel lăsat de Dumnezeu. Cu coada-1 plezneşte, De le-i găsi la masă bând Spre mine-1 porneşte, Zvârle-i paharu din mână. La mine-1 soseşte! De le-i găsi mâncând Cu dânsul în astă sară Zvârle-i lingura din mână. Aieve să mă visăz De le-i găsi pe pat Pe dânsul pe mâne sară Dă-1 sub-pat, Cu ochi-aieve să-l văd, De le-i găsi pe laiţă Cu dânsul să mă^nţâlnesc, Dă-1 sub laiţă Cu dânsul eu să vorbesc l Pata care voieşte a-şi aduce ursitul, în chipul cum s-a arătat, în timpul acela cât ţine rostirea versurilor yrajei, învăleşte focul cu un res-teu furat în seara de Sf. Andrei sau a Sf. Vasile de la o casă, unde oamenii nu sunt de-a doua oară cununaţi. Iar după ce a sfârşit de rostit cuvintele de mai sus iese afară şi azvârle resteul peşte casă. 1 Farmecul acesta, cules de la o româncă din Mitocul Dragomirnei, sat în Bucovina, nu departe de Suceava, mi l-a comunicat St. Saghin. V 31 Se întâmplă însă, adeseori, că nu numai fetele cele'stătute îşi iau refugiul la farmece şi vrăji, ci multe şi dintre celelalte cărora, nu le-a trecut încă timpul măritişului. Cele din urmă însă nu o fac aceasta niciodată din cauză că nime n-ar voi să le ieie, ci mai‘mult de teamă că feciorii pe care şi-aii pus ele ochii, pe care îi iubesc cu pasiune şi care, la rândul lor, încă nu s-au arătat indiferenţi faţă de dânsele, mai pe urmă le vor urî şi vor da rriâna cu altele. Deci, ca să fie' sigure că feciorii aleşi de dânsele nicicând nu le vor părăsi, îi farmecă. Dovadă despre această apucătură a fetelor amorizate, cum se zice, până peste urechi, avem, între multe altele, şi următoarea doină d|n Hâr-lău, în Moldova: Frunză verdi poamă neagră, Soarili-i la toacă, M-am tâlnit cu puica-n poartă.1 — Na-ţ puicuţ-on irmilic , Şi-mi disfă ci mi-ai făcut. «— Nu ţi-am făcut să-ţi disfac, Ci-am făcut, că-mi eşti drag. — Na-ţ puicuţ-on irimilic Şi-mi disfă ci mi-ai făcut. — Macar să-mi dai mii de lei, Nu ţi-am făcut ca să piei, Ţi-am făcut, ca să mă iei. Hai dragă mai la vali Să găsâm o vrăjitoari Şi i-oi da şi eu .părali Şi tî-a farmaca mai tari4, v • Apoi aceasta: Desfă-mi, mândră, ce-ai făcut, Că eu sunt băiat' pierdut 1 • Şi-mi dezleagă, ce-ai legat, Că eu sunt băiat stricat! — Bădiţ, bădişorul meu, Nu ţi-am făcut, să-ţi desfac, Da ţi-am făcut, că-mi eşti drag. Păr din cap eu ţi-am luat, 7 Pe apă l-am aruncat; Cum mergea apa de lină, ! Fără min-să n-ai hodină; Cum mergea apa de tare, Fără mine să n-ai stare2 *. 1 Mihail Canianu, Poezii populare. Doine, culese şi publicate întocmai cum se 4tc. Iaşi, 1888, p. 69. 2 V. Alesiu, Poezii populare, în „Convorbiri literare*1, an. XXIII, gucureşti, 1889, p. 019. 321 în fine şi aceasta î ^ ^ . Drum la deal şi drum la vale, îmi fac veacul tot pe cale,' N-am în lume sărbătoare, Nici n-am partea mea la soare. Bot-aneijgjpa ursitoare, Care m-W ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine ! Ostenit, mereu de ducă, Noaptea-n codri mă apucă, i 'Copacilor sunt nălucă ! Ochi-mi nu se mai usucă ! * Unde merg, în orice parte Dragostele-mi sunt deşarte. Aolică, licâ floare ! De n-ai fi fărmecâtoare Nu mai abate din cale Să calc pe urmele tale! K ) "Y * * V. Ai&csandri, op. cit., p. 277. 3 — Niihta la \ ^3 v VI însuşirile miresei O fată mare, care voieşte să se mărite până a nu deveni fată bătrână, trebuie să posede următoarele însuşiri principale şi anume : să fie onestă, statornică, sârguincioasă, strângătoare, grijulie, isteaţă, înţeleaptă, frumoasă şi, mai presus de toate acestea, sănătoasă Şi cum că, intr-adevăr, acestea sunt însuşirile cele mai de frunte şl mai căutate de poporul roniân ne «puteim încredinţa nu numai din experienţa de toate zilele, ci şi dintr-o mulţime de proverbe şi cântece poporane care sunt răspândite în toate părţile locuite de români. Aşa, în privinţa onestităţii sau a purtării celei bune, un proverb ne spune că „cinstea e mai scumpă decât toate" V în privinţa sârguinţei, un proverb, foarte vechi şi destul de răspândit, zice : Şârguinţa Ţese pânza, Iară lenea Pierde vremea. Alt proverb, tot atât de răspândit, spune : Cine mişcă Tot mal pişcă, Cine şade Coada-i cade. / Prin urmare, fetele oneste şi 'sârguincioase şi mai ales acelea ce se pricep cym şe cade îyi ale gospodăriei sunt totdeauna preferate. Din Contră, cele leneşe şi mai ales acelea ce nu*şi prea bat capul cu torsul* ţesutul, cusutul şi cu prepararea bucatelor, lucruri pe care o fată de ţăran trebuie numaidecât să le ştie, nu numai că sunt trecute cu vederea, ci, adeseori luate chiar şi in râs. ' } Aşa, o doină poporană din Transilvania şi anume din Solnoc-Do-bâca ne spune următoarele despre o fată, care ţiu ştie ţese şi toarce : — Iubita mea Dorofată De ,te-aş vedea măritată Nu te-aş da pe lumea ţoată. 1 2 1 Vezi „Columna lui Traian‘7 an. IX, p. 334* 2 A. Pann, op. cit., p. 134. * ş* Mâi dă, dâ 6 $itâ di iri ^ M-âiti tot pus pârtgă feciori Şi te-afti şoptit la ureche, ^ Câ sunt tâhără, nuvedhe. Dar războiul1 mince4 feeul* Ala wi-a stricat norociţi, i Câfiălat^kircă mă puneam, 1 Toată ştim că dâriheăm2. \ ■'■■■■' ’ - Altă doină, tot din Transilvania şi t6t dăspre fetele cele leneşe, care nu şi-au prea bătut capul cu cusutul, ţesutul şi fiertul, zice ; Trecui valea şi-un pârâu, Mă-htâlfiii cu socrU-meu; ^ Socru zice dătră mine : îâ-mi fata $i-mi fi ginere f t De mi-ai da chiar şase boi, Fşta ta nu e de noi j Maica vrea o cusâtoare, Fata-ţi ddârme-ta şezătoare. ( La război nu să pricepe De mâncate nu Şti fierbe8*, Iar despre o fa*ă care nu ştie nici fierbe, nici coace, o doină din Sătmar ne spune următoarele: * ■ Mănta-m*âş, măr&â, Pâne nu ştiu frământa; Mărita-m-aş şi eu biată, Câ de mult îs şi eu fată; Şi părul prin clbp* să-i iasă, Numai să mă văd* mireasă, Să mă puie după masă5. O variantă a acestei doine sună astfel: 4 , s Mărita-m-aş, mărita, s Pită nu ştiu frământa, Nici de pită n-ar fi bai, Dar^nu ştiu face mălai, Nici de mălai n-ar fi hibă, "Nu ştiu face mămăligă6. ! * Război stative. / . 2 Laura "Veturia Mureşanu, Doine din Atdeal (Solnoc-Dobica) in „Familia", ân 10^ Orâdeâ Mare, 1885, nr. 37, p. 448. 8 Victoria Fardşş, Poezii populare din Cacucia, în »(ţfeşnţşâl^#W% an. XLIX, Braşov, 1886, nr. 228. 4 Clop — pălărie. • % 5 Florian Danciu, Poezii populare din Sâtmar, In ipu XXIII, Oradea Mare,' 1887 nr. 2, p. 19. % 6 Val. Branişte, Chiote populare din Valea Buii, în „Tribuna V un» î, SsH*” 1884, nn 146. x .............. 35 • « ! . t I In fine şi un proverb din Bucovina ne spune despre o fată leneşă, tare seamănă că nu va fi bună gospodină, următoarele : „Această fată pare că nu-şi va uita cuţitul în bărtyânţd cu brânzăt Nu-i plac românului fetele leneşe, dar nici pe cele mârşave încă nu le poate suferi, lată ce ne spune el în privinţa celor din urmă : . Eu la voi n-am fost de-asară, Pare c-a trecut o vară ; Şi la voi n-am ^ost de ieri, Pare c-au trecut trei veri. Am fost asară la voi, 7 * Casa-i plină de gunoi, Şi pe laiţă-i zăhăit, Mă miram la ce-am venit; In casă nu-i măturat, Mă miram ceram mai cătata.4 In privinţa frumuseţii, un proverb din Bucovina zice : De cât oi întinge-n unt V Şi m-oi uita în pământ, ; Mai bine-oi întinge-n sare Şi mă voi uita la soare. Sau, după cum spun fomânii din Muntenia : Decât să mănânc măipăligă cu unt Şi să mă uit în pământ, Mai bine pâne cu sare ' Şi să" mă uit la ea ca la soare \ Pentru că : Totdeauna feţişpara Mărită pe. feţişoara V adică : 4ecât voi lua o sluţenie avută şi nu voi putea căuta la dânsa, maî bine voi lua una mai sărăcuţă, dar frumoasă cu care să pot trăi în pace şi fericire, căci: Decât c-o nevastă hâdă Mai bine cu boii-n smidă; Decât Cro nevastă prpastă < Mai bine cu boi pe coastă4. .Cu toate acestea însă, dacă se cere ca o mireasă să fie frumoasă trebuie, în acelaşi timp, să fie şi isteaţă şi înţeleaptă, căci: 1 2 * 4 1 Din colecţia mea inedită. 2 A. Pann, op. cit., t. II, p. 129. 8 Ibidem. 4 Gr. Sima al lui Ion, C&titece populate din Ardeal, în „Familia", an. XXI, Oradea Măre, 1885, nr. 39, p. 464. 36 / Frumuseţea veştejeşte, Iar înţelepciunea creşte1 *. l Şi apoi: ( V Nevasta cu minte bună EJ?|rbatului cunună^. Aşişderea să caută ca mireasa să nu fie preu frumoasă, pentru că, dacă e prea frumoasă, iarăşi nu e bine, căci zice^o doină : Insura-m-aş, însura > Fat-urâtă n-aş lua, Nici prea frumoasă nu-mi place, / Că prea mulţi prieteni îşi face3. , Prin urmare, după părerea poporului, U cu mult mai bine: Să-ţi iei nevastă de casă Nici urâtă, nici frumoasă4. căci e: • Mai bine un dram de nureţe Decât un car de frumuseţe5. Pentru că: Ce-v frumos la toţi ;le place, Dar nu ştie-n el ce zace6. Şi apoi v Ce folos Iată, spre exemplu, cum se eăieşte un bărbat care s-a lăcomit la prea mare avere şi şi-a luat o mireasă din părinţi mai avuţi decât ai săi: Orb am fost, ori doară bat Când am pornit la-nsurat. Frunză verde-n codru des, Toată lumea şi-a ales Ce-a fost bun şi mai fălos, ' 1 Ce-â fost verde şi frumos. Dar eu, Doamne, am ales , Ce-a fost mai rău în ovăz: ' Trei fire de neghinuţă O mândruţă . C-o murguţă. Lăcomeam că-i gazdă mare Şi-o luai de peste vale. Săracile sutele Cum mărită slutele, ' Mă-mbiar şi eu la sută Şi luai şi eu o mută. 1 Dornide şi Sorobeta, Doine de pe Valea Rodnei, în „Traian an,. II, Bucureşti, 1870, nr. 10. x , > . . . 1 2 Iuliu Bugnariu, Doine şi hore popularetdin jurul Nâsăudului, în „Familia", an. XXII, Oradea Mare, 1866, p. 19. 3 I.-P. Lazăr, Strigaturi... în „Gazeta Transilvanieian. D, Braşov, 1877, nr. 6. ! # ; Când o văd la foc şezând - Parcă-i ursu mormăind ; Când o văd nepieptănată, • Parcă-i buha împănată. : îmi dă blidul nespălat, şriîh^yira de sub pat1. Mai pe scurt, fiecare fecior, 'aşezat 'şi prevăzător, îşi alege cum, zice proverbul, „petic după sacul său" 4 i \ \ ) x 1 Iialiu Mbldofan, op. cit. 41 însuşirii? mirelui Aceleaşi însuşiri care se pretind de la mireasă, se pretind şi de la mire, cu acea deosebire numai că pe frumuseţea mirelui nu se pune atâta preţ ca pe a miresei, de unde se vede că s-a născut apo^ şi proverbul nu prea măgulitor: „Bărbatul să fie puţintel mai frumos decât dracul*. * Dacă alegerea mirelui ar atârna numai'de la fetele care tau să se mărite, atunci de bună seamă că prima însuşire, care s-ar lua de către cele mai multe dintre dânsele, în consideraţiune, ar fi frumuseţea. Dar ce folos că, la alegerea mirelui sau mai bine Zis a ginerelui, primul vot îl au părinţii fetei. . Ba ! mai de .mult era datină, mai tot aşa ca şi la. românii de azi din Macedonia, că fata nici nu era întrebată de voieşte a se mărita după cutare fecior, ori nu, ci, dacă părinţii tinerilor se înţelegeau într-o altă tinerii trebuiau să se supuie şi şă se căsătorească, chiat şi îtt cazul acela Când n-ar fi avut nici cea mai mică atragere şi aplecare unul către altul. Din cauza aceasta apoi se năşteau mai nainte. între cei mai mulţi căsătoriţi, nu numai neînţelegeri, certuri, dezbinări, ci până chiar şi despărţiri. în timpul din urmă însă, deşi nu pretutindeni, totuşi în cele mal multe părţi aii venit oamenii la convingerea că : Silita căsătorie E frigură de Livie9. De aceea, rar când se întâmplă acuma ca părinţii să 'silească $e fiicele lor a se căsători după cine nu voiesc ele; Iar dacă, cu toate acestea, se mai află şi astăzi părinţi care nu vor să ieie în considerare voinţa fiicelor sale, dacă le constrâng a se duce după bărbaţi urâţi, fie aceia orişicât de, statornici şi avuţi, nicidecum nu le fe- / ricesc prin aceasta, din contră, le leagă, numai lumea, sau, după cum se mai exprimă ppporul, le îngroapă de vii. Căci, după cum ne spun o mulţime de doine poporane, nimic nu e mai rău pe lume. decât urâtul. Toate boalele au leacul lor, toate se pot vindeca, urâtul'însă, după cum prea bine. se poate vedea şi din următoarea doină, n-are nici un leac, doar numai moartea: 1 2 1 A.. Pann, op. cit, p. 129. 2 Ibidem, p. 152. { Vai, j^jeyţă, ce păcat. Cran) ayut drăguţ/în sat» M-a cerut şi nu m*ai dat. \ Pân-ce-i, maică, cam sărac. Bine că mi-i inie drag. Maicâ^ dă^mă după drag Şepte săr&plaFe^ţi fac Şi ţi le-oi pune la cap. De ini-i da după urât Să n-ai odihnă-n pământ. Nu mă da după urât De-ar avea iaşa de zid. Dă-mă după eine-mi place, x De n-are casă, şi-a faee. C-om sluji p lună, dpuâ. Şi ne-om face casă nouă, «. ( Şi*pm şlujî un an şl doi Şi ne-am face car şi boi. Dă-mă, mamă, pe plăcere Nu umbla după avere, Averea s-a pustii. Cu urât nu poţ trăi Şi ^averea ş\rO va beş, Cu urât nu pot şedea. ^ Maică, mare-i Mureşul Da-i mai mare urâtul. Mureşul, maică, l-pi trece, Urâtul nu-1 P9ţ petrece. Că urâtul n-are leac, Numai trei scânduri de brad Şi-o piatră mare la cap.1 Q. Qlţâ dşmi, ţâre asemenea se referă Ja bărbaţii cei urâţi, SWĂ, curn urmeaz| f Frunză verdi di doi scai, Catăx maică cui mă dai, Nu căţa arjintului Şi mă dă urâtului. Că arjintu şede-n ladă ^ Da urâtu şede-n vatră Şi mă?ntreab| câteodată: ^ N ^ — Ce şezi dragă supărată ? — Nu şed dragă nici de un rău Ci şed de urâtu, tău !? 1 I. Pop Reteganul, Doine populare culese de..., în „Tribuna", an. II, Siţ>iu, 1985, p. 273. 2 m. Lupescu, Poezii populare, în ^Contimpuranul", an. V* IŞig, p. 530. ........v........"....43...'....:...."...........~..r..""..^.. s/ • Cu totul altmintrelea e însă câhd bărbatul e tinerel, frumuşel şi blând. Atunci, fata foarte bucuroasă să deă^rţfeşte de părinţii săi şi se duce după dânsul, căci; De cât un tat^ şi-o mumă Să te certe pentr-o glumă, Mai bine un bărbăţel Dacă-i blând şi tinerel, Că-ti spune două, trei glume, De-a dragul trăieşti , în lume. Decât un bărbat urât Mai bine-iin mândru iubit,. Cât şezi cu el împreună Grăieşti tot cuvinte-n glumă,. Noaptea oricâtu-i de mare, Ea tot mică ţi" se pare4. Poate să fie însă feciorul orişicât de frumos, dar dacă* nu e în aee-lâş timp şi voinic atunci rar care fată de român caută la dânsul, căci zice ea: l Decât pâne cu hemeu Şi s-o mâne cii-n meteleu, Mai. binevoi mânca pogaee Cu voinicul câţe-ifei plâcje K v Sau: Decât sfântă ş-un mişel Mai bine c~un yoinicel, Voinicul are noroc Şi cu dânsul treci prin foc3- Rgmânqele, în genere, sunt vesele, glumeţe şi a\i foarte mare aple* care penţ^ii VQipifci. Uh pin. vrednic, ...care- .rupe. mâţa. • îndom> după cum şpiihe ptover^ ^poporal, plăteşte fparte mult în bcjiii lor/Drept aceea, fie un astfpi; $e om oricât de sărapj e preferat uiniuavţţt nişyfedHib. poyâiia de$$re a^^ţa'aybfo, îiitre altele şf urfeătoareip yprşţri: / . — Raclă, Rădfşpară, # .•*"**<; Mâhcjlţă v}işoâră j j # iâ-mâ ţu pe mine * e ' Că terpi ţinea bine ^ Şi ţi-^pl da eu ţie s * " Ruble chiar o inie. ^ Papuci înba^ii Adifşi dih înâii Blajiă lungă, moale, ^u şainur î în jpp|le, * I. Dologa, op. dt., nr. 46, p. 552. 2-iAlfeiria cmmof', an. Şi^U, 1Ş78, p. 26Ş. * V.rAlepsanâfi;op. cit, p. Ş2Ş. Şi un aşternut* ^ Cu aur ţesut. Rada mi*l videa Şi îi răspundea: —• Căpitan Matei v Mă vrei, nu măWrei, de bogat Nu îni-i fi bărbat, , Că ţi-e barba sură Şi n-ai dinţi în-gură. x Bărbăt oi lua, * Care s-a afla \ Dunărea să-noate Rădicând din coate, ; x 7 . / , In picioare, stând, % Buzdugan purtând. Aşa-i răspunde Rada căpitanului avut. Şi el ar voi să împlinească dorinţa ei, ce folos însă că nici'el nici ceilalţi „negustori de vii* hu se-n-cumetă a sări în. Dunăre şi a o trece de-a-notul., Iar un argăţel Tânăr, voinicel, !■ Pe loc s-apuca De se încerca, Dunărea trecea Şi iar se-ntorcea Din coate-notând, Iii picioare stând. Buzdugan purtând. Rada, cum văzu aceasta, şe umplu de veselie şi zise: —■ yin votnicule, * Argăţelule! Pe tine de vreu, Bărbat să te feu, Că-i o zicăţoape De însurătoare: „Cine pite Dunărea Nu mi-l batemulerea 1" * Am zis,.rftai sus, că unu,părinţi nu prea captă la frumuseţea yijt^* rului lor ginere. De aicea însă nti urmează că ei n-ar căuta şi la celelalte însuşiri ale Acestuia. Din contră, ei caută, totdeauna, ca acesta să fie pu numai cu stare, ca să aibă cu;ce-şi susţine îaipilia, ci, totodată, şistatof-nic, sârguincios, sănătos, ca să nu-şi nefericească copila dând-o după Up om holnăvicios sau istrăvitoriu. Drept aceea, ei, mai înainte de ce-şi dau faţa după un fecior, cauţi a se încredinţa, cu deamăruntul, nu/numai deşpţe refennţple sale nâfe; riale, ci şi despre purtarea şi sănătatea să. ; • ' ':~V 1 1 y. Alecsandri, op. cit, p. 1?1-tI2Ş. / In unele părţi ale Bucovinei işşte datină chiar de a da peţitorului, când vine în peţit, de gusţare bucate jpipgrate şi iuţi anume, ca să se încredinţeze despre starea sănătăţii mieşi dacă peţitorul mănâncă din bucatele ce i s-au pus dinainte,f*M$ a fee© oareşicare obiecţie şi feră a schimba feţe, atunci e un semn eăe sănătos, iar de nu voieşte să mănânce, atunci nici nu mai staU m&Lt de vor^ă cu dânsul. Dar nu numai părinţii, ci şi fetele pun foarte mare preţ pe aceea că viitorii lor soţi să fie sănătpşi, steterniei, einstiţi şi cu vază in sat. Şi, dacă cei ce le cer nu posedă aceste însuşiri^ nici nu se duc după dânşii, ci mai degrabă preferă să rămână fete în par. Iată ce spune o fată din Transilvania unui fecior bolnăvicios şi cu purtări rele : Floare mândră pe hinteui Bade, bădişorul^meu 1 De iubit să he iubim, De luat să nu gândim I Oamenii* ne vorovesc Şi părinţii nu voiesc J... , Lumea toată, de pe luime Ne-a şi pus urâte nume : Mie grâu, ţie tăciune ; * Mie frunză de salcuţă, l Că-s copilă tânăruţă. , Ţie roşmalin ciontat, Că eşti copil blăstămat. ' Mie floarea florilor Şi scumpă feciorilor. ţ Ţie răul răilor v Şi pleava oamenilor I1 Stăruind feciorul şi mai departe, atunci, fata, voind să se mântuiască de dânsul* îi hotăreşte, ca să nu se adreseze mai mult cătră dânsa, ci, dacă numaidecât voieşte s-p aibă de soţie, să meargă şi să o ceară de la părinţii săi zicându-i: Cine vrea ca să m§ ieie v. * Mearg-acasă să mâ cele, • Mearg-acasă la părinţi, y » Cu inima lui în dinţi laN ^ ştiind prea bine că, dacă va"şî £ace*o acieaâta, părinţii săi n-or sjl consim-ţească şi aşa va scăpa mai lesne de'dânsul. ( 1 Iarnik -7- Bârseanu, op. cit., p, 65. 2 V. Alecsandri, op. cit., p. 49. VHI • t Precum nu îndătinează feciorii de român a se însura cu fete şi fetele române a ge' mărita după feciori care n-ar avea, dacă nii tocmai toate, cel puţin o parte dintre însuşirile principale arătate mai sus.'tot aşa nu îndătinează feciorii a se însura cu fete din alte sate, ci, niai fiecare fecior caută a se căsători cu o fată din satul său. Mai ales însă fetele sunt acelea Cărora nu le convine nicidecum a’ se mărita prin.Sute străine. Fata să rămâie în satul părinţilor săi, zice românul, şi să se mărite după un bărbat care e om din oameni, .adică dupâ unul care are neamuri şi amici. '' ^ ' , E ffcept 6ă, cu. cât mai de departe vine mirele^ cu atâta mai mare e onoarea care se face familiei; dar, cu cât se «sărită fata mai depârte, cu atâta, mai mult pierde taţăl gău.diri ştimă- ; Şi-a dat fata. din sat; asta nici un rămân j>o sufere uşor, ca. să i se spuie. De e mirele avut, de e un bărbat frumos, de e dintr-o familie respectabilă, toate acestea nu schimbă lucrul Nenumărate cântece poporane, din toate provinciile locuite de români, deplâng soarta muierii care s-a măritat din satul său. v Iată, spre exemplu*un cântec care ne.ăraţă cum se plânge o tânără nevastă .maicei sale, pentru că nu i-a ascultat rugămintea, ca s-o mărite în satul său, ci a măritat-o într-un sât străin : ’ * Spusu-ţi-am, măicuţă, bine Să ţii zile pentru mine, Să mă dai în sat eu tine. Şi ţi-am spus, măicuţă, foarte. Să ţii posturile toate Şă scap de străinătate.. Şi-şi ţinut zile vzâstaţe Şi m-ai daţ pe; N-ai ţinut eUe < Şi m-ai dat ţa şef stn&iî3 /• • 4 1 I. Slavici, Die Rumănen in Ungarn, Siebenbiirgen nod der Bukovlna, Wien und Teschen, 1881, p. 128. I. Dologa, op. cit.,p.1866, p. 180. Altă nevastă se plânge de tatăl său astfel: . ' Frunză verde trei măsline, ✓ Ce-o să mă fac, vai de mine, C-au venit din satul meu, Tătuca a zis că-i rău, Şi pe mine nu m-a dat. ' Şk-au venit şi din alt sat Neştiut şi ne-ritrebat Şi tătuca că m-a dat, Eu de dor că m-am uscat. Şi tătuca m-a-ntrebat : ^ De miri bine la bărbat, Inima nu i-am stricat Şi ţdt am zis că mi-i bine, N-a rămas inimă-n mine, Sufletul mi-a-nveninat, / Venin negru închegat 0 o De la bărbat Câştigai:, Venin negru de caţrană, Tătuca să deie samă Z1 ' A trei^ nevastă, care asemenea a fost măritată în sat străin şi încă după un fecior sărman, care nu avea nimic pe lângă casa sa, se plângi maicii sale în următorul mod : . Mult eu, maică, te-am rugat r Să mă măriţi în Bănat. / Să ţini zile pentru mine, Să mă dcA m sat cu tine, ' ^ Zile, ma$ă, nu ţinuşi, , ■ * Nici în sat nu mă dăduşi, Ci puseşi picioru-n spară, *Mă dăduşi în altă ţară ^ ~ Peste Criş în Chipar / • D^ip-un câne de fecior, Casa lui e sus şi-haltă / Şi de foate^i şuşiugată Şi de pită şi de-sare . * Şi de câţe-s pe sub soare, Şi de pită şi de unt / Şi de câte-.s pe pământ. Dar la şură nu-i strânsură Cât ar lua un pui în gură, în ocol^nuri un tuleu, Pot umblă în portul meu Cu poalelp ^ufulcate Că nu te-oi* stropi cu lapte, I 1 El. Sevastos, Cântece moldoveneşti, Iaşi, 1384, p. 240. U V x Şi cu cizmeroşioare,v Că nurte-oi îmbăligare, Să piinSiânele în ’şolduri, Că nu.m-oi lovi; de‘stoguri1. Cât de neplăcut şi dureros e fetelor se vede şi din următoarea doină a se mărita/ într-un sat străin De-ar ■ da Dumnezeu să deie Pe. tot răzorul, bujor Ş>i-ri; toată casa' fecior. De:ar da Dumnezeu bucate Şi-o fată la şepte sate, Aceea încă să moară Colea când va fi fecioară Şi s-o-ngroape-ntre pelini • Şi să n-o deie-ntre străini2. Căci: Decât în ţară străină \ Cu pită şi cu slănină, Mai bine în satul tău Cu mălaiul cât de rău 3, A ' Pentru că: " ' Bine-i fetei până-ri fată De-a mânca-n trei zile-odată; Fata, dacă se mărită, E cu inimuţa friptă4. Şi, dacă părinţii silesc pe fetele lor a şe mărita în sat străin, nu numai că se plâng, ci, nu odată, le auzi zicând : M-ai dat, maică, şi nu-thi place ^ Moarte cu mâna miroi face' în uşa bisericii * . Unde cântă diecii. Şi-apoi dţn mormântul meu Va * da bunul Du|nnezeu Şiră ieşi un fir de linte Biserica s-a aprinde Să se-nveţe maicefe ’ * ( Cţim îşi dau fetiţele5. - i • ■ '' 1 Niculae Popovlci, Doine din popor, în „Şezătoarea an. V, Budapesta. 1879, p. 165. 2 Iuliu Moldovanu, op. cjt., 1388, nr. 121. 3 Din Transilvania, coin. de î. Pop Reteganul. i 4 Ibidem. 5 Ibidem. 49 Ba fetele după cum arată şi doina urinătoare, chiar şj în cazul acela, când ar fi dispuse a se mărita tntr-un sat ştrăin, se roagă părinţilor şi cu deosebire maicelor, ca să nu te deie în orişice saţ : Nu mă da, mamă, la deal se grâul rar Şi iarba numai podbal Ci mă dă, mamă, la şes v Că se face grâul des Şf iarbă numai ovăs1. Chiar şi fetele 'acelea care, din propria lor voie, se mărită în alt sat, mai pe^urmă încă bănuiesc : i Care fată-şi l^să satul Mânce-o jelea şi. bănatul. Că şl eu ini l-am lăsat Multă jale m-a mâncat, Până ce m-am învăţat " Şi de casă am uitat2. TJn alt proverb românesc zice : „mai bună e hula din satul tău, decât lauda din satul străin", adică mai bun e un fecior din satul tău, de ar fi el orişicât de batjocorit şi hulit, dar despre care prea bine se ştie Cine este şi ce poate să fie dintr-însul decât unul străin, al cărui caracter, şi purtare nimărui nu este cUnoscută. De aici vine. apoi, că numai foarte Npuţini feciori de români se duc. prin sate străine a peţi, şi numai foarte puţini părinţi sunt care vor să-şi deie fiicele lor după1 feciori din alte sate. Părerea românilor despre acei feciori, care se duc prin alte sate a peţi, în genere, nu e bună. Ei cred adică şi zic că un astfel de fecior, dacă ar fi statornic şi de omenie, n-ar umbla colindând prin alte sate, ci uşor şţyar putea afla mireasă de obrazul lui şivîn satul său.. Atât feciorii cât şi fetele, care se însoară şi se mărită îh alt sat şi se stabilesc acolo, sunt priviţi de către locuitorii satului respectiv ca niştestrăini, arătându-le dispreţ şi numindu-i venetici, iar în satul din care au ieşit nu numai fetele, ,â şi feeiorji. sunt priviţi ca măritaţi, adică ca ceva ferţieietic3'. .' ’ . \ Părere ceva mai bur$ are românul numai despre acei feciori care se trag dintr-o viţă mai aleasă, sau despre aceia ai căror părinţi sunt foarte avuţi şi despre care bine se ştie că nu le-dă mâna a lua orişice fată de nevastă :4 6 horă pe spune, în privinţa aceasta, următoarele : — Ce câţi, Barbute, la noi* Nu-sunt fete pe la voi ? - \ ' • * Din Transilvania, edm. de I. Pop ReteganuL 2 Ion Dologa, op. cit., 1887, nr. 8, p. 92, 8 „Columna lui Traîan“, an. ,IX,Kp. 25.. 4 „Columna lui Traian“, a®, IX, p. > 2S *: „Rar se întâmplă ca un- flăcău sau 0 fată să se căsătorească în alt sat, şi atunci sunt priviţi în satul din către au ieşit cu jale, dorindu-le care mai de care bună'soartă, iar în satul în care au mirat sunt priviţi ca mai aleşi decât acei din acel sat“. ■ f r‘ V* 1 -r Ba sunt, da-s cam mititele s Nu jmă pot iubi cu ele. La voi. sunt mâi nălţişoare, . j Şi de cbip mai bălăro&re, ' Mi le-a făcut Dumnezeu ; Tocmai de pe placul meu I — Barbutele la munteni De-ai venifla moldoveni f Potoale-ţi dorinţele Şi nu-ţi pierde minţile. — Mi-oi semăna numele Prin toate cărările Să răsaie flori de dor . CU miros pătrunzător" Să le poarte feţele* Fetele, nevestele, ; Să le meargă vestele !1 1 Iară p baladă se începe astfel: Vine Magdul de pe vale Şi-ntâlneşte-6 fată-n cale : i — Magdule diii Hăsuceni Ce câţi la noi, la Strâttibeiii ţ Ce câţi la noi, la Ştrâmbeni ? Ori nu-s fete pe la voi ? — Ba sunt ele, dar îş mici, Nu sunt încă de Voinici, ~ r ■Şi'&rri verui etic De-oi găsi uiia mai mare Să-mi fie de-nsurare. — Ba sunt fete .măricele, * Câte ţlori şi câte stele, Dar nici una iru-î ca mine... — Te aleg dar-eiţ pe tine, , Amândoi să ţrâim bine.~a V ' ' ' ' ' Şi într-adevăr că, ori numai fecipfncei mai avuţi şi ’dintr-un neam mai ales, ori numai cei mai săraci sau cei ce diri cauza purtării lor prea rele nu voieşte nici o fată din satul lor să meargă după dânşii, se duc prin alie sate a peţi. Toţi ceilalţi. îşi iau neveste dip satul lpr sau, cel puţin mai jie mult făceau astfel, căci de un timp încoace şi mai ales de eând sărăcia şi neajunsurile au început a se încuiba în sânul poporului, mulţi au început â se abate de la această datină şi credinţă veche şi a pune mai mare preţ pe avere, decât pe statornicia şi cphsitnţirea aceleia care şi-o alege d9 consoartă pentru toată Vi^ţâ. 1 V. Alecsandri, op. cit, p. 3^5. . * Itydtim, p. 377. ..................... ... ...■....-. Şl ^ . v... fNNmOfi St u(AiecT.- „N-a trăit ostaşul lui Crassuş în căsătorie ruşinoasă cu o femeie barbară? şi — o curie, b năravuri întoarse ! —- n-a îmbătrânit în armele socrilor duşmani sub ceggljp Medic un Marş sau Appul uitându-şi s de ancilii (scuturile cele sfinte) IjŞ de nume şi togă şi Vesta (vatra) eternă, fiind Joe şi cetatea Roma încă în vigoare ? “A. Despre feciorul, care ia fată de lege străină, sau fata, care se mărită după un fecior de naţionalitate străină, se vorbeşte, în genere, că respectivul trebuie să se tragă din aceeaşi naţionalitate 2 pentru că... sângele apă nu se face. ' Românul, care se căsătoreşte, cu. q muiere străină, după părerea celor mai mulţi români, încetează de a fi şi mai .departe român şi toate consecinţele pângăririr le încarcă asupra sa. Despre un preot care nu ţine o româncă de soţie, mai cal nici nu poate fi vorbă, pentru că nu s-ar afla nici o comuna, care l-ar suferi:î. Un român, cult, care ţine o străină de , soţie, pierde încrederea poporului şi npmai foarte greu poate avea conexiuni şi cu familiile altor români culţi. în scurt, căsătoria cu un străin e un păcat, care numai foarte greu se poate scuza, şi anume numai atunci, când nevasta e de o frumuseţe surprinzătoare, când are o zestre mare, sau când iubeşte într-un mod bătător la ochi datinele romane şi prin aceasta^ linguşeşte poporului. Şl mai aspru şe mustră muierile, când se mărită după un străin; relaţia conjugală a acestora se consideră ca ilegală şi o astfel de căsătorie se tratează cu îngăduinţă numai în acele cazuri, când femeia căsătorită a trăit mai nainte în concubinaj. Dar cu o astfel de muiere se - întrerumpe, în genere, orişice conexiune 1 * Mai departe, fiecare român caută, totdeauna, să-şi aleagă de soţie pe o fată,, care e de seama sa, şi despre „care presupune ca va trăi în şace şi linişte cu dânsa. El nicicând nu eautâ a se prea înălţa şi:iată de ceTV‘‘' Rădăcină de măslin, , > Place-mi fata de român, C-o poţi duce şi la fân; Iar pe care-i domnişoară ' N-o'poţi scoate nicî afară?. * 1 Lib III, Carm. V : . Milesne Crassi coniuge barbara s' Turpis maritus vicit? et hostium, -Pro Curia inversique mores ! - ' / QonsenUiţ’ socerorum in arrnis. < Sub rege medo Marsus et Appulus, Anciliorum et nominis et toga£ Oblitus aeternaeque Vfestae Incolumi Iove et urbe; Roma ? . ' 2 Vezi1, „Columna 'Iţii' Trăiau*, ari. IX, p. 409—410.. . ; * . .3 o excepţiune în privinţa aceasta face numai Bucovina şi Banatul. 4 I. Slavici, op. cit., p. 128. . . _ 5 I. P. Lazăr, Cliiote populare, in „Tribuna", an. III, Sibiu, 1886, nr. 139. Sau: pe-aş tr&i până lâ toatarjâ t g£ mă-nsp> $ă ieu o doamnă. I *' Lasă-le la focul doamne, . »' Că şi ele mor de foame !1 * Nu v&iăşie ii feă âi prea înalţe, dar în adelâşi tîţşip» s| 8i|ftţ£|ie cel pşâi nefericit oih de pe lume, când e nevoit a-şi dă fiica să dupâiim, şerWtOţ., Şi aceasta se poate vedea Idin următoarea doină dinTransilvania, căre, se cântă cu unâ dintre cile mai duioase arii: Nâcăjitu-i omtil, Doamne, ' Când se culcă şi nu doarme, , , Năcăjitu-i omu atunci,' Când îşi dă boii pe junCl, Şi Vacile pe juninCi, \ Şi copilă după slugi!2 ‘ Bript âciea, Căsătorie Între argâţi şi stăpâni nu se întâmpţă decât nUiftâi foarte rar şi în cazuri excepţionale3. ^ ‘ Jba români era chiar Oprit ca cetăţeanul rpman săs$i ieiedş soţie o U&erttTUî, care din sclavă â devenit^ liberă, ă$imen#a şi ţiberti^iui i-n fost oprit, Că să si Căsătorească cu o romană.. Numai Şehătul|putea concede, din caii în caz, astfeTde căsătorii4. Abia după legea Papia popa ea, adusă’'j# iertat civplof romani căsătoria cu libertine insă ia a foit oprită acuma şi şinatorilor şi princilor acestora3. , ^ In unele părţi din districtul Bacăului, în RbrMttiâ, ârgătul i ’fifivîi ca p rudă, căci stăpânului iubeşte şi compătimeşte pentru ei. In părţile acestea, deci, se întâmplă mai adeseori căsătoria între stăpâni şi atgpft şi aceasta din cauză că, sau moare stăpânul şi fiind credincios argatul, îl voieşte stăpâna a-i înlocui soţul său, sau se întâmplă SS argatul să si căsătorească chiar cu- fetele stăpânului, ca unul ce e înţelept şi ifot în acest district; multe femei, miirindu-le bărbaţii şi rămâind* văduve, au obiceiul de . a se mărita după argaţii lor. Asemenea şi bărbaţii se* însoară cu argatele lir, când le m6£ femeile6. Insă astfel de căsătorii Sunt tptdeauhă privite cu oareşicare compătimire,. dacă stăpânii au fOsf piVOiţi <îe împrejurări să se căsătorească cu argaţii lor sau cu dispreţ dâcă s-âu Căsătorit de bună voie, fără să-i fi constrâns împrejurările la aceasta. Ce se atinge de răzeşi şi iMeaşi, âpbi şi. intre aceştia rar când se întâmplă vreo căsătorie, doar numai atunci când fata. sau flăcăul de clă- 1 A. M. Pop, Doine si hore populare <ţin, Câmpia Transilvaniei, în „Familia", an.' VIII, Budapesta, lîfîS iţf. 49, p. Ş8i. 2 Din colecţia mea inedită. , ■ , 3 „Columna lui Troian?, ăb. p. 89. 4 Senatus consultam Hispâiaă libşrtinae pâtmîssum est, et «pubere poşset ne- que ei, qui eam duxisseţ ed frâtidi iesset. " > 5 Ut dmnifeus lngenuis. praeter senatores. eorumque liberOs, uxOreslibertinas habere lieeret r- . ? „columna Iui Ttaiart *V âii. fsS, p. 89MÎ8. caş îpsuşeşţe, eăvâ tttâi ales-şi, în acest caz, ■ căsătoriile'- sunt pfiVÎfe 4b. bune şi dintr-o parte şi dintr-alta 4. Asemenea, rar se întâmplă şi mai ales le poporul derâhd, Ca ,ââ #6 căsătorească doi tineri, care sunt de aproape înrudţţi, temându-se, ca şş .. nu le meargă rău în căsătorie, apoi şi pentru aceea, ca progenitura să iui le fie siăbânoâgă, căci pretutindeni există credinţa la poporpl nostru, Că copii celor ce s-au căsătorit, fi8|il foarte aproape înrudiţi, devin infimă, neputincioşi. ’ Amestecarea- de sânge acesta e termenul poporal pentru căsă-? toria între rude — amestecarea de sânge aduce cu sine stingePea fatâlâ asupra familiei celei noi../ . S-a văzut adeseori că dispoziţiunile episcopale, , papale Sau ale capu* lui statului şi-au pierdut tot efectul în faţa temerii şi superstiţiunei pO* porului. ' Verii căsătoriţi s-$u făcut părinţii unei geaet$ţU infirme §Mn fini săgeţile bigotismului răriră tot ce .«'filat scump, grăbiră distrugerea fa».- - Din antichitate Oedip şi Jocasta ne despre urmările fatale ale acestei criirie 2. prezintă înfiorătorul tablou 1 „Columna Iul Traiap“, an. IX, p. 178: „Biserica ortodoxă română", an.. VI, Bucureşti, 1882,. p. 400 : „Pe multe ori şi până astăzi se observă în Moldova că un băiat sărac, intrând in casa unui răzeş, mai întâi în calitate de argat, devjne, fărâ de nici o învoială prealabilă, ginerele răeeşului, dacă, în calitatea de argat, el e probat onestitate şi purtare bună faţă cu părinţii tetei, în timp de mai mulţi âni“. 2 Foaia Societăţii Românismului, an. I, p. 19. Spiţa neamului; liuia dreaptă: - . ' / \ rSsr<*8lrăbunrc£f Ttfsrfetrămoşiî r6sr^străma/nă. tţsrgstrâbumca Wtatţ tnamâ ^ »€srtst»ămn«â ; strămoşii ’ strftbonica moţa imoied Bem. moşocft / «triaepottt / tăt& w rSstrănepotfi l - bttdieg, \ btmicuţâ [> maiod bună, strfnepit» m6?i- j^stfinepotâ mftrai Qr£şr£striAtyot& , V . rftrfrtrtetyitfE» Sfci 59 O - I \ Majoritatea, poporului român ţine, după pravilele vechi, că este păcat a se căsători până Ia a şaptea spiţă ; iar minoritatea ţine a fi pă- « cat până la a patra spiţă t La romani se ţinea căsătoria întrp membrii unei familii care, stând sub un pater familias, erau toţi liberorum loco,, asemenea de imorală şi ilegală (nefariae et incestae puptiae) Acest principiu de drept însă nu se referea la dezvoltarea naturală a familiei, care află loc prin descendenţă şi înnemurirea lăturaşă, ci asupra unei definiţiuni anumite, după care, sub membrii familiei (cognati) se înţeleg aceia care sunt înnemuriţi până într-al şaselea grad 3. _ Iarăşi mai crede poporul român a fi păcat şi, prin urmare, piedică la căsătorie şi rudenia sufletească precum: cumătria, frăţia, cumnăţia şi altele. , Dacă se întâmplă ca un naş să boteze doi copii de sexuri diferiţe, acei copii sunt socotiţi de popor ca fraţi sufleteşti şi nu se însoţesc, precum asemenea se socoteşte şi rudenia din cumetrie 4. v Fraţi sufleteşti se consideră şi acei copii, de sexuri diferite, care au fost botezaţi în una şi aceeaşi apă. Deci şi aceştia, mai ales însă în» Moldova, nu se încumetă a se căsători întreolaltă 5, y ’ Copilul luat de suflet, după credinţa mai de pretutindeni a românilor, nu poate să se căsătorească cu copilul adevărat al tatălui său de suflet, nici cu vreo rudenie de ale acestuia 6. ,In fine, încă vreb câteva cuvinte asupra termenilor tehnici întrebuinţaţi de poporul român la înnemurire şi apoi terminăm capitolul acesta. Tatăl mirelui şi al miresei, din momentul când aceştia se cunună, devin cuscri, iar mamele lor cuscre (sing. cuscru^cuscră maeedorom. cuscru art. cuscurlu, pl. cuscurli, fem. cuscră, pl. cuscărle, dar şi cuscrele ; lat. consacer-consocrus ; dim. cusciiş6r, cuscrişoară, cuscriţă). ' Acţiunea : încuscrire de la verb. a şe încuscrî ; actul împlinit: cuscrenie, cuscrie ; adj. încuscrit-ă. , Fraţii şi surorile mirelui faţă cu părinţii mirelui şi cu frăpi şi surorile acesteia încă simt cuscri-cuscre şi vice-versa. . în Macedonia se numesc cuscri nu numai socrii şi fraţii ginerelui şi ai miresei, ci şi ceilalţi nuntaşi, adică «amicii şi rudele ginerelui şi ai miresei7. Cuscri simt numiţi nuntaşii, după cum mi s-a scris, şi în unele părţi ale Transilvaniei apusene şi ale Ungariei8, dar mai ales se numesc astfel în părţile ^in urmă, după cum se poate cunoaşte şi din următoarele \ > 1 „Columna lui Traian", an. IX, p. 409 (a se vedea anexă graficul de la p 59).’ ? Gaius I, 59, 64. Cod. Just. 5, 27, 7. 3 I. Marquardt, Das Privatleben dey Romer. Erst. Th., Leipzig, 1879, p. . 29. * „Columna lui Traian", an. IX, p. 409. 5 Auzit de la mai mulfi români din Moldova. . 6 „Columna lui Traian an. IX, p. 409—410. v 7 Vangeliu Petrescu (Cruşeveanu), Mostre de dialectul macedo-român Partea îl-a. Basme şi poezii populare, Bucureşti, 1882, p. 97, 8 Oom. de El. .Pop şi T. Dusănescu. m versuri, ce le reproducem dintr-un bocet', fraţii de mire şi stegariul" marelui : . La crâşma de nuc, Beu voinicii şi se duc • Tot râzând şi povestind, La Firtrţa^pe^. Când fu joWpe lângă seară Pe Fira o-ncredinţară. Vineri boala o lovi ‘ i V Şi sâmbătă şi muri. Gând era dumineca. Cuscrii frumos se găta. La Firuţa a pleca, Şi de la poartă striga : r — Deschideţi porţile Şă intre căruţele l Ieşi mama Firii „ Până-n pragul tinzi! , Şi din grai aşa grăi: — Staţi cuscri nu vă grăbiţi, De pe cai nu scoborâţi, , Că Firuţa-i moartă-n casă. Cuscrii napoi se-nturnară l. Părinţii mirelui faţă de mireasă şi ai miresei faţă de mire sunt socri, sing. socru; dim. socrişor, fem. soacră. lat. socer (socerus), socera (socru, socrus). ' . . 4 Mirele cu fraţii şi surorile miresei precum şi cu fraţii şi nurorile mirelui sunt cumnaţi; sing. cumnat;’ .lat.' cognatus ; dim. cumnăţel; fem. cumnat^ ; dim; cumnăţea, cumrţăţică ^ acţiunea : cumnăţire, încum-năţire de la verb. a se încurcaţi; cumnăţie sf. ; cumnăţesc-cumnăţeaScă, adj,; cumnăţesc adv^ 1 Frânqu —Candrea, op. cit, p. 151, 176. ( IX Cunoştinţa Am arătat 'în capitolele premergătoare 00 fii de însuşiri trebuie să-aibă fetele mari şi feciorii holtei, ea să se pdată, mâi iute şi mai Uşor, mărita şi însura şi cu cine anume le este lor, după credinţa şi uzul gşneral, încuviinţat a se încuscri şi înnemuri. Să vedem acuma cam la ce fel de ocazii şi cum îndătinează feciorii tioştri, înţelegem pe cei de ţărani, a fâce Cundştiinţă mai de aproape cu fetele, pe care le. ieu ei mai urmă îft căsătorie ? Ocaziile la care tineretul rămân fade cunoştinţă sunt felurite, iară modul cum face el cunoştinţă este foarte simplu. Mai nainte de toate trebuie să amintim aici, că există un fel de petrecere, care o face tineretul român în fiecare aii la începutul câşlegilor de iarnă şi care în Bucovina se numeşte „bere" sau „bereanu", iară în Transil-vSftfâ Ospăţul La această petrecere, care de comun se face la, casa Unui om mai ales din sat, îndătinează în genere mamele de a scoate pe fiicele lor, care au ajuns etatea când pot să se mărite, întâiaşi dată în public şi tot la această petrecere ies şi cei mai mulţi băietani sau flăcănan-ăfi pentru prima oară în lUiiie. Deci, „'berea" sau „ospăţul feciorilor", care, de regulă, durează două sau trei zile, este prima ocaziuhe publică la care tinefettiî'dOftiâtt pOate sâ facă cunoştinţă. După „bere" sau „ospăţul feciorilor“ sunt jocurile care Se fac hiat în fiecare duminică şi săritoare de frupi.sau cum spun transilvănenii, de dulce, de peste an. Vin apoi clăcile: de prăşit, ide secerat şi de desfăcat' păpuşoiul (porumbul); şezătorile fetele de peste iarnă şi nunţile. La toate întrunirile şi petrecerile acestea, afară de unele nunţi, feciorii au ocazia de a face cunoştinţă mai mult cu fetele din satul lor. Cu fete din alte sate fac ei cunoştinţă mai lesne şi mai de aproape pe la hramuri, fugi sau nedeie, şi anume la jocul care se face, de regulă, în răstimpul ; acestora într-un loc deschis, pe un tăpşan din mijlocul satului sau pfe ima- ; şui din marginea acestuia, la care joc ieu parte nu numai feciorii şi fetele .ş din satul unde se face hramul sau fuga, d şi o mulţime de feciori şi fete de > prin satele învecinate. . . ' | Afară de aceste întruniri publice, la care fiecăruia îi este încuviinţat! a lua parte, se mai pot aminti încă şi o mulţime de alte ocazii bunăoară : J culesul viiloţ, întoarcerea de la lucrul câmpului, de la horă, sau de la alune, * precum şi la târgurile mari sau bâlciurile din oraşele apropiate, la carej - tinerii anume merg îmbrăcaţi sărbătoreşte, ca să se întâlnească, să facă cu^i noştinţă şi să se petreacă. ' 1 Deci, fedorul, căruia; i-a sosit timpul de însurat, la fiecare dintrel aceste conveniri, întruniri şi petreceri necâhtenit îşi ăfuncâ privirile <|nl • • 62 ' fr m dreapta şi stânga până ce află o fată, care să fie nu numai după placul său,' ci totodată şi bună păreche cu dânsul. Şi dacă şi-a pus ochiul pe una, atunci se înţelege, dc sine că trebuie să-i descopere şi dorinţa, să-i d^a de cunoscut că-i place şi c-ar s-o .iei« de soţie. Şi aceasta o face el-au nemijlocit, au pe incetişorul, după cum credo că-şi va ajunge mai degrabă scoşul Şi după ce, dacă. e din alt sat, &-a informat mai întâi : de e din neam, cu purtări bune, harnică, avută şi de n-are vreun adorator căruia ea sau părinţii ei să-i fi dat cuvântul. Dacă voieşte să-i descopere dorinţa nemijlocit, după. ce a făcut, cunoştinţă cu dânsa, atunci fără multă şovăire îi spune tot ceea ce are 1^ inimă, iar dacă. voieşte s-o ieie pe departe, atunci caUtă ca el. să fie cel dintâi care o ia la joc, joacă şi conversează mai mult cu dânsa, şi tot el să fio acela care-i chiuie cele mai plăcute şi mai măgulitoare chiuituri în joş. Afară de aceasta, foarte mulţi feciori au datină de a face fertetat1-|jŞ care şi-au pus ei oehii, încă şi un fel de-serenadă, adică a se^reuinbla în** colo şi In coace pe la îqserate pe lângă casele lor şi a le cânte difefltedOîfte de dragostedin trişcă, fluier sau din frunză. Dar nu e de ajuns numai atâta că feciorul, cârd voieşte Să Se însd&ne, s-a declarat fetei că vrea s-d ieie de soţie, şi această i-a dat CUvânt că Vă merge după dânsul, ci el trebuie acuma să descopere dorinţa să şi părinţilop săi, să vadă oii de vor fi şi aceştia înţeleşi cu alegerea sa şi de von consimţi şi ei şi ori de va putea căpăta de la dânşii „părinteasca binecuvântare*) cădi fără de aceasta după cum ne vom încredinţa măi apoi, rar care fecior se încumetă a păşi înaintea altarului cu aleasa inimii sale. Mai nginţeî®să de^ ee vom^votiîi de^Jfe consimţirea şă ne oprim puţin încă la un fel de .convorbire şi petrecere, unde âSetheneâ tâek tineretul cunoştinţă, dar care nu S-a amintit mai sus şi care e uzitat numai la românii din Munţii Apuseni ai Transilvaniei, adică la aşa-numitui „Târg de fete*. X Târgul de fete . / în Munţii Apuseni ai Transilvaniei, în/ „Ţara Moţilor" se află în partea despre miazăzi-apus un munte numit „Găina", care are o înălţime de 1 744 metri peste nivelul mărit La, poalele acestui munte este'comuna Vidra-de-Sus şi numirea sa se ascunde în întunericul mitic. Vidrenii spun, că în timjml când* şi în munţii Bihâriei se lucrau băile, o găină de aur ieşea din băi spre a se aşeza în vârful muntelui pe cuibul său, în care erau ouăle sale dfe aur. Vidrenii atraşi de frumuseţea nemaipomenită a găinii, în multe rânduri s-au încercat s-o prindă, ea însă afugit în jurul minelor de aur de la Roşia. De atunci, nemaipu-tându-se găsi aur în băile din acest ţinut, moţii au încetat de a le, mai lucra, fiind<^ găina din poveste era vâlva băilor şi ea a dus aurul cu sine în părţile unde a zburat. Muntele Găma are două piscuri, unuî mai înalt şj pleşuv, iar-altul mai mic şi încunjurat de păduri de fag, în mijlocul cărora e uh monument,rădicat în amintirea călătoriei pe care împăratul Austriei, Francisc Iosif I. a făcut-o în Ţara Moţilor, la 1352. , De pe Găina se zăreăc o mulţime de poieni şi de o parte şi de cealaltă a muntelui, care desparte teritoriul comunei Vidra-de-Sus de cel al comunei Bulzeşti sau mai bine zis hotarul moţului de al crişanului. Mai în jps se văd case de ale locuitorilor, unele izolate şi altele în grupe aşezate, iar.-•pe".'la poalele Găinii şerpuieşte Râhl-Mic,în ale cărui unde cristaline se scaldă' raza soarelui şi bea curcubeul apă t în ziua de Sân-Petru, după unii 2, după alţii însă în cea dintâi du- , minică după Sân Petru,3 liniştea de pe Găina se întrerupe, căci* în această zi ţine mei un fel de târg numit „Târgul de fete", la care între mul-ţfalţii, au parte şi fetele mari saU fetele de măritat, de prin toată' împre- -jurimea anume ca să fie peţite de fecioriA. - în zori de zi, de djmineaţă, de pe toate dealurile curg moţi şi moa-ţe, crişeni şi crişene,' toţi în haine de sărbătoare. Cântecele igreţilor (lăutarilor) asurzesc pădurile. • Dis-de-dimineaţă doi delegaţi din partea moţilor din Vidra-de-Sus şi doi din partea crişenilor din Bulzeşti trag o linie de despărţire între \ ........ , 1 Frâncu — Candrea, op. cit., p. 67—69. 2 Ion Slavici, op. cit, p. 123; Cari Rei&senberger, Siebenburgen,^ 18B1, apud Frâncu — Candrea, op. cit, p. 72. 3 Frâncu — Candrea, ofp. cit., p. 69, Rubin Pâtiţa, Târgui de fete la Găina, în „Familia", an. VIII, Budapesta,' 1872, p. 94. 4 I. Şlavici, op. cit, p. 123* x 4 64 / mcfarşi. între Vciăşimi, Iii câmpul târgului care se tine pe o pajişte verde ce se întinde între cale două piscuri ale muntelui. Linia e trasă astfel că moţii îşi aşează merindele în partea de cătră răsărit, crişenii in, partea de cătrăupusA * Fetele care yor să ieie parte la acest târg se prepară ani întregi pentru ziuă'aceasta, fiindcă ele trebuie să-şi ieie şi zestrea cu dânsele. Necontenit să toarce, să ţese, să coase şi să împleteşte : mama, mătuşa, bunica şi alte, muieri dintre amice coiHţ|nbuie câte ceva din propria lor zestre, după aceea toate lucrurile se pâchetează în lăzi frumos sculptate şi'cu flori colorate şi se încarcă pe cei mai frumoşi cai ai familiei.‘Afară de aceasta alege ‘ încă ‘ şi- partea cea mai frumoasă cţin vite, stupi şi altele parte ca zestre pentru fată, parte spre. vedere. , Pe culmea Găinei îşi rădică apoi fiecare 'familie, care are fată de măritat, un cort propriu, în care se expune zestrea şi aleşii familiei aşteaptă pe peţitori.. } ' Feciorii încă se adună însoţiţi de familiile lor sau cel puţin de protectori'(patroni) aleşi, aduc ,cu sine ceea ce au mai bun, mai ales însă o curea frumoâşă plină-de argint şi aur şi, după ce şi-au ales o mireasă urmează încredinţarea înaintea publicului adunat, prin schimbarea de năfrămi, numite „credinţe". După aceasta Se cumpără darurile de mai na-inte hotărâte pentru mireasă. • Nu se întâmplă .însă mai niciodată, ca vreo fată să ia parte la acest târg cu zestrea sa şi'să nu afle mirele, dorit, pentru că de facto tot târgul acesta nu e nimic decât 'un rendez-vdus general pentru atari părechi, a căror căsătorie s-a hotărâţ de mai nainţe şi, mergând fata la târg, ea ştie acum; că e acolo aşteptată. Acele fete, care nu au mire, de regulă, nu-şi iau zestrea eu dânsele, nu au cort şi .nierg la târg mai mult ca privitoare; dacă. însă cu toate acestea îşi află un mire, bucuria lor e nespus de mare. - Odinioară trebuie să fi fost altmintrelea. îh timpul de fată însă, după părerea-moţului, numai o încredinţare, care s-a săvârşit pe culmea Găinei, poate să aducă noroc ; prin urmare, datina care şi acum se observă cu cea mai mare stricteţe, trebuie să aibă o origine raţionabilă. Mai nainte de toate «târgul acesta> este menit numai pentru feţele moţilor şi numai moţii au voie să le peţeaseă; TMoţul nu-şi^ ■^iTîucă "după un străin; el nu are nevoie s-o facă ; el pierde prin aceasta, stima generală şi pentru dânsul oricine e străin, care nu e moţ. v Dar pentru aceea şi moţul trebuie *să se însoare numai cu o moţo-gancă, căci căsătoria cu alţe muieri, e nu numai degrădătoare, ci totodată şi necurată 2. De aci virie apoi că numai rar când se căsătoreşte un crişan cu o moaţă, niciodată însă un moţ cu o crişancă 3. ŞL tot de aici vine că mocanii din Valahia şi Moldova nu numai păstorii (păcurarii, ciobanii) ci şi partea cea mai mare dintre cei domiciliaţi se însbâră numai cu mo-cane şi, dacă nu află la dânşii acasă o atare, îşi aduc soţii din Transilvania şi în special-din partea âqeea, de unde se trag ei' Datina târgului de jete de pe Găina ne revoacă, aşadara, în memorie, timpul când moţii îşi căutau cine ştife unde prin lume păşune pentru \ ’ 1 Frâncu — Candreâ, op. cit., p. 69. 2 I. Slavici, op. Cit., p. 123—125. 3 Frâricu Căndrea, op. cit., p. 72. Ş — Nvuţfa la 65 turiiiele lor. Atunci, când trăiâu ei aşa de împrăştiaţi prin luihe, e«a la un eveniment atât de însemnat al vieţii, cum e alegerea unei soţii, o adunare generală nu numai raţionâbilă, ci totodată'şi necesară. Părechile, care s-au încredinţat la Sân-Petru pe Găina, ttti se pot cununa mâi degrabă decât în primăvara viitoare. Sâh-Petru însă la români e ca şi Sân-Georgiu un’ termen general pentru toâtfe contractele. După Sân-Petru Oile se pornesc la iernatic prin ţarine, iar la Sân-Georgitt se întorc îndărăpt la păscătoarea de vară de prin munţi. Prin urmare, în răstimpul de la Sân-Petru până la Sân-Georgiu mirele tt-a fost acasă şi el poate să se cununie cu mireasa sa numai primăvara, după ce s^a întors. Astăzi, un român domiciliat nu-şi dă fiica după un cioban şi cei mai mulţi ciobani de aceea s-au aşezat în Moldova, Valahiâ şi Dobrogea pentru că altmintrelea n-ar fi aflat nici o soţie. însă mocanul, care petrece cu turma sa peste vară în munţii, nordici, iară peste iarna în Dobrogea, totodeauna află o soţie pe. la Braşov, Făgăraş şi Sibiu, Cu toate acestea el nu o iâ cu sine în călătoriile sale, ci o lasă dimpreună cu copiii acasă, unde adeseori se întoarce abia după mai mulţi ani, dar şi atunci pentru lin timp scurt. Din contră, românii macedoneni din Tesla şi Epir, care, ca şi mocanii, duc o viaţă păstorească, se trag dimpreună eu familiile lor la păscătoarea de vară astfel că, satele lor, peste vară, rămân mai pustii. Aşa a trebuit să fi fost odată, când păşunile se aflau în apropiere, şi la moţi1. Târguri de fete, asemenea celor de pe Găina, se mal află în Transilvania încă şi la Recea din Ţara . Făgăraşului, care se ţine în ziua de Bobotează, a^oî la Teiiiş de pe valea Mureşului, care se ţine îa Sântă Mărie şi la Blaf, care se ţine la Ispas2. ' La aceste târguri însă fetele nu-şi iau zestrea cu dânsele şi încredinţarea nu se face la starea locului. In Banat şi mai departe spre Orient, datina târgului de fete s-a prefăcut într-un hram bisericesc, ca cel obişnuit la germani. . _ rin ziua hramului bisericesc se ţine în comunele cele mai mârj din aceste părţi, o serbare, numită rugă,- la cate iau parte locuitorii din împrejurime, nevestele cele tinere poartă îa ocazia aceasta vestmintele de mireasă; părechiie încredinţate şe recomandă aici cţmuseuţilpr şi cele mai multe cunoştinţe se fac la rugă. Şi aici se rădică, de regulă, în apropierea bisericii, corturi în care se expuri o mulţime de obiectă. Fetele însă nu-şi iau zestrea cu sine, nici nu se săvârşeşte nici o încredinţare. După sfârşitul liturghiei, deschide (începe) jocul, conform datittei, cel mai stimat preot prezent, adică protopopul, dacă e vreunul de faţă şi la care, nu fiecărei fete care se află de faţă, îi-este încuviinţat a lua parte3. DâfLSă lăsăm rugele sau hramurile bisericeşti şi şă ne întoarcem iarăşi la târgul de fete de pe Găina. Până pe. la orele 10 diminehţa, afară de feciorii şi fetele care vor să-şi afle aici partea, toţi ceilalţi sunt ocupaţi cu cumpărarea şi vânzarea ^ f I * I. Slavici, op. cit, p. 125—126. 2 Frâncu — Candrea, op. cit*, p. 72 ; I. Slavici, Op. cit, p. 129, 3 1. Slavici, op. cit, p. 129—130. lucrurilor de casă şi agricole, care fejmt expuse precum : coase, ştreanguri, greble, tulnice, oale şi diferite poaihe şi legume; aduse în târg de crişeni. După încredinţarea «celor ce şi-au dat mâna şi după târguirea celor trebuincioase, lumea începe să prânzească, pe iarbă-verde şi să se adune împrejurul igreţilor, care cântă câte lângă oberbinţâi (butoi) cu vin, ori cu vipars de cireşe, sau curosolief (ital. rosoglio) un fel de vinars roşu îndulcit cu zahăr sau cu stup, şi apoi jocul sau hora se încinge peste întreg târgul în câte opt if[ zece grupe separate şi formate din moţi şi din crişeni, care la sunetul ceterelor, clarinetelor, cimpoaielor şi fluie-relor^ Jucând îşi adresează, prin chiuituri, tot felul de satire, strigând cri-şantil către moţ. ' Ţine mot de hasta straiţă, Să mă bit (joc) cu hâstâ moâţă; Până mă hiţai cu moâţa, ^ Să duse moţul cu straiţâ ! Iar moţui îi răspunde : ' , Măi crişene, lapte-n teoc, Adă fata să? ţi-o joc. Ete nu ţi-di jucâ-o bine, Intre smeri-n ea şi-n tire! Din aceste glume, adesea, se nasc mici certuri, Câteîndâtă se apia-» nează de cătră delegaţii însărcinaţi cu păstrarea ordineL şi care numai atunci degenerează în bătăi şi nerânduieli^ când poliţia străinului 'se amestecă. ; . Când soarele e numai, de o suliţă pe cer, până să apună, oamenii încpp să plece, râzând şi glumind. Crişanul', iute la fire şi rău la mânie, fiindcă nu şi-a putut vinde oalele începe a le sparge cu bâta, iar moţul, voind ca oalele cumpărate să ajungă mai iute decât el acasă, le dă drumul din deal şi până în vale. 4 în vremile demult, păstorii din muntele Găina făceau, în fiecare an* câte c feştanie în mijlocul turmelor^ .Gu acea (Mmie^ vidr^niLjduceau mâncări şi băuturi şi şe ospătau cu popa'tor pe iarbă verde brazi, îh urmă, feştariiaa; dispărut, iar petrecerea a ramâjş şi se ţitie Itt* an la Sân-Petru. Crişenii-din apropiere aii început şi ei Şâ ieie pârftd lâ petrecerea vidrenilor şi aşa, dintr^o petrecere locală â'vidrenilor, cu timpul, a ajuns să fie o petrecere generală â moţilor şi crişenilor, ; Mai era şi obiceiul eâ la Sâii-Petru să plătească vîdf'efiii despotului proprietar feudal Holaky, din Halmăgel, arândă pentru păşunatul vitelor în Găina; de aceea, în ziua numită, moţii cu nevestele şi cu copjii lor, ospătându-se de bucurie că. s-au plătit de satana, participau la această veselie şi crişettii care, aflând că tfidrenii aveau băutură, duceau şi ei, în schimb, spre vânzare, tot felul de ynelte şi astfel s-a~năSetjt t&cgttl de „ fete din Găina. Tot în acest mod au fost înfiinţate şi alte trei târguri în munţi: în Lespezi, Biharia şi Călineasa. Cel dintâi, nefiind cercetat, a încetat lâ anul 1830, iar -târgul din Biharia â încetat cu câţiva ani mai nainte, din cauza deselor furtuni. Biharia e un munte în adevăratul înţeles al cuvântului. Vânturi reci şi o negură deasă acoperă mâi întotdeauna acel munte. ...-.. ........67........................................ A mai rămas în fiinţă târgul din Călineasa, care e cu mult,mai neînsemnat, ca cel din Găina. Participatorii la târgul din Călineasa sunt, mai cu seamă, păstorii din acel munte şi puţinii locuitori de pe Someşul Cald şi Rece şi dinspre Huedin şi afar;ă de lână dusă la târg de moţii din Scărişoara nu sunt alte mărfuri de vânzare. Poziţia muntelui Găina pentru ţinerea unui târg e însă cu mult mai favorabilă, cţeoarece, împrejurul ei fiind o mulţime de sate, formează calea de comunicaţie între moţi şi crişeni. Despre originea târgului se istoriseşte că într-o zi vidrenii; petre-cându-şi în Găina, #au fost surprinşi de curuţi şi lobonţi1 pe care respin-gându-i, în amintirea acelei învingeri şi-ar petrece moţii în ziua anumită 2. - ' , . Tot cam în acest sens vorbeşte şi etnograful german Reişsenber-ger, care zice că mongolii năvălind în Ungaria, românii din ţara ungurească care locuiau la poalele despre apus ale Bihariei, i-au gonit pe munte, unde fiind Întâmpinaţi de românii transilvani, pe toţi i-au omorât. „în amintirea acelei învingeri îşi petrec românii în fiecare an la Sân-Petru în muntele Găina şi cu care ocazie se contractează şi unele căsătorii" . Din cele înşirate până aici ar rezulta că originea târgului de fete de pe' Găina n-ar fi tocmai tare veche, ci cel mult de pe timpul mongolilor sau al curaţilor şi că întemeietorii lui ar fi moţii. ^ A susţine însă aşa ceva ar fi o'rătăcire foarte mare: Din contră, eu sunt de părere că originea târgului de fete ide pe Găina se pierde în cea mai, profundă vechime şi că datinele, care se observă la acest târg, sunt numai prefăcute de către moţi şi acomodate vieţii lor proprii şi nici o parte a poporului român nu le-â păstrat cu atâta stricteţe ca dânşii/j. Adunări, târguri şi serbări 'dă felul târgului din cestiune, ia care au luat şi mai ieu încă şi astăzi parte fetele de măritat, spre a fi văzute şi peţite de feciori, se află nu numai la românii din Transilvania, ci şi la alte naţiuni. Aşa în o seamă de guvernamente din. Rusia domneşte încă şi. astăzi datina străveche de a expona, în zile anumite * de,.peste afetele de .măritat la aşa numitele „peţiri* (Brautschau).' Chiar şi în. Petersburg 1 2 3 4 1 Curucz (expr. Căruţ) e un cuvânt maghiar care să derivă de la lat. crucius sua cruciatus (miles). Probabil că, cuv. lat. s-a format,în timpul expediţiilor cru- * ciate. Mai târziu, s-a numit curuţi aderenţii contelui Emerich Tokoly şi ai lui Fran-cisc Rakoczi II, care s-au răsculat în diferite timpuri împotriva împăratului Leo-pold I (1657—1705) .\ Revolta lui Francisc Rakoczi II fu suprimată abia în timpul împăratului losif I (1705—1711). Labancz (rom. lobonţ) care se derivă de la cuv. magh. lab (picior) este un nume de batjocură prin care apostrofau partizanii contelui Emerich Tokoly şi cei âi' lui FranyiscIRakoczy II pe aderenţii guvernului în genere şi mai ales pe pedestraşii împărăteşti. 2 Frâncu — Carrdrea, op; cit., p. 69—72. 3 Cari Reissenberger, apud Frâncu — Candrea, op. cit., p. 72. 4 De această părere se vede că e şi I. Slavici când zice op. cit., p. 128 : „Es wăre jedoch yoreilig behaupten zuwollen, dass diese Sitten bei den Motzen ihren Ursprung nahmen ; aller Wahrscheinlichkeit nach sind es uralţe Sitten, welche von den Motzen nur umgebildet und/dem eigenen Leben angepâsst worden sind. Es hat aucb kein Theil dşs romănischen Volkes dieselben so streng bewâhrt wie die Motzen. 4» a existat o astfel de datină, â doua zi după Rusalii, în grădina de vară. De vreo treizeci de ani încoace însă peţirea de. mai nainte din Peters-burg s-a schimbat într-o splendidă promenadă, care o fac în ziua îndătinată mamele dimpreună cu fiicele lor, care sunt foarte frumos gătite, în guvernământul Novgorodului însă peţirea aceasta s-a păstrat până în ziua de astăzi şi a rămas totodată termenul (epoca), la' care junelor fete de acolo le este pentru prima -P^ră încuviinţat de a se arăta în public1. A susţinea acuma că româna^ din Munţii Apuseni ai Transilvaniei ar fi adoptat datina târgului de fete de la ruşi sau vice-versa, ar fi' tot atât de absurd ca şi susţinerea înfiinţării acestei datini de către moţi. Prin urmare, originea târgului de fete de pe muntele Găina, trebuie căutată într-o epocă, când căsătoriile la. cele mai multe naţiuni se înche-iau .în urma răpirii, cu puterea, a viitoarelor soţii, bunăoară cum a fost cea a romanilor cu sabinele care au luat parte la sărbătoarea cu focuri, anume înscenată de Romulus şi care, pe când toţi cei ^adunaţi priveau fără de grijă la jocurile ce* se executau in onoarea zeului Consus, fură răpite de bărbaţii romani2. , s v în fine, ce se atinge de numirea „târg de fete" dată acestei întruniri, ea poate să fie de origine străină, după cum cred Frâncu-Candrea 3 şi Patiţa 4, dar tot atât de bine s-a putut numi târgul acesta astfel şi de către români. Căci aici nu . e vorba despre vreo vânzare a fetelor, după cum poate că vor fi crezând şi susţinând unii străini, ci de o întâlnire şi cunoştinţă scoposită a unui număr mai considerabil de fete mari cu feciorii. Şi apoi, nu numai îii Munţii Apuseni, ci şi în alte părţi locuite de . români, 0 adunare mai mare dp 'fete şi neveste tinere încă se numeşte târg. Ca dovada despre aceasta ne poate şervi şi următoarea horă din jurul Clujului: . Auzit-am, auzit, Auzit-am o poveste, C-acuma-i târg de neveste, Pintre ele sunt şi fete ; Merge-oi să-mi iau o păreche, O păreche ochişea, Care-a fi de seama mea 11 * 3 4 5. I 1 Ida von Duringsfeld und Otto Freiherr von Rheinsbetg-Duringsfeld, Hoch-zeitsbuch. Brauch und Glaube der Hochzeit bei den Christlichen Volkern buropas, Leipzig, 1871, p. 22—23. ' 3 Oskar Jăger, Istoria, romanilor. (Traducere), Bucureşti, 1885, p. 5. 3 Frâncu — Candrpa, op. cit., p. 71 : „...astfel s-a născut târgul din Găina rău şi fără cale numjtde străini „târg de fete". ' • 4 Lee. cit., mai sus. 5 S. Podoabă, Doine şi hpre populare din jurul Clujului, în „Familia", an.VHI, Budâpesţa, 1872, p. 413. , XI Consimţirea părinţilor V La încheierea căsătoriei între un fecior şi o fată se cere, totdeauna, învoirea şi consimţirea părinţilor din amândouă părţile, căci sice poporul : Binecuvântarea părinţilor întăreşte casa fiilor, Iar blăstemul părinţilor Răsipeşte casa fiilor. La casa nebinecuvântată de părinţi nicicând nu e Doamne-ajută. Iar dacă se mai şi blastămă, atunci cu atâta mai rău, pentru că, după cum spune poporul şi după cum arat^ şi poezia următoare, blăstămul nu cade niciodată pe pietre : k i Mai ţine-ţi, maică, gura Şi nu mă mai blăstăma, Că eu, maică, bine văd De ce n-am vrut să te cred. Şi blăstămul dumitâle Nu cade pe pietri-n vale Cade pe oasele mele; Blăstămul de la măicuţă» El te ajunge pe uliţă, Şi blăstămul de părinţi îl plângi cu lacrimi fierbinţi!1 Cine nu ascultă de părinţi, cine se căsătoreşte contră voinţei acestora, acela nicicând nu poate să aibă noroc, căci, scurt timp după aceea, îl bate Dupmezeu pentru neascultarea sa : Cine n-ascultă de mamă, N-are-n lume -nici o. samă Cine nrascultă dejtaţJ, Nare noroc niciodată. Nici eu nu i-am ascultat, ; Şi Dumnezeu m-a cercat; * » v;4 Tomul liric; p. 35. Şi-am făcut precum am vrut Şi Dumnezeu m-a bătut1, Guţn ca învoirea şi consimţirea părinţilor e de neapărată trebuinţă la încheierea căsătoriei se vede niai departe încă şi din următoarea doină din Transilvania: - Frunză ver3e-'ţpu se face, / Ce iubesc mamii nu-i place. De-ar plăcea mamii ca mie,, , Mâne»aş mere-n cununie. De-ar plăcea şi la tata încă azi ne-am cununa2. Apoi şi dintr-aceasta: Vai de mine ce m-oi face, Ce iubesc mamii nu-i>pla£e. De-ar plăcea mamii ca mie, Mraş duce la cununie3. , Sau din o variantă a acestei doine, care sună astfel: Frunză verde-acum se face, Ce iubesc mamii nu-i place... De-ar plăcea mamii ca mie, Azi m-aş duce-n cununie*. In fine şi dintr-aceasta : Hai mândră să ne iubim, ’ La luat să nu gândim, C-avem doi bătrâni acasă, ^ Ne-am lua şi nu ne lasă5. Mâi cu seamă insă se cere învoirea şi consimţirea tatălui pentru că acesta e capul familiei. în vechiine, învoirea părinţilor era nu numai cu rigoare cerută, ci părinţii mergeau şi mai departe alegând singuri atât pe mire cât şi pe mireasă. Iar, dacă fiii lor erau încă tineri, atunci, ca şi la vechii romania nici vorbă nu era de pe propria lor voinţă, ci cum voiau părinţii şi cu deosebire tatăl, aşa trebuia să |ie. Această datină veche s-a mai păstrat în timpul de faţă numai la românii din Macedonia. „PSrthţii — macedoromâni ^atât ai fetei cât-şi ai flăcăului hotărăsc Idgddhâ, cu cine Voiesc ei, fără a întreba vrdodată pe fiii sau fiie^le 1 Elena Sevastos, op. cit., p. 34. 2 î. Pop Reteganul, Trandafiri şi viorele, Poezii populare culese şi ordonate de..., Gherlă, 1886, p. 153. 3 Tomul liric, p. 28. 4 Iarnik — Bârseanu, op. cit., p. 58. ' 5 Ibidem, p. 60. 5 Paulus 2,19, 2, Dig. 28, 2, 35, 23,1. 7, &. 1. Cod. lust. 5, 4, ?. . XL lor dacă cfonsimt şi ei ; de multe ori, cei logodiţi nu se văd decât în ziua cununiei, fiindcă nu cutează a se opune voinţei părinţilor.1. Consimţirea părinţilor, după datina,şi credinţa generală, e de neapărată trebuinţă din. două puncte de privire şi anume : întâi : pentru că, după cum ne spune proverbul „nu toate paserile câte zboară sunt bune de mâncatAşa şi feciorii şi fetele nu sunt tot-, deauna, astfel după cum se arată la prima vedere. Deci, dacă nu s-ar pune la mijloc părinţii, dacă fiii ar fi lăsaţi în voie, să aleagă şi să facă ceea ce le place lor, foarte lesne ar putea să se înşele. Părinţii; însă, ca unii ce sunt mai mături şi mai experţi, voind a le asigură fericirea casnică, nu-i lasă nicicând să facă un pas, care ar putea să fie spre nefericirea sau chiar pierderea lor, Al doilea : românii de la sate nu voiesc cu nici un preţ a-şi mărita mai îritâi fetele cele mici sau a-şi însura feciorii cei mai tineri înaintea celor mai înaintaţi în vârstă. Ei zic că „nu $e-ncepe niciodată sacul de la fund". Românii păzesc cu cea mai mare stricteţe, ca să se mărite mai întâi fetele cele mai mari şi apoi cele mai mici. Tot aşa şi feciorii2 3. Când se întreabă fata cea mai mică, atunci e mare supărare, atât pentru părinţi cât şi pentru celelalte surori. . Deci, dacă fiii ar fi lăsaţi în voia lor. atunci foarte lesne s-ar putea întâmpla, ca cei mai tineri în vârstă să se căsătorească înaintea celorlalţi. Iar cei mai bătrâni şi cu deosebire fetele uşor ar putea să rămână din cauza aceasta-lung timp sau chiar pentru totdeauna nemăritate. Şi aşa ceva părinţii nu vor nici într-un chip, ca să se întâmple. . Se întâmplă, nu-i vorbă, că unii părinţi mărită pe fiica mai mică înaintea celei mai mari, însă ei n-o fac aceasta de bunăvoie, ci numai atunci, când cea mai mare are oareşicare defect corporal sau spiritual şi din cauza aceasta nu vor, după cum se scuză ei, ca să strice norocul celei mai mici. ‘ . în cele mai multe părţi locuite de români e datină că atunci, când se mărită vreo fată sau se însoară vreun flăcău, totdeauna să se ţină sfat între cei de casă, şi aceasta se face astfel : I. După ce se duc peţitorii la or fată apoi părinţii ei nu primesc nimica atunci, ci le spun să vină în alt timp, şi aceasta o fac numai pentru ca să aibă timp de a se sfătui între ei : în urmă se sfătuiesc, se decid ce e de făcut şi această decizie o fac cunoscută peţitorilor a doua oară. ' II. Dacă un flăcău voieşte a se însura, apoi spune părinţilor ce anume fată îi place şi în urmă părinţii lui se consultă, dacă merită a fi luată aceea sau nu, şi decizia lor o spun fiului lor, consiliindu-1 să urmeze după sfaturile lor. III. Dacă părinţii voiesc a căsători pe vreun fiu al lor, fără ca acela să fie amorezat de vreo fată, de mai.nainte, pe care s-o ceară de soţie, atunci părinţii flăcăului se sfătuiesc pe care anufne fată din sat s-o ceară a o lua ca noră, se decid şi, după atceea, roagă pe niscai rude sau prieteni ai lor de se duc in peţit cu fiul lor. la fata ce le-ar conveni \ 1 T.T. Burada, Datinile..., p. 417. 2 Vezi şi „Columna lui ;Traian“, an. IX, p. 413—414. 3 „Columna lui Traian“, an. IX, p. 408—400. Dacă părinţii nu mai trăiesc, atunci se cere consimţimântul rudelor celor mai de aproape A. . Copiii orfani se sfătuiesc mai întâi cu neamurile cele mai de aproape, apoi cu oamenii cei mai de omenie şi mai înţelepţi şi abia după aceea se decid c^ aii să înceapă şi să facă_. Dacă e un frate mai mare ş¥$hnai cu minte, care ţine locul tatălui său, şi acela cunoaşte mai de aproape referinţele peţitorului, atunci rămâne după sfatul său. In scurt zis, se pretinde cu rigurozitate ca, atât feciorul cât şi fata, să aibă mai întâi încuviinţare de la părinţii, sau, în lipsa acestora, de la neamurile cele.mai de. aproape şi abia după aceea să se căsătorească. Având feciorul încuviinţarea şi binecuvântarea părinţilor nu-i mai rămâne nimică aita de făcut decât ca să-şi aleagă o zi potrivită pentru peţirea fetei pe care şi-a pus ochiul şi doreşte s-o aibă de soţie. / . . 4 / t i În Bucovina, vezi ^Columna lui'Traian4*, an. l'X, p. 407. 73 *11 Timpul căsătoriei * Sunt zile bune şi zile rele, zile fericite şi nefericite, după care poporul român se orientează în toate întreprinderile şi afacerile sale. El nicicând nu întreprinde vreun lucru într-o zi, care, după credinţa sa, este 0 zi rea> nenorocoasă şi nefericită, ci totdeauna într-o, zi bună. Amăsurat credinţei acesteia urmează el şi la căsătorie. Zilele cele mai potrivite, bune şi mai norocoase de pornit în peţit, de logodit şi de cununat sunt, după credinţa românilor de pretutindeni, joia şi duminica. Lunea nu-i bine de a merge în peţit, pentru că ziua aceasta t începutul săptămânii şi de cumva fata pe care şi-a pus feciorul ochiul şi la care a mers într-o luni în peţite, n-ar voi să se ducă după dânsul, lesne poate să i se întâmple, mai pe urmă, că nici altă fată n-a voi să-l ieie de bărbat ba, i se poate foarte lesne întâmpla încă şi altă neplăcere sau nenorocire. Marţea nu-i bine de pornit în peţit, nici de logodit şi cununat, pentru că în această zi s-a pornit lumea. Drept aceea, româncele nu îndătinează în această zi nicicând al începe vreun lucru nou şi de o durată mai-lungă,, bunăoară: a urzi, a pomi pânza, a croi o cămeşă, mai pe scurt, nimic nu încep din nou a lucra ca nu cumva să le meargă trebîle pe dos. De aici se vede că vine apoi-şi proverbul: „toate, pe dos şi nunta marţea*, care e foarte răspândit în Bucovina şi care însemnează : cum se potrivesc toate lucrurile pe dos, aşa se potriveşte şi nunta marţea. Miercurea încă nu-i bine a porni în peţit, pentru că miercurea.e stingheră pe lume, miercurea e văduvă şi cel Ce peţeşte sau se cunună in ' această zi foarte lesne poate să rămână văduoi. Această credinţă se vede că e foarte răspândită, pentru că un proverb din Muntenia sună : ■ „ După ce ţoate-s în cercuri1 Şi nunta o avem miercuri2. Vinerea, aşişderea, nu e bine nici de peţit, nici de logodit şi nici de t cununat şi-mai ales pentru tineret, caia doreşte ş|i trăiască cât se poate de mult, căci zice un proverb : 1 In cercuri == in învârteli. .. _ 2-Âr- Pann,'op. 14Ş; ... * • / ......................... * ■ 74 După ce na erau tineri Se logodiră şi vineri K Cum că în zilele amintite nu e bine de a începe şi a încheia o căsătorie şe vede şi din următorul cântec al unui bărbat, care nu trăia bine cu nevasta sa: ' „ ^ ^ Frunză’verde lemn uscat, Par-că marţi m-am însurat, Par-că vineri am vorbit Şi mărţea m-am logodit, Că defel nu-s fericit; Că de când m-am însurat Peste multe rele-âm dat Şi de multe-ori am oftat... Par-că nime nu-i mafinit, Ca mine nefericit...! k Apoi şi din acesta : Frunză verde de păsat. 4 ■' % Tinerel m-am însurat, Tinerică mi-am luat, Tinerică şi: frumoasă, La iubit cam lăcomoasă, iubeşte şi mic şi mare Şi-mi face-ades supărare. Că trăiesc tot cu bănat Numai eu îs vinovat, Că-ntr-o marţi m-am însurât. Poate că-s ceva cam hâd Ea frumoasă, m-a urât Şi pe alţii a-ndrăgit, . Asta Incă-d de crezut 2. Deci, zilele menite şi cele mai potrivite 'pentru peţire* încredinţare şi cununie suni joia şi duminica; Şi românii după cât îmi este mie până acuma cunoscut, numai în aceste două zile îndătinează apeţi, a se încredinţa şi cununa. ' ' v Dovadă despre aceasta, pe lângă experienţa de toate zilele, mai avem încă şi următoarea doină din Hârlău, în Moldova : Frunză verdi di noi nuci, Plin îi codru di voinici La tăt fagu patru, cinci, Dar la fagu din cărări 4 4 Ibidem, p, 148 ; G. S. Ioneanu, Mica colecţium de superstiţiile poporului român, Buzău,>4888, p. 28 : „O logodnă nu este bine să se facă marţea, miercurea şi vinerea, fiind zile păgubitoare 2 Amândouă cântecele acestea, din ţinutul Dprnei, mi lera opm. P. Ursul. 75 V ‘ Zace-un voinic de lungoari' / Cu puicuţa la picioari. ' Zaci drăguţă, ori ti scoală, . Ori îmi dă şi mii-o boală „ Să zăcem alăturea, Şă ni privească lumea. Să-mpărţim boala- cu anu Şi dragostea cu drâmu. Zaci drăguţă orivti scoală, Că mii-n vin peţitori' în tată, foia câţi doi Şi-n duminică câţi cinci. Că văd că ti-ai săturat Toi mutându-ţ perina Şi ia umbră şi la spari Şi la cald şi ia răcoari Şi la cap şi la picioari. * — Oh ! dragă şi prea iubită Pieacă-te şi mă sărută Şi te. du, di ti mărită, • Că văd câ ti-ai săturat * Di-atâta boală ci zac!1 2 * Apoi şi din următoarele versuri‘ scoase dintr-un bocet din Munţii Apuseni ai Transilvaniei: La crâşma de nuc, Beu voinicii şi se duc Tot râzând şi povetind, *La Firuţâ o peţi* Când fu foi pe lângă seară Pe Fira omcredinţară.^ 3 4 Vechii romani ziceau: „A Jove principium"3. La noi la români „dies Jovis“, începe atât posturile precum şi cununiile. De ac£ea, în Muntenia şi anume în Ialomiţa ţine o nuntă ţărăhească chiolhanul de joi şi până joi, opt zile 4. Ca şi românii, tot aşa cred şi italienii, că nu e bine a se căsători marţea, miercurea şi vinerea, pentru că acestea sunt zilele zeului Marte 1 Mihail Canianu, Op. cit., p. 78. Vezi tot despre aceasta şi poezia următoare, spr^ fine. 2 Frânei/ — Candrea, op. cit., p. 176. în Sălaj, după cum îmi scrie El. Pop, este datină ca feciorii să meargă la peţite în noaptea Bobotezei (Botezul Domnului). în pre seara Bobotezei se adună feciorii, şi fetele la un loc unde şi-au fost ţinut ei hgba iŞezătoarea). Aici se sfătuiesc care are să meargă la peţite pe sate şi care în comuna sa. Se depărtează apoi fiecare cu speranţa *>că doar îşi va afla o păreche, iar fetele că doar îşi vor afla iubitul lor cu credinţă recerută către ele. ; ? Verg. Aen. III. 6' , Ardă-fni^-te foqul, lele, i ^ Şi pe cel ce mi te cere, Num-odată te-am cerut, Lum&a-htreaiâ it&k ştiut*, . 3 J^rnik-Bârseanu» op. cit, p. 266 : Foaie verde de dtidătt. Bade, bădi$orul fneu, CâîidM tiiCfC U 'pvţi Şi la mine nud yeni, Calu ţi se poticnească, Pe tine să te trântească, Mâna stângă Să ţi-jo frâhgă, Pe cealaltă să ţi-o, rupă, Sâ ţii frâul cu dinţii, Să nu poţi mere ă peţi! \ . ■ ■ 4 In Bucovina* Transilvania $i Ungaria. Feciorul, care vrea să se însoare, ‘dă starostilor, maîînainte de ase duce aceştia în starostie, o ploscă sau un şip cu vin sau cu rachiu.' Starostii, îmbrăcându-se sărbătoreşte, iau plosca şi fiitr-o zi sau seară anumită, când adică le vine lor mai bine la socoteală, se pornesc şi se duc la părinţii fetei, pe care feciorul, ce i-a mânat, şi-a pus ochiul şi .doreşte ca să-i fie Soţie. - Ajunşi la starea locului, după%idătinata dare de bună ziua, bună seara, sau bună vremea, după cuviincioasele şi îndătinatele salutări şi întrebări de sănătate a întregii familii, atât a părinţilor feţii, cât şi‘din partea acestora, încep starostii pe de depârte a cerca voia părinţilor, ca nu cumva refuzându-le aceştia să păţească ruşine. Aşa, încep ei, mai întâi, a vorbi despre timp,' despre afacerile săteşti, despre vreo întâmplare nouă şi abia mai pe uimă aduc vorba şi despre serbarea nunţilor. - Venind vorba despre nunţi, unul dintre starosti,' care e mai isteţ'şi mai înzestrat, apucă iute cuvântul şi îndreaptă cam următoarele cuvinte cătră stăpânul casei : ' ' . — Să nu-ţi uiţi cuvântul bade N !... dumneavoastră îheă aveţi o faţă mare, un bujor de copilă, colea, cum e mai bună de măritat, ,şi acuma, aflându-ne în câşlegi, nu v-aţi gândit încă s-o măritaţi şi ca mâne*pOiihâne să ne poftiţi şi pe noi la mintă ? Fata, care Se afla până acuma în casă şi asculta ce vorbesc starostii şi părinţii sâî, Cum aude încotro e ţintită vorba îşi face ceva de lucru şi' iese afară din casă, iară tatăl ei daoă voieşte s-o mărite zice : — Ne-am gândit noi la aceasta, dar fiica noastră e încă prea tânără. Mai are timp când să se mărite... Har Domnului! nu avem nici 9 teamă c-a rămâne fată-n păr. ■- - — O ştim noi asta destul de bine — urmează mai departe staros- tele — dar totuşi ce poţi face astăzi nu lăsa pe mâne, voi’ba ceea : „cine mânecă mai de Şî? dacă v-am afla un tânăr bun şi de omenie, cred că şi d-voâstră Vraţi’sdumba hotărârea ! —. Nu zic ba ! ■>— răspunde părintele fetei — însă ini-ar plăcea mai întâi să ştiu.: cine e tânârul acela, care voieşte să ne fie ginere ? , La cuvintele acestea stai^stii, încurajaţi fiind,-se SGoală..iute Jieipe locul unde au şezut până atunci şi scoţând unul, de sub curea sau din trăistuţă, plosca cea cu vin sau, rachiu, o pune pe masă. 7 La scoaterea pl’oştii, care până acuma starostii o ţineau^ îndosită, părinţii fetei se conving pe deplin că, intr-adevăr,’ oaspeţii aceştia -sunt starosti. Deci, întreabă mai depârte : — S-auzim, care e numele feciorului ? Atunci Un staroste, care e mai bun de gură şi ştie mai frumos ura, îndreaptă Cătră părinţii fetei şi cuvântează : • Tânărul noştru-ropărat1 N.2 cel de toţi lăudat Ne-a ales pe noi, Pe noi pe-aceşti doi, Două sluguliţe Cu bună credinţă, Mici de stat. Şi buni de sfat, . Mici de statură Şi buni de gură ; Şi-a zis să mergem Şi să-i aducem 1 Sub „împărat", în toate ovaţiile câte se vor cită în decursul descrierei aces-, teia se înţelege „mireie". 2 Adică cum e numele şi connumele feciorului. 13 Cu cai în olac 1 Un mândru conac 2f Care de fân Şi buţi de vin lavolite3 grase Şi jemne4 la masă. Tânărul nostru-mpărat A auzit, a aflat, Gă-n grădina dumneavoastră Astă frumoasă şi mare Este-un corci foarte frumos, Care-a creşte, creşte ~ N Şi-a-nflori-nfloreşte, Locu-mpodobeşte, Dar a rodi, nu rodeşte. Şi iar a aflat Tânăru-mpărat, Că. odraslele-i cresc Şi-a-nflori-nfloresc, Dară nu rodesc, Locu nu-mpodobesc. Şi el v-ar ruga, V-ar pofti aşa Lui odreasl-ai da, . S-o daţi împăratului La săraiurile lui, . Că a creşte, să crească Şi-a-nflori, să-nflorească Şi-a rodi, să rodească Locu să-mpodobească !5 După rostirea acestei oraţii sfârşesc zicând : $ —: Acuma ştiţi pentru ce am venit şi pentru cine am vorbit!... Deie Dumnezeu să fi vorbit într-uii ceas bun şi cu noroc !... Dacă părinţii nu sunt înţelegi cu propunerea starostilor, atunci răspund că le pare rău că fata lor nu e încă de măritat, că intr-adevăr e prea tânără, nepricepută ; sa,u că nu sunt încă gata, n-au toate, cele trebuincioase pentru nuntă ; mai pe scurt, află ei destule cuvinte fine, prin care /să se poată dezbăra, cât mai de grabă,.de starosti. Dacă însă părinţii sunt înţeleşi, atunci cheamă pe fată în casă, ca să vadă ce a spune şi ea la propunerea aceasta, Şi cum intră înăuntru, tatăl său îi zice : '. • ' — Iacă, aceşti oameni de omenie te peţesc pentru N.N,. eşti înţeleasă ? Dacă fata răspunde „cum a vrea tata şi mama*, sau numai afirmă din cap, fără să rostească vreun cuvânt, e un semn că voieşte să meargă . după feciorul, pentru care este stărostită'. Şi atunci părinţii o mai întreabă încăodată ori -de întru adevăr - voieştesă meargă .după. feciorul-Care o cere, zâcându-i între multe altele şi acestea : . — Căsătoria nu este un [măr] pădureţ pe care dacă-1 muşti, să-l arunci sub laiţă !... Gândeşte-te bine la pasul ce voleşti să-l faci! Nedând fata nici un răspuns afirmativ, atunci nu se mai face nimic şi starostii întorcându-se, cum au venit, îndărăt, spun rezultatul feciorului, care i-a trimis în stărostie. Dacă însă capătă cuvânt, atât din partea părinţilor cât şi din partea fetei acestora, atunci destupă plosca, încep a cinsti dântr-însa şi a se veseli. • • , y , Mulţi starosti şi mâi cu seamă cei mai de aproape cunoscuţi s&u înrudiţi cu părinţii fetei, încep a cinsti pe aceştia înainte de a spune la 1 \ ce au venit. Atunci, dacă părinţii nu sunt înţeleşi sau fata nu voieşte odată 1 Cai de olac = de alergătură,\ de dârvală. 2 Conac, după spusa recitatorului ar însemna aici atâta cât „masă, sălaş.** 3 Jaloviţe — junei. 4 Jemnâ — franzelă, buclă, pâinişoară. ♦ 5 Din Igeşti, sat în districtul Storojineţului, dict; de Ilie al lui . Onufrei Frunză* răzeş. 84 X cu capul să se mărite după feciorul, pentru care s-a stăroştit, fac ce fac pe nesimţite şi Îndată aduc pe atâta rachiu pe cât s-a-băut şi umplând iarăşi plosca sau şipul îl pun . dinaintea starostilor. Aceşta e un semn învederat, că ei nu sunt înţeleşi şi, prin urmare, nu pot Şă primească cinstea feciorului. Starostii; atunci, iau plosca şi-şi caută cât mai degrabă de drum. văzând că n-au ce să stere-mai mult. Fiind părinţii şi faţa înţeleşi, atunci mama fetei, cât ai bate din palme, scoate şi pune pe masă ceva de gustare pentru starosti, ca să nu meargă băutura în sec. Iară fata, se înţelege' dacă toate s-au făcut după placul şi dorinţa ei, dacă-i place feciorul, care â peţit-o, niu ştie cum să-şi dea rândul şi cum să omenească şi mulţămească pe starosti. Starostii, la rândul lor, închină atât în sănătatea părinţilor cât şi a tinerilor şi nu încetează de a lăuda pe feciorul, pentru care au fost atât de nenorociţi ca să vie în stărostie. Iată colea, când văd că rachiul se sf âr-şeşte, şe ‘scoală de la masă, îşi iau rămas bun de la cei din casă şi pornesc să şpună mai degrabă rezultatul soliei lot feciorului ce i-a trimis. Plosca sau şipul, dare l-'au adus. ei, rămâne la părinţii fetei. Fata petrece pe starosti până afară, iară după ce se întoarnă înapoi se apucă degrabă, să deretice prin casă, căci în scurt timp are să vie şi feciorul dimpreună cu starostii şau vorbitorii, ca s-o peţească. ■ .în unele părţi ale Transilvaniei, precum bunăoară în Şchei, mai nainte vreme, feciorul tot se mai ducea la fată în casă înainte de a o cere, de s-şr fi dus măcar 6 jumătate de an de zile, de se cunoştea bine cu făta, şi dacă nu i se părea, nu se mai ducea, iară dacă faţa îi plăcea şi era de lşDumnezeu,& lua. El trimitea la fată voatre să-l vptrească. Unii feciori, prea puţini, făceau cum se face astăzi: după ce‘ puneau ochii pe vreo fată, de care credea fiecare că e de nasul hîi şi că i-ar fi potrivită de nevastă, trimiteau de-a dreptul voatre, fără să fi călcâi mai întâi ei peste pragul casei fetei. Voatreîe mergeau la părinţii fetei, luau lucrurile de pe departe şi, din yorbă îii vorbă, ajungeau să vorbească despre căsătorii; şi pomeneau de fecior, că i-ar fi ^vremea să se însoare, că,ar fi bine să i se găsească o faţă bună, că Şi el e fecior bun şi că ar fi o bună potriveală dacă părinţii fetii ar voi să-l aibă de ginere. De obicei, părinţii fetei rugau pe voatresik le dea răgaz „să se mai gândească* şi niciodată nu şe făceau lucrurile, deodată. Şi. cârfd părinţii nu voiau să-şi dea fata după feciorul, care o cerea, niciodată nu-i souneâ de-a dreptul că nu i-o dă, ci găsea modul de a amâna lucrurile ha că fata e prea tânără, fia că mu e gata din zestre ori din haine, bâ că mi au gând să o mărite în acel an pentru cutare şi cutare pricină şi altele şi totdeauna adăugau : „să mai aştepte şi de va fi de la Duifinezeu, se va face“. Nu tot aşa se-ntâmpla când fetei şi părinţilor fetei le plăcea feciorul. Ei, atunci, după ce se mai gândeau şi din nou ,veneau voafrele şi din nou le spuneau : „să facem dacă e dat de la Dumnezeu, să facem“, din vorbă în vorbă, începeau să spună din gură voairele : ce avere 'are feciorul; părinţii fetei, ce zestre are aceasta l. în alte părţi ale Transilvaniei şi anume despre Maramureş, peţitorii,, după ce mai întâi iau pe de departe pe părinţii fetei şi cunosc din vor- * \ v ' 1 G.I. Pitiş, Nunta din Şcheiu, în „Revista Nouă", an. I, Bucureşti, 1888, p. 85 bele acestora, că ar voi să-şi mărite fata, scoate unul, de^ub suman, O ploscă de rachiu, iat celălalt un măr şi le pun pe masă. Plosca e ca-toate ploştile, însă mărul se deosebeşte mult de alte mere. în el sunt băgaţi, de regulă, vreo doi-trei taleri, vreo câţiva puişori (piţule) şi cel puţin un galben, după cum e adică şi starea feciorului, care l-a trimis în peţit. Şi fiecare ban trebuie să (ie nou. Lâ vederea acestor obiecte toţi cei de casă se conving pe deplin, că oaspeţii aceştia sunt peţitori. Toţi o ştiu; că mărul e semmil încredinţării, iar plosca de rachiu se goleşte după încredinţare. Căci, în aceste părţi, încredinţarea se face printr-un măr ‘. Peţitorii fau fetii, în mână, un măr înzestrat cu bani 1 2 ; dacă ea primeşte mărul, încredinţarea, se face numaidecât şi se beafrachiul, veselindu-se toţi. , Dacă însă mai târziu mireasa vrea să se desfacă,-să frângă logodirea, ea trimite îndărăt mărul, dar atuiici trebuie să întoarcă îndoit banii ce erau puşi în măr. Cu cât junele e mai bogat, cu a£âta şi în măr se pun mai mulţi bani. De curhva însă fata nu primeşte mărul de la peţitori e semn că ea refuză şi atuncea nu se mai face nimic şi peţitorii, luând plosca cu rachiu şi mărul, se depărtează, ducându-se la feciqrul, care i-a trimes şi dân-du-i-le îndărăt3 4. In fine, în unele părţi din România este datină ca în seara, când peţi---torii se duc la o fată, după ce bea şi ea din plosca cu ,vin, pe nebăgate de seamă pune în acea ploscă o mică bucăţică de lemn dintr-un jug ca, de va lua în căsătorie pe flăcăul ce o peţeşte, să fie amândoi nedespărţiţi ca doi boi într-un jug şi în viaţa lor să tragă deopotrivă, în dreptate \ i 1 losif Vulcan, op. cit., p. 24^25 : „Acest mâr din logodna poporală română ne reaminteşte mărul de aur din grădinile Hesperidelor. Ştim că numai un^Hereuîe a reuşita-şi câştiga acest măr. Mirele poporal român oferind mărul din grădina inimii sale — iţnei fiinţe alese de soţie, prin asta-i declară că este învingătoare asupra lui. Dar mărul acesta ne mai revocă în memorie şi mărul zânei Eriş, memorabilul măi* de ceartă al sexului frumos, care apoi de către Paris fu judecat vineri. întocmai ca Paris care a dat mărul celei mai frumoase astfel şi mirele din poporul român1 dă un măr fiinţei alese dintre toate femeile". 2 Despre întrebuinţarea banilor ca semn de credinţă să se vadă mai pe larg în capitolul „încredinţarea". . ? losif Vulcan, op. cit., p. 5, 23—30. 4 G. S. Ioneanu, op. cit., p. 28. .... „ 86 XIV Peţirea Dacă feciorul, ce voieşte să se căsătorească, a căpătat prya staros* tii săi cuvânt, atât de la părinţii alesei sale cât şi de la aceasta, atunci îate-o joi sau sâmbătă searg urmează peţirea formală. Adică, feciorul mergp a^ cuma cu părinţii săi, cu starostii şi cu vreo câteva neamuri mai de Br proape, precum şi cu Vreo doi lăutari sau un cimpoieş, ca împreună, toţi aceştia, să peţească pe aleasa sa şi. nemijlocit, după peţire, să facă şi aşezarea. 5 - Se înţelege de sine, că feciorul, mai nainte de a se porni cu părinţii săi în peţit, se înştiinţează printr-un .trimis al său : ori de se află părim-ţii fetei acasă şi ori de ar putea ei să-l primească pe dânsul şi suita sa ? însă atât părinţii cât şi fiica acestora, după ce îe-au plăcut feciorul şi au dat odată culant starostilor^ săi, sunt totdeauna pregătiţi d e peţitori şi cu cea mai mare plăcere îi aşteaptă în tot momentul, ca să vină.' Deci. pornindu-se acum feciorul, părinţii acestuia şi cu ceilalţi inşi şi ajungând la .viitorii socri, respectiv cuscri, cum intră în casa acestora, îndată după cuviincioasele şi îndătinatele salutări şi întrebări de sănătate din amândouă părţile, începe un staroste, care e mai bun de gură şi ştie mai irumos ura, a zice : ^ Bună-vremeă,' 'Noi suntem .trimişi .domnfiffli».. Bună vremea, Boierul de casă Pe aici c-a mai îmbiat, Sfetnici mari, împărăteşti. Tânărul nostru-mpărat Boieri pământeşti Şi sfetnici domneşti I * ) Şi primblându-şe-n primblare A văzut o mândră floare în aceste curţi măreţe, O floare mândră de rai, Care-a-nflori-nflor^a Şi din zi în zi, ce mergea Tot mai mândră se făcea, Dar de rodit nu rodea» Şi s-a hotărât s-o ia, S-o ducă, cum va putea, Peste văi şi peste munţi Pân-la ale şale curţi; Pân-la curtea-mpărătească, . Acolo s-o răsădească. Ca mai mândru să-nfloreascâ Şi de rodit sâ rodească. Boierul de casă Afară să iasă.-Căci cu el voim Ceva să vorbim ! Tatăl fetei? Cine sunteţi dumneavoastră, Ce căutaţi la curtea noastră ? Spuneţi de unde sunteţi, La ce-aţi venit şi ce vreţi ? Starostele: Mai încet, pe-ncetişorul Să-ţi putem spune adevărul I 87 Şi-a nost tânăr împăraţi Dimineaţă s-a sculat, Pe obraz că s-a spălat, \ * La icqanes-a-nchinat, Lui Dumnezeu s-a rugat. Pe cal murg a-ncalicat Şi la .vânat a plecat, gi a vânat, cât a vânat De cu zi pân-ce-a-nserat. Şi nemică n-a aflat. Iar colea de câtră sară Dă peste-o urmă de fiară Stă locului... şi se miară: Să fie urmă de fiară? Şi fiindcă nu ştia Cam ce fel de urmă e A strâns fel de fel de domni Şi filozofi învăţaţi Şi-a făcut un mare sfat Şi pe toţi i-a întrebat Să-i spuie cu adevărat: De ce-i urma ce-a aflat? Unii sta şi cumpenea Şi pe urm-aşa zicea: Că-i urmă de fiară mare Să fie do-mpreunare Tânărului împărat. ^ Alţii, iar aşa zicea: Că e floare de grădină Să fie de azi, de la cină Cu-mpăratul dimpreună* Tânărul nostru-mpărat Pe toţi cum i-a ascultat Pestă dânşii s-a uitat; Şi pe noi că ne-a-nsemnat, Pe noi pe aceşti doi bărbaţi ^ Mici de stat ; 'V Şi buni de statf0| Mici de statură Şi buni de gură. Şi după ce ne-a-nsemnat Pe loc că ne-a şi mânat j Pe crângU ceriului, ^ O variantă a oraţiei acesteia, precum urmează : Pe razele soarelui Pe numărul stelelor Floarea să i-o căutăm Şi pe loc să i-o ducem. Noi, el cum ne-a poruncit, Îndată ne-am şi pornit Şi-am cătat cât am cătat Şi nemică n-am aflat. ^ 9 Şi pe când pe gânduri stăm Şi ce-om face nu ştiam, Iat-atuncea că se lasă O stea mândră luminoasă 1 Drept spre curtea dumneavoastră. Noi'după stea nş-am luat. Şi-ncoace ne-am îndreptat Şi după ce ne-am pornit Pân-aicea am venit, Şi-aicea când am sosit Floarea-n curte am zărit. Deci,' să ştiţi că am venit Floarea s-o luăm ♦ La curţi s-o ducem, La curţi mari, doffhneşti, Curţi împărăteşti. Deci, să n-aveţi vreo pitealâ Şă ne faceţi de sminteală Nici oareşicare prepus Ca să nu ne daţi răspuns, Că noi am venit Floarea ^-o luăm La curţi s-o ducem La curţi mari, domneşti. Curţi împărăteşti, Că acolo este, Loc de înflorit^ Loc de odrăslit. Sara a-nflori, Dimineaţ-a odrăsli Şi părinţilor ya fi Pomană cât or trăi Şi chiar după ce-or muri *. care se ţine asemenea la peţire, sună 1 Din Gura-Humorului, com. de Andrei Prodan. 88 Bună ziua; Bună ziua, Boieri mari, lumeşti Boieri pământeşti ! Tatăl fetei fi . i Mulţămim: dumniilovoastre Sfetnici mari, împărăteşti ! Dar cermblaţi Ce căutaţi ? Bine safna să ne daţi ! Starostele : Noi ce-mblăm Ce căutăm, Ori încotro ne-nturnăm Bine sama că ne dăm. A nost tânăr împărat Dimineaţa s-a sculat, Pe obraz că s-a spălat, La icoane s-â-nchinat. Lui Dumnezeu s-a rugat, Mândre haine a-rnbrâcat, Pe cal negru-a-ncălicăt, Mândră oaste-a ridicat: Tot boieri bătrâni Şi feciori tineri Şi-au plecat La vânat Şi-au vânat: * Câmpii cu florile, Luncile Cu frunzele, Văile Cu apele, Văi adânci Cu ape reci, Satele 1 Cu fetele, Şi codri cu fiarele. Şi-âu vânat Cât au vânat Şi nemică n-au aflat. Şi vânară Cat vânară, Zi de vară Până-n sară Şi nemieă nu aflară. Iară colea de .eăţră. sară Dau peste-o urmă de fiară, Stă oastea-n loc şi se mîarâ: Să fie urmă de fiară, Ori poate de zânişoarâ? Uni-au zis, că-i floare-aleasă Să fie de azi mireasă Cu-mpăratul la o masă. Alţii, că-i floare de rai Să fie întru mulţi ani Cu-mpăratul de bun trai. Şi iar alţi-ap zis că-i fiară Să fie dip astă:'sară La-mpăratul soţioară. Dar un filozof învăţat, Mie de stat Şi 9am mâncat de vărsat A cuvântat : -Bucurăţe împărate, împărate preamălţate! Că urm-aceasta-i de, zână, îă fie de azi, de Iar cină Cu Măria Ta-mpreună, Amândoi un trup să fiţi Şi-ntru mulţi* ani să trăiţi ! A nost tâhăr împărat Foarte mi s-a bucurat, în scări* de aur s-a-nălţat Peste oâste-a căutat Şi ne-a ales pe noi Pe aceşti doi ' Voinici Mici âe stat Şi buni de sfat. Din gură îndrăzneţi, Din cai sumeţi. Şi pe loc, cum ne-a ales, înainte ne-a trimes Pe numărul stelelor, Pe razele ceriului, Pe suflarea vântului, Zână să i-o căutăm, Pe loc să i-o aducem, Ori'de nu, bine nu-mblăm Noi cum ni s-a poruncit, îndată ne-am şi pornit. Dar ori şi cât am. umblat . Noi nemica n-am aflata Iar când-am ajuns şi-am dat, Să intrăm în acest sat, O stea ni s-a arătat, * De urma zânei am dat, .După dânsa ne-am luat. t 89 Şl când am fost Mare, mândră şi frumoasă. Deci, ori zâna ne-arătaţi, Ori de nu, bine nu-mblaţi, Gă noi n-ana băut holercă Să ne fie cuvântul de nemicâ, Ce-am băut buti de vin Sâ ne fie cuvântul deplin 11 tn dreptu acestei case Iată steaua că se lasă Şi zâna intră în casă. Dâr şi noi inult n-am stătut, Ci pe loc ne-am abătut La această curte-aleasă Oratorul tace aice puţin, iar cimpoieşul sau! lăutarii care au venit cu dânşii intonează o melodie veselă, dintr-un cot sau de lângă uşă, dar aşa de domol şi încet, încât pe toţi să-i umfle râsul. Părinţii fetei răspund că acest.fel de fiară n-a venit la casa lor. Oratorul însă şi ceilalţi peţitori, iar mai ales cel dintâi, cu întreagă sa putere retorică, cei de pe urmă cu ploştile scoase din trăistuţe, scot cei de casă pe bunica fetei şi zic : —Pe aceasta o căutaţi ? . Lăutarii sau cimpoieşul porneşte atunci un bocet de jale şi supărăcios, iar peţitorii strigă cu toţii: — Nu ! Nu e aceasta ! Bunica face atunci loc mamei fetei. — Poate pe aceasta o voiţi ? — Nu ! nu ! nu pe aceasta o căutăm noi!;— strigă cu toţii. După mamă, scot pe o servitoare bătrână şi urâtă, hâd şi cotrinţos îmbrăcată şi zic : > — Ei! n-avo ! v-am aflat-o !.«, ' :— O nu ! nu !... răspunde oratorul — aceasta nu e fiâra pa care o căutăm noi, pentru că a noastră e cu părul ca aurul, cu ochii negri ca murile şi cu dinţii ca mărgăritarele, cu buzele ca trandafirii, cu faţa din soare şi cu chip frumos ue zână. După aceste ceremonii, scot părinţii pe fata lor din o cămară sau din alt loc, unde a fost până acuma şi le-o aduc îmbrăcată cât se poate de frumos şi mai bine. Lăutarii, cum o văd, îşi rup strunele cântând şi jucând la uşă de bucurie că se găsi fiara, pe-care a văzut-o tânărul împărat, când a fost cu dânşii la vânat2. . ' , Lăutarii cântă mereu, iar peţitorii scot ploştile pline cu vin sau cu rachiu şi cinstesc pe cei de casă. Stăpânul casei, lâ rândul său, pofteşte pe peţitori să cuprindă loc pe iaiţe, iar pe fecior şi pe părinţii acestuia, ca pe cei mai ae frunte şi mai plăcuţi oaspeţi, îi aşează după masă, în capul cinstei. După aceasta, întreabă părinţii feciorului atât pe viitorii cuscri, cât şi pe viitoarea nora, ori de într-adevăr simţesc cu dorinţa ioţ, mai cu seamă pe fată o întreabă ei; de-i e cu voie să se mărite după fiul lor şi ori de nu este şilîta de părinţii sai, ca să meargă după dânsul. La aceâstă ihti'obâife r^pund atât părinţii, cât şi fata, că ie eşte cu voia, căci dacă nu le-ar fi fost cu voia atunci n-ar fi dat cuvânt starostilor. : . De aici înainte, urmează apoi închinările şi urările de noroc şi voie bună. Mai cu seamă starostii fac mare haz şi veselie, că şi-au ajuns scopul. < 1 Din Ilişeşti, dict. de Ilie al lui,Marcu Ungureanu. econom. * Nunţile la ţară, în „Calendariul pentru ducatul Bucovinei", Cernăuţi, 1857. 0 90 Cinstea şi veselia aceasta durează ca la vreo două ore, când apoi urmează „aşezarea", despre care vom vorbi mai pe urmă. Dacă feciorul, ce voieşte şă se însoare, nu e dintr-un sat cu aleasa . sa şi prin urmare n-a putut de mai nainte să-i descopere dorinţa, căci numai din văzute sau auzite o cunoaşte, atunci nu trimite mai întâi starostii la părinţii ei, ci, de regulă, se duce el singur, dimpreună cp tatăl şău şi cu alţi doi oameni, că s-o peţeaseă. Iar dacă feciorul n-are tată sau acesta nu e în stare să meargă cu «ansul, apoi se duce el numai cu unul sau.doi oameni, care asemenea se numesc starosti sau peţitori. v în cazul acesta atât stârostia cât şi peţirea urmează în una şi aceeaşi zi, întrebuinţându-se cam aceleaşi obiceiuri, care s-au arătat mai sus. , Iar după ce a peţit fata şi feciorul a căpătat cuvânt, atât din partea ei cât şi din partea părinţilor săi, se pun cu toţii la masă şi scoţând peţitorii o ploscă de rachiu, care au adus-o cu sine, încep a cinsti pe cei de casă şi a se veseli. în acelaşi timp, cât şed la masă, tinerii îşi dau în schimb nişte o-biecte ca semn de legătură şi anume feciorul îi dă fetei vreo câteva monede de argint sau un galben, iar ea îi dă ori o năframă frumos cusută, ori un tulpan sau o năframă de mătase, adică care ce poate şi după cum li-i şi starea. După ce au schimbat aceste obiecte, feciorul se dă de o parte cu fata, ca să facă cunoştiinţă mai deaproape cu dânsa, să-i descopere aplecarea ce o are spre dânsa, s-o-ntrebe ori de o trage inima să se mărite după dânsul sau numai silită fiind vrea să-mplinească voinţa părinţilor. Pe când feciorul stă de vorbă cu fata, starostii se dau |n vorbă cu părinţii, spunându-le ce avere capătă feciorul de la părinţii săi, ce purtare are şi cât de fericită va fi fata lor, dacă vor mârita-o după dânsul. Nu-i vorbă că starostii, de multe ori, laudă pe fecior mai mult decât merită. Cu. toate acestea însă se feresc foarte tare, ca să hu le iasă din gură nişte cuvinte nerumegate sau chiar nişte minciuni, temându-se ca să nu păţească mai pe urmă ruşine şi apoi, cu tot cuvântul ce li s-a dat mai nainte, să se aleagă, atât ei cât şi feciorul, cu o... coşarcă. în fine, după ce feciorul â vorbit cât i-a plăcut-etr fata,^după--ce i-a~ spus tot ce a avut şă-i spuie şi după ce ap închinat cu toţii încă vreo câteva pahare în sănătatea celor de casă şi peţitorilor, îşi ieu peţitorii ră* mas bun de la părinţi şi de la fată şi se întorc acasă, rămânând a se fa,ce „aşezarea“ după „pe vedere". în' Moldova, de care s-a ţinut'mai nainte Bucovina, peţirea s-a făcut, în vechime şi se mâi face încă şi âciima, mai tot aşa ca şi-n Bucovina. Iată cş âjpiţpţ, în privinţa' aceasta, Eţim:. Oantemîr : ţ „Dacă unui jtine îi place o fpqiqărli,, lă părţii’ di staţbstţ, CafC se cheamă şeţţtorf., dş .la cuy. lat. AŞ^ptfâ ceâr^'maî îhtâi pb departe vqiâi ^Hriţilcă'^fctei^ca nu cumva, "iă 'ricine când apoi vid că părinţii n-âr fi în contră de a-şi mărita fata,, atunci merg cu toţi consângenii mirelui la c’aşa viitoarei mirese şi cel mai de frunte din ei care se, numeşte staroste, ţine o scurtă cuvântare prin care cere fata". Cuvântarea aceasta e mâi în tot locul asemenea, pentru aceea o-transcriem aicea precum urmează : — ,,Mai iqarâi noştri, moşi şi strămoşi, îţnWâpd 1| vânat prip şodri, au dat de ţara aceasta în care trăim şi noi acum şi, n© nutrim şţ hâ .de- leqtâm cu laptele şi cu mierea ei. Aşa, la exemplul lor-, s-a îndemnat şi măritul boier N.N. de a mers la Vânat prin câmpi, prin codri şi prin munţi ci a fugit şi s-a ascuns în culcuşurile sale. Noi, venind tot pe urma ei, ne-a ci a fugit şi s-a ascuns în culcuşurile sale. Noi venind tot pe urma ei ne-a adus' în această casă. Deci; dumneavoastră trebuie să ne-o daţi sau să ne arătat- încotro a fugit această căprioară, pe,care noi cu atâta osteneală şi sudoare am urmărit-o prin păduri şi prin câmpii. - La aceste mai adaugă oratorul încă alte alegorii şi metafore după cum se pricepe. Părinţii neagă mâi întâi că ar fi'intrat în casele lor vânatul ce-1 cerea ; - poate i-a rătăcit urma şi se va fi ascuns undeva în vecini. Peţitorii insistă să lţ se arate căprioara. Atunci părinţii le aduc înainte o fată bătrână şi urâtă, îmbrăcată în vestminte zdrenţoase şi-i, întreabă dacă aceasta este căprioara pe care o caută. Peţitorii răspund : — Nu, nu este asta. Căprioara noastre are părul galben ca aurul, ochii ca ai şoimului, dinţii ca mărgele înşirate, buzele mai roşii ca cireaşă, trupul ca o leoaică, pieptul ca de gâscă, grumazii ca de lebădă, degetele mai fine decât ceara, faţa mai strălucitoare decât soarele şi decât luna. - Şi dacă părinţii tot neagă, că n-au văzut pe la ei acea căprioară, a-tunci peţitorii răspund şi zic: — Cânii noştri ştiu urmări foarte bine; ei niciodată nu ne-au înşelat şi chiar acum ne-au dat semnele cele mai învederate că aici trebuie să 'fie ascunsă căprioara pe care o căutăm. După aceea, îi ameninţă că, dacă nu o dau de voie bună, vor întrebuinţa arma şi o vor lua cu puterea. Atunci, părinţii merg şi aduc fata, îmbrăcată frumos, după starea şi averea lor. Peţitorii văzând-o, îndată strigă î —Asta e căprioara cea dorită !“ l. în unele părţi din districtul Bacăului părinVi sau vreo rudenie din partea flăcăului — care voieşte să se însoare — se duc la casa părinţilor fetei şi le propun de a-şi da fata după. acel flăcău ; şi dacă nu se a-pără, urmează a se mai duce odată cu flăcăul pentru a se înţelege părinţii flăcăului cu ai fetei şi pţitându-sevpuhe la-cale şe dă mâna, adică flăcăul cu fata şi" părinţii ambilor asemenea, determinând şi ziua de a se logodi. în alte părţi, tot din districtul Bacăului, spre .încheierea logodnei fac mai multe întruniri sau adunări pentru ca flăcăul şi fatsrsă se poată plăcea' unul altuia. După aceea, merg părinţii flăcăului, însoţiţi de flăcău şi de alte persoane din sat mai deosebite, la fată spre a se înţelege cu părinţii fetei, adică zic că merg în peţit, spre a se putea alcătui din zestrea ce o dau fetei, spunând şi ce-i dau flăcăului; şi, dacă se pot învoi, chiar în momentul acela încep logodna 2. în Menţii, Vrancei,. datina peţirii sau împeţirii• se practică astfel: Vornicelul, ţinând o năframă cusută în mână, merge întovărăşit de alţi doi oameni la părinţii fetei şi zice : „Bună vremea la cinstita adunare ! /şi la Cinstiţii socri mari ! cum trăiţi ? cum vă aflaţi ?“ 1 Dimitrie Cantemir, Descrierea Mdiddvei, ed. Acad. Rom. p. 143-—144. 2 „Columna lui Traian", an. IX, p. 382. , Socrii răspund : „Mila Domnului, ne aflăm bine ; dar şi d-voastră seamă vă daţi, pe la noi ce căutaţi ?“. * Vornicelul se închină şi zice : Noi cum umblăm Şi ce căutăm, Sama bine ne dăm, Frica nimănui nu purtăm. De unde venim Ştim, y Şi unde mergem Cunoaştem, Că noi suntem soli împărăteşti Oameni buni, dumnezeişti, *Şi avem poruncă împărătească Nime să nu ne oprească. Deci, d-voastră sunteţi rugaţi Bine să ne ascultaţi,' / Când om cuvânta Şi sama ne-om da: Al nostru tânăr împărat De cu sară ne-a chemat Şi această poruncă ne-a dat: Să strângeţi cete. de voinici Cu topoare mari şi mici, / Ca să fac-o vânătoare, De păsări gălbioare, De blânde căprioare. Noi cu toţii ne-am supus, La vânătoare ne-am dus. / Iar împăratul în de sară, Zări o urmă uşoară De sprintenă fiară. Unii ziseră Că-i urmă de pasăre de rai, Să fie împăratului bună de trai... Alţii ziseră că-i urmă de zână Să fie împăratului grădină, De frumoase rodiiri plină. Atunci tâpărul nostru împărat In scări de aur s-a rădicat, Peste mândră oaste a cătat Şi a zis: cine a fi în stare ^ Să prindă acea fiară. Şi pe uraiă-i sa, se ducă Şiţ răspuns apoi s-aducă? Atunci noi ne-am ales Şi pe loc am purces Din urmă, în urmă Ca păstor iul după turmă. Şi venind noi trei voinici, Şi ajungând pe âici Cu suflarea vântului, Pe faţa pământului. Am zărit căzând pe casăT" O stea mândră, luminoasă. / Şi-am mai văzut o floricea Mai mândră decât o stea. Caie-n fiori i'n['Soreşte. ^ Dar de rodit, nu rodeşte.. împăratul nostru o vrea, Şi ne-a trimis după ea. Ca să i-o ducem mirjeasă. Să şi-o facă.impârAteasâj1 ..... In* Transilvania şi anume pe Someşul-Mare, junele şi juna, care: au a se căsători, dacă sunt de mai nalnte cunoscuţi, hotărăsc în înţelegere cu părinţii lor precum şi cu alte rude mai ide aproape o seară în care părinţii viitoarei'mirese, pregătind o cină constătătoare din'plăcinte, carne şi friptură, şi‘însoţită cu vin, vinars sau bere, aşteaptă pe junele peţitor, care vine dimpreună cu părinţii şi cu rudele sale şi care aduce cu sine partea cea mai mare de băutură, precum şi lăutari ceteraşi. , Intrând în casă, încep a vorbi, mai întâi, despre, lucruri indiferente. După aceea, unul dintre oamenii junelui peţitor începe, pe de departe, a se recomanda ca un neguţător de juriinci bune şi frumoase, care vine din depărtare şi auzind că şi stăpânul căsii ar avea o junirică de vândut s-a abătut pe la. dânsul cu scopul ca, dacă va fi de la Dumnezeu dat, s-o cumpere/ t » 1 y^-Alecsandri, op. dţ, p. 364. .. ................. După sfârşirea acestor cuvinte se arată una dintre muieri, fireşte că cea mai urâtă, şi aceea se îmbie la târg. Neguţătorul însă Au voieşte s-o cumpere zicând, că e prea bătrână şi slabă, că neavând dinţi nu va putea mânca, sau că e şchioapă etc. şi prin urmare, nu poate s-o cumpere. * în urmă, după multe glume şi râsete,, se arată fata cea adevărată. Neguţătorul cum o vede zice : { » ■ —Ia,-aceasta îmi mai place, pe aceasta voi s-o cumpăr. Şi faţa, dacă atât ea cât şi părinţii săi sunt înţeleşi cu junele, care o „cere, dă mâna cu dânsuli. în alte părţi ale Transilvaniei, cererea sau peţirea fetei se întâmplă cam de comun, aşa, că tânărul,- care voieşte să se căsătorească, pleacă cu doi oameni de ai săi la locuinţa fetei, pe care voieşte să o- peţească. Intrând în casă, se închină (salută) după datină, mai: peţrec puţin în convorbiri despre unele şi altele, în urmă unul dintre peţitori (adică dintre cei doi oameni de încredere ai tânărului) începe aşa : „Cinstiţi oameni de omenie şi cinstită gazdă! după ce am vorbit despre mai multe lucruri cunoscute, e timpul să vorbim ceva şi despre lucrul pentru care am venit aici la casa d-voaştră. Odinioară, patriarhul Avram voind a-şi însura pe Isac, fiul său, a chemat pe credinciosul său Eleazar la sine şi i-a zis; juru-te pe tine Eleâzare să nu iei fiului Isac muiere din neamul Cananeilor, d. să te duci în pământul meu, între rudeniile mele, şi să-i alegi lui soţie după cuvântul meu. Deci, Eleazer s-a şl dus în pământul lui Avram şi sosind în locul unde locuiau rudeniile lui, cu voia lui Dumnezeu a şi întâlnit pe fata, ; care era de la Dumnezeu aleasă pentru Isac, fiul lui Avram. Spunând şi părinţilor în ce îmblă, aceştia numaidecât au zis : ,,De la Dumnezeu e rânduită şi nu-i putem lucra împotrivă. Iată fiica noastră Raveca, du-o soţie stăpânului tău isac'*. Asemenea, şi noi suntem trimişi soli ai d-sale N.N. din N. că, precum atunci Eleazar pentru Isac aşa şi ndi să fim mijldcitori pentru o soţie fiului său N. şi deoarece tânărul nostru, din iubire către fiica d-voastră N., s-a hotărât că, de va fi eu voia lui Dumnezeu şi-a d-voaştră, să-şi logodească soţie pe fiica d-voastră, (de aceea, atât ae la dânsa cât şi de la d-voastră aşteptăm răsptmsuHmbucurător"; — a - - - - Acum, dacă părinţii şe învoiesc,, se declară ţă dânşii nu strică voia fetei şi deei atârnă numai de l â dânsa. Dacă şe îiivoiieşte şi faţa,.tinerii dau mână şi se încredinţează numaidecât, dri se hotărăşte o zi pentru facerea credinţei — încredinţării.2 ‘ , La românii din Munţii Apuseni ai Transilvaniei, feciorul, care a pus ' ochii pe vreo fată din alt sat şi voind a se însura, porneşte la peţit cu multă precauţie şi rezervă. Mai ia-cu sihe un om de încredere, bun de gură şi meşter în ale peţitului şi mergând în satul' fetei, acolo trag la Un cunoscut, către eâre adresându-se, îi zic : >• — Erate, am venit o peţi, să faci bine să osteneşti până la N.N. (păr. rintele fetei) şi să-i spui cugetul nostru. Cunoscutul, primind misiunea şi aducând un răspuns că părinţii fetei îi. aşteaptă, pleacă tus-trei şi acolo, după ce âu vorbit despre unele şi ; 1 Com. de I. Pop Reteganul. 2 Benedict Viciu, Colăcăritul. Obiceiurile ţăranilor •români la nuntă, Sibiu, 1885, p. 1. altele, omul de încredere al feciorului, 'aşa numitul peţitor, care, de regulă, la ospăţ face pe vornicul miielui, se rădică şi zice : — Fraţilor i de am şedea cât am şedea, tot trebuie să mergem. Să ne dăm dar solia pentru Ce am venit. Ştim din sânta scriptură câ Dumnezeu a 'făcut, cerul'şi pământul, toate cele văzute şi nevăzute, mai pe urmă a făcut şi pe om, căruia, ca să nu-1 laşe singur în lume, i-a dat şi o soţie pe strămoaşa noastră Eva. Aşa şi noi, ştiind că d-vb&stră'â^îşfi o fetişoa'ră frumoasă şi de omenie, ne-am luat voie să v-o cerem pentru junele nostru de faţă, ca să înteme- iem o nouă casă. Părintele feţei răspunde : — De va fi de la Dumnezeu, Dumnezeu să ajute ! Cunoscutul zice fetei: — Nepoată, noi am venit călare, ieşi afară de vezi nu s-au dezlegat caii"? Ieşind fata, tot el îi zice şi feciorului : Nepoate, mergi şi tu, să n-o lotpascâ vreun cal eu piciorul. - Afară,-tinerii se înţeleg, întrebând feciorul pe fată, dacă îi place de el şi, după ce s-au înVbit, într-un fel sau Intr-altul, se întorc ih cââă, de unde imediat pleacă la locuinţa cunoscutului. Aici, cunoscutul şi peţitorul ascultă părerea mirelui, care dacă i-a plăeuţ de fată roagă pe cunoscut, ca să meargă, numaidecât, la părinţii feţei şi sâ-i întrebe dacă şi lor le-a plăcut de el ? Cunoscutul’ aducând un răspuns favorabil se duc, din nou, tustrei la casa fetei, unde părinţii *ef îi ospătează şi hotărăsc ziua în care părintele sau tutorul fetei, însoţit de trei oameni de încredere, are să meargă „pe vedere" la casa feciorului In Sălaj şi în Chioar, adică îh jurul Şomcutei-Mari, din Ungaria; peţitorul şi cu grăitorul său îşi întocmesc trebile astfel oa-n ziua de Botezul Domnului, disdimineaţă, să fie acum? în casa omului cu fata de mărit (măritat). în rândul dintâi, peţitorii din aceste părţi sunt numai văzători şi nu capătă de astă dată nimică de mâncare, ci numai de băut. , Peţitorii dintr-o „comună străină nicicând pu şe duo de-a dreptul la casa cu fata, ci trag mai întâi la un cunoscut sau la un vecin de al omului cu fata de mărit Şi pe acela >îl trimit apdj, ca să ceară audienţă. Şi, dacă U se spune că vor fi primiţi, nu se duc îndată, ci mai aşţdaptă puţiri până ce socot că părinţi! fetei se vor* fi putut pregăti de primire. După aceea, se duc şl dând bineţe zic : ' —• Tot noroc bun să vă. dea Dumnezeu ! — Să trăiţi cu bine ! — răspunde gazda casei, iar bătrâna casei, care îi aşteaptă stând înaintea căminului şi ţinându-şi fetiţa de mâna dreaptă, îndată după intrare, lero recomandă cu cuvintele ; # — Din darUllui Dumnezeu aceasta ni-i fetiţa I ' Peţitorii dau, după aceasta, mâna cu fata şi anume întâi grâitoful, apoi junele peţitor. Părinţii poftesc pe peţitori să şadă după masă. Peţitorii se pun să Şâdă, dar nu beau, nici nu mănâncă nimică,'până ce nu spun lâ ce âu ve? 1 1 Frâncu-Candrea, op. cit., p. 149—151. 95 t nit. £>âcă Văd, că sunt biitie primiţi, peţitorul, după mai multe Îmbietori* mănâncă din brânza 1 pusă pe masă şi bea puţin vinars, iar grăitorul bea cu părinţii fetei pentru fericirea tinerilor şi pentru ca Dumnezeu să-i întroloace, dacă-şi sunt rânduiţi. După gustare, tinerii sunt lăsaţi singuri, ca să-şi vorbească vorbele şnsăyşe.iînfeleagă, iar,fbătrânii îşi fac de lucru cu altele, vorbind sau des-, pre economie sau despre altceva. v Vorba tinerilor se termină cel mult într-un pătrar de oră, au pozitiv, au negativ. Dacă e pozitiv, atunci fata, la despărţire, zice peţitorului : z—Să fii sănătos, dar, pe-nturnâte ! După peţite, feciorul se întoarce la cvartir şi, pe când trag clopotele la biserică, în ziua de Botezul Domnului, atât el cât şi grăitorul său se află acuma înaintea bisericii locale, unde simt şi alţi peţitori dimpreună cu grăitorii lor adunaţi2. Acestea sunt "toatedatinele românilor de la peţire, câte le-am putut eu, până acuma, aduna. , 0 parte dintre datinele acestea le întâlnim nu numai la români, ci şi la alte naţiuni din Europa şi anume : dintre cele de viţă latină la italieni şi francezi, iar dintre cele de origine străină la maghiari, maloro-sienii din Ucraina şi la sârbii din Primorja. In şirele următoare reproducem datinele uzitate la popoarele amintite, ca să se poată cunoaşte' întrucât se aseamănă ele cu ale noastre. Aşa, la italieni peţeşte tatăl sau epitropul junelui, care are să se căsătorească Bătrânul" se duce la casâ. fetei alese şi îndreptându-se către părinţii acesteia îi roagă, ca să-i dea o porumbiţă albă şi nepătată sau o viţiqă'albă, despre care-i este cunoscut, că şe află în posesia lor.,Alegând icoana din urmă, atunci mai adaugă :'„ea ar fi mândria cirezii mele l*. Iar despre porumbiţă zice, că ar fi mângâierea bătrâneţelor sale. Părinţii fetei se fac că nu ştiu ce fel de fiinţă aleasă ar fi căutând el; Ei îi arată, una după alta, fetele lor, numai pe cea adevărată, căci ,e&, care întreabă: ' — Aceasta e, pe care o căutaţi ? în urmă aduc, aşa zicând cu de-a sila, pe cea adevărată, căci ©a, amăsurat datinei, trebui© să se apere eu manele şi cu picioarele-. - La vederea fetei adevărate bătrânul peţitor se-rădică în picioare, bate din palmi şi strigă : * ■ — Aceasta e, care o caut eu !3, Ţăranul breton, când voia să ia o fată, trimitea la familia ei un bozvălan, sol de dragoste, peţitor. Acest sol sau peţitor era, de obicei, un croitor, căci aceştia, aveau mai de mult. nume, că limba lor li-ar fi fiind aşa de ascuţită ca şi acele. Peţitorul breton trebuia să fie foarte dibaci la vorbă şi foarte bogat în glume şi tâlcuri;'trebuia să fie în stare a arăta cu măiestrie toate însuşirile bune ale mirelui şi să spună întocmai câţi cai, câte vite albe şi câtă. secară are acesta. Pleca, da drum, dacă se .vedeau 1 E de însemnat că mâncarea cea mai excelentă pentru un peţitor sălăjean e btăniia. Dar, îi vine omului a râde când o vede că e sfărâmată vihărunţel Şi lângă dânsa nici o furcuţă. Un peţitor de treabă însă trebuie să aibă cuţitâş -la dânsul şi cu acela să mănânce brânza sfărâmată. Expl. comunicatorului. 2 Coi», de El Pop, învăţăt. în Şomcuţa Mare. 3 Duringsfeld, Op. cit, p. 94. m semne prielnice, iar dacă îi işea ftiainte o ţarcă sau un corb se Întufîia pe dată. Dinpotrivă, mergea yesel, dacă i se arăta un porumbel guriuind. Peţitorul întrebuinţa toate podoabele poeziei poporane. Zâmbind^ venea el la casa ţăranului şi zicea : " ' în numele Tatălui prea puternic, Al Fiului şi Sfântului Diih, Fie binecuvântare în astă casă Şi mai' multălRicurie de cât a mea! ' \ ■ Apărătorul: N Dara ce ăi tu, amice, 3e nu-ţi este inima voioasă? Peţitorul: Aveam eu o porumbiţă x ij Trăind în coteţ cu porumbul, Dar iată c-a năvălit un^pint* Iute ca şi vântul : Mi-a speriat porumbiţa De-a fugit, nu se mai ştie unde î Apărătorulc Şi totuşi eu te văd prea gătit v Pentru un om atât de întristat; Ţi-ai pieptănat părul cel bălaii, . Ca şi când ai merge la 9 horă. - Peţitorul: Nu-ţi bate joc de mine, amice! N-ati văzut voi alba-mi porumbiţă? Du nu voi fi fericit în lume, Până.nurmi voi găsi.porumbiţa» * Apărătorul: Eu n-am văzut porumbiţa ta» Nici albul său porumbel. Peţitorul: îmi spui minciuni, tinere! Trecătorii din afară au văzut*!? Zburândlspre curtea ta Şi lăsându-se în grădină.. y Apărătorul: Eu n-am Văzut porumbiţa ta» Nici albul tău porumbel. 9 — Nunta la români i *7 Peţitorul: Albul meu porumbel v-a mur! * De nu-şi va găsi soţia; Va muri bietul porumbaş... Las sâ caut eu prin uşă. Apărătorul: Stai amice! Nu e voie a trece 1 Voi merge să văd eu singur. (Intră în casă, de unde apoi ee întoarce după o clipă) M-am dus, amice, în grădiniţă, Dar n-am găsit' porumbiţă, Ci o mulţime de flori, Tot crini şi trandafiri, Şi maţ ales un bobocel ’ înflorind în colt printre tufe. Mă duc să ţi-1 găsesc, Ca să-ţi fie inima voioasă; (Intră iarăşi în casă şi revine cu o mică fetiţă) Peţitorul: &âu, frumoasă floare, Tocmai să-n veselească inima! Dacă porumbelul meu a fi o rouă,, S-ar lăsa pe dânsa... (După o pauză) Mă voi sui eu în pod: Doar a nimerit acolo porumbiţa. Apărătorul: ' Mai stai, dragă amice, Mă duc eu însumi, (Se întoarce cu soacră) Am fost în pod, Dar n-am găsit porumbiţă, -Ci numai acest spic: Pune-ţi-1 în pălărie, ' ' Ca să se mai mângâia Peţitorul: Câte grăunţe are spicul, Atâţia pui va purta porumbiţa-mi 98 ,, f'1 Cea albă sub aripioarele ei, Stând ea în mijloc duioasă. (După o pauză) Mă duc s-o caut la câmp. râtorul: Stăi amice !opreşte-te! îţi vei mânji frumoşii papuci. Las să mă duc eu pentru tine. (Se întoarce cu bunica) N-am găsit nicăiri porumbiţă, Ci numai acest mâr, Măr zbârcit de vechime Sub arbore, printţe frunze; Pune-ţi-1 în buzunar, Dă să-l mănânce, porumbul tău, Şi nu va mai plânge. ♦ Peţitorul: Mulţămesc, amice! O roadă bună, fie şi zbârcită, / Nu-şi pierde parfumul; Dar mie pu-mi trebuie mărul vostru, Nici floarea, nici spicul, Ci vreu a mea porumbiţă, x $î voi găsi-o eu însumi* 4 părătorul: O Dumnezeule! Ce şiret mai este! Vino dară, amice, vino cu mine ; Porumbiţa ta nu s-a pierdut :....... .......... .;J. * Eu însumi am păzit-o în odaie, într-o colivie de sedef, Cu gratie de aur şi de argint, Ea este acolo, foarte voioasă, Foactg drăgălaşă şi mândră şi gătită\ După acest dialog, peţitorul merge prin casă, se aşează la masă, apoi aduce pe mire. w : Tatăl fetei, cum îl vede pe mire, îi dŞ o chingă (taftur) jde şea. Mirele ia şi încinge cu dânsa fata pe care o cere. Atunci breutaerul, adică apărătorul, duntă cântecul îfidngătoarei (le chant de la ceinture)2. 1 h. de la Villemarquă, Barzaz Breiz, Chants populaires de lă Bretăgne, Paris, 1867, p; 413—416; apud, P.B. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, t. II, Bucureşti, 1879, p. 554—558. 2 Paul Lafargue, Cântece şi obiceiuri la nunţi, studiu despre originea familiei, în „Contimporanul", an. VI, Ia$i, 1887, nr.l, p. 5—7, Dialogul dintre bazvalan şi- breutaer, precum şi prezentarea de cătră cel din" urmă mai întâi a unei copile, apoi a doamnei de casă şi la urmă a bunicii, cum s-ş arătat în şirele de mai sus, se mai repetă odată, (Bând yine mirele cu suita sa, ca să ieie pe mireasă şi să se ducă cu dânsa la cununie. Tot atunci invocă breutaerul, tocmai ca şi colăceriul român, când cere" iertăciunile, binecuvântarea lui Dumnezeu, a prea curatei Fecioare Mariaj a tuturor îngerilor şi a' moşilor, asupra miresei, care suspinând îngenun-ţ chează la picioarele moşului V ! La maghiari este datina ca dimpreună cu părinţii junelui, să se ducă a peţi şi un staroste (kero). - Starostele spuind părinţilor fetei alese scopul la ce au venit zice î — O porumbiţă 'foarte iubită ne-a zburat dinaintea ochilor şi s-a oprit tocmai în casa d-voastră; am voi, deci, să întrebăm nu cumva aţi văzut-o ? Părinţii răspund î ’ . — Nu — porumbiţa d-voastră n-am văzut-o. Noi, ce-i drept, avem una, dar aceea e a noastră. Puteţi deci, dară, să mergeţi mai departe şi să căutaţi porumbiţa d-voastră în alt loc, undeva ! Prin răspunsul acesta starostii fiind,- aşa zicând, alungaţi din casă, de aceea se şi duc, dară îndată şe întorc îndărăpt şi lasă a le spune prin staroste, că şi-au tras pe samă şi că ei ar voi tocmai porumbiţa, despre care se zice că ar fi în casă ; ei ar pune-o Intr-o colivie foarte frumoasă şi ar căuta foarte bine de dânsa. ,, La aceasta li se răspunde: — Aceasta e altceva ! — Şi, tot aşa, sunt de mai multe ori respinşi din casă, adică până ce se găseşte fata, apoi sunt lăsaţi a intra şi a sta In casă2. . In unele părţi, din Ucraina, starostii, când sosesc la casa părinţilor fetei,, ţin următoarea oraţie : ' — Bună sară ! salutăm soarele, luna şi stele, casa, pe d-voastră şi pe toţi cei de faţă aice şi declarăm că, cneazul (împăratul, peţitorul) nostru s-a dus la vânat şi a urmărit o nevăstuică (helge). Nevăstuipa a fugit din pădure în câmp, din câmp în sat, prinsaţ hţ grădinăşi din grădină^ s-a furişat în casă d-voastră. încuyiinţa-ni-ţi ca s-o căutăm aice ? Voiţi cu plăcere a o da cneazului nostru, ori ş-o măi lese la d-voâstră ? Tatăl fetei răspunde : , — Nu nu şftu. De Veţi afla-o, aduceţi-o -şi, de e a d-voastră, luaţi-o ; de e însă a noastră, atunci rămâne ! După aceasta, Unul dintre starosti se duce şi aduce fata 3 în fine, la sârbii din Primdrja, adică de pe litoralul din Stagno, vechiul teritoriu al Ragusei, ziua încredinţării se numeşte „punerea* sau mai bine zis schimbarea inelelor. Cel -ce aduce finelui e, ca şi in Rizano, tatăl mirelui. Avorbirea e diferită şi sună asţfel: — Venind cu petrecătorii mei pe drum, am zărit aice o floare roşie, minunat de frumoasă, pe care cu mare plăcere aş presădi-o în grădina mea. Te rog, aşa dară, dacă este cu putinţă să, mi-o dăruieşti! 1 Diiringsfeld, op. cit., p. 24Ş — Gubematis, op. cit, p. 149. 2 Dtiringsfeld, op. cit., p. 44.. , 8 Ibidem, p. 74. IM . — Foarte bucuros, scump amice, mai.ales că am destule flori fru- moase ! — răspunde tatăl fetei. După aceasta, scoate pe una dintre fetele sale şi zice : > — Aici e o floare frumoasă ! __ Starostele răspunde: — Ea este foarte frumoasă, dar nu e aceea pe care am văzut-o eu ! Şi, rostind cuvintele acestea, dăruieşte copilei aduse de părinţi un' măr şi mulţămeşte pentru dânsa, * • Tot aşa e respinsă şi a doua copilă, care i se aduce şi abia la a treia, adică celei adevărate la care a venit în peţit i se pune inelul pe deget1. Din cele ce s-au înşirat până aice lesne poate orişicine să vadă cât de mare e asemănarea. între modul de peţire al românilor şi între cel al naţiunilor amintite mai sus. Se naşte acuma întrebarea : care. de la care dintre aceste naţiuni a împrumutat sau a putut să împrumute datinile şi. oraţiile uzitate la peţire? La această întrebare, deocamdată, până ce nu vom cunoaşte şi dati-nele, dar mai ales oraţiile de la conăcaAe, pe cele înainte de plecare la cununie, precum şi pe cele de la colăcărie cere, după cum ne vom încredinţa mai pe urtaă, stau în strânsă legătură, nu putem da nici un răspuns* \ s 4 * Diiringsfeld, op. cit* p. 74.* XV Pe vedere Am arătat mai sus cum feciorul şi cu tatăl său, când au tners şă pe* ţească într-un sat străin, şi-au aruncat privirile în toate părţile, ca să vadă cu de-amăruntul ce.fel.de avere şi rânduială au părinţii fetei şi ce fel de gospodină poate să fie fata peţitâ, judecând-o după rânduiala şi îngrijirea casei, precum şi după înfăţişarea şi purtarea ior. Precum feciorul şi cu tatăl său, numai după ce s-au încredinţat pe deplin despre toate, au dat mâna cu păririţii*fetei şi cu fata, aşa şi părinţii fetei voiesc acuma încă să ştie mai deaproape : cine e feciorul ce le-a pe* ţit fata ?... ce purtare are ?... şi cam ce fel de avere pot să-i deie părinţii săi ? ca nu cumva mai pe urmă, dându-şj, fatanumai pe vorbe goale, să se căiască amar de ceea ce au făcut. Şi. aceasta o-'fac ei nu numai ca să păstreze obiceiul strămoşesc, ci mai mult încă şi din acea cauză, pentru că experienţa i-a învăţat că mulţi, care s-au lăsat numai pe obrazul şi vorbele peţitorilor, ş-ău înşelat foarte'rău, pentru că toate câte li s-au spus, câte li s-au lăudat, au fost numai nişte neadevăruri si înşelăciuni. '« Deci, în cea mai de aproape duminică sau sărbătoare, iar dacă câşle-gile sunt scurte în cea mai apropiată zi după*peţirea fetei, se gătesc şi se duc şi ei la părinţii feciorului, ca să se încredinţeze cum di într-^adevăr toate câte li s-au spus sunt drepte. - Această vizită se numeşte în limba poporului din Bucovina şi a celui / din Transilvania' „jîe vedere", iar a celui din Ungaria „văzută* ii',juedere”*. . Părinţii fetei, de regulă, se duc „pe vedere" numai singuri, neluând cu dânşii pe nime altul, nici lăutari şi nici vreun fel de băutură. Ajunşi acasă la părinţii feciorului caută acuma şi părinţii fetei pe fel de gospodari sunt viitorii lor cuscri şi ce fel de purtare şi apucături are feciorul, ce fel de orânduială se află pe lângă casă ? Cât despre purtarea feciorului, trebuie să mai amintim, că ei nu se mulţămesc numai cu aceea după cum îl văd, ci ei' caută a se încredinţa şi prin alţi oameni nepărtinitori, care le descoperă tot adevărul. Fireşte că despre această spionare feciorul nu trebuie să ştie, căci apoi lesne ar putea să se nască între dânşii rîeîncredpre şi nemulţumiri, ceea ce, de multe^ ' ori, le-ar fi spre oareşicare daună sau părere de rău. Aşadar, cum au ajuns şi şi-au aruncat privirile prin ogradă şi pe lâ acareturi, îndată se încredinţează pe deplin cu cine au de a face. Şi? dacă din întâmplare, s-au înşelat în aşteptarea lor, dacă nu văd numai puţin sau mai nimică din cele ce li s-au spus că ar avea feciorul să capete ca zestre, atunci nu fac prea mulţi pureci, ci, prin câteva cuvinte, dau de cunoscut,' că nu li-i voia să-şi mărite fata după feciorul, ce a pe-• * " - ' * " ...r.................:........’.......102'...........-....;’-v-................. ţit-'O, că s-or mai lua pe seamă, că nici copila nu prea voieşte să se mărite,, mai pe scurt, leagă teie de curmeie, pânăîfce şe văd ieşiţi şi scăpaţi din casă ; şi cu aceasta s-a încheiat apoi toată afacerea. ţ Iar dacă părinţilor feţei le-au plăcut toate şi sunt; mulţămiţi cu ceea ce au văzut, apoi se pun la vorbă, încep a istorisi despre câte şi mai câte, dau ^dică de cunoscut că le place tot. în cursul acesta, părinteld'^fegiprului, dacă trăieşte, trimite îndată să aducă un şip de rachiu sau âltă băutură, iar mama lui caută să fie degrabă ceva de gustare pentru oaspeţi. N-a apucat însă a sosi cel trimis cu rachiul şi numai ce vezi că intră în casă yreun neam de al feciorului, sau vreun vecin sau vreo mătuşă bătrână, căreia cine ştie de unde i-a mirosit a voie bună, făcându-se că a venit de miri pentru ce lucru. « — Ei, ce mai veste ne aduci mătuşă ? — întreabă zâmbind stăpânul casei. — Tot bine, dragul mătuşii !... Ia, şm mai venit şi eu să văd ce faceţi» ! — răspunde aceasta, uitându-se cu coada ochiului la cei străini. — Facem bine, mătuşă, că sxintem sănătoşi! — Şi voioşi, după cum vă arată căutătura ! urmează mai departe baba. — Apoi dă !... cine are fecior holtei, fecior de-nsurat ca d-voastră nici n-are Cum să nu fie vesel !... Hei ! când aş mai avea eu vreo fată de măritat, ce n-aş face ca să mi-1 pot căpăta pe d-lui de ginere, căci zău ! nu * trebuie s£ vi-1 laud, dar e un.fecioraş să-l pui colea la inimă, bun şi de omenie şi, pe lângă toate acestea, foc de harnic* că nu se mai află în tot satul altul ca dânsul... — Apoi dă, mătuşă ! — vorbeşte iarăşi stăpânul casei — d-ta ţi-ai măritat fetele, dar d-lor — arătând pe oaspeţi — abia acuma voiesc să şi ie mărite şi, dacă ya f i împărţi că de la Dumnezeu şi ne vom putea înţelege, una are să ne fie nora, tocmai au venit d-lor „pe vedere". î — Aşa ?... apoi noroc să vă deie Dumnezeu !... ^ Pe când vorbeşte baba, iată că şi trimisul soseşte cu rachiul, stăpâna de .casă pune ceva de gustare pe maşă, apoi se pun cu toţii la masă, încep a cinsti şi a mânca, în care timp urmează şi „aşezarea". Astfel e uzitată „pe vederea" în Bucovina. „Vederea" e, sau cel puţin era mai nainte, uzitată şi în unele părţi ale Transilvaniei, Iată ce he scrie în privinţa aceasta G.I. Pitiş : „Dacă părinţii fetei se învoiau cu voatrele, care vorbeau în numele feciorului Şi al părinţilor lui, dacă se învoiau adică şi din zestre, rămânea şă „meargă la vedere" -într-o seară pe care o hotăra feciorul, în înţelegere cu. părinţii fetei.. Feciorul mergea cu voatrele şi cu vreun vecin sau rudă ceva şi la mireasă mai găsea pe câte cineva afară de ai casei, fie rudă, fie vecin. După ce intra în casă şi era poftiţi să ^şadă, venea şi mireasa şi da bună seara şi săruta mâna străinilor, până şi ginerelui, apoi, după ce mai 'sta de vorbă, de obicei, aducea ceva cinste lâ‘ oaspeţi. Mireasa, oricine ar fi întrebât-o trebuia să răspundă şi trebuia să se arate deşteaptă şi ruşinoasă. După o vreme oarecare, feciorul ieşea afară şi cu voatrele, carş îl întreba, dacă îi place fata, şi de-i plăcea, le spunea să facă, iar de nu, rămânea într-o nemică" K . ' * ■ • * j j • * G.I. Pitiş, op. cit., p. 106—107. \ TOS In Munţii Apuseni ai Transilvaniei; dacă vizitatorii, în ziua vederii, • se conving de buna purtare şi stare a feciorului, hotărăsc, împreună cu părinţii, ziua credinţei (logodnei), dacă însă nu le convine, atunci se depărtează, fără a mai întinde multă vorbă *. , In Sălaj şi Chioar la -vreo trei sau patru zile, după ce s-a întors feciorul de la peţite, îi şi vine o comisiune din partea familiei la care a petit fata. Acestei comisii, care constă din trei membri: o muiere (mama fetei sau o soră sau mătuşă) părintele fetei şi cu un fecior consângean, îi zic ve-deroi*. Vederoii, după ce s-au încredinţat despre starea şi purtarea feciorului şi după ce au ospătat puţin, la plecare, declară că, dacă tinerii se învoiesc întreaolaltă, ei încă nu au nimic încontră. Apoi, puind termenul credinţării, se-ntorc spre casă 2. \ /■ 1 Frâncu-Cândrep, op. cit, p. 151. 2 Com. de El. Pop. ţ .....-i..............:.....•...tor- Aşezarea / ,r K Dacă tinerii sunt din unul şi acelaşi sat, atunci părinţii fetei nu se mai duc pe vedere, căci n-au trebuinţă de aceasta, deoarece ei ştiu de mai nainte prea bine : ce purtare are viitorul lor ginere şi cam ce fel ,de avere poate sâ capete de la părinţii săi. Prin urinare, aşezarea se face în aceeaşi zi când au venit părinţii feciorului de au peţit, formal, pe.fată. Dacă insă tinerii nu sunt din acelaşi sat, atunci aşezarea urmează totdeauna după pe vedere. ! * îft cazul prim se face aşezarea, de regulă, la părinţii fetei, iar în cazul al doilea, la părinţii feciorului. Aşezarea numită altmintrelea şi legătură, învpire, tocmeală, însemnează punerea în Căle şi conţelegereâ - părinţilor'din amândouă părţile asupra tuturor obiectelor, ce se prind şi se leagă că vor da aceştia ca Zestre tinerilor, ce au să se căsătorească. - Deci, după ce s-au închinat vreo câteva pahare de băutură în sănătatea părinţilor, a tinerilor şi a oaspeţilor adunaţi, îndată urmează şi aşezarea. Ma întâi, apucă de comun vorba, în privinţa aceasta, părintele feciorului, care .cuvântează cam următoarele : — Cinstiţilor gospodari şi meseni I până acuma văd că ne-a mers la toţi minunat, căci zdno cea mult căutată. » . Acea scumpă floricea^ > Mai mândră decât 6 stea^ < , Care a-nflori-nflpreşte Şi locul împodobeşte,’ Par de rodit, nu rodeşte. am aflat-o şi dumnealor, stăpânii de casă, s-au învoit s-o deie tânărului împărat, însă, eu unul nu mă pot mulţămi numai cu aţâţai, ci mi-ar plăcea să ştiu înCă şi aceea ce ne mai dau d-lor pe lângă dânsa, cu ce vor s-o înzestreze!... — Dâ ! Da!..; răspund oaspeţii într-un glas - s-auzim şi- noi ce fel de zestre ti dau I La aceste întrebări răspunde -tatăl fetei, zicând: — Din câtă avere mi-a dat buhul Dumnezeu pot să dau fiicei mele aceasta şi aceasta! ^ 9 '' ' Aici începe, apoi, a înşira toate lucrurile pe rând; câte este în stare şi ’ voieşte să deie fiicei sale ca zestre. Iar după ce le-a înşirat pe toate în-cheie, zicând4 1 — Atâta de la mine, iar de 1^ Dumnezeu mai multL: •' '.105"........"V............-..—.....-.... Fiind mulţămit tatăl flăcăului cu cele promise, ia un pahar de rachiu şi închinând la tatăl fetei zice : . . —' Să trăieşti, cuscre, la mulţi ani !...Dumnezeu să dea tinerilor viaţă îndelungată şi fericită şi nouă, de asemenea,, ca să ne putem bucura de dânşii ! — Amin ! Dumnezeu să te audă ! — adăugă tatăl fetei, apoi urmează: ,Aş vrea acuma să ştiu şi eu ce dai şi d-ta tânărului îrhpărat ? Aici înşiră şi tâtăl feciorului toate lucrurile şi toată averea, mişcătoare şi nemişcătoare, câtă are de gând să o dea fiului său. După ce, în acest chip, se înţeleg în privinţa zestrei, dau amândpi bătrânii mâna şi cinstesc câte un pahar de băutură de bine. Noroc ! să dea Dumnezeu ! noroc ! — strigă atunci toţi oaspeţii adunaţi. Iar dacă se afiă şi lăutari de faţă, apoi aceştia intonează din viori un cântec vesel, care se îndătinează totdeauna la asemenea ocazii. Dacă toate celea până aicea înşirate se petrec la părinţii feciorului, unde nu se află mai mulţi oaspeţi adunaţi, apoi aşezarea sau legătura aceasta se face cu oareşicare linişte şi monotonie. însă dacă se face ia părinţii fetei, unde se află mai mulţi inşi şi chiar lăutari adunaţi, atunci cu- ocazia' aşezării şe fac şi o mulţime de glume. Mai ales atunci, când viitorii cuscri nu se pot împăca dintr-o dată în privinţa zestrei, fiecare din oaspeţi caută din răsputeri şă-i puie în cale şi să-i aducă la învoială. Aşa, numai ce auzi pe unul zicând : — Da, ian lăsaţi-vă nu mai faceţi atâta ciorobor pentru un topor şi sfadă pentru o bardă, ci-nvoiţi-vă odată, căci doară n-aveţi să pierdeţi o ţară !... fiii sunt ai d-voastră, ce vă mai puneţi de pricină ?... puteţi să ie daţi cât de mult !.;. Şi tot aşa, prin glume şi prin râsete, nu să lasă cei de faţă până ce nu-i aduc la învoială. în urmă, după toate ceremui.iiie şi glumele acestea, mai închinând încă câte un pahar sau două de băutură îşi iau cei străini rămas bun de la căsaşi şi fiecare se duce pe acasă, după ce întreabă mai, întâi pe când •' va fi „încredinţareaa sau „logodna". 1 / \ / xvn Foaia de zestre i Mai demult, şi mai ales la clasele cele mai avute şi mai civilizate, era datina ca, nemijlocit, după aşezare să se facă şi un fel de inventar *, in care se înşira toate lucrurile, ce le căpăta mireasa ca zestre şi care, în limba poporului, se numea şi. se mai numeşte încă şi acuma foaie de zestre, carte sau. înscris şi scrisoare. \ Şi în ziua de astăzi încă se face,, în unele părţi, această foaie de zestre, dar de cele mai multe ori, când cuscrii se cunosc foarte bine şi au deplină încredere unul în altul, n-o mai .fac, ci legătura sau învoiala lor se încheie numai înaintea marturilor, rudeniilor şi al viitorului nun-tinerilor ‘l. ' Dacă cred că e numaidecât de lipsă,, ca să aibă foaie de zestre în scris, atunci cheamă pe unul, care ştie bine scrie şi acela compune , foaia, în care înseamnă, lucrurile cele mai de frunte, precum : loc, vite, banţ etc., ce s-au obligat amândouă părţile, că vor da tinerilor. îmbrăcămintea, aşternutul şi lucrurile trebuincioase pentru bu-t cătărie ale fetei nu se mai înşiră în foaia aceasta cu atâta acUrateţă, precum era mâi nainte datină de a se -însemna până chiar şi cel mai mic şi neînsemnat obiect. Foaia de zestre se iscăleşte apoi atât de părinţii tinerilor, ca unii, ce au dat, cât şi de tineri ca primitori; .precum şi de martorii, care s-an aflat faţă ,1a'aşezare. Isc. când are să plece mireasa, după cununie, la mire şi anume, nemijlocit, înainte de scoaterea şi jucăreazestrei,cel ce a compus foaia sau şi alt cărturar o ia de la părinţi şi o citeşte cu 1 voce înaltă şi clară în auzul tuturor nuntaşilor ca fiecare să aibă cunoştinţă despre cele ce au căpătat tinerii şi cu deosebire mireasa de la părinţii săi, apoi o dă iarăşi îndărăt spre strângere şbpăsţrare. vFoaia de zestre era uzitată şi la români 3 şi avea diferite numiri precum : tabulae dotales % instrumenta dotis, dotalia 5. Contractele câsătoriale însă ca cele uzitate pe tîmpul împăraţilor romani şi numite tabulae nuptiales şi sponsales 6, adică prin care tine- / ’ * Dim Canţemir, op. cit., p. 146-^147. •* Vezi şi „Columna lui Traian", an. IX, p. 411—413. 3 Şuet. Claud. 26 : dote inter auspices. consignata — „fiind zestrea protoco-lată între observatorii paserilor." Iuvenâl,: ie, 366 : veniet cum signatoribus auspex — „va veni auspicele cu scriitorii (foi de zestre)". ■ • 1 ’ 4 Dig. 23, 4, 2$. 3 Cod. Iust. 5, .4; 13, ,22, 23 paragr. % \ 6 Cod Iust. 5,4, 9 Apul. de mag. c. 68.88. ŢertulL ad. ux. 2, 3. N rii ce vor să se căsătorească s-ar lega sau obliga într-un chip oreşicare ' în privinţa vieţuirii, n-au fost nicicând în uz la români. Dar, aStfel de contracte, dintru început, nici la romani n-au existat, ci ele s-au introdus abia sub Iustinian 526—565 d.Ch. De aici vine. apoi că, contractele acestea, dacă nu exista învoială şi consimţire între cei ce voiau să se căsătorească, nu aveau nici o valoare K $ *Quintil, 5, Iî, 82: Nihil obstat, quominus lustum matrimonium s^t mente coeuntium etiamsi tabulae signatae nan fuerint; nihil enim proderit signasse tabu-las, si mentem matrimonii non fuisse constabit. „Căsătoria poate fi dreaptă chiar numai prin gândul (învoiala nescrisă) a celor ce se însoară, deşi nu s-ar fi făcut contract în scris ; căci nu va ajuta nimica contractul scris, dacă se va constata că a lipsit gândul (învoială) de căsătorie*. Dositheus, Hadr. sent paragr. 11: ătcexp&hj yovTfj Pc*?)v a6r$)v -yeyov£v<*i, x«l $iXToo<; ţx6vov tfvyyeypaq^vav, yaţAover yâyovăvoi. „Răspunse , femeia, că ea s-a născut ca romană şi că a scris numai contractul, fără să fi fost nunta*. • V Dig. 45, 1, 134. Cod. Iust. 5, 4, 13: „Neque sine nuptiiis instrumenta facta ad probationem matrimonii sunt idonea, diversum veritate continente, neque, non mterppsitis instrumentis iure contractum matrimonium ir^itum est, cum omissa quoque scriptura cetera nuptiarum indicîa non sint irrita. „Nici fără nuntă s-au făcut insţrumentele potrivite pentrţi dovedirea căsătoriei, . dacă adevărul conţine contrariul, nici nefiind interpuse instrumentele, căsătoria încheiată, după drept nu este invalidă, fiindcă lipsind chiar contractul în scris, celelalte indicii ale nunţii nu sunt invalide*. • ‘ • n XVIII * Zestrea * Pentru zestrea fiecărei fete de ţăran se îngrijesc, totdeauna, ambii săi părinţi şi anume: pentru cele din casă e obligată, mai ales maică-sa, iar pentru celelalte precum : loc, vite, băni şi altele, tatăl său. : < Dacă părinţii fetei nu mai trăiesc, atunci o înzestrează acela la care a crescut şi la care poate că a rămas ceva de la părinţii săi sau, întâmplân-du-se să aibă fraţi saU alte rude mai cu milă asupra-i, o înzestrează aceştia. Dar dacă nu i-a rămas nici o avere de la părinţi şi neavând'nici rude spre a o înzestra, atunci este Silită a servi la vreun stăpân şi a-şi. face zestre *, ştiind prea bine că fără bici un pic de zestre cu greu i-â fi să se mărite.  înşira însă toate lucrurile câte le capătă o fată de ţăran, când se mărită, e peateputinţă pentru că fiecare român fruntaş, mijlocaş sau codaş dă fiicei sale atâta cât poate şi-l trage inima. Cu toate acestea, eu voi înşira aici lucrurile cele mai. principale câte le capătă fata unui român de stare mijlocie. Un tată, care e ceva mai avut, care se ţine binişor, face şi dă fiicei sale, când o mărită, cam următoarele lucruri: tu cojoc2 sau iiic3, un pieptar, un suman de mite sau rţiniţe, câ sâ-i aibă de sărbători şi unUl Ui, să-l aibă de purtat. Apoi, b păreche de ciobote (cizme) „în portateţ“, adică să aibă ce pprtâ şi Una de sărbători, precum şi o păreche de papuci. Tsite obiectele acestea sunt noi. ........-........ Afară de lucrurile acestea, tot tatăl său îi dă din vite şi anume: 6 pâr§Qhe de bal Sau juncani, o vacă sau două Cu Viţei şi vreo câteva oi. Dacă vacile sunt â făta şi fată hu mult după căsătoria fetei, atunci maica sa îi cumpără Şl=i dă Încă şi 0 doniţă şi o sâtişcă. * „eoiumfta iul Traian-, an. îîc, p. 411—413. * Dintre toate hainele românilor de la poalele Munţilor Apuşepi din ‘Transil-. vania tnai de podoabă este coŞoctfl, cate Costa 40 până la 60 fi. Drept aceea, fără de eojde nlci o fată din "părţile acestâă hu se pdati mărita (Frâncu-dandtea, op. cit,, p. 13) * Iiic, pi. ilicC e un fel de cojoc, luiig, filai bârtâ lâ pământ, larg şi pe tfmrgini cusut cu piele de dihor, de asemenea pe la mâneci şi pe la brâu, iară pe la poale* împestriţat cu nişte postav roşu, ca fesurile turceşti. în unele sate de pe malurile Prutului din Bucovina, precum bunăoară în Mahaţa, fata Care nti are iiic se numără iute Câte «ai Sărace; ba.chiar şi cele mai sărace ..ser- Opintesc Să aibă, câ altfel au sedau auişg ia cununie. Drept aceea, fiecare eeonom ce vrea să-şi mărite ţaţa este silii sâ-i cumpere iiic, care costă cei mai slab se ii,, iar cei mai de fruntp şi până pgSfg 35 fi. (Vesi (S. î’oihoioâgâ, Mtifăviuri şi datine poporale, in ^Aurora tom&nă, an. n, Cernăuţi, 1393, p. 43—43. ' 169 * Pe lângă toate câte s-au înşirat până aice, îi mai dă tatăl său, dacă v are (Je unde, încă şi o falce sau jumătate de fţilce de loc, precum şi o sumă oareşicare de bani. Toate acestea însă atârnă, mai mult sau mai puţin, de la frumuseţea ei şi celelalte însuşiri ale fetei. Dacă fata e frumoasă, .părintele său îi dă cât poate şi-l trage inima. Dacă nu e frumoasă, atunci, voind ca s-o ieie cineva, cu cât e,mai urâtă cu atâta trebuie să deie mai mult. De aici se vede apoi că s-a născut şi zicala : * Zecile Mărită secile, N Sutele Mărită mutele, Miile Mărită urgiile, Sau : Zestrea toate le astupă. Ea şi pe dracu îl pupă1. Mai de mult, după cum spun bătrânii, nici vorbă nu era ca fetele să capete şi parte de loc, ci numai îmbrăcăminte dimpreună cu o ladă în care se aflau acestea aşezate, iar fraţii, dacă aveau fraţi, le'plăteau băneşte partea de loc ce li se cuvenea, iară locul se împărţea numai între fraţi, nu între surori, caîn ziua.de azi. Dacă la părinţi erau numai fete, atunci se înţelege de sine că locul şi între surori, ca în ziua de azi. Tyrarnc* p ry*ioi piriifo pi <*!;> pţilr* • q SCOn.V^Ci , o cergă, un ţol, o păreche de traiste şi una de desagi şi peste cinci lăi-cere. Toate acestea ţesute din lână. Apoi îi- dă vreo câteva ţoale, saci şi lepedeie de buci. După acestea îi mai dă două oghialuri şi vreo opt perine. Apoi trei* catrinţe, două ţesute cu strămâtură, ca să le aibă de sărbători şi una mai simplă de purtat; două brâie mari de încins şi la fiecare catrinţă câte un brâneţ 2. Două pirigiton, două peştimane, însă aceste două obiecte numai în acele şate, unde e datina de a le purta. Două prostiri şi două feţe de masă. Apoi mânişterguri de-mbrobo-ţ dit, vreo câteva ştergare de şters pe mâni .şi vreo câteva şervete. Din pânzeturi îi dă : vreo. două-trei valuri de pânză de'fuior şi vreo două de câlţi; apoi vreo şase cămeşi de sărbători, vreo câteva de purtat şi vreo două sau trei cămeşoaie. Tot cam aceste lucruri obişnuiesc a le da şi românii din România./ In districtul Huşului bunăoară, zestrea miresei, afară de vite, se compune din: o ladă sau două, plină de pânzături de in şi de cânepă, felurite pânzături de borângic, şervete, feţe de masă, prostiri ; din cel ' v 1 Simeon Rotariu, op. cit., p. 117/ , 2 Acest soi de brâie, înguste ca de două degete şi lungi ca de un stânjen şi mai. bine, se numesc în Calafindeşti „frânghii" sing. „frânghie". în celelalte sate din Bucovina se numeşte brâneţ încă şi un ştergar îngust de in sau‘borângic, cusut pe lâ capete cu diferite flori de strămătură şi mătâsă care, în timpul de’iaţă, îl pun ca înfrumuseţare pe la icoane. Mai de mult însă, după cjim mi 3-a spus, femeile se încingeau cu asemenea brâneţe şi capetele le lăsa să spânzure în jos. * 110 puţin 12 perini, din mai multe lavicere, şi scorţurl (covoare) alese, lu* erate de mireasă ; din sute de coţi de pânză, de saci şi de ţoiuri de pus pe car 1 - - '.' tn districtul Bacăului, lucrurile ce se dau obişnuit ca zestre împreună cu mireasa sunt : 2 perine lungi, 4 scurte, 2 mititele, o cejrgă sau plapomă, 4 foi de scoarţă, J^ţol, 4 saci, 4 prosoape, 2 feţe de masă, 4 cămeşi, 2 catrinţe, căpâtâiuî'swŞfi lucrurile de a îmbrăca o casă ţărănească şi straiele miresei; iară cele ce se dau mai pe urmă sunt vitele,' destinate ca zestre. ‘ în alte părţi, tot din districtul Bacăului, se dau ca zestre : vite, pământ .şi obiecte din casă : lavicere, cergi, cojoace, sumane, sarice. etc. Acestea se dau unele'înainte, odată cu mireasa şi altele în urmă, după cum le e învoiala 2. Se înţelege de la sine că o fată sârguincioasă, mai toate lucrurile din casă şi. le face mai mult numai ea singură, în timpul în care feteşte, având maica sa a se îngriji mai mult'numai pentru materialul trebuincios. ' O fată care nu şti toarce, ţesce şi coase, după părerea şi exprimarea poporului, şi după cum am arătat deja în capitolul II al acestui studiu, nu e încă bună de măritat, deşi a trecut de mult pesdte anii fetiei. , Pentru rândul bucătăriei capătă, o fata de ţăran, foarte puţine lucruri, doar cele ce-i sunt mai întâi şi întâi de lipsă. - Pe lângă acestea îi mai dă, tot maică-sa, dacă voieşte şi vreo pă-reche de gănsabe. Găini nu e obiceiul a se da, niciodată, căci şe zice că, găinile duc sărăcia de la casa părinţilor la casa fiilor. Precum e în ziua de astăzi, aşa era şi mai nainte datină ca fiecare mire, chiar şi cel mai sărman, să/ meargă călare la cununie ; care trebuia să se ducă pe jos era, ca şi în ziua de azi, privit de cel mai nefericit mire. Drept aceea, îndătinau mai de mult părinţii miresei de a da ginerelui şi un cal cu care se ducea la cununie. Acest cal se numea „cal de ginere". De la această datină se vede eă vine apoi şi proverbul „după moarte şi cal de ginere*3. ■ . Cum că obiectele, care s-au înşirat până aici, sunt obişnuite a se da miresei ca zestre, se poate cunoaşte şi din următoarele doine : . Despre boi: - i Frunză verde usturoi, De ţi-i dor, bade, de noi, Fă-ţi.un sfâmar de oi, Şi vină-n gazdă la noi, C-are tata sase boi Şi din şase mi-a dat doi. Doi îi vinde, doi opreşte, Doi mi-i dă mie de zestre. * I. Mârza, Regalele nunţilor, p. 10. 2 „Columna lui Traian", an. IX, p. 412. Pann, op. cit., t. III, 1853, p. 15. Pâiiă boii Vveţi tocmi , Amândoi ne-om logodi1. Său astfel: . Foaie verde usturoi, De-ţi e drag, neico, de hol * Fă-te negustori de boi ^ Şi vino-n gazdă la noi, C-are taica şase boi, Doi îi vinde, doi opreşte Doi mi-i dă mie de zestre, Pe roşu şi pe plăviţ Cumpăraţi din Mehedinţi. Până boii veţi tocmi Amândoi ne-om logodi K 's Despre loc, boi şi vaci: Mu veni, bade, lâ noţ, Gă nu ţi-a da tata boi, Da ţi-a da o junicuţă, 1 - . Cât şe cada la tătuţă, Dar ta du la cea gâzdacâ. Că ii-a da doi boi şi-o vacă, Şi locul de peste. apă; ' Locul, apa l-a spăla. Boii, cânii i-or mânca ■ ' Şi bâd-ă fi tot a ta ; Văcâ-i da-o dd-belit Şi tu rămâi păcălit! * Am văzut pân-acuma ce capătă ca zestre o fată' de ţarâri, Când Se mărită, deci urmează ca să arăt mai departe şi aceea ce capătă şi un fecior de la părinţii săi. ' * .Feciorul unui gospodar de starea mijlocie sau a unui mijlocaş Capătă de la tatăl său un car cu boi, o Căruţă cu , cai, o sanie, apoi vreo două vaci şi vreo câteva oi, dacă sunt. Mai departe îi dă loc în ţarină şv loc de casă cu o bucată de livadă. Dacă tatăl său nu i-â făCut încă, de mai nainte, casă pe locul ce l-a căpătat, atunci îi ajută, mai pe Urmă, că s-o facă. în anul dintâi ajută tatăl său a-şi ară locul căpătat, dândU-i totodată şi sămânţă trebuincioasă de semănat. De lucrat însă trebuie să şi-l lucreze acuma feciorul singur, dimpreună cu soţia şa. i 1 Laura Veturia Mureşan, op. cit., nţ* 30 pi 356. 2 I Pop Reteganul, Trandafiri şi viorelei, p. 140^-147. 3 Laura Veturia Mureşan, op, cit., nr. 37, p. 440. 112 ___ Ce 8-atîttge de îmbrăcăminte, apoi îi *dă tatăl său numai câte un rând şi anunţe: un cojoc, un pieptăraş, un cojocel scurt (mintean), un pieptariu, două sumane, ,o manta, o curea, şi o păreche sau două de Cioareci sau iţari. I Mă-sa, afară de două rânduri de schimburi şi o năframă la gât, nu-i dă nemică alta. Aşternutul şi toate celelalte trebuie să le aducă mireasa de la mă-sa. > Românii mai sărmani, codaţii, neavând de unde, se înţelege, de sine că nu dau fiilor săi niciodată ceea ce le dau cei mai avuţi, adică fruntaşii. Aşa, zestrea unei fete mai sărmane constă din lăicere, ţoale, străiste, saci, desagi etc. de bud şi nu de lână. Catrinţele şi brâiele sunt cu mult mai simple. PânzătUri, schimburi şi vestminte, cu mult mai puţine. Loc şi vite nu căpătă, doar numai vreo vacă şi vreo câteva oiţe. Ba, în unde comune de la munte şi mai ales în unele comune'din Macedonia nici nu e datină ca miresele să ducă zestre^bărbaţilor săi1. Dacă o fată are multă zestre, atund se zice că ea este foarte frumoasă, foarte bine înzestrată, că părinţii săi s-au îngrijit cum se cuvine de dânsa, şi toţi oamenii îi lăudă şi fericesc pentru această faptă. Dacă, din contră, o fată. are puţină zestre, se zice că e rău înzestrată şi părin-. ţii săi, mai ales când sunt în stare s-o înzestreze, dar de zgârdţi ce simt nu-i dau mai nemică, sunt foarte rău priviţi şi vorbiţi nu numai de neamurile mirelui, d şi de ceilalţi oameni. ' Sunt mulţi; părinţi, care promit, chiar intre martori, că vor da . aceea şi' aceea fiicei lor, mai pe urmă însă nu vor să-şi împlinească promisiunea. Din cauza aceasta apoi, nu odată, se întâmplă prigoniri şi judecăţi pentru zestre între gineri şi socri. In asemenea cazuri, fetele măritate ţin, de regulă, cu bărbaţii lor, iar niddecum cu părinţii lor. Dacă bărbatul pierde zestrea femeii sale, atund îl urmăresc rudele ei şi prin judecată; îi' scot zestrea. De aîd vine apoî şi vorba în pcK por î „zestrea femeii nu sepierde nici în apă*. In cele mai multe părţi' însă, pierzând bărbatul zestrea nevestei sale, nu se mai face nimic, după cum nu s-a făcut nid o formalitate şi la luarea în samă a acelei Zestre. Iar nevasta numai atund pierde dreptul la zestrea sa, când s-a dat la lucruri deşerte şi s-a ales rea şi din această cauză nu merită să mai vieţuiască cii bărbatul ei şi totodată are copii la care trece dreptul acestei zestre2. „, ' « • Lâ romani, ca şi lă românii din unele părţi ale Macedoniei, dintru. început muierile nu duceau zestre la bărbat: mai târziu însă duceau * T.T.Burada. botinele..., p. 418 ; „în genere, niciodată nit se cercetează ce zestre are fata; mai mult încă, în multe comune, precum în cotâpnă Cruşovâ şi altele este oprit printr-o dispoziţie comunală a se cere vreo Zestre de la părinţii fetei®. 3 „Columna lui Traian®, an. IX, p. 411—413. ..v. 113 ..---- şi dacă se-ntâmpla că se făcea despărţire (divorţ) din vina bărbatului, acesta trebuia să reîntoarcă ţoată zestrea şi când ar fi fost-copii din căsătorie, nefiind silă, ca, să rămână ceva la bărbat pentru copii*; dacă despărţirea se făcea din vina muierii, atunci bărbatul avea drept, ca să reţină din zestre, pentru fiecare prunc, a şasea parte şi peste tot până la jumătate din zestre 2- « i i \ ■ % 1 Cic. în Topic: Si viri culpa factum est divortium pro liberis mânere, iţibil oportet; „Dacă s-a făcut despărţirea prin vina bărbatului, nu trebuie să rămână nimic pentru copii**. . \ 2 Paulus* de dotibus r Si divortium şine culpa mulieris fiat dotem integrajn repeţi. Si contră, in sinfeulis liberis sSxtam părtem dotis a mârito, usque ad me-diam eius partem duntaxat reţineri. „Dacă se face despărţirea fără vina femeii, se cere înapoi zestrea întreagă ; în cazul contrar se reţine pentru fiecare copil a şasea parte a zestrei de la femeie, / măcar până la jumătate**. % • / XIX Răpirea -y / Dacă feciorul, care voieşte să ieie pe o fată de nevastă, e dintr-o familie mai sărmană şi cu mai puţină reputaţie decât părinţii fetei şi dacă părinţii acesteia, cu toate că fata îl iubeşte şi-l voieşte din toată inima de bărbat, nu vor nici într-un chip s-o deie după dânsul, atunci feciorul, având învoirea fetei, o răpeşte şi după ce se face cu dânsa nevăzut vreo lună, două sau şi numai vreo câteva zile, se întorc iarăşi amândoi în satul lor, unde se cunună şi dacă părinţii voiesc să deie fetei ceva bine, iar de nu, feciorul nu le mai face nici o pretenţie. - Acest caz de răpire, când fata e mai totdeauna gata de a părăsi, de bună voie, pe părinţii săi şi ‘a se duCe orişiunde cu alesul inimei sale, se numeşte, în limba poporului, în genere „fugă*. Fiiga aceasta a fost şi este încă şi acuma foarte răspândită nu numai la româbii din. Bucovina, ci şi în celelalte ţări locuite de romtoi. W. de Kotzebue, în „O istorie ţărănească* din Moldova ne spune, în privinţa ei, următoarele : „Răpirea aceasta nu e lucru rar la .ţară-şi a intrat astfel în Obicei, încât nu se mai miră nimeni. Fără îndoială că trebuie să se în-voiască fata, ca s-o fure, altfel ar fi lucru greu, din pricina pumnilor celor zdraveni cu care a înzestrat Dumnezeu pe fata românului. Dacă izbutesc îndrăgiţii să scape o noapte întreagă de goana ce le-o dă tatăl înfuriat, atunci răsăritul soarelui luminează, de tegulă, împăcăciunea" *. EL Pop, învăţător în Şomcuta-Mâre, ne scrie : „Dacă unei fete din Sălaj îi place foarte mult feciorul, care o cere de nevastă, dar părinţii ei deloc nu vreu să o dea după dânsul, atunci fata cu feciorul se înţeleg ca să fugă peste voinţa părinţilor feciorului sau ai fetei. Şi, dacă se întâmplă o astfel de fugă, se zice că feciorul a fost a peţi la fata cutare, dar, nevrând părinţii aceleia s-o dea după dânsul, el a furat-o, a răpit-o. '( ,, Răpirea aceasta — încheie El. Pop — e o datină de toate zilşle la românii din Sălaj"/ Pe lângă cele citate aici, ne mai servesc ca dpvadă, despre fuga aceasta, încă şi o mulţime de doine poporane, din toate provinciile locuite de români. Ba, ce este încă şi mai mult, un număr însemnat de doine, după fum ne vom convinge şi. din cele ce le vom reproduce mai * El. Pop, Din Moldova, descrieri fi schiţe, traducere din limba germană, Bucureşti, 1881, p. 179.. 115 la vale, ne arată că nu numai feciorii sunt aceia, caro îndeamnă pe amantele lor la fugă, ci foarte adeseori şi fetele pe amanţii lor. Şi nici nu trebuie să ne mirăm despre aceasta, dacă vom lua'în consideraţie că mulţi părinţi nu vor nimic să ştie, despre aplecarea şi voinţa fiicelor lor când vreu să le mărite. Dar să lăsăm aceasta şi să ne întoarcem la •doine. O doină din Bucovina, care ne arată cum îndeamnă o fat|i pe iubitul ei, ca s-o ceară de la maica sa, şi dacă aceasta n-a vpi s-o deie, să fugă cu dânsa, sună astfel: Constantine, Balucele! r Leagă Calul de zăbrele, ‘ Şi-i dă fân cu floricele Şi-l adapâ-n covăţele, Şi ia-n mână doua mere / Vin*ta mama de mă cere«. ' De ffi*a da, de nu in^â da, Şcfie-n carte câ-s a ta... Pe fereastră tni-i fura * * Şi-Oi veni la duitinea-ţâ* jŞi-ohi fiigi-tf Moldova iriicâ, Mămuţa n-a şti nemieă. Şi-orft fugi-fc Moldova mare * x Mămuţa nu ne-a cătate. După ce ne-om depărta ' La soar-ne-om încredinţa, La lună ne-om cununa* Este-un popâ-ntre molizi Ce CttnUnâ pe fugiţi, Elste Uri popă filtre fagi , v ^ ce cununlpe jcei dragi.... „ Popa-i Orii bufl şi vioi, N^-a cununa şi pe noi V După de Iie-om cuhuha, y ^ s EU straiele ffii-bi lua. ' Mi-oi lua straiele mele Şl le-oi puiie-n trâsureiei Şi le-oi duce-ntre hotarâ Şi le-oi dare foc şi pară Şi le-oi dare foc să ardă Toate mâmele să vadă, Să vădii şi'mama mea Că eu m-am dus de la eâ!4 O variantă din Moldova ă âceâtăl dîoine, Câfâ psm&ikă M etan îndeamnă o fată pe iubitul eiy ca şă vie şi s-o ceară de la mă-sa . > — ........... _ .1......._ _j 116 şi în cazul dacă aceasta n-ar fi dispusă s-o deie, să fugă cu dânsa, sună aşa: Frunză verde trei smincele. Măi băiete, măi muntene Vină sara mai de vreme, Leagă calul lâ zăbrele Şi-i dă fân cu floricele Şi apoi cu viorele, Moară duşmănii de jele ; Intră-n casă, nu te teme, Vin-1a maica de mă cere. De m^a da, de nu m-a da, Pe fereastră ne-om fura, La lună ne-om cununa K Transilvania şi anume din Solnoc-Dobâca, în care pregătirea de fugă a doi inşi, sună precum ur- Frunză verde iasomie, Badea din cancelarie Mi-ja scris pe-un pic de hârtie, Că voiescu-i ca să viie? Eu i-am scris lui îndărăpt, Că să vie, că-1 aştept. Iacă,"sara ,a venit Şi bădiţa" n-a sosit, vecinei «i xuât ia despărţit Bădiţa a şi grăit: ■, — Hai, mândră, să ne luăm, Pe luni să ne cununăm ! De n-or voi părinţii Zău np^jmândră, vpr^.fugl............- *...... Pe ţărrfiurii Prutului f în 'fcara muscalului 1 2, A treia doină, asemenea din Transilvania, în care iarăşi o fată îndeamnă pe iubitul ei să fugă, zice : % # Măi bădiţă, chică creaţă, *Mână boii pe fâneaţă, Şi-i adă de dimineaţă . Şi-i leagă de trei proptele, J Cu-trei fite de mărgele. Şi vin-la noi de mă cere. \ De m-or da, de nu m-or da, „ Xvli-a da frunza şi iarba, Şi-oi fugi cu dumneata !3 1 El. Sevâstos, op. cit., p, 86. 2 La ura Veturia Muţeşan, op. cit., p. 416. ? Iarnik-Bârseânu, op. cit., p. 48. Altă doină* din se aminteşte despre mează : 117 Unele doine ne-ndegetează ,c|l fediorul, ce are de scop şă fugă cu aleasa inimii sale, ar fi dispus să trăiască cu dânsa şi necununat, precum bunăoară cea următoare : •Frunză verde di aclas, Hai Ileană la Galaţ Să-ţi fac rochii de Opt laţi, Să-ţi dau franci nenumăraţi Să trăim necununaţi Să jurăm că suntem fraţi1 2. ♦ Cu toate acestea,însă cei fugiţi, după cum am arătat şi la începutul acestui capitol, nici într-un caz nu petrec toată viaţa lor necuhu-naţi, ci, după un timp oareşicare, se întorc iarăşi în satul lor îndărăt, unde, 'căpătând învoirea părinţilor, se cunună. O doină poporană din Transilvania zice, în privinţa aceasta : Mers-a hiriul la Galaţ, • Că m-am iubiţ cu doi fraţi, ; Şi-am trăit necununaţi J ' Da hiriu-a veni-napoî Că ne-om lua amândoi \ , Sau, ceea ce s-a;întâmplat foarte adeseori, îşi caută vreun preot,^ mai puţin scrupulos, care riu-şi prea bate capul!, de au tinerii ce au ve-j nit la dânsul, ca să-i cunune, binecuvântarea părintească ori nu şi se$ lasă a fi cununaţi de acela şi apoi se întorc. 1 Acest abuz s-a întâmplat nu o dată, In timpurile trecute, când le*^ gile civile nu erau aşa de aspre şi preoţii, mai puţin luminaţi şi conşti^! incioşi, ca în ziua de astăzi. | Despre aceasta ne putem asemenea încredinţa, ,dintr-o mulţime^ de doine poporane. Iată una din Bedeleu, în Transilvania : * Hai, mândră, cu mine-n lume, La maica ta nici nu spune, la-ţi hainele de pe pat, Haid-cu mine la Banat Că Banatu-i ţară bună, Aflăm popi de ne cunună. Pentru o litră de vin Cunună orice străin. Pentru d litră de bere Voinicul e cu muiere3. * 1 M. Caiiianu, op. cit., p. 28. 2 I. Pop Reteganul, Trandafiri şi viorele..., p. 156. ) 3 Ion Vfesa, Poezii populare din Bedeleu, lângă Traşca în „Gazeta poporului", an. IV, Timişoara, 1888, nr. 19. 118 Transilvania, ■1 'îi ••s ; ••• j; r Altă. doină, tot din Transilvania : Haide, mândro, să ffigim. Amândoi să ^pribegim*.. \ Că noi bine ne lovim v Si la ochi şi la sprâncene ' * Ca doi păiinaşi la pene \L Haide, mâţidro, să fugim, Pe din sus de ţintirim, Să călcăm cărările . Să-mparţim dragostele !... Haide, mândro, să fugim, , Amândoi să pribegim, C-acuma-i vremea de fugă, Până sunt holdele-n pârgă : tinde calci; — Urmă nu faci," "Unde şezi ^ Nu te mai vezi!... Haide, mândro, să fugim, ^ Amândoi să ne-nsoţim, ^ Unde-s munţii rouraţi ; Că-i un popă printre brazi Şi cunună ne-nţrebaţi : 1 Este-un popă de-ăi uniţi Şi cunună de-ăi fugiţi -11 Al doilea câz de răpire e acela, care se întâmplă fără voia fetei •;2 fără ştirea părinţilor. Aceasta se întâmpla mai ales atunci, când un fecior, punându-şi ochii pe o fată, şi-a dat toată silinţa, ca s-o capete de nevastă, dar, fie că din cauza stării şi purtării şale, fie că din cauza familiei sau din altă cauză oareşicare atât fata, pe care voieşte numaidecât s-o aibă de nevastă, cât şi părinţii acesteia nu vor nimic să ştie despre dânsul, Această răcire şe-ntâmplâ, mai. cu........seamă atunci, când-Jata voieşte să se mărite, după un alt fecior, care e împricinat sau înduşmă-nit cu cel ce,şi-a propus să o răpească şi care,. după părerea sa, nu e cu nemic mai superior" decât dânsul. Deci, feciorul, care şi-a pus ochii pe fată, voind a veni de hac atât acesteia cât şi alesului inimei sale şi părinţilor săi, o răpeşte de comun înainte de Cununie. Acest fel de răpire însă se-ntâmplă foarte rar şi numai rar când urmează dintr-însâ 0 căsătorie adevărată între răpitor şi fata răpită, căci părinţii fetei nu se lasă până nu prind şi pedepsesc pe răpitor; în unele părţi ăin România, precum bunăoară în satul Pufeşti, e chiar datina ca fiecare flăcău, când îi vine vremea de însurătoare, să-şi fure nevasta şi, de-i întrebi ^de ce* o fac aceasta, îţi spun că aşa au apucat dfn bătrâni 2. ^ 1 Al treilea şi cel din urmă caz de răpire e acela, care se întâmplă nu numai cu învoirea fetei, ci şi cu învoirela şi ştirea părinţilor sau cel puţin cu învoirea mâicii. Când mama unei feţe voieşte a da pe fiica sa după cutare fecior, iar tatăl fetei nu, atunci se întrebuinţează şarlaţanie * Iarnik-Bârseanu, op. ci., p. 57. 2 EL Sevastos, Călătorii prin ţara românească, Iaşi, 1888, p. 85. / 119 # între mamă şi fată şi,fură feciorul fata, fără voia tatălui; în urmă, vine soţia lui şi-i spune, adică tocmai după ce a mai trecut timpul. Cu învoirea şi ştirea amândurora părinţilor se face această’ răpire închipuită numai atUnci, când părinţii voiesc a scuti cheltuielile nunţii sau când feciorul e de altă naţionalitate şi, prin urmare, să nu creadă ceilalţi români că, căsătoria între cej, tineri ar fi cu voia părinţilor K . Acest soi de răpire şi fugă provine, aşişderea, foarte rar la români şi anume : întâi pentru că poporul român, în genere, când e vorba mai ales de nuntă, riu se arată- prea cruţător şi al doilea pentru că el, după cum ne-am încredinţat în alt loc, nu îndătinează a-şi da fiicele după feciori de altă naţionalitate. In genere luat, răpirea feteleor, înainte de cununie, nu e înrădăcinată la poporul român, nu este un obicei aşa de răspândit, ca fiecare să-l'îndeplinească. Drept aceea, răpirea unei fete se consideră de către popor ca cea mai mare ruşine, atât pentru părinţii fetei cat şi pentru geamurile acesteia*. " < Fetele ce fug de la părinţi sunt blâstamate, afurisite şi lipsite" de toate drepturile de către părinţi, pentru câ au călcat cuvântul părintesc, în ochii fiecăruia^ însă feciorul răpitor are, totdeauna, mai mare vină, peirtru că el scoate fata din minte, el o răpeşte1 * şi fuge cu dânsa. Şi, fiindcă, la încheierea unei căsătorii, după cum am arătat deja, se cere totdeauna învoirea şi binecuvântarea părinţilor, iară în lipsa acestora învoirea şi consimţirea neaniurilor mâi de aproape, de aceea, după credinţa poporului român, nici o căsătorie, ce se face între doi fugiţi, nu poate să aibă urmări binecuvântate şi măi ales când fugiţii nu caută toate chipurile şi mijloacele, ca să înbuneze pe părinţi şi să câştige de la dânşii binecuvântarea părintească. Această credinţă se poate cunoaşte şi din următoarea doină poporană : Mult mâ bat gânduri nebune ^ Să-mi ieu cal şi arme bune Să mă duc cu mândra*a lume, Dar nu-s popi să ne cunune. Dar nu-i bai de cununie Dacă-mi place fata mie. A Dâcâ*i place ei de mine, Merge-om să nu ştie nime Când or da de-a ne câta Nicăieri nu ne-or* afla. Zice-or că ne-am (necat, Dară cum s-ar fUnecat De nime nu i-a aflat! Dăr oare unde s-au dus, De cătră nime n-au spus Şi ei n-au spus cătră nime C-au gândit c-or trăi bine, i Dar trăiesc în focul lor, ^ 1 Vezi: '„Din obiceiurile juridice ale poporului romdn", în „Columna lui Traian", an. IX, Serie Nouă, t III, Bucureşti, 1882, p. 406—40?. 3 Ei trăiesc, mai că nu mor. S-au dus ei, dar iară vin, * Că n-au nici apă, nici vin. Să ştie şi esţea fete V Că zău, se uscă de sete, Pânâ-i lumea n-ar fugi, Ba nici nu s-ar învăli, Că-i mai mai bine dezvălită Decât să fie fugită, Mai bine chica pe spate Decât în străinătate K Patina da a răpi fetele înainte de cununie, fie cu voia sau fără voia lor, se află.nu numai la români ci şi la alte popoare, precum spanioli2 albanezi, morlachi, neogrecii de pe ihsuiele Ionice, bulgari, useoqhii din Car* neoUa, osseţii arici, din Caucaz 3 etc. Răpirea la aceste popoare nu numai eă, cu unele excepţii/mici, se face ca şi la români, ci ea se sfârşeşte mai tot aşa, ca şi la aceştia, prin cedarea şi învoirea părinţilor fetei răpite, şi căsătoria formală a celor fugiţi. Cu toate acestea însă nu se poate zice că datina răpirii acesteia ar fi fost introdusă la români, în timpul mai nou, pentru că noi o aflăm nu numai la' popoarele de astăzi, care le-am amintit, şi la cele vechi, precum la indieni, romani şi elini. . . , Pignyş (II, 30) scuză răpirea sabinelor de către Romulusprin aceea că «k-Hr îi o datină străveche elină, iar Plutarh raportează despre spartani ; „Ei fşiprocură muieri, prtn răpire*4; , ; - „Dezonorârea unei fecioare era ţinută de către elini nunta! de o amestecare în drepturile străine, care1 prin căsătoria ulterioară se aplana cu totul «an « pedepsea numai cu o injurie uşoară"5, In Bizanţ, răpirea unei fete era pedepsită tocmai prin aceea, că răpi* torul trebuia să se căsătorească cu fata răpită : „e£ tic ăproiaac «ap$iv©v qpSdcgiev, jrocfjcas yvy&iyjx, y&p.ou Becher (G5U), bâzându-se pe citatul de mai sus din Dionys. susţine că răpirea miresei in tot cazul dintru început âr fi fost o datină generală helenică7. ■ i * P. Draga, Câ'şteee poporale din comitatul Bradului, în „Albina®, §n. II, Vieaa, 1867, nr. 12. f 2 Diiringsfeld, op. Cit., p. 265. * ' • 3 Lothar Dargun, Mutierrecht und Raubehe und îhre Reste im girmanischen Recht und Leben, apvjd oţto Gierke, Untersuchungen zut deutschett Staats * .Rechţsgeschichte, XVÎ, Breslau, 1883, p. 97—98. 4 Ibidem, p. 99. * Ibidem, p. 100. 3 Pluţarch Sol. 23 HermannSymb. ad. docţi;* tar, Att de iniur act. âott, 1847; p. 25 şi Plutarh despre comediile tai ţflenattdru. Qu, sympos/'VH. 8, 3, p 712 ; al Si 9bopal' adică descântă miresei de deochi. Şi dau apoi din apa cea descântată şi carbonizată, ca să beie şi să se ude pe frunte şi moalele capului, înainte de a se încredinţa sau a merge la cununie In cele mai multe locuri din Transilvania, neştiind fata, ce are să se căsătorească, cum îi va fi soarta, ursita, scrisa, bună sau rea ? face-s-a încredinţarea şi cununia într-un ceas hun sau rău ? îndătinează a-şi căuta înainte de aceasta soarta şi norocul la pascalii3. Tot aşa iac şi miresele din Bucovina. Pe lângă aceasta însă'se mai crede în Bucovina încă şi aceea că, dacă ziua în care au cei tineri să se cunune, e ploioasă, toată viaţa lor va fi mănoasă ; dacă e senină şi frumoasă, asemenea va fi şi viaţa lor ; iar dacă e viforoasă sau furtunoasă, atunci şi viaţa lor va fi astfel. în Transilvania, din contră, feciorii niciodată nu mănâncă din oală anume, ca să nu le ploaie pe vremea nunţii K Mai departe consideră românii din Bâcovina trecerea unui iepure pe dinaintea feciorului, când acesta se duce să se încredinţeze sau a nunţii, mai ales când pleacă la cununie, precum şi ieşirea cu cofele deşerte, de un semn rătu Drept aceea, mâi toţi locuitorii, pe lângă care trece nunta, ies cu cofele pline de apă şi le varsă înaintea nuntaşilor trecători, anume ca tinerilor să le meargă toate în plin. Pentru fapta aceasta, mirele scoate şi dă fiecăruia, care a ieşit cu plin înainte, câte un bacşiş. Cântecul unei găini cocoşeşte sau a cucului în mâna stângă ori în spate 5,, apariţia bufniţei pe sară, urletul cânelui sau moartea unei vite din curt£, sunt atâtea semne rele, care de multe ori împiedică nunta, sau cel puţin o amână. Splina şi ficatul vitei tăiate pentru logodnă prevesteşte familiei lipsă’sau. abundenţă, după cum sunt pline şau seci6. In fine, dacă osul pieptului de la vreo pasere domestică, tăiată la * Coată = caută, provincialism. 8 Com. de El. Pop. 8 Com. de I. Georgescu. 4 Călindarul Poporului pe anul comun 1889, An. IV, Sibiu, 1889, p. 7£. 6Iarnik~-Bârseamv op. cit., p. 43 : ^ Auzi, mândră, cucu cântă, Ieşi afară şi-l ascultă !... • De ţi-a cânta cucul bine, Trage nădejde de mine; De ţi-a cânta cucul rău, Grijească-te Dumnezeu l i ~ * Auzi, mândră, cucu cântă, &Şi afară şi-l ascultă ! ' De ţi-a cânta cucu bihe, le-ţi hainele, hai cu mine. De ţi-a cânta cucu rău, , Mai rămâi în satul tău, t J. «* în Bucovina şi Transilvania, vezţ I. C. Tacit, Nunta la poporul român în com-paraţiune cu nunta la eleni şi la romani, în „Foaia Societăţii Românismului", an. I, Bucureşti, 1870 p. 20. " 12T lbidem>*p* 335 : \ nuntă, este drept, aerată e semn că'ambii soţi sunt fideli unul altuia şi că fericirea familiei e asigurată. Dacă centrul unui os e de o coloare roşie, e semn că paupertatea e departe de acea păreche de soţi, iar dacă coloarea e albă său puţin roşie, însemnează că avuţia nu-i prea iubeşte *. La romani se împiedica totul, când semnele-erau rele. La noi însă, uneori, rigoarea lor e lovită de creştinism. Cu toate acestea, dacă căsătoria s-a făcut, orice lovire a soartei în familie revocă în memorie prevestirea cobei. CândvSemnele sunt favorabile, bucuriă este nespusă 2. 41 A i o \ 1 O. Dem. TeodoreScu, . încercări critice .asupra unor credinţe, datine şi marţ* VUti ale poporului român, Bucureşti, 1874, p. 92. * 1. C. Tacit op. cit., p. 20. 124 XXI încredinţarea • . La vreo câteva zile .după '„aşezare*sau„legătură*, adică după ce părinţii .tinerilor ş-au învoit pe deplin înprivinţa zestrei, urmează „încredinţarea* sau,,Zogodna“. , . , . • Mai nainte însă de ce vom începe â îiişira datţpele şicredinţele de la încredinţare, să pe oprim puţin la cuvintâe cu care obişnuiesc românii a numii acest act. . Cxiv.logondă, logomă, logolnjî ţ, logodire, a logodi, logodnic, logodit, logodnică şi log6dită, care toate se reduc lavsl.Zogoditi (convenire, adulări) s-au introdus -în popor, după părerea noastră, prin biserica creştină şi anume în timpul acela, când limba slavonă era la români limbaj statului şl a bisericii.' ” : ' ; Cu toate însă cl. euvintele aceştea sunt cunpşcute în ţpaţe prpym-dile române din Dacia Traiapl, tPtuşi ele nu sunt' aşa de răspândite şi de des fntreb^ţate ea şi c«?i»tele credinţă şiîşmedinţare,mŢg au aceiaşi însemnare. Pe când preoţii, adică admipisţrantii logodnei, ţinându-se de cărţile bisericeşti întrebuinţează numai, cuv. logodnă, pe atunci poporul de jos se ţinea mai multe de cuvintele străbune credinţă şi încredinţare Ba ! sunt Unele provincii sau părţi de provincii, în care poporul de jos nu întrebuinţea^'defd^cuv. logodnă. Aşa românii din Banat şi cei din Munţii Apuseni'ai Transilvaniei întrebuinţează numai credinţă şi încre-distare, nicicând însăZogodrui. N. şka încredinţat pe N. = JLjira logodit cu N2. , / Pe Câmpie, în partea Mureşului de Sus şi de la Mureş până spre Banat, se întrebuinţează*asemenea numai credinţă şi încredinţare: au făcut' credinţă, s-au încredinţat „s-au logodit*-:; şi-a. stricat credinţa „logodna*. Pe lângă izvorul Someşului; Mare, pe .lâ Reţeag şi pe Tâmave, se aud tustrei termenii^ adică : credinţă, încredinţare şi logodnă ; şi-au dat credinţă s-au logodit. Totuşi, cuy. logodnă şe aude mai mult în părţile despre România şi mai ales începând de la Braşov, pe când credinţă şiSncre- . dinţarej în părţile dinspre Ungaria 3. ţn Sălaj Şi fJbţpap s§ aud aşişderea tustrei termenii? Ba! pe lângă credinţa şi încredinţare se întrebuiiiţează în părţile şeaşte# încă şi ere-dinţare 4. ^ H 1 „Revista Nouă*, ap. I, p. 153. 7 - 2 Frâncti — Candreâ, op. cit., p., 151 ţ I. Slavici; op. ciţ., p. 12£. '* Com.. de George Bariţiu şţ I9U Pop JteţSg&tfW, ‘' ' 4 Com. de EL Pop. ------... - ,..A .............-........................-----.'.l ^ In Bticbvina, Basarabia, Moldova şi Muntenia se Întrebuinţează mai multcuv. logodnă. Totuşi şi în aceste ţări se aude nu odată şi cuv; icre- ' dinţa. Aşa, într-o baladă fragmentară, din (Câmpulung în Bucovina, «care tratează despre un vdinic ce se află la închisoare, dăm peste cuv. credinţă cu înţelesul de „logodnă*. Iată şi versurile respective a ' Merg feciori cu fecioriţe Şi ciţconi cu cuconiţe % Şi merea şi-a lui mândruţă Cu inelul de credinţă * Ca să-l scoată din temniţă. i Pomnule de la Bârgău Slobozeşte-mi puiul meu L.* ' îhti>-o varianta a acestei balade^de pe lângă Crişul Negra, versurile" dincestiune sună aşa 1 i • ■ ■' Merge-o fată fecioriţă. Cu inelaş de credinţă. — Dragul meu Todor birău* j Sloboziţi drăguţul meu !... 1 2 Cuvintele care corespund verb. a logodi şi derivatelor sale şi cărei sunt asemenea pretutindeni răspândite şi întrebuinţate simt, afară d< credinţă, credinţare şi încredinţare, următoarele : a credinţa şi încredinţai sau ă credinţi şi increduli, apoi crcdinfat, ctedinţată săw încredinţat şi încredinţată. Verbul a credinţi, creăinţesc —'e uzitat pe la Retrag3 4 iar c încre-dinţi pe la Giurgeşti, în Transilvania. O doină poporană din Transilvania, în care provine verbul din urmă, se începe astfel: Mă dusei in dumbrăviţă Mă-nţâlnii c-o copihţă.... Eu de mână o-am luat, La părinţi în sam-o-am dat, Să o crească, s-o mărească, __ Minte-ncap să-i dobândească, * Şi io-âm pus picioru-n scară Şi-am trectit în altă ţară. Nici trei ani n-am zăbovit Hiriu de-acasă mi-a venit, • Că mândra mi-o-credinţit...* La românii din Macedonia,, cuv. logodnă nu este defel cunoscut, pumai cuv. isusire (pl. zsusiriart. isusirle>5. 1 Din colecţia meă inedită. 2 M. Pompiliu, Balade populare române^ Iaşi, 1870, p. 82. 3 Corn. de I. Pop Reteganul. 4 I. Pop Reteganul, Trandafiri şi viorele.*., p. 90. -6 Com. de Caragiâni şi Miluţă. Şi acum, după ce am văzut care dintre cuvintele logodnă şi încredinţare e cel mai răspândit şi mai tare întrebuinţat, să trecem la desfăşurarea datinelor şi credinţelor de ia încredinţare. în unele părţi ale Bucovinei, precum de ex. în ţinutul Dornei şi al Câmpulungului, se face încredinţarea în următorul mod : Feciorul, ce are să se însoare, pofteşte într-una din seri, mai ales într-o joi, pe mai mulţi inşi dintre neamurile sale la dânsul acasă şi apoi, dimpreună cu părinţii săi, cu cei poftiţi şi cu o pereche de lăutari, se duşe la părinţii alesei şale, ca să se încredinţeze cu aceasta. Părinţii fetei, la care asemenea şe află mai mulţi okspeţi dintre neamuri, cunoscuţi şi vecini adunaţi, cum zăresc că vine feqionil cu oaspeţii săi, îndată încuie uşile şi nu le dau drumul să intre în casă. Atunci, unul dintre oaspeţii sosiţi şi mai ales acela care e menit să fie colceriu în decursul nunţii, cum ajunge suita peţitorului, lângă casa tetei peţite, văzând că nu li se dă cu una cu două driimul înăuntru, se, postează lângă uşa tinzi! sau lângă o fereastră şi ţine următoarea oraţie: Bună sară, Bună Sara, Cinstiţi boier 1 pământeşti Şi sfetnici împărăteşti! Pe sfetnicu-mpărătesc La noi, afară-1 poftesc Ca, cu dânsul să vorbesc. "v Că noi încă suntem soli împărăteşti De-al nostra-mpărat trimeşi Că-al nost tânăr împăfat Toâtă oastea o adunat Şi a scos-o la Vânat Ca să vâneze : Munţii Cu râşii, Codrii Cu urşii, Măgurile Cu ^fiarele, Bâtcelei Cu ciutele Stâncile • Cu caprele Rediurile ' / Cu vulpile Belţile Cu peştele, Satele * ■ Cu fetele, Câmpiile Cu florile, Poienile v J Cu zânele, Dumbrăvile Cu izvoarele. îw t Dumbrăvi mari şi umbricloase Văi adânci şi, răcoroase, Câmpuri largi, înfloritoare Cu izvoare Curgătoare Şi răcoritoare/ Să prindem soboli şi râşi; Să-mpuşcăm vulpi, lupi şi urşi. Când au fost la o milă de loq Sţătu toată oastea pe loc. ' \ Când au fost la mijloc. de cale Dădu peste-o urmă de fiară mare Şi cum dădu de acea urmă de fiară Stătu singur împăratul şi Se miară î „Urma aceasta de ce să fie ?a Şi el îndat-a strâns sfetnici, Şi'filozofi mari şi vrednici, Sfetnicii se sfătuia Iar filozofii tăcea M Şi1 la urmă tot priveai f Sfetnicii au sfătuit, Iar filozofii au gâcit, Sfetnicul dintâi a zis rc cu al nostru împărat v Va fi un soţ de bun trai; C-a nost tânăr împărat Pe aceste locuri a vărat : Şi a iernat , Şi ştie florile * Şi garoafele Unde cresc Şi-nfloresc, Şi-a văzut în răsăriturile Domniilor voastre-o floare Cu raze de soare, Care ziua înflpreşte, ! Noaptea creşte Şi-â odrăsli, nu mai odrăsleşte. Iar ăl nost tânăr împărat Aşa a pus la socotinţă Ca să mute această floare Cu raze de soare, Din răsăriturile domniilor voastre In grădina-mpărăteaşcă Unde ziua să-nflorească, Şi noaptea şă odrăslească Toată liunea să-i fericească, ...........................-....-.. Şi-a gândit, Şi-a socotit S-o ducă la munţi Cărunţi L-ale dumni-sale curţi, Că acolo va-nflori Şi va odrăsli Şi Dumnezeu înc-a şti... Al nost tânăr împărat Dimineaţă s-a sculat Şi pe obraz' s-a spălat Pe obraz Cu vinars Şi pe mâni Cu vin bun, Şi-n scări de argint s'a rădicat, Peste oaste s-a uitat r Şi pe noi Pe aceşti doi Voinici Mici De stat Şi buni de'sfat, Din cai'sumeţi La oaste îndrăzneţi, Care-acum stăm sub păreţi, i Ne-a ales Şi ne-a trimes ŢVr-ş r.Ţnr în olac, Să strângem harac Un mândru colac, Un colac mândru frumos Ca şi faţa lui Cristos, Jirezi de fân, * Buţi de vin, Ialoviţe grase, . Copile frumoase. Şi pe aceştia doi ne aleasă Şi-nainte ne trimeasă ' Pe clugul pămiântului, Pe stireţia soarelui, Pe stelele ceriului ., Tot săltând Şi jucând Şi din ploşte vin bun bând, Din pistoale împuşcând, Raze luminoase slobozind, Mare veselie Şi bucurie Pretutindeni făcând, Pe Dumnezeu lăudând..* 129 Nunta la români Dar noi când am fost Pe-ndreptul acestei case Iat-o stea că ni se lasă, Deci, ori steaua ne arătaţi, Ori răspuns bun să ne daţi. Că n-am băut buţi de holercă Să ne fie vorba de nemică, Şi-am băut buţi de vin Să ne fie vorba deplin ! Răspunsul nostru ce este ? Uşile să descuieţi, " Că de nu, dăm din armăţi, Şi vom da cu armăţile Şi vom sparge uşile, ' Şi vom da cu pistoalele Şi-om sfărâma fereştile !1 După rostirea acesjţei oraţii, părinţii fetei deschid uşile şi-i slobod înuntru. Unii părinţi însă nu încuie uşile, din contră, cum simţesc că vine feciorul cu părinţii săi şi cu oaspeţii li ies întru întâmpinare şi-i poftesc pe toţi să intre în casă. Pe când se petrece aceste ceremonii pe la fereşti şi pe la uşe, pe când stăpânii casei poftesc pe oaspeţi să intre înlâuntru, fata peţită se ascunde degrabă într-o cămară sau într-o odaie deosebită. După ce au intrat acuma feciorul şi cu oaspeţii săi înăuntru, şi după ce fiecare a cuprins loc unde a apucat, unele muieri, dintre neamurile feciorului, se dau degrabă şi caută încolo şi încoace doară află fata, ce s-a ascuns. Neputând-o afla degrabă şi văzând nerăbdarea oaspeţilor, întreabă feciorul. , — Unde-mi este floarea cea aleasă, prea înălţata împărăteasă ?... unde aţi ascuns-o ?... aduceţi-mi-o mai degrabă, căci oastea mea este nerăbdătoare, voieşte s-o vadă cât mai iute. Neamurile fetei răspund : - — înălţate împărate ! fii bun şi mai aşteaptă puţin, căci acuşi ţi-om aduce-o. Apoi se duc şi-i aduc mai întâi o babă bătrână şi urâtă sau un flăcău îmbrăcat muiereşte şi cu cosiţe pe cap şi aducându-i zic că ace&sta-i împărăteasa, ce o caută el. r Mai pe scurt, ca şi la peţire, aşa şi la încredinţare, până ce se găteşte fata şi până ce o. aduc în casă, fac cei adunaţi o mulţime de glume de care trebuie să râdă cu toţii. în răstimpul acesta oamenii, mai ales ai feciorului, se pun la masă şi încep a închina, a cinsti şi a se veseli cu toţii, până ce cei din casă aduc pe fată, frumos gătită, din cămara sau odaia, unde a fost, cu puţin mai nainte de aceasta, ascunsă. 1 Din Pojorâta, sat în districtul Câmpulungului, com. de I. Flocea, stud. gimn. 130 Feciorul/cum zărieşte pe fată, care intră smerită şi cu capul plecat în jos în casă, de-a una se duce la dânsa, -o apucă de mână şi aşa apoi se duc amândoi şi se pun alăturea în capwî sau în crucile mesei. Masa, în capul căreia se aşează acum tinerii, este de mai nainte acoperită cu o faţă de masă foarte frumoasă, iar în mijlocul ei, în dreptul tinerilor se află un blid plin de grâu ales. în grâul acesta vâră feciorul, după Ce s-a pus în capul mesei, vreo câţiva bani de argint, iar fata vâră o năframă frUmoasă, cusută de dânsa. După'ce s-au vârât obiectele acestea în grâul din blid şi după mai multe glume şi râsete, zice unul dintre neamurile fetei: — Ia-ţi copilă lucrul tău ! adică năframa. — Ba nu ! zice îndată unul dintre neamurile feciorului — ia-ţi mai bine banii, copilă dragă, căci pentru lucrul tău îţi sunt plată aceşti bani! După schimbarea acestor cuvinte, întind amândoi tinerii mâinile şi vârându-le în blidul cu grâu scoate feciorul năframa, iară fata banii şr şi după ce le scot, aruncă .amândoi cu puţin grâu, în cruciş, peste oaspeţi. Cealaltă parte de grâu însă câtă mai rămâne în blid, părinţii fetei o strâng şi o păstrează până după cununie, adică până la colâcărie. Fata, cum a luat banii, îi strânge bine. Feciorul însă dă, atât năframa scoasă cât şi străistuţa ce o poarta atârnată de-a umărul, şi cuşma din cap, viitorului său socru. Socrul său, cum ia de la dânsul aceste trei obiecte, de-a una îi pune pălăria sa în cap, ca acesta şă nu steie cu capul gol. Apoi dă obiectele luate fiicei sale şi aceasta coase năframa la cureaua străistuţei, iară la cuşmă îi coase o pană1 frumoasă, făcută din pene de păun şi la mijlo^ cu sorcoveţi sau cu alţi bani de argint.. După ce sfârşeşte de 'cusut, dă obiectele tatâne-său, iară acesta le întoarce îndărăpt viitorului său ginere, iuându-şi, în acelaşi timp, pălăria sa înapoi şi urmând amânduror tinerilor să trăiască mulţi şi fericiţi ani. Aşa se fac încredinţările în unele sate din ţinutul Doraei şi ale Cîmpulungului2. în celelalte părţi ale Bucovinei, după ce s-au adunat toţi cei poftiţi la un loc, după ce aduc pe fată în casă şi se aşează după-masă/: aleg părinţii celor tineri pe unul dintre oaspeţii de faţă, care e mai bătrân şi mai cu vază, ca el să încredinţeze pe tineri. Acela, luând blidul cel cu grâu, ascunde inelele tinerilor într-însul şi anume al feciorului într-o margine de blid, iară pe al fetei în cealaltă margine. Iară după ce în acest chip le ascunde, pune blidul dinaintea tinerilor, care stau alăturea şi-l învârte astfel ca inelul feciorului şă vie în dreptul fetei, iară al fetei în dreptul feciorului. După această procedură zice omul cătră cei tineri, să scoată inelele şi să le pună pe degete. Tinerii se supun. Scot, cu sfială, inelele care acum sunt schimbate şi le pun pe degete, feciorul pe al fetei, iară fata pe al feciorului şi anume . fiecare pe degetul al patrulea. * * Cuv. pană, în loc de floare, e uzitat mai cu seamă în Transilvania. în Bucovina numai în ţinutul Dornei. In celelalte părţi ale Bucovinei întâmpinăm cuvântul acesta .numai în cântece, nu însă şi în vorba de toate zilele, 2 Goni. de Petre Ursul, fost cânt. bis. în Cândreni. 131 O parte din grâul, care se află în blid, îl aruncă tinerii încredinţaţi, în cruciş* prin casă, iară o parte se păstrează până după cununie, adică până la colăcărie, după cum s-a arătat şi ir^ai sus. Din minutul în care şi-au schimbat cei tineri inelele, adică din minutul în bare s-au încredinţat, logodit şi până după uncrop, feciorul încredinţat se numeşte în Bucovina mire sau mnire şi nire, iar fata încredinţată mireasă, mnireasâ sau nireasă. Inprejurul Bucureştilor, precum şi în alte părţi din România, feciorul încredinţat se numeşte ginere (dim. ginerică), în loc de mire, nu numai de către socri, părinţii fetei, ci şi de către toţi ceilalţi nuntaşi ; aşa bunăoară lăutarii zic : „să trăieşti domnule ginere, să trăieşti ginerică", în loc de : să trăieşti domnule mire, l K Fetei încredinţate însă şi aicii se zice mireasă. în sudul Transilvaniei se zice, ca şi în împrejurimile Bucureştiului, ginere în loc de mire, în eelelailte părţi însă, ca şi în Bucovina, mire şi mireasă (dim. miresucă)1 2. In Banat se zice numai june. Cuvântul mireasă însă şi aici e cunoscut. în Sălaj şi Chioar se zice asemenea mire şi mireasă (din. miresuţă)3. în Macedonia, după cum mi s-a spus, nu există defel cuv. mire şi mireasă, ci mirelui i se zice dzinire sau dzinere (pl. dzinerli), iar miresei, mai ales în părţile Tesaliei şi ale Albaniei ’nvâasta naua, (pl. ’nveoste^ riale). Dacă au trecut mai multe zile de la nuntă se zice simplu ’nveastă 4. Nevasta nouă se numeşte mireasa şi în comitatul Zarandului, precum şi în unele părţi ale Transilvaniei5.. Ce se atinge de numirea ginere, (lat. gener-eri). aceasta este pretutindeni lăţită şi cunoscută si în Bucovina. însă aici nu oro însemnarea de încredinţat, fidenţat (Brăutigam), ci numai de bărbatul fiicei măritate (Schwiegersohn). Ca şi la români, aşa şi la romani, cuv. ginere avea două însemnări: una de fidenţat (Brăuţigan)6 şi alta de bărbatul fiicei măritate (Schwei-gersohn)7. în decursul nunţii se mai numeşte mirele, pretutindeni, în toate ţările locuite de români, mai ales în oraţii şi împărat, împăiat mare, crai nou şi crâişor, iar. mireasa împărăteasă şi crăiasă nouă. 1 Com. de G. Dem. Teodorescu, In „Lumina pentru toţi“, an. IV, Bucureşti, 1887, nr. 7—8, p.230—231. 2 Com. de I. Georgescu şi I. Pop Reteganul. . Miresucă cu cunună Se cunoaşte c-a fi bună Cămeşa pe dânsa sună. Dintr-o doină populară clin Transilvania. 3'Com. de I. Pop. 4 Com. de Caragiani şi M. Iută. 6 Com. de T. Duşănescu. ■, 6 Hor epod. 6, 13.; Virgil Aen. 2, 342. 7 Cic. de offic. I, 35, 129 : cum soceris generi non lavantur. „socrul nu se scaldă cu ginerii la un loc“. Atl. 1.1. Qui ducat, quum te viderit. socerum, generibus tantum esse impietatem. „Care să creadă când te vede pe tine ca socru, că genurile au o îmr pietate atât de mare". 152 După cununie,, feciorul încredinţat şi cununat devine pentru socrii săi ginere, iar fata cununată, nora (de la lat. nurus, us ; genitiv riuroirei, pl. nurori; dim. nurioară) : De vedea şi iar vedea Că logodnici îi venea, * La peţit că mi-i primea, Nurioara ca-şi tocmea Nurioara-şi logodea 4 Zestre bună că-i dedea Frumuşel că mi-o gătea Nuntă mare că-i făcea De se ducea pomina...1 Iată la vreo câteva săptămâni, după nunta amândurora, li se zice însurăţei. » Noi, în cele următoare, îi vom numi până la cununie mire şi mireasă, iar după cununie cum va cere trebuinţa. Mai de mult era datină în Bucovina, ca şi-n celelalte ţări locuite de români, că tinerii, după aşezare, se duceau împreună cu părinţii lor la preotul local şi înaintea acestuia făceâu încredinţarea, el îi încredinţa şi numai în cazul acela, când preotul era împiedicat cu alte trebuinţe mai urgente şi, prin urmare, nu se putea face încredinţarea la dânsul, se duceau acasă la părinţii miresei şi aici chemau apoi părinţii amân-duror tinerilor pe neamurile cele mai de aproape şi pe cei mai bătrâni dintre vecini şi înaintea acestora se făcea logodna, care, după spusa românilor din cele mai multe părţi, e jumătate de cununie 2. De când însă legile împărăteşti şi' ordinaţiunile consistoriale au oprit sub aspră pedeapsă, ca sa se savarşească încredinţarea cu mai multe zile sau chiar şi săptămâni înainte de cununie, de atunci preoţimea din-Bucovina încredinţează pe cei tineri totdeauna precis înainte de cununie după ritualul, care-1 prescrie biserica noastră ortodoxă-orientală. însă cu toate acestea ordinaţiuni şi opriri ameninţătoare, românii, credincioşi datinelor şi credinţelor păstrate din moşi strămoşi, serbează încredinţarea fiilor şăi şi acuma, ca şi în vechime, cu vreo câteva zile sau săptămâni înainte de cununie, şi fără de preoţi, după cum s-a arătat mai sus, cu acea deosebire numai că la această încredinţare nu se citeşte de nimeni nici o rugăciune, ci numai se schimbă inelele, sau banii de argint şi năframa. Nemijlocit, după încredinţare iau părinţii pe mireasă şi o duc iarăşi înapoi în cămară sau odaia, unde a fost mai înainte ascunsă, şi acolo o lasă apoi să steie până ce se-ncepe jocul3. 1 G. Dem. Teodorescu, Poezii populare. Culegere de..., Bucureşti, 1885, p. 167. 2 Credinţele românilor din Bucovina şi a celor din Ungaria şi Banat. Vezi despre aceasta şi G. Trăilă, Păun Petrişor, nuvelă de... în „Familia", an. III, Budapesta, 1867, p. 282. 3 Datina aceasta se vede că este foarte veche, deoarece Dim. Canteniir încă 6 aminteşte. Iată ce ne spune el în privinţa această : „După aceea, adică după peţire, chiamă un preot sau dacă acesta este împiedicat cu alte ocupaţiuni, trimit şi chiâmă pe cei mai bătrâni din vecini şi în prezenţa acestorâ mifii schimbă inelele. Apoi părinţii duc numaidecât fata îndărăt şi iarăşi o ascund. Reîntoreând, se pun eu pe- 133 3b In răstimpul dintre încredinţare şi până ce se-ncepe jocul, după cum vom vedea acuşi, părinţii tinerilor încredinţaţi hotărăsc ziua pe când va fi cununia. Apoi, hotărându-se şi această zi, maica miresei şi cu celalelte neveste, neamuri cu dânsa, pun pe masă diferite bucate şi încep cu toţii a ospătâ, a cinsti şi a se veseli. Această ospătare şi cinstire durează mai bine de o oră. Apoi se scoală cu toţii de la masă şi încep a juca. Nemijlocit însă, înainte de a începe a gusta din bucatele puse pe masă, unul dintre peţitori, adresându-se către oaspeţi, ţine următoarea oraţie ; Mult iubiţi săteni, Prea cinstiţi meseni ! Câţi aici v-aţi adunat, 1 Pe D-voastră v-a aşteptat Acest cinstit gospodar, Cu vin tocmai din Cotnar ' Şi când v-a văzut venind Aşa mândri şi gătiţi, Ca pomii cei înfloriţi Pe portari că i-a chemat Şi lor poruncă le-a dat Să deschidă porţile, Să întindă mesele. Portarii că s-au grăbit, Porunca au împlinit. Porţile-au deschis, Mesele-au întins* Aşternute mese Cu feţe alese. Pe mese plin de şipuri 1 Cu felurite băuturi, Şi sahane cu fripturi Pentru ale D-voastră guri Şi furcuţe zugrăvite Şi linguri tot căsăpite Pentru ale D-voastră guri gătite. ^ Deci poftim; luaţi Şi ospătaţi !... Care n-aveţi linguri şi furcuţi Faceţi bine şi-ngăduiţi, Că am să-ncâlec pe un mânz Să mă duc la Cernăuţ S-aduc linguri şi furcuţi, Pară eu în Cernăuţ ţitorii la masă aşternută şî nu se rădică mai înainte de a se defige ziua cununiei. E de observat că dacă mirii sunt feciori de boieri nici încredinţarea, nici cununia nu se pot face fără de consensul Domnului şi fără de atestat de la episcop, pentru ca de o parte să nu se întâmple căsătorii oprite de legile divine şi bisericeşti, iar de alta, ca să nu se unească măi de aproâpe prin această legătură multe familii boiereşti» fără de învoirea Domnului “. Dim. Cantemir, op. cit., p. 144. 134 j Ifoâte că voi zfibăvf;s ^iOii poate linguri n-or fi, / 'n poate n-^oi gă8L • 4 Trageţi-mi bine în samă C-affi să-ncalec cât de grabă * Pe o iepuşoară albă Şi m-oi duce ia Suceavă; Şi de-acolo, cum m-oi duce; Ştiu prea bine c-oi aduce Linguri şi furcuţi. Care nu-ţi avea linguri şi furcuti Mai rupeţi şi cu cei dinţi, Că aşa ne au învăţat Pe noi, ai noştri părinţi. De nu ştiţi cum, apoi staţi Şi la mine vă uitaţi Cum eu singur oilua 1 Şi din bucate oi gusta» Cine mai şti, Poate c-or fi Furciţţele ruginite, Bucatele otrăvite. . Şi decât a peri Oastea împăratului, Mai bine eu Un purice al satului. Poftim luaţi şi ospătaţi, . Dar din barbă să nu daţi !1 Am amintit, mai sus, că mirele, când se duce să se încredinţeze, ia cu sine pe mai mulţi oaspeţi dintre neamurile sale, precum şi o păreche de lăutari... între oaspeţii aceştia, precum şi între cei poftiţi de părinţii miresei, se află, de multe ori, afară de bărbaţi şi neveste, încă şi feciori şi fete. Deci, după ce s-au logodit acuma tinerii, după ce au stat la masai, au ospătat deâjuns şi au închinat mai multe pahare de băutură în sănătatea unora şi a altora, se scoală cu toţii de la masă şi spun lăutarilor să mai tragă vreo una şi de joc. Lăutarii, care până acuma au stat în vreun ungher de casă şi-au cântat numai cântece de masă, n-aşteaptă să fie mult rugaţi, ci cum li s-a spus de-a-una intonează o horă. Oaspeţii adunaţi şi mai ales tineretul, setos de petrecere şi de joc. cum aud că lăutarii au întors arcuşul pe altă strună, de-a-una se prind cu toţii la joc şi petrec până în ziuă. Când au început lăutarii a cânta de joc, atunci se duc părinţii sau * nişte neamuri de ale miresei şi o aduc pe aceasta iarăşi în casă, de unde apoi nu se depărtează mai mult. * ' 1 Dini llişeşti, dict/de Ilie Ungureanu. Această oraţie se mai ţine încă $î fa „Masa mare" şi „uncrop". 135 Soacra cea mare, adică maica mirelui, care fireşte încă'trebuie să joace măcar un joc, fiind foarte bine dispusă şi voind ă îndemna la voie bună şi veselie pe ceilalţi oaspeţi, începe a chiui astfel : Mulţămesd Iui Dumnezeu, Câ mi-îg bine, nu mi-e râu ! 0 Mulţămesc celui de sus, C-aceste zile-am ajuns !1 De altă parte, o nevastă tânără, nevrând a rămâne în urma soacrei celei mari, începe, în numele mirelui, a chiui următoarea chiuitură : Astă vară mi-am vârât Sub un ciung de brad uscat ^C-o puică de căpătat, Dar la iarnă mi-oi şedea Cu puicuţa dreapt-a mea ! * N-a apucat însă bine a sfârşi nevastă chiuitură sa, când numai ce auzi, din altă parte a horei, pe altă nevastă, neam cu mireasa,.luând pe mire oareşicum peste picior şi anume : Măi bădiţă, măi Ioane! Cât a fost vara de mare ' Tot ai zis că mi-i lua, Iată c-a venit .toamna Şi-ai dat mâna cu alta, Ce-ai gândit De m-ai urât ? Ce-ai mâncat, De m-ai lăsat ? Dar las, că şi-a dat peste om ! Năintaşa sa nu-i dă cu una cu două rând, ca să păcălească pe mire, căruia i s-au adresat aceste versuri, apostrofân-du-1 de un om care nu-şi ţine cuvântul. Ea răspunde îndată : Am mâncat zahăr pisat Şi zic zău că te-ani lăsat, Am «mâncat zahăr bătut Şi zic zău că te-am urât, C-alţi-au mers şi-au logodit, Eu am-îmbiat într-o vară 1 • Aceşti-au mers într-o sară Şi-au luat o buz-amară 1 3 Gând sfârşeşte chiuitoarea versurilor acestea toţi cei de faţă încep a râde cu hohote şi a face multă voie bună. Şi tot aşa, prin glume şi râsete, unii jucând şi chiuind diferite chiuituri, care se potrivesc mai ales la această petrecere, iar alţii, şi mai ales cei bătrâni, bând şi istorisind fel de fel de întârxiplări, se petrec şi se veselesc cu toţii până, în ziuă. 4 Din Crasna, dict. de Maria Bărbuţă. 2 Idem. 3 Idem. m v Când se revarsă de ziuă atuncea se împrăştie cu toţii, ducându-se fiecare pe acasă şi căutandu-şi şi de trebile sale. îp fine,vpi să mai amintesc încă şi aceea, cjŞ mirele, din ziua în care s-a încredinţat şi până după uncrop, poartă necontenit, atât în sărbători cât şi în zilele cele de lucru, pana adică floarea.ce i-a cusut-o mireasa la -cuşmă şi năframa la cureaua trăistuţei. în acele părţi ale Bucovinei, unde feciorii mau datină de a purta trăistuţe cu sine, şe coase, tot în ziua de încredinţare, numai o floare de târg la cuşma mirelui pe care, ca şi pană, o poarta mirele din ziua încredinţării şi până după uncrop. ^ Pe această floare sau până apoi, precum Şi Pe naframa de la cureaua străistuţei, cunosc românii, care fecior e mire, pentru că în zilele de lucru numai mirii îndătinează de a purta flori scumpe la cuşme. în România şi anume în districtul Bacăului încredinţarea sau logodna se face în următorul mod : . Şe aduce o strachină cu grâu sau dacă fata e mai aleasă, una cu prez, se pun inelele înuntru şi se schimbă de vreo trei ori de cineva din oamenii de faţă. Nemijlocit) după aceasta, fata pune la căciula sau pălăria flăcăului o floare de târg. Flăcăul, adică mirele, iese apoi afară şi împuşcă de vreo câteva ori dintr-un pistol, dând prin aceasta sătenilor de cunoscut cum că s-a logodit. După logodnă se întinde o masă, la care iau parte atât oaspeţii adunaţi cât şi mirele dimpreună cu părinţii săi. în unele părţi din acest district, logodna se consideră ca terminată atunci, când flăcăul şi fata au schimbat inelele, unul cu altui, în faţa părinţilor şi a mai multor oameni, rude, prieteni sau cunoscuţi, în alte părţi însă se socoteşte pe deplin făcută numai atunci, când e săvârşită de preot *. înprejurul Bucureştilor se face logodna, în lipsa unui preot, totdeauna de cel mai bătrân din familie?. în Transilvania şi anume pe Valea Someşului se face încredinţarea astfel: Peţitorul dă fetei peţite un inel, numit inel de credinţă sa» simplu credinţă, iar fata îi dă o năframă de buzunar, numită aşişderea năframă de credinţa sau simplu credinţă. Pupă aceasta îşi dau amândoi mâpa dreaptă. Iar grăitorul îi şţrppeşţe cu apă şi le taie (desparte) mânile, ca şi la oricare alt târg încheiat. Ţot cam aceste obiecte şe schimbă la încredinţare între tţneri şi pe Târnave, pe Valea .jiului ardelenesc şi pe Valea Haţegului3, precum şi iu alte părţi ale Transilvaniei4 cu acea deosebire numai că pe Târnava, în loc de năframă, se zice cârpă de credinţă. . Inelul, care-i dă mirele miresei, e de metal, de regulă, de aramă, la cei mai avuţi de argint, rareori şi de aur, iar năframa e lucrată\şi tivită de mireasă. în Valea'Jiului şi a Haţegului năframa e pestriţă, cu flori şi asemenea lucrată şi împestriţată de mireasă. f „Cfihjnm» Iui Ursian", m> iX, p. 882—383. 9 Com. de G. Dem. Teodorescu. 3 Com. de I. Pop Reteganul. , 4 B. Viciu, op. cit., p. 2 : „Încredinţarea se face cu sau fără preot, după datina comună prin încredinţarea inelelor şi a năfrămilor de mână înaintea celor două mărturii". 137 '' îriCT6dîhţarea. îri sus-numitele locufi regulă, înaintea preotului şi a viitorilor naşi. După < încredinţări ;W"dă un ospăţ, care în unele părţi se numeşte tocmeală ; se pun cu toţii la masă, ospătează şi beu, apoi se dau la joc, care ţine cam de la 4—8 ore *. Pe unele locuri la ocazia aceasta se croiesc şi vestnimtele trebuincioase pentru nuntă 1 2. In Şcheiu, mai nainte, după „fostu la vedere" urma logodna î la unii mai curând, la alţii mai târziu. Soacra mică avea grijă să se pregătească de logodnă şi să fie cu toate în bună rânduială. In ziua de logodnă, prin amurgul serii, veneau plocoanele de la ginere, trimise la soacra mică prin muieri, două ori trei neamuri de ale ginerelui. Ca plocon se aducea : carne de porc, unul sau doi purcei jumuliţi, două ploşti de vin şi doi colaci. Soacra, mică cinstea muierile care aduceau plocoanele cu câte un slot lâ trei inse sau câte şase băncuţe, câte un pahar de vin din ploşti şi le tăia câte o ţâră de colac. Mai apoi, cei tineri trebuiau să meargă la popa sau dacă nu, venea popa acaşă la mireasă de-i logodea: Popa, întreba pe fiecare : că cu voia lor e, nu sunt siliţi de nimeni ? Ginerele spunea din vorba cea dintâi: „cu voia meaa, mireasa nu prea spunea din vorba a dintâi, apoi tot spunea şi ea „cu voia mea“ sau putea să zică tocmai atunci, că nd e cu voia ei. Dacă zicea că nu e cu voia lor, nu-i logodea, rămâneau nelogodiţi. După ce răspundeau că e cu voia lor, popa scotea inelul miresei şi al ginerelui şi zicea : „cu voia lor la amândoi se împreunează fiul cutare cu. fiica cutarea. Inelele la bărbaţi erau de aramă ori de plumb cu scaun, cu cât erau mai mari, cu atât erau mai de preţ ; fetele purtau inele cu câte trei lumini. Ceva mai târziu după logodire, adică pe la nouă sau zece ore, venea logodna, adică masa, pe care o da soacra mică. Lua parte la ea cei poftiţi din partea socrilor mari şi mici de aceea era vorba : „te duci la logodnă ori „te-a chemat la logodnă, Lăutarii aşteptau' pe oaspeţi la pragul porţii şi când vedeau că vine câte un poftit, începeau să zică marşul şi când era nor şi întuneric pe invitaţi îi cunoşteau după lampaşele ori felinarele, cu care veneau ; uneori se înşelau de ziceau la trecători:..... în casă, mesele erau puse de mai nainte şi cei ce veneau începeau să se aşeze la masă; cei ce veneau mai târziu trebuiau să şadă mai pe la coada mesei, dacă nu cumva se întâmpla să fie vreun om mai de seâmă. La unele logodne lua parte şi popa şi locul lui era totdeauna în fruntea mesei. După ce vedea ciT cei poftiţi s-au cafea adunat, începea să se aducă bucate la masă. ' Dacă soacra mică voia să o ajungă mai puţin, făcea logodna cu fiertură şi pâine şi la' urmă colac, iar dacă îi da mâna să cheltuiască mai mult şi voia să facă logodnă mai mare decât nunta : şervet, cuţit, furculiţă şi lingură, de iera fiertură, îşi aducea fiecare invitat. , De băut se aducea la masă rachiu sau. vin, după darea de mână a soacrei mici. Cât ţinea masa, lăutarii, împărţiţi în toate casele, în care erau aşezate mese, ziceau într-una cântece de masă. 1 Com. de I. Pop Reteganul. ♦ 2 Com. de I. Georgescu. 138 Mese erau başca pentru oameni, başca pentru muieri şi başca pentru feciori ; pe feciori, de obicei, îi punea mai la o parte prin câte o casă ori căscioară mai dosnică. Şi, când la soacra mică nu era destul ţoc, punea şi la câte un Vecin. Uneori şe făcea logodna fără lăutari, dar a doua zi zicea lumea că a făcut ţîomană. Cât ţinea masa, ginerele ajuta şi el la muierile care duceau pe masă şi trebuia să fie cu băgare de seamă, ca să nu se mânjească pe haine. Când era pe la sfârşitul mesei,'ginerele mergea de şedea la masă cu ceilalţi feciori şi i se aducea o sticlă sau două de vin, de închina cu ei. Apoi venea mireasa şi pe o tavă îi aducea flori, o garoafă. Ginerele lua florile şi dăruia pe mireasă, după cum îi' da mâna şi avea plăcere ; după ac^ea, mireasa lua şi da flori şi la ceilalţi feciori. După ce se isprăvea cu masa, se rădica mesele şi se scotea afară si se începea jocul; mai întâi de toate se căuta a se cânta „hora miresei". Din lume, după un joc, două, începea să" plece acasă ; alţii sta până la sfârşit, când nu mai avea cine să joace. Plocoanăle aduse de la ginere le frigea şi le punea la socri mari „al doilea masă". A doua zi după logodnă, mireasa spăla Vasele *. în alte părţi, tot din Transilvania, după ce atât tinerii cât şi părinţii acestora s-au înţeles întreolaltă, junele cu soţii săi, acompaniat de lăutari, .pleacă, într-o zi anumită cu daruri Ta viitoarea lui consoartă. Darurile predate, un preot sau în absenţa acestuia cel mai bătrân schimbă inelele, desemnând astfel mutuala legătură între viitorii căsătoriţi. Mese cu toasturi, jocuri şi strigări şi chiuituri distrag pe oaspeţi. în fine, juna toarnă în batista sa un pahar de vin, în care junele a pus câteva monede. Vinul se scurge prin casă — libaţiune adusă zeilor penaţi pentru a-i câştiga pentru casa cea nouă — iar monedele legate într-însa se păstrează, neatinse până după nuntă, arătând astfel că mireasa îşi ia angajamentul a fi econoamă şi a păstra ceea ce bărbatul îi vă aduce în casă. Cu aceasta se termină pactul de bună credinţă 2. în Ţara Moţilor, la ziua hotărâtă pentru, credinţă, fecioral însoţit de peţitor, de nănaşi şi de doi, trei oameni de încredere, merge la părinţii fetei şi credinţa se face de preot sau de un om de încredere, care, după primirea declaraţiilor obişnuite, schimbă inelele tinerilor. împlinindu-se aceste formalităţi, se aşează la masă şi hotărăsc ziua cununiei şi a ospăţului3. în Sălaj şi în jurul Şomcutei-Mâri încredinţarea se face de comun, în presără unei duminici sau a unei sărbători, nicidecum în altă sară. Feciorul. în sara menită pentru încredinţare merge cu grăitoriul său la fata peţită şi de aicea apoi, după ce sărută mânile părinţilor fetei, atât el, cât şi grăitorul şi peţită, se duc la preot, dar aşa de târziu ca nime să nu-i vadă pe drum şi dacă din întâmplare îi întâlneşte cineva caută ca să nu-i poată cunoaşte cine-s şi-ncotro se duc. După ce-au ajuns la preot, care a fost de mai nainte înştiinţat despre venirea lor şi după ce dau bineţele cuviincioase, grăitorul, luând cuvântul, spune preotului la ce au venit. Preotul pofteşte pe peţită şi pe grăitor să părăsească pe vreo \ ■ * G I. Pitiş, op. cit., p. 106—108. 2 I.G. Tacit, op. cit., p. 20, 3 Frâncu-Candrea, op. dt., p. 151. 139 câteva minute chilia, iar pe peţitor, care rămâne cu dânsul, arătându-i mai întâi părţile cele bune precum şi cele rele aje căsătoriei, îl întreabă, de are apucare a se căsători cu fata respectivă sau nu. în caz, dacă feciorul răspunde negativ nu mai întinde multă vorbă cu dânşii, ci le spune să meargă in treabă-şi 4e unde au venit, iară dacă răspunde afirmativ feciorul iese din chilie şi în urma sa intră fata. Preotul o întreabă şi pe aceasta de voieşte a se duce după fecior din bună voie ori nu, după ce mai întâi îi ţine şi ei o predicaţie despre însemnătatea Căsătoriei şi cum trebuie să se poarte ca nevastă. Sfârşind şi cu dânsa, intră cu toţii înăuntru. Preotul cheamă acuma şi pe cantorul bisericii sau pe făt (pălimariu) ca să fie martor, pune apoi pe ambii tineri alăturea, feciorul la stânga, iar fata la dreapta preotului, cum stă acesta faţă în faţă cu ei şi-i întreabă, din nou, în prezenţa martorilor, de se iubesc şi de vreau de bună voie, neîndemnaţi şi nesiliţi de nime a se lua ? După afirmările reciproce le ia mânile drepte şi punându-le laolaltă le spune să. zică un „Tatăl nostru". După Tatăl nostru, le cere schimbarea semnelor de credinţă. în unele părţi din Chioar se-ntâmplă încredinţarea ca şi în Sălaj, numai că pun un taler cu grâu, pe acela pun semnele şi anume : năfrămi, bani şi inele şi după o rugăciune, dau mânile, schimbă semnele şi starostele aruncă peste ei grâu. După schimbarea semnelor se-ntorc acasă, unde cinează, însă fără joc şi fără să ştie sătenii despre cele "ce s-au petrecut. Ba, adeseori, se întâmplă că nici fraţii însuraţi şi surorile măritate nu ştiu nimipă ce s-â întâmplat în familia lor până a doua zi. în decursul cinei , urmează, după împrejurări, şi determinarea zilei când încredinţatul şi încredinţată au să-şi serbeze cununia, câţi şi care oaspeţi au să se cheme la nuntă sau ospăţ, cine va fi nănaşu-mare, pe cine să ia de nune sau fete de nune, fete după masă, fraţi de mire şi de mireasă şi ce fel de lăutari an să Ie nwt*. Cu ocazia dezbaterilor acestora, atât mirele cât şi mireasa, se poartă cu foarte mare băgare de seamă ca nu cumva să-şi piardă gustul unul pentru altul. După încredinţare, nu vezi mai mult, nici pe mire, nici pe mireasă în adunările tineretului, ci .fiecare îşi are gândurile şi treburile sale. Şi dacă se şi arată vreo dată, e foarte bătător la ochi că feciorul încredinţat nicicând nu vorbeşte cu mireasa sa, ci pu alte fete. Asemenea şi mireasa *. în fine, în unele părţi ale Macedoniei, logodna sau după cum spun macedo-românii, isusirea se face în modul următor : ' „Părinţii flăcăului trimit la părinţii fetei unul sau mai piuiţi peţitori, care dau semnul, adică duc un niel legat cu o cordea (panglică) vânătă său alică (roşie) şi mai multe monezi de aur. După ce părinţii flăcăului şi ai fetei s-au înţeles între ei a se face logodna, urmează schimbarea inelelor, care se face numai.între părinţi, fără ca viitorii soţi să iâ parte la această^ceremonie. în timpul când se face schimbarea inelelor, se dă cu puşca la casa logodnicului, iar de la casa logodnicei se împuşcă asemenea, ca semn de răspuns. în genere, logodnele se fac sara şi cei invitaţi se duc şi se întorc cu torţe aprinse, fiind însoţiţi de multe ori şi de ghifţi (lăutari) urând fiecare * Com. de ţ!l. Pop, învăţător. 140 unul după altul: să bănează, să încherdisească şi nă oara tră eţa „să trăiască, să se folosească şi această logodnă să fie odată pentru ţoată viaţa". Câteodată însă, foarte rar, oaspeţii roagă pe părinţii fetei ca să le-.o arate, când atunci îi fac maestre, adică îi dau fiecare câte un ban de aur. sau alte daruri femeieşti, inele, cercei, iar ea, spre mulţămire, sărută mâna la toţi, fie bărbaţi, fie femei" *. , In. alte părţi ale Macedoniei isuşîrea se face astfel': După ce părinţii fetei şi-au băgat fata, adică după ce au îmbiat-o unui fecior şi au căpătat de la părinţii aceluia zborul (cuvântul), îi dau semnul care, de regulă, este un nell (inel). După aceea, tinerii se duc la preotul local ca să le schimbe neallele. Preotul atinge mai întâi neallele de barbă, apoi le schimbă. Pe urmă, binecuvântează şi felicitează pe tânăra păreche. Asistenţii, la rândul lor, încă o felicitează urându-i să băneze — să trăiască. După aceea, isusita sau ’nveasta naua sărută inâna preotului, precum şi a tuturor celor mai de vârstă, care sunt de faţă, iar pe cei mai tineri îi sărută pe ambele feţe ale obrazului. Aceste băşeri (sărutări) se repetă de mai multe ori până la nuntă 2. în Pind, pe lângă cele înşirate până aici mai este obiceiul să ?e ducă la casa logodnicei o pede (tipsie) mare, '-înfrumuseţată cu felurite desemnuri încrustate, făcute în aluat cu vârful cuţitului mai înainte de a se pune la copt, precum şi un paguru 3 cu rachiu, având legată de. el mai multe mahmudele4 perdeaua se învăleşte într-up şervet şi se pune pe capul unei fete, care intră în ogradă cu ea. După aceea, se aduce şi din partea logodnicei un pagur cu rachiu şi amestecându-se apoi rachiul adus de la logodnică cu acel adus de la logodnic, se cinstesc oaspeţii şi se pun la masă şi după ospătare urează cu toţii: să bănează. Fata, odată logodită, trebuie să facă toate chipurile, ca să nu vadă, nici să se întâlnească cu logodnicul ei şi dacă, din întâmplare, îl zăreşte, atunci pleacă ochii în-pământ şi nu se uită la dânsul5. Precum logodnica-iswsita, aşa şi ginerile, după isusire, nu poate să vadă mai mult fata, până la cununie. De la isusire (logodnă) până la cununie însă are voie să rupă, dacă la logodnă nu i-a plăcut fata ; dar acea fată rareori se mărită. Astfel, părinţii fetei sunt pregătiţi să-i dea mai multă zestre, ca să nu se lase 6. Astfel se serbează încredinţarea la români! Inelul şi năframa, despre care am vorbit în decursul acestui capitol, sunt semnele principale care se consideră şi se întrebuinţează pretutindeni, de’ toţi românii, ca simbol al unirii şi credinţei liesţrănutate. Despre aceasta ne putem încredinţa nu numai din cele ce s-aii arătat până aici, ci şi dintr-o mulţime de cântece populare, care se recită şi se cântă nu numai la nunţi, ci şi la alte bcaziuni. 1 T. T. Burada, Datinile..., p. 417—418. 2 Com. de M. Iutza, român din Macedonia. * Ulcior de metal. 4 Monezi de aur, turceşti. 8 T. T. Burada, Datinile..., p. 418. * Dim. Bolintineanu, Călătorii la românii din Macedonia..., Bucureşti, 1863, p. 88. 141 Aşa, un cântec din Bucovina, care ne spune că un fecior a luat inelul unei fete fireşte că, ca semn, că va lua-o şi de soţie, însă fata nu-1 voieşte, sună precum urmează-; Inga mamă, mişelul, Cum mi-arluat inelul, Eu îl cer ca să miri deie El a spus c-ar să mă ieie. Când aş şti că m-ar lua Singură m-aş spânzura De capătul brâului în mijlocul drumului, De mirarea târgului, Să se mire şi târgul Că ce poate mişelul2. Acelaşi cântec, dar cu unele schimbări, se află şi la românii din Moldova. El sună aşa : Iată, maică, voinicu, Cum îmi cere inelu. Eu îi zic că nu lroi da,. El zice că m-a lua. Când aş şti că m-ar lua Singură m-aş spânzura în mijlocul câmpului * în creanga sovârvului In drumul voinicului3. Tot acelaşi, la românii din Transilvania, sună astfel: Uite, maică, urâtul, t Cum îmi poartă inelul. Eu îl tot cer să mi-1 deie El zice c-o să mă ieie. De-aş şti, maică, că m-ai da Mai bine m-aş spânzura De ciucurul brâului în mijlociii târgului Să se mire tot târgul, Ce mi-a făcut urâtul ; Să se mire şi lumea Ce mi-a făcut dragostea4. i * Alt cântec şi anume din Vlaho-Clisur, la românii din Olimp, care ne arată ce fel def inel de încredinţare a căpătat o mireasă de la tatăl său. sună astfel: 1 Inga ass îa caută. - 2 S. FI. Marian, op. cit, Cernăuţi, 1875, p. 181. 3 El. Sevastos, op. cit, p. 70. 4 larnik—Bârseanu, op. cit, p. 274. 142 ♦ An, muşată, la fântână ! Dutsiz-vă că eu ni jin, Că dad-a ni m-isusi. Aoaltadz, dumineca Nel curat1 ni aduseră Ş-tsints flurii nişeame2 Tu xirlu dl mătase Misticat cu hrisafe Tu mâna atşe-ndreaptă Ş-tu dzedzitlu atşel riiclu. Ah, dzedzit tşi ni stai bun Ca soarele dimineatsa3. Daco-româneşte : Hai, frumoasă, la fântână ! — Duceţi-vă, că eV nu vin, Că tată-meu mă-ncredinţă Alaltăieri, duminica, Inel curat mi-a adus, Şi cinci florini de credinţă Intr-un fir de mătasă, ** Mestecat cu fir de aur. In mâna cea dreaptă Şi-n degetul cel mic. Ah, deget, ce-mi stai bine, Ca soarele dimineaţa. în fine, o baladă din Moldova, în care se aminteşte inelul alăturea cu năframă, se-ncepe aşa : Fost-au fost un crăişor Tinerel, mândru fecior. Cum e bradul codrilor Sus pe vârful munţilor. De soţie şi-au lâat O copilă din cel sat, Copiliţă, româncuţă, Toţi vecinilor drăguţă. Cu chip dulce, luminos Cu trup gingaş, mlădios Cum e floarea câmpului In lumina soarelui. Iată lui &ă i-au sosit, Carte mare de pornit La tabără de ieşit. 1 Inel de metal adevărat, nestimat. 2 Mireasa capătă la încredinţare, de la mire, o sumă de monede mari de argint care, înşirându-se, se poartă ca salbă la grumaz; cele mai căutate monede sunt talerii Măriei Tereza. 3 Gustav Weigand, Die Sprache der Olympo-Walachen, nebst einer Einlei-tung Uber Land und Leute, Leipzig, 1888, p. 136. El în suflet s-a' mâhnit Şi din gură a grăit : — Draga mea, sufletul meu. Ţine tu inelul meu Pune-1 în degetul tău. Când inelu-a rugini Să ştii dragă c-oi muri! — De mă laşi plângând acasă, Na-ţi năframă. de mătasă Pe margini cu aur trsisă. Aurul când s-a topi / Să ştii frate c-oi muri 1 După aceasta, tânărul crăişor pleacă la tabără, dar nu apucă a ajunge departe şi uitându-se la năframă, vede că aurul de pe marginele acesteia S-a topit, un şemn că i-a murit soţia. Se întoarce deci, degrabă, îndărăt, să vadă ce s-a întâmplat şi află că tatăl său i-a aruncat nevasta într-un tău lung şi lat, unde s-a şi înecat. Tânărul, de întristare că şi-a pierdut soţia, căreia nu numai că i-a jurat credinţă eternă şi unire nedespărţită, ci i-a dat încă şi inelul său ca semn că-şi va ţinea promisiunea, s-aruncă şi el în apă şi se îneacă cu scopul ca, cel puţin după moarte, să fie nedespărţiţi. în fine, balada se încheie cu un blăstăm asupra tuturor acelora, care despart pe cei ce se iubesc din toată inima : Tună Doamne şi trăzneşte, Tună-n cine despărţeşte Dulcea draffoste-nfocată, De-un fecior şi de o fată *. Intr-o poveste din Transilvania, în care asemenea se aminteşte despre inelul şi năframa de încredinţare citim următoarele : . „Fiind astfel învoiala gata, soacra mică cheamă numaidecât pe popa şi pe nişte neamuri şi tinerii se logodesc primind binecuvântarea şi schimbând câte un inel şi o năframă, după obieciul de atunci. Adică feciorul îi dă fetei un inel de aur şi o năfrâmă de mătasă, iar fata îi dădu cu .sfială un inel şi o năframă, de care bietul avea. După aceea, îşi petrecură cu toţii până seara târziu stătorind ziua de cununie pe de atunci în două săptămâni" 2. Voind, acuma a asemăna datinele şi credinţelor românilor de la încredinţare, vomi afla că cele mai multe dintre dânseie se află şi la alte naţiuni. La încredinţarea romanilor era de ajuns, ca şi la români, un nudus consensus3. în timpul republicii nu aveau trebuinţă, ca mai pe urmă * V. Alecşandri, op. cit., p. 20. Ibidem, p. 21, vezi şi o variantă a baladei citate. 2 Mărgineanul, Zâna împărăteasă şt peana ei aleasă, poveste din popor, In „Biblioteca poporală a Tribunei", Sibiu, 1886, nt. 32, p. 7. 8 Dig. 23,1, 4 pr. şi 11. 144 in timpul împăraţilor, nici de martori deşi, adeseori, luau şi aceştia parte1 nici de vreo îndătorire scrisuală 2. Era însă datina, ca mirele să deie miresei ca arvună (şrra) o mionedă după cum se întâmpla aceasta mai la toate contractele3 sau un inelK Dacă mirele era din clasa de jos, adică din popor, inelul era de fier 5, iară dacă mirele erau patriciu, atunci inelul era de aur 6. Fata încă îi da un inel7, dar acesţa nu avea însemnătate aşa de mare ca al mirelui, pentru că numai mirele era obligat a da miresei un inel ca arvună spre împlinirea dătorinţelor sale proprii, din care cauză se şi numea pignus 8. Inelele ce le schimba tinerii romani întreolaltă se numeau : anuli pronubi, mutuae jidei signa, adică inele de căsătorie ca semn al credinţei împrumutate şi mireasa, inelul ce-1 căpăta de la mire, îl punea şi îl purta, de regulă, ca şi miresele române, pe degetul al patrulea 9. Pe timpul împăraţilor romani, serbarea încredinţării se făcea tot- 1 Macrob. Sat. 1,6,29: Nam Asinae cognomentum Comeliiş datum est, quo* niam princeps Corneliae gentis empto fundo seu filia data marito, cum sponsores ab eo solemniter poscerentur, asinam cum pecuniae onere produxit in forum, quasi pro sponsoribus praensens pignus. „Căci Corneliilor li s-a dat porecla «Asina» pentru că cel dinţâi din viţa Cor-neliilor, după ce cumpărase o moşie sau după ce a dat pe fiica sa după un bărbat, cerându-i-se în mod solemn chiezaşi, aduse pe piaţă o aşină (măgăriţă) încărcată cu balni, ca zălog de faţă, în loc de chiezaş". Ambrosius de lapsu virginium 5.: Nam si inter decern testes confectis sponsa-libus, nuptiis consummatis quaevis femina viro conjuncta mortali non şine magno periculo penetrat ad adulterium. „Căci, fiind încheiată logodna între zece martori şi sfârşită nunta, fiecare femeie însoţită cu un bărbat trece la adulter cu cel mai mare pericol". 2 Dig. 23,1,7, paragr. 1. 3 i ţ ş ^ i? or agr. î!3 t s? în cum oleum vendîdîssot anulam arrae nomine acceperit, rieque eum reddat, dominum institoria teneri. „După un comerciant vânzând ulei a primit un inel ca arvună şi nu-1 dă înapoi, ^ stăpânul procede conform legii de comerţ". 4 Plin. nih. 33, 28 : ad sponsiones etiamnum anulo exsiliente. „Sărind şi acufha la logodne un inel". Isidor. or. 19, 32, 4: Feminae non usae anulis nisi quos virgini şponsus mi^ serat. „Unei femei, care n-a întrebuinţat inele, afară de cele ce i-a trimis ei, ca fată, logodnicul". 5 Plin. n.h. 33, 12: Etiam nune sponsae muneris viee ferreus aniilus mittitur isque sine gemma. „încă şi acuma se trimete logodnicei ca prezent un inel de fier şi anume fără pietre scumpe". 6 Tertull. apoi. 6 : Âurum nulla norat praeter uno digito, quem sponsus op-pignerasset, pronubo anulo. „Aurul nu-1 cunoştea nici una, afară decât la un deget pe care l-a zălogit logodnicul cu inelul de nuntă". 7 Terent. Eun. 3, 4, 3 : daţi anuli, locus, tempus, constitutum est, „S-au dat inelele, s-a hotărât locul şi timpul", 8 înv. 6,27. 9 Isidor, de eccles. offic. 2, 20, 8 : Quod in primis anulus a sponso sportsae datur, fit doc nimirum vel propter mutuae fidei signum vel propter id magis, ut codem pignore eorum corda iungantur. Unde et quarto digito anulus idem inseritur. * „Ca se dă logodnicei de către mire mai întâi un inel, aceasta se face negreşit ori ca să fie un semn de credinţă reciprocă sau pentru aceea, ca să se împreune inimile lor prin acelaşi zălog. De aceea, se punea acelaşi inel pe degetul al patrulea, 145 deauna în prezenţa oaspeţilor invitaţi1 şi se sfâ^eă,.ce şi la românii de ăzi, cu o masă 2 în timpul căreia se hotăra locul şi timpul nunţii3, Mireasa primea daruri, atât în ziua încredinţării, cât şi mai pe urmă la nuntă4. La italienii din Roma, adevărata serbare a căsătoriei e încredinţarea (capitoli), care află loc sara şi care se anunţă neamurilor şi amicilor prin cărţi de invitare, frumos tipărite.' In decursul încredinţării se citeşte şi iscăleşte contractul căsăto-rial, iar tânăra păreche primeşte îmbrăţişările neamurilor şi felicitările tuturor celor prezenţi. Toată lumea adunată e foarte fericită. Cu aceeaşi solemnitate se serbează încredinţarea (spozalizio) şi la clasele de jos, precum şi la ţăranii din împrejurimile Romei. Tinerii mă* nâncă, beu şi joacă dimpreună cu amicii lor şi se numesc de acuma înainte, tocmai ca şi la români sposo (mire) şi sposa (mireasă). Ce se atinge de daruri, care aduc la această ocazie şi pare compun miezul festivităţii, toate sunt menite numai pentru mireasă 5. In Genua, semnele de credinţă sunt, ca şi în cele mai multe părţi lâ români, un inel'şi o năframă. Dacă fata le primeşte pe amândouă e un semn că s-a înţeleâ. Inelul, în tot cazul, e de mare însemnătate, decât năframa. El decide, el leagă. în Apeninii ligurici, se cântă un cântec "foarte atrăgător, din al cărui cuprins rezultă că şi aici inelul e în uz la încredinţare 6. In împrejurimile Albei, junele când vizitează fata pe care voieşte s-o ieie de soţie, îi arurieă o năframă. Dacă fata o primeşte, îl voieşte, dacă respinge năframa e un semn că respinge şi inima celui ce i-a dat-o 7. La albanezi este datină ca în caz când părinţii fetei sau neamurile acesteia vor s-o deie după feciorul, pentru care a fost cerută de soţie, să schimbe întreolaltă, ca semn de încredinţare, bani vechi, de aur şi de argint. *, Suet. Oct. 53 : în turba sponsaliorum die vexatus. TertulI, de idololatr. 16. Plin. ep. 1, 9. Senec. de benef, 4, 39, 3. 2 Plin. n.h. 9, 117, Cicero, ad Q. fr. 2, 6. 3 Terent Eun. 3, 4, 3, loc. citat mai sus. 4 Papinian, Dig. 16, 3, 25. 5 Duringsfeld, op. cit., p. 97. 0 Ibidem, p. 100. Cântecul, despre care am amintit sună astfel: . — V’ho mai dovert a st’ora Nanca vi voi dervi. — La porta di voi, bella, Mai piu la rivedr6. — Se vu mi bandonate Mi morirb d-magon. Ma’mpreme il mio onore Tant com’il vostro amore ; Abbib un po’compassion. . — Vi lasş’ la bona şira ; Diman ritomirb. Vi porterb u anello x Tutto dorrato e bello ; Corn quel vi sposerb. » * Ibidem, p. 101, 146 .. V. Dacă, .cţşea‘mi se întâmplă, < fără oareşicare eauze -pfWir-deroase, se întoarce sîşfâtiBiil trimis îndărăpt, atunci încredinţarea se consideră ca desfăcută" Dacă încredinţarea nu s-a desfăcut şi timpul care s-a hotărât pentru ’nimtă se apropie, atunci într-o joi sau duminică sara înainte de cununie se duc trei inşi, din partea mirelui, de regulă, doi bărbaţi şi o muiere, la mireasă şi aici se serbează apoi adevărata încredinţare prin schimbarea de inele de aur şi de argint. Inelele se pun de mai multe ori lângă olaltă, pe o grămăjoară de făină de grâu, rostindu-se, în acelaşi timp, formula : „dulce pâne şi nedespărţiţi“ şi dorindu-se tinerilor încredinţaţi noroc, iar amânduror familiilor imite, durată eternă. După ceremonia încredinţării, urmează o masă la care iau parte trimişii mirelui *. întrebuinţarea inelelor, ca semn de credinţă sau încredinţare e uzitată nu numâi la popoarele de viţă romană şi la albanezi, după cum s-a arătat în şirele de mai sus, ci şi la alte popoare indo-europene, precum lâ grecii noi şi la sârbi1 2. Cu toate acestea însă întrebuinţarea lor, atât la încredinţarea oficioasă sau bisericească cât-şi mai nainte de.aceasta, la cea neoficioasă, când se schimbă numai de unul . dintre bătrânii, care se află de faţă, e de origine curat ronuană 3 şi anume din timpul acela, când arvuna nu era încă destul de mişcătoare 4. Ce se atinge de întrebuinţarea celorlalte obiecte, care asmenea sunt uzitate a se da miresei, din partea mirelui, ca semn de încredinţare, pre-: cum sunt bunăoară monedele, apoi originea acestei datine trebuie căutată într-un timp cu mult mai depărtat decât cel al romanilor, deşi datina* aceasta se află după cumi am văzut mai sus şi la romani Fenicienii, tracii, grecii cei vechi, indienii şi, după cum rezultă din unele locuri ale Sf. Scripturi şi izrailenii aveau datină de a cumpăra fetele, cu care voiau să se căsătorească 5. . * La orice cumpărătură a fost şi este datină, din cele mai depărtate timpuri, de a se da mai întâi un obiect oareşicare ca arvuna şi abia după aceea a întregi suma cu care s-a arvunit obiectul6. 1 Diiringsfeld, op. cit., p. 60. 3 ibidem.p. 56, 67—68, 76. 3 Theologisches Universal—Lexikon zum Handgebrauche filr geistliche und gebildete Nichttheologen. Erster Bând, Elberfeld, 1874. Cuv. Brautring: Der Ge-brauch des Ringes als Zeichen der Verlobung ist von den Rdmern iibermommen. 4 Plin, 33, I, 6 : Consuetudo ad sponsiones etiamnum anulo exiliente tracta ab eo tempore, qUo nondum erat arrha velocior. „Obiceiul inelului la încredinţări se trage din timpul, când Încă arvuna nu era mai mişcătoare". 5 Isid. de Onciul: Manual de arheologie biblică, Cernăuţi, 1884, p. 148. 6 Isid. Orig. 5, 25: Interest in loquendi ' usu inter pignus et arrham. Nam pignus est, quod datur propter rem creditam, que dum redditur, st^tim pignus au-fertur. Arrha vero, quae primum pro re bonae fidei contractu emta ex parte datur, et postea completur. Est enfm arrha complenda, non auferenda ; unde qui habet arrham, non reddet sicut pignus, sed desiderat plenitudinem. „în uzul vorbirii este deosebire între chezăşie (zălog) şi arvună. Căci chezăşie este aceea ce se dă înapoi pentru un lucru încredinţat, care dacă se dă înapoi pe loc se ia şi, zălogul., Arvuna însă este aceea parte de bani, care se dă întâi pentru un luctu şi apoi se îndeplineşte. Arvuna, deci, nu se ia înapoi, ci se îndeplineşte şi acela care are arvuna nu o va da înapoi, ci cere îndeplinire". ........147:.. Ţot aşa se făcea şi atuncea, când se cumpărau fetele cu care aveau 6ă se căsătorească ' lată, deci, de unde se trage datina de a da monede, ca semn de cre- dintă! Romanii se vede că vor fi adoptat datina aceasta, ca multe altele, de la grecii cei vechi, iar noi românii nu rămâne nici o îndoială că am moştenit-o de la romani, străbunii noştri; f i \ 1 Piaut Mii. 41.11 Hune arrbabon®® amoris primum a me aeeipe. „Primeşte de la mine această primă arvună a amorului". xxn Strigările • Timpul cât are să treacă de la încredinţare şi până la cununie, nu e stătorit pr;in nici o lege sau uz oareşicare, apucat din moşi-strămoşi. El atârnă totdeauna de la voinţa şi chibzuinţă tinerilor încredinţaţi, precum şi de la părinţii acestora, dar mai cu seamă de laumprejurări. în Macedonia bunăoară, unde atât fetele-cât şi feciorii se mărită şi se însoară după voia părinţilor şi unde o seamă de părechi sunt foarte de mici logodite, chiar din faşă i, e lucru firesc, ca să treacă un timp mai îndelungat. în provinciile române din Dacia traiană însă, unde se logodesc, de regulă, când sunt maturi nu trece mai ales la poporul de jos mai tnult decât două, până la patru săptămâni2. ' Dacă tinerii încredinţaţi şi părinţii acestora s-au înţeles şi au pus la cale ca, cununia să urmeze cât se poate mai degrabă după încredinţare şi, dacă încredinţarea s-a făcut fără de preot, atunci mirele şi mireasa se duc la preotul local, împărtăşesc acestuia că s-au. Încredinţat atunci şi atunci şi-l roasă totodată, ca să înştiinţeze în biserică, pe poporul adunat, despre încredinţarea ior. Această înştiinţare sau anunţare publică se numeşte în Bucovina, ca un termen poporal, strigări sau vestiri. în Transilvania, pe lângă aceşti doi termeni se mai zice încă şi mărturisiri3, iar în Sălaj şi împrejurul Şomcutei-Mari, simplu strigări4. Terminarea vestirilor se exprimă prin cuv. ieşire ; „atunci şi-âtunci i-au ieşit lui N. vestirile — s-au sfârşit, s-au terminat. Strigările sau vestirile, care sunt menite spre descoperirea piedice-lor, care ar putea să se nască după încredinţare şi ar putea să zădărnicească căsătoria, se strigă, de regulă, în biserică în trei duminici sau sărbători dupăolaltă. Preotul, după sfârşifea serviciului dumnezeiesc, se arată în „uşa raiului" sau „uşa domnească", ori iese lângă tetrapod şi dş aice apoi „strigă vestirile“ sau „mărturiseşte“ poporului adunat, care aşteaptă cu cea mai mare nerăbdare, cu deosebire însă fetele şi muierile, ca să audă de la preot cine cu cine s-a logodit, zicând : „N. fecioftil lui N.N. s-a încredinţat cu N. fiica lui N.N. şi vor să păşească la taina sf. căsătorii. Cine dintre d-voastră ştie vreo piedică oareşcare între dânşii s-o aducă la cunoştinţă maicii noastre biserici !“. ' V 1 Dim. Bolintineanu, jop. cit., p. 94; T. T. Burada, Datinele..., p. 417. 2 In Bucovina şi Moldova vezi „Columna lui Traian“, an. IX, p. 382. 8 Com. de I. Pop Reteganul şi I. Georgescu. 4 Com. de £1. Pop. 149 Tot aşa face preotul şi în duminicile următoare. Dacă poporul cunoaşte oareşicare piedică de căsătorie între cei încredinţaţi. sau unul dintre dânşii a dat altuia mâna, adică dacă sunt prea de aproape înrudiţi etc., atunci, de regulă, în biserică e tăcere generală, iar dacă nimănui nu-i e nici o piedcă cunoscută, atunci mai multe voci din public se aud zicând : „Dumnezeu să le ajute" ! sau „Dumnezeu să le deie noroc şi fericire ! — sau „să aibă parte unul de altul" !1 Dacă încredinţaţii nu sunt din unul şi acelaşi sat, atunci vestirile se strigă în amândouă satele, adică atât în satul mirelui cât şi în cel al miresei. în cazul de pe urmă strigările sună astfel : „N. feciorul (fiica) lui N. N. s-a încredinţat cu N, fiica (feciorul) lui N.N. din satul N.“ etc. în fine, e de înseihnat încă şi aceea că, dacă încredinţaţii nu sunt (Un unul şi acelaşi sat, mirele sau mireasa, după ce li s-au strigat acuip vestirile, trebuie să ducă preotului, care are să-i cunune, „mărturie de vestiri", prin care să adeverească că li s-au - strigat, toate 'vestirile şi că. nu este nici o piedică la mijloc, care i-ar opri de la cununie. Fără de această mărturie de vestiri, cel puţin în Bucovina, nime nu-i cunună. Iscându-se, în urma strigărilor, vreo piedică oareşicare, atunci sau se amână căsătoria, până după delăturarea piedicei respective,,sau se nimiceşte cu totul. Atât amânarea cât şi desfacerea sau nimicirea atârnă de la mărimea piedicii, de la timp, precum şi de la împrejurările în care se află tinerii încredinţaţi. V i In Bucovina, Transilvania $i Ungaria com. de I. Pop Regeanul, I. Georgescu şi El. Pop. Vezi şi G. I. Pitiş, op. cit, p. 108. 150 xxm siBoyy:-r Pregătirea Românii ţărani, după câte ştiu eu şi după cum am arătat în capitolul premergător, nu hotărăsc niciodată un timp anumit, care ar avea să dureze între încredinţare sau logodnă şi întţe cununie, ci ei se orientează, totdeauna, după împrejurări. Asemenea, nu-mi este cunoscut până acuma, ca românii ţărani să încredinţeze pe fiii lor de mici şi, prin urmare, timpul între încredinţare şi cununie să dureze ani întregi. Dacă peţirea, aşezarea şi încredinţarea. unei- fete s-a întâmplat cumi s-ar zice, pe neaşteptate, şi, prin urmare, părinţii miresei n-au avut destul timp să se pregătească pentru toate lucrurile sunt de neapărată trebuinţă fiicei lor, sau dacă alte piedici neprevăzute au intrat la mijloc, atunci timpul dintre încredinţare şi cununie durează mai lung. Dacă însă părinţii miresei sunt pregătiţi de mai nainte, dacă toată zestrea fiicei lor se află în bună rânduială şi nici o piedică neprevăzută nu intră la mijloc, atunci cununia se serbează mai totdeauna la trei sau, când sunt sărbători la mijloc, în care să se poată striga cele trei vestiri, chiar şi la două săptămâni după încredinţare. în cazul dintâi, părinţii miresei îşi dau toată silinţa că în răstimpul dintre încredinţare şi cununie să pregătească toate cele trebuincioase fiicei lor, iar dacă mai provin şi oareşicare piedici, se silesc a le delătura, cât se poate mai degrabă. Asemenea şi mirele caută din răsputeri a delătura toate piedicile, câte cad în partea sa şi a grăbi cu cununia, ca nu cumva mai pe urmă, venind alt fecior, să-i şteargă mireasa de dinaintea ochilor, adică să se încredinţeze şi să se cunune acela cu dânsa. Cazuri de acestea s-au întâmplat de multe ori şi se mai întâmplă _ încă şi acuma la poporul român, mai ales când feciorul din urmă e ceva mai avut şi place atât fetei cât şi părinţilor acesteia mai mult decât logodnicul dintâi. în ceasul al doilea, adică când zestrea miresei e în bună rânduială şi nu se află nici o piedică la mijloc, caută, atât logodnicii pât şi părinţii acestora, a se pregăti cum mai degrabă pentru cele trebuincioase la serbarea unei nunţi. Părinţii dintr-amândouă părţile se îngrijesc adică de mâncări şi băuturi, de plata lăutarilor şi a altor spese, de bucătărie,, dacă au lipsă şi de acestea, de fărinâ şi came proaspătă pentru rândul ospăţului şi altele de asemenea. Mai pe scurt, ei» se îngrijesc de toate aşa, ca în ajunul cununiei să nu lipsească nemică şi nime să n-aibă cuvânt de a se plânge şi a cârti că nunta n-a fost cum ar fi putut şi cum ar fi trebuit să fie. 151 Logodnicii, adică mirele şi nţireasa, încă au destul de lucru în răstimpul acesta. Ei trebuie să-şi aleagă acuma persoanele, care au să funcţioneze în decursul nunţi, adică vătăjeii sau vorniceii şi druştele şi tot :u înţelegerea lor se aleg şi nunii cei mari. Mirele tocmeşte, lăutarii şi cumpără darurile pentru mireasă. Mireasa caută să pregătească cât mai degrabă darurile pentru starosti, pentru nunii cei mari, pentru-cumnaţi şi cumnate. Apoi schimburile pentru mire şi socrii cei mari, părinţii mirelui. Fiecare are câte ceva de lucru, fiecare se găteşte şi se pregăteşte. Insă, dintre toţi, mireasa are cel mai mult de lucru Deci, noi vom lăsa pe părinţi să-şi caute de trebile lor, cum vor putea şi vor cugeta ei că va fi mai bine şi vom urmtări deocamdată numai pe logodnici sau încredinţaţi, vom . descrie, adică, toate cu de-amăruntul ; cuba îşi aleg aceştia vorţiiceii şi druştele, nunii cei mari, ce fel de funcţii au să împlinească fiecare dintre aceşti factori cardinali în decursul nunţii ; curia se numesc darurile trebuincioase şi cum le prepară ei pe acestea ?.„ Vom începe, aşadar, mai întâi cu funcţionarii. if XXIV Funcţionarii Pe lângă funcţionarii bisericeşti care surit preotul şi dascălul sau Cantorul şi care sunt îndătoriţi să funcţioneze la orişice nuntă, mai simt încă şi alţi funcţionari care ocupă în decursul unei nunţi diferite funcţii Deci* noi, în şirele următoare, vom vorbi numai deSpre cei din urmă; Vom începe mai întâi cu NUNII. Pretutindeni, în .Bucovina, Moldova şi în cele mai multe părţi din Muntenia, persoanele, care asistă ca martori cu luminile aprinse la să* t vârşirea unei cununii se numesc cu un cuvânt tehnic poporal nuni; sing. nun ; fem. nună, pl. nune ; dim. nunuţă şi nunişoarâ. Dacă la săvârşirea unei cununii se află două sau şi trei părechi de asistenţi, ceea ce foarte adeseori se întâmplă, mai ales la românii cel mai avuţi, atunci o păre-che dintre aceştia, care e mai. inteligentă şi eu mai mare autoritate se numeşte nuni .mari, iară celelalte părechi nUni mici. Dacă e riumai o singură păreche, apoi şi aceasta se numeşte, de regulă, nuni mari. Fiind' mai multo părechi de nuni, atunci nunii mari au totdeauna întâietate faţă de nunii mici. Nunii mart şi nunii mici, la sing. mut mare şi nun mic, se numesc în suscitatele ţări bărbaţii asistent, iară nune mari şi nune mici, la sing. nună mare şi nuiiă mică, femeile asistente care, în genere, sunt soţiile murilor, de multe ori înşă şi alte femi străine. în unele ţinuturi din Transilvania şi Ungaria, precum şi în unele părfî ale Munteniei se‘ numesc «aceşti asistenţi naşi1 şi cumetri2. " Numirile din.-urină sunt cunOScrite şi ^uzitate şi în Bucovina, dar nu în înţeles de nuni, ci sub. cuv. cumătru, pl. cumetri; fem. cumătră, pl. cumătre, înţeleg bucovinenii numai pe acele persoane bărbaţi şi muieri, care asistă cu luminile aprinse la încreştinarea unui copil, iar naşi sau nânaşi, sing. naş sau nânaş, dim. nânăşuc ; fem. naşă sau nânaşă dim, nânăşucă sunt numiţi asistenţii aceştia astfel, numai de către finii lor, adică de către persoanele botezate sau cunUnate de dânşii. Cu alte cuvinte, nuni se numesc numai cei ce cdriuriâ, iar cuMetli numai cei ce botează. ^ Nuni mari sunt numiţi asistenţii cununiilor de cătră toţi oaspeţii afară de mire şi mireasă, care îi numesc naşi sau nânaşi, numai în decur- ,1 D. .1. Bojincă Anticele romanilor, Budapesta,. 1832, p. 213, 215, notele 1-*$; G. Trăilă, Nunta ţărănească împrejurul Timişoarei, ÎA „Familia*, an. iii» Budapesta, 1867, p. 445. Com. de G. Dem Teodorescu, prot din Bucureştii * G. Trăilă, op. cit., p. 445. 153 sul nunţii. Cum se sfârşeşte însă nunta pierdl^a^lsţâ numire, rămâin-du-le pentru totdeauna numai cea de cumetyi cu care îi intitulează socrii mari şi cea de naşi sau nânaşi cu care îi intitulează tinerii căsătoriţi. Cum că numirea nuni trebuie să fie cea mai veche şi mai corespunzătoare asistenţilor unei cununii decât cumetri se vede încă şi de acolo pentru că toată serbarea, nemijlocit, înainte de cununie şi după cununia a doi tineri se numeşte nuntă, macedorom. numtâ, pl. numţile1, care cuvânt este mai pretutindeni lăţit şi cunoscut, apoi oaspeţii nuntaşi şi nuntălaşi2, petrecerea nuntire şi a se petrece : a nunti, macedorom, a face numtă 3, care toate aceste cuvinte se reduc la o unică rădăcină. Pe când în toată Bucovina, Moldova 4 şi Muntenia5 şi Dobrogea6 asistenţii cununiilor poartă una şi aceeaşi numire de nuni, pe aţunci în Transilvania, Maramureş, Ungaria şi Banat poartă schimbiş, când naşi sau.nânaşi, naş şi nănaş mare, naşă şi nânaşă mare 7i când cumetri ,şi când nuni. Dovada despre aceasta avem mai multe balade poporaţie, precum şi alte scrieri din ţările din urmă. Aşa într-o baladă poporană din ţinutul Sibiului anume „Ion Brad şi soru-sa“ aflăm că asistenţii aceştia se numesc nânaşi. Iată şi textul baladei: — Maică, măiculiţa mea, Să-mi dai mi pe soro-mea. Ţara, lume-am ocolit Ca şi dânsa n-am găsit, Nici în faţă, nici în dos, Nici în port aşa frumos! — După tine-oi da-o eu De mi-i face, puiul meu, Pod de-aramă Peste vamă Pod de-argint, Peste pământ, Scăriciă pân-la soare Să vă fie nănaş mare Şi lunuţa Nănâşiţa, Steluţele, călăraşii, Iar luceferii, diplaşii8. 1 Corn. de M. Iuţă, român din Macedonia. în unele părţi din' Transilvania şi Ungaria se numeşte această serbare ospăţ, pl. ospeţe, iar nuntaşii ospecioi şi ospe-ciori. Cuv. nuntă în părţile respective e privit ca o vorbă scandaloasă (Corn. de I. Pop Reteganul). , 2 D.T. Bojincă, op. cit., p. 214, nota 1 : urezetorii sau strigătorii românilor, ade* seori, se zic nuntălaşi: doară de la Nun-Talasiu. 3 Com. de M. Iuţă. 4 I. Mânza, op. cit., 5 I. C. Fundescu, Basme, oraţii, păcălituri şi ghicitori, ed. II, Bucureşti, 1870. p. 151. . : 6 T.T. Burada, O călătorie în Dobrogea, Iaşi, 1880, p. 212 şi urm. 7 Com. de I. Pop Reteganul : „Pe valea Someşului persoanele care cunună- se numesc nu numai nânaşi ci' şi părinţi sufleteşti". .. . . . . 8 Miron Pompiliu, op. cit., p. 92. Diplaş înseamnă lăutar. 154 X Tot nânaşi se numesc aceştia şi în Ţara Oaşului, după cum ne a-rată o baladă din Satu Măre, din care scoatem următoarele : — Soră, soră Irodie ! Fă-ti colaci, din nonă grâie Şi să ble^m1 la cununie, r * Până-i popa la itros / Şi se roagă lui Cristos ! — Ba, io frate nu m-oi duce, Până tu nu mi-i aduce : Nânaş mare Sântul soare. Nânaşa Şi luna Şi fetele Stelele, Feciorii s V Luceferii2. In altă baladă, intitulată „Nunta" şi culeasă de pe la Dobra, aflăm că maica feciorului care cere pe soră-sa de soţie numeşte pe asistenţi : „cumetri". Iată şi cuvintele baladei numite : * — Mamă, câte tu mi-ai zis. Le-am făcut ca şi în vis. ✓ , Dă-mi acum pe soră mea, Pieptu-mi bate după ea. — Bine ! o vei căpăta Dacă tu îmi vei chema, Luna de cumătră mică Să-mi facă nuntă fără frică. Soarele cumâtru mare Să cunun făr-supărare !3 <* într-o variantă, din Bucovina, a baladelor citate mai sus, pasajul despre care ni-e vorba, sună precum urmează : Soră dragă, sorioară ! îmbracă-te-n rochioară, . Ia-ţi năframa din chilie 1 Fă colaci din nouă grâie Şi haideiri la cununie. V Că tu ce mi-ai poruncit, * v Frumos toate s-au gătit! < Soră-sa Margalina Din gură mi-i cuvânta : — La biserică n-oi pleca, Pân ce tu nu ţi-i chema 1 Blem provincialismul, înseamnă „umblăm, mergemM. 1 2 Irodia, baladă populară culeasă de I.T. Fane, în „Familia", an. X, Budapesta, 1874, p. 29. * At. M. Marienescu, Balade populare, 11, Budapesta, 1859, p. 31. 155 Sfântul soare-Nânaş mare,\ Sfânta lună , Majre nună, Şi steluţe ^ De druşcuţe, Luceferii vătăjei ' * C-aceia-s mai frumuşei Să ne fie drag cu ei 11» in line, numirea de nuni o întâlnim de mai multe ori şi în „colo-căritur sau „vomicitul* uzitat la nunţile din Transilvania2, precum şi îxi alte locuri. ' ■ , In Macedonia, omul care stă lângă ginere cu făclia în mână, în timpul ceremoniei bisericeşti, nu se numeşte naş sau nun, ci fărtat. Femeia care stă lângă mireasă nu se zice naşă sau nună, ci se zice surată. La spatele tinerilor însă stă, în picioare, un om care e zis nun. Dacă nunul are nevastă, aceasta se zice nună şi ea şade lângă nun, la spatele tinerilor. Dacă nunul nu are nevastă, .nici că e nevoie de nună, deoarece lângă mireasă se află surata. Omul ales să fie fărtat este un amic al. ginerelui. Pentru aceea, românii din Macedonia zic fărtat unui om, care n-a fost până atunci fărtat la nunta lor, dar care este amicul lor, care călătoreşte cu dânşii, care lhcrează cu dânşii etc. \ Nun se numeşte în Macedonia şi omul care botează un copil, iar nu se zice naş. Când copilul e botezat de o muiere, aceasta se numeşte nună, iar nu naşă 3. Şi acuma», după ce am văzut cum se numesc asistenţii de, la cununie în -toqte ţările locuite de români, urmează să arătăm şi aceea : când şi cine-i alege pe dânşii şi ce fel de funcţii îndeplinesc ei în decursul nunţii ? în Bucovina, nunii se aleg, în genere, dintre neamurile sau cunoscuţii mai de aproape ai socrilor mari cu vreo săptămână sau şi mai bine înainte de cununie şi mai totdeauna cu înţelegerea şi învoirea tinerilor încredinţaţi, adică a mirelui şi a miresei. în unele părţi din Transilvania însă se alege, de regulă, acel bărbat de nun, Care a ţinut pe mire la botez. Şi numai unde lipseşte acesta mirii îşi caută pe alţii înşi de nuni 4. Afară de aceasta mai e încă şi aceea de observat că nunii, dar maieu seamă nuna trebuie să fie, ca şi la vechii romani, o femeie întâia oară măritată s nicidecum însă şi nicicând o fată mare. Asemenea, se catuă ca 1 S. FI. Marian, Poezii populare române, t, 1. Balade, Cernăuţi, 1873, p. 155. 2 Petru Băncilă, Colindele Crăciunului şi ale Paştilor, etc., la căre s-au adău-' gat Colăcăritul şi Vor ni cituj uzitat la nunţi, Sibiu, 1875, p. 59—73. 3 Vangeliu Petrescu (Cruşoveanu), op. cit., p. 155. * Com. de I. Georgescu, învăţ. în Scoreiu. 5 Festus, p. 242 p. Prenubae ad hibentur nuptis, quae semel nupserunt, ut ma-trimonii perpetuitatem suspicantes. De nune se iau la mirese acele care s-au măritat o dată, ca şi când ar fi de început bun pentru perpetuitatea căsătoriei. Festi ep. p. 244 3. Serv. ad. Aen. 4, 166. Varo pronubam dicit, quae ante nupse-rit quaeque uni tantum nupta est, ideoque auspices deliguntur ad nuptias. „Varo numeşte nună pe aceea care s-a măritat mai înainte şi este măritată numai după unul şi de aceea se aleg ele la nunţi ca un fel de mijlocitoare". i56 1 St nuna care. cunună să nu fie însărcinată, căci, fiind însărcinat^, se cred că nu trăi copiii noilor căsătoriţi *. Nunul mare, afară de aceea că asistă cu lumina aprinsă la cununie, exercită o guvernare absolută în tot decursul nunţii. El dispune, în cele mai multe părţi, de timpul cununiei şi ţinerea prânzului, apoi de strigarea cinstelor şi jucarea miresei, unde sunt acestea uzitate, precum şi de multe altele. Toţi sunt supuşii lui. El ţine ordinea, ca să nu degenereze nunta în scandal. El prestă în unele părţi sovonul (hohotul); sol-veşte de jumătate pe lăutari şi alte daruri miresei 2 şi unora din membrii activi ai nunţii. In Macedonia, nunul e asemenea persoana cea mai însemnată de la nuntă. De aice vine apoi că un om, care se prea făleşte, se numeşte, în batjocură, nun3. . Nuna mare, afară de aceea că asistă alăturea cu soţul său, cu nunul, la. cununie şi stă totdeauna cu acesta la masă, mai are încă şi următoarele îndătoriri de împlinit. Ea are jde pregătit luminele de cununie care, în genere, la românii ţărani se fac din ceară curată. Ea duce, în cele mai multe părţi, pe mireasă de la părinţii săi acasă la mire. Ea aşterne patul nupţial al tinerilor căsătoriţi şi-i petrece la odihnă. Nuna piaptănă a doua zi de cununie pe mireasă şi-i pune cârpa în cap şi tot ea exersează, după cum ne vom încredinţa mai pe urmă, o guvernare absolută la serbarea „uncropului". Afară de cele înşirate până aicea mai au nunii cei mari încă şi multe alte îndătoriri şi lucruri de împlinit, însă despre acelea se va vorbi, mai pe larg, la locul său. VORNICEIl. In toate ţările locuite de români este datină ca atât mirele cât şi mireasa să-şi aleagă, înainte de cununie, câte doi sau mai mulţi feciori, care în decursul nunţii sunt îndătoriţi să împlinească mai multe funcţii. . # Feciorii aceştia, după câte ştiu eu până acuma şi după cât ne putem convinge şi1 din unele descrieri şi notiţe din mai. multe părţi privitoare la nunţile ţărăneşti, şe numesc, în M'oldova şi Muntenia, cu un| cuvânt poporal vomicei, sing. vomicel; în Bucovina, în unele ţinuturi: vomieei, iar în altele vătafi, vătâjei şi vetejei, sing. vătav, vătăjel şi ve-tejel; în Transilvania şi anume pe Someş şi în ţinutul Braşovului*: chemători \ în alte locuri însă: fraţi-de-mire şi de mireasă, sing. frate-de-mţre. Pe Tâmave: vifeli; în Ţara Haţegului: giaveri sau ghiaveri, sing/ giaver şi ghiaver; în jurul Năsăudului: fedori-de-împărat sau ca şi în unele părţi ale Ungariei, simplu feciori; în Munţii Apuseni ai Transilvaniei : diaveri, sing. diaver, vornic 5, pL vornici şi vifeli ; poate că de la magh. vofiu; în jurul Sătmarului: velfii, sing. velfiu; în ţinutul Timişoarei : diver şi dever6 ; în Sălaj şi Chioar: vătavi şi fraţi-de-mireasă (de mire nu-s)7. * G. S. Iopeanu, op. cit, p. 32, 2 G. Trăira, op. cit., p. 44Ş. * Com. de M. Iuţă. 4 Com. de I. Pop Reteganul, vezi şi „Revista nouă", an. I, p. 108. 5 Com. de I. Pop Reteganul; vezi şi Trandafiri şi Viorele..., p. 197. 6 G. Trăilă, op. cit., p. 445. ; , 1 Com. de EL Pop. Dintre toate numirile câte s-au înşirat pŞ^ a^ c^ mairâspân-dite şi mai uzitate se par a fi vomicelul, pe ca^|[ Ş&tâinim, afară de Macedonia, în toate celelalte ţări locuite de rom^ii, ;’apoi chemătorul, care e uzitat în Transilvania, Ungaria şi Bucovinei, vătăjelul, care e pre-z tutindeni cunoscut în Bucovina şi în Sălaj şi pe urmă feciorii-de-împă-rat sau simplu feciorii. Cum că numirile chemători şi feciori trebuie să fie foarte răspândite, mai ales la românii din Transilvania, ne putem încredinţa din versurile reproduse mai sus dintr-o baladă din Satu Mare, intitulată „Zro-diaa apoi şi din cele următoare, pe care le scoatem din altă baladă populară din Transilvania, intitulată „Gruia lui Novac“ ; ' Pe tine te-oi însura Pe vineri dimineaţa. Ţi-oi da fune, nevasta, Cunună-ţi va fi furca, Inima goronului Din faţa pământului. - * Chemătorii îţi vor fi corpii, ~ Nânaşele Vrăbiile, Nănaşii ’ Piţigoii Şi soacrele Cioarele !... *. Vomiceii sau vătăjeii, la românii din Bucovina, se aleg totdeauna dintre neamuriie cele mai de aproape ale încredinţaţilor şi anume: mirele îşi alege pe un frate al său mai mic şi. pe un văr, iar dacă nu are fraţi şi veri, apoi pe alţi doi feciori străini, cu care a trăit el mai bine în tot decursul holteiei sale, pe doi din cei mai buni prieteni ai săi. Ca şi mirele, aşa şi mireasa încă îşi alege de vomicei pe un frate şi văr, iară în lipsa acestora pe alţi doi feciori, care îi sunt ei mai plăcuţi şi care, în tot decursul fetiei sale, s-au purtat cu dânsa foarte omeneşte şi prieteneşte. . Lucrul principal al vomiceilor este de a pofti sau o chema pe oaspeţi la nuntă, de a conduce jocurile, atât la mire cât şi la mireasă, ^de a primi şi a cinsti pe oaspeţi şi de a petrece pe tinerii încredinţaţi la cununie şi după cununie îndărăpt spre casă. In ajunul cununiei, adică sâmbătă după amiază, dacă cununia se serbează duminica, sau miercuri după amiază, dacă cununia se serbează joi, se adună vornieeii mirelui, acasă la mire, iară ai miresei, acasă la mireasă. După ce s-au adunat, care unde a fost menit ca să se adune, căpătă fiecare, atât de la mire cât şi de la mireasă, câte o ploscă plină de vin sau rachiu şi câte o năframă pe care o leagă cu cordele roşii, galbene şi albastre sau şi cu tort de lână, de aceeaşi coloare, în partea superi- * I. Pop Retegaiţul, Trandafiri şi Viorele..., p. 66. ' 158 oară a unui băţ de alun *, apoi şi câte o floare frumoasă de târg, pe care vorniceii O prind la cj|şina,î:de unde n-o mai leapădă până după nuntă. In satele româftteşti de pe lângă ţărmurii Prutului din Bucoyina, unde unul dintre cei doi vomicei se numeşte vătăjel sau vetejel şi vornicul nunţii, iar celălalt drujb 2 (de la mrus. druzko, magh. drusba) poartă cel dintâi în funcţiunile sale un băţ alb cu năframă şi un. pahar în brâu sau în mână, iar celălalt un colac atârnat de o năframă întoarsă pe după mână şi o ploscă cu băutură rachiu)3. .'După ce a căpătat fiecare vomicei obiectele amintite se pornesc tuspatru vorniceii prin sat şi încep a pofti pe săteni 4 la „danţ“ sau „vedre" şi anume vorniceii mirelui poftesc în această ăarfi numai lai mire, iară ai miresei numai la mireasă. Asemenea şi a doua zi la cunuine poftesc vorniceii miresei pe oaspeţi numai la mireasă. Vorniceii miresei, care se cunosc îndată dintre, ai mirelui pe năfră-mile de la beţe şi florile de la cuşmă, fiind acestea cu mult mai frumoase decât cele ale voiniceilor mirelui, funcţionează, de regulă, numai până seara după cununie. Ai mirelui însă până după „masă-marea când se înlocuiesc apoi prin „vătăjiţe“. între vorniceii ambelor părţi există o diferenţă de demnitate şi anume, vorniceii mirelui au mai totdeauna întâietate înaintea vomicei-' lor miresei. Mai departe e de însemnat încă şi aceea, că unul dintre vorniceii mirelui, care e mai isteţ şi mai dibaci, se numeşte, spre deosebire de ceilalţi, vornicel-primare. Acesta, deosebit că e mai totdeauna înaintea celorlalţi yornicei, are privilegiu şi împuternicire de la mire şi de la nunul cel mare, de a răpi mireasa, după cununie, din mijlocul tineretului cC joacă şi a o duce mirelui, de a înhobota mireasa, de a conduce danţul când scot pe mireasă din casa părintească, ca s-o ducă la casa bărbatului său şi de a porunci „cărăuşilor“ şi „călăraşilora, ca sa se pregătească de drum şi să stea gata de pornire pe când se va scula împăratul şi împărăteasa de la masă şi vor ieşi cu danţul afară. ' Ce se atinge însă de aranjarea şi conducerea jocului la mireasă, înainte de răpirea acesteia, trebuie să spunem că aice numai vorniceii miresei au a dişpuhe, ei conduc jocurile, după cum le place lor, neavând vorniceii mirelui mai întru riemică a se amesteca şi tot ei caută ca întreg tineretul să se petreacă cât se poate de bine şi meii ales fetele. ’ 1 în cele mâi multe părţi, beţele vomiceilor sunt făcute din lemn de alun vşrde pentru că alunul, după credinţa generală a românilor, are o putere miraculoasă- El se împestriţează prin luarea în formă de spirală a unei. părţi de coajă astfel ca. să se formeze două dungi pe dânsele: una albă şi alta cum e coloarea alunului din care s-au făcut. ‘ 2 O chiuitură din Boian corn. de, V.-Tutureanu pe care o chiuie sfascete vâtă-jeilor în decursul nunţii şi în care figurează numirea aceasta sună : Frunză verde rogojel Vbmicul nit frumuşel Frunză verde bob şi linte Drujbul nostru îi cuminte. /■. ; 3 Corn. de V. Turtureanu şi M. Dimitrovici, stud. gimn. 4 E de însemnat că în satele amestecate, unde se află şi alte naţii afară de români nicicând străinii şi cu deosebire cei de altă religie nu sunt invitaţi la nuntă, ci numai românii. ' 159 'Afară de aceasta, atât vorniceii mirelui cât şi ai miresei, sunt în-dătoriţi de a nu trece pe nime cu vederea, ^ci a cinsti p£ toţi oaspeţii adunaţi, care stau şi privesc la tineretul ce joacă. Astfel în Bucovina. în Transilvania/ şi anume în Şcheiu, ginerele îşi punea mai demult chemători dintre neamuri ori din prieteni. Dacă mireasa aveia vreun neam, îi spunea să-l pună şi pe acela, din parte-i, şi atunci ginerele nu punea decât unul.1 în alte părţi ale Transilvaniei, precum’ pe'Valea Someşului Mare şi pe la Beteag, chemătorii simt doi, până la patru inşi la mire şi toţi îs îmbrăcaţi sărbătoreşte, toţi poartă bâte, băticuţe cu petele în mâna dreaptă, iar unul dintre dânşii şi anume cel mai sfătos poartă în mâna stângă sau legat la brâu cu o năframă încă şi un colac mare de grâu împodobit cu năfrămi şi petele. în Munţii Apuseni în loc de colac au chemătorii, unul o ploscă cu vin, altul o ploscă cu vinars. în jurul Năsău-dului au colaci mai mici, legaţi cu o curea lângă şerpar. In valea Jiului poartă numai o ploscă cu vinars 2. în Sălaj există deosebire între vătavi sau vătăjei şi între fraţii-de-mireasă. Sub vătăjei se înţeleg doi feciori care sunt aleşi de către mire şi trimişi de acesta, ca să invite tineretul la nuntă. Ei poartă, ca şi vătă-jeii din Bucovina, beţe frumoase de care sunt legate năfrămi cu petele. Iar sub fraţii-de-mireasă se înţeleg acei feciori care sunt destinaţi, ca să petreacă mireasa de la casa părinţilor acesteia, la casa mirelui 3 şi care, corespund paranimfilor Ia romani4 *. , , Despre giaver, ghiaver, diaver, diver şi dever, care numire e îm-prumutatăde la sârbi, vechiul sârb. gebep B, G. Trăilă scrie următoarele. „După aceea, adică după nunii'cei mari, vine conducătorul mi-resii, care împrejurul Timişoarei se numeşte „diver". Pe acesta îl alege mirele. El are dătorinţa a invita de la naş (nun) până la cel mai de pe urmă oaspe, atât al mirelui cât.şi al miresei, cu o zi mai nainte de cununie. El, în ziua de cununie, disdimineaţă trebuie să se afle la casa miresei pe care o numeşte „soră" şi ea- îl numeşte „frate". El o conduce la biserică şi acasă. El şade sub decursul nunţii cu mireasa în uşa cuinei şi pe cej întrânzi, de la naş şi până la cel din urmă oaspe, numai pe lângă solvirea galbenului — un cruceriu sau, după voie, mai mulţi — apcp la mintă nu e vorbă de alţi bani, numai de galbeni pentru care diverul le închină cu rachie, iar mireasa îi sărută de-a rândul. La demâodarea naşului el trebuie să se prezinte cu mireasa în chilia nunţii. El o conduce la jocul miresei, la casa mirelui şi, în urmă, la culcat, perdând-o mirelui. Diverul se cunoaşte pe un ştergar mire care i-1 pune pune mireasa pe umăr şi î-1 leagă subsuoară cu cordele roşii în formă precum coloneii au la săbii şi pe plosca cea cu cunună de mireasă înfrumuseţată, care o ţine în mână" 6. } 1 „Revista Nouă", an. I, p. 108. 2 Com. de î. Pop Reteganul. 3 Com. de El. Pop. 4 Fost. p. 245 : Pătrimi et matrimi pueri tres, nubentem'deducunt, unus qui tăcem prefert et spina alba, duo tjui tenent iubentem. ( „Trei băieţi care au tată şi mamă conduc mireasa, unul care duce înainte o făclie de spin alb (ciritel), doi care ţin mireasa". ® Vezi „Illuitrierte Welt“, Iahrg. XXXIII, p. 555. 6 G. Trăilă, op. cit» 160 .. ... • . t - • • • < Numirea dipet, după cât ştiu eu, nu e nicidecum cunoscută ro^nâ-nilor din Bucovina,. Moldova şi Muntenia,-dar, după^descrietea :^e maitsus, ea corespunde numirii' de.>;vpmicel primare" pentru că ceea ce e! dator să facă diverul la românii din Transilvania şi Ungaria, mai tot aceea face şi vornioaîul pnmare la românii^ din Bucovina şi Moldova, după cum se va vedea în decursul descrierii datinelor din partea â Il-a a studiului acestuia. ,, Tgtuşi există oareşicare deosebire între funcţiile . diverului şi ale voinicelului primare şi mai ales între aceea că, în Bucovina, nicicând nu duce vomicelul pe mireasă la culcat, ci. toţdeauna nuna cea mare. Mai departe, după cum s-a arătat mai sus şi după cum scrie şi Bojîncă, pe când în Bucovina petrece nuna cea măre pe’.mireasă lă câsa mirelui, atunci în-Transilvania şi Ungaria duce diverul sau deverul pe mireasă de mână sau o poVătuieşţe mergând înaintea ei, ia casa bărbatului ^ .Datina din urmă, se pare că românii şi mai ales* cei din Ungaria au adoptat-o de la sârbi 2, de lâ care au împrumutat şihumirea diver. Afară de' aceste deosebiri esenţiale între funcţiile diverului şi ale, vomicelului primare mai' există şi altele, dar despre aeeîea se va scrie mai pe larg la locul său. în fine, trebuie şă mai amintim încă şi aceea că voiniceii sau chemătorii provin mai la toate popoarele ^ndoreuropene. COLĂCEllIUL,? Precum nu se face nici o nuntă ţărănească la care să. nu seurosţească jdifei^-oraţiir^.aşa-aumâstă miei ims«^4©atit"derf^ mâni în ca^e Şâ nu^se afle mai mulţi sau cel puţin urt singur, orator sau utăioriu, care să nu ştie mai multe oraţii sau urări şi să nu le ureze la o ocazie ca aceasta, a nunţilor. Fiind însă că nunţile ^ţărăneşti ţin • mai multe zile şi fiindcă în de- • cursul acestora se dau mai multe mese, unde voia cea bună şi veselia ' depărtează totdeauna- orişice nevoi, şi griji, orice scârbe, neplăceri şi * neajunsuri, de aceea e phiar peste putinţă'ca românii să n-aibă uh om ales, un orator dibaci care, cu oraţiile şi cd glumeîp sale, - sa tieie întregii serbări un avânt înveselitor ^ un aer, mai îmbucurător decât - ia alt J^etreceri "ordinare, , Drept aceea, românii ţărani, ca unii ce au rămas cremncipşi dâti-nelor şi credinţelor străbune, ca imii ce prin sute de ani le-au păstrat cu scumpătate, ca pe cea mai strălucită şi preţioasă comoară moştenită de la strămoşii lor, orişicând serbează o nuntă, trebuie vsă aibă şi un orator, care să le. ţosteascâ oraţiile îndătinate dhr bum străbuni şi să-i înveselească eu cântecele sale cel© adeseori, foarte hazlii şi storcătoare, de râs. ' Acest orâtor' poporal, âcest bărbat pretutindeni căutat şi foarte * D. i. Bojjndă, ap. cit., p, 200, nota 1. - ' 2 Dtiringsfeld, op, dU, p, 65, „Peueful, (Bjever-ul) e păzitorul specia! al miresei, pe' care o ia în seamă de la fratele său, şi o. predă nunului. El C petrece podium şt-i ţine, calul in casa miţ-elui, atât 'înainte de cununie cât şi după cunudie. o păzeşte până ce se predă bărbatului său “. V ■ XI —. Nunta ia români 181 pl^u| .tjătt^6irâ,N(2ŞL^iă Mfijgfib pe Sirie âd dăde fiii t âl $âtulUi“ şi zidi căi' ■ . • \ ţ >'. ;/- Mic de ştât / Şi.bUfe de sfat, , « Mic de statei )\ ^ Şi bun de gură sş. nfiineşie în jinele ^ărţi ale Bucovinei colceriu c0laceriu% în iltele tiilâ ţ($0 ; îţi .^diădvk şi Muntenia ţdHcăiiu, Şi cdict^iu l, iii vechihiie vtâtob şi fcfime2, iar îh Transilvania cdlSdd^fii şi CbMtaHil*. X r. * Pn Melchisedee* IAtemiură, rclţpioosă; populară, In ^ţ?onvort)iri liter rare**, ari . XiV, iaşi, 1880, p. 295 nota i .; ■ 13em< vorbi în munele nunului 4 *."...................... ... Numirea tarisfat vine de la sârbescul „stari-svata, sfetnic bătrân,: cel mai însemnat nuntaş, ca şi la românii din' ţinutul Timişoarei, e asistentul nunului6. N c STEGARţI. între funcţionarii ,de genul bărbătesc ai unei nunţi mai: sunt de a înşira încă şi purtătorii de flamure sau steaguri,' care în Transilvania se numesc stegari, iar înprejurul Timişoarei stegişi. Fiindcă, după cât ştiu eu, până acuma, numai la românii din Transil-; vania şi Ungaria este datină în ajunul cununiei sau şi cu vreo câteva zile mai nainte de aceasta de a se face un fel de flamure sau steaguri şi â le împlânta pe casa nunului marej iar în Bucovina neexistând această datină, , voi să mă servesc de descrierea stegişilor, care poartă aceste steaguri,1 de ceea ,ce ne spun despre dânşii, I. Pop Refegahul şi G. Trăilă': „Stegarul — zice I. Pop Reteganul —• trebuie să umble cu steagul îri tot decursul nunţii, în car, pe jos, pe unde numai are.de condus nuntael e totdeauna în frunte. Stegarul trebuie să fie cel mai bun jucători“. • - în Transilvania e numai un singur stegar şi -acela e soţul colăca-riului de la mire. 1 Com. de I. Pop Reteganul. • 2 Cdm. de 1 Georgescu. 8 Com. (de El. Pop. 4 G. Trăilă, op. cit. 6 Duringsfeld, op. cit., p. 65 şi urm. “■-T- '.......... ' :................-X-«4 Despre, stegarii din 'Ungaria G. Trăilă scrie următoarele: „Aceştiâ' sunt de- multe ori câte trei, a cumătrului. mare, a mirelui şi a miresei, de rând însă unul trebuie să fie, şi acesta a naşului,-care îşi face o flamură de catrinţe roşii cusute de ţărănci ori de mărămi frumoase de cătun, eu cordele. pendente de mătase, cu ghirlandă de. fiori,; cu zergalaie în v^rf, înfrumuseţat. Acesta până în ziuă-pune flamura pe casa naşului ori pe a cumătrului şi are dătorinţa a ureza la conducturile nuntei".1 ’ Din cuvintele de pe urmă ale lui G. Trăilă deducem că stegarii sau stegişii la românii din Transilvania şi Ungaria întru ceea ce priveşte ,o ureza, adică a ura, ocupă postul colceriului la românii din Bucovina. LĂUTARII. Nunta e un act de bucurie -şi. veselie. .Prin. urmare, nu există nici o nuntă românească cel puţin în Bucovina, la care să. nu fie şi lăutari2. Excepţie de la regula generală Se face doar numai atunci, când unul dintre tinerii ce se Căsătoresc e în doliu, sau când unul dintre dânşii a mai fost odată, căsătorit şi, prin urmare, nu vor să mai facă multă sfară în ţară / aceştia fac nuntă tăcută, adică fără lăutari. De altmintrelea, fie fidenţaţii cât de sărmani, trebuie să aibă ffyăcar câte o păreche de lăutari. Cel ce face nuntă fără lăutari nu. e bine prvit de consătenii săi, din contră, e ţinut de un om zgârcit, cărpănos şi morocănos, care nu voieşte ca şi alţii să aibă parte de bucuria şi veselia lui. Despre astfel de oameni se şi zice apoi că nu fdc nuntă ci praznic. Cum că lăutarii sunt uzitaţi nu numai la românii din Bucovina*, d pretutindeni, la toţi românii. nepaitem încredinţa, afară de experjer.ţa.de toate zilele, încă şi »dintr-o mulţime de balade, precum şi alte cântece poporane3, apoi şi din următoarele proverbe, care sunt foarte răspândite; „ Cu. lăutari şi cu masă. Aduci; pe dracu în casă. Sau: Cu lăuta şi cu toaba. , Adusei în casă gloaba *. In Bucovina e datină ca atât părinţii miresei cât şi mirele să tocmească câte una sau, mai multe părechi de lăutari. A Lăutarii tpemiţi de părinţii miresei câţită numai la mireasă şi ^nume. de sâmbătă Sara, când se porneşte nunta, ‘şi până duminică sara, când pleacă mireasa de la părinţii săi la casâ mirelui. Ai mirelui însă cântă * ,î\. " ***< 1 G. Trăilă, qp. cit. \ 2 Lăutarii se mai numesc altmintrelea în Bucovina şi scripcari de la scripcă violină ; apoi ziedri (în ţinutul Dornei) ; în Transilvania ceterăşi de la ceterâ, zică-laşişi zicâîâi, de la „a zice", „a cânta". 3 T. T* Burada, O călătorie în Dobrogea, p. 178. Pe Stăncuţa mi-o lua Lăutari el îşi tocmea ‘ V Mare nurlia că făcea Fericit cu ea trăia. ^ i f VA). Pann, op. cit., t. II, p. 111. 1«5... -- -...........i...'.~......... V de sâmbătă şara şi până ce se sfârşeşte uncropul şi rid numai lă mire, cj |i lâ mireăsâ. Lăutarii ihireiui trebuie şă-l petreacă pe mire atât atunci cânţi âceŞtă se duce după- mireasă cât Şi atunci când duce .mireasa aeăsă şi şl cânte tot timpul bât Stă mirele lâ părinţii miresei. Plata lăutarilor ..Care,, de regulă, ia poporul de jos, sunt oaineni simpH şi inai ales ţigăni, atârnă totdeauna de lâ îtnprejurările materiale ale ţinerilor ce se câşătdrbsb saii inai bine zis ale părinţilor acestora. Unii căpiţă mai mult, alţii mai puţin, după cum se pot învoi. Afară de tpcnmaîd niai capătă de la socri mări încă şi câte o pereche de colizci şi un Şip de rachju pe deasupra, iar de la mireasă câte o năframă pe care o leagă de gâtul violinei. •* ' . . / In decursul nunţii, conform datinei, capătă de la nuntaşi câte un paeşiş şi mai ales când îşi împlinesc cum se cuvine' dătorinţa. Iar feciorii, drfept muiţămitâ pentru că le câiţjsă cum se cade, pe lângă aceea că şi ei ie dau câte un bacşiş, le mai strigă |n joc încă şi următoarea chiuitură: U ! săracul dumnialui Bine zice orişicjii I U ! săraeul bine mere, . Pare că e uns eu miere. ) Şi eu miere de-ar ii oris, , ĂŞa bin-T nu ş-ar fi dus 5* . DRUŞTELE. Până. aici am înşipft, afâră de irană, pumai pe funcţionarii -do-p^^ băxbâtOAŞbă, arătând pf sc.urt ce fel de funcţie îndeosebi Ocupă fiecare dintre dânşii In decârsul uunţii. , . J Urmează acuma ca să înşirăm şi pe funcţionarele de la nunţi şi şă arătăm ce fel de funcţii sunt îndătorite a le îndeplini şi acestea. Funcţionarele nunţilor ţărăneşti afară de nună (naşă) despre care am vorbit deja, sunt următoarele : druştele, vătăjiţele şi bucătăriţele. Dintre aceste trei specii de funcţionare druştele, sing. druşcq. dim. -druşcuţă (vsl. druzika), care trebuie totdeauna să fie fete, ocupă locul cel dintâi. Prin urmare, noi ne voiţi opri mai îiîtâi la acestea şi apoi vom tţrece la celelalte. • La fiecare nuntă, mai ales din Bucovina. trebuie să,fie cel puţin patru druşte şi anume două ia mire şi- două la mireasă. Cai şi yprniceii, aşa şi ^ruştele se aleg, de regulă, dintre neamurile cele mai de aproape ale încredinţaţilor şi anume surori sau vere cu mirele şi mireasa şi numai atunci când. încredinţaţii n-au surori şi vere aleg.câte alte două fete, cu care au trăit ei mai. bine înainte de a se căsători. Atât mirele cât şi mireasa îşi aleg singuri druştele CU vreo câteva ale sau săptămâni înainte de cununie. Druştele mirelui, care se adună totdeauna la mire, sunt îiţdătorite de a coase năfrămile ce se leagă la beţele vorniceilor mirelui înainte de ce se pornesc aceştia să poftească pe oaspeţi, la nuiită ; apoi de a sta după masă, una do-a dreptul şi alta de-a stânga mirelui, când joi sau v v , * Din colecţia mea inedită. ^ ,N’ V • ....- ... ................... . .... ‘ . * • • luu ■ ... / ' . ; \ • . . . sâmbătă seara i se aduc acestuia şi se închină schimburile, ce i â-aţt trimis de mireasă. Mai departe trebuie ele să ia pe mire în mijlocul ..lor, când ies, după cununie cu danţul din ograda bisericii şi\când, după cai*» căt%, intră mirele cu danţul în casa părinţilor miresei. - Pe lângă ăeSstea mai au druştele mirelui de-fi ajută şi la Bite. lucruri. / *. Druştele miresei âu cu mult mai mult de^lncru, ,de#t cele ale mirelui. Acestea supt îndătorite, în răstimpul dintre ..încredinţare şi cununie* a coase, după cum vom vedea în, locul său, nu nmpai năfrânuie pentru vomicei, ci şi cele pentru cărăuşi şi lăutari, apoi a coase şi a pregăti şi alte daruri ce din moşi strămoşi sunt uzitate de a se împărţi în decursul nunţii aţâţ între neamurile mai de aproape ale mirelui, eât şi între alţi • oaspeţi,' . Mai departe şi aceste druşte'stau. joi sau sâmbătă *¥!&> după ţhaşă. Unde de-a dreapta şi alta de-a stâng» miresei, când i se aduc acesteia şi i şe închină darurile ce I le trimite bureţe. înainte de a se porni mireasa la cununie* drqşţeţe şălş b ele o-piaptănă, o impieteze, ele îi pun cununa pe 6âp şi ţoi ele îi hohotul pe spate. . , / V- v-: ' . . . După cununie, cândjese mireasa ctţ djhftHtllp! b^^ bî#^cii, drpş-ţele sşle dinaintea celorlalte femei şi âsculţă'Sf. Liturghie. 1V?. După cununie,' când iese mireâăâ Cu dahţpi dih ograda bisericii, diUŞ-ţe|e trehăie s-Q însoţească ţinând-o una de mâna^dreaptă şi mâna stângă; înainte de a înhobota mireasa, când are aceaşta şă şe pofheâşet7 de; lâ casa părintească şi să şe ducă la casa bărbatului său, druŞteîe miresei; se urcă pe laiţă, la spatele acesteia, şt nu lasă pe voirnieei s-o înhobote, pşnă ce nu capătă un dar. , Mai pe şpurt, druştele miresei joacă un rol foarte mare în decursul unei nunţi ţărăneşti. Precum nici o nuntă mai aleasă şi.mai Rompoasă nu se poate face to Bucovina fără de vorrţ,icei, aşa nu şe poate ea face nici fără de druşte. Funcţiile druştelor, atât ale mirelui cât şi ale miresei, dimeâzâ numai până ce nuntaşii ies cu mireasa de la părinţii acesteia şi se duc cu dânsa . la casa mirelui. De acolo înainte ele nu mai au nimic de lucru. îmbrăcămintea'şi gătirea druşjtelor e, de regală, aceeaşi ca şi în alte sărbători şi duminici, când se duc fetele la joc ; se gătesc adică totdeaunh cu’capul gol, în care îşi pun diferite flori, se îmbracă în cămeşi cu altiţe, şe încing- cu cele mai frumoase catrinţe, se îmbracă în cojoace sau piep-tai-e şi se îhcalţă.în papuci sau ciubote. Mai pe scurt, s£ gătesc astfel, după hum b şi datina fetelor de a se găti în duminici şi sărbători în saţul dih care diuştele fac parte. Datină însă este pretutindeni -ca druştele să fie câţ se poate mâi frumos îmbrăcate şi gătite, ca să nu facă ruşine tinerilor, ce se căsătoresc. Asemenea, caută tinerii încredinţaţi, ca să aleagă de druşte, -totdeauna, pe fetele, cele mai isteţe şi care şe pricep mai bine la cusut. Afară de cele înşurate până aicea trebuie să mai amintim încă şi aceea că druşca, ce stă totdeauna în mâna dreaptă a miresei, se nhmeşte druşcă primare, iară ceea ce stă de-a, stânga miresei'se numetşe druşcă mică.1 i& i&.................”’v.................... i \ Druştele, în cele mai multe părţi ale Transilvaniei, se numesc siirori-de-mire şi de mireasă ; apoi druşte i, ca şi în Bucovina ; pe Ţâmave : âţavere sau gyavere ; în Munţii Apuseni: uifeliţe 2, iar în alte părţi nune, singlnttnă3. * In Sălaj se numesc numai acelea fete nune sau fete-de~nune, care merg cu mime după mireasă, iar fetele, care le cheamă mireasă) se numesc fete-după-masă4. / Druştele provin, ca şi vomiceii, la toate popoarele indo-europene. Ele reprezinţi* fk noi pe virginele (Virgines) romane, care ca şi la români, se alegeau dintre neamurile sau amicele miresei5. • VĂTĂJ1ŢELE, numite în unele locuri şi vorniciţe sau neveste tinere, iară în districtul Năsăudului şi pe lâ Sân-Giorgiu, în Transilvania, chemătoare, simt două sau şi măi multe neveste tinere, isteţe şi glumeţe, care în ziua când se serbează Amcropul îndeplinesc mai multe funcţii. Acestea se aleg totdeauna a doua zi, după masă-mare, de către mire, dintre surorile şi verele tinerilor căsătoriţi sau dacă aceştia ii-au surori şi vere măritate, apoi dintre alte neamuri sau amice-sau cunoscute mai de aproape cu tinerii. Prima îuncţie a vătăjiţelor este de a înlocui pe vomicei la poftirea oâspeţilor şi anume luni sau marţi după amiază, adică în ziua în câre se serbează uncropul, se'adună ele la mite şi după ce capătă de la acesta, ca şi mai nainte vomiceii, câte o ploscă plină de rachiu şi câte un băţ cu năframă şi cordele legat,, se pornesc prin sat şi încep a chema pe oaspeţi la uncrop. ■............ /............. ' ............ în unele sate din Bucovina cheamă pe oaspeţi la uncrop numai singure vătăjiţele, în altele însă cheamă împreună cu dânsele şi vomiceii mirelui şi iarăşi în altele nu e datină de a numi vătăjiţe şi a le trimite ca ele să poftească pe oaspeţi, ci poftesc numai singuri.vomiceii mirelui care, în cazul acesta, rămân şi după masă-mare în funcţia lor de măi înainte. ' v * I. Pop Reteganul, Trandafiri şt viorele..., p. 179: druşte — fetele care însoţesc pe mire la cununie, ori pe mireasă, de regulă două pentru mire şi două pentru mireasă ; ele umblă a chema tetele la jocul ce se face în presără, nunţii âşa numita siroteşte de la ungurescul siratâest (şara deplângerii), sara de adio, când' adică o. mireasă iese dintre fete şi mirele dintre/ feciori'; de atunci până după cununie' , nu sunt nici juni nici căsătoriţi, sunt miri; dintre juni au. ieşit, între căsătoriţi nu au intrat. Druscele mai au şi misiunea de a întovărăşi pe mire în care până la mireasă, şi apoi toate patru însoţesc pe miri la cunUnig. Aşa e pe la Reteag şi pe Someşul Mare". 2 Com. de I. Pop Reţeganul. 3 V.R. Buticescu, Nunta Dochiţei, nuvelă în „Familia", an. II, Budapesta 1866, p. 460: „Da rogu-ţe şi cu Dumnezeu, tu Palagie cine-s fetele de nune? Ip nici .acum ;nu ştiu, se pâre că nu-s din sat. Asta o întreabă o fată înţienţielată, care e. mânioasă că Dochiţa nu o a chemat pe’,ea de nună. Ştia ea destul de bine că cine e nună. D-apoi cine să fie? că are două verişoare ca două pupadie — doară n-a chema străine. Hm, cred zio io surată — da ,să vezi ce i-ochii le-a cumpărat maicele lor la amândouă şi năframă la mână ; d-âpcfi ce petele Cu vrâste şi cu pene, de ; un lat de mână ! D-apoi fie şi ele mine odată, că ştiu că n-au mai fost"... ' 4 Com.'de El. Pop. N 5 Virginele românilor reprezentau pe graciile din nunţile zeilor. Vezi Ros-sbach, Untersuchungen uber die Romer. Ehe. Suttgârt, 1953, p-. 47. în satele, unde e obiceiul de a şe invita oaspeţii la unscrop mimai prin vătăjiţe, yătăj-iţele se duc pe la case şi invită pe -oaspeţi, fără a mai face multă tâcâmuri şi glume. , - în sateîe, unde vătăjjiţele invită pe oaspeţi împreună cu vorniceii, măi la fiecare casă unde se duc şă invite, fac o mulţime de glume, joacă pe drum şi în ogrăzile celor ce sunt invitaţi, chiuie şi cântă fel de fel de hore satirice şi pe cine îl întâlneşte pe drum nu-i dau pace, d-1 iau peste picior şi multe altele, de asemenea, fac. îmbrăcămintea şi gătirea vătăjiţelo’r sau o vomiciţelor este ca şi a celorlalte neveste tinere din satul în care se serbează 'uncropul. • * în satele româneşti de pe lângă Prut, din Bucovina, vorniciţele se numesc sfaşte, sihg. sfaşcă, dim. sfăşcuţă. Această numire, care vine de la rusescul svacha (Brautwerberin)1 s-a introdus în limbar română abia în timpul mai-din urmă, adică după , alipirea Bucovinei la Austria şi se aude . nymai în aGele sate, în care românii sunt în necontenită atingere cu rute-nii. Şi ea n-a intrat numai în vorba de toate zilele, ci'a străbătut chiar şi &31 literatura poporană. Dovadă despre aceasta fie-ne următorul cântec din Mahala, care se cântă în decursul nunţii: Sub răchita rămurătă s „ Şede sfaşca supărată, _ - Că mireasa n-are tată. ' N-are tată, n-are mire » Şi s-or mângâia mai bine. Apoi şi acesta, tot din Mahala : Colo-n vale lângă târlă Şede-o sfaşcă bată-n gârlă, De-un păhar de băutură, C-un ciolan de came-n gură* în urmă şi dintr-unul din Boiân; care sună aşa •: Vine o sfaşcă de pe Iau Cu trei puişori pe stan8, Unu-i roş, aitu e verde, , ' Bine sfaşcei i se şede*. ' ' ; BUCĂTĂRIŢELE. Nu e nici o româncă, care să nu ştie rândul bucătăriei, să riu ştie fierbe şi pregăti, mai multe feluri de bucate, caje sunt uzitate ia românii noştri ţărani. ^ - 1 Diiringsfeld, op. ciţ, p. 24 şi urm. * 2 C6m. de G. Tomoioagă, cant, bisericesc. 3 Atât cămeşile cât şi cămeşoaiele (sing, cămeşoi) femeieşti sunt compuse din două părţi principale şi anume : partea de la brâu în sus care dimpreună cu mânecile se numeşte stan, pi. stani. şi partea de la brâu în jos care se - numeşte poală, pi. poale. Stanul, dim. stânuţâ, stănişor se împarte iarăşi în trei părţi: piepţii (se întrebuinţează mai mult în plural), mâneci $i spate. Puii, dim. puişorii, puiuţ,.adică nişte cusături în diferite forme, se cos numai pe mâneci şi pe piepţi. , ’ -..... Gom< de V. Turtuxeanu----- . c.• : ...:..... -.........:....?.: __;.. 169 ' "i' Fiecare româncă harnică, fiecare econoamă bună, fierbe şi pregăteşte totdeauna singură bucatele trebuincioase pentru susţinerea casei sale. In sărbători şi la zile mari româncele ştiu să prppare mai multe feluri de bucate, după cum adică s-au deprins şi au învăţat şi ele de la mamele şi bunicile lor şi după cum au văzut că se prepară acestea şi ' de alte femei, la deosebite prilejuri şi ospeţe. , : Cu toate acestea însă că româncele se pricep foarte bine la: pre-. pararea bucatelor poporale, la nunţi, mai ales la nunţile cele die frunte, unde este vorba de a cerne în răstimp de câteva zile coreţe întregi de făină, de a coace mai multe cuptoare de pdne, colaci, cozonaci, mălaie, plăcinte, babe, învârtite şi alte copturi, unde trebuie a. se face mai multe turte de togmăgi sau tăieţei, apoi bnreţei; burcehiţe sau burechiuşte satinate, găluşte, răcituri (reci, âituri) şi altele, de asemenea, unde trebuie să se fiarbă oale întregi.de zeamă pentru nuntaşii adunaţi, mamele niirilqr trebuie, de timpuriu» Să se îngrijească şi să-şi ia şi pe alte femei într-âjutor, ca toate copturile şi fierturile acestea să le poată găti ,1a. timpul cuvenit. ' Deci, atât soacra-mare, adică mama mirelui, cât şi soacra mică, adică mama miresei, poftesc cu vreo câteva zile înainte de cununie pe nişte mătuşi ale lor sau pe alte, muieri bătrâne, care se pricep bine la rândul bucătăriei şi le roagă ca acestea să le stea mână de ajutor şi să le ajute a găti toate bucatele trebuincioase pentru nuntă. Aceste muieri bătrâne care, mai de cum începe şi până ce se sfârşeşte nunta, stau şi ajută soacrelor mari şi mici a coace şi a fierbe, a ţine bucătăria în bună rânduială şi a ‘griji prin casă, se numesc de poporul român din Bucovina bucătăriţe sau şi colceriţe, după cum ne spune următoarele versuri, care le scoatem dintr-o oraţie, ce se urează la mesele de la nuntă : *. i ^ Colceriţe, colceriţe, Nu şedeţi tot prin cotruţe, Ian rhâi ieşiţi şi la lume Ca să vă pot spune tih nume» v Că n-âu m^tefii'ce lucra, Boierii la masă cu ce sta Şi slugile de ce câta... / X ' t ‘ . Colceriţe însă se numesc ele mai. cu samă atunci, - când punând bucatele pe masă, obişnuiesc-şi ele a rosti diferite oraţii scurte sau a cânta unele cântece glumeţe. Bu.cătăriţele se adună într-o zi anumită înainte de cununie, fie-1 care ,unde este poftită şi împreună cu stăpâna de casă şi cu alte femei încep ă‘ cerne făină, care este menită pentru nuntă, a o frământă * şi. coace. Bucătăriţele, carfe se cunosc de pe pestelcă, ce neîntrerupt o poartă pe dinainte, ca să nu se tăvălească, când umblă cu oalele şi cu talgerele suntf de comun, foarte bine dispuse. Ele, .când dau bucatele la masă, când strâng talgerele, când vin şt se întorc, fac o mulţime de glume. Şi cu Cât sunt mai bătrâne, cu atâta de multe ori1 şi voioşia nuntaşilor e$nai mare, căci atunci ct>Iceriul saucoîăcăritul nu mai încetează de a le lua peste picior, de a glumi cu dânsele şi a le spune să nu umble aşa de încet, ci să. se poarte mai iute ca nişte fşie mari şi câte altele. Dar las apoi numai pe dânsele, că şi ele ştiu ce să răspundă colce-, riului. Ştiu să-l pălească unde-1 doare mai tare. Şi atunci numai să vezi râsetele şi strigătele de „bravo" ale nuntaşilor. Voia cea bună şi veselia ajunge atunci la culme. » A < XXV - Darurile După aşezaţe şi încredinţare încep. încredinţaţii a se îngriji şi de daruri', căci este un obicei străvechi nu numai la românii din Bucovina, ci pretutindeni la toţi românii1 ca, atât mirele cât şi mireasa, să împăr-ţească în decursul nunţii mai multe feluri de daruri / Darurile de care se îngrijeşte mirele şi care sunt ndenite mâi cu samă pentru mireâsă sunt următoareleo ladă, numită în unele părţi în decursul nunţii şi tron2, în care îşi pachetează mireasa înainte de nuntă o parte de zestre ; apoi o păreche de ciobote sau papuci, un fes roşu, un pietene, o oglindă, o bucată de sopoh, 6 păreche de eolţuni, flori de târg cu care se împodobeşte mireasa când pleacă la cununie, un tulpan de lână sau de mătase şi un tistimel, cel dintâi numit şi hobot care îi serveşte de înhobotat, iar, al doilea de legat (hobotul) peste frunte.- Pe unele locuri este datină de a procura miresei ca dar încă şi un pieptar de mătasă ori un cojocel sau un cojoc muierescr cu mâneci pre-' cum şi alte mărunţişuri 3.. La clasele mai culte, precum şi la românii de prin' oraşe, care sunt mai avuţi, pe lângă unele din darurile înşirate, se procură încă şi o pe-teală din fir de aur, care serveşte miresei în loc de hobot. v Toate darurile acestea^ care se numesc „daruri de mireasă", le cumpără mirele cu vreo săptămână sau şi la două înainte de”cununie, şi unele dinţre dânsele, precum bunăoară lado, i le dă miresei cu vreo câteva zile înainte, altele însă şl mai ales cele ce au să-i servească spre schimbare, din care cauză se numesc ele şi schimburi, abia în ajunul cununiei; Pe lângă aceste daruri mai cumpără mirele încă şi o păreche de papuei sau ciobote pentru soacra cea mică, mama miresei, iar dacă mama acesteia nu trăieşte, apoi pentru cea ce o suplineşte. Mireasa şe îngrijeşte de daruri nu numai pentru mire, ci şi pentru socrii cei mari, părinţii mirelui, precum şi pentru nunii cei'maţi, sta-" 1 I. Mârza, Regullele nunţilor, p. 6—9 ; G. Trăilă, Păunu Petrişor, nuvelă ori- ginală populară, în „Familia", an. III, Budapesta, 1867, p. 282 ; T.T. Burada, Datinele... p. 418 ; „După un timp oarecare se fac schimburi de daruri reciproc între familia logodnicului şi a logodnicei; acele daruri constau din cămeşi, eolţuni, batiste şi alte lucruri mai cu 'samă relativ la îmbrăcăminte". • , 2 I.C. Tacit, op. cit., p. 21. ; 3 G. Trăilă, op. cit., p. 282: „Aci, adică la logodnă, mai întâi se ^pertractează despre darul miresei. Anume pe aici mireasa cere : ladă nouă, cisme roşii, pieptar de mătasă ori cojocel, cojoc muieresc cu mâneci, sârmă de aur pentru turbenţiu ori ceapsă pentru cialmâ — conci. Aşa cât nu de puţine ori se întâmplă că mirele cu toate.provede pe mireasa sa. Aceasta se numeşte „tocmo". 172 rosti, cuscri, vătăjei şi cărăuşi. De. aceea, darurile pregătite de mireasă se numesc daruri de mire, de socri, de cuscri etc. ’ Darurile, cştre le pregăteşte mireasa anume pentru mire şi pe care le îmbracă acesta întâia oară când pleacă lâ cununie sunt următoarele : o cămaşă de borangic, de bumbac, de in sau Şi de fuior, adică după*cum e şi starea materială a miresei, apoi un brâu, o năframă şi o trăistuţă. Aceasta din urmă însă numai în acele sate, unde este datină de a purta trăistuţe. Afară de acestea îi mai cumpără şi o floare de târg pe care mirele o poartă, de regulă, în cuşmă, ca semn că e încredinţat (logodit) de cum încep a li şe striga vestirile şi până după cununie. Pentru socrul cel mare coase mireasa numai o cămeşă, dar şi aceasta Au e aşa de frumoasă, adică cu găurele, fluturi şi canafi, ca a mirelui* Pentru Soacră prepară asemenea o cămeşă, precum şi opăqizăţură, adică o mâniştergură sau ştergar de îmbrobodit, iar pentru ceilalţi diferite ştergare şi năfrămi. , Darurile mirelui le trimite mireasa, ca şi mirele, abia în ajunul cununiei, iar toate celelalte le împărţeşte după cununie, afară de'năfrămile menite pentru vătăjei care le împărţeşte înainte de a pleca aceştia, ca să invite pe săteni la danţ sau vedre. Unele' dintre obiectele înşirate mai sus fiecare mireasă le are de mai > nainte gata, căci fiecare fată sârgufncioasă, care aşteaptă să? se. mărite, sş îngrijeşte de cu timpuriu să le aibă. Altele însă, precum cămeşile şi cu deosebire cămeşa de mire, trăistuţa şi o samă de năfrămi, rămân a fi preparate abia după logodnă. Şi mireasa trebuie să oaute că şi aeeă-tea să fie numaidecât gata până la cununie. Fiindu-i însă miresei peste putinţă de a pregăti singură toate darurile câte supt de lipsă, este datină ca înainte de cununie, cu vreo săptămână sau şi cu două, să se adune mai cu seamă serile lâ dânsa mâi multe fete şLneveste, tinere,, cu care a trăit ea mai birie în timpul' fetiei saie, însă mai ales druştele şi acestea îi ajută apoi a croi şi a coase toate darurile trebuincioase, .... La aceasţă ocaziune fetele şi nevestele adunate nu numai că ajută miresei a lucra, nu numai că se învaţă una pe alta a coase, ci povestesc şi cântă o mulţime fie cântece dintre care partea cea mai mare se referă la mire şipaireasă. Şi dacă fnirele e pe placul miresei, dacă ea siăgură şi l-a ales şi se duce de bună voie după dânsul, atunci cea mai .mare parte din cântecele, care se cântă la această ocaziune sunt de iubire, vesele... Se întâmpla însă, după cum am mai amintit şi la români foarte adeseori, că o samă de părinţi nu vor nimic să ştie despre voia şi plăcerea fiilor, ce vor să-i căsătorească, ci ei îi fac cu de-a sila să se ducă unul după altul, fără a-i întreba mai întâi de se plac ori nu. Pe acei părinţi, care se bat mai cu samă după prea mare avere sau silesc pe fiicele lor să se mărite, anume, ca să scape de dânsele, care vreau . numiadecât să împingă, cum se zice, pietrile din casă, ceilalţi români nu-i prea fericesc. Un cântec poporan, cântat de o nevastă tânără, silită de părinţii Săi, ca să se ducă după un fecior ce nu i-â plăcut şi numai de frica pă- z'" ......... ............ .............. . ^ ‘ / • ■ 173 ririţilor săi s-a dus după dânsul, şi care de atunci încoace nu odată se repetă la ocazia pregătirii darurilor, sună precum urricieâză : l V v Frunză verde trei măsline, • Mai vină, mamă, la mine 4 ; ■ , * Şi mi-i vedea şi pe mine * ? Cum m-ai măritat de bine, M-ai dat dup-un rău de cân% Că se duce serile, •>, Vine dimineţile. Eu îi dau zamă de pui y EI îmi ia biciul din cui. Eu-îi dau zamă de găină, v Iar "el sare, la pricină. A avut un comănac, L-a lăsat la crâşmă pe dulap. Şi-a avut un pleptăruţ Şi |a băut la crâşmuţ... . Un bărbat, ce-a fost silit de părinţii săi să ia pro o fată, care nu Uz plăcut cântă: ' ' j “ t ' Pentru loc şi pentru casă „ Mi-am pus toanţa după masă. ' r- Ţine, mamă, uşa bine, ^ Că mtră toanţa,la mine. Ori o ţine, ori o lasă Cu toanta cum să ţin casă, : Cu toanta cum oi trăi ? Că ea rău s-ar-mpodobit Cu basma neagră la gât, * Cum mi-i mie mai urât.V. Mama din boală mă scoate Dar din. urât nu mă poate, Ca urâtul n-^rş leac Numşi pânză şi ţqiag !1 \ In genere insă cele mai multe cântece, ce se cântă la această'ocazie, se referă la mireasă* * Fetele, cărora le pare rău . după surata lbr, că aceasta se desparte de dânsele, dară mai ales nevestele, care prea bine ştiu ce poamă bună-i măritatul, cântă o ţnulţime de doine de jale, prin care fac prp r^ireâăă .ţiu odată să plângă, de se cutremură cămeşa pe dânsa. . Reproducem vreo câteva dm acele cântece, , Din Bucovina .•*/ • Fetiţă din doi părinţi, Ce, cugeţi de te măriţi ? ,De-gi şti cum e măfiţatiji ' i Ăi şedea la mă-ta fată.. 1 Din colecţia mea inediţă. ' Ai şedea şi-ai mai feti, Cosiţ-alb-ai împleti K . Din Transilvania: , V . - •. , f l/ Draga tatii, piândră fată, Să ştii cum e măriţaţâ, * , ' , Şedea-o-ai la mâ-ta faţă* 'Ş-ai trăi nemăritată. . Şi ţi-ai purta fetia ' Ca popa vangelia <î3 > 7 ' Tot din Transilvania : * ' \ • Fetiţă din doi părinţi, ; Ce cugeti de te m|pţi ? De-ai şti curn e măritată V Ai şedea la mă-ţa ţaţă . Şi-ai mai ţese pânză lată !3 Sau astfel: ■ Copiliţă; cu părinţi î Nu sili să te măriţi, * Măritatu-i mare câne, > ^Nu-1 poate strica .chiar nime, Nice popă, filei vlădici Fără moartea cea grabnică!4 ' * • Din Moldova: *1 Frunză verde trei aguzi, -» Copilă cu doi părinţi Ca luna între doi sfinţi, La ce tu te rpaţ măriţi ? * Că mila de la părinţi-Cu mare greu o ş-o.-uiţi. Dă mila de la bărbat Ca frunza-i de păr uscat. Când te pui să ţe umbrşşţl, Mai tare te dogoreşti 5. Dacă mireasa se mărită în alt-Sat şi dacă, din întâmplare, a avut un iubit în satul său, după care bucuroasă* ar fi mers însă părinţii ei n-au voit s-o deie după dânsul, atunci fetele, între multe alte cântece, cântă încă şi pe’cel următor : % Frunzulesmă, lQzioâră, Prea iubită sorioară, , 1 Din colecţia m£a inedită. 2 Din Reţeag, com. de i: Pop Reteganul. 3 Gr. Sima a lui Ionu, Cântece populare din Bucium-Poieni, în „Familia* an. XIX, Oradea Mare, 1883, p. 32. / / 4 Din colecţia mea inedită. ţ ' ^ 5 El Sevastoş, Cântece moldoveneşti.,,, p. 30. ţ t, * v Când te văd sara pe-afâră Arde inima-mi cu pară. dând şezi pe prispă din dos Cu capul plecat în jos • Cu sculul de după/căp, Cu mătasa trasă-n ac, Cum frumos coşi năframa, Ci-o să ţi-o dai nuna-tâ, Mi se rupe inima. N-ar ajunge tatăl tău Cum te da d«pă un rău Neştiut şi ne-ntrebat, Lumea-ritreâgă-o colindat De nevastă nici c-a dat Numai el că s-a aflat Pe tine să mi te deâ Şă-mi rupă inima mea. Frunză verde lozioarâ, De te-âi duce surioară, Cu sţrăinu-n altă.ţară, Să mai vii si'-n satul tău Să mă-ntrebi ce mai fac eu, De-i auzi c-am, murit, Tu şă-mi treci pe la mormânt,: Să-mi dai ţărna într-o parte Şâ găseşti oase-nşirate Să vezi dragostea ce poate, Că duce la tia-l de moarte K Mireasa, auzindu-le şi umplând-o jelea, nu se, poate răbda dera nu cânta şi ea şi anume : dacă mirele e alt fecior şi. nu acela pe care l-a iubit: ^ ' Pru toile apă viOară, - Face-te-ai neagră cerneală Să-mi cernesc cu ea» catrinţa, Ca să-mi jelesc pe bădiţa. Bădiţă de peste deal Ar veni şi n-are cal. Ia-ţi bădiţ-un cal cu plată Şi-i trece de-a lung-o dată 1 2. , * Dacă mirele e fecior bătrân ; Frunză verde şi una, v Maică, măiculiia mea, * / După bătrân nu mă da ! Nu mă dă după bătrân, Că, cară toamna la fân 1 El. Sevastos, op. cit, p. 127. 2 l)in Boian, corn. de V. Turtureanm 1T6 Şi merge pe drum tăcând Şi iptră-n Casăsfădind. Eu îi dau ca să mânâfife, 1 / El mă suduie de cruce. ' Eu îl întreb ce-a mânca, El mă-ncepe-a blăstâma^ ' Ca el îi mai mult bătrân v Şi-i pică din gură-nsân. Dă-mă dup-un feciorel rTinerel şi sprintenel, Că feciorul tinerel dând cară toamnă lâ fân, n Vine sara şuerând Şi intră-n casa râzân^t. {. Eu îl întreb ce-a mânca El riiă prinde-a dezâiierdă, Eu îi dau ca sâ mănânce El îmi spune vorbă dulce1. . Dacă mirele e vqduvoi: j Mamă, sufleţelul meu ! ^ Dă-mă după un flăcău, ; x Că mila de la flăcău Ga un iriâr biin de ăub brâU, ; ~ Iar mila de văduVdi ' Ca oghiâlâ din gimoi!2 Când se croieşte şi se eOâse cămăşâ de rflîre, una dintre neveste cântă: Hăuleşte fiiculîţă, Cărvei fi' la mă-ia-n ^ 1 Că dacă te-i mărită » Hăulitul ţi-i uită / în casă de soacră-ta. . 1. Ih tindă de socru-tău ^ • Afară de soţul tău. Câ soacră-ta nu ţi-i mamă Să-ţi ţie cuvântu-n sâmă; Şi soci:u-tău nu ţi-i nene Să-ţi deie faguri de miere, • ^ Şi bărbatul nu ţi-i frate Să socoţi că nu te-a bate. Că mila de la mămucă Ca şi miezul cel de nucă, i ' ' / , 1»Din Boian, cpni.-de V. Turtureanu.v 2 ibidem* * Şi mila de la tătuţă i Ca şi mierea din litruţă, \ ' Iar mila de lfi bărbat X ' Ca creanga de măr uscat. ^ J Când te piui să te umbreşti Mai rău faţa-ţi dogoreşti. ^ '. Daca-i vrea ceva a zice £1 ţi-a-mplea gura de sânge * Şi te-a pime şM vei bea. Mireasa: Dară eu cum;să mi-1 beu, Dacă e sângele meu ? " * Şi eu dară cum l-oi bea, C-acela-i din carnea mea ?...31 ' %) • Dintre toate darurile câte s-au înşirat mai sus, cele mai principale sunt hohotul şi cămeşa de mire şau, după cufn spun sălăjenii, căinqşâ de miroi2, pentru că aceste d[ouă obiecte le întâlnim pretutindeni la români. "Cu toate acestea însă noi vom vorbi în şirele Următoare despre fiecare dar în deosebi. Vom începe mai întâi cu hohotul. Hohotul are îii Bucovina mai multe numiri şi anume : hohot, balţ, şi nimiteţ sau nemiteţ. Cea măi răspândită numire însă e hobot. Numirea balţ se întrebuinţează mai mult în munţii româneşti despre Transilvania. Tot în acele părţi, unde există aceaşţă^numire, se află şi verb. a inhulţa, în loc de k înhobafQ,--pi îtibâlţareîn lg^'r^'lhhoboţofef înhălţată] în loc de înhobotatâ., Numirea nimiteţ e uzitată mai mult în districtul Storojineţului. â-dică in părţile despre Prut. Tot în aceste părţi există şi diferite cântece cjşşpre dânşpl. ţaţă unul dip satul Crasna : Legea ta de nimiteţ • Mult eşti supţirel şi creţ . Şi-amăgeşţi cppilele „ • < Şi le acoperi gâţele. * Şi le iei codiţele* v Când li-i lor lUmea mai dragă," , Le pui pânzătură albă 3. . Altul, din satul Vama,'districtul Cîmpulungului: Bată-l crucea uimitei Da el mândru-i şi isţeţ : Inşală qppijele Şi le te^gă braţele, . Le acpperâ CQşiţfte Şi le-nchide cărările*. 1 Din Boianu, corn. de V. Turtureanu. 2 Corn. de El. Pop. 3 Dict. de M. Bărbuţă. Sub pânzătură dlbâ se înţelege aţei mâniştprgura sau ştergariul cu care se îmbrobodesc nevestele. 4 Com. de G. Toma, stud. gimn. %7S ' în unele părţi din Transilvania :se numeşte baîf, iar împodobire^ sau învelirea cu dânsul se exprimă prin verb. â înbălţi -r îribălţesc, în altele tulbenţ \ sovon sau zovon, potilat şi procov 2 Numirea bolţ e întrebuinţată mat cu seamă în, districtul Năsăudu-lui, sovon şi'potilat, în Munţii Apuseni, singur potilat pe Tîrnave3, iar procov, după câte îini este mie până acum cunoscut, nuxnai la /românit din Şchei \ ’ Cum că cuvântul balf e foarte răspândit în districtul Năsăudului se poate cunoaşte şi de acolo, pentru că îl întâlnim chiar şi în descântecele din acest ţinut. Aşa, într-un descântec de „Iele", îiţtre ipţidte alte versuri, provin şi acestea : , Q Maica Domnului cea sfântă, /Nu ne închide în ladă lădiţă, In lacră] lăcriţă, v t; . \ Nici în sdioacă de nucă nu ne băga, în măre nu ne arunca; Că ne-om duceţare şi vârtos Cu puterea lui Cristos V * în vârful mţgiţildr, în cruşile brazilor, în cununa fetelor,% în bolţul mnireselor. în struţul voinicilor ; .în masa • Iar cuv. potilat, care vine de la mag* potyilat, îl întâlnim în următoarea doină : Fost-am fată de bogat, Mers-am după biăsţămat, * Ce-am avuţ tot aip mâncat Arp âvut vrp dpi, ţreHei _ „ Şi i-atn dat pe doi viţei Şirau grijit lupii de ei. . Şi-am avuţ/şi uh potilat Şi aţela că l-am dat ' Pe pipă şi pe tabac» Şa nu meargă şara-n sat, C-a veni cu capul spart... Nu mi-i de durerea lui, ^ \ S Dar mi-i de năcazul meu. Că rnă face să-l leg eu ! % • N 1 T.TrBurada, O călătorie în Dobrogea, p. 21. 2 Corn. de I. Pop Reteganul; Vezi şi „Revista Nouă*, an l; p. 109. $ Corn. de 1. Pop petegânul ;yezi! şi Frâncu-Capdiea, ap. QiU EU ‘ 4 .Jteyişta an. t p. 109. - - $ Lazăr Şăineanu, ielele, ştydiu de mitologie comparată, Bucureşti, î,88& p. 12. 6 Maria PreeupŞoim ii boxe din Ardăgl, va „Şezătoarea ari. IV, Bţujăpşsţa, 1878, p. 45. • •• l r în Sălaj şi Chioar se numeşte bcclţ1, în celelalte părţi ale* Ungariei tulbent2 şi turbenţiu3. ■ în fine» in Moldova se numeşte hobot, în Muntenia sovon şi zovon a sovoni „ş înveli"/ ,»a înhobota", zovonită „înliobotată" 4 şi sobon 5, iar in Dobrogea sovon6. — Hohotul lâ românii din Bucovina e, după cum am arătat mai sus,’ un tulpan de lână sau de mătase de coloare mai mult roşu aprins. Aceiaşi coloare, adică cea roşă avea şi hohotul flammeum,1 mire-selor romane, care îşi acopereau sau mai bine zis îşi înveleau (nubit obftubit) 8 capul cu dânsul, chîar aşa afin se învelesc şi miresele române din timpul de faţă. Hohotul sau vălul mireselor romane se deosebea de cel ce-1 purtau toate femeile, când ieşeau la preumblare 9, numai prin coloarea lui cea roşă ^°. > , îfi. unele părţi ale Transilvaniei, hohotul e o pânză albă fină cu care şe înveleşte capul miresei după cununie11. în alte părţi însă, pre- , cum bunăoară în Schei, era mai' nainte un fel de materie necusută. Iată ce fie spune G.I. Pitiş, atât în privinţa materiei cât şi în privinţa formei, sale : , • ' „Procov-ul — adică hohotul — îl cumpără naşa, adică nuna, de se învoia să-l.cumpere, ori de nu, dipăta de la cine avea câte o inaterie .necusuţă şi atunci trebuia să o dea îndărăt. Când îl cumpăra naşa, pro-covul rămânea miresei, care îşi făcea din el sucnS, de era mâi mare; .de era stofă rnai mică, îşi făcea şwţ.; Materia^cum era? se lua de lâ un câpăt şi se-ridbia în lUng şi se eosOa pe muche aşa că ptochvul avea forina unei glugi şi când o punea în cap, partea lungă venea pe spate" % Ce se atinge de coloarea materiei amintite aice, deşi nu ni se spune, se poate lesne presupune că ea a putut să fie roşietică, pentru că 1 Corn. de El. Pop. 7 . 2 D.T. Bojincă, op. cit., p. 207 nota 2 î .Asemenea pânză — adică flajnmeum-~ întrebuinţează şi miresele româneşti cu numele tulbent şa. cu care aşa se învelesc, acoperind fot capul cât număi'ochii lor se pot vedeă”. ;"v*v ';i; ? Q. TrăUă, op. cit/ • • ’ 4 Com. de D. Dem. Teodorescu ; biserica ortodoxă română", an. VI, Bucureşti, 1882, p 409. i s B.P. Hasdeu, op. cit, t. II, p. 1306: „în Vâlcea, din România, hohotul «e numeşte sobonu. - y- V •* 6 .T.T.-Burada, O călătorie în Dobrogfa, p. 20. , f ;• 7 Plin. nih.llb.XXI.c, VIII Flamina a fost cea dintâi femeie romană care a întrebuinţat astfel de acoperiş, ce însemna sfiala şi inocenţa fecioriei, fiindcă ea a fost cea mai sfiicioasă şi nevinovată în viaţa sa. • . Peşti ep. p. 184 : obnubit caput operit, unde et nuptiae dictae a capitis oper-tione. • > . „Se înhobota» îşi acoperea capul, de unde se zice şi nuntă, adică de la acoperirea capului". ■ ' . . . 9 Val. Max. 6, 3, 10: (G.' Suplicius Gallus uxorem dimisit, quod eam căpiţe aperto foris versatam cognoverat. „(G. Suplicius Gallus) â alungat femeia pentru că aflase că a petrecut afară cu capul gol “. 10 în cele mai multe pţasaje care. amintesc Nupţiale flammeum (v. Lexica şi Ros-.. sbach, UntUefsuchungen... op. cit., p. 279) e vorţia mâi'mult .despre culoarea fcare se înseamnă luteus color = coloare roşă (Plin. n.h. 21, 46'; Lucan 2, 361) nu insă şi despre formă. Câteodată se numeşte flammeum amictus (Festi. ep. p. 89 : Flammes ^ amicitur nubetts. Schol. Juven. 6, 225 : flammea genus amicti) sau vestimentum (Festi/ep. p. 92,4.6) iar despre o învelitoare de cap nicăirinue vorba. 11 Com. de I. Pop Reteganul. ' ..—_ ...“.Jtevista:Xâuă“,..an^Xr’p»-109.- —-—-----------.....r~—. ... ...- 180 \. sumele şi . şorţurile, d:e regulă, te fac roipâneeîe din materiile pşşţriţe; Iar cât pentru formă, apoi cam tot aşa îndătinează şi mireşele dih Tţaîi-silvania a-îîmpături şi a-1 pune pe spate când pleacă la cununie. In Sălaj dUcevnănaşa vcara are să se îmbălţeze mireasa, la casa mirelui $iv ăfcs^ţi; J?®?* nmte1orf ca să-l tivească, Nunele, luăndu?l, îl tivesc cu |»^ijM»jfeetea,.' pahtiică) mierie. Fac apoi din alţă primă tricoloră,' precuiftj^pţin saşău sau bărbenog (lat. Viijca/minqr),,după !cum şei nunteşte plantai această în Chioar, o cunună pe care o cos pe balţ astfel, ca âtund cşâ)^ vor pune-o miresei pe cap, să vină tocmai deasupra frunţii. In, unele'late, precum bunăoară în.-.cele de prin apropierea oraşelor, bolţul, dimpreună eu cununa amihtită, se cumpără din boltă (dugheană) K In Dobrogea e-un fel dş pânză sau cit1 2. în fine, ia mireşele române din Macedonia hpboţul e de. coloare albă şi transparent3. Cămeşa pe cape mireasa indiană o ţesea şi o cosea pentru mire, ca şi mireasa română sau ceh rusă de aşi, sşrvhă mirelui spte a vădea lucrul miresei. ' '""\- , Uri cântec ilific lte adupe aminte că între multe alte daruri, care le prezenta mireasa mirelui, era şi 6 cămeşă elegantă care nu era nici ţesută, nici împletită, dar pe care copila (fiica dogelui veneţian) ptin trei ani de-a rândul, ziua şi noaptea, cu propriile Sale mâni ă luCrp-o lşi ririsut*) eu Cele mai fine fire de aur. Ih Cele mai multelocuri dih italia, precum ,în Liguria, Piemont, Milan, Pescara şi Perugirto, miloasa îşi dă cea mai mare silinţă ca să coasă cum niai bine cămeşa câre o dă mirelui ca prezent. In Arpinate, în Abzruzzi şi pe lângă Lago-Mâggiore, mireasa dăruieşte nu numai mirelui o cămeşă ci tuturor bărbaţilor înrudiţi cu mirele. Iar în Pistoia' capătă, afară de mite, chiar şi amândoi vomiceii săi câte o cămeşă 4; ..Mireasa rom&aă, „după cât îmiestemie pânăacumomoscuLşi după cum ăm arătat şi mai sus, coase câte o cămeşă numai pentru mire, socni şi soacra cea mare, părinţii mirelui, iar. celorlalţi bărbaţi înrudiţi cu mireie le împărţeşte, după pum he vom încredinţa la locul său, alte daruri precum : ştergare, năfrăini şi tulpane sau teştimele. Cămeşa de mire şi cea.de soacră măre sunt cete mai seriţiape şi totodată mai frumos cusute. Cea de mire o coase, de regulă, mireasa din pânză de dânsa lucrată. Mireasa, care nu ştie toarce, ţese şi coase, e luată în râs de întreg satul nu numai în amil cel dintâi, după ce s-a măritat, ci chiar până şi la al şaptelea an şi nu numeai în cercuri mai restrânse, ci şi la petreceri publice prin o mulţime de chiuituri satirice. Iată.una 1 Com. de El. Pop. 2 T.T. Burada, Q călătorie îţi Dobrogea, p. 20—21 f „La nunţi este obiceiul' ca mirieasa, după ce se găţeşte cu tel (peteală), să fie acoperită peste tot capul cu o pânză sau cit ce se numeşte souon (hobot), încât nu i se vede deloc faţa, iar la. brâu ţine o oglindă şi astfel gătită'este condusă de mână până lâ biserică". 3 T:T. Burada, Daţinele.* p. 421. ~ * Gubematis, op. cit# p. 113—114, dintre acele chiuituri; c»re o strigă feciorii din Bucovina, în decursul jocului, fetelor ce nu ştlu p^ :. , '•§!&' nici ‘ urzi, 1^-fâctilâfeâ ca un saţ |i că | de biimbac, ' f ‘; m ^i pânza ca un toi li de fuior, t ' l. f 0 ţât^ă; nj& uh ŞbtU afe inamâ; că nu mai pot !1 Alta, tot din âuCOVÎiia, cârfe o chiuie feciorii celor ce hu şţiu coase: M-ă mânat rxiama de-acăsă, Sâr-mi aleg una frurridăsâ, M;-am ales una mâi hâdă, Care-i cu cămeşa mândră. % Mă-sa-mpunge, fata trage, Vai mandră cămeşă face. « , Mă-^sa^nipunge, fata scoate Şi dă loatrâ 2 tiu măi pdăte a. Şi, precum fac feciorii din Bucovina, tot aşa fac’.şi frăţii lor din ŢFâhsilvămă. i.âtă etihi iau şi ăfceştia din urmă pe fetele, cei hu ştiu sau U*!îehe a iSoâse, peşte picior •' . , - ţ Draga mi-i fata săracă, /Ea cu mâiia ei se-mpracâ, Bar fata gâzdacului Dă-o-n mâna dracului. Că pe puii de la mâuă A dat brânză şi slănină, •' Pe i ie, din brâu în #sus Tr3i mi^rţe de cucuruz, Pe iie, dţn brâu în jos Trei nuerţe de grâu frumos4. Gătheşa ce» de socru şi de soacră le coase, de obicei, una dintre druşteălţă fatlb care ştie mâi hmc şi mai frumos coase hu se vede defel5, 1 Din colecţia mea inedită.» ^ ' â ftşair& ,,mândră“, ,?e6chdtă“, $ Din colecţia mea inedită. v V. , 4 4 B.C. Fontanele, op. cit., p. 51. v 5 Năframa dezvelită (a se vedea schiţa alăturată): ■ în mai multe părţi ale Italiei, mirele, când are să facă vreo vizită, îmbracă pe mireasă de tot nou. în alte părţi însă, îi procură numai unelte lucruri noi. Şi iarăşi în alte părţi, precum de ex. în Garpignano, în Lom-bardia, se dăruise numai unelte de lucru, precum : cuţite, acariţe* foarfeci, degetare sau ca în Pescara, între cei sărmani, o furcă foarte frumos lucrată, patinele acestea întăresc datinele cele vechi ale romanilor, la care ustensilele nevestei, precum furca, fusul şi termala se duceau în urma mireselor de către un june adolescent numit camillus K - Aceeaşi datină romană despre furca nupţială se menţipe încă şi în Monferato Albese, în Monte Crestesc, Ossola, Andorno, Sardinia, Cor-sica, după cum arată un cântec popular corsican, care zice : Quando anderiti sposâta Purteriti li ,frineri; adică : „când vei fi mireasă, vei pierde fecioria**. Iar în Toscana se află un cântec popular satiric, ce seamănă cu p nuvelă, care vorbeşte despre ne-* vasta ce nu ştie toarce: ' v Frumoasa doamnă ce-a pierdut furca t Colindă toată lunea cercând-o ; » Marţi o află singură, sfărâmată, Miercuri o poartă tocmihd-O, Joia perie fuiorul. V^nereaul pune în furcă, N . Şâmbătăîşi netezeşte puţin capul, , Duminica nu toarce că-i sărbătoare!1 2. Acest cântec toscan are foarte mare asemănare cu următorul cântec românesc din Transilvania, prin care se iau'în râs nu numai fetele şi nevestele ce nu ştiu toarce, ci, în genere, toate muierile cele leneşe : Eu de când m-ara apucat t \ Lunea, marţea n-am lucrat; ' Miercutile-s între ele f Şi se ţin de jnulte rele....... , ... ' - Vinerile le cinstesc, i ‘ ’ Nu lucru, că păcătuiesc ! 1 Plin- n.h. VIIi/48 : Lanam cum colo et; faso Tanaquil, quae eşdem Cbeci-lia vocata est, in ţemplo Sangi durasse, prodente se, aii tot* este M. Varro factamque ab ea togâm regiaift undulatam in âede Furtuhae quâ Servius\Tullus fţierăt uşus. înde fâctum et nubentefc virgines bomitaretur colus comta cum ruso et stamine. „Tanaquil, care se numeşte şi Cecilia, a tors lână la furcă cu fusul, în templul lui Sang ; aceasta 'adevereşte Varro care mai zîce că e a/făcut ' 6 togă re^âseă un dy Tată în templul Furtun ei cit care s-a îmbrăcat Serv. Tul-lU. De nici. vine eă după mirese şe duce furca cu fusul şi urzeala". 2 Gubei^naţfs, op. cit., p. 114—115. La bella dona che ha perso la roccâ ! E tutto ii lunedi ia rva ceroando ; II martedi la trova mezza rotta, # Mercoledi lar porta rasşettando, II giovedi le petţina la fetoppa, II venerdi la va inconocchiando, 1 II sabato se li sciâ un;polâ testat Domepica non fila perclre festa. # Sâmbăţa-1 praznic legat/ Nu lucru, mă cuie în pat! Duminică m-am sculat s Sapa-n mână-o-am luat v ^ Şi la câmp am alergat» Dar popa cu toac-a dat înapoi am înturpat: / Mă-ntâlnii cu sântul vin,' Mi-1 făcui prietin deplin !1 Apoi în câtva şi cu următoarea poezie populară, copilărească, din Bucoviha: / ’ Luni îi Lunei, Marţi îi Macovei , Mercuri merg la târg, ( Joi 6i târgui, Vineri oi veni, ' Sâmbătă oi odihni, ^ . Duminică oi lucra ^ Dacă şi popa-a lucra !2 Sau, după cum sună această poezie, în alte părţi: % - Luni, Lunei, Marţi, Marcovei, ^ * Mercuri ,1a târg Joi om târgui, ' # Vineri om veni, . ! SămbătI ne-dm luă ...... ’' : Duminic-om serba 3. / Deşi jiirca şi fusul, după cât îmi este niie până acuma cunoscut, nu ■] se ţin în timpul prezinte de darurile ce le dă mirele miresei române totuşi i cred că, mai de mult, se vor fi dat şi aceste obiecte, pentru că şi astăzi, atât în Bucovina cât şi în Transilvania V ele., trebuiesc numaidecât să figu-reee între obiecte ce se duc, ca şi la vechiironiani, dimpreună cu mireasa,' I precum lâ italieni, aşa şi la români există o mulţime de cântece satirice ţj prin care se iau în râs atât fetele cat şi nevestele cele ce nu ştiu, toarce şi mai ales cele leneşe, cărora li cade greu a toarce. 1 „Şezătoarea*, an. VII, Oradea JVIare, 1881, p. 122. 2 Din colecţia mea inedită. 3 „FoaiaFamiliei“, an. I, Iaşi, 1875, nr. £, p. 34. 184 Despre cele ce nu ştiu ţese şi coase am, reprodus mai sus vreo câteva cântece. Acuma voi reproduce vreo câteva şi despre cele ce nu ştiu sau li-i lene,â toarce. Iâtă unul din Bucovina : , / r Toarce furcă binişor » v Că ţi-oi pune inişor. 7 De când trecu badea-n sus, Nici un fir*pe fus n-am pus. Nici casa n-am măturat, ' Nici blidele hram spălat, Numa-6 cale i-am cătat. Toarce furcă şi fus, / Că eu merg la crâşmă-n sas, Crâşma-1 mare, jftumuşică, Beau voinicii de se stoică1. 7 Altul, din Maramureş : Caieru-i mare pedeapsă, / Aşi dormi şi nu mă lasă. De când câier te-am legat, ^ Cugelca mi*-a ruginat. Cu rugină dinvgrădină, Cu dor desfată bătrână, M-am rugat eu căţră popa, . Să strămute dumineca, * Să-mi pot toarce cânepa ; Popă nu m-a ascultat, Ziua nu mi-a strămutat, Cânepa nu mi-am gătat2. In fine, trebuie să mai amintesc încă şi aceea'că atât cămeşa de mire■ cât şi. ceade mireasărrurqiad a<îintre şi din celelalte ţări locuite de român£ nerffijlbcit, nunta, şi le păstrează dimpreună cu inelul şi năframa de credinţă, până lâ adânci bătrâneţe sau mai bine zis până la moarte şi abia atunci se îmbracă Iarăşi cu densele 3. ‘ Unele neveste însă fac primaN cămeşuică pentru nou-năşcuţii lor din cămeşa de mire â'părinţilor săi anume, * câ.7sâ 'nu fugă norocul tatălui lor de la dânşii \ ,4 Din colecţia mea inedită. \ , . 2 fit. Bud. Doine şi hore populare din Maramureş, în. „Familia", an. VIII, Budapesta, 1872, p. 425. ’ ş 3 D.T. Bojin&T, op. cit,, p. 207: „Datină este la români în multe părţi a nu mărita fetele cu vestmintele cele de rând..ci au nişte îmbrăcăminte, anume de nuntă gătite, care apoi, după nuntă nu le poahă", G. Misailu, Nunţile la români, în „Ateneul Roipân“, an. I, Bucureşti, 18Ş6, p. 151 : „Vestmintele de qununie cu care sfe îmbracă mireasa şi mirele, dar mai ales cămeşa mire, după ce s-a sfârşit hunta, mulţi inşi nil le mai îmbracă, ci le păstrează până ia moarte, când apoi . sunt îmbrăcaţi şi totodată şi înmormântaţi cu’dânsele". : > 4 Corn. de El.vPop. ţ V In 0 seamă de locuri din Italia, ^recun^în Ţarent» Galşrate, 'Ţuf* bigo'din Lombardia, Casate'şi Palermo se întrebuinţează, pe făngă alte obiecte, ca şi la români, cu deosebire, papucii, ca dar de nunl^. _ Busul trimite miresei sale papucii pe o taVă anume, câ atunci când va păşi întâiaşi dată pragul nupţial, să păşească cu papucii,, care până atunci nu au fost defel atinşi sau încălţaţi. . fa Berrjr, mireasa stătea cii picioarele goale, când, sosea timpul, să meargă la biserică şi rudele ei Cercau, în zadar, una după alta, să o încalţe. Numai spirele izbutea. • « _ . # fa Wales, rudele miresei aiăirtcaU ţ>e fereşti iţi prietenii mirelui, toate încălţămintele vechi din casă. Pâre că ar fi, vroit să spună că nime din casă nu vrea sau nu poate merge la biserică. • Datina de a da miresei papuci,, câ dăr, este fbărte veche. Grigoriu de la Tours (în scrierea şa Vîtae pairum, cap XX) ne spune că Lebbardy, care mai apoi S-a, călugărit, la căsătoria sa a pus mai întâi în degetul' miresei un inel, a sărutat-o şi i-a dat Un papuc,^apoi începu cere; monia nunţii. ' Mirele german devenea domn (stăpân) peste mireasă prin aceea, că 0 încălţa cu o păreche nouă de papuci. Lacedeţnonianul, de asemene^ dădea miresei sale o încălţămintel. La evrei, văduva trebuia să scoată încălţămintea fratelui bărbatu-său înaintea adunării bătrânilor, dâeă el nu Vroia să O ia pe dânsa 2. în f ine, mireasa romană, la prima intrare îh. casa mirelui, nu-i era Iertat să atingă pragul cu picioăiHşie 8. De papuci se ţin şi eolţunik « Peteala, numită în unele păţii Şi beteală4, iară în Dobrogea_ şi Macedonia tel, plural teliuri, care se fac, de regulă, din fire de aur, rareori şi din fire de argint şi numită fn cazul din urmă peteală albă, e uzitată şi la grecii noi5. însă şi la aceştia,(ca şi la roihâhi, e uzitată mai mult la mire-1 sele din clasele mai înalte. ^ ^ Fesul, dim. jescior, ca dar din partea mirelui înainte de. cununie, provine şi la albanezi. Şi precum româncele aşa şi albanezele îndătinează a-1 pUîta mai cti seamă în anul cel dintâi 4upă*: dţ., p, 99. - » 4 G, Dem. TeodorâSeu, op. cit., p. 032.' , „Mireselâ, înainte de cununie, ca să fie văzute de soacre, îşi iau» mergând la biserică, în sân o oglinduţâ mică 'cil dânsele, un darab de zahăr pe care, după cununie, îl pune soacrei în mâncaTe, anume ca aceasta,să fie înţocrpai ca âahărul de dulce ; şi apoi, nevrând nici una să nască copii, iau atâtea nuci fripte câţi ani nu voieşte să nască, asemenea în sân, pe câre ăpoi, după cununie, le îngroapă.într-un loc însemnatei zice : când-aceste nuci vor răsări, atunci să nască ea copii. Trecând termenul pus, ia tot atâtea nuci bunei, le dezgroapă pe cele fripte puse mai nainte şi îngroapă p'^ cele bune zicând/î „Când aceste nuci vor răsări atunci să nasc eu copii". Şe înţelege că nUdle cele bune;răsar şi apoi femeia naşte" 1# \ t i * „Luminătoriulw, an. X, Timişoara, 1889, rir. 27, în „Foişoâră" XXVI Cernutul « / într-<> zi anumită, înainte de cununie, femeile, care sunt- menite a fi bucătănţe, se adună la un loc şi dimpreună eu stăpâna de casă,, precum şi cu alte'femei încep a cerne făina menită pentru nuntă, a o frământa şi a o coace. i Această datină este foarte răspândită la români. Dovadă despre, aceasta avem cuvintele principelui D.’Cantemir care, cu privire la datinile de încredinţării scrip între altele şi cele următoare i „După ce s^a. defipt ifciua cununiei, ZtMfci,- înainte de această zi, după sf. liturghie, merg rudele;!atât lâ .casa mirelid cât si la ă^miresei. aduc muzicanţii din loc şi îşi petrec, ca în familie, la cântările şi muzica lăuta- ■ rilor. După ce se ridică masa şi se termină petrecerea, fetele şi alte femei ce sunt la casă, încep'a cerile făina care este să fie pentaup«pZ& pentru aceea se zice aceasta r ziua cernutului“ 1. _ In TransilvMia, 'vînerî seăta şi'noaptea despre sâmbătă, soacră mică şi ajutoarele au de lucru cu frământatul pânii şi al coiâcilor De care îi coc pentru nuntă 2. In Macedonia este datina ca joi dimineaţa să se strângă fetele . şi nevestele, să cureţe grâul şi orezul şi tot în această zi se trimit mai mulţi băieţi cu căldăruşe să care apă de la trei cişmele cu care âre a se plămădi pâneâr Vineri se trimite-, din partea logodnicului, cai ia pădure, ea şă aducă lemne şi două crengi mărij;dm eare una-se'jrane pe ogeagcd' ^ef^godnl?" cului şi celor ce le-au adus îi se dă bacşiş. Lepanele aduse servesc pentru a se coace pânea şi a; se face-bucatele pentru nuntă. Tot vineri, spre seară, se frământă aluatul când* femeile, cu toate în cor şi în unison, cântă cântecul următor : \ ; • /-—v Nu va, dada s-mi mărită. Ma-fii3 zice că eseu fiică4, ' Nică* fiică ca perdică. .. 7 < Scoală dado, s-mi mărită, a ' Nu eseu featadi nouă ani. » Di noue ani eaicai tu dzăce Ma fiica, hă oară dada nu mi face. \ . , y * D. Cantemir, op. cit., p. 144—145. 2 „Revista1 Nouăp. 108. i 3 fi sie citeşte ca hg francez. 4 Românii difi Dacia traiană încă rostesc cuvântul acesta în cele'mai multe părţi mitică şi nica, pe lângă mica. . _ . Daco-româneşte : • , Nu vrea mama să piă mărit, 1 Cş îmi zice că runt mică, Mică, rrucă că păturniiehea. * x ' Scoală,mamă£şimă:mărită, Nusuijt fată dă nouă ani, ’ ‘ ■ De nouă ani, călcâi pe zece, >. • v Da^r mică, înc-odaţă mama nu mă naşte1. Sau pe acesta; Nu va muma si mă mărit Că îl dzăsiră'că eseu fiică, * nicâ, laie 2; cât ună bute, Cât ună bute niarxisită 3 4. * Soatsile cu dzon di guşă % Ş-eu laie, dbriri la uşă ; v Soatsile-ntrec câlâru5 6: * , ,. Ş-eu laift tu chelani^ - Stoatsile cu culopanu 7,... * Ş-eu laid, cu mânile goale 8 9. V ' ' Sâmbătă se coâce pâneatoată ziua şi se prăgăţfeŞc şi cărnurile spire ospătare3. ’ ,v. % fine, ittai e de observat îbcă Şi ăceea că miresele di» unele părţi ale României îndătinează, iav 3 Warxî$itâ = neumplută.. 4 Guşa =r= grumaz. 5 ’ntrecu calar „trec călare4*. 6 Chelaru „celâr*V „pivniţă**. ? K In Sălaj şi împrejurul Şomcutei Mari vin la mire nunele, adică druş-tele cu tot felul de flori de iarnă şi cu trei năfrămi: una galbenă, una albastră şi una roşă şi din acestea jac apoi steagul punându-i, totodată, pe de laturi şi'nişte zurgălăi micuţii iar la vârf un clopoţel, aşişderea foarte micuţ 2.1 , împrejurul Timişoarei e însărcinat cu facerea şţeagului stegarîul nănâşuluL Acesta îl face de catrinţe roşii ţesute de ţărance ori de marame frumoase de cătun cu cordele pendinte de mătasă, cu ghirlandă de flori în'vârf, îl înfrumuseţează cu zurgălăi şi, până în ziuă, îl împlântă pe casa nănaşului ori pe a cumătrului mare3. Toţ aşa se întâmplă şi la Sâncelu şi pe lângă Blaj, iar pe la Rodna îl. anină înţr-dn cuier ori pe grindă, în casă, unde stă la • vederea publică, până ce pleacă la cununie 4. După încorporarea Bucovinei la Austria, românii din cele mai multe sate, neeonvenindu-Je stăpânirea străină, părăsiră vetrele părinteşti şi trecură în Moldova. Scurt după aceea însă, în locul românilbr emigraţi, pe lângă cploniile şvăbeşti, ţipţereşti, slovăce&ti şi ale ceangăilor şi pe lângă o mulţime de malorpsieni şi mazuri veniţi din Galiţia, trecură şi se aşezară, în' multe sate din Bucovina şi români din Transilvania şi Maramureş, mai ales de prin satele mărginaşe precum : Bârgău, Mocod, Prislop, Sângiorgiu etc. Aceştia, din urmă, fireşte că aduseră cu sine şi da-tinele străbune, dintre care multe nu numai că le păstrară până în ziua de astăzi* bunăoară ca „berea* sau „bereanulci le impuseră şi românilor băştinaşi. Unele însă le pierdură şi ei singuri. Intre cele pierdute se numără şi steagul de la nunţi. Totuşi, amintirea lui se mai păstrează* încă şi astăzi, în următoarea , chiuitură, care se chiuie când scot pe mireasă, cu danţul, afară : i U ! de mine, ce şireag ! Ie păcat că n-are steag ! v. / * O avut şi >l-o vândut i Da cu banii ce-o făcut ? Cu mândrele i-o beut, Cu mândrele din Gâlaţ Cu perciunii rătezaţi, Cu păpuci ca la Fundeştv Tot să stai şi să priveşti !5 1 Frâînc«*Candrea, op. cit., p. 151, 2 Com. de EL Pop. i ' 8 G. Trăilâ, Nuntă ţărănească împrejurul Timişoarei..., op. cit., p. 415. * I 4 Com. de I. Pop ReteganuL * 6 Din Ilişeşti, colecţia autorului. Steagul e-uzitat şi la minţile Românilor din Macedonia, unde şe numeşte flambură (flamură, steag)* Aici, se pune în vârful lui o cruce de lemn, în ale cărei extremităţi se înfig trei mere1. întrebuinţarea steagului la nunţi seamănă că e de origine slavonă, deoarece el, după /cât îmi este mie până acuma cunoscut, e uzitat mai mult la popoarele slave, precum la cazaci 2 şi la slovacii din Ungaria, care îl pregătesc tocmai ca şi românii din Transilvania 3, apoi la sârbii din Serbia şi la cei din Riviera de la Casţella, romanticul ţărm, litoral dintre Spalato şi Trau4. Românii şi maghiarii5, care asemenea îl întrebuinţează, e probabil că l-au adoptat de la sârbi. * , > $ / i j ■< * .1 T.T.' Burada, Dătinele..., p. 420. 2 Duringsfeld, op. cit., p. 37. ....... 3\îbicZem,) p. 43 * „în dimineaţa cununiei se pregăteşte în casa miresei aşa numitul steag al •miresei, adică se prinde o năframă albă, roşă sau pestriţă de o rudă, care şe înfrumuseţează de jur împrejur cu cununi şi struţuri de flori şi la vârful căreia se întăreşte, îri mijlocul unui struţ m^re de flori, un zurgălău care serveşte spre acel scop ca vornicelul să poată da cu dânsul, câhd are trebuinţă, urî semn conductului nupţial “. > 4 Dtiringsfeld, op. cit., p. 70—71 şi 80. ■; 6 Ibiăem, p. 46. 193 13 Nuctaiaroinânt / XXVIII .» . încredinţarea sau logodna, după spUsa poporului, e jumătate de cununie. Cu toate acestea însă, nime nu o consideră de obligatorie pentru toată viaţa, ca cununia. De aice se vede că vine apoi şi următorul proverb românesc: Până nu m-oi vedea cununată, Mu mă ţin că sunt măritată'. > . Şi tot de aice urmează că foarte mulţi încredinţaţi se desfac, nu numai nemijlocit după încredinţare, ci şi-n timpui vestirilor, ba unii chiar şi-n.ajunul cununiei. ' Cauzele desfacerii sunt felurite şi anume: au că s-au născut vorbe în sat, adică făta n-a fost cum trebuia să fie, au că feciorul este din oameni proşti, au că-şi iau sama părinţii să nu dea fiilor săi toate cele ce le-au promis înainte de încredinţare, au că un alt fecior mai avut, din-tr-o viţă fnai bună şi totodată* şi mai frumos, a venit dHpâ încredinţare de "a cerut fata şi atât fetei cât şi părinţilor acesteia, peţitorul din urmă le-a plăcut şi le-a convenit mai bine 2, au că. în sfârşit, fata nu voieşte, odată cu capul, a se mărita după feciorul, cu care a fost încredinţată sau şi vice-versa, şi din câuza aceasta nu stăruiesc părinţii şi mai departe, ca să se căsătorească. Dacă desfacerea purcede diri partea mirelui, atuncea acesta cheamă pe unul dintre starostii sîp şi, - dându-i semnele de încredinţare, tî spune să se ducă lă părinţii iiimeşei, că să le~duca tare şi cutare cauză nu mai face. Starostele, luând semnele şi ducându-se la părinţii miresei, zice: — Cinstite N, şi cinstită să nu vă fie cu supărare, vin din partea mirelui şi a părinţilor săi să vă aduc vorbă că nu mai face. A trimis- şi schimbul şi s-a rugat, ca să iertaţi. Cât despre încredinţare vă veţi înţelege şi vă ca întoarce cheltuiala. Părinţii miresei răspund, de regulă, cam următoarele: —Nu face nemic, dacă n-a fost de la Dumnezeu să fie*» 3, Tot cam în acest chip se anunţă desfacerea şi din partea părinţilor miţeseâ. j a. ten», t iu, p. u% * vezi despre această şi" „t2dlumtia lui Traian", an. IX, p, ŞIŞ. 3 Văzi despre aceasta şi „Gazeta Transilvaniei Van. "ti. 8raşov. I8$a,«. in foileton. In amândouă cazurile însă, cel ce strică sau desface încredinţarea este obligat a întoarce nu numai semnele de încredinţare, ci şi toata cheltuiala făcută de cealaltă parte1. La italienii din Genua, dacă se desface logodna, mireasa trebuie, ca şi cea româncă, să întoarcă1 inelul şi năframa de credinţă înapoi şi dacă fetiorul ce i le-a dat nu voieşte să le primească în natură, ci pretinde ca să i se întoarcă preţul lor, atunci le cumpără urmaşul său şi le dăruieşte din nou fetei, iar preţul îl dă feciorului ce a fost, mai nainte logodit cu dânsa2. ' ' ' Poporul român însă, niciodată nu priveşte, cu ochi buni pe acela, din cauza: căruia a trebuit să se desfacă logodna, şi mai ales când aceasta a trebuit să se desfacă numai din cauza unor intrigi sau dini cauze materiale3. \ •..........♦ i 1 „Columna lui Traian“, an. JX, p. Ş83. 2 Diiringsf eld, op. cii., p. 100. 3 In unele, părţi din România, după cum ne spune G.S. Ioneanu, op. ciţ, p. 29 este datină că, după ce o fată se logodeşte, atât ea cât şi mama sa cu celelalte surori, de mai are, nu mai torc până se face nunta» ca să nu se întoarcă logodna* 195...............................:.t...... * > \ \ Partea a doua NUNTA SAU OSPĂŢUL \. 1$ şj^u^cimuni^i, cşm pg la .vreo două său trei ore după amiază, p şi gpQtimpm "când Şe şerbeăz^ nunta, se adună voriuceii Ăşlffşei la njirş^ş|i, l^ar ai mirelui' Ig -mire şi după ce au căpătat de lă $ lpcrur&e '.SdE.freb^do^ unui ^prnieel, se. pornesc cu toţii prin Sat, că să cheme pe ldcUitot^ acestuia ia nuntă sau ospăţ.' •• ţ .. în cele mâi multe părţi, după ce s^su pornit, nu se duc cu toţii la un loc, nici nu cheamă pe sătenii de*8irândul, ci se impărţeSC, luând fiecare câte o parte anumită de sat şi che^jnă mai cu seamă pe, neamuri, pe vecini şi pe cei ’mai de aproape cupogiijţi gţ gfşgtgpi şifgi,-relui şi ai. miresei sau mai bipe zte.gţ pşpigţilgr acestoralŞi vorniceii mirelui cheamă, de regulă, numai la mjţgfr'ffiy ş$ miresei, numai la mireasă. . ■ "a-" - ■' ; ■ tr . ...- ; - ...A......... .. ..... ...^...... * Chemarea se-ncepe cam de comim d^ 1$ jaunii şi soetii cei mari şi se sfârşeşte cu cei mai sărmanii Iar când ajui^ la o^casă şi intră in- lăuntru se îndreaptă către stăpânul sau stăpână casei cu următoarele cuvinte: _ Mirele nostru vestit Azi prin mine y-a poftit; Să faceţi o calş ‘ ^ , Şi«o căţare, ^...'...... Pân la curtea dumişale. La un scajun de odiţinş Şi-un păhar de beuţiupă Şi mşi .multă' Vp|e’bgn^ Că şi el de multe pri, Vă va sta intr-ajutor. Eu sunt sol împşr4£gşef La curtea lui vă poftesc. * Şi dacă mi-ţi ^seulta. (Cuşma^ din câp mi-oi lua, Pâa te pă?$int £lf£ş» . Dumnia-vostră m-oi ruga Să facetibine săvepifi* Dară sâ nu bănuiţi K f * Din Illşeştl, sat în fipcovina, districtul Sucevei După ce a rostit cuvintele acestea, scoate vornicelul plosca şi turnând dintr-însa rachiu într-un păhărel pe care, de regulă, îl ţine sub curea sau brâu cinsteşte mai întâi' pe stăpânul casei, apoi pe stăpână şi-n~urmă, dacă mai sunt şi alţi oafneni în casă, şi pe aceia. > , Stăpânul casei, primind paharul, mulţămeşte zicând că, numai dâcă i-a fi cu putinţă, nu-1 va trece pe mire, respectiv pe mireasă, cu* •vederea. E de însemnat aice încă şi aceea că voiniceii, ca oşteni şi soli ai înălţatului împărat şi ai înălţatei împărătese, rar în ce casă îşi rădică cuşma din cap, ci ei totdeauna stau cu dânsa în cap şi aşa cinstesc şi cheamă la nuntă pe stăpânii casei. Mai de mult, pe când timpurile ,erau mai bune şi mai îmbelşugate ' şi pe când locuitorii unui sat nu erau aşa de ghemuiţi cu locuinţele ca în ziua de astăzi, era datină ca vornicii, numiţi în cazul acesţa de cor jnun chemători, să umble pe la casele oamenilor călare şi aşa să cheme la nuntă. Şi'când aceştia^ se apropiau de o casă nu intrau înlăurtţru' ca acuma, ci strigau: ^ ' - ( Gospodarulcel de casă' Poftim afarăsă iasă I, ’ *9 şl stăpânul casei trebuia să iasă afară la dânşii, iâr ei îi ziceau : V.-a poftit jupâiiul mire Şi jupâneasa < Mireasa, Să faceţi cale Şi cărare Pan la curţile dumisale, Că, curţile dumisale Pe din nuntru-s zugrăVite, Din afară văruite1 Cu şindil-acoperite ^ Pentru d-voastră gătite. ; Poftim...•... ........:...r... Poftim! C-aveţi fete şi feciori Şi vor fi trebuitori. Şi. noi de stat am mai sta, Şi mai multe v-am ura, Da ne temem c-om însăra, Şi ne ţin fiarele Cărările Şi ne-Or mânca lupii podăzile2* în satele româneşti de prin apropierea Prutului, unde dâţinele ruşilor şi cu deosebire ale malo-rosienilor au influenţat fqarte mult asii-pra,celor româneşti,, este. obiceiul de a merge şi a chema dimpreună cu * Iritr-o variantă se află „poliite", în loc de „văruite", , . \ 2 Dict. de îiie Fniiizâ, răzeş dinlgeşti, sat în Bucovina, districtul Storoji^ nâţiflui, ^ r: J vomicelul şi drujbuh în acesţe părţi merg» mâi întâi, la nunul cel mare, apoi la nuna cea maţe, dadă aceştia riu sunt soţi, dup'ă aceea, la viitorii socri şi pe urmă la ceilalţi săteni. Iar când ajung la o casă zice Vor-nicelul: „Vă poftesc la nuntă socrîi cei mari, jupânul mire şi jupâneaSami-. reasă şi vă poftesc şi eu !“ . . După aceasta, scoate paharul şi diregându-i-1 drujbul, cinsteşte pe căsaşi1. . ■ Astfel îmblă în Bucovina, de-a. lungul şi de-a latul satului, până ce sfârşesc de chemfat pe toţi câţi au avut să-i cheme, apoi se întoarce fiecare îndărăt şi anume vomiceii mirelui la mire, iară ai miresei la ''mireasă. Vomiceii din Moldova, cărora li se încredinţează de capii nunţii o listă după care au să cheme la nuntă» mergând şi intrând în casa de invitai, după ce dau mai întâi bună-Jziua sau bună vremea, umplu pa-- harul ce-1 au dindemână şi' făcând cunoscut vizita lor, poftesc din partea socrilor, mirilor şi nunilor pe părinţii sau'tutorii tinerilor de casă să cinstească şi să vină dimpreună cu holteii şi cu fetele lor la nuntă, Cuvintele ce le întrebuinţează la această ocazie sunt, ca şi ale ‘celor din Bucovina, alese după cum şi dânşii sunt aleşi dintre holteii mai cu aptitudini în afacere şi unde sunt fete mari şi inima'îi atrage mai tare, acolo întrebuinţează cele mai frumoase şi paţetice expresii în -invitare K . • . în Transilvania; se f aee-ehemar ea astfel:' . '. Cu trei zile îhaiîite de cutaunie, care de comun se-htâmplă duminica mirele trimite chemătorii pe la aceia pe care voiesc să-i cheme la ospăţ. Intrând chemătorii în casa celui ce vor sâ-1 cheme la nuntă, salută, după datină, şi unul dintr ei rice: * — Ne rugăm de iertare pentru că îndrăznim a intra în casa d-voas-tră cu un cuvânt de la mirele N.N. care se roagă prin noi să nu pregetaţi de a veni şi d-voastră poimâine, adică duminică la casa dumnealor, la a dumisale căsătorie cu N.N; într*o zi de veselie.- -;.... — .......-... La un taier de mâncare La un pahar de băutură, • 4 v LS mai multă voie bună, Să/petrecem împreună, Că, cu drag vă' vom vedea. Sau aşa: ’ ... Când intră chemătorii în casă şi se închină (salută), gazda casei îi pofteşte să şadă, dar ei nu şed, ei unul dintre dânşii zice : • N-avem scaun de şedere, Nici loc de rămânere; Oavem cale de călătorie, Ca Dumnezeu să no tie;^ • 1 Din Boian, sat în Bucovina, districtul Cernăuţuljul, com. de V. Turtureanu, preot.- 2 V. Săghinescu, „Vedrele", în „România liberă" an. XI. ;Bucuresti. 1887. nr.3047. ..........;.... ‘ ;___________________j_;__L________ SlAtetri trînţişi ia d-voaslVă cu iţfi *' Nime nuri poate stricare, * Nici popa, dar nici birău Numa singur Dumnezeu K s Ta : În fine, al treilea tragico«câtaie, -prfvihţa aceasta P Po^.Retegănul; ^Mireăfâ, când pleăcă~la-nună pe cap,, pe cate ii-o; aruncă pâM ;ce, ri-o;îflvelesc,i adidă până' ce' n-o împodobesc, ca nevastă. Când au. s-p învetească,,.atunci o ia de pe cap, iar după ce.au învoit-o, iarăşi 6, pune îhdărăti! t»este^mvelitbare. Această curiună e cununia .& proprie, dei mireasă, care oi păstrează; şi după cununie,. în ladă. Ba! pe unele locuri, precum budăoără pe Tâmava-Mică, cunuha această o poartăcâ decor de căp-, peste învelitoare sau năframă hu numai în tirapul nuiiţii,; ci şi după aceea ud an întreg’sau . pânâ ce â avut.primul prUnc; Asemenea şi mirelei» de pe aceste Ioduri, nu aruncă peana de mire din pălărie, , până; ce; nu aruncă nevastă şa cununa. Se înţelege însă, de la sine, că atât mireasa^dutitma,- cât. fii mirele peana de mire nu le poartă şi âltă dată,-’rfVnumai; ^^-d^aăHîă^piare.'. Cununile. mireselor şi struţurile şi penele mirildd'suntyf acute din'fim de boltă; de târg ca unele ce se pot mai mult şi mai^bine^nserva11. ~ Cununa miresetb^ din: ţinut^^Dpî^^^Buddvihă’îînsă nn e_ făcută din flori de târg, ca a .celor: dinvţittutulfStorojineţulva şi din locd- * G.. DCm. Teodorescu, op. cit., p. 270. 3 Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă. 208 J y rile mai susi amintite ale Transilvaniei şi Ungariei, ci din diferite mo-nfede de argint şi de,'aur. Iar cununa aceasta şe face altfel :/se înşiră deia lungul - unei petele atâtea monade .'câte sunt de*ăjuns/spre a cuprinde capul; miresei, la mijlocul ^petelei fac <> rotiţă- iar înăuntrul acesteia o floricică în forma unei steluţe şi acestea tot de monede, aşa că floricica să vie pe frunte, iară peteaua şau cealaltă parte a cimuhei peiste tâmple* Pe lângă peteaua aceasta mai înşiră încă şi alte petele de mărgele4. în cele mai multe părţi ale Bucovinei, precum şi în celelalte ţări locuite de tomănis cununa aceasta nu o fac nici din flori de târg, adică din flori artificioase, ;nici din monede, ci din diferite flori, naturale, atât de grădină 2,: cât şi de c^mp pe care şi le culege şau mireasa însăşi, ca şi în yechîriie^miresete'romane* săiii mirele/după cUida arătă şi următoarea doină, caire se cântă în timpul împletirei: ‘ Pe dih jos de Ostrija4, • , Paşte boii, bădiţa. Boii pasc şi iarba creşte Şi mirele-ntinereşte; Bpi pasc la iarbă verde, Mirele-n zadar nuşedş. El cu mâna fiori adună, • Ilenuţii 5 de cunună. * Cunună de busuioc, Şă i-6 punem de noroc.„. T% capu-isă i-o puiierfi, 1 Numele să i-1 schiiiibăm, Pe gene Şi pe sprâncene. Pe codiţa ochiulujr Să fie dragă mirelui, Mirelui*şi socrilor 0 Cum a fost pŞrinJijor 6. Fetele din Ţara Românească, precum şi cele de pe valea Someşului din Ti-anăiivania,' • unde ••“mîresfe^^ţdâ^eăză • a purta nu numai cununi de flori, ci şi petelă, ca-h Ţara Rbmânfeăscă7, cântă aşişcter^a felu- ^ ■’/ * ^ 4 Com. de P. Ursul, fost cânt. bis. în C^ndreni. 2 Com. de I. Pop Heteganul : ,,P#?vâîea Jiului marele poartă peste, pălărie, iară mireasa pe capul descoperit câte o/cunună de bărbănoc. Se folosesc însă numai 4n timpul-nunţiiV . > < ■ 3 „Festi ep. p. 63 ; Coroîlam nova nupta w floribus verbenis herbisque â se lectislsub ânăculo ferebat. f f „Mireasa purta sub văl (hohot) cuntinjjţa • dfe mirtă şi de flori de câmp culâse de dânsa". , 4 Ostriţa, sat aproape de Prut, în Bucovina, ţinutul Cemăţului. în ţinutul • Câmpulungului se află un sat care se numeşte Ostra. 5 Aice se pune totdeauna numele de botez al miresei. 6 Com* de G. Tomoioagă, cant. bis:, în Mahala. 7 Ion Ghica/Scrisori către V. Alecsandri,e;d. nouă, Bucureşti, 1887, p.. 34: r,După ce fetele deschideau boccelele şi admirau darurile aduse de călţunărese şi închinate miresei, elâ ţăbărau pe tăvile cu peteală şi pe flori ; unele îrhpleteău cununiile: cruce întreagă pentru ginere şi.cruee jumătate pentru mireasă. Cele- rit? cântece în timpul pregătirii şi împletirii acestora şi anutee cele din î1făhSilvs|ttia, câni împletesc cunună: * , Cât mă uit p-aici prin casă. Nu văd ochi ca la mireasă Mititei şi cinăşei1 s x Joacâlacrăraile-n ei. Miresuca cu cunună Se cunoaşte c*ş li bună^ Cămeşa pe dânsa sună.' — Ei! nici mă-să. n-a fost tea. Numai ea d*#ac fi «şal Sau aceasta 8 0 ♦ Tu mireasă cu cunună» Mie-mi pare câ-i fi bună* De-i fi bună, bîrie a fi» De^i fi rea, rău îi păţi i Când fac peteala j Frunză verde neghiniţâ. Se mărit-o eppiliţâ. Floricea de măierean. Mai puteai feti un ah* .. ^ Să porţi-flori de măiereăh; » Să-ţi mai; porţi petelele Ca toate copilele. Peteăua nu-i haină greai Suflă vântul şi 6 ia ţ Peteaua-i haină uşoară, când o simi vântul, zUm* ..eele din fără llomfmeăsoâ, c^nd .nuna măre pune pefeaî# său be* teşi# miresei pe cap: • f. Sâriţi flori de-nbobociţi, Că trebuiţi. \ , PMâ.ieri cu fetele Şi-astăzi cu nevestele. Bate» vântule* prin munţi Adă^mi dor de la părinţi. yânţule, prin flpri / lai te desfăşurau jurubiţele de peteală, le depanau şi făceau o urzeală lungă de trei coţi, podoaba miresei» un râu de aur în care şe putea ascunde pupila logodită din cap până în picioare, Dini vrenqie în .lyrepţfe. :f$jţeîe. ochiului şi aruncau flori sau noduri In peteală în partea fiăfeălîor; aceştia le ridicau şi * le ânihjaia ftâ fernieneie; pe când fetele ca unele xe. împărţeao Ijfi Jăeeau $r el©1 ps|ţef agl^ndd-şi la p&pt, în dreptul inimii, şnopufi ^pet^aâ.^ ( ' | Adă-mi dor de la surori. Bate, vântule, prin brazi Adă-mi dor de la doi fraţi1. Tot-cam aşa îndătinează a cânta la această ocazie şi fetele franceze : u ' • Iată un cântec din Bretagne : . , Ziua mări tării ei i Cea mai frumoasă diii toate zilele; Mireâsa-i împodobită cu trandafiri albi Trandafirii părerii de rău , ‘ • Şi panglica în trei culori \ 1 Lanţul suferinţelor2. - Mireasa, care încă ajută suratele# sale a înşira la. peteală şi a împleti la cunună, cântă : / • i Câtă frunză-i pe pământ, * Toat-a-zîs şâ mă măriţ. Numai frunza de ovăs Zice ca să mă mai l&s. Dară floarea scaiului Spu#^mi lungiri traiului, C-acela^i un lucru^aşa De nu*lpoţi lesne striea, Nice popa, nici tnrău, Numai singur Dumnezeu; Nici popa, nici ylădica, moartea grabnică * Dar mai ales aşa: ■ . O ! cunună, draga mea, DePăş....................................----------- Ter-aş tot face până mâne* De-aş şti că te fac spre rău. Mai bine te-aş ţipa-n părău Şi*aş şedea la tată^-meu î4 Suratele, auzind-o astfel cântând, nu se pot retine de a nu o îndemna să cânte şi mai departe, să-şi* aline toate ahturile, inimei sale, până ce e încă la părinţi, până ce nu i?a părăsit aceştia, căci după ce se va mărita, chiar de ar şi voi nu va Cuteză: \ . ‘ . ' * ■' • ' " Hori-ţi, feată, horile, Câ dacă ţe-i mărita. :w ' ....... . . , V:.. 1 D. Ştefănescu, Studii asupra literaturii poporului,; în ,,Lumina pentru toţi1*, an. IV,'Bucureşti, 1888, nr. 7—8, p.. 231. 2 P. Gebillot, La littârature orale de la Hauie-Bretagne, 1881 (trad. I. Nădejde) în* „Contimporanul** an. V, Iaşi, 1887, p. 514. 3 Din Sălaj, cOm. de L Pop Retegamil. 4 Ibidem. ]\ ' • ’ • ' Ai hori, nu-i cuteza» In casă, de socră-ta, în tindă, de şocru-tău,' * Afară, de mutu tău, ' In poiată, De cumnată Şi nu-i hori niciodată1 t / _ Adică, tocmai după cum fac şi suratele din Bucovina, căci şi acestea mai tot cu aceleaşi cuvinte îndeamnă pe mireasă ~sâ-şi continui© cântecul început: , \ Cântă, cântă, Gură mândră, pupă ce te-i mărita, Nu ţi-a scăpa a cânţa. / Sau aşa: Hăuleştecopiliţă, Pân-ce eşti la mă-ta-ri gâţă, Căci dacă ţe-i mărita. Ori îi hău li, oriba, De mustrări tot nu-i scăpa. “ în casă, de soacră-ta, în tindă, de şocru-tău/ Afară, de soţul tău. Soţul tău te-a întreba : '■ — Ce hăuleştl puic-aşa ? / Că ţl-oi da un pumn în dinţi, , Cât îi trăi să nu-1 uiţi 12 \ * ^ Dacă mireasa se mărită după# un fecior din alt sat apoi, pe lângă cântăfeul citat mai sus, cântă încă şi pe acesta : De-ar fi ţină până-n brâu, în satul meu nu mai viu..--, De-ar fi tină până-n barbă, x * în satu-mi nu mai -am treabă. Cântaţi, fete, cununa, Că şi a voaştr-a fi aşa. s * Da a voastr?a fi mai bine, v Că-ţi avea pe oarecine,. A Dar mie mi~i cu xbănat. Că mama-i din sus de sat 3/ < * în unele părţi ale Transilvaniei, precum bună'oară în Munţii Abrudului, pregătirea florilor pentru cunună, după cum arată cântecul ur-mătc«*, se exi)rimă prin „a brăzda cununa" : ' ’ ‘ 4 1 Corn. de I. Pop Heteganul. 2 Din colecţia mea inedită. 8 De lângă izvoarele Mureşului, corn. de I. Pop Heteganul. : v 212 ■ 1 0 Pată de bîrăti domnesc; Miercurii în grădin-a mers; Joi, florile-a rătezat. Vineri, cimuna-ribrâzdat Sâmbătă, a şi gătat, Duminic-a şi luat,, Luni, în picioare-a călcat, — Ce fol'oş de tin cunună, Dacă nu-i inima bună !1 1 Datina mireselor de a purta cununi, car? se împletesc, în ajunul cununiei, din felurite flori,^precum şi datina de a se cânta felurite cântece. în timpul împletirii ldr, există nu numai la români, ci ea se află şi la alte'naţiuni din Europa precum la : francezi, spanioli, slovenii din Ungşria, germanii din munţii urieşi, cejhi2, malorosienii din Bucovina etc. în acelaşi timp,! când se-nşiră peteala şi se împleteşte cununa, este .în cele mai muite părţi datină de a face: şi cununile oficioase, adică" acelea pe care preotuj, la aqtul cununiei, le pune, dimpreună cu nunii cei mari, pe capul mirelui şi al miresei. Pe yalea Jiului cununile acestea se fac, ca şi în Bucovina, din-tr*un cerc bine rotund, îmbrăcat cu strămătură şi fire de bercă, adică* lână colorată 3. - : La roiiiânii Crişehi se fâC din crenguliţe de pomi roditori, cu deosebire de pruni, în forma unui cerc şi poartă ' numele de „cununi de nuntă"4. ' ' în jurul Reteagului însă, precum şi pe Câmpia Ardealului, acest fel de cununi le fac fetele în ziua de Duminica Mare sau Rusalii sau şi a doua zi după Rusalii, când ies preoţii cu crucea să sfinţească hotarele. Aceste cununi, care se fac din spice de grâu curat şi din felurite flori de câmp, ie anină fetele -de prapure sije duc cu acestea la Isterică, Unde se păstrează ’ apoi pe la icoane penţru toate cununiile de peste an5, 7 Tot atunci,, când se face cununa miresei, fetele din ţinutul Năşău-. dului In Tiansilvâma şi cele din Sălaj în Ungaria’ipăi fac încă şi cununi de bavbeiioc pentru steag şi pană său struţ pentru mire şi pentru fraţii mirelui®. - N Salba e făcută, după cum e şi datina tfmŞf se poartă şaibe, din diferite monede de argint şi ' *4* ■ ' Când îi leagă salba la gâţ Hăuleşte Până e0 gâţfe-' Şi-ţi fâ saHm M Uîp, De la gâţă pâ&Oa ţâţfe . După q£: înVâli! Dumrî^&‘ Şti* curii ##£!*.• După ce au gătit-o de pieptănat şi îmbrăcat şi după ce i-au legat ââţ^'^-|ăi^şf îa vitie socriţi tfijtti, aifica’faţâi iăî¥es®V.âac^ are tată, iâjrăî dacă n^âre apoi uri frăte saţi vorriiCPfuî primare şi Mând-o de rBăna o şşpaza după masă p£ 6 perină2 aritrnSe, ca viaţa ei5 să ţie uşdâră plăcuţă ca p^nria CCa şi cu scop câ să se 60ifipeş^; în upele WŞifi? îfiâ&i ’ bunăoară in ţirfâţuîf Ddrneii d aşeaia pe 6 păreeKte de scoarţe. '\ţ$£ pS?|ild ^SifeSâ® se âp^ilză âpftf drtfds^Mj ca¥f- âSenie- riieaîiUnt găti# şi1 apddid drdşcă deâ niare de-a dreapta iar cea micăr de , eî pd masă se pun, unui peste altu^ doi; colaci frumoşi şi mari. cftficf -irSpefiBs^.era îmbrăcată; considerau1 ca dpipaP cea ; 4fia$ se aşeza c#^haibiîe^:!nuiele pe ţ^tţ3, p^ate că: dm ace- eaşi cauză, ca şi românii noştri, că oamenii, când au să întrifeprmdă pişţf. ^•gpMk' jp&tef ’mr di nfefc o înteeprindere nifc e. aşa de ^nderoasa şi pică d căîe aga de iţjpg|,;... ^r .aceea pe- careo^ înîre^inâe a&mâ: tânără mireasă! Ea(^lăto^ş|ede -1^ o lume la alţa, de la o viaţa la alta; şi nefăpând-o ape^sta, lespe ar sat-.în• Bucovina,--ţirifulul-Oernăutăului. , v>. - ; }j • .... 2 Datina; de a pune iperme. sub'inireâsă şi sub mire..£§pdt;ăqi^ţîş.' ş##:^tn? / ^n^fpr huiâţn după masă, irâ%ie să fie'^ iaţîtă la ,rbmâni? că® dâi^i^i^^înîîHeşt^' ătiesfed - 0■ '~dxeiît^ţ^'dşr- 'află&îM' în: privinţa aceasta; îriţr-o: poveste tfe ceasf bun, u^°fejc^ţca3ge ^ observări la darea togâlor. b&rh&teşti^...* .. ...,r . 214 puţil, tini Mtiifeui ei sortfn virginal; să uite câţi le lasă $i? sft se deştepte plină .de ||^ââ|i.;^â6ute " ^ărtnfii? cţtm s-âu aşezat mireasa şi puie(;maivîntâi^pe colacii, de pe masă. După aceea,;aşezându-se mireasa după taaşă,5 întreJdruştelei^iale, carele de asemenea şed pe perine, viiie un frate, în lipsa |ac^ui^un|^ăr^n|şi: alţ neam, , bejregulă;î^p®ă>uh băiat şi luând cununa de pe colaci ii-o pune pei cap,^.iărăîdruştele i-o aşează ca sâ:stea bine. ^,G;^moioagăKopSrCit^p.t44.; . ^ Fundui^Molddvei, sat în-ţinutuîrCâmpulungului^îii Bbcovina, com.de îbader Leuşteanu. ' _ _ V____"jL ______ _ :Frunză; verde mătăcină, Ia4i,f mireasă,ziua bună jD^la/fraţv de la surori, Dăilafgrâdina cu flori,, [lievîafstrat:de floricele Şi "neamuri şi vericele. De la frunza cea de brad, De la puiul cel lăsat. Plânge, mireasă, cu jele, Că nu-i mai purta petele, Nici în degete irrele Şi nici in urechi'cercei, : iNiei^ny-i şedea cu flăcăi. fCununiţa.ta peă verde,, Sau;; acesta (pa^dinl jos? de “ 6striţa; •vPaşte>boii^ ^pij^i^^ar iarpa creşte ^Mirele ^întinereşte ;T t5de^ busuioc, v DcFlâ^fecibrii din joc, Cunună de iasomie; S-oporneaseă-n cununie, Cunună de mirtâ creaţăj Să i-o slobozim pe faţa. ~ Cunună de părbănoc, In două cu busuioc. Să i-o punerii de noroc, Mărioa^ă, îţi cântăm, Mândră cunună-ţi gâtăm Si pe cap că ţi-o punem. Pe gene Şi pe sprâncene, Pe codiţa ochiului Să fii dragă mirelui, Mirelui şi socrului, Soacrei şi cumnatelor, .Tuturor neamurilor, Cum ai fost părinţilor, Cărora cu plecăciune Le ceri astăzi iertăciune 4 Şi cu această cunună îţi iei la ei ziua bună i1 l / r \ 'v ■/ \ î ■■ 1 G. Tomoioagă, op. cit., p 53. 216 m Bărbieritul Cam în acelaşi timp. când druşţele piaptănă pe mireasă, când o gătesc, şi-i pun cununa pe cap, pofteşte mirele pe unul dintre vorni-ceii săi, ca să-l radă. Şi pe când vornicelul prinde a-1 soponi şi a-1 râde, pe atunci feciorii ce se află de faţă şkjjflai ales bărbaţii de curând înseraţi, care sunt înrudiţi cu mirele, cântă felurite cântece numite în Dobrogeă Aoieală sau Daoleală1, prin care i se descriu cu colorile cele mai posomorâte nu numai pierderea libertăţii, ce o avuse ca holtei, nu numai neajunsurile şi grijile ce-1 aşteaptă ci totodată şi neplăcerile ce are să. le sufere, din partea nevestei sale. . Iată unul din mulţimea acelor cântece : / Frunză t’erde măr uscat, Pap-ce eram ne-nsurat A Aveam cal de-ncăl^ât* Haine bune de-mbrâcat Şi mândre de sărutat. Dar dacă m-aih însurat Calul pe mălai l-am dat, Păruşorul pe secară, Doar mă scoate-n primăvară. Primăvara-i mama noastră, Iâ zăpada de pe coastă Şi bruma de pe fereăstlr Şi «pune plugul pe brazdă Şi şeamănă pâne coaptă Şi satură lumea toată2. Mai iată încă şi altyl' Frunză verde, mere, pere*, Nu-te-nsura frate, vere ! Destul m-am însurât eu Şi am luat un lucru rău. , - M-âm’lăcomii la avere N Şi-am luat un lucru rău. Ce folos de-avere multă, Dacă mi nu mi plăcută ! * B. P. Haşdeu, op. cit., p. 1256. • . v * Din Gălineşti, sat îri Bucovina, ţinutul Rădăuţiului. , } Plângeţi ochî şi lăcrămaţi, Că voi sunteţi vinovaţi Că nu cătaţi ce luaţi. Vă Işcoipiji^la avere Şi trăiţi făr de plăcere , Apoi şi acesta $ Tinerel* m-am însurat Şilfemeie.mi-am^ luat ' * 1 Minam* luat-o^dejlucrat. Da ea şede numa-n pat, Cere^ciobote de ţap.. VâiCde ■ mine I ceTsă/fac ? N;maai|să,,ieu^ -cap f , 3MăQbine îni-ăş/fiSluăt Ung- mult mai < sărăcuţă, Mîfşr fi fost şi mai/drăguţ Şirar fi fost mai hărnicută, Şi-Q purtam şi-n opincuţă2. r lăutarii, care încă trebuie" şă fie la acest act de faţă, cântă aşiş-derea:>diferite*fcântece, mai ales de jale, până ce vdrnicelul sau arie este sfârşeşte pe mire de ras. Unul dintre cântecele, ce le cântă, lăutarii şi anume cei din Ţara Românească la această ocazie, g cel următor : Foaie verde de bujor* în luna lui cuptor Veni w£m.ea să Toate. fetele mă YPr. Nu mă laşă să %c casă. Dă cu şpuz| pe fe^e^Ştş . Să;mă^ir^gă,;să>mă • Să-mi ar?ă^luntfjaile Să nu mai>yâd :fetele. Foaie .veţdje. '.de;* susai De mititei mă-nsurai Frumoasă mândră luai. Aoleo ^mândruţa mea, Subţirică ca soba, Dreaptă ca cobiliţa. iubii de la Paşti încogeş, •, Mai n^mic nşu şe cunoaşte Şi să fi iubit mai deş. De atunci ş-ar fi ales. Iubii fete şi neveste, O sută şi cincisprezece, 1 ■\ 1 Din Crasna, dict de M; Bărbuţă. * Ibidem. O româneă şi ţigancă • Ce-o vrea Dumnezeu să facă. Mpi fun să iubesc opt Şi- o fş&lrde protopop, Să-mi stea inima la loc. Câne} inb,eana eu la copile, Eram voinicel în fire, Iar acuşi m-am însurat, Multă dragoşţe-am stricat. N-am stricat numai pe & mea S /Şi-am stricat p-a multora. ' lângă aceste versuri mai adaugă $şg$ şi Cât oi îi, cât oi trăi Faţă mare n-oi iubij Fşta ££ mărită. Eâmâi intaa friptă. ^ Şi-O Iubi copiliţâ. * iBană şare de la muncă Ea se urcă pe opincă #1# flHN$ # 1*M fc Alţi lăutari cântă la aceaştă ocazie următo^ f^jîţgş ;. ■ *'eăie-îwe»#e^ş-un dudâu, mâl trăiam flăcău, s încălicam Calul meu Şl plecam unde vream eu ; Băf ăcum m-am însurat, &?iia casei c-am luat. ţ Busuioc verdepemasă, x . Rămil. maică, sănătoasă, • ./«*.....k, ■Băcăi|aTai..:i&st,.ljupuroasă..,___1.....______ Să iii ea iefior la masăi 2. Gătindu-se 4§ :rşş|i Ş$]b£^ându-se în hainele «le mipe, pă£jg|ii sau şi neamuri $|şi d£ aproape, dupâ%iii& vomvedea naai ia vale, '.îl'iau de ' §H #hpă masă3. , La românii de prin oraşe este datină sau mai feine zis ora mai inte, căci acuma pe ţi ce merge Începe a se stâţ-pj, ca mirpie şă şe nemijlocit după ie i s-au adus Şi" închinat schinrbufâe trimise de pair reasă. Pe atuncj, bă^hierUi rădea pe mire de naintea tutuţpr taşpfiţiJpf? care se a%,y jâ’e ^ţă, iar cântau diferite cântece, j®®!? cele mai multe âş jale, şi ntfihai puţine vesele. După «fesi i p. x. Gilorteanu, Un obicei de ta tară, ia *fai$ ap. i)Ff guşureştl, 1887, nr. 5, p. 317. ; x 3 B. Ştefănescu. op. cit, p. 330. * » Datina românilor din- Tişeufc Ilişeşti şl alte sate din BufcOvina. Unii lăutari pe rele: i se punea pte vârful capului un colac învelit într-un prosop nou, ce i l-a trimis, cu puţin mai înainte de aceasta, mireasa, dimpreună cu celelalte schimburi. Acest prosop numit prosopul bărbierului îl da apoi mirele, dimpreună cit colacul dintr-îpsul, bărbierului care l-a ras. Tot atuiici căpătau şi lăutarii câte un dari. La românii din Macedonia Epir % ck, mirele să se râdă înainte la dânsul bărbierul, ca să-l ieie şi multe fete şi neveste şi cântă unison a j Larii mi si spelafii mi, La şiopotlu di tru cheare, Lafii mi doaule braţă. Ş-luai s ni aruncai tru faţă Şi-ni vezui un gione mavromat Cu nel de asime curat. — Gione, a bre gione, Multu-ni te alavdară. Prot hriscu eşii în hoară Va să-ţi dau un pâră de asine Să poartă'nveasta di guşe. :tf esţe datină, ca şi la grecii noi din de a se duce la cununie. Atunci vine să-l radă. Tot atunci, se adună mai cântecul ce urmează: Lă-mă şi spală-mă, La şopotu de la apus, Spală-mi sşi .cele două braţe. -Şi luai şi-mi aruncai pe faţă ţ Şi-mi văzui un voinic cu ochi negii Cu inel de argint curat. — Voinice, , br^ voinice, M/ult mi te lăudară, * Cel întâi argintar eşii în sat. să-ţi dau un ban de argint ^ - Să poarte nevasta la gât După ce bărbierul a lăut pe mire, începe să-l bărbierească când atunci fetele şi nevestele îi cântă, împrejurul lui, cântecul de sursire, adică de ra^, care este aşa : Ghine ne vinie birherlu, Tra să ni sursască grambelu. Tine birber, aşi ni bănezi S-fii-1 a dări muşaţ, muşat. Ti la nun'şi ti la fartat, ' Şi tră la-nveaştă ma» muşat. Iâ-ni mutriţi-lu pe sufruhdeale Ş-pâre ca ţerlu cu steale. LafimuiriţHude pe f rante* Calothie de-a lui părinte, lâ^ni mutriţi-lu de pe nare, lalothie de care-1 are. Ia fii mutriţi-lu de pe dinţi, Calothie de aţeli părinţi. Iâ-fii mutriţi-lu de pe guşa S-pare bilbîl3 cu mănuşa. Iâ-fii mutriţi-lu de pe chept, Separe ca un bilbil alepţ. Ia-iii mutriţi-luî de pe brân S-pare ca, callu cu frân. Bine ne vine bărbierul; ’ ^ Ca să ne radă ginerele (mirele). Tu bărbier, aşa să-mi trăieşti. Să mi-1 faci frumos, frumos. Pentru nun şi pentru fârtat, Şi pentru nevastă (mireasă) mai frumos. Ia, priyiţi-mi-1 la sprâncene, Se pare ca ceriul cu stele, ţa, priviţi-mi-1 la frunte, Ferice de-âl lui părinte» Ia, priviţi-mi-1 la nas. Ferice de cine-1 are. Ia priviţi-mi-1 la dinţi, Ferice de acei părinţi. ' Ia, priviţi-mi-1 la gât, Se pare ulcior cu toartă» Ia, priviţi-mi-1 la piept, Se pare privighetoare aleasă. Ia, priviţi-mi-1 la brâu, Se pare ca un cal cu frâu4. 1 Cbţn.deN. Avram, bărbier în Suceava; Puringşfeld, QP> cit;, p. 57. 3 Şe: mai numeşte şi privighetoare, 4 T.T. Btirâda, Datînqle.„, p. 4191 In alte părţi cântecul de sursire sună astfel; Mea ghine, ne vinne birberlu, Ta să ne surseâscă grambeulu. Mea tu, birber aşi-mî băne2i, Să ne lu adari miuşat, muşat; Mea tu, birber, aşi-mi bănezi, Şi ti la-nvăasta ma-muşat. Mea ia muntriţi-lu che pe f râm te, Că se pare cu mari minte ; Muntriţi-lu pe sufrundealle, Se pare ca ţerlu cu stealle. Ia, muntriţi-lu de pe nare, -Că easte mult ti alavdare. Ia* muntriţi-lu de pe dinţi Si alăvdaţi-li a lui părftiţi ! Ia, muntriţi-lu pe chiept! Se pare ca birbec allept. Ia, muntriţi-lu pe bărnu Se pare cu altu cu frânlu î... Apoi bine, ne vine bărbierul, Cş să nfe radă ginerile. Apoi tu, bărbier^ aşa să trăieşti, Să rii-1 găteşti frumos, frumos. Apoi pentru 1 la nunul, la fărtatul. Şi penţru nevastă mai frumos. Apoi, ia vede-ţi-1 pe frunte,. Că se pare cu multă minte. Priviţi-i sprâncenele, Pare că e ceriul cu stele, la, priviţi-i nasul; Că este mult de laudă. , Ia, priviţi-i dinţii Şi lăudaţi părinţii lui. Ia, priviţi-i pieptul,^ sf%re că ar fi berbec câles. Ia, priyiţi-i brâul Pare că ar fi calul cu frâu !...* După ce bărtuerul a sfârşit de şi-ri cântă acest cântec : Ţi-e muma ţi-e muşâtă Ca luceaferlu dimineaţa. s Şi-aşi lumbriseaşte faţa Tistimele chindisită.' La tine ni-avem în chisită Doi le în cale ne-adunăm. Faţi sţră cale s-nu crăpăm. Scoate punga1 di-ni t-u measce Un caragros cu mânuşa, Şi-l poarta’nveasta di guşa. Niţfcl voiu, niţi-i lăiescu . Şi bag vuia şi-l vulusesc. ras pe mire, se întoarce către el Ţie, mama, îţi este frumoasă Ca luceafărul dimineaţa. Şi aşa străluceşte faţa Ca năframa împodobită. La tine pornisem Amândoi în cale ne-am întâlnit. Te abate din cale să nu murim. Scoate punga şi iă un dar Un caragros cu veriguţă, Să-l poarte mireasa la gât. Nici il vreu. nici îl dispreţuiesc, îi pun pecetea ^iT’peceflulesc După. ce mirele s-a gătit frumos, îmbrăcându-se cu hainele cele mai alese, trimite, la casa-miresei trei sehâdiari (soli) cu o ploscă cu vin ca. să dea de ştire că vine mirele şi, ajungând acolo, beau din ploscă şi urează zicând.: „să banează, s-ăncherdisască şi turnată la casele voastre şi la feciorii şi featele, se hărsească de inimă şi la scunchite a tei feciorii şi feate, să vă hărsiţi după inimă voastră(% adişă : să trăiască, să se folosească, să yie rândul şi la casele voastre şi la feciorii şi fetele voastre, să se bucure din inimă şi la scumpii tăi feciori şi fete să vă bucuraţi după mima voastră. ‘ După aceea li se dă câte o mandilâ1 (năframă) şi se întorc, degrabă, la casa mirelui, acolo se cântă soacrei miresei cântecul’ următor: 1 1 Apoi pentru că o să meargă la*.. /. ă V, Petrescu—Cruşoveanu, op. cit., p. 64. / 221 Eşi soacră ş-aşteaptă nora, Nora ta eu hijiul al teu. Ghine vifiie ghirachina, Şi casa^mplină de fărina, De îarina şi de luăina. lăşi soacră $1 aşteaptă ndta, Nora ta cu fiul tău. Bine vineţ lebăda, Şi casa ne-o umple, de făin^. De făină şi de lumină. Apoi soacra cântă.; Depune-nveastâ, dăpune — Nu depun, nu-fti depun, Câ fii caftu ce ni tacsişi. Scoboără, mireasă, scdboâffi. — Nu mă dâu jos, nu mă dau, Căci cer ce mi-ai promis *. Datina bărbierului, după cât aici putut, eu citi şi auzi până acuma, se află nu numai la. români, ci la toate popoarele idin Peninsula Balcanică, apoi şi la o seama dintre cele ce locuiesc în Asia2. . $ 1 # ^ . i 1 T. T. Burada, Datinile..., p. 420. ' / * „Biserica ortodoxă fomână an. VI, Bucureşti, 1882, p. 406. 222 IV \ Vedrelş ■Nu mult după ce s-a aşezat mireşşgi d\*M masă şi i ş-a pus cunune pe cap, adică cam pe cândînpepe a să întina ^ua cu noaptea, încep a se aduna şi sătenii, care au fost chemaţi de Vhrpicei la nuntă şi a aduce; cu deosebire tineretul, diferite daruţj pentra '_ tinerii ce( vor să se- căsătorească precijim r colaci, făină de grâu^unţ, brânză, lapte, sare, găini, ouă, mere, pere, nuci etc., mai pe şcur$ţ*dne cu are şi ce îi dă mână, ca să aducă* • , , " Aceste daruri se numesc, în celş fnşi multe părţi ale Bucovinei, daruri şi cinste, iară' datina la care pCMjlese ajşîuc şi se închină se numeşte, în unele părţi ale Moldovei $feewţn îp districtul Neamţului, Romanului şi al Bacăului, vedre K Dtipă ce au sosit şi au inttrat în pasă, punând darurile sau cinstea adusă pe masa dinaintea miresei ' Bună vremea. Bună vremea, Inălţată-mpărăţeasă! Şedeţi In coate după masă . Ca .fiK» garoafă. frumoasă.. %E»e aceea femeile Din ţoate părţile. Năzuiesc caaibinele » La dumneavoastră. ; ■ -j... ......■ şţs-amtăcucoiăcet.........................- ..... .*.. Mândri şi frumuşei., / Să aveţi parte de ei; Colaci mândri şl frumoşi Ca ş| faţa lui Cristos ; Să 'faceţi bine să primiţi Şi... să nu bănuiţi!? < 'Mireasa se şcoală, primeşte cinsţeq, o p^nş jpg ipăşl sau p ^ă inai-di salej ca s-o strângă, apoi luând un şip cu rachiu cinsteşte pe flecarele, care i-a adus cinstea. După aceasta începe a cinsti şi pe ceilalţi care se află în eâşă. ~ J ............ ’ Ţoţ aşa fac şi druştele : ele încă cinstesj* pe cei veniţi. .. . •' .* 1 V. Săghinescu. op. cit, nr. 3tf47, „Columnâ lui Traian**, an. IX, p. 414. . 2 Dict. de G, Bqancăş, din Vatra Dorim*. f # ' '223 -v / Pe când neamdrilevvocinii şi c£i mai \de; aproape cunoscuţi şi cunoscute ale miresei se adună la mireasă şi, aduc acesteia cinste,, pe atunci neamurile, vecinii şi mai deaproape cunoscuţi ai mirelui, dimpreună cu nunul cel mare, se adună la mire. Ca şi mireasa, aşa şi mirele, încă se aşează pe o perină, după? masă, între druştele sale, cy acea deosebire numai că, pe când mireasa şade după masă gătită cu unuă pe cap, pe atunci mirele şade cu cuşma pe cap. Aceeaşi cinste, care o primeşte mireasa, i se aduce şi mirelui. Iar^ când pun cinstea pe masă, dinaintea lui zic : Bună vremea. Bună vremea, înălţate' împărate!?!';;''* Şedeţi în coate' _ După masă ^ Ca nişte garoafe Băţute, frumoase. „ Şi năzuiesc oamenii ta dumneavoaştră Şi ş-arată cu colăcei v. Mândri şi frumuşei, Mândri şi frumoşi Ca şi faţa lui Cristos ; Să faceţi bine să-i primiţi, Bar să nu bănuiţi i1 . Astfel, atât mireasa cât si mirele, stând între druştele lor după masă, primesc cinstea ce li se aduce şi cinstesc, câte un pahar de rachiu pe flecarele, care a âdyş-o până socot ei că s-ati adunat acuma toţi cinstaşii. în unele părţi ale Bucovinei nu e datină ca mirele şi mireasa să primească singuri cinstea, ce li se aduce, ti o primesc, în genere, maicele lor, adică soacra mare şi soacra mică. Iată acuma cuni se pracllcă:8iâeaŞtă dătihă: în sus-ni^iteTe disţncte" din Moldova. In sara spre ziua cununării se face adunare, r cu petrecere, la casă familiei mirelui. dacă mirâasa e adusă din altă comună sau la casa familiei ) miresei, dacă ambii miri sunt din aceeaşi 'comună. Adunarea se compune din bătrâni şi tineri de ambele sexe, poftiţi de cu ziuă de către vornicul care, până ce acesta mântuie de poftit, conform listei, ce i s-a încredinţat de către capii nunţii, se şi adună la câsa indicată, unde cântă deja taraful (lăutarii). ' ; Curând după 'aceâsta, şoseşte la nuntă şi vornicelul căci el are mult de furca ăstă sară şi'de aici înainte până după uncrop. ; Ajuiis la tact, vornicelul îşi ia noul rol: Închină mirilor darurile ce le aduc tinerii nuntaşi'şi tinerele nuntaşe, daruri Care constau din păsări, vin sau alte obiecte, căci tinerii şi tinerele pentru care mai cu seamă se face nunta, nu vin cu mâna goală aci. i * Biet. de G. Boahctfc, dîn Vatra Bornei. (. . • . Dar cum se face închinarea de daruri la vedre ? Rolul vornicului are aici osebită însemnătate. ^ De regulă, în cazul când mireasa e adusă din altă comună, după ce toată lumea, care a compus nunta până aici, ospătează din ceea ce i s-a pregătit, mirii âtau în capul unei mese într-o osebită cămară sau în sala de dans, până se adună mai mulţi dintre noii poftiţi, apoi începe dansarea, de unde urmează că închinarea darurilor continuă deja. După cum arătarăm mai sus, tinerii nuntaşi şi tinerele nuntaşe vin la vedre câte cu o pasăre sau cu un borcan eu vin. Vornicelul, care stă în adăstare, cam spre uşa intrării nuntaşilor, după rând — cum ei sosesc — primeşte darul şi având în dreapta sa pe aducătorul sau aducătoarea darului, se prezintă în faţa mirilor1 şi dacă darul adus este vreo pasăre, cuvântarea prin care îl închină constă din: Bună vremea, , ^ . Bună vremea I (Bună sara, Bună sara 9 Cucoane mire Şi cucoana mireasă. ‘^ată, vi se-nchină N. Cu 6 iruncă De la luncă, Care până nu scurmă Nu mănâncă; ; Darul ce v-aduce este mic ilar dragostea d-sale Este' mare Asupra dumniilor-voaştre Şi vă roagă să-l primiţi Şi cu cinste să-i mulţămiţi l3. Acuma, mirii, care stau în picioare; răspund într-un glas: Foarte mulţămim dumisale De osteneală ' , Şi dumisale . De dragoste şi cheltuială.! % După aceasta, complementându-se reciproc, nuntaşii naintează până la miri cu care dau mâna, îşi schimbă câteva cuvinte de bfcazie şi iau parte la petrecere. Prezentul se dă în păstrarea unei persoane de gazdă, care stă în preajmă. Dacă prezentul, ce se aduce, constă din vin, cuvântarea vornicelului e astfel : * Dacă mirii sau vornicelul se află. !n dans; la sosirea noilor nuntaşi sunt avizaţi spre a se retrage pentru a se împlini ceremonia darului. 3 Când doi inşi nuntaşi (fratele şi sora) sunt cu acelaşi prezent, vornicelul îngrijeşte a face închinarea în plural. ' 225 15 — nunta la români Bună vremea Bună vremea, Cucoane mire . '* Şi cucoană mireasă. Iată vi se-iţchină N. ’ Cu o bute de vin, Ce are doagele de gorun , . Şi cercurile de alun, Iar vinul e adus de la Odobeşti. . Când bel te veseleşti. Darul ce vi s-aduce e mic, Iar dragostea d-sale E mare Asupra dumniilor-voaştre 5 Vă roagă‘să-l primiţi Şi cu cinste sâ-i mulţămiţi. Apoi urmează mulţămirea, ca mai sus. Din prezentele aduse la vedre, păsările servesc la completarea mesei-mari şi a uncropului, unde iau parte numai cei căsătoriţi, poftiţi cu aceeaşi rânduiălă, ca şi la vedre, iar vinul serveşte spre îndestularea ostenele-lor lâ nuntă ; el se asigură într-o butelie —într-adevăr de câteva vedre \ In Ţara Românească, pe lângă darurile arătate mai sus, era mai nainte datina, cu deosebire la boierime, a se aduce însă şi multei altele, precum : flori pentru împodobirea cununelor, şaluri, giuvaiere, stofe scumpe, bani, cofeturi etc.2. Ce se atinge de vechietatea şi răspândirea dâtinei descrise în capitolul de faţă. care se află nu numai la românii din Bucovina şi Moldova, ci şi la cei din Ţara Românească sub numirea de poclon, înseamnă aici că ?a trebuie să fie foarte veche, deoarece despre o asemenea cinste se aminteşte şi prin poveşti3. însemnăm totodată încă şi aceea, că datina de a da astfel de daruri său cinste tinerilor încredinţaţi se'află W'mSBB'lFîiaBântfTti'W la site . ( 1 V. Săghiescu, op. cit, 2 I. Ghica, op. cit., p. 33 : „în ajunul nunţii, cam după amiază, porneau cdl-ţunâresele, tot' cucoafie alese dintre rudele cele mai frumoase ale ginerelui în trăsuri înhămate cu armăsari de preţ. întâia călţunăreasă intra la mireasă purtând o câţu-ie de argint cu flori suflate în aur, din care ieşea fum de udagaciu şi de curse ; ea mai purta şi o stropitoare din care arunca apă de trandafiri, semnul curăţeniei şi ura miresei să fie totdeauna spălată şi parfumat^. O a doua călţunăreasă ducea pe tava de argint florile cu carile se împodobeau cununiile. A treia călţunăreasă aducea o tavă cu peteală, seninul bogăţiei. Veneau, în urmă, celelalte călţunârese cu . zece, douăsprezece tăvi încărcate qu tot felul de daruri: şaluri, giuvaiere, stofe scumpe, bani, cofeturi etc. Mulţime de fete înconjurau pe mireasă şi lăutarii ziceau din vioare şi din gură cântecul vechi : .Astăzi cu fetele Mâne cu nevestele. r 3 I.C. Pundescu, op. citi, p. 104 : „Pe timpul acela era obiceiul ea'la nunta unei fete de împărat fiecare locuitor, din acel oraş, unde şedea împăratul, să ducă câte un poclon fetei * 226 1 .... \ '' naţiuni precum : la albanezi1, italieni2, francezi3, cehi4, poloni5 etc. cu acea deosebire numai că, pe când la români singuri nuntaşii aduc cinstea, pe atunci, la naţiunile, amintite, afară de italieni, trebuie să se ducă după dânsa amicii încredinţâţilor Sau chiar însăşi mireasa. - După aducerea. cinstei, respectiv după vedre, urmează iertarea sau iertăciunea şi închinarea schimburilor, dacă mirele e din acelaşi saţ din care e şi mireasa. Dar dacă mirele, e dintr-un sat străin, atunci după iertăciune urmează, mai întâi, conăcăria şi abia după aceea, închinarea schimburilor. ' ) *■ Duringsfeld, op. cit., p. 61., 2 Gubernatis, op. cit., p. 112. 3 Duringsfeld,/ op. cit., p. 250 : „în Âmiens şi în oraşele învecinate este datină •.ea* cheltuielile nunţii, la căsătoriile sărmanilor," sa se acopere de către amicii în- credjnţaţilor. Şi dacă aceştia nu sunt în stare a o face, apoi se duc pe lă neamurile şi cunoscuţii încredinţâţilor şi roagă să le dea galiţe, carne, peşte şi toate câte mai sunt de lipsă". Idem, p. 258: „ca în Amiens aşa şi în Bţazădais, ospăţul nunţii şe prepară din oferte benevole, cu. acea deosebire numai că aici e mireasă singură acea care se duce din casă în casă cu un văscior şi cu o străistută ca să le adune*., * Duringsfeld, op. cit* p. 180. 6 Idem,, p. 204, ** J22T V 0 \ Iertarea Nu e mai nici un popor (creştin, în toată Europa, la care mirele şi mireasa să nu-şi ceară tartare şi binecuvântare de la părinţii săi mai nâinte de a face un pas atât de însemnat în cursul vieţii, cum e căsătoria. La toate popoarele indo-europene, mirele şi mireasa trebuie să-şi ia mai întâi iertare şi binecuvântare şi abia după aceea pleacă la cununie1. Ce se atinge în special de poporul român, apoi âcesta, urmând pro^ verbului străbun : 1 *Bi necuvântarea părinţilor • întăreşte casa fiilor, Iar blăstemul părinţilor Rţşipeşte casa fiilor, nu numai că ţine foarte mult la această' datină, ci totodată, pentru dânsul, iertarea sau iertăciunea, după cum 6 mai numeşte el, e unul dintre cele mai solemne acte câte se săvârşesc în decursul nunţii. ' Colăcerul, care e însărcinat a cere iertăciune în numele tinerilor, căci aceştia rar când se întâmplă să o ceară singuri, ţine mai întâi o oraţie lungă, de regulă în versuri, care în cele mai multe locuri constă din trei părţi principale şi anume : partea întâia, îri care se arată cum a făcut Dumnezeu lumea şi pe protopărinţii noştri Adam şi Eva şi cum, cu toăte că Vâceşţia nu 1-ău ascultat, că au călcatporunea-ee le-a eVşl.din aceasta i-a şi alungat din rai, totuşi mai pe urmă se îndură de dânşii, îi iartă şi-i binecuvântează, zicându-le să crească şi să şe înmulţească şi să ..stăpânească pământul; partea a doua, îh care arată că şi aceşti tineri, care vor să se căsătorească, trăind în lume, încă vor fi greşit şi cu "multe vor fi supărat pe părinţi, dar fiindcă : Pe întinderea lumească Nu-i fiu la părinţi să crească Şi lor să nu le greşeaseăj de aceea, în partea a treia provoacă pe părinţi, ca să^se înduue de dânşii, să le ierte toate câte le-au greşit şi să-i binecuvânteze. Şi părinţii îi iartă şi-i binecuvântează. în fine, oratorul, pentru oraţia ce a ţinut-o, mai cere şi pentru dânsul, drept răsplată, un pahar de vin, o năframă de in şi o copilă tinerea să-^i , petreacă viaţa cu ea. ‘ * Durlngsfeld, op. cit., p. 25, 34, 39,41, 72, 76,84,95,138,180, ÎŞI, 198. 952. ’■ ■' .....~ ~mr......'..r~.....■".-..~....:. în unele sate din* Bucovină şi mai cu seamă în cele ce se află în apropierea Prutului este datina ca mireasa să-şi la iertăciune de la părinţii săi nu numai in ziua cununiei dimineaţa, înainte de a se porni la cununie şi .după amiază, nemijlocit înainte de, a pleca de la părinţii săi la mire, ca în alte părţi, ci şi-n ajunul cununiei. în unele părţi ale Transilvaniei, după cum ne spune doina următoare, seamănă că, asemenea, există datina de a-şi lua iertăciune şi-n ajunul cununiei : , Frunză yierde de lămâie, Mâne merg la cununie, încă-mi ieu şi iertăciune, Pare că mâ duc din lume. •De la neamuri, de la toate, Pâre că mă duc la moarte, Ce la fraţi, de la" sjarori, Pare câ mâ duc să mor1. După ce a priîhit mireasa, de la fiecaţe oaspete* cinstea adusă şi după ce i-a cinstit pe toţi, se scoală de după masă şi-n locul ei şi âl druştelor sale se aşează părinţii săi, care ţin o părethe descolăci şi p huscă de sare pe braţe, iară coiăcerul, stând în picioare la spatele miresei, care îrigenuri-che acuma înaintea părinţilor săi, cere iertarea sau iertăciunea, Şâ auniele acesteia, zicând: Fecioraşi împrejuli^ Cuşmele din cap iitâţi Şi la mine vă uitaţi. Eu, cum cuşma voi lua Şi din gur-oi cuvânta. Şi dumneavoastră cinstiţi, Buni şi înduraţi părinţi, Care sunteţi rânduiţi Delahunul^Bumnezeu Ascultaţi cuvântul meu, Care vi l-oi spâne em Aceasta fiică iubită, Ce-o vedeţi aici smerită, Cu faţa în jos plecată Şl cu inima vigtiiatâ Se roagă cu rugă măre Să-i daţi cuvânt de iertare Şi cu-adâncă plecăciune, Ca să-i daţi ei iertăciune " Şi cu multă smârâhie Să-i daţi blagosloveniă, Că nu este-ncepenie De la âceastă odrâsiâ De la fiica dumneavoastră. Că începenia este De la moşul nostru Adam, De la care suntem neam^ Că Dumnezeu de-nceput^ S-a-nduratşi a făcut Ceriul sus şi joâ pământul Singur,numaleii JEUVântu^ Marea şi,toate dintr-însa, Singurel, nunai dii ziââ. Şi după ce le-a ziclii Dumnezeu a-mpodobît 8 Ceriul cu,stele Mărunţele. Cu luceferi luminoşi, Ce-i privim işti păcătopi, Cu soarele şi cu liinâ, Care ni-s marturi totdââiţnă. Pământul l-a-mpodobil: Cu pomi nalţi şi roditori Şi cu multe mândte fiori. Şi cu păsări cahtâtoare, 1 Niculae ReUi Doine de pe la Topliţa din Ardeal■ în ^Şâzătbareâ*, âh . II, Budapesta, 1876, p* 41. . • v ^ 229 $î cu vite muncitoare Şi cu fiare răpitoare Şi cu alte vieţuitoare. Şi îpcăa mai făcut Departe spre răsărit» De-acest pământ deosebit» Raiul mare, strălucit, Numai cu gândul, cu zisul, Cu toafce bunătăţile-ntrânsuf. Şi la urmă a făcut Şi pe moşul nostru Adam De la care suntem neam Şi-n rai l-a dat să trăiască, Poamele să stăpânească. * Şi-a zis bunul Dumnezeu : ‘ — Adame iubitul meu ! Prin tot ¥aiul vei umbla, Din tot pomul vei mânca, Dar din pomul cunoştinţei, Priceperii şi al ştiinţei; Binelui şi al răului * pin mijlocul raiului Ţu nicicând nu vei gusta. C-acest pom spinos şi-nalt, E-mpreiur încunjurat De; un şerpe-nveninat, Carie gura â căscat Şi de vârf s-a apucat Şi-n el diavolul a-ntrat. Tu de nu 'mi-i asculta, Samă de nu vei luă, Dintr-acest pom de-i gusta* Poam-aceea-n gât ţi-a şta Şfturătfte-î ;şpăimântă, Mâna-n sus vei rădica, De gât că te-iâpuca„ Şi cu pielea te-i afla Din rai afară te-oi da f Moş Adam a ascultat, Prin tot raiul a îmbiat, Din tot pomul a gustat Şi la urmă a venit Şi la pomul cel vestit Unde era-npletucit, Şarpele înveninai, Diavolul cel blăstămat. La cel pom al cunoştinţei, Priceperii şi ăl ştiinţei, Binelui şi-ai răului, Din mijlocul raiului. Şi el lângă pom cum sta Şi iâ dânsul căuta Şerpele 1-a-mprejurat Poamele i-a arătat. Poame, mândre, arătoasă^ Cărnicioâşe şi frumoase.* Şi pe Adam l-a îndemnat Şi diiţ/gur-a cuvântat: — Ădâme ! întâi bărbat Prin tot raiul ai umblat Din tot pomul ai mâncat, Dintr-acestă n-ai gustat. Haiv Adame, şi-i lua Şi dintr-însul vei gustaţ Gustă şi dintr-acest pom Că doară şi pe aeeşt pom Domnul l-a blagoslovit Poala-n jos i-a slobozit!... - Adam mult n-â cugetât, Pe samă nu şi-a luat Pe ^şerpe l-a ascultat Dintr-acest- popi a gustat, Poama în gât că i-a stat. Adam rău ş-a spăimântat, Mâna-nvşus a rădicat ^ Şi de gât s-a. apucat Şi cu pielea s-a aflat. Mintea Ls-a tulburat Şi prin rai'â alergat. Şi prin tufişuri s-a dus Şi prin frunze s-a ascuns. Dumnezeu s-a arătat Şi vorbind, a întrebat î — Âdame ! de ce te-ascunzi Prin tufişuri şi priii frun^ ? Spune-mi ce ţi ş-a-ntâmplat, Ori porunca mi-âi călcat ? Adam din frunze a ieşit Şi diii gură a vorbit: Şetpele cel blăstămat Pe mine m-a îndemnat Şi din pomul cunoştinţei Prjceperii şi al ştiinţei, Binelui şi-al răului Din mijlocul raiului Eu, o poamă, am gustat, Porunca, că ţi-am călcat Şi cu pielea m-am aflat ! Dumnezeu s-a supărat. De mână că l-a luat, Din rai afară l-a dat. Atunci a-nceput a plânge Moşul nostru, Adam, şi-a zice \ — Oleo, oleo tu raiule, Raiule, iubitule ! Raiule, grădină dulce. Nu mă-ndur din tine-a duce De dulceaţa pomilor, De mireasma florilor, De cântecul pasărilor, De freamătul frunzelor ! Dumnezeu a ascultat Plânsul lui şi-al lui oftat, Dd dânsul s-a îndurat, gpre dânsul s-â înturnat •Şi din gur-a, cuvântat: Adame, nu suspina. Nu plânge, nu te cânta, C-aceasta-i greşala ta. Tu pe pământ îi trăi, Pe pământ că te-i hrăni Şi cu moarte vei muri Şi la rai iară-i veni! Dar Adam a cuvântat: — Alei şerpe-nv'eninat Dâ rău m-ai mai înşelat i Unde omul te-a găsi. Lângă drum,oriunde-a fi, I Adormit şi.-npletucit, Facă-ţi capul tău zdrobit ! Şi cupă ce-a cuvântat Moşul Adam â îmbiat. Nouă ani şi. nouă luni şi pe atâtea săptămâni Pe câmpii nemărginite, Prin păduri, în veci umbrite, Prin pustietăţi deşerte... Şi-or cât el a rătăcit Cu mine n-a gomonit1. Atunci Dumnezeu a spus Şi ^orbind aşa a zis : ■— Ce mi-i mie bun oAul Pe acest pământ singur . Să îmbie, să rătăcească, Cu mine să nu‘ vorbească De cu zi şi până-n sară Ca o sălbatică fiară. Mie-mi trebuieşte-un om Pe pământ să fie domn Să trăiască; Să vorbească, Singur ca să se hrănească. Şi-n tot pasul Şi-n tot ceasul Pe> Dumnezeu să-l mărească, Lui Cristos să-imulţămeasca ! Şi-a dat Dumnezeu ■ atunce Moşuhr- Adam somn dulce .Şi adormire Căci a vrut să-i ia ^ Din creştet o părţicea, Ca să-i facă lui muiere Să-i fie spre .mângâiere Ca să-i facă lui soţie,-Mai mult, singur; să nu fie. Dar i s-o părut Că nu-i potrivit, ' Căci atuncea are Să fie prea mare Muierea decât bărbatul. Şi iar s-a gândit Şi iarăşi a vrut Să-i ieib din /tălpi. Da i s-a părut Că nu-i potrivit, , Că muierea are Să fie prea. mică Şi prea uşurică Faţă cu al ei bărbat. ! Si de-aceea a luat Din trupu-i a noua coastă Şi-a zidit pe moaşa noastră Şi-a pus pe Adam de-a'dreapta Pe moaşa ndastră de-a stânga. Dar acuma ş-a mirat Şi singur s-ă întrebat: 7 „Cum să-i deie numele ?a Şi-a trimis în patru părţi Patru îngeri, Şi-acel patru Îngeri în patru părţi că s-au dus Şi trei slove i-au adus. ’ Dumnezeu că le-a luat, La un loc le-a lăturat^ Numele „Eva“ i-a dat \ Şf cu duhul a suflat Şi Eva vie a stat. Cu duhul s-a răsuflat Şi Adam s-a deşteptat Şi rău s-a mai şpăimântat Soţ lângă el când a aflat. Dar Dumnezeu lui i-a spus \ 1 gomonit = vorbit. Si vorbind, aşa i-a zis : • Adame ! Adame l Moşule Adame ! Nu te spăimânta, Nu te-ncrâncina, Că muiere-aceasta E soţia ta, • Că aceasta-i soţul tău, C-aşa a vrut Dumnezeu; C-aceasta-i soţia ta % ' C-aşa a vrut sfinţia sa! Atunci Adam aspuâ Şi din gur-aşa a zis: „Mulţâmesc, Doamne, 'mulţâmesc C-ai făcut trup din trupul r Os din osul meu, Sânge din sângele meii !* Şi-atuncea Dumnezeu I-a blagoslovit # Şi-apoi le-a vorbit: — Adame ! Adame 1 Moşule Adame ! Nu te spăimânta, . Adame! Adame! Moşule Adame ! Ca năsipu-n mări, Ca stelele-n ceriu Creşteţi şi vă înmulţiţi Şi pământul stăpâniţi I De-atunci au ieşit Şi mi s-au pbrnli Aii cu liih&le, Cu săptămânile^ Şi eu zilele. Din anu . în anu,, Din lună • în lună, Din săptămână' în săptămână, Din .zi în zi, Din ceas în ceas, Până-ntr-acest ceas. Aşa şi dumneavoastră cinstiţi, Buni şi înduraţi părinţi Dacă vă veţi îndură Şi fiica vă veţi ierta, După cum s-au îndurat Unul pe altul de-au iertat ^ Cei trei sfinţi dintâi pe lume jî>i anume : Avram pe Isac, Isac pe Iaeob, Iară Iacob 1 Pe cei doisprece pâtrierşi, Cari au fost cei mai aleşi. Atunci fiica dumneavoastră Şi scumpă prietena noastră Mândru va mai odrâsli, Mândru se va-mpodobi Ca toiagul lui Moisi Ce-a stat doisprezîfci âiii Cp Rădăcina în SUS Şi după doispre^Că âni Mândru era odrăslit Şi frumo^ s-a-mpoddfaii Aşa scumpilor părinţi* Buni, induraţi Şi dnstiţi Dacă vă veţi înduri* Fiica dacă veţi ierta* Mândru-â odrăsli, , Mândru a-nflori Şi s-a-mpodobi Cu toate podoabele, Care mai jfrunîdăsi Vbr fi; Dar încă voi mai spune Vreo două, trei cuvinte Să vă fie bine-aminte Cât degrab să vă-ngrijiţl Şi mie să-mi dăruiţi De-aici o basma de iii Să-mi şterg musteaţi di Vii. Dacă nu di in ^ _ . Măcar de mătasă* W Numai să fie aleasă*1 Că nu sunt demult de^ăcaâă. De nu de mătâsâ Măcar de bumbac$ Precum şi eu stiHt de blft& Dar dumneavoastră cinstiţi, Buni şi înduraţi 'părinţi Ştiu că vă veţi supără Şi mie nu-ţi vrea â-ttii dă* Dar şi eu încă m-oi Ştergi în astă poală de mantă; Sau ce pe mine s-a afla. Şi pe dumneavoastră iubiţi, Buni şi înduraţi părinţi Mai mult nu voi mai ruga, Nici nu voi mai supăra. Dară încă voi mai spune Vreo două, vreb trei cuvinte De vremea de mai nainte, Să vă fie bine-aminte Să cătaţi şi să găsiţi' Şi mie să-mi dăruiţi O băieţea Şprincinăţea Care pe mine m-a vrea, Să am parte de ea ; * Dacă nu m-a vrea ■' Dumnezeu s-o ia Dracului s-o dea Să facă cimpoi din ea, Şă cânte la nuntii mea. Căci, când a sosi vremea Eu voi găsi şi pe-a mea, jOa şi voinicul Ge^a mers ^La Domnul nostru Cristos . Şiracişşta ir* d|rţ4iţ cal mândru pqţcbvii;, ţjn cal mândru porumba? Ca să-i fie de olac. Pe lângă o casă marghioală Şi ies-o fată fecioară. C-un păun verde-n cosiţe Vede pe voinic... sughiţă Şi zice : „Hâ,hâ bădiţă ! Şi £ine n-a zice : „amin“ ! Să tragă o corobănă de arin, Dacă nu de arin Măcar de răchită Tot a fi primită. De nu dev Achită Fie şi de brad, S-aibă mireasa bun bărbat, Dacă nu de brad Măcar de soc, Ş-aibă tinerii noroc. Dacă nu de soc Măcar de viţă, Ş-aibă ţinerii viaţă ! . Şi acum fie-?yă bine Le şi le mere. Care aici v-aţi întâmplat La această adunare *. Trece-ntr-o diminicioară • \ ' Sfârşind oratoriul de rostit oraţia, părinţii binecuvântează pe mi-Ffaşă w pânea. (colacul)'Şi sarea,'care in tot răstimpul acesta â ţinut-o pe braţe. \ 1Dict. de Ion Pridie din Ceahor, sat în apropierea Cernăuţului şi corn. Şe, M. Dţmitrovici, stud. gimn/din Suceava. 833 VI •I • Conăcăriâ * e Dacă mirele nu e dintr-un sat cu mireasa se porneşte încă de sâm~ bătă dis-de-dimineaţă. ca să aducă pe viitoarea sa soţie cu nunta acasă. în cazul acesta cheamă mirele prin vorniceii săi, încă de vineri sara, pe toate neamurile, pe toţi prietenii şi cunoscuţii săi la sine acasă, unde, după ce i se aduce cinstea îndătinată, se joacxă până târziu noaptea. Tot în această sară pofteşte'el pe feciorii, care au cai buni de câ-‘ lărit anume, ca să meargă cu dânsul după mireasă. Iară a doua^zi, dis-rde-dimineaţă, pleacă cu dânşii ca şi cu un fel de oştire spre aducerea miresei. Mai de mult însoţeau pe mire şi până la 50 de feciori călări şi la vreo 10—15 trăsuri cu cai şi cu car cu 4 boi. Acuma însă fiind timpurile mai gr ele. îl însoţesc cu mult mai puţini. Lăutarii, se înţelege de la sine, că nu lipsesc. Aceştia încă pleacă cu r mirele cântând felurite 'marşuri şi cântece. In vecinătatea miresei se caută de mai rtainte o casă. care se pre-găteşte anume de gazdă, de conac, unde trebuie să tragă mirele cu suita sav Mirele, ajuns în satul unde e mireasa, se apropie acolo cu toată spiţa sa şi trimite înainte pe doi tineri călări pe cai buni, ca să vestească miresei că mirele se apropie. Ajungând aceşti doi tineri numiţi „ponăcari* la casa-miresei, unul dintre dânşii, de regulă, însă colăceriul ţine, celor ce ies înainte spre în* tâmpinare* următoarea oraţie : Bună ziua, Bună ziua, La d-voastră cinstiţi v Şi vestiţi Oşteni împărăteşti, Boieri pământeşti ! Dar mai cu de-ales Bună ziua, Bună ziua, La dumneata Stolnic împărătesc Căci ciKdumneata Eu am să vorbesc ! Că noi Aceşti doi Suntem aleşi 234' Şi triineşi pe la cinstita împărăţie în naltă solie, Cu nime pprţiîe să nu ne ţie. Iară d-voastră de vreţi, Puteţi Să puneţi Pe porţi lăcăţi, Groaznice, cumplite, De nime clătite. O-a nost-împărat, Tânăr, luminat Pe aici când vâ veni* Lăcăţile le-a zdrobi, Şi-n nuntrp când a intra Pământul s-a cutremura, Porţiie-n laturi s-or da, Uşile s-or deschide, Mesele s-or întinde. Că ştiţi d-voastră bine^ Ca şi mine, Că porunca împăratului nostru Este foarte mare ; Când el va porunci .... C-o săptămână, cu două sau tri, Atunci să vă grăbiţi Mai nainte să vă gătiţi: Cu 22 dă cară / Cu porţii de fân Şi cu 22 de buţî de vin, Şi cu 12 ialoviţe grase, Ca să fie azi, la masă Înaltului împărat, C-a nost tânârMmpărat Pe-aici calul şi-a primblat, tn grădina d-Voastră s-a uitat Şi văzând O floare-nflorind Şi neodrăslind, In mintea Iui a gândit -Şi singur a socotit Pe-aici să mai vie Şi de aici s-o ieie Şi s*-o mute S-o strămute Peste dealuri, Peste maluri, Peste lunci Şi văi, adânci, Peste codri, peste munţi, L-ale dumisale curţi, Acolo s-o răsădească, In grădina-mpărătească Acolo sâ-nfiorească ' * Şi mândru să odrăsleascâ. Iar al nostru 'înălţat, Tânăr împărat, Pe samă că şi-a luat Şi mai întâi a plecat La vânat Intr-o zi de vară Până-n sară Să vâneze fieri Şi jderi. Iar pe samă şi-a luat, i ......-....•......*...;.— V':-; Că fierii , Şi jderii îi poartă numai craii Şi cu domhii. Cu toate acestea s-a luat Şi-a vânat * Munţii Cu soborii, Văile Cu florile, Oraşele Şi toate satele Cu fetele. 1 Şi-a vânat, cât a vânat Şi nemică n-a aflat, - Fără o urmă de lup. Toţi oşteni-au stat pe loc O Samă-ntrebară : Ce urmă de fiară ? O samă cuvântară : Că nu-i urmă de fiară, Ci-i urmă de zână N Ca să fie cu ăl nostru,^ Tânăr împărat * Sara dimpreună. O samă zicea : Că tot nu-i aşa, Că-i urmă de fiară (jîa să( fie cu al nostru Luminat împărat La masă de sară. Iarral nost tânăr Împărat în scări de aur s-a.-nălţat Peste oaste s-a uitat Şi pe noi Pe aceşti doi: Mici de stat % Buni de sfat, Mici de statură, Buni de gură, < Slabi la' minte Buni de cuvinte. 0 Ne-a ales Şi ne-a trimes Fiara s-o căutăm înapoi să ne-nturnăm Şi de ştire iute să-i dăm. Şi noi încă ne-am luat Şi am plecat Pe crângul pământului 235 Pe stele ceriului,. Pe lumina soarelui. Nu mult după ce-am placat O stea ni s-a arătat, O stea mândră, luminoasă, Ce lucea spre această casă. Şi cum ne-am pornit Ne-ncetat am tot venit Până ce ne-am pomenit,' Că-n dreptul acestei case Steaua nouă ni se lasă. Iară d-voastră Cinstit stolnicf împărăteşc Ori că steaua ne-arătâti, Ori cuvânt bun să ne daţi, Că noi n-am băut buţi de holercă Conăcarii din Moldova şsemenea îndătinează, @âpd ajung la casa miresei, a ţine ,o oraţie prin care dau de ştire părinţilor mireşef, precvm şi tuturor celorlalţi nuntaşi adunaţi la aceasta, da să se îngrijească cât mai de grabă de rconac“ şi de toate cele trebuincioase înălţatului împărat, care îndată are să sosească cu întreaga sa suită. Iată una dintre oraţiile din Moldova, şi anume din ţinutul Huşilo^ care se ţine la această ocazie şi care nu e altceva decât o variantă» a celşi îs: ’ Mare oaste-a adunat Şi la vânat a plecat Prin câmpi înfloriţi, Prin codri înfrunziţi. Prin văi adânci Cu izvoare reci, Având .cu sine pentru oşteni ......:____ Buti cu vin Şi balerce cu rachiu. Şi ajungând în vânătoare Pân-lâ jumătate cale Unde-al rlostru tânăr împărat De urma unei fiare a dat, De care fiară . Toată oastea Se miară. Şi cu toti sfetnicii Şi filozofii în loc s-au oprit Şi sfat au tinut: ' Unii zicea : că ar fi urmă din rai Că să" fie tânărului împărat de trai. Ilişeşti ' ' din Bucovina, reprodusă mai Bună ziua, Bună ziua, Horă frumoasă, Jupâni d-voastră I Am venit să vă-ntrebăm De bună viaţă Şi vedem Că dumneavoastră Vieţuiţi bine şi frumds Din mila Domnului Cristoş. Vă rugăm să ne-arăiaţi Care este gazda solilor, Să iasă să ne dăm soliile Să ne spunem poruncile. *' păci noi prea mult Nu vom zăbovi. Ci cui ni s-a arăta , De sfetnic împărătesc Aceluia numai şă-i : vorbim. Că al nostru tânăr împărat De Dumnezeu încqronat 1 Dict. de Petrea%©tariu, din \ Să' ne fie cuvintele dş napa|c^ Ci am băut buti de vţn Să ne fie cuvintele deplin I Şi iar cu totii zicem: 1 Şi cine n-a zice ,,amţna să să-mpiedice de o cinată de arin^ Să deie cu capul într-un spin, Că noi zicem : amin î antfn! Şi nouă ce ni se cuviii ? Un păhărel plin de yfrţ ’ şi-o ^ăframă ,de in Să ne ştergem muşteţele dp vlp. Dar de-ar fi şi de huipbac. Că nouă de acestea ne mai plac. Şi de-ar fi şi-^un pahar de ^Plarcăp Că nu ne-ar mai fi nemică1* * X Alţii zicea: că ar fi urmă de fiară Să fie împăratului de împreunare. Şi, aşa» al nostru tânăr împărat Foarte mult s-a bucurat, Ia scări de aur s-a-nălţat Peste toată oaste-a căutat Şi ne-a ales pe noi Voinicii cei mai CU sfat Mici de stat Dar buni de sfat, Care avem şi cai de alergat Şi-nainte ne-au mânat Pe crângul ceriului Şi pe semnele pământului, Dându-ne poruncă împărătească Ca fiara să i se găsească. / Deci, văzând că steaua, După care am pornit Aicea s-a oprit. Deasupra acestei curţi împărăteşti Incunjurâtă de oşti lumeşti, Noi aice-am alergat, Ca, sau fiara să ne daţi, Sau urma ei să ne-arătaţL Că al nostru tânăr împărat Odinioară s-a mai preumblat Şi pe aceste locuri a aflat v în fine, şi conăcarii români însă ţin la această ocazie o oraţie, Bună vremea, horă frumoasă' Bine am găsit lâ astă casă. Poftim gazdă pân-afară* Nu zăbovim, ne ducem iară. — Dar ce umblaţi, ce căutaţi, Sama nouă să ne daţi! — Noi am purces pe crângul ceriului Pe semnele, pământului, Pe zarea movilelor Pe clipirea stelelor, < , Şi am ajuns la asţă casă, Cinstiţi boieri d-voastr? / In grădina d-voastră O floare mândră şi frumoasă Înflorind Şi nerodind. Şi iarăşi sfat făcând Hotărî s-o ceară, Ca s-o sădească In grădina-mpărătească, Ca mai frumos să-nfloreascâ Şi să rodească * Şi părinţilor să mulţămească. Aşadar jupani d-voastră, Pentru Că c&sa ce căutăm Aici la dumneâvoastră aflăm, Semn trebuie să ne daţi £i la frânele cailor să-l legaţi, Ca de departe să vadă Tânărul no^t-îm^ărât Că pe unde am umblat Este lucru cu adevărat. Că noi înapoi ne în vârtej im Ca tânărului împăcat şă-i vestim. Şi pe d-voa,$tră vă rugăm Ca, conac împăratului Şi ostaşilor lui Degrabă să fătaţi Şi totodată să nu vă spăimântaţi Căci când se vor lovi obuzurile \ Atunci Sjor alege vitejiile 2. din gubernia Chersonului, în Rusia, care sună precum urmează : Am auzit că aveţi în grMină* k .. O floricică lină, mălină. Ea de-nflorit înfloreşte, Da de rodit nu rodeşte, 7 ♦ Da nici locul nu-i prieşte, Ci mai mult se veştejeşte. Da noi dăc-om lua-o Om duce^-o şi om da-o Tânărului nostru împărat. Care pe aici s-a mai primblat; In grădina împărătească Frumos/să mi-o rodească, Acolo a înflori Acolo a şi rodi3. * Prin cuvântul „obuz* se înţelege aici când se întâlnesc danţurile mirelui şi a miresei, precum se va vedea la locul său. 2 I. Mârza, op. cit., p. 4. , 3 T.T. Burada, O călătorie în satele moldoveneşti din gubernia Cherşon (Rusia) în „Convorbiri Mterare\an. XVII, Iaşi, 1883, p. 290. / După sfârşirea. acestei oraţii , se leagă eâteo^năframă* frumoasă la frânele cailor conăcarilor însoţiţi de un călăuz dintre nuntaşii, miresei .. se întorc la punctul, unde mirele aşteaptă cu ai săi. De* aice se pornesc apoi cu toţii la cortelul sau conacul ce le este de mai înainte pregătit şi unde încep a danţa nuntaşii mirelui. Iară la casa miresei dansează nuhta miresei, vizitându-se nuntaşii de ambe părţile, îhsă tot cu oarecare seriozitate t \ i f • / 1 în Bucovina şi la I. Mârza, op. citi, p. 6. vn Schimburile % 1 Nemijlocit, după „conâcărie", dacă mirele e dintr-un sat străin, iar dacă e dintr-un sat cu mireasa, apoi nemijlocit, după ce şi-a luat aceasta iertăciune de la părinţii săi, urmează închinarea sehiifibuHlor. Iar închinarea schimburilor sau a darurilor se-ncepe totdeauna şi în toate părţile, unde există datina aceasta, de la mireasă,, adică mirele la toaţe darurile, câte sunt ă% a şe trimite în această sară miresei, precum şi multe alte mărunţişuri, care crede el că vor fi plăcute viitoarei sale soţii de ex! nuci, mere, alune, turte dulci etc. le pune pe toate acestea într-o strachină mare, într-o sită, tipsie sau şi într-un. ciur care se numeşte „corabie", 1 le acopere cu un tulpan sau testimel şi dându-le apoi VQrni-cejului primare îl trimite, cu dânsele, ea să le duqă să Ie închine şi să le deie miresei, Vornicelul, care de astă dată, în unele locuri, se numeşte şi „coră-bier“ luând schimburile, se porneşte cu dânsele spre casa miresei. Cu dânsul mai merg încă şi mulţi alţi feciori, precum şi o păreche de lăutari, care, decum se pornesc de la mire şi până ce ajung la mireasă, nu încetează mai de fel de a cânta şi a chiui felurite cântece şi chiuituri. ' Vorniceii miresei, cum prind de veste că mirele a pornit schimburile' şi că oştenii săi nu sunt departe cu dânsele, spun miresei, ca să se retragă în cetate, âdică să se aşeze întredruştelesale după masă degrabă la poartă şi închizârid-o şi legând-o bine stau sau singuri sau pun pe alţi portari ş-o păzească ca nimeni să nu poată intra prinţr-îifsa. Iar când cei cu schimburile se apropie de poartă şi dau ca de-a sila să intre îq ogradă, unul dintre portari, care e mai isteţ şi mai bun de gură, li sq pupe în cale şi oprindu-i de a intra, Zice : Voi voinici. Voinici ostăşei, Mari şi mărunţei, Tineri, sprintenei, Mândri frumuşei K Spuneţi ce îmbiaţi, Şi ce căutaţi ? Unde vă este catlea. Calea şi cărarea ? Cine v-a-nşelat ’v Şii v-a fărmecat, De umblaţi pe-aici Ca cei besmetici ? Unde aţi sosit, Vqi n-aţi nimerit -Zău ! aţi rătăcit! ;/ .1 In ţinutul Gura Humorului, corn. de G. Avram, învăţ. Corăbierul.s Ce îmblăm, Ce căutăm Nimăhii samă Nu avem să dăm! Am sosit, Am nimerit, Ne^nşelaţi Nefărmecaţt, Chiuind Şi hohotind Vom descuia Şi vom intra La a noastră înălţată Şi lăudată t împărăteasă " Mireasă 1 După aceasta, dându-le portarii drumul, intră cu toţii chiuind şi lăur tarii cântând în ogradă şi de aicea în casă. Cum au intrat în casă se face cea mai mare linişte şi tăcere. Iar coră~ bierul zice * Bună vremea, . ' Bună (vremea ! Bucuroşi sunteţi de noi ? Părinţii miresei răspund : Bucuroşi, poftim Ja noi! Corăbierul înaintând prinde a juca schimburile şi a cânta : Dacă nu ne-aţi fi poftit : Noi pe-aici n-am fi venit ;* Dacă m ne-aţi fţ qhem%t, Noi pe-aici n-am fiTnsecaţ. Dar noi avem de-nchinat Cioboţele Frumuşele / ■\ De pe la armeni; Tulpănaşe * Drăgălaşe t De la olepdreni *• Tulpănaşele-s qu flori Să fie de sărbători; Tulpănaşele-s cu zdrenţe* Ca să fie de blândeţe, , Până la adânci bătrâneţe3. După ce a sfârşit de cântat versurile acestea se apropie încetişor de masă pe care se află trei cozonaci sau colaci puşi în rând, dintre .care cel din mijloc e acoperit cu o năframă cusută de mireasă cu fluturi şi găurele şi împăturită în "patru cornuri; astfel că florile de prin cornuri vin deur \ 1 Olendrean = Hollănder. k /. 2 Zdrenţe = ciucuri 3 Dict. de M. Bărbuţă, româncă din Crasna. supra, $i ţinând corabia cu darurile în faţa miresei, care stă cu capul plecat în jos şi foarte smerită între druştele sale după masă, închină scmm-burile sau darurile zicând : Bună vremea;. Bună /vremea, In această casă Şi cinstită masă Ka Nuntaşi mulţi, cinstiţi Mândru rânduiţi • Ca pomi-nfloriţi. Dar mai cu de-ales Bună vremea, Bună vremea, La dumneata jupâneasă înălţată-mpărăteasă Şi mult cinstită mireasă 1 Fii veselă şi voioasă Precum eşti şi de frumoasă 1 Că şi-al nostru înălţat,. Tânăr, voinic împărat încă-i vesel şi voios, Precum îi şi de frumos. Auzind de humele d-tale Că eşti negusţoriţă mare S-a bucurat foarte tare. Dar şi-al, hbştru fmpărâţ Incă-i negustor însemnat, Care nu s-a mai aflat. Toate târgurile-a umblat . Toate oraşele a călcat,/ Dar el oricât a umblat, Şi oricât a căutat. Marfă după-a d-tale faţă Nieăire n-a aflat Dar fiind el vrednic,-VOInic şi puternic Cu atâta nu s-a lăsat, Dimineaţa s-â sculat, Pe ochi negri s-a spălat Cu strai nou s-a îmbrăcat, Murgul şi l-a cersălat, CU şeaua l-a înşeuat, * ,Cu trâmbiţa a ţrâmbfţaţ Şi din corn a buciumat Mare oaste s-a adunat. Sfetnicilor Şi miniştrilor Mare poruncă Ii-a dat Ca să plece la vânat;7 Şi la vânat Au plecat Să vâneze fieri Şi jderi. ' Iar pe samă şi-a luat . Că fierii Şi jderii i Poartă numai domnii. Dar fiind el vrednic,. Voinic şi puternic Nici cu at⣠nu s-a lăsat, Sfetnicilor Şi miniştrilor Iarăşi poruncă li-a dat; Corabie au căutat, Corabia au gătat : ^ • Pe mare-h sus au plecat Pe măre ca pe uscat până-n târg în ŢarigracL ' Când a fost la Ţarigrad Au tras corabia la uscat Şihn târg apoi âu intrat. Iar în târg în Ţărigrad Ei trei zile au îmbiat Şi trei nopţi neîncetat Şi tot marf-au căutat. Marfă de care au căutat Frumuşică au aflat , Milioane de galbini Pe dânsa au dat, în teancuri o au adunat Şi-n tipsii de diamant A Toată frumos b ău legât ^ La corabie âu cărat-o,. Pe corabie au încărcatr-o; Grea zahara au rădicat, Corabia-n jos a plecat Tot pe mare ca pe uscat. Dar puţin ce-or fi plecat Şi Dumnezeu a şi dat Vânturi grele Şi vremi rele. Vânturile au bătuţ Valurile-au abătut Corabia-n loc a stătut. Tânărul nostru-mpărat, Cu atâta nu s-â lăsat, Ci fiiiid el vrednic Şi puternic A strâns patrierei ................-.......... I Şi vlădici Şi*trei zile neîncetat Şi trei nopţi neprecurmat Lui Dumnezeu s-au rugat Până vânturile au stat, Valurile s-au alinat Şi corabia singură sîh picioare s-a sculat Şi-n jos pe mare-a plecat. Dar iată acuma alt păcat: Când au fost pe la mijloc De mare, într-un rău loc A dat Dumnezeu un vânt Cum n-a mai fost dat nicicând, Un vânt mare spulberat Corabia a răsturnat, Negoaţcie s-a-necat. Noi câţiva qptenitori, De asemenea călători, Pe-acolo ne-am întâmplat Şi-am sărit, nu le-am lăsat. Şi negoaţele mai mice ' 6 Le-am luat toate-n caice Şi le-am adus până aice, Pân aici la dumneavoastră Cu toată sudoarea noastră. De te temi de-nşelăciune, Noi pe hume ţi le-om spune: Alune şi nuci, Ţurtişoare dulci Ca să le mănânci. Mere, pere, alune, Păpuci şi smochine, Nişte păpucaşi Tare drăgălaşi, Taftă Şi s-au pus de price Ca să strice, Dumneata âi prins a plânge. Şi te-ai dat de un corn de vatră Şi-ai zis că nu-i rămânea fată Şi-ai mai zis iară Că până de_ sară,. De nu te vei mărita, De grumaz o piatră ţi-i lega Şi-ntr-o baltă sacă te-i îneca» Căci >ca N.N. nu-i mai aflau Dar tot de-ai mai fi şezut Mai bun om ai fi găsit. Cu acestea' cu toate, După cât se poate, Cîte le-am urat Să fie cu adevărat. Poftim ! *t>oclon înalt De la cinstitu-mpărat Al nostru bun comandan. Să faci bine să-l primeşti, Pe oşteni să mi-i cinsteşti, Pe meşter să-l dăruieşti Cu galbini împărăteşti. Iar la ceialalţi scripcarl, * Buni şi isteţi lăutari,x La toţi dimpreună Dă-le o masă bună. Poftim !s şi gazdei de loc Să-i dea Dumnezeu noroc Şi multă viaţă § Plină de dulceaţă 1 f Ajungând aice pune corabia cu schimburile pe masă, dinaintea miresei, zicând : Colăceii ţi i-oi da, Dară tulpănaşul ba 1 După ce rosteşte şi aceste două versuri descoperă schimburile şi astfel le lasă pe,masă, iară tulpanul cu care au fost învelite îl ia cu sine, zicând : Amin ! amin ! amin ! r Şi cine n-a* zice amin Să se-mpiedice de un arin, Să deie cu capu-n spin, Că noi toţi zicem artiin! Şi mie ce mi ce cuvin ? Un păhar de vin Şi o năframă de in Să>mi şterg musteaţa de vin, Dă de-ar fi şi de holercă Nu ini-ar mai strica nemică 1 Mireasa ia un pahar de rachiu şi ‘mulţămindu-i pentru schimburile aduse îl cinsteşte. Gorăbiărul, luând paharul în mână, cuvântează, mai departe, zicând : . " Mulţămim î Mulţămim ! Jupâneasă. Mireasă, Pentru, acest dulce pahar Ca şi Domnului de dar. Cas-aceasta ce se face; Fie făcută pe pace Şî pe loc Cu riorbc, Pe viaţă Cu dulceaţă% Domnul sfânt vă dăruiască Locaş pentru dumneavoastră: Curte albă lângă drifm Să sălăşluiţi Ee cei neavuţi, Să hrăniţi Pe cei flămânzi, Să adăpaţi Pe cei însetaţi. , Şi încă vă dăruiască Dumnezeu domniilbr-voastre : Şahane de bani Ca la boierii cei mari, Iarăşi vă mai dăruiască Din trupul domniilor-vostre : Contăşe cu lupi, Caţaveici cu hulpi, Iarăşi vâ mai dăruiesc Din trupul domniilăr-voastre: Fii şi fiice frumoase, Fiii şl fiicele Să fie feţi Şi logofeţi, Preoţi, preotese Prin capuri de mese. încă vă mai dăruiască Dumnezeu domniilor voastre s Cele şepte daruri, Care le-a dăruit celor 1 oameni: Tăria lui Aron, Înţelepciunea lui Soîomon, Blândeaţa lui David, Vitejiia lui Alexandru-mpărat..: Şi vă bucure precum a bucura* Dumnezeu cel pre-ndurat Pe fericitul Noe Iii a sa corabie, Când o porumbiţă I-a adus o mlădiţă Şi-o frunză verde de măslin In gură — şi-a băut vin Şi s-a veselit deplin, Şi-a mâncat poamă de vie Şi Sra umplut de bucuriei ,Şi-a tras arcă pe uscat Şi Sra mântuit de păcat Şi noi toţi n-am bucurat. Seminţia lui Bunul neamului, Tatălr tuturor Şi nouă acestor. Să trăiţi cu toţii Până-n ceasul morţii! ‘ Să trăieşti naltule pod Sâ-nchin acest pahar tot. Să trăieşti şi tu podea. Să beie guriţa'mea, Să trăieşti podeai uscată, Că l-a bea gură căscată. Să trăieşti şi tu grindă, C-or mai (bea şi cei din tind& Să trăieşti şi tu scară, C-or mai bea şi cei de-afară. Dacă le-a da Cineva, Dacă nu, ba ! Să trăieşti şi d-ta înălţa tă-mpărăţeasă» Tânără şi frumoasă Mireasă! Că eu beau paharul Şi mă-nchin cu darul. » Dar tii holercă nu te bucura» Nici domniia-ta Inălţatâ-mpărăteasă, Cinstită mireasă, Tânără şi frumoasă Câ, cu aceasta m-oi sătura, C-oi fâce gura leicuţă, Pântecul balercuţă Să nu las nici ţirucuţâ, Nici un; pid de holercuţă. Să trăieşti — vivat grindă, Să se uite cei din tindă!1 * t / Astfel se închină sdilmburile fn celemat multesate şi cu deosebire în satele curat româneşti. * , - Tot într-acest chip se închină ele şi de cătră românii de pe le praşe. Dovadă despre aceasta avem următoarea oraţie din oraşul Şiret : Bună vremea, Bună vremea, Cinstiţi meseni lumeşti i Că şi noi suntem Sfetnici împărăteşti, Care am venit acuma Cu această solie La dumneavoastră Ca la oricare împărăţie. Şi nime să n-aibă voie _ Câ să ne oprească, Că auzind noi, mireasă, De numele dumnitale ' Că eşti negustorită foarte mare, Că porţi negoţ Cu râşii şi cu savorii, De care poartă numai împăraţii Şi cu domnii, Bine sama ne-am luat, Pe la curţile d-tale Ne-am înturnat. ; Insă mai bine sama ne-am luat». Şi-am pornit cu clacul la Sorocă# 7 Unde, se vinde negoţul , ou oea» 1 Dict. de Petrea Rotariu, ţăran din satul Ilişeşti. .... ^.....■ m............ \ Olacul la Soroca a .sosit, Slugile pe uliţe aU 'pornit, Corturile s-au întins, , Dughenele s-au deschis, Fel de fel de marcam găsit. Dar ca a d-tale n-am găsit. Atunci am pornit Olacul la Movilău, f Unde se vinde oca dâte-un leu. Olacul lui Movilău* a sosit, ţ Corturile s-au întins, l: . Dughenele s-au deschis, Slugile pe uliţe au pornit, Fel de fel de mărfuri am găsit, Dar ca a d-tale n-am găsit. Noi rău ne-am supărat JDin cap am clătinat, > Din ochi am lăcrămat Bine sama ne-am luat Şi-am pornit îndat Cu olacul la Ţarigrad. Olacul la Ţarigrad a sosit. Corturile s-au întins, Dughenele s-au deschis, Slugile pe uliţe au pornit, Fel de fel de marf-am găsit *Şi m a dumitale x c încă am găsit. Atunci cu grămadă le-am luat, Cu rădicata le-am rădicat în cară le-am încărcat, Să le aducem curând şi ;pe uscat. Iar la jumătate de cale, Nu tocmai departe de mare; Ceriul s-a înourăt, Ploaia â ploat, 9 Drumul s-a stricat. Noi bine sama ne-am luat, Neputând merge pe-uscat Pe la mare ne-am abătuţ i Cu rădicară le-am rădicat în corabie le-am încărcatf w Şi-am pornit în sus pe mare, Iar lâ jumătate de cale (Păţit-am nevoie mare, Viforul-a înviforaţ, Marea s-a turburat Şi corabia în Q$trp s-a aşezat. Iar noi ca nişte sfetnici Mici de stat Şi buni de sfat, Şi ajunşi de minte Spre a răspunde câteva eovinte, Bine sama ne-am luat , Că-i bine pe Dumnezeu de rugat* Deci, pe Domnul l-am rugaţ -Viforul a încetat Şi marea s-a alingţ, Corabia din mare Ş-$ rădicai Noi în sus afh pornit, Corabia la mal a sosit. Iar noi daruri am luat Miresei spre închinat Şi ca să nu fie înşelăciune Eu toate pe nume le-oi spune: "Poftesc un confir înrotat, Ca sâ-ti fie de cununat O oglindă frumoasă, Pentru mireasa aleasă. Un tulpan înrotat. Ca să-ţi fie de-nhobotat, Nişte păpucei Tare frumuşei, Cu talpă de hârtie Ca să-ţi fie de cununie» Cu călcâiele de ceapă, Să-ţi fie de cărat apă. ' - însă nu ţe bucura,.... Astăzi nu le-i căpăta, Dar de* mâne încolea ’feate îţi vor rămânea. Şi dacă nu vrei să crezi Ian pune mâna de vezi t Ho ! nălţată-mpărătlasă, Prea cinstită mir.easă ! Nu te grăbi la luat, Cum ăifostlă~ măritat Ca o floard îa legat. Că mai mult să fi aşteptat . Altul te-ar îî îost luat, - ‘ Altul mult mai tinerel Şi cu mult mai frumuşel. Că părinţii a Vrut să strice Dar, d-ta ai început a plânge. Dar nil crede vorba mea, Câ eu zic numai aşa... Dar acuma, draga meş» Mie ce mi s-ar cădea? O copilă pchişea, Care ar fi de sama mea. Şi un păhărel de vin. Să-mi fie cheful deplin Şi Cip năframă de in Să-mi şterg rnnşteata 4(9 Vî»f Să trăiesc acuma pot, Că păhârul l-oi b#ea tot, Căci eu : de nu l-oi cinsti, ' Altul nu-mi va marveni. Pântec nu te bucure,' Că nu te vei sătura Cu paharul acesta. Tu atunci te-i sătura, Cînd iadul nu va mai vrea Vornici "răi şi otomani Şi pe boierii cei mari. După rostirea acestor cuvinte se îndreaptă către druşţe care, mireasa, stau foarte smerite duţ^ masă şi zice : ca şi Bună vremea, Bună, vrefnea! Şi la d-voastră druştelor I Şara a însărat > ; Şi ;eu darurile •• Încă. nu v-^am închinat; De ce sunteţi dumneavoastră Aşa de mâhnite • Şi cu inimioara rea Că tocma iacuma;?.#'^ Sunteţi după inima mea. Că şi*euâm avut Trei ibovnice: Una-n sat, ^ Unâ-n Bârlad, Şi una-n Galaţ,, n Şi acuma am auzit Că cea din sat. > S-a măritaţ Şi pe mine. m-a lăsat Inimioara mi-a stricat. Bârlădeanc-a logodit, Pe mine m-a părăsit, Inimioara rhi-a rănit. Gălăţanca >o am scăpat, Dar: acum nu mi-a stricat, Că^u^imafh încredinţat Perlă toate am umblat Şi-âmr aflat! cu^adevărat Căpetoatele-am scăpat. Y: y Acunia dă druştelor darurile de pe ţablă şi, îtitorcându-se iarăşi cătră mireasă, zice: » v Iar celor tineri Dumnezeu le dăruiască Şâse daruri: Bogăţia lui Iov, Frumuseţea Lui Josift J Tăria lui. Samson, Vitejia Lui Alecsandru Machedon, Toiagul înfrunzit Al lui Aron * înţelepciunea' LuiSolomonA Datina de a închina miresei schimburile sau darurile trimise de Inife ■ există şi la românii. din Moldova. ' ' 6 Precum în Bucovina, aşa şi în Moldova* cum ajunge vornicelul mire-' lui dinaintea miresei cu darurile trimise de'mirev pronunţă uimătoarea oraţie care, atât în privinţa formei cât şi a cuprinsului, puţiii* se deosebeşte de cele bucovinene^ înşirate mâi sus : Ajungă-te voie bună Pre dumneata jupâneasâ Mireasă! Bucură-te şi te .veseleşte, Că jupânu mirele, De când de, âstă veselie s-a apucat , • La Ţarigrad a plecat Şi din câte aflat * De toate a 'cumpărat Şi într-o corabie le a-ncârcat Şi-napoi pe mare s«a~ntumat. Dar când â fost la jumătate de cale^ < Corn. de V. Stefanelli. ■—............. ''.................246 7 S-a stârnit o furtună mare, Un vânt despre răsărit Foarte iute şi cumplit. Şi pe toţi' corăbierii î-a-necat, Numai unul a scăpat Pe o scândură de bradf Cum valurile l-au purtat , La mal l-au aruncat Şi jupânului mire I-a dat de ştire, Zicându-i: „Fă, Jupâne mire, Cum îi pujtea, Că de corâbieri Ne-am luat nădejdea !“, Iar jupâhul mire' Dacă a aflat, Foarte tare s-â supărat Pe alt cal a-ncălecat Şi-năpoi la Ţarigrad A plecat, Şi din câte a aflat : A doua oară a Cumpărat: Marfa subţire şi aleasă Pentru d-ta jupâneasă Mireasă. Ţi-a cumpărat un fes De la-întâiul casăgin, Ga să-ţi fie cheful depliri. Ţi-a mai cumpărat Un buccealâc de mătasă. Ca să-ţi fie de purtat prin casă; O cutnie pentru rochii, Cea mai aleasă, Ca să-ţi fie de mireasă ; Tulpane, colţuni şi fegători, Ca să-ţi fie de sărbători Ţi-a mai cumpărat 'o oglindă, Cea mai frumoasă La care să te găteşti ca mireasă; Ţfra cumpărat şi sopon Tot de Ţarigrad, Ca să-ţi fie de spălat. Apoi ţi-a mai cumpărat Şi smochine Cu dulceaţa din lume, Cav tot omul şâ se mire. Poftim pune mâna Şi; le ia cu toată inima! Când mireasa întinde mâna spre a lua, vorriiceliiî le trage înapoi ; vv.‘ şi zice : Ia, mai îngăduie Jupâneasă Mireasă! Nu te grăbi cu luatul, * * Cum te-ai grăbit cu măritatul,. .................... Cu toate că şi jupânul mirele • -S-a prea grăbit cu-nsuratul 3 - Ca să nu te apuce altul! - - Ei, poftim acuma, v Pune mâna -e. Şi primeşte cu toată inima, ^ Şi căută mai voioasă, C-ai plecat spre a d-tâle casă1. In unele sate din Bucovina şi mai cu samă în cele de pe'ambele maluri ale Prutului este datina ca,; în locul vornicelului, sfaştele mirelui sâ ducă şi să închine darurile miresei. Una dintre plânsele duce pe o stra-ţ chină, pe lângă adevăratele daruri, încă şi o păreche de conduri umpluţi cu curmale, smochine, stafide, mere, pere etc. iar cealaltă-un şip, plin cu rachiu. Pe drum, pe lângă lăutarii care le înşQţeşc, cântă şi de felurite câHteceV Intre multe altele şi acesta : 1 I. Mârza, op. cit. p. 7-r-8. 247 Frunză verde cardama. Am cu ee mă lăuda : Cu stafide, cu smochine, 4 - Cu conduraşi de la mine. Gonduraşi-s potcoviţi Şi. de cele pregătiţi, f In Băd&uţi neguţaţi In Şirete cumpăraţi,, In Cenţ&uţ banii daţi. i Ajungând şi intrând în casă, sfaşca întâia închină darurile aduse miresei zicând : Jupâneasă mireasă, Şi mulţi boi a cumpâraţ. Ca a garoafă frumoasă I Şi-a prins boi mulţi şi vârtoşi Tânărul nostru-mpărat Şi bivoli tari şi frumoşi De când pe d-ta te-a aflat Şi corăbiile a scos Mare. gri jă-n cap i-a-ptraţ, Din locul, primejdios. Toate* oraşele a călcat. Şi le-a scos la mal pe ţoate Chiar şi-n Ţarigrad 'a-mblaţ Şi s-a dat Ia descărcate: Până straie ţi-a aflaţ. Şi-a pus hainele cele mşri Iară când s-a întuirnaţ Pe caii săi cei mal ţ^pi, Din oraş, din Ţari grad. Iar hainele cele '. iniei v : Unde straie ţi-a cumpăr^ Pe caii săi cei mai iniei. Dumnezeu sfântul a dat Şi după ce mi le-a pus , Un ger inare, îngeraş .. Maidepartecăne-amd^ Corăbiile a-ngheţat Şi-n astă sar-am ajuns Şi pe mare-n loc au stat. Lâ dumneavoastră aici Dar t-jr-mp.; rid v Cu hainele cele., mici, Cu atâtâ nu s-a lăsat, Ba nu, şi cu celelalte " în scări de aur" s-a-nlăţat Să ai La Dumnezeu s-a rugat, Poftim jupâneaisă Dumnezeu s-a îndurat ” Mireasâţ ".' Şi ruga i-a ascultat Şi apele-a dezgheţat* întinde mâna şi,:yezC^ Şi tânărul împărat Dară sipgură-i vedea, In oraş a? alergat. Nu-4 zicecănu-iaşa!1 După. ce â sfârşit de închinat schimburile, în modul cum s-â arătat^ : voinicelul sau sfaşca, care le-aînohinat,puhe paharui, ce l-a primit de la mireasă, la gură $i-l dă pe gât în jos. Iar lăutarii, care până acumă aa:; stat ghemuiţi în-'vreun ungherj încep a cânta mai întâi un „vivat“, apoi felurite alte cântece. Aşijderea şi tineretul adunat, care tot timpul .cât : a ţintit oraţia a 6taţ,la spatele oratorului şi prin tindă, f adică$>e unde a apucat, ascultând cu cea mai mare luare aminte, începe acuma a se mişca şţ din ce în ce a se face mai vesel şi mai glumeţ. Nu mult după ce a sfârşit vornicelul sau corăbierul de închinat scţţhnţHurile miresei şi s-a întors cu suita sa spre casa mirelui, trimite şi mireasa cu unul dintre vorniceii săi schimburile pregătite-pentrţr’ mire.: In cele mai multe sate din Bucovina înisă îndătinează JmireSele a trimite schimburile cu acelaşi vornicel care a adus şi pe ale lor. * Din Botan, corn. de V. Turtureanu. '- m '' Vornicelul, fie el al miresei fie, al mirelui, luând schimburile şi ducându-şe cu dânsele, petrecut fiind de lăutari şi mai inuîţi feciori, care cântă şi chiuid de se răsună satul, cum ajunge dinaintea mirelui care, că şi mireasa,'stă înţre druştele sale după masă, rosteşte următoarea oraţie : ’ In oraş în Ţarigrad w Ei trei sile au îmbiat, Bună vremea, Bună vremea* Intr-această casă 1 Ca să m-apropii şi eu De cinstita masă. . Dară mai cu de ales La d-ta jupâne miri, ' Că eu auzii De numele Că eşti un negustor mare. Dar şi a noastră-mpărăteasă Tânără şi mult frumbăsâ încă-i negUStorit-aleâsă. Toate târgurile Şi toate oraşele Avîmhlat, Marfă după faţa d-tale N-a aflat * Fiind ea vrednică Şi puternică Cu atâta nu s-a lăsat Sfetnicilor Şt miniştrilor ^ Mare poruncă îe-ă dat Şi a vâna au plecat, Ca să vâneze fieri . Şi jderi. • lat pe samă şi-a luat Că fierii Şî Jderii* ; Nu poartă numai domnii. Iar fiind ea vrednică Şi puternică Nici cu atâta nu s-a lăsat, Dintr-un corn a buciumat* Toată oastea s-a adunat, Sfetnicii, Şi miniştrii Bine i-a îmbrăţoşat, Şi cu dânşii stând de sfat I-a-mpărţit pe toţi de-odat De corăbii au gătat . -Şi cu ele au plecat Pe mare, ca pe uscat La oraş la Ţarigrad. Când fuseră-n Ţarigrad. Orăşel cam minunat* Le traseră pe uscat Mărfuşoare-att căutat* Mărfuşoare au aflat Milioane de galbini Pe dânsele-au dat Şi în teancuri le-au legat La corăbii le-au cărat Pe corăbii le-a-ricârcaţ Grea zahărâ âu rădicat, Ip jos pe. mare au pleeâţ Toţi. pe mare, că pe uscat. Când. au fost la mijibc de Mâţe A trimis Domnul un vânt măre. Şi când au fost la Mijloc A trimes Dumnezeu sfântul 6 jirebie de' vânt. Vântul, mare-a-nvoljmrât Corabia a-nturnat, . Negoaţele s-a-rftecat Noi câţiva bsiinitori, Se; asemenea călători Pe aeolo Că ne-am aflat !Şi=am sărit, nu îeram lăsat, Şi negoaţele ihai mice Le-am luat toate-n căice Şi le-am adus toate aice. Le-am adus la dbmhiia-VoâStră, Cu tqată sudoarea * noastră: Cămeşuică de trupâi Ca să-ţi fie de bun trai, Bătută eu boronciuc Să se lipească de trup Şi de-a fi vreo găurea O ieu eu pe barba mea. Cămeşuică da fuior, Să-ţi fie pe trdbUşbrf Cămeşă mândră ^de in, Să-ţi fie. cheful declin. f Izmănuţe de fuior, Cu găurele la picior Să-ţi fie de sărbători Şi de alt-dată uneori* Cu brăcinariiil de tei Nu cumva. să Mi te iei Să-mbli după alte feteei. . 249 Apoi şi nişte iminei, Care au fost mai frumuşei Si-o basma de grumaz / Să fii dumneata cu haz Şi-o năframă cu flori de fir Să-ţi ştergi musţeţele de vin! Prea cinstite ! de nu cfezi, Poftim pune mâna, vezi! Mirele vrea să puie mâna pe poi şi zice mâi departe : Ho i nălţate împărate i Asta fraţe Nu se poate ! Nu te grăbi la luat, Precum te-ai grăbit la-nsurat. Căci părinţii rîumitale I-a cuprins o mare jale. Şi se puse-n price Ca să strice D-ta ai prins a plânge $i a zice: . Că o piatră, Lungă, lată încolţurată, De grumaz că ţi-i lega schimburi, însă oratoriul le trage îna« Şi-ntr-o hulboană uscată Te-i arunca Şi acolo te-i îneca, Căci ca N.N. nu-i afla* Dar cu aceste cu toate, Preia înălţate, ; împărate Poclonuri cinsite-nalte De 1-a noastră împărăteasă, Prea vestită de frumoasă. De astă dată să primeşti Şi oştirea să-i cinsţeşti, Pe scripcari, «•. Pe lăutari, / ^ Ca pre nişte meşteri mari, Cu galbeni să-i dăruieşti! După sfârşirea acestei, oraţii^mirele cinsteşte pe orator cu un pahar de rachiu, iar oratorul, primindu-1, începe „oraţia paharului", zicând : Mulţâmim, Mulţămim, ♦Jupâne mire De acest dulce pahar Ca şi Domnului de dar, Câs-aceasta ce se face, Zidită fie pe pace. ' * Să se facă Pe loc Cu noroc, Pe viaţă Cu dulceaţă. Şi încă vă dăruiască Dumnezeu d-voastră : Curţi albe lângă drum ' Să sălăşluiţi Pe cei neavuţi, Să hrăniţi Pe cei flămânzi, S adăpaţi * Pe cei însetaţi. Şi-n curţile domniilor-voastre / - Dumnezeu vă dăruiască : Sahane pline de bani Ca la boierii cei mari, Contăşe cu lupi, Caţaveici cu hulpi, Şi-ncă vă mai dăruiască* Din trupul Domniilor-voâstre Fii şi fiice, Iar fiii şi fiicele . Să fîe feţi, Şi logofeţi, Preoţi şi preotese Pe la' căpiţe de mese, Şi-ncă vă mai dăruiască Dumnezeu domniilor-voastre z Tăria Lui Samson, înţelepciunea Lui Solomon, Blândeţele Lui David, , Frumuseţele Lui-Iosif, Bogăţia Lui]Iby,' Vitejia . Lui Alecsandru împărat '. Şi toiagul lui Aron 250 ) Cel de doisprezece ani uscat, Care-a-nverzit neudat. Şi vă bucure bumnezeu Cum? a bucurat Pe Npe. In corabie, > Când o porumbiţă A aduso mlâdiţă Şi-o frunză verde de măslin In gură. şi-a băut vin Şi s-a veselit, deplin. Şira mâncat poamă de. vie Şi s-a umplut de bucurie Şi a tras corabia pe uscat Şi s-a mântuit de păcat Şi toată siminţia noastră S-a bucurat. Să trăieşti podea Să beie guriţa mea, Să trăieşti şi tu pod Să beu acest pahar tot, C-oi face gura leicuţă * ' Pântecele balercuţă, Şi n-oi lăsa nici o ţirucuţâ De holercuţă. x Să trăieşti şi tu grindă, Să se uite cei din tindă !1 , \ în vinele; sate din Bucovina, precugi bunăoară în'Calafindeşti, deodată cu vomicelui miresei se duce şi nevasta, care a cusut schimburile > mirelui şi tot timpul cât ţine oraţia citată mai sus stă de-a dreapta ora- ’ torului.'Iară-după ce s-au închinat acuma , schimburile şi după ce se pun pe masă de naintea mirelui, începe a bate din pălmi, a arăta mai ales cămeşa: atât mirelui cât şi nimei. celei mari, care şede de-a stânga mirelui, după druşca cea mică şi a zice: Iacă, mâniile mi-s jupite i Şi trebuie cu ceva tocmite I Iacă,' mânile mi-s împunse , Şi trebuie cu ceva unse 1 Nuna cea mare ia un tălgeraş pune înţr-însul vreo câţiva qruceri şi-i dă apoi nevestei, pe care o numeşte „croitâr". , Nevasta , dintru început nu voieşte să-i primească zicâncT că i. se cade mai bună plată. Această Respingere se repetă de trei ori, dupăolaltă. Abia după a treia oayă se împacă, după ce şi mirele a pus în talger atâ-^a crucii câţi cugetă el că-i vor fi nevestei de ajuns; — — După ce a primit acuma nevaşta.talgerul cu crUcerii, ia nuna cea' mare un pahiar cu rachiu şi cinstind pe nevastă zice : Croitoriile ’ ' " Voinicelule! Să trăieşti Să mai croieşţi ' Şi să mai coşi I După această închinare şi cinstire, bea paharul de bine şi umplân-du-l iarăşi îl dă nevestei. Nevasta, primind paharUl, îl cinsteşte şi ea de bine. Apoi leagă crucerii într-un tulpan şi prinde a juca cu dânşii şi cu talgerul de naintea mesei. Iar după aceea, ia talgerul cu sihe şi întorcându-se la mireasă se laudă , atât cu banii cât şi cu talgerul ce l-a căpătat şi pe cate îl lasă apoi miresei. ’ * Din llişeşti, diet. de Petrea Rotariu. "r................... .................251 ....V....~..................... Nevasta aceasta care, de obicei, e o soră de a miresei sau foarte de aproape înnemurită cu dânsa, se întoarce totdeauna îndărăt la mireasă nu numai ca să-i arate darul ce l-a căpătat,- ci totodată ca să şi petreacă. Dar nu numai singură nevasta, ci şi toţi ceilalţi, care s-au dus cu schimburile la mire, cum s-au închinat şi predat schimburile şi. au fost cinstiţi din partea mirelui, se întorc înapoi la mireasă tot cântând şi chiuind *. In Boian, Mahala, Ciahor, precum şi în celelalte sate de pe lângă Prut, nu duce schimburile un bărbat,Vca în alte părţi, ci, ca şi lâ mireasă, două neveste tinere, isteţe şi bune cântăreţe câre, de regulă, şe aleg dintre neamurile cele mai de aproape ale miresei şi se numesc sfâşie. Schimburile, adică o cămeşă, un brâu şi o păreche de izmene, puse într-o strachină şi acoperite cu o basma1, le duce sfaşca cea mare, iară sfaşca cea mică duce un şip cu rachiu, care e legat la gât (gâtlej, gârliciu) cu busuioc şi cu o corjdea roşă. . Pe drum, afâră de lăutarii care Ie petrec şi merg în frunteâ lor, «cântă şi ele 6 mulţime de cântece, bat în palmi şi joacă. Iată ţinui dintre cântecele, ce-1 cântă Sfaşca cea marş: Frunză verde busuioc, M-au pus sfaşcă, ca să joc. De ce joc, de ce mai pot, Că nu-s făcută din plop. . De ce joc, de ce-aş juca, • Că mă-ndeâmnă inima. ' -f. „Sfaşca cea mică: # Păun vcuci6 pus in cui, Sfaşcă ca mine nici nu-î. , Păun verde pe părete, Bine sfaşcă mi se şede. Iu, iu, iu şi iară iu ! A' cui sfaşcă eu şâ fiu£ A celui cu masa verde, - fctine joc şi mi şe şede! întâia sfaşcă : Frunză verde nuieluşă, ' Am un drtim şi-o cărăruşă Pân-la cuscri mei la uşă. Când ajung la părinţii mirelui şi nu li se deschide degrabă poarta : . Frunză verde iarbă moartă, Noi de-asafâ stăm la poartă, Iar dumneavoastră-n loc staţi 3 Ospătaţi, beţi şi cântaţi $i drumul nu mai daţi t i Dict. de Sofia Frâncu. Când ajung la uşă: v Frunză verde de năgară, Noi de-asară stăm pe-afâră, v Dumneavoastră .staţi la masă ţ Şi de noi nici nu vă pasă. ♦ Frunză verde, flori. de rujă, Ian deschideţi 'astă uşă. ' Frunză ;verde, flori de mac, Daţi-mi drumul peste prag. Frunză verde, flori de mintă, Daţi-mi drumul până-n tindă* Frunză verde de mătasă, Daţi-mi drumul ’până-n casă Să /Văd soacra-i sănătoasă ? ... / . După ce le-a deschis uşa şi lf-a dafcdrumul să intre înăuntru: Ian deschideţi uşele, Că iată vin rujele. i- Eădicaţi oşloaMl#* t v Să joace cucoanele^ După ce au intrat în casă: H Aş juca pe lângă horn, Că mirele-i ca un domn, Ci un domn, ca un păun, ' Nu:i de lepădat în drum, Ci de strâns, de pus în sân. Dacă una dintre sfaşte e soră cu mireasa atunci cântă : * Aşi juca jpe lângă horn, r C-am un cumnat ca* un domn» Dacă mirele are fraţi neînsuraţi: ( Frunză verde de hemei, Câţi flăcăi îs frumuşei, Toţi îs cumnăţeii mei! . Frunză verde. şălăţele, Câte feţe-s frumuşele, ^Toate^s cumnatele mele» * După toate acestea şfaşca cea mare prezintă schimburile mirelui zicând: Poftim daruri, Jupâne mire be la jupânieasa Mireasa Cămeşuică de In Umplut cu fîru. ^ Osioane = ^scaune, lariţe. $53 » HţTu bănui că-i cam groasă, Că-i în şezătoare toarsă, Cu jup^nieasa Mireasa Ziua n-a mai avut timp, C-a-mblat la lucru la câmp. Poftim jupâne mire: Uămeşuică frumuşică v De alăgica , Cu urzală de urzică Şi bătută cu năgară, Că ne-a fost spata cam rară Şi iţele ciotoroase Şi-a ieşit marfa cam groasă C-am pus stativele-n drum. Fără iţe, fără sul, Şi le-am jius, le-am pus la poartă Fără iţe,, fără spată. . Şi tot dăm vina pe iţe,1 Că hu mi-a fost cu credinţă. Bat-o pustia de spată, Că mi-a făcut pânză spartă Bat-O pustia' sucală. C-a umblat ca o dârdală Şi mi-a făcut pânza rară. Pe sulul cel dinapoi O sută de lătunoi, Iar pe cel de dinainte Pustia-i mai ţine minte. Poftim marfa de-o luaţi, Dar corabia 1 ne-6 daţi Că ea ni-i trebuitoare, C-a venit hucâul2 măre Şi noi nu vo;m putea trece C-apa-i mare.şi cam rece3. După ce primeşte mirele darurile ce i s-au adus: Frunză verde liliac, vMi-am dat grija de pe cap. * Hai sfăşcuţă şi-om juca, Şi*om vedea ce-om căpăta ; Şi-om căpăta gălbânaşi Şi-om lega la curelaş. Apoi cântă nunului: Vine nunul de la curte Cu sprâncenele făcute, După aceea, nunei: i Vine nuna de la grâu Cu trei floricele-n brâii. Apoi la amândoi: Frunză verde mintă creaţă, Nuna noasţră cea isteaţă^ Ce cunună şi botează... O săraca nunuţa Cum li sună sălbtiţa, 'Hopa, hopa, lângă horn, Am un frate ca un domn. Hopa, hopa, lângă masă Am cumnată preoteasă, Hopa, hopa, lângă uşă Am cumnată ca o rujă4 -Cu ciubuc de cuişore,* ‘ Unde-1 vede'nuna moare; Nunul cearcă să le ieie Nuna nu vrea să le deie. Şi nunului punguţa încă-i sună şi-a suna, C-are gând a cununa, Frunză verde măr mistreţ Nunul nostru cel măreţ...5 preot. preot. * Strachina sau tablaua pe care s-au adus schimburile. 2 Hucău se numeşte un pârâu care trece prin Boian. x 8 Toate cântecele de până aice sunt culese în Boian şi com. de V. Turtureanu, 4 Din Ciahor, dict. de loan Pridie şi com. de M. Dimitrovici. 6 Toate cântecele de până aici sunt culese în Boian şi com. de V. Turtureantţ, • ~A~ ~.-.- .......: ~.. Sau aşa: Să trăiască nunuţa, Cum îi sună sălbuţa, Sună, sună şi răsună Şi ajunge a cunună : *•- Acestea sunt toate datinele, cântecele şi oraţiile românilor din Bucovina şî Moldova în decursul închinării schimburilor la mire şi, mireasă câte le-am putut eu până acum aduna. Cămeşa, hohotul sau vălul, brâul, papucii sau ciobotele, • colţunii eţc. care se amintesc mai în toate oraţiile înşirate în capitolul de faţă sunt obiectele principale de dăruire şi schimbare în ajunul cununiei . între mire şi mireasă nu numai la români,, ci mai la toate popoarele indo-eu-ropene 3. Modul schimbării şi închinărilor este felurit. Aşa în Mâssa di Sorento, din Italia; se punea mai de mult Q cutiuţă cu darurile miielui pe un catâr;, care le ducea la mireasă, iar purtătorul catârului le da apoi miresei. In Friaul, rrîirele trimitea singur, în ajunul nunţii, o căruţă la mireasă, ca să aducă „arca nuzzude", în care se afla darurile menite pentru dânsul4- La albanezi, din contră, fiindcă mireasa du capătă zestre, W până chiar şi hainele sale trebuie să le leşe părinţilor, de aceea mirele îi trimetea pe la apusul soarelui, înainte de nuntă, zestrea, haina de mireasă cu un ,,/es“ cusut cu fire de aur; şi pmăsurat datinei locale, încă şi o sumă anumită de bani, care însă nu întrece o sută de piaştri 5,. în unele oraşe mai mari din Busia, cheamă mierele, în ajunul cununiei, pe un băiat de 6—7 ani la sine acasă, împachetează într-o cutiuţă, anume spre acest scop cumpărată, diverse obiecte de mc. papuci, colţuni, cercei, mănuşi, evantai, precum şi multe altele; i le dă băiatului şi acesta, încă ini aceeaşi-sară, le-duce miresei, ea dar din partea mirelui- —: .1... în Nerechta, tot în ajunul cununiei, „druzka“ duce şi dă miresei, ca dar din partea ;mirelui, pe lângă o cutiuţă în care se hflă papuci şi colţuni, piepteni, pomadă şi alte obiecte, încă şi o oglindă acoperită cu un şervet6.; " - , Precum am văzut, datina schimbării de daruri, între mire şi mireasă,? în . ajtuiul ,cununiei, existav,şkiaAalle .popoai;e. Lainiciunul.. însă, dintre toate popoarele care s-au înşirat mai sus, baa *i\ci la altele, "des-pre care ne-am convins că multe datine de ale lqr seamănă cu ale românilor, n-am aflat până acum nici o singură oraţie cât de mică, care ar Frunză verde vişinei, Nunul nostru cel cinstei1 Frunză verde vişinică,/ Nuna noastră cea cinstită 2 3 4. 1 Cinstei == cinstit. 2 Din Ciahor, com. de M. Dimitrovici, stud. gimn. 3 Gubemâtis, op. cit., p. 113 şi urm. ^ 4 Duringsfeld, op. cit., p. 102. • 6 ţbidem, p. 60. 5- * Ibidem, p. 23. aduce, măcar întrucâtva, cu cele româneşti uzitate la această ocazie. Prin urmare, deocamdată, ne este peste putinţă a ne pronunţa în privinţa a-devăratei lor origini. Atât putem spune numai, de astă dată, că românii trebuie să le aibă foarte de demult şi anume dintr-un timp când sta în-tr-o mare legătură coipercială cu popoarele din Orient, In această presupunere ne întăreşte nu numai împrejurarea că mai toate oraţiile amintesc despre călătoria pe Dunăre şi Mare, despre oraşele Ţarigrad' şi Ierusalim, ci totodată şi unele cuvinte, care se cuprind intr-însele. ym Dantul > Cum a prins a se îngâna ziua cu noaptea încep a se aduna, atât la mireasa cât şi la mire,, nu numai bărbaţi, şi neveste, ci şi feciori şi fete . şi aceştia nu numai ca săf aducă cinste, ci totodată, ca să şi petreacă, să joace. De aceea, vomicelul primare, iar în lipsa acestuia al doilea vorni-cel, cum s-a adunat mai mulţi inşi, porunceşte lăutarilor să cânte şi tineretul prinde a juca sau în odaia unde se află mirele şi mireasa sau în altă odaie deosebită. Şi numai atunci şe întrerumpe jocul, pe un timp mai lung, când se închină schimburile şi şed la masă. Această petrecere. împreunată cu felurite jocuri, la care ia parte nu numai tineretul singur, ci şi ceilalţi nuntaşi adunaţi, precum şi mirele şi mireasa, când aceştia nu suni nevoiţi să steie după masă, ca să primească cinstea ce li se aduce şi schimburile fee li se închină, se numeşte pretutindeni, în Bucovin^ „danţ“, iară în unele locuri din Transilvania jipîperitt1" şi ^ Numirea de „danţ“, uzitată în Bucovina, a căpătat-o petrecerea a-ceasta de la jocul cu care atât mirele cât şi mireasa se bagă şi se scot din casă de după masă, la începutul şi sfârşitul fiecărui act mai însemnat din decursul nunţii şi despre care ,Dim. Cantemir ne spune următoarele : „Când se pun în şir lung, prinzându-se 'de mână, aşa că, atât un capăt cât şi celălalt să rămână liber şi fac diverse rotaţii sau întorsături se numeşte care este ciivânt polbnesc: La tinnţi ău 'datină a juca,' • înainte d)e cununie, în curte sau pe stradă, formând două şiruri, unul de bărbaţi şi altul de femei. La amândouă se alege câte un conducător, care trebuie şă fie om bătrân şi onest; acesta poartă în mână un băţ vărgat cu aur sau tras cu alte colori şi în capătul de sus atârnând o cârpă cusută foarte frumos. Când fac prima mişcare, unul din conducători trage pe ai săi din dreapta şi din stânga, iar celălalt din stânga în dreapta, aşa încât şirurile să stea faţă în faţă ; apoi/întors, casă stea dos la dos. Şi asa se-ntdrc amândouă şirurile în rotaţii continue ; dar atât de încet, pentru ca să nu se confunde, î&cât abia le poţi. observa mişcarea. Atât intr-un şir, cât şi în celălalt, ocupă loc fiecare după rangul său. Femeile şi fiicele boierilor îşi iau loc după rangul bărbatului sau tatălui lor. Dar primul loc îl are totdeauna conducătorul, al doilea nunul şi al treilea mirele. 1 V. R. Buticescu, 'Nunta Dochtţei, op. cit., p. 460. „Piperiul“ e o petrecere în presără nunţii, la casa mirelui sau a miresei, iar când nu şed intr-un sat la ambii" a G. I. Pitiş, op. cit., p. 155. V ......- ..............................257 ;...._...........,.................. 17 — Nunta la români Asemenea şi în şirul femeilor, mai întâi e conducătorul, apoi nuna, mireasa, chiar şi când ar fi de stare mai inferioară decât ceilalţi După cununie se amestecă amândouă şirurile şi joacă în cerc, aşa că fiecare bărbat îşi are femeia şa de-a dreapta şr tot de-a dreapta are fiecare jihne câte o fată de stareajsa"1. . 4 Numirea de „piperiu* o are petrecerea aceasta, după cum se vede, asemenea’ de la un joc care e*îndătinat a se juca în decursul nunţii şi' despre care G.I. Pitiş, iată ce ne spune!; . ' „Pe vremurile alea se mai juca la nunţi şi „piperu", un fel de brâu, de se prindea oamenii, ca la horă, de mâni. Cel care era de purta, zicea dingtiră: Cine joacă piperu, Piperu şăracu 3ă se plece cu eapu. " ' Şi apoi le spunea ce să facă şi de câte ori şă dea cu piciorul in pă-* r$ânt Ori le zicea iară : Cine joaeă piperu filă-şi lepede odoru, şi atunci cu toţii se dezbrăcau de haina de pe deasupra, de rămân^ău uneori în cămeşă şi aşa jucau".2 . / în fine, numirea „la pom" o are de la „pomul" sau „mărul", despre care vom vorbi, mai pe larg, îptr-alt capitul. > % Petrecerea aceasta devine mai Vioaie abia după închinarea schimburilor şi cu deosebire după „masa mied", căci abia ătuhdi, când încep a se arpeşţepa printre ţineri" şi cei băfrârti, încep glumele cele mai hazlii şi. jocurile cele mai înfocate, deoarece cunoscut este că bătrânii, ca mai îmbiaţi prin lume şi mai experţi, ştiu totdeauna mai multe decât cei tineri* Conducătorul sau cârmaciul danţului, care atât la mireasă cât şi la mire $ totdeauna vătăjelul sau vormceluJ primare, cum a sfârşit oratorul ’ mu corâbjerul de îpehinat schimburile, porunceşte lăutarilor sa cânte adică hora dş brdtt. Lăutarii încep a cântă. Conducătorul prinde acuma, de mână pe cel dintâi oaspe din dreapta miresei, său d§că se întâmplă aceasta la mire, din dreapta acestuia, şi rădicând băţul pe care totdeauna îl are la sine, în sus, începe a juca şi ă şepatş cu danţul pe mir$asă Ş.i pa druştele adeşteiâ de după masă* In acelaşi timp chiuie următoarea chiuiturăj care e obişnuiţi numai-la această ocaziune: ' 4 * De trei cri' pe după masă ...Să scoatem floarea din casă, Să rătnâie binele > Să roiage-albinele. , Pe la noi aşţtfn roi&ţe Ca şi vara dând coşesc; Şi cosesc rânduri de flpri i ţ>. CantemiU Ml cit, p. 141. * 0.1. Pitiş, op. cit, p. IŞŞ. , V Şa fie de sărbători, • ’ 7 La fete şi la feciori.' Şi cosesc iarbă la vaci * De pe vârfuri, de pe fagi, Şi cosesc iarbă la junei De pe vârfuri, de pe lunci1, Al,doilea vornicel, caro, de regulă, prinde de mâna stângă pe cel de pe urmă oaşpe de a stânga miresei şi conduce danţul în coadă, după ce a sfârşit fărtatul său chiuitura de mai sus, începe asemenea a chiui şi a zice : Tot aşa, că-i bine aşa, Multă vreme n-a fi aşa ! Ba a fi, de-om mai trăi La vâră când om cosi, - Şi-om cosi rânduri de flori, Să fie de sărbătoyi. Pentru fete şi feciori?. Dacă şi ceilalţi feciori, câre aşişderea intră în danţ, nevrând a rămâne mai pe jos decât vorniceii, încă prind a chiui şi a zice : Cîâte-o ţâră, câte-un pic, ©par a fee? iarba spijş-Câte-uh pic şi-ncetjşor, Doar a face şpicuşor l* Insă cei mai mulţi, voind a arăta miresei cum va fi tratată de mire după ce se va cununa cu dânsul, în cm când §§ nu s-ar purta cum se cuvine, chiuie : Nu te supăra mireasă, $ Că bota-i pe grindă-n casă îndpiţă-n patru dungi..... Cât ţi-s spatele de lungi i Sau aşa^ Tu mireasă Veseloasă, Nu fi aşa de voioasă, ' Că bota-i pe grindă-n casă " Cioplită în patru dOftgi, • Cât ţi-s spatele do- îynjg}, Şecie pe grindă pârllţă, Die spatele tău gătită 5. 1 Din Ilişeşti, colecţia mea inedită. 2 Ibidem. * Din Ceahor, colecţia mea iiieditâ. * Din Ilişeşti, colecţia mea inedită. 5 Ibidem. 259 A c In. Transilvania': Bucură-mi-te, mireasă, ' Că bota-i pe grindă-n casă, Şi-i eioplită-n patru dungi Câtu-s spatele de lungi, li cioplită \. Şi pârliţă, După spate curuită. Apoi şi aceasta: Noi la mire-am lăsat joe 1 La mireas-amu fac foc. De la mire venim gata, La mireas-amu fac vatra. Frunză verde de rogoz, Mirele nostru-i frumos, .Aşa-i cinaş şi frumos, Pare ca-i din ladă scos.' . Ba jzău, mire ca ăsta înţr-un târg nu poţi afla1; Astfel se scoate mireasa, dimpreună du druştele sale, de după masă. Şi conducătorul danţului, când ajunge de după masă la pragul uşii şi dă să iasă afară, face mai întâi cruce zicând: Sănătate la bătrâni şi tinerilor noroc", şi apoi păşeşte peşte prag. Când scot pe mire cu dariţul, atunci feciorii din Bucovina chiuie astfel: De trei ori pe lângă masă, ✓ Să iasă răul din casă, > Ca să intre binele, Să trăiască mirele I2 % Sau : Frunză verde iarnă grasă, De trei ori pe lângă masă. Să scoatem răul din casă, Să rămâie binele, , Să trăiască mirele3. Iar cei din Transilvania, aşa : Frunză verde de pe coastă Frumoasă-i mireasa noastră. Frunză verde de pe tău, Nici la mire nu-i stă rău*. \ » De pe Valea Someşului, com. de I. Pop ReteganuL 2 Din Ilişeşti, colecţia mea inedită. 3 Din Voitinel, com. de Teofil Gramatovici, jurist. * Din Reteag, com. de I. Pop Reteganul. „.s...... ......................„260................ / Acelaşi* fecior sau şi altul nemijlocit, după chiuitura aceasta, chiuie pe cea următoare : Floricică albăstrea, ' Ce-ai crescut pe sama mea Aşa naltă, friimuşea ? ' Floricică de pe şes * Din o mie te-am ales, Te-am ales numai pe mers K ♦ După ce au ieşit cu danţul afară, după ce din lanţul de mai nainte s-a format acuma un cerc, o hora mare, la care iau parte mai toţi oaspeţii, care se află de fată, şi după ce hora sau moldoveneasca aceasta se mai joacă puţin şi dinaintea casei, urmează alte jocuri. Şi precum la alte petreceri, aşa şi acuma, nu le mai tace jucăuşelor gura, ţi chiuie diferite chiuituri, câret le sunt de mai nainte cunoscute sau improvizează altele noi, cum le vine filai bine la socoteală şi după cum simt şi de bine dispuşi. ^ Ba, chiar până şi câte pe un moşneag, care încă s-a. amestecat printre cei tineri şi care se-nvârţeşte şi izbeşte cu picioarele în pământ mai dihai decât un fecior holtei, încă îl auzi chiuind : » De ce joc, de ce-ai juca Pare că-s făcut aşa, De ce joc, de ce mă-ndemn v- Gă doar nu-s făcut din lemn 1 2. Sau aceasta Frunzuliţă, frunza-i fost, , Unde-ai văzut nuntă-n post ? Ba eu şi la dâns-am fost. Cocoşul cotcodacia Şi găina cârâia. Zicea c-a merge şi ea. Iar cocoşul îi zicea : ( Pe tine nu te-oi lua, Că mă tem că te-i oua !3, 4 Ceilalţi jucăuşi, auzindti-1 astfel chiuind, prind a râde şi a-i lua peste picior, zicând : A "7 * Cât e moşul de bătrân, Tot doreşte măr din sân. * 1 Cât e baba de bătrână, Tot doreşte voie bună, } De trei ori pe săptămână! ‘ * 1 De pe valea Someşului, corn. de I. Pop fteteganul. 2 Din îlişeşti, colecţia mea inedită. 3 Din C**£sna. 4 Din îlişeşti. 261 Aruncă-te, moş bătrân, Că la iarnă ţi-oi da fân. Da de nu te-i arunca, * Nice paie nu ţi-oi da *. 1,-au luat ei feciorii peste picior, dar şi moşneagul nu se lasă de lesne a fi păcălit. El strigă : Aici loc de casă nouă, Şede curca şi se ouă. Şi se ouă două ouă. Să v$ facă jpapă vouă 1 2... Sau aşa : Sub potcoavă cismei mele Şede dracul şi-o muiere N Şi mă-nvăţ-a face rele. Sub potcoâva mea cea nouă Şede dracul şi se ouă, Să vâ facă papă vouă3/ ! * ' * , " Dacă mirele nu e dintr^un sat cu mireasa, atunci chiuie : Joacă nunta de trei zile Şi mirele nu mai vine. Joacă nunta pe surcele Mai incetul vatăiele* Că, vezi, mireasa mai moare De atâta aşteptare4. Feciorii, ce se tem că, însurându-se, tror căpăta soţii rele, care se yor putea împăca cii maicele lor strigă : Câte flori îs pe răzor Toate-mi strigă şă înă-nsor, Să duc mamii ajutor. ; Numai frunzuţa din laz, îmi cântă să mai mă las Să nu duc mamii năcaz5. Cei ce se tem a lua fete bogate, ca nu cumva, însurându-se, să nevoiţi a juca cum vor cânta ele : De-aş trăi ca frunza-n vie N-aş lua fată-n moşie Să-mi poruncească *ea mie, 1 Din Ilişeşti. 2 Din Crasna; 3 Din Ilişeşti. * 4 Din Ilişeşti. ' > 5 De pe valea Someşului, corn, de I. Fop Reteganul. 262 Făr-săracă 1 Şi să-mi placă, Ce i-oi zice eu ăă facă, Când oi. zice : taci! să tacă î1 j In fine, când voia cea bună a ajuns la culme, atunci numai ce vezi că şi, socrul cel mic, voind a da petrecerii un aer mai înveselitor, apucă pe baba sa la joc şi învârtind-o, ca un fecior holtei, chiuie : Haide, babă, să jucăm * Jţ Că fata ne-o mărităm. ♦ Fericiţi de noi c-om da-o, Vai.de cel ce va lua-o !2 Astfel, tot jucând şi chiuind felurite ©hiuituri, petrec mai până către miezul nopţii, când se despart şi se duc apoi pe acasă. ) • ' • * A \ * Din Sâncelu, com. de ţ. Pop Reteganul. 51 Din Veiitihei, obm. de *T. {5raniat8vici, jurlst. .....................-..---....:..263 ........_ IX Bradul Atât în Bucovina, cât şi în celelalte ţări locuite de români, este -datină ca mirele să şducă pe mireasă şi zestrea acesteia într-un car la care sunt înjugaţi 4—12 boi1. Deci, îii acelaşi timp sau nemijlocit, după pregătirea cununiei şi încoronarea miresei, fraţii de mire, din unele părţi ale Transilvaniei şi Ungariei, pregătesc mai multe cruci sau tufe de brad verde cu care împodobesc atât carul în care are să se aducă mireasa cât şi .jugurile boilor ce au să fie prinşi la acest car. Aceste crud, tufe sau vârvuri de brad verde, care ţin locul resteielor, lopăţelelor, a cuiului de prin jug şi a ţăpăruilor şi â căror cetină acopere mai tot carul şi boii, se numesc, cu un singur cuvânt brad2, iar ziua în care se pregătesc se numeşte, în Ţara Românească, ziua de brad3. Mireasa, când se porneşte de la ,casa părintească la mire, trebuie să* lege de bradul acesta sau mai bine zis de fiecare tufă de la juguri câte o năframă cu ciucuri cusută de însăşi mânile sale, care năfrămi sunt menite pentru cărăuşi4. Tot atunci, împodobesc fraţii de mire şi celelalte cară, eare au să le mai fie luate la aducerea miresei, cu cetină verde de brad, cu năfrămi şi cu petele5 *. Afară de aceasta mai pregătesc ei, tot atunci, ^împreună cu druştele, încă şi nişte flori precum şi năfrămile, care a doua zi au a le lega de coarnele boilor şi'de clopoţelele, care se anină acestora la grumaz V In România era mai înainte datina, cu deosebire însă la clasele cele mai inteligente şi mai avute,, ca, nemijlocit, înainte de ziua cununiei, să, împodobească mahalaua, în care se serba nunta, cu brazi de la casa gine-relui şi până la casa miresei7. . Această datină; de a împlânta brădănaşi verzi *pe laturile drumului, pe imrk> are să treacă conductul nupţial, precum şi de a împodobi casa miresei şi a mirelui cu cetină verde de brad, există şi astăzi în Bucovina, i I. Mârza, op. cit., p. 10 ; B. Viciu, op. cit., p. 4; I. C. Tacit, op, cit., p. 22; Frâncu — Candrea, op. cit., p. 152. . 2 Frâncu — Candrea, op. dt., p. 152, 3 D. Ştefănescu, op. cit., nr. 7—8, p. 231. 4 Com. de Dim. Cosmoleiu. • ' « B. Viciu, op. cit., p. 4 ; I. C. Tacit. op. cit., p. 22. o B. Viciu, op. cit., p. 4. Datina de a aduce mireasa într-un car cii boi cărora li se anină zurgălaie la grumaz şi li se împodobesc coarnele cu flori şi cu năfrămi, există şi la italieni şi la francezi. Vezi Diiringsfeld, op. cit., p. 94, 253.V 7 I. Ghica, op. cit., p. 33. ........••.-.... ' 264 -...-..........;..................... .dar şi aice 'mai mult la clasele cele mai inteligente, rar când şi la unii dintre ţăranii cei mai avuţi şi mai civilizaţi. ^ în upele părţi din România 1 şi în Ddbrogea este datină, în lob de a împodobi jtigurile şi carul în care se aduce mireasă cu brad, să xneargă înaintea miresei, când se duce aceasta la biserică ca să se cunune, doi feciori, care duc,un copac (brad) împodobit cu flori, cu hârtie poleită şi cu o maramă şi pe care îl joacă necontenit până ajung la biserică ; acolo, acesţ copac, în timpurile vechi, se zvârlea pe biserică, acuiha însă se lasă în ograda bisericii2. Atât. copacul (bradul) dp la nunţile românilor din România şi Do-brogea, cât şi bradul românilor din Bucovina, Transilvania şi Ungaria, care se întrebuinţează după cum s-a arătat mai sus, însemnează veselie, adică : precum oricine se bucură de. verdeaţa bradului, astfel să se veselească şi nuntaşii şi mai ales tinerii ce |e. căsătoresc, să le ajute Dumnezeu a avea şi a petrece o viaţă veselă 3 fi a fi. lung timp, tari şi voinici, ea bradul care, atât iarna cât şi vara, e totdeauna verde. în fine, tot pe timpul acela, când se pregăteşte "cununa sau nemijlocit după aceasta, vorniceii sau fraţii-de-mireasă, din Munţii Apuseni ai Transilvaniei şi cei din Sălaj, pun lângă poarta curţii, (ogrăzii sau deasupra acesteia o rudă numită ciuhă, ca de cinci stânjeni de înaltă şi în vârv cu o oală Cu. cepuşă, iară poarta o leagă cu funii de paie şi cu lanţuri de la car4., , ' Datina din urmă se află şi la românii de pe lângă izvorul Someşului Mare, din Transilvania. Iată ce ne scrie I.Pbp Reteganul, în privinţa aceasta : „Uneori, neamurile miresei pregătesc'mai multe ruzi, legându-le laolaltă şi împlântându-le de dinaintea porţii. Pun apoi, în vârvul ruzii, dea^ şupra. o oliţă mică Cu bani de argint şi nu lasă" pe nime să intre'"în casă până ce mirele sau altul mai iscusit nu împuşcă oliţa". 1 „Bradul de la nuntă — scrie G. S. Ioneanu, op. cit., p. 33 — în unele lor calităţi se pune sus pe casă ca să nu-1 poată lua cineva şi duce la răspântii, căci atunci se risipeşte casa căsătoriţilor". , ' v' * T. T. Burada, O călătorie în Dobrogea.:., p. 21 şi 23. i „Columna lui Traian", an. IX, p. 418. * ■ * . ♦ Fr&ncu— Candcea, np. cit., p. 15k-152com. şi de El. Pop, învăţ.. 265 masa mica Cum ş-a întors voinicelul miresei, care s-a dus .şi-a închinat schimburile mirelui, dimpreună cţi lăutării şi & feciorii ce î-»ău Îhsdţit, "p&* ţese cei de casă şi aşează pe toţi nuntaşii, câţi se află de faţă, la masă, şi anume : cei mai înaintaţi în vârstă şi mai cu vază la masă unde aşezut mireasa între druştele sale, iară ceilalţi la alte mese lăturaşe care ş-au adus şi s-au pus în casă, după închinarea darurilor. Această masă, în cele mai multe părţi ale Bucovinei, şe numeşte masă Mică', pentru că oaspeţilor, ce se prun la dânsa, B se dă de astă-dată rjumai pâne şi sare de gustare şi câte un pahar său două de rachiu de. băut, rar unde şi puţină sorbitură. Dacă mirele e din acelaşi sat cu mireasa, şe aşează nuntaşii la nemijlocit, dupjă ce s-a întors voreiceliil, care â îrichinât schimburile ‘mirelui, iir de nu, aşteaptă până' ce soseşte şi mirele cu nuntaşii săi şi aceş- ' tia se aşează la masă. . Mai nainte de aceaşta insă şi anume, când bucatele sunt gata, merge un sol de pofteşte pe mire cu toată suita sâ'la masă, în casa unde este mireasa. Mirele, în acest caz, trebuie să vie cu nuntaşii săi jucând un danţ, în capul căruia este unul dintre cei mai isteţi flăcăi, care poartă numele de dornicei. Nuntaşii miresei iarăşi încep uri danţ, care-1 aranjează astfel că prind toate intrările în casa miresei; o custodiază aşa, încât mirele să nu aibă pe unde intra în casă, ţinându-se flăcăii bine încleştaţi de degete, ca să nu poată fi despărţiţi într-o parte a danţului, care apără intrarea în casa miresei. Mirele, ajuns cu danţul său în ogradă, vornicelul, care este pus în capul danţului^ trebuie să aibă băgare de samă, ca un bun general, cuin prin pasul danţului condus de el, să înşele pe adversarul său, adică pe vornicelul care conduce danţul miresei, a se depărta de la intrarea casei, spre a putea pătrunde în casă. Dacă aceasta nu o poate face, caută în care parte a danţului miresei i s-ar părea flăcăii mai cu puţină forţă, ca să dea asaltul, adică să se izbească printre ei spre a le putea descleşta degetele, să năvălească la uşi. Se întâmplă însă, de multe ori, că,‘ nici una nici alta, nu se poate face; atunci, nunul cel mare trebuie să dea un dar bănesc gardiştilor miresei, adică flăcăilor, care compun daţul miresei şi numai astfel intră în casă de se aşează la masă însă de ihulte ori, se răcesc şi bucatele până să se decidă victoria danţului *. v Maţi nainte însă împrejurul mesei rânduiţi Gâ nişte pomi înfloriţi Pecârev-au adunat Dumnezeu cel prea-ndurat în această casă, La această cinstită masă Ce-i de Dumnezeu aleasă. Se roagă împăratul mire Gu părinţii dumnisâle, Cu’ fraţii care-i mai are $i cu toate neamurile d-sale Şă^ndrăzpiţi şi să luâţi, ^ Din bucate să gustaţi* Din pâne şi din sare,. Din masa domniilor-sale G# nii-i iih rând de bucate, Ga sunt miP nenumărate ; Şahane ferecate, Talgere aurite Linguri poleite, Pentru ă d-voastră guri gătite. Tinduri " *, ' Cit fripturi Şi pi oşti cu băuturi. Pentru a d-voastră guri, Eu-s al doilea sal împărătesc ^ .Pe d-voastră să vă poftesc : Voitor de bine, a dreapta druştei celei mari, iară căci de-nsemnat pste că nunul şi la mire. Iară după dânşii urmează a gusta din bucate colăcerul mirelui Croitor de pane, Pocinocul de la mine. Care n-are cuţit, . Pe Halba şi la târg i Care n-are furculiţă, La baca nu. la Ioniţâ ! Care prare nici de unele Să ru'mpâ şi cu manile Ca ;;?-mpăratul mirele Că aşa ni-s cuvintele. \ Dar d-voastră colceriţe Că staţi numa în cotruţe, ( De vă tot lingeţi pe buze. Aveţi grijă şi de vătay ............ Că-i nainte şi mai slab. Ian daţi un pahar de vin Şţ-o năfrămiţă de in Cuşută-n cornuri cii fir Şă-riii şterg buzele de vin î Tară de gândiţi . Şi le socotiţi Că-s bucatele otrăvite Am să gust eu înaibte. Gă decât să piară Oastea împăratului Mâi bine eu TJn fiu al satului. Dar mie mi s-ar mai cădea, Un păhărel de cafea Şi-o copilă ochişea, Să-mi petrec vremea cu ea !1 1 Din Fundul Moldovei, cpm. de T Leuşteanu. 268 După ce a sfârşit oratorul oraţia sa, frrind cu toţii a lua şi a ospăta din bucatele, ce sunt puse pe masă. Dar ospăţul, atât la mire cât şi la y mireasă, ţine de astă dată mai mult decât o oră. . După ce âu ospătat toţi oaspeţii, se rădică deodată de la masă şi ies afară. Insă ei nu ies care cum apucă, ci, cum stau înşiraţi după masă, se prind de mână şi formând un lanţ în mijlocul căruia se află mireasa sau mirele, între druştele lor, după cum sunt şi împrejurările, încep a juca şi astfel tot jucând şi încunjurând, de trei ori masa, la care au ospătat, ies cu toţi afară.: . . Iar vătăjelui primare, care conduce danţul acesta, chiuie : / Frunză verde de riăgară. / ♦Ian poftim cu danţu-afară, • C-a fost vremea mai de mult. Dar noi nu ne-am priceput. Busuioc' crescutvpe masă, Ian haideţi nuntaşi pe-acasâ Ori poftim şi mai jucaţi, • Că de-a sară tot mâncaţi!4 ' Frunză Verde brebănoc, Poftim domni, boieri, la joc, Că-i destul de când mâncaţi, Iah poftim de mai jucaţi i1 2 1 v' 1 Din Ceahor. 2 Din Voitinel, corn. de Ti Gramatovicl. 269 XI Scalda în ajunul sau şi în ziua cununiei dis-dimineâţă atât mirele cât şi mireasa trebuie să se scalde într-o scaldă sau b^ie,'anume spre acest scop făcută sau şi într-o apă curgătoare. Nescăldaţi nicicând nu se cunună. în scaida aceasta, care e făcută din apă neîncepută, pun bani de argint, lapte dulce, un. fagur, de miere, precum şi felurite flori mirositoare, mai ales însă busuioc, simbolul dragostei, anume ca toată viaţa lor să fie atrăgătoare şi plină de dragoste ca busuiocul, curată ca argintul şi laptele şi dulce că fagurul de mierel. Acqastă datină, care, deşi nu sub forma de scăldare, ci mai mult de spălare, există şi la românii din Macedonia2 şi despre care e de presupus că, mai de mult, va fi fost împreunată cu oareşicare ceremonie, trebuie , să fie foarte veche, căci amintire despre dânsa se face şi. în poveştile poporane şi anume nu numai în cele din Bucovina, ci şi în cele din România. Aşa, într-o poveste din Ţara Românească, intitulată Roşu împărat şi Alb’ împărat, citim următoarele : ■ ■ „Este un obicei bătrân în neamul meu, ca fetele să nu se cunune cu logodnicii lor până nu vor primi de la părinţi zestrea întreagă între-guţă şi nu a intra în cămara de nuntă până ce nu se va înbâia, împreună cu logodnicul său, mai nainte de nuntă, fiecare în câte o baie de lapte de iapă, muls din herghelia ce face din zestrea mea. Acest'obicei este bun şi se va îndeplini — răspunse Roşu împărat^ când va sosi'zestrea Măriei Sale “3. în ,altă poveste, tot din Ţara Românească, intitulată Ileana Sinziana', aflăm aceasta : ;' „Mare vâlvă se făcu în împărăţie, când se auzi de moartea împăratului celui mare şi tare ; toţi, din toate părţile, se adunară şi făcură o înmormântare d-ale împărăteştile. După aceasta, zise Ileana Sinziana Fătului Frumos : — Tu m-ai adus aici. Tu mi-ai adus herghelia, tu ai omorât pe zmeul care mă furase, tu mi-ai adus vasul cu bptez, tu să-mi fii bărbat. Aidem să ne înbăiem şi să ne cununăm /., 1 Datină Românilor din Bucovina. 2 T.T. Burada, Datinele... p. 419 : „Tot sâmbătă sara mai este obiceiul ca să se trimită, din partea miresei, doi băieţi.cu un bilbil (ulcior) cu vin la lăutari, invi-tânduvi ca, să însoţească pe mireasă cu cântece, când se va duce la fântână să ia apă. Apoi mireasa cu acea apă îşi spală părul, faţa şi mânile“. 3 Caîendariul basmelor $i legendelor populare rom. pe anul 1875* Bucureşti. 1875,, p. 24. 2Î0 Eu te voi lua, dacă mă alegi — răspunse Fât-ÎYumOs dar să ştii că în casa noastră voi ca să cânte cocoşul, iar nu găina. Se invoiră şi intrară în baie. Ileana chemă armăSaful ei, ca să încropească laptele, în cate se vor îmbăia. Chemă şi împăratul cel nou pe Galbăii-de-Soarei Şi astfel, amândoi caii se întreceau care de care să facă baie mai potrivită de caldă stăpânului său şi mâi nimerit de încropită. După ce s-a îmbăiat, a doua zi s-au şi cununat. Apoi s-au urcat în scaunul împărăţiei'*1. ' ; Datina de Se a scălda şi a se curăţi. sau cel puţin a-şi spăla, măcar îtttrucâtvă, corpul înainte de cununie, există şi la alte popoăre, aţâţ din antichitate, cât şi din timpul prezent. Aşa la grecii cei vechi, scalda miresei Xbutpov era a doua ceremonie căreia, atât mireasa cât şi tnirele, trebuia să se âupuie înainte de cununie. In Atena producea apă pentru această scaldă a miresei acum, din timpurile cele mai vechi, izvorul numit Kallirrhoe care, de când fu construit de Peisistratos,, purtanu-meie deEnneakrunos2. Iată ce .zice TuCidide în privinţa acestui.izvor: » „Sunt aşezate din vechime şi alte obiceiuri, în felul următor: izvorul, a cărui obârşie era cunoscută în vechime, şe numea Kallirrhoe, iar după aşezăminteie domnitorilor s-a numit Ehneakfttnos. Acesta, fiind aproape, îl întrebuinţau cei vechi mai* cu deoşebire şi acuma este obicei că scot dintr^nsul apă pentru nuntă şi pentru..alte ceremonii sfinte"3. în Troâda era renumit pentru scopul acesta râul Scamandru, la care, pe lâng& Es'ckine, mireasa, ce se scălda îndrepta următoarea rugăminte; : „Ia, o gcamandre, virginitatea mea !“. în Magnesia avea acelaşi renume Meandru 4, iară în teba, Izvorul Ismenoş 5. După divergentele testimonii ale vechilor autori, aducerea apei pentru această scaldă era încredinţată unui băiat sau unei copile numită Tijurpoffiopoc. Pentru presupunerea* însă, că o fecioară ar fi fost totdeauna însărcinată 1-u âducerea scaldei pentru mireasă, vorbeşte între alte testimonii şi icoana arhaică de pe o Hydrie volcenţeră 6. La grecii noii, datina de â se scălda mireasa, în ajunul cununiei, s-a păstrat numai în Arcadiş dar şi aice numai la cei dimprejurul Tripoliţei V Cum că scalda a trebuit şi la romani, să aibă un caracter sacru, se poate cunoaşte din următorul pasaj, de la Servius : „Mirii primeau mi-resele cu apă şi foc. De unde se trage obiceiul, că şi astăzi lucesc înainte făcliile şi se duce apă scoasă din ^izvor curat printr-un băiat foarte fericit > * < s f i ^ 1 P. Ispirescu, op. cit/p. 31—32. . 2 Ernst Guhl und Wilh. Koner: Das Leben der Griechen und Romer nach antiken Bildwerken, Berlin, 1862, Griechen, p. 208. '* Thukydideş, II, 15, 5 : tSpurai yjxi.iXXa tepa Tonta] xv 1 EvvcotHpo'jvqi xâXDO(i.ivfl, Şi rtxXtti Tifiv, 7ry)Y6>v vOv piv z&v ouacov xaXXrjoofi oivoţjLacrai//)-, IxsTvot -re ttffe ttXeIotov a^ta ixpâviot kcu vOv Itl ărio tou &px.mp6 te ya^ixcev xal fţ SlXKoc tcov fepwv voptCerot 4 Gubernatiş, op. cit., p. 139. * 5 Das Wissen ăet Ge^ehwart Deuisbhe Universal Bibliofhek fur Geto LX ţBand. Leben und Sitten der Griechen, von H. Blumfhei*. I. Âbtn,' t»eii)2ig uftd Prag. 1887, p. 153. 0 E.“Guhl ii. W. Koner, bp. cit, p. 208, 1 'Duringsfeld, op. cit, p. 57*. 'sau prin o. fată, care este de fată la nuntă ; ou această apă îndătinau mirii a spăla picioarele" \ > In unele locuri din Sabînia, chiar şi astăzi, muierile măritate nu £ot merge la fântână, ca să scoată apă, ftumai singure, fetele pot să facă aceasta. . Cu toate acestea însă la italienii de astăzi scalda miresei, care. se ia, de regulă, 'cu o zi înainte de cununie şi curat numai pentru că aşa cere bunacuviinţă, se săvârşeşte, ca şi la români, fără oareşicare solemnitate. . în India, ţara scaldelor, par excellence, sunt nenumărate izvoare sacre din care se poate scoate apă pentru scalda nupţială. înainte însă de întrebuinţare totuşi se binecuvintează, în Atharveda, s-a conservat mai mult formelş pentru o atare binecuvântare. în India de azi spală socrul singur picioarele mirelui cu apă, cu lapte şi,cu baligă de vacă; după aceasta unftează împreunarea manilor şi vărsarea apei peste palmele uni* te ale mirilor1 2. , . x La evrei, sosind ziua nunţii, era asemenea datina ca mireasa să se scalde3. Tot aşa fac, după cum rai s-a spus, şi miresele evreilor.orientali din timpul prezent. : . „ . , între popoarele slave, ruşii sunt mai cu seama aceia, la care nu numai că scalda miresei se prepară cu o deosebită pompă 4, ci, în acelaşi timp, se cântă şi diferite cântece, atât de către mireasă cat şi de catre_con- soaţele acesteia5. * . . ,, . .. -x . . în fiiie trebuie să mai amintim ca scalda miresei e uzitată şi la albanezi: din Siciliâ 6, preeum şi în mai multe comune din Lotaringia \ f \ K 1 Aqua et igni măriţi uxores accipiebant. Unde et hodie .faces proelucent et aqua petita de puro fonte per puerum felicissimum vel puellam, quae inter est nuptiis de qua solebant nubentibus pedes lavarL f, 2 Qubernatis, op. cit., p. 139—140*. 3 I. de^nciul, Manual de arheologie biblică, Cernăuţi, 1864, p. 149, 4 Durihgsfeia, op. cit, p. 26. 5 Gubernatis, op. cit., p. 141—142. ' 6 Ibidem, p. 141. 9 Duringsfel'd, op. /cit., p. 251. 272 4 xn Gătirea în ziua cununiei, dis-dimiiieaţă, se adună druştele şi neamurile cele mai dte aproape la mireasă,, ca s-o gătească şi s-o ducă la cununie* După ce s-au adunat toţi cei ce ău avut să se adune, încep druştele şi cu nevestele cele tinere, ca şi în săra premergătoare, a pieptănate mireasă, ari despărţi părul, adică ai face cărare cu un fel’ de- unealtă de fier numită acar1, care ne aduce aminte de hasta cjoelibaris a romanilor, întrebuinţată asemenea spre acest scop 2 şi a o împleti în cosiţe 3, pe care în cele măi multe părţi le înfrumuseţează cu diferite cordele 4. După ce au gătit-*) de pieptănat, o îmbracă în haine noi, pregătite de mai nainte anume pentru nuntă 5 şi o încing cu o cingătoare sau brâu ^ 4' Com. de. I. Pop Reteganul: „Acarul este o unealtă de fier ori şi de aramă, lătuţâ de un deget, lă ambelie capete rotunjită rşi adunate tiîţel spre daltă,având astfel forma unui corn Cchiflă) de mâncare. Pe lângă acest acar se construieşte con-ciul şi peste dânsul se pune, mai pe urmărînvelitoarea". 2 Ovid. Fast. 2, 558 : comat virgineas hasta recurva coirias. Peşti,' ep. 1, 1 î Coelibari hasta caput nubentis comebatur, quae in corpore gladiatoris stetisset abiecti occisique ut quemadmodum illa conjuncta fiierit cum corpore gladiatoris, sic ipsa cum viro sit; vel quia matronae Iuhonis Curitis in tutela sint; quae ita appellabatur a ferenda hasta, quae lingua Sabindrum Curis dicitur; vel quod fortes viros geniturâs ominetur ; vel quod nupţiali^ iure imperio viri subiicitur nubens, quia hasta summa armorum et imperii est. Quam ob câusam viri fortes ea donan-tur ef căptîvi sub eadem--venemifrr-<îu^^ 3 Miresele, de pe lângă izvorul Someşului Mare din Transilvania — după cum scrie I. Pop Reteganul — au datina de a-şi împleti părul pe lângă tâmpla ca şi cele din Bucovina, în cosise, iar pe la ceafă în jos a-1 împreuna numai într-o singură împletitură nuntită coadă", % 1 . Datina de a împleti părul, în mai multe cosiţe şi anume în şase — sex crines — era şi la romani. Iată ce citim despre aceasta în Fest. p. 339(a: senis crini-bus nubentes ornantur quod iş ornatus vetustisşimus fuit. 4 Tot aşa era îndătinat şi la romani.. Serv. âd. Aen. 7, 403: crinales vijfcţas, quae solarum matronarum erant, Nam meritricibus non dabantur. Plaut. Mii. 791. ' ■ f Itaque eam huc ornatam uţ matronarum modo. Căpiţe compto crinps vittasque* habeat adsimuletque se Tuam esse uxorem. Ovid. ep. ex. ponto 3,3, 51 : * Scripsimus haec istis quarum nec vita pudicos. Contingit crines, nec stdla longa pedes. Pieptănarea şi încoronarea miresei de către druştele sale cu cunună sau coroană, gătirea ei cu văl sau peteală, îmbrăcarea cu veştmintele de mireasă, mai pe scurt, , pregătirea ei pentru cununie, cu cele trebuincioase unei mirese; e uzitată mai la toate popoarele indo-europene. Vezi Duringsfeld,,op. cit., p. 29, 39, 41, 59, 99 şi 103* 5 Pretutindeni în Bucovina precum şi în celelalte ţări locuite de români. Vezi şi D. T. Bojincă, op. cit,, p..207, nota 1..: „Datina este la români, în multe părţi, a nu se mărita fetele cu vestmintele cele de rând. ci au nişte îmbrăcăminte, anume de nuntă gătite, care apoi după nuntă nu le poartă". Datina aceasta este uzitată şi ara 7......~......‘......... ..... ele lână, căruia îi fac un nod i) pe care bărbatul' trebuie să-l dezlege în patul nupţial \ îi pun apoi hohotul pe umere 3 şi salba la grumaz, unde e datină de a purta salbe şi pe urmă o încoronează, adică îi pun coroana sau cununa pe cap 4, prinzând-o cu buthbuşti, eu fluturi de argint sau de aramă şi toanind-o cu flori5. Mai pe scurt, o gătesc şi o împodobesc cum se cade unei împărătese înainte de cununie. Când o piaptănă şi o împletesc, druştele şi celelalte fete, care mai sunt adunate, cântă 6: la* Miteşele acestora depuneau eu o zi înainte de cununie îmbrăcămintea ffe- fytfa pratexţiţ, care osacrificaudimpreunâ cu jucăriile copilăreşti zeilor şi înaîhte dâ"ă m#ge lâ Cutare se îmbrăca cu turtim tecta sau tegiiiă, care corespundea noii stări în care intrau.- * Festus. p- 245 % ţrl i Praetexţis deppsiţţş. Şchol. Crug, ad. Hor. saţ. ţ, 5,69 ; egressi ktm diis Penatibus buUas suas cdftsfeefăbânf ut puellae puiM îs. & PŞ* 14 ; Şuspendâţ ţăiibus mânias, mol îs pilâs* tetîddiâ acstrophia Arnbbiuş 2, 67 : cum in jmaţrimohi^ conventiis-pueilăruin togulâs, deiertis ad Virginaiem. J v '* In unele locuri, precum bunăoară în Ghioar, eşte datină ca miresele singure să 'Wto&tâto' 'ÎWâ nu înainte de cununie. ei în decursul acesteia. Iată ce ne serie în iceegfâ privinţă El. Pop: „Se vorbeşte că miresele în decursul cununiei îşi laşă o ftâmbie ^rângbia)^ bifâneţ (Cingătoare) de lâ poale afară (slobodă) şi apoi o îţi* noac^E iii Ml Mite locuri aşa ca nitşeni să nu o observe ce face. Aceasta o face ea eu scopuls ca să aibă ea copii numai atunci când va deznoda numai câte o fno* dâtApOi frângmâ ia^-ua tee foarte asc^ să imîitmte ‘ eif&S, să Se ;pM^- ’ 2 fâ! iăojiâcâj "ptt, 'fit,- M.-B : ijAsemeniea Jncingere $i descingere se îridStifMşâ şi pânâ azi la români... precum prea binecunoscut este*. ; Ipcingerea miresei cu un brâu de lâna înnodat 0 o rămăşiţă de la ştrâbufti! noftri români, cari şi miresele âcestofă şe încingeau înainta db cununie cu un brâu de ţlbl îhnodat ^ ixMut pe Cafe bârbatiil trâbtiiâ şă-î dezlege Iripă- tuj nupţial, ca preşejnu, ca-«4. Îîâ ăşâ de fericit îri gloată Câ$i HerCUib, earbârasât 7ff dă dbpii. VelTFest'i s.V. Cîngulo, p. 63, ed. MQÎ. cingulum (novae nuptae) Hercu-laneo nodo vinctum vir solvit bifiânis grâtiâ, Ut Sie ipsfc felix sit in suspiciendîs li* beris, ut fuit Hercules, qui septuaginta liberos reliquit. #..Toţ. aşa făceau şi romanii, cu aceea deosebire numai bă, pe când la.dânşii adevâMtă ■teihobbîăiî se întâmplă înainte de cununie, lâ români, după cum vom , vedea mai pe urmă, se întâmplă după cununie. ' 4 Miresele romane încă îşi pudeau o astfel de cunună* Vezi Feşt. ep. p.' 63 Aşem, şi SchOl, îuv! 6, 225. Datina românilor din ţinutul NâsâUdului şi de pe lângă izvorul Someşului Mare, comodei. Fop *Eeteganul şidim. Coşmplei. r 0 Batinâ de â Cânta feluMte cântece iii timpul gâtirii miresşă se află şi la alM Mttţmi precuiii: la albanezii din Calabria, la ruşi (vezi Gubematîş, op. cit, rn:%m lâ m&fe^rdSieOii ditl BUcoVinâ şi la grijii nbi, din feSalia (vezi DuringSfeld; De la noi a treia casă Se mărită o mireasă Şi pe fioi; fete iie lăsă ăU inima Îfiptâ, arsă ; âe mărită, se mărită, $i«ât sâ dea peste-b ispită; Că şi*a Câpâtă o soacră (Sâ şl poatnâ bea IM âcrâ7 / ‘Tot"atuncea cântă, şi în unele locuri, şi feciorii felurite între carele e şi acesta : Pe deasupra istui sat Joac-un păunaş rotat, Nu-ştiu-i păunaş rotat, 4 Ori mirele fărmeeat ? Dar cine l-a făriiiecat ? O copilă din cel sat ! • ' Dar cu ce l-a fermecat ? Cu suicină din grădină Şi cu âpâ, din fântâţiâ K Druştele şi celelalte fete, ca şi câ&cbar voi să răspundă lă cele cântate de feciori,, intonează •: Eu nii-s frunză de răchită, ' Să mă iubeşti de ispită, v ^ Da-s floare de liliac, r Iubeşte-mâ, dacă-ţi plac, Dar de nu, silă nu-ţi îşc l2 Când îi pun şi-i prind hohotul pe umere cântă : Legea tă de nimiteţ, Mult eşti subţirel şi creţ Şi amăgeşti copilele Şi le iei codiţele .,s Şi le-acoperi gâţele, / Le pui pânzătură albă ..........,____•.:.-.....> . ..........................................---------;.... i în cele mai multe părţi locuite de români este datina ca fetele să îmbie, mai ales la petreceri *cu capul gol, neîmbrobodite, ca şi fetele romane4. Deci, prin versurile acestea se fâce aluzie la acea împrejurare ca mireasa de acuma înainte nu va mai îmbla cu capul gol; ca să i se vadă rcozile, ci câ nevastă, va trebui totdeauna să umble îmbrobodită. Măi e de însemnat aice încă şi aceea că înainte de ce .vbiesc a-i aşeza hobotul îl împăturesc în formă de triunghi, şi după' aceasta două cornuri le prind cu bolduri sau şi cu aţă de umeri, iar al treilea corn îl lasă sa spânzure, slobod, pe spate. Dedesuptul hohotului pun totdeauna şi un tulpan, acesta încă împăturit în trei cornuri, anume ca hobotul să nu se tăvălească. 1 Din Boianu, com. de V. Turtureami 2 Ibidem. i 3 Din . Crasna, dict. de M. Bărbuţă. 4 Vârf o la Non. p. 236 V. v. aperţum: ibinores natu căpiţe apifte efăiit piUepes9,.uttque ianaxla-criailHM.. ........L ----------------------- 275 Când o Încoronează: cântă: Floricică de pe munţi, Pe din jos de Rădăuţi Trec voinicei cu cai mulţi. Toţi au trecut Şi au tăcut, Numai calul mirelui ' - Murg ca pana corbului A ţrecut Şi n^a tăcut, El din frâu mi-a zurâit Şi din gură mi-a vorbit: — Tu mireasă, fătul meu, Treci prin iarbă şi dudău Şi-ţi ia calul de zălog Şi mi-1 paşte pe prilog, yj Prin secări Până-n scări Şi prin oarze Pânâ-n scoarţă, Iar prin grâie \ , Până-n brâie, Mi-1 poartă şi mi-1 hrăneşte, Pentru mire ni-il găteşte Tot eu scoarţă narăngfe Să porneâscă-n cununie, Să te ieie de soţie * Precum ţi-a plăcut şi ţie. Să fiţi doi soţiori iubiţi Şi pe vecie uniţi 1* Totjtimpul, de cum au înq^uţ jto pus ctiniina pe cap, mireasa, chiar şi atunci, când mirele e după placul ei şi se duce de bunăvoie după dânsul, nu mai încetează a plânge.'Iară dacă, din întâmplare, nu-i vin lacrimi atunci numai ce vezi să vine o babă sau şi o nevastă cu o ceapă zdrobită şi fără de veste i-o dă pe la ochi, ca să mai plângă niţel, să 'nu steie cu dânşii uscaţi. Acest plânset însemnează că mireasa să nu fie veselă, precum a fost mai nainte, ci să gândească şi la nevoile vieţii care de multe ori vor face-o să verse şiroaie de lacrimi. Să plângă mai bine înainte decât pe urmă2. Deci, fetele şi nevestele, care până acum au cântat diferite cântece 1 1 G. Tomoioagă, op. cit., p. 54. * Oreste Dlujanschi. Viaţa poporului român, în „Albina Carpaţilor", an. III, Sibiu, 1879, p. 332. . • „Pentru a rămâne în rolul său — scrie F. Lafargue, op.^ cit., p. 8. — mireasa trebuia- să plângă în ziua nunţii. Dacă nu-i veneau lacrămi, în'Haut Bocage (Câl-vados) îi tăiau o ceapă sub nas. Aşa de mult ţineau la mâhniciunea miresei, „încât în Roma în vremea sărbătorilor pubjice nu'măritau fete, căci ele sunt întristate când le mărită Varro“ (Plutarh, Questiones romanâe, parag. 105). 276 duioase, prin care i-au stors o mulţime de lacrimi,. voind în Urmăaomal înveseli, îneep a cânta şi unele cântece glumeţe, precum : Taci mireasă nu mai plânge, Bucură-te că te strânge- ' • ‘ Fără dinţi, fără măsele, • Mulţămeştecă te cere !1 * »•' Şi mireasa, ştiind prea bine că fiu e aşa, precum sună cântecul, trebuie la urmă să şi râdă. Şi acuma, după ce au gătit-o, cum se cuvine unei mirese şă fie gătită înainte de cununie, şi după ce' au şi încoronat-o, tatăl său o ia şi o pune, ca şi în ajunul cununiei, după masă .pe o perină sau pe o păreche de poclăzi, după cum e adică şi datina. De-a dreapta şi de a stânga se pun druştele care, aşişderea, sunt foartd frunios gătite. ’ - . Cum s-a aşezat după masă toate neamurile câte se află de faţă iau pe rând câte un pahar de rachiu şi îl închină la dânsa. Mai întâi închină tatăl său, după aceea maica sa, şi la sfârşit toate neamurile, pe rând, până la cel de pe urmă şi fiecare bea câte un pahar, de bine. In unele locuri, precum bunăoară în ţinutul Dornei, este-datină ca .acuma să-i aducă şi să-i închine cinstea, care în cele mai multe locuri i se aduce şi închină în ajunul cununiei. Cinstea .înşă constă tot din aeeleâşi obiecte, ca şi în alte părţi, cu acea deosebire numai că, fiind şi socrii săi de faţă, aceştia încă îi dăruiesc vreo câţiva florini. Mireasa ia de la fiecare paharul, mulţămeşte pentru dânsul şi după aceea, atingându-1 numai de buze şi făcându-se nujnai că bea, dar nebând nici un strop, îl dă fiecăruia înapoi. La mijlocul mesei, dinaintea miresei se află de astădată pusă. o franzelă acoperită cu o năframă foarte frumos cusută. în cornurile mesei câte o huscă,de sare. Apoi vin două şipuri pline cu rachiu şi în urmă, în cor-nurile mesei despre mijlocul odaşui, câte un colac. Colacii şi sarea însemnează : ca mireasa cât va trăi să aibă pâne şi sare, să-i fife casa totdeauna plină de toate bunătăţile» . r- -- Aceşti colaci îi dă tatălui său, iară huscele de sare maica sa, sara după cununie, când mireasa se duce de lâ părinţi, la mire. ’ Năframa, cu care a fost acoperită franzela,- o ia mireasa singură,-când se scoală de la masă şi o pune în brâu. Această năframă îi serveşte ei ca să se şteargă de sudori în timpul jocului de peste zi. - Franzelele le ia vornicelul primare. Tot atunci când ia franzelele apucă vornicelul şi pe una din persoanele, ce stau la masă, de mână şi poruncind lăutarilor să cânte o horă prinde a juca şi & scoate pe mireasă cu danţul afară, încunjurând mai întâi masa. Când ajunge cu. danţul la uşă şi dă să iasă afară, atunci se opreşte Şi închină cu un pahar de rachiu Ia mireasă şi abia după ce a băut paharul acesta iese cu danţul afară. Cam în acelaşi timp, când se adună draşţele, vorriiceii şi neamurile miresei, la mireasă, se adună şi druştele, vorniceii şi neamurile mirelui, la mire2. ' • * * Din Crasna, dict, de M. Bărbuţă. , . • 2 Tot aşa se obişnuieşte şi la românii din Sălaj : „Dimineaţa, în ziua cununiei' — ne scrie El. Pop — dacă mirele şi mireasa locuiesc în comună, se adynă la mire, care se îmbracă, zicâlâii (lăutarii), nănaşul cu nănaşa, fraţii-de-mire, nunele, stega-. riult.grăitorul (oratoriii)f precum si aiţi tinerij_i_bâţrân^ ^ ... .... 277 $î pe dătid se S|ţe§.ţş miţele, pe atunci $g. găteşte şi mirele, înschim» Mw«U“Şe m cămeşa %ţ> Mire, ck i-â cbsut-omireasă, anume pentru cununie, şi îmbrăcându-se în cele mai frumoase şi scumpe vestminte ce le are, căci, precum mireasa aşa şi mirele trebuie să aibă vestminte noi de cununie, care sunt anume spre aceşţ scop lucrate. In fine, precum mireasa aşa şi mirele, după ce s-a gătit cum se cuvipe, se aşează. după masă, de unde se Şppate apoi cu dapţul afară. după aceasta urmează, atât ia mireaşl cât şi ţş mir$, XIII Iertăciunile* ’ înainte de a se porni la cununie este pretutindeni datină, In SţudP-vina, ca mireasa să-şi ia iertăciune de părinţi, fraţi, surori, precui&şi de la toate neamurile, prietenii şi cunoscuţii mai de aproape, care se altă de faţă. Spre scopul acesta, după ce au ieşit cu danţul afară, se aşează un scaun, acoperit cu un. laicer, dinaintea casei, pe scaun se pun părinţii, dinapoia Ier stau, în picioare, fraţii şi neamurile, iară dinaintea lor, în genunchi, mireasa ţinând capul plecat spre răsărit. La spatele miresei stă colăcerul sau şi alt orator, care luând iertăciune, în numele ei, rosteşte următoarea oraţie : Ascultaţi cinstâţiaunţaşi Şi cu toţii împrejuraşi! Dară mai cu de-adinsul D u m n ct: v c a s tr ă ‘ ci n st iţi Buni şi induraţi părinţi, Care sunteţi rânduiţi Ca şi pomii cei rodiţi, Ce-şi dau roada ramurilor Din răcoreala rădăcinilor, C-aceaştâ fiică smerită Şi de o-voastră mult iubită .Se roagă cu nfcare smerenie Sâ-i daţi cuvânt de blagoslovenie. Pentru că nu-s fii să crească Şi ia părinţi să trăiască Şi părinţilor să' nu greşească; Că părinţii mult ţrudşsc Şi mult se mai chinuiesc, Pân-pe fiii lor îi cresc Şi de rele îi feresc. De toate relele Şi de toate primejdiile... Iată vremea i-a sosit, Ca pomilor ae-nflorit. Că Dumnezeu sfântul A făcut întâi ceriul şi pământul Numai singur cu cuvântul. Mai apoi a făcut şi omul fa chip ca fţ Epwwl, -»............. Numai pentru neascultare îl dete la pedeap^ mare, îl scoase din rai afară Să-i fie viaţ-amară. Şi-a pus soaiele ml vş$nip, Sâ ne* fie nouă sfeşnic Şi-i dete apoi şi raze, în toată lumea să vază. Şi-a făcut Dumnezeu sfântul Singur, numai - iSrSivIntuT‘,T;:' Luni îngerii, marţi pământul Miercuri, toate păsările, Şi joi, dobitoacele, Iară vineri li-a pus nume Tuturor celor din lume. Şi cu acestea cu toate, Ca un Dumnezeu ce poate Şi lumea a-mjjodobit Cu raiul, la răsărit. Osebit de-acest pământ. Şi-a zis bunul Dumnezeu/ Că nu-i Jbine, ci e rău. Că nu e bine să f ie . Lumea steârpă şipustie, Pământul făr-de stăpân. De aceea, s-a-ntins singur, Singur cu-a lui. sfântă mână 279 Şi-a luat din pământ lut Şi-acest lut l-a blagoslovit Şi dintr-îr^sul a făcut Om, cu trupul din pământ, * Cu osul din piatră, Cu sângele din rouă, Cu virtutea din vânt* Cu suflet din duhul sfânt, Cu ochii din mare, Cu frumuseţea din soare, < Cu gândul din iuţimea îngerească,' Ca de nemică să nu se sfiiascâ. Şi trimise Milostivul Dumnezeu Patru îngeri ' tn patru cornuri De lume : la răsărit La amiazi şi la sfinţit, Precum şi la miezănoapte Şi-aduse.patru slove de carte Şi au tâlcuit anum.e' A strămoşului nost-nume „Adam", om întâi pe lume. Şi zise ca nu e bine, Omu-n lume, ca să fie Singur, fără de soţie. I-am face-o lui din.cap: Va fi mult mai înţeleaptă Şi deşteaptă. I-am face-o din ochi; Va vedea prea departe. Kam face-o din gură ; Va vorbi prea multe, De nime n-a vrea s-aşculte. .Şi puse milostivul Dumnezeu întru Adam un somn greu, Precum mărturiseşte • Adam singur, când vorbeşte : „M-am culcat , şi-am adormit Că Domnul m-a sprijinit". Şi-a luat Dumnezeu atuncea Lui Adam o coastă din stânga Şi-a zidit Pe ,strămoaşa noastră Ev^. Şi Adam din somnul cel* greu Şi din mila lui Dumnezeu S-a şculat Şi-a. oftat , Şi s-a bucurat i ; Şi a cuvântat ».............; * „Mulţ&mescu-ţi ţie Doamne C-am văzut os. din oasele mele Şi va fi mie muiere !“ Pentru aceasta mărturiseşte Şi sfântul Pavel când grăieşte : Că tot fiul va lăsa Pe tatăl său şi pe mumă-sa Şi se va lipi de muierea sa Şi-amândoi vor fi un trup Că Dumnezeu aşa a vrut. Deci curseră Şi rămaseră Din rod In rod, / Din neam, In neam, Din sămânţă în sămânţă, Din viţă In viţă, Pan ce^a venit Şi-a sosit Vremea şi la^această Fiică a domniilprryoaştre: Cu genunfchiurile plecate Şi ^u lacrimile vărsaţe Ca dumneavoastră’ cinstiţi Buni şi înduraţi părinţi, Din inimă să vă-nduraţi Pe ţiica dumneavoastră s-o iertaţi, / De la inimă, să vă umiliţi Şi pe dânsa s-o blagosloviţi ' Precum''î^mriez^ a blagoslovit Pe împăratul David Şi nunta Din Caria Galileea Şi pe cuconţi din cuptoriul de foc Şi i-a blagosloviţ cti noroc. Că blagoslovenia părinţilor .întăreşte casa fiilor, Tară blăstemul părinţilor Risipeşte casa fiilor. Că milostivul Dumnezeu1 Să vă trăiască Şi să vă învrednicească S-ajungeţi bucurie „ Din fiii domniilor-voastre Şi cu aceea bucurie Să vă bucuraţi Cu care s-a bucurat . . .Âroiv când s-a^aore^kiţat 299 Că toiagul i s-a-nfrumuseţat Ţinându-1 în mână Şi neavând rădăcin$. De doisprezece arii fiind uscat, A înfrunzit neudat. Şi câţi. mă priviţi, Toţi vă veseliţi* Şi câţi m-ascultaţi, Toţi vă bucuraţi Precum s-a bucurat Noe v Când a ieşit din corabie Pe uscat Şi s-a mântuit de păcat Şi-a înoit Pământul t - Şi-a împlinit Lui Dumnezeu, cuvântul., 1 Şi a răsădit vie Şi s-a umplut toţi de bucurie* Şi au băut vin Şi s-au veselit deplin... Şi mie încă mi' s-ar „ cădea, Pentru urarea mea O copilă ochişea, Să-mi petrec vremea cu ea.» Şi pentru că v-am urat Cum mai bine-am "cugetat, Mi s-ar cădea o năframă de in, Să-mi şterg musteţele de vin !1 In unele părţi, precum bunăoară în ţinutul Câmpulungului şi al Dornei, nu sedau iertăciunile după ce au ieşit cu danţul afară, ci, nemijlocit, după ce au încunjurat de-a treia oară masa. Atunci, părinţii şi neamurile cele mai de aproape, se pun după masă, mireasa în genunche dinaintea mesei şi colăcerul, care stă la spate, luând iertăciunea, în numele ei, rosteşte următoarea oraţie, care nu e alta decât o variantă a celei de mai nainte: % . Staţi cinstiţi nuntaşi Şi boieri împrejuraşi. Gloate Şi noroade Staţi, staţi Şi-ascultaţi Aceste două, trei cuvinte, Care sunt * de Dumnezeu rânduite. Cirie-i mare. şi luminat Cu lumină îmbrăcat ? Dumnezeu adevărat Cel ce a făcut . Dintru început Ceriul şi pământul Numai, cu cuvântul Si marea Şi toate câte-s intr-însa Numai cu zisa Şi-a împodobit. ' Câmpul cu ierbile Şi fcu florile, Ceriul cu stelele Şi cu soarele Şi cu luna La care privim noi totdeauna. Şi a zidit Dumnezeu Luni, îngerii, Marţi, pământul, Miercuri, pasările, Joi, dobitoacele, Iară vineri le-a pus nume Tuturor câte-s pe lume. Şi-a zidit Dumnezeu şi pe Adam, Din care ne tragem şi noi neam. Cu trupul din lut Din opt părţi făcut Frumuseţeie din soare Cu ochii* din mare Cu mintea din vânt Dăruită' de la Duhul Sfânt, Cu osul din piatră, v Cu sângele din rouă,, Toate acestea ale trupului Le- Copilul pe tatăl-său Şi se va lipi de muierea sa Şi fata pe maică-sa -Şi âe Va' lipi de bărbatul său Şi vor fi amândoi un trup Că aşa şi Dumnezei a vrut Şi de aici înainte Să vă înmulţiţi voi Ca iarba câmpului, Ca frunza codrului, / Ca stelele ceriului, Ca~năsipul mărilor Şi din viţă Din sămânţă Până 1-aceşti doi fii ai dv. Ca dumneavoastră cinstiţi, Buni şi înduraţi părinţi, Să vă umiliţi Şi pe fiica dv. sTo blagosloviţi, V Că nu este fiu să se nască Şi la părinţi să nu greşească. Dar nu-’i nici un părinte aşa de rău, Să nu-şi blagoslovească fiul ,său. ' Ea stă cu genunchii plecaţi Cu lacrimi pe faţa sa vărsate Către dumneavoastră cinstiţi, Buni şi înduraţi părinţi Ca dumneavoastră să vă umiliţi Şi pe fiica drvoastră s-o blagosloviţi Că blagoslovenia părinţilor întăreşte casa fiilor, Iară blăstemul părinţilor De pe temelie răsipeşte casa fiilor* Şi al treilea rând Tot acest cuvânt ‘ Către dumneavoastră cinstiţi Buni şi înduraţi părinţi Fiica s-o blagosloviţi, De d-voastră să fie blagoslovită Şi de Dumnezeu întărită. Amin ! Amin !1 După ce a sfârşit oratorul de rostit cuvintele acestea, mireasa, care rn timpul acesta a stat îngenunchiată, se seoală din genunehi ^-ş-i- ia iertăciune de la toţi cei de faţă, începând, mai întâi, de la tatăl său şi perin-dându-i pe toţi, sfârşeşte cu cel mai mic. Chiar şi de la copilul din leagăn, dacă este, încă îşi ia iertăciune, rugând pe fiecare îndeosebi ca s-oâerte. Părinţilor şi neamurilor celor mai de aproape şi mai înaintate în vârstă, decât dânsa, le sărută mâna ; cu fraţii, surorile, suratele şi cunoscutele sale se sărută în gură, iară celorlalţi le zice numai ca s-o ierte. Atât părinţii, cât şi ceilalţi, o iartă şi o binecuvântează,, dorindu-i toate cele bune şi zicând : ' "t Dumnezeu să te ierte, Dumnezeu să-ţi ajute, Dumnezeu să ţe binecuvânteze, Intr-un ceas bun cu noroc, •\ ' Sâ ai parte de viaţă etc* i Din Vama, corn. de Andrei fţqdan, stud. gimn, . Şi, pe când mireasa îşi ia iertăciune de la fiecare, nfevest«ie eafeţliŞ! se află de faţă şi mai ales una dintre dânsele, care-i foarte bună Cântăt^aţă, cântă, cu o arie foarte tristă, următorul cântec : Frunză verde-amârăciune, 4 Ia-ţi copilă iertăciune, de la mamă, de la nene, » 1 De la ceriul cel cu -stele. De lâ fraţi, de la surori, f De la grădina cu flori; . De la strat cu busuioc, , pe la flăcăi, de la joc; De la strat cu tămâiţă, De la fetele cp gâţă; Din ogradă, de la poartă, Pe lâ fetele cu coadă ;t De la imchcşi^şi mătuşi Pin tipdă şi 3e la uşi K Aceste versuri, cântate cu o arie foarte tari lacrima până şi din ipimiie cele mai împietrite. Astfel ciune înainte de ce pişacă îşt cununie. ' Dar nu nuiţiai ea, e| şi mirele încă îşi ia iertăoiufie neamurile sale, când are să se pornească la cununie» .St,: înaintea părinţilor ş|i> iârâ pOlăcerul xosteşte următoarea Cinstiţi oaspeţi şi-nuntaşi Şi cu toţi împrejuraţi. Câţi sunteţi aici adunaţi Staţi puţin şi ascultaţi &ceste două»trei’icuvjŞt^ Care sunt oMnduîţe De la bâăul Dumnezeu. Iar mâi al6s dumneâvââst£ă Cinstiţi şi Care «unteţl blagosloviţi \ Ca şi pom» eei rodiţi Care dau roadă ramurilor Din răcorile rădăcinilor. Iară şi al doilea rârul Cinstiţi Oaspeţi şî rkiiitâşi Şi cu toţi împrejuraţi, Care aici v-aţi âdâhat I.a aceâstă cinstiţâ ntiriţă Şi veselie binecuvântată, Că aceasta va şă rămâie La tot tineretul pu Până-n veciuiui vecie. Că nu-i fiu pe pământ Să trăiască . Şi^naîntea Să nu giâşeăŞ^ Că şi păriB|îi tfudâse Şi mult se mai năcăjesc ' Până Şi de tdt #âuţ îf feitşşc. Că aşa şi Dufâfte^eii Dintru încej^iiţ A făcut----..----■—.... - - Ceriul şi pămânţuf Numai cu cu' Marea şi câte-s Numai, cu zişşu' Şi. ceriul ’ Cu soarele Şi. cu st^lelşr v ; v Cu luceferii şi culuna La. care privim Cifl»ce&n lpjjaoşi La^caifâ' şi Pământul î^a-mţ Cu răpi şi cu âe Cu munţi şi cu 1 Dia Cfaşna* dieţ. de Ş& Bifbută.; Cu brazi Rămuraţi, Ca-ntrânsele Toate fiarele Să se nască Şi să crească Şi să vecuiască Care după semniţia sa Şi să-şi dea roada sa C-aşa a vrut sfinţia sa. Iară dup-aceste toate Dumnezeu, ca cel ce poate, A mai făcut ^ Raiul la răsărit Deosebit De acest pământ,' Şi-n rai pe Adam l-a zidit, Pe strămoşul nostru Adam Din care ne tragem neam, Cu trupul din pământ, Cu auzul din vânt Cu osul din piatră, Cu sângele din rouă, } Cu frumuseţă din soare. ŞKa suflat cu duhul * Şi-nviseră trupul Deosebit de-aîe sufletului. Iară văzând Dumnezeu, Că nu-i bine, ci e rău, Omul singur să trăiască Pământul să-l stăpânească.  luat şi .a poruncit, Pe Adam l-a adormit în câmpii raiului în codrii viilor, în câmpii înfloriţi în codrii înfrunziţi. Şi-â luat o coastă Din coastele lui Adam Şi-a zidit pe Eva, strămoaşa noastră Iar Adam Deşteptându-se din somn S-a spăriat Şi-a ^strigat 6 — Doamne ! ce să fie-aceasta ? Iată Dumnezeu i-a zis : — Adame l bucură-te ! Nu te spăria,. v Că aceasta e s - *' Os din osul tău, Sânge din sângele tău, i Carne din carnea ta, Şi ea se va chema Ţie soţie Pân-în a veciului vecie. Că de-acum se va lăsa Feciorul de tatăl său Şi de maica sa Şi s-a lipi de muierea sa, Că aşa * \ vrut şi sfinţia sa, Şi-amândoi se vor chema Un trup Că şi Dumnezeu aşa a vrut,-Iar dumneavoastră cinstiţi, Buni şi înduraţi părinţi Tot nimică nu gândiţi Cu duhul blândeţelor Pe acest fiu al d-voastră, Care l-aţi născut Şi l-aţi crescut Şi i-a dăruit Dumnezeu cel sfânt Zile de căsătorie Şi dc bucurie Să-l blagosloviţi, Cum a blagoslovit Avram pe Isac, Isac pe lacob, Iacob pe cei 12 patrierşl, Care de Dumnezeu au fost aleşi. Mai ales ca cei trei cuconi, Care au fost în cuptioru de foc Şi-au^împlut lumea' de noroc. Iar dumneavoastră cinstiţi, Buni şi înduraţi părinţi Tot nemicâ nu gândiţi Cu duhul blândeţelor Pe acest fiu al d-voastră, Să-l blagosloviţi. Să se bucure şi el De blagoslovenia d-voastră Dum Aron s-a bucurat, Când toiagul a aflat De doisprezece ani uscat Şi-a înfrunzit neudat Şi-a înflorit în mână Făpă de rădăcină. Şi-a fost foarte frumos, Lângă masa lui Cristos. Iar dumneavoastră cinstiţi, Buni şi înţelepţi părinţi;' Pe acest fiu al dumneavoastră* Cu duhul blândeţelor / Să-l blagosloviţi, Ca să se bucure şi ei După cum s-a bucurat Prea fericita Ileana Atunci când ea a aflat Prea cinstita cruce. C-acest fiu al dumneavoastră Şede cu genunchile plecate Cu lăcrimi, pe braţe vărsate, Şi stă cu smerenie Şi-aşteaptă cuvânt de blagoslovenie. Că blagoslovenia piărinţilor întăreşte cafea fiilor Iar blăstemul părinţilor Răsipeşte casa fiilor. Că de-ar fi Casa lor din piatră Tot s-ar răsipi Chiar din talpă Şi n-ar mai fi v Vrednici s-o facă,\ ^ f Iar dv. cinstiţi nuntaşi Şi Cu toţii împrejuraţi Câţi Dumnezeu îndurat ‘ Aici v-a adunat La această* cinstită .nuntă Cu toţii să fiţi •îndătoriţi De trei ori ca să rostiţi R Amin ! Amin ! Amin ! Să ne fie aceste cuvinte dăplin. Cine n^a zice, de trei ori, amin Să i şe umple trupul de venin Şi apoi ştiu c-a zice : Amin I Şi mie mi se cuvin : Un păhărel bun de vin Şi-o băsmăluţă de in, Să-mi şterg musteţele de vin. . Şi aceea de nu mi-ţi da Să-mi daţi una de"'buci; v Să mi şterg nasul de muci. Şi aceea de nu mi-ţi da^ M-oi şterge într-o poală de mânta Şi tot N.N. m-o chema. Şi dacă-ţi binevoi Pentru mine-ţi scociorî Şi-o copilă ochişea ,• Dintr-acestşa de-acolea, Dacă m-â vrea, m-a vrea, Dacă nu m-a vrea ...* Dracul s-o iâ! Să facă cimpoi din ea Să cânte la nunta mea !* După rostirea acestei oraţii, .mirele, sculându-se din genunchi, sărută mâna părinţilor, precum şi a neamurilor celor mai de aproape. • Datina de a-şi lua tinerii iertăciune de la "părinţii lor, înainte de cununie, există nu numai la românii • .din Bucovina^ ci la cei vânia^r^garia^^şi MoMova. Una dintre oraţiile sau cuvintele de iertăciune, care se rostesc la ocazia Aceasta, în Moldova e cea următoarea : „Dun\neavpastră cinstiţi . şi blagosloviţi părinţi, ascultaţi puţintel cuvântul: zis-a proorocul ’Moise, că prea vecinicul Dumnezeu întâi făcu ceriul şi pământul; şi pe cer făcu Dumnezeu soarelfe, luna şi stelele şi păsările şi văzduhul, marea şi peştii în mare, Şi după ce împodobi Dum- 1 Din Mitocul Pragomirnei dict., de Ioan Iachimciuc, agricultor.. 2 I. C. Tacit, op. cit, p. 21 : „Dimineaţa fetele îşi1 iau şi ele , ziua bună de la surata lor prin colinde. ' Intr-aceeă mirele* primind binecuvântările părinţilor, pleacă cu nunul însoţiţi de intimii lor, la mireasă,". 3 Com. de El. Pop: „Atunci, adică dimineaţa, în ziua cununiei, grăitorul cheamă pe tata şi pe maică mirelui, le ţine o cuvântare în numele acestuia, ce azi e mire şi iese de sub-protecţia'lor, prin care le mulţămeşte pentru purtarea de grijă şi creşterea ce i-au dat-o. La finea cuvântării, mirele sărută mânile părinţilor, iar aceştia cu ochii plini de lacrimi îl strâng la piept, îl sărută în frunte şi binecuvân-tându-1, îi doresc ca toate să fie într-un ceas bun, cu noroc, şă aibă viaţă: îndelungată şi plină de fericire 285 i nezeu ceriul socoti Sfinţia Sa de împodobi şi pământul ouizvor de apa rece şi dulce şi cu pomi de tot felul şi multe feluri,.'de gadine sălbatice, care de noi, de oameni, sunt ştiute, iară măi multe pot fi neştiute. Deci,: după acele după toate, zidit-a Dumnezeu pe omul cel dintâi, adică pe strămoşul nostru Adam şi-l făcu din opt părţi : trupul din pământ şi oasele din piatră, cu sângele din rouă, cu frumuseţele din soare cu ochii din mare, cu sufletul din Duhul Sfânt, cu gândul* din iuţimea îngerilor, cu putere de la Sfântă Troiţă şW făcu om deplin. Şi iarăşi dădu somn de adormi şi zise Dumnezeu* că nu este bine să fie omul fără de ajutor şi scoase o coastă din coasta lui Adam şi o zidi de-i face femeie ajutor, adică pe strămoaşa noastră Eva. Şi dacă se deşteptă Adam din somn şi o văzu, zise aşa : „Mulţămesc, Doamne, Sfinţiei Ţale, că văzui că aceasta este os din oa'sele mele şi trup din trupul meu şi aceasta se va chema femeie ; şi pentru aceasta îşi va lăsa omul părinţii şi fraţii şi se va lipi cătră al său soţ, de se va împreuna şi vor fi amândoi un trup. Atunci, Dumnezeu a zis şi i-a blagoslovit: să creşteţi şi să vă înmulţiţi ca stelele ceriului, ca năsipul mării şi să împleţi tot pământul, peste toată lumea ; blagosloviţi să fiţi pământului şi pe dânsul să moşteniţi. Şi dintru acest cuvânt dumnezeiesc curse izvor de neam în neam, şi om din om curs-au. Şi venit-au vremea până la fiii d-voastră (cutare) : aleş-a şi d-iui mirele cu voia, lui Dumnezeu r vârstnică, ca să-i fie soţie dumisale. Deci, se roagă domniilor-voastre ca să-i iertaţi şi să-i blagosloviţi, să meargă pe cale albă la cinstită şi de Dumnezeu dăruită casa domniilor-sale, care-i de Dumnezeu dată şi de oamenii cei buni aflată. Deci, se roagă domniilor-voastre şi cu al doilea cuvânt, ca să-i iertaţi şi să-i blagosloviţi, cum â blagoslovit Avram pe Iiăâe, Isac pe Iacov şi Iacbv pe cei doisprezece feciori, căci blâgosldvenia pţrin-: ţilor întăreşte casa fiilor. Deci, se roagă domniilor voastre şi cu al treilea cuvânt, ca să-i iertaţi şi să-i blagosloviţi, să meargă pe cale albă la cinstită şi de Dumnezeu dăruită casa domniilor-sale, casă buna, casă de bucurie, cu viaţă, cu pat, cu norocită linişte, până la adânci bătrâneţe. Ca să fie domniilor-voastre bucurie, care'bucurie a fpst la Arpn prproocuh când a înfrunzit toiagul în fnână şi a înflorit fiind uscat de doisprezece ani. Acel dar şi blagoslovenie să-i învrednicească Domnul Dumnezeu şi pe ¥ce^lî'''cucdni iubiţi ai domniilor voastre," -astăzl'-l^âilduHş^lwtftciiine» multă plecăciune, de la Criştos, să fiţi dumneavoastră sănătoşi!". Tot aceea oraţie, după o altă versiune, însă in versuri : Ascultaţi, Ascultaţi Dumneavoastră cinstiţi Părinţi Şi împrejuraşi, Şi dumneavoastră precum şi noi Cinstiţi huntâşi ! Acestor părinţi ne vom ruga Şi de rost vom cuvânta. Iar dumneavoastră cinstiţi ^părinţi, Căre de la Dumnezeu sunteţi oşândiţ Să căutaţi spre fii dv. cei smeriţi Cu duhul blândeţelor Sâ4 iertaţi şi să-i blagosloviţi. Că nu este fiu, pe pământ să "trăiască Şi părinţilor să iiu greşească, Măcar cât şi părinţii se silesc Şi de toate cele rele îi feresc. Dumnezeu a făcut ceriul şi pământul, \ Numai cu cuvântul • Marea şi cefle dihtr-îhşa, | Numai cu zisă. | Şi încă după toâte aceste â mai zidit Tot pe pământ, raiul la răsărit . $ Şi în răi a; zidit J Pe strămoşul nostru Adam,. | Din care ne tragem şi noi astă?! I Din neam în neam > Cu ochii din mars,v Cu lumina din soare. Cu toate stichiile trupului Osebit de ale sufletului. Şi-a suflat Dumnezeu cu duhul Şi-a înviat trupul. Şi-a văzut Dumnezeu, Că nu este bine, Omul singur să trăiaşei Pământul şâ-d stăpânească. Şi-a dat un somn dulce iui Şi-a adormit foarte greu Adam Şi-a scos din stânga lui o eoastâ, Şi-a zidit pe Eva, strămoaşa noastră. Adam, s^ulându-se a prorocit zicând : — Doamne! Doâmne ce-mi eştfe tftiş ? Iar Dumnezeu i-a zis : — Adame! Adame ! Nu te teme, Este atu şpţie. Os din pasele tale Şi trup din trupul tău, Pentru &ceââ vă- lăsa , Fiul pe tatăl său* Şi pe muina sa Şi se va lipi de femela M Si vor fi amândoi un trup. Că aşa ItyipKgyţ a Şi de-atufici tie tragem Pbt Din om îri om, ■ - Şi din rod în rod Şi din vită în viţă, Până la aceste două tinere mîâ$ţ0, Ce stau înaintea dumneavoastră Mâhniţi • Şi smeriţi Şi cu lacrimi vă rpşgfi Să-i iertaţi şî să-l bîagbsldvfţî Pentru că blagosloveniile părinţilor întăresc casele fiilor, / Iară blăstemele părinţilor, Rişipesc casele f iiloţv De ar fi curtedurată Pe temelie de piatră v Ea de sârg se risipeşte* toaţ§* Şi ziceţi boieri : Ajnii* î Că eu nu voi zice-âmhi» Pân-ce nu mi-ţi da o năframă de in, Cusută împrejur ca Urs Ca să-miştefg gUS#ade «£&,• . Şi de năfranaă tot .y»ag- grai Dar de păha&tnir! Şi-l voi duce la guriţa mea» Că ea ştie cum a bea, t / \ Dupîţ oraţia de iertăciune, ca s-a reprodus, voraioelul, sp?e f§f/9gi$* ştiinţă, dă din partea mirblui şi a miresei oratorului un pahaf yip, |ar|jt aeeătâ, înainte de a bea, urează în-vţrmătorul mod : Mulţămim dumitâle cucoane mire Şi dumitale cucoană1 mireasă. Caja m-aţi văzut dv. cu acest pahar Milostivul Dumnezeu să vă vadă din w? eu dar. Cu. dărui şâu şă vă pruiaseă, Numele să vă 'mărească» Apii să vă sporească, ; filele ş§ yă-amuiţeaşcă, y Să, vă trimi1! din ăeriuri Ale sale patru daruri: stemăimţ ătăceasşă, coroshâ crâiaşes,' Scaun domnesc Toiag stăpânesc. Milostivul Dumnezea■ Să vă poyăţuiaşşă cu şfatuJ, . . Ca să' vă ;lsu v * 1 Adetiu este vorbă veche românească de la debitum, silaba bi de Ia mijloc se suprimă după datina şi a altor cuvinte ce conţin asemenea silabă, de ex. sibiVo, şueriu etc. Zicerea adetiu se întrebuinţează în gura poporului când voieşte'a exprima datoria ce are a plăti proprietăţii pentru dritul uzufructului, de ex. a plăti adetiui moşiei, aceea ce limba modernă exprimă prin >■ căştiu. Prin urmare, ea exprimă o datorie, o trebuinţă de satisfăcut. în locul deci al colăcăriei în chestie, zicerile : eâ aşa este adetiui nu înseamnă decât: că aşa4rebuie, aşa se cuvine. Nota' ep. Melchisedec. 2 Zicerea gloată şi de aici glotaş şi a se îngloti înseamnă, „mulţime, popor" şi se derivă de la scrierea greacă y^coasa limbă, care în limbajul biblic se ia şi în înţeles de „neam, popor de altă limbă**.. 3 Vornicul de poartă era o boierie la curtea domnească. Cantemir ne spune că erau la curte patru vornici de poartă, că ei şedeau din afară de curte şi desfăceau acolo pricinele cele mai mici ce veneau, la domnie, pedepseau pe femei cu purtări rele şi pe acelea care se silniceau ori se făceau ţiitoare, le împreuna cu cununie cu persoanele de care erau ataşate, dacă erau de starea de jos, iar când era dintre boieri înciinoştiinţa pe Domn. Şi când şedea Domnul în scaunul cel de judecată, ei stau ia o parte , şi. ţineau poporul în bună orânduială, însemnau în condica lor pe cel ce nu se înfăţişa la termenul de judecată prin care acela se făcea vinovat în neascultarea de Domn şi pierdea procesul. Ei, pentru plata serviciului; primeau cdetiul, din târgul Roman (D. Cfantemir, op* cit, f. 168). • 288 Frumuşică, Ochişică, Măcar ca cea de colea. Dacă şi ea o vrea Să fie soţioara-mea» Iară dacă n-a vrea Ielele 1 s-o ia, Să facă cimpoi din ea Să cânte şi la nunta mea2. Că eu oi face pe ici pe colea Şi-oi găsi pe care m-a vrea. De a fi mai mare Va merge mai tare. v De a fi mai mică v N-oi zice nemică. Iară de-a fi mai frumuşea Mai mult îmi va plăcea, Şi se va chema că este a mea, Şi voi ţine casă cu ea. Închin şi la guriţa mea, Că ea ştie cum a bea, Şi voi face buzele leicuţă, Şi pântecele balercuţă Şi n-a curge nici o lecuţă.. Iară tu guriţă nu ie bucura Că de acest pahar te vei sătura ; Că nu te vei sătura nici cu altul Cum nu se satură iadul, De boieri de. divan 3 De vornic şi vataman4: Şi beu acest pahar de băutură Pentru multă voie bună ; Pentru mare mila dreptăţilor Pentru bunătatea bunătăţilor Pentru irul irului 3, Ca izvorul vinului Pentru roada câmpului, Care când înfloreşte, Toată lumea se veseleşte ; Unul cu altul când ne vom întâlni, Să nu avem a ne feri. Când ne vom întâmpina, Să avem a ne săruta. 1 Ielele, în imaginaţia poporului, sunt nişte spirite femeieşti, făcătoare de rău, care se numesc Rusalii» Sunt aşa de periculoase, încât nu eâte bine nici pe nume a le ehemar pentru aceea obişnuit ele se exprimă numai prin pronumeleeteşi dânsei#. între alte rele ce produc aceste spirite acelui urât de dânsele este şi boala reumatismului pe caire românul o numeşte dânsele, adică o boală cu care cel bolnav» şe crede atacat de iele şi se zice că bolnavul pătimeşte de dânsele. Se mai aude în popor imprecaţia „luate-ar ieleleFemeile cu numele Ruxandra, chiar şi prăznuesc Rusaliile în miercurea înjumătăţirii după Paşti. 1 Aici nu trebuie a lua imprecaţia aceasta ca ceva răutăcios din partea junelui cătră fata ce o iubeşte, ci mai ales ca o manieră de a o apropia de dânsul mai mult, de pe o parte deşteptând in ea frica superstiţioasă, de a nu cădea în mâna ielelor, dacă ar refuza a merge după dânsul, căci femeile, mai cu seamă, sunt foarte -superstiţioase şi cu friqă de jspiritele. rele,, iar pe .de alta, prin gelozia. ce voieşte a deştepta în ea cu descrierea altei fete ce el o ar găsi lui de soţie, în Tocul eîT 3 Domnul Cantemir ne spune că, din vechime, se împărţea în două categorii: boieri de sfat sau sfetnici şi boieri de divan.* Cei dintâi erau sfetnicii Domnului în trebile cele mari ale ţării şi în politică şi erau şapte : Logofătul cel mare. Vornicul de ţara de sus, cel de ţara de jos, Hatmanul, Postelnicul cel mare, Spătarul cel mare, Paharnicul cel mare. Boierii de divan se despărţeau în trei părţi: starea întâi se numeau boierii cei mari ; cei de starea a doua, şi a treia : boierii mici. Boierii cei mari făceau slujbele lor la curtea domnească şi când se duceau pe la locurile lor unde aveau aşezare, aveau, drită a judeca pe supuşii lor şi a le hotărî pricinele. Boierii de starea a doua şi a treia erau ajutători în slujbele celor marii Tustrele stă-ril'ş trebuiau să fie de neam boieresc. După aceştia erau şi alţif cetfe numeau boer-naşi, care pot fi* de orice stare şi fac şi ej serviciurile lor la curte, ca nişte/Slugi de <^Să ai Domnului. (D. Cantemir, op. cit., cap. VI, f. 154—174). * Vornic sau vornicel şi vătăman. Aceştia erau servitori domneşti pe Ia sate spre a aduce întru împlinire poruncile cârmuirii şi a strânge dările. Vornicul era întâia persoana în "sat din partea cârmuirii. Vătămanut era ajutorul lui pe caretei îl comanda, când avea de executat vreun ordin. 5 Irul Irului. Ir în limba .poporului înseamnă mirodenie. Până astăzi poporul numeşte iruri o: doftorie casnică pentru răni; ea este o unsoare compusă din mai multe materii ihirositoare precum : răşină, tămâie, sacâz, ceară aibă, untdelemn, seu de, oaie. ir nu este decât o zicere stricată din [xopop ~ unsoare. Colăcariul deci, prin cuvintele Irul Irului, doreşte ca lucrurile mirbsitdare şi grase, să nu se sfârşească niciodată, cşf izvorul vinului. / ' r- Nunta la români Când ne vom întâlni, Sâ avem a ne cinsti^ Cu cuvinte bune, Cu păhăre pline1 Iar câhd ne vom înfăţişa Să avem a ne îmbrăţişa. Pace între fraţi Şi-ntre împăraţi. Boierii Cei mari Să rămâie jitari2. Boierii cei mai mici Să rămâte calici. Iară noi ţăranii Să-nflorim ca şofraniL iară mazilii 3 Să-î tragă câinii, încă şi mâţele Să le roadă opincile. Şi eu zic d-voastră: amin, Şi beu acest pahar de vin, Şi îl beu tot, V Ca să trăiţi cu noroc. Şi eu aş mai lăsa, Dar mă tem că nu mi-ţi da. Aş mai da şi pe la fete, Dar mă tem să nu se-mbete. Şi mamele nu le vor găsi lor vină, Ci-mi vor câta'mie pricină, Şi mă vor face pe mine vinovat Şi vor zice că eu le-am îmbătat4. ) i w 1 Cinstea în sensul ţărănesc înseamnă: â vorbr cuiva cu cuvinte măgulitoare şi plăcute şi al trata cu pahar de băutură ^ * Jiiariu se derivă de la zicerea slavonă Juto = secară. Zicere împtutfiU* tata de la slavoni, care în ţarinile lor seamănă mâi mult secară, juio; de aici, păzitorul ţarinelor se numea jitariu, literar secârariu. 3 Mazilii din vechime se numeau boierii ieşiţi din serviciu. După ce s^au în» mulţii tare boieriile, numirea de mazili se da răzeşilor care',şi ăceşţîa''%7tif^^iŞ din viţă boierească. Aceşti mazili sau răzeşi se comandau pe la sate tu felurite ordine de execuţie din partea ispravnicilor şi a ocolaşilor (subprefectl) care negreşit 6râii toarte nemiiostivi cătrâ ţărani. • / * Vezi, Ep* Melchisedec, op. cit., p. 293—297. ................ 7 ’..................290 ' ' " v Plecarea la cununie Dupil ce şi-a luat acuma de la toţi iertăciune, şe porneşte mireasa dimpreună cu vârrifceii, cu dîiişteie, precum şi cu alte fete şi neveste la biserică, unde ere să se cunune. La biserică se duc miresele de la ţară mai totdeăunâ pe Jos. Iar trăsura în care au să se întoame de la cununie se porneşte ceva mai târziu. Dacă biserică, unde are să se cunune, e cam departe atunci mireasa se duce într-o căruţă sau într-un car la care de comun siifit patru boi înjugaţi. La munte şi cu deosebire în ţinutul Câmpulungului şl al Domei, din Bucovina, e datină ca atât: mireasa cât şi întreaga sa suită să pleca la cununie călare. Mai nainte fosă de â pleca1 cu căruţă sau cucarul o n^stf^ cu mireasa leagă de căpesirele cailor şi de coamele bbilbr nâfră&i, Care sunt menite pentru cărăuşi, adică pentru cei ce mână Vitele prinse la trăsuri. Deodată cu trăsura, in care pleacă mireasa, merg totodeauna şi alte trăsuri. Atât când merge pe jos cât şi atunci când merge cu trăsura, o însoţesc 'şi o păreche de lăutari care, de cum se pornesc de acasă şi până ajung la biserică, cântă diferite marşuri. La pornire ft pe driHn, când lăutarii sfârşesc marştil înCeput/ neves--tele, ce o însoţesc, cântă încă felurite cântece de jale, care le Vin inai degrabă în minte. Din mulţirnea acelora reproduc aici pe cel următor: Floricică dintre munţi, Copilă din doi părinţi! De ce rău mi te mătiţi, Ori n-ai milă de părinţi ? Nu ştii tu, mândruţă lele, Că miluţa de lai nene E ca fugarul de miere ? Şi mila de la măicuţă E ca mursa din stecluţă. Şi miluţa de la fraţi E ca umbra de sub brazi, şi miluţa de surori E ca mirosul de flori. Iar mila de la bărbat, Ca umbra de păr uscat Când te pui să te umbreşti, Mai tare te dogoreşti! Şi mila de la soacră E ca poama cea mai acră, Ce se coace şi se coace Şi dulce nu se mai face. Şi mila de la cumnate E ca pelinu-n bucate. Iar mila de la străini E numai ciulini şi spini, Care flpare-n ea porneşte Când gândeşti că înfloreşte Eă ăWud se Veştejeşte, Şi când aştepţi să rodească Spinii cresc s-o-năduşească!. ţ G.Tom6î6âgl^ 54. 291 Dacă mireasa se mărită după un mire din sat străin, unde se presupune că-i va merge rău, atunci nevestele, ce o petrec la cununie sau chiar şi nunii cei mari, care în cazul acesta încă sunt de fată petrecere,‘cântă miresei următorul cântec : Copilă din doi părinţi, La ,ce foc te mai măriţi ? Că mila de la bărbat Ca frunza de măr uscat Şi mila de la măicuţă Ca şi mierea- cea dulcuţă. De-ai şti cum îi cu bărbat N-qi sili la măritat. Ţi-ai tocmi zestrea pe ladă Şi ai şedea la mă-ta fată. Maistăi, fată, şi feteşte Şi vezi lumea ce gândeşte* Da mai şezi măcar o lună, Să porţi floare! din grădină* Da mai şezi măcar un an, Să porţi struţ de măgheran. Şezi un an şi jumătate, Să mai porţi coada pe spate.,'. Creşteţi flori, da nu-nfloriţi, Că mie nu-mi trebuiţi. Cteşteţi flori cât gardurile, Nu voi rumpe ramurile!1 Mirele, vorniceii acestuia, precum şi întreaga sa suită, care uneori se urcă;5şi până la 20 de feciori holtei, atât la munte cât şi la ţară, se duce tptdeauna călare. Chiar şi cei mai sărmani miri, care nu au caii lor proprii, împrumută de la alţii şi încă se duc călare.2 3 Pe mire în cele mai multe părţi îl petrec lăutarii cântându-i marşul numai până ce iese de pe poartă, mai departe nu. Tot atunci, când e petrecut până la poartă, unele neveste înrudite cu dânsul cântă şi lui, ca şi mitesei, mai multe cântece de jale, precum : Eu mă duc, codru rămâne, Frunza plânge după mine. Eu nu pun să plângă nime, Că mie când mi-a fi jele, Eu oi plânge singurele. Şi mie când mi-a fi dor, Oi plânge singurior Sau acesta b creaţă, Duminică dimineaţă Mândră zi s-a mai ivit, Mândru soare-a răsărit Şi pe mire l-am gătit, Cu cunună ide argint. Nu ştiu soare a răsărit, Ori mirele a-nflorit ? Că frumos mai e gătit Cu podoaba târgului, ---------- - Cu mirosna câmpului, Cu cuşmuţă brumărie, Cu cunună argintie. L-am gătit la mănăstire Şi i-am dat numele mire, L-am gătit la cununie, Ca să-şi capete soţie, Şi soţie şi nevastă, 1 Din Pojorâta, sat in districtul Câmpulungului, Bucovina, com. de I. Floceâ, stud. gimn, 2 Aceeaşi datină există şi la italieni. Duringsfeld, op. cit., p. 94 : „El (mirele) e cu totul nou îmbrăcat şi călăreşte pe cel mai frumos cal, ce i-a putut afla. Şaua şi celelalte halaturi, deşi adeseori numai împrumutate, sunt aşa de frumoase cum numai poate cineva să-şi închipuiască. Asemenea cărări şi tot atât .de. sărbătoreşte îmbrăcaţi îl încuniura neamurile şi amicii săi“. 3 Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă. , De noi să se despărţească l r Şi nevastă şi femeie Ziua bună să şi-o ieie : De la strat cu busuioc De la feciorii din joc; Şi acesta : Floricică de pe munţi, Sus pe deal la Rădăuţi Este-o fântână adâncă, Mai mulţi cai beu şi mănâncă, Toţi mănâncă, toţi nechează Şi la culcat se aşează. Numai calul mirelui, Murg ca pana corbului, Nici nu bea, nici nu mănâncă. Pe picioare se usucă. Nu ştiu fânu-i rogozos, Ori mirele nu-i voios ; . Nu ştiu apa-i ruginoasă, De la strat cu ţămâiţâ, De la mandrele fetiţe ; / De la stratul cu hemei, De la fete şi flăcăi.1 ■ Ori mireasa nu-i frumoasă ? Fânu-i bun, nu-i rogozos, Şi mirele-i prea voios, Ca un trandafir frumos ;» Apa-i lină, curgătoare Şi mireasa-i prea frumoasă; Apa-i lină curgătoare Şi mireasâ-i ca o floare, N ^are că-i ruptă din soare. Amândoi ;se potrivesc, Ca doi porumbi se lovesc ; ' Amândoi îs ca doi âori Pe cer sănin, fără nori2 3. Pe drum merge mirele de comun înainte, vomiceii după dânsul alăturea, iar ceilalţi feciori tot doi câte doi în urma vorniceilor. Şi cei mai mulţi dintre dânşii, cu deosebire însă vomiceii, având arme la sine, împuşcă de mai multe ori pe drum, dând prin aceaşta ^tenilpr de ştire : Că-nălţatul împărat, Cu întregul său palat, La cununie a plecaţi In unele părţi ale Transilvaniei , venind nunul‘şi nuna împreună cu vornicelul în curte la socrul mare cu alaiul şi cortegiul uzitat la; această ocazie şi. aflând pe acesta şezând pe un scaun, vornicul se adresează cătră dânsul cu următoarea vorbire : ....... -v_ ------------------------------; Bună ziua soacră mare, ^ Ce ti-e de plângi aşa tare ? * Nu cumva ai supărare, Că venim cu alai mare ? Noi la dumnia-ta venim Porunca să-ţi împlinim. Şi pentru că ne-ai chemat ' Noi, iată, te-am ascultat, Şi fiindcă ne-ai poftit, Acum. „bine te-am găsit! Noi multe nu-ţi grătulăm Numai în casă intrăm, Pe mirele să-l luăm în mâna nunului să-l dăm. 1 Corn..de G. Tomoioagă ; idem, op. dt.9 p. 54. 2 Din Mahala, Dom., de G. Tomoioagă ; compară de acelaşi: Moravurip. 54. 3 Datina românilor din'Bucovina. ""....... •..~......“..~....".........''293-'.’........... După aceea, vornicul intră cu ilunul* nurla şi întreg cortegiul în casă şi se adresează cătră mire cil următoarele : Acum cinstite mire, După trecutele zile, Care astăzi s-âu pliniţi De când mireasa-i tocmit. Iată nunul a venit Precum v-a făgăduit, Mâna dreaptă îţi va da Şi te va şi cununa. Deci acuma te găteşte Şi cu noi călătoreşte. După aceasta ieşind nunul cu mirele şi cu întreg cortegiul în cdrte, unde se află socrul mare şezând pe un scaun, vornicul şe mai adresează cătră socrul mare cu următoarele : Acum cinstit socru mare, Sănătate dumitale, Că pe cine-am căutat Iată că am şi aflat. Numii iar cum s-a legat, iMâria dreaptă i-a şi dat. Şi vă pot încredinţa, Că îl va şi cununa Pe acest mire cinstit Fiu al vostru prea iubit. Dar nainte de a pleca, Eu frumos te voi ruga: Ca dumnia-ta ca păriiţte, Ce-ţi iubeşti fiul fierbinte Şi ca tată cu^ndurare, Să-i dai binecuvântare. Ga fericită sâ-i fie Scumpa lui căsătorie. El, ca fiu ascultător, îţi va fi mulţărfiitor Şi acum şi-n viiţor Şi la timp de ajutor. Deci, acum îl sărutaţi, Şi tare nu vă-ntristaţi, ' Că merge cu oaste-alesă La prea scumpa lui mireasă, Şi dacă s-a cununa, Iar acasă s-a-nturna.’ Acum vă lăsăm, cu pace, Precum lui Dumnezeu place, Şi fiind foarte voioşi, săwifflffirmm^r' De aice apoi pornesc cu cortegiul şi cu lăutarii înainte la socrul mic, unde află pe acesta iară şezâiid pe scaun şi vornicul mirelui se adresează cătră dânsul cu următoarele : Bună ziua socru, mic ! Ce stai aşa obedit ? Ori, pentru noi eşti scârbit, Căci aice am venit ? Noi aici dac-am venit, Credem c-am şi nimerit Şi ceea ce căutăm Suntem siguri că şi aflăm. Căci pe cine-am întrebat, Tot aici ne-au îndreptat,' Deci, nu mai staţi întristaţi, Nu plângeţi, nu lăcrămaţi, Ci îndată vă sculaţi Şi pe noi ne întrebaţi: Ce căutăm, ce îmblăm ? Ca solia să ne-o dăm. Vornicul miresei : Cinstite vornic de loc ! Dumnezeii să-ţi dea noroc. Dumnezeu să te trăiască Şi graiul tot să-ţi sporească, Ce ne iai aşa cu grjaba ? ..:Mî7" Ştii că graba strică treaba. Te rog fii ceva mai bun, ' Că zău, adevăr îţi spun; Că noi nu stăm obidiţi, După cum vă-nchipuiţi. Njce nu suntem scârbiţi, Precum văd că ne vorbiţi Nu plângem, nu lăcrămăm, Din contră, ne desfătăm Cu lăutari, cu cântare, Cu ospăţ şi pompă mare, Nu vedeţi lume-adunată, Cum stă aici şi aşteaptă ? Neveste, feciori şi fete, îndesaţi pe sub părete. Toţi aşteaptă cu tărie, O solie să ne vie. De aceea vă-ntrebăih. Şi frumos vă şi rugăm : Să ne spuneţi ce voiţi ? Cine sunteţi, ce poftiţi, Ce căutaţi, ce îmbiaţi, Voi solia să v-o daţi! Vornicul mirelui! Pe&tru aceasta venitrt Şi aici călătorim, i Fiindcă jupanul mire Tuturor ne-a dat de ştire, Ne-a spus ce i s-a-ntâmplat Chiar de curând, Ia vânat: O căprioar-a aflat Cu ea s-a-ntâmpîriat Şi lunând-o îit braţe... A sărutat-o în faţă. Dar din braţe i-a scăpsft, La d-voastr-a intrat. Neştiind ce să se facă Fiind cu inima sacâ. îndărăpt s-a întttfftât, Oaste mare-a adunat, Frumos o a îmbrăcat Şi bine o-a ospătat Şi cu dânsa a plecat, Toţi, cu toţii, lâ Vâliiât. Să-şi găsească căpridâră, A dumnialui soţioară. Astfel, venind, cri toţi bând Şi cu lăutari cântând, Noi pre toţi am întrebat, Toţi aici ne^au îndreptai. Deci, noi, aici ştim. să fie A mirelui .nost-soţie. Că la d-voastră-n cdrte Srau adunat muieri multe, Multă glotă adunată, Stă tot cu gura căscată. Ce căutăm cu tărie Trebuie-n casă să fie. După semnele?arătate, Credem că vom avea parte Să aflăm ce am pierdut Dacă ne-am trepădat mult. Iată dar solia noastră : Sănătate dumneavoastră!' Multe nu mai cuvântăm, -Numai una vă rugăm: 'r Ca rrţireasa să ne-o daţi, C-apoi cu noi vă-mpăcâţi. Vornicul miresei’: Cinstite vornic de easâ» Mulţumim de vorfc&lâasâ l De celea ce nearătâţi, Suntem foarte încâiitâţi. Ce s-atinge de^ntrefeăre De ce ne faceţi rugăre, 7 Puteţi fi încredinţaţi, Că la noi aici aflaţi La noi dacă aţi yşnţţ, Foarte bine-ăţi nimerit. Deci, poftiţi prea iubiţi fraţi, Mai întâi de ne-nchiîiaţi, Căci. noi v-am ieşit cu plin, Cu multe plosce de viii Să bem cu toţi îriipreuiiă, Ca să fim cu voie bună, Vă mai d^m^ încă de veste, Că mireasa la noi eşţe, Şi ce de la noi poftiţi, Câştigaţi precum doriţi, Pe tânăra căprioară, A mirelui soţioară. Deci, acum cinstită nună Te fugăm ca să fii bună: Dumneata pofteşte-ii casă* Lâ jupâneasa mireasă Că umilit te aşteaptă, Ca pre o mamă-nţeleaptă, Te aşteaptă cu bucurie, Să 6 duci la eonunie* 295 Crfabeşte şi osteneşte Pre piireasă o primeşte, La biseric-o porneşte, Cu mirele o-nsoţeşte. Şi-î cununaţi împreună, După cum şi legea sună, Dup aceea să trăiţi, Mulţi ani buni şi fericiţi ! După aceasta vorniceii invită pe nună cu arcaşul în casă şi petrecând mireasa de trei ori prin arcul pregătit anume, zice..de trei ori : în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. După pregătirea şi ieşirea cu mireasa în curte, vornicul mirelui se mai adresează, către socrul mic, cu următoarele: Acum cinstit socru mic, Vezi că ^ămâi cu nemic, Că noi ce am fost pierdut La d-voastră am găsit. Noi mireâsa-o-am luat Şi un colac v-am lăsat. Şi un ulcior smălţuit Cu vin bun şi Jpdulcit. Multe v-aş mai cuvânta, Dar noaptea .m-ar apuca. Deci, mireasa sărutaţi Şi tare nu vă-ntristaţi, C-aşa-i legea creştinească, Ca să se căsătorească Tinerii, când sunt de vârstă După cum şi legea Cântă. Pân-mireasa-ţi săruta Eu tot voi mai cuvânta. Voi să vă mai spun vreo glumă Să fiţi cu inimă bună, Că acest mire cinstit Mireasa şj-a dobândit. După cât a tot îmbiat El azi o a tăpătat. De câte a fost lipsit Aici toate le-am găsit. Acum vă lăsăm în pace Precum lui Dumnezeu place Şi fiind foarte voioşi, Rămâneţi toţi sănătoşi! După terminarea acestor cuvinte porneşte cortegiul, cu lăutarii cântând înainte, la biserică Cum s-a pornit cortegiul sau şi mai înainte de aceasta, una sau mai multe neveste înrudite cu mirele şi mireasa intonează următoarea doină: Busuioc verde din vie, Jalnica mea holteie, -Când merg la căsătorie. ~C&nd4e-acasă am plecat Ziua bună mi-am luat De la părinţi şi frăţini, De lâ prieteni şi vecini, Căci acolo am intrat,. Dlopu-n mână l-am luat, Mă uitai la dopul meu Lacrimile-mi curg mereu, De jalea struţului meu. Vai sărace struţ frumos Cat-acum să te-arunc jos. JMăierean în cornul mesei, Mândru plâng ochii miresei, Dapnu^ ^ânge ea -umd^^^^ -Care ştie ce-i dorul... Mirele-i cu v<$ie bună Că merge şi se cunună* « .Mireasa-i cu voie rea Şi se plânge vai de ea, Că-şi înschimbă portuţul, Şi-i rămâne drăguţul, Şi locul din şezătoare Şi drâguţuî|ca şi-o floare2. In alte părţi ale Transilvaniei, adunându-se chemaţii la casa mirelui împodobesc două care cu câte 4 sau 6 boi, cu năfrămi şi cu petele, cu crengi verzi şi cu flori legate la coarnele boilor, la care le pun clopoţele la grumaz. i * Petru Băncilă, op. cit., p. 59—67. 2 I. Pop Reteganul, Doine pop., în „Tribuna**, an II, Sibiu, 1885, nr. 274, f Nunul jnare (nănaşul) cu nuna şi cu cei mai bătrâni, împreună cu socrul mare, şed în carul acela, îri care vreau să aducă mireasa, iară ceilalţi nuntaşi şed în carul cel pentru- vestmintele miresei. Ceteraşii încă. şed în cel dintâi, care pleacă înainte, apoi urmează ceilalţi. Colăcarţil, stegarul şi mirele merg călări, împreună cu alţi doisprezece călăreţi, toţi feciori hotei, cu* năfrămi pe . spate şi pe umeri în jos. Dintre aceştia şase inşi merg înaintea mirelui, tot doi câte doi, şi alţi şase îndărătul lui, asemenea doi câte doi. Mirele merge înainte, între aceste şase păpechi, având* de-a dreapta pe stegar cu steagul, iar de-a stânga pe colăcar şi aşa merg pe drum până când ajung la calea jumătate Aice toţi călăreţii se adună pe lângă care făcând un cerc împrejur, atunci nunul mare scoate băutură şi Colac şi dă de gustă feciorii şi toţi nuntaşii, apoi se pun iar în şir şi merg până aproape de 'poartă' miresei tot în acest rând. Dar colăcarul, cu un călăreţ lângă sine, aleargă înainte, ca să dea de ştire că vin, şi ajungând la poartă riu pot să intre, fiindcă poarta-i legată cu funii sau cu lanţuri înfăşurate cu paie. Starostea gazdei cu multă lume de oameni bătrâni şi tineri stau dinlăuntru de poartă-şi-i arată colăcarului drumul mai încolo ; colăcarul însă, după ce salută pe cei de la poartă, începe aşa : Ce salt, ce veselie, Ce lucru poate să fie ? Ce staţi aici adunaţi Dumnea-voastră iubiţi fraţi ? Că noi foarte ne mirăm Şi nu vă prea lăudăm, Gândind : că dş frică mare, V-aţi închis aşa de .tare. Văzându-vă faţa-rttristată > Şi cu' galben' m^e^tă | A-Firea vi-i \ cam^spăimântată Şi starea vi-i ;tre^rată. v , rrei luni ^unt de^când venhni Ne uităm şi nu durmim, ' Dar lucruri aşa tocmite încă nu ne sunt ivite. Poarta legată cu paie, Gjoaţa-n cap stă să ne sale. Unii cu măciuci ferecate, Alţii cu gurile căscate Şi de garduri răzămate. Dar de cei ^cu măciuci ferecate, ^ufne';tm^'că'-ne>or bate. Ci|ne}temem«de; cei cu gurile căscate, Că|nMr^^^ toate. Mai .ciiyântaţitşiţd-voastră ce ştiţi, ''^wnyoî^f^TO^boviti!. Aici, starostea râspunde-şi le arată/ drumul să meargă mai departe zicând, că zău3ucirud.vmulnue cugura căscată;;şialtele: Colăcarul e Cinstite vomice^de casă Şpuseşi multe, nu ne pasă. Dumnezeu să te trăiască, Traiul tot să ţi-I sporească Gura, cât şura, să ţi-o lărgească. Noi de când ne-am ridicat Cu-al nostru crai lăudat .Multă lume am îmbiat. Şi îiriblând atâta lume Am văzut câte-o minune, Care toate vi le-oi spune Şi credeţi, că nu sunt glume. Dară; lucrul minupat., Ca să fie-aşa ciudat, • ? încă nu mi s-a-ntâmplat e Porţile tare legate ; v Faceţi-vă voie bună Şi cu paie-nfăşurate! Poate doară vă păziţi! Şi de cineva, gândiţi, Sau de turci aţi auzit, Că pe-aici au tăbărât. Dar bine să vă păziţi ' Că şi noi arti înţeles, De un crai macedohesc Care-acum s-a ridicat u Şi-i lotru prea minunat. 2â 7. Vine eu nişte oşti grele Cât şe sparie toţi de ele. Tunuri groaznice slobozeşc, De şi munţii se clătesc. Dar vă prindeţi cu noi fraţi, Porţile să dezlegaţi. Şi negaţi tot ce vom cere, Că noi suntem cu putere. Şi vom păzi cu tărie, Pe aici nimeni să nu vie. Faceţi-vă voie bună Şi credeţi, că nu-i minciună* Staroste# Te-am ascultat vrând, ne vrând,. Să mai apuc şi eu la rând, Că multe spui şi înşiri, Tu zici că de noi te miri. Dar voi sunteţi tocălii De spăriet paseri în vii. Dară mă rog taci acuma, Să-ţi mai spun şi eu una. Taci, rogu-te, fii domol, Să nu te culci pe pomnol Şi nu vorbi tot minuni, Doar n-ai mâncat bureţi nebuni. Sau fugiţi, de j>riculici, De aceeja v-aţi oprit aici ? Ori umblaţi după boşţine, Câ aici nu are nime... ? Colăcarul« * t Dumneata-mi eşti cunoscut^ De când mi te-am fost văzut. Ştii, azi vară în oraş Şedea-i la un cont oraş. La masă după cuptor Rodeai un mestecător Şi ieri pe nescari rozoar^ Răsfăţându-te ia soare. Dumneata eşti de la Ruda . Veche Unde mâţa fuge de streche... Cinstite vornice, Să-ţi mai spun oarece: Eu sunt sol împărătesc, Niăiică nu mă-ndoiesc, * Tot direpte să grăiesc ; Că porunca-mpărătească Caută să se-mplinească. Cine nu vrea s-o-mplineasoă, Cu capul o să plătească. * Pe-al nostru crai lăudaţ înger blând l-a deşteptat; Faţa vesel şi-a spălat, La Dumnezeu s-a rugat, Slugile şi le-a chemat, Mândră oaste şi-a adunat Din bătrâni şi tinerei, Cât îi stă bine cu ’ei. Tot argaţi de cei voinici f Peste cinci sute, şi cinci. Peste-o sută călăraşi Peşte-o sută pedestraşi. Peste dânşii s-a uitat Şi apoi ieşi la vânaţ. A vânat câmpii cu fiprile Munţii cu răcorile. Şi văzând o urmă de fiară Stătură toţi şi se mirară. Unii ziceau şă-i floare de răi, S-o rupă al nostru dulce crai. . Alţii că-i viţă de vie, Să-i fi craiului soţie. Atunci, pe noi pe-aceşti doi, Văzându-ne mai vioi, Fiind cu calea-nvăţaţi Şi cu cai mai buni gătaţi. Dintre oaste ne-a ales Şf-nainte ne-a trimes, Ca s-aducem vaste bună La toţi şi toate-mpreună, C-al nostru crai lăudat Şi pe-aici ăi mai îmbiat Şi fiind vreme aăiună . A intrat într-o grădină Şi aflând o floare-nflorită, Frumoasă neodrăsliţă, * Ar duce-o-n grădina crăiască, Ca acolo s-o sădească Şi frumos să odrăslească; Domnul gându-i împlinească 1 \ Starostea ^ Ardealul cât 4 de mare, Mincinos ca tine n-are. Călare pe a ta iapă, Mai mincinos ca o babă, Ba şi soţu-tău ştiu bine, ' Că vorbind cum se cuvine, E mincinos ca şi tine, 298 Nespălat şi somnoros; Rău de gură, flecăros. De când mă-sa 1-a-nbăiat Şitpopa l-a botezat, De loc nu s-a mai spălat, Şi-nc-aşa e de măreţ, Ca şi un purcel creţ De după coteţ. Iar d-ta ca un dregător Ieşit de după cuptor, -Cu cisme de piele de mâţă Pe la gură tot tărâţă. Cu capul cât un bostan La gură, ca un cloţan, Unde mergeţi, acolo vă uitaţi; Aşa sunteţi de detunaţi, Aţi uitat de ce-aţi venit V-aţi dat după flecăpt., Colăcarul ? . Toate bine le-ai euvântat, Dar pe gură nu te-ai spălât Şi totuşi te ţii măreţ Ca un purcel creţ Intr-un fund d *• ♦ \ 1 Com. de M. Iutza. 2 Com. de t-Georgescu, ? Credinţele românilor din Bucovina. * Idem. 5 G. Trăilă, op. cit.j p; 445* 6 D. Cantemir, op. cit., p. 146 ; „Calendar peîitfu ducâtuî BuCoVineî §& 1857"... ; G S. ioneânti, op. cit., p. 32 ; I.C. Tâcit, op. cit., p. 21: ,,Se?Viţul divin finit, conform prescriptelor bisericeşti, o ploaie de alune, mici, grâu ori 'fasole iii tatea cazurilor mai cu seamă cofeturi, acoperă faţa bisericii, desemnând astfel belşugul pe urmele noilor, căsătoriţi i "diptr-o' âtare mai înaltă, precum şi o seamă de orăşwi, aruncă njai ^desebri zaharicale, iară la românii din Macedonia naşa e aceea care aruncă orez sau orz asupra poporului dintr-un ciur, ce-I are cu ea1 Datina de a arunca diferite fructe şi zaharicale,, mai ales însă nuci şi alune e de origine» romană2 căci ea se află nu numai la români ci şi la celelalte popoare romanice precum-: italieni3, francezi4 şi spanioli5. Tot atunci, când preotul, dimpreună cu nunii şi cu mirii, încunjură de trei ori dupăolaltă tetrapodul despre stânga spre dreapta6, iar cantorii cântă tropariui „Isaia dănţuieşte", pălimarul, care merge înaintea jpreotului cu un sfeşnic, în care se află o lumină aprinsă7, se pleacă repede şi rădicând scorţarul ce a.fost aşternut sub picioarele mirilor, ia banii de sub scorţar şi-i strânge 8. 1 T.T. Burada, Patinele... p. 422. v 2 Peşti ep. p. 172 : Nuces flagitantur nuptiis et iaciuntur pueris, ut novae nupţae intranti domum novi măriţi şecundum fiat auspiGium. „Nucile se cer la nunţi şi se aruncă copiilor ca să fie început cu noroc pentru noua mireasă care intră în casa noului ei bărbat “. Mai ad Virg. ecL 8, 30 : Sparge mărite nuces nupţiali festo nuces dividi vel in solum abiidi solent. Sic puerorum colligentium strepitu vox puellae non âuditur. Vel ne infausta verba ad aures ferantur. Est et ilîa opinio, quod, qui nupţias contrahunt, lusus-relinquunt. „Aruncă, bărbate, nuci la serbarea nunţii se obişnuieşte a împărţi sau a le arunca pe pământ. Astfel, din cauza zvonului ce-1 fac băieţii când culeg nucile, nu se aude glasul fetii. Sau se face aceasta, ca să nu pătrundă la urechi cuvinte vorbite într-o oră rea. Mai este şi acea erbdinţă că acei ce se căsătoresc, părăsesc jocurile". Caiull. 61, 127—131 : Da nuces pueris iners, Concubine ; satis diu Lusisti nucibus ; Iubeţ Iam servire Talâsio Concubine, nuces da. Dă nucile băieţilor, leneşule Concubine, destul te-ai jucat cu nuci, acum avem plăcere să servim lui Talasiu, dă nuci Concubine. ® Diiringsfeld, op. cit., p. 96 : „La serbarea nunţii din nou se aruncă asupra miresei şi mirelui, însă de astă dată nuci şi migdale". 4 Ibidem, p. 261 :. „La Gaillac li se aruncă mirilor pe când încă .. in-genunche, înaintea altarului, nuci pe spate şi la balul pe care logodnicul: din Gea: trebuie să-l dea, în ziua când i s-a strigat întâia vestire, cei invitaţi aruncă nuci *cu pumnii". 5 Ibidein, p. 268. 6 Precum îndătinează românii îh ziua de astăzi a se . învârti de trei ori împrejurul tetrapodului, dinaintea căruia s-au cununat tinerii, chiar aşa îndătinau şi vechii romani a se învârti mai de multe ori, din stânga spre dreapta, împrejurul altarului pe care aduceau jertfă. Plaut. Cure. 69 : P.H. quo me.vertam nescio. P.A. Si deos salutas dextroversum censeo. , ^ „încotro să mă îndrept, nu ştiu. Dacă saluţi pe zei, cred să mergi înspre dreapta". Serv. ad. Aen. 4, 62 : Matronae enim sacrificaturae circa arâs faculas tenentes ferebantur. Quidam genus sacrificii appelant, quod veteres, cum aras circuirent et rursuş cum reverterentur et deinde consisterent, dicebant minusculum sacrum. „Matroanele când vroiau să jertfească mergeau împrejurul altarului cu cădelniţe în mâni. Unii numesc un fel de jertfa ceea ce numeau cei vechi jertfă mică, dacă mergeau împrejurul altarelor şi iarăşi se întorceau şi iarăşi se purtau". 7 Aşa îndătinau şi romanii când încunjurau altarul de jertfă, de a merge unul cu o făclie aprinsă înainte. Vaier Flaceus. Arg. 8, 245 : ignem Pollux undamque iugalem praetulit ut dex-trum pariter vertantur in orbem. „Polux duse înainte făclia şi apa întrebuinţată la căsătorie, astfel încât forma un cerc asemenea mergând în dreapta". . 8 Pretutindeni în Bucovina. _ '............ l:;. 316 . Mai nainte însă de ce încep a încunjura tetrapocţul* preotul dă la amândoi tinerii, precum şi nunilor celor mari, vin dintr-Un pahar şi câte o feliuţă de pâne întinsă în miere, ca să guste, de trei ori, in semn de amoare perpetuă şi unire nedespărţită. In comitatul Zărandului, preotul, după ce s-a învârtit şi a treia oară cu mirii în jurul mesei, adică a tetrapodului, taie dintr-o pogace, ce â adus-o cumătră cea mare, patru felii înguste şi din una dă mirelui să guste de trei ori, dintr-a doua miresei; iară din celelalte nunilor* Tot* atuncea le dă de gustat, ca şi în Bucovina,. vim dintr-un pahar, tot Ide trei ori ^ Pânea de grâu întinsă în miere sau pogacea, care este îndătinată riu? numai la români ci şi la italieni1 2 * şi francezia a se da mirilor de gustare după actul cununiei, ne aduce aminte de plăcinta străbunilor noştri, a romanilor, fără de care nu se încheia nici o căsătorie V In fine, după sfârşirea ceremoniilor şi rugăciunilor prescrise de biserică şi după toate datinele arătate «Săi sus, ies cu toţii din biserică,* afară. 1 Com. de T. Duşănescu. 2 Duringsfeld, op. cit, p. 96.* v , . 3 Ibidern, p. 246: „Feciorul de onoare aduce o coşărciiţă acoperită cu un şervet alb şi dintr-aceasta scoate preotul o pâne albă, face cu cuţitul cruce asupra ei şi taie dîntr-însa o bucăţică pe care o rumpe în două şi aşa o împarte între noii soţi. Asemenea, ia el din coşărcuţă un şip cu vin, toarnă puţin dintr-însul într-un' pahar şi-l dă mirelui care după ce a băut vreo câteva picături dintr-însul, îl la rândul sau, miresei. / • 4 * * * * * 10 Gaius, I, 112: Farreo in manum conveniunt per quoddam genus sacrificii quod Iovi farreo fit in quo farreus panis adhibetur. „Căsătoria se face printr-o. plăcintă aducându-se jertfă lui j,Jupiter farreus", la această jertfă se întrebuinţează pâne (plăcintă) de grâu". XJlpian. 9: Farreo convenitur ini manum certis verbis-et textibus X praesentibuş et solemni sacrificio facto, in quo panis quoque farreus adhibetur. „Căsătoria se face printr-o plăcintă, sub o formulă anumită şi în prezenţa a 10 martori, aducându-se o jertfă la care se întrebuinţează pâne de grâu". Dionys. 2, 25 : excfcXouv 8k touc; iepouc, xod voaiţiouq oi 7raXaioi <.yajJLouc PojJiaixyj Tzpoc, YjyopCqp TcepiXajxp^vovTEc; tpappaXefouc eid Tvjc xoiwovtocc toO xeV sic woXoTeXeorlpa^ a7caiâ& Două cununiţe-n masă Şi a treia-n câp Ia niireŞşă. Un sfeşnic cu lumânare Şi un lăicer sub picioare. Două lumânări la spate Şi pe mas-o sfântă carte, Pe carte două inele Şi-o cruciţă pintre ele; Pe cruce două cununi Şi o carte de rugăciuni,1 Din carte popa cânta Şi din gură întreba: Şi căpătând tin răspuns, Iii biseric-a intrat Şi lâ cufturiie-a stat 2. De-şi sunt dragi soţft Ori bâl Apoi inelul lttÎM Cruce mirelui făcâM Inelele schimbară, Cununile le luară Şi pe cap le aşezară La mire şi la mireasă Ce şedeau lâng-acea niiââ î Paharul cu pane şi miere Le-a dat la toţi îri vedere* Ca să aibă trai dulcuţ Ca mierea din păhăffcţ. Masa c-au înconjurat Şi Isaia le-au cântat Şi pe veci mi i-au jurat3 După ce a ajuns acgsă, vorniceii şi druştele ies mireşei înainte, o scoboară din trăsură şi, băgând-o cu dianţul în casă, o aşează după masă, uride stă dimpreună cu druştele şi cu vornicii săi lâ masă, până ce âdiseştă mirele. ‘ Când intră în casă vortticelul pfihiâre, care conduce dâtiţul, fâce, de tM Ori, cruce cu băţul pe uşă şi ădce : Noroc şi viaţă Trai bun cu duldeaţâ !4 1 I C. Tacit, op. cit., p. 2L In Lotaringia e asemenea datină de a se âruilcâ mbnede pe dram, eâttd S£ întorc de lâ cununie, cu acea deosebire numai că aici „mireasa aruncă monede mici învelite bine în hârtie, ca să nu se vadă cât de mică e suma“. Vezi, Dtiringsfeld, op. cit.r p. 251. 2 G. Tomoioagă, op. cit, p. 56. 3 Ibidern, p. 55. 4 Din Ceahoru, Oom. de M. Dimiirbtfiei, stitâL £&&& Sau aşa : t Cele bune * Să s-adune, Cele rele Să se spele !1 2 în. România, cum au sosit mirii acaşă de la cununie, mireasa ia pe soacră in braţe şi dacă o poate rădica, ea va fi mai mare în casa, iar de nu, soacra ; după aceasta, înveleşte focul pe vatră, anume sa astupe gura bărbatului şi a soacrei, ca să nu-i zică vreodată ceva. Tot atunci, dă nuna miresei unt proaspăt cu care face câte o cruce, în cele patru părţi,.atât în afară cât şi înăuntru casei, că să meargă treaba bine în acea casă nouăK Precum la mireasă, tot aşa se face şi la mire. Pe acesta, cum a ajuns acasă la părinţii săi, încă îl ipu vorniceii între druşti şi, băgându-1 cu dan-ţul în caşă, îl aşează după masă. Iar pe când îl pun la masă, nevestele adu-' nate cântă următorul cântec; Legăna-s-ar,* — Clătina-s-ar, Legăna-s-ar brazi-n munţi Sa se roage vântului, Vântului, J Pământului, j Să le cruţe vârfurile,' Vârfurile, Ramurile, Şi să-i bata la trupină Şi mai jos la rădăcină, Să mi-i scoată din pământ, Din pământ, Din negru lut, Să mi-i. treacă prin .ovăz Şi să-i scoată-n jos la şes, v La pământ să mi-i oboare, Să mi-i facă trei pătrare, Să-i despice-n mici bucăţi, Să-i împartă în trei părţi. Şi să-i ducă la trei târguri, La trei târguri, La trei meşteri, f ' Ca să-i facă săhănele, 'Săhănele, Păhărele De cinstit, de ospătat, Mirelui de inchinat; De cinstit părinţilor, De-nchinat nănaŞilor, Nănaşilor, Nuntaşilor, Tuturor slujbaşilor Şi nouă vătajilor !3 însă mirele, de astă dată, nu stă mult la masă, ci îmbucă numai de vreo câteva cri şi apoi se porneşte cu întreaga sa suită, la mireasă, ca să o ducă la sine acasă. Dacă mirele e din alt sat, atunci lasă pe mireasă să meargă ea mai întâi cu ai săi acasă, şi apoi, după ce mai îngăduie puţin la biserică, se duce şi el în urma ei, însă şi acuma pe încet aşa că, până ce soseşte el cu ai săi nuntaşi, să fi avut mireasa timp când să ospăteze 4, Am amintit mai sus că mirele, deşi e din acelaşi sat cu mireasa, totuşi se duce deodată şi dimpreună cu aceasta la dânsa acasă. Aceasta însă şe întâmplă numai rar unde. în genere, e datină, atât în Bucovina cât şi în 1 Din Fundul-Moldovei, corn. de T. Leuşteanu. 2 G.S. loneanu, op. cit., p. 34. 3 G. Tomoioagă, op. cit., p. 54. 4 Datina românilor din cele mai multe părţi ale Bucovinei. 1 320 Transilvania, ca mirele să se abată puţin pe acasă 1 sau să aştepte niţel la' biserică şi abia după aceea să se pornească spre casa miresei ca, cu atâta mai impozantă să fie sosirea şi primirea sa din partea nuntaşilor, ce se află la mireasă* • , La clasele cele culte, din Contră, e pretutindeni datină, în Bucovina, ca mirele şi mireasa să se întoarcă de la cununie în una şi aceiaşi trăsură. Tot aşa era mai de mult îndătinat şi în Ţara Românească, cu acea deosebire numai că, în această ţară amândoi tinerii cununaţi se întorceau de la cununie de-a dreptul la casa mirelui şi nu la a miresei. Iată ce ne spune în privinţa aceasta I. Ghica : „Cununia se celebra la amiază, la biserica enoriei, de unde apoi mireasa nu se mai întorceâ la căminul părintesc. Ea, adică mireasa, împreună cu mirele, se punea în trăsură cu cai ce-purtaii gevrele şi luau la trăsura lumânările aprinse, înfipte într-o pâne... Trăsura era încunjurată de toţi flăcăii, rude şi amici ai ginerelui, care încurau caii lor, aducând ştire că soseşte mireasa" 2. > 1 Corn. de I. Georgescu: „După biserică, nunul merge cu mirele la prânz la socrul mare, iar nuna cu mireasa la socrul mic".. 2 1. Ghica, op. cit., p. 35. ' '321 a — Nunta la roipâni - xvu Colăcăm După prânz, adică după ce a ospătat puţin, luând mirele pe vorni-ceii săi, pe lăutari şi pe toţi oaspeţii câţi s-au aflat la dânsul, porneşte la mireasă. Toţi se duc de astă dată, cu. dânsul numai maica, sa rămâne acasă, ca să pregătească cele trebuincioase, pe când se va întoarce eu mireasa. , v Mirele şi vorniceii merg călări, ceilalţi oaspeţi Insă în diferite trăsuri, între care, de regulă, se află şi un car cu patru sau şase boi, mepiţi spre aducerea miresei şi a zestrei. Şi precum mai nainte, aşa şi acuma, atât vorniceii cât şi ceilalţi feciori care îl însoţesc, împuşcă din puşti şi pistoale, strigă şi chiuie de răsună satul, iară lăutarii nu mai încetează de-a cânta. Apropiindu-se de casa miresei, vorniceii se duc înainte, iară mirele şi cu ceilalţi nuntaşi rămân ceva mai în urmă. Vorniceii şi neamurile mireseii, precum şi ceilalţi nuntaşi, care se află la mireasă, cum aud că vine mirele cu suita sa, îi ies înainte şi legând poarta cu funii şi cu lanţuri nu lasă pe nimeni să intre înuntru. Colăcerul, adică unul dintre vorniceii mirelui, care au ajuns acuma la poartă, începe de călare a cuvânta : Noi ce-mblăm, Ge căutăm Da las-o că-i cu rogoz* Pui o mână pică jos ! Ei! ce hal, ce veselie, Ce lucru poate să fie! Poarta legată cu paie Fărtaţilor ! _ Ce îmbiaţi ? Ce căutaţi ? Gloatâ-n cap stă să ne saie! Altul: VorrUcelul: Fraţilor Colăcerul: Ţot bine sama ne dăm. A nost tânăr împărat Pe aici a mai umblat Cu puşca sa la variat Şi-ri grădină s-a uitat, In a Niavostră1 grădină, Ce cu flori frumoase-i plină, Şi-a văzut o mândră floare. Şi-a văzut în astă curte O floare mândră de munte, Şi-a văzut-o că tot creşte Şi-a nflori tot înfloreşte, Şi-a rodi nu mai rodeşte ; Şi-a văzut-o că-nfloria Şi nici că mai odrăslia, Şi-a pus gând ca să o ia Şi s-o ducă peste ţări, Peste mări. 1 ţTiavoastră = Domnia-Voastră, r. 322 Peste munţi; Nalţi, cărunţi, Până la ale sale curţi, Pân la curtea-mpărătească Acolo s-o răsădească Ca mândru să înflorească, Să-nceapă să odrăsleaseă Şi-ri veci să nu veştejească! Şi-a nost tânăr împărat Foarte mult s-a bucurat, Filozofi a adunat, Cu dânşii la sfat a stat» Şi făcură sfat s-o mute La împărăteasca curte, Şi-a înflori, Şi-a rodi Şi părinţilor Mare pomană li-a fi. Şi-a nost tânăr împărat Tare s-a mai bucurat, Dimineaţă s-a sculat Pe ochi negri s-a Spălat, Chică neagră-a pieptănat, Straie nouă a-mbrăcat, La 4coane s-a-nchînat, în scări de-aur s-a-hălţat, Pe cal negru-a-4dicfficâl. Din bucium a btidumat, Din trâmbiţă a trâmbiţat; ... Grea oaste a rădicat Şi layvânat a plecat. Când pe cale a plecat Tot pământul a sunat. Dar ei oricât au umblat Nemica nu au âflât; Iâr colea pe la-nserat, Când era timp de-nturnat Colea când ei îini sosiră în poiana garofii Au găsit o ui*mâ dă fiară.’ Stă-mpăratul şi se miarâ: Să fie\urmă de fiară. Ori poate de-o aânîşdărâ ? Un filozof învăţat La urmă a căutat Şi din giir-ă cuvântat t Că-i urmă de floare-aleasă. Să şteie de ââi*ă-ft cast Cu-a nost-împărat la masă. Al doilea bărbat domnesc, Filozof împărătesc A zis: că-i floare de rai Să fie întru mulţi ai Cu-mpăratul de bun trai. Al treilea bărbat domnesc, Filozof împărătesc, A zis: că-i urmă de zână Să fie de-azi de la cină Cu-mpăratul împreună. Al patrulea om domnesc, Filozof împărătesc, Puţin pe gânduri a stat Şi pe urm-a cuvântat: „Urm-asta-i de căprioară * Ca şă fie până-n sară împăratului soţioară". Tânărul nostru-mpărat s jAsta cum a ascultat Tare s-a mai bucurat, Din bucium a buciumat Şi câţi erau la vânat Lat un loc s-au adunat. Prea-nălţatul împărat Peste oaste s-a uitat Şi pe noi ne-a însemnat Pe aceşti doi „Pe amândoi 2 Mici de stat* Buni de sfat; Lungi de mână, Tari la vână ; Mici de stătură, Buni de gură ; Slabi la minte, Buni de cuvinte; . Cu cai sumeţi, * . Din gură-ndrăzneţi; Cu cai bărbaţi, Din gură-nvăţaţi 4. Din pistoale dând, Din năfrămi luând Şi-n sus aruncând. Şi cum ne-a ales El ne-a şi trimşş, 4 Pe crângul ceriului Pe semnul pământului, Pe suflau®» vântului, Pe numărul stelelor, Pe lumina luceferilor Zâna să i-o căutăm» S-o prindem, şă i-o aducem. Noi ne am şi luat, La drum am plecat, - 323 Caii i-ani strunit La drum am pornit Şi-am îmbiat Şi-am vânat: Munţii Cu brazii, Dealurile Cu râpele, Câmpurile Cu i florile. Dar noi ori cât am îmbiat Nemică nu am aflat. Iar când am fost în poiana garofii Nouă o stea ni se ivi, O stea ni s-a arătat, Şi-nainte ne-a săltat. Noi după stea ne-am luat. Pe crângul cerului, Pe semnele pământului . Pe suflarea vântului, Pe număruşuj stelelor. Pe lumina luceferilor. . Mulţi câmpi am cutreierat, Mulţi codri am colindat. Prin multe sate am îmbiat, Dar. peste nimic n-am dat. Iar când am fost în dreptul acestui loc , Toată oaste-a stat in loc; Şi când am fost în.dreptul acestei case lata steaua luminoasă Aice că ni se lasă , La astă cinstită casă. Noi asta cum am văzut Aice ne-am abătut Ca, ori steaua să ne daţi, Ori zâna să ne arătaţi; Ori cuvântul să ne daţi, Ori de nu. bine nu-mblaţi • Că noi n-am băut holercă Să ne fie cuvântul de nemică, Ci am băut buţi de vin Să ne fie cuvântul deplin ; Deci, ori steaua ne-arătaţi, Ori zâna să ne-o daţi, Că noi multe nu vorbim, Că prea mult nu zăbovim ! Vomicelul: Fraţilor Fartaţilor! * Noi n-am văzut nici o stea . Măcar cât de mititea,' Oricând ca să se lase' ^ în dreptul âcestei cşse. De aceea, nici că ne pasă De cuvintele Niavoastră, Care acuma ie rostiţi înaintea oamenilor t Acestor cinstiţi ! De aceea, iar vă-ntrebăm: Ce umblaţi, Ce căutaţi ? Colâcerul: Ce umblăm Ce căutăm Tot bine samă ne dăm A nost tânăr împărat Nouă ppruncă ne-a dat Să vă spunem apriaţ Că sunteţi îndătoriţi Şă cătaţi, să vă-ngrijiţi Cu buţi de vin,* . Cu cară de fân Cu ialoviţe grase Şi cu popile frumoase, : Că grea oaste vi se lasă; Pentru purtătoriu de gând1 C-un cuvinţel bun şi blând, C-un păhărel bun de vin Şi c-o năframă de in >ă-şi şteargă gura de vin? Şi din toate câte am spus Dacă nu-ţi avea deajuns, Nu-ţi avea loc de ascuns Şi nici gură de răspuns 1 Vomicelul ? Ei fraţilor, Fărtaţilor! De venirea dumneavoastră Noi de mult ani auzit v Şi de aceea am pregătit Pentru colăcari isteţi, 324 Cum dumneavoastră sunteţi; în loc de cară cu fân douăsprezece jirezi de-ogrinji; Şi-n loc de buţi jxiâri;cu vin . Douăsprezece buţi oloage Fără cercuri,, fără' doage Şi-n loc de scripcari . Vreo câţiva|lKmdari9 ; Toţi pestriţi pe pântece; Că ştiu multe cântece; % Şi galbini pe vine, ' Să cântţ mai bine! Colăcerul ? Ei fraţilor, ’ Fărtaţilor! ;• Acestea câte v-aţi nevoit, Şi nouă ni le-aţi vorbii; Să Pe la amiazi, Să fiţi ^ , Pregătiţi Pentru Cai, cu cară de fân, Pentru oşteni, cu buţi de vin. Şi cu iâloviţe grase Şi cu copile frumoase. C-acestea câte le^am spus, De nu li-ţi avea de-ajuns Să umblaţi, Să alergaţi După dânsele pe sus Şi să mi le căutaţi, Că încă mai la urmă De nu le-ţi avea de ajuns Nu-U găsi .huci de ascuns. Că d-voâstră singuri vedeţi Că în urmă ne mai vin Şi vreo' câteva rădvarie Cu harmăţi şi cu pistoale. iar in acele rădvane ...:: r. S-află şi nunul cel mare Cu ciobote de viţel Şi cu inimi roşiorb, Gătite pentru socra cea mare. Apoi ian poftim ! Care e socru cel mare; Ca să facem înschimbare.-Să vedem cu cât e oare, Al nostru colac mai mare. Să ne daţi îndată mare tîn gâlbănaş de parale,, Că şi noi he-am .pregătit C-un colac mândru-npletit. Dar al dumniavoastrâ Samănă a fi râşnit. 1 Aici toţi câţi au pistoale, le slobod. în acelaşi timp se apropie şi mirele de scaun. . 327 Dar noi suntem oameni buni Şi neyvom mai îndoi Puţin de-a ne mai tocmi JŞi vom mai lăsa Să fie-a tocma. Dar vorbă s-avem Ce-a fi mai bun Noi să mâncăm, Ce-a fi mai dulce Noi să bem. Să muieţi câte-o cojiţă în borş şi să le daţi în guriţă, Să nu şadă cu gura sacă Ca şi cureaua fără teacă* Amin ! Amin î Amin ! Şi mie-un pahar de vin Şi o năframă de in, . De şters musteaţa dfe vin, Şi-ncă mi s-ar mai cădea O copilă frumuşea, . Şi la oaste vreo câteva copile Ca cucoarele grămădite Dacă a vrea, a vreâ, Ce stau pe la spate Cu gurile căscate Dacă nu, dracu s-o ia, Să facă cimpoi din ea, Să cânte la nuntă mea1. Precum Ia început, aşa şi după sfârşirea acestei oraţii, colăcerul ş! cu celălalt' vorriicel aleargă împrejurul scaunlui vrând numaidecât să apuce colacul, însă stolnicul şi cu ceilalţi ajutători ai săi se apără cât pot, aruncând atât într-inşii cât şi în mire cu grâu şi stropindu-i cu apă. în urmă, apucând unul dintre dânşii colacul şi puindu-1 în băţ, îl joacă cu fală printre nuntaşi. După aceea, puindu-se amândoi vorniceii alăturea şi ţinând băţul de amândouă capetele în sus astfelca, colacul să vie la mijloc, se petrece mirele de trei ori pe sub dânsul, apoi se petrec vorniceii, iară după ce s-au petrecut tustrei, vorniceii prind'deodată colacul şi-l rup drept în două. ; După aceste ceremonii, înpreunate cu o mulţime ide glume şi râsete, descalecă mirele de pe cal şi, condus fiind .de către vorniceii şi druştele sale, intră in casă păşind pe un lăicer, care cu puţin mai înainte de aceasta s-a aşternut, anume pentru dânsul, între uşa tinzii şi a caseu în acelaşi timp, când intră mirele cu danţul înuntru, iese şi mireasa, care până atunci a stat împreună cu druştele*sale la masă, din casă afară şsemenea cu danţul. însă atât vorniceii mirelui, cât şi ai miresei, care conduc danţurile, caută să le conducă astfel ca,^ pe pragul uşii din afară, mirele şi mireasa să se întâlnească faţă în faţă2. Ceremoniile colăcăriei şi îndeosebi cele de la scaunul cu colacul nu sunt în toate părţile Bucovinei tot una. Aşa bunăoară, în Calafin-deşi, când aud că vine mirele, toţi nuntaşii; câţi se află la mireasa, îi ies înainte. Iar după ce l-au întâmpinat la poartă, după ce l-au reţinut puţin ca să nu intre, pun un scaun acoperit c-un lăicer dinaintea casei, pe scaun o cofiţă cu apă neîncepută şi cu un struţ de busuioc într-însa* iară deasupra gurii un colac de grâu. Dinapoia scaunului stă mireasa, alăturea cu unul dintre vorniceii săi. Sosind mirele cu tot alaiul său şi ajungând dinaintea scaunului stă, faţă în faţă cu mireasa, iară colăee-ml. adică unul dintre vorniceii săi, care stau călări* alăturea cu dânsul sau şi altul dintre nuntaşi, care e isteţ şi « bun de gură, ţine următoarea oraţie : * Din Horodnicul-de-Jos, eom. de Petrea Prelipceanu. 2 Datina românilor din Ilişeşti. 328 Bună ziiia, Bună ziua î La d-voastră cinstiţi gospodari l Iar mai de-ales aş întreba: Care-i aici sfetnic împărătesc . Căci cu acela aş . voi să vorbesc ? Vornicelul miresei: Noi suntem aici sfetnici împărăteşti Cu care ai voi d-ta să vorbeşti. Dar ce voiţi, Ce poftiţi ? Ce umblaţi,' Ce căutaţi % Colăcerul î Noi ;pe-eice ăm^venit Sama ca să ne o dăm; ' Colacii ca să-i schimbăm, Pe-al nostru ca să-l luăm Şi-napoi să ne-nturnăm. Deci, colacul ni-1 schimbaţi Pe al dumnia-voastră ni-1 daţi ^ Peste punţi Ca să treacă floarea La ale sale curţi. Ca-nfiori, să-nflorească Şi-a rodi, să rodească. Şi-nc-al nostru împărat Cu atâta nu sa lăsat, Crai şi sfetnici a adunat ' Şi cu'dânşii s-a luat Sus la munte la vânat, Şi-a vânat Câmpii [ Cu munţii ,/>Şi munţii, < Cu câmpii. ^ Dar el oricât a îmbiat v.+ Peste nimică n-a dat, Numai o ilrm-a aflat. Unii aşa au cuvântat: Că este urmă de fată de crai Să-fie lui de bun trai. Uni-au zis aşa : v Că-i urmă de stea S& vie s-o ia. Şi calea ne-o arătaţi, Că noi ravem, dragi fărtaţi;-Scrisoare împărătească Nime să nu ne oprească. Şi altă scrisoare domnească, Nime ca să nu-ndrăznească Pe noi să ne zâdărească. C al nostru tânăr împărat Pe-uri cal murg a-ncălicat, L-astă curte s-a primblat Şi-a văzut o mândră floare Care a-nflorirnflorea, Dar a rodi nu rodea. Dar tânărul împărat Cu-atâta nu s-a lăsat, N-a băut, nici n-a mâncat, Lui Dumnezeu s-a rugat, Pe cal murg a-ncălecat Şi prin târguri a umblat Şi-a cătat, cât a cătat Până-n urmă şi-a aflat Maisteri cu bărzi şi gealeie Şi stoleri cu ferestreie Tânărul nostru-mpărat Al nost .tânăr împărat 'Ne-a ales pe noi, Pe aceşti doi Şi după ce ne-a ales L-astă curte ne-a trimes. — Amu câte le-am urat Toate-s cu adevărat... Dumneavoastră va-ngrijiţi Şi curând să vă gătiţi Cu cară cu fân Şi cil buţi cu . viii; ~ Cu ialoviţe grase, Cu fete frumoase ; Că* al nostru înăţat, Tânăr, voinic împărat S-aibă cu cine jsta la masă... Iară plata mea o ştiu : O cană plină cu vin Sărim fie voia deplin ; Şi-o năfrămioară de in, Să-mi şterg buzele de vin. Cum.a,sfârşit colăcerul oraţia sa, vornicelul sau şi alt neam de al miresei ia struţul şi stropeşte cu dânsul mai întâi pe mire, apoi pe colă-cer şi în urmă pe toţi cei ce se află de faţă! După aceasta, se apropie vomiceiul miresei şi al mirelui de scaun, unul de o parte şi celălalt de cealaltă parte şi cinstesc unul la altul câte cu un pahar de rachiu pe eare îl beau de bine. După aceasta, ia voinicelul miresei colacul de pe cofiţă şi-l dă colăcerului, iar acesta îi dă în schimb alt colac, care l-a adus cu sine de-acasă, După schimbarea colacilor pune vomicelul mirelui colacul de la mireasă {ie un băţ şi ţinându-1 în sus, dimpreună cu celălalt vornicel ăl miresei, se petrece mirele de trei ori pe sub colac şl tot atunci unul dintre nuntaşii miresei aruncă într-însul cu grâu şi-l stropeşte cu apă. Cum s-a petrecut a treia oară, de-a-una apucă amândoi .voiniceii colacul şi rupându-1 în două, păstrează câte o ,bucăţică pentru sine, iară restul îl aruncă printre nuntaşi. Uneori îl apucă şi-l rumpe voinicelul miresei sau chiar şi mirele singur, dar tot vorniceii mirelui îl împărţesc nuntaşilor. Iar nuntaşii caută să apuce măcar câte un miez din acest colac, căci se zice că, dacă voieşte cineva să ducă vreo vită la târg şi va încunjura-o, de trei ori, cu colac de acesta, cum ajunge îri târg, cum îşi vinde vita. După ce s-a petrecut pe sub colac şi după ce acesta s-a împărţit acuma printre cei ţie faţă, se scoboară'mirele de pe calşi prinzându-se cu ceilalţi nuntaşi ai săi de mână formează un danţ, Vomicelul miresei formează cu nuntaşii acesteia aşişderea un danţ. Mirele vine la mijlocul danţului între druşte. Mireasa asemenea. Şi aşa merg amândouă danţurile, conduse fiind de vomicei, până lângă uşă. La uşă,., unde se întâlnesc amândouă danţurile, cinsteşte vor-nicelul mirelui la vomicelul miresei, ca să-l lase în casă, bea paharul de bine şi-l dă vornicelului miresei. Acesta, încă îl bea de bine şi după aceasta se întoarce cu tofcdanţul său îndărăt, iar vomicelul mirelui conduce danţul său în casa miresei şi, jucând de trei ori in jurul mesei, aşează pe mire după masă şi după aceasta iese afară dimpreună cu tot tiiţeretul, care l-a băgat pe mire în casă. « \ Când intră mirele în casă, atunci se împuşcă din pistoale, iar lău- tarii, de cum s-au format danţurile şi până ce s-a aşezat mirele după masă, cântă un fel de arie, care numai la acest prilej e îndătinată *. în Heuseni, saţ în districtul Sueevii, cum intră mirele şi cu nuntţşişii săi în curtea miresei, colăcerul ţine următoarea oraţie: Bucuroşi sunteţi de oaspeţi, Nu sunteţi bănuitori ? De sunteţi bănuitori. Noi suntem întorcători I De nu-ţi fi bănuitori. Noi suntem âdunători! Ei! bucuroşi sunteţi de oaspeţi ? Ori poate v-aţi spăimântat, Că grea oaste v-a picat Ca de la un împărat Tânăr, voinic, lăudat ?... Noi cât .am îmbiat... "Şi am căutat Drumul la iupâneasa Mireasă,. Nu l-am aflat, Şi dac-am văzut Cât timp am pierdut Pe sariiă ne-am luat Şi-am căutat Doi oameni mici de Sta^ Şi buni de sfat. Lungi de mână, • Buni de gură. Din cai sumeti, Din gură-ndrăzneţi. Şi aceia, drumul1 ~ La jupâneasa 1 Dict. de M. Molociu, ţărancă din Calafindeştl. 830 > Mireasa Ni l-au arătat ţ . Nici aşa nu l-am aflat.’ în scări de aur am călcat, Pe cai am încălicat, Peste norod ne-#i# uitat; Nici aşa nu l-am aflat Da şi noi dac-am văzut, Că vom pierde timp prea mult Ne-am luat Pe cângul ceriului, Pe veliştea vântului, Pe numărul stelelor, Pe lumina luceferilor, Unde steau-a stat. Noi lat jupâneasa, Mireasa In ogradă am intrat Şi colacul l*am apucat? Şi acuma vraro întreba: Gătit-aţi, Ori ba ? Buţi cii vin# Cară CU fân, Ialoviţe grase Şi copile frumoase, Pentru oastea ce vi se lasă ? Voinicelul mirelui; Da! noi ne-am gândit Şi-am pregătit: Nouă buţi oloage, Fără cercuri, fără doage, Nouă ialoviţe s.| Ce nouă pui de prepeliţe ; şi nouă curcani Ca nouă pui de ciocârlani i < In tot timpul rostirii acestor cuvinte mirele şi cu unul dintre vor-niceii săi ţin lin colac pe un băţ. Când sfârşeşte şi anume după ce s-au petrecut mai întâi atât mirele câtşivorniceii, câte de ' trei 0ri pe sub colac, oratorul apucă colacul'Şi-l'nipe în două ( In Boian. când soseşte mirele la mireasă, atât mireasa cât şî nuntaşii acesteia îi ies înaiîite şi întâmpinându-1 zice unul dintre vorniceii La căruţe să vă-nhămăm, Pân la Prut să vă mânăm, Năsip cu voi să cârăm I « - Vomicelul miresei ?, Voi samanuvoţi daţ Şi mireasa nu-ţi lua,' Că noi peste gard vom da \ Şi in pârău v-om scălda! miresei către vormceii mirelui Ce îmbiaţi, Ce căutaţi î Vomicelul miresei 5 Ce îmblâm, Ce căutăm-? trebuie sama să ne dăm, Mireasa să v-o luăm, . Iar pe voi să vă legăm, Pe când scschimbă aceste chvinte între vornicei, mireasa apucă colacul purtat până atunci de drujbul ei, se uită printr-însul, face patru cruci spre rioărit, apus, miaşăzi şi miazănoapte .şi-l dă apoi Indărăpt. • După aceasta, urmează schimbarea colacilor de către vornicei şi anume : vorhieelyl m^ui :dă colacul;său vorniceluM miresei, iar acesta îl dă pe al său vornicsdului mirelTii, apoidijrup în două \ La munte şi cu dedsebiw; în:ţmutuljeâmpulungului şi al Damei nu mult după ce s-a" întors mireasa de la cununie acasă, vine şi mirele cu toată suita sa de-a dreptul de la biserică la dânsa.- 1 Com. do D. Marian, test teolog. 2 Din Boian com. de V. Turtureanu. 331 Nuntaşii miresei, cum prind de veste că se apropie mirele, îi ies înainte, iar unul dintre vomiceii mirelui, cum ajunge la mireasă, tine următoarea oraţie numită „la z&voarău g Bună dimnieaţa,. Cinstiţi socri mari I Socrul •: Mulţămim dumnilor-voastre, Băieţi militari! Dar ce-mblaţi, Ce căutaţi ? Colăcerul: Ce îmblăm, Ce căutăm, Noi singuri avăm; Samă să ne .dăm ! Dar ian să mai aşteptaţi, Cu încetul să ne lăsaţi, Cu-ncetul, cu binişorul, Că ne-om da pe-ncetişorul Cuvântul cu adevărul. Lăsaţi-ne mai pe-ncetul, Că ne-om da sama cu dreptul, Cu şlicul luat, Cu capul plecat Dar din cele multe, Multe şi mărunte; Şi din cele dese, Nu le-om putea spune — alese ; C-âl nost tânăr împărat Pe aici a mai umblat, ^ Bine seama că şi-â dat, O floricea şi-a-'nsemnat, L-ale lui curţi s-a-nturnat, De cu seară s-a. culcat, Dimineaţa s-a sculat. Pe obraz că s-a spălat Pe obraz Cu vinars Şi pe mâni OU vin bun, Şi după ce s-a spălat, Chică neâgr-a pieptănat Murgul şi l-a înşelat, Pe murg a încăli'catţ Din trâmbiţă a sunat. Grea oaste s-a. rădicat, Sute că s-au adunat, Sute ne mai socotite Şi mii nesamăluite : Trei mii feciori de boieri Şi trei mii de grăniceri Şi din ceialalţi, ' din toţi Ca o mie de nepoţi. Tânărul nostru-mpărat, x Oastea cum s-a aduhat, Peste dâns-a căutat * Şi poruncă că i-a dat Ca să plece la vânăt» Şi cu toţii au plecat, Şi-al nost tânăr împărat Cu ei încă a plecat Şi-au îmbiat Şi-au vânat g Munţii Cu urşii % Stâncile Cu zânele ; Râpile Cu vulpile; Bălţile Cu peştele Şi satele „ Cu fetele.' Şi-au vânat cât-au vânat Şi nemicâ n-au aflat. Şi-au, vânat ţara de sus Până colo. spre apus. Iar colea de către sară Ajungând într-o poiană, Au dat de-o urmă de fiarâv Stă oastea-n loc şi se miară, Să fie urmă de fiară ? Şi-al nost tânăr împărat Şi el încă-n loc a stat Şi la urmă s-a uitat Şi pe sfetnici a-ntrebat ii Să fie urmă de fiară Sau .poate de zânişoară ? Şi s-a alea din ostaşi Unul care-i bun puşcaş Şi-a zis: c-astă urmuşoară Nu este urmă de fiară, Ci dste urmă de zână Să fie-n astă zi bună, Cu-mpăratul împreună.* Dar şi dup-această iară Stă .oastea-n loc şi se miară : Să fie urmă de zână, împăratului cunună, Ori poate e tot de fiară Să. fie' până de;;,seară, Luiiubită'soţioară? Iară. unul din: ostaşi, Care-ajf ost ■mâi^bun|; puşcaş, A zis'că această urma .Nu este urmă de zână, Ci este'de floare de rai, Ca să fie de bun trai La al nostru împărat, Tânăr, t mândru, luminat. * Dară unul dinostaşi Cel mai iscusit/ptişcaş, A zis că-i* de căprioară Ca să fie până-n^sâră Impărâful soţioară.; y - Şi nunul> cel f mare Cu grija-nspinare, Călare pe un eai Ca şi un ducipal Se umflă din nări, Se rădică^ri scări Şi se ia la goană După căprioară. Dar tânărul împărat Cu atâta nu s-au lăsat, Fe cal biin a-ncălicat, Pe scări de-argint s-a-nălţat Peste oaste-a căutat Şi pe noi Pe. aceşti,.doi Scurţi de stat . Buni de sfat, Din gură-ndrăzneţi Şi din cai sumeţi, Cum la oaste trebuiesc ; Din oşti că ne-a ales Şi-nainte ne-au trimes Din conac în conac Cu cai de olac, Pe lumina stelelor, Pe mirosna florilor, Pe crângul ceriului, Pe arborele vântului, Pe faţa pământului, Să ne ducem, s-alergăm, Căprioara să-i prindem* Dar şi noi Aceşti doi Am ales şase lipeni, Care au fost mâi-năzdrăveni: Cu unghile cusţorite, 4 La aceste curţi; gătite Şi ;cu coamele' cănite ; Şi]c^jCi^H^am|ales îndată -am şi- purces Pellivmii^ . P^‘mirosnâ florilor, Pe ^crângul i ceriului, Pe arborele' vântului, Pe faţa'pământului, Tot răcniiid Şi chiuind . , : Şi. din pistoale trăsnind ; " Toţi cu puşti şi,cu pistoale, Mai mulţi cu pălmile goale Pe urm-acelei ■ căprioare: Şi-am alergat Cât am alergat, Iar când am ajuhs La acest sat' Luna s-a lăsat La această casă Mândră şi frumoasă Steaua ni se lasă, Urma fierei întră-n câsă... Nouă răspuns să ne iasă ! Dară de gândiţi Şi de socotiţi, Că ni-s caii toţi tâlhari Noi avem popi cărturari, , Vor spune» că nu-s tâlhari, Şi avem Ferman de lâ-mpărăţie Cu peceţie Calea sa nu ni se ţie; Şi-avem carte lătinească Cel ce s-află s-o citească De noi să nu se ferească ; Dar cel ce-a vrea să gâcească Şi n-a putea s-o citească Ca de foc să se ferească ! Dar iară* de nu credeţi, Să fiţi buni şi s-aduceţi Un popă cu barbă deasă, Să. cetească carte-aleasă. ' Să n-aduceţi Un popă cu barba rară, Să ne ţie până-n sară ; , S-aduceţi Unul cu barba ca fusul, Să ne deie iuti răspunsul. Dar al nost răspuns ce este ? C-al nost-răspuns este aşa, Cine doreşte-a-1 afla: Un colac de grâu dospit în şase împletit, Cu miere îndulcit. Un colac mândru, frumos Ca şi faţa lui Cristos, Să fie oastei de fold6. Şi iar ni se mai cuvin Şase păhară cu vin Şi şase năfrămi de in Cu fluturi cusute, Cu arnăuţh bătute, De aicea gătite De*l-această casă, Mândră şi frumoasă. Şi nu de la vreo vecină Pe un dărab bun de slănină Sau pe un căuş de făină, Că de a fi mireasa proastă Ne^a fi numai cinstea noastră Şi ruşinea dumniavoastră. Dar ian cinstit socramare, Şi dumneata soacră mare ; Să lărgiţi casa Şă-ntindeţi masa, Că doară v-a dat de ştire Vornicelul de la mire, i. Că-mpăratul nosţru vine *. Al nost tânăr , împărat Cu întregul său palat, Cu oştiri împrejurat, Cu căpitani, cu cătane Cu amăuţi şi xu rădvane Zugrăvite, Poliite Şi-n ele doamne gătite. Aduce şi-un rădvan mare Cu-alăute, cu cântare, Şi-n el stă mărita nuntă, Ce ţine-ii mâni o cunună Strălucită, luminată, Cu pietre scumpe lucrată Pentru; cinstita mireasă Ce-a de-mpăratul aleasă. Nu gândiţi că vorbim glume Ori nişte basme din lume, Ci vă gătiţi cât mai tare Cu cele de ospătare; Daţi ovăz şi fân .cu care, S-aibă caii de mâncare ; Caii noştri să mănânce, * Din capete să nu mişte ; Să mănânce şi să beie, Din capete să nu şteie. Tăiaţi junei cu carne grasă Ostaşilor pentrt^ masă. Aduceţi buţi cu vinu tare Să fie la fiecare , De-ajuns şi cu-ndestulare. Ce-i mai dulc^, noi sâ beţii, Ce-i mai bun, noi să mâncăm. Strângeţi fete frumuşele Ca să dănţuim cu ele. Dar şi pentru aceste fete Ce stau pe lângă părete Ca nişte puici cucuiete... Şi-acestor fete venite, Ca ctoarele grămădite Ce stau dup-a noastră spate Cu gurile largi căscate Muiaţi în borş 6 cojiţă «Şi le daţi ca sâ înghiţâ Să nu stea cu gura sacâ Ca, cureaua de la teacă. Iar de cumva nu se poate Să-mpliniţi aceste toate Căutaţi loc de v-ascundeţi, Nici să staţi să mai răspundeţi, Că ostaşii nu ştiu glumă Şi-ar să fie vai de mumă. Ori nouă drumul ne daţi, Ori calea ne-o arătaţi, Ori cărţile le citiţi Şi-napoi le trimeteţi, Ori porţile deschideţi Că de cumv-aţi fi şireţi Şi nu-ţi deschide porţile, Ca să intre oşţile Vom da cu armâţile Şi-om sparge cetăţile Şi vom sfărma porţile. Şi-om da cu pistoalele Şi-om sparge zăvoarele Şi vor intra intra bştile !... 1 Versurile ce Urmează afară de vreo câteva din urmă se află şi. în articolul „Nunţile la ţarăM, publicat în „Călindarul pentru ducatul Bucovinei pe an 1857.“ 7 J334 V De urat am mai ura, Dar ni-i că vom însera Şi pe cea vale adâncată Vine-o ploaie-nviforată Şi n-avem mantale albe Ploaia cai să nu se scalde. Nici potcoave de argint, Sâ ne ţie pe pământ.. De aceea-aş zice aşa, Că mie. ini s-ar cădea O copilă; de acolga, Care-a fi 'de sama: mea. Şi dac&Şm^im-a'ipiăcea Tot aici- va«răinâftea, • Să facă dracul diri ea O scripcâ; c-o\strudăvrea Să câiite la nunta; mea *. După ce a sfârşitcolăceriul de ţinut oraţia aceasta, socrul cel mic, adică tatăl miresei,-deschide zăvoaiele, iar soacra cea mică,'adică maica miresei; aduce 6 cofă cu grâu şi cu un colac mare pe gura ei şi opunş jos la mijlocul zăvoarelor. 7 Nunul ,'cel mare sau şi un vorrţjcel apucă de călare colacul de pe cofă şi ţinându-i amândoi în sus, untiPde o parte şi altul de cealaltă parte, trece mirele pe sub dânsul. După ce a trecut mirele rup colacul in două şi-l azvârle în cele patru părţi ale pământului. După aceea, vornicelul mirelui poartă pe mire, fiind amândoi călări, împrejurul dănţuitorilor, între care se află şi mireasa, împrejurân-du-i de trei ori, La a treia împrejurare, oprind vornicelul calul mirelui lângă mireasă, , vine soacra cea mică cu vin scăuneş mic şi pune capătul prigitoarei (catrinţei), pe care se află câteva fire de grâu, pe scăuneş. Mirele, punând o monedă de argint pe grâu şi descălecând, păşeşte pe grâul acela şi aşa se scoboară de pe cal, jos. După ce a descălecat- mirele, se suie unul dintre vorniceii săi pe cal şi îneunjură, cu dânsul, de trei ori, pe nuntaşii, care 'formează vin fel de rând. Până acuma au fost două rânduri, cel despre răsărit se afla mirele iară în cel despre asfinţit se afla mireasa, faţă în faţă de mire. Mirele;şi mireasa stau locului. Ceilalţi însă, din amândouă rândurile, joacă neîntrerupt. Şi de când ceilalţi joâcâ, pe atuncivorniceii schimbă^doşlile şi Jt»eţele. .. . _ ... ____________ Vine apoi socrul cel mare cu un colac rotund şi-l dă nunului, Nunul ia colacul, se pune cu dânsul în mijlocul danţului şi ţinându*l în sus, între mire şi mireasă, zice către mireasă : Uită-te, Că-ţi-răsare Sfântul Soare! Mireasa se uită, prin borta colacului, în Cele’patru părţi ale lumii. După dânsa se uită şi mirele1 2. După această, strigă nunul către zicălaşi să cânte. Zicălaşii încep a cânta cântecul.îndătinat la toate încunjurătprile. Iar vorniceii, apucând pe mire între druşte îl vâră cu danţul în casă şi, după ce au intrat înăuntru şi a incunjurat de trei ori masa, la a treia > ■ > * 1 Un exemplu dict. de Gavrilâ Boancăş, din Vatra Dornei, iar altul com. de Toader Leuşteanu, din Fundul-Moldovei. ' 2 Datina de a se uita prin borta colacului în cale patru părţi ale lutiiii, a fost mai de mult uzitată. şi in Crasna, districtul Storojinetului. 885 oară îl aşează în capul mesei, unde rămâne apoi până ce soseşte timpul, ca să-şi ia mireasa şi să se ducă cu dânsa acasă 1. In unele locuri este datină ca, după ce s-a încheiat colăcăria, să se prindă toţi nuntaşii de mână şi să formele un danţ, la mijlocul căruia vine mirele, mireasă şi druştele. Vomicelul primare conduce danţul în casă şi se învârte numai odată în jurul mesei, până ce ajunge în coada mesei, iar mirele şi hiireasâ în frdnte. Cum au ajuns aici, druştele ies afară de după masă, mirele şi mireasa însă rămân alăturea* în capul mesei, iar nuntaşii de amândouă părţile lor. Astfel sie face colăcăria la românii din Bucovina, în Moldova, când vin nuntaşii, ca să ia mireasa, atunci intră în casa miresei colăceriul cu doi vornici şi urează aşa : Bună ziua, Bună ziuă ! Nuntă frumoasă, în a domniilor-voastre casă ! Nu vă vom întreba de viaţă, Că ştim că este cu dulceaţă, Nici de trai, că este frumos Din milă Domnului Cristos. Dar d-voastră să ne-ntrebaţi: Ce îmbiaţi ? Ce căutaţi ? Noi ce-mblăm, Ce căutăm Sama} bineisăîrie: dăm. De vreme c-aţi statut a ne întreba, Noi-'sama prea bine vom da. Şi dumneavoastră să nu socotiţi Cătf suntem nişte oameni pribegiţi. Că-mpăratul nostru de cu sară A dat veste în ţară Şi multe oşti se adunară Şi au purces la vânare. ; N Şi au umblat codri-nfrtmziţi,1 Câmpii cei înfloriţi, Munţi: şi 'dealuri reci > Şi văile cu izvoare şi sălci. Şi-al nostru; puternic împărat Peste nici o urmă de fiară n-a dat. Şi strânse sfetnci şi filozofi, Archierei* şi bogoslovi; $i toţi 1-aU sfătuit şi l-au îndemnat Pământul au înconjurat Şi peste urmă de fiară au daţ. împăratul nostru iar strânse filozofii, Archierei şi bogoslovii; Cu ei se sfătuia şi. grăia, Care, cum capul îi ajungea. Iară dintre toţi s-a ales Unul mai mic de stat3, Dar mai vrednic? la răspuns şi sfat. în picioare el că s-a sculat Şi din gură.aşa a cuvântaţi „Bucură-teîmpărate! Câ aceasta este urmă de zână t4 Ca să fie culîmpăratul împreună. Că aceasta este'floarede rai, Ca să fie împărăţiei tale de bun trai". Şi-atunci tânărul împărat| în scăriid^ârg^^^ Şi peste toată oastea-a cătităt Şi m-a ales pe mine, cu aceşti doi voinici,^ Ca pe nişte:slugi a. lui mai mici Din cei mai buni bărbaţi Şi la graiuri învăţaţi. . : ' Şi ne-au trimis pe semnele pămân- tului, Pe crângurile ceriului, . Pe lumina stelelor, Pe curgerea apelor. /• Să meargă în capul Rusalimului.2 la Vânăt. 1 Dict. de G. Boancăş, din Vatra-Dornei. 2 Ierusalimul?ca un loc sfânt se pomeneşte aici numai spre a înălţa valoarea locului de unde se ia.mireasă şi spre a curteni pe părinţi.' , 3 Turnura aceasta se' găseşte foarte adeseori: în poveştile românului: adică minte nvire la persoane, care la vedere s-ar părea mai jos decât alţii. 4 Zâna, Zânele sunt zei de parte feineiaşcă. Idee şi numire rămasă din idolatrie. Ea exprimă o fiinţă superioară cu calităţi divine. 336 Când lâ această cinstită casă, O stea din cer jos hi se lasă, Răspunsul acuma în grabă să ne iasă Conacul-deci să ne gătiţi Ca pe împăratul să primiţi: Buţi cu vin , Şuri cu fân, laloviţe grase Copila cea frumoasă Să şadă cu împăratul la masă. Că-mpăratul nu vine cu vreo mânie, Nu cu arme sau cu vreo tărie, Nici cu sabie franţuzească Că pe &- voastră să vă înegrească. Ci au venit, Căci au auzit , C-aici este o fldare de-nfloreşte Şi-a rodi, nu rodeşte, Şi a venit s-o ia şi s-o ducă Peste munţi Cărunţi • Până la ale sale curţi. Şi acolo, de-nflorit; va înflori, Dar şi roadă va rodi r Şi mai bine îi va fi. Şi nouă să ne dea-doi colăcei împletiţi şi frumuşei. C-o mână să-i - luăm Şi cu aita să-i dăm, Ca nu cumva să ne-nşelăm 2; Şi două năfrămi de in, Cusute tot cu fir, t Să .lege frâiele cailor 3, Camultă mită colăcarilor. v £!ând caii din cap vor ridica Năfrămile încă vor sălta Şi mult s-a bucura Al nostru. împărat,, Ce ne-a făcut 'slujbă adevărat4. Tot în acest chip trebuie să. se facă cojăcăria şi în Ţara Românească. Oraţia, ce o reproducem mai la vale, ne arată celv puţin că, colăcăria, deşi sub alt nume, e uzitată şi în această ţară. Colăcerul’: Bună dimineaţa, Cinstiţi socri mari ! Socrul: Mulţămim noi vouă, Tineri vornicei ! Cu ce treabă mare Aţi venit Ia noi ? Colâcerul: Acum dară soacre măre . i Că negaţi făcut întrebare, De ce adică venirăm Şi la uşă ne oprirăm, Ne vom da răspunsul; însă Să vă ţineţi gura strânsă Şi să tăceţi , ca pământul Ca să ne-auziţi cuvântul. Ce ne întrebaţi dumneavoastră în grab de venirea noasta^? Ce*i această tinerime, Ce e această mulţime ? Aste fete urşi văzură De ţint ochi şi cască gură ? N-au mai văzut oameni încă, Şi să tem că le mănâncă ? * Noi am mai îmbiat şi alt-dată, Pe aiurea că şi âst-dată p Şi aşa nu se mirară, Nici ce căutăm, nu întrebară ? Acum toţi v-aţi strâns grămadă, Ca, cum aţi căuta sfadă! Oare, voiţi noi de teamă, .. Să stăm şi să vă dăm samă ? Dar nici prin gând să vă treacă O aşa părere sacă ! 'Nu ne speriem de lume, 1 Cred că mai din vechime va'fi- fost sabia turcească, căci acelea eraţi ves-, tite. Sabia franţuzească mai târziu a ajuns la ştiinţa ţăranului român şi anume de pe când se lăţise în toată lumea bravura franţuzească, sub Napoleon cel mare. - 2 Prin aceasta se curteneşte mireasa, dând a înţelege că este aşa de meşteră şi aleasă, încât chiar uitându-se mult la lucru, un holtei poate aşi; pierde cumpătul şi a deveni din colăcar chiar peţitor pe samă sa. w . , 1 3 Este obicei, ca mireasa singură să lege la frâiele cailor colăcarilor câte o năframă. 4^Ep. Melchisedec. op. cit., p. 392. . 337 \ Căci purtăm de voinici hume; Nici ne îngrozeşte vântul, Câ ştim sâ ne dăm cuvântul I Dacă voiţi şi vă place Sâ vă răspundem cu pace, O luaţi cu~ncetişorul. Să vorbim cu binişorul, Că orice, cu-ngăduială, Se face cu rânduială; Iar repede, când se cere, Nu se face cu plăcere; De aceea, lăsând gluma, Ascultaţi & noi acuma: Junele nostru-mpărat Frumuşel ni s-a sculat într-o *zf de dimineaţă, 4 Dup-a norilor roşeaţă. Vrând să plece-n vânătoare f Cu tineri cu pompă mare, S-a sculat, S-a gătit bine, S-a armat cum se cuvine, Şi luând bucium îndată Buciumă cu el odată. Strânse el ostaşi mulţime Tot yQinici.de călărime Şi ageri, cu măestrie La arc şi vânâtorie. Apoi cu ei pe răcoare A plecat la vânătoare * . Să-ncureze, Să vâneze Munţii Cu dealurile, Pădurilei Cu umbrele Şi văile Cu luncile. Astfel umblând ziua toată, Ocoliţ-a locul roată Până 1-amiazi spre sară' Fără a vâna vreo fiară; Şi atât se dezgustase, încât era să se lase, Dar se părea c-o nălucă li tot zicea să se ducă. Bl eu are, sâgeata-n mână, Ajunge la o fântână Şi văzând urmă de fiară, Aici toţi descălîcară Să se uite, sâ privească, * Ce urmă e, să ghicească. Stând dar astfel fiecare /Şi privind-o cu mirare, Unii au zis că e de zână, Aib-o împăratul de mână! Alţii că-i floare crăiască, * Aib-o împăratul mireasă ! Deci, cu , această cuvântare Pe-mpăratul aţâţară Şi făcură-n gând să-i vie Sâ hotărască, săştie Din ce parte acea zână A venit pe la fântână Şi cu inima-nfocată, Plecă pe urmâ-i îndată. După dânsa se tot duse Până văzu că-1 aduse Cu toată oştirea noastră Drept curţile dumneavoastră Unde a zărit o floare Ca o stea strălucitoare, Care de crescut tot creşte De-nflorit tot înfloreşte, Iar de rodit nu rodeşte Căci pământul nu-i prieşte. De aceea împăratul Făcu întru sine sfatul Că p-acea frumoasă floare Şi dulce mirositoare, S-o ia ca să strălucească . La curtea-mpărătească Unde locul să-i priiaScă. Sa crească* •' Să înflorească Odrasle . să" odrăslească, Să-şi dea rodul la iveală Şi tuturor la priveală. Aşa împăratul june în gând după ce îşi pune Se uită, locu-nsemnează După a stelelor raze Şi se întoarce îndărăt Cu inima ne-mpăţată Şi cu gânduri doritoare Pentru rumena lui floare. A doua zi de dimineaţă, L-a porilor roşeaţă, Se îmbrăcă, se încălţă, Pe scări de argint se-nălţă Şi pe cal alb voiniceşte încălecând, se opreşte . • Şi peste oştirea toata 338 Intorcândur-şi ochii roată, Pe noi colăceri ne-alese, Cu mustăţile sumeşe Pe aţâţi cai iuţi ga zmei, Cu capete toţi de lei, Cu coamele poleite* C-unghiile zugrăvite, Care, când 'încep sâ *saie Din nări aruncă văpaie 1 Iară după ce ne alese, El cu vorba ne trimese După iubita, lui. floare Şi foarte mirositore, S-o ducem, sâ strălucească în grădina-mpărătească ! Noi amN plecat toţi îndată, După vorba lui cea- dată. Nu ştiurăm sania bine Să venim pe drumuri line, Ci ne-am îndreptat pe stele Şi-am venit tot după ele, Peste, munţi şi peste zghiaburi Şi peste sute de dealuri, Şi bând împreună Cu cântări, cu voie buna. Şi-ntrebând în calea noastră Tot de curtea dumneavoastră; Şi aşa steaua dorită împăratului iubită. Aci din ochi. o pierdnrâm Şi câ s-a pitit văzurăm. Daţi-ne dat acea floare, Acea stea strălucitoare Şi cu răspuns împreună Vă poftim şi voie bună ! Nu răspundeţi vorbe rele, Că âP°i Vă vin mai grele! Noi nu suntem bunăoară, Sâ îndrugăm ca la moară, Ci dăm vorba mirelui, * Porunca-iripăratului. Iacă şi fermanul lui1 Este carte latinească: Puneţi ca să v»o citească ! De nu ştiţi, ca de cărbune, ■ 1 Aici arată plosca cu vin* Vă feriţi mâna a pune Şi chemaţi popa să vie, Căellafineşteştie; Dar nu * vr-unul barbftlungă, Trei zile să nu-i):iBdun^ ; Nici vrtimd jcu bârbarară, Să ne ţie pân*deseară; ; Nici Vreunul, cu jbarba deasă S-o citească' neînţeleasă ; Ci de cei* ce ştiu sâ 'sugă. Ca s-o citească, pe fugă ; Că... nu-i carte latinească, Ci, cum vedeţi plosca noastă Cu vin de laDealu Mare, v ş Când beţi, căciula vă sare I Cu vin de la Văleă-Lungă Când beţi, faceţi gura pungă t Poftiţi de-nchinaţi odată, Vă udaţi gura căscată; • Şi-o treceţi din tnânâ-n mână Să ne daţi pe acea zână Ca s-o ducem la-mpăratul Şi să contenim'tot Sfătui. Nu . gândiţicâşvoţbta glume Ori;niscaibâsme din lume, Ci vă gătiţi "câtmâi tafa Cu cele de ospătare: Aduceţi fânul în care .S-aibă caii de mâncare, Tăiaţi junei cu carne grasă Sâ daţi ostaşilor masă, Strâng©!! f. . Ca să dăm hora cu ele ; Apoi mai gătiţi şi câse f îmbrăcate cu mătasâ Şi pentru ostaşi, /umbrare Cu loc de-ncăpere măre. întindeţi mai multe mese, / * Puneţi bucate «alese; Şi cofeturi lâng-aceste, G-âşa obiceiul este. iar cumva de nu se poate Sa le împliniţi pe toate, Nici să staţi să mai răspundeţi, Iar de nu, şi d-arnici, fie. Cum yeţi avea omenie, Ci cătaţi loc să v-a^cundeţi, Câ ostaşii nu ştiu glumă ? ŞHo şă fie vai de mumă ! In sfârşit, să mai ştiţi bine Că şi: împăratul vine Cu căpitani, cu cătane / Şi cu mai multe rădvane Zugrăvite Poleite, tn ele doamne gătite 5 < Vine şi un rădvan mare Cu lăute de cântare, Stând în el mărita nună, Ţiind în mâni o cubună Strălucită, luminată* Cu pietre scumpe lucrată Pentru rumena mireasă, Cea de împărat aleasă. Scoateţi dar acum colacul, Câ ne-ram deşertat tot sacul Şi să ne'mai daţi, să ştie, Şi câte o sangulie De in subţire, ţesută, Şi cu flori de fir cusută. Puteţi da şi de mătasă Iar de nu, şi d-arnici fie, Cum veţi aveâ omenie D-ave{i inimii Să vă lase, Căci noi* cam primim de toate, Numai curând de le-ţi scoate, Ca să ne ştergem la gură ; Că-i udă de băutură. Iar ăstbr fete venite, Ca cioârele grămădite, Ci vă stau , cam pe la spate Tot cu gurile căscate, Muiaţi în lapte o cojiţă Şi le daţi ca. să înghită Să nu stea cu gura sacă Ci de dor să le niai treacă ; Să-şi mai potolească jindul Pân-le-o veni şi lor rândul! Socrul: Dar ce nu descălecaţi ? Colăcerul: Vrem răspunsul să ni-1 daţi, Că de ! am descălica, Dară ni-i, c-om însera Şi-o să trecem văi adânci, Cu prăpăstii şi cu stânci, Munţi înalţi şi brazi stufoşi, * Daţi răspunsul sănătoşi*. în Ţara Românească şi anume în judeţul Jâlomiţa, mai există, după sosirea mirelui cu .toţi ai săi la locuinţa miresei, încă şi următoarea datină şi anume: Pe când căratele şi călăreţii se prefiră pe dinaintea casei, mireasa. dinăuntru, se uită printr-un inel, ţinând un‘ochi închis,;să-l vadă pe ginerică ; aceasta^ cică să n-o doară ochii la bătrânfeţe^ Âpoij ; se Joacă jocul numit apa sau găleata: Pentru aceasta, se trimit doi băieţi la gârlă, însoţiţi de un cobzar şi aduc de acolo apă. Pe alocuri se duce la puţ, după,'apă, însăşi mireasa, întovărăşită de un flăcău, care are şi tată'şi mumă bună, nu vitregi, şi cu doi lăutari trimişi de la ginerică, luând apă într-o căldare de aramă albă. Vasul cu apă, împodobit cu o basma, un fir de (?) roşu şi busuioc, se pune la rădăcina bradului celui înfipt de sâmbătă seara şi flăcăi şi fete fac hora împrejurul lui. După fiecare trei învârtiri a horei, merge mireasa care şi ea se află jucând alături cu nuna mare şi varsă din vas de trei ori, la rădăcina bradului; aceasta ca,să fie începutul căsătoriei mănos şi îmbelşugat. După aceea, stolnicul, adică flăcăul care stă în horă cu plosca sub braţul .stâng şi cu un pahar plin cu vin roşu în mâna dreaptă, îl întinde peste' capul miresei către acela, care şe va brodi atunci în acel loc şi care bea astfel până de trei ori. După ce s-a jucat apa, ginerică şi nunul, care pâpă atunci au stat pe afară, se apropie de uşa casei. Atunci 1 1 Ştefan Stoica, apud. G. Dem. Teodorescu, op. cit, p. Ifi9 ; O variantă a acestei oraţii, tot din Ţara Românească, vezi la l.C. Fundescu, op. cit, p. 113. 340 mireasa apucă şombiogul de busuioc, cel legat la toarta- vasului, îl moale în apă şi stropeşte de trei ori picioarele ginericâi şi ale celor ce-sunt cu dânsul. ']'■ ;• Rolul apei la nuntă, aducerea eir dela4zvor de ?căi^ e privit ca norocos şi apoi spălarea cu ea a picioarelor,- cele Vdouă trăsuri foarte caracteristice, î făceau o^parte^din^r^^ ^vecMi>: „aqua ? pet^|S^pur^ jon&ew^ Fost-a la dânşii şi danţul^cpa ?"Nii^se ştie^ în orice caz e interesant că-1 joacă mireasa şi nuna mare, pe când mirele şi nimul mare stau afară ; căci, după antica credinţă italică, înregistrată de către Vairone^(De ^ lat. I. 61), apa la nuntă reprezintă anume elementid^femeiesc^foqtea V In unele părţi ale Transilvaniei este datină tocmai că şi?în Bucuvina că unii dintre nuntaşi, nemijlocit, înainteze sosirea mirelui, scot o masă în mijlocul curţii (ogrăzii), pun pe ea unjcolac şi un vas cu apă ; alţii închid poarta şi o leagă cu legături de fân şi paie, şi astfel pregătiţi aşteaptă pe mire. Câţiva călăraşi clin suita mirelui se întrec la fugă până la poarta miresei. Aici, la poarta miresei, unde fete şi feciori aşteaptă, împreună eu ceilalţi diri sat, vornicul ginerelui (capul călărilor) cere colăcelul recitând următoarea oraţie : * " Colăcerul mirelui : Bună dimineaţa la d-voastră ! In ce voie vă aflaţi ? Colăcerul miresei: ' Mulţămim domnia-voastră! In voia grâului Şi-a vinului e In Voia cea bună1 Dar ce umblaţi2 3 Ce căutaţi ? Colăcerul mirelui: Noi- ce umblăm Ce căutăm ? Pe d-voastră vă rugăm Să ne luaţi încet, încetişor, Să ne dăm sama'mai binişor ; Căci lucrul degrabă Nu e de nici o ţrşşbă, . Nici nouă, nici d-voastră,. Nici lui Dumnezeu nu-i place. Pentru al nostru tânăr împărat Foarte mult am îmbiaţ i ŞŢarai cruciş Şi curmeziş:; > Prin livezi frumoase, Prin locuri stâncoase. • Şt; suntem; nîştedşfeni ~ ;^r , Pe care ne cheamă râmleţni De trei zile tot îmblâm. Peste tot vă căutăm; Căci tânărul nostru împărat Foarte de dimineaţă s-a sculat, Pe faţa albă s-a spălat Bucium de aur a luat In ţară a buciuifcât3 -Mare oaste a. adunat. Vreo cincizeci de călăraşi, ' De >e sparg caii de graşi; 1 B. P. Hasdeu, op. cit, p. 1290—1292. 2 Cu înţelesul: „După ce lucru umblaţi" iar nu „de ce umblaţi". 3 Aceasta arată modul chemării poporului sub arme în timpurile cele vechi, când erau atacaţi de limbi străine, căci atunci umblau prin ţară buciumând. In evul mediu a avut mare rol buciumul cu deosebire la vânat în ţările apusene, însă românii n-au avut de a face cu eL I. C.Tacit. }i despre soare răsare Ieşi oastea vânătoare Şi vânară, şi vânară Până înspre murg. de sară j Vânară munţii Cu urşii j Văile Cu f iarele V Câmpurile Cu florile; Mărăcinaşî Cu iepuraşi 3 Şi satele Cu fetele! . Şi vânară, cât vânară, N Urmă de fiară afiară * Urma era, Fiară nu eraJ Sta toţi pe loc şi se mirau Şi unii pe alţii se întrebau t Să fie rază din rai, Cumpăratul' la bun trai, Sau să fie urmă de zână, Cu tânărul, împărat la voie bună ? Deci, tânărul împărat Pe atâta nu s-â lăsat, Ci-n scări de aur s^nălţat; Peste oaste s-a uitat Şi ne-a ales pe noi. Pe aceşti trei sau doi, Cu caii mai buni şi mai fugaci Din gură mai ispitaci *• -Şi ne-a trimis înainte sa călătorim fierbinte Pe numărul stelelor, Pe razele soarelui, Pe aburul vântului, Pe faţa pământului; Şi-am v^nit, venit, venit, Dar... la pod ne«&m poticnit, Pân-ce în sus ne-am sculat Urma ni s-a astupat* Dar o babă răsneaţă Şedea pe ghiaţă Şi zicea qă-ide ieri dimineaţă. Pe ea o am întrebat Şi-aicine-a îndreptat. Până aici am venit Aci am auzit. In casă plângând 2 Şi afară jucând Şi văzând poporul adunat, Am îndrăznit de am stat Oraţia ni s-a încheiat: Căci noi am mai ura, Dar ni-e frică c-om însera Şi hu suntem de ici-coleâ, Ci suntem de departe, De peste şepte sate: De la Buda Nouă, Pe unde mâţa se ouă; De la Buda Veche Pe unde mâţa ştţechie Şi cotocul Nu-şi mai află lpeul. Dar-ca să scurtăm Pe d-voastră vă rugăm Ca ciuta moţată f Sub barbă bălfată Cu ţundră neagră-mbrăcată, Cu cizme roşi încălţată, Să ni-o: arătaţi, Şi, cu răspunsul, să- ne daţU Un colac de grâu frumos. Ca şi faţa lui Cristos. Călăraşul Nichită Ar mânca şi carne friptă ; Câte un pahar cu vin, Să ne mai scăpăm de chin, Acuma, începe lupta pehtru a intra în curte, căci vornicelul miresei ,se opune. începe cearta şi vornicelul mirelui, dacă poarta e mai mică, şare cu"1 calul peste ea ; iar la din contră, cearcă a o rumpe. Dar, în fine, i se deschide poarta. Dă pinteni apoi calului, ca să ia colacul pus pe masă. Vor- 1 Fugaciu este uimi dintre adjectivele laţine care la noi s-au păstrat" atât de rar roataci, fugaQî (fugare, fugacem,) Ispttactu e vorbă străină (ispită), dar formată după analogia limbii române. 2 Hai îh toate cazurile, miresele, când le cântă aşa numita dezgopeai#, plâng Că şe separă de părinţi. De aici cântecul: „Taci mireasă nu mai plânge". nicelul miresei apucă vasul cu apă, spre a-1 uda, când se va aprppia de masă, să ia colacul. între diferite strigări se încearcă a şe înşela unul pe altul, până ce, în fine, din fuga calului îl ia. Apoi se împacă şi înclună unul la altul.. . ; Se leagă de coamele cailor batiste şi călăraşii se întorc spre" a anunţa pe ginerele, care vine cu carul, de izbânda ce au făcut şi să vie,căei totul egata*. , ; '■ Pe lângă izvorul Someşului Mare, aşteptând, mai*mulţi inşi din partea miresei, dinaintea casei cu pâne şi cu sare, puse pe o masă dim* preună cu o furcuţă şi cu un cuţit de lemn, când soseşte mirele cu suita sa, nu lasă pe nime să intre înuntru, ci întreabă: a cui ^ este oastea adu* nată şi ce fel de dreptăţi: au,ea să poată intra muntru^-Dacă despre toate acestea le va arăta o adeverinţă denmă de crezare»atunci le va da drumul, de nu, să se întoarcă>îndărăpt de unde au venit I La această întrebare şi pretinderef Unul din partea mirelui, care ase* menea se numeşte colăcer, răspunde: Bună ziua la d-voastră Boieri de cinste şi de omenie i Oare ce staţi Aici atâţia adunaţi Dragilor mei iubiţi fraţi ? Noi venim până la d-voastră Tot strigând Şi ropăind Şi făcând o veselie mare, Dar în casă la d-voastră E plâns şi desfătare Tocmai ca şi la un herşu* mate. Dar noi tot am . auzit Şi de alqi şi de acolo Că aveţi- o floricică în grădinuţă. Care creşte Şi-nfloreşte Şi nu odrăsleşte. Dar pe noi he-o mânat Al nostru împărat, împăratul cel tare Din uliţa cea mare t Să ne dai nouă fata d*tale. Noi s-o luăm Şi s-0 ducem La cea eurte-mpărătească, Unde-acolo să şi crească Şi acolo să-nflorească Şi acolo mulţi prunei s-odrftslească. Dară şi noi toţi am venit Tot cu sape de argint Ca să v-o săpăm ” Tocmai din pământ.' Dar d-voastră de socotiţi Că, câte vi le-am spus Nu-i adevărat, Vom arăta carte de la-nălţaţu-mpăraţ. Numai d-voastră Să v-aduceţi' un popă Care să v-o citească. • Dar să nu aduceţi Un popă cu barbă deasă, , Carea&naţle t Pe noi până dimineaţă.' Nici să nu aduceţi ’ Un popă cu barbă-ncâlcită, Să rămâi# cartea noastră neoltttă. Ci să aduceţi ''.... ;......... Un popă cu baba ca fusul, Care şă ne dea-n grabă răspWul-Cl noi încă,bine vedem Şi bine pricepem, Că nu tot lucrul vi-1 lu$m. Ge-i din casă şi din afară şi din lucrul cel.de yâră. Dar fătu meu, nu-i a noastră vipa» Cădi a cui a-ptins mâna. Că, când ei mâna au dat Pe noi nu ne-a chemat, Şi când ei o-ncredinţjt Pe noi nu ne-a poftit U 1 I.C. Tacit, op. ciţ., p. 21—25. â Poate că harţ ? m Sfârşind colăcerul de rostit oraţia citată, muzica începe a cânta, iară o muiere, luând grâu şi apă, stropeşte atât pe mire cât şi pe ceilalţi, ce stau împrejur. Apoi, golind un pahar de băutură în sănătatea celor sosiţi, intră cu toţii în casă şi se aşează la masă *. împrejurul Timişoarei este datină ca, după cununie, să i se încopcie miresei iarăşi cămeşa, apoi se suie pe code, ţ>recum a venit şi după ea tot conductul cu strepitulcel mai mare nupţial o urmează — afară de oaspeţii mirelui -*• pâhă la casa miresei. Aice se postează mireasa în uşa intrării cu diverul. Cumătrului mare (nunul) i se dă preferinţă la intrare. Acesta ajungând la uşă începe aşa : , —. Bună ziua, bună ziua divere 1 — Mulţămim d-voastră cum&tru mare I — în'ce voie eşti ? — în bună. — Dar la noi şi mal bun& 1 — Am auzit că trăieşte . — Dumnezeul d-voastră! — împreună cu d-voastră I ' o răspunde diversul şi ridicând plosca în sus zice mai departe : Dar porunciţi o ţâră rachie , De veselie De la Bucureşti Ca să o plăteşti. ■ Cumătrul mare, luând plosca cu rachiu de la diver, închină astfel î — Dumnezeu să trăiască pe aceşti doi cuconi, care astăzi s-au, împreunat, întru mulţi ani \ - / * ; Iar mulţimea dindărăt răspunde cu : „Amiri ! Vivat ca, cu o gură. Apoi gustă rachia cumătrului mare, plăteşte galbenul miresei, care, din respect, îi sărută mâna şi apoi intră înlăuntru. Aşa, pc rând, intră toţi închinând, plătind şi şărutându-se cu mireasa, afară de mire, căruia îi e intrarea liberă. Intrând toţi nuntaşii în chilie se aşează împrejurul meselor aşternute, cumătrul mare în frunte, de-a dreapta lui mirele şi lângă acesta tarisfalul, apoi ceilalţi2. în Sălaj, nemijlocit după prânz, fraţii-de-mire îşi înşeauă caii, aducând unul care e mai frumos şi pentru mire. • După aceasta, încălecând mirele, fraţi-de-mire şi stegariiil, fiecare pe calul său, se pornesc cu toţii spre locuinţa miresei şi anume : stegarul cu steagul şi cu un frate-de-mire alăturea în frunte, mirele Cu al doilea frâte-de-mire, aşişderea alăturea, în urma lor, iar naşii şi cu nunele într-un car, la care sunt înjugaţi şase boi frumos împănaţi, în urma acestora. Stegarul şi cu tovarăşul său fug câte o bucată de loc înainte, apoi iarăşi se-ntoarnă înapoi făcând omagiile cuvenite înăţatului împărat.. 1 Com. de I. POp Reteganul. 2 G. Trăilă, op. cit., p, 445. Atât la pornire cât şi pe drum, fiind unui mai vioi şi mai vesel decât altul,, chiuie şi împuşcă din; pistoale, iar când? ajung- la mireasă'1 descarcă patru focuii/dej^t^f^d^dfde^ţb^.că ajsosit|înălţâtUl îrnpărat. ^ "-^v? Dar, spre cea,mai niare-;m^eP|lop^9!f^^^^ vârful ui stă cmha, despre care am yorfiitîîd^isti^^l^‘IXi^^ăî&s^iiflMiă Că nu e ieftat^îiecărura intra. r ' . Ujtoea^|deci|strigăte , şichiote, dm^partea ostaşilor împărăteşti, ca şă viefcine^Şşi^|l.e|deschidă poarta. ,. . . ; Insă:fnimetn®s-ârătă, nime iiu vine să deschidă.;. Din contrăi pe^după casă se văd muieri cu prunci în braţe văitându-se şi ^plângând, iaftPeldinâ-intea-casa^mai^muiţi bărbaţi măturând. Fireşte că toate a<^i^â|ăunt numai nişte prefaceri. ■ ' V' % Sţegarul,';văzând că .nime nu se arată, se mânie şi repezindu^se asupra porţii'strigă’în gura mare : — Deschideţi boieri .porţd®:şi dşţi^ian^tului nostimi împărat'drumul să intre înuritru,; căci el; voieşte să£Se acuţeaŞcă^dearşiţa. soarelui (db?nea, vânt,, după Cum e adică şi anotimpul) dimpreună cu* oăş^^şăţce%ătât*de ostenită, care călătoreşte de ani de zile pe un timp neplăcut ca acesta. La acest strigăt* fratele miresei răspunde zicând : — Mai încet* mai încet!... Noi suntem numai singuri, jcăcL înălţata noastră împărăteasă s-a dus de acasă şi ne-a dat de grijă ca săsnu lăsăm pe nime înăuntru,. Dar, de vreme ce spui că sun1»ţi.;Qaţţ^^;şi^%dflpi.^tS' vă mai odihniţi, iată că mă duc să întreb pe mai mareleeiirţivsăp vedem ce va spune el. ............., ' : Într-Un târziu vine şi mai marele curţii, adică grăitorul, tot şchiopătând, un semn că e foarte ostenit de^munca cea mare de peste zi. Se. începe apoi o dispută între grăitorul miresei şi al mirelui, făcând care de care gută mai mare. Grăitorul miresei nu vrea nicidecum Să creadă la ce-âu venit şi de aceea nici nu le dă drumul să intre. Grăitoriul, mirelui îi araţă semnele care îl îndreptăţesc a intra, semnele credinţei, şi convingându-l prin acestea pe deplin, îi dă puţin rachiu de înghiţit, anume ca să i se; mai tocească gura, căci. de sfada cea mare, cu care l-a întâmpinat, mai de tot4*a fost secato...:.."•. ........... Grăitorul miresei însă nu|voieşte^nicidecum,să,lase.pe*îrîipărat, a intra înuntru, până ce el saufd^^ipi^^u|vorp®^ca^<&fâ^u^C6ra^ă din vârful ciuhei. faie'-ti^er apucă, câte o bucată de .lemn, şi nu se lasă până ce nu’ împuşcă cu. dânsul oala cu cenuşă, care căzând peste cei din apropiere şi iimplându-i dă naştere la o mulţme de râsete şi hohote. '• Deschizându-li-se, după aceasta, poarta, mirele şivcu ai săi intră. înuntru slobozind?1 în acelaşi timp, fiecare pistolul său. Iaţă cuscrii, adică nuntaşii miresei, făcând un toi îngrozitor, le ies înainte cu zicălăii. Aici e de observat că zicălăii mirelui trebuie să fie cu mult mai iscusiţi, să ştie mult mai bine a zice decât zicălăii miresei, dacă Voiesc să nu fie păcăliţi. La uşa casei, grăitorii încep iarăşi a se certa . între 61altă, fir^te că, şi de astă dată; tot în versuri, ca’ şi mai înainte şi abia după toate acestea intră în casă şi se aşează la masă 1 Com. de El. Pop. ____ .......- 345 t tu fine, în Macedonia, cortegiul nupţial iese, ca şi la românii dincoace de Dunăre, întâi de la ginere şi se duce la mireasă. Ginerele, înconjurat de rude, merge călare, Toţi sunt călări, toţi cântă cântece, ce se în-dreaptă către mireasă. Femeile duc de frâu un cal împodobit cu flori şi gevrele' ce este al miresei. » . Soacra sau muma miresei întâmpină pe ginere la uşa casei cu un vas eu apă, în care moaie un mănunchi de flori şl stropeşte pe ginere, căruia îi dă mănunchiul de flori şi-i pune 6 batistă pe umărul dreptl. Mai de mult, era datină la românii din Macedonia, după cum arată cânţecul’Ce-l reproducem mai la vale, ca fetele când erau măritate, să se ascundă ,1a venirea ginerelui şi numai de nevoie trebuiau a fi găsite şi date cuscrilor şi ginerelui fără voia lor. Le ! la ţinţi, şease marmăre, Laşeasea mărmăriţă, Le i ici şi doarme' feata singură, Singură şi iscusită. $i mamă-sa ma li zâţe Şi mamâ-sa li zâţe : Le! pe narga, narga hilia mea! Pe narga şi mi ti scoli la-şi ohin cuscrii s-ti liea, CusCfili şl cu gambrolu ! Acestea sunt toate datinele şi oraţiile românilor de la colăcărie, câte le-am putut eu până acum afla. Mai nainte însă de ce vom încheia acest capitol, să vedem care e planul oraţiilor, ce se ţin la această ocazie ? Feciorul, care voieşte sâ se căsătorească şi care în toate oraţiile e numit tânăr împărat, adună oastea sa şi pleacă cu dânsa la vânat. Cutreierând el. dimpreună cu întreagă sa oaste, încolo şi încoace, timp mai îndelungat, dă, intr-un târziu, de urma unei fiare. Fiara, cum zăreşte pe vânători, se sperie şi fuge de dânşiL------------ Tânărul împărat alege, degrabă, pe doi inşi din mijlocul vânătorilor, care au căi mâi sprinteni şi mai fugaci şi-i trimite s-o urmărească. Cei doi inşi se pornesc, în fuga căilor, o urmăresc, dar tocmai, când vor s-o ajungă şi sâ puie mâna pe dânsa, fiara intră şi se ascunde intr-o grădină. J Vânătorii sau mai bine zis unul dintre dânşii, adică colâcarul, respectiv colăcerul, cum ajung la poarta casei cu grădină, cer de la stăpânul acesteia, ca să le dea fiara sau să-i lase să intre înăuntru, ca ei singuri s-o caute. Stăpânul casei, neştiind cine-s şi de unde-s, le răspunde sau singur SâU prin alţii, că ei n-are ştire să Ti intrat şi să se fi ascuns o asemenea fiârâ în grădina-sa, deci să-şi caute mai degrabă de drum, căci el nu-i lasă să intre înăuntru. s Vânătorii sţăruiesc numaidecât, să-i lase. Stăpânul, după- mai multă vorbă şi ceartă, promite în sfârşit că-i va lăs^ dadă-şi vor arăta dreptăţile. V v 1 D. Bolintineanu, op. cit, p, 89. ... 2 V. Peţreşcu-Cruşoveanu»^^............... ... " . _j y _ 346 Le ! la cinei, şase pietre de marmură, La a Şasea marmură, Le V unde doarme fata sl gară, Singură şi fidenţată. Şi mamă-sa îi tot zice, Şi mama sa îi zice : Le î încet, încet să mi te scoli, Uite, vin cuscrii (nuntaşii) să te ieie, Cuscrii cu ginerele !2 Conducătorul scoate dreptăţile şl He arată. StăpânuI,prir^ttdu-le«'ŞÎ încredinţâhdu-se din acestea, , că nu sunt atari oameni răi, tocmai pe când soseşte şi tânătulîmpăratcu întreagasaioaste,ierdescMdepoariaîşidedă drumul să intre înuntru. , ; Până aici merge textul orâţiiW”<îndâtoate^afse«ţini»mtt?njanaî la colăcărie, ci şi la stârostie, peţire,. coT^câtie^precumtşifaşacelortceise'iţltl înamte de plecarea tinerilor la-cununie. ^ : ' Insă vânătorii, după cum ne’putem încEedinţaşdin^cel^celurttteSis^; nemijlocit, după sfârşirea oraţiilor şi mai alesla-celor *de slâăp#ţire, nUîse mulţămesc numai cu atât, ci ei voiesc-numaidecât să aifeă şi-fiara. In urmă, aducându-li-se şi aceasta^ei sau punţiinâhalpe dân&&;sau... o împuşcă. Căci ce alta .poate să însemne^eioato^sau uieicat roffîâiâiilor din Transilvania şi Ungaria, dacă nu împuşcarea^. fiarei, după#cafeltânărul împărat a alergat atâta timp ?1. Ce alta 'pot săînsemneze nenumăratele împuşcături de pistoale şi puşti, ce lesloţjod nuntaşii'detpretutindeni,' când intră înuntru, 4acă'nu învingerea^cetăţiiVa îriălţateîţlmţ^câtese^şi'a îfltre-gei sale armatei de; către oastea înălţatului: împărat. Aceasta e, în puţine cuvinte, planul şi cuprinsul oraţiilorîromâneşti de la stărostie, peţire, conăcârie şi colăcărie. Fiara, care cu atâta stăruinţă e urmărită, trebuie în urma urmelor, să cadă jertfă urmăritorului său. , P. Lafargue, fără să fi avut cunoştiinţă despre oraţiile româneşti, zice : „la o ceremonie religioasă, cum e nunta, trebuie să fie o jertfă ; mireasa joacă rolul^( ~. Tânărul împărat, urmăritprul fiarei, e mirele, iar fiara, care e urmărită de dânsul şi la urmă cade jertfă, e mireasa. Tot aşa era şi mireasa, romană, de la începutul şi până la sfârşitul ceremoniei nupţiale, la aparenţă, jertfa fără de apărare a preponderenţei brutale. 3 Toate oraţiile, câte le-am^citat, nunumaicăau o asemănare foarte mare întreolaltă, ci şi un sihgUr plan în'ekpozi^e, aceleaşi figuri, ba! ce este şi mai mult, una şi aceeaşi formă. Una şi aceeaşi manieră întrebuinţată debucovineni şi transilvăneni, de moldoveni şi munteni. Toate acestea presupun un singur izvor, un singur autor. Modificările făcute aparţin deprinderilor locale. însă de la cine şi din ce timp îşi vor fi luat originea aceste oraţii ? I. C. î’acit e de părere că „trebuie să dateze chiar din Roma", deoarece ele prin unele pasaje, care conţin câteva fraze licenţioase, pare că se 1 2 3 1 B. Viciu e de părere că împuşcarea ulcelei e datină străină şi anume să- sească. Iată ce e spune d-sa. op. cit., p. 8â în privinţa aceasta : „Tot aşa şi ulcica ridicată în sus pe o rudă înaltă la poarta miresei, care (ulcică) nuntaşii trebuie s-o împuşte jos, căci până atuncia nu-i lasă să intre în curte ; aceasta însă e datină de la străini — Saşi — şi numai în foarte puţine locuri se mai poate vedea la români." Fie datina aceasta chiar şi străină ea totuşi, (jupă părerea mea, însemnă* împuşcarea fiarei. - „ 2 P. Lafargue, op. cit, în „Contimporanul", an. V, p. 314. . . . 3 Lothar Bârgun, Mutterrecht und Raubehe uni Ifitc Reste im gcrtăanischen Recht ună Leben, apud Otto Giekre, Untersuchungen zUr deutscheft StOătS Uită Rechtsgeschichte, XVI, Breslau, 1883, p. 100. , 347 aproape, .până la un punct oarecare, de vechile Atelane 1 care, după cum ne spune Liviu, erau încă un fel de oraţiuni în versuri, pline de glume grosolane pe care junii din popor le reciteau la ocazii şi care „încetând alte petreceri şi-au luat refugiul la nunte...“ 2. De o fi tocmai aşa, cum ne spune' I. C. Tacit, e greu de crezut şi mai ales că el. nu ne arată, mai pe larg, care anume e cuprinsul Atelanelor ! Cu toate acestea însă nu putem nega că n-ar avea şi el, până la un punct oarecare, dreptate, căci şi romanii, că şi toate celelalte popoare indo-europene, încă trebuie să fi avut oareşicare oraţii, care vor fi fost uzitate numai la nunţi. Dar să trecem mai departe, să vedem ori de nu se află asemenea oraţii şi ia alte naţiuni contemporane, despre care nu s-a făcut amintire, când ne-a fost vorba despre oraţiile la peţire. Albanezii djn Galăbria, după ce au sfârşit consoaţele de a îmbrăca pe mireasă şi pe când poarta stă neîntrerupt închisă, apropiindu-se cu mirele de casa miresei, zic: Rândunea cu.gâtulalb, / Deschide iutei- şiţmij$e*arată, Că ţi-a veihitf iuDitul 'la poartă. Muierile răspund, dinăuntru, răstiţi': Ţist l plecaţi că*e-mpiedecată Noi avem ■ spălăreajmâre 3, îjroi avem pânea-n cuptoru, S-o scoatem întâi, şi apoi vine. Bărbaţii: Colo sus, 'Colo pe munte, '* , Rra acolo un şes mare, Unde păşteau păturnichi, Dar mi s-a lăsat un şoim Şî şi-ales ceă mal frumoasă 4 Şi mi-a răpit-o spre cer. Muierile se întorc, după aceasta^ spre mireasă şi o sfătuiesc; ca să se, decidă: y O mireasă* sora mea Serveşte domnului tău, Las-lucrurile ce ai Şi-apucă pe cele, ce Ie-i afla. Bărbaţii fac curaj nnrelui,!ca;să-şi împlinească scopul: O |tu, domnule . mire, Nu umbla^şfiicios, 1 Atelanele (Atelanae) sunt mici comedii, Jucate în antichitate de Către junimea romană şi a cărora numire derivă, de lâ oraşul Atela, în Italiâ, de unde şi-au luat numele. 2 I.G. Tacit, op.lci&; p. 22 şi 58. Câ nu mergi la bătălie, Că mergi ca să iei Capul cel ca un măr* Viaţa cea ca o vargă. Muierile deschid poarta, bărbaţii intră înuntru; mirele răpeşte pe mireasă, iar muierile lamentează astfel: O, şoimule, întâiul şoim, Las-la păturnichi să meargă» Iacă cât ii de-ntristatăi Pentru că mi-ai înhăţat-o, - In lăcrămi sânu-i înoată. Mirele ,e ocupat cu mireasa, de aceea, companionii săi răspund pentru dânsul: N-o las şi, n-o-Atore mai mult, Căci eu o vreu pentru mine1. în Boemia, când se duc după mireasă, vornicelul mirelui, stând de-a stânga acestuia, se postează dinaintea părinţilor miresei şi-i roagă,- ca să le încuviinţeze a lua mireasa. Părinţii le încuviinţează. Vornicelul ia atunci colacul în mână, se apropie cu neamurile mirelui de cămara în care se află mireasa cu droş-tele sale şi cu vreo câteva neveste, bate la uşă, salută si după ce i se mulţă-meşte dinuntru, rosteşte următoarea oraţie? , D-şoare druşte, nobile şi frumoase, Şi mult aleselor doamne, Noi am plecat peşte văi şi dealuri. Peste ape şi câmpii * Să le privim de-a lungul şi de-a latul, Pretutindeni-ntrebând, ' . p Pretutindeni iscodind, P.retutinderiicăutând, O comoara mare; Pan-ce buni oameni ne-au încredinţat. v i Că-n această casă ar fi locul ei ! Şi încă anume în astă cămăruţă, Dar numai tinere, mândre copilite în cerc o încunjură, ca şi păzitoare Ale acestei comoare Şi cu, doamne-alese ca^ cameriere * De aceea, cu modestie Vă rugăm să ne deschideţi ' Ca-ngăduit să ne fie r A vedea comoara. Noi nu venim cu intenţiune rea; Nici c-o faţă veselă, dar prefăcută, 1 Gubematis, op. cit., p. 149 Ci noi avem aici;un odor'scumpf' Care preţuieşte mult aur : şi argint, îndată ce-ţi zări ackst odor scump Cred că pe loc iţi dă comcara Deci, împliniţi-he dorinţa ‘ Şi-nmulţiţi tutufor tiucuria, 0 druşcă sau una dintre neveste răspunde, printre4uşă,‘ aseinenea în versuri. . - ;....... Dar păzitoarele comoarei, încă tot nu ştiu ce anume voieşteîdruzba (vomicelul). In urmă, după mai multe vorbe şi explicări dinâmând Această datină se află şi la alte naţiuni. „Familia — scrie P. Lafargue vorbind despre francezi — nu se arată niciodată bucuroasă a«*şi?da fata?; trebuie*maiwmult decâti/Cuvinte: pentru a o hotărî să se despartă de dânsa. în Bery vine mirele însoţit de prieteni în dimineaţa nunţii înaintea porţii viitorului socrd şi află poarta închisă şi zăvorâtă. Mirele trebuie să făgăduiască- miresei un dar potrivit, de vroia să i se deschidă poarta, după spusele lui George Sand în „Mare du diable“ (Fântâna .dracului). Apoi senumără darurîleaduse de mire. , ! — „Deschide, deschide poarta mireasă dragă ! Uită-te ce strai fru- , mos ţi-am cumpărat); desehide, deschide uşa şi dă-ne drumul"; 1 se răspunde din ogradă : v ' — Tată-său hu vrea, mă-sa nu.se uită la daruri! „Eu îs o preţul meu e mare — nu deschid acum uşa". Mirele laudă alt dar, care iar nu pare.îndestulător. Şi tot aşa până ce preţul darurilor ajunge destul de mare, Toate cântecele cele culese în Franţa — zice Langardiere^ ?*- aveau ca refren ceremonia cedării miresei pentru daruri".3. La italieni, când vine mirele cu suita sa după mireasă, aşişderea,' nu e lăsat să intre înunţru. ha aceştia e uşa casei încuiată. Ba, la Casolvieri, ‘Duringsfeld, op. cit., p. 192. ' 2 Ch. "Ribaut de Langardiere, Les noces de campagnes en Bery, 1885. 3 Cântece şi obiceiuri la nunţi, în „Contimporanul*, an. VI, p. V. lângă Ârpino, pe lângă toate bătăile în uşă, totuşi nu i se deschide şi mirele e nevoit să se vâre înuntru printr-o fereastră, pe o scară stricată, care se află oareunde într-un şanţ, iar după ce a intrat înuntru mult trebuie să eaute încolo şi-ncoâce, până ce află pe mireasă ascunsă intr-un ungher . < In împrejurimeaiFenestrel^din Piemont, mirele merge cu toţi că-fiagjî săi după* mireasă şiicâridifajuhg.?află la locul, acesteia uşa de lemn, lemn, ceea ce după expresia'1 populară piemonteză, înseamnă că uşa este închisă, încuiată2. > La malorosieni, apropiindu-se mirele cu suita sa de casa miresei, > ceea ce după expresia populară piemontefeă, înseamnă că uşa este* în-înuntru. Se nasc strigăte. Neamurile întreabă : „Ce fel de oameni sunteţi voi ? Tătucul nostru nu vă cunoaşte.' Daţi pasul voStru, noi voim să-l arătăm tătucului,,şi dacă el va porunci, ca şă vă lăsăm, atunci v-om lăsa !“. Pasul, la această ocaziune e un jşip de rachiu. Starostele scoate şipul din sân şi-l dă neamurilor. ' ^ Acestea pe loc. deschid poarta şi lasă pe mire să intre eu suita Sa înuntru. ~ Dar,-dinaintea casei, mirele, iarăşi e oprit de tatăl miresei, cart ttU-1 lasă să intre până nu s-a încredinţat despre darea pasului 3. Tot aşa iac , şi malorosienii din Podolia, precum şi polonii din Si-lezia, cu aceea deosebire că aici, ca şi la italieni, se-ncuie uşile *.. In marele ducat al Cracoviei, cei ce se întorc de la cununie bat în poartă, iar cei din casa miresei cântă: De unde-ap atacat casă ? Şi-aţi rupt portflerde .h'asitt; Şi-aţi călcat ograda verde6. Skadescie dwor najechali ? Cisowe.wrota zlamali, Zieloneprodworze zdeptali ? Din toate oraţiile de la stărostie,~peţire, conăcărie, când pleacă la biserică şi cele de>la colăcărie, precumşi din toatej.datineleJ cărie, câte s-au'înşirât până aici, rezultă că atât asedierea casei părinţii lor miresei şi întrebuinţarea forţei din partea mirelui şi a consorţilor săi, SDre a intra înuntru şi a răpi mireasa, cât şi opunerea părinţilor şi a neamurilor acesteia de a o da de bunăvoie, e uzitată nu numai la poporul român, ci la toate popoarele indo-europene 6. Stropirea cu apă, se află şi 5 Din locul miresei, De la cea copiliţă Cu mâniei pestriţe, Ce de sară mi-a da guriţă6 7 * Să trăieşti pod, Să beie gura mea tot I - Să trăieşti podea, Să beie guriţa mea ! f3â mai vorovesc ceva cu ea 19 Dar iară de socotiţi D-voastră cinsti# Nuntaşi * împrejuraşi, Că-s bucatele otrăvite Oi gusta eu înainte, Câ decât a muri Şi s-a prăpădi Oastea împăratului, ; Măi bine să ihdârâ Până-n sară Un puşchiu al satului. Şi decât a muri Şi s-a prăpădi Oastea împăratului toată 1 înverinăte— înveninate. 2 Căsnată, pi. căsnate = hâde, pocite, expl. trămiţătorului. { 3 în timp ce urează acestea, nunul ii dă un pahar de vin sau rachiu şi oratorul, luându-1, mulţămeşţe. * ' ^ 4 Colnare, pl. colnări e un cuvânt foarte întrebuinţat în munţii-Bucovinei, el înseamnă crăcii sau ramificările unei rădăcini sau tişituri nom. tişiturâ* Se ia însă ş» în înţelesul de rădăcină, când aceasta are multe colnări. ' ■ Vârvâri === vârfuri. în Bucovina se rosteşte pretutindeni vârv, inicicând vârf. Pe teritoriul satului Ilişeşti, districtul Sucevei, se află o bucată de lpc de pădure care se numeşte Vârvata. * ^ d Acum pune paharul la gură. 7 Aici bea şi dă paharul îndărăpt. Apoi voind a gusta din bucate, zice mai de- parte. Câtă-i aici adunată, Mai bine să mor eu deodată . De moarte spartă. Căci oi lua o.găluşcă De trei zile fiartă într-un fund de oală spartă, Cu 52 de aţe legată în astă gură căscată Şi-oi îmbuca-o totodată. ' Aş mai mânca cinci Dar nu m-oi putea,prici Duce de-aici. Şi-aş mânca nouă Şi nu vor rămânea vouă. Dar oi mânca o bucăţea, C-atâta-i simbria mea. . Să trăiască Cel ce a făcut bucatele Să nu mai facă altele! Pe câte cotleţei-n iţe Atâtea sărutări la colcefiţe. Şi pe câte crupe îri găluşte Pe atâţia peţitori la druşte. ! Dar i^r în tindă între uşi Se află nişte rable2 de mănuşi Pentru cinstitele druşti. Dar iară poftim şi luaţi Şi ospătaţi Ca şi ai noştri fraţi Şi să nu bănuiţi Ca şi ai noştri cinstiţi Şi burii părinţi ; Că eu de urat aş mai ura* Dar mă tem c-oi însera Şi nu-ş de ici de colea, Câ-s de la Buda-Veche, ,Unde mâţa streche* Şi motJcul Nu-şi află locul Prin cotruţ pe la neveste Şi pe cuptior pe la fete. Dar iară s-ar mai cădea, Dinaintea cinstitului mira: O găină friptă De nu găină friptă* Batăr o cioară pârlită*' Şi mie mi s-ar, mai cădea Un picior de cucoş De la genunchi în jos, C-acela-i mai cărnos Şi mai gustos. Şi cu cât cucoşul S-ar mai cădea Va fi mai bătrân Cu atâta piciorul Va fi mai bun. Faceţi bine şi luaţi Şi ospătaţi, Ca şi ai noştri fraţi; Si nu bănuiţi. Ca şi* ai noştri cinstiţi Şi buni părinţi3. Cum a sfârşit oratoriul oraţia sa, toţi mesenii, care până acuma au stat în picioare şi au ascultat cu cea mai mare luare aminte, se aşează la masă şi încep a gusta din bucatele ce sunt puse pe aceasta. Acuma se începe voia cea bună. Din toate părţile n-auzi alta decât urări peste urări şi închinări de pahare. Iară cârma la toate acestea 6 poartă, în genere, nunul şi cu nunta cea mare. Aşa se aude dintr-o parte : ' Socru mare, Socru mare ! La voia domniei-tale î Să trăieşti intra mulţi ani v 1 Cu bucurie ■ Şi cu veseliei 1 s 11 Cotleţu m împletiturilor iţelor. 2 Rable = rele, stricate; rablă însemnează mâi ales un cal âru, hitioan. 3 Dict. de Todiţă Spânul, român din Cândreni şi com. do Petre Spânul, fost teolog. w Amin! să .ţe audă Dumnezeu! — răşpţmde socrul, vesel. Din altă parte: Şocru, mare socru mare I Dă Doamne pâne şi sare • _■ Fiilor domniei-tale'! S-aibă zile să trăiascăi ' .' Pe părinţi şă-i pomenească 1 Socrul răspunde:. Deie Dumnezeu! amin . Să-ţi fie vpia deplin I Altul:Fiindcă ai ajuns acele zile bune şi senine ca să poţi noroci pe un fiu al d-rvoastră, dă Doamne să'âfvingi şi până la cel mezin!" — Mulţămim dă Doamne ca şi d*ta să ai a te scărpina O leacă in barbă, cum m-am scărpinat şi eu ! Altul iarăşi, care a observat că in jurul său nu se află nici un şip sau pahar cu holercă, strigă-: ■ ■ Taie cuie şi testele; Şl holerca să nu stelei i. ...... V ...... Asemenea se face şl în partea femeilor. în această parte încă şe aude mereu închinându-se, chiritisind şi zicând: - ♦ Soacră mare, ■ Soacră mare I Ş-ai noroc şi voie bună, Că suntem azi împreună. Şi-atunci când te-oi mai vedea, Nici atunci eş voie real ........... - t Şau aşa : Şă "ai cuscră, voie bună, Cuscră cu suman de lână! Şi-atunci când te-oi mai vedea, ’ Nici atunci eu voie rea 1 v Mai pe scurt, din toate părţile se aud paharele zăngănind, bărbaţii şi nevestele închinând atât în sănătatea socrilor mari şi mici, a tinerilor căsătoriţi, a nunilor mari, cât şi în . sănătatea celorlalţi oaspeţi caţe simţ de faţă. Iar lăutarii, care n-au voie să lipsească mai nici un moment de la această masă, încă îşi împlinesc datoria cât se poate de bine căntând, atât din instrumente cât şi din gură, după cum li se porunceşte din partea socrilor şi a nunilor celor marL ; Şi aşa, tot bând, mâncând şi veselindu-se, ţine masa aceasta, cu întrerumperile ce se vor arăta mai la vale, în capitolele următoare, cam la vreo trei ore.1. In acele părţi, unde este datină ca mirele şi mireasa să şadă după ce s-au întors, dela cununie, împreună la masă, li se dă mai întâi un ou de găină sau de puică, din care amândoi trebuie să mănânce şi numai după aceea pot să guste şi din celelalte bucate, ce li se puii dinainte 2. îfi vechime dura masa aceasta, fireşte că dimpreună cu toate dati-nele uzitate în decursul ei, până după miezul nopţii. Iată ce ne spune D. Canţemir în privinţa ei : Se ospătează, mâncă şi beu până căţră trei ore după miezul nopţii. După ce-trece această oră bucătarii aduc pe masă un cocoş, fript cu pene cii tot; unul din ei se ascunde sub masă şi, cântând ca, cocoşul, anunţă că se revarsă de ziuă. Oaspeţii atunci dăruiesc câte ceva bucătarilor şi se rădică de la masă, iar mirele, cu mireasa de a dreapta, stau amândoi în mijlocul casei; un scriitor citeşte cu voce clară catalogul despre dote (zestre); apoi toate acestea, ce mai' înainte erau puse într-o cămară, la vederea tuturor, se încarcă pe care şi se transportă la casa mirelui3. In timpul de faţă este datină în Moldova că mirele şi mireasa, după ce se întorc de la cuminie, se pun în capul mesei câte pe o perină. La o margine a‘mesei stă vornicul. încep apoi a veni' consătenii la nuntă adu-daruri. Unii aduc câte *un curcan, curci,* gâşte, raţe, alţii butoaie de vin, alţii osebite legumuri. r- - ce ne-am, adunat • La un loc de bâcfrrie, La o casă de veselie, La o masă-mpodobită ^ Cu feluri de mâncări gătită ? , Mirele tânăr grăieşte, Şi grăind vă mulţămeşte, Mai întâi la Dumnezeu Şi la dulce neamul său. ; La ai săi prieteni, vecini, Care-s d-un sânge latin. Dup-acest cuvânt al nostru, Să zicem un Tatăl nostru. Aici preotul începe numaidecât „Tatăl nostru" etc. După rugăciune urmează: 1 Şi voi să zic iar Ridicând acest pahar : Să trăiască hunii măre: ’ N Cu soţia dumisale, Mul^i ani, buni şi fericiţi ♦ Cu de tokte-ndestuliţi. Să trăiască toţi mesenii. Bătrâni, tineri, junişenii, Toţi mesenii să trăiască, Mulţi ani să-se veselească !2 *. Când se apucă de mâncare, starostea de casă sau altul, care ştie, zice următoarele: ‘ Iubiţii mei prieteni! Masa este pregătită Cu linguri, cuţite, tăiere, furculiţe, tuprinzâiidu-şi dar fiecare locul Gazda aşa zice, bate-l-ar norocul: Mâncările pe masă să nu se răcească, Ca prin încălzire lucru să ne facă. Precum vedaţi dar , 1 B. Viciu, op. cit.t p. 17. a Frâncu — Candrea, op. cit., p. 162. 359 Aici feliul întâi ,ni s-a adus^ Şi ca nu cumva să-l verse, Mereu rugăciuni au spus. Jupâneasă „socâciţă" Nu le-a prea tare sărat» Gândind, că d-voastră Vă place cam pipărat. Mă rog cu vorbă scurtuţă Prindeţi linguri şi furcuţe ; Gazda are voie bună Dacă cu toţii dimpreună Mesenii voioşi s-arată Mâncând acuma îndată. - Placă-vă că nu-i fierbinte, Nu-i mazăre, nici linte, Nici hrişcă, nici alac Că iui s-a făcut: la jac. CăTi mâncare românească, Cine-a mânca să trăiască. Diplaşul cu a lui tocmire, Schimbă a tuturor fire, , Că răsunând coarda bine Se bucură fiecine. Cum zicala şi-o porneşte Tot omul se veseleşte* Cine dară va mânca Pin aste bucate pofţimu-i, eu şi gazda Şă-i fie spre sănătate; Aşadară, fieştecare Să şe apuce de mâncare. Când se pune al doilea fel de bucate pe masă şi anume curechiul, colăcerul cuvântează : • Aci e curechiul Gătit cu marafeturi, Precum e şi carul Ferecat cu gânjuri; Asta-i a românului Plăcută mâncare, * Gătită cu deresu.ri De mare mirare. Făcut cu găluşte Cu borş de pe huşte. * II mănâncă şi . domnii Cu mare iubire. Bă şi călugării De la mănăstire. Luaţi dar şi mâncaţi, îmbiat nu aşteptaţi; Că gazda nu ne-a-mbia, Chiar flămânzi de-om rămânea încă bine i-ar părea, Că mâncare-ar rămânea. Chiar acum mi-a făcut semn Ca să nu vă mai îndemn. După dânsul nu vă uitaţii De mine să ascultaţi, De mâncare v-apucaţi; Aşadară, fiecare Să s-apuce de mâncare^ C-a mânca nu-i lucru mare " Şi să bem cu cumpătare. PâuM mănâncă ; Să zicem milă părintelui, Biecpvântarea fiului, Darul Duhului sfânt. Cât e de la apus pân la răsărit, Dş la miazănoapte pân la miazăzi Să-şi pună Dumnezeu mila Pe toţi popii, Pe toţi protopopii. Pe toţi vlădicii, Pe toţi mitropoliţii, Pe toţi patriarhii Şi p e t oţi dieciî. Să-şi pună Dumnezeu mila Şi pe ^aceşti doi tineri. Să fie iubiţi unul altuia Ca vara, Ca primăvara, Ca toamna cea bogată, Ca piperiul grecilor, Ca sarea berbecilor, Ca ţâţa pruncilor. Ca otava juncilor, Ca vinul roşu boierilor, Ca mărul roşu copiilor, Ca bostanul porcilor, Ca vinarsul popilor. Ca jocul fetelor, Ca târgul nevestelor» 1 Ca ţiganul dracului. 360 Dar dumneata, mire, de ce ai dat îh gânduri* Doar pentru secuii care poartă scânduri ? Lasă aste gâridiiri, nu gândi de nime, . Sl bem să na veselim că ni-a fi mai blfi& • Dar d-tâ,N mireasă* ide ce eşti supărată ? Ddâr gândeşti că butea e de tot stricată ? Căci âti când mireasă ici pe pământ aşi fi*. Aş be, ⪠mânca, a$ juca, de m-aş-zdrobi. Aici, îmfeifc pâ iţiirfeâăâ,cu un pahar de vin şi când dânsa 1-â luat în mână, continuă : . Veâelâ-i mireasa, Acum nu toarce lână, Numai cât am vă^iit-o ^ Cu pâharu-n mână Dumnezeu să-i deie j Tot vesele gânduri, * Deie-i şi nunului Cdpârşeu de scânduri. Când se pune al treilea rând de bucate * Aici e carne de vită Ba şi Cu sos buh şi cu hireâm Tot cu de-aceste trăise Şi patriarhul Avram. După came e bun Vinhl Pentru aceea dar beţi La pahar, suscaţi-i ftihddl Şi din tăier tot mâncaţi. Trage, trage măi figaîîe, Că-i bun vinul după Carne 3 Dar nu-1 beţi în supărate* Nu e aici comandare^ De aceea-n voie btinâ Să bem, toţi noi împreună* Să bem să ne veselim Pân-avem pe masă vin. Sa trăiască gazdele, * Să ne umple vasele Să bem cu paharele, Ba şî. cii canciaueiă, Până mănâncă închinare ? Beţi meseni, vă veseliţi, De^ nemică nu gândiţi Că buţile toate-S pline, Cepurile ^ţrânse bine. pe. masă, adică friptura ; popa şi diacul încă umblă tot ca racuL Călăreţul şi voinicul Răsturnaţi ca prăvălicuL Ceteraşul, contoraşul, N-au lipsă de arendaşul. Când pune cupa la gură, Varsâ-n gură, ca-ntr-o şură. •flupâneasă~sqcociţ&~"-~~ ......... Strecură vin prin sâţiţă* Gândeşte că-i zâmă acră,' Nu ştie ce să mai facă. Iar nuna, ca .0 muiere, Nu se lasă de scădere. D-apoi să vedeţi pe numii Cu gâtul său larg ca tunul, Ca butucul cel de roată Cercui'tă cu fier toată Găurit ca obedarul Nu-Î stâmperi nici cu şuşţarul De şn^a'rul i se pare Nedestul spre stârripărare, Meargă, suie-se pe bute Şi de-adolo să s-ajute. Vivat, vivat să trăiască Mirele cu-a sa mireasă 1 La copturile de aluat: Iată că ni s-au adus şi copturile Placă-vă şi gustaţi dintr-însele, Că gazda a plătit ’Cinfci sute de galbeni, Pentru că le-au pregătit: Placă-vă, că-s foarte dulci, Făcute cu zahăr şi cu nuci, Cu miere, cu măsline, Cu stafide, cu smochine, Cu nucşoare, Cu cuişoâre, Cu ghimber, Până mănâncă, luând o sticlă Glaja încă mult ajută Când o pot vedea umplută, Căci cât omul glaja de gur-atinge, Toată supărarea pe loc i se stinge. Aceaşta aduce şi voia cea bună, • Altă închinare, către miri : Vă poftesc <$in nărav \techi Trei căzi pline cu curechi, Slănini grase, cârnaţi lungi, Pân-la toamnă să te-ajungi. Buţi pline cu vin ales Poduri cu grâu şi ovăz, Coşuri pline de mălai Cepe multe şi mult aiu. Gar nou, bine ferecat, ■:* Plug ales şi, înfierat: Patru vaci şi boi frumoşi Şepte găini şi-un cocoş Zece raţe şi-un răţoi, Zece gâşte şi un gâscoi ; Patru scroafe cu purcei, Cu purcarul după ei. V *■ Vers la masă : Hei, hop, vinu-i bun, Ştiu că-i plâce şi la nun. Ploscuţa mea, iubit vas, . Pasăre cu dulce glas, Eu cu tine mă mângâi Când te văd la căpătâi. Vinule, frate de cfuce, Cu piper Cu multe alte soiuri . De bune diresuri. N-are soaţă-n lume % Plăcinta cea bună, Căci aceea face , La om rânza plină î Bătrânii din legea veche ' Trăihu mai îndelungat Pentru că pe aceea vreme Tot plăcinte au mâncat. în mână : Ca d£ acum să strige cu toţi dimpreună # Vivat, vivat să trăiască Mirele cu-a sa mireasă ! Grădini, pline* de pomi buni, Piersici, meri, peri, pruni,* aluni, Butuci mari,* groşi din păduri, Pan şi paie din câmpuri. Poftesc încă tuturor Bună roadă viilor,' Fete mari feciorilor , * Şi neveste mirilor, Să nu rupă -credinţa Cui i-â plăcut Anuţa. Trăiască ea cu-ăl bărbat, Cu care s-a cununat. Induratul Dumnezeu Să vă ferească de rău Şi să trăiţi fără nori , • Ani 50 de trei ori ! Pălincuţă soră dulce, Mă dusei la Dobriţin Mâ-ntâlni, cu sântul vin, Mă dusei şi la Agnita Mă-ntâlriii şi cu palinca. Pălincuţă, draga mea, -Pus-am gând că tu te-oi bea. 362 Nu te-oi bea, nu te-oi avea Dar tu nu-mi mâi ieşi din gând, în toată viaţa mea. Şi m-aş jura şi mai rău Şi am pus şi jurământ, Dar mă tem de Dumnezeu *• Altul: Vai de mine bine stă La grădina cea cu pomi, La masă cu vreo doi domni. La,- grădina cea cu poame Şi la^masa cea cu doamne, In comitatul Zarandului este datină, după ce au intrat toţi nuntaşii în casă şi s-au aşezat la masă, de a se pune înaintea fiecărui cuscru câte un ţipău3. ' i • . După aceasta, vornicul miresei capătă o maramă, pe care o ţine de două cornuri, iar vornicul mirelui, ţinând-o de celelalte două cornuri şi turnând pe dânsa băutură dintr-o glajă, începe a o scutura şi a ace : „Cum s-a nevedit urzala cu băteala, aşa să se nevedească tinerii unul cu altul; să'se îndrăgească şi în fericire să trăiască !“ Aduce apoi vornicul miresei un Mieriu, cu două pahare goale şi, umplându-le cu rachiu, pleacă un rând de pahare, adică închină cu ele la vornicul mirelui. Vornicul mirelui închină la un cherţariu, cherfariul la un cuscru, şi tot aşa până ce se sfârşeşte rândul, adică până ce ajunge unde s-a început. Al doilea rând de pahare, le cinsteşte socrul mic pentru sănătatea tinerilor căsătoriţi. Când se cinsteşte al treilea rând de pahare pentru cumetrii, adică pentru părinţii sufleteşti, atunci vornicul miresei aduce un tăieriu cu curechi fiert, în care se află patru linguri împlântate cu coada în jos şi îmbie pe vomicul miEelui să mănânce dintr-însul, dar cam puţinşicii „ _ coada lingurii, câci nu s-a făcut prea mult. Vornicul mirelui întoarce lingurile cu givânu (gavanul) în tăieriu şi, ţinând câte două în fiecare mână, începe cu tus pâtru a băga curechi în gură şi a mânca zicând: ' : ■ — Nu ştiu cum e datina'pe lia d-voastră, dar pe la noi aşa se mănâncă! Al patrulea rând de pahare se cinsteşte pentru socru mare, tatăl mirelui. ’ , La al cincilea rând de pahare, care îl cinsteşte soacra mică pentru soacra mare, se pun pe masă plăcinte şi pogăci, câte 6 găină friptă pe ele. Tot atunci se aduc şi cinstele. Despre acestea însă vom vorbi, mai pe larg, într-alţ loc. I La grădiniţa cu iarbă Lâ masă oameni de treabă, "La grădină cea cu flori La masa cu domnişori2. ■ . ■ . v 1 B. Viciu, op. cit., p. 17—28. 2 Din Transilvania, com. de I. Pop Reteganul, învţ. 3 Sub cuvântul ţipău se. înţelege o pânişoară mică de grâu, care de astă dată e înfrumuseţată cu fonf iu. 363 Când e al şaselea rând de pahare, care se cinstesc pentni socctciu» se aduce un tăieriu CU două ouă şi se pune dinaintea mirilor.* , Mirele ia uti ou, îl sparge, îl curăţeşte şi apoi îl tăie dintr-o dată c-6 brişcă \ în două jumătăţi, şi o jumătate o mănâncă el singur, iar cealaltă i jumătate o dă miresei. Când e al şaptelea şi cel de pe urmă rând de pahare, care se cinsteşte „în dus şi rămas", atunci cer cuscrii de la mireasă 12 perini. Vornicul miresei, în urma acestei cereri, aduce cele iâ perini, adică un ţipău cu 12—14 pene de găină şi dându-1 vornicului mirelui cere pentru cele 12 perini, 12 cântece. Atunci, sculându-se cuscri în picioare, încep a cânta, tot patru câte patru, în 5—6 despărţăminte, următoarele versuri : Roagă-te, roagă mireasă, Ei dam şi dainam mireasă 1 Din cornul întâi de masă, . Ei dam şi dainam mireasa! Cin să te scrie, mireasă ? Noi te vom scrie ! Roâgă-te, roagă mireasă, Ei dam şi dainam mireasă ! Din al doilea corn de masă, Ei dam şi dainam mireasă ! Cin să te scrie, mireasă ? Noi te vom scriă! Roagă-te, roagă mireasă, ( Ei dam şi dainam mireasă 1 Cin al treilea cotn da masă, ii dam şi dainam mireasă 1 Cin sâ te sferie, mireasă ? Noi te voim acrie ! Ădâgă-te, roagă iţireâSă^ li dan şi dainam mireâsk j Din al patnileâ eoni de masă, Ei dăm şi dainam mireasă I Cin să te scrie, mireasă ? Noi te vom serie I Scriete-om scrie, mireasă* Grădina noastră aleasă, . Care trebe s-o iubeşti, Că de ea te despărţeşti J Şi dragi vfecinile tate Sunt acum în mare jale. Plângi, mireasă, traiul tăii, ce-ai trăit la tatăl tău. Plângi mireasă, grădină Care-ai trăit tu in ea. Plângeţi casa, părintească Că mergi ia casa bărbătească; Plângi, plângi, dâră nil uita* PUngS-ţitufettta + Căci mireasă, te-om scria * $1 soţie la bărbat, Cum Dutrinoseu te-o îăSat î 1 2 Către sfârâitul Versurilor acestora, ihîreâăa începe a plâhge de jale că se desparte de părinţi şi merge îh casă străină!, Nu mult după aceasta, atât mirii cât şi cuscrii Sâ scoală de la masă şi pleacă spre locuinţa mirelui3 Datin^ de a da* o masă sau cina în casă părinţilor miresei, înăinte de ducerea acesteia la mire, există nu numai la toate popoarele romanice de astăzi, precum italieni, francezi şi spanioli care, ca şi românii, îndătinează 1 Sub buv. brişcă « briceag, se înţelege un cuţitaş mic cu plăcea de lemn şl cu o singură custură. E uzitat şi în Bucovina. 2 Scria, în loc de scrie. 3 Com. de I. Duşănescu, din Mesteacăn. sau cel puţin îndătinau mai de mttlt â glumi, şi a cânta diferite cântece *, ci ea se află şi la alte naţiuni. Ba ea, după cum ne putem încredinţa din opurile unor autori latini, se afla şi la vechii romani1 2. Abia după încheierea unei astfel de mese şi a datinelor uzitateyîn decursul ei, urma, ca şi la românii noştri de astăzi, ducerea — deductio ■— miresei romane de la părinţii săi, la casa mirelui. i s j 1 Duringsfeld, Op. cit;, p. 96, 2-19* şi 265. 2 Poponius, Dig. 23, 2, 5 : Mulierem absenţi per literas ejus vel per nuntium posse aubere placet, şi in domum ejus deducereti/ţ : eam verb quae abesset, ex literis vel fiuhtib siio duci ă rrîafitb hon posse : deductibn eriim opus esse iii rnăriti, nori In uxoris domum quai in cfomicilium matrimdnii. • ' Sidon. Apoll. ep. 1, 5 extr. : Iam quidem virgo tradiţia est, iam corofca — spbii-sus honoratur —et hondiim tamen cuncta thalamorum pompa defremult, quia necdum ad măriţi domum nova nupta migraVit. Jocul \ • Pe când stau bătrânii, dimpreună cu mirele, într-o* odaie la masă şi ospătează, cinstesc şi se veselesc, pe atunci tineretul, feciorii şi fetele, dintre care o parte s-a adunat la casa mirelui, nemijlocit după cununie, altă parte însă după colăcărie, se petrece şi se veseleşte dimpreună cu mireasa în altă odaie sau în vreo şură, care e anume spre acest scop pregătită. Nu arareori însă, fie chiar şi-n dricul iernii, se petrece afară în ogradă. Aice, feciorii şi fetele, dimpreuriă cu mireasa, care ca şi miresele romane, în cele mai multe părţi ale Bucovinei, nu stă defel cu mirele la masa, ce o dau părinţii săi după cununie Vcu druştele şi cu vorniceii, care primesc şi cinstesc pe toţi cei adunaţi, formează şi joacă diferite jocuri, mai ales însă hora, nuntită altminterelea în Bucovina şi moldovinesca. Ăice se poate cunoaşte cât de iscusit şi poetic e românul noastru, cât de vioi şi vesel, este el, când uită, pe un moment, năcazurile şi neajunsurile lumii acesteia. Abia au început lăutarii a-şi întinde coardele, când un vornicel' sau şi un alt fecior, din mijlocul adunării, începe a chiui şi a zice : Strâgă, strâgă, Să se strângă Fetele din valea lungă, Ca oiţele la strungă * Ciobanii ca să le mulgă; Şi strungarii să le deie, • Stăpânii brânza s-o ieie !1 2 Sau ca-n Transilvania *• Strâgă, strâgă, v Să se strângă, \ 'Fetele din valea lungă Ca oiţele la strungă. . “ Toaă ziua să jucăm Sară să le sărutăm3. _ * 1 Roşbach 329, âpud L. Dargum, op. cit, p. 108. „La festivitatea nunţii romane în timpui căreia' copila era răpită din Braţel mâi cei salenu participa aceasta (mireasa) defel, ci era înlocuită prin aşa nu mita Pronuba (nuna mare) 2 Dip Ilişeşti, culeasă de autor. 3 Iarnik — Bârseanu, op. cit, p. 360. ' • Ceilalţi feciori, cym văd că lăutarii au început a cânta şi vornicelul le-a dat semn ca să joace, se prind de mână şi formează o horă mare, o horă care cuprinde mai toată ograda şi la care iau parte nu numai fetele, ci şi nevestele cele tinere. Iară unul dintre feciori, care cât a fost vara de mare s-a muncit ca în câşlegile de iarnă să poată duce la altar pe aleasă inimei sale, însă nu i-a succes, căci altul mai harnic decât dânsul, l-a luat pe dinainte, chiuie-: • Stejărel tăiat de-asară, Truda mea de astă vară, Tot o trudă şi-amăgială * * ’ ' Şi mai multă "cheltuială Cheltuiala dracului Să o dăm bărbatului Să se ducă dracului, Ducers^-arvîn calfa sa, C-arh mai văzut? de-aceştea. Şi mai am şi-n acest ari Toate strânse-ntr-un bostan. Bostanul cât îi de mare, Nu-ncăpea două parale, De bădiţa de călare 4. Alt fecior, din altă parte, yazând eă toate fetele cele mai alese şi mai frumoase se mărită şi,temându-se că niciuna nu.va rămâne după placul -său, până ce-i va veni şi lui rândul de însurare, chiuie : sCât.e fete-n sat la noi Toate se mărită măi! Şi rămân cele urâte, Dracul să le mai sărute. ' Şi rămâri cele buzate,, Dracuţ să le aibă parte ?, Cam aspre sunt cuvintele acestea şi . multora nu le vin la Socoteală, mai ales însă fetelor, care la o ocazie ca aceasta nu pot nimica să zică, căci lor nu le este dat a striga în joc ca feciorii. Dar deşi multe dintre dânsele, nu-s tocmai până întru atâtş de frumoase, ca să placă fiecăruia, totuşi în astfel de împrejurări îşi află şi ele câte un fecior care, nu numai că le ia în apărare, ci pe cel ce a îndrăznit să se exprim,e astfel mi ţi-1 foarfecă, zicând: Frunză verde trei .măsline, Da-o-aş doi boi şi mai bine Să-mi găsesc pui după mine. x Aş da patimi boi şi-o vacă Să găsesc puiuţ să-mi placă. Din Ilişeşti. 2 Idem. y Lasă văcuţa ă-o moli Boii să tragă lâ plug. Boii nu mă zăhăiesc; Pul pe plac nu mal Său î' / - i Astă vară prin livezi Am aliat un titirez, g Titirezu-i cu pictore» A venit o sărbătoare '* Şl-a zis tatei să-l Însoară Că, de nu, pe loc şl moare ^ Dar cele mai multe hore sau chiuituri, care Se strigă la această ocazie in joc, se referă mai cu seamă la mire şi la mireasă precum şi la druştele acestora. ' i. Iată vuia din Bucovina :> Frunză verde bărbânoc, S-o mutat pUica diti Ido Şi s-o dus Ia 1 noroc3. Alta din Transilvania: Trandafir cu frunză deasă, Duice-i gură de mireasă. Dar nu-1 dulce, cum să fie, Făr ca strugurul din vie4. Jocul' după cununie, la care ia parte nu numai tineretul, ci adeseori şi cei însuraţi, există fără abatere la toate popoarele. Modul însă cum se joacă, precum şi datinele ce şe observă în răstimpul lui, fireşte că nu sunt ş\ nici nu pot fi la toate popoarele tot una. * Din Ilişeşti. 3 Din Mahala, com. de G. Tomoioagă. * Idem. * * Corn. de I. Pop BeteganuL XX Răpirea închipuită * ■ Câtre* sfârşitul mesei,+deSpre care am vorbit în capitolul XVÎII şi care la românii cei cutare 3e mână durează cel puţin vreo trei ore, pilii bucătâriţele pe masă, dinaintea mirelui şi a nunilor celor mari, o găinfr friptă, umplută Şi acdperitâ cit un tălgâ\ Punerea acestei găini fripte sau a unu cucoş, cum era mai nâinte datină în Moldova1 însemnează că a sosit timpul să s-âducă mirelui mireasa, Care îri tot decursul mesei â petrecut cu tineretul afară. Nunul, cum vede găina, porunceşte vorniceilor miresei, Ca să aducă pe mireasă, zicând: x a ”" ' Tânărul nostru împărat Mare poruncă v-adat, " i ■ Câ-ndătă să vă duceţi Şi pe loc să vă-ntoareeţi Cp hălţafâ-mpărăteâsăţ Cinstita noastră mireasă * Să şadă şi ea la masă Cu-nălţatul împărat în acest măreţ palat3.' Vomiceii miresei, .voind pe de o parte a mai reţine pdţin pe meseni lă masă Şi a face.puţin cheişi voie bună. pe de altă parte fiindu-le aminte şi de tineretul de afară, voind ca şi acesta să se petreacă şi să joace* Se dud şi aduc pie o Soră mai liiică de & miresei* dafeă mireasa are Vrepsoră, dacă nu, âpOi pe altă coţfilâ şi rădicând-o în braţe voiesc numaidecât s-o puie, alăturea cu mirele/ după masă. , ' ■ Nuhul cel mare însă, dând vreo câţiva cruceri'copilei, .zice: — Bună-i, bună şi aceasta, nu-i vorbă, dar nu pentru înălţatul Supărat, ci de păscut nişte gâşte. înălţatului nostru împărat îi trebuie una mai bâtrâioâră, ca să-fie Soţioară ! Vorpiceii, întorcându-se îndărăt, caută printre tineretul de afară pe fata Cea mai Urâtă, mai schiloadă şi mai cotrenţOs îmbrăcată, o aduc apoi pe aceea şi arătând-o mirelui, zic : , — Iac-aici aveţi Una mai bâtrâioâră, cum mai bună soţioară pentru înălţatul împărat l Nunul răspunde: 1 Dim. Cantemir, op. cit., p. 146—147. 2 Din Dorâa, dict. de Gavrilă Boancăş. ţ — Nu-i aceasta zâna, ce o doreşte înălţatul nostru împărat 1 Adu-. ceţi-o voi pe aceea, ce a urmârit-o el din munţi până ce i-a pierdut uirma în, ograda acestei curţi. > După ce i-a alungat nunul cu fata cea urâtă, se duc vomiceii şi aduc pe mama miresei şi pe aceasta voiesc s-o pună alăturea cu mirele. însă nunul zice : — Nu ! nici aceasta nu e mireasa înălţatului împărat, căci mireasa Măriei Sale e cu păr galben ca aârul, cu ochii ca mura câmpului, cu dinţii ca mărgăritarele, cu buzele roşi ca cireşele, cu trup ca o leoaică, cu piept ca gâscă, degetele mai gingaşe decât ceara şi faţa mai strălucitoare decât soarele şi lima... pe aceea să mi-o aduceţi ^.. m-aţi înţeles ! Acuma aduc vorniceii pe bunica miresei, dacă are bunică, dacă nu, apoi pe altă babă bătrână şi voind a o pune după masă zic : — Poate că ne-am greşit, căutând prin atâta amar de norod, cu cele de mâi nainte, dară acuma de bună seamă că nu ne-am greşit, căci acea-. sta arată la faţă şi la toate chiar aşa, după cum ne-ăi descris-o. Deci, grăbeşte şi o primeşte până nu înserează, căci am înţeles de la nişte oameni, că oastea înălţatei împărătese s-a făcut foc şi pară asupra Măriei tale, înţelegând că voieşti a-i răpi stăpâna şi are de gând să înceapă războiu cu oastea Măriei tale şi dacă hu te-i grăbi, nu ştiu zău cum va fi! — Porunciţi miniştrilor, mei ca să se ducă şi s-o caute ei, căci nici aceasta nu este mireasa mea ! — zice acuma mirele. Acuma se duc vorniceii mirelui, ca să aducă pe mireasă. • Mireasa, care după cum, am arătat şi mai sus, în tot decursul mesei , petrece cu tineretul, jucând cu acesta şi cinstind pe toate fetele cu care • a fetit, cum prinde de veste ca vomiceii vor s-o ducă în casă, îndată se face nevăzută din mijlocul adunării şi, ascunzându-se,’ vorniceii trebuie să o caute, cel puţin vreun pătrar de oră, până ce dau de dânsa. Iară după ce au aflat-o, nu pot cu una cu două să o ducă în casă, căci ea se opune din toate răsputerile, Ba ! cele mai multe mirese şi mai ales acelea, care se mărită după feciori din alt sat sau după aceia, care nu sunt pe placul lor, nu numai că vor să se lase a fi duse, ci prind chiar a plânge,şi â se lupta, foimalj cu vorniceu, că doară ăr putM s^pă şrfu^: ~ ^ * Ce folos însă că Vomiceii, văzând că se prea întârzie, o apucă bărbă-teşte de subsuori şi astfel răpind-a din mijlocul tineretului cu care a jucat şi S-a petrecut până atuncea, o duc pe sus până în casă. ' După ce au intrat cu dânsa înăuntru, o iau în braţe şi suind-o peste masă; o pun alăturea cu mirele, în mâna stângă. Multe mirese, chiar şi aicea în faţa întregii adunări, se opun din răsputeri, se smâncesc în toate-părţile, se opresc cu picioarele de masă şi nu vor, în ruptul capului, a fi date în sama soţului. Şi numai isteţimea şi virtutea voiniceilor le opresc de a nu fugi din casă şi a se ascunde. Unele, scăpând o şi fac aceasta şi mult .timp trebuie să alerge vorniceii până ce pun mâna pe dânsele şi le aduc iarăşi în casă. Iar după ce au pus acuma pe mireasă lângă mine, unul dintre vor-nicei zice: vrS Potfim înălţate Împărate! . Soţ îţi dau, ••'•'O': Băţ nu-ţi dau. Că-i trece printr-o. luncă mare # \ ♦ Şi-i tăia un băţ mare , Şi-a fi şi pentru spatele d-tale1! i în unele părţi ale Buqovinei e datină că după ce au*răpit vorniceii pe mireasă şi după ce au dus-b în casă, n-o pun ei după masă, ci o ia tatăl său de mână, dacă are tată, dacă n-are, apoi un frate sau alt neam de aproape şi acesta, punându-o după masă şi dâridu-o mirelui în seamă, zice : Poftim cinstite ginere i Să nu gândeşti că ţi-o dau, Că n-ar avea ce mânca, Ori n-ar a /ea ce gurta, Ori n-ar avea că^ucra ' Ori n-ar fi de ce căta..;. Nici nu-i măr, astăzi să-l guşti \ Şi mâni sau poimâni să-l ţipi; Ci-i o mândră floricea f * Să trăieşti bine cu ea !... Şi-i trece printr-o luncuţă * Şi ţi-i tăia o vărguţă ; Dar să nu tai una groasă, . Ci una mai mlădioasă, Mlădioasă şi vânjoasă, ’• Ca să fie câteodată Şi pentru ale dumftaîe oasă2. După predarea miresei, care, după cum rezultă dintr-o poezie nupţială a lui Catul3, tot cam aşa era uzitată şi la romani, şi după rostirea versurilor citate, mirele sărutând mâna socrului său, ia pe mireasă în seamă şl o aşează alăturea m dânstd^ - ..~--..............._________________ •Nemijlocit după răpirea şi aducerea miresei, se duc vorniceii mirelui şi răpind şi pe druştele acesteia din mijlocul tineretului, le aduc şi pe dân-sele în casă. Şi precum s-a împotrivit mireasa,, ca să nu fie dusă în casă, toţ aşa se împotrivesc acuma şi druştele, măcar că acestea nu au, nici o cauză, ci numai că aşa e datina din moşi-strămoşi. însă vorniceii le .apucă şi pe dânşele, ca şi pe mireasă, pe sus şi ducându-le în casă le rădică peste masă şi le pun pe laiţă dinapoia miresei, uiide stau apoi în picioare tot timpul cât durează. înhobotarea sau înbălţarea, despre cafe vom vorbi în . / • - 1 Din Caîanfindeşti dict. de M. Moipciu. " # 3 Din Dorna dict. de Gavril Boancăş». » Catul LXII; At tu ne pugna cum tali coniuge virgo. /•.. • *Non aequomst pugnare, pater cui tradidit i ipse, Ipse, pater cum matre quibus părere necesset. „Insă, tu virgină, nu te pune la luptă cu un astfel de bărbat. Nu-i cu cale să te lupţi, căci te-a dat in seamă însuşi al tău tată cu a ta mamă, pe care trebuie să-i asculţi 371 capitolul următor şi anume: una de â dreapta; iar cealaltă de a stânga miresei. In Sălaj şi în ţinuturSomcutei-Mari, din Ungaria, mirele singur pofteşte să-i aducă mireasa zicând : Dueeţi-vă şi-mi aduceţi s Zâna zânelor, > js t Floarea fiorilor, - Doamna zilei acesteia t i Grăitorul, ducândii-se îi aduce de probă o muiere, care e'mai bătrână, mai căruntă şi mai urâtă. Netrebuindu-i însă mirelui aceasta, îi aduce trei fete acoperite, dintre care mirele să-şi aleagă pe a sa, dar numai pe mâna dreaptă. Deoarece însă mireasa, care se afi'ă între cele trei fete poartă în,degetul inelat numai inelul de credinţă, mirele fireşte că o cunoaşte foarte uşor după inelul ce i l-a dat. După aceea, descoperă pe mireasă, iar pe celelalte două, aşa acoperite cum sunt, le duela locul de unde le-aU luat. Mirele, mireasa dimpreună CU riănaşii, cu nunele, fetele de după masă şi cu fraţii de mire se aşează după masă. Nu mult după aceasta, i se aduce miresei un copil de la 2—4 ani şi i se pune în braţe ca profeţie (simbol) al pruncilor săi, ce are să-i poarte de acuma înainte în braţe. . Mireasa îl sărută în frunte şi apoi îi dă o palmă peste bucă. Pruncul începe a plânge. irrţ'v i'Ţi *71 P bCTtîl d!T! TPvlOC ’0 ptîsS O primă şi legâudu-l cu prima de mâna dreaptă sau de gât zice1: Dragul lelîi! de-acuma înainte eşti mare, ai deci grijă şi te piaptănă pe Căp (deşi pruncul e destul de curat şi bine pieptănat). Cupă ce pruncul capătă palma merge din mână în mână'şi fiecare cusam-îi^ dăruieştecâte un cruceriur casa-şioumperepiepteneşisăpun, spfe a avea cu ce să se spele, deşi e destul de curat K !p, ălte părţi, tot din Ungaria, răpirea miresei, după cum scrie. D. Ikyjîndă se întâmplă astfel: „Fiind mireasa înfrumuseţată şi cu toatele de hUfttă gătită Se închide într-o cămară încă mai Cu o muiere; ajungând pUitâşii la eaâa de nuntă se duce deverul (ducătorul miresei) cătră uşă acelei cămări şi făcând nişte ţoemeli ctt închisele femei, mai pe urmă, în formă de tărie,. împinge uşa şi apoi apucând pe tânăra mireasă de mână se face că o smulge din braţele celorlalte femei“ 2. O astfel de răpire închipuită a miresei există nu numai lâ români, ci dacă vom lua bine Seama ea se află la cea mai mare parte a popoarelor de pe faţa pământului. P. Lafargue, vorbind despre cântecele şi obiceiurile la nunţi, zice î „Obiceiurile de la mmţi arată că luau cu d-a sila pe mireasâ, altfel nu mefjgeâ cu bărbatul. Este uşor de înţeles că fam căreia, prin cântecele, * H f*op învăţător fii Şomcuta-Mare* Bojâncă, op. Cit.,p. 208, nota 1.. ■ > ce i s-au cântat mai înainte de aceasta, îi arătau tyi viitor -atât de posd^ rriorât, stătea la cumpănă : să-şi părăsească familia sau ba. tTn cântic din Bas Poiteu, zice: „Când a ajuns lângă altar, mireasa a plecat capul de jele. .. Când a ajuns lângă uşă să ia aghiasmă, i-au ' pierit puterile şl a. pierdut tnireaăâ simţirea. ‘ . Iubitul, ei o întreabă. — Oh, cc-ţi lipseşte, dulce drăguţă de ce ţi-i iiiima âşa tristă ? — Mire, vreţi să mă duc de aici, să mă duc în castelul tatii, să aştept pe mama. f — Nu poţi merge la tatăl tău; ieri erai stăpână pe tine, astăzi ÎS stăpân eu. — Mire, de-aş li ştiut că nu voi fi stăpână nu ha-aş fi măritat niciodată". ■ Astă împotrivire de a merge în^casa bărbatului o simte şi femeia , nobilă şi ţăranca, bogata şi săraca şi nu trebuie de confundat cu greaţa ce o Simte orice femeie cumsecade, împotriva unei căsătorii silite *. In gluMele şi ceremoniile romanilor de la nunţi zăcea o amintire atât de proaspătă despre seriozitatea primitivă, oă se lua anume de rău â Serba nunţile în sărbători mari, pentru că în asemenea zile Ara o crimă (nelegiuire) a întrebuinţa asupra cuiva puterea şi totuşi la nuntă se întrebuinţa puterea asupra mireselor 2. Fata se ţiiiea strâns de rnaieă-sa sau de neamurile Sale cele mai de âproape, dar consoţii mirelui se repezeau strigând asupra ei şi o răpeau din braţele scutitoarei3. Trei băieţi, îmbrăcaţi cu pretexte, straie ÎMpbâbbite pe la margini cu'purpură, 6 duceau la mire, Unul ducând o falcă, iară ceilalţi doi, mireasa4. La spartani, mireasa răpită se lua în samă de către huna cea mare şi, ce e mai caracteristic, se îmbrăca în vestminte bărbăteşti. Bârbâtuihi 1 ‘ • 1 P. Lafârgue op. cit, în „Contimporanul*, an. V, p. 5lft. 1*A?..:.FerUs autem vim cuiquam fieri piacuiare est, ideo__ tuttc vftântur Biiptiaei in quibuS “visfieri - virgfniBus~vî. Ce se atinge însă de originea acestei datine la poporul român, în special, nime nu poate să stea la îndoială, că ea n-ar fi curat română. / ........r....:.. t 1 Major General Campbell, Personal Narrative of Service, etc. in Khondis-ton, 1864. '■ ' . , • * Festus, p. 289 a: Răpi simula tur virgo ex.gremio matris aut si ea non est, efx proxima necessitudine, cum ad virum trahitur,- quod videlicet ea res îeiiciter Romulo cessit. ,,Se face, parcă s-ar răpi mireasa de la sânul mamei, sau dacă nu-i mamă, de la ru-lele ,cele'mai apropiate, când se trage la bărbatul ei; acest obicei se trage negreşit de acolo, pentru că această răpire îi succese lui Romul". 3 P. Lafargue, op, cit., în „Contemporanul", an, VI, p. 4, 4 Scliwegler; Romische Geschichte, 1853, I, 468, 470, f. 477, apud L Dargun op. cit.", p. 102. ... a..... 375 XXI A Inhobotarea După ce au adus vorniceii pe mireasă şi pe druşte şi după ce'le-au âşâzât pe tustrele la locul lor, ia nunul un pahar cu rachiu şi Cinstind la VPrhicelui primare, zice: ■—lidulţămim voinicele 1 că, în sfârşit, ne-ai adus ceea Ce am dorit! Vornieelui primare, primind paharul, .cinsteşte pe druşca cea mare, aceasta pe druşca cea mică, druşca cea mică pe nuna, pe mireasă, iară aceasta pe al doiiea vornicel. însă, afară de vornicei, nici una nu bea, ci pun numai paharul la gură şi apoi tot rachiul dintr-însul îl aruncă peste câ£. • Cum s-a perindat paharul plin de rachiu pe la flecare, vornieelui primăre porunceşte lăutarilor să cânte „Războiul*1, zicând ; Cântă mâi ţigane, Că ţi-tui da părâle; iăr de iiu-i cânta Vciî tivi y lUxca ta I “ Lăutarii încep a cânta. Nuna, cum au prins lăutarii să cânte, ia hohotul de după grumâztu miresei şi-l aruncă pe două beţişoare verzi de pom pe care le ţine voinicelul primare în mână. ...... Vornieelui se urcă acuma pe un scaun şi. jucând liobotul, în toate părţile, pe dinaintea miresei3, cântă : . ■ > Legea ta de nimiteţ 1 Da tu mândru eşti şi creţ. J / ' De-nşelat copilele, De ţipă pelelele. Peteluţe cu mărgele 4 Le ţipa CiÂ. ixlllltâ -v Placă-ţi hoboţeiul, lele. Ca piperiul jgrecilor Ca iarba berbecilor * Aşi sse hutneşte în Calanfindeştl cântecul ce se cântăde lăutari când se tiu-hobotă mireasa. v 2 Datina românilor din ilişeşti. â tn unele sate din bucovina, precum bunăoară în Mâhaia, înhobotă pe ml-reasă un băiat de 7-8 ani. 37d Ca laptele mieilor; ‘ — Mie, vornicelul mey, Na-mi trebe hobotul tău. Că ia-mi trebe cununa, _Că are cine-o juca. — Cununiţă cu fluturi Eu te joc, tu te scuturi. , Iacă nu te scutura, Doamna ta s-a supăra . Şi mai multr nu te-a purta1* ,v\. Sfârşind; de ; cântat versxirile acestea, vornicelul voieşte să arunce hobotul pe capul miresei. Druştele însă, care după cum am spus mai sus, stau în picioare la spatele miresei, ţin deasupra capului^aeesteia un talger 2 şi apărândll-P nişte tulpane sau năfrănii,, nu lasă nicidecum pe vornicul ca s-o înho-bote3. . Vornicelul, văzând că n-a izbutit să pună hobotul pe capul mţresjşi, se întoarce într-un picior şi jucându-1 iarăşi, în toate părţile, căută : Frunză verde şi-o lalea, Vecinică, vecinea, Vecina de lângă casă Se mărită şi mă lasă „ ' * Cu initiiâ friptă, ârsâ. Vecinică cu părinţi La ce foc te mai măriţi, / Că mila de la părinţi Cu anevoie îi, s-o uiţi. Da mila de la bărbat, Ca frunza de păr uscat, v Când o calci şi pârâieşte Şi nemic nu-ţi foloseşte 4 Tot vornicelul primare sau dacă acesta e acuma prea psţenit, §1 4pHea vornicel căută maţ departe următoarea doină : De-'ar da Dumnezeu un vânt Să dea gardul la pământ, Să rămâie numai parii , ./ Să se-nţepe toţi duşmaniL Duşmanii, duşmancele, % Că nu-şi păzesc casele, Ci-mi păzesc uliţele'; Nu-mi păzesc uliţele. 1 Din Vatra Dornei, dict de G. Boancăş. 2 Se uzitează toceli ales în Boian. 8 Mai pretutindeni îndătinat în Bucovina. 4 Din Şiret, dict. de G. Botezatu. 377 Da-mi păzesc hudiţele De-mi strică dragostele. Când e dragostea mai dulce Bate-ra palme şi se duce... Dacă te duci de la mine, Ce nu iei dorul cu tine ? Ce-i vinovat trupul meu, 2a să poarte dorul tău ? Dorul meu şi-a dumitale Facă-1 Dumnezeu o floare, Garoafă mirositoare1. Sfârşind şi această doină de cântat încearcă din nou a pune hohotul pe capul miresei. însă druşteiş, care nu-şi iau defel ochii de la hohot, nu se lasă cu una cu două a fi înşelate. Ele şi de astădată apără pe mireasă aşa de bine, că vorniceii, cu toate apucăturile lor, nu sunt în stare s-o înhobote. Iâră una dintre neveste răspunzând, în numele miresei, la doinele de mai sus ale vorniceilor, cântă : Frunză verde solzi de peşte, ţ Nu trage, bade nădejde, Că nădejdea de la mine îi ca gheaţa de subţire. > ; Când o calci şi nu se ţine Şi te lasă de ruşine2. Văzând vomicelul nu numai că n-a putut să pună hobotul pecapul miresei, ci că şi şiretele de npveste au început încă a-1 lua peste picior, se îndepărtează către druşca cea mare şi cântând, zice : Garoliţă, garofea3, , Ce-ai crescut în calea mea Aşa nantă, şubţirea, Te-aş pofti să fi a mea! Druşca ? Ba eu, bade, n-6i mai vrea Că-s duşmanii pe-acolea. Duşmanii de-or auzi La părinţi că ne-or pârî, Părinţii ne-or ruşina Şi-atunci fi-va vina ta !,.. Vomicelul: Frunză verde, de ...Minei,.. Duşmani, duşmanilor mei î Ce voiţi voi de la mine Că nici pragul nu vă calc Şi nici în blid nu mă bag Şi nici paharul nu- vă beu, Ce v-am făcut aşa rău ?... Cine zice că mi-i bine \ 3\Iute-şi casa lângă mine Să vază binele meu. Să trăiască traiul meu, _ Să vază cât e de greu Păhăruţ, paharul meu S... 4. 1 Din Şiret, dict. de G. Botezatu. 2 Ibidem. ‘ Unii spun „Rândunică, rândunea*, 4 Din Şiret, dict. de G. Botezatu. 378 Şi cum sfârşeşte cuvintele acestea iarăşi voieşte să puie hobotul pe capul miresei. Dar, văzând că, ni scopul se face mânios' şi zice într-un 1 Ce voiţi voi druştelor; Druştelor, măestrelor, Pentru că slujiţi mireasa ? ^ Druşca* Vom parale albe, Să ne facem salbe 1 Voinicelul 9 A creşte la vară nalbă Şi veţi face 6âte-o salbă! Druşca* Nalba noi vom dumica Şi pe voi vom ospăta! (Aici vornicelul le pune dinainte o bucăţică de pâne). Aceăsta nu-i de la voi Că4 de aice de la noi 1 Vornicelul 9? Apoi dară ce voiţi ? Spuneţi-ne iute» vorbiţi I Druşcai V-om părale mărunţele Să ne cumpăram mărgele! Şi noi voim ţâra noauă, , Nu vă dam mireasa voâuăI Vornicelul* Noi v-om da bani^de surcele* Săi vă cumpăraţi mărgele! Mărgele veţi cumpăra, Noi mireasa vom lua 1 de astă dată, nu poate să-şi ajungă l răstit: i Druşca 9 Surcelelş le-om lua,' Foc cu ele-om aţâţa Şi pe voi v-om afuma ! Vornicelul9 Ce voiţi voi dară druşte ? De ce-alungaţi cele muşte ? Druşca 9 .v v 4îoi vom gălbănaşi Pentru conduraşi. Pe mireasă am slujit Conduraşi am ponosit1 Vornicelul* Noi vom prindeam iepuraş L-om beli de .conduraşi! Druşca* ■ i Dacă-i treab-aşa Şi noi vom lua Paie de secară Să dăm vorhiceii Pe uşă afară Vornicelul* _ .;. Eu cu druşca cea frumoasă Voi s-astup cahla la casă. Druşca: Vornicelul cel frumos L-om pune proptea din dos2. Aici vornicelul pune vreo câteva parale pe un talger şi le dă druştelor. Druştele, hemiilţămite, spun: Cu vreo două, trei părale Nu-i cumpăra niciodată Cosiţă de fată mare! 1 Ponosit ■! tăvălit, întinat * Din Boian, corn. de V. Turtureanu, preot, Din dos » asupra vântului. 379 * Sfârşind dialogul acesta, voinicelul cearcâ din nou 3 pune hoboţul pe capul miresei, dar, văzând, că nici ăe aştă daţă nu-ri succede, se îndreaptă către nunul cel mare şi zice : Frunză verde lemn uscat,# ' " îi vremea de-nhobotat. Şi druştele nu mă lasă, Mă-ndeamnă să merg acasă; Şi hojma mă năcăjesc Ca, cu bani sa le plătesc l Nunul, văzând şi el, că fără de plată nu merge, ia vreo câţiva puişori de argint şi-i dă voinicelului, ca să plătească druştelor, c$ şgeşţea > să-l lase a pune mai de grabă hohotul pe capul miresei. Vomicelul, aruncând puişorii, ce i-a primit de la nun precum şi două jemne în talgerul druştelor zice : * Iacă-tă aici aveţi Nu numai sorocoveţi, Nu numai bani de* argint După cum voi aţi dorit Şi nu numai gălbenaşi De cumpărat conduraşi, ' Ci şi pâne de mâncat. 1 1 Poftim, banii vi-i luaţi, Din Jemne cât vreţi guştaţi Şi nouă drumul ne daţi, - 1 Mireasa să-nhobotăm Că noi mult timp nu avem % Cu voi ca să ne certăm! ✓ Druştele primesc darul căpătat şi pe când iau ele banii şi jemnele dip talger, pe atunci vomicelul face ce face şi aruncă hoboţul pe capul miresei’. ...... -.....................-..'....:----— Nuna cea mare, nemijlocit după aceasta, aşează biiie şi frumos ho-. botul pe capul miresei prinzându^l cu bolduri, ca să nu cadă jos. Astfel, înhobotată, adică cu mijlocul hohotului pe' creştetul .capului, iar cu capetele lăsate în jos, aşa ca şi faţa să-i fie acoperiţă, stă apoi mireasa până ce ajunge la bărbatul său acasă. Şi numai atunci rădiţ$ puţin hobotul. în sus, când nunii cei mări sau altul cineva dintre oaspeţi cinsteşte la dânsa. ^trebuie să însemnăm aice încă şi aceea că, tot timpul cât joacă vor-, idcelul hpbotul, mesenii şi mai ales nevestele bat în palme. Şi nu odaţă se amestecă şi ele în vorbă, făcând felurite observaţii atât voiniceilor cât şi druştelor, prin care produc o mulţime de râsete şi voie bună. . In unele sate din Bucovina şi mai ales în cele de pe lângă Prut, *: unde nu odată se întâmplă ca feţele române să şe mărite şi după feciori de altă naţionalitate, mai cu seamă după ruteni, nemijlocit după i:ce vomicelul sau un băiat de 7—8 ani a aruncat hoboţul pe capul mi- \ .. . _ ‘ ; •: 1 Din Voitinel, sat in districtul Rădăuţiului, com. de Teofil; Gramatoviei, jurist resei, încep tinerii holtei, precum şi cei de curând însuraţi a cânta doina următoare ^:un vers atât de duios şi pătrunzător, cş. şi când ar boci-o : Plângi fiicuţă şi supină, Că mergi în casă străină. Şi te-or mustra fără vină Şi te-or bate fără milă. Mergi la grindă ne-mbrăcată, La casă nemăturată, La blidele nespălate Şi la toate-nstrăinate. Mărioarâ \ fătul meu, Dragul meu, puiuţul meu ! Kădicş-ţi hoboţul tău Şţ-i vedea p^ socru-tău ; Samănă cu tată-tău ; * Ba, poate-i şi mai frumos, Numa nu-i aşa milos, Cum al tău nene ţi-a fost. Mărioară, fătul meu, Rădică-ţi hobotuV tău De vezi pe cumjiatu-tău Samănă cu frate-tău, • Ba ! poate-i mult mai frumos Nuina nu-i aşa milbs Cum al tău frate ţi-a fost. Mărioară draga mea, Dezrădică-ţi basmaua Şi-i vede pe soacrâ-tâ, Şarnânâ cu maica-ta Ba, poate-i mult mai frumoasă, Numai nu-i aşa miloasă Cum era maică-t-acasă; Căci dulceaţa cea de soacră E. ca poama cea mai acră, ' Ce cât lumea de s-ar coace Dulce tot nu s-ar.mai face; Şi-i ca frunza de pelin Şi ca mursa de venin,. Tot amară ca şi-o fiere, Tu te stângi şi ea nu piere. ^ Mărioară, fătul meu, Dragul meu, puiuţul meu, Dezrădică-ţi basmaua Şi vezi pe cumnată-tâ Samănă cu soră-ta. Ba J _par-că»i mult mai frumoasă, vjttumai nu-i nici pic miloasă, ■ 4 Cum era soră-t-acasă, Ce-i o fiarâ-nveninâfă, Ce muşcă şi mori ihdatâ. Ii număra stropirii mare Şi iarba pe cinci hotare, Frunzele de pe-o pădure, Ghimpii de pe-un rug de mure^ Stelele, câte-s pe ceri Şi macul din nouă veri, Pana pe paseri ce zboară " Şi ea tot nu-i sorioarâ C'.i s-o pui Ia inimioară, Că-i sămânţă de străin Şi-i amară, şi-i pelin Şi e fiere şi-i venin i Şi-i scorpie cu amar spin2. Când încep feciorii şi bărbaţii de curând însuraţi a cânta doina aceasta, a cărei melodie nu se deosebeşte de a celorlalte doine, aţâţ awr mai că e mai duioasă şi mai pătrunzătoare şi fiecare vers se repetă câte de două ori, atunci toţi nuntaşii câţi se află în casă, dar mai cu -seama părinţii miresei, mireasa şi neamurile cele mai de aproape ale acesteia' plâng de se cutremură cămeşa pe dânşii. După ce s-a înhobotat acum mireasa şi după ce s-a cântat şi doina de mai sus, ia voinicelul primare un pahar de băutură şi îndfeptându-şe către druşte, zice.V Druşcuţe, Druşcuţe, Nu fiţi tare supărate, C-aţi rămas nemăritate, Că şi eu Sunt flâcăiu Şi am rămas neînsurat Şi tot nu simţ supărat, 4 Aici se pune totdeauna humele de botez al miresei. 2 Din Mahala corn. de G. Tomoioagă, cânt. bis. Cuconiţe Druşcuţe ! Nu staţi aşa de mâhnite Ca şi nişte păuniţe, Tinerele-mpodobite. * Fiţi vesele şi voioase Ca şi nişte flori frumoase. Că şi eu Zic şi zău, C-am avut Nu demult Trei mândre ibovnicele Tinere şi sprintenele, Să-ţi pierzi mintea după, ele : Una-n târg la Burdujeni, Una în sat la Plopeni, Şi una-n Prisăcăreni. Ibovnica din Plopeni Şi cea din Prisăcăreni Aud că s-au măritat» După ce a rostit cuvintele 3icând\i-l in sus zice : Să trăieşti moşule pod Ca acest pahar Să-l beie gura mea tot; Să trăieşti şi tu podea Să beie guriţa mea ; Să trăieşti podea uscată, Şâ bea gura mea căscată ; Sa trăieşti şi tu grindă, Că într-un ungheriu în tindă Soacra cea mare De râs mai că moare; Să trăiască nunul mare Şi nuna cea mare, Cea mare şi tare; Cu adevăr că le-am scăpat. Iară cea dip Burdujeni Aud că se logodeşte, Inima-n mine răneşte. ^ Şi după această şotie Oarece mi s-ar cădea mie ? Eu cred că mi s-ar cădea 1 O copiiiţă frumuşea Să o am pe samă mea; O copilă frumuşică, O ţărancă ochişică,; Nu ca cea din Burdujeni, Nici ea cea de la Plopeni, Nici ca cea din Prisăcăreni... Şi-ncă mi s-ar mai cădea. ' Să fie pe sama mea, O năfrămioară de in Şi un păhărel de vin Să-mi fie voia deplin ; Şi-o năfrămioară de buci, Ca să-mi şterg nasul de muci. acestea se îndreaptă către pahar şi ri- -■ Să trăiască tinerii Să-nflorească ca merii; Untdelemn şi vin şi grâu \> Să le deie Dumnezeu ! Da tu pântece * Nu mi te prea bucura, Că alt păhărel Nu ştiu zău deri. căpăta.; , Şi cu aceasta Nu ştiu de te-i sătura. Eu atunci te-oi' sătura Când iadul s-a-mplea De vătămani Şi de boieri, de cei mari I1 Rostind şi aceste cuvinte bea tot paharul de bine. Apoi, umplâh-du-1 iarăşi, îl dă druştei primare. > Druşca primare ia paharul în mână şi cinstind la druşca cea mică îl pune la gură, dar nu bea nici un strop, ci atingându-1 numai cu buzele, tot rachiul ce se află într-însul, îl aruncă peste spate. Tot aşa face şi druşca cea mică. % Din Şiret, dict. de G. Botezata. 382 \ Unii vornicei,. în locul versurilor înşirate mai sus, cântă următoarea doină : * • * / f ' Frunfcâ verde trei grariate, ' Trei ibovnici avui* frate : Una-n sat, una-n Bârlad, Una tocma-n Ţarigrad. Cea din sat s-a măritat Inima că mi-a stricat. Cea din târg din Ţhrigrad * încă mi s-a măritat Inima-n trup mi-a secat. Iar cea din târg din Bârlad v Cu altul mâna a dat Şi cu el s-a logodit, Inima-n trup mi-a rănit. # Dar şi eu m-am friâniat, Cp aţâţa nu m-am lăsat, Ci alta mi-am căutat Şi alta mi-am căpătat.' ^ Mai de hai şi mai de viţă, v Nu ca ele rămăşiţe. * Şi-am zburat din creangă-n creangă Şi-am luat fată de treabă, Şi-am zburat din pom în pom Şi am luat fată de ddmn K Sfârşind voinicelul primare de cântat doinele arătate şi de cinstit druştele, pune băţul său de vornicie pe masă de dinaintea miresei şi ţi-nându-1 drept în sus, zice: k Acest copăcel Mândru, frumuşel €reşbut-a^crescut, Chiar de la-nceput De la tinereţe Pân la a lui vârstă, Qum îl vedeţi c-aici ştă ; Şi-a avut să mai crească, Dar un. mare vânt L-o lovit Şi pe astă masă Mândră şi frumoasă Vântul cei cumplit Mi l-o prăvălit Şi-o acoperii Cu trupina Masa; . Cu marginele Talgerele ; Cu frunzele Lingurile. Şi-n lumea cea mare Acum nime n-are Voie să-l rădice Din loc .de aice, Numai jupâneâsa, Mireasa 7 < Cu flori alese De mătasă * Are voie să-l lege Şi de aice, Să-l rădice1 2. 1 Din Şiret, dict. de G. Botezatu. 2 Din Ciudeiu, dict. de M. Popescu. 383 Sau astfel s Poftim, Jupâneasă Mireasă, A picat un brăduleţ Din sus de la Hunculeţ *, Şi cu marginile A acoperit talgerile $ Iară cu> vârfurile A acoperit lingurile. 4 Şi nu-i harnic nimene Ca să le descopere Numai jupâneasa Mireasa1 2. După ce a sfârşit vomicelul de rostit cuvintele acestea, mireasa ia băţul de pe masă, care s-a prăvălit când a rostit vornicelul versurile : Mare vânt L-a lovit, scoate apoi o năframă, care,o are di-ndămână, lângă dânsa şi care e cusută cu flori frumoase de mătase şi legând băţul cu năframa aceasta, îl dâ vornicelului. Vornicelul* primind băţul, mulţămeşte zicând : Mulţămesc, , Mulţămesc, » » Jupâneasă Mirâasă; Toata masa-ţi mulţămeşte . Şi noi încă-ţi mulţăinim2. Apoi, rădicând băţul în sus, strigă: Ctaţfi Că ţi-oî da părale, , Iar de nu-i cânta Pumni îi căpăta l Lăutarii prind a cânta acuma un cântec de joc, iar ^1 începe a juca cu băţul, a chiui şi a face voie bună. In unele sate, dimpreună cu vornicelul primare pune pe Masă băţul de vornicie şi al doilea vornicel al mirelui. In altele însă, vornicelul 'al doilea îl pune abia după câ vornicelul primare a primit năframa de la mireasă. în cazul din urmă şi al doilea vornicel ţine 6 oraţie şi anume : Bună ziuă, Şi 1-aceasta-ntreagă masă, Bună ziua, Dar mai cu seamă la dumneata La d-voastrâ boieri de casă ■» Cinstită împărăteasă, 1 Runculeţ se numeşte un deal acoperit cu pădure, aproape de satul Crasnai 2 Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă. - *.lbidem. . Tânără şi mult frumoasă. Vedem că binevoiţi Şi cu toţi vă liboviţi Din milă lui Dumnezeu Şi-a împăratului meu, Dumnezeu sfântul a dat ' Vremii rele, Vânturi grele; Vânturile au suflatk Brazi .înalţi au răsturnat Şi cu tu^inele Au închis drumurile ; ' Iară cu vârfurile Au închis cărările. Şi nimenu poate Ca să le deschidă* > • Sau astfel: Numai a noastră aleasă Tânără împărăteasă... C-a făcut şferi de mătâlsă. Singuri Dumnezeu a vrut Şi nouă ni-a poruncit Slujba cinstitei mirese, A-nălţati-mpărătese Noi s—o ascultăm Şi să rădicăm Bradul de pe masă. Şi eu sunt dători A fi ascultători, A plini porunca înălţatei împărătese, ^institei noastre mirese1. A scultaţi v d-voastră Meseni cinstiţi, Nuntaşi iubiţi Aceste vreo două, trei cuvinte / ^ Ce-s de Dumnezeu rânduite. * Că a dat Dumnezeu: Ploi .grele, r Vânturi rele, , . Mulţi Copaci la pământ A oborât; Guturpinele? Au închis drumurile x Şi cu vârfurile Au închis cărările*. Dar tâhăra-mpărăteasă................._______ Cinstita noastră mireasă A făcut basmale de mătasâ Şi â rădicat Aceşti copaci de pe masă... / Aice,, leagă mireasa şi băţul acestui vorhicel cu o băsmăluţă fru-1 moaşă, iară vornicelul îi mulţămeşte zicând : înălţatâ-mpărăteasă. Cinstita noastră mireasă, 1 Bucură-te -Dumneteeu, / Cum s-a5 bucurat Fericitul Aron ' 1 Diti Valea-Seăcâ, sat în districtul Humorulţii, com. de Ion Drobu, pe când era studintela gimn. din Suceava. - 5 ' : * Turpirie =?= trupine sau tulpine. Aşa se rosteşte cuvântul acesta în părţile de la munte. ..-........-..- —385 25 — Nunta la români Ţinând toiagul în mână, Nea vând rădăcină, 4 De dpisprezece/ ani fiind uscat Şi-a înflorit neudat *. în Boian, precum şi în alte sate de prin apropiem nu e datini dftsft pune băţul de vornicie, ci nemijlocit; după înhobotarea miresei, se re? pede vornicelul acesteia, apucă băţul şi cele două rămurele de pom din mânile vorniceluluî primare şi rupându-le în două le scoate afară şi le aruncă peste casă 2. După rădicarea bradului, adică a băţului, descoperă mireasa talgerul cu găina cea friptă, care înainte de înhobotare o puseră bucăţă-riţele dinaintea mirelui şi gustă dintr-însa în cruciş-, adică din patru părţi ale talgerului. Ea gustă numai, dar de mâncat nu măpâucă, c|$ aş% e-datina mireseler, ca, , de astă dată, să nu mănânce 3. - Când începe mireasa a gusta din găină, atunci voinicelul oprin-du-se de jucat şi îndreptându-se către oaspeţi, zice : ' Poftim de luaţi Şi gustaţi Din pâne şi din sşţro. Din darpl sfinţiei şale. Care aveţi linguriţi ' Cu linguriţi, . ' ' Care aveţi furculiţi Cu furculiţi, Care aveţi euţitaşe Cu euţitaşe, Care n-aveţi niqi de unele ' f Rumpeţi şi cu manele. De vă terneţi de oţrăvit f ^ Eu sunţ un om de pierit j ~Voîeii*.................C"'..... ' * - Sâ vedeţi fWmisa vrewa rău4 . • < v" V Şi, după ce a sfârşit de rostit şi cuvintele acestea, gustă şf el din bucate. După dânsul încep apoi şi ceilalţi oaspeţi â descoperi talgerele, care până atuncea erau acoperite cu alte talgere şi â gusta din friptură şi din plăcintele, ce s-au pus pe masă pe când se juca hohotul. ‘ Iar Când prind oaspeţii a gustă din bucşte, vornicelul primare ia pe druşca cea mare de după masă, iară al doilea, vomicel pe druşca-cea mică şi scoţându-le .afară se dwe- eu dâhsele, ea să fe joace, căci tineretul şi după ce li s-a răpit mireasa nu încetează, de a juca 5. 1 Din Fundul-Moldovei, corn. de T. Leuşteanu, 2 com-de ¥. ŢoFtu«eşmi, îMf.eş't. 3 Diii Crasna, dict. de M. Bărbuţă. V Diu Ciudeiu, dict.de M» PpBesşg. 5 în cele mai multe părţi ale Bucovinei. In ţinutul Năsăudului, din Transilvania, unde se întâmplă îmbâl ţareă, adică înhobo tarea, cam cătră miezul nopţii, copilul care o îmbal-ţeşte, când î! aruncă întâia oară balţul pe cap, strigă : „Feciori ŞL fete "1 1 Mireasa îl aruncă de pe cap. ^ / Copilul, punându-1 ă doua oară, strigă : % j „Fete şi feciori**! Mireasa, iarăşi îl aruncă. . Cqpilul, pUnându-I a treia oară, când mireasa nu-1 mai aruncă de pe cap, ci se lasă a fi îmbălţată, strigă , „Feciori şi fete**!1 *• In ajte părţi ale Transilvaniei, 4Jnde mireasa aşişderea respinge până de trei ori hobotul, plângâp^ ifîp eelf totuşi îl primeşte, tppr toc* din şt|pga tşpuiui în partea 'mmtik, « că 4|n momentul acesta viaţsi ii Va II iţit# URpi Mâine d§ l^jniîliî , Deşi v&hl, despre care ş-a vprbiţ în capitolul lofţsta, e În uz la fele mai multe naţiuni totuşi datina de ă se apoperi nu numai' Ci fi faţa miresei cu dânsul, cum Mceâu- rotnapii^ şi cum fac romlnii «oştii ţărani de astăzi, după cât îmi este mie până acum cunoscut, şe află numai în unele părţi ale Italiei, Greciei şi Albaniei4. , Mai toate celelalte natiuni, in lQcul adevăratutui ^^t- adteă a unei în^elitpare cum era Vălul romanilor şi cum e hobotul românilor., care dună ♦pnii e simbolul inocenţei şi al împreunării, după .alţii Insă simbolul în-velitoarei, cu care în antichitate se acoperea faţa fetelor, ca să nu vadă nemică pe unde şi încotro vor fi duse, căhd nu numai la aparenţi, ci în realitatp erau răpite din sânul părinţi îbr şi âl neamurilor, întrebuinteară mai mult un văl subţirei, alb şi transparent, şau p pet.pală dtîl f irp' de aur, mai rar şi din argint, care se prind de cunună şi se lasă apoi să atârne pe spate în jos. tione. 1 Com.de Dig*, * I. C. Tacit, op. ctfc 8 Festi, ep‘. p,184: operit unde nuptlae a »* - rfrtr.- mt ' „Mireasa îşi' noprefeodeşte cepul, îl acoperă, de unde,-adică de 1# acoperirea capului, s-a şi zis &Hg*tă) = înhobotare “ 4 Diiringsfled, op. ctt., 02, 59 şi 62 xxn Războiul Mai petrecând oaspeţii ca la jumătate de oră după înhobotarea miresei, adică până ce se sfârşesc bucatele ce s-au pus pe masă în timpul înhobotării, se scoală nunul în picioare şi strigă : — Salahori, să se deschidă plaiurile ! J ^ , Lăutarii, cum aud cuvintele acestea, deauna încep a cânta un fel de cântec numit, în cele măi multe părţi ale Bucovinei, război, care e uzitat numai la această ocazie, adică la împătrea darurilor. Iar soacra mică, adică mama miresei, cum prind lăutarii a cânta, îndată se duce şi scoţând .dintr-o ladă sau din alt loc, undeva, mai . multe năfrămi foarte , frumos cusute, leagă cu dânsele băţul fiecărui voinicel. Această legare* â beţelor însemnează că vomiceii sunt isprăviţi, a-dică ca Jn deşi rămân şi mai departe la nuntă, puţin ce mai funcţionează sub numele de vornicei sau vătăjei, ci, locul lor; după cum vom vedea mai pe urmă, îl dcupa vătăjiţele. — Firman împărătesc ! strigă mai departe nunul. Acuma; tot soacră cea mică aduce un talger pe care se află o năframă de in, nujnită năframa mirelui, apoi o, jemlă şi un pahar de rachiu şi pe toate acestea i le închină mirelui singură sau i le dă unui vornicei, care, închiriându-i-le, urează astfel: s Bună vremea, Bună vremea^! La dumneavoastră Boieri de casă, ' Sfetnici de masă. Dar mai cu de ales D-tale înălţate împărate ! Să trăiţi întru mulţi ani cu sănătate ! Milostivul Dumnezeu Să vă. îndrepteze Pe loc 1 ..Cu noroc Şi la viaţă ^ Cu dulceaţă. Să vă dăruiască Bunul Dumnezeu • Cele şapte daruri, Care le-a dăruit La cei şapte oameni: Bogăţia lui Iov, Frumuseţea lui Iosif, Blândeţea lui David, înţelepciunea lui Şolomon, Tăria lui Samson Şi vitejia lui Alexandru împărat. Să vă bucure Dumnezeu După ; cum s-a bucurat . Fericitul * Constantin împărat Şi cu^maica sa Ileana Când-aţi':aflat Cinstita cruce. Să vă bucure Dumnezu După cam s-a bucurat Fericitul Noe ‘ , Pe muntele _Sinae Când l-a scos Dumnezeu Si a sădit viţă de vie Din corabie Şi s-a umplut de bucurie...1 ' v / • Mirele ia paharul, gustă,puţin rachiu dântr-însul, iară rămăşiţa o aruncă spre pod?. După această, luând năframa 3, jemla şi paharul şi vâ-rându-le pe toate în [trăistuţă, îhtoarce talgerul soacrei celei "mici, după ,ce mai întâi purie pe dânsul 50 cr. sau 1 fl;, adică după cum e şi mirele de avut. • . %•" ,r '' . •' v — Caftan împărătesei — strigă după aceasta nunul mare. AcUmâ, aduce soacra cea mică o cămeşă foarte frumos cuşută,: numită cămeşă de mire şi pe aceasta o închină mirelui. Mirele face ca şi mai înainte, gustă ceva din pahar, pune I fl. pe cămeşă şi astfel o întoarce soacrei, care, luând florinul, ia totodată şi cămeşa şi Q strânge, ca să i-o dea pentru totdeauna mai pe urmă, la alt prilej. . ^ ; Trei tunari, funii făcea, Trei lemnari, lemne tăia ! , » , • v ■' ■ '• ' La auzul acestor cuvinte rostite aşişderea de nunul cel mare, a1» duce soacra cea mică mai multe mâneşterguri de bumbac foarte frumos ţesute, precum şi brâîe de mătasă sau de lână şi felurite tist’me'le frumoase, care 'sunt menite spre legarea neamurilor celor îmi de aproape ale mirelui * cu deosebire însă ale peţitorilor sau starostilor \ j — Amauzit — zice nunul cel mare — că nări frumoase: s-ar afla mai mulţi oameni de-bucluc şi de gâlceava, care au făcut răzmeriţăprecum şi o mulţime de pozne în ţinutul acesta, răs-culând. norodul şi din pricina lor trebuie, acuma să pierdem atâta tiţnp, care mai bine l-am fiîntrebuinţat pentru alte lucruri mai folositoare. Deci, pe acei buclucari, care n-au alta.ee face, fără numai zurbăvi şi bun-taţii, ca cele de faţă, trebuie, numaidecât, să-i prindem şi să-i legăm, că de nu, ei sunt în stare toată ţara s-o răscoale şi atunci ce se va alege ..deaverile^iJitai^esdepungao-noastee-?^---- ------——- -——- Starostii, dare asemenea şe află la masă şi despre care este acuma vorba, nu răspund la aceasta hemica, ci ca nişte oameni intr-adevăr.vinovaţi se tupilează şi se ascund după spatele celorlalţi oaspeţi şi tac, ca chiticul. însă ceilalţi oaspeţi îi daU de gol, arătându-i cu degetul şi • zicând ; — Iacă buclucarii! iacă cei Vihovaţi! pe aceştia îi prindeţi şi-i legaţi !... , . . ^ . # La auzul acestor cuvinte mai mulţi inşi se scq^ală,4e la masa, se re-? ped spre starosti şi prinzându-i, zic : \ Am poruncă din craisam 6 Să scot vornicul din sat; , \r ' 1 Din Fundul-Moldovei, com. de T. Leuşteanp. X! 2 Unii îl beu de bine, de tot. • y 3 în udele .locuri, precum bunăoară îri Fundul-Moldbvei, îndătinează drUşţeie a-i lega năframa dje curea. 4 în unele săt^ neamurile mirelui leagă cu năfrămi, la uncrop. 6 Datina românilor din ţinutul: Dornei, com. de Gav. Boancăş. 6 Craisamt = Kreisamt, cuv. germari. Şi-acesta de spânzurat La ărţigări1 de aninaţ ! 2 Starostii, văzând că năvălesc asupra lor, nu se lasă, d smândndurse din mânile celor ce vor să-i lege, încep a striga şi a zice: -*■ Să nu puneţi mâng pe poi că e vaţ şi amar de capul. VQşţru ! Acuşi «Dţ fabenr tot zdtşle ! Că n-rană f$QUt nimic nimănui nici un rău j DMippr Iriyă, dacă n-am fi fost noi, cipe iţigi şţi pş ş-gr fj alşş din gcgşte două floricele, cine mai ştie dacă ar fi înflorit şi oarăslit, precum nădăjduim că vor înflori şi pdrăslj de acuma înainte. Deci, cş fel de ţvgtthft îît%i e şi aceas-? să ne prindeţi şi să n§ legaţi ziuă ®ar'e ,ca ge nişţe lăcătprj rele ! I — Dacă n-aţi fţ ţ-ieut nerrdfcs ** răspund rţiai multe glasuri deodată ţw- gtun^ nime mu ş-ar tegşţ de voi, nitee iiu veaP prinde şl iega ! Dar de că sunteţi vinovaţi) sŞa vi se cade !;.. Luaţi*i, dameni buMşidus»-ţi-ila răcoare !,.. — Bine, bine ! — răspund starostiij prefăcându-se că sunt Ibarte' tulburaţi şi mânioşi —• veţi giga şj yoi ypşpdăţă în căpcană. Atunci veţi vedea cum' yeţi râde, când lior râde alţii de voi, cum radeţi voi acuma ! — Până ce vom pţca noi, voi sunteţi picaţi!... Dar ce să mai întin- dem atâta vorbăj strângeţM bine copii, ca să hu he adape din Mână, că apoi yş fi rău l... - • , .■ Astfel,. prinzând^şi legând pe fiecâre staroste, precute»şi pe toâte neattturile mai de aproape ale mirelui câte cu o măneştergură, câte cu un • brâu sau ţistemel peste umărul stâng, şi înnodând bihe câpeţeîă şutaşuoâra mânndrepte,trăgândşisudndpefi<^arr^ dprse cări duc în prinsoare, se nâşţe o gălăgie şi lin vuiet ca â(Ş&i'â* dfe ţl pare că toţi ar fi început a se bate. Vuietele, râsetele şi hohotele fiii âe mâi sfârşesc, până ce nu au gătit pe fiecare staroste de legat.3, ... în Sălaj, tot Iâ această ocâzie sau puţin ceva mai înainte, grăiiqryil mirelui scoate un colac şi o nâ/fgr»ţda care i le-a dai soacra cea mare, ca gă le prezinte miresei ca dar, din partea ei şi printe-o qrăţie acomodată iţe dă mireSei: în acelaşi timp, dă şi soacrei midi o ■___•- ______ seeai^şi gr^iţor^ mvrţmi un coîac şi pre-zentându-l rriireiiii, dimpreună cycămefade mir«, z|ce : v „Ipăiţâta împărăteasă1 cinsteşte pe înălţattfl/imj^rât .du^ câtfteşă de in, sărţi fie voia eţeplM, cu o cămeşă măi frumoasă cum e a împăfâtului ceâ de mătasă roşă!“ ' . După închinarea darurilor cere grăitorului mirelui de la grăitorul. mirese^ puţină apă de băut. ♦' ' Grăitorul miresei, simţindu-se prin adşâşţâ ţfeig&f neaşteptată vătămat, îi dă vin de băut. Grăitorul mirelui-însă nu voieşte să primeăscâ . - 1 Dragare, pl. drăgcCri' sâ ftăi^âşte grinda de la casele ţărăneşti ce se pune de-a-curmezişul pe dede’suptul celorlalte grinzi şi'anume pe la mijloc. în Ilişeşti se numeşte meşter-grindă. >, ' 1-Din Grasna,ţdict. de M. Bărbuţă. , ’ . ; ^ ; ş D^inâ răffiănUăf din cele thai îhultg părţi ale Bucovinei. Paţinade a împărţi daruri starostilor şi neamurilor color mai de aBroapo g}e Mirelui, fii deeursul mesâi de la părinţiijini^ei,:rşâ.âfîS:Şi lahâi^âwiis^ îipilriirij iCMf Şe deosebeşte cu 38-; .•' zicând că împăratul şi împărăteasa sunt mai setaşi dec^t le dea lor. Atunci grăitorul miresei închină pentru prima oa^ă mirelui, provor cându-I, în acelaşi timp, ca şi el şă închine miresei. Mirele, luând paharul, închina la mireasă, aceasta nănaşei sale, iar nănaşa socrului şi aşa se începe apoi gustarea de vin, după care urmează băutura cea adevărată de vinars, pe care grăitorii îl scot din straiţele lor, spuind care de care, Că $1 e nţai împărătesc şi mai bun \ în unele parţi ale Transilvaniei, când au să intre nunii cei mari în casă, după ce s-au întors acuma'eu toţii de laî cununie, ieă înaintea uşii două femei cu o (doniţă) eu apă şi cu darurile uzitate, pe căre'l© dă prezent mireasă hUhului şi hunei. Mireasa ia o botă şi o toarnă nănaşiipr pe mâni, ba să Se spble. După âeeasta vornicul mirelui se adresează către nuni, zicând: ' | Cinstite juf*âne nun, \ . IţiWt^-bun! _ Miregşa aşşi grăieşte ■ Şi frţjjpoş yâ rnulţămeşte, Că pgihnft v-aţi lăsat, Pe dânşii i-aţi cununat. Ea fruirţpş vă muliţămeşte, 'Cu daruri vă dăruieşte. ) ■ Aice mireasa dă o năframă nuhului şi totodată îi ăâMta mâhâ ; Şj acelaşi timp v<^ibu^(^ ; • ' • 'v' ' : ‘ ".-a * năframă^de mătasă, Să poftiţi cuf toţi în casă,' Nime!'i-aeinstito iie Şieacununulsăviie. Aice, mireasa dă daFuldSstihat' nunei, sărutândi*4 asemenea nlâna; iaFvVomteui urează maţdeparte : -—- —L.—— Văzând că aţi asudat; ^ Cu btsrfâ y-£-nţâmpinat, y De Stî'd'bri să vă spălaţi, Mâfiă^n pungă să băgaţi, ZeOfe jâlbeAi să luaţi în botă şă-i aruncaţi. Cu hutttfi şi ceialalţi ^ v t Nuntaşii, care sunt chemaţi, Care sunt tare de par, s Intraţi în casă la mâr, Să petrecem un ceas, două, * * Până la opt sau la nouă ; Şi să ieşîttî iar cu toţii Colea după miezul nopţii. " i ) 1 Com. de El. Pop. • .,0 După ce intră în casă se împărţesc darurile uzitate, tot prin vornic. - Acesta se adresează către toti aceia, care sunt destinaţi a primi daruri : Către mire: Ii va cinsti vreo moşie, Mireasa fată să-i fie. Acuma, jupâne mire, Să iei în nume de bine Aceste daruri frumoase De la cinstita mireasă : Două ăafrămi de# mătasă Să aveţi tot pace-n casă; Şi gura să-ţi fie dulce, , La culcat când te vei duce. Pălmile să-ţi fie. moi, Când vei veni de la oi. Deci dumneata să ;primeşti Şi frumos să-i mulţămeşti, Zece galbeni să-i cinsteşti, Intru mulţi ani să trăieşti! Către fratelede-mire: Cinstite frkte de mire ! Iat-o năframă subţire îţi cinsteşte cea aleasă, Care astăzi e mireasă. Dumnia-ta sâoprimeşti Şi frufnos să mulţămeşti, Zece ruble să-i cinsteşti, C-a-ntru mulţi ani. să trăieşti ! Către socrul mare: Cinstitului socru mare . Ce de tineri bine-i pare. Îat^n dar bun şi frumos Şă-1 primească, bucuros: Cămeşă de păcişele Năjbită-n capacele De la cinstita mireasă, Care-ntâi vine-azi în cşsă. Dumnealui,\ca un părinte, încă îi* va face cinste, Către şoacra mare : Mai pe urmă cea aleasă, Care astăzi e mireasă, Cu umilinţă cinsteşte ţ Şi frumos îi dăruieşte Şi socrei cei mari o iie ^iindc-a coase nu ştie ; Sau nu vede, că-i bătrână, Numai sara cu lumină. Deci ^dumneata s-o|primeşti, Noră-tasă-imulţămeşti, înyăţânâu-oiccu' Cum|să^şi} cinstească^bărbatul. * " Iit^ă!|ci'hşU;/ şi-ogrădină, '• ' Fiiridlmireasa * străină. ? Către mireasă*: Acum cinstită mireasă, # Diiitre tbâte mai aîeaâă ! Te rog şi pe vornic cinsteşte, C-apoi el îţi mulţămeşte, Fiindcă pânza-i lipseşte C-o năfrâmărl ‘dăruieşte, Să {aibă să-şi -1 şteargă "mucul Ca vară, când cântă cucul. âtrâ oaspeţi * Cinsti^ oaspeţi, prea iubiţi! , * Îpcăîuna să. mai ştiţi: ' * Soacră mică, lada f mare Şi^argoliti-q^fbarteHarer De-năframe şi de^pânză, Cine-a-căpătat, să râză !1 , 4 P. Băncilă, op. vit., p. 67—?U “.....“.........~.............. 3*2 XXIII * Busuiocii] V I După ce au mâncat şi băut de ajuns, după ce au înhobptat pe mireasă şi au legat acuma şi pe starosti, sosind timpul, ca să se scoale de la mâsă, nunul cel fpare sau şi vornicelul primare porunceşte lăutarilor Să cânte busuiocul, adică un fel de hp;p care e obişnuită mai ales numâi atunci când se scoală de la masă. * ' Lăutarii încep a cânta*. i. Mesenii, cum aud busuiocul cântându-se, se rădică de la masă, însă' nu iasă fiecare cum apucă şi pe unde apucă, ci, prinzându-se cu toţii de mână. şi formând un lanţ la mijlocul căruia se află mirele şi mireasa, prind' a juca sau mai bine zis a şe mişca, legănându-se în dreapta şi stânga şi astfel jucând şi încunjurând dâ trei ori masa, la care au stat şi ospătat, ies apoi cu toţii afară din casă. Nemijlocit însă, „înainte de ce se scoală, de la masă şi de ce vor să }asă cu (lanţul afară, se bagă mâi mulţi feciori în casă şi prinzându-se şi ei în joc încep, dimpreună cu vornicelul'primare care conduce danţul, a chiui următoarea horă : ' - . . • . -v — Frunză verde busuioc Ian poftim boieri la joc ; ^ Ian poftim şi mai jucaţi, Că-i destul de când mâncaţi I ... ..... ^ Oa^iflst vremea, mar.demultv .„1.............. . Da noi nu^ne-am priceput,. )' ' Că ne-am pus şi la băut. v \ Frunză verde de narară, Hai şi-om scoate danţu afară Să jucăm cucoanele Să sune paftalele > / Să s-aşeze sarmalele... Să jucăm o horă bună, Să neN luăm sara bună. Frunză verde de cicoare, . Strânge masa SOarcă mare, Că te bag cu capu-n oale... Daţi mai tare din picioare Că ne-apucă ziua mare*. - { ' ■» ' , * . •*’ ■ t: ;1 Dict. de G. Botezaţii, din Şiret *. N. Molociu, din Calaîindeştl şi M. Bărbuţă, dinCrasna. Sfârşind hora aceasta, Aii încetează de a chiui şi mai departe şi altele, precum : t De trei ori şi de trei ori, De trei ori ca nişte flori, De trei ori pe lângă măSă Să scoateip răul din casă Să rămâie binele, Şă trăiască mirele !1 Sau: De trei ori pe lângă masă Să scoatem floarea din casă Să roţaseă albinele, Să rămâie binele, Şă trăiască mirele î2 - ţ Sau : ' Ftuiiză verde busuioc* * Dufiineteu vă dea noroc! - Oleo, leo şi slavă ţie Dă Doăkne bilie să fie, , Dă Doamne să fie bine La tot omul şi la mine !3 ' Sau : i Frunză verde busuioc, 'lanrpofţim boieri la joc ! Ian ^ftim şi mai jucaţi, Că-i Jdestul de când* mâncaţi! Busuioc strujit pe gîOS, Rămâi,* nene, Sănătos 5 x ......B^Joc staijtt petîtâş^, ...........................-1--- .....~ ..... Rămâi, maică, sănătoasă, Dacă n-âi fost 'bU&WOăsă ' Să primblând prin căsă4 Tot/la ocazia aceasta*, nuna cea rfiare cântă' următoarea doină : Pentru mintea mea cea slabă Mi-am pierdut lumea cea dragă. Lumea, lumea mea. cea dragă* V Cum. se trece ca o fragă ; . Lutiiea, lumea mea cea lângă Cum se trece ca o frântă, V 1 Dict. de M. Bărbuţă. ( 2 Din Ilişeşti, din colecţia mea inedită. , 8 Biet. de fâ. fidâţicăş* mn^âM iteiUeL' 4 Din Margine, com. de Eftim Bodnărescu, ştud. gimn. \ ' Când dă roita, ea-nverzeşte, Când îi soare, veştejeşte1 \ j Dar şi altele, precum : Bucură-te^ soacră mică, Că-ţi rămâne loc In joc Şi cărare • ' Pân la vale Şi scaun î6 şezătoare2 ' ' ‘ A „ " Astfel, tot jucând şi chiuind, ies pe* încetul, din casă; afară. Busuiocul există şi la rbmânîi din Ţara Românească, pentru că şi la dânşii1 e datină a cânta hunului la sfârşitul mesei mari de duminică sarâ-• următoarea horă, care hU e alta decât fiuniai o variantă â celor înşirate^ ihâi §us şi care se numeşte ,,nuneasca^# Foaie verde biiăiiioc, v ' Mâi sculaţi, bdieria;lajoc, V-ajungă de când mâncaţi Mai sdulaţi de mai jucaţi. Foaie verde bucuipc, Scoal’ nune mare, la joc Să vă dea Domnul noroc. x Ia-ţi finişorul de mână Şi cu fina de-mpreună ţ De-nvârtiţi o horă buftâ "Şă-v-âjuh^b saptăfliăîiH ^ Hora aceasta, precum şi variantele ei dîii Btîcdţdîia, ne aduce ăîhinte de versurile poetului roman Catull : „Sara a sosit, tineri; sculaţi! Luceafărul serii în urină ăbia rădică de pe Olimp lumina sâ mult aşteptată. E timp acum să vă Sculaţi şi Să părăsiţi^ me^la-grăse j, care aşişderea se- cânta ^ sfârşitul cinei date de părinţii miresei. 1 Din, Pojorâta, com. de I. Floeea, ştud. gimn. 2 ©||| Trânsilyâftia,corn; dg I. 1?pp . ? îh alte variante figurează irneseţii, voîriiei efe. ^ G. Dem. TeodordŞcu, op. ciţ., p; 27i, s Catull, 62, I : \Ţesper adest, Hiuveneş, consurgite: Veşper Olympo expectâta‘ diu vix* tandem lumina tblîit. Surgere iam tbmpus, iâih pirigiieâ lirihucră rnedşăS. -.....-------......<--------- m----------------------- ----------....--------- m- După ce au încunjurat a treia oară masa şi pe când prind acuiţia a ieşi cu danţul afară, dn frate sau o âoră ihai mică a nairesei, iâră dacă: aceasta nu are fraţi mai miqi decât dânşa, apoi un ^ăr sau un alt bă-îat, se pune lângă uşorii uşii, şi când dă să iasă mireasa din easă îp tindă, o! opreşte în loc punând degrabă între dânsa şi între mire lin băţ şi zicând : -" Acum, înălţate împărate, dacă voieşti să ai parte de mireasă şi să scapi cu faţa curată de aice, poftim răscumpără-ţi mai întâi mireasa de la părinţi şi de la fraţi, şi apoi poţi merge cu dânsa, unde îţi place ! -r- Şi cu ce să mi-o răscumpăr ? — întreabă mirele. — Gu ce ştii Dar de răscumpărat trebuie să o răscwnperi, căci altmintrelea nu-i dau drumul să iasă din casă i Daca cel7 ce a oprit mireasa este băiat, mirele scoate un cuţitaş, gnume pentru acest scop cumpârât şi făcâftdu-se că taie cumpăna, adică $&ţul, dsi cu dânsul în sus asupra băţului, în semn că l-a 'tăiat, şi după aceea aruncându-1 jos, dă cuţitaşul băiatului. Iară dacă opritoriul miresei e o copilă, atunci taie cumpăna, cu o năframă pe care o dă appi aşişderea copilei. : ‘ ' Această procedură de la uşă, în timpul căreia tot danţul stă lo-lui, se numeşte, în cele mai multe părţi, ale Bucovinei, „vamă", iar în unele părţi ale Moldovei, precum bunăoarăîn districtul Bacăului, „ifţ~ nŞtecar.~........"r ........-..™ Lâ această ocazie, dacă vameşul este mărişor şi pe lângă aceea ipcă şi isteţ, se fac foarte multe glume, Păci ipipotrivindu-se mirele de, aV plăti vama, el încă sare cu gura lâ dânsul zicându-i Că, dacă pu-i va? plăţ^ de bunăvoie,-va trebui să-i plătească de nevoie. Datina de a plăti vctma trebuie să fiefoarte \jecbe nu numai Iţi FP; mânii din BPpovtoa şi din idoldbva, ci şi la cei dih uneie păj^ âiâ ^ran^ silvaniei, unde asemenea e Uzitată. : . , „Gând yreu mirii să iasă pe uşă din ,casă :— spune D. Gantepiir, despre românii djn Moldova — fraţii şau în. lipsa lor unchii rpitosel,'le şţajt îhainte cu săbiile scoase şi punândd-se cupmeziş ţn hş|, % opţeşp - }■ . • 1 „Columna lui Traian“, an. IX, p. 414 ; „După finitul mesei fac un daţiţ şi: întorcâţidu-se o dată pe după masă, vornicul < ‘ \ Joacă zestrea* pe surcele, Câtineluş vornicele, 1 Din Crasna, dict de M. Bărbuţă ; din Calafindeşti, dict. de S. Prâncu ; din Mar- gine^ com. de Eiifr. Bodnărescu stud. gimn. şi din Bbian, com. de V. Turtureanu. Din Voitinel,com. de T. Qrairietqyici. 7 8 Din Voitinel, com. de Ti Gramatovici. . * Din Ilişeşti, colecţia autorului* f Ibidem. ♦ 401 ' * . Cătinel, nu te sili, . Că slujba p-1 prăpădi1. Pe urmă, după ce au scos toată zestrea şi au aşezat-o în trăsură, apucă doi inşi şiladeţ şi pe aceasta tot rădicând-o Şi lăsând-o in jos, o scot afară. Şi cum simţesc că lada e uşoară, că nu e plină cu albituri, se fac că şe îndoaie şi o scapă în jos. ca şi când ar, fi aşa de ticsită că^nu sunt în stare^-o ducă şi nu încetează a bate cu pumnii într-însa, până ce o pun în trăsură. j In cele mai multe locuri din Bucovina însă e datină ca, după ce s-a luat toată zestrea şi a rămas numai lada,, şă se pună pe" aceasta şi fata său nevâsta carie â păzit-b şi să se lase a fi scoasă şi ea dimpreună cu lada afară. . Mai tot aceeaşi datină există şl în Moldova şi în Bucovina, la scoaterea sau rădicarea zestrei. /yiee» în timpul când se apropie rădicarea zestrei (de pe ladă) două copile câte c-o năframă în mână sunt silite şi aşezate lângă ladă. Aceste copile* se numesc cuscre. Lăutarii începând a jcânta cântecul obişnuit la rădicarea zestrii, flăcăii, nuntaşii mirelui, se reped să ia zestrea cu asalt. Copilele, adică cuscrele, îi resping arătândii-le năfrămile ca semn poruncitor, să nu se apropie. în fine, după mai multă’ hărăţâlă, începe a se rădica zestrea de pe ladă, a şe juca şi chiui de către nuntaşi, prin strigăte: „Hî, hăi l* şi aşa he pune în carul şi trăsurile ce sunt pregătite. Când însă voiesc să scoată lăzile, atunci se pun doUă la uşă, care se înţelege cea de pe urmă pardu 2 şi înfigâund cuţitele în uşorii uşii, cruciş, tiu dau drumul lăzilor, până câtid nunul cel mare nu plăteşte o dare bănească 3. Nuna cea mare, dimpreună cu celelalte neveste, care asemenea stau în căruţă şi aşează zestrea, ca să nu pice pe drum, bate neîncetat " Ca să-ţi vezi fiieuţa^n caşă De spălat, de măturat \ Şi de făcut de mâncat Ce*a fost dulce am mâncat, % Ce-a fost Irumos am luat,* Ce-a fost urât ţi-am lăsat Rămâi, nene, sănătos, ■■ -j.Dacă fost-bucuros- - ^................................... Sa ăi un copil frumos. Că sara, când îmi veneai La uşi mrte-apropiai Şi-n fereşti nu zurăiai . Da de-âcum, când îi veni, ' Toi la uşă te-i opri Şi-n fereşti îi zurăi3 Altă nevastă, văzând că părinţii miresei au îpeeput nu UWEnşiil a 'Uăcrima, ci chiâr şi plânge şi voind a-i mâpgâia, cântă : Frunză verde de salată, Cuscr-a rămas făr-de fată. 1 Aici se schimbă numele. ■ 2 Din Ceâhor, corn. de M. Dimitrovici, stud. gimn. 8 Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă. 403 De-ar fi cuscra sănătoasă • Pace-a fată mai frumoasă. Frunză verde de smochină, , Fata cuscri-i gospodină.' . Frunză, verde de cicoare, ' • Socru mare, socru mare, Nu şedea cu supărare, C-aveţi fiica ca o floare !* - 1 , Tot timpul cât ţine scoaterea zestrei, mirele şi cu mireasa stau alăturea afară privind ,cum o scot şi mai ales mirele, căci mireasa, fiind .nhdbotată, puţin ce vede din cele ce se petrec în jurul ei. ’ In fine, mai e de observat încă şi aceea că vorniceii şi cu ceilalţi feciori, care scot zestrea, apucă tot ce le vine înainte şi ce cugetă ei că le . va fi tinerilor de trebuinţă şi duc nunei în trăsură. De aceea, părinţii miresei trebuie să ia foarte bine seama, cine ce apucă şi ce scoate afară şi mai ales atunci, când le-au mai rămas şi alte fete de măritat. J5e multe ori însă feciorii, pe lângă zestrea cea adevărată a miresei. mâi apucă Şi alte lucruri'din casă, cu scop numai spre a se hârăţi cu şocra cea mică şi cu surorile miresei2 3. . ■ i lângă obiectele, care s-au înşirat mâi sus, miresele române din Transilvania mâi capătă încă şi’rnulte altele. . Modul scoaterii din casă şi aşezării lor în trăsuri e însă acelaşi ca şi în Bucovina. . ’ ~ l Iată ce ne spune. în privinţa aceasta,/I.C. Tacit: .: . . „Gum soseşte mirele, tronul, 'adică lada miresei, plină cu valuri de pânză Şi cu haihele ei, împreună cu instrumentele de casă ale femeii, precum: fus, furcă, iţe etc. se pun în car, spre a însemna că mireasa are, să îmbrace familia cea nouă, cu toate vestmintele de pânză. Apoi în el Se pime^Aireasa^împrăună eu mai mulţe feţe şi femei, pe când în celălalt car, în care se află jugul, sapa,' toporul etc. instrumentele bărbăteşti pentru lucrarea câmpului — ca angajament al bărbatuldi întru sudoarea feţei lui va face pământul să deâ fructe pentru alimentarea noii familii ^ seurcâmirelerfedmii şlalti-bărbatTLtŞ.-,....- ..... .. Luarea şi ducerea nu numai a furcii şi fusului, ci chiar şi a stati-velui (războMrlui), dimpreună cu mireasa, era Uzitată şi la romani 4. La românii din Macedonia „paea““ (zestrea) miresei, care se compune din câteva perine, Chilimuri, velinţi şi o ladă mare plină cu' albituri şi alte obiecte casnice, 'nu se scoate şi nyi se dude deodată cu mireasa, ca la dacoromânij ci ea se-ncârcă duminică jdimineaţă, pe unul sâu mai mulţi cai şi, cu aceştia o "'duc apoi la casa mirelui. Tot atunci se pun deasupra zestrei pe cai şi doi băieţi mici, ,care merg până la cşsa mirelui; acolo apoi îi scoboară, dându-le câte un bacşiş !5 1 Din Ceahoru com. de M. Dimitrovici, stud. gimn. A Datină foarte răspândită în Bucovina. 3 I. C. Tacit, op; cit., p. 28. 4 Pliniu, h. n. VIII, 194. 5 T. T. Burada, Daiinele... p. 419. 404 IşrtăsiîJP# '• '* U , * .V .V.:- $ '• ' Nşmijieciţ, după ce au 4ees toaţă zşştrşa şi a^ 8* urinează icriŞ^citf^lo^, ’’ f ' v ’ ■*■'■, ' Aceasta $e iâ în următorul mod : Duh dinşipţea casei 9 inaş| a^ pefită cu o faţă nouă iară pe mâşă sarea*şi colşâiil&^ce ^îo^ puşi dinaintea miresei, până a nu se^porni aeeaşta lâ puftunil;- preţ«0a ţi ivit şip cu vm sau rafihiu şi un păh{if . Piiiagoia Up |cău|i aşternut cu un laicer pe care se pun să şadă p&inţfi *$■. mai 4e aproape ale miresei. Dinaintea meşei aştern fân, peşte âceşţa un m îi ' JÂnoimvi» /»mrnv>ii1iiî t\o noPP 1 n/»Ka rină, pe perină ojemiaă şi o hiiseă de sare, tatătşătî ^,,„ ^ ,-f„, , şipcu rachiu şi un pahar, iar /mireasa îng|npc|e |inainte l^r pş 9 seărfdre, pe când xnirele sţă diaappfevi|[i»^ In şlte saţe înş|, precum bunăoară (^şljneşţi, din J|ş- trictul Rădăuţului, când are să se c|ara ţ^§^cfuvŞa şţ Pipecu^ânterşa, ăştern dinaintea casei fân, pe fân o Scoşyţi;^ pe această un colap de grâu, un şip cu $ajcp& şi pan^, jJ^^aşâ puncţie pe perină; cu faţa spre pffipfl,! mpareT ~. _ r—..................’........ r Pe când^se aş^^ scaunip şi mâşa şi pe el»d şe aştirnp II»# Şi lăicereie sau scoarţele, pe atunci unâ dţ foai^eduiosşi plângător, UrmătoStfea doipâ: ţrunşă wer^g cântă ^ ţm glas Pe la fraţi, de l£ surori, De la grădină cjue i pe la iţieinaş de la pene,. pe la strâţ eu garof^ Pe la fete de la jqş, De Ia şi?ât eti ^şuIdc !* 1 1 In unele sate, precum bunăoară îb: Boian, ieti&eîumii aceasta se ia îi|gfc*te , scoaterea zestrei. ' v-■ •'•’■• <■ ■*' '■' :'v!i 1 •• 1 V 2 Pin Grasn#, dict. de M. Barl^tă. 405 î Iar, după ce s-au aşezat acuihâ toate la locul lor, după ce ş-au pus părinţii pe scauu şi mireasa a îngenunchiat dinaintea lor toţi nuntaşii, câţi se află de faţă, strângându-se împrejurul miresei şi a părinţilor acesteia, îşi descoperă capurile şi ascultă cu cea mai mare luare aminte „iertăciunea* *sau „iertăciunile'-, care se iau în numele miresei de către un vorpicel sau şi de către un alt nuntaş, care le ştie mai bine şi care, stând ceva mai de o parte cam între mireasă şi părinţii, acesteia, asemenea cu capul gol, vorbeşte precum urmează : Gloate şi noroade staţi -Şi la mine vă uitaţi, Precum eu acum mi-oi sta $i dlfi ăur-oi ctivânta. Cât de frumos m-oi smeri, Câtde cu rost .eu voi fi Şi cât de mandr-oi vorbi, Gu capul plecat Cu şlicul luat. Dumnezeudintru-âceput Sţă îridurat şi a facut Ceriul şi pământul Ruinai c^ gândul $î cu cuvântul, luarea şi câte-s într-însa Numai cu zisa. . Şt-â i^crâdbit: Şi-ap^i s-a rnjioşţ&it v T : Ceriul cu soarele Şi cu stelele, . Cu rtate. Mărunţel# ^ - Că privim şi noi la Şe; Şi cu Juna . îâ care privim totdeauna Care pfâ ip; pâeătSşi. ©ftcâiâ privim bucttfoşi. Şi-apoi iar-a poruncit Pământului de-a-nverzit. Şi pe pământ v 1 L-a împodobit Cu câmpii Şi cu munţii, Cu văile, Cu dealurile Şi cu măgurile, în carile Locuiesc toate fiarele ; Cu tot itelul de copaci Şi cu tot feiiul de fiori Şi pomi frumoşi, roditori,^ Care-şi după seminţia sa, C-aş-a vrut Sfinţia sa. Şi cu aceste cu toate, Ca Dumnezeu cel ce poate, A mai făcut Raiul, la răsărit Osebit i . DC atest pământ v Iar dUp-această Văzând Dumneteu $i cunoscând, Că n-ar fi bine să fie De-nceput pânâ^n vecie ' Pământul fără de om, , S-a*ndurai Şi a luat Pământ \ •. \ . •• A zi^it Onşil ce i-a, trebuit; Şi-a luat Dumnezeu lut Şi,după-al său chip a făcuţ -Pe strămoşul nosţru Adam, De la care suntem neâto: Cu trupul din lut, Q1 joasele dîp piatră;. • eu ochii din mare, Cu frum&siţ^ţ din soare, Cu toate Sstichîriletrupului s DtOsebit de ale sufletului, • : Şi-a suflat cu duhul Şi-i învise1 trupul. Şi iar zise, că nu-i bine, Omul cel dintâi pe lume Şi*a suflat cu duhul Singur să fie ' Fără de soţie. Şi iar puse Dumnezeu Lui Adâtn un somnuţ greâ Şi l-a adormit • în mijlocul rşiului, Precum el mărturiseşte, * Invis = şi i-a înviat. Când din gur-âşa vorbeşte: „M-am culcat şi-am adormit, Că Domnul m-a sprijinit‘V > Şi-atunci i-a luat din a stânga^ O coastă care-a fost mai mică1 * * Ca să liu-i fie hemică Şi-a zidit pe strămoaşa noastră Eva, De la care ni se^nţelege viaţa. Şi-a suflat cu duţiul Şi i-a învis trupul, Adam din somn s-a sculat, A oftat, s-a bucurat Şin din gur-a cuvântat: „Mulţămescu-ţi Doamne ţie, Pentru că mi-ai dat soţie i Că eu văd ►acum prea bine, Ca şi tine, C-aceasta-i trup din trupul meti Şi sânge din -sângele meu Şi os din ^osele mele Şi carne din carnea mea Şi aceasta se va chema Mie soţie Până-n săvărşie. Pentru aceea va lăsă Fiul pe tatăl său Şi pe frate*său '' ' Şipemumă-sa Şi pe soră-sa Şi se va lipi de muierea sa Şi-amândoi or fi tih trfu’p, Căci aşa Domnul a vrut4*. ’ ' Dar Adam a şi greşit Şi din rai â*-a izgonit * Numai pentru ne-ascultare Ji dete pedeapsă mare; Izgonit clin răi jafâr# Să-i fie viaţ-amară. , Puseră soarele vecinie Şă ne fie nouă sîeşhic Şi o puse şi pe lună Să ne fie nouă huilă ; / Şi le dete iarăşi faze Ca-n toată lumea "şă -vază Şi le zise Dumheşşu : r „Să trăiţi, săodrăsliţi. Ca? iarba să vă-nmiiîţiţi Pământul sâ-1 Ştâf âniţi!“ Şi de-atunci şi hdi încoace • • ........ \ .7 Ne tragem neam Din neam Şi viţă Din sămânţă,-Până ce-a venit Şi-â sosit Vremea şi acestor feţi ’ Aid-voastră fiî drepţi, Cărora* Dumnezeu le-o rânduit Zi de căsătorit , Şi după cum şi ei ş-au gătit, Cu genunchii plecaţi Şi cu ochii lăcrimaţi. Cu genunchii'pledaţi la pământ, Ca mlădiţa cu rod mult ; *• ' Şi se roagă cu glas,mare le daţi binecuvântare D-voastră. cinstiţi . Şi buni părinţi Să vă înduraţi, Să-i iertaţi Şi să-i binecuvântaţi, Căci binecuvântarea părinţilor# întăreşte casa fiilor, ■' Iar blăstemul părinţilor Risipeşte casa fiilor......... . Precum .Donmurs-^^ Şiabinecuvântats|^ Pe Adam cu Evâ,r Pe Iaqob cu Reveicar _ , Pe Isac cuRachila... Deci prin cuvânt Vom¥începe-al doilea rând Ca; dumneavoastră cinstiţi ...ŞI Wii părinip^ Care deDomnul sunteţi râfrâuiţi Ca şi pomii cei rodiţi, v V Ce-s fac roda lor Din răcoarea rădăcinilor, Să vă înduraţi, ' Să-i iertaţi Şi să-i binecuvântaţi, Căci vreu să meărgă lâ a loi\ câââ, Ce de Dumnezeu M este âleâSâ. Şi părinţii să trăiâscâ Iară fiul dd îâ hasOtit Până l-a căsătorit Nu-i înaintea păriMŞdi îiăgreşit. . Şi acuma ar Vrea • * ‘ 1 Poporul crede că Eva e făcută; din cea mai mică coastă ce0a avut-o,Adam, de aceea e muierea;întm toate mai mică şi supuşă bărbatului. . • *. r ’ . / ~k , ---------------------------:.- - . . -ţ- , Să se ducă la a lor casă, Oaze-i de Ja Dumnezeu aleasă. Domnul vă trăiască Şi pe d-voastră Fii iubiţi Şi cinstiţi, Şi vă stăpânească Şi vă-nvredniceas câ Ca s-ajungeţi Şi să vă umpleţi De bucurie Şi de veselie Cum s-a înzestrat Şi s-a bucurat Aron, prorocui, Când i-a înverzit toiagtn Ţinându-1 în mână, <0 N£-având rădăcină. De doisprezece aţii uscat A-nverzit făr a fi udat... Fiind fiii d-voastră De d-voastră, Cinstiţi Părinţi, t Născuţi . • Şi crescuţi, / Poate c-or fi avut, Greşeli înaintea d-voastră, Dar să luaţi sama bine ^Precum porunceşte Dumnezeu câmpurilor Şi se năzuieşte Verdeaţa ierburilor, .Aşa_ şi d-voastră -cinstiţi. Şi buni părinţi ~ Să i'ă înduraţi Şi pe fiii d-voastră Să-iertaţi Şi şă-i binecuvântaţi. Şi vă milostiviţi,. ' V Să-i blagosloviţi, . Sâ fie blagosloviţi 1 Şi de Dumnezeu întăriţi. Că părintele mult trudeşte Pân-pe fiul său îl creşte. Iară fiul de la născut Până la căsătorit ffu-i înaintea părintelui*; negreşit Şi acuma ar vrea Să şe ducă la a' lor casă Care-i de la Dumnezeu aleasă Dar, aducându-şi aminte C-au călcat ale dv. cuvinte, S-au întors cu smerenie Să ieie. iertare şi blagoslovenie. Deci d-voastră cinstiţi Şi buni părinţi Nemică nu îngăduiţi, De la inimă mă milostiviţi Şi pre-fiii d-voastră îi iertaţi Şi-i binecuvântaţi; Căci binecuvântarea părinţilor întăreşte casa fiilor, Iară blăstămul părinţilor Risipeşte casa fiilor !... Şi câţi mă fericiţi Toţi vă veseliţi Şi câţi m^-ascultaţi Toţi vă bucuraţi, Precum s-a bucurat Fericitul Noe . Ieşind din corabie* înnoind pământul Şi sfârşind cuvântul; Şi a sădit vie Şi s-a umplut de* bucurie ; Şi a băut* vin. Veselindu-şe deplin, Amin ! amin amin ! # ^ Cine n-a zice : amin ! *Să ne-npiedice #de Cioată de arin Şi să deie ^u -capul 4e-4in spinr C-apoi ştiu c-a zice : amin ! Mie, ce-am urat/deplin, Astea, zău, mi se'cuvin': Un pahar, două . de vin, O năfrămioară de iti, Guriţa să-mi şterg de vin Şi de ar fi şi de holercă N-aş mâi zice, zău, nemică, Ci m-aş şterge pe mâriică. , Şi-rică mi s-ar maij cădea O copilă ochişea, Care a fi de seama. mea ; Şi ^e-a vrea, a vi;ea, De nu, dracul şă o ia !1 1 Din Ilişeşti, dict. de Petrea Rotariu. J In Fundul Moldovei, este datină că, după ce s-a scos zestrea, nu se cer iertăciunile afară, ca prin celelalte sate din Bucovina, ci mirele şi mireasa dimpreună cu «neamurile lor cele mai de aproape, se îhtoarriă Îndărăt în casă. După aceasta, părinţii miresei aştern un covor sau lăicer frumos pe podele, pe care pun şivo perină. Mireasa îngenunchează pe perină, iară mirele, punându-se şi stând*de a dreapta miresei în picioare împreună trei degete la un loc ca şi cum ar voi să-şî facă cruce şi aşa le lipeşte el apoi de cuşmă sau de pălărie. Iară unul dintre vornicei, luân-du-şi cuşma din cap, începe a vorbi într-acest chip :' Ascultaţi cinstiţi nuntaşi Şi meseni împrejuraşi* Aceste două, trei ‘cuvinte, Gare-s de Dumnezeu rânduite, -Că se roagă, aceşti fii La fraţi şi la suricfare, La veri şi la verjşoare, La unchieşi şi la mătuşi. Dară mâi cu de ales La aceşti cinstiţi părinţi Ce-s de Dumnezeu rânduiţi Ca şi pomii cei rodiţi, * Ce dau roadă ramurilor Din răcorile rădăcinilor, Să-i ierte, să-i blagoslovească. Că nu sunt fii ca să crească Şi la. părinţi să nu greşească. Că părinţii mult trudesc Până pre iiii lor cresc Şi de toate îi feresc. Deci, cinstiţi şi buni părinţi, Care sunteţi rânduiţi Ca şi pomii cei rodiţi, Ce dau roadă .ramurilor-Din răcorile rădăcinilor. i Staţi puţin şi. căutaţi. La aceşti fii ai d*voaştrăf Care stau îngenuncheaţi Ca ijişte măsline Cu inimile pline, Cu sufletele-ndurate, Cu capurile plecate. Şţ. se roagă să-i iertaţi Şi să-i binecuvântaţi, Spre ^bine să-i îndreptaţi Şi. spre locul Cu norocul; Şi viaţă ' Cu dulceaţă,. Şi spre sănătate Care-i mai bună din toate. Că nu este începutul Şi sfârşitul De la aceşti fii ai d-voastră. Că este începutul De la moşi, pe la strămoşi, De la strămoşul Adam . De la care ne tragem cu toţii neam. Că Dumnezeu din-riceput A făcut Ceriul şi pământul ^ , * Numai cu cuvântul. Şi cu aceste cu. toate, Domnul sfânt, ca cel ce poate, Mult n-a stat, n-a zăbâvit Şi ceriul l-a-mpodobit Cu stele • Mărunţele Cu soarele şi cu luna Cum le vedem totdeâtina. : > . Şi-apoiiar a poruncit Şi pământu-a împodobit: Cu râpi şi cu văi adânci, Cu dealuri -Şi^imţrra^^“ Cu păduri, cu brazi înalţi du ulmi şi fagi râmuroşi, . Cu ierbi r mândre înflorite Şi cu tot felul de, vite. Cu lemne roditoare Şi cu flori mirositoare. Cu ape şi reci izvoare, Şi cu tot felul de fiare ~ Şi cu tot felul de paseri Câre cântă-n fel de glasuri, Care după seminţia sa. C-aşa vrut Sfinţia sa. Şi cu aceste cu toate, / Dumnezeu, ca cel ce poate, A făcut cu gândul Şi cu cuvântul Raiul despre: răsărit \ Deosebit de acest pământ 409 şt*» ral Aâ«u$ l?a zi#it Cq trupul clin pământ Şi cu^ auzul din vânt Cu sângele din rouă, £uochii din mare. Cii "frumuseţea din soare. Şi din lut i-a ficuţ trupul Şi l-a înviat cu duhul. ' Adam în picioare s-a sculat Căţre Domnu-a cuvântat: „Cum eu un orii Singur Această lume să stăpânesc" ? Iară DOfciriul bunîfieziu I-a dat atunci uri Sdfiih gite*; Şi Adam a adormit Şi apoi a întins mână dreâtriă Şi a luat c^n ttâfagi Şi â zidit jpâ fctră&bâ$a hoâştră Evâ. Adam deştCptândU-se Şif din somn trezindu-se- Spre Dumnezeu s-â-ridf eptat Şi din gura-a cuvântat: „Mulţăriiescu-ţi Doamne ţie, Pentru că mi-ai dât sbţie * Că eu văd acum prea bine Ce s-a întâmplat cu mine,. Tocm-acuma văd şi eu Trup ales din trupul meii, Sânge din sângele meu Şi os scos dirt Ostil meu. , Aceasta să-ini ffe soţ Pân la ziua de judeţ Cu toate ştichiile trupului. Deosebittteaîri^ sufletuitri^. Adam a vorbit cu cuvântul, Dară a greşii cu gândul. Dumnezeu le-a poruncit, ' Ei porunca n-au păzit De* aceea i-a pedepsit Şi din rai i-a izgonit Şi din gură le-a vorbit: „A* trăi, voi sâ trăiţi . Şi-a-riiŢiulţi^ să vă-nmulţiţi Canăsipoimâri^ v : Ca iarba’câmpului* Ca frunza codrului. Sfârşit să n-aveţi, , Dar şi-a niuri, să muriţi l* Aşa şi aceşti fii Ai dumneavoastră cinstiţi înduraţi şi buni părfn|i ; De când ei qă s-au născut Poate multe v-au^grăşft ' Până. ce ntaii au cre^uţ, Că greşeiele fiilor înaintea pă^nţilojr r , îs ca iernile câippifor Şi ca frunza codrilor. ’ Dar părinţii, toate lasă Şi: pe fii întemşigză Cu răbdare şi iertare ; Şi cu binecuvântare. Deci, iubiţilor * părinţi, (Care sunteţi râftdUiţi Ca şi pomii qjfei rodiţi Toţ nemica riu gândiţi, Ci pe fiii dumn^^ta^â Ce stau înaintea tfâftgtfă Şi Înaintea du^fll^VUâstră Smeriţi şi pl£$&ft Faceţi bine £î-i iertaţi Şi mi-i binecuvântez Că binecuvMtârea^ părmţilw întemeiază casa fiilor,y . Iar blăstemul părlriţiier . Răsipeşte casa fiilor. De-ar ficasaleFdinpiatră Totuşi s-a răsipi toată' De sus şî până^ri tălpâ Şi n-ar fi vrednici s-o iăcă. Iar dumneavoastră cinstiţi induraţi şi buni părinţi, De Durimezeu să fiţi _ Totdeauna pomeniţi, Că acestor fii aeuipă Tată că le-a sosit vremea / De ei singuri să grijească Şi să meargă fiecare Când acuma aste-rn stare, Lâ a lui casă Ce-i de Dumnezeu aleasă, Şă meargă care-şi la casa sâ, Că Dumnezeu aşa vrea . Să .creadă intr-titi cuvânt C-aşa Dumnezeu â Vrtit. L-aceşti fii al dumneâvoă^tră Domnul sfânt ^ „te Minte-ntreagg şi gprocţ Mintea lui Solomon Şi fitea lui Avion. / Şă fie gazde de găzduit, Săracii de miluit, •« Părinţii de pomenit... v Şi eu câte le-am urât Toate-s cu adevărat 410 ~ De s-a afla vreo minciună C-ol căsca şi eu odată - Să mă păliţi • • ' . O gură mare căscată . C-o plăcintă bună-n &ură Şi-oi înghiţi-o deodată *. • în Muntenia este datină că înainte de ce pleacă nunii acasă, lăutarul, care cântă, aşterne înaintea mesei două perniţe, aşi numite „căpătâie* pie care îngenunche mirele cu mireasa. Atunci lăutarul încetează de a cânta din vioară şi cu un aer foarte serios de paternitate, începe următoarea oraţie, zisă „de iertăciune". jţfptaşfe şi puternicul p^pinşzeu ^ iQşl CU ş ţăciiţ ceriul, şi ... Şi-a îjpgpdebiţ ceaiul cp ţnulţi Juţniu$ort, Iar pământul l-şţ*inj^dşb|j; cp'JţQfi, Când văzu că n-ar fj deloc bine j§| fie luipca fşr de şJăPâl^tQK, ' ţă ipâipiî| ' Şi |iai pe strămoşul riQ&ţfu Ădlîn $i-i siiîtâ dtifiiil sâii cei Sfânt ' * Şi-l făcu om viu pe pământ. , Şi văzând Dumnezeu că nu e bine -x Să fie omul singur, numai cu sine, Cu greu somn pe moş Adam adormi ; Şi fuârid din coastele lui o coastă, Zidi cu ea pe Eva, strămpaşa.. noastră,.. : Iar după ce, o zidi, îl deşteptă Şi arătându-i-o îl întrebă : — „Cât dormişi Adame. avuşi vreo visare ?* — „Am văzut goşgmg psm Şţ lîxi şe pare cşţ 4$ m* Ssâr dărui, Nici, p-ăş jngi îmi^trânig Nicţ, n-aş mai muri!“. « Arătându-^o, Dumnezeu .fi dărui,... _ L ...............aceeâj-dfe .....~... Ţoii oamenii de ia dânşii şr$ ţfpş pxijb Şi'Ot^Wi^î&spîi^er a rămas Fân-a. venit vremea şi % aceşti ţpşpfiţi, Şă-i iertaţi, socri şi nuni şi şM ŞjagQsipvi^; } , v Precum, ă blagoslovit Âdarn pe Ăyram cu Şară Şi Sara pe Iacov şi cu ftâcliiiâ ; vMulţi coconi să nască şi să crească Şi astfel să se tot înmulţească < f ^ Ca şţpîşţ ceriului T şi ca nisipul ttiăriir Mfcefei, Şp FOagâ de dumneavoastră 9â^l 4§rtaţi şi aâ-i Blagosloviţi, Precum Isus Cristos la Cana Galileii 4 Wsissîsvit mt ^ s A • * -- şţ.îp|şi;şe îşţat ţbaşâ Nuni mari ■ , 1 1 Com. de T. Depşteanu, proprietar. -a făcyit vin; de" Şi. boieri.. de prin prejurul mdsei„ SM iertaţi ,şi să-i blagosloviţi,. Cum a blagoslovit Dumnezeu pe Aron Când toiagul în mână i-a înfrurizit De doisprezece ani fiind uscat; .... \f- Pentru că iertăciunea şi blagoslovenia părinţilor Întăreşc casele fiilor ; , f Ca să vă bucuraţi dumneavoastră de dânşii $1 dumnialor să se bucure de fii, » Şi şâ va trăiască până la cinstite bătrâneţe. Asemenea şi eu mă rog de dumneavoastră Ca Şi după smerită-mi rugăciune Să le dăruiţi dumnealor iertăciune1. După ce a sfârşit oratorul de luat iertăciunile, părinţii miresei iau partea şi sarea şi sinume, tatăl de o parte iar /maică-sa de altă 'parte, şi punându-le acestea mai întâi pe capul mirelui, apoi capiii miresei, îi binecuvântează zicând: 4 * Dumnezeu cel prea-ndurat v ^ Să vă binecuvânteze Cu pâne şi cu sare, Cu darul sfinţiei sale; Cu tot binele fiin rouă ceriului, Şi grăsimea pământului!2 In urma acestor cuvinte de binecuvântare pânea şi sarea le-o dă lor. Cererea iertăciunii sau a iertării^ âupă cununie, e uzitată şi la românii din Transilvania3, Ungaria4, precum şi la cei din gubernia Cherson în Rusia.. V „Când mireâsa din Transilvania se desparte de casa părinteas-că “ ^marales\!ândsemărităintrrunsatstr^ atunci ^ ^crierfc-Qeor^ gescu —- doi feciori îi cer iertăciune d^ la părinţi, care, cu lacrimi în ochi, o sărută şi o binecuvântează". ' Iar că datina aceasta este uzitată şi la,românii din gubernia Cherson ne putem încredinţa din următoarea oraţie^care întru nimic nu se deosebeşte de cele ce le-am înşirat mâi sus : Staţi nuntaşi şi ascultaţi Sama bine să luaţi La două, trei cuvinte a noastre. Ce le-am sp^ne dumneavoastră. D-voaStră cinstiţi părinţi, De ia Dumnezeu orânduiţi, Spre fiii voştri căutaţi, - La pământ îngehunchiaţi; Cu capul la plecăciune, Cu inima la iertăciune, Să roagă să-i iertaţi ! 1 Q. Tem. Teodorescu, op. cit., ţ>. 182—183 ; O variantă a acestei oraţii din Muntenia găsită în colecţiunea lui Radu Zugravul din secohil al XVIÎI-lea, vezi la acelaş auto$, p. 183. 2 Din Crasna, dic. de M. Bărbuţă şi din Fundul Moldovei, corn. de T. Leuş- teanu. . — : 3 Corn. ' 2 Din Mănăstirea Humorului, com. de G. Avram şi din Mitocul Dragomimei, com. de Al. Ţăranu. 3 Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă. 4 Viţişoare ~ cosiţe. 6 Din Mitocul Dragormirnei, com. de Ai. Ţărâmi- / 415 Dacă făta sim|fitâ du$ă .uft fe&or din şlt sat chiar după un străin, attmfe, pe lângă cântecele citate, se mai cântă încă şi cele următoarş: Mă rugai, maică, cu milă, i Să*ţi Pui măr dulce-n grădină, Să mă dai să-ţi fiu vecină, Dar ţi-ai pus un pădureţ Şi m-ai dat să nu mă vezi Şi ţi-râi pus un spin uscat , Şi m-ai dat în străin sat. De la ce m-ai depărat ? Valeo ! răii mi te-ai temut Că ţi-oi venî la-mjprumut. * îh străini de aş fi lucraţ Trei zile n-aş fi mâncat Şi-mprumutul ţi-aş fi dat Să nu mă fi depărtat1 Sau aceasta: : Tot ţi-am spus, mămuţă, haf Pe mine sâ nu mă dai : Peste ape late '■ Şi prin alte sate, Peste ape line v Prin sate străine. Să nu mă dai după bun Dacă-i dintr-un sat străin Să mă dai după mai rău, Să mă dai în satul meu. Ce folos că-mi este bine Dacă-s prin sate străine, Mai bine mi-ar fi mai rău Şi-aş şedea pe locul meu K \. ■ ...................................... ...........y’!""■ Sau aceasta : r Fost-am una la părinţi, k < Ca şi luna între doi sfinţi; . Părinţii s-au îndurat, De dânşii m-au depărtat Peste mări şi peste munţi în codri la nişte curţi La părinţi necunoscuţi, Când vedeam "pe soacră mea % lini părea că-i mamă mea, . Cînd vedeam pe socru meu ' îmi părea că-i ţaţă meu ; Când vedeam cumnatu meu i •1 Din Vama, corn. de G. Toma, stud. gimn. 2 Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă. 416 îmi părea că-i frate meii, Când vedeam cumnatele îmi părea surorile *• Când mireasă, pătrunsă fiind de jale eâ trebuie să se despartă de părinţii săi, începe a suspina şi a plânge din adâncul inimii sale ; nevestele cântăreţe, în loc S-o mângâie şi s-d mbleomească, cântă următoarea doină prin care o întărâtă şi mai tare lâ plâns şi are tot dreptul să-şi plângă viaţa cea fericiţă şi plăcută ce a petrecut-o la părinţii săi, căci, după ce se mărită, să aibă tdâte de-htteciit şi să-i meargă orişicât de bine totuşi nu mai poate avea aceiaşi Viaţă* care a avut-o la părinţi. Dar să ascultăm doina ! Plângi, fiică, plângi şi suspină, Că mergi pe mână străină Şi te-or~mustia fără vină Şi te-or bate fâr^iiiilâ; . Câ milă de lâ bărbat * Că frunza de pom iiscât. Când socoţi câ te umbreşti, ' N Mâi tare te dogoreai. Că ţi-âi căpătat b soacră Tocmai ca şi-o poamă aeră. Şi-âiiin socru Cum îi focu. Când îi Vedea soacrâ^ta îi gân<£ eâ*i «îâmă*tâ, Când îi vedea socru-tău* Ii gândi că-i tată-tău* Când îi face voie bună, Ei te-or plesni peste gută, Şi nu-i fi ou voie bună V Sau aceasta i Plângi, fiică, plângi şi suspină, Că mergi în casă străină Şi te-or mustră fără vină* 1 Te-or bate fără pricină Şi fără Vreun pie de ixiiiâ; Că milă ăi lâ bârbât Ca umbra de păr uscat; Când cugeti că te yhibreşti, Mai tare te dogoreşti. Să nu câţi lâ băţ ferea ţâri Cât va fi de gros şi măre Că'ii ţi l-a arătare < Tot pentru neascultare. Să nu câţi băţul de-i gros, 1 Din Vama, com. de G. Toma, stud. gimn. 8 Din Ilişeşti, colecţia autorului. ........................ yj — Nunta la români Ci să te uiţi tot în jos, ■ Că-i plânge şi-i suspina , ' Şi oftând vei căuta, Când în cer, când în Dâmânt Şi tu nu-i putea nicicând . Nimărui zice-un cuvânt Şi când ţi-i adţice-aminte De ale mele cuvinţe Lacrimi a curge ţi-or prinde. * Şi când ţi-i aduce aminte De acest cuvânt al meu. Ţi-or merge lacrimi pârău t1 Precum îndătinează româncele din Bucovina, când îşi iau rămas bun de la părinţii lor, a cânta felurite cântece de despărţire, tot aşa îndătinează şi surorile lor, din celelalte ţări locuite de români. Ba ! ce este şi mai bătător la ochi, cântecele acestora din urmă nu numai că tratează despre unul şi acelaşi obiect, ci cele mai multe dintre dânsele, fiind, compuse mai tot din aceleaşi versuri, seamănă aşa de tare cu a celor dintâi, ca şi când ar fi alcătuite de acelaşi autor, cu toate că românul din Bucovina şi cu cel din Transilvania, Banat şi România, sute de ani n-a fost în atingere. v Iată acuma o doină din Transilvania, care se cântă, când mireasa îşi' ia rămas bun de la părinţii săi : v Nimeni nu e-nceluită Ca fata când se mărită, ^ Că dă mâna c-un ţârjan Ce nu l-o văzut şohan 2, îşi dă mâna şi se duce $i-şi lasă măicuţa dulce; Lasă fraţi, lasă surori, Lasă grădina cu flori. Ia-ţi mireasă pe vecie Rămaa bun de la fetie .; t De la fir de busuioc, De la feciorii din joc ;' De ia fir de tămâiţă, De la fete, fecioriţe, ^ De la fir de mintă creaţă, De 1^ feciori de pe braţe; De la fir de caragiale, De la prietenele tale3. Altă doiriă, tot din Transilvania : Noapte bună, mama mea, , Des pe-aici nu me-I vedea 1 Din Pătrăuţ, lângă Suceava* corn. de V. Turtureanu, preot şi din Mitocul-Dragormimei, dict. de Ioan Iachimciuc, proprietar. 2 Şohan = nicicând, cuv. ung. 3 Corn. de I. Pop Reteganul. Că ţie nu ţi-a plăcut Şă mă vezi umblând prin casă, Să fim cu toţi la o masă, Să ne vezi pe toţi lucrând Şf la o masă.prânzind. Tu, mamă, te-ai îndurat, Foarte rău m-ai străinat, Departe la alte curţi La părinţi necunoscuţi, Unde nu cunosc pe nime Nici n-oi povesti cu tine. Iar, dacă merge, din satul său natal, adaugă : Am avut iubit în sat, M-o cerut şi nu Jn-ai dat, Că tu, maică, te-ai temut Că-oi veni a pită-mprumut Şi nu ţi-oi da-o mai. mult; Şi m-ai dat în sat departe Să vin cu dăsagi-n spate1 Alta din Sîncelu şi împrejurimi : Da ia-ţi Gogio 2 ziua bună De la tată; de la mumă, De la fraţi, de la suroti De la grădina cu flori, De la iii de busuioc De la fetele din joc. De la fir de tămâiţă De la fete din uliţă. Plânge mama Gogiei La ţâţâna, portiţei,-....... Se roagă de sântul soare y Şă ţină ziua mai mare C-are fiică ducătoare, Peste munţi, în alte curţi, La părinţr necunoscuţi Şi la fraţi, Neîntrebaţi. ian ieşi soacră mîc-afară De vezi calul mirelui Cum vine de supărat, De trei zile n-a mâncat, f 1 Corn. de I. Pop ReteganuL 2 în unele părţi ale Transilvaniei în ziua dintâi, până o .înveleşte naşa ca pe neveste, se numeşţe gogii, şi cântecele când o duc la cununie şi când se desparte de casa părintească se numesc : o gogi, Vezi Frâncu — Cahdrea, op. cit., p. 163. 3 Com. de I. Pop ReteganuL Ori fânul e rogozos Ori mirele-i mânios, Ori iarba e rogozoasă, Ori mireasa nu-i frumoasă l Trageţi boi, .Trageţi nevoi, Că nu trageţi lemne groase Că trageţi pe doamna voastră. Tu plângi Gogie şi nu prea Cănu^ ... s Că să ştii cine te ia, Nice mâne n-ai tăcea. Ţâpă grâu, nu {âpa pleavă, Să fie mire de treabă. Drag de car cu' şase boi Ai mirelui 'numai doi, înaintea boilor ’ * Dste-un cireş înflorit Dar nu-i cireş înflorit, Că-i mirele podobit3. şi cu deosebire în Muftiii Apuseni, mireasa 419 - f ■ Fetele din Munţii Apuseni ai Transilvaniei, de părere de rău, că se despărţesc de mireasă, o duc pe aceasta în cămară, unde o pun pe un scaun şi ele, stând în picioare, încep a o gogi, in; următorul mod : Vino vino, nună mare, Baţe-ţi punga d-a stângare De scoate pe fină-ta, De voieşti a o avea; Şi-o dă-n legea românească C-aşa-i dată la nevastă. Gogia, gogia şi nu prea Pară-ţi bine câ te ia. Ia-ţi tu Gogia ziua bună De la fraţi de la surori De la vişinii cu flori; De la fir de busuioc Pe la fete, de la joc, Pe la fîr de silinină, Pe la fete din grădină; De lâ fif de tămâiţă, De lâ fete din uliţă ; Pe lâ câsi, de la mamă Pe iâ taţi câţi simt d-o samă.* Că te .diice peste munţi Lâ părinţi necunoscuţi. , Bucură-te soacră mică, câ-ţi mmm m m m ‘ Şi scaun în şezătoare Şi ciubăr de haine mare Şi Cărâre dâtre vale. f După acest cântec, naşă, mârgâiid iii cătfiârâ, dăruieşte fetelor mai multe monede de argint, ca răscumpărare â miresei de la prieteiîele ei şi aducând-o în casă, vornicul mirelui dă SSfaiMiUi de plecare prin această cuvântare, adresată vornicului Mireâăi': Iubitului meu frate, Iubitor de frăţietate îţi mulţumesc Şi mult bine îţi poftesc; De câte te-am rugât, De toate rn-ai ascultat, însă numai acuma Te mai rog pentru uhâ ' După cum mi Se pâre Această odraslă ca o floare Acum la a frânelor sărutare Se roagă d-uh cuvânt de iertare e Ca sâ vâ-nduraţi Cuvântul de iârtâfe Să-l daţi Am mai sta de a ură. Şi multe am mai cuvânta* Dar ni-i frică câ Vom insgfâ. Lungă cale avem, Multe nu putem Să mai . înşirăm, Deci acumi voim Să pornim ■ , * gi ţpt binele vi-J poftim* Vornicul mirelui mâi cere, de la vornicul miresei şi doua eătane* ea, călăuzi, ca să nti tătărească drumul. Cătanele sunt cei doi frăţi-de±inirea* să:, care îi pluti în car lada, hainele şi alte obiecte şi care îhsoţese mireasa’ până la socrii mari* unde rămâi! până la isprăvitul ospăţului K Româncele din Macedonia cântă asemenea diferite cântece/ când jşl ia mireasa rămas bun de la părinţii săi şi e gata să plece lâ casa ginerelui (mirelui). Iată unul şi dintre cântecele acestora s — Nu-ttii plânge, doamnă şi dudie1 2 » Nu-mi plânge 1 Frâncu — Candrea, op. cit, p. 163—165. 2 Dudie este o vorbă ce nu se întrebuinţează .de loc azi în Cruşova Şi . în sas fgie vecine. SC âflă vorba aceasta mimai în cântec#! -0 Şe cântă ihireselbr. Mireasa e liuhiită „doamnă şi dudie* ceea ce .arată că dudie înseamnă inireasă şi că vorba âeeăsta k fost cu timpul lăâatâ la o parte. Vorba dudie ntţ există lâ pdpoârele ve^ cine. Astăzi^miresei din Cruşova îi zice &nef0 o voiu î Vă-mi plângu ! ' Cum plângu fraţili ti mine Vă-mi plângu !... * — Nu-mi plânge, doamnă şi dudie I NU-mi plânge! • Că mi-ţi aspargi tinereaţa ! -sLaş-şă aspargă, ce o voiu? Vă-mi plângu!. Cum plângu surorile a mele Vă-mi plângu 1.** s — Nu-mi plânge doamna şi dudie l Nu-mi plânge Că mi-ţi aspargi muşuteaţa l Las-să aspargă 1 ce e voiu ? Vă-mi plângu!... Că acolo mine în ftgddsescup Vă-mi plângu L. r:r‘v)J;-.y .... ... >111 stiii pft . ......... . yă-ctti plângu U H DacorQttyloeşteî — Nu plânge doamnă şi dudiel Nu plânge! < Că-ţi strici frumuseţea. — Las-să se strice l de ce să o voiu ?T O să plâng !... Cum plânge tata de mine O să plâng ! < . '****' Ni| plânge doamnă şi dudie Nu plânge! Că o să-ţi strici ţipereţea! Laş-şă se şţrice! de ce şă 0 Vffyl * O şă plâng ! — Nu-mi plânge doamnă şi dudie Nu plânge l ...................421............:......... Că-ţi strici frumuseţea — L»as-să se strice ! de ce sâ o voiu ? O să plâng !... Cum plâng fraţii de mine O să plâng !... ^ — Nu plânge doamnă şi dudie Nu plânge l Că o să-ţi strici tinereţea! — Las-să se strice ?^de ce să o voiu î O să plâng ! Cum plâng surorile mele» O să plsţng !... Nu plânge doamnă şi dudie 1 Nu plânge! Că-ţi strici frumuseţea ! — La-să se strice ! de ce să o voiu ? O să plâng! ^ / Fiindcă acolo unde eu pprnesc O să plâng !... Nu ştiu cum are s? mi se întâmple» O să plâng !...1 Când îşi ia mireasa rămas bun de la părinţi, tatăl ei cinsteşte pe mire cu paharul, iar pe mireasă o cinsteşte maica sa cu şipul. Atât mirele cât şi mireasa, primind cel dintâi păharul, iar înireasa şipul, după ce mul-ţămesc şi cinstesc dintr-însele, le strâng şi le iau cu sine. Paharul pe care părinţii miresei îh dau tinerilor căsătoriţi Lasă fraţi, lasă surori, Lasă grădina cu flori, * Că tu singur-ai să fii, * 6 grădină de copii. Lado, lado nu mai plânge Mijlocelul nu-ţi mai frânge, ’ * Că acasă te-i întparqe Şi la maica ta te-i duce, r Chiar atunci şi "nici atunce Când bondariu-a face miere, , Când a face plopul pere v.* Com. de V. Turtureanu. 2 .Duringsfeld; op. cit., p. 27. 8 Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă. 423 Şi răchita vişinele ' Să-ţi alini pofta cu el* M Pupă ce s-a suit acuma mireasa în trăsură, npna cea mare ia o jamlâ şi rupând-o în două, drept în vârful capului, coboară amândouă bucăţelele pe ambele părţi ale miresei şi punându-le una de o parte, Iar cealaltă de altă parte, pune pe mireasă ca să şadă în mijlocul lor. Când nuna rumpe jemla, mireasa se întoarce cu faţa spre răsărit 0 făcându-şi de trei ori cruce se roagă lui Dumnezeu, ca sâ-i ajute. în Transilvania e datină ca mireasa singură-să rampă o pâne în patru bucăţi şi să o arunce apoi în cele patra puncte cardinale, dând prin aceasta a se înţelege că o nouă familie are să-şi întindă binecuvântările Sale în toate părţile .prin primirea de oaspeţi şi nutrirea celor săraci. în Ţara Românească'aceasta se face, ca şi în Bucovina, de către naşa, adică nuna cea mare, cu acea deosebire numai că aici se mai adăugă şi un vas cu vin, în care se moaie pânea înainte .de a fi aruncată în acelaşi timp maica miresei sau şi o nevastă care e înnemurită CU mireasa, leagă câte o năframă de eăpeţelele cailor sau de coarnele boilor de către om, de la carele tuturor cărăuşilor 2 3 4. Aceste năfrămi sunt menite pentru cărăuşi, adică pentru vizitii, După ce s-a făcut şi aceasta şi după ce s-au suit în care şi, căruţe toţi muntaşii, care au de scop să petreacă pe tinerii soţi până la mire acasă, precum şi o păreche de lăutari, care le cântă tot dramul, încălicând şi mirele, dimpreună cu vorniceii săi, se pornesc* cu toţii şi se duc la mire. Iar nuntaşii, ce mai rămân la părinţii mireşei, aruncă după dânşii cu grâu precum şi cu alt soi de pâne albă, zicând 5; Să-nfîoriţi ca merii. Ca perii Pe la mijlocul verii; v Ca toamna cea bogată Cu de toate îndestulată 1* Despărţirea, despre care ni4 vorba, e generală ;.«a w află ttră afeiaf teîre, îa toate popoarele. Fiecare mireasă e cuprinsă, în momentul acesta, ‘de o nespusă întris-- tare şi durere, chiar şi atunci când bărbatul după care se mărită 'şi l-a ales ea singură. 1 V. Alecsandri, op. cit, p. 383. Despre fiinţa mitologică „tado“ care se in- voacă în acest cântec, Dim. Cantemir, Descrierea Moldovei..., op. cit., p. 54 scrie următoarele : „Lado et Mano, numele acestor zei le iţivgcă matroanele mai ales la nunţi de unde se poate deduce că sub acestea se înţeleg Venus şi Cupido, patroanele amorului nupţial". Ce se atinge în special de numele, acestei fiinţe apoi trebuie să notăm aici că românii l-au adoptat de la poloni. Vezi, Duringsfeld, op. cit, p.210: Deschide, măicuţa mea, Pentru mine, fiica ta. Lado, Lado. ' ' 2 I. C. Tacit, op. cit., p. 28. •N 3 Legarea unor năfrămi -sau tistimele de căpeştrşle şau eăpeţeîele cailor şi coamele boilor e uzitată şi la alte naţiuni. Amintim alei pe maghiari. Vezi ©ăring-sfeld, op, czt., p. 47. ' . 4 Datina românilor din cele mai multe părţi ale Bucovinei. 424 Asemenea şi părinţii, chiar şi la acele popoare, la care iubirea şi alipirea de fiii lor nu e aşa de dezvoltată şi de mare, ştiind însă prea bine ce fel de soartă le aşteaptă pe fiicele lor, când se mărită, sunt cuprinşi de aceeaşi întristare Şi simţ aceeaşi durere când soseşte momentul despărţirii, ca şi fiica lor.‘ Deci* nu.trebuie nicidecum să ne mirăm dacă, voind, a compara datinele şi cântecele de la acest act, vom afla că ele au o asemănare bătătoare la ochi nu numai la români şi nu numai la popoarele înrudite cu aceştia* ci până chiar şi la cele mai divergente atât în privinţa naţională cât şi cea etnografică. . ' Dovadă despre aceasta servească-ne următoarele exemple : Mireasa franceză,?, când soseşte momentul despărţirii „le depart*. primând a plânge îşi ia rămas bun, tocmai ca şi mireasa română, nu numai de îa părinţi şi de iâ întreagă familie; hti numai de la feciori şi fete, de la servitori şi âeryit^ţe, ci până chiar Şi de la boii de la plug chemâh-du-i cu cele măi desiftierdâtoare cuViâtfc pe nume. Apoi, de la obiectele de pe lângă casă; din casă şi din bucătărie. Şi numai după ce şi-a luat rămas bun de la toate âeestea, se lasă a fi luată şi dusă la părinţi *. Iar femeile din Crâseogne, în timpul acesta, Cântă : ,,Nevastă îţi laşi pe mă-ta pentru totdeauna ca Să slujeşti la un străin... Cu lacrimi şi nu cu rouă şi-â Spălat mireasă picioarele. Plângeţi voi pereţilor, plângeţi voi căpriori ai acoperemântului, aţi pierdut floarea Casei" 2. fot la această ocazie femeile măritate ditt PuSiâ, Zic miresei : „Greu ţi să .părăseşti păriAţji — greu, şă părăseşti mamă şi tată — greu să tş-nveţi cu altă familie, cu alt tată, cu altă marnă" K In fine, prietenele miresei sVăbeşti, din Afnberg, -in OberpfalZ, înainte de a păşi surata lor, pentru ultima dâră, peste pragul uşii părinteşti, Cântă: « r plângi, Copilă, plângi 6fi-fl veci nu te-pm duep acasă, ' Ta ducem peste gunoiul tătă-tău, Niei-e&nd ou ţi-â raergp, «umţi-amers^-----—-—.—- Din eei# arătate aici. rezultă deci că, aceeaşi întristare, aceeaşi durere, aceleaşi îmbrăţişări Şi rămas bun şi mai tot aceleaşi cântece se află în deCurSUl despărţirii,, chiar şi la popoarele cele mai diferite unul de altpl în privinţa naţională 1 « ©iiriăgsMd, ap. cit., p. *. p, Lafargue, op. ctt.„ în „Contemporanul", an, VI, p. 9. 3 Ibidem, p. 9. * Diiringsfeld, op. cit., p. 130 : >/ Woin, Moldi, ttoifi Wtiâ fim di nimmâ lioim Mia firm di iiba deins Vodars Milst i gaid da nimmâ waiş da gang-rist. • * xxvin Vulpea Dacă mirele nu e din acelaşi sat cu mireasa, atunci, nemijlocit, după ce s-ă suit mireasa în trăsură şi mirele pu vorniceii săi au încălecat pe cai şi dau să plece spre casă, feciorii de sat se reped la poartă, o închid şi nu lasă p‘e nuntaşii din satul străin, însă mai cu seamă pe mire şi pe mireasă să iasă din ogradă afară, până ce acesta din urmă nu le plăteşte o dezdău-narg pentru că ei au jucat pe.mireasă, cât timp aceasta a fost fată mare. Această plată, care constă mai ales dintr-o măsură oareşicare de băutură, precum şi datina împreunată cu dânsa, se numeşte în cele mai multe părţi ale Bucovinei ,,vulpe" sau „hulpe". Dacă acuma mirele voieşte ca atât lui cât şi miresei să nu i se întâmple nimică, plăteşte mai întâi fără cea mai mică împotrivire „vulpea", cerută,' scoate după aceasta un şip de rachiu, cinsteşte pe toţi feciorii de-a rândul, îşi ia rămas bun de la dânşii mulţămindu-le pentru că i-au jucat mireasa cât a fost fată mare şi apoi, deschizându-i-se poarta şi dându-i-se drumul, se porneşte şi se duce cât se poate de repede cu mireasa şi cu toţi petrecătorii săi ca nu cumva feciorii de sat să-şi tragă pe samă şi apoi să i se întâmple vreo neplăcere sau chiâr nenorocire pe drum. Dacă însă mirele e un pmiînţinat şi cărpănos, dacă se pune de pricină şi. nu voieşte defel să plătească feciorilor de sat „vulpea", sau dafcă plăteşte mai puţin'de cum au cerut aceştia', atunci nu e prea bine de dânsul,, şi mai ales când insuh ieciordin- sat ^..avut de gând singur-săia jde ._ nevastă, pe fata ce s-a măritat şi părinţii ei n-au vrut s-o dea sau ea sin-gură n-a voit să mâargă după dânsul. Atunci îl lasă pe mire să iasă, dar pe de altă parte se duc înşuntea lui, strică pretutindeni toate podurile cele nuu slabe pe unde are să treacă nunta, sau, ce e şi mai rău, caută uri prilej bUn de a răsturna trăsura în care se află mireasa, a împrăştia şi a tăvăli zestrea acesteia, şi a face astfel, atât mirelui cât şi miresei mai multă supărare şi daună, decât ar fi ţinut toatsr„vulpea*. Ba ! unii miri nu scapă nici cu atâta, ci ei o păţesc şi mai rău, căci feciorii de sat, cum văd că se pun de pricină, se apucă nu numai la ceartă, v ci sar chiar şi la bătaie şi nu un mire se duce bătut măr acasă. Şi dacă se amestecă şi nuntaşii săi, atunci şi aceştia sunt bătuţi şi luaţi pe fugă. De aceea, fiecare mire din sat străin caută cât mai degrabă să plătească „vulpea", ca să scape cu obrazul curat. ;. La românii de ,pe ambele ţărmuri ale Crişului-Negru, comitatul, Bihariei, când cuscrii şi cu mirele se gată, ca să se ducă cu mireasa la mire,’ e asemenea datină de a opri pe mire la poartă şi a cere de la dânsul un feL de răsplată pentru mireasă, după cum ne putem încredinţa din următorul căntec, numit „nevesteasca“, care se cântă la această ocazie de 4 sau 3 inşi dintre cuscri şi tot atâţia din partea miresei sau dintre corintei, după melodie de tot frumoasă şi armonioasă. Mirele ; Portari, portărei, Dragi oamenii mei, Daţi-mi' mândra mea Deschideţi poarta, Ca să ies cu ea ! Portăreii ■: Mire frumuşel, Tânăr feciorel, Nu te lăuda Zău cu aceasta : Că noi nu ţi-om da Mândruliţa ta, Pân ce-i fi vorbit Cine ne-a venit De la voi la noi ? / Că mândră-i sau. ba ? Portăreii: Mire prea iubit! Bine ne-ai vorbit ; Dar tot nu ţi-om da Nevestuţa ta, Până ne vei spune, Că pe astă lume, Pe deasupra noastră Ce umbrâ-i mai groasă ? Mirele: \ ZI ; Astă lume are O umbră mai mare Care-i cea mai groasă Şi-i deasupra noastră ; Umbra ceriului. Mirele: Portăreii: Bine mă-ntrebaţi. ■ Voinicele mire Răspuns căpăţaţi : Eşti ffecior de fire, Că eu mi-am mânat Dar hu-i căpăta La Voi un bărbat, Zău mândruliţa ta. Pe socrul cel mare Pân te-om întreba : Ziua-ritâia oară, / ' Ce apă-i mare Să vadă fata Aici pe sub soare ? Că mândră-i sau ba ? Mirele : Portăreii-: Apa cea mai mare Mire! de la masă, Aici pe sub soare-: Pe soriţa noastră . Rouă de vară N-om da nicidecum, Pe toată lumea. Până nu ne spui : Că a doua oară Portăreii: Pe cine-mi mânară De la voi la noi'? Mire, mirişor, ^ Frumuşei fecior, Mirele : Nu te lăuda Nici cu atâta, Cu soriţa noastră Portărei de poarte. Nu va fi a voastră Io răspund ia toate Până ce ni-i spune Că a doua dată Cu cuvinte bune : , .. . Zău eu am mânat Ce umbră-i mai groasă Pe cumătrul mare ’N faţa pământească Să vadă fata * în post de Sân-Petru ? % 427 Şî până-4 găcl; Ce munte ar fi Care e mai mare Aici pe sub soare ? Mirele : Câte aţi înţrebat Toate-am dezlegat, Bine m-oi’gândi Ş-aste le-oi gâci; Cea mai groasă umbră Pe pământ deasupra Umbra stogului . în postu Sân-PetruluL Şi munte-i mai mare Aci pe sub soare ? Zău moşinoiul în \jârful muntelui. Portăreii: Nu te iăuda Că noi nu ţi-om da Nici acuma Pe soriţa noastră, Nevastă frumoasă, Până ce-i răspunde? Ce glasuri mai mândre; Se aud pe-afară, Când îi primăvară Până-i da cuvântul' Pe acest pământ Ce^uSnă4 ^ mai mare % Mirele ţ Portărei fălşţi Poarta deschideţi, Că io am răspuns La ce mi-aţi prepus § Bine m-oi gândi .Şi aste le-oi gâci.-Şi aşa răspund ■ Că glasu-i mai mândrii ' Glas de plugărel Cu-al său zbicurel Pe boi-şi mânând Din gură cântând «Păsări dezmierdând, Toate desf ătând. , Şi pământul n-are Umbră mai mare Ca şi cea de plug. Portăreii : Bine răspunseşi, Bine ne spuseşi, Dar te-om mai împrinde Poarta n-om deschide Până ce ni-i spune Ce rând fu pe ţine Şi ce te-a aflat De tu ai intrat în grădina mare Fără înştiinţare Şi tu ai cules Şi tu ai ales ‘ Cea mai mândră flore Nearsă de soare, Câte ai lăsat Toate le-ai călcat Şi s-au olivit Şi s-au veştejit. Mirele ? Portărei de poartă Sufleţele bune Tote vi le-oi spune..? în grădina voastrâ Fără ştirea voastră, Zău nu m-am băgat Ci de ştire am dat § Nici n-ăm~ cules Nici n-am ales, Cea mai dalbă floare M^ndră-nfloritoare,' Ci care mi-a dat; Care mi-a-nsemnat Bunul Dumnezeu Mi-am luat-o eu. Portăreii : / Tote bine, mire Dar ţi-om da de ştire? Că fetiţa nostră Dalbă drăgăstbaşă; Ea mai are fraţi ‘ Zău fraţi ca şi brazi Şi surori Ca flori m fraţii că cer Pălării de păr. Cojoace-mbumbate, Topoare-ncolţ&ţe Surorile ei Pe zău eă cei 3 Zadii răsfăţate /' Cârpe împănate / Cojoace-mbumbate. Mirele: Portari, portărei V Dragi oamenii mei, Deschideţi poarta Să-mi ies cu mândra Târgul va fi joi Şi-om mâ1 noi şi voi Şi vom târgul Ce va trebui. * Portăreii către mama tniţesei: Rămâi sănătoasă Maică, .dragă nostră. Că fetita tă / Se va-mfepărtaL Că nu ţi-a plăcut Cum ţi-a făcut Cum ţi-a măturat' Şi curn ţi-a spălat; " . > Tu vei rămânea Iară ea va mş[rge] Peste văi şi munţi ~ Peste ape, punţi. Bunul Dumnezeu Nu telase-n rău !2 „Vulpea" nu numai că se află şi la italieni, ci ea are la aceştia totodată şi o mulţime de numiri, precum : în Valtelina: far la serra, în unele locuri din Piemont: far la b'arricata, în Pistoja : far la parata, în Tarent: fare la stecatta, sau fare la parata, în Corsica : far la trdvata sau far la spaltera, în Romagna : far il laâcio, în comun însă se numeşte : far il ser-răgim. > ' „ După cum îndegetează toate numirile acestea, „vulpea“ la italieni constă dintr-un fel de piedică cu care se opreşte mireasa de a trece, când se duce la biserică sau când părăseşte locul natal, spre a urma bărbatului său. Adeseori, constă piedica aceasta dintr-o cordea pe care mireasa o taie cu foarfecele, când voieşte să treacă, se înţelege, că după ce mirele a plătit mai întâi banii de răscumpărare 3. ' ... .In unele părţi ale Franţei,..dacă mirele e străin şi dacă pierderea mirCsei e simţită în locul său natal, feciorii; din sat caută a împiedica plecarea ei prin aceea că aruncă bucăţi de lemne înaintea carului, iar după ce, au făcut aceasta, predau miresei, când iese din sajgafară, utj struţ mare de flori. în alte părţi însă adeseori se întâmplă că feciorii de sat, dacă mirele nu le-a plătit deajunş de băut, îi iau mireasa cu puterea şi numai după ce le plăteşte o sumă însemnată de bani, i-o dau iarăşi îndărăpt i. La basci ia pe mireasă un bărbat din rudele acesteia pe cal şi fuge urmărit de mire şi de prietenii lui, care cântă, slobod puşti şi pistoale, chiuind ca nişte indieni ce se reped în luptă. Ca vântul vâjâie, zice cântecul, până . ce la o câmitură de drum se văd nevoiţi a se opri înaintea unei cor-deli roşie întinsă de-a curmezişul şi păzită de patru ţărani voinici şi înar- 1 2 3 4 1 Mâ, provincialism în loc do. merge. 2? Puţ>l. întâfe oară de M. Pornpiliu în familia", ah. II, Budapestş, 1866, nr. 29, p. 346. . 3 Gubernatis.pp. cit, p. 182—183 ; Duri»gşfeld,X>p. cit., p. 104. 4 Diiringsfeld, op. p. 296. maţi din creştet până-n tălpi. Fugarii şi prigonitorii nu pot trece fără să plătească bir *. In unele locuri din apropiere^ Madridului, din Spania, mirele, când e din alt loc, trebuie aşişderea să-şi răscumpere mireasa de la feciorii din saţ printr-o câtime oareşicare de vin, pâne, carne etc., ca să-i încuviinţeze a-şi duce mireasa acasă K Tot aşa fac şi. feciorii din cele mai multe părţi ale Ţiroliei, Sviţerei, Şilesiei, Bohemiei 2, Rusiei, Galiţiei, Ungariei3 şi din Riviera delle Cas-tella 4. Aceştia încă o opresc pe mireasă cu o funie, prăjină, lanţ, cordea şati şi cu împletituri de flori şi nu-i dau defel drumui, până ce mirele nu le plăteşte o anumită dezdăunare. Mai pe scurt, „vulpea“ o întâlnim aşişderea la toate popoarele europene. f / \ l ^Diiringsfeld, op. cit., p. 113, 185—186 ; L. Dargun, op. cit., p. 107—108. 2 Diiringsfeld, op. cit., p. 267. 3 Gubernatis, op. cit., p. 182L. Dargun, op. cit* p. 107—108. 4 Diiringsfeld, op. cit., p. 81; L. Dungan, op. cit., p. 107. 6 L. Dargun, op. cit., p. 107. XXEX Prapurul * - In Moldova există, în* locul datiriei descrise mai sus, „prapurul“ *, adică un fel de luptă, prin alergarea cailor, încă* pe când nuntaşii mirelui mesesc şi pe,când aceştia sunt pe la -jumătatea mesei, nuntaşii miresei 'fhcep a striga de-afară pe la fereşti „prapur, prapur!“. Dacă dinăuntru li se dă răspuns afirmativ, e,bine, de nu, atunci pun sub sechestru mantale, şei, ba chiar şi caii nuntaşilor mire-. lui, căci ei prin cuvântul prapur le cer o nouă luptă, pentru că ie ia o fată din satul lor, la care sau trebuie să se supună sau să se răscumpere cu bani. Dacă nu se răscumpără la timp, atunci, când nunta dimpreună cu mirele şi cu mireasa, după ce li s-a luat acestora iertăciunile, e gata de a pleca spre casă, nuntaşii de sat li se pun în cale, îi opresc şi le cer din nou „prapur", spunându-le, în acelaşi timp, că pentru acest sfârşit li s-au sechestrat chiar şi din lucruri > Deci, se începe lupta prin alergarea cailor şi pentru că nuntaşii miresei sunt provocatorii, apoi cei ai mirelui au dreptul să plece la fugă înainte şi ceilalţi să-i gonească din urmă până îi ajung.Dacă-i ajung, trebuie să-i răsfrângă îndărăpt, să-i ia în mijlocul lor ca prizonieri, iară dacă şe împotrivesc, atunci înc'ep a-i măsura cu bicele ce au în mână, croindu-i pe spate. Dacă însă curierii miresei nu ajung din fuga cailor pe fugarii mirelui, atunci se întorc aceştia înapoi, îi înconjură şi-i iau ei în‘mijlocul lor ca prizonieri-. Biruiţii trebuie, .după aceea, să se - răscumpere prin o dare bănească începând- de la un galben în jos 1 2. Datina ăceaâţa, care se află şi la taişpihii din Codrii Boemiei3, se vede că e foarte veche la români pentru că şi Dimitrie Cantemir încă o descrie cu acea deosebire numai că pe timpul renumitului istoric, ea nu se făcea după cununie, când mirele îşi lua mireasa de la părinţii aceştia şi voia să plece cu dânsa acasă, ci înainte de cununie, când mirele sosea cu suita sa la casa miresei. Iată şi cuvintele lui Cantemir : „Duminică se adună toţi consângenii şi cumnaţii mirelui, qa să aducă , mireasa şi trimit înainte colăcari să spună că vine mirele. Cei care sunt adunaţi la mireasă păzesc în drum şi caută să-i prindă înainte de a ajunge la casa miresei. Colăcarii, pentru ca să nu li se întâmple uha ca aceasta îşi 1 Şe crede că „prapurul" îl aveau mai înainte ca stâag şi care biruiau prin fuga cailor erau biruitori, câştigătorii steagului. 2 It>an Mârza, op. cit., p. 9—11. • * 1 3 Duringsfeld, op. cit., p. 185: „Die BUrschen halten vor der Hochzeit einem Wettlauf". - 431 iau totdeauna cai foarte iuţi. Iar de şe întâmplă ca să-i prindă, dacă sunt oameni de condiţie mai inferioară, îi leagă vârtos şi fără de cruţare şi-i pun întorşi pe cai, iar dacă simt oameni mai de frunte, numai cât îi iau împrejur consângenii miresei şi-i duc la casă ei, Ca şi cum i-ar duce în captivitate. Ajungând colăcarii aici, Şţi întreabă : ce caută, ce vreau, iar ei răspund că sunt trimişi să declare război şi oastea va sosi îndată, ca să ia cetatea. După ce au zis acestea, îi poftesc în casă şi-i fac să bea câteva pahare mari de vin, apoi aşa ospătaţi bine îi trimit înapoi însoţiţi de câţiva oaspeţi de ai miresei. Când văd aceştia că vine mirele, lasă pe colăcari, adresându-le înfruntări şi se întorc fuga către casă. Dacă cei ce însoţesc pe mire pot să alerge după ei şi să-i prindă, îi leagă şi ei aspru, fără cru- • ţâre, şi aşa îi duc cu sine până la casa miresei. în urmă, după ce au ajuns aici toţi oaspeţii, din amândouă părţile, se întrec cu alergare de cai, punân-du-se -premii pentru cel care va rămâne victorios. Premiul între cetăţenii mai puţin avuţi este o maramă foarte frumoasă>cusută, iar pentru eei mai avuţi, o bucată de pănură preţioasă ori pânză de mătasă. Mâi întâi' şe trimit oameni înainte, ca să pună semne până unde să alerge, apoi unul strigă şi dă semn de plecare : atunci cei care se cred a avea cai mai'buni, dau pinteni şi pleacă. Cel care a ajuns mai întâi, se declară învingătpr şi primeşte premiul din partea miresei, iar la calul său se pune o cunună dei flori împletită foarte frumos" J. 1 1 Dim. Cantemir, op. cit., p. 145. . XXX Ducerea # Cum înţepe a.se îngâna ziua cu noaptea, în unele locuri chiar şi mai târziu şi anume nemijlocit după luarea iertăciunilor, dacă mirele e dintr-un sat cu mireasa, iară dacă minele e din alt sat, apoi nemijlocit după plata vulpii, urmează : ducerea său calea-albă. , Vorniceii;'mirelui se pornesc călare înainte. Carul, în care se află mireasa, nuna cea . mare, lăutarii şi mai multe neveste, dintre care una ţine luminile de cununie aprinse în mână, merge după dânşii. Înapoia carului cu mireasa urmează mirele, având de-a dreapta şi de-a stânga sa doi sau mai mulţi feciori care, ca şi dânsul, merg călare.'Iară după dânşii urmează celelalte trăsuri în care se află nunul cel m^C şi ceilalţi nuntaşi. ' Lăutarii, "Vorniceii precum şi ceilalţi nuntaşi, care petrec pe ţineri, de cum au ieşit dîn ogf^da părihţilor miresei şi pâiiă ce ajunglamir? . acasă, nu încetează mai defel1 a bate în palmi,, a juca, a cânta şi a chiui -fel de fel de cântece şi chiuituri. Mai ales însă nuna cea mare şi cu nevestele, care se află în carul cu mireasa, fac cel. mai mare huiet şi voie bună. Iar stegarul, unde e uzitat a fi şi acesta, acuşi e în fnmtea, acuşi e în urma excortei, jucându-şi mereu steagul, ea şi icâiid ar griji să nu rămână nici unul dintre ostaşii înălţatului împărat îndărăpt. , Tot stegarul, dimpreună cu un vomicel, pierg în'fuga mare, călări. spre locuinţa mirelui spunând acolo, că ei sosesc cu mireasa, apoi se întorc iarăşi înapoi la oaste strigând şi făcând voie bună. . Cântecele şi chiuiturile cele mai îndătinate la această ocazie sunt • cele următoare : .. . Când se porneşte din ogradă sau curte : Frunză verde de cireş, Hai, manşă, şi mă petreci, Până-n fundul grădinii, Petrece-te-ar străinii, C-ai dat mâna cu dânşii Sau : Frunză verde de cireş, Hai, mamă, de ţaă petreci, Pâpă la cornul grădinii; Că eu mă duc cu străinii 1 iSJ — Dţ-aga mamii te-oi petrece Dar tot cu străini-i merge !1 După ce ies cu nunta din ogradă : Mergu-ţi merg, maică, socrii» .Alăturea cu norii, *Pe marginea pădurii, Rumpând frunze, rumpând iarbă, Rumpând fiica de la mamă, Rumpând iarbă şi sasău. Fiica de la tatăl său. Care-i mama miresei ? Cea ce stă-n pragul tinzi! ' Şi se uită către lună, Să fie ziua mai bună; Şi se roagă către soarea Să fie ziua mai mare. C-are-o fiică mergătoare, Peste munţi, în cele curţi, La părinţi necunoscuţi, Când vede pe socrul Său, ' Gândeşte că-i tatăl său, Când vede pe soacră-sa, Gândeşte t că-i maică-sa ; Când îşi vede cumnaţii, Gândeşte că i-rS fraţii; t Când vede cumnatele, N Gândeşte că-s surorile 2., Apoi aceasta: Lasă grădina cu flori Şi din gură le grăieşte: Creşteţi flori cât gardurile, Să vă bată vânturile, Creşteţi, flori şi înfloriţi, Că mie nu-mi trebuiţi!3 Şi dacă, în numele miresei, se cântă astfel, nici pe mire nu poate să-l treacă cu vederea. Din partea lui încă se cântă : Câtă floare-i pe sub soare. Nu-i mai. celuită floare, Ca şi fata cea fecioră. Vine unul şi o cere, Zice de-auna c-a mere. Lasă fraţi, lasă surori, Nime-n lume nu se-nşală, Ca feciorul când se-nsoară, Prinde şase boi la car . Şi^şi aduee lui amar A ----- Sau : Cu lăutari şi cu masă, Aduci pe dracu în casă5. \ . Dacă mireasa e frumoasă, chiuie astfel: Ţucu-vă de şase boi, Mândră fată duceţi voi Şi birişul ce vă mână, Cu drag v-aş fi eu stăpână6. 1 Din, Crasna, corn. de M. Bărbuţă. 2 Din Sâncel în Transilvania, corn. de I. Pop Reteganul. 3 Din Transilvania, corii. de I. Pop Reteganul. 4 î)e pe valea Someşului, în Transilvania corn. de I. Pop Reteganul. 5 A. Pann, op. cit., p. 111. 6 Din Transilvania, corn. de I. Pop Reteganul. ........................7.......^334................:....;;..:... Dacă mireasa e cam urâtă sau cam răutăcioasă, chiuie, aşa: Ţucu-vă de şase boi, * Mândre perini, duceţi voi. "Dar pe vârful carului Pe mama amarului K ' Sau aşa : j \ 1 lVTere-un voinic ;cu carul Să-şi aducă amarul. Când îi colea către joi, Duce-ar amaru-napoi, Duce-l-ar înşă nu poate, C-a jurat până la moarte !2 După aceasta se îndreaptă cătţe-fetele* care au rămas-nemăritate şi zice: * ~ ' Şedeţi fete pe gunoi, Pân-or veni după^voi^ Cu carul " cu şase; boi,. Cu căruţa cu trei {cai, ; Când or fi Paştile-n mai.3 Apoi, cântă următorul cântec : j- * ■ - ^ ^ n^âdiţâ din ^ădină, ‘r *' Ce-ai făcut de-ai înflorit Doară mă-ta te-a păzit, , Ori soarele te-a-ncălzit ? ^ Ba maica nu m-o păzit, Soarele nu m-o încălzit, C-aşa-i rândul fetelor, Cum e rândul merelor ; .. - ..........Pânărs. mere mititele.-. ~ r - ... - -............ Stau şiruţ pe crengurele. Dac-apubă de se coc, Colo toamna pică jos, Pică jos şi putrezesc, Nimănui nu-i trebuiesc.4 ■' I Sau 6 variantă a acestui cântec : > Aşa-i rândul fetelor, Cum îi rândul merelor; Până-s mere mărunţele Stau în sus pe cliomburele \ _ ..„ ^. • ■ ■ 1 Din Lăpuş, corii. de I. Pop Reteganul. 2 Din Transilvania,^com. de Lv Pop ReteganuL 3 Ibidem. * 4 Ibidem. ' f........~.............;. 435 Când merele se măresc Pică jos şi putrezesc, Nimărui nu-i trebuiesc.1 2 * 4 5 In sfârşit, se apucă şi de cărăuş sau pogăpici şi acestuia încă îi eântă: ' . Pogăniciu cu pleasna mare. Mână boii cât de tare, Să sosim în sat cu soare. Să se mire oamenii Pentru eine baţi boii; Pentru-o rujă scuturată, Pentru-o-nevasţă spălată, * , Astfel, tot bStând în palme şi Impţişcând, cântând şi chiuind, e petrecută şi dusă mireasa până ce ajunge la casa mirelui. Iar locuitoriii, pe lângă care trece nunta, parte din curiozitate, parte şi spre a felicita pe tinerii căsătoriţi, le ies înainte cu-cofe pline cu apă, care le-o varsă în cale, precum şi cu struţuri de Hori sau cu grâu cu care aruncă într-înşii3. . ' ‘ . Tot aşa obişnuiesc a face şi.românii din unele părţi ale Macedoniei. Toţi românii din acele părţi, câţi se află în cade, pe unde trece cortegiul tţupţial sunt nevoiţi să arate bucuria lor 4, ' Romanii încă îndătinau a duce pe mireasă Ia mire toemai ea şi românii de astăzi, adică pe la înserate sau noaptea ^ cu cea mai mare pompă 6, : cu lăutari7, di fachii8 de moliei aprinse9, jucând şi cântând aşa numitele „versuri fescenine“ prin care credea că şe depărtează vrăjitoriile 10 11. Tot în acest chip obişnuiau a duce pe mireasă şi grecii cei vechi44 şi tot cam aşa o duce şi partea cea mai m/are dintre popoarele indo-euro-pene. * ’ ‘ 1 De la izvorul Mureşului.com.-deX.FepRetegaauL -.......... —... . ------ 2 De pe Târ.nave, corn. de I. Pop Reteganul. 8 Datina romârfilor din Bucovina. . 4 D.> Bolintineanu, op. cit., p. 90. : 5 Servius ad. Buc. 8,29 : Varro in Aetiis dicit. sponsas ideo faces praeire, quod ante non nisi per noctem nubentes ducebpntur a Sponsis. 6 Claudian, 10, 286 : ante fores iam pompa senat. 7 Plaut. Cas. IV, 3 : ’ Age, tibicem ; dum illarmeducunt buc novam nuptum forşs Suavi cantu concelebra omnen hanc plateam hymaehes. 8 La munte, unde mireasa obişnuieşte a merge călare, ca şi toţi ceilalţi nuntaşi, şi unde adeseori trebuie să meargă pe drumuri înguste şi întunecoase, e $i la români datina cape lângă luminile decţjiitjpif, să Poarte şi fachii care «unt făcute*; ca şi ale romanilor, din ţandqri de brad sau foelid. 9 Serv. ad. Buc. 8, 29 : Varro (sp6nsas)aft faces praeire. Plaut. Cas; 1.1, 30.: lucebis novae nuptae facem. ' j Senec. contr. 3, 21: cum infelid face ad dotalem suum nova nupta deducereturî» w Festi, op. p(. 85 : Fescennini versus ideo dlctt, quia faseinum putabantur arcere.1 11 Horner. II., XVIII, 490—499, î ' ’Ev Sâ Sito ;1cofo)ee «6Xetş jAepihKov dvBp&irov xodideţ. *Ev ' jlev fa ydflot ‘t’Soecţ-'1 tVKemivaixe, vfaţeti; 8’kx 8ocX<£jju,>v SoctStov tei XajMtotiev&ov %ivşov; ; <&aru, itoXiSţ S’ti[i£vatoţ, 6p<&psi. Koupot 8’âpi)X|^.>şc^f^^ rosteşte la această ocazie urjnâtoarea oraţie numită piiitenul i Şi mai bună ziua La domnia voastră Cinstiţi oameni de-omenie, Că Dumnezeu să vă ţie Că ce ne vedeţi pe noi Când dealul peste car; Dară lucru minunat, Nuna peste nun a dat, Pe popă l-a aflat râsul Căzu şi el peste dânsul. Iarăşi venind înapoi, Mărognuv4supăraţir Nici să nu ne judecaţi: Că noi de-aceea-âm venit, Să spunem cum âm Îmbiat Şi cum hi s-a întâmplat, Că noi cu povara ce-o aveam, Lesne pe cale mergeam; Dar d-voastră ne-aţi înşelat, Povara ne-aţi îngreuiat, , Pogăniciul l-aţi înbătat Şi tare răii a mânât, Clarul costiş l-a băgat, Diplaşul încă s-a răsturnat Ceteraşi-o "a^stricăfc $ Starostea De cumva-i adevărat y Cum că v-aţi şi răsturnat. Ştiţi că ce-aţi cerut, v-am dat, Calea vi-o am arătat, Să nu vă fi răsturnat* Iar dumneata, om cu mittte, Să te fi dus înainte. Să fi ziş: „haidaţi după mine, Foarte rău l-a răsturnat, Bată-vă ziua de mâne, Când carul peste deal, Că eu ştiu, calea mai bine 1“ . 1 Tot „pinten" se numeşte în Transilvania şi năframa ce o capătă mirele după colăcărie oa dar de la mireasă. Iată ce ne scrie în privinţa aceasta I. Georgescu, învăţător în Scorei: „După ce ş-a rostit colacul, mirele predă mamei miresei un oareşicare dar (o cârpă, p pereche de cisme etc.) îh semn de recunoştinţă, iar mireasa tot la această ocazie leagă mirelui d cârpă frumoasă ce se, numeşte şi pinten. Pe unele locuri, dacă socrul mic e avut, dă; ginerelui său un cal ca pinten** 437 Atunci nu v-aţi fi răsturnat» Nuna peste nun n-ar fi dat, Nici diplaşul nu s-ar fi răsturnat, Dipla nu şi-o-ar fi stricat Să fi mers oblu pe cale, Nu vă prăvăliaţi în vale; Să fi legat' roatele cu lanţuri Nu vă prăvăliaţi în şanţuri. Caută dară şi te cară, Nu te-aş vedea pâri la vară, Că dumneata aşti de vină, Că au căzut toţi în tină ! Colâcarul: Jupâne staroste Să-ţi mai spun oarece: Acuma asta-i mai rău, Că, carul zace-n pârâu Mânaţi oameni, mânaţi boi, Veniţi şi voi amândoi; Haideţi, nu vă pară* glumă, Să, nă vă sudui de mumă, . C-asta-i mare supărare, Când ţiganul diplă n-are, Nici diplă, nici pipă, f’ăr tot ură şi năcaz De când s-a lovit la nas. Iar noi toţi de popa stăm Să rie cânte să jucăm, Dar şi popa-i supărat De când s-a fost răsturnat Şi se face mânios, Atunci aduce o cârpă urâtă şi Nu ne-ar cânta bucuros. Zice că în biserică v-a cânta, Dar acolo cine v-a juca ? Dar dumneavoastră Bine să vă purtaţi, Un meşter bun să căpătaţi, Cu barda să bărduiască Şi dipla să i-o cleiască. Faceţi-vă voie bună Şi credeţi că nu-i minciună... Cinstiţi oameni de-omenie, Ca Dumnezeu să vă ţie, \ Pe noi ne-a trimes jupâneasa Mireasa, Domnia-ei aşa cuvântează: — Să caute taica şi maică In al patrulea corn de masă, Uiţde a şezut jupâneasa mireasă, Este cf năframă tare frumoasă, Cine s-ar afla de-a ne-o da Bună cinste va căpăta De ne-a da-o soacra mică, Să ne-o dea pe nimică; De ne-a da-o soacra mare V-om plăti-o c-o căldare. Starostea: Oh ! vai, ce orii cicălos Hodoroagă, flecăros ! Aduceţi năframa cea frumoasă Din al patrulea corn de masă, Să i-o dămr doar se var duce ~ 1 Ursu-n labe sâ-1 apuce. > arătând-o colăcarului, zice starostea Asta-i de la soacra mică Şi ţi-o dă chiar pe nimică. Iar colăcarul răspunde : Aceea nu e năframă, Ci*e lucru fără treabă S-o încalţi la vară * Când vei secera, Că apoi piciorul Nu-ţi va degera. Alta e năframa Jupânesei Miresei! 438 Atunci vine soacra mică cu o năframă frumoasă şi o dă noului ginere, care i-o răsplăteşte cu bani. Apoi mirele cheamă pe socrii, pe târfărie în numele său şi al nunului4. In alte ţinuturi, tot din Transilvania, colăcarul sosind la socrii cei mici, rosteşte oraţia următoare, care, în privinţa cuprinsului, puţin ce se deosebeşte de cea de mai sus : — Bună dimineaţa d-voastră i O ţâră de aramă, — Mulţămim d-voastră! Dar n-aţi mai plecat, Că ce ne-aţi cerut v-am dat ?! — Ni s-a făcut calea cruce Şi nu ne putem duce; Căci d-voastră v-aţi lăudat în faţa acestui popor adunat, Că ni-ţi da o povară uşurică Ca o peană de rârfdunică Şi ne-aţi dat o . povară uşoară Ca nouă pietre de moară. Şi-ncâ v-aţi mai lăudat Tot atunci^ când. am plecat, Că ni-ţi* da o. călăuză bună, Să ne ducă pe calea care-o fi bună, Dar ne-aţi dat o călăuza nebună, ^ Ne-a dus pe calea, care n-a fost bună: Prin gropii . Prin răsturniş; Prin pârâiaşe Şi prin văgaşe ; Prin munţi cu stânci Şi prin văi adânci. Şi-am dat peste-un deal mare, Cât nu mai era sub soare : Dealul s-a- răsturnat Carul s-a stricat, Carul împăratului ferecat, Cu paie de; mălai legat, Cât mai bine spoit Şi mii şi fărâme s-a făcut. Când s-a stricat carul* Popa şi-a rupt brăcinarul; Naşul, căzând în ţărână Şi-a frânt şi el o mână. Să ne daţi bărdaşul satului Să dreagă caru-mpăratului; Să ne daţi barde şi lemn, Căci trebuie să le avem; Şi căiţi de după blidar Să facem popii brăcinar; Să-i facem Şi cătăramă, Că de nu i-1 vom drege, Popa cu noi nu mai merge ; ' Şi o ţâră de untură Să ungem pe nunul la,mână, . Că de nu-1 vom vindeca, Şot pe noi ne-a blăstăma! fără doamna mireasă, Care e cea mai aleasă, Plângând cu lacrimi pe frunte, Cât boabele de linte, 0 îi sărea stropii Tot cât bobii ; Şi-n picioare s-a sculat Peste oaste s-a uitat Pe noi ne-a ales îndărăt ne*a trimes, 1 La al patrulea corn de masă, Unde a şezut doamna mireasă. Că şi-a uitat o măhramă Mult mândra şi frumoasă Să ne-o daţi d-voastră Fie şi de in, / Ş-o* şterge mirel.e de vin ! .ftejk ie .bumbac^ - .... ....... Nouă şi de alea ne plac ! Fie şi de strămătură, Om şterge caii la gură Şi-om depăna după şură I Fie şi de arnici, Numai să fie de-aici, Să nu fie de prin vecini, Să păţim niscai ruşini. Dar acuma să luăm Câte-un-pahar de vinars Să ne treacă de necaz Câte-un pahar de beutură Să ne mai udăm a gură, Că, de nu o vom uda* Nu mai putem cuvânta !2 1 B. Viciu, op. cit., p. 29—34. 2 I.C. Tacit, op, cit., p. 29—31. 439 0 altă variantă a oraţiei acesteia, tot din Transilvania căra aşişderea se tine de colâcan, când se întorc după pinten, sună aşa : mahrama mireseii Atunci, călăreţii sau Cdlăcarii pornesc în fugă măre, ea Sâ âjuftgă carele cu zestrea miresei, ca împreuna intrând în Curtea mirelui, Spre care s-^a , îndreptat, sâ înmâneze doamnei mirese mahMma CU care să-şi şteargă lacrimile ce â Vărgat până aici2. ? ■'■■'" La morlacHii din fiâlffiâţiâ, care încă au datina această, mitrele merge asemenea numai pâiîă ia un loc, se-ntoarce apoi deodată îndărăpt şi aleargă dimpreună cu cumâirul său până la casa miresei. Aici, dând de soacra sa, care ii aşteaptă in pragul uşii, ii săruta mâna şi după aceasta, primind de îâ dânsa o „rnahrămă*, pentru care îi dă d juimătâte de .ţfr chină, aleargă iarăşi după escorta, ca să ocupe Jocul ce i s$ cuvine 3. Si mai bună dimineaţa LiŞ dumneavoastră ! Ne-am dus Până unde ne-am dus Si ni s-a făcut drumul cruciş Şi nu ne-am mal putut duce, Că, carălfe ni s-au desferecat/ Şi calul jupanului mire s-a opintit, Jupâneasa Mireasa ' In picioare s-â sCulăt Şi cu glas mare â strigat.:, — întorceţi-vâ la casele mele în care m-am născut, In care am crescut Şi la maica mea j Cu care am trăit. ^ Şi aşa am auzit Că soacra mică • îi niai voinică, Că s-a sculat mâl dimineaţă Cu mătura-n braţe Şi a măturat în patru cornuri de casă Şi patru de masă Şi a fi găsit O năframă de ftiâtâââ? Şi faceţi bine $i tnfcb daţi» Că aceea e & noastră1 / ' 1 G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 181. 2 LC. Tacit, op. cit., p. 54. 8 Dtiringsfeld,t>p. cit., p. 78. HO xxxn întâmpinarea . / In unele părţi ale Transilvaniei, ajungând nuntaşii CU mireaSă aproape de casa mirelui, colăcarul cu un călăreţ merg© înainte, Câ deâ de ştire cum că. vin în pace, şi de aCaiă să aducă veste că acolo ti teaptă. Ostăşit zăbăvese, iar colăcarul, aşa: Şi mai bună/ seara Da dumneavoastră Cinstiţi oameni de-omenie, Dumnezeu să vă ţie ! Zile şepte fără şaşă, De când am plecat de-acasâ, Cu al nostru împărat, Multă lume am umblat; ti umblând atâta lume * Am văzut câte-o minune; Care toate vi le-oi spune Şi credeţi, că nu sunt glumeC Dar mai întâi vrem $â ştim Oare Mn©' nim^ Oare asta nî-î cetatea, Din care am plecat cu oastea ? Şi ce vesteai In cetate, Aveţi pace, ^ănâtăte'? Că noi cât ee am pornit * O luncă am nimerit; ajungând la poarta mirelui zieş Şi fiind vremea târzie, Ia, sare din câmpie O fiară groaznică, cumplită* Cu ochii mari şi zgâită, Dar fiind eu viteaz mâre, Mi-am uitat că supt Călare, Şi pe şesul cel frumos # Am luat fuga pe Jos. Dâr şi soţul di-ngă mine Fugea cueioarieii In vine» El atuncea strigă : hoit! C-aş mai fugi şi nu pot I Atunci fiara-ngpăimântatâ Începură fugi-ndatâ- ,___............. Peste şes şi peste deal; Epurele fugea ea un caU ' Vezi aceea vitejie , Un-o face dintr-o mia Faceţi-vă Voie bună Şi credeţi eâ ntt-i minciună; Starostea răspunde ceva râzând, că s-au speriat "deUii iepure de viteji mari ce sunt. Iar colăcarul vorbeşte mai departe : Cinstit vornice de loc, Deie-ţi Dumnezeu noroc, îasă-ţi părul prin colop Şi cămaşa prin cojoc. Poate că aţi auzit De bătaia ce-am avut, Când pe drum călătoream, Cu-mpăratul nostru mergeam. Cu turcii ne-am întâlnit Şi-am avut război cumplit. , După noi au alergat Pân-ia dealul cel înalt Acolo-au stat să răsufle Pân ne-am ascuns moi In tufe. Aşadar, eâ ne-am purtat bine* v Eu şi soţul de lângă mine f * _ ;_______________ _________... '441 "• Aici, starostea iar le răspunde ceva, râzând cu toţii cei de faţă, că s-au purtat aşa de rău. Dar colăcarul se face că nici nu-i aude şi vorbind mai departe zice : Cinstiţi oameni de-omenie, Dumnezeu să vă ţie ! A nostru mare-mpărat O vedenie-a aflat, 1 Unde şede-o-mpărăteasă Vedenia cea frumoasă. La dânsa a alergat, Cu dânsa mâna a dat; După ce s-au sfătuit, Apoi s-au şi logodit. După ce s-au cununat, Toţi cu bine le-au strigat: Vivat, vivat să trăiască Domnul să-i blagoslovească! Vin amândoi împreună, Spre a noastră voie bună. Maica mirelui să fie sănătoasă, Că nora-i vine veseloâsă... Cinstite vornice! Să-ţi mai spun oarece a Du-te-n casă iute tare Şi spune lai soacra mare, Să dea semnul gătat, Colacu-n suliţă împlântat, Ca şi mirelui să-i placă Seninul cel bun de la maică. Aici, se aduce colacul cerut şi colăcarul, luându-1, se întoarce la oaste, dimpreună cu cel ce l-a petrecut, apoi vin cu toţii cu veselie la casa mirelui, unde îşi petrec până ce se adună toţi oaspeţii câţi au fost chemaţi la nuntă, dar nu s-au dus după mireasă, fiindcă după mireasă numai aceia merg pe care îi pofteşte mirele şi părinţii lui, iar ceilalţi chemaţi numai la casa mirelui iau parte la ospăţ. k. Călăreţii îşi dau jos năfrămile de pe spate, şi rămân aici până după cină, petrecându-şi cu joc. Târfăriţa şi steagul descarcă de pe car cele aduse şi le aşează la locui lor. Sosind chemaţii, pe care de nou i-au invitat chemătorii, se pun la masă şi cinează cu toţii împreună K în alte părţi, din Transilvania, se întâmpină mireasa astfel: Cum au luat pintenul miresei, călăreţii pleacă, în fuga mare, până ce ajung carul cu mireasa şi apoi intră îndată la mire înj^ duşi în coşare, carul se descarcă mire^ă est^ prim de soacra cea mare cu cuvintele : „de aci înainte îmi vei fi fiică şi ajutor", apoi o sărută 2. î)upă aceasta se pune o masă dinaintea casei, se aşterne un strai pe dânsa, se presură cu flori, se pune pâne, băutură şi sare, pe care suin-du-se mireasa aruncă grâu in cele patru puncte cardinale. Prin aceasta voiesc să arate că precum zboară şi se depărtează grăunţele'aruncat, aşa să zboare şi să şe depărteze toate relele de căsătoria sa ; şi precum grâul semănat foarte înmulţite fructe aduce, aşa să se înmulţească şi să sporească şi fericirea lor 3. ' Scoborându-se de pe masă, soacra cea mare o învârteşte de trei ori în jurul unui vas cu apă. Apoi, mireasa toarnă apă socrului şi soacrei, naşului şi naşei să se spele, spre, semn că ea, va asculta consiliile noilor părinţi corporali (socrul şi soacra) şi pe şle celor spirituali (naşul şi naşa). 1 B. Viciu, op. "cit, p. 34—38 2 I. G. Tacit, op. cit, p. 59. " » D. T. Bojincă, op. cit., p. 211, nota 2. 442 Apoi, mireasa stropeşţe pe toţi jur împrejur şi împreună cu mirele duce restul apei la rădăcina unui pom-în grădină i. Jocul urmează încă, în curte, când mireasa intră în casă. înainte însă de intrare în casa socrilor, ea se propteşte în prag şi nu vrea să intre până după mulţe rugăminţi, prin care'arată, că ea nu s-a îmbiat lor2. După ce a intrat, soacra cea mare o primeşte cu un frâu, prosop, ori» brâu, cu un colac ori cu un pahar de miere. ' t ■ O leagă cu frâul de mână arătându-i în mod alegoric legătura conjugală, ce are să lege pe noii căsătoriţi, o unge cu miere pe frunte şi, înconjurând camera, unge cele patru colţuri ale casei. Mireasa ia o bucăţică de colac şi întinde în miere şi o mănâncă-, apoi restul se pune în vatra focului â. în Macedonia, ajungând mireasa la casa mirelui este întâmpinată la poartă de soacra sa Îşi de nuntaşi, acolo i se aduce un copil mic de-1 ţine în braţe şi-l sărută, apoi un al doilea $i al treilea, pe care îi sărută pe vrând ; când este să treacă pragul, să intre în ogradă, i se dă o farfurie cu unt şi ea luând din el cu degetele, unge pragul uşorului, sus şi jos, apoi în dreapta şi în stânga, şi drept ştergar, spre a-şi şterge degetele, i se dă un eaier de lână, apoi un măr în care se află vârâte măi multe monede, şi-l. aruncă drept în sus şi care îl prinde acela se consideră că are să fie cu noroc Tot atunci, în unele locuri, soacra pune pe capul miresei o turUă şi o ţine puţin, apoi o frânge în două bucăţi. Cum intră mireasa în casă, neamurile ei încep a cânta : Sun nă salţe sălcioară, Să-şi o liă ginerile sub suoară, S-nă bănezi lungină ; Ne-aduseşi o ghirachină, Şi umplu casa de lunină ; S’nă bănezi Sor, mărgeoaă, Şi ni umpli casa di haraoă. ■» Sub o salte sălcioară» , Să-şi o . ia ginerele subsuoară, Să trăiască lungi ani; Ne-ai adus o lebădă, Şi umplu casa de lumină ; Să ne trăieşti soră mărgea, Să ne umpli caşa de bucurie I în Pini poată stropi mireasă". 2 Corn. de I.,Pop Reteganul. . 8 I.C. Tacit, op. cit., p. 59. 443 / şl mamă şi apucând cu dinţii sovonul (vălul) !1 scoate de pe obrazul miresei K în alte locuri, toţ în Macedonia, ajungând mireasa acasă la ginere (mire), muma ginerelui aruncă grâu asupra cortegiului — mireasa se dă jos de pe cal şi un copil, ce are părinţii vii încă, trece pe sub calul ei atât ginerele cât şi mireasa trebuie să ia seama spre a nu atinge pragul uşii , intrând. Pe prag se pune un cerc de bute, prin care simt nevoiţi să treacă, plecându-se şi ţinându-se de mână; pe urmă acel cerc se rupe în două asupra capetelor lor 2. , In Bucovina, cum au ajuns şi au intrat în ogradă cu trăsura în care se şllă mireasa şi' pe care cărăuşul o trage de comun dinaintea casei, nuna cea mare începe a juca,în toate părţile, a bate din pălmi şi a chiui ♦. t ; \ U, iu, iu şi na, na, na Soacră mare, draga mea, Soacra mare. Soacră marel ' Ieşi afară, ’ Ieşi afară! ' v Ieşi afară, soacră mare, Că-ţi aduc pieptenătoare, t \ Să te pieptene pe cap, * Cu un pieptene de fag, Gu dinţii cei mari, Groşi şi tari, . / Bine şă te descâlcească, Cu dinţii cei mici, Ascuţiţi şi lungi, Bine să te dupăcească !3 Sau astfel: Bucură-te, soacră mare, Ţi-aduc noră ca p floare, Ţi-a pune de lăuţoare Şi te-a ungef cu unsoare Şi te-a la, te-a pieptăna, Cu capul de gard te-a da !4 Sau aşa: Ieşi afară, soacră mare, * Ţi-am ,adus pieptenătoare Să te pieptene pe cap, C-o bucat-de lemn de fag, t ft T. T. Burada, Datinele.... p. 422—423. 2 D. Bolintineanu, op. cit, p. 90. 3 Din^Uişeşti, colecţia autorului. 4 Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă, v....... ....*.......‘....... 444................... \ Dar fie şi de răchită, Numai să fie pârlită !4 Dar nu numai nuna cea mare chiuie astfel,, nu numai ea singură strigă pe soacra cea irtare, maică mirelui, să iasă afară. spre. întâmpinarea miresei, ci şi toate celelalte neveste dâre âti petrecut pe mireasă, cum au intrat în ogradă încep uiţele a bate din pălmi, Iar altele în linguri şi a zice: ' Bucură-te, sbacră thare, Că-ţi vin§ pieptenătdare, Să te pieptene pe cap ’ C-o bucât-de lemn de fag !1 Sau : ’ Bucură-te, soacră iriâre, Câ-ti VifreL piepferiătdâre, Să te pieptene pe cap Ciu două lemne de 1 Sau t Bueufă-te* soacră mare* C*a venit pieptenetoare, Cu uri pieptene de brâd Să te pieptene pe cap* Să-ţi deie eâte-un ciomag4 5 au r Bucură-te, soacră mare* Câ-ţi vine pieptănătoare, ..... ... .Sa te jingă^cu unsorire.......... ....—.... Să te deid' Cu capul de chieteare6. Tot aşa chiuie la această ocazie şi tomâiieele din ţinutul Năsăudului, în Transilvania; Bucură-te, soacră mare, Că-ţi aduc pieptănătoare. Pe unde te-a pieptăna ' f Şepte^ni nu te-a mânea. Fără tot te-i văieta !6 , * 1 Din Scheia, sat lângă Suceava, eonii de V. Balintescu, stud. gimii. 2 Ditî Mănăstirea uHriiorUlui* cGnL de Qs Avrătii $1 diţs Feidrâtâj cerii; <£g L Flocea> stud. gimn. 3 Din Marginea, corn. de Ef. Bodnărescu, stud. gimn. 4 Din Calafindeşti, dict. de Sofia Frâncu. 6 Din Voitinel, com. de T. Gramatovici. 6 Com. de 1. Pop Reteganul. • • .....~ '-:.........’ '......“r“ 445 ......................'........—- Sau O săracă soacră mare, Ţine-te-n picioare tare, Că ţi-ai căpătat nororă. De gândeşti că ţi-i sororă Şi-i%uflă vântul prin gură Ca, când ai sufla prin şură. Ţine-te, nu te lăsa, Că nora te-a scărmăna Şi ţi-a da nenumărată Peste cap şi peste spate * Şi ţi-a da şi preste mână . Şi-i răbda că eşti bătrână. $i-a da şi la socru mare» Câ-i decât tine mai tare. Răbdaţi socri amândoi, C-atuncea vom scoate noi1, v ’ i *■ f După ce au intrat în ogradă şi pe când. se apropie de uşa casei: Bucură-te, soacră mare, Că ţi-am adus lucrătoare < O noră ca şi o floare. Ne-am preumblat prin grădină,' Ti-am adus o gospbdină, Gospodină lucrătoare, Frumuşică ca şi-o floare, Tet s-o pui la cheotoare8, Sau aceasta: Totă vara n-am lucrat Tot de-âcestea am aşteptat. , Nici la vaM n^pi lucra*. .... v. Tot de acestea-oi aştepta, Că inai am pe cineva. Bucură-te, soacră mare, Că ai noră ca o floare, , Ca dumneata lucrătoare, Să o legi la cheutoare. M-am preumblat prin grădină, Mi-am adus o gospodină ; M-am preumblat prin ocol, * Mi-anuadus un ajutor !3 Soacra cea mare, care tot timpul cât a fost şi s-a petrecut nuntaşii la părinţii miresei, a stătut acasă, cum vede că a intrat nunta în ogradă, iese dimpreună cu bărbatul său, spre întâmpinarea miresei cu pâne, sare, i , v* -. ' 1 Din Năsăud, com. de I. Pop Reteganul. 2 Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă, * 8 Ibidenu ' ' % '....... ............................ m.......................................... % zahăr sau miere, o strachină în care se află agheasmă şi un struţ de busuioc, precum şi cu un şip de rachiu în mână, care obiecte însemnează că tinerii căsătoriţi vor trăi să aibă de toate în îndestulare şi viaţa să le fie dulce ca mierea \ şi făcând şi ea voie bună strigă : U, iu, iu şi bine-mi pare, C-aţi adus voinică floare, * Floricică de la mai Să ne fie de bim trai1 2. \ După aceasta, stropind-o ca agheasmă şi cinstindu-o pe mireasă o coboară din trăsură jos şi. ţinând-o de mână încunjură de trei ori trăsura cu dânsa 3, sau joacă împreună un joc împrejurul trăsurii 4. Mireasa ia apoi, de la calul din dreapta, căpeţala de pe cap sau îi desprinde un ştreang ; iar dacă la trăsură cu care a venit au fost boi înjugaţi, ia tot de la boul din dreapta resteul şi-l aruncă, peste cap. Această procedere însemnează, că ea ştie rândul gospodăriei şi că nu se va întoarce mai mult îndărăpt la părinţii săi5. După aceasta, inţră cu tot danţul în casă, ţinând soacra cea mare şi acuma pe mireâsă de mână. Iar după ce a intrat în casă o pune după masă şi cinsteşte la dânsa 6.' în unele comune, vprecum bunăoară în Crasna şi Caiafindeşti, nu e datină că -socrii cei mari să iasă întru întâmpinarea miresei, ci în locul acestora ies nişte rude mai de aproape ale mirelui şi acestea o întâmpină. Socrii cei mari rămân în casă. Soacră cea mare face numai atâta' că, nemijlocit, înainte de ce au să intre tinerii în casă, aşterne, după cum este pretutindeni obiceiul, un covor, o scoarţă, un lăicer sau şi un ţol de lână din praguri uşii de la tindă şi până în pragul casei, anume ca tinerii şi mai ales mireasa, când Va intra în casă, să nu calce pe pământul gol, ci pe aşternut,'însă cum a aşternut covorul îndată intră iară înăuntru şi se pune cu spatele ţa horn, ca mireasa, când va intra în casă, să nu se uite în cuptor, căci nu e bine. Dppă aceasta, descălicând mirele de pe calul său şi ducându-se la trăsură, în care se află mireasa, o ia pe aceasta frumuşel în braţe şi o sco-boară jos. Apoi, sosind şj vorniceii săi, dimpreună cu alţi feciori. fete si neveste, eareseaflă de faţă" şî tdîmfBîd uni dănţ'măre, fii fruntea căruia se află vornicelul primare, iară la mijloc mirele şi mireasa, îi vâră pe aceştia cu danţul în casă. După ce au intrat în casă joacă cu danţul de trei ori pe după mşsă, iară după a trăia oară, stând toţi locului, se aşează după masă astfel ca mirele şi mireasa să vie în capul mesei. * în timpul acela, când se învârtesc cu danţul împrejurul mesei, nevestele, care sunt prinse în danţ, cântă mai multe cântece, între carele şi acesta : > ' *'* < Pân-nu joc pe lângă pat Nu-mi dă şoacra de mâncat. 1 Pretuţinjclenea îndătinat în Bucovina. Tot cu pâne-e întâmpinată mireasa de către soacra cea mare .şi în districtul Bacăului, din România. Vezi „Columpa iui Traian‘\ an. IX, p. 417. • - 2 Din Ilişeşti, colecţia autorului. > 3 Datina românilor din Ilişeşti şi a celor din Scheiu, Corn. de V. Bălintescu. 4 Dâţina’românilor din Boian, com. de V. Turitureanu. 6 Datina românilor din Ilişeşti şi a celor din Scheiu, com. de V. Bălintescu. 6 Datina românilor din Scheiu şi Boian. V .............-..-..-.....;..-....-.-..44?...........-..?.....;........-.............~~ Pâri-nu joc pe lângă stâlp Nu-ml dă soacra să mănânc. O săraca soacra mea . Îmi dă lapte-ntr-o lulea, Mămăligă p-o surcea. Eu mănânc şi-a rămânea Pentru biata Soacră-mea. Ea mă ţine după uşă -Intr-un ştiubei cU cenuşă " Şi-mi dă brânză pe-o ţepuşă 1“1 - • în cele mai multe sate din Bucovina este datinâ că atund, când are mireasa să păşească peste prag, socrul cel mare sau unul dintre nuntaşi, dar măi Cu seamă un vomicel, să o rădice pe sus şi aşa să o treacă, ca să hu ajungă defel pragul cu picioarele. în altele însă unde nu este această datină, mireasa singură Caută a păşi astfel, ca nicidecum, să nu se atingă de prag2. Nuna cea mare şi cu nevestele, care se află In trăsura cu zestre; iiti se Scoboară din trăsură până ce nu au băgat-o pe mireasă în* casă şi au aşezat-o după masă. După aceasta ieşind vorniceii dimpreună cu alţi feciori dih casă, nuna, în Boian şi în alte sate de lângă Prut, sfaşea, mcepe a lua unul câte unul toate lucrurile, câte se'află kt trăsură şi ju-câiidu-le le dă vomiceilor, ca să le ducă în casă. Mai înainte însă de a le da chiuie: 1 U, iu, lu şi na, na.na; v Vină-ncoace, nu ţi-oi da, Până ce nu ţi-i lua Şi şi-atunci daeă-i puteai3 Sau : ' . * Hu, iu, iu şi na, na, na, Ba: ; Măcar ţapa te-a-nţepâ !4 Vorniceii, luând zestrea, jucâhd-o şi vârând-b îh casă, chiuie s Toată vara n-pm lucrat, Tot de-aceste-am aşteptat, z Nici la vară n-om lucra Tot de-aceste-om aştepta. Să trăiască mămuţa^ Că a făcut fetiţa. 1 1 Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă.* 2 Această datină se află.* şi la românii din Transilvania. „La români — scrie D. Ţ. Bojincă, op. cit, p. 212, nota 1 — rădică socru pe iiorâ-să în braţe şi aşa 6 trinţră cu toţii in Casă şi îneonjurândcu-metrii şi cu finii de trei ori masa, se aşează", fiecare la locul cer i 86 cuvine1. t . ^ v îh unele ţinuturi, mai ales pe Crişul-Âlb, când vine inireie şi mireasa de la biserică şi voind să intre în casă o feitteie stă lângă pragul uşii cu un ciubăraş nou cu apă din câre dă la toţi oaspeţii să se spele pe mâni şi care se şterg cu un ştergar nou de pânză. Fiecare pruncă in ciubăraş criţari sau libre de argint. Pe urmă, mirele $ mireasa bagă prin toartele ciubăraşului o năframă, ţinând unul de un colţ şi celălalt ele alt ’colţ şi merg în grădină la o ultoaie (altoaie), unde varsă apa la rădăcina ei, iar banii îi ia mireasa şi îi pune în năframă. v * . Mirele taie o cleombă din altoaie. Tăierea aceasta înseamnează : trecerea virginei în statul femeilor măritate, iar vărsarea apei în grădină' la altoaie, însemnează: lucrarea moşiei părinteşti şi nepăr&kirea ei până la moarte. , • ' . ' ‘ \ ' \ . 1 Com. de T. Duşănescu. k 9 • ' ‘ ' '. • ~ ‘ -T -------r~----r~-----L---— ■ ■ %_.. Vltoaia zice poporal dă înseamnează legătura între fecior şi fecioară şi viaţa conjugală-1 *. - împrejurul Timişoarei, ajungând nunta la casa mirelui, le iese întru întâmpinarea socrul mare, tatşl mirelui în poartă, pe care cumătrul mare J1 salută după datină şi-l mai întreabă : — Voi vi-i de goşti ?? ., — Din 'toată inima şi cu tot dragul răspunde socrul mare, şi toţi intră în ocol. înaintea uşii cuinei e pusă o masă scurtăm Diverul aduce mireasa lângă masă şi zice : — Suie soră aici 1 — şi mireasa se suie cu picioarele pe măsuţă. Cumătrul mare, cu mirele şi conductul, se postează pe dinapoia măsuţei. Muzica şi vuietul tace. Atunci, păşeşte socrul mare nainteâi miresei, acum norii sale, o ia în braţe, o întoarce odată şi iarăşi o pune pe masă. Aşa face de trei ori şi la totreraperi mulţimea strigă: Vivat! amin | . ' *• Apoi strigă soacra mare: * . \, Deşi nu tocmai toâte, cele mai muţe însă dintre daţjnele descrise • în. capitolul acesta, se află şi la alte naţiiîm. La vechii romani bunăoară, cum ajungea cortegiul nupţial la casa mirelui, care era împodobită cu flori şi cu covoare, mireasa ungea uşorii casei celei noi cu untură de porc sau de lup3 sau şi cu ulei4 şi îi învelea cu lână5. Prin această învelire şi ungere şe credea că se depărtează farmecele şi şe opresc relele de la casă6. Apoi, nefiindu-i iertat a se atinge de pragul casei mirelui, mireasa era rădicată de către alţii şi trecută pe sus peste prag 7. Fundamentul .acestei datini £şte, după Pluţarh, aducerea aminte de 'cele dintâi muieri ale romanilor, care nu de bunăvoie, ci răpite cu tărie fusără duse în casele romanilor^ sau pentru ca.aă arâte. că fără de voie intră acolo, unde are să-şi piardă fecioria; sau ca nu cumva'şa calce pe prag şi prin aceasta să nu supere pe zeiţa Vesta, Căreia era pragul consacrat8. Intrată odată în casă, mirele o întâmpină aici cu apă şi cu foc de pe vatră sau altarul casei, ca semn că din căldură şi umezeală se nasc toate, aşa şi familia, ee se naşte prin, căldură şi umezeală. Apoi mireasa-se stropea cu apă, ceea ce însemna că ea intră curată în casa bărbatului său,-cu-Gare va impărtăşlLocul.si umezeala9. Apa aceasta se aducea de ’ V " \ ^ X. '• 1 Com. de El. Pop. ? 2 I N. Enders, op. cit, p. 38. t 6 Pliniu n.h. XXVIII, 9 : proxima in communibus adii>i laus est, sed maxime fcuillo, apud ânţiquos etiam religioşius, certe novae nuptae~ intrantes etiamnum solemne habent posres eo attingere. ' Idem, eadem : Masurius palmam lupino adipi „dedisse ăntiquos tradidit deo novas nuptas illo perunguere poştes solitas ne quid mali medicamenti inferretur. * Isidor or. 9, 7, 12. 5 Donat ad Ter, Hec; 1; 2, 60 : quum puellae nuberent mântoruin postes ungue-bant ibique lanam figebant. Isidor, l.c. 0 Plinhi. l.c. — Serv. la Virgil. /Aen., IV, 466. 7 Pluţarh, quesţ. A. 29. — Serv. âd Buc. XIII. 29. ■?- Isidor or. 9, 7,12. . Plautus Cas, IV, 4, 1» . *• 8 Pluţarh quest. Rom. 39 ; D. T. Bojincă, op. cit:, p. 212. 9 Dion. 2, 30 :sirl xoivcovia îrupo? xai u$aTO£ iyyu&v -voc, ci; v.câ yi'/oi t&v xa0* âmTeXouvTat Xp6va>v. \ Festi : ep. p. 2. Aqua et igni tam inţerdici- solet dşmnatis^quam apcipiunţur niiptae videlicet quik hkc duae res humanam vitam maxime continent. w Idem, eadem, p. 87, 11 Propertius, 5, 3, 15. Varo la Non. p. 302 v. felix == p, 182. titionem : contra a novo marito cum item e focoinitione ex feliei arbore etinaquali şqua aliata esset. m către un băiat sau copilă de la un izvor curat şi cu rămăşiţa se spălau apoi picioarele miresei1. • • Gând intră în casa soţului său trebuia să intre cu furca şi cu-fusul în mână2.' Iâr după ce a intrat acuma înuntru, după ce a fost întâmpinată cu apă şi cu foc şi după ce a fost sţropită, se ruga zeilor casei noi câ, căsătoria ei să fie fericită3. La italieni, cum ajunge mireasa la casa bărbatului său e întâmpinată, ia intrarea în ogradă, de cătră soacra-sa sau de cătră unul dintre neamurile cele mai de aproape ale tânărului ei soţ, care ţine în mână un talger cu grâu, sare, adeseori şi zaharicale i şi din care, îi aruncă o mână plină. După aceea, mireasa e condusă la o masă, care e acoperită cu un . covor preţios şi care stă la intrare în verandă. Aice, ţinâra nevastă se seo-boarâ, călcânji pe un scăuneş, care anume i's-a pus. Intrând în verandă, săruta mâna noilor săi părinţi, apoi e Condusă în Cămara pregătită pentru ■dânsa. > In unele părţi, .soacra cea măre Vâf$| un pahar cu apă dinaintea miresei, când aceâsta păşeşte peste pragul camerei sâkjţ4 *. , Iii unele locuri, din Franţa, casa mirelui sta închisă pentru tinerii soţi până ce. maica mirelui nu aruncă îhtr-înşii, dintr-o fereastră, mâl Mulţi punani-de ghindă, pâne albă, mazăre şi bob. Apoi, arătându-se pe prag. închină nurorii sale o bucată de pâne şi un pahar de vin, pe care tânăra nevastă le împărţeşte după aceea cu bărbatul sau, câ simbol al comunei vjeţi viitoare. Aflând o mătură, stând de-a cinpiezişul dinaintea prăguluL o rădică şi mătură casa cu dânsa 1 în alte locuri, tot din Franţa, întâmpinând soacra cgâ mare pe mireasă (mariie) aruncă într-însa cu pâne albă. Iar mătura, care stă dinaintea uşii, de-a-Curmezişul, trebuie sâ Orâdice.Un băiat îi aduce O furcă cu un Mior de Cânepă, câre însemnează abundenţă în cânepă ţ feciorii împuşca cu pistoalele în furcă, Căutând Ca s-0 aprindă 6. în Ghampagne, mireasa trebuie sa îttgehunche pe 0 legătură de găteje spinoase şi eă- cânte de trei ori un 'cânţeC. Iar în GaSCOgfie socrul cel mare o primeşte cu următoarele versuri : . .. m „Ca aste căpătâie'de colea, aşa-s de tari dinţii soâcră-tî; uită-te, noră, ungherele estea au să-ţi căşuneze plesnituri (dacă nu le-l mătura)"7. La1 grecii cei vechi aştepta în uşa, Câte era împodobită cu tot felul de flori, mama mirelui pe tânăra pereche cufâcliiaprinse. DUpă ce se i 1 Serv. ad. Âen. ÎV, 10?. La români datina aceâsta s-â schimbat; în loc de a spăla pruncii picioarele miresei,, spală acuma mireasa picioarele unui fecior, a naşului şi a socrilor. Vezi p.T, Bojincă, Op. cit., p. 213, nota2. * Plutarh, quest ţtom. 31. - * Nonius, p. 531 : Nubentes veteri lege Romana assestres âd maritimum venieft* tes solebant pervehere atque unum, quem in mânu tenerent, tanquam emendi causa, marito dare; alium,, qjiem in pede haberent, in foco Larium fămiliarnm ponere; tertjuih quem in sacclperib condidissent, compitovicinali solere resonare. - 4 Duringsfeld, op. cit., p; 96.’ 6 Ibidem, p. 253. \ / •* ÎUâein, p. 234. • i . ' . 1 ■* • P. Lafargue, op. cit, în ,,Cofltitiip6ifânTli", âtti VI; g. 9. j î - 454 apropiau tinerii, eâ arunca într-înşii cu tot felul $e copturi, care îndemnau îndestulare'în toate. Apoi lua pe mireasă şi o conducea-în camera nupţială, Câte'aşişderea era foarte frumos împodobită cu tot felul de flori mirositoare. în această cameră se deshobotă mireasa întîia oară dinaintea bărbatului său1. Tot aşa fac şi grecii noi. în Tesalia, bunăoară, mireasa care e întâmpinată de ‘ soacra sa, rămâne înhobotată până ce se aşează-foţi oaspeţii la masă. După aceea, vine vornicelul şi o deshobotă, iâr ceilalţi nuntaşi cântă un cântec, care descrie muncile, vieţii zilnice 2. La grecii noi din Tripoliţa, dacă tânăra nevastă, la intrarea sa în casa cea nouă, ar atinge pământul se crede de un semn rău, de aceea se rădică repede peste prag şi înainte de ce e petrecută la culcare, trebuie să se urce pe un ciur,' Că să-l turtească spre dovadă despre fecioriă sa3. La albanezi, apropiindu-se cortegiul nupţial de casa mirelui, mama acestuia se‘suie pe p - rădicătură şi de acolo aruncă cu orez măi întâi în miri, apoi în întreg'cprtegiul. După aceasta, descalecă mirele, iar pe mireasă o scoboară tatăl acestuia sau unul dintre neamurile satle cele mai de aproape. Un băieţel mic ai părui părinţi trăiesc^ căci numai atunci e considerat de uri aducător de noroc," se petrece de trei ori încolo şi încoace pe sub cal, ca şi când ar voi să-l înciiţgă. La uşa prin care intră tinerii li se ţine un cerc şi pe când aceştiay ţinându-se de mână, trec printr-însul, se rupe deasupra lor spre semn de unire până la moarte. Peste pragurilb uşilor trebuie să păşească mai întâi cu piciorul drept. Iar după ce au intrat înuntru, vorniqelul (,,vXam“) deshobotă pe mireasă, rădicându-i hobotul cu up. obiect de argint, mai cu seamă însă cu mănunchiul de argint al unei arme 4. ./ •. __ * La sârbi, ieşind soacra cea mare înaintea miresei, pe prag, îi dă să guste de trei ori dintr-o lingură. După aceea, îi întinde up băiat mic, pe» cârje mireasa trebuie să-l rădifce de trei ori în sus şi tot de atâtea ori să-l sărute şj-apoi să-ir dăruiască-o batistă. Pe urmă, aoa<3^, îi jlă-o -strachin ă cu grâu, pe care. mireasa trebuie sări arunce in toate părţile mai nainte de’ce păşeşte cu piciorul drept spre pragul casei şi mai nainte de ce-i este încuviinţat â intra în canlera sa 5. La sârbii din Lovrec, între Narenta şi Cetina, la sosirea miresei, asemenea, i se rădică pe cal un copil, căruia îi dăruieşte riiireasa un măr şi pe care totdeauna trebuie să-l prefere. După aceea, scoţând din sân un măr, în care e împlântat un aspru, îl azvârle pestecasă, al cărei prag îl sărută. Intrând în casă, soacra o poartă încolo şi încoace, apoi, îi dă o râş-niţă, cânepă de tors, andrele, o mătură precum şi multe alte Unelte femeieşti "de casă zicându-i: „acestea te aşteaptă acuma"% ; * Guhl et Koner, Grecii..., op. cit., p. 209 ; H. Bliimer, op. cit., p. 156. 2 Duringsfeld, op. cît,, p. 59. ; i . 3 Ibidem, p. 57. • . 4 Ibidem, p. 62.' ; 6 Ibidem, p. 73. \\ 8 Ibidem, p. 77. ^. “ THT~------------------------—-n----------- / în fine, la morlachii din Dalmaţia, copilul, care i se rădică miresei pe cal, îi dă acesteia o sită cu migdale, nuci şi smochine spre semn că ea are de'acuma să cugete la alte lucruri mai serioase şî nu la mâncare, din care cauză mireasa azvârle cele primite cu dispreţ printre cuscri1. Din toate cele, câte s-au înşirat până aici, rezultă că întâmpinarea miresei eu o deosebită pompă există, Jără deosebire, la toate popoarele indo-europene şi că datinele uzitate la âceasţă ocazie, cu puţine excepţii şi variaţiuni, sunt la toate mai totuna. . \ i \ / % ....Jkr ' A \ 1 Duringsfeld, op. cit., p. 79. '' ..~......................456' xxxm ' Primirea l Nu mult, după ce i s-a rădicat miresei hohotul de pe cap, vine o nevastă, neam cu mireasa, cu desagă în care se află merindea miresei, adusă de la părinţi, ia faţa cu care vejacoperită masa, scoate apoi din desagi o faţă noi%ă, acoperă cu această masa şi dă apoi miresei talgerile, lingurile, jemnele, colacii, mai pe scurt, tot ce se află în desagi. Mireasa, luându-le, le înşiră toate pe masă, iar găina cea friptă o pune dinaintea mirelui. Nemijlocit, după ăceasta, zice următoarea oraţie : Fericită casă, Mult frumoasa masă*" Maşâmult cinstită j . ? Şi blagoslovită; .Meseni dumneavoastră Mândru Vânduiţi Ca nişte măslini . Mândru înfloriţi; Mândru-ncunjuraţl {Ca nişte măslini Frumoşi rămuraţi, ; .. Beţi şi ospătaţi Din săhânele Cu fripturi Şi din păhărele Cu băuturi, Că nu-s înşirate Un fel de bucate, Nici două sau triî, * Ci-s sute şi mii, Mii nenumărate Văd că-S: înşirate, ' , •' Sute peste sute Pentru-a d-voastre ^ Guri, văd că-s făcute. ' Poftim şi imblaţi îrul, îndreptându-se către meseni, \ Prin tălgerele Şi prin săhănele Cu linguriţele * Şl cu furculiţele^ » Cum umblă verile Lipovenii cu căruţele. Care nu aveţi Iiihguriţi % ( Şifurculiţi Mai hipeţi : Şi cu dinţii, -Că.pe noi.părinţii -____________________ Decândam apucat Aşa n de după masă nu se bagă mai mult îhdărăpt, ci cum a prins a cinsti pe oaspeţi, îndată încep şi bucătăriţele a aduce şi a pune pe masă bucatele, care s-au pregătit la socrii cei mari, părinţii mirelui şi după aceasta se începe masa mare, despre care vom vorbi mai pe larg în capitolul următor 2. / în Sălaj şi comitatul Zarandului, nu mult după ce âu intrat în casă, soacra mare ia pe mireasă şi ducând-o într-o cămară, a6olo îi dă de mâncare. Iar după ce au venit acuma şi socrii mici> dimpreună cu cuscrii (oaspeţii), care au rămas şi s-au mai petrecut timp oareşicarev la părinţii miresei, se pun cu toţii la masă după poziţia .socială pe care o ocupă în 1 Din Mahala, com. de G. Tomoioagă. Această .oraţie se rosteşte şi atunci când se întorc de la cununie, atât la mire cât şi la mireasa.; 2 In cele mai multe părţi ale Bucovinei. sat şi anume : m'irele cu pălăria în cap semncă erege încoronat iar mireasa cu balţul, tot pe cap, stau în fruntea mesei, pe când nănaşii şi ceilalţi nuntaşi ce mai sunt, Stau împrejurul lor'1. In Munţii Apuseni ai Transilvaniei este .clatină, tot la această ocazie, ca mireasa, când se .aşează în frunteâ mesei, să treacă peste masă zicând : aşa să fiu ca masa de cinstită înaintea bărbatului, iar unde şade i se pune un petec alb de pănură de lână (postav) oa, copii din această căsătorie să . fie albi ca dâna şi blâhzi ca oaia 2. • După ce au stat acuma un timp oareşicare şi după ce au ospătat şi cinstit puţin, se scoală oaspeţii de la masă şi ies cu danţul afară, în timp ce una sau mai multe neveste cântă felurite cântece, între câre şi acesta : Ftunză verde de negară, < > Hai şi-om scoate'dariţu-afară, Că e multişor de-a seară, îi câm muit de când mâncaţi, î»dffiin ca sâ tnai jtieiti I3' • Sau acesta: _ ? Frunză Verde de ovăs, • * 9 M^a trimis mama trimes, Să scot danţul de pe şes V Iar după ce au ieşit afară, cântă r .. ..., . Fhjj^ de. cafea, / Bine-mi pare că-i pe-a mea. Dtişmanii s-or junghia, ' < C-a rămas şi-ncă-i pe-a mea ! Sati acostă: Care-i nevastă frumoasă Nu-i păcat s-o pui la masă» .. -...-..............:-~-.,^...Ca-rje-i-nevaa^ urâtă———— Nii-i pacat s-o dât de râpă6* Apoi Joacă un joc, două, adică până ce scot mesele din casă şi fac loc, după aceea intră înăuntru şi joacă diferite jocuri până hăt târziu, mulţi chiar pâhă dimineaţa, adică Care etapă,cât poâte.ţittăâ Şi după cum e dispUS. 1 €ohi. de Ei. P6fi şi ti Duşăn^Cu. *• Frâncu-Gandrea, op. cit» pl 167, 6 Din Crashâf dict; dă M. Bărbuţă., * tbidăito. 4 0 Ibidem. ----------------------- m \ / f XXXIV % Masa-mate ta toţi daco-româhii este datină ca părinţii mirelui, după ce acesta a' adus pe mireasă la sine acasă, să citea, ca şi mai nainte părinţii miresei, o masă, ţa care simt poftiţi toţi nuntaşii, câţi aU luat parte mai înainte de aceasta la nuntă. • Această masă, care în unele părţi şe dă duminică seara, adică în aceeaşi zi în care ş-a serbat-cununia, în altele însă a doua A, adică luni seara, se numeşte pretutindeni în Moldava, Ţara Românească; şi la românii din gubernia Cherson, in Rusia masă-mare l, în Bucovina : masa-mare şi pripoi2, iar în Transilvania : masă-mare şi târfărie sau terfarie 3. Se numeşte masa aceasta masă-mare de aceea, pentru că la dânsa iau parte dacă nu tocmai toţi, apoi de bună seamă cei mai mulţi dintre, bărbaţii şi nevestele^ care au fost în ziua trecută la nuntă. Ba mulţi "Şi dintre aceia, cărora în ziua trecută nu le-a fost cu putinţă să meargă la mireasă. La masa-mare se poftesc oaspeţii, ca şi mai nainte, de cu ziua şi apume în Bucovina de vătăjeii-sau' vomiceii mirelui, iar în unele părţi ale Moldovei şi Munteniei’de însuşi mirele 4,. Când încep a se aduna oaspeţii, mirele şi mireasa dimpreună cu o păreche de lăutari şi cu un vornîcel se duc după nunii cei mari ca să-i poftească şi- să-i-adueă la masă; Şi dacă masa se dă~ztaa,~~et~se due cur luminile de cununie stinse, iar daca se dă sera se duc cu ele aprinse. Lăutarii, atât când se duc cât şi când se întorc, cântă felurţte marşuri * I. Mârza, op. eit., p. 18, nota 1; V. Alecsandri..., op. cit., p.'385 ; „Golunnpa lui Traiân", an. IX, p. 414—415 ; V. Săghinescu, op. cit.,nr, 3047 ; Q. Dem. TşOdo-rescu, op. cit., p. 408 ; T. T. Burada, O călătorie în satele moldoveneşti... p. 286. ' 2 Numirea aceasta de la mros. nponGH = băutură = masă mare. împrumutată în timpul măi nou de la mălorosieni, e uzitată mai mult în părţile de pe lângă Prtiţ, precum şi In cele din apropierea munţilor ruseşti, unde românii vin mlai -adeseori în contact cu rutenii şi huţanii sau huţulit 3 B. Viciu, op. cit., p. 38. Din descrierea luiB. Viciu rezultă că în unele părţi ale Transilvaniei masa-mare şi uncropul se serbează, ca şi în unele părţi ale Moldovei) vezi „Columna lui Traian4'. an. IX, p. 415, A.) în una şi aceeaşi zi sub numele colectiv de târfărie. Această numire însă nu corespunde tuturor datinelor descrise de d-sa sub acest titlu, ci numai unei părţi mai mici dintre dânsele şi anume acelora , ■ care în Bucovina şi în cele mai multe părţi ale Moldovei se serbează sub numirea. colectivă de uncrop. Noi vom reproduce în acăst capitol numai pe acelea care după ; părerea noastră, se ţin de masa-mare, iar celelalte le vOm reproduce la uncrop. f 4 „Columna lui Traiâraw, an. IX, p. 415'; "6. S. loneanu, op. cit., p. 32 : „Dumi-**» nică seara când ginerele invită familii la masă, invită^ mai întâi o familie întreagă, ^ unde trăiesc toţi ăi casei, ca sa aibă şi el casă întreagă*. 480 * ' şi cântece, iar vornicelul precum şi ceilalţi feciori, care aşişderea petrec pe miri, chiuie de se răsună satul. # ' Ajungând la nunii cei mari acasă intră înuntru, tot cântând şi chiuind. In casă, mai trag câte o ropotă până ce se gătesc nunii apoi se întorc cu toţii îndărăt, asemenea tot cântând şi chiuind. / Sosind tpţi cei ce au fost poftiţi la mire, pune socrul cel ihare, tatăl mirelui, pe nun şi pe nuna ceaunare în capul mesei, iar pe ceilalţi oaspeţi de-a dreapta şi de-a stânga lor, adică tocmai aşa cum au fost aşezata şi la mireasă. Şi cei mai bătrâni şi mai de frurite vin mai înainte, iară ceilalţi mai în urmă. ’ . Cum s-a împănat masa cu oaspeţii, pun luminile de cununie aprinse înţr-o cofiţă dinaintea nunilor şi acolo le lasă apoi toată noaptea. .După aceasta, pun bucătăriţele dinaintea fiecărui oaspe câte un cozonac şi o .bucată de pâne, iar la mijlocul mesei mai multe păhare şi şipuri cU vin sau rachiu precum şi câte un rând sau două de talgere cu răcituri. Şi acuma, după ce s-au aşezalţtoate cele trebuincioase pe masă, vine unul dmţre bărbaţi şi, puindu-se faţă în faţă cu nunii cei mari,'ţine următoarea oraţie : Masă, masă, Frumoasă! Meseni dumneavoastră, Fe care v-au rânduit ' Dumnezeu cel sfânt . în această cinstită casă, . Lă âceaMa^fran^ Masă frumoasă, Cu feţe de masă Prisne1 de mătasă, Şâhaiie înferecate Cu tot felul de bucate; *;. , împrejurul mesei rânduiţi Ca nişte măslini odrăsliţi, _ " Vă roag^ socruî cel mare, Precum şi soacra cea mare," Nunul şi cu nuna cea mare Să luaţi din pâne şi din sare Din darul sfinţiei sale, Vă roagă socrii cei. mari,’ Precum şi nunii c,ei mari; Şi eu încă îndrăznesc Pe dumneavoastră să vă poftesc Să luaţi, Să ospătaţi Din pâne şi din sare; h Din darul sfinţiei sale, . Că nu-i im rând de bucate, Că suntrmii nenumărate: Sahaneferecate,* v: Tigăiuri? spoite, • Talgere zugrăvi Linguri pocostite9 ... Featnrathimneavoastrâ gurigătite, Căşi-mpărăteasa, Mireasa * v> ^ ^ Uşile-a deschis Feţe de măs-â-ntltts ' Feţe de masă, .$■' Prisne demătasă,. % Cu capetele cu fir Poftim luaţi- ; v Şiospătaţi, Care cu cuţitu Cu cuţitul Care cu fui^uliţâ Cu furculiţă. Fiştecare pentru Sine Fie Lvoitor dezbine Şi , croitor de pâne. Care n-are cuţit,' Pe Alba. şi laj târg ! * Care h-ăfe furculiţă, La băcalu la Ioniţă 1 /• 1 Prisne == cu totul, curat, neameştecaţ. ? Tigăiuri în loc de tigâi, de la tigae. 8 Pocostite =*poleite. - m i Cafe n-are Mei d® unele Să rampă şi cu inânile Că şi-mpătatul mirele. Eu aţa 0 custură rea Şi încă făr-o plăsea. Dar tot m-oi sluji «m «•» Iar d-voastră ' Dă gândiţi Şi Socotiţi, Gă Jbuoatele-s otrăvite Oi gustă eu înainte; Că,decât a peri Oastea împăratului < Mai. bine oi peri Eu, un rău al totului c / Amin! amin!. ... • şt nde o năframă de in .. Eu să-ăM şterg gura de vin ‘. Sfârşind oratorul de rostit oraţia aceasta, toţi oaspeţii, care până acuma au stat în picioare şi au ascultat cu cea mai mare luare aminte, se aşează la locul lor şi încep a mânca din bucatele ce le sunt pUse dinainte. v De sine se înţelege că, precum în ziua trecută la masă, ce S-adatla tnireasă,, aşa şi ia această masă păhărele .şi şipurile Cu rachiul nu mai < stau locUlui. Din toate'părţile .auzi şi de astă dată dliritisând şi zicând : — Să te văd sănătoasă nună mare ! Noroc şi sănătate finului şi finei tale ! Să trăieşti să mai cununi !... Închină. • — Amin ! răspunde nuha, să te-audă Dumnezeu, să te Văd şi pe d-ta ca mâni cununând, măritând şi însurând, ca să vin şi'eu la veselia d-voastră4 Mulţămim de cinste, şi celor ce se ostenesc Dumnezeu să le dea noroc... De unde dau, Dumnezeu să le împlinească pentru una o mie. Închină, v . ^ Nună mare ! nună mare ! — auzipealt&nevastă ZiCâttd ^ să ăi parte de finuţii d-tale !... cum ai ajuns de i-ai cununat, aşa să ajungi, să le şi botezi !.!. , • ' Mai pe scurt, toţi sunt veseli, toţi din toate părţile închină şi chiri-tisesc* Şi astă închinare şi vesehe ţine mai multe ore dupăolaltă» clei af ară de bucatele amintite mai sus, urmează şi altele precţun : zeamă eu ţogmagi sau tăiţei, sarmale sau găluşte, friptură etc.1 2 3 4 5. ; . , . ..m Moldova şi japtim^ în împrejurimea Huşilor, după Cum sdde I. Mârza, se poftesc duminică seară totl-sătenii-Ceicăsătoriţi ln-ntoso-mare-.--”^ife^n(*pe^eara; "câm d?la ore şi durează până a două Zi. Masa şe compune de mai multe ori până, la o sută de perechi de oamem. primeşte înaintea meşei câte un păhăruţ de rachiu şi Câte o bucăţică ţie pâne. .. 1 păţuri uneori făcute cu orez, dâr mai de multe ori amestecat cu hulgwr 6 şi cu păsat7, apoi vin fripturile 8. _ Este însă de*nsemnat că la această masă, cel puţin în BucoVina, nu. "se află nici o fată şi numai rar Câte un fecior, ci numai bărbaţi şi Oeveittt. 1 Dict. de îlie TJngureanu, din ilişeşti. 2 Dâtinele românilor din Bucovina. 3 Zalatina românească. I 4 Sarmale greceşti, în Bucovina : găluşte. 5 'Pilaf grecesc, ® Grâu pisat. 7. Mei, • mălai mărunţel. 8 I, Mârza, op* cit., p. 18, Iar feciorii se află numeai atunci, Oâîid aceştia sunt foarte de aproape înrudiţi cu mirele sau cu mirâăââ Şi siiftţ orfani sau cân<^ părinţii, lor spnt bolnavi şi din cauza aceasta, neplitârid ei singuri lua pârte, îi, suplineşte feciorul cel mai mare!. De altmintrelea, falei feciorii nu au datină de a lua parte la această masă. x Lăutarii care, ca şi mai nainte, aşa Şi la această masă, trebuie numaidecât să fie de faţă, cântă felurite cântece bătrâneşti, doine şi hore. Dar nu numai lăutarii sunt aceia care cântă la această ocazie, ci mulţi dintre oaspeţii care stau la rifasă l. ' * în unele părţi ale Transilvaniei începe totdeauna preotul cu un cântec, de cuprins religios, bunăoară ca „Vers la nuntă" sau „Cana Galileu" 2, după care urmează apoi „Vers la masă", „vorbă multă sărăcie, vinul pentru veselie", precum şi multe alte cântece naţionale 3. Noi voiri reproduce aici numai trei şi vom începe mâi întâi cu „vers la masă" care, deşi e de origine „cârturâreascâ/'seamănă a fi mai răs-pândit decât altele de asemenea categorii*: / _ O, ce bucurie mare, dând încep cetdrele, Ne-a venit la arătare, •/ Desfătează inimele. Astă zi de bucurie De mai mare veselie. în astă cinstită casă, # Văzând oaspeţi după masă, La masă şezând şi bând v Şi nu.vavii aşteptând. Văd că vine oastea tare; . \ di* carăle încărcate* Până jocul se sfârşeşte, 4 Şocâciţa se găteşte, Când intră oaspeţi-n casă, Bucatele stâu pe masă. Aduc vin pe întreqtite ' Unii stau pe lângă bute, ; Adunc Vinui cel^ m ' Ca să-nchine-ntâi la nun. Aduc multă bunătate. Călăraşii înainte, Ca nişte oameni cu minte, Dă de ştire tuturor, dâ^e-nsMră __ Vine nunul cu nuntaşii, , • Mirele cu călăraşii, ■ {. Paharele-s toate pline, / De actiihâ toţi sămehine* Pentru cinstea tinerilor, Auzind versul ceterilor. Şi-aşa zice,‘ aşa sună : - |^ţf“mesenT~^ ; Vivat! Vivat! să trăiască, " Mirele cu-a sa mirââsâ 14 . Al cteilea câritec, curat poporau* care se câfiţă la masâ~mar$, a acesta: > Busuioc de pe icoană, Nânaşa ni-i ca şi-6 doamnă. r < > x . Busuioc de pe cuier, NânaşU-i mspe boier. ; ^ " 1 (3. Dom. Teodorescu, op. cit., p. 408 : „Ete> adică cântecele vechi său bâtrâ* neşti surit cântate ia ospeţe şi lâ festivităţi însemnate, precum la cumetrii, ia logodne, la Sărbători cu deosebire la nunţi şi în special ia masa cea mare de duminică seara- v •* . .. . 2 Să se vâtiă acest, cântec de origine cărturărească în„Revista Arheologie şi Filologie", an* J, voi. II, făsc. II, Bucureşti, lS83,p,£23. f Cam; deI. Geabgescu. ; 4 B. Viciu, op. cit., p. 4Î. * m Să trţbigscă nănaşu, ; , Pentru dânsp-i libpvu. Să trăiască nănaşa, x * Pentru dânsa*! (Jragostea. Nici nănaşu nu-i bătrân, Finu-i ca şi un trandafiri Nici nănaşa nu-i bătrână, Fina-i ca şi-o rujă plină. Să trăieşti năiiaşă mare, Să mai fii nănaşa mare, Să porţi peana de păuni, Să botezi şi să cununi; Să porţi peana de măr creţ, Să cununi şi să botezi, ţ Batăr un sat şi jumătate. De nepoţi şi de nepoate K Al treilea cântec, din Chioar, sună aşa : Cel ce mărită şi-nsoară, Nu-1 lăsa Doamne să moară ! Ci trăiască mult în lume, , Să mi-1 vadă- şi-al meu bine, La un, copil tânăr ca mine 1 2. La romani, care încă aveau datină, după aducerea* miresei la mire, de a da în casa acestuia o cină, un fel de masă mare 3 4, asemenea se cânta n decursul mesei nu numai djn ţluiere, instrumentele din care era compusă muzica \ ci şi din gurăt iar oaspeţii veselindu-se strigau : Talassio 5. în ţinutul Zarandului. Timişoarei, Chioarului şi Sălajului din Ungaria, precum şi în unele părţi aie Transilvaniei* ou mult după ce aşezat oaspeţii la masă se începe închinarea dnstelor sau cinstitelor, adică 1 Din Rodna, com. de I. Pop Reteganul. 2 Cântece populare din Chioaru, culese de I. C. Someşanu şi publicate in „Fa- milia.^,.. an.... XXII.. QradiaMare, 1886, - ---*— ..... .......... ........ '6 Plaut. Cure. 728 ; Plaut — Aul. 2, 2, 84; 85. . / j 4 Plaut. Cas. 4, 3, 1; TeitentAdelph. 5. 76 ; Claudian, 13, 30 şi mai mult la Rossbaeh. op. cit* p. 342. 5 D.. T. Bojincă, fiindu-i vorba despre Talassio, zeul de origine sabină al romanilor (Rossenb^ch op cit., p 345 ff' face în opul său citat p. 214 următoarea observare : „UrQzetorii sau strigătorii romanilor adeseori se zic nUntălaşi, & oară de la Nun-Talasiuu.v G. Misail, lându-se după D. T. Bpjincă scrie, op. cit., p. 154 : „Urătorii sau strigătorii romanilor strigau Nuntalas", apoi se întreabă : „să nu fie o derivaţiune de la nun Talas.?u, Dliringsfeld, luându-se de bună seamă, la rândul său, după G. Misail nu numai că, crede că ar exista cuv Nuntalas la români, ci îl şi derivă de la Nune .Thalassio. Iată ce ne spune d-sa în privinţa aceasta, op. cit., p. 54 ; „Kommt man diirch ein Dorf oder vor das Braijthaus. so ruft der Brăutigamszug un*er Freudenschussen : ..Nun-talassi" / worauf alles krausstutrzt, schiest und alten Romerruf : „Nune Thalassio* erwiedert, den rnan auch beîm Hochzeitstanze hort“. In fine, L. Dargun, luându-se după Diiringsfeld asemenea crede, op. cit., p. ' 101, că, cuVântul acesta într-adevăr ar exista în România. Iată-ne cum am ajuns ^ de la cuv. nuntaş pl. nuntaşi format de la cuv. nuntă prin mijloc ir eâ formei prelungite nuntâlaşi, dacă într-adevăr există undeva o asţfel de formă şi prin scrierea cea'falsă de nuntălaş a lui G. fişaţi, tocmai la Nunc-Tha» lassio. < ■ . a feluritelor obiecte pe cşre ceî chemaţi lerau adţis ca djţr tinerilor căsătoriţi. ....... ' Aoeastă închinare se .numeşte îri Sălaj grăiredr to.Gjkiâaru r&ipţţiri-derea 1, iar împrejurul-Timişoarei strigările cinstelgr 2. - Pe când socrii şi cu cuscrii stau încă lg masă, pe aţuitei chemgţii şe pregătesc şi vin cu cinstele. Cinstele acestea la românii din Ungaria constau din : nişte calaţi mari ca roţile plugului, din picioare şi coaste * Com. de El. Pop. v 2 G. Trăilă, xip. cit., p. 446, 457. Deoarece în ţinutul Timişoarei oaspeţii mirelui duc cinstele lor numai la mire, tar al miresei numai la mireasă, de aceea în acest ţinut este datină ca la Masa-mare sau tarfărie să se strige numai cinstele mirelui, iar a miresei se strigă de cpmun după cina safl masa ce%au daţ^o socrii mici înainte de ducerea miresei la mite. , ) S ..............._................... 465 .......____________,_________ «*» îrâpr&ihâ eu d-veaătrâ rââpUftde eumâtrui mare i A feţst să fio Această veselie. $i n-a putut să fie Aeeâgtâ veselie, . Fără unul, Fârâ altui, ‘ Fă?ă ăkt&ătrui mm ! Şi cuttătfâ tflăire. — Vivat I amin ! Strigă mulţimea •- ' ( Şi aşâ eumâtrui mare se rădică Şi aice aşa către cumătră mare: Măi muiere ! noi avem un fin i El ne cheamă să-l cununăm ! Tu să te ridici şi să te-câştigi după obiceiul din babaluc (moşesc)* Aveiti poi de ld Dumnezeu Stog ââ gjfâtf, Cidgoâfe mhtmre, Giu&erO eu urtsoare : 'Şl aşa, cumătră tnăre, eât-i de bătrână, se râdicâ şi se osteneşte şi Iteşte o cinate frumoasă i Cu ttn stog de aur*, CU seMrţetie-6era,... Cu un piţan fript 3, i Cu o bute da vin*, Să trăiască cumăţru mare ' Şi cumătră mare ! Pfimiţi bucuroşi Mâncaţi sănătoşi ( —AminP44vat4 — strigă din toate' părţile;-Apofrmşâ se 8trtgl~âr tariâfatului şi pi rând a tuturor oaspeţilor întreţesând câte glume toate,, la care nuntaşii râd cu bucurii, iar -între pâuse cântă şi mU2ic& câte o piesă. . y- Secundantul strigătoriului însă repeţă tdâte cuvintele lui, aşa precum elle rosteşte; Aceste cinste apoi se împart, ce e mai frumos şi mâi de frunte pre--dă eumâtrui mare miresei şi mai cu seamă dOrturile de păhuri .care se aduc, iar restul se împarte între nuntaşi şi ca delicateţe se consumă,, ţi-nâhdu-şi cumătrul mare două pogăci pentru-sine şi tarişfatu, care.le pune în straiţă, asemenea deosebi capătă diverul, sţegişul şi lăutarii, separat, câte o pagoce5. - . * Faneovele, , ®,Fulul. ° G.8Trăilă, op. cit., p. 0 446, 4Ş7; Corn. de El. Pop. îri e(^taţ^^araiidulu!-8e aduce mai întâi-clnstea-unei riiâenii mai de aproape de a miresei, şe înţelege dacă' cmsteZe se strigă îâf mireasă şi vornicul, închinând-o, ssice : •. - N.N. a auzit, De la cine-a fi auzita Că este zi de buşurie Şi de veselie* La a lui N. casă Cinstita şi aleasă. Şi el bine s-o gândit Şi s-o socotit, Şi s-o pregătit ; : Şi aici o venit C-o plăcintă de grâu frumos fia iţii eftstdsi. Şi cu de-aceste, mărunţele, Să-nvârtăineseft^^^ Şi c-o vadraMefbâUttlfiă^icrâiă^iâ/> Cine-a bea dinVeâ ăâ tfâiiSSâ* Ba încă şi cu-tarea " De sub cotarcâV Ba încă nu-i harCă De sub cotarea Că-i un ciocoi3 Pe prin gunoi, » Să-l mâncăm noi Şi ăia VOi!/ în. chipul acesta închină vornicul cinâtele OâU dăruirile tuturor chidiv farilor;' iar după ce le-au închinat cinsteşte pe fiCCăre Cfterifor câte dii im păhar de băuturăĂ . In Munţii Abrudului este asemenea datină calcinatele, care coristâu, din: colaci, plăcinte, cărnuri, găini fripte, pânză, băni eţc. $â şe sţfîge sau sa se vornicească, nemijlocit, după aducerea lor, atât- Jar, mireasă. .Cât şi la mire, amintindu-se în acelaşi t|ihp şi numele dăruitoruliJd. Iar strigarea sau yc&meiţuljel^ : Meseni de la masâl 7 , C-un colâţ de grâu Boieri şi boierese! Dintre Sântâ^Mărîi Setâăndt ţ Iaţă s-a aflat, Cum vedem adevărat, Un om de omenie, Pe care Dumnezeu sări ţte Şi vă zice : , '"•Eu''m-amgăfătr ... După cât Dumnezeu ne-a dat e > Cu nişte plăcinte f rumose, Să fie xkreaSiâ SăhâţiâSă ; C-un biLciumâ$ de Vid roşu, De care-i plăcea la moşu; Cq nişte banidCargiftt, Dacă sapi pe sUb pământ. A celbr de SC aduc la chaa mirelui şi anume mâi întâi a ed&Cidttiţ Cinstiţi meseni de la masă: Boieri şi boierese ! Mânaşi şi nuntaşi! S-a rupt dealul Şi-a curs darul Anume ţi. N. cmtâtyte ; Pe mire şi pe mireaââ C-un colac de grâu cutat împletit foarte miiiuhaţ La doniţa cu vin : ; Cu o-doniţă cu* vin, Ca să le fie VOiâ deplin, c-o cupă da vm roşu * y De careta băut Şi sneşU 1 Sub Tmrcft se tUţcaege aici ,^găină friptă". , 2 Cotarcă, pi. cotârd = coşarcă, pL coşărci, e uZitât Şi in BUCOVifiâ. 3 Ciocoiu cidcârlătt. -» 4 Corn. de T. ţuşănescu. • ? —----------------— __46t. ^_____________: ■ . • >\ • ■-La găină friptă’: be-i mai minunat Şi friptură de vânat, Din podul caSei puşcat, Ori prin curte fugărit, Cu zburătură plesnit. Săracă găină sură, " Ieri ai fost pe după. şură. Acum eşti cu bani în gură. Popa-n gură ti Se; uită* Preoteasa te-ar mânca* Numai de te-âr căpăta. La bani r: încă cei mai minunat* Lucru vrednic de mirat, ‘ Nişte galbeni din ţară Câştigaţi astă vară. Nişte/1 taleri mari Ieri ai fost pe după casă, Acum eşti pusă pe masă Săracă găină mută, Rămaşi de la tătari, Cu nişte hârtii Cine ştie de câte mii !1 în Transilvania, upde darurile, ce se aduc la măsa-mare, se numesc „cinstea miresei", fiecare târfar şi fiecare nuntaş, care e chemat şi care e la masă,, aduce cu sine, ca şi în locurile mai sus amintite, o găină ori un colac jrumos saii o ploscă cu vin ori vinars ; muierile şi câte o bucată de pânză frumoasă albă, învăluită laolaltă şi aceste le dau apoi „cinste" miresei,/punâridu-i-le pe masă. Cinstea începe de la nunul mare, pe rând • până se gată, dânduT$i fiecare ceea ce vrea să cinstească,; în mâna staros-tei nunului, care, luându-le, le închină miresei spunând, cine le dă şi ce dă, şi începe aşa : , * Cinstită gazdă de casă, Dumnezeu. şă te: trăiască, . Traiul şă ţid tot sporească. Binele să-ţi înflorească. Cinste staroste de loc, Deie-ţi Dumnezeu poroc, lasă-ţi părul prin coîop ^ Şi 'din cojoc câte uh floc; Mă rog să mă ascultaţi, ,* Vorba să nu mi-o uitaţi : C-o, butelie de vin Ca să-i iie yoia-n^ plin> Cinsteşte pe ai săi fini! Aceasta-i cam puţintel, Da-i cinsteşte şi c-un purcel. Şi zice aşa" prin mine1 ' Şă ia-n nume de bine Şi de cumva o mai trăi Cu mai. mult îi va cinsti. Mai încolo o fată de nun Ce-rţi căpăta să primiţi. Şi frumos' să mulţămiţL Dumneavoastră iubiţi fraţi, v£aceţi bine şi iertaţi, Vorbele să nu-rrii schimbaţi. De-oi grăi, că aZi nii-i marţi. Aşadâră Duhul Sfânt îmi dădu şi un cuvânt, pa să vorbesc pentru toţi, Fraţi,, cumetri şi nepoţi. Aici cinstita nună mare, Care bună voie are, Deosebi de a sa soţie Cel din sfânta cununie, C-uri colac de grâu curat Cum Dumnezeu i l-a dat, Şi-aduce semnul bun, O butelie de vim ars, Ca s-o dăm pe sub nas, Să ne treacă de năcaz Şi 6 hodă sălbatică De pe tăul Bandului prinsă Un văr sau o verişoară : îşi arată iubirea, C-o butelie de vin, Să-i fie voia deplin Cu o prepeliţă Pestriţă, Adusă din Bistriţă, Comurată, Gulerată. 1 Frâhcii-Candrea, op. cit., p. 163,167^168. Mercuria^ . = Vinâr^l,, Şă ouă câte: trei odâtă. Să trăiască, Alt Vâr sau perişbată ? îşi arată iubirea gJţuîi taier de porţelan. Să bună în el hrean, Cu nescâri linguri de pleu Să măhâiice' cu ele oieu. Soacră mică ? Mai în colo soâcră mică, Care-ă rămas ^ cu nemică Şi-arată iubirea şa, Către jupârieasa mireasă, C-un colac de ^âu curat, Din ,toată inima" dat; Şic-un val de pânză albă, Cuin e pânza mşi frumoasa, Urzită din postul mate, Nevedită din Rusşle, ■ la. Sân-Nicâaţă, ' Poftîndu-i cu iubire^ Viaţă ş! fericire. ' K Şi zice aşa prin mine; Să îa-n nume de bine, Ca de cumva va trăi, Cu măi multu-i va cinŞţi. $1 pHn ndjţoc găsite; înfăşurate cu bur^le,: Bâfe-mi-at ast$ misele, d-o butelie de vin, Sări fie voia deplih. Uh cinstit orn dă om^rile, Altcineva? Un ciiisţi t Oiţh dd omenie, du a sa dulce soţie, \ îşi arătă iubirea : C/a născări frpftioşi bufeţi, Păre că sunt din Glogbveţi, Cil nişte flirturi mâranţl; , Cari îmblă pe sub muhţî Vif Şi pe la noi umblă m&ţiţ Mai cu sşamâ .pe la nunţi. Mai pe unnă^nunul .vfâpk, . Cel cu dpba in spiiiarb, Băgă mâna-n buzţinare Şi cinsteşte pe finii d-taje : Qu nişte gălbijrtf âjfe ţaţiţ * I-a câştigat âştă-Vară, .? I-ţa fpşt ăscups . ,,, . . . Şi eu nişte taleti .njpj^ Rămaşi încă de tătari. Pe dreptul sunt câştigaţi, e-au fost înţinati. Şi încă cu nţ$te hâjrţiî, Cine ştie de câte inii, Şi cu mai mulţi ' Rai^mărunţi, O soră: drUccri, groŞiţe, băniţi, îşi arată iubirea, r j Ge i-a câştigat fcărâeiiT " Cu nişte bucine frumos gătite ‘ - # ©a cşiid a îîhbiat cu tancul K \ ‘ : J •• . ... In Bucovina, Moldovă 2 şi Ţara Românească 3 e asemenea dâtină d« a se aduce şi a se închina Boilor căsătoriţi diferite dârurii ia rwsfantare şi mai ales obiecte casnice precum : o păreche de sfeşnice, un serviciu de masă, o bucată de materie etc. apoi din pâne albă : păpuşoi, ăţc; bă şi din vite. . , / * V / ' V Ce se alânge însă de închinarea acestor daruri, care de astă dată se aduc numai de cei însuraţi la „întemeierea noiicăse* trebuie să arxdntim că ea se face în acelaşi chip ca şi închinarea darurilor aduse de tineret la „vedre*. . * B, Viciu, op. cit, p. 4reujtil cii Uii 4erachiu bueătăriţei* zice ^ •; - # Spcădiţâ vină-ncoaqe ViA-o-ăcoace şi ţi-o ia. '•OţNMWplM& MâCthtâ ritH iţiCi %4i .pUş brânză M avii siâbă £âgîiâtă K 1 Huhuiu = cucuiuf huhuietă — cucuietă, moţată. . " , 3 Aici îi arată găina. 3 Din Ilva Mică. * ; * Cu faţă. ' , ’ , , ; D In Bucovina se rosteşte zăgneatâ*, Gaina pân-o trăit, * Tot aşa s-o cârcâit: Că trebuie bani de-atgtat, Că de-âramâ Nu-s de samă 3. Tăieţei-s subţirei, Poţi prinde boii ia ei, Găluştele-s mititele, Poţi sparge Gapul cu ele, Aitura-i4 prinsă bine, O poate bea orişicine. ' Săraca găinâ-atbâ, Buna-i fost de astă treabă. Şătaea găină sură Azi ai fost pe după şură Şi-amu eşti cu tejani în gură; Ieri ăi fost pe după casă* Amu Aşti friptă pe mas&\ Socăţică ni frumoasă, Plăcinta nu ni-i brânzoasâ* Staţi în loc, boieri de frunte, Gă-i dus cu calul la munte Şi-a veni eu brânza mintea V Sau astfel: ŞoCăciţă, draga mea, Vin-o-ncoace dp-i putea, Sâ-ţi dăm pui de turturea. Turturea qu clonţ belit, P-îngă dânsa băni de-ârgiîit, P-îngâ dânşii băi 'de-araitiâ, Nu ni-ai pus piper în zamă. Na-ţi-o şi te du la vatră Şi nduă alta hi gată, E)âcâ vrei Şâ Căpeţi plată. Na ţi-o şi-o pune pe horn Şi te du la cele-n pod, * Ne ăţege una. grasă, *! ... C-âpoinoi îheă ţi-om da Un jpăhar de holercuţă î Şi vreo două-trei dtitcufe, âa tShitluţe îhâtiânţeie Să Cumperi pe ele Să ne pui şi nouă lele. Socăciţa ni-ar fi bună, i ... Dacă. Pe vreme mai puţintică, Nu ne ştie face nemică, > n Toate le coace de frică % SocâtHtăt Nuntaşii mă năpădea, 2ama la lună fierbea, Colaci-a soare-i cocea, Niee lemne că n-avea. , •• î:. ■ Socrii mari rău s-o purtat, ţjşră lemne i-am aflat, > Nici secure nu hii-au dât^ De mâ câsnesc din gâtd..« Plăcinta nu s-d făţat, " Nici ţipOii nu s-o cppt, f Cu lemne rfele de plop. Nu-i bade, de vina mea. Că mi-a fost cdcidrba rea, mm.... Câ n*am avut nici lopată $i-ăjn băgaf-p din covată, Iar am scos-o totodată. iSTUnUl'i l Să fii lele, sănătosă, Câte iii le-ai pus pe masă. ■ Socăciţa ? Să fii feâde, SănăţPs, Toate le-ai strigat fruftids, Le-ai strigat precum aufost3., Aici trebuie sa însemnăm că găina şi anume găina albă joacă un rol foarte însemnat nu numai la riuţiţile româneşti, ci şi la cele francăze 4% lăftă la italieni şi antime lâ cei din împrejurimea Albei Monferrine şi din Riva di Chieri, unde ospăţul ţine ţrei zile dupăolaltă, a trea zi se pune pe mâ$ă- 1 2 3 4 1 Aitură == răcitură. 2 Corn. de I. Pop ReteganuL 3 Ibidem. 4 Dwringşfeld, op. cit., p. 252. \ un curcan; care, nu numai că e împodobit cu cordele roşfl, ci şl primit ou cele mai mari omagiuri. tocmai ca şi găina sau cocoşul la români K După această scurtă observare să ne întoarcem iarăşi lă români. Mirele, cum a sfârşit nunul cel mare şi bucătăriţa, sau socăciţa .de schbnbat mmeolăltâ cuvintele ce s-au citat, aduce o strachină şi un păhar cu apă. Strachina o pune pe masă dinaintea nunilor, iar păharul îl ţine în mână. Deodată cu dânsul aduce şi mireasa un ştergar sau q mâniştergură nouă pentru nună şi un'şervet pentru nun. Toarnă apoi mirele apă,din păhar pe mânile nunilor, ca să se spele,' şi aceştia se spală. După. ce s-au spălat dă mireasa mâniştergură nuhei iar şervetul nunului, ca să se şteargă. Nunii» luând obiectele, ce li s-au dat şi care se numesc ştergar de nănaş", se şterg pe mâni şi apoi, aruncând nunul cel mare un ban de argjnt. în strachină, strâng ştergarele. Ţot atunci mai dă mireasa nunei celei mări, ca dar pe lângă mâniştergură, încă şi un ti&timel. -? , După această datină, care nu lipseşte de la nici o' moso-mare-din . Bucovina, Juând mirele strachina şi păharul se retrage, dimpreună cu mi- î reasa, ducându-le în altă odaie. 2 Unul dintre meseni, .care e mai bun de gură şi. mai şagaciu, care ştie -! mai bine şi mai frumds ura, cum vede că tmerii se depărtează, se scoală* J de la masă, ia două talgere şi punând* pe unul dintre dânsele două păhăre' • pline eu vin sau cu rachiu, de regulă fiert şi îndulcit cu miere2, numite pretutindeni în Bucovina pahară dulci, in Moldova simplu pahar3, iară j în Transilvania pahar de dar *, începe a strânge bami meniţi pentru înte- ţ ; meierea caşei noi şi anume :vmaî întâi de la nunul cel mare, apoi de la.| socrul ceî mic, după aceea de la socrul cel măre şî-n urmă de la toţi oasr pşţii, pe rând, câţi se află la masă-ma^e. v . •. >4 Cum începe strângătorul a strânge banii, două, până la şase neveste tinere se suie pe laiţă, dinapoia nunilor şi încep â jucăuşi ;a bate, n^n-i trerupt, din pălmi până după strângerea banilor, cântând în acelaşi timp 1 următorul cântec : , “ . , Astă laită nu-1 bătută r " VîHa^ăzcTeFTîu-i făcuţii * Astă laită s-;0 băţem, Voia gazdei să facem 6. Insă nevestele .acestea nu joacă, de astă dată, un joc de rând, care:/, obişnuiesc şi de altă dată a^l juca, ci un joc stârnit de dânsele, ' Strângătorul, luând talgerele cu păharul cel dulce, se duce apoi la 4 nunul cel mare şi ţinându-le dinainte cuvântează : Burtă vremea, Bună vremea, Nune mare Cinstit şi tare! Nunul: Mulţămim, ^Mulţămim, Ostăsele 1 Duringsfeld, op. cit, p. 105. * ‘ . ^ 2 în Bucovina şi Moldova, vezi V. Alecsandri, op. cit., p. 385, j 3 „Columna lui Traian“, an. IX, p, 416. * . 4 i 4 B- Viciu, op. cit;, p. 105. ' „ • t i 5 Din Dorna,v dicţ. de Gavrilâ Bosfncăş. ; - \ . ■ ■ ■. _1___________.4________„i.______________>——43 Tinerelei A dumişale părale £>ar de unde S-a iscat o ruginime Şi pân-unde ? Şi-o ceată de^ şorecirhe '* De unde eşti Şi toţi banii i-au stricat, Şi unde porneşti Toţi i-au scos, i-au rumegat Pe la cină Şi până ce alţi-a face. Cu-astea-n mână ? Dacă cândva ai mai face, M-a trimes în lumea mare Oratorul? Să-i cat de rând de părale: Câte sate-am alergat, Domnul nostru cel vestit , Câte-oraşe-am trierat. Astăzi sara m-a pornit, Câţi oameni am întrebat,: Ca să-i cât de cheltuială . Cine-n lume-i mai bogat? Bani de-arglnt din altă ţară ; Toţi 'aici m-au îndreptat, ‘Şi de-ar fi şi de hârtie, Chiar casa mi-au arătat Bine-ar fi,-numai să fie, : Lşr dumniavoastră cinstite Căci având el nuntă mare, Nune ţasuţ şi vestite,. Unde lumea s-adunat: Zicând că eşti tare împăraţi şi-mpărătese,, Peste lumea mare Voievozi, crai şi crăiese. Şi ai o mulţime. Nevăstuice frumuşele vBani şi bogăţime; Şi copile tinerele* Şi eşti îndurător Feciori tineri* mici şi mari Şi dai ajutor Mulţime de lăutari, Ori cui, tuturor* Oaste maţş, o mulţime , ■j-Deci,"fe rog cu rugă. Călăreţi şi pedestrime; Bagărţi mânâ-n pungă Ş!-a\fost mare şi vestită, Şi-mi aruncă Lumii întregi cunoscută. Câte-o rublă r Şi atuncea di-ntântplare, ’ Jan dă-mi câţiva lei de dar. în căsuţa lui cea mare, •* -Să-ţi dau şi eu un pahar Unde şed a dumişale, De vin de cel din Cotnari —-Numrf ^^ ^(^^ d«pă^a<^^ 'oraţier d:eschide pimga şi scbţâiid din-tr-însa vreo 9—10 florini, adică după stare şi putinţă,_ îi pune p^ talgerul ce gol' şi după aceasta ia unul din păhărele, care se află pe celălalt tălge-rel. • ■ . , Oratorul, după; ce i-a plătit nunul căi l-a tras inima şi după ce şi-a luat paharul. şe îndreaptă cu celălalt păhar la nuna cea marş şi. zice : x Prea cinstită nună mare  ajuns rândul d-tale. < 'f' lan să văd cât eşti de tare, i . Ian îă bine ^de-d* cinsti, Căcie ziua, m-aş pomi ! Cinstind nunii cer mari păhărele de bine, sţrângătorul ia bănii de .pe talger şi punândun In alt talger dinaintea nuimlui îi‘ acoperă cuf d năframă. ' : ; " Umplându-se după aceasta iarăşi păhărele şi ducându-se iarăşi la. nunul cel mare, zice : ; . . \ \ — Nune măre ! nu ştit unde se află N.N. căci am numaidecât să vorbesc ceva cu dânsul. \ . . — Am auzit de numele *d-sale — răspunde nunul — caută-1 ptin vecini, că, de bună seamă, vei dă de dânsul. Aduma, se duce strângătorul la socrul cel mare, tatăl mirelui, şi urând zice ; Bună vremea, Bună vremea, ■« Socru mare, Vestit şi tare! Te-ajunge 6 voie bună Şi o veselie bună. ; V S-o petrecem împreună.» ' Seara de mult a*ttâârat Şi noi păhară dulci Încă n-am închinat, Păhară dulci, pe la cruci, x Ce cu multe, Zăhărele le-aduci; Vin de cel bun din Cotnari De-aimblatu, După ce âiî plătit |i cînşi^l şi chinându-i păhatul zice : IMfoşul d-tale cu şălvari, Să bagi mâna-n buzunari, Să scoţi vreo câţiva griţari, De nu bagă şi-n Curea Şi scoate o hărticea; Te plăteşte de-o belea. Scoate aur Şi argint, De care ştiu că ai mult Şi pe tălgerel li varsă. Pe cât inimă te lasă. La fiiiţii d-tale-i dă, Cu cuvinte deplin, / Cu inimă de român, Cu inimă melită, Că şi s^acra-i mulţumiră. eştia se duce la tatăl miresei- şi Bună vremea, Bună vremeâ, Cinstit socru măre ! Iacă sara a-nsârat , Şi-amândoi n-am închinat, Pâhar dulce, pe ia cruce* * cure -4 Cu mare, ChiltUiâîâ §*âdU6ă, Iată Cărată hunul cel maro Şi cu finii, qare-i are. Cu păhare pline, Cu cuvinte bune j Pahar dulce, ţ)e la cruce, Care ' / Cu mare, ____________________________:____ Vin bun de la Qdobeşti, • De pungă să te găteşti, De N,N. să te lipeşti, j Zece zloţi, să dăruieşti, * Fiildf, mei îi iubeţi, • Vifl Mii tdemâi ain.Cdtaâiri, Să bagi mâna în buzunari, Să^nu scoţi cremene şi amnar! ; Numai pumnul plin de băni* Întinde mână, Păhărel cu băutură % Şi mai multă voie bună ; \ Că. ţi-i Vină ! Luând socrul cel mare păharul, strângătorul strigă, în şagă: Vină mm dă lă bălt^ Cu bondiţă-mboiorătă v Şi cu c&lul de > prohod^ Câ s& bM păharul iot. ,Şi rădică.până-n grindă,' Că mai este^o bute-n tindă; Şi-l. rădică până-n pod, Că mai eşte^un poloboc* Ca să bei" păharul tot K ■--f—-----------j f04! / • ■ , Sfârşind cu nunii şi cu socrii c^i mari, se duce pe la eeilâiţi oespeţi şi anume ,lntâi lalne^ şi ale miresei, iar după aceea la tdţi ceilalţi, de-a rândul; până la cel din urmă şi fiecăruia îi urează, rostind sau cuvintele ce s-au înşirat mai sus sau cele ce urmează : Bună seara, Bună seara ! Se-nchină jupanul mire Şi jupâneasa Mireasa CU pâhar dulcş De la cruce, Care Cu mare Cheltuială s-aduce; * Şî cu vin din Odobeşti Să faci bixle să-l primeşti 4. Să-l primeşti şi să-l cinsteşti, Şi la pungă să gândeşti, v La tineri să dăruieşti Ce te-a-ndurâ Dumnezeu ... - Şi nu ţi-ă pica prea greu. „ Vreo sută de oi cu miei, satira vaci cu Viţei, Câteva scroafe cu putcei! ? Sau astfel: r > V-â trimes jupanul mire . Şi rrtâi Biultă voie bună ţ Şi jupâneasa ' , Cu Vin de ţa Cotnari) - Mireasa Să bagi ttiâna-n buzunar! Cu socrii cei mari . ........" Să scoţi vrp câţiva griţati Şi cu nunii cei mari Şi etnii ii Cinsti, JJn păhar de beutură Cfiffli ii plăti 13 Astfel, părândează strângătotul pe toţi oaspeţii, câţi se află Ia masă, dând fiecărui bărbat, precum şi neVâătâf aceluia, câte Utt pahar ăuîcede cinstit. Lipsind soţiâ unuia de la masă, atunci bărbatul ăcfelela trâbiiîe singur să beaamândouă păhărele deodată. Şi cum a primit bânii de la fiecare păreche se duce şi-i dă nanului celui mate zicând: Poftim de Ja N.N. iei de argint. La casă nouă a dăruiţi fftiftii ea ei emu muiţănat i , Şi tOâtă ffiâSâşi tiauiţăMti 4. Cei mai mulţi dintre meseni dau Călot tiftări’ bard. O samă însă le dăruiesc din vite precum: ' oi, vaci, viţele* ele. iară alţii din. pâne, adică' cine ce poate'şi cât îl trage inima*. / * Din Dorna, dict. de G. Boancăş. \ 2 Din Mănăstirea Humorului, com. de G. Avram. «Din Ilişeşti, comv de Ilie Ungureanu* , 4 Din Tişşufc eQm. <ţe Victor Sord&Bâfriâ. 475 i Iar cel ce primeşte paharul dulce mulţămeşte nunilor, socrilor şi tinerilor zicând : Mulţămese nunului mare Şi finilor dumniilor-sale Şi socrilor celor mari Şi, cinstiţilor gospodari, Câţi sunt aici adunaţi Şi de Dumnezeu lăsaţi La âceastă veselie Hgz şi bucurie !1 Iar când pun banii pe talger zic : Primiţi de Ia' noi puţin, De la Dumnezeu mai mult 13 Tot atunci, nevestele, ce stau dinapoia nunilor pe laiţă sau-şi altele, cântă: * Frunză verde de zăhar, Mulţămim pentru acest dar, Socrilor Şi cuscrilor Şi tuturor Gospodarilor. Toată vara am lucrat Şi pe-aist-am aşteptat3* In Moldova ş^anume în districtul Huşilor se începe închinarea paharelor şi a colacilor, nemijlocit, după ce s-au pus fripturile pe masă. Se închină mai întâi nunului celui mare de cătră vomicel doi colaci şifâ€uţi4mmaibin€^^^^^ şi două păhiare de vin unul pentru pun şi.altul pentru nună4, zicând Voinicelul: - r . ' Ajungă-te voie bună, 1 Pe dumneata jupân pun mare Şi pe d-ta jupâneasă nună mare. Seara a înserat Şi noi bună vreme n-âm dat. Iată finii d-voastră, x Vi se-hchiriă, ^ Cu doi colaci de grâu framofe Că şi faţa lui Cristos ; Şi cu aceste două păhare de vin, 1 Din llişeşţi, dict. de nie Ungureanu^ 3 Tot aşa spun şi românii din Transilvania, Vezi I. C. Tacit, op. cit., p. pin Ceahpr, corn. de M. Dimitrovici, stud gimn. 4 Paharul nunului e de tr^i ori nraimare decâtăl nunei. ^ m , Ca şi cel din Cana-Galileii de bun ; Şi vă roagă, N # Ca, colacii şi păhărele să le primiţi Şi cu plăcere să le mulţămiţi. » Nunii primesc păhărele şi colacii, mulţămesc, urează pe mire şi pe sqcrii cei mari,^ lăutarii cântă un vivat din cele mai alese pentru nuni, -le rădică paharele jucândurle după cântecul cântat de lăutari; după care, nunul pune pe un talger pâne şi sare pe 6are appi pune şi un dar de bani, câre bani încep de la 2 galbeni, adică diipă puterea nunului, dar niciodată nu se coboară mai jos de un irmilic, oricât ar fi nunul de sărac. După aceasta, încep apoi a se închina succesiv câte două pahare de vin şi la oamenii mai bogaţi şi câte doi colaci .mai mici decât âi nunului şi anume la fiecare păreche de oameni comeseni, tot cu aceeaşi rânduială* dând fiecare darul său de bani, după putere.. Insăr|iici unul nu se coboară mai jos decât 2 sfanţi. * \ \ >. - Acelea câteva sute de lei, care se adună de pe masă sunt ale rnirildr, ca ajutor la noua gospodărie K t în districtul ^Bacăului începe conocarul, uraţia paharelor, după ce oaspeţii au mâncat două feluri de bucate şţ adresâhdurşe către nun, îi zice aşa: ţ-: N ^ Ajungă-te voie bună, Domnule nun şi d-nă nună ! , k. •Iată se -IncMnă m r ’ Cu această corabie ;, Dar în corabie ce să fie, Nu poate nimenea ca să ştie ; însă eu fiind voitor de bine, , , Toate lucrurile vf le-oi spune : # In corabie este un şal mare de la Tocat Să vă fie d-voastrâ de îmbrăcat; .. ......_______ r.. —Uh-săpun-de-4a^agdad,---------— ----------'--————— « Să vă fie d-voastră de spălat, \ . *’• Asemenea nişte pâhi de la Tocat Să vă fie d-voastră ,de gustat. După aceasta, iar se adresează coriccarului cu o tablă pe care se aŞă două pahare cu vin şi începâhd a cuvânta, zice : \ , . Iată şe închină . . !; r % Tinerii şiN toţi meseiiii împreună Cu aceste pahare cu băutură ! ' ’ . ' Păhărele sunt de la sticlar, V *• \ •< - • r . . Iar vinul de la Cot/nar, . Să băgaţi mâna în buzunar ^ Să scoteţi Vro 4, 5j galbeni de cei mari c ^ Şi pe d-lor tineri să-â dăruiţi. ; ‘ • . ..v/' 4 I. Mârzş, pp. cit., p. 18—19; / ------------------------—r:_--:--~~----------—--------1---;-------------—----------’-ŢT-r-; a. m ' ' Dacă nunul n^are buzunar, eonoearul îi zifee 9 i Vini*! e de la Poiana lungă, : , Ca să băgaţi d^voasţră mâaa*n pungă Şi să scoateţi - Vreo doi/ trei de cei mari. Şi în chipul acesta, se duce. cortocarui pe la toţi mesenii, de ţe închini ; păhărele şi fiecare sătean urează viaţă şi fericire la tineri, bucurie la * băţrănţ şi bând vinul odată cu intonarea unui cânt, ce-I cântă lăutarii, ; bagă mâna în pungă şi staoaţe 5, 6 franci de dăruieşte tinerilor şi Ia urmă, fapându-se sopoteala de către nuni, se găsesc 16 până la 20 galbeni K ^ în Ţara Românească exista asemenea datina aceasta, sau cel puţih "I va fi existat mai nainte, căci o baladă populară, intitulată ? ne spune între multe altele şi acestea : m i 1 El acasă de ajungea Şi ţp curte de-şi intra, Nuntă mare că găsea; tar în casă de intra, întinsa! measâ că vedea, Measfcntinsâ şi bogată Tot de lume încheiată Şi de tineri conjurată, Megiaşii ospăta Şi nuntaşii' se cinstea ! Unii bea, alţii mânca Şi la,nuni le mtpţămia Şi pe miri firitisia* Călătorul de intra Până nunul se scula; Vas curat că alegea, > , Pane, sare-n vas punea, Dar intr-insul arunca....., Şi pe measă că-1 pi|nea, In Transilvania, după ce s*a pus al doilea fel de bucate pe masă,| starosteâ nunului, adică colăcerul, ‘sculându-se, face semn, să tacă toţi*| apoi zice: 4/ ;!:i| — Cinstiţi meseni şi mmeni de omenie ! Cinstitul nun mare, earSgi bună voie are, vrea să pornească un „pahar de dar“ pe seama finilor ^ -d-sale, ca să-i ajutăm pe aceşti doi tineri, că âcuma, făcându-se gazde noi* J ,/ au multe lipse. * ' *• - /;| jAşadară, pomim un pahar de dar ' | Şi cine-şi va băga nasul în pahar * Să-şi bage şi mâna în buzunar; Şi cine îşi va bea paharul, ;,j Să-şi de£ş şi dşrul3, J Tot nuntaşul ca să Idea Cât îl lasă inima. Toată lumea dăruia s ; Unu boi ' Şi alţii di, Unii bani Alţii juncani, Unii vii, Alţii moşii, E! !â trieâsă hti şedea. Ci la uşă se oprea, într-un colţ se aşeza. Foiqică şi-o lalea, Trecea vremea, cât trecea, Buzdugane pentru fin Şi miresei baibafir. Par bogat că se făcea» 1 „Columna lui Traianw, an. IX, p. 416. 2 G. Deiî*. Teodorescu, op, cit., p. 620. * Viciu, op. cit, p. 50. T7 478 După această oraţie generală, în special, către nuna cea mare, zice : Sâ trăieşti nănaşă !..♦ ^ Eu îţi închin dtţmitale, C.-un pahar gelbin \ Dintr-un vârf de paltin, Pe unde sughiţă Dalbă fecioriţâ,' Cu mâneci pestriţe..! 0 f ■ De mi-i şti mulţăifcf, Paharul li-i dobândi; De mW şti înturtfa, Paharul IM oăpăta 1 / ^ » f '• N«.«a ? f Păsărică rugului. QŞnWn vârful nucului, / Ziua întreagă ciripeşte, Pumiţale-ţi mylllmeşte ^ * Sfârşind oraţia; u?pa$tă, ţm$ m Â&te d£ vin pş up nunei. Apoi, a^esându-şe către alt oa^spe, ^ice; Jfti Itiînehiţi eu păhăruţ* .....: ; . ^ ; Dar Intr-asta băutură r Este şi-6 cimilitură Şi cimilitura mea Zice, zău xnândruţ«aşa î ţ Că pe mM Nistrului, - Nistrului, adâncului, Eşte^un păltjnaş de SVf Cu vrea notiă pui de graur : , t®psr....... f şi îî Voreyăse, ; . cum să sedată, bum să fie Ce* bani de vâmăşie t... Voş trece Nistru > Să prade «Piştru De zale, de inele, De copile frumuşele. Frunză, frunzuţă, Sâ trăieşti^ dragă,, .mlndruţă ! Ceea, căreia s-a închinat Troscoţel de lângă cale, Voie bună dumitale. . 1 Iarnik — Bârseanu, op. cit, pt 527. 2 Dabă âceţa căruia i se închină paharul e bărbat, verşuă aeesţa se schimbă astfel;^,zice zău, mândrule-aşa“. " / ' , ^a$$ruî<4a. na&îial Pe coarnele plugului Ciripeşte, Voroveşte Dufăitale-ţi mulţămeşte *. ţ După aceâsta, dă Iarăşi tăierul cu păhand de vin celui ce i l-a închinat şi aşa urând şi închinând, pe rând, Ia toţi oaspeţii şi casnicii, în urpaă gatăla nunul mare, care pune bani maimulţi decât oricare, iar de nu pune Uiai mulţi atunci oricine are drept „să-l cumpere“ punând mai mulţi decât nunul, când acesta îşi pierde finii şi dreptul de nun ; de aceea, nunul e silit a doua oară şi chiar şi a treia oară. să-şi răscumpere finii şi dreptul de nun. Până îmblă păharul cel de dar, nuntaşii nu se scoală de la masă, ci îşi petrec. .x v Banii adunaţi cu tăierul se dau nunului sau nunei şi acesta îi dă miresei cu tăierul. \ După aceea, mai îmblă şi ceteraşul cu cetera învăluită, zicând că s-a stricat şi să-i dea cruceri să-şi cumpere alta, sau să şi-oditeagă şi să-şi ctimţ>ere strupe. Acestuia încă îi mai dă, cine ce Vrea. * In urmă, vine budătăreasa (socăciţă) c\\ mâna legată, cu o lingură mare în mână şi cere cruceri de leacuri, că s-a ars făcând de mâncare1 2. Şi pe când unul dintre meseni o ia peste pieiorzicând : Socăciţă lungă-n ăejte 3 Carne-n oale nu mai este: Socăciţă Jurtgă-n nas \ Carne-n oale n-a rămas4* pe atunci pune fiecare câte un crucer sau doi în lingură apoi iese socăciţă Unii dintre meseni, care sunt buni câutăreţi şi totodată şi şăgaci, cum au primit paharul dulce şi au ihulţâmit pentru dânsul, încep a cânta \ câte un’cântec glumeţ prin care înveselesc toată masa. Din mulţimea acelor cânteţe, carcase cântă la această ocazie, noi vom reproduce aici numaî imul şi anu^e : Păhărel cu floricele, Cum te^or bea buzele mele Cele trase, subţirele Ca 3 scânduri de podele. Păhărelul cât un cui, Când îl pui la gură riu-i. 1 Iarnik — Bârseanu, pp. cit, p. 517. 2 B. Viciu, op. cit., p. 50. . 3 Dejte =? degete. 4 Cotti. de I. Pop Reteganuh 6 B. Viciu, op. cit., p. 51. t Să mai bem câte-un pahar Pân ce-a ii soare pe deal. Să mâi bem o ţiricuţă Pân ce-a ii Soare-n luncuţă. Holercuţa de secară ! Eu te beu de bunişoară, Tu mă dai pe tiş-afară ; Eu te beu şi tu mă-mbeţi, .Multe năravuri mă-nveţi, ' Da dacă m-oi dezbăta, . De năravuri m-oi lăsa !1 Sfârşind strângătorul de strâns banii, nunul cel mare îi ritmiără, spune în auzul tuturor mesenilor câţi ş-au adunat şi după aceea legân-du-i pe toţi la un loc, într-o năframă^în Transilvania în pinten2 în care mai pune încă şi o lăacă de pâne■. şi sare, îi dă tinerilor ca să-i strângă ?. Mirele şi mireasa, primindu-i, sărută mâna nunilor, apoi a socrilor şi în urmă a tuturor oaspeţilor celor mai bătrâni şi m,uj,ţămesc tuturor pentru binele ce le-au făcut *. \ în acelaşi timp se aud, din toate părţile, urări de fericire şi viaţă tihnită- noilor căsătoriţi. ' ' Astfel, ştie popond ron^ a se ajuta^la-întemeierea noii case ca, îndată după nuntă, să aibă'iin bm, egal în avere, ca să poată emula cu dânsul la şfiiu^ fie redus lă sapă ^e lemn,' prm împrumuturi6. Astfel, se ajutau şi romanii la care, chiar ca şi la românii de azi, când ajungeau la mensae secundae se aducea daruri plăcute iar blidele pline cu mâncări le grămădeau pe altarul din casă sau pe vatră Astfel se ajută şi alte popoare din 'tknpui prezent, precum bunăoară sârbii, italienii, cehii, francezii, spaniolii7 şi rUteiîii din Bucovina, la care încă este datină de â se aduna în decursul acestei mese bani, deşi nu în -•acelaşt-chip .cum obişnulescimmftnH. ■:______ ______________i___,____i_____;___ Bupătăriţele, cum văd că nUnul cel mare a. început a număra banii, prind â aduce şi a pune pe masă friptura Şi plăcintele, iar după ce a âfâr-şiţ nuntii de numărat şi după ce i-a şi dat tinerilor poftesc pe oaspeţi, ca să gustş din bucatele, ce s-au pus acuma pe masă. - v *if 1 Din Horodnîcul-de-Jos, corn. de P. Prelipceanu. 1 2 I. C. Tacit, op. cit., p. 60. ^ 3 In unele părţi aie Transilvaniei, precum bunăoară în districtul Nâsăudului, îi dă dimpreună cu o cofă de vin, cu un colac frumos şi cu o lumină. Corn. de I. Pop Reteganul. 4 Datina românilor din Bucovina. * & I. C. Tacit, op. cit., p. 59—60. 3 Virg. Aen. VIII, 283 : Instatirant epulas et mensae grata secundae dona fe-runt, comulantque oneratis lancibys aras. Rossbach... op. cit., p. 101. Aici. dona sunt darurile, iar lances onerdtae sunt cinstele de azi. Precum lă românii de azi, aşa şi la vechii romani, atât neamurile cât şi amicii şi clienţii casei aduceau diferite daruri cu sine, prin care contribuiau la zestrea însurăţeilor aşa de ex. Pliniu-cel-Tânăr a dăruit la o astfel de ocazie unţii amic al său 50 000 sesterţe. Vezi, Iul. Jpng, Leben und SUten der Romer in der Kaiserzeit, 1 Abth. Praga, 1883, p. 92. * DUringsfeld, op. cit., p. 73, 90, 100, 185', 255 şi 267. . „ 31 — Nunta la români 481 Nunul descoperind găina; ce i s*a pus neMijlocit înainte de strângerea banilor dinainte, *fcice : Oi, săracă găinuşă, ‘ Cum te-oi apuca de guşă Şi te-oi zvârli pâri-la uşă ; ÎDe la uşă bână-n tindă,. Socăciţă Sâ te prihdâ Şi sâ te frigă la soare* / Ca să-ţi fie carnea moaie Şi să te frigă Iâ lună. * Ca să-ţi fie carnea bunăl. Sau aşa: & ! iu, tu iSiM ir&sâ, / Ieri erai pe-tlupâ casă, * ; Astăzi eşti friptă pe masă. U ! iu, iu, găină Stirâ, Ieri erai pe după şură,. Astăzi eşti la mine*n gură2. Apei tăind-o începe a mânca dintr-însa; . . După nunul cel mareş îneep şi efcilalţi t)âsp€ţi a Mâfiea din făptuirile şl piăcinieie ce s-au pus pe maăftj afja^ dff păî^p mireMj de ihiî'e Şi de mireasă, care nicidecum nu şed. la această masă; ci caută neîncetaţi ipum ă? putea Măi Bine şi mai ixumos primi şi omeni pe oaspeţii adunaţi3. Mai stând, după încîunarea paterelor dulci şi strângerea banilor, ca la jtîMâtâte de oră, mâncând şi Bând fiecare cât îi pofteşte inima, se scoală Cu tdtii de îâ Masă şl ieşind cu'dariţul alară, unul dintre oaspeţhzice : Cine a băut şl a mâncat, _.......- sta in ioc st lajasiL-^__________—----------------------- ■îi* După ce au ieşit afară Joacă Vjfeie» câteva jsiviifi dinaintea casei, adigl până ce seoţ toate mesele şi scaunele câte au fest ift casa şi Măttlfâ puţih. Anoi, iarăşi intră cy toţii înâttiitAi, dâf de astă dăfft Mi eâ ăl Măhftiiee} ftlâl să bea, ci numai ca să joace şi să se petreacă. ♦ ' ' Şi într-âdevăr ca, dacă masa dimpreună cu celelalte datihe, Ce mai sunt uzitate în decursul ei au ţinut vreo 3—4 Ore, jodul Ce SC Ifidfepe acuma ţine şi naâi mult Şi ăftume până a deda i\ dlmineatâ 4, Îb unele locUri chiar până â deda zi lâ prâh^til M Mâfe, 6âfid âe âUie apoi pe câsâ cfeiiii du nunta, suind şi lăutarii acolo ; pun o masă în vâfrfUl Casâi, pdftte88 ăgOl jbfin sat făcându-'se în chip de ostaşi, legând lâ gâtul untiiâ *6fite tifl fedeleş mare, dându^i şl dduâ gidgăfife de lediri cU 6afe bate ih fedeleş, care, fiind deşert, * *$âgitâ Transilvaniei*; 4h. XiăXj Bifaşee, i8tt; hfc 248. » jŞjiMa Transilvaniei"i Jin. Mii Btfaştrtr, I869. hr. 48. * patlhiis fomâniîor âin Bucovina.' - * în Bucovina. iif huieşte d& tft ameţeşte şi multe alte ctirîoritaţi mai inventează, de 6â#e ini te saturi privindu-le *. Apoi se duce fiecarele pe acasă. Şi precum la fiecare joc, în decursul nunţii, se pot auzi felurite hore sau chiuituri potrivite, aşa şi acuma la masa-mare. Dar de data aceasta, nu auzi numai pe bărbaţi chiuind, ci pe multe şi dintre neveste. Una din mulţimea acelor chiuituri, care le Cântă sau le chiuie nevestele, la. această ocazie e şi cea urihâtbarea : * Frunză verde petrinjel. Aş juca e-un vătăşeL Petrinjelu-i în. pământ, Vătăjelul n-are când. Frunză verdŞ dfe rogoz, x Aş juca şi podu-i^bs. Frunză verde de tindei^ ....Aş Juca şi easa-i taică. De jucat aş juca biite, Nu-s ciobotele la taine . » pă le-am dat la .ciObotar Şi h-am bani în buzti&ar. ©pincuta cu gurgui,, *■ be-at jueă^cât al juea Că eiliBota fi-at suna, 1 Aş jucă Şt până-n pod, DarS flămândă şi nu pot. / .Da ia las-dac-oi mânca, . Ge jocuri voi arăta I , Sau dacă jucăuşul e cam spân, atunci numai ce auzi pe nevasta, care. joacă-cu.,dânsul, zicând:. JDragu-mi-i bădiţă spân, ' *. Că-i şi tânăr şi bătrân. Ba! până chiar şi nuna cea mare nu se poate răbda de a nu trage şi ea câte 0 ropotă şi a zice : Trbpotel pe lângă horn. Ani tm fin ca şi un doâi. 7 <- ,-Ţropoţel pfe -lângă masă, < . 6 fid& preoteasă j> \ Dar las-că şi bărbaţii nu stau cu gura închisă. Pe când mai-nainte era rândul feciorilor'şi numai puţinii bărbaţi se amestecau în joc, acuma, #. ffe lft Hor. \ ♦ - ..483 v fiind numai ei în de ei, chiuie câte şi mai câte, ca şi când ar fi nişte holtei. Ei zic, între multe altele, şi acestea : * U! săracul bine zice, Sănătatea să-l mănânce, ,, Sănătatea fetelor, Dragostea nevestelor. Dragostea de copiliţă, Ca zamţ de prepeliţă, i ' Cum înghiţă, 1 Cum sughiţă, După badea Ioniţă 11 Şi pe când mai-nainte mirelui şi miresei, dâr mai cu . seamă mirelui nu-i era nicidecum iertat să joace, de astă dată joacă şi ei, însă nu toată noaptea, ci numai până la un timp, când se duc ca să se culce. Când cugetă adică nuna cea mare, că tinerilor le-a sosiţ acuma'1 timpul de culcare, şi de odihnă, atunci se duce în odaia sau cămara destinată pentru dânşii, ca să le aştearnă patul conjugal. \ Mai-nainte însă de ce vor intra tinerii în această cămară să ne aruncăm puţin privirile în interiorul ei. . Sub patul pe care au să .doarmă cei tineri şi pe care îl aşterne acuma nuna, se pun vreo câţiva mărăcini spre a arăta năcâzurile şi greutăţile vieţii casnice. Iară în cămară se află toate uneltele agriculturii precum : sapă, .furcă de fân, coasă, topor etc. şi instrumentele f£meiţ.preeum : furcă, fus, iţe etc. ca să-iTamiliapZeze cu munca chim: în apele momentede fericire} facă ă-şi aduce aminte că întru sudoarea feţei au să-şi câştige pânea şi întru năcazuri să-şi îmbrace copiii, ca şă-şi împlinească cuvintele Creatorului: „creşteţi şivă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul", cuvihte aduse din Biblie2. După ce au aşternut paţul, nuna se întoarce îndărăt, ia pe mire şi pe mireasă de mână, încunjură de trei ori masa cu dânşii; chiuind : De trei ori pe după masă, ' . ...Să iasă.râul-di»-«asă»- —- ——-----^--------------------- Să rămâie binele, .. Să se culce mirele. Bucură-te vătăjel, y Că mirele-i frumuşel, ' •"r $i mireasa ca şi el3.. apoi îi petrece pe amândoi la odihnă. Când e însă să păşească peste pragul camerei, atunci mireasa se. opune, nevrând nicidecum să treacă, până ce nu e luată pe sus şi vârâtă cu de-a sila înuntru. Tot aşa fac şi miresele din unel’e părţi ale Macedoniei * şi Transil-' vaniei5. > **•> * . 1 Din Ilişeştî. 2 I. C. Tacit, op. cit, p. 60. , ^ ^ Din Mănăstirea Humorului, com. de G. Avram. » 4 D. Bolintineanu, op. cit., p. 91: „Noaptea, ginerele se ascunde în cămara nunţii Acolo i se aduce mireasa ce trebuie să se împotrivească spre a veni a tara cu sila în cămară, şi cei ce o aduc acolo se retrag şi închid uşa pe din afară “• 0 Com. de I. Pop Reteganul. 484 / ' Nevestele, care se află de faţă, văzând că nuna îi petrece la. culcare, cântă şi ele următorul cântec ! j Frunză verde de sulcină, Duc puiuţii la hodină. , « Săracii puiuţii mei Foarte bine-s loviţi ei Şi. la ochi şi la sprincene Ca doi păunaşi la pene, x N Cu atât-a mai întrecut x Că cu condei le-au făcut Mai pe sus şi subţirele Să nu samene cu-a mele!i Cu acestea/se sfârşesc apoi toate detinele uzitate în- decursul mesei- mari. La romani, după ce se depărtau* Oaspeţii, două virgine pretextate luau pe mireasă de. braţ şi o petreceau în chilia bărbatului, de unde se depărtau apoi de dânsa, ca de fecioară 2 iar o muiere nuntaşă rămânea cu tinerii in thalam, adică în chilia de locuinţă. In chilie se venerau şi se invocau doi geiiii ajutori' şi fructiferi de Căsătorie, unul Jupiter, altul Junp, şi Ipadlos^şaCiR^ geniilor).) La început, acesta era patul căsătoriţilor, n^' târzău un pat sunb6hc, <^sti^t num ocazia mmţii. ' , Mirele aşţernea pe pat toga sa, iar muierea nluntaşă, care era întâia oară căsătorită şi cu bărbat ce trăieşte, punea pe mireasă în pat şi apoi se depărta 3. După aceasta, mirele invoca pe Juno Cinxia, ca 'şă-i ajute adez-lega nodul măiestos de pe brâul miresei4. în acelaşi timp, când virginele pretextate conduceau pe mireasă, care §6~5pTffl^~ftrthflia bărbaitului şi muierea nuntaşă -cU-ka pe mireasă în pat,... 1 Din Ceahor, colecţia autorului.' * a Catull. LXI: Mitte brachiolum teres, Praetextate puellulae; Iam cubile adeat viri O Hymen Hymenaee io...' 1 J Vos bonae senibus viris ’'' •' Cognitate bene feminae, , Collocate puellulam ' O Hymen Hymenaee io... * Censorin de D. 3: Nonnulli binos genios in hisduntaxat doihinibus, quae essent maritae colendos putaverunt; Paul D. p. 94 : Genialislectus, qui nuptiis ster-nitur in honorem Genii; Arnob. II 69 : Cum in matrimonia eonviniţis toga sternitis lectulos ; Varro la Non. Mare. p. 500 : Et maritorum genios âdvocatis ; Cicero in Clu-entiana: Lectum- Uium genţalem, quem biennio ante filliae suae nubenti stratuerat, in eadem domo sibi ornari ac sterni iubeţ. • ‘ ; Y 4 Fest. Cinxia Iunonis nomen sanctum habebatur in nuptiis, quod initio con- ' fugii solutio arat unguli, quo nova nupta erat cincta. N ■ . v ’ ; l 7 485 V wsmsă «tartan JMutR* prt» ««oasta* §§ depăr- tează fărmecăturile de casa bărbatului1. La grecii cei vechi, asemenea, era datină ca junii şi fecioarele, care rătnâneau afară la uşa thalamului în (ţara şpacra cea mare, maica mirelui, conducea pe tineri să joace $ şă dnte i& epithalamiu, adică un fel de cântec care, de regulă, se cânta numai la uşa odăii mirilor şi prin care se lăudau şi fericeau noii căsătoriţi2. *■ 1 Catull. LXII. Lucan, II, 86?, 3 Theocrit; EAENHS EIIIfAAAMIOŞţ - "Ev itox* ăp» Siţiiptiţt gwfttaptM» «âfi MeveX&p «ccp?evtx«l &A)Xqvt« 6$Klv£h> Ixokski itpiode veoYpfjfci» &akd}ia *jpp6* UnAoţcvro, SthfSsxa Tal ,?p$m îwoMttvfi*, — — — ~ *- «a» w» mm m «* ** w ?» x» w *-•** -* ** •* SstSov S’fipa nScnşl £ţ Cv fiiXoţ ip^udwon itoaoi itţpi^HTpţ, S*taqte £gş$pMf$, *Tf srf o? v «f/tî?*-"* ^ '«Mp» f#w?§ mfewtr: -$$' f*$ !»t^0i5ş08 •veiţJteŞeţ x£ţtţt£<ş ferst xaitpirss ît iMr «ĂSWro -edep*îş*i . f *p»ip>, 6 fe xtepeiaţ.-^ -;— 4$6 XXXV ' Spălarea In lingi» părţi ale Transilvaniei, â dbua zi după cununie sau mai feţne zis după .msfovmre, cei mai mujţj dintre nuntaşi se adună iarăşi ţa socrul ;mare,' de unde se duc apoi cd toţii la o fântână sau şi la un pă-râu l® «ddt ta aceasţă ooaziune doi feciori voiesc, fireşte că mi înadins, a arunca pe mire în apă. Nuna cea mare îi sare într-ajutor strigând să-i deie drumul, Facdorii, dintru început nu vor defel sr-o asculte, iar mai pe urmă, după ce nuna le dă câte un dar, cedează şi-i dau drumul. Pupă acesţ joc, se întorc iarăşi îndărăt la socrul cel mare, unde $e ospătează şi petrec ca şi-n ziua trecută *. / în alte părţi. tot din Transilvania,a doua zi de dimineaţă ambii tineri se duc de akuc apă, anume ca eel dintâi lucru ce le intră In casă să ten In Sălaj, tot a doua zi dimineaţa, vin la tineri numai nănaşii, prân-^ zesc împreună cu aceştia, după. prânz nănaşul conduce pe mire, pe mireasăsi pe nuna cea mare cu o ulcică plină cu apă curată în grădină» după ce mai întâi încunjură de trei un pomişor tânăr, nănâşâ toarnă tinerilor apă din ulcică ca să se spele, iar nănaşul, în loc de săpţtw.le aruncă ţârfâ (nisip) pe mâini, După ce se spală, mirele se şterge de şorţul miresei, iar nşifeasa • depoălăcâmr^- ------~----——----------— La românii din Macedonia, a patra zi, adică miercuri dîmlnfaţa» noua căsătorită, împreudă cu mai multe femei şi lăutari, şe duce la şiopot să ia apă cu un vas şi după ce l-a umplut, unge şippotul cu unt, pe care îl ia înadins cu ea, după aceea, întornându-se acasă, aruncă lângă şiopot mai multe monezi şi o păreche de papuci pe eare le iau băieţii, care se duc şi ei la şiopot, strigând : „să bănSază ’iwestâ* — să trăiască nevasta. Ducându-se la şiopot, se cântă cântecul următor : ! ^ 4 leu teată ta apă; tţ pufe-ţi-vă voi| iu fturfti vin, Dada mine m-i sosi Duminica cătră seara Şi dede ţb»P mii Aurit Ş-un ndl de astmă curat; Uşi fştS să piergen» Ia apă î — Ducett-vă voi, ep nu nSierg, Mama pe mine mă: logodi Duminică spre seară Şi a daţ cinci mii Hurii Şi un inel de argint curat. * Corn. de L Georgeşcu* 3.1. C. Tacitu, op. cit., p?>60. PCom. de BL-BOp.--------—_ 487 •Tnveaşte-te W caftane Stivalete de avuzame Dimandate pe un bi chiar, 1 Pi un .bichiar neînsurat, Ne’nsurat şi ne eurunat. La şiopot se cântă aşa : Umple soro, varsă frate, , Umple soro, toarnă frate,' S’li dăm apă a le muşate. Să-i dăm apă celei frumoase. — Ni li sete a le muşate, — Nu-i sete celei frumoase, ° la ruşi, în loc de spălare sau stropire, este obiceiul ca, atât si mirele, să ia câte o baie tocmai ca şi-nainte de cununie K K V • t / 1 Duringsfeld, op, ctt.t 2 Ibidem, p, 48. 8 ZŞUjLem, p. 28 şi 30. XXXVI Uncropul Uncropul urmează totdeauna a doua zi, după masă-mare. Dacă masa-mare se face duminică seara după cununie, uncropul se face luni. 1 seara, iar dacă masă-mare se face luni, atunci uncropul se face marţi. Intre masă-mare şi uncrop trebuie, numaidecât, să fie o .noapte la mijloc. Ce se atinge de cuvântul uncrop, apoi acesta îşi are numele său de la băutura cea fierbinte ca uncropul (vsl. bulg. şi ceh. ,yKpon, mros. (oKponi.), care se'bea, după cum vom vedea mai la vale, îh decursul mesei, ce se dă în această zi la mire sau mâi bine zis la însurăţei acasă. In unele părţi ale Moldovei se numeşte datina aceasta pe lângă uncrop1 sau încrop încă şi la plăcinte 2, în Ţara Românească şi anume în împrejurimea Bucureştilor rachiul miresei3, iar în unele părţi ale Transilvaniei tărfărie 4. Ia uncrop se poftesc, în genere, numai acei oameni, bărbaţi şi muieri, care" au luat parte la masă-mare, şi nicicând de către vomicei, ca mai nainte, ci totdeauna de către văiăjiţe sau vomidţe. Acestea, fiind, foarte frumos îmbrăcate şi gătite, iau câte un pahar, o ploscă plină cu rachiu şi un băţ cu năframă şi ducându-se pe la cei ce au să fie poftiţi la uncrop îi cinstesc şi poftesc, în acelaşi timp, cum au făcut şi voiniceii. După ce au sfârşit vătăjiţele de poftit, după ce s-au întors îndărăpt şi după ce partea cea mai mare a oaspeţilor poftiţi s-au âdunat acuma iă mire, iau iarăşi câte o ploscă plină^ cu raehiu şi dimpreună ett mirefer 11. Mârza, op. cit., p. 20. / - 3 „Columna lui Traina“, an. IX, p. 415 şi 417; 3 Corn. de G. Dem Teodorescu Rachiul miresei se serbează în împrejurimea Bucureştilor, de regulă, luni dimineaţa". 4 B. Viciu, op. cit., p. 38 : Ce se atinge de cuvintele târfătie sau terfarie şi tărfur sau terfar, fem. târfăriţâ sau terfariţă, uzitate în unele părţi ale Transilvaniei, notăm aici că ele au aceeaşi însemnare, care îl are şi cuv. cherfariu, rostit şi cierfariu, întrebuinţat de românii din comitatul Zarandului. adică chemaţii, nuntaşii, petrecă-torii miresei, după Dicţionarul de Buda ; sponsae comes. A. de Cihac, op. cit., t. II, p. 405, presupunând ca şi T. Laurian şi A. Maxim (Closdriu, p. 558) că, cuv. târfar este formaţ din cuv. târfă sau tearfă — femeie depravată, îl derivă, dimpreună cu acesta din urmă, de la cuv,. rus trjapica, trjapka „cniffon, torehon * Această derivare însă este şi rămâne deocamdată foarte îndoioasă şi mai ales că lui A.. Cihac nu i-au fost defel cunoscute pe de o parte-cuv. târfălog, — gi „papuc vechi şi rupt, un ora de nimic ţârfăloagă,— ge „ciubote, opinci sau papuci foarte răi. şi vechi", apoi şi „o femeie de nimica", care ca şi târfă sau tearfă sunt uzitate în Bucovina, pe de altă parte cuv. cherfariu sau cierfariu şi cierfătiţâ Său Cherfăriţă femeia cherfarului", uzitate la românii din Zarand. 490 eu îâuiaWij pfeeum şi tfualţi ©sspBţt, fie duc stpofttiscă şl să aducă pe nunii cei mari la uncrop. ; Când se auc la nuni şi maâ se iutero eu aeeştiă îndărâpt* atât lăutarii cât şi vătăjiţele, nu mai încetează de acânta şi a cHui felurite cântece şi chiuituri şi anume cei clirltM CU Vioara, iară cele din urmă din gură. Cel mai obişnuit cântec, CC-1 cântă Vătâjiţâle de astă dată. e cel următor : u, iu, iu si biftS-fiu Că-i mireasă fâift HiâfS ‘ «•' ' , Şi frumoâsâ 63 6 îl&âtă; ' Ca o flohte rtâraii(ş£o, Cum mi-a f6st dragă şi inie!1 - Bar vfttăjitel*, fiind foarte biue dispuse, iau se mulţâMesd hwm»* cu atâta că, cântă, ci ele, OUffi întâlpese pe vreud igfft treeâfid cy tfapul, uu-1 iasă să treacă in pace, se âftihS^de dânsul şi cinstindu»! ii eâhtă : Mână, bade, beii bine, Nu unea ochii ia tslHe, 1 Ochi rhei. îs măr|h ibiei $i-or ârfiagi boii tăi. De te*i uită rtiult Ia ittifte, Te-or amăgi şi pe tine î $ Mai pescurt, ori pe cei om îl întâlnesc pe drum nu-i dau pace, ci-1 zidăresc şi-i improvizeazăfelurite cffiStiiiâ 7 - ; ; După ce ajung la nuni şi după ce intră în casă, vătăjiţele scot poştile şi cinstindu-i îi poftesc la uniefopi Nunii pun pe toţi cei ce au venit* ca şă-i poftească să şadă puţin la masă şi să guste din bucatele ce sunt puse pe aceasta, până ce se vor găti. ' ’ . ' Când cugetă vătăjiţele* că nunii vpr fi acuma gata, încep iarăşi a cânta şi a zice : Frunză vetde petriftgel* . / , Aş judâ e-iăft vătâjat» Petriftgeiu-i îh pământ, Văţăjelui n-afe când. PetHhjelu«i destrămat* Vătăîeîul bîâstâmat. Ian poartă-te vătă jele,. Să vedem de ăi putere. Vătâjeîe, vreme bună, 7< ian poartâ-te pe&b rftăŞUrâ. ^ Vâtâjele vreme te%; i ’ Ian poartă-te, nu şedea* Să fte pornim de-acdleâ K ■ .* » 1 Din colecţia autorului; comp. şi „^ontimporâliul*** itâu W. iaşii ^ 2 Din Crasna, dict. de M. Bărbuţă. - r ' ' • Ibidem. 491 \ După aceasta» porninduise cu nunii, se duc cu toţii, tot cântând şi chiuind, ca şi mai înainte la uncrop. Intre multe alte cântece, pe le cântă de astă dată e şi cel următor s Bucură-te nună mare, Că ţi-i fina fată mare Şi frumoasa ca o floare^ Ca o floare narangie *, Cum mi-a fost dragă Şi mie. Să trăiască mămuţa, Că şi-a păzit fetiţa, Să trăiască deniuţu 2, Că şira păzit puiuţu l - După ce aduc pe nuni se duc şi aduc şi pe părinţii miresei, la uncrop. Această poftire şi aducere se face în 'unele părţi ale Bucovinei, ~ i precum bunăoară în Boian în următorul mod : Sfaştele, care sunt frumos împodobite şi vetejeii, care se leagă cruciş peste piept cu cordele roşii, luând un şip cu rachiu roşu, legat la gâr-leciu cu cordele roşii şi o păreche de colaci, ce sunt legaţi de un steguţ asemenea roşu, precum şi o păreche de lăutari şe duc la părinţii miresei Ajungând acasă la aceştia una dintre sfaşte cântă : Soacră mare, soacră mare, ’ Nu şedea cu supărare, ' Că ţi-i fiica ca o floare, Dreaptă ca o lumânare, Mititică ca lintea ; Dacă şi-a păzit mintea; Mititică ca banul Daca şi-a cinstit neamul. | ' * ...j Iară cealaltă sfaşcă cântă : Soacră mare, soacră mare, . ♦ ^.........^ , , , _ . Nu şedea cu supărare*—--------—- ------- *•'— ——~ C-ai şezut şi-ai legănat, v Bună cinsteai căpătat 4. Tot aşa obişnuiesc a cânta la această ocazie şi româncelş din 'Moldovă.Iată unul şf dintre cântecele acestora î < ' ' - ' U, iu, iu şi bine-mi pare Că mi-i fina ca o floare Şi finul ca un păun, Mi-a stapicat * B, Viciu, op. cit, p. 38—40. ____;_,-----4— — D-apoi aşa, că socăcîţa astă noapte toată noaptea n-a putut dormi de grija somnului. Azi dimineaţă» dîsdtaineaţă, când era popa în biserică, s-a sculat: ■ m Şi-a pornit pe uliţă, — Şâ meargă la boltlţă, Să cumpere borş de*o greşiţi. Să vă facă, Zaro* acră. V Când a fost la calea jumătate, a stat în loc să-şi schimbe eternele, că era desculţă şi o rodeau la călcâie, Când a ajuns la boltită, boîtlşiţa încă nu s-a sculat şi boltaşul era încuiat, Atunci, de grabă mare a prins fuga tot cătinel până acasă şi,eând a sorit, aude că şi d-vpastră sosiţi, Acuma ce să facă? ' ' Câte oale, >.,j Toati erau goale Şi de blide, Iţi venea a râde ; Atunci de supărare, A căzut peşte-o căldare. '• t ' 1 âCKda «im s»£ sculat, ţ A căzuţ pe-o oală cu păsat. — Pa ettnd aeezte ne-a tnşriat, Că socăriţa foarte bîae«e-e ospătat şm :»ffjKBK'"■■■ ■-Că doară s-a fi îmbătat, Că numai un butucaş'1 ca acesta, . A fost ridicat, Trăiască dar jupâneasa socăciţă, . La -mulţi ani I : +' Starostea de casă, voind să dea de ştire bucătăresei, că e timpul să aducă şi să pună bucatele pe masă, zice : Pe frumoasă socăciţă I , - Mă rog să-mi dai ascultare, La o scurtă cuvântare. Depoţi, ieşi cutând afară • Şi te dd în Cea cămară, ' De nu te doare piciorul, . Doară vei afla toporul. Apei du-te ia cea poartă - . Şi-o. taie darabe toată. N.-a mma gazda să te lase, f Dă-i cu muchea de cele grase, la darabeie în braţe y * / * Aici atatâ piasca. ■ 495 Şi vină cu ele-n casă * * Şi pe loc le grămădeşte, ‘ Mâncările le-ncălzeşte K ^ • j Bucătăriţeîe, numite în Bucovina şi colceriţe, cum aud cuvintele din urmă ale oratorului, nu stau mult pe gânduri, ci ducându-se şi aducând, îndată umplu masă cU tot felul de bucate. Şi acum, toţi mesenii prind a gusta şi a ospăta din bucatele de pe " masă, â bea şi a se veseli, până ce aduc pe mireasă, căci de astă dată miresei nu-i este iertat a intra în odaia în care şe află oaspeţii, până ce nu şe îneârpueşte sau îmbrobodeşte:, adică până'ce nuna cea mare nu-i pune cârpa sau la orăşeni şi cei culţi ceapsa în cap şi n-o găteşte, ca nevastă. Deci, să lăsăm şi noi un moment pe oaspeţi, care au prins a ospăta şi a veseli şi să vedem ce'se'întâmplă cu mireasa. ' s - In cele mai multe părţi ale Bucovinei, fetele nu îndătinează a umbla îmbrobodite cu ştergare, ci numai cu tistimele sau tulpănaşe, însă mai ales cu capul gol. Şi dacă în unele părţi totuşi îndătinează a purta şi ştergare, apoi le poartă în «ile de lucru şi se-mbrobodesc cu dânsele cu totul altfel de cum îndătinează a se îmbrobodi nevestele.' Ştergarul sau mâniştergura e în genere învelitoarea de cap a nevestelor., Prin aceasta se cunoaşte" de-departe, cine e' nevastă şi dne e fată mate. Deci,' la uncropeste datină de a se da prin aceasta de cunoscut, câ nu e mai mult fată, în rând" cu fetele, ci nevastă, în rând cu nevestele. ^ Iară îmbrobodirea Sau îneârpuiieăsâceasta, numită în Ţara Bomâ-nească dezgovire şi dezgovealâ, de la verbul a dezgovi 2, iară în unele părţi ele Transilvaniei şi împrejurul Timişoarei învelire de la verbul înmii3, se face în următorul chip : . într-ro odaie deosebită, unde afară de lăutari, nimănui altuia din par^ tea bărbătească nu-i este iertat să intre, să bagă mireasa, nuna cea mare, precum şi alte neveste, dar nu multe, nici străini, ci înrudite cu mireasa şi cu mirele. In odaia aceea apoi, aşează nuna cea, mare, nn scaun, pe-care- * B. Viciu, op. cit., p. 46 şţ 49. * Com. de G. Bem. Teodorescu: A ăezgovi, de unde dezgovire şl dezgovealâ, înseamnă schimbarea gătirii de pe capul miresei prin nuna cea mare, după care urmează spălarea nunilor şl a altor rude pe mână, cărora le toarnă mireasa apă, ca să se spele şi după spălare, dau nunii şi părinţii, daruri miresei". După A. Cihac, op. cit., T. II, p. 94, cuv. dezgovesc şi dezgovealâ vin de la vsl. goviti — goveja — govlja „religiose vereri, venerări, prâeparari". * Com. de I. Pop Reteganul: „După cina, ce se dă în seara după cununie şl anume cam pe la miezul nopţii, scot pe mireasă de după masă, o duc într-q casă laterală sau într-o cămară, unde îi despletesc coada şi fac părul conci, învelindu-l pe lângă un acan pe care nănaşa l-a adus anume spre acest scop de acasă. Peste conci pun apoi învelitoarea pe unele locuri, precum bunăoară pe la Heteăg oceapsâ neagră ffcu petele şi ppste aceasta o năframă său învelitoşre. în cele mai multe locuri însă îi dezvăleşte nuitiai părul, care e împletit numai într-o singură coadă, şi-l împletesc în două cozi, acelea i le pun apoi pe cap formând astfel un colac de păr şt peste ele pun apof sovonul".- G.'Trăilă, op. cit., p. 458: „Mâne zi urmează apoi învoirea miresei care pe aici stă din conci, cu părui învăluit şi se numeşte cialnia, apoi o sârmă — cordea r-lată sau de ele ţesută sau şi de aur, câte de 2Ş fl. v.a. cumpărată, care se trage peşte ciaimaşi se numeşte pe aici turbent. Şi acuma e nevastă şi toţi o titulează „tunară » se află o perină, pe catfe aşează pe mireasă1 şi dând unei nevjeste o oglindă, câ să i-o ţină dinainte, încep mai întâi a o despleti şi a o pieptăna, ăpoi împletind-o iarăşi, o îmbrobodeşte său îticârpueşte ca nevastă,/adică îi punş câtpa în cap şi şnume îi pune mai întâi şi întâi un fes rpşu 2; peste fes o leagă cu un tulpan sau şăluţ, iar peste aceasta o îmbrobodeşte cu :o mâniştergurăfrumoasă. După ce âu îmbrododit-o îi pune hobotul pe cap, ca şi duminică seara» după cununie. ' v.. Vătăjiţele, precum şi celelalte neveste, care se mai află de faţă, tot timpul cât durează pieptănarea şi îmbrobodirea, joacă împrejurul miresei, bat din pălmi, îi arată partea din dos â oglinzii, îi zborşesc părul şi o strâmbă, cântând în acelaşi timp felurite cântece prin care i se dă de cunoscut că ea de acum înainte nu va putea mai umbla aşa de frpmos pieptănată şi gătită, precum a umblat când a fost fată mare, căci copii, care au s-o împresoare, vor scărmăna-o, vor smulge-o, vor trage-o în toate părţile, iară bărbatul, după ce a-|hers cu atâta plăcere, în loc de mângâiere, nu odată are s-o mustre şi ea toate va trebui să le rabde şi să caute mai mult de bărbat şi de copii decât de sine. Unul dintre mulţimea cântecelor, ce se cântă la această ocazie este, şi cel următor: : ' Ilşnuţă, fătul meu,! Nu-ţi mai pară- ţie rău ; După portişorul tăUi • -Portişdr de fată mare,. ' tinde calcă, iarba-nfldâre;..... După ce sfe logodeşte ' — Unde calcă, veştejeşte ; par după ce se cunună, . Unde calcă, cade brumă. ' Portişorul de nevastă Ii ca bruma de pe coastă, . Dimineaţa alb. luceştş.. -,j5^“cj--gQarele se topeşteyy ' : r « — Ca şi bruma teri, topi, ^ . Ca şi florea-i veşteji l3 Altul din Mitocul Dragomimei: f f- ' Pân-erâm eu faţă-n/Păr Puneam flori şi calapăr. / , Mă-mpănam şi mă chiteam, >• 1 . Toţi feciorii nebuneam. 1 In unele* părţi din România a- doua zi după cununie, când mireasa se leagă la cap, şede pe un fedeleş „ca să iacă numai băieţi, iar nu şi fete". G. S. Ioneanu, op. cit., p. 34/ *. . . 2 Fesul e port oriental. Româncele noastre însă care îl poartă, mai ales în anul cel dintâi după cununie şi anume ţotdeaupa sub: ştergariu, ^au adoptat dixnî^eună pu numirea lui de la albaneze, care asămenea îl numesc „fesM şi care «a şi româncele îl poartă numai, in anul cel dintâi, sub ştergariu. Vezi, Diurinsfeid, op. cit.* p. 64. • â/Din. Mahala, corn. de Q* Tomoioagă. - • —------T----— ---------—r- - -49*-----------—-w— ' N Dar ele când m^m măritat Nici să râd nu mi-i iertat. , Ard^o locui ceapsa rea. Dor mira fost, dar mult mi-i grea ! * Ca şi româncele din Bucovina, tot aşa eântă lanca^ia aceasta şi surorile tor din Transilvania. Iată unul de pe Valea Someşului: - Până-i fata, fată mare, Suflă-i vântul prip petele, N-o mănâncă gânduri rele. Dacă fata se mărită, / Suflă-i vântul pbdhilatul \ ' J poartă frică de bărbatul. 7 Peteaua-ţ haină uşoară Suflă vântul şi-o doboară. Dar geapsa-i o haină grea, Multe "gânduri îs In ea !3 Altul, din jurul Albacului :* Când eram la maica fată Mergeam la jac înschimbată. Chiuiam şi tot jucam, în deget inel aveam. La grumazi mărgele' Pe eap floricele ; Dar de oând mă măritai, — f Lacrimile vale-mi pică Că tot de bărbat mi-i frică, Nu pot face-o jucărie . De care să-mi placă mie Că zice, că-i nebunie !4 ' / / v - Dacă, din întâmpl^ae,' mk^le ^oam -MtFân-şl: pe-lângt «eeea încă şi ceva cam urât, atunci nevestele în loc s-o mângâie, o iau în râs, pentru că şi-a ales şi se duce după un astfel de bărbat, cântându-i, pe lângă cele ce s-au citat mai sus, încă şi acesta : Tu, copilă, ce-ai gândit;* C-aşa slutu-i şi boldit. Tu, copilă, ce-ai cătat, C-aşa slutu-i şi buzat. Tu, mireasă, ce-ai ales,. C-aşa-i şovârnog la mers. N-ai mai găsit pe pământ, Nuntaşa’prost la cuvânt ? 1 2 3 4 1 Com. de Alex. Ţăranu, învăţător, 2 PMhilat* cum. magh. de la potyitat. 3 Com. de L Pop Heteganul. ‘ ■ ^ . 4 Vaşii* Sălii, Doine şi hote din jurul Albacului şi al Vaşcăului, hi ^Familia**, an. XXI, Oradea Mare, 1885, hr. 48, p. 573. ' N-ai mai găsit pe şpb soare, Nujpa-ist cu gura mare ? N-ai mai găsit pe sub lună, Numa-ist c-un dinte-n gură ? t N-ai găsit alţii sub stele, \ Numa-ist fără măsele ? !i * Mireasa, auzindu-le astfel cântând, plânge de se cutremură cămeşa pe dânsa. Dar nevestele, cu cât văd că plânge şi oftează mai tare, cu atâta mai mult o zidăresc, alegând şi cântând anume cele mai duioase cântece, căci credinţa generală este că mai bine să plângâ ea acuma, la început, decât mai pe urmă şi proverbul român încă zice: După râs divine plâns,^4 Iar după plâns ' Vine râs. Lăutarii care, după cum am amintit mai sus, aşişderea se află de faţă la acest act, încă îşi împlinesc dătorinţa zicând; Cucoană mireasă, Roagă-te de naşă Să mi te-nVelească! Y ■ Şi apoi cântând şi ei felurite cântece, precum : Când eram la mama fată Ştiam floarea cum se poartă» Dar de când m-am măritat, Pe sub pat o-am aruncat... Taci, mireasă,nu mai plânge, Că la mă-ta mi tş-i duce, Când b îace plopul nţioi i Şi tâniala mere dulci. Mila de la străini, i' Ca gardul de mărăcini.'' Mlla de la bărbat, \j Că pairul de lemn uşâat. Unde-i pune florile^ 0 să curgă Mcele, Unde-i pune acele, 6 să curgă primele!2 ' ' "V. Sau astfel: . Taci, mireasă, nu mai plânge, ' j Că la maică-tă te-i duce, Când s-o-ntoarce 1 Din Mahala, com. de G, TOmoioagă. 2 D. Ştefăneşcu, op. cit., nr, 7 Şi 8, p. 231; Gârla-ncoace, Când o face plopul mere Şi tânjala viorele 11 Sau yarianta,acestui cântec : > * Taci, mireasă, nu mai plânge, Că la maică-ta te-i duce, Când o face plopul mere Şi tânjala vineţele, Când s-o-ntoarce Gârla-ncoace. Te-i duce la maică-ta^ Când o-nflori cânepa, Când mi-o cânta ştiuca-n baltă, C-atunci te-i mai face fată ! 2 3 / Sau, în sfârşiţ>aşar* __ v Taci, mireasă, nu mai plânge, Inimioara nu-ţi mai frânge, * Că la maică-tâ te-oi duce, Când s-o-ntoarce, ' Gârla-ncoace ^ Şi a face, , Fugul Mugur, -Resteie Closteie 8, % Tânjele Viorele, * Stremănările 4 * • Floricele ** _________________......._.... Acest cântec, fireşte că, cu oareşicare modificare, e obişnuit a se cân-ta la această ocazie şi de către româncele din gubernia Cherson, în Rusia 6 *. Atât nevestele, cât şi lăutarii, prin cântecele ce îndătinează a le cânta la învelirea miresei* arată ce fel de viitor şi soartă o aşteaptă pe tânăra nevastă, în acelaşi chip şi mai că, cu aceleaşi cuvinte se zugrăveşte viitorul miresei la acest prilej şi de către poporul francez* Iată ce ne spune, în privinţa aceasta, Paul Lafargue': în toate cântecele ce se cântă la acest prilej i se spune fetei că de acuma a încetat pentru dânsa veselia şi încep năcazurile ; în toatei se zugrăveşte căsătoria, ca un fel de robie. Beaurepaire, 1 G. Dăm Teodorescu, op. cit., p. 270. 2 Ibidem, p. 270. 3 Closteie = rădăcina stuhului sau trestiei. 4 Sîrertiânări = nuiele. 6 T. T. Burada, O călătorie în Dobrogea..., p. 22. ’ ° T. T, Burada, O călătorie în satele moldoveneşti..., p. 286. 3 Paul Lafargue, op. cit., în „Contimporanul", an. V, Iaşi,'1887, nc^ 12iRp^ 51$. 500 care a studiat poezia populară din Normandia1, zioe : cele^mâi*multe fyrariles (cântece de joc) .care zugrăvesc relele căsătoriei5;;începje|ti acasă încă : Când eram încă la tata, Fată tânără, bună''de măritat2. Amândouă cântecele acestea au foarte mare asemănare cu următorul cântec românesc, care are mai multe variante ce încă se cântă lâ în-eârpuirea miresei : v ' Foicica foaie lată, Foaie lată de pe baltă, Bine mai trăiam, surată, Când eram la mama fată. De munceam. De nu jnuneeam Maichii tot dragă eram Pâne coaptă că mâneam, Pane mare De secare, ---j'Mfrcrffifaţa^ t^^loare I Pe lângă cele arătate până aici mai e de însemnat tocă şi ac^ea, c|: mireasa, tot timpul cât durează îmbrobodirea, ţine pe braţe o păreiche de colaci, care la masa-mare au stat pe masă, precum'şi o bucată de sare, care însemnează îmbelşugare în pane şi sare:. . ' ■ / In comitatul Zarandului, cumătră, adică nuna cea măre, iritfăcii amândoi finii săi într-o cameră, unde nu se află nimeni. Aici dă ea apoi diS-din mirelui, ca să desfacă cosiţa mireseCMirele vbieşte să i-o desfac^ s-o despletească, mireasa însă îl respinge de trei ori după olâltă şi abia a patra oară îl lasă să-i despletească cosiţa. După ce i-a desfăcut cos^a, cu-^ mătra îi învăluie condu! şi-i dă ceapsă şi ştergar. 'V 'v în răstimpul desfacerii cosiţei şi a învăluirii conciului, mireasa stă pe un scaun pe care e aşternută o cămeşă de a soţului-său. După ce i-a pus 1 Ed. de Beaurepaire, Etude sur la poâsîe populaire en Normandie, 1856. 3 C. de Puymaigre, Chansos populuires recueillif s dans le paysMessin, 1881. acuma şi ceapsa în cap trebuie să guste puţin din sarea, eare se pune pe genunchii mirelui; tot aşa trebuie să Iacă şi mirele-, m urmă* li se dă amândurora de gustare şi puţin caş. Cămeşa, care se aşterne pe scaun, Însemnează că tânăra sau noha nevastă să aibă feciori, caşul, ca toţi copiii să fie albi precum caşul, iar sărea, ca nou^câsătoriţil sâ trăiască totdeauna bine, nicicând să nu se carte san sâ sg bâtă !4 După ce au gătit-o de îmbrobodit, lăutarii încep a cânta Uh fel de joc, numit în Ţara Românească hoiii-âeggovelei 2 iar nună cea mare, vătă-jiţele şi celelalte neveste prinZându-se de mână şi formând un danţŢa mijlocul căruia .vine tânăra nevastă, o bagă astfel tot jucând şi cântând sau chiuind felurite cântece şi chiuituri în casa, unde se află ceilalţi oaspeţi adunaţi. . Intrând în odaia cu oaspeţii încunjpră de trei ori masa Cântând : . Rujmalin de busuioc, Dă, Doamne, la miri noroc, La mire şi ia mireasă, Sâ trăiască bine-n casă Şi pe socri să-i cinstească, Pe nănaşii să-i omenească. Sus ia muhte ninge-ngheaţă, ' Ciucu-te nevastă creaţă. Jos la ţară cade rouă, Ciucu-te nevastă nouâ. Sau aşa Frunză verde de pe coastă, Fruntââsă‘1 nevasta noastră-Dar s-a-ntors frunza jpe tău, Nici ia mira nu-i stă râu !* Apoi aşa: Când va da lapte din piatră, Atunci m-oi mai face fată4.. După a treia oară aşează pe mireasă în capul mesei, nuna sepune alăturea cu dânsa, iar celelalte neveste împrejurul lor. " Tânăra nevastă şade după masă sau pe o perină, cum â şezut * şi mai nainte sau stă în picioare 5. ' ," Nemijlocit, după ce au aşezat-o după masă, vine un frate de-al mirelui, iar dacă acesta n-are fraţii apoi un văr al său sau şi un alt băieţel'înrudit eu dânsul cu două rămurele de brad sap de busuioc şi ju- 1 O. Dem TeodOreâcu, op. cit., p. 271; cpm. de T. Duşănescu. 3 A. Cîhâe, Op. Cit., t. 11, p. 94 ; hora-dezgovelei „certaine danse pendant cette ceremonie". 3 Din Transilvania com. de I. Pop Reteganul. * „Columna lui Tralan", an. IX, p. 415. * ■ când puţin dinaintea miresei, îi rădică cu rămurele hobotul de pă pap şi-larufc«ă pe capul nunei* Nuna se apără, ca să nu-i puie hobotul pe cap. în urmă, totuşi S6 lasă şi după ce i-a pus băiatul hobotul, ea îl ia de pe cap şi îl pune în-tr-un cui sub icoane V sau îl strânge şi mai pe urmă îl dă iarăşi teiresiâi, adică nevestei celei tinere, căci din ziua uncropului, ‘când i s-a pus cârpa sau ceapsa pe cap, nu se numeşte inai mult mireasă, ci nevastă, nevastă tânără 2, nţacedo-rom. ’nveăsta, pL ’nveaste 3. / ' învelirea sau încârpuirea Miresei în timpul căreia se cântă diferite cântece şi se fac o mulţime de glUMe, e uzitată;- fireşte că sub diferite forme, mai la toate popoarele din Europa. Ea era uzitată şi la românişi anume a doua zi după nuntă, când se dă în casa mirelui o cină, o masă numită repotia, care corespunde uncropului românesc*'. Atunci se învelea şi se .inaugura mireasa ca nevastă5 'şi tot atunci tânăra mireasă' câştiga domnia îfi casa bărbatului său şi dreptul de a fi părtaşă la toate avertfş şi lucrările sfinte ale aoestuiâ 6. Cu toate acestea însă partea cea mai mare a datinilor descrise în capitolul de faţă, românii le-au adoptat de la Slavi, Că dovadă despre aceasta avem mulţimea de cuvinte, care sunt de origine curat slâVăi Sfârşindu-se actul învelirii şi introducerea miresei ca nevastă, iâ nuna cea mare un pahar de rachiu şMnchinând la soacra cea .mare, ittâicâ mirelui, îl cinsteşte de bine şi după aceea, umplându-1 iarăşi, îl dă SOâcrei. ’ Soacra, iuând paharul de la nună, închini, cu dânsul la norft«ea. . Nora, adică nevasta cea tânără, îl primeşte, dar hu4 cinsteşte, d punându-1 numai la gură, aruncă tot eâp, apoi umplându-1 iarăşi îl închină socrului său, căruia il şi dă> Nemijlocit, după această ceremonie, Vătăjiţele sau sfâŞtele împodobesc un scaun cu o perină, care e pe deasupra legată cu o bâshiâ roşă şi tot jucâhdu-l aduc şi închin^idu-l iiUfleieeM rsârt, 2icr ‘ , l Ista cai e din Raia Ce de gfas abia Venia7. NmMr-duâftd-aeaunal, îl -pune-pe- lâiţiă.-şi--. pofteşte pe soacra aaa mare, maica mirelui, să se urce pe dânsul. Soacra ce^mâre se urcă pe sciun de dinaintea miresei, anume ca gceăstâ să-i dea cămeşa de soacră. r r 1 „Columna lul'Traian", an. IX, p. 415. 2 In Bucovina şi ţinutul Timişoarei vezi G.' Trăilă, op. cit., p. 458.' 3 Com. de Caragiâni şi M. Juţa. 4 Fest. p. 281-a : Repotia, postridie nuptias apud novum maritum quum cena- tur, quia quasi reficitur potatio. ) ' ’ y< 0 Acro ad. Hor. sat. 2,. 2; 60 : Repotia — secundus dies a puptiis, qup virgo ad nauliebrem habitum. componitur. 6 Macroblus, saţ. I, 15, 22: Năih quiâ. priftitis ttuptiarum dies verecundiae da-tur, postridie autem niiptam in domo viri domiiiium iricipere oportet adipisci et rem facere divinam,; omnes autem postriduani dies seu post Kalendas sive post Npnas Idusve ex aequo atri sunt, id eo et Nonas inhabiles nuptiis eSse dixerunt, ne nupta aut postero die liberţatem auspicaretur uxoriarrl autatro immolaret, quo nefas est sacra celebrări. ' Dionysos,' 2, 25 : Plutarh, conjug, praec. 22, 34. v Din Boian, com» de V, Turtureanu. \ Mireasa ia cămeşa de soacră şi îmbracă pe soacra sa cu dânsa peste celelalte vestminte, apoi o îmbrobodeşte cu o mânişţergură frumoasă. Soacra se coboară după aceasta de pe scaun şi începând a iuca prin odaie, cântă următorul cântec: Nu-mi dft nora s& mănânc, Pân-nu joc pe lângă Stâlp. . Niwni dă nora de mâncat, Pân-nu joc pe lângă pat. ' ' Cum ml-a zice aşa oi juca, Doară mi-a da şi-oi mânca Şi cămaşa mi-a spăla. Merge nora la fântână, ... Cu cămeşa soacri-n mână Şi-o dă odată : leap în baltă.» Na-ţi-o soacr^că-i spălată L.» Pe când joacă soacra, făcând voie bună şi cântând acest cântec glumeţ, mireasa dă şi socrului său o cămeşă sau un şervet ca dar. Şi acesta, cum a primit darul, prinde a juca împreună cu soacra şi a face cu ea chef şi veselie. ' După socri, începe mireasa a împărţi darurile de cumnate şi darurile de cumnaţi, adică fiecăruia dă! pe rând, câte un ştergar frumos sau câte 0 năframă, înfeepănd de la cpLmai .sânrtnijî/.şi sfârşind cu cel mai ţânăr; Cumnatelor, adică surorilor mirelui, le dă ştergare foarte / frumos- ţesute,. mătuşilor, adică surorilor socrului mare, le dă tistimexe, iar cumnaţilor felurite păfr&mi. i , . In urmă, după ce au căpătat atât. socrii cât şi cumnaţii şi cumnatele darurile menite pentru dânşii, capătă şi bucătăriţele câte un dar şi anume câte o mânişţergură, însă nu tot aşa de frumoase şi scumpeţ ca cele ce le-au căpătat cumnatele miresei. < ' Soacra cea maţe, după ce-a jucat un timp oareşicare, se duce în altă odaie şi acolo schimbă Veştmintele, în care a fost mai/nainte îmbră- a căpătat-o de la noră-sa. * ■■ Nevestele, care se duc în urma ei, îi mai pun încă şi nişte flori pe lângă tâmple, .uVide e îndoită mânişţergură şi astfel gătită, ca o nevastă tânără, se întoarce în odaia unde .se află oaspeţii şi din nou prinde'a face chef şi voie bună, a juca şi a cânta : Cu feciori şi cu nurori Şi cu cămeşă cu flori, Cu ştergar de burunciuc Şi cu noră cât un turc. Păun verde pe părete, Bine mie mi se şede, Că eu doară că am stat Şi în casă de lucrat Şi pe-afară pe primblat !2 1 1 Din Caîafindeşti, didt. de Sofia Frâncu. * Din Bpişui, cpm. de V, Turtureanu. J ; Ctodiîncepe'nTinaîcea^mare a pieptăna pe ţnireasă şi a-i pune-cârpa .Sh|^p;iatunţi;bucătăriţele ţ>un borşul la foc să fiarbă. Iară după co/att0 băgat,pe mireasă cu danţul în odaia, în care se aflau ceilalţi oaspeţi, după ce^auldeshobotat^orşi .'s-au-împărţit'darurile, aduc bucătăriţele vreo câ-tevă^strachine goale şi le, înşiră, la mijlocul mesei. Aduc apoi uncropul, adicăjborşul, c^e;ifclocoteşte :dd;.faerbtote ce este şi-ltoamă prin străddnf După|aceasta^dumicăUni:fiecărelstrachină colac, Nună cea mare ia câte bllin^rătd^b^fdeîâcestatşifcâte^b^ucăţieă. de colac şi. spune fneveste-lor^ţa;^să;Vie^să?l6^păw®şcă, Veiiind acestea, dă fiecăreia ,câte io lingură de.l»rşj.fierbmte şi’ nemijlocit;după aceasta şi câte uri pahar ?delrachiu. Fiedareih^^tă'trebuie săvbe^'fetât lingură;de -borş cât şi paharul de ra-chiu de binie. - După peveste urmează bărbaţii. Pe. iurmă, . după,-ce în chipul acesta s-au perindat toţi, cei ce S6 află de fş^ se pun şi mănâncă tot borşul din străchini., . , ' , Astfel se împărţeşte uncropul în satul Câlafindeşti. în unele părţi ale.Bucovinei îndătinează, *înlQc de borş, a fierbe lapte dulce şi a-1 da apoi pe acesta, amestecat cu bulcă, oaspeţilor," ca. să-l- mănânce. Bulca însemnează că mireasa >a fost fecioară, iar-'laptele că a fost dulce ca acesta. în cele mai ipulte părţi locuite de româiri tosă este datină de-a fierbe vin sau rafehiu cu miere şi acesta ari dş apoi oaspeţilor de băut, pe când e încă fierbinte. ... * ln :Franţa,şi .apoi în S'achelay ,(Şeine-eţrOişe) xncă este datină a se da vin fierbinte de băut şi pâne prăjită de mâncat, dar nu oaspeţilori .ci mirelui şi miresei. Această întărire; care se dă ^nd miresei, când mirelui, când la amândoi deodată, fie în noaptea a doua după cununie, fie în. dimineaţa zilei următ8§fe, nu numai că e .uzitată,- în cele mai multe , provincii din Franţa, ci -are totodată şi deosebite numiri. Noi amintim aici numai pe cele următoare : „Chaudeau, Pâte, Tourrina şi „Fricastee de l’âpausâe" !1. .Cn acest, prilej, în ffele mai multe părţi locuite de români, fiecare elste datoF,de-a cânta tm. cântec, care îi va plăcesţ, 'când li vine rândul să bea uncropul, adică partea sa de rachiu sau vin fiert. Din mulţimea acelor cântece, care se cântă de astă dată, noi vom reproduce aici numai pe cel următor : Vine cioful de la baltă Că plătica-nbâierată, Cu suducul în pohod Şi carasul: în năvod, Ce câţi ciofule la noi ? Ce-âi- Venit ca un strigoi ? Du-te, du-te la pădure Să nu pieri de vreo secure, Du-ţe, du-te-n mărăcine, Să nu păţi vre o ruşine. Că ^a n°i sunt cununii Şi la noi sunt veselii. Noi jucăm şi tropâim, Pământul să-l netezim. Bem, cântăm şi veselim Şi din gură chiuinv; Şi sărim în hop şi-n trop, Că e ziua de uncrop. Vai! sărmanul de strigoi Cioful zace pe gunoi. Nime nu cată la el, Gă-i străin Şi singurel. • Preoteasa mai miloasă, Ia pe ciof, îl duce-n casă -*"Dtiringsfeld, op. cit,, p, 250- ■251.—,^—— --------*—- 505 Şjhl pjiţiţş pe ţglţ ţie V^tră, * Pfceoteasa nţai duioasă, ţ^r cânii la dânsul latră t Pofteşte pe ciof la masă. Pppa vine jnânipş, Popa-i dus, ciofu-i in casă. Qe pe vatră mi-1 dă jos, Ciofu.li săn ia preoteasă l1 ' «fc Tot lp acest prilej, când seîmpărţeşte şi să bea uncropul sau fmPtspttl dpice, eâte deţină de a aduna bani de la oaspeţii, care în ziua trecută Urşu putut gă fie la masă-mare, Iar strângerea banilor -acestora se face în Pucovjna tocmai ca şi la inasă-mâre, jntrebuinţându-se acelaşi oraţii şi după strângere dându-se tinerilor căsătoriţi. Tot aşa obişnuiesc a strânge banii la această-ocazie şi românii din Moldova. „Luni de cu ziuă — scrie I. Mârza — se porneşte prin sat q nevastă tânără, rudă a mirilor, ©-un bastqn în mână, la care are legată o basma roşie şi e-un uldor.de vin, e-un lăutar după ea, care pofteşte pentru luni seara la „uncrop" pe toţi aceia care au fost la.masa-cea-tnsre 2. tuni, seara, ădunându-se mesenii, se pun ^mesele ; întâi li se dă vin fiert şi amestecat cu miere, niai târziu se dau bucate, apoi iarăşi încep. închinăciune de păhare şi daruri de bani, însă cam pe jumătate de cum s-au dat la mosa-cea-mare. ta masa de la uncrop vornicelul face-închinare de pijb&re mai cu multe glume, zicând. Mă închin domnule jupâne N.N. * - Cu aceste păhare de băutură, ■ în unul este vin de Odobeşţi Să bei, să te veseleşti, Iar în imul vin de Cotnari, Să vâri mâna-n buzunari !3. Datina, de a aduna bani'de la oaspeţi în timpul uncropului sau a târfâriei, există şi la românii din Transilvania şi Ungaria. Modul adunării lor este însă cu totul deosebit de cel al românilor din Bucovina şi Mol» • ~ Pe eând în jărije din urmă li se închină oaspeţilor păhare cu vin 1 sau rachiu fiert şi, după ce fiecare oaspe şi-a băut păharul său, plătesc p şuniă anumită de bani, pe-atunci în ţariie cele dintâi, fiecare oaspe trebuie, mai întâi, să joace cu mireasa câte o tură de joc, şi abia 'după aceea plăteşte, cât îl trage inima. Acest joc, numit „jocul" sau „hora miresei" 4, se face în părţi ale Transilvaniei aşa: încă până nu Ş-au sculat oaspeţii de la masă, stegarul face loc în casă, scoţând afară mese etc., apoi dezvăluie steagul, chiuind : Zis-a maica să mă-nsor S|-i advţc în casă nor, v Să'o. bată de cuptor, Câteodată Şi de vatră Să nu fie supărată. » \ . 1 V. Alepsandri, op. cit, p. 384. 2 Se duc şi din cei ce n-au fost.la.masă, însă fiindcă la uncrop darea de bani ste cam pe jumătate decât lă masa-cea-mare. acei care se duc numai la uncrop au dare ca^ pentru masă. (I. Mârza, op. cit). ----^^KtarzS^ oprcît:,^ pr2(n ;;£OTuîîffiiŢîm^^ ahriXTp. 4I7T 4 L C. Tacitu, op. cit, p. 59. Ş06 Ia*apQi;:mireasa,;demână,o învârte de câteva orî si o dă la ftaţSFV bărbat şi femeie, fără de alegere de tânăr sau bătrân, câţi sunt de fiţi în casă său pe afară, toţi trebuie, să joace jocul miresei şi să plătească pentru eţ. Spire; scopul acesta se : pune- imtăier gol- şi în acela prunci banii hi joc, care.câţi'vbea să dea, Stegarulibagă vina. cejiri ce-a ţ jucat cu mireasă «că mireasa ş*a şchiopătat 'şttrebuie jn> vindece şi aşa cel care-a juăat,)trebuie să plătească. tti'joepă;încă trebuie să plăteasăăj|toţl?|şcpl mire- sei. ’.Jocul acesta însă este scurt, numai de vreo trei învârtiţu^fşi Când se opreşte mireasa,.stegarul o. şiprindede niână, ca să nu o fure'cineva de la 4, când apoi* stegarul a*fi silit să o răscumpere *, Românii din. districtul NăsăudpM: nu numai că datină deşertă până aici q numesc>,»; juca mireasa pe fywi* % ci ea la aceştia se'dsjir sebeşte întru câtva.de a celorlalţi români^din Transilvania. . Iată cum ne-o descrie I. Pop Retegdoul î „La masă, după ce s-au săturat acuma toţi oaspeţii, nănaşul mul-ţămeşte» socrilor'pentru buna 'primire şi propune apoi ?a’se juca mireasa pe bani. - ; ' Mireasa iese de după masă. Naşa îi dă jos cununiile de pe ţap, |j desface coada, îi împleteşte părul în'cosiţă şi-i pime pe oap unpitţtpiu^ alb, până în pământ, care se numeşte sovon. După aceasta, mujica începe a cânta de joc, iar năŞS pfbida « juca I pe fina sa, punând în acelaşi timp pe tăier, care un om al^ îl ţjR§ |p ia^â. câţîvă bani de argint; ' 1 - - : • După naşă joacă pe mireasă, toţ pe, bani, orişicine, vrea, până ee mirele, văzând că e prea ostenită, o apucă din mâna jucăuşilor, pune şi ei bani pe tăier şi juoând-o şi eţ puţin muzica înceţează J“. împrejurul Timişoarei, miresei nu-i este iertat gă joaf§ In timpul nunţii, până după strigarea cjnsţelor care, după cum ana văsuţ |n capitolul premergător; se întâmplă în ziua cununiei, ci ea, ţpţ timpul alt ţine masa ce a dat-oîpărinţii 8^,-m părăteştedefel UŞftOMey^piMii de zece ori vă' de voind să intre iarăşi?. f După strigarea cinstelor de-lamire însă şi* anume când mătrul mare: ' ~ „Divere adă-ţi sora încoace, să vedem ştie juca şi nu cumva e. şchioapă f“. ’ * Atunci diverul, intrând'cu salutarea îndătinată,, şinitlnd mireasa pe tpţi, stă în mijlocul casei, pune un tăier pe măs| şi zice), — Mă rog de cumăţru mare şi tarişfaţ, şpra mea e scumpă la joc, numai cu cel eşf plăteşte bine galbeni cu acela joacă, Şi punând el lntâi patru sau cinci galbeni (şruceril joacă eu mireasa, care joc e foarte scurt şi muzicanţii ştiu a cântă, după datină, PU*-ţin, ca să se poată piranda tpţi- Cel ee nu voieşte să jpace, nu e sgit, .însă a depune galbenul, tot insul e dătoY de la naş până la cel mai de pe urmă, femeile şi pruncii > B., Viciu, op. cit., p. 31—52. 2 Com. de I. Pop Retegânul. ; ~a ~Qr~ ~feftiiăf~ "Op. cit., p. 446. • 4- Încă. Pentru cei ce nu o pot juca, de ex, cumătrul mare, etc. joacă dl-verul, că lui nu-i este iertat a 6 lăsa din mână. După jocul miresei cumătrul mare salută pe părinţii mirelui cu următorul toast' • < „Pe aceşti dpi cuconi, care astăzi s-au împreunat, să-i trăiască Dumnezeu la mulţi ani!“ $i Intre , vţvate şi strigări se depărtează apoi naşul cu conduita sa, petrecut de mire şi de mireasă, de părinţii mirelui, până la casa sa, fireşte că între cântări şi horepoporale *. în Sălaj, unde jocul miresei urmează aşişderea după răspunderea cinstelor, este obicei ca mirele să joace întâia-şi dată cu mireasa. După dânsul urmează nănaşii, apoi socrii mari şi. socrii mici, şi după aceştia' ceiMţi nuntaşi. P^ urină, o joacă un frate de-a miresei, chiuind 2. Mă dusei pe-o vălicicâ Şi-mi aflai o miresuţă. Vino, mire, şi o ia, Că nu mă duc cu ea! Mirele, la auzul acestor cuvinţe, o ia şi o mai joacă lin rând, punând în acela# timp pe taier încă pe atâţia taleri cât a pus întâia oară, căci şi în acest ţinut este datină a plăti miresei o sumă oareşicare de bani3. în Comitatul Zarandulpi, vornicul cherfarilor scoate pe fiecare persoană la jocul miresei şi fiecare, jucând .cu dânsa, trebuie şă pună, ca şi în celelalte locuri unde este obişnuit jocul acesta, câte o libră pe tăier. Muzicanţii şi aici nu zic mai mult decât o minută, apoi încetează de zis până ce persoana respectiva n-a plătit. ■ Cumătrul mare, dimpreună- cu cumătră mare, plătesc de la 3—4 fl. pentru jocul acesta. s . După ce s-rau scos toţi banii jocului, cherfani serntorc dimpreună cm socrul mic la casa acestuia, iară cuscrii, rămânând la mire, se pun iarăşi la masă şi încep a ospăta şi a se veseli4. . >' ^Munţii aseme-'. nea uzitat, nemijlocit după aducerea.şi vornicitul cinstelorsau darurilor, cum . s-a arătat mai sus, mireasa îşi împleteşte părul în cosiţă, că al ne-, vestelor Şi naşa ţinând de un colţ, iar stegarul de celălalt colţ al,înveli-tOţarei, îi pun potilatul pecap şi cuscrii «iese, îndată ce mireasa a fost învelită, naşa porunceşte lăuţaruîui, să cânte de joc, ana lungă cât coada de iepure, căci începe jocul miresei pe bani. Vornicul şade la mijlocul mesei având înaintea sau un tier,, în care toţi câţi învârtesc odată saU de două orr mireasa trebuie să pună bani. Jocul miresei îl îpcepe naşa zicând : . Hai fină, să te joc, să vedem nu cumva eşti şchioapă ? / ; ' După naşă urmează nunul mare, stegarul şi apoi toţi oaspeţii; pe râiidV ’ Urmând o pauză, naşa ia pe fină-sa şi împreună cu mai multe fe-5®ei o duein pivniţă, unde o dezvelesc de potilai .şi o îmbrobodesc cu- b . ■*-G. Trăită, op. cit., p. 457. .' 2 în Sălaj, în loc de a chiui, şe întrebuinţează a striga şi a ziui, iar în Chioar, tut^ziueşte, iueşie = chiuieşte, strigă. ‘ ___3 Coiti. de ftl. Pop. ______;____,________________________________l________________ *' Com. de T. Duşănescu. maramă colorată de mătasă. Venind în casă, jocul se începe din nou şi acum poate oricine juca cu cine-i place, fără să mai plătească. Din acest moment, încep să vie şi tot felul de maşcure (măşti), cum le feic pe la Be-nic şi care sunt nişte săteni îmbrăcaţi in haine albastre nemţeşti şi căniţi pe obraz şi câre fac tot felul de jocuri pantomimice şi comice *. Jocul miresei e uzitat şi în Bucovina, dar după cât ştiu eu până acuma, numai la românii din clasele mai înalte şi la cei de prin oraşe. El e uzitat şi în Ţara Românească, unde se numeşte „danţul miresei" 2. Singura deosebire ce există între datina românilor bucovineni şi a cplor din Transilvania şi Ungaria, căci cea din Ţară Românească nu-mi este cunoscută, constă într-aceea că, în Bucovina, în decursul acestui joc, care se joacă totdeauna nemijlocit după punerea cepsei sau- înveli-toarei miresii, nu se adună nici un ban, precum şi întru aceea că nu. toţi oaspeţii sunt obligaţi a juca cu mireasa^ ci numai unii dintre dânşii şi anume cei mai tineri. , * Şi la românii din Macedonia încă, şe află datina aceasta, dar sub o numire sau formă deosebită de cea a daco-românilor. Acolo, se numeşte a băga mireasa în hor$, adică a se pune in fruntea dănţuitorilor şi a conduce danţul. Cântecul ce se cântă, când se bagă mireasa în cor, este următorul: t Alba să ni te văd lea sor Că ni te alichişi în cor. Ta s’iiă îaţi noue^cibH "v Doi s’li băgăm prămăţori, Ta s’nă dară fustuni şi bedeiii; Doi s’li băgăm hrisiţi, Tă s’ne facă nâale ş’minghiuşi; Doi s’li băgăm picurări, S’n’aducă unt şi caş ; Doi s’li băgăm gumisari, Cas3alagătitiişa,tişa: - Ti să lae căldăruşa. Albă să tni te văd fasocâ Că te-ai prins iii horă. . Să ne facl noviăfeciori,V Doi să-i facem negustori; Ca să ne facă rochii şi blăni; Doi să-i facem giuvargii, Ca să ne facă 'inele şi cercel; Dpi să-i facem păcurari, Ca să ne aducă unt şi caş;. Doi să-i facem spoitori, - -Ca-săalerge Pentru o neăgră căldăruşă. v Frâhcu-Candrea, op. cit., p. Ie9. A doua zi după Jocul miresei adică luni, este în Munţii Apuseni ai'Transilvaniei întărirea buzduganului. Această întărire se face astfel: „Pe la prânz, vornicul,> stegarul, cuscrii, mirii şi lăutarul merg la nănaşi şi îi aduc iarăşi cu ceremonie, la ospăţ. La această petrecere vin şi terfarii în frunte cu vornicul miresei. După masă, vornicul miresei zice : — Tânărul împărat având să străbată în o cetate şi neavând puteri destule se roagă ca căi de f^ţă să contribuie, după putinţă, spre a-i putea mtâri buzduganul. .Oaspeţii încep a da iarăşi daruri: vase de lemn, de pământ, pânză, năfrămi etc. iar mai ţfe ufiiriă vornicelul mirelui zice : — Am aflat că mireasa a alergat pe lângă boi, vad, oi, stupă) etc. din acăste ce dăruiţi crăişoarei ?. Vornicul miresei răspunde ? Şi din acelea vom da, darsunt dusela munteşi dacăs-orîntuma Si voriâta şi dumneavoastră vă vom da. /ţ * ; >./ După acest răspuns oaspeţii cu dare de mână încep a dărui tinerei perechi câte un stup, oaie, purcelaş etc. Cu chipul acesta se asigură întemeierea familiei noi*. Frâncu-Candrea, op. cit., p. 170. , * Com. de G. Dem. Teodor eseu. După dâhţ, se puţi la masă şi atunci,se, cântă tu ai iftulte cââtede, dM d&jftg dâffl âteî Următoarele tnai dbîşiiuite : îiii âi erâi * fere gioh-le a lied ? Iu i<§ Prittlttai gion-le a fieu ? Pil gardinâ mi priinnâm ' Şi de mării fii alăgâiri Şimere tbşe fii adunam» 2u basmaoa li băgăm Şi îâ vruta ii dubeaiti 'k Şi Oboare âsbuiise noi nâ zburăm. Âitul: Eşî tea ÎJfiiă * pâiiâ tii 6fed¥ Ci să-ţi zic un zbor M-U S6tt«e$i mihtea din câ$; Câ ti* lofclU di sot . JdlUSi ■' îiab. Taţi bre, gkme, tati bre frate» Tine mine nu mi liai» . Ti ai afendi dî pu ti alasâ — Ţi are’s lâfeâ tată dau* Când mireni td VoiU? Altul î Luă-fii mi somnul şi mi chinărH Şi nu putuiu să-dormu. Ri-am muşate di vicină Şi are mamă dzi ş-uă-ngace; 1 — —....................................... î^a di fiUninezeii şi-o âM. Ea taxiţili ferâriu ăe âSirîie, Poâte va să-ş vifiă. ’ Brân di asime li-am tax'itâ ; Şi naşa nu vrea ş*yină Am mama nu şi*ttâlâăă* Mă âi BuihneZbti şi-o atlâ. Ea taxiţili ftiiHi * fniilte, Poate va să-$ vină. Şifluriimulâf li'-am taxitâ Şi iâră nit Va Hritiâ Şi are .tată ny şi-o âlasă, llâ din Bumrtezbu şi-o află. Ea taxiţili gione muşatu, - -IfeMb’ţi sâ^ yiiiă^ • . Globe tnuşatu li-am taxitâ» - * Ruine de femeie. a Flurii = monede de aur. tinde erai voinicul meii ? Unde te plimbai voinicul meu ? Prin grădină mă plimbam Şi din măr în măr alergam Şi mere roşii îi pduftâm, în basiba le feuheaM $i ia itil&itâ Îî§ Şi vorbă ascunse hdi ne spuneam; ieşi fe Chlă până în ogradă Ca să-ţi spun d vorbă Mi-ai scos mintea din cap; Câ în loc de Soră Eu pe tind am să te iau. — Taci bre voinice* taci bre frate» Tu pe mine nu mă iei, Ţi-ai ţâţă şi nil te l|sâ. — Ce are să fafeă tăt& meu* Când eu pe tibi nu te Vreu i IVPă lua somnul $1 âmijâm Şi fiu putiii să dorm. Am vecină fHiinoasă Şi are mamă şi-o ocărăştâţ ..Are tată si nti o lăsă._____________ Numai de la Bumhezeti sâ găsească răsplată. Ia fagăduiţi-i. un brâu de argint, Poate că vre^ să vie. Brâu de argint i-âm făgăduit Şi ea nu vrea să vie. Are manii Şi nu şi-b lasă-Numai ăk lâ Dumnezeu S-O gâsdâMă răsplată. Ia făgăduiţi-i mulţi tlur!» Poate câ va venL Şi fUirii mdlţi i-âffi făgâdăit Şi tot riti Vrea să vid Şi are tată şi nu şi«-d lăsă, Numai de la Bumfcezeu s-o găsească răsplată/ 510 Ea-e gione iu îşi yiftfc Ia făgăduifM y©iilîe Şi alasă mama şi yine K | Poate că va veiţi. j Voinic frumos i-am făgăduit, . ‘ v Uită-ie voinice că vine Şi lasă pe maică-sa şi vine. . „Jocul miresei*, astfel cum e uzitat la românii din Transilvania |i tîrig#ria, se află şi la şpâmblli^dih GâstMia. Toţi nuntaşii din âceăSiâ mergjdupâ <ŞM^iă> ,lâ <^Şâ • miresei, Unde li se dă ciOcOlatâ şi biscuiţi de gustare. După m&sâ. Şi âniime după-attiiăzâ, se-hcepe jopUl nupţial nUiriit „el tonte' #«• Sj^rd scopul acesta se alege aşa-numitur,,seguidillas ifiachegas* yun joc ţ^pSral ia jucăuşii stau faţă îii faţă, fără a se prinde de iriâfiâ. îî^caM cneffiât, bărbat, femele, copil sau ce este, trebuie să -joace. trei . mireasa şi să-ri dea apoi pentru âceaslă^iih prezent, care icObsiă câteodată din mobile, mai adeseori îdsă din nătoralii, precum : ulei, gjftâu etc., de reguiâ, bahi Şi carfe i se dă în mână de câtrâ bărbaţi pimtr-oImBtâţişarO, iată de câtrâ neveste (femei) prifttr-o sărutare \ In fine, trebuie 'şă amintim că „docul.miresei* e Uzitat şi la pseăiîi&iâs 6â l-iiţ adoptat de la germani. Chiar şi hUhiireâ „jOCUl* şi „ooţiţiit inifesei* îi vădeşte, întru câtva, originea,... .. . ,i3upă ştrâhgeţea banilor pentru tinerii nOU bââătdriţi,' fii., firiri? îîii chinarea păhareior,, ca^-în Bucovina juCarea miresei ca în Transilvania şi tJngaria, ia una dintre vătăjiţe. Uri tâîfet şi aceasta încă ştrâhge bani de pe ia meseni. Această şţrânsurâ, cşfd/b împăfţeşte mireasa . cu bucâtăriţele, se numeşte în BUcbViha „Birul miresei*3; r h în urmă, se mai strâng bahi, Şi pejitrii lăutari. Această, strângere ntimitâ „bacşişul lăutarii#?* se fât&lh UrftiâtOfui Mod : Nuna cea mare pune o plăcintă pe un talger, împlântă intr-insa Pe când talgerul cu plăcinta trece din mână îri Mână, pe câitd fiecare oaspe împlântă câte un grlţgri, doi,' pe atunci lăutarii improvizează pentru fiecare oaispe câte un câht@£ SCUrt» âdiââ SuM^le vine rhai bine' şi mai în grabă, în minte. Aşa cântă ei, între altele : Măriiica câă frumoasă, Cu Statui de jupâheasâ; Cu Ochii de zân-aleasâ^ Ştie rândul meselor, Bacşişul Seripearilar:4 1 T. T. Burada, Datinele..., p. 423. 2 buritigsfeld, op. cit., p. 265. 3 în TrânsilVănlâ îrică e obiceiul a se da bahi feucătărlfei la sceaslâ OtsifoiHii pe care.însă trebuie ea singură să-i strângă, de pe lâ dăă|lţdi^ în ifftMHB fftod i . . „feâ vine du fMM legată, cti o lingură «iară fă Mint Şi cbrfc driiMîN 66 lfeşâuZi, spuind că s-a ars făcând de mâncare, şi fiecdre pg eâte Uh CruCerlfa Md fpţ’ÎR lingură, apoi iese socăciţa jucând şi zicând că acuma hţi b doarâ B.ViCiU, •p. cit., p. 51. *Din Ctasna, dict. de M.Bărbuţă, sil După ce a îmbiat talgerul cu plăcinta pe la toţi oaspeţii, după ce fiecare a împlântat într-însa câţi griţari 4-a tras inima, ia nuna’cea mare plăcinta şi le-o dă lăutarilor, cinstindu-i în acelaşi timp şi. cu . un păhar de rachiul. ■ , , Românii slavizaţi, din Moravia, îndătinează a aduna la această oca-ziune bani pentru mireasă tocmai ca şi românii din Bucovina.. Intre multe alte bucate ce se pun pe masă, aduce vătăjşlul (druzba) şi o bucată de pâne şi roagă pe oaspeţi să contribuie cu o sumă de băni, ca mireasa să-şi poată .cumpăra o ceapsă sau o cingătoare (şiştoare) de leagăn. îndată ce uiiâ Sau. alta dintre bucatele uzitate.s-au pus de cătră vătăjel pe masă, vine şi bucătăriţa cu mânile legate, cu oale sparte, precum *şi cu alte obiecte de bucătărie în odaia cu oaspeţii şi vătăjelul cere.de la aceştia şi pentru dânsa o dare de bani, ca să-şi poată cumpăra pentru mânile cele arse alifie şi vasele trebuincioase pentru bucătărie 2. In-comitatul Zarandului, nemijlocit, după jocul miresei se mai scot îhcă şi „banii-verzelorPe aceştia îi scoate vornicul mirelui de la cuscri care, ca şi mai înainte, cherfarii, aşişderea trebuie să. joace cu mireasa şi anume atât bărbaţii, cât şi femeile 3. 1 în fine, mai este de însemnat încă şi aceea că, dacă mireaâa,, cât timp a fetit, a fost în toată privinţa fată. cinstită şi de omenie. atimci uncropul se serbează cu cea mai mare bucurie şi veselie. Toţi oaspeţii, până într-unul, sunt foarte bine dispuşi. Şi în cazul acesta nuna cea mare, care când duce pe mireasă cu danţul în odaia unde se află oaspeţii, ţine îii mână un'şipcu rachiu -roşu, care e; la gârliciu îinpoclobit cu tot felul de floria mai ales însă roşii. Dacă însă mireasa, ca fată mare, nu şi-a păzit cinstea, atunci nuna leagă cârligele şipurilor, în care se află rachiu albr< cu aţe de buci sau cu petice albe, şi astfel intră în odaia unde se află oaspeţii; în cazul acesta, nu fac mai de fel voie bună, eăd fiind socrii mâhniţi, n-are cine să-i îndemne la aceasta. ^ Dacă mireasa a fost cinstită, atunci cântă o mulţime' de cântece de.laudă; atât asupra ei cât şi asupra părinţilor săi. Iară dacă s-a constatat eă_a fost cum n-a trebuit să fie, atunci atât ea cât şi părinţii săi sunt luaţi în râs şi batjocuri căci nuna puhând dinaihtea miresei şi mumeT sale, linguri, păhare şi talgere sparte zice: * Toată lumea-a fost acasă. Numai fina mea n-a fost acasă4.. ‘ .. ✓ • / •' Pe valea Serres-ului, din Franţa, dacă mireasa nu şi-a păstrat cinstea ca fată mare, consoaţele ei îi smulg fără cea mai mică cruţare cununa de flori sau peteala (la châperon) cu care numai mireselor nepătate le este încuviinţat a se unpodobi 5. Mai de mult, când se adeverea că mireasa, în timpul fetiei sale, n-a fost cinstită, era datină că nuna cea mare dimpreună cu alte femei lua >:■ . * Jn Transilvania umblă ceteraşul singur, cu ceterş învăluită, zicâtţd că s-a soicat. şi iări dea. cruceri să-şi cumpere alta, sau să şi-o dreagă şi să-şi cumpere Strune. Acestuia tocă îi mai dă cine ce vrea. . J .1 / / ; , ‘ Insă atât bucătăreasa cât şi ceteraşul nu îmblă decât numai acolo, unde le da gazda voie. B, Viciu, op. cit., p, 50—51. 2 IvN. Enders, op. dt., p. 37. . 3 Cam. de T. Duşănescu. ' « fftliimna lui Traian”. an. IX. p. 417—419. ' ® Duringsfdd, op. cit.,p.l§ir. . “ --------------- , 512 o păreche de hamuri, şi înhăma cu dânsele pe părinţii săi, sau luau un jug şi-i înjuga, sau spărgea mai multe oale de capul maicei miresei, sau îi punea miresei în ziua de, untrop o păreche. de iţe în gât şi apoi o jucau pe drumuri cu acestea agăţate de gât', în timp. ce lăutarii cântau, iar publicul râdea *, şi multe alte neplăceri făceau părinţilor pentru că nu şi-au păzit fata. ' - Aceaştă datină, pare-mi-se de origine rusească 2, nu ştim de se mai practică undeva în timpul de faţă. în vechime însă trebuie să fi fost foarte răspândită, mai ales la românii din Moldova, căci şi Dimitrie Can-temir încă aminteşte despre dânsa : . „Mirele — scrie D.Cantemir -r- păzeşte foarte tare pa părinţii miresei în ziua următoare să nu afle ceva despre fiica lor. Căci ei a treia zi după ''nuntă, cu toţii cosângenii lor, trebuie să meargă la mireasă Să o vadă, care se numeşte „cale mare*, din cauză că de aici poate să rezulte pentru ei saU multă onoare sau ruşine, după împrejurări. Şi anume, dacă fiica lor a fost vergură, nu nuţttâî că^oate sunt bune, dar se primesc cu mare onoare şi-i ospăta eu masă cât se poate de splendidă... Iar dacă mireasa n-a f ost vergură, atunci mirele a două zi cheamă pe toţi cosănge-nii săi şi le spune că mifeasa sa a fost necurată»; aşa numesc ei pe cele greşite. Apoi caută un car din cele mai stricate, pun curelele cele mai rupte şi după ce vin părinţii miresei, îi înhamă în loc de cai, pe mireasă o pun în car şi-i fac prin bătăi să o tragă singuri .până acasă ca pe o meretrice şi nirne nu poate să le facă vreo piedică pe cale sau în drum; iar dacă. 1 ar cuteza cineva să ehbereze pe părinţi de la această greutate ruşinoasă, atunci unul ca acesta, pe lângă bătaie, se mai pedepseşte de către judecătorul locului ca un călcător de legHi şl " de cdnMetudînfie ţării. Dota (zes* trea) o ţine toată'pentru sine ; şi dacă â făcut fepese cu ospăţul, judecătorul le adjudecă pe toate şi părinţii care nu şi-au păzit fata sunt obligaţi a i le plăti. Aşa îşi bat joc de bieţii oameni între ţărani; dar intre nobili nu se urmează aşa ! ei îşi păzesc mai strâns fetele, decât ca'să li se poată întâmpla uşor vreo ruşine ; şi dacă totuşi li s-ar întâmpla, şi părinţii ar înţelege că fiica lor n-a fost virgină,’atunci suplinesc, castitatea fiicei lor cu dote mai mari, dând mirelui sate sau bani mai mulţi; sau, netnul-ţăimm3u-s v In revărsâtul zorilor, când a.sosit timpul ca socrii cei mici, părinţii miresei, să se ducă de la uncrop acasă, tinerii căsătoriţi, cu luminile de cununie aprinse, părinţii mirelui, lăutarii, precum şi mulţi dintre ceilalţi oaspeţi îi petrec o bucată de loc. La această petrecere, nevestele de faţă şi mai ales vătăjiţele cânta, felurite cântece, oare sunt potrivite la acest prilej, şi mai cu seamă cel următor: Du-te, socru, sănătos, Ţi-am luat ce-a fost frumos.. Du-te, soacră, sănătoasă, Ţi-am luat sporiul1 din casă3. După aceasta, lăsându-i pe socri să se ducă singuri acasă, se întorc ceilalţi îndărăpt şi mai stând şi mai petrecându-se, încă vreo oră, două, se duc apoi cu toţii pe acasă. Cu aceasta se sfârşeşte apoi şi nunta, care în cele mai multe părţi începe joi seara, când se cerne făina pentru a se putea plămădi pânea trebuincioasă pentru nuntă, şi ţine până miercuri dimineaţa din săptămâna viitoare. i. ■ / 1 Unele spun slujbă în loc de spopu. * pin Calafindeşti, dict. de M. Molociu, 516 Partea a treia DUPĂ NUNTĂ / ) Cale primare La o săptămână după cununie sau mai târziu, adică când îi iartă împrejurările şi starea, fac părinţii miresei.o petrecere familială, lâ Care . poftesc pe însurăţei, pe părinţii mirelui, pe nunii cei mari şi pe neamurile cele naai de aproape.- * i Cei poftiţi se adună eam pe‘la vreo două'ere »?$ia?Ma mire şi de aici se'porndsc apoi şi se duc cu toţii la părinţii mireşei 4; ;Şi fiindcă tânăra nevastă, de cum s=a măritat şi până în ?ţuş aceasta, mi s-a dus pici măcar pe un minut la părinţii săi, ba 5 dugli masă~mare nefiindu-i pe unele lacuri iertat a se. duce, nici măcar până în vecini, până ee nu merge mai întâi la biserică, unde aţâţ ei cât şi.feăr*’ băţului său li se citeşte rugăciunea după cununie şi fiindcă ea în această zi’ se întoaree la ^ri»ţu-săi> de-aceea, întoare®^ aceş^M f e numeşte întere&tnră. Şi fiindcă în sfârşit, calea ce Q face ea afilWna la. păripţii săi e cea dintâi sau prima după cununie, de aceea se numeşte calea aceasta, • in Bucovina, calc-primare sau primară. i In Moldova însă este datină că duminică, la o săptămână după cununie, merg părinţii şi rudele miresei la casa noilor însoţiţi, unde se face. iarăşi masă, însă şi aici numai în familie, şi această mergere o numesc ei „de cale-primară“. Iară tineriii se duc abia la a doua săptămână la pă- ifinţtî îor, fa părinţii* fetei {tinerei neveste),-iarăşi-de_caMT2^inMţra. 2_ In unele părţi, tot din Moldova, precutp bunăoară în judeţul Bacău, Se numeşte cale-primâră şi aceea care o fac" părinţii miresei, a doua zi după cununie, Sadică luni când se duc ptima' oară la fiii lor spre a lua parte la uncrop , • * |n Munţii Apuseni şi Transilvaniei este datini că nevasta când îşi însoţeşte Părheţul, el merge înainte, iar ea îri urmă lui, pentru cuvinte, că el e floarea griului şi ea floarea soarelui care se învârteşte*Şl suceşte, după cum merge soarele, lîumâi în anul întâi al căsătoriei nevasta spate şă meargă P« uliţă alăturea eu bărbatul si» şi ş| jcaoş cu cinezi place, pentru că; 1 Vezi Prâneu-Candrea, ap. cit, p. 11. Tot aşa e îndătinat şi la românii din unele părţi ale Bucovinei. 2 1. Mârza, op. cit., p. 20—21. > 8 „Columna lui .Traian", an. IX, p. 417: „ A î»0i> şi mire- sei, zidând că ei se duc pe cale primară, fără şă gtfe Ca această insemneăzâ că fac prima cale şi ieşind mirele cumireasa le sărută mâna $i-i v Npvas Şia-i Tn Munţii Apuseni ai Transilvaniei, mirii, în timp de şase săptămâni, se numesc nevăstoi şi îh a şasea duminică de la cununie se duc împreună per vedetei la părinţii miresei şi aceasta se numeşte calea-prea-mare, căreia i se mai zice şi calea întoarsăL Pe la Reteag şi Rodna, pe Someş şi Târnave — după cum mi-a scris I. Pop Retegânul —, când merg, a doua zi după cununie, oamenii mire^ sei la casa mirelui, tot făcând" voie bună, bând şi jucând, cu, lăutarii după ei,; zic că ei merg pe cale primară. Iar când vin toţi, împreună cu oamenii miresei şr cu ai mirelui, îndărăpt la casa miresei, atunci fac calea înr toarsă. Uneori petrec oamenii mirelui pe ai miresei numai calea jumătate, unde apoi se despart în chiote de bucurie şi merg (mii jucând şi cântând la casa părinţilor miresei, de unde plecară pe calea primară, alţii la casa mirelui, de unde plecară pe calea întoarsă. La cale-primară-sau întorcăturâ puri părinţii tinerei neveste felurite mâncăruri şi băuturi pe masă. Cei poftiţi se petrec, ei în de ei, fără lăutari, fără mult zgomot şi fără a mai chema pe alţii, doară cel' mult pe unii-dintre vecini, pentru că aşa cere datina ca la cale-primare să fie numai neamurile cele mai de aproape. . > După ce s-au petrecut vreo câteva ore, sosind timpul, ca să se des-< părţească şi să se ducă fiecare pe acasă, nevasta cea tânără, văzând că nu, e lucru de şagă; că intr-adevăr trebuie să se despărţească acuma pentru totdeauna de părinţii-săi, cuprinzâhd-o jalea, începe a. plânge. - Nuna cea mare sau şi mama tinerei neveste, văzând aceasta, prinde a cânta următoarea doină : Frunză verde rug şi salce, De-ar şti părinţii ce face Nu şi-ar da copiii lor Pe mâna străinilor... Străinului ntf i ide, . ___________________ Să lucri după putere. Străinului nu i milă. Să deie mâncare bună !3 , Şi cu acestea se despărţesc, şi fiecare se duce la alte sale. în comitatul Zarandului cheamă mirele, la două zile după cununie pe cumătri şi vreo şase persdane din vecini sau din rudeniile lui cele mai de aproape, la sine, şi de aici se duce apoi dimpreună cu cei chemaţi pe cale-întoarsă la socrii săi, unde iarăşi se omenesc şi se petrec. Iar când se-ntoarce cu nevasta de la socri acasă, aduce şi hainei^ nevestei sale A La grecii noi e asemenea datină, chiar ca şi la, românii din Bucovina, ca tânăra nevastă să viziteze, a opta zi după cununie, casa părintească în care până atunci nu-i este defel iertat ca să intre. Pe la sate \ Frâncu—Candrea, op. cit., p. 171.’ 3 Din Calafindeşti, dict. de S. Frâncu., * Corn. de T. Duşănescu. însă această dăţorinţă se împlineşte, ca şi la românii «diri unele părţi ale Moldovei, abia la două săptămâni după cununie. în ziua hotărâtă> tinerii însurăţei petrecuţi fiind de toate neamurile, se ducf disdimineaţă la părinţii miresei, unde se ospătează, se bea, se joacă şi se cântă până târziu seara, când se-ntorc apoi iarăşi acasă la mirei. La italieni, până după trei zile de la cununie, nu-i este miresei încuviinţat, ca să cerceteze casa părintească 2J ~ 4 \ f \ \ . 1 I ■ ! 1 Duringsfeld, op. cit, p. 58. 2 îbidern, p. 96. ......................5217 n \ Scosul la biserica . v ' In unele locuri din Bucovina, precum bunăoară în oraşul Şiret, au • datină românii de sc scoate pe tânăra nevastă, la o săptămână după cununie sau şi mai târziu, la biserică sau a ieşi cu dânsa la vadră. j Această scoatere sau ieşire se face în următorul chip : *1 Nuna cea mare trebuie, în această zi, numaidecât, să meargă cu tânăra nevastă la biserică. După liturghie, de ar fi orişice persoane mai însemnate decât dânsei e în biserică, nuna măre ia mai întâi nafură, după dânsa nevasta cea tânără şi apoi celelalte persoane. » ' . ' După împărţirea nafurei se duc toţi oaspeţii, care sunt poftiţi, dar măi. ales neamurile cele mai de aproape la o crâşmă, unde tânăra nevastă le plăteşte de băut. • Această datină se numeşte o scoate pe tânăra nevastă la biserică sau a ieşi la vadră. , ' însă datina aceasta, care mai nainte era obişnuită la românii de pe la oraşe şi care de bună seamă că îşi are numirea sa de la vadra de băutură, ce trebuia să q plătească tânăra nevastă în această zi, acuma, când orăşenii pe zi ce merge încep a da în privinţa materială Îndărăpt, nu ştiu dacă se va fi mai ţinând undeva în Bucovina. Mai de mult, „scosuV la biserică“ era uzitat , şi în suburbia Şchei al oraşului Braşov, din Transilvania. ....„j — lată^ce ne spune în prâvinţa aceasta-Oi î.- Pitiş î """.. J' „La o săptămână, adică în cea dintâi duminică după nuntă, naşa o scoate pe cea tânără la biserică, era „Scosul bisericii“ şi din biserică când ieşea o ducea la ea şi chema şi pe alte neveste. Şi la ea făcea cinste eh. covrigi şi jimble, ori cu colaci cu pitişoare' (gogoşi) şi cu compri de era* în dulce şi cu rachiu încălzit cu miere ; la scosul bisericii şi la boteze mierea la rachiu se ştia. De altfel, nuna trebuia să cheme la scosul bisericii pe toate muierile, care mersese la nuntă. Pentru că la Rusalii, când toată lumea mergea la mormânt cu colivă ori cu păsat şi cu vin, mergea şi 6' tânără cu soacră-sâ şi muerile, carenu era.chemate la scosul.bisericii nu-i cumpăra ălei tinere nimic iar. muierile, care fusese chemate îi cumpăra, aşa era obiceiul să-i cumpere, câte o . sticlă pe care i-o da la-mormânt plină cu vin şi punea în ea şi câte o svârtă de flori, ori îi da câte.un castron cu orez cu lapte şî făclii, de ceară. Naşa, la Rusalii, lua fine-si \m ciubăr mare cu nouă cercuri, un colac şi sticlă" < * * G.I. Pitiş, op. cit., p. 155—156. Ş2& m Mărul ţ t In privinţa datinei „mărul*, „măriiVde cununie* sau ,,pţmmî de cununie* car# e uzitată, dlipă cât ştiu eu până acuma, btttn&i la românii din Transilvania, B. Viciu serie următoarele : t „Mârut ăe cununie* urmeazâ-^mai cam după lin ah de laziua cununiei. • Pupă ce s-a' împlinit anul de căsătorie, se pune mărul sau pomul de cununie „pentru ca să aibă ei şi familia celor căsătoriţi pe cealaltă lume un pom pe care să se Odihnească." Astfel, în toamna anului următor, cam pe la Bfânta Măria cea mică, ori şi mai târziu, când âu Vin nou, înstirâţeii Cumpără vreo douăsprezece vase de lut, cam de comun ulcioare, lumini de Ctearâ, up scaun de brad. mai' multe specii de poame şi tot felul de turte ; apoi lac p'arastas — „capete" — atâtea, câte ulcioare au cumpărat, făcând pentru preot şi cantor dco^ehiţ mai frumoase, precum e datina la pomeni şi ch,eamă pe duminica următoare pepreotşicanţbrla punereă mărului de cununie, la care mai iau parte şi naşii de cununie şi alţi cosângeni mai de aproape. Mai cheamă şi 12 oameni săraci : care sunt vrednici de pomană* şi în dumiiiica aceea, după ce au ieşit din biserică,, toţi cei ehemaţi, împreună cu preotul ,şi cantorul, se adună la casa respectivului, câte dă pomul de cununie, înainte de a mânca de prânz, de amiază. însurăţeii, cu ajutorul naşului, pun în .şură ori şub âlt COpefiş mâi multe mese lângă Olaită. le acoperă cu feţe de masă, apoi în frunteâ mesei, unde şade preotul eu cantorul, pun uh îmin^tufos pe ca^e Tt Sâpâ in pă^" • mânt să stea aşa cum a stat în grădină, şi-l încarcă cu tot felul deppâîfle câţe încap pe el. După aceee, împletesc din lumini de ceară un şarpe mare, cu un măhîn gmi, apoi iau 0 bucată de pânză albă (giulgiul învăluită laolaltă şi legată cu o litră de arnici roşu; turte, mai multe lumini de ceară, acestea toate le pun, cu şarpe cu tot, pe pomul de cununie, care însemnează pomul lui Adam în paradis. Lângă pom pun scaunul cel de brad, de. care am amintit mai su$, şi împrejurul meselor aşează laviţe pentru oaspeţi. Pe mese pun'ulcioarele, şi lângă fiecare ulcior se pune un paras-ţJ&cu pom în el şi'încărcat de poame, iuminî de ceară, covrigi şi turte. Pentru fiecare pâfeChe de Oameni—'bărbat şi muiere —Se pune câte lin. astfel de parastas, iâr peîitru'preot şi cantor se pune' deosebit şi-sub pomul lor Se puhe $1 Câte o năframă nouă de mână, Saii şi o merindCâtă frumoasă, Care apoi toate rămân proprietatea respectivilor, înaintea cărora s-att pus. • - ; La masă, şed după rang, condiţie şi bătrâneţe — în urmă eei 12 ^ săraci, având înainte fiecare păreche câte un ulcior şi câte un parastas CU pom. Singur pentru nănaşi nu se pune nici parâstas, nici pom, căci pentru ei e pus pomul cel mare, adică mărui de cununie cu tpâte cele de pe (W3 Pentru preot mai pun şi o piele de oaie, adică belesc o oaie grasă, din carnea ei fac de mâncare la masa pomului de cununie, iar pielea îndoită în două se pune pe paie sau pe un ţol sub picioarele preotului, căre după ce s-a isprăvit ceremonia mărului de cununie, preotul o trimite acasă, Deoarece, mărul de cununie în puţine locuri îl mai pun şi fiindcă pentru această ceremonie nu este tipic, ci se face numai după Ncum e ' datina veche, de aceea cred că nu ar fi fără scop a lăsa să urmeze aici acea ceremonie, aşa precum o am văzut-o însumi şi adică: Preotul, luând patrafirul, face începutul şi Cantorul zice: Sfinte Dumnezeule, Mărire Tatălui, Tatăl nostru etc. Preotul: ectenia. Apoi, cantorul : „Aminteşte Doamne cu drepţii" etc.* „Cu sufletele drepţilor". Preotul: Rugăciunea cafe se face la binecuvântarea fructelor şi a poamelor, apoi binecuvântarea colivei, fiindcă pe masă se pune şi un'tăief de colivă şi paus. După aceea, sculându-se toţi în picioare, cantorul intonează : ,;Mărire“ (pe v.s.) „Unde- umbrează darul tău Michaile", etc. „Şi* ' acum." — „Prea binecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu" etc.; iar până cântă acestea preotul ia tăierul cu coliva şi pausul în mâna stângă, iar cu dreapta prinde mărul de cununie, de care prind toţi câţi încap, iar ceilalţi prind numai-de tăierul *cu colivă, sau de sticla cu paus sau dacă nu încap nici aici toţi, pentru mulţimea oamenilor, se prind toţi de mână şi aşă mifcând, preotul cu nănaşii dimpreună, cu mâna dreaptă, pomul, Cu. stânga rădică tăierul în sus şi în jos, până se gată cântarea.-Atunci preotul zice: „Mărire ţie Dumnezeul nostru, mărire ţie". Cantorul ‘/„Mărire Tatălui... părinte binecuvântă", şi preotul face dezlegarea (opustul). După aceea, vine nou-căsătorîtul (care a pus pomul) şi prinzând pomul cu mâna dreaptă zice către nănaş : „Nănaşule ! pe lumea asta să fie al domniei tale, pe cealaltă al meu". După aceea, se duce la preot, şi prinzând cu mâna dreaptă pomul cel împlântat în parastas zice: „Părinte" ! pe lumea asta să fie al d-tale, iar pe cealaltă să fie ăl meu", apoi îl dă preotului. ___ Tot asemenea face la al cantorului şi la ai tuturor, pe rând.____ - Ăpoi îşi descarcă fiecare pomul şi-şi pune la 6 parte toate, Câte i s-au dat. Ninaşul scoate pomul din pământ* îl descarcă, apoi aduce un viţel pe care îl dă finului, în schimb, pentru mărul de cununie. / După aceasta, urmează’ prânzul pentru cei sărăci. în fine, preotul se scoală şi cantorul cântă : „Apărătoare Doamne" etc. (pe glasul 8), după , care străinii se depărtează. Se pun apoi la masă căsenii cu preotul, cantorul, nănaşul etc. şi după un tăier de mâncare (după un fel) pun pe masă înaintea nănaşului şi a preotului un vas (ciubăr) cu vin nou, asemenea şi pentru ceilalţi meseni se pune unul, şi lângă vase pun pahare şi ulcele, să bea care cUm îi va plăcea. Astfel, petrecându-şi la prânz la cei noi' căsătoriţi, care au pus pomul, naşul* îi pofteşte pe cină la dânsul. Deci, de către seară pleacă toţi în rând bup la nănaşul. Acesta şi cu unul lângă sipe duc un ciubăraş de vin şi amândoi (care duc dubăraşul) ţin într-o mână Câte o ulcică, ca să omenească pe oricine ar afla pe drum şi ar avea voie, fie străin, Ori; Cunoscut, cu cârul sau pe jos. Aşa,_ ajungând la nănaşul, acolo se pbn la cină, unde nu arareori au şi ceteraşi. Este de ştiut, că preotul nu are altă plată pentru serviciul la mă-' rul de cununie, decât pielea de oaie de care A fost vorba mai sus şi ce-lea ce a primit la masă ; iar cantorul, numai cele ce a primit la masă. Astfel, este datirta de a se face mărul cununiei, din a cărui ceremo-mie preotul nu poate lăsa afară nimic. Iar ce priveşte partea colăcarului şi a starostei, respectivei vor şti să se acorhodeze după persoane şi împrejurări de loc ^i timp, căci în tot satul sunt şi datine deosebite, particulare, care deşi nu sunt eşenţiale,' totuşi simţ luate în considerare" 1. Nicolae ÎToganu scrie despre datina.. „măr)ul“, următoarele : „între multele şi frumoasele obiceiuri ale .poporului nostru se numără şi serbarea vsau punexea mărului". Zicala „ţi-ai pus mărul“ circulă între ţăranii noştri în două sensuri : în sens figurat şi în sens-propriu. în sens figurat se zice că „şi-a pus mărul" acela,.care prin vreo,întreprindere nechibzuită îşi cauzează o considerabilă pagubă materială , ori morală. Ce vă să însemneze în sens propriu, vom înţelege din 'descrierea amănunţită a acestui obicei. înainte de a intra însă îh meritul lucrului îmi permit încă unele reflexiuni fugitive. Obiceiul acesta e de carâcter religios şi este un eflux al sentimentelor de evlavie ; nu e însă din acest punct de vedere interesant, ci pentru modul, de tot original în care se serbează. Oarecând acest obicei va fi fost mai general, astăzi însă a pierdut foarte mult din terenul său şi nu cunosc localităţi româneşti în care să se „pun^ mărul“ cu atâta originalitate şi-cu atâtea formalităţi,, ca. în Ghişasa-de-Sus şi împrejurimea ei cea mai de aproape, căci prin ţinuturile mai depărtate . de aici a- ieşit deja cu totul din uz, mai eu seamă prin celerpol^lpte. Cauza nu poate fi alta, decât scăderea simţămintelor religioase, pătrunderea ideilor moderne şi în masele poporului şi sărăcişi" murdară, Care apasă pe umerii bietului ţăran mai mult ca atunci, când era legat de glie, graţie impozitelor de tot felul, căci serbarea acestui obicei este împreunată cu spese însemnate pentru un ţăran. Partea cea însemnată în serbarea acestui obicei are, în prima linie, o păreche de fini şi, după aceea, nănaşii lor de la cununie. împiedicaţi prin vreO lipsă materială şi mai târziu, incep a se ocupa serios cu ideea „mărului", „Âr fi bine, bărbate — putem.auzi pe fina, în serile sputite de alte griji — să punem la o parte toate neajunsurile şi şâ ne mai gândim şi noi la mărul acela, că stintem de râsul şi povestea satului. Uită-te, Stan s-a Căsătorit odată cu noi şi şi-a pus mărul de doi ani, măcar că-i mai sărac' decât noi, nu are carul şi plugul nostru. Şi în urmă mai-Ştii ce se poate întâmpla ? Azi, mâine poate chema pe careva dintre noi voia lui Dumnezeu şi atunci —■ atunci vom rămânea goi pe ceea lume. Aide, să facem şi noi ca toptă lumea, să nu stricăm chiar noi obiceiurile Şi, dacă va da Dumnezeu 6 toânină bună în anul acesta, să ne plătim Jşi; noi datoria ce o avem faţă cu Dumnezeu şfapoi fie voia lui". Aşa vorbeşte o femeie înţeleaptă, îngrijită de soarta sufletului ei; şi bărbatul,'care îşi iubeşte soţia evlavioasă, nu se împotriveşte astători, împreună cu dânsa/cutare toamnă pentru „punerea'mărului* şe îh- i f . 1 B. Viciu, Op, cit, p. 53—5Ş. 4 , ţelege, dacă va fi o toamnjă bună şi nu le iau. executorii de dare tot rodul muncii lor de peste an> , Toamna odată stătorită, fina se şi apucă să-şi procure cele de lipsă la „măra. La cutare târg al Sibiului se duce cu 4—5 valuri de pânză pentru a-şi cumpăra pe preţul lor mai nişte giulgiu de Braşov pentru **mnşa naşii şi pentru a naşului; mai patru cofe, spre a le anina în ctei 4 merişori; mai nişte tăiere şi linguri de lemn; mai o năframă pentru naşa şi o ploscă de lemn, legată cu curele, pentru mărişorul numit *al nunilor". Acum se apucă fina, cu dinadinsul, de gătirea cămeşilor din giulgiul cumpărat deja, cosându-le şi chindisindu-le cu toată dibăcia acului său, să-i meargă veste şi poveste în sat şi să nu poată băga vină gurile rele, căci cămeşile le-a făcut numai să se scape de ele, că n-a ales altiţe destul de frumoase şi brăţara este prea bătrânească ori cămaşa naşei nu-i întoarsă şi a naşului £ prinsă ca, cu sula, şi multe altele, câte le pot vesti muierile prin şezători. , Acum îşi trimete fina bărbăţelul la moară cu 3—A,saci de grâu, căci punerea mărului e îngreunată cu o pomană lungă pentru odihna sufletelor, celor adormiţi din curtea şi familia finilor şi la o pomană lungă trebuie 200—-300 de colăcei, arhangheli, scări, prescuri şi altele, care. toate se;coc din aluat ales. trei zile înainte de duminica stătorită pentru serbarea mărului ..■se fâce lucrul .cunoscut popii, căci fără de popă nu se poate face nimic. Dttpă ce s-au făcut toate pregătirile de trebuinţă, urmează chemarea oaspeţilor şi ănUMe atât finul de 6 parte^ cât şi naşul de altă parte, cheamă oaspeţi din toate rudeniile lor. La timpul stătorit vedem pe naşi intrând în curtea finilor. încun-juraţi dş oaspeţii lor aducând cu sine o viţea albă împodobită cu o cunună verde de . âaschiu, la grumaz şi cu lumini de ceară în coame, uh colac mare şi o spată de came de oaie, ca cinste pentru finii lorei se aşează faţă cu masa preotului, aşteptând începutul ceremoniilor. Intre masa .preotului şi grupac naşilor se .află Mim**» pomana -^hn^~tfcE9|^ţ^lnrjSttriir'pmcie anumite prin patru merişori împodobiţi cu mere, prune uscate, cununi de sachiu, turte, linguri şi tăiere de lemn şi lângă fiecare se mai află câte o cofă botă) nouă, tot de lemn. Unul dintre aceşti merişori poartă humele de „mărul nunului". Acesta e înfrumuseţat, pe lângă celelalte, cu 6 ploscă de lgmn, o năframa şi un giiilgiu de împodobit, toate destinate pentru nănaşj. pe fiecare măr vedem încă rezemat câte o scară din aluat. Toate podoabele acestea trebuie Să fie puse, căci, dacă nu, respectivii se fac de vorbă. în jurul celorlalţi trei merişori se grupează neamurile cele mai de aproape ale finilor şi podoabele aflătoare sunt destinate pentru ele. ‘ " Aproape de masa preotului vedem un scadn, pe care sunt aşezate, cămeşile naşilor, făcute de fină şi împodobite la fiecare mânecă cu câte un măr mare, apoi un colac mare şi o spată de carne de oaie; Toate acestea sunt destinate pentru nănaşi. Finii ocupă loc în apropierea nănaşilor fiind îmbrăcaţi în haine sărbătoreşti. Toată pomana în lungul ei e încunjurată de săracii satului şi alfobinevoitori de ai finilor. ; Acum se face deodată tăcer cinste finei sale, predân-du-i adică un măr mare şi frumos Chindisit cu cruceri şi băncuţe şi fina, din partea ei, asemenea cinsteşte pe nănaşă-sa cu p puică de găină împodobit# la grumaz cu cununa verde de saschiu-, găoace de ou şi măceşe înşirate pe aţă ca şi o salbă. înainte de a prgdârtnsâ'fliîa puica, are să premeargă „cântecul găiniiAnume, femeile, ce se află ,de faţă, compun un cop şi ţinând conducătoarea corului puica în braţe, cântă ^Uîihă-toarea compoziţie cu refrenul: „nune, nune, Om tânăr* : tinde şede un preot, Parcă şede — Isus Cristos; Nune, nune, om tânăr tinde şede-o preoteasă, Par-căvşade — Isus Cristos -• Nune, nune, etc. Unde şede niinul mare, Par-că soarele răsare. Nune, aţine, etc. Unde şede nuna măre, ParCă-ntleare o rujătoare. .... _j. Nune, nune, ete Unde şed feciori de min, - Par-că şed pui de porumb. Nune,’rîune?etc. Un^e-a nunului fecioare, Par-că-s dalbe lebedloare, Nune, nune, ete. De la poarta nunului, ^ Pân-la poarta finului, Nune, nune, etc.-Merge râu de îapte dulce, Nune, nune, etc. •V ..m...........—.......-........... Şi o vacă mulgătoare Şi-o găină ouătoare. ( - Nune, nune eţc. V ' Dar nunuţa drăguţa, Pune punga de-a stânga ; Nune, nune, etc. Şi scoate cu direapta* De plăteşte puicuţa. Nune, nune etc. 'Şi fii nună-ndurătoare, , Că găina-i ouătoare. , Nune, nune etc. După ospăţ, nunul .se depărtează cu oaspeţii săi şi intră în casă chemaţii finului şi-şi petrec adeseori până în dimineaţa următoare. Obiceiul îşi pierde acum Caracterul religios şi devine cu totul profan1. In unele părţi ale Transilvaniei!, precum bunăoară în împrejurimea Rodnei şi a Beteagului, serbarea sau punerea mărului nu se face,, ca în celelalte părţi, la un an după cununie, ci în presără cununiei. Voind în . aceste părţi părechea, ce are să se cunune, să aibă un conducător după moartea părinţilor săi şi constrânsă fiind'a împlini forma prescrisă prin legile bisericeşti este datină ca să-şi caute naşi de cununie dintre neamuri, cărora mirii, înainte de cununie, le fac prezent lin colac mare şi frumos de fărirtă de grâu curat şi împodobit cu felurite flori şi păsărele făcute tot din fărină. Predarea colacului acestuia naşilor se zice arvunirea naşilor şi pe baza acestei arvuniţi au apoi mirii naşi, care sunt datojri a fi la Cununie. Naşii ocupă locul cel dintâi lângă pomul sâu mărul, care spre ziua nunţii se pupe pe masa, la care au să oşpăteze nuntaşii chemaţi la nuntă. •—••îfâPăle, W‘o I^WS' de măr şi aşezând-o în fruntea mesei, împlântată în colacul cel mare şi frumos, o înfrumuseţează cu turte dulci pregătite din miere, făină şi zahăr, apoi cu colăcei, mere, nuci, prune etc. cu cununi de bărbănoc şi cu luminiţe. Această ramură, încărcată cu cele .înşirate, precum şi cu colacul, în care s-a împlântat, se numeşte, în împrejurimea Rodnei ca şi în celelalte părţi ale Transilvaniei, măr sau pom. Pentru aceasta şi nuntaşii din împrejurimea Rodnei; când joacă seara spre ziua nunţii la mire, spun că joacă la pom. Pomul acesta, care, cum am zis, se pune pe masă dinaintea nunilor şi care însemnează că atât însurăţeii cât şi familia lor să aibă pe celaltă lume un Rom sub care să se poată odihni, stă pe masa pe care s-a pus din . 1 N. Togaiiu, Mărul, un obicei ăl poporului nostru, în „Tribuna", an. III, Sibiu, 1886, nr. 4. ' De la poarta finului, Pân-la porta nunului. Nune, nune, etc. 1 Curge râu de vin roşu, Nune, nune, etc. Nu te mai aşa-ntrista, Că nu-i dorul aşa mare; , - . Nune, nune, etc. Făr-doi boi înjugăţei, Jugurel de daurel, De restele clopoţele. Nune, nune etc. seara înainte de cununie şi până ce se sfârşeşte nunta. Atunci, se ia colacul, dimpreună» cu pomul împlântat Intr-Insul," şi se dUcecu lăutarii şi cu o parte din'nuntaşii care chiuie şi joacă pe drum până la; casa nănaşilor. Ba. se zice că unii miri mai avuţi ar duce nu numai pomul, ci şi masa pe care a stătut. Acolo apoi, masa finului se pune lângă a nănaşului, se trimeţe în-dărăpt, deşartă ori cu ceva daruri, iar în jurul mesei cu pomul încep acuma nuntaşii a-juca. Colăcerul, când închină pomul acesta naşilor, ţine următoarea oraţie : ' ' Să fiţi nănaşi vesreloşi, Pe ăşti doi fini frumoşi. Să fii nănâşă voioasă, Voioasă şi veseloasă. Pe un pom mândru, frumos,' ‘ Pe un pom verde, rămuros, Pe la vârf mândru-nflorit Şi tare frumos gătit De nuntaşii ce-o venit. Lumina şi turtită Pusu-mi-le-a mireasa. Mirele, el ce mi-o pus ? O turtită ce-i mâi sus, Merele şi nucile, Pusu-mMe-o druştele. Colăcarii, ei ce-o pus ? Şi ei ceya^că mi-o pus s Un-o pus un bărbănoc, Cela-o pus tisa din clop. Ceteraşii, ei ce-o pus ? Şi ei ceva. că mi-o pus : m Scări la pom, de suit în sus. Şi câte-o turtiţă-au pus. Socăciţele, ce-o pus ? Şi ele ceva o pus: Un colac mândru-mpleţit, Pe care pom am clădit. Apoi starostea ce-o pus ? Şi el ceva că mi-o pus : Un potor cu fundu-n sus 1 Apoi socrii mari ce-au pus ? Şi *ei ceva că mi-au pus : Câte-s de jos până sus, Tdate celea ei le-o pus. Ceştialalţi nimic n-au dat, Numai noi le-am împănat, Frumos pom am încărcat. Nănaşul l-o scuturat, iar când nunta s-o gătat, Nănaşul la toţi a dat, xCâ$&?un măr, câte-o, turtită, Nănaşa-i din bună viţă. Câte-un mâr şi câte-p nucă, Nănâşu-i din viţă lungă. Sănătatea şă-i ajungă, Qa să fie sănătoşi, Să boteze prunci frumoşi !* - In alte pătţţ tot ' din^ Transilvama^ pomului, sună precum urmează : Cinstiţi meseni, Care staţi la masa sânţită, De lâ rai venită, Fiţi buni şi din vorbe încetaţi Şi puţinele cuvinte ascultaţi Mie să nu nii le imputaţi Sănătos pom, frumos, Mândru şi mănos. Mănos ca vara, Roditor ca toamna, Pe ia poale poleit, Pe la mijloc zugrăvit, De numele Domnului numit. Acela e Domnu mare, Care coace grâu cu răcoare Şi uscă fânul cu soare. Acest pom galbin, Dintr-un vârf de paltin, Care ei l-au adus, Din dealul cu dor, De unde răsare bujor. Din şeâurile cu iarbă, Unde doi cosaşi cosea Şi iarba nu mai scădea, Dar trece-o haită de nevastă, 1 Corn. de 1. Pop Reteganul. , 529...-.-............... Nti să treacă • Şi să tacă, Pâră strigă : Hâşi* tu ruică, Păsăruică ! Gu un firuţ de busuioc, Dumnezeu le dea noroc. Dumnezeu să dea Şi la curţile dumitale, Nănaşu mare : Şapte pluguri,, câte cu cinci cai, Zece coşteie de mălai, Patruzeci de vaci cu lapte, Paţruzeci dş capre. Dumnezeu sâ dea belşuţ în ţară, Tot cu grâu şi cu secară, Să avem ce lucra la Vară. Dumnezeu să dea, Să se pornească *Tăile, Şă se noiaacă morile. Să macine gâzdacii Să se sature săracii. Că găzdacii-au semănat Şî săracii au lucrai-Jupâne naş mare. Ce făgăduIeşti finii d-talb ? — Doi boi înjugaţi, Doi cai înhămaţi. Şi-o scroafă fâtâtoare Şi-o vacă mulgătoare Şi-o oaie cu miel creţ în tot anul să-i botezi, Ce-a dat Dumnezeu, Dumnezeu dă multe : Vremi înschimbătoare, Iama omăt şi frig, De crapă lemnul df frig, Vara- cald $i pe-o ploaie din luna lui mai N-ai d-ta atâţia galbeni să dai. De gândeşte Şi făgăduieşte Şi pe finii d-tâle îi alegăduieşţe. Că de nu te-i gândi Şi finii a-i alegădui Eu pomul l-oi zgâţâi Şi turtele toate-or sări. Căci turtele-s cu miere, La nănaşa pe plăcere ^ Şi de nu-i vei da Eu pomul l-oi scutura, De turtele toate-or pica Căci pomu-i cu mac Şî la nănaşa-i e drag. Jupâne nănaş mare. Să te faci cu voie bună, Cu un pom de la finii d-tale, Cinstea mică, voia mare; Sănătos să fie cine-I are Şi să trăiesc-acuma finii d-tale, Pomul să-l dezbrăcăm Şi-acuma ddplin s-o încheiem1. ..şi după de nuntaşii, care I-au adus, au jucat un răstimp oareşicare împrejurul lui, nănaşul începe a-l scutura, adică a-1 împărţi între aceia pe care îi află el demni, de regulă însă între neamuri. In unele locuri, precum bunăoară pe lângă Reteag, înainte dte scuturare, se cheamă preotul, ca să-l binecuvânteze 2. , In alte părţi, tot din Transilvania, era în vechime datină ca, după CC ‘ se întoarcea cortegiul nupţial de la biserică şi intra în casa mirelui, şă intre şi vornicul (vătăjelul) în casă, dimpreună cu trei.băieţi numiţi sulgi, dintre care unul cu trei colaci într-'o bâtă, altul cu un muşchi frumos de carne şi o găleată cu vin pe cap şi al treilea cu un miei sau cu p oale pe spate, având oaia două lumini aprinse în coame. Astfel pregătit, vornicul se adresa către mire cu următoarele cuvinte : Cinstite mire şi bun ! ' Iă de la Jupânul nun , * Vezi „Gazeta Transilvanieî". an. LXII, Braşov, 1890, nr. 85, p. 6. 2 Com. de I. Pop Retegaiiul, învăţ, din Rodna*Veche. Aceste daruri frumoase, x " Care le~a adus d-acasă Ia-ler-i^bine şi primeşte ' c Şi frumos îi multămeşte : C-un car de grâu încărcat, Vin într-o bute băgata ' Încă şi c-un bou belit Ce dumnealui l-a cinstit; Şi c*Q turma de oi grase^ Cu dotiă făclii frumoase. ' De păcurar te-ngrijeşte, C-acesta nu măi slujeşte. Că* coborând azi de-a munte, A văzut fete prin curte. Deci, sâmbria sa şi-o ia, S-o mânce cu cineva vrea. De va vrea cu fetele,, ' , Ori şi cu nevestele. j • La vreo câteva ore duplT închinarea obiectelor aduse şi rostirea acestor cuvinte şi anume după împărţirea darurilor uzitate, înainte de ducerea miresei la mire sau, dacă nunta se serbează la mire, apoi după rădica-rea nuntaşilor de la masa care se dă în casa acestuia *, urmează seiitutafm mărului sau a pomultii. Iară' nemijlocit, înainte’: de pleeatea nuniloj' apt® casă se dă mai fiecărui nuntaş câte un prezent (cinste); adică câte iun ce* lac mare câte' o ploscă de vin fhâi departe şi :eâte- tar blid cu mere şi pere, cu următoarele vorbe,care le rosteşte, de regulă, tot vornicul, respectiv colâcerul şi anume: -'Si.:-' Cătrenunî '1 ' / Ia-n bine, jupâne nune, Cu aceste daruri bune - ...C^un cblac-d^grâu curat,.... ........;.......;__......... < Vin într-o ploscă băgat; Ni Cil 6 iăclie aprinsă, Să atfeţi la masa-ntinsă. Şi unde veţi însera, . Veţi şedea şi veţi mânca, Fâfcîia ya lumina. Către nună : - \ ' |a*n bine cinstită nună, Că o stăpâna şi bună - C-un colac de grâu curat Vin într-o ploscă băgat . Şi c-o făclie apirinsă, - ' Să aveţi masă întinsă. 4 Vezi partea II, cap. „RâZţoiuV*, p. 548. • . . I ~v Şi unde veţt însera, Veţi şedea şi veţi mânca, , Făclia va lumina. C|nd prezintă blidul cu mere, pere şi cu celelalte fructe cu care a fost pomul înfrumuseţat, adresându-se vornicul cătră amândoi nunii zice: Deci acum iar-mai primiţi. Daruri Şi vă veseliţi Cu un păr prea minunat, Cu multă roadă-ncărcat; Şi c-un măr cu;umbră deasă, Cu mere foarte frumoase; * în carele să te sui, Să găseşti cloca1 cu pui. Iar dumnia-ta să porneşti Un cărăuş să-ţi tocmeşti, Cu cai şi căruţă nouă • Să-ţi ducă blidul cu ouă !a 'Punerea pomului în ajunul nunţii pe maşă,rprecum şi împodobirea lui cu diferite cununi de flori, şi diverse fructe, cum'se face aceasta de către românii din împrejurimea Rodnei în Transilvania, e uzitată: şi la riunljle malorosienilor din Ucrairia. în acelaşi timp, când se coace colacul de nuntă, nymit ;,coroway“, adică în ajunul cununiei, merge mireasa malorosiană prin sat şi aducând pe consoaţele sale, care au să-i servească ca druşte se ; duce cu dâriseîe tot. cântând la casa mirelui ca să. împodobească, acestuia „maia", adică bradul: Mirele taie, mai nainte de aceasta, un molizel, un brădănaş sau şi . un alt pomişor verde, cheamă apoi pe un prieten sau pe un neam la sine, pe care voieşte să-l aibă de boier (vâtăjel) şi-l pofteşte să aducă pomul în casă. Vâtăjelui se duce. şi aduCându-1, îl împlântă într-un colac 4nă£e, ce se-află pe masă, 4ar^,uşteleamiresei înceTTa-htnîpod0bTcă'ntând şi aininând de ramurile lui cununi sau sţrăţyri de -bărbănoc şi iederă, iară în lipsă de flori naturale întrebuinţează şi flori artificioase, pe care asemenea le fac singure. în ziua nunţii lipesc în unCle locuri şi luminiţe •aprinse de ramurile pomilor. Mireasa dă, în timpul împodobirii, mied sau rachiu de băut, iar după ce au sfârşit la mire, se duc cu toţii la mireasă, unde asemenea împodobesc un pom cu aceleaşi ceremonii3. Romanii aveau datină de-a aduce intru sfinţirea legăturii încheiate între doi tineri un sacrificiu (jertfă) de nuntă, care era partea cea mai solemnă a căsătoriei şi prin care se dovedea că, căsătoria s-a încheiat nu mimai înaintea oamenilor ci şi â zeilor şi cu învoirea }or. Acest sacrificiu ndpţial era de două feluri şi. anume : simplu dacă se aducea numai de tineri în casă sau cu pompă nupţială; dacă inţerveneau şi persoane preoţeşti, în curtea miresei. Aceasta însă atârna mai cu seamă de la starea părinţilor. ' 1 Clocâ s=s cloşcă. 2 P. Băncilă, op. cit., p. .71—7.3. 3 Duringsfeld, op. cit., p. 33.* 532. Sacrificiul simplu, după cum ni-1 înfăţişează unele monumente, ee făcea aşa că mirele şi mireasa, îndată cum se gătea dextrarum junctio (încredinţarea) îşi da mânile peste un altar al casei, sau portativ, (mâsă cu trei picioare) pus în atriu, sau în chilia cea mare a casei şi pe altar ardea o flacără; în cealaltă mână, mirele ţinea tabulae nuptiales, iară mireasa un măr ca semn alşmoarei şi ăl cOncepţiunii. Pe alte monumente mirele şi mireasa ni se înfăţişează cu faţa unul către altul înaintea altarului portativ, şi mirele toarnă dintr-o pateră (formă de teneriu mic), o libaţiune în toc, căci începutul sacrificiului era cu libamina prima ; iară mireasa ţine în mâna stângă acerra (o lăduţă) cu tămâie ca să pună pe foc, şi cţreapta şi o rădică către cer, ca "şi la o rugăciune. Căsătoria se încheie prin acest act înaintea zeilor şi mireasa trece în sacrele bărbatului (nova nupta in sacra măriţi) şi comunitatea familiei salei. Sacrificiul nupţial cu pompă se ţinea după libaţiune la casa miresei. Pompa nupţială era conductul de sacrificiu, ce pe drum venea la poarta miresei şi intra în curte. în 'fruntea .conductului mergea un paronim f, cu făclie aprinsă, după aceasta urma o femeie, care ordona toate şi o matroana, qare purta Un blid (lanx) cu fructele de lipsă de sacrificiu 2. Nemijlocit, după aceştia păşea taurul, de regulă, o vacă pentru sacrificiu şi personalul de lipsă. De personal s-a ţinut victimarius (preotul care sacrifica vita), cu secureâ pe umărul stâng; camilul, care ţinea în mâna dreaptă vad simpulum (o oluţă cu coadă lungă în sus)'pentru tur--narea la libaţiune, iar, în mâna stângă o acerra, pentru tămâie. După ei’ veneau doi popi (popoe), unul cu secespiţo; (cuţit), altul cu un malleus (mai). v.în mână, ducăod taurul,, a căruifrunte era înfrumuseţată cu un arc săuconcietoăăd!e metă][ şi cu coameleaurite. . . Dacă căsătoria s-a făcut prin confareaţiUne, atunci nemijlocit, după dextrarum junctio, din casa miresei, urma pompa de sacrificiu de-a dreptul în curtea* mirelui. - Mirele, după-cum arată sarcofagul din sală muzelor,din Vatican,' îmbrăcat fiind în tunică şi togă şi ţinând tabulae nuptiarum în dreapta, aşteaptă pompa de sacrificiu, adică conductul. în frunte e un serv de sacrificiu, care duce un berbgce sau o oaie în onoarea Junoneişi e un popă hostiar, "care cu^cuţitul înrmănăpăşeşte"că^^ miner Urme^să^qptd doi-prunci (pueri intâestites), care asistă la sacrificiu ca, carnili, şi cel de-a stânga duce un libum farreum) pânea, care era mai la toate sacrificiile de lipsă şi în. forme deosebite, dar aici e împletită, adică fo formă de colac3. •>' . La sacrificiul cu confareaţiuhe în casa mirelui lua parte şi Ponti-fex Maximus dimpreună cu Flamen Diales (preotul lui Jupiter) nu numai rostind nişte formule hotărâte şi solemne, ci ei făceau şi nişte ceremonii simbolice, căsătorind pe tineri prin far şi'mola salsa (pâheşi * Val. Flaccus. VIII. 243 : înde uUi sacrificas cum conjuge,- venit ad aras Aesonides, unaque adeunt, pariterque precari incipiunt.' Senec. în Octav, 700 despre Pompeia : lura cum seperis dares sacrasque grato spargeres aras mero velata summum flammeo tenuit capuţ. Tacit, Ann. XI, 27, despre Messalina : quam audisse âuspicium verba jubisse, sacrificasse apud deos. 2 Ausoniu Mos, _v. 104: Turibula et paterae, quae tertia vasa deum ? lanx: 3 Fest, p. 320 : Strues generk liborum sunt digitorum copjunctorUm non dissi- milia, qui superjecta in transversum continentur. — Strues eăte pâne împletită una peste alta. * *533 sare) şi fructe în prezenţii a zece martori1 şi prin aceasta matrimoniul -S-S cortfâreat şi tinerii, având prunci, s-au numit părinţi confereaţi, iar pruncii au avut drept la unele preoţii...2 ;■ Comparând acum datinele romanilor, uzitate la sacrificiul nupţial, cum s-au arătat ele în şirele de mai sus, cu datirtele rdmânilOr din Transilvania, tte vom cbhvihge că: cele mâi multe dintre datinele acestor din uWftâ sunt o reminiscenţă de la străbunii noştri. \Bpul b&lît, Viţelul sau viţeauq, albă, împodobită cu cUhunâ. verde ( şi şâschiu la grumaz şi cu lumini de ceară în coarne, care se aduce de Către nănâşi şi 'se dă finului, in schimb, pentru mărul de cununie, reprezintă taurul sau vata a cărui frunte era înfrumuseţată cu un arc saU cohcietură de metal şi cu coarnele aurite şi care se aducea ca sacrificiu. ! Mielul sau oaioj*rasă, care în uhele părţi ale .Transilvaniei se aduce după cununie de cătră un băiat în spate şi se şi închină de câtrâ Vornicel • mirelui, se jupeşte şi din carnea ei se face mâncare ia masa pomului, reprezintă berbecele sau oaia pe care romanii o jertfeau Junonei. * Vornicelul sau sulgii sunt servul de sacrificiu, victimâriul sau popa hOStiar şi pueri investites. Găleata cu vin reprezintă patera sau simpulum, din cpe mireasa varsă libaţiune între coarnele taurului sau ale vacii3. Colacul cel mare în care s-a împlântat pomul sau mărul cel încăr-cât de fructe şi tot soiul de copturi, care în unele locuri se scutură după sfârşitul mesei ce se ţine la mire în ziua cununiei, în altele însă la naşi, şi iară în altele, la un ah după cununie, în eaşa mirelui, ne aduc aminie de lîbum Jarreum, adică de pânea făcută din far cu apă şi sâre lă toate sacrificiile şi din care mâneau tinerii după cohfareaţiune 4.; Fructele de pe ramuri sau mai bine zis pomul înfrumuseţat cu fructe şi preotul, care îl binecuvântează înainte de scuturare, ne revoacă în memorie pe marele pontif roman, care căsătorea pe tineri nu numai prin far şi mola salsa, ci şi prin fructe. Cei 12 săraci, cărora în unele părţi ale Transilvaniei li se pune.de dihainte la serbarea mărului de cununie câte un ulcior şi câte Un parastas de pom; siint cei zece martori-ai romanilor, care asistau la căsă- Lăutarii, -care cântă la scuturarea pomului sunt tibidnul {fluier&şui),^ eârâ stătea aproape de taur şi care era de lipsă la sacrificiu s. în ScUrt, mai togţe datinele de la mărul de cununie le afiănt şi la Vechii români. . , Nu-i vorbă că mărul de cununie, cura se serbează el astăzi de cătră românii din Transilvania, nu e o continuare fidelă a dâtinelor de lâ sacri* ficul nupţial al romanilor. Depărtarea timpului, precum şi creştinismul, aU .influenţat foarte mult aSupra să, şi dm cauza aceasta a trebuit să sufere unele modificări şi adausuri. 1 Plutarh, Q.R. 50. Gaiu. I, 112 : Cum certiş et solemnis verbis, praesentibus decern testibus. ' Serv. V. Ge. 1, 31 : Nuptiae fiebant farre et per Pontificem Maximum et Dia-lem PJaminem per fruges et molam salsam conjungebantur, uftde confarreâtio appe-lafeatur. ■ 2 A.M. Marienfescu, Cultul păgân şi creştin. TGtti. t Sâtb&iomt şi ătfânele to» mâne vechi, Bucureşti, 1884, p. 323-^324 şi 329. - % îbtdem, p. 325. 4 îbidem, p. 330. * tM&m, p. 225. ..............'.... ........>34..........'.".............. in multe locuri, bunăoară, mărul de cununie nu se serbează' în decursul nunţii, ci abia lâ un an după aceea, libum farreum, adică colacul,'nu-1 mănâncă tinerii căsătoriţi, ci el se dă naşilor : pe pielea oii, care s-a adus ca jertfii, nu şed mirii, ci aceasta îndoindu-se în două se aşterrie sub picioarele preotului, care â binecuvântat pomul, iar mirii, în decursul cununiei, după cum ştim, stau cu picioarele pe o scoarţa sau pe un lăicer, dar şi aceste două obiecte trebuie numaidecât să fie de lână de oaie, şi nu din altă materie. Romanii sacrificau zeilor, ca să capete de la aceştia încuviinţare spre căsătorie,’ iar românii pun mărul sau pomul de cununie, ca semndemulţă-mire lui Dumnezeu pentru că le-a ajutat a se căsători şl ca sa aibă pe cealaltă lume cele trebuincioare pentru susţinere, precum şi sub ce se odihni. IV Colăcimea In cele mai multe părţi din Bucovina este datină ca însurăţeii, la un an după ce s-au căsătorit său şi mai degrabă, să ducă nunilor, respectiv nănaşilor săi, două perechi de colaci ca semn de recunoştinţă şi mulţămită pentru că i-au cununat. De la colacii aceştia, care sunt făcuţi din fărină de grâu curat şi care sunt cu mult mai mari decât colacii ordinari, se numeşte datina aceasta pretutindeni în Bucovina colăcime (pl. colăcimi, Colăcirhuri)t Colăcimile, care corespund întru câtva mărului la românii din Trans-i silvania, se fac în orice zi de peste an, dar mai ales de trei ori,'adică sau a doua zi de Crăciun, sau a doua zi de Bobotează sau în Lunea Paştilor.' Fajberea lor însă atârpă totdeauna de la; Voinţa şi împrejurările nănaşilor. De regulă, nănaşii aşteaptă până ce au mai multe părechi de fini, anume ca să aibă mai puţine speşe, iar când le convine dau de ştire cu vreo două săptămâni mai nainte tuturor finilor că pe atuhci şi atunci s-âu decis să facă colăcime, şi-i poftesc ca, dacă li-i cu putinţă, să vie cu colaci. De multe ori însă se-ntâmplă că finii_ constrâng pe nănaşi să facă colăcime.,, Aşa, întâlnindu-rse unul sau altul dintre fini cu nânaşul său îl întreabă când ar putea să vie cu colaci? ' Nănaşul, recugetând puţin, îi răspunde că în cutare duminică sau sărbătoare,, adică "pe când cugetă el că-i va veni mai bine la socoteală. -----Sosindziţta hetărâtăptoţr ■ftmircâţr^s-au: putut 'p^ărătun^'pfegăti,'' îmbrăcâhdu-se sărbătoreşte şi luând colacii pe care îi acoperă cu o îmbrobodea sau cu un tulpan frumos ca de vreo 4—5 fl. sau şi altă maţerie, adică după cum e şi puterea finului, care-i duce, precum şi O ploscă cu vin sau cu rachiu, se duc la nănaşi. Ajungând şi intrând în casă pun colacii pe masă dinaintea năpâşilor şi puhându-i, zic: — Poftim !... colacii ni-s mici, dar voia nî-i mare !... Atâta de la npi, de la Dumnezeu mai mult!... . Cei mâi mulţi însă dintre fini, care se-nţelege sunt mai ajtunşi de cap, când închină nănaşilor colacii, îndătinează să ţie o oraţie mai lungă şi de comun în versuri. • ' . Iată una din acele oraţii culeasă în satul Cândreni, districtul Dornei.' în Bucovina: * Bună vremea, Şi pornind de la casa noastră.' Buhă vremda, Am venit şi noi la d-voastră La d-voastră, cinstiţi nănaşi! c f Şi venirăm pe cea mândră coastă* AM auzit că D-zeu îi cu dv. Pe cea cpast-a florilor* $S6 Unde păştea turma oilor, O mică turmuţă De mândre mieluţe ; Turma-i a nănaşilor, Ca s-o-mpartă finilor. Iar noi, nănaşule, finii dumîtale, Nu.ţi-aducem părale, Ci ne-arâtăm cu colăcei # Foarţe buni şi frumuşei. Colăcei de grâu frumos, Ca şi faţa lui Cristos Să vă fie de folos. Si-o mică bute de vin,. Să vă fie voia deplin.; Si-o năframă nu prea mare, Pentru faţa dumita^e Prea cinstite n^naş mare. Năframă bună, de in, Ca să-ţi ştergi barba de vin. Să faceţi bine să primiţi Şi: să nu bănuiţi! % Tindeţi mâna, că vi-i vina, Tot de-âcestea totdeauna1 î Altă oraţie, tot din Cândreni. care asqpaenea se ţiţie la închinarea colacilor de la colăcime, sună precum ţijmează : ♦ ' .* Dună vremea, bun năiiaş, Ce cu-acest soţ mă cununaşi ! Mulţămim de bună parte*/* " Că-i supusă întru toate. '■ Şi-ţi dăm multămire bună ' Venind, aici dimpreună, Şi-ţi mulţămim neîncetat Pentru că ne*ai cununat. Şi cu toţii /limpi^uri^ / * îţi aducem voie^bună, îti aducem colăcei Nu prea mari, cam micuţei» Dar voia noastră e mare Cătră faţa dumitale Colăcei de grâu frumos Ca şi faţa lui Cristos. ..... Cristoş dă cu-mbelşugare Darul bun la fiecare* Care-1 roagă cu credinţă Şi cu niare umilinţă. Aşadară, buni nănaşi, • Care pe noi neraţi cununat, Vă dorim cu fericire Tot ani mulţi şi cu sporire. Să vă deie Domnul sfânt Tot binele pe pământ, Să-nfloriţi ca merii, ca perii Pe,la , mijlocul* verii Şi ca vara cea bogată Cu de toate-mbelşugătă. Primiţi şi-acest dar al nostru Pe lângă binele d-voastră. Primiţi colăcei de grâu frumos,.. Să* vă fiede folos , • Şi această biite de viii». Să vă fie voia deplin.' Dar, iubite nănâs, Care pe noi ne cunudaşi, Pentru osteneala mea De căzut mi s-ar cădea Un dar oarece Că şi noi aceşti colaci I-âm adus, că ne-ăţi fost dragi. I-am adus în covăţică; Să ne dăruieşti vro viţică , Poate şi vreo vacă mare, Nu ne-ar fi spre supărare. Caută în fundul covăţelei Că-i funicica vifelei; Tinde mâna, că ţ^-i • vina, Ţi se cade totdeauna !2 Sfârşind finul dernchinat colacii şi de rostit oraţia aceasta, începe nânaşul a, mulţămi finilor pentru colacii aduşi şi a le promite o viţică sau o vacă, spunându-le să vie în cutare sau cutare zi, ca să şi-rO ia. ; *• V *• Corn. de P. Ursul. ■ , 2 Com. de P. Ursul şi dlct. de M. Spâţjjjl. în fine, a treia oraţie, din Poialna-Stampii sau mai bine zis din Pilu-gani, sună astfel: ' • . Bună vremea, Bţmă vremea, La d-voastra Cinstiţi domni nuni mari! Noi N.N. tineri gospodari, Ne arătăm cu colăcei Nil prea mari, cam mititei: > Colăcei-s cum a dat Bumnezeu del bun şi-nalt, Dar voia ni-i bună şi mare Căţră cinstită faţa d-voaştră eoiăceî-s de grâu frumos Ca şi faţa lui Cristos, Şă y§ fie la, toţi de folos, Poftim să-i primiţi, v pară şă nu bănuiţi! Aice, aişeşH îttţind mânş. ca, să ia colacii, oratoţ^l îi ţrşgelna» poi şi urând mai departe, zice • » Cât ai da p-mbucătură Pe cea gură, Ho! nu vă grăbiţi la luat, Precum v-aţi grăbit la curnmat. Că, colăcei-s cu,împletituri Şi le mai trebuie cimilituri. Finii d-voastră grâul acesta, Când l-o semeugt» O brăzdat Şi-o semănat; Şi când l-o cătat De răsărit Era Când l-o cătat De-pspicat Era copt şi bun de secerat. Alergară-n deal şi-n vale După secerătoaTe ; Şi cum o alergat O aflat La N.N. două feţişoara Gârjobate de spinare, Bune de secerătoare. ?i aceste feţişoare Douăsprezece cară De povară. Şi le-o dus la moară, La moară la BacLqloie K Şi-o pus mâna la pişcqeie2 Şi fărina nu se moaie ; Şi-o pus mâna la p$tpâtiţâ* Şi curea numai târâte. l^^inoara-era-ndărăpticăy------- C-o pus coada pe spin^e Şi-o apucat pe lătqc la vale. Dar şi morarul,meşter mare, O băgat mâna în buzţitnărăle' Şi-o scos două cioci&§{£ Şi-o făcut cioc bpe ’ Şi-o dat moara la loc. Morăriţa de năcaz, Trşgea c-o mâqă ţ§b$c pe peş, Iară cu alta târşi la iaz Şi-o venit e şi-o măcinat. : De grâu că se apuca, * in BU#ţ>yiaa şe 'am m* * Sfidate- Oeci Bădâloctt4, eTM Ca tTrie de la IBadale. 2 Piscoae se numeşte lin jghebut sau lătocaş pe care curge făina de şub'fria-;râ morii. 3 Sub părpiriţâ se înţelege un inştnţmfnţ la moaşă Că*e lăsă; bă cedf.deo* datăJ»ate.grăunţele tocoşpe piatra 538 Cu dreapta că mi-1 tăia, Cu stânga-1 învăluia Şi clăi din el că făcea ; Şi făcură Şi-amu trebuia colceriţe Să frământe colacii Şi să-i coacă. Şi-o aflat o babă Cu mânecile sucite, Cu măriile albe soponite, Ca nişte tânjele pârlite Şi baba s-o dat Şi-o frământat. ŞiM^o trebuit lemne de zâgneatâ Şi StO uitat peste pârâu ŞirQ văzutj un nătărări Şi~o strigat'; âpdată Sâ-i aducă lemne de zăgneată. 3Sfăţ|râul îi aduşerpdâţă Un braţ de lemn de zăgneată,* Da şjto?ur§- P^şţe ţ&MU- Şi apoi s-o apucat Şi-o frămâţiţ§ţ, Q\x sugiţf. Şi cu mânuţi albe soponite, liişţe ţâriieîŞ^^ gâriţte Şi-o făcut colacii aceştia. Şi-apoi pe colacii aceştia Trebuia buţi de vin. Ş-o dus la ţara de jos. După vinul de cel fălos. Iar înapoi când s-o-ntors O venit pe lp Hârlău Şi-o fost drumul foarte rău O spart butea într-un tău Şi-o umplut cu cercurile Bâlcurile Şi cu doagele Priloagele ^ Şi-o ales o doagă Oloagă Şi-o dat-o unui meşţerrştrioâ Care tocmeşte de frică, pe-o făcut o buţicică. Şi-o făcut q buticică-ntreagă, pintr-p. şţiţgycă Şba^ plefiâ, . Şitfl piş toţ Mrdesa .... Guştati si vedeţi 1 ♦ După ce a rostit oratorul cuvintele acestea rădică, atât colacii cât şi s\j8fi-i|atP^e năPasU©?, Năpaşii, luând eelaeii şi puindu-i pe maşă, gipsteşe pe finii em i«au aduş. udwat §eupa toţi {iuii, «?âţi §u 8vnl §ă si şd\Pi§» §i după ce fiecare fin a închinat şi înmânat colacii aduşi nănaşileg săi, năpaşii PQfteşcrpe’tînî; ea şă âşeze la măşărT^ ăpoi pe iceî mul îpaipţati în" vârstă şi CU P^i Piftfevază îp capul meŞei, iară pp ceilalţi ftupa clâuşU. ttupă ?~eu aşezat la masă, stăpânul de casă, adică năpîpd piai mulţăndud înaăpdată, pentru colacii ce i-au adus şi qpştea pe i-ruu făcut, cinsteşte lâ cel mai cu vază, acela la n|naşă, năpaşa tă alt fip, şi tpit aşa cinşţitudu-şe, t$nd şi ospătând petrec cam,de la yrep deuă său trei’ore după amiază şi până în amurgul serii, uneori şi mai târziu. Unii dintre nănaşi, care supt ţpai avuţi, ppfteşg pu PPr mai pe finii de curând cununaţi, ci şi pe, ape perşeanei precum pe rieă-ţnurilc cel| m|i dg aproape, pe cumetri şi pe âipici- Ba Q SSâlpS djpţşe dânşii aduc încă şi lăutari şţ atUPCÎ PU numai că, colăciriiea.durea?# mşi lung, ci totodată se şi joacă şi-veselia e cu nauît mai mare. linii cântă şi diferite cântece. f gjCtr M f* I Cununia Ia salce % i ■ ' v Prin îinplA sate din Transilvania şi mai ales din Munţii Apuseni exis-• ta măi de mult obiceiul că, dacă o fată mare era însărcinată, două femei mai în etate o luau şi o duceau la un gard, la un plop sau la o salcie. Aici, după ce-i împleteau părul ca la neveste şi o înveleau, se întorceau împrejurul ei şi ziceau de trei ori : „Cunună-se roaba lui Dumnezeu N.N. cu gardul sau cu propteaua gardului, cu plopul sau cu salcea". De aici venea apoi vorba.că cutare sau cutare fată a fost cununată la plop, la salce sau la propteaua gardului V Pe la Ofenbaia, tot în vremile mai de demult, fetele greşite erau cununate în toată forma de juzii comunali şi de aceea sătenii ziceau că asemenea fete suntmăritate sauînvelite de biraie, Păta greşită era invitată printr-un'gţornic comunal la primărie unde judele, doi juraţi şi mai mulţi gormci o aşteptau, şi îmbiind-o eu o băutură q întrebau cu buna : de cine^ este însărcinată ? Dacă spunea că ibovnicul ei e cutare fecior june, atunci hotărau ziua în care să se facă la primărie învelirea (îmbrobodirea) şi declararea ei ca nevastă. La ziua numită fata se înfăţişa însoţită de naş şi naşă, aleşi de ea sau numiţi de primar şi dacă fecioVul citat nu se prezenta, se făcea învelirea şi declaraţiunea chiar ~ ţg în lipea lufc - " ----------—.......*— ——.........:----------- Toţi erau îmbrăcaţi sărbătoreşte şi învelirea se făcea cu solemnitate. Fata eră pusă pe un scaun în mijlocul casei şi biraiele la masă, iar naşa ti împletea părul ca la neveste şi o îmbrobodea tot asemenea. După această formalitate, judele declara •: „tot omul să ştie că fata N.N. de azi'înainte e nevastă şi, copilul care îl va naşte e al lui N.N.“ în urma declaraţîunii se ospătau cu băutură că şi la nuntă şi feciorul prezent sau absent era somat să se cunune cu ea şi la.biserică ; iar dacă se opunea trebuia să-i plătească ruşinea 3. Acest obicei, deşi în timpul de faţă nu-şi mai aduce nime aminte despre dânsul, dar judecând după unele pasaje dintr-o doină poporană, qred că mai de mult va fi existat şi în Bucovina. -Iată şi pasajele respective : i Bată-te,crucea, nănaş, Cu cine mă cununaş i e 4 1 Fr|ncu — Cşndrea, op. cit., p. 171; cdm. şl de R. Simu, învăţ. în Orlat. ~..—..JÎaam—^ • # Cii propteaua gândului, Cu urâtul satului JL. In timpul de faţă este obiceiul, în unele părţi ale Bucovihei, că o fată greşită, care e îngreunată sau a avut de fată mare copil şi care mai cu seamă în părţile de la munte se numeşte vădană, nu poate sub nici p condiţie să se cunune ca fetele fecioare, adicăcu părul pieptănat în creţi şi cu cunună de flori pe cap, ci numai împletită ca nevestele şi îmbrobodită cu un tulpan, ceea ce însemnează că nu şi-a păzit cinstea. Afară de aceasta cele mai multe dintre datinele,, care se observă la nunta fetelor fecioare, precum, înhobotarea şi uncropul cu ocazia căruia se bea paharul dulce, la nunta ceior greşite se trec cu vederea, ca şi la văduve,adică la femeile care au. fost odată măritate şi murindu-le bărbaţii, se mărită a doua oară. In alte părţi, tot din Bucovina, este datină că îndată, cum a devenit o fată mare; grea, să-şi lese portul de-fâtă mare şi să adopte portul nevestelor, uzitat în comuna din care face parte. Ea este moralmente constrânsă de celelalte femei la aceasta, căci altmintrelea ar scoate-o din sat; Şi iarăşi, în alte părţi, e datină ca o atare fată să se înbroboade riuţnai cu un tulpan, nedezbrobodindu-se mai mult în toată viaţa ei, fără numai atunci când se lă sau se piaptănă şi aceasta, ca să n-o. vadă nimene, adică tocmai după cum fac şi nevestele. . A doua nuntă Nichifor, patriarhul Constantinopolului, ziee cu privire la a doua şi a treia nuntă : „Cel de a doua nuntă nu se cunună, ci încă se şi opreşte de pggţ curatele taine doi ani, iar peft de te treia nuntă,i cinei ani“. Din contră, fericitul Nichita, mitropolitul de la Iradia, in răspunsurile ce le dă episcopului Constantin, zice : „Cuvântul cel iscodit cu adeverinţă nu are obicei şă cunune pe cei de a doua nuntă, iar obiceiul Bisericii cei mari pe aceştia nu-i apără, ci le dă voie să se cunune, pentru că nu s-a certat nimenea pentru acest lucru, numai se opreşte un an sau dpi de Sf. Cuminicătură şi preotului care le-a cetit cununia, nu-i este eu cale să mănânce cu dânşii, precum zice canonul 7 al Soborului,- ce s-a ţinut la Neocesaria". In fine, la sfârşitul „rSndttielei la a doua nuntă“ aflăm următoarea notiţă ; „Această slujbă se face neschimbată şi la a treia nuntă, iar cu a patra nuntă nimeni să nu îndrăznească să se împreune. Iar care vor cuteza a cununa, se vor lipsi de tot şi de darul preoţiei‘‘ *. Cu toate acestea însă, şi cu toate că partea cea mai mare a părinţilor bisericeşti sunt în unanimitate contra nunţii a doua, totuşi la poporul român provine nu numai a doua şi a treia, d nu'odată chiar şi a patra “nuntă......... ...................................___________^ A dom nuntă, care provine mai adeseori, se încheie de comun între un văduv 2 şi 6 fată mare sau între o văduvă 3 şi un fecior. A treia şi a patra, de regulă, între văduvi şi văduve. Asemenea căsătorii însă sunt, în genere, privite de către popor cu dezgust, ba în unele părţi ca şi când n-ar fi căsătoriţi K A doua căsătorie se încheie mai cu seamă din cauză că, murindu-i, bunăoară unei părţi ce a fost mai înainte căsătorită, soţul şi rămânându-i copii din căsătoria întâia, voieşte a-şi lua alt soţ, care să-i fie ocrotitor co- . piilor şi mână de ajutor spre îngrijirea şi creşterea acestora. Insă poporul cunoaşte foarte bine dacă, bunăoară, o văduvă se mărită de nevoia ce are pentru ocrotirea gospodăriei sile, sau că din caracterul ei cel rău. Când se mârită o văduvă la un an după ce i-a repauzat Ţ 1 Molitvelnic, Sibiu, 1874, p. 71—72, 82. 2 Se zice : vâduu, văduv, şi văduvoi. 3 Se zice: vâduâ şi văduvă. Despre cuv. vădană, vezi partea IlI-a, cap. V ......4 j,Columna lui Traian“, an. IX, p. 423. ’ > 542 . soţul, atunci nu-i privită bine de popor, iar după doi ani nu-i med zice ni-me nemică1 2. Mai totdeauna însă, căsătoria a doua nu e aşa de paşnică şi fericită ca cea dintâi.* Căci, însurându-se a doua oară, un bărbat, căruia i-au rămas copii mici de la'întâia nevastă şi luând de. soţie o fată mare sau o văduvă, care asefnenea are copii mici, copiii de la nevasta-cea dintâi sunt în genere foarte rău trataţi de către vitrega lor. Dovadă despre purtarea cea rea a vitrigelor faţă de copii bărbaţilor avem, pe lângă experienţa de . toate zilele, încă şi o mulţime de poveşti, anecdote şi cântece populare. Fiind astfel purtarea vitrigelor, cdpiii, care au avut nenorocirea să capete astfel de mame, nici nu au cum să nu se deplângă şi să zică: Nici o poamă nu-i dulcie Ga pomuţa cea de vie, . > Ca măicuţa ceaidintâie ţ -- Nici o poamă nu-i amară Ca poama de pe ,râzoară, Ca mama de-a doua oară !3 Dar foarte adeseori se întâmplă că şi vitregii să poartă mâi, tot ăş® de rău faţă de copiii nevestelor sale, ca şi vitrigele. De aice vine apoi că multe văduve, cărora le-au rămas copii din întâia căsătorie, stau în cum-: pană să se mai mărite tocă o dată ori nu.iată ce ne spune una : * De când badea a niurit, Zi şi noapte m-am bocit, ' Cărarea mi-am prăpădit J Văduvită că-s rămasă Şi cu trei copii in casă, N-are cine-i îngriji ^ , Şi tată a le fnai fi ' -N-are cine-i drăgosti. _____________......_____ De măritat, m-aş mărita Şi eu tată v-aş lua, Dâ w-a fi ea răposatul; Ga dânsul n-oi găsi altul!3 . ; . / Dar nu numai copiii, ci de multe ori chiar şi mamele lor sunt rău tratate de -către bărbaţi şi mai ales când aceştia le-au luat ca feciori hotei. Şi precum copiii se plâng asupra vitrigelor, mai tot "cu aceleaeuvinte se plâng.şi o samă de văduve asupra bărbaţilor de a doua bară. Iată fctflh se exprimă una şi în această privinţă : Nici b poamă nu-i dulcie Ca struguraşul din vie 1 „Columna lui Traian", an. IX, p. 423. 2, Din colecţia mea inedită. . ' . 3 N, A. Bogdan, Literatura populară (culegeri din wfâul Mţol4$vei}>}n $ătbanuluiu, ani V,. Miri. Sărat, ţŞŞŞi nr. 10, p. JSŞ, 543 r ■ . Şi ca bărbatul dintâie; Nici o poamă nu-i amară, * Ca omul de-a doua oară !1 w Nu le merge bine văduvelor, care se mărită după feciori holtei, cu atâta mai puţin fetelor mari,'care se mărită după văduvoi şi mai cu seamă după aceeia, care au câte 6 casă de copii, căci iată ce zice una : Cui îi trebuie năcaz, Meargă după om rămas; Cui îi trebuie nevoi Meargă după văduvoi!3 f Ce se atinge în special de serbarea nunţii între astfel de soţi'trebuie să amintim, că ea e cu mult mai simplă decât cea dintre feciori şi fecioare. Ba, adeseori, mai cu seamă când amândouă părţile sunt văduvite, se face nuntă tăcută, adică fără lăutari. - Asemenea nu se caută aşa de strict la zilele în care are să se serbeze CTw^nig De aice vine apoi că văduvoii se pot cununa în orice zi, chiar şi în sărbătorile cele mari, fără a se crede că li se va întâmpla vreo nenorocire. . _ Mai departe, toate văduvele, fără deosebire, iaerg la cununie îmbrobodite cu mâniştergură sau şi cu ud tulpan, nicicâhd însă cu capul gol, ca fetele. In unele părţi, văduvele cele tinere se chnună îmbrobodite cu ho-, botul ce-1 cumpără mirele şi li se pune la ureche şi o floare. La văduvele cele^mai bătrâne floarea lipseşte cu totul. Asemenea, nu le este văduvelor iertat de-a purta cunună de flori şi peteală. De aice vine apoi că şi toate datinele împreunate şi prepararea acestor două obiecte, lipseşte cu totul. Aşişderea nu provine la văduve - conăcăria, colăcăria, înhobotgrea şi uncropul cu pahar dulce, ca la fetele fecioare.. Mai.pe scurt, nunta văduvelorseFerEează,că^^“odinibăiă'^va-duvelor romane 3, foarte simplu. Dacă însă mireasa e fată mare şi numai mirele e văduvoi, atunci toate se fac ca şi la oricare altă fată fecioară, numai la mire nu provin atâtea datine ca la un fecior holtei. * * * iâmik — Bârseanu, op. cit, p. 169. 2 Vagei ian Popovici, Poezii populare din Mureş—Slatina, comitatul Aradului9 în „Gazeta poporului", ah. IV, Timişoara, 1888, nr. 19. 3 Plutarh Q.R. i05Tal? [iiv 7rap0£voiţ xaX6v [XY] oMyov, tccîs xhpoaţ alcxp^y tfvrcov yottxetc0»t. Pentru) fete tinere este frumos a se mărita dacă nu sunt puţini, iar pentru văduve este 6 ruşine a se mărita, dacă sunt mulţi (nuntaşi ?) Optatus de schism. Donatistarum p. ,163 ed. Lond. 1631: Hoc nec mulieres patiuntur, quae carnaliter nubunt. Ex quibus şi alicui maritum mutare contigerit, non repetitur illa temporalis festivifas: non in altum /tollitur, non populi frequen-tia procurator. v Acestea nu Suferă nici femeile care se mărită îp chip trupesc. Şi dacă s-a întâmplat vreuneia să-şi schimbe bărbatul, nu se repetă aceeaşi festivitate temporală, naşe rădică în sus» vnu se face adunare a poporului". _ ^ Şi precum văduvelor, aşa şi văduvoilor nu le este iertat a purta floare la cuşmă. In fine, trebuie şă mai observăm că în România, când o femeie se mărită a ddua-oâră, fiindu-i bărbatul mort, o altă femeie în timpul cununiei toarnă 0 doniţă de apă pe mormântul celui dintâi bărbat, ca să-i trăiască cel de al doilea şi să stingă focul'ce arde pe mort pe lumea cealaltă ; căci altfel cât va' sta femeia măritată cu al doilea bărbat, cel mort şade în foc *. ’ ( r i « 1 G. S. Ioneanu, Op. cit, p. 33. ■r •" $5 —' Nunta ia români . 545 VH t y'- Despărţenia taina cununiei, după credinţa poporului român, se înţelege că a celui de jos, este o taină atât de mare şi de sfântă că pe cei ce au apucat odată a se uni prin dânsa, nime nu poate să-i despărţească, fără numai unicul Dumnezeu prin moarte. Dovadă despre această credinţă, foarte răspândită şi adânc înrădăcinată în sânul poporului nostru, avem a mulţime de doine poporane din toate părţile locuite de români. . Aşa, o doină diti Bucovina, care ne spune că nu numai preotul, ci chiar vlădica nu poate să facă pe placul unei neveste, care voia cu orişice preţ a se despărţi de bărbatul ei, un moşneag bătrân şi neputincios, sună precum urmează : — Părinte, sfinţita ta! O sută de lei ţi-Oi da, Dacă mW descunună ! — Să-mi dai încă pe atâta Tot nu te-oi descunună, Că nu-i vina mea, Ci e vina ta ; Cununia-a fost la mine, Ochii tăi în cap la tine, ..: •;.......- •• De -cedarn^căt^.............................._....... De ce^ n-ai cătat anume Cu cine te legi pe lume ?.« Du-te şi la vlădica, Că şi el ţi-a spune-aşa !...1 Şi dacă un preot sau chiar şi un vlădică, care au darul de a lega şi a dezlega, nu pot să despărţească pe cei căsătoriţi, cu atâta mai puţin un mirean, care nu are acest dar. Căci iată ce ne spune altă doină, tot din Bucovina : Frunză verde avrămască, Inga scârba de nevastă l Duce-se la vornicul s - Să-şi pârască bărbatul* % Dar vornicu-i (om eu minte, O ştie de mai nainte. 1 Din colecţia mea inedită. 546 i Judecata i-a făcui Şi din* gură i-a vorbit: ' — Mergi, femeie la bărbat, Bărbatul ţi-i1 împărat; De te-ar bate, cât te-ar bate, / Nime nu te poate scoate j Numai şireata de moarte !w 1 Din cele doua poezii înşirate aici urmează nu nunai, că nimeni nu are putere de a despărţi pe cei cununaţi, ci totodată şi aceea că femeia nu are nici un drept de a se despărţi de bărbatul ei. Dreptul despărţirii zace numai în puterea şi voinţa lui.Dumn.ezeu sau după cum ne spun următoarele versuri scoase asemenea dintr-o poezie poporană din Bucovina, în voia bărbatului: .. * Cununia-i lucriăfmare, Nime n-o poate stricare^ Numai unul Dumnezeu ;y Şi când iartă soţul tău !2 3 4 v.:.;. .Apoi şi din următoarele versuri dintr-<} poezie, din Transilvania : Măritatu-i lucru mare Nime nu-1 poate stricare, ; \ Nici popa, dar nici birău, Numai singur Dumnezeu !® Această credinţă se vede' că e moştenită de la strămoşii noştri; de la vechii romani. 'mnţerea romană, după legile lui Romulus, nu a avut drept, ca să se despartă, dar bărbatul putea, ca să o mâie de la sine în unele cazuri, anume dacă a prins-o că pregăteşte venin şi atunci îi Zicea î „ai grijă de lucrurile tale T* *. 1 Şi într-adevăr că la poporul de jos, la ţărani despărţirea provine foarte rar, am putea zice că, mai defel. Multe şi mari trebuie şă fie păcatele şr scăderile părţii-aceleia, care arprovocat dcapărţenia şi-ai toate acfiSs. tea, dacă s-a făcut, poporul o priveşte cu indignare.şi dispreţ. în fine, trebuie să mai amintim şi aceea că, dacă despărţenia a1 fost 'provocată din partea bărbatului, atunci bărbatul este datbr de ă întoarce toată zestrea ce a luaţ-o cu soţia saJ, iară dacă s-a provocat de soţie, atun-b • ci-zestrea acesteia se împarte între copii, care, de regulă, rămân în seama -î tatălui lor, ca el să îngrijească de dânşii şi să-i întreţină 5. 1 Din colecţiâ mea inedită. • 2 îbidem. ' * * , 3 Cam, de I, I?op Reteeanul. 4 At. M. Marienescu, Cultul păgân.,», p. 333.. 5 despre-jceasta şi „Columna liţi Traranf*, an. IX, p. 422—423. * ■ 4 ! f- â ADAOS î.’ IERTĂCIUNILE (Din Boian, con», de V, Turtureanu, preot) / Staţi, stâţi fraţilor, staţi . Dar Dumnezeu a văzut, Şlicele din cap luaţi, Că şede rău pe pământ Lângă mine v-adunaţi, . r Fără de om. Cu luare-amihte-ascultaţi. Şi-a luat trup Ascultaţi cu luare aminte Din pământ, Aceste două, trei cuvinte, Os din piatră, Cari îs de D-zeu rânduite Sânge din mare, Şi de mine-acum rostite s Ochi din soare, Dumnezeu că s-a gândit Faţă din floare, Ceriul şi pământul a zidit Sprâncene Şi cu câte-a socotit, Din stele, Cu toate le-a-mpodobit. Duhul sfânt din măririle sale Şi de luni cum s-a sculat, Şi-a făcut Până sâmbăt-a lucrat. Pe-strămoşul nostru-Adam Duminică s-a odihnit, De la care toţi ne tragem neam. Pe noi ne-a blagoslovit Şi încă a stat. C-o zi bună de hodină, Şi s-a uitat Ca noi să-i mulţămim Cum lui soţ nu i-a lăsat ? Pentru toată sănătatea Şi atuncea ce-a făcut ? Cea de peste săptămână. Dumnezeu c-a socotit, Iar luni dis dimineaţă Cu somn dulce l-a adormit Pe pământ că s-a pornit De el s-a apropiat Şi a piis la toate nume, Şi cu-ncetul a luat: Câte le-a aflat pe lume. Trup din trupul lui, Iar după-aceea-a făcut Os din oasele lui, Din jos despre răsărit,' Sânge din sângele lui, Deasupra pe pământ, j Ochi din ochii lui, Un rai mititel, Sprâncene din sprâncenele lui Mândru, fruniuşal, Şi faţă din .faţa lui , Pe patru stâlpi de argint. Şi dintr-accstc â făcut Şi apoi 1-a-mpodobit Pe strămoaşa noastră Eva; Cu lurnihi de cununie^ De la care ni se-nţelege viaţa. Ca să ne fie Adam că s-a deşteptat Nouă de veselie Şi-n glas mare a strigat: Şi de bucurie. --- Of ! of! Doamne ce mi-ai daţ ' Şi i-a pus proptele, Dumnezeu prea îndurat Mulţime de stel£ înapoi s-a înturnat, Şi sfeşnici Lui Adam i-a cuvântat: Luceferii veciniei. --- Adame, Adame,