INSECTELE
 ÎN LIMBA, CREDINŢELE SI OBICEIURILE ROMÂNILOR.
              STUDIU FOLKLORISTIC
                                      DE
                      SIM. FL. MARIAN
              Membru al Academiei Române Profesor la Gimnasiul gr. or. din Suceva.
                   EDIŢIUNEA ACADEMIE! ROMÂNE.

                      BUCURESCI
INST1T. DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL“ S-sor ION ST. RASIDESCU
                  10, strada d6mneI, 10
                                                             1903.
www.digib
              PREFAŢA.
                  9
   în I6mna anului 1883, fiind însărcinat de către direcţiunea liceului gr. or. din Suceva a predă, pe lângă obiectul meu de religiune, şi zoologia în cl. I a despărţiturilor ro-niănescî de la acest liceu, am luai cu plăcere asupra mea acesta sarcină şi, în decurs de 12 ani, am dus-o cu o deosebită tragere de inimă.
   Un lucru însă mi-a fost din capul locului fârte bătător la ochi. Când veniă adecă rândul să propun despre insecte şi deschideam zoologia, pare că eră lucru pocit, nu dam mai peste nici o singură numire românescă de insecte, ci tot numai peste numiri străine sau peste traduceri din limba latină sau cea germană.
   Veejend eu acesta şi sciind prea bine încă de ])e când eram băiat mic că şi Românii au numiri de insecte, mi-am propus chiar în anul cel dintăiu să adun nu numai numirile românesci ale insectelor, ci lot odată şi cele ce le cred şi istorisesc Românii despre dînsele, şi apoi tot ce voia fi adunat să dau publicităţii spre întrebuinţarea şi folosul obştesc,
   De la propusul meii însă şi până la împlinirea lui aii trecut- mai mulţi ani la mijloc, căci multe alte lucrări, tot pe terenul literaturii poporane, pentru cari aveam mai mult material adunat, m'au apucat pe dinainte.
   Acuma însă, fiind cu ajutorul lui Dumnezeu gata şi cu acâslă lucrare, care cuprinde in sine tâte numirile, legendele, datinele şi credinţele Românilor de pretutindeni a peste o sută şi opt-ţjecî de specii de insecte, iată că o dau publicităţii.
   Meritul însă că lucrarea de faţă e ast-fel, după cum se presintă ea publicităţii, nu este numai al meu, ci şi al celor
                            www.digibuc.ro
mai mulţi dintre elevii, cari i-am instruat din istoria naturală, precum şi al altor domni, cari mi-au întins mână de ajutor la adunarea materialului cuprins într’însa.
   Şi cine mai scie când ar fi vătţut lumina publicităţii, dacă on. Academie Română n'ar fi fost aşa de bună şi de prevenităre de a luă asupra ei sarcina de a o tipări pe spesele sale.
   Drept aceea mă simt dator de a aduce cele mai sincere şi mai cordiale mulţumiri atât acestei înalte corporaţium pentru binele ce mi l-a făcut şi de astă dată, cât şi tuturor domnilor, cari mî-au întins mână de ajutor la compunerea acestei lucrări, şi în deosebi S. Sale părintelui T. Bălăşel, preot şi învăţător în România, corn. Ştefănesci, jud. Vâlcea, d-lui Th. A. Bogdan, învăţător în Transilvania, oraşul Bistriţa, d-lui Per. Pap ah agi, Aromân din Macedonia şi în timpul de faţă profesor în Bucuresci, d-lui S. Theodorescu-Ohirilean, învăţător în România, corn. Zorleni, jud. Tutova, şi d-lui El. Pop, învăţător pensionat în Ungaria, oraşul Şomeula-mare, comitat, Satmaruluî, cari aii binevoit a mi trimite, pe lângă diferite numiri de insecte, şi cele mai multe şi mai interesante legende, datine şi credinţe.
   Şi acum, în interesul causei, încă o rugăminte către on. public cetitor.
   Sunt cuprinse în acestă publicaţiune peste 900 numiri şi peste 180 de specii de insecte. Nu încape însă nici o îndoielă că numărul acesta nu este complet, şi că se vor fi aflând la popor încă multe numiri peste cari încă n’am putut da şi prin urmare mi-au rămas necunoscute.
   Dorinţa mea pe de o parte şi dalorinfa tuturor cetitorilor pe de altă parte ar fi deci ca să completeze aceste numiri de insecte prin cunoscinţele ce le vor fi cules în deosebitele localităţi locuite de Români, şi să mi le aducă ori direct ori pe calea publicităţii la cunoscinţă, ca la timpul seu să pot completă acestă scriere prin un apendice la pu-blicaţiunea de faţă.
       Suceva, la 8 (21) Iulie 1903.
                                          S. FI. Marian
www.digibuc.ro
           Introducere.
   Limba română are maî multe cuvinte cu înţelesul de in-sect, şi anume: bângă, borză, gândac, gânganie, găngolie, gâză, gâzâbă, gângă, grăngâşă şi gujulie.
   Nu tdte cuvintele acestea Insă au una şi aceeaşi însemnare, nici nu se înţeleg sub ele tbte insectele, ci prin unele se înţeleg numai o parte de insecte, iar prin altele, pe lângă insecte, se maî înţeleg încă şi alte vietăţi.
   a)   Aşa sub cuvîntul bângă, pl. bdnge, dim. bonguţă, care, după cât sciu până acuma, e usitat numai în Transilvania, se înţeleg un fel de insecte, cari se deosibesc de musce, ceea ce se pdte vedâ şi din urmâtorele versuri reproduse dintr’o poesie poporană tot din Ti'ansilvania:
                      Mă duc la împărat,
                      Că el m’a chemat Să-l arăt bonguţele Si tote muscuţele (1).
   b)   Sub cuvîntul borză, pl. borze, unii Români din Bucovina înţeleg tdte insectele, cari se ţin de gândacii cu mustăţi lungi, lat Longicornia, alţii însă atât din Bucovina, cât şi din Maramureş, înţeleg muscele şi în deosebi musca de casă şi musca mare, precum şi unele dintre cele-lalte insecte, cari se arată prin casele omenesci.
   c)   Cuv. gândac, pl. gândaci\ cu care unii naturaliştl români au numit până acuma ordinea primă a insectelor, adecă Co-leopterele, însemnă întâiu: insect, şi cu deosebire o parte
   (1)   Iuliu Bugnariu, Dicţionar poporal, publ. în Gazeta Transilvaniei, an. L, Braşov 1887. No 263.
www.digibuc.ro
VI
dintre Coleoptere, precum : Cărăbuşul sau Găinuşa, (1) lat. Melolontha vulgaris Fabr. şi Găndăcelul sau Căţelul frasinilor, lat. Lytta visicatoria L; apoi ori şi ce vierme, care se nutresce cu frunze, precum e bună-oră Viermele de mătase, care se numesce şi Gândac de mătase (2), lat. Bombyx mori L. şi în urmă ş&rpe (3) şi şorece (4).
   însă ori şi cum cuv. gândac are mai mult înţelesul de insect, pentru că cu acest înţeles e cunoscut tuturor Românilor din tdte părţile, pe când cu înţelesul de şerpe şi de şorece e cunoscut numai în unele părţi din Transilvania.
   Şi cum că într’adevâr însemnarea de insect e cea mai răspândită, se p6te cundsce şi din unele poesii poporane, in cari provine acâstă numire.
   Iată una şi dintre aceste poesii, şi anume din Bucovina:
                   Cine iubesce şi spune Scote-1, Domne, la ruşine.
                   Cine iubesce şi lasă Nu 1-aşî vede făcend casă,
                   Aibă casa racului Şi hrana gândacului Pe vârful copacului.
                   Aibă casa cucului Şi masa vulturului Şi odihna vîntuluî! (5)
   (1)  Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel, paroch şi învăţător în Ţera-i-omâ-nescă, com. Ştefănescl, jud. Vâlcea: •Găinuşa se numesce şi Gândac de prunI. Pop-Reteganul, Trandafiri şi viorele, poesii poporale, Gherla 1884, p. 192: «(?ân£Îae=Cârăbuşul de Maiu, germ. Maikăfer, ung. Csere-bogâr, lat. Melolontha vulgaris.
   (2) Com. de S. Sa păr. T. Bălâşel.
   (3)  I. Pop-Reteganul, Trandafiri şi viorele, p. 192: «Pe la Reteg Cărăbuşului de Maiu îi <jUc Bunzariu, căci ei (Jic gândac la şerpe»; —St. Buzilă, Răspuns la cestionarul d-luî B. P. Hasdeu pentru <Etym. Magn. Rom.», publ. în Tribuna, an. VIII, Sibiiu 1891. No 155;—I. Dologa, Doine şi hore din Ardei, ţinutul Bârgâuluî, publ. în Familia, an. XXII, Oradea-mare, 1886, p. 251.
   (4)  Al. Viciu, Glosarul de cuvinte dialectale din graiul viu al jiopo-rului român, Blaj 1899, p. 32 : * Gândac, şorece (Clopotiva), mâţa a prins un gândac din căinară.» «S’o încuibat gândacii în cămară.»
   (5)  S. PI. Marian, Poesii pop. române, t. II, Cernăuţi 1875, p. 172; — cf. I. Dologa, Doine şi hore din Ardei. publ. în Familia, cit., p. 251.
                               www.digibuc.ro
VII
   Alta din Transilvania, ţinutul Năseuduluî:
                 Ardă-te focul gândac,
                 Că mâncaşî frunza din fag,
                 Şi-aî învăţat şi-o omidă De mânca frunza de crudă,
                 N’aî lăsat să crescă mare Să facă umbră pe vale;
                 Când fu frunza cât pătacul D’apucai codrul săracul! (1)
   A treia, tot din Transilvania:
                 Nu mi-î ciudă de gândac,
                 C’a mâncat frunza de fag,
                 Cum mi-î ciudă de hămeiu,
                 C’a mâncat frunza de teiu! (2)
   A patra, din Moldova;
                 Nu mî-e ciudă de gândac,
                 C’a mâncat frunza de fag;
                 Dar mî-e ciudă de omidă,
                 C’a mâncat frunza de crudă ;
                 N’a lăsat să odrăslâscă,
                 Voinicii' să se umbrescă (3).
   A cincia şi ultima, din Ţera-romănescă, jud. Vâlcea
                 Frunză verde de trei florî,
                 Nu te blestem ca să mori,
                 Te blestem ca să te’nsorî,
                 Să te’nsorî de nouă ori Şi să-mî faci nouă feciori.
                 Iar în anul de credinţă Să-ţi deâ Domnu de-o fetiţă,
                 Să te porte pe uliţă.
                 Şi sa-ţi deâ Domnu, sâ-ţî deâ,
                 Să-ţi deâ mersul racului Şi pasul gândacului ;
                 Si să-ţi deâ Domnu, să-ţî deâ r O căruţă cu doi junei,
    (1)  I. Pop-Reteganul, Trandafiri şi viorele, p. 36.
    (2)  Com. de d-1 B. B. Iosof.
    (3)  I. Creangă, Opere complete, Bucşrescî 1902, p. 68.
www.digibuc.ro
VIII
                   Unul surd şi altul orb,
                   Cum sunt buni de căpătat,
                   Să te plimbi p’în mahala Sâ-ţî dea toţi câte ce-vâ,
                   Să vii şi la porta mea Să-ţî dau şi eu d'o pară,
                   Să-ţî dau un blid de mălaiu Şi două de jărăgaiu,
                   Să-ţi dau un blid de făină Şi la urmă o prăjină! (1)
  Afară de poesia acăsta, se mai află în Ţâra-romănâscă încă şi următdrele (Jicale şi locuţiuni, în cari provine cuv. gândac:
                        Cavaler gândac
                        Sacsana briceg, —
care se <Jice în batjocură celor ce se fudulesc peste măsură, însă sunt proşti şi săraci.
                    A avă gândaci în cap, — a fi cam smintit, cam nerod.
                    A fi mâncat de gândaci, — a avă haine rupte, ciuruite.
                        A fi gândăcos, —
adecă mic, nevoiaş, fără nici un spor în lucrul seu.
                     Ai draci,
                     Ori gândaci,
                     Ori te prefaci ?
adecă: eşti nebun în regulă, ori numai aşâ te prefaci? (2)
                Gândacul nici cum moşasce Pe vultur când nasco —
se <jice pentru cele din fire împrotivitdre (3).
  d)  Sub cuv. gânganie, pl. gângănii şi găngăni, pre care
  (1)  Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (2)  Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (3)  I. A. Zanne, Proverbele Românilor, Bucuresei 1895, p. 479.
                        www.digibuc.ro
IX
învăţaţii străini îl traduc prin cuv. insect (1), unii Români înţeleg numai o parte de insecte, şi anume pe cele venin<5ser iar alţii nu înţeleg nici măcar atâta, ci ei sub acest cuvînt înţeleg cu totul alte vietăţi, şi anume: şerpii, solomâsdrele sau salamâsdrele, şopârlele, brdscele şi unele dintre miriapode (2).
                Eşiţi brosce şi gângăni,
                Că v’ajuns Blagoveştenî.
  e)   Sub cuv. gângolie, pl. gângolii, care, după cât îmi este mie până acuma cunoscut, e usitat numai la Românii din Banat, se înţelege ori şi ce insect (3).
  f)   Sub cuv. gâză, pl. gâze, dim. gâzuţă şi găzuliţă, se înţeleg mai cu sâmă insectele cele mici cu aripi transparente ca Dipterele, Semidipterele şi Aphidele (4).
  Pe valea Someşului in Transilvania, se înţeleg sub cuv. gâză deosebitele insecte mici, ale căror nume nu se scie (5).
   (!) A. de Cihac, Dictionnaire d’etymologie daco-romane, t. II, Francfort b. M. 1879, p. 114;— Dr. Artliur Byhan, Die alten Nasalvokale in den slavischen Elementen des Rumănischen, publ. în Fiinfler Jahresbericht des Instituts fur rumănische Sprache (Rumănisches Seminar) zu Leipzig, ed. de Dr. Gust. Weigand, Leipzig 1898,312.—Cihac înşiră cuv. acesta în rând cu gang, gângav-ă, găngăvesc, găngăesc, găngănesc, gongă şi gongonesc, ca şi când tote cuvintele acestea s’ar trage din una şi aceeaşi rădăcină, fără a luă in considerare că gângav, găngăvesc, găngăesc, găngănesc, gănguresc, gongonelă, gongonitură şi gongonesc sunt cuvinte onomatopeice, cari s’afi. format de la sunetele ce le produc copiii când se învaţă a vorbi, pe când gânganie, gdngonă şi gongă însem-neză diferite vietăţi, dintre cari unele nu produc nici un fel de sunet.
   (2)  Cf. Dr. N. Leon, Zoologia medicală a ţăranului român, Iaşi 1897, p. 7;—S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. II, Bucuresci 1899, p. 194 şi 195;— St. Buzilă, Respuns la cestionand d-lui Hasdeti, publ. în Tribuna, an. VIU, No. 165: «Şerpii (pop. Gândacii) şi şopârlele se numesc cu un cuvînt gângănii.»
   (3)  Corn de Ios. Olariu, fost învăţător în Maidan şi repausat în decursul anului acestuiaDr. Gust. Weigand, Dritter Jahresbericht, 1896, p. 317; — Idem, Funfter Jahresbericht, p. 312.
   (4)  în Bucovina, apoi com. de S. Sa păr. T. Bălăşel;— cf. şi Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 7; — Enciclopedia română, t. II, p. 515.
   (6)   Al. Viciu, Glosariu, p. 33; — Cihac, Dict., t. II, p. 131, pune cuv. gâeulifă în rând cu gujulie, ca şi când amândouă aceste cuvinte s'ar trage din una şi aceeaşi rădăcină. Iar la p. 120, în rând cu cuv. gâză,
www.digibuc.ro
X
   g)   Sub cuv. găsobă, pi. găzobe, dim. gâzobufă, şi gâzobenie, pl. gâzobeniî, înţeleg Românii din unele părţi ale Bucovinei, precum bunâ-<5ră ceî de pe lângă apa Sucevei, distr. Rădău-ţului, insectele de apă, în special însă pe cele lăbănate, adecă lungi în picidre. Alţi Român! însă, tot din Bucovina, înţeleg sub acest cuvînt pe cele ma! multe insecte, car! nu sbdră nici nu alergă, ci numai de abia se mişcă, ca şi când s’ar târâi, şi dintre acestea pe cele ma! urîte.
   h)   Sub cuv. gongă, pl. g6nge, dim. gonguţă, se înţeleg atât în unele părţi din Ţera-românescă, precum bună-dră în jud. Mehedinţi şi Vâlcea, cât şi în unele părţi din Banat, tot felul de insecte, car! nu au un nume deosebit în graiul poporului (1), iar în Biharia, tot sub acest cuvînt, se înţeleg ma! cu semă insectele cele mic! (2),
   Gonga e dec! nu numai cel mai răspândit cuvînt, ci prin-tr'însul se înţeleg tot de odată şi tdte insectele ce n’au un nume deosebit, nu numai cele ma! arâtdse, ci până chiar şi cele ma! mici, după cum prea lesne se pdte cundsce acesta şi din urinătorele Zicale din Ţera-Românescă:
                            A fi gongă —
a fi slab, pipernicit în ultimul grad.
                       A fi ajuns ca o gongă, —
pe care singur îl traduce prin insect şi taon=tăun, pune şi cuv. ghi-jogă, care in limba Românilor din Bucovina însemnă o epă bătrână, hitionă şi slabă. Va să <?ică face dintr’o gâză o epă, după cum fac unii dintr’un ţânţar un armăsar, numai şi numai ca pe amândouă cuvintele acestea să le potâ deduce din cuv. pol. gies sau giez: sorte do taon, care la rândul seu s’ar trage din mhall. bies-wurm sau bies-fliege. Se vede că n’a sciut sau n’a voit să scie că, pe lângă cuv. ghijogă, mai există încă şi cuv. ghijog=cal bătrân, hition şi slab, şi că amândouă cuvintele acestea se mai rostesc şi bghijog — bghijoga şi bijog-bijogă.
   (1)  Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 7; — com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Sub numele gongă se înţeleg tot felul de insecte, cari nu au un nume deosebit în graiul poporului. Aşa dar numele de gongă este un nume generic, ce poporul de pe aicî dă tuturor insectelor. Deci gongă —insectă; — Dr. Gust. Weigaud, Viinfler Jahresbericht, p. 312;— com. de Ios. Olariă.
   (2)  M. Pompiliu, Graiul Românilor din Biharia, publ. in Convorbiri lil., an. XX, Bucurescî 1887, p. 1.010: • (?empă=insectă mică, gâză »
                                www.digibuc.ro
XI
se <Jice de oine-vâ, care din causă de bălă sau alte nevoi a slăbit peste fire (1).
  Sau din următărea poesie poporală din Banat:
                   Săraca inimă ’ntregă,
                   Cum o mânc’o gongă negră.
                   Las’ s’o mânce că-I de vină,
                   Că s’a tras în ţeră strină,
                   Unde nu-î nici dor nici milă,
                   Numai jel şi multă silă (2).
  i)   Sub cuv. grângoşă sau gringdşă şi gârgăşă, unii Români din Banal, unde e usitat cuvîntul acesta, înţeleg ori şi ce insect, alţii însă înţeleg numai gândacii, cari se văd pe drumuri şi pe alte căi trâgend câte o bobolâcă sau ghemuş cât un ou de pasăre de mare făcută din baligă de vite cornute (3), şi iarăşi alţii pe insectele ale căror aripi de-asupra sunt scor-ţăse, adecă Coleopterele (4).
  j)   în fine sub cuv. grijulie, pl. gujulii (5), atât Românii din Bucovina cât şi cei din Transilvania şi Ungaria, înţeleg numai o parte dintre Coleoptere, şi anume pe acelea ce petrec mai mult numai pe pămînt, din causă că, fiindu-le unora dintre dînsele aripile de-asupra crescute la un loc, iar altora fiindu-le aripile moi şi scurte, nu pot să sbăre (6).
  Din cele expuse resultă că nici unul din cele <Jece cuvinte, înşirate mai sus, nu însemneză tăte insectele, ci numai o parte
   (1) Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel.
   (2)  M. G. Crăciun, Cântece poporale din Banat, publ. în Familia, an. XXVII, Oradea-mare 1891, p. 635.
   (3) Com. de Ios. Olariu.
   (4) Dr. Gust. Weigand, Dritter Jahresbericht, p. 316.
   (5)  Cihac, Dict., t. II, p. 131, voind cu ori şi ce preţ a deduce cuvîntul acesta de la limba slavă, a inventat şi a pus in rând cu din sul un nou cuvint, care nu există în popor, anume: jujulie. Eu cred însă că cuv. gujulie, care însemneză un insect ce petrece mai mult pe faţa şi sub faţa pămîntului, stă în legătură cu cuv. guz, care la Românii din unele părţi ale Transilvaniei şi Banatului însemneză cârtită, precum şi cu cuv. guzan şi guzgan—cloţan. Deci nu de la vsl. zuzelî= scarabaeus sau iwzelica =insectum vermis, se derivă, ci cu totul de la alt cuvînt
   (6)  Ales. Viciu, Glosariu, p. 33: * Gujulie, gonge mici, insecte; «ce te scarpini atâta, doră n’aî gujulii» (ca să nu ţlic păduchi);— com. de d-1 El. Pop: «Gujulia e un fel de gonguţăi negră.»
                            www.digibuc.ro
XII
din ele, prin urmare că nu avem în limba nostră un cuvînt, care să corespundă exact noţiunii insect: artropodar cu corpul împărţit în trei părţi: cap, torace şi abdomen, cu trei perechi de picidre şi cu o pereche de antene.
   Cuv. borză, care e cunoscut mai cu sâmă Românilor din Bucovina, corespunde mai mult gândacilor cu mustăţi lungi, lat. Longicornia.
   Cuv. gândac, care e cel mai răspândit şi tot odată mai bine cunoscut, corespunde mai mult ordinei Coleopterelor, pentru că el exprimă cu mult mai exact noţiunea de coleopter.
   Cuv. gâză, care asemenea e fdrte răspândit, corespunde mai mult ordinei Dipterelor, adecă a insectelor câte cu două aripi.
   Iar cuv. gongă, care e cunoscut mai cu sămă Românilor din Ţera-românescă, Banat şi Ungaria, corespunde mai multor feluri de insecte.
   Noţiunea cea mai completă, ce o are poporul, e cea de Lepidoptere, pre cari le numesce Fluturi{1).
   Şi precum nu există un cuvînt anumit, care să exprime exact noţiunea insect, tot aşâ nu există nici unul care ar exprimă exact noţiunea de larvă.
   Larva, în limba poporului rom£ n de pretutindeni, se exprimă prin trei cuvinte deosebite, şi anume: omidă, cariu şi vierme
   Tote larvele cele perose ale fluturilor, cari nu au numiri proprii, se numesc omiQi, sing. omidă, la Românii din Macedonia : umidă şi lumidă.
   Tdte larvele, cari trăesc şi rod prin lemne, se numesc cari, sing. cariu (2).
   Iar tote cele-lalte larve, fie ori şi de ce insect ar fi, se numesc viermi.
   Trebue însă să notăm aicia că partea cea mai mare a larvelor au numiri proprii.
   Nimfele, lat. Nympha, sau Crysalidele unor insecte, bună-
   (1) Cf. Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 7.
   (2)  Eat. Rom. din Bucovina;—a celor din Moldova, cf. Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9; — şi a celor din Ţera-românescă, rom. de S. Sa pâr. T. Bălăşel: «Poporul, afară de cariul veritabil, numesce cu numele generic de cariiî toţi viermii, cari găuresc lemnele.»
                               www.digibuc.ro
XIII
<5ră ca cele ale fluturilor, se numesc păpuşi, sing. păpuşă şi gogoşe, sing. gogoşă, iar altele, ca cele ale furnicilor, se numesc saci şi perine.
  O semă de insecte însă, bună-6ră ca furnica şi ţînfarul, nu numai că singure au numiri proprii, ci chiar şi larvele şi nimfele lor.
  Furnica—oii—căţel (larva eî) — sac sau perină (nimfa furnicei).
  Ţinţariu—ou—carabeţ (larva luî) — lătăuş sau lăturaş (nimfa luî).
  Antenele sau pipăitorele tuturor insectelor, fără deosebire, se numesc pretutindeni cu un nume propriu: mustăţi.
  Scutul gâtului: scut sau scoicuţă.
  Toracele: pept.
  Abdomenul: pântece.
  Elitrele: aripi scorţose.
  în fine, metamorfosa se exprimă prin cuv. trăntorire, cai'e însemnă a se transformă din ce-vâ activ în sedentar. De ex. un vierme, când începe a se metamorfosa spre a deveni insectă, starea de şedere până ce se perfecţioneză, se numesce trăntorire. Omida, când încetă de a mai umblă şi a mâncâ, când se fixâză într’un loc spre a se face fluture, se (Jicecă se trântoresce, s’a trântorit (1).
   (1) Com. de S. Sa păr. T, Bălăşel.
www.digibuc.ro
             REPEDEA.
                          (Cicindcla campestris L.)
  Pe locurile unde bate mai tare sdrele, şi cu deosebire pe arăturile nisipdse, precum şi pe ţărmurile rîurilor, se p6te f<5rte adese-ori observă în decursul verii un gândăcel mititel şi frumuşel, pe de desubt de coldre întunecat-arămie, iar pe de-asupra deschis-verde, şi câte cu cinci puî albi pe laturea fle-cârei aripi de de-asupra, care alărgă cu o deosebită iuţălă în colo şi în cdce, căutându-şî nutreţul de tdte «Jilele.
  Acest gândăcel drăgălaş şi f6rte sprinten se numesce în Transilvania: Repede, pentru că e lung în piciore şi fuge fdrte repede (1), iar în unele părţi din Banat: Dragobete, pentru că o semâ de fete mari îşi fac de dragoste cu dînsul (2).
  Despre acest gândăcel alergător, care numai cu fdrte mare greutate se pdte prinde, există la Românii din Transilvania următdrele credinţe:
  Când ţi se nasce un băiat, adună Repezi şi, punendu-le în legăn, di:
  — Cum îi acăsta de repede la mers, aşa să fii şi tu, N! (3)
   (1)   Com. de d-1 Tli. A. Bogdan, învăţător în Bistriţa: «Repedea e o insectă mică şi cu piciorele lungi, care umblă forte repede.»
   (2)   S. FI. Marian, Serbătorile la Români, voi. II, Bucurescî 1899, p. 144: «în alte locuri însă ar însemnă Dragobete un gândac alergător, •ce-1 folosesc descântâtorele la descântecele de dragoste.»
   (3) Cred. Rom. din Şamşud, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
                                               I
Marian, Intectele.
www.digibuc.ro
2
  Cine sufere de durere de picidre, vindeee-se cu piciore de Repede, că-i va trece (1).
  Când ve<Jî Repedea <Ji: «Stăî şi me învaţă şi pe mine a umblă ca tine, că te vei simţi mai uşor (2).
  Când mor multe Repetfi, are să vie un beteşug mare în sat (3).
  Cine nu cundsce Repedea, acela nu are să ajungă la bătrâneţe (4).
  De aî prins 9 Repezi într’o <Ji» Şi ţi-î femeea îngreunată, are să nască copil fără splină (5).
  Nevasta îngreunată, dacă va strînge într’o 9 Repezi şi le va acăţâ de-asupra uşii, are să nască copil fără splină (6).
  Cine pdte merge aşâ de repede, ca Repedea, acela are să umble mult pe jos în lumea cea-laltă (7).
   (1) Cred. Rom. din Fărăgău.
   (2) Cred. Rom. din Teca.
   (3) Cred. Rom. din Batăş.
   (4) Cred. Rom. din Şieuţ.
   (6) Cred. Rom. din Ardan.
   (6) Cred. Rom. din Mocifi.
   (7)    Cred. Rom. din Felfalău. — Tote credinţele acestea mi le-a comu nicat d-1 Th. A, Bogdan, învăţ. în Bistriţa.
www.digibuc.ro
                       GON IŢA.
                     (Gyrinus na ta tor L.)
   Românii din cele mai multe părţi ale Bucovinei numesc t(5te vitele cornute de genul femeesc, dar mai cu sămă jun-cile şi vacile, cari nu se alungă sau, după cum se mai <Jice, nu se gonesc un timp mai îndelungat ori nici de cum, ştite, sing. ştiră, iar pre cele ce se alungă mai adese-orî, şi tot nu se ţin, le numesc Gonite, sing. Gonifă.
   Trăind o parte însemnată de Români mai mult din cres-cerea şi cultivarea vitelor şi ca atari ne dându-le mâna a ţine pe lângă casă nisce sterpituri, cari nu pot să le aducă mai nici un folos, de aceea, cum observă ei că cutare juncă sau vacă e ştiră, îndată şi întrebuinţâză fel de fel de mijldce spre a o face ca să se câră cât mai de grabă la buhaiii, adecă să devie gonită şi ca atare mal pe urmă şi productivă.
   Unul din mulţimea mijldcelor pe cari le întrebuinţeză ei spre acest scop e şi insectul de apă numit atât în Bucovina cât şi în alte părţi locuite de Români Gonifă (1).
   Românii, respective Româncele, cari voesc ca să li se alunge, adecă să li se gonescă vacile la timp, se duc cu
   (1)  Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, sat în districtul Rădăuţului, dict. de Michaitt St. Coniac, agricultor: '■Gonită trăesce în apă şi sboră. Ea e pe spate negră, iar piciârele-î sunt galbene-ruginiî. De-asupra are aripi tari (coji), iar de desubt mol»; — a celor din Frătăuţul-nou, sat în distr. Rădăuţului, dict. de Const. Rusu, agricultor: < Gonită are trup scurt şi lat, aripile de asupra sunt negre, iar pântecele galben. Ea petrece numai în apă»; — Enciclopedia română, t. II, p. 680.
www.digibuc.ro
4
sacul de prins pesce la o apă stătătore, în care petrece de regulă acest insect şi în care în«5tă învârtindu-se fdrte repede pe suprafaţa ei, ca şi când s’ar alunga, de unde se vede că-î vine apoi şi numirea, prind mai multe Gonite de acestea, le aduc acasă, le piseză bine şi apoi, puindu-le în tărâţe, le dau vacilor ştire ca să le mănânce.
  Vacile, cari mănâncă Goniţe de acestea amestecate cu tărâţe, se <jice că încep apoi nu mult după acesta a umblă ca şi vacile numite goniţe după buliaiu şi în scurt timp se şi gonesc, se alungă (1).
  Unii Români însă nu prind mai multe Goniţe de acestea de odată, ci numai un număr anumit, şi adecă noue sau trei. Iar după ce le-au prins şi le-au dumicat mărunţel, le pun în tărâţe, le amestecă bine cu acestea, şi apoi le dau vacilor celor ştire de mâncare.
  Făcend acesta cred că vacile, cărora li s’au dat de mâncat, nu rămân mai mult ştire, ci în curând se alungă (2).
   (1) Dat Rotn. din Frătăuţul-vechiu, dict. de M. St. Coniac.
   (2)   Dat. şi cred. Rom. din Igesoî, sat în distr. Storojinetului, dict. de Ioan Danilescu, agricultor.
www.digibuc.ro
                      BOUL DE APĂ.
                    (Hydrophilus plceus L.)
   Unul dintre cei mai mari gândaci de apă, care se află în ţările locuite de Români, e Boul de apă (1) sau Boul de baltă (2).
   Boul de apă are corp lătăreţ-oval, forte neted şi strălucitor. De-asupra e negru ca tăciunele, iar de desubt negru-eastaniu. Pieptul seu e acoperit cu un fel de per vârtos şi neted, iar piciorele, fdrte potrivite pentru înotat, sunt acoperite cu peri lungî şi deşi. Musteţile îi sunt scurte şi au forma unu! ic, iar fălcile îî sunt fdrte lungi.
   Boul de apă e un gândac leneş, care petrece peste <ji, de pegulă, în apele cele stătătdre, iar săra părăsesce apa, în care a petrecut peste Şi prinde a sburâ prin apropierea el. El îndtă şi sboră fdrte bine, de umblat însă umblă greu.
   Femeiuşcă îşî depune ouăle într’un fel de beşicuţă care, umplută fiind cu aer, plutesce pe de-asupra apel şi din care, după 12 —15 4ile> es apoi larvele.
   Larvele semănă cu nisce viermi moi, lungî, turtiţi şi negri; au câte şâse picidre şi un cap solzos, armat cu fălci puternice şi cu cârlige; respiră pe partea dinapoi a corpului şi petrec numai în apă, unde se nutresc cu cobelcî sau culbeci şi cu lutunoi sau viţelari, adecă cu pul de brdscă, precum şi cu multe alte vietăţi mici de apă, pe când gândacul însuşi
   (1)  Dat. Rom. din Moldova, com. Bogdănescî, jud. Suceva, dict. de Nic. Const. Carp, agricultor: •‘Boul de apă e în trup lătăuş.»
   (2)  Dr. H. Tiktin, Rumănisck-deutsches Worlerbuch, Bukarest, pag. 217-2t 8.
www.digibuc.ro
6
se nutresce numai cu materii vegetale, cari au început a trece dejâ în putrejune.
  După ce s’au desvoltat larvele deplin, es afară din apă şi sapă pe malul acesteia un fel de culcuş sau vizuină, în care se prefac apoi în nimfe şi în Care stau mai multe cjile chiar şi după ce au ajuns în stare perfectă (1).
   (1) Cf. D. Ananescu, Curs elementar de istorie naturale, t. III. Zoologie, Bucurescî 1874, p. 216.
www.digibuc.ro
               LARDARIUL.
               (Dermestes lard&rius L.)
  Lardariul (1) e un gândac mic, numai de 7—8 mm. de lung, pe partea de desubt a corpului acoperit cu peri gălbiî, iar pe cea de-asupra cu negri; scutul gâtului în genere cu un cercuşor de petiţe gălbiî; partea dinainte a aripelor deasupra de col6re ruginie şi câte cu trei puiuţi negri pe fie-care aripă, iar partea cea dinapoi năgră.
  Lardariul, când se află pe-afară, trăesce din hoituri, iar când se pripăşesce prin case, atunci se nutresce cu diferite materii animalice, cari se află prin acestea, precum cu piei şi blănî, pe cari le rdde, şi mal ales cu slănină, din care causă se vede că se şi numesce apoi românesce Lardariu, de la cuv. lard = slănină, usitat mal ales în unele părţi ale Transilvaniei.
  Larva Lardariului, care în unele părţi din Bucovina se numesce Codaţ (2), iar în unele părţi din Ungaria: Strepede, pl. Slrepedi (3), trăesce din aceleaşi materii ca şi gândacul ce a produs-o, şi e tot atât de stricăcidsă ca şi dînsul.
   (1)  B. Nanian. Elemente de istoria naturală, partea L Zoologia, Bu-curesci 1873, p. 134: ♦Lardariul, Dermestes lardarius, este o insectă mică, negrâ la capete şi ocheşă la mijloc.»
   (3)  Datina Românilor din cele mai multe părţi ale Bucovinei: «Viermii, cari se fac în slănină, brânză şi lapte, se numesc Codaţi.»
   (3)  V. Sala, Glosariu din comitatul Bihor in Ungaria, publ. în Revista critică-lilerară, an. IV, Iaşi 1896, p. 339: <Streped-î, viermuleţl din slănină ori brânză». — Românii din Ţera-Românescă, după cum îmi scrie Sânţia Sa părintele T. Bălăşel, paroch şi învăţător în Ştefănescî, jud. Vâlcea, înţeleg sub cuv. Strepede, pl. Strepezi, un fel de viermi albi, scurţi, groşi
                             www.digibuc.ro
8
   în fine mal e de însemnat şi aceea că atât gândacul acesta, cât şi larva sa, când sunt atinşi cu ce-vâ saii când sunt îm-pedicaţî în mersul lor, se fac şi staii locului, ca şi când ar fi morţi.
   Iar o (Jicere din Ţera-Român&scă sună:
                             A, fi făcut strepezi,
adecă a se fi stricat, a nu mal fi bun de mâncare, sau de păstrat (1).
şi bonţi, adecă nn ascuţiţi la capete, cari se fac numai în zemurî acre, şi cu deosebire în oţet, când acesta e gata pe isprăvite în vas. Sătenii nu au scârbă de dînşii, ci îi strecoră şi oţetul îl mănâncă. Iar numele de Strepezi trebue să steâ în legătură cu verbul a strepezi, acţiunea mâncărilor şi cu deosebire a fructelor acre asupra dinţilor.
   (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălâşel.
www.digibuc.ro
               CARABANUL.
                (Oryctes îiasicornis L.)
  Prin apropierea dubălăriilor precum şi pe locurile unde sunt multe surcele ce-au prins a trece în putrejune, se află f6rte adese-orî un fel de gândac castaniu, de la 22—36 mm. de lung. pe spate gol, iar pe pântece şi pe picidre acoperit cu peri de colorea vulpii.
  Acest gândac se numesce în Bucovina: Caraban, fem. Ca-rabană (1), Dubălariu (2), Forfecariu (3) şi Băligariu cu corn (4); în Moldova: Caraban, fem. Carabană (5); iar în Ungaria: Taurul lui Dumnezeu. (6).
  Numirea de Caraban, fem. Carabană, a acestui gândac cred că stă în legătură cu cuv. Cărăbuş, lat. Carabus; cea de Dubălariu îi vine deacolo, pentru că el petrece de regulă în dubala sau argăsSla de pe lângă dubălării; cea de Băligariu cu corn sau Taurul lui Dumnezeu, pentru că băr-bătuşul are pe scutul capului un cornişor ascuţit şi întors cu vârful spre spate, în care călcând fdrte lesne te poţi
  (1)   Dat. Rom. din oraşul Suceva şi a celor din Bosancî, sat în distr. Sucevei.
  (2) Dat. Rom. din Suceva, Bosancî şi Tişeuţ, sat în distr. Sucevei.
  (3)   Dat. Rom. din Udescî, sat în distr. Sucevei, dict de Vasile Cim-poieş, agricultor.
  (4) Usitat în mai multe comune din Bucovina.
  (5)   Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşoni, dict. de Grigore Olariu şi Anton Sandruşcă; — şi a celor din Oprişenî, jud. Suceva, dict. de George Iacob.
  (6)   Corn. de d-1 Elia Pop, învăţător în Şomcuta-mare: *Taurul lui Dumnezeu are un fel de corn în frunte.*
                              www.digibuc.ro
10
sparge; iar cea de Forfecariu, pentru că atât bărbătuşul cât şi femeiuşcă au câte o păreche de fălci fdrte puternice cu cari taie obiectele din cari se nutresc.
  Femeiuşcă, care e fără de corn în frunte, ci are în locul acestuia numai cât un fel de melc, care arată unde ar trebui să fie cornul, îşi depune ouăle sale în dubala de pe lângă, dubălăriî, precum şi în pămîntul cel gunoios.
  Larvelor, cari es din aceste ouă şi cari petrec într’un fel de buboldcâ sau ghiemuş făcut dintr’o materie ca baliga, le trebue maî mulţi anî până ce se prefac în gândaci, şi acâsta din causă că nutreţul lor e fdrte sec.
www.digibuc.ro
                             I L E N A.
                           (Cetonia auratn L.)
   în decursul lunii lui Iunie şi mai cu semă pe la Duminica mare sau Rusalii, când ceî maî mulţi trandafiri sunt înfloriţi, nu odată ni se întîmplă să vedem atât prin g ă-dinî cât şi prin rediuri, şi anume în cele dintâi pe trandafiri, iar în cele din urmă pe Păduceî, lat. Crataegus oxya-cantlia L., un fel de gândac ce-vâ mai mic decât Cărăbuşul şi de colâre aurie-verde, lucind la radele sdrelul ca o piâtră scumpă.
   Acest gândac se numesce de către Românii din Bucovina: llenă, pl. Ilene (l), de către cei din Moldova: llenă şi Cărăbuş verde (2), de către ceî din Ţâra-Românâscă: Gândac verde
  (1)   Dat. Rom. din Storojineţ, dict. de Niculae Haraga, agricultor:
*Ilena e un gândac strălucitor-verde»a celor din Putna, sat în distr. Rădăuţuluî, dict. de Vasile Văcăreau şi Eliseiu Bacul, agricultori, şi corn. de d-1 Dorim. Vlad, conducătorul şcoleî pop. din loc.: «Ilena e un gândac ce-vâ mai mic decât Cărăbuşul şi mal mare decât Cărăbuşelul, însă mai scurt decât acesta şi ce-vâ maî gros, Ea este de colore verde-strâ-lucitore. De desubtul aripilor celor vârtose are două aripi tran s vergii-albe. Ea ese numai primăvara în luna lui Maiu şi Iunie şi sbdră maî ales săra şi cu deosebire după ploi. piua însă stă mai mult ascunsă pe trandafiri.»
  (2)  Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Grigore Olariu, agricultor: * *Ilena, numită şi Cărăbuş verde, e un gândac care trăesce la câmp pe Păduceî, precum şi pe alţi pomişorî sălbatici»; — a celor din Bogdănescî, jud. Suceva, dict. de Nic. Const. Carp, agricultor: ^Cărăbuşul verde steclesce pare că e poleit. El e de colore verde şi în trup cam rotund. O sâmă îî <jlic şi llenă.*
                          www.digibuc.ro
12
sau Gândac de trandafir (1), iar de către ce! din Macedonia: Dzundzunar (2), Giungiunar, Dzăngănar, Iujunar, Zăn-gănar (3), Zăngânar (4) şi Zângănâr (5).
  Un alt gândac, care se ţine asemenea de familia Ilâneî, însă care provine mal mult în Banat, se numesce de către Românii din acâstă ţâră: Grângdşă verde (6), lat Cetonia fastuosa F.
  Copii! Românilor din Macedonia până la vârsta de opt an! obicînuesc în timpul veri! să prindă câte un Giungiunar, căruia, după ee-1 legă cu o aţă subţire pe la mijloc, ţiind de capătul liber al aţei, îi dau apoi drumul în vînt
  Gîungiunarlu sburând bâzâe în vînt, ceea ce procură copiilor o mare plăcere (7).
  Tot la Români! din Macedonia mai există şi credinţa că, dacă într’un an se întîmplă să fie mulţi Zângânari, are să fie secetă mare (8).
   (1)  Com. de S. Sa părintele T. Bălâşel, paroch şi Inveţător în Ştefă-nescî, jud. Vâlcea.
   (2)  Gust. Weigand, Die Aromunen, II Bd., Leipzig 1894, p. 52 şi 301: «Dzundzunar, Rosenkâfer (auch sonstige Kâfer, die beim Fliegen ein Summen lioren lassen.»
   (3) Com. de d-1 Per. Papahagi.
   (4)  Com. de d-1 Christea Geagea, Român din Macedonia, stud. filos. la Universitatea din Cernăuţi.
   (5)  Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, Bucurescî 1900, p. 182. NoU 1.
   (G) Com. de d-1 Iosif Olariu, învăţător pensionat în Maidan.—Românii din Banat înţeleg sub cuvîntul gdnganie, gângolie, grăngoşă şi gangă orî ce insect sau gândac; — cf. Dr. Gust- Weigand, Funfter Jahresbericht des Institute fur rumănische Sprache (ru?nanisches Seminar) eu Leipzig, Leipzig 1896, p. 316 şi 317. — Unii Români însă, tot din Banat, înţeleg sub cuv. grângoşă*, după cum îmi scrie d-1 Ios. Olariu, mai mult gândacii, cari se văd pe drumuri sau pe alte căi trăgând câte o bobolocă cât un ou de pasere de mare făcută din baligă de vite cornute.
   (7) Per. Papahagi, op. cit., p. 183
   (8) Com. de d-1 Chr. Geagea.
www.digibuc.ro
              GRÂNGOŞA.
             (Gymnopleiirus pilalarias F.)
   Nu odată se p<5te observă vara pe drumuri, precum şi pe alte căi, un fel de gândac negricios trăgând câte o bobo-I6că (1) de baligă de vită cornută, cât un ou de pasăre, saii purtând câte o blucă (2) de pămînt la picidrele dindărăt. Mai adese-ori însă se pot vedâ trăgend la una şi aceeaşi boboldca câte doi inşi, adecă o pereche, şi anume bârbătuşul şi femeiuşcă.
   Acest gândac se numesce de Românii din Banat: Grân-g6şă sau Gândac de grâne.
   Tot la Românii din Banat există despre acest gândac şi următdrea legendă:
                «Se dice c’a fost odată,
                Când erâ lumea curată,
                Şî-a fost o frumdsă fată,
care
                Pre cât erâ de frumosă,
                Cu mult erâ mai lenosă,
                Că de leneşă ce erâ,
                De multe ori nu se sculă,
                Batâr apă ca să beâ.
   «Mama fetei aceleia eră văduvă de mal mulţi an! şi-şi iubiâ fata ca şi ochii din cap.
  (1)  Sub bobolâcă, pi. boboloşe, înţeleg Românii din Banat un boţ mic rotund.
  (2) Blucă = bobolocă.
www.digibuc.ro
14
   «Dar fata, cu cât mumă-sa o inbiâ şi o cruţa mai tare, cu atâta se făliâ mal mult şi nu ascultă mai nemică.
   «De la un timp, vă<Jând mumă-sa că nu lucrâză mai nemică, se supără pe dînsa şi începu a o mustră şi a o înfruntă pentru lenea eî.
   «Dar în zadar, că fata se făceâ că n’o aude şi nu ascultă de loc ce muma ei îi <Jiceâ.
   «Odată, nu sciu cum şi ce s’a întîmplat, destul că biata văduvă trebui să mergă de diminâţă la câmp, ca să rându-âscă ce-vâ de lucru şi acolo, şi a lăsat în grija fetei ca, până ce se va înturnă ea, să măture casa şi curtea, care eră plină cu b6be (1) de grâu de la trăierat (2), dicendu-î:
   —«Vedî, draga mea, eşti fată mare de măritat; aşi voi să vină peţitori, ca să te mărit, dar cine va peţî o fată, pe-care n’a vedut-o în vieţa eî lucrând!
   «După ce a rostit cuvintele acestea, se duse la câmp şt până la amproor isprăvi ce avu de lucrat şi se întdrse apoi, acasă. Când ajunse însă acasă, ce să-i vadă ochii?... Vede-curtea nemăturată şi pre fata ei somnordsâ — căci numai atunci se sculase din pat,— împingând cu picidrele gunoiul înainte, iar mătura ţinend-o în mână.
   «VSdând mumă-sa acâsta, deşi îî eră mamă adevărată şt o iubiâ ca ochii săi din cap, nu şi-a maî putut stîmpârâ mânia, ci înfuriindu-se a început a o mustră şi a o blăstămâ (Jicend:
   —«Da, la ce ţî-a dat Dumnezeu mâni, ca să lucrezi cu dînsele! dar dacă tu mâni (mâi) gunoiul cu picidrele, apoi să te facă Dumnedeu, ca <Jiua şi ndptea să tot lucrezi, însă. numai cu picidrele!
   «Şi să se scie că:
                Blăstemul cel de părinte E ca focul de fierbinte.
   «N’a apucat bine a rosti cuvintele acestea, şi Dumne^eu». care t6te le scie şi le vede, ascultând blâstemul mumei celet
   (1) Bobe = grăunţe.
   (2) Trăierat — trierat, turblătit.
www.digibuc.ro
15
superate şi necăjite, prefăcu pre fata ei cea leneşă într’o Grângâşă, care de atunci înc<5ce numai încetâză de a lucră <jiua şi nâptea, dar nu cu mânile, căci ea nu are mai mult mâni, ci numai cu picidrele.
   «Şi precum, ca fată, a mânat ea gunoiul cu picidrele, tot gunoiu mână ea şi acuma ca Grângâşă.» (1)
   (1) Com. de d-1 Tos. Olariu.
www.digibuc.ro
                    CĂRĂBUŞELUL.
                 (Rhizotrogus solstitialis L.)
  în decursul lunii lui Iunie şi mai cu seină începând cam de pe la SI. Onufreîu, 12 Iunie, înainte, sepdtefdrte adese-orî vedâ pe la înserate, când e timp senin şi frumos, sburând în colo şi încdce, pe de-asupra fânaţelor şi a holdelor un fol de gândăcel, ca şi când ar jucâ un roiu de albine.
  Acest gândăcel, care aduce fdrte mult la făptura corpului cu Cărăbuşul, lat Melolontha vulgaris, atâta numai că e ce-vâ mai mic decât acesta, se numesce în Bucovina: Cărăbuşel, Cărăbuş de vară (1), Cărăbuş de hrişcă (2), Cărăbuş -mă-nănţel (3), Cărăbuş micşor (4), Cărăbuş mic (5), Cărăbuş
  (1)   Dat. Rom, din Braşca, sat în distr. Gureî-Homoruluî, dict. de Ge-rasim Roşea, agricultor; — a celor din Frătăuţul-nou, dict. de Nic. Rusu:
*Cărăbuşelul trăesce pe cosiri şi mănâncă muşchiu mânânţel* *;— a celor din Galanescî, sat în distr. Rădăuţuluî, dict. de Ilena Cuciurean, ţărancă: *Cărăbuşeiî es pe timpul florii grâului, adecă când e grâul şi secara în flore.»
  (2)   Dat Rom. din oraşul Suceva, com. de Ioan Ienachi, stud. gimn.;— a celor din Poieni, sat în distr. Şiretului, dict. de Iacob Popovicî, agricultor; şi a celor din Igescî, dict. de Ioan Danilescu, agricultor.
  (3)   Dat. Rom. din Carapciu, sat în distr. Storojineţului, dict de Vasile Cârciu, agricultor; — şi a celor din Vâcovul-de-jos, sat în distr. Rădăuţuluî, dict. de Sidor Calancea, agric.
  (4) Dat Rom. din Igescî, dict. de I. Danilescu.
  (6)   Dat. Rom. din Bilca, sat în distr. Rădăuţuluî, dict. de Chirilâ Ho-rodnic, agricultor.
www.digibuc.ro
17
  roşu (1), Gândac de hrişcă şi Hrişcariu (2), iar în Moldova : Cărăbuş de ârbă (3) şi Cărăbuş de hrişcă (4).
    Gândăcelul acesta se numesce Cărăbuşel, Cărăbuş mănân• ţel, Cărăbuş mic şi Cărăbuş micşor, de aceea pentru că e ce-vâ mal mânânţel, adecă mal mic, decât Cărăbuşulib) ; Cărăbuş de vară pentru că se arată vara, adecă la o lună după Cărăbuş, care se arată la începutul primăverii şi din care causă se numesce apoi şi Cărăbuş de primăvară (6); Cărăbuş de hrişcă, Gândac de hrişcă şi Hrişcariu, pentru că ese tocmai atunci când e timpul de sămSuat hrişcă (7); iar Cărăbuş de 6rbă, fiind-că petrece mai mult prin ârbă (8).
    Deci când ese Cărăbuşelul, atunci e un semn că trebue numai decât să semene hrişcă, dacă cel ce o semănă voesce ca să se facă (9).
    Câte odată hrişcă se semănă şi mai de timpuriu, dacă te miri din ce causă Cărăbuşelul n’a putut eşi mai înainte din pămînt (10).
    (1) Dat Rom. din Carapciu, dict. de V. Cârcifi
    (2) Dat Rom. din Crasna, sat în distr. Storojineţului.
    (3)   Dat Rom. din Oprişeni, diet de George Iacob: «se numesce astfel, pentru câ petrece maî mult prin erbă.»
    (4) Dat. Rom. din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariu.
    (5)   După spusa Rom. din Braşca, dict de Ger. Roşea: «Cărăbuşelul e maî mânânţel decât Cărăbuşul»; — a celor din Igescî, dict de I. Da-nilescu; — şi a celor din Carapciu, dict de Vas. Cârciu.
    (6)  După spusa Rom. din Braşca, dict de Anton Popovici, agricultor: «Cărăbuş de vară se numesce de aceea pentru că ese vara.*
    (7)   După spusa Rom. din Igescî, dict. de 1. Danilescu: «Cărăbuşul de hrişcă ese numaî atunci, când e timpul de semănat hrişcă. Amu-i timpul de sămenat hrişcă — <Jic omenii — că a eşit Cărăbuşul micşor* ; — a celor din Braşca, dict. de Ger. Roşea: — şi a celor din Poeni, dict. de Iac. Popovici: «Cărăbuş de hrişcă se numesce de aceea că ese tocmai atunci când se semenă hrişcă.»
    (8) După spusa Rom. din Oprişeni, dict. de George Iacob.
    (9)   Cred. Rom. din Poeni, dict. de Iac. Popovici; —a celor din Bu-ninţl. sat în distr. Sucevei, dict. de George Dârja, agricultor: «Cărăbuşul de hrişcă ese cam pe la St. Onufreiu. Când ese el e un semn că e bine de sămenat hrişcă. El nu face nici o stricăciune. Ese din pămînt şi iarăşi în pămînt se ascunde»; —a celor din Braşca, dict. de Ger. Roşea: «Când ese Cărăbuşelul sau Cărăbuşul de vară e timp de semănat hrişcă.*
    (10) Dict de Iac. Popovici.
    Marian, huKtlel®,          WWW.digihlk'.l'O                    S
18
  în fine mai e de amintit şi aceea că atunci când es mulţi Cărăbuşi de hrişcă e un semn că are să se facă multă şi frumdsă pâne albă şi hrişcă, iar când sunt puţini, atunci se crede şi se <Jice că va fi puţină pâne albă şi hrişcă (1).
   (1)   După spusa Rom. din Galanescl, dict. de Ilena Cuciurean; «Când es mulţi Cărâbuşei, atunci pânele albe vor lega bine; când es puţini, atunci nu-i timp bun, pânea nu va legă»; — a celor din Budeniţ, sat în distr. Storojineţului, dict. de Măriora Dutcă: «Când sunt mulţi Cărăbuşi de hrişcă, atunci hrişcă are timp bun, va rodi bine»; - a celor din Moldova, com. Oprişeni, dict. de G. Iacob: «Când sboră mulţi Cărăbuşi de erbă, are să fie timp bun, ghielşug.»
www.digibuc.ro
               CĂRĂBUŞUL
                       (Melolontha vnlgaris Fabr.)
   Nu odată ni se întîmplâ să vedem pe la începutul lunii lui Maiu, une-orî însă, când se desprimâvărăzâ maî de timpuriu, chiar şi pe la finele luî Prier, un insect, ale cărui antene, picidre şi elitre sunt de coldre roşiatică-castanie, iar restul corpului negru, care, cum începe a se îngână <Jiua cu ndptea, prinde a sburâ în tdte părţile într’un număr aşâ de mare, ca şi când ar fi un roiu de albine.
   Acest insect care se ţine de familia gândacilor şi care, după ce s’a săturat de sburat, se aşăză pe ramurile arborilor şi maî ales ale pomilor, unde stă apoi până a doua tji dimi-nâţa, ro<Jându-le maî tdte frunzele, florile şi fructele cele tinere şi fragede, se numesce pretutindene în Bucovina: Cărăbuş, în unele părţi însă, pe lângă Cărăbuş, încă şi Cărăbuş de 'primăvară (1) şi Cărăbuş de păpuşoiu (2).
   în Moldova: Cărăbuş, fem. Cărăbuşă şi Vruli (3);
   (1)   Dat Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic ; — a celor din Braşca, dict. de Anton Popovicî: »Cărăbuşul se numesce şi Cărăbuş de primăvară, pentru că esă îndată după ce B’a încălzit pămîntul şi pentru că prevestesce primăvara.»
   (2)   Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Măriora Dutcă : «Cărăbuşul se numesce în Budeniţ şi Cărăbuş de păpuşoiu, fiind-că se arată pe când are să se semene păpuşoiul.»
   (3)   Dr. H. TiktiD, Românisch-deutsches Worterbuch, voi. I, p. 289; — Dr. N. Leon, Zoologia medicală a ţăranului român, Iaşi 1897, p. 9 ; — Idem, Istoria naturală medicală a poporului român, Bucurescî 1903, p. 84.
www.digibuc.ro
20
  în Ţâra-Românâscă: Cărăbuş (1), Scărăbuş(2), Găinuşă (3), Găinuşă de seră şi Gândac de prun (4);
  în Transilvania: Cărăbuş, Cărăbuş de Maiu(b), Buzariu(6), Bunzariu şi Gândac (7); în Maramureş : Cărăbuş (8);
  în Banat: Cărăbuş de Maiu, Grângâşă de svârnaică (9) şi Scărăbuş (10);
  La Românii din Meglenia: Bumbăr (11);
  Iar la cei din Macedonia: Cărăbuş (12).
  Larva Cărăbuşului, care e tot aşa sau chiar şi mal stri-căcidsă decât dînsul, se numesce în cele mal multe părţi ale Bucovinei: Ciormag; pl. ciormagî, în unele comune însă, precum bună-6ră In Bilca, districtul Rădăuţulul, şi în Ca-rapciu, districtul Storojineţuluî: Vierme alb sau Gierme
   (1)   Gazeta Săl&nului, an. II, R.-Sărat, 1885—1886, p. 366;— D. Ananescu, Curs elementar de istoria nat, t. III. Zoologie. Partea II, Bucurescî 1874, p. 816.
   (2)   G. Baronzi, Limba română şi tradiţiunile eî, Galaţi 1872, p. 62; — Cf. Cihac, Biet-, t. I, p. 43.
   (3)   Gazeta Sătenului, an. II, p. 366; — I, Moisil, Cărăbuşii, prinderea şi conservarea lor, publ. în Jiul, revistă pentru literatură şi sciinţâ, an. I, Târgu-Jiii 1894, p. 28;— Amicul Tinerimei, foe de cunoscinţe folosi-târe, an. I, T.-Jiu, 1896, p. 7.
   (4)   Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel: *Găinuşa\n partea muntosă a jud. Vâlcea se numesce Gândac de prun, căci acestei insecte îi place mult a sta prin pometurile de pruni.»
   (5)   I. Moisil, Cărăbuşii, publ. în ^iar. cit., p. 28. — Deşi gândacul acesta se arată de regulă în luna lui Maifi, totuşi numirea sa de Cărăbuş de Maiti nu ini se pare a fi poporală, ci tradusă din germ. Maikăfer.
   (6)   Gazeta Transilvaniei, an. LVI, Braşov 1893, No. 117, p. 6: *Bu-zariu, pl. buzari= cărăbuş.»
   (7)   Cărţile Sătenului român. Cartea IV, Blaşiu 1886, p. 64: * Gândacii (Bunzarii) cari se arată în April vor îngheţă în Maiu.»
   (8)   Gutinul, <Jiar social, literar şi economic, an. I. Baia-mare 1889, No. 29, p. 4.
   (9) Com. de d-1 Ios. Olariii.
   (10)  Teod. Rotariu: Inimicii pomilor şi mijlâce în contra acelora, publ. în Amicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 96.
   (11)   Com. de d-1 Per. Papahagi; — Idem, Românii din Meglenia, publ. în revista <Tinerimea română.> Noua serie, Voi. V, Bucurescî 1900, p. 259.
   (12) Com. de d-1 Per. Papahagi.
www.digibuc.ro
21
alb (1), iar în altele, precum bună-6ră în Vilaucea, com. peste Prut: Babă pl. babe (2); în Maramureş: Ciormă (3) şi Ciorman (4); iar în Ţăra-Românâscă: Vierme alb (5).
  Deşi Cărăbuşul e un insect stricâcios, totuşi Românii nu se pot răbdâ, când apare el întâiaşî dată primăvara, de a nu*l privi cu plăcere cum sb6ră şi sbârnâesce în tdte părţile şi cum, greoiu fiind la sborul său, se lovesce maî de tdte obiectele, cari îî stau în cale.
  Şi nu fără causă, pentru că, după credinţa lor, dintre tdte insectele câte le sunt cunoscute, Cărăbuşul e acela care le anunţă cu siguritate mult dorita şi aşteptata primăvară.
  De aicî vine apoî şi datina unor Românî din Bucovina că, îndată ce ved întâia <5râ un Cărăbuş, catită numai decât să-l prindă, şi după ce l-au prins <Jic:
  — «Pe sănătate c’am prins» sau «c’am pus mâna pe un Cărăbuş/» — ceea ce însemnăză: «Mulţămesc lui Dumnezeu c’am ajuDS cu sănătate primăvara!» (6).
  Alţii iarăşi îndatinâză, când es întâia 6râ primăvara Cărăbuşii, de a prinde pe unul dintre dînşiî şi a-1 pune pe palmă. Şi dacă cărăbuşul prins sbdră de grabă, cred că în decursul întregel veri vor fi harnici, iar dacă nu sbdră de grabă e un semn că vor fi leneşi (7).
  însă Cărăbuşul, după credinţa Românilor din Bucovina, e nu numai un prevestitor al primăverii, ci el pretind tot odată a cundsce de pe mulţimea sau puţintimea perişorilor sau maî bine <}is a pufuşorului, cu care e acesta acoperit pe pântece şi picidre, cum va fi vara ce urmâză: căldurâsă
   (1) Dict. de Chirilă Horodnio şi Vas. Cârciu.
   (2) Com. de Victor Bodnărescu, stud. gimn.
   (3)   Com. de d-1 Th. A. Bcfgdan : «Numirea Ciormă (viermuleţ) am au(Jit-o de la un om din Oroiu de lângă Baia-mare.»
   (4) Gutinul, an. I, p. 4: «Ciorman — larva Cărăbuşului.»
   (6) D. Ananescu, op. cit., p. 215; — Gazeta Sătenuluî, an. II, p. 366: «Larva Cărăbuşului obicinuit e insecta cea mai stricăciosă. Chiar tomna acesta, prin prejurul pădurilor şi chiar la câmp şi mai ales pe lângă coturl şi mărăcini, Viermele alb, precum se mal numesce acestă urî-ciosă insectă, a atacat o mare parte de grâu semenat mai cu semă timpuriii.»
   (6) Dat. Rom. din Poenî, sat In distr. Şiretului.
   (7) Cred. Rom. din Crasna, sat în distr. Storojineţuluî.
www.digibuc.ro
22
sau frigurăsă? roditdra sau neroditore? şi maî ales în privinţa păpuşoiului (porumbului) şi a pdmelor.
  Aşa cred şi spun el că dacă Cărăbuşii, când es întâiaşî-datâ primăvara şi încep a sburâ în colo şi în cdce, sunt pe pântece păroşi, atunci e un semn că vara va fi frigurdsă, iar dacă nu sunt păroşi, că va fi căldurâsă (1).
  Dacă Cărăbuşul e îmbrăcat pe piciăre, adecă păros, când ese din pămînt, atunci vara va fi fdrte măndsă, iar dacă nu va fi îmbrăcat, atunci nu va fi timp de pâne (2).
  Dacă Cărăbuşul are picidre fdrte perdse, apoi se crede că este bine a sămănâ păpuşoiu, în care va fi belşug, dacă însă picidrele nu-s părdse, că nu va rodi păpuşoiul. (3).
  Şi cu cât nM mulţi Cărăbuşi se vor arătă primăvara, şi mal ales pe timpul aratului, cu atâta, cred el, că anul acela va fi maî roditor (4), că se va face mal mult şi maî bun păpuşoiu, însă maî puţine pdme, iar când es mal puţini, atuncî, spun eî, că n’aro să fie mult păpuşoiu, dar pentru aceea vor fi mal multe pdme (5).
   (1) Cred. Rom. din Crasna.
   (2) Cred. Rom. din Storojineţ, dict. de Niculaî Haraga, agricultor.
   (3)  Dim. Dan, Credinţe pop. bucovinene, publ. în Gaeeta Bucovinei, an. IV, Cernăuţi 1894, No. 79, p. 2; — Cred. Rom. din Băeşescî, sat îndistr. Gura-Homorului; — a celor din Tereblecea, distr. Şiretului, corn. de Luca Buliga, stud. gimn.: «Când es întâia oră Cărăbuşii, e bine să se semene păpuşoiul, căci atuncî e un semn că nu va fi maî mult rece, nu va fi brumă.»
   (4) Cred. Rom- din Câmpulung, com. de Vas. Burdohos, stud. gimn.
   (5)  Cred. Rom. din Poenî, com. de Dim. Furtună, stud. gimn.; — acelor din Tereblecea, com. de L. Buliga;—a celor din Mahala, com. de Ionică al lui Iordachi Isac: «Când primăvara se arată mulţi Cărăbuşi, atunci se crede că păpuşoii vor ave timp bun»;—a-celor din Bilca, dict. de Chir. Horodnic: «Când es mulţi Cărăbuşi de primăvară va fi timp; atuncî încep a se semenâ păpuşoiele»; — a celor din Gura-Sadoveî, com. de Leon Latiş, stud. gimn.: «Când sunt mulţi Cărăbuşi primăvara, atuncî se crede că are să fie belşug în tote pânele»; —S. FI Marian, Serbălorile la Români, voi. I, p. 117:— Albina Carpaţilor, an. IV, Sibiiu 1879—80, p. 27: «Când es Scărăbuşii, e dricul aratului, cu cât sunt maî mulţi ScărS-buşi într’un an, cu atât va fi el maî mănos;» — Dim. Dan, Credinţe pop. bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. IV, No. 63, p. 1: «Dacă într’o primăvară se arată mulţi Cărăbuşi,. apoi se crede că va rodi păpuşoiul şi vice-versa.»
www.digibuc.ro
23
  Tot cam aşa cred în privinţa acâsta şi Românii din Moldova (1), Ţera-Românescă (2), şi cei din Transilvania (3).
  Şi ca să se încredinţeze: care rând de păpuşoiu sau porumb anume va fi mal bun şi mal frumos : cel ce se va sâ-mSnâ maî de vreme, cel ce se va sSraenâ mai după aceea sad. cel maî târziu? cârcă, când ară, picidrele Cărăbuşului, şi care pereche de picidre sunt maî pSrdse: cele dinainte, cele mijlocii sau cele dindărăt, acel rând de păpuşoiu, spun eî că va fi maî bun, iar celă-lalt maî slab (4).
  N'apucâ însă a trece două, treî <3ile de la prima arătare a Cărăbuşilor, şi numai ce ve<Jî şi pre băeţî alergând pe la înserate în colo şi încdce după dînşiî, a-î prinde şi a se jucâ cu eî. Iar <J>ua caută să afle câte unul sau şi maî mulţi, cari sunt maî mari şi cât se pdte de vioi, ca nu numai să se j<5ce, ci să pdtâ face şi morişcă sau sbârnăităre din el. Şi cum pun mâna câte pe unul, încep a-î descântă şi a-î «Jice:
   Iar după aceste cuvinte întroducetdre, urmând mai departe, dic:
  (1)   Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9 : «în anul când sunt Cărăbuşi mulţi, se fac bucate multe.» — Idem, Istoria naturală medicală, p. 86.
  (2)   Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Când sunt multe Găinuşi primăvara, e semn că anul va fi bogat în tot felul de rode.»
  (8)   Cărţile Sătânuluî român. Cartea V, Blaşiii 1886, p. 80: • Gândaci mulţi (cărăbuşi) vestesc an mănos »
    (4)    Cred. Rom. din OprişenI, distr. Şiretului; — a celor din Mahala, com. de Ionică al lui lord. Isac: «Când Cărăbuşii sunt flocoşî Ia tote şese piciorele, păpuşoii cei timpuriii semănaţi, ceî mijlocii şi cel târlii vor avă timp bun; iar când sunt flocose numai cele de dinainte, iar cele-lalte nu, atunci numai păpuşoii cei timpurii semănaţi vor ave timp bun, iar cei mijlocii şi ceî din urmă nu».
  (5) Dat. băeţilor din Stroescî, sat în distr. Sucevei.
                 Vaî, sărace Cărăbuş,
                 Că’n buni mâni mai încăpuşi, De-acum ori cât veî cerca, Din mâna mea nu-î scăpă !
Cârăbuşe, Cărăbuş,
Eu din tine-oiii face-acuş O morişeuţă de vînt Pe faţ’acestuî pămînt
Şi-aşâ mi te-î învârti, Pămîntul de nu-i zări, Până ce te-î ameţi Şi tu tot nu veî peri! (5)
www.digibuc.ro
24
   După ce au: rostit cuvintele acestea, ieau două crăcănuţe, adecă două beţişâre asemenea de lungi, cari au la un capăt cornişdre în forma unei furcuţe, iar neavend forma acâsta, le încrestăză la un capăt şi le dad forma de furcuţe, şi apoi le împlântă în păraînt la o depărtare anumită una de alta. După acăsta ieau alte două beţiş6re mal netede, şi iarăşi asemenea de lungi, dintre cari pre unul, numit sul, crăpându-1 la mijloc, îl pun orizontal între furcuţe, iar pre cela-lalt, care e la amândouă capetele ascuţit, îl bagă în crăpătura sulului ast-fel ca amândouă beţişdrele să formeze o cruce. Ieau apoi Cărăbuşii, ce 1-aâ prins mal nainte, şi cari sunt de regulă un bărbătuş şi o femeiuşcă, le rup la amândoi câte un picior de dinapoi, şi îx împlântă cu piciorul rupt unul într’un capăt al beţişorului ascuţit şi pre al doilea în celălalt capăt (1).
   Făcend în chipul acesta morişca, îi silesc să sbdre dicănd:
          Hâz, bâz, Hâz, bâz, învârte-te, Desvârte-te, Femeiuşcă Sue-te, Bărbătuş Scob6ră-te! Hâz, bâz, Hâz, bâz,
La moră la Ilişescî,
Cum pul mâna picluescl Şi de vamă nu gândesc!,
Dar cum macini, oum plătesc! Şi mal mult nu zăbovesc!,
                          Ci spre casă te pornesc!. Hâz, bâz,
                                  Hâz, bâz,
                                  Femeiuşcă
                                   Urcă-te,
        Bărbătuş Scoboră-te! (2)
   Cărăbuşii, voind să sbdre, încep a sbârnăi şi a se învârti împrejurul sulului tocmai ca şi o morişcă sad mal bine dis ca şi cupele de la rdta unei mori.
   Iar sbârnăitârea se face ast-fel:
   Ieau mal întâii! o aripă de-asupra (elitră) de la un Cărăbuş şi îndoind-o în două bagă prin capetele el un spin vârtos de perj sau de păr sălbatic.
   Fiind acâsta gata, prind un alt Cărăbuş cât se pdte de vioiu
   (1)   Dat. băeţilor din Ilişescî, sat în distr. Gura-Homorulul, com. de Filaret Doboş, stud. gimn.
   (2)   Dat. băeţilor din Reusenî, sat în distr. Sucevei, com. de Vasile Pop, stud. gimn.
www.digibuc.ro
25
            îî rup un picior de dinapoi de prin încheietura cea din urmă despre corp şi înfig în partea rămasă spinul cu aripa îndoită.
           După acăsta caută un paiu sau o nueluţâ subţire, bagă nueluşa în îndoitura aripei, şi apoi suflă asupra Cărăbuşului.
  Bietul Cărăbuş, voind a sbnrâ şi a scăpă din mânile celui ce l-a prins, începe a se învârti şi a sbârnăl împrejurul paiului sau a nueluţei, ca şi când ar fi o adevărată sbârnăi-tăre (1).
  Băeţiî din Banat, la carii jucăria acăsta e asemenea usitatâ, fac sbârnăitârea, numită de dînşii svărnaică, aşâ :
  Prind o mueruşeă de Cărăbuş şi, rupându-I o aripă deasupra, bagă în unul din capetele acesteia un spin subţire pre care îl înfig apoi într’un băţ ca degetul cel mic de gros şi cam de o palmă de lung. După acăsta bagă la celă-lalt capăt de aripă un alt spin, asemenea subţirel, însă ce-vâ mai lung decât cel dintâiu, pre care îl lasă liber.
  Sfârşind acăsta de făcut, prind un bârbătuş, pre care îl numesc eî de astă dată popă şi, rupendu-I piciorul cel de dinapoi din partea stângă de prin încheietura din urmă, înfig în locul acestuia spinul ce a rămas mai nainte liber, şi apoi dau popeî drumul să sbăre.
  Popa, adecă Cărăbuşul bărbătuş, cugetând că a scăpat din mânile celor ce l-au prins, dă să sbăre, dar neputendu-se depărta, prinde a sbârnăi şi a se învârti necontenit în pre-jurul spinului înfipt în băţ, până ce nu mai pdte de ostenit, apoi se opresce din sbor.
  Băeţiî, vădendu-1 că s’a oprit, îl învârtesc de două, de trei ori, şi el iarăşi începe a sburâ şi a sbârnăi până ce nu mai vede bine.
  O sămă de băeţi înţepenesc svârnaica acăsta în pămînt, alţii însă, ca să fie mai siguri şi să aibă mai mult haz şi bucurie, o ţin strîns în mână (2).
  în fine băeţiî din Ţera-Românăscă, la cari jucăria descrisă în şirele de mal sus e aşişderea usitată, fac sbârnăitdrea, care se numesce de dînşiî sfârlâză, ast-fel:
              Prind două Găinuşe mal măricele şi după acăsta rup uneia
  (1) Dat. băeţilor din llişescî, com. de Fii. Doboş.
  (2) Com. de d-1 Ios. Olană.
www.digibuc.ro
26
o aripă şi o lepădă. Aripa luată o găuresc la ambele capete. Cu un oapet o pun în vârful unui băţ, tăiat rotund în cap, şi cu un mărăcine o fixeză acolo, introducând mărăcinele prin gaura făcută în aripă, şi apoi prin vârful băţului. Mărăcinele are măciucă, ca aripa să nu pdte scăpă. Se iea apoi alt mărăcine cu măciucă şi se introduce pe gaura de la capătul rămas liber al aripei şi anume din lăuntru în spre afară, ast-fel ca vârful ascuţit al mărăcinelui să âsă afară mult, iar măciuca să nu-1 lase a se desprinde. Se iea după acâsta ceea-laltă Găinuşă şi i se frânge unul dintre cele doue picidre mai mari, şi anume de la genunche. Pe cavitatea cotoiului acesta se vâră mărăcinele cu vârful cel ascuţit până se întâresce bine, aşâ că Găinuşa rămâne spânzurată de un picior, avend aripele libere. Se apucă apoi beţul în mână ca pe o cddă de biciu şi începi a învârti puţin. Găinuşa îşi iea vînt şi sburând se învârtesce ca o sfârleză un timp mai îndelungat (1).
  Acâstă datină a băeţilor de a face morisce şi sbămăitâre sau svârnaice şi sfârleze din Cărăbuşi, la care ocasiune atâta ce-x muncesc până ce nu mai văd bine, cred că a dat cu timpul nascei’e următdreî (Jicale:
                  Vaî, sărmane Cărăbuş,
                  Pe-a cui mânâ-mî încăpuşi!
  Şah:
                  Of, sărace Cărăbuş,
                  Pe-a cui mână încăpuşi!
care e usitată nu numai în Bucovina, ci şi In Moldova şi Ţâra-Românâscă (2), sau:
                  Scărăbuş,
                  P’a cui mână ai ajuns! (3)
care e usitată în Ţâra-Românâscă, şi care se ijica despre un om, ce se vede într’o mare primejdie (4).
   (-1) Com. de S. Sa. Per. T. Bălâşel.
   (2) I. N. Zanne, Proverbele Românilor. Voi. I, p. 398.
   (3) Baronzi, op. cit., p. 52.
   (4) Zanne, op. cit . p. 399.
www.digibuc.ro
27
   Alţii însă sunt de părere că adevărata origine a aceste! tjicale ar fi cu totul alta, şi anume următdrea poveste:
   «pice că pe timpul când se luptau Români! cu Turci!, s'au întâlnit într’o <Ji do! ostaşi, unul român, iar celă-lalt turc,
   «Turcul, cum dete cu ochi! de Român, îşî puse în gând ca numai decât să-l omdre. însă el, deşi eră cu mult mai tare decât Românul, totuşi nu voi să-l omăre aşâ-şî îndată, ci voî să-î afle maî întâiu o pricină.
   «Dar ce pricină să-i afle, după ce Românul nn eră cu nemică vinovat?
   «Iată însă că tocmai atuncia, când se băteâ Turcul cu gândul ce fel de pricină să-î afle, dă cu ochi! de un Cărăbuş, şi cum îl zăresce îl iea în mână, fără ca să-l vadă Românul, şi apoi, întorcendu-se cătră Român şi arătându-î mâna, în care ţineâ Cărăbuşul, îl întrebă (Jicend:
   — «Spune-mi, Române, ce am eu în mâna acesta? De mi-i spune, e norocultâti, iar de nu gbicesci, pe loc te omor!
   «Românul, care din întîmplare se chemă Cărăbuş, ne-sciind ce are Turcul în mână, şi cretjând că acesta îl va omorî, începfi a oftă şi a <Jice:
                  Of, săraCe Cărăbuş,
                  Pe-a cui mână încăpuşi!
   «Turcul, la rândul său, nesciind că Românul se chămă Cărăbuş, ci cugetând că el întru adevăr a ghicit, îi <Jise:
                  Norocul tău c’aî ghicit,
                  Că de n’ai fi fost ghicit,
                  Pe loc te-aşi fi omorît!
   «Şi rostind cuvintele acestea îi dete Românului drumul să mărgă în pace» (1).
   O variantă a acestei poveşti, intitulată lînvetatul Cărăbuş sau cisniarul doctor», sună în prescurtare după cum urmez ă:
   «Cărăbuş, un biet cismar, mai mult peticar, sărac lipit pă-mîntului, vă<Jendu-şi nevasta bolnavă, alărgă la un doctor şi-î spune păsul, care l-a adus; primesce o reţetă, dă căr-b<5va şi plecă.
   (1) Din Şcheia, sat in distr. Sucevei, com. de D. Câmpan, stud. gimn.
                             www.digibuc.ro
29
cu acea deosebire numai că la A. Pann eroul povestel n’are nume, în povestea culăsă de Ispirescu însă, în loc de Cărăbuş, figureză Lăcusta (1), iar în cea culâsă de Cătană Greluşul (2).
   Afară de povestea citată, în care figurâză -cuv. Cărăbuş, se află şi un joc, în care copiii se pun în cerc şi unul dintre eî arată pe rând pe fie-care dintre tovarăşii lui, spunend câte unul din cuvintele frasel:
                  Scărăbuş, Scărăbuş,
                  P’a cui mâni aî ajuns! (3)
   în fine trebue să mai amintesc încă şi aceea că o sâmă de Români din Bucovina întrebuinţăză adese-orl Cărăbuşii ca medicament, şi anume în contra bdlei De dinsele, adecă în contra reumatismului.
   Prind adecă în luna lm Maiu mal mulţi Cărăbuşi şi-I pun într’un şip mare cu spirt, în care îl lasă apoi până ceputredesc.
   în restimpul acela însă, cât stau Cărăbuşii în şip, caută în pădurea cea mal apropiată trei muşinde de furnici de cele mari şi, după ce le-a aflat, merge bolnavul de Dinsele, •iar dacă nu pote singur merge, se duce altul în locul lui într’o Luni dimindţă până nu răsare sdrele, iea din muşinoiul dintâiii un pumn de ţernă cu furnici cu tot şi le ldgă într’un corn de basmâ, apoi merge la al doilea şi la al treilea mu-
   ţi) Op. cit., p. 110: «Ghici ce este aici, moşule, 4iBe Vodă, arătându-î pumnul, în care ţineâ gândacul.
   «Moşul o băgase pe mânecă de frică; lui îi eră temă să nu i se descopere vicleniile.
   —   «Eî, Lăcustă, Lăcustă, <Jice moşul cu graiu milogit,
                        Al umblat cât al umblat Sar aol ţi s'a 'nfundatî*
   (2)   Op. cit., p. 37: «Părinte! am au<Jit că sciî căută in păscâîie. Cine-vâ xni-a furat o mie de galbeni şi nu pot da de urma hoţului; am venit la tine să-mi dai în păscâîie, deci înainte de a merge cu mine, să-mi ghicesc! ce am eu acuma in mână?
   «Vlădica băgase mâna în buzunar şi ţinea Greluşul în ea.
   «Popa, nesciind în grabă ce să răspundă, îşi împlântă mâna în barbă •tjicend:
   —   «Vai, sărmane Greluş! înţelegendu-se pre sine sub cuvîntul Greluş.»
   <3) Zanne, op, cit., p. 399.
                                 www.digibuc.ro
30
şinoiu şi luând şi dintr’acestea ca şi din cel dintâiu le lâgă şi pre acestea separat După acâsta se întdrce cu ţerna şi cufurnicele acasă şi aşâ legate în cornurile basmalei, cum sunt, le pune într’un câun la foc ca să fârbă. După ce au fiert, sc6te basmaua din căun şi ducendu se du dînsa iarăşi în pădure, pune fie-care legătură cu furnicele mârte la locul lor, adecă fie-care pe muşinoiul din care a fost luată.
  în sfârşit, după ce s’a făcut şi acăsta, cel bolnav de Dîn-sele se scaldă în apa, în care aii fost fiert ţerna şi furnicele. Iară după ce s’a scăldat se unge, mal ales pe picidre, cu spirtul în care au fost puşi Cărăbuşii.
  Spirtul se pdte întrebuinţâ ori şi când, Cărăbuşii însă trebue să se pue într’însul numai în luna lui Maiu (1).
  Babele din ŢSra-RomânSscă adună viermi albi, adecă larve de Găinuşe, îl pisâză cu tămâe din Boboteză şi cu ustu-roiu, tot din Boboteză, şi fac un fel de unsdre dintr’înşil, cu care se ung apoi bolnavii pe picidrele bolnave de b<51a numită *D’ăi rei» (2).
  O sâmă de Români însă, atât din Bucovina cât şi din Moldova şi Ţera-Românâscă, susţin că Cărăbuşii sunt buni nu numai. De dînsele sau D'ăî rei, ci şi pentru Băla necazului. Drept aceea când cine-vâ oftâză într’una, mănâncă Cărăbuşi şi-I trece.
  în unele sate întâi ii se mănâncă şi numai de gust, după ce se curăţă mal întâiu de aripi şi de piciâre ca să nu sgâ-rie în gât (3).
  (1)  Dat. Rom. din Şcheia, com.de D. Câmpan;—a celor din Mitocul-Dragomirneî, sat în distr. Sucevei, com. de V. Greciuc, stud. girnn.: * Când îl dqre pe cine-vâ piciorele saîi manile sau şi alte părţi ale corpului, e bine sâ ieâ Cărăbuşi şi să-i pue în spirt, ca să stea vre-o doue <Jile, şi apoi cu spirtul acela sâ se ungă pe locul care-1 dore.*
  (2)  Com. de S. Sa Păr. T. Bâlăşel:» Bâlele reumatismale în poporul de pe la noî se numesc *D'ăi r&L*
  (3)  Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9; Idem, Istoria naturală medicală, p. 85.
www.digibuc.ro
                   BĂLIGARIUL.
                 (Geotrupes stercorarius L.)
  Prin baligele vitelor da casă şi maî ales prin cea de caî fdrte adese-orî se p6te observă în decursul verii un gândac de 15—24 mm. de lung şi de coldre nâgră sau întunecat-albastră, care, după ce a răscolit în tdte părţile baliga în care a petrecut şi a mâncat tot ce a aflat într’însa bun pentru dînsul de mâncare, îşi face sub aceeaşi baligă o borticică perpendiculară în pămînt, în care se oue apoi femeiuşcă câte un oii.
  Acest gândac se numesce în Bucovina : Băligariu sau Bă-legariu (1), Gâza boului (2), Trânduş (3), Trânt (4), Trânz (p)y
   (1)   Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vas, Cârciu: tBăligariul petrece mal cu semâ în baligă de vită. El e negru şi are musteţe scurte;» — a celor din Galanescî, dict. de Precup Galan ; — a celor din Frâtăuţul-vechiu, dict. de Mich. St. Coniac: tBăligariul se face mai cu semă in gunoiul de caî»; — a celor din IJdescî, dict. de Lazar Rotariu ; — precum şi in multe alte sate din Bucovina.
   (2)   Dat. Rom. din GalaneBci, dict. de Ioan Ungurean: «Gâza boului face borţi sub baliga de vită »
   (3)   Dat. Rom. din Valea-Putneî, sat în distr. Câmpulungului, com. de Em. Antonovici, stud. gimn.;— a celor din Vicovul-de-jos, dict. de d-1 Ifrim Isopescu, conducător al şcoleî pop. din loc.;— şi a celor din Pulna, dict. de Vasile Văcăreau: *Trânduşul se află tomna în baligă de cal.»
   (4)   Dat. Rom. din Storojineţ, dict. de Nic. Haraga: *Trântul se face numai în baligă de cal.»
   (5)   Dat. Rom. din Carapciu, dict de Vas. Cârciu: «Aripile cele deasupra ale Trânzuluî sunt ca coja, iară cele dedesubt ca hârtia de ţigară; cele de-asupra sunt negre, iar cele de desubt albe. De la cap până la aripi are o pată, o scoicuţă de colore verde. Lângă ochi are musteţe mai măşcate decât părul, vin ca părul cel de porc; El petrece numai în baligă de cal, sub care îşi face bortiţe, şi anume numai la câmp, nici odată însă în grajd.»
www.digibuc.ro
32
Ilenuţă sati. Ilenuţa cea păduchiâsă (1); în Moldova: Trănz(2) în Ţăra-Românâscă: Bălegar şi Băligar (3); în Transilvania: Gâză, Gândac de gunoiu, G6ngă şi G6ngă de baligă (4); la Românii din Meglenia: Bubulică (5); iar la Românii din Macedonia : Bubulic şi femenin Bubulică (6).
  Numele de Băligariu al acestui gândac îi vine de acolo, fiind că el de regulă petrece numai prin baligi sau, după cum cred şi spun Românii din Epir, fîind-că el se nasce din baligile de cal sau de catâr (7); cel de Trânt, plur. Trânţi, fiind-că se află mai cu sămă pe locurile acelea unde pasc şi se trântesc (tăvălesc) caii; (8) cel de Trănduş, pl. Trănduşî, pentru că umblă încet şi greoiu, căci trânduş însâinnă în * *
  (L) Dat. Rom. din Poenî, distr. Şiretului, com. de Dim. Furtună.
  (2)   Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Grigore Olariu:
*Trânzul e negru, petrece pe câmpuri şi pe lângă grajduri şi se face numai în baligă de cal.>
   (3)  B. P. Haşdefi, Etym. Magn., t. III, p. 3.027: «Bălegar sau Băligar, pl. băleyari şi băligari, lat. Scarabeus fimetarius, «gândac negru care trâesce în bălegar.» (Tutova, c. Epurenî). Aşa se <Jice şi în Bucovina <S. FI. Marian). Cuvîntul se trage din balegă prin sufixul masculin ar, lat. arius, fiind ast-fel o formaţiune diferită de neutrul bălegar.»
   (4)  G. Crăîniceanu, Nomenclatura romănă-latină, publ. în Convorbiri Uter., an. XXIII, p. 335.
   (6)  Per. Papahagi, Românii din Meglenia, publ. în revista «Tinerimea română.» Noua serie. Yol. V, BucurescI 1900, p. 258: «.Bubulică s., uu fel de cărăbuş.»
   (6)   Com. de d-1 Per. Papaliagi: «Bubulic în genere însemnă gândac, gărgăun, gongă. La Avela (Epir) se numesc gândacii negri cari se nasc, după credinţa poporului, din baligele de cai şi de catâri, şi cari apoi îşi depun ouele tot în baligă, din cari fac un ghemuş, pe care îl rostogolesc până ce se rotun^esce cu desăvârşire şi expus la sore se în-tăresce. Bubulică este acelaşi lucru şl se usiteză în Macedonia mai mult forma femenină. în Epir se usiteză forma femeninâ ca nume propriu; —Gustav Weigand, The Aromunen, II. Bd., Leipzig 1894, p.62 şi 298: bulik, Mistkâfer (Mânchen), pl.Bubulits; Bubulikă, Kăfer, Mistkâfer»; — Idem, Funfter Jahresbericht des Inslituls fur rumănische Sprache (Rumânisches Seminar) zu Leipzig, Leipzig 1898, p. 305: «Ar, Bubulik-ă, Ivâfer, Mistkâfer, ist wohl eine selbstăndige Bildung des Ar. vom Stamme bub, — bzw. bubus (s. u. bombulî) aus vgl. nblg. kSeoaihk4, «Insekt», ngr. £o|xfluXio<;, «Hummel».
   (7) Com. de d-1 Per. Papahagi.
   (8) După spusa Rom. din Storojineţ, dict. de Nic. Haraga.
www.digibuc.ro
33
limba Românilor din unele părţi ale Bucovinei atâta cât hălăoiu, greoiu, leneş (1); iar cel de llenuţa cea păduchiâsă, fiind-că e fdrte adese-orl necăjit de un fel de păduchi numiţi lat. Gamasus coleoptratorum (2).
  Numele de Bubulic şi Bubulică provine, pe lângă vorba de t<5te dilele, încă şi într’o poesie poporană din Macedonia, intitulată «Nunta Purecelui cu lindina» sau «aminşuşitsa», după cum numesc Macedonenii lindina.
  Iată şi poesia respectivă, în care mai provin încă şi alte numiri de insecte:
Sămbădă dimneatsă Si sculă furniga,
Z duse la moară Cu daă grătsâ di melu Tă s facă culats,
Tă s chiamă nunlu ş furtatlu, S nsură puriclu Ş lo aminşuşitsa,
Tahtalbiclu nunlu Ş piducRul furtatlu,
Bubuliclu socru,
Z bubulică socră,
Preftsă tăunlii,
Dzundzunarlu despot,
Iukisiră taîfă.
Sâmbătă dimineţă Se sculă furnica,
Se duse la m6ră
Cu doue grăunţe de meiu (3)
Ca să-şi facă colaci,
îşi chemă nunul şi fărtatul (4),
Se însură puricul
Şi-şi luă lindina,
Ploşnifa ca nun Şi păduchele fârtat, Băligariul socru,
Băligări-ta socră,
Preoţii tăunii,
Dzundzunariul episcop Şi aşa se porni ospăţul (5).
  în fine la Românii din Macedonia mai există încă şi ex-presiunea: «Are bubuliţi în cap», ceea ce însâmnă atâta cât a avă gărgăuni, precum şi: «Li şti bubulifli», a sci, a se pricepe în drăcii (6).
  (1) Com. de d-1 Ifrim Isopescu.
  (2) Com. de Dim. Furtună.
  (3) MeiCi = Mălaiu mărunţel.
  (4) Vornicel, vătăjel.
  (B) G. Weigand, Die Aromunen, II. Bd., p. 60. (6) Com. de d-1 Per. Papahagi.
Marian, Insectele.
www.digibuc.ro
3
               BOUL LUI DUMNEDEO.
                  (Lucanus cervus L.)
  Prin grădinile împănate cu poraete mari şi mai cu sâmă prin pădurile de stejari se află un insect mare, negru-cas-taniu, ale cărui fălcî sămenă cu cdrnele unul cerb.
  Acest insect, care se ţine de ordinul gândacilor, lat. co-leoptera, şi anume al celor cu antenele în forma unei foiţe şi cu cinci încheieturi la picidre, şi care e cel mai mare din tdtă Europa, se numesce în Bucovina: Boul lui Dumnezeu, femeiuşcă: Vaca lui Dumnezeu, Boul Domnului, fem. Vaca Domnului, Capul cerbului, Cerbul lui Dumnezeu, Cerbariu, Buhaiu, Buhaiul lui Dumnezeu, Taur, Bourel, Caraban, fem. Carabană, Rudaşcă, Rodaşcă şi Regâce;
  în Moldova: Caradaşcă, Cărădaşcă, Radaşcă, Rădaşcă, Ra-gace, Boul lui Dumnezeu, Boul Domnului, fem. Vaca Domnului, Bourel (1);
  înŢera-Românăscă: Răgace,Răgăce, Răgâce şi Rădaşcă (2);
   (1)  Com. de Melchisedec, fost episcop de Roman şi membru al Academie! Române; — dict. de Nic. Const. Carp din Bogdănescî, jud. Su-ceva; —Dr. N. Leon, Zoologia medicală a ţeranului român, Iaşi 1897, p. 9.
   (2)  B. Nanian, Elemente de istoria naturală. Partea I. Zoologia. Ed. III, Bucuresci 1873, p. 134; —D. Ananescu, Curs elementar de istoria naturală, t. III. Zoologia, Bucuresci 1874, p. 216. — A. T. Laurian şi I. C. Massim, Glossariu, Bucuresci 1871, p. 487, însă susţin că cuvintele acestea n'ar fi cunoscute în Muntenia. Iată ce <jic ei: *Ragace şi Ragaciu s. m. şi Rudaşcă s. f. lucanus, scarabeus lucanus; lucariu, scarabeu lucan, — specie de insecte; însă dincoce de Carpaţî cuvîntul nu e cunoscut»;— com. de d-1 Mich. Vlădescu, profesor universitar în Bucuresci.
www.digibuc.ro
28
  «Işî face de atunci cismarul planul să se lase de meseria Iu! şi să se apuce de alta mal băndsă, cum e cea de doctor, şi scrie pe uşa lui: om ce scie multe.
  «După nenumărate isbântjî, î-a eşit numele de om învăţat şi a-tot-sciutor, strînge parale multe şi se pornesce înapoi acasă cu tdte ale lui.
           Cum mergea el însă, iat’ un Turc calare Alergă să vaţlă ce ’nveţat e mare,
           Cel ce-aşâ de grele lucruri isprăviâ.
           Şi precum călare către el mergeâ,
           Prin văzduh de-odată mâna şi-a întins Şi din sbor cu mâna, cum a dat, a prins Un gândac, o gâză, ce pe câmp trăesce,
           Cărăbuş anume care se numesce.
           Pe cismar opresce, fără ca să scie Cum îl chămă, cine pote ca să fie,
           Şi-arătându-î mâna $ice: «să-mi ghicesc!
           Ce-î aici într’însa, ghicitor ce eşti?
           Biet cismarul tace, şede nemişcat Şi la Turc privesce cât e de ’ncruntat:
                 Grea beleâ, păcatul Astăqlî m’a găsit,
                 Şi pe cât îmi pare Pote le-am sfârşit!
           Ast-fel $ice ’n gându-I plin de supărare,
           Iar apoi se vaită chiar cu glas ma! mare:
                 — « Vai, sărmane Cărăbuş,
                 Pe-a cui mână-mi încăpuşi!
           Auţlindu-1 Turcul <Jice: «L-ai ghicit Cărăbuş e, iată-1! Bine-ai nimerit.» (1)
  Alte variante ale acestei poveşti sau anecdote se află la Anton Pann (2), P. Ispirescu (3), G. Cătană (4) şi I. Adam (5),
  (1)   Th. D. Speranţia, Alte anecdote populare. Voi. II, Bucuresci, p. 64-69.
  (2) Povestea vorbei. Partea I, Bucuresci 1852, p. 30—60.
  (3)   Legende sau Basmele Românilor. Partea II. Fasc. I, Bucuresci 1874, p. 100—112.
  (4)   Poveştile Banatului, culese din gura poporului bănăţean, Gherla 1895, p. 35—39.
  (6) Pe lângă vatră, pilde şi glume ţărănesc!, Bucuresci 1900, p. 66—68.
                          www.digibuc.ro
35
   în Transilvania, şi anume pe Mureş: Boul lui Dumnezeu, Cerb şi Rudaşcă (1); la Lăpuş: Rudeşcă (2); la Braşov: Dărâdaşcă (3); iar în alte părţi: Cărnece, Cornenciu, Radaşcă, Rădaşcă, pl. Rădasce şi Rădascî, Rudaşcă şi Răgaciu ; (4) în Banat: Radaşcă, Cornac, Cornac mare şi Rugaceip)-, în Ungaria: Boul lui Dumnezeu, fem. Vaca lui Dumnezeu (6); La Românii din Meglenia: Bubalica Domnului şi Cuvaciu ; Iar la cei din Macedonia: Boulu al Dtimnetfeu şi Favru (7). Larva Boului lui Dumnezeu, care trăesce în trunchiurile arborilor, cu deosebire al stejarilor, şi care are fălci puternice, cu cari rdde lemnul şi face găuri mari într’însul, se numesce în Bucovina şi Moldova: Cariu şi Cariu de stejar, iar excrementele eî, cu cari umple găurile făcute de dînsa, se numesc făină de cariu (8). în alte părţi însă se numesce: Buturugă. (9) 1
  (1) Com. de d-1 Paul Oltean.
  (2) Şetfetorea, foia poporului român. Budapesta, 1877, p. 6.
  (3) Com. de d-1 Mioh. Vlădescu.
  (4)  Com. de d-1 Paul Oltean; — şi de d-1 Th. A. Bogdan ; — Ve^I şi G. Crăiniceanu, Nomenclatura rornână-lalină din istoria naturală, publ. în Convorbiri literare, an. XXIII, p. 330. — Al. Viciu: Olosariu de cuvinte dialectale din graiul vid al poporului român. Blaj, 1899. p, 27.
  (5)   Com. de d-1 Ios. Olariu: «Partea bărbătescă a Cornacului are la cap nisce corne mari cu cari strînge de minune»; — George Cătană: Poveştile Banatului, t. I, Gberla 1893, p. 54: «Pitic (inţariul începu a mânca cu poftă din ţinţarî şi într'o clipă toţi (întării erau în burta Ini. Atunci împăratul îi dede cartea, iar el sărută mâna împăratului şi a împărătesei, îşi luă rămas bun de la to(I omenii, şi apoi îşi dede de trei ori peste cap şi se făcu un (în(ar mare cât o rugacid şi sbură cătrâ gaura muntelui.»
  (6)  Com. de d-1 E. Pop: *Boul lui Dumnezeu e insectul cel mai maro de pe la noi. El are două come mari, cu ramuri tari şi osose, cu cari prinde şi strînge in forma deştelor şi le mişcă după plac.»
  (7) Com. de d-1 Per. Papahagi. — Favru = faur, fierariu.
  (8)  Dat. Rom. din Paşcani, dict. de Iordache Bran, pălmaş; — Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9;—Idem, Istoria naturală medicală, p. 84.
  (9)   Teod. Rotariu : Inimicii pomilor şi mijlâce în contra acelora, publ. in Amicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 96: «Larva buturugă, din care se face rudaşca, începe mai întâiu a râde scorţa, după ce imbătrânesce rode şi lemnul. Larvei acesteia îi trebue patru ani până ce se transformă în rudaşcă, în care timp un vierme singur e în stare pomul cel mai mare a-1 găuri din rădăcină prin trupină şi tote crengile până în vârf.»
                           www.digibuc.ro
36
  Despre insectul acesta exista la Românii din Transilvania, com Blaj, următdrea legendă:
  «Pe vremea aceea, când Dumnezeu umbla prin poiene eu straiţa în botă, pâzindu-şî ciurdele de boî şi turmele de oî, se <jice că. odată, trudit cum eră, a adormit cu capul pe un moşinoiii, şi nu s’a deşteptat până într’un târcjiti. înainte de acâsta însă dete el de scire boilor celor maî mari şi mal bătrâni ca să se p<5rte bine şi să grijâscă de ceî micuţi, ca nu cum-vâ să se întîmple ce-vâ vrajbă între ei.
  «Dar abiâ adormi maî de da! Ddmne, când colea aude un răget şi o larmă ca aceea, de gândiaî că se hâesc dâ-lurile şi se surpă pămîntul.
  *Dumne<j,eu sări ca fript drept în piciore, căci îi venise în ajutor Sfîntul S6re şi sculându-1 îî <jise:
  —«Ddmne! Rădascele astea ale tale tdtă n<5ptea au bon-cănit, de gândiaî că or să mă alunge şi pe mine de pe faţa pămîntuluî. Uite ce minuni au făcut, că mî-au sfârticat tdte hainele de de-abiâ am scăpat colo după cel răzor!
  —   «Ce Rădasee"1.—întrâbă Dumnezeu.
  —     «D’apoî boii ăştia aî tei s’au purtat aşa de rău, de nu-s vrednici, decât sâ-î faci numai nisce Rădasee.
  —     «Fie! — îi 4ise Dumnezeii, — am să-î ieau la răport, şi dacă î-oiu găsi vinovaţi, pe toţi am să-î fac aşa după cum doresc!!
  «Şi Dumnezeu, după cum <jise, aşâ şi făcu, căci aflându-i vinovaţi, î-a alungat în codri, unde suindu-se pe stejari, cu toţii s’au făcut Rădasee cu cdrne mici şi mari, adecă din vaci s’au făcut Rădasee cu cdrne mici şi din boi cu cdrne mari, după cum îi pedepsise Dumnezeu.
  «De aceea Rădascelor li se şi Boul lui Dumnezeu şi Vaca lui Dumnezeu* (1).
  Şi de dre-ce Rădascele sunt Boii lui Dumnezeu, de aceea nu trebue omorîte, că-ţi sâcă mânile (2).
  După o altă legendă, tot din Transilvania, com. Aldorf de lângă Bistriţa, Rădascele sunt îngerii, cari n’au vrut să ajute lui Sf. Ilie ca să-şi lege rafurile la căruţa cea de foc, 1 2
  (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (2) Cred. Rom. din Tonciu, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
                   www.digibuc.ro
37
de aceea li s’a făcut gura clesce pentru tot-deauna în semn de pedăpsă (1).
  Şi tot din causa acăsta cred că se numesce Rădaşcă de către Românii din Meglenia: Cuvaciu, iar de către ceî din Macedonia: Favru.
  Cele mai răspândite şi mai usitate dintre t6te numirile însă, câte i se dau acestui insect, sunt: Boul lui Dumnezeu, fem. Vaca Iul Dumnezeu şi Boul Domnului, fem. Vaca Domnului, pentru că numirile acestea le întâlnim pretutindeni nu numai în Bucovina, ci şi în cele-lalte ţări locuite de Români (2).
  După A. de Cihac: Boul Domnului se numesce un alt insect, anume Cantharis unctuosa (3).
  însă insectul, sau mai bine (Jis varietatea acăsta de insect, după cât îmi este mie până acuma cunoscut, nici nu provine în ţările locuite de Români, ci numai Cantharis visi-catoria sau Lytta visicatoria, rom. Gândăcel verde, Găn-dăcel de turbata Gândăcel, pl. Gândăcei şi Căţelul frasinilor. Prin urmare Românii nici nu aveau pe cine să-l număscâ ast-fel.
  Laurian şi Massim asemenea se îndoesc că numirea acăsta s’ar atribui de către popor insectulul Cantharis unctuosa.
  Iată ce ei:
  *Boul Domnului = Boul lui Dumnezeu = ? Cantharis unctuosa lui Lineu. Pe cât ne aducem noi aminte din gura poporului, Boul lui Dumnezeu este un insect cu aripidrele pestriţate cu picăţele roşii şi negre, căruia, dacă nu ne înşâlâ memoria, se dă şi mai des numele de Vaca lui Dumnezeu (4).
  Din descrierea acăsta resultă că Boul lui Dumnezeu nu e Cantharis unctuosa, dar nici Lucanus cervus sad Scarabeus lucanus, ci cu totul alt insect şi anume acela pre care Românii din Bucovina îl numesc Buburuză şi Măriuţă, lat. Coc-cinella septempunctata L.
  Şi cum că într’adevăr insectul din urmă, adecă Bubu- 1 2 3 4
  (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan
  (2) Ve$î cit. de mai sus.
  (3) Dicţ., t. I, p. 27.
  (4) Dicţionarul limbeî române, Bucurescî 1871, p. 242.
                       www.digibuc.ro
38
ruza, e numit în Ţâra-Românâscă Vaca Iul Dumnezeu, ne putem încredinţâ nu numaî din spusa lui Laurian şi Massim, ci şi din Zoologia luî Nanian (1).
  Şi mie încă mî-este cunoscut că unii Români dau numirile acestea şi altor insecte.
  Cu tdte acestea ele se potrivesc mal bine numai insectului Lucanus cervus. Şi iată de ce:
  Am amintit chiar la început că fălcile acestui insect, numite în limba poporului cârne, samenă întru cât-vâ cu c<5r-nele unul cerb. De aici apoi şi numirile sale la Românii din Bucovina: Bou, fem. Vacă, Bourel, Cerb, Cerbariu, Taur şi Buhaiu, iar la cei din Transilvania, Ungaria şi Banat: Bou, Cerb, Cornac şi Cornenciu.
  Tot de la făptura fălcilor acestui insect îl vin şi unele dintre cele-lalte numiri de origine străină, precum Răgace şi Ragaciu, etc., dacă nu cum-vâ stau numirile acestea în legătură cu verb. a rage. Cel puţin aşa resultă din cele ce ni le spune Cihac în privinţa acâsta, şi anume : Rogaciu, Rar gaciu, Rudaşcă, Rădaşcă (pour rogaşcă) Lucanus, cerf-vo-lant; vsl. rogu, roglî, cornu, rogatu cornutus; russ. rogafil cerf-volant; ceh. rohaă, cerf-volant; nsl. rog, rogaăl, cerf-volant (2).
  Cât privesce numirea Rogaciu eu unul n’am au(Jit-o până acuma de la nimeni, şi cu atâta inaî puţin cuv. rogaşcă.
  Deci după cât mi se pare mie, Cihac a inventat anume aceste doue numiri ca să p<5tă deduce cu atâta mal lesne şi pre cele-lalte numiri românesci de la limba slavă.
  însă el o puteâ face acâsta cu numirile dejâ usitate în popor, fără ca să mal aibă trebuinţă de inventarea unor numiri noug, despre cari Românii nici cu spatele nu sciu nimica.
  Laurian şi Massim din contră scriu: «Ragace şi Ragaciu s. m. şi Rudaşcă s. f. Lucanus, Scarabeus lucanus, lucan, scarabeu lucan ; specie de insecte, însă dincdce de Carpaţî cuvîntul nu e cunoscut» (3). 1 2 3
   (1) Op. cit., p. 137.
   (2) Dict., t. II, p. 317.
   (3) Oloasariu, p. 487.
www.digibuc.ro
39
   Iar în alt loc: *Rudaşcă, Lucanus, Scarabeus lucanus, un insect lucuriloriu, ce nu lipsesce pe nopţi senine a lucuri; compară rudă, din care Rudaşcă pare a fi un derivat» (1).
   Radaşcă e de bună sâmâ Lucanus, însă descrierea ce î-o dau autorii nu se potrivesce de fel la Lucanus = Boul lui Dumnezeu, ci ea se potrivesce la un alt insect şi anume la Licuriciu, lat Lampyris noctiluca L. care într’adevăr licu-resce sau lucuresce ndptea, după cum se exprimă autorii.
   în fine ce se atinge de numirea Caraban, fem. Carabană, cred că stă în legătură cu cuv. cărăbuş lat. carabus.
   Atâta de o cam dată în privinţa numirilor acestui insect
   Şi acuma să trecem la datinele şi credinţele Românilor despre dînsul.
   în unele comune din Bucovina, precum bună-<5ră în Brăescî, Băieşescî şi Stupea, distr. Gureî-Homoruluî, Tereblecea, distr.. Şiretului, şi în oraşul Storojineţ, îndatineză Românii a prinde câte un Botil lui Dumnezeu şi a-1 pune pe vacile ştire, anume ca să se alunge şi să nu sângere, crecjând că vaca pe care se pune, de bună-sâmă se alungă şi nici când nu sângeră (2).
   în comuna Măzănăescî, distr. Gureî-Homoruluî, când află vre-un Boul lui Dumnezeu perit, îl ieau, îl pisâză mărunţel, îl pun în tărâţe, şi-l dau apoi dimpreună cu acestea vacilor mulgătâre de mâncare, anume ca să deâ lapte (3).
   în Vilaucea, comună peste Prut, în timpul de faţă maî tdtă rutenisată, îl pun pe viţeii ceî mici, anume ca să crâscă mari şi să fie tari, iar Vaca lui Dumnezeu o pun pe vacile cele a fătâ, anume ca să fete maî de grabă (4).
   în Crasna, districtul Storojineţuluî,ieau dmeniî sâra înainte de Sănăiene maî mulţî Bourei şi-î aruncă în ogdrele cu hrişcă, anume ca acâsta să fie roditdre (5).
   în Zăhărescî, districtul Suceveî, când se sperie cine-vâ, prind un Boul lui Dumnezeu, îl pun pe un hârb cu jăratic 1 2 3 4
  (1) Olossariu, p. 460.
  (2)  Com. de Luca Buliga şi AL Bozone, stud. gimn. şi dict. de Nic. Haraga.
  (3) Com. de Oatafie Moldovan, stud gimn.
  (4) Com. de Victor Bodnarescu, stud. gimn.
  (6) Com, de Victor Petrescu, stud. gimn.
                          www.digibuc.ro
40
îl ard, şi cu fumul ce iese dintr’însul afumă pre cel speriat, iar cenuşa lui i*o dau ca s’o beâ (1).
   în fine în unele comune, precum bună 6ră în Todirescî şi Soloneţ, districtul Sucevei, Frătâuţul-vechiu, districtul Ră-dăuţuluî şi Tereblecea, copilele şi fetele îndătinăză a prinde câte unul sau şi mal mulţi Boureî de aceştia, a le tăiâ c6r-nele, a le borti şi a le înşiră apoi la mărgele, iară bâeţiî a le legă la cheutorile cămeşilor, parte ca să nu se diâche şi parte ca să nu-î musce cânii, când se duc la vre-o casă unde se află câni răi. (2)
   O semă de neveste, ale căror bărbaţi sunt duşi de acasă şi nu sciu unde se află, ,întrebuinţ§ză Bourelul sau Boul lui Dumnezeu, ca un fel de trimis spre aducerea acestora.
   Aşâ nevestele, cari nu sciu singure unde sunt bărbaţii lor, prind un Bourel şi adresându-se cătrâ dînsul, rostesc urmă-t6rele cuvinte:
     Bourelul meu,
     Bourelul meu!
Râgă-te lui Dumnezeii Să vie bărbatul meu.
De-a veni bărbatul meu Tu eşti Boul lui Dumnezeii, Şi de-a fi dus la răsboiu,
Să se ’ntorcă înapoi Sănătos Şi voios.
De-a fi dus la tălbărit Să mi-1 aducă rănit
   Sau aşâ:
Bou, bourelul meu!
R6gă-te lui Dumnezeu Să vie bărbatul meu.
Şi de-a fi, precum vreau eu, Să vie bărbatul meu,
Tu eşti Boul lui Dumnezeu. 1 2
De-a fi dus la ciobănie,
      Să vie Mai tinerel Şi frumuşel,
Să fiu fudulă cu el,
Să vie ca un curcan Durăind ca-un bolovan.
      Hop, hop, hop, Bourelule ’n galop,
Cu cdrnele tot strîngend, Cu-aripele sbârnăind,
Cu bărbatul meu venind!
Şi de-a fi dus în răsboiu, Să se ’ntorcă înapoi Sănătos Şi voios.
Şi de-a fi dus la hoţit Să-l aducă prigonit,
    (1) Com. de d-1 G. Tomoiagă, cant. bis.
    (2) Au<fit de autor de la mal mulţi inşi.
                                                         www.digibuc.ro
41
De-a fi la pecurărie, Sâ vie cu voinicie, Ca el altul să nu fie, Să vie ca un curcan
Hop, ţup, bourelule,
Hop, ţup, voinicelule,
Cu cornele sfârâind,
Cu bărbatul meu venind!
Durăind ca-un bolovan.
   Iar după ce rostesc cuvintele acestea, îi fac vînt ca sâ sbăre (1).
   Copiii din Transilvania şi cei din Banat, rumpend c<5r-nele de Cornac sau Boul lui Dumnezeu şi legendu-le la cheu-tărea de la grumaz, le părtâ în credinţă că nu le va curge sânge din nas, şi cei sur<Jî că vor au<Ji mai uşor (2).
   Românii din Transilvania mai cred şi mai (Jic încă:
   «De vroi să ai păr mare, pune tot-deauna corne, de Rădaşcă în apa cu care te speli pe cap* (3).
   Dacă o fată va purtă corne de Rădaşcă în per, va avă păr frumos (4).
   Aripi de Rădaşcă în cosiţe de va ascunde, va avă per frumos (5).
   Rădaşcă în pălărie de vei purtă, nu vei ave durere de cap (6).
   Piciâre de Rădaşcă în buzunar de vei purtă, vei drumări bine şi sănătos (7).
   Cap de Rădaşcă de vei uscâ şi măcinat îl vei da la câne, hoţii la casă nu ţi se vor apropiâ (8).
   Când vrei cu cine-vâ să te baţi, ţine-ţi trei cjile manile în apă fărtă cu cârne de Rădaşcă, că te vei face tare (9).
   Rădaşcă în năptea de Sf. Gheorghe în ferăstrâ de vei află, e semn că ai picat în drag strigoilor (10). 1
   (1) Dat. Rom. din Câmpulung, com. de George Ciupercă, stud. gimn.
   (2)  Dat. Rom. din Ţera-Haţegului, com. de d-1 Aron Densuşianu ; — a celor din Maidan, în Banat, com. de d-1 Ios. Olariu.
   (3) Dat. şi cred. Rom. din Ragla.
   (4) Dat. şi cred. Rom. din Bucerdea.
   (5) Dat. şi cred. Rom din Boziaş lângă Dicso-Szt-Martin.
   (G) Dat. şi cred. Rom din Rodna-nouă.
   (7) Dat, şi cred. Rom. din Abrud.
   (8) Dat. şi cred. Rom. din Fărăgâă.
   (9) Idem.
   (10) Dat. şi cred. Rom. din Arcafia.
www.digibuc.ro
42
   Rădasce în grajd de vei află, îţi va muri o vită (1).
   Românii din Moldova, când o vacă nu se gonesce, pun pe spinarea eî, ca şi cei din Bucovina, o Rădaşcă, ca să o înţepe cu cdrnele, şi cum o înţâpâ se crede că se va goni. Femeile pdrtă c6rne de Rădaşcă în cotjile de la cap, ca să nu li se dedche perul (2).
   Iar dacă pre cine-vâ îl ddre ţârloiul, adecă fluerul piciorului, se unge cu cariu de stejar, adecă cu larvă de Boul lui Dumnezeu, pe locul unde-1 d<5re, şi fiind că acesta e unsuros, se 4i°e că-i trece.
   O sămă de Români, tot din Moldova, rup capul Caraba-nului şi-l sug, «Jicend că sucul dintr’însul e dulce (3).
   Românii din Macedonia întrebuinţeză cărnele de Boulu al Dumnezeu în contra deochiuluî. în acest scop se lâgă de amuleta, în care se pune usturoiu şi sare (4).
   în fine trebue să mai amintesc încă şi aceea că numirea de Boul lui Dumnezeu în vorba de tdte Zilele se aplică a-dese-ori unui om fdrte stupid sau fdrte sanguinic şi mare bătăuş. Aşa au<Jim nu odată Zicându-se: «Dă-I pace, că acesta-i Boul lui Dumnezeu,» adecă stupidul stupizilor (5), sau: «lasă-1 în pace, că acesta-î Boul lui Dumnezeu,* adecă: răutăcios şi bătăuş, care, ca şi Boul lui Dumnezeu, cum pui mâna pe dînsul, îndată te bate.
   Iar o cimilitură din Lăpuş în Transilvania, şi anume despre femeiuşcă Boului lui Dumnezeu, sună aşâ:
           Care vacă sboră în aer ?
           — Rudeşca (6). 1 2 3 4 * 6
  (1)   Cred. Rom. din Mociu. — Toto datinele şi credinţele acestea mi le-a com. d-1 Th. A. Bogdan.
  (2)  Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9; — Idem, Istoria naturală medicală, p. 84.
  (3) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de Iordache Bran.
  (4) Com. de d-1 Per. Papaliagi.
  (6) Laurian şi Massim, Dicţ. limbii române, p. 242.
  (6) Şedetărea, Budapesta, loc. cit.
www.digibuc.ro
                   FAURUL.
                  (EIfltcr segetum L.)
   Atât pe semănături cât şi pe fânaţe se află un gândăcel lungăreţ şi subţire, de coldro castanie şi acoperit cu păr sur care, prin<J§ridu-l şi punendu-1 cu spinarea în jos pe păment, sare cu un fel de frâmSt drept în sus.
   Acest gândăcel, ale cărui musteţe şi picidre sunt cărămizii, iar scutul gâtului în forma unei potcdve de cal, se numesce în Bucovina : Faur, iar în Transilvania: Purecul dracului (1).
   Gândăcelul acesta, deşi e mic, e fdrte stricăcios, şi mai ales în stare de larvă, fiind-că râde rădăcinile cele tinere ale pâneî albe şi ale erbiî ast-fel, că de multe ori nu se alege mai nimica din pânea în care s’a încuibat. 1
   (1) Dat. Rom. din Braşfalău, com. de d-1 Th. A. Bogdan: «Purecul dracului* e o insectă lungăreţă, de colore negrie, care dacă o pul pe spate, sare drept în sus.»
www.digibuc.ro
           LICURICIUL.
                          (Lainpyris noctiluca L.)
   Cine a călătorit maî adese-orî în decursul verii ndptea, şi mai ales după apusul sdreluî până către miedul- nopţii, prin-tr’o pădure sau pe sub pdlele acesteia, pe unde se află multe tufişuri, acela trebue numai decât să fi observat un fel de puncte lucitdre ca nisce steluţe, cari zac nemişcate în ărbâ sau cari plutesc încet prin aer.
   Aceste puncte lucitdre nu sunt nimic alta fără numai licu-rirea ce-o produce un gândăcel numit în cele mai multe părţi locuite de Români: Licurioiu (1), iar în Bucovina, pe lângă Licuriciu, încă şi Făclieş (2), Fânăraş (3), Focul lui Dumnezeu (4), Gândăcel scânteios (5), Lumină de pădure (6), Scănteuţă (7) şi Steluţă (8); la Românii din Meglenia: Li- 1
  (1)   Enciclopedia română, voL III, p. 100;—Laurian şi Massim, Dicţionarul limbii române, t. II, p. 164; —Nanian, Zoologia, p. 135;—Ana-nescu, Zoologia, p. 214.
  (2)   Dat. Rom. din Frâtăuţul-vechiG, dict. de G. Onciul: «Gândăcelul acesta se numesce ast-fel de aceea, fiind-că lucesce ca o făclie.»
  (3)   Dat Rom. din Fundul-Sadovei, precum şi în alte sate de la munte, corn. de Leon Latiş, stud. gimn.
  (4) Usitat la Rom. din Reusenî, com. de Vas. Pop.
  (6) Usitat la Rom. din Brăescî, com. de Ioan Pohoaţă, stud. gimn.: «Gândăcelul acesta se numesce de aceea aşa, pentru că strâlucesce noptea ca o scântee.»
  (6) Usitat în Putna, dict. de Sam. Lucaciu.
  (7) Usitat la Rom. din Ştiulbicanî, com. de Nic. Cotlarciuc, stud. gimn.
  (8) Dat Rom. din Crasna, dict. de Anisia Uiuţ, ţărancă.
www.digibuc.ro
45
curiciu şi Sfitulîcă, iar la ceî din Macedonia : Licuriciu şi Liuliac (1).
   Licuriciul e un insect mic şi dcheş din familia Lampiri-delor; are corp întins, cam de 10 mm. de lung, şi mdle ; antene în formă de fir; iar în partea de dedesubt a abdomenului organe de iluminat (fosforescenţă). El petrece de regulă prin ărbă, sb<5ră rar, şi se află în t<5te ţările locuite de Români (2).
   Femeiuşcă Licuriciului se deosebesce fdrte mult de băr-bătuşul seu, şi anume prin aceea că întâiu: e mal lungă decât dînsul, adecă de 15-16 mm., al doilea: că are mai multă lumină fosforică, şi al treilea: că n’are de fel aripi, ci sâmănă mai mult unei larve. De-aici vine apoi şi datina Românilor din unele părţi ale Bucovinei de a o numi, spre deosebire de bărbătuşul său, Viermişor (3), Viermuţ (4), Vierme lucitor (5) şi Germe de putregaiu (6).
   Despre acest insect mic există la Românii de pe Câmpia Ardeiului, corn. Pogăcăua, următdrea legendă:
   «Pice că scoborîndu-se odată bunul Dumnezeu din cer jos pe pămînt, a luat cu sine şi vr’o câţi-vâ îngeri ca să le arate şi lor lumea în care trăesc dmenii pămîntenî.
   «îngerii, umblând în colo şi 'n cdce prin lumea largă, cât timp vor fi umblat, le plăcură tare mult de lumea dmenilor pămîntenî, şi mai cu sămă unuia aşâ în cât la despărţenie începîi a plânge cu hohot, de-î curgeau lacrimile vale.
   «După ce se depărtară de pămînt, înălţându-se în sus către cer, Dumnezeu a întrebat ce au vătjut ei maî frumos şi ce le-a plăcut maî mult pe pămînt ?
   «îngerii răspunseră că biserici frumdse, ori călugări îmbrăcaţi în haine potrivite, ori codru cu frunza verde, ori 1 2 3 4 * 6
  (1) Coni. de d-I Per. Papakagi.
  (2) Enciclopedia română, voi. III, p. 100.
  (3)   Usitat la Românii din Tereblecea, com. de Paul Scripcariu, stud. gimn şi la ceî din Valea-Putneî, com. de Em. Antonovicî, student gimnasial.
  (4) Dat Rom. din Vicovul-de-sus, diet. de T. Ionesi, agricultor.
  (6) Dat. Rom. din Câmpulung, com. de Vas. Burduhos; — cf. Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9.
  (6) Dat. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic.
www.digibuc.ro
46
florile mirosit<5re, numai unul nu-i răspunse nimic, fără sta trist şi îngândurat
  «Maî în urmă îl întrebă Dumnezeu şi pe acesta că pentru ce e atât de trist şi de ce nu răspunde nimic?
  —  «Mi-e frică că mă vel certă rău ! — îl răspunde îngerul.
  —    «Nu-ţî fie tămă de nimic! — îl dise Dumnedeu,— căci de una şi aceea-şl sărte vă veţi bucură!
  «îngerul, cădend în genunchi dinaintea lui Dumnedeu, cu ochii scăldaţi în lacrimi îi dise :
  —    «Dămne! îs trist şi amărît de aceea, că ochii unei pă-mîntene mî-au picat aşâ de dragi, cât nu-I modru ca să-I ma! uit vre odată, fiind aşâ de frumoşi cum nu maî vădusem nici odată!
  —   «Şi ai cui erau? — întrebă Dumnedeti.
  —   «AI unei păstoriţe, ce păsceâ ol albe pe un câmp verde!
  —   «Şi al grăit ce-vâ cu ea ? —întrebă iarăşi Dumnedeu!
  —     «Da! căci îmi căduse dragă, şi l-ara spus că mî-aşî da viăţa mea îngerăscă pentru ochii ei cel albaştri ca cerul înseninat!
  «Audind Dumnedeu cele spuse, începu a se face îngândurat, şi din om cu faţa senină şi fruntea curată se prefăcA într’un moşnâg cu fruntea tătâ creţe. Şi apoi, cum mergeau aşâ, înălţându-se cu toţii încetinel către scaunul cel dumne-deesc, ajungând la marginea cerului, Dumnedeu îl opri în loc şi le dise :
  —     «Sciu că dacă veţi merge cu toţii în cer şi vă veţi întâlni cu cel-lalţi îngeri, acolo veţi povesti despre lucrurile cele pămîntene, şi fiind-că lucrurile acestea nu-î ertat ca să le scie şi cel din cer, acum vă opresc pe toţi aici!
  «Şi cum rosti cuvintele acestea, Dumnedeu î-a prefăcut pe toţi în stele luminâse, lucind de fericire că ele în t6tă vremea pot vedea lumea pămîntână.
  «îngerul cel îndrăgostit, prefăcut fiind şi el în steâ, nu lu-ciâ de bucurie, ci mereu scăpărâ, aruncând scântei de foc asupra celor-lalte stele.
  «Dumnedeu, vădând că din asta au să se întîmple neînţelegeri între stele, a luat pe stăua cea plângetăre şi, des-lipind-o de pe cer, l-a dat drumul spre pămînt, aruncând-o aşâ de tare că tot în picuri de scântei a picat pe pămînt,
www.digibuc.ro
47
umplând întreg câmpul, unde fata cea cu ochi albaştri erâ cu oile.
  «Scânteile acelea însă nu s’au stins, ci s’att făcut Licurici, pentru ca să nuî piâră urma îngerului celui îndrăgostit în fata cea pămîntenă.
  «De-atuncî a trecut multă vreme, dar şi acuma se poves-tesce că Licuricii nu sunt alt ce-vâ decât scântei din stâua cea aruncată de pe cer» (1).
  O altă legendă despre Licurioiu, tot din Transilvania, corn. Mădăraş, sună precum urmâză :
  «Pe vremea slobozeniei, adecă pe când s'aii fost despărţit îngerii lui Dumnezeu de îngerii Satanei, se spune şi se po-vestesce că îngerii cei rei, adecă a! Dracului, s’au dus de-a stânga, adecă în spre porţile Iadului, iar îngerii cei buni, adecă aî luî Dumnezeu, s’au ales de-a drâpta în spre uşa cerului.
  «în învălmăşâla cea mare, alegendu-se careşî pe partea sa, unul dintre îngerii cei rei, maî drăcos şi mai prefăcut, şî-a învârtit c6da colac şi s’a vârît între cel de-a drâpta, vrând, veZî bine, ca să ajungă şi el în cer, nici prin minte trecendu-î că DumneZeu îi scie gândul, iar că Săn-Petru la uşa Raiului o să-l deâ de gol.
  «Şi aşâ, după ce cu toţii se despărţiră, se luară care în cotro în spre locul ce i-1 alese DumneZeu, după faptele făcute.
  «îngerii Satanei se duceau la stânga, ascunZându-se în adâncul pâmîntului, unde îi aşteptau slujbaşii mai marelui dracilor; iar îngerii cei buni şi drepţi se înălţau cu pompă şi între cântece îngerescî în sus spre cer, unde locuesce DumneZeu cu sfinţii lui slujbaşi.
  «îngerii Satanei mergeau plângând, văetându-se şi rum-pendu-şî hainele şi smulgându-şî pârul de supărare şi necaz, iar aî luî DumneZeu mergeau voioşi, ţinendu-se de mână unul cu altul şi cântând cântece sfinte şi dumneZeesci.
  «Şi aşâ, în voie bună şi veselie, ajunseră la uşa raiului unde Sân-Petru, stând cu cheile raiului la îndemână, după 1
  (1) Com. de d-I Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
48
ce se uită la revaş, da fie-căruia drumul în raiu, după ce-î găsiâ însemnătura.
   «La urmă sosesce şi îngerul cel reu, ce cu hamnişa voiâ să se vâre în cer, şi uitându-se Sân-Petru la el, nu i se prea împărei, că i se înroşise nasul şi i se îngălbenise faţa, şi de aceea se apucă a-î caută semnătura pe răvaş. Dar când colo, ce să vadă? îl gâsesce între ceî din partea Satane!.
   «Sân-Petru, vădendu-î hamnişagul, nu dice nimic, fără îl iea de mână şi-l aruncă jos, însă aşâ de tare, de tot sfârmî şi bucăţele B’a făcut
   «Ajungând îngerul cel reu jos în sfărmî şi bucăţele, nicî raaî marele dracilor n’a vrut sâ-1 mal primâscă, fără l-a lăsat de minune la lume.
   «Din sfârâmăturile şi bucăţelele acelea apoi s’au făcut o mulţime de viermuleţî, car! şi acum îî vedem luminând sera pe marginea drumurilor şi la car! noi le dlcem Licurici»(1).
   A treia legendă despre Licuriciu, aşişderea din Transilvania, com. Fărăgău, sună aşâ:
   «Odată, când Satana aveâ copi! şi umblă pe pământ, ca şi noî dmeniî de acum, se începu o sfadă mare între Satana şi copiii lui pentru o părticică de pămînt, căci, vedî, ddră şi eî se îmmulţiseră aşâ de tare, de nu le maî ajungeâ pă* mîntul.
   «Feciorul cel mai mare, vânând îndărătnicia tătâne-seu, care nu vrea ca din a lui să deâ nimic până după mdrte, se luă cu dînsul la harţ, că ddr nu le cădeâ bine ca tată-so să aivă prea mult, iar eî să fie peritorî de fdme pe uliţe.
   «Nicî una, nici alta, făr’ la urma urmelor ajunseră la trântă, punând legătură, că cine va învinge, aceluia să-î fie tdtâ moşia.
   «Şi aşâ, după multă sfadă, se puseră pe harţ şi isbindu-se şi trântindu-se care-şî de putere, nicî unuia nu-i isbuti a-1 omorî pre celă-lalt.
   «Feciorul, vă<}ând puterea tătâne-seii, se mânie şi maî tare şi, sulvucându-şi (2) mânecele, se apropie de el şi-l strînse 1 2
   (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (2)  în Bucovina ae <fice a sufulcă şi a suflecă; sufulcându-şi şi su-fleoându-şi.
www.digibuc.ro
49
cu atâta putere, de se lăţi în manile lui, apoi învârtindu-1 odată r6tă îl svârli peste cap de dunga unui bolovan, de tot sfărmi s’a făcut.
   «Sfărmile acelea apoi s’au schimbat în nisce viermuleţî mici şi sclipicioşi, ce şi a<JÎ îî vedem ndptea pe câmp sclipind ca şi nisce capete de moşinî (1).
   «Şi la aceşti viermuleţî noi le (Jicem Licurici» (2).
   A patra şi ultima legendă despre Licuriciu, şi anume din Ţâra-RomânSscă, sună precum urmâză:
   «Povestea bătrânăscă spune, măre-leţ, că în vremea veche lumea eră mai bună şi pămîntul mai curat ca acum. D'aia şi Dumnezeu şi sfinţii umblau pe pămînt. Şi sfinţii îşi aveau :şi ei cuprinsul lor, cura bună-<5râ avem şi noi a<Ji: easă, masă, vitişdre, copilaşi, şi de tdte câte trebue la casa omului.
   «între sfinţi însă, ăl mai însemnat eră Sfeti-Petrea. El umblă mai mult cu bunul Dumnezeii p’un drum. Dar îşi aveâ şi el, ca tot Românul, rostu lui, casa şi tdte treburile în bună rânduâlă, ca un sfînt al lui Dumnezeu, ce eră. Povestea bâtrânâscă spune că, între alte avuturi ale sale, nveâ şi o herghelie însemnată de cai frumoşi, tot unu şi unu: negri în per ca pena corbului şi iuţi ca focul, de mâncau nori, nu alta. MS rog d-vSstre, cai de sfînt şi dă-le pace!
   «Şi în vremurile alea, cum din păcate şi acum, pe lângă sfinţi — 6meniî luî Dumnedeii — erau şi destui hoţi de codru, căci şi Dracu şi-a avut şi-şi va avS tot deauna partea sa în lume.
   «Dar mai înainte vreme hoţii erau tot mai puţini şi maî cu frică şi ruşine şi şedeau prin codri neumblaţi decât de duhuri rele; pe când în tjiua de a4i, din păcate, hoţii s’au îmmulţit atât de tare, în cât maî nu e colţ unde să nu dai de eî: în sate, în oraşe şi pe tot locul, te fură <Jiua nă-mia^ă mare, ba te fac de le dai cu mâna ta şi tu rămâi cu o mână la inimă şi cu alta scărpinându-te în capt
   «Un hoţoman de frunte, pe vremurile alea, eră şi Cucu. 1 2
   (1) Moşim — câtrăniţe, aprinjiore, chibrituri.
   (2) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
    .Marini), Insectele.
www.digibuc.ro
50
  «De unde şi până unde că acesta află de caii lui Sfeti-Petre şi îşî puse în gând să-I şterpelăscă.
  «Vreme multă nu mal trecu la mijloc, de vreme ce Sfeti' Petre eră mai mult călător p’în lume cu DumnedeQ, şi aşâ într’o ndpte făcu cum făcu şi-i fură caii, şi cu el la pădure, băete!
  «A doua 4i pică şi Sfeti Petre din călătoriile sale. Şi curo veni, întrebă de cal. Caii nicăirl! Că o fi, că o drege, că sucita, că învârtită, nu sunt caii şi pace! Eli de luat I a luat, dar cine î-a luat şi unde l-a dus ?
  «Sf. Petre, ca un sfânt al lui Dumnedeu ce eră, numai de cât ghici hoţul: Cu-cu î-a luat! şi după el copil!
  «Sf. Petre ceru de la Dumnedeu să-l deâ câţî-vâ câni voi' nici, cu cari să plece p’în păduri după cal.
  «Dumnezeu îl dete lupii, şi de atunci lupii au rămas să fie cânii lui Sf. Petre.
  «Şi plecă Sf. Petre cu cânii după el, şi răscoli tăte pă' durile şi tăte hududăele, de diminăţa până săra şi de urma cailor nu mal dete şi nici de a hoţului. îl apucă năptea în pădure şi eră o năpte d’ale de să-ţi dai cu degetele în ochi de întunerec, beznă nu alt ce-vâ, mal întunerec ca în Iad-Nu mal vedeâ Sf. Petre în cotro să mal apuce. Atunci se rugă el la Dumnedeu să facă vre-o minune, ca să-î lumineze calea.
  «Dumnedeu sfîntu ascultă rugăciunea lui Sf. Petre şi cât. te-aî şterge la ochi se umplu tătă pădurea de Licurici.
  «Sf. Petre se înveseli şi pe lumina Licuricilor mal căută caii tătă năptea prin păduri, iar la diuâ se întărse acasă tot fără cai.
  «Atunci Sf. Petre blestemă pe Cuc ca să se prefacă în pasăre negră, să fie cobe reâ şi singur să-şi spue numele unde s’o află.
  «De atunci hoţul Cucu a rămas pasăre nâgră şi bleste* mată, şi când ţî-a cântă în spate, pe casă sau în curte, mdrte însemnăzâ, şi el alt ce-vâ nu mal diCf)i decât îşi strigă tătâ diua numele prin păduri: Cucu! cucu!
  «Şi Cucu are mare frică de Licurici. De aceea cum se ivesc Licuricii prin păduri, el încetăză de a mal cântă, cre~
www.digibuc.ro
51
4end că Sf. Petre îl caută iar să-l prindă, pentru că î-a furat caiî.
   «Licuricii sunt blagosloviţi de Sf. Petre ca să lumineze calea rătăciţilor prin păduri: eî sunt făcliile pădurilor, EI se ivesc tot aprdpe de Sf. Petre, adecă de <}iua luî Sf. Petre cam prin postul luî Sân-Petru. Atunci şi Cucu tace, cum vine şi vorba cântecului:
                        Vem Postu luî Sân-Petru,
                  Părăsi Cucu bugetu Şi turtureua vălceua Şi mândruţa poticeua» (1).
   Pe lângă legendele înşirate până aici, Românii, şi cu deosebire cel din Transilvania, mai cred şi mai că:
   Licuriciul e feciorul Dracului (2).
   Licuriciul e puiul Satanei, care a îndemnat pe Iuda ca să vîndâ pe Christos (3).
   Licuriciul e ochiul dracului, de aceea nu-1 lua în mână că te duce (4).
   Licuriciul e ochiul şerpeluî din raiu (5).
   Licuriciul e scânteia ce a sărit din ochii dracului, când s'a bătut cu archanghel Michail (6).
   Licuriciul e scânteia din stâua, care s’a ţinut mai lumindsă ca luna (7).
   Licuriciul e scânteia eşită din plesna sărită din sbiciul luî Sân-Petru (8).
   De aicî vine apoi că:
   Cine are Licurici pe lângă casă, e semn că acela e prieten dracului (9).
   Cine găsesce Licurici mulţi, e semn că îl iubesce dracul^ 10). 1
  (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (2) Cred. Rom. din Şamşud.
  (3) Cred. Rom. din Ş.-Magheruş.
  (4) Cred. Rom. din Gurghiu şi Ş.-Cristur. (6) Cred. Rom. din Ş.-Cristur.
  (6) Cred. Rom. din Runc.
  <7) Cred. Rom. din Chiraleş.
  (8) Cred. Rom. din Arcalta.
  (9) Cred. Rom. din Fărăgău.
  (10) Cred. Rom. din Teiuş.
www.digibuc.ro
52
   Cine va află ndptea Licurici pe perină, e semn că s’a împrietenit cu diavolul (1).
   Cine va află ndptea Licurici pe hainele pe cari s’a culcat, e semn că s’a culcat lângă Satana (2).
   Cine pdrtă Licurici cu el, pdrtă ochii Satanei (3).
   Cui îl plac Licurici, aceluia îl place dracul (4).
   Cine voesce să se împrietenescă cu Satana, acela să strîngă Licurici de pe drum (5).
   Din contră însă:
   Cine vrea ca să nu aibă val (trâbă) cu dracul, acela să nu calce Licuricii de pe drum (6).
   Şi dacă:
   Va strînge 99 de Licurici şi rupându-le capul, îl va pune la un loc, atunci e bine (7).
   Licuriciul, după spusa Românilor din unele părţi ale Bucovinei, se arată mal cu semă a vreme bună, nici când însă a sl6tă (8).
   După spusa Românilor din alte părţi ale Bucovinei însă, când se vede Licuriciul Bburând, iară femeiuşcă sa strălucind prin tufişuri, atunci e un semn că a doua (Ji sau chiar în ndptea aceea are să pl6ie. Ploia n’are să fie vehementă, ci liniştită. Iară dacă a plouat mal multe (Jile după olaltă şi Licuriciul, care în restimpul acesta nu se puteâ nicăerî observă, se arată de odată sburând prin aer sau strălucind prin tufişuri, atunci e semn că în scurt timp după acâsta are să înceteze pl6ia cu totul şi că are să urmeze timp bun, frumos şi călduros (9).
   Românii din unele părţi ele Transilvaniei însă cred şi spun că: 1
   (1) Cred. Rom. din Sereţel.
   (2) Cred. Rom. din Herina.
   (3) Cred. Rom. din Galaţi lângă Bistriţa.
   (4) Cred. Rom, din Bistriţa.
   (5) Cred. Rom. din Buduş.
   (6) Cred. Rom. din Fărăgâă.
   (7)  Cred. Rom. din Cătina.—Tote credinţele acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A Bogdan.
   (8) Cred Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu.
   (9) Corn. de d-1 Ioan Nistor, cant. bis.
www.digibuc.ro
53
   Licuriciu vînet a vedâ, e semn că se va schimbă vremea (1).
   Licuriciu vara de timpuriu a vede, e semn do an călduros, iar:
   Licuriciu t6mna târziu a vedă, e semn de tdmnă lungă (2).
   Tot la Românii din unele părţi ale Transilvaniei, pe lângă acestea, mai există încă şi următorele credinţe despre Licuriciu, şi anume:
   Licuriciu fără soţie de vei vede, e semn că are să ţi se întîmple ce-vâ neplăcere (3).
   Licuriciu cu soţie de vei vedâ, e semn bun, vei avă bucurie (4).
   Orbul, care va află 9 licurici, îşi va căpetă vederea (5).
   Licuricii uscaţi şi ţinuţi la grindă e bine (6).
   Cine are durere de ochi şi va purtă Licurici la sine, acela se va însănătoşâ (7).
   Şi în fine :
   Copilul, în a cărui scaldă se va pune trup de Licuriciu, acela se va face luminat la minte (8).
   Cel ce va prinde 7 Licurici şi-i va scăldâ în lapte dulce, acela va scăpă de friguri (9).
   Cel ce voesce să-şi scape găinile de uliu sau de gai^ă, să aşeze 4 piei de Licurici în patru cornurî ale grădinii, că venind uliul se va speriâ de ele şi va fugi (10).
   Cine va prinde mai mulţi Licurici şi-i va pune pe vitele cari nu se gonesc, vitele aceluia îndată se vor goni (11). * 11
  (t) Cred. Rom. din Şamşudul-de-câmpie.
  (2) Cred. Rom. din Fărăgăă.
  (3) Cred. Rom. Pogăceua.
  (4) Cred, Rom. din Pogăceua şi Măldăraş-de-câmpie.
  (5) Cred. Rom. din Rîciu-de-câmpie.
  (6) Cred. Rom. din Craifalâu.
  (7) Cred. Rom. din Bozed.
  (8) Cred. Rom. din Milăşel.
  (9) Cred. Rom. din Bând.
  (10)   Cred. Rom. din Şieu-Odorheiu.— Tote credinţele acestea mi le-a corn. d-1 Th. A. Bogdan.
  (11)   Dat. şi cred. Rom. Ţera-Românescă, corn. de S. Sa păr. T. Bâlăşel;— şi a celor din Banat, corn. ded-llos. Olariu : «Româncele din unele părţi ale Banatului îndatineză de a prinde câte un Licuriciu şi a-1 aruncă pe vitele de prăsilă, in credinţă că acestea se alungă mai de grabă şi devin producetore.»
www.digibuc.ro
54
   O sâmă de Românce din Bucovina, credend că Licuriciul este focul lui Dumnezeu, şi avend copil mititei bolnavi de plănsori, adecă cari nu pot dormi şi din causa acâsta plâng necontenit diua şi ndptea, se îndrăptă după ce apune s<5rele cu faţa într’acolo, unde sciu că se află mulţi Licurici, şi cum zăresc pe vre-unul licurind, încep a rosti următdrele cuvinte:
         Dragul meu, Puiuţul meu!
  Jea focul luî Dumnezeii, Deci du-te Iute
         Pân’la el Şi’ncetinel Apropie-te de el
Sau aşâ:
    Dragul mamil puişor, Iată colo un focşor! Deci grăbesce Şi pornesce De-ţî incălţlesce Picioruţele Şi mânuţele Şi-ţî las’acolo Plânsorile,
    Strînsorile,
       Şi-ţî încaldesce Mânuţele Şi picioruţele,
       Şi las’acolo Plânsorile Şi strînsorile Şi vin’apoî
La mămuoa înapoi! (1)
Durerile Şi t<5te chinurile Şi neodihna.
Şi-ţî iea de-acolo
Odihna
Şi crescerea
Şi întdrce-acasă
Sănătos
Şi voios! (2)
   Rostind cuvintele acestea, se crede că copilul bolnav de plânsorî se însănătoşâză, nu plânge mal mult şi ddrme liniştit.
   Româncele din unele părţi ale Moldovei au datină de a prinde Licurici şi a-l ferbe cu apă şi cu apa acăsta a se spălă apoi pentru sperietura (3).
   în fine merită a fi amintit şi aceea că Licuriciul saii Gândacul strălucitor, după cum se mal numesce acest insect în 1 2 3
  (1) Dat. Rom. din Reusenî, com. de Vas. Pop.
  (2) S. FI Marian, Nascerea la Români, p. 361.
  (3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 10.
www.digibuc.ro
55
unele părţi ale României, este f<5rte mult admirat de <5menî. Feciorii mai ales strîng adese-orî mal mulţi inşi de aceşti gândaci şi puindu-I prin pălării, acestea au în interiorul nopţii un aspect ca şi când ar fi fermecate. Iar fetele, cule* gendu-I, îl pun prin pahare şi dimpreună cu acestea prin fereşti (1). 1
   (1) Com. de d-1 S. Teodoreacu-Chirilean.
www.digibuc.ro
               MUSCARIUL.
                (Telephorus fuscus L.)
  In apele din munţii Bucovinei se află mai multe specii de pescî şi anume:
  Lipanul, pi. Lipenî;
  Păstrăvul, pl. Păstrăvi;
  Lostica, pl. Lostici, sau Lostoca, pl. Lostoci şi Lostucă, pi. Lostucî ;
  Boieşteanul, pl. Boieştenîsau Bbiştiul, pl. Bbişti şi Bbişte, pl. Bbiştî; un fel de pesce mic de mărimea Grindeeî;
  Grindeiul, pl. Grindeî sau Grindeua, Grindeâ şi Grindâlă, pl. Grindele şi Grindeia pl. Grindeie;
  MrSnă, pl. Mrene, dim. Mrenişbră, pl. Mrenişâre şi Mrenuţă, pl. Mrenufe (1);
  Sglăvocul, pl. Sglăvocî sati Sglăvbca, pl. Sglăvâce, numit altmintrelea şi mal ales de către Românii de la ţeră, unde asemenea se află, Midhaiu, pl Midhaî, Mnidhaiu, pl. Mnid-hai, Midhariu, pl. Midharî, Mnidhariu, pl. Mnidharî şi Măn-tuş, pl. Măntuşî (2) ; 1 2
  (1) Se ţlice că dacă un om, care are gălbenare, va pune o Mrend într’un lighian de aramă cu apă şi se va uită drept in ochii ei, Mrena respectivă îndată piere şi după aceea devine atât de veninosă, că numai decât trebue să se îngrope în pământ, ca să nu se atingă cine-vâ ou mâna de dînsa, căci atingendu-se, îndată se învenineză. Omul însă, care s’a uitat în ochii ei, nu mult după aceea se vindecă de gălbenare.
   (2)  între măruntaiele Mnidhariului se află un fel de untură care, după cum spun o semă de Români, e bună de lec pentru alunele, sing. alunea, germ. Sommersprossen, şiplămâişe, sing. plămăişă, germ. Leber-
www.digibuc.ro
57
   Clenul pl. Cleni, dim. Clenuf, pl. Clenuţi, un pesce cu solzi albi, strălucitori, care trăesce mal cu sămâ unde e apa mal adâncă;
   OcManul, pl. Ochienî sau Ochiana, pl. Ochiene, care sămenă. cu Mrena, dar e ce-vâ mal mare decât acâsta ;
   Svărlnga, pl. Svârlugi;
   Porcuţul, pl. Pnrcuţî sau Porcuşorul, pl. Porcuşori, care trăesce mal mult în apă mâldsă ;
   Beldiţci, pl. Beldiţe;
   Scobaia, pl. Scobăi, care însă numai rar când trece de la apele de ţeră la cele de munte ;
   Poduţul, pl. Poduţî, care e ca un Lipan de mic;
   Fusariul, pl. Fusarî, numit altmintrelea şi Pişcariu, pl. Piş-cari şi Chişcariu, pl. Chişcari, căruia, când are să se mănânce, i se taie capul ;
   Plotica, pl. PLotic.i, un fel de pescişor mic cu ochii roşii;
   Costrăşul, pl. Costrăşî; şi în fine:
   Caraşul, pl. Caraşi, dim. Cărăşel, pl. Cărăşeî (1).
   Unii dintre pescil aceştia, şi cu deosebire păstrăvii, se prind ndptea cu mâna sau cu oastea (2) la lumina fa-chiei sau a fachiuluî (3), iar alţii <Jiua, parte cu mâna şi parte cu diferite instrumente, precum : cu lesa (4), cu * 1
fleckchen. Cine are alunele saă plămâişe, acela sa ieâ untura acesta şi s'o anine în faţa sorelui de un cuiu, iară de desubtul eî să pue un tăl-geraş şi apoi cu ceea ce se topesce ca untul-de-lemn să ungă alunelele sau plâmăişele şi apoi se vindecă de dinsele.
   (1)  O parte dintre aceste numiri de pescî am au<fit-o eu singur de la mai mulţi Români din districtul Câmpulungului şi al Dornei, iar o parte mî-au comunicat-o George Vedean şi George Croitoriu, stud. gimn.
   (2)  Sub cuv. oâste, pl. oâstî sau oslră, pl. ostre şi ostrie, pl. oslr/î se înţelege un fel de instrument de fer în forma unei dăr^î, cu care se străpung păstrăvii, când es noptea la lumină.
   (3)  Fachia sau fachiul e un fel de făclie, care se face sau din nisce despicăturî lungi, subţirele şi răşinose de draniţă, saă din scorţâ de raestecăn în forma unui bucium, care se unge apoi cu reşină şi care aprin^endu-se arde şi lumineză aşa de tare, că nici vîntul cel mai mare n’o stinge. Păstrăvii, trăgend la lumina fachiei, pescarii îi străpung în spate cu oăstea şi-î scot apoi afară.
   (4)  Lesa este un instrument făcut din nuele de răchită, şi anume la un capet lată, iar la celă-lalt îndoită în forma unui gurguiu. Acesta se
www.digibuc.ro
58
uârşa (1), cu sacul de pesce saii crîsnicul (2), cu răslâca (3), şi cu unghiţa.
   Pescarii, cari prind pesciî cu sacul de pesce saii cu eristicul, au datină de a-I scormoni şi a-î alungă de pe sub pietre şi de pe sub rădăcini spre crîsnic cu un fel de botă lungă provScJută la capătul de jos cu o măciucă, care se numesce ştiulbic, de unde apoi şi verb. a ştiulbicâ, adecă a da cu ftiulbicul (4).
   Pescarii însă cari prind pesciî cu unghiţa, voind a-î ademeni, pun într’acăsta, între multe altele, fdrte adese-orî încă şi un fel de insect, care se numesce în Bucovina: Muscariu, Ciobotăraş, Doftor şi Doftoraş, iar în Banat: Gândac de valcă (5), lat. Telephorus fuscus L. sau Cantharis fusca L.
   Muscariul e un insect lungăreţ şi mdle, are musteţe în forma unul fir de păr şi de coldre năgră; aripile de-asupra sau elitrele sunt negre şi acoperite cu păr scurt de col6re 1
pune unde curge apa repede şi nu e tocmai adâncă, ridicându-se partea cea gurguiată o lecă mal în sus decât cea-laltă, şi lăsându-ae acolo a-poî mai lung timp. Pesciî dau de sine întrlnsa.
  (1)   Vârşa este făcută asemenea din nuele de răchită, şi anume la un capăt în forma unul calamăr cu grumazul întors înăuntru, iar la celălalt capăt ascuţită şi legată cu aţă. La gârliciul eî se pune mămăligă sau alt ce-vă ce le place pescilor şi apoi se aruncă acolo unde e apa mal adâncă, bună-oră într’o bulbonă sau sciâlnă. Pesciî venind şi intrând înăuntru ca să mănânce ce se află acolo, nu pot eşi mai mult afară.
  (2)   Sacul de pesce sau crîsnicul e un fel de împletitură de tort forte rară în formă pătrată şi prinsă cu cornurile de capetele a două nuele încrucişate şi semicercuale cari, la rândul lor, de multe ori sunt prinse la încrucişătură de vârful unei prăjini.
  (3)   Sub cuv. răstocă se înţelege răstocirea, adecă strămutarea cursului unei ape de pe o gârlă pe alta, şi punerea unei vârşe cu gura la vale pe gârla răstocită, care prinde a secă, anume ca pesciî, intorcen-du-se de la vale la del, să intre în vărşă.
  (4)   De la cuv. ştiulbic cred că vine şi numele satului Ştiulbicam din districtul Câmpulungului în Bucovina. Tot în legătură cu cuv. şliulbic cred că stă şi subst. ştiulbină = bulbonă mică, usitat la Bomânii din Biharia. Ve<JÎ despre acesta: M. Pompiliu, Graiul românesc din Bi-haria, publ. în Convorbiri lit., an. XX, Bucuresci 1887, p. 1.018.
  (6) Com. de d-1 Ios. Olariu : * Gândacul desalcă are mare asemănare cu Gândacul de frapsiii, atâta numai că e ce-vâ mai mic şi de colore cafenie.»
www.digibuc.ro
59
surie. Scutul gâtului e roşu şi cu o pată ndgră la mijloc, iar picidrele negre.
   Muscariul e un insect răpitor, care se nutresce cu felurite musculiţe, de unde se vede că-î vine şi numirea, însă mai •cu sămă cu Păduchi de frunze. El petrece fdrte adese-orf pe arbori şi pe tufişuri, iar larva sa, care se arată une-orî ■chiar şi ârna, când e moloşag, şi din care causă se numesce apoi de către uniî Vierme de omet, stă ascunsă pe sub pietre şi pe sub rădăcinile arborilor, unde se nutresce cu felurite vietăţi mici.
www.digibuc.ro
                        C A RI U L
                    (Auobium pertinax L.)
   Nu unuia şi nu odată cred că i se va fi întîmplat ca, culcându-se săra într’o odae în care se află multe obiecte de lemn, să audă, înainte de ce a apucat să addrmă, un fel de sunet în vre-unul din pereţi sau în vre-o icdnă, care sămenâ cu tictacul unui orarid de buzunar.
   Acest sunet regulat, ca şi tictacul orariului de buzunar, nu e nimica alt ce-vâ decât sunetul ce-1 produce în decursul nopţii un fel de gândac mititel numit pretutindini, în tdte ţările locuite de Români, Cariu, şi câte odată şi Caria mic, spre deosebire de alte insecte ce-vâ maî mari, cari asemenea bortesc şi rod lemnele şi cari se numesc Cari mari.
   Cariul, deşi e un insect f6rte mic, cu t6te acestea însă e fărte stricăcios, pentru că el intrând în vre-un părete, icdnâ, dulap, pat, scaun, sad ce este, atâta ce-1 căresce, adecă atâta ce-1 bortesce şi rdde într’însul, până ce-1 face mai tot făină.
   însă el nu rdde în fie-care lemn, ci numai în lemnele cele uscate şi moi şi cu deosebire în cele ce se taie când e lună veche (1).
   Pre lemnele din urmă atâta ce le bortesce şi rdde până ce le preface într’un fel de făină, numită în genere făină sad fănină de cariu (2). 1 2
  (1)  După spusa Rom din Frătăuţul-vechiu, dict. de Dumitru al lui George Covaşă; — a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciu; — şi a celor din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu.
  (2)   Dat. Rom. din Bucovina; — a celor din Moldova, dict. de 0. S. Bucan;—şi a celor din Ţera-Românescâ, com.de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Cariul este o insectă, care gâuresce lemnul, scoţend un fel de făină de lemn, care în limbagiul poporului se nuraesce făină de cariu.■>
www.digibuc.ro
61
   Cariul, după cum am amintit mal aus, e fdrte stricâcios, aşâ că lemnele bortite şi mâncate de dînsul nu se pot întrebuinţa la nimica, ddr numaî să se arunce în foc ca să ardă. Făina sa însă o s6raâ de Români din Bucovina o în-trebuinţăză, când aii lipsă, parte ca 16c în contra opăriturilor, precum şi a altor rane, şi parte spre curăţenie.
   Aşâ bună-drâ, când copiii cel mici, adecă ceî de ţâţă, se opăresc, femeile sciutdre ieau făină de acăsta şi o presură pe locul opărit. Fâcendu-o ac6sta, se (Jice că opăritura în scurt timp se vindecă (1).
   Ba făina de cariu se întrebuinţăză nu numaî la opărituri, ci şi la alte rane. Aşâ dacă are cine-vâ din te miri ce causă vre-o rană pe trup şi o presură cu făină de acâsta, rana nu mult după aceea se strînge şi se vindecă (2).
   însă nu fie-care făină de cariu e bună la rane, ci făina, care are să se întrebuinţeze spre acest scop, trebue să fie căutată mal întâiu de ce fel de lemn e, şi abiâ după aceea să se întrebuinţeze, pentru că dacă lemnul e stricăcios, atunci şi făina pdte să fie periculdsă, şi în loc să ajute, pdte maî mult să strice (3).
   Pentru curăţenie se iea numaî fdrte puţină făină de cariu, se pune în apă şi se bea. Făcend-o acâsta, cel ce a b6ut-o se curăţesce, ca şi când ar fi luat Idcurî din spiţerie (4).
   Făina de cariu e însă f6rte posnaşă.
   De aceea cel ce o bea sau o dă altuia de băut trebue să fie cu mare băgare de sdmâ, căci cum bea maî multă, de cum cere trebuinţa, îndată capătă nu numai un treped fdrte mare, ci chiar şi vintre, şi dacă nu caută cât maî de 1 2 3 4
  (1)   Dat. Rom. din Drăgoescî, dict. de Zamfira Brădăţan, şi com. de Isae Brâdăţan, stud. gimn.
   (2)  Dat, Rom. din Carapciu. dict. de Vas. Cârciu; — şi a celor din Igescî, dict. de Ioan Danilesou.
   (3)  După spusa Rom. din Gura-Homoruluî, dict. de d-1 Dionisie Ma-ximiuc, cant. bis.
  (4)   Dat. Rom. din Moldova, com. Paşcani, dict de Iordache Bran; — şi a celor din Ţera-Roroânescă, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Sătenii adună făină de cariu şi o dau de băut cu apă în loc de curăţenie (purgativ) omenilor şi vitelor încuiate (constipate).
www.digibuc.ro
62
grabă alto mijlâce ca să-I înceteze trepedul, p6te chiar să şi mărâ (1).
   Aşâ dacă voesce cine-vâ să-l facă pre altul ca să trepedey îl dă făină de cariu de băut în vin sau în apă rece. Şi apoi ămenil ce o beau, îndată capătă nu numai trâped, ci şi vintre (2).
   Drept aceea ămeniî cei răi întrebuinţăzâ făina de cariu nu atâta spre curăţenie, ci mai mult ca un mijloc spre a strică altora. Aceştia o pun de regulă în lapte de vacă şi de oi şi apoî o dad dmenilor ca s’o beâ.
   Omenii, carii din nesciinţâ aii băut un ast-fel de lapte, ca* pătă scurt timp după acâsta mai întâiu o mare pântecar& şi pe urmă vintre.
   Mişelia acâsta o fac mai cu sâmă bacii şi ciobanii cu ămenil, carii se abat prea adese-orî pe la stână şi de carii sunt prea din cale afară năcăjiţi. Acestora li se dă de băut făină de cariu amestecată de regulă cu puţin pâr de capră dumicat mărunţel în jintiţă.
   Omenii, ce beau jintiţă de acâsta, capătă un trâpăd aşâ de mare, că numai de abiâ se pot ţine pe piciâre. Iar după trâpăd capătă în scurt timp şi vintre.
   însă baciul şi ciobanii, sciind prea bine ce fel de urmări? păte să aibă o asemenea faptă din partea lor, le dau maî pe urmă chiag cu lapte de băut şi apoi tătă pântecarea şî tdtă durerea le încâtă (3).
   Cariul, despre care ne-a fost până aici vorba, flgurâză şi într’o ^icalâ fdrte răspândită în sînul poporului român» şi anume:
sau:
       Rode'n mine, ca cariu'n lemn, Rode’n om, ca cariu’n lemn, 1 2 3
  (1)  După spusa Rom. din Gura-Homoruluî, dict. de d-1 Dion. Ma-ximiuc.
  (2)  Dict de C. S. Bucan din Paşcani în Moldova şi de d-1 Dion. Ma-ximiuc.
  (3)  Dat Rom. din cele mai multe comune din Bucovina, şi în deosebi în Putna, dict. dff Sam. Lucaciu; — şi în Gura-Homoraluî, dict deDiom Maximiuc.
www.digibuc.ro
63
adecă: nu-mî dă a scăpă; de o vorbă nepotrivită şi nesuferită nu scap şi în alta mă bagă; mă cincăesce necontenit (1); — care se fiice despre dmenil cei nesuferiţi, ce ne năcăjesc prea tare, sau despre duşmanii, cari caută mereu a ne face-supărare şi rău (2).
   Dar şi despre o muere rea, care-şl năcăjesce necontenit, fiiua şi ndptea, soţul încă se fiice câ:
                Rode’n el, ca cariu’n lemn (3).
   Iar:
                A fi cărit
însemneză: a fi găurit de Cariu. Se mal <Jice însă şi de un* obiect, şi cu deosebire de lemn, care este fdrte vechiu, usat, şi găurit de cari şi de vremuri (4). 1 2 3 4
   (1) Dict. de Vas. Cârciu din Carapciâ.
   (2)  După spusa Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu; — şi a celoţ-din Moldova, com. Paşcani, dict. de lord. Bran şi C. S. Bucan.
   (3) Com. de d-1 Ios. Olariii.
   (4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
www.digibuc.ro
  BORZA.
                (Blaps mortisaga L.)
   Borza (1) numită altmintrelea în Bucovina încă şi Gondă(2), •G6ndră (3) şi Gândacul morţilor (4), iară în Transilvania: Gântbă, pl. Gâmbe (5), e un gândac negru, de la 20—25 mm. de lung, cu capul mic şi lungăreţ, cu scutul gâtului maî tot atât de lung ca şi de lat, şi cu aripile de-asupra încovăiate în jos, iar la vârf ascuţite.
   Borza petrece de pe la începutul primăverii şi până tânjiu tdmna prin case şi pivniţe şi maî cu sâmă prin cotldnele în cari se află lemne umede şi barabule ce au început a trece acuma în putrejune. 1 2 3 4 5
   (1)   Dat. Rom. din Frătâuţul-vechiu, dict. de George Onoiul. — în unele părţi din Bucovina, precum bună-oră în Câmpulung, sub cuv. Borză, după cum mi s’a spus, se înţelege Musca de casă, iar în unele părţi, din Maramureş, precum bună-oră în Oroiu de lângă Baia-mare, tot sub acest cuvînt se înţelege Musca mare.*
   (2)   Dat. Rom. din Bălăcenca, com. de Const. Boca, stud. gimn: *Gonda este un insect de mărime mijlocie şi mohorît.»
   (3)   Dat. Rom. din Udesci, dict. de Const. Cimpoieş: * Gondră se nu-mesce un gândac de colore negră. Ea are şese piciore şi doue perechi ele aripi. Aripile cele de desubt sunt ca la cărăbuşi lucide şi străvede-tore, cele de-asupra sunt vârtose. Cu tote acestea nu sboră. Se găsesce pe sub lemnele cari se află la umecjelă; — a celor din Frătăuţul-nou, dict. de Niculaî Rusu: » Gondra e negră.»
   (4)   Dat. Rom. din Siretiu şi a celor din Frătâuţul-noii, dict. de Nic. Rusu.
   (5)   Com. de d-1 Th. A. Bogdan: * Bombele îs negre şi mari, se ţin prin casă şi put, şi nu sboră (Reghin).»
www.digibuc.ro
65
   Fiind un gândac cam trândav şi neiubind lumina Borza ese de prin ascunzişurile sale mai cu s6mă ndptea şi numai rar când şi Ziua- Iar atunci, dacă o atingem cu vre-un obiect <5re-şî-care ^aii o prindem cu mâna, slobdde un fel de suc, care are un miros fdrte neplăcut, puturos (1).
   în vechime Borza eră considerată ca un sol al morţii.
   Credinţa acesta s’a păstrat în unele părţii ale Bucovinei până şi în Ziua de astăZî-
   Aşâ Românii din Siretiu, după cum mî-a spus soţia mea Leontina, care e de loc din acest oraş, cred şi acuma că unde se arată gândacul acesta, trebue numai decât să mdră cine-vâ din casă.
   Tot din causa acâsta cred că î-au dat unii Români numirea de Gândacul morţilor, iar alţii că sperie cu dînşil copiii cel mici, cari fac prea multe nebunii şi nu se culcă săra la timp, Zicând u-le:
   —  «Fugi de acolo, că te-a mancă Borza*; sau:
   —    «Culcă-te mai de grabă, că de nu, vine Borza şi te-a mân că!»
   însă cei ce o fac acesta, nu fac bine, căci de mâncat nici pre un copil nu l-a mâncat Borza, dar de speriat nu pre unul îl sperie, ast-fel că părinţii să! sunt constrînşl a alergă pe la babele sciutdre şi a le pofti ca să vie şi să-i descânte de speriat.
   Şi ... noroc că babele, cari sciu şi t<5ca în cer, nu se lasă prea mult îmbiate şi poftite, ci, cum sunt chemate, îndată şi vin şi-î descântă ast-fel:
S’o sinecat,
S’o mânecat N. de la casa eî,
De la masa eî, Grasă şi frumâsă, Sprintenă şi voiosă. Când o fost La mied de cale, 1
De cărare, înainte eşitu-î-o, în cale opritu-o Borză imborzată, Borză înfocată, Borză urîciosă, Borză fîorosă, Borză scârîndâua
    (1) După spusa Rom. din Frâtăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul;—a celor din Bălâeenca, corn. de Const. Boca; — şi a celor din Udescî, dict. de Const. Cimpoieş.
Marian, Insectele.
www.digibuc.ro
66
Cu ochii sgâiţl,
Cu dinţii rînjiţî,
Din gură molfâind,
Din ochi clipind,
Vacu să-î scurte, pilele să-i ciunte.
Alelei Borză 'nborzată, Borză înfocată,
Borză urîciosă.
Borză fiorosă,
La N. nu te duce,
Vacu nu-i scurtă, Pilele nu-î ciuntă,
Ci rai te grăbesce
Şi mi te pornesce La Marea cea mare,
Că la Marea cea mare Este un pesce mare, Aceluia vacu scurtă-i,. pilele ciuntă-î!
N. să remâe curată, Luminată,
Ca maica ce-o dat-o,
Ca Dumnezeu ce-o lăsat-o. Amin, amin!
Ca sorele ’n senin.
De la mine descântecu,
De la Dumnezeu lăcu! (1)
  Descântecul acesta se descântă în trei <Jile de frupt câte de trei ori pe cji, şi anume dimindţa, la amiadî şi săra, şi mai cu sâmă atunci când cel speriat ddrme.
  Descântătdrea însă, înainte de ce începe a descântă, face un şumulleţ, de pânză. Apoi aprhnjend şumulteţul acesta* învârtindu-1 neîncetat împrejurul celui speriat şi afumându-L cu dtnsul, pronunţă versurile de mal sus ale descântecului (2). 1 2
  (1)  Daci cel speriat e un băiat, atunci versurile descântecului se schimbă şi se pronunţă ca pentru un băiat.
  (2) S. FI. Marian, Descântece pop. române, Suceva 1886, p. 231—233.
www.digibuc.ro
                         M O R A R I U L.
                           (Tencbrlo molitor L.)
  Prin moză, unde se află de regulă multă făină şi ometifă (1), precum şi prin brutării şi cămările, în cari se ţine multă pâne cdptă, provine fdrte adese-ori un fel de gândac sprinten, al cărui corp de 13—15 mm. de lung e tot una de lat de la cap şi până la capătul abdomenului.
  Acest gândac, ale cărui aripi de de-asupra sunt negre sau brunete, lucitdre, fine şi des punctate, iar partea de desubt şi picidrele roşii-castanii, se numesce în Bucovina, precum şi în alte părţi locuite de Români: Morariu şi Gândac de făină (2).
  Numirea de Morariu a acestui gândac i se trage de acolo, pentru că el trâesce mal mult prin mori, iar cea de Gândac de făină, pentru că nutreţul său obicinuit e făina şi rămăşiţele de pâne, cari se află prin brutării sau pitării, şi prin case şi cămările acestora.
  Larva Morariului se numesce în unele părţi Vierme de făină, în altele însă şi mai cu sămă în Ţera-Românăscă: Molete, pl. moleţî (3), Sfoiag, pl. sfoiegî (4) şi Surdomaş, pl. surdomaşi (5) sau Surdumaş, pl. surdumaşî (6). 1 2 3 4 * 6
  (1)   Sub cuv. ometifă se înţelege pulberea de făină, care se prinde de pereţii morilor sau se aşeză pe podelele acestora.
  (2) Enciclopedia română, voi. III, p. 327; — B. Nanian, Zoologia, p. 136.
  (3)   La Românii din Meglenia cuv. moleti însemnâzâ atâta cât molie. Ve<JI Per. N. Papahagi, Megleno-Româniî. Partea II, Bucurescî 1902, p. 95.
  (4) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşfel.
  (6) Şefâtorea, an. VI, p. 97.
  (6) Sănătatea, revistă bi-lunară ilustrată de medicină populară, an. II, Bucurescî 1902, p. 289.
www.digibuc.ro
68
   Moletele sau Sitrdumaşul este un vierme solzos, cu solzii în formă de inele tari. Colorea luî e gălbie sau cafenie lu-cidsă. El e tare şi are obiceiu de a se încovrigă, când e în primejdie. Nu se face insă nici când mal lung ca 1—2 cm. (1).
   în credinţele poporale Moletele este un vierme diabolic, de dre-ce el în mod nevedut intră în intestinele copiilor mici şi prinde a-I ciupi de măruntae, din care causă apoi copiii se îmbolnăvesc de bdla numită în popor de moleţi (2) saii de surdumaş (3).
   Bdla acâsta însă de multe ori o capătă copiii şi atunci când sunt deochiaţî domol, nu pripit, şi când nu se bagă de sâmă (4).
   Moletele are legături cu Moroii şi Strigoii, căci el se năs-timesce în copil din deocheturile Strigoilor şi Moroilor, deocheturi domdle, cari de multe orî trec neobservate, până ce copilul cade în bdla greâ.
   Semnul caracteristic, după care se pdte cundsce bdla de moleţî sau de surdumaş este că copilul, ce-o capătă, are arsuri, vărsături, dureri de cap şi urdinare, adecă eşirî dese la scaun şi numai apă gdlă. Mal departe că n’are muci la nas, ci nasul îl este uscat şi se frâcă mereu la el (o), se svâr-golesce, ţipă, nu suge şi nu ddrme cu nopţile întregi (6).
   Părinţii, cari voesc să scape pre copiii lor de acăstă bdlă, numită de moleţi sau surdumaşî, şi cu deosebire mamele, alergă la o babă sciutdre şi o châmă ca să vie şi să le descânte.
   Baba, care nu se dă mult poftită, vine îndată şi face de moleţi copilului bolnav în modul următor:
   Caută mai întâiii şi întâiu prin podurile caselor, pe sub obiecte puse pe pămînt uscat şi murdar, precum şi pe sub paturi, pe sub vase, până ce găsesce 9 moleţi. Iar după ce 1 2 3 * * 6
  (1)   Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel; — cf. Sănătatea, cit., p. 289: <Surdumaş = un fel de vierme galben-cafeniu, lungueţ, cu piciăre multe şi care se face la jilâvelă (umeflelă)».
  (2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (3) Sănătatea, cit., p. 289.
  <4) Şeifetorea, an. IV, p. 31.
  <6) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel; —cf. Şecţetorea, an. IV, p. 31.
  (6) Sănătatea, cit., p. 289.
                                www.digibuc.ro
69
î-a găsit, îi pune într’o ţevă astupată bine, ca să nu p<5tă fugî dintr’însa afară. Face apoi rost de unt prâspet de ia vite şi de un peptenaş cu care se peptSnă părul capului. Iar mama îşi iea copilul bolnav în p61ă şi îl ţine, aşa ca să stea bine şi să nu se misce nici într’o parte.
   Baba împărţesce după acăsta untul în trei părţi egale, iea o parte cu peptenele şi o pune în crescetul capului, care la copil este m<51e, din caro causă îî mai (Jice şi mâţele capului. Apoi iea din ţăvă trei violeţi şi îî pune pe unt, ca să nu plece în vre-o parte, iar din gură începe a spune următorul descântec al violeţilor:
Plecă (cutare) pe cale,
Pe cărare
Şi se ’ntâlni cu Moleţiî,
Cu Stoegii,
Cu Strigoii,
Cu Moroii Şi cu Păduroiî,
Cu Moroicele,
Cu Strigoicele Şi cu Pădurăicele.
La el se uitară,
Inima-î mâncară,
Pieptu şi spatele-i încleştară, Mânile întinseră,
De pept şi de rărunchi îl cu-[prinseră.
Voi Moleţilor,
Voi Sfoegilor,
Voi cânilor,
Voi Moroilor,
Voi Strigoilor,
Voi Păduroilor,
Voi Moroicelor,
Voi Strigoicelor,
Voî Păduroicelor,
Eşiţî de la (cutare)
Din creerii capului,
Din sgârciu nasului,
Din faţa obrazului,
Din baerile inimii,
Din pept, din spate,
Din tote osele încheiate,
Cu totă fârşela,
Cu totă ameţela,
Cu totă năploela,
Că dacă n'eţî eşi,
Nu v’eţî potoli,
Nu v’eţî domoli,
Eu cu untu v’oiu topi.
Cu peptenele v’oiu sdruci,
Cu mătura v’oiu mătură :
Din creeriî capului,
Din sgârciu nasului,
Din faţa obrazului,
Din baerile inimii,
Din pept, din spate,
Din tote osele încheiate,
Din inimă v’oiu scutură,
Din rărunchi v’oiu sburâ Şi cutare o rămână Curat,
Luminat,
Ca botezu botezat,
Ca argintu strecurat,
Cum Maica Precistâ l-a lăsat. Descântecu meu Şi lâcu de la Dumnezeu Şi de la sfinta ţii de aţii!
www.digibuc.ro
70
   Cu o bucată de unt şi cu alţi trei Molefi se face la nas, anume pe buza de de*asupra în dreptul nasului, repeţind descântecul.
   Cu a treia bucată de unt şi cu ceî-lalţi trei din urmă Molefi se face la buric, repeţind pentru a treia <5ră descântecul de mai sus.
   Dacă Moleţii mor în timpul descântecului, e semn că copilul într’adever e bolnav de Molefi. Dacă nu mor, copilul are altă b61ă.
   Moleţii, ast-fel descântaţi, se pun pe vatra focului fer-binte şi se lasă până se prefao în scrum. Se ieau apoi şi se pisâzâ până se prefac în praf mărunt, care se amestecă cu untul descântat şi se unge cu aeestă alifie copilul în cres-cetul capului, la nas şi la buric (1).
   Alte babe sciutâre, şi anume cele din com. Pătulele, jud. Mehedinţi, descântă de Molefi sau Surdomaşî ast-fel:
   Adună maî mulţi Moleţi, îi pun pe capul copilaşului bolnav, unde ţăsta e încă neîmplinită, şi apoi strivind Moleţii adunaţi cu peptenul de peptenat capul, rostesc următărele cuvinte de trei ori după olaltâ:
Plecă (cutare) pe cale,
Pe cărare,
Se 'ntâlnî cu 99 de Surdomaşî [în cale,
Surdomaşî de-aî românescî, Surdomaşî de-aî ţigănescî, Surdomaşî turcesci, Surdomaşî sîrbescî,
Surdomaşî grecesc!, Surdomaşî rusescî,
Surdomaşî bulgărescî, Surdomaşî nemţescî, Surdomaşî de-aî cu nuci, Surdomaşî de-aî seci, Surdomaşî de-aî cu ochi, Surdomaşî cu uncrop, în cap îî săriră, în cap îî deliră, 1
Inima că î-o mâncară,
Creeriî îî turburară,
Şi-l lăsară ţipâud Şi chirăind Cu glas pân’ la cer,
Cu lacrimi până ’n pămînt. Maica sa, Sântă Măria,
Că-1 auijiâ,
Din cer Jos la el se da:
—   Ce olicăescî,
Ce te gevelesci ?
—   De ce să nu me olicăesc, De ce să nu me gevelesc,
Că plecai şi eu pe cale,
Pe cărare
Şi mă ’ntâlnii cu 99 de Surdo-[maşî în cale, Surdomaşî de-aî românescî,
  (1) Corn. de S. Sa păr. T. Bâlăşel;— cf. şi Şedetorea, an, IY, p. 31-33 www.digibuc.ro
71
Surdomaşi de-aî ţigănesci (ca [mai sus).
— Du-te la (cutare) descântă-[tdrea,
Că peptenu ’n mâna dreptă [l-o luă
Şi ţie ţî-o descântă,
Că cu peptenele
Descâlcesce t6te viţele, Tâte cosiţele.
Aşa să descâlcescâ Surdomaşiî tăi Din creeril capului, Din năuntrul trupului, Din baerile inimii! (1)
  în fine o sâraă de descântătdre din Oltenia, cari sunt chemate a descântă de Surdumaş la căpătâiul copilului bolnav, îşi încep meşteşugul în următorul mod:
  Caută mai întâiu pe sub lemne, pe sub ţ6le, pe sub lă<JI, precum şi prin alte locuri, unde cred că vor da peste vreun Surdumaş, până ce află şi prinde un Surdumaş viu, nevătămat,
  Ieau acest Surdumaş, împreună cu un peptene ursăresc, cu care se. pâptSnă copiii pe cap, şi pe când cine-vâ din casă ţine copilul bolnav în braţe, baba sciutOre sfarmă, sdrobesce Surdumaşul în crescetul (mdlele) capului, până ce ese din Surdumaş un fel de puroiu alb, iar din capul copilului sânge.
  După acâsta baba, amestecând la un loc, cu peptenele, puroiul cu sângele — ca la vaccin — în crescetul copilului, care ţipă de ţi-î mai mare mila de dînsul, descântă ast-fel:
Surdumaş de mâncare, Surdumaş de culcare,
Din versatul zorilor,
Din cântatul cocoşilor, Surdumaş negru,
Surdumaş verde,
Surdumaş din deochetura ... Cine a deochiat Ochii î-a crăpat,
Cine s'a mirat,
Ochii i-a scăzut...
Să periţî,
Să resperiţî în trupu lu (cutare)
Să nu mai fiţi! 1
Din os,
Pe sub os,
Din piele,
Pe sub piele,
Din sgârciu nasului, Din faţa obrazului,
Din creeril capului. .. Iar (cutare) să remâe Curat,
Luminat Ca stâua în cer,
Ca rouă în câmp,
Cum Maica Precista L-a zimislit !...
    (1) Şet}ăt6rea, an. IV, p. 97.
www.digibuc.ro
72
   Sfârşind descântecul acesta de descântat, arde viermele, adecă Surdumaşul pe vatra focului şi apoi, sfărâmându-1 şi puindu-1 în apă, îl dă copilului bolnav de băut (1).
   Molefii sau Sfoegii sunt priviţi de popor ca viermii cel mai spurcaţi. De aceea când vede vre-unul în bucate, le lâpădă.
   Iar dacă găsesce vre-unul în hambarul cu făină, pune în ea aghiasraă şi chemă preotul de cetesce rugăciunea de curăţire (2).
   Păsărariî însă, cari îndatineză a ţină paseri cântătâre, nu odată întrebuinţâză aceşti Viermi de făină satt Molefî ca nutreţ pentru pasările lor şi în deosebi pentru privighetori, despre cari se cjice că se bat fdrte tare după dînşiî (3).
   în fine la Românii din Ţera-Românâscâ există şi următd-rele tjicerî, în cari figurâză cuvîntul Moleie:
                    A ave de Molefî, a fi bolnav de b<51a Moleţilor.
                    A face de Molefî, adecă : a vindecâ. Şi:
                    A fi Bfoegit,
adecă: a fi Btricat, mucecjit, împuţit (4). 1 2 3 4
   (1) Sănătatea, cit., p. 289.
   (2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (3) Usitat în unele părţi din Bucovina.
  (4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
www.digibuc.ro
                  CĂŢELUL FRASINILOR.
                    (Cantharis vislcatoria L.)
   Dacă va trece cine-vâ de mat multe ort pe la sfârşitul lunii lui Maiu şi începutul lui Iunie, printr’un loc, unde se află mulţi frasini sau lilieci, va trebui numai decât să simţăscă un fel de miros neplăcut ca de şorec. Iar dacă se va apropia de locul din cotro I a venit mirosul acela, va observă o mulţime de gândăceî moi în trup şi de colbre verde, foşcăind în colo şi în cdce şi mâncând cu o deosebită lăcomie frunzele frasinului sau liliacului pe care s’au pus.
   Acest gândac, de la care vine mirosul cel aşa de neplăcut şi a cărui mărime ajunge abiâ de 17—19.5mm- se nuraesce in Bucovina: Căţelul frasinilor sau Căţel de frasin (1), apoi Gă?idac(2), Gândac de frasin(3), Gândac de turbă (4), Gândac verde (5) şi Gândăceî (6); 1 2 3 4 * 6
   (1) Dat Rom. din Ilişesci, com. de Vasile Botezat, stud. gimn.
   (2) Dat Rom. din Braşca, dict. de Anton Popovicî;— a celor din Vi-covul-de-jos, dict. de Toder Pârceaj — a celor din Igeacî, dict de Pin-teleiu al lnl Toader Socolovachi; — şi a celor din Budeniţ, dict de Mă-riora Dutcă.
   Trebue să observăm aici că partea cea mat mare a Românilor din Bucovina înţeleg sub cuv. Oândac numai insectul despre care ni-i acuma vorba.
   (3)  Dat Rom, din Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesi;—a celor din Fră-tăuţul-vechiii, dict de Mich. St. Coniac; — şi a celor din Udescî, dict. de Const Cimpoieş.
   (4) Dat. Rom, din Frătăuţul-vechiu, dict de Mich. St Coniac.
  (6) Dat Rom. din Stupea, com. de Dumitru Logigan, stud. gimn.
   (6) Dat Rom. din Galanescî, dict de George Cârstean şi Ilena Cu-ciurean: «Sub cuv. gândăceî, pl. gândăceî se înţeleg pe la noî numai aceia cari petrec pe frasini, cu ale căror frunze se hrănesc.*
www.digibuc.ro
74
  în Moldova: Gândac^ 1), Gândac de frasin (2), Gândac de turbă (3), şi Găndăcel (4);
  In Ţ6ra-Românăscă: Gândac de turbă, Gândac de turbat, Găndăcel şi Găndăcel verde (5);
  în Transilvania: Căţel de turbă, Gândac de turbare (6) şi Găndăcel de frasin (7);
  în Banat: Gândac de frapsin şi Gândac de turb (8);
  Iar în Macedonia: Bubulic di frapsin (9), lat. Cantharis sau Lytta visicatoria L.
  Numirea de Căţelul frasinilor sau Bubulic, Gândac şi Găndăcel de frasin a acestui insect îl vine de acolo, pentru că el, după cum am amintit din capul locului, petrece mai mult pe frasini şi se nutresce cu frunza acestora (10), iar
  (t) Dat Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Grigore Olariu:
* Gândacul trăesce pe frasin şi o semă de femei fac boele albastre din-tr’înaul cu car! boesc mătăsuri. El pute forte urît.»
  (2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 8.
  (3)  Dat. Rom. din Paşcani, dict de Iordache Bran, pălmaş;—a celor din Bogdânescî, jud. Suceva, dict. de Nic. Const. Carp; — com de,d-l 8. Teodorescu-Chirilean:«Gândacul de turbă e cu pântecele aprope dreptunghiular şi de colore verijue* *;—ve<)î şi Dr. N. Leon, op. cit, p. 8.
  (4) Dr. N. Leon, op. cit, p. 8.
  (6) G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-latină, publ. în Convorbiri Ut, an. XXIII, p. 335;—Laurian şi Massim, Glossariu, p. 257:«Găndăcel a. m., dim. din gândac; în special, cu sensul de Cantharide, aplicat de regulă în pL găndăcel: gândăceiî trec de bun remediu contra turbării sau rabia*. Apoi nemijlocit după acesta: * Gândac s. m. Scarabeus, gen de insecte; în special: Cantharide: cu gândaci se vindecă turbarea;* — Nanian, Zoologia, p. 136;—Dr. Urechiâ, Şăinizme, Bucuresci 1898, p. 81: tCantarida e incontestabil un gândac, atât de gândac în cât i se $ice chiar Gândac de turbă, ba unii mai în vârstă o mângâie (jicendu-i Găndăcel*;— com. de S. Sa pâr. T. Băiăşel: «Cantavidele în limbagiul poporal se numesc Găndăcel. Tot cu numele de Găndăcel însă se mal numesc şi florile arţarului*
  (6) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (7) Com. de d-1 Teofil Frâncu.
  (8) Com. de d-1 Ios. Olariu.
  (9)  Com. de d-1 Per. Papahagi: «Bubulic de frapsin—Găndăcel ce se pune pe frasin şi din care se fac vinduze când recesce cine-vi.»
  (10)  După spusă Rom. din Bucovina şi în deosebi a celor din Tere-blecea, dict. de Irina Bulbuc; — apoi a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi:«Gândacii de frasin se fac mai mult pe frasinii cei vechi»;
www.digibuc.ro
75
numirea de Căţel şi Gândac de turbă îi vine de acolo, pentru că Românii de pretutindeni îl întrebuinţăză ca 16c contra turbului (1), sau a turbării (2), şi contra căţeilor de turbă (3).
   Aşâ Românii din unele părţi ale Bucovinei, cari vor să vindece pe vre-un om sau vită muşcată de un câne turbat, caută Luni dup & Duminica mare sau Rusalii, când es şi se află mai mulţi gândaci de aceştia pe frasini, şi prin<}endu-i într’un numer cât se p<5te de mare, îi pun într’un şipuşor cu apă, şi în apa aceea apoi, în care cu timpul se topesc, îi păstrâză peste tot anul. Iar când se întîraplă ca un câne turbat să-l musce pe vre-un om, îi spală îndată, cum a fost muşcat, rana cu apă de acăsta şi tot odată îi dau puţină apă de băut. Tot aşâ fac ei şi cu vitele (4).
—  apoi a celor din Moldova, com. Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariu: «Gândacul trăesce pe frasin*;— şi com. Paşcani, dict de lord. Bran:
* Gândacul de turbă se nutresce mai mult cu frunză de frasin»;
—  a celor din "transilvania, dict. de T. Frâncu: «în munţii Abrudului provine Gândăcelul de frasin mai ales pe frasini şi se nutresce mai cu sămă cu frunzele acestuia»;—a celor din Banat, com. Măidan, com. de d-1 los. Olariu: «Gândacul acesta se nutresce cu frunză de frapsin, in cât ciupilesce arbori şi frapsinî ca şi omizile prunii — veiji şi Na-«ian, Zoologia, p. 136.
  (1) Com. de d-1 los. Olariu.
  (2)   Laurian şi Massim, Glosariu, p. 257; — dat. Rom. din Vicovul-de sus, dict. de T. Ionesi: «Dacâ-1 muşcă pre cine-vâ vre-o pâhae turbată, se vindecă numai cu Gândacul de frasin*;—a celor din Moldova, com. Dumbrăveni, jud. Botoşenî, dict. de Gr. Olariu: * Gândacul pisat ee în-trebuinţeză contra turbei»; — Dr. N. Leon, op. cit., p. 8: «Gândacii de turbă se întrebuinţezi la ţâră în contra turbării la vite şi la omeni»; — a celor din Transilvania, com Feleac, com. de d-1 Th. A. Bogdan: «Când cine-vâ turbă, e bine să i se deâ Gândac de turbare.»
  (3) Dat Rom. din Paşcani, dict de lord. Bran.
  (4)   Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesia celor din Ga-lanescî, dict. de G. Cârstean: « Gândăceii, cari se fac şi petrec pe frasini, sunt buni de turbă. Ei se culeg numai înaintea Dumineceî mari, căci numai atunci sunt buni. După Duminica mare nu-s buni, Se pun într’un şipuşor deşert, în care stau singuri. Când au trebuinţă de dinşii, atunci torn rachid în şipuşor, pun şipuşorul pe horn, unde-1 lasă ca să moc-nescă, şi apoi dau rachiu de acesta vitelor muşcate de câni turbaţi, şi în urina acesta pier Căţeii de turbă din capul vitelor. Tot aşâ dau şi omenilor, cari simţesc că le cură balele, că-1 dore capul, că au căţei de
www.digibuc.ro
76
   Alţi Români, tot din Bucovina, când muşcă un câne turbat pe vre-o vită, ieau Gândaci de frasin, îi usucă bine, şi după aceea, frecându-I până se fac praf dintr’înşiî, îi pun în târâte, şi tărâţele acelea le dau apoi vitei respective ca să le mănânce. Mâncând vita tărâţele, se vindecă (1).
   Şi iarăşi alţii, când muşcă vre-un câne turbat pre vre-o vită sau şi pre vin alt câne, înâcă Gândaci de frasin în borş şi borşul acesta îl daii apoi atât vitelor cât şi cânilor muşcaţi de beut. Iar dacă nu-î pun în borş spre a se îneca, a-tuncî îî pisâză mai întâiu şi după aceea, aruncând făina dintr’înşii în putina cu borş, dau borşul acesta cu târâte cu tot vitelor şi cânilor muşcaţi de beut (2). Sau prind Gândaci de turbă, îi pun într’un şip, în care se află borş de tărâţe, după aceea dumică mături de grădină şi ferbându-le cu borşul de gândaci, dau borş de acesta vitelor muşcate ca să-l beâ. Făcând acâsta, se (Jice că vitele nu turbă (3).
   Românii din unele părţi ale Banatului, prindând Gândaci de turb şi omorîndu-I cu un ban de argint, îî dau vitelor muşcate de un câne turbat ca să-I mănânce, şi anume: cânilor în pâne sau în carne, iar vitelor cornute în lături sau în pâne (4).
   în unele părţi din Moldova, când sosesce timpul Gândacilor de turbă, se culeg, se pun pe o rogojină ca să se usuce bine, şi aşâ se păstrezâ apoi peste tot anul. Iar când un * 1
turbă;»— a celor din IgescT, dict. de Pint. al lui T. Socolovschi: «Dacă prinde cine-vâ 9 Gândaci, îî pune în rachiu de se topesc, şi rachiul acesta se bea, acela, dacă e muşcat de vre-un câne turbat, nu turbă, căci rachiul acesta îl opresce de-a turbă'»;—a celor din Budeniţ, dict. de Măr. Datcă: «Gândacul se prinde, se usucă, se pisezâ bine şi apoî se pune în apă sau în vin ca să mocncscă. în apa aceea se rade şi se pune şi puţin lemn de tisă ca să mocnescă. După ce a mocnit, se dă omului sau vitei muşcate de cânele turbat ca s’o beâ, şi apoî îî trece.»
  (1)   Dim. Dan, Credinţe pop. bucovinene, publ. în Gazeta Bucovineb an. V, No. 17, p. 1.
  (2) Dat. Rom. din Udesci, dict. de Const. Cimpoieş.
  (3) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de Mich. St. Coniac.
  (4)   Com. de d-1 Ios. Olariu, în doue rânduri: «Românii din Banat taie cu un ban de argint capul Gândacului de frapsin şi apoî, sdrurae-cat bine şi amestecat cu altă mâncare, se dă animalului muşcat de atare câne sau alt animal turbat.»
www.digibuc.ro
77
câne turbat muşcă vre-o vită, se pisăză bine, se pun în tă-râţe sau făină, se mestecă bine cu acâsta, şi aşâ se dau apoi vitei muşcate de mâncat (1).
   în alte părţi, tot din Moldova, se strîng mulţi gândaci de aceştia, se pisăză cu sare şi se fac dintr’înşii o zămă apdsă care se dă apoi de băut ori i se târnă în gât animalului turbat (2).
   Şi iarăşi în alte părţi, asemenea din Moldova, dacă e vreun om sau vită muşcată de vre-un câne turbat, se afumă cu Gândaci de turbă ori se beau pisaţi cu apă sau cu vin alb. Băutura însă se dă de regulă pe ferăstră de un român din sat, care nu are acelaşi nume cu bolnavul (3).
   Turbăciunea la vite se mai lecuesce, dacă li se dă să beâ apă în care au fert 5—6 Gândaci, cireşe amare de pădure şi mătură de grădină (4).
   Dacă are cine-vâ căţei de tur^ă, numiţi în Macedonia: căţeluşi (5), adecă un fel de bubuliţe sau beşicuţe, cari se fac sub limba âmenilor celor muşcaţi de vre-un câne turbat sad şi celor ce numai au respirat aerul ce a eşit din gura unui câne turbat, atunci o sămă de Români sau Românce, atât din Bucovina cât şi din Moldova, cari se pricep, îi frig cu vârful unui ac înferbîntat, şi urmele lor se frâcă cu sare pisată. Şi asta o fac ei tot-deauna până ce nu apucă a cresce căţeii mari. Dacă au crescut mari sbdră în cap, şi atunci omul, ce l-a avut, turbă şi apoi e peste putinţă de scăpat (6).
   Neaflându-se nimeni, care s’ar pricepe la frigerea căţeilor de turbă, atunci se ieau mai mulţi Gândaci de turbă, se pun în borş, şi după ce s’au topit, se frâcă cu borşul acesta atât 1 * * * * 6
  (1) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran.
  <2) Com. de d-1 S. Teodorescu-Chirilean.
  <3) Dr N. Leon, op. cit, p. 9;—Idem, Istoria naturală medicală, p. 93.
  ■(4) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 93.
  <5) Per. Papahagi, Din literatura populară a Aromânilor, p. 286.
   (6) Dat. şi cred. Rom. din Bucovina şi Moldova, dict. de lord. Bran;— Per. Papahagi, op , cit. p. 285-286 :«Să iei o bucată de pane cu care să ştergi rana, unde te-a muşcat cânele turbat, apoi să o dai să o mănânce cânele acela şi să-l omori, că-ţî trece Dacă nu faci acesta, îţi es căţei mici (căţeluşi) sub limbă, după care fapt turbezi şi începi a lătra ca un câne turbat.*
www.digibuc.ro
78
căţeii cât şi capul omului ce-i are, şi în urma acesta căţeii se trec, iar durerea şi ameţăla de cap îi încetăză (1).
  Afară de acăsta, Gândacii de turbă se mai întrebuinţăză încă şi contra nebuneleî, a durerii de cap, a durerii de măsele, a beşicei celei rele, a bălei lumeşti, a scurgerii de sânge, a pecingenei şi pentru sculament.
  Aşâ pentru dmenii cei ce nebunesc se ieau mai mulţi gândaci de aceştia, se sfarmă bine în apă şi apa acăsta se dă apoi celor nebuni de băut (2).
  Pentru cei ce au durere de cap, se ieau Gândaci de turbare şi, punendu-se pe frunte, durerea încetăză (3).
  Cel ce are durere de măsele prinde un Căţel de turbă şi apoi omorîndu-1 se frăcă cu dînsul pe obraz în dreptul măselei ce-1 d<5re (4).
  Pentru beşica cea rea se prinde un Gândac verde, se pune în apă ferbinte ca să piără, şi se ieau apoi musteţele şi pi-cidrele, se pun în făină prăjită, şi făina acăsta puindu-se apoi la băşică, băşica se mută dintr’un loc în altul şi se perde (5).
  Pentru beşica cea rea la cap se ieau trei Gândaci de turbă, se pun într’o bucăţică de mămăliguţă, se descântă purtându-i împrejurul obrazului bolnavului, apoi îi lăgă la mână unde se face o băşică, iar durerea de cap încetăzâ.
  în com. Fruntişanî, jud. Tutova, se piseză Gândaci de turbă, se amestecă cu făină de grâu, se face un fel de cocă din care se face o turtiţă şi se legă la mână sau picior pe pielea sănătăsâ spre a trage beşica cea rea de la faţă, gură, cap, ori din altă parte delicată a corpului (6). 1 2 3 4 * 6
  (1) Dat. Rom. din Moldova, dict, de lord. Bran.
  (2) Dat. Rom. din Tereblecea, dict de Irina Bulbuc.
  (3)  Dat. Rom. din Transilvania, com. Beclean, com. de d-1 Tli. A. Bogdan: «Oăndac de turbare, uscat şi pus pe frunze, folosesce în contra durerii de cap »
  (4)   Dat. Rom. din Bârgăiî, în Transilvania, com. de d-1 Paul Beşa,
preot şi învăţător.
  (6) Dat. Ron». din Stupea, com. de Dum. Logigan a celor din llişesci, com. de Vas. Botezat; — a celor din Braşca, dict. de Anton Popovicî: «Dacă se iea un gândac de cei ce petrec pe frasin! şi se unge băşica, cea rea cu dînsul, beşica se mută şi se trece.»
  (6) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 93.
                                www.digibuc.ro
79
  Pentru băla lumâscă (sifilis) se strîng maî mulţi Gândăceî, se usucă şi apoî, pisându-se şi atnestecându-se cu miere de fagure şi cu apă, se daii celui bolnav de băut (1).
  Sau: se rup capetele la 9 Gândaci, iar trupurile se pun în o litră de rachiu cu unt-de-lemn, se lasă 2—3 (Jile şi se iea de 3 ort pe <Ji. dar în timpul acesta să nu se mănânce acrituri (2).
  Coji de ouă pisate, cu rachiu şi alte buruenî, în care se pun şi Gândaci de turbă, sunt bune de dat femeilor, ce au scurgere de sânge (3).
  Arşi, pisaţi şi amestecaţi cu unt alb, se face o alifie pentru pecingină.
  Pentru pecingină se mal strînge cu mâna Gândacul de mijloc, până ce ese din el zămă, cu care se unge.
  Plămădiţi în rachiu şi oţet cu sânge de noue fraţi, rădăcină de pir, rădăcină de boz şi ochi de rac, se beau pentru sculam ent (4).
  Fetele cele mari din unele părţi ale Transilvaniei între-buinţeză Căţeii de turbă sau Gândacii de turbare nu numai ca lec în contra turbării saii a altor b<51e, ci mal ales spre a-şî face cu dînşiî pe dragoste. Aşâ se <Jice că, dacă o fată mare va luă Gândaci de turbare şi, mestecându-î cu vin-ars, prune uscate,' mintă crăţă şi potrăcă, şi-x va da apoi drăguţului său de băut, acela de bună-semă va luâ-o de soţie, înainte de acăsta însă trebue să ţie câte trei Vineri şi trei Mercur! în trei luni, numărând în vremea aceea t(5te pasările câte le va vedă. Iar săra, când drăguţul el va veni la dînsa, după ce se va întdrce a casă, să <}ic& :
Gândac, gândăceî, Mic, mititel, Frumos, frumuşel, Urît, urîţel I Dă-ml vrăji,
Dă-mi soroci
Şi pe badea,
Că ţl-oiu da Carne măle Să nu te doră la fole, Carne călduţă,
Mole, molcnţă, 1 2 * 4
   (1) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel.
   (2) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 93.
  <3) Şeţelorea, an. VII, Fălticeni 1902, p. 116.
   (4) Dr, N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 93.
                        www.digibuc.ro
80
Bună, burniţă De găină Fără splină, De raţă Creţă,
De cocoş Roş.
Pul,
Puî,
Gândac
Drag,
Să fii cu noroc,
Cu soroc,
Că de nu te puiu pe foc!
   Fata, pe când rostesce de trei orî după olaltă versurile acestea, ţine un Gândac în mână. Iar după ce a gătit versurile de rostit, dă drumul Gândacului să mărgă după drăguţul eî (1).
   O sâmă de femei rele însă, sau mai bine <}is o sâmă de vrăjitdre, nu se mulţumesc numai cu atâta, ci fac cu Gândacii de turbă încă şi de duşmănie între bărbat şi femee. Îî îngrdpă adecă împreună cu faptele sau făcăturile lor sub prag şi, trecând după acâsta bărbatul sau femeia peste pragul sub care s’au pus, zizania se vâră între eî, şi atâta ce se cărtă până se despart (2).
   în fine, ce se atinge de causa mirosului celui neplăcut al acestui gândăcel, o legendă din Transilvania, oraşul Bistriţa, ne spune urraătărele:
   «După ce prinseră Jidovii pe Is. Christos şi-l răstigniră, Sf. Maria Magdalena mergeâ în tdtă <Jiua la mormîntul Domnului Christos, unde plângând îî ducea tot felul de oldie mirositdre şi-î stropiâ mormîntul cu ele, căci ddr îl eră drag ca sufletul.
   «în tdtă săra şi tdtâ diminâţa îl stropiâ ea cu oldie mi-rositdre, că aşa eră datina şi credinţa pe vremea aceea. Dar par’că eră făcătură, că oloiul numai până atuncia sta pe mormînt, până sta şi dînsa la mormînt, iar după aceea ve-niau nisce musculiţe vinete la aripi cari, plăcându-le ipirosul cel frumos, mergeau şi sugeau tot oloiul şi-şi ungeau aripile cu el, ca să mir6să şi ele.
   «Aflând Sf. Maria Magdalena despre cele ce se întîmplase, cătjil în ghenunchi la mormîntul Domnului şi, plângând de-ţi 1 2
   (1) Dat. Rom. din Fârăgău, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (2)   Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9; Idem, Istoria naturală medicală, p. 93.
www.digibuc.ro
81
rupeâ inima s’o fî aseultat, a început a blestemă pre acele musculiţe, (jicend;
   — «Dumnedeu vă pedepsescă, cum va sci el maî rău, că mare batjocură aţi făcut de mormîntul fiului său, mirdsele cele frumdse ce le-aţî furat voi schimbe-se în duhdre, şi trupul vostru din frumos ce a mirosit până acuma împuţăscă-se, de nimeni să nu vă maî păta suferi!
   «Şi blestemul eî s’a legat, căci trupul cel plin cu parfum şi frumos mirositor al musculiţelor celor vinete la aripi, pe cari noî în timpul de faţă le numim Căţei de turbă, astă# este împuţit şi nime nu-1 păte suferi» (1). 1
  (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
Marian, Insectei*.
www.digibuc.ro
6
              MAMORNICUL.
               (Meloe proscarabaeus L.)
  E pe la începutul primăverii.
  Prin ărba înverzită de pe marginea unui drum, ce duce-în câmp, se mişcă alene încolo şi în c<5ce un gândac gros şi bolocănos, de coldre albăstrie-năgră şi ca de 13—32 mm. de lung.
  Acest gândac trândav şi m61e în trup, ale cărui elitro sunt aşâ de scurte că numai de abiâ ajung până la jumătatea abdomenului, şi care, câud îl atingi cu ce-vâ sau pui mâna po dînsul, îndată slobdde de la încheieturile piciârelor sale un fel de suc galben şi puturos, se numesce în Bucovina: Jidov sau Jidan (1); în Moldova: Clăbuc (2), Gândac negru şi Gândac ‘puturos (3); în Ţăra-Românăscă : Mamornic, pL mamornici (4); iar în Banat: Gringâşă puturâsă (5).
  Numirea de Gândac puturos sau Gringâşă puturâsă a a-cestuîinsect îi vine de acolo fiind-că el, după cum am amintit mai sus, slobdde de la încheieturile picidrelor sale un fel de suc galben sau şi alb, care pute fdrte urît; Clăbuc, pentru 1 2 3 4
   (1)  Dat. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea: «Jidovul sau Jidanul e un gândac negru, ghibos, m61e şi puturos, care se arată primăvara, şi trâesce numai prin ârbă, şi care, când îl prinzi în mână, slobode-un suc galben».
   (2) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de C. S. Bucan.
   (3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 7.
   (4) Idem de eadem, p. 7.
   (6) Com. de d-1 Ios. Olariu:«Gringoşa puturâsă e ce-vâ mai mică decât Gringoşa verde şi petrece numai prin erbă.»
www.digibuc.ro
83
că sucul, ce-1 slobode el, e nu numai puturos, ci tot odată şi oloioa şi clăbucos, adecă cleios şi lipicios ca nisce clăbuci; iar Jidov sau Jidan, din causă că, după cum spun o semă de Români din Bucovina, e negru, ghibos şi puturos ca şi un jidan rufundos şi cotrenţos (1).
   Sucul sau zăma cea oloidsă şi puturdsă a acestui gândac o întrebuinţăză o sâmă de Români spre vindecarea bubelor rele, cari se capetă din răutate (2), iar alţii o întrebuinţăză spre vindecarea pecingeniî (3).
   Cei ce voesc a se vindecă de pecingeni caută şi prind un Gândac puturos, lasă să le picure în palmă suddrea cea galbenă ce o slobdde el, cum pun mâna pe dînsul, şi apoi cu sud6re de acâsta ung pecitigenea (4).
   întreg gândacul se mai întrebuinţezâ încă şi contra turbării. Se prinde, se uscă, şi apoi pisându-se se dă vitelor muşcate de atare câne turbat în tărâţe de mâncare (5). 1 2 3 4
   (1) Dat. Rom. din Braşca, diot. de Ger. Roşea.
   (2)  Pat. Rom. din Paşcani, dict. de C. S. Bucan: «Umetţela, ce o bIo-bode Clăbucul dintr’inaul, o întrebuinţezâ omenii pentru bube rele căpătate din răutate.»
   (3)  Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 8: «El lasă de la încheieturile piciorelor un fel de zemă cleiosă, puturosă, care e bună de uns pentru pecingeni.»
   (4) Dat. Rom. din Paşcani, dict de lord. Bran.
   (6) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 8; — şi dict de C. S. Bucan.
www.digibuc.ro
              MĂZERAR1UL.
                 (Bruclius pişi L.)
   Sunt unii ani, în cari cea mal mare parte de mazere e bortită şi mâncată de un gândăcel din seminţia gândacilor cu rit, ast-fel că nu rămâne mai numai cdja dintr’însa.
   Acest gândăcel fărte mititel şi de coldre negră-castanie, al cărui cap se sfârşesce într’un bot sau rit lung şi lat şi ale cărui aripi sunt mai scurte decât corpul, iar şoldurile picidrelor de dinapoi grdse, se numesce în Bucovina: Mă-zerariu (1) şi Gărgăriţă de mazere-, în Moldova: Gărgăriţă şi Gârgăliţă de mazere {2)în Ţăra-Românăscă: Gărgăriţă de mazere (3) şi Gândacul mazerei (4); iar în Transilvania: Gămbă de câmp (5).
   Femeiuşcă acestui gâDdăcel îşi depune ouăle sale în păs-tăile de mazăre. Din aceste ouă es un fel de larve grdse, albe şi fără de picidre, cari se vâră apoi în firele de mazere, şi atâta ce le scobesc şi mănâncă până ce nu rămâne numai cojile dintr’însele.
   Un alt-fel de gândăcel, care se ţine asemenea de familia 1 2 3 4
   (1) Cf. şi Enciclopedia română, voi. III, p. 230.
   (2)  Dat. Rom. din Paşcani, dict. de 0. S. Bucan: «Gărgăriţa face stricăciune la grâu, mazere şi bob»;-tot de acolo, dict. de Iordacbe Bran: «Gărgăriţa e de patru feluri, şi anume: Gărgăriţa de grâu, de pâpuşoiu, de mazere şi de bob. Cea mai rea şi maî molipsitore e cea de păpuşoii!.»
   (3) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (4) Gazeta sătenulul, an III, p. 185.
   (6) Dat. Rom. din Craifalău, Doniţa şi Coama, com. de d-1 Th. A.Bogdan: *Gombele de câmp se sporesc în mazerea cea bună de câmp, sunt negre şi sboră.»
www.digibuc.ro
85
Măzerariului şi care e tot atât de stricăcios ca şi acesta, maî ales bobului, e Gărgăriţa de bob sau Gârgăliţa de bob, numită altmintrelea şi Gărgăriţă negră sau Gârgăliţă negră (1), lat Bruchus rufimanus.
   Unii Români din Bucovina cred şi spun că atât Măzera-riul cât şi Gărgăriţa de bob se fac din colţul mazereî şi al bobului, când acestea se învechesc prea tare şi stau prea mult în unul şi acelaşi Ioc (2).
   Ce se atinge de stârpirea acestor doi gândăceî fdrte stri-căcioşl, e de observat că se întrebuinţeză contra lor aceleaşi mijldce ca şi pentru stârpirea Gărgăriţei de păne. 1 2
   (1)  Dat Rom. din cele mal multe părţi ale Bucovinei, şi în deosebi a celor din Vicovul-de-sus, dict. de Toder Ionesi: «Sunt doue feluri de gărgăriţe, şi anume: Gărgăriţa de păne şi Gărgăriţa de bob;—a celor din Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Calancea: «Tot Gărgăriţă se numeBce şi gândacul, care mănâncă bobul»;—a celor din Igescî, dict. de Pinleleiă al lui T. Socolovschi:«Gărgăriţă se numesce atât gândacul care mănâncă grâul, cât şi cel ce mănâncă bobul, mazerea şi păpuşoiul»; -şi a celor din Moldova, com. Paşcani, dict. de lord. Brâu.
   (2) Cred. Rom din Udescî, dict. de Lazar Rotariu.
www.digibuc.ro
               PRUNARIUL.
               (Rhynclutes cupreus L.)
   Sunt unele veri, în cari partea cea mai mare de prune şi perje, nemijlocit după ce a prins a se desvoltâ sîmburele într’însele şi a ajunge mărimea unei alune, încep a se îngălbeni şi a se sbârcl, a li se subţiâ şi uscâ cdda şi apoi a că-dâ una după alta jos, ast-fel că în câte-vâ <^ile maî tot pă-mîntul de sub prunii şi perjii, din cari au căcjut, e galben de dînsele.
   Causa îngălbeniril şi a căderii acestor pdme înainte de ce le-a sosit timpul, precum şi a cireşelor, cari adese-ori aii aceeaşi sârte, e un insect mititel, de colbre cafenie şi acoperit cu puţini peri surii, care se numesce în Bucovina: Prunariu; în Banat Burghiaş sau Burghieş (1); iar în unele părţi din Ungaria: Firesariu(2), şi iată de ce:
   Femeiuşcă acestui insect are datină de a burghiâ, adecă a sflederi, a împunge prunele, perjele şi cireşele cele tinere şi a depune apoi în fle-care borticică câte un oii, iar după ce şi-a depus oul a rdde până cam pe la jumătate şi cdda pdmelor respective. 1 2
   (1)  Com. de d-1 loa. Olariu, învăţător în Maidan: »Sub ouv. Burghiaş, pl. burghiaşî şi Burghieş, pl. burghieşi, care vine de la verb. a burghiâ, a împunge, se înţelege un fel de gringoşă sau grăngoşă sau gărgoşă, gongă, adecă o insectă care împunge primăvara prunele şi cireşele.» Cf. .S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. II, p. 1. Nota 1. şi Al. Viciu, ■Glosariu de cuvinte dialectale, p. 22,
   (2)  Teodor Botariu, Inimicii pomilor şi mijloce in contra acelora, publ. în Amicul poporului, an I, 1867, p. 104.
www.digibuc.ro
87
   Nu mult după acâsta, eşind larva din oul depus şi prin-<Jend a mâncâ din carnea pdmel în care se află, acesta începe a se îngălbeni, c6da a i se uscâ, şi când larva din-tr’însa e acuma deplin desvoltată, atunci cade şi ea jos. După ce a că<}ut pdma jos, larva ese dintr’însa, se vâră în pămînt, şi în primăvara următore se preface în insect (1),
   Un alt insect care şe ţine de aceeaşi familie şi care e tot atâta de stricăcios ca şi Primăriul, însă nu pomilor, ci viilor, e Viarul sau Forfecelul, pl. forfeceii (2), lat. Rhynchites be-tuleti Fabr.
   Femeiuşcă acestui insect f6rfecă (taie) co<jile frunzelor de vie şi apoi, depunend mal multe oue pe partea lor cea deasupra, le învălătucesce. în urma acâsta frunzele se usucă şi cad jos spre stricăciunea strugurilor, cari nu se pot des-voltâ fără de frunze.
   Românii din Banat cred şi spun că Burghiaşiî împung prunele şi cireşele şi prin acâsta le fac să îngălbenâscă şi să cadă jos, din causâ că muerile din casă, la care se în-tîmplă acâsta, aii împuns — au lucrat cu acul — în Ajunul nascerii şi a Botezului, în Joia din Săptămâna albă şi în <jiua de Joi marele, Joia mare (3).
   Deci Românii şi cu deosebire Româncele din acâstă ţâră, voind ca Burghiaşii şi Forfeceii, precum şi un glt insect anume Forfecariul, lat. Lethrus cephalotes Fabr. (4), să nu strice pomilor şi viilor, serbâză piua burgiahişilor şi a forfecărilor, care cade în Lunia primă din Paresimî sau Postul mare prin abţinere de la orî-şi-ce cusuturâ sau împunsătură (5). 1 2 3 4 5
   (1) Cf. T. Rotariii, loc. cit.
   (2)  Numirea acesta e din Moldova şi mi-a dict. Pinteleiii a lui T6der Socolovschi din corn. Igeaci, care a petrecut un timp mai îndelungat în Moldova.
  (3) S. FI. Marian, Serbătorile la Români, voi. 11, p. 1.
   (4) Revista viticolă şi horticolă, an. II, Bucuresci 1897, p. 249 şi 250.
  (5) 8. FI. Marian, Serbătorile la Români, voi. II, p. 1.
www.digibuc.ro
  Ţ I G A I U L.
                          (Hylobias abietis L.)
   Dacă vom desface -sc6rţa de pe trupina câtor vâ bra<}î sau pini bătrâni, tăiaţi, cătjuţl sau daţi de vînt de un timp mai îndelungat la pâmînt, şi dacă vom căută cu luare de sâmă între scărţa şi trupina unuia dintre dînşiî, vom observă nisce borticele rotunde şi lungăreţe.
   Şi dacă vom cercetă mai cu de-amăruntul, ne vom convinge că borticelele acestea nu sunt întîmplătdre, ci ele sunt făcute de un gândac cu rît, numit în unele părţi din Transilvania: Tigăiu şi Ţigâinat (1), lat Hjdobius abietis L. şi Hylobius sau Curculio pini Ratz.
   Ţigâiul sau Ţigâinatul e unul dintre gândacii cel mai stri-căcioşl pădurilor şi în deosebi celor de brad şi de pin.
   Coldrea principală a acestui gândac lungăreţ, tare şi acoperit cu păr ruginiu, e întunecat-castanie, bătând une-ori în roşu. Ritul seu, cam gros şi strîmbat în jos, e mal tot aşâ de lung ca şi scutul cel rotund al gâtului, iar aripele deasupra i! sunt împestriţate cu pul galbeni.
   Ţigâiul e de aceea aşâ de stricăcios, pentru că el nu se mulţumesce numai cu bortirea şi răderea copacilor celor căcjuţî sau daţi la pămînt, ci se apucă şi de cel sănătoşi, ro<jendu-le şi acestora nu numai trunchiurile, ci şi rădăci-nele, ramurile şi mugurii.
   Larva sa însă nu e aşâ de stricăciăsâ ca dînsul, pentru 1
   (1) Dat. Rom. din Şermaş, com. do d*l Th. A. Bogdan.
                           www.digibuc.ro
89
că ea nu se atinge de copaci! cei sănătoşi, ci trăesce mal mult prin ciungi şi hăsci.
   Ce se atinge de originea acestui gândac fdrte stricăcios, o legendă din Transilvania, şi anume din Şerrnaş, unde-1 sunt usitate şi numirile, ne spune următdrele:
   «Pice că Sân-Petru aveâ datină de a duhăni ca şi ce! mal mulţi 6menî din tjiua de a<}!, însă nu din ţigară, ci din pipă, pentru că pe vremea aceea ţigările nu erau încă cunoscute.
   «într’o <Ji, astupându-i-se pipa şi voind a o destupă cu sulhacul, or! şi câtă silinţă ş!-a dat, n’a putut-o de fel destupă.
   «VSdend el acăsta, se făcu foc şi pară de mânie, şi apoi, aruncând sulhacul cine scie unde, culise:
   — «Atunci să te văd, când mî-oiu vedâ câfa ! Atunci şi nici atunci!
   «Din sulhacul Sf. Petru s’a făcut apoi un gândac cu capul mic, cu un rît lung, f6rte ascuţit şi încârligat tocmai ca şi un sulhac, care se numesce Ţigâiu sau Ţigâinat, şi care de frică s’a ascuns într'o bortă de copac.
   «Şi de atunci tot prin borţ! de copaci, pre cari şi le face el singur, trăesce el şi până în <}iua de adî» (1). 1
   (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
              GĂRGĂRIŢĂ.
               (Calandra granaria L.)
  Pretutindeni, unde se tine păne albă, dar mai cu semă prin magasinele şi grânarele prea puţin luminate şi aerisite, adese-orî se încuibâză un gândăcel care, nedepărtân-du-se de cu bună vreme din locul unde s’a încuibat, nimi-cesce în scurt timp t6te bucatele câte se află într’însul.
  Acest gândăcel f<5rte stricâcios bucatelor, şi în deosebi grâului, secării şi păpuşoiului, se numesce în Bucovina: Gărgăriţă, Gârgăliţă, Gărgăriţă de păne şi Gârgăliţă de păne;
  în Transilvania: Gărgără (1), Gărgăriţă, Gărgăriţă, Gârgăliţă de bucate şi Gârgăliţă nâgră (2);
  în Moldova: Gărgăriţă (3) şi Gârgăliţă (4);
  Iar în Ţâra-Românăscă: Gărgăriţă (5), Curculeţ (6) şi Curculez (7), lat. Calandra granaria L., Sitophilus granariu9. 1
   (1)  Alecsandri, Poesii pop. ale Românilor, Bucuresc! 1866, pag. 319; — cf. Fr. Dame, Nouveau Dict. rnum.-fr. voi. II, pag. 66.
   (2)  Gazeta Transilvaniei, an. LIX, Braşov 1896, No. 237, pag. 6 ; — Foaea Poporului, an. I, Sibiiu 1893, pag. 308.
   (3) Dict. de C. S. Bucan din Paşcani.
   (4) Dict. de lord. Bran din Paşcani.
   (6)  Gazeta sătenuluî, an. III, R.-Sărat, pag. 186;—com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel: «Gărgăriţa este insecta care străpunge grăunţele de cereale, cum: grâul, porumbul şi leguminosele, cum: fasolea, mazărea, bobul, etc.»
   (6) Enciclopedia română, tom. I, pag. 665.
   (7) Fr. Dame, op. cit, voi. I, pag. 323; — Cihac, Dict., t. I, pag. 71.
                                www.digibuc.ro
91
   Gărgăriţa se ţine de ordinea Coleopterelor, adecă a gândacilor cu rit; are 3.75 mm. în lungime, 1.5 în lăţimea spatelui, şi e de coldre roşietică-cafenie. Rîtul el e subţirel, ce-vâ încovăiat şi cam de lungimea scutului de-asupra grumazului.
   Despre acest gândăcel fdrte dăunâcios, o legendă din Ţ6ra-Român6scă ne spune următârele:
   «Eră odată un om putred de bogat, aşâ de bogat, în cât râniâ banii cu lopata, şi magasiile lui pline cu bucate erau' aşâ de mari, cât ar fî putut îndestulă un colţ de ţâră.
   «Pe cât eră însă omul acesta de bogat, cu părţi eră el mal sgârcit, aşâ de sgârcit, că nu-I scăpă din mână nici măcar o bucăţică de mămăligă mucedă la un sărac. Căci aşâ au fost şi sunt până şi în <Jiua de a<jl bogaţii; lor le este necontenit frică că or sărăci, dacă or milui un sărac cu o bucătură cât de mică.
   «Şi în ţâra aia, unde erâ bogatul ăsta, se întîmplă într’o vreme o fdmete mare, cum nu s’a pomenit în lume, că mu-riafl dmenil şi stârpiaii muorile de fdme. Mâncau bieţii creştin! ârbă şi frunze ca vitele şi nici erbă şi frunze nu mal eraîi, căci erâ o secetă mare, de s’aprindeâ pâmîntul. Bieţii dmenî rodeau cojile copacilor şi mâncau pămînt sărat, căci nimeni, nimeni nu aveâ o bdbă de grâu sau de porumb în ţâra aia. Numai magasiile bogatului ăsta nemilostiv gemeau de bucate, şi el nimâruî nu da o fărâmă. Şi cu cât năvâliau dmenil şi cereau bucate, cu atâta el încuiâ magasiile cu verigi de fier şi lacăte şi punea strâjuirl, ca nime-nia să nu se apropie. Şi celui ce cereâ bucate, îl râspundeâ ca să-I aducă aur şi argint, şi apoi îl va da. Dar de unde erâ să-I aducă bieţii săraci aur şi argint? Şi aşâ muriaii dmenil pe un cap de fdme pe lângă magasiile pline cu bucate ale bogatului nemilostiv.
   «De ia o vreme însă Dumnezeu sfîntul, vânând atâta împietrire de inimă la bogatul ăsta nemilostiv, îşi întârse mila şi începu a plouă şi rodiră câmpiile din belşug, în cât şedeau acuma bucatele grămezi pe câmpuri. Iar în magasiile bogatului nemilostiv trimise atâtea Gărgăriţe, câte bdbe erau acolo, şi în puţină vreme t6te bucatele nu mal i’Smaseră decât nisce coji, cari nu mal erau bune de nimic.
www.digibuc.ro
92
   «Bogatul, de mare ciudă, se îmbolnăvi şi atât de mult zăcii, în cât îl mâncară viermii de viu.
   «Şi de atunci a rămas de mănâncă Gărgăriţele bucatele de prin magasiile ămenilor bogaţi, căci ei ţin grămadă bucatele prin magasiî şi de multe-or! săracii rabdă fdme.» (1)
   Şi dacă în timpul verii nu se scdte pânea albă de prin grânare afară la s6re, ca să se sorăscă şi svînteze, ci se lasă ca să uraedăscâ (2), şi dacă în acelaşi timp nu se svîn-teză şi grânarele, atunci Gărgăriţele, cari petrec peste ernă prin crepăturile grânarelor şi ale coşurilor, eşind primăvara de prin ascunsurile lor, prefac tdte bucatele, în cari s’au încuibat, în tărâţe.
   Femeiuşcă acestui insect, fiind fdrte productivă, depune de la 188—200 de ouă în grăunţele pâneî, în care s’a încuibat, şi anume în fie-care grăunte câte un ou. Nu mult după aeâsta es din ouăle depuse larvele, numite în unele părţi locuite de Români Strepezi, cari prind apoi a r<5de făina cuprinsă în grăunţe şi cari, după un timp 6re-care, prefăcendu-se în gândăceî, adecă Gărgăriţe, încep şi acestea să rădâ mieijul din grăunţe, până ce rămâne numai c6ja. Ne mal având ce răde, atunci părăsesc grânariul, şi sbără grămadă cu remăşiţele tărâţ6se cu tot (3).
   însă fie-care econom bun nu aştâptâ nici odată până ce se vor duce Gărgăriţele singure din grânariul său, ci el caută tăte chipurile şi mijlăcele cum le-ar pută mal lesne şi mat de grabă depărtâ, îndată cum a observat că s’au încuibat în bucatele sale.
   Timpul cel mal potrivit pentru depărtarea Gărgăriţelor şi stârpirea lor se dice că e pe la sfârşitul lunii lui Iulie, când e cânepa şi haldanul plin de suc. Atunci se taie plantele acestea de la rădăcină, se usucă la umbră într’un pod sau într’o şură, ast fel ca sâ nu fie atinse de s<5re, căci în 1 2 3
   (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (2)   După spusa Rom. diu Putna, dict. de Ioan Pusdrea; «Când stă pânea albă mult de se umeijesce, atunci se bagă Gărgăriţa într’însa, mai ales în grâu şi popuşoiu, o bortesce şi-î mănâncă tot miedul.»
   (3)    Şeiţetorea, an. VI, Budapesta 1880, pag. 22; —Foea poporului, an. I, Sibiiu 1893, pag. 308.
www.digibuc.ro
93
caşul acesta li se slăbesce sucul. După ce s'au uscat, şi a. nume înainte de a se pune pânea albă în magasin sau grâ-nariu, se aşâză mai întâiu la fund un rând de cânepă sau <le haldanî, şi de asupra se tdrnă apoi grâul. La jumătatea magasinuluî sau grânariulut se pune iar un rând de cânepă şi apoî, după ce s’a aşezat acuma tdtâ pânea, se mai pune şi de asupra un rând ca înveliş. Făcându-se acâsta, pânea c scutită de acest duşman neîmpăcat al seă.
   Se pot însă pune şi haldanî vertjî în grâne, fiind aceştia şi mai buni (1).
   O seină de Români însă pun tdmna mănunchiuri de cânepă topită, de al cărei miros încă se că fug.
   Alţii din contră, voind a scăpă de Gărgăriţe, aduc şi pun, în apropierea bucatelor năpăstuite, furnicari, şi anume în nisce vase (2).
   Românii din unele părţi ale Bucovinei ieau lână, ast-fel •după cum s’a tuns de pe oî, fără ca s’o spele şi să se ducă usucul de pe dînsa, o pun câte o lâcă icî colea în nisce Mrburi lângă pânea din hambar sau unde se află, şi apoî îî dau foc ca să ardă.
   în urma acâsta Gărgăriţele, neputend suferi mirosul ce ■ese din lână, fug în t<5te părţile (3).
   O sămă de Români din Moldova aştern, unde sciu că se află Gărgăriţe, Boziu verde, lat. Sambucus ebulus L., pe jos. Gărgăriţa trage la dînsul ca să-l mănânce, dar fiind-că Bo-ziul e fdrte amar şi ea nu pdte suferi amărâta acâsta, sau piere sau fuge (4).
   Mulţî inşi însă sunt de părere că Gărgăriţele se pot de-părtâ de prin hambare nu numai prin mij!6cele până aici arătate, ci şi prin anumite descântece.
   Aşâ Românii din Transilvania, com. Bârgăii, cred şi <Jic că dacă, avend Gărgăriţe în hambar, vei prinde 9, le vei afumă la fum de bălegar şi vei rosti următârea descântecă: 1 2 3
   (1) Şeifetorea, cit., p. 22.
   (2) Gazeta Transilvaniei, cit., p. 6.
   (3) Dat. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea. <4) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran.
                                                               www.digibuc.ro
94
   Gărgăriţă!
   De eşti,
   De nu eşti,
   Până mâni să nu mai fii Pe la casa mea,
Prin pivniţa mea, Prin hambariul meu, Pe la grâul meii,
Că de-i fi Capu ţi 1-oiu suci!
atunci tdte Gărgăriţele vor fugi de la casă.
  Iar dacă se află Gărgăriţe în vecini şi voesci sâ nu se apropie de casa ta, atunci e bine să dicî:
  Şi’n lanţuri te-oiu legă
  Acâstă descântecă se cjice înconjurând grădina de trei ort şi apoi afumând o Gărgăriţă, s’o arunci în vecini (1).
  Mai departe, tot în Transilvania, se mai află încă şi ur-măt<5rele credinţe cu privire la depărtarea Gărgăriţelor:
  Gărgăriţă în hambar când vei vedâ, fă-ţl cuce şi cji: *ptiu fata popei!> că vor fugi (2).
  Gărgăriţe la casă când vei vedâ, astupă-ţi ochii şi scuipă peste ele de 9 ori, că tdte vor orbi (3).
  Gărgăriţa e aşâ de vîrtdsă că, dacă este dusă dimpreună cu atari grăunţe la mdrâ şi este turnată cu acestea în coş, trece pe sub piătra morii şi nu se sfarmă.
  Din causa acăsta apoi dmenii se feresc de a duce grăunţe, de măcinat la o m<5râ, unde sciţi că se află Gârgăliţe, siguri fiind că, dacă ar măcinâ la o asemenea m6ră, fdrte lesne s’ar pută înturnâ cu Gărgăriţe acasă (4). 1 2 3 4
   (1) Corn. de d-1. Th. A. Bogdan.
  (2) Cred. Rom. din Bistriciora, corn. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (3) Cred. Rom. din Odorheiu, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (4)  După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu, şi a celor din Braşca, dict. de Ger. Roşea.
Gărgăriţă, fata popeî, Du-te la Mama pădurii Şi te j6că cu ea Şi te sfâdesce cu ea Şi te sărută cu ea Şi te împacă cu ea.
Da la mine nu veni,
Că eu bine nu ţî-oiu face, Făr’în temniţx te-oiu băgă
Şi în lăcăţi te-oiu încuia. Fugi de la mine,
De la casa mea,
De la vatra mea,
De la şopru meu,
De la hambarul meu; Fugi de aici,
Peri-ţi-ar viţa Şi parodiţa!
www.digibuc.ro
95
   în fine merită a fi amintit şi faptul că <5meniî cei f<5rte lacomi se compară cu Gargara sa£i Gărgăriţa (1).
   Iar <5menii cei ce se bat f6rte tare după mâncare, cari se amestecă şi lingâresc prin 61e, se numesc în Bucovina: găr-gariţi şi gârgaliţî, sing. gârgariţ şi gârgaliţ. D. ex.: omul acesta e un gârgariţ, 8aii: omul acesta e gârgariţ.
   Iar pânea, în care s’au încuibat Gărgăriţele, e gârgăriţâsă; grâul e gărgăriţos sau gârgăliţos, adecă: plin de Gărgăriţe; şi îngârgăriţat, adecă; xngăurit de Gărgăriţe (2). 1 2
   (1) V. Alecsandri, op. cit., p. 319.
   (2) Com. de S. Sa păr. T. Bălâşel.
www.digibuc.ro
                  CARIUL DE PĂDURE.
                  (Bostrychns tipographus L.)
   Cel ce a trecut mai adese-orî printr’o pădure de bratjî şi de moli<JI, acela de bună sămâ că va fi observat într'însa uu numai o mulţime de hăsci (1), ci şi de ciungi (2). Iar dacă curiositatea îl va fi împins ca să jupâscă vre-o bucăţică de scdrţâ de pe vre una din aceste hăscî saQ de pe un ciung, orî şi de pe un alt copac peste care va fi dat în atare cd$e-tură (3), acela e mal mult decât sigur, că va fi aflat între scdrţa jupită şi între lemnul de pe care s’a jupit o mulţime de cărăruşe pline de un fel de făină şi de un fel de viermişorî.
   Causa uscării acestor hăscî şi ciungi e, în cele mai multe caşuri, un fel de gândac mic, numit în Bucovina: Cariu de pădure, Cariii, mare şi Cariu de scârţă (4); în alte părţi: Gândac de scârţă (5), iar cea a cărăruşelor sau horticolelor e larva sa, numită în Bucovina: Cariu (6) şi Vierme sau Germe de cariu (7). 1
   (1)  Sub cuv. haşcă, pl. hăşet înţeleg Românii din Bucovina un brad sau molid uscat şi rupt de vârf.
   (2)  Sub cuv. ciung, pl. dungi se înţelege un brad sau molid uscat, însă nec&cjut Ia pămînt.
   (3)  Sub cuv. căgetură se înţelege locul unde se află mai mulţi copaci văzuţi la pămînt.
   (4) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de George Onciul; — a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciu: «Cariu mart se numesce gândacul, care merge pe sub scorţa braduluî.>
   (6) Crăiniceanu, Nomenclatura, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, p. 335.
   (6) Dat Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan: *Carî se numesc viermii ce se află între scârţa bradului şi între lemnul acestuia şi carii borteso lemnul;» — a celor din Braşca, dict. de Anton Popovioî:«Viermele, care se face pe sub scorţa copacilor celor bătrâni şi a ciungilor, se numesce Cariu.*
   (7) Dat. Rom. din Bilca, dict. de Ohirilă Horodnic.
                               www.digibuc.ro
97
   Cartul de pădure e un gândac de coldre castanie, rotund, şi numai de 5—o.5mm- de lung, cu capul mic, ascuns cu totul sub scutul gâtului, care e mare şi încovăiat, iar musteţele scurte şi în formă de ic.
   Cu tc5te acestea însă că Cartul de pădure e aşâ de mic, totuşi el este fdrte stricâcios, căci nu odată a nimicit păduri întregi de bra<JI şi moliei, pre cari î-a bortit şi ros dimpreună cu larva sa, care e tot atât de stricăcidsă ca şi dînsul.
   Pe la începutul sau pe la mijlocul lunii lui Maiu, Cartul acesta roesce ca şi albinele.
   în restimpul roirii sale, mai ales dacă atunci e secetă mare, nu odată ese din pădure afară, prinde a juca la s<5re şi apoi a sburâ ca un roiu la ţâră şi aici a se pune pe pomi şi pe răchiţî. După acâsta se întdrce iarăşi înapoi, intră în pădurea din care a eşit, şi aici prinde a face borţi în scdrţa molidilor celor vercji şi femeiuşcă sa a se ouă prin horticolele acestea (1).
   Atât din causa horticolelor făcute de cariul acesta cât şi din causa larvei sale, care rdde scdrţa în drâpta şi în stânga, bradii şi molidii, în cari s’a încuibat, încep apoi pe încetul a se îngălbeni şi pe urmă a se uscâ cu desăvârşire.
   Noroc numai că nu mult după ce se înmulţesc şi se des-voltă larvele sale, adecă Viermii de cariu, dând ciocănitorile de dînsele, scbţendu-le cit ciocul lor cel tare şi ascuţit de pe sub scdrţă şi mâncându-le, le mai nimicesc.
   De n’ar fi ciocănitorile ca să stârpescă la timp Carii aceştia, atunci nu sciţi, d^ ce s’ar alege din întrâga pădure (2).
   Ce se atinge de făină sau fănină de cariu, adecă de ru-gumeturile şi excrementele ce le produc carii aceştia, amintim aici numai atâta că ea se întrebuinţâză de către Românii din Bucovina spre acelaşi scop ca şi cea a Cariului mic (3). 1 2 3
  (1) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechiu, diot. da G. Onciul.
   (2) După spusa Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic.
  (3) Ve<Jî artic. despre acesta.
Marian, Insectei».
www.digibuc.ro
1
                 STRÂLUCUL.
               (Cerambyx moschatns L.)
   Strălucul, pl. străluci (1), numit în unele părţi şi Gândac mirositor (2), lat. Cerambyx moschatus L. sau Aromia mos-chata Serv., e un insect, care se ţine de gândacii cu cârney lat. Longicornia sau Capricornia. Corpul său, de coldre me-> talică-verde sau roşie ca bronzul, e îngust şi de 15*34 mm, de lung. Aripile cele de-asupra sunt albastre sau verdî sad* după cum spune poporul, în coldrea păunului (3i), şi fdrte fin punctate.
   Cdrnele bărbătuşuluî sunt mal lungi decât corpul, ca nisce perl vîrtoşî şi cu închieturî, şi steclesc ca pana păunului.
   Strălucul petrece mal cu s6mă pe răchifi, pe liţian, lat, Lycium barbarum L. şi pe sdrăvăţ (4), şi când îl prind! răa-pândesce un fel de miros ca de mosc, lat.Moschus moschiferus.
   Un alt insect, care se ţine asemenea de familia Strălucu-lui, şi care trăesce atât pe stejarii cei bătrâni cât şi pe cel de curând tăiaţi, e Croitoriul (5) sad Gornicul (6), lat. Ceram* byx cerdo L. sau Cerambyx heros Scop. 1 2 3 4 * 6
  (1)  Dat. Rom. din Stroescî, dict. de I. Criţan, şi a celpr din Stupea, dict. de I. Savn.
  (2)  G. Crăiniceanu, Nomenclatura romănă-latmâ din istoria naturală, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, p, 336,
  (3) După spusa luî Ioan Savu.
  (4)  Sdrăvăţul e un fel de răchită mică, tufosă, eu fruiuta lungăreţă şi mal mică decât la cele*lalte răchiţi. Din, nuelele sale,, cari sunt forte
mlădiose, se fac coşărcl şi coşârcuţe.
  (6) Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Ţâra-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bâlâşel.
  (6) Enciclopedia română, t-, II, p. 5J. şi 583.
                              www.digibuc.ro
99
   Cârnele, adecă antenele acestui insect sunt lungi, şi fiind-că ele dimpreună cu capul şi fălcile au forma unor fdrfecî de croitor, de aceea poporul l-a pus numele de Oroitoriu.
   Când se ivesc vara mulţi Croitori de aceştia, se dice că va merge bine vitelor lândse, adecă oilor şi caprelor.
   Iar o (Jicere sună:
            Şi Croitorul are forfecî, dar nu croesce nimic cu ele,
care se cjice de cel ce se laudă că are instrumente bune dar nu scie a le întrebuinţa (1). 1
  (1) Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel.
www.digibuc.ro
              SCRIPCARIUL.
               (Saperda carchnrlas L.)
   Intre t6te Bârzele (1) sau Gândacii cu câme, cel mai răspândit şi mai bine cunoscut Românilor după nume e Scrip-cariul (2), numit altmintrelea, şi mai cu sămă în Bucovina, şi Scripcariu negru (3), Gobzariu (4), Ţigănaş(b) şi Plopa-riu (6).
   Insectul acesta se numesce Scripcariu şi Cobzariu de aceea, fiind-că el, după cum spun Românii din Bucovina şi cei din Moldova, când îl prinzi în mână şi-l pui la ureche, produce un fel de gomei sau ţiţiit, ca şi când ar cântă cine-vâ dintr’o scripcuţă sau cobză (7). 1
  (1)  Românii din Tereblecea, distr. Şiretului, şi cel din Valea-Putneî, distr. Câmpulungului, în Bucovina, înţeleg eub cuv. borză, pl. borze pe toţi gândacii cu cdrne lungi, lat Longicornia.
  (2)   Dat. llom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu: «Scripcariul e un gândac negru cu muBteţe lungi pe cari le ridică în sua>; — a celor din Braşca, dict. de Ger. Roşea; — a celor din Udeacl, dict. de Lazăr Rota-riu;—a celor din Frătăuţul-nou, dict deNic. Rubu; — a celor din Moldova, corn. Paşcani, dict de C. S. Bucan şi lord. Bran, şi din corn. Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Grigore Olariii.
  (3) Dat. Rom. din Oprişenî, distr. Şiretului, dict. de Iacob Popovicl.
  (4)  Dat. Rom. din Frătăuţul-noii, dict. de Nic. Rusu: «Scripcariul se numesce pe la noi şi Cobzariu.*
  (6) Dat Rom. din unele părţi ale Bucovinei şi Moldovei.
  (6)  Dat. Rom. din mai multe părţi ale Bucovineicf. şi Enciclopedia română, t II, p. 61.
  (7)  După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu; — a celor din Oprişenî, dict de Iac. Popovicl: «Atât Scripcariul negru cât şi cel galben, când ÎI printfl in mână, cântă ca şi când ar cântă cine-vâ dintr’o
                                 www.digibuc.ro
101
   Şi de 6re-ce gometul sau ţiţiitul acesta face multora şi mai ales bâeţilor o deosebită plăcere, de aceea cum dau peste vre-un Scripcariu, îndată îl prind, îl stupesc între ochi şi apoi, ducându-1 la ureche, îl fac ca să cânte (1).
   Scripcariu negru şi Ţigănaş se numesce de aceea, pentru că el nu numai că cântă ca un scripcariu, ci e tot-odată şi negru ca un ţigan; iar Plopariu, pentru că petrece mal cu sămă pe plopi.
   Un alt insect, care se ţine tot de familia Scripcariuluî, însă care e ce-vâ mal mic decât acesta şi acoperit cu peri gălbiî, e Scripcariul galben, numit ca şi cel dintâiu şi Plopariu (2), lat. Saperda populnea L. 1
scripcuţă»; — a celor din Moldova, com. Paşcani, dict. de C. S. Bucan: cScripcariul, dacă-1 pul la ureche, face gom&t, adecă ţărfiesce, de aceea îl spun omenii Scripcariu*; — tot de-acolo, dict de lord. Bran : * Scripcariul are inusteţe lungi şi încrestate; dacă-1 prinzi şi-l pui la ureche tiţiesce, de aceea se numesce Scripcariu*; — şi a celor din Dumbrăveni jud. Botoşani, dict. de Grig. Olariu: <Scripcariul e curat negru, are musteţe lungi. Când îl prind băeţii, îl stupesc şi atunci cântă. De aceea ii (Jic 6menii Scripcariu *
   (1)  Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu: «Scripcariul, când îl prind băeţii, îl stupesc şi-l pun la ureche ca să cânte; atunci el câr-tiesce, cântă din gură, de aceea se numesce Scripcariu ;• — a celor din Braşca, dict. de Ger. Roşea: «Băeţii prind Scripcariul, îl stupesc şi spun ca să cânte. El începe atunci a cânta: scurta, scârţa, şi tot aşa cârţie până oe-î dau drumul; — a celor din Udesci, dict. de Lazâr Rotariu: «Omenii prind Scripcariul, îl stupesc, după cum spun ei, în gură, adecă între musteţe, iar după aceea îl duc la ureche spre a-1 au<Ji cum cântă»; — a celor din Paşcani, dict. de lord. Bran: «Omenii şi mai alea băeţii pun Scripcariul la ureche ca să-l audă cum cântă.»
   (2) Dict. de Iacob Popovicî.
www.digibuc.ro
                PURICELE DE GRADINĂ.
                     (Haltlca oleracea L.)
   Nu e dîcî o singură primăvară, în care legumele şi cu deosebire resadul de curechiu sau varză să nu fie atacat de un gândăcel ce-vâ mal mare decât un Purice de casă, însă care are datină de a sări în colo şi în edce întocmai ca şi acesta.
   Acest gândăcel, de col<5re albastră ca oţelul sau verde ca metalul, cu cap mic care ese fdrte puţin de sub scutul gâtului, şi cu antene subţirele în forma unul fir de păr, se nu-mesce atât în Bucovina cât şi în cele-lalte ţări locuite de Români: Purice de grădină, Purice de curechiu, Purice de resad, Purice de păm'int, Purice de câmp şi Purice verde (1).
   Cura a prins semînţa de curechiti a răsări şi a se desvoltâ, îndată se şi văd pe resad o mulţime de purici de aceştia, cari încep a-î găuri şi a-1 mâncâ frunzişdrele, ast-fel că dacă nu se ieau din cu bună vreme t<5te măsurile spre a se stârpi, 1
  (1)  Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de George Onoiul; — a celor din Şcheia, dict. de Marghiola Donuţ;—a celor din Igescî, dict. de Pint. •al lui T. Socolovschi: ^Puricele verde petrece mai cu seină prin grădini şi mănâncă resadul de curechiu —a celor din Moldova, corn. Paşcani, dict. de lord. Bran: «Mai este încă un fel de purice numit Purice de câmp, Purice de grădină şi Purice de curechiă, care se hrănesce mai mult cu frunză de curechiii, de ridiche şi de alte legume»;—tot de acolo, ■dict. de C. S. Bucan: «Puricele de câmp se face numai prin iarbă, sare ■ca şi cel de casă şi e verde; — ve<Jî şi Foia poporului an. I. Sibiiu 1893, p. 296 şi an. VII. Sibiiu 1899, p. 162.
                             www.digibuc.ro
103
f<5rte lesne se p<5te întîmplâ ca în câte-vâ ^ile tot resadul să piără (1).
   Nu în fie-care an însă şi nu tot deauna mănâncă purecii aceştia răsadul de curechiu de o potrivă, ci el, după cum spun unele Românce din Bucovina, îl mănâncă maî tare când e secetă mare şi cu deosebire în Postul Sân-Petruluî, când a crescut acuma mărişor, dar n’a apucat a se învîrtoşâ, ci e încă crud (2).
   Mijldcele pe cari le întrebuinţăză Româncele din Bucovina, precum şi cele din Moldova, spre stârpirea acestui gândăcel fdrte stricăcios legumelor şi cu deosebire resadulul de curechiu şi râdichl (3) sunt următărele:
   leau cenuşă din Ajunul Crăciunului şi al Bobotezei şi cu cenuşă de acâsta presară apoi în <Jile de sec, adecă Miercuria şi Vineria, melegariul pe care se află resadul de curechiui sau tot în aceste două (Jil© stropesc resadul de curechiu cu aghiasmâ din c}iua Sf. Trif\ sau cu mdre veche de curechiu (4).
   Unii Români, şi mal ales din Moldova, fac anume aghiasmâ în cjiua de Sf. Trif pentru alungarea şi nimicirea puricilor acestora. Şi cu aghîasmă de acăsta, care o strîng şi o pă-străză peste an, stropesc apoi nu numai resadul de curechiu, ci şi tdte cele-lalte legume, cari sunt atacate de acest gândăcel stricăcios (5). 1 2 * 4 * 6
  (1)   Cf. Foia poporului, an. VII, p. 162idem, an. I, p. 296: «Puricii de pămînt, numiţi Puricii de resad sau de grădină adese căşuneză legumelor maî multă stricăciune decât aprâpe tote cele-lalte insecte împreună. Micile larve se ivesc prin Maiu, sărind cu repegiune şi ciuruind maî ales resadul de varsă (curechiu), oalarabe, brojbe, cum şi foile de ridichi, hrean, etc.»
  (2) Dict. de Marghiola Donuţ.
  (.'!) După spusa Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Colancea: • Puricii de curechiă mănâncă curechiul şi râdichile.»
  (4)  Dat Rom. din Şcheia, dict. de Mâr. Donuţ;—a celor din Galanescî, dict. de George Cârstean: «Când începe Puricele de curechiu a mânca curechiul, îl stropesc pe acesta cu măre veche de curechiu;» — a celor din Paşcani, dict. de lord. Bran: »Româncele, cari voesc să alunge Pu-
ricii de câmp, strîng aghiasmâ de la Sf. Trif şi cu aghiasmâ de acesta stropesc apoi locul unde s’au arătat puricii aceştia, şi după acesta puricii fug.»
  (6) Dict. de lord. Bran şi Nic. Const. Carp.
                               www.digibuc.ro
104
   O sâmă de Românce din Bucovina, pe lângă aghiasmă din diua de Sf. Trif., întrebuinţâză spre acelaşi scop şi apă din 4iua de Dochia. Strîng adecă în diua acesta o cantitate anumită de omăt, îl topesc, şi apa acâsta de omăt o păstrâză apoî până sosesce timpul resaduluî, şi atunci dacă se arată Puriciî de curechiu, stropesc eurechiul cu dînsa. Dacă plouă în diua de Dochia, atunci strîng şi întrebuinţâză apă de acâsta la stropirea resaduluî (1).
   Dacă presurarea cu cenuşă din Ajunul Crăciunului şi a Bobotezei şi stropirea cu aghiasmă din diua Sf. Trif sau cu apă din diua de Dochia nu ajută, atunci voind ca să fugă-rescă puricii de pe resad, ieau crenguţe de pelin şi cu acestea ating vârful resaduluî ca şi când ar vrâ să-l măture de purici; Făcând acâsta toţi puricii fug, pentru că nu pol suferi amărâla pelinului. Măturarea acâsta însă trebue să se facă mai adese-orî (2).
   Tot aşâ fac şi o sâmă de Românce din Moldova, cu acea deosebire numai că acestea întrebuinţâză, în loc de crenguţe de pelin, frunze de mesUcăn, care so dice că sunt tot atât de amărăciâse (3).
   Româncele din munţii Abrudului în Transilvania adună tdtă cenuşa, câtă se face în diua de Patruzeci de Sfinţi, pe vatră, şi cu cenuşă de acesta presură straturile cu legumele şi cu resadul de curechiă pe care s’au ivit Puricii de câmp (4).
   Româncele din alte părţi ale Transilvaniei, precum bună-<5ră cele din comuna Reteag, voind ca Puriciî de pămînt să nu le mănânce eurechiul şi resadele în resadniţă ţpat cald, melegariu) merg Marţi diminâţa şi, înciudând ochii, scutură un sac fărinos pe resadniţă, în credinţă că făcând ast-fel resadele vor fi scutite de purici.
   O sâmă de Românce însă, tot din acestă comună, după ce au resădit eurechiul, vâdând că puriciî au început a-1 mânca, îl udă cu mdre de curechiu ce a rfimas din ârna trecută (5). 1 2 3 4 5
   (1) Dat. -Roin. din Hudeniţ, dict. de Măr. Dutcă.
   (2) Dat. Rom. din Galanescî, dict. de Ilâna Câratean.
   (3) Dat. Rom. din BogdănescI, jud. Suceva, dict. de Nic. Const. Carp.
   (4) S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. II, p. 154.
   (5) Din manuscrisul d-luî I. Pop-Reteganul, aflător la Academia Română.
                               www.digibuc.ro
105
   Voind ca Puricii de grădină să nu mănânce resadul de curechiu, o semâ de Românce din Bucovina îl sâmână de regulă la lună veche, în credinţă că atuncî cresce mai scurt şi căpăţîna e maî îndesată şi mal bună, şi că tot odată nu-1 mănâncă Puricii de curechiu aşâ de tare. Pe când din contră, dacă-1 sâmenă la lună nouă, cresce în sus, căpăţînele sunt maî mici şi maî înfoiate, şi puricii nu odată îl potopesc, aşâ de tare îl mănâncă (1).
   Cele maî multe Românce din Bucovina însă aii datină de a-1 semănâ în <}iua de Patru-(j,ecî de Sfinţi, cretjend că tdte legumele sămănate în acâstâ <}i> Şi cu deosebire căpa şi curechiu], nu le mănâncă viermii, omidile, Puricii de grădină, precum şi alte insecte stricăci6se (2).
   Un alt purice, care se ţine tot de familia Puricilul de grădină, însă care e ce-vâ maî mic decât acesta şi de coldre năgră, e Puricele negru, numit altmintrelea şi Purice de câmp (3), Purice de in (4), Purice de pămînt sau Puricele pămîntului (5), lat. Haltica nemorura L.
   Puricele acesta e tot atât de stricăcios ca şi cel de grădină. El mănâncă, maî ales când e secetă mare, inul, trifoiul şi curechiul, ast fel că de multe ori nu rămâne mal nimica din aceste plante de dînsul (6).
   Inul maî ales, după cum spun Românii din Bucovina, n’are altă bdlă şi duşman maî mare decât puricele acesta (7). 1
   (1) Dat. şi cred. Rom. din Galanescî, dict. de Bena CârBtean.
   (2) S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. II, p. 152.
   (3)  Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu: «Puricele de- câmp e aşâ de mare ca şi cel mai mare purice de casă, însă e ce-vâ mai negru decât cel de casă şi cu capul despărţit de trup.»
   (4)   Dat. Rom. din Frătâuţul-vechiu, dict. de G. Onciul: «Puricele de in sare ca şi Puricele de casă. El e negru, are piciore lunguţe şi trup rotungior.»
   (6) Ţâra nouă, t. III, Bucurescî 1887, p. 400.
   (6)   După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariuşi a celor din Frătâuţul-vechiu, dict. de G. Onciul.
   (7) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechifi, dict. de G.Onciul.
www.digibuc.ro
                      BUBURUZA.
                 (Coccinella septempun etala li.)
  De cum se desprimăverâză şi până spre sfârşitul tdmneî, vedem pretutindeni, mai ales însă prin live<Ji, sburând sad alergend în edee şi în colo un insect mititel, al cărui corp e rotund şi bulbucat, picidrele scurte, iară aripile de-asupra, adecă elitrele, roşii şi cu şdpte pui sau puncte negre pe dînsele.
  Acest insect drăgălaş şi vioiu, care are datină, când îl prinzi, de a-şi îndoi picioruşele sub corp şi a scdte un fel de suc gălbuiu şi neplăcut la miros, şi care se ţine de ordinea Gândacilor, şi anume a celor cu trei închieturi la picidre, se numesce în Bucovina: Buburuză, dim. Buburugiără, Buburuză roşie, Buburuz, Măria popei, Măriuţă, Măriuţa popei, Găinuşă, Găinuşa lunii, Găina lui Dumnezeu, Vaca lui Dumnezeu, Cucuşor şi Vrăjitâre; în Moldova: Buburuz, Buburuză (1) şi Vaca Domnului (2); în Ţera-Românâscă : Gărgăriţă (3), Gărgăriţă-mărgă-riţă (4), Mărgărită, Margarintă, Boul popei (5), Boul Dom- 1 2 3 4 5
  (1)   Com. de Melchisedec, foat episcop de Roman şi membru al Academie! Române;—N. A. Bogdan, Cântecele copiilor ţerani (culegere de prin jurul laşului), publ. în Gazeta şatenului, an. II, R.-Sărat 1885, p. 279.
  (2)   Dat. Rom. din Oprişenî, jud. Suceva, dict. de George Iacob: %Vaca Domnului e mică, rotundă, roşie, şi câte cu unul sad mai multe puncte negre pe dînaa».
   (3)  T. G. Djuvara, Superstiţiunî populare la Români şi la diferite popore, publ. în Ţâra nouă, an II, Bucureacî 1885, p. 226; — Convorbiri literare, an. XXX. voi. II, Bucureacî 1896, p. 102 — 103.
   (4)  Gr. G. Tocilescu, Materialuri folklorislice, voi. I partea I, Bucu-reacî 1900, p. 510.
   (5) Com. de Episcop. Melchisedec-
                                 www.digibuc.ro
107
nulul (1), Boul lui Dumnezeu (2) şi Vaca lui Dumnezeu (3);
   în Transilvania: Buburuză, Buburuţă (4), Măriuţa, Măriuţa popii (5), Mămăruţă (6), Mumuruţă (7) şi Păpărue (8); în Banat: Paparue, Păpărue, Paparugă(9); în Ungaria: Buburuză, Păpăluză, Păpăruză (10), Măriuţa şi Paparugă (11);
   La Românii din Meglenia: Vaca Domnului (12);
   Iar la cel din Macedonia: Păscăliţă şi Puliu aroş (13). Dintre tdte numirile, câte i le dau Românii din Bucovina acestui insect, cea mal răspândită şi mal usitată este numirea Buburuză şi Măriuţă.
   Buburuze, sing. buburuză numesc Românii din Bucovina de regulă şi un fel de bubuţe rotunde şi înfoiate, cari se fac pe corpul omenesc. Mal departe îndatinăză el a numi 1 11
  (1) Fr. Dame, Nou Dict., p. 163.
  (2)   D. Ananescu, Zoologia, p. 218;—Tocilescu, op. cit., p. 610;—com. •de S. Sa pâr. T. Bâlăşel: *Cocinela In graiul poporului se numesce Boul lui Dumnezeu.*
  (3) B. Nanian, Zoologia, p. 137.
  (4)   Com. de d-1 Th. A. Bogdan: * Buburuza, Buburuţă sau Mumuruţă este o insectă mică, roşie şi cu puncte negre pe spate.»
  (5)   Com. de d-1 Domeţiii Dogariu, învăţător în Satulung lângă Braşov: «Numiri de insecte pe aici nu prea sunt. De o singură insectă am au$it vorbindu-se, şi anume de Măriuţă sau Măriuţa popei = Coc-cinelă»
  (6)   Com. de d-1 T. Frâncu: «Măriuţa in Munţii Apuseni se numesce Mămăruţă»Enciclopedia română, voi. I, p. 870 şi voi. III, p. 183;— ■G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-latină, publ. în Convorbiri lit. eit., p. 338;— Sextil Puşcariu, Diminuţia în limba românescă, publ. în Noua Revistă Română, voi. I, BucurescI 1900, p. 376—377.
  (7) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (9)   Com. de d-1 Paul Oltean; — Revista critică literară, an. III, Iaşi 1896, p. 164.
  (9)   Com. de d-1 Aur. Iana şi Ios. Olariu: tPăpăruia e o insectă roşie Totundă, cu pupi negri pe ea»; — Familia, an. XXVI, Oradea-mare 1890, p. 479.
  (10) Com. de d-1 EL Pop, învăţ. în Şomcuta-mare.
  (11)   Veţjî despre aceste două numiri poesiile pop. reproduse mai la ■vale. Iar cât despre numirea Măriuţă, ve<Ji şi Cihac, Dict., t. II, p. 186.
  (12) Com. de d-1 Per. Papahagi.
  (13)   Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p, 191;— com. de d-1 Chr. Geagea: *Păscăliţă = buburuză.»
                           www.digibuc.ro
108
buburuze încă şi ridicăturile sau globurelele cele rotunde, ce se fac pe cdja unor bostani, cari din causa acăsta se şi numesc apoi bostani buburuzoşî.
   Avend corpul insectuluî acestuia forma unei bubuţe rotunde şi mai ales sSmSnând el în cât-vâ cu globurelele de pe cdja bostanilor, de aceea, cred eu, s’au îndatinat Românii din Bucovina şi cei din Moldova a-1 numi Buburuz şi Buburuză.
   Buburuza, după cum am spus şi mai sus, e un insect frumuşel, curăţel şi sprintenel. Deci numirile de Măria popeî şi mai ales Măriuţă cred că sunt numiri de desmerdare, cari i s’au dat din aceeaşi causă, din care l-au numit şi Germanii Marienkăfer. Probabil că tot din acâstâ causă s’a numit el de către Românii din Ţâra-Romândscă Mărgărită şi Margarintă.
   Găinuşă, Găinuşa lunii şi Găinuşa lui Dumnezeu se nu-mesce de aceea, pentru că, după cum spun Românii din unele părţi ale Bucovinei, precum bună-6ră cei din comuna Stupea, districtul Gura-Homorului, şi cei din Buninţî, districtul Sucevei, are şâpte pui (puncte) pe aripile sale tocmai ca şi găinuşa (germ. Siebengestirn), ce se arată săra pe cer şi care are asemenea şepte pui, adecă şepte stele.
   Vrăjitdre se numesce de aceea, pentru că ea, după cum ne vom încredinţâ mai apoi, se întrebuinţâză de către Românii de pretutindeni, şi mal ales de către feciori şi fete, ca pre-vestitdrea locului în care parte se vor însura sad mărită, precum şi a timpului cum are să fie acesta în viitor.
   Păpărugă şi Păpărue se numesce probabil din acea causă, fiind-că coldrea elitrelor sale este roşiatică tocmai ca şi co-ldrea macului roş sad, după cum se numesce planta acâsta în unele părţi locuite de Români, paparună şi paparâne, lat Papaver Rboeas L. (1)
   Din care causă însă se va fi numind Boul popeîBoul lui 1
   (1)  Dr. D. Brândză, Prodromul florei române, Bucurescî 1879—1883, p. 116. — D-l P. Oltean îmi scrie că Românii din Transilvania o numesc de aceea Păpărue, fiind-că colorea aripelor sale semănă cu colorea plantei numită păpărue. De e însă planta păpărue sinonimă cu macul roş, până acuma n’am putut afla.
www.digibuc.ro
109
Dumnezeu, Vaca lui Dumnezeii, Cucuşor, Mămăruţă şi Mu-Tnurută, până acuma nu mî-a fost cu putinţă a află.
   Am 4is maî sus că Buburuza servesce Românilor de pro-tutindenî ca un mijloc spre cundscerea timpului, cum are să fie în viitor, şi maî ales a locului din care parte va fi ursita sau ursitul.
   Drept aceea feciorii din Bucovina, cum prind o buburuză, îndată o şi pun în palmă şi
                  Buburuză
                  Uză,
                  în cotro-î sburâ,
                  Acolo m’oiu însura ! (1)
sau:
                  Buburuză
                  Ruză,
                  în cotro-1 sburâ Acolo m’oiu însura! (2)
sau aşa:
                  Buburuză,
                  Buburuză,
                  în cotro-I sburâ
                  într’acolo m’oiu însurâ 1 (3)
   Rostind cuvintele acestea, cred că în cotro sb<5ră Buburuza, într’acolo le va fi partea şi norocul, adecă într’acolo se vor însurâ.
   Iar dacă Buburuza nu voesce să sbdre, dacă-şî sgârcesce picidrele şi le ascunde sub sine, dacă stă locului, ca şi când ar fi mdrtă, şi la urma urmelor se rostogolesce şi pică jos, atunci e semn rău, căci cel ce !-a rostit cuvintele de maî sus în scurt timp trebue să m<5ră (4).
   Unii feciori, precum bună-dră cel din oraşul Câmpulung şi de prin împrejurimea acestuia, cred că dacă vor prinde un Buburuz, îl vor luă în mână şi-l vor lăsă să umble pe 1 2 3
  (1) Din Bunintî şi Mihovenî, com. de St. Goraş.
  (2) Din Brăescî şi Ilişesci, sat în distr. Gurei-Homoruluî.
  (3) Din Marginea, sat în distr. Rădăuţnluî.
  (4.) Cred. Rom. din Ilişescî.
                         www.digibuc.ro
110
unde va voi el, atunci Buburuzul, umblând în colo şi în coce, are de la un timp numai decât să sbdre într’acolo, unde le va fi partea şi norocul, unde se vor însurâ. Iar dacă nu voesce de fel să sbdre, atunci e un semn că nu se vor însurâ de grabă, că vor rămână un timp mai îndelungat holtei, feciori tomnateci sau chiar burlaci, adecă pentru totdeauna neînsuraţi.
   în restimpul acela însă, pe când Buburuzul se preumblă în drâpta şi în stânga, rostesc următdrele cuvinte:
      Buburuz
      Tuz,
în cotro vei sburâ Acolo ra’oiâ însurâ La resărit de-i sburâ, Acolo m’oiu însurâ.
La apus de vei sburâ, Acolo mî-oiu căută
      Mie soţie,
      Numai să fie Tinereâ Şi frumuşeâ,
      Ca şi-o floriceâ,
Şi după ce voiii aflâ-o, în braţe că voiii luâ-o Şi ’n guriţ’oiu sărutâ-o! (1).
   Şi precum fac feciorii, tot aşâ fac şi fetele. Acestea încă, cum prind vre-o Buburuză, îndată o pun pe palmă şi <Jic:
                  Buburuză,
                  Buburuză,
                  Unde-i sburâ
                  Acolo m’oiu mărita! (2)
sad:
                   Buburuză burburâ, în cotro vei sburâ, într'acolo m’oiu mărită! (8)
sau:
                   Buză,
                   Buburuză, în cotro-î sburâ, într’acolo m’oiu mărită ! (4)
sau: * 2 3 4
   (t) Com. de Vas. Burduhos şi George Ciupercă, stud. gimn.
   (2) Dat. Rom. din Ştiulbicanî, com. de Ioan Boca, stud. gimn.
   (3) Dat. Rom. din Breza, distr. Câmpulungului, com. de Eusebie Pre-lici, stud. gimn.
   (4) Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Măr. Dutcâ.
                                 www.digibuc.ro
111
                  Buburuză
                  Ruză,
                  în cotro-I sburâ într'aoolo m’oiu mărită! (1>
sau aşâ:
                   Măriuţă,
                   Măriuţă,
                   în cotro-1 sburâ,
                   într’acolo m’oiu mărită! (2)
   Rostind cuvintele acestea, fetele aşteptă până ce sb<5ră Buburuza. Şi în cotro sbâră, într’acea parte de ţâră cred ele că se vor mărită.
   Aceeaşi datină şi credinţă, care există la Românii din Bu* covina în privinţa acestui insect, o aflăm şi la Românii din Moldova.
   Feciorii şi fetele, une-orî chiar şi băeţil şi copilele din a~ câstă ţâră, cum prind vre-o Buburuză, o pun pe degetul a* rătâtor de la mâna stângă şi <Jic:
      Buburuz,
      Buburuz, în cotro-I sburâ, într’acolo m’oiu mărită!
De-î sburâ la răsărit, Bărbatu mi-a fi zărghit, De-I sburâ către apus, Bărbatu m!-a fi supus! (3)
sau:
sau:
                             Buburuz, Buburuz, în cotro-î sburâ, într’acolo m’oiu mărită!
                             Buburuz, Buburuz, în cotro-I Bburâ, într’aoolo m’oiu însurâ! 1 2 3
   (1) Dat Rom. din Tereblecea.
   (2)  Dat. Rom. din Marginea, distr. Rădău{uluî, şi a celor din Crasna, distr. Storojineţului, com. de Vict. Petrescu.
   (3) N. A. Bogdan, Cântecele copiilor ţărani, publ. în <Jiar. cit.
                                www.digibuc.ro
112
   Şi rostind cuvintele acestea aşteptă până ce sb<5ră. Iar Buburuza, ajungând la vârful degetului, trebue să sbdre în-tr'o parte ori alta (1).
   în privinţa datinex şi a credinţei Românilor din Ţera-Ro-mânescă despre acest insect, d-1 T. G. Djuvara scrie urmă-tdrele:
   «Cunâsceţî obiceiul fetelor şi al băeţilor, când prind o Gărgăriţă, de a o pune pe palmă, fără a*î face nici un reu, şi a-i <Jice:
                          Gărgăriţă Mărgăriţă, în cotro veî sburâ,
                     Acolo m’oiu în sură !
   «Rostindu-se aceste cuvinte, se crede că Gărgăriţa se duce să porte veste acolo, unde o trimitem, şi că e pecat s’o omorim» (2).
   Iară într’o nuvelă, tot din Ţ6ra-Român6scă, cetim urmă-tdrele:
   «S’a stricat hora. Stanca iea de mână pe nea Chivu.
   —     «Ia vino ’n coa să-ţî gâcesc norocul. — Şi nea Chivu tremură, par’ c’ar fi bolnav de friguri, şi merge ca un copil.
   —   «Aldi, aldL Uite, ve<}I? Am prins o Gărgăriţă.
   «Stanca se pune jos pe ârbă. T6te fetele şi flăcăii se fac
rdtă împrejurul eî. Şi ea, ca o ţigancă cu ghiocu, începe:
   —   «Uite-te bine la Gărgăriţă, nea Chivule I
   «Stanca o iea în vârful degetelor şi l-o arată.
   —     «Na, aci e gura; uite-te picioruşele ce mici sunt, ce subţirele. Are aripidre mici, mititeluţe şi pe de-asupra petele ale negrele, le vetjî? nu-î aşâ că sunt multe de tot?
   «în vremea asta nea Chivu ar fi putut spune petele din ochii Stancăl, pe care le vedea mai bine decât pe ale Gărgăriţei.
   —     «Petele astea sunt satele, în care pdte să se însdre un flăcău, după cum vrea Gărgăriţa, să ve«}î!
   «Stanca aşeză pe dosul palmei şi începe: 1 2
  (1) Com. de Episc. Melchisedec.
  (2)   Superstiţiunî poporale la Român! şi la diferite popore, publ. în Tara nouă, an. II, Bucnreaci 1886, p. 226.
                               www.digibuc.ro
113
                                                             Gărgăriţei,
                                                                            Mârgăriţă, în cotro-i sburâ,
                        Intr’acolo m’oiii însura.
   «Şi tjice aşâ de trei ori, şi Gărgăriţa sbdră, iar fetele şi băieţii bat din palme.
   —    «Ei vedeţi, spre satu nostru, de aici o să iei fata, aici o să te ’nsorî. Să scii că ea nu minte. Aşâ s’a întîmplat şi cu Mitu al Voicăi şi cu Radu al Ndgăî. Eu le-am găcit.
   «Nea Chivu d<5r atâta a făcut:
   —  «De una-i bine, că o să fie din. sat
   —  «Eî, cum Stanco, Gărgăriţele nu mint nici odată?
   —    «Nu, cjău; uite, în cotro sbdră ele, e sciut, par’că e voia lui Dumnezeu» (1).
   Datina şi credinţa Românilor din Ţera-Româniscă, după cum prea lesne se pdte cundsce din aceste două citate, e aceeaşi ca şi cea a Românilor din Bucovina şi Moldova.
   Una însă nu-mi vine la socotâlăl Să se refere dre versurile de maî sus la insectul Gărgăriţă, numită altmintrelea în unele locuri şi Curculez, lat Calandra granaria L., safi să se numdscă Bubvruza în Ţâra-Românăscă întru adevăr şi Gărgăriţă ?
   Nici una nici alta nu-mi vine a crede. Şi asta din maî multe puncte de privire.
   Mai întâiu Gărgăriţa petrece, după cum scie ori-şi-cine, maî mult ascunsă la umbră prin magasinele şi grânarele de pâne decât afară la lumină, pe când Buburuzei îi place maî mult lumina şi aerul curat
   Al doilea Gărgăriţa, după cum e cunoscut tuturor Românilor, prin urmare şi celor din Ţera-Românăscă, e un insect fdrte stricăeios, fiind-că nimicesce adese-ori grânare întregi de pâne (2), pe când din contră Buburuza e fdrte folositdre, pentru că atât ea, cât şi larva eî se nutresc cu sucul Păduchilor de pom, numiţi altmintrelea şi Păduchi de frunze (3), 1 2
  (1) Convorbiri literare, an. XXX, voi. II, Bucurescî 1896. p. 102-103,
  (2) Nanian, op. cit., p. 136; — Ananescu, op. cit, p. 217.
  {3) Nanian, op. cit., p. 137.
   Marian, Insectele.              .                           8
                               www.digibuc.ro
114
lat Aphis rosae L., Aphis sorbi Klt., cari sunt fdrto strică-cioşl, şi mai ales pomilor roditori.
   în fine al treilea, după cât îmi este mie până acuma cunoscut Românii de pretutindeni cred şi spun că numai acele vietăţi nu e bine, e păcat să le omorî, cari sunt folositdre, pe când tdte cele lalte, despre cari sunt el convinşi că-s stri-căcidse, nu le prea cruţă, ci ori când le dă mâna, caută să le nimicâscă şi să se cotorosâscă de ele.
   Prin urmare fiind Gărgăriţa stricăcidsă, Românilor nu p6te să le placă, şi de aceea fie-care caută tdte chipurile şi mij-ldcele cum ar pută-o mal lesne şi mal de grabă depărtâ din magasinele şi grânarele lor şi a o nimici. Iar cât despre purtat pe palmă şi de desmierdat şi jucat cu dînsa nici vorbă I
   Din contră, despre Buburuză, fiind folositdre, cred şi spun Românii din Bucovina, precum şi cel din Moldova, că e păcat s’o omdre (1). Iar când îl întrebi: de ce nu e bine, de ce e păcat s’o omorî ? nu sciii să-ţi spună folosul ce ni-1 aduce, ci numai atâta că aşa le-au spus şi lor bătrânii, şi că de ce s'o omorîm, dacă nu ne face nici o stricăciune, nici un răii!
   Stând ast-fel lucrul, cred că cuvîntul Gărgăriţă s’a pus în fruntea versurilor de sus mal mult din nesciinţă sau greşălă, şi nici de cum că aceste versuri s’ar referi la insectul cu acest nume.
   Deci în locul cuvîntulul Gărgăriţă ar fi trebuit, după părerea mea, să se pue Mărgăriţă, căci aşâ cred eâ că se va mal fi numind Buburuza în unele părţi din Ţâra-Românâscă.
   Şi cum că într’adevăr se va fi numind sau cel puţin se va fi numit când-vâ aşâ, avem dovadă numirile Mărgărită şi Margarintă, cari i se dau acestui insect în alte părţi tot din Ţâra-Românescă.
   în fine copiii din Dioscî, jud. Romanaţî, când prind primăvara o Buburuză, care de către dînşiî se numesce Boul lui Dumnezeu, ca şi în alte părţi ale ŢSriî-Românescî, încă dic; 1
  (1) în Şe4etârea, an. I, Fălticeni 1892, p. 192, se află următorea super -stiţiune din Moldova: «Să nu omorî Vaca Domnului. De se referă credinţa acesta la Buburuză nu şeii.
                             www.digibuc.ro
116
                     Gărgăriţă,
                     Mârgăriţă, în cotro-î sburâ, într’acolo m’oiti însurâ! (1)
   Şi 6re de ce fac eî acăsta ? I>e ce nu <Jic: Boul lux Dumnezeu, după cum numesc eî Buburuza în vorba de t<5te filele ? Probabil din causă că dre-când versurile acestea se vor fi rostit:
                        Mârgăriţă,
                        Gărgăriţă, în cotro-î sburâ, într’acolo m’oiu însurâ,
ceea ce nu e tot una cu:
                                 Gărgăriţă,
                                Mârgăriţă.
   Dar să lăsăm acuma pe Munteni în pace şi să trecem la Românii din Transilvania.
   Băeţiî din unele părţi ale Transilvaniei, precum bună-6ră ceî din Haţeg, comitatul Huneddreî, când prind o Buburuză sau Păpărue, după cum o numesc eî, o pun pe mână şi <Jic:
                     Păpărue rue,
                     Sue-mă 'n cărue (2),
                     Că de mă-î sul,
                     Eu ţî-oiu spune Unde-î mumă-ta Şi tată-teu.
                     Muma ta e ’n furci,
                     Tatăl teu e ’n Turci!
   Şi tot aşâ-î descântă el, până ce sb<5ră (3).
   Iar fetele, când o află, o prind şi puind-o pe degete o lasă să sbdre (Jicend:
                     Buburuţă
                     Ruţă, 1 2 3
  (1) Gr. G. Tocllescu, op. oit., p. 610.
  (2) Cărue = căruţă cu doue rote.
  (3) Com. de d-1 Paul Oltean.
www.digibuc.ro
116
                    în cotro îî sburâ, într'acolo m’oiu mărita ! (1)
  Tot aşâ fac şi fetele din munţii apuseni aî Transilvaniei. Acestea <Jic:
                    Măriuţă,
                    Măriuţă,
               în cătrău vel Bburâ, într'acolo me voiu mărita ! (2)
  în fine tot în Transilvania, şi anume în com. Fârăgău de lângă Reghinul săsesc, se află şi următdrea legendă despre Buburuză :
  «pice că împ&ratu roşu a avut o fată şi un fecior.
  «Amândoi fraţii aceştia erau frumoşi de nu aveau pereche, şi erau buni şi drăgălaşi până erau mici. După ce crescură însă mai mari s’aii făcut răi şi blestemaţi din cale afară.
  «împăratul s’a supărat rău, şi în supărarea sa l-a lovit guta şi a murit.
  «Rămânând împărăţia fără cap, începură cei doi fraţi la sfadă, că nu sciau care are mai mult drept la împărat. Fata 4iceâ că ea are mai mult drept, că dăr ea era mai bătrână. Iar feciorul 4'ceâ că el are mai mult drept, că d<5r numai feciorul p<5te să fie împărat.
  «Şi aşâ se sfădiră ei cât se sfădiră, până odată feciorul venind beat acasă, s’a năpustit asupra surorii sale ca s’o alunge din împărăţie.
  «Fata însă, colea vânjdsă şi voinică, nu-i purta frica. Şi, nepăsându-i de el nici cât de un puiu de cidră, l-a luat în-tr’o de căfă şi l-a dat afară din împărăţie.
  «Feciorul, la rândul seu, neputând răbdâ ruşinea, s’a întors înapoi, unde, omorîndu-şî sora, s’a suit pe tron şi a împărăţit multă vreme.
  «Dumnezeii însă a făcut din trupul fetei omorîte, drept pomenire, o gujulie mică şi roşie pe spate nuraind-o Buburuză, care trăesce şi a<Ji şi o vedem şi noi» (3). 1 2 3
  (1)  Dat. Rom. din Fărăgău, de lângă Reghinul săsesc, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (2) Com. de d-1 Domeţiîi Dogariu.
  (3) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
                            www.digibuc.ro
117
   Bâeţii din Ungaria, când prind o Măriută, şi o pun pe palmă, dic:
                    Măriuţă, Măriută,
                    Sue-mi-te în căruţă,
                    Că iată vin Turcii
                    Şi-ţî mănâncă toţi pruncii!
   Alţii însă, tot din Ungaria, prin<Jend-o şi puind-o pe o palmă, o lasă mai întâii! să mârgâ puţin în colo şi în cdce, şi apoi <}ic:
                    Buburuză
                    Ruzâ,
                    în cotro-î sburâ,
                    Acolo m'oiu însurâ !
   Iar fetele dic:
                    Buburuză Ruză!
sau :
                    Păpăruză
                    Ruză,
                  în contro-i sburâ,
                  Acolo m’oiu mărită! (1)
   Românii din Banat, mai ales însă flăcăii şi fetele, aii datină că eşind vara la câmp şi aflând vre-o Păpărue sau Paparugă, după cum o mai numesc ei, o ieau în mână şi dic:
                    Paparue
                    Rue,
                  în cotro vei sburâ,
                  ’N acolo m’oiu însura,
sau:
                    Paparue
                    Rue,
                  în cotro vel sburâ,
                  ’N acolo m’oiu mărită! (2) 1 2
  (1) Com. d-1 El. Pop.
  (2)  Aurel Iana, Din credinţele poporului român, pnbL în Familia, an XXVI, p. 479.
www.digibuc.ro
118
sau aşâ:
                     Rugă, rugă,
                     Păpărugă,
                  In cotro tu vei sbură,
                  In colo m’oiu însura! (1)
  Făcând acâsta, cred că în care parte sb6ră Paparuga, în acea parte de sat sau jur se vor însurâ or! mărită (2).
  Dacă nu sbdră Păpăruia, atunci e semn că anul acela feciorul sau fata, ce a pus-o, nu se va mai căsători (3).
  Ce spun Românii din Ungaria asupra acestui insect, când îl prind, am vă<Jut mal sus, ce cred însă despre dînsul, nu sciu alta nimic, decât numai aceea ce se p<5te ceti în urmă-t6rea poesie poporală din Satmar:
Frunză verde de cicore, Pier feciorii in prinsdre. Merg părinţii Cu florinţii Şi fetiţa Cu groşiţa
Să-î pdtă răscumpără, Dar nu-î lasă a scăpă. Merge şi o fecioriţâ Cu năframa de credinţă: — Jupâne, cinstit birău,
Lasă-mi pe bădiţul meu,
  Că m’oiu face rugă,
  Ragă, păpărugă,
Păpărugă face-m’oiu Pe rostee pune-m’oiu!...
  Domnii rău s’au speriat, Pe bădiţa l-au lăsat,
Căci drăguţa cu dreptate Te-a scdte şi de la morte;
Şi drăguţa cu credinţă Scote-te-a şi din temniţă (4).
  In fine băeţii de Român din Macedonia, la cari există asemenea credinţa că’n cotro va sburâ Buburuza, din acea parte îşi vor luă soţiile, când prind o Buburuză, <Rc:
Ncalţî-ti,
Mbalţi-ti,
Că-ţi fugiră soaţîli Dihuva s-Mirihuva C’un birbiliii di viin Ş-cu na mnată di sari. 1 2 3 4
încalţă-te,
îmbalţă-te,
Că ţi fugiră soţele La Dihuva şi la Mirihuva Cu un pahar de vin Şi c’o mână de sare.
   (1) Familia, an. IV, Pesta 1868, p. 327.
   (2) Aurel Iana, loc. cit-
   (3) Com. de d-1 los. Olariu.
    (4) Paulina Pelle, Doine şi hore pop. din Satu-mare in Ungaria, publ. în Familia, an. VIII, Pesta 1872, p. 461.
                             www.digibuc.ro
119
sau:
   Pulîu, pulîu aroş Zamă, zamâ di gugoş, Spuni-nî calea oilor,
   A oilor şi-a boilor,
   Câ ti talîu cu cârda Cu c6rda-l Dumnigleu.
saîi:
   Păscâlifă liţă,
   Adă-ni pipuţă,
   Pipuţă noauă,
   Si-ni ti bag tra Paşti Cu oauli aroşi.
Putu, putu roş,
Zamă, zamă de gugoş, Spune-mî calea oilor, Oilor şi a boilor,
Câ te taiu cu sabia,
Cu sabia lui Dumnezeu.
Păscăliţă liţă, Ada-ml păpucî, Păpuci noi,
Să-i încalţ la Pasci Cu ouele roşi (1).
   Ce se atinge de prevestirea timpului, Românii din Bucovina spun că dacă Măriufa sbără de pe mână, când o ţii pe acâsta, are să fie vreme bună, iar dacă nu vrea să sbdre, are să fie vreme rea (2).
   Când îşi lasă aripile cele de desubt afară, are să fie o cumpănă fdrte mare.
   Iar când se bagă în casă, are să fie frig (3).
   Românii din Transilvania însă cred şi cjic:
   Când ve<Jî o Buburuză sburând spre răsărit, e semn că are să plouă (4).
   Când ve<JÎ o Buburuză sburând spre amâ<Jă-<}i, e semn că are să se răcorăscă vremea (5).
   Când prin<JÎ o Buburuză primăvara de timpuriu, e semn de vreme bună şi căldurdsă (6).
   Afară de acâsta mai cred Românii din Transilvania că:
   A vedâ la cine-vâ o Buburuză pe umeri, e semn că o să-T vină vre-o greutate (7). 1
   (1) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 191-192.
   (2) Cred. Rom. din Valea-Putneî.
   (3) Cred. Rom. din Udesci.
   (4) Cred. Rom. din Fârăgău.
   (6) Cred. Rom. din Reghinul săseBC.
   (6) Cred. Rom. din Şomfalău.
   (7) Cred. Rom. din Bistri(a.
                               www.digibuc.ro
120
  Iar când afli Buburuze mdrte, e semn că te va ajunge vre-un necaz (1).
  Dar de 6re-ce Buburuza, după credinţa unora, e făcută din sângele lui Avei (2), şi ca atare e prietina Maicii Domnului (3) şi nepâta dragostei (4), de aceea:
  Când veijî la cine-vâ o Buburuză pe pălărie, e semn că o să-I pice dragă cine-vâ (5).
  Iar Buburuza roşie la fete pe năframă a vedâ, e semn că sunt îndrăgostite (6).
  Şi tot din causa acâsta, că Buburuza e nepâta dragosteiy unele fete o şi întrebuinţfizâ spre a-şî face pe dragoste cu dînsa.
  Aşa dacă o fată vrea să fie frumdsă ca să placă feciorilor, prinde o Buburuză şi spălându-se cu apă de pe dînsa în ajunul Pascilor, se 4,ce că se face roşie ca o fibre (7).
  Fata, care voesce să fie iubită de atare fecior, dacă va luă mal multe Buburuze uscate şi bine mărunţito, le-a pune într’o plăcintă umplută cu urdă şi cu mărar, şi le va da apoi feciorului respectiv ca Bă le mănânce, acela va iubi-o (8).
  Iar avend o fată drăguţ, şi acela nu vrea ca s’o mal iu-bâscă, dacă-I va da vin-ars cu Buburuze, drăguţul său din nou va îndrăgi-o (9).
  Dar nu numai atâta, ci:
  Buburuza uscată la fum e bună şi în contra petelor pe trup (10).
  Iar aripile de Buburuţă sunt bune în contra pecingine! (11).
  în fine trebue să mat amintim şi aceea că de familia 1 11
   (1) Cred. Rom, din Reghin.
   (2) Cred. Rom. din Bistriţa.
   (3) Cred. Rom. din Madaraş.
   (4) Cred. Rom, din Cluş.
   (5) Cred. Rom. din Bistriţa.
   (6) Cred. Rom. din Teca.
   (7) Dat. şi cred. Rom. din Borsec.
   (8) Dat şi cred. Rom. din Cluş.
   (9) Dat. şi cred. Rom. din Felfalău.
   (10) Dat. şi cred. Rom. din Dumbrava.
   (11)  Dat şi cred. Rom. din Prislop. — Tote datinele şi credinţele acestea mi le-a com. d-1 Th. A. Bogdan.
                                www.digibuc.ro
121
Buburuzei se maî ţine încă şi Buburugiâra sau Buburuza mică, lat. Coccinella dispar Schneid, sau Coccinella bipunctata L., care e ce-vă mal mică decât Buburuza, despre care ne-a fost până acuma vorba, şi care are de regulă pe fie-care elitră numaî câte un singur puiu sau punct negru, apoi Buburuza galbenă, lat. Coccinella impustulata L., ale cărei elitre sunt turbure-gălbi! şi cu maî multe puncte negre pe dînsele.
   Afară de aceste Buburuze maî sunt, după cum spun o sămă de Români, încă şi Buburuze negre, albăstrii, vertjX şi cafenii ca sumanul de şiiac.
   Maî tdte Buburuzele acestea, precum şi cele amintite maî sus, sunt pe pântece negre şi cu dungi pe c<5ste ca solzii de pesce, iar pe aripile de-asupra au buburuze, adecă punctişdre sau puiuţi negri. La unele Buburuze, punctele acestea sunt cu soţ, la altele însă fără soţ. Mai rari sunt însă cele cu soţ, şi tocmai pre acelea le întrebuinţăză vrăjitdrele la diferite descântece şi vrăji (1). 1
  (1) Dict. de Vasile Vâcârean din Putna.
www.digibuc.ro
 ALBINA.
                    (A pis inelliflca L.)
  Albina e răspândită raaî peste t6tâ faţa pămîntuluî şi ca atare nu numai că e cunoscută de toţi dmeniî, ci ea, pentru facultatea ei de a culege miere şi a produce faguri din cari se face cera, a fost domesticită, îmbunătăţită şi întrebuinţată din timpurile cele mai vechi spre folosul omenirii.
  De aici vine apoi că şi Românii nu numai că au cunoscut-o şi cultivat-o chiar de la începutul existenţei lor ca Români, ci tot-odată că au despre dînsa şi o mulţime de legende, datine şi credinţe.
  Cari sunt legendele, datinele şi credinţele acelea şi ce mai spun Românii despre dînsa, se va vedâ din şirele ce ur-mâză. Vom începe deci mai întâiucu reproducerea legendelor, şi în special cu cele cosmogonice, din causă că Albina j<5câ în cosmogonia poporană română un rol fdrte interesant.
  Prima legendă cosmogonică, şi anume din Bucovina, com. Cireş-Opaiţ, e acâsta:
  «pice că înainte de facerea lumii nu eră pămînt, s<5re, lună şi stele, nici dmeni şi vietăţi, ca în 4iua de astăzi, ci numai o apă ori în cotro te-aî ii întors şi te-aî fi uitat. Iar pe de-asupra acestei ape nemărginit de mare umblă în colo şi în c<5ce Dumnezeu şi cu Dracul, unicele fiinţe pe atunci.
  «De la o vreme însă, săturându-se Dumnezeu de atâta umblătură în drăpta şi în stânga şi voind să aibă macar o bucăţică de loc, unde să se aşeze şi să se odihnâscă-, se hotărî să facă pămîntul. Şi cum se hotărî, trimise pe Dracul www.digibuc.ro
123
în fundul mării ca să ieâ de acolo semînţă de pdmînt în numele luî şi să i-o aducă de-asupra apei.
   «Dracul nu se puse de pricină, ci cum îî porunci Dumnezeu, de-auna se şi cufundă în apă. Dar când a ajuns în fundul mării, nu luă semînţă de pămînt în numele lui Dum-nefou, după cum i s’a spus, ci în numele său. De aceea, în-cuviinţându-i-se a-şî luă semînţă trebuinci6sâ şi eşind cu dînsa afară, până ce a ajuns de-asupra apeî, unde sta şi-l aşteptă DumneZeu, nu i-a rămas nimica în mâni.
   tDumneZeu, cura l-a văZut c’a eşit de-asupra apel, l-a şi întrebat: adus’a sămînţă ori nu?
   «Dracul, deschizând mânile şi văzând că nu l-a rămas nici un fir de semînţă de pămînt în palmă, nu răspunse nimica, ci se cufundă a doua <5ră în mare, dar luând şi de astă dată semînţă în numele său, şi nu într’al luî DumneZ©u, păţi ca şi întâia dră, cu t6te că de astă dată a ţinut semînţă de pămînt cu mult mal bine în mâni decât mal nainte.
   «Cufundându-se a treia dră a luat acuma semînţă Z6 P&-mînt atât în numele său, cât şi al lui DumneZeu. Şi fiind-c’a luat în numele amândurora, de aceea, când a sosit de-asupra apel, î-a rămas puţin pămînt sub unghii, iar cea-laltâ să-mînţâ, deşi a luat cât a voit, s’a spălat printre degete şi s’a perdut ca şi mai nainte.
   «însă DumneZeu s’a bucurat şi de acăsta, a scos pămîntul, cât a mai rămas sub unghiile Dracului, a făcut din el o turtiţă, şi pe turtiţa aceea s’a pus apoi ca să aţipescă măcar cât de puţin.
   tDracul, văZendu-l că se culcă, ce-I plesnesce prin minte?... se gândesce să-l răstdrne în apă ca să se înece, şi apoi să se facă el stăpân peste pămînt Şi cum s’a gândit, aşâ a şi făcut. Când cugetă el că DumneZeu a adormit acuma dus, se puse să-l răstdrne în apă. însă cum începu a-1 rostogoli, de-auna începh şi pămîntul a rnesce în partea aceea, în care l-a rostogolit.
   tDracul, văZend că în loc să se răstdrne DumneZeu în apă, începe pămîntul de sub dînsul să crescă, se gândesce ca să se pue pe pămîntul care a crescut, şi aşâ, avâud unde sta, îi va fi mai uşor a-1 răsturnă. Dar ce folos! căci cum
www.digibuc.ro
124
s’a încercat de astă dată să-l răstbrne, pămîntul a crescut în acea parte maî tare.
   «Acuma şî-a gândit Dracul alta. Văzând adecă că Dum-ne$eu stă pe pămînt ca pe o scândură, s’a pus să-l împingă într’o lăture, dar pămîntul a crescut iarăşi, şi anume tocmai în partea aceea în care l-a împins.
   «Văzând acăsta Dracul, l-a venit acuma, pentru cea de pe urma 6ră, un gând şi maî potrivit cum să-l răstdrne pe Dumnezeii. Şî-a gândit adecă că pămîntul a crescut din trei părţi, deci are acuma destul loc unde a se împroţăpl ca să-l pătă răsturnă pe Dumnezeu în apă. Dar în zadar, că şi de astă dată n’a reuşit, de 6re-ce când a voit el să-l răstărne pe Dumnezeu în apă, pămîntul a crescut şi în acâstă parte.
   «Şi acuma, după ce Dracul l-a rostogolit pe Dumnezeu în patru părţi, pămîntul cuprindea atâta, în cât apa nu mal aveâ loc unde să încapă.
   «Sculându-se după acăsta Dumnezeu şi vă<}end că pămîntul e aşâ de mare, că apa nu are maî nici un pic de loc unde să steâ, a picat pe gânduri: ce să încâpă şi să facă ca şi apa să aibă loc ? Dar de gâba, căci ori şi cât a gândit, n’a putut-o scdte la capăt. în urmă îşî trase pe sâmă: să întrebe vietăţile, pe cari le făcuse în răstimpul acesta pe pămînt, că p<5te acestea l-or sci spune.
   «Pe atuncia însă cel maî deştept şi maî ajuns de cap dintre tăte vietăţile eră Ariciul. De aceea trimise el pe Albină ca să mărgă la Ariciu şi să-l întrebe pe acesta ce să facă.
   «Albina, ducendu-se la Ariciu, îî spuse la ce a trimis-o Dumne&u.
   «Ariciul însă n’a voit să-î spună, ci îî <Jise numai atâta:
   —iDumneăeu e ddrâ a-tot-sciutor. El scie prea bine ce să facă, ce mă maî întrăbâ pe mine, un biet nemernic!
   «Albina, văijând că Ariciul nu voesce să-î spue, eşi afară, dar nu s’a întors aşişî îndată cum a eşit, ci s’a pus pe us-ciorul uşeî din afară a locuinţei Ariciului, anume ca să audă ce va (Jice maî pe urmă acesta.
   «Şi întru adevăr că nemijlocit după ce a eşit de la dînsul, Ariciul a şi început a vorbi şi a <Jice:
   —«Ce?., pare că Dumnezeu nu scie să facă dălurî şi munţi,
www.digibuc.ro
125
văî şi văgăuni şi atunci de bună sâmă că şi apa va avă destul loc!
   »Albina, aurind acesta, bucuria ei!.. de-auna şi sbdră de unde eră ascunsă şi se duce ţintă la Dumnecjeu ca să-l spue ceea ce a aiujit.
   iAriciul, văzând că Albina l-a înşelat şi l-a ascultat ce a vorbit, a blestemat-o «Jicend. că, de <5re-ce dâlurile şi munţii sunt de trebuinţă spre folosul dmenilor, de aceea aceştia să-i mănânce scârna.
   «însă Dumnezeii, pentru binele ce i l-a făcut Albina, n’a lăsat să fie aşâ cum a voit Ariciul, ci a binecuvîntat-o ca scârna sau baliga eî să nu fie spurcată, ci bună de mâncat şi aceea e mierea» (1).
   O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, şi anume din com. Fundul-Sadovel, sună precum urmăzâ:
   «pice că Dumnezeu, după ce a făcut lumea, n’ar fi sciut cum să facă munţii şi văile.
   «Acesta o sciâ numai Ariciul, însă el nu voiâ să spue lui Dumnezeu cum să le facă.
   *   Dumnezeu, aurind, acuma de la cine şi prin cine va fi au<Jit, că Ariciul ar sci taina ce lui îi eră necunoscută, a trimis pre Albină să asculte pe Aricin, când acesta va vorbi cu Aricioioa, ca să vadă ce va spune.
   *   Albina, harnică cum e din firea eî, nu stete mult pe gânduri, ci cum îî spuse Dumnezeu să se ducă, îndată se şi duse, şi cura ajunse la locuinţa Ariciului se puse într’un ungheriu şi trase cu urechia să audă ce va vorbi Ariciul cu Ariciâica.
   t Ariciul, nici visând măcar că s’ar află cine-vâ ascuns prin apropiere şi l-ar ascultă ce vorbesce, a început a spune Ari-cidicei cum s’ar pută face munţii şi văile.
   «Albina, cum au<Ji ceea ce spuse el nevestei sale, sbârnn de unde eră ascunsă şi sbără ţintă la Dumnezeu, ca să-I împărtâşâscă ceea ce a au<Jit de la Ariciu.
   «Ariciul, vă^end că l-a pândit şi l’a iscodit, s’a mâniat pe dînsa şi a blestemat-o (Jicend ca ea, cât va fi şi va trăi, să-şî mănânce baliga.
(1) Com. de Constantin Dugan, slud. gimn.
                                                       www.digibuc.ro
126
   însă Dumnezeii, fiind că Albina l-a spus ceea ce a auZit de la Ariciu, a binecuvintat-o ca nu numaî ea singură, ci şi dmenil să-î mănânce baliga, şi... aceea e mierea» (1).
   A doua variantă a acestei legende, şi anume din Ţ6ra-Romănescă, sună precum urmăză:
   «Când a voit Dumnezeu să facă pămîntul, a luat un ghem de aţă şi l-a dat Ariciului să mărgâ înainte şi să slobddă aţa ca să măsure, să nu fie pămîntul mai mare decât cerul.
   tAriciul însă, plâcându-î să aibă mai mult pămînt, a slobozit mal multă aţă decât a fost de trebuinţă.
   «Şi aşâ, când s’a trezit Dumnezeu, pămîntul eră cu mult maî mare decât să-l pdtă acoperi ceriul.
   «Ce să facă acuma Dumnezeu ?... Cum să-l micşoreze?.. ^ Se ciudesce cum să-l facă mai mic, iar Ariciul se duce la cuibul seu, unde-î erau puii într’o gaură de pămînt, şi cum ajunge, începe a rîde aşâ de tare că se ţineâ de pântece.
   «Puii, cum îl văd că rîde aşâ de tare, îl întrăbă plini de mirare:
   —    «Ce este?... ce s’a întîmplat de rîdeţî aşâ de tare? «însă Ariciul rîde maî departe, fără să le răspundă. tAlbina, care fusese la Dumnezeu şi-l văZu cât e de supărat, pentru că a făcut pămîntul maî mare de cum a voit şi neputendu-1 acuma micşoră, a Zis:
   —    «Las’, D6mne, că mă duc eu la Ariciu şi îndată voiu sci ce şi cum e trâba!
   «Şi după ce rosti cuvintele acestea, se duse la Ariciu, se ascunse acolo într’o fldre şi ascultă tot ce spuse el puilor sel, şi anume că Dumnezeu se ciudesce cum să facă pămîntul maî mic. însă el n’are alta ce să facă decât să ieâ pămîntul în braţe, să-l strîngă odată şi bine, ast-fel ca să se facă pe dîn-sul dâlurî şi văl, şi apoi va fi maî mic.
   *Albina, cum auZî acăsta, făch. odată sbârrr şi sbură către Dumnezeu ca să-î spue ceea ce a auZit.
   ^Ariciul, când veZu pe Albină că sbdră şi prinse de veste că l-a pândit şi l-a ascultat tot ce a vorbit cu puiî săi, se făch foc şi pară de mânie pe dînsa şi de aceea îl Zise: 1
  (1) Dict de Gafita Orăciunaş, şi com. de Toder Luncan, stud. gimn. www.digibuc.ro
127
   «Mâncâ-ţî-ar ceea ce nu se mănâncă acela care te-a trimis ca să mă asculţi ce-oiu vorbi eu cu puii mei!
   « Albina însă nu-î băgă blestemul în sâmă, ci sbură mai departe, şi cum ajunse la Dumnezeu, îi spuse tot ce a au<jit de la Ariciu.
   *Dumne<}eu a luat atunci pămîntul în braţe şi strîngându-1, s’au făcut văi şi dâlurl dintr’însul, şi aşâ l-a făcut el mai mic. Iar pe Albină a binecuvîntat-o ca, din <jiua aceea începând înainte, baliga ei să fie dulce şi bună de mâncare.
   «Şi de atunci Albina face miere, pentru că aşâ a binecuvîntat-o Dumnezeii în ciuda Ariciului» (1).
   A treia variantă, tot din ŢSra-Românescă, şi anume din corn. Nisipii, jud. Vâlcea, sună aşâ:
   «La început când a zidit Dumnezeu lumea, a făcut mai întâiu cerul şi pe urmă pămîntul. Dar când a făcut pămîntul a avut de ajutor pe Ariciu. Dumne<jeu a desfăşurat după un ghem aţă cât erâ ţancu cerului şi pe urmă a dat ghemul Ariciului.
   «Ariciul şiret, vrând să facă pe Dumnezeu să greşâscă, când vedeâ că Dumuedeu se apropie de el cu zidirea pămîntulul desfăşurâ câte puţin aţă după ghem; aşâ că tocmai la urmă, când Dumnedeu a vSdut că pămîntul este mai mare decât cerul, a priceput că Ariciul l-a stricat ţancu.
   «Atunci Ariciul a fugit şi s’a pitulat în ârbă.
   tLumnetfeu, după ce s’a gândit şi rSsgândit şi n’a aflat nici un mijloc ca să facă pămîntul să nu fie mal mare decât cerul, a trimis Albina ca să caute pe Ariciu şi să-l întrebe.
   «Albina, găsind pe Ariciu, l-a întrebat, dar el a dis că scie şi nu vrea să spună.
   *Albina, şi ea şirâtă, s’a prefăcut că plăcă. Ea însă, de-părtându se puţin, s’a ascuns într’o fl6re.
   tAriciul, credend că e singur, a dis :
   - «Hei! nu se pricepe Dumnezeu atâta lucru! Să ieâ pămîntul în mâni de margini, să-l strîngă, şi aşâ o să se facă munţi, văi şi dălurî.
   «Cum aude Albina lucrul, sb<5ră din fldre.
   «Şi Ariciul, audind o, l-a dis:
(1) Com. de d-1 B. P. Hasdefi.
                                                        www.digibuc.ro
128
  —     «El!... aci ai fost, h<5ţo ! mâncâ-ţi-ar ce nu se mănâncă cin’te-a trimis!
  «Şi de atunci Albina face miere în loc de altce-vâ!» (1).
  A patra variantă, asemenea din Ţ6ra-Romăn6scă, şi anume din comuna Câineni, jud. Gorj, sună aşâ:
  «Dumnezeu a început pămîntul Marţia. Dar neputendu-1 face cum se cuvine, fiind-că nu sciâ ce formă să-î deâ, a mânat pre Albină la casa Ariciului ca să asculte şi să vadă ce vorbesce acesta cu nevasta sa.
  <tAlbina, mergând şi ascultând, a audit pre Ariciu vorbind şi tjicând nevestei sale că Dumnezeu nu scie cum tre-bue să facă pămîntul.
  —     «Şi <5re de ce nu e bună forma ce o are acuma pămîntul ? — îl întrâbă nevasta sa.
  —     «De aceea 1 — răspunse Ariciul — pentru că nu are dâluri şi văi!..., însă când ar face dâluri şi văi, atunci ar avâ o formă mai bună!
  «Albina, cum au<Ji acâsta, sbură de unde erâ ascunsă şi se duse la Dumnezeu ca să-i spue ceea ce a audit de la Ariciu.
  «Ariciul, simţind că l-a ascultat ce a vorbit el cu nevasta sa, a eşit afară supărat şi a dis:
  —     «Ai! mâncâ-ţi-ar ceea ce nu se mănâncă cel ce te-a trimis ca să mă asculţi!
  «Dumnezeu, cum a sosit Albina la dînsul, a şi întrebat-o ce a audit la casa Ariciului?
  ^Albina de o cam dată s’a ruşinat de a spune ce a audit la casa Ariciului, dar mai pe urmă tot i-a Bpus.
  *Dumne<ţeu, vădend că acest plan este bun, a întocmit pămîntul aşâ, iar pe Albină a binecuvîntat-o ca baliga eî să nu fie spurcată, ci bună de mâncat, şi aceea e mierea» (2).
  «A cincia variantă, aşişderea din Ţera-Românescă, şi anume din comuna Bogdănesci, jud. Vâlcea, e acâsta:
  «După ce a urzit Dumnezeu pămîntul, î-a mai rămas o ţâ-rişâră de pămînt şi nu sciâ ce să mai facă cu el, nu sciâ unde să-l mai pue. Atunci Dumnezeu a trimis pe Albină 1
  (1) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 746.
  (2) Din răspunsurile la Cestionarul d-lui Nic. Densuşianu.
                   www.digibuc.ro
129
la Ariciu să-l întrebe, să va<jă nu l-o tăiâ pe el capu, ce să facă cu pămîntul ăl de-I raaî rămăsese ?
   «Albina s’a dus şi l-a găsit într’un bordeiii şi l-a întrebat
   «Da Ariciul a <jis că nicî el nu scie.
   «Da Albina îl sciâ că este şiret, şi în loc să plece, s’a pus pe coşul bordeiului, să va<jă nu cum-vâ o mal 4ice ce-vâ Ariciul.
   «Când a socotit Ariciul că Albina s’a dus departe, a îd-ceput a vorbi singur:
   —    «Ce om şi Dumnezeu ăsta, el mal puternic decât mine şi mă întrăbă tot el pe mine, un păcătos: ce să facă cu pămîntul ăl de î-a rămas, par’că el nu scie să facă muntî şi dăluri din el!
   «Albinei atâta T-a fost şi sbărnn după coş drept la Dumnezeu de-î spuse ce a au<Jit de la Ariciu.
   «DumneZcu atâta a aşteptat, şi a făcut din tot pămîntul ce-î rămăsese tot munţi şi delurî. Şi pentru slujba d’o făcuse, DumneZcu a blagoslovit pe Albină să fie sfîntă în lume şi din sângele el să se arănescă o lume.
   «Şi după aia î-a dat voie Dumnezeu să cărâ de la el ce-o vrea, că el îi dă.
   «Da Albina, cu minte, dar obrasnicâ, <Jise de colo:
   —  «Să-mi daî putere, ca p’ăl de 1-oiu muşcă eu, să mdră!
   «Da Dumnezeu, ca să-î taie nasul, îi răspunse:
   —  «Ba mai bine să mori tu 1
   «Şi Albina de atunci şi până în <Jiua de a<Jî a rămas să fie pedepsită pentru c’a fost obrasnică, şi când muşcă pe cine-vâ îl rămâne acul cu maţele târâş în carnea Românului şi ea măre.
   «Şi Ariciul mic, mic, da înfundat al cidrelor, cât e de ghemuit, da scie multe, bată-1 pârdalnicu, da nu i le p<5te află nimeni că e sanchiii de tot> (1).
   A şăsea şi ultima variantă, şi acăsta tot din Ţâra-Româ-niscă, sună precum urmăză:
   «Intâiii şi întâifi, când DumneZcu sfîntu a urzit lumea de sub s<5re, a făcut pămîntu şi l-a aşezat de-asupra apelor. Dar (l)
   (l) T. Bâlăşel, Legende populare, publ. în Şedetorea, an. III, Fălticeni 1894, p. 26.
     Marian, Insectele.
www.digibuc.ro
o
130
cum făcuse, cum dresese Milostivul, că făcuse pămînt mai mult decât îi trebuia şi cu ăl de-î mal rămăsese nu sciâ ce să facă.
   «Atunci Dumnezeu şi-aduse aminte că Moş-Ariciu e înfundat al cidrelor şi are multă pricepere la cap. Trimite deci numai decât pe Albină la el să-l întrebe: ce-1 învaţă să facă cu pămîntul ăl de l-a rămas depristos?
   «Albina numai decât: sbârnn! fu la bordeiul lui Moş-Ariciţi
   *Moş-Ariciu sta ghemuit pe vatră. Cum vă<Ju pe Albină, o întrăbâ supărat:
   —  «Ce câţi aici, fă şirăto!
   —    «Ce să caut!—răspunse Albina — iacă viu deDumne<Jeu mă trimise să-ţî spui că de la clădirea pâmîntului l-a mal rămas o ţâriş6râ de pămînt de pristos şi nu scie ce să facă cu el şi te întrăbă pe tine ce să facă cu el ?
   —    «Ei, aşi!... asta fu vorbă de clacă! Da eu de unde să schi?... Dacă nu-î dă lui în gând, că e Dumnezeu, dar eu un prăpădit de unde aşi scl!... Haidi, cară-te de aci şi mă lasă în pace!
   «Albina tăch şi plecă. Plecă, da nu plecă. Cum eşî afară se puse pe coşul bordeiului şi trase cu urechea să va<Jă nu o da vre-o vorbă din Ariciu, ca să aibă ce spune lui Dumnezeu.
   «Aşâ şi fu. Cum plecă Albina, Ariciul începh a vorbi singur pe vatră:
   —    «Ce om şi DumneZeu ăsta! cum nu l-o fi dând şi lui în gând, să facă delurî şi munţi din pămîntul, care î-a rămas.
   « Albina atâta aşteptă şi... sbârnn! se duse şi spuse lui DumneZeu ce aurise de la Ariciu.
   € Ariciul înţelese şiretenia Albinei şi de ciudă îi <Jise:
   —    «D’alea mi-al fost, şirăto?... mâncâ-ţî-ar ce nu se mănâncă cine te-a învăţat!
   tDutnneZeu sfîntu făcîi dăluri şi munţi, iar pe Albină o blagoslovi să fie sfîntă, iar scârna ei să se facă miere mai dulce ca ori-ce din lume» (1).
   A doua legendă, asemenea cosmogonică, şi anume din
  (1) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel.
                             www.digibuc.ro
131
Banat, care ne spune tot odată şi aceea de ce Albina se numesce Albină, şi cum de vine că corpul ei la mijloc e aşâ de subţire, ca şi când ar fi curmată, sună precum urmăză:
   «Când a voit Dumnezeu să facă lumea, a trimis pre Albină la Dracul ca să-l întrebe pe acesta de sfat: cum ar fi mai bine, să facă numai un singur S6re ori mai mulţi?
   «Albina se duse, îl întrebă pre Dracul de sfat, şi apoi se puse pe nesimţite pe capul lui.
   *Ducă-se-pe-pustii începi! a se sfătui cu sine cum ar pută maî înţelepţesce răspunde la întrebarea acăsta şi a (}ice:
   —    «Dacă vor fi maî mulţi Sori, nu va fi bine, pentru că arşiţa lor ar pută să întrecă văpaia iadului, şi atunci ămeniî n’ar ave nici o frică de dînsul!
   —    «N’ar fi bine — <Jise ei mai departe, — dacă ar fi mal mulţi Sori şi de aceea, pentru că ar pută să prefacă năptea în cji> Şi atunci faptele întunericului ar avă un capăt!
   «După acestea Dracul îşi dete părerea sa (Jicend:
   —  «E mai bine dacă va fi numai un singur S6re\
   «Sburând acuma Albina ca să ducă Domnului răspunsul
acesta şi printjănd a sbârnăi, Stăpânul nopţii cunoscîi că ea şe<Ju pe capul lui şi că a ascultat ceea ce a vorbit el la sine. Deci înverşunat fiind pentru acăsta, o lovi cu un biciu peste spate.
   «Din pricina acestei lovituri Albina se făcu tătă năgră. Şi tot de la dînsa i se trage şi curmătura ce o are acuma la mijlocul trupului seQ.
   «Mai înainte însă de ce a fost ea ast-fel bătută de către Diavolul, aveâ colăre albă, şi de aceea se şi numesce ea până în <}hia de astăzi Albină.
   «Şi că avem noi acuma numai un singur S6re pe cer, numai Albinei avem să-î mulţumim» (1).
   O variantă a acestei legende, tot din Banat, sună ast-fel:
   «O fost înainte de ce o venit Domnu Christos pre pămînt.
   «într’o diminăţă Tatăl-de-sus căută din cer spre pămînt şi iacă vede pe Diavolu cum umblă hotîcăind pre o cărare lăturinţă dus pe gânduri. 1
  (1) Schott, Walachische Mărchen, Stuttgart und Tiibingen 1846, p. 283—284.
www.digibuc.ro
132
   —    «Iar o clocit vre o blestemăţie Necuratu, iar o adus vre-o urgie pe capul bieţilor dmenî de pre pămînt, — dise Dum-netjeu, îndelung răbdătorul.
   «Diavolul adecă n’are altă slujbă, fără numai să izofle şi să născocâscâ la snobe; pre cât face Dumnezeu bine, el să facă rău. Şi atâtea rele a sâmănal printre dmenî şi atâtea osândi a pus pe bieţii de eî, cât poede...., de se îngrozise şi Dumnezeu sfîntul.
   «Şi făcu Dumnezeu ochii rdtă prin rsiu: pre cine să-şi alâgă bună iscddă, ca s’o trimâtă pre pămînt, să ispitescă gândurile şi planurile nouă ale Spurcatului. Şi dete cu ochii de Albină, cum sburâ prin raiti de la fldre la flăre, încărcân-du-şî pântecele de miere, şi cum sburâ ea, sunet n'autfiaî, că ea-şî căută de lucru şi nubâzâiâ ca Bărdăunii şi ca muscele ale fără de trăbă. Şi cum se puneâ pe flori uşurică, florile par’că nici nu simţiau greutatea trupşoruluî ei, ci-şî deschideau cu drag potiraşele lor pline de rouă dulce şi ea sugea, sugea cu nesaţ.
   «Se gândi Dumnezeu : Albina o fi bună pentru taina asta.
   «Grăi dară Albinei şi-i dete poruncă să se gate de drum să sbăre de grabă pre pămînt, şi arătându-î locul, pre unde făceâ Dracu târcâle, o învăţă cum să se apropie pe nesimţite de Necuratu, să ciulâscă şi să afle ce rău o mai fi născocit, şi apoi să-I aducă veste.
   «Albina cuminte fără împotrivire ascultă porunca, se duse la un pârău, ce curgea limpede prin livezile daurite ale raiului, se spălă pe picioruşe, luă câte-vâ guri de apă răoorităre, eşi pe părta raiului, întinse aripidrele şi ca săgăta se reped! în jos din vînătări. Sburâ, sburâ ca vîntul, şi când eră sdrele nampror (prânzul mic), ajunse la locul, unde tocmai şedeâ Diavolu cu căda colac pe o buturugă şi cu piciorul ăl fără de genunche rezimat pre o brdscă în mijlocul unui buciniş şi înconjurat de papură şi trestie înaltă—dice că el îşi face corăbii din trestie,—şi încet pe dinapoi se puse Albina la Sotea taman pre comănac.
   «El n’o simţise.
   «Albina stete mâlcom şi dete ureche.
   *Nestretea mormăiâ :
   —  «O să se supere foc Al-de-sus şi o să trimătă pre Ilie
www.digibuc.ro
133
cu fulgere după mine, când o află că şi pentru legea a maî tare, ce a croit el spre binele dmenilor, pentru buna înţelegere între 6menl, când e! se însoţesc cu puteri îmmulţite ca să facă vre-o ispravă am găsit eâ. cârlig. ,
  «Cu bună înţelegere s’ar ma! pute stăpâni lumea şi 6me-niî s’ar ma! ţină la olantă (olaltâ) şi s’ar întări la primejdii, ar mal fi să fie în chipul şi asemănarea lui — cum se <J'ce, — dar las’ că n’o să maî samene lui, — acuş n’o să le maî cjică 6meni ci draci. Că ori-ce năsărîmbe î-am învăţat eu, e! tdte le-au primit de grabă şi mi le împlinesc, de nu ma! ajuesc popi! şi dascării cu predicele şi învăţăturile, să-! aducă la brezdă după voia lui... Câte păcate îs oprite în ale dec© porunci, el tăte le fac, ba le pun şi vârf, — nici că le pasă de Savaot... Am isbutit să smulg şi rădăcina de credinţă şi dragoste către de aprdpele, către fraţi şi către părinţi. .. Eî se duşmănesc şi se urăsc ca draci! şi se mâncâ uni! pre alţi! ca lupii. Cresce lăcomia draga’n de ea bugeac între eî. Fie-care numai când păte sâ-î facă rău, or! să-l vor-băscâ de rău.
  «Omenii, dragi! mei, şcolari! meî ascultători, o duc bezmetec! şi fără frică şi fără gând la Dumnezeu, — numai de mine mal au câtă recdre şi de cazanu cu sm61ă fierbinte din iad.
  «Cu îndemnurile mele fac e! minunate lucruri în lume. Adevărat că nimic din ce face unul or! altul nu trece până la al treilea genunche. Dar ce fac do! şi maî mulţi în bună înţelegere — eu să nu stric 6re? .., Las’ c’om vedă!
  «Ce fac doî 6meni numai copiii lor pot să strice — sună legea, — şi el crede că copii! nu pot strică ce ori fi făcut părinţi! lor, temendu-se de blestem. Ve<Jî bine că nu, dacă nu mî-aş! vârî eu codiţa printre el... El cu bună înţelegerea lui a blăjinâ, eii cu vrajba, cu pisma şi cu ura, trei zmeâne cu dinţi de oţel, ne-om lovi în capete.,,
  «pişe Diavolu şi sărind în sus de bucurie, că a maî făcut un pocinog luî Dumnezeii dragul, scdse un hohot, de cloco-tiau văile; pasările sburau şi jivinile tremurau de spaimă, iar un păstor aţipit la umbra unei sălci! din ostru sări ars în sus şi-şi făch cruce.
  «Al Bată-l crucea, isbit de puterea sfintei cruci ca de trăs-www.digibuc.ro
134
net, dete să se arunce în balta din apropiere şi să se cufunde în iad, iar Albina înspăimântată în clipita aceea îi înţepă acu în cap prin comănacu de pipirig, şi... sfăr se avîntă în văsduh.
   «Atunci Diavolu răcni de durere. Smulse turbat sbiciu de la brâu şi o plesni preste spate, de îl mal curmă mijlocelul bietei Albine, iară întunecatu mirâ-te că atunci a rămas cu al doilea corn în frunte şi-şi dete de-a cufundişilea ciobâlc în lac şi eşiau bulbuci din apă, cum se coboriâ în iad.
   *Albiniâra schilăvitâ cu mare chin şi trudă îşi urmă sboru mal departe, până ce în de seră ajunse la Dumnedeu. — ÎI povesti din vorbă în vorbă şi din fir în per tot ce a audit şi a păţit.
   «Dumnezeu sfîntu se turbură fărte, dar nu lăsă pre biata Albină necăjită, ci punend degetul pre rană, o vindecă într’o clipă.
   «Şi de-atuncîrămase AIbiniţa drăgălaşă cumijlocul subţirel ca o coconiţâ; şi l-a mal dat Dumnedeu Albinei darul că ce descarcă ea, să se facă miere dulce de gustare dmenilor, şi ce asudă ea cSră galbenă ca aurul de luminări în biserici, ca să se îndepărteze Necuratu şi întunecatu dintre noî.
   «Şi se socotiâ Dumnezeu cum să pună capăt la atâtea blestemăţii, ce o născocit şi tot născocesce şi le aruncă — Beda — între dmenî.
   «Şi atunci a hotărît Tatăl să trimătă pre Fiul pre pă-mînt, ca să întărâscă dragostea între <5menî, că numai dragostea ţine lumea în ţâţâni, — şi apoi copiii n’o să mal strice ce au făcut părinţii şi înaintaşii lor cu bună înţelegere» (1).
   După o altă legendă, aşijderea din Banat, să aibă Albina făptura el cea curmată, precum şi coldrea sa cea năgră de la biciul cel de foc al cerului, adecă de la fulger, cu care o lovi Sînt-Ţlie, în mânia sa, pentru că ea, fiind neascultătdre, s’a certat cu părinţii săi (2).
   A treia legendă, care asemenea ne spune că Albina a fost dintru început fată şi abiâ mal pe urmă s’a prefăcut în Albină, însă nu din causă că pdte ar fi fost neascultătdre 1
  (1) Calendarul Sălenului pe anul 1901, Sibiiu, p. 37—39.
  (2) Schott, op. cit., p. 284.
                   www.digibuc.ro
135
            şi s’ar fi certat cu părinţii săi, ci din contră pentru că a iubit mai ales pre maica sa fdrte mult, sună precum urmeză:
              «Eră odată o feraee şi aveâ doi copii, un băiat şi o fată.
   «Copiii au plecat amândoi în lume să-şi caute de lucru, pentru că mama lor n’aveâ putere să-î ţie.
   «Băiatul a intrat învăţăcel la un ţesător de pânză, iară fata cărâ pietre pentru zidarii cari făceau case.
            «După câtă-vâ vreme mama lor B’a îmbolnăvit de mdrte şi a rugat pe un om din satul seu să ducă veste copiilor.
   «Omul, după mult umblet prin lume, a găsit pe băiat şi pe fată. Băiatul eră tocmai la răsboiul de ţesut, şi când l-a spus omul de ce a venit, băiatul răspunse:
   —    «Eu ce să-I fac! Las’ să mdră, că e bătrână şi l-a sosit căsul. Eu nu pot să plec, că prea am mult de lucru.
   «Şi a rămas băiatul tot la răsboiii, şi a ţesut mai departe şi n’a plecat.
   «Pe fată a găsit-o omul suind schelele cu pietre în păla hainei. Şi când l-a spus omul de ce a venit, fata a lăsat pietrele jos şi a început să plângă şi a plecat într’un suflet spre casă.
   «Mamă-sa, când a vă<Jut-o, s’a ridicat din pat, şi de multă bucurie i s’a limpezit sufletul, dar s’a făcut năgră de supărare, când i-a spus că băiatul n’a vrut să vie. A luat capul fetei între mâni şi a sărutat-o pe frunte şi a <Jis:
   — «Măcar că el a uitat de mine tocmai în căsul morţii mele, eu ve iubesc de o potrivă pe amândoi. îl iubesc şi îl iert şi dacă a făcut el cu asta vre-un păcat, să-l judece Dumnezeu, că e drept şi puternic, şi judecata lui e fără greşălă.
   «Aşâ a <jis biata mamă, apoi şî-a lăsat capul pe căpătâiti şi a închis ochii şi a murit.
   «Şi în clipa aceea fata s’a făcut Albină, iar băiatul Pă-iangen.
   «Şi de atunci Păiangenul trăesce singur, vecinie singur, fără fraţi şi surori şi fără părinţi. El fuge de lumină şi vecinie îşi ţese pânza prin locuri întunecdse, şi e tot posomorit şi supărat, iar dmeniî îl urgisesc, şi ori unde îl află îi strică pânza şi pe el îl fugăresc şi-l omdră.
              «Dar Albina de atunci e veselă şi tdtă <jiiia sbdră de pe
www.digibuc.ro
136
o fl6re pe alta, şi trăesce cu părinţii eî şi cu fraţii, şi cu surorile la un loc. Iar dmenil o iubesc şi o văd cu drag, căci ea cu toţi împărţesce ceea ce adună şi tuturor Ie dă din mierea eî. Iar casa el e fagurul cel galben ca sdrele; şi din cera albinelor fac creştini! luminările pre car! le aprind în cesul morţi! şi le pun să lumineze sub icdna Maici! Domnului» (1).
  O variantă a aceste! legende, şi anume aurită de la un Român din Albania, com. Ohrida, sună aşâ:
  «Pangul c6-Alghiina era bîill dî-una mumă. Nă duă, aclb îu ţîseâ Pangul tă-arîzbolu, vinliră di-lî adusîră urîta ştiri, că mâ-sa tradi tră mdrti şi că caftă si-ş vedă tumâlîa ninca nă 6ră.
  *Pangul, n-loc si se-astragâ tu <5ră, s-6-ag!ungă cu graîtu n-gură, ni z-bitu dit arîzboîu, ma lî u turnă aţilor ţe li-adu-siră ştirea ţea urîtă:
  —     «Am cum, mări mu-mea di câri şti! s-nî alăs îo arîz-boîulu şi ţîsîtura tră nisă. Nu pot s-mi duc.
  «Tut atumţea lîi vinii urîta aestă hîrbari ş-a Alghiiniliei, ţe cât dedi de-av<Jl, lîi şi multă perlu din cap; ş-alîsâ lu-crili baltă şi zghîilinda, dipirînda, ş-u dădi alaga tu un suflit tra si-ş agîungă mă-sa cu gură.
  «Cât u vitju mă-sa, s-turnă di u bîşeâ pri frîmti şi-lî ură cu graîu di mărti:
  —     «Cât tradi arina ş-amarea, ahîntâ se-agiungă fara ta; cât va s-eşl din casă, acumtiulu a tău s-hibă lilicîa ţea mu-şatâ a Maîlu! ş-a primavărâlîe! şi pută s nu ti tdrnîi a casă-ţ! ni mâncată, ni săturată şî nincârcată. Nîari si scoţi, şi dulţemea lîe! ţiva si nu ă-antrăcă, şi lume! cându si gustă di nîsă, să s-andulţ6scâ; şi ţera ţe s-ardă lumea la Hristolu şi n-graîlu mari. DumnidSlu cu dduli mân! s-ti vluisâscă. Cât tră Pangu: Cob se-armână; dua tută ş-anlu tut si ţăsă şi hîiri pută si nu vâdă!»
  Daco-românesce:
  tPăiajenul cu Albina erau fiice de o mamă. într’o di» acolo unde ţeseâ păianjenul în răsboiu, au venit (sol!) şi I-ad 1
  (1)  Publ. de G. Coşbuc, în F6ia populară, an. I, Bucurase! 1898, No. 4, pag. 2.
www.digibuc.ro
137
adus urîta scire, că mamă-sa trage de mdrte şi că cere sâ-şî vadă familia încă odată.
   * Păianjenul, în loc să se repădă la moment, ca s’o ajungă trăind (lit. cu vorba în gură), nicî nu s’a mişcat din răsboiu, ci răspunse acelora cari aduseră scirea cea urîtă:
   —    «D’apoi cum să nu! mdre mama de mare pagubă (lit. de cine scie), să-mî las etl răsboiul şi ţesătura pentru dînsa. Nu pot să mă duc.
   «Tot atunci a sosit acestă urîtă scire şi Albinei, care îndată ce au<Ji, i se rădică părul de pe cap; îşi lăsă treburile baltă şi văitându-se şi smulgendu-şl părul, a alergat îutr’o singură răsuflare spre a-şî ajunge pe mamă-sa trăind.
   «Cum o vă<ju mamă-sa, o sărută pe frunte şil ură cu graiu de mdrte:
   —    «Câtă este frunza, cât trage nisipul şi marea, atâta să ajungă nămul tău: îndată ce vel eşi din casă, răzimul tău să fie fldrea cea frum6să din luna luî Maiu şi din primăvară şi nicî odată să nu te întorci la casa ta neraâncatâ, nesăturată şi neîncărcată. Miere să produc! şi dulcăţa el să nu o întrăcă nimic şi lumea când să guste, dînsa să se îndul-căscă, şi cera pe care să o ardă lumea la Christos la a doua înviere. Dumnedeu cu cele două mâni să te binecuvinteze. în ce privesce pre Păianjen: cuc să rămâe, diua tdtâ şi anul tot să ţăsâ şi noroc nicî odată să nu vadă!» (1)
   A patra legendă, şi anume din Ţara-Românescă, care ne arată de la cine şi când a căpătat Albina darul de a adună mierea, sună ast-fel:
   «După ce bunu Dumnezeu a făcut t6te lighidnele şi tdte jivinele ce se mişcă pe pămînt, le-a chemat pe t6te înaintea luî, ca să-I arate fie-care sporul şi munca lor şi să le deâ blagoslovenie.
   «Fie-care lighidnă veniâ cu câte ce-vâ înaintea Milostivului: una aduceâ un vînat, alta altul, o pasăre cântă frumos, alta veniâ în cioc cu o omidă; 6ia cu ugerul plin de lapte, boul cu jugul de căfă; în sfârşit t6te veniaii de-şî arătau vrednicia lor şi-şî luau blagoslovenia de la Dumnezeu. 1
  (1) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 772. www.digibuc.ro
138
   «Albina veni şi ea ostenită şi plină de năduşelî de multă muncă şi alergătură, cu trupul sgâriat şi plin de sânge tot alergând p’în spini şi mărăcini după hrană.
   «Bunului Dumnezeu îi plăcii vrednicia ei şi o blagoslovi ca suddrea şi sângele eî să se prefacă în miere şi c6ra, să-l fie destulă hrană eî şi altora şi cera să se ardă în sfintele biserici.
   «Şi de atunci a rămas sfîntă Albina şi tbtă strădania ei» (1).
   A cincia legendă, din Bucovina, com. Mahala, care ne spune, pe lângă multe altele, şi aceea de când e Albina cu ghimpe sau mai bine tjis cu ac, şi de ce piere ea când împunge pe cine-vâ cu acul săti, sună precum urmeză :
   «Pice că Dumnezeu, după ce a făcut lumea şi tbte vietăţile câte se află într’însa, . chemat într’o <}i pre t6te vietăţile la sine, anume ca să-î leâ fie-căreia câte o ocupaţiune.
   «Adunându-se tbte vietăţile, Dumnezeu, pe lângă munca de tbte (Jilele, î-a mai dat fie-căreia pe de-asupra încă şi aceea ca să-l slujâscă pe om cum va pute şi cu cât va pută.
   «Ce i-a fi spus fie-căreia în deosebi, nu sciu, atâta sciă numai că Albinei i-a <}is să sbbre din fibre în fibre când va fi arşiţa cea mai mare şi să strîngâ miere şi c&ră atât pentru dînsa, cât şi pentru bmeni.
   «Albina, ve<Jend că lucrul, ce i l-a dat eî Dumnezeii, adecă de a sburâ t6tă <Jiua şi încă când e arşiţa cea mai mare din fibre în fibre şi a culege miere şi cără nu numai pentru sine, ci şi pentru bmeni, e un lucru fbrte anevoios şi ostenicios, s’a supărat şi de aceea <Jise către Dumnezeu-.
   «Ddmne! greu lucru mi-aî dat, darea una ce sunt supusă şi neîmpotrivitbre, trebue să te ascult şi să mă mulţumesc cu sbrtea mea ! . . Eu voiu strînge până şi la o vadră de miere, de una însă te rog, şi anume ca tbtă mierea ce voiu strînge-o eu să fie a mea. Pe lângă acâsta să-mi mai dai şi un ghimpe, ca în cas când bmenil ar îndrăsni a-mî răpi mierea, să-î pot împunge cu dînsul, şi ghimpele acela să fie aşâ de puternic, că pe cine îl voiţi împunge cu dînsul, pe loc să şi mbrâ. Dacă îmi veî da aşâ un ghimpe, pe lângă miere, voiu mai strînge încă şi ceră de ajuns! 1
  (1) Com. de S. Sa păr. T. BălăşeL
                              www.digibuc.ro
139
   —«Nu!—4ise Dumnezeu,—asta-Iprea mare şi prea cutezată vorbă de la tine! . . Aşa cum vrei tu nu se p6te! . . Despre mine, eă îţî dau bucuros ghimpele, ce-1 doresc!, şi chiar să-l şi al de acuma înainte, dar tu strînge mai bine mai puţină miere şi dă şi omului dintr’insa, iar de înghimpat să nu-1 înhgimpî ci numaî să-l sperii cu dînsul. în cas însă să calci acăstă ho-tărîre a mea şi să-l înghimpî, atunci să nu m<5ră el, ci să mori tu!
   «De atunci Albina are ghimpe sau ac, şi tot de atunci, când înghimpă cu dînsul pe vre-un om, nu m<5re omul, ci din potrivă mâre ea, eşindu-I dimpreună cu ghimpele şi maţele» (1).
   O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, corn. To-derescl, sună aşâ:
   «pice că după ce a făcut Dumnezeu lumea şi tdte vietăţile câte se află într’însa, s’a dus într’o <}i Albina la el şi a cerut să-î dea voie şi putere ca atât ea cât şi surorile eî să p<5tă umblă în tot locul şi fle-care să pdtâ strînge câte o vadră de miere pe an. Iară când vre-un om nu le-ar da pace şi vre-una dintre dînsele l-ar muşca, omul acela să mdră.
   «însă Dumnezeu nu î-a împlinit cererea acâsta, ci el a ho-tărît astfel: să aibă voie a umblă şi a strînge miere din tot locul, dar când vre-una dintre dinsele ar muşcă pe om, să nu mdră omul muşcat, ci să m<5râ ele; şi nu una, ci t<5te câte vor fi într’un şliubeiu, să p6t,ă strînge o vadră de miere.
   «Şi de atunci fie-care Albină, când muşcă pe om, mdre, şi t<5te la un loc, fie ori şi cât de multe ar fi şi ori cât de sâr-guincidse, câte sunt într’un ştiubeiu, abiâ pot strînge o vadră de miere pe an» (2).
   A doua variantă, aşişderea din Bucovina, com. Bălâcâna, e acâsta:
   «Odinidră cerh Albina de la Dumnezeu ca ea, cu împunsătura acului său, să fie în stare a-1 omorî pe om.
   «A-tot-înţeleptul Dumnezeu îî jurul că-I va împlini ruga, însă numai cu adausul dacă va strînge într’o vară douS-spre-ce ocâ de miere. Iar dacă nu va împlini acest lucru, 1
  (1) Com. de Ionică al Iul Iordachi Isac.
  (2) Com. de Nic. Rădăşan, stud. gimn.
www.digibuc.ro
140
atunci când va împunge cu acul seu, să nu mdrâ omul, ci ea să m<5ră.
  «De aceea Albina e aşâ de sârguinci<5să t<54;ă vara. însă pe lângă tdtă sârguinţa el, nu p6te să strîngă atâta miere, câtă l-a spus Dumnezeu. De aceea când slobâde acul, trebue şi ea numai decât să mdră» (1).
  A treia variantă, tot din Bucovina, şi anume din corn. Costişa, sună ast-fel:
  «pice că odată se duse Albina la Dumnezeu şi i se rugă ca să-I deâ atâta putere asupra omului, care nu-î lasă hrana în pace, ci l-o iea cu de-asila, ca atunci când îl va împunge, să m6ră de veninul el.
  < Dumnezeii, voind să-î împlinescâ dorinţa, îl răspunse (Jicând :
  — <Când Yeî strînge tu o vadră de miere pe an, să-ţl fie dorul împlinit Iar până atuncia să mori tu, de vel da omului cu acul 1
  «De atunci Albina lucră neîncetat, dâră va strînge o vadră de miere într’un an, ca să-î fie dorul împlinit. însă de 6re-ce nu e în stare s’o facă acâsta, de aceea de câte ori împunge cu acul seu pe cine-vâ, mdre ea» (2).
  A patra variantă, asemenea din Bucovina, com. Ciudeiu, sună aşâ :
  «Dintru început fie-care Albină umblă şăpte hotare pe <Ji şi aduceâ câte o vadră de miere pe an. Dar pe atunci, când muşcă pe vre-un om, omul acela îndată muriâ.
  *Dumne<$eu, vexând acăsta, a făcut ca fie-care albină să umble nu numai pe şăpte hotare într’o <Ji, ci şi pe mal multe, şi nu numai odată, ci şi mal de multe ori, dar să aducă mal puţină miere, iar când va muşcă pe vre-un om, nu omul, ci ea să mdră.
  «Şi de atunci fie care Albină, când muşcă pe vre-un om, îndată mdre» (3).
  A cincia variantă, din Ţera-Romănescă, sună precum ur-mâză: 1
  (1) Com. de M. Jemna, stud. gimn.
  (2) Com. de Sofroniu Cernoschi, stud. gimn.
  (3) Dict. de M. Popescu, dăscălită.
                                                            www.digibuc.ro
141
   «Omul, fiind tot-deauna lacom, precum este şi în diua de a<Jî, de nu mat are saţ pe lume, strică mereu rostul Albinei şi! fură cera şi mierea. A<Jî aşa, mâine aşâ, până când nu raaî putu răbda săraca de ea şi se duse de se jelui la Dumnezeu de faptele omului nesăţios.
   «Dumnezeu o întrebă:
   —  «Ei, şi ce vrei tu să-î fac eu?
   «Albina răspunse supărată:
   —  «Dămne! să mără tot omul pe care 1-oiii înţepă eu!
   tDumneZeu, fiindu-i milă de om şi vătjând şi pe Albină
cam obrasnică, îi răspunse:
   —  «Ba, maî bine să mori tu decât omul!
   «Şi aşâ a rămas până adî; Albina măre pe loc, cum o muşcă un om! (1)
   în fine a şăsea şi ultima variantă a acesteî legende, şi anume din Transilvania, corn. Yoila, ţinutul Făgăraşului, sună precum urmeză:
   «Când a făcut Dumnezeu tăte vietăţile, a întrebat pe fie-care ce putere voesce să aibă.
   «Albina a răspuns:
   «Pre cine voiu împunge cu acul meă să şi mără.
   «Atunci DumneZeu a cjis:
   «Mai bine să mori tu!
   «Şi aşâ se vede până în <Jiua de astădî, că îndată ce în-ghimpă cu acul său Albina pre cine-vâ, măre ea însăşi» (2).
   A şăsea legendă, din Bucovina, com. Toderesci, care ne spune de când au început ămenii a ţină Albine pe lângă locuinţele lor şi a le mâncâ mierea, sună aşâ:
   «pice că în vremile de demult eră un om fărte sumeţ şi rău, răii, de nu maî aveâ păreche în lume.
   «Omul acela şi-a făcut o casă, şi-a închis-o din tăte părţile ca să nu intre într’însa nimeni, nici măcar o gâză.
   «Şi după ce a sfârşit el casa de făcut, a eşit afară să vadă ce şedere şi înfăţişare are şi cât îi de frumăsă.
   «Şi după ce s’a uitat la dînsa diu tăte părţile şi a vădut că-î tocma aşâ, după cum a dorit el să fie, s’a întors plin 1
   (1) Com. de S. Sa păr T. Bălăşel.
   (2) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., I, p. 114.
www.digibuc.ro
142
de mulţumire în casă, şi cum a intrat înăuntru a închis iute uşa după dînsul, ca să nu mai intre nimeni altul.
   «Dar când dete el să intre înăuntru i se puse o Albină pe cap, şi după ce a intrat înăuntru, Albina i-a sburat de pe cap şi a început a sbârnâi în colo şi în c6ce prin casă.
   «Sumeţul şi răutăciosul om, cum dete cu ochii de Albină, se făcu foc şi pară de mânie pa dînsa şi-i diss:
   — «Fiind-că ai fost atât de viclână şi de îndrâsnâţâ de ai intrat în casa mea cea atât de bine închisă, de aceea să-ţi mănânce damenii ceea ce nu se mănâncă!
   * Dumnezeu, care le scie şi le vede t6te, aucjind blestemul omului acestuia, a dat ca din <Jiua aCeea Albina să facă miere în loc de alt ce-vâ, şi omul cel dintâiu, care îi va mâncâ-o, să fie tocmai acela care a blestemat-o.
   «Mergând după un timp <5reşi-care omul acela în ţârină, a aflat acolo o mulţime de Albine, iar între dînsele un fa-gur galben ca aurul şi plin de miere.
   «Yă<}end el acâsta, s’a apropiat şi a gustat să vadă ce-I aceea. Şi gustând a aflat că-i dulce.
   «Văijend el acâsta, a luat Albinele şi fagurul şi le-a dus la sine a casă. Şi de atunci ţin dmenn Albine pe lângă casele lor şi le mănâncă baliga, adecă mierea.
   «Şi cel dintâiti om, care le-a mâncat baliga, a fost tocmai omul ce a blestemat Albina» (1).
   A şâptea şi tot-odată ultima legendă a Albinei, asemenea din Bucovina, com. Volovâţ, e acâsta:
   «pice că Fariseii, când au voit să-l prindă pre Domnul nostru Is. Chr., s’au adunat într’o casă şi acolo, cu uşile în-cuete şi cu ferestrele astupate, au început ei a se sfătui cum să-l prindă şi ce să facă după aceea cu dînsul.
   «Domnul nostru Is. Chr. aurind despre acâsta, trimise pre Albină ca să asculte la uşă ce vorbesc Fariseii şi apoi să vie şi să-î deâ de scire.
   «Albina făcu aşâ, după cum îi spuse, se duse, şi după ce ascultă şi au<Ji t6te cele ce le-au pus Fariseii la cale, se ridică bâzâind de unde s’a fost pus şi se întârse la Is. ca să-I spue ceea ce a au<jit. 1
  (1) Com. de Nic. Râdăşan.
                                                      www.digibuc.ro
143
   «Aucjind unul dintre Farisei bâzâitul Albinei şi pricepen-du-se eâ i-a ascultat ce vorbesc, a blestemat-o <}ic6nd.
   — «De a<JI înainte nu tu, ci dmenix să-ţi mănânce hrana ta şi să-ţi ardă munca ta, şi tu nemica să nu le poţi face!
   «De atunci mănâncă dmenii cu atâta gust mierea Albinei şi-şi fac luminări din c6ra strînsă de dînsa» (1).
   Acestea sunt t<5te legendele Albinei câte le-am putut eu până acuma adună. Din ele se vede, după credinţa şi <Jisa poporului, când a început Albina prima 6ră a adună miere, de ce se numesce ea Albină, şi din care causă e curmată pe la mijloc, la ce ocasiune a căpătat acul şi ce pâţesce dacă împunge pe cine-vâ cu dînsul, şi în urmă: când şi de cine anume a fost prima 6ră îmblândită şi domesticită, cine mal cu sămă îl mănâncă «ceea ce nu se mănâncă», adecă mierea şi-i întrebuinţăză căra.
   Acuma însă să vedem mai de aprdpe cam în ce chip a fost ea îmblândită şi domesticită.
   Iată ce ne spune în privinţa acâsta I. Crângă în povestea lui Harap-alb :
   «Şi mal merge el cât merge, şi numai iacă se aude o băzăitură năduşită. Se uită el în drepta, nu vede nimica; se uită în stânga, nici atâta; şi când se uită in sus, ce să vadă ? Un roiu de albine se învârtiâ în sbor pe de-asupra capului seu şi umblau besme-tice de colo până colo, neavend loc unde să se aşeze.
   * Harap-alb, ve<jlându-le aşâ, i se face milă de dînsele şi, luân-du-şl pălăria din cap, o pune pe erbă la pămînt, cu gura în sus, şi apoi el se dă într’o parte.
   «Atunci bucuria albinelor; se lasă jos cu totele şi se adună doică în pălărie.
   *Harap-alb, aflându-se cu părere de bine despre asta, alârgă în drăpta şi în stânga şi nu se lasă până ce găsesce un buştihan putregăios, îl scobesce cu ce pote şi îi face urdiniş; după aceea aşâză nisce ţepuşi într'însul, îl frâcă pe din năuntru cu cătuşnică, cu suldnă, mătădune, cu Pola-Săntd-Mâriei şi cu alte burueni mirositdre şi prielnice albinelor, şi apoi, luându-1 pe umăr, se duce la roiu, restornă albinele frumuşel din pălărie în buştihan, îl întărea binişor cu gura în jos, îi pune de-asupra nisce căptălanl ca să nu resbată sorele şi ploia în lăuntru, şi apoi lăsându-l a- 1
   (1) Com. de Uie Buliga, atud. gimn.
www.digibuc.ro
144
colo pe câmp între flori, îşi căută de drum. Şi cum mergea el, mulţumit în sine pentru acestă facere de bine, numai iaca i se înfăţişeză înainte crăiasa albinelor» (1).
  Din acest pasagiu se vede dejâ că crescerea albinelor are în popor o bogată terminologie proprie, care câte odată se deosebesce după localităţi, aşâ:
  Albina în genere se chemă Muscă, şi când sporesce bine se <}ice: are multă muscă; în Banat: Biză sau Bâză {2); iar în Bucovina: Gâză, dim. Gâzuţă, Gâză de miere şi Gâză folositâre, spre deosebire de alte gâze, cari nu fac miere, şi dintre cari cele mai multe nu sunt folositdre, ci din contră nefolositdre (3).
  Albina femee: Matcă, pl. matei, pe alocurea, precum bună-<5ră în jud. Brăila din Ţera-Românâscă: Albină luerde; în jud. Mehedinţi: împerătesă (4); în jud. Vâlcea: Matcă, Mumă, pl. mume, şi Mumină, pl. mumini sau mumine (5); la Românii din Meglenia: Anpirăliţă (6), Matcă, Matiţă şi Mumă; la cei din Macedonia: Mumă (7); iar în alte părţi locuite de Români: Albină împerătescă (8).
  Albina bărbat: Trântor sau Trântore (9), dim.- Trânto-raş (10); la Românii din Meglenia: Bumbar şi Bumbăr (11); iar figurat: Lăutar, fiind-câ nu face altă trâbă decât bâ-zăe, cântă şi jdcă (12).
  Vasul sau butucul găurit în care se adăpostesc albinele: 1 11
   (1) Opere complete, voi. I, p. 238.
   (2) B. P. HasdeO, Etym. Magn., t. I, p. 743.
   (3)  în cele mal multe părţi din Bucovina, cu deosebire însă în distr. Rădăuţului.
   (4) Hasdeu, op. cit., p. 743.
   (6) Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel.
   (6)  Com. de d-1 Per. Papakagi; -- ve<?i de acelaşi: Românii din Meglenia, publ. în Revista „Tinerimea RomânăNoua serie. voi. V, p. 266.
   (7) Com. de d-1 Per. Papahagi.
   (8) Hasdeu, op. cit, p. 743.
   (9)  Idem de eadem; — com. de S. Sa pâr. T. Bălâşel: «.Partea bărbă-tesoă (de la Albină) se numesce: „Trântor" sa a „Trântore", pl. „trântori".
   (10) N. A. Bogdan, Poveşti şi anecdote din popor, Iaşi, p. 102.
   (11)  Com. de d-1 Per. Papahagi;—veglî de acelaşi şi Românii din Meglenia, publ. în op. cit, p. 269.
   (12) Hasdeu, op. cit., p. 743.
                       www.digibuc.ro
145
uleiu, stup, ştubeiu saii ştiubeiu, matcă (1), coşniţă sau cuşniţă (2).
  Borticica în stup pe unde intră şi es albinele: ochiu, ordiniş, urdiniş, pl. urdinişuri şi urghiniş (3) şi vrană, pl. vrane şi vrănî (4).
  Ceea ce se pune pe stup ca să-l apere de pldie sau arşiţă: cdptar, căpian şi căplălan.
  Stratele unde se aşâză mierea şi din cari se face căra : fagur, fagor, dim. făguraş şi făgurel, la Coresi 1577, Ps., CXVII: strediia (5).
  Chili6rele în cari se reproduc albinele şi trântorit: chiti-6ră şi chiliuţă, găâce, pl. găocî, gaură, pl. găuri şi căsuică, pl. căsuici-, iar cele în cart se reproduc mâtcile: botcă, pl. bolce şi ţâţă, pl. ţâţe (6).
  Ţepuşele de lemn prin cart se susţin fagurii: Prâtcă, pl. pretce şi preci şi trâpcă, pl. irepce (7).
  Locul unde se ţin stupi! vara : stupină sau stuchină, şi prisacă, pl. prisăci (8), care cuvînt provine şi într’un cântec din Ţera-Românescă, şi anume: 1
  (1)   Sub cuv. matcă înţeleg Românii din Bucovina mai mult stupul, care a roit de mai multe ori; —com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel: «Casa în care locuesc albinele şi strîng miere şi ceră p’aicî se numesce uleiu ; — com. de d-1 El. Pop: «Matca dimpreună cu tote albinelelucrătore (munei-tore) şi cu trântorii se numesc stup; — tot aşa şi în Bucovina.
  (2) Hasdeu, op. cit., p. 743.
  (3)   N. Densuşian, Glosariu din comitatul Solnoc-Dobâca in Transilvania, publ în Revista critică-literară, an. IV, p. 87: « Urdiniş 8. Urghiniş, strunga sau gaura pe care es albinele»; Hasdeii, op. cit, p. 743.
  (4) în Bucovina şi Ţera-Românescă, com. de S. Sa păr. T. BâlâşeL
  (5) Hasdeii, op. cit., p. 743, şi în Bucovina.
  (G) Dat. Rom. din Bucovina; — a celor din Ungaria, com. de d-1 El. Pop; — şi a celor din Ţera-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bălâşel: «Celulele fagurilor se numesc găuri, sing. gaură şi căsuici, sing. căsuică, iar celula în care se desvoltă matca se numesce ţâţă, pl. ţâţe.»
  (7)   Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Ţera-Românescă, com. de S. Sa păr. T- Bălăşel: «Vergelele carî se înfig pe pereţii uleelor şi pe cari se fixeză fagurii se numesc pretce, sing. pretcă»; — ve<jlî şi Hasdeu, op. cit., p. 743.
  (8) Hasdeu, op. cit., p. 743.
io
      Marian, Insectele.
www.digibuc.ro
146
               Ia-au<jli, lele, piţigoiu,
               Lasă la naiba răsboiu Şi hai să’nfundăm zăvoiu.
               Ia-auţlî, lele, pitpalaca,
               Ia lasă la naiba natra
               Şi hai să’nfundăm prisaca! (1)
iară ârna: temnic sau tevnic.
   Păzitorul albinelor: stupar saii prisăcar.
   Scdterea miereî sau a cereî din stup: retezare său retezat şi tuns (2).
   Exterminarea trântorilor: trântorit sau bătut.
   Instrumentul cu care «se retăză» stupii: custură.
   îmmulţirea albinelor eşind pentru a căută un nou locaş: roire, roit, eşirea muscei, ese musca (3).
   Stupul vechiu cu albine : matcă, stup sau pârvac; cel nou căpătat din cel vechiu: roiu; iar cel ce se capetă din roiu în aceeaşi vară: paroiu, de unde apoi şi verbele: roesce şi paroesce sau roeşesce (4).
   Stupul care nu roesce: buhaiu.
   Stupuşorul sau ştiubeieşul purtăreţ, în care se prind roii şi paroiî: roinifă.
   Un roiîi mic: sfârlac.
   Oul sau puiul de albină : putu sau căţel, iar producerea lui: căţelit, căfelesce (5).
   Materia vâscâsă din care se nutresce căţelul: păstură (6). 1
   (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (2) Hasdeă, op. cit., p. 743; —şi com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (3) Hasdeă, op. cit., p. 743 şi în Bucovina.
   (4) Idem, p. 744.
   (6)  Hasdeiî, op. cit., p. 744; — com. de S. Sa păr T. Bălăşel: «Larvele albinelor se numesc căţei, sing. căţel*. — Şi d-1 El. Pop, învăţător în Şom-cuta-mare, în Ungaria: «Din ouele puse în găurile (celulele) fagurilor prin matcă se prefac puii, numiţi şi căţei. Unii numesc aşa puii, cari din unele cause nu se desvcltă în albim, ci rernân morţi în găurile fagurilor.»
   (6) Hasdeu, op. cit., p. 744; — Şefelor ea, an. III, Fălticeni, p. 84: <Păs-tură, materia cea negră şi amară din faguri»;—Ar. Densuşianu : Glosar iu din Ţera-Haţegului, publ. în Revista critică-literară, an. III, p. 164: •Păstură, mâncarea trântorilor în stup.»
                        www.digibuc.ro
147
  Materia din care se formâză căţelul: plămadă (1).
  Fagurul fiert care s’a stors şi din care s'a scos căra: boştină (2), hoştină, jintiţă şi băbaş.
  Apă amestecată cu miere: mursă (3).
  Apa cu care se spală vasele, în cari s’a scurs mierea: mursă de miere şi lapte de miere (4).
  Iar mursa de miere, care se lasă se ferbă ca şi mustul din p6mă de vie şi din care se face apoi un fel de băutură dulce: mied, mnied, med, miid şi nîid (5).
  Despre sonul, pre care-1 scdte albina, generalmente se <Jice: bâzâe, uneori: bombănesce sau bombăesce ori bombănâză, zusăe, vâjăesce şi sbâmăe (6).
  Alexiile, cari cad tot-deauna la 17 Martie, e «Jiua în care, după credinţa şi spusa poporului român de pretutindeni, se desmorţesc, se mişcă şi es tdte insectele, amfibiile şi reptilele de prin culcuşurile şi ascunzişurile lor de peste ârnă la radele cele lumindse şi căldurdse ale sdrelul de primăvară (7).
  Deci în acâstă di) precum şi în diua de Bunavestire, în-datineză cel mal mulţi Komânî din Bucovina a-şl sedte şi stupii cu albinele de la iernatic şi a-I aşeză prin prisăci (8).
  (1) Hasdeă, op. cit., p. 744.
  (2) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel.
  (3) Hasdeu, op. cit., p. 744.
  (4) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel.
  (o) !n Bucovina şi la Hasdeă, op. cit., p. 744.
  (6) Hasdeu, op. cit, p. 744.
  (7) S. Fi. Marian. Sărbătorile la Români, voi. II, p. 208.
  (8)   Dat. Rom. din Şeheia, dict. de PinteleitL Maerean şi com. de d-1 Pancraţiu Prelipcean, învăţător superior: «în (Jiua de Alexie, omul lui Dumnezeu, se scot albinele de unde au ernat şi se pun pe locul unde au să vâreze»;—a celor din Buninţi, com. de Vesp. Corvin, studgimn:
*Albinele se scot afară în <Jiua de Alexii* *-, —a celor din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc şi Toder Epure şi com. de Pavel Scripcariu: «Albinele sa slobod din stupi in $iua de Alexie*, — a celor din Stănesci, dict. de Ana Furtună şi com. de Dim. Furtună: «Albinele se scot tot-deauna în <Jiua de Alexii, Omul lui Dumnezeu»; — a celor din Broscăuţul-vecbiu, dict. de Ilinca Bahriu şi com. de George Palamarciuc, student gimn: * Albinele se scot de obiceiu afară când îi cjiua de Alexiu, omul lui Dumnezeii, care pică după Patru-rţeci de sfinţi cu o septemânâ şi o
S. FI. Marian, Sărbătorile la Românii voi. II, p. 224: «Tot în acesta
www.digibuc.ro
148
   O sâmă de Români însă, tot din Bucovina, sunt de părere ca albinele, când se scot de peste ârnâ, să se scdtă numai într’o <}i de Joi până la umplutul luneî, căci atunci le merge bine. După ce se pişcă luna nu e bine de scos, căci în caşul acesta multe rele p6te să li se întîmple în decursul anului. De aceea, dacă Alexiele sau Buna-vestire nu cade într’o Joî înainte de umplutul luneî, e bine să se maî aştepte (1).
   Nemijlocit înainte de a le scdte, se <Jice că e bine să umble un copil mic în pielea gdlă cu o lumină din fjiua de Pascl împrejurul lor, anume ca să le mârgâ bine (2).
   După acâsta proprietarul, respective prisăcarul, care are să le scdtâ, le afumă cu tămâe sfinţită (3), le stropesce cu aghiasmă (4), şi apoi luându-le pe rând şi scoţendu-le afară, le duce şi le aşâzâ în prisacă sau, dacă nu sunt mulţi stupi şi prin urmare nu e o prisacă anumită pentru dînşii, în locul acela unde s’au menit ca să steâ peste vară. * 1
^i—adecă în <Jiua de Buna-vestire—se scot şi stupii, cari nu s’au scos in <Jiua de Alexii»;—Dat. Rom. din Udescî, dict. de Zamfira Niculi, şi com. de Darie Cosmiuc: lAlbinele se scot afară la Patruped de sfinţi, la Alexii şi la Blagoveştenii»; — a celor din Bosanci, com. de Sim. Şutu: «în (Jiua de Blagoviştenie se scot stupii»;—a celor din Udescî, dict. de Vasile Cimpoieş: «Omenii scot albinele mai ales la Blagoviştenie, şi se ţjice că-1 bine să se scotă în de frupt; şi mierea încă se scote în <ji de frupt»;—a celor din Măzânăesci, com. de Vasile Zapraţan: «Inţliua de Buna-vestire se obicinuesce a se da albinelor de mâncare (zahar) şi a le scote afară de unde au stat ărna întrăgâ»; — a celor din Bâlâcena, com. de G. Boca: «Omenii scot albinele afară mai ales în tjliua de Blagoviştenie*;—a. celor din Toderescî, com. de Nic. Râdâşan: «Omenii scot albinele afară pe la Blagoviştenie*;—a celor din Horodnicul-de-jos, com. de George Telega:«Albinele se scot primăvara în ţUua de Buna-vestire;— a celor din Frătăuţul-nou, com. de Iul. Sidor: «Albinele le scot în <jiua de Buna-vestire*;—şi a celor din Volcineţ, com. de Al. Jijie: «Stupii se scot de regulă în (jiua de Buna-vestire.*
   (1)  Dat. şi cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de G. Telâga;—a celor din Clreş-Opaiţ, com. de CoDst. Popescu: «Omenii spân că albinele se scot după Buna-vestire.*
   (2; S. FL Marian, Sărbătorile la Români, voi. II, p. 224.
   (3)  Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean şi com. de P. Nimegean: «Când se scot albinele din locul lor afară, atunci se afumă şliubeele cu tămâe sfinţită.»
   (4)  Dat. Rom. din Stănescî, dict. de Ana Furtună şi com. de Dim. Furtună.
www.digibuc.ro
149
   Unii prisăcarl, voind ca albinele lor să fie peste vară fdrte iuţi, harnice şi puternice, înfig o cdsă cu costia în pămînt şi când scot ştiubeele afară, le scot pe sub cdsa acâsta, atingând în acelaşi timp fie-care ştiubeiu de ascuţişul cdsel (1).
   Alţi prisăcarî însă, când scot albinele afară din casă sau de unde s’au ernat, la aer prdspdt pentru vară, le petrec peste un foc viu, care se face de regulă prin frecarea a două lemne uscate de brad între olaltă şi care se aţâţă la intrarea în prisacă, anume ca să fie iuţi ca para focului. Pe de-asupra acestui foc viu avîntă adecă pe fie-care stup sau Btiubeiu. Iar după acâstă avîntare trece stupul peste o cdsă, care se află cu ascuţişul în sus (2).
   După ce s’au scos şi s’au aşezat acuma tdte ştiubeele, unde au să văreze, se înfige cdsa, ce s’a întrebuinţat la scdterea lor, sau şi o altă cdsă părăsită, însă fără costie sau coste, în pămînt dinaintea stupilor, ast-fel ca să vie muchia c<5sel întdrsă către stupi, iar ascuţişul el în direcţiunea contrarie, şi apoi se înconjură prisaca cu o luminare aprinsă in mână de trei ori, <Jicându-se:
   «Să fie albinele mele iuţi ca cdsa şi pe străini să-I ddră când î-or înghimpâ, cum îl dore când se frig cu foc. Şi cum nu se apropie nimeni de tăişul cdsel şi de para focului, aşâ să nu se apropie nici un duşman de prisaca mea!»
   După rostirea acestor cuvinte, luminarea se stinge, se rupe sau se taie în trei bucăţi tot una de mari, şi tustrele bucăţile se înfig apoi în pămînt dinaintea ştiubeelor în formă de triunghiu (3).
   O sâmă de prisăcarl, pe lângă cdsa cea părăsită, maî pun între ştiubee încă şi un briciu, asemenea părăsit, anume ca albinele lor să taie ca cu cdsa şi ca briciul în toţi duşmanii 1
  (1)   Dat, Rom. din Buninţî, dict. de George Tanasie şi com. de Vas>. Strachină, stud. gimu. şi a celor din MihovenT, com de Vesp. Corvin: ■ Scoţând ştiubeele afară, le atinge de ascuţişul cosei, cu acesta cred ei că albinele vor fi harnice şi iuţi peste întreg anul.»
  (2)   Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de fostul meii coleg de şcolă d-1 Petru Prelipcean.
  (3)   Dat. Rom. din Şcheia, dict de Pint. Maerean, com. de d-1 Paner. Prelipcean.
www.digibuc.ro
150
şi albinele cele străine, cari s’ar încumetă să vie şi să le fure mierea (1).
   Sfârşind-o şi acâsta de făcut, ieau o c6să maî bună şi pu-ind-o de-asupra urdinişului fie-căruî stup cu tăişul în jos şi cu varga în sus, încep a da drumul albinelor pe sub dînsa (2). Alţii însă pun c6sa la urdiniş, ast-fel ca albinele, eşind din ştiubeiu, să se p6tă scoborî pe dînsa, şi în acelaşi timp, când prind a eşî albinele, (jic:
   «Să fiţi iuţi ca c<5sa şi să aveţi spor, precum are c6sa în câmp!»(3)
   O sâmă de Românce din Bucovina fac în Ajunul Crăciunului, când coc colâcei pentru colindători, cel dintâiu colăcel pentru albine. Acest colăcel îl ţin apoi până în (Jiua de Sf. Alexie. în <Jiua de Sf. Alexie, când au să slobddă albinele, pun colăcelul acesta la urdinişul ştiubeiului şi o c6să prin borta colăcelului cu ascuţişul în sus şi cu vârful în ştiubeiu şi <Jic:
   Când vor veni albine străine la ştiubaiul vostru ca să vă ieâ mierea, să vă rotiţi ca colacul şi să tăieţi ca c6sa!»
   După rostirea acestor cuvinte lasă c<5sa şi colăcelul t6tă (jiua la ştiubeiu unde le-au pus, în credinţă că făcend acăs-ta, albinele vor fi peste vară iuţi ca căsa şi că vor alungă pe t<5te albinele străine, cari vin ca să le ieâ mierea. Iar colăcelul se pune încă şi pentru aceea ca albinele să fie cu mană (4).
   în alte părţi din Bucovina este datină să se facă în (jiua de Bobotâsă o lumină de câră curată şi să se lipâscă de vasul in care sfinţesce preotul apa şi acolo să se lase apoi 1
  (1)  Dat. Rom. din Tereblecea. dict. de Ana Nimegean şi com. de P. Nimegean.
  (2) Dat. Rom. din Mihovenî. com. de Nic. Popenciuc, stud. gimn.
  (3)  Dat. Rom. din Stânesci, dict. de Ana Furtună şi com. de Dim. Furtună ; — a celor din Băncesci, com. de Dim. Băncescul: «Albinele când se scot afară, se pune cosa la ordinişul pe care es ele afară, ca să se scobore pe cosă, ca atunci se fac mai iuţi;»—a celor din Igesci, com. de loan Zilinschi, stud. gimn: «Acela, ai cărui stupi sunt atacaţi de albine străine, trebue să le trecâ pe ale sale dimineţa într’o <Ji de sec pe3te o cosă ascuţită, căci ast-fel pot albinele sale învinge pre cele străine şi a se apără de ele.»
  (4)  Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc şi de Const. Scrip-cariu, şi com. de P. Scripcariil.
                                  www.digibuc.ro
151
aprinsă până ce sfârşesce preotul de făcut aghiasraa. După ce s’a sfârşit aghiasma, se iea de acolo şi se păstrăzâ până în <Jiua în care au să se sc6tă albinele de la ernatic. Atunci omul, care are să sc6tă albinele, o aprinde şi aşâ aprinsă o duce în prisacă şi acolo o lipesce de un stâlp sad de un alt obiect. După ce aii făcut aeăsta, scâte pe rând toţi stupii şi-î bagă în prisacă. Iea apoi aghiasmă tot din d>ua de Bo-botâză şi o crenguţă de susaiu şi, rauind-o în aghiasmă, prinde a stropi stupii cu dînsa şi a dice:
Ve stropesc
Şi ve ’ntăresc
Cu puterea Tatălui
Şi voinţa Fiului
Şi cu a Duhului cel sfint,
Dar şi puternic cuvînt,
Ca voî harnice să fiţi, în zori ca să ve treziţi,
Sau:
Harnici să fiţi,
Dimineţa să vă treziţi,
Să vă duceţi şi să ve hrăniţi, Câmpii să-i alergaţi,
Dimineţa să ve sculaţi, în câmp să alergaţi,
Miere şi căra s’adunaţl;
Să huiţi
Ori să nu huiţi,
Da de trei ori să-mi roiţi; Pân’ aici aveţi Stiubeiul să mi-1 umpleţi (1)!
Averea să v’o câştigaţi Din mana cerului Şi din grăsimea pămîntulul, S’ăduceţl folos stăpânuluî!(2)
   Iar dacă stropesce numai pe un singur stup, dice:
                Harnic să-aii fii,
                Diminâţa să te scoli,
                Să huescl ori să nu huescî,
                Da de trei ori să roeacî,
                Pân’aice ai să umpli!
   Când rostesce cuvintele din urmă, arată cu uu briciu până unde arş să se umplo stupul de miere.
   După ce au scos toţi stupii şi l-au aşezat unde aă avut să-î aşeze, ieau nouă ace nouă, adecă neîntrebuinţate şi aşe-zându-le cu urechile în ochiul (urdinişul) celui dintâid stup 1
   (1) Dat. Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popescu.
   (2) Dat. Rom. din Toderescî, com. de Nic. Rădăşan.
www.digibuc.ro
152
pe care îl destupă şi din care voesce să deâ albinelor drumul, <}ic:
atunci se prinde cu mânile de ărbă.
   După ce a făcut şi acâsta, scdte acele şi le pune în ochiul altui ştiubeiu, şi tot aşâ, pe rând, până ce a slobozit t6to ştiubeele. Iar când a sfârşit acuma de slobozit pe cel din urmă ştiubeiu, lasă acele, briciul şi susaiul să rSmfe acolo până a doua di diminâţa (1).
   în multe locuri din Bucovina mai este încă şi acea datină, ca în ajunul Crăciunului, după ce a eşit preotul cuicdna din casă, să se ieâ o lingură din grâul fiert şi îndulcit cu miere, care se află pe masă, şi să se arunce de trei ori în pod, iar cel ce pică să se prindă şi să se păstreze până în diua când se scot albinele. Atunci se iea grâul acela şi se pune sub ştiubee cu cuvintele:
   «Aşâ să fiţi de roditdre şi de cinstite, precum este grâul» (2). 1
   (1) Dat Rom. din Ciudeiu, diot de M. Popescu.
   (2)   Dat. Rom. din Buninţi, dict, de G. Tanasie şi corn. de Vas. Strachină; — a celor din Tereblecea, dict. de Parasehiva Scripcariu: »în diua de Ajunul Crăciunului, după ce a eşit preotul cu icona din casă, se iea intâia lingură de grâft şi se asvârle în podelă sus, pentru ca şi roii să se prindă, precum se prinde grâul de poda celor din Volcineţ, com. de Al. Jijie: «Dacă voesce cine-vâ să scie ori de va avă noroc la albine şi mai cu semă la roi, să arunce în sera Ajunului de Crăciun, când va întinge întâiaşî dată în strachina cu grâu, vre-o câte-vă fire de grâu în pod, şi dacă se va prinde (lipi) grâul de pod, va pute prinde la vară roiuri de albine;—a celor din Bilca, com de George Tofan: »Altă da-
Vă dau armele Turcului Şi ale Nâmţului Şi ale Muscalului,
Să nu ve potă strică Alte albine Străine.
Da nici voi să nu cătaţi Pe altele să stricaţi!
De pămînt să ve prindeţi, Grămâgioră să şedeţi, Cum stă tot poporul în ţliua de Boboteză Pe lângă preotul Care sta şi cetesce Şi apa o sfinţesce!
   Iar când rostesce cuvintele :
                De pămînt să ve prindeţi, Grâinăgioră să şedeţî,
www.digibuc.ro
153
  în fine ma! e de observat încă şi aceea că o s6mâ de pri-săcarî din Bucovina, voind ca albinele lor sâ roiăscă mat de multe ori peste vară şi să adune miere multă, îndati-năză îndată după ce au scos stupii de la ernatic de a frige o ţarcă şi a o pune sub stupi (1).
  O sămă de Români din Ungaria însă aii datină, când slobod întâiaşî dată primăvara albinele, să pue la uşiţa coş-niţei, adecă la urdiniş, busuioc, tămâe, o bucată de pane muiată în vin şi o galiţă orî o pasere friptă bine în un-sâre (2).
  Sunt însă o sâmă de 6menî şi mai ales prisăcarî, cari nu se mulţumesc numai cu atâta ca albinele lor să fie iuţi. harnice şi spornice în adunarea miereî şi a cereî de pe flori, precum şi a roiriî, ci ei voesc ca ele să fure miere şi de la albinele străine. Spre scopul acesta apoi, când scot primăvara ştiubeele şi le aşâză în prisăci, le dau drumul printr’o piele (3), sau printr’un gâtlan de lup(4), (Jicând:
tină este că îndată ce preotul a eşit în Ajunul Crăciunului din casă, încuie uşa ca să nu fugă albinele, şi tot pentru acest scop, când se pun la masă, nu mănâncă stând în piciore, ci numai şecjend» ; Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. V, Cernăuţi 1895, ,No. 2, p. 2: «în qbua de Ajunul Crăciunului, înainte de a gustă din grâul pregătit cu miere, Be iea din el o lingură şi se aruncă in podeli, cre$endu-se că apoi norocul se va ţine de casă, după alţii că albinele, când vor roi, să se prindă bine.»
   (1)  Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. V, No. 30 şi 37, p. 2.
   (2) Com. de d-1 El. Pop.
   (3)  Dat. Rom. din Liu^i, com. de Emilian Teutul: «La noi când se scot primăvara albinele, se pune înaintea urdinişului o piele de lup, parte ca eşind printr’acestă piele, să fie răpitore ca lupii, şi parte când vor roi, să nu fugă»; — a celor din Bălăcena, com. de George Boca:
• Prisăcarul scote albinele mai ales printr'o piele de lup.* *
   (4)  Dim. Dan, Credinţe, pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei. an. V, No. 19: «Spre a ave multă miere de la albine, este bine a le lăsă să esâ afară în «fiua de Buna-vestire printr'un gâtlan de lup şi apoi ele devin forte rele, ucid pe albinele vecinilor şi le fură mierea»; — Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Pint Maerean şi com. de Paner. Prelip-cean: «Dacă prisăcarul voesce ca albinele sale să prade pe alte albine străine, pune atunci când le scote întâia oră primăvara un gâtlan de lup înaintea urdinişului, aşâ ca albinele, eşind din ştiubeifi, sâ sbâre prin
www.digibuc.ro
154
                 Cum sfârtecă lupul oile,
                 Aşâ să cătaţi Şi voi să sfârtecaţi Pre tote Cele-lalte Albine Străinel(l)
   sau:
                 Cum umblă şi alergă lupul După pradă şi stricăciune, Aşâ şi voi să umblaţi Şi să alergaţi
                 După mierea altor albine!(2)
   sau:
gâtlanul cel de lup»; — a celor din Voloveţ, com. de Ioan Buliga: «Pentru ca albinele să fie tari şi răpitore şi pentru ca să nu dea mierea şi altor albine străine, ci din contră s’o râpescă de la acestea, pun Românii la gura urdinişului un găitan de lup, prin care au să esă albinele primăvara afară»;—a celor din Frătâuţul-nou, com. de Iul. Sidor: «Când scot albinele afară, le dau prin un os de lup, ca să potă mânca pre alte albiile ca lupul oile»;—a celor din Horodnicul-de-jos, com. de G. Te-lega: «Albinele se scot pe gâtlan de lup, ca să umble ca lupul după mâncare, sau pe ascuţit de cosă, ca să umble ca cosa»; — a celor din Igesci, com. de I. Zilinschi: «Spre a trimite albinele ca să prade alţi stupi, se pune dimineţa într’o ţii de sec un gâtlan de lup înaintea borţii, prin care es albinele, şi pe când trec albinele prin acest gâtlan, se trimit la stupi străini ca să le fure mierea»; — a celor din Ciudeiu, dict. de M. Popescu: «Cei ce voesc ca albinele lor să fure miere de la alte albine, le slobod primăvara prin un gâtlan de lup şi apoi fură grozav la miere»;—a celor din Siretiu, dict. de Ruxanda Ienachievicî: «O semâ de 6meni când scot primăvara albinele lor, dacă voesc să aibă multă miere, le dau drumul printr’un gâtlan de lup»;—a celor din Capul-câmpului, dict. de Pant. Tatareu, şi com. de G. Banilevicî, stud. gimn.: «Cel ce are stupi şi voesce ca să fure miere de stupi străini, iea un gâtlan de lup, îl pune la urdinişul stupilor, aşâ ca albinele eşînd să trecă prin gâtlej»;—şi a celor din Fundul-Sadovei, com. de Leon Latiş, stud. gimn.: «Dacă au doi omeni albine, şi dacă unul lasă să trecă albinele lui printr’un gâtlan de lup, atunci se duc albinele lui la albinele vecinului şi, omorîndu-le pre tote, le ieau mierea şi o duc la stăpânul lor.»
   (1) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Irina Câmpau.
   (2)  Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Pint. Maerean, şi com. de d-1 Paner. Prelipcean.
www.digibuc.ro
155
     Duceţi-ve şi fiţi Ca lupii de răpitore,
     Ca câsa de tăietore,
     Să năzuiţi Şi să răpiţi
     De la alte albine miere.
Nici când înaintea vostră,
Cum nu stau oile Şi cu caprele
înaintea lupului,
Şi ârba câmpului înaintea cosei! (1).
    Să nu Bteâ alte albine
  Tot prin gâtlan sau gărgăloţiu de lup îndatinăză a da drumul albinelor şi o sâmă de Români din Transilvania (2) şi l'ngaria (3), şi se <Jice că albinele ce es prin gătlan de lup nu se prea ostenesc a adună miere de pe flori, ci ele mai de grabă se duc şi fură miere de pe la albinele altor <5meni (4).
  Albinele prădate, la rândul lor, voind a-şi luă mierea înapoi, merg după albinele prădâtdre şi intră în ştiubeele acestora. Aici se nasce apoi o luptă fdrte înverşunată între dînsele, care durăză adeseori mai multe <^ile şi care de regulă se sfârşesce cu aceea că cele prădate, fiind învinse, multe dintre dînsele pier, iar restul se unesce cu albinele furăt6re sau cu alte albine, şi aşâ se formăză apoi un stup mai mare şi tot de odată şi mal bun (5).
  Omul sau prisăcarul însă, care voesce ca albinele sale să nu pătimăscă de pradă din partea albinelor răpitdre străine, pune o verigă de fier înaintea urdinişului, aşa că sburând albinele din stup, să trâcă prin veriga acăsta, iară când trec <Jice:
  (!) Dat. Rom. din Todiresci, dict. de Nic. Rădâşan.
  (2)   Dat. Rom. din Haţeg, com. de d-1 Pani Oltean: «In <Jiua de Sânţi, cine-şl lasă albinele să esâ din coşniţă pe gârgăloţitf. de lup, le dă pu. tere, în cât că bat albinele altor omeni şi le fură mierea.»
  (3)   Dat Rom. din Şomcuta-mare, comitat. Satmarului, com. de d-1 El. Pop: «Poporul maî crede că sunt omeni cari le slobod prima dată prin gâtlan de lup, adecă ce-vâ os de lup, în formă de lilincă. Are poporul şi ce-vâ descântece cu acea ocasiune, dar nu le-am putut află, de 6re-ce cel ce le scie nu voesce nici cu un preţ a le spune altora.»
  (4)   Cred. Rom. din Siretiu, dict. de Ruc. IenachievicI, şi a celor din Capul-câmpuluî, dict. de Pant. Tatareu.
  (5) După spusa lui Pant. Tatareu din Capul-câmpuluî.
www.digibuc.ro
156
   «Cum nu se pdte uşor strică fierul, aşa să nu-mî p6tă strică nimeni prisaca!» (1)
   Iar dacă cu tbte acestea totuşi vin albine străine la prisaca sa şi o pradă, atunci întrebuinţăză alte raijldce, ca să se mântuâscă de dinsele. Aşâ dacă dau de asemenea albine râpitdre, pun un ştiubeiu deşert în calea lor şi apoi, ori că le prind în acesta şi le omdră, ori că, după ce s’aii vârît în ştiubeiu, le însâmnă, adecă le stropesc aripile cu var stins sau le presură cu făină de grâu, şi după aceea, dându-le drumul, se duce în urma lor până la stăpânul lor cu care se înţelege în privinţa delăturări! furtului (2).
   în cas când nu se pot înţelege între olaltâ, când adecă stăpânul albinelor răpitbre nu voesce nimica să scie şi să facă ca albinele sale să nu răpăscă mai mult, atunci dacă şi păgubaşul scie atare vrăji, mare neplăcere pdte să se nască între dînşil. Drept dovadă despre acâsta ne p6te servi ur-mătdrea întîmplare, care se <Jice că ar fi adevărată:
   «Au fost odată doi prisăcarî, cari sciau fdrte bine vrăji. Unul dintre aceştia a slobofiit albinele sale printr’un gâtlan de lup, anume ca să fure mierea de la albinele celuî-lalt. Şi albinele au şi început a fură.
   «Cela-lalt prisâcar însă a făcut ce a făcut, a bătut un stâlp în mijlocul prisăcii .sale şi tdte albinele furătdre s’au prins de stâlp.
   «Proprietarul albinelor furătdre, prinzând de veste că i s’au prins albinele, s’a dus la cel ce i le-a prins şi i s’a rugat să le deâ drumul, că el nu le-a lăsă mal mult să fure.
   «Păgubaşul a <Jis că le-a da drumul, dar să alerge de grabă înainte, că de nu va alergă, albinele au să-l ajungă şi ajungându-1 îl vor omorî.
   «Proprietarul albinelor răpitdre, sciind ce însemnăză cuvintele acestea, a alergat cât a alergat, dar cu t<5te acestea, 1
  (1)  Dat. Rom. din Şcheia, com. de d-1 Paner. Preiipcean; — şi a celor din Ungaria, com. Şomcuta-mare (Chior;, comitat. Satmarulul, com. de d-1 El. Pop: «Ma! pun lâ urdiniş şi ce-vâ fier, adecă o potcovă de cal or! un prisnel de la rota carului.»
  (2)  -Dat Rom. din Dişesci; — a celor din Horodnicul-de-aus, com. de Ştef. Turtnrean, atud. gimn;—şi a celor din Siretiu, dict. de Ruc. Iena-chievicî.
www.digibuc.ro
157
albinele înfuriate l-au ajuns şi atâta ce l-au muşcat până ce l-au omorît» (1).
   De 6re ce însă na fie-care prisăcar şi cu atâtamaî puţin un om, care are numai vre-o câţî-vâ stupi, se pricepe la asemenea vrăji, de aceea cei mal mulţi inşi întrebuinţeză alte mijldce spre a se apără de albinele râpitdre.
   Aşa unii, când văd că vin albine străine şi fură mierea de la albinele lor, ieau şi frămîntă făină de grâu, pun aluatul acesta într’o strachină şi-l ung apo! pe de-asupra cu miere. Ieau după acâsta strachina cu aluatul ast fel uns şi o pun în prisacă. Albinele răpitdre, venind şi adurmecând mierea de la strachina cu aluatul, prind a culege mierea de pe de-asupra. Dar cum se pun pe aluat, îndată se şi împlântă în acesta şi mai mult nu se pot urni din loc. Şi aşâ omul cu paguba le prinde şi le omdră.
   Neajutând acest mijloc, ung un ştiubeiu deşert cu miere pe din nâuntru, scot fundul cel de lemn afară şi pun altul de sticlă şi ast-fel pregătit îl aşâză apoî în locul stupului la care s’au nădit albinele răpitdre.
   Sosind acuma albinele răpitdre şi vârându-se în năuntru, când dau să âsâ afară, nu es pe unde au intrat, ci se grămădesc necontenit spre fund. în chipul acesta apoî păgubaşul le prinde pe t6te şi le om6ră (2).
   Sau astupă de cu sără toţi stupii şi pun înaintea lor un tălgeraş cu miere amestecată cu drojdii. Venind diminâţa albinele răpitdre şi neputend intră în ştiubee ca să fure mierea dintr’însele, se duc şi fură t6tă mierea din tălgeraş şi apoi, întorcendu-se îndărăt, o pun în ştiubeele lor. Prin acest furt însă se înveninăză şi pier, căci mierea amestecată cu drojdii e pentru dînselo venin (3).
   După ce s’au scos acuma toţi stupii şi după ce s’au slobozit tdte albinele în chipul cum s’a arătat în şirele de mai sus, prisăcarul sau omul ce le-a slobozit, nemijlocit după ce a sloboZit pe cel din urmă stup, se prinde de un pom şah 1
   (1) Cred. Rom, din Ciudeiu, dict. de M. Popescu.
   (2)   Dat. Rom. din Udescî, dict. de Vasile Cimpoieş, şi com. de Emanoil Cimpoieş, stud. gimn.
   (3) Dat. Rom. din Horodnicul-de-sus, com. de St. Turturean.
www.digibuc.ro
158
de pămînt sau şi de alt obiect şi aşa prins stă el ca la jumătate de oră, anume ca albinele, când vor roî, să nu fugă de la gospodăria sa (1).
   Alţii, când scot şi aşăză stupii la locul lor, pun pe fundul fie-cărul stup câte o mână de ţărnă, anume ca să fie graşi şi grei ca pămîntul. Iar după ce au scos şi slobozit acuma şi pe cel din urmă stup, înconjoră de trei ori un pom şi apoi se aşâză jos lângă dînsul şi stă puţin acolo. Iar după ce se scdlă, nu se depărteză nicăiri de-acasă, anume ca să nu fugă roii, ci să se prindă de pom (2).
   Tot aşâ fac şi femeile. Acestea asemenea nu se depărteză de casă, ci lucră sârguincios, anume ca şi albinele să lucre peste vară cu sârguinţă (3).
   Şi iarăşi alţii spun că după ce s’au scos toţi stupii şi s’afi aşezat în prisacă, nu numai că nu e bine să se depărteze de casă, ci din contră să şădă t<5tă <jiua în prisacă şi să bucine din când în când în pumni, anume ca albinele să se adune la un loc, să nu se pârdă (4).
   Afară de cele înşirate până aici, mai sunt încă şi urmă-tdrele de observat.
   în (jiua în care se scot albinele, nu e bine de a danimSrui nimica din casă, nici măcar foc în luleâ, cre<Jendu-se că dacă s’ar da ce-vâ, ar da şi mana albinelor (5), şi roii ar fugi (6). 1
  (1)   Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Toder Epure, şi com. de P. Scripeariu.
  (2)   Dat. Rom. din Buninţî, com. de Vas. Strachină ; — a celor din Bros-căuţul-vecbio, dict. de Irina Bahriu, şi com. de G. Palamarciuc: «Când se scot albinele afară, atunci nu se cade să se depărteze de casă acela care Ie scote, pentru că dacă s’ar depărta, atunci fug roii şi nuî pote prinde.»
  (3)   Dat. Rom. din Ciudeiu, dict de M. Popescu; — şi a celor din Ho-rodnicul-de-jos, com. de G. Telega.
  (4) Dat. Rom. din CiudeiCL, dict. de M. Popescu.
  (5)   Dat. şi cred. Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popescu ; — a celor din Stănesciî-de-jos, dict. de Ana Furtună, şi com. de Dim. Furtună;— S. Theodorescu-Chirilean, Credinţe pop. asupra gospodăriei, publ. în Gazeta Şatenului, an. XIV, R.-S. 1897 şi 1898, p. 505: «Când scoţi vitele primăvara la păscut şi când scoţi albinele în grădină, să nu dai nimic de pomană sad să faci bine cuî-vâ, că le dai mana vitelor şi albinelor.*
  (6)   Dat. şi cred. Rom. din Şcheia, dict de Pint. Maerean, şi com. de d-1 Paner. Prelipcean: «Când se scot ştiubeele afară de unde au ernat,
                                 www.digibuc.ro
159
  Tot din causa acâsta nu e bine de a se da în fii de sec, şi mai ales Lunia, nimica din partea Albinelor, precum miere, câră sau alt ce-vâ (1).
  Şi dacă cu tdte acestea ar fi necesitate să se deâ ce-vâ din casă, bună-<5ră dacă vine cine-vâ să împrumute aluat de plămădit, atunci să se împrumute cu totul, să nu se des-părţâscă.
  Asemenea nu e bine ca cel ce sc6te albinele să se uite la sdre sau să caute în sus, pentru că în caşul acesta roii s’ar sui prea sus şi nu l-ar pută prinde (2), ci trebue să caute numai în jos, în pămînt, căci apoi şi roii se prind de pă-mînt (3).
  Românii din Ţera-Romănescă, şi cu deosebire cei din jud. Vâlcea, cari au stupi, se scdlă în <J>ua de Sfinţii 40 de Mucenici, la 9 Martie, de ndpte, aprind o cârpă curată, merg cu ea la stupină şi afumă toţi stupii, ocolind cu cârpa a-prinsâ de trei ori pe fie-care stup, în credinţă că făcând-o acesta le va merge bine peste an, vor fi feriţi de tot felul de lighidne şi Gărgăunii, cari-I vatămă.
  Româncele au preparaţi pentru acâstă fii 40 de colăcei făcuţi din făină de grâu în forma unei albine: cu picidre, aripi şi cap. Pe aceşti colăcei îi ung cu miere de fagure şi I împart apoi la vecini, crefiend că Dumnefieu va da spor Ia stupi preste an.
  Dacă nu pot face aceşti colăcei, cel puţin fac tot atâtea azime, sau cumpără pâni din târg, le fac 40 de bucăţi şi, ungendu-le cu miere, le împart să fie pentru sporul stupilor.
  Bărbaţii cercetâză toţi stupii în parte, ca să vadă cari trâesc şi cari au murit. Iar după ce i-au cercetat pe toţi 1
într’acea se cade ca prisăcarul să nu mergă nicăirî de-acasă, la din contră-î fug roii»; — a celor din Voloveţ, com. de I. Buliga: «Iu (jtiua în care 8e scot albinele primăvara afară, să nu se deâ nimica din casă, pentru ca să nu fugă roii peste vară»;—a celor din Ciudeiu, dict-de M. Popescu : «Nu e bine de a da nimârui nimica din casă, pentru că apoi fug roii şi nu se pot prinde.»
   (1) Dat Rom. din BuninţI, com. dc Vas. Strachină.
   (2)  Dat. Rom. din Broscâuţul-vechiii, dict. de Ilinca Bahriu, şi corn. de G. Palamarciuc.
   (3) Dat. şi cred. Rom. din Ciudeiu, dict de M. Popescu,
www.digibuc.ro
160
de-arândul, ieau din cel vil câte puţin, căci aşâ este bine, şi apoi îi aşâză la locul unde trebue să steâ peste vară.
   Din mierea ce ari luat o de astă dată de la stupi, trebue să deâ pe la vecini, dar nu le trimit acasă, ci-I chămă pe ei şi le-o dau să o mănânce lângă prisacă.
   Cine are ţuică, acela îndulcesce ţuica cu miere şi o împarte, anume ca să fie spor la albine pe vara ce vine.
   Mierea, luată în acâstă <Ji din stupi, este cea mai bună pentru tot felul de lâcurî, farmece şi vrăji.
   Cel ce pi’iinesce din colăceil-albine sau mănâncă miere sau bea ţuică cu miere trebue să ureze:
   «Să vS trăâscă stupii şi să se prăsdscă ca furnicile!»
   Atât cel ce reteză stupii în acăstă <Ji, cât şi femeia care face colăceii şi-I împarte, trebue să fie curaţi, ca şi când ar merge la biserică.
   în <jiua de Florii, după ce s’au întors de la biserică, ieau richiţî de salcie din cele slujite la biserică de preot şi încing fie-care stup cu câte o nuoluşă de acestea, făcută in formă de cerc, care trebue să steâ pe stup până iar la anul la Florii, când le preschimbă.
   Acest cerc are darul de a apără stupul de t6te relele peste tot anul (1).
   în unele părţi din Bucovina, precum bună-<5ră în Şcheia, este datină ca în Ajunul Crăciunului familia prisăcarului să şădă, după ce s’a dus preotul sau dascălul cu icdna, la masă, să mănânce, şi să nu se scdle do la dînsa până ce nu s’a săturat. înainte însă de a se pune la masă, se caută ca tdte cele necesare să fie dindemână, adecă să nu trebuâscă a se sculă vre-o pers6nă de la masă ca să mârgă să aducă bunâ-dră: sare, piper, lingura, ş. a. Când s’a sfârşit masa, se scdlă întrâga familie de odată de la masă şi în acelaşi timp îşi face cruce şi mulţumesce lui Dumne<Jeu. După acesta gospodina de casă, de sunt mai multe, cea mai bătrână, strînge tdte lingurile şi furculiţele şi, de sunt mal multe, le lăgă mănunchiu, se duce cu dînsele în mână unde petrec albinele peste vară sau în apropierea locului respectiv şi, 1
  (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
                              www.digibuc.ro
161
cuprin<jend un pom de pe care ar fi îndemână de scuturat un roiu, <jice :
   «Cum cuprind eu pomul acesta, aşâ să-l cuprindă roii mei şi matcele vara (1), şi precum nu mă duc eu cu lingurile şi furculiţele mele prin alte grădini şi pomete, aşâ să nu mergă nici roii mei şi matcele mele în alte grădini, fără numai la mine!»
   Iar după ce a rostit cuvintele acestea, se întdrce cu lingurile şi cu fm*culiţele în casă.
   Când umblă preotul sau dascălul în Ajunul Bobotezei cu crucea şi cu apă sfinţită pe la case, iea cu lingura din grâul fiert, care se află pe masă în blid, şi aruncă spre podăua podului dicend:
   «Să-ţi roiâscă albinele la vară!»
   Dacă grâul aruncat se lipesce de grindă sau podelele podului, vor roi albinele, de nu, nu.
   De uită preotul sau dascălul s'o facă acâsta, o face gospodarul de casă, iar în lipsa acestuia vecinul, care a petrecut sf. Cruce cu lumina aprinsă, sau şi gospodina de casă (2).
   Albina, după credinţa şi spusa Românilor din cele mai multe părţi, calcă într’o di Şâpte hotare, de aceea mierea ei e aşâ de dulce şi de bună pentru tdte lâcurile, fiind-că e fdrte de pe multe flori şi de prin multe părţi adunată.
   însă fiind-că primăvara, când se scot stupii de la ernatic, albinele cele mai multe sunt de regulă slabe, şi pe lângă acăsta nefiind încă multe flori înflorite ca să aibă de unde culege miere de ajuns, de aceea urdinişul stupilor se strîm-tâză întru atâta ca să p<5tă intră numai câte o singură albină printr’însul, şi acâsta o fac parte ca să nu p6tă sburâ prea departe, şi parte ca să nu se prade unele pe altele.
   Peste vară însă, când tdte florile sunt înflorite şi prin urmare au de unde culege miere, atunci urdinişul se lărgesce. Iar spre tdmnă din nou se strîmtâză (3). 1
   (1)  De voesce să vină roi! vecinului, respective aî altul sătean, <jice: ■•Roii şi matcele Iu! N. N.»
   (2) Dict. de Pint. Maerean şi com. de d-1 Paner. Prelipcean.
   (3) Dat. Rom. din Voloveţ, com. de Toder Vicol, stud. gimn.
     Marian, Insectele.
www.digibuc.ro
u
162
   Când primăvara şi vara o bună şi măndsâ în flori, atunci albinele lucră f<5rte bine, culeg miere şi câră de ajuns.
   De la acestă împrejurare atârnă apoi, mult sau puţin, şi roitul albinelor, care se întîmplă, după cum spun unii, de regulă cam pe acea vreme când s’au scos stupii de la er-natic (1).
   Unii 6men]( spun că albinele roiesc de la Dumineca mare şi până la Sân-Petru, iară dacă timpul este mai întârdiat de la Sân-Petru şi până la Sânt-Ilie. Iar o sâmă spun că roiesc pe vremea prăşitului, ceea ce este egal cu restimpul dintre Dumineca mare şi Sân-Petru (2).
   Deci dacă voesc să scie în care anume din acest interval are una sau altă matcă să roiâscă, se duc în fiecare sără în prisacă şi ascultă cu urechea la fie-care stup să audă ori de nu ftfte matca. Şi dacă în vre-un stup lifte matca, e semn că a doua di are să roiăscă (3).
   Prin urmare fie-care prisăcar respective proprietar de albine, se pregătesce cu cele trebuincidse pentru prinderea roilor, în deosebi însă pentru ştiubee sad coşniţe, cari la cei mai mulţi Români din Bucovina, chiar şi în timpul de faţă, sunt făcute din trupine şcorbordse de teiu, fiind-că acestea, după spusa lor, sunt maţ trainice şi mai bune.
   Fie-care roiu, când ese din ştiubeiu, prinde mai întâiu a juca dinaintea acestuia, apoi pe încetişorul a se depărtâ şi a se ridica în sus, căutând în acelaşi timp un loc potrivit unde să se aşeze.
   Dacă în apropierea prisăcii sau stupinei se află straturi cu flori sau pomi, atunci cei mai mulţi se prind sau de vre o fldre, sau de vre-o ramură de pom.
   Drept aceea prisăcarul caută din cu bună vreme să nu-1 lase a se înălţă prea sus, căci in caşul acesta, neaflând un loc plăcut unde să se aşeze, lesne pdte să fugă.
   Deci cum vede că roiul ese din ştiubeiu şi prinde a jucâ. înaintea acestuia, se pune mai întâiu jos, anume ca şi roiul
   (t) După spusa Rom. din Ciudeiu, dict. do M. Popescu.
   (2)  După spusa Rom. din Cireş-Opaiţ, corn. de Const. Popescu, stud„ gimn.
   (3) Dat. Rom. din cele mal multe părţi ale Bucovinei.
                                 www.digibuc.ro
163
Bă se aşeze alt-fel (1), iea apot unul dintre ştiubeele preparate pentru aşezarea roilor într’însele, îl unge pe dinăuntru cu una dintre florile saii plantele, cari le plac şi la cari trag mat tare albinele, precum: Mătăcină, Mdtăoiune, Matocinâ, jZrba stupilor, Brba roilor, £rba stupului, Fldrea stupilor şi Roinifă, lat. Melissa officinalis L. (2). Busuioc, lat. Ocymum Basilicum L., Smeurică, lat. Reseda odorata L., Sulcină, lat. Melilotus officinalis Desr. (3), şi după ce l-a uns, îl pune şi-l ţine cu gura în sus dinaintea roiului, fluerându-le şi <Ji-cendu-le:
                                   Puişorii meî!
                   Băgaţi-vS în ştiubeiu,
                   Intraţi în a vâstră casă,
                              Că-î grijită şi frumosă!
                              Puişorii meî! (4)
   Şi albinele, plăcendu-le mirosul florilor cu cari au fost uns ştiubeiul, se apropie de acesta, încep a juca împrejurul lui din ce în ce tot mai tare, şi dacă le place şi ştiubeiul, atunci se vâră într’însul, şi anume mai întâiu matca şi după dînsa întreg roiul.
   Se <}ice însă că e bine să prindă roii numai un om curat, un bărbat bătrân şi evlavios, pentru că la acesta trag mat iute albinele decât la altul, şi dacă le prinde, nu pier. Un om însă, care trăesce în farâ-de-lege, necurăţenie şi ne-evlavie, nu-I bine nicî măcar să se apropie de stupî, da încă 1
  (1)  Dat. Rom. din Şcheia, dict. dePint. Maerean, şi com. de d-1 Paner. Prelipcean.
  (2)  Dat. Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei, şi în deosebi a celor din IlişescI, şi a celor din Tereblecea, dict. de Paraschiva Scrip-cariu: «Când se dau albinele îatr’un ştiubeiu, se unge mai întâia cn Roiniţă, al cărei miros place albinelor»; — idem: «Ştiubeiul, în care se prind albihele, se unge cu Roinifă, şi se aşeză în locul acela, unde se învârt albinele mai mult»; — a celor din Transilvania, com. Haţeg, com. de d-1 Paul Oltean, veŞi şi I. Costin, Manual de stupăril, Gherla 1886, p. 66 şi 67şi a celor din Ţâra-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Ştiubeiul, în care vrei să bagi roiul, trebue să-l freci pe dinăuntru cu Mătăcină (melisă), apă şi sare, căci alt-fel nu stă roiul.»
  (8) Dat. Rom. din Bucovina şi Moldova.
  (4) Dat. Rom. din Transilvania, com. Haţeg, com. de d-1 Paul Oltean.
www.digibuc.ro
164
să şi prindă roii, pentru că roii se ţin de popor de sfinţi (1), ca şi fie-care albină în deosebi (2).
   Asemenea nu e bine să umble pe lângă albine şi cu atât mai puţin să prindă roii cel ce a mâncat usturoiu sau eSpă, pentru că albinele, nesuferind mirosul acestor plante, în loc să intre în ştiubeiii şi să se prindă, încep a-1 fugări şi a-1 muşcă pe dînsul, şi dacă nu caută din cu bună vreme să fugă şi să se ascundă dinaintea lor, fdrte lesne i se pdte trage şi mdrtea din causa împunsăturii lor (3).
   Ba, nu numai cel ce mănâncă usturoiu sau câpă, ci chiar şi <5menii cei bolnavi sau nervoşi, precum şi cei răi la inimă, nu e bine să se apropie de dînsele, căci se tjice că nici pe aceştia nu-i suferă. Ba se <Jice că ele cunosc chiar şi caracterul omului, precum şi pe cel mânios şi pe cel blând şi bun la inimă. Iar dintre animale nu suferă mai ales pe cai, ci din contră cum intră vre-un cal în prisacă, tdte albinele îl muşcă (4).
   Dacă prisăcarul n’a prins de veste, când a eşit roiul şi a început a juca, dacă roiul s’a înălţat acuma hăt sus şi prin urmare nu pdte să-l prindă mai mult cu ştiubeiul, atunci iea o roiniţă, adecă un ştiubeiaş mic, care e făcut anume numai pentru prinderea roilor, o unge pe acâsta cu una dintre plantele sus amintite, şi apoi luând un ţăpoiaş sau un ţă-poiu, şi vârînd un corn de al acestuia în urdinişul roiniţei, o ridică şi o ţine cu gura în sus acolo unde jdcă roiul mai tare. 1
  (1)  Cred. Rom. din Măzănăescî, com. de Vas. Zapraţan; — com. de 8. Sa pâr. T. Gălăşel: «Când mergi la albine, să fii curat, ca şi când mergi la biserică.»
  (2)  Cred. Rom. din Ţ6ra-Bomănescă, jud. Vâlcea, com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel: «Albina e sfintă, căci numai cera eî p6te arde în biserică şi la icone.»
  (3)  Dim. Dan, Credinţe, pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. V, No. 6, p. 2: «Se crede că cel ce umblă pe lângă albine să nu mănânce usturoiu, că apoi ele îl muşcă, fiind-că ele nu suferă mirosul usturoiului»com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel: «Când mănânci cepă, să nu te duci in stupină, căci albinele vor năvăli la tine şi te vor muşcă.»
  (4)  Cred. Rom. din Capul-câmpului, dict de Pant. Tatarefi, şi com. de G. BanilevicI;—a celor din Ţera-Românescă, jud. Vâlcea, com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel: «Omenii rel la inimă, când merg în stupină, albinele îl cunosc şi năvălesc la eî de-i muşcă.»
                                www.digibuc.ro
165
  în cas însă când nicî acăsta n’a apucat a o face, când roiul s’a prins de vre-un ram de pom, atunci ţine roiniţa sub roiul prins de ram, scutură puţin ramul, ast-fel ca roiul, des-prin4ându-se de acesta, să pdtă cădâ în roiniţă. Iar dacă nu e în stare să scuture ramul, atunci iea o petică aprinsă şi cu petica acăsta afumă apoi albinele, anume ca să se desprindă. Albinele, neputend suferi fumul de petică, se desfac de ram sau de unde au fost prinse şi se vâră în roiniţă.
  După acâsta se scobdră roiniţa pe încetişorul în Jos, se sc6te ţepoiul dintr’însa, se pune cu gura în jos lângă pomul sau în locul unde s’a prins roiul, se pun pe fundul eî mal multe frunze de brustur sau de bostan, şi acolo se lasă apoi până ce înserăză.
  Cum a prins a se îngâna tjiua cu ndptea, se iea roiniţa de acolo, se duce în prisacă şi aici întorcendu-se cu gura în sus, se stropesc albinele dintr’însa cu puţină mursă şi apoi, întorcendu-se iarăşi cu gura în jos, se răstdrnă într’un ştiu-beiu deşert, ast-fel ca t6te să cadă în ştiubeiă. Iar ştiubeiul se întdrnâ apoi repede cu gura în jos şi se aşâză pe locul unde are să stea peste vară.
  Albinele dintru început se cam burzulesc, mai pe urmă însă, fiind afară acuma întuneric, încep a se linişti şi a se aşeză în ştiubeiu (1).
  în unele părţi din Ţera-Românescă este datină ca, roind albinele şi nevrâud a se prinde de grabă de un copac sau de alt ce-vâ, cel ce voesce să le prindă, să se aşeze îndată jos, să se prindă cu mânile de 6rbă şi să tjică:
  «Cum m’am prins eu cu mânile de ărbă, aşâ să se prindă şi albinele de copac!» (2)
  însă cel ce voesce să le prindă, nu e bine ca în <Jiua aceea, când roiesc ele, să mănânce din grădină legume ori fructe, 1
  (1) Dat. Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei.
  (2)   Com. de d-1 S. Theodorescu-Cliirilean;—Idem, Credinţe pop. asupra gospodăriei, publ. în Gazeta săteanului, an. XIV, p. 605: «Când roiesc albinele şi nu se prind de grabă de un copac, ori de alt ce-vâ, îndată să te aşezi jos, să te prinzi cu mânile de erbă şi să <jicl:
  «Cum m’am prins eu cu mânile de ărbă, aşâ să se prindă şi albinele de ce-vâ!»
www.digibuc.ro
166
fiind-câ albinele nu se folosesc de legume şi fructe, nici să nu dea ce-vâ din casă.
   Iar dacă este cine*vâ străin de faţă, când roiesc albinele, străinul trebue să-şi lase o haină la plecare, că de nu, atunci fug albinele cari au roit. Haina, care a lăsat-o, se legă apoi de ştiubeiu.
   Asemenea nu e bine, când aî mâncat usturoiu, ori aî băut rachiu, sau eşti mânios, să umbli printre albine, c’apoî ele te muşcă (1).
   Românii din unele părţi ale Ungariei, precum bună-<5ră cel din Şomcuta-mare, comitat Satmaruluî, când vor să primjă vre-un roiu, ung coşniţa cu Mintă sau Mnintă pi-perată, lat. Mentha piperita L. şi o stropesce cu aghiasmă, adecă cu apă sfinţită.
   Iar când prind a eşi albinele din coşniţă şi a roi, flueră cu gura în formă cum cântă matca, apoi se pun jos —pup — şi înddă ârba, buruenile, sau orî-ce plantă găsesc înainte-le, (Jicend:
                Roiu, roiuţul meu,
                Dat de Dumnezeu,
                De-î sburâ pe sus,
                Me tem că eşti dus,
                De-î sburâ pe jos,
                Prinde-te-oiu frumos! (2)
   Se întîmplă însă fdrte adese-orî că princjându-se roiul de vre-un copac şi voind prisăcarul a-1 luă de acolo, sau când a apucă a se înălţă fdrte sus, roiul nu voesce mal mult să intre în roiniţă, ci dă să fugă.
   în caşul acesta se întrebuinţăză mal multe mijldce spre a-1 împedicâ de a fugi.
   Aşâ unii încep a svârli asupra lui ţernă şi a-1 stropi cu apă, alţii încep a zăngăni cu topdrele sau cu alte fiere (3), 1
  (1) Corn. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean.
  (2) Com. de d-1 El. Pop.
  (3)  Dat. Rom. din Bălăcena, com. de Jernna: «Când roiesc albinele şi roiul fuge, să se arunce cu ţernă înaintea lut»;—a celor din Liuch, com. de Em. Teutnl: «Dacă roiul vrea să fugă, se iea o doniţă cu apă şi se începe a se stropi asupra lui, atunci albinele se pun pe un arbore*;—
                               www.digibuc.ro
167
iară dacă cel ce voesce a l prinde e femeie, asvârle cârpa şi mâniştergura în sus(l).
   Neajutând nici acâsta, îşi ieau refugiul la alte mijldce. Aşâ: ieau un fluture, care a fost v8<jut pentru prima 6ră primăvara, prins şi omorît şi se asvârle spre dînsul.
   Sau ieau un cuţit, fac cu ascuţişul său cruce în pămînt şi apoi îl bagă cu vârful la mijlocul crucii făcute (2).
   Ieau patru albine, se înfige fie-care cu acul în câte o ai’ipă şi se împlântă apoi câte una în fie care bortă de la o vârtelniţă pe care se dâpenă bumbac, şi anume acolo unde se bagă fofezele, se pune apoi vârtelniţa într’un pom în prisacâ şi acolo, în vârful pomului, se îuvârtesce îndărăt şi se «pce:
                Pe unde-aţî vrut să vă duceţi,
                Pe acolo să ve şi întdrceţî, înapoi să vă înturnaţi Şi’n ştiubeiu să vă băgaţi,
                Sa ve puneţi să lucraţi!
   Şi tot aşâ de mai multe ori, şi albinele se întorc înapoi(3).
   Se desbracă în pielea g61ă, se pune jos, iea trei fire de erbă şi înodându-le înaintea rolului, care s’a pornit să fugă, iea apoi trei fire de la brâu şi făcând şi din acestea un nod, <}ice:
                Te leg să stai locului,
                Cum stă ârba câmpului Şi-acest nod al brâuluî!
   Făcend acâsta, cred şi spun că roiul îndată se întdrnă înapoi (4). 1
a celor din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean, şi com. de P. Nimegean: «Când roiesc albinele, atunci încep sau a se aşeză într’un loc apropiat sau fug. Spre a le reţină ca să nu fugă, se aruncă înaintea lor cu apă sau cu ţernă»;—a celor din Igesci, com. de I. Zilinscbi: «Dacă vre-un roiu voesce să fugă, se aruncă spre el apă şi ţernă.»
  (1)   Dat. Horn. din Bilca, com. de G. Tofan: «Când fuge roiul, femeia asvîrle cârpa şi mâniştergura in sus, iar o seină de bărbaţi zingănesc cu topârele, alţii asvârlă cu ţernă şi cu apă.»
  (2) Dat. Rom. din Igesci, com. de L Zilinschi.
  (3) Dat. Rom. din Udescî, dict. de Vas. Cimpoies şi de Zamfira Niculi.
  (4)   Dat. Rom. din Stăneacii-de-jos, dict. de Ana Furtună, şi com. de Dim. Furtună 5 — a celor din Bălăcena, com. de M. Jemna.
                                www.digibuc.ro
168
   După ce s’a prins acuma roiul şi s’a aşezat în ştiubeiu, se pune pe fundul lui o jnână plină de pămînt din locul acela de unde s’a prins roiul, şi se <Jice:
   «Să fii gras şi greu ca pămîntul!» (1)
   Şi într’adevăr că nu într’un an şi nu odată, mai ales când timpul e frumos şi călduros, când sunt multe plante înflorite, atât maicele cât şi roii se fac graşi şi grei ca pămîntul, din causă că sunt în stare a adună o mulţime de miere.
   De aici vine apoi că, precum dmeniî şi vitele, aşâ şi roii, respective toţi stupii, cari au lucrat şi lucră bine peste vară, cari aCi strîns multă miere, se pot fdrte lesne deochiâ.
    Dar ca^să nu-ţî deâche cine-vâ stupii, e bine să-I legi cu un brâu roş{2).
   Sau se strînge în tustrele filele Crăciunului apa, în care se spală blidele, într’un vas mare, se fierbe bine apa aceea, se pune apoi de o parte Ca să se aşeze sfărmăturile, cari se află în ea, şi dacă apa nu e limpede cum se cade, se scurge şi se pune de a doua 6ră ca să fiârbă. După ce a fiert de-ajuns se pune de o parte ca să se facă limpede ca lacrima şi apoi se strînge într’un şip şi se păstrâzâ până Ia primăvară. Primăvara, când se scot albinele afară, se înconjură cu apa acâsta stupii şi se stropesc, anume ca să nu-i p<5tă nime deochiâ (3).
   în cas însă că s’au deochiat, e bine ca să se stropâscă cu Susaiu, lat. Sonchus oleraceus L., pentru că Susaiul încă e bun de deochiat (4).
   Am <jis mai sus că Albinele roiesc de la Duminica mare şi până la Sân-Petru, iar când primăvara e ce-vâ mal târ-(jie, până la Sânl-Ilie. De la Sânt-Ilie însă începând înainte, încâtâ de a mai roi.
   Deci în diua de Sânt-Ilie safi şi în diua Macaveilor (1 August), cari se consideră ca dilele cele maî bune şi maî potri- 1
  (1)   Dat Rom. din Şcheia, dict. de Pint. Maerean, şi com. de Paner. Prelipcean.
  (2)   S. Theodorescu-Chirilean, Credinţe pop. asupra gospodăriei, publ. In <Jtarj cit-, p. 505.
  (3) Dat. Rom. din Volcineţ, com. de Al. Jijie.
  (4) Dat. Rom. din Ciudeiu, dict. de M Popescn.
                                  www.digibuc.ro
169
vite, e datină din moşî-strămoşî de a se reteză stupiî(\). Iar Retezatul sau, după cum se mai <}ice în unele locuri din Ţăra-Românăscă, Tunsul stupilor, se face în următorul chip:
   în diminăţa ^ileî hotărîte pentru Retezatul stupilor, care e o adevărată sărbătăre în casa omului ce are stupi, însă care nu se p<5te nici când face Lunia, Mercuria şi Vineria, căci fiind acestea <}ile de post, le va merge rău stupilor, vor secă, asemenea şi Dumineca, pentru că e diua Domnului, toţi ai casei trebue să fie cât se p<5te de curaţi şi primeniţi.
   Femeia, care trebue să fio curată, gătesce bucate mai multe şi mai alese, căci în acăstă di vor avă visita vecinilor, a rudelor şi a cunoscuţilor, chemaţi într’adins pentru acăstă di» ca să se ospăteze aici cu mere, cu băuturi îndulcite cu miere, şi alte bucate.
   Casa este aşternută şi împodobită ca in di de sărbătăre.
   Bărbatul, care asemenea trebue să se păstreze curat, se scălă cât se păte mai de diminăţă, se spală, se primenesce şi, luându-şi uneltele necesare pentru retezat şi vasele pentru pus fagurii, merge în grădină la stupină şi începe Retezatul stupilor, cum a apucat din moşi: afumă mai întâiii stupul, pun§ndu-l cu gura pe un fumegaiu de cârpă curată, care ameţesce albinele şi le gonesce spre fundul ştiubeiului. Apoi cu un cuţit, făcut ca o scăbă, începe a tăiâ sau a reteză fagurii cam pe a treia parte de la gură spre fund. Fiecare fagure tăiat îl ieâ şi-l pune în vasul preparat anume spre acest scop. Şi aşâ îi retâză el pe toţi fagurii de o potrivă şi apoi aşeză uleiul la locul săâ. Iea apoi altul, şi tot aşâ face cu toţi.
   La acăstă operaţiune este ajutat de un copil al său, de vreo rudă sau vecin cunoscător saii chiar şi de femeia sa.
   Nu e însă liber ori şi cine a merge la stupină, mai cu sămă acum, căci fărte lesne se păte întîmplâ vre-unul, care să deăche stupii, şi atunci albinele se întărită rău şi muşcă cu furie pe toţi câţi vor fi acolo, şi nu se mai păte continuă retezatul.
   De la fie-care stup trebue să iea în aşâ măsură ca să-î ră- 1
   (1)  Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Ca să le mârgă bine stupilor preste an, trebue să-l retezi la Sânl-Ilie sau la Macavei şi în <jiua de Mocenid.*
www.digibuc.ro
170
mâe de ajuns pentru hrana luî de ârnă. Stupii slabi sunt lăsaţi în pace pentru altă dată.
   După ce a isprăvit cu retezatul stupilor şi aşezatul acestora la locul lor, se ieau vasele cu faguri şi se bagă într’o magasie. Aci fagurii sunt storşî de miere cu mâna sau cu un tâsc, anume spre acest scop făcut.
   Fagurii cei mai frumoşi şi plini cu miere sunt aleşi şi puşi pe talere curate şi se dau celor chemaţi, ca să mănânce.
   De obiceiă se cliâmă în acesta di vecinii, cunoscuţii şi rudele, credendu-se că eşti obligat a-I chemă şi a le împărţi miere din stupii ce-i ai, căci de aceea ţî-a făcut Dumnezeu parte de eî, şi dacă n'ai da şi altuia, atunci lesne ţi se pot prăpădi stupii. Dacă nu chemi vecinii, se p6te întîmplâ să blesteme vre-unul stupii tei şi atunci se prăpădesc.
   Nu e însă bine de a chemă în acâstă di pe cei ce sciu face vrăji şi farmece, căci aceştia vor căută să-ţi fure măcar un pic de miere, cu care mai pe urmă vor vrăji sau fermecă, şi atunci stupii tei se vor prăpădi toţi, căci Dumnedeu. nu va râbdâ să se întrebuinţeze sfinta miere la ast-fel de blestemăţii.
   Şi vrăjitorii şi fermecătorii sciu că tocmai mie) ea furată la aceste dil® mari e mai cu putere la vrăjile şi farmecele lor.
   Fdrto rar se obicînuesce a se trimite faguri de miere la altă casă. Prea rar se trimite la persdne de încredere şi de distinsă consideraţiune, precum : preotului, primarului, învăţătorului, proprietarului şi la rudele cele mai de aprdpe.
   După ce au gustat invitaţii din miere, sg pune masa, se mănâncă şi se bea ţuică îndulcită cu miere.
   Masa acâsta, la cel mai cu dare de mână, se ţine până săra târdiu, sau chiar şi până a doua di, transformându-se uneori în petreceri sgomotdse cu beţii, cântece de lăutari şi jocuri. Şi tdte acestea pentru ca să fie spre sporul albinelor.
   După masă, vasele cele pline de miere şi uneltele ce au servit la retezat şi stors mierea, se spală cu apă curată şi apa acâsta îndulcită se numesce niursa de miere sau lapte de miere, şi se dă copiilor ca s’o beâ prdspetă.
   De la acâstă mursă vine apoi şi dicala:
www.digibuc.ro
171
   *A fi dulce ca mursa de miere*, care s& 4i°e despre o mâncare sau o băutură prea dulce (l).
   în Bucovina e datină ca mursa acâsta? să se fărbă şi a-poî, puindu-se într’un vas de lemn, balercă sau bolobocel, după cum e şi de multă, se face dintr’însa un fel do băutură spirtdsă numită mied, mhied saii med.
   Fagurii se ferb într’o căldare şi apoi se tdrnă într’un săculeţ de pânză rară şi de aicia curge într’un vas maî măricel, în care se află puţină apă. Cera se alege de-asupra vasului, şi după ce se răcesce se alege.
   Apa rămasă sub cără se numesce zâmă de boştină, şi se tjice că este bună de maî multe feluri de băle, mal cu sămă însă pentru friguri, dacă cel bolnav de friguri se scaldă în-trînsa; iar resturile de faguri, rămase în săculeţ, se numesc boştină, în Bucovina şi Moldova : hoştină.
   Săculeţul se pune pe o blană, care cu un capăt se pune în vasul unde are să curgă cern cu z6ma de boştină şi pe săculeţ se apasă cu un făcăleţ, ca să se stdrcă bine căra.
   Cera alesă se mai topesce încă odată în cratiţe sau căldări şi se strecără prin fui6re de cânepă în vase curate, de unde răcindu-se se scdte apoi sub forma de sloi de c6ră(2).
   Cel mal mulţi Români, respective prisăcarl, din Bucovina, îndatineză de a reteză stupii pe la Probaje, adecă la Schimbarea la faţă a Domnului, 6 (19) August (3).
   Deci omul, ce-î reteză, face bine dacă dă maî întâiu cui-vă să guste din faguri, şi abiâ după aceea mănâncă el singur dintrînşil, căci făcând aşâ va avă tot-deauna faguri plini (4).
   Retezatul sau tunsul stupilor e un lucru fdrte natural, căci printrînsul nu se face nimica alta, fără se iea numai atâta din fie-care stup, cât se crede că e de întrecut.
   Ucisul stupilor însă, care se face pe la sfârşitul tdmnel în momentul când stupii aii să se aşeze la ernat, e una dintre cele'maî barbare operaţiuni făcute de sătenii noştri asupra stupilor. 1
   (1) Com. de S. Sa pâr- T. Bălăşel.
   (2) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel.
   (3) Dat. Rom. din Şcheia, com. de d-1 Paner. Prelipcean.
   (4)  Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. V, No. 37, p. 2.
www.digibuc.ro
172
   Stăpânul stupilor adecă, înainte de a aşeză stupii la er-nat, cercetâză pe fie care stup în deosebi să vadă dacă are miere din destul pentru ârnă. Acâsta o constată el prin greutatea uleiului. Pe cei grei îi aşâză la ernat, iar pe cei mai slabi îi ucide aşâ: întdrce uleiul cu gura în sus şi tdrnă apă în el. Clătesce puţin uleiul, ca să pătrundă apă în tdte părţile, apoi întdrce iar uleiul cu gura în jos şi scutură apa şi albinele parte mdrte, parte ameţite, şi după acâsta recol-tâză toţi fagurii din uleiu, iar uleiul gol îl păstrâză pentru roii din vara viitdre (1).
   Românii din Bucovina din contră îî ucid ast fel: ieau. un petic sau o cârpă, topesc puci6să, o înting în pucidsă topită şi apoi, aprincjând-o şi punând-o să ardă sub fie care stup slab, t<5te albinele dintr’însul, înăduşindu-se de mirosul pu-cidsei şi al fumului ce ese din petică, pier şi cad mdrte una după alta jos (2).
   După ce s’au ucis acuma toţi stupii cei slabi, cei tari se pun la ernat în bordeie într’adins făcute, saii în temnice zidite din cărămizi sau încheiate din lemne şi acoperite cu stuf.
   Uleele în bordee sau temnice se aşâzâ în rând, şi se pun cu gura pe turte făcute din măciuci de scaeţî, lipite unele de altele, ast-fel ca şdrecix să nu pdtă pătrunde în năuntru. Sau se pun pe blănî curate şi pe lângă gura uleiului se pune cenuşă, tot ca să nu pdtă pătrunde şdreciî înăuntru. Şi iarăşi ca să nu pdtă pătrunde şdrecii în năuntrul uleiului, i se astupă şi vrana cu o cddă de dovlâc, aşâ că şi aerul pdte pătrunde şi nici şârecii nu încap, fiind c<5da în dungi (3).
   Albina e considerată şi ţinută de către toţi Românixjdin tdte părţile de sfîntă şi ca atare de cea mai curată fiinţăjde pe faţa pămîntuluî, una pentru că ea este făcută, după credinţa Românilor din Moldova, din lacrimile Maicii Domnului (4), iar după a Românilor din Transilvania, pentru 1
  (1) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel.
  (2) Dat. Rom. din cele mal multe părţi ale Bucovinei.
  (3) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (4) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p, 749.
                      www.digibuc.ro
173
că ea e slujnica Maicii preacurate (1), al doilea pentru că ea nu are abur într’insa ca cele lalte rnusce, ci are suflet, şi de aceea nici nu mdre ârna, ci stă vie şi -are trebuinţă de mâncare (2), şi al treilea pentru că adună miere, muiere sau niere, care e bună nu numai de mâncat şi mal ales în 4ile însemnate, ca Ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, apoi la îmmorraîntarea celor repausaţlşi în Sâmbetele morţilor, când se face grâu cu miere şi colivă, ci şi pentru o mulţime de lecuri, precum şi pentru îndulcirea ţuicel sad a rachiului cu dînsa la <^ile mari, la nunţi, la botezuri sau cumetrii şi la colăcimî, căci Românul nostru consideră ţuica sau rachiul îndulcit cu miere ca una dintre cele mal delicidse băuturi, după cura se p6te vedâ acăsta şi din următârea doină din Ţera-Romănescă:
Du-te, neică, ducu-ţî doru,
Cum duce vîntu pârjolu;
Du-te, neică, ducu-ţi mila,
Cum duce uliul găina;
Du-te, neică, vino lică,
C’o să-ţi daă rachiu din sticlă;
Du-te, neică, vino lele,
C’o să-ţî dau rachiu cu miere
   Mal departe pentru că ea se întrebuinţâză la o mulţime de lâcurî, precum şi pentru luminări de dus la biserică, de aprins şi de ţinut la încredinţarea pruncilor şi cununia mirilor, precum şi când răpo-săză vre-un creştin. Ba ce este încă şi mal mult, cu lumina de cârâ curată se deschid chiar şi uşile raiului (4), căci iată ce ne spune în privinţa aeâsta o rugăciune poporană din Banat:
Şi-o să-ţi ferb vre-o două pere; Du-te, neică, şi să vii Colea ’ntre Sântă-Mării,
Când se c6ce corna’n vii Şi struguri în hăbădiî Şi porumbii stau grămezi,
Să vii, neică, să me veşli! (3).
idună şi căra, care asemenea
Sânta Vineri a avut un fecior Ca un mândru domnişor;
Din ochi lacrămî ii mergeâ, Din inimă sânge îi cură, 1
Nime’n lume nu sciâ, Făr’de Lina Magdalina
Şi surorile lui Lazăr,
   (1) Cred. Rom. din Madaraş, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (2) Cora. de S. Sa pâr. T. Bălăşel.
   (3) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (4) Com. de d-1 Ios. Olariu.
www.digibuc.ro
174
                                                 Cari se duseră pe câmpul lui [Iordan,
Culegând flori de amin Şi deteră cu picioru’n spin; Ci acela nu fu spin,
Ci fu albin,
Din albirii se făcu mierea, Mierea făcu ceriî,
Cera s’a apri?is Raiul s'a deschis... (1)
   O variantă a acestei rugăciuni, tot din Banat, sună pre cum urmâză:
                 Me şuii pe-o scânduruşă, Me’ntâlnil c’o albinişă, Albinuşa face mierea,
                 Mierea face câra,
                 Cera se aprinde,
                 Raiul se deschide... (2).
   A doua variantă, aşişderea din Banat:
Me şuii pe o scăruşă, Me’ntâlnil o’o albinuşă, Albinuşa face mierea, Mierea face câra,
Cera se aprinde,
Raiul se deschide...
Cruco’n cer şi pe pămînt-De la Dumnezeu cel sfînt, Cruce'n casă Şi pre masă. îngeri’n prejur de casă, Dumnezeu cu noi la masă (3).
                                                  A treia variantă, din Am plecat pe-o căliceâ,
Tra?isilvania :
                                                  Me’ntâlniî c’o alghineă,
Alghina a făcut cârâ,
                                                   Câra s’a făcut lumină,
Lumina s’a aprins
   A patra variantă, din Bucovina:
Raiul s’a deschis,
Pomete
înflorete,
Dumnezeu sânt să ne erte ! (4)
Âlbiniţa Face mieriţa, Din mieriţâ Se face ceriţă, Din ceriţă Luminiţă. 1
Luminiţa s’a aprins,
Raiul lumii s’a deschis, Raiul, grădină dulce,
Eu din tine nu m’aşl duce De mirosul florilor,
De cântul păsărilor!.. (5).
     (1) B. P. Hasdeii, Etym. Magn., t. I, p. 748.
     (2) Corn. de d-1 Aurel Iana, preot în Maidan.
     (3) Com. de d-1 Ios. Olariii.
     (4) Hasdeu, Elym. Magn., t. I, 748.
     (6) Dat. Rom. din Plâvălariu, com. de Vas. Zăprăţan.
                        www.digibuc.ro
175
   A cincia şi ultima variantă, din Dobrogea:
                 Albina face miere,
                 Mierea se face ceră,
                 Cera se face făclie,
                 Făclia s' aprinde,
                 Raiul se deschide,
                 Maica Domnului pe toţi în braţe ne cuprinde... (1).
   De <5re-ce însă cSra e menită mai mult spre facerea luminărilor de dus la biserică şi ca un mijloc spre vindecarea dmenilor de o mulţime de b<51e, de aceea după credinţa poporului, e păcat a o întrebuinţa la ceruitul podelelor, după cum fac o sămâ de boerl (2), ori a o înjură sau a o da dracului. Cel ce o face acesta, acela ca căra se va topi, căci ea e sfintă ca şi albina, care o produce (3).
   Iar când dai cără do pomană, e bine s’o săruţi, căci fă-cend acesta, pe cea-laltă lume o ai (4).
   Mai departe se crede că fiind albina fiinţa cea mai curată şi mai sfintă de pe faţa pămîntuluî şi tot de odată şi cea mai binefăcătdre, şi ca atare f6rte plăcută lui Dumnedeu, de aceea e f<5rte mare păcat a o înjură sau a o da dracului (5), ori a <jice că ea piere, ci numai că măre (6).
   Asemenea şi când îl muşcă pe cine-vâ încă nu e bine să se supere pe dînsa şi cu atâta mai puţin să îndrăsnescă a o sudui (7). 1
  (1) Hasdeă, Etym Magn., t.1, p. 748.
  (2) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t, I, p. 748.
  (3)  Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Cera de fagure (ste sfintă, căci din ea se fac luminări, cari ard în biserici şi la tâte slujbele sfinte. E păcat mare să înjuri ori să dai dracului cera, căci te vei topi ca ea.»
  (4)  M. Lupescu, Superstiţii, publ. în Gazeta şatenului, an. XV. R.-Sărat 1898, p. 68.
  (6) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel: »Albina e blagoslovită de Dumnezeu, de aceea e păcat mare s’o înjuri, s’o dai dracului, şi să-î Zici cuvinte urîte.»
  (6) Cred. Rom. din Volcineţ, com. de Al. Jijie.
  (7)  Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean: «Albina e considerată de ţărani ca musca cea mai binefâcetore, de aceea unii crescători, când sunt muşcaţi nu numai că nu se supără pe ea, dar să mai îndrăsnescă s’o sudue! Ar fi mare păcat, căci o consideră ca o muscă sfintă.»
                            www.digibuc.ro
176
   Tot din causa acesta că albina e sfîntă, Dracul se p<5te preface în ori-ce fiârâ sau dobitoc, în 6ie însă şi în albină nici odată (1).
   Chiar şi în vis albinele însămnâ duhuri curate (2). De aceea se şi crede că dacă visăză vre un om bătrân albine sburând, îî va merge f<5rte bine (3).
   T6tă mierea, fără deosebire, e dulce, bună de mâncare şi de lâc pentru t<5te b61ele, pentru că ea este făcută din tdte florile.
   Mierea de roiu însă e cu mult mai curată, maî frumdsă şi tot odată mal bună decât cea de matcă, adecă decât cea de la stupii cei maî bătrâni, din causă că partea cea mal mare a fagurilor acestora e maî veche.
   Drept dovadă despre acesta ne p<5te servi întru cât-vâ şi urmât<5rea poesie poporală din Transilvania, ţinutul Să-liştei:
                  Sciî tu, bade, sciî tu şeii,
                  Când eram tineri copii Şi ’ncepeam dragostea ’ntâiu,
                  Şi veni ai sera la noi Şi mâneam miere de roiii Şi ne iubiam amândoi (4).
  Şi dacă mierea de roiii e mai bună decât cea de matcă-, atunci de sigur că cea de paroiu e şi maî bună. Tot aşâ şi fagurii acestuia.
  Din causa acâsta apoi Româncele, cari au trebuinţă de miere şi de câră spre prepararea unor medicamente, folo sesc mai cu sâmă mierea şi căra cea de paroiu. Aşâ cu cera de paroiu se afumă cei ce au durere de cap-, iar cu găoci de fagur de paroiu se vindecă cei ce au orbalţ. Se streedră adecă apă ne începută prin găocile fagurilor aces- 1
  (1)  Hasdeu, Etym. Magn., 1.1, p. 747;—com.de S. Sa păr. T. Bălăşel: tDracul nu se pote face stup cu albine, căci nu-î pote numără albinele.»
  (2) Cred. Rom. din Volcineţ, corn. de d-1 Al. Jijie.
  (3)  Dim. Dan, Cred. pop. Bucovinene publ. în Gaeela Bucovinei, an. V, Cernăuţi 1894, No. 99.
  (4) Corn. de d-1 B. B. Iosof.
                                www.digibuc.ro
177
tora şi, după ce s’a strecurat, se dă apoi celui ce are or-balţ ca să beâ (1).
   Paroii însă se produc de regulă numai în verile cele mal frumdse şi mal măndse. Din causa acăsta apoi se întrebuin-ţâză la lâcurî mal cu sămă mierea şi căra de roiu. Şi numai în lipsa acestora cea de maică.
   Fiind-că Albina se pitulăzâ atât de încetişor într’o fldre şi apoi sbbră bâzâind numai după ce o supsese bine, de aceea ea caracterisâză adose-orî în legendele poporane pe iscâda.
   Drept dovadă despre acâsta, pe lângă legendele, reproduse în fruntea acestui articol, mal cităm încă şi următorul pasagiu dintr’un basm din Ţera-Românescă, intitulat Ţugulea:
   < Ţugulea priponi caii, apoi dându-se de trei ori peste cap se făcti o albină, şi plecă spre mia(jă-n6pte încotro şedeâ Smeâica pămîntului.
   «După ce ajunse acolo, sbârn! în sus, sbârn! în jos, intră în casa Smeăicei şi ascultă ce vorbiâ cu Smeii, ginerii sSî, şi cu Smeâicele, fetele sale» (2).
   Pe lângă numele s8ii de iscâdă, albina mal are şi pe acela de o gângână reutăciâsă, şi anume din causă că albinele cele lucrdtâre înghimpă fdrte dureros cu aşâ numitul ac, pe care îl are şi matca, deşi ea nu-1 întrebuinţăză nici odată, ast-fel că poporul crede că dînsa nu-1 are (3).
   Albina lucrătâre şi trântorii, mierea şi cera le întâlnim f6rte adese-orl şi în proverbe, în locuţiuni proverbiale, şi în cimilituri.
   Iată şi proverbele, respective locuţiunile proverbiale în cari figurăză Albina:
    Albina şi de ne muşcă, dar cu mierea ne ’ndâpă—
se tjice despre stăpânii cei buni, ci de ne mustrâză, dar şi mult ne miluesce.
    Albina în gură fine mierea cea mai dulce, şi în c6dă acul
   cel mai otrăvitor. 1
  (1) Dat. Rom. din Măzănăescî, com. de Vas. Zapra{an.
  (2) P.IepireBeu, Legende sau basmele Românilor, Bucuresc! 1882, p.315. <3) Hasdeu, Etym. Magn., 1.1, p. 747.
HaTian, nmoieia.      www.digibuc.ro                     18
178
   Sati:
                  Cfalbina, în gură ou miere Şi ’» codă ac şi fiere —
arată năravul celor făţarnici.
        Albina din ori-ce dore strînge mustul cel mai bun şi în miere îl ■preface.
   Sau:
                  Albina vrednică însă D’or ce dâre face strînsă,
adecă cel înţelept la învăţătură alege pe cele mal bune şi cu ele se împodobesce. Nu e lucru din care să nu poţi trage vre-un folos.
        Albina cu cât mai mult sbârnăe cu acul asupra nâstră, atât rodul cel mai dulce noue ne aduce —
se <}ice pentru stăpânii cel buni.
        Albina de viespe, cât cerul de pămînt,
adecă cel roditor de cel sterp.
                  Care a furat stupul,
                  Deşi şi-a scuturat trupul,
                  Dar albina din căciulă E de dovadă destulă—
se 4ice despre cel vinovat, a cărui gi-eşălă se vădesce din 6re-ce semne.
        Nici o tovărăşie intre albină şi între trântor, unul mun-cesce şi altul mănâncă dra gata,
adecă între muncilor şi leneş.
        L-a muşcat albina de limbă —
se <Ji°e despre unul care nu vorbesce, care stă tăcut, pros-tatec.
        Harnic ca albina.
        Vine încărcat acasă ca o albină —
se «Jice despre omul muncitor, care îngrijesce bine de casnicii săi, îndestulându-I de nu le lipsesce nimic.
        Ca albina la roiul seu petrece, www.digibuc.ro
179
                                                       adecă fdrte bine (1).
                 Ca albinele la fag se adună, adecă unde e bine sau ce-vâ de câştigat.
                    Vine binele Ca albinele.
         Albina vine încărcată de cără şi miere pe piciâre, pe spate, pe burtă —
                                           se <}ice despre un om strîngStor.
         Aduce ca o albină.
                                                                         sau:
         încărcat ca o albină —
se dice de omul care îngrijesce bine de casnicii s8î, căutând să nu le lipsSscă nimica.
         Harnic ca o albină, strîngetor ca o furnică —
                              se <Jice despre cel harnici şi strîngStor! (2).
         FU înţelept ca şerpele, muncitor ca albina şi doritor ca turturica (3).
         Albina împunge aprig, dar tot ei îşi strică mai reu (4). A fi ca albina la casă,
adecă a fi fdrte harnic, fdrte strîngStor. D. ex. preotul este ca albina la casă, căci el din tdte părţile aduce.
         A vorbi ca albina,
                         adecă a vorbi fdrte uşor, fdrte plăcut şi delicat,
         A albinl —
                                                se dice cu două înţelesuri:
             a) Cu înţelesul de a arătă o mişcare, o acţiune; de ex. N. albiniză, adecă alSrgă în tdte părţile după cele ce-i trebue.
  (1)  I. A. Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, BucureBcT 1895, p. 312—814.
  (2)  Hasdeti, Etym. Magn., t I, p. 745.
  (3)  Picetorea din Selagiu, publ. în Şetţetârea, an. IV, Budapesta 1878,
                                                                            p. 66.
  (4)  Şedetorea, an. III, Budapesta 1877, p. 41.
                                www.digibuc.ro
180
   b) Cu înţeles de a arătă ivirea unei lumini, şi cu deosebire ivirea       se albintsă de (ţină (1).
   Despre Roiu:
                   Ceea ce la roiu nici un folos aduce, nici albinei vi place,
            adecă ceea ce nu ne folosesce nici o plăcere nu ne aduce.
                   Umblă ca să prindă roiul, iSă-şi întorcă inapoiul —
se (Jice despre cel prost.
        A umblă ca un roiu fără matcă, adecă de colo până colo, zăpăcit, fără scop.
        Roiul fără matcă îndată se prăpădesce, adecă norodul fără stăpân.
   Miron Costin: «Ce tocmălă să hie la o 6ste ce eră ca un roiu fără matcă» (2).
        Ce umbli, me, ca un roiu fără matcă ? — se <Jice unui om ce umblă de colo în colo (3).
        A roi,
adecă: a muri. Când m6re cine-vâ, se <Jice că a roit stupul popeî. în datinele poporului, mal ales din Ţera-romănescă, intră ca dacă aî stupi, să dai preotului unul ca să-ţî facă un sărindar. Acesta este mal bine primit înaintea Iul Dura-nedeu, ca cel făcut pe bani sau alt ce-vâ (4).
   Despre Trântori:
        Ale trântorilor urlete ale albinelor sunete astupă.
   Cei leneşi şi buni de nimica fac mal multă larmă în lume decât cel cari muncesc şi produc. 1
  (1) Oom. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (2) Zanne. Proverbele Românilor, voi. I, p. 640—641.
  (3) Hasdeă, Etym. Magn., t. I, p. 746.
  (4) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel,
                               www.digibuc.ro
181
         Trântorul d'a gata mănâncă.
   Sau :
         Mănâncă ca trântorul d'a gata — se <Jice despre cel ce fără nici o muncă vor să mănânce de-a gata.
         Vei să ax miere îndestulă şi bună? curăţă mai intâiu stupul de trântorii ce mănâncă mierea d’a gata şi în zadar,
adecă de cei ce nu muncesc şi ei mai mult se folosesc, ca să. dobândescî rod bun şi spornic de la slujbaşi.
         A trăi ca un trântor —
se 4ice de omul leneş, care se folosesce de munca altora.
         Dac'ar face toţi copacii flori, dac’ar face şi muscele miere,dac’ar face şi trântorii roiu —
se înţelege pe din afară că am avă mare îmbelşugare, şi se cjice pentru cei leneşi ce nu muncesc, şi pentru cei ce nu sunt destoinici de nimic, ce nu ne dad nici un folos (1).
         Unde sunt trântori mulţi, acolo e puţină miere (2).
         A R trâniore,
a fi om leneş, puturos, care mănâncă pe de-a gata munca altuia. *Me trâniore, ce nu te apuci de trebă?»
         A se trântori,
a se transformă din ce-vâ activ în sedentar (3).
   Despre stupi:
         A R stup de bogat
   Sau:
         E ca un stup nereteza t —
se <}ice despre un om bogat, care are de tăte cu belşug.
         A se face stup de bani, adecă cu avere. 1
   (1) Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 149 şi 672—673.
   (2) Din Transilvania, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (3) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
                        www.digibuc.ro
182
        La stup de miere, roiu de musce,
la lucrul bun şi plăcut, mulţi se grămădesc (1).
               Cine-a furat stupu:
               Dumnezeu sâ-î uşureze trupu;
               Mierea
               S’o mănânce cu muerea Şi c&ra
               S’o ar(}ă sera —
se dice în glumă celui care spune că i s’ar fi furat vre-un stup. Originea acestei cjicerl stă în următărea poveste:
   «Odată un Slupar, furându-i-se un stup, şi din multe dovedi sciind cine este hoţul, l-a dat judecăţii.
   «La judecată mergănd şi hoţul şi păgubaşul, hoţul a tăgăduit că a furat stupul.
   «Păgubaşul a cerut judecătorului să pue să-l jure. «Hoţul, ca hoţul, fiind ora şiret din fire, închinându-se şi sărutând sf. cruce a jurat aşâ:
               — Domnule judecător!
               Cine a furat stupu:
               Dumnedeu să-i uşureze trupu;
               Mierea
               S’o mănânce cu muerea,
               Şi cera S’o ardă sera,
               Aşâ Bă-mi ajute mie Dumnedeu!
   «Păgubaşul, fiind cam prosticel din fire, audind aşâ jură-mînt, i s’a sburlit perul în cap şi a început a strigă:
   — «Destul, destul! opresce-1, Domnule judecător, că-mi bagă sufletu ’n foc!» (2).
   Despre Miere:
          A mâncat astă vară prea multă miere Şi acuma are la inimă durere—
se dice despre femeile însărcinate; şi are acelaşi înţeles ca: cplânge rîsul d'astă vară.*
        A ascunde ac în miere — 1
  (1) Zanne. Proverbele Românilor, voi. I, p. 289—290 şi 665.
  (2) Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel.
                       www.digibuc.ro
183
se <Jice despre ceî făţarnici, car! ascund un gând răii în-tr’un sfat dat cu blândeţe.
                   J6că bine, moş Martine,
                   Sâ-ţî dau miere de albine,
cuvinte cu cari se ieaîi în rîs acei carî fac un lucru vrând, nevrend şi mal mult de silă (1).
                      în buze miere,
                      Şi ’n inimă fiere.
                      Pre buze miere, în inimă fiere —
arată cugetul celui făţarnic şi viclân.
         A lins la miere de pe degete până ce şi le-a mâncat — de prea mare lăcomie îşî face de cap.
                                      I
         Fata la vremea ei, ca mierea in fagul eî,
adecă dulce şi plăcută.
                         în faţă miere, în dos fiere —
se <}ice despre cel făţarnic, care-î:
                   Calbina ’n gură cu miere Şi în câdă cu ac şi fiere.
         Din gură miere, iar din inimă otravă.
   Sau:
                    Cei mai mulţi cu mierea ’n gură şi cu fierea ’n inimă —
se <}ice pentru ceî făţarnici, arătând năravul lor, adecă din faţă s’arată că te iubesc şi pe din dos te sapă.
         A unge la inimă cu miere,
a spune cuî-vâ vorbe plăcute, cuvinte de laudă, o veste dorită.
                   Limba e dulce ca mierea Şi amară ca fierea,
adecă vorba aduce şi mângâere şi supărare, laudă şi defaimă.
         A fi cu limba fagur de miere, a fi dulce la cuvînt. 1
  (1) Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 85, 309 şi 677.
                              www.digibuc.ro
184
                   Unde vede o muere,
                   Par'eă îl lipesci ou miere.
                   Ori unde vede muere,
                   Par’eă îl lipesci cu miere.
                   Ori unde vede muere,
                   Par’eă îl lipesce cu miere.
se <}ice despre berbanţi.
                      Din ochi miere,
                              Din gură fiere —
se (jice despre cel făţarnic şi viclăn.
                        Tăcerea E ca mierea.
                        Tăcerea
                        E dulce ca mierea —
se <Jice celui ce a vorbit in-afară de vreme, şi pentru paguba lui.
        faguri de miere sunt vorbele plăcute — cine vorbesce frumos e tot-deauna folosit (1).
                 picând numai miere, gura nu se face dulce,
adecă nu e destul să tjicî, ci trebue să şi faci, dacă vrei să profiţi ce-vâ.
        A R mai dulce decât mierea,
adecă fdrte dulce. Se dice şi de un om prea blajin şi slobod la inimă.
        A fi dulce ca mierea —
se <jice de orl-ce mâncare sau băutură dulce.
        Miere după tobă,
adecă nimic, ce-vâ închipuit, fictiv:
    Am să-fi dau miere după tobă.
         A băgă manile in miere şi a nu te linge nu se pâte, a nu căută să profiţi, şi cam pe sub mână, nu se pdte.
  (1} Zanne, Proverbele Românilor, voi. II, p. 25,112, 131, 136, 168, 211, 223, 229, 286, 330, 764 şl 811.
                              www.digibuc.ro
185
        A fi gros ca mierea —
se <}ice de un lichid de bună calitate, d. e. vinul este gros ca mierea.
        Să fie şi miere,
sâ fie ori şi ce fel de mâncare sau băutură bună, şi nu mal primesc (1).
   Despre Cără:
        Ca turta de cără.
        A îngălbenit ca turta de cără.
        I se face faţa ca turta de căra.
        S’a făcut galben ca turta de căra, de frică, de spaimă (2).
        S'a făcut ca căra de galben.
        E galben ca căra,
de frică, de spaimă, e bolnav (3).
        A avă nas de cără.
        A fi nas de cără.
        Nas de cără,
a se supără pentru tdtă nimica (4).
        A fi galben ca căra,
a fi slab, pipernicit, fără fire, fără vlagă.
        A fi. ca un fagure,
a fi frumos, plăcut la vedere (5).
   Iată acuma şi vr’o câte-vâ cimilituri, şi anume mai ân-tâiii despre Albină: 1
   (1) Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel.
   (2) Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 139—140.
   (3) Usitate în Bucovina.
   (4) Zanne, Proverbele Românilor, voi. II, p. 307;—usitale şi în Bucovina.
   (6) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
www.digibuc.ro
186
Măciucuţa glava încunjură dumbrava.
Măciucuţa graba încunjură dumbrava.
Măciucuţa grava împrejură dumbrava.
Uicicuţa grava încunjură dumbrava.
Măciucuţa vlada încunjură dumbrava.
Măciucuţa grabnică încunjură dumbravnică.
Harnica draga încunjură dumbrava.
Măricuţa graba, încunjură dumbrava De-a află Bortă unde-vâ,
S’a băgă,
De nu, ba.
Măricuţa graba încunjură dumbrava. Prăpădind cheile, încunjurând ţările.
Albinuţa gava încunjură dumbrava,
De are unde, se bagă, De nu, şede şi rabdă.
Şede m6şa pe ştiubeiu Şi culege petrinjeî.
Măricuţa graba încunjură dumbrava, Prăpădesce cheile, încunjură ţările.
Merică,
Pericâ
Merge la biserică Şi ae'nchină,
Vine-acasă Cântă, se frâcă,
Şi plecă.
Eligă,
Meligă
Merge la biserică, închină-se,
Miră-se,
Vine-acasă vaită-se,
De cap trage-se.
Feligă,
Meligă
Merge la biserică Şi se’nchină şi se rogă Şi venind acasă se vaetă.
Butucaş de teiu,
Limbă de coteiu,
Pe la Blagoviştenie Pornesc omeni’n bejenie.
Baba jediţă Cu dinţii de cârtiţă Face feciori şi nepoţi Şi le pune nume: hoţi.
Mucenica graba încunjură dumbrava, Ciuştî! în fund la Sava.
Măiculiţa glava încunjură dumbrava, Ciuştî! în fund la Sava.
Cimilica grava încunjură dumbrava,
Se bagă'n gură la Sava.
Din mine ese miere,
Din mine ese venin,
Eă sunt de mângâere,
Eu sunt şi de suspin.
www.digibuc.ro
187
Cimilăga grava
încunjură dumbrava
Şi face ciuştî! în nas la Sava (1)..
N’are cdrne Şi tot împunge,
N’are pene Şi tot sb6ră;
Mal mică decât boul
Şi mai mare decât purecele (2).
Găinuşa
Gălbinuşă
Trece marea’n picioruşe.
Măciuchiţă glava încunjură dumbrava.
Heligă,
Meligă
   Despre Stupi:
Am o casă rotunjoră,
Mulţi voinici în ea se miară (7).
Tăndăluş,
Măndăluş
Şede într’un picioruş Şi-aruncă cu săgeţile în tâte părţile.
Se duce la biserică Şi se’nchină şi se rogă Se’ntdrce şi se baligă (3).
Ţuiţă mândră,
Scrisă’n grindă Şi-mi grăesce Ungur esce
Şi muşcă de prăpădesce (4)
Am o vacă şi-o mulg săra Şi cu dînsa satur ţera (5).
Ună nîilîi di călugri Tu un cufal udunaţ.
Divarligaluî di cuţur Ambitaţlîi cuscri cântă (6).
Am un năpâratoc Şăde ’n c . . la foc Şi-aruncă cu săgeţile în tote părţile (8).
Am un moş Şede jos
      (1)  Tote cimiliturile acestea sunt adunate de mine din Bucovina; cf. şi Art. Gorovel, Cimiliturile Românilor, p. 8—9.
      (2) Gâcituri din Ardei, publ. în Şedetorea, an. V. Budapesta 1879, p. 95.
      (3) Art. Gorovei, op. cit, p. 10.
      (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
      (6) Revista •Tinerimea Română* *, Noua serie, Voi V, Bucurescl 1900, p. 353.
      (6) P. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 349.:
      • O mie de călugări, într'un butuc strîttşî.»
      *în jurul buştenuluî, cuscri, îmbătaţi cântă.»
      (7) Din colecţiunea mea.
      (8)   G. Popescu-Ciocânel, Basme, snove şi ghicitori, Ploescî 1898, p. 60 şi 104.
www.digibuc.ro
188
Şi dă cu săgeţile în tote părţile.
Petrişor Şâde ’n curişor Şi dă cu săgeţile în tâte părţile (1).
   Despre C6ră :
Am o rochiţă, o spel in foc Şi*o usuc în apă.
M’a trimis Domna de sus La cea de jos Să-î spel iia în apă caldă Şi s’o usuc în apă rece.
 trimis Domna de sus La Domna de jos Să-î deâ batista spălată în apă caldă
Sub părete Ciuciulete Cu mustăţi în tdte părţi.
Butucel de teiu,
Limbă de coteiu (2).
Şi uscată în apă rece.
M’a trimis Ddmna de jos La cea de sus Să-mî spele un zăbranic în apă rece (3).
M’a trimis D6mna de sus La cea de jos Să-î spăl rochia ’n foo Şi să î-o usuc în apă (4).
  Albina predice şi timpul.
  Aşâ dacă albinele mânecă disdiminăţă să-şî culâgâ miere şi nu sb6ră departe, ci îndată se întorc, e semn de pl<5ie (5).
  Dacă huesc albinele (Jiua şi ndptea la prisacă, însemnăză cum că timpul cel frumos se va schimbă în posomorit, ploios si furtunos (6).
  Dacă albinele se depărteză puţin de stup, sau intră cu grămada înăuntru maî nainte de a se înserâ, acăsta anunţă furtună şi pldie (7).
  Când albinele se fac rele, când năvălesc la om să-l musce, e semn că se va strică vremea, va plouă.
  Când albinele vin cu grămada de pe câmp şi altele nu maî plâcă, e semn că p!6ia e gata. 1
   (1) Com. de S. Sa pâr. T. Bălâşel.
   (2) Art. Gorovei, op. cit., p. 9 şi 360.
   (3) Art Gorovei, op. cit., p. 68.
   (4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (6) S. FI. Marian. Sărbătorile la Români, voi. I, p. 118.
   (6) Idem de eadem, p. 119.
   (7) Şetfetârea, an. VII, Oradea-mare 1881, p. 168-169.
                     www.digibuc.ro
189
   Când albinele astupă tdmna urdinişul stupului, e semn că ărna va fi grea şi timpurie (1).
   Trântorii când umblă pe dinaintea coşniţeî, e semn de pldie (2).
   Afară de cele înşirate până aici, mal există atât despre albine şi trântori, cât şi despre stupi, miere şi ceră încă şi următdrele datine şi credinţe :
   Când visezi roiţi de albine, va plouă.
   Albinele cari se pun pe şerpi devin veninate şi când te-ar muşcă, se va umflă mal răii carnea şi te va ustură cumplit (3).
   Fetele, cari voesc să fie jucate, ieau o crenguţă de la pomul pe care s’a prins vre-un roiu şi o pdrtâ la sine şi cred că apoi dorinţa li se va împlini (4).
   Trântorul e feciorul cel leneş al Satanei.
   Când slobod! albinele primăvara, suflă de trei ori peste coşniţă, că apo! nu vel avă mulţi trântori peste an.
   Când al mulţi trântori în stupină, e semn de an bun.
   Trântorii de la o coşniţă de-I vel strînge, şi-î vel ţine şăpte săptămâni, au să ţi se sporăscă roii de şăpte ori mal mult ca de altă dată.
   Dacă veî spânzură noue trântori de-asupra coşniţeî, vel avă miere mai multă ca în alţi ani (5).
   Când diua Mucenicilor (sf. 40 de Mucenici) va cădă Vi-neria şi Miercuria, în acel an nu va merge bine stupilor.
   Când va bate vînt în diua Mucenicilor, nu va merge bine stupilor peste an.
   Când va plouă în diua de Mucenici, va merge bine stupilor peste an.
   După ce aii înflorit merii, stupii nu mai mor.
   Nu e bine să ţii stupi cu albine lângă răzdrele cu ustu-roiu şi căpă, căci nu se prăsesc. 1
   (1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (2) Cred. Rom. din Filpis, în Transilvania, corn. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (3) Com. de S. S. păr. T. Bălăşel.
   (4)  Dini. Dan, Credinţe pop. Bucovine?ie, publ. în Gazeta Bucovinei, an. V, No. 40, p. 2.
   (6) Cred. Rom. din Transilvania, şi anume din Felfalău, Madaraş, Dredaţ, Fărăgău, Ludoş şi Ardan, corn. de d-1 Th. A. Bogdan.
                             www.digibuc.ro
190
   Copiii mici, cari aă nisce cocoldşe în p6r, e semn că vor avă parte de stupi.
   Când ţi-a fură cine-vâ din stupi măcar unul, nu veî mai avă parte de el de aci încolo.
   Cel mai mare păcat este să furi stupi, este aşâ de păcat ca şi când ai fură ce-vâ din biserică.
   Dacă ai stupi e bine să dăruescl unul şi finului tău, când îi tun<Ji moţul.
   Dacă ai stupi e bine să dai unul preotului, ca sâ-ţî facă un sărindar, căci acest sărindar este mai bine primit înaintea lui Dumneded, ca cel făcut pe bani sau alt ce-vâ.
   Nu e 'bine să vin<JÎ stupi, căci nu vei mai avă parte de ei.
   Stupii cari fac fagurii în curmezişul uleiului se numesc stupi stângaci.
   Mierea albinei este sfîntă, de aceea nu e bine s’o ÎDjurl.
   Cine înjură de miere şi de cern, care e asemenea sfîntă, nu are parte de stupi.
   Pe mierea care o dai pentru lâcurî este păcat a luă bani, sau pe care o dai unui bolnav de poftă (1).
   De la cuv. Albină, rostit în Bucovina încă şi albgină, alb-ghină şi alghină ; la Moţi sau la Românii din Munţii Apuseni ai Transilvaniei şi la cei din Istria : Albiră, pl. albire (2); la cei din Ungaria: Aldină, pl. aldine (3); iar la cei din Macedonia: Alghiină (4), ca şi în unele părţi din Bucovina, s’au format în decursul timpului un augmentativ: albi-nâică (5), precum şi mai multe diminutive, şi anume: albineă, pl. albinele, albinică, albiniâră, albiniţă, albinuşă, albinuţă şi albiruţă (6).
   O poesie poporană din Transilvania, în care figurâză două dintre diminutivele din urmă, sună precum urmâză :
                Albinuţă, unde sborî,
                Ori te duci tu printre flori? 1
   (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (2)  Frâncu, Românii din Munţii Apuseni (Moţii), Bucuresc! 1888, p. 86; — I. Maioreacu, Itinerar în Istria, ed. II, BucurescI 1900, p. 92.
   (3) Com. de d-1 El. Pop.
   (4) P. Papabagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 349.
   ţ5) Gr. G. Tocilescu, Malerialurî folkloristice, vol. I. Partea I, p. 691.
   (6) Frâncu, p. 85: — cf. Hasdeii,, Etyni. Magn., t. I, p. 761.
    ■                  www.digibuc.ro
191
                Să culegi suc de pe ele,
                Să depui în fagurele.
                Sbâră, scumpă albiniţă,
                Sboră ’n sat la mândra mea,
                Spune-i, scumpă albiniţă,
                Căci mult sufer pentru ea (1).
   Apoi colectivul: albinei şi albinărie, o mulţime de albine, căruia-1 corespunde albiniş.
   Cel ce trâesce din crescerea albinelor: albinar, iar însăşi îndeletnicirea albinărie sau mal bine <ji8 albinării.
   Mal multe localităţi în România se châmă Albină: un munte în Argeş, un sat în Tutova, şi vre-o trei insule în Dunăre. Satul Albinescî in Argeş presupune un nume personal Albina. Numele cătunului Albinării în Buzăfl. ne spune că locuitorii lui vor fi fost dedaţi' dre-când cu crescerea al~ binelor (2).
   De la cnv. Trântor, pe lângă dim. trăntoraş, s’au mal format încă şi adj. trăntur — leneş, fem. trânlură = leneşă: omul acesta e trăntur = e leneş; femeia acâsta e f6rte trântură — e fdrte leneşă (3).
   in fine mal e de observat încă şi aceea că Românii cred cum că tdte insectelo încep a se ascunde pe la piua Crucii. Deci şi albinele se bagă pe ărnă în piua Crucii, cre<jendu-se că mal departe va fi frig (4).
   Iar după ce s’au băgat acuma la ernatic, se caută Ca în decursul întregel ernl să nu le fie prea frig, nici prea cald, ci numai de mijloc, pentru că dacă li-î prea cald, li se înă-cresce mierea şi apoi mâncând-o pier, iar dacă e prea frig, încă pier (5). 1
   (1) Tribuna, an. 1893. Luna Maiă.
   (2) Hasdeu, Etym. Magn., t I, p. 7&1-752.
   (3) Dat. Rom. din Bucovina, com. Vîcovul-de-sus, dict. de T. Ionesi.
   (4) Dat. Rom. din Frătăuţul nou, com. de Iul. Sidor.
   (6) Dat Rom. din cele maî multe părţi ale Bucovinei.
www.digibuc.ro
BONZARIUL.
              (Bonibus terrestris L.)
  Sub numirea Bonzariu sau Bondariu înţeleg Românii din Bucovina maî multe feluri de insecte, cari se ţin de una şi aceeaşi specie şi familie, precum:
  Bonzariul (1), Bonzariu de miere(2), Bonzariu de câmpii), Bonzăroiu(4), Albină sau Albgină mare şi Albină de pădure (5), Albină de pămînl (6), Bondariu şi Bondariu de 1
  (1)  Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu;—a celor din Gala-nescî, dict. de G. Cârsteana celor din Bilca, dict. de Chir. Horodnic;— a celor din Vicovul-de-jos, dict. de Isidor Calancea: «Bonzariul strînge miere ca şi albinele. El îşi face cuibul sfeu în vre-o urmă de vită sau într’o gropiţă în pămînt pe loc costos din bugiac (muşchiu)»;—a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «Bonzariu ae numesce acela ce-şl face cuibul seu în pămint şi strînge miere»;—a celor din Putna, dict. de Sain. Lucaciu»;—şi a celor din Budeniţ, dicţ. de Măriora Dutcă.
  (2) Dat Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cărau.
  (3) Dat. Rom. din Gura-Homoruluî, dict. de Dionisie Maximiuc, cant bis.
  (4)  Dat. Rom. din GalanescI, dict. de George Galan: • Bomăroiul îşi face cuibul seu în pămînt şi anume în muşchifi»;—şi a celor din Bilca, dict de Chir. Horodnic: • Bonzariî sau Bonzăroii sunt aceia carii îşi fac cuibul lor în pămînt şi strîng în faguri miere.»
  (5)  Dat. Rom din Putna, dict. de Sam. Lucaciu şi Ioan Pusdrea: •Albina mare sau Albina de ■pădure e nâgră şi pe pântece cu vârste galbene şi una albă.»
  (6)  Dat. Rom. din Dorotea, dict de Ilie Brâdăţan: «Se numesce Albină de pămînt de aceea, pentru că-şî face cuibul seu în pămînt iar
într’însul nisce fâguraşi, în cari strînge miere ca şi albinele.»
                       www.digibuc.ro           '
193
câmp (1); în Moldova: Bondariu(2); în Ţ6ra-Român6scă: Bân-zariu, Burzăun, Bărzăune, Bombariu, Bondariu şi Muscoiu(3); în Transilvania: Bărzăun{4), Bumbariu, Bundariu şi Bun-zariu (5); în Banat: Bărnăuz (6); în Ungaria : Bongariu, Bon-
  ţi) Dat. Rom. din Uişescîa celor din Galanescî, dict. de Ioan Ungurean şi G. Câratean: 'Bondariu şi Bondariul de câmp e tot una cu Bomariul;—precum şi în mai multe alte comune din Bucovina.
  (2)  Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Anton San-druşcăI. Creangă, Amintiri din copilărie, Iaşi 1892, p. 4: «Şi cum află pricina, începe a ne pofti pe fie-care la Bălan şi a ne mângâiă cu Sf. lerarch Nicolae pentru durerile nuvioselor musce şi ale cuvioşilor Bondari»;— Dr. H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Worierbiich, p. 211: • Bondar, pop. bondariU am. Mold. bombar; Hummel f. (Bombus), z. B. Al. P. P. 383 (că acasă te-I întorce... când Bondariu a face miere). — Gr. bongar Tr. CL. XVII, 166; boneariU, bunzariu B. — Dem. Bondăraş Al. PP. 146 —Et. Anscheinend Nebenform v. bombar wozu auch a bon-dăni (s. d.)—a bombăni stimmt. Immerhin moge auch an russ. bondari (aus. bbdnarî) «Bâtcher» erinnert werden; der dicke gestreifte Leib der Hummel hat mit einem bereiften Fasse Aehnlichkeit.»
  (3)  B. P, Hasdeu, Etym. Magn., t I, p. 743: '■Albină sălbatică, Bân-zar (Covurluiu) sau Băreăun (Buzeu)»;—Dr. H. Tiktin, op. cit., p, 211: «Bombar pop. BombariU sm. Munt. Hummel f. (Bombus) Qu.—Mold. dafiir bondar.—Gr. bumbariă B. Et. Vgl. gr. pojigoţ, lat. bombus «Sum-men», nlat. bombus «Hummel». Vgl. auch bondar Et.»—Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «JBombariî şi pe une locuri Bondarii sunt nisce musce ce-vâ mal mari ca albina cam ca un trântore, scurte şi grose, şi corpul lor vergat şi acoperit cu perişori, în forma unei catifele. înţepă ca viespea, însă nu mor ca albina. Eî produc miere aşa de dulce ca şi cea de albine, însă cu mult mal subţire, mal lichidă. El îşi fac căsuicile lor prin paie, prin straşinile oleaburilor acoperite cu paie, şi chiar prin găuni in pâmînt, pe cari le umplu mai întâiu cu paie. Căsuicile lor sunt rotunde, făcute din materii cerose. în aceste căsuici Bombariî se prăsesc şi-şî depun mierea.»—Gazeta sătenului, an. XIV., R. Sărat, 1897—98, p. 402: 'Bondar in Muntenia se <)ice Bărzăune şi Muscoiii.»
  (4)  Com. de d-1 T. Frâncu; 'Bărzăun, Bondariu, usitat în Muntenia şi Transilvania, com. Braşov.»
  (6) Com. de d-1 T. Frâncu : 'Bombariu, Bondariu, usitat în Munţii apuseni aî Transilvaniei; vecji şi Gazeta Transilvaniei, an. LX, Braşov 1897, No. 67: «Fluturii, albinele şi Bumbarii sburau de pe o flore pe altă flore spre a le suge nectarul.»
  (6) Com. de d-1 Jos. Olariu: «Bărnăuz se numesce un insect ce-vâ mai mare decât albina, ba chiar şi decât trântorii de la albine, cu corpul pestriţ şi cam peros.»
www.digibuc.ro
Marian, Insectele.
194
goiu, Bozgoiu şi Albină ţigăniscă sau Albina ţiganului (1); la Românii din Meglenia: Bumbăr(2); iar la ce! din Macedonia: Bumbunar şi Agru-cumban (3), lat. Bombus terre-stris L.
   Bonzariul sau Bondariul de grădină, lat. Bombus horto-rnm L.
   Bonzariul sad Bondariul de muşchiu, lat. Bombus musco-rum L. şi
   Bonzariul sau Bondariul negru, numit în Transilvania şi Ungaria: Bânzoiu şi Viespe ţigăntscă (4), lat Bombus lapi-darius L.
   Afară de aceste patru feluri de Bonzari mari se mai află încă şi alte feluri mai mici, cari se numesc Bonzăraşi şi Bondar aşi (5).
   Toţi Bonzarii, fără deosebire, produc, când sbdră, un fel de sbârnăiturâ sad bonzăitură, care se datoresce unor cortR situate în orificiile organelor de respiraţiune (6), şi care se exprimă prin verbul a bânzăi, a bonză'i sau a bombăni şi bumbăni.
   De aici vine apoi că mai t6te numirile insectelor, cari s’ad înşirat mai sus, sunt onomatopeice (7).
   Sunt însă şi alte insecte? cari nu se ţin de specia şi fa- I,
   (1)  Com. de d-1 El. Pop;—veţjl şi M. Pompiliu, Graiul Românilor din Biharia, publ. în Convorbiri literare, an. XX, Bucurescî 1887, p. 1.005.
   (2)  Per. Papabagi, Românii din Meglenia, publ. în revista *Tinerimea română». Noua scriere, voi. II, p. 259; *Bumbăr b. trântor (la albine); cărăbuş negru, care produce sunetul buum! (Etym. onomatop. bun!)»
   (3) Com. de d-1 Per. Papahagi: »Agru-Cumban, selbatec-cumban.»
   (4) T. Frâncu şi G. Candrea, Românii din Munţii Apuseni (Moţii),
Bucurescî 1888, p. 98; *Bânzoiu, o viespe mare negr k» Foişor a pentru
răspândirea cunoscinfelor folositore şi iubirii de carte între popor, an.
I, Sibiiu 1886, p. 76: < Bânzoiu, viespe mare negră, Viespe ţigănăscă,— bdnzoesc, bânzoiloriu*\—com. de d-I El. Pop.
  (6) In Bucovina;—Cihac, Dicţ., t. II, p. 21Semănătorul, an. I, Bu-curesci 1902, No. 16, p. 252 : *E băieţaş... în plânsul ciudos şi neîmpăcat, mişcă în aer mânuţele şi picioruţele slăbuţe, de par’că ar fi un Bondăraş resturnat pe spate şi care se lupta de-a scăpare.»
  (6) Enciclopedia română, t I, p. 628.
  (7)   Dr. H. Tiktin, op. cit., p. 211ci Per. Papahagi, Românii din Meglenia, loc. cit.
www.digibuc.ro
195
milia Bonzarilor, dar cari asemenea bonzăesc când sbdră, precum e bunâ-dră Gărgăunul, Slrechia şi Tăunul.
  Prin urmare Românii din unele părţi îndatinăză de a da unele dintre, numirile Bonzarilor şi acestor insecte, mai ales însă Gărgăunului.
  Aşâ Laurian şi Masşim scriu: iBombariu.muscă mare, vespă mare cu ac f6rte înţăpos şi veninos, lat Crabro, în acest înţeles cuvîntul se aude pe alocurea cu formă mai mult sau mai puţin modificată: a) prin strămutarea lui b în d: Bundariu sad Bondariu, b) prin strămutarea lui i din ultima în penultima: Bondiariu sau Bundiariu (1).»
  G. Crăiniceanu scrie: <Bombar, Bondar, Vespa Crabro, v. Viespe Găun{2).
  D-l Ios. Olariu îmi scrie: *Bărnăuzii sunt de mai multe feluri în mărime şi în colorile de pe corp. Cei mal mici fac cuiburi prin ărbă, iar cei mari fac faguri fără miere prin scorburile arborilor şi pe acoperemintele caselor.»
  în fine d-l EI. Pop îmi scrie: <Bongarii, Bongoii şi Bân-zoii sunt de mai multe soiuri, şi anume:
  *Găunuly cel mai mare între Bânzoi.
  *   Furişorul... ecât o albină muncitdre, dar mai subţire. Aceştia fac faguri prin scorburile arborilor şi prin podurile caselor.
  *   Albina ţiganului... este un Bânzoiu gros, rotund şi vărgat cu negru-alb-gălbuid, care îşi face faguri în pămînt învăliţî cu ărbă şi cu muşchiu. Acesta strînge în faguri şi miere dulce, bună de mâncat, pe când cei doi sălbatici de mai sus nu sciu să strîngâ miere.»
  Din tuspatru citatele acestea resultă că o sămă de Români dad una şi aceeaşi numire atât Bonzariuluî şi mai ales Bon-zariuluî de câmp, lat. Bombus terrestris, care se ţine de familia albinelor, cât şi Gărgăunului, lat. Vespa Crabro, care se ţine de familia Viespilor.
  De <5re-ce însă Bonzarii sad Bondarii sunt aceia cari bânzăesc sad bonzăesc maî tare când sbdră şi de dre-ce chiar şi Germanii numesc acestă specie de insecte *Brummer,» 1
  (1) Dicf., I, p. 222.
  (2) Nomenclatura română latină, publ. în op. cit, p. B28,
                       www.digibuc.ro
196
după sunetul sau bonzăitura care o produc, de aceea, cred eti, că numirile înşirate mai sus li se cuvin numai Bonza-rilor, şi asta cu atâta mal mult cu cât că poporul de pretutindeni are pentru cele-lalte insecte numiri speciale, cari nici când nu le dă vre-unuî Bondariu, ci numai insectelor respective.
   Toţi Bondarii, dar mal ales cel de câmp, cel de grădină şi cel de muşchiu, fac un fel de făguraşl în pâmînt, pe cari îl învălesc şi acoperă cu erbă şi cu muschiu şi în botcele (1) cărora strîng apoi miere ca şi albinele, cu acea deosebire numai că mierea lor nu e aşâ de multă şi de bună ca cea de albină. Din causa acăsta apoi se şi numeră eî la familia albinelor.
   Mierea de Bondariu, după care umblă fdrte tare vulpile şi urşii(2), o mănâncă cu mare plăcere şi băeţiî, carii umblă cu vitele la păscut, dacă fâguraşil, în cari se află ea, nu conţin mulţi căţei, sing. căţel, adecă larve (3), iar Româncele din Bucovina o întrebuinţâză adese-orî ca lâc contra morbului de dînsele, a albeţei atât la dmenl cât şi la vite, a unghişârei şi a durerii de ochi.
   Aşâ ce! ce aii de dînsele ieau miere de Bondariu şi bumbac roşu şi, după ce descântă amândouă obiectele acestea împreună, înting bumbacul în miere şi ung pe locul unde-1 ddre (4).
   Tot spre vindecarea morbului de dînsele o sâmâ de inşi prind unul sau mal mulţi Bondari şi puindu-I să-î musce, 1
  (1)  Dict. de Iordache Bran, pălmaş în Paşcani;— Botcă, pl .botce, chi-liuţă.
  (2)  Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean : *Bondariul face miere, dar nu aşâ de bună ca cea de albină. După miere de Bondariu umblă vulpile şi chiar urşii..
  (3)  Dat. Rom. din mal multe părţi ale Bucovinei, în deosebi a celor din Vicovul-de-jos, dict. de Roman Şorodoc: «Dacă fagurii de Bonzarvă nu-scucâ/eî, atunci forte mulţi sug mierea dintr’înşiî»com. deS. Sa păr. T. Bălâşel: «De multe ori păstorii de vite şi lucrătorii câmpurilor găsesc colonii de aceşti Bombari. In general însă coloniile lor sunt mici; ele nu trec de câte-vâ sute la coloniile cele mai numerose. Iară dacă găsesc o ast-fel de colonie de Bombari, îi sug mierea şi pun căsuicile la loc, iar Bombarii le umplu la loc în câte-vâ ijile.»
  (4) Dat Rom. din Udescî, com. de Const. Jescu, stud. girnn.
                                www.digibuc.ro
197
spun că în urma muşcăturii acesteia, durerea le-ar raaî trece(l).
   Celor ce aii albaţă, li se unge lumina ochilor cu miere de acâsta, care e ce-vâ mal albinăţă şi mal rară decât a albinelor de casă şi care mănâncă apoi albaţa (2).
   Unghişdra e un fel de ciolan mdle, care se face în cdda ochilor la vite şi care acopere şi mănâncă apoi lumina ochilor. Cel ce voesc să vindece unghişdra acâsta, o ung cu miere de Bonzariu sau o străpung cu un ac subţirel în care e prinsă aţă şi cu aţa acâsta o scot apoi afară şi o taie(3).
   Cel ce au durere de ochi, precum şi cel ce voesc să fie frumoşi, se ung cu miere de Bondariu pe la ochi şi pe tdtă faţa, spunend că fâcend-o acâsta, durerea de ochi le înce-tâzâ şi faţa li se face frumosă(4).
   Făguraşiî de Bondariu sau hoşlina acestora Româncele din Bucovina o întrebuinţâză spre vindecarea durerii de urechi. Se string făguraşiî când cosesc dmenil ovezele, se păstrâză peste tot anul, iar când unul sau altul capătă vreo bdlă la urechi, şi din causa acăsta nu aude, flind-câ i s’au astupat, i se afumă urechile cu făguraşl de aceştia şi apoi îl trece (5).
   Româncele din Moldova din contră o întrebuinţăză spre vindecarea uimei. O m<5ie adecă bine în apă călduţă, fac dintr’însa un fel de alifie, şi alifia acâsta o pun apoi pe uimă} în urma căreia uima se m6ie, se sparge şi se vindecă (6).
   Unele Românce din Bucovina întrebuinţăză cera de Bondariu sau Bonzariu, ca şi cea de albine, spre împestrirea ouălor de PascI (7). 1
  (1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, com.de Const. VasilovicT, stud. gimn.
  (2)  Dat. Rom. din Gura-Homorulul, dict. de d-1 Dion. Maximiuc;—a celor din Vicovul-de-joa, dict. de Tănase Gheţău: «Mierea de Bonzariu este bună de albaţă. Cum se scote curată din faguri, aşa se unge cu dînsa ochiul cel vătămat cu albaţă.»
  (3) Dat. Rom. din Gura-Bomorulul, dict de d-1 Dion. Maximiuc.
  (4)  Dat. şi cred. Rom. din Straja, com. de Nic. Cotoz;—a celor din Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Calancea; * Mierea de Bonzariu, fiind-că se strînge din tote florile, se întrebuinţeză ca Iec pentru durere de ochi. Se ung la ochi cu dînsa.»
  (5) Dat. Rom. din Galanescî, dict. de Ilena Cârstean.
  (6) Dict. de Iordachi Bran.
  (7) Dat. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic.
www.digibuc.ro
198
   Alte Românce, tot din Bucovina, atât din cera cât şi dia mierea de Bonzariu fac şi un fel de alifie numită iruri, şi anume în următorul chip:
   Ieau miere de acăsta, apoi un pic de chiclaz şi un pic de piatră vînetă, amândouă acestea fdrte bine arse în foc şi pisate, răşină curată de brad, unt-de-lemn, seu prăspăt de <5ie, şi pe tdte acestea le pun într’o tigaie la foc ca să fiărbă bine până se închăgă. Alifia acesta, numită iruri, unsă fărte puţin pe o pânzetură curată şi subţire, lipindu-se pe diferite rane, mai ales însă pe bubăie, scdte t6tă răutatea dintr’în-sele afară. însă dacă pânzătura se unge prea tare, atunci, având irurile o influenţă prea mare, dor fărte tare (1),
   Când fac Bondarii multă miere, atunci se <Jice că anul acela are să fie mănos (2).
   în fine e de însemnat şi aceea că toţi Bondarii au ochi mari, înholbaţî, corp scurt, gros şi cam bolocănos. De aici vine apoi că Românii din unele părţi ale Banatului aii datină de a spune bmenilor neproporţionaţi şi cam proşti Bâr-năuzi (3).
   în Ungaria insă este datină de a se cjice Bănzoiu unui om, care are o căutătură înholbată şi fiorăsă, care vorbesce arţăgos, îndesat şi nesimpatic. De aici apoi şi «Zicala :
                Uite cum stă modoroiu,
                Gândescî că e un Bănzoiu!
   Tot în Ungaria e datină, când cine-vâ aude vre-o cântare, care nu-î convine, de a <J*ce t
                Cântă ca un Bânzoiă! (4).
   în Bucovina se (Jice Bondariu sau Bonzariu unui om, care nu numai că vorbesce iute şi îndesat, ci tot-odată şi bâlbă 1
  (1)  Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu. — Irurile sunt forte usitate în Rucovina. Cele maî multe Românce însă întrebuinţeză la facerea lor, în loc de miere şi ceră de Bonzariii, miere şi ceră curată de albine.
  (2)  Cred. Rom. din Gura-Sadoveî, sat în distr. Câmpulungului, corn. de Leon Latiş, stud. gimn.
  (3) Com. de d-1 I09. Olariu.
  (4) Com. de d-1 El. Pop.
                               www.digibuc.ro
199
esce, ast-fel că numai cu mare greu se p<5te pricepe ce spune.
  Iar în Ţera-Românescă omul ce vorbesce singur şi încet se <jice că bombănesoe, şi:
               A fi bomb sau bombă
se <Jice celui ce vorbesce singur cu sine însuşi, bătendu-şi joc de alţii (1). 1
   (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
www.digibuc.ro
GĂRGĂUNUL.
              (Vespa crabro L.)
   Cel mai mare şi tot deodată cel mai stricăcios, mai răutăcios şi mai periculos dintre toţi viespii, cunoscuţi Românilor după nume, este Gărgăunul sau Gărgăunul, numit în Bucovina încă şi Agespe, pl. agespi, agespcî şi ageschî, Agespe reu, Agespariu, Agespariu reu (1), Gespariu şi Gespariu reu (2);
   în Moldova : Gărgăun şi Gărgăun, fem. Gărgăună (3); în Ţăra-Românăscă: Gărgăun (4); Gărgăune (5); Băr- 1
   (1)  Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. do Tănase Gheţău şi Roman Şorodoc: *Agespele sau Agespariul este galben. El îşi face cuibul seu ca o beşică mare sub acoperemîntul său în podul casei. Când îl zidă-rescî este forte rău, muşcă grozav.»
   (2)  Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Toder Parcea;—a celor din Bilca, dict. de Chir. Horodnio; — a celor din Galanescî, dict. de Ilăna Cârstean; — a celor din Dorotea, dict. dellie Brădăţan;» Gespariul este fdrte rău, se iea, când e zidării, după omeni şi-I muşcă amarnic.»
   (3)  Dat. Rom. din Bogdănesci, jud. Suceva, dict. de Nic. Const. Carp;— Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 14;— S. Mihăilescu, Proverbe şi Zicale, publ. în Şe^etorea, an. I, Fălticeni, p. 219.
   (4) B. Nanişn, Zoologia, p. 142.
   (5)  Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel;—I. C. Fundescu, Basme, ed. II, Bu-curesci 1870, p. 133.
www.digibuc.ro
201
zăun (1), Băzgăun (2), Bâzâiau (3), Albina ţiganului (4), Viespe bondârâscă (5) şi Viespe gărgâune (6);
   în Transilvania: Barzaon, pl. barzaoni (7), Gârgănun (8) şi Găun (9);
   în Banat: Băndaon(lO),Bârnăuz (11) şl Albina ţiganului{12);
   Iar în Biharia: Găun (13) şi Găunoiu (14).
   Gărgăunul e de 22—26 ram. de lung, are aripi gălbinii, pe burtă inele galbene, iar cele-lalte părţi ale corpului sunt do o coldre ruginie.
   Cuibul său, care şi-l face dintr’o materie lemndsă de co-ldre cafenie pe ramurile şi prin scorburile arborilor, prin găurile zidurilor şi podurile caselor, şi numai rar când în pămînt, e de regulă rotund şi de multe ori mai mare chiar şi decât o pătrare sail baniţă.
   Stricăciunea lui constă maî cu sâmă într’aceea că r6de scârţa arborilor şi cu deosebire a stejarilor spre a-şî face 1 11
  (1)   B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 749;-Grigore Predescu, Duşmanii albinelor, publ. în Albina, an. II, Bucurescî 1898, p. 396: «Viespile şi Bărsâunii sunt primejdioşî, mal ales Bărzăuniî, cari răpesc şi albinele.»
  (2)   Dat. Rom. din Turnu-Mâgurele, dict. de d-1 Vart. Stănescu, teolog la Facultatea din Bucurescî.
  (3) Dr. H. Tiktin, op. cit., p. 195.
  (4) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (5) Dr. H. Tiktin, Rumănisch-deulsches Worterbuch, t. I, p. 211.
  (G) D. Ânanescu, Curs elementar de istorie naturală, t. III, p. 226.
  (7) Domeţiu Dogariu, Moş Toma Badiceanu, Gherla 1898, p. 5 şi urm.
  (8)  I. Pop-Reteganul, Minte de muere şi pace, publ. în Noua Revistă Română, an. I, voi. II, p. 143.
  (9)  I. Costin, Manual de stupărit, Gherla 1886, p. 27 ; — com. de d-1 T. Frăncu: *In Munţii Apuseni al Transilvaniei Gărgăunul se numesce Găun.»
  (10)  Ceorge Cătană, Poveştile Banatului, t. III, Gherla 1895, p. 106: «Ei nevastă, să-ţi spun eu unde e puterea mea ?In pădure este un mistreţ; în mistreţ este o raţă; în raţă este un ou j in ou este un Bândaon şi acolo e puterea mea!>
  (11)  Com. de d-1 Aurel Iana, preot în Maidan: «Viespea cea mal mare se numesce Bârnăuz.-
  (12) Com. de d-1 los. Olarih.
  (13) Com. de d-1 El Pop.
  (14)  M. Pompiliu, Graiul Românilor din Biharia, publ. în Convorbiri lit., an. XX, p. 1.010. «Găunoiu, viespe mare, tăun.»
www.digibuc.ro
202
cuibul dintr’însa (1), iar când se află în apropierea vre unei prisăci cu albine, ei pradă mierea acestora şi nu odată răpesc şi nimicesc chiar şi albinele (2).
   Iar răutatea Iul constă întru aceea că, zădârit fiind, îndată se burzuluesce şi muşcă pe cel ce l-a zădârit aşâ de cumplit, în cât că şi mdrtea i se pdte trage dintr’o ast-fel de muşcătură, de <5re-ce împunsăturile sau înţepăturile sale sunt fdrte venindse (3).
   De aicia vine apoi şi credinţa Românilor din cele mal multe părţi că, dacă te vor muşcă 7, 9 sau 12 Gărgăuni, trebue numai decât să mori, pentru că muşcătura lor e mal tot aşâ de venindsă şi umflătdre ca şi a unul şărpe (4).
   Dintru început <Jice că Gărgăunul eră al Românilor, iar Albina a Ţiganilor. Mal pe urmă însă Românii, văfjend că Gărgăunul nu numai că nu le aduce nici un folos, ci e încă şi fdrte periculos, î-au înşelat pe Ţigani, dându-le Gărgău-
  ni) Enciclopedia română, t. I, p. 508.
  (2)   Albina, an. II, Bucuresci 1898, p. 39G : « Viespele şi Bărsăunii sunt priinejdioşî stupilor, mai ales Bărzdunii, cari răpesc şi albinele»; — D. Ananescu, op. cit, p. 226: « Viespea gărgăune aşeză cuibul seu în găurile zidurilor sau arborilor bătrâni şi nu-I dă destulă tărie, nici nu-1 compune dintr’un mare număr de faguri. Astă specie distruge pe celelalte insecte şi mai cu semă pe albine, cărora le fură şi mierea». — I. Costin, op. cit, p. 27: * Oăunul (Vespa Crabro)... adese-ori intră în coş-niţâ şi fură mierea, ba câte odată prinde şi albinele dinaintea urdinişului.»
  (3)   B. Nanian, op. cit., p. 142: «Înţepătura sau muşcătura acestor insecte (adecă a viespilor) şi mai ales a unei specii mai mari, numită Gărgăuni, este forte veninosă.»— Dr. N. Leon, Zoologi-a medicală, p. 14 : «Gărgăunii însă sunt cei mai primejdioşi (Vespa Crabro). Ei dau năvală pe om, îl împung şi din causa veninului mult cu care te înţepă, te umfli şi poţi muri chiar.»
  (4)  După spusa Rom. din Ilişescî, dict. de Vas. Ungurean: «Dacă 7 Gărgăuni vor muşcă pe om, more»;—a celor din Stupea, com. de Dumitru Logigan, stud. gimn. : «Gărgăunul trăesce mai ales pe meri şi pe mălini şi-şi face cuibul seu prin borţl. Iar dacă te-or muşcă 9 Gărgăuni, atunci, $ic omenii, că mori»; — a celor din Moldova, com. Paşcani, dict de lord. Bran, pălmaş: «Gărgăunii sunt forte veninoşi. Dacă te muşcă 12, trebue numai decât să mori, pentru că te umfli, ca şi când te-ar muşcă un şerpe»;— a celor din Ţăra-Românăscă, com. deS. Sa pâr. T. Bălăşel:» Când te-ar muşcă 9 Gărgăuni, mori.
                                www.digibuc.ro
203
niî cei arătoşi şi galbeni ca aurul în schimb pentru Albinele cele mici şi prizărite (1).
  lată şi legenda, care ne arată cum şi în ce fel s’a făcut schimbul acesta:
  «Spun, măre, bătrânii că în vremea când a făcut Dumnezeu tdte jivinele cari mişcă pe lumea cu lumină, a făcut mai întâiu Albina.
  ^Ţiganul însă, obraznic şi lacom, cum este el până în Ziua de aZi, şterpeli Albina din mâna lui DumneZeu, Zicând:
  «Dă-mî-o mie, Ddmne, să mănânc şi eu cu dănciucii mei mierea, iar căra am s’o fac făclii să ţi-o aprinZ la biserică!
  «DumneZeu nu Zise nimic, ci tăch, dar se uită râu la Ţigan şi, fiind-că nu-I plăcu obrăznicia lui, îşi puse în gând să-l pedepsâscă. Drept aceea se puse numai decât şi făcu un Gărgăune mare şi, după ce l-a făcut, îl dete Românului Zicând :
  «Na! Albina asta era rânduită pentru Ţigan, dar el îşi luă partea!
  «Românul luă Gărgăunele, mulţumi Iui DumneZefl şi apoi plecă.                                              ■
  «Peste cât-vâ timp după acesta, Ţiganul se întâlni cu Românul şi-l întrebă dacă Albina lui i a adus multă miere.
  «Românul, şiret, îi răspunse că Albina lui l-a umplut mai multe buţi cu miere, fiind că albina lui cară mierea cu dă-sagiî, de vreme ce este mare la trup şi vîrtdsă la fire.
  «Haoleo! mâncâ-ţî-aşi! — răspunse cidra de Ţigan, — cum văZ eu m’am păcălit al Dracului! Albina mea nu mî-a umplut nici un mosor cu miere, şi dănciucii meî nici buzele nu şi le-aii uns cu miere! . . . Hai să schimbăm cu albinele, Românico, Z&& aşa. . . mâncâ-ţi-aşî. . .
  —   «Ce-mi mai dai? — întrebă Românul.
  —     «Ce să-ţi mai dau, de? Zeu n’am ce!.. p<5te ţî-oiu face vre-un topor cu fierul de la mine !
  —   «Bine! aşâ să fie ! adă ştiubeiul cu albinele tale ’ncoa 1
   (1) B. P. Hasdeii, Elym. Magn., t. I, p. 749: «Poporul «Jice că la început Albina a fost a Ţiganilor şi omenii au făcut schimb cu dînşii, dân-du-le în loc nisce bărzăunî mari, cari trăesc sălbatici, şi de cari s’ab bucurat Ţiganii, cre<Jendu-se câştigat!, căci Albina e mult mai mică (Buzău, corn. Bozoriul).»
www.digibuc.ro
204
           şi hai să-ţî daă şi eu p’ale mele!—<Jise acuma Românul.
   —  <Haî să ţi le dau, Românico, mâncâ-ţî-aşî I . .
   «Şi Ţiganul se duse cu Românul la bordeiul luî şi-î dete stupul cu albinele.
   «Românul îl luă şi-l duse frumuşel acasă la el, şi apoi plecă cu Ţiganul în pădure. Ajunşi în pădure, îl arătă un copaciu mare, gros ca butia şi înalt până în slăvile cerului, unde îşi băgase mal nainte de acâsta Românul Gărgăunele, şi unde se prăsiseră puedie.
   —    «Uite, me Ţigane I aici sunt albinele în copaciul ăsta scorboros. Scorbora luî e plină de miere; . . . aî miere aci să v8 săturaţi tot nâmul vostru ăl ţigănesc, ba o să vS şi mal rfimâe !
   —  < Bogdaproste, Românico, să te trăâscă Dumueijealea!
   «După acâsta Românul plecă acasă să-şi stăpânăscă albinele frumuşel; iar Ţiganul îşi strînse tot nămul luî ăl ţigănesc, luară căldări, scară lungă şi plecară la copaciul cu Gărgăuni, ca să mănânce şi să-şî umple burduhanele cu miere.
   «Ajungend acolo, puseră scara la copaciu, tocmaîla gaura pe unde intrau şi eşiau Gărgăunii.
   «Ţiganul, voinicos al dracului, cum e el din firea lui, luă o căldare în mână, în care să pue mierea, şi se sui pe scară drept sus la Gărgăuni. Cum ajunse însă acolo, un Gărgăune ţuştl! înfipse ciocul în Ţigan; altul iar ţuştî! îşî vârî ciocul drept în nasul Ţiganului. Şi apoî veni altul şi altul şi iar altul.
           «Ţiganul nu maî vedeâ acuma înaintea ochilor de durere şi de aceea începi! a crăoni sus în copacii! de urlă pădurea.
   —    «Hauuu! hauuu ! haooleooo ! m’a luat dracul! —făceâ Ţiganul în copaciu.
   «Uită şi miere şi tot şi începh să strige:
                       Ţine scara!
                       Na căldarea!
                       Iacată-mă şi eu!
   «Şi cum rosti cuvintele acestea buf! . . că<Ju tocmai din vârful copaciuluî.
   «Cât o fi zăcut Ţiganul după acăsta de 6se rupte, nu pot sci cu abănat, dar de miere sciu bine că s’a săturat, de n’o maî <jice el dor-mier, cât o fi lumea şi Ardeiul!
                            www.digibuc.ro
205
   «Şi de atunc! a rămas Românul cu Albinele, iar Ţiganul cu Gărgăunii, car! până în 4iua de a<Ji se numesc în graiul poporului şi Albinele ţiganului* (1).
   O altă legendă, şi anume din Banat, care asemenea ne a-ratâ cum şi în ce fel s’a făcut schimbul albinelor între Români şi Ţigani, sună precum urmăză :
   «ţ)ice că pe când erau şi Ţiganii <5menl ca dmenil, pe când aveau şi el pămînturile lor, casele lor şi prăsiau vite, se- duse unul dintre dînşii într’o <Ji în codru ca să caute prin scorburile copacilor Albine şi, aflând vre-un roiu, să-l aducă acasă şi să-l prăsâscă şi pe acesta.
   «Ajungând şi umblând el în colo şi în cdco prin codru, cât timp va fi umblat, âtă că de la o vreme dă de un copaciu înalt, gros şi scorburos, în care se află un stup de Albine. Şi după ce a dat el de copacul acela, face ce face, scdte albinele dintr’însul afară, le pune într’o coşniţă şi se întorce apoi cu coşniţa acasă.
   «Sosit acasă, nu să-şî ţie ciocul, să tacă şi să-şî caute de trâbâ! . . nu! ci începe a se lăudă întregii lumi că nimeni n’are albine, numai el. Şi a<Ji aşă, mâni aşa, şi poimânî tot aşâ, cu cine se întâlniâ, numai de albinele sale şi de mierea lor îî vorbiâ.
   «Un prefăcut de Român, v§<}ând că Ţiganul necontenit se laudă cu albinele sale, ce-î trăsnesce prin cap ? . . să se ducă şi el în codru după albine. Se scdlă deci într’o bună dimi-neţâ şi hal la drum! . . Ajuns în codru, caută şi el în drâpta şi în stânga, dar în loc de albine, dă de un copaciu înalt printre ramurile căruia se află un cuib de Bârnăuzî, adecă Viespi de cele mari.
   — «Las'câ-s bune şi acestea ! — <Jise Românul, vă^end peste ce soiu ales şi bun de albine a dat. Şi apoi, ne mal putând căută mai departe, fiind-că începuse acuma a înserâ, îşi pune pălăria pe o ureche şi se pornesce spre casă.
   «Ajungând şi intrând în sat, nu se duce drept acasă, ci se abate pe la Ţiganul cel cu albinele şi aflându-1 din în-tîmplare afară stând şi căutând cum se întorc albinele încărcate cu câră din câmp, îl dă *bună sâra» şi apoi îl <Jice: 1
  (1) Com. de S. Sa pâr. T. Bălă şei.
                       www.digibuc.ro
206
   — «Da ce mal diregi şi ce mal faci, mă Danciule? ...Te laudî mereu, că numai tu aî albine, şi nime altul, nu-I aşâ ?...
   «Şi apoi, voind a-1 înşelă, unde nu începe a se lăudă şi a-I <Jico că şi el are un stup de albine, însă albinele lui nu sunt aşâ de mici şi de prizărite ca ale Ţiganului, ci cu mult mal mari şi cu trupul galben ca aurul. Dar de <5re-ce albinele sale produc numai aur, de aceea el nu le ţine acasă, ci între ramurile unul copac înalt din pădure, unde le-a ascuns, anume ca să producă mal mult aur şi să nu le pdtă nimeni fură.
   «Ţiganul, lacom din fire, cum sunt mal toţi Ţiganii, auflind cele ce i le spuse Românul, se puse pe lângă dînsul şi-l îmbiă ca să schimbe stupii per pe pâr.
   «Românul însă, prefăcut cum eră, flise că stupul lui nu este de schimbat, pentru că albine ca ale sale:
                    Aşâ de frumose Şi de arătose Nu se pot afla Ori unde-al cată.
   «Ţiganul, vâflând că Românul nu se dă cu una cu două înduplecat, îl spuse că-î mal dă şi un galben ca adaus numai să schimbe stupul cu al săd.
   «Românul, după multe vorbe şi prefaceri, se dă în urmă înduplecat, primesce galbenul de la Ţigan şi apoi, spuindu-î în ce loc să se ducă, să caute şi să afle albinele cele galbene ca aurul şi mari, iea stupul acestuia în spate şi pe ici încolo ţi-I drumul.
   «Ţiganul, cugetând în mintea lui cea ţigănâscă că l-a în-celuit pe Român, începe a sări în sus de bucurie şi a jucâ ca un nebun prin curte. Intră apoi în casă şi spune pur-deilor şi horhunel lor cum a înceluit pe Român.
   «După acâsta se iea cu horhuna şi cu purdeil sSÎ, cari până atuncia stătuse cu gurile căscate, ascultând ceea ce le spuse dada, şi se duc cu toţii în codru după stupul cel cu albinele de aur.
   «Ajungând în codru şi dând do copacul, undo le spuse Românul că se află stupul, când vâ<Jură cuibul cel de Băr-
www.digibuc.ro
207
năuzî, să fi prins pe Dumnedeu de un picior şi nu s’ar fi bucurat aşâ de tare.
   «Dar cum să scobdre eî acuma stupul, după ce acesta nu eră jos ca să-l pdtă lesne luă şi duce acasă, ci sus, mal la jumătatea copacului ?
   «StafiL eî ce staii pe gânduri şi apoî, după multe planuri şi sfaturi, încep a se acăţărâ unul după altul pe copac, şi anume: întâiu dada, apoi horhuna, şi după dînşil purdeiî pe rând.
   «însă n'a apucat bine Ţiganul a ajunge la cuibul Bâr-năuzilor, şi iată că aceştia prind de veste că cine-vâ se apropie, încep a eşi din cuib şi a năvăli asupra luT, a hor-huneî şi a purdeilor, şi unde nu ini ţi-I împung şi înţăpă ca şi cu nisce ţepe de fer.
   «Purdeiî rabdă cât rabdă înţepăturile Bărnăuzilor, iar de la o vreme ne mal putendu-le suferi şi întunecându-li-se vederile, dau să plece în jos. Dar în graba lor plecară unul peste altul :
                     Tot de-a hupa Şi de-a ţupa;
                  Iar când ajunseră jos,
                  Toţî erau culcaţi pe spate Şi cu gurile căscate,
                     Cu ochii boldiţi Şi cu dinţii rânjiţi.
   «Numai dada cel bătrân, care căzuse mal pe urmă aprdpe de rădăcina copacului:
                     Nu sciu ce-a făcut Şi cum a căţlut,
                     Ca el n’a murit,
                     Ci numai s’a ameţit.
   «De aceea, când s’a trezit din ameţela ce-1 cuprinsese şi vă<ju pe toţi purdeiî sSI trântiţi la pămînt alăturea cu muma lor, cu gurile căscate şi cu dinţii rânjiţi, prinse a le trage câte un pumn peste fălci şi a le 4>c© :
                  Voi rideţl de-abinele Că mă ’mpunse-albinele,
                          www.digibuc.ro
208
                  Iar eu era mal să mor De ’mpunsăturile lor!
   «Şi de atunci, de când şî-a schimbat Ţiganul stupul său de albine pe albinele Românului, Ţiganii nu maî au albine, ci albinele lor sunt Viespile cele mari, adică Bărnăusii> (1).
   însă Bărnăuziî nu produc miere ca albinele. De aceea şi Ţiganii, vă<Jeudu-se înşelaţi, ori de câte ori aii avut maî pe urmă trebuinţă de miere s’au dus la Români să cerşăscă. Dar îndesându-li-se prea tare cerşirea, deveniră de la un timp nesuferiţi, şi din causa acesta şi legenda de maî sus îşi schimbă cu timpul forma, prefăcându-se în păcălitură şi ca atare respândindu-se apoi în tdte părţile locuite de Români.
   Iată şi păcălitură din cestiune :
   «Un ţigan merse odată la un Român, care-î eră cumătru, şi începu a se lăudă, că are un stup aşâ de frumos, cum n’a maî avut nimeni altul.
   «Românul, care sciâ de mai înainte, cât cumpenesc cuvintele ţiganului, voind a-1 vindecă de b<51a lăudăroşiei, <Jise:
   —    «Eu încă am un stup în pădure, dar cu mult mai mare şi maî gros, de cum spui că e al d-tale, şi cu albine cu mult mai agere şi maî frumdse... Albinele d-tale sunt prizărite şi hâde, pentru că-s mititele şi negre ca tăciunele, pe când ale mele sunt mari şi galbene ca aurul, de numai de-a dragul să cauţi la dînsele.
   «Ţiganul, audind acestea şi voind a înşelă pe cumătru-său, îl rugă să schimbe acesta stupul cu al şeii.
   «Românul dintâiti a început a se codi şi a se preface că nu voesce, dar după aceea se învoi şi se duse cu ţiganul în pădure ca sâ-i arate stupul. Ajungând ei la un ciung mare şi scorburos, în care se aflau o mulţime de Gărgăuni, <}ise Românul:
   —  «Iacă, cumetre! acesta este stupul meu!
   «Ţiganul, vă<Jend Gărgăunii că sunt aşâ de încălaţi, galbeni şi frumoşi, nu sciâ ce să mal facă de bucurie. Şi cum îi v6<Ju, nu maî aşteptă mult, ci se întdrse de grabă acasă şi luând o căldare mare, o scară, o secure şi pe un copil 1
  (1) Com. de d-1 Ioa. Olariu.
                             www.digibuc.ro
209
mic cu sine, ca acesta să lingă gura borţiî de la copac după ce va scdte mierea şi albinele din scorbură, se porni iarăşi tot într’o fugă spre pădure.
   «Cum ajunse, răzimă scara de copac şi suindu-şe pe dtnsa a început a curmă cu securea jur împrejurul borţiî.
   «Copilul său, anume Lingău, încă s’asuit'după dînsul pe scară ca, după ce va scdte tatăl său albinele şi mierea din bortă, să-l bage pe dînsul înăuntru ca să lingă rămăşiţele.
   «Ciocârtind Ţiganul în ciung, tot eşiâ câte un Gărgăun şi-l muşcă. El <jiceâ •
                       Fugi muscă la Dumnezeii,
                       Să nu-ţ! ţlic ce-vâ de reu!
   «în urmă însă, zădărind el prea mult pre Gărgăuni, eşiră o mulţime de aceştia şi-l muşcară cumplit.
   «Ţiganul, ve<Jend că s’a trecut de şagă şi ne mai putend răbdâ de durere şi usturime, a început a strigă:
                       Sal Lingău,
                       Să sar şi eu!
                       Na căldarea...
                       Comândarea Nănaşuluî teu!
   «Şi cum rosti cuvintele acestea, asvârli căldarea în capul Iul Lingăii, care se ameţi şi pică ca un broscoii la pămînt, trecâpdu-î tot dorul de a mai linge miere, iar tatăl său o tuli la fugă şi nu se opri până acasă.
   «Ast-fel s’a desbărat, prin schimbarea stupilor, Românul de Ţigan!» (1)
   O variantă din Transilvania a acestei păcălituri sună precum urmăză:
   «Un ţigan se duse cu naşul său în pădure ca să caute stupi sau, cum se <Jice, la bercuil. Ajungând in pădure, ei se despărţiră unul de altul, şi unul începu a căută într’o parte, iar cel-lalt în altă parte. Nu trecu mult şi Ţiganul găsi un stup frumos de albine, pe când naşul — care, am uitat să vă spuiii, eră un hoţ de Român—nu găsi alt ce-vâ decât numai un cuib dă Viespi. 1
  (1) AuŞitâ de la un Român din Udescî, distr. Sucevei.
                        www.digibuc.ro                  k
210
  «Ţiganul, cum dete de stup, îndată şi strigă pe naşul său, să vie şi să va<Jă ce a găsit.
  —     «Ve4î, naşule! — grăi el plin de bucurie,— cât de norocos sunt «u la stupi! De abia ne despărţirăm unul de altul, şi ţup! stupul înaintea mea.
  —     «AI şi tu un pic de noroc, nu-1 vorbă — răspunse hoţul de Român, — dar tot sunt eu cu mult mal norocos decât tine. Eh, finule, am găsit un stup, care plătesce o ţără întrâgă.
  —   «Cum aşâ? — întrebă Ţiganul plin de mirare.
  —     «Aşâ, că în stupul meu sunt albine cu totului tot de aur, cu mult mai mari ca ale tale,
                  Şi frumuşele Şi sprintenele,
                  De-ţx fug ochii după ele.
  «Ţiganul la început nu prea vrea să crădâ, dar după ce naşul îl duse la copaciul, unde erau Viespii, şi văcju că în adevăr albinele naşului sunt mai mari şi frumăse, îl rugă să facă schimb unul cu altul.
  «Românul la început se făch că se împotrivesce, şi numai după ce cioroiul îl rugă mai de multe ori şi-x făgădui că-I va da şi ce-vâ pe de-asupra, se făcu că se învoesce şi vorbi ast-fel:
  —     «Fiind-că mi-eşti fin, haida-de, mă învoesc să-ţi las stupul meu pentru al tăi!... Numai să fii cu ochii în patru, când vei voi să bagi albinele cele de aur în coşniţă, căci dacă nu-I umblă cu frumuşelul, se pot speriâ şi poţi rămână de pagubă.
  —     «Dar cum să fac, Românico, să nu se sperie drăguţele dadei şi să nu mă lase cu buzele drâmboiate?
  —     «Iată cum: să te sui încetinel pe copaciu în sus până la ele, să bagi frumuşel mâna în scorbura din care vetjl că es, şi să le <Jicî cu binişorul să poftăscă afară. Eu voiu rămână pe aicia, şi când îmi vel spune că au eşit tăte, îţi voiu da coşniţa ca să le bagi în ea.
  —     «Bine, alduescă-te Dumnezeu, naşule; tocmai aşâ voiu face !...
  «Şi îndată Faraonul se şi apucă să se sue în copaciu. Copaciul însă nu aveâ ramuri până mal aprăpe de vârf.
                              www.digibuc.ro
211
Ţiganul vStJend că merge cam greii cu suitul, o tuli în grabă către bordeiul său şi nu peste mult se întdrse cu o scară, nu e vorbă, şi maî cu cue şi mai fără cue, dar tocmai bună ca să se urce până aprdpe de scorbura în care se aflau
Viespii.
   «După ce finul ajunse la Viespi şi se apucă de cracă, hoţul de naş pune mâna pe scară şi o trage la o parte, picând că albinele cele de aur se pot speriâ de ea şi nu vor voi să âsâ afară.
   «Ţiganul se propti, cum putu el mai bine, de craca deasupra Viespilor şi apoi băgă mâna în scorbură, ca să-şi sc<5ţă comdra. El începu a le cântă albinelor, cum sciâ el mai frumuşel şi maî drăgălaş:
                     Suiţi în sus la moşu,
                     Că vă aştâptă coşu;
                     Vai, şi ce coş aurit,
                     Cu aramă ’mpodobit!
                     Suiţi la Dumnezeu Să nu vă qtic de rău!
   «De abiâ isprăvi însă Faraonul cântecul, şi unde nu mi se scormoniră Viespii cu toţii şi eşind din scorbură, începură să-l înţepe, de-1 ustură şi inima din el.
   •Ţiganul răbdă, cât răbdă, până când în sfârşit vă<jând că gluma se îngrdşă prea tare, începîi să strige pe naşul din răsputeri:
                    Pune, uaşule, scara,
                    Vede-ţî-aşi îngroparea,
                    Mâncâ-ţî-aşi comândarea,
                    Că m’omdr 'albinele,
                    Uitâ-mi-te-ar binele!
   «Da naşul al dracului!... Se depărtase cât colo de copaciu şi se făceâ că n’aude.
   «Atunci bietul Ţigan, văcjcnd că n’are în cotrou, îşi luă inima în dinţi şi se lăsă jos din copaciu, deşi de la scorbură până jos o fi fost aşâ vre-o trei stânjeni şi mai bine.
www.digibuc.ro
212
               Husdup,
               Fire-ar al dracului stup!» (1)
  Gărgăunul, după cum am amintit şi maî sus, e un viespe fdrte neastîmpSrat, îndrăsneţ, lacom, răpitor, răutăcios şi periculos. De aceea figureză el fdrte adese-orî în vorba de tdte (Jilele a Românilor din cele maî multe părţi ca un prototip de îndrăsnălâ, lăcomie şi răutate.
  Aşâ când cine-vâ cere de la altul o desdăunare prea mare pentru un <5re-şî care lucru de nimica, se <}icc:
        Me! nu fi Gărgăun, ce-mî cer! atâta!
  sau :
        Yreî să iei şi pielea de pe mine, ca un Gărgăun?
  Iar când are cine-vâ mulţi copii, cari sunt din cale afară răî şi mâncăcioşî, se 4ice :
                N. are o mulţime de Gărgăuni, cari ii fac vieţa amară (2).
  Când e un sgomot de vorbe multe; când un concert e prost executat, dar maî cu sămă când preoţiî şi cântăreţii bisericesc!, cari n’au nici o sciinţă musicală, urlă prin biserici, aşâ cum se pricep, se cjice că:
        Urlă ca Gărgăunii.
  Când voesce cine vâ să îndegeteze primăvara <Jice:
        Când o începe a bâzâî Gărgăunii (3).
  Când cine-vâ începe a nu şî maî vedă de treburi şi a umblă fără rost, se (Jicc că:
        î-au intrat Gărgăuni în cap,
  sau:
        Are Gărgăuni în cap,
  sau : 1
  (1)  Sandu Pungâ-golâ, Din traista lui Moş Stoica, Braşov 1890, p. 62—6&.
  (2)  Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, şi corn. de P. Scripcariu.
  (3) Dat. Rom. din Ţera-Românâscă, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
                                www.digibuc.ro
213
        E cu Gărgăuni in cap,
  ori:
        Umblă tot cu Gărgăuni în cap (1).
  Gărgăuni au însă mat ales tinerii şi tinerele, cari sunt amorezaţi cam fără voia celor în drept Ba Gărgăuni se <}ice că au şi bătrânii, cari — cum spune un poet — după secol! de amorţire vor să fie tineri (2).
  Omenilor cari sunt capricioşi sau tonaticî, cari umblă lela, precum şi celor ce se ocupă mai mult cu lucrături de nimica, li se <Jice asemenea că:
        Umblă cu Gărgăuni în cap (3).
  Tot aşâ se cjice şi celor ce sunt cuprinşi de gânduri rele, sau cari vreau să facă cui-vâ vre-o daună sau neplăcere, îndemnaţi fiind la acăsta de către alţii mai ajunşi de cap, mai şireţi şi mai vicleni decât dînşiî (4).
  însă precum sunt unii, cari bagă sau vâră altora Gărgăuni în cap, tot aşâ sunt şi alţii cari nu numai se fălesc că le-or scâte Gărgăunii din cap, ci tot odată îi şi scot.
  De aici apoi şi locuţiunile ameninţătdre:
  I-oiu scutură eu Gărgăunii din ureche! (5)
  sau: 1
  (1)  în Bucovina şi la I. A. Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 479Th. D. Speranţia, Vorba de acasă, publ. în Revista nouă, an. V, Bucuresci 1893, p. 428; — S. Mihăilescu, Proverbe şi ăicetori, publ. în Şe-<}etorea, cit, p. 219 ; — Laurian şi Massim, Glossariu, p. 259 : % Gărgăun s. m. Crabro ; insect, muscă mare, Bondarul; metaforice : acest om are mari gărgăuni in cap; nu-i poţi scâte gărgăunii din cap; veijî şi Găun în Dicţionariu.»
  (2) Th. D. Speranţia, loc. cit.
  (3) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran.
  (4)  I. Pop-Reteganul, Minte de muere, şi pace! publ. în Noua Revistă română, cit., p. 143 : «Fiu-so Niculae numai rar abatea pe la ea, şi atunci nu şedea mult. că Pavel filerul le băgase Gărgăuni în cap, că de aceea abate Niculae pe la ei, ca să-i facă parte din moşie, dar nu i se cade, că moşia a fost numai a leleî Ana, deci se cădeâ s’o lase totă fetei, că aşâ <fic legile ţării, ce-î al tatălui să fie al feciorilor, şi ce-î al mamei să fie al fetelor.»
  (5) I. A. Zanne. Proverbele Românilor, voi. I, p. 480.
                               www.digibuc.ro
214
  I-oiu scote eu Gărgăunii din cap! (1)
  sau:
  Lasă-1 pe mine, că-i scot eu Gărgăunii din cap !
  Iar după ce î-au scos Gărgăunii din cap, adecă după ce l*a abătut de la fapta cea rea ce aveâ de gând să o facă, ori de pe calea cea rătăcită pe care apucase:
  Dă-i pace, că i-am scos Gărgăunii din cap!
  sau:
  Lasă-l acum în pace, că î-ara scos eu Gărgăunii din cap!
  în fine Românii din Bucovina precum şi ce! din Transilvania numesc pre Ţigani pentru prea marea lor îndrăs-nâlă cu care umblă la cerşit: Gărgăuni, fem. Gârgăună (2), iar cei din Banat numesc Bârnăuzi pre dmeniî cei nătăn-tocî, cari umblă de capul lor şi caută să facă tot lucruri rele (3).
  Cu tdte însă că Gărgăunul e aşâ de rău şi de periculos, după cum s’a v&<Jut din cele ce s’au amintit până aicia despre dînsul, totuşi Românii se folosesc, dacă nu de alta, măcar de cuibul seu, pre care îl numesc, ca şi pre cel de viespe, Viespariu şi Gespariu sau Gespariu mare, şi precare îl întrebuinţâză la felurite rane, maî ales însă la tăieturi, la beşica cea rea şi la per.
  Aşâ cei ce voesc să vindece tăieturile sati alte rane cu 1
  (1)  I. Creangă, Amintiri, p. 79: «De şel-<jecî şi maî bine de ani, de când slujesc preoţia, voi aveţi să raă învăţaţi tipicul, pui de năpârcă ce sunteţi! Ia staţi colea să vă scot eu Gărgăunii din cap!... Şi svrrr, cu pravila cea mare după călugăr.»
  (2)  Domeţiu Dogariu, op. cit., p. 5 : «Moş Toma Badiceanu eră veselia Românilor şi spaima Ţiganilor, căci dînsul, ori şi unde îl întâlniâ pe Ţigani, se atingea îndată de dînşiî, batjocorindu-î şi poreclindu-î cu tot felul de ponose, ca d. e. Faraon, Bareaon, balaur, cioroiu, piţigoiu, ci-ripoiu, babă necurată, şi câte şi maî câte altele, din care causă sărmanii Ţigani, când îl zăriau, îl ocoliau de departe.»
  (3) Com. de d-1 Aurel Iana.
                               www.digibuc.ro
215
dinsul, îl usucă bine şi apoi, s£ărâmându-l şi pulverisându-1, îl pun amestecat cu apă pe tăieturi sau alte rane (1).
  Pentru cel ce au beşica cea rea se m<5ie în uncropel (apă călduţă) şi apoi se lipesce pe băşică, anume ca acăsta să nu se înfrupte, adecă să nu se facă mai rea. Băşica, în urma acesta, dacă nu a apucat a se face t6tă, se întdrce şi se vindecă.
  Tot aşâ se face şi cu perul (2). 1
  (1) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Tănase Gbeţău.
  (2) Dat. Rom. din Galanescî, diet. de Ilena Cârstean.
www.digibuc.ro
                                                  V1ESPELE.
                      (Vcspa vulgaris L.)
   Românii din Bucovina cunosc mai multe specii de insecte sub numirea de Viespe sau Gespe, Zespe şi Zespe, pl. Viespi, Gespi, Gespci şi Zespcî.
   (Jniî dintre aceşti Fiesptsunt mal mar!, iar alţii mal mici. Ceî mai mar! se numesc în genere Viespi, iar ceî mai mici Viespişorî, Viespuşori, Gespişori, Gespuşorî, Zespişori, şi Zespcişorî, sing. Viespişor, Viespuşor, Gespişor, Gespuşor, Zespişor şi Zespcişor.
   Noi, în şirele următdre, vom vorbi numai despre cei ce se ţin de familia Viespelui comun.
   Iar viespii, cunoscuţi Românilor după nume, cari se ţin de acâstă familie, sunt:
   Viespoiul (1), fem. Viespâică (2) sad Gărgăunul, lat. Vespa Crabro L.
   Viespele, fem. Viespea pl. ar tic. Viespii, fem. Viespile, numit în Bucovina încă şi Viespâ, Giasp, fem. Giaspă (3), Gespe, pl. 1
   (1)  Dat. Rom. din Tereblecea, com. de Paul Seripcariu;— I. Slavici, Băiat sărac, poveste publ. în Convorbiri literare, an. XV, Iaşi 1882, p. 465: «Când eră să esă din codru de al şesele, trecend pe lângă un părîu cu apă limpede, el vetju un Viespoiii bâtendu-ae în valurile apei şi i se făcu milă de biata gânganie. El luă dar o creangă uscată şi o ţinu cu un capăt in dreptul Viespoiutuî, ca să se pună pe ea şi sâ se ridice pe aripi. Viespoiul ăsta eră chiar matca viespilor din codri aceia.»
   (2) Gr. G. Tociieacu. Materialuri fol/eloristice, Bucurescî 1900, p. 591.
   (3) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu.
                                  www.digibuc.ro
217
Gespî, Gespcî şi Geschî, fem. Gespă (1), Zespe şi Zespe, pl. Zespi, Zespci, Zeschi şi Zespi, Zespci şi Zeschi (2); Viespe de casă, Viespe de câmp şi Viespe de pămînt (3); în Moldova: Viespe şi Zespe, pl. Zeschi (4); în Ţăra-Românăscă: Viespe de gen. fem. (5); în Banat: Viespe, V6psă(6) şi Bă-zoniu (7); în Biharia: Turişor (8); la Românii din Meglenia: Giaspi', iar la cel din Macedonia: Viaspe (9), lat. Vespa vul-garis L. şi:
   Viespele de pădure (10), lat. Vespa silvestris Scop. sau Vespa holsatica F.
   De 6re-ce însă despre Viespoiu sau Gărgăun am vorbit dejâ în articolul premergător, de aceea îl vom trece aicea cu vederea şi vom vorbi numai despre cele-lalte două specii amintite în şirele de mal sus.
   Viespele sau Viespea, care e ce-vâ mal lungăreţ şi mal subţire decât o Albină, îşi face cuibul său, numit pretutindeni, în tdte ţările locuite de Români, şi Viespariu sau Ges-pariu (11), Viesparifă sau Ghespariţă (12), dintr’o materie 1 11
  (1)   Dat. Rom. din Litenî, distr. Sucevei; — a celor din Vieovul-de-jos, dict. de Toader Parcea; — a celor din Budeniţ, dict. de Măriora Dutcă.— Cuv. Viespe de gen. fem. se întrebuinţeză mal cu semă la ţeră, iar la munte se întrebuinţeză mai mult numai cel de gen. mase.
  (2)   Dat. Rom. din Galanesci, dict. de G. Cârstean; — a celor din Budeniţ. dict. de Măr. Dutcă.
  (3)   Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul; — a celor din Oprişenî, dict. de Iacob Popovicî; — a celor din Putna, dict. de Ioan Pus-drea;— şi a celor din Dorotea, dict. de 11 ie Brâdăţan.
  (4)   Dat. Rom. din BogdănescI, jud. Suceva, dict. de Nic. Const. Carp: «Zesckiî sunt ca albinele de mari.»
  (5) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (6) Corn. de d-1 Ios. Olarifi.
  (7) Dict. de d-1 Vasile Loiclxiţă, 6tud. teol. la facultatea teol. din Cernăuţi.
  (8) Com. de d-1 El. Pop.
  (9) Com. de d-1 Per. Papahagi.
  (10) Dict. de I. Pusdrea şi Iac Popovicî.
  (11)   Dat Rom. din Bucovina şi a celor din Moldova, com. Paşcani, dict. de lord. Bran; — a celor din Bauat, com. Jebel, comitat. Timiş, dict. de d-1 Vas. Loichiţă ; — veijî şi Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 14 ; — Laurian şi Massim, Dicţ., t II, p. 1.677; — D. Ananescu, Zoologia, p. 226.
  (12)   Rădulescu-Codin, O semă de cuvinte din Muscel, Câmpulung 1901, p. 33.
                            www.digibuc.ro
218
subţire şi uscăcidsă asemenea hârtiei pe sub streşinele şi prin podurile caselor, din care causă se numesce el apo! şi Viespe de casă, precum şi prin grădini şi câmpii, şi anume în aceste din urmă în pămînt, din care causă se numesce el apoi şi Viespe de câmp sau Viespe de pămînt (1).
   Viespele de pădure, care e ce-vâ ma! negricios decât cel de casă, îşi face cuibul său în forma unui oii de găină sau a unul măr printre crengile arborilor şi ale tufarilor sad şi numai de-asuprapămîntuluî întărit de vre-un obiect dreşîcare.
   Iar de când şi din care causă îşî fac aceste specii do viespi cuibul lor dintr’o materie subţire şi uscăciOsă, asemenea hârtiei, ne-o spune următOrea legendă din Ţâra-Romă-nescă:
   «După ce bunul Dumnedeti a făcut pămîntul cu t6te er-burile şi copacii după el, a făcut apoi şi tot felul de dobitoce, de jigăniî, jivinl şi t<5te felurile de gângănii, cari mişcă pe faţa de pămînt.
   «După ce a isprăvit de făcut pămîntul cu t6te erburile şi copacii, cu apele şi cu t6te ce mişcă pe el şi sbOră în văzduh, cu pescil şi jivinile, ce în<5tă în apă; după ce a isprăvit cerul cu s6rele, luna şi stelele, apoi s’a aşezat pe un scaun şi a dat porâncă, ca t<5te făpturile sale: dobitoc mare ori mic, jivină, pasere, pesce şi gânganie, copaciu şi erburî, şi tdte, tdte, câte sunt în lume, să vie la scaunul său, ca să le blagoslovăscă şi să le deâ orândă fie-care ce are să facă în lumo.
   «Fie-care veni, aducend bunului Dumnedeu câte un dar după puterea sa, şi Dumnedeu după apucătura fie-căruia îl rânduiâ.
   *Oia aduse lână şi lapte, şi Dumnedeu o blagoslovi să îmbrace casa Rumânului cu lâna el, iar cu laptele să sature copilaşii; Albina aduse în dar lui Dumnedeu miere dulce şi cărâ cu miros de flori, şi Dumnedeu o blagoslovi ca cu mierea eî să îndulcăscă masa omului, iar cu căra să lumineze bisericile la sf. slujbă. Şi aşâ că t<5tă făptura luă blagoslovenie după strădania el.
   «Veni şi rândul Viespei. 1
    (1) Dict. de G. Onciul.
www.digibuc.ro
219
   « Viespea, din firea eî leneşă şi învăţată să trăăscă maţ mult din furtişaguri, pe unde pdte, ce orii să aducă ca dar lui Dumnezeu? Dar şi cu manile gdle iar cum să vie înaintea scaunului celui prea înălţat? Luă din fugă şi ea un peticei de hârtie de mucava şi veni lâ Dumnedeu.
   «Dumnezeu pricepu îndată şiretenia Viespeî şi cât e de leneşă şi de aceea o blestemă ca tdtă munca eî să se prefacă în petice de mucava şi ea să se arănescă numai din furat. Locuinţa eî să fie mai mult prin podurile afumate ale dmenilor şi toţî să-î strice cuibul ei.
   «Şi de atunci şi până în (JLixa. de a<Jî aşâ a şi rămas: că-suicilo el sunt făcute par’că din mucavâ şi şed atârnate prin podurile caselor, par c’ar fi într’adins puse la afumat. Iar arana ei este mai mult din furat de unde p6te, şi mănâncă ori-ce găsesce, până şi mortăciuni, şi toţi îi strică cuibul eî». (1)
   Toţi Viespii, despre cari ne-a fost până aici vorba, &unt fdrte răi şi mai cu sâmâ când sunt zădăriţî. Atunci nu se lasă în ruptul capului, până ce nu muşcă pe cel ce î-a ză-dârit.
   Causa însă de când şi de ce anume sunt eî aşâ de răi, ne-o arată următdrea legendă din Transilvania, corn. Fâ-răgăă, care ne spune tot odată şi de la cine li se trage şj originea:
   «Se <Jice că o strănepdtă de a lui Cain ar fi avut mai mulţi copii, cari de cari mal răi, mal neînţelegători şi mai neascultători. Când cine-vâ îi mână după un lucru, eî aduceau în batjocură altul, aşâ cât nu eră modru ca omul sâ se p6tă folosi de eî.
   «Mama lor, care nu erâ alta decât o pajură învăpăiată şi răutăcidsă, tjiixa şi n6ptea nu făceâ alt ce-vâ, decât că blestemă, suduia şi băteâ, de-ţi erâ mai mare scârba când o vedeai.
   «Copilul cel mat mic, care erâ pârjol, pârjol de blestemat şi neastîmpărat, aflând odată pe mama sa în duşuri rele, s’a luat la cârtă cu dînsa, de sună nu un sat, fără un cap 1
   (1) Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel.
www.digibuc.ro
220
de ţără, de-ţl eră mai mare grdza să-I asculţi. Mai pe urmă ajunseră chiar şi la păruelă.
   «Mama însă, voinică cum eră, nu se prea lăsă. La urmă însă, muşeând-o băiatul de gât, î-a supt tot sângele, până când a murit.
   «Mama, trăgând de mdrte, l-a blestemat ca năm din nâmul lui nimic să nu se alâgă, şi viţă de viţă de a lui să umple lumea, dar între <5menî să nu aibă loc, fără numai în bor-ţile lemnelor găundse (scorburdse). Din om, ce e, năm din năm de al lui să se prefacă în musce cu ghimpi veninoşi, iar sângele el numai în venin să se prefacă în trupul lui şi al urmaşilor lui.
   «El, au<Jind blestemul mamei sale, a alergat în spre codru, şi pe cât alergă mai tare şi mai repede, pe atâta i se părea că se face mal uşor şi mal mic, până ce în urmă s’a trezit într’o dimineţă într’un Bunzar cu trupul galben, căruia dmenil îl cjic Viespe» (1).
   Şi de 6re-ce Viespii sunt aşa de reî, de aceea cel ce vo-esce ca să nu fie muşcat, trebue să se ferâscă de dînşiî.
   E adevărat că muşcătura lor nu produce o umflătură aşâ de mare ca cea de Albină, ci numai un fel de pată ca un ban de mare şi roşiatică. Dar pentru aceea, fiind forte ve-nin6să, nu numai că ustură grozav de tare, ci e în acelaşi timp şi fărte periculdsă.
   Drept aceea cel ce a fost muşcat de vre-un Viespe, voind a se vindecă, trebue numai decât, nemijlocit după ce a fost muşcat, să stupâscă în palmă şi să se frece cu stupit de acesta pe locul muşcat (2), sad să puie pe dînsul o bucăţică de fier, şi atunci usturimea îndată încetâză, umflătura se des-umflă şi muşcătura se vindecă (3).
   O sămă de Românce însă, mal ales din Transilvania, rostesc în acelaşi timp încă şi următdrea descântecă, cum 4ic ele:
  (t) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (2) Dat. Rom. din Oprişeni, dict. do Iac. Popovicî.
  (3) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de P. Scripcariu.
www.digibuc.ro
221
Viespe reu,
Nătărău,
Viespe blestemat .Şi ne-astîmperat,
Ai venit Şi-ai găsit Pe N. N. numit.
Cu acu teu L-ai împuns,
L-ai străpuns,
De sânge-o curs.
Şi l-ax înţepat,
De sânge-o dat, Fire-ai blestemat. Viespe reu,
Meri pe părău,
Du-ţi nemu teu,
Că eştî din nâm reu, Că eşti veninos Şi primejdios. Terire-ai ca fumu, Ca colbu,
Ca ceţa,
Ca negura.
Iată vin
Ou piele din pielea ta,
Cu dar de la Precista;
Cu sânge din sângele teu, Cu dar de la Dumnezeu, Ca să te scot Din ăst loc Cu soroc
Pentru tine fără noroc. Fugi viespe veninos Şi anevoios,
Şi primejdios,
Că de nu-î vrea De te-oiu apucă,
Vai de pielea ta!
Fugi de tot Cu venin cu tot.
Scutură-te de venin Şi lasă sănătos deplin Pe N. N. Amin !
   Descântătdrea sau descântătorul, în timp ce rostesce aceste cuvinte, ţine un viespe mort într’o moioşcă, în care are un vârf de cuţit scos pe jumătate afară, cu care apasă mereu până cjice descânteca de nouă ori, apoi unge rana cu scuipat şi, aruncând viespele şi cuţitul în apă, <Jice:
                 Pe când le-a căută,
                 Atunci să mai aibî boia asta(l).
   Ce se atinge de viespariu, apoi acesta servesce Românilor parte ca lâc spre vindecarea mai multor bdle, precum a durerii de urechi, a orbalţului, buboielor 6rbe, a bălei celei rele (epilepsia), a speriatului, a brâncei, şi parte spre facerea căţelanilor (2) ca să fie rSÎ, precum şi spre cundscerea ernii viitdre. 1
   (1) Dat. Rom. din Chiraleş, corn. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (2) Căţelan, căţel de vre-o câte-vâ luni.
www.digibuc.ro
222
   Aşâ cel ce are durere de urechi, caută un viespariu de aceştia şi aprin^ându-1 so afumă cu dînsul la urechi (1).
   Pentru orbalţ se iea un cuib de viespe, se amestecă cu hoş-tine de faguri de albină, se fierb bine la un loc, şi apoi, scurgăndu-se, se spală cu apa ce a rămas pe locul orbâlcit(2).
   Pentru bubâiele ârbe se ieau frunzişdre de viespariu, se mdle în apă călduţă şi apoi se pun pe bubdie. Fâcendu-se acăsta, buboiul în scurt timp se sparge, se scurge şi se vindecă (3).
   Pentru bâlci cea rea se ioa un viespariu, se fierbe şi apa în care s’a fiert se dă celui bolnav de băut (4).
   Pentru speriat se afumă cu cuib de zespci, mal ales copiii, şi anume Sâmbătă săra şi Duminecă săra, când e lună veche(5).
   Pentru brâncă se fierb căsuicile de viespi sau căşiţile (6) Lunia în apă, şi apa în care s’au fiert se dă apoi celui bolnav de brâncă, de se spală cu dînsa pe cap. Aşâ se face acăsta în trei luni de-a rândul (7).
   Cel mal bine e însă când cel ce află vre-un viespariu, îl risipesce şi nimicesce, căci atunci se risipesc şi tdte răutăţile dimpreună cu dînsul (8).
   Cel ce voesce să aibă câni răi pe lângă casa sa, caută un viespar, îl dumică mărunţel şi apoi, punându-l în mâncare, îl dă dimpreună cu acăsta căţeilor sau căţelanilor de mâncat, dicend:
   «Cum e eespea de iute şi de nesuferită, aşâ să fii şi tu de iute şi de nesuferit. Şi, afară de mine şi de cel de casă. pre altul nimeni să nu-1 suferi! 1
  (1)  Dat. Rom. din Putna, dict. de I. Pusdrea;—a celor din Moldova, com. Paşcani, dict. de lord. Bran.
  (2) Dat. Rom. din Udescî, com. de Darie Cosmiuc.
  (3) Dat. Rom. din Vicovul-de-aus, dict. de T. Ionesi.
  (4) Dr. N. Leon, op. cit, p. 14.
  (6)  Dat. Rom. din Galanescî, dict. de G. Cârstean;—tot de acolo, dict. de G. Galan: «Cuibul de zespe se întrebuinţezi la afumat de spSriat şi pentru umflături.
  (6)   Com. de S. Sa pâr. T. Bâlâşel:«Căsuicile viespilor în graiul popular se numesc şi Căşiţi.»
  (7) Com. de S. Sa păr. T. Bălâşel.
  (8) Dr. N. Leon, op. cit., p. 14.
                                 www.digibuc.ro
223
  Căţelul, ce a mâncat o ast-fel de mâncare, se <Jice că se face râu ca un viespe (1).
  Dacă află cine-vâ vre-un viespar în slerina (2) secării şi voesce să scie cum va fi ărna viitdre, atunci măsdrâ înălţimea lui de la pămînt, şi dacă acăsta e până la genunchi de sus sau şi mai sus, atunci se crede şi se <Jice că atâta de sus, adecă gros, sau de înalt va fi şi omătul în ărna viitdre.
  Tot aşâ fac o semă de Români şi atunci când găsesc vreun cuib de zespî asupra tdmneî în pămînt; scobesc în lâ-untru şi caută cât de adânc e făcut cuibul în pămînt. Şi dacă e tare adâncit în pămînt, atunci se crede şi se <Jice nu numai că va fi mult omăt, ci tot odată că şi ărnă va fi frigu-rdsă. Iară dacă nu-I tare adânc făcut cuibul, atunci se crede şi se <^ice că ărna nu va fi frigurdsă, ci maî mult moloşag decât ger (3).
  Mal departe se 4<ce că dacă Viespile îşi fac cuiburile lor adânc în pămînt, atunci nu numai că va veni ărna de grabă şi va dură lung timp, ci va fi tot odată şi mare ger. Iar dacă îşi fac cuiburile pe de-asupra pămîntulul, atunci se crede contrariul (4).
  Alţii iarăşi <Jic că atunci când îşi fac Viespii cuib în pămînt, are să fie ărna uşdrâ, iar când işî fac cuibul prin fagi, prin bratjî sad prin alţi arbori înalţi, atunci are să fie ărna grea (5). 1
  (1)   Dat. şi cred Rom. din Vicovul-de-aus, corn. de d-1 Ioan Nistor, cant. bis;—a celor din Igesci, dict. de Ioan Danilescn: «Dacă se va luâ un cuib de Zespe, pl. zasptcl şi se va da unul căţelan (căţel) de mâncat, se ^ice că căţelul acela va fi rău ca un zespe“;—a celor din Budeniţ, dict. de Mâr. Dutcă: «Dacă se dă un cuib de geape, şi maî ales când se află într’însul mulţi căţei de gespi, amestecat cu chiperiu, unul căţel de mâncat, atunci căţelul respectiv se face forte răii.»
  (2)   Sub cuv. sterină înţeleg o semă de Români din Bucovina, precum bună oră cei din Vicovul-de-sus, paiele de secară sau de grâu, cari rămân în pămînt, după ce s’a secerat deja secara sal grâul.»
  (3) Dat. şi cred Rom. din Vicovul-de-sus, corn. de d-1 I. Nistor.
  (4)   Dat. şi cred. Rom. din Gura-Sadoveî, com. de Leon Latiş, stud. gimn.
  (5) Cred. Rom. din Dorotea, dict. de d-1 Ilie Brâdăţan.
www.digibuc.ro
224
   în fine se mal <}ice încă că, când vara sunt viespi multe, erna va fi mare (1).
   Iar când umblă Viespii rdtă în jurul stupinelor, e semn că are să vie o ârnă grea (2).
   Se întîmplă fdrte adese-orî că Viespii umblă pe lângă stupine, mal ales tdmna, nu numai când are să fie ărna greai ci şi de altă dată şi, intrând în ştiubeie sau coşniţe, pe când albinele, simţind frigul, se retrag către vârful coşniţelor, pradă mierea din acestea (3).
   Deci cel ce voesc ca să nu se întîraple acâstă prădăciune, fac o motoşcă de urzici de sub nouă garduri şi, pe la miedul-nopţii, îmbrăcaţi ca nisce buduhale, se duc lângă stupină şi dic:
Motoşcă, motoşcuţă! Cu greu te-am cătat, Cu greu te-am aflat, Cu greu te-am legat De sub gard,
De lângă gard,
La măturat Şi la aruncat De viespi rei,
De viespi blestemaţi Şi destrăbălaţi Şi înveninaţi;
De viespi veninoşi Şi primejdioşi,
Şi obraznici
Ca nisoe pui de draci,
Vină,
Alină
Durerile la albină.
Că ei or venit Şi mi-o jăfuit 1
Miere din fag,
Cără din prag,
Miere, mierişoră De prin făguşore Şi le-o lăsat gole.
Hai urzică,
Hal voinică,
Şi-î alungă,
Şi-Î fugâresce,
Şi-i scorbăcesce,
Câ-s tâlhari,
Câ-s hoţomani.
Haidaţî urzici Mici şi voinici,
Pe eî alungaţi Afară din stupină,
Afară din grădină, Afară din ogradă,
Afară din livadă,
Ca urma să li se pârdă!
(1)  M. Lupescu, Superstiţii, publ. în Gazeta sătenuluî, an. XV, R. Sărat 1898, p. 68.
(2)  Cred. Rom. de pe Câmpia Ardeiului, com. Fărăgău, com. de d l Th. A Bogdan.
(3) L Costin, Manual de stupărit, p, 27.
                      www.digibuc.ro
225
   Omul descântător, când rostesce descânteca acăsta, mătură necontenit cu motoşca de urzici pe dinaintea coşniţelor. Apoi tjicând acdsta descântecă de trei ori, motoşca o pune pe stupină, ca să păzâscă albinele, iar el se duce până Ia p<5rtă scuipând şi suflând de trei ori peste pdrtă (1).
   Despre viespi şi cu deosebire despre Viespele de caşţi, există şi unele proverbe şi locuţiuni.
   Iată vre-o câte-vâ şi dintre acestea:
                 Viespea încă ar pofti Cât de multă miere,
                 Dar numai albina O adună 'n coşniţâ (2).
                 Viespea miere după ce nu face,
                 Sare şi te ’mpunge cu ace (3).
                 Viespea după ce miere nu face, apoi şi împunge.
   T6te proverbele acestea se (Jic despre acel <5menî, cari nu numai că nu aduc nici un folos, dar te şi vatămă.
                 A Ii ca o Viespe,
safi:
                 A fi ca Viespea,
   Adecă: iute, reu peste fire. Se (Jice mal mult femeilor.
                 A cântă ca Viespea,
   Adecă: a cântă înţepat, cu glas ascuţit.
                 A fi Viespar
se <}ice de o casă unde toţi sunt rSf, gâlcevitorî. De aceea când unul e mal bun între el se <JiCG că:
                 Trăesce în Viespar.
                 A fi Viespărie, 1
  (1)  Dat. Kom. din Bistra de lângă Abrud, dict. de un stupar de acolo şi com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (2) Şetfetorea, an. III, Buda-Pesta 1877, p. 41.
  (3) Anton Pann, Prov., II, p. 112.
   âUrinu, Uteciâe.         WWW.digihuC.rC)                    80
226
   adecă: a fl adunătură de dmenî răi, gâlcevitor!.
                 A înţepă ca o Viespe,
   A înţepă cu vorba, a fi rău de gură. (1) în fine merită a fi amintit şi aceea că o mulţime mare de viespi se exprimă prin cuv. Viespărie. (I)
  (I)  Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Ţera-Românescâ, com. de S Sa păr. T. Bălăşel.
www.digibuc.ro
                DRÂGHICIUL.
                 (Crabro ceplialotes Sh.)
   Drăghiciul, e un fel de viespişor, care semănă în privinţa corpului întru cât-vâ cu Furnica aripată (1) sau cu Bărnduziî mici (2).
   El se ţine prin găurile făcute de Cari prin lemne precum şi prin ziduri, unde, după cum spun o sămă de Români, prinde Carii şi-l oradră şi unde-şi depune tot odată şi ouăle sale.
   Vara, şi maî vârtos la adunatul fânului, Drăghiciul supără fdrte tare pre dmenî, pişcându-î fdrte simţitor, ast-fel că aceştia tresărind cu spaimă de pişcăturile sale, nu se pot râbdâ de a nu-1 blestemă şi a <Jice:
   — Cine ţî-a pus nume Drăghiciu din drag, n’a nimerit*o, ci mai bine eră să-ţi fi pus nume Drdchiciu din drac, pentru că al dracului maî pisoi, fire-al al dracului să fii! (3)
   Drăghiciul e de diferite mărimi şi pdte că şi de diferite soiuri, mari şi mici. Insă numai cel mal mici pişcă.
   Drăghicii îşi caută nutrimîntul lor pe flori. Când se întorc din câmp sunt plini de polen, pre care îl depun in găurile de Cari (4). 1
  (1)  După spusa Rom. din Banat, com Maidan, com. de d-I S. Liuba, învăţător.
  (2)  Tot do acolo, com. de d-1 Ios. Olariu : «Drăghiciul are multă asemănare cu Bămăveii mici.*
  (3)  Com. de d-1 S. Liuba şi de d-1 Ios. Olariu: «Drăghiciul nu produce nici un folos omenilor, dar peste vară supără omenirea ou pişcatul său cel simţitor.»
  (4) Com. de d-I S. Liuba.
www.digibuc.ro
               FURIŞORUL.
               (Pompilus riaticus Latr.)
  Este un fel de viespişor negricios, care-şî face cuibul s§u de regulă pe drumuri şi pe cărări, şi care nu odată, când e zădărit sau când îl stă cine-vâ în cale, îl muşcă fdrte tare.
  Acest viespişor se numesce în Bucovina: Zespe mâţi-ţică (1), iar în Transilvania: Furişor (2), Furieş (3), Lene (4), Ţibocă, pl. Ţibâce (5) şi Ţibocuţă, pl. Ţibocuţe (6).
  Un alt-fel de viespişor, asemenea negricios, care-şî face cuibul său mal mult prin borţî şi scorburi de copaci şi care se ţine tot de familia Furişoruluî, se numesce atât în Bucovina cât şi în Transilvania: Viespe negru, fem. Viespe n&gră (7), lat. Pompilus niger Fabr.
  Despre aceşti viespişor! sau muscuţe, după cum le mal <}ic unii (8), există la Români următdrele credinţe şi datine: 1
   (1)  Dat. Rom. din Galanescî, dict. de Ioan Ungurean : <Zespea. mdfifică e nâgră şi la trup ca furnica. Ea bortesce şi-ş! face cuibul drept în pă-mînt. Muşcă forte râu, mai ales când arde sorele, şi ustură de Domne feresce»
   (2) Dat. Rom. din Şomfalău.
   (8) Dat. Rom. din Bistriţa.
   (4) Dat. Rom. din Fârăgău.
   (o) Dat. Rom. din Bistriţa şi Beşineu.
   (6)  Dat, Rom. din Şieu-Măgeruş; — a celor din Caila, Sfîntu şi Ar-calia. — Tote numirile acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan.
   (7)  Dat. Rom. din Udesci, com. de d-1 Darie Cosmiuc, jurist, şi a celor din Transilvania, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (8)  Com. de d-1 Th. A. Bogdan: iŢLbocuţa este o muscuţă mică, ce-şî face moşinoie pe cărări şi pişcă forte tare.»
                        www.digibuc.ro
229
   Furişorul e sflederul dracului, că umblă tot în calea omului (1).
   Furişorul, e pismaşul somnului (2).
   Furişorul de te va muşcă când dormi în vremea fânului, e semn să te scoli că are să-ţî plăie fânul (3).
   Muerea guralivă e din nâmul Furişorilor.
   Femeii limbute dâ-î 99 de Furişorî în 99 de <JiIe, că va muţi (4).
   Ţibâcele sunt copilele cele ţipate din cer (5).
   Ţibdcele sunt fetele Satanei (6).
   Jibâcele sunt spaima îngerilor (7).
   Ţibocuţele, când umblă tare, e semn de vreme bună (8).
   De nu dorescl să al copil guralivi şi răutăcioşi, feresce-I de Ţibdce (9).
   Când te muşcă Ţibocuţele, <}i următărea descântecă şi udă locul muşcat cu scuipat:
Ţibocufă!
Fata temniţei,
Fata Sătanei,
A Dulumaneî,
A primejdiei!
Unde m’aî muşcat, Lasă locul curat,
Că de nu-î vra Şi de nu-î lăsă,
Unde te-ajung,
Te străpung!
Ptiu! n’aî mal fi,
N'ai mal trăi,
De nu mi-a trece-acî! (10)
   Lenele când umblă, e semn de vreme grea (11).
   Viespii negri sunt copiii dracului (12).
   Viespele negru e feciorul dracului, deci daţi-î pace, de nu vreţi să aveţi de lucru cu tată-so (13). 1 11
    (1) Cred. Rom. din Şorafalău.
    (2) Cred. Rom. din Herina.
    (3) Cred. Rom. din Şomfalău.
    (4) Cred. Rom. din Arcalia.
    (6) Cred. Rom. din Ragla.
    (6) Cred. Rom. din Bistriţa şi Bnduş.
    (7) Cred. Rom. din Bistriţa.
    (8) Cred. Rom. din Şieu-Cristur.
    (9) Cred. Rom. din Bistriţa.
   (10) Cred. Rom. din Şieu-Cristur.
   (11) Cred. Rom. din Fărăgău şi Socol.
   (12) Cred. Rom. din Ercea.
   (13) Cred. Rom. din Ţag.
www.digibuc.ro
230
   Viespii negri sunt copiii cei răi aî Mamei pădurii pre cari blestemându-I mama sa s’au prefăcut în viespi veninoşi (1).
   Mal mulţi Viespi negri, de te vor muşcă, vel muri (2).
   De vel omorî însă 99 de Viespi negri, vei scăpă un păcătos din iad (3).
   Căci când cine-vâ omdră un Viespe negru, Durane<Je£i se bucură (4).
   Iar când găsesc! un viespe mort, acopere-1 cu pămînt, că de nu, Dracul îţi face vrajbă (5). 1
  (1) Cred. Rom. din Cosma.
  (2) Cred. Rom. din Fărăgâu.
  (3) Cred. Rom. din Şermaşul de Câmpie.
  (4) Cred. Rom. din Fărăgău.
  (5)   Cred. Rom. din Ţagul mare. — Tote credinţele şi datinele acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
                 FURNICA.
                (Formica nigra Latr.)
  Românii cunosc mal multe feluri de furnicî, şi anume: Furnica mare, numită şi Furnică de pădure, Furnică sălbatică (1) şi Furnicar, pl. Furnicari (2), lat Formica rufa L.
            Furnicarul roşu (3) sau Furnica de copaciu (4), la Românii din Macedonia Fur (5), lat. Formica sanguinea Latr. 1
  (1)  Pretutindeni in Bucovina; — com. de d-1 El. Pop: «Furnica e de mai multe feluri: de casă şi sălbatică, care şi muşcă. Acestea fac şi muşinoiu din sdroburî de crenguţe;» — G. Crăiniceanu, Nomenclatura româno-latină din istoria naturală, publ. în Convorbiri literare, an. XXIII, p. 334; — Hasdeu, Etym. Magn., t. II, p. 1.G73: «Furnicile sunt de trei feluri: furnică mare, furnică negrâ sau mică şi furnică ari-pită, care are aripi» (G. Dobrin, Transilvania, Făgăraş, com. Voila).
  (2)   Pretutindeni în Bucovina; — apoi în Moldova, com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean: «Furnicarii sunt cu mult mai mari decât furnicile de rând. Ei îşi fac muşuroiele din cetină, paie, beţişore şi alte bucăţele mârişore. chiar şi petricele. De multe ori, când se află pe un copac, adesea brad ori mestecân, şi sunt atacaţi de om, se ridică pe piciorele cele din urmă drept în sus şi stnpesc un fel de acid acrişor. Printre dînşii se află şi furnici cu aripi, dar mai puţintele»;— dict. delordache Bran, pălmaş în Păşcani: «Subt Furnicar se înţelege furnica aceea, care-şi face furnicariul său pe sub copaci din cetină, bucăţele de frunză şi din felurite beţişore.»
  (3)  Com. de Ionică al lui Iordache Isac: «Eu cunosc trei feluri de furnici: Furnică de câmp, cari îs mici şi negre, apoi un fel de Furnici galbene şi nu prea mari, şi în urmă un fel de furnici mari şi roşii de pădure numite Furnicari;» — dict. de Toader Ionesi din Vicovul-de-sus: «Furnicarul e de două feluri: unul negru şi altul roşu.»
  (4) Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 730.
  (6) Com. de d-1 Per. Papahagi.
                            www.digibuc.ro
232
  Furnica, dim. Furnicuţă, mase. Furnic, pi. Furnici, artei. Furnicii (1), Furnică de casă, Furnică mică, Furnică nâgră, Furnică de fânaţ şi Furnică de câmp (2); la Românii din Meglenia şi la ceî din Macedonia: Furnigă, pl. Furnizi (3); iar la ceî din Istria: Furnică şi Furniga, pl. Furnige (4), lat. Formica nigra Latr.
  Furnica galbenă sau Furnica gălbie (5), lat. Formica flava L. şi
  Furnica roşă sau Furnică de grădină (6), lat. Myrmica levinodis, M. rubra Latr.
  Furnica mare trăesce numai prin păduri, de aceea se nu-mesce ea şi Furnică de pădure.
  Tot prin păduri trăesce şi Furnicarul roşu sau Furul.
  Furnica negră trăesce maî mult la câmp, şi mai ales unde e locul arat, negru şi gras.
  Iar Furnica roşie trăesce maî mult unde e locul băhnos, 1
  (1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul.
  (2)   Pretutindeni în Bucovina; — apoi în Moldova, dict. de lord. Bran şi com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean: «Furnicile sunt de mal multe feluri : Furnici negre, mici, cari nu muşcă veninos şi nu-şî fac muşu-noiu mare. Ele adese-ori îşi fac muşunoid din pămînt lutos sau nisip, şi de multe ori chiar şi în straturi’ ; — com. de d-1 El. Pop : «Furnicile de casă îşi fac moviliţe din pămînt’; — Hasdeu, Etym. Magn.. 1.1. p. 730.
  (3)   Com. de d-l Per. Papahagi; — ve<Jî de acelaşi: Megleno-Românit. Partea II, p. 81 ; — Gustav Weigand, Die Aromunen, II Bd., Leipzig 1894, p. 60 şi 305 ; — Idem: Vlachfr-Meglen, eine ethnographisch-philologi-sche Untersuchung, Leipzig-1893, p. 23: «Furnigă, pl. furnis, mr. Furnigă, pl. fumits.»
  (4) Ioan Maiorescu, Itinerar în Istria. Ed. II, Bucurescî 1900, p. 10G.
  (6) In Bucovina, com. de mal mulţi inşi, in deosebi de Ionică al lui
lord. Isac şi G. Onciul din Frătăuţul-vechiu: •Furnica galbenă de bahnă muşcă primejdios ca şi albina, şi când te muşcă multe, poţi să te primejduesci.»
  (6) Pretutindeni în Bucovina şi Moldova, dict. de lord Bran;— com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean: •Furnici roşt, de mărimea celor negre, dar cari sunt vestite prin muşcăturile lor, chiar te îngrozesc»;—com. de EI. Pop;—com. de d-1 Ios. Olariu: «Sunt mai multe feluri de furnici : mari şi mici, negre şi roşi.»
www.digibuc.ro
233
pe fânâţe şi pril<5ge. Se află însă f6rte adese-ori şi prin grădini (l).
   Furnica mare sau Furnicarul e cea maî mare, iar Fur-nica roşie e cea maî mică dintre t6te furnicile câte s’au înşirat mai sus. Acâsta este tot odată şi fdrte iute şi rea, de dre-ce când te muşcă, te umfli (2).
   Tdte furnicile trăesc, ca şi albinele, în societate, une-orî câte maî multe sute de miî. Şi fie-care societate se îtnpăr-ţesce în femeiusce, bărbătuşî şi furnici lucrătdre.
   Femeiuscele şi bărbătuşiî au într’un anumit timp de peste an şi aripi, iar cele lucrâtdre sunt tot-deauna fără de aripi. Decî pe cele dintâi poporul le numesce şi furnici sburătdre, furnici cu ârpi (3) sau aripi şi furnici aripile (4), iară pe cele din urmă, adecă pe cele lucrătdre sau fără de aripi, fete, sing. fată (5).
   Larvele de furnică se numesc pui, sing. puiu, iar nimfele sau coconii se numesc în cele mal multe părţi atât din Bucovina, cât şi din Moldova : sacî, sing. sac sau săcuşorî, sing. săcuşor, pentru că ele, când sunt deplin desvoltate, aii forma unor săcuşorî (6). în unele părţi însă se numesc bărbinţe, 1
  (1) Dict. de Toader Ionesi.
  (2)   Dict. de lord Bran; — com. de d-I El. Pop: «Sunt un fel de furnici forte micuţe şi roşi, cari muşcă reu.
  (3)   Ârpă, pl. d^i=aripă, usitat in unele părţi din Bucovina, precum bunâ-6ră în Vicovul-de-sus.
  (4) Hasdeu, Etym. Magn., t. II, p. 1.673.
  (6) Usitat în Bucovina.
  {6) Dat. Rom. din Câmpulung, dict. de Nic. Casian şi com. de Ioan Casian, stud. gimn : «Poporul de la munte numesce nimfele furnicilor saci*; —a celor din Tereblecea, com. de Luca Buliga, stud gimn.: «La noi în Tereblecea nimfele furnicilor se numesc sacî, şi cred că din aceia se nutresc ele»; — a celor din Tişeuţ, com. de repausatul Const. So-rocean, fost stud. gimn.: «Nimfele furnicilor se numesc in satul Tişeuţ sacî; » —a celor din Moldova, com. Paşcani, dict. de lord. Bran ; — S. FI. Marian, Ornitologia pop. rom., t. I, p. 69: «Pe la rădăcina şi umbra erbeî şi a florilor, cete întregi de furnici nu-şi pot da rând strîn-gendu-şi nutreţul necesar pentru susţinerea vieţii, iar altele târâind după sine câte un săcuşor albine} spre a-1 aşeză într’un loc mai bun şi maî sigur de cum a fost mai nainte.»
www.digibuc.ro
234
sing. bărbînţă, fiind-că sâmenă uneî berbincidre (1), apoi şi oue de furnică (2).
   Ia unii din aceşti saci sau bărbinfe se cjico că aii furnicile pui, iar în altele de mâncare, precum au bună-drâ şi albinele în unele chiliute căţei, iară în altele păstură (3).
   De aici apoi şi Zicala Românilor că furnicile îşi duc sacii cu mâncare în spate, când văd că acestea îşi mută nimfele dintr’un loc într’altul.
   Şi de 6re ce o samă de saci de aceştia sunt cu mult mai mari decât furnicile cari îi duc, de aceea se crede şi se <Jice că nimeni nu e aşâ de voinic şi de tare ca furnica, şi în deosebi ca Furnica mare, pentru că nici omul şi nici o altă vietato de pe faţa pămîntuluî nu e în stare să ducă o bucată de fier cât corpul ei do mare, însă Furnica mare sau Furnicarul o duce (4).
   Tot despre Furnica mare există la Românii din Bucovina şi următdrea legendă:
   «pice că eră odată o femee. Şi femeia aceea eră vădană şi avea numai o copilă, unica ei mângâiere, şi o turmă de oi, singura el avere.
   «După ce a crescut copila şi s’a făcut aprdpe fată mare, maica sa, fiind-că nu aveâ pe nimeni altul, o trimise pe dînsa cu oile să le pască. îi spuse însă tot odată, înainte de a o trimite, ca să se îmbrace barbâtesce şi, întâlnindu-se cu cine-vâ, să nu vorbăscă femeesce, anume ca, fiind voinică şi f<5rte frumdsă, să nu atragă privirea nimeruia asupra eî. 1
  (1)   Com. de d-1 Em. Antonovicî, stud. gimn: «Nimfele de furnică se numesc la {eră saci, iar la munte bărbinfe.»
  (2)   Dat. Rom. din Stulpicani, com. de N. Cotlarciuc, stud. gimn.: 'Nimfele furnicilor se numesc în satul Ştiulbicanî oue de furnică; — Enciclopedia rom., t. II, p. 485: «Larvele viermiforme ţes în general un cocon de mâtasă, In interiorul căruia se transformă în nimfe; aceste coconurl sunt cunoscute vulgar sub numele do oue de furnică»; — Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13: «Larvele de furnică se numesc ouă de fwnică ; cu ele se hrănesc în colivii privighetorile şi alte păsărele.»
  (3) Com. de Luca Buliga, şi dict. de lord. Bran.
  (4)   Com. de d-1 Ionică al lui lord. Isac ; — şi G. Onciul din Frătău-ţul-veebiu. «Furnicarul e cea mai tare leghioe de pe lume, pentru că duce de trei ori mai mare greutate decât dînsul.»
                                 www.digibuc.ro
235
  «Copila ascultă de maica sa, se îmbrăcă bărbătesce şi apoî, luând turma, se duse cu dînsa la păscut, şi aşâ o păscu ea un timp mal îndelungat.
  «Iată însă că într’o <}i, trecând ea cu turma sa printr’o pădure, se întâlnesce cu un fecior, care păsceâ asemenea o turmă de oî.
  «Feciorul acela însă nu eră fecior din dmeni, ca toţi feciorii, ci el eră feciorul unei Smedice.
  «însă de unde şi de la cine s’o scie ea acâsta? Şi chiar dacă ar fi âciut-o, ce î-ar fi ajutat, dacă nu sciâ ce e Sine-âică şi ce e Smeu? Şi aşâ, nesciind cine-î şi al cui e, şi vS-(Jându-1 numai că e fecior şi cioban, ca şi dînsa, s’a dat cu el în vorbă şi tdtă 4iua aceea umblarâ împreună cu oile la păscut.
  «Pe la înserate, despărţindu-se şi ducendu-se feciorul sme-6iceî acasă, 4ise cătră maica sa:
  —     «Mamă! mie mi se pare că tovarăşul meii cu care am păscut eu adî oile, nu e fecior, după cum îl arată îmbrăcămintea, ci fată, atâta numai că n’are glas femcesc, ci bărbătesc. 6re n'ar fi bine s’o aduc eu într’o sără la noi şi s’o ve(JI şi d-ta şi apoî să-mi spui: bărbat e ori femee, că de s’ar întîmplâ să fie femee, eu fdrte bucuros aşi luâ-o de soţie, pentru că câtă lume am umblat, un chip mai frumos şi mai drăgălaş ca acesta n’am aflat.
  —     «Bine!—răspunse Sme6ica — adă-1 şi vom vedâ, şi de va fi bărbat, se va întdrce iarăşi sănătos de unde a venit, iar de va fi femee, a ta să fie!
  «A doua fii, mergând feciorul smeăicel cu oile la păscut şi întâlnindu-so cu fata văduvei, pâscură oile iarăşi împreună, iară colea de către sară, când eră să se despărţâscă şi să se ducă fie care acasă la dînsul, tjise fetei ca să mergă n6p-tea aceea la dînşil de mas.
  «Fata, nebănuind nimica şi fiind cam departe de casa mâni-salo, nu stete mult pe gânduri, ci tjise că va merge şi merse.
  «Ce face însă Smedica, când a vâ<Jut-o că vine ? îi eşi înainte şi vorbesce ce vorbesce cu dînsa, şi apoî începe a vorbi şi cu feciorul său, însă nu în limba fetei, ci într’o limbă cu totul străină, spuindu-î că după ce se va culcă tova-
www.digibuc.ro
236
râşul sS&, să-î puie o fl<5re sub căpătâiii, şi dacă peste ndpte se va veşteji fldrea, e de bună-sâmâ femee, iar de nu, atunci e bărbat.
   «Şi după ce-i dete sfatul acesta, fiind acuma târziu, îşi luară ndpte bună unul de la altul şi se culcară cu toţii.
   «Fata, trăgând cu urechea şi vădend că mai mult şoptesc decât vorbesc, şi încă într’o limbă cu totul străină, îndată s’a priceput că trebue să fie vorba despre dînsa. Deci nu mult după ce s’a culcat, începu a sforăi, ca şi când ar fi cuprins-o un somn fdrte mare. însă ea nu dormiâ, ci sta numai cu ochii închişi şi sforăia aşâ în vînt> ca să vadă ce se va întîmplâ.
   Ospătarii’ adecă Smedica şi feciorul său, care asemenea nu dormiau, au<Jind că dspele lor sforăesce şi cugetând că ddrme acum dus, se sculară încet, eşiră pe vârful degetelor afară, se duseră în grădină, aduseră o gardfâ înflorită şi i-o puseră sub căpătâiu, apoi se culcară iarăşi şi astă dată dormiră duşi.
   «Fata însă, cum simţi că i s’a pus ce-vâ sub căpătâiii, îndată se pricepu că trebue să fie vre-o apucătură sad alt lucru necurat la mijloc. Deci se sculă de grabă de unde eră culcată, îşi căută taşca cea ciobânescă şi sc6se dintr’însa o oglindă fermecată, anume ca prin mijlocirea acesteia să pre-întîmpine făcăturile sau vrăjirile ospătarilor.
   «N’a apucat însă bine a-şî scdte oglinda şi âtă că Smedica, trezindu-se, se repede la căpătâiu şi scoţând gardfa, află spre cea mai mare bucurie a ei şi a feciorului sSu, care asemenea se trezise, că acâsta este tdtă veştejită. Un semn că dspele lor nu erâ bărbat, ci femee.
   «Ce erâ acuma să facă fata? Să (Jică că nu este ceea ce este? Asta nu se puteâ. pentru că Smedica o dete de gol. Şi apoi chiar dacă ar şi fi cjis, ce folos ar fi avut, că nimeni n’ar fi cre^ut-o! Deci neavend ce face, îşi schimbă portul şi glasul, şi de aici înainte începu a şi vorbi femeesce ca tdte femeile.
   «însă feciorul Smediceî nu se mulţumi numai cu atâta, ci el o ţineâ una şi bună, după cum îi spusese mâne-sa, s’o ieâ de soţie.
   «Fata dintr’un început nici nu voi să audă despre aşâ www.digibuc.ro
237
ce-vâ. Mai pe urmă însă, vătjend că n’are încotro, se învoi şi ea, şi Smerii o luă de soţie. Dar ea se jură că din diua aceea înainte nu va mai vorbi cu dînsul, nici nu se va lăsă s’o sărute.
   «însă Smeul, când au<Jl ceea ce-I spuse fata, începîl a rîde şi apoi, cuprindând-o în braţe, o strînse cam în şagă, cam într’adins, ast-fel că maî eră să I ăsă ochii din cap, şi aşâ o sărută. Dar ce fel de sărutat, că i se umflară obrajii ca pânile.
   «Fata, vădind ce a făcut Smeul cu dînsa, s’a supărat de mărte, s’a prefăcut de grabă într’o gujulie, şi aşâ dete să fugă pe sub temelia casei.
   «Smeul însă, vădând-o că fuge, a luat de grabă un cuţit ascuţit şi, repedindu-se după dînsa, o tăie de pe la mijloc maî drept în două. Noroc că î-a mal rămas o lâcă de carne cât un fir de aţă, care ţinu partea dinapoi de cea dinainte, şi aşâ, târâindu-se cu mare greu, eşi afară şi se făcu nevădutâ.
   «Şi de atunci gujulie a rămas ea până în <jiua de astădl-Şi gujulia aceea e Furnica* (1).
   Românii din unele părţi ale Transilvaniei însă spun că Furnica a fost socăţica lui Sânt-Ilie, pe când erâ acesta în pustie, şi că ea, după a doua venire, are să fie dămnă mare, că aşâ î-a făgăduit Sânt-Ilie, pentru că s’a purtat bine (2).
   Alţi Români, tot din Transilvania, din contră spun că Furnica e nepâta lui Dumnezeu (3) şi slujnica Precistel. De aceea se cuvine b’o lăsăm să lucre în pace, că de nu, câte furnici omorîm, de atâtea ori suspină Maica Precista (4).
   Iar Furnica roşie e din lacrima vărsată de Maica Precista pe mormîntul Domnului nostru Is. Chr. (5)
   Furnica de câmp se încuibă fărte adese-orî în moviliţele de ţernă, ce le scot cârtiţele pe suprafaţa pămîntuluî, şi anume 1
  (1)  Dict. de George Marmeliuc, agricultor în Liteni, şi corn. de frate* sefl Dimitrie, stud. gimn.
  (8) Cred. Rom. din Şermaş.
  (3) Cred. Rom. din Pintic.
  (4) Cred. Rom. din Aldorf lângă Bistriţa.
  (6) Cred. Rom. din Ragla. — Tote credinţele acestea mi le-a comunicat d-l Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
după ce acestea s'aCi mat învechit şi a început a cresce erbă pe dînsele.
   Aceste movilite de ţernă se numesc moşinâie, moşirdic, moşunâie, moşurâie, muşinoie, muşirâie, muşunoie şi mu-şurâie.
   De aicî vine apoi că şi cuiburile de furnici, făcute în aceste moviliţe de ţernă, se numesc asemenea muşundie, sing. mu-şunoiu, însă tot-deauna în combinaţiune cu cuv. furnică, d. e. am dat peste un muşunoiă de furnici. Când e vorba însă numai despre muşunoiă, fără să adăugăm cuv. furnică, atunci trebue să ne gândim numai la cârtiţă, caro l-a făcut.
   Furnica de pădure, după cum e prea bine cunoscut, îşi face cuibul său singură în forma unei căpicidre, ba une-orî chiar şi cât o căpiţă de mare, din diferite beţişdre, crengu-rele, surceluţe, sfărâmăturî de frunză şi cetină de brad şi de molid, amestecate tdte la un loc cu ţernă şi cu nisip.
   Acest cuib se numesce de regulă furnicariu pl. furnicare, la Românii din Meglenia: Flirnigar (1) şi numai rar când muşinoiu sau muşunoiă.
   Deci când e vorba despre vre-un furnicariu, trebue să ne gândim mal întâiu la cuibul Furnicii de pădure, furnicii celei mari, şi apoi la cuiburile celor-lalte furnici mal mici.
   Fie-care furnică, cu deosebire însă Furnica de pădure, are în partea de dinapoi a corpului seu o beşicuţâ, in care se află un fel de fluiditato acrie, pre care poporul din unele părţi o numesce borş (2), din causă că e mal tot aşa de acră ca şi borşul.
   Seiind-o acâsta băeţiî, cari umblă ca vitele la păscut, nu odată, când dau peste vre-un furnicariu, ieau un rămurel de răchită, când acesta e în mâsgă, îl jupesc de cdjă, şi ast-fel îl bagă apoi în furnicariu şi încep a-1 scormoni şi a hârăţi furnicile cu dînsul, (Jicând : 1
  (1) Per. Papahagi, Megleno-Românii. Partea II. p. 81.
  (2)  Dat. Rom. din Bâlăcena, com. de Grigore Rusu, stud. gimn.: «Acri-mea ce o slobod furnicile se numesce borş;*—a celor din. Horodnicul-de-jo3, com. de d-1 Petfea Prelipoean: «Furnicile slobod un fel de zemă
r ■•îs:;, v-w:- -wWw.digibue.ro
239
                   Furnicilor! daţi-mî borş,
                   C’o tăiat mam’un cocoş,
                   Că voi borş de nu mi-ţî da,
                   Eu bordeiul v’oiu strică! (1)
  Safi:
                   M’o trimes mama după borş,
                   C’o tăiat un cocoş!
                   Că de nu mi-ţî da,
                   Casa v’oiă strică! (2)
  Sau:
                   Luaţi-ve, furnici, săma,
                   Că m’o mânat mama Să-mi daţi un pic de borş,
                   C’o tăiat un cocoş! (3)
  Furnicile, zidărîte fiind, încep a umblă încolo şi încdce ca turbate, a se sui pe rămurele şi a slobo<Jl pe acâsta o mulţime de năcrălă.
  Băeţiî, scoţend după un restimp rămurelul, îl ling sau numai îl ating cu vârful limbii şi văcJSnd că mâsga de pe dînsul e acuma acrie, spun că au căpătat borşul cerut.
  O sămă de băeţi însă, neavend rămurele de răchită la îndemână sau trecendu'i acesteia timpul mâsgeî, ieaii ori şi ce alt beţişor, care le vine dindemână şi, udându-1 puţin cu limba, îl pun asemenea în furnicariu, «Jicend:
                   M’o mânat moşu Ca să-mi dai borşu,
                   C’o tăiat cocoşu! (4)
  Sau:
                   M’o trimis mama Să vă daţi sâma C’un budăieş de borş,
                   C’a tăiat un cocoş! (5)
  Sau: 1
  (1) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirueî, com. de V Greciuc.
  (2) Dat. Uom. din Ciudeifi, com. de Justinian Costinean.
  (3) Dat T om. din Părhăuţ, com. de Const. Bădălu{ă.
  (4) Dat. Rom. din Bălâcena, com. de Grigore Rusu, stud. glmn.
  (o) Dat. Rom. din Ilişescî, aurită pe când eram băiat mic.
                             www.digibuc.ro
240
                   Dă-ml borş, dă-ml borş,
                   Ca tăiat mam’un cocoş L (1)
   Sau:
                   Am venit Bă-ini daţi borş,
                   C’am tăiat un cocoş.
                   Că voi borş de nu mi-ţî da Eu căsuţa v'oiu strică! (2)
   Se <Jice însă că e păcat de scormonit şi de stricat furnicarele, căci furnicele le fac cu multă trudă (3). Apoi şi de aceea nu e bine de stricat, pentru că fapta acăsta provdcă pldie (4).
   Drept aceea dmenii, când văd pre fiii lor scormonind vreun furnicarii! şi mal ales pe timpul cositului, îl mustră şi-î alungă ca nu cum-vâ lăsându-I să-l scormonâscă, să vie pldie şi să le strice (putrecjâscă) pologul (5).
   O sâmă de Români însă din contră cred că dacă se scor-monesce vre un muşinoiu de furnici, furnicile respective pier, iar vitele băeţilor ce le scormonesc strechie (6).
   însă furnicile nu numai că provdcă pldia, când li se scormonesc muşindiele, ci ele afl, după spusa poporului, tot odată şi darul de a prevesti ploia cu vre-o câte-vâ ore sau chiar mal nainte. I,
  (1) Dat- Rom. din Braşca, com. de Zaharie Roşea, stnd. gimn.
  (2) Dat. Rom. din Bâeşescî, com. de Alexandra Vasilovici, stud. gimn-
  (3)   Cred. Rom. din Ungaria, com de d-1 El. Pop: «Omenii spun că e păcat a strică căsuţa (muşinoiul) furnicilor pre care o gătesc ele cu multă trudă.*
  (4) Cred. Rom. din Boian, com. de Ionică al lui Iordachi Isac:« Când
risipesc băeţii moşinoiele furnicilor glie: hai să risipim moşinoiele ca să ploie»;—a celor din Vicovul-de-sus, com. de George Nistor, stud. gimn.: Dacă se scormolesce muşinoiul de furnici, se crede că are să se schimbe vremea, are să ploie»;—a celor din Câmpulung, com. de Ioan Casian; «Se <Jice că dacă se rescolesce un muşinoiu de furnici, atunci aro să ploie*; — ve^i şi I. Pop-Reteganul, Din copilărie, publ. în Revista ilustrată, an.
I, Bistriţa 1898, p. 190 : «Când plecarăm de la furnicare să ne vedem de oi, îmi «Jise.Bunzand   Niţule! cât ii trăi, nu sgândăriîn furnicare, că atunci
plouă. Cu multă trudă îşi fac bietele furnici curţile şi palatele lor, apoi omul să le strice !*
  (6) Cred. Rom. din Horodnioul-de-jos, com. de d-1 Petrea Prelipcean.
      '                  uu\Vdigihirci0~ r " J
241
   Aşâ se crede că dacă furnicile es din cuiburile lor şi cară ţernâ, de bună-sămă va plouă (1).
   Când es şi umblă o mulţime de furnici pe afară, atunci încă e semn că va plouă (2).
   Când umblă multe furnici pe muşinoiu, atunci, însămnă asemenea că are să pl6ie (3).
   Când umblă furnicile pe drum, atunci iarăşi are să pldie (4).
   Când es furnicile afară şi se adună sute şi mii într’un loc, ne putem aşteptă la pldie (5).
   Când t<5te furnicile es din muşinoiu afară, atunci aii să fie ploi multe (6).
   Când es furnici multe dintr’o crepătură, are să fie pldie de grabă (7).
   Când sb<5ră furnicile pe sus, are să fie pl<5ie (8).
   Când furnicile es prin casă, are să vremuâscă (9).
   Când es furnicile de-asupra muşinoiuluî şi umblă, va fi vreme bună; când se ascund, deşl-I vreme bună afară, e un semn că va fi pl<5ie; iar când îşî fac muşindie mari şi înalte, ceea ce se vede mal ales prin ărbă, e semn că anul acela va fi ploios, şi ele de aceea îşî fac muşunâie nalte, ca să scape de înecăciune (10).
   Afară de acăsta se mal crede şi se maî (Jice încă:
   Când îşî fac furnicile t6mna muşinbie mari, atunci are să fie ârna grea (11). * IV,
  (t) Dim. Dan, Credinţe pop, Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an.
IV, Cernăuţi 1894. No. 79.
  (2) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirneî, com. de V. Greciuo.
  (3) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirneî, com. de Leon Roşea.
  (4)  T. D. lonescu, Credinţe din Dolhasca, jud. Suoeva, publ. în Şefâ-lorea, an. IV, p. 120.
  (5) S. FI. Marian, Serbătonle la Români, voi. I, p. 118.
  (6) Cred. Rom. din Udescî, com. de Const. Jescu, stud. gimn.
  (7) Cred. Rom. din Moldova, com. de d-I S. Theodorescu-Chirilean.
  (8) Cred. Rom. din Frâtăuţul-vechiu, com. de G. Onciul.
  (9) ŞecţStorea, an. I, Fălticeni, p. 192.
  (10) Cred. Rom. din Mahala, com. de Ionică al lui Iordache Isac.
  (11) Cred. Rom. din Câmpulung, com. de I. Casian; — şi a celor din Ţera-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bălâşel.
18
Marian, Infectele.
www.digibuc.ro
242
   Când furnicile îşi fac muşurăiele bus pe paiele de ărbă, ărna viitdre ya fi gerdsâ (1).
   De faci casă pe furnicariu, nu maî ai răgaz de dspeţî (2).
   Când se ivesc furnici prin casă, o semn de belşug (3).
   Când vei vedâ furnici cu aripi prin casă, e semn de m<5rte, îţi va muri cine-vâ din casă (4).
   Când se arată furnicile cu aripi, cred unii, că preijic avuţie, iar alţii nenorocire (5).
   Dacă mănâncă furnicile din laptele unei femei, îi va perl ţîţa (6).
   în fine se <Jic© că noi dmenii de a<Ji suntem înalţi şi mari cât talpa Uriaşilor, ce au fost mai înainte de noi, dar are să vie o vreme când 6meÂiî au să fie aşa de mici... cât o furnică (7).
   Atât furnicile, şi cu deosebire cele de pădure, cât şi furnicarele, se întrebuinţâză nu odată şi ca lâc contra mai multor băle, precum: pentru rosuri sau rosăturî de piciâre, pentru durerea măselelor, pentru sohote, pentru albafă, pentru de dînsele, pentru furniceî, precum şi pentru multe altele.
   Dacă are cine-vâ rosuri, adecă dacă i s’aii umflat picid-rele şi-l dor ciolanele, iea un pumn de furnici dimpreună cu lutul din care e compus furnicariul acestora, îl pune într’o <51ă cu apă să fiârbă, şi după ce a fiert, se unge pe piciăre şi se frăcă bine pe locul unde-1 ddre (8). 1
  (1)   S. Theodorescu-Chirilean, Credinţe relativ la prevederea timpului, publ. în Gazeta şatenului, an. XIV, R.-Sârat 1897, p. 442.
  (2)   G. P. Salvin, Superstiţii din jud. Covurluiu, publ. în Şetţelorea, an. I, p. 276.
  (3)   G. S. Ioneanu, Mica colecţiune de superstiţiunile poporului român, Buzău 1888, p. 63.
  <4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (5) Cred. Rom. din Macedonia, com. de d-1 Per. Papahagi.
  (6) G. S. Ioneanu, Mica colecţiune, p. 66.
  (7)   Cred. Rom. din Moldova, com. Broscenî, com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean.
  (8)   Dat Rom. din UdoscI, com. de Const. Jescu; — a c6lor din Pâr-hăuţî, com. de Const. Bădălufă ; — a celor din Moldova, com. Paşcani, dict. de lordachi Bran: «Furnicariul furnicii de pădure, care e făcut
din diferite sfârmăturî de frunze, cetină şi găteîe, se întrebuinţeză la www.digibuc.ro
243
  Alţii, tot pentru rosuri sau dureri de picidre, ieaii un şip, pun într’însul zahăr pisat, şi apoi ast fel cu zahăr cu tot îl pun pe un muşinoiu de cei mari, adecă pe un furnicariu, unde-1 lasă să steâ până ce se umple de furnici; după ce s’a umplut, îl aduc cu furnici cu tot acasă, tdrnă într’însul spirt, îl astupă, şi aşâ îl lasă un timp mal îndelungat până ce se topesce zahărul şi ese tâtâ puterea, mal ales însă t<5tă acrâla din furnici. Cu acest spirt de furnici îşi ung apoi picidrele şi spun că durerea le trece (1).
  Dacă are cine-vâ durere de măsele, e bine să ieâ un pumn de furnici cu muşuroiu cu tot şi să-l puie într’o ulcică sah într’o <51ă cu apă curată la foc ca să fiărbă. După ce a fiert să-l strecura printr’o pânzătură curată şi apoi zâma ce a eşit dintr'însul s’o ţie în gură, că apoi durerea îl încetăză (2).
  Dacă un băiât sad o copilă este bolnavă de sohote, se vindecă ast-fel: desdiminâţâ până a nu răsări s6rele, se scdlâ gospodina de casă şi, dacă are o copilă bolnavă de sohote, iea un băiet cu dînsa, iar dacă are un băiet slab, iea o copilă şi se duc amândoi până unde sciu că se află un furnicând de furnici. în calea lor spre furnicarid trebue să trăcă trei rîurl, să nu grădscă cu nimeni nimica, nici să nu se uite înapoi. După ce în chipul acesta au ajuns la furnicarid, ieau furnicâriul cu furnicile şi cu sacii acestora cu tot într’o (5lă, le aduc acasă asemenea ne vorbind cu nimeni şi neuitându-se înapoi, le pun la foc să fiârbă şi, după ce-au fiert, scaldă în apa acâsta pruncul sau prunca slabă. Şi dacă se face aşâ de trei ori, în trei c^ile după olaltă, pruncul sau prunca slabă se întăresce şi se îngraşă (3). 1
rosăturî de pidore. Se aduce ori şi când, ae pune în spirt, şi apoi se unge cu dînsele pe locul unde-1 dore»;—a celor din Transilvania, com. Prislop, com. de d-1 Th. A. Bogdan: «Furnica e bună de leo, dacă vei ţine-o la grindă 33 de ;» — şi a celor dio Buduş: «Furnica cu aripi e bună de leo în contra durerii de piciore.»
  (1) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de d-I P. Prelipcean.
  (2) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Vas. Greciuc.
  (3)   Dat. Rom. din Câmpulung, com. de G. Ciupercă, stud- gimn.; — ve<jî şi Dr. N. Leon, op. cit., p. 13: «Când copilul intră în gocole, adecă slăbesce şi se usucă, fără sâ-1 dâră ce-vâ, i se face scăldătâre cu apă, in care au fost fierte furnici.»
www.digibuc.ro
244
  Pentru albaţă de multă vreme, se caută furnici de cele mari de copaci, li se ieau ouele, se bagă într’o sticlă de 50 de dramuri şi se umple şi se astupă bine la gură. Se bagă apoi într’o pită mare crudă şi pita aceea se bagă în cuptor să se cdcă bine. Scoţând pita, să se desfacă şi să se ieâ sticla şi ce va remânâ în sticlă să se lase să se răcâscă şi apoi să se pice în ochi câte o picătură diminâţa şi săra, până-î va trece, măcar să fie veche şi do 50 de ani (1).
  Cei ce au de dinsele se vindecă ast-fel:
  Merge într’o <Ji unul sau mal mulţi inşi la un moşiroiii cu furnicari şi-şl însâmnă bine locul ca, viind a doua <Ji de n6pte, să nu-1 rătăcâscă. A doua <Ji desdiminâţă, până a nu răsări sdrele, acelaşi om iea un hărleţ şi un sac sau o traistă deşârtă şi, nevorbind cu nimenia, nici căutând înapoi tot drumul, se duce până la muşinoiul însemnat, sapă muşinoiul aşâ cum este cu furnici şi cu bcţişdre cu tot şi-l pune în sac sau traistă. întorcându-se cu dînsul înapoi, asemenea neui-tându-se îndărăt nici vorbind cu nimenia, cum ajunge acasă, îl pune într’o <51ă nouă, însă nu tot, ci numai cam a treia parte, şi târnă apă peste dînsul şi apoi îl pune la foc să fiârbâ. Făcând ast-fel dintr’însul un fel de scăldătăre, pătimaşul de dinsele se scaldă în scăldătârea acâsta, care e pusă într’un ciubăr. Scăldătdrea acâsta însă se păstrâză unde-vâ, până ce se face scăldătdre şi din rămăşiţă în două rânduri, aşâ că dacă se scaldă de trei ori, t<5tă scăldătdrea se împreună la un loc într’un vas şi se târnă pe o apă curgă-târo, mal ales pe un părău, anume ca tot răul bolnavului să se ducă cu apa şi, în cas să mal aibă chef a se întârce, apoi să se întârcă, când se va întârce apa cu cursul şeii la dâl.
  Tâtă procedura acâsta cu furnicarul se numesce a luă noi, şi se tjice a luă noi de dinsele (2).
  Tot cam în chipul acesta se vindecă de dinsele (reumatism) şi Komânil din unele părţi ale Moldovei căci iată ce-mi scrie în privinţa acâsta d-1 S. Theodorescu-Ohirilean : 1
  (1) Hasdeii, Etym. Magnt. I, p. 730.
  (2)  Dat. Rom. din Mahala, com. de Ionică alluî lord. Isac;—şi a celor din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul.
                                  www.digibuc.ro
245
   «Din furnici se face scăldătdre pentru cel bolnavi de reumatism ast-fel:
   «Pornesc! de acasă cu o doniţă şi cu puţină sare într’o legătură şi te duc! la un tnoşuroiu de furnicari.
   «Ajuns acolo, arunc! sarea pe muşuroiu şi <Jicî:
             Eu vă dau din sarea mea,
             Iar voi să-mî daţi lecui vostru!
   «După acdsta umpli doniţa cu furnicari, cu pămînt şi cu cetină cu totul, leg! doniţa pe la gură cu o cârpă ca să nu dsă furnicari! şi te întorc! repede acasă.
   «Ajuns acasă, pu! furnicarii într’un ciaun sau căldare la fiert şi pe urmă apa, când o pu! în vană (balie), o strecor! ca să nu fie cu gundie.
   «Cel bolnav se scaldă în apa acdsta, iar când ese din scăldătdre, îl iea unul sănătos la frecat—după ce a fost mal în-tâiu uns cu unt pe picidre,—începând de la degete în sus, nu de sus în jos, şi-l frecă aşâ hăt multişor. Apoî bolnavul se culcă şi bea aşâ culcat un pahar de lapte fierbincior, căci se încăldesce şi asudând i se face bine.
   «A doua di» când se scdlă, par’că n’are picidre, aşa-1 de sprinten şi de uşor» (1).
   Sunt uni! dmenî, cărora le ese tdtă răutatea pe trup, par’că ar fi furnici (2). Acâstă «bdlă de piele», numită fur-nicei (3), se vindecă, dacă se spală cu apă fiârtă, cu leuşlean şi cu furnici (4). 1
  (1)  YeiJÎ şi Dr. N. Leon, op. cit., p. 13: «Spirtul de furnici e bun să se frece cu el pentru durerea de şele sau de ciolan (reumatism)»;—Idem. Istoria naturală medicală, p. 89: «Pentru reumatism se frecă la locul dureros cu spirt de furnici; sau se iea un furnicariu, se opâresce într’o apă care a fiert în clocote, apoî se înfăşoră cu el partea bolnavă (Giurgiu); sau se face urmâtorea scăldâtore: se scolâ baba la miedul nopţii, 8e duce in pădure şi iea un furnicariu mare cu cuib cu tot, îl aduce acasă fără să vorbescă, aduce apă tot fără să vorbescă, fierbe furnica-riul cu acesta apă şi scaldă pe cel bolnav, apoi duce furnicariul la loc tot noptea. Aşâ face de trei ori în trei luni, şi «lucru curios, un om olog de reumatism şi cu manile sgârcite s’a vindecat cu acest lec.»
  (2) Dr. N. Leon, op. cit., p. 13.
  (3) Noua Revistă Română, voi. II, p. 256.
  (4) Dr. N. Leon, op. cit., p. lâ; — Idem, Istoria nat. medic., p. 91.
                          www.digibuc.ro
246
   Când te dor şelele ori picidrele, ori când simţi că al prin trup un fel de mici înţepături durerdse, par’că ar fi muşcături de furnici, e bine să te duci la un muşuroiu de furnici şi să iei într’un vas din muşuroiu: furnici, cu paie, pă-mînt, ouă de furnici, t<5te amestecate şj, aducendu-le acasă, să le fierbi cu apă, şi apă de aceea să bel şi să te scald! cu ea, şi apoi îţi trece (1).
   Când se splinâză o vită, adecă când mănâncă prea mult şi i se umflă splina, se fierbe un furnicariu şi i se pune cald pe spinare (2).
   Când un copil e leneş, se d>ce că e bine să-I dai aripi de furnică, şi atunci se va face iute şi sprinten ca furnica (3).
   Asemenea e bine să ţii o furnică legată la patul unde dorm copiii, că apoi ţi se vor face harnici ca furnica (4).
   în fine o sâmă de Români, când văd întâiaşî dată primăvara furnici, le prind, le frăcă în palme şi apoi se ung cu sucul acela pe mână, anume ca să fie iuţi ca furnicile (5).
   Pe lângă datinele şi credinţele înşirate până aici, maî au Românii de pretutindeni încă şi o mulţime de cimilituri atât despre furnică, cât şi despre muşurâiele sau furnicarele în cari petrec furnicile.
   Iată vre-o câte-vâ şi de acestea, şi anume întâii!: despre o unică furnică:
    Raşca
    Parasca
S’ar sul în cer, doră Să aibă o scară (6).
La cap nod,
Dinapoi nod, pa mijloc şft.
La cap dîc, 1
La dos dîc,
La mijloc fiu, fiu, fiu.
La cap măciucă,
La codă măciucă,
La mijloc nemică.
La cap dîc,
Dinapoi madîc,
La mijloc nemic.
  (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (2) Dr. N. Leon, op. cit., p. 13; — Idem, Istoria nat. medie., p. 91.
  (3) Cred. Rom. din Transilvania, com. Buduş, com. ded-lTh. A. Bogdan.
  (4)  Cred. şi dat. Rom. din Transilvania, com. Dumitrea-mare, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (5) Dat. Rom. din Uişescî, com. de d-1 George Forgaciu, învăţător. Ungaria, an. V, CluwWW.SigfbUC.r0
247
La cap hop,
La codă şop,
La mijloc nu-I nemicâ.
La cap hap,
La codă şup,
La mijloc nu-î.
La cap nod,
La dos nod,
La mijloc Şobârnog.
La cap dup,
La c . . hup,
La mijloc hus.
La cap ţap,
La codă hap,
La mijloc nemic.
Despre mal multe furnici:
La vecina sub părete Mii do fete Cucuete (2).
Pe drumul luî Scarlat Tot meiu versat.
D'aoî până la voi Tot tobe de meiu.
De aci până la munte Tot zale mărunte.
De la munte Până la munte Tot zale mărunte.
De la baltă până la munte Tot zale mărunte. 1
La cap hurtutu,
Lâ dos hurtutu,
La mijloc ferfeniţă.
    La cap Ţap,
La mijloc pepene,
Dinapoi secere.
La cap modiloă.
La şeţlut modilcă,
La mijloc nemică.
La cap hotică,
La dos botică,
Iar la mijloc mal nomică.
La cap grosă,
Dinapoi grosă,
Iar la mijloc subţire (1).
Cât ii de aici până la munto, Tot zale mărunte.
    De la mine Pân'Ia tine Tot zale Şi parale.
    De la noi Până la voi Tot mărgele Mărunţele,
De fuge mâţa de ele.
Pe la noi sub părete îs plin de puice pupuete.
De aici şi până la munte Tot fete şi mătuşe (3).
(1) Art. Goroveî, Cimiliturile Românilor, BucurescI 1898, p, 162—164.
(2) Com. de d-1 Ios. Olariu.
(3) Art. Goroveî, op. cit., p. 164—166.
                               www.digibuc.ro
248
  Despre furnicare sau rmişunâiele de furnici.
De aici până la mare Tot căldări în cale (1).
într'un vârf de munte 'nalt Fierbe-o olă cu .păsat.
Pe-un del mare şi rotat Fierbe-o 61ă cu păsat.
Pe delul cel măturat Fierbe-o 61ă cu păsat.
Pe delul cel gurguţat Fierbe-o 61â cu păsat.
într’un vârf de del rotat Fierbe-o 61ă cu păsat.
într’un munte 'nflăcărat. Fierbe-o 61ă cu păsat.
în dâlul gurguioţat Fierbe-o olă cu păsat.
în cel vârf încoronat Fierbe-o olă cu păsat.
După delul rostopat Fierbe-o 61ă cu păsat.
Pe deluţul înrotat Fierbe-o 61ă cu păsat.
După delul restocat Fierbe-o 6lâ cu păsat.
într'un vârf de munte Fierbe-o 61ă cu linte.
într’un vârf de moviliţă Fierbe-o olă cu obisâliţă.
într’o văloicuţă Fierbe-o 61ă cu chisâliţă (2).
   Afară de cimilituri mai ad Românii despre furnică încă şi o mulţime de proverbe, ţîtcafe şi locuţiuni, precum: Merge, cum merge furnica cu sacu’n spinare (3).
Sau:
           Pare că e o furnică Cu sacul seu în spinare —
se <Jice despre un om mic de statură, care duce o greutate mare în spate (4).
           Furnica îşi stringe hrană De cu vară pentru ernă.
   Proverbul acesta ne învaţă a fi prevăzători.
           Furnica cât de mică,
           Şi ea te pişcă când o calci. 1
  (1) Com. de S. Sa T. Bălăşel.
  (2) Art. Gorovei, op. cit., p.J166—167 şi din colecţiunea mea.
  (3) Din Frătăuţul-vechiu, dict. de G.JOnciul.
  (4) Dict. de Iordache Bran. .,
                                 www.digibuc.ro
249
  Furnica, cât e de mică şi dacă o calci pe picior, se întdrce şi ea să te musce.
Sau:
           Furnica, cât de mică, şi tot dacă o calci, capul îşi ridică şi tc pişcă —
adecă: şi cel mai mic ne p6te vătăma, când îl vom supără.
           Şi furnica, cât de mică,
           Face-o răsplătire mică —
adecă şi cel mai mic te pote răsplăti.
           Şi furnica, de-î furnică,
           Tot are mânie cât de mică —
adecă: om fără de mânie nu se p6te.
           Furnică cu furnică,
           Fie cât de mică,
           Face mare niuşuroiu —
adecă cei mai mic), mulţi împreunăndu-se, fac mare zarvă, mare turburare; precum şi unirea şi munca celor mici pdte produce resultate însemnate.
           Di furniga funico (1) — puţină ispravă.
           Di furniga hicat nu se scâte (2) — adecă un lucru mic nu e bun la ori-ce.
           Au tăbărit ca furnicile la stejar
arată o mare îngrămădire, îmbulzSlă la lucru sau la un loc.
           A umblă furnici prin mânile sau prin piciorele cui-vâ.
se (Jice despre cei ce n’au astîmper, doriţi fiind de a află o taină, un ce necunoscut pentru dînşii (3).
           MS furnică prin tot trupul — 1
  (1) Măcel de furnică.
  (2) Nu se scote ficat din furnică.
  (3) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 462—464.
                              www.digibuc.ro
250
adecă simţesc aşâ ce vâ ca şi când mî-ar umblă nisce furnici prin trup (1).
           A fi harnic ca o furnică — adecă a fi fdrte muncitor.
           A mânca ca o furnică — adecă a mâncâ fdrte puţin.
           A face slova ca piciorul de furnică — se dice de cel ce scrie frumos, mărunt.
           A fi ca un furnicariu — adecă a fi o mulţime multă, nenumărată.
           A se prăsi ca furnicile —
adecă a se îmmulţi iute şi în mare număr (2).
   în Ţ6ra-Românescă, afară de cele ce s'au înşirat până aici, mai există încă şi un joc de copii numit: de~a furnicile, care se face precum urmeză:
   Doi copii stau jos unul în faţa altuia. întind mânile unul către altul şi tăte patru mânile se apucă unele pe altele cu degetele de din dosul palmelor, formând ast-fel un şir de patru mâni t6te cu feţele în jos. Acest şir apoi, în mod cadenţat, este când lăsat în jos, când săltat în sus şi în acest timp amândoi copiii de odată rostesc: Ciupi-ganca! ciupi-gemea! ciupi-ganca ! şi îndată apoi desfac mânile şi le a-mestică unele cu altele, frecându-le iute unele de altele şi cjî-când fiecare pe întrecere: furnici! furnici! furnici! (3).
   T6te furnicile, fără deosebire, sunt mal mult sau mai puţin stricăcidse. Aşâ unele strică la pomi, altele intră prin case şi fac stricăciuni la miere şi zahăr, şi iarăşi altele, şi anume cele de pădure se <jice că ieau mana de la oi şi de la vaci (4). 1
  (1) Usitat în Bucovina.
  (2) Com de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (3) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (4)   Cred. Rom. din Moldova, com. de d-1 S. TheodoreBcu-Chirilean. «Furnicarii mari în trup, când îi uci<J5, ese dintr’înşiî o materie alba. Aceea se £ice că-î laptele şi untul mâncat de pe la stânî şi văcării. Pe
                        www.digibuc.ro
251
  Deci Românii, spre a se mântui de dînsele, întrebuinţăză tot felul de mijldce.
  Cel mai bun şi maî sigur mijloc însă este acela dacă se serbăză <Jiua lor, care cade tot-deauna în Joia din săptămâna albă saii săptămâna brânzei, şi care se numesce Joia furnicilor !
  în acăstă <Ji fie-care Român, cu deosebire însă cei din Ţera-Romănâscă, corn. Râjleţu, plasa Oltul-Vedea, jud Olt, au grijă de a se sculă fărte de dimineţă şi a face o turtă de mâlaiu sau de făină cu câte ce-vâ brânză sau unt pe ea şi a o duce apoi pe câmp, unde o pun pe un muşuroiu de furnici sau în pădure pe un arbore (1).
  în alte părţi, tot din Ţera-Românescă, fac sătencele în Joia dini săptămâna brânzei, care se numesce tot-deauna Joia furnicilor, o turtiţă de făină de porumb şi merg de o pun la un muşuroiu de furnici (furnicariu), cretjend că pe vară furnicile nu vor intră prin casele lor. Maî cu sămă cele ce cresc viermi de mătase ţin grozav acest obiceiu, ca să nu vie furnicile pe vară la viermii de mătase (2).
  Făcând-o acăsta se crede că sunt scutiţi în tot decursul anului de ori şi ce daună din partea furnicilor.
  Întîmplându-se însă cu tăte acestea să facă vre-o stricăciune, atunci caută felurite alte mijlăce spre a se apără de dînsele.
  Aşâ dacă furnicile sad unele femei iead ori opresc mana vacilor, pentru ca acestora să le vie iarăşi lapte, o sămă de românce bagă un boţ de sare într’un furnicariu, îl lasă să steâ trei <jile acolo, apoi îl scot şi-l dad vacilor ca sâ-l lingă şi vacile lingându-1 capătă laptele iarăşi înapoi (3).
  în fine merită a fi amintit şi aceea că de la cuv. furnică s’au format în decursul timpului şi alte cuvinte, precum:
  Fumicărie, pl. furnicării = o mulţime mare de furnici. 1
la atâni chiar se şi ved o mulţime de aceştia. De aceea ciobanii, când ii văd, se supără pe dîuşii şl-î omora, creqlend că sunt trimişi de cei ce ieau mana vitelor.»
  (1) S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voL I, p. 256.
  (2) Corn. de S. Sa păr. T. Bâlăşel.
  (3j Dr. N. Leon, op. cit., p. 13.
                           www.digibuc.ro
252
  A furnică = a umblă o mulţime de dmenî în colo şi în c<5ce ca şi furnicile.
  A furnicâ=a. umblă ce-vâ prin corpul omuluî ca furnicile, d. e. me furnică sau îl furnică prin tot corpul.
  Furnicare = acţiunea umblării ca furnicile.
  Furnicătură = acţiunea împlinită a umblării ca furnicile.
  Furnicei = bdlă de piele, despre care s’a vorbit dejâ mal sus.
www.digibuc.ro
                  VIESPEA DE STEJAR.
                     (Cjnips qaercus L.)
  Cine va trece pe lângă un stejar şi mai ales printr’o pădure de stejari şi se va uită cu luare de sămă la frunzele acestora, acela va trebui numai decât să observe că o sămă de frunze au pe partea cea din jos un fel de bobiţe rotunde de colăre gălbuie-verde sau cafenie-galbenă şi de mărimea unei cireşe sau a unei vişine.
  Aceste bobiţe, numite de popor gugâşe sau gugoşî (1) şi meriş6re (2), sunt produse în urma împunsăturilor unei viespi mici, care îşi depune ouăle sale în frunzele stejarilor şi care se nuraesce Viespe de stejar.
  O altă specie de viespe, care se ţine de aceeaşi familie, la care se numără Viespea de stejar, însă care-şl depune ouăle sale pe rămurelele cele tinere ale Rugului sau Câcă-dâruluî, lat. Roşa canina L., se numesce Viespea de rug, lat Cynips rosae sau Rhodites rosae L.
  Gugăşele, cari se produc în urma împunsăturilor acestei viespi, nu sunt aşâ de rotunde ca merişdrele de stejar, ci puţin mal încolţorate, iar pe de-asupra sunt flocăse ca şi când ar fi acoperite cu un fel de muşchiu.
  Atât la mijlocul merişărelor de stejar, cât şi la mijlocul gogăşelor de rug, se află larvele viespişorilor amintiţi mal sus, cari eşind din ouăle depuse în frunze şi râmurele cresc de- 1
  (1) T)r. N. Leon, Zoologia medicală, p. 14.
  (2) Usitat mal cu seină în Bucovina.
                                                         www.digibuc.ro
254
odată cu formarea şi crescerea merişdrelor şi cari se numesc de către popor Viermişor pl. viermişori, (1), sau Viermnş, pl. Viermuşi (2).
   Privitor la merişdrele produse de Viespea de stejar, Românii din Bucovina au următdrea credinţă :
   Dacă în aceste merişdre sau gogdşe se află în decursul tdmnel un fel de viermuşorî albi, adecă larvele Viespilor de stejar, atunci anul viitor are să fie mănos, va fi greu pă-mîntul de pâne atâta ce are să se facă în anul acela. Iar dacă se află într’insele un fel de păingăniş, atunci are să fie f<5mete şi b<51ă în 6menl (3).
   Mal departe <Jic o sâmâ de Români, tot din Bucovina, că dacă voescî să sciî cura va fi anul următor: bun ori rău, ploios ori uscat sau secetos, să iei în $.\ua. de Ciuda lux Archanghel, 6 Septemvrie, merişdre de 6tejar, să le tal drept în două, şi de vel găsi într’însele painjen, va fi anul rău, de vel găsi muscă, va fi anul de mijloc, de vei găsi vierme, va fi bun, iar de nu vel găsi nemică, să te temi de Ciumă.
   Şi iarăşi: dacă merişdrele sau gogdşele vor fi multe la vremea lor, să sciî că ârna se va începe de vreme, şi multă zăpadă înainte de vreme va cădă, şi la urmă frig de ajuns va fi; de vor fi merişdrele de stejar la mijloc bune, şi vara următdre va fi bună şi rdde în t6te semănăturile; iar de vor fi merişdrele acestea la mijloc ude, şi vara următdre va fi ploidsă, şi în urmă de vor fi uscate şi vara va fi se-cetdsâ (4).
   Dacă un bolnav de epilepsie se duce unde este un rug sad trandafir sălbatec, se despică tulpina acestuia de jos în sus aţâţa de tare, cât să pdtă încăpă bolnavul prin ea şi-l trece de nouă ori, şi de fie-care dată îngrdpă câte un co-
  ti) Dat. Rom. din Braşca, com. de Zaharie Roşea, stud. gimn. şi a celor din Pâtrăuţ pe Suceva, dict. de Roman Uriciuc.
  (2)  Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 14Idem: Istoria nat. medicală, p. 110: «Aceste larve sunt cunoscute în jud. Sucăva sub numele de Viermuşorî de cacadâr, şi femeile, carî vor să facă copil, îî pun în apă rece şi-î beau.»
  (3)  Cred. Rom. din Pătrăuţî pe Suceva, dict. de Roman Uriciuc, şi a celor din Braşca, com. de Zah. Roşea.
  (4) Dat. şi cred. Rom. din Udescl, com. de Darie Cosmiuc, stud. gimn.
                      www.digibuc.ro
255
vrig, o luminare şi un pitac, şi apoi Iî dă să beâ apă cu Viermuşi din gogdşă, atunci bolnavul se vindecă.
  Dacă rugul, în urma acesta, cresce frumos, atunci bolnavul se vindecă; însă dacă până peste o lună sau două se usucă, atunci bolnavul nu are 16c (1). 1
   (1)    Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 14;—Idem, Câte-vă observa-ţiunx asupra medicinei poporului român, publ. în Convorbim lit., an. XXXV, p. 318: «Bolnavii de epilepsie se vindecă, dacă se duc la un rug (trandafir), despică tulpina de jos în sus atât de tare, cât să potă încape prin ea, şi il trec de nouă ori. De fie-eare dată bolnavul îngropa câte un covrig, o luminare şi un pitac, şi apoi bea apă cu Viermuşi, cari se găBesc in gogoşă de rug. Dacă rugul cresce frumos, bolnavul se vindecă; dacă într’o lună saâ două rugul se usucă, bolnavul nu are lec (jud. Prahova).
www.digibuc.ro
              VIESPOIUL
                (SIrex gigas L.)
   Prin brădete (1) sau brădinişurî, adecă prin pădurile cari sunt împănate mai cu seină cu bratpt şi moliei, f<5rte adeseori se p6te observă în decursul verii un fel de viespe mare sburând împrejurul unui sau altui copac, ca şi când ar căută ce-vâ.
   Acest soiu de viespe se nuraesce în Bucovina: Viespoiu, fem. Viespâe şi Viespâică, Viesperoiu sau Gesperoiu, fem. Ves-perâie şi GssperOie sau Viesperâica şi Ghiesperâica (2).
   Viespoiul e un fel de viespe mare care, după cum am spus, trăesce mai ales prin brădeturî sau brădinişurî. Corpul său e rotund şi de 15—40 mm. de lung, iar abdomenul roşu şi provetjut la capăt cu un gbimpe lung. Femeiuşcă însă, pe lângă acest ghimpe, mai are încă şi un ac negru, anume pentru ouat. Cu t<5te însă că atât bărbătuşul cât şi femeiuşcă au câte un gbimpe, nu înghirapă nici unul nici altul. Cele două închieturi sau inele dintâi, precum şi cele trei din urmă ale abdomenului femeiuscei sunt galbene, iar cele patru de la mijloc negre.
   Femeiuşcă acestui soiu de viespe, adecă Viespâia saii Vies-perâia, se ouă în borţile ce le face în scărţa bravilor şi molizilor cu ajutorul acului său cel lung. 1
  (1) Brădet, pl. brădete şi brădeturî = pădure de bracjî şi moliei-
  (2)  Dat. Rom. din Ilişesci şi a celor din Bilca, dict de Chirilă Ho-rodnic: «Oespăroiul, fem. Gespăroe şi Gespăroică, e un fel de gespe lung în trup, pe pântece cu dungi galbene şi negre, şi cu codă lungă. HI trăesce inaî ales la pădure.»
                              www.digibuc.ro
257
   Larva, care e fără piciâre şi care, ca t<5te larvele ce petrec prin lemne, se numesce Cariu, intră adânc în lemn şi face borţi largi printr’însul în forma unei pene de gâscă.
   S’a întîmplat însă fârte adese-ori că larva acâsta s’a des-voltat în viespe deplin abiâ după ce s’a adus lemnul, în care a fost ea, acasă, şi s’a făcut dintr’însul diferite obiecte precum : grincjî, lăiţî, scaune, paturi, dulapuri, blidare şi alte de asemenea.
   De aicia vine apoi că Viespoiul adese-ori se p6te observa nu numai prin păduri, ci şi prin unele sate de la ţâră.
     Marian, Insectele.
www.digibuc.ro
                      ALBILiŢA.
                  (Pontia brassicae sau Pievis brassicae L)
   Albiliţa e un fluture de Şi se numesce în Bucovina încă şi Fluture alb, Fluture de curechiu şi Curechiţă pl. Curechiţî (1), iar în alte părţi locuite de Români: Albiliţă, Fluture alb şi Fluture de varză (2).
   Antenele, adecă pipăitdrele fluturuluî acestuia au forma unei măciuci; aripele-î sunt albe, iar cele de dinainte cu vârful negru. Femeiuşcă are două pete negre, maî la o parte de mijlocul aripilor de dinainte, iar aripile dindărăt sunt de desubt galbene şi puţin acoperite cu un per negricios.
   Larva acestui fluture, numită pretutindeni de către Românii din Dacia traianâ: omidă, pl. omi<}i sau Onidă, pl. onitj.t, iar de către cei din Macedonia: luiTiidă şi urhidă (3), trăesce de regulă pe curechiu sad varză, din care causâ se numesce el apoi şi Curechiţă, Fluture de curechiu sau Fluture de varză.
   Un alt fluture, care se ţine de familia Albilifei, e Nalba-riul (4), lat. Pontia sau Pieris crataegi L.
   Fluturele acesta are aripi albe şi cu vine negre pe dîn-sele. El se arată maî cu sâmă în luna lui Iulie şi petrece cu miile pe Trifoiu alb şi roş, precum şi pe marginea bălţilor. 1
  (1) Dat. Rom. din Reusenî, corn. de Vasile Pop, stud. gimn.
  (2)  Dict de Iordache Bran din Paşcani în Moldova; — Enciclopedia română, t. I, p. 83. — B. Nanian, Zoologia, p. 144.
  (3) Oom. de d-1 Per. Papahagi.
  (4)  Teod. Rotariu, Inimicii pomilor şi mijloce în contra acelora, publ. în Amicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 97.
                                www.digibuc.ro
259
  în acelaşi timp femeiuşcă depune de la 1—200 de ou8 pe frunzele Pădureţului, lat. Crataegus oxyacantha L.; a Mălinului, lat. Prunus padus L.; a Porumbrelului, lat. Pru-nua spinosa L.; a Perjului, lat Prunus domestica L.; a Perului, lat. Pyrus communis L. şi a Mărului, lat. Pyrus malus L.
  în August es din ouele acestea larvele, cari asemenea se numesc omi(ji, ca şi cele ale Albiliţei, şi-şi fac un cuib comun, din care, eşind apoi afară, rod frunzele pomului pe care se află, până târdiu tdmna. Iar după ce dă recăla, se retrag îndărăt şi fac peste cuib un înv&liş în forma pânzei de pa-ingen şi se aşâză la ernat (1).
  Atât omidile fluturelui acestuia cât şi cele ale Albilifeî sunt aşâ de mâncăcidse şi de stricăcidse că, dacă nu se caută din cu bună vreme ca să se stârpâscă, sunt în stare să devasteze t<5te curechiştile{2) şi pometele în cari s’au încuibat.
  Drept aceea Românii de pretutindeni caută tdte chipurile şi mijldcele cum le-ar pută mal lesne şi cât mal de grabă nimici.
  Aşâ, contra omidilor de Albiliţă întrebuinţâză el, între multe altele şi cele următdre:
  Pun, mal ales femeile, în ajunul Bobotezei, când umblă preotul cu crucea şi cu aghiasmă pe la case, ca să le bino-cuvinteze şi să le stropescă cu apă sfinţită, o legăturică cu sămînţă de curechiu, ca să şădă preotul măcar cât de puţin pe dînsa, în credinţă că curechiul ce va eşî dintr’o asemenea sămînţă nu-1 va mâncâ omida (3).
  Crescând curechiul mare, îl stropesc cu m6re de curechiu (4) sau cu aghiasmă din ţ)iua omizilor, adecă din dbia sfîntuluî Trif, patronul omidilor, gândacilor, şi al tuturorgujuliilor celor stricăcidse (5).
  Neajutând aceste două mijldce, precum nici altele asemenea acestora, Românii cari locuesc în apropierea pădurilor, I,
   (1) Cf. Teod. Rotariu, op. cit., p. 97.
   (2) Curechiştele, sing. curechişte, ogorul pe care se sernenă curechiul.
   (3) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu.
   (4) Dat. Rom. din Galanescî, dict. de Ilena Cârstean.
               (6) Dat. Rom. din Moldova, corn. Paşcani, dict. de lord. Bran. — Mal pe larg însă să se vadă Sim. FI. Marian, Serbătorile la Români, voi.
I, p. 245.
www.digibuc.ro
260
vădind că s’au făcut prea multe omidî, aduc un furnicariu întreg de Furnici de pădure şi-l pun în curechişte.
  Furnicile aduse, cum se văd Bcăpate, încep îndată a alergă în colo şi înc<5ce prin curechişte şi dând de omidî încep o luptă amarnică cu dînsele şi nu se lasă până ce nu le cu-răţesc pre t<5te de pe frunze şi ducându-le în furnicariu le stârpesc.
  Cum au sfârşit însă furnicile de stârpit omidile, trebue să se ieâ iarăşi furnicariul şi să se ducă înapoi de unde s’a adus, căci nefăcendu-se acâsta, e drept că te mântuescî de omidî, dar mai pe urmă nu poţi scăpă de furnici, pentru că ele se îmmulţesc apoi prin grădină (1).
  Contra omidilor de Nalbariu, precum şi a altor omidî, cari asemenea rod frunzele pomilor, Românii din Bucovina în-trebuinţeză în prima linie următorul mijloc.
  Adună în ajunul Alexiilor, adecă în diua premergătdro Sf. Alexie, omul lui Dumnedefl, care cade la 17 Martie, tdto gundiele şi frunzele câte se află prin pomete şi, făcend din-tr’însele mai multe grămăgidre printre pomi, le dau a doua di des de diminâţă foc şi afumă cu dînsele toţi pomii.
  Făcându-se acâsta se crede că nu numai omizile, ci şi tâte gujuliile şi gângăniile, tdte jivinile şi gândacii, precum şi alte vietăţi mărunţele, stricăcidse atât pometelor, cât şi semănăturilor, se împedică de a se apropiâ şi îmmulţî pe lângă casele, acareturile şi prin pometele omenescî (2).
  Tot spre scopul acesta se stropesc pomii şi cu apă sfinţită în diua de St. Trif (3).
  Românii din unele părţi ale Transilvaniei însă, cari vreau ca în decursul anului să nu aibă mulţi fluturi pe lângă casă, afumă în sâra spre Joi mare grădinile cu busuioc de nouă ani (4). 1
  (1)  Dat. Rom. din Yioovul-de-sus, dict. de T. Ionesi;—Dim. P. Lu-paşcu, Medicina Babelor, Bucurescî 1890, p. 75: «Să iei două sau trei cuiburi de furnicari vechi cu totul într’un sac şi să presari peste locul cu curechiu şi nici o omidă nu va mai rămână.»
  (2) Sim. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. II, p. 208.
  (3) Idem de eadem, voi. I, p. 245—246.
  (4) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
                      www.digibuc.ro
261
   Omizile, după cum îl este fie-căruia prea bine cunoscut, sunt aprdpe mai tot atât de stricăcidse ca şi Lăcustele.
   De aicia vine apoi că Românii asămenă pre toţi străinii lacomi de munca şi averea lor cu omizile.
   Poetul M. Eminescu, care în tinereţele sale a petrecut scurt timp şi în Bucovina, se plânge că:
                  Din Boian la vatra Dorniî A umplut omida cornii,
                  Şi străinul te tot pasce,
                  De nu te mal poţi cunosce (1).
   Iar poporul român din Transilvania şi Ungaria, plin de amărăciune şi înverşunare pre străinii cari îl storc de măduvă, cântă:
                Frunză verde pălâmidă,
                Plină-i ţera de omidă,
                De omidă ungurăscă Şi de gârgără săsescă ! (2).
   Mal departe, tot despre omi^î există la Românii din Transilvania încă şi următorele credinţe:
   Omida e făcută din lacrimile Dracului(3).
   Omizile s'au făcut din lacrimile Dracilor, făcuţi din femeile cele necredinci6se(4).
   Omizile s’au făcut din nâmul lui Iuda, pe care l-a blestemat Dumnezeii pentru că a vîndut pe Domnul Is. Chr, în omi<JI netrebnice şi greţ6se(5).
   Omida e mâna cea nenorocdsă a lui Iuda(jo).
   Omida e mâna stângă a Satanei (7).
   Omidă a vedâ umblând pe la mijlocul erniî, e semn de un an sărac (8). 1
  (1) Poesiî, Bucuresci 1884, p. 177.
  (2) Vas. Alecsandri, Poesiî pop. ale Românilor, Bucuresci 1866, p. 219.
  (3) Cred. Kom. din Bistriţa.
  (4) Cred. Rom. din Budatelec.
  (5) Cred. Rom. din Oroiul de Câmpie-
  (6) Cred. Rom. din Bandul de Câmpie.
  (7) Idem.
  (8) Cred. Rom. din Ercea.
www.digibuc.ro
262
   Omitfî multe, an sărac (1).
   Omidă a vedâ în casă pe părete, e semn că veî avă scârbă (2).
   Omidă pe fereşti a vedâ, e semn că are să-ţî vie vreun râu din afară (3).
   Omidfi pe casă de-ţî vor umblă, e semn a sărăcie (4).
   Omi<pi multe de se vor sui pe tine, în drumul ce-1 veî face, nu veî avâ noroc (5).
   Omifâ negre în jurul caseî tale de veî vedâ, e semn că are să mdră cine-vâ la casă (6).
   Când ve<JÎ omi<j,i multe pe la grajd, e semn râu (7).
   Când îţî vine un străin în casă cu o omidă pe spate, sc6-te-1 pe uşă afară, că de nu. din el are să-ţî vie sărăcia (8).
   Când găsescî omi<}i multe, om<5ră-le, că de nu, nu vel scăpă de sărăcie (9).
   Pe o femee necredincidsă, de vrei să o îndrepţi, pune-î în tdte filele sub perină câte o omidă învălitâ în zahăr alb, că se va îndreptă (10).
   Românii din Ţera-Românescă din contră cred şi (Jic că omizile sunt pedâpsă de la Dumnezeu pentru păcatele ndstre cele multe. Iar la vremea cea de apoi vor eşî atâtea omitjî pe faţa de pămînt, în cât nu se vor mai găsi frunze prin pomi, căcî ele vor mâncâ până şi frunzele viilor, pe cari acuma le cruţă, şi viile din rădăcină se vor uscâ, în cât nicî vin de Sf. liturghie nu se va maî găsi.
   Şi de 6re-ce omilie sunt pedâpsa luî Dumnedeti, de aceea nu e bine să le omori. Iar cel ce omdră omidî are vise urîte, şi pe ceea lume se vor pune pe el de-1 vor mâncâ. 1
   (1) Cred. Rom. din MSdăraş.
   (2) Cred. Rom. din Fărăgăii.
   (3) Cred. Rom. din Socol.
   (4) Cred. Rom. din Fiipiş.
   (5) Cred. Rom. din Feleac.
   (6) Cred. Rom. din Coşocna.
   (7) Cred. Rom. din Feleac.
   (8) Cred. Rom. din Bistriţa.
   (9) Cred. Rom. din Ocniţa.
   (10)  Cred. Rom. din Râciu.—Tote credinţele acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
263
   Cel ce culege seminţele de omuji de prin pomi, să le deâ pe ape, să nu le pună pe foc să ardă, că făcend-o acăsta, bine nu-! va merge pe lumea acesta şi pe ceea-laltă va arde şi el în foc.
   Omul, ori cât ar culege omitjile, tot nu va avă să le stâr-pâscă, căci acestea sunt mânia dumne<Jeâscă. Prin urmare numai când milostivul Dumnezeu le va porunci, vor plecă-
   Când Bunt omidî multe, anul acela va fi bogat în vin şi grâu.
   în fine tot la Români! din Ţera-Romănescâ există şi ur-mătărele (jicale:
                A mâncâ ca omizile,
adecă: a mancă mult şi fără saţ. D. e. de copii se <}ice că mănâncă ca omizile. De aceea este şi <Ji°erea poporală:
           Copilul e omidă la casa omului.
Şi în urmă:
                A fi mâncat de omi<jlî,
adecă: a fi găurit, ciuruit peste tot(l).
   Şi de ăre-ce fluturi!, despre car! mî-a fost până aici vorba, produc nisce omiQX atât de stricăcidse ca acelea pe cari le-am amintit mai sus, de aceea poporul îl consideră şi pe dînşiî, deşi el singuri nu fac nicî o stricăciune, de nisce augur! răî.
   Aşâ se crede şi se (Jice că cel ce vede întâiaşî dată primăvara un Fluture alb, acela t<5tâ vara va fi alb, adecă palid la faţă, slab. Pe când, din contră, cel ce vede întâîaş! dată un Fluture roş, acela va fi roş la fată, adecă tare (2).
  0) Codi. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (2)  Cred. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu; —-a celor din Horod-nicul-de-jos, com. de d-1 Petru Prelipcean: «Dacă văd un Fluture alb, spun că vor fi slabi peste vară, iar dacă ved unul roş, spun că vor fi tari»a celor din Straja, com. de Nic. Cotos, Btud. gimn.: «Se crede că ce fel de fluturi ve<Ji primăvara întâiu, aşâ vei fi tot anul, adecă: dacă veijl un Fluture, roş vei fi roş şi tare; dacă ve^î unul alb, veî fi alb şi slab, iar dacă veifî unul galben, veî fi palid»; -I. N. Constantinescu, Superstiţii din Ciubiifa, jud. Ialomiţa, publ. în Şerfeldrea, an. III, p. 46: «Fluture alb când veî vede întâiu, veî fi sănătos întregul an.»
                         www.digibuc.ro
264
  Maî departe se <Jice că dacă se arată un Fluture alb f<5rte timpuriu primăvara, atunc! are să mai ningă (1), iar dacă ninge în <}iua do Patru-fâeî de sfinţi, atunci au să fie peste vară fdrte mulţi Fluturi albi şi fiind de aceştia, n’are să fie curechiu de fel.
  Iar când fluturii umblă în cete mari, atunci dmenil ci are să fie mare scumpete în tdte pânile (2).
   (t) Cred. Rom. din Galanescî, dict. de Ilena Cârstean.
   <2) Cred. Rom. din Gura-Sadovei, com. de Leon Latiş, etud. gimn.
www.digibuc.ro
                  FLUTURUL ROŞU.
                    (Yanessa urticae L.)
  Unul dintre cei dintâi fluturi, cari se arată primăvara, şi anume nemijlocit după ce s’a luat omătul, ba une-orî chiar şi înainte de a se duce acesta de pretutindeni, şi care sbdră, după cum spune poporul, în faţa sdreluî, este Fluturul roş sad Fluturele roşu.
  Omida acestui fluture, care e de colăre negrie şi cu dungî palide-venjiî, se numesce de către Românii din Bucovina: Urzicariu, fiind-că ea t<5tă vara petrece în societate pe Urzica crSfd, lat. Urtica urens şi pe Urzica mare (1), lat. Urtica dioica L.
  Românii, când văd prima dră fluturele acesta, se bucură cretjend şi <}icend că de la arătarea lui începând înainte n’are să ningă mai mult, ci are din ce în ce tot mai tare să se încăhjâscă şi să se desprimăvereze (2).
  Mai departe, atât Românii din Bucovina cât şi cei din Moldova şi Ţâra-Românăscă, cred şi spun că cel ce vede întâiaşl dată primăvara un Fluture roş, acela tdtă vara va li roş, adecă sănătos (3), pe când din contră dacă vede un Fluture 1
  (1)   Cred. Rom. din Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesi; — a celor din Galanesci, dict de G. Cârstean;—şi a celor din Buninţî, dict. de George Dârja.
  (2) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul.
  (3)   Cred. Rom. din Putna, dict de Sam. Lucaciu: «Cine vede primăvara întâia 6ră un Fluture roşu, acela crede că totă vara va fi roşu, sănătos»; — a celor din Buninţî, dict. de G. Dârja: «Fluturul roşu ese
                                www.digibuc.ro
266
galben, lat. Gonopteryx rhami L. va fi t<5tă vara bolnav şi galben la faţă (1).
   în fine cred şi spun o sărnă de Români din Bucovina, că cel ce vede întâiaşî dată primăvara un Flutur roş şi prin-cjendu-l, îl va cdse într’o pânzătură la brâu şi ast-fel îl va purtă apoi tot anul la sine, acela va prinde peste vară roi (2) sau, avend stupi, dacă va prinde un Fluture roşu, atunci nu i s’or duce, adecă nu î-or fugi roii (3).
   De familia Fluturelui roşu, despre care ne-a fost până aici vorba, se mal ţin încă şi mulţi alţi fluturi. Dintre toţi fluturii aceştia însă Românii mal cunosc după nume încă numai pe doi, şi aceia sunt:
   Ochiul păunului de (4), lat. Vanessa Io L.
   Despre fluturele acesta se crede şi se «Jice, ca şi despre cel roşu, că cine-1 va prinde când se arată pentru întâiaşî dată, acela va prinde peste vară un roiu de albine (5). 1
forte de timpuriu cam pe la Alexii. Am vă$ut un Flutur roş, am să fiu peste au roşu, adecă sănătos»; — M. Lupescu, Super stiţiuni publ. în Şedetorea, an. I, p. 127: «Când ve<Jî primăvara pentru prima oră Fluture roşu, e semn că vei fi sănătos şi roş.»
   (1)  Cred. Rom. din Galanescî, dict. de Hena Cârstean; — a celor din Straja, com. de N. Cotos: «Cel ce vede întâiaşî dată primăvara un Fluture galben, acela tot anul va ti bolnăvicios şi palid la faţă»; — a celor din Budeniţî, dict de Mariora Dutcă: «Cine vede întâiaşî dată primăvara un Fluture galben, acela e peste totâ vara bolnav, acela tot zace»;— M. Lupescu, Superstiţiunî, publ. în Şedetorea, an. I, p. 127: «De veijî Fluture galben, totă vara vei fi bolnăvicios»; — I. N. Constantinescu, Super stiţiuni din Ciulniţa, jud. Ialomiţa, publ. în Şedetorea, an. III, p. 46 : «Fluture galben dacă vei vede întâiâ primăvara, tot anul vei fi bolnav şi galben la faţă.»
   (2)  Cred. Rom. din Mahala, com. de d-1 Ionică al lui Iordacbi Isac;— a celor din Frătăuţul-nou, dict. de Nic. Rusu: «Dacă cine-vâ vede întâiaşî dată primăvara un Fluture roşu şi-l prinde, acela de bună semă că va prinde un roia care fuge de la alt om.»
   (3)  Cred. Rom. din Galanescî, dict. de G. Cârstean: «Cine are stupi şi va prinde, când vede întâia oră un Fluture roşu, aceluia nu i s’or duce roiî.»
   (4)  Nicolae Sulică, Antropomorfisme şi anti-antropomorfisme in limba română, Braşov 1900, p. 43: «Din regnul zoologic mai cunoscută e pă-seruica numită Ochiul boului (Auşel, Sfredeluş) şi fluturaşul numit Ochiul păunului»
   (5) Cred. Rom. din Bosancî, com. de Sim. Şutu, stud. gimn.
www.digibuc.ro
267
  Omida acestui fluture, de coldre năgră cu puncte albe şi acoperite cu perl lungi şi negri, se numesce de către Românii din Bucovina asemenea Urzicariu, ca şi cea a Fluturelui roşu, din causă că ea t<5tă vara petrece în societate pe Urzica mare (1).
  Fluturele peslricior sati Fluturele picăţcl, pl. Fluturi pi-câţeî, lat. Vanessa polychloros L.
  Când se arată acest fluture, care sămSnă întru cât-vâ cu cel roşu, însă care e ce-vâ măi mare decât acela, atunci e un semn că vine primăvara (2).
  în fine merită a fi amintit aici şi aceea, că copiii din Ţ6ra-Românâscă, când văd vre-un fluture, 4iC:
        Fluture,
        Fluture,
  Flutură pe buture,
  Flutură pe flore,
  Flutură sub flore!
        Fluture,
        Fluture,
                                              Cuvintele acestea se crede fluenţă de a-î face să se aşe 1
     Fluture pune-te,
     Pune-te pe punte,
                                Pune-te sub punte!
                                      Fluture,
                                      Fluture,
     Flutură pe foie,
     Flutură sub foie!
                      că ar avă asupra fluturilor tape flori sau pe ârbă (3).
        (1)  Dat. Rom. din Frătâuţul-vechiu, dict. de G. Onciul: «Urzicariul e o omidă prisne negră şi perosă, care trăesce numai pe urzică.»
        (2) Cred. Rom. din GalaneBoi, dict. de Ilena Cârstean.
        (3) G. Dem. Teodorescu, Poesiîpopulare române, BucureBci 1886 p. 190.
www.digibuc.ro
            STRIGA.
                           (Aclierontia Atropos L.)
  Cel maî mare în privinţa grosimii corpului dintre toţi fluturii, câţi se află nu numai în ţările locuite de Români, ci în întrâga Europă, e Striga, numită în Bucovina încă şi Striga nopţii, Strigă de nâpte, Buh a ciumei şi Capul lui Adarn (1); în Moldova: Strigă de năple (2); în Ţăra-Româ-nâscă: Strigă, Cap de mort, Cap de mărie, Capul morţilor şi Suflet de Strigoiu (3); în Transilvania: Fluturul Morţii(4); în Ungaria: Cap de mort (5); la Românii din Meglenia: Friguri, iar la cel din Macedonia: Hiavră (6).
  Numirea de Strigă a fluturelui acestuia să-I vie de acolo, pen- 1 2 3 4 * 6
  (1)  După spusa Rom. din Bosanci, com. de Octavian Bârgăuan, stud. giran.; — a celor din Tişeut, com. de Olvian Sorocean, stud. gimn.; — a celor din Pârtescii-de-sus, dict. de Domnica Baranaiu;—a celor din Putna, dict. de Sam. Lncaciu.
  (2) Dict. de Iordache Bran, pălmaş în Paşcani.
  (3)   Com. de S. Sa. Păr. T. Bâlâşel; —I. N. Constantinescu, Superstiţii din Ciulniţa, jud. Ialomiţa, publ. în ŞeQStorea, an. III, Fălticeni, p. 44 ; —D. Ananescu, Zoologia, p. 229 ; — B. Nanian, Zoologia, p. 144; — Fred. Dame, Nouveau Dictionnaire roumain-franţaie, voi. I, Bucurescî 1894, p. 194.
  (4)   I. Costin, Manual de stupărit, Gherla 1886, p. 27: «Acherontia a-tropos. Acesta este unul dintre ce! maî mar! flutur! de nopte. Pe trun-
chiu portă figura crucii, de unde poporul îl numesce Fluturul morţii.*
  (6) Enciclopedia română, t. I, p. 24.
  (6) Com. de d-i Per. Papahagi; — Idem, Românii din Meglenia, publ. în revista «Tinerimea română*. Noua serie, voi. V, p. 269 : «Friguri: se numesce aşa o insectă mare, care la Aromân! se numesce Hiavră.*
www.digibuc.ro
269
tru că el, după credinţa unor Români din Bucovina şi ŢSra-Românescă, s’a născut diu corpul sau sufletul unei Strige sau Strigoiu (1). După părerea altor Români însă, şi anume din Bucovina, să-i vie de acolo, pentru că el e unicul între toţi fluturii, câţi ni-s cunoscuţi, care, când îl hărăţescî sau îl prim}! în mână, produce un fel de strigăt, un fel de ţiţiit sau ţirăit ascuţit şi şuerător; iar cea de Striga nopţii sau Buha ciumei se vede că-î vine de acolo, pentru că sbără numai pe la înserate ca Slrigele şi Buhele;
  Cea de Friguri sau Hîavră, pentru că el, după credinţa Românilor din Meglenia şi Macedonia, aduce friguri şi tot odată şi vindecă pe cei ce suferă de friguri (2).
  în fine numirile de Capul lui Adam, Cap de mort, Cap de mărie, Capul morţilor şi Fluturul Morţii, le-a căpătat de la pata cea întunecat-galbenă de pe spatele seu, care are forma unei scăfârlii de om mort sati mai bine di3 care aduce fdrte mult cu capul Morţii.
  însă mie îmi vine a crede că numirile din urmă nu sunt adevărat poporale, ci numai nisce simple traduceri din limba francesă şi mai ales din cea germană, cari au început a se introduce în popor abiâ în timpul din urmă prin mijlocirea celor ce-au învăţat la şcălă.
  Omida acestui fluture se numesce în unele părţi din Ţăra-Românescă Fapt, pl. Fapţi (3). 1 2 3
  (1)  Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic; — a celor din Ţera-Românesoâ, com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel: »Poporul crede că fluturele numit Cap de mort sau Cap de morte e un suflet de Strigoiu, de aceea i-a şi pus numele de Strigă.»
  (2)  Per. N. Papahagi, Megleno-Romănii. Partea II, p. 80: «Friguri sn. pl. = friguri; insectă din ordinul crepuscularelor, numită, dacă nu me înşel, sfinx, cap de morte. Arom. Hîavră. Se crede că cine este apucat de friguri, spre a se scăpă, este bine să prindă acestă insectă şi să-i scuipe în gură, după care fapt frigurile îl vor părăsi»com. de d-1 Chr. Geagea: «Hîavră în dialectul macedo-român însemneză friguri. Şi fluturele acesta se chemă Hîavră de aceea, pentru că el, dacă îl prinde cine-vâ cu mânile, lasă pe degete un fel de praf şi din causa acesta respectivul capetă friguri.»
  (3)  Dintr’un manuscript intitulat *Botanica popor, română», supus Academiei Române spre censurare şi premiare; — Rădulescu-Codin, O semă de cuvinte din Muscel, Câmpulung 1901, p. 31: *Fapt, vierme
descântat, ce se trimite de vrăjilore .pe , capul altuia.»
                          www.digibuc.ro
270
  Atât despre fluturele acesta, cât şi despre omida lui, adecă despre Fapt, există la Români mal multe datine şi credinţe.
  Aşâ Românii din unele părţi ale Bucovinei, precum bună-6ră la cel din Pârtesch-de-sus, distr. Gura-Homoruhu, cred şi spun că Striga, când cercă să intre în vre-o casă, cârcă bâtă, adecă caută să aducă b61ă. Şi dacă a intrat în casă, atunci nu e bine, căci nu mult după aceea vine şi bdla în urma el.
  Dar ca bâla să nu apuce a yeni după dînsa, cum a intrat în casă, e bine să n’o suferi nici un pic, ci îndată s’o prin<JI şi să o dai afară, căci dacă o dai afară şi te rogi lui Dumnezeu, b<51a nu intră, iar dacă o suferi atunci intră.
  De omorît însă nu e bine s’o omorî, ci numai de dat afară (1).
  Alţi Români însă, tot din Bucovina, cred că dacă o Strigă de acestea atinge cu aripile sale pe cine-vâ pe la ochi, îl frige ochii ca şi cu foc, iar dacă pe cine-vâ îl muşcă, nu mal are lec.
  Din causa acăsta apoi eeî mal mulţi inşi se tem fdrte tare de dînsa şi, cum o v8d, se feresc de ea ca şi de para focului ca nu cum-vâ să-I atingă cu aripile la ochi sau să-î rausce (2).
  Românii din unele părţi ale Ţeriî-Românescî însă, precum bunâ-6ră cel din Giulniţa, jud. Ialomiţa, spun că de aceea nu e bine s’o omorî, pentru că ea duce apă morţilor (3).
  Alţi Români din contră, tot din Ţâra-Românescă, cred şi spun că unde se încuibăză acest fluture, care pdrtă pe spatele său un desemn, ce are asemănare cu o hârcă de om. nu e a bine, ci e semn de mdrte, că va muri cine-vâ şi mal cu sâmă din copil (4).
  Tot aşâ cred şi Românii din Ungaria că Striga aduce nu numai nenorocire, ci chiar şi mdrte (5). 1 2 3 4
   (1) Dict. de Domnica Baranaiu.
   (2)  Cred. şi dat. Rom. din Bilca, dict de Cliirilâ Horodnic, şi a celor din Putna, dict de Sam. Lucaciu.
   (3)  I. N, Constantinescu, Superstiţii, publ. în <Jiar. cit., p. 44: <Cap de mort de veî vede, să nu-1 omorî, căci el duce apă morţilor.»
   (4) Corn. de 8. Sa păr. T. Bălăşel.
   (6) Enciclopedia română, t. I, p. 24: *Cap de mort, lat. Acherontia atrupos, are facultatea de a produce un sunet ascuţit, căruia superstiţiu-nea poporală îi atribue o semnificaţiune sinistră, semn de nenorocire şi morte.»
www.digibuc.ro
27 L
   O sâmă de Români din Ţera-Românescă însă cred şi <Jic că Striga sad Sufletul de Strigoiu în mod drăcesc şi nevăzut se furişăză în inima dmenilor şi maî cu sâmă a copiilor mici şi le suge inima de sânge, până cei omdră.
   Drept aceea, când vei vedâ un copil că ţipă tare şi se sgârcesce de la inimă, să scit că Striga sad Sufletul de Strigoiu îi suge sângele din inimă, căci ea nu are altă hrană decât sângele ce-1 suge din inimile dmenilor.
   Une-orî însă Striga suge prea mult sânge şi de aceea o parte dintr’insul îl varsă afară în anumite locuri şi cu deosebire pe lemne putrede.
   Vărsătura acâsta se numesce Borîtură de Strigă şi e de coldre roşie ca sângele.
   Acâstă Borîtură de Strigă j6că un rol fdrte mare în spiţeria babelor de pe la sate. Ea e unul din lecurile cele mai rare şi mai scumpe şi cu fdrte multă scumpătate păstrat la loc sigur.
   Când pe vre-un om sau copil îl ddre la inimă şi se sgârcesce aşâ, de pare că l-ar ciupi cine-vâ drept de inimă, a-tuncî e semn că Striga îl suge de sânge, şi alt lec maî sigur ca Borîtură de Strigă nu pdte fi. Şi atunci baba, care posedă acest leo infalibil, este numai decât chemată.
   Baba, la rândul seu, îşi iea o lecuţă din lâcul ei cel aşâ de minunat şi în grabă alârgă la casa bolnavului. Aci ajunsă, descopere încetinel buricul bolnavului şi-l unge cu Borîtură de Strigă, rostind în acelaşi timp vre-un descântec de Strigoi şi Moroi.
   Dacă bolnavul nu mdre, atunci negreşit acesta se dato-resce numai şi numai minunatului lec al babei, adecă Bo-rîtureî de Strigă (1); dacă din contră bolnavul mdre de con-stipaţie sau de bdlele causate de viermii intestinali, însem-nâză că Strigoiul, ce l-a supt de inimă, a fost prea flămând şi n’a vrut cu nici un chip să iea în băgare de sdmă lâcul babei, care rămâne — cu tdte acestea — tot lăc mare şi minunat 1
  (1)  Borîtură de Strigă, după cum îmi scrie S. Sa păr. T. Bâlăşel, nu pdte ii alt ce-vâ decât o ciupercă roşcată, care la început, fiind tîneră, este m61e ca laptele covăsit şi de o coldre roşie. Ea nu se pdte găsi decât pe lemne putrede sau băligarur! vechi.*
                            www.digibuc.ro
272
   Având Slriga deprinderea descrisă în şirele de mai sus, sătenii, cari o sciu acdsta, cum dau cu ochii de dînsa, îşî lasă lucrul şi aldrgă cum mai tare şi mai tare ca să o prindă şi să o omdre, ca ast-fel să nu mai pdtă suge sângele din inimile dmenilor (1).
   în fine Românii din Meglenia şi ceî din Macedonia cred că dacă cine-vâ este apucat de friguri şi, princjend o Hiavră îi va scuipă în gură, frigurile îl vor părăsi (2).
   Faptul, adecă omida Strigei, e cea mai mare dintre t<5te omizile. în stare normală suprafaţa corpului său, care constă din 4—11 inele, e de coldre verde-gălbie; fie-care inel are pe de amândouă laturile câte o dungă horţîşă de coldre albastră, cari se unesc de-asupra spinării într’un unghid, de desubtul acestora altele două ce-vâ mai late, şi de coldre negrie, şi anume una pe o lăture şi alta pe cea-laltă lăture, iar punctele de pe inele, din cari es nisce perişori, sunt albastre.
   Faptul acesta, după credinţa Românilor din unele părţi ale Ţerii-Românesci, precum bună-dră a celor de la Curtea de Argeş, dacă se vrăjesce de atare vrăjitdre, iea argint viu în punctele de pe corpul său şi ducendu-1 la persdnele sorocite sau destinate de vrăjitdre, îl varsă în vadra (cofa), cu apă sau în fântâna de unde scdte apă de băut. Şi per-sdna, pe al cărui nume e vrăjit, bând din nesciinţă apă de acesta, capătă bdla numită de asemenea Fapt (3).
   Bdla însă, numită Fapt, e de două feluri: una internă şi alta externă.
   Sub Faptul extern se înţeleg un fel de pete roşii, cari se aruncă pe corpul dmenilor şi se prefac apoi în nisce bube 1
   (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (2)  Per. Papahagi, Românit din Meglenia, publ. în op. cit., p. 269 Idem, Megleno-Romăniî. Partea II, p. 80.
   (3)  Din ms. cit; — cf. Rădulescu-Codin, op. şi loc cit.; — com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Sub numele de Găndăon înţelege poporul nisce omiţlî mari împestriţate, cari se hrănesc cu frunzele Porumbarilor. Din aceste omicjî se nasc Fapţii, şi iată cum! Dacă ai vre-o pismă pre cine-vâ şi vrei să-ţi resbunî pe el, aduni gânieţt de ai gândacilor acestora şi îi dai în băutură sau în mâncare vrăşmaşului teii, şi din acei gânieţl se nasc în pântecele omului Fapţii.*
www.digibuc.ro
273
fărte rele. Petele dintru început ustură fărte tare, iar după ce se prefac în bube dor grozav.
  Faptul acesta, crede poporul, că nu se capătă ca alte băle, ci că i se aruncă omului în cale de către duşmani cu o 61â spartă sau hârbuită sau cu nisce bulendre pline de tot felul de necurăţenii. Cine calcă pe acestea îndată se umple de Fapt şi se chinuesce fdrte tare (1).
  Sub Faptul intern însă, după credinţa Românilor din Ţera-Romăntscă, se înţelege un fel de vietate, un fel de omidă, asemenea omilii numită Fapt, care se face în stomachul o-muluî din argintul cel viii ce l-a adus omida-fapt şi pe care omul respectiv l-a băut pe nesciute şi pe neyrute.
  Acest Fapt, îndată ce s’a format în om, începe a-î răde ficaţii şi măruntaiele, şi dacă omul ce-1 are nu caută din cu bună vreme a se mântui de dînsul, trebue numai decât să m<5ră (2).
  Mijlocul cel mal bun şi mai uşor pentru vindecarea şi curăţirea faptului extern, după spusa şi credinţa poporului din Bucovina, este ca acel bolnav să se ducă la o mără, să se scalde în stropii şi spumele ce sar de pe roţile morii şi să ^e spele printre degete câte de trei ori. Dacă însă în apropiere nu se află nici o mără, atunci cel holnav de acest fapt se p6te scăldâ şi în undele unui rîu curgător (3).
  Faptul intern însă se vindecă numai cu Buruiana faptului, numită altmiutrelea Faptnic şi Roibie, care sămănă întru cât-vâ la colăre cu omida Fapt, şi care se fierbe în apă şi se dă apoi de băut celui ce bolesce de Fapt (4).
  Adese-orî însă se întrebuinţăză contra amânduror acestor Fapţî şi diferite descântece, prin cari se crede că asemenea se pot vindecă. 1
   (1) S.#F1. Marian. Descântece, p. 120.
   (2) Din ms. cit.
   (3) S. FI. Marian, Descântece, p. 121. <4) Din ms. cit.
    Marian, Infectele.
                                                                www.digibuc.ro
                    RÂCHITARIUL.
                   (Cossns ligniperda Fabr.)
   Răchitariul (1) e un fluture de ndpte din familia Cosi-delor de mărime mijlocie şi de coldre brumărie.
   Omida Răchitariuluî, numită de către Românii din Basarabia: Sfredeluşul lemnului (2), iar de către ceî din Bucovina: Sfredeluş şi Sfredelul lemnului (3), este mare, până la 9 cm. de lungă, g<51ă şi de coldre trandafirie. Ea bortesce în t6te părţile tulpinile diferiţilor arbori, precum ale pomilor, plopilor, arinilor, stejarilor, teilor, şi maî cu sămă ale răchiţilor celor bătrâne, şi din causa acâsta e fdrte strică-cidsă. După ce şî-a ajuns mărimea obicinuită, se preface în nimfă într’o ţesătură amestecată cu ţăndurele mic! de lemn, ast-fel că abiâ după 2—3 anî se preface în fluture. 1
   (1)  Dat. Rom. din Bucovina ; — ve<Ji şi Enciclopedia română, voi. III, p. 715.
   (2) Z. C. Arbure, Basarabia, BucurescI 1898, p. 85.
   (3) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu.
www.digibuc.ro
                  OCHIUL PĂUNULUI.
          (Saturnia pyri Borkli. şi Saturnia carpi ni Borkli.)
  între fluturii de ndpte se află doi, unul mal mare şi altul mai mic, cari au pe tuspatru aripile câte un ochii! asemenea ochiului de pe penele din c<5da păunului.
  Pe amândoi fluturii aceştia II numesc Românii din Bucovina şi cel din Transilvania: Ochiul păunului (1), cel din Ţâra-Românâscă: Păun de nâple (2), iar cel din Meglenia: Samuvilă (3).
  Larvele sau omizile amânduror fluturilor acestora se numesc atât în Bucovina cât şi în Moldova: Cânele babei (4).
  Tot Cânele babei numesc Românii din ţările sus amintite nu numai omizile acestor doi fluturi de n<5pte, ci şi pe multe altele şi mal ales pe cele p6r6se (5), precum şi pe a Po-
  li) Nic. Sulică, Antropomorfisme şi anti-antropomorfisme in limba română, Braşov 1900, pag. 43: «Din răgnul zoologic mal cunoscută e pâseruica numită Ochiul boului (Auşel, Sfredeluş) şi fluturaşul numit Ochiul păunului.»
  (2) Nanian, Zoologia, p. 146.
  (3) Com. de d-1 Per. Papahagi.
  (4)   Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13; - Dr. H. Tiktin, Rumă-nisch-deutsches Worterbuch, voi. I, p. 267: «Cânele babei, Mold. Raupe î. des grossen Nachtpfaunauges, (Saturnia pyri).»
  (5)   Dat Rom. din Carapciu, dict de Vas. Cârciu: «Cânele babii e de două feluri: unul negru flocos şi altul roşu asemenea flocos. Unul dintre dînşil stă mal cu semă pe răchiţele cele bătrâne şi putregăiose» ; — a celor din Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesi: • Cânele babei e o omidă forte perosă»; — a celor din Putna, dict de Sam. Lucaciu: * Cânele babei e de maî multe feluri: vînet, negru şi roşu. Destul că Cânele babei se numesc tote omizile cele perose»; — tot de acblo, dict. de Ioan Vişan :
www.digibuc.ro
276
rumbaculuî (1), lat Sphinx euphorbiae L. (2), care se arată în luna lui Iulie şi August şi trăesce de regulă numai pe Laptele cânelui, lat. Euphorbia Gyparissias L. (3).
  La Românii din Macedonia însă omida fluturelui din urmă,
«Cânele babei îî un viermuşor flocos. Jur împrejur îi vrâstat negru cu roşu. Lungimea lui este felurită. El ese primăvara şi pornesce prin o-gore la păscut ârbâ» ; — a celor din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic: * Cânele babei e un germe flocos şi cam roşietic» ; — a celor din Gala-nescî, dict. de Ilena Cârstean: «Cânele babei e pestriţ»; — tot de acolo, dict. de Ioan Ungurean: «Cânele babei e flocoşel» j — a celer din Frătău-ţul-nou, dict. de Nic. Rusn: «Cânele babei e peros, pe pântece vine alb şi roşu ; petrece mai cu semă pe cărări şi pe haturi»; — a celor din Frătâuţul-vechiu, dict de G. Onciul: «Cânele babei e peros şi pestriţ cu roş, vînet şi negru»; — a celor din Dorotea, dict. de Uie Brădăţan: «Cânele babei e peros»; — a celor din Moldova, şi anume din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict de Grigore Olariu: «Cânele babei sunt negri, albaştri, cu puf pe dînşiî şi cu labe multe»;—a celor din Opri-şenî, jud. Suceva, de G. Iacob: «Nu toţi Cânii babei sunt tot una, ci unii sunt pestriţi, alţii vineţi, toţi însă sunt flocoşi»; — a celor din Bog-dănescl, jud Suceva, dict de Nio. Const. Carp: ♦ Cânele babei e flocos»; — şi în fine corn. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean: « Cânele babei e o omidă pestriţă şi forte perosă, cu peri castanii.»
   (1)   Dat Rom. din Putna, dict. de Sara. Lucaciii, şi Vas. Văcărean: «Po-rumbacul e un fluture ale cărui aripi de dinainte sunt măsliniî-vercjî şi cu dungi deschise-gălbfl, iară cele din dârât negre şi pe margini cu dungi trandafirii. Sboră mai ales în luna luî Iunie şi Iulie.»
   (2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13.
   (3)   Dat Rom. din Braşca, dict. de Gerasim Roşea: «Cânele babei se numesce omida fluturelui care trăesce pe Laptele cânelui»; — a celor din Frătăuţul-vechiil, dict. de (?. Onciul: *Cânele babei Se numesce şi omida, oare se face numai pe Laptele cânelui şi trăesce numai din sucul acestuia»;—a celor din Galanescî, dict. de Precup Galan: «Din Cânele babei, care e o omidă pestriţă, cu dungi şi cu puiuţi galbeni, albi şi roşii, se face un fluture frumos. El se află mai mult pe toloci, şi anume pe Laptele cânelui»; — a celor din Vicovul-de-jos, dict de Si-dor Calancea: «Cânele babei e verde şi gol, el merge încet, şi trăesce pe Laptele cânelui»; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «Cânele babei e o omidă mare, forte flocosă, cu peri negri şi lungi, de-alungul trupului cu dungi vercjl ca puiuţii de la păstrăvi. O semă de Cânii babei au dungi galbene tot de-alungul trupului. Cânele babei se mai numesce încă şi o altă omidă, cu mult mal mare decât cele două de mai înainte, care are trup roşu, părul tot negru, şi dungile sunt negre şi de-acurmezişul trupului, nu de-alungul, ca la cele de mai sus. El se suie şi trăesce pe Laptele cânelui.>
www.digibuc.ro
277
care e de col<5re întunecat-verde, pe spinare c’o dungă roşie, pe de laturi câte c’o dungă galbenă şi pătată cu roşu, iar printre acestea cu puî galbeni, şi la capătul de dinapoi al corpului cu un cornişor, se numesce Câne di la oî (1).
  O sămă de Români din Moldova însă, precum bună-dră cel din jud. Nămţu, com. Bistricidra, înţeleg sub Cânele babei nu numai omidile, despre cari ne-a fost până aci vorba, ci şi un fel de Isopodă, numită lat. Oniscus asellus L. (2), adecă ceea ce numesc Românii din Bucovina Molie.
  E mult, puţin cunoscut că dacă vre o omidă părdsâ ţi se suie pe vre-o mână sau pe grumaz şi te înghimpă cu perii săi, te ustură şi ţi se băşică pelea, ca şi când al fi fost urzicat.
  De aici se vede că vine apoi şi credinţa Românilor, că Cânele babei muşcă şi că, muşcându-te, nu numai că ustură fdrte tare (3), ci de multe ori omul muşcat, şi mal ales de Cânele babei cel vînet, care e cel mal reu, n’are lăc (4).
  Tot din causă că Cânele babei e flocos ca un câne şi muşcă, iar muşcătura luî ustură tare, să-î vie, după credinţa Românilor din unele părţi ale Moldovei, şi numirea acăsta (5).
  în fine mal e de amintit şi aceea că bâeţil de Român din Macedonia, când prind o omidă, numită de dînşiî Câne di la oi, o aşăză pe un beţ şi apoi îl cântă:
    Oi, ol, di la ol                Mal, mal, de la oî
    Cu ciumaga dinâpoî.             Cu ciomagul înapoi.
  Iar ce s’atinge în genere despre Fluturii de nâpte, la Ro-
  ţi) Com. de d-1 Per. Papahagi.
  (2)   Hasdeu, Magn. Etyrn., t. III, p. 2.276: «în Zoologia poporană, Cânele babei este un fel de vierme păros, anume Oniscus asellus «Clo-porte.»
  (3) După spusa Românilor din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariu.
  (4) Cred. Rom. din Putna, dict de Sam. Lucaciu.
  (5) După spusa Românilor din Dumbrăveni, dict de Gr. Olariu.
  (6) Per. Papahagi, Vin literatura pop. a Aromânilor, p. 192.
Sau:
  Câni, Câni di la oi Cu ciumaga dinâpoî.
Câne, câne de la oî Cu ciomagul înapoi (6).
www.digibuc.ro
278
mâniî din Meglenia: Piperugă di nâpte, iar la ce! din Macedonia: Pirpirună di nâpte, Fliture şi Fluture di nâpte (1), Români! din unele părţî ale Transilvanie! cred şi spun că dacă sunt mulţî Fluturi de nâpte, e semn de vară fru-mdsă (2), iar când sunt mulţi Fluturi de (ţi, e semn de an călduros (3). 1
  (1)  Com. de d-1 Per. Papahagi şi de d-1 Christea Geagea, Român din Macedonia şi de present stud. fii. la Universitatea din Cernăuţi. Cf. şi Dr. G. Weigand, Vlacho-Meglen, eine eihnographisch-philologische Un-tersuchung, Leipzig 1892, p. 50.
  (2) Cred. Rom. din Fărăgâu, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (3) Cred. Rom. din Mădaraş, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
              FLUTURUL DE MĂTASE.
                   (Bombyx uiori L.)
   Românii din Dacia Traiană s’au ocupat până acuma numai f6rte puţin cu crescerea şi cultivarea Fluturului de mătase. De aicia vine apoi că la aceşti Români nu se află mai nimica sau numai fdrte puţine datine şi credinţe despre acest fluture.
   La Românii din Macedonia însă, unde se vede că i s’a dat mai mare atenţiune, şi cultura de mătase e cu mult mai răspândită, se află următdrea legendă despre larva sau mai bine <Jis omida acestui Flutur sau Fluture de mătase, numită în unele părţi Gândac sau Vierme de mătase (1) la Românii din Macedonia: Viermul de mătase (2), iar în alte părţi: Bondrete (3), Bubă (4) şi Bubiţă, pl. Bubife (o): * 6
  (1)   G. Crâiniceanu, Nomenclatura română-latină din istoria naturală, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, p. 334, 336 şi 346; — Enciclopedia română, t. I, p. 628: •Gândac de mătase. Fluturele a cărui larvă (omidă) produce mătase, cunoscut sub numele de Vierme de mătase sau Gândac de mătase;»—cam. de S. Sa pâr. T. Bălăşel: «Viermele de mătase in limbagiul poporului de peaieî se numesce Gândac, pl. gândaci.»
  (2) Corn. de d-1 Per. Papahagi.
  (3) Gr. Creţu, Lexicon slavo-romănesc, BucurescI 19G0, p. 329.
  (4) Dat. Rom. din Meglenia, com. de d-1 Per. Papahagi.
  (6)   Sim. Mangiuca, Cincî-foci de etimologii, publ. în Familia an. XX, Oradea-mare 1884, p. 79: •Bubifă, Bubife. Cuvîntul Bubiţâ însemnă ver â soie fr., Seidenwurm gerin., d. e. Bubifele nu au avut noroc anul acesta, căci au crăpat forte multe. Petru a crescut anul trecut Bubifă
www.digibuc.ro
280
   «Stămăria, mari ş-luţitâ cât iasti,— s-nu-lîhibă cu cârteari, — lî-fu ca lăani nâ 4uă, snîargă, sî-mpartă tră hîilîu la fi-cîorlîi din hoară.
   «Acşi, işindaluî dă-acasâ cu pânea di mpărţiri sum soarâ da di broască: «Bună-ţi oara» una, «ghîini vinîişî, huile!» alanta. «Nu ti pîlîcîrsoscu, tetă», <}îţi Stămăria», faţî zah-metea si mparţî tră suflit la ficiori pânea aestă?»
   «Ţe mari lucru, hîilîe», <Jîsi broasca ; şi cu pânea sumsoară, troară ţupu-ţupu, agîumsi la ficior!.
   «Nu z-dipârtâ multu broasca, cari şti cumu-1! vinii aii Stă-mărie, că-lî păru arău, tră ţe s-nu mpartă cu mâna a lîeî, şi niţi ună, niţi doauă o-adună şi z-duţi ş-nîsă la scutie.
   «Aoâ ţe s-veadă ? Teta broască şi mutrea lucrulu. Triţea di ficîor-ficîor şi-lî dădea cumata şi triş tu soni, cându agîumsi la brusconlîu a lîeî, scoati şi-l! da culaclu aţei cama muşatluî.
   «Nu tintreb»,lî-faţi Stămăria, cum di-1 ţinuşi culaclu trîştră tu soni?
   «Am ţe s-hiibă, hîilîe? <}iţeam, să-l dau a cama muşatluî ficior, ma di câţî vi<}uî, vîrnă nu-nî si păru ma muşat di a mei, Ve(Jî-l ţe primtu şi ţe livenduî.
   «Mulţi avea avdîţă Stămăria până atumţea, ma cându av<jî şi aestă nu putu sâ-şî ţînă arîslu. Arîsi acsi di cara şi trâ nâ3cândă oară Iii tricu arîslu şi s mitunîusi, că ţe s’aridă acşiţi în cot şi fîra minduiri. Şi ’ntribâ inima-li di mamă şi află, că nu! tră mumă ma muşat di cât fumeal!a-lî. Si nvi-rină atumţea luţita-1! faţă şi tra s-nu se-acaţă arîslu-lî, ascu-chîe şi ascuchîatlu-1! fu Vier mu di metasi.
   «Stămăria 1-vluisi şi-l! <Jîsi: «frânai s-mâţî, sirmă si scoţi.» Traestă nu-i ghîini să scoţi zbor urît tră Viermul di metan necă z-daî di nîş ş-cându el faţi metasi, nu prindi si zbu-răşti, că moari troară.»
   Daco-românesce:
şi a câştigat Ia ele 200 fl. Etimologia este de la latinescul bombyx-cis care asemenea însemnă fr. ver â soie, germ. Seidenwurm. Cuvîntul Bu-bi(ă a trecut de la Români în limba serbesoă, în care bubiţă ar fi diminutiv de la bubă, care însemnă fr. vermine, germ. Ungeziefer, după spusa lui Karadzich, dar aeestă părere nu pote fi adevărată, precum documenteză şi şerb. bubar, neguţător de bubiţe, qui bombices vendit.»
www.digibuc.ro
281
  «Sântă Măria, mare şi strălucită cât este, — să nu-î fie cu supărare, — îi fu cam lene într’o <ji să mergâ, să împărţăscă pentru fiul său (adecă să facă pomană pentru fiul său)' la băeţiî din sat.
  cAşâ, eşind din casă cu pânea de împărţit (ad. de pomană) subsuără, întâlnesce brâsca ţestâsă: «Bună <jiua (lit. 6ra)» una, «bine venişi fiică» cea-laltă, «te-aşî rugă, mătuşă», <}ice Sântă-Măria «îţi dai ostenela, să împărţesci pentru suflet la băeţî pânea acăsta.
  «Ce mare trăbâ, fiică, — (Jice brâsca ţestâsă — şi cu pânea subsuără ţupu, ţupu, ajunse la băeţî.
  «Nu s'a depărtat mult brdsca, cine scie cum iî veni Sântă-Mărie!, că l-a părut rău, de ce să nu împărţăscâ cu mâna sa, şi nici una, nici două (adecă: fără să steâ la îndoielă) a pornit şi s’a dus şi dînsa la şcălă.
  «Aci ce să vadă? Ţaţa brdscă îşî căută de trăbă. Treceâ de la bâăt la băăt şi-l dâdeâ bucata şi tocmai la sfârşit, când a ajuns la broscoiul ei, scdte şi-I dă colacul cel mai frumos.
  —     «Te-aşî întrebă, — îî cjise Sântă-Măria — cum se face de 1-aî ţinut colacul tocmai, până la sfârşit ?
  —    «Da ce să fie, fiică (ad. dragă, maică)? gândiam (lit <Ji-ceam) să-l dau la cel maî frumos băet, dar din câţi am vă-cjut, nici unul nu mi s’a părut mai frumos decât al med. Vecji-1 cât de mândru şi cât de levent este.
  «Multe autjise Sântă-Măria până atunci, dar când aucji şi pe acăsta, n’a putut să-şi ţie rîsul. Rîse deci şi după cât-vă timp i-a trecut rîsul şi s’a căit, de ce să rî<jâ aşâ în zădar şi fără cuvînt (lit fără gândire). Şi-a întrebat inima ei de mamă şi a aflat, că pe drept a grăit biâta brdscă, căci nu este pentru mamă mai frumos (alta) decât familia (ad. copiii). S’a întristat atunci strălucita ei faţă şi ca să nu se prindă rîsul eî, a scuipat şi scuipatul l-a fost Viermele de mătase.
  *Sântă-Maria îl binecuvîntâ şi-î «Jise: «Frunză să mănânci, mătase să scoţi.» Pentru acăsta nu e bine să pronunţi (lit să scoţi) cuvînt urît (prost) pentru Viermele de mătase, nici
www.digibuc.ro
282
să daî (ad. să-l atingi) de dînsul şi când el face mătase, nu trebue să vorbescî, căci mdre la moment (1).
  O variantă a acestei legende, tot din Macedonia, şi anume din satul Pisuderi, sună precum urmăzâ:
  «Cându Isus Hristolu eara adus la Qolgota (si-lbagăpri cruţi), Stămăria, mumă-sa, nîirdea după nîs, plângânda şi dimânda. Calea, vi<ju, că şi nâ broască nîiardea după lumi, aţea ţe o feaţi s-arîdă.
  «Gkîni-ma tr’oară 11-ampîru srău, di ţe s’arîdă; si blăs-tîma şi <Jîsi: Gură bună tră arucari la viermi.» Puţin după aestă ascuchle şi ţe s-ve<JI? Vlernîil avea eşită din gură-11.
  «Aâşti vlernli fură Viemilî de mătasă, cari sunt şi până astântji.»
  Daco-românesce;
  «Pe când Isus Christos eră condus la Golgota, FeciOra Maria, maica-sa, mergeâ în urma lui plângend şi gemend.
  «în drum vfidîi că şi brâsca ţestâsă mergeâ după convoiu, ceea ce o făcu să rîdâ:
  «îndată însă îî păru rSu, de ce să rîdâ, se blestemă pe sine şi dise: «Gură bună pentru viermi.» Puţin după acâsta a scuipat şi ce să vedl? Viermi! eşiră din gură.
  «Aceşti viermi au fost Viermii de mătase, cari sunt şi până astădî» (2).
  Românii din Ţera-Românescă, jud. Vâlcea, cred că tinerii în primul an de căsătorie nu e bine să crâscă gândaci pentru mătase, căci este rfiu de mdrte (3).
  Cel din jud. Ilfov, tot ŢSra-Românâscă, au datină de a a-runcâ gunoiul de Gândaci de mătase în drum, credend că, călcându-1 dmenil, firele de mătasă se fac cât drumul de lungi (4).
  Cel din jud. Buzău cred şi spun că Gândacii de măiase 1
  (1) Per. Papaliagi, Din literatura pop. a Aromânilor p. 770—771.
  (2) Per. Papahagi, op. cit., p. 772.
  (3) Com. de S. Sa păr. T. Bălâşel.
  (4)   M. Timuş, Superstiţii, publ. în Şecţetorea, an. I, Fălticeni, p. 154: «Se aruncă gunoiul de Gândaci de mătase în drum ca, călcându-1 omenii, să se facă firele lungi cât drumul.»
www.digibuc.ro
283
nu e bine a se lăsă ca să-î vadă dmenil, că apoi se dediche şi mor (1).
   Iar cei din jud. Vâlcea cred şi spun că atunci, când cresc! Gândaci de mătase, ca să nu se dediche, e bine să puî în mijlocul patului lor un ou roşu de la Pasc! (2). 1
  (1)   G. S. Ioneanu, Mica. colecţiune de superstiţiile pop. rom,., Buzeu 1888, p. 83 »: Gândacii de mătase să se ascundă de vederea âmenilor, căci se deoiche şi mor »
  (2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
www.digibuc.ro
                         I N E L A R I U L.
                        (Gastropacha neustria L.)
   Inelariul sau Fluturai inelat (1) e un fluture micuţ, scur-tuţ şi grosuţ, de col6re galbenă şi câte cu o dungă întunecat cafenie de-acurmezişul aripilor de dinainte.
   Despre acest fluture, care se arată în luna lui Iulie şi se află pretutindeni în Europa, există la Românii din lran~ silvania, corn. Bând, următdrea legendă:
   «ţ)ice că pe vremea St. Ane se strînse într’un sat din Palestina o mare mulţime de popor, ca a minune, la un fecior despre care se <Jiceâ că scia face minuni mai alt cum ca Domnul Christos.
   *Sfânta Ana, autjind de vestea acâsta, s’a dus şi ea ca să vadă pe feciorul făcător de minuni. Ajungând la el acasă, şî-a spălat picidrele înainte de a intră în casă, după cum eră datina pe acolo, şi cu smerenie s’a apropiat de el, rugându-1 ca să facă dintr’un rug uscat unul verde şi înflorit.
   «Feciorul acela însă, nesciind face nici o minune, s’a mâniat pe St. Ana şi a dat-o pe uşă afară, batjocorind-o înaintea tuturor celor ce se aflau acolo.
   *St. Ana însă nu a tjis nimica, fără îngenunchind înaintea casei, unde locuia el, a început a-1 blestemă. Şi pe când îşi împreună mânile spre a le înălţă în sus către Dumnetjeâ, 1
  (1)  Dat. Rom. din Transilvania, com. de d-1 Th. A. Bogdan: * Inelariul sau Fluturai inelat se numesce aat-fel, fiind-câ el îşi învelue ouele în-tr'un tort in formă de inel în vârful surceilor tineri de la pomî, de unde es apoi primăvara tot atâtea onii(jî, cari rod frunzele pomilor.»
                               www.digibuc.ro
285
vede că-i lipsesce inelul ce l-a fost moştenit de la scumpă maica-sa.
  «Atunci s’a priceput St. Ană, că ea n’a avut de. lucru cu un făcător de minuni, ci cu un mare meşter de tâlhării, că ea, numai după ce a vă<Jut că-î lipsesce inelul, a băgat de săraă, că numai el, luând-o de mână şi scoţend-o cu puterea pe uşă afară, î-a scos inelul din deget.
  «Supărată de acăstă păţanie, a început a se rugă lui Dumnezeu, să-l prefacă, spre pedâpsă, în inel, ca să se sature de a mai face tâlhării, precum a făcut mai înainte.
  «Rugăciunea St. Ane se au<Ji la cer, că pe când îşi sfârşi ea rugăciunea, spre mirarea tuturor celor din casă, el se făcuse nevăzut, prefăcendu-se înlr'un inel mic şi sgrâbunţos, care s’a înfăşurat în jurul unei crenguţe de pe un pomişor ce eră înaintea casei lui.
  «Din acest inel au eşit apoi mai târZiu o mulţime de omiffi şi din fie-care omidă câte un fluturaş micuţ, spre mirarea şi minunarea tuturor celor de faţă.
  «Iar St Ana, văZend minunea şi puterea lui DumneZeu, le-a Zis :
  — «Nici odată să nu vă lăudaţi că sciţi face mai mult ca DumneZeu, căci DumneZeu în o minută pe toţi vă păte preface în cele mai nemernice vietăţi!
  «Şi de atunci se crede că se trage Inelariul sau Fluturul inelat»(1).
  Femeiuşcă acestui fluture lipesce ouăle sale în luna Iul Iulie în forma unui inel sau a unei veriguţe în prejurul tinerilor rămurele ale pomilor şi arborilor, cari se ţin apoi peste tătă ărna viitdre aşâ de tare de rămurelele, unde sunt prinse, încât că nici năua nici plăia nu le p<5te deslipi şi nimici.
  Inelele sau veriguţa acăsta de ouă ale Inelariuluî o nu-mesce poporul român din Bucovina în genere Stupilul cucului. în unele comune din Bucovina însă, precum de exemplu în Budeniţ, distr. Storojineţuluî, şi în Vicovul-de-jos, distr. Rădăuţuluî, se mai numesce încă şi Mărgică cucului (2), 1
  (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (2) Dict. de Mariora Dutcă şi Sidor Calancea.
www.digibuc.ro
286
iar în Calafindescî, distr. Şiretului: Glasul cucului^ 1), în Moldova: Slupitul cucului(2), iar în Ţăra-Românâscâ : Somn şi Somnişor (3).
   Despre acest mic inel sau veriguţă de ouă, ascunsă de ochii lumii printre frunzele pomilor şi ale arborilor, ori şi cât de neînsemnată şi nebăgată în sâmă ni s’ar păre nouă, există la poporul român un şir de datine şi credinţe fdrte caracteristice, pe cari numai un ignorant ar pută să le trecă cu vederea.
   Iacă ce crede şi ce ne istorisesce poporul nostru despre acăstă veriguţă:
   Când începe a înspică orzul, atunci apucă Cucul câte un grăunte, douS de orz şi le mănâncă. După acâsta, puindu-se pe o crângă şi începând a cântă i se face rău, şi nu apucă a sfârşi de cântat şi îndată varsă. Vărsătura acesta, care se prinde apoi de rămuşorul pe care a cântat cucul, se nu-mesce Slupitul cucului.
   Şi fiind-că amăsurat credinţei poporale, după ce varsă cucul, îndată răguşesce şi i se lâgă limba, de nu p6te maţ mult cântă, se mal numesce acest stupit sau vărsătură încă şi Glasul cucului (4).
   Alţii iarăşi spun că pe crânga, unde cântă cucul, tot-deauna stupesce şi din stupitul acesta se face apoi o veriguţă, caro se numesce Slupitul cucului. Unde nu cântă cucul, acolo nu se face acest stupit (5). * S.
  (!) Dict. de George Şerban, agricultor.
  (2)  Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13 : • Stupitul cucului (Moldova! se numesc ouele de Gastropacha neustria şi Bombyx neustria.»
  (3)  Idem de eadem,p. 13: «în judeţul Prahova se mai numesc Somn-;—
S. P. Radinan, Insecte vătemătore arborilor roditori, publ. In Agrarul. an. I, Bucurescî 1900, No. 12, p. 143com. de S. Sa T, Bălâşel: «Unele omiqb îşi depun semînţa In formă de inel în jurul ramurilor. Aceste inele se numesc Somnişorî, sing. Somnişor. Aceşti Somnişori sătenii II portă legaţi la cheotorea cămăşii, ca să nu le vie somn <jiua, când aâ zor de muncă:» — Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 109: «Stu-pitul cucului, Glasul cucului se numesc ouele de Gastropacha neustria şi Bombyx neustria; în jud. Prahova se numesc Somn.»
  (4) Cred. Rom. din Calafindescî, dict. de G. Şerban.
  (6) Cred. Rom. din ţinutul Dornel, corn. de d-1 Petru Ursul; — şi a celor din Şiret;—cf. Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 109: «Când. stupesce cucul pe ramuri, se sleesce un inel pestriţ.»
                     www.digibuc.ro
287
  Şi iarăşi alţii <Jic că cucului, când începe întâia 6ră a cântă primăvara, îl ese o mărgică din gură, şi mărgică aceea se prinde apoi de rămurelele pomilor în formă de verigă, care se numesce apoi Mărgică cucului (1).
  Ce se atinge, în fine, de numirea Somn sau Somnişor să vie de acolo, că ouăle Inelariului, cari s'aii depus în luna lui Iulie în formă de inel pe rămurelele cele tinere de pomi, stau peste t6tă vara şi ârna până la începutul primăverii viitdre într’un fel de amorţelă sau somn, şi abia după ce se desprimâvârâză, încep a se cloci şi a eşl omizile din-tr’însele (2).
  Cu Stupitul cucului fac Româncele din Bucovina şi cele din Ţera-Românâscă pe dragoste. însă mal ales fetele cele mari se duc şi caută stupitul acesta printre rămurelele unde au vefiut că a cântat cucul şi după ce-1 află, îl strîng şi cumpărând apoi arginl-viu, pun argintul şi cu stupitul într’o peniţă de gâscă sad şi de găină, astupă bine peniţa cu cerâ şi apoi aşâ îl pdrtă în brâu, anume ca să fie iubite şi căutate, cum iubesce şi caută fie-care om ca să audă cucul cântând, ca să fie şi ele iubite de toţi, precum e cucul şi cum nu stă argintul-cel-viii într’un loc, aşâ şi feciorii să nu-şî afle stare şi alinare umblând după dînsele (3).
  Unele fete îl înşiră printre mărgele şi-l pdrtâ apoi la grumaz sau şi în brâu, aşâ cum l-au luat de pe rămurica unde l-au aflat. Iar când întîmpină pe aleşii lor, pe feciorii cari le sunt dragi, suflă prin Stupitul cucului asupra lor şi <Jic:
  — «Cum e cucul drag la t<5tâ lumea şi se bucură când îl aude cântând şi-l vede sburând, aşâ să-ţî fiu şi eu dragă 1
  (1) Cred. Rom. din Budeniţ, dict. de Mariora Dutcâ.
  (2)  S. P. Radian, Insecte văt&mâtore arborilor roditori, publ. in <Jiar. cit, p. 146: «Fluturele numit lat. Bombyx neustria—sborâ vara, în Iulie şi August, pretutindeni, cu deosebire în livezile de pomi. Femeia fluturelui depune ouăle în jurul ramurilor subţiri, intr’un mod cunoscut, adecă în formă de inele, pe cari sătenii noştri le numesc Somni saii Som-nişorl, diu causă că in acestă stare ele stau adormite până în primăvară, când se clocesc»;—şi pe p. 146: «Sâ se culegâ Somnişorii (brăţă-rile de ouă de pe ramuri), să se sdrobescă şi să se ardă.»
  (3)  Dat Rom. din Calafindesci, dict. de Sofia Frâncu;—Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 109.
www.digibuc.ro
288
ţie şi aşâ să te bucuri şi tu când me vei vedă pe mine, iar fără mine să fii tot supărat şi dus pe gânduri! »(1).
   O sămă de fete însă, aflând Stupitul sau Mărgică cucului, îl înşiră lângă cruciţa de la mărgele sau îl lâgă de acâsta şi aşâ îl pdrtâ apoi tot-deauna, fiind-că, după cum cred şi spun ele, e bun de lâc în contra diochiului, căcî cine îl pdrtă acela nicî odată nu se di6che{2).
   într’o peniţă la un loc cu argint-viu îl pdrtă pe lângă sine nu numai fetele cele marî, ci şi o sămă de bărbaţi, mai ales aceia, cari voesc să ajungă la o cinste mai mare, cari doresc cu tot de-adinsul să fie aleşi între bătrânii satului, să fie vornici sau să ajungă la o stare şi cinste şi mai mare (3).
   Iarăşi se <Jice că dacă vei căută Stupitul cucului şi-l vei rupe cu rămurică cu tot, şi cu râmurica acesta vel mână apoi vitele ce voesci să le vin<JÎ, la târg, atunci mare noroc şi mult câştig veî avă în ele; le vei vinde cu preţ fdrte bun. Drept aceea mulţi neguţători de vite caută rămurele de acestea cu Stupitul cucului şi mână cu dînsele vitele la târguri (4).
   Când cine-vâ pune în lăgănul unui copil un copil străin, atunci cred şi spun Românii din Ţera-Român6scă, jud. Prahova că copilul fură somnul celui dintâiu. Deci, ca sâ-i re-vie somnul şi să ddrmă, i se pune sub perină, la gât sau în faşă, Somn, adecă Stupitul cucului (5). 1
   (1)   Dat şi crsd. Rom. din ţinutul Dornei, com. de d-1 P. Ursul; — a celor din Şeheia, dict. de Gavr. Berariu: < Fetele pun Stupitul cucului ia mărgele şi-l portă la gât;»—a celor din Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesi: «Fetele portă Stupitul cucului, care se face din Stupitul cucului, la mărgele ca un semn frumos. Nu fie-cine însă îl găsesce. De aceea se dice că fata saii copila, care îl află, e cu noroc. Unele fete îl legă cu crenguţă cu tot la mărgele»;—Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Oaseta Bucovinei, an. V, Cernăuţi 1896, No. 23, p. I: «Fetele portă între mărgele la grumaz şi Stupitul cucului şi cred câ el le va face ca ele să placă şi să joce.»
   (2) Dat. şi cred. Rom. din Budeniţ, dict. de Mariora Dutcă.
   (3) Cred. Rom. din Calafindescî, dict. de S. Frâncu.
   (4) Cred. Rom. din Şiret
   (6) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13; — Idem, Câte-vâ observa-ţiuni asupra medicinal poporului român, publ. în Convorbiri lit., an. .XXXV, Buourescî 1901, p. 318.
www.digibuc.ro
289
   Tot aşa cred şi Românii din unele părţi ale Transilvaniei. Iată ce gtfc aceştia:
   «Inelul Fluturelui inelat primăvara pe crengile pomilor de vei află, pune-1 la grumazii copilului ce nu pdte dormi, că va dormi de aici în colo(l), şi mai ales dacă i se va face cu inelul acesta de trei ori cruce la cap şi i se va descântă în următorul chip:
Copilul (cutare), Când s’o născut, O fost mic,
O fost voinic,
O fost bun Ca nime-alt cum, O fost ascultător, Tăcetor.
Agii o plâns,
Mâne iar a plânge,
De nu i-oiu aduce Mer inelat.
Dar agii l-am adus Un mer cu frunza în sus, Pe ea un inel pus,
Inel gros,
Să fie (cutare) mai somno-[ros (2).
  Afară de acăsta mai există la Românii din Transilvania încă şi următdrele credinţe despre Stupitul cucului.
  Inelul Fluturelui inelat de-1 vei găsi, dă-1 la o mamă ce are copil răii, că i se va face bun, dacă îl va legă la mână (3).
  Inel de Fluture inelat cu soţie pe una şi aceeaşi crengă de vei află, vei fi om fără somn în întreg anul acela (4).
  Inel de Fluture inelat în Postul-mare de vei află, e semn bun (5).
  Inel de Fluture inelat în Vineria mare de vei află, e semn reu (6).
  Dumineca de vei găsi inel de Fluture inelat, nu-1 luă, că nu e bine (7).
  Inel de Fluture inelat fără soţie de vei află, dă-1 la un copil mic, că de nu, te veî face somnoros (8).
  Pune inel de Fluture inelat, legat cu trei aţe, la mâna 1
  (1) Cred. Rom. din Stupini şi Fârăgâu, com. de d l Th. A. Bogdan.
  (2) Dat. şi cred. Rom. din Bârgău, com. de d-1 Th. A Bogdan.
  (3) Cred. Rom. din Mădaraş.
  (4) Cred. Rom. din Veza lângă Blaj.
  (5) Cred. Rom. din Fărăgău.
  (6) Cred. Rom. din Coşocna.
  (7) Cred. Rom. din Reghin.
  (8) Cred. Rom. din Samşud.
   Morion, Insectele.             ,, „                         *9
                               www.digibuc.ro
29a
            drăptă a copilului* căci nici când nu va fură, ci va ti drept (1).
   De-î legă la mâna stângă inel de Fluture inelat, copilul se va face hoţ (2).
   De găsescî un inel de Fluture inelat, numără t<5te ouăle, şi de vor fi cu soţie, e semn că peste an vet fi sănătos, iar de vor fi fără soţ, vet fi nesănătos (3).
            Când găsescî inel de Fluture inelat pe o crăngă din spre mia<Jă-năpte a poipuluî, e semn că are să fie ărnă m61e(4).
   Şi în fine:
   Când ve<}! Fluture inelat, e semn că are să fie vreme bună şi secetăsă (5). 1
  (1) Cred. Rom. din Breţc.
  (2) Cred. Rom. din Filpiş.
  (3) Cred. Rom. din Bataş.
  (4) Cred. Rom. din Fărâgău.
  (6) Cred. Rom. din Socok—T6te credinţele acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
                 BOHOCIUL.
                          (Maraestra brnssicae L.)
  Bohociul, pl. Bohocî, numit şi Buhă de cureckiu, e un fluturaş de n<5pte de mărime mijlocie, cu ochii scoşi ce-vâ afară din cap, trupul acoperit cu perişori lungi şi deşi, cu spinarea ridicată în sus, cu aripile de dinainte întunecat-surii şi împestriţate cu roşu, iar cele de dinapoi tulburîî-sure, pe cari, când stă locului, le lasă în jos, ast-fel că s6m8nă unui acoperemînt.
  Fluturaşul acesta se arată în lunile Maiu, Iunie şi August de pe la înserate şi până cam către miedul nopţii, şi nu odată când e lumină în casă şi fereştile sunt deschise, intră şi prin case, unde prinde apoi a sburâ în colo şi în cdce în prejurul luminii şi a lampeî(l).
  Românii din unele părţi ale Bucovinei însă cred şi dic că Bohociul nu e un fluture ca toţi fluturii de ndpte, ci el e sufletul morţilor de curând repausaţi. De aceea se mai nu-mesce el apoi încă şi Suflet, Sufletul mortului şi Sufletul morţilor.
  Şi fiind-că el e sufletul celor de curând repausaţi, de aceea nici nu e bine de prins şi de omorît(2).
  Poporul român din Ţ6ra-Român6scă din contră crede că tdte sufletele curate, şi cu deosebire ale copiilor mici, fără păcate, se prefac în fluturi pe cea lume. De aici vine apoi 1
  (1)  După descrierea Rom. din Putna, dict. de Vasila Văcărean, şi a celor din IgeBcî, dict. de 1. Danilescu.
  (2) Dat. Rom. din Igescî, dict. de I. Danilescu.
                              www.digibuc.ro
292
şi o (Jicere relativă la sufletele copiilor morţi: *Ăsla e un fluture pe lumea ai-laltâ.» Iar între multe alte vorbe de mângâiere, ce se adresâză părinţilor celor ce-şt plâng copiii morţi, e şi acâsta: *Taci N. nu mai plânge, că copilul d-tale e fluture pe ceea lume!» (1).
   Larva acestui fluturaş, rotundă şi de col<5re verde, trăesce pe diferite legume şi cu deosebire pe curechiu şi se numesce de Românii din Banat: Verdeţ (2), iar în alte părţi Verdele (3). 1
  (1) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel.
  (2)   Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 763: «Dintre viermi, poporul de aci cunosce: rima, moletele, un vierme mic galben; verdeţul, care se ascunde în pâmînt lângă rădăcina curecbiului şi-l rode; albul care trăesce din sucul lemnelor tăiate şi a] legumelor şi strică crumpii.»
  (3)   Idem de eadem, loc. cit.; — cf. şi G. P. Salvin, Superstiţii dinjud. CovurluiU, publ. In Şedetorea, an. II, Fălticeni 1892, p. 195 «Când îi vede vr’un fluturaş prin casă, să nu-1 omorî, că-I Bufletul vre-unul copil ce ţî-a murit;» — iar d-1 Th. A. Bogdan îmi impârtâsesce : % Fluturii sunt născuţi din lacrimile Precislei. Cine omoră fluturi, înveselesce inima Maicel Precistel. Când vet}! fluturi cu soţie, e semn bun (Bistriţa).»
www.digibuc.ro
                      STRIGOIEŞUL.
                    (Botys margaritalis Tr.)
  Sub numirea Strigoieş înţeleg Românii din Bucovina mat pe toţi fluturaşiî sau fluturevî ceî mici de ndpte, cari se strîng în prejurul luminilor sau al lampelor şi, învârtindu-8e pe lângă dînsele, nu odată le sting (1). în deosebi însă înţeleg el sub Strigoieş fluturaşul numit lat. Botys margaritalis Tr. sau Orobena extimalis Rc.
  Ce se atinge de originea Strigoieşuluî, se crede că el o făcut din dmenil cei repausaţî, cari aii fost şi aii murit ca strigoi sau strigâice. Cu alte cuvinte că Slrigoieşiî sunt sufletele strigoilor prefăcute în chip de fluturaşt, şi ca atarî sbdră apoi ndptea nu numai pe afară, ci şi prin casele dine-nilor, căutând a le face acestora, după împrejurări, bine sau rău (2).
  Aşâ dacă un Strigoieş, intrând în vre-o casă, sbdră în prejurul unei lumini sau lampe, fără casă o stingă, e semn a bine (3), iar când o stinge e semn a răii, a pagubă (4).
  De multe ori însă Strigoieşul nu se mulţume3ce numai cu atâta că sbdră prin casele dmenilor, ci el nu odată năzuea- 1
  (1) După spusa Rom. din Reusenî, com. de Vas. Pop.
  (2) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnie.
  (3)  Dim. Dan, Credinţe pop. ’Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. IV, Cernăuţi, 1894, No. 99, p. 2: «Se crede că dacă sboră sera nisce fluturaşi în prejurul luminii, este semn a bine.-»
  (4)  Cred. Rom. din Liteni, com. de Dim. Marmeliuc, stud. gimn.: «Se crede că dacă un Fluture de lumină stinge lumina, Be apropie o pagubă.»
                              www.digibuc.ro
294
ce necontenit şi la ochii acestora ca să-î atingă cu aripile şi a-1 face prin acăsta ca să-şi părdă vederile (1).
   Şi dmeniî, cari nu sunt destul de precauţi, cari nu se sciţi feri de atingerea Strigoieşilor, sau chiar se încumetă de a prinde atare Strigoieş sau şi alt fluture cu mâna şi apoi a da cu acăsta pe la ochi, acela trebue mai de vreme sau mai târziu să chiorască sau chiar să orbâscă (2).
   Românii din unele părţi ale Moldovei spun că fluturii, cari se adună în jurul luminii, vin să fure focul. Cu fluturii aceştia fac babele de dragoste fetelor, cari nu le ieaii nimenia la horă; li se dă adecă să beâ scamă (solzi) de fluturi de aceştia în rachiu, fără ca să scie (3).
   Strigoieşii se arată de cum înserâză şi până cam către miedul nopţii saâ, mai bine <}îs, până la Căutători. După miedul nopţii însă sau după ce au cântat cocoşii întâia <5râ nu se arată mai mult, ci ei se fac atunci nevăzuţi ca şi adevăraţii Strigoi, ast-fel că numai ce te trezescl că nu-î ve<jî mai mult (4).
   în fine trebue să maî amintesc şi aceea că Strigoieşul se mai numesce în unele părţi din Bucovina încă şi Fluture de lumină (5) şi Cură în foc (6), şi se crede că el ar fi trimis de către atari dmenî răi, anume ca să facă altora rău (7). 1
   (1) Cred. Rom. din Bilca, diet. de Chir. Horodnic.
   (2)  Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic; — Dim. Dan, Cred-pop. Bucovinene, publ. în $iar cit., No. 30, p. 2: <Se crede că na e bine a luă fluturi în mână, căci intrând colbul aripilor lor cuî-vâ in ochi, acela va chiori.
   (3) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 88.
   (4) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic.
   (5)  Dat. Rom. din LitenI, com. de Dim. Marmeliuc: «Fluturaşul cel mic, care umblă noptea prin casă, se chemă Fluture de lumină.»
   (6) Dat. Rom. din Putna, dict. de EL Bîcu şi Michaiu Fruntaş, agricultori.
   (7) Cred. Rom. din Putna, dict. de El. Bîcu şi M. Fruntaş.
www.digibuc.ro
                GĂSELNIŢA.
         (ichrooia alreolaria sau Galleria melonella L.)
  Precum fie-care vietate, aşâ şi Albinele au o mulţime de duşmani, dintre cari unii sunt maî mari, mai tari şi maî periculoşi, iar alţii mal mici, maî slabi, şi prin urmare şi mal puţin periculoşi.
  Unul din mulţimea acestor duşmani e şi Găselniţa, pl. Găselniţi (1), numită încă şi Molia albinelor sau Molia de albine.
  Găselniţa e un fluturel mic de ndpte care, de cum se desprimăvărâză şi până târ<Jiu tdmnaj sbdră numai săra prin stupine sau prisăci, unde face f<5rte multă neplăcere atât albinelor, cât şi prisăcarilor, iar <Jiua stă lipit de păreţi! din afară aî stupilor sau de-asupra acestora.
  Femeiuşcă acestui fluturel, care e ce-vâ maî mare şi maî grdsă decât bărbătuşul şi mal închisă la col6re decât acesta, îşi depune ouăle sale prin crăpăturile şi cotiturile ştiubeie-lor sau ale coşniţelor.
  Din ouele acestea, cari se clocesc în trei c^ile, după nouă dile es larvele, numite în unele părţi din Ţăra-Românăscă Careţi (2), iar după dece dile fluturi. După ce aii eşit Câ-
  ţi) La Românii din Meglenia, după cum îmi scrie d-1 Per. Papahagi, cuv. Găselniţă e sinonim cu cuv. omidă. Ve(Jî de acelaşi, MeglenoRomânii, p. 82.
  (2)  Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Caretele, pi. Careţi, este un vierme, care tocă fagurii şi îî umple cu un fel de mătase a lor. Din el se nasce un fel de fluture mic şi alb, care se împrăştie prin stup şi depunen-
                              www.digibuc.ro
296
reţii din ouă, îndată se şi furişeză în năuntrul ştiubeielor, şi acolo se încuibăză apoi în sfărmăturile de sub păreţi! ştiubeielor. Maî târtjiu se suie la faguri şi prind a-I răde şi pe aceştia şi a face printre dînşii un fel de gogoşi asemenea du ale Gândacilor de mătase şi ţesături întocmai ca cele de paingăn, prin car! prind apoi albinele ce voesc să-I scătă afară.
   Albinele, vă<Jend că nu-I pot da afară nici a ţină curăţenie, părăsesc stupul şi, sad se duc în alţi stupi, sau se pierd.
   Prisăcariî sau stuparil, dând de fluturaşi! aceştia şi de Careţii lor şi voind să se mântuăscă de dînşii până ce nu e încă târ<Jiu, căci el se îmmulţesc fdrte tare şi devin din ce în ce tot maî periculoşi, trebue să ţie în tot-deauna stupii puternici şi cu regine tinere şi să-I curăţăscă tot din două în două săptămâni spre'a-î pută nimici cât se păte maî repede.
   Găselniţele sunt periculdse maî mult primăvara până în Aprilie, şi apoî în August şi Septemvrie (1).
du-şl ouele acolo, în scurt timp'stupul este invadat de Careţi şi albinele nu maî pot lupta contra lor, se descurageză şi pier, iar stupul este cu totului tot nimicit de aceşti Careţi, cari se îmmulţesc într’un mod îngrozitori
   (1) Cf. Grigore Predescu, Duşmanii albinelor, publ. în Albina, an. II, Bucurescî 1898, p. 394; — Amicul •progresului român, an. X, Bucuresci 1903, No. 33 (169), p. 33; — şi • I. Costin, Manual de stupărit, Gherla
1886, p. 28.
www.digibuc.ro
                    MOLIA MERELOR.
                   (Carpocapsa pomonella L.)
  Molia merelor e un fluturaş mic şi frumuşel. Aripile de dinainte-i sunt albăstriî-sure, de-acurmezişul cu mai multe dungi subţirele şi de coldre cafenie, iar spre capete cu câte o pată mare în forma ochiului şi strălucit6re ca aurul. Aripile dindărăt sunt mai tot atât de mari şi au numai o singură coldre roşiatică-castanie.
  Femeiuşcă acestui fluturaş, care sbdră în luna lui Maiu, îşi depune ouăle sale pe fructele cele tinere ale merilor şi ale perilor.
  Omiduţele, cari es după 8—10 ^ile din aceste ouă, fac o borticicâ fdrte mică în mărul sad para pe care se află, intră după aceea printr’însa în interiorul fructului ast-fel bortit şi acolo trăesc apoi până tdmna. Sosind t<5mna, es din merele sau perele, în cari au petrecut până atuncia şi pe cari le-au mâncat, mai cu sămă în prejurul sîmburilor, şi se prefac în nimfe într’o ţesătură albie printre crăpăturile scdrţeî pomilor sau şi în cămările în cari se păstrăză pămele.
  Adese-orî însă metamorfosa acăsta se sfârşesce încă vara şi atunci se nasce un al doilea rând de fluturi, ale căror larve strică apoi şi merelor şi perelor celor mari.
  Despre aceste larve fdrte stricăcidse, numite pretutindeni Viermi de mere sing. Vierme de mere, există la Românii din Transilvania, corn. Felfalăti, următdrea legendă: «înainte de a veni Dumnezeu pe pămînt, erau o mulţime de dmenf, cari de cari mai isteţi, prefăcendu-se prin ajutorul Diavolului, sub a cărui ocârmuire trăiau.
www.digibuc.ro
298
   «Aceşti <5menl puneaţi rămăşag, că se vor preface în mâţă sau câne, şi aşâ şi făceau, căc! Dracul Ie ajută, plăcendu-I fdrte mult de dmenil lui cei iscusiţi.
   «Cel ce-I vedeaâ, credeau că el îs Dumnezeu şi Ii se închinau lor, aducându-Ie câte şi mal câte daruri.
   tDiavolul, vâcjendu-le tdte acestea, eră cât pe aici să-şi sară din piele, creând că t<5te popdrele vor uită de Dumnezeu şi se vor închina dmenilor seî.
   «Şi aşâ eră să se şi întîmple.
   «Dumnezeu însă, care le vedeâ t<3te şarlataniile, până la o vreme a stat şi s’a uitat la eî, ca să vadă slăbiciunea <5-menilor. Dar mal pe urmă s’a hotărît ca să se scobdre jos la el, căci a văZut că, <J8u! să stal numai cu mânile în sin nu e bine.
   «Deci scoborîndu-se jos între cei lalţi muritori, umblă şi El alăturea cu eî, de la un iscusit la altul, ca să le vadă faptele.
   «După ce umblă el pe rând pe la toţi, le Zise în urmă să se strîngă cu toţii la un loc şi să facă minuni pe întrecute, că celuia ce l-a face minunea cea mal mare, I a da un sac de aur.
   «Au<Jind iscusiţii de făgăduinţa acesta, s’au adunat a minune într’o şură mare, care eră de jur împrejur înconjurată cu tot felul de meri.
   *DumneZeu, care încă sosise în mijlocul lor, dându-le de scire că pot să-şi încăpă lucrurile, eî începură a face, după cum le eră obiceiul, câte şi mal câte.
   «După ce au făcut acuma tâte câte le-au sciut, a Zis Dumnezeu ca să-î facă şi un măr de cele de pe meri.
   «Eî însă nu aă putut.
   «Pentru acesta DumneZeu a slobocjit un trăsnet în mijlocul lor.
   «Eî atunci, de frică, cu toţii s’au ascuns în merele de pe merii din prejurul şureî, în cari se aflau, şi acolo au rămas până în Ziua de aZI, prefăcuţi în Viermi de mere, şi de atunci o sdmă de mere sunt viermănâse.»
   Afară de legenda acăsta mal există, tot la Românii din Transilvania, încă şi următdrele credinţe şi datine despre Viermii de mere.
www.digibuc.ro
299
   Viermii de mere sunt blestemul lui Dumnezeii (1).
   Cine găsesQe Vierme de mere şi, scuipând peste el, îl aruncă, acela scuipesce pe Dracul între ochi (2).
   Vierme de mere pe crengi de veî găsi, e semn că mărul acela o să se usuce (3).
   Cine vrea ca să nu aibă Viermi de mere în merele din grădina sa, acela să ieâ pucidsă şi s'o aprindă în mijlocul grădineî în <Jiua de Pasci (4).
   Cine găsesce Viermi de mere şi-I aruncă în foc, acela a aruncat pe sluga diavolului (5).
   în fine cine vrea să nu aibă Viermi de mere în grădina sa, acela, când înfloresc merii, să <Jică:
O plecat huia Haudrahuia Şi-o găsit pe huiu Handrahuiu.
Eii încă am pornit Şi l-am găsit,
Şi încă am plecat Şi l-am aflat în vârf de mer, în vârf de per (6), Pe un mer suit Tot lucrând,
Tot piscuind Şi mere mâncând, Mere sflederind.
Eu reu m’am supărat, De cădă l-am luat, Aşa, aşa,
Şi’n foc l-am ţipat Ca să peie,
Să respeie Ca fumu
Cu care îl afumu! (7)
  Pe când rostesce cuvintele acestea ale descântecului, afumă un mer viermănos şi în acelaşi timp îl sdrobesce, de nici urmă nu-i mai rămâne. Iar când cjice *aşă, aşa», atunci iea câte o bucăţică şi o ţipă (aruncă) în foc (8).
  Românii din Ţera-Jiomăniscă, voind a scăpă nu numai de Viermii de mere şi pere, ci şi de alţi viermi, cari strică po-
   ţi) Cred. Rom. din Gurghiu.
   (2) Cred. Rom. din Hodac.
   (3) Cred. Rom. din Fărăgău.
   (4) Cred. Rom. din Felfalău.
   (6) Cred. Rom. din Ibănescî-
   (6) Descântecul acesta se pole descântă şi la Viermii de pere.
   (7) Dat. Rom. din Ibănescî.
   (8)   Atât legenda, cât şi tdte credinţele şi datinele din acest articol mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
300
metelor, legumelor şi pâneî celei albe, au datină de a ţine Qiua Viermilor sau Marţia Viermilor, care cade tot-deauna în Marţia din săptămâna întâia a Postuluî-mare.
  în acăstă <Ji, după credinţa lor, nu e bine să lucrezi nimic în casă sau în grădină, de 6re-ce, dacă vei lucră, peste vară vei avă viermi prin casă şi prin grădină, cari îţi vor aduce mari stricăciuni la pomi şi la legume. Din contră, în acăstă <Ji, e bine să dai de pomană o turtă şi alte bucate, ca să fi9 Viermilor. Dacă faci aşă, apoi peste vară n’aî habar de viermi, nu-ţl vor face nici o vătămare.
  Mal departe, spun Românii din Ţ&ra-Românescă, că dacă vrei să aperi grădinele şi ţărinele de viermi, e bine să înfigi în mijlocul lor o furcă şi un fus de tors, sau să îngropi în mijlocul lor un ou roşu, cu care aî fost la biserică în <Jiua de Pasc! (1). 1
  (1) Com. de S. Sa pâr. T. BălăşeL
www.digibuc.ro
                     MOLIA.
                   (Ţinea pellionella L.)
   Sub numirea Molie, la Românii din Meglenia: Moleti (1), iară la cei din Macedonia: Molţă, Muliiţă şi Mulţică (2), înţeleg Românii de pretutindeni mai multe specii de fluturaşi mici, cari se ţin de una şi aceeaşi familie şi ale căror larve, numite asemenea Molii, rod blănurile, covdrele, materiile de lână şi de per, penele şi animalele împăiate (3).
   Pe lângă numirea generică de Molie însă, ce li se dă tuturor fluturaşilor acestora, poporul le mai dă încă şi câte o numire specială, parte după făptura corpului sad col6rea aripilor şi parte după obiectele în cari petrec şi din cari se nutresc larvele lor, şi anume :
   Molia subţirică, Molia de straie, Molia straielor, Molia de lână, Molia de cojdce şi Molia de piele (4), lat. Ţinea pellionella L.
   Molia vînătă (5), lat. Ţinea tapetiella L. 1
  (1) Per. Papahagi, Megleno-Românii, p. 95.
  (2) Com. de d-1 Per. Papahagi.
  (3)   Of. Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12; —Idem, în Enciclopedia românăi, voi. III, p. 315; şi în Calendarul Minervei pe an. 1899, Bucurescî p. 122;—com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel: <Molia e o insectă, care se incui-beză prin lăzile cu haine şi rode tote hainele, dacă nu se bagă de semă»;— şi de d-1 El. Pop: *Molia strică hainele.»
  (4)   Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de d-1 T. Ionesi; — şi a celor din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul.
  (5) Dat. Rom. din Frătâuţul-vechiu, dict de G. Onciul.
www.digibuc.ro
302
   Molia de pene, Molia de per (1), lat Ţinea sau Tineola biseliella ZII. şi crinella Tr.
   Afară de aceste trei speci! de fluturaşi, ale căror larve, numite Molii, se nutresc din materiile amintite mal sus, mai este încă unul cam de aceeaşi mărime, care se ţine asemenea de familia celui de mal sus, şi care se numesce: Molie de pane, Molie de bucate, Molia bucatelor, Gărgăriţă şi Gărgăriţă de bucate (2), lat. Ţinea granella L.
   Larva acestui fluturaş, numită Gărgăriţă şi Gărgăriţă albây spre deosebire de Gărgăriţa n^gră, lat Calandra granaria L., se nutresce numai cu grăunţe de grâu şi de secară pre cari, intrând în ole prin nisce borticele făcute de dînsa, le adună pe încetul la un loc şi apoi, înconjurând grămăgidra de grăunţe adunată cu un fel de ţesătură sau păingâniş, a mănâncă (3).
   Fiind larvele tuturor fluturaşilor acestora fdrte stricăcidse şi dăunăcidse, de aceea Românii de pretutindeni întrebuin-ţdză spre depărtarea şi stârpirea lor felurite mijidce. 1
  (1) Usitat in mai multe comune din. Bucovina.
  (2)   Cărţile sătenului român, an. XI, cartea X, Blaj 1886, p. 167: «Gărgăriţa este o insectă de nemul fluturilor de nopte şi adecă de felul fluturilor mici, cu aripile dinainte înguste şi lungi, de colore sure mo* horite şi negriciose, iar aripile dindărăt sunt simple mohorîte. Pe cât este de mică acesta Molie, pe atât de stricăcidsă este grânarelor. Fluturele sboră în Maiu, Iunie şi Iulie şi femeiuşcă îşi aşeză ouăle pe grăunţele de secară şi grâu. Omiduţele tinere, cari es din oue, intră în grăunţe prin bortiţele ce înse-şî le fac, adună pe încet mai multe grăunţe la olaltă cu ţesătura lor într’un grunz şi le mănâncă»; — Foia poporului, an. I, Sibiiu 1893, p. 308.
  (3)  G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-latină, publ. în op, cit., p. 336: «Gărgăriţa = Calandra granaria; Ţinea granella, v. Curculez»; — Foia poporului, an. I, p. 308: «Prin Maiu saii Iunie se ivesc fluturii Gărgăriţelor albe. Ei se împerecheză cât ce s’au ivit şi apoi bărbătuşiî mor, iar femeiuşele oue în curs de două săptămâni, mai ales în grăunţele de secară. Din ouă es nisce omi<jî mici, cari ciuruesc grăunţele cruciş şi curmeziş. Peste nopte omizile se urcă de-asupra grăunţelor, unde torc un fel de păingâniş alcătuit din numerose firicele suril-albe-Pe la sfârşitul lui August aceste omi<ji părăsesc grăunţele şi erneză in crăpăturile bârnelor şi ale altor lemne. Primăvara, în ajunul căldurii, ele se preschimbă în păpuşi şi apoi în fluturei. Lăsate fiind în grija Borţii, Gărgăriţele negre şi albe pustiesc grânare întregi de bucate.»
                                 www.digibuc.ro
303
  Aşâ Românii din Bucovina contra celor trei specii dintâiu. pun printre haine perinuţe umplute cu Sulcină galbenă, lat Melilotus officinalis Desr. sau frunze de Hameiu, lat Humulus lupulus L. şi de Tutun, lat. Necotiana tabacum L., căciulii de Usturoiu, lat Alium sativum L., precum şi rămurele de Pelin, lat. Artemisia Absinthium L., în credinţă că Moliile, neputând suferi mirosul cel iute şi neplăcut al acestor plante, fug de dînsul, iar nefugind pier (1).
  Tot cam aşâ fac şi Românii din Moldova, precum şi cei din Ţâra-Românâscă.
  «Ca să ferim lucrurile de Molii—scrie d-1 Dr. N. Leon,— se fac perinuţe de fibre de Sulcină şi se pun între straie, sau frunze de Tutun; Moliile fug de mirosul lor» (2).
  Iar S. Sa păr. T. Bălâşel, cu privire la Românii din Ţâra' Românâscă, îmi scrie :
  «Ca să gonesci Moliile de prin lă<Ji. pul într’însele SulRnâ luată din <Jiua de Sânziene, saîi foi de Nuc, luate de la biserică în <jiua de Rusalii, sau Busuioc din <J>ua de Sănt-Ilie.»
  Iar Românii din Macedonia, voind a depărtâ Moliile de prin haine, pun într’însele frunze de Tutun şi de Iboj sad, după cum îî spun Bucovinenii, Boz, lat. Sambucus ebulus L.. şi camfură (3).
  Pe lângă aceste mijlâce, cele mai multe Românce, voind a împiedecă fluturaşi! sus amintiţi de a-şî depune ouăle lor în haine, le scot pe acestea maî adese-ori în decursul anului afară, le întind la s6re ca să se sorâscă şi să se svînteze şi apoi, scuturându-le şi periindu-le bine, le aşăză iarăşi la locul lor, de unde le-au luat (4).
  Şi maî cu sâmă o fac ele acăsta în ajunul Sânzienelor, 1
  (1) Dat. şi cred. Rom. din cele mal multe comuue din Bucovina.
  (2) Zoologia medicală, p. 12—13.
  (3)  Com. de d-1 Per. Papahagi. Cf. de acelaşi, Din Literatura pop. a Aromânilor, p. 312.
  (4)  Dat. Rom. din cele mal multe părţi ale Bucovinei;—Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 312: «Ca hainele să nu fie mâncate de Molii, să le scuturi, să le expuî la aer din săptămână în Beptemână saîi să le învelescl în pânză de bumbac, fiind-că Molia nu atacă bumbacul.»
www.digibuc.ro
304
24 Iunie, când şi fluturaşi! din cestiune es şi sbdră maî tare în t<5to părţile. Iar după ce le-aii scos şi svîntat de ajuns, când le aşâză iarăşi la locul lor, pun printre dînsele dum-bravnic, lat. Melitis melissophyllum L., care se face la loc curat şi care aninâsă (amirdsă) frumos, anume ca şi ele să ani-nâse frumos şi tot de-odată ca Moliile să fugă de mirosul acestei plante (1).
  Ce se atinge de fluturaşul din urmă şi de larva lui, se întrebuinţeză aceleaşi mijlâce, cari se întrebuinţâză şi contra Gărgăriţei, lat. Calandra granaria.
  în fine mai amintesc şi aceea că Românii din Bucovina, când le plac glumele sau nebuniile cui-vâ, «Jic: Mâncă-te-ar moliile, că posnaş sau ajuns de cap mai eşti!
  Iar un proverb, în care figurăză cuvîntul Molie, sună precum urmâză:
      L-a băgat mumă-sa în ladă şi l-au mâncat Moliile—
şi se aplică celor urîţi şi ciupiţi de vărsat, precum şi celor ce de mici aii fost corcoliţi sau alintaţi de părinţii lor (2). Şi:
      A fi ros de Molii,
adecă a fi stricat, găurit, a fi stricat de versat (3).
   (I) Dat. Rom. din Vicovul-de-9U9, dict. de T. Ioncai. (i) Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 656.
   (3) Com. de S. Sa păr. T. Bălâşel.
www.digibuc.ro
         STRELICIUL.
   Slreliciul, pl. Strelicî, e un fluturaş micuţ de seră, cu mus-teţele învârtite, plin de puf şi de col<5re vînătă care, cum vede că e lumină în vre-o casă, îndată intră în năuntru şi prinde a sburâ ca un vârtej în prejurul luminii.
   Dacă îl prinzi cu mânile lasă un fel de pulbere pe degete. Şi dacă pui degetele cu pulberea acăsta la ochi, astfel că p6te să intre într’înşiî, atunci, după cum cred şi spun cei mal mulţi Români din Bucovina, mai de vreme sau mai târziu orbesei. Iar dacă pui pulberea de pe dînsul pe piele, atunci pielea se umflă, se roşesce, şi se fac pe dînsa un fel de petiţe ca blânda, cari se numesc, ca şi fluturaşul a cărui pulbere le-a produs, strelicî (1) sau şi sterlici (2).
   Streliciî sau Sterticii, adecă petiţele acestea, cari se fac mai cu sămă pe mâni şi pe picidre. sunt dintru început de coldre roşie, iar mai pe urmă se învineţesc.
   Petiţele numite Strelicî, le capătă mai cu sâmă dmeniî cei fdrte greu bolnavi, cari se află în agonia morţii, şi dacă au început a se învineţi, atunci se di®6 că bolnavul respectiv a căpetat strelicî de mârte, fiind-că streliciî sunt semnul cel mai sigur de mdrte (3).
   Din causa acâsta apoi fie-care Român, prindend vre-un Streliciu, se feresce ca de para focului să nu atingă cu pulberea de pe dînsul ochii sau pielea de pe mâni ori picidre, ca nu cum-vâ, atingend ochiî, să orbâscă, iar mânile şi pi-cidrele atingend ule să capete strelicî de mârte (4).
   (1) După credinţa şi apusa Rom. din Putna, diot. de V. Văcărean.
   (2) Dat Rom. din Şiret, com. de soţia mea Leontina.
   (3)  După credinţa şi spusa Rom. din Putna. dict. de V. Văcărean; — cf. S. Pl. Marian, îmmormintarea la Români, p. 3.
   (4) Dict. de V. Văcărean.
20
    >1 arian, Insectele.
www.digibuc.ro
C O T A R I U L.
   Cotariul este un fel de viermuş sau mal bine <jis o omidă lunguleţă şi supţire, de coldre cenuşie. El are picidre numai la cele dou8 extremităţi ale corpului, adecă la cap şi la cddă. De aceea el nu umblă târîndu-se ca cele-lalte omidl, ci îşi îndoesce corpul în sus şi aduce c<5da lângă cap şi imediat după acesta capul face un salt înainte şi cdda iar alt salt lângă cap, aşâ că mersul Iul s8m8nâ pare că ar da cu pasul sau cu cotul, pare că ar tot măsură ce-vâ, din care causă poporul î-a şi pus apoi numele CotariiL
   De la mersul acestei omidl s’a născut cu timpul şi ur-mătdrea dicere:
            A merge ca un Cotariu.
   Se (Jic© despre cel ce merge păşind rar şi gânditor, pare că ar merge măsurând pămîntul (1). 1
   (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel
www.digibuc.ro
                        ARIPA GASCEÎ.
                   (Pteropliorus pentadactylus L.)
  Pe lângă fluturii şi fluturaşi!, ale căror aripi sunt compacte, se maî află încă un fel de fluturaşi mici, ale căror aripi sunt despicate in maî multe părţi în forma unor pe-nişăre de gâscă.
  Unul dintre aceşti fluturaşi, cari se numără la Molii, e şi Aripa găsceî, numit ast-fel pentru că aripile sale sămăuă penelor unei gâsce (1).
  Aripa gâsceî e un fluturaş frumuşel şi alb ca omătul, care se arată maî ales în decursul lunii lui Iunie şi Iulie. Aripile sale cele de dinainte sunt despicate în două, iar oele dindărăt în treî părţi în forma unor peniţe de gâscă.
  Larva sau omida acestui fluturaş trâesce pe Holbară, lat. Convolvulus arvense L. şi pe Cupa-vacit, lat. Convolvulus sepium L., precum şi pe alte plante. 1
  (1) Dat. Rom, din Salcen, jud. Botoşani, în Moldova.
www.digibuc.ro
             ŢÂNŢARUL.
              (Culex pipicns L.)
   Sub cuv. Ţânţar înţeleg Românii mai multe familii de insecte din ordinea Dipterelor, adecă a celor câte cu o pereche de aripi, al căror corp şi picidre sunt fdrte lungi şi subţiri, aripile înguste şi străvezii, iar fliscul sad râtul cu care sug nu numai sucuri de plante, ci fdrte adese-orî în-ghimpă cu dînsul atât pe animale, cât şi pe dmenî, sugându-le cu o deosebită lăcomie şi sângele acestora, e fdrte lung şi subţire.
   Speciile şi varietăţile acestor familii de insecte sugătdre de sânge cunoscute Românilor după nume, sunt, pe cât am putut eu până acuma află, următdrele:
   Arşiţa, lat. Culex annulatus Fabr., un fel de ţânţar, care muşcă pe dmeni vara când se scaldă, şi a cărui muşcătură, după cum spun Românii din Transilvania, unde e mai cu semă usitată aeâstă numire, e fdrte durer6să, adecă arde tare (1).
   După spusa Românilor din Bucovina însă, să-î vie numirea acâsta de acolo, pentru că acâstă specie de ţânţar sbdră mai ales <Jiua, când e cea mai mare arşiţă, adecă când arde sau frige sârele mai tare. Şi de 6re-ce sbdră şi j<5că cu mare plăcere pe de asupra apei, de aceea şi muşcă ea pe dmenii 1
  (1) Hasdeu, Magn. Etym., t. II, p. 1.747; — Idem de eadem, p. 1.748: «Arşiţa, insectă sburâtore din ordinea Dipterelor. Cuvîntul se întrebuin-ţeză în ArdeL>-~«Un fel de muscă, care muşcă pe om vara când se scaldă, se chemă Arşiţă*’,—Enciclopedia română, t. I, p. 272: * Arşiţa, în Ardei, un insect (muscă) care pişcă pe om când se scaldă*; — corn. de d-1 Andr. Bârsan, prof. in Braşov: «Arşiţele, după împărtăşirea şcolarului I. Mafteiu din Paloş, lângă Cohalm, sunt nisce musculiţe, cari se adună vara pe căldură de-asupra âmenilor.»
www.digibuc.ro
309
cari se scaldă. Muşcă ea, ce muşcă pe 6menî, în urma urmelor însă o păţesce, căcî sburând fdrte aprdpe de apă, pescil se aruncă după dînsa, o prind şi o mănâncă.
  Acest soiu de ţânţar e aşâ de rău, de lacom şi nesuferit că, puindu-se pe om şi începend a-l suge sângele, nu se dă de fel urnit din Ioc, până ce nu se satură. Din causa acăsta apoi, când voescî, atunci poţi să-l omorî (1).
  Şi tot din causa acăsta se vede că Românii din Transilvania, când vor să arate răutatea unei femei, <Jic că e rea ca o arşiţă (2).
  Ţânţarul, fem, Ţânţărâică (3); la Românii din Meglenia: Ţânţar (4), iar la cel din Macedonia: Mâşconiu şi Muşconiu (5), lat. Culex pipiens L.
  Larva acestui ţânţar, precum şi a Arşiţei, se numesce de Românii din munţii Bucovinei şi al Moldovei, jud. Sucâva, Carabeţ şi Carabele, pl. Carabeţî (6), iar nimfa Lătăuş (7) şi' Lăturaş (8). 1
  (1) Dict. de G. Onciul, agricultor în Frătău^ul-vechiu.
  (2) Hasdeu, Etym. Magn., t II, p. 1.748.
  (3)  Sex. Til, Snove, Braşov 1897, p. 17: «Nea Trifu scote atunci pipa din buzunar, o întorse cu fundul în sus şi o lovi de câte-vâ or! de palma-! crăpată de frig. Apoi aruncând scrumul din mână, chior! odată in pipă, suflă de câte-vâ ori în ea şi umplend-o cu tabac, puse un tăciune pe ea. Rotogole de fum începură să se învârte prin aer, cari alungară obrasnicele Ţânţăroice, cari făcură şi mânile numai de băşici.»
  (4) Per. N. Papahagi, Megleno-Românii, p. 125.
  (6)  Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 312 com, de d-1 Chr. Geagea.
  (6)  Şetţelorea, an. V, Fălticeni 1899, p. 64: «Carabei =viermî mari ce se fac mai ales în nasul cârlanilor Blabf, şi în apă clocită.»
  (7)  Dat. Rom. din Dorotea, dict de Ilie Brădăţean: <Lătâuşul trăesce mai mult unde e apă stătută sau zăcută. Forma trupului seu e încârli-gată, iar mersura sa e că dă odată sau mai de multe ori în sus, şi apoi se lasă iarăşi în jos în apă»;—a celor din Udescî, com. de George Paranici, stud. gimn. s ^Lătăvşul e o gâzuţă, care umblă prin apă»;'—a celor din Yicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi;— şi a celor din Moldova, com. Paşcani., dict. de Const. S. Bucan: *Lătăuşul se află prin topliţî şi prin pârăufele fântânelor. El e de colore grie-deschisă sau bălănuţă, cu pi-ciorele covrigite pe de-o parte, şi când înotă, înotă pe o lăture, din care causâ se şi numesce apoi Lătăuş.»
  (8)  Dat. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea:» Lăturaşul e un fel de gâzobă de apă, care trăesce mai mult la Isvdrele cu apă rece. Se află
                                www.digibuc.ro
310
   Românii din Bucovina, prinzând mai mulţi Carabeţî de aceştia şi puindu-î în unghiţe, ca pe râme, prind pesci cu dînşii.
   Tot aşâ fac eî şi cu Lătăuşii sau Lăturaşii (1). Se feresc însă fdrte tare de a bă apă, mai ales săra şi ndptea, din locurile acelea, unde sciu că se află de aceştia, temendu-se că dacă vor bă vre-unul, vor face guşă (2). Ba unii sunt de părere că chiar şi atunci, când cine-vâ bea apă dintr’o cofă, în care se află vre-un Lătăuş, acela încă capătă guşă (3).
   Ţânţarul de stuhărie, un fel de ţânţar care trăesce numai prin stuhâriî şi care e cu mult mai mare şi mai reu decât ţânţarul de rând (4).
   Ţânţarul de pădure, lat. Anopheles bifurcatus L., care e mai mic ce-vâ decât Ţânţarul de stuhărie, dar şi acesta suge sânge atât de la vite, cât şi de la <5meni, până ce-î băşică (5).
   Ţânţarul de baltă (6), lat. Corethra plumicornis Fabr.
   Bâţan, pl. BâţanîŢl), Bânţan pi. Bânţani (8) şi Sgriburiciu fem. Sgriburice (9), lat. Chironomus leucopogon Meig., un fel de ţânţar mic, care tremură din picidre când stă locului.
   Bârsac, pL Bârsacî, numit ast-fel pe Jiu în Tansilvania, iar în alte părţi, tot din Transilvania : Bărzac pl. Bârzaci (10). 1
une-orî însă şi prin o Bemă de fântâni. El umblă prin apă numai lăturiş, de-aceaa se numesce Lăturaş.»
  (1)   Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «Carabeţii sunt mai mari, iar Lătăuşii mai mici. Cu Carabeţiî se prind mai multe feluri de pesci, iar mrenele şi elenii Be prind numai cu Lătăuşii
  (2) Cred. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea.
  (3) Cred. Rom. din Părhăuţi, corn. de Const. Bâdăluţâ, stud. gimn.
  (4) Dat Rom. din Moldova, com. Paşcani, dict. de Iordachi Bran.
  (6) Dat. Rom. din Moldova, dict. de lord. Bran.
  (6)   Dat. Rom. din Moldova, dict. de Ioan P. Climescu, primar în Bur-dujeni.
  (7) Alexiu Viciu, Olosariu, p. 20 ;—Şe4etorea, an. II, Fălticeni, p. 149.
  (8)   Com. de d-1 Andr. Bârsan: * Bălan se $ice în Vaida-Recea, ţinutul Făgăraşului, la Ţânţar. în Boiţa, lângă Sibiiu, se pronunţă Bânţani. în Viştea inferiorâ, com. Făgăraşului, după spusa şcolarului I. Şandru, se <Jice Bâţani la nisce musce mari, roşiatice, cari se aşeză pe cai.»
  (9)   Com. de d-1 Th. A. Bogdan: *Sgriburiciul e o insectă mică care, când stă în loc, tremură».
  (10) Com. de d-1 Paul Oltean.
                       www.digibuc.ro
311
  Ţânţar mic (l), Ţânţar mănânţel (2), Ţânţăraş (3), Ţân-fărel (4), Nouraş şi Nourel (5), lat. Chironomus stercorarius de Geer.
  Numirea de Ţânţăraş şi Ţânţărel a acestui soiu de ţânţar să-I vie deacolo pentru că el e unul dintre cel mai mici ţânţari, câţi li-s cunoscuţi Românilor, e aşâ de mic că mal nu-1 ve<JI (6). Iar cel de Nouraş şi Nourel îl vine de acolo pentru că nu odată se strîng cu milidnele, mal ales sera, la olaltă şi, formând un fel de sul, cuşmă sau stog, sbdră ca un nouraş pe de-asupra capului (7).
  Ţânţar de câmp (8).
  Ţ6bă, pl. Ţ6be (9), lobde, pl. Ţobăcî (10), fem. Ţobâcă, pl. Ţobâce (11), numit ast-fel în Bucovina; în Moldova: Ţâbă şi Ţăbuc, pl. Ţăbucî (12), în Transilvania: Ţ6bă, pl. 1 11
  (1)   Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict.de G. Onciul: «Ţânţarii mici se strîng în formă de stog pe de-asupra capului, şi se bagă chiar în ochi, şi une-orî te muşcă amarnic.»
  (2) Dat. Rom. din Carapciu, diot. de Vas. Cârciu.
  (3)  Numirea acesta e usitată în majLjnuIte comune din Bucovina, în deosebi însă în Braşca, Badeuţ şi Carapciu.
  (4) Numirea acesta e usitată în Udesci şi Vicovul-de-sus.
  (6) Numirea acesta e usitată în Stupea.
  (6) După spusa Rom. din Braşca, dict. de Iacob Popovicî.
  (7) După spusa Rom. din Stupea.
  (8) Corn. de Vas. Pop, stud. gimn. şi d-1 I. P. Climescu.
  (9)   Numirea acesta e usitată mai ales în satele Uişescî, Bălăcena şi Arbure.
  (10)   Dat. Rom. din Ilişesoi şi Braşca, dict. de Ger. Roşea: «7'obâcul e cel mai mic ţânţar, dar şi cel maî veninos. Altul mai mic decât dînsul nu se află. El tr&esce ori pe unde, dar mai ales pe răchiţi şi pe sub pomi. Când îl prinzi, nu se alege nimica dintr’însul. Cu tote acestea însă, când te muşcă, te frige, nu alta»; — tot de acolo, dict. de Anton Popovicî: *Ţobâc, pl. Ţobăcî, Be numesce ţânţarul cel de tot mic, care maî că nici nu-1 ve<JI de mic ce-î, şi care sboră maî ales pe la înserate şi petrece maî ou semă la luncî şi prin păduri.»
  (11)   Dat. Rom. din Tereblecea, corn. de Paul Scripcariă: •Ţobâca este o specie de Ţânţar, care trăesce prin câmp, mai ales prin bahne, şi este forte supărâoiosă, fiind-că indată cum începe a însera, muşcă necontenit pe omeni, şi muşcătura eî ustură forte tare.»
  (12)   Şetfelorea, an. III, Fălticeni, p. 90 şi 91;—com. de d-1 S. Theo-dorescu-Chirilean: *Ţobele sunt nisce musculiţe mici, cari cs numai când îi recore, umbră, şi mai ales sera; umblă însă şi noptea. Ele sunt
                                 www.digibuc.ro
312
Ţâbe (1) şi Cibuc, pl. Gibucî (2); iară în Ungaria: Ciobâc pl. Ciobâci (3).
  Acest boîu de ţânţar, după cum se pdte vedâ din notele sublimare, este £6rte mic, însă tot odată şi f<5rte supărăcios, din causa muşcăturilor sale.
  Morniţariul (4), fem. Morniţă (5), lat. Ceratopogon puii- 1
groza celor ce mulg vacile, căci umblă mult şi pe lângă animale; sunt groza ciobanilor, a vinătorilor, şi cu atât sunt maî supărăciose, cu cât se bagă in perul omului şi se încâlcesc, căci atunci gâdelă (muşcă) tare.*
   (1)  Com. de d-1 Paul Beşa, învăţător în Bârgău : «Ţoba, pl. Tobele, sunt pisce musculiţe mici, cari iac omului multă nelinişte, muşcându-1 vara la lucrul câmpului, cu deosebire sera şi dimineţa.»
   (2) Al. Viciu, op. cit, p. 25: «Cibucî, ţânţarii mici (Gurghiu).
   (3)  Com. de d-1 El. Pop: «Sunt ţânţari mari, numiţi Ciobâci, şi ţânţari mai mici. Aceştia trăesc în societate cu miile la olaltă, şi necăjesc forte mult nn numai animalele, ci şi pe omeni, mai ales noptea.»
   (4) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciii.
   (5) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciii: tMomiţâ se numes-ce un fel de ţânţar forte mic, care se arată cu milionele mai ales săra şi, puindu-se pe om, muşcă forţe rău. Ea se află prin păduri pe lângă buruenî şi pe lângă grajduri Unde e gunoin»;— tot de acolo, dict. de Ioan Pusdrea: iMomiţa e mânânţică, adecă mică ca pusderia, muşcă forte tare, şi când se pune pe om nici nu se vede. Ea se bagă, mal ales săra, pe timpul cositului, chiar şi în ochi şi pişcă râu*; —a celor din Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesi: «Ţânţarii sunt ceî mari, cari cântă şi-i au<jî, iar Morniţele sunt mititele şi nu se aud cântând»tot de acolo, com. de d-1 Ioan Nistor, cant. bis.: «Sub Momită înţeleg Românii de pe la noi un fel de ţânţari mici, cari jocă prin aer peste <ji, dar mai ales sera înainte de apunerea soreluî»,— a celor din Bilca, dict de Chirilă Horodnic: *Morniţa e ţânţarul cel maî mic;»—a celor din Vi-covul-de-jos, dict de Sidor Calancea: * Momiţele îs mânănţeluţe şi pişcă forte tare, când are să fie ploie-*a celor din Galanescî, dict de George Galan: tŢănţariî ceî mici, cari sboră pe de-asupra capului omenilor, şi pe unde se duc omenii, pe acolo se duc şi ei, se numesc Momiţe. Mor-niţele pişcă hăt binişor/» — tot de acolo, dict de Ioan Ungurean şi George Cârstean: «Morniţă pişcă forte rău, maî ales săra şi anume pe timpul cositului»;—a celor din Frătăuţul-nou, dict de Nic. Rusu : «Unde se pune Morniţa se face băşică ca de urzică, aşa pişcă de tare»; — a celor din Frâtăuţul-vechiu, dict de G. Onciul: «Ţânţarii, cari se strîng sera stoluri şi muşcă vitele, însă mai ales pe omeni, se numesc in unele părţi din Bucovina ţânţari, iară în altele Momiţe. — Tot Morniţă se mai nu-mesce ţânţarul acesta şi în alte sate din Bucovina, precum în Straja, Crasna, Litenî, Udescî şi Budeniţ.
                                   www.digibuc.ro
313
carius L., este asemenea un ţânţar forte mie, care muşcă rău. El se numesce ast-fel pentru că, după cum spun unii, mornăesce tare, adecă bânăe, produce un fel de sunet bânnn! care se aude ce-vâ mal tare decât cel de albină (1).
   După alţii însă se numesce Morniţariu şi Morniţă de aceea, pentru că deşi este forte mic, muşcă forte tare şi rău băgându-se chiar şi prin straie (2), şi atâta ce l supără pe om, că acesta uu mal scie ce să facă şi cum să se apere de dînsul.
   De aceea apoi şi 4ical&: «Picd pe om ca Morniţă*, care se aplică unui om, ce molestăză din cale afară, şi de care nu te poţi cu una cu două mântui ca şi de Morniţă (3).
   Despre toţi aceşti ţânţari sugători de sânge, câţi s’au înşirat până aici, şi mai ales despre Ţânţarul vulgar, lat. Culex pipiens, care e maî răspândit şi ca atare mai bine cunoscut, pe când pe cei-lalţi poporul forte adese-ori îi confundă unii cu alţii, există la Românii din Transilvania, com. Bistriţa-cetate, următdrea legendă:
   «Pice că odată Maica Precista povestiâ cu Sârele despre păcatele lumii acesteia şi, între multe altele, povestiră ei şi despre fără-de-legile lui Pic-împerat, căruia ii eşise vestea pentru nemiloşia lui.
   tSârele spuse tot ce vătjuse, iar Maica sfintă, cântărin-du-I păcatele, îl judecă că nu ar fi bun numai de ţipat într’o apă fără fund, ca să i se părdă urma pentru vecii vecilor.
   «Dar nu gătiseră cu judecata, când colo iată că vine şi Pic-împerat şi haid să ieâ pe Maica Precista de păr, că d<5r el eră împărat şi nu aveâ de cine să se târnă, şi înjurând câte îi veniau în gură, se luă la sfadă şi cu Sârele.
   «Vrând Maica sfintă să-î spuie ce-vâ cuvinte pentru îndreptare, nu apucă, căci Pic-împerat îl astupă gura cu o palmă, pentru ca să nu p6tă nimic grăi.
   *S6rele, văzând acâstă purtare neomendsă din partea lui, se făcu foc şi pară de mânie, îl luă de gât şi aruncându-1 1
   (1) După spusa Românilor din Frâtăuţul-vechifi, dict de r. Onciul.
   (2) După Bpusa Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu.
   (31 Dict. de T. Ionesi din Vicovul-de-BUS.
www.digibuc.ro
314
într’o fântână, se înecă, fără a pute <Jice alta decât: zi, zi, zi, zi, zii
   tMaica sfîntă, fiindu-î milă de el, a vrut să-l scdtă afară, dar când colo, în loc de Pic-împerat, află numai un Ţânţar Bgriburind de frig sub grinda fântânei. Se vede că Dumnezeu îl pedepsise pentru obrăznicia lui.
   «Şi Ţânţarul n’a eşît din ascun<Jişul lui, decât după ce s’a dus Sârele, căci îi era frică, şi. . .-î frică şi acum, despre ce ne putem convinge şi noi, că Ţânţarii nu umblă decât numai ndptea, când nu-i vede Sârele, cântând şi acuma pe de-asupra fântânelor: zi, zi, zi, zi I» (1)
   O altă legendă despre Ţânţar, şi anume din Bucovina, sună precum urmâză :
   «ţ)ice că Dumnezeu, după ce a făcut tdte vietăţile câte se află în lume, le-a chemat într’o <Ji la sine ca să le spuie ce are fie-care să lucreze în decursul vieţii sale şi cu ce fel de nutreţ are să se nutrâscă.
   «T6te vietăţile, cum aii prins de veste că Duranecjeii le châmă, îndată au şi alergat din tdte părţile la dînsulcasă vadă ce le va spune.
   «Şi Dumnezeu, cum s’au adunat, fie-căreia î-a spus ce are să lucre şi cu ce are să se nutrescă şi apoi, binecuvîntân-du-le, le-a dat drumul să se întdrcă de unde au venit.
   tŢânţarul însă, pe unde va fi umblat şi ce va fi făcut în restimpul acesta, nu sciu, destul atâta că el nu s’a înfăţoşat înaintea lui Dumnezeu când s’au înfăţoşat cele-lalte vietăţi, ci cu mult mai târziu.
   «Da tu, pe unde mî-ai umblat şi ce mî-ai făcut până acuma, de mî-ai venit aşâ de târ<Jiu ? — îl întrebă Dumnezeu cam răstit, când îl ve<ju c’a venit aşâ de târziii.
   «Ţânţarul începă a legă teie de curmeie, ba că-i una, ba că-I alta, dar în zadar, căci nu i se încăpă nici de cum des-vinovăţirea.
   «Ei, şi ce vrei acuma?—îl întrebă Dumnezeu mai departe, spune-mi de grabă, că n’am când sta mult de vorbă cu tine!
   «Apoi dă!—începu a gângăvi Ţânţarul—am venit să-mi daî şi mie 6reşi-care dar, precum ai dat şi celor-lalte vietăţi. 1
  (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
                   www.digibuc.ro
315
  «Dar vrei—Zise atunci Dumnezeu—darul suptului să-l al! Acâsta să-ţî fie nutreţul!
  «Şi rostind cuvintele acestea îl făcu semn cu mâna să se întărcă înapoi de a unde a venit
  «Ţânţarul ce eră să facă?. .. se întdrse supărat înapoi şi, voind a trăi şi el în rând cu cele-lalte vietăţi, a început a suge sucul din o sămă de burueni şi copaci şi a trăi cu acesta.
  <Ţânţăr6iceî însă nu-I veni nici de cum la socotălă hrana acâsta. De aceea a şi început ea de la un timp a cincăi pe bărbatul ei şi a-î Zice să mârgă din nou la Dumnezeu şi să ceră altă hrană.
  «Nu ve(Ji—(Jicea ea — cât de piţigăiat, prizărit amârît şi slab te-aî făcut cu hrana ce-a! căpătat-o. încă numai vre-o câte vă săptămâni să te mai hrănescî cu de acăstă hrană, şi apoi poţi <Jice lumii: sănătate bună!
  «însă Ţânţarul nu voi s’o asculte, ci-i Zise:— Dacă nu-ţî place hrana acăsta, apoi despre mine... mergi şi cere tu alta, că eu nu te opresc. Mie unuia însă dă-mi bună pace!
  *Ţânţăr6ica însă nu, că dacă nu se duce el, că e bărbat atunci se duce ea, un cap de rauere, şi o să vadă că Dumnezeu l-a împlini dorinţa!
  «Apoi dă !—Zise mai departe Ţânţarul— dacă eşti aşâ de încreZută în tine, de ce nu te duci singură, ce-mi baţi capul atâta!
  *Ţânţăr6ica, foc şi pară, că bărbatul ei nu vrea s-o asculte, se pornesce şi se duce ţintă la DumneZeu, şi cum ajunge începe a i se plânge şi a Zice că ea nu e în stare să trăăscă din sucul copacilor, şi de aceea îl rdgă să-i deâ altă hrană mai bună.
  *Dumne<ţeu se uită lung la dînsa şi apoi o intrăbă:
  «Dar bărbatul tău ce Zic0 la acăsta?
  «Ce să Zică ?. .. ol nu Zice nimica, măcar că de când a început a se nutri numai cu suc de burueni şi de copaci, a’a făcut aşâ de piţigăiat şi de prizărit, că numai umbra a rămas dintr’însul!
  «Dacă-I aşâ trăba, atunci tu de aZÎ înainte să sugi sânge de vite şi de om şi cu de acesta să te nutresc!, iar când
www.digibuc.ro
316
nu-î mai ave de unde să sugî sânge, atunci să pieri. Bărbatul tău să se nutrăscă şi cu una şi cu alta.
  «Şi de atunci de când a hotărît Dumnedeu acăsta, Ţânţarul se nutresce atât cu suc de erburî şi de copaci cât şi cu sânge de vite şi de om. Ţânţărâica însă numai cu sânge. Iar când n’are de unde suge sânge, atunci trebue să pieră, căci n’are alta cu ce să se nutrăscă »(1).
  A treia legendă, din Ţăra-Românăscă, care ne arată cam de când se ivesce Ţânţarul şi până când irăesce, sună ast-fel:
  «în vremea de demult, pe când umblau sfinţii pe pămînt, şedeâ odată, sub pălele unei păduri la umbră, Sf. Petrea de vorbă cu Sf. Dumitru.
  «Ţânţarul: bâzzzz! bâzzzz ! pe lângă Sân-Petru.
  *Sân-Petru îl întrâbă:
  «Ce-mi tot dai târcăle şi mă tot bâzâî p’acî, mă Ţânţarule?
  «Păi adi ţi e diaai Sf. Petre, şi venii să-ţi fac un cântec, păte-mi dai vre-un bacşiş!— răspunse Ţânţarul.
  *Sf. Dumitru luă vorba din gura sfîntului Petru şi d^0 Ţânţarului.
  «Apoi dacă eşti meşter lăutar, să vii şi la diua mea să-mi cânţi!
  € Ţânţarul muie glasul şi răspunse sfîntului Dumitru:
  «E he ! Sfinte Dumitre, de diua ta mi 80 măie cărdele!
  «Şi de atunci a rămas vorba din bătrâni: A i se muiâ cârdele»(2).
  Ţânţarul este un sugător de sânge fărte îndrăsneţ, nesuferit şi lacom. Ba une-orî, dacă sunt mulţi la număr, pot să devie chiar şi periculoşi.
  S’au întîmplat chiar caşuri că, dând câte un roiii de ţânţari peste ămenî, cari n’au fost în stare să se apere de dînşiî, le-au supt tot sângele, ast-fel că n’au rămas dintr’înşiî numai pielea şi ciolanele.
  înfiorătăre şi durerăsă mărte trebue să fie acăsta ! De aici se vede că vine apoi şi blestemul Românilor exprimat în următărea doină ostăşescă: 1
  (1) Din Stupea, com. de Dumitru Logigan, stud. gimn.
  (2) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel.
                   www.digibuc.ro
317
                Frunză verde spic de orz,
                Cine-a stârnit: hai la sorţ,
                Putre<Jâscă-I carnea’n gros,
                Si ciolanele pe jos,
                Şi picidrele ’n butuci Şi manile in câtuşi,
                Sângele pe la ţânţari Şi ochii pe la bondari,
                Iar pielea la tăbăcari ! (1).
   Cu t6te însă că partea cea mai mare de ţânţari sunt sugători de sânge, nu tot-deauna sunt eî asemenea de îndrăs-neţi şi nesuferiţi, ci numai în anumite timpuri.
   Aşâ, bună-<5ră, Ţobâcii şi Morniţele umblă f«5rte tare pe la apusul sdreluî şi până cam către miedul nopţii şi te muşcă fdrte rău, mai cu sămă când are să plouă, adecă înaintea unei ploi (2), precum şi după o pldie când dă o căldură mare, când sdrele strălucesce şi frige, şi când nu mult după acâsta iarăşi se înorăză (3).
   Drept aceea când umblă ţânţarii mai tare şi muşcă mai rău, de nu putem răbdâ muşcăturile lor, atunci e semn de pldie (4), sau după cum spun unii, când are să fie vara pldie, atunci umblă Morniţele (ţânţarii) săra cu drdia, adecă în o
   {'.) Noua Revistă Română, voi. II, p. 293.
   (2)  După spusa Rom. diu Rraşca, dict. de Iacob Popovicî: *Ţobâcul umblă forte tare până spre miedul nopţii, când e a ploie, când are să ploue, atunci sbâmăesce el pe la urechi, străbate prin straie şi muşcă forte rău»; — a celor din Galanescî, dict. de Ioan Ungurean: *Morniţa pişcă forte tare mal ales a ploie»; — a celor din Bilca, dict. de Chir. Ho-rodnic: «Când Be arată multe Morniţe, se arată a ploie»;—a celor din Vi-covul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «Morniţele te frig, aşâ te muşcă de reu, mal ales pe la apusul soreluî şi înainte de o pldie. Ele au ac lung, pe care îl bagă în piele şi atâta ce sug la sânge, până ce se satură.»
   (3)  După spusa Rom. din Stupea, dict. de Ioan Savu: *Ţobâciî sunt un fel de ţânţari mici, cari muşcă mai cu semă înaintea unei ploi precum şi după o ploie când dă o căldură mare, adică când strălucesce sorele după o ploie şi în curînd iarăşi se înoreză; şi în urmă pe la înserate. Ei trâesc mal ales pe lângă păduri şi lunci.»
   (4)  După spusa Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul şi M. St Coniac, şi a celor din Mahala, corn. de Ionică al lui lordachi Isac.
www.digibuc.ro
318
mulţime mare, şi muşcă pe âmeni şi animale, sugendu-le necontenit sângele din locul unde apucă a se pune (l).
  Orî «când ţânţarii muşcă fârte tare omul, aşâ, în cât abiâ se pâte apără, se dice că are să plouă in scurt timp» (2).
  Şi în fine: «Când umblă multe Ţ6be pe lângă foc, atunci se strică vremea» (3).
  Din causa acăsta apoi şi datina Românilor din unele părţi ale Bucovinei, când aud pe timpul adunării fânului bânăind Morniţele, de a se sfârmâ lucrând şi a <Jice unii către alţii:
  «Hal să ne silim cu adunatul şi căpiţitul fânului, căci iată ne-a venit scire prin Morniţe că în curând are să plouă şi atunci tot fânul ni se va udâ şt strică! (4)
  Când sbdră tare Arşiţa, atunci e semn de secetă, de arşiţă. Iar când se ivesc şi se strîng mal mulţi Ţânţari sau Morniţe la un loc şi jdcă pe de-asupra capului şi nu muşcă, atunci e semn că n’are să plouă (5), ci are eă fie vreme bună, adecă frumos şi cald (6).
  Credinţa în arătarea schimbării timpului prin Ţânţari există nu numai la Românii din Bucovina, ci ea este răspândită şi la cei din Transilvania.
  Iată ce ne împărtăşesce în privinţa acăsta d-1 Th. A. Bogdan:
  Ţânţari a vedâ (Jiua, e semn că are să se schimbe vremea (7).
  Roiu de Ţânţari de-asupra fântânelor a vedâ, e semn că va fi <ji înourată (8).
  Ţânţari mulţi a vedâ pe de-asupra capului, e semn de plâie (9).
  Ţânţarii nâptea dacă te vor pişcă, e semn că are să plouă (10) 1
   (1) S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, t. I, p. 118, 119.
   (2) Cred. Rom. din Cireş-Opaiţ, com. de Toder Burla, atud. gimn.
   (3) Cred. Rom. din Moldova, com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean.
   (4) După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, com. de d-1 I. Nistor.
   (6) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul.
   (6) După spusa Rom. din Mahala, com. de Ionică al Iul lord. iBac.
   (7) Cred. Rom. din Fărâgâîi.
   (8) Cred. Rom. din Râciu.
   (9) Cred. Rom. din Craifalău.
   (10) Cred. Rom. din Fărăgău.
www.digibuc.ro
319
  Cântec de Ţânţari a au<Ji, e semn că se va răci vremea (l).
  Luptă de Ţânţari a vedâ, e semn că are să fie vifor mare (2)>
  Roiu de Ţânţari a se înălţă drept în sus, până a-i perde cu vederea, e semn că va urmă timp călduros (3).
  Ţânţari în <Jiua de Pasci de veî vedâ prin casă, e senm că anul întreg va fi ploios (4).
  în fine:
  Când se află multe Ţ6bepe de asupra unul loc băltos ori deasupra pădurii, cât maî curând va veni pldie cu tempestate (5).
  Afară de cele înşirate până aici, maî există la Românii din Transilvania încă şi următdrele credinţe despre Ţânţari:
  Ţânţarii suDt robii diavolului (6).
  Ţânţarii sunt slugile cele netrebnice ale Satanei (7).
  Ţânţarii sunt făcuţi din fumul eşit din pipa Diavolului* de aceea nici nu le place fumul (8).
  Ţânţarii sunt vrăşmaşii îngerilor celor buni (9).
  Unde sunt Ţânţari mulţi, acolo îs departe îngerii, căci de frică ca să nu-i pisce nu se apropie de ei (10).
  Unde umblă Ţânţari mulţi, afumă locul cu tămâe, că de. nu, îngerul casei plânge de se topesce (11).
  Roiu de Ţânţari asupra capului tău de veî vedă, e semn că te veî întâlni cu 6menî rei(12).
  Roiu de Ţânţari de-asupra casei de vei vedâ, e semn că o să ţi se fure ce-vâ de la casă (13).
  Ţânţari în n6ptea de Joi-mare în biserică de vei vedd. 1 11
  (1) Cred. Rom. din Reghinul săsesc.
  (2) Cred. Rom. din Topliţa.
  (3) Cred. Rom. din Borgo-Mureşenî.
  (4) Cred. Rom. din Neţ. —Până aici com. de d-1 Th. A. Bogdan*
  (6) Cred. Rom. din Borgo-Prund, com. de d-1 Paul Beşa.
  (6) Cred. Rom. din Fărăgâu.
  (7) Cred. Rom. din Cluj.
  (8) Cred. Rom. din Reghin.
  (9) Cred. Rom. din PUrva şi Măgura.
  (10) Cred. Rom. din Măgura.
   (11) Cred. Rom. din Măgura, Ilva şi Bistriţa.
   (12) Cred. Rom. din Teca.
   (13) Cred. Rom. din Fărăgău.
www.digibuc.ro
320
ori au<Jî, g semn câ are să se întîmple vre-o primejdie mare tn sat(l).
   Ţânţar în grăpă de mort de vel ascunde, şi acela de va muşcă pe cine-vă, respectivul va muri (2).
   Nu şedă săra pe morminte, că de te muşcă Ţânţarii, aî să mori (3).
   în casa, unde este mort, nu lăsă Ţânţarii să intre, că vor stârni b61e în sat (4).
   Omul morbos trebue apărat de Ţânţari, că de nu, măre (5).
   în ndptea de Sân-George de te vor muşcă Ţânţarii, ce-s în slujba Satanei, al să te faci strigoii! (6).
   In năptea de Sân-George de vei vede Ţânţari prin grajdul vacilor, om6ră-î că-s strigoi, ce vreau să le ieâ laptele (7).
   O sută de capete de Ţânţar în un coş de vei prinde, te vel mărită după cine veî vră, dacă mestecate cu gălbenuş de ou le vel da să le mănânce acela pe care îl vrei(8).
   O sută de aripi de Ţânţar de veî usca şi le vel măcinâ şi apoi, mestecându-le cu vin ars, le vei bă până la una, veî fi uşdră ca Ţânţarul (9).
   Dacă în <jiua de Pascî veî prinde o sută de Ţânţari, al să trăesci o sută de ani (10).
   Muşcătura Ţânţarilor nu numai că e nesuferită, ci tot de odată şi fdrte durerâsă, ba une-orî şi periculâsă, fiind-câ produce o usturime şi o mâncărime f6rte mare, ast fel că omul muşcat de dînşiî trebue necontenit să se scarpine, până ce se face băşici.
   Din causa acăsta apoi partea cea maî mare a dmenilor, 1
   (1) Cred. Rom. din Beşineu.
   (2) Cred. Rom. din Aldorf.
   (3) Cred. Rom. din Aldorf-Dumilriţa.
   (4) Cred. Rom. din Dumitriţa.
   (6) Cred. Rom. din Pintio.
   •(6) Cred. Rom. din Bistriţa.
   (7) Cred. Rom. din Beşineu.
   (8) Cred. Rom. din Vărâria de lângă Năsăud.
   (9) Cred. Rom. din Ghiriş de lângă Turda.
   (10)    Cred. Rom. din Fărăgăă. — Tote credinţele acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
321
farî se află în câmp sad în pădure la lucru şi cari yoesc a scăpă măcar întru cât-vâ de muşcăturile lor cele nesuferite, fac foc din baligă de cal şi de vacă (1), din gunoiu, precum şi din felurite alte gundie şi putregaiuri, anume ca să âsă mult fum dintr’însul. Şi de <5re-ce fumul acesta e greoiu, de aceea ţânţarii, neputându-1 suferi, fug de dînsul, lăsându-I pe <5menî în pace (2).
   Sau să afumi odaia ori cămara de dormit cu tămâe (3).
   Sau să fumezi ori să te ung! pe frunte cu terpentin (unt de naft), că apoi nu te supără mult (4).
   Sad să te speli cu apă sărată de mare şi să nu te ştergi, ci să dormi aşâ cum te-al spălat. Iar dacă n’aî apă sărată de mare să întrebuinţez! oţet *puşeă.» (5)
   Când te muşcă însă Ţânţarii, se <}ice c& nu © bine să te scarpini pe partea unde al fost muşcat şi al mâncărime, ci să rabd! o <Jii două, suferind t6te înţepăturile, şi apoi ori cât te vor mal înţepă, nu-ţî va mal păsâ, fiind-că te vel în-datinâ.
   Iar dacă nu-ţî convine acăsta, atunci e bine să pul, îndată ce te-a muşcat un ţânţar, pămînt umed şi să-l laşi acolo mal mult timp, că apoi îţi va trece (6).
   Mal departe e bine să iei frunză de Boz verde şi pe atâta Rută; să Ie pisezi în piuliţă, să scoţi zăma din ele, să o a-mestecl cu oţet şi cu două dramuri de saramură fiărtă, să te ungi cu acăstă zămă şi apoi îţi trece (7).
   Baliga de vacă însă e cea mal bună. Se cere însă ca acăsta să fie cu totul prdspătâ.
   Românii din unele părţi ale Transilvaniei însă <Jic că de 1
  (1)   Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11: «De ţânţari se afumă cu baligă de cal Bau de vacă, iar când te înţepă, te ungi cu spirt de sare.»
  (2)   Dat. Rom. din Şcheia, diot. de Gavr. Berariu; —a celor din Braşca, ■dict. de Iac. Popovicî; — şi a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi.
  (3) Corn. de d-1 Per. Papahagi.
  (4) Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean.
  (5) Com. de d-1 Per. Papahagi.
  (6) Per Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 312.
  (7)   D. P. Lupaşcu, Medicina babelor, Bucurescî 1890, p. 82;—cf. Dr. Leon, Zoologia medicală, p. 11.
                                                                 ai
Marian, Insectei».
www.digibuc.ro
322
te vor muşcă Ţânţarii, e bine să scui px peste muşcătură şi să <Jicî:
                  Ptiu, cal blestemat,
                  Precum m’ai muşcat Tu pre mine,
                  Aşa şi pre tine Să te musce furnicile Şi tote gujuliile!
                                                  că apoi îţî va trece (l).
   Iar dacă au<p Ţânţari de-asupra ta, să scuipescî peste cap şi să (Jicî:
                  Turmă strînsă din lume Să fii de minune!
                             că atunci nici unul nu te va mal muşcă (2).
   Ţânţarul nu numai că e un insect fdrte îndrâsneţ şi nesuferit din causa împunsăturilor sale celor durerdse, ci el e tot de odată şi fdrte piţigăiat, prizărit şi mic că mal nu-1 ve<p.
   Din causa acestor însuşiri ale sale, figurăzâ el adese-orî şi în proverbele şi (poalele Românilor de pretutindeni.
   Iată vre-o câte-vâ şi dintre acestea:
        Ţânţarul, cât de mic, c’o muşcătură mică şi pe leu 11 biruesce—
adecă omul cât de mic pdte răsplăti, supără şi pe cel mal mare (3).
   Originea acestui proverb cred că zace în următdrea fabulă: «ţ)ice că odată s’a fost pus leul sub un copac şi aşteptă cu mare nerăbdare, d<5ră trece cine-vâ pe acolo ca să-l mănânce.
   clată însă că nu mult după acesta, de unde şi până unde sbdră o Ţobâcă pe de-asupra capului său şi zărindu-1 prinde a băndi şi a i se pune pe nas.
            *Leul dă odată cu laba ca să o prindă, dar nu o pdte prinde, dă a doua <3ră, dar de găba, căci Ţobâea sburând 1
   (1) Dat şi cred. Rom. din Şamşud, corn. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (2) Dat şi cred. Rom. din Bistriţa, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (3) Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 670.
www.digibuc.ro
323
de pe nas i se pune pe o ureche, apoî pe alta, şi bânăe mai departe.
  «în urmă leul, vădând că nu o pdte prinde, se mânie şi întrâbâ:
  —     «Cine eşti tu, atât de mititică, şi faci posne aşâ de mari, şi totuşi nimeni nu te pdte prinde?
  —     «Eu sunt Ţobâca ! — răspunse acesta, — şi din cine vreau din acela sug sânge, şi nimica nu pdte să-mî facă!
  —     «Vei fi sugând tu din cine vei fi sugend, dar din mine sciţi că nu veî suge, pentru că eu sunt maî tare decât tine! — cjise leul.
  —     «Dacă cre<Ji tu că eu nu pot suge sânge şi din tine, atunci hai să ne apucăm rămăşag şi vom vedă cine e mai tare: tu ori eu! — <Jise Ţobâca maî departe.
  —   «Despre mine—dise leul—şi se apucară în rămăşag.
  «Atunci Ţobâca, nici una nici două, i se pune pe nas, îi
înfige râtul într'însul şi prinde a suge la sânge, fără ca leul să-i pdtâ face ce-vâ. Iar după ce s’a săturat de supt, întrebă pe leu:
  —     «Ei! ce spui acuma?... Aşâ-i că te-am rămas?... Acum arată-mi şi tu ce putere ai!
  —     «Eu am aşâ o putere, — răspunse leul, — că întîmplân-du-se să vie un om pe aicia îndată l-aşi mâncâ!
  «Nu apucă însă bine a rosti cuvintele acestea şi iată că din întîmplare trece tocmai atunci un băiet pe acolo.
  «Leul, cum îl vede, se şi repede spre dînsul ca să-l mănânce.
  —     «Stăi!—<Jice Ţobâca,—că aceBta nu e încă om, ci are să fie de-abiâ de acuma înainte!
  *Leul se ruşinăză şi-l lasă în pace.
  «Ce-vâ mai tânjiu se ivesce un moşnâg.
  —   «Acuma vino un om! — dice leul.
  —     «Ba nu! — răspunde Ţobâca,— acesta a fost ora, dar acuma nu mai e, acuma-î moşnăg; dă-I bună pace că numai ţi-i rupe dinţii într’însul!
  «Leul l-a lăsat şi pe acesta.
  «Maî aşteptând puţin, iată că vine un husar călare.
  ■— «Pdte nici acesta nu-1 om?—întrebă leul.
  —   «Ba tocmai acesta-i om! — răspunde Ţobâca.
www.digibuc.ro
324
   * Atunci leul ţup ! la dînsul în drum, cu gândul ca să-l mănânce.
   «Husarul însă, cum vede că leul se repede la dînsul, scdte de grabă sabia şi cât ai clipi din ochi îi croesce vr’o câte-vâ peste cap.
   *Leul, vecjend că nu e şagă, dă dos la faţă şi pe ici în colo ţi-e drumul.
   *Ţobâca după dînsul şi, puindu-i-se pe o ureche, ilîntrâbă: cura îî aflarea?
   *Leul, ameţit de cap, îî răspunde:
                —«Omul cel cu mintea prdstă Nu sciii de-unde-o scos o costă Şi pe unde mă croia Tot bucăţele săriâ,
                Şi dacă n’aşî fi fugit Tot m’ar fi bucăţelit!» (1)
   Mai departe:
                Şi ţânţarul este mic,
                Dar pe taur rău l-a rănit,
                Când în nas l-a sărutat.
   Se (Jice pentru cei mici, arătând că şi ei, cât de mici, rău pot supără pe cei mari.
                Ţânţarul cu cântări te sărută.
   Adecă cel viclăn. Se <jice mai cu sămă despre femei.
                Pe ţânţar
                L-a făcut armăsar.
   Se (Jice când ne întrebuinţăm la slujbe cu dmeni nepotriviţi, cum cu un cismar la jimble, şi cu un jimblar la cisme.
                Ţânţarul Cu armăsarul.
   Se (jice pentru cele nepotrivite. 1
   (1) Din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, şi corn. de Paul Scripoariu.
www.digibuc.ro
325
Face din ţânţar Armăsar.
Face din ţânţar Harmăsar.
Din ţânţari Armăsari (1).
S’apucă ţânţarul Cu armăsarul (2).
  Adecă se apucă la vitejie un om sărac, nevoiaş, cu un bogat vârtos.
Din ţânţar
Se face armăsar (3).
Dintr’un ţânţar Face un armăsar (4).
încoronăză ţânţarul De ţi-1 face cât măgarul.
De multe ori din ţânţar Lumea face armăsar.
Gura reâ şi un bivol Dintr’un ţânţar îţî face.
Mincinosul îneoroneză ţânţarul Şi-l măresce cât măgarul (5).
  Se <}ice despre ceî mincinoşi, car! pentru un lucru de nimic fac sf<5ră în ţâră.
                   S’a făcut dintr'un ţânţar Un armăsar.
  Se (Jice când cine-vâ o veste 6re-care o măresce cu mult mai tare de cum a fost sad e întru adevăr (6).
                  Ţânţarul se face armăsar.
                  Din ţânţar Se face armăsar.
  Se (Jice maî cu sămă când o mică causă are urmări însemnate.
                   Strecură ţânţarul Şi înghite armăsarul.
                   Strecură ţânţarul înghite armăsarul.
   (1) Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 670—671.
   (8) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (3)   S. Mihăilescu, Proverbe şi (fieetori, publ. în Şeâătorea, an. I, Fălticeni p. a 19
   (4) Usitat în Bucovina.
   (6) Zanne, op. cit, p. 671.
   (6) Din Ungaria, com. de d-1 El. Pop.
www.digibuc.ro
326
   Adecă ceî ce lasă cele mari şi cercetâzâ cele mici şi de nimica (1).
                   Nioî o frică De furnică,
                   De ţânţar Nioî habar (2).
   Se 4ice despre dmeniî ceî lăudăroşi, însă neputincioşi, cari se laudă că cine scie ce ne-or face, însă din causa neînsem-nâtăţiî lor, nu pot nimic să ne strice.
                   Ţânţar trăsnit,
adecă minciună gdlă, lucru cu neputinţă.
   A se unge cu untură de ţânţar trăsnit se <Jice în glumă celui ce se vaită de vre o b61ă uşdră. Adesea se aude în popor: «Apoi dacă te d6re rfiu: unge-te cu untură de ţânţar trăsnit, cu untură de muscă văduvă netrecută drumul; şi dacă îl vedă că nu-ţî trece, să pul la buba, care te d<5re, niţpluş scăpău de fată mare şi screm de mătuşă bătrână, şi apoi ţl-a trece» (3).
   Când o fată mare e aşâ de leneşă, că numai cu mare greu se apucă de lucru, atunci feciorii nu odată o ieati în batjocură chiuindu-I în joc, că ea, bieta, bucur<5să ar lucră, dar nu p6te din causa muşcăturii ţânţarilor.
   Iată şi o chiuitură de acestea:
                   Am o mândră ca şi-o cruce Şi la lucru n’o pot duce,
                   Diminâţa-i rouă mare Şi se udă pe piciore,
                   Când apune sfîntul s6re Stau ţânţarii s’o omore.
                   Peste di se prea ’ncălqlesce Şi ea, bieta, se negresce! (4)
   Alta:
   (1) Zanne, op. cit., p. 671.
   (8) Usitat în Bucovina.
   (3) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (4) Din Braşca, com. de Anton Roşea, stud. gimn.
                    www.digibuc.ro
327
                   Am o mândră ca şi-o cruce Şi la lucru n’o pot duce.
                   Dimineţa-i rouă rece,
                   Peste ţii se prea ’ncălijesce.
                   Când îî colea la ojină,
                   Ţânţari-o pişcă de mâna! (1)
  în fine merită a fi amintit şi aceea că Românii din cele mai multe părţi ale Bucovinei poreclesc pre dmeniî, şi mai cu sâmă pre copiii, cari 3unt prea îndrăsneţi şi nesuferiţi, Ţobâci (2).
  Românii din Banat însă numesc pre copiii săritori şi iuţi de fire Ţânţari (3).
  Iară cei din Moldova poreclesc nu odată pre femeile im-morale, precum şi pre cele beţive şi linguşitdre, cari se ţin grăpiş de om ca şi Ţâbele, Ţâbe (4).
  în Bucovina se află chiar şi familii, cari se châmă Ţobâc (5), precum şi un joc care se numesce Ţânţar (6). 1
   (1) Din Frătăuţul-nou, com. de Iulian Sidor, stud. gimn.
   (2) Dat. Rom. din Ilişesci.
   (3) Com. de d-1 Ios. Olariîi.
   (4) Com. de S. Theodorescu-Chirilean.
   (5) în Frătăuţul-vechiu.
   (6) Usitat în Mahala, com. de d-1 Ionică al lui Iordachi Isac.
www.digibuc.ro
             ŢÂNŢĂROIUL.
               (Tipnla oleracea L.)
   Ţănţăroiul, fera. ţânţărâică (1), numit altmintrelea şi Ţân-pariu lăbănat, Ţânţar mare şi Ţânţar măşcat (2), e un fel de ţâuţar mare, care nu muşcă nici nu bânăesce, adecă nu cântă când sbără, ci produce numai un fel de sfârâit din aripi.
   Ţănţăroiul trăesce, începend din luna luî Iulie şi până in luna lut Octomvrie atât pe fânaţe, cât şi prin grădini. De aceea nu odată îl vedem intrând şi sfârâind în sborul său chiar şi prin case; dar neputend muşcă, nu se atinge nici de vite, nici de dmenl.
   Ţănţăroiul, după credinţa şi spusa Românilor din unele părţi ale Bucovinei, se arată şi sbdră mal cu sâmă înaintea unei ploi, şi une-orl într’un număr aşâ de mare, ca şi când ar fi o cătă de lăcuste.
   De aceea ămeniî, cari sunt ocupaţi cu lucrul câmpului, când Văd mulţi ţânţari de aceştia sburând încolo şi încăce, se grăbesc cu lucrul, siguri fiind că în curând are să plouă (3).
   In fine mal e de observat şi aceea că dmeniî, cari sunt fărte lungi şi subţiri, atât în corp, cât şi în piciăre, se poreclesc adese-orî de către ceţ-lalţî consăteni Ţânţăroi. 1
  (1) Dat. Rom. din Voitinel, precum şi a altor Români din Bucovina.
  (2)  Dat. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea; — a celor din Carapciă, dict. de Vas. Cârciu.
  (3) După spusa Rom. din Braşca.
                       www.digibuc.ro
329
Drept dovadă despre acăsta avem şi următdrea chiuitură
             Hopa, ţupa, Ţânţăroiu,
             Că desăr’ am să te moiă într’o 61ă cu oloifi!
             — Ba-î maî muia şi pe dracu,
             Mai de grabă eă, săracu,
             Te-oiu face ca şi bumbacu!
www.digibuc.ro
                          P O Ş G A N I A .
                           (Sciara militaris Now.)
   Cuv. Poşganie e un nume colectiv, prin care se înţeleg larvele insectulul numit lat. Sciara militaris Now.
   Poşgania, germ. Heerwurm, după cât îmî este mie până acuma cunoscut, provine numai în munţi, unde se arată de regulă pe la începutul lunii lui Iulie şi până cătro mijlocul lunii lui August într’un chip şi într’un număr aşâ de mare, că vS<}ând-o mişcându-se dintr’un loc într’altul şi căutându-şî hrana, care constă din frunze de fag şi din cetină putre-găidsă, ţi se pare la prima privire că ar fi un fel de şărpe sur ca la 376 cm. de lung şi cam de o palmă de lat, care se târâe a lene încolo şi încdce pe pămînt.
   Românii din Bucovina, districtul Câmpulungului, şi cu deosebire cel din comuna Dorotea, când dau peste o drdie de aceste larve sau viermuţî, numiţi Poşganie, n’o lasă în pace, ci o prind, o duc acasă şi păstrând-o peste an, o întrebu* inţăză ca lăc pentru vacile şi oile, cari se sburătăcesc, adecă cărora li se umflă pulpa şi din causa acăstă dau dintru început lapte puţin şi scopt, iar mal pe urmă stârpesc cu totul, precum şi pentru celea ce aii nejit, adecă a căror pulpă sau uger nu numai că se umflă, ci tot odată şi crapă şi din causa acăsta apoi după 8—10 <}ile nu dau mal mult de fel lapte.
   Iar când văd că atare vacă sau 6ie s’a sburătăcit, adecă a căpătat bdla numită sburatic, sau s’a nejit, adecă a căpătat bdla numită nejit, ieau Poşganie de acăsta, o pun într’o <51ă saii alt vas la foc, o fierb bine şi cu zăma ei oblojesc şi spală apoi vita sburătăcită sau nejită la pulpă.
                    www.digibuc.ro
331
  Făcând acâsta se (Jice că vita sburâtăcită în puţine <Jile se vindecă şi iarăşi prinde a da pe încetul lapte ca şi mal nainte (1).
  Vacile sau oile însă, cari au nejit, nu se pot vindecă aşâ de lesne şi iute, ca acelea ce aii sburatic. De aceea contra nejituluî se întrebuinţdză adese-ori şi un fel de descântec de nejit, care se face precum urmâză:
  O copilă brudie, care nu e mal înaintată în vârstă de 12 ani, se duce la vaca sau dia, care e bolnavă de nejit, şi apropiindu-se de dînsa (Jice:
                   Fugi nejite Pricăjite,
                   Că te-ajunge ’n astă vară Călcâiu de fată fecioră,
                   Cum te-ajunge Cum te arde!
  Şi cum rostesce cuvintele acestea, îndată pălesce pulpa vacii sau a oii cu călcâiul îndărăt, adecă întorcându-se cu spatele spre vacă şi pălind apoi în pulpă cu călcâiul.
  Cuvintele descântecului acestuia le p6te rosti ori şi ce femee, cu călcâiul însă n’o pbte păli, numai o copilă care nu e pri-Mnită.
  în fine e de notat şi aceea că vaca, care nu e bună de lapte, nu se nejesce nici odată, ci numai acelea ce dau mult lapte (2). 1
  (1) Cred. şi dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan.
  (2)  Dat. Rom. din Ciudeiu, din distr. Storojineţului, dict. de M. Po-pescu, dăscăliţă.
www.digibuc.ro
                 MUSCAREA.
             (Simnlla Colambacschensis Fabr.)
   Dacă va face cine-vâ primăvara cam prin luna Aprilie şi Maiii o preumblare în părţile de prin prejurul Vârciorovel, Severinuluî, CJadovel şi Orşoveî, va observă de sigur că apr6pe jumătate din Oltenia, o parte din Temişana şi Serbia, este bântuită de un fel de musculiţă care, în formă de nor negru, se năpustesce asupra animalelor, ce trăesc prin acele părţî (1), vârîndu-li-se în nas, urechi şi gură spre a le suge sângele, şi a le împunge cu râtul ei cel fdrte veninos aşâ de cumplit, în cât le causeză şi mdrtea (2).
   Acâstă musculiţă, care se ţine de familia Ţânţarului, însă care sămănă mat mult unei musce de rând decât unul ţânţar, se nuraesce de popor: Muscă rea (3), Muscă năprasnică (4) şi Muscă veninâsă (5), iar de către cel învăţaţi 1
  (1) Tribuna poporului, an. III, Arad 1899, No. 49, p. 2.
  (2)  Brehm, Tierleben—Insekten, Leipzig und Wien 1892, p. 488. — Vetjiî şi Albina, an. I, BncurescI 1898, No. 37, p. 1.176 : «Musca columbacă. A-cestă muscă, (jisă de popor Musca rea, apare în lie-care primăvară de la 15 Aprilie până la 16 Iunie. Singura parte a ţării nostre, care e expusă acestei musce, sunt judeţele: Mehedinţi, Gorj, Râmnicu-Vâlcea şi Dolj. Ele vin în grupuri mari şi sunt forte periculose pentru vitele domestice, căci acul cu care se servesc a înţepă, fiind otrăvitor, animalul este expus a muri.»
  (3)  Albina, an. I, loc. cit.—At. M. Marienescu, Musca columbacie şi Strechia, publ. în Familia, an. XXIX, Oradea-mare 1893, p. 682, «Muscele, numite columbace, la poporul românesc Be numesc Musce rele.*
  (4)   Corn. de d -1 El. Pop, învăţător în Şomcuta-mare : * Musca rea sau Musca năprasnică, din causa căreia vitele bâzdoră în luna lui Cuptor, adecă alârgă cu câda ridicată în sus, fără a ave stare, temându-se peste măsură de dînsa, pentru că, fiind ea forte veninăsă, cum le muşcă, îndată şi pier.»
  (6) Com. de d-1 Iosif Olariu.
www.digibuc.ro
333
şi mal ales de către naturaliştl: Muscă columbacă sau co-lumbace.
   Acâstă muscă fdrte veninâsă începe cu deosebire după plâie să âsă în roiuri fărte mari din locurile cele stuf6se, unde se ascunde de picăturile de apă, ca să atace animalele.
   Un sdre frumos şi un timp călduros după o pldie îndelungată sunt cele maî bune momente când acâstă insectă pâte să-şî ajungă scopul.
   Dacă în acest timp vitele se află pe câmp, atunci puţine scapă neînveninate de acâstă musculiţă, care în roiuri negre străbate câmpiile, văile şi dâlurile, aducând supărare chiar şi âmenilor (1), cărora li se vâră mal cu sămă în ochi (2).
   Animalele, cari sunt mal mult expuse, sunt cele cu pârul alb. E de ajuns ca un roiu de aceste musculiţe să se aşeze bine pe o vită, ca acâsta în timp de 24 de ore să se învenineze, să se umfle bute şi apoi să piâră.
   Din causa acăsta vitele, cărora instinctul le anunţă nenorocirea ce le aştâptă, stau în decursul timpului, când se a-ratâ aceste musculiţe periculdse, mal mult ascunse prin coşare, şi în părţile muntâse chiar prin peşteri. Iar ţăranii, când încep să are câmpiile, având trebuinţă de munca vitelor, fac focuri pe brazde, anume ca fumul lor cel negru şi greoiii să le alunge, ceea ce într’adever se şi întîmplă, căci ele, neputând suferi fumul, sbdrâ în alte părţi.
   Poporul din alte părţi, unde se arată acâstă musculiţă fârte venindsă şi dăunăciâsă, nesciind cum şi de unde apare ea în nisce roiuri aşâ de mari, a creat în închipuirea sa diferite legende despre dînsa. Cea mal cunoscută şi maî răspândită dintre tdte legendele acestea e cea următâre:
   «Se <Jice că în timpurile cele maî vechi s’ar fi aflat prin părţile de peste Olt un mare şerpe; că ar fi avut şâpte capete, şi că ajunsese spaima satelor pe unde locuiâ. El eră aşâ de mare, că pe unde treceâ lăsă în urmă-îo dârâitură destul de adâncă. Ochii lui erau aşâ de luminoşi, că în a- 1
   (1)  Tribuna poporului, No. cit.; — Albina, an. î, No. cit., p. 1.175: «Nu numai animalele suferă de înţepăturile acestor insecte, dar s’au ve<Jut caşuri când chiar omul a câtjut victimă înţepăturilor lor.»
   (2) Brehm, Tierleben, cit., p. 487.
www.digibuc.ro
334
propierea culcuşului, unde dormiâ nbptea, eră ca şi diua în amiadî. Nu sta numai într’un loc, ci mergeâ unde*I plăceâ, fără să aibă vre-o frică, fiind-că nimenia nu îndrăsniâ a-I sta în cale. Dar după cum se spune, locul unde petreceă mai mult eră în apropiere de Craiova, pentru că pe acolo putea să aibă şi să găsâscă mâncare mai cu înlesnire. Hrana luî erau animalele şi dmenii pe cari îî prindeâ în cale. Toţi erau cuprinşi de o mare gr<5ză, când audiau puternicul luî fluerat şi căutad să fugă în locurile cele mai ascunse. Nimenia nu aveâ curagiul să i se impotrivescă.
   cîntr’una din se d*ce că vre-o 15—20 de voinici, călări şi înarmaţi cu pusei, se luară după el; însă şărpele cum îl zări începu să pocnâscă din cddă; caii se speriară şi o luară la fugă îndărăt, iar alicele pe cari el le aruncase asupra luî nu prinseră de loc în pielea cea grdsă.
   «Câte rugăciuni pe la biserici şi mănăstiri nu făceau popii, ca Dumnecjeu să depărteze acâstă fiâră din mijlocul lor! Dar tdte erau de giaba. Toţi perduseră orl-ce nădejde de a fi scăpaţi şi aşteptau din când în când să fie înghiţiţi de şârpe.
   «Tot pe atunci eră în acele părţi un voinic, anume Iovan Iorgovan. Acesta eră vestit pentru curagiul său şi multe isprăvi făcuse. El aveâ şi un cal fdrte iute, care săriâ munţii fără nici o greutate, care când necheză se au<Jiâ de trei poşte.
   «Vădind descuragiarea,la care ajunsese lumea, Iovan spuse tuturor că va eşl să se lupte cu fiâra. într'o bună diminâţl puse şâua pe cal şi, după ce-şî luă diua bună de la toţi cari îl împresurau şi nu mal aveau nădejde de a-1 mal vedâ, se urcă pe cal şi cu un mare iatagan în mână porni după şârpe. El merse mal întâiu la culcuşul luî; aci nu-1 găsi, dar dân-du-î peste dârâitura corpului, o luă după el. După o gdnă de vre-o jumătate de poştă, îl ajunse într’o vale unde Vârcolac,ii mâncau o pradă prinsă. Gând îl zări, dete pinteni calului şi mal tare, ca sâ pdtă atacă şerpele înainte de a se Bculâ.
   «Şârpele, observând că vine ce-vâ spre el şi că pdte ave o nouă pradă, începîi a se descolăci spre Iorgovan.
www.digibuc.ro
335
  «Iorgovan detea doua ărâ pinteni calului care, ca un smeu» se aruncă spre şerpe.
  «Aci, în acea vale pe Jiu, mai sus de Craiova, se încinse o luptă în^re şârpe şi Iorgovan.
  * Şerpele îndârjit pocniâ din cddă, de urlă valea şi cu cele şâpte capete căutâ să înghiţă pe cal şi pe Iorgovan.
  «Cu iataganul bine ascuţit, Iorgovan tăiâ trei capete fiâ-ret, care în Bbieretul cel mai asur<Jitor porni spre munte,, rezemându-se în capete şi în cddă.
  *Iorgovan tot după el.
  «Ajunşi în munte, şârpele căutâ a se ascunde prin păduri^ dar în zadar, căci Iorgovan găsindu-1 îi mai tăiâ două capete.
  «Atunci începu să fugă în spre Dunăre de-alungul munţilor, sărind din munte în munte.
  «Iorgovan mereu după el. Când îl ajunse la colina numită Capul şerpeluî, Iorgovan îl perdu din vedere, dar vă<Jend că o peşteră stă deschisă înaintea sa, numai decât îşi închipui că trebue să fi intrat acolo. în asta nu se înşelă,, căci ajungând la gura peşterii, îi vătju urma prin ţărînâ. Atunci Iorgovan descălică de pe cal şi îl băgă înăuntru ca să scdtă şerpele. Când şerpele eşî, îi mai tăiă un cap, ast-fel. că rămase numai cu unul.
  «Şerpele, plin de mânie şi sbierând înfiorător, o luă înainte.
  «în urmă, după o gdnă de vre-o două ^ile prin munţi,, se apropiară de Dunăre.
  «înainte de a sări în apă, se <J1C6 că şârpele s’ar fi întors Bpre Iorgovan şi ar fi voit să-l sugrume, dar slăbindu-i-se puterile, s’ar fi afundat în Dunăre, scoţând următărele cuvinte :
  «Iorgovane ! Iorgovane ! tu cu calul tău mî-ai perdut vieţa,. să sciî de acuma înainte, că ce va eşi din acest loc, unde eu. mă înec, va fi pericol pentru calul tău, şi pentru toţi caii de acum în colo; iar tu vei crăpă de necaz vă<Jendu-ţi ca-Iul tău perind din causa mea!
  «Şi aceea ce ese din acel loc în timpul primăverii este Musca rea. Şi este adevărat că ea atacă mai mult caii decât pe cele-alte animale» (1). 1
  (1) Tribuna poporului, No. cit.
www.digibuc.ro
336
   O variantă a acestei legende, din Banat, sună precum ur-mâză:
«A fost o dată Ca nici odată,
Când eră lumea curată Şi cu codri împănată
Şi codri erau pustii Şi satele pe câmpii,
De puţine ce erau,
Ca de dor mi se vedeaâ...
   «A fost odată către Dunăre pe valea Cernei o peşteră. Şi în peştera aceea trăia un vitâz cu numele Iovan Iorgovan. Şi vitâzul acela eră atât de tare, că se luptă cu urşii şi cu leii numai cu mânile gole.
   «într’o Şi, primblându-se Iovan Iorgovan călare pe calul său, pe valea Cernei în sus, vede în calea sa un Balaur cu două-spre-Şece capete. Şi cum îl vede, nu se sperie de dînsul, ci din potrivă se repede asupra lui şi începe cu buzduganul său cel de noue măji de oţel a-I sdrobl la capete, până ce-1 culcă mort la pămînt.
   aliena Cosîmana, care se perduse mai nainte de acăsta de surorile sale şi se rătăcise prin aceste locuri, vSŞend asemenea pe Balaur mai tot atunci când a dat Iovan Iorgovan cu ochii de dînsul, se pitulă de frica lui într’o tufă de alun şi acolo stete ea, fără a se mişcă, un timp mai îndelungat, ca nu cum-vâ Balaurul să dea de dînsa. Iar când vâŞâ acuma că Iovan Iorgovan l-a culcat la pămînt şi nu este mai mult târnă că-i va face ce-vă, de bucurie mare, precum şi de dragul vitâzuluî nostru, eşi din tufă, alergă tot într’o fugă până la Iovan Iorgovan şi îmbrăţoşându-1 prinse a-1 sărută.
   *Iovan Iorgovan, văŞend pe Ilâna Cosîmana
Atât de frumâsă Şi de drăgăstdsă, Că la s6re Ai fi putut cătâ
Iar la dînsa ba, Prinse şi el A o îmbrăţişa Şi a o sărută.
   «Dar până ce sărută el pe IUna Cosîmana, uită ea pământul de al doi-spre-Şecelea cap al Balaurului, pe care nu apucase a-1 sdrobi cu buzduganul seu, ca şi pe cele-lalte un-spre-Şece capete.
   «într'aceea însă capul cel nesdrobit, ridicându-se de unde
www.digibuc.ro
337
eră, pornise, el scie cum, a fugi până la Dunăre, şi aicia apoi se băgă el şi se ascunse într’o peşteră, unde se vede că maî pe urmă a şi perit.
  «Din acest cap al Balaurului, pe care l-a omorît Iovan Iorgovan, ese.şi roesce în fie-care primăvară Musca veni-nâsă care, răspândindu-se apoi prin împrejurime, prăpădesce o mulţime de vite din Banat» (1).
  A doua variantă a acestei legende, din Ţera-Eomâniscă, sună ast-fel:
  «Un împărat aveâ un băet şi trei fete.
  «Băătul merge la vânătăre, iar fetele trec Dunărea secată, sărind peste stâncile Porţii de fier, şi merg în sus pe rîul Cerna.
  «în un punct, unde apa eră limpede, se oglindiră acolo şi ve^ură că cea maî mică e mai frumdsă şi hotărîră a o perde.
  «Pe când cea maî mică dormiâ, cele-lalte o lasă şi vor să trăcă Dunărea, dar se înăcă.
  «Băătul le caută şi găsesce numai pe cea maî mică încolăcită de un Balaur uriaş.
  «Lupta începe între feciorul de împărat şi între Balaur, şi feciorul taie pe Balaur în bucăţi, dar capul, cu o bucată de corp rămasă la capul Balaurului, fuge pe Cerna la vale, intră în Dunăre, se urcă în sus până la Columbaria, suie dălul şi se ascunde într’o peşteră.
  <Din capul Balaurului în putrezire a eşit Musca veni-năsă, care apare în fie-care primăvară» (2).
  A treia variantă a acestei legende, şi anume în versuri, sună ast-fel:
Plecat’or plecat Din cutare sat Trei surori la flori în versat de zori; Ele că-mi plecară Şi pe câmp păşiră A rupe ’ncepură 1
Iederă şi mură. Păşir’ mai departe. Eată că s’arată:
O hală cumplită Jos încârlogită. Acel şerpe mare Sare în sus tare
        (1) Com. de d-1 Ios. Olariu.
        (2)  Gazeta săteanului, an. XI, R.«Sărat, 1894—95, pag. 12 şi 14.
          Marian, Insectele.                                                       29
www.digibuc.ro
338
După feto cure Pe del, pe pădure.
Sora cea mal mică Şi mai frumuşică,
Ana Gkiordanei,
Nume frumuşel,
De frică ţipă,
Codrul răsună.
Iovan Iorgovan,
Braţ de buzdugan El se preumblă Şi se prepurtâ La vadul Dunărei La podul Râşăvei.
Şi el c’au$iâ Codrul cum sună,
Nu putea alege Nici înţelege,
Că i glas mueresc,
Ori glas voinicesc.
El se întorcea Şi Cernd grăia:
—   încetă, Cerno, ’ncetă, Apa mea lăudată,
Că eu te-oiu cinsti Şi te-oiu dărui C’o fure’ arginţită,
Cu fuior învelită, Singură s’o torce Şi se va destârce!
   Cer na-1 au^iâ,
Dar nu vrea să stea: Iovan Iorgovan,
Braţ de buzdugan,
Iar se întorcea Şi Cerneî grăia:
—   încătă, Cerno, ’ncetă, Apa mea lăudată,
Că eu te-oiu cinsti Şi te-oiu dărui C’o ştiucă de aur Cu ochi de balaur.
  Cema-1 ascultă Şi pe loc îmi sta.
Iovan Iorgovan,
Braţ de buzdugan.
El putea alege,
Putea înţelege Că-î glas mueresc,
Dar nu-i voinicesc. Calu ’ncălecâ,
Munţii că treceă,
La şerpe ajungea. Şerpele-1 vedeâ Şi din graiu grăia :
  —     Iovan Iorgovan, Braţ de buzdugan,
Cu ce Iei de bine Vini tu-acum la mine? Au doră gândescî
Să mă prăpădesc!,
Că de-oiu muri eu Va fi şi mai rău: Căpeţîna mea Se va despică,
Muşc’ oiu slobozi,
Care ’n vec va fi;
Boii de la jug,
Caii de la plug Se vor otrăvi,
De musc'or muri.
Dar şi calul teu,
Care-i ca şi-un snieu. Şi el s’o otrăvi,
De musc’o muri!
Iovan Iorgovan,
Braţ de buzdugan, Sabia scoteă Şi din graiu grâiâ .
  —   Ticălose şerpe Cu cuvinte sterpe! Ţer’oiu învăţă
  Eu cu mintea mea Ca fumariu să facă
www.digibuc.ro
339
Şi de muscă scapă, Calul mi-a trăi,
Dar tu mort vei fi!
  Cu sabia da, Trupu-î sdrumicâ, Dar capul fugiâ
în Dunăre-şî da, Dunărea-1 primiâ Şi îl ascundea, Muscă slobozi Care’n vec va fi (1).
  A patra variantă, din Ţâra-Românâscă, jud. Dolj, com. Coveî, e acâsta:
Verde de-o mălură, P’ăl vârf de măgură, De trei dile-mi cură Ploie şi cu bură Şi nu se resbună. Verde-o ismă crâţă, Joi de diminâţă,
Pe rouă, pe ceţă,
El a mânecat Cu patru surori Să-şi adune flori,
Să ’mpartă la veri. Flori că-şi adună,
La veri împărţiâ. Iovan Iorgovan Singurel pe cal, Căluşelul lui Puiul leului,
Şeuliţa lai Ţesta smeuluî, Chinguliţa lui Două năpârcele,
De code ’nvrăjbite, Lângă cal chitite, Pofilaşul luî C6da smeulux, Frâuleţul lui Doi bălăurei,
De guri încleştaţi, Peste oblânc daţi, 1
El s’a mânecat Cu roua’n piciore,
Cu câţa’n spinare. Haideţi, neică, baida,
Cu ogari în provaz Merge de miraz,
Cu şoimei pe mână Merge de minune,
Cu vâsla (2) 'nainte Mult mergeâ de frunte. Câţa c’o ’ntâlniâ Şi el o’ntrebâ:
—   Ceţo, soru-mea!
Dar tu n’ai văţlut Pe-aicia trecând Suriora nostră ?
Ceţa-i răspundea:
—   Iovane, Iovane,
Frate Iorgovane!
Şi de-oiu fi văŞut-o, CreŞî, n’am cunoscut-o! Iovan răspundea:
—   Câţo, soru-mea, Lesne-i de-a cunâsce-o: Cosiciora ei
Doi bălăurei De guri încleştaţi,
Pe spate lăsaţi.
Atât că vorbiâ,
Iovan că plecă,
   (1) Publ. de Maria Drăgan, în Gazeta Transilvaniei, an. LVI, Braşov 1893, No. 62, p. 3
   (2) Sau vyla, cânele de vânat.
                              www.digibuc.ro
340
Nainte mergea,
La Cera'ajungeâ Şi iar că strigă:
—  Cemo, soru-mea, încetă-ţi taluzu
Şi tot urletu Să-mî trec cu murgu în munţii S/ranţului. Şi-aî Sfranciogului Eu să-mî învânez Cerbi şi căpriore, Paseri gălbi6re,
Ce-s dulci la mâncare, Scumpe la vânzare! Cema că’ncetâ,
Vadu şi-l secă,
Iovan că trecea Şi din munţi strigă :
—  Moţoiu, Moţoiaş, Domn din Făgăraş, Sărutâ-mi-te-aşî
în faţă şi obraz: Moţoiu, Moţoiel,
Domn din Făgărel,
De nu e ca el:
—  Iovane, Iovane, Frate Iorgovane,
Tu ce-al căutat
în munţii Sfranţuluî Şi-ai Sfranciogului?
Tu te prăpădesc!!
—  Ce, n’aî auşlit De-o hală de şerpe, Dumnezeu s’o bată, Şerpe încolăcit.
El când flămâni^esce, Capu că-1 coboră Iară jos la ţâră,
Ia câte-o văişdră, Cineză ’ntr’o sără.
—  Moţoiu, Moţăiaş, Domn din Făgăraş,
De când maica m’a făcut T6te halele-am bătut Şi-am să-mî taiu şi şerpele Să-mî scot tote vitele!
Atât Iorgovan grăiâ Apoi îmi plecă în târg în Sibiiu Şi mi-şl tîrguiâ Paloş de Mischiu.
Atunci că-mî veniâ Şi el că pândi â,
La gaură sta Trei ţlile de vară,
Trei de primăvară,
Iar cu «jli cu nopte,
Cari fac doue-spre-ţleoe,
I sta inima rece Pe şerpe să-l sece;
Şerpe flămânţliâ,
Capul că-1 scotea,
Mal tot că-mî eşiâ.
Iovan că-1 vedeâ,
Buza şi-o muşcă, îndărăt se trăgea,
Din gură grăiâ:
—   Ce mal fu asta?
Asta ne-o mânca, în sore se dă,
Cu paloş trăgea,
Bucăţi că-1 făcea,
Capu-I reteză.
Şerpe ce făceâ ?
Fuga’n Cema da.
Iovan ce lucră ?
După el se luă Iovan chiotind,
La Cerna mergeâ Şi iar se rugă :
—   Cernă Cemişâră !
Cum eşti urlătore,
Să-mî fii vorbitore, încâtă-ţl tălazu
www.digibuc.ro
341
Şi tot urletu Şi să-ţi seci vadu,
Ca eu să-mi aud Copou alătrând,
Şârpe tot fugind! Cerna-î răspundea:
—   Iovane, Iovane,
Frate Iorgovane,
Tu de mi-ăi aduce De-o cigă păstrună Şi în mine s’arunci,
Eu să-mî prăsesc Ca ale-lalte bălţi,
Şi de vrei tu poţi! Iovan de auqhâ Vitez că eră, Repede-aduceâ,
în Cern’ aruncă,
Cerna că ’ncetâ,
Vadu şi-l secă,
Iovan isbutiâ.
Şerpe că eşiâ,
Iovan că-1 goniâ.
Şerpe ce făcea ? în gaură intră Şi ’ncepeâ, vorbiâ:
—   Iovane, Iovane,
Reu ai făcut,
De m'ai tăiat,
Că reu am făcut Pe lumea aBta,
Da mai reu pe aia-laltă. Eă, ţlău, voiţi zăce Muşiţă-oiu făcea Şi voiu trimiteă,
Vite-oiu venind,
Voi le-aţi afumă
Şi nu le-o trecea! Atât că vorbiâ Şi Iovan plecă,
Calu ’ncălecâ.
El mi-şi întâlniâ O fată sălbateca, Mare, năprasnică,
Ce cum il vedeâ,
Ea îi şi strigă Cu un gla9 duios Pe Dunăre’n jos:
— Iovane, Iovane, Frate Iorgovane, Chemă-ţi ogarii Şi toţi şoimeiî, C’ogariî mă pişcă Feţişora-ml strică,
De nu î-oiu chemă, Rău te-oiu blestemă, Mai bine n’oiu $ice: Când Cema vei trece, Să te-ajungă ’ndată Blestemul de fată,
Să mi te faci pietră. Iovan îşi ascultă,
De drum îşi vedeâ, Fata-1 blestemă.
Măi! îl ajunse ’ndată Blestemul de fată,
De fată curată,
Că se făcu pietră,
Pe ăl mijloc de apă. Şi acu se ounosce Copita de cal,
Ghiară de ogar, Picioraş de om Gheruţă de şoim (1).
In fine a cincia şi ultima variantă a acestei legende, ase- 1
(1) Revista critică-literară, an. V, p. 23-29
www.digibuc.ro
342
menea în versuri, care e răspândită mai cu sâmă printre Românii din Banat, sună precum urmăză:
Sus la codru verde Ore ce se vede?
Sus la codrul Cerneî, La vadul Roşaveî Plecat-au plecat Din ore-care sat Des-de-dimineţa Prin rouă şi ceţă Yr’o trei soriore, Fete frumuşăre.
Sora cea mai mare Dresă’n sărutare, Mândra Garafinâ Se ’ntreceâ c’o ţttnă, De-i caţî albul sin Şi părul de crin. Sora mijlocie,
Leliţa Mărie Plină-î de trufie Cu a sale gene, Ochişori, sprincene, Şi de-I caţî în ochi Mori ca de deochi. Sora cea mal mică, Ca şi-o porumbică, Ana Girozana,
Ca şi Sânziana,
Le ’ntreceâ pe tote. Ea e stea de năpte, Lucefer de zori, Floţea florilor.
Ele petreceau Şi flori culegeau, Cunune făceau, Învârtind, cântând, Codrul răsunând.
Şi-apoi mal umblă Pân’ se debelâ, P’urmă odihniâ.
Mica adormiâ.
Cele două mari,
Ce-s surori primari, Când fu de cu sără Către cas’ plecară.
Pe mica o lăsa Şi ea tot dormiâ,
Pân’ zori revărsa,
Şi apoi le strigă,
Dar nu le-auţliâ,
Făr' pe cucul mic, Mândru şi voinic,
Prin arbori sburând Şi din glas cântând.
—   Cucuie, cucuie,
Au^î, voinicule! Sc6te-me la ţâră La drumul de cară,
Să dau de sori iară,
Că ţl-oiu fi eu vară!
—   Nu sciu, dulcea mea! Sc6te-te-oiu ori ba ? C’am eu vere multe! Câte flori pe munte I
—   Cucuie, cucuie!
Au^î, voinicule! Scote-mâ la ţeră La drumul de cară, Ţl-oiu fi surioră!
Cucul îi grăiâ:
—   Ba eu, fată, ba!
Că eu am surori Câte ’n vară flori 1
—   Cucuie, cucuie,
Audi voinicule!
Scote-me la ţâră
Să dau de sori iară,
Că ţl-oiu fi soţie,
Până voiă fi vie !
—   Ba, că nu-s fecior,
Să pot să mă ’nsor,
www.digibuc.ro
348
Ci-s o păsăruţă,
Nu sciu de drăguţă! Atunci de pe-o Btâncâ, Grosnică, cumplită, Cale ’ncolăcită,
Iacă se vedea Spaima cea mai rea; Un şerpe venind,
După ea fugind,
Pân’ ea tăberiă, Şărpele-o apucă,
C6da ’ncolăciâ,
La brâu şî-o-adunâ, Dar ea se ’ngroziâ, Tare-mi ţiuliâ,
Codrul răsună.
Sus pe Cerna 'n sus Mulţi voinici s’au dus Şi toţi s’au repus,
Dar a mai rămas Un român vitâz,
   Ioan Iorgovan,
Braţ de buzdugan,
Cu un căluşel Ca şi-un vulturel,
Doi câni mititei Fârte sprintenei,
Şi se preumblă Şi se fasoliâ,
Sus pe Cerna ’n sus, Cam pe sub ascuns, Calul său jucând,
Cânii sumuţând,
Suliţa strujind.
Şi el auţliâ,
Dar nu pricepeă,
Orî cât mai ciuliă;
E glas bărbătesc Sau glas femeesc? Căci Cerna mugiâ, Codrul răsună,
Apoi se’ntorceă
Cerne! de-i «Jiceâ:
—   încătă, încătă, Cerna mea curată, Că-ţi voiu aruncă în albia ta,
Şi-ţi voiu da eu ţie Mrenă argintie Şi-un fuior de aur Cu ochi de balaur, Singur se va torce, Singur s'a destorce! Cerna-1 auşliâ,
Pe loc încetă.
   Iovan Iorgovan,
Braţ de buzdugan, Glasul pricepeă Şi îl cunosceâ Că nu-i bărbătesc,
Ci e femeesc.
Apoi se mânia,
Calu-şî piutiniâ, Cumplit îl loviâ,
De ca leu râcniă, Aerul frângea... Şărpele-1 vedeâ,
De spaimă fugjâ,
Dar el îl goniâ,
Cerna mî-o sâriâ Şi îl ajungea. Şărpele-aşteptâ Şi îl întreba:
—   Iovan Iorgovan, Braţ de buzdugan,
Cu ce fel de bine Vii tu a<jLî la mine? Doră socotesc!
Să mă prăpădesc!?
Te rog viii me lasă Şi re’ntorn’acasă.
Jur pe capul meii Mort voiii fi mai rău! De me-î omorî,
www.digibuc.ro
344
Capu-mî s’a’mpuţi, Viermii s’or mulţi, Musce-or slobozi,
Calul fî-a muşcă,
De loc va crepâ,
Boul s'a otrăvi,
Plugul a’a opri/
—  Şerpe—afurisite! încă porţi cuvinte? Ţar’oiu învăţă
Şi ea m’ascultâ Fumuri ca să facă Şi-apoî musca crapă... Calu-mî n’a perl,
Dar tu mort vel fi! Căci am auţlit Pân’ aî prăpădit Fiinţă femeescă Cu falca-ţl hoţescă!
   Iovan Iorgovan,
Braţ de buzdugan! Când am au^it,
Că tu te-aî ivit Calul tropotind,
Ca un Bmou răcnind, Fata-o-am lăsat Şi nu-o-am vătămat! Te rog viu mă lasă Şi re’ntorn’acasă,
Jur pe capul meri, Mort voiu fi mai rău!
—  Iovan Iorgovan, Braţ de buzdugan, Sabia şî-o 'nvârtiâ Pe şerpe-1 loviâ, Trupul îl sdrobiâ,
Tot îl mărunţiâ.
Fata se uită Până-1 dumică,
Apoi s'arătâ Şi din graiu grăia:
—   Iovan Iorgovan, Braţ de buzdugan, Sc6te-mă la ţeră La drumul de cară Să dau de sori iară, Căci ţl-oiu fi soţie Până voiu fi vie!
El când o vedeâ Minuni îl prindeâ De a ei mândreţă Şi de tinereţă.
—   Alei lelişoră,
Ca şi-o zînişoră! Să-mi fii dar soţie Până vei fi vie !
Şi se ’mbrăţişâ Pân' o Bărutâ.
El se uită In bucăţi să crepe Capul cel de şerpe. Capul că fugiă, Cern’ o sângeră, Dunărea-i vedeă Până se-ascundeâ în peşterea reă.
Aid se’mpuţid, Viermii se ’mulfiă Muscă slobo(fiă Şi’n veci nu pieriă. Musca că eşiâ,
Caii ii muşcă,
Boi4 otrăviă, Plugurile opriăf (1)
  Acăsta e originea Muscel rele după credinţa poporului, exprimată în legendele reproduse. 1
  (1) At. M. Marieneseu, Poesie populară. Balade, Viena 1867, p. 9—22.
www.digibuc.ro
345
   Să vedem acum de unde-I vine numirea de Muscă co-lumbace, lat Simulia Columbacschensis, care l-au dat-o na* turaliştil ?
   Pe malul drept al Dunărei de pe teritoriul Serbiei se află ruinele unul vechiu castel, care s’a numit de către Romani Columbaria, iar în timpul present se numesce Columbaciu.
   Intrarea în acest castel s’a făcut pe apă, de <5re-ce chiar şi astăcjl este imposibil a intră în el prin cele-lalte părţi, fiind încunjurat cu zid.
   Peste drum, pe malul stâng al Dunărei, şi anume pe teritoriul Banatului, se află asemenea un zid vechifl, înalt până la 9 m., ceea ce face a admite părerea că acest zid a fost împreunat prin lanţuri de fer cu castelul Columbaciu.
   După felul construcţiuniî, se vede că acest castel e de pe timpul Romanilor, iar tradiţiunea poporală spune că l-a făcut o regină, anume Irena, ca loc de refugiu în cas dacă ar fi fost învinsă în răsboiul ce l-a avut cu o soră a el.
   Până nu de mult s’a cre'dut că subteranele acestor ruine ar fi focarul Muscei rele. De aici vine deci că naturaliştil l-au dat muscei acesteia numirea de Muscă columbaoă (1).
   Şi lucru de mirare şi neexplicabil că :
   1. Nici într’un loc al Europei nu se află soiul acesta de musce venindse, decât numai în împrejurimea peştereî, unde ne spune legenda că s’a băgat capul şârpeluî prigonit de Iovan Iorgovan. De aici es ele primăvara şi se susţin mai tdtă vara într’o periferie de vre-o 18 mile în jurul numitei peştere. Şi dacă 6menil nu prind de veste ca să-şi a- 1
  (1)  Albina, an. I, p. 1.176. — At. M. Marienescu, Balade, cit., p. 22. — Scliott, Walachische Mârchen, p. 284 — 285. — Dr. Al. Popovici, Io an Iorgovan şi şerpele, tradiţiunea pop., publ. în Familia, an. X, Budapesta 1874, p 423; «Iorgovan nu asculta de cuvintele lui, ci dând cu sabia în el, apa se umplu de sânge întru atâta, în cât vă<jend şărpele dete fuga pe Cema la vale. Iorgovan gonindu-1 cât ajungea, atâta tăia, până rămase numai capul, care se ascunse în marginea Dunărei într’o peşteră faţă cu vechea cetate Columbaria, ale căreia ruine se ved şi acuma spre Serbia între Roşava şi Baziaş. Aci (jitie capul de şerpe, că din el se va nasce o muscă veninosă, ce va învenina vitele; şi poporul crede că muscele acelea, ce le numim noi aici Musce columbace, cari îşi trag numele de la cetatea Columbaria, ar eşi din capul acelui şerpe.»
www.digibuc.ro
346
pere vitele cu lăcurî şi fumuri, apoi pier în tot anul sume însemnate de vite.
  Guvernul austro-ungar a luat mal de multe ori măsuri ca să se astupe răsuflarea cavernei (peştereî) de la Colum-baria, spre a opri eşirea muscelor, dar de giaba, căci stânca se despică pe alte locuri şi muscele tot es.
  2. Cam la jumătatea drumului între Roşava şi Mehadia şi anume câţî-vâ paşi din sus de podul satului Topleţ, este în mijlocul Cerneî o stâncă mare de marmoră, în care se văd fdrte bine două urme de om desculţ, şăse de copită de cal şi patru de câne.
  Aicia se <Jice că, sărind Iorgovan pe stânca acăsta cu calul şi cu cânii săi, s’ar fi coborît un moment de pe cal, şi aicia ar fi fost lupta cu şărpele. Urmele sus amintite se văd întru adevăr aşâ de bine, în cât îţi vine a presupune că un sculptor-artist le-ar fi sfârşit de curând. Dar ele nu sunt producte de artă, ci naturale.
  Din întîmplare   nici din sus şî nici din jos de stânca a-
căsta nu se află   pietre mari,   prin urmare nici  murmurul
Cerneî în jurul şi în apropierea stâncii nu se aude. Aicia s’ar găsi pescele de aur, care l-ar fi lăsat Iorgovan în Cerna, şi poporului îi place să crădă, că primjend din întîmplare pescarii  de pe Cerna pescele acela, rîul ar luă dimensiuni atât de                                           mari, încât ar înecă satul; şi aşâ bieţii
pescari se văd siliţi, de câte ori l-ar prinde, să-l deâ iarăşi drumul. Un ora din satul Topleţ sau ToplescI, după cum îl spun unii, să-l fi furat odată, dar ploând din causa acesta opt luni, omul a trebuit să-l arunce iarăşi în Cerna, şi pe urmă a încetat pldia (1). 1
  (1)  Dr. Al. Popovici, op. cit, p. 423. — At. M. Marienescu, Balade, cit, p. 16, 19 şi 22.
www.digibuc.ro
                  TĂUNUL.
                (Tabanns bovina» L.)
  Cine a călătorit mal adese-orî într’o trăsură cu cal în decursul verii, şi anume cam de pe la începutul lunii lui Iulie înainte, când e căldura şi năduşâla cea mal mare, sau va fi petrecut vre-odată, tot pe acest timp, pe câmp în apropierea vitelor cornute ce se află la păscătdre, acela tre-bue numai decât să fi observat un fel de muscă sburând ca fulgerul împrejurul vitelor şi căutând necontenit cum s’ar pută pune pe.dînsele ca să le sugă sângele.
  Acest soiu de muscă de coldre cafenie nâgră, cu ochi fdrte mar! şi ver<JI, iar la mijlocul inelelor de pe abdomen cu un rând de pete galbene triunghiulare, se numesce în Bucovina : Tăun, pl. Tăuni, Bânzariu, Bonzariu (1), Bonzdlău, pl. Bonzălăi (2), Căputa calului şi Gâză de vite (3) ; 1
  (1)   Dat Rom. din Igescî, diot. de I. Danilescu: «în Igescî Tăunul se numesce Bânzariu*’, — a celor din Frătăuţul-vecliiu, dict. de Mich. St. Coniac: «în satul nostru Tăunul se numesce Bonzariu»; — a celor din Storojine(, dict. de I. Haraga: «Musca, care scote sângele din vite> dar vitele nu se sperie do dînsa aşâ de tare ca de Strechie, se numesce în părţile nostre Bâneariă•; — a celor din Puma, dict. de Sam. Lu-caciu; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: «Bânzariul sau Bonzariul e un fel de gâză mare, care se pune pe vite şi le suge sângele. Ochii săi sunt forte mari şi albiu-verţji, dar mal mult ver<Jî. O semă <Jic Bânzariu şi Bonzariu şi Slreohiei, însă Bânzariul nu semăna de fel cu Slrechia.»
  (2)   Dat. Rom. din Braşca, dict. de Gherasim Roşea:«Bonzălăii', când li-I luna lor, frig vitele ou muşcatul.»
  (3) Dat. Rom. din Putna, diot. de Sam. Luoaciu.
www.digibuc.ro
348
   în Moldova: Tăun{ 1), Bondariu(2), Bondrăş, Bonzălău(3), Streche (4), Sclepţ şi Sclepţ mare(b). în Transilvania: Tăun, £>ăun(6), şi Dăune, pl. Dăuni(7); în Banat: Tăun şi Dăun (8);
   în Ţâra-Românescă : Tăun, Tăune şi Slrechie (9); la Românii din Meglenia: Tăun, pl. tăunişi In fine la cel din Macedonia : Tăun (11), Dăvan, Dăvăn şi Tavan (12);
   Pe lângă Tăunul acesta se mai află în ţerile locuite de Români încă şi alte varietăţi de Tăuni cari li-s Românilor asemenea cunoscuţi, şi anume: 1 11
  (1)   Dict. de Iordache Bran din Paşcani: *Tâunul se pune atât pe vite cât şi pe omeni. El e ce-vâ mai mare decât Strechia. Cu tote acestea însă vitele fug mai tare de Strechie decât de dînsul.»
  (2)   Dict. de C. S. Bucan din Paşcani: «Sunt Bondari cari se tot pun pe vite şi le mănâncă. Aceştia sunt mai mari decât Sclipefiî sau Scle-piţiî; ei vin ca Carabetii, sing. Carabele, de ştiubee».
  (3)   Şeăetorea, an. II, Fălticeni 1893, p, 160 : «Bondrăşî, urt fel de Tăuni ce înţepă reu vitele. Bontfălăî, v. BoftdrâşL*
  (4)   G. Crainiceanu, Nomenclatura rotnână-lalină din istoria naturală, publ. în op. cit., p. 346.
  (6)   Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean: 'Stfepful (tăunul) îi groza animalelor, mai ales cel mai mare.»
  (6)   Com. de d-1 Paul Oltean, învăţător în Haţeg»: tDăunii, insecte cari muşcă caii.»
  (7)   Al. Viciu, Glosariu, p. 29: tDdunele, o muscă sură (Strechia) care pişcă vitele şi pe omeni. Tăunul (Merişori).»
  (8)   Com. de d-1 Aur. Iana, preot, şi de d-1 Ios. Olariu, învăţător în Maidan.
  (9) D. Ananescn, Zoologia, p. 235 ; — B. Nanian, Zoologia, p. 146;
—  Gazeta săteanului, an. V, R.-Sârat 1888, p. 229 şi 235 : — com. de S. Sa păr. T. Bălâşel: «Tăun, pl. tăuni, se mai <Jice la sing. şi Tăune, art. Tăunele. Tăunele este o muscă mai mare ca cele ordinare şi trage mai mult la vite, in pielea cărora îşi înfige ciocul şi le suge sângele.»
  (10)   Per. Papahagi, Românii din Meglenia, publ. în revista Tinerimea română. Noua serie, voi. V, p. 290.
  (11) Gust. Weigand, Die Aromunen, II. Bd., Leipzig 1894, p. 52 şi 333.
  (12)   Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 312: «Tăunul se numesce Davan şi Tavan. Tăuni se găsesc mulţi pe câmpia Salonicului şi când dorm cărvănarii şi cel-lalţî în timpul verii prin partea locului de aci, suferă forte mult din partea lor. EI pătrund chiar prin haine cu înţepăturile»; — Idem, Românii din Meglenia, loc. cit.;
—  com. de d-1 Chr. Geagea»: «Davan e un fel de muscă, care se pune pe cai în timpul verii şi înţipă aşâ de tare vitele, că le scote sânge.»
www.digibuc.ro
349
   Tăunul sau Tăunele de tâmnă, lat Tabanus autumnalis;
   Tăunul sau Tăunele albiu, lat Tabanus albipes şi
   Tăunul sau Tăunele negru, lat Tabanus Morio (1)>
   După spusa Românilor din unele părţi ale Bucovinei, până la Sânt-Ilie Tăunii petrec mai cu sâmă prin păduri. De la Sânt-Ilie însă înainte părăsesc pădurile şi se retrag la ţâră, unde muşcă apoi fdrte tare vitele cornute şi caii (2).
   După spusa altor Români insă, tot din Bucovina, eî nu se pun în acelaşi timp pe tâte animalele ca să le sugă sângele, ci în luna lui Iunie şi Iulie se pun mai mult pe vitele ■cornute, iar în August şi Septemvrie pe cai. Pe la sfârşitul Iui Septemvrie însă se ascund şi nu se mai arată până la începutul verii anului viitor (3).
   Iar când le succede a se pune pe vre-o vită, aşâ de tare o înţâpă, că din locul unde a fost înţepată, îndată începe sângele a ţâşni şi a curge şiroiu.
   Cu tdte acestea însă vitele nu fug aşâ de tare şi cu atâta «paimă de dînşiî, ca de Strechie (4), ci numai se ascund prin tufişe sau prin ape şi se apără, cum pot, cu capul, cu picidrele şi cu c<5da.
   Ba unii dintre dînşiî sunt aşâ de lacomi şi de îndrăsneţi, că nu se mulţumesc numai cu sângele vitelor, ci adese-ori se pun chiar pe dmenî şi cât ai bate în palme îi înţâpă şi pe aceştia şi prind a le suge sângele.
   De aici se vede că vine apoi şi blestemul Românilor din Bucovina şi Moldova:
                    Bfe-te-ar tăunii 1
   ori:
                    Mânca-te-ar tăunii! (5) — 1
   (1) In Bucovina şi Ţera-Românescă;—cf. Gazeta săteanului, an V, p. 235-
   (2) După spusa Rom. din Stupea, dict. de Ioan Savu; — a celor din Frătăuţul-vechiu, dict. de Mich. St, Coniac.
   (3) După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ioneei; — şi a ■celor din Frătăuţul-veohiu, dict. de Mich. 8t. Coniac.
   (4)  După spusa Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu;—a celor din Dorotea, dict de Ilie Brădâţan: 'De Tăun nu fuge vila asâ do lare, rum fuge de Strechie. Ori şi cât de mole să fie vita, când aude Strechia, se duce pe lume»;—şi a celor din Storojineţ, dict. do I Haraga.
   (5) Dat Rom. din Oprişenî, dict de Iacob Popovicî.
www.digibuc.ro
care se aplică unuî om fdrte lacom, ce caută a trăi mai mult din munca şi suddrea altora.
  Apoi:
                  Duce-te-al ca tăunul! —
adecă: umblâ-o-al, cum umblă Tăunul după hrană, şi:
                  Se duce ca tăunul! —
adecă: umblă pribdg, nesciind unde şi cu ce s’ar pută hrăDÎ(l).
  Fiind înţepăturile Tăunilor nu numai fdrte usturăcidse şi nesuferite, ci tot odată şi fdrte periculdse, de <5re-ce Tăunii fdrte lesne pot străplânta diferite băle de la animalele, cărora le-au supt maî nainte sângele, de aceea ămeniî trebue tot-deauna, pe cât le este cu putinţă, să se ferescă de înţepăturile lor (2).
  Spre scopul acesta, după spusa Românilor din unele părţi ale Bucovinei e bine de a afumă vitele, cari se află la păs-cătăre, cu fum de gunoiîi, iar pe cele de la trăsuri, fie bol sati cal, de a le spălă cu zetnă de frunze de nuc, pentru că în caşul dintâiu Tăunii fug de fum, iar într’al doilea, fiind zăma de nuc forto amară, Tăunii sau Bonzălăii nu pot suferi şi din causa acesta apoi nu se apropie nici de vite şi nici de dmer.iî ce se află în apropierea acestora (3).
  Iar dacă cu tbte acestea a fost vre-un ora înţepat de vre-un Tăun, ca să nu i se întîmple nimica, se 4*°® că ® bine să se ungă pe locul înţepat cu pămînt sad cu oţet (4).
  Un cântec de nuntă, usitat maî cu semă în Moldova, sună precum urmâză:
Frunză verde lăcrămioră, Lado, Lado, suriâră! Du-te ’n haine de miresă La bărbatu-teu acasă.
Lasă mamă, lasă tată,
Că de-acum eşti măritată, Lasă fraţi, lasă surori, Lasă grădina cu flori,
  (1) Dat. Rom. din Paşcani, dict de lord. Bran.
  (2) Cf. Gazeta săteanului, an. V, p. 235.
  (3)  Dat Rom. din Braşca, dict de Ger. Roşea; — şi a celor din Gala-nescî, dict de George Cârstean: «Ca să fugă Bonzarii li se dă fum de nuc de surcele, de fân imicedit sau şi de alte cele, şi apoi fug.»
  (4) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 312.
                     www.digibuc.ro
351
Ca tu singură să fii O grădină de copii.
Şi la maica ta te-i duce
Chiar atunci şi nici atunce, Când bondariu-a face miere, Când a face plopul pere
Lado, Lado, nu mai plânge Mijlocelul nu-ţi mal frânge, Că acasă te-I întorce
Şi răchita vişinele,
Să-ţi alini pofta cu ele ! (1).
Când pe strat inul s’a tor ce,
  Sub cuv. Bondariu atât Românii din Bucovina, cât şi ceî din Moldova, înţeleg două specii de insecte, cari nu aparţin uneia şi aceleeaşî familii, ci sunt cu totul deosebite una de alta, şi anume:
  a)   Bombus terrestris F., care se ţine de familia albinelor şi face miere, şi
  b)   Tabanus bovinus L., care se ţine de familia muscelor, şi ca atare nu face miere.
  Dec! sub Bondariul din doina acăsta e, după părerea mea, de a se înţelege numai Tăunul, lat. Tabanus bovinus L. şi nici de cum Bondariul, lat. Bombus terrestris F.
  Causa însă de ce atât cel dintâiă cât şi acesta se numesc de popor Bonzariu şi Bondariu e că amândouă speciile acestea de insecte, când sb6râ, bonzăesc, adecă produc un fel de sunet răsunător, care se aude ca bânzz, bonzz sau bondz.
  Spre fine mai amintesc încă şi aceea că Românii de pretutindeni, cari nu se prea împacă cu sdcrele lor, când voesc a le luă pre acestea peste picior, <Jic că de dragi, ce le sunt, le ţin cu untură sau cu maţe de Ţânţar şi cu căpeţină de Tăun.
  Dovadă despre acestâ iubire mult, puţin generală, ce o arată ginerii faţă de săcrele lor, avem, între multe altele, şi următărea doină din Ţăra-Românăscă:
  (1) V. Alecsandri, Poesiîpoporale ale Românilor, Bucurescî 1866, p. 383
                  Frunzuliţă de arţar, Me dusei la măcelar, Luai maţe de Ţânţcur, Căpeţină de Tăune, 1
Făcui s6cră-mi legume, Pusei masa pe-o nuia Şi cinstii pe socra mea
www.digibuc.ro
352
                   Sficră mea s’a bucurat Şi-a mâncat pân’ a crăpat (l).
   în fine o sărnă de băeţî, cari umblă cu vitele la păscut, când văd că Tăunii supără prea din cale afară vitele, au datină de a-i prinde şi a băgă în abdomenul fie-căruia pe care l-au prins câte un paiu şi a-î da apoi drumul să sbore.
   Tăunul, vă<Jându-se scăpat, se duce cu paiul după dînsul ca împuşcat.
   De aici a rămas apoi şi vorba:
                 Fuge ca tăunul cu paiul,
   sau:
                S’a dus ca tăunul cu paiul în c...,
adecă: n’a isbutit în trăba ce a avut să facă (2); şi:
                A rămas cu degetu în gură Ca tăunul cu paiul înc.
adecă: păcălit, prost (3).
   Tăunii de regulă nu trăesc în societate.
   Deci când năvălesc Tăunii la vite într’un număr mai mare şi le pişcă rău, e semn că va plouă curând. Iar:
                A H na tăunii
însămnă: a fi fdrte rari, colea, colea câte unul. Şi:
                A început a-i da tăunii,
adecă: a început aida fire rari de barbă. Adesea se aude în popor : «a început a-i da şi lui câte un tăune^, cu înţeles de: «a început a i se ivi fire de barbă». Acăstă «Jicere este cu acelaşi înţeles ca şi tjicerea: «a început a-i da tuleele» (4). 1
  (1) Revista poporului, an. VII., Bucuresci 1898, p. 69.
  (2)   Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean;—cf. Zanne, Proverbele Românilor, voL I, p. 668.
  (3) * Zanne, Proverbele Românilor, voi. II, p. 107.
  (4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
www.digibuc.ro
                STRECHIA.
              (Hypoderma bovis De Geer.)
  Nu unuia şi nu odată cred că i se va fi întîmplat să vadă în decursul veri! şi cu deosebire în tjilele cele mal căldu-r<5se din luna lui Iulie şi August, cum o semâ de vite cornute îşi ridică de odată o6da pe spinare şi apoi cu cdda şi cu capul ridicat în sus prind a fugi mâncând pâmîntul în cotro le duc ochii şi picidrele.
  Causa acestei fugi neobicinuite în decursul celor-lalte Iun! de peste an nu e nimic alta, fără numai spaima şi grdza cea mare ce o aii vitele cornute, şi anume bovinele, de o insectă din familia Estridelor, anume: Strechea, pl. Strechi, sau Stre-chia, pl. Strechiî, numită altmintrelea în Bucovina şi Strechiu, Strechiul vitelor (1), Bdnză, pl. B6nze, Bonzariu (2), Sclepţ, pl. Sclepţi şi Sclepţ mic (3); în Moldova : Strechie (4), Sclepţ şi Sclepif. (5); în Transivania: Scleps, pl. Sclepsi (6) şi Scleţ, pl. 1
  (1)   Dat. Rom. din Frâtăuţul-vechiu, dict de Mich. St Coniac, precum şi a altor Români din Bucovina.
  (2)   Dat. Rom. din Frătăuţul-nou, dict. de Nic. Rusu; — a celor din Ga-lanescî, dict de George Cârstean şi Ioan Ungurean; — a celor din Vico-vul-de-joa, dict de Sidor Calancea.
  (3) Dat Rom. din Dorotea, dict. de Uia Brădăţan.
  (4)   Dat Rom. din Bogdăneacî, jud. Suceva, dict. de Nic. Conat Carp: «Streehia e mai mică decât Bondariul, care bonzăesce tare şi care muşcă ■vitele; —a celor din Oprişenî, jud. Suceva, dict de George Iacob: tStre-ckia e pestriţă şi uumaî ca o muscă de mijloc de mare. De Strechie ■fug vitele mai tare decât de orî-ce, şi nu numai când le muşcă, ci şi numai când trece pe dinaintea lor.»
  (6)   Dat. Rom. din Paşcani, dict. de C. S. Bucan: 'SclepifnÎB mânânţe! şi vărgaţi, cu pătăturî cenuşii şi gălbii. Ei muşcă forte tare vitele»;—cL Şe4etorea, an. III, Fălticeni 1894, p. 87.
  (6) Gazeta Transilvaniei, an LXI, Braşov 1898, No. 234, p. 6.
   Marian, Intactele.                                             83
                            www.digibuc.ro
354
Sclefi (1); în Ţera-Românescă: Strechie (2); Ia Românii din Meglenia: Strecliă; iar la ceî din Macedonia: Striglă (3).
   Strechia adecă, şi maî ales femeiuşcă, fiind o insectă f<5rte lacomă de sânge şi tot odată fdrte îndrăsnâţă, chiar obraz-nică,-cum dă cu o'Chiî de vitele cornute, sbdră împrejurul lor, Ie urmăresce bâzâind în tdte părţii?, şi nu se lasă până ce nu se pune pe dînsele. Iară după ce a apucat odată a se pune, prinde a le înţepă adânc în piele, mal ales de-a-lungul spinării, şi apoi a Ie suge cu o nespusă lăcomie sângele, până ce se satură şi le încruntă t<5tă spinarea, cau-sându-le prin acăsta fdrte mare durere şi usturime.
   De aci vine apoi că vitele, cum aud bâzâitul acestui înverşunat şi supărăcios duşman al lor, se sperie şi, pline de frică şi de grdză, ca să nu le căşuneze durere prin înţeparea şi sugerea sângelui, prindJ a strechia, adecă a fugi In ruptul capului în cotro le duc ochii şi picidrele, sărind peste garduri şi dând busta, ca nisce apucate, peste tot ce le stă în cale. Ba, ce este încă şi maî mult, spaima, grdza, şi fuga lor e une-orl aşâ de mare, că nici nu mal sciu în cotro alârgă şi ce fac, din care causă apoi nu una şi nu odată, că-4§nd în vre-o grdpă sau prăpastie, se pfimejduesce, adecă îşi frânge vre-un picior sad îşi rupe chiar şi capul.
   Se dice însă că dintru început nu boii nici vacile erau acelea, cari strechiau, cum strechie în dina de astădl, ci oile. Iată ce ne spune- în privinţa acâsta o legendă din Bucovina :
   «pice că pe când umblă Dumnezeu şi cu Sân-Petru pe pămînt, mergeau din sat în sat şi din oraş în oraş şi după ce sfârşiaii şi se săturau de vâdut t<5te câte voiau să le vadă, porniau maî departe pe unde vedead cu ochii.
   «Astfel într’o di ajunseră eî într’un codru, cât e lumea de bătrân şi, vârîndu-se în codrul acela, se vădură de odată rătăciţi. Umblă el, cât umblă, în colo şi în cdce, dar nu dad 1
  (1)  G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-lalinâ din istoria naturală, publ. în op. cit., p. 3-13—345.
  (2)  Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: <Strechia e o insectă de care fug vitele cu grozâ şi furie forte mare, par’că ar fi nebune. Şi acesta în timpul verii, când insecta s’a desvoltat pe deplin.»
  (3) Com. de d-1 Per. Papahagi.
                    www.digibuc.ro
355
nici de un semn său măcar de vre-o cărare, ca să aibă pe unde eşl la lume.
  «Acuma supăraţi şi amărîţî până în suflet, că nu sciati ce să încăpă şi să facă, ătă că li se deschide de odată dinaintea ochilor o poiană, mare cu fel de fel de erburi şi flori. Aici îndată dad peste un pecurariu, care păsceâ o cirâdă de vite. Vitele, deşi erau în dricul verii, şi o arşiţă ca aceea de te cocea!, păscead în linişte locului, iar păcurariul dormiâ dus la umbra unui făgan, căci vitele până atunci uu aveau obiceiu de a slrechiă.
  tDumneăeu şi Sân-Petru, când deteră cu ochii de păcu-rariu, bucuria lor !.. se apropiară de dînsul şi-l deşteptară din somn, credend că el îl va da la drum şi le va arătă calea pe unde să ăsă din codru.
  «Dar păcurariul, întrebat fiind de Dumne<Jed sfîntul: în care parte să apuce, ca să deâ mal curând de lumea cu 6-menil, nici n’a ridicat capul, spre a le da un răspuns omenesc, ci cum sta lungit pe ărbă, a întins numai piciorul drept şi arătând cu dînsul somnoros cum eră, <Jise:
  —     «Dacă vreţi să eşiţl la lumea cu 6menil, apoi ian mergeţi în colo că veţi eşi ! — şi după ce rosti cuvintele acestea, se întârse pe altă parte şi se puse iarăşi pe somn.
  tDumneăeu şi cu Săn-Petru, tovarăşul său, vâijend omenia păcurariuluî, dis0:
  —     «Aşa mi ţi-i trâba, ei lasă că de astădi înainte nu vei mai avă tu când dormi aşâ de liniştit şi fără de nici o grijă, ca până acuma, că vitele tale nu vor maî pasce aşâ de liniştite, ci vor strechiâ şi se vor duoe în cotro le vor duce ochii şi picidrele!
  «Şi într’adevăr, că din acel minut, cum a rostit Dumneded cuvintele acestea, a şi dat Strechiâ în vite şi vitele au şi început a strechiâ şi a fugi ca nisce turbate în tdte părţile, şi tot aşâ strechie ele, când dă Strechiâ între dînsele, şi în diua de astădi.
  ^Păcurariul, când a vădut că vitele prind a fugi ca nisce turbate cu cdda ridicată pe spinare, a sărit ca fript de jos şi a început a alergă după dînsele, d6ră le-a întdrce îndărăt. Dar de unde? După ce vitele, cât ai scăpărâ dintr’un amnar, se făcură nevădute, intrând într’o silhă din apropiere.
www.digibuc.ro
   «Dumnezeii şi Sdn-Petru însă, după ce-1 blagosloviră astfel pre păcurarii!, se porniră maî departe fără de a sci unde vor ajunge pe calea apucată. Iată însă, că după maî multă cale făcută prin codrul acela, trecând prin maî multe silhe sau sihle, sehelbî şi smide, dau de odată peste o altă poiană, în care un cioban îşi păsceâ oile sale. însă cum le păsceâ? că oile fugiau de nu li se vedeai! picibrele, când într’o parte, când în alta, iar ciobanul după dînsele, când încolo, când în c<5ce, ddră le p<5te strînge la un loc, dar pare că eră făcătură nu alta, căci oile fugiaă de-şî scoteau ochi).
   «Şi pe când ciobanului îi curgeau sudorile ca bobul pe faţă de atâta alergătură şi nu se maî puteâ ţină pe pici6re de obosit ce eră, tocmaî atunci se apropie şi Dumnezeu cu Sân-Petru de dînsul şi-l întrâbă: în care parte să apuce, ca să se pdtă întdrce iarăşi la lume?
   «Ciobanul, cu tbte că eră necăjit până în suflet, pentru că-î fugiau oile, se opresce locului, îşi şterge sudorile cu mâneca cămăşii, şi apoi (Jice:
   «Poftim, apucaţi în colo, că dacă veţi apucă în partea aceea fdrte lesne şi de grabă o să daţi de capătul codrului aces' tuia!
   «Şi apucând eî acea cale, n’a trecut mult timp la mijloc şi au eşit la lume. Iar după ce au eşit, unde le-a fost dorinţa să esă, Dumne4eu către prietenul său:
   «De a<Ji înainte oile ciobanului acestuia, pentru sfatul lui cel prietenos şi bun ce ni l-a dat, nu vor fugi maî mult, ca nisce sălbatice, ci numai când vor fi ploi şi vînturî, iar de strechiat nici când nu vor maî slrechiâ, ci vor pasce liniştite locului, şi el va ave timp nu numai să se pue jos, ca să se odihnescă, ci să şi cânte din fluer.
   «Şi dintr’acea vreme oile pasc frumos, iară păcurarii, adecă bouariî şi văcarii, când dă Slrechiâ în vite, stau necontenit în picidre, căci dacă n’ar sta, vitele lumea în cap ar luă, pentru că din <Jina, în care a hotărît Dumnedeu ca nu oile, ci numai vitele, adecă bon şi vacile să strechie, de atunci numai acestea strechie» (1). 1
  (1) Com. de d-1 Ionică al lui Iordaclii Isac din Mahala. www.digibuc.ro
357
  O variantă a acestei legende, şi anume din Macedonia, sună precum urmăză:
  «Era veara, nă duâ duguroasă ş-caldă, de-ardea soarli na-foară ca tu cîireap.
  «Dumnidălu tu eta tea imnâ pri padi, adiat ca auş şi videa ţe-I ş-ţe nu-î. Cându videa vîrâ strîmbâtati, mutrea cum di cum si-ndreagă şi cari s-nu putea, ca vaî de omlu strîmbu,
  «Acşiti nă <Juă 16-acîţă căldura tu câmpu, di-lî cura asu-dorli pri faţă, că <Jîţeaî, «duşi auşlu aestu, s-tuchîi di căldură.»
  «Ş-nă seati, un foc ţe-1 eara, şi ţe-li avea uscată grumazlu, di c^iţeaT, că «torea creapă tră semnu ş-nişani mari.»
  «Acl6, îu z-dirina mîratlu dS-auş, si-li plâncji nîila, na îu a6talîi un văcar.
  «Aestu Sara agunîisit, câ-1 fudi un boii şi mutrea s-15-agîungă şi s-16 aducă, s-lu bagă tu vâcâreafţă, Iu se-aum-bra ş-alanţî bol şi vaţl.
  «Dumnidălu lî-păru ghîini, că deadi di nîs şi-H d.îsi:
  «Ao<}î ncoa re! Nu-nî daî nă chiic de-apă, că va crep di seati ?
  «Crechî s-nu crechî lî-u turnă vâcarlu, nu ve<JI, că-nl fudi boulu? S-alas îo boulu, s-ţ-aduc aţea apă?
  «Şi nu vru, ne s-li da apă, ne s-lî-aspună, Iu poati s-află.
  «Dumni(Jăvi ş-câftă di caii. Nîarsi cât nlarsi şi da di un pi-curar, te-alîgâ asudat ş-curmat, şi cu capiu discufut.
  «Ao^i ncoa», II <Jiţi Dumnidălu, nu poţi si-nî daî nă chiic de-apă, că cripaî di seati?
  «Si-ţî dau, îli dîţi picurarlu, ma-nl fudiră olli, di nu ştiu cum va le-adun tuti d-adun.
  «Şi picurarlu duşi ma nclo după nă mâgulă, îu ştea, că cură nă fântână, lo apă tu căciulă şi-lî deadi auşluî di bih şi di-şl astimsi seatea.
  «Atunţea s turnă Dumnidălu, li vluisi olli şi II dimândă, s hlibă pravda Dumnidălu!. Tu câloari vîră oară s-nu s-arî-spândască şi s-n6-arîească.
  «Apoea ş-adusi aminti di văcar şi-l blâstimă şi-lî d*se:
  «Totna musca si-lî Hi adună boîlîi şi cându vaî hlibă câloari şi dugoari mari, tra să alagă vâcarlu cu limba scoasă, ca acâţat di nafoară.
  «Di aestă olli imnâ tuti dadun, unâ ningă alantă şi veara,
                        www.digibuc.ro
358
cându-I căldură ş-foc, eali se dună sun aumbrată tă-amiri^ă până frântji câloarea.
  «Tut tr-acsi a boilor lî da veara musca, di-şî lîa perlu şi fug, fug, canda sunt acâţaţî di ţiva draţî şi mâratlu di vâ-car alagă-alagă, ca laîu ş-corbu, 8-lî-apreadunâ tu viia a câ-loariliei şi creapă di seati, ca el ţe nu va.
  «De aestă tu câmpu Dumnidâlu, nă-alâsă di cât maşl în doauă fântâni.»
  Daco-românesce:
  «Eră în timpul verii, o di dogoritbre şi caldă, de ardeâ sdrele afară ca în cuptor.
  «Duranedeti în vremea aceea umblă pe păraînt, transformat în bătrân şi vedea ce-î şi ce nu-I. Când vedeâ vre-o strîmbătate, căută în tot chipul să o drăgă şi dacă nu putea, vaî de omul strîmb (nedrept).
  «Ast-fel, într’o <}i îl prinse căldura în câmpie (Tesalia), de-î curgeau sudorile pe faţă, că diceal «se sfârşi (lit. duse) cu moşul acesta, se topi de căldură.»
  «Şi o sete, un foc ce-î eră şi ce-I uscase gâtlejul, de «Miceai că «acuşi crapă, spre minune !»
  ^Pe când se chinuiâ sărmanul dă bătrân, ca să-I plângi de milă, iacă întimpină pe un văcar.
  «Acesta eră grăbit, fiind-câ îi fugi un bob şi cătâ să-l a-jungâ şi să-l aducă ca să-l bage în văoărâză (1), unde şedeai la umbră şi cet-lalţî boi şi vaci.
  «Lui Dumnezeii ii părh bine că dete de el şi-î c^ise:
  —     «Măi ascultă în cdce ! Poţi să-mi dai un pic de apă, căci (mi-e) să crăp de sete?
  —     «Crăpî şi (sau) nu crâpi,— îi răspunse văcarul, — nu vecji colea, că-mi fugi boul ? să las eii boul, să-ţi aduc ţie apă ?
  «Şi nu vroi să-T deâ apă, nici să-I spue (arate) unde păte găsi.
  «Dumnezeii îşi căută de drum. Merse ce merse şi întâl-nesce (lit dă) pe un păstor, care alergă asudat şi obosit şi cu capul descoperit 1
  (1)  Vâcâr&ă este staulul boilor şi vacilor.— In Bucovina locul saă ocolul, unde petrec vacile peste vară, se numesce văcărie, iar cela unde petrec boii bourie. Păstorul vacilor văcar, iar cel al boilor bouar.
                   www.digibuc.ro
359
  dan ascultă în c<5ce ! — îî dise Dumnedeii —nu poţi să-mî' dai un pic de apă, căci crăpal (adecă : crep) de sete ?
  «3ă-ţî dau — îl 4ise păstorul,— dar îmi fugiră oile, în cât. nu şeii! cum le voiu adună pe tdte la un loc.
  «Şi păstorul se duse mai încolo după o măgură, unde sciâ că isvorăsce o fântână, luă apă în căciulă şi-I dete bătrânului de băîi şi de-şt stinse setea.
  «Atunci se întdrse Dijmnedeu, binecuvîntă oile şi le ordonă, Bă fie vita lui Dumnedeu- în cărare nici odată să nu se risipăscă şi să nu se răspândăscă.
  «Apoi îşi aduse aminte de văcar şi-l blestemă şi-i 4ise:
  «în tot-deauna musca să-î adune (ad. gonăscă) boii vara, când va arde sdrele şi când va fi cărdre şi dogdre mare, ca să alerge văcarul cu limba scdsă, ca un posedat
  «De asta oile umblă .t<5te împreună, una lângă alta şi vara când e cald şi foc, ele se strtng subt umbră în amiritf, (1), până se potolesce cărdrea.
  «Tot pentru asta pe boi îl gonesce musca în timpul verii, de-şî ieau lumea în cap, şi fug, fug, par’că sunt posedaţi de ce-vâ draci şi sărmanul de văcar alărgâ, alărgă ca un nenorocit (lit. negru şi corb) să-î adune în miedul cărdrei şi crapă (sufere) de sete, aşâ cum nu doresce.
  «De asta în şes (în Tesalia) Dumnedeu nu lasă decât numai câte-vâ fântâni» (2).
  De dre-ce însă dintru început, după cum ne spune legenda, oile erau. acelea cart strechiau, Dumnedeu n’a stârpit Sire-chia, care le făceă să strechie, ci a lăsat o şi mai departe să trăăscă, atâta numai că l-a luat puterea ce o aveâ mal na-inte şi l-a dat-o cele! de vite (3).
  Şi strechia acăsta se numesce Strechia oilor, lat. Oestrus ovis L. sau Cephalomya ovis.
  Strechia de vite are mărimea unei albine. Corpul eî e păros şi sticlitor-negru, capul lătăreţ, spatele vărgat, aripile castanii, picidrele gălbiî-roşietice, inelele din urmă ale abdomenului negricidse, iar vârful acestuia galben sau alb 1
  (1) AmiriQ e locul unde se odihnesc vitele pe la miedul dilel.
  (2) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 809—811.
  (3) Com. de d-1 Ionică al lui Iordachi Isac.
www.digibuc.ro
360
ori suriu. Femeiuşcă are corp ce-vâ mal subţire şi mal întins decât bărbătuşul, iar în partea dinapoi are o ţeve, cu ajutorul căreia îşi vâră ea ouăle în decursul verii sub pielea de pe spinarea vitelor.
   Din ouăle acestea, cari sunt lungăreţe, albe, şi numai la un capăt aii punct negricios, seidesvdltă peste ârnă larvele numite de popor Coş, pi. Coşi (1),..adecă nisce viermuleţî de coldre albâ-surie şi cu capul negru.*
   Coşii aceştia, după ce s’au desvoltat de ajuns, sunt cam de 2 cm. de lungi şi au o gură fdrte ageră, cu ajutorul căreia sug sucul din spinarea vite! aşâ, că în cele din urmă vita slăbesce vetjănd cu ochii.
   Dacă Coşii se lasă pe spinarea vitelor neatinşî, el se des-vdltă şi cresc până în luna Maiu sau Iunie. Atunci es afară şi, căcjănd jos de pe spinarea vitei, se îmbracă într’o sc6rţă mal grdsă, adecă se prefac în coconi (nimfe) şi în starea acesta stau câte patru septămânî.. Din nimfele acestea se desvdltă apoi viitdrele Strechi sau Strechii: bărbătuşî şi femeiusce, cari din nou încep în decursul verii a-şî depune ouăle pe spinarea vitelor (2).
   Iar când începe Strechia a sburâ mal tare şi a da mal mare năvală asupra vitelor, atunci ea, după spusa Românilor din Bucovina, <jice:
                     Dă cuţitul şi covata,
                     Că’ntr’un buc t6tă-ml eşti gatal
   sau:
                     Cuţitul şi covata,
                     Că maţele ţi-s gata !. (3)
   După spusa Românilor<dia Banat, ea ar <jice:
                     Cu furchiţele Scot jigăriţele 1
  (1)   Pretutindeni in Bucovina, precum şi în Ţera-Românescă, com. de S. Sa. păr. T. Bălâşel: «Strechia vitelor bovine, sub numele popular de Coşi. Căci insecta acesta îşi depune ouele pe pielea vitelor, din care eşind viermuşii, pătrund în pielea lor.»
  (2) Gazeta Transilvaniei, an. LXI, No. şi p. cit.
  (3) Cred. Rom. din Straja, corn. de I. Pasailâ, stud. gimn.
                      www.digibuc.ro
361
                    Şi in ciuvane Pun eu târbane (1)!
  Iară după spusa celor din Ţera-Românescă, ea, apropiin-du-se de vite, s'ar lăudă şi ar (Jice în limba el:
                    Adă iataganu
                    Ca să-î vers borhanu (2)!
  Şi vitele, autjind cuvintele acestea, se bagă în t6te reco-rile, şi de aceea fug ele aşâ de tare, ca şi când ar fi dat Ucigă-l-crucea peste dînsele, cu c<5da ridicată pe spinare, un semn că le prigonesce Strechia (3).
  Pe lângă acestă credinţă, copiii din Ţera-Românescă, cari pasc vitele vara, maî au încă şi următdrea datină, şi anume :
  Când ved ei că a dat Strechia în vite, voind ca să le domolâscă, recitâză neîncetat următdrele versuri:
                                   Strecbia,
                          Urechia,
                    Balegă de 6ie Coda să se m6ie!
  Iar când voesc să facă pre vite ca să deâ Strechia în-tr’însele, atunci recitâză mereu aceste versuri:
                                   Strechia,
                                    Urechia,
                    Balegă de mânz,
                    Coda să se ţie’n sus (4).
  Strechia oilor e cu mult mal mică decât Strechia vitelor.
  Ea are corp mohorît, maî peste tot gol, numai vârful abdomenului acoperit cu puţin pufuşor mdle, iar fruntea şi spatele cu nisce petiţe negre. Ea se arată în luna lui August şi Septemvrie, maî cu sâraă pe locurile acelea unde pasc oile. 1
   (1)  Com. de d-1 Ios. Olariu din Maidan : tfurchiţe—lnvcu\i\e; jigăriţe = plămâiii sau plâmâele; ciuvane = troci sau coveţî mari, ciuvane pentru plamada pânei; târbane = burta vitelor cornute.
   (2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (3)  In Bucovina şi Ţera-Românescă, com. de S Sa păr. T. Bălăşel: «Şi vitele, înţelegând limba el şi fiindu-le frică că le vor vărsă borhanu, ridică coda în sus şi fug de Be prăpădesc».
   (4) Com de Sa păr. T. Bălăşel.
www.digibuc.ro
362
   Şi de dre-ce Slrechia oilor are datină de a-şî depune ouăle sale de regulă în nările oilor, de aceea oile, cum simţesc că se apropie de dînsele, se strîng la un loc, îşi bagă capul una sub alta şi-l plăcă cât se pdte de tare spre pămînt, anume ca să nu pdtâ ajunge la nasul lor. Dar cu tdte acestea Strechia totuşi ajunge şi-şx depune ouăle sale în nările oilor.
   Din ouăle acestea în scurt timp es larvele, cari se numesc în limba poporului Carabeţî, sing. Carabe} şi Carabete (1) şi cari se acaţară apoi până lângă frunte unde petrec aprdpe nouă luni. După aceea lăsându-se a fi strănutate jos, se vâră în pămînt şi aici se prefac apoi după 7—8 săptămâni în insecte depline.
   în fine trebue să amintesc şi aceea că Strechia a dat nascere încă şi următdrelor «Jicale:
                               A da strechia,
adecă: a fugi de Streche. Se <Jice însă şi de cine-vâ, care a plecat de unde-vâ, fără să spue unde se duce.
                            A fugi ca de streche,
adecă: a fugi iute.
                                A o strechiâ,
a fugi iute, a plecă de unde-vâ.
                    Strechia e mică ţi fug vacile de ea,
adecă: se p<5te întîmplâ ca unul mal mic să birue pe altul cu mult mai mare ca el şi să-l facă a-i sci frica.
                                Te strechiez,
adecă: te fac să fugi ca de Streche (2). 1
   (1)  Şedetorea, an. V. Fălticeni 1899, No. 4, p. 64: «Carabeţî = viermi mari, ce se fac mai ales în nasul cârlanilor slabi şi în apă clocită. Sing. Carabete.*
   (2) Corn. de S. Sa păr. Bălăşel.
www.digibuc.ro
                       MUSCA CALULUI
                      (Gastrophilns equl Fabr.)
  Cel ce va fi fost mai adese-orl în decursul verif, când sdrele arde mai tare şi căldura e mal mare, pe vre-un imaş sau toldcâ, unde se află mal mulţî caî la păscut, sau şi în alt loc unde se află cat la păscetdre, acela cred că trebue numai decât să fi observat cum une-orl caii aceştia dau necontenit din cap, sar cu picidrele de dinainte în sus şi se muşcă cu gura de genunchi, sau se pun doi câte doî faţă în faţă şi, stând ast-fel cu capurile încrucişate unul peste grumazul celuî-lalt, daă mereu din c6dâ în drâpta şi stânga.
  Causa acestei pecontenite dări din cap şi din cddă e o muscă de care se apără ca să nu-î musce şi care se numesce în Bucovina: Musca calului, Muscă de cal {1), Gâza calului (2), Strechia cailor (3) şi Trântor de cai (4);
  în Moldova: Musca calului şi Strechia calului (5); în Ţera-Românăscă: Muscă de cal (6) şi Musca cailor (7). 1
   (1)  Dat Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei, în deosebi înBă a celor din Frătăuţul-nou, dict de Nic. Rusu: «Musca calului e aceea de care strechie caii, dau mereu din cap, din codă şi sar in bus*; — a acelor din Bilca, dict. de Cbirilă Horodnic: * Musca calului e un fel de muBcă galbenă, care trăesce la pădure. Ea este altmintrea decât musca vitelor. Gând bate Musca calului la caî, cea a vitelor nu bate la vite.*
   (3)  Dat Rom. din Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesi; — a celor din Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Calancea.
   (3) Dat. Rom. din Frălăuţul-vechiu, dict de Micii. St. Coniac.
   (4)  Dat Rom. din Frătâuţul-vechi fi, dict de Mich. St Coniac: * Trântorul de caî se face în gunoiul cailor şi după ce capătă aripi sborâ şi se pune pe botul cailor şi-î muşcă.»
   (5) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Gr. Olariu.
   (6) Gaeeta săteanului, an. V, R.-Sărat 1888—89, p. 150.
   (7)  Com. de S. Sa pâr. T. Bălâşel: *Musca cailor este aceea care şede mai mult pe la ochii şi părţile de dinainte ale cailor.*
www.digibuc.ro
364
  La Românii din Macedonia şi ceî din Meglenia: Muscă di cal (1);
  Iar la cel din Istria: Bumbar (2);
  Lat. Gastrophilus equi Fabr., Gastrus equi şi Aestrus equi-
  Musca acăsta obicinuesce a-şî depune ouăle sale pe partea dinainte a cailor, şi anume pe genunchi, pe şolduri, pe gât şi pe cămă.
  Din ouăle acestea, cari au colăre albă-cenuşie, es în de* curs de vre-o treî săptămâni larvele, cari se numesc de către Românii din Bucovina şi cei din Moldova: Trânzi, sing. Trănz şi Ţrânji, (3), iar de către cei din Macedonia: Su-hăţi (4), şi cari se acaţă apoi de piele.
  Caii, simţind gâdilătura ce o causeză Trânjii, se scarpină cu dinţii şi se ling, şi prin acăsta, fără să scie şi sâvreâ, îi înghit*
  După ce î-au înghiţit şi au pătruns acuma în stomach, Trânjii se lipesc de acesta şi aici trăesc ei apoi prin sugerea sucului din membranele stomachuluî aprăpe un an, iar după aceea, eşind singuri sau daţi fiind afară, se prefac prin grămezile de gunoiu, în pămînt, sau printre grinZile grajdurilor in nimfe şi apoi în insecte depline.
  Românii din Moldova scapă caii de Trânjii, cari la eşi-rea lor din stomach se ţin prin un timp 6reşi-care de găăza acestora, prin aceea că-î curâţesc cu mâna, sau le dau să mănânce secară prăjită în ovăs (5).
  Românii din Macedonia îi curăţesc asemenea cu mâna sau spală găăza cailor prin mai multe Zile de-a rândul cu apă căldicică şi cu săpun (6). 1
  (1)  Com. de d-I Per. Papahagi: *Musca di cal — musca ce trăesce pe cal şi catâri (Oestrua equi)»; —Idem, Megleno-româniî, etudifi etnogra-fico-fiiologic. Partea II, Bucuresci 1902, p. 97.
  (2)  Dr. Guat. Weigand, Fiinfter Jahresbericht des Institute Hir rumă-nische Sprache (Rumănisches Seminar) eu Leipeig, Leipzig 1898, p. 306.
  (3)  Dat. Rom. din Vicovul-de-aus, dict. de T. Ionesi; — Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11; — Şetjelorea, an. IV, Fălticeni, p. 121: ^Trânjii sunt nisce părăsiţi, ce trăesc în partea intestinului gros, numită rectum, şi produc calului o forte mare mâncărime. Poporul crede că numai caii ce nu ling sare fac Trânji.»
  (4) Per. Papahagi, Din literatura pop, a Aromânilor, p. 333.
  (5) Şedetorea, an. IV, Fălticeni, p. 121.
  (6) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 333.
                              www.digibuc.ro
365
   Tot la Români! din Macedonia, şi anume la ce! din Epir, mai există şi credinţa că dacă Musca di cal se pune pe om, acesta trebue să o prindă şi sâ-î rupă capul, fiind-eă alt-fel se întorc înstrăinaţi din drum iarăşi în străinătate (1).
   Sau: «dacă Musca di cal, lat. Oestrus equi, vine la tine, să o prin<}! şi să-î ta! capul, fiind-că dînsa te vestesce că o rudă sau dspete îţî vine din depărtare, şi dacă nu-î ta! capul, ea se duce şi-l intdrce din drum» (2).
   Afară de musca, despre care ne-a fost până aicia vorba, mal există încă una, care asemenea se numesce Musca calului şi Gâză de cai (3), lat. Gastrophilus haemorrhoidalis L.
   Femeiuşcă aceste! musce îşî depune ouăle sale sub cdda ■caluluî, şi chiar în nările şi gura acestuia. Cu t<5te acestea însă ea nu aduce atâta rău caluluî ca cea descrisă mai sus (4).
   în fine a treia specie de muscă, care se ţine tot de fami-]ia Muscei calului şi se arată ma! ales în luna Strechiei (6), însă care nu supără numaî pe cai, ci şi vitele cornute, este Musca vitelor, numită altmintrelea în Bucovina şi Bânza--riu (6), Bânzariu de câmp (7), Bonzariu (8), Bonzariu de vite (9); în Moldova .• Bondariu (10), Bondariu de câmp şi Bondariu de pădure (11); iar în Ţira-Romănâscă: Musca •vitelor (12), lat. Gastrophilus pecorum Fabr. 1 11
   (1) Com. de d-I Per. Papahagi.
   (2) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 312.
   (3) Dat. Rom. din Vicovui-de-aus, dict. de T. Ionesi.
   (4) Cf. Gazeta săteanului, an. V, p. 151.
   (6) Dict. de Măriora Dutcă din Budeniţ.
   (6)  Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Măr. Dutcă : •Bănzariu ae numesce musca, care muşcă vitele.»
   (7) Dat. Rom. din Igesci, dict. de Ioan Danilescu.
   (8) Dat. Rom. din Carapcifi, dict- de Vasiie Cârciu.
   (9)  Dat Rom. din Bilca, dict de Chirilă Horodnic: •■Bonzariu de vite .se numesce musca, care muşcă vitele.»
   (10)  Dat Rom. din Bogdănescî, jud. Suceva, dict de Nic. Const Carp: «Bondariu se numesce musca, oare face mare sgomot când sboră, iar când se pune pe vite le muşcă. Bondariul e mal mare ca Strechia.>
   (11)  Dat. Rom. din Moldova, com. Oprişenî, jud. Suceva, dict. de George lacob s •De Bondariu nu fug vitele aşa de tare ca de Slrechie, ci nu-anai se aperă cu capul şi cu coda.»
   (12) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
www.digibuc.ro
                   MUSCA.
                 (Musca domestica L.)
   Sub cuv. Muscă, dim. muscufă şi musculiţă, înţeleg Românii de pretudindenî mai multe specii de insecte din diferite familii.
   Noi în$ă în articolul de faţă, vom vorbi numai de acele Musce, cari se ţin de specia Muscel de casă.
   Iar Muscele, cunoscute Românilor după nume, car! se ţin de acestă specie, sunt următdrele :
   Musca mare, Muscă albastră, Muscă de carne, Muscă nă~ sdrăvană, Gâză de carne şi Bânză, ast-fel în Bucovina; în Transilvania însă : Muscă mare şi B6mă (1); în Moldova şi Ţâra-Românescă : Muscă albastră, Muscă de carne, Musca hoiturilor, Musca stârvurilor, Muscă mare şi Muşcam (2); iar la Români! din Meglenia : Muscă di carni (3); lat. Musca vomitoria L. 1
   (1) Com. de d-1 Paul Oltean, învăţător în Haţeg; — d-1 Andr. Bârsan, •profesor în Braşov, îmi scrie cu privire la numirea Bornă urmâtârele: •Bornă, pl. Borne, după împărtăşirea şcolarului I. Şandru din Viştea inferioră, se numesce o musculiţă cu piciore lungăreţe, care umblă maî ales noptea.»
   (3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 10;—Oazeta săteanului, an. V, p. 229; — Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, voi. I, partea I, Bucurescî 1900, p. 612, 613, 616 şi 691 ; — com. de S. S. păr. T. Bălâşel: «Maî este o muscă maî mare ca cea ordinară şi de colore verde-al-bastră. Acesta este Musca hoiturilor sau Musca stârvurilor morte, căreia îî place să mănânce cărnuri, pe cari îşî depune ouăle In forte scurt timp.»
   (3) Per. N. Papahagi, Megleno-Romăniî, p. 97.
                               www.digibuc.ro
367
  Musca acâsta se numesce Muscă mare şi Muscoiu, de aceea pentru că este cea maî mare între tdte muscele din seminţia el; Muscă albastră, pentru că abdomenul eî e stră-lucitor-albastru: Muscă sau Gâză de carne şi Musca hoiturilor, pentru că are datină de a-şi depune ouăle sale atât pe carnea cea prdspătă cât şi pe cea stătută precum şi pe ranele vitelor, când vre-o vită e sgâriatâ (1); Muscă nă~ sdrăvană, pentru că dacă trece mat de multe ori pe dinaintea unul om, acela trebue numai decât să păţâscă ce-vâ (2); iar numirea de B6nză şi Bârnă ît vine de la sunetele bânzz şi bârrnn, cari le produce când sbdră şi cari se exprimă prin verbul a bonzăl şi a bornăi, pentru că ea bonzăesce sau bărnăesce cu mult maî tare şi maî gros decât Musca de casă, precum şi prin substantivul bonzăire şi bonzăitură, bornăire şi bornăitură.
  Numirea de Muscă mare a acestei varietăţi de muscă o întâlnim, afară de vorba de t<5te filele, încă şi în următorul cântec de copii din Ţâra-Românăscă, jud. Vâlcea, corn. Horez :
6ie, 6ie, rapână,
Şade'n c . . şi dapână,
Şi se r6gă rugului Şi se’ncbină cucului:
— Cuculeţ, Măria ta,
Venii pân’ la dumnă-ta,
Să-mî dai ăl cal porumbac
Să me duc pân' la Novac,
C’am au^it
C’a făcut
Trei feţi
Logofeţi,
Unul a murit Ş’unul a perit;
Unu’n munte s’a suit; Muntele s’a surpat;
Apele 8’au turburat 1
Peste-un gros Fumigos,
Ţâştl un epure Cocos.
MS dusei la Musca mare ; Musca mare treerâ,
Cu fetiţa lângă ea,
Cu fetiţa cu chitie De spaDghie,
Cu pană de ciocârlie.
—   Dă-mî, fetiţă cheile !
—   Nu-s Ia mine;
Vai de mine,
Sunt la badea’n Bucuresci, Sus la curţile domnesci. Mă dusei la Alburuş (3). Alburuş căra s’aprindeâ, Raiul se deschideâ;
    (1) După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi.
    (2) Cred. Rom. din Ilişescî, dict de Vasile Ungureanu, agricultor.
    (3) Sub Alburuş cred că e a se înţelege aici albina.
www.digibuc.ro
368
Crucea’n casă,
Crucea’n masă,
Dumnezeu cu noi la masă.
Iomete,
înflorete,
Dumnezeu să ne erte (1).
   Precum şi în următdrea variantă, tot din ŢSrn-Românâscă, jud. Olt, com. Drăgănescî :
   Larva muscel acesteia, care ese din ouăle ce le depune ea pe carne sau în ranele vitelor şi cari, cum prinde a se desvoltâ, se nutresce din acestea, se numesce în unele părţi din Bucovina : Muşiţă, Moşiniţă (3) şi Muşinită (4), îd altele însă, precum bunâ-6râ în Pătrăuţ pe Şiret: Căciţă, pl. câ-ciţe (5); în Moldova : Muşăţă (6) şi Muşiţă (7); iară în Ţăra-Românăscă: Muşiţă se numesc numai ouăle acestei musce 1
   (1) Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 612.
   (2) Idem de eadem, p. 613;—cf. şi p. 516: Cântecul cucului,
   (3)   Numirea acesta e usitatâ mai ales în Şcheia, distr. Suceva, dict. de Gavr. Berariu: « Viermuşoriî din ranele vitelor, cari se fac din ouăle Muscelor mari, se numesc Moşiniţă.*
   (4)   Dat. Rom. din Braşca, distr. Suceva, dict. de Ger. Roşea. — în Bucovina, şi anume in apropierea oraşului Şiret, se află o comună ro-mânescă, care asemenea Be numesce Muşinită.
   (5) Dict. de T. Ionesi.
   (6)   Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11: «Larvele de Muscoiu, lat. 'Musca vomitoria, se numesc în special Muşiţă*.*
   (7)   Dict. de Iordachi Bran, pălmaş în Paşcani, şi com. de d-1 S. Theo-dorescu-Chirilean: Musca de came e mare şi când sborâ sbârnăe ţâre. Ea depune forte multe oue, şi atât ouăle acestea cât şi larvele, ce es
•dintr’însele, se numesc Muşifă.*
Oie, oie rapănă.
Şede jos şi dapânâ Şi se rogă rugului Şi se ’nchină cucului.
— Cucuie, Măria ta,
Dă-mi un cal porumbao
Să rae duc la sora mea,
C’am auţlit
C’a făcut
Trei feţi
Logofeţi.
Unu a murit,
Unu a pierit,
Unu’n munte s’a suit. Tiri, tiri tangarana, încăleca! pe pestriciora, Me duse! la Musca mare. Musca mare trieră Şi-a mai mică vînturâ, Păduchele premeteâ, Puricele măsură. .
— Eşî, Voichiţă la portiţă, Că te Chemă Talion, Talion fecior de domn,
Cu tichie de frânghie,
Cu pană de ciocârlie! (2).
www.digibuc.ro
369
depuse în grămăgidre, pe când viermii, adecă larvele, cari es din Muşiţa acdsta, şi cari se văd într’un număr m^re pe cărnurile împuţite şi pe stârvurile animalelor aruncate pe câmpuri, cari au un miros greu, puturos şi nesuferit, se numesc în graiul poporului cu numele generic de Careţi, sing. Carete.
   Drept dovadă despre acesta ne pdte servi încă şi urmă-tdrea satiră poporană, tot din Ţera-Româniscă:
                în vale, ţigane*n vale,
                C’a murit o 6pă mare,
                Să vii să-ţi dau din ea carne,
                Ocaua patru parale.
                A murit d’o săptămână,
                Este-aşâ, e fdrte bună,
                Cu Careţii ca pe mână (1).
   Musca verde (2), Muscă de gunoiu şi Muscă de baligă (3), iar în Ungaria: Muscă de băligariu (4), lat. Musca Caesar L.
   Cu musca acâsta, puindu-se în undiţă, <Jic pescarii că se prind fdrte bine păstrăvii (5).
   Musca, Muscă de casă şi Gâză, numită ast-fel în Bucovina; în Moldova însă: Muscă, Bâză, Gâză (6); în Ţera-Român6scă: Muscă şi Muscă de casă (7); în Transilvania: Muscă şi Bâzăţ8); iar la Românii din Meglenia: Muscă di casă (9), lat. Musca domestica L.
   Numirea de Bâză a acestei musce cred că-î vine de la sunetul băzzz, pe care-1 produce ea când sbdră şi mal ales 1
  (1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (2)   în Bucovina şi în Moldova, com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean: •Musca verde e singuratică pe câmpii şi deluri şi adese-ori se găsesce pe baligă de cal şi de vacă.»
  (3) în Bucovina.
  (4)   Com. de d-1 El Popp: «Mai este încă un fel de muscă, care trăesce în bâligariul vitelor şi are nisce aripi tari, vârtose. Ea e de colore verde argintie.»
  (o) Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean.
  (6) Şecţeiorea, an. II, Fălticeni, p. 149.
  (?) B. Nanian, Zoologia, p. 146.
  (8) Alexiu Viciu, Glosariu, p. 20.
  (9) Per. N. Papahagi, Meg leno-Românii, p. 97.
  Marian, Insectele.                                                81
www.digibuc.ro
370
când cade jos pe spate sau când dă în vre-o pânză de pa-ingăn şi nu pdte scăpă dintr’însa. Tot de la acest sunet vine şi verbul a bâzăi, bâzâi, bâzăesce, precum şi subst bâzăire şi bâzâilură.
  Muscuţă, Muscuţă mânânţică, Muscă n6gră şi Muscă ce• nuşie, lat Musca corvina L.
  Musca acesta se numesce Muscuţă şi Muscă mănânţică, de aceea pentru că ea e numai ca sămînţa de cânepă de mare, iar Muscă ntsgră şi Muscă cenuşie, pentru că bărbâ-tuşul e negru ca corbul, iar femeiuşcă cenuşie.
  Acest soiu de muscă petrece mai ales la câmp, şi când vitele sunt tare asudate, se pun cu sutele şi sug suddrea de pe ele maî ales în dricul verii, când e căldura cea maî mare, şi prin acâsta devin fdrte supărăcidse şi nesuferite (1).
  T<5te muscele, câte s’aft înşirat până aci, au mult puţin ochi mari. Poporul însă despre ochii nici uneia nu scie să ne spună, ca despre a celei de casă, de ce sunt ei aşa de boldiţi şi înholbaţi. Despre mărimea şi roşâţa ochilor Muscel de casă însă o legendă din Bucovina ne spune urmâtdrele:
  «pice că odată s’a întâlnit Musca cu Purecele şi fiind-că nu se vătjuse de un timp îndelungat îl întrebă <}icend:
  —     «Ia spune-mi, voinice, de ce eşti tu aşâ de ghibos, căci după cât îmi aduc eu aminte, mai înainte nu erai aşâ?
  —     «D’apoi cum păcatele mele să nu fiu ghibos—răspunse Purecele, — după ce eu, cât ţi-I nopticica de mare nu fac nimica alta, fără numai rostogolesc şi ridic necontenit la butuci!
  «Prin răspunsul acesta Purecele a voit adecă să <Jică că el în fie-care ndpte se vâră pe sub <5meni şi muşcându-i, aceştia nu numai că se întdrnă în colo şi încdce, nu numai că se rostogolesc, ci adese-ori sar ca şi fripţi din pat Şi de aceea are el ghibă în spate.
  — «Dar tu, Muscă -j— întrebă acuma Purecele,—de ce eşti aşâ de înholbată, căci după cât te cunosc eu, când erai mai tînără, pare că aveai nisce ochi maî mici şi mai galişi, nu însă aşâ de mari, de roşi şi de boldiţi ca acuma ? 1
  (1) Dict. de C. S. Bucan din Paşcani.
www.digibuc.ro
371
  —    «Dacă voesci numai decât să seif de ce mi-s ochii aşâ de mari—răspunse Musca,—apoi ascultă. Năravul meu de o bucată de vreme în edee e de a mă pune nu odată pe nasul şi pe obrazul dmenilor şi a-i pişcă. Omenii, nesuferind pişcătura mea şi voind să mS omdre, în loc Bă mă lovăscă pe mine, se pâlmuesc pe dînşiî, căci eO, cum văd că ridică palma asupra mea, îndată sbor şi mă nun de o parte. Şi acolo apoi, vătjându-i cum se burzuluesc şi-şi trag palme de gâba, mă pun pe rîs, şi rîd, şi rîd, şi atâta ce rîd până ce mi se umflă ochii şi mi se roşesc de rîs. Iată, dacă ai voit numai decât să sciî, de c& mi-s ochii aşâ de mari sau inholbaţi, după cum ţi-a plăcut să-I numesc! tu! » (1)
  O variantă a acestei legende, şi anume din Ungaria, sună precum urmăză :
  «întâlnindu-se odată Musca cu Purecele, îî tjise:
  —    «Mă Purece! de câte ori mă întâlnesc cu tine tot mă mir şi mă ciudesc. pentru ce eşti tu aşâ de îmbulzit, ghebos ?
  —    «Sciî ce, surată—răspunse Purecele,—eii sunt îmbulzit pentru ridicăturile cele multe ce le am!
  «Cu aceste cuvinte a voit adecă Purecele să <Jică că el pişcă pe <5menî şi aceştia sar în sus ca arşi de foc.
  —    «Dar ian spune-mi acuma şi tu — <}ise mai departe Purecele către Muscă, — pentru ce eşti aşâ de înholbatâ ?
  —    «Pricina e — răspunse Musca, — că eu mă pun la dmeni pe nas ori pe obraz, iar omul lovesce cu palma, când eu sbor de acolea şi, vătjând că, în loc se mă lovăscă pe mine, se lovesce pe sine, rîd de mă prăpădesc, până ce mi se umflă ochii. Iacă de ce sunt aşâ de înholbată!» (2)
  A doua variantă a acestei legende, in care, în locul Purecelui, figurăzâ Ţânţarul, sună aşâ :
  «Dice că odată, luându-se Musca la vorbă cu Ţânţarul, îl întrebă 4icendu-i:
  —   «Ia spune-mî, fărtate, de ce eşti tu aşâ de piţigăiat şi 1
  (1)  Com. de Ilie Buliga, stud. gimn., de loc din Volovăţ; — dict. de I. Ioneai din Vicovul-de-sus: «De aceea are Musca, ochi mari şi roşii, pentru că omul vrea să o omore şi nu pâte, iar ea rîde atâta până ce i se fac ochii mari şi roşii.»
  (2) Com. de d-1 El. Pop.
www.digibuc.ro
372
de prizărit, ca şi când n’ai mai mânca nimica, ci aî trăi numai cu răbdări prăjite şi ciuline fripte ?
   —    «Eu sunt ast-fel — răspunse Ţânţarul,— pentru câ aşa mi-i firea. Când a făcut Dumnezeu lumea, a împărţit tuturor vietăţilor câte un lucru, numai mie nu mi-a dat nimica. Eu atunci m'am dus la Dumnezeu şi m’am plâns, şi el, vă-4end-o acesta, mi-a poruncit să me nutresc numai cu suptul. Poruncindu-mi aşâ, ce eră să fac, m’am întors înapoi şi am început a suge din t<5te lemnele şi pietrele, până ce am rămas aşâ de piţigăiat şi de slab, după cum mă ve<ji. Dar în urma urmelor am aflat şi eu hrana mea în pielea dobitocelor şi de atunci în c6ce sug sângele lor şi n’am nevoie. Dar acum ian spune-mi şi tu : de ce ţi-i capul aşâ de umflat şi roşu şi ochii aşâ de boldiţi?
   —    «De aceea—respunse Musca — că eu mă pun nu odată pe faţa omului şi-l zădăresc, şi când acesta plin de mânie se răstesce la mine cu palma ca să mă lovăscă, eu fug iute şi el îşi trage sie-şî palma. Atunci eu mă dau de o parte şi rîd până ce mi se umflă capul şi ochii. Şi de aceea mi-s ochii aşâ de boldiţi!
   —    «Fii bună şi vină cu mine — (Jise mai departe Ţânţarul, — să văd şi eh cum e acăsta I
   «Musca nu se puse de pricină, se duse cu Ţânţarul şi se puse pe obrazul unui om şi începu a-1 pişcă.
   «Omul însă, ce face ce drege, destul atât câ-i arde o palmă bună de-o umplu borşul, şi mai mult mdrtă decât vie că<ju la pâmînt.
   «Ţânţarul, vă<Jend-o cum se svârcolesce şi bâzăesce, îi <jise:
   —    «Ce maî faci atâta băzz! bâzzl tu mi-ai spus că de ris ţi se umflă capul şi ochii. Iar mie mi se pare că nu de rîs, ci maî de grabă de plâns !» (1)
   O subvariantă a variantei reproduse în şirele de mal sus, şi anume din Ţera-Românescă, sună precum urmăză :
Musca vara sbârnăind Şi pe Ţânţar întâlnind, Oprindu-se l-a ’ntrebat: De ce e el cocoşat ?
Ţânţarul 1’ acest cuvînt I-a i,lis : iacă de ce sunt: Eu, când mân boii la plug, Fac şi pe costă de fug,
              (1) Din Bucovina, com. Stupea, com. de Dumitru Logigan, stud. gimn.
                  www.digibuc.ro
373
Că ne, ne, ne le strig,
Şi botu’n ei când înfig,
Din putere opintesc,
Până când roe cocoşesc.
Şi din acest meşteşug Am rămas cu beteşug.
Dar tu cu ce capu-ţîbaţî, De eşti cu ochii umflaţi? Eu — a £is Musca pe loc — Nu lucrez decât me joc. îmi place tot să glumesc Şi pe om să năcăje.sc.
Când voiu maî mult să fac haz, Merg şi-l gâdel pe obraz. El atunci, năcăjit foc,
Îşi trage palme pe loc,
Şi de parte de el stând, Rî<J, rid, cu ochii lăcrămaţîi Până când rămân umflaţi. Şi de vrei să te încrecjî, Uită-te acum să ve<jlî ! picend acestea s’a dus Şi’n fruntea unul s’a pus. Dar el cum o pălmui, îndată o ghemui.
Ţânţarul, privind la ea Pe jos cum se tăvăliâ,
I-a : ce strigi, bâzî, bâzî,
[bâzî?
Cum (Jiceal de ce nu rî^I? O ce nârăvire rea,
Aşâ glumă n’aşl maîvrălţl)
  Iar eu îndată sburând
  în fine a treia variantă a acestei legende, în care, în loc de Purece sau Ţânţar, figurăză Păduchele de lemn sau Ploşniţa, sună astfel:
  «Se întâlnesce odată pe o cerceveâ de ferăstră un Păduche de lemn şi o Muscă.
  «Nu se vă(Juseră el de când îî făptuise Dumnecjeu pe lume, de pe când eră Musca cu ochii mal frumoşi decât al tuturor făpturilor, şi el maî drept ca luminarea.
  *Musca, când îl v6<}h> îşî umbri ochii cu picidrele de dinainte, ca să vadă mal lămurit, şi după ce se’ncredinţă că-î prietenul cu care se cunoscuse bine pe vremuri până a nu sburâ ea prin văzduhuri şi până a nu se ascunde el ca pus-nic prin paturile dmenilor, ori prin privazurile şi cerceve-Iele uşilor şi ale ferestrelor, <Jise:
  —«Ei, bună vremea, vere Păduche !
  «Se uită şi el bine să vadă cine-î (Jice bună vremea, şi cu-noscend-o şi el:
  —  «Bine ne-am găsit, Musculiţă! .. Ce mal veste poveste?
  —  «Iacă bine, slavă Domnului!
  «Şi începură a şl spune mal una, mal alta, ca omul. 1
   (1) Anton Pann, Fabule şi isloriore aurite şi versificate. Cartea I. Tipârirea a doua, Bucurescî 1847, p. 8—10.
www.digibuc.ro
374
  «Maî la urmă se uită Musca bine la Păduche şi-l întrăbă :
  —     «Fie, Păduche, că îmbătrânirăm de când nu ne-am maî v8(Jut ... Tu te-aî cocoşat de tot! ..
  —     «Ce să nu te cocoşezî, soro, că tdtâ nopticica, cât e de mare, ridic şi sucesc la buşteni... Dar tu eşti bolnavă de ce-vâ, de-ţî sunt ochii boboşaţî aşâ?
  —     «Ba nu, mulţumim luî Dumnezeu, de sănătate n’am să raâ plâng, sunt ca tunul, dar am obiceiu de m6 plimb pe obrazele dmenilor şi, ori îl gâdil ori ce dracul, nu sciii, dar eî, vrând să me omdre, îşi trag, vere, nisce palme de li se roşesc obrajii, — iar eu sburând până numfi ating el cu palnîa, rîd şi rîd până îmi es ochii din cap.» (1)
  Atâta despre mărimea şi roşâţa ochilor!
  Ce se atinge însă de împrejurarea că pe la sate şi cu deosebire pe la cele de la munte se află cu mult mal multe Musce de casă decât prin oraşe, o legendă din Moldova ne spune următdrele:
  «pice c’odată Muscele se hrăniseră de târg, că nu maî eră chip de trăit, şi se hotârîră să se ducă la munte, că acolo auriseră că-l maî bine, că d6ră aşâ-î ori cine, cine se feresce de bine? Numai prostul, dar şi acela cam rar!
  «Tot pe vremea asta Mucii de la munte se săturară şi eî de traiul lor din borţile munţilor şi se hotărîrâ să pă-răsâscă de acum muntele şi să se ducă la târg, că pe acolo le mirdse a bine.
  «Şi iacă pe drum se’ntâlniră Muscele cu Mucii.
  —   «Bună vremea, Mucilor ?
  —   «Mulţumesc, da’n cotro?
  —     «Da şi noî am luat-o încet spre munte, că la târg nu-î de noî. Îî rău şi rău şi pace! N’aî tu chip să te agistrescî unde-vâ şi sâ te hodinesc!, că de trei, patru orî pe <}i te dau afară din casă, şi maî, mai să nu scapi cu viâţa, aşâ-s de-a braza dmeniî pe acolo. Apoî la bucătărie nici n’ai vreme să lin-chescî de pe o lingură orî dintr’o farfurie, când le-a şi spălat pe t6te şi. . . mănâncă pe dracul, dacă al ce! Apoi nu sciu cine dracul a mal scornit şi nisce hârtii înclăete cu un 1
   (1) Publ. de D. Stănescu în: Calendarul ilustrat al Bibliotecei pentru toţi, 1897.
www.digibuc.ro
375
fel de cleiu, c’apol aceea e dreptul mărtea ndstră a Musce-lor. Dămne feresce să-ţi prind! măcar un picior, îi vai de mămulica aceleia! Cum vedeţi, ne-am luat pe o grijă şi am pornit şi noi la munte, că pe acolo am au(Jit că-I bine de musce. Femeile nu spală blidele cu (Jllele, iar ciuveiele (ber-binţi, budeie, găleţi, ş. a.) nu le spală cu săptămânale, şi când îi aşâ, nu l de npi? Apoi din casă nu te scot nici odată, nu trăescî ca într’un raitx? Ba să tot trăescî, să nu mai mori. —«De voi—<Jiseră Mucii,—după cum spuneţi, văd că aţi chitit-o bine, dar nouă ni-i acru sufletul de munteni. Muntenii naibii, când te suflă, te trântesc cu ciudă de pămînt, de-ţî pocnesc ochii, şi apoi te şi ucid (şterg) cu piciorul, nu-î de ajuns că te-au trântit! Aşâ bărbatul, aşâ femeia, până şi plodii îşî fac ris şi batjocură de noi. îngroziţi de atâta traiu cu chin, ne-am luat lumea în cap şi am pornit-o spre târg, că acolo am audit că-î de noi. Târgoveţii te ieau încetişor şi frumuşel în batiste de mătase şi te învelesc cu milă şi te pun în buzunarul surtucului ori al fustei, aşâ că trăescî mai de hai ca la tine acasă, da nu ca la ţopârlaniî cei de la munte să-ţi spargă capul de dace ori pe di 1 Şi iacă aşâ ne-a fost întâlnişul!
  —«Apoi cu noroc să vă fie!—diseră Muscele, îndreptându-şi sborul în sus spre munte.
  —«Să vă audă Dumnedeu cel mare I—adăugiră Mucii, cari porniră în jos spre târg.» (1)
  Musca de casă, după cum s’a vădut din legenda acăsta-şi după cum prea bine-î este fie-căruia cunoscut, are obiceiul de a se vârî şi a lincări pretutindeni. De aici vine apoi că ea, în decursul timpului, a dat ansă poporului la compunerea unui număr considerabil de proverbe şi dicale, cari sunt răspândite în tâte ţările locuite de Români.
  Iar proverbele şi dicalele, câte le-am putut eu până acuma adună, sunt următdrele:
                            Par’că gărăesc Gâscele Şi sbârnăesc Muscele 1
  (1) Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean.
                             www.digibuc.ro
376
se <Jice când într’o adunare vorbesc toţi de odată (1),
                Nu fac t6te muscele miere;
                Nu tote muscele fac miere;
                Tote muscele nu fac miere;
                Nu strîng t6te muscele miere;
                Totă musca nu face miere;
                Musce sunt multe pe câmp,
                Dar nu fac t6te miere;
                Tutile muştile nu fac miere (2). —
adecă: nu fie-care Muscă p6te să producă miere ca Albina, care în unele părţi asemenea se numesce Muscă. Şi de aici apoi: nu toţi 6menii sunt în stare, vrednici să producă, să le fie munca rodnică şi folositâre ca a Albinei. Sau: nu toţi dmenii din lume sunt pricepuţi şi lucrăzâ cu spor, ci cei mai mulţi proşti şi incapabili de a face vre-o trebă mai de s6mă.
         Când ar face tote muscele miere, ar fi şi sub coda calului.
         Dacă ar face tote muscele miere, ar fi şi la coda epei faguri de miere —
adecă: nu p<5te fi munca tuturora rodnică şi folositdre.
         Cu o lingură de miere prinţii mai multe musce decât cu doue ţleci de butoie de oţet.
         Cu mierea mai multe musce prinzi decât cu oţetul.
         Cu o lingură de miere mai multe musce prinţii decât cu o bute de oţet.
         Mai multe musce prinţii cu o lingură de miere decât cu o bute de oţet.
         Cu o lingură de miere prinţii mai multe musce decât cu una de oţet.
         Cu o lingură de miere prinzi mai multe musce ca cu o bute de oţet.
   (1) Iuliu A. Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, pag. 481. (8) Ibid., voi. I, p. 567—558;—com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
                            www.digibuc.ro
377
        Maî multe musce cad în miere decât in oţet.
        Muscele cad maî multe în miere decât în oţet —
Adecă: cu vorbe dulci şi cu blândeţe maî mulţi prieteni dobândesc! decât cu vorbe aspre.
        Musca pentru puţină dulcâţă, îşî repune viâţa —
Adecă cel lacom.
        Musca, când îşî vâră tot capul in miere, acolo şi-l lasă —
Adecă cel lacom de lăcomie piere.
        Musca sătulă nu prea muşcă tare —
Adecă cei bogaţi nu prea jefuesc.
               Musca, deşi nu muşcă tare,
               Tot ţî-aduce supărare —
Se (Jice pentru ceî mici, însemnând că şi eî pot face cât de mică supărare.
                  Musca trece peste florî Şi se pune pe alte celea —
Adecă cel răti nărăviţi, cari nesciind preţui cele bune alărgă la rele.
        Cine se iea după muscă, îl duce la scârnă —
Adecă cine ascultă pe nebuni, în blestemăţii îl bagă, şi cine se iea după cel proşti prin cârciumi îl bagă ... Se cjico pentru povăţuitoriî cei răi, ca nisce rele călăuze.
        A se luă după muscă—
Adecă povăţuitoriî cel răi.
        Are gustul muscelor.
        Are gustul musceî —
Adecă îl plac murdăriile; so «Jice despre cel cu năravurile rele.
            De n’ar fi muscă pe resteu, ar rămână pămîntul nearat — Se aplică acelor, cari nu stau locului, cari se sbuciumă fără
                             www.digibuc.ro
378
nici un rost, atribuinduşî isbânda unor lucrări la cari n’afi luat nici o parte.
              Vrei, nu vrei, el cu de-asila Face musca cât cămila —
   A se exagera un lucru, pentru a I da o însemnătate pe care nu o are. Se (Jice de obiceiu despre mincinoşi.
                Se au$î bâzăitul muscelor.
                    Se putea au$i musca sbârnăind —
   A fi o tăcere adâncă.
                A fi ou musca pe căciulă —
   A se sci vinovat, a fi autorul unei fapte, care te trădăzâ şi pe care o tăgăduescl. Se mal tjice şi despre acela, care se teme ca să nu i se afle faptele rele.
         Cine se scie cu masca pe căciulă se apără.
         Cine se simte cu musca pe căciulă se apără —
   Adecă cel ce se scie vinovat se dă singur de gol.
                Pentr’o muscă îşi dă palme —
   Se <Jice despre omul iute, mânios şi îndărătnic.
                Se lovi ca musca ’n lapte.
                Se potrivi ca musca ’n lapte —
   Se <Jice la cuvinte nepotrivite.
                ÎI luară musca de la nas —
                Până-i iea cine-vâ musca de la nas.
   Se <Jice când înfruntăm pe dre-cine cu dojană.
                A veni cui-vâ musca la nas —
   Adecă: a se supără.
                  Se uită la ceî-lalţî ca la nisce musce —
   Adecă: cu dispreţ.
                Par’ că sbârnăesc muscele —
   Se <Jice când ne aflăm într’o adunare, unde vorbesc toţi de odată.
              A so adună ca muscele la miere — www.digibuc.ro
379
   Adecă în mare număr şi cu plăcere.
                De când scria musca pe părete —
   Adecă: de demult. Locuţiune din basme.
                A spune musca pe părete —
   Adece basme, lucruri de necrezut (1).
                Unde vede rana, acolo ca musca se lipesce —
   Se 4ice pentru ceî rău nărăviţi spre supărare, şi pentru ce! spurcaţi (2).
                Se bagă ca musca ’n zer.
                Se ’mplântă ca musca în zer.
                Ca musca în păsat (3) —
   Se <Jice despre <5meniî, cărora le place a se amestecă în tăte.
                Nu te băgă ca musca ’n lapte —
   Adecă: nu te vârî, nu te amestecă pretutindeni (4).
                I se şede ca musca ’n lapte —
   Se <Jice despre un om fdrte negru la faţă şi la per, care se îmbracă în haine prea deschise (5).
                            Astea sunt musce —
   Adecă lucruri fără valdre, fără importanţă.
                Nu ine tem eu de tote muscele —
   Adecă de t<5te nimicurile.
          Nu scie să facă o muscă.
          Nu scie să facă două musoe ’ncârligate —
   Se <Jice despre fata sau femeia, care nu scie să cdsă rîurî pe cămaşă, căci unele floricele cusute pe cămeşi se numesc musce.
                Apără de musce p’al de dărme — 1
  (1) Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 658—66S.
  (2) Idem de eadem, voi. II, p. 686.
  (3) Păsat = lapte fiert cu păsat = mălaiu mărunţel.
  (4) Din Ungaria, com. de d-1 El. Pop.
  (6) Usitat în Bucovina
www.digibuc.ro
380
   Adecă: perde vremea în zadar.
                A început a bate musca —
   Adecă: a început a se împuţi. Se <Jice de ce*vâ, care s’a stricat, căci la lucruri puturdse trag muscele (1).
   Tot despre Musca de casă se află şi următdrele cimilituri:
                   piua stau pe ferâstâ,
                   La prânţl pe masă Şi sara mă ascund.
                   Şăde ’n grindă Ca o ţingă Şi vorbesce Unguresce (2).
                   Cine şăde ’n grindă Şi colindă Şi vorbesce Unguresce?
                   Cine pe grindă Colindă Şi vorbesce Unguresce? (3).
   Muscele de casă, precum şi semenele lor, servesc poporului nu odată şi ca nisce prevestitdre fdrte 6igure în privinţa schimbării timpului. Aşâ:
                Sorele, când prea pripesce Şi muscele muşcă, înghimp,
                P16ie negreşit sosesce Peste cât de puţin timp (4).
   Dacă vara frige sdrele nesuferit, iar Muscele se vâră chidre’ <5rbe la om, este semn că în aceea di va plouă (5).
   Când sdrele arde prea tare, Muscele când înghimbă prea
  (O Com. de S. Sa păr. T. Bălă şei.
  (21 Art Goroveî, Cimiliturile Românilor, Bucuresci 1898, p. 236.
  (3) Art. Goroveî, Cimilituri, publ. în Şetţetârea, an. VII, Fălticeni
1902, p. 118.
  (4)  Ant Pann, Pronost. din Calendarul babelor, Calend. pe an. 1848( pag. 32.
  (6) Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. V, No. 32, p. 2.
www.digibuc.ro
381
mult, găile când ţipă prin aer încă prevestesc că are să pldie (1).
              Când pişcă Musca tare, atunci va fi de bună-sdmă pldie (2).
            Când umblă Muscele de casă tare sau, după cum spune poporul, când se bat după mâncare, atunci se bat a pldie (3).
  Când Muscele se strîng roiţi pe om şi pe vite şi muşcă tare, e semn că va plouă în curând (4).
  Şi de dre-ce Muscele, când are să pldie, pişcă tare pre dmenl, iar de altă dată, şi mai ales în dricul veri! se vâră pretutindeni, de aceea şi dmeniî, ne mai putendu-le suferi, caută tdte chipurile şi mijidcele cum s’ar putd mântui de ele.
  Aşâ Românii din Macedonia <Jic că spre scopul acesta, e bine să iei Iboj, adecă Boz, lat. Sambucus ebulus L. sâ-1 atârni într’un colţ de odae şi sera tdte Muscele se vor aduna pe Iboj. Atunci n’aî decât să scoţi afară Ibojul plin de Musce sau. să-l ard! în foc.
  Tot aşâ se face şi cu Busuioc.
  Sau: se iea un pahar cu miere şi se pune de-asupra paharului o cuă (cdjă de pâne) găurită la mijloc. Muscele, venind să musce din apa îndulcită, li se lipesc picidrele, şi nu mal pot sburâ (5).
  în fine Românii din unele părţi ale Moldovei au datină de a spelâ gdmurile sau farfuriile murdărite de Muscele de casă, adecă acelea pe cari şi-au pus excrementele, şi spelă-tnra acdsta a o bd ca diuretic (6).
  (1) S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. I, p. 118.
  (2) Com. de d-1 Ionică al lui Iordachi Isac din Mahala.
  (8) Din Ungaria, com. de d-1 El. Pop.
  (4) Din Ţera-Românescâ, com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel.
  (5) Per. Papahagi, Din literatura poporală a Aromânilor, p. 332-
  (6) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 10.
www.digibuc.ro
             viermenariul.
              (Sarcopliaga carnaria L.)
   Sunt un fel de musce, cari se numesc de naturalişti Vivi-para, din causă că ele nu se oue, ca cele-lalte musce, ci produc larve vii, numite de către Românii din Bucovina, Moldova şi Ţâra-Românescă: Viermi şi Viermi de rană, sing. Vierme de rană (1), iar de către ceî din Transilvania: Ga-vet (2).
   La aceste musce, cari îşi depun Viermii lor, adecă larvele, nu numai pe carne împuţită sau trecută dejâ în putrejune, ci după cum s’a constatat de medici, câte odată chiar şi în urechile rănite ale dmenilor (3), se numeră în prima linie Viermenariul sau Germenariul (4), numit altmintrelea şi Muscă de viermi sau Gâză de viermi (5).
   Viermenariul e în privinţa mărimii ce-vâ mai mic decât Muscoiul, are cap strâlucitor-galben, de-alungul spatelui dungi negre şi albe, iar abdomenul e împestriţat cu pui albi şi negri
   Viermenariul rar când se rătâcesce prin casele omenesci, ci el petrece, începând din luna lui Maiă înainte şi până târ<Jiu tdmna pe trunchiurile arborilor, pe flori, pe lângă 1
  (1)  Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11; — com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel.
  (2)  Al. Viciu, Glosariu, p. 82: «O rană mică se umple de gavet, deci: vierme (Jiu).»
  (3)  Brehro, Thierleben. Insecten, Leipzig und Wien 1892, p. 611;—Dr. N. Leon, op. cit, p. 11.
  (4) Dict. de G. Onciul, agricultor in Frătăuţul-vechifl.
  (5) Dict. de T. Ioneai, agricultor în Vicovul-de-Bus.
www.digibuc.ro
383
drumuri şi mai ales pe unde se află rămăşiţi de carne precum şi alte materii vegetale, cari au început a trece dejâ în putrejune.
   Cu tfite acestea însă că petrece de regulă în liber, nu o-datâ îşi depune el, după cum am amintit mai sus, viermii săi nu numai pe carnea cea împuţită, ci şi pe ranele vitelor şi ale ămenilor.
   Pe aceşti viermi, cari cresc fdrte repede şi sunt nesuferiţi, iar pentru cei ce li s’au depus în rane, pot să devie chiar şi periculoşi, Românii şi cu deosebire Româncele caută să-I depărteze prin un fel de descântec, care se descântă Duminecă diminăţa pe nespălate şi care sună precum urmăză:
   «Câţi împăraţi în raiu, atâţia germi să rămâe în bubă; câţi popi şi câte preotese în raiu, atâţia germi să rămâe in bubă la N.; câte vrăjităre în raiu, atâţia germi să rămâe în bubă; cum nu pot ed să merg Dumineca despoiat la biserică, aşâ să nu p6tâ să mai steâ germi în bubă la N.; câţi beţivi or fi în raiu, atâţia germi să rămâe în bubă la cutare (îi spune pe nume).» (1).
   Dacă asemenea viermi se află în rana vre-unei vite şi femeile sciutăre vreau sâ-î scătă afară, merg Luni, înainte de răsăritul sărelui, pe câmp, şi acolo caută trei Lmnirtărele, sing. Luminărică, lat. Verbascum phlomoides L., ieau pe fiecare Luminărică de vârf, o plăcă la pămînt, pun pe vârful el câte o petricică şi rostesc la fie care fir de luminărică în deosebi următărele cuvinte:
             Luminărică, luminărică,
             Să te duci la vita (cutăruia),
             La omul (cutare)
             Şi (din locul cutare) să cureţi viermii,
             Până’n trei ţlile să nu fie.
             Că dacă nu te-i duce,
             Me jur pe semnul crucii,
             Că te-oiu luă şi te-oiu duce,
             Ca sârele să nu veiji, în mare gros să te aşezi,
             Să te ţin patru-deci de «Jile, 1
  (1) Dr. N. Leon, op. cit., p. 11
www.digibuc.ro
384
             Fără aer şi lumini Iar dacă îi curăţă,
             La trei ţlile drum ţî-oiu da.
  După ce au rostit aceste cuvinte, la fie-care fir de Lumi-nărică, o lasă cu petricica pe vârful ei lipită de pămînt.
  Acăstă procedură se repeţesce la trei Lumînărele în trei <Jile de sec, şi anume: Lunia, Miercuria, şi Vineria, în cursul unei săptămâni, iar Lunia la o săptămână merg de dau drumul Lumînărelelor de sub petricelele ce le-au pus pe dînsele, păzind în acelaşi timp ca nimeni să nu pue mâna sau alt ce-vâ la vită, unde are viermi, căci apoi nu are lâc.
  Făcând ast-fel, cred că vita se va curăţl de viermi şi se va vindecă (1).
  Românii din Bucovina, din contră, dacă vre un om sau o vită are o rană pe trup, care s’a căţelit şi a făcut viermi, pisăză £rbă roşie, lat Polygouum Hydropiper L. şi sucul acesteia, care e usturător, adecă iute, îl scurg în rană, şi apoi legă rana cu pisătura acestei plante, care scdte apoi viermii şi vindecă rana. înainte de acăsta însă topesc untură de porc şi aşâ ferbinte, cum este, o tdrnă, mai ales la vite, în rană, şi abiâ după aceea tdrnă sucul de firbă roşie şi lăgă rana (2).
  Unii Români însă, precum bunâ-6ră cel din Maramureş, storc sucul din £rbă roşie pe ranele vitelor, înainte de ce au apucat acestea a face viermi, anume ca să nu se pue muscele pe ele (3).
  în fine Românii din Macedonia pisăză usturoiu în loc de fîrbă roşie, şi pe acesta îl aplică apoi pe rana, în care se află viermi. Făcându-se acăsta, se crede că toţi viermii dispar imediat (4).
  O altă muscă, care se ţine de familia Viermănariului, se numesce de Românii din Macedonia, şi anume de ceî din 1
  (1) D. P. Lupaşcu, Medicina babelor, Bucurescî 1890, p. 37—38.
  (2)  Dat. Rom. din Calafindescî, dict de M. Molociu, precum şi a celor diu Ilişescî şi Crasna.
  (3) Gutinul, an. I, Baia-mare 1889, No. 29, p. 4.
  (4) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 318.
www.digibuc.ro
385
Epir, com. Perivole, Ciul (1) şi Ciun, de cei din Albania, com. Voscopole sau Muscopole : Muscicd (adecă : musculiţă), iar de cei din Nijopole, c. G. Beli : Muscă ţe ascuchie (2), lat Sarcophaga magnifica sau Wohlfahrti.
   Ciulul e de mărimea unui tăun, cu picidrele ce-vâ mai lungi şi cu aripile fdrte subţiri. El trăesce atât la şes, cât şi la munte, numai primăvara şi vara în căldurile cele mari, şi anume pe la stâni, pe lângă oi şi ciobani, precum şi pe lângă locuri băltdse şi mocirle.
   După credinţa Românilor din Macedonia, acest soiu de muscă, care sbârnăe când sbdră, ascuchie, adecă scuipă, stu-pesce, în sborul său în ochii, nasul, gura omului şi a vitelor, şi pe rane, şi din acest scuipat sad stupit se nasc îndată nisce viermi, cari causâză dureri mari.
   Une-orî se 4ice că el scuipă până în gâtul omului sad al vitei.
   La Hrupişte şi Gramoşte se crede că el ascuchie cu anusul, în cele-lalte părţi însă se crede că ascuchie cu guia şi cu antenele.
   Cel scuipat de Ciul, în chipul cum s’a arătat, Be vindecă dacă se trage fum de ţigare, când e scuipat în gât.
   Se dă fum de tutun sad se trage tutun prin nas, când e scuipat în partea acâsta, şi viermii per, fiind înveninaţi de fum de tutun sad de tutun.
   Când te scuipă în ochi, să iei caş hun (brânză) şi dulce (nesărat) sad mai bine străgliată, să o pui pe ochiu şi să o legi cu un petic ca să steâ câte-vâ căsuri, şi -atunci toţi * 11
   (1)  Com. de d-1 Per. Papahagi şi de d-1 Chr. Geagea : «Poporul crede câ Ciulul e o insectă periculoşi, din causă că aburind pe lângă cine-vâ
11 scuipă viermi în gură şi în ochi.»—Tot în Macedonia, după cum îmi scrie d-1 prof. Gr. Creţu că a autjit de la un Român din Meţova, cuv. ciul se întrebuinţezi şi ca adj. cu înţelesul de gol, d. e. grâu ciul— grâu bun, rotund şi greii, care n'are ţepi de fel sau numai forte mici. In Bucovina însă cuv. ciul, fem. ciulă, însemneză atâta cât: fără urechi, şi se (jice mai ales despre oi, berbecele cutâruia e ciul, iar oia cutâruia e ciulă. De ceţi-î Ciulul aşâ de slab, iar ciula aşa de grasă? Tot în Bucovina există şi verb. a ciuli cu înţelesul : a ridică urechile In sus şi ale îndreptă înainte spre a au<jî mal bine, care se (jice mai ales despre «ai. Calul îşi ciulesce, şî-a ciulit urechile.
   (2) Com. de d-1 Per. Papahagi: *Muscă ţe ascucăe=Muscă ce scuipă.»
    Marian, Insectele.                                               ÎS
www.digibuc.ro
386
viermii vor eşi din ochiu şi se vor introduce în slrăgliată sau în brânză (1).
   Sau să ieî tabac de tras pe nas într’o ceşcuţă, să torni putină apă într’însul şi apoi, amestecându-1, să faci din el un fel de cocă (aluat). Coca acâsta să o lipesc! apoi la pled-pele inferidre ale ochilor şi-ţt va trece, fiind-câ coca înve-nineză viermii din ochi şi aceştia es apoî morţi afară (2).
   Când eşti scuipat pe rană, trebue să cureţi viermii cu ţungursala (un fel de sulă) sau ţimbida (un fel de clesce mic), şi până nu vel scdte toţi viermii, nu te poţi linişti, atâta durere îţi causăză.
   Ca să nu te scuipe Ciulul, să ţii în gură frunză de fag şi când vorbesc! şi când dormi, şi mal cu semâ când dormi sub cerul liber şi pe la stânî, unde mal cu sâmă se găsesce Ciulul.
   In fine tot la Românii din Macedonia sunt usitate şi ur-mătdrele (Jicale şi expresiunî:
                Lu-ascuchîe cîulu sau ciunlu,—
Adecă: îl Bcuipă Ciulul.
                Lu ascuchîe ciulu viermi— îl scuipă Ciulul cu viermi.
                 Ll-arcâ viermi ntr-ocli (tu nas, tu guşe).—
ÎI aruncă viermii în ochi, în nas, în gât.
                Ciunlu s-te ascuchîe ntr-ocli!
Ciulul scuipâ-te-ar în ochi! (3)
   în fine al treilea fel de muscă, care se ţine aşişderea de familia Viermenariuluî, e Musca morţilor (4), lat. Sarco-phaga mortuorum L.
   Musca morţilor e ce-vâ mal mare decât Musca de casă 1
  (1)   Corn. de d-1 Per. Papahagi; — Idem, Din literatura pop. a Aro~ mânilor, p. 271.
  (2) Com. de d-1 Chr. Geagea.
  (3)   Com. de d-1 Per. Papahagi; — Idem, Din literatura pop. a Âro. mânilor, p. 271.
  (4) Dat. Rom. din Ţera-Românescă, com. de 8. Sa păr. T. Bălăşel.
                       www.digibuc.ro
387
şi de coldre ce-vâ mai albastră decât acâsta. Ea se vede într’un număr f<5rte mare, une-orî chiar roiuri întregi în jurul mormintelor prin cimitire, şi mal ales când se desgrdpă vre-un mort.
  Şi de <5re-ce musca acâsta îşî depune larvele sale de regulă pre corpurile morţilor, pre cari apoi le şi mănâncă, de aceea dmeniî au fdrte mare ciudă pe ea.
  Atât despre musca acâsta cât şi despre larvele sale, numite în genere viermi, există la Românii din Ţirn-Româ. nâscă următdrea legendă :
  «Ci-că aii fost odată nisce dmenl mari, mari, grozav de mari, la cari le Qiceh Jidovi.
  «Şi dmeniî aceia erau aşâ de mari, că puneau piciorul pe un vârf de munte şi cu ăla-lalt păşiau în alt munte, iar cu mânile se apucau de tdrtele cerului şi îl sguduiau, par’că am sgudui noî o cergă.
  «Şi Jidovii ăştia erad dmenî rSî, nevoie mare, şi se luau la contră chiar şi cu Dumnezeu şi nu-î sciau şi lui de loc de frică.
  «Şi Dumnezeu, aşâ v6<jend, şî-a pus în gând ca să-î pră-pădâscă după faţa de pămînt, ca nici picior din el să nu remâe, ddr numele, iar în locul lor să facă alţi <5menî mal mici şi mal ascultători.
  «Şi aşâ bunul Dumnezeii a dat un potop mare pe faţa de pămînt, că nici n’a mal fost până atunci aşâ prăpăd de apă, şi nici că o mal fi, cât o fi să fie lumea. Aşâ că pămîntul s’a umplut totuluî-tot de apă, că nici munţii nu se vedeau nici cât negru sub unghie.
  «Toţi Jidovii au perit înecaţi, numai unul mai vârtos scăpase de înec, căci se aşezase cu un picior pe un munte şi cu altul pe alt munte şi cu mânile se apucase de tdrtele cerului şi sta aşâ aşteptând să sece apele.
  «Dar Dumnezeu nu l-a suferit nici pe acest Jidov, căci el vrea să scape de toţi Jidovii. Şi aşâ a rânduit nisce Musce, de au năvălit la ochi! Jidovului, iar doi viermi mari l-a trimis la tălpile Jidovului.
  «Şi Muscele trimise îl ciupiau de ochi, iar viermii l-au ros tălpile.
  ^Jidovul, la rândul seu, vrend să se apere cu mânile de
                            www.digibuc.ro
388
Musce şi tot, mişcând din picidre de durere, a scăpat cu mânile de pe t<5rte şi cu picidrele de pe creştetul munţi-, lor, şi aşâ s’a prăbuşit în apă şi s’a înecat, şi urma Jidovilor a perit din lume, dor numele le-a rămas şi dsele prin pămînt.
  «Şi de atunci a rămas vorba că omul are talpa piciorului scobită, de când au ros viermii talpa Jidovului celui ce voiâ să scape de pedăpsa lui Dumnezeu.
  «Şi tot de atunci a rămas ca Muscele morţilor să împueze pe dmenî, când sunt morţi, şi de aceea se şi crede că la bolnav, când vor năvăli muscele acestea, e semn că mdrtea e gata.
  «Dumnedeu a dat apoi voio muscelor şi viermilor să mănânce trupurile Jidovilor. Şi de atunci a rămas ca Muscele morţilor şi viermii să mănânce pe tdtă lumea!»
  Tot la Românii din Ţăra-Românăscă mal există despre Musca acăsta încă şi următdrele credinţe :
  Scoţendu I unul bolnav un dinte şi mergend cu el pe o poiană şi aruncându-1 tot înainte-ţî până de trei ori, dacă la a treia 6ră vel găsi o muscă pe el, e semn că bolnavul, căruia i s’a Scos dintele, va muri îndată.
  Când se strîng multe Musce la patul bolnavului, şi cu deosebire Muscele morţilor şi cele verdî-albastre, adecă Muscele de stârvuri, e semn că bolnavul e pe ducă(l).
   (i)  Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel.
www.digibuc.ro
MUSCA DE CIREŞE.
                          (Trypeta cerasl L.)
  Despre Musca de cireşe (1), ale căreî larve trăesc în cireşele cele dulci, există la Românii din Transilvania, com. Socol, următdrea legendă:
  «Pice că vrând odată Maica Preacurată să ducă Domnului Christos un blid de cireşe, se duse la un cireş ca să-ş! cu-lâgâ vre-o două.
  «Cireşele din cireşul acela însă erau închinate Satanei, şi prin urmare nu eră modru ca să p6tâ luă vre-una, căci cu cât scutură cireşul mai tare, cu atâta se suiau şi cireşele mal sus.
  *   Maica sfintă, vătjend lucrul acesta, le-a blestemat ca nimic să nu se alâgâ din ele.
  «După blestemul acela s’au şi prefăcut apoi t6te cireşele, câte erau pe cireş, în nisce musculiţe negre şi mici, numite Musce de cireşe, cari şi în cjiua de a<JI, fiindu-le dor de surorile lor cireşe, vin şi sârutându-le îşi lasă ouăle pe ele, din cari făcendu-se apoi nisce viermuleţl mici şi albi, le scobesc şi le mănâncă.»
  O altă legendă, tot din Transilvania şi anume din com. A* drian.ne spune în privinţa originel acestei musce următdrele:
  *   Dumnezeu, mâncând odată şi el cireşe, vede, spre mirarea lui, că care cirâşă, cum o duceâ la gură, îndată se pre-fâceâ în muscă şi bâzz! se cam mal duceâ.
  «Pentru aceea le-a blestemat Dumnedeu ca musce să şi rămână până în văcul văculuî. Şi aşâ au şi rămas până în 1
  (1) Cf. şi Dr N. Leon, Zoologia medicală, p. 10.
www.digibuc.ro
390
(Jiua de a<JI, mâncând cireşele ce atunci nu s'au prefăcut în musce.»
   Afară de aceste două legende, mai există la Românii din Transilvania încă şi următdrele datine şi credinţe despre Muscele de cireşe:
   Cireşele le poţi scăpă de Muscele de cireşe, dacă prin# nouă musce de acestea şi le spânzuri de aripi pe un vîrf de cireş (1).
   Când ve# Musce de cireşe, întdrnă-te într’un picior şi scuipând după ele <#: «Ptiu slujnica Dracului)!», — că atunci tdte vor sburâ (2).
   Cel ce a mâncat 99 de viermuieli de cirâşd, s’a împriotinit cu Satana (3).
   Când ve# mal întâifi cireş înflorit, înt<5rnă-te către răsărit şi <#»: «Ptiti slugile Satanei! — Ptiu slujnicele Satanei»! că apoi nici un vierme nu vel află în cireşe (4). 1
   (1) Dst. şi cred. Rom. din Cosma.
   (2) Dat şi cred. Rom. din Adrian.
   (3) Dat. şi cred. Rom. din Socol.
   (4)  Dat şi cred. Rom. din Caşva. — Atât cele doue legende, cât şi datinele şi credinţele acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogddn.
www.digibuc.ro
(Piopliila casei L.)
  în decursul verii şi al tdraneî, când e căldura cea mal mare, adese-orl se pote observă în brânza cea nesărată de vacă, precum şi în cea iute, care a început acuma a se strică, un fel de viermişorî fdrte mici şi subţiri ca scama, cu capul negru şi în colo de coldre albă-gălbie, cari numai de abiâ se pot vedâ cu ochii şi cari mişună în colo şi în cdce şi mănâncă brânza, până ce mal tdtă se face ca făina.
  Aceşti viermişorî, cari nu sunt alta fără numai larvele unei musce mici, care petrece mal cu sămă prin acele case sau locuri, unde se află mult frupt alb, şi care se nu-mesce Căpiţă, lat Piophila casei L., se chămă în Moldova: Căpiţă ca şi musca, care îl produce (1), în Ţâra-Românâscă însă: Careţi, sing. Carete (2); în Bucovina: Codaţi, sing. Codaţ (3); în Transilvania: Codacî, sing. Codaciu (4), în 1
  (1)  Dat. Rom. din Paşcani, dict. de C. S. Bucan: •■Căpiţă se numesc nn fel de viermuşorî forte mici ca nisce flocuşori forte subţirei sau ca o scamă, cari se fac în brânza cea nesărată, adecă în nesărătură, şi ale căror urme pe unde au ros se fac gălbit Tot aşa se numesce şi mus* ca, care produce aceşti viermişorî.»
  (2)  Com. de S. Sa păr. T. Bălâşel: «Careţi se mai numesc şi viermii din brânză.»
  (3) Mal pretutindeni.
  (4) Cărţile sătenului român. Cursul III, Gherla 1878, p. 114.
                                 www.digibuc.ro
392
Ungaria: Codaţi (1) şi Strepezi, sing. Strepede (2), iară la Românii din Meglenia: Strepij (3).
  Dacă brânza nu s’a stricat de tot şi Câşiţa dintr’însa nu s’a îmmulţit prea tare, atunci acâsta, după cum spun o sămă de Român! din Transilvania, se pdte scdte, dacă se presară piper pe brânză (4).
  In fine maî e de observat şi aceea că Codaţi se numesc nu numaî larvele acestei musce, ci şi ale musce! numite lat. Eristalis tenax L. (5), precum şi a Lardariului (6). 1
  (1)   Gutinul, $iar social, literar şi economic, an. 1. Baia-mare 1889, p. 4: «în Selagiu lângă Someş, maî tote insectele se numesc Gongă şi gujulie; Ciorman, larva Cărăbuşului; Codaţi, viermi! ce se Iac în slănină ori brânză.»
  (2)   V. Sala, Glosariu din comitatul Bihor în Ungaria, publ. în Revista critică-literără, an. IV, p. 339. *Strepe<tî. viermuleţi din Blănină ori brânză.»
  (3)   Per. Papahagi, Românii din Meglenia, publ. în revista Tinerimea română, Noua serie, voi. V, Bucurescî 1900, p. 289 : <Strepij s. viermele, care apare în brânză şi în urdă»;—Idem, Megleno-Românii, p. 119: tStrepij sm. vierme de brânză.»
  (4)   Cărţile şatenului român. Curs. III, p. 114: «Co dacii din brânză sar afară, dacă presari piper pe dînsa.»
  (5)   Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11; — Enciclopedia română, t. I, p. 873: *Codaţ, pl. Codaţi, larva codată a muscel Eristalis tenax.»
  (6) VeiJI Lardariul.
www.digibuc.ro
                     BEŢIVA.
                (Drosophila funebrls Fabr.)
  Din luna lui Aprilie şi până în luna lui Octomvrie, însă mai cu sămă t<5mna, când ferbe vinul în tocitori, ori şi cine p<5te să observe un număr considerabil de musculite roşidre, dintre cari unele umplu cramele şi păreţi! vaselor, în cari ferbe vinul, altele se pun la gura sau vrana butdielor, şi iarăşi altele sbârnăesc pe de-asupra căciulel, care se for-mâzâ din tescovină şi se ridică asupra mustului în tocitori.
  Aceste rausculiţe nearătdse le numesc unii Români simplu Musce sau Musculiţe, alţii Musculife de vin, Muşiţă şi Muştiţă (1), iar cel mal mulţi Musce beţive sau simplu Beţive, sing. Beţivă, din causă că aă obiceiu de a petrece mal cu sâmă unde se află vin sau oţet.
  Şi într’adevăr că din observaţiunile făcute, s’a putut dovedi că aceste musculiţe se nasc de regulă în fructele ce trec în putrejune, în tescovină prdspătă, precum şi in cea distilată.
  Beţivele sunt de regulă un indiciu de oţeţire al materiei. Ba, se crede chiar că germenii oţeţiril sunt aduşi şi depuşi de aceste musculiţe pe diferite corpuri zăhărdse şi alcoolice, şi acăsta explică pentru ce odată cu ivirea lor trebue să fie şi un început de oţeţire (2).
  Tot despre aceste musculiţe, Sânţia Sa părintele T. Bă-lăşel îmi scrie următdrele :
  «Beţivele sunt nisce musculiţe mici, cari au obiceiul de a 1
   (1) S. P. Barcian, Biet. ad voc.
   (2) Cf. Revista viticolă şi horticolă, an. III, Bucurescî 1898, p. 37.
www.digibuc.ro
394
trăi în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi spirtăse, cu licide acre saâ cu materii din cari se extrag băuturile spirtdse şi oţeturile, cum sunt tescovina de struguri, bdrsa de prune şi de alte fructe.
   «Aceste musculiţe îşi depun ouăle în materii acre şi spir-tdse. Aci ouăle se clocesc şi dau nascere unor vierraişorl mici, cari sunt larvele lor.
   «Fiind-că ele trag fdrte mult la vasele cu vin şi alte băuturi spirtdse, de aceea poporul le-a botezat cu numele de jBeţive, după cum beţiv se tjice şi omului celui ce-1 place să trăăscă cu nasul tot în băuturile spirtăse.
   «Aceste Beţive trăesc în roiuri mari prin vasele destupate, cari conţin materii acre şi spirtdse.
   «Când nu este sgomot, ele stau liniştite şi sug hrana lor din aceste materii. îndată însă ce aud sgomot, se ridică în roiuri mari, în cât umplu magasia în care se află vasele. Lăsate în linişte iar se aşăză la locul lor.
   «Poporul n’are scârbă de aceste musculiţe. Chiar când le observă în ciocanul cu rachiu, ori în paharul cu vin, nu se prea ostenesce ca să le scdtă afară, ci le înghite cu băutura, spunând :
                    Nu-mi este scârbă de ea,
                    Căci e Buriâra mea,
adecă îl place şi el să beâ ca şi nouă.
   «De aici apoi şi dicala :
                    A fi beţiv ca o beţivă,
care se <}‘ce despre cel ce vecinie îl place să sugă la băuturi spirtdse.
   Un alt-fel de muscuţă saă musculiţă, care se ţine de familia Beţivei, e Ochiarul, numit de Românii din Meglenia şi cel din Macedonia: Muşiţa (1), lat Drosophila graminum Fall.
   Numirea de Ochiar a acestei musculiţe să-I vie, după spusa Românilor din Bucovina, de acolo că ea, fiind o gâzuţă fdrte 1
  (1)  Com. de d-1 Per. Papahagi: «Sub Muşi fă se înţelege musca cea maî mică, care intră în ochi.»
www.digibuc.ro
395
mică, numai de 1*1.5 mm. de lungă, nu odată se vâră fără veste în ochi! dmenilor, de unde numai mdrtă se dă apoi scdsă afară. Iar când dă în ochi e fdrte aspră şi iute, că te ustură ochii de ea (1).
  (1) Dicl. de Roman Şorodoc din Vicovul-de-jos.
www.digibuc.ro
               BĂTUCELUL.
              (Hippobosea equina Latr.)
            Toţi cei ce au vite şi cu deosebire caî cred că nu odată vor fi observat în decursul verii şi al tdmnel un fel de muscă mică, lătue, şi de coldre ruginie-galbenă punendu-se şi ţi-nendu-se ca scaiul de 6ie pe părţile cele nepărdse ale vitelor cornute, şi cu deosebire sub cdda şi printre picidrele cailor-Acăstă muscă îndrăsnăţâ şi nesuferită, care nu odată dă orbiş chiar şi asupra dmenilor, voind a se pune şi pe aceştia, se numesce în Bucovina: Bălucel (1), Cercelifă de cal (2), Musca calului şi Muscă cânâscă (3); în Moldova:
   (1)  Dat. Rom. din Putna, dict de Sam. Lucaciu; * *Bătucelul e un fel de păduche de vite cornute (bol şi vaci), lătuţ ca Ckerchelifa şi cam de mărimea acesteia, cu acea deosebire numai că are aripi pielciose şi împestriţate cu roşu. El se pune între piciorele vitelor şi anume la vaci aprope de pulpă, iar la boi lângă boşe, de jinde numai forte cu greu se dă luat Capul seu e forte vârtos şi numai cu greii se pote rupe de trup şi scote din pielea vitelor*; — a celor din Budeniţ, dict. de Mâr. Dutcă: «Bătucelul e lătăuş ca Cârcelul şi se pune mai cu seină sub coda cailor»;—a celor din Sf. Onufreiii, com. de d-1 Iancu GrigorovicI:
*Bătucelul e o muscă, care se pune sub coda calului şi între piciorele: acestuia.»
   (2) Dat Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Sid. Calancea.
   (3)  Dat Rom. din Galanesci, dict. de Precup. Galan: * Musca calului e aceea, care Btă sub coda calului» ; — a celor din Tereblecea, dict de Irina Bulbuc, com. de Pavel Scripcariu : * Musca cânâscă e ce-vâ mai mică decât cea de casă»a celor din IgeBcî, dict de d-1 Iancu Grigo-rovicî: «Musca cănescă e de colore gălbie-întunecală»; — şi a celor din Udesci, dict. de Const Cimpoieş: «Nisce musce galbene ca grăunţele de păpuşoiu, şi puţin mai mici decât cele de casă, se numesc Musce că-nescî.»
www.digibuc.ro
397
Chicheriţă de cal (1), Muscă de cal (2), Musca căluţului şi Muscă cânescă (3); în Ţâra-Românâscă : Muscă cânescă (4); în Transilvania: Gândă de căni, G6ndă câniscă (5) şi Muscă cânâscă (6); în Ungaria: Muscă cănâscă (7); iar la Românii din Macedonia: Căpuşă dţ cal (8).
  Musca acesta se numesce Bătucel, de aceea pentru că, după cum mi s’a spus, e lătue sau lătăuşă, ca şi când ar fi butucită şi aşâ de tare sau vârtdsă şi scorţdsâ că, printjân-d-o şi voind a o omorî, n’o poţî nici de cum omorî cu mâna, până ce n’o puî pe vre-un obiect maî tare şi n’o apeşi cu unghia degetului celui mare (9).
  Cerceliţă de cal, Muscă de cal şi Musca calului se numesce de aceea pentru că ea petrece maî cu plăcere pe cal şi cu deosebire sub cddă şi printre picidrele acestora.
  Iar Gondă cânăscă şi Muscă cânescă, pentru că ea f<5rte adese-orî se pune şi pe câni, şi maî ales pe urechile acestora, incomodându-î şi necăjându-î şi pre aceştia.
  Mal departe cred şi tjic Românii din Bucovina că, dacă 1
  (1) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11.
  (2)  Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean: * Musca de cal. care trăesce pe cai, şi mai ales sub coda acestora.*
  (3)  Dat Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran: *Musca cânescă e ca şi Musca calului; se ascunde prin perul cânelui de unde nu se dâ scosâ»a celor din Oprişenl, jud. Suceva, dict de George Iacob: *Musca cânescă e gălbie şi o lecuţă mai măruţă decât cea de casă, are aripi mai late şi mai tari decât ale celei de casă.»
  (4)  Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Musca cânescă este mai rea decât tote muscele, căci năvălesce la ochi, la nas şi la gură. Bătrânii spun că la vremea de apoi Dumne<Jefi va trimite în lume Muscă cânescă, in număr forte mare, ca să amărască filele âtnenilor. Este şi un blestem popular : •Lovi-ie-ar musca cânescă /»
  (o)  Com. de d-1 Th. A. Bogdan: «Gondele de câni sunt muscuţe galbene ce se sue pe câni.»
  (6) Barcian, Dict 1888, p. 601.
  (7)   Com. de d-1 El. Pop: «Musca cânescă are nisce piciore acăţărătore cu cari se prinde şi se acaţă nu numai de haine, ci chiar şi de pielea omului. Ele întru adevăr trăesc pe câni, pre cari mult îi incomodezi.»
  (8)  Com. de d-1 Per. Papahagi: «Căpuşa de cal (Hippobosca equina) e un fel de căpuşă, care se pune numai pe cal şi catâr.»
  (9)  Dict. de Măr. Dutcă din Budcniţ;—d-1 Iancu Grîgorovici din Igesci şi Sam. Lucaciu din Putna.
www.digibuc.ro
398
vre-un câne, aperându-se de acâstă muscă, va apucâ-o cu gura şi va mâncâ-o, trebue numai decât să turbe, căci Musca cânescă e bâla turbei (1).
   Români! din Transilvania din contră cred şi <Jic că:
   G6ndă de câni în <Jiua de Sântă Mărie de vei prinde şi vei ţine-o un an de <jile ascunsă sub icâna Maicii Domnului, nimeni nici odată nu-ţî va turbă de la casă (2).
   Dacă vei prinde Gânde de câni în vreme de pldie şi le vei spânzură de grinda tin<jii, nu va intră nici un beteşug în casă (3).
   Dacă un câne va omorî o mie de Gonde cânescî, trăesce 100 de ani (4).
   Gânde de câni de pe câne turbat, de te vor muşcă, ai să turbî (5).
   Când te muşcă un câne, pune Gonde de câni uscate şi mârunţite bine, mestecate cu terpentin gros, că o să-ţi trâcă (6).
   G6ndă cânescă pe un copil din lâgăn, de-1 va muşcă, are să urle ca cânii, de nu-1 vei spăl| cu lapte din ţâţe (7).
   Prinde 77 de G6nde de câni, ţine-le 77 de <Jile, şi apoi dă-le la câni, că nici odată nu vor turbă (8).
   Când urlă cânii a pustiu, dă-le Gânde de câni de 7 săptămâni, că o să încete (9).
   Gânde de căni uscate de 9 ani, în vinars la drăguţ de veî da, te va luă (10).
   Şi mai departe:
   Când sunt Gânde de căni pe lângă casă, e semn că o să ajungă pe căseni un năcaz, ori o supărare (11).
   Gânde de câni prin casă de veî vedâ, e semn rău (12). 1
   (1) Dict de d-I lancu Grigorovicî.
   (2) Cred. Rom. din Bandul de Câmpie.
   (3) Dto.
   (4) Cred. Rom. din Şorafalău.
   (5) Cred. Rom. din Sâncel.
   (6) Cred. Rom. din Spini.
   (7) Cred. Rom. din Herina.
   (8) Cred. Rom. din Ţag.
   (9) Cred. Rom. din Posmuş.
  (10) Cred. Rom. din Cepan.
  (Îl) Cred. Rom. din Milaşul-mare.
  (12) Cred. Rom. din Fărăgâu.
www.digibuc.ro
399
  Gânde de câni, de te vor muşcă, e semn că veî fi mor-bos (1).
  Dacă un câne va mâncâ o Gândă cânâscă, e semn că are sâ plouS (2).
  Când umblă tare Gondele de căni, e semn ca să te porţî cu fânul (3).
  Când umblă Gândele cânescî, e semn că va fi vreme grea (4).
  Când stau ascunse Gândele de căni, e semn că are să fie brumă (5).
  în fine mai e de observat şi aceea că atât Românii din Bucovina cât şi cei din Moldova, unul om din cale afară îndrăsneţ, care-şi bagă nasul pretutindeni, îi <Jic: «Ce te vâri ca musca în c... calului!» sau: «Se bagă ca musca în c... calului!» (6) 1
  (1) Cred. Rom. din Tonciu.
  (2) Cred. Rom. din Ciutelec.
  (3) Cred. Rom. din Madaraşul de Câmpie.
  (4) Cred. Rom. din Bistriţa şi a celor din Şona.
  (6) Cred. Rom. din Veza. — Tote credinţele din Transilvania. înşirate până aici, mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan.
  (6) Pretutindeni în Bucovina şi com. de d-1 S. Thcodorescu-Chirilean.
www.digibuc.ro
                      CHECHERIŢA.
                    (Helopliagus ovintis L)
   Oile, când sunt rău ţinute şi mei ales când sunt rău er-nate, capătă la începutul primăverii un fel de păduche, care le suge sângele şi din causa căruia din hitidne şi slabe, cum sunt, devin apoi încă şi maî slabe (1).
   Acest păduche, care se ţine de familia Hipoboscidelor, grupa Papiparelor, şi care cu cât cresce şi se îndesesce lâna pe ol maî tare şi se face maî mult suc sau usuc într’însa, cu atâta şi el se îmmulţesce maî tare (2), se numesce în Bucovina : Checheriţă (3), Chercheliţă (4), Clhercheriţă (5), Cer-celiţă (6), Certeliţă (7), Chicheriţă, Chichiriţă, Chicliirizâ (8), Ciciriză (9), Câcăriţă (10), Bolîş (11), şi Botuş (12). 1 11
   (1)  După spusa Românilor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ioneai; —a celor din Carapciu, dict de Vasile Cârciu;—şi a celor din Moldova, com. Paşcani, dict. de C. S. Bucan.
   (2)  După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi, şi a celor -din Moldova, dict. de Iordachi Bran.
   (3) Usitat în comunele Băncesci, OprişenI, Carapciu şi Mahala.
   (4) Usitat in Putna, Straja, Crasna, Horodnicul-de-jos, Cupcaşi Cireş.
   (5) Usitat în Putna, dict. de Ioan Pusdrea.
   (6) Usitat în Vicovul-de-sus şi Straja.
   (7) Usitat în Crasna.
   (8)  Usitat în Todirescî, Valea-secă, precum şi în alte comune din Bucovina.
   (9) Usitat în Satul-mare.
(10) Usitat în Roşa de lângă Cernăuţi.
(11) Usitat în Uişesci şi Şcheia, dict de Gavr. Berariă.
(12) Usitat în Stupea.
www.digibuc.ro
401
   iar în Moldova: Checherifă, Chicheriţă şi Chichirifă (1).
   Se dice însă că dintru început, pe când dmenil erad mal prevenitori, mai buni la inimă şi mai darnici de cum sunt în (Jiua de astă()T, oile nu avead Checherifă ci ele o căpătară, cu mult mai pe urmă.
   Iar de unde şi în ce chip o căpătară ne*o spune următdrea legendă din Bucovina:
   «Pice că eră odată o babă fdrte săracă şi pe lângă acâsta încă şi păduchidsă, dar de altmintrelea f<5rte cinstită şi cumpătată la vorbă. Să fi sciut că pere de fdme, şi nu s’ar fi atins de vre-un lucru străin. De aceea se vede că eră aşâ de săracă şi nebăgată de nimeni în sămă.
   «Odată a mers baba acâsta la stână spre a căpătă de la baciu o lecuţă de urdă şi de caş, ca să se îndulcâscă şi ea măcar odată în viâţa eî.
   «N’a apucat însă biâta babă a ajunge şi a intră în stână şi iată că baciul, fiindu-î grâţă de dînsa sau ce î-a fi fost, destul atâta că o alungă fără a-î da măcar o fărâmătură de urdă sad de caş.
   «Baba, deşi-î cârâiau maţele de fdme, şi de şi abiâ mal puteâ sta pe picidre de ostenită ce eră, nu spuse nimica, ci se întdrse supărată înapoi de unde a venit.
   «întâlnindu-se însă, la întdrcerea sa, cu ciobanii cari păs-ceau oile, începu a li se jelui acestora şi a spune cum a alungat-o baciul afară din stână, fără să-î deâ măcar o fărâmătură de urdă sad o felidră de caş.
   «Ciobanii, în loc s’o mângâie, îî spuseră că urda şi caşul e făcut pentru simbraşi, adecă pentru stăpânii oilor, şi nu pentru babe ca dînsa. cari în viâţa lor n’au avut nici măcar o cddă de die.
   «Baba, aucjind acest răspuns, nu <}ise mal mult nimic, ci-şî căută mal departe de drum.
   «Mergând ea, cât a mal fi mers, se întâlnesce cu un căr-lănariu, care păsceâ o turmă de cârlani, berbeci şi midre, şi cilm se întâlnesce prinde a i se jelui şi acestuia. * III,
                 (1) Uaitat în Paşcani, dict. de C. 8. Băcan şi Iordachi Bran; — veijî şi Dr. Leon, Zoologia medicală, p. 11; —cf. Enciclopedia română, voi-
III, p. 244.
    Marian, Insectele.                                                     **
www.digibuc.ro
402
   «Cârlănariul însă, fiind un om £6rte răii şi hărţăgos, cum o aude că î se jeluesce, nici una nici două, se şi repede la dînsa, o apucă de cap, îi dă vre-o câţi-vâ pumni, şi apoi, după ce a bătut-o cât a încăput într’însa, o alungă <Jicându-i:
   —    «Urdă şi caş ţi-a trebuit, scorbură păduchidsă ce eşti, na! saturâ-te acuma de caş şi de urdă!
   «A suferit bieta babă ruşinea, ce î-a făcut-o baciul, când a alungat-o din stână, şi ciobanii, când l-au spus că urda şi caşul nu-1 pentru dînsa, dar aşâ o batjocură şi ruşine n’a suferit încă nici odată. De aceea, cum a bătut-o şi a alungat-o cârlănariul, a şi prins un păduche şi, aruncându-1 între cârlani, a <jis•
   —    «Na! aibă şi cârlanii şi oile vdstre bunătatea şi poddba ce o am eii, şi ţie-se de acuma înainte de oi şi de voi, precum s’a ţinut până acuma de mine!
   «Şi cum a aruncat ea păduchele şi a rostit cuvintele acestea, s’a pornit şi s’a dus mai departe.
   «Păduchele aruncat însă, câijend din întîmplare pe ouiidră, care eră mal grasă şi mai f rumdsă, şi începând a 6Uge la sânge dintr’însa, s’a făcut cu mult mai mare, de cum eră când se află la babă, şi îmmulţindu-se cu timpul s’au umplut şi celelalte miori şi cârlani, şi de la acestea s’au umplut şi oile ciobanilor, şi de atunci au oile păduchi, cari sunt roşieticî-întunecaţt sau cărămhjii-întunecaţi, şi cari se numesc Cici~ rize» (1).
   Checheriţele se ţin pe miel, cârlani, mibre şi pe oi până în Postul Sânt-Petruluî, adecă până pe timpul tunsului. Şi cu cât sunt oile în răstimpul acesta mai hitidne şi mal slabe, cu atâta şi ele se îmmulţesc şi le mănâncă mai tare. Iar când oile sunt grase, atunci prea puţinele pasă (2).
   După ce se miţesc mieii şi se tund oile, se perd şi Che-cheriţele şi mai ales dacă nemijlocit după acâsta se duc la o apă şi se scaldă. Nefiind prin apropiere nici o apă şi ne-putendu-se, nemijlocit după ce s’au tuns, scăldâ, se cură-ţese şi se uşurâză cu totul de ele mai pe urmă, şi anume 1
  (1) Din Satul-mare, dict. de Vladimir Lupuştean, agricultor.
  (2)   După apuaa Rom. din Galanescî, dict. de George Cârstean, şi ft celor din Moldova, corn. Paşcani, dict. de C. S. Bucan,
www.digibuc.ro
403
când dă o pldie şi acesta le spală. Dar după ce s’au tuns şi s’au spălat de ajuns, nu capătă mai mult Chicheriţe în anul acela (1).
  0 sâmă de Românî, vă<Jend că oile au multe Chicheriţe şi nu se pot mântui de ele, le ung cu păcură sau le spală cu zemă de Strigâe şi apoi Chicherifele îndată per (2). 1
  (1)  După spusă Rom. din Şcheia, dict de Gavr. Berariu;—a celor din Carapciu, dict de Vas. Cârciu;—a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi;—a celor din Putna, dict de I. Pusdrea;—şi acelor din Paşcani, dict. de lord. Bran.
  (2) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu.
www.digibuc.ro
               PĂDUCHELE ALBINELOR.
                    (Branla coeca Nitzsch.)
   Păduchele albinelor e un insect f<5rte mic, numai de 1—1.5 mm. de lung, de coldre întunecat-roşie şi acoperit cu perişori negri.
   Acest insect părăsit se lipesce de perii albinelor, ast-fel că albinele nu se maî pot curăţi si mântui de el.
   Mai tare însă sunt infectaţi şi supăraţi de el trântorii şi matca, şi acăsta din urmă maî ales atunci când are sâ-şl depue ouăle prin chiliuţe.
   El se îmmulţesce maî tare în anii cel răi, adecă mal puţin mănoşî, şi în ştubeele sau coşniţele cele mai slabe, precum şi în acelea ce sunt aşezate pe loc umed.
   Prisăcariî, cari voesc a scăpă albinele de acest părăsit neplăcut şi periculos, cum l-au observat, frăcă ştubeele pe din năuntru cu Laptele cucului sau Alior, lat. Euphorbia heli-oscopia L. sau cu Cimbru sălbatic, lat. Thymus serpyllum L.f or! şi numai punend una saii alta din aceste două plante în năuntrul ştubeiuluz, în care au observat că se află păduchi de aceştia (1). 1
   (1) Grigore Predescu, Duşmanii albinelor, publ. în Albina, an. II, Bucureştii 1898, p. 396;—I. Costin, op. cit, p. 27.
www.digibuc.ro
                 PURICELE.
                  (Pulex irritans L.)
   Puricele e un insect, care se ţine lipcă de om, fiind-că se nutresce maî numaî din sângele acestuia. De aci vine apoi că el e răspândit preste t6tă faţa pămintuluî, respective pretutindeni unde locuesc 6meni. Şi tot din causă că el se nutresce mal numai cu sânge omenesc, există la Români ur-mătdrea legendă despre dînsul:
   «pice că pe timpul potopului celui mare, când Noe plutiă cu corabia pe de-asupra valurilor apei, netrebnicul de Diavol voi să pârdă şi pe Noe cu cele ce se aflau în corabie. Se gândi deci puţin şi născoci numaî decât un fel de instrument de fier, numit a(JI sfredel, cu care puteâ să găurâscă păreţii corăbiei.
   «Ast-fel ucigaşul se apucă de lucru.
   «Bietul Noe şi cu cele ce se aflau în corabie erau în primejdie de a se înecă. Se apucară şi ei să scdtă apa din corabie, dar nu puteau prididi pe Dracul, căci el lucră mult maî iute, găurind păreţii vasului, aşâ că apa nâvâliâ din ca în ce mai multă.
   «în faţa acestei primejdii se credeau perduţi.
   *Dumne<ţeu însă, care nu voesce radrtea păcătosului, căci! perdeâ de tot făptura mânilor sale, dete înţelepciune na-părceî, şi p6te că de atunci au şerpii înţelepciune, căci sfinta. Scriptură ne poruncesce să fim înţelepţi ca şerpii.
   «Iar năpârca se înfăţişă înaintea luî Noe şi <jise:
   — «Ce-mi dai mie să astup ett găurile ce le face Dracul şi prin cari intră apă în corabie?
                              www.digibuc.ro
406
   —  «Ce ceri? — o întrebă Noe în desnădăjduire.
   —    «După ce va încetă potopul să-mî daî câte un om pe fe-care di ca să mănânc cu seminţiile mele!
   —    iNoe, strîmtorat de primejdie, îl făgădui cererea, şi aşa năpârca se apucă să astupe găurile, adecă îndată ce Dracul găuriâ cu sfredelul, năpârca rupea căte o bucăţică din cdda eî de astupă pe unde intră apa.
   «Cât-va timp Diavolul, vedend că nu î-a reuşit planul, fugi, lăsând corabia şi pe cel dintr’însa în pace.
   «După ce trecu potopul, Noe aduse jertfă de mulţumire iul Dumnedeu, că l-a scăpat de înec.
   «în acăstă veselie năpârca îş! luă îndrăsnela şi veDÎ să-î ceră lui Noe ceea ce îl făgăduise, adecă câte un om pe flecare di de mâncare.
   f-Noe, când audî acâsta, se supără grozav, fiind-că se gândiâ că în câte-vâ dii0 va isprăvi lumea dând-o la năpârcă, de 6re ce eră puţină. Ast-fel pe cea dintâi, care îndrăsni să vorbescă, o aruncă în foc în urma jertfelor.
   «Lui Dumnezeu atunci nu-I plăcu fumul ce eşiâ din arderea năpârceî şi porni un vînt, care împrăştie tdtă cenuşa de la acestă jertfă peste t6tă suprafaţa pămîntuluî.
   «Din acâstă cenuşă eşiră Puricii cari, socotindu-I pe toţi din lume, precum şi sângele ce îl sug de la toţi dmeniî, negreşit că mănâncă un om pe fie-care di ca împlinire a făgăduinţei lui Noe (1).»
   Românii însă, nevenindu-le acâstă mâncărime la socotâlă, şi mal ales că une-orî Puricii se fac din cale afară nesuferiţi, caută t6te chipurile şi mijldcele cum s’ar pută mal lesne şi mal de grabă mântui de dînşil.
   Aşâ Românii şi mal ales Româncele din unele părţi ale Bucovinei, precum bună-6ră cele din Mahala, districtul Sa-dagurel, voind ca să nu se ivâscă Purici peste vară în casele lor şi să nu le supere din cale afară, au datină ca în diua de Ajunul Crăciunului să nu rostescă nici de cum cu-vîntul mac, credend că cel ce rostesce acest cuvînt, acela va fi peste vară necontenit pişcat şi supărat de Purici, pe 1
  (1)   Publ. de Ioan Demetrescu, de lângă Dâmboviţa, în Gazeta Transilvaniei, an. LIV, Braşov 189!, No. 144, p. 7.
www.digibuc.ro
407
când din contră cel ce nu-1 va rosti, va fi cruţat de dlnşiî (1).
   Românii din Bălăceana, districtul Sucevei, însă spun că omul care nu ddrme în <Jiua de Pascî, nu-1 va mâncâ tot anul Puricii. Asemenea şi pre omul, care mănâncă hrean în diua de Pascî, poftind dimineţa înainte de a mâncâ nafură, încă nu-1 mănâncă tot anul Puricii (2).
   Românii din unele părţi ale Transilvaniei, voind ca peste an să nu aibă Purici în casă, mătură în (Jiua de Anul Nou casa cu busuioc (3).
   Alţi Români însă tot din Transilvania, vrend ca să nu-i mănânce Puricii peste an, sămănă ,în diua de Anul nou grâu pe dinaintea casei (4).
   Românii din unele părţi ale Banatului, voind asemenea ca să nu fie supăraţi de Purici peste vară, îndatinâză în c^iua de Buna-vestire a-şl spălă tot corpul cu apă de nea.
   în alte părţi însă, tot din Banat, înainte de spălarea corpului, se stropesc casele cu apă de nea topită ori şi cu apă neîncepută de la rîu, şi apoi măturându-se cu o bucată de piele de vită crăpată, muerea ce le mătură rostesce ur-mătdrele cuvinte:
Hei, boi negri! (5)
Că eu m’am sculat,
Cu mătura v’am măturat
Şi departe v’am aruncat, Sub brăduţi mărunţi,
Sub pole de munţi!
  Făcând acâsta se crede că Puricii, cari se află peste vară pe sub bra<JI, sunt Puricii mânaţi de atare descântătdre sau fermecătdre, care şî-a măturat casa în chipul mal sus arătat (6).
  Românii din unele părţi ale Ţerii-Românesci, precum bună-6ră cei din comuna GrozescI, jud. Mehedinţi, taie în dina de Pasc! un cocoş negru, iar cuţitul mânjit de sânge îl înfig 1
  (1) Corn. de Ionică al luî Iordachi Isac.
  (2) Com. de Ioan Boca, stud. gimn.
  (3) Dat Rom. din Fârăgău, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (1) Dat. Rom. din Ercea, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (6) Sub boi negri se înţeleg aci Puricii.
  (6) S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. II, p. 227.
www.digibuc.ro
408
<iupă uşă, un timp mal îndelungat, în credinţa că toţi Puricii se vor strînge la el (1).
   In fine Românii din unele părţi ale Ungariei, precum bună-dră cei din Ineu, comitatul Bihorului, spre acelaşi scop, când aud întâiaşi dată primă-vara tunând, se 'durdulesc pe pă-mînt, cretjend că făcend acesta Puricii nu-i vor mâncâ (2).
   Dacă însă mijldcele arătate până aici nu ajută, atunci cârcă în decursul verii sâ-I depărteze prin măturarea caselor cu mătură de pelin, fiind-că, după credinţa şi spusa lor, amărăciunea acestei plante Puricii nu pot de fel să o sufere, şi din causa acâsta fug din casă (3).
   Neajutând nici măturarea cu mături de pelin, fiind că Puricii se ouă şi se îînmulţesc nu numai pe jos şi printre crăpăturile podelelor, ci f<5rte adese-ori şi prin aşternut, atunci ieau mai multe rămurele de pelin şi le pun sub perină şi în aşternut (4).
   (1)    C. Gherghineacu, Superstiţii din Groeescî, jud. Mehedinţi, pnbl. în Şeiţetorea, an. III, Fălticeni, p. 120: «Pentru a scăpă de Purici, taie în dina de Pasc! cocoş negru, iar cuţitul mânjit de sânge înfige-1 după uşă şi lasă-1 acolo că toţi Puricii se vor strînge la el.»
   (2)   Avram Igna, Credinţe poporale din Ineu în Bihor, pubL în Familia, an. XXXVI, Oradea-mare 1900, No. 10, p. 115: «Când amjî mai întâiu tunând primăvara, să te «ţ'P'dui®80* pepămînt şi nu te vor mâncâ Puricii•
   (3)   Dat. Rom. din Bucovina, precum şi a celor din Mahala, com. de d-1 Ionică al lui Iordaehi Isac : «Dacă Puricii se îmmulţeso in vre-o casă^şi supără pe câseni pişcându-î prea tare, ca să-î facă să înceteze cu pişcatul şi tot odată să pârâsescă casa, se aduce pelin verde şi ee mătură casa cu el sau se pune sub perină;» — a celor din Mitocul-Dragomirnei, distr. Sucevei, com. de V. Grcciuc: «Ca să nu te musce Puricii, ebine să mături casa cu pelinAlbina, an. II, Bucurescî 1899, p. 433: «Ţăranii îngrijitori şi deştepţi mătură cu mături de pelin pe sub pat, căci amărăciunea acestei plante îi gonesce.»
   (4)   Dat. Rom. din Bucovina j — Dr N. Leon, Zoologia medicală, p. 12 : «Contra Puricilor se aştern în casă şi în aşternut frunze şi flori de pelin» f—Gh. Ghibănescu, Rusaliile sau Ruriile, publ. in George Lagăr, revistă pentru educaţiune, an. I, Bârlad, 1887, p. 144 : «Întrebuinţarea pelinului e generală la Români. Credinţa legată de întrebuinţarea pelinului e acesta: sunt feriţi de rele acei cari pun pelin la Rusalii. Sâmbătă sera, după ce sfinţesce sorele, care mai de care se îngrijesce ca să-şî procure pelin; care il pune în aşternut, pe pernă, pe sub pernă, pe lângă cap, pe sub trup, la piciore. Dorm în pelin tâtă noptea, căci cred că sunt feriţi de rele, căci lor — Rusaliilor — nu le place mirosul
www.digibuc.ro
409
  Tot aşâ fac şi Românii din Macedonia (l).
  Datina acâsta, care e răspândită pretutindeni printre Români, se pdte deduce şi din următdrea doină poporană din
Bucovina:
                  Pelin beau, pelin mănânc,
                  Pe pelin săra mă culc.
                  Dimineţa, când mă scol,
                  Cu pelin pe-obraz mă spăl.
  Precum şi dintr’o variantă a acestei doine din Transilvania, caro sună ast-fel:
Pelin bea.u, pelin mănânc, Pe pelin nâptea mă culc, Diminăţa, oand mă scol, Cu pelin verde mă spăl;
Cat în cofă apă nu-I, Canta-î cu pelin în cuiă! Da-te-aşî dracului, peline, Că secaşi inima’n mine (2)!
  Dacă însă nici mijdcele acestea nu ajută nimica, atunci îşi ieau refugiul la diferite descântece.
  Aşâ când văd întâia <5ră lună nouă, adecă când acâsta e ca o seceră, «Jic:
Craiu nou,
Craiu nou!
Cu bine ai venit, Cu bine m’a'i găsit,
Să pieră Puricii Şi Şfabiî şi Ruşii,
Şi Ploşniţele din casă Afară să esă!
   Iar cuvintele acestea le afară, arătând cu mâna la lună. In casă însă nici odată, pentru că rostindu-le în casă, gujuliile amintite în versurile acestea şi mai tare s’ar îm-mulţl (3).
   Sau unul dintre căsenl ese afară şi ijice:
                       Lună nouă'n ţâră Să âsă Puricii afară! * 1
de pelin şi aşâ fug; iar astăzi, când credinţa vecbe începe a se clăii şi a se imputinâ, se crede că ifu Rusaliile, ci Puricii, nepTăcendu-le mirosul de pelin, fug şi nu-I supără totă vara»; — Dim. P. Lupaşcu, Medicina babelor, p. 84; «Pentru Purici sâ pul noptea, pe sub pat, prin caBă şi chiar în aşternut, pelin verde şi toţi vor peri.»
   (1)  Corn. de d-1 Per. Papahagi: «De Purici se întrebuinţezi erbă de pelin, în care se strîng Puricii, şi care apoi o arţjll.»
   (2) Noua Revistă Română, an. I, Bucurescî 1900, p. 626,
   (8) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de d-1 Petru Prelipcean.
www.digibuc.ro
410
   Iar altul, care rămâne în casă, întrăbă:
                      Dar dac'ar eşi, Cu ce s’ar nutri
Cel dintâîu:
                             Unii pe alţii s’or mânca Şi noi de eî vom scăpa (1)!
   în Ţ6ra-Romăn6scă este asemenea datină ca atunci, când ese lună nouă, adecă când e numai ca o seceră pe cer, şi cu deosebire în luna lui Mărţişor, când fac Puricii ochişori, persdna, care voesce să stârpescă Puricii, Libărcile, Păduchii de lemn sau Ploşniţele, precum şi alte guiuliî de prin case şi bucătării, trebue să fie vestită, pe neaşteptate, de către o altă persbnă, că a eşit luna pe cer.
   Atunci persdna anteinsectă alărgâ într’un suflet de iea o strachină nouă, smălţuită, preparată anume şi de mal nainte cumpărată în ajunul Moşilor (de Rusalii) sau căpătată de pomană pe la Moşi, pune apă neîncepută într’insa, luată de la trei fântâni în trei vase nouă şi care apă trebue adusă de treî fete mari, fără de a se fi uitat îndărăt, când au luat-o.
   Pune strachina cu apa asta pe o ferăstră din spre partea de unde răsare luna pe cer şi aşteptă aşâ până vine luna în dreptul ferestrei şi în direcţiunea strachineî. Când a ajuns de se vede luna bine în apă şi în fundul strachineî, persdna care-şl face contra Puricilor, începe a descântă luna din strachină cu trei fire de paie de la o mătură nouă cu cuvintele:
Lună nouă’n casă, Păduchii de lemn, Puricii,
Gândacii
Şi tdte gângăniilo Bjn casă Afară să esă!
Să se ducă,
Să se riBipescă,
Unul cu altul Să nu se întâlnăscă.
Când s’o întâlni Munte cu munte Şi’ji cap s’ar bate,
Atunci să se’ntâlnâscă, Atunci şi nici atunci!.,,
  Descântând ast-fel de trei ori, pune apa descântată în patru vase, aşăză vasele binişor în colţurile casei pe din 1
  (1) Dat. Rom. din Mahala, com. de d-1 Ionică al Iul Iordachi Isac. www.digibuc.ro
411
năuntru şi diminăţa cu siguranţă că trebue să găsăscă în apa din vase câte-vâ gângănii din casă.
   Aflând gângăniile, le scdte frumuşel, le pune într’o cutie de chibrituri g<51ă şi care cutie trebue să fie furată, pân-desce o căruţă, până a vindut tot la târg ce a avut de vîn-(Jare şi aruncă cutia cu gângănii cu tot în căruţă, descântând în urma ei:
Cum voi Purici, Puricei, Din casă eu vă scoseî, în cutioră furată vă pusei, Descântaţi, înecaţi,
Blestemaţi, în cutie lepădaţi.
La lună nouă descântaţi,
Aşa să ve'ndrăciţi,
Aşâ să’ncremeniţi în cele nouă ţări De peste nouă mări ... C’acolo v’aştăptă Cu mese'ntinse,
Cu facle-aprinse,
Amin (1)!
  0 sămâ de descântătdre însă, tot din Ţera-Românâscă, luând un cuţit—probabil că acela cu care s’a tăiat un cocoş negru în tjiua de Pasci,—şi înfigendu-1 în pămînt <Jic:
                Ara înfipt un cuţit în pămînt:
                Fugiţi Puricilor după vînt.
                Cum Be strâng pesciî la lesă,
                Aşâ să fugă Puricii din casă.
                        Fugiţi
                     Ve răspândiţi.
                        Fugiţi,
                     Vă răspândiţi (2).
  Nu tot-deauna însă sunt Puricii asemenea de supărăcîoşî, ci ei îl supără pe om câte odată mai tare, de altă dată mai puţin.
  Maî îndrăsneţî şi mai nesuferiţi sunt ei înaintea unei ploi, pentru că atunci îl pişcă pe om şi-; sug sângele cu mai mare lăcomie.
  De aici vine apoi şi credinţa Românilor de pretutindeni, că dacă-1 supără şi-l mănâncă pe cine-vâ prea tare Puricii, are numai decât să se schimbe timpul, are să pldie (3). 1
  (1) Sănătatea, an. II, p. 77—78.
  (2) G Dem Teodorescu, Poesii populare române, Bucuresci 1885, p. 388.
  (3)   Cred. Rom. din Costâna, distr. Sucevei, dict. de George Lăcătuş, agricultor: «Când muşcă Puricai mai tare, atunci are sâ ploue»;—a ce-
www.digibuc.ro
412
   Mat departe se crede şi se tjice că Purici mulţi însâmnă sărăcie (1).
   Când vetjî un Purice pe mână, ai să capeţi în curând un răvaş (2).
   Când te pişcă un Purice de mână, însămnă că aii să vie 6speţl (3).
   Când te pişcă un Purice de faţă, e semn că te aştăptă o supărare (4).
   Când te pişcă un Purice în biserică, e semn că are să te mânce ruşinea (5).
   tn fine când ab<5ră Puricele pe mână şi-l poţi prinde şi omorî, primescî veste rea (6).
   Puricele nu numai că e un insect nesuferit din causa mâncărimil sale, ci el e tot odată şi fărte neastâmpărat.
   Din ce causă însă şi de când anume n’are el nicî un pic de stare şi alinare, ci sare necontenit <jiua şi ndptea, în t<5te părţile, ne-o spune urmâtdrea legendă din Transilvania, corn. Fărăgâu:
   «După ce a făcut Dumnezeu lumea şi a aşezat în ea tot felul de dmenî şi de animale, l-a venit odată un ponoslu (pâră), că maî multe animale au purtare rea.
   * Dumnezeu, ca cel mal cu minte decât toţi dmenil, câţi 1
lor din Bălăceana, com. de I. Boca: «Când te mănâncă Puricii nopteaj va plouă»;—Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. IV, Cernăuţi 1894, No. 79: «Se crede că dacă Puricii mănâncă tare pe cine-vâ, va plouă»;—S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. I, p. 118: «Dacă Puricii maî mult decât altă dată muşcă, urmâză mal totdeauna ploie»;—G. S. loneanu, Mică colecţiune de superstiţiile poporului român, Buzău 1888, p. 88; —S. Theodorescu-Chirilean, Credinţe relative la prevederea timpului, publ. în Gazeta şatenului, an. IV, p. 442:—«Când te mănâncă Puricii <Jiua, plouă de grabă»; — a celor din Transilvania, com. Fărâgău, com. de d-1 Th. A. Bogdan: «Când te pişcă Puricii, are eă'plou^.»
   (1) Cred. din Transilvania, com. Chiciud, com.de d-1 Th. A. Bogdan.
   (2) Cred. Rom. din Bălăceana, com. de I. Boca.
   (3) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirneî, com. de V. Greciuc.
   (4)  Cred. Rom. din Transilvania, com. Felfalău, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (6) Cred. Rom. din Reghiuul-maghiar, com. de d-l Th. A Bogdan.
   (6) Avram Igna, op. cit., p. 175.
                       www.digibuc.ro
413
erau atunci pe acest pâmînt plin de păcate, şî-a luat cârja şi haid! rezămându-se pe ea, căci ddr şi pe vremea aceea mai tot aşâ de bătrân eră ca şi acuma, se duse până la cel cu ponoslu. Şi găsindu-1 îl întrebă că ce jalbă are ?
  tPonoslaşul, fără multă codire, că ddr ar sta în faţa lui Dumnezeii, îl spune verde frumos, că are un vecin mare, puternic şi neîntrecut în frumuseţe. Acesta însă, încre<}ut în tăria şi frumuseţea lui, nu are stare nici până al păşi un pas sau al înghiţi o îmbucătură, făr' tot sare şi j<5că de diminâţa până sâra şi de săra până diminâţa, aşâ cât nu-î modru ca să o ducă multă vreme în pace şi linişte.
  tDumnezeu, pentru ca să fie mal convins despre starea lucrului, nu fâeh alt ce-vâ, făr’ se ceru ca să-l lase în cortel peste ndpte.
  «Cât ce se culcară cu toţii, care la locul lui, şi îşi rezemă şi Dumnezeu capul de un moşinoiu presurat cu frunze mol şi flori mirositdre, aiujl numai un sgomot, de gândial că mere carul cel de foc, aşâ larmă făceâ vecinul căruia nu numai că nu-î stau picidrele nici un pic, făr’ chiuiâ de sunâ locul.
  «Vă<jend Dumnezeu că nu-î modru de odihnă, îşi luă rămas bun şi se cam mal duse, spuindu-î ponoslitorului că dimineţă îî va chemă de faţă.
  «înfăţişându-se a doua (ji diminâţa, fără multă vorbă, îl spuse Dumnedeu scărbaşuluî, că nici mal mult, nici mal puţin, fără să se mute de unde îl erâ locul.
  «Acela însă nu se învoi, spunendu-1 că acolo s’a născut şi acolo trebue să şi trăescă.
  «Au<jindu-I Dumnezeu răspunsul şi văijenduî obrăznicia, nu făcu alt ce-vâ, fără luându-1 de o mână îl asvârli de sări mal de o poştă. Apoi, uitându-se după el, că cum merge sărind, <Jise:
  — «Pe cât al fost de frumos şi de sdravăn, pe atâta de amărît şi de negru să fii, — stare să nu ai, fără sărind ,din un loc în altul, <jiua şi ndptea să aî de pismaş pe vecinul tău, căruia hodină nu l-ai dat nici cj-iua, nici ndptea!
  «Şi de atunci despre neodihnitul acela se crede că s’a prefăcut în Puricele de a<}I» (1). 1
  (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
414
  Tot la Românii din Transilvania se mai află încă şi ur-mătârele credinţe despre originea Puricelui, precum şi despre ce! ce au mulţi Purici şi-i omdră.
  Puricele e calul Dracului (1).
  Puricele e armăsarul pe care a călătorit Satana, când s'a bătut cu Dumnezeu (2).
  Puricele e calul alungat din ciurda Diavolului (3).
  Puricele e făcut din lacrimele Satanei (4).
  Puricele s’a făcut din stavariul Satanei (5).
  Puricii s’au făcut maî întâiu pe sumanul Dracului, şi de aceea-s negri (6).
  Cine are Purici mai mulţi, pe acela îl iubesce Dracul mai tare (7).
  Cine are Purici mulţi, se ţine de duşmanul Dracului, că l-a furat averea (8).
  De vrei să scapi de Dracul, omdră toţi Puricii din casă (9).
  Dacă ai omorît Purici mulţi, Dumnezeu ţi-î cel mal mare prieten (10).
  Când omorî un Purice 41: iPiei Satană!» că m«5re un drac (11).
  O sută de capete de Purec în aţă de le vei înşiră, nu vei mai ave nici un Purec la casă (12)
  Afară de legendele, datinele şi credinţele, înşirate până aici, mai aii Românii despre Purice încă şi o mulţime de cimilituri.
  Iată vre-o câte-vâ şi din acestea: 1 11
   (1) Cred. Rom. din Sereţel lângă Bistri(a.
   (l)   Cred. Rom.  din Bistriţa.
   (3) Cred.   Rom.  din Bistriţa.
   (4) Cred.  Rom.   din Bileag.
   (6) Cred. Rom. din Milaşul-mare.
   (6) Cred. Rom. <Jin Săcal.
   (7) Cred. Rom. din Vuşfalăii.
   (8) Cred.   Rom.  din Seplac.
   (9) Cred.   Rom.  din Beşineii.
(10) Cred.   Rom.  din Ţaga.
  (11) Cred.  Rom.   din Săcal.
  (12)  Cred. Rom. din Fărâgău. — Tote credinţele acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
415
Am un boli:
Unde calcă Nu so vede,
Unde pasce Se cunâsce.
Am un bou negru, Ponegru,
Unde sare Urmă n’are,
Unde pasce Se cunâsce.
Este un bou:
De unde sare Urmă n’are,
Unde pasce Se cunosce.
Am un cal Gât un mal:
Unde sare Urmă n'are,
Unde pasce.
Se cunâsce.
Am un cal mare: Unde sare Nu se cunâsce, Unde pasce Se cuudsce.
Am un cal mare: Unde sare Urmă n’are,
Unde păşesce Se roşesce.
Ce sare Şi urmă n'are,
Unde pasce Se cunâsce?
Am un căluşel Mic şi sprintenel,
Negru ca corbul,
Iute ca focul:
Unde sare Urmă n'are,
Unde pasce Se cunosce.
Am un căluţ Negru ca corbul,
Iute ca focul:
Pe unde scopcesce Urma nu i se găsesce. Iar pe unde pasce Urma i se cunâsce
Am un mânzuleţ negru: De unde pasce Se cunâsce,
De unde sare Urmă n’are.
Ce e negru ca ciaunul, Roşietic ca păunul,
Şi cu dinţi îngrozitori, Când te-apucă te ’nfiorl ?
Săritură de ciută,
Urmă de nimică.
Ce e mic mititel,
Se tulbură Vodă de el ?
Unde pasce Se cunâsce, Unde sare Urmă n'are.
Cine sare Şi-urmă n’are ?
Nlic ni escil,
Lai ni eseu
Şam i răulu lu uraescu ?
Am o vacă negră Şi piele n’are Nici de o tecă.
www.digibuc.ro
416
Ţup ici,
Ţup colea,
Hi hara.
Ţup de ici, ţup de colea, Popârlita popârleâ.
Pe cdsta lui Perpeleag Se dă Iancu peste cap.
Ce-î mic ca şi-un fir de mac Şi sare ’n sus ca şi-un ţap ?
   Am un dobitoc ce tot mănâncă şi nici nu se satură vre-odată, nici nu se culcă.
   Ce se nasce în luna luî Martie, supără pe tdtă lumea, doî îl gonesc, doi îl prind, şi more în cetate de ose ?
   în luna luî Martie săritura lui ca a rcăpridreî, umblă cinci dmenî sâ-1 prindă şi nu-1 pot prinde, îl prind apoi doî şi îl bagă în cetatea fetei şi acolo îl omoră.
                 Porc nu-i şi zurnă are.
                 Grochi nu adară ş-pr-îu arimă
                            Fraţi suţ tra să zgrimă (1).
   Afară de Puricele, despre care ne-a fost până aici vorba, adecă de Puricele comun Bau Puricele de casă, numit In unele părţi locuite de Români şi Condrăţel (2), mai există încă şi alţi purici, precum .bună-dră Puricele de câne, lat. Pulex caniş (3), care sâmSnă cu cel comun şi care se nu-tresce asemenea cu sânge.
   Deci atât cel comun cât şi cel de câne figurdză fdrte ade-se-orî intr’o sâmă de proverbe şi <Jical©-
   Iată vre’o câte-vâ şi de acestea:
                   Cine dorme cu cânii, se scdlă plin de purici
   Sad:
         Cine dorme cu cânii, se soolă cu purici.
   Sad:
                   Cine se culcă cu cânii, se scdlă cu purici, — * VII,
   (1)  Din colecţiunea mea din Bucovina. Ve<Jî şi G. Popescu-Ciocânel, Basme, Snove şi Ghicitori, Ploesci 1898, p. 40;—dar mai ales Art. Go-roveî, Cimilituri, p. 308-311;—Idem, Cimilituri, publ. în Şefâtorea, an.
VII, Fălticeni 1902, p. 121.
  (2) Noua Revistă Română, an. I, p. 377.
  (3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12.
www.digibuc.ro
417
ceea ce însemnăză atâta cât: «.cine se amestecă cu cei răi capătă rele învăţături»; sau: «după rău, răii îţi vine.*
        Purecile cât de mic, dar sare ca o căprioră,— adecă: «voinicia nu stă în mărimea trupului.»
                  Puricele, când îi place, —
                  Cât un elefant îl faoe,
se dice pentru cel mincinos.
                  Puricele te pişcă,
                  Reu mare nu-ţî face,
                  Dar îl prinţii Şi-l uciţlî.
  Acăsta ne învaţă ca răul să-l depărtăm până a nu se mări.
                  Puricii fac gonităre,
                  Iar păduchii vînătore,—
adecă: «vrăşmaşii ne prigonesc, iar duşmanii se lipesc de noi.»
          Şi din puric va să scătă seu— se dice despre cel cumplit şi sgârcit
          Pentru un purice îşi arde plapoma;
          Pentru un purice svârle plapoma pe foc;
          Pri un puric ardu cerga (Pentru un puric arde cerga) —-
se d*ce pentru cei iuţi şi mânioşi.
          îi cântă puricele în ureche;
          I-a întrat un purice în ureche;
          Ce purice ţi-a întrat în ureche ? —
adecă: I-afi întrat gânduri rele în cap, şi nu se p6te odihni de supărare.
          I s'a făcut inima cât un purice,— adecă: s’a băgat în t<5te răcorile de spaimă, frică.
          Nu face mulţi purici;
          Nu face purici într’un loc;
          Nu face prea mulţi purici, —
adecă: nu stă mult într’un loc.
          A face purici,—
  Marian, Insectele.          .. ..                       ST
                             www.digibuc.ro
418
a fi nerăbdător, sau: a i se face de cărtă.
           A scutura de purici;
           A scutură puricii cui-vâ, —
adecă: a bate; l-am scuturat de purici, l-am bătut.
           Cum te-ar pişcă un purice, —
adecă: lucru de nimic, de puţină însemnătate, mică pagubă mică durere.
           Te aşteptă cu inima cât un purice,— adecă: cu frică, cu gr6ză.(l).
                            Cât un purice, —
adecă: mic de tot. Adesea se aude: «mi se făcuse inima cât un purice de frică.*
                 Albl-ţi-ar Dumnezeu puricii şi ochii! —
Se «Jice în mod sarcastic, când vrei să-ţî baţi joc de cine-vâ.
                               A purică—
A adună ce-vâ cu de-amănuntul.
                   A mancă ca un purice,— adecă: fdrte puţin.
                 Par7că me muşcă un purice,— adecă : aşa nu-nn pasă.
                         Măncă-te-ar puricii ! —
Blestem popular, ce se <Jice în glumă.
              Măncă-te-ar puricii din brânză! — adecă: mâncâ-te-ar viermii.
                 Te purică nuâua lui Roman,—
adecă: curând al să fii mângâiat la spate cu vre-o sfîntâ de bătae.
                   Mi s’au cernit puricii, —
adecă: habar n’am, puţin îmi pasă.
                             Cursă de purici,
                   Şi rogojină cu mâneci, — (l)
  (l) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 374 şi 628—630. www.digibuc.ro
419
adecă: lucruri imposibile, neauzite.
                       A fi bogat ca cânii de purici, —
se (Jice în bătae de joc celor săraci (1).
  Fiind-câ Puricele e sprinten, sare iute, sus şi departe, astfel că numai de abiâ-1 poţi zări, de aceea figurăză el f<5rte adese-ori şi la începutul unor poveşti sau basme, fită şi un ast-fel de început al unei poveşti din Bucovina:
A fost odată,
Ca nici odată,
Că de n’ar fi,
Nu s’ar povesti.
Pe când se potcoviâ Purecele la un picior
Cu 99 de oca de fier Şi-Î remâneâ călcâiul tot gol, Şi in slava cerului săriâ Şi din gur’ aşa ţliceâ:
— Aoleo şi vai de mine,
Că nu sunt potcovit bine!
Altul din Ungaria:
A fost odată,
Ca nici odată,
Că de n’ar fi,
Nu s’ar povesti,
Că io nu-s dător a minţi, Ca un Purice-a plesni,
Că-1 luai de spinare Şi-l aruncai pe are (2), Area se crăpară Puricele sburară;
Area se crăpă,
Puricele sbură (3).
  Iar un om mic de statură, gros şi burduhos, e de regulă poreclit Purice, ceea ce se p6te vedă şi din următdrea chi-uitură din Moldova, jud. Nămţu, com. Bistricidra:
— Săi în sus, mei Puricei        Şi m’a crescut cu hârbul,
— Nu mai pot de pântece,         De mî-a crescut burduvul (4)! C’am avut o mamă rea
  în fine e de observat şi aceea că de la cuv. Purice, care se rostesce altmintrelea şi Purece, Purec şi Puric, pl. Pureci şi Purici, augm. Purecau, dim. Purecaş, Puricaş, Purecel şi Puricei; la Românii din Meglenia: Puric şi Purifi(b)] la 1
  (1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
  (2) Are = faţa şureî.
  (3) Com. de d-1 El. Pop.
  (4) Gr. G. Tocilescu, Malerialuri folklorice, voi. I, partea II, p. 1.433. (6) Per. N. Papahagi, Megleno-Românii, partea II, p. 110.
                              www.digibuc.ro
420
ceî din Macedonia: Puric şi Puric (1); iar la cei din Istria: Purec, Pureciu şi Puric (2) s’a format în decursul timpului verbul a purecă şi a se purică, adecă a prinde purici de pe unele obiecte sau de pe sine, şi subst. Purecare şi Puricare — prinderea puricilor; şi Purecărie — o mulţime de purici.
  Purici sau Puricei, se numesce şi o mâncare, care se face aşâ: pui într’o tigae untură prdspfită de porc şi în ea dumici turtă. Acăstă amestecătură se înfierbîntâ pe foc şi apoi ames-tecându-se se mănâncă cu lingura (3). 1
   (1)  Com. de d-1 Per. Papahagi; — Gust Weigand, Die Aromunen, II. Bd., Leipzig 1894, p. 50 şi 326.
   (2) Ioan Maiorescu, Itinerar în Istria, ed. II, Bucurescî 1900, p. 119.
   (3) Com. de S. Sa păr. T. Bălâşel.
www.digibuc.ro
                    PLOŞNIŢA DE CÂMP.
                     (Pentatoma baccnrnm L.)
  Sub cuv. Ploşniţă sau Stelniţă înţeleg Românii, pe lângă Ploşniţa de casă, încă şi alte specii de insecte pe cari le numesc eî parte după locul şi plantele pe cari trăesc şi parte după făptura şi coldrea corpului lor.
  Acelea sunt:
  Ploşniţa de pom, Ploşniţa de fragi, Ploşniţa de căpşuni, Ploşniţa de smeură (1), Stelniţă de pom (2) şi Stelniţă de pere (3), lat. Pentatoma baccarum L. saă Mormidea bacca-rum Am.
  Ploşniţa de câmp, Ploşniţa albăstrie, Ploşniţa vertţie, lat. Pentatoma prasinum L. sau Ciraex prasinus L.
  Ploşniţa de scârţă, Ploşniţa sură, lat. Pentatoma grisea L.
  Ploşniţa de grădină, Ploşniţa de legume, Ploşniţa verde, Ploşniţa albastră, Ploşniţa vînetă, lat. Strachia oleracea Hhn saii Cimex oleraceus L.
  Ploşniţa de câmp, Ploşniţa sură, Ploşniţa gălbiâră (4), lat. Syromastes marginatus L. 1
   (1)  Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Moldova, com. Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Gr. Olariu: * Ploşniţa de pom tr&esce prin grădini pe pomi roditori şi zăhăroşi, iar la câmp sad pădure pe fragi, pe căpşuni şi pe smeură.»
   (2)  Teod. Rotariu, Inimicii pomilor şi mijloce in contra acelora, publ. în Amicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 104: «iStelniţele de pom găuresc scorţa şi sug părţile cele dulci cu cari se nutresce pomul. Din găurile făcute de Stelniţe capătă pomii o arsură care se numesce rac. Fiind-că ele-s de o colore cu scorţa pomilor, le descoperim forte cu greii, totuşi trebue căutate în gemenările crengilor şi apăsate cu o cârpă sad cu o aşchie.»
   (3) Com. de d-1 Tb. A. Bogdan.
   (4)  Dat. Rom. din Galanesci, dict. de George Galan şi Ilena Cârstean: tPloşniţele de câmp sunt \er<ţi şi gălbiore şi put forte urît»; — tot de acolo, dict.de George Cârstean: •‘Ploşniţa de câmp are putorea rea, miros
www.digibuc.ro
422
   Ploşniţa de pădure, lat. Alydus calcaratus L.
   Despre Ploşniţele sau Stelniţele acestea şi cu deosebire despre cea de pom există la Români! din unele părţi ale Transilvaniei, precum bună-6ră a celor din com. Ţaga, ur-mătdrea legendă:
   «pice că Sân-Petru s’a dus odată la un alt apostol pe omenie, bună-6ră cum mergem şi no! acR unul la altul.
   «Apostolul, la care s’a fost dus Sân-Petru, chiar în tjiua aceea primise o coşarcă plină de pere, de-ţl fugiau ochi! pe ele şi gura-ţ! slobocjiâ apă vă<Jându-le, aşâ de frum6se eraţi.
   «Sân-Petru, căruia ii plăceau pdmele minunat de bine, nu aşteptă mult îmbiat făr’, ostenit cum eră, ca omul ce făcuse un drum lung şi ostenicios pe o vreme căldurdsă, de ţi se aprindeâ sufletul în trup, începu a-şî alege tot perele cele mal frumdse, dar când da să le bage în gură, spre a-şî as-tîmpărâ setea, ele se prefăceau în nisce gujulii mici pestriţe urîte şi greţdse.
   «Numa! atâta î-a trebuit luî Sân-Petru, care şi până atunci eră din cale afară greţos, şi de odată şi luă coşarca şi o aruncă în drum cu pere cu tot.
   «N'a apucat însă bine a arunca coşarca şi iată că l<5to perele din trînsa se schimbară în nisce gujuliî mic! şi iuţi şi o luară la fugă care în cotro.
   «Despre aceste gujuliî se crede că ar fi Stelniţele de pere* (1).
   T6te Ploşniţele acestea, fără deosebire, au şi răspândesc un miros fdrte neplăcut.
   De aici vine apoi şi credinţa Românilor din alte părţî, tot din Transilvania, că Ploşniţele sau Stelniţele acestea sunt făcute din ochi! dracilor din iad (2), sau din br<5scele femeilor vrăjitdre (3), sau sunt strop! din balele Satanei (4), şi de aceea put ele aşâ de greu şi de urît (5). 1
straşnic urit»;—a celor din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţean: 'Ploşniţa de câmp pute forte urît»; — a celor din Moldova, com. Oprişeriî, jud. Sd_ •ceva, dict. de George Iacob: * Ploşniţa de câmp e numai de un fel, trăesce ţpe câmp, şi amirosă greu.»
  (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  <2) Cred. Rom din Cătina.
  (3) Cred. Rom. din Sântu.
  (4) Cred. Rom. din Şona.
  (6) Cred. Rom, din Cătina, com. de d-1 Th. A. Bogdan. www.digibuc.ro
423
   Din causa acăsta apoi şi fructele pe cari se pun ele nu e chip să le mănânci, aşâ de tare se infectăză de mirosul lor cel puturos şi respingător (1).
   Mai departe se «Jice că dacă vre-una din Ploşniţele acestea, cari sunt de regulă cu mult maî mari şi mai puturdse decât Ploşniţa de casă, te va muşcă, atunci poţi căpătă venin reu şi nu te poţi altmintrelea vindecă de muşcătura lor, fără mimai dacă te speli cu apă caldă. Iar dacă te speli cu apă rece, e cu mult maî rău (2).
   Din causa acăsta apoi maî fie-care Român se feresce cât e cu putinţă de a pune mâna pe acest soiu de insecte, una ca nu cum-vâ să fie muşcat, şi al doilea ca să nu i se îm-puţescă mânile (3).
   Dacă are cine-vâ Stelniţe de pere între perele sale, şi voesce să scape de ele, să afume perele cu fum din frunze de Po-trâcd, şi atunci t6te Stelniţele per (4).
   Sau: se omdră o brăscă de la o femee vrăjitdre, că apoi nu maî vede Stelniţe în viăţa sa (5).|
   în fine se <Jice c& dacă se aduc sau se întîmplă să intre singure maî multe Ploşniţe de câmp în casă, acestea îndată omărâ şi mănâncă o parte din cele de casă, iar cea-laltă parte, ce maî rămâne, simţind că se află în casă Ploşniţe de câmp, după amirosul cel urît al acestora, îndată părăsesc casa şi fug în cotro apucă (6). 1
  (1)  Dict de mai mulţi Rom. din Bucovina, In special de Maria Dutcă din Budeniţ: € Ploşniţa de câmp cum pică pe o pomă, p6ma aceea nu se pote mai mult mancă, pentru câ e forte puturosă.»
  (2) Cred. Rom. din Pârtesciî-de-sus, dict. de TJomnica Baranaiu.
  (B) Dict. de George Cârstean din Galanescî:«Ploşniţa de câmp, dacă o princji in mână, ţi Be împuţesc mânile.*
  (4) Dat. şi cred. Rom. din Boziaş.
  (o) Dat. şi cred. Rom. din Spini, corn. de d-1 Th. A. Bogdan.
  ţ6) Dat. şi cred. Rom. din Frătăuţul vechiii, dict. de Andreiu Daacal şi Axenia Sotroni;—a celor din Cupca, dict. de Casandra Ţuguiu: tPloşniţa de câmp e cu mult mai mare decât cea de casă, şi dacă se în-tîmplă să intre într'o casă, unde sunt ploşniţe, le mănâncă pe cele de casă *
www.digibuc.ro
              VACA DOMNULUI.
                 (Lygaeus equestris L.)
   Vaca Domnului, raasc. Boul Domnului, numită în Bucovina încă şi Nieluţă; în Moldova: Vaca Domnului (1); în Transilvania: Vaca Domnului (2), Boul Domnului (3) şi Pascî artei. Pascile (4), iar la Românii din Macedonia: Pas-călită (5), e un insect frumuşel, lătăreţ şi lungăreţ, de co-16re roşie şi împestriţat cu pete negre şi pui albî.
   Despre acest insect, care se p6te observă mai cu sâmă pe la începutul primăverii pe lângă pâreţiî caselor şi ai grajdurilor, pe lângă garduri şi gundie, precum şi pe pietre şi 1
  (1)   Com. de mult regretatul Melchisedec, fostul Episcop al Romanului şi membru al Academiei Române: «Insecta lungăreţă, roşie şi cu puncte negre, care ese într’un număi] forte mare primăvara pe lângă garduri, gunoie, precum şi în alte loouri, Be numesce în Moldova: Vaca Domnului* ; — com. de d-1 Dimitrie Mănăstirean, institutor în Botoşani: * Vaca Domnului e roşie cu pete negre. Ea trăesce în familie şi ese la sore mai cu semă primăvara pe lângă garduri.»
  (2) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (3)   Com. de d-1 T. Frâncu: *Boul Domnului se numesce în Munţii apuseni ai Transilvaniei acel insect roşietic şi lungăreţ, care ese forte de timpuriu primăvara şi se stringe une ori cu sutele pe lângă păreţi.»
  (4) Com. de d-1 Tb. A. Bogdan.
  (6) Com. de d-1 Per. Papahagi. — Aici e de însemnat că Românit din Dacia traiană confundă adese-orî insectul acesta cu Buburuza sau Mămuţa şi de aceea anii le dau aminduror insectelor acestora numirea de Vaca Domnului, mase. Boul Domnului. Tot aşa fac cu aceste două insecte şi o semă de Români din Macedonia, dându-le amândurora numirea de Pascaliţă, fiind-că şi unul şi altul se arată cam pe atunci când cad şi Pascile.
www.digibuc.ro
425
răchitele cele putregăi<5se, există la Românii de pe Câmpia Ardiluluî, com. Grebeniş, următdrea legendă :
   «pice că Maica Sfinlă, când a născut pe Domnul Christoa, nu aveâ destul lapte în ţâţişdrele sale, şi de aceea trimise ea la un vecin, care aveâ o mulţime de vaci mulgStdre, ca să-î deâ puţin lapte, căci nu aveâ cu ce să-şî lăpteze fiul.
   «Vecinu-so însă, sgârcit din fire, după cum îs de-arândul toţi dmeniî moşieri, n’a vrut să-î deâ nici un picur, <}icend că el nu dă lapte la vrăjit6re ca sâ-I ducă norocul de la vaci.
   *Maica sfintă, vă^end că nu î-a dat nici un picur de lapte şi pe de-asupra a făcut-o încă şi vrăjitdre, s’a supărat f<5rte tare, dar n’a <Jis nimic, fără s’a luat şi s’a dus la un alt vecin, care aveâ numai o singură vacă, şi de la acela a cerut să-l deâ lapte de o groşiţă, căci îî eră 6re-cum ca de la un om sărac să câră de pomană.
   «Vecinul cel sărac îî dete lapte, şi încă mal mult de cum l-a trebuit, dar de luat bani nici vorbă.
   <Maica sfinlă, văzând bunătatea lui cea mare, se bucură şi-l aldui (jicend:
   — «Când vel merge în grajdul t§u, să te ajungă darul lui . Dumnezeii ca să n’aî unde-ţî pune laptele, aşâ de mult şi de bun să fie!
   «Şi cum l-a alduit Maica sfintă, aşâ s’a şi întîmplat.
   «Mergend adecă vecinul cel sărac în «Jiua următdre în grajd nu se putu destul miră v6<Jendu-şî grajdul plin de vaci, care de care mat grase şi mai frum<5se.
   «Pe vecinul cel bogat, dar din cale afară sgârcit, Maica sfintă îl blestemă tjicând că în <Jiua următdre, pe când va merge să-şi mulgă vacile, nimic în ocdlele lui să nu găsâscă fără numai pustietate şi tot felul de gujuliî.
   «Şi cum a <Jis, chiar aşâ s’a şi întîmplat.
   «Mergend în c^iua următdre vecinul cel bogat în ocdlele lui ca să-şi vadă şi mulgă vacile, n’a aflat nici o ‘Singură vacă, fără o mulţime de gujuliî roşii şi cu puncte negre pe spate, cari se tăvăliau în ţSrîna de .pe lângă păreţi! ocdlelor.
   «Şi pe aceste gujuliî le-a numit apoi Vaca Domnului-» (1).
   După o altă legendă, şi anume de pe Câmpia Ardeiului, (l)
   (l) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
426
Vaca Domnului e făcută din sângele Ilenei Consângenei, care a fost omorîtă de Voinic înflorit în ajunul Pascilor.
  Iată şi legenda respectivă:
  «Nu sciu, <jeti, dar totuşi cred că o ti hăt multă vreme de atunci, de când Ileana Consăngeana cea mândră şi frumăsă, umblă cu Voinic înflorit, ţinendu-se de după brâu şi doinind hor! de sunau munţii şi ţi se fâceâ inima isvor de la-crămî la au<Jul doinelor lor. De mult o fi, că doar nu a fost numai erî vremea când sfîntul Archanghel Gavril umblă şi el ca un moşnâg rezimat în-cârja-i de oţel, dând omenilor veste, că Dumnecjeu pe capul lor o să trimită potop de limbi străine şi nemernice, de nu se vor îngădui cu pisma şi de nu vor încetă cu sudălmile. Sfîntul Gavrilă, umblând multă lume împărăţie, în un vârf de rîpă piezişă, de te îmbâtaî uitându-te din vârful ei, în jos, întâlnitu-B’o şi cu Ileana Consăngeana ce din ochi plângeâ şi din gură doiniâ, şi cu Voinic înflorit, cu care dat-ab în poveşti, după cum dab toţi drumariî, când rânduesco Dumnezeu ca să se întâlnâscă.
  —   «Până unde, moşule?» îl agrăi Voinic înflorit.
  —     «Până mai departe decât tine, voinice!» îi răspunde Ar-changhelul Gavrilă.
  «Pe fecior îl cuprinde roşâţa până după urechi de ruşine, au(jindu-î vorbele — căci cum nu, când un moşnăg ca el se laudă,—că «până mai departe decât el,» ca şi când el nu ar fi voinic ca să umble mai mult şi mai departe decât un moşnâg gârbovit de bătrân şi alb de cărunt.
  —     «Hei moşule, că slăbănog mă mai ţii, când îmi <Jicî că nu-s în stare a drumări cât d-ta.
  —     «Voinice, glasul tău puternic şi dulce de a<jl într’un an nu se va mai au<jî.»
  —   «Şi de ce?»
  —   «Aşâ vrea Dumnezeu.»
  —     «Aşâ ar fi de aî fi tu frate cu Christos»,—îi rpspunse feciorul a batjocură.
  —     «Voinice, de nu oib fi frate cu Christos, apoi cu Sân-Petru a bună-semă,—de nucre<jihaî prindem rămaş, că de a«ji în un an o să ne întâlnim iară. Tu însă pe atunci îi fi maî neputincios decât cum ţi se pare că îs eb acum.
www.digibuc.ro
427
  —    «Bine, fie cum (Jicî, dar griji că de câştig rămaşul, apoi val de chica ta!» ii răspunde voinicul.
  —   «Fie!»
  «Dorindu-şi drum bun, fie-care se duse cu gândul ca să-şi câştige rămaşul.
  —     «Cine a fost acel moşnăg îndrăsneţ? — îl întrebă Ileana Consângeana,—căci mi se pare că nu e aşâ de bătrân, după cum îl arătă părul. Măi, acela a fost un voinic, ori scie Dumnezeii cine, numai om bătrân nu a fost.
  —   «Şi de pe ce l-ai cunoscut?»
  —     «De pe ce ? Iac’ când mi-a dat mâna, m’a strîns cu atâta foc, cât îmi veniâ să-mi ardă sufletul de căldura mânii lui.
  «Voinicul autjind-o se mânie de nu mai semânâ mai mult a om făr’ a fiără sălbatică, şi aşâ mânios, cura eră, se năpusti asupra frumdseî copiliţe şi luâud-o de cap o asvârli pe rîpă în jos de sfărmi şi bucăţele se făcu. După aceea o luă la fugă, de gândiai că să mănânce pămîntul şi nu alta.
  «Aşâ a umblat multă lume, până a sosit vremea ca să se împlinâscă anul de când s’a remăşit cu moşnăgul.
  «Când mai eră o până la an, Voinicului l-a venit în minte de rămaşul făcut, şi uitându-se într’o fântână, se vă<Ju mai slab şi mai petrecut ca cum eră atunci moşnăgul. Se supără răii, vătjend că perde rămaşul, şi în necazul lui se aruncă în fântână, dar fântâna nu-1 primi, căci aşâ a fost voia lui Dumnezeu. Eră îmbătrânit rău bietul Voinic înflorit, căci gândurile şi supărarea îi învârstă faţa cu o mulţime de sbârciturî, iar părul, din negru ce erâ, îl prefăcuse în alb ca omătul. Gândurile îl puseră bine, căci el în o mânie, ori păte în un câs făr’ de noroc îşi omorîse pe scumpa lui Ileana, aruncând-o în jos pe rîpă.
  *Archanghelul Gavrilă, care le sciâ tdte cele întîmplate, înschimbându-se în un voinic frumos ca un s6re şi voinic ca un craiu şi vitâz ca un leu, se sui călare pe un armăsar negru ca ndptea şi iute ca vîntul, şi se duse la rîpa unde trebuiai! să se întâlnâscă. Voinicul înflorit, chiar fără voia lui, se trezi că şi el ajunse până la rîpa unde s’a fost rămăşit cu moşnăgul drumeţ.
  «Mai mare l-a fost spaima, când în locul moşnăgului de odiniără întâlni un voinic, ca şi care el nu mai văzuse.
www.digibuc.ro
428
  —   «Bună 4iua,— Voinic înflorit.»
  —     «Mulţam om de omenie, dar eu nu-s Voinic înflorit, că-s un moşnăg încărunţit.
  —     «Heî, hei, vetjî că aî ajuns aşa după cum ţî-am fost spus,—aşă că tu aî îmbătrânit şi eu am întinerit.»
  —     «Aşâ-i, că voia luî Dumnedeu cine î-o pdte strică. El pote face cum vrea, noi ceşti dmenî slăbănogi trebue să ne lăsăm voieî luî.
  —     «Aşâ*î, aşâ-î, dar cum stăm cu rSmaşul ? Unde ţî-e fata cea frumdsă, la care maî mult credeai decât la Dumnedeâ.
  —   «O murit atuncî!
  —   «O murit că o aî omorît tu, netrebnicule.
  —   «Eu nu, făr’ din voia luî Dumnezeu a murit.
  —     «Ba nu, nemernicule, că tu o aî aruncat pe stâncă în jos. Eu sciu că am vecjut urma pe unde o lunecat.»
  —     «Asta nu-î adevărat, că eu sciu, că ddr eu o am îngropat-o cu popa din satul vecin, de nu creijî, vino să-ţî arăt mormîntul.
  —     «Asta e o minciună încornorată, căcî tu o aî omorît, hai ca să-ţî arăt că unde-î sângele ei.» Şi duc§ndu-l îî arată o roşeţă, care nu eră alt ce-vâ decât o mulţime de insecte roşii şi mărunte.
  «Vedî tu aceste gujuliî,—ele sunt făcute din sângele Ilenei Consăngene.*
  « Voinic înflorit au^indu-I se înspăimîntă aşâ de tare, de din om cărunt şi gârbovit ce eră se prefăcu în o insectă mică şi nâgră, care şi a<jî plânge mereu după mult iubita lui Ilâna. Omenii îî 41° Grieruş; iar la insectele făcute din sângele Uăneî le 4ic Pasci, căcî chiar în ajunul Bascilor a fost aruncată pe rîpă în jos» (1).
  Pe lângă legendele acestea mai există, tot la Românii din Transilvania, despre Vaca Domnului încă şi următdrele credinţe:
  Vaca Domnului de timpuriu a vedă e semn de primăvară căldurdsă (2).
   (1)    Pnbl. de d-1 Th. A. Bogdan în Revista Bistriţei, an. I. Bistriţa
1903, No. 22.
   (2)  Cred. Rom. din Fărăgău.
www.digibuc.ro
429
  A află mai multe Vaci de ale Domnului la un loc mdrte e semn că are să fie vara ploiăsă (1).
  A vedâ Vaca Domnului pe arbori sau pe garduri e semn că are să viscolâscă (2).
  Vacile Domnului a le află ascunse e semn că are să fie ger (3).
  Vaca Domnului prin casă a vedâ e semn că Pascile vor fi frigurdse (4).
  Vaca Domnului pe lângă vatră a vedă e semn că primăvara are să fie scurtă (5).
  Vaca Domnului pe la Crăciun de vei vede, nu vei vedâ-o pe la Pasc! (6).
  Vaca Domnului sub scdrţă pe la Pasc! de vei află, iea-ţî cojocul în spate (7).
  Româncele din Bucovina, cari voesc ca vacile lor cele mulgStdre să deâ lapte mult şi bun, caută într’o Marţi săra unde se află multe Vaci de ale Domnului adunate la un loc. A doua <Ji, adecă Miercuri, dis-de-diminâţâ până ce nu răsare sdrele, se duc iarăşi la locul respectiv, prind câte <}ece vaci de acestea, le duc acasă, le dumică mărunţel cu toporul sau cu barda, le pun într’o covăţică cu tărâţe, le amestecă bine cu acestea şi apoi le dau vacilor mulgătdre ca să le mănânce.
  Făcându-se acâsta şi fiind Vaca Domnului curată, se <Jice că vacile, cari o mănâncă amestecată cu tărâţe, dau apoi lapte mult şi bun (8). 1
  (1) Cred. Rom. din Petilea.
  (2) Cred. Rom. din Socol.
  (;!) Cred. Rom. din Balda.
  (4) Cred. Rom. din Felfalău.
  (5) Cred. Rom. din Touciu.
  (6) Cred. Rom. din Fărăgău.
  (7)   Cred. Rom. din Patina. — Tote credinţele acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan.
  (8)   Dat. şi cred. Rom. din Frătăuţul-non, dict. de Const. Rusu; — a celor din Galanescî, dict. de Ileana Cârstean: *Vaca Domnului e roşie şi de âre-ce e curată, femeile o dau vacilor în tărâţe ca să deâ lapte.»
www.digibuc.ro
                        PLOŞNIŢA.
                     (Acanthia lectularia L.)
  Unul dintre insectele cele maî neplăcute şi mai nesuferite este Ploşniţa, dim. Ploşniciâră, Ploşniţa de casă, numită altmintrelea în Bucovina încă şi Stelniţă; în Moldova: Ploşniţă (1); în Ţâra-Românâscă: Păduche de lemn (2) şi Stei-niţa (3); în unele părţi din Transilvania, precum bună-dră în Braşov şi în împrejurimea acestuia: Păduche de lemn (4) şi Păduche de părete (5), iar în altele Stelniţă (6), Stălniţă, Strălniţăţl) şi Părăscuţă (8); în Banat: Stelniţă. (9); în Ungaria: Stelniţă, Ploscuţă şi Poluşcă (10); la Românii din Meglenia: Tatabic (11); iar la cei din Macedonia: Tahtabic şi Tartabic, pl. Tartabiţi (12), lat. Cirnex lectularius, Acanthia lectularia L.
  Acest insect nu numai că e fdrte supărăcios, ci tot odată şi fdrte vicldn, pentru că el tdtâ <Jiua stă ascuns prin crăpătu- 1 11
  (1) Şe<J.etorea, an. I, Fălticeni 1892, p. 191.
  (2) Com. de d-1 Dr. N. Leon.
  (3)   Sânetatea, an II, p. 77; — com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: *Pădu-chele de lemn se mai numesce şi Stelniţă, pl. Stelniţe.•
  (4) Com. de d-1 T. Frâncu.
  (5) Cărţile săteanului, an. 1886, p. 95 şi 168.
  (6) Com. de d-1 T. Frâncu.
  (7)   G. Crâiniceanu, Nomenclatura romănă-latină din istoria naturală, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, p. 341 şi 344.
  (8) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (9) Luminătoriul, an. X, Timişora 1889, No. 25.
(10) Com. de d-1 El. Pop.
(11) Com. de d-1 Per. Papahagi.
(12) Gust. Weigand, Die Aromunen, II, Bd. Leipzig 1894, p. 52 şi 332; — Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 331.
www.digibuc.ro
431
rile grinzilor şi ale uscidrelor, prin privazurile icânelor şi ale oglinzilor, precum şi pe sub blănile ferestrelor şi prin paturi, şi numai după ce înserâză, şi mai ales după ce s’au culcat âmenil, ese din ascundeturile sale şi începo a alergă în colo şi încdce, până ce dă peste 6menil ce dorm, cărora le suge apoi cu o ne mai spusă lăcomie sângele. Iar când âmeniî cârcă să scape de el şi spre scopul acesta nu odată îşi mută paturile, se sue pe păreţi şi se slobdde de pe podelele podului drept în pat.
   Locul original de vieţuire şi îmmulţire al Ploşniţei, după credinţa şi spusa Românilor din Bucovina, nu sunt casele omenescl, ci ea de regulă se importâză din afară sau de prin alte case, în cari s’a pripăşit şi îmmulţit mal înainte. Iar importarea el se întîmplă în mal multe chipuri, şi anume:
   Când se aduce lut, balegă sau humă în di de sec, adecă: Lunia, Miercuria şi Vineria, şi mal ales când e lună nouă, şi cu lut, respective cu balegă sau humă de acâsta se ung apoi casele (1); sad când se stinge var la lună nouă şi cu var de acesta se vâruesce prin case (2); ori după cum cred şi spun Românii din Banat, când se văruesc casele Marţia, Joia şi Sâmbăta (3).
   Când se face foc cu lemne verdl sau ude de răchită, iar stăpâna de casă iea spuma de pe dlele ce se află la foc şi o aruncă unde apucă, atunci din spuma acâsta şi din ceea ce o slobdde răchita, amestecându-se la un loc, se nasc ploşniţe (4). 1
   (1)  Cred Rom. din Bălăceana, com. de Al. Pîţul; — a celor din Cos. tina, com. de Nic. Naherniac; — a celor din Todirescî, com. de Nic. Ră-dăşan; — a celor din Horodnicul-de-jos, com. de G. Telâga; —a celor din Cupca, dict. de Casandra Ţuguiii; — şi a celor din Broscăuţul-vechiu, dict. de Uinca Bahriu; — ve^i şi Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. IV, No. 99: «Lunia nu se aduce lut şi baligă de vită pentru un3 în casă, căci se crede că la din contră se vor ivi în casă ploşniţe.»
   (2) Cred. Rom. din Capul-Câmpului, dict. de Pint. Tătărâu.
   (3)  Aurel Iana, Din credinţele pop. rom. din Maidan (Bănat), publ. în Luminătoriul, an. X, No. 26: «Se crede în popor că Stelniţele se fac in urma văruiril chiliilor Marţia, Joia, Sâmbăta.»
   (4)  Cred. Rom. din Fundul-Sadovei, dict. de Gafiţa Crăciunaş, şi a celor din Cireş-Opaiţ, com. de Const. Dugan, stud. gimn.
www.digibuc.ro
432
  Când se aduce în casă cetină, adecă ramuri de brad şi molid (1) sau trunchiuri, surcele, găteje, putregaiuri, precum şi alte lemne de pe agesturî, cu scop ca să se facă foc din-tr’însele, atunci se aduc şi ploşniţe, căci atât în cetina, cât şi în lemnele ce le aduce apa cine scie de pe unde şi le a-geslresce pe la încârniturî, între multe alte gujuliî se află şi ploşniţe. Deci dacă cetina şi lemnele acestea nu s’au pus, îndată cum s’au adus, pe foc, ci se mal lasă un timp dreşî-care ca să se sbicescă, atunci es ploşniţele peste ndpte din-tr’însele şi se bagă prin tdte cotldnele şi ungherele case! (2).
  Când se întrebuinţăzâ la construirea şi ridicarea caselor lemn reu, adecă putregăios şi plin de umedâlă, căci in casa în care se află lemn de acesta, ploşniţele se fac cu mult mai de grabă şi mai lesne decât în acelea în care se află lemn sănătos şi uscat (3).
  De aceea Româncele din Bucovina, cărora le e aminte ca să nu se pripăşescâ sau propăşâscă, după cum spun o semă dintre dînsele, ploşniţele prin casele lor, se feresc de a unge şi a vărul casele în <ji de sec, adecă Lunia, Miercuria şi Vineria şi maî cu sămă când e lună notiă (4). Asemenea se feresc ele, cât le este cu putinţă, de a face foc cu cetină, răchită verde şi cu lemne de pe agesturî şi cu deosebire a le lăsă peste ndpte în casă ca să se usce (5).
  Iar bărbaţii, când voesc să construăscâ vre-o casă, caută cu cea mal mare luare de sâmă ce fel de lemn e acela ce vor să-l întrebuinţeze spre construire.
  Unii, şi mai ales cel din Ţ6ra-Român£scă, au datină, când dintr’o pădure se taie lemne pentru făcut casă, să lasenoue lemne cioplite în pădure, ca să putre<Jâscă, «Jicendu-se: «Acesta este lemnul Păduchilor de lemn, acesta este al Cavilor», etc. 1
   (1)  Cred. Rom. din Bosauci, com. de Sim. Şutu;—a celor din Capul-Câmpuluî, dict. de Pint. Tâtârău;— şi a celor din Igescî, com. de I. Zi-linschi.
   (2)  Cred. Rom. din Bâlăceana, com. de C. Ureche şi a celor din Pâr-tesciî-de-suB, dict. de Domnica Baranaid.
   (3) Cred. Rom. din Bâlăceana, com de G. Jemna.
   (4) Dat. Rom. din Uişesci, com. de Filaret Doboş.
   (5) Dat. Rom. din mai multe sate din Bucovina.
www.digibuc.ro
433
ursindu-se ast-fel fie care lemn, apoi se ieau lemne pentru casă, nu însă din cele ursite (1).
  Mal departe, spun Românii atât ceî din Bucovina, cât şi cel din Moldova, că ploşniţele se pripăşesc prin case încă şi de prin cuiburile Resturilor (2), căcî căutând el cuiburile acestora, după ce au fost părăsite, să fi aflat o mulţime de ploşniţe într’însele (3).
  Din causa acăsta apoi ce! mal mulţî Român! nici nu suferă ca Resturiî să-şî facă cuiburile lipite de păreţi! sau de străşina case!, căcî, <Jic eî, că dacă yre-o femee dă cu peria de văruit pe pâretele, unde se află vre-un cuib de Reslur, atunci ploşniţele îndată es din cuib şi răspândindu-se în t<5te părţile intră şi în casă. Iar dacă peria cu care s’a văruit un ast-fel de părete se împrumută une! vecine asemenea pentru văruit, atunci se umple şi casa aceleia de ploşniţe.
  Din contră, dacă nu se împrumută peria nici unei vecine, şi dacă se văruesce casa tot la treî sferturi de lună, calculând după luna de pe cer, atunci ploşniţele nu se pripăşesc (4).
  De multe ori însă şi cu mult mal repede se pripăşesc ploşniţele prin diferite obiecte vechi, precum : icdne, oglindi, paturi, ce se aduc dintr’o casă, în care se află multe ploşniţe. Apoi şi prin straie.
  E de ajuns să aduci o ic<5nă, în care se află nu maî multe, ci numai vre-o două, treî ploşniţe, saîi să merg! într’o casă, unde se află multe ploşniţe, şi luându-se vre-o câte-vâ pe straie, să le aduci acasă, că apoi aî gătit-o: peste vre-o câte-vâ 1
   (1)   G. S. Ioneanu, Mica colecţiune de superstiţiile poporului român, Buzău 1888, p. 63; — I. St. Negoescu, Credinţe poporale din Ludesci, j'ud. Dâmbovita, publ. în Lumina pentru toţi, an. III, Bucureacî 1887-88, p. 616: «La unele caae sunt forte mulţi Păduchi de lemn. Iată mijlocul ce omenii din superatiţiune cred a face ca să nu se maî facă aceştia: Când taie lemne de casă în pădure, ae Iasă nouă lemne cioplite în pădure, picând ; «Jata e al Păduchilor de lemn, ăsta e al Furnicilor, etc., pentru nouă feluri de lighione. Pe urmă se taie lemne de casă, iar acele nouă cioplite se lasă să put.re<jescă în pădure. Âcâsta nu o fac toţi.»
   (2)  Restur, pl. Resturi «=* lostun, lat. Chelidon urbica Bope, Hirundo urbica L.
   (3)  Cred. Rom. din Stupea, com. de Onufr. Câilean; — S. FI. Marian, Ornitologia pop. română, t. II, p. 127-128.
   (4) Cred. Rom. din Stupea, com. de Onufr. Căilean.
    Marinii, Insectele.                                                    SS
www.digibuc.ro
434
luni poţi fi sigur că tdtă casa ţî-e plină de acăstă poddbă nesuferită.
   Afară de acăsta mal sunt încă şi o sămă de 6menl răi la inimă cari, având ploşniţe în casele lor, nu se îndestulâză numai cu atâta cum s’ar pută mântui de ele, ci ei, în răutatea lor, le trimit sau le duc chiar şi singuri pe la alte case, pe a! căror stăpâni au pismă şi ură (1).
   Aşâ unii dintre aceşti 6menî răutăcioşi ieau făina şi aluatul, ce pică de pe lopată când se bagă pânea în cuptor, şi du-cendu-le la casa celui ce-1 urăsc sau pismuesc, le pun pe pragul uşii, (Jmencl:
                     Cum dospesce Şi cresce Făina de grâu,
                     Când se plămădesce,
                     Aşâ să crescă Şi să se ’mmulţescă Ploşniţele ’n astă casă ! (2)
   Alţii ieau una sau mal multe ploşniţe vil, le pun într’o bucăţică de hârtie sau de mămăligă şi ducându-le la casa, de unde presupun el c’au venit la dînşiî, le aruncă înnăuntru (3).
   Şi iarăşi alţii prind mal multe ploşniţe, le pun într'o ţăvâ de soc, astupă ţăva la amândouă capetele cu mămăligă, şi apoi luând-o cu sine, se duc la casa celui ce-1 pismuesc satt urăsc, şi după ce au intrat în casă şi au dat bună ăiua sau bună sera, <Jic :
                     Bucuroşi de ospeţi Prospeţî ?
   Şi dacă cel din casă răspund: tbucuroşi», atunci cel ce le-a adus merge lângă pat sau într’un ungher şi acolo le slobdde încet din ţeve, fără ca ce! din casă să observe ce face. 1
  (1)   După spusa Rom. din Voloveţ, com. de Ilie Buliga; — a celor din Frâtâuţul-nou, com. de Iulian Sidor;—şi a celor din Cireş-Opaiţ, com. de Const. Dugan.
  (2) După spusa Românilor din Mihovenî, com. de Vesp. Corvin.
  (3) Idem, com. de Vas. Strachină.
www.digibuc.ro
435
   Prin acestă procedură se <Jice că cel ce a adus ploşniţele se curâţesce nu numai de cele ce le-a adus, ci şi de cele de acasă, căci nu mult după acăsta şi acelea părăsesc casa şi se duc în urma celor-lalte ce au fost duse (1).
   Cu t<5te însă că ploşniţele sunt o mânie a luî Dumnezeii pentru locuitorii, în a căror casă au apucat odată a se în-cuibâ şi îmmulţî, şi cu tote că ele însemnă şi căderea acestora în sărăcie (2), Românii totuşi nu prea îndatineză a le omorî, una: pentru câ-i greu a le prinde pe tote şi a le ucide, al doilea: pentru că sunt fdrte greţbse şi puturdse, şi al treilea: pentru că cu cât se omrîră mai multe, cu atâta, cred ei, că se îmmulţesc mai tare (3).
   De aicia însă nu urmăză că Românii le-ar da pace ca să se îmmulţescă şi să-l necăjescă şi mai departe. Din contră, ei şi mai cu sămă BOţiile lor, întrebuinţăză tote chipurile şi inij-ldcele cum s’ar pute cât mai de grabă şi mai lesne curăţ) de ele.
   Aşâ femeia, care voesce să scape de acestă pod6bă urî-cidsă şi nesuferită, unge t6tă casa într’o Sâmbătă de la sfârşitul lunii, adecă când e lu?iă veche (4). Iar dacă nu e în stare s’o ungă într’o singură Sâmbătă, atunci o unge de trei ori în trei luni după olaltă, şi anume tot-deauna la sfârşitul lunii (5).
   Maî departe se crede că ploşniţele se depărteză, dacă se văruesce casa pe la sfârşitul lunii, începend de la mijlocul păreteluî ce se află în faţa uşii, spre drâpta şi stânga până la uşă, mâncând mălaiu şi (Jicend:
   — Cum mănânc eu mălaiul acesta, aşâ să vă mâncaţi şi voi una pe alta, şi cum ung eu la sfârşitul lunii, aşâ şi voi să vă sfârşiţi din casa mea (6). 1
  (1)  După spusa Rom. din Mănăstiora sau St. Onufreiu, dict. de Achi-lina Breabăn, şi a celor din Cireş-Opaiţ, com. de Const. Dugan.
  (2) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirneî, com. de Amfil. Burac.
  (3)  Cred. Rom. din Mihoveni, com. de Vas. Strachină; — a celor din Coslina, com. de Vas. Huţan;— şi a celor din Frătâuţul-vechiu, com. de Vas. Dascal: «Omenii cred că dacă se ucide vre-o ploşniţă, se fac mai multe şi nu le dau pace.»
  (4) Dat. Rom. din Pârtesciî-de-sus. dict. de Domnica Baranaiu.
  (6) Dat. Rom. din Broscăuţul-vechiii, dict. de llinca Bahriâ.
  (6) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de George Telega.
www.digibuc.ro
436
   Săli dacă femeia, care voesce să se mântuâscă de ploşniţe, se desbracă în pielea gdlă, iea într’o mână o bucată de mămăligă, mălaiu, pâne, sau ce are, iar în cea-laltă peria de văruit şi începând a mâncâ şi a vărui casa cu var, în care mai înainte de acăsta s’a turnat gaiţă (1), cjice:
            Cum mănânc eu pâne Şi văruesc casa,
            Aşâ şi voi să ve mâncaţi Una pe alta
            Pân' nu-ţî mai rămâne nici una! (2)
   Tot aşâ cred că se pot depărtâ ploşniţele şi Românii din Moldovay.
   «De ploşniţe scapi — <Jic aceştia,— dacă îngrijescî casa şi o văruescî în lună veche, în <^ile de post, văruind-o îndărăt şi molfăind ce-vâ, ca coji de pâne, mălaiu, ş. a.» (3).
   Unele Românce din Bucovina îndatinăză mai departe de a strînge apa ce rămâne în cofă de Duminecă săra şi până Luni diminâţa, şi anume în nouă luni după olaltă, şi cu apă de acăsta sting apoi varul care-1 întrebuinţăză spre vă-ruirea caselor (4).
   Altele sting varul menit pentru văruit cu apa, în care s’a fiert mai înainte de acăsta o cantitate anumită de Stirigâe, lat. Veratrum album, sau de Piperuşcă (5), lat. Capsicum annuum, şi cu var de acesta văruesc apoi casa, dând cu dîn-sul prin tdte crăpăturile şi borţile, prin t6te unghiurile şi cotldnele, unde sciu că se află ploşniţe (6). 1 2 3 4 * 6
   (1) Gaiţă, gaiţ şi naftă = petroleii.
   (2) Dat. Rom. din Reusenl, com. de Vas. Pop.
   (3) jŞetfelorea, an. I, Fălticeni 1892, p. 191-192.
   (4) Dat. Rom. din Volovăţ, com. de Ioan Buliga.
   (6) Piperuşcă =piperuşă = ardeiă.
   (6) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Amfil. Burac;—a celor din Şcheia, com. de I. Berariîi, şi a celor din Frătăuţul-vechiu, com. de Vas. Dascal: 'Ploşniţa se mai scâte şi în modul următor: se iea o piperuşă, se moie în var şi se unge locul pe unde umblă ploşniţele. Ele eşind de prin ascunzişul lor, amirosînd var şi piperuşă, pică jos şi per»; — a celor din BudeniJ, dict. de Mariora Dutcâ: «Dacă, când se stinge varul, se pune într’însul ud de om şi chiperuşcă, şi după ce s’a stins se dă cu dînBul casa, în care se află ploşniţe, atunci tote ploşniţele per.»
www.digibuc.ro
437
   Şi iarăşi altele pun la sfârşitul lunii Strigâe (1) şi Laptele cânelui, lat. Euphorbia Cyparissias, intr’o <51ă cu apă la foc să fiărbă, iar după ce a fiert de ajuns, tdrnă apă de acăsta într’o prdşcă şi imprdşcl cu ea prin t<5te crăpăturile unde se află ploşniţe (2).
   Neputendu-le depărtâ prin ungere, văruire şi împroşcare, atunci ese unul dintre căsaşi pe la sfârşitul lunii din casă afară şi punându-se la ferâstra de către apus (Jice către un alt câsaş, care stă la aceeaşi ferestră încasă şi mănâncă:
                   Ce cinezi acolo?
   Iar cel din casă îi răspunde:
                   Mulţumesc de întrebare,
                   Ia cinez pâne şi sare!
   Cel de afară:
                   Da ploşniţele ce-ţi fac?
   Cel din casă:
                      Ce să facă ?
                      Se mănâncă Tot rudă De rudă Şi viţă De viţă
                      Până se fac tăte tărâţe!
   Ast-fel se rostesc cuvintele aceste de nouă ori după olaltă1 şi anume câte de trei ori la trei ferestre.
   Iar când ajunge cel de afară la uşă şi dă să intre înnăun* tru, cel din casă îi (Jice:
                   Dacă vrei să intri în caBă,
                   Ploşniţele afară să âsă!
   Cel de afară:
                   lata că es şi se duc
                   Şi mai mult nu-ţî fac bucluc! 1 2
    (1) Slrigoe — stirigoe.
    (2)  Dat. Rom. din Horodnicul-de-sus, com. de Ştef. Turturean, Btudent gimnasial.
www.digibuc.ro
438
   T6te acestea se fac de aceea la sfârşitul lunii sau la lună veche, ca, precum se sfârşesce luna, aşâ să se sfârşâscă şi ploşniţele (1).
   Neputendu-se nici în chipul acesta scdte, atunci es unul dintre căsaşî afară, când e Craiu noii, adecă Lună nouă, şi punendu-se lângă o ferăstră strigă:
                   Craiu nou în ţâră,
                   Ploşniţele să pieră
                   Tot una câte una
                   Până n’or rămână nici una (2)!
   Sad:
                   Craiu nou în ţeră,
                   Ploşniţele afară Tot una câte una Să nu rămână nici una ;
                   Cele verţlî pe fereşti,
                   Cele roşi pe uşi (3)!
   Sau:
                   Craiu nou in ţără,
                        Să esă Din casa
                   Tote ploşniţele afară:
                   Tot una câte una,
                   Până ce n’o rămână nici una (4)!
   Tot când e Craiu nou sau Lună nouă se mal pot scdte ploşniţele din casă încă şi în următorul mod:
   Dacă unul care vede mal întâiu Luna nouă ese afară cy o bucată de pâne sau de mămăligă şi cu una de sare în mână şi încunjură casa de trei ori, iar a treia 6ră aşezân-du-se lângă o ferăstră şi punend pânea pe dînsa,
                   Craiu noii în ţeră I 1 * 3
  (1) Dat. Rom. din Todiresci, com, de Nic. Rădăşan, şi a celor din Fră-
■tăuţul-nou, com. de Iulian Sidor.
  (3) Dat. Rom. din PârteBcil-de-sus, dict. de Domnica Baranaiu.
  (3) Dat. Rom. din Şcheia, com. de I. Berafiu.
  <4) Dat. Rom. din Ilişescî, com. de Filaret Doboş.
                        www.digibuc.ro
439
  Iar altul din casă strigă:
                   Ploşniţele din casă afară!
  Cel de afară:
                   Eu mănânc pâne şi sare!
  Cel din casă:
                   Dar ploşniţele ce-or mâncâ?
   Cel de afară:
                   Ele s’or mâncâ Una pe alta,
                   Până ce-or rămâne Numai cojile Dintr’însele (1)!
   Sau:
                   Craiii nou în ţeră !
                   —   Ploşniţele să esă afară!
                   Eu mănânc pâne şi sare!
                   —   Ploşniţele să se care Până la mare
                   La înnecare(2)!
   Dacă un om sau un băiăt ese din casă afară, când e Craiu nou, şi ducându-se la ferâstră strigă:
                   Craii! nou în ţeră!
   Iar altul din casă tjice:
                   Ploşniţele pieră!
   Cel de afară:
                   Ce vom mâncâ în iaseră?
   Cel din casă:
                   Vom mâncâ pâne cu sare!
  Cel de afară:
                   Dar ploşniţele ce-or mâncâ? 1 2
  (1) Dat. Rom. din Bâieşescî, dict. de Casandra Rotarii!.
  (2)   Dat. Rom. din Bâlâceana, com. de 6. Boca, şi a celor din Ilişescî, com. de Fii. Doboş.
www.digibuc.ro
440
  Cel din casă:
                  Ele s’or mânea Una pe alta (1)!
  Sau:
                  Craiu nou in astă seră!
                  —   Ploşniţele să esă afară!
                  Noi ce-ora cină în astă seră ?
                  —   Ce-o da Domnul Dumnezeu!
                  Dar ploşniţele ce-or cină?
                  —   Ele s’or mâncâ Tot una câte una
                  Până n’o rămâne nici una (2)!
  SaO:
                  Craiu nou afară!
                  —   Ce-aî mâncat aseră?
                  Pâne şi cu sare!
                  —   Dar ploşniţele ce-au mâncat?
                  Ele s’au mâncat
                  Una pe alta, în cât n’au mai rămas Nici cât un fir de mac în patru despicat, în fundul mării aruncat (3)!
  Dacă un om se desbracă în <ji de sec, când e Lună nouă, în pielea gălă şi apoi, suindu-se călare pe cociorvă, încun-jură casa de trei ori în prăjina sărelui, iar a treia <5ră, când ajunge in dreptul uşii, <Jice către omul care stă la ferâstră în casă:
                  Craiu nou în ţâră!
  Iar cel din casă spune:
                Să âsă ploşniţele pe uş’afarâ Tot una după una,
                Pân’n’or rămână nici una! (4). 1 2 3 4
   (1) Dat. Rom. din Voloveţ, com. de Dimitrie Vicol.
   (2) Dat Rom. din Bălăceana, dict. de Maria Ureche.
   (3) Dat. Rom. din Costîna, com. de Vas. Huţan.
   (4) Dat Rom. din Todiresci, com. de Nic. Rădâşan.
www.digibuc.ro
441
Sau:
                CraiîL nou în ţeră !
                —   Ploşniţele-afară !
                Dar’ ce-or mâncâ ele?
                —   Ia s’or duce pe părae Şi s’or mânca
                Una pe alta! (1).
   Dacă unul dintre căsaşî ese pe la înserate afară şi vătjend Craiu nou pe cer se opresce în locul acela, de unde l-a v6-<jut, şi întorcându-se cu faţa spre ferâstră strigă:
                Craiu noii în ţeră!
   Iar unul din casă, r6spun(Jendu-se, (Jice:
                Ploşniţele tote-afară Să esă Din casă Tot una Câte una,
                Pân’n’a rămână nici una !
   Şi după ce a rostit cuvintele acestea de trei orî, se sue călare pe mătură, cociorvă sau pe lopata de băgat pânea în cuptor şi, începând a alergă prin casă şi a mătură, <}ice:
                Eşiţî ploşniţe afară,
                Că Craiu noii se’nsoră Şi vă poftesce la masă,
                Că n’are cine mâncâ,
                Cine-a be şi a juca,
                Eşiţî voî şi veţi mâncâ Şi veţi be şi veţî juca,
                Până ce v’eţî sătura! (2).
   Cuvintele acestea trebue să se rostâscâ în treî seri după olaltă, şi anume la începutul a trei lunî.
   Făcându-se acesta, se crede că tdte ploşniţele es din casă afară în formă de roiu şi se duc in alte părţi (3).
   Românii din Moldova spun:
   Când ve<}I Craiu nou, de eşti afară, să <}icî: 1 2 3
   (1) Dat. Rom. din Bălăceana, com. de Alex. Pîţul.
   (2) Dat. Rom. din Stroescî, com. de O. Bârtoiu.
   (3) Dat. Rom. din Oostina, com. de Nic. Nahorniac.
                    www.digibuc.ro
442
                 Sănătate’n casă Şi ploşniţele-a fără!
   Apoi de nî asemenea poddbă in casa ta, ori de eşti bolnav, să <Jicî:
                 Craiu nou,
                 Craiu nou,
                 Na un fedeleş gol,
                 Dă-mî uduI plin Roşu ca călina,
                 Gras ca slănina! (1).
   Neputendu-se nici în chipul acesta mântui de ele, atunci se întrebuinţăză următdrele mijldce:
   Se prind trei sau şi mal multe ploşniţe într’o Vineri di-minăţa saii în altă <Ji de sec de la sfârşitul lunii, se pun într’o ţăvă astupată la amândouă capetele cu mămăligă, se duo în aceeaşi di la un rîu şi aruncându se în apă se <Jice:
                 Precum apa rîulul Nu se’ntorce înapoi,
                 Aşa, ploşniţe, şi voi Să nu veniţi înapoi! (2).
   Se prind vre-o câte-vâ ploşniţe, se pun într’o bucăţică de mămăligă, se duc apoi în drum şi aruncâridu-se pe unde trec carele, se spun următdrele cuvinte :
   — Atunci să vă întdrceţî înapoi, când vă voiu chemă eu! (3).
   Se prind mal multe ploşniţe, se pun într’o ţevă, ţâva se astupă la ambele capete şi apoi aruncându-se în căruţa unul om, care merge la târg, fără ca omul să scie ce-vâ despre acesta, şi se dice: 1 2 3
  (1) Şeiţetorea, an. I, Fălticeni, p. ICI.
  (2)   Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, comunicată de Âmfil. Burac;— a celor din Voloveţ, comunicată de T. Vicol: «Se prind într’o Vineri de dimineţă de la sfârşitul lunii trei ploşniţe într’o bucăţică de mămăligă sau pane şi ducendu-se în aceeaşi di se aruncă în al treilea rîu de la casă»; —din Mihovenî, comunicat de Vesp. Corvin: «Dacă se pun intr’o ţăvă astupată la amândouă capetele cu mămăligă şi se duc la pariu.»
  (3)   Dat. Rom. din Voloveţ, comunicată de T. Vicol, şi a celor din Mihovenî, comunicată de Vas. Strachină.
www.digibuc.ro
443
  —     Du-te la târg şi le vinde, şi de le-x pută vinde, bine, de nu ale tale să remâe! (1).
  Se bagă mal multe ploşniţe într’o ţăvă, se astupă la amândouă capetele şi apoi se aruncă în crucile drumului. Cel ce le-a aruncat se mântuesce de ele, iar cel ce iea ţăva aceea în mână, acela nu se p6te mal mult curăţi de ploşniţe (2).
  Se prind 3—9 ploşniţe la sfârşitul lunii, se pun într’o ţâvă, se astupă la amândouă capetele cu mămăligă şi apoi ducen-du-se peste hotar în alt sat sau târg, se aruncă într’o cârşmă.
  FăcSndu-se acăsta, se crede că după ploşniţele acestea se duc şi t6te cele-lalte (3).
  Dacă un om, mergend pe drum, a găsit o bucată de ciolan de rătă, care a fost prăpădit, şi aducându-1 acasă îl pune în apropierea cuiburilor de ploşniţe, atunci ploşniţele se duc de la acea casă (4).
  Se iea o trestie, cu care se măsură grâpa pentru un mort, şi când se duce mortul la grăpă, se bate cu trestia aceea în grinda casei şi se dice:
                Cum se duce mortul,
                Aşa şi voi să ve duceţi;
                Şi când va învia mortul,
                Atunci şi voî să înviaţi! (5).
  Sau: se pun vre-o câte-vâ ploşniţe într’o trestie şi se aruncă trestia într’o apă curgătdre, (Jicend din gură:
  —   Cum fuge apa departe, ast-fel să fugă şi ele! (6).
  Se ieau nouă ploşniţe şi se aruncă într’o strachină cu apă, iar apa acăsta se varsă apoi în urma unul mort, care trece pe lângă casă, rostindu-se cuvintele: 1 2 * 4 5 6
  (1) Dat. Rom. din Ilişescî, comunicata de F. Doboş.
  (2) Dat Rom. din Voloveţ, corn. de Ilie Buliga.
  (9) Dat Rom. din Crasna, comunicată de I. Iliuţ; — din Bilca, comunicată de G. Tofan;—din Stroesci, comunicată de G. Bârtoiu.
  (4) Dat. Rom. din Cireş-Opaiţ, comunicată de C. Dugan.
  (5) Dat. Rom. din Pătrâuţ, comunicată de Ioana Grămadă.
  (6)  Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12; — Idem, Istoria naturală medicală, p. 103.
www.digibuc.ro
444
   — Cum se duce mortul la grăpă, aşâ să se ducă şi ploşniţele de la casa mea! (1).
   Se pun mal multe ploşniţe în sălaşul unui mort, fără ca să scie cine-vâ despre acăsta, şi ducăndu-se la ţintirim se îngrdpă dimpreună cu mortul, în al căruî sălaş s’au pus (2).
   Se pun mai multe ploşniţe într’o ţăvă astupată la amândouă capetele cu mămăligă şi când se îngrdpă cine-vâ se aruncă şi ţâva aceea dimpreună cu mortul în grdpă (3).
   Dacă femeia, după ce a făcut pâne sau mălaiu, iea covata în care & plămădit pânea, lopata cu care a băgat-o în cuptor şi cociorva cu care s’aii scos tăciunii şi cărbunii din cuptor, şi scoţendu-le pe t6te acestea în drum, strigă:
                Pui, puî, pui !
   Iar după ce a ajuns în drum, începe a curăţi covata de aluat şi a o spălă cu apă, atât ^>e acăsta, cât şi pe cele-lalte două obiecte aduse cu sine, strigând :
                Puî, puî, puî!
   Şi unul din casă întrăbă:
                Da ce strigi acolo?
Iar ea răspunde:
      Nu strig Găinile,
      Ci strig Ploşniţele,
      Să âsă
        Din casă,
        Să vie Tot una Câte una,
Pân’n’a rămâne nicX una! (i).
  Dacă cel ce are ploşniţe în casă prinde vre-o câte-vâ şi punendu-le într’o ţăvâ le aruncă în drum după un om, care merge în diua de Pasci la înviere- (5), apoî ducendu-se şi el singur la biserică şi după ce se întdrce de la înviere tjice:
               Christos a’nviat! 1 2 3 4
  (1) Dat. Rom. din UdescT, dict. de Zamfira Nisuli.
  (2) Dat. Rom. din Stroescî, corn. de G. Bârtoiu.
  (3)  Dat. Rom. din Mihoveni, comunicată de Vas. Strachină şi Vesp. Corvin.
  (4) Dat. Rom. din Ilişesci, comunicată de George Berinţan, stud. gimn.
  (6) Dat. Rom. din Soloneţ, comunicată de Ioan Tipa, stud. gimn.
www.digibuc.ro
445
  Iar unul dintre câsaşî, fie bărbat sati. femee, băiăt sau copilă, răspunde:
                Adevărat c’a înviat !
Cel ce a venit:
                Ce-om mânca noî nstăţlî ?
Celălalt:
                Pâne şi cu sare!
                —   Dar ploşniţele ce-or mânca?
                Ele s’or mânca
                Una câte una,
           Pân’n’or rămâne nici una! (1).
  Dacă din casa în care se află ploşniţe se duc două per-sdne în trei Dumineci după olaltă la biserică, iar când se întorc de la biserică, una intră în casă, iar cea-laltă rămâne afară şi punendu-se lângă o ferăstră <}ice către cea din casă:
                Ce faci astăzi de mâncare?
                —   Pâne şi sare !
                Da ploşniţele ce-or mânca ?
                —   Ploşniţele s'or mâncâ
                Una pe alta,
                Pân' ce-or rămână
                Numai cojile
                Dintr’însele! (2).
  Dacă omul, în casa căruia se află ploşniţe, iea o ţevă de soc şi apoi prinzând câte o ploşniţă cu mâna şi băgend-o în ţevă cjice:
  —      Acăsta-i mire, acăsta-i mirăsă, acăsta-i druşcâ, acăsta-î nevastă tînără, şi tot aşâ mai departe.
  Iar după ce a făcut-o acesta, iea ţâva cu ploşniţele şi se duce cu ea, adecă cu acăstâ grămăgidră de ploşniţe, numită nuntă, în târg şi îngropând-o pe la încheierea târgului în pămînt (jice:
  —      Cum se împrăştie dmeniî din tîrg, aşâ să se împrăştie şi ploşniţele din casa mea! 1 2
   (1) Dat. Rom. din Pătrăuţul de pe Şiret, comunicată de George Pîţul, «tud. gimn;—şi din Reusenî, comunicată de Vas. Pop.
   (2) Dat. Rom. din Securiceni, dict. de Gafiţa Galan.
www.digibuc.ro
446
   Făcând-o acâsta, se crede că după vre-o câte-vâ dil0 nu se mai ved ploşniţe prin casă (1).
   Dacă un băiet se desbracă până la piele, iea într’o mână pâne şi sare, iar în cea-laltă o trişcă, în care a băgat vre-o câte-vâ ploşniţe, şi apoi mergând cu acâstă grâmâgidră de ploşniţe, numită asemenea nuntă, peste hotarul livedh şi cântând din trişcă, f^ice:
                Efi ve dau de mâncare Pâne şi sare,
                Ba şi din trişcă ve cânt,
                Numai să vă măritaţi,
                Casa să mî-o părăsiţi Şi’napol să nu măi veniţi!
   Făcând-o acesta, se d*00 c& ploşniţele dispar din casă, ca şi când nici n’ar mal fi fost (2).
   Neajutând mijldcele, câte s’au înşirat până aici, atunci se scot tâte straiele, precum şi alte lucruri din casă afară, aşa ca să nu rSmâe nimica alta, fără numai păreţi! gol. După acâsta se iea balegă de porc uscată (3), sau ferică de pădure şi semînţă de cânepă (4), orî numai plevă de semînţă de cânepă şi cu pusderie (5), şi punendu-se într’o <5Iă cu jar în mijlocul casei li se dă foc să ardă. Cum s’a aprins balega, respective cele-lalte obiecte, şi a început a eşî fum dintr’însele şi a străbate prin t6te unghiurile, borţile şi crăpăturile, îndată prind a eşî şi ploşniţele de prin ascundişurî afară şi, fiind-că nu pot nici de cum suferi fumul acesta, se ameţesc, se înăduşesc, pică jos şi per (6).
   Sau: se astupă fereştile şi cahla, aşâ ca să nu pOtă străbate aerul. După acâsta se face în mijlocul casei foc şi pe foc se pune un hârb, în care se află cam la 7* de litră de oloiu de rapiţă. începând oloiul a clocoti şi pe urmă a arde 1 2 3 4 * 6
   (1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict de Andreiu Dascal.
   (2) Dat- Rom. din Volcineţ, corn. de Al. Jijie.
   (3) Dat. Rom. din BosancT, comunicată de Trofin Crupă.
   (4) Dat. Rom. din Capul-Câmpulul, dict. de P. Tătărău.
   (6) Dat. Rom. din Cireş-Opaiţ, corn. de C. Dugan, şi a celor din Igescî, oom. de I. Zilinschi.
   (6) Cred. tuturor Rom. de mai bus.
www.digibuc.ro
447
60 face dintr’însul un fura forte mare şi nesuferit. De fumul acesta apoi es tdte ploşniţele de prin borţî şi per (1).
  Sau: se pune în casa, în care se află ploşniţe, un ciubăraş cu var nestins. Lângă ciubăraşul cu var se pune o strachină sau un hârb cu cărbuni aprinşi. După aceea se tdrnă apă pe var ca să se stingă, iar pe cărbuni se pune una sau şi mai multe chipăruşe fripte sau uscate. Aburii, cari es din var, se împreună cu fumul de chipăruşcă şi de amestecătura acesta apoi per tdte ploşniţele (2).
  Sau: se afumă în Vineria Pascilor cu colivă furată de Ia un om mort (3).
  Sau: se ieau frumje de firba lui Tatin şi se pun săra acolo pe unde umblă mai tare ploşniţele. Ploşniţele, cari vin în atingere cu frunzele acestea, îndată se prind de ele şi mai mult nu se pot urni din loc. A doua <Ji de dimineţă se ieau apoi frunzele cu ploşniţele prinse do ele şi se aruncă pe foc, sau se duc unde-vâ departe de casă şi acolo se aruncă (4).
  Sau: se fierb castraveţi bătrâni cu balegă de porc şi cu zămă se spală mobilele, şi apoi nu mai fac stelniţe.
  Saă: să închicji uşile şi ferestrele şi să pui în mijlocul casei un vas cu foc, iar pe foc să pui posconifă, adecă resturi de frunze şi sămînţă de cânepă, şi fumul ce va eşi dintr’acăsta va omorî t<5te Stelniţele (5).
  Cel mai uşor şi mai sigur mijloc însă, prin care se pdte curăţi casa de ploşniţe este, dacă se aduc mai multe ploşniţe de câmp în casă, căci acestea îndată omdră şi mănâncă o parte din cele de casă, iară cea-laltă parte ce mai rămâne, simţind că se află în casă ploşniţe de câmp, după amirosul cel urît al acestora, îndată părăsesc casa şi fug în cotro apucă (6). 1 2 3 4 * 6
  (1) Dat. Rom. din Fră tău {ui-vechi îi, dict. de Andr. Dascal.
  (2) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de Ana Nimegean.
  (3)  Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12. — Istoria naturală medicală, p. 103.
  (4) Dat. Rom. din Cireş-Opaiţ, comunicată de O. Dugan.
  (6) Dat. Rom. din Ţera-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
               (6) Dat. Rom. din Igescî, comunicată de I. Zilinschi; — din Frâtăuţul-?echiu, dict. de Andr. Dascal şi Axenia Sofroni: «Se aduce o ploşniţă
www.digibuc.ro
448
   Românii din Transilvania cred şi spun:
   Cine are Stelniţe în casă, să le afume cu tămâe sfinţită în 9 ani, şi atunci nu va mal avă nici una (1).
   Părăscuţe în <Jiua de Rusalii de vel prinde, afumă le cu fum de tămâe, că t<5te ţî-or fugi de la casă (2).
   Părăscuţă în pâne de vei află, dă-o la câni, că nici una nu vel mal avă pe lângă casă (3).
   Când ve<JI Stelnife, scuipă după ele, că t<5te vor peri (4).
   Când al Stelnife în casă, dă-le Merul lupului, că t<5te vor muri (5).
   Când nu poţi dormi de Stelnife, scuipă peste pat, că nici una nu te va mal muşcă (6).
   Şi în fine:
   Cine vrea să nu aibă Stelnife, acela să le cheme la biserică, când merge el, că atunci tdte vor fugi (7).
   Românii din Macedonia spun că e bine să se introducă mal multe nopţi de-a rândul în casa cu Tartabifî, adecă cu Păduchi de lemn, vite (oî sau capre), cari să ddrmă acolo, şi miroşul cel urît al bălegarului lor va stârpi toţi Pădu~ chii de lemn.
   Sau: să se stropâscă găurile pe unde sunt Păduchii de lemn cu fiere (hiare) de 6ie şi Păduchii de lemn se vor stârpi toţi.
   Sau: să se stingă var în camera unde sunt Păduchi de lemn şi închise fiind tdte ferestrele şi uşa, aburul ce se eva-porâză contribue la stârpirea lor.
   Sad: să iei câră (luminare), care se aprinde în Grailu mare * 1 2 3 4 * 6 7
de câmp în casă şi fiind-că acesta pute forte urît, cele de casă fug de dînsa»; — din Pătrăuţul de lângă Suceva, dict. de M. Croitor, şi com. de Sim. Holca; — din Todirescî, com. de Nic. Rădăşan: «Când Be aduce o ploşniţă de câmp în casă, atunci cea de câmp mănâncă pe cele de casă şi Ie fugăresce.»
   (1) Cred. şi dat. Rom. din Năsăud.
   (2) Cred. şi dat. Rom. din Herina.
  (3) Cred. şi dat Rom. din Bistriţa.
  (4) Cred. şi dat. Rom. din Sâncel.
  (6) Cred. şi dat. Rom. din Fărăgău.
   (6) Cred. şi dat. Rom. din Spini.
   (7)  Cred. şi dat. Rom. din Rebrişora. — Tote datinele şi credinţele acestea mi le-a comunicat d-1 Th, A. Bogdan.
                      www.digibuc.ro
449
(la a doua înviere), şi după ce o aprintjl, să alergi cu ea prin t6te colţurile casei şi să <}icî:
             —  Ţe va mâcâ Tartabitlîi ?
             —  Capitili a lor!
  Adecă:
             —  Ce-o să mănânce Păduchii de lemn?
             —  Capetele lor!
  Şi să fii sigur, că toţi Păduchii de lemn vor peri cu desăvârşire.
  Sau: să aduci furnici de cele mari (furi), de prin pădure şi să le dai drumul prin găurile Păduchilor de lemn, unde îl prind şi le tae capetele.
  Sau, în fine, să închid! bine t6te ferestrele, să pul un man gal cu cărbuni neaprinşl bine, şi aruncând vre-o sută dramuri de piper roşu, închide uşa, şi toţi Păduchii de lemn se vor stârpi (1).
  Afară de cele înşirate până aicia, mal există la Români, şi cu deosebire Ia cel din Transilvania, încă şi următdrele credinţe despre Ploşniţe:
  Părăscuţă sau Sielniţă în biserică de vel vede, nu te vor mâncâ Părăscuţele nici odată (2).
  Părăscuţă în biserică între cărţi de vel află, omdr’o şi o pune bine că e bună de lăc (3).
  Părăscuţe la biserică de vel duce, ţi se va urnplă casa stup de ele (4).
  Părăscuţe în <Jiua de Anul nou de vel află, vel avă peste tot anul la casă (5).
  Părăscuţele în Joia-mare de te vor mâncâ, are să te ajungă o supărare mare (6).
  Părăscuţe în zămă de vel află, e semn rău (7). 1 2 3 4 * 6 7 * *
  (1) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 331—332.
  (2) Cred. Rom. din Şomfalâu.
  (3) Cred. Rom. din Bistriţa.
  (4) Cred. Rom. din Neţ.
  (6) Cred. Rom. din Neţ.
  (6) Cred. Rom. din Năsăud.
  (7) Cred. Rom. din Neţ.
   Marian, Insectele.                 . .                        19
                             www.digibuc.ro
450
  Celuia ce omdră o sută de Stelniţe Dumnezeu îi ârtă un. păcat de mdrte (1).
  Cu t6te însă că Ploşniţa de casă e atât de urîcidsă şi de nesuferită, totuşi nu odată se întrebuinţâză ea de către o semă de Românce ca lâc, şi anume: contra ulcidrelor, a al-befei, a baterii de inimă, precum şi pentru imbelărî de cap.
  Aşâ îndată cum simţesce că i se face cui-vâ vre-un ulcior, se prinde o ploşniţă, se frâcâ cu degetele şi apoi, un-gendu-se cu dînsa ulciorul, acesta îndată se vindecă, adecă se prăpădesce, ca şi când nici n’ar mai fi fost (2).
  Ploşniţa, după cum e fie-cărui cunoscut, trăesce mal mult din sânge de om. Deci dacă are cine-vâ albaţă şi i se atinge cu sânge de Ploşniţă de casă albaţa, îndată i se trece, ca şi când 1-at luâ-o cu mâna (3).
  Dacă are cine-vâ batere sau, mal bine cjis, bătae de inimă, şi-şi va pune nouă Părăscuţe pe inimă, bălaia îndată îi trece (4).
  Şi în fine:
  Dacă are cine-vâ îmbetăride cap, şi va luâ 99 de Părăscuţe, le va pune într’o cârpă nouă şi va rosti următorul descântec:
Părăsouţă,
Nuţă Nicuţă!
De multe ori te-am zărit,
De multe ori te-am pândit, Dar nici odată nu te-am găsit. Acum te-am prins Şi te-am închis,
Şi te-am încins Cu 99 de aţe,
Că sunteţi 99.
Deci luaţi,
Alergaţi,
Nouă băle,
Noue-ţlecî şi nouă de băle, Din cap,
De după cap,
Ca N. N. să scape Sănătos Şi voios!
   Atunci îmbetările de cap îî încetâză (5). 1 2 3 4 * 6
   (1)  Cred. Rom. din Mocod. — Tote credinţele acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan.
   (2) Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Măriora Dutcâ.
   (3) Dat. şi cred. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea.
   (4)  Dat. şi cred. Rom. din Transilvania, com. Prislop, com. de d-1 Th.
A. Bogdan.
   (6) Dat. şi cred. Rom. din Bistriţa, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
                           F U G Ă U L.
                     (Hydrometra paludum Fabr.)
  Atât pe apele lin curgătdre cât şi pe lopliţe, adecă pe apele cele calde cari nu înghâţă ârna, se pdte fdrte adese-orî vedâ în decursul erniî, când timpul e senin şi călduros, un fel de insect subţirel în trup şi lung în picidre, alergând în colo şi încdce cu o repediciune aşa de mare că nici cu biciuşca nu-1 poţi ajunge şi ucide.
  Acest fel de insect, care nu trăesce în apă nici nu înndtă pe ea, ci numai petrece şi alergă pe faţa eî, ca şi când s’ar da cine-vâ pe ghiâţă, se numesce în Bucovina: Go-naciu (1); în Transilvania: Fugâu (2); iar în unele părţi din Ţâra-Romândscă: G6ngă, pl. gânge (3).
  O altă specie de insect, care se ţine tot de familia Fugău-luî sau a Gonaciuluî şi al cărui cap e îngust şi lungăreţ, aripile înguste şi negre, picidrele dinainte scurte, iară cele dinapoi lungi şi crăcănate ca la un paiagăn, şi care alergă
  (1)  Dat Rom. din Vicovul-de-jos, diot. de Roman Şorodoc, agricultor; — a celor din Ştiulbicanî, dict de George Flocea, primar.
  (2)  Com. de d-1 Th. A. Bogdan: *Fugăul e un fel de insect. care umblă pe de-asupra apei.»
  (3)  Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12; — S. Sa păr. T. Bâlăşel insă îmi scrie: «Sub numele de Gongă se înţeleg tot felul de insecte.» —Românii din Banat, după cum mî-a spus d-1 Vasile Loichiţă, stud. la Facultatea teologică din Cernăuţi, înţeleg sub cuv. Gongă, dim. Gon~ guţă, ori şi ce insect umblător; iar Românii din Biharia înţeleg sub acelaşi cuv. o insectă mică, o gâză. Veijî despre acesta M. Pompiliu, Graiul Românilor din Biharia, publ. în Convorbiri literare, an. XX, Bucuresci 1867, p. 1.011.
www.digibuc.ro
452
cu aceeaşi iuţâlă ca şi Fugăul sau Gonacinl, pe faţa liniştită a apelor, şi cu deosebire a mlaştinelor, se numesce în Bucovina: Gonifariu (1) şi Gonitoriu (2), iar în Ţâra-Ro-mânâscâ tot G6ngă (3), lat. Hydrometra palustris L.
   Având aceste două specii de insecte datina de a alergă pe faţa apelor, ca şi când s’ar alungă sau s’ar goni una pe alta, de aceea Românii şi cu deosebire Româncele din cele mal multe părţi ale Bucovinei le întrebuinţâză ca un mijloc spre alungarea sau, după cum spun unii, spre gonirea vacilor şi cu deosebire a celor ştire.
   Aşâ Româncele din comunele Galanescî şi Vicovul-de-jos, distr. Rădăuţuluî, voind ca vacile lor să nu rSmâe ştire, ci să umble după taur şi să se gonâscă cât se p<5te mal de grabă, prind mal mulţi Gonaci sau Goniţarî de aceştia, îl dumică mărunţel şi apoi, puindu-I în tărâţe sau în urfui-turi (4), îl dau vacilor gonităre de mâncare (5).
   Făcându-se acesta, cred că vacile în scurt timp se alungă, se gonesc.
   Tot spre acest scop se întrebuinţâză acest soiii de insecte şi de către Românii din unele părţi ale României. Iată ce ne spune in privinţa acâsta, d-1 Dr. N. Leon :
   (1)   Dat. Rom. din Galanescî, distr. Rădăuţuluî, dict. de George Galan, agricultor: *Qoniţariul are nisce piciore lungi şi crăcănate ca ale unui paingăn de cei mari. El fuge aşâ de repede pe apă că nici cu biciuşca nu-1 poţi ucide.»
   (2) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict de Sidor Calancea.
   (3) Dr. N. Leon, op. cit, p. 12.
   (4)   Sub cuv. urluilă sau urluitură înţeleg Românii din Bucovina un fel de făină ca crupele, făcută din grăunţe de orz şi de ovăs, care se dâ de regulă vitelor de mâncare. Producerea urluiturii se exprimă prin vrb. a urlui.
   (6) Dat. Rom. din Galanescî, dict. de Precup Galan: «Femeile prind mai mulţi Goniţarî şi-i dau în tărâţe vacilor ca să se gonescâ mai de grabă»; — tot de acolo, dict. de Ilena Cuciurean: «Goniţariul se dă în tărâţe sau în urluiturî la vaci ca să se gonescâ»; — a celor din Vicovul-de-jos, dict de Roman Şorodoc: «Se prind mai mulţi Gonaci, se pun în tărâţe şi se dau vacilor ca să umble după buhaiii»; — tot de acolo, dict. de Sid. Calancea: *Gonitoriî se prind şi se dau în tărâţe la vaci ca să se gonescâ»; — a celor din Ştiulbicanî, dict de George Flocea: «Gonacii sunt buni de dat in tărâţe la vaci, pentru că se alungă.»
www.digibuc.ro
453
  « Gângele, cari se gonesc pe apă (Hydrometra), se prind cu sita, se fierb şi se dau la vite să bea, spuind din gură:
  — «Cum Se gonesc Gongele pe apă, aşâ să se gonescă vita!» (1)
  Românii din unele părţi ale Transilvaniei însă cred şi spun că dacă cine-vâ, avend săgetături prin piciore, va luă capuri de Fugău ţinute batăr trei ani sub strdşina casei şi, sfărămându-le bucăţele, le va mestecă cu spirt de vinars şi apoi se va frecă cu ele, îî va trece (2).
  Mai departe, tot la Românii din Transilvania, e datină ca cei ce aii mătrice (răcâlă) la picidre, să strîngă picidre de Fugău şi, mestecându-le cu usce, să se frece cu ele (3) şi să se rostescă următorul descântec:
Venit-o vîntu Resturnând pămîntu, Şi-o adus vâltorile, Vrăjile,
Deocheturile,
Săgetăturile,
Necazurile,
Amarurile,
întristarea,
Supărarea,
Şi-o dat,
Şi-o aflat Pe (cutare)
Sănătos Şi voios.
Şi cum l-o aflat,
Cum de el o dat,
De el s’o legat Şi l-o vrăjit Şi l-o deochiat.
Şi l-o săgetat Şi l-o necăjit Şi l-o amărît Şi l-o întristat
Şi l-o supărat.
AuŞind de asta,
Drum lung am călcat,
Până l-am aflat Pe (cutare)
Beteg, întristat Şi supărat.
Cum am venit,
C’un Fugău m’am întâlnit, C’un Fugău am vorbit,
Cu el m’am împrietenit,
Cu el am venit,
Că dacă (cutare)
E beteg Şi-î slab,
Am venit să-l scap.
   Fugău vrăjit!
De-î (cutare) beteg De vrăjitură,
De deochetură,
De săgetătură,
De necaz,
De amar,
   (!) Op. cit., p. 12.
   (2) Dat. Rom. din Cenaş.
   (3) Dat Rom. din Lechinciăra.
                                                              www.digibuc.ro
454
De întristare, De supărare,
Supărat,
Ca să nu mal fie Numa tot voios Şi frumos
Şi fără de bolă în os, Să fie cum o fost: Sănătos Şi voios.
De la mine descânteou De la îngeri lecu!
Sc6te-1,
Scapă-1,
De-î de alţii vrăjit,
Necăjit,
Amărît,
Deochiat,
Săgetat,
întristat,
   Rostind acest descântec câte de trei ori în nouă cjile, când se frăcă cel morbos pe picidre,- apoi câte de două ori In alte nouă <jile, şi în urmă câte odată în alte nouă (jile, se <jice că-I trece, numai dacă se frecă cu usce acre şi cu apă sărată (slatină), până atuncia până ce numai pdte răbdâ de durere (1).
   în fine Fugăî mulţi de veî vedâ, e bine să-ţi acoperi stogul, că are să plouă (2).
  (1) Dat. Rom. din Bozed şi Sabed, corn. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (2) Cred. Rom. din Bând, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
                    CORNĂŢARIUL.
                   (Nnucoris cimicoides L.)
  Atât pe fundul apelor stătătdre, cât şi pe al celor lin cur-gătdre, so află un insect mic, scurtuţ şi lătăreţ, ale cărui pi-cidre do dinainte sdmSnă cu nisce corniţe.
  Acest insect mic, care înndtă cu o deosebită repejune în drâpta şi în stânga printre plantele de apă şi care nu odată înghimpă fbrte tare pre cel ce se scaldă în apa, unde se află el, se numesce în Bucovina: Cornăţariu (1).
  Un alt insect, care se ţine tot de familia Gornăţariuluî, însă care e ce-vâ mal mărişor decât acesta şi aduce întru cât-vâ la făptura corpului şi mal ales a picidrelor celor de dinainte cu cleştele unul rac, se numesce Răcuşor (2), lat. Nepa cinerea L.
  Răcuşorul, al cărui pântece e roşu ca racul, petrece asemenea pe fundul şi printre pietrele apelor celor stătătdre şi a celor lin curg8t6re, precum şi pe la isvdrele cele reci şi se nutresce cu viermişorî (3).
  De 6re ce însă şi acesta înghimpă fdrte simţitor, de aceea cel mal mulţi Români şi cu deosebire femeile se cam feresc de a se scăldâ, unde sciu că se află prea mulţi Răcuşorî şi Cornă^ari.
   (1) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lncaciu.
   (2)  Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de Micii. St. Coniac, şi a celor din Budeniţ, dict de Mar. Dutcă.
   (3) După spusa lu! Mich. St. Coniac.
www.digibuc.ro
                       CICORA.
                      (Cicada orni L.).
  Unul dintre insectele cântă t6re, al cărui cântec aduce întru cât-vâ cu târâitul Grierului, atâta numai că e ce-vâ mai sgomotos şi mai prelungit decât al acestuia, şi care cântă maî cu sămă pe la amiadh când lucesce sdrele mai tare şi căldura e mai mare, e Cicâra sau Cicârea (1) sau Grie-rele de tâmnă (2), numit ast-fel în Ţera-Românâscă; la Românii din Meglenia însă Ţicâri (3) şi Ţărţarcă; la cei din Macedonia: pinfor sau Dzindzir (4), jpintţinar (5) şi Chin-cală (6), iar la cei din Epir: Chirchir (7).
  Cicâra sau Cicârea e do col6re galbenă castanie şi pe spinare nâgrâ. Corpul său, în lungime de 28 mm. e grosuţ
   (1)   Ananescu, op. cit., p. 233;—Revista română politică-literară, vol.I. Bucurescî 1902, p. 273»: «Cicorea e o insectă, care scote un sunet asemenea Greerului, dar mai în surdină şi maî prelung.»
   (2) Nanian, op. cit., p. 139.
   (3)   Per. Papahagi, Românii din Meglenia, publ. în revista Tinerimea română. Noua serie, voi. V, p. 292.
   (4) Com. de d-1 Per. Papahagi, şi de d-1 Chr. Geagea.
   (6) Per. Papahagi, Românii din Meglenia, loc. cit.
   (6)   L. Şăineanu, încercare asupra Semasiologiei limbii române, p. 91. Nota 1: «Numele latin al greeruluî (7icada a păstrat românesce, sub forma Cicala, numai semnifica(iunea figurată de <flecar, târâe-brdit>. Faptul că Macedo-Româniî au Chincala, cu înţelesul de greere, dove-desce că în dialectul daco-româu vorba va fi avut la început acest sens propriii, şi mai târziu numai trecu la cel figurat, tocmai ca in limba italiană şi spaniolă (Comp. şi franţusesce «babillard en cigale», Littre)».
   (7) Com de d-1 Chr. Geagea.
www.digibuc.ro
457
şi îndesat; aripile pielciăse, străvezii şi ce-vâ mai lungi decât corpul; capul lat şi ochii mari, iar botul lung.
  Bărbătuşul are pe partea de desubt a pânteceluî un organ deosebit pentru cântat, iar femeiuşcă un ac pentru ouat.
  Cicârea trăesce în ţările cele mai căldurăse din Europa, şi anume pe Urm sau Mojdrean, lat. Fraxinus ornus L. sau Ornus europaea Pers., a cărui scărţâ o străpunge cu botul ca să-i sugă sucul.
  Românii din Meglenia însă dic că Cicârea trăesce nu numai pe urmi, ci şi pe alţi arbori, pe cari se sue în decursul verii, când îs căldurile cele mai mari, şi al căror suc îl suge apoi până ce plesnesc (1).
  Băeţii din unele părţi ale Macedoniei, când prind o Ci-câre, numită de dînşiî ţ)in(j,ir, o îmmormînteză în livezi, crezând că a doua $> desgropând-o, vor găsi în locul ei o pară (2).
  Tot Românii din Macedonia mai cred încă că Jpintfirlu e aducător de noroc (3)
  Un alt insect, care se ţine de familia Cicoreî, e Greuruşul viilor, lat. Cicada montana.
  Despre acâstă specie de cicăre d-1 T. Frâncu mi a împărtăşit următărele:
  «Greuruşul viilor e de colăre grie sau cenuşie şi cu mult mai mic decât Greuruşul câmpului. El ese de regulă pe la Schimbarea la faţă, 6 August, când se lumineză, adecă când încep a se c<5ce strugurii de vie, suindu-se pe frunza viilor, cântă până o săptămână înainte de culesul viilor, adecă până la Vineria mare, 14 Octomvrie. Atunci încetăzâ de cântat.
  «Cântecul său are sunete cu mult mai dulci şi mai me-lodiăse decât ale GreuruşuLuî de câmp şi ale celui de casă. E un adevărat cântăreţ.
  «Se (Jice însă că el cântă mai cu sâmă când se pune amurgul, adecă când începe a se îngână dina cu năptea şi până către miedul nopţii. De la miedul nopţii începând înainte
  (1) Com. de d-1 Per. Papahagi.
  (2) Per. Papahagî, Din literatura pop. a Aromâyiilor, p. 182.
  (3) Com de d-1 Chr. Geagea.
                        www.digibuc.ro
458
însă nu cântă maî mult până a doua <Ji, asemenea când amurgesce.
  «Patria sa e numai via.
  «în Transilvania provine mal cu sâmă la pdlele Munţilor apuseni.
  «Când începe el prima 6ră a cântă, e semn că se lumi-neză strugurii. De aceea dmeniî nu-î fac nici odată nimica, ci-î dau pace să steâ şi să cânte pe frunzele din cercurile viţel de vie, unde-şî are şi cuibul.»
www.digibuc.ro
                  MĂRGICĂ CUCULUI.
                   (ÂphropUora spmnaria L.)
   Cel ce a trecut maî adese-orî în decursul verii prin atare ţârină sau printr’un fânaţ dreşl-care, şi se va fi uitat cu luare de sămă în tăte părţile, acela trebue numai decât să fi observat pe unele paie sau fire de erbă, însă mai cu sămă pe Somnărâsă, lat. Lycnnis flos cuculi L., şi pe Barba caprei sau Ţâţa caprei, lat. Tragopogon majus Jacq., un fel de spumă sau stupit
   Românii din unele părţi ale Bucovinei cred şi susţin că spuma acăsta s’ar face din stupitul ce l-ar stupi cucul, de cum sosesce la noi din ţările cele calde şi prinde a cântă şi până ce încetăză de cântat. De aceea o şi numesc ei Stupitul cucului şi <Jic că ea se află pe plantele sus numite numai până la Săm-Pelru, când încetăză cucul de cântat, iar din <j.iua acesta începând înainte rar unde se mai pdte vede şi află.
   Mai departe tot Românii din Bucovina <Jic că la mijlocul stupituluî acestuia s’ar află un fel de mărgică de coldre nă-gră, care e formată dintr’însul şi pre care, din causa acăsta, o şi numesc el Mărgică sau Mărgicuţa cucului.
   Copilele şi maî ales fetele, cum dau de acăstă mărgică, care e ce-vâ maî mică decât un fir de mazăre, şi pe două laturi opuse puţin cam apăsată, iar la mijloc cu o borticică, ca şi orî-care mărgică adevărată, îndată o ieau şi, înşirând-o dimpreună cu cele-lalte mărgele, o părtă la grumaz, anume ca să fie iubite şi îndrăgite de dmenî şi în deosebi de feciori.
   Fiind Mărgică cucului bună de dragoste, dar neaflându-
                         www.digibuc.ro
460
se în fie care Stupitul cucului, de aceea este ea f6rte căutată nu numai de copile şi fete, ci chiar şi de către alţi inşi şi mal cu sâmâ de cosaşi, cari aflând-o o dau apoi celor ce doresc numai decât s’o aibă (1).
  Acăsta e credinţa şi datina Românilor din Bucovina despre Stupitul cucului şi Mărgică cucului!
  Insă spuma, despre care ne-a fost în şirele de mal sus vorba, nu e nici spumă adevărată nici Stupitul cucului, ci ea este spuma ce-o produce larva unei mici cicade, numită lat. Aphrophora spumaria L., iar mărgică, despre care <Jic Românii din Bucovina că e Mărgică cucului, e învelişul acestei larve, care, după ce ese larva dintr’însul, se usucă şi capătă mai pe urmă forma unei mărgele.
   (1) Cred. şi dat. Rom. din Bilca, dict. de Chirilâ Horodnic.
www.digibuc.ro
                                M U $ I Ţ A.
                                (Aplils Bocae L.)
  Atât Românii din Bucovina, cât şi cei din Moldova, aii datină de a numi t<5te insectele, cari se ţin de familia Aphi-delor, cu un nume colectiv Muşiţă sau Păduche de pom şi Păduche de frunză (1).
  Numirea din urmă însă, adecă Păduche de frunză, e usi-tată nu numai la Românii din ţările sus amintite, ci şi la cei din Transilvania (2), Ungaria (3) şi Ţâra-RomânSscă (4).
   (1)  Dat. Roin. din Vicovul-de-aus, dict. de T. Ionesi: *Păduche de pom, Păduche de frunză şi Muşiţă e tot una»;— a celor din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul: *Păduche de pom ori Muşiţă e tot una»; — a celor din Paşcani, dict. de lord. Bran: <Muşiţâ, aşa se numesce în Moldova Păduchele de frunză, care trăesce pe frunza de perj şi de curecliiu, şi o mănâncă tâtâ.»
   (2)  Gazeta Transilvaniei, an. LVI, Braşov 1893, No. 117, p. 6: oPăduchii de frunză. Âceştia sunt adevărate plăgi pe pomii, unde se încuibă, căci se îmmulţesc de tot tare şi dau năvală asupra frunzelor, cu deosebire Ia pomii tineri.»
   (3)   Teod. Rotariu, Inimicii, pomilor şi mijloce în contra acelora, pub]. în Amicul poporului, an. I, p. 104: «Păduchii de frunză răpesc nutrimentul mlădiţelor celor tinere şi prin aceea causezâ pomului o daună forte însemnată. Pentru aceea trebue, când se ivesc, culese frunzele pe cat! se află şi călcate cu piciorul.»
   (4)  Revista viticolă şi horticolă, an. III, Bucurescî 1897, p. 292: * Păduchii de frunze sunt prea de ajuns cunoscuţi prin stricăciunile pe cari dinşil le pricinuesc tuturor soiurilor de plante. Unii dintre dînşiî atacă numai rădăcinile, alţii numai frunzele. Cei mal stricăcioşl sunt acei cari trăesc în socotela plantelor cultivate, cum sunt: păduchele mirului, pirului, tutunului, porumbului. Şi pe viţă se găsesce, mai arare-orî însă, uq păduche de coldre verde-brună.»
www.digibuc.ro
462
  Cu t<5te acestea însă mal fie cărei specii din acestă familie de insecte i se. dă şi câte o numire specială, după planta pe care se află, şi anume:
  Păduche de trandafir (1), lat. Aphis rosae L.
  Păduche de pom, Păduche de prun, Păduche de perj, Muşiţă de pom (2), lat. Aphis pruni Fabr.
  Păduche de cireş, lat. Aphis cerasi Fabr.
  Păduche de măr, Păduchele meruluîţ3), lat. Aphis mali Fabr.
  Păduche de piersec, Păduchele pierseculuî (4), lat. Aphis persicae Fonsc.
  Păduche de soc., lat. Aphis sambuci L.
  Păduche de curechiu, Muşiţă de curechiu (5), lat. Aphis brassicae L.
  Păduche roşu (6), lat. Schizoneura lanigera Hausm.
  Numirea de Muşiţă care, după cum ara ve<Jut maî sus, i se dă acestui soiu. de insecte părăsite şi fdrte stricăcidse pomilor, precum şi altor plante, vine de acolo pentru că ele dintru început sunt fdrte puţine, iar după aceea necontenit
   (1)  Numirea de Livdinele trandafirilor, care a’a dat de către unii acestui mic insect, nu numai că nu e poporală, ci e tot odată şi necores-puncjetore acestui insect părăsit, pentru că poporul sub cuv. lindin, fem. lindină, înţelege cu totul alt ce-vâ. Ve<Jî despre acesta maî de aprope artei, despre Păduchele de cap.
   (2)  Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; — şi a celor din Paşcani, dict. de lord. Bran.
   (3) Cf. Revista viticolă şi horticolă, an. II, p. 292.
   (4) Cf. Idem, an. I, Bucurescî 1896, p. 302.
   (5)  Cf. Crăiniceanu, Nomenclatura, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, p. 339.
   (6)  Cf. Foia poporului, an. VII, Sibiiu 1899, No. 14, p. 162 : «Păduchele roşu. Acest păduche atacă numai merii şi mai rar şi perii şi e primejdios, fiind-câ dacă nu se stârpesce la timp, se îmmulţesce în mare număr până sus pe ramuri. Urmarea e că mărul năpădit de aceşti păduchi sau se usucă în câti-vâ ani, sau apoi nu mai face pome»; — Idem de eadem, p. 173; — Numirea de Purice lânos, ce i s’a dat de către unii acestui insect (ve<Jî: Revista viticolă şi horticolă, an. I, p. 302-303) e greşită, pentru că tote insectele pe cari poporul le numesce purici sunt sprintene, pe când insectul acesta e trândav ca şi ori care alt păduche şi numai cu anevoe se mişcă dintr’un loc într’altul.
                        www.digibuc.ro
463
se îmmulţesc şi lăţesc (1), apoi şi de aceea că Muşiţa e de regulă multă, măruntă şi şâde potlog pe frunze (2).
  Când ârna e bine îmbrăcată cu omăt, atunci spun Românii din Bucovina, că primăvara nu se face multă Muşiţa. Când însă e puţin omăt, atunci se face multă, şi cu cât e mal multă cu atâta e mai stricăcidsă (3).
  Şi de 6re-ce Muşiţa acâsta e f6rte stricăci6să, de aceea şi Românii caută t6te chipurile şi mijldcele cum ar pută-o mai de grabă stârpi până ce nu apucă a suge sucul din tăte rămurelele şi frunzele pomilor şi ale plantelor pe cari s’au încuibat. Aşâ Muşiţa sau Păduchele de curechiu caută maî înainte de tdte să-l stârpăscă prin stropirea cu aghiasmd din (ţiua de Sf. Trif (4) sau cu măre de curechiu păstrată de ârna, în urma căreia se <}ice că piere (6).
  Neajutând aceste două mijldce semenă haldanî printre curechiul de pe curechişte, şi atunci atât Muşiţa acestuia cât şi omi<Jile de Albiliţă, neputend suferi mirosul florii haldanilor şi mai ales colbul de pe haldanî, ori că per, ori că fug (6).
  Păduchii de pom sau de frunză se stârpesc cu cenuşă, care se presoră pe frunzele atacate (7).
  Cel mai bun mijloc însă spre stârpirea acestora este, după cum spun Românii din Bucovina, dacă se culeg tdte frunzele atacate şi se calcă în picidre sau se pun pe foc să ardă (8).
   (1) Dict. de Toder Ionesi.
   (2) Dict. de Iordachi Bran.
   (3) Dict. de T. Ionesi.
   (i) Dict. de lord. Bran.
   (6) Dict. de George Onciul.
   (6) Idem.
   (7) Idem.
   (8) Dict. de T. ionesi.
www.digibuc.ro
                 FESUŞORUL.
               (Porphyrophora polonica L.)
  De pe la Duminica mare începând înainte şi până cam către Sân-Petru, adecă pe timpul prăşituluî, se p<5te fdrte adesea-orî vedâ atât pe afăturl, cât şi pe unii buhaci sau târşî, şi mai ales prin smeurişurî, un fel de gujulie mică ca un fir de pldie de împuşcat vrăbii, umblând încetişor în colo şi în c<5ce şi căutându-şî nutreţul, care constă din sucul unor plante ca Sincerica, lat. Scleranthus perrenis L., şi Ficiorica sau j@rba Jeciorei, lat. Herniaria glabra L.
  Acâstă gujulie mică, care nu pdte sburâ ci numai umblă, din causă că aripile sale şi mai ales cele din dărăt sunt fdrte scurte şi care e de coldre limpede roşie, se numesce în Bucovina: Fesuşor şi Fesul popex (1), iar în Moldova: Fe-suşor (2), lat. Porphyrophora polonica L.
  (1)   Dat. Rom. din Galanesoi, dict, de Ilena Cârstean;—şi a celor din Pntna, dict. de Vasile Văcăreau: * Fesul popei e la trup rotund ca şi Buburuza, e insă cu mult mal mic decât acesta, şi n’are buburuze pe de-asupra ca Buburuza, ci e prisne roşu şi mole în trup. El are aripi, dar nu sboră, oi numai umblă încet. Se află pe buhacî sau târşî, pe smeură, în de comun pe copaci, cari au ghimpi. Când îl prinzi, slobode un fel de suc galben.»
  (2)   Dat. Rom. din Paşcani, dict. de]C. S. Bucan: 'Fesuşorul e ungân-dăcel forte mic şi rotund ca un fir de ploie de împuşcat vrăbii. Trupul seu e mole şi de colâre limpede-roşie ca o mărgeluţă roşie, din care causă se şi numesce Fesuşor. El se află mai cu semâ pe arături şi se arată pe timpul prăşituluî. Pioiorele sale vin jur împrejurul trupului, iar aripile sunt scurtuţe, de aceea nu pote sburâ, ci numai umblă încetişor.»
www.digibuc.ro
465
  Ma! de mult, pe când Româncele îşî pregătiai singure tdte vesmintele şi-şî colorai lâneţele, aveau datină de a roşi unele lâneţe şi maî ales bumbacul şi cu gujulia acâsta. Româncele adecă, cari se ocupau cu coloratul, o adunai într’o cantitate cât se puteâ de mare, o uscai şi apoi, sfărâmând-o mărunţel şi muind-o în apă căldicică, puneai într’însa lâ-neţul sai sculul galben, căruia voiai să-l deâ colire roşie sai întunecat-roşie. Iară dacă lâneţul sai sculul galben voiai să fie ce-vâ maî deschis, atunci mal turnai în apa acăsta încă şi puţin borş sălciu, adecă nu de tot acru.
Marian, Insectele.
www.digibuc.ro
«o
                     PĂDUCHELE.
                    (Pediculus capitis L.)
  Precum au mai t<5te vietăţile părăsiţii lor, aşa au şi 6me-uiî. Iar părăsiţii, cari trăesc pe corpul omenesc şi se nutresc din sângele acestuia, sunt de patru feluri şi anume:
  Păduchele, numit şi Păduchele de cap, dim. Păduchiaş, Păduchel şi Păduchieş, iar în mod alegoric: Gărgăun; la, Românii din Ţăra-Românăscă, pe lângă Păduche, în chip alegoric şi Cărăşel (1), Scodac, pl. Scodaţî, Coscodac, pl. Cos-codaţî şi Mişcoce, pl. Mişcocî (2); la cel din Ungaria, pe lângă Păduche, şi Pădute (3); la cel din Istria: Păduchiu, pl. Păduchi (4); la cei din Meglenia: Piducliu şi Biducliu (5); iar la cel din Macedonia: Biduc (6) sau Piduc (7) şi Piducliu (8), lat. Pediculus capitis L.
  Acest fel de Păduche, prea bine cunoscut, e de coldre surie, şi trăesce numai în capul dmenilor, din care causă se numesce el apoi pretutindeni şi Păduche de cap.
  Al doilea fel de Păduche, ce-vâ mal mare decât cel de cap, de coldre albă şi cu un punct negru pe spate, care pe-
   (1)  I. Ari9totel, Istoriore şi anecdote, publ. în Gazeta sâtenului, an. 11, R.-Sărat 1885- 86, p. 125.
   (2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (3) Com. de d-1 El. Pop.
   (4) I. Maiorescu, Itinerar în Istria, ed. II, p. 116.
   (5) Per. N. Papahagi, Megleno-Românii. Partea II, p. 58 şi 104.
   (6) P. Papahagi, Lin literatura pop. a Aromânilor, p. 297.
   (7) Gust. Weigand, Die Aromunen, II. Bd., p. 62 şi 324.
   (8) Com. de d-1 Per. Papahagi.
www.digibuc.ro
467
trece de regulă în straiele ce le portă dmeniî, şi cu deosebire în cămeşile cele rămţurdse şi murdare, se numesce atât în Bucovina, cât şi în Moldova şi Ţăra-Românăscă: Păduche de straie şi Păduche de cămeşă (1), iară în glumă: Purice bătrân (2), lat. Pediculus vestimenti Nitz.
  Al treilea fel de păduche, care trăesce în părţile părdse inferidre ale omului, e Păduchele lat (3), lat. Pediculus pubis L. sau Phthirius inquinalis Redi.
  în fine al patrulea şi ultimul fel de păduche, care ese ca puzderia pe om şi se prăsesce aşâ de repede, că intră prin ochi, prin urechi şi prin nas până ce mdre omul (4), e Păduchele de piele, lat. Pediculus tabescentium Alt.
  Ouăle tuturor păduchilor acestora şi cu deosebire ale celor doî dintâi, pe cari le lipesc femeiuscele de perii capului sau de firele cămeşii, se numesc pretutindeni de către Românii din Pacia-traiană: Lindenî sau Lindinî, fem. Lin-dine, dim. Lindinele, sing. Linden sau Lindin, fem. Lin-dină, dim. Lindineă (5); la Românii din Meglenia: Linden (6); iar la cel din Macedonia: Aminşuşiţă (7), Lindine şi Minciuş (8)
  "Un număr maî mare de păduchi, şi mai ales de cei de
  (1)   Com. de d-1 S. Theodorescu-ChirileanDr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12; — Idem, Istoria naturală medicală, p. 100.
  (2)   Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Păduchii de cămaşă, fiind albi, se numesc în glumă Pureci bătrâni.»
  (3)   în Bucovina şi Moldova, com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean; — vecjî şi Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12. — în Ţera-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: • Se crede că Păduchii laţi îl fac per-sonele slabe. Şi cine face Păduchi laţi, e semn de mare sărăcie sau bălă.»
  (4)   Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12;— com. de d-1 S. Theodo-rescu-Chirilean: «.Sunt uni! păduchioşi, cari nu se pot descotorosi de păduchi totă vieţa lor, devenind âmenii cei mai scârboşi.*
  (B) Pretutindeni în Bucovina. — Vetjî şi Albina, an. II, Bucurescî, p-431: *Păduchii nu depun ouăle lor in cuiburi, ci ei le lipesc, sub numele de Lindenî, de perii capului Bau de firele oămăşiî. Căldura corpului este de ajuns pentru clocirea acestor ouă.*
  (6) P. N. Papahagi, Megleno-Romăniî. Partea II, p. 90.
  (7) G. Weigand, op. cit., p. 50 şi 292.
  (8) Com. de d-1 Per. Papahagi.
www.digibuc.ro
468
 straie, se numesce de către Români! din munţi! Bucovinei, şi cu deosibire de către ce! din ţinutul Dorneî, Până (1), iar de către cei de la ţâră: Podâbă, d. ex. omul acesta e plin de Până sau Podâbă, adecă: e plin de Păduchi; în Ţăra-Românâscă: Riră şi Hire, d. e. l-a umplut hirea, adecă: e plin de păduchi (2); iar în Transilvania se numesce: Gă-vet (3).
   Un om plin de Păduchi sau de Lindenî se numesce Păduchios sau Lindinos, iar unei femei i se cjice Păduchiâsă, Păducherniţă şi Lindinâsă; ca adj. om păduchios şi lindinos, fem. păduchiâsă şi lindinâsă.
   Iar când unul sau altul caută păduchi se dicc că: se pă-duchie, sad se păduchSză.
   Locul sau cuibul, unde se fac mai mulţi păduchi: Pădu-cherie; b61a de păduchi: Păduchioşie; iar prinderea şi uciderea păduchilor: Păduchere.
   Păduchele e unul dintre insectele cele mai urîcidse şi mai greţdse.
   Din causa acesta apoi toţi dmenii, cari nu caută a se des-bărâ de acestă până sau podâbă urîtă şi greţdsă, nu numai că sunt urgisiţi de ceî-lalţi inşi, ci tot odată şi înconjuraţi ca să nu se umple şi ei de la dînşiî.
   Poporul de la ţâră, după cât îmi este mie până acuma cunoscut, are datină de a se la cel puţin odată pe săptămână, şi anume Sâmbăta.
   Cel ce nu se lă în acâstă dh Şi cel ce nu se piâptănă în fie-care di de peste săptămână, acela e luat de către ceilalţi inşi peste picior, şi cu deosebire de către feciori prin o mulţime de chiuituri şi anecdote, una mai haslie şi mal îm-pungătdre decât alta.
   Iată, spre exemplu, ce ne spune o chiuiturâ despre o tântă, care ar fi voit să se lee şi nu sciu cum sâ-şî pregâtâscâ lăutdrea:
   (1)    Până însemn6ză în Bucovina încă şi un straiu forte reu, ferfeniţit şi murdar.
   (3) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (3)    Alesiu Viciii, Glosariu, p. 32: «Găvet = păduchi; dor nu eşti plin de găvet* ;— Revista critică-literară, an. III, Iaşi 1896, p. 155: «Gavet (tonul pe a), mulţime de insecte părăsite, mal ales păduchi.»
www.digibuc.ro
469
                     Puse t6nta să se leâ,
                     Şi puse de Vineria Să se lee Sâmbăta.
                     Dar pustia de purceâ,
                     Păscând troscot lângă ea,
                     Se scărpină de ulcea,
                     Vărsând leşia din ea (1).
  Iar o anecdotă ne istorisesce despre o femee leneşă ur-mătdrele:
  —   «Am să me Iau! — (pse odinidră o femee leneşă.
  —     «Cărăşeii, audind acdsta, se duseră la cel maî mare al lor şi-i diseră:
  —     «Audi ce dice puturdsa: că are să se leâ, ce să ne facem noî?
  —     «N’aveţî grijă! — le dise cel maî mare al lor. De câte orî a dis puturdsa să se leâ şi nu s’a mai lăut.
  —   «Am să m6 tund! — dise în urmă aceeaşi femee.
  —     «Cărăşeii, audind aşâ, se duseră iar la cel mai mare al lor şi-î diseră:
  —   «Audi ce dice puturdsa: că are să se tundă.
  —     «O face, nebuna dracului: la bazăr copii! — le dise căpetenia lor (2).»
  Tot aşâ sunt luate in batjocură şi acele femei, cari nu-şi spală cămeşile cu lunile, ci umblă cu dînsele negre şi murdare ca şi nisce cărbunăriţe sau păcurâriţe.
  Iată ce ne spune în privinţa acdsta o chiuitură din Moldova, jud. Iaşi:
                  Pe dâlul cu tufele Spală lelea rufele Şi le ’ntinde pe surcele,
                  Cânii hârâiau la ele.
                  Nu sciu cânii hârâiau,
                  Ori păduchii mornăiau ? (3)
  Iar o variantă a acestei chiuituri din Bucovina, distr. Gura Homorului, com. Ilişescî, sună precum urmeză:
   (1)  Şedelorea, an. V. Fălticeni 1899, p. 16.
   (2)  I. Aristotel, Istoriore şi anecdote, publ. în <Jiar cit., p. 125—126.
   (3)  Şetjetorea, an. V, p. 16.
www.digibuc.ro
470
                 Pe valea eu tufele Spală lelea rufele Şi le ’ntinde pe surcele, Cânii hârâesc la ele.
                 Nu sciă cânii hârâesc,
                 Ori păduchii se sfădesc? (1)
   Mai departe fetele mari, cari nu se Iau şi peptSnă cum se cuvine, cari umblă ca nisce buhe, cu capul sborşit şi du-puros, când se duc la joc sau la vre-o altă petrecere, feciorii, cari nu le pot suferi, le chiuesc:
  Du-te-acasă,
  Fa buhosă,
Şi te lă, te fă frumosă;
     Şi te-I la,
     Când a ploua,
     Şi te-î unge,
     Când a ninge...
  Când a fost la descâlcit Şepte sate o sărit
  Sad aşâ:
Ce şeiji, ludă, după uşă Cu capu plin de cenuşă? Eşî afară la spelat,
Dă-ţî capu la pieptănat! Ciumă buhă din pădure? Şepte ai
Cu securi şi cu topore La păduchi ca să-î omore. Şi-o ’mplut locu de untură Şi s’o dus la Chişinăîi Şi-o dat oca câte-un leu Şi-o cumpărat antereu; Antereu-î tot cârpit,
Fata s'o împodobit (2).
                                De când te lai Şi lăută nu erai...
Când a fost la descâlcit Şepte sate s’o stârnit Cu securi şi cu topore La păduchi ca să omore! (3)
   Ori aşâ:
Jocă, fată, ce-î jucâ, Mergi acasă şi te-î la, Că păduchii ’S-ca hulubii Subţiî ca nuelele,
Es la drum ca curcile,
   Şi aşâ:
Şi la drum şi Ia cărare Ca boeriî la primblare; Lindinele-s fir de grâu Şi te-or duce la pariu,
La părîu ca să te ’necî,
Sber păduchii ca berbeci! (4).
   (1) Din colecţiunea mea.
   (2) Şe<j,etorea, an. V, p. 16.
   (3) Din Zaharescl, com. de d-1 6. Tomoiagă, cant. bis.
   (4) Din Mahala, com. de d-1 G. Tomoiagă.
                     www.digibuc.ro
471
                   Jocă, fată, ce-I juca,
                   Du-te-acasă şi te-i la,
                   Şi dup’aceea să viî,
                   Ca te-o 'mplut păduchii,
                   Mânânţeî ca nucile,
                   Sar în drum ca curcile!
   Sau:
                   Jocă, fată, ce-I juca,
                   Du-te-acasă şi te-î la,
                   Că de când nu te-ai lăut,
                   Gărgăunii te-ati umplut! (1)
   Multe fete leneşe, în loc să se lee şi să se pieptene cum se cade, să se îmbrace în haine albe şi curate şi apoi să se ducă la joc sau la altă petrecere, se împodobesc cu fel de fel de flori, cugetând că făcend-o acăsta sunt destul de curate şi plăcute, şi prin urmare nu trebue să se mal şi pieptene cum se cade ca alte fete.
   Unora ca acestora feciorii le strigă in joc:
                   Leliţa cu floricele La urechi cu lindinele,
                   La urechi cu mederan, (2)
                   După cap păduchi de-un an\ (3)
   Sau:
                   Bucuraţi-vă, feciori,
                   Că ve vin fete cu flori;
                   La urechi cu floricele,
                   După cap cu lindinele;
                   La urechi cu măgheran,
                   După cap păduchi de-un an! (4)
   Alte fete, din contră, se împodobesc cu cercei şi cu salbe scumpe de bani şi mărgele, şi nu odată se îmbracă în hainele cele mai preţidse, dar să se spele şi să se pieptene cum se cuvine nici prin cap nu le trece.
   (1) Din Frătăuţul-vechiu, dict. de George OnciuL
   (2) Mederan = maghiran = maioran.
   (3) Din Bâlăceana, com. de Simeon Boca, stud. gimn.
   (4) Din Bâlăceana, com. de Ilie Stoleriii, stud. gimn.
                         www.digibuc.ro
472
   Pre unele ca acestea feciorii, cărora nu le vine la socotâlă necurăţenia, le apostrofâză în următorul chip:
Trei păduchi se dondănesc.
  Tot cam aşă îl ieaix în batjocură şi pre un fecior, care pune mai mult preţ pe îmbrăcămintea sa decât pe grijirea capului şi a feţei.
  Iată ce-î chiue unuia ca atare fecior:
                   Pe cojocul vornicesc Stau păduchii, sfăiuesc, Pe bondiţă Stau căpiţă Şi pe cuşmă Stau de ’mpuşcă (2).
  O sâmă de fete de un timp în cdce, luându-se după moda celor de pe la oraşe, au început a-şî tăiâ părul in frunte şi a* încreţi, şi ast-fel a umblă apoi nu numai în <Jil0 de sărbă-tdre, ci şi în cele de lucru.
  Celor mal mulţi feciori însă nu le place acâstă schimosire a capului, şi de aceea le strigă, când le văd în joc, urmă-t<5rea chiuitură fdrte muşcătdre:
                     Hai leliţă din Galaţi Cu perciuni nechieptenaţi,
                     Cu păduchii crăcănaţi, Mărunţei ca nucile,
                     Merg pe drum ca curcile.
                     Hai leliţă de la Ieşi
                     C’un păduche ’n suraăieş! (3)
   (1) Din Mănăstirea Homorulul.
   (2) Din Stupea, com. de Const. Căilean, stud. gimn.
   (3) Din Bălăceana, eoni. de Vichenti Jemna, stud. gimn.
La leliţa pe cercei Doi păduchi îs vătăjeU.
La leliţa pe mărgele Doi păduchi cântă de jele. La leliţa pe spinare Fac păduchii masă mare. La leliţa pe ciobote Păduchii se bat cu bote. Pe chieptarnl ciobănesc
Pe Baradul bunghilor Vornicul păduchilor,
Pe crescetul capului Stă juratul satului,
Pe cărarea capului E cireda satului.
Când îî colea după cap Doi păduchi se ieu de cap, Două lindinl semă-şi fac (1).
www.digibuc.ro
473
  Tot aşa fac feciorii din cele mal multe părţi şi cu fetele, cari îşi schimbă portul naţional cu unul străin.
  Iată o chiuitură cu privire şi la acestea:
                Fetele din Berohişescî Prind păduchii şirî jupesc,
                Şi jupind păduchele Îs julesc genunchele.
                Şi vînd pielea câte-un leu Şi-şî cumpără antereu,
                Antereu-î de bumbac Şi-un păduche după cap ! (1)
  O variantă a acestei chiuituri:
                Fetele din Berchişesci Prind păduchii şi-i jupesc Şi vînd pielea câte-un leu Şi-şî cumpără antereu,
                Antereu-î de bumbac Cun păduche după cap ! (2).
  Alta din Ungaria:
                La leliţa’n barta sugniî Baiu-se păduchi cu pumnii;
                La leliţa’n geb la roce (3)
                Batu-se păduchi cu botce (4).
  In cele mai multe părţi locuite de Români este datină ca fetele mari să steă, în timpul unei petreceri, de o parte şi să caute la cei ce jdcă până ce una sau alta este încă chemată în joc.
  Feciorii, aruncându-şi privirile la dînsele şi vădend că unele dintre ele nu-s grijite cum ar trebui să fie la o petrecere, nu le dad nici acestora pace, ci strigă:
                Mă duceam la cârşmă’n sat Şi cătam la fete’n cap,
                Păduchele cât un ţap,
  (1) Din Bâieşescî, comunicat de Vasile Lucan, stud. gimn.
  (2) Din Berchişesci, distr. Gura-Homorului.
  (3) Roce = rochie.
  (4) Din Ungaria, comunicat de d-1 El. Pop.—Botce = bote.
                         www.digibuc.ro
474
                Şi-o sărit păduchele Şi s’o rupt genunchele! (1)
  Safi:
                Fetele de la Mitoc Strîng păduchi’n poloboc,
                Da celea din Pătrăuţ Strîng păduchii’n păhăruţ ! (2).
  Şi la urmă:
Haideţi, fete, la căline, Dacă nu ve jocă nime! Cine dracu v’a jucâ,
Pe tot perul lindina, Pe cosiţă rişina,
   Pe cărare Merg la sare,
   Pe cosiţă Merg la brânză,
   Sati:
   După cap Nu încap,
   Iar în cefâ Ca o scafă.
Fa ! de ce nu te-ai lăut ?
— Pentru că unt n’am avut, C’am avut 0 ocă şi jumătate Şi m’am uns numai pe o parte!(3)
Vai săraca leliţa!
Şepte ani de când se la Şi lăută nu era,
Tot perul şi lindina,
  Pe cărare Merg la sare,
  Pe cosiţe Merg la brânză,
  După cap Nu mai încap,
   Şi pe cefiţ Numai scafă.
Când a fost la descâlcit Şăpte sate-au oblicit Şi tus-şepte-au năvălit Cu ţepuşî şi cu topore La păduchi ca să-l omâre, Dar n’au putut să-î omore,
Şi au făcut păduchi-o şfară Şi au scos-o din ţer’afară (4).
   Dar nu numai fetele, ci şi feciorii, cari nu caută să fie cât se p6te de curaţi, încă sunt, după cum am arătat şi mai sus, luaţi în rîs şi batjocură de către cel-lalţî inşi.
   Iată o chiuitură despre un fecior leneş:
   (1) Din Straja, com. de Ilie Pasailâ, stud. gimn.
   (2) Din Mitocul-Dragomirnei, comunicat de V. Greciuc.
   (3) Din Băieşesci, comunicat de Vas. Lucan.
   (4) Din Şiret.
www.digibuc.ro
47n
                Pălăria ta, Ioane,
                Tătă-î fluturi şi păone (1)
                Şi părinţi-ţi mor de f6me! (2)
   Alta despre unul cam prea închipuit:
                într’un picior mă ’nvârtesc Şi galbeni-mî zurăesc,
                Nu sciu bani-mi zurăesc.
                Ori păduchii hârâesc,
                Nu sciu banii nu încap,
                Orî păducki-şi fac de cap (3).
   Când un fecior dintr’un nâm de rând, aflându-se în joc, îşi dă un aer, ca şi când ar fi din cine-scie ce nâm mare şi ales, atunci cei-lalţî inşi, v6<jendu-l cum se umflă în pene şi se îngâmfă, îl ieau peste picior, chiuindu-I:
                      Mergi maî iute,
                      Măî Pădute,
                Că te-ajunge Lindina
                Şi vai reu te-a scălmănâl (4).
   Afară de cel amintiţi până aici se mai ieaii în rîs şi batjocură încă şi cojocarii prin următ6rea strigătură:
Pe podul cojocăresc Stau păduchii, sfătuesc:
   Cei maî mari La cojocari,
   Cei maî mici La ucenici.
Pune mâna sus pe frunte, Prinde unul cât un munte, Bagă mâna după cap,
Scote unul cât un ţap.
   Sau:
La bădiţa pe pieptar Doi păduchi se bat cu pari. Săriţi, omeni, cu topore,
Că păduchii se omoră.
La bădiţa pe mustăţă Doi păduchi răsucesc aţă.
La bădiţa subsuoră Doi păduchi mi se însâră.
La bădiţa pe spinare
Doi păduchi fac masă mare (5).
  (1)   Sub păone se înţeleg penele de păun, ce indatineză feciorii a le pune în pălării când merg la joc.
  (2) Din Frâtăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul.
  (3) Din Mahala, comunicat de d-1 G. Tomoiagă.
  (4) Din Ungaria, corn. de d-l El. Pop.—Scălmănă= scărmănâ <6) Corn. de d-l Dr. G. Mihuţă.
                          www.digibuc.ro
476
                   La cojocari pe spinare Fac păduchii masă mare,
                     Cei mai mari La cojocari,
                     Cei mai mici La ucenici, în casă la cojocari Sunt păduchi aşâ de mari Ca şi nisce armăsari în pod în cojocărie Fac păduchii bătălie (1).
   Păduchele şi Lindina figurâză fdrte adese-orî şi în unele proverbe şi <Jicale române, precum:
                    Păduchele face pe leneş harnic. —
   Se <Jice celor leneşi.
   Păduchele, când (după ce) se satura, ese în frunte.
   Păduchele, când se satură, ese în frunte şi se arată. Păduchele când se îngraşă ese in frunte.—
   Se <Jice de un mojic care, din causă că are <5re-care avere, îşi iea nasul la purtare.
   La Românii din Macedonia:
             Piducliul după ce s’ satură ese pe sufruceua (sprincenă). —
   Se <}ice despre cei leşinaţi cari, după ce se satură de jafuri, atunci se arată în lume.
                   Păduchele leşinat în frunte s’a aşezat. —
   Arată pre cei săraci şi mândri.
                         Are păduchi în loc de bani. —
   Adecă: e fdrte sărac.
   (1) Din Sucâva.
www.digibuc.ro
477
                     Nu-s rari,
                     Da-s mari.
                Nu sciu acum ce să fac,
                Ori (păduchi) nu mai înoap.
            Prin aceste doue (Jicale se face alusiune la pădudhî.
                  Vai de cela ce-î umblă păduchii pe frunte!—
   Adecă de cel murdar.
                îi cură păduchii pe urechi. —
   Se <Jice de cel prea murdar.
        Pentru un păduche mi arde veghia.
        Pentru un păduche să nu-ţi pui sărica pe foc. —
   Se (Jics despre cei iuţi şi mânioşi.
                   A fi păduche leşinat.
                             Ca un păduche leşinat
   Se <Jice despre cel slabi sau lihniţi de fdme (1).
                     A fi păduche —
   A fi un părăsit; un om care stă de gâba şi alţii îl hrănesc.
   Nu mi ciudă că trece păduchele prin barbă, da mi ciudă că face cărare (2) —
   Adecă să ne păzim a nu se face obiceiu spre a ndstră supărare.
   Lindina, când se satură, ese în faţă să vadă totă lumea că a ros crescetul voinicului. —
   Se <Jice când un om risipesce o avere moştenită.
                A cătâ pe cine-vâ de lindină—
   A-I căută cârtă (3).
                 E mai primejdios păduchele din lindină.—
   (1)  Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 677—678;— şi com. de S. Sa păr. Bălăşel.
   (2) Idem de eadem, voi. II, p. 12.
   (3) Idem de eadem, voi. I, p. 608.
www.digibuc.ro
478
   Adecă: un om ajuns din nimica, din năm mai slab şi mai de jos, la mărire, mai de grabă te şicanâză decât unul din-tr’o familie mai bună, crescut bine (1).
   Tot despre Păduchele de cap există şi vre-o câte-vâ cimilituri, şi anume:
Am o turmă de oî Şi ciobanul le mână dinapoi.
Ce este micuţ, forte mititel, De-şxieacăciulaYodă pentru el?
Ce e mic, qiititel,
De-şî ieaVodă chipiul pentru el?
îşi iea ori-cine căciula de el (2).
în pădurea Chiriacului Este cuibu liliacului (3).
  Mai departe despre Păduchele de cap se află la Români încă şi urraătdrele credinţe: Când un copil mic are spume la gură, e semn că are în cap un păduche.
  Omenii cu noroc sunt tot-deauna păduchîoşî.
  Când păduchii dup tare de carne, e semn că va plouă îndată.
  în <jiua de Pasci, când te piepteni şi găsescî păduchi, e păcat să-i omorî.
  E mare pomană să cureţi pe cine-vâ de păduchi.
  Pe cea-laltă lume numai atâta ai voie a vorbi cu cine-vâ, cât timp I-aî căutat în cap păduchi.
  Dacă ve<Ji un păduche pe cine-vâ şi nu îl iei, pe lumea cea-laltă îl vei mâncâ (4).
  Când visezi că ai în straie (haine) ori pe trup păduchi mulţi, ai să capeţi parale multe de unde-vâ (5).
  Când îţi caută (când te păduchesce) cine-vâ în cap, trebue să-ţi caute pe amândouă părţile, că de-ţi caută numai pe o parte, te mănâncă Cânele babei (6).
   (1)  Com. de d-1 El. Pop.
   (2)  Art. Goroveî, Cimiliturile Românilor, p. 284.
   (3)  Gr. G. Tocileacu, Materialuri fol/cloristice, voi. I. Partea I, p. 636.
   (4)  Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   (6) Cred. Rom. din JVIoldova, com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean; — Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. IV, No. 99, p. 2: «Se crede că cel ce visăză păduchi va căpetâ bani.»
   (6) Cânele babei e o omidă pestriţă şi forte perosă, cu peri castanii.
www.digibuc.ro
479
  Când ai obiceiul să te speli pe cap cu apă rece în tdtă diminăţa, faci păduchi (l).
  Când te scal(Jî şi-ţi u<JÎ capul, să nu-ţî pui îndată cum eşi din apă căciula sau pălăria în cap, pentru că iarăşi capeţi păduchi (2).
  Păduchele de cap se întrebuinţăză atât de către Românii din Bucovina, cât şi de către cei din Moldova încă şi ca 16c contra gălbinărilor.
  Aşâ Românii din Bucovina <}ic că cel ce are gălbinări se vindecă, dacă i se dă să înghiţescă cu ce-vâ Molii sau Păduchi de orii în vre o băutură dintr’un păhăruţ de cără (3).
  Cei din Moldova din contră 41° că omul, care se va simţi bine că are gălbinare, să ieâ un păduche al lui şi să-l beâ cu ori şi ce soiii de băutură în trei dile de sec de-arândul, şi după acăsta va scăpă de gălbinare (4).
  Alţi Români, tot din Moldova, 4ic că cel bolnav de gălbinare e bine să mănânce trei păduchi într’o smochină, sau sâ-î beâ într’un pahar cu rachiu (5). Românii din Ţera-Ro-mân&scă pun, tot pentru gălbinări, în rachiu nouă păduchi, flori de crin şi gălbinele (Calendula), îi lasă 2—3 dile, apoi îl plămădesc şi-i beau trei dile câte o linguriţă (6).
  în fine merită a fi amintit şi aceea că mamele române, atât cele din Bucovina, cât şi cele din Moldova, când vor să lee copiii, cari de regulă nu se lasă a fi lâuţi, voind a-î induplecâ ca să se lase, îi amăgesc că Păduchii, dacă nu se vor la, au să facă o funie şi legându-i cu ea, aii să-i tragă la rîu, pârîîi, iaz, sau ce este în apropiere, şi l-or înnecâ (7). *
  Românii din Macedonia, când vreau ca un copil să nu prindă Păduchi, cum găsesc primul păduche la dînsul, îl omdră pe
  (1) Com. de d-1 S. Theodoreacu-Chirilean.
  (2) Cred. Rom. din Bucovina.
  (3)   Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei• an. V, No. 12, p. 1.
  (4) Dim. P. Lupaşcu, Medicina babelor, p. 68.
  (5) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12.
  (6) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 101.
  (7) Com. de d-1 S. Theodoreacu-Chirilean.
www.digibuc.ro
480
aur. Făcend acăsta, cred eî, că păduchii au să fie rari ca şi aurul.
  De aici vine apoi şi expresiunea:
  L’ — frîmsi biduclîul pi flurie dadâ-sa. —
  Adecă: «îl omorî păduchele pe galben mamă-sa», pentru a arătă iubirea şi interesul ce părtă o mamă de fiul său.
  Sau: se iea psiruvatan = buruăna pesceluî, se topesce cu mercur, ghiarghir, şi după acăsta se îmmăie o aţă care, dacă so părtă de cine-vâ lipită de corp, nu va prinde nici odată păduchi.
  Acăsta se întrebuinţăză mal cu semă la cel din închisăre (1).
  (1) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 297.
www.digibuc.ro
                              H Â R A.
                          (Pediculus vitali L.)
  Mal t6te vitele cornute, când sunt reu ţinute, şi cu deosebire când sunt reu ernate, capetă pe la începutul primăverii un fel de părăsit, din causa căruia nu numai că devin mai hitidne şi mal slabe de cum au fost mal înainte, ci unele din ele, necurâţindu-se la timp, chiar şi per.
  Acest părăsit mâncăcios, care căşuneză grabnica slăbire şi une-orl chiar peirea vitelor şi care sâmănă întru cât-vâ cu Păduchele de cap. atâta numai că e ce-vâ mai mare, se numesce Păduche de vită, iar cu un cuvînt colectiv Hâră (1), lat. Haematopinus tenuirostris Burm., Pediculus vituli L.
  Românii din Bucovina, cărora li-î aminte ca să scape vitele de acest părăsit, şi mal cu semă viţeii, pe cari se face el mal cu deosebire, şi din care causă s’a şi numit de Linnâ Pediculus vituli, întrebuinţâză următorul mijloc:
  Ieau rădăcină de Slirigde, lat Veratrum album L., şi anume cât se pbte de multă, o pun într’o <51ă la foc să fiărbă, şi cu
   (1) F6ia poporului, an. I, Sibiiu 1894, p. 661: «De cu primăvară cum şi alte dăţl, multe vite se molipsesc de Păduchi (Hârfi), cari se sporesc aşă (Jicend in nesfârşit şi căşuneză slăbirea grabnică şi une-orî derăpă-narea vitelor.»—în unele comune din Bucovina, precum bună-oră în Co-atîna şi in Bilca, sub cuv. Hâră se în(elege un fel de mătreţâ, care se face pe pielea oilor slabe şi care se împrăştie apoi şi prin lână. Pielea şi lâna e hărosă, adecă plină de un fel de cojiţe sau tărâţe, cari s’au luat de pe piele. în alte comune, tot din Bucovina, precum bunâ-6ră în Ga-lanescT, distr. Rădăuţului, se înţelege Bub cuv. hâră pielea ce se cojesce pe vite, care e subţire şi sub care se ascund păduchii. Când vreau să omore păduchii, rădică mal întâiu hâra acesta şi apoi îi omoră.
Marian, Insectele.
www.digibuc.ro
81
482
zâma ce ese dintr’însa spală apoi vitele peste tot corpul, şi mai cu sâraă în părţile acelea unde se află maî mulţi păduchi. Şi păduchii nu mult după acâstâ spălare per (1).
  O semă de Români însă ieau rădăcină de Slirigâe, o pisâză bine cu muchia toporului, o amestecă cu slatină sau cu sare asemenea pisată, o pun într’o <51â şi dimpreună cu acâsta o aşăză la un loc cald, bună-dră pe horn, unde o lasă apoi cam la 24 de ore ca să mocnâscă. După ce a mocnit, ieau zâma ce a eşit din acâstă rădăcină şi frecă vita bine pe locul unde se află mulţi păduchi. Făcendu-se acăsta, se <Jice că păduchii trebue numai decât să pieră (2).
  Se caută însă în acelaşi timp a se feri vitele ca să nu se lingă, până ce nu se vor uscâ cum se cade, căci liugându-se şi fiind Stirigoia fdrte venindsă, f6rte lesne ar pută să se învenineze. Şi ca să n’o facă şi s’o păţâscâ acâsta, li se pune ce-vâ pe cap (3).
  Tot cu zâmă de Slirigoe sau şi cu oloiu vechiu şi rânced (4) şi cam tot în acelaşi chip nimicesc Românii din Bucovina şi Păduchele de bou, lat.. Haematopinus curysternus Steph., Păduchele de porc, lat. Haematopinus suis Leach. sau Pe-diculus suis L., precum şi:
  Păduchele de câne (5) sau Păduchele cănesc (6), lat Hae. matopinus piliferus Burm., cari se ţin asemenea de familia Păduchelui de vită.
  în fine trebue să amintesc şi aceea că la Românii din Transilvania, există cu privire la Păduchele de câne încă şi ur-mătorelo credinţe:
   (1)  Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de Ilinca Buzilă; — a celor din Calafindesci, dict. de Catrina Raoolţa: ^Stirigoia e bună de Păduchi la vite. Se fierbe şi cu zema ei ee spală vitele»; — a celor din Ilişesck «Rădăcina de Slirigoe e bună pentru Păduchi la vile»; — a celor din Galanescî, dict. de Ioan Ungurean: «Păduchele de vilă se vindecă cu zemă de S Irig de.»
   (2) Dat. Rom. din Putna, dict. de Ioan Pusdrea.
   (3)  Dat. Rom. din Frătăuţul-vectaiti, dict. de Ilinca Buzilă ; — şi a celor din Putna, dict. de I. Pusdrea.
   (4) Dat. Rom. din Galanescî, dict. de Ioan Ungurean.
   (5)  Ve<Ji şi Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12; — Idem, Istoria naturală medicală, p. 101.
   (6) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
                                 www.digibuc.ro
483
  De veî da la o fată Păduchi cânesci sfărâmaţi în vinars, nici odată nu te va uită (1).
  Noue-<Jecî şi nouă de Păduchi cânesci în o vară o fată do va prinde, îî va muri duşmanca cea maî mare (2).
  Păduchi cânesci de faţă de te vor muşcă, veî urlă ca cânii (3).
  Şâpte Păduchi cânesci cu palma de odată de veî omorî, vel avă şăpte feciori credincioşi (4).
   (1)  Cred. Rom. din Sereţel, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (2)  Cred. Rom. din Chiraleş, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (3)  Cred. Rom. din Ş.-Mâgeruş, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (4)  Cred. Rom. din Ş.-Cristur, com de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
                    URECHELNIŢA.
                  (Forficnla auricularia L.)
  Cine a asistat vre-odată la desfăcatul păpuşoilor sau la alesul acestora şi aşezarea lor prin coşere sad. sisiecî, acela trebue numai decât să fi observat un fel de gujulie subţirică şi lungărăţâ, de coldre cafenie, cu aripi scurte şi pielcidse, iar la capătul abdomenului cu doi crăcuşori în forma unui forfecaş, care cum dă cu ochii de lumina      îndată în-
cepe a fugi în colo şi înc<5ce şi a se ascunde într’un loc 6reşî-care îndosit şi întunecat.
  Acăstâ gujulie de ndpte, care nu pdte suferi lumina sdre-lui, şi din causa acâsta petrece <jiua mai mult ascunsă prin crăpăturile zidurilor şi pe sub scârţa pomilor, pe sub pietre şi pe sub frunze, însă mai cu sămă printre florile de trandafiri şi gardfe, precum şi prin pănuşele de păpuşoiu sau porumb, se numesce în Bucovina: Urechelniţă, Urichelniţă şi Umichelniţă( 1); în Moldova şi în Ţ6ra-Român6scă: Urechelniţă (2); în Transilvania, şi anume în Ţâra-Haţeguluî: Li-crenţă (3), în Munţii apuseni sau Munţii Abrudului: Urechelniţă, Urechiţă şi Col6să(4), iar în cele-lalte părţi: Urechel-
   (1)   Numirea acăsta e usitată mai ales in corn. Putna, distr. Rădăuţu-luî, dict. de Sam. Lucaciu.
   (2)   Dict. de lord. Bran, pălmaş în Paşcani, şi com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel; — veţli şi Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 10.
   (3) Revista critică-literară, an. III, p. 159.
   (4)   T. Frâncu şi G. Candrea, Românii din Munţii Apuseni (Moţii), Bucuresci 1888, p. 09.
www.digibuc.ro
485
niţă (1); în Ungaria: Urechelniţă şi Urechinşă (2); în Banat: Urichelniţă (3); la Români* din Meglenia: Jegaviţă (4); iar la cei din Macedonia: Gugiufârtică, pi. Gugiufdrlife şi F6rlică(b).
  Poporul român de la ţâră are contra acestei gujuliî o deosebită antipatie sad chiar ură din causâ că, după credinţa sa, dacă o prinţ}! şi n’o ucidî de tot, ea ţi se bagă în urechi.
  Ba poporul român de pretutindeni crede şi spune că Ure-chelniţa, chiar şi când nu-î fac! nimica, dacă nu iei bine sâma, încă ţi Be bagă în urechi. Şi dacă a apucat odată a i se băgă cut-vâ într’o ureche, atunci numai fdrte cu greu se-scdte afară, pentru că ea nici de cum nu se dă scdsă. Iar omul, în urechia cui s’a băgat, nu numai că asurdesce, ci fdrte lesne p6te şi altă neplăcere sau nenorocire să i se întimple. Ba chiar şi mdrtea pdte să i se tragă din acdsta (6).
  Prin urmare cel mai mulţi români se feresc atât <j.ina, cât şi ndptea, de a se culcă vara în drbă, iar tdmna în pănuşî sau în pănuşerele de pănuşî, ca nu cum-vâ, culcându-se şi
   (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (2) Com. de d-1 El. Pop.
   13) Com. de d-1 Ios. Olariu.
   (4) Per. N. Papahagi, Megleno-Romănii, Partea II, p. 87.
   (5)  Com. de d-1 Per. Papahagi: «Despre Gugiufortică, pl. Gugiufâr-tiţe se crede că sunt veninose, când te muşcă»com. de d-1 Chr. Geagea: «Cuvîntul Gugiufortică e compus din gugiu şi fortecă. Gugiu nu sciii ce însemneză, fortecă însă însemneză forfece. Ea se numesce ast-fel din causâ că are un fel de codiţă desfăcută în două părţi în forma unui forfece. Poporul crede că ea este veninosă, şi dacă ar împunge pe cine-vă, respectivul ar pute să moră,
   (6)  Cred. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu; — a celor din Iii-şescî, dict. de Vas. Ungurean; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; — a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciu; — şi a celor din. Tereblecea, com. de P. Scripcariu:«Urechelniţă se numesce ast-fel pentru că, dacă dorme cine-vâ pe ârbă, ea îi intră în ureche şi apoi nu se pdte-scote afară»; —a celor din Ungaria, com de d-1 El. Pop:«Urechiuşa sau Urechelni(a se găsesce maî ales tomna prin pănuşele de pe ciucălău-cucurnz. Poporul se feresce forte de ea, ca nu cum-vâ să se bage ia urechile omului, căci intrând nu maî este lâc a se scăpă de mdrte»; — T. Frâncu şi G. Candrea, op. cit., p. 99: *Cot6să^=Urechiţă=Urechelnită. a insectă, despre care se <Jtae că intră în urechi;» — a celor din Banat com. de d-1 Ios. Olariu: «Copiii se tem de Urechelniţă, că li se bagă in urechi.»
www.digibuc.ro
486
dormind fdrte greii, să vie vre o Urechelnifâ şi să Ii se bage în urechi.
  De la acâstă credinţă f<5rte răspândită prin tdte ţărilo locuite de Români, se vede că i se trage şi numirea de Ure-chelnifă sau Urechifă şi Urechiuşă a acestei gujuliî.
  Urechelnifâ însă are obiceiu de a se băgă şi a se ascunde nu numai prin locurile amintite mal sus, ci prin <51e, şi mal ales prin dlele şi ulcelele, cu cari se duce mâncare lucrătorilor în câmp. Deci <5menit ieau tot-deaunafdrte bine săma, când beau sau mănâncă în câmp, ca nu cum-vâ din greşâlă să beâ sau să mănânce şi vre-o Urechelnifâ, căci făcând-o acâsta, cred că Urechelnifâ se îmmulţesce în om şi, nedându-se scdsă dintr’însul, pe un ast-fel de om numai mdrtea îl vindecă (1).
  O sâmă de Români din Moldova, la cari există asemenea credinţa că Urechelnifâ se bagă în urechi (2) au datină ca, când se despdie urechile la copii, să prindă o Urechelnifâ, s'o ardă, s’o piseze, şi apoi amestecând-o cu unt prdspSt, să facă dintr’însa un fel de alifie, care se pune la bubă. Iar uscată şi pusă în rachiu, o beau pentru durere de pântece (3).
  Românii din Ţera-Românescă însă, când are cine-vâ ure-chelnifă, adecă un fel de bube la urechi sau în dosul acestora, au datină de a prinde Urechelniţe, de a le omorî, de a le arde pe vatra focului, şi apoi, prefâcendu-le în scrum, pisându-le şi araestecându-le cu unt, de a unge cu amestecătura acâsta urechelnifâ sau bubele de la urechi.
  Tot în Ţ6ra-Romănescă mal există încă şi credinţa că o femee, când este însărcinată, nu e bine să om<5re Urechelnifâ, căci făcend-o acâsta, copilul ce-1 va nasce va face urechelnifâ, adecă bube în dosul urechilor (4).
  Românii din unele părţi ale Transilvaniei cred că:
  Urechelnifâ e slujnica cea blestemată a lui Dumnezeu (5), şi duşmanca cea neîmpâcatâ a Maiceî Preacurate (6).
   (1) După cred. şl apusa Rom. din CarapciQ, dict. de Vasile Cârciu.
   <2) Dict. de Conat. S. Rucau din Paşcani.
   (3) Dr. N. Leon, op. cit., p. 10; — Idem, Istoria naturală medicală, p. 109. <4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel.
   <5) Cred. Rom. din Sermaşelul de Câmpie.
   (6) Cred. Rom, din Ghinda.
                    www.digibuc.ro
487
  De aceea:
  Dacă vei omorî o Urechelniţă, vei avă bucurie (1), iar de vrei să-ţî erte Dumnezeu un păcat, atunci omdră 9 Ure-chelnifî (2).
  în fine merită a fi amintit şi aceea că la Românii din Ungaria se află o satiră poporană, în care, pe lângă alte numiri de insecte, figurăză şi cea de Urechiuşă.
  Iată şi versurile din acdstă satiră, care ne interesăză mai de aprdpe:
Urechiuşă Stă la uşă; Doi finfari Lăutari;
Un cosaş Ceteraş;
Doue tnusce Fac halusco;
Un cocoş Tornă ’n coş;
O găină
Strînge fârină (3).
  O variantă a acestei satire, şi anume din Bucovina in caro, afară de Urechiuşă şi Cosaş, figur^ză asemenea mai multe numiri de insecte sună, în întreg cuprinsul ei, precum urmeză :
Măi bădiţă, Constantine! Pune casa lângă mine,
Că vom trăi forte bine; Şi dă fata după mine, G’oiu ţine-o forte bine, Că mi-î mora lângă casă Cu piscoia pe ferâstă Şi curge făina ’n casă: Doue ciore Duc la moră,
    Un cocoş Tornă ’n coş,
    Doi gânsaci Tornă ’n saci,
    O găină
    Cerne făină,
    Un boboc Suflă ’n foc,
    Doi finfari Bucătari Fac vărţlari,
    Doue musce Fac gălusce,
Doue muscc încălţate Fac gălusce chipărate, Doi gândaci Fac colaci,
    Doue curci Torc in furci,
    O cucoră
   (1)  Cred. Rom. din Sermaşul de Câmpie.
   (2)    Cred. Rom. din Fărăgău. — Tote credinţele acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan.
   (3)  Corn. de d-1 El. Pop.
www.digibuc.ro
488
Mătură 'n moră, Doi răţoî String gunoiu, Cărăbuşi Deschide uşi, Prepeliţa Cu bărdiţa Şi-un guzan C’un ciocan, Rîndunica Cu ulcica
   Stah îu loc Pe lătoc Şi un cuc Pe-un butuc,
   Iar morarul Unge carul,
   Morăriţa
   Tigăiţa,
Moraru-I câne ponihos
Şi dâ untura pe jos! (1)
               (1) S. FI. Marian, Satire pop. rom., Bucurescî 1893, p. 49.
www.digibuc.ro
                               Ş F A B U L.
                          (Periplaneta orientalis L.)
  Nu e maî nici o singură bucătărie maî mare în timpul de faţă, în care să nu se afle un insect lat, m<51e şi de coldre năgrâ-cafenie care, de cum înserăză şi anume îndată după ce s’a stins lumina şi până de către (jiuâ, alărgă încolo şi în cdce atât pe jos cât şi pe păreţi, căutând undo ar află ce-vâ demâncare.
  Acest insect de ndpte, care stă t<5tă tjiua ascuns prin crăpăturile şi borticelele cele maî înguste şi maî mici ale pă-reţilor, pe după blănile uşilor, şi maî ales în apropierea vetrelor şi a cuptbrelor, unde căldura e maî mare, se nu-mesce în Bucovina: Şfub, pl. Şfabî (1), Gândac de casă (2), Gâzâbă (3); în Ţăra-Româneseă: Şvab, Gândac negru (4), Gândac de bucătărie, Libarcâ, pl, Libarce şi Libărci (5) şi Libarcă nâgră (6); iar în Transilvania, Banat şi Ungaria: Şfab sad Şvab (7).
  (1) Numirea acâsta e cea mai răspândită în Bucovina.
  (2)   Dirn. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. V, No. 17, p. 2.
  (8) Sub cuv. Gdzobă înţeleg Românii din Bucovina maî multe feluri de gândaci, în deosebi însă Şvabii şi Buşii.
  (4)   Dr. Urechiă, Şăinisme, BucurescI 1898, p. 32: tŞfabul, musafir al bucătăriilor murdare, deşi nu e coleopter, e totuşi incontestabilmente un gândac, atât de gândac, în cât mulţi îl <Jic Gândac negru.*
  (6) Dr. N. Leon, Şfabii, publ. în (Calendarul Minerveî pe an. 1899, Bucurescî, p. 122;—Sănătatea, an. II, p. 77: * Libarcă, pl. Libărci, insectă ortopterâ, originară din America din Şvab.»
  (6)   Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel: »Libărcile negre, când se prăsesc la casa omului, e semn de bogăţie.»
  (7)   Foia poporului, an. IX, Sibiiu 1901, No. 9, p. 104. * Şvabii, insecte marî negre, ce se fac prin odăi»; — comunicat de d-1 Dr. At. M. Marie-nescu: «în Sibiiu din Transilvania, Lipova din Banat şi Oradea-mare din Ungaria, se numesce insectul cel negru, care trăesce prin bucătării, Şvab, iar cel roşu, care trăesce asemenea prin bucătării, Rus.»
                           www.digibuc.ro
490
  Un alt-fel de insect, care trăesce asemenea prin bucătării la un loc cu Şfabiî şi care aduce la făptură cu Şfabul, dară e cu mult mai mic decât acesta şi de col<5re gălbie-roşiâtică, se numesce în Bucovina: Prus, pl. Pruşî (1), Rus, pl. Ruşi, Colfan, pl. Colţanl (2), Cărhan (3), Corhan (4), fem. Corhană şi Corhancă (5), Corhan de casă (6), Tarhan (7), Tărhan (8), Tarhon(9), Torhan( 10) şi Turhan{ 11); în Transilvania, Banat şi Ungaria: Rus (12); în Ţâra-Românescă : Libarcă şi Li-barcă galbenă (13), lat. Blatta germanica L.
  (1)    Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Maridra Dutcă: *Pruşiî sunt roşii şi mal mici decât Şfabii».
  (2) Dat Rom. din Udescî, comunicat de Const. Jescu.
  (3)    Numirea acesta e usitată în oraşul Storojineţ, dict de Nic. Haraga: «Cdrhanul, pl. Cârhani sau Corhanul e gălbiu-roşietic.»
  (4)    Numirea acâsta o usitată în mal multe comune din Bucovina, în deosebi însă în llişesci, comunicat de Fii. Doboş;—în Galanesci, dictat de G. Cârstean;—în Bilca, dict. de Chir. Horodoic;—în Putna, dict. de Sam. Lucaciu: *Şvabul e mai mare şi negru, iar Corhanul e mai mic şi gălbiu-roşietic»; — in Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesi: *Şvab se numesce la noi cel mai mare şi negru, iar cel mai mic şi roşietic se numesce Corhan, fem. Corhană şi Corhancă, şi Rus; iar în Pătrăuţ, pe Şiret, Tur han, pl. Tur hani.»
  (6) Sub Corhană şi Ţurană se înţelege in munţii Bucovinei şi cu deosebire în ţinutul Câmpulungului şi al Dorneî o costă forte priporie, care e mal cu totul sterilă. Ea se nasce, dacă se scote pietra dintr’însa şi se rostogolesce la vale, ast-fel că ducend cu sine tot ce-I vine în cale, nu remân decât numai pietrele g61e printre cari cresc ici, colea nisce copăcel mici, precum mesteceni şi arţari. Pe-o Corhană numai cu anevoie pole să mergă cine-vâ la del sau la vale, şi rar când se află vre-o cărare de-acurmezişul el. în comuna Crasna, distr. Storojineţului, se înţelege sub cuv. Corhană şi un copac rămuros, a cărui trupină e putredă şi scorburosâ. Probabil deci că de la acestâ numire să vie şi numele Corhan, fem. Corhană sau Corhancă a insectului din cestiune.
    (6) Dat Rom. din Galanesci, dict. de Ioan Ungurean.
    (7)   Usitat în Bosanoî, comunicat de Octav. Bărgăuan, stud. gimn.: »La noi în Bosanci, gândacii cei galbeni roşietic! de casă se numesc Tar hani.•
    (8) Usitat în Straja şi Storojineţ.
    (9) Usitat în Mahala, distr. Sadagureî.
  (10) Usitat în Boian, distr. Sadagurei.
  (11) Usitat în Pătrăuţ pe Şiret, distr. Storojineţului.
  (12) Com. de d-1 Dr. At. M. Marienescu.
  (13)   Corn. de d-1 Vartolomeu Stănescu, stud. la Facultatea teologică din BucurescI, şi de S. Sa păr. T. Bălăşel: *Libărcile galbene, când se prăsesc la casa omului, e semn de sărăcie.»
                        www.digibuc.ro
491
  De <5re-ce însă Şfabii şi Ruşii trăesc. după cum am a-raintit maî sus, de regulă la un loc, amestecaţi unii cu alţii, atât Românii din Bucovina, cât şi cei din cele-lalte ţări, îl confundă unii cu alţii, numindu-I pe toţi la un loc când Şfabi sau Corhanî, când Libarce.
  Cu tdte acestea însă, privindu-î mal de aprdpe, orî-şi-cine păte fărte uşor să-I cunăscă şi să-î distingă unii de alţii, pentru că Şfabii sunt cu mult mal mari, mai greţoşî şi negri, pe când Ruşii sunt ce-vâ mal mici, mal roşieticî şi cu mult maî sprinteni.-
  Afară de acâsta, Rusul sau Corhanul, deşi e mal mic, e cu mult maî stricăcios decât Şfabul, pentru că el se bagă peste tot locul, se îmmulţesce straşnic şi strică tare, căci nu se mulţumesce numaî cu pâne, mălaiu, mămăligă şi zahăr, ci se apucă şi de alte obiecte, precum : haine, piei, hârtie, maî pe scurt de tot ce-î vine din demână şi le răde şi pe acestea (1).
  Românii Bucovineni istorisesc că înainte de încorporarea Bucovinei la Austria, nu se află nici un Şfab în acâstă ţâră, ci eî au venit abiâ maî pe urmă dimpreună cu coloniile şfdbesci, şi de atuncî s’au îmmulţit şi răspândit apoi în tăte părţile ţării. Şi de 6re-ce au venit cu coloniile şfăbescl, se şi numesc eî Şfabi.
  Iar ce se atinge de Ruşi, se <Jice că aceştia au venit, nu se scie anume când, cu Ruşii, şi de aceea se numesc eî Ruşi.
  Atât Şfabii, cât şi Ruşii sunt nu numaî fărte stricăcioşl, ci tot-odată şi fdrte greţoşî şi supărăcioşî. Din causa acâsta apoî Românii din Bucovina caută tăte chipurile şi mijlăcele cura s’ar pută mal uşor şi maî de grabă mântui de dînşil.
  Drept aceea, spun unii, că de Gândaci de casă te poţi cotorosi, dacă îî iei Vineria cu dosul măturii şi-l daî peste drum (2).
  Alţii spun iarăşî că spre a pută scăpă de Gândacii de casă, trebue a luă nouă din ei şi a-I duce la o răspântie de
   (f) După spusa Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu.
   (2) Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. V, No. 17, p. 2.
www.digibuc.ro
492
drum sau într’o crâşmă sau mdră, şi acolo să li se deâ apoi drumul, însă aşă ca să nu vadă nimeni (1).
   Şi iarăşi alţii sunt de părere că spre a se pută cotorosî de Gândaci, trebue a afumă în casă cu piele găsită (2).
   Românii din com. Bosancî, distr. Sucevei, spun că unde se află Tarhanî e bine să se pue în cornul despre răsărit al casei o mătură părăsită unsă cu funingine. Adunându-se Tarhanii pe mătura acăsta, să se ieâ cu mătură cu tot, să se ducă în câmp la o tufă de nalbă şi să se arunce acolo. Făcăndu-se acăsta, se <Jice că toţi Tarhanii fug apoi din casa respectivă (3).
   Românii din com. Tişeuţ, tot din distr. Sucevei, ieau o ră-murică de soc, scot măduva dintr’însa, o astupă la un capăt, iar prin cel lalt bagă în năuntru pe rând câte doi Şfab\ rostind do odată cuvintele :
                Aceştia-s mirele şi mirăsa;
                Aceştia-s socru şi cu săcra;
                Aceştia-s socri ceî mari;
                Aceştia-s nunii ceî mari;
                Aceştia-s vătăjeî şi drusce,
                Aceştia-s cei ce aă să’mpusce;
                Aceştia-s lăutari;
                Aceştia-s bucătari...
   Şi tot aşă maî departe până ce se compune o nuntă în-trăgă. Apoi astupându-se şi cel-lalt capăt, duc rămurica ast-fel astupată şi o aşâză în crucile drumului.
   Acâsta însă se face numai săra şi numai când e Lună nouă (4).
   Românii din com. Stupea, distr. Gureî-Homoruluî, scot şi aduc apă neîncepută dintr’o fântână sau şi din alt loc în 3 sau 9 Dumineci deminăţâ, o pun într’un vas 6reşî-care la foc, o lasă să fiârbă bine şi apoi, când clocotesce mai tare, stropesc Şfabii cu ea.
   (1)  Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovi?iene, publ. în Gazeta Bucovinei, an. IV, No. 79.
   (2) Idem de eadem, No. 70.
   (3) Com. de Oclav. Bărgăuan.
   (4) Com. de Olvian Sorocean, stud. gimn.
                     www.digibuc.ro
493
  Nedesbărându-se bucătăria de $/a£>i'prin prima stropire cu acâstă apă de Duminecă, se face stropirea acăsta de trei orT, şi apoi de sigur că se stârpesc cu desăvârşire.
  Tot aşâ se pot stârpi Şfabii şi cu bero.
  Spun adecă Românii că, după cum se bat <5meniî numiţi Şfabî după acâstă băutură, tot aşâ de tare se bat şi insectele numite Şfabî după ea. Drept aceea ca să se p6tă stârpi Şfabiî, se pune peste ndpte un taler cu bere pe masă sati în alt loc, unde se observă că umblă mai mulţi Şfabî; şi aşâ, bând eî din berea acesta, se îmbată, cad în taler şi se înăcă, şi apoi, perind cu toţii, se stârpesc fbrte iute (1).
  Tot cu bere indatinâză a-i stârpi şi o sâmă de Români din Transilvania (2).
  Românii din corn. Budeniţ din Bucovina, precum şi cei din vecinătatea acestei comune, (}ic că dacă se află o rdtă stricată în drum şi dacă se ieau ciolaniî de la r<5ta aceea, se ard, şi cenuşa ce ese dintr’înşii se presură pe unde se află Cor hanii sau Pruşii, atunci aceştia se perd.
  Sau dacă se iea o copită de cal mort, se arde, şi cenuşa ce ese dintr’insa se presară pe unde se află Corhanî sau Pruşî, atunci încă se perd. Dar eî se perd şi atunci când se pune şi câte o copită nearsă pe unde umblă eî mai tare (3).
  în fine Românii din oraşul Storojineţ, cari voesc să depărteze Corhanii de prin casele lor, ieau un otgon şi înco-lăcindu-1, îl pun pe cuptor unde-1 lasă să steâ mai multe dile după olaltă. în acelaşi timp ieau spuma de pe 61e şi o aruncă în foc. Făcend acâsta, spun că toţi Cărhanii sau Corhanii fug apoi din casă (4).
  Cel mai mulţi Români însă, în loc de mijldcele înşirate până aici, întrebuinţâză un fel de descântec, în urma căruia, după credinţa lor, toţi Şfabiî şi Ruşii trebue numai decât să părăsâscă casele, în cari s’au încuibat.
  Aşâ Românii şi cu deosebire Româncele din comunele
   (1) Com. de D. Rosmeteniuc, stud. gimn.
   (2)  Foaea poporului, an. IX, No. 9, p. 104: *Şvabii sunt pătimaşi băutori de bere şi patima acesta se pote folosi uşor spre stârpirea lor.»
   (3) Dict. de Mariora Dutcă.
   (4) Dict. de Nic. Haraga.
www.digibuc.ro
494
Tereblecea şi Oprişfeni, distr. Şiretului, voind a scdte Şfabii din casele lor, aştăptă până când se arată Lună nouă. Atunci una dintre femei ese afară, iar alta rămâne în casă. Cea de afară, apropiindu-se de o ferăstră pe care o lasă anume deschisă şi, strigând prin acăsta către femeia cea din casă, <Jice:
                  Craiu nou în ţeră!
  Cea din casă răspunde:
                  Să âsă Şfabii afară!
  Cea do afară:
                  Dar ce-or mânca ei desâră ?
  Cea din casă:
                  S’or mânca unul pe altul,
                  Pân' s’a curaţi tot satul!
  Rostind cuvintele acestea, se cjice că toţi Şfabii fug din casă afară. Iar aceia, cari nu nimeresc uşa să ăsă afară, se mănâncă intre olaltă, până nu rămâne nici unul în casă (1).
  O sămă de femei însă, urmând aceeaşi procedură şi tot la Lună nouă, întrebuinţăză, în locul versurilor de mai su3, pe acestea:
                  Craiu noii în ţeră!
                  —   Ce-om mânca deseră ?
                  Pâne şi cu sare!
                  —   Dar Şfabii ce-or mânca?
                  Eî vor alergă
                  Şi se vor mânca
                  Unul câte pe unul
                  Pân’ n’a rămâne nici unul!
  în urma acestor cuvinte, cari se rostesc câte de trei ori după olaltă, Şfabii şi Ruşii trebue să fugă din casă (2).
  Românii din Braşca, distr. Guroi-Homorului, însă deschid,
   (1)    Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Catrina Epure, com. de Paul Scripcariu, şi a celor din Oprişeni sau Panţiri, com. de Ioan Bileţchi, stud. gimn.
   (2)    Dat. şi cred. Rom. din Pârtescii-de-sus, com. de Artemie Andronic, stud. gimn.
www.digibuc.ro
495
când e Lună nouă, uşile locuinţelor precum şi pdrta de la drum şi apoi, punându-se unul la uşa deschisă a casei, iar altul la pdrtă, <Jice cel dintâiu:
             — Craiu noii în ţeră!
   Cel de Ia pdrtă:
             Să âsă toţi Şfabiî pe portă afară
             Şi'ndată să mârgă la iezit la mâră!
   Aceste versuri se rostesc de trei ori după olaltă, atât de către cel de la uşa casei, cât şi de cel de la pdrtă (1).
   în fine la Românii din com. Tişeut, afară de cele arătate mai sus, mai e încă datină ca unul dintre căsenî să âsă în-tr’o sără, când e Lună nouă afară, şi aici apoi să se apropie de o ferâstră, care trebue să fie deschisă şi să <}Ică:
                   Craiu nou în ţeră!
   îndată după rostirea acestor cuvinte, unul din casă iea 9 Şfabi, pe cari l-a prins mai dinainte şi, aruncând 3 dintre dînşil pe ferestră afară, răspunde:
                   Să âsă afară
                   Toţi Şfabiî din ţără !
   Cel de afară:
                   Dar' dac’ar eşî
                   Cu ce B’ur hrăni ?
   Cel din casă:
                   De asta nu-nrî pasă
                   Din ţeră să âsă!
   Şi tot aşâ se rostesc aceste cuvinte a doua şi a treia <5ră, adecă până ce aruncă şi ceî-lalţi şâse Şfabi din urmă.
   Făcend acestea, cred că de bună-sâmă Şfabiî părăsesc casa şi ast-fel se mântue de ei (2).
   Ca încheiere mai amintim încă şi aceea că, afară de Cor-
   (1) Com. de Zakaria Roşea, stud. gimn.
   (2) Com. de Olv. Sorocean.
                                                         www.digibuc.ro
496
hanii de casă, despre cari am vorbit până aici, se mai află încă un fel de Corhan, pe care-1 cunosc Românii după nume, şi care trăesce numai la câmp.
  Acest soiu de Corhan, de coldre roşie şi cu mult maî mic decât cei de casă, se numesce Torhan şi Corhan de câmp (1), lat. Ectobia lapponica L.
   (1) Dat. Rom. din Galanescî, dict, de Ioan Ungurean.
www.digibuc.ro
                     CĂLUGĂRITA.
                    (Mantia religiosa L.)
   Pe fânaţele din Moldova şi din Ţera-Romănescă, însă mai cu săroă pe cel9 de pe Câmpia Ardeiului, se p<5te fdrte a-dese-orî vedă în decursul lunilor Septemvrie şi Octomvrie o insectă mică, numai de vre-o 5—6 cm. de lungă, şi cu nisce picioruţe lungi şi subţirele, care, cum o atingi cu mâna sau cu un beţişor, îndată îşi împreună cele două lăbuţe de dinainte la un loc, ast-fel ca şi când s’ar rugă.
   Acăstă insectă se numesce de Românii din ţările sus numite pentru obiceiul ei cel curios ce-1 are, de a-şî împreună pricidrele de dinainte ca şi când ar voi să se închine, Călugăriţa (1).
   Despre acăstă insectă există la Românii din Transilvania, corn. Fărăgău, comit. Clujului, următărea legendă:
   «în vremile pe când trăiai! Sf. Apostoli, se făcuse mare vrajbă în ţera Jidovilor, nesciind că pe cine să pună de împărat.
   (1) Corn. de d-1 Dim. Mănăstirean, învăţător în Botoşani: «Călugărita e un fel de lăcustă»; — Fred. Damă, Nouveau Dict. voi. I, p. 186; — Th. A. Bogdan, Călugărita, publ. în Revista ilustrată, an. V, Bistriţa 1902. p. 181; — Enciclopedia română, 1.1, p. G79; — N. Sulică, Antropomorfisme, p. 31: «Călugăriţa e o insectă ortopterâ, ce semănă întru cât-vâ cu lăcusta.* — O semă de Români din Bucovina, după cum mî-au Bpns El. Bîcu şi Ioan Bîcu, agricultori în Putna, (Jic câ Călugărita ar fi o insectă, care se află tomna prin pădure şi care strică la lemn. Seraenă însă câ Călugăriţa Românilor Bucovineni e una ou Călugărita ce’.or-lalţî Români.
                                                SB
Marian, insectele.
www.digibuc.ro
498
   «Păgânii umblaă rătă, rătă pe lângă casele creştinilor, ce-rendu-le volumul (votrumul). Umblară unii chiar şi la Sân-Petru, care pe atunci eră vătaful Apostolilor.
   «Sân-Petru, înţelegând însemnătatea alegerii aceleia, se sfătui cu ceî-lalţî fraţi apostoli, căci aşâ se numiau eî între el, şi plănuiră să facă o mare strînsură de popor creştin pentru a se sfătui că cu cine să ţie. Şi se strînseră mai mulţi. Dar după ce pe vremea aceea creştinii erau tare împrăştiaţi şi îndepărtaţi unul de altul, apoi şi de frica de păgâni, râmaseră cel mal mulţi pe la casele lor, căci dâr în vreme vrăjbită cine dintre cel cu copil mulţi şi-ar fi lăsat copiii şi nevasta singuri în cap de năpte, — apoi de <5re-ce pe vremea aceea creştinilor nu le eră ertat ca să se întâl-nâscă doi saă mal mulţi la o laltă, că de-î vedeau îl prindeau păgânii şi-î udau cu fologen (1) şi le da foc să ardă pe uliţt în loc de opaiţ.
   «Destul că după ce St. Petru îşi strînse vre-o câţl-vâ sfetnici de ai lui, se puseră pe sfat, că cum ar fi mal cu cale a face.
   «Unii (JiceaCi una, alţii alta, ca abună-ără cum <Jic şi a<}¥ ămenil pe la strînsurî, dar ca să âsă la ce-vâ sfătuâlă mal de trebă, ferit-a-I Ddmnel
   *St. Petru, ca mal învăţat, v8(Jend că nu-I modru a o scăte la cale, sculându-se de pe scaunul lui de vătaf, cu glas blând şi tremurător le dise:
   «Fraţilor! seim că pentru a pută merge în bătae, trebue să aî bărbaţi bravi şi isteţi, — asemenea şi la noi. Pentru a pută desmănta şi înţelepţi poporul nostru creştinesc, trebue mal întâiii să avem bărbaţi şi încă ăuienî pricepuţi şi înţelepţi. Noi însă, cu durere trebue să v’o spun, că încă atâţia bărbaţi nu avem, apoi seim bine, dragii mei, că dacă poporul păgânesc ar vedă că unul sau altul dintre noi ar umblă pe la casele creştinilor noştri, nu sciu zău dacă nu ne-ar luă la ochi. Trebue deci ca să ne îngrijim alt cum, ca aşâ pizmaşilor noştri nici prin minte să nu le vină de cele ce noi le ursim. Eu ca mal bătrân m’am gânditei şi năpte despre trăba asta, şi am ajuns la socotâla, că numai dacă ne vom câştigă femei iscusite şi învăţate, vom ajunge la ispravă. Ce
  (l) Fotegen=naUă, petroleu.
                                                     www.digibuc.ro
499
«Jiceţî la asta? Ore n’ar ti bine ca noi cei mai bătrâni, ca mai cuminţi, să facem un răvaş peste t<5te femeile creştine mai iscusite şi mai înţelepte, şi învăţându-le să le dăm drumul pe la casele dmenilor noştri ca să le spună gândul nostru şi dorinţele ndstre.
  — «Bine!—îi diseră ceî-lalţî învăţaţi.
  «Nu mult după aceea, strigând după răvaşul făcut tdte femeile mai deştepte, le explicară (Ji de <}i, ndpte de năpte, până le înţelepţiră, după cum eră de lipsă, şi apoi, dorin-du-le drum bun şi ispravă butiă, le trimiseră pe la cei creştini. înainte însă de a le trimite, le spuseră că lor nu le e ertat ca să se uite la urmă în ochi, căci ochii altor 6mem îs scuipaţi din ochii dracului, şi nici ca să grăăscâ cu nimeni, căci limba multora varsă venin în sufletul creştinesc.
  «T<5te după învăţătura primită îşi înveliseră faţa, de numai ochii li se vedeau, apoi luându-şî merinde, o luară la drum, rugându-se lui Dumnetjeu şi ţinând postul lui Isus, nemâncând, numai tot a treia di odată.
  «Una însă, şi anume Călugăriţa, căci aşa o chemă, umblând prin mai multe oraşe, unde domnii îs mai cinaşi îmbrăcaţi şi mai drăcoşi ca alţi <5meni, a dat de un domnişor colea înalt ca o trestie, alb ca spuma, cu mustaţa răsucită şi crăţâ, apoi cu ochii ca de şârpe şi cu gura mică şi potrivită de-ţi slobodiâ gura apă după el, nici una alta.
  «Domnişorul, viclen ca toţi domnişorii de adî, se puse cu buna şi vorbindu-î câte în lună şi stele, o făcu de Călugăriţa îşi uită învăţătura primită şi poruncile ce i s’aii dat, şi îşi destupă faţa şi a început a grăi de câte numai îi puteâ eşi pe gură, până mai pe urmă îi spuse domnişorului şi gândul creştinilor şi despre învăţătura ce o primise de la St. Petru.
  «Audindu-le t<5te acestea domnişorul cel drăcos, se făch nevâdut; căci d<5r nici nu eră altul, fără feciorul Satanei.
  *Sf. Petru, care despre tdte acestea aveâ cunoscinţâ, căci îngerul lui I»us t6te i le spuneâ, a luat-o şi el la drum pe urma Călugăriţei celei păcâtâse, ca să o ajungă şi să o oprâscă do a umblă mai departe, fiindu-î frică că învăţătura asta o va mai descoperi şi la alţi domnişori. în urmă, gă-
www.digibuc.ro
500
sind-o pe un câmp verde şi înflorit unde se jucâ cu nisce copii de ţînţarî, a oprit-o în loc şi i-a dis ‘
   — «Călugăriţă te-aî chemat, Călugăriţă să te cheme şi de acum înainte, dar maî mult formă de om să nu mal aî, căci vălul de pe faţă ţi 1-aî ţipat şi faţa cea frumdsă şi creş-tinâscă ţî-aî spurcat!
   «Călugăriţa, ve<Jend pe St. Petru, în spaimă dă să-şi acopere faţa, care îi eră descoperită (desvelită), dar nu putu, căci Dumnezeu o schimbase într’o gujulie mică şi verde, care şi acum împreunându-şî picidrele dinainte face ca şi cum ar voi să-şî astupe faţa.»
   O altă legendă a acestei insecte, tot din Transilvania, şi anume de pe valea Mageruşului, sună precum urmâză:
   «pice că pe vremea Tătarilor eră mare vrajbă în îutrega lume. Şi nici n’aveâ cum să nu fie, după ce acâstâ limbă străină nu eră de fel pe placul dmenilor, căci Tătarii erau afurisiţi de răi şi de blestemaţi, pentru că ei pe unde găsiau vre-un creştin, nu-1 întrebau de sănătate, ci-î săriauîn spate şi-l ucideau ca pe o vită sau alt animal netrebnic.
   «Creştinii, văd^ndu-le inima, s’au înţeles cu toţii ca să-I alunge afară din ţeră. Dar cu tdte că ei îşi strînseră tdte puterile, le-a fost peste putinţă ca să-î biruăscă şi să-î alunge din ţâră, căci... mS rog, erau atâţia cât frunza codrului şi cât nisipul mării, încă de nu şi mai mulţi, şi apoi aşâ de sălbateci de te înfricai şi numai uitându-te la ei.
   «Vădind <5meniî că nu-î modru de a-I scdte cu puterea, s’au dat cu rugăciunea să-î alunge, puindu-şl nădejdea în Dumnezeu, care a mântuit întrăga lume de necaz.
   «Necazul cel maî mare al creştinilor însă eră, că nu aveaţi preoţi destui, cari diua şi ndptea să facă rugăciuni pentru mântuirea lor de nemul cel păgân şi netrebnic.
   «La urmă, după ce ţinură vre-o câte-vâ sfătuirî, se învoiră ca, pre lângă învoâla lui Dumnedeu, să-şi alăgă mai multe fete vergure, şi acelea să se închine apoi lui Dumnedeu di de di şi ndpte de ndpte.
   «Aşâ şi făcură. Şi Dumnedeu se învoi, căci cum să nu-î placă, când vedeâ cu câtă inimă şi cu câtă căldură se sciaă rugă.
   «Fetele feciâre însă, cari se prindeau că vor trăi numai în www.digibuc.ro
501
post şi rugăciuni, înainte de ce intrau în biserică, ca maici bisericesci, ori după cum le maî <jiC0m a di Călugăriţe, trebuiau să facă legămint, jurându-se ca de vor uită de cele sfinte, ori vor batjocori pre Dumnezeu, ori se vor mărită vre-odată, să fie prefăcute de Dumnezeii în mirozenii (minunăţii) şi alte lucruri de rîs.
   «Dna dintre fetele vergure însă, frumdsă cum eră, îi pică dragă unui fecior de tătar, şi acela, cât cu voia ei, cât peste voia ei, o luă şi o duse în cortul cel domnesc, şi o fâcîi crăiăsă, cununându-se cu dînsa.
   «Dumnedeu însă, căruia nu-i plăcu acăstă faptă, nu o lăsă nepedepsită, ci pe când se jură înaintea altarului că va fi soţie drâptă şi credinciăsă, a prefăcut-o într’o gujulie mică şi scârbdsă, căreia i-a <jis P0 dată: Călugăriţă, pentru că B’a încumetat a se mărită, călcând jurâmîntul călugăriei, şi Călugăriţă îi dic şi în dina de adi »
   A treia legendă, asemenea din Transilvania, oraşul Bistriţa, sună aşâ:
   «Un împărat a avut o fată care, ori şi câţi peţitori l-au venit, ea nici după unul n’a vrut să se mărite.
   «Tată-so, văzând de Ia o vreme că nu voesce nici după un fecior să se mărite, s’a supărat şi luând-o cu nepusă în masă a dus-o la o mănăstire ca s’o facă Călugăriţă.
   Fata dintru început nu voia de loc să mărgă, dar la urma urmei cât de voie bună, cât de silă, s’a dus.
   «După ce a intrat în mănăstire, cele-lalte maici se puseră cu vorbă bună pe lângă dînsa, ca să o mângâe.
   «Fata însă nici nu le băgă în sămă, nevoind a ascultă cuvintele lpr.
   «Şi aşâ şî-a petrecut ea vieţa vreme de vre-o câte-vâ luni'
   «După ce au trecut însă vre-o câte-vâ luni la mijloc, aflară cele-lalte maici că ea de aceea nu vorbe3ce cu dînsele, fiind-că se iubesce cu Dracul, care în t6tâ n6ptea veniâ la dînsa şi o ţineâ în poveşti.
   «Aflând cele-lalte maici de fapta ei cea neruşinată şi pă-cătdsă, au ţinut Postul cel negru nouă-cjeci Şi nouă de ijile* ast-fel că s’a ales din ea numai o gujulie ciudată, căreia I-auy pus apoi numele Călugăriţă.»
   în fine a patra şi totodată ultima legendă a Călugăriţei
                         www.digibuc.ro
502
aşişderea din Transilvania, com. Buduş de lângă Bistriţa, sună precum urmâză:
  «pice că Dracul, ducă-se pe pustii şi mână-o-ar acolo unde a înserat, a avut o fată fdrte reâ, aşâ de reâ, că nu mai aveâ păreche în lume.
  «VScjend de la o vreme Dracul că el, măcar că e Drac, nu pdte s’o scdtă la capăt cu fiica sa, a hotărît s’o ducă la mănăstire şi acolo s’o facă Călugărită, cugetând în mintea sa că prin acâsta i se va pocăi fata şi se va mai îmblânzi din zeludă ce eră.
  «însă fata tot zeludă şi reâ a remas, după cum a fost şi raaî înainte, şi atâtea mirozenil ce fâceâ, de nu mai eră modru să ajungă la vre-un bine.
  «Dumnezeu, care nu puteâ suferi pe de o parte ca o fată de drac să petrâcă în mănăstire, iar pe de altă parte, vătjend că pdma cea reâ a Necuratului îşi face de cap cu mirozeniile ei cele nesuferite, a prefăcut-o într’o gujulie.
  «Şi acestei gujulii l-au pus apoi cele-lalte surori numele Călugărită, şi de atunci Călugăriţă se chemă ea şi până în <Jiua de astăzi.»
  Afară de legendele înşirate până aici, mal există, tot la Românii din Transilvania, încă şi următdrele credinţe despre Călugăriţă :
  Călugăriţa e fata Satanei (1).
  Călugăriţă a călcâ nu e bine (2).
  Călugăriţă mdrtă a află e semn rău (3).
  Călugăriţe multe a vedâ e semn de un an bun (4).
  Călugăriţe printre grâie a vedâ e semn de vreme căldu-rdsă (5).                                        t
  Călugăriţă pe drumuri a vedâ e semn de vremi rele (6).
  Călugăriţă mdrtă de vei află, îngrdp-o, că veî avă un bine (7).
   (1) Cred. Rom. din Buduş de lângă Bistriţa. {$) Cred. Rom. din Socol.
   (8) Cred. Rom. din Ercea. p) Cred. Rom. din Fărâgău.
  <6) Cred. Rom. din Milaş.
   (6) Cred. Rom. din Ormeniş.
  {'l) Cred. Rom. din Fârăgâu.
                       www.digibuc.ro
503
  Călugăriţă m<5rtă de veî află, iea ţărînă de sub dînsa, că o bună de 16c (1).
  Călugăriţe în muşindie de vei află. e semn de vreme fru-mdsă (2).
  Călugăriţă mâncată de furnici de vei află, e semn că are să fie tdmnă lungă (3).
  Călugăriţă tdmna tânjiu de vei află, e semn că are să fie 6rna mdle (4).
  De aî batere de inimă, strînge capete de Călugăriţă şi le pune la piciorul patului, că e bine (5).
  De vrei să împaci pe cine-vâ, dă-i picidre de Călugăriţă în vinars, că are să-ţî deâ pace (6).
  Când cine-vâ nu încape de tine, pune-î capete de Călugăriţă în vinars, că mai mult nu ţî-a <Jice nicî 0 vorbă tră-gănată (7).
  Când cine-vâ ţî-a furat ce-vâ şi nu vrea să-ţî spună, dă-î vinars de pe capete de Călugăriţe, că-ţî va spune tot (8).
  Când e cine-vâ în necaz mare, dâ-î trei Călugăriţe la casă, şi pune-1 să şi le alunge el, că ducându-se î-or duce şi supărarea (9).
  Dacă al o femee reâ, pune-I trei Călugăriţe ndptea supt cap, că se va pocăi, numai trebue să <JicI săra de trei ori în trei dil0 după olaltâ următdrea riescântecâ:
Călugăriţă Cu necredinţă,
St Petru te-o ’nveţat,
St Petru te-o mânat Să faci bine La creştine,
Să dai învăţătură
   (1) Cred. Rom. din Socol.
   (2) Cred. Rom. din Băla.
   (3) Cred. Rom. din Ţag.
   (4) Cred. Rom. din Fârăgău.
   (6) Cred. Rom. din Ţag.
   (6) Cred. Rom. din Mociu.
   (7) Cred. Rom. din Ţag.
   (8) Cred. Rom. din Mociâ
   (9) Cred. Rom. din Fârăgău.
                                                              www.digibuc.ro
La cei fără ’nveţătură, învăţătură aî dat,
Dar' rău te-ai purtat, Că ai spus
Şi la pismaşiî lui Isus, Că te-aî arătat Şi te-aî desvălit,
504
Până Dumnezeu te-o pedepsit Iată şi eu am O femee Ca o scântee,
Rea de gură Şi fără ’nveţătură,
Rea de tote De nu mal pote.
Rea
Pismătăreâ,
Celuitore,
Pismuitâre,
Făr’ de stare,
Far’ de hodină,
Făr’ de splină,
Cu inima de rău plină.
Tu Călugăriţă Fără credinţă,
De Dumnezeu bătută,
De omeni hulită Şi huiduită,
Fă-mî bună Astă nevastă,
Şi din rea şi necredincidsă Fă-o bună şi credincidsă, Din înşelătore Şi pismuitore Fâ-o bună şi iubitore,
Că de nu
Vaî de capul tău,
Vai de nemul tău,
Că pe el m’oiă sui Şi tot 1-oiu sdrobî,
Pe el m’oiu aruncă Şi tot 1-oiu sfarmă!
   Descânteca acăsta însă numai atunci se prinde, când nevasta e mal tînără decât bărbatul (1).
   Dacă ai copii blestemaţi, trup de Călugăriţă uscat şi sfărâmat ca făina şi mestecat cu zahăr în apă de le vei da, se vor canoni pentru păcatele ispăşite (2).
   Fată blestemată şi ne ascultătdre dacă la casă vei avă, pune-I trup de Călugăriţă în sin când ddrme, că se va îndreptă, şi mai ales dacă vei rosti următdrea descântecă:
Rea ax fost Călugăriţă, Cu necredinţă,
Şi te-aî făcut bună.
Rea mi-î fata,
Că n’ascultă de tatâ-so De mamă-sa,
De fraţii ei,
De surorile ei,
De nemurile ei;
Fă din ea bună, Ascultătore,
învoitore,
De părinţi iubitore,
De nămurî înruşinătore. Ptiu Călugăriţă,
Fără credinţă,
Fă-o,
Prefă-o,
îndrăptă-o,
Deşteptă-o,
Să fie mintosă Şi credinciosă!
Când se rostesce descânteca acâsta, atunci i se bagă în
  (1) Dat. şi cred. Rom. din Fărăgău.
  (2) Dat. şi cred. Rom. din Băla.
                                www.digibuc.ro
505
sîn Călugăriţa, şi dacă fata se mişcă, e semn că se va îndreptă, de nu se va mişcă, e semn că nu se va îndreptă (1).
  Când aî pusceă sau puşcheă pe limbă, svârle-ţî o Călugăriţă peste cap, că-ţî va trece (2).
  în fine când aî bubdie, călăresce le cu atâtea Călugăriţe, câte bubdie aî, că ţi se vor trece şi maî ales dacă veî <Jice şi urmâtdrea descântecă:
Buboiu, buboiu.
Mare ca un moşinoiu, Din mare ce eştî Să trecî,
Să te petrecî,
Să te faci mic,
Pitic,
Cât un fir de mac, Cât un vârf de ac,
Ba şi maî mic,
Că de nu
Iată astă Călugăriţă Te va mânca,
De nici urmă nu ţi-a remând, Nici viţă Nici porodiţă,
Nici sămînţă,
Numa vestea Şi povestea C’aî fost Tare prost.
  După ce în chipul acesta se descântă de trei ori fie-care buboiu, Călugăriţa se îngrdpâ sub talpa casei, că numai aşâ e de ldc (3).
   (1) Dat. şi cred. Rom. din Băla.
   (2) Cred. Rom. din Socol.
   (3)   Dat. şi cred. Rom. din Milaş. — Tote legendele, datinele şi credinţele, cuprinse în acest articol, mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan, învăţător în Bistriţa.
www.digibuc.ro
                    LĂCUSTA.
                (Pacliytylus migratorius t.)
  Unul dintre insectele cele mai lacome, mat mâncăcidse şi tot-odată mat stricăcidse, câte li-s cunoscute Românilor după nume, e Lăcusta saă Lăcustă, numită de Românii din Banat şi Alacustă Bau Halacustă (1); de cel din Meglenia: Scă-culeti; iar de către ceî din Macedonia: Lăcustă, Lăcustă, Cnrcaleţ, Scarcaleţ, Scucale(, şi Acridă (2), lat. Pachytylus migratoriusL., Oedipoda migratoriaşi Acridium migralorium.
  Lăcusta însă nu e un insect stătător în ţările locuite de Români, ci ea este un insect călător, care se ivesce în ţările locuite de aceştia numai din când în când, une-orî chiar după trecerea de mat multe <Jecimî de ant. Dar şi când se arată e vaî şi amar, căci, venind nori de dînsele, unde se lasă ea, fie semănături sau fineţe, pomete sau lunci, codri sau păduri, fie ce va fi, nu cruţă nimic, ci mănâncă tot ce-t stă în cale, ast-fel că nu rămâne după dînsa numai pămîntul gol, ca şi când ar fi ars tdtă vegetaţiunea de pe dînsul, iar arbori! şi pomii rămân despoiaţi de frunze ca în dricul erniî.
  De aici vine apoi că, deşi partea cea mat mare de Ro-
   ţi) B. P. Hasdeu, Elim. Magn., t. I, p. 669: «Alacîistă sau Halacustă». Formă bănăţenă pentru Lăcustă (lat. locusta), pe care o cunoscem prin următorul exemplu: «între metafore, figuri sau asemănări luate din lumea animală, poporul de pe aci întrebuinţezi: merge ca melciul, adecă fără sporiu; îi uşor ca un fluture; ca şi Halacusta, «aşa mancă». (L. Iancu, Caraş-Severin, com. Vişag)».
   (2) Com. de d-1 Per. Papahagi. — Ve$i de acelaşi: Din literatura poporană a Aromânilor, Bucurescî 1900, p. 182. Nota 2.
                      www.digibuc.ro
507
mâni n’o cunosc din vedere, mal toţi însă o cunosc fdrte bine după nume.
   Lăcusta, după cum ne spun cronicele, s’a arătat pentru prima 6râ într’un număr mai mare în ţările locuite de Români, şi îndeosebi în Moldova, pe timpul lui Ştefan VI, care a domnit de la 1538—1540.
   Din causa acâsta apoi a şi fost Domnul acesta poreclit de către supuşii s&I Lăcustă Vodă.
   Iată ce ne spune în privinţa acâsta cronicarul Grigore Ureche:
   «în (Jiîele acestui Domn, Ştefan Vodă, aii fost fâmete mare, şi în ţera Moldovei şi la ţâra Ungurâscă, că aii venit Lăcuste multe de au mâncat t<5tă râdă ; şi pentru aceea l-aii poreclit şi î-aii ijis Lăcustă \odă (1).
   Cele mai multe neajunsuri, nevoi şi răutăţi, precum şi cele mal rele, mal urîte şi mai cumplite bâle, ca holera şi ciumaţ au venit în ţările locuite de Români, după credinţa şi spusa acestora, parte do peste Dunăre şi parte de peste Prut, iar înainte de luarea Basarabiei de către Ruşi, de peste Nistru, adecă din ţâra rusâscâ. Deci tot din ţâra de pe urmă a venit pentru prima 6ră, după spusa poporului, şi Lăcusta.
   Drept dovadă despre acâstă credinţă şi afirmaţiune ne p<5te servi întru cât-vâ şi urraătârea doină poporană din Moldova:
Prutule, rîu blestemat (2), Face-te-ai adânc şi lat,
Ca potopul tulburat!
Mal cu mal nu se zărescă, Glas cu glas nu se lovescă, Ochi cu ochi nu se ajungă Pe-a ta pânză cât de lungă! Lăcustele când or trece,
La ist mal să se înece!
Holerile când or trece Pe la mijloc să se ’nece! Duşmani! ţârii de-or trece La cel mal Bă se înece.
Iar tu ’n valurile tale Să-î tot duci, Bă-I duci la vale Pân’ la Dunărea cea mare, Până ’n Dunăre şi ’n mare! (3)
  (1)   M. Kogălniceanu, Cronicile României, t. I, ed. II. BucurescI 1872, p. 200.
  (2)   înainte de luarea Basarabiei de Muscali, cântecul diceâ: *Nistrule rîu blestemat», fiind-că tăte relele veniau de peste Nistru. Nota culegătorului.
  (3)   Vas. Alecsandri, Poesii populare ale Românilor, BucurescI 1866, p. 233.
                               www.digibuc.ro
508
  Ce se atinge de timpul când şi cum s’au ivit întâia <5ră Lăcustele, precum şi de locul unde s’au ivit ele, o legendă din Transilvania, corn, Fărăgău, ne spune următdrele:
  «Pice câ Por împerat, măritându-şî fata cea mai mare, a făcut un ospăţ, ca şi care nici nu se mat pomenise până atunci, căci chemase pe toţi împăraţii din lume şi pe tdte tis-tiile de mal dai Ddmne.
  «Şi se strînseră la ospăţul acela atâţia, de cugetai că şi urechile au să i le mănânce. Şi Por împerat tdte le făcuse, a pregătit mâncări pest mâncări, şi a destupat buţi ce de o mie de ani n’au fost destupate, şi a întins mese pe un şes cât o varmeghie (1), şi a adus ceteraşl de să-î tot asculţi. «Şi, cum dic, t6te le-a pus la cale cum sciuse mal bine, numai de una îşi uitase, şi adecă îşi uitase de popi şi de maicele biserici.
  «Pe popi nu-î chemase nici ca’n batjocură, iar ca să facă vre-o slujbă în sfintele biserici, nici aminte nu-şî adusese. La ce, îşi diceâ el, că doar lucrurile aceste se pot face şt fără sfinţenie; apoi tot cu popi să fii pe lângă casă, nici nu-I lucru cu noroc, că sciut este destul de bine din credinţa poporului, că «popă de vel întâlni în cale, nu vei avă noroc, că te al întâlnit cu dracul.»
  «Popii înţelegând de batjocura ce-şî făcuse de eî şi de maicele biserici, se necăjiră răii, şi trăgând tdte clopotele se puseră pe rugă, şi se rugară trei <jWe Şi trei nopţi, fără de a mânca şi fără de a bă ce-vâ, cu gândul că dacă bunul Dumnezeu le-a ascultă rugăciunea lor, atunci Por împerat va fi pedepsit aşa cum numai înţelepciunea Iul Dumnefieu scie să croâscă pedepse.
  «Dumnedeâ, aşâ se vede, le ascultă ruga lor fierbinte şi drâptâ, că pe când tăte mesele eraă aşternute şi încărcate cu ale mâncării, iardspeţilse aşezară pentru a gustă dinele ce le îmbiâ înălţatul împărat, — spre spaima lor vetjură că cerul senin se întunecă şi sărele fierbinte se ascunde la spatele unul nor gros şi întunecat. Şi un vînt mare începuse a bate şi a aduce cu sine o mare mulţime do musce mari şi late de flămânde, cari aşezându-se pe mese cu o lăcomie
  (1) Varmeghie. = judeţ, comitat
                             www.digibuc.ro
509
neînchipuită, mâncară tot până la cea de pe urmă bucăţică de pane, şi băură tot până la cel de pe urmă strop de vin.
   *0speţii, vădend acăsta, l-a luat n grăţă de care îmbol-năvindu-se cu toţi! periră acolo şedend în jurul meselor, aşâ cât din un ospăţ mare şi strălucit, s’a schimbat într’o îmmor-mîntare de i se duse vestea şi povestea.
   «Şi nimeni nu sciâ că de ce se întîmplase acăstă mare nenorocire. Numai Por împărat îşi aduse aminte, căci înainte de a-şî fi dat sufletul dise:
   —«Nimic în lume nu se pdte face, fără a cere darul, ajutorul şi binecuvîntarea lui Dumnedeu, — iată-mă acuma pedepsit!
   «De atunci se crede că sunt Lăcustele, cari şi în <}iua de a<j! vin asupra ndstră, când dmenil uită de Dumnezeul cel adevărat!» (1).
   O altă legendă, tot din Transilvania şi anume din corn. Mădăraşul de Câmpie, care ne arată de când şi de ce sunt Lăcustele aşâ de lacome şi nesăţidse, sună precum urmâză:
   «în vremea pe când sdrele şi luna umblaţi la preumblare, ţinându-se de mână, şi bunătatea cu răutatea erau surori de cruce, iar pisma cu iubirea erau un trup şi un suflet, se dice că Dumne4cu şi cu Săn-Petru umblau a cerşi milă de la dmenil săraci pentru copiii dmenilor maî cu dare de mână. Aşâ umblând pe la dmenii sărac!
               Multă lume ’mpărăţie,
               Ca Dumnedeu să ne ţie,
               Ca cuvîntul din poveste,
               Că ’nainte mult maî este Şi frumos se povestesce.
               Dumnedeu la noi sosesce Şi se pune jos pe prag Şi stă şi-ascultă cu drag.
de la o vremB îl ajunse pe Sân-Petru fdmea.
   —«Ddmne! — dise el după aceea, agrăind pe Dumnezeu — eii nu numai că-s trudit, făr’ îs şi mal mort de fdme după atâta umblare grea şi anevoidsă!
   (1)  Corn. de d-1 Tli. A. Bogdan, care a audit-o de la moşu-a6u, ce a murit în etate de 76 anî.
www.digibuc.ro
510
  «Căci de, mS rog, pe vremile acelea nu erau drumuri aşâ de bune, ca acuma:
  — «Bine — <Jise Dumnezeu,—haid colea la marginea satului, că sciu că trebue sa fie o crâşmuţă, ne vem băga în-tr’însa ca să îmbucăm şi să bem ce-vâ!
  «Aşâ şi făcură. Intrară într’o crâşmuţă, şi după aceea li se aduse şi puse dinainte de ale mâncării şi câte-vâ picuri de vin.
  «Când eră însă să se apuce de mâncat, veijură o mulţime de Musca late şi flămânde, cari cu neînchipuită neruşinare se năpădiră asupra mâncării lor, aşâ în cât numai cu mare greu apucară a îmbucă de câte-vâ ori, iar’ când se puseră ca să înghită şi câte o duşcă de vin, ele se năpustiră şi asupra ulcelelor cu vin, şi cât al clipi din ochi nici picur nu mal rămase din el.
  iDumnecleu şi Săn-Petru, vătjend obrăznicia cea mare a acestor musce, se mâniară foc, şi sculându-se de pe scaune s’au depărtat blestemându-le, că ori cât vor mâncâ nici odată sătule să nu fie!
  «Aceste musce se crede că nu ar fi fost altele decât Lăcustele, cari şi în d^e^e ndstre ori cât de mult ar mâncâ, nici când nu-s sătule (1)>.
  Fiind Lăcusta fdrte lacomă şi mâncăcidsâ, de-aceea Românii atât pre vitele cât şi pre galiţele nesâţidse, însă in al ales pre dmenil, ce nu se mal pot săturâ, cari umblă morţi după mâncare, îl asâmănă cu Lăcustele.
  Aşâ nu odată audim (Jicându-se:
  «Uită-te la el, pare că-I o Lăcustă, mănâncă tot ce-I pui dinainte şi tot nu se mal satură!»
  Sau:
  «Caută la dînsul: mănâncă ca o lăcustă!» (2)
  Iar cu privire la vre-o invasiune din partea străinilor sau a duşmanilor, se <jice:
   (t) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (8) B. P. Ilaadeu, Elym. Magn., t. I, p. 669; —Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 497.
www.digibuc.ro
511
                          Vin străinii ca Lăcustele/» (1)
  Tot din causa lăcomiei precum şi a mare! stricăciuni ce o face Lăcusta, s’aii născut la Români şi următdrele proverbe:
                   Lăcusta îndurare De bucate nici oum are.
                              Lăcusta puţin trăesce,
                   Dar’ pagubă mare face,—
adecă cel lacomi şi cumpliţi în scurtă vreme mari rele săvârşesc (2).
                   Lungă-Î ţera şi îngustă Ca şi tine, mei Lăcustă!—
se dic0 despre un om lung, subţire, şi fdrte lacom (3).
                     A fi ca lăcustele
adecă mulţi şi fdrte mâncăcioşî.
  Precum şi următdrele cimilituri:
                     Am o vacă,
                     Unde zace Strat imî face (4).
                                Săritură de ciută,
                     Urmă de nimic (5).
  Tot de aicia apoi şi următdrele datine şi credinţe:
  Trup de Lăcustă la porcii nemâncăcioşi de îl vel da, se vor face mâncăcioşî ca Lăcusta (6).
  Când n’aî poftă de mâncare, împrejură-ţî grumazii cu o Lăcustă şi di de trei ori:
   (1)    Laurian şi Massira, Licf., t. I, p. 182: *Locusta s. f lat.locusta, in-sect aripat care ajutat de cele două piciore posteriore, mult mal lungi decât cele-lalte, merge sâltând saă sărind, de unde se d'ce şi săltătâre sau săritore. Locustele sunt insecte forte stricăciose; locustele sborâ în cete de multe milione preste ţâri şi mări; nor de locuste; entomologii numără locustele între greeri; aceşti copii mânca ca locustele; «au venit preste noî străinii ca locustele.»
   (2)  Zanne, op. cit., p. 497.
   (3)  Usitat în Bucovina.
   (4)  Ciocănel, Basme, p. 104.
   (5)  Art. Gorovei, Cimiliturile Bomânilor, p. 197.
   (6)  Dat. şi cred. Rom din Transilvania, corn. Fărăgău.
www.digibuc.ro
512
   Dă-mî pofta ta, Pofta popii,
  Lăcustă!
A preotesiî, A diacului, A diecesi!!
  Sau:
  Lăcustă săracă Fă-mi să-mi placă
Lăcustă, draga mea, Dă-mî pofta ta,
Că bine ţi-oî plăti Când ne-om întâlni! (1)
Tote mâncările, T6te zămurile,
  Tote cărnurile.
  Făcend şi d'cend aceste cuvinte, capeţi de bună sămă poftă de mâncare ca *şi o Lăcustă (2).
  Gunoiu de Lăcustă cui-vâ în mâncare de vei pune, acela nici odată nu se va îngrâşâ (3).
  Lăcustă cu soţie de vei vedâ, e semn că are să te ajungă o sărăcie mare (4).
  Lăcustă cu soţie de vei vedâ, e semn că nici când nu te vei îngăzdăci (5).
  Lăcustă fără soţie de vei vedă, e semn că te vei face bogat (6).
  Lăcustă în faţă de ţi se va lovi, e semn că au să te ajungă neajunsuri mari (7).
  Aripi de Lăcustă de vei află, e semn că ai să trăescî multe veri (8).
  Lăcustă mdrtă în margini de părae de vei vedă, e semn de secetă mare (9).
  Trupuri mdrte de Lăcustă de vei afla, e semn de ărnă grea (10).
   (î) Dat. şi cred. Rom. din Transilvania, com. Chiraleş.
   (2) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (3)    Dat. şi cred. Rom. din Transilvania, com. Bârgăii, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (4) Cred. Rom. din Borgo-Susenî.
   (5) Cred. Rom. din Buduş.
   (6) Cred. Rom. din Buduş.
   (7) Cred. Rom. din Bistriţa.
   (8) Cred. Rom. din Bistriţa.
   (9) Cred. Rom. din Herina.
(10)  Cred. Rom. din Fărăgăîx.
www.digibuc.ro
513
  Lăcustă mdrtă în pămînt şi prin boltiturile lemnelor a află, o semn de frig mare (1).
  Tineretul român din Transilvania întrebuinţăză fdrte adesea ori Lăcusta, dacă se întîmplă s’o afle, şi la o săraâ de vrăji.
  Aşâ se 4ice că cel ce va pune gunoiu de Lăcustă între drumuri, acela se va însurâ cu cine gândesce, numai dacă respectiva va trece în ^iua aceea peste dînsul (2).
  Dacă o fată va purtă cap de Lăcustă în sîn nouă ^ile şi nouă ore, apoi îl va pune în Vinars şi-l va da la acela pe care doresce ea să-l aibă de bărbat, acela va luâ-o dacă va închină cu el de 9 ori şi va beâ de 9 ori. Fata respectivă însă, înainte de a-şî îmbiâ drăguţul cu vinars de acesta, trebue să âsă afară în târnaţ şi să <Jică de 9 ori:
Lăcustă,
Lăcustă,
Mare balabustă Pe mine mă ascultă. Fă-1,
Prefă-1
Pe ăst voinic Să bee Să mă iee,
Că de m'a luă Ţie ţî-oiu da
O mie de spice Voinice,
O mie de tuleî De-aî mei,
Să te saturi cu ei. Lăcusta Balabustă!
Pe mine mă ascultă, Că ţi-oiu da pită Prăjită
Să fie sorocită!
  Fata care în chipul acesta îşi face pe ursită, când ese în târnaţ are o bucată de pâne prăjită, din care la tdtă des-cântătura aruncă câte o bucătură, în credinţă că o dă Lăcustei, până o aruncă tdtâ (3).
Iar după ce a eşit în
Tu gujulea Mitutulea,
Gujulie
târnaţ tjice de 3 ori:
           Din pustie Fă-1 pe N.
           Ca ’n ast’ 6ără
   (1) Cred. Bom. din Herina.
   (2)   Cred. Rom. din Cevaşul-de-Câmpie. — Tote acestea mi le-a comunicat d-1 Tb. A. Bogdan.
   (3)   Dat. şi cred. Rom. din Iad de lângă Bistriţa, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
     Marian, Inseolelt.
www.digibuc.ro
ii
514
   Să me câră.
   Gujulie,
   Lăcustie Din pustie Şi de pe luncă,
   Fă-1 ca mâne să mă ducă, Că de 1-ei face,
   De 1-eî preface Ţie ţl-oiă da
Grăunţe de grâu Şi de mălaiu Şi foi de aiu.
Şi semînţă de bostan,
Ca să mai trăesci un an. Amili,
Amin,
Lăcustă De pe pustă!
                                   r
  Rostind aceste cuvinte de vrajă, fata aruncă câte tyeî fire de grâfi, de mălaiu, de aiu, şi d,e sămînţă de bostan (1).
  Din t<5te celea câte s’aifr înşirat până aici, resultâ că Lă~ custa, orî cum şi ori în ce cbjp s’ar arătă, nu ne aduce nici un bine, ci numai rău.
  De aicia apoi şi credinţa Românilor din Transilvania, că cine va omorî o sută de Lăcuste, aceluia îi va ertâ Duin~ negeii păcatele (2).
  Sad: o sută de capete do Lăcustă în foc de le vel arde şi cenuşa lor în vînt de veî aruncâ-o, nici când Lăcustele într’acolo nu vor mal veni (3).
  Iar cel ce vrea să-şi scape satul de Lăcuste, acela trebue ca într’o Luni, Mercur! ori Vineri sâ princjă patru Lăcuste şi, desbrăcându-se, să se deâ de 12 ori peste cap, şi anumo către răsărit de trei şi să :
  — De aţi intrat pe aici, pe aici să vă duceţi!
  Apoi sâ facă tot aşa şi când se întdrce către sfinţit, către mie(Jă-4i şi către miâdâ-ndpte, şi la sfârşit să <Jică:
Lăcustă !
Fata dracului, Fata diavolului, Fata lui Faraon, Fata Satanil,
A Mamiî-păduril, A pajurii,
A ciumiî,
A primejdii,
A bolelor,
A nevoilor,
De ai venit cu rău Du rău în pârău, De-aî venit cu bolâ Du boia înapoi,
N’o lăsă la noi,
Du boia în pustii, N’o lăsă pe-acî
   (1) Dat şi cred. Rom. din Borgo-Bistriţa, com. de d-1 Th. A. Bogdan-
   (2) Cred- Rom. din Uîfalâu, com. de d-1 Th. A Bogdan.
   (3) Dat. şi cred. Rom. din Săntu, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
                    www.digibuc.ro
515
Lăcustă,
Căpuşă flămândă Dracul mi te prindă, De gât,
Că-î flămând,
De cap,
Că-î fără minte,
Că-î fără buneţe,
Ne faci săraci! (1)
Fugi în munţi, în pietrile reci, în pietrile seci, Că din găzdacî
Că-î fără blândeţe, Că-x fără bunătate Şi-x plin de răutate.
  Românii din unele părţi ale Ţării-Românesci cred că St. Trifon sau Trif, care cade tot-deauna în ajunul Jntimpi-năriî Domnului, adecă la 1 Faur, e rău de Lăcuste, adecă cum că el ar umblă cu lăcustele.
  De aici vine apoi şi datina că unii dintre aceşti Români nu numai că serbâzâ (fiua acestui sfînt, ci tot-odată chămă în <Jiua sa pe preotul local spre a face aghiasmă, cu care stropesc apoi pomii şi semănăturile, precum şi grânele, 6r-zele şi altele, anume ca să nu vie şi să nu le mănânce Lăcustele.
  Iar Românii din unele părţi ale Moldovei serbâză pe St. Trifon de aceea, pentru că acesta, după credinţa lor, e mai mare peste yadine, că el dacă i se serbâză <Jiua, lâgâ acestora gura, ca să nu mănânce legumele (2).
  în fine trebue să mai amintesc încă şi aceea că de familia Lăcustei, despre care ne-a fost până aici vorba, se mai ţine şi un alt fel de lăcustă, şi anume: Lăcusta vînetă, lat. Pa-chytylus cinerascens Fabr.
  Despre lăcusta acăsta spun Românii din Transilvania că cel ce va vedâ-o, acela va fi ora bogat (3).
   (1) Dat. Rom. din Şieu-Cristur lângă Bistriţa, corn. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (2) S. FI. Marian, Serbătorile la Români, voi. I, p. 245—240.
   (3) Cred. Rom. din Sereţel, corn. de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
                     PÂRÂITOREA.
                  (Psoplius stridulus Ficb.)
  Pe fâneţele apătdse de pe sub pâlele munţilor, dar maî cu sămâ pe cele de prin munţi, unde se află păduri întinse de bra<Ji şi de moli<JÎ, trăesce un fel de lăcustă ce-vâ mai mică decât lăcusta adevărată şi de coldre cafenie sau nâgră) ale cărei aripi de dinainte sunt înguste şi negre, iar cele din dărăt mai mari şi roşii ca sângele, care, când sbdră, produce un fel de sunet pârâitor.
  Acest fel de lăcustă se numesce în Bucovina: Pârâit6re( 1), Căluţ negru (2), Cosaş roşu (3) şi Arap sau Harap (4); iar în Transilvania: Lăcustă roşie aati Lăcustă roşietică (5), lat Psophus stridulus Fieb.
  Numele de Pârâităre al acestui fel de lăcustă îi vine de acolo, pentru că ea, după cum am spus, când sbdră pârăesce cel de Căluţ-negru, pentru că corpul său precum şi aripile
   (1)  Dat Rom. din Buninţî, dict. de G. Dârja: «CoBaşul cel mic, cu aripile de-asupra negre, iar cele de desupt roşii, se numesce Părăitore• pentru că când sboră pârăesce.»
   (2)  Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi, şi a celor din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu.
   (3)  Dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan: «Cosaşii, cari aii aripi negre şi roşii şi carii când Bborâ pârăeso, se numesc Cosaşi roşi.»
   (4)  Dat Rom. din Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesi: »Căluţii micuţi, cari se fac la munţi, mai ales la loc pietriş, şi cari au aripile de-asupra negre, iar cele de desupt roşii se numesc Arapi, sing. Arap sau Harapi, sing. Harap.»
   (B) Dat Rom. din Sereţel, com. de d-1 Th. A. Bogdan. www.digibuc.ro
517
cele de dinainte îl sunt negre; cel de Lăcustă roşie saă Cosaş roşu, pentru că aripile sale cele din dârăt sunt roşii ca sângele; iar cel de Arap sau Harap, pentru că el, după cum se crede şi se <Jice, se află prin părţile ndstre tocmai de pe când au fost Arapii pe la noî, atunci a venit şi el cu dînşiî şi de atunci i se trage sSmînţa prin părţile acestea (1).
  în fine Komânii din unele părţi ale Transilvaniei cred şi spun că atunci, când se arată multe Lăcuste roşietice, e semn că va fi puţină rddă (2).
   (1) Cred. Rom. din Vicovul-de-aus, dict. de T. Ioneai.
   (2) Cred. Rom. din Sere{el, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
                   CĂLUŢUL.
                 (Locustn viridissiuia L.)
  Căluţul e de două feluri: unul maî mare, iar altul rpaî mic.
  Cel mai mare se numesce în Bucovina: Căluţ, Căluţ mare, Căluţ verde, Căluţ de ârbă, Căluţ de câmp (1), Cosaş, Cosaş verde, Cosaş mare (2), Cosariu (3), Cobiliţă (4) şi Cobili-ţariu (5); în Moldova : Cosaş, Cosaş mare şi Cosaş verde (6); în Ţâra-Român6scă: Lăcustă verde (7); în Transilvania:
  (1)   Dat. Rom. din Stupea, corn. de Dumitru Logigan; — a celor din Ilişescî; — a celor din Pâtrâuţ-pe-Siret; — a celor din Ropcea şi Carapciu, dict. de Vas. Cârciu;—a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; — a celor din OprişenT, dict de Iacob Popovicî; — şi a celor din Mahala, corn. de Ionică al lui Iordache Isac.
  (2)   Dat. Rom. din Ilişescî; — a celor din Buninţî, dict. de G. Dârja,-—a celor din Stupea, com. de D. Logigan;—a celor din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu ; — şi a celor din Putna, dict de Sam. Lucaciu, Ioan Pus-drea şi Vas. Văcărean.
  (3) Dat Rom. din Vicovul-de-sus, dict de T. Ionesi.
  (4)   Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul; —a celor din Vicovul-de-jos, Vicovul-de-sus şi Straja, dict. de T. Ionesi; — a celor din Galanescî, dict. de Precup Galan; — şi a celor din Ropcea şi Carapciu, dict de Vas. Cârciu.
  (6) Dat Rom. din Vicovul-de-jos, dict de Sidor Calancea.
  (6)   Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran şi Const. S. Bucan;— a celor din Dumbrăveni, dict de Gr. Olariu; — şi a celor din Oprişenî, jud. Suceva, dict de G. Iacob.
  (7) B. Nanian, Zoologia, p. 138.
www.digibuc.ro
519
Căluţ (1), Căluţ de erbă (2), Cosaciu (3), Cosaş (4) şi Lăcustă verde (o); în Bănat: Scăiuş (6); iar în Ungaria : Cosaş şi Cosaş verde (7), lat Locusta viridissima L.
   Cel maî mic se numesce în Bucovina: Căluţ, pl. Căluţi şi Căzuţi, Căluţ mic, Căluţ cenuşiu, Căluţ de câmp (8), Căluţ de pămînt (9), Cosaş şi Cosaş mic (10); în Moldova: Căluţ, Căluţ mic şi Cosaş mic (11); iar în Unga-
   (1)  Sexlil Puşc8riu, Deminuţia în limba românescă, publ. în Noua Revistă română, Voi. I, p. 376.
   (2)  Enciclopedia română, t. I, p. 680: * Căluţ de erbă sau. Lăcustă verde (Locusta viridissima). Un insect din ordinea ortopterelor. Antenele sunt maî lungi ca corpul... Se nutresce cu musce şi omide. Produce un Egomot particular, ciripire, prin frecarea aripilor. Se află prin câmpii şi holde»
   (3) ăext Puşcariu, op: cit, p. 376.
   (4)  Enciclopedia română, t. II. p. 376; — Ar. Densuşian în Revista critică-literară, an. IV, p. 48: «Curioşi este susţinerea d-lul Mayer că Lăcusta ar fi un împrumut, pe când cronicele nostre ne vorbesc Încă în anii 1634—1540 de un Domn al Moldovei batjocorit Lăcustă Vodă, fiind că sub el lăcustele au pr&dut ţera, iar Căluţ şi Cosaş sunt numai nisce specii de lăcuste, iar o lăcustă numită înşelătorie nu există in în limba română, ci este o traducere a germanului Satteltrăger.»
   (6) Enciclopedia română, t. L, p. 680.—După cât îmi este inie până acuma cunoscut, poporul înţelege sub cuv. Lăcustă numai inBectul numit lat. PachytyluB migratorius L. sau Acridium migratorinm, germ. Zug-Heuschrecke, Wander-Heuschrecke. Prin urmare eu cred că Lăcusta verde este numai o simplă traducere din lat. Locusta viridissima.
   (6) Com. de d-1 Ioan Pâşlea, învăţător la şcola de lemnărit din Câmpulung: «In Bănat cosaşul cel mare şi verde, care se află prin ârbă, se numesce Scăiuş.»
   (7j Com. de d-I El. Pop: «Cosaşii sunt de mal multe feluri, între cari cel mai frumos e Cosaşul verde, care e şi mai mare. EI trăesc vara prin erburî şi sboră făcend mari sărituri în forma puriceluî. Poporul îi numesce cu numele colectiv de Cosaş.*
   (8)  Dat. Rom. din cele maî multe comune din Bucovina, precum: din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu; — din Frătâuţul-vechiti, dict. de G. On-ciul; — şi din Ilişesci, au<Jit singur încă pe când eram mic.
   (9) Dat. Rom. din Oprişenî, dict. de Iacob Popovici.
   (10)  Dat. Rom. din Buninţî, dict. de George Dârja; — a celor din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu; — a celor din Putna, dict. de Vas. Ungurean; — şi a celor din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan.
^ (11) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran şi de Cost. S. Bucan; — a celor din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariu; — şi a celor din Oprişenî, jud. Suceva, dict. de George Iapob.
                            www.digibuc.ro
520
ria i Cosaş şi Cosaş mic (X), lat Locusta cantans Charp.
  Căluţul saii Cosaşul mare e cam de 26 mm. de lung şi pe spate de coldre verde ca 6rba, din care causă se nu-mesce el şi Căluţ sau Cosaş verde, iar pe de desupt adecă pe pântece e alb. El petrece de regulă prin 6rbă, de aceea se numesce şi Căluţ sau Cosaş de erbă (2).
  Căluţul sau Cosaşul mic e numai de 22 mm. de lung şi pe spate în genere cafeniu-întunecat, iar laturile pântecelui vercjl (3).
  Căluţul mic trăesce de regulă, ca şi cel mare, pe fineţe şi, fiind scorţos la picidre, ţirâesce, adecă cântă într’însele ca ’ntr’o scripcă (4).
  Numirea de Căluţi saii Căiuţi a acestor două specii de insecte le vine de acolo, după cum spun o semă de Români din Bucovina, pentru că au ochi mari boldiţi, şi cap ca la cal, şi pentru că sar prin drbă ca şi caii cel împiedicaţi de picidrele dinainte (5).
  Numirea de Cosaş le vine de-acolo, pentru că, după cum spun o sâmă de Români din Bucovina, ţirăesc, adecă produc un fel de ţirăit sau sunet din picidre şi din aripi ca şi când ar cosi cine-vâ drbă, sau ca şi când ar bato cine-vâ cdsa (6).
   (1) Com. de d-1 El. Pop.
   (2)  După spusa Rom. din Putna, dict. de Vas. Văcărean şi Sam. Lu-caciu.
   (3)  După spusa Rom. din Putna, dict. de Vas. Văcărean; — şi a celor din Oprişenî, dict. de Iac. Popovicl: «Căluţul mic sau Căluţul de pă-mînt vine ca arama întunecat».
   (4) Dicţ. de Iac. Popovicî.
   (5)  După spusa Rom. din Oprişenî, dict. de Iac. Popovicî; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; — a celor din Putna, dict. de Vas. Văcărean; — a celor din Igesci, dict. de I. Danilescu: «Se numesc Căluţi pentru că Bar prin erbă ca caii»; — şi a celor din Budeniţ, dict de Măr. Dutcă: «Căluţul de erbă sau Căluţul mic se numesce de aceea ast-fel, fiind-că sare ca un căluţ.*
   (6)  După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu; — a celor din Frătăuţul-vechiii, dict. de G. Onciul: «Cântecul Căluţului e ca şi când cine-vâ ar bate cosa»; — a celoi* din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; — şi a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciu; — S. FI. Marian, Ornitologia pop. rom., t I, p. 59: «De altă parte sute şi mii de Căluţi sau Căiuţî şi Căluşei sar în colo şi’n coce prin erbă, producând prin
                      www.digibuc.ro
521
   Mal departe se numesc el Cosaşi şi de aceea, pentru că taie ârba ca şi când ar cosi-o (1), precum şi pentru câ petrec nu numai prin 6rbâ, ci şi pe cosiri, adecă pe fâneţe cosite (2).
   Pupă o legendă din Transilvania însă, şi anume din comuna Fărâgău, Căluţul mare se numesce de aceea şi Cosaş, pentru că el dintru început întru adevăr a fost cosaş.
   Iată şi legenda respectivă:
   «Pe vremea când Sfîntul Iosif şi cu Domnul Christos erau ascunşi de frica păgânilor în nisce erburl înalte până în brâu, se (Jice că ar fi venit un cosaş mare, mare, care aveâ o cdsă cât trei, ca să cosăscă 6rba în care erau ascunşi Iosif şi cu Christos.
   «Domnul Christos, vă<Jendu-l că a venit să cosăscă şi tc-mendu-se ca nu cum-vâ prin cosirea erbil să fie descoperit de păgâni, l-a rugat să nu cosâscă.
    «Cosaşul însă, pe lângă t6tă rugămintea Domnului Christos, a început să cosâscâ câmpia în ciudă, că d6r şi el eră păgân, şi apoi de vrut ar fi vrut şi el cu tot sufletul ca sâ-l prindă.
    «Domnul Christos, v6<}end acăsta, se rugă Iul Dumnezeu ca sâ-î facă piedici cât de mari, căci nu sosise încă săra şi eră cât pe aici să se gate câmpul.
    «Dumnezeii îl ascultă şi a. dat o căldură de ţi se uscâ şi limba în gură de înfierbinţelă.
    «Cosaşul însă îşi aruncă t6te hainele de pe el de se lăsă numai în cămaşe şi cosiâ din greu, fără de a luă în sâmă căldura şi năduful cel m^re.
    «Dumnezeu, vădind că nu e modru de împiedicare, a dat o vreme rea şi urîtă, de să nu-ţî scoţi nici cânele din casă.
    «Cosaşul însă îşi îmbrăcă t6te hainele şi haida iarăşi * *ciors, ciors» mal departe, tăind nisce brazde cât drumul de late.
    «Domnul Christos, văzând sporul cosaşului, tremură ca
 săriturile lor un fel de sunet, ce semenâ forte mult cu sunetul ce-1 produc cosaşii când cosesc, din care causă în unele locuri se mai numesc aceste mici vietăţi încă şi Cosaşi.*
   (1) După spusa Rom. din Putna, dict. de Vas. Vacărean şi I. Pusdrea.
   (2)  După spusa Rom. din Moldova, com. Paşcani, dict de lord. Bran:
  *Cosaşul se numesce ast-fel pentru câ trăesce pe cosire.*
                              www.digibuc.ro
522
varga de frică că l-or află păgânii, şi aşâ necăjit cum erâ, îngenunchiă şi începu a-1 blestemă «Jurând:
   «Afurisit să fii tu, cosaşule blestemat şi neascultător! şi cât timp veî mai trăi de acuma înainte, alta nimic să nu faci, ci mereu să tot cosescî, şi nici când nici un spor să nu ai! Până va fi lumea să trăesci tot printre <5mem cosaşi, printre cari alergând, să-ţi taie piciârele ca pedăpsâ că nu m'ai ascultat!
   «Omul-cosaş, cum a aucjit acest blestem, îndată s’a şi schimbat într’o gujulie mică şi verde ca ârba şi lungă în picidre, care şi astă«JI se mai vede prin fineţe şi rîturî alergând şi sărind printre firele de ârbă şi alergând pe dinaintea cdselor dmenilor muncitori.
   «Şi acăstă gujulie se chămă Cosaş» (1).
   O altă legendă, tot din Transilvania, com. Budac, care ne arată de unde şi de când i se trage Căluţului mare numirea de Cosaş, sună precum urmăză:
   «Când s’a născut Domnul Christos, tdte vitele, câte se aflau în staulul unde s’a născut el, erau late de flămânde, iar ca să vină cine-vâ şi să le arunce în iesle măcar o mână de fân, nici vorbă.
   •■Maica Domnului l-a rugat pe stăpânul de casă ca să le arunce măcar vre-o furcă de fân, că îi erâ milă de bietele vite, vă<J§ndu-le cu părul întors pe spate de flămânzite şi slăbite ce erau.
   «Jupânul gazda însă .îi răspunse, dând din umere, că el nu are nici o mână de fân, fiind-că totul s’a gătat şi de aceea, măcar să vreâ, n’are ce să le deâ.
   —    «Apoi de ce n’aî făcut mai mult fân astă vară? — îl întrebă Maica Preacurată.
   —    «De ce ? ... de aceea, că mi-a fost lene să cosesc: — fu răspunsul gazdei.
   —    «Noa! dacă stă trăba aşâ,—îi «Zise Maica sfîntă mai departe supărată, — în Cosaş ai să te prefaci şi viăţa-ţi întrăgă nimic n’o să lucri alt ce-vâ decât ca din zori de diminăţă şi până în umbra nopţii necontenit să tot cosescî şi cu t<5te acestea nici un spor să n’aî!
  (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
                    www.digibuc.ro
523
   «Şi cum a rostit Maica preacuratei cuvintele acestea, jupanul gazdă, cel nepăsător de vitele sale, s’a prefăcut într’un Cosaş, şi Cosaş a rămas şi până In <jiua de a<jî!» (1).
   Căluţii, atât ceî mar! cât şi cei mic!, se arată maî tare în timpul veri!, şi anume când e căldura maî mare (2).
   E! încep de regulă a ţirăi, adică a cântă cam de pe la mijlocul luî Iulie, cântă tătă luna luî August, precum şi o bucată din Septemvrie, şi apoi încătă de ţirăit (3).
   Iar când ţirăesc sau cântă tare e un semn că va fi vreme bună, (4) pentru că el ţirăesc în genere numai atunci când e sau când are să fie secetă, iar când e plăie atunci nu ţirăesc (5).
   Când prind nemijlocit după o plăie iară-şî a ţirăi, atunci asemenea e semn de vreme bună (6).
   în anii, în cari se arată mulţi Căluţi sau Cosaşi, spun Românii din Bucovina, că va fi fămete mare de fân, pentru că el mănâncă atunci fărte tare ărba (7).
   Românii din unele părţi ale Transilvaniei însă cred şi spun că atunci când se arată mulţi Cosaşi e semn de un an bun, iar când se arată puţini e semn de an sărac (8).
   Tot la Românii din Transilvania mal există, pe lângă acâstă credinţă, încă şi cea următăre şi anume:
   Cel ce va vede de timpuriu Cosaşi, acela va ave vite grase (9).
  (1) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan.
  (2)  După spusa .Rom. din Ilişesci, com. de cumnatul meu Ermolaiu Ghiuţă, şi a celor din Putna, dict. de I. Pusdrea.
  (3) După spusa Rom. din Oprişenî, dict de Iac. Popovicî.
  (4) Dto.
  (5)  După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu; — a celor din Putna, dict. de Văs. Văcârean şi I. Pusdrea: *Cosaşul se arată numai la secetă, iar la ploie nu se arată nici odată.»
  (6) După spusa Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu.
  (7)  După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi; —a celor din Putna, dict. de I. Pusdrea; — şi a celor din GalanescI, dict. de Precup Galan: «Când sunt mulţi Cosaşi sau Cobiliţe, după cum le mai spun unii, şi e mare secetă, atunci pasc maî totă erbaşimai ales pe cea maî mică.»
  (8)  Cred. Rom. din Fărăgâu, com. de d-1 Th. A. Bogdan: «Vai de anul în care sunt furnici multe şi cosaşi puţini»; — şi a celor din Bistriţa: «Cosaşi mulţi a fi, e semn de an bun, iar când nu sunt Cosaşi mulţi, cruţă ce ai.»
  (9) Cred. Rom. din Cosma, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
524
   Când sunt mulţi Căluţi, atunci păscariî din Bucovina îl întrebuinţâză, cu deosebire pe cel mic!, la prins pesce. î» culeg de pe fâneţe şi-I pun în undiţă. Căluţii se mişcă, şi aşâ prind apoi pese! cu dînşiî, şi mal cu sâmă păstrăvi precum şi un fel de pesci mici, numiţi în unele părţi ale Bucovinei, precum bunâ-<5ră în Vicovul-de-sus,por£oH’, sauprocşorî, sing. porşor şi procşor şi coblicî, sing. coblic, iar în altele porcuşori, sing. porcuşor (1).
   O sămă de Români însă nu numai că-1 întrebuinţeză la prinsul pescilor, ci atât pe cel mari, cât şi pe cel mici, îl strîng şi-î dau la găini de mâncat (2).
   (1)   Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesia celor din Buninţî, dict. de 6. Dârja; — şi a celor din Dorotea, dict. de Die Brădăţan: * Cosaşii veriji ca erba sunt mari şi muşcă, dar muşcătura lor nu strică, pentru că nu e yeninosâ. Cosaşii mici sau Căluţii se întrebuinţeză la prins pesci şi mai cu semă păstrăvi.*
   (2) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, com. de George Chifan, stud. gimn.
www.digibuc.ro
                       CĂLUŞELUL.
                   (Dccticus vciTuclvorus L.)
  Afară de căluţii, despre care ne-a fost vorba în articolul premergător, mai cunosc Românii încă şi un alt fel de căluţ după nume. Acela e Căluşelul (1) numit altmintrelea în Bucovina şi Căluţ pestriţ, Căluţ roşielic, Căluţ gălbiu(i) şi Cosaş pestriţ(3); în Moldova: Cosaş roşietec şi Cosaş găl-biu (4); în Transilvania: Căluşel {o)-, iară în Ţâra-Românâscă Căluşel şi Lăcustă de Srbă (6), lat. Decticus verrucivorus L.
  Căluşelul e cam de aceeaşi mărime ca şi Căluţul mare sau Cosaşul. Se deosibesce însă de acesta atât prin coldrea corpului, cât şi prin a aripilor sale. Pe când cel dintâiu e prisne verde, pe atunci corpul acestuia e mai mult roşie-tic sau cărămiziu şi împestriţat icl-colea cu puiuţi cafenii şi mai cu sămă pe aripile cele dinainte sau de-asupra, iar pân-
   (1)   Dat. Rom. din Ilişescî şi Ştiulbicani, precum şi din alte sate din Bucovina.
   (2)   Dat. Rom. din Igescî, dict. de I. Danilescu: «Căluţii sunt de mai multe feluri şi se deosibesc unii de alţii nu numai după mărime, ci şi după colore. Aşa unii sunt vercjî, alţii gălbiî, şi iarăşi alţii roşietici şi cu puiuţi pe dinşii.»
   (3)   Dat. Rom. din Buninţî, dict. de G. Dârjaa celor din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu;—şi a celor din Putna, dict. de Vas. VăcăreaD.
   (4) Dat. Rom. din Pâşcanî, dict. de lord. Bran şi Const. S. Bucan.
   (6) Com. de d-1 Andr. Bârsan, prof. în Braşov: «Sub Căluşei se înţeleg în Drăguş, com. Făgăraşului, după comunicarea d-luî prof. Dim. Făgărăşan, un soiu de lăcuste.»
   (6) V. S. Moga, Lăcusta călătore, publ. în Albina, an. II, BucurescI 1899, p. 1 266.
www.digibuc.ro
526
tecele îi este mai mult gălbiu, din care causă se şi numesce el apoî în cele mal multe părţi Căluţ sau Cosaş pestriţ şi Căluţ sau Cosaş gălbiu.
  Afară de acâsta, Căluşelul are încă şi o gură fdrte puternică, din care causă o semă de Români din Ţera-Românescă îl întrebuinţâzâ la scdterea negilor sau negeilor de pe mâni sau de pe corp. Când Căluşelul este apropiat cu gura de un neQ sau negel, acesta este smuls de pe corpul omului cu rădăcina cu tot cu o iuţălă de necrezut (1).
  (1) V. 8. Moga, op. cit., p. 1265.
www.digibuc.ro
                        GRIERUL
                   (Gryllus campestris L.)
  Grierul se maî numesce în Bucovina încă şi Grieruş şi Greluş; în Moldova: Grier (1), Greuruş şi Qriuruş (2); în Ţăra-Românăscă: Greer (3), Greere, Greeruş {4); în Transilvania: Grier şi Grieruş (5); în Banat: Greeruş şi Greluş (6); în Ţăra Ungurăscă: Greluş şi Greuruş (7); iar la Românii din Macedonia: Ţintiră şi Ţiripuliu (8).
  Grierul e de două feluri şi anume: unul de câmp şi altul de casă.
  Grierul de câmp, numit altmintrelea în Bucovina încă şi Căluşel, Căluţ de câmp (9) şi Scripcăraş (10), lat. Gryllus
   (1)  Rîndunica, revistă literară, soiinţifică şi folcloristică, an. I., Iaşi 1893, p. 106.
   (2)  Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran: « Greuruşul e de două feluri: de câmp şi de casă, şi aceştia în privinţa colorii corpului sunt de mai multe feluri.»
   (3) B. Nanian, Zoologia, p. 138;—D. Ananescu, Zoologia, p. 219.
   (4)  L. Şâinean, Încercare asupra semasiologiei limbii române, Bu-curescl 1887, p. 91.
   (6) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (6)  Familia, an. XXVI, Oradea-mare 1890, p. 479; — G. Cătană, Poveştile Banatului, t. III, Gherla 1895, p. 36.
   (7)  Com. de d-1 El. Pop: *Qreluşul e de două feluri: de câmp şi de casă.»
   (8)  Com. de d-1 Per. Papahagi: «Ţintiră (Epir) şi Ţiripuliu e un fel de greere, care trăesce lângă cuptore şi în câmpie; îşi face gaură în mod curb şi cântă într’una.»
   (9)  Dat Rom. din Mitocul-Dragomirneî, sat în distr. Sucevei, şi în Frălăuţul-vechiu.
   (10) Dat. Rom. din Tereblecea, sat. iu distr. Şiretului.
www.digibuc.ro
528
cainpestris L. se deosebesce de Grierul de casă, lat. Gryl-lu9 domesticus L. atât prin mărime cât şi prin coldre.
   Grierul de câmp e negru, are cap mare, bolocănos şi corp scurtuţ, iar Grierul de casă e ce-vâ mai subţirel şi mai Iun-găreţ, are cap maî mic şi coldre gălbinie.
   Despre aceşti doi Grieri şi cu deosebire despre cel de casă, Românii din Transilvania, şi anume cel din Abafaia lângă Reghin, au următdrea legendă:
   «Se dice si se povestesce, că pe vremea Nascerii Domnului Christos eră o păsăruicâ frumdsă ca şi care nici una nu eră aşâ de frumdsă, căci doar, cum o şi fi, când ea aveâ pene galbene ca aurul, clonţ frumos ca argintul, şi apoi un trupşor subţirel şi drăguţ, de să te tot uiţi la ea. Dar pe cât eră de frumdsă, pe atâta eră şi de sburdalnicâ, neas-tîmpărată şi neascultătdre.
   «Pâsâruica acâsta eră prietenă bună cu Maica sfîntă, căci doar şi eî îi plăceaţi cântările păsăruicilor cu glasul mândru.
   «Când eră Maica sfîntă supărată, ea veniâ şi o mângâiâ cântându-i cântece de-ţî storceâ lacrăral din ochi şi te înve-seliâ, de ai fi fost şi pe pjatul morţii.
   «Maica sfîntă încă o ajută pe fruwdsa ei păsăruică, când o ajungeâ ce-vâ necazuri, âşâ când i se strică cuibul, ea îi ajută să şi-l clădescă.
   ♦ După ce însă Maica sfîntă a avut pe Domnul Christos, prietenia între dînsa şi păsăruica cea frumdsă s’a stricat, că păsâruicii nu-I plăceau copiii şi maieu sâmâcând îl aiujiâ plângend, gândind că-i batjocoresc cântecul. Pentru aceea de câte ori îl vedeâ pe Domnul Christos tdt-deauna îl batjo-coriâ scâncindu-se şi schimosindu-se : gri, gri, gri; — gri, gri, gri.
   «Domnul Christos, autjind-o se speriâ de ea şi plângea de te loviâ mila.
   <Maica sfîntă, vătjend obrăznicia păsăruiciî, a alungat-o de la casă, blestemând-o ca din frumdsâ, cum e, să se facă una dintre cele maî urîte gujuliî, şi trăind numai în scân-celî să cânte <jiua şi ndptea numai tot grigri, gri; grigri, gri, în semn de pedâpsă, că şi-a bătut joc de copilul lui Dumnezeu.
   «De atunci paserea aceea nu mai trăesce, ba nici pomană www.digibuc.ro
529
nu mal este din viţa şi parodiţa eî, căci câte trăiau pe atunci din felul eî, t6te s’au schimbat în Grieruşn cântând şi până în tjiua de a(Jî pe la vatra focului, batjocorind şi acum copiii ămenilor cu gri, gri; grigri, gri (1).
   O altă legendă a Grierului, tot din Transilvania, com. Ţagşor pe Câmpie, sună precum urmâză:
   «Pe vremea lui Alexandru împărat trăiâ un fecior frumos ca p fată de 16 ani şi harnic de n’aveâ soţie, dar posnaş de-I merse vestea şi povestea peste t<5te ţările.
   «Fetele de împăraţi se mustrau aruncându-şl câte în lună şi în sdre, povestindu-se şi bulindu-se de erau de mirare Ia tăte nămurile. Fie-care se ţineâ că numai a el trebue să fie, că numai ea e vrednică de un bărbăţel ca el.
   «Eră şi frumos feciorul acela de n’aveâ soţie. Dar apoi când îl auriei cântând, te făceâ de-ţî sta mintea în loc, aşâ glas mândru şi plăcut avea.
   «Nu-i vorbă chiar şi mamele fetelor se îndrăgiseră în el? ba şi împăraţii moşnegi cu barba până la genunche încă îşi dădeau genele şi sprincenele lor stufdse în lături ca să vadă pe fătul cel frumos ca o minune şi scump ca un boţ de aur.
   «T6tă lumea îl plăceâ, numai Alexandru împerat nu-1 puteâ vedă în ochi, atât de urît îî eră. Căci cum, Ddmne, nu l-a avă urit, când el erâ împăratul cel mai mare şi mai vestit din lume, şi tot nu erâ băgat în sămă nici pe departe de fetele celor-lalţî împăraţi. Din pricina acăsta s’a şi început apoi o ură între ei, de nici Sârele, care pe atunci umblă pe pă-mînt, nu l-a putut împăcâ.
   «Alexandru împerat s’ar fi împăcat bucuros cu cel Fât-frumos, pe lângă învoiăla, ca el nici când să nu mârgâ în poveşti la drăguţa sa.
   *Fet-frumos însă îşî băteâ joc de învoiăla lui Alexandru împerat, şi în ciuda luî tot mai des se duceâ la drăguţa lui, şi-l cântă câte numai le sciâ.
   *S<5rele, vă4§nd batjocura ce o făceâ Fet-frumos, l-a luat •odată la fugă şi l-a alungat aşâ de mult că, din alb şi frumos cum erâ, s’a făcut negru ca cărbunele, şi din mare şi voinic ce erâ, s’a făcut numai cât o alună, ascun<jându-se la
   (1) Oom. de d-1 Th. A. Bogdan.
   Marian, /linealele.
                                                                 www.digibuc.ro
530
o fetnee săracă sub vatra foculuî, de unde strigând femeii: * griji, griji, griji; griji, griji, griji! ca să nu mă gâsescă Sdrele!» s’a prefăcut în Grieruş.
  *.S6rele, audindu-1, l-a dis:
  — «No! tot acolo să şecjî, şi flămând şi însetat diua si ndptea să tot strigi numai tot: griji, griji, griji! griji, griji, griji !
  «Fetele cele frumdse, au<Jind de întâmplarea aceea, s’au supărat rău, şi, prefăcendu-se şi ele în Furnici, i-au cărat do mâncare bietului Grieruş, şi îl cară încă şi în diua de acji, ca să nu mără de f<5me (1)».
  Griei'ul de câmp, după credinţa Românilor din Bucovina, e năsdrăvan şi cu mult mal tare de fire decât Cocoşul, pentru că el cântă nu numai 4iuai ci şi după ce înserâză până la mie<Jul nopţii. El cântă adecă şi asupra Puterii nopţii.
  Şi fiind-că Grierul are o fire atât de tare, de aceea cântă el pretutindeni nu numai în locurile cele f6rte adese ori cercetate de dmenî, ci chiar până şi în cele mal singuratice şi pustii, fără ca Puterea nopţii să aibă vre-o înrîurire ăreşi* care asupra lui.
  Din potrivă, dacă s’ar încumetă şi ar cântă vre-un cocoş în ast-fel de locuri singuratice şi pustii, atunci Puterea-nopţiî cu mult mal uşor ar înrîurl asupra lui şi fărte lesne ar pută să slăbescă de fire.
  Prin urmare un ora, care e nevoit să petrăcă năptea în-tr’un loc singuratic, într’o pustietate, cum aude un Grieruş cântând în apropierea sa, îndată se mal liniştesce.
  Fiind Grierul năsdrăvan şi ca atare putend el cântă până la miedul nopţii, de aceea se mal numesce el de către unii din Români încă şi Cocoşel de nâpte sau Cocoşel de miezul nopţii.
  în sfârşit, tot pentru că Grierul e năsdrăvan, cundsce el îndată atât pe omul pe al cărui câmp sau în a cărui casă petrece, cât şi pe cel străin. De aceea el nici când nu face celui de casă sad celui cu câmpul vre-un rău sau daună, afară d<5r numai atunci când e zidărît Celui străin însă nu.
  (1) Com. de d-1 Th. A Bogdan.
                  www.digibuc.ro
531
odată !f face câte o stricăciune, care n’o p6te aşâ de lesne uită, adecă saO îl r<5de straiele, sau i se bagă în urechi, sau altele de asemenea îî face (1).
  Sunetele, ce le produce Grierul de câmp cât şi cel de casă prin frecarea aripilor una de alta şi prin mişcarea picidrelor din dârât, se exprimă în genere de către toţi Românii din Bucovina prin verbele a ţîrăi şi a cântă, pentru că Grierul, după cum am amintit mai sus, e încă un fel de cocoşel.
  Grierul ţîrâesce sau cântă de cum se desprimăvărăză şi până către sfârşitul tdmnel, când începe a se răci.
  'j.îrâiiul luî însă însemnăză nu numai desfătare, ci el pre-vestesce adesea-orl şi schimbarea timpului. Din causa acăsta apoi Grierul se şi consideră de către toţi Românii şi mal ales de către cel din Bucovina de un vestitor al vremii.
  Aşâ cel mal mulţi Români din Bucovina cred şi spun că atunci când cântă Grierul-de-câmp cu capul afară, adecă spre gura borţil în care locuesce, e un semn, că are să fie vreme bună, frum6să, senină, căldurăsă, iar când cântă cu capul în bortă şi cu abdomenul întors spre gura acesteia, are să fie vreme rea, posomorită, vînturdsâ, ploidsâ şi fri-gurdsă, căci precum s’a întors el în borta sa, aşâ se vor în-tdrce şi norii şi va plouă (2).
  Alţii însă spun că atunci, când cântă Grierii de câmp mal des, are să fie moloşag, adecă vreme mdle, iar când cântă mal rar, are să fie vreme bună, senină (3).
  Alţii iarăşi (Jic că dacă Grierul de câmp cântă tare, are să se facă vreme bună, iar dacă cântă mal încet are să se facă vreme rea (4).
   (1)  Cred. Rom. din Volcineţ, sat în distr. Şiretului, dict. de Ioan Mo-rariu, şi com. de Al. Jijie, stud. gimn.
   (2)  Cred. Rom. din Mihovenî, Mitooul-Dragomirneî şi Costina, sate în distr. Sucevei; — a celor din Volovăţ, sat în distr. Rădăutuluî; — a celor din Pătrăuţî-pe-Siret, sat în distr. Storojineţulul, com. de mai mulţi stud. gimn.;—şi a celor din Pârtescii-de-sus, sat în distr. Homorului, dict. de Domnica Bârănaiu.
   (3)  Cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, sat în distr. Râdăuţulut, com. de G. Telega, stud. gimn.
   (4) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Catrina Crâsnean.
www.digibuc.ro
532
  în sfârşit <Jic unii că dacă Grierul de câmp cântă, va urmă vreme bună, iar dacă nu cântă va urmă vreme reâ (1).
  De regulă însă se crede că atunci, când cântă Grierul de câmp şi mal ales pq timpul cositului, are să ploue cât de curând, iar când nu cântă, atunci are să fie vreme bună (2).
  Pe când Grierul de câmp prevestesce, după cum am văijut, numai schimbarea timpului, pe atunci Grierul de casă prevestesce nu numai schimbarea timpului, ci şi alte întâmplări.
  Aşâ, când cântă grierul acesta cu capul în bortă, se crede că stăpânului de casă ÎI va merge rău, iar când cântă cu capul afară, îî va merge bine (3).
  Când cântă tare e veste de bucurie, iar când cântă mal încet e veste reâ de supărare; ori când cântă tare, se va face afară vreme m<51e sau are să plouă, iar când cântă încet va fi secetă (4).
  Când cântă sera va fi vreme bună, iar când cântă dimi-năţa vor veni ospeţî (5).
  Când cântă înainte de ce are să călătorăscă unde-vâ stăpânul casei, sau şi altul cine-vâ dintre căsenî, e semn răii, căci atunci respectivului trebue numai decât să i se în-tîmple vre-o nenorocire sau o altă neplăcere în călătoria sa, sau se va întdrce cu o pagubă acasă (6).
  în fine se mal crede că dacă unul om are să i se întîm-ple vre-o nenorocire, atunci Grierul-de-casâ vine cu vre-o două sau trei d'le înainte de acăsta şi cântă vre o două sau trei seri în casa omului aceluia, iar după ce a suferit omul nefericirea, se duce iarăşi de la casa lui (7).
  După credinţa Românilor din Moldova, cântatul sau ţîrâi-
   (1) Cred. Rom. din Buninţî, com. de Vas. Strachină, atud. gimn.
   (2) Credinţă forte lăţită în Bucovina.
   (3) Cred. Rom. din Voloveţ, com. de Ilie Buliga, etud. gimn.
   (4)   Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Catrina Epurej—S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. I, p. 121.
   (6)   Cred. Rom. din Cireş, sat în distr. Storojineţuluî, dict. de Dom-nica Burla.
   (8) Cred. Rom. din Fundul-Sadoveî, sat în distr. Câmpulungului, dict. de Catrina Latiş.
   (7)   Cred. Rom. din Bosancî, sat în distr. Sucevei, com de Sim. Şutu, etud. gimn.
www.digibuc.ro
533
tul Grierilor de casă prevestesce noroc (1), iar după a celor din Banat şi Transilvania nenorocire sau chiar mdrte.
   Iată ce scrie d-1 A Iana în privinţa credinţei Românilor din Banat:
   «Se întîmplă cu deosebire In zidurile vechi, că îndată ce sdrele apune şi începe a însera, Grieruşiî încep a cântă. Acăstă cântare, în felul el, se consideră de popor de 6re-care semn pentru respectiva casă ori familie, cretjându-se că dacă cântă Grieruşul de-asupra de căpătâiul capului familiei, atunci m<5re unul din familie, iar din contră la pi-cidre, m<5re ori se întîmplă altă nenorocire mare în casă, ori unul prietin sau rudenie» (2).
   Iar d-1 Th. A. Bogdan îmî scrie, cu privire la cele ce cred Românii din Transilvania, următdrele:
   «Când îţi cântă Grieruşiî la casă, însâmnă a pustiii (3).
   «Grieruşiî când îţi cântă sub pat, e semn că o să-ţi cânte şi popa, adecă aî să mori (4).
   «Cine are Grieruşî la casă să-şî facă sfeştanie» (5).
   Grierul de câmp petrece de regulă pe locuri uscate, şt anume pe fânaţe, pe cdstele delurilor, unde bate sdrele, şl pe arături nisipdse, în borţî pe cari şi le face singur în pâmînt şi cari sunt cu puţin ce-vâ mal largi de cum e grosimea corpului teâu. Şi nici când nu se depărteză do borta sa. De aceea nici nu se pdte lesne prinde.
   Cu tdte însă că Grierul de câmp e aşâ de precaut, totuşf bâeţil, voind a se jucâ cu dînsul, sciu să-l scdtă fără nici o greutate. Şi iată cum!
   Iau un paiu sau un beţişor subţirel, îl bagă pe încetişo-rul până în fundul borţil, care e făcută de obiceiu sub faţa pămîntuluî şi numai spre fund ce-vâ mal adâncă, şi după ce l-au băgat, îl strigă să esă afară.
   Grierul, zidărît fiind, se prinde cu picidrele dinainte
   (1)  Rîndunica, an. I, p. 106: «Pe cât e de noroc, când cântă Grierul la casă, pe atâta e semn reu, când năvălesc peste tine alte animale.»
   (2)  Din credinţele poporului român din Maidan lângă Oravifa, publ. în Familia, an. XXVI, p. 497.
   (3) Cred. Rom. din Rebra.
   (4) Cred. Rom. din Coşna, Bistriţa.
   (6) Cred. Rom. din Fărăgău, Romuli şi Telcifi.
                           www.digibuc.ro
534
de paiu şi nu se lasă de el, până ce nu e scos cu totul afară.
   Acâsta însă se întîmplă mai cu sâmă în timpul verii, când e fdrte cald (1).
   Băeţii români din Macedonia îl scot cu apă fiărtă, şi după ce l-aii scos, îl pun într’un pahar cu verdeţuri numite salată, unde t<5tă n<5ptea o duce apoi într’un fir, fîr (2).
   Grierul de casă petrece în genere prin casele dmenilor şi prin apropierea acestora.
   Pripăşirea şi immulţirea grierului acestuia prin casele dmenilor se întîmplă, după credinţa şi spusa Komânilor din Bucovina, în următorul mod:
   Când se face o casă nouă şi proprietarul eî nu scdte t6te surcelele dintr’însa afară, ci le lasă înnăuntru, din surcelele saă ciurcelele acelea, după cum le mai numesc unii, es apoi grierii (3).
   în genere însă se crede că la fie-care casă nouă vin grieri şi mai cu sâraă de la cele părăsite, iar când cele nouă încep a se învechi, atunci şi grierii încep a le părăsi şi a se duce în alte părţi (4).
   Când se face un cuptor, o sobă sau un horn nou, sau când se preface unul dintre acestea, şi stăpânul casei nu se interesâză ca locul unde se face să fie cât se p<5te de curat, ci-1 începe şi-l face pe surcele mărunţele sau alte gundie, din surcelele sau gundiele acelea es apoi Grierii (5); ori dimpreună cu lutul trebuincios spre facerea acestora, aduce şi vreun cuib de grieri şi soba, cuptorul, hornul saă ce este se zidesce pe capul grierilor (6).
   (1) Datina băeţilor români din cele mai multe sate din Bucovina.
   (2) Com. de d-1 Per. Papahagi.
   (3)   Cred. Rom. din Frâtâuţul-nou, Frâtăuţul-vechiu, Horodnicul-de-sus şi Cupca, com. de mai mulţi stud. gimn.
   (4) Cred. Rom. din Frâtăuţul-vechiii, dict. de Catrina Daacal.
   (5)   Cred. Rom. din Broscăuţul-vechiO, sat în distr. Storojineţului;— ■din Todiresci, sat in distr. Sucevei, şi Horodnicul-de-jos, com. de mai mulţi etud. gimn.
   (6)    Cred. Rom. din Tereblecea, dict de C. Epure;—a celor din Bilca, dict. de C. Crăsnean;—şi a celor din Cireş, com. de Vas. Burla, stud. .gipm.
www.digibuc.ro
635
   Când se aduce lutul din lulărie Lunia, adecă la începutul sSptămâneî sau când e lună nouă, sau într’o <Ji de sec, precum Miercuri ori Vineri, şi cu lut de acela se unge apoi casa saii pe jos (1).
   Dacă femeile sunt une-orî constrînse să aducă numai decât lut din lutârie, când e lună nouă sau într’o <ji de sec, atunci când îl sapă, trebue să tjică:
                           Eu lutul acesta-1 ieu,
                          Dar grieruşiî nu-I ieu!
   Iar rostind cuvintele acestea, trebue să ieâ de trei ori câte puţin lut în mână şi tot de atâtea ori să-1 arunce în grdpa din care l-au săpat (2).
   Mal departe se crede că Grierul de casă se pripăşesce la casa omului atunci, când se mătură în casă Sâmbătă săra dnpă ce a apus sdrele (3), sau când scdte plugarul întâia <5ră plugul, şi după ce a arat, venind acasă, îl pică ţărînă din opinci (4).
   în fine, când dmeniî nu ţin pe Trif cel nebun, care e stăpânul tuturor gândacilor, gujuliilor, gâzelor şi al omizilor şi a cărui di pică tot-deauna la 1 Faur, atunci se îmmulţesc şi grierii prin casele dmenilor (5).
   Grierul de casă atât după credinţa Românilor din Bucovina, cât şi a celor din România, e un insect cu inimă bună spre casa omului (6).
   Casele, în cari se află mulţi grieri, se crede că sunt
  (1) Credinţa tuturor Românilor din Bucovina.
  (2) Cred. şi dat Rom. din Mihovenî, com. de Vas. Strachină.
  (3) Cred. Rom. din Fundul-Sadoveî, dict. de Catr. Latiş.
  (4)   Cred. Rom. din Todiresci, Bat în distr. Sucevei, com. de Nic. Ră-dăşan, stud. gimn.
  (o) Cred. Rom. din Şcheia, com. de d-1 Pancraţiu Prelipcean.
  (6) T. G. Djuvara, Superslifiuni populare la Români şi la diferite popâre, publ. în Ţera nouă, an. II, Bucurescî 1886, p. 262: «Dacă ţăranul român, ca şi cel frances, iubeace cântecul monoton, dar vesel al greeru-lut, pe care îl consideră ca protectorul vetrei eale, apoi aceată dragoste superstiţiosă nu trebue să ne surprindă, căci o găsim până la aborigenii Europei sau Arianiî, carii pe malurile Iodului credeau că greerul este veselia şi prosperarea casei.»
                            www.digibuc.ro
536
           făcute pe loc curat şi prin urmare că sunt noroc6se (1).
           Iar când se îmmulţesc tare, atunci e un semn că anul ce urmăză are să fie un an ploios, dar tot odată şi roditor (2).
  Fiind Grierii cu inimă bună către casa dmenilor, Românii nici când nu-î prigonesc nici nu-î omdră, ci le dau pace să trăâscă, întâiu pentru că el, după credinţa lor, şed numai trei sau cel mult şâpte ani la casa omenâscâ, şi apoi se de-părtăză singuri; al doilea pentru că nedându-le pace şi pri-gonindu-l, se îmmulţesc cu mult mal tare (3), şi al treilea pentru ca nu cum-vâ prigonindu-î şi omorîndu-î cel-lalţî ce rămân să li se bage în urechi. Căci se crede că dacă l-a intrat cui-vâ vre-un grier în ureche, numai din causa aceea l-a intrat, pentru că mal înainte de acâsta ar fi ucis vre un alt grier de casă (4).
  Iar aceia cărora li s’a băgat vre un grier în ureche, şi nu caută să-l scdtâ cât mal de grabă afară, se bolnăvesc de urechea respectivă şi mal pe urmă asurzesc (5).
  Ba, ce este încă şi mal periculos şi mal rău, adese-ori se întîmplă că neputându-1 de grabă sau de fel scdte, respectivului i se umflă tot capul, nebunesce de durere şi trebue să m6ră, pentru că grierul îi râde crierii (6).
  Mâncându-Î crierii şi murind respectivul, atunci dacă din întîmplare grierul ce l-a intrat în ureche a fost femeiuşcă, îl es pe nas în loc de unul tjece sau şi mal mulţi grieri, pentru că neputendu-se omorî femeiuşcă, se ouă în ureche şi se îmmulţesc în cap ca şi în alt loc (7).
   (1)  Cred. Rom. din Costina, com. de Vas. Huţan, stud. gimn.; — şi a celor din Volei neţ, diet. de I. Morariil.
   (2) Cred. Rom.din Mitocul-Dragomirneî, com. de Alex. Romaş, stud.gimn.
   (3)  Cred. Rom. din Cireş, com. de Vas. Burla;— şi a celor din Bros-căuţul-vecbiu, dict. de Uena Bahriu.
   (4)  Cred. Rom. din Horodnicul-de-jos;— şi a celor din Tereblecea, dict. de Ana Nimigean; «.Dacă omori un grier, soţul lui intră în ureche.*
   (5)  Cred. Rom. din Frălăuţul-vechiu, dict. de Axenia Sofroni;—a celor din Reuaeni, sat în distr. Sucevei, com. de V. Pop; — a celor din Bălâ-ceana şi Stupea, com. de G. Jemna şi Onufreiu Căilean.
   (6)   Cred. Rom. din Capul-Câmpului, sat în di3tr. Gureî-Homorului, dict. de Pant. Tatarău; — şi a celor din Bilâceana, Reuseni, Frătâuţul-vechiu şi Todirescî.
   (7) Cred. Rom. din Şcheia, com. de d-1 P. Prelipcean.
                                  www.digibuc.ro
537
   Maî departe se crede că grierul, care a intrat în ureche şi nu B’a putut scdte afară, nu odată ese până la gura u-rechiî, cântă un timp, şi după aceea iar se bagă înapoi (1).
   De aici apoi durerea cea crâncenă şi la urmă nebunălă.
   Acăstă nenorocită întîmplare se vede că a dat mal pe urmă nascere «Jicalel: <pare că are grieri în cap>, care e fărte usitată în Bucovina şi care se aplică de regulă unul om, ce umblă încolo şi încdce buimac de cap, ca şi când n’ar fi cu t6tă mintea.
   însă vorba Românului: băle de-ar ă, că Ucuri se găsesc destule.
   De s’a întîmplat să-I intre cuî-vâ un grier într’o ureche, n’aştăptă până ce i s’ar întîmplâ atare nenorocire din causa acâsta, ci cum s’a băgat înnăuntru, caută tdte chipurile şi mijldcele ca să-l scdtâ cât maî de grabă afară viu ori mort.
   Iar raijldcele cele mal usitate spre scopul acesta sunt ur-mătdrele.
   Iau frunze de Ciumăfae, le ung cât se p<5te de gros cu miere frâmîntată cu Mac alb şi le puu la ureche. Grierul în urma acâsta ese afară (2).
   Tdrnă în ureche apă călduţă (3), sau unt-de-lemn sfinţit (4), sau mdre de pepeni (5), sau rachiu ori oţet (6), sau slatină curată cu sare mare (7).
   Cum s’a turnat una dintre aceste fluidităţi în ureche şi s’a plecat cu ea în jos, grierul îndată ese afară, sau se în-necă şi piere şi după ce putrecjesce îl scot apoi pe înceti-
   (1) Cred. Rom. din Bosancî, com. de Trufia Crupă, stud. girnn.
   (2) Dat. Rom. din Capul-Câmpului, dict. de P. Tatarău.
   (3) Dat. Rom. din Mihoveni şi Todiresci.
   (4) Dat. Rom. dm Cireş, com. de Vas_ Burla.
   (5) Dat. Rom. din Pârtescii-de-sua, dict de Domnica Baranaiîi.
   (6)   Dat. Rom. din Bosancî, com. de Sim. Şutuj—Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 94: «Când omul dorme, Greerii intră une-orî în urechi, el ea dacă se tornă în urechi oţet tare (com. Măacureî, jud. Tutova).
   (7)   Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de Axenia Sofroni şi Catrina Dascăl.
www.digibuc.ro
şorul cu gormariul (1) sau cu alt instrument afară, căci de odată şi întreg rar se păte scăte (2).
  Nescoţându-l la timp, ci Iăsându-1 să putre<Jescă, atunci grierul mai pe urmă se desface şi ese câte o bucăţică afară. Dar atunci urechia se umflă, c<5ee şi o materie urîtă începe a curge dintr’însa (3).
  Ung o petecuţâ curată cu cără galbenă asemenea cât se păte de curată. Ieau apoi un fus şi învălind peticuţa pe lângă el, fac din ea un fel de bucium, care se numesce fofază. Bagă după acăsta capătul cel îngust al fofezeî în urechia cu grierul, iar pe cel mai larg îl aprind. Printjănd fofaza a arde şi fumul dintr’însa a intră în ureche, grierul, neputend răbda fumul, ori ese afară, ori se înăduşă.
  Neajutând mijlăcele câte s’ati înşirat până aici, cel ce î-a intrat grierul în urechi trebue să po3tăscă nouă (JH®) Şi atunci ese singur de bună voie sau se dă mai lesne scos (4).
  Deşi Grierul de casă, după cum am arătat mat sus, e priincios casei în care trăesce şi, dacă nu e zidărit, nu face nimăruî nimica, şi deşi el după vre-o câţî-vâ ani părăsesce singur casa, în care s’a încuibat, totuşi ămenii caută tăte chipurile şi mijlăcele cum s’ar pută cât mai de grabă şi mai lesne cotorosi de dînsul, parte pentru că el cu cât se îmmul-ţesce mai tare, cu atâta se face maî supărăcios şi mal nesuferit, parte din causa ţîrâitului său în timp de năpte, când ar voi cei din casă să dărmă şi să se odihnăscă maî bine, şi parte pentru că, fiind zidăriţi saii until dintre dînşil omo-rît, nu numai că ceî-lalţi revoltându-se se fac şi mai nesuferiţi, ci li se bagă şi prin urechi, şi prin acăsta devin chiar periculoşi.
  Mijlăcele, pe cari le întrebuinţăză Românii din Bucovina spre scăterea şi depărtarea grierilor din casă sunt felurite.
  Iată vre-o câte-vă şi dintre acestea:
  Dacă se rade lut din vatra focului şi scoţendu-se afară se
   (1) Sub gormariu se înţelege un fel de şurub.
   (2) Dat. şi cred. Rom. din Reuseni.
   (3) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean.
   (4)   Cred. şi dat. din Securiceni, sal în distr. Sucevei, dict. de Sofro-nia Guşet.
www.digibuc.ro
539
duce şi se aruncă în lutâria din care se crede că s’a scos şi adus, rostindu-se cuvintele:
                    Eu n'aduc lutu ’napoî,
                    Ci grierii de la noi,
atunci toţi Grieruşiî părăsesc casa şi se întorc înapoi în lu-tăria de unde au venit sau au fost aduşi (1).
   Dacă se stropesce casa Luni diminăţa înainte de ce răsare s6rele cu apa ce a rămas de Duminecă şi se mătură îndărăt, iar stropirea şi măturarea acăsta se repeţesce de trei orî, adecă la începutul celor-lalte două săptămâni ce ur-meză(2); sau dacă se stropesce casa, şi mal ales părţile acelea unde se ţin mal cu sâmă, atunci toţi grierii fug afară şi se duc pe la alte case (o).
   Dacă se aduce o copită de cal mort şi se pune în locul acela, unde se scie că sunt mal mulţi grieri şi unde cântă mal tare, <Jicendu-se: «Cum fuge calul de repede, aşâ să fugiţi şi voi de casă!»
   Dacă îl scot de unde sunt şi-l mătură, când e luna spre sfârşit, cu o mătură părăsită, rostind cuvintele:
                 Cum s’a părăsit mătura,
                 Aşâ pârăsiţi-ve şi voi;
                 Şi cum s’a sfârşit luna,
                 Aşâ sfârşiţi-vă şi voi!
   Apoi luându-î şi ducendu-I în drum, îl aruncă dimpreună cu mătura cea părăsită «Jicând:
   — Duceţi-vă de aici într’acolo de unde aţi venit! (4)
   Dacă se prinde un Grier de câmp şi aducându-se viu acasă i se dă drumul între cel de casă, atunci cel de casă, cum îh văd, fug de dînsul care în cotro apucă, pentru că cel de câmp îl omdră şi-î mănâncă pre toţi, ast-fel că după vre-o 2—4 (Jile nu se mal vede, nu se mal aude nici unuL Iar după ce Grie-
   (1) Dat. Rom. din Mihovenî, dict. de Pelaghia Strachină.
   (2) Dat. Rom. din Udescî, dict. de Marghiola Cimpoeş.
   (3)   Dat. Rom. din BăncescI, sat în distr. Şiretului, corn. de Ioan Băncescu, stud. gimn.
   (4)   Dat. Rom. din Pătrăuţul pe Suceva, dict. de Ioana Grămadă şi Maria Turturean.
www.digibuc.ro
540
rul de câmp l-a omorît şi mâncat pre toţî până ce a rămas numaî singur, atunci fuge şi el din casă (1).
   Dacă se pun săra în mijlocul case! paie de mazăre, peste năpte toţi grierii se strîng pe paie, şi paiele acestea se adună apoi şi se aruncă sau se ard.
   Dacă se pune o potcăvă în locul unde cântă grierul în casă.
   Dacă Luni diminăţa, înainte de a răsări sdrele, stupescî în locul unde cântă grierul în casă (2).
   Dacă gospodina de casă sau şi altul cine-vâ iea o bucăţică de mămăligă şi împlântând maî mulţi grieri de casă într’însa o duce în drum şi svârlind-o acolo dimpreună cu grierii <Jîce:
                      Duceţi-ve la Sucăva La iarmaroc,
                      Ori în alt loc,
                      Unde este iarmaroc! (3)
   Dacă femeia de casă iea Sâmbăta diraineţa înainte de răsăritul sdreluî melesteul (culeşeriul) cu care se mestecă mămăliga şi ducendu-se cu dînsul la lemnar sau trunchiu, adecă Jocul unde se taie lemnele, şi acolo îl rade de mămăligă (4).
   Dacă femeia de casă, care a coptpâne, mălaiu sau plăcinte în cuptor, lasă covata, strachina, lopata şi cociorva, mai pe scurt tăte lucrurile, pe cari le-a întrebuinţat la frămîntarea şi cdcerea pâneî, nespălate. Iar după aceea, puindu-le pe tăte în covată şi târâindu-le pe jos, aşâ ca nimeni să n’o vadă, până în mijlocul drumului, rostesce cuvintele următăre de maî multe ori după olaltă:
Puii mamei roşiori,
Toţi pe uşă ducători, Veniţi unul câte unul,
Să nu rămâneţi nici unul; Veniţi în ruptul capului
Până 'n mijlocul drumului, Acolo să locuiţi,
Acolo să trăiţi, înapoi să nu veniţi.
Acolo să staţi,
   (!) Dat. şi cred. maî tuturor Românilor din Bucovina;—cf. şi Dr. N. I.eon, Istoria naturală medicală, p. 94.
   (2) Dr. N. Leon: Istoria naturală medicală, p. 94.
   (3) Dat. Rom. din Pătrâuţul-pe-Suceva, dict. do M. Turturean.
   (4) Dat. Rom. din Broscăuţul-vechiu, dict. de II. Bahriu.
                                www.digibuc.ro
541
Acolo să cântaţi, înapoi să nu vă înturnaţi,
Că eu acolo vă duc De băut şi de mâncat! (1)
  Dacă se vede, din întîmplare, un grier alergând <Jiua prin casă şi stupindu-se i se (Jice:
                   Nu ţî-e ruşine obrazului S'alergi ţliua mare prin casă! Amu te-am văijut aici,
                   Amîi să mi te şi duci,
                   Ca mai mult să nu te văd!
   Atunci nu numai Grierul cel stupit, ci şi cel-Ialţî, se ruşinâză şi se depărtăză din casă (2).
   Dacă unul dintre căseni se pune într’o <}i de sec, şi anume când e lună nouă sau Craiu nou, la ferâstră în casă, iar altul eşind afară îl întrăbă:
                    — Ce faceţi voi in casă?
   Şi el răspunde:
  Cel de afară:
                            — Da grierii ce fac?
  Cel din casă:
                  Craiu noă în astă seră!
                  —   Să esă grierii afară !
                  Noi ce-om cină ’n astă seră?
                  —   Ce-a da Domnul Dumnezeu? Dar grierii ce-or cinâ ?
   (1)  Dat Rom. din Şclieia, com. de Ioan Barariu, stud. gimn.
   (2)    Dat Rom. din Broscăuţul-vechiă; — şi a celor din Măzănăesci, sat în distr. Gureî-Homorului.
   (3)  Dat. Rom. din Poenî, sat în distr. Şiretului, com. de Dim Furtună.
                        — Ca să facem, Ia şedem!
                   — Ce să facă?
                   S’aă dus unul câte unul, Până n’a rămas nici unul! (3)
  Sau aşa:
www.digibuc.ro
542
                  — Ia s’or mâncâ Tot unul câte unul,
                  Pân’ n’aremâne nioî unul! (1)
  Sau:
               Craiu noii în ţeră!
               —   Grierii din cas’ afară !
               Dac’or eşl ce-or mâncâ ?
               —   S’or mâncâ Tot unul câte unul
               Pân’ n’a remânâ nici unul! (2)
  Sau:
               Craiu noii în ţeră!
               Eşiţî grieruşî afară,
               Că pâne şi sare Voiţi da de mâncare,
               Dacă’n casa mea
               Mai mult nu-ţî călcâ
               Şi ’ntr’însa nu veţi cântă ! (3)
  Dacă se iea apă fierbinte sau uncrop şi turnându-se în borta sau în locul acela, unde se află mal mulţi grieri, se rostesc următdrele cuvinte:
                  Grieruş ameţitor,
                  Eşî afară din cuptor,
                  C’afară de nu-i eşi,
                  Cu uncrop că te-oiu stropi Şi de ţlile te-oiu găti! (4)
  Dacă se prinde un grier şi se orbesce, adecă dacă i se presură cenuşă în ochi ca să nu p<5tă maî mult vedd, atunci ve<Jându-l ceilalţi grieri, se sperie de dînsul şi fug cari în cotro din casă (5).
  Dacă se tdrnă slatină sau oţet de trei anî sfinţit în borta
   (1) Dat. Rom. din Bălăccana, dict. de Ilena Ureche.
   (2) Dat. Rom. din Şcheia, corn. de Petru Moldovan, stud. gimn.
   (3) Dat. Rom. din Securicenî, dict de Sofr. Guşet.
   (4) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean.
   (5) Dat Rom. din Pătrăuţul-pe-Siret, corn. de G. Pîţul.
www.digibuc.ro
543
unde petrec eî atunci, adunându-se toţt grierii ţirăind la un loc, cad în slatină sad oţet şi înnecându-se pier(l).
   Dacă proprietarul casei, pornindu-se într’o Duminecă sau sSrbătdre la biserică, se întdrce de pe drum îndărăt şi châină pre grieri ca să mărgă şi ei împreună cu dînsul la biserică (2).
   Dacă colbul, unde şed eî, se mătură, se scdte afară şi se duce în trei Miercuri după olaltâ şi se aruncă în crucile drumului. Iar după ce s’a aruncat colbul, cel ce l-a aruncat nu se întdrce pe unde a mers, ci prin alt loc, pentru că întor-c§ndu-se pe aceeaşi cale grierii nu se rătăcesc nici când de la casă.
   Dacă se iea într’o Duminecă, când sunt preoţii în biserică, lut de pe rdta unul car de boi, care trece pe drum aşâ, ca nimeni să nu vadă, şi apoi ungendu-se cu lut de acela borţile pe unde se află grierii, se <Jice:
Să ve duceţi unde-a dus Mutul rota Şi prostul epa,
Că de nu ve-ţî duce Veţi păţi
Ce a păţit
Cel ce s’a încumetat
Şi a ’njugat
Boii Dumineca! (3)
   Dacă o femee se desbracă pe la sfârşitul lunii de t6te vestmintele. în cari e îmbrăcată, până chiar şi de cămaşă, şi apoi despletindu-şî părul capului şi punendu-şî o cuşmă bărbâtâscă pe cap, iea o cociorvă şi trăgând cu dînsa spre uşa din odaia, în care sunt mulţi grieri, ploşniţe, şfabî, ruşi, lătăuşi, molii, precum şi alte gâze şi gujuliî, ca şi când ar trage cu sapa, rostesce de trei ori după o laltă următdrele cuvinte:
Voi grieruşî, Ploşniţe şi ruşi, Şfabi şi lătăuşi, Şi alte gujuliî
Câte mai sunteţi Şi aici petreceţi Prin borţi şi păreţi în acâstă casă
  (1) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Alex. Romaş.
  (3)   Dat. Rom. din Mânăstirea-Homoruluî, sat în distr. Gureî-Homoruluî, com. de d-1 Petra Colesniuc, învăţător; — şi a celor din Transilvania, com. Fărăgăii, com. d-1 Th. A. Bogdan: «Când vrei sânu-ţî cânte grierii, Dumineca, când mergi la biserică, di ■•haideţi la biserică/» şi vei scăpă de eî.»
  (3) Dat. Rom. din Capul-Câmpnlui, dict. de Pant. Tatarău.
www.digibuc.ro
544
Mare şi frumosă Şi indemânosă, Haideţi după mine, C’aicî nu-mî convine Să vă ţin mai mult Hai, că eu v§ duc,
într’un loc mai bun Peste păree cu maluri,
Peste văi şi peste deluri într’un loc mult mai frumos, Mai curat şi’ndemânos ,
   După ce a ajuns în tindă, se pune călare pe cociorvă şi ast-fel se duce apoî până dincolo de p<5rtă. Iar după ce a trecut pdrta, svârle cociorva, lăpădă cuşma din cap, se duce la fântână, scdte o ciutură de apă, iea o gură de apă, se întdrce în casă şi stropesce de trei ori pe unde scie că petrec gujuliile, cari s’au amintit maî sus(l).
   Tot cam aşâ fac şi alte femei, când vor să depărteze grierii din casele lor, cu acea deosebire numai că în locul descântecului citat maî sus, rostesc alt descântec, şi anume:
Grier negru,
Grier roşu,
Grier gălbiniu,
Grier narangiii,
Aici să nu vii,
Aici să nu fii,
Nici în casă Nici în masă;
Că tu de la Dumnezeu Nu eşti dat,
Nici de Maica Domnului Nu eşti lăsat Să stai în acăstă casă Mare şi îndemânosă.
Eşi din mia
De închieturi Şi din suta De cotituri Şi te grăbesce La câmp de pornesce,
'La câmp locuesce,
La câmp ţîrâesoe,
La câmp te brănesce,
Că acolo ai unde şede,
Ai apă de unde bă,
Aî destul ce mâncâ Şi cu ce te sătura...
Şi de aţii la casa mea Nu mi te maî înturnâ,
Că maî mult n’ai ce câtă! (2)
  Dacă femeia de casă iea într’o Marţi sera fundul de mămăligă dimpreună cu fărmăturile de mămăligă ce rămân pe el, se duce cu el în drum şi acolo, măturând fărmâ-turile de pe fund şi aruncându-le în mijlocul drumului, rostesce următdrele cuvinte:
                   Pui, pui, pui, grierilor, Pui, pui, pui, puiuţilor !
   (1) Dat. Rom. din Şcheia, com. de d-1 Pancraţiu Prelipcean.
   (2) Dat. Rom. din Coatîna, com. de Nic. Nahorniac, stud. gimn.
www.digibuc.ro
545
                Veniţi fuga după mine,
                Că v’am adus masă’n drum Şi aici veţi mânca de acum;
                Veniţi unul câte unul,
                Pân’ nu-ţi rămâne nici unul! (1).
   Dacă se prind vre-o trei saă mai mulţi grieri, se pun în-tr’o ţeve, şi ţevea se astupă bine la amândouă capetele, astfel ca să nu pdtâ nici unul eşî afară, şi aşâ se duc apoi la o movilă de pietre de pe un hotar, unde se despărţesc două inoşil una de alta şi acolo punându-se jos se <}ice:
   —    «Cum se despărţesc moşiile acestea una de alta, aşâ vă despărţiţi şi voi de casa mea, că aici vi-I casa, aici să rămâneţi!
   Dacă se prind mai mulţi grieri, însă fără pereche, adecă 3, 5, 7, 9, etc., se pun într'un sac cu pâne, precum: grâu, secară, orz, ovăz, păpuşoifl, şi apoi, ducându-se pânea la târg şi vîndând-o, se (jice în gând, când se deşărtă sacul:
   —    «Eii nu vînd grâul, etc., sau grăunţele acestea, ci vîud grierii din casa mea 1 (2).
   Făcându-se acestea, precum şi cele ce s’aă amintit în şi-Tele" de mai sus, se crede că Grierii de casă, în scurt timp după acăsta, părăsesc casa şi se duc, nesciindu-se când, cum şi în cotro au apucat, şi te trezescl numai de odată că nu mal au<}î nici pe unul mai mult cântând.
   Mai departe se face una sau şi mai multe furcuţe mititele de tors, se pune pe dînsele câte un căerel de câlţi saă de buci şi câte un fus, şi după acăsta se aşâză într’o Duminecă diminăţa în fie-eare ungher de casă sau la gura borţii unde sunt mulţi grieri şi, dându-li-se prin acăsta de lucru, adecă de tors, li se <Jice:
                  Na-ve grier uşi Furcuţă şi fus,
                  Şi ori tărceţî Ori mergeţi,
   (1) Dat. Rom. din Pârtesciî-de-sua, dict. de Domnica Baranaifl.
   (2) Dat. Rom. din Boaancî, corn. de Trufin Crupă.
    Marian, Insectele.
W
www.digibuc.ro
546
                    Da aici nu rămâneţi Şi cu mine nu şedeţi! (1).
   Saîi:
Na-vă grieruşi Furcuţă şi fus Şi ori torceţi Ori vă duceţi!
   Sau:
Na-vă grieruşi Furcuţă şi fus Şi-ori oaerul să-mi torceţi Şi tot fusul să-mi umpleţi,
   Sau:
Ori să torceţi Ori să vă duceţi,
Că de nu-ţî torce,
Ori de nu vă veţi duce,
   Sau aşâ:
                 Dacă’n casa mi-aţî venit Trebue să şi lucraţi,
                 Nu numai să alergaţi,
                 Să mâncaţi şi să cântaţi!
                 Deci ori torceţi Orî ve’ntorceţl De unde-aţi venit! (5).
Sad în fine aşâ:
                 A lucră de nu voiţi
                 Casa să mi-o părăsiţi
                 Şi’n spre câmp să vă porniţi! (6).
             Puindu-se furcuţele în locurile şi în chipurile cum s’a arătat şi rostindu-se cuvintele reproduse în şirele de mai sus»
   (1) Dat Rom. din Bălăceana, dict. de Ileana Ureche.
   (2) Dat. Rom. din Securicenî, dict. de Sofronia Guşet.
   (3) Dat. Rom. din Poieni, corn. de Dim. Furtună.
   (4) Dat,. Rom. din Băieşesci, com. de Oct Seretean, stud. gimn,
   (5) Dat Rom. din Bălăceana, comunicată de Alex Pîţul.
   {6) Dat Rom. din Tereblecea, dict de Catr. Epure.
    Dacâ-ţi putea torce Ve veţi mai în torce,
                         Dacă nu veţi pută torce I Nu vă veţi mai întorce ! (2).
    Orî de-aicî să vă duceţi Şi să nu ve mai întorceţi.
    Şi eşiţî tot unul câte unul,
    Să nu vă văd nici pe unul! (3).
    Va stă capul în locul aripilor,
    Iar aripile
    în locul capului! (4).
www.digibuc.ro
647
se crede că grieri! avend de lucru, adecă de tors, încâtâ de-a cântă. Dar fiind-că nu le prea vine la socotălâ a lucră, şi mai ales a tdrce, de aceea cum dau cu ochii de vre-o furcă cu caer pe dînsa, îndată părăsesc casa şi fug în cotro î! duc ochi! şi picidrele, numai ca să nu tdrcă (1).
  Şi nic! nu e de mirare de ce se feresc eî aşâ de tare de furcă şi fug de dînsa, pentru că nu unul încercându-se a tdrce, se încâlcesce în caer şi neputându-se de grabă desface dintr’însul, vin ceî-lalţî asupra luî şi, în loc să-l scdtă din cursa în care a că(Jut, încep mai întâiu a-1 scărraănâ din tdte părţile şi pe urmă îl mănâncă, şi tot aşâ
               Tot un ul câte unul Pân’nu rămâne nici unul.
  Români! din unele părţi ale Transilvaniei cred şi <Jic că dacă-ţi cântă Grieruşii la casă, e bine să ungi uşa cu slănină, că apoi toţi vor fugi (2).
  Sau: cine aude prima dră un Grier cântând în casă, se scrie pe uşă: «Grier meri afară», şi atunci nici un grier nu va cântă mai mult (3).
  Tot Românii din Transilvania mai cred şi <Jic că: Grierul e ceteraşul dracului (4).
  Prin urmare: cel ce are Grieruş la casă, e semn că e prieten cu dracul (5).
  Drep aceea: Cine va omorî o mie de Grieruşi, pe acela Sf. Petru îl lasă în raiu, fără a-1 întrebă de a păcătuit ori nu (6)-
  Iar când ai şâpte capete de Grieruş şi le ţii sub pragu casei, atunci e bine (7).
  In fine trebue să mai amintesc încă şi aceea că cuvîntu Greluş se întrebuinţăză în unele părţi ca nume de batjo-
   (1) Dat. Rom. din Ilişesci, comunicată de Filaret Doboş.
   (2) Cred. Rom. din Coşna şi Salva.
   (3) Cred. Rom. din Selagiu, com. Cizeriîi.
   (4) Cred. Rom. din Romuli şi Bichoşnl românesc.
   (5) Cred. Rom. din Măgeruş şi Farva.
   (♦>) Cred. Rom. din Rebra.
   (7) Cred. Rom. din Parva.
www.digibuc.ro
548
cură sau poreclă, care se dă în genere dmenilor micî de statură şi cam bolocănoşî la cap (1).
  Iar un proverb din Ţâra-Bomăn6scă, care se <Jice despre cei neprevăzători, sună:
        Greerele în vremea agoniselei cântă, şi 6ma cere să se împrumute (2).
  (1)    Şeăetorea, foiea poporului român, an. I, Buda-Peata 1875, p. 78;— Catanâ, op. cit, p. 35.
  (2)  Anton Păun, Proverbe, I, p. 150.
www.digibuc.ro
                  CONOCHIFTERIŢA.
                 (Gryllotalpa vnlgaris Latr.)
  Pe locurile cele grase, nisipâse şi băhndse, prin grădinî şi ogrătjl sau curţi, în apropierea gunoiului de vite precum şi a altor movile de gundie, ce aii trecut sau prind a trece în putrejune, se află o gujulie, care se ţine de familia Grierilor şi care petrece tdtă <}iua în pămînt şi numai ndptea ese afară.
  Acdstâ gujulie, care aduce fdrte mult în privinţa făpturii picidrelor Bale de dinainte cu labele de dinainte ale Cârtitei, se numesce în Bucovina: Cucâna Chifteriţă, Cucâna Chiftiriţă, Cucâna Tifteriţă, Câna Chifteriţă, Conochifteriţă, Conochiftiriţă, Conotifteriţă, Conoscirifă, Coroşpiniţă, Chifteriţă, Chiftiriţă, Tifteriţă, Tiftiriţă, Pişteriţă şi Coroiu.
  în Moldova: Conochifteriţă, Cucâna Chifteriţă, Chifteriţă, Coropeşniţă, Conopişteriţă şi Pişteriţă (1).
  în Ţdra-Romândscă: Cucâna Chifteriţă, Cucâna Chiftiriţă, Conochifteriţă, Coropişteriţă, Coropeşniţă, Coropijniţă, Co-ropişniţă mase. Coropişniţoiu, Coropişteriţă, Coropleşniţă şi Goropiştniţâ (2);
  în Transilvania: Colopiştiriţă, Coropişniţă, Coropişteriţă,
   (1)  Şeictorea, an. I, Fălticeni, p. 1.20;-Cihac, Dicţ., t. ÎI,p. 71j-Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 10.
   (2)  Sava Ştefânescu, Zoologia, p. 191; — St. St. Tnţescu, Pagini din metafisica poporului român, publ. în revista «Tinerimea Română», noua serie, voi. III, p. 460Gr. G. Tocilescu, Materialurî folkloristice, voi. I, Partea II, p. 1.133; — corn. de S. Sa păr. T. Bălă şei.
                            www.digibuc.ro
550
Conopiştiriţă, Câniepchişchiriţă, Cânopiscerifă, Chifteriţă şi Păduche de cal (1).
  în Ungaria, şi anume în Biharia : Conopisteri(ă (2), iar în Chior, comitatul Sătmaruluî: Conopiştiniţă, şi Coropişti-niţă (3).
  La Românii din Meglenia: Racîcă (4) şi Sracică (6), iar la cel din Macedonia: Şcracu: (6);
  Despre acâstă gujulie există la Românii din Moldova ur-mătdrea legendă:
  «Cică eră odată o Cucdnă fdrte bogată, însă rea, rea, de să te ferâscă Dumnezeii.
  «îmbătrânind Cucdna acâsta, se duse la o mănăstire, ve<}i D6mne, ca să se pocăescă şi să se căâscă de păcatele şi nedreptăţile ce le-a făcut în tinereţele sale.
  «Dar ea, în loc să Re pocăâscă şi să se căâscâ, ispitindu-o Necuratul, începîi a face petreceri şi chef cu dmenî mireni.
  «Prin bani şi hatîr cucâna ajunsese a fi chiar şi stanţă. Insă cu t<5te că ajunse ea acâstă mărire şi cinste, ea totuşi nu se lăsă de blestemăţii.
  «Iată însă că într’o vreme vin la mănăstirea, unde eră cucdna ndstră stanţă, doi moşnegi. Se vede că erau Dumnezeu şi Sf. Petre.
  «Intrând moşnegii în mănăstire şi găsind pe maica sta-riţâ cu chef şi petrecând ca o femee ticăldsă, aii început s’o
   (1)  Com. de d-niî I. Pop-Reteganul, Paul Beşa şi Th. A. Bogdan; — Foia poporului, an. I, Sibiu 1893, p. 284;—Idem, an VII, Sibiiu 1899, No. 83, p. 390.—Numirea de Păduche, de cal e usitată, după cum îmi scrie d-1 Th. A- Bogdan, în Deda, Râpa, Bistriţa, Sereţel, Ardan, Friş, Bârla, Şieu-Cristur, Nimigea, iar cele-lalte numiri sunt usitate în uele-lalte părţi ale Transilvaniei.
   (2)  M. Pom piliu, Graiul Românilor din Biharia, publ. în Convorbin literare, an. XX, Bucurescî 1887, p. 1008.
   (3)  Com. de d-1 El. Pop: «Conopiştiniţă sau Coropistinifa, despre care se (fice că e forte veninosă, trăesce#în pâmînt mai ales în straturile din grădini, puhose şi bine lucrate, pe unde îşi sapă nisce găuri în faţa pămîntului şi rode plantele ce-i vin în cale.>
   (4) Per. N. Papahagi, Megleno-Romdniî, Partea II, p. 111.
   (6) Com. de d-1 P. Papahagi.
   (6) Com. de d-1 Chr. Geagea.
                                www.digibuc.ro
551
dojenâscă, dicându-î că nu-I frumos ca fiicele Domnului să facă aşâ şi să ajungă de rîs în lume.
   «Stanţa, supărându-se pentru dojana ce moşnegii î-au făcut, îi luă de spate şi-î dete pe uşă afară, interindu-i din cuprinsul mănăstirii
   «Moşnegii, văcjând acâsta, aii blestemat-o să se facă gujulie, să se ascundă de faţa lumii în pâmînt, şi numai atunci să ăsă din pămînt afară, când va fi vreme urîtă şi ploidsă, când n’o mal vede nimeni.
   «Şi blestemul moşnegilor se împlini, căci mănăstirea se prefăcîi în pămînt şi cucdna stanţă, care făceâ chef, se prefăcu într’o gujulie urîtă. care umblă pe sub pămînt, de-şl croesce pe acolo chilii, şi se hrănesce cu rădăcinile legumelor şi ale buruenelor, adecă făcend şi acolo răutăţi cum făcea şi pe pămînt.
   «Iar din rasa el cea cafenie i s’au făcut aripi» (1).
   O altă legendă despre Conochifteriţă şi anume din Transilvania, corn. Fecheteiele Mădăraşului-de-Câmpie, sună precum urmâză:
   «în vremile de demult eră un om vestit peste nouă ţări şi nouă mări de mare păsărar.
   «E drept că nu eră nici un fel de pasăre pe faţa pămîn-tuluî, care din grădina lui să fi lipsit, căci aveâ o deosebită plăcere a le vedă sărind din crângă în crângă, şi a le au<Ji când cântâ de-ţî ţiuiau urechile.
   «Dintre tdte însă îl mal plăceau pasările aşâ numite Cono-pisteriţe, cari aveau un glas minunat de frumos, şi nisce pene ca Paserea raiului, dar pe lângă cele bune mal aveau şi un obiceiu rău, că în tătă diminâţa, sburând peste gard în grădina Sfântului Ioan care şedeâ numai în vecini, îl râ-câiau tdte straturile de nu eră modru ca să se vadă cu ce-vâ verdeţuri în grădină.
   «ÎI spuse Sf. Ioan omului păserar ca să-şî oprâscă pasările de a mal veni în grădina lui, dar păsărarul nici că-I veniâ în gând grădina nici paguba ce l-o făceâ vecinului 8ăă di după <Ji-
   (l)   Dict d-luî M. Lupescu de Zancu din satul Crucea şi com. de d-1 Art. Goroveî.
www.digibuc.ro
552
   «De la o vreme Sf. Ioan, urândui-se cu atâta polojenie de pasăre şi de sfadă, se puse pe rugăciune, aşezându-se în genunchi lângă o masă ce o aveâ în mijlocul grădinii.
   «Pasările, vătjendu-l, se pricepură că Sf. Ioan numai în contra lor păte ca să facă plânsăre la Dumnezeu, şi începură a ciripi, sburând jur împrejur pe lângă capul sfîntulul, ca să nu-şl p<5tă face rugăciunea.
   *Sf. /oara, ne mal avend nici o răbdare, a luat o prăjină lungă, şi cu învoirea lui Dumnezeii începil a aruncă după ele. Şi fie-care pasăre, cum o loviâ, nu se mal ridică către cerul lui Dumnedeă, fără se ascundeâ în pămîntul întunecat, până ce le-a lovit pe tăte, ne mal rămânând nici uu fel din nâmul acela de paseri.
   «Şi se 4ic0 Şi se crede, că tăte pasările acelea a’au schimbat în gujuliile, cărora noi a 41 le (jicem Conopistiriţe, după numele ce l-au fost avut pe când erau pasări» (1).
   Conochifteriţa petrece de regulă în pămînt într’o afun-4ime de 30—60 cm. Aicia face ea mal multe galerii, iar la mijlocul acestora cuibul seu. în acest cuib, care are forma şi mărimea unul ou de găină sau de gâscă şi care e pe din-năutru uns cu bale şi tare, ca şi când ar fi tencuit, se ăuă ea o mulţime de ăuă de mărimea meiului (mălaiului mărunţel) şi de colăre gălbinie.
   Unii Români din Bucovina spun că s’ar ouă 99 do ăuă şi că puii ce es dintr’însele n’ar trăi mal mult de un an. Numai unul dintre dînşiî trăesce mal mult, şi acela, cum trece de un an, cresce mal mare decât un şărece; capătă aripi, începe a sburâ şi pe cine îl muşcă, trebue să mără (2).
   Cel mal mulţi Români însă cred şi spun că nu numai puiul cel ce a trecut de un an, ci fie-care Conochifteriţă muşcă şi că muşcătura eî n’are lec, că cel ce a fost muşcat de dînsa trebue numai decât să mără (3). Şi numai atunci păte cel muşcat să se vindece, când va găsi pe aceeaşi Conochifte-
   (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (2)  Cred. Rom. din Capul-Câmpu]uî, dict. de Panteleimon Tatarău, com. de G. Banilevicî, stud. gimn.
   (3)  Cred. Rom. din Reuaenî, com. de Vas Pop: «Omeni! cred că dacă te ar muşcă Cucona Tifteriţă a! muri»; — a celor din Bălăceana, com.
www.digibuc.ro
553
riţă, caro l-a muşcat, va prinde-o, va pune-o în apă şi se va spălă cu apă de aceea (1), sau va numără o baniţă de mă-laiu mărunţel (2), ori o baniţă, o dimerlie sau o ocâ de mac (3).
   Tot aşâ cred despre muşcătura Conochifterifei şi Românii din Moldova precum şi ceî din Transilvania.
   Iată ce scrie în privinţa acăsta d-1 M. Lupescu:
   *Conochifteriţa e o gujulie ce trăesce pe la locuri băhn6se şi grase; ea e forte primejdiosă. Pe lângă stricăciunea f6rte mare ce face în grădini, ea pote să musce şi pe om. Vai de omul muşcat de ea, că lec nu mal are; îndată se umflă ca o bute şi more în dureri nesuferite.
   «Dacă ar fi cu putinţă, ca omul să trecă prin borta prin care intră osia carului în butucul roţii, sau să numeri un stambol (baniţă) de mac ori de nisip, numai atunci ai ave lec pentru muşcătura de Conochifterifă» (4).
   Iar d-1 Dr. N. Leou scrie:
   «Poporul crede că Cucona Chifieriţâ muşcă; pentru ca să'nu te umfli, e bine ca îndată ce te-a muşcat să-i cauţi gaura şi să-i numeri ouele» (5).
de G. Jemna: «Spune poporul că dacă te ar muşcă nouă Cucone Chif-teriţe de odată, apoi poţi să şi mori. După muşcătura ei se umflă locul muşcat.»
   (1)   Cred. Rom. din Tereblecea, dict de Domnica Dubăă şi com. de Pa-vel Scripcariu.
   (2)   Cred. Rom. din Reuseni, com. de V. Pop; — a celor din Şcheia, com. de Sim. Pop: «Cel muşcat de Conochifterită, până nu va numără o baniţă de rnălaiu, mărunţel nu se pote vindecă»; — a celor din Doro-tea, dict. de Ilie Brădăţan: «Spun omenii că dacă muşcă pe cine-vâ o Conotifteriţă, cel muşcat n’are lec, doră numai atunci când va numără o strachină de mălaiu mânănţel.»
   (3)   Cred. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict de Ilie Istrătoe: «Omenii de la noi <)ic, că dacă ar muşcă Chifteriţa pe cine-vă, n'are lec, numai dacă ar numără o pătrare de mac»;—a celor din Părhăuţ, com. de Const Bâdăluţă: «Se crede că dacă ar muşcă Cucona Chifteriţa pre cine-vâ, alt lec nu ar găsi, decât să numere o baniţă sau o ocâ de mac, atunci s’ar vindecă; — a celor din Straja, com. de Nic. Cotos: «Se crede că dacă muşcă o Cucona Chifteriţa pe un om, omul acela nu s’ar pute lecui până ce n’ar numără un sac de mac şi o codă de cal.»
   (4)   Şe<}etorea, Fălticeni 1892, p. 120; — tot d-1 M. Lupescu scrie: «Muşcătura de Conochifteriţă e fârte rea. Pe cine l-a muşcat nu mai calcă erbă verde.»
   (6) Zoologia medicală, p. 10.
www.digibuc.ro
554
  în fine d l P. Beşa cu privire la Românii din Transilvan nia îmi scrie:
  «Poporul de pe la noi crede că Cănopisceriţa e atât de veni-nosă, în cât dacă ar muşcă pe un om, acela numai decât ar muri.»
  Din causa acâsta apoi Românii se feresc fdrte tare de ori şi care Conochifteriţă, ca nu cum-vâ să fie muşcaţi de dînsa.
  însă Chifteriţa nu numai că este fârte periculdsă, ci tot odată e şi stricâcidsă.
  Nutreţul Chifteriţel sunt diferite larve de insecte şi viermi, Ba, fiind o gujulie fdrte mâncăcidsă, de multe ori nu cruţă nici chiar propriele sale ouă, ci şi pe acestea le mănâncă.
  însă fiind-că ea nu-şi p<5te află nutreţul trebuincios numai într’un singur loc, ci trebue să şi-l caute în tâte părţile, de aceea găunăşesce ea cu piciorele sale cele puternice pămîn-tul în lungiş şi curmeziş ca şi cârtiţa.
  Prin acâstă găunăşire însă se face fdrte stricăcidsâ, pentru că ea nu se mulţumesce numai cu răscolirea pămîntuluî, ci adese-orl e nevoită să râdă şi rădăcinile cele tinere ale plantelor, cari îl stau în cale.
  Prin acâsta procedură din partea el cele mal multe plante încep apoi a se veşteji, a cădâ la pămînt şi a se useâ.
  Mal cu semă este ea fdrte stricăcidsă pentru straturile de legume.
  Dacă se pripăşesce într’o grădină, unde sunt multe legume semănate, şi mal ales printre straturile cu căpă, atunci nu se alege mal nimica de grădina âceea (1).
  Din causa acâsta apoi, precum şi din causa muşcăturii sale, Românii şi cu deosebire Româncele nu numai că au mare ciudă, ci cum o zăresc pe loc o şi urmăresc şi o omdră.
  Dar fiind-că Conochifteriţă, după cum am amintit şi mal sus, trăesce mal mult pe sub pămînt, şi prin urmare nu se pâte aşâ de lesne da peste dînsa, pentru că ese afară numai ndptea şi la timpuri anumite (2), sau când e vreme plo-idsă şi urîtă, precum şi din causă că, neomorindu-se de tot
  (1)   Dupâ spusa Românilor din Bucovina şi a celor din Moldova, com. de d-1 M. Lupescu
  (2)   După spusa Rom din Capul-Câmpulul, dict. de G..Tatarău şi com. de G. Banilevici.
www.digibuc.ro
555
ci tăindu-se numai în două, sau numaî capul, ea nu pere, ci cresce iar la loc (1), nu numaî c’o urmăresc şi o omâră, ci caută şi alte mijldce spre depărtarea şi stârpirea eî.
   Aşâ Românii din unele părţî ale Moldovei stropesc gră^ dinile în tdte părţile cu aghiasmă de la St. Trif( 1 Februarie^ care se <Jice că are fdrte mare putere de istovire a unor asemenea gujuliî.
   Se chemă adecă preotul de face aghiasmă în (Jiua de Sf. Trif şi cetesce rugăciunile de stârpirea gujuliilor ce vatămă rddele pămîntuluî.
   Afară de acâsta se fac nisce furcuţe, în cari se pune lână — caer—şi fus, se începe un fir de tort, şi se înfig în grădină într’o Vinere la sfârşitul lunii, adecă când e luna pe sfârşit şi se menesce aşâ:
   — Cucdnelor Chifteriţe! ori să vă apucaţi de tors, ce v’am dat, ori de nu, să fugiţi, că Sf. Vinere v8 va omorî!
   Şi în urma acestor mijldce gujuliile fug (2).
   Românii din unele părţi ale Transilvaniei spun că:
   Conopislirifa e copilul dracului, că ce face Dumnezeu oa strică, adecă legumele ce Dumnedeu le cresce, ea le nirai-cesce ro<Jendu-le rădăcina (3).
   Drept aceea:
   De Păduchele de cal, adecă de Conopislirifa, numaî aşâ îţi poţi scăpâ grădina, dacă înainte de a săpâ în acâsta, al spânzurat un Păduche de cal de un lemn (4).
   Sau: când vrei ca să nu-ţî strice Conopistirifele câpa, prinde una şi o spânzură cu un fir de aţă de un lemn împlântat în mijlocul stratului de cepă (5).
   Cu tdte însă că Chifteriţa, după cum am vă<Jut, este fdrte periculdsă şi stricăcidsă, cu t<5te acestea este ea şi de folos.
   Vorba Românului: «Nu e nici un reâ în lume să nu aibă şi o parte bună.»
   Aşâ se <}ice că dacă un om me<Jin ucide (om«5ră) o Cu-
   (1) Cred. Rom. din Breza, com. de Eus. Prelicî, stud. gimn.
   (2) Com. de d-1 M Lupescu.
   (3) Dat. şi cred. Rom. din Fărâgăfi.
   (4) Dat. şi cred. Rom. din Bistriţa.
   (6) Dat. şi cred. Rom. din Felfalău lângă Reghin, com. de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
556
c6na Chifteriţă dintr’o singură lovitură cu dosul mânii, atunci respectivul om p6te vindecă la ori şi ce ocasiune şi la ori şi ce timp pe o vacă, care a mâncat trifoiti şi din causa ac6sta s’a umflat, şi anume dacă vaca respectivă se pâlesce cu dosul mânii la deşert, adecă unde e umflată (1).
   O s6mă de Români însă, când văd primăvara o Conochif• teriţă, suflă de trei ori pe dosul mânii şi apoi omorînd-o tot cu dosul mânii, o păstrăză şi când se umflă vre o vită de trifoiti o vindecă cu dînsa (2).
   Dacă omori o Chifteriţă, spun iarăşi alţii, şi voescî ca să fie de 16c, s’o ucid! tot deauna cu dosul mânii, căci dacă o uci<}l cu dosul mânii, mâna aceea se face vindecătdre pentru tdte bălele vitelor (3), şi mai ales pentru cele muşcate de ac6stă gujulie (4), pentru cele sângerate (5), precum şi pentru cele ce se umflă de trifoiti. Cum pui dosul mânii pe vita bolnavă şi o freci un pic sau dai numai cu mâna în dărăt pe spinarea aceleia, vita îndată se însănătoşeză (6). însă mâna respectivă p6te fi de 16c numai până ce omori altă Chifteriţă. Cum aî omorît altă Chifteriţă nu p6te să fie mai mult de 16c (7).
   Românii din unele părţi ale Transilvaniei folosesc Cano- * *
   (1)  Cred. Rom. din Frâtâuţul-vechiu, dict. de Dumitru Covaşă, com. de Ioan Covaşă, stud. gimn.
   (2)  Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Domnica Dubău, şi com. de P. Scripcariu;—a celor din Voloveţ, com. de Ilie Buliga: «Dacă omorî o Conochiftiriţă cu dosul mânii, atunci poţi vindeca cu ea orî-ce vită de ori şi ce bolă»j — a celor din Igesci, com. de d-1 Iancu Grigorovicî:
* Conochifteriţa se usucă şi apoi se afumă cu dînsa umflăturile la vite, mai ales însă pe vaci când li se umflă pulpa.»
   (3)  Dat. şi cred. Rom. din Frătăuţul-nou, com de Yesp. Reuţ, stud. gimn: «Dacă atingi Cucona Chifteriţă cn dosul palmei, atunci mâna aceea se face vindecătâre pentru tâte bălele vitelor.»
   (4)   Dat. Rom. din Bălăceana, com de G. Jemna: «Dacă Chifteriţă. muşcă pe o vacă, se frecă cu dosul mânii, şi apoi îi trece.»
   (6) Cred. Rom. dinStupca.com.de Toder Bocâneţ, stud gimn.: «Când îţi ese o Chifteriţă înainte, atunci, spun omenii, că e bine s’o omorî cu dosul mânii şi de va fi o vită bolnavă de sânger să dai cu mâna indărăt pe spinare şi se însănătoşeză.»
   (6)  Dat. Rom. din Bălăceana, com. de G. Jemna;—a celor din Buninţî, com. de Yesp. Corvin;—şi a celor din Stupea, com. de T. Bocăneţ.
   (7) Cred. Rom. din Buninţî, com. de Vesp.. Corvin.
                        www.digibuc.ro
557
pisceriţa ca lec la vitele lovite de durere de splină. Proprietarul unei ast-fel de vite prinde adecă o Cânopisceriţă, îi taie capul şi-l aruncă, iar cu corpul eî frăcă vita bolnavă în dreptul splinei, şi apoi, după ce a frecat-o de ajuns, îl îngrdpâ in pămînt. Prin acăstă frecare se <Jice că cele mâi multe vite lovite de splină se vindecă (1).
   Dacă o femee nu face copil, să beâ ouă de Cucâna Chifteriţă cu apă sau cu rachiu şi se vindecă.
   Când pe cine-vâ îl r6de la picior încălţămintea şi se ră-nesce, să strivăscă o Cucdnă Chifteriţă şi să o aplice la rană.
   Pentru reumatism se iea un litru de unt-de-lemn, se pune în el trei Cucăne Chifteriţe şi se lasă să steâ la sdre şi apoi se frecă cu el la închieturî când îl prind durerile (2).
   Când vei găsi o Coropleşniţă sau Coropişnifă s’o omorî cu călcâiul şi să-I mal daî şi cu t6tă talpa de la amândouă picidrele, şi atunci nu vel face trântitură (3).
   Când cântă Cucâna Chifteriţă, e un semn că are să plouă (4).
   Când sbdră Conochifteriţă, atunci însemnăza că are să fie secetă (5).
   în fine mal e de observat încă şi aceea, că dmeniî, după părerea şi spusa unora, îl acestei gujulil Cucână de aceea, pentru ca să nu-I musce (6).
   După legenda din Moldova însă se numesce Cucână pentru că ea dintru început a fost întru adevăr cucdnă.
    (1) Dat. Rom. din Bârgâii, corn. de d-1 P. Beşa.
    (2)   Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 10.—Idem, Istoria naturală medicală, p. 86.
    (3) St. St. Tuţescu, op. cit., p. 450.
    (4)   Cred. Rom. din Reuseni, corn. de V. Pop;—corn.de S. Sa pâr. T. Bălăşel: «Gând cântă coropijnifa, e semn că va plouă».
    (5) Cred. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de M. St. Coniac.
    (6) Cred. Rom. din Bălâceana, corn. de G. Jemna.
www.digibuc.ro
                   CALUL DRACULUI.
                    (Libellula depressa L.)
  De pe la începutul lunii luî Iunie şi până după Săntă-Mdria-mare sau, mai bine <Jis, până ce dă bruma, se p6te nu odată vedă, şi mai cu sâmă în decursul lunilor Iulie şi August, când arde sdrele mai tare, sburând ca o săgâtă prin aer un fel de insect, al cărui corp, de coldre galbenă închisă, e lung şi turtit, iar aripile, asemenea lungi şi late, sunt străvezii ca o păidră.
  Acest insect fdrte sprinten, care în sborul său caută să prindă felurite musce precum şi alte gâze şi pre cari apoi le mănâncă, se numesce în Bucovina: Calul dracului{1), Calul popii (2), şi Cal turtit (3); in Moldova : Calul dracului şi Calul popii (4); în Ţâra-Românescă : Calul dracului (5),
   (1) Dat Rom. din Putna, dict de Sam. Lucaciu.
   (2) Dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădâţan.
   (3) Dat Rom. din Corlata, corn. de Daniil Hogea, stud. gimn.
   (4)   Dat Rom. din Paşcani, dict. de C. S. Bucan; — a celor din Bogdâ-nescî, jud. Suceva, dict. de Nic. Const. Carp ; — acelor din Oprişenî, jud-Suceva, dict. de George Iacob.
   (6) Dat. Rom. din Bucnrescî, com. de d-1 profesor Grigorie Creţu: «Calul dracului & o insectă lungă şi subţire, de colore negră-galbenă»;— a celor din Zorlenî, com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean: «Calul dra. oului, <jis şi Calul popii, e mortea Sclepţilor şi a Tăunilor>; — a celor din jud. Vâlcea, com. de 3. Sa păr. T. Bălăşel: «Libellula în graiul poporului se numesce Calul dracului*; — B. Nanian, Zoologia, p. 139; — D. Ananescu, Zoologia, p. 220.
www.digibuc.ro
559
Calul popii (1), şi Cobiliţă (2); în Transilvania: Calul dracului (3), iar la Români! din Macedonia : Calu al Dumnezeu (4) şi Calul Sf. George (5), lat. Libellula depressa L.
  Afară de acest insect ma! sunt încă două insecte, car! se ţin de aceeaşi familie şi car! li-s Românilor asemenea cunoscute după nume. Tar acelea sunt:
  Drumeţul (6) sau Ţerăncufa (7), lat. Libellula virgo L. sau Colopteryx virgo, şi:
  Calul de apă(8), Căluţ de apă(9), Calul dracului^ 10), Câ-
   ţi) Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean ;— dat. Rom din jud. Ialomiţa, adun. de Petre I. Dimitriu, şi cotai, de d-1 Gr. Creţu: «Calul dracului e o insectă roşietică pe spinare, 'corpul lungăreţ şi capul ca la o albină. La noi portă numele de Calul popii»; — Fr. Dame, Noveau Dict, voi. I, p. 185.
   (2)   Fr. Dame, op. cit., p. 265; — G. Crăiniceanu, Nomenclatura română, latină, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, p. 329 şi Enciclopedia-română, tom. I, p. 679.
   (3) Com. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (4) Com. de d-1 Per. Papahagi.
   (5) Com. de d-1 Chr. Geagea.
   (6)   Dat Rom. din Oprişenî, distr. Şiretului, dict. de Iacob Popovicî: «Drumeţul sernenă la trup cu Ţinţariul de apă, e tot at&t de mare ca şi acesta, însă de colore întunecat-albastră sau cafenie. El sbârâ — de multe ori cu miile la un loc — necontenit, de aceea se şi numesce Drumeţ. Iar când se pune pe vre-o erbă, cu greu să stea vre-un minut, şi apoi iar sboră mai departe. începe a aburâ din luna lui Maiu până ce-1 apucă bruma, apoi se opresce, dar unde, nu se scie. Nu e de fel stricător.»
   (7) Dat. Rom. din Fundul-Sadovel, com. de L. Latiş.
   (8) Oazeta Şatenului, an. IV, R-Sârat, p. 4fi.
   (9)   Dat. Rom. din Frătâuţul-vechiu, dict. de G. Ouciul: «Este un Căluţ, de apă, care petrece în apă şi după ce face aripi sboră ca şi Căluţul de câmp*; —a celor din Igesci, dict. de I. Danilescu.
   (10)  Dat. Rom. din Călţuna, jud. Ilfov, adun. de I. Petrea-Mihăilescu şi com. de d-1 Gr. Creţu: «Calul dracului e o insectă ce sboră pe deasupra apelor. Are aripile galbene-vercjui şi albastre. Se opresce numai pe plantele de pe marginea rîurilor»; — Idem: »Calul dracului, e lungăreţ şi subţire, are 4 aripi şi 6 piciore. Coda lui e albastră şi capul lui mai cât o alună şi verde. Trăesce pe lângă apă şi sboră din loc în loc ca să mănânce Rdia brosceî. Broscele-l pândesc şi-l mănâncă.»
www.digibuc.ro
560
Iul popii (1), Căluş (2), Păunită (3), Piţingăul Dracului (4), Scăiuş de apă (5), şi Ţinfariu de apă (6), lat. Calopteryx splendens Harr.
  Despre insectele acestea, şi cu deosebire despre cel dintâi şi cel de pe urmă, există la Românii din Ţera-Românescă următdrea legendă:
  «într’o 4i Dracul vâ<Jh cum un ţăran mergeâ cu barca pe un lac mare. Vrând să trâcă şi el lacul şi neputend, chemă pre ţăran să vie cu barca ca să-l ieâ.
  «Ţăranul însă, cura îl văijh, începît să scâncâscă (7).
  « Dracul, neputend suferi muca (8) şi văzând o albină, s'a prefăcut într’însa. Dar pentru că cdda lui erâ cam lungă, fâch ca şi corpul luî să fie mai lung decât al albinei; iar cârnele lui dădură aripile cele lungi ce le are Calul dracului.
  «Şi ast-fel Dracul puth trece lacul.
   (1)   Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Gr. Olariu: «Calul popii e de colore albastră, verde şi roşieticâ. El se numesce Calul popii de aceea pentru că răsare dintr’un loc într'altul fără de veste»; a celor din Piatra, jud. Neamţ, adun. de I. Cocea, şi com. de d-1 Gr. Creţu: «Calul dracului se numesce şi Calul popii. E mai lung ca o albină, de colore închis-albastră. Sboră pe de-asupra apelor»;—a celor din Dorotea, distr. Câmpulungului, dict. de Die Brădăţan.
   (2)   Dat. Rom. din România, com. de d-1 Andr. Bârsan : «Numirea de Scăiuş n’am putut-o află, ci numai numele de Căluş, sub care ae înţelege în Petroşiţa (România sub munte) libela sau Calul dracului.»
   (3)   Dat. Rom. din Valea-secâ, distr. Gura-Homorului, com. de Isidor Paşcan, stud. gimn. «Libela albastră bb numesce pe la noi Păuniţă, pentru că aripile ei semănă cu ale păunului».
   (4)   Dat. Rom. din Oltenia, com. Săpata-de-jos, jud. Argeş, com. de d-1 Gr. Creţu.
   (5)   Dat. Rom. din Maidan, în Banat, com. de d-1 Ios. Olariu: «Scăiuşul de apă, e de colore brunetă şi vînâtă-venjie. El curăţesce muscele de pe faţa apei.»
   (6)   Dat. Rom. din Braşca, dict de Ger. Roşea;—a celor din Frătăuţul-veehiu, dict. de G. Onciul;—şi a celor din Oprişenî, dict. de Iac. Popovici: *Ţinfariul de apă, are ochii verţji şi mari ca la Bonzariul de vite. Trăesce pe lângă ape, jocă de-asupra acestora şi se nutresce cu musce mai slabe decât dînsul, cari es pe de-asupra apelor ca să jâce. Nu trage la nici un animal ca să-l musce.»
   (7) In notiţă se <Jice «sd câncescăt.
   (8) Probabil că în loc de musică.
                                    www.digibuc.ro
561
   «Şi de atunci a rămas Galul ciracului pe pămînt»(l)*
   După o legendă din Transilvania însă, şi anume din com. Jabeniţa, Calul dracului să fi fost dintru început într’adevăr Cal, iar mai pe urmă, blestemat fiind de Sf. George, stăpânul său, pentru că s’a nărăvit când merse acesta la o luptă contra Satanei, s’a prefăcut într’o gânganie sburătdre, după cum îl vedem şi astă<Jî.
   Iată şi legenda respectivă:
   «Maî de mult Dumnezeu şi Satana erai în necontenită sfadă.
   «Dumnezeii, pacînic de felul său, îl lăsă pe Satana ea să-şî jdce mendrele, până va avă voie, căci gândiâ el că de la o vreme o să se maî m<5ie.
   «Dar Dracul, tot drac e, orî le-î luă cu buna orî cu răul. Aşa păţi şi Dumnezeu. L-a fost aşteptat o vreme hăt destul de lunguţă cu nădejdea că l-a vedâ mulţumit şi împăciuit, dar în zadar. După ce-i da una, el aşteptă alta, şi tot aşâ . din pofte în pofte.
   «Vătjând Dumnezeu de la un timp că nu-l nici un mod de a maî trăi în pace cu Satana, şî-a înarmat toţi slujbaşii, punendu-le la îndemână fie-căruî înger câte un cal frumos, de să te tot uiţi la eî.
   «îngerii, încălicând care-şî de care pe calul său, într’o <ji pe când se revărsă de tjiuă, o porniră în frunte cu Sf. George în potriva Satanei şi a slugilor luî.
   tSf. George, care aveâ un cal cât trei şi frumos ca o minune, de la o vreme simţi că calul luî nu numai că nu merge înainte, fără încă heicniă, adecă da înapoi ca racul.
   «Aşâ îl făcu pe Sf. George de a ajuns în vălmăşălâ, ba maî făcti cu calul luî smintălâ şi altor îngeri, aî căror caî începuseră asemenea a se nărăvi ca şi calul luî.
   «Atunci numai decât au<ji Sf. George un glas dumne(jeesc, care-î spuneâ ca să se scobăre de pe cal, că e fermecat pe sâma Satanei.
   «Noa ! dacă-I aşâ trăba, al dracului să fie de acuma înainte! îî <}ise Sf. George, când îl lăsă din căpăstru.
   (1)   Aurită de Alexandru Marin Iliescu, în Bucurescî, şi com. de d-1 ■Gr. Creţu.
   Marian, Insectele.
                            www.digibuc.ro
562
  «Şi aşa a şi fost, căci din voinţa lui Dumnezeu nu a putut merge nici trei paşi, şi s’a. şi schimbat într’o gânganie sbu-rătăre, căreia noi pămînteniî şi până în <Jiua de a<jî, undo o vedem, îi (Jicem Calul dracului»(1).
  Cel mai mulţi Români din ŢSra-Românâscă însă cred nu numai că Calul dracului e făcut, după cum spune legenda primă, dintr’un drac, ci cum că el într’adevăr e Calul dracului (2), că dracul încălicând pe dînsul şi preumblându-se cu el, face dmenilor răti (3). De aceea unii copii de la ţâră se feresc de a pune mâna pe dînsul, ca nu cum-vâ să li se in-tîmple vre-o nenorocire (4); alţii însă, când îl văd vara, alârgă după el strigând:
  —« Calul dracului, stâi să te prinţ}, ca să nu mal aibă Dracul pe ce încâlicâ!
  Şi apoi, prin<JSndu-l, îl chinuesc şi omdră, cretjând că e trimis de Dracul sau Satanail ca să lase excremente pe parii şah pe aracii împlântaţi în pămînt, din cari se nasc apoi Carii (5), ce mânâncă acel pom (6), şi ast-fel omul să nu aibă noroc de el, ci sâ-1 arunce sau sâ-I deâ lui (7).
  Românii din unele părţi ale Olteniei, precum bună-<5ră cei din Săpata-de-jos, jud. Argeş, cred asemenea că insecta acâsta ar fi întru adevăr Calul dracului şi cum că săra, ve-
   (1) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan.
   (2) Adun. de Michail Pascalopol, şi com. de d-1 Gr. Creţu.
   (3)  Cred. Rom. din Slânic, jud. Prahova, adun. de I. M. Teoiiareecu, şi com. de d-1 Gr. Creţu: «Se crede că pe insecta acesta (adecă pe Calul dracului) călâresce Bracul şi face reu omenilor;»—a celor din Bolin-tinul-de-vale, jud. Ilfov, adun. de Ştefan Oprescu şi com. de d-1 Gr. Creţu : «Se Bpune că Dracul încalecă pe Calul dracului şi se primblă cu el ;> — a celor din Cloşani, jud. Mehedinţi, adun. de I. Mich. Popescu, com. de d-1 Gr. Creţu: «Calul draculuie o insectă albastră, ce <jica poporul că umblă Dracul pe ea. Umblă pe la rădăcinile arborilor din ape. De aceea şi poporul (jice că acolo e Dracul.»
   (4)  Cred. Rom. din Bucurescl, adun. de Mich. Pascalopol, şi com. de d-1 Gr. Creţu.
   (5)  Carii sunt nisce insecte ca viermii, cari rod pomi! uscaţi. Not. culeg.
   (6) în Ţera-Românescă cuv. pom însemneză şi copac neroditor.
   (7)  Cred. Rom. din Bucurescl, adun. de I. Zlătesou, şi com. de d-1 6r. Creţu a celor din Călţuna, jud. Ilfov, adun. de I. Petrea Michâilescu, şi com. de d-1 Gr. Creţu.
                                   www.digibuc.ro
563
nind Dracul, el se preface în deosebite forme după porunca Conturatului şi aşâ îl duce apoi de ici, colo după fapte rele (1).
  Românii din unele părţi ale Moldovei însă cred şi spun că Caii dracului ar fi dracii aceia ce nu pot face rău unor dmenî, şi ca pedâpsâ sunt puşi apoi de către mal marele lor să umble 9 (Jile aşâ. Pe urmă merg iarăşi la locul lor (2).
  Pe lângă producerea Carilor, despre cari am amintit mal sus, Calul dracului, după credinţa şi spusa Românilor din Ţera-Românâscă, mai face încă şi multe alte rele, precum:
  Dacă se pune pe vre-o vită, bou sau vacă, vita respectivă strechie. Iar dacă vre-o vită o mănâncă cu ârbă şi mal ales cu Susaiu, sub foile căruia se p(5te ascunde, vita aceea se umflă şi se sângeră, adecă se îndrâptă, numai dacă i se slo-bdde sânge dintr’o vînă grdsă de sub ochi (3).
  Dacă se pune lângă sau pe undiţa cuî-vâ, proprietarul undiţe! respective nu mal prinde nici un singur pesce (4).
  Mal departe Calul dracului servesce Românilor şi ca un fel de profet, şi anume:
  Când se întîmplă ca el să intre în vre-o casă, <5menil din casa aceea ad să facă o călătorie (5).
  Când se arată mulţi Caii dracului pe apă, e un semn că are să plouă; (6)
   (1) Com. de d-1 Gr. Creţu.
   (2) Idem.
   (3)   Cred. Rom. din Yieşani, jud. Gorj, adun. de Dumitru Ddrea, şi com. de d-1 Gr. Creţu.
   (4)   Cred. Rom. din Liţa, jud. Teleorman, adun. de T. Mândroceiu, şi com. de d-1 Gr. Creţu: *Calul dracului e o insectă ce umblă pe suprafaţa apel, şi dacă se pune lângă undiţă, nu mai prind omenii pesce;» — a celor din jud. Ialomiţa, adun. de Petre I. Dumitriu, şi com de d-1 Gr. Creţu: «Calul popeî e veflut reu de popor, care crede că dacă se pune pe undiţa cul-vâ (căci sboră pe suprafaţa apei), nu va mai prinde nici un pesce.*
   (B) Cred. Rom. din Vârtej, jud. Ilfov, adun. de I. Dumitriu Grigorescu, şi com. de d-1 Gr. Creţu.
   (6) Cred. Rom. din Valea-ou-apă, jud. Gorj, adun. de V. D, Popescu, com. de d-1 Gr. Creţu: *Calul dracului este o insectă lungă şi pătată cu colori care, când ploe (ad. plouă), se strîng multe pe apă. De aceea omenii, când văd de acestea pe apă, cred că are să ploe— a celor din Braşca, în Bucovina, dict. de Ger. Roşea : *Calul dracului se arată când are să fie ploe.»
www.digibuc.ro
564
   Iar când se arata puţini, e semn de vreme bună sau de secetă (!)•
   De cum nu se vede Calul popei, se începe tbmna (2).
   Românii din unele părţi ale Transilvaniei însă cred şi <Jic:
   Unde ve<JÎ Calul dracului, acolo îl lasă, că de nu, te îra-prietinescî cu stăpânu-so (3).
   Calul dracului, când îl ve<}î, fă trei cruci cu mâna pe pă-mînt, că aî scăpat de Satana (4).
   Când te întâlnesc! de maî multe ori cu Calul dracului, prinde-1 şi-I rupe capul, că numai aşâ scapi de leşuirea Satanei (5).
   Dacă vrei să-ţî scapi satul de Jidovi, prinde şepte Cai de ai dracului şi-î pune în marginea satului sub o grindă de pod, că atunci toţi Jidovii vor fugi din sat, numai dacă în acelaşi timp vel (Jice de şâpte ori:
   A fost un rît Verde, înflorit,
   De nime ciufulit,
   Dar multe ciuperce-o venit, Multe gonge mî-o venit,
   Şi ritu mi l-o scobit,
   Şi rîtu mi l-o găurit,
   Până am aflat,
   Că eşti în sat,
   Până am sciut,
   C’aicî te-al născut.
   Tu sprinten,
   Nesprinten,
   Aici te pun
I Să păzesc!,
    Să silesc!
    Pe toţi străinii,
    Pe toţi nemernici!, Pe toţi tragăil Din sat a-î alungă Cu capu gol,
    Cu sacu gol,
    Cu mintea golă, G61ă
    Ca o olă.
    Ptuî! n’ar ma! fi Jidovi! pe-acl!
    Paz, păzesce,
   (1)    Cred. Rom. din Stiulbicanî, dict. de Vasile Mureşan, agricultor: «Când es mulţi Cai de aceştia, atunci încetă Sclepfiî, pentru că ei ii alungă pe Sclepţi. Iar când se arată puţini, atunci e semn de vreme bună, n’are să ploe, şi omenii se bucură şi prind a cosi;»-—a celor din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Gr. Olariu.
   (2)    După spusa Românilor din Zorlenî, comunicat de d-1 S. Theodo-rescu-Cbirilean.
   (3)  Cred. Rom. din Ibănesci, comunicată de d-1 Th. A. Bogdan.
   (4) Cred. Rom. din Caşva, comunicată de d-1 Th. A- Bogdan.
   (6) Cred. Rom. din Hodac, comunicată de d-1 Th. A. Bogdan.
www.digibuc.ro
565
  De Jidov! ne mântuesce, Tu Cal de drac,
Mare la cap! (1)
  în fine unele ţigănci din Ţera-Romănescă întrebuinţăză aripile de la Calul dracului la facerea de dragoste (2).
  Iar:
          A fi Calul dracului. —
se <Jice, tot în Ţăra-Românăscâ, de un om neastîmpărat, care umblă din loc în loc fără astîmpăr (3).
  (1)  Dat. şi cred. Rom. din Glâjârie, comunicată de d-1 Th. A Bogdan
  (2)  Dat. Rom. din Fundenii-Domnel, jud. Ilfov, com. de d-1 Gr. Creţu.
  (3)  Com. de S Sa păr. T. Bălâşel.
www.digibuc.ro
                        VETRIGA.
                     (Epliemera vulgata L.)
  Cel ce locuesc în apropierea apelor curgătdre, cred că nu odată vor fi observat, mai ales în (Jilele cele senine şi căi-durdse din luna luî Iulie şi August, sburând şi jucându-se pe de-asupra acestora şi cu deosebire pe la apusul sdrelui un fel de musculiţâ lungărâţă şi subţirică, care, după vre-o câte-vâ ore de sburare şi legănare în aer, cade apoi jos la pămînt şi piere.
  Acâstă musculiţă care, după cum spun o semă de natu* raliştî, trăesce numai câte o singură <Ji. se numesce în unele părţi din Moldova: Velrigă (1), iar în unele părţi din Bucovina: Ţânţar de apă( 2).
  Partea de dinainte a corpului acestei musculiţe e întune-cat-cafenie, iar cea de dinapoi galbenă. Mustăţile eî sunt scurte şi subţirele ca nisce perişori, iar aripile, dintre cari cele de dinainte sunt cu mult mal mari decât cele dindărăt, sunt subţirele ca o peliţă, strâvedii şi cu pete cafenii pe ele. La capătul abdomenului are trei perişori, cari sunt cu mult mal lungi decât întreg corpul. Asemenea şi piciărele cele de dinainte sunt cu mult mal lungi decât cele-laltedouă perechi.
  Larva Vetrigeî, care se numesce asemenea Velrigă, trăesce de regulă în lut humos şi mâlos, în care-şî sapă o mul-
  ţi) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Grigore Ţâr-cuş, agricultor.
  (2) Dat. Rom. din Oprişenî, dict. de Iac. Popovicî.
                             www.digibuc.ro
567
ţime de borticele. Iar după ce se preface în insectă, adecă după ce capetă aripi, prinde a sburâ ca un fel de roiu pe de-asupra apelor. însă ea, ca insect, nu trăesce maî mult decât o di ori două şi apoi pică saii în apă şi se înâcă saă pe uscat şi piere, pentru că, lipsindu-i organele gureî, n’are cu ce mancă şi de aceea trebue să piâră.
   Atunci când pică ea în apă, se dice că e timpul cel maî bun şi maî potrivit de prins pesce, pentru că acesta se bate f6rte tare după dînsa şi din causa acâsta este f<5rte lesne de prins.
   Tot din causa acâsta, că pesciî se bat fârte tare după acâstă musculiţă, o sâmă de Români caută anume Vetrige prin malul apelor şi, puindu-le în unghită, prind pescî cu dînsele (1).
   în fine, aducând Vetriga în privinţa făpturii corpului sâii întru cât-vă cu Ţânţarul şi petrecând partea cea maî mare a vieţii sale ca larvă şi ca nimfă în apă, de aceea se vede că Româniî din unele părţî ale Bucovinei o numesc: Ţânţar de apă.
   (1) Dat. Rom. din Dumbrăveni, dict. de Gr. Ţărcuş.
www.digibuc.ro
                     PURICAŞUL.
               (Podura sau Degeeria nivalis L.)
  Cel ce va trece maî adese-orl în decursul erniî prin atare pădure sau pădurice, ori printr’o dumbravă sau luncă, şi-şi va aruncă privirile sale cu luare aminte în drâpta şi stânga, acela va trebui numai decât să observe un fel de insect mititel de culdre negră-verdie sărind încolo şi încbce pe omătul de sub tufişe sau siând pe sub lemnele cele cdpte şi pu-tregăidse de sub omet, unde se adună cu sutele la izul cel acru ce-1 daii lemnele respective.
  Acest insect mititel, care e numai de 1.5 mm. de lung, şi care aduce întru cât-vâ cu Puricele de casă, se numesce în Bucovina: Puricaş (1) şi Purice de omet {2), iar în Moldova şi Ţăra-Românescă: Purice de omet (3).
  Atât Românii din Bucovina cât şi cei din Moldova şi Ţâra-
   (1) Dat Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu.
   (2)   Dat. Rom. din Udesci, dict. de Lazăr Rotariu, şi com. de Darie Cosmiuc: «Purecele de omet e negru-vercjiu. El se află pe sub lemnele ce sunt cam copte şi cari stau sub omet Se strîng la izul cel acru, ce-1 dau acestea»a celor din Vicovul-de-aus, dict. de Toder Ionesij— a celor din Igescî, dict. de Pinteleiu al lui Toder Socolovschia celor din Frâ-tâuţul-vechiu, dict de G. Onciul: «Puricele de omet se află maî ales la pădure pe omet şi sare ca şi Puricele de casă.»
   (3)   Dat. Rom. din Paşcani, dict de C. S. Bucan: *Puricele de omet e puţin ce-vâ maî mare decât Puricele de casă; e negru şi Bare ca şi acesta» ,• — a celor din Zorlenî, com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean : • Sunt două feluri de purici: puricele care trăesce pe om şi pe animale, şi Puricele de omet, care se gâsesce erna pâlcuri pe omăt»; — Crăini-ceanu, Nomenclatura, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, p. 342.
www.digibuc.ro
5fi9
Românâscă cred şi spun că atunci când se arată puricele acesta întâia dră, şi mai ales spre primăvară, pe omăt, atunci e un semn că în curând are să se ieâ omătul, pentru că el rar când se arată mal înainte de ce se mdie omătul, ci mai totdeauna pe la luatul acestuia (1).
  Puricele de omet e deci, după credinţa şi spusa Românilor Bucovineni şi Moldoveni, un insect care mănâncă omătul şi prin acăsta anunţă nemijlocita sosire a primăverii (2).
  După ce s’a luat însă omătul şi după ce a sosit mult dorita şi aşteptata primăvară, nu se scie unde se duce şi ce se face (3).
   (1)  Cred. Rom. din Bucovina, com. Igescî, dict. de Pint. al lui T. So-colovschi; --a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. Ionesi: 'Puricele de omet e negru, şi când se arată pe omăt, atunci omătul acela îndată se topesce, se iea»; — a celor din Vicovul-de-jos, dict de Sidor Calancea: •Puricii de omet se arată a moloşag, şi cum se arată, îndată se şi iea omătul»;—a celor din Galanescî, dict. de George Cârstean : «Când se văd Puricii de omet, atunci a doua sau a treia <Ji se iea omătul, să fie ori şi cât de frig; să crape chiar şi draniţa pe casă de ger, că omătul tot se moie şi se iea»a celor din Frătăuţul-nou, dict de Nic. Rusu: 'Puricele de omet pică spre luarea omătului. El pică într’un număr forte mare şi când pică, de bună-semă se iea omătul»; — a celor din Moldova, com. Paşcani, dict de C. S. Bucan; —a celor din Ţera-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel: «Când zăpada face purici, e semn că are să se topescă.»
   (2) Dict. dî Sam. Lucaciu şi C. S. Bucan.
   (3)  Cred. Rom. din Galanesci, dict. de Ilena Cârstean: «Când se arată Puricii de omăt, atunci se subţie omătul, căci se apropie primăvara; arătarea lor e semn de primăvară»tot de acolo, dict. de George Galan : «Când se arată Puricele de omet, trebue să se lase sania şi să se caute carul, căci în curând sosesce primăvara»; — a celor din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan: 'Puricele de omet se arată a căldură, şi când se arată el, atunci e plin omătul de dînsul»; — şi a celor din Moldova, com. Paşcani, dict de 0. S. Bucan.
www.digibuc.ro
            Îndreptări si adausuri.
                        r
                                I L £ N A.
   Pag. 11, şirul 3 şi 4, în loc de: prin gădini, să se cetescă: prin grădinî.
   Pag. 12, Nota 6, în loc de: cf. Dr. Gust. Weigand, Fiinfter Jahresbericht des Instituts fur rumănische Sprache (rumănisches Seminar) zu Leipzig, Leipzig 1896, p. 316 şi 317, să se cetâscă: cf. Dr. Gust. WeigaDd, Fiinfter Jahresbericht des Instituts fiir rumănisches Sprache (rumănisches Seminar) zu Leipzig, Leipzig 1898, p. 312. — Idem, Dritter Jahresbericht, Leipzig 1896, p. 316 şi 317.
                           CĂRĂBUŞUL.
  Pag. 26, şirul 5, în loc de: ca aripa să nu p<5te scăpă, să se cetâscă: ca aripa să nu pâtă scăpă. Iar în şirul 12 de pe aceeaşi pag., în loc de: cotoiului, să se cetâscă: cotorului.
                            LICURICIUL.
   Pag. 49, după şirul 7, să se adauge următdrea legendă din Transilvania, com. Şieul-mare, com. de d-1 Th. A. Bogdan: «Cât de rea e lumea şi câte nemernicii se mai săvârşesc din partea bmenilor, nime în lume nu le scie, decât numai Dumnezeu, care le scie tdte.
   «Odată eră un om vestit de mare vrăjitor, căruia, de meş-
www.digibuc.ro
571
ter şi prefăcut ce eră, i se duse vestea până în a şaptea ţâră. Cine îl vedeâ şi-l autjiâ nu-1 mal puteâ uită, căci gura îî umblă ca meliţa şi mânile ca sucala. El tdte le sciâ şi le gâciă. Cum, cum nu, asta numai Dumnetjeu singur o sciâ de unde puteâ el ca să aivă atâta meşteşug şi o aşâ de mare învăţătură.
   «Unii credeau că el e trimis de Dumnezeu ca să lumineze lumea, alţii însă îl credeau de unelta Satanei, care anume venise ca să înveţe âmenil a nu mal crede în bunătatea lui Dumnezeu.
   «Dumnezeu însă, care e cel mal mare binevoitor al făpturilor sale, le sciâ t6te: cum şi ce face el printre âmenil pămîntenî. îl cunoscu că nu e altul decât Tata dracilor, căruia i se împuţinară slugile şi de aceea a luat-o prin lume ca să-şî caute vre-o două.
   «Omenii, vecjl bine, închinaţi spre rele, mal bucuroşi pri-miau învăţăturile vrăjitorului decât vorbele şi poveţele cele înţelepte ale preoţilor lui Dumnezeii.
   «De aceea nu eră o di în care să nu se întîmple ce-vâ mirozeniî ne mal pomenite. Adî eră vrajbă între prietini, mâni se gâtuiaii, apoi se întâlniau şi de li se nimeriâ ce-vâ lucru de pricină ajungeau până la străpungere şi omor.
   «Nu erâ pomană până atunci ca tata cu fiul să se fi sfădit vre-o dată. Acuma însă din pricina averii, ori scie Ma-monu din câte nemicuri, ajungeau până la sfadă, de acolo la judecată şi mal pe urmă la aprinderi şi omor.
   «Până atunci femeile trăiau ca surorile, acum se sfădiad şi se încăeraii de per chiar şi în mijlocul uliţei.
   « Vrăjitorul acesta cu învăţăturile lui aduse lumea în corn de capră, spuindu-le că fie-care trebue să aibă drepturi în-tr’o formă. După învăţăturile lui nimeni nu era ertat ca să aibă mal mult ca altu. Nimeni nu erâ vrednic de o cinste mal mare ca cel-lalt. Fiul trebue să fie alăturea cu tatâ-său şi fata alăturea cu mama sa, că ddr toţi sunt 6menî, şi nici unul nu e mal sfint ca cel-lalt.
   «De aceea vrăjbile şi neînţelegerile nu mal aveaţi capăt. Când se sfârşiâ o vrajbă, se începeau (jece,— de se îngroziseră toţi popii de atâta răutate, câtă se făcuse.
   «Se trudiră preoţii ca să-I abată de la rătăcire, dar tdtă
                          www.digibuc.ro
572
truda le-a fost în zadar, căci meşter eră Dracu în ale râului.
   «Dumnezeii vâd§nd că nu-î modru ca preoţii să mal p<5tă îndrepta dmenil la calea cea adevărată, luatu-şî-a cârja şi încălţând o pereche de opinci de fier, pornit-a la drum, dând poveţe înţelepte pămîntenilor.
   «Omenii îl ascultau şi nici preâ, căci maî uşor li se păreâ a face râu decât bine.
   «Aşâ umblând Dumnedeii pe pămînt multă vreme, la urma urmei a văcjut că nu-î lucru de şagă, şi de aceea suindu-se pe un armăsar alb ca spuma şi iute ca fulgerul, suitu-s’o la cer şi scoborînd tdte trăsnetele început-a a da din săgeţi după Sătana, care a<}î se ascundea în o stâncă, mâne' în o apă, în cât numai cu greu î-a putut ajunge un cap din cele 99 de capete.
   «Din capul acela s*au făcut apoi o mulţimo de sfărmî, cari schimbându-se în scântei şi a<jî le maî vedem pe pămînt, şi maî cu semă pe marginea drumurilor leşuind şi acum după dmenî.
   «Şi scânteile acelea se crede că ar fi Licuricii de atjî.
   *Tata dracilor însă, vetjând puterea lui Dumnedeu, s’a ascuns în stânci şi bolovani şi adl e acolo, de unde şi acum leşuesce după <5menî, iar pe care cum îl întâlnesce, îl pune să facă lucruri grele şi păcătdse.
   «Şi dmenil, aşâ se vede, că şi a<jî îi mal ascultă poveţele şi învăţăturile lui, căci din di în di se fac tot maî reî.»
                                BORZA.
   Pag. 64, şirul 1, după cuvintele: încă şi, să se adauge: Borzde; iară în notă: Dat Rom. din Pârtescil-de-sus, dict. de Domnica Juga: *. Borza ea e vârtdsă la aripi, merge încet şi pute fdrte urît. Adese-orI se slrîng câte mai multe Borzâie la un loc.»
   Pag. 64, Nota 2, şi pag. 65, Nota 1, şir 2, în loc de: Bă-lâcănca, să se cetăscă: Bălăcena.
www.digibuc.ro
573
                             MORARIUL.
   Pag. 67, şirul 1 de jos, după cuv. Surdomaş 6ă se adauge şi Surdumaciu, iar în notă, Gr. G. Tocilescu, Materialurî folkloristice, voi. I, Partea I, p. 644.
   Iar la pag. 72, Nota 1, să se adauge : cf. şi Gr. G. Tocilescu, Materialurî folkloristice, cit., p. 644, unde se află şi două descântece despre Surdumacî din Ţera-Românăscă, jud. Gorj; şi p. 645, unde se află două descântece despre Moleţî, asemenea din Ţera-Românăscă, jud. Teleorman.— Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 112: «Cu Moleţî se vindecă năduşită la copii, dacă se descântă Moleţiî, se pisâză şi se beau cu apă (Romanaţî).»
   *Sfoegii din făină puşi în rachiu se beau pentru frigurî (Ialomiţa).»
                          GĂRGĂRIŢA.
  Pag. 94, şirul 11 de jos, in loc de: fă ţi cuce, cetesce: fă-ţî cruce.
                            BUBURUZA.
  Pag. 116, după şirul ultim să se adaoge:
  O altă legendă din Transilvania, com. Sângiorzul de Mureş, com. de d-1 Th. A. Bogdan, care ne spune asemenea că Buburuza e făcută dintr’o fată mare, sună ast-fel:
  «Mai de mult, pe când nu erau ămeniî aşa de răî şi de păcătoşi,^nu eră iad, făr’ numai raiu, căci bunul Dumnezeu, veZut-o că şi aşă numai pustiu o Bă steâ, neavend cine să-l stăpânăscă, după ce ămenii, în nepriceperea lor, erau aşă de îndestuliţî cu t<5te câte le-o rânduit DumneZeu, de nici prin minte nu le veniâ ca să se plângă în protiva înţelepciunii şi a bunătăţii lui. De la o vreme însă dmenii s’au îmmulţit,de nimică nu le mai ajungeâ. Pentru aceea îijceput-au a se învrăjbi unii între alţii, după ce cei lipsiţi, creZând că
www.digibuc.ro
574
aşâ e bine, luau cele trebuincidse de la ce! îmbuibaţi, fără a maî întrebă că e ertat or! nu.
   «Nu sciaii bieţii lipsiţi, că nu le eră ertat să ieâ ce-î al altuia, căci până atuncia nimeni nu cunosceâ ce e păcatul.
   «Induratul Dumnezeu, care tdte le scie şi le vede, la urmă vădend că vrăjbile între <5menî, în loc să se împuţineze, se tot îmmulţesc, a trimis pe harnica lui sluguţâ, pe archanghe-lul Mihailă, ca să-î deştepte şi să-î îndemne la lucruri bune.
   *Arch. Mihailă, ducendu-se, le-a spus dmenilor şi le-a luminat minţile, înveţându-î că ce e păcatul şi ce trebue să facă ca să se ferâscă de păcat
   «Numai atâta le-a trebuit dmenilor I După ce au sciut şi priceput ce e păcatul, pare că eră lucru pocit, numai tot lucruri rele şi netrebnice făceau. S’a născut între eî lăcomia, pisma, răutatea, batjocura, sfada, bătăile şi uciderile.
   «VS<J§nd Dumnezeu îndărătnicia dmenilor, lăsatu-I-a ca fie-care să facă după voia lui, după ce eî făceau chiar în potriva voinţei sale. Ca pedâpsă însă şî-a pus în gând ca să nu-î maî lase în raiu, fără în marginea raiului făcut-a o gârlă afundată, de eră întuneric beznă în ea, de adâncă ce-eră. A luat apoi un lucâffir şi aşâ înfocat, cum eră, l-a aruncat în fundul gârlei, de t<5tâ s’a umplut de jar, apoi pe fiecare om, cum îl vedeâ netrebnic, îl luă şi-l asvârliâ acolo pe foc ca să se pocăescă.
   «Şi locul acela l-a numit iad şi iad e şi adî.
   «Dar ca să vadă âmeniî că Dumnedeu scie cum sâ-î pe-depsescă, a lăsat odată porţile raiului deschise, ca la care l-o plăcâ să intre să vadă cât e de bine în el, apoi a deschis şi porţile iadului ca să vadă şi necazurile şi plângerile din el.
   «A mers multă lume şi s’a uitat, şi câţi se uitau în raiu le -cresceâ inima şi li se înveseliâ sufletul, iar după ce mergeau şi vedeai! iadul, inima de spaimă li se făceâ numai cât un purice şi de frică le furnică sângele prin 6se.
   «Vădind dmeniî cum scie Dumnedeu să pedepsăscă pe-cel răi, îndreptatu-s’au cu mic cu mare până la unul.
   «Cel din urmă însă nu vrea să se îndrepte odată cu capul. Şi acest îndărătnic era o fată frumâsă ca un înger şi istâţâ, de nu i se găsiâ soţie. Eră sdravfină, după cum.
www.digibuc.ro
575
<}icem noî, căci aveâ un trup înalt, rotund şi grăsuliu, ca şi care nu maî vedî alta, dar mai aveâ apoi şi un cap, de gân-dial că-I de pe icdnă. Şi cum nu, căcî pârul eî mare, frumos şi creţ, negru şi sclipicios ca pana corbuluî şi m<5le ca mă-tasa, îl da o formă frumăsă. Ochii el negri şi scăpărători, de gândiaî c’o să te sdrbâ cu el dintr’o vedere, gura eî cu buzele roşii ca fragele câmpului şi obrajii eî albi şi curaţi ca omătul, apoi împodobiţi cu două ruj! roşii ca sângele, nu sciii <Jău cui nu i-ar fi plăcut.
   «Dumnedeu, trimiţendu-1 pre arch. Mihailă ca să o ieâ de pe lume şi s’o ducă în iad, ca să-şî ispăşâscă păcatele pentru dăca şi îndărătnicia eî, s’a dus, dar când o vă<Ju, nu putu să-I d.i°ă nici un cuvînt. Pare că i se puse un nod în grumaz, când eră să-i <Jică ca să se gate de drum. Şi i se făcu milă arch. Mihailă de biâta fată, căci el sciâ cât e de rău în iad. De aceea s’a întors iar la cer, fără a fi dus şi fata ca să o arunce în fundul întunericului.
   «Dumnedeu, vădându-1 supărat, întrebatu-l-a că de ce-I aşâ de mâhnit.
   —    «D6mne — îî di8e arch. Mihailă — tăte poruncile tale ţi le-am împlinit, una însă n’am putut-o, căcî ml-a fost milă de frumuseţea sărmanei fete. E aşâ de frumbsă, cât te cuprinde un fior dulce şi o milă fără semăn când te uiţî la ea. Dămne l de este cu putinţă, maî las’o că ddră se va îndreptă!
   —    «Heî, fiule Mihailă, de aî sci că mila ta mă costeză pe mine multă trudă şi supărare. Ian vedî, ea de atunci a îm-mulţit numărul păcătoşilor, căcî câţi o văd, toţi îs cuprinşi de lăcomie. Fie-care gândesce la ochii eî, la faţa eî. Vedlr vedî, când aî mers să o iei şi s’o aduci, numai ea singură eră păcătăsă, căcî numaî ea sciâ ce e fudulia, daca şi îndărătnicia, acuma însă numărul lor s’a îmmulţit.
   —    «Ddmne! de e cu putinţă, nu stârpi acel fel de oin, căcî e frumdsâ, de nu e modru ca să se maî nască una ca ea!
   —    «Bine o să o maî las ddr se va maî pocăi şi îndreptă. Dacă însă în vreme de un an nu se va îndreptă, iar o să te trimet, ca să o aduci şi să o arunci în fundul iadului.
   —  «Bine 1 fie voia ta!
   «Şi cu acăsta se despărţiră, ducându-se Dumnedeii ca să. mai îndrepte şuruburile de la maşina lumii, iar archanghe-
                          www.digibuc.ro
576
Mihailă se duse ca să mai înţelepţăscă şi încuminţescă pe cei muritori.
   «Archanghelul Mihailă, după ce umblă multă lume-împă-Tăţie cât pe jos cât în căruţă, ajunse şi la casa fetei celei frumdse, unde de mulţimea ămenilor nici de casă nu se putu apropia. Curios se vârî şi el printre 6menî ca să vadă la ce se sgâiau curioşii. Insă când colo, ce vădii? •• Fata cea fru-m<5să îndemnă ămenii la plăceri şi mândrie.
   —Nu e bine ca să credem numai în cele ce ni ie spune Dumnedeu şi sfetnicii săi, fâr’ hai să mai facem şi de capul nostru, că a bună-sâmă rău nu ne va fi!
   «Aşâ d'ceâ fata.
   «Archanghelul Mihailă, audindu-I cuvintele, se mâniă foc pe dînsa, şi haid, făcu o istanţă, ca să-l lase să apuce pe fata cea păoătăsă şi să o arunce în iad.
   — «Nu vei duce-o’n iad ! — dise atunci Dumnedeu, căci ea şi acolo p6te să născocăscă vre-o răutate şi vre-o nemernicie, prin care să pricinuâscă neînţelegeri, făr’ mai bine să o prefaci în cea neînsemnată gujulie din lume!
   «Archanghelul Mihailă, audindu î porunca, se reped! printre <5menl la fata cea frumdsă şi luând-o de per, o învârti de atâtea ori până se făcu mică cât o scîntee, apoi aşâ mică, cum eră, o asvârli, de se prefăcu într’o gujulie mică şi roşie cu puncte negre pe aripi.
   «Acesta gujulie au botezat-o apoi Buburuză, şi Buburuză î-a rămas numele.
   «Şi ea şi adî, când o puî pe deget, îţi arată în cătrău să te duci. Dar e bine ca omul chiar în contră să facă, căci ea numai la reu te îndrăptă.»
                              ALBINA.
   Pag. 174, şirul 9, în loc de: Albinişă, să se cetescă: albi-nuşă.
   Pag. 190, şirul 21, după cuv. alghină, să se adauge: şi ■aldgină.
www.digibuc.ro
577
                            BONZARIUL.
           Pag. 193, şirul 1, după: Bondariu de câmp, să se adauge: şi Bondăroiu, iar în notă : Dat. Rom. din Pârtesciî-de-sus. Pag. 197, şirul 16, în loc de: ovezele, să se cetâscă : o vesele.
                               VIESPELE.
   Pag. 216, şirul 7, după cuv. Gespuşor, să se adauge : fem. Gespuşâră, iară în notă : Dat. Rom. din Pârtesciî-de-sus.
                            VIESPOIUL.
   Pag. 256, şirul 8, în loc de: Ghiesperâică, să se cetăscă : Giesperdică.
                              ALBILIŢA.
                                T
   Pag. 258, şirul 11, după cuv. omi^i să se adauge : omnidă, pl. omni<fl.
                      OCHIUL PĂUNULUI
   Pag. 276, şirul 3, în loc de: Euphorbia Gyparissias, să se cetescă: Euphorbia Cyparissias.
                     FLUTURUL DE MĂTASE.
   Pag. 283, şirul 1 şi 4, precum şi în Nota 1, şirul 3, în Ioc
de : difiiche, să se cetăscă: diâche.
      Mor.’an, Itirclele.
www.digibuc.ro
17
578
                               STRECHIA.
   Pag. 361, în loc de versurile:
                                 Strechia,
                                 Urechia.
să se cetâscă:
                                Strechea,
                                 Urechea.
                          MUSCA CALULUI.
  Pag. 364, şirul 4, în loc de: Aestrus equi, să se cetâscă: Oestrus equi.
  Iar în şirul 13, în loc de: gâdilâtură, să se cetâscă: gâdi-litură.
                              MUSCA.
  Pag. 371, şirul 7, în loc de cuvintole: mă nun de o parte, să se cetâscă: mă pun de o parte.
                             PĂDUCHELE.
  Pag. 468, după şirul 16, să se adauge:
  O legendă din Transilvania, com. Ruşii Beclenulul, corn. de d-1 Th. A. Bogdan, ne spune despre originea Păduche-lui de cămaşă următdrele:
  «Restignind Jidovii pe Domnul nostru Is. Chr., toţi creştinii se cântaii morţesce, sfârşindu-li-se inima de necaz şi supărare. Chiar şi dobitocele şi gujuliile pămîntuluî încă vărsaţi lacrimi de durere, numai nemul cel afurisit şi păcătos al lui Iuda rîdeâ şi se veselia de acâstă faptă nemernică.
  «Creştinii se ascundeau prin inima pădurilor unde, făcând slujbe creştineşcî, se rugau la Dumnecjed, cerând pedâpsă asupra acestui nâm netrebnic.
www.digibuc.ro
579
   «Dumnezeii îî ascultă, dar <^ise:
   — «Nu e bine să baţi pe nimeni cu bota, făr’ fle-căruia să-i dai pace ca să drumărâscă pe căile apucate, până se va bate el pe sine. Căci âmenii aceştia nu-s vrednici ca Dumnezeul tuturor făpturilor să-şi arunce privirea asupra lor, nu-s vrednici ca DumneZeu să-şî atingă manile lui cele sfinte şi drepte de păcătosul lor trup. Voiu lăsă însă ca toţi <5me-niî şi t6te dobit6cele pămîntulul să judece asupra faptei lor, şi pe cari le vor judecă fapta lor, face-î-oiu nedespărţiţi; pe cei ce însă îi vor judecă mai mult, înzestrâ-i-oiu cu ce vor dori!»
   «Şi cum Zise DumneZeu, aşâ şi făcu.
   «Când colo ce să veZî ? T6te dobitdcele fugiau de ei, cum fuge Satana de puterea rugăciunii; şi fugiau şi 6meniî de alt nâm, de nici urmă să nu le rămână, numai vecinul lui Iuda, care l-a vîndut pe Is., bâtându-1 cu palma peste umeri, îl lăudă, Zicând că d6r un mai mare bine ca acesta nimeni în lume nu ar fi putut face.
   «Pe vecinul acesta DumneZeu îl pedepsi, că îl lipi de haina vînZStorului Iuda, dar pe când îl atinse el de haina lui Iuda, îl schimbă într’o gujulie mică, căreia dmenii îi Zic Păduche.
   «Şi de atunci Păduchele tot legat e de haina nemului jidovesc, şi Jidovii nici că vor scăpă de el, până nu se vor face cu toţii creştini buni, drepţi şi adevăraţi!»
www.digibuc.ro
                 CUPRINSUL
                                                                                                Pag.
   Prefaţă..................III
   Introducere.............. V
1. Repedea................... 1
2.  Goniţa................... 3
3.  Boul de apă.............. 5
4.  Lardariul................ 7
5.  Cârăbanul................ 9
6.  Ilena . . .............. 11
7.  Grângoşa................ 13
8.  Cărăbuşelul............. 16
9.  Cărăbuşul............... 19
10. Băligariul.............. 31
11.  Boul luî Dumnezeu ...   34
12.  Faurul................  43
13 Licuriciul............... 44
14. Muscariul..............  56
15.  Cariul................  60
16.  Borza.................  64
17.  Morariul............... 67
18.  Căţelul frasinilor..... 73
19.  Mamornicul............. 82
20.  Măzerariul............. 84
21.  Prunariul.............. 86
22.  Ţîgâiul................ 88
23.  Gărgăriţa.............. 90
24.  Cariul de pădure ....   96
25.  Strălucul.............. 98
26.  Scripcariul............100
27.  Puricele de grădină . . . 102
28 Buburuza.................106
29. Albina..................122
30, Bonzariul...............192
Pag.
31 Gărgăunul................200
32. Viespele................216
33. Drăghiciul..............227
34. Furişorul...............228
35. Furnica.................231
36. Viespea de stejar .... 263
37. Viespoiul...............256
38. Albiliţa................268
39.  Fluturul roşu ...... 265
40.  Striga.................268
41.  Răchitariul............274
42.  Ochiul păunului........276
43.  Fluturul de mătase . . . 279
44.  Inelariul..............284
46. Bohociul................291
46. Strigoieşul.............293
47. Găselniţa...............295
48. Molia merelor...........297
49. Molia...................301
50. Strcliciul..............305
51. Cotariul................306
62. Aripa gâsceî....... 307
53. Ţânţarul................308
64. Ţânţăroiul..............328
56. Poşgania................330
66.  Musca rea..............332
67.  Tăunul.................347
68.  Strechia...............353
59.  Musca calului..........363
60.  Musca..................366
61.  Viermenariul....... 382
62.  Musca de cireşe........389
www.digibuc.ro
581
                                                                                                    Fag-
63.  Câşiţa................39 L
64.  Beţiva.................393
65.  Bătucelul..............396
66.  Checheriţa.............400
67.  Păduchele de albină .. . 404
68.  Puricele...............405
69.  Ploşniţa de câmp .... 421
70.  Vaca Domnului..........424
71.  Ploşniţa...............430
72.  Fugăul.................451
73.  Cornăţariul............456
74.  Cicora...............  456
75.  Mărgică cucului........459
76.  Muşiţa...............  461
77.  Fesuşorul..............464
                                                                                 Fag-
78.  Păduchele...............466
79.  Hâra....................481
80.  Urechelniţa.............484
81.  Şfabul..................489
82.  Călugăriţa..............497
83.  Lăcusta.................606
84.  Pârâitorea..............516
86.  Căluţul.................618
86.  Căluşelul...............625
87.  Grierul.................627
88.  Conochifteriţa..........549
89.  Calul dracului..........668
90.  Vetriga.................666
91.  Puricaşul.............  568
92. îndreptări şi adausuri. . 670
www.digibuc.ro
INDICE LATIN.
                               Pag-.                                 Pog. 
Acanthia Iectularia ■ .        430   Cantharis fusca ....              68 
Acherontia Atropos .    • • •  268   Cantharis unctuosa . .      .     37 
Achronia alveolaria .   • • •  296   Cantharis visicatoria . .  37, 73    
Acridium migratorium    p i p  506   Carpocapsa pomonella •     •     297 
Alydus calcar a tas . . t « .  422   Cephalomya ovis ....       .     359 
Anobium pertinax . .    • t ■  60    Cerambyx cerdo ....               9S 
Anopheles biiureatus    • • •  310   Cerambyx heros ....               98 
Aphis brassicae . . .   • • •  462   Cerambyx moschatus .              98 
Aphis cerasi.....              462   Ceratopogon pulicarius     .     312 
Aphis mali......               462   Cetonia aurata.....               11 
Aphis persicae ....            462   Cetonia fastuosa ....      -      12 
Aphis pruni .....              462   Chironornus leucopogon     -     310 
Aphis rosae ... 114, 461,      462   Chironomus stercorarius    c     311 
Aphis sambuci....              462   Cicada montana ....              457 
Aphis sorbi.....               114   Cicada orni......                456 
Aphrophora spumaria     • p p  459   Cicindella campestris. .           1 
Apis mellifica ....            122   Cimex lectularius . . .          430 
Aromia moschata . .            98    Cimex oleraceus ....             421 
                                     Coccinella bipunctata. .   .     121 
Blaps mortisaga . . .          64    Coccinella dispar . . .          121 
Blatta germanica . .           490   Coccinella septempunctata  37    106 
Bombus hortorum . .            194   Coloptsryx splendens .     «     560 
Bombus lapidarius .            194   Corethra plumicornis .     •     310 
Bombus muscorum .       • • •  194   Cossus ligniperda . . .          274 
Bombus terrestris . .   . 192, 196   Crabro oephalotes . . .          227 
Bombyx mori ....        • VI,  279   Culex annulatus ....             308 
Bombyx neustria . . .          286   Culex pipiens ■ . . 308,  309,   313 
Bostrychus tipographus . .     96    Curculio pini......               88 
Botys margaritalis . .  . . *  293   Cynips quercus ....              253 
Braula coeca.....              404   Cynips rosae......               253 
Bruchus pişi.....              84                                         
Bruchus rufirnanus .           85    Decticus verrucivorus .    -     525 
                                     Degeeria nivalis ....      •     568 
Calandra granaria 90,113,302,  304   Dermestes lardarius . .            7 
www.digibuc.ro
583
                                                                                        Pag.
Droscpliila funebris .... 393 Drosophila graminum . . . 394
Ectobia lapponlca...........496
Elater segetum.............. 43
Epliemera vulgata...........666
Eristalis tenax.............392
                                                  Forficula auricularia .... 484
Formica flava................232
                                                   Formica nigra ..... 231, 232
For mica rufa ...............231
Formica sanguinea............231
Galleria melonella...........295
Gastropacha ueustria . . 284, 286 Gastropliilus equi.... 363, 364 Gastrophilus haemorrhoidalis 365
                                                 Gastrophilua pecorum . . . 365
Gastrus equi...............364
Geotrupes stercorarius ...  31
Gonopteryx rhami...........266
                                                 Gryllolalpa vulgaris .... 549
Gryllus campestris.........627
Gryllus domesticus.........528
Gymnopleurus pilularius . . 13
Gyrinus natator............. 3
Haematopinus curysternus . 482
Haematopinus piliferus . . . 482
Haematopinus suis.......483
Haltica nemorum.........106
Haltica oleracea........102
Hyppobosca equina.......396
Hydrometra paludum   ....    461
Hydrometra paluatris ....    462
Hydrophilus piceus...... 6
Hylobius abietis........ 88
Hyiobius pini............. 88
Hypoderma bovis.........353
                                                      Lampyris noctiluca . . . . 39, 44
Lethrus cephalotes...........87
                                                      Libelluia depressa . . . 558, 559
Libellula virgo.............659
Locusta cantans.............520
                                                      Locusta viridissima . . . 618, 519
Lucanus cervus .... Lygaeus equestres . . . Lytta visicatoria . . VI,
                                                                                          Pag.
.  34
                                                                                       . 425 37, 74
Mamestra brassicae .... 291
Mantis religiosa............497
Meloe proscarabaeus ....     82
MelophagUB ovinus ..... 400 Melolontha vulgaris . . . VI, 19 Mormidea baccarum .... 421
Musca caesar................369
Musca corvina...............370
Musca domestica .... 366, 369
Musca vomitoria.............366
Myrmica levinodis...........232
Myrmica rubra . ............232
Naucoris cimicoides .... 465 Nepa cinerea................456
Oedipoda migratoria .... 506
Oestrus equi......... 364, 365
Oestrus ovis ........ 359
Orobena extimalis.......293
Oryctes nasicornis...... 9
Pachytylus cinerascens Pachytylus migratorius Pediculus capitis Pediculus pubis Pediculus suis .
Pediculus tabescentium Pediculus veBtimenti Pediculus vituli . . Pentatoma baccarum Periplaneta orientalis Phthirius inquinalis Pieris brassicae .
Pieris crataegi . .
Piophila casei . .
Podura nivalis . . Pompilus niger . Pompilus viaticus Pontia brassicae .
Pontia crataegi. . Porphyrophora polonica Pterophorus pentadactylus
615
606
466
467 482 467 467 481 421 489 467 258 258 391 568 228 228 268 258 464 307
www.digibuc.ro
B84
                              Pag.                                   Pag.  
Psophus stridulus ....              Syromastes marginatus         • ■  421 
Pulex caniş.......                                                         
Pulex irritans......          . 406      TabanuB albipes . .           34» 
                                    Tabanus autumnalis            • •  34» 
Bhizo trogus solstitialis . . . 16  Tabanus bovinus .             • •  347 
Rhodites rosae......                Tabanus Morio .                    34» 
Rbynchites betuleti . . .     . 87  Telephorus fuscus .                66  
Rhynchites cupreus . . .      . 86  Tenebrio molitor . .          ■ .  67  
                                    Ţinea granella . . .               302 
Saperda carcharias ....       . 100 Ţinea pellionelia . .              301 
Saperda popuinea . . .. .     . 101 Ţinea tapitiella . . .        H *  301 
Sarcophaga carnaria.. . .     . 382 Ti neol a biseliella.. .           302 
Sarcophaga magnifica . .      . 385     . Tineola crinella .           302 
Sarcophaga mortuorum .        . 386   ' Tipula oleracaea . .      4 •  328 
Sarcophaga Wohlfahrti . .     • 385 Trypeta cerasi . . .               38» 
Saturnia carpini.....         . 276                                        
Saturnia pyri......           . 275 Vanessa Io.....                    266 
Schizoneura lanigera . . .    . 462 Vanessa polychloros           • -  267 
Sciaria militaris .....             Vanessa urticae . .                265 
Simulia Columbacschensis      . 332 Vespa Crabro . . .       195, 200, 216 
Sitophilus granarius . . .    . 90  Vespa holsatica . .                217 
Sirex gigas........                 Vespa silvestris . •.              217 
Sphinx euphorbiae ....        . 276 Vespa vulgaris . .       • •  216, 217 
JStrachiaioleracea.....       . 421                                        
www.digibuc.ro
INDICE ALFABETIC
                                                                                Pag.
Acrida.......................506
Ageschele..........• . . . 200
Agespariul...................200
Agespariul reu...............200
Agespea......................200
Agespele.....................200
Agespele reu.................200
Agru-cumban                  194
Alacusta.....................506
Albgbina . . . •............ 190
Albgina ... . ...............190
Albgina mare.................192
Albiliţa............... 258, 463
                                                   Albina 122, 144,192, 202, 218, 224,
                                                                            376, 404
Albina de pădure.............192
Albina de pâmfnt.............192
                                                   Albina împărătescă .... 144
Albina lucrătore.............177
                                                   Albina lucroe .... • . . 144
Albina selbaticâ.............193
                                                   Albina ţiganului 194, 195, 201, 205
Albina ţigănâscă.............194
Albinica ...................,190
                                                   Aibiniora ....... 134, 190
Albiniţa . . .  1H4, 174, 190, 191
Albinoica....................190
Albinul......................174
Albinuşa........... 174, 190, 676
Albinuţa.....................190
Albiră.......................190
Albiruta.....................190
Albul . .....................292
                                                                                                    Pag.
Alburuşul ....                  367  
Aldgina......                   676  
Aldina.......        ► • m . „  190  
Alghina.....               174, 190  
Alghineua ....             174, 190  
Aminşuşitsa . . .          33,  467  
Anpiratiţa . . . .              144  
Arapul......                    616  
Aripa gâscei . . . .            307  
Arşiţa.......              308, 309  
Baba.......                     21   
Barzaonul.....             201, 214  
Bâlegariul.....            . 31 , 32 
Băligariul.....                 , 32 
Băligariul cu corn .            9    
Bărbânţa......                  234  
Bărzăunele.....                 193  
Bărzăunul.....             193, 200  
Bătucelul.....             , *  396  
Băzgăunul .....                 201  
Bândaonul .....            , ,  201  
Bânţanul......                  310  
Bânzariul.....        193, 347, 365  
Bânzariul de câmp      9 • , .  365  
Bânzoiul......             194, 195  
Bârdăunul.....             , *  132  
Bârnăuzul . . 193,    195, 201, 214  
Bârnăuzul mic . . .             226  
Bâreacul ..*...                 310  
Bârzacul......                  310  
Bâţanul......                   310  
Bâza (bîza) . . . .        144, 369  
www.digibuc.ro
586
                                                                                Pag.
Bâzâlăul.....................201
Bâzoniul................... . 217
Beţiva.......................393
Biducliul....................466
Biducul......................466
Bohociul.....................291
                                                    Bombariul ....... 193, 196
                                                                       Pag.
Boulu al Dumnezeu ....     36
Bourelul.......... 34, 38, 39, 40
Bozgoiul...................19-t
Buba....................... 279
Bubalîca Domnului........... 35
Bubiţa .....................279
Bubulica............. 32, 33
Bondariul 192, 193, 195, 317, 348, 361, 353, 365 Bondariul de câmp 192, 193, 365 Bondariul de grădină . . . 194 Bondariul de muşchiu . . . 194 Bondariul de pădure .... 365
Bondariul negru...........194
Bondâraşul................193,   194
Bondăroiul................577
Bondrăşul.................348
Bondretele................279
Bonga..............................V
Bongariul.................193,   195
Bongoiul............ 193, 194,   195
Bonguţa............................V
Bonza..............  363, 366,   367
Bonzălăul................ 347,   348
Bonzariul 192, 195, 347, 353,    365
Bonzariul de câmp.........192
Bonzariul de grădină ....        194
Bonzariul de miere........192
Bonzariul de muşchiu ...         194
Bonzariul de vite.........365
Bonzariul negru...........194
Bonzăraşul................194
Bonzăroiul................192
Borna.................... 366,   367
Borza.....................100
Borza................V,   XII,    64
Borzoea................. 672
Botîşul..........................400
Botuşul...................400
Boul...................... 38
Boul de apă............... 5
Boul de baltă............. 6
Boul Domnului 34,   37,  106,    424
Boul lui Dumnezeu    34, 35, 36, 39,
                         41,     107
Boul popei ......................106
      "                   www.
Bubuliclu............. 32, 33, 74
Bubuliclu di frapam   • « , •  74   
Buburugiora . . . .       106, 121  
Buburuţa.....                  107  
Buburuza . . 37,106, 107. 424, 673  
Buburuza albastră .            121  
Buburuza cafenie. .       * •  121  
Buburuza galbenă .             121  
Buburuza mică. • .    • • » •  121  
Buburuza negră . .             121  
Buburuza roşie . . .           106  
Buburuza verde . .    « • . ,  121  
Buburuzul .....           106, 110  
Buba ciumei . . . .   , . k s  268  
Buha de curechifi .            291  
Buhaiul ... ...                , 33 
Buhaiul lui '.Dumnezeu .  . .  34   
Bumbariul.....       144, 193, 364  
Bumbărul.....         20, 144, 194  
Bumbunarul ....                194  
Bundariul.....            193, 195  
Bunzariul. . VI, 20, 193, 195, 220  
Burghiaşul.....                86   
Burghieşul.....                86   
Buturuga .....                 36   
Buzariul......                 20   
Calu al Dumnezeii.             659  
Calul de apă ....              559  
Calul dracului . . .      668, 659  
Calul popei . . . .  658, 659, 660  
Calul Sf. Gheorghe .  . • • 4  669  
Calul turtit.....              658  
Capul cerbului. . .   , , .    34   
Capul de morte . . .      268, 269  
Capul ds mort . . .   • . 268, 269  
Capul lui Adam .          268, 269  
Capul morţilor . . .      268, 26!) 
Carabana.............9, 34, 39
iuc.ro
587
                            Fag.
Carabanul..........9, 34, 39, 42
Carabetele......... 309,    348, 362
Carabeţul..........XIII,    309, 362
Caradaşca..................... 34
Carcaleţul...................606
Caretele........... 295,    369, 391
Cariul XII, 35, 6'), 96, 227, 257, 432
Cariul de pădure............. 96
Cariul de scorţă............. 96
Cariul de stejar............. 35
Cariul mare..............60,  96
Cariul mie...............60,  97
Călugăriţa...................497
Căluşelul.............. 525, 527
Căluşul....................  560
Căluţul.................518, 519
Căluţul cenuşii!.............519
Căluţul de apă ..............559
Căluţul de câmp . . 618, 519, 627
Căluţul de erbă.........618, 619
Căluţul de pămînt............619
Căluţul gâlbiu...............625
Căluţul mare............618, 525
Căluţul mic..................619
Căluţul negru                516
Căluţul pestriţ..............625
Căluţul roşietic.............625
Căluţul verde................618
Căpuşa de cal................397
Căpuşa calului...............347
Cărăbuşa .........            19
Cărăbuşelul .... 11, 16, 17, 18 Cărăbuşul VI, 9, 11, 16, 17, 19, 20
                                                                           39, 488
Cărăbuşul de erbă .... 17, 18 Cărăbuşul de brişcă . . 16, 17,18 Cărăbuşul de Maiu . . . XI, 20 Cărăbuşul de păpuşoiu ...    19
Cărăbuşul de primăvară . 17, 19 Cărăbuşul de vară ... 16, 17
Cărăbuşul mânânţel .  . .16, 17
Cărăbuşul mic........16,     17
Cărăbuşul micşor .... 16,    17
Cărăbuşul roşu.......16,     17
Cărăbuşul verde.......... 11
Cărâdaşca  .............. 34
                                                                   www.di
                               Pag. 
Cărăşelul.......           466, 469 
Cârhanul .......                    
Cărnecea........                    
Căţelul. . XIII, 146, 196, 223, 234 
Căţelul de frasin . . .      . . 73 
Căţelul de turbă ....          . 74 
Căţelul frasinilor . . .VI, 37, 73  
Câcăriţa........                    
Câciţa.........             . . 368 
Câne di la oî......                 
Cânele babei .... 276,     276, 278 
Câniepchişcheriţa ....      . . 650 
Cânopisceriţa.....          . . 650 
Câşiţa.........                     
Cerbariul.......                    
Cerbul.........                     
Cerbul lui Dumnezeu .        . . 34 
Cerceliţa........                   
Cerceliţa de cal ....       . . 396 
Cerceliţa........           . . 400 
Checheriţa.......          400, 401 
Chercheliţa.......                  
Chercheriţa.......                  
Chicheriţa . . . • . . .   400, 401 
Chicheriţa de cal. . . .            
Chichiriţa.......          400, 401 
Chichiriza.......                   
Chifteriţa......           649, 550 
Chiftiriţa........                  
Cliincala........                   
Chirchirul.......                   
Cibucul........                     
Ciciriza........                    
Cicora.........                     
Cicorea....... .                    
Ciobâcul........                    
Ciobotăraşul......                  
Ciorma........                      
Ciormagnl.......             . . 20 
Cior mânui.......                   
Ciulul.........                     
Ciunlu.........                     
Clăbucul........                    
Cobiliţa ...... ...        618, 559 
Cobiliţariul......                  
Ciobzariul.......                   
.ro
588
                                                                                 Pag-
Codaciul.....................391
Codaţul.............. 7, 391, 392
Colopiştiriţa................649
Colţanul.....................490
                                                    Cona Chifteriţă .... • . 649
Condrăţelul..................416
Conocbifteriţa...............549
Conopisteriţa.......... 549, 550
Conopiştiriţa................650
Gonosciriţa..................549
Conotifteriţa.............. . 549
Corhana ...................  490
Corhanca.....................490
Corhanul.....................490
Corhanul de casă.............490
Corhanul de câmp.............496
Cornacul............. 35, 38, 41
Cornacul mare................ 35
Cornâţariul..................466
Cornenciul. . .............36,38
Coroiul......................649
Coropeşniţa..................549
Coropijniţa..................649
Coropişniţoiul...............549
Coropişteriţa................649
Coropiştiniţa................550
Coropiştniţa .......... 649, 550
Coropleşniţa.................549
Corospiniţa..................649
CoBaciul.....................519
Cosariul.....................518
                                                    Cosaşul . . . 487, 518, 519, 520
Cosaşul gălbiu...............525
Cosaşul mare.................518
Cosaşul mic............ţ>19, 520
Cosaşul pestriţ..............526
Cosaşul roşietic.............625
Cosaşul roşu.................516
Cosaşul verde...........518, 519
Coscodacul...................466
Coşul........................360
Cotariul.....................306
Cotosa................. 484, 485
                                                    Crăesa albinelor ...... 144
Croitoriul .................  98
Cucâna Chifteriţă............549
                                                                             www.
                               Pag. 
Cucona Chiftiriţă . .               
Cucona Tifteriţă . . .              
Cucuşorul ......                    
Cură în foc.....                    
Curculeţul......                    
Curculezul......                    
Curechiţa......                     
Cuvaciul.......                     
Havanul.......                      
Davănul .......                     
Dârădaşca.....               ... 35 
Dâunele......             . . . 348 
Dăunul .......                      
Doftoraşul .... . .                 
Doftorul.......                     
Dragobetele .....           . . . 1 
Drăghiciul......            ... 227 
Drumeţul......                      
Dubălsriul......                    
Dzăngănarul .....            ... 12 
pimjinarul......            ... 456 
Dzindzirul (<Jin$irul) .    ... 466 
Dzundzunarul ....        . . 12, 33 
Faptul........                      
Fata.........                       
Faurul........                      
Favrul........           • . 35, 37 
Faclieşul.......                    
Fânăraşul......                     
Fesul popeî.....                    
Fesuşorul......                     
Firesariul......                    
Fliturile de nopte . .      ... 278 
Fluturele alb.....                  
Fluturele de curechiu       ... 258 
Fluturele de <}i . . •      ... 278 
Fluturele de lumină .    . 293, 294 
Fluturele de mătase .    ‘. . . 279 
Fluturele de var(Jă . .   . • . 258 
Fluturele di nopte . .      ... 278 
Fluturele galben . . .   . 265, 266 
Fluturele pestricior .   .' . . 267 
Fluturele picăţel . . .             
Fluturul de mătase .        ... 279 
ibuc.ro                             
589
Pag. j
Fluturul inelat. . .   • • 284, 285  
Fluturul morţii . ,        268, 269  
Fluturul roşu . . .        263, 265  
Focul Iul Dumnezeu         • •  44   
Forfecări ul. . ■ .        . 9  . 87 
Forfecelul.....            4 t  87   
Fortiea ......             i ,  485  
Frigurile......            268, 269  
Fugâul.......                   451  
Furieşul ......                 228  
Furişorul . . 195,    217, 228, 229  
Furnica . . . 179,    231, 232, 326  
Furnica aripată . .             227  
Furnica aripită . .        231, 233  
Furnica cu aripi . .            233  
Furnica de casă . .    . , 231, 232  
Furnica de câmp .      i * 231, 232  
Furnica de copaciu         . *  231  
Furnica de fânaţ . •   • • • •  232  
Furnica de grădină     . • . .  232  
Furnica de pădure .    . . 231, 260  
Furnica galbenă . .        231, 232  
Furnica gâlbie . . .   • « • -  232  
Furnica mare . 29,    231, 232, 233  
Furnica mică . . .         231, 232  
Furnica negră . . .        231, 232  
Furnica roşie . . .             232  
Furnica sburâtore .    . . • *  233  
Furnica sălbatică . .           231  
Furnicariul . . . .    93, 231, 233  
Furnicariul roşu . .            231  
Furnicul ......                 232  
Furnicuţa.....                  232  
Furniga......              32,  232  
Furul.......                    231  
Gaveiul............... 382, 4G8
Găina lui Dumnezeu. . 106, 108
Găinuşa........VI, 20, 106, 108
Găinuşa de seră........... 20
Găinuşa lunel.........106, 108
Gărgăriţa......... 90, 106, 112
Gărgâunele................200
Gărgăunul . . . 32, 200, 466, 471
Găselniţa.........•. . . . 295
Gâunoiul . . .         •..201
                                                                             Pag-
Găunul................. 195,  201
Gândacul V, VI, VII, XII, 20, 73,
                     74, 410, 487
                                                  Gândacul de bucătărie . . , 489
Gândacul de casă..............489
Gândacul de făină............. 67
Gândacul de frapsin . . .58, 74 Gândacul de grâne . • . . .    13
Gândacul de gunoiu ....        32
Gândacul de hrişcă ....        17
Gândacul de mătase . . VI, 279 Gândacul de prun .....         20
Gândacul de salcâ............. 58
Gândacul de scorţă ....        96
Gândacul de trandafir ...      12
Gândacul de turb.............. 77
Gândacul de turbare . • , .    74
Gândacul de turbat ....        44
Gândacul de turbă .... 73, 74 Gândacul mazereî ....          84
Gândacul mirositor .... 9S Gândacul morţilor .... 64, 65
Gândacul         negru. 82,   489
Gândacul puturos.............. 82
Gândacul verde..........11, 73
Gândăcelul . VI, 37, 73, 74, 272 Gândăcelul de frasin ....      74
Gândăcelul de turbat ...       37
Gândăcelul scînteios ....      44
Gândăcelul verde........37, 74
                                                  Gângania ... V, VIII, IX, 410
Gângolia ...........V, IX, 12
Gângona.................IX,   177
Gârgăliţa..................... 90
Gârgăliţa de bob.............. 85
Gârgăliţa de bucate ....       90
Gârgăliţa de mazere ....       84
Gârgăliţa de pane............. 90
                                                  Gârgăliţa negră . . .85, 90, 302
Gârgăra.................. 90, 261
                                                  Gărgăriţa , . 84, 85, 90, 302. 304
Gărgăriţa albă................302
Gărgăriţa de bob.............. 85
                                                  Gărgăriţa de bucate .... 302
Gărgăriţa de grâu............. 84
Gărgăriţa de mazere....        84
www.digibuc.ro
590
                                                                                 Pag-
Gărgăriţa de pâne .... 85, 90 Gârgăriţa-mărgăriţa . . 106, 113
Gărgăriţa nâgra........... 85
Gârgăuna................ 200, 214
                                                    Gărgăunul 159,195,200,201,214,216
Gârgoşa.................XI,  86
Gâza V, IX, XII, 32,141,144,369,643
Gâza boului .................31
Gâza calului............363
Gâza de  cai................365
Gâza de  carne ....... 366
Gâza de   miere.............144
Gâza de   viermi............382
Gâza de  vite...............347
Gâza folositore.........144
Gâzoba.............X, 309, 489
Găzobenia................... X
Gâzobuţa................ X
Gâzuliţa ................... IX
Gâzuţa..................IX, 144
Germele de cariu........96
Germele de putregaiu ...     45
Germenariul.............382
Ghespariţa..............217
Gespa...................217
Gespariul............. 200, 217
Gespariul reu...........200
Gespele.................216
Gespăroica . •....... 256,577
Gesperoiul..............256
Gespişorul . .
Gespuşorul .
Gespuşora . .
Giaspa......      ....
Giaspele . .
Gfaspul . .
Giermele alb Giesperoica Giungiunarul Glasul cucului . .
Gomba...........
Gomba de câmp .
Gonaciul........
Gonda ..........
Gonda cânescă . .
Gonda de câni . .
                                                                              Pag-
Gondra...................... 64
                                                  Gonga V, IX, X, XII, 32, 86, 451, 452
Gonga de baligă............. 32
Gonguţa..............X, Xr, 451
Gonită....................... 3
Goniţariul..................452
Gonitoriul..................452
Gornicul.................... 98
Grângoşa ... V, XI, 12, 13, 86 Grângoşa de svârnaicâ . .    20
Grângoşa verde...........12, 82
Greerele....................527
Greerul.....................527
Greeruşul...................527
Greluşul............... 29, 527
Greuruşul...................527
    Greuruşul câmpului .... 457 Greuruşul de câmp .... 457
    Greuruşul viilor............467
    Grierul............... 627, 643
    Grierul de casă.............528
    Grierul de câmp .... 527, 528
    Grierele de tomnă...........456
    Grieruşul . . . 428, 627, 533, 543
    Gringoşa................XI,  86
    Gringoşa puturosă........... 82
    Griuruşul...................527
    Gugiufortica................485
    Gujulia.............V, XI, 643
Halacusta...................606
Harapul.....................516
Hâra........................481
Hiavra................ 268, 269
Hira........................468
Hirea.......................468
Hrişcariul.................. 17
Ilena....................... 11
Ilenuţa . .................  32
Ilenuţa cea păduchiosă . . 32, 33
Inelariul............. 284, 286
împărătesa................  144
Jegaviţa ...................485
Jidanul..................... 82
                                                                           216 . 216 577 216 217 216 20, 21 256 12
     '286 64 84
. 451, 452 .      64
                                                                           . 397 . 397
                                                            www.digibuc.ro
591
                                Pag. 
Jidovul......                        
Jujunarul.....               .... 12 
Lardariul.....                       
Lăcusta......         . 29, 261, 506 
Lăcusta de erbă . .         .... 525 
Lăcusta roşie . . . .       .... 516 
Lăcusta roşietică . .                
Lăcusta verde . . .                  
Lăcusta vînetă . . .        .... 515 
Lătăuşul . . XIII,     309, 310, 543 
Lăturaşul.....XIII, 309, 310         
Lăutariul......             .... 144 
Lăcusta......                        
Lenea .......                        
Li barca......         410, 489, 490 
Libarca galbenă . .         .... 490 
Libarca negră . . .         .... 489 
Lierenţa.....               .... 484 
Licuriciul......                     
Lindena......                        
Lindenul......                       
Lindina......                        
Lindineua.....                       
Lindinul......                       
Liuliacul......                      
Locusta ......                       
Lumida......                         
Lumina de pădure .           .... 44 
Mamornicul . . . .                   
Margarinta.....       . . . 106, 108 
Mărgărită.....          • . 106, 108 
Matca.......                         
Matiţa.......                        
Mămăruţa.....                        
Mărgică cucului 285,   288, 459, 460 
Mârgicuţa cucului .                  
Măria popel , . .     . . . 106, 108 
Mariuţa . . 37, 106, 107, 108, 424   
Mâriuţa pope! . . .                  
Măzărariul.....                      
Mâşconiul.....                       
Minciuşul......                      
Mişcocea......                       
Moletele
                                                                                Pntf.
Moleţii ...................301
Molia................... 301, 643
Molia albinelor..............oJ5
Molia bucatelor..............302
Molia de albine . ...........295
Molia de bucate..............302
Molia de cojâce..............301
Molia de lână................301
Molia de pâne................302
Molia de pene................302
Molia de per.................302
Molia de piele...............301
                                                    Molia de strae ....... 301
Molia merelor..............  297
Molia straelor...............301
Molia subţirică..............HOl
Molia vînătă...............  301
Molţa.......                   301 
Morariul ......                67  
Morniţa.......                 313 
Morniţariul.....               313 
Moşiniţa......                 368 
Mulîiţa.......                 301 
Mulţîca......                  301 
Muma.......                    144 
Mumina .....                   144 
Mumuruţa.....        . . 107,  109 
Musca 144, 366, 369, 376, 393, 487 
Musca albastră . . .           367 
Musca beţivă....     • • » •   393 
Musca cailor ....    • • ■ •   363 
Musca calului 363,   365, 396, 397 
Musca cânescă . , .  . . 396,  397 
Musca cenuşie . . .            370 
Musca columbacă . .  . , 332,  333 
Musca eolumbace .              333 
Musca de baligă . .            369 
Musca de bâligariă . ....      369 
Musca de (di) cal. . 363, 364, 397 
Musca de (di) carne  . . 366,  367 
Musca de casă V, 64, 366, 367, 369 
Musca de cireşe . .            389 
Musca de gunoiu . .            369 
Masca de stârvuri .            388 
Musca de viermi. .             382 
Musca hoiturilor . . . . 366,  £67 
G7, 292, 673
                           www.digibuc.ro
592
                              Pag.                               I'ag. 
Musca mare . . . V    64, 366, 367   Păduchele de cal. . . .           
Musca mânânţică . .       .... 370   Păduchele de cap . . -    . . 466 
Musca morţilor . . .     . . . 886   Păduchele de cămeşă . .  467, 578 
Musca năprasnică .        .... 332   Păduchele de câne. . . .  . . 482 
Musca nasdrăvană       . .366, 367   Păduchele de cireş . . .  . . 462 
Musca negră ....                     Păduchele de curechiu .   . . 462 
Musca rea.....            .... 332   Păduchele de frunze 69,  113, 461 
Musca stârvurilor .        ... 36e   Păduchele de lemn 373,   410, 430 
Musca ţe ascucbie .       .... 385                                 432 
Musca veninosă . .        .... 332   Păduchele de mer . . .    . . 462 
Musca verde . . . .                  Păduchele de părete . .   . . 430 
Musca vitelor . . .       .... 366   Păduchele de perj . . .   . . 462 
Muscariul.....         . . .66, 68   Păduchele de piele . . .    . 467 
Muscica......                        Păduchele de piersec. .   . . 462 
Muscoiul . . . 193,  366, 367, 382   Păduchele de pom 113,    461, 462 
Musconiul.....                       Păduchele de porc . . .   . . 482 
Musculiţa.....       366, 373, 393   Păduchele de prun . . .   . . 462 
Musculiţa de vin . .      ... -393   Păduchele de soc . . .    . . 462 
Muscuţa • . . . .*.    . .366, 370   Păduchele de straie . .   . . 467 
Muscuţa mânânţică         .... 370   Păduchele de trandafir .  . . 462 
Muşăţa.......             .... 368   Păduchele de vită . . .  . . 48 L 
Muşiniţa......            .... 368   Păduchele lat.....        . . 467 
Muşiţa .... 368,     393, 394, 461   Păduchele mărului. . .   461, 463 
Muşiţa de curechiu .       ... 462   Păduchele părului . . .   . . 461 
Muşiţa de pom . . .       .... 463   Păduchele pierseculux .   . . 462 
Muştiţa......             .... 393   Păduchele porumbului .    . . 461 
                                     Păduchele roşu ....       . . 462 
Nalbariul.....        . . 268, 260   Păduchele tutunului . .   . . 461 
Nieluţa . . . . . .       .... 424 Păduchelui. •.....          . . 466 
Nouraşul ......           .... 311 Păduchiaşul......           . . 466 
Nourelul......            .... 311 Păduchieşul......           . . 466 
Ochiariul......                      Păduchiul ••••••          . . 466 
Ochiul păunului .     . . 266, 275  Pădutele . .......         . . 466 
Ochiul păunului de di . . 266       Păpăluza . .......         . . 107 
Omida .... XII,      258, 261, 295    Păpăruga .......         . . 108 
Omflida.......            .... 677  Păpăruea . .......         . . 107 
Ouida.......                          Păpăruza .......         . . 107 
                                     Părăscuţa                 . . 430 
Paparuga .....            .... 107  Pâsoăliţa. .......        307, 119 
Paparuea ......                      Păunită .                 . . 660 
Pascaliţa......           .... 424   Păunul de nopte ....      . . 275 
Pascile.....".                        Până . . .......         . . 468 
Păduchele......       . . 368, 466  Pârâitorea                 . . 616 
Păduchele albinelor     . . . .404 Piduclîul .                 33, 466 
Păduchele cănesc . .      .... 482   Piducul . .......         . . 466 
Păduchele de bou .   . - . . 48*.    Pipiruga di nopte . . .   . . 278 
www.digibuc.ro
593
                             F»g-
Pirpiruna di nopte..........278
Pişteriţa............... 549
Piţingâul dracului.........560
Plopariul...........100,      101
Ploacuţa....................430
Plosnicidra................430
Ploşniţa 409, 410, 421, 430, 643 Ploşniţa albastră . . . . % . 421
Ploşniţa albăstrie.........421
Ploşniţa de casă . . 421, 423, 430 Ploşniţa de câmp . . . 421, 447 Ploşniţa de căpşuni .... 421
Ploşniţa de fragi...........421
Ploşniţa de grădină .... 421 Ploşniţa de legume • ... 421
Ploşniţa de pădure..........422
Ploşniţa de pom.............421
Ploşniţa de scorţă..........421
Ploşniţa de smeurâ .... 421
Ploşniţa gălbioră...........421
Ploşniţa sură.............- 421
Ploşniţa verde..............421
Ploşniţa ver<Jie............ 421
Ploşniţa vînătă.............421
Podâba......................468
Poluşca.....................430
Porumbacul......... 276,      276
Poşgania....................330
Prunariul.................86, 87
Prusul......................490
Puiul.............. 233,      234
Puliu aroş .............107, 119
Purecanul...................419
Purecaşul...................419
Purecele........... 187, 370, 419
Purecele de casă. . 102, 106, 416
Purecelui........... , ,      419
Pureciul ...................420
Purecul.............419,      420
Purecul dracului............ 43
Puricaşul.....................
Puricele........... 368, 405, 419
Puricele bătrân.............467
Puricele comun..............416
Puricele de câmp .... 102 Puricele de câne . , . . . . 416
   Mjrmn,                    WWW
                                                                               P»g.
Puricele de curechiu .... 102 Puricele de grădină .... 102
Puricele de in...............106
Puricele de omăt.............668
                                                   Puricele de pămint . . 102, 105
Puricele de resad............102
Puricele negru...............106
                                                   Puricele pămîntului .... 105
Puricele verde...............102
Puricelul...............411, 419
Puriclu...................... 33
Puricul.................419, 420
Punţile......................419
Bacica.....................  650
Radaşca..................34,  35
Ragacea..................34,  38
Ragaciul . . ■    ...   . 34, 38
Răchitariul . . . • .   . . 278
Răcuşorul....................465
Rădaşca......................34, 35
Răgacea.....................  34
Râgaciul.....................35, 38
Răgăcea.......................34
Răgocea...................... 34
Regocea...................... 34
Repedea.................... . 1
Rişina (?)...................474
Rodaşca . ................... 34
Rogaciul..................... 38
Rudaşca..................34,  35
Rudeşca...................... 35
Rugacea...................... 35
Rusul.................. 409, 643
Bacul..................XIII, 233
Samuvila.....................275
Săcuşorul....................233
Scarcaleţul..................606
Scăculeti....................606
Scăiuşul . ..................619
Scăiuşul de apă..............660
Scărâbuşul........... 20, 26, 29
Scinteuţa.................... 44
Sclepiţul...............343, 353
Sclepsul.....................353
Sclepţul ....     . 348, 353, 664
.digibuc.ro                   ^
594
                                   Pag- I
Pag.
Sclepţul mare.....................348
Sclepţul mic......................353
Scleţul...........................363
Sclipeţul.........................348
Scodacul..........................466
Scripcariul.......................100
Scripcariul galben . . . 100, 101 Scripcariul negru . . . • . 100
Scripcăraşul......................627
Scucaleţul . . . •................508
Sfitulica..........................46
Sfoiagul ........          67,673
Sfredelul lemnului................274
Sfredeluşul lemnului .... 274
Sgriburicea.......................310
Sgriburiciul......................310
Somnul............................286
Somnişorul........................286
Sracîca ...                       550
Stâlniţa . •....................  430
Stelniţa................ 421,     430
Stelniţa de pere..................421
Slelniţa de pom...................421
Steluţa .......................... 44
Strălniţa '.......................430
Strechea................ 348,     363
Strechia    . 196, 348, 349, 363, 354
Strechia cailor...................363
Strechia calului..................363
Strechia de vite..................369
Strechia  oilor......... 359,     361
Strechia vitelor..................361
Strechiul ..........• . . . 353
Strechiul vitelor.................353
Streclla..........................364
Strălucul. . . . Strelioîul. . . . Strepedele . . . Strepijul . . . .
Striga...........
Striga de nopte Striga nopţii . .
Strigla..........
Strigoieşul . . . Stupitul cucului Sufletul . . . .
, . . 98
. . . 305 7, 92, 392 . . . 392 . . . 268 . . 268 . . . 268 . . . 364 . . . 293 . 286, 459
. . . 291
                                                                    www.
Sufletul de strigoiu.        .... 268 
Sufletul mortului .          .... 291 
Sufletul morţilor . .        .... 291 
Suhăţi.......                         
Surdomaşul . . .              .... 67 
Surdumaciul . . . .                   
Surdumaşul . . . .                    
Şcracu .......                        
Şfabul. . . . 409,      489, 490, 643 
Şvabul-......                         
Tahtabiclu.....               .... 33 
Tahtabicul.....              .... 430 
Tarhanul......              . . . 490 
Tarhonul......                        
Tartabicul.....               ... 430 
Tatabicul.....               .... 430 
Taurul......               . . 34, 38 
Taurul lui D-<Jeu . .                 
Tavanul ..... .                       
Târhanul......               .... 490 
Tăunele......                         
Tăunele albiu . . .          .... 349 
Tăunele de tomna .           . . .349 
Tăunele negru . . .                   
Tăunul.......           195, 347, 348 
Tăunul albii!. . . .         .... 349 
Tăunul de tomnă . .          .... 349 
Tăunul negru . . .           .... 349 
Tifteriţa......                       
Tiftiriţa......                       
Torhanul......         . . . 490, 496 
Trânduşul .....                       
Trânjii.......               .... 364 
Trântoraşul . . . .   , . . 144, .191 
Trântorele.....                       
Trântorul.....            . .144, 404 
Trântorul de cai . .         .... 363 
Trântul.......                        
Trânzul......                         
Turhanul.....                .... 490 
Ţăbucul ......                        
Ţărăncuţa.....                        
Ţărţarca . . . . .                    
Ţânţarul 308, 317,      361, 371, 487 
ibânjarul de apă . .      . . 560,566 
595
                                                                               ?Bg.
Ţânţarul de baltă........310
Ţânţarul de câmp    ... .311
Ţânţarul de pădure ....      310
Ţânţarul de stuhârie ....    310
Ţânţarul lăbănat.........328
Ţânţarul mare............328
Ţânţarul măşcat..........328
Ţânţarul mânânţel........311
Ţânţarul mic.............311
Ţânţarul vulgar..........313
Ţânţăraşul...................311
Ţânţărelul...................311
Ţânţăroica......... 309, 315, 328
Ţânţăroiul...................328
Ţiboca.......................228
Ţicori.......................456
Ţigănaşul....................100
Ţigâinatul................... 88
Ţigâiul...................... 88
Ţintirea.....................527
Ţiripuliu ...................627
Ţoba.........................311
Ţobâca.......................311
Ţobâcul..................... 311
Urbida..................XII, 268
Urechelniţa............ 484, 485
Urechiţa............... 484, 486
Urechiuşa.......... ... 486
Urichelniţa............ 484, 485
Urnichelniţa.................484
Urzicariul............. 265, 267
Vaca......................... 38
                                                   Vaca Domnului . 34, 37, 106, 107,
                                                                               424
                                                   Vaca lui D-<jeu 34, 35, 37, 39, 106
                                                                               107
Vepsa.......................217
Verdetele. .................292
Verdeţul....................292
Vetriga.....................566
Viariul..................... 87
Viaepele....................217
Viermele alb..........20, 21, 80
Viermele de cariu........... 96
                                                                                Pag.
Viermele de  făină............ 67
Viermele de  mătase  VI, 251, 279
Viermele de  mere   297, 298, 299
Viermele de omăt................ 59
Viermele de pere.............299
Viermele de rană .... 382
Viermele lucitor................ 46
Viermenariul........... 382,    386
Viermişorul............. 46,    264
Viermul de mătase............279
Viermuleţul de cireşe .... 390
Viermuşul................. 254, 265
Viermuţul........................46
Viespariţa...................217
Vieapariul . .                  217
Viespa......................  216
Viespea......................216
Viespea de casă.........217,    218
Viespea de rug.............263
Viespea de stejar..........263
Viespea gărgăune   . ■. . 201,  202
Viespea negrâ..............228
Viespea ţigănescâ  .....        194
Viespele 178, 200, 201, 216, 217
Viespele de casă ....... 217
Viespele de câmp . . . 217, 218 Viespele de pâmînt .... 217
Viespele negru......... 228, 229
Viesperoia...................266
Viespărâica..................256
Viespăroiul ....       ... 256
Viespişorul..................116
Viespoia.....................256
Viespoica...............216, 266
Viespoiul...........216,217, 266
Viespuşorul..................216
Vruhul....................... 19
Zângănarul................... 12
Zângănarul................... 12
Zângănarul ........           12
Zespea mâţiţică..............228
Zespele.................216, 217
Zespişorul...................216
Zespele.................216, 217
Zăspcişorul..................216
.ro