ALEXANDRU MAREŞ
CĂRŢI POPULARE DIN SECOLELE AL XVI-LEA - AL XVIII-LEA. CONTRIBUŢII FILOLOGICE
Coperta: Eugen Ciucă Ilustraţia copertei: copisf ^ ulând un sul de hârtie (Erotocritut)\ B.A , ins. rom. 3514, f. 218V
Editat cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică ISBN 973-7934-73-3
Tiraj 200 ex.
ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN-AL. ROSETTI’
; O >
ALEXANDRU MAREŞ
CĂRŢI POPULARE DIN SECOLELE AL XVI-LEA - AL XVIII-LEA Contribuţii filologice
FUNDAŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ Bucureşti • 2006
CUVÂNT-ÎNAINTE
Reunim în acest volum cincisprezece articole şi studii privind literatura populară scrisă în secolele al XVI-lea - al XVIII-lea, majoritatea publicate în ultimele trei decenii. O singură contribuţie - Unde s-au tradus cele mai vechi apocrife religioase? — este inedită.
Cercetările noastre au fost grupate în trei secţiuni: I. Apocrife religioase; II. Cărţi populare didactice şi de prevestire; III. Receptarea cărţilor populare. într-o secţiune aparte am publicat trei dintre textele cercetate. în Notele finale se indică locul de apariţie pentru fiecare articol/studiu în parte, adăugându-se, când este cazul, informaţii şi precizări bibliografice suplimentare. Trimiterile de la text la notele finale se fac prin cifre încadrate între paranteze drepte.
La capătul acestor scurte precizări, ţin să adresez sincere mulţumiri distinsului editor şi om de cultură Tiberiu Avramescu, prin sprijinul căruia apare prezentul volum.
Alexandru Mareş
I
APOCRIFE RELIGIOASE
UNDE S-AU TRADUS CELE MAI VECHI APOCRIFE RELIGIOASE?
1.	în rândul vechilor monumente de limbă românească veche apocrifele şi legendele religioase formează o categorie distinctă. Traduse încă din secolul al
XVI-lea, aceste scrieri au fost aduse adeseori în discuţia consacrată începuturilor scrisului literar românesc. Din acest motiv, mulţi dintre specialişti le-au considerat traduse la aceeaşi dată şi în acelaşi loc cu primele transpuneri în româneşte ale cărţilor sfinte. Au existat fireşte şi cercetători care au examinat separat cele două categorii de texte, socotindu-le a nu forma în timp şi spaţiu un bloc omogen de texte.
în linii mari, trei sunt ipotezele avansate cu privire la regiunea în care au fost traduse apocrifele religioase: 1) ipoteza localizării traducerilor în Maramureş şi Transilvania vecină, 2) ipoteza localizării simultane a traducerilor în cele trei provincii istorice româneşti şi 3) ipoteza localizării traducerilor în Banat-Hunedoara şi sudul Transilvaniei. Examinarea critică a acestor ipoteze, pe care o vom întreprinde în continuare, ne va permite să stabilim creditul ştiinţific ce poate fi acordat fiecăreia dintre ele.
2.	Ipoteza localizării traducerilor în Maramureş, eventual şi în Ardealul vecin îl are ca principal exponent pe N. Iorga. Referindu-se la Legenda duminicii şi la Legenda Sfintei Vineri, ambele din Codex Sturdzanus, istoricul a atras atenţia asupra unor particularităţi lingvistice a căror prezenţă în textele respective s-ar fi datorat clericului „maramureşan sau ardelean din preajma
10
ALEXANDRU MAREŞ
Maramureşului, acelaşi cunoscător de slavoneşte, care a dat limbii noastră cărţile sfinte”1.
Un adept al ipotezei lui Iorga a fost N. Drăganu, după care originalele apocrifelor religioase din Codex Sturdzănus, Codicele Todorescu şi Codicele Marţian, scrise în dialect bihorean-maramureşan, ar fi fost traduse „în acelaşi timp şi în acelaşi loc” cu originalele textelor rotacizante2. Traducătorul trebuie să fi fost un cleric bihorean care şi-a desfăşurat activitatea într-o mănăstire din Maramureş3.
Al. Rosetti, întemeiat pe rezultatele lui N. Drăganu referitoare la descinderea din aceleaşi traduceri a apocrifelor din Codex Sturdzănus, Codicele Todorescu şi Codicele Marţian, a susţinut, de asemenea, că „Ies recits apocryphes auraient ete traduits dans la meme region que Ies livres religieux, c.-â-d. dans le Nord de la Transylvanie”4, regiune în	care el includea	şi
Maramureşul5. Această localizare a traducerii apocrifelor religioase va fi menţinută de autor şi în ediţia definitivă a Istoriei limbii române. I. De la origini până în secolul al
XVII-lea6.
A îmbrăţişat ipoteza lui N. Iorga şi N. Cartojan, care însă, spre deosebire de istoric, nu atribuia traducerile unei singure persoane: „Se pare că în aceleaşi ţinuturi maramureşene, în care s-au făcut primele traduceri ale
1	Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, Bucureşti, 1904, p. 26.
2	Două manuscripte vechi: Codicele Todorescu şi Codicele Marţian, Bucureşti, 1914, p. 165-166.
3	Ibidem, p. 7
4	Recherches sur la phonetique du roumain au XVf siecle, Paris, 1926, p. 13.
5	Ibidem, p. 32.
6	Bucureşti, 1986, p. 439.
APOCRIFE RELIGIOASE
11
scripturilor sfinte şi în atmosfera religioasă pe care ele o creau, câţiva preoţi preocupaţi de gândul de a ridica nivelul sufletesc al poporului au tradus după texte slave care circulau la noi, legendele biblice apocrife şi legendele apocaliptice, care desvăluiau tainele vieţii de dincolo de moarte”7. îndemnul pentru traducerea unor asemenea scrieri, pornit din Maramureş - susţine autorul - a ajuns şi în alte centre culturale religioase, ceea ce a dus, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, la sporirea numărului de scrieri apocrife traduse în limba română8.
Când au trebuit să nominalizeze textele a căror traducere o situau în Maramureş sau în nordul Transilvaniei, susţinătorii acestei localizări nu au manifestat preferinţe identice, deşi fiecare dintre ei şi-a întemiat selecţia pe texte preluate din Codex Sturdzanus: Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora morţii, Legenda duminicii, Legenda Sfintei Vineri (N. Iorga)9, Apocalipsul apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora morţii (N. Drăganu)10, Apocalipsul apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Moartea lui Avraam (N. Cartojan)11, Apocalipsul apostolului Pavel şi Apocalipsul Maicii Domnului (Al. Rosetti)12. Singur N. Drăganu a mai inclus în rândul acestor traduceri şi pe aceea a Pseudo-Apo-
7	Cărţile populare în literatura românească. Voi. I. Epoca influenţei sud-slave, Bucureşti, 1929, p. 10; cf. şi N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Bucureşti, I, 1940, p. 65.
8	Cărţile populare în literatura românească, voi. I, p. 60.
9	Op. cit., p. 26 şi 27, nota 1.
10	Op. cit., p. 200-223.
11	Cărţile populare în literatura românească, p. 61.
12	Recherches sur laphonetique du roumain auXVf siecle, p. 13.
12
ALEXANDRU MAREŞ
calipsului lui loan din Codicele Marţian13, opţiune pe care o va împărtăşi ulterior şi N. Cartojan14.
Opinii diferite se constată şi în privinţa încadrării în timp a traducerilor respective: secolul al XV-lea -,(N. Iorga15, N. Drăganu16), a doua jumătate a secolului al
XV-	lea (N. Cartojan)17, prima jumătate a secolului al
XVI-	lea (Al. Rosetti)18. Cu excepţia lui Al. Rosetti, care nu s-a pronunţat asupra curentului cultural aflat în spatele traducerilor, ceilalţi autori au atribuit traducerile unor iniţiative husite.
O trăsătură comună pentru adepţii aceşti ipoteze o reprezintă convingerea că limba apocrifelor religioase semnalate nu se deosebeşte de limba textelor rotacizante (Codicele Voroneţean, psaltirile Hurmuzaki, Scheiană şi Voroneţeana). Or, aceiaşi specialişti fixau patria textelor rotacizante în Maramureş sau în Ardealul vecin. N. Iorga a fost singurul dintre autorii citaţi care a căutat să producă dovezi în sprijinul legăturii lingvistice dintre cele două categorii de texte. El a invocat în acest sens prezenţa rotacismului, lipsa lui pre înaintea numelor de persoană în acuzativ, întrebuinţarea forînelor tari de perfect simplu, „anumite forme vechi, anumite cuvinte care vin din alt timp, anumite noţiuni culturale care fac parte din ciclul cunoştinţelor traducătorului maramureşean - ardelean din veacul al XV-lea”19. Ceilalaţi cercetători s-au mulţumit doar să afirme localizarea maramureşeană a traducerilor,
u Op. cit., p. 187.
14	Cărţile populare în literatura românească, p. 61.
15	Op. cit., p. 27.
16	Op. cit., p. 6-7.
17	Cărţile populare în literatura românească, voi. I, p. 10.
18	Recherches sur la phonetique du roumain auXVf siecle, p. 41.
19	Cărţile populare în literatura românească, voi. I, p. 65.
APOCRIFE RELIGIOASE
13
considerată un adevăr general admis, enunţuri de tipul „după criteriile de limbă - şi, în primul rând, rotacismul” (N. Cartojan) substituindu-se producerii unor argumente concrete.
Dovezile lingvistice aduse de N. lorga20 se dovedesc la o simplă examinare lipsite de orice valoare probatorie.
Rotacismul lui -n- nu caracteriza în secolele al
XV-	lea şi al XVI-lea numai Maramureşul, fenomenul fiind întâlnit în trecut şi în texte provenind din nordul Moldovei şi al Transilvaniei, centrul şi sudul Bihorului şi regiunea Turzii21 22 23.
Forma de vocativ ome „omule” apare în secolul al
XVI-	lea nu numai în textele rotacizante (Codicele Voroneţean, Psaltirea Hurmuzaki), dar şi în textele coresiene (Tetraevanghelul, Apostolul, Cazania I, Cazania a Il-a) . Un secol mai târziu, vocativul ome este notat şi în texte din Moldova, nordul Transilvaniei şi nordul Olteniei .
Forma verbală etimologică seţi „sânteţi”, care în secolul trecut a mai fost înregistrată în Banat şi Ţara Oaşului (aici sub forma săt), în secolul al XVI-lea a fost notată în textele rotacizante, în textele coresiene şi în Palia
20	Op. cit, p. 27 şi nota 1 de pe aceeaşi pagină.
21	Ovide Densusianu, Histoire de la langue roumaine, Tome II, Paris, 1938, p. 113-119; Ion Gheţie, Al. Mareş, Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1974, p. 152-158; C. Moroianu, O versiune semirotacizantă a „ Legendei duminicii" din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în „Limba română”, XLIV, 1995, nr. 1-2, p. 48-58.
22	Ovide Densusianu, op. cit., p. 71-72.
23	Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), de Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frâncu, Ion Gheţie, Alexandra Roman Moraru şi Mirela Teodorescu. Coordonator Ion Gheţie, Bucureşti, 1997, p. 123.
14
ALEXANDRU MAREŞ
de la Orăştie (traducere bănăţeană-hunedoreană) şi într-un document din nordul Moldovei24 25.
Formele de perfect simplu, aparţinând paradigmei tari, de tipul dziş, învişu, puset au fost întâlniţe, în afara textelor rotacizante, în cele coresiene şi în Palia de la Orăştie23.
Imperativul blem „să mergem!” nu stabileşte o punte de legătură între apocrifele din Codex Sturdzanus şi textele rotacizante, căci în acestea din urmă nu a fost înregistrat, în secolul al XVI-lea blem a fost atestat în Tetraevanghelul coresian şi în două texte bănăţene-hunedorene26, iar în secolul următor în texte provenind din Crişana, sudul Transilvaniei, Moldova şi Ţara Românească27.
Din examinarea faptelor de limbă furnizate de Iorga s-a putut. observa că niciunul dintre ele nu a caracterizat în trecut exclusiv graiul din Maramureş şi din nordul Transilvaniei. Considerente similare se pot desprinde şi din cercetarea termenilor înregistraţi în apocrifele Codexului Sturdzan, pe care marele istoric îi pune în seama traducătorului maramureşean-ardelean28. Pentru economia expunerii me vom referi numai la câţiva dintre aceştia.
Despuietor „stăpân” (Apocalipsul Maicii Domnului) a fost înregistrat în secolul al XVI-lea în textele rotacizante şi în textele coresiene (Tetraevanghelul, Apostolul, Liturghierul, Psaltirea slavo-română, Cazania
24	Ovide Densusianu, op. cit., p. 217-219; Ion Gheţie, Al. Mareş, op. cit., p. 247-248.
25	Ovide Densusianu, op. cit., p. 140-141.
26	Ibidem, p. 233-234.
27	Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), p. 140 şi 342.
28	Menţionăm că dintre aceşti termeni, unii, cum ar fi beţit „beţiv” şi feciuriţă „fecioară”, nu se regăsesc în textele rotacizante.
APOCRIFE RELIGIOASE
15
a Il-d). Curând după 1600 a fost notat şi într-un text moldovenesc {Cuvânt de curăţie, 1618-1619)29.
Deştinde „a coborî” {Apocalipsul Maicii Domnului) a fost atestat în secolul al XVI-lea într-un text rotacizant {Codicele Voroneţean), în textele coresiene {Tetraevanghelul, Apostolul, Cazania I, Cazania a Il-a) şi în Palia de la Orăştie30.
Giude „judecător” {Cugetări în ora morţii) a fost întâlnit în secolul al XVI-lea în textele rotacizante, în cele coresiene {Tetraevanghelul, Apostolul, Cazania I, Cazania a Il-a) şi într-un document muntenesc. Un secol mai târziu, cuvântul a fost înregistrat şi în texte provenind din Moldova31.
Peliţă „corp” {Apocalipsul Maicii Domnului) a fost semnalat în textele rotacizante şi în textele coresiene {Apostolul şi Molitvenicul), iar în secolul al XVII-lea în texte din Moldova şi nordul Olteniei32 *.
Un singur termen de pe lista lui Iorga, gint „neam, popor” {Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora morţii), stabileşte o legătură numai între cele două apocrife din Codex Sturdzanus şi textele rotacizante . Din păcate,
29	Ovide Densusianu, op. cit., p. 333; Crestomaţia limbii române
vechi. Volumul I (1521-1639) de Emanuela Buză, Magdalena Georgescu, Alexandru Mareş şi Florentina Zgraon. Coordonator Alexandru Mareş, Bucureşti, 1994, p. 99, 168. j0 Ovide Densusianu, op. cit., p. 495.
*>1 Ibidem, p. 448; Documente şi însemnări româneşti din secolul al XVI-lea. Text stabilit şi indice de Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Magdalena Ioniţă, Alexandru Mareş şi Alexandra Ro-man-Moraru. Introducere de Alexandru Mareş, Bucureşti, 1979, p. 102; Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780). Termeni regionali, Bucureşti, 1987, p. 163.
32 Ovide Densusianu, op. cit., p. 464; DLR, s.v. pieliţă.
3j Ovide Densusianu, op. cit., p. 496-497.
16
ALEXANDRU MAREŞ
nu deţinem nici o informaţie referitoare la repartiţia geografică în trecut a acestui termen.
în concluzie, argumentele produse de Iorga nu sunt în măsură să probeze localizarea maramure-şeană-nord-ardeleană a traducerilor menţionate. Premisa demonstraţiei lui Iorga este greşită, întrucât se întemeiază pe credinţa, împărtăşită, de altfel, şi de alţi specialişti, că traducerile apocrifelor religioase ca şi cele ale cărţilor sfinte reflectă o realitate ligvistică identică, având deci la baza lor acelaşi grai. Particularităţile lingvistice care sunt invocate în sprijinul acestei presupuse legături genealogice dintre cele două categorii de texte nu sunt însă caracteristice unui singur grai, în speţă celui din Maramureş sau, eventual, celui din Ardealul vecin. După cum s-a văzut, în secolul al XVI-lea, ariile de circulaţie ale acestor particularităţi de limbă variau de la un fenomen la altul, cuprinzând, în proporţii diferite, zone din Transilvania, uneori şi din Banat sau Moldova. în al doilea rând, traducerea cărţilor sfinte în Maramureş sau în nordul Transilvaniei, piatra de temelie pentru localizarea traducerii apocrifelor religioase în această provincie, reprezintă o ipoteză care, în pofida acceptării ei de către numeroşi specialişti, este slab fundamentată. Lui Ion Gheţie îi revine meritul incontestabil de a fi demonstrat inconsistenţa acestei ipoteze, devenită un adevărat loc comun în filologia noastră34. Cercetările lingvistice recente au stabilit cu un coeficient ridicat de siguranţă că cele patru texte rotacizante (Codicele Voroneţean şi psaltirile Hurmuzaki, Scheiană şi Voroneţeană) sunt copiate în Moldova, trei dintre ele în a doua jumătate a secolului al
34 Vezi Textele rotacizante şi originile scrisului literar românesc. Chestiuni de metodă, în începuturile scrisului în limba română, Bucureşti, 1974, p. 44-97.
APOCRIFE RELIGIOASE
17
XVI-lea (singură Psaltirea Hurmuzaki, pare, conform ultimelor investigaţii filigranologice, să dateze din primul deceniu al aceluiaşi secol, dacă nu chiar de la sfârşitul secolului anterior). Primele traduceri ale Apostolului şi ale Psaltirii provin, potrivit ultimelor încercări de localizare după criterii lingvistice, din Banat-Hunedoara35. Totodată, aceste cercetări au evidenţiat absenţa în epocă a oricăror traduceri localizabile în Transilvania de nord (cu Maramureşul), considerată decenii de-a rândul „patria” scrisului literar românesc36.
Şi în privinţa localizării celor mai vechi traduceri de apocrife religioase, cercetările întreprinse de Ion Gheţie şi Gh. Chivu asupra versiunilor din Codex Sturdzanus au dus la rezultate care contrazic categoric vechea ipoteză a lui Iorga (asupra acestor cercetări, vezi mai jos, p. 22-37).
Ne vom referi, în final, la traducerea Pseudo-Apocalipsului lui Ioan (versiunea din Codicele Marţian), atribuită de N. Drăganu traducătorului bihorean, care ar fi activat în Maramureş în secolul al XV-lea. „Provenienţa maramureşeană-bihoreană a traducerii şi a copiei” era socotită de lingvist „absolut sigură”, ea decurgând din „întrebuinţarea exclusivă a lui dz (s) şi g (g) în cuvintele de origine latină, apoi din forma g/ce”37. Argumentele produse nu au importanţa pe care le-a atribuit-o Drăganu. în secolul al XVI-lea, africatele dz şi g au fost răspândite
j5 Vezi Codicele Voroneţean. Ediţie critică, studiu filologic şi studiu lingvistic de Mariana Costinescu, Bucureşti, 1981, p. 25-45; Ion Gheţie, Contribuţii la localizarea psaltirilor româneşti din secolul al XVI-lea, în Cele mai vechi texte româneşti. Contribuţii filologice şi lingvistice, Bucureşti, 1982, p. 152-172.
j6 Vezi Ion Gheţie, Alexandru Mareş, Originile scrisului în limba română, Bucureşti, 1985, p. 421.
,7 N. Drăganu, op. cit., p. 185.
18
ALEXANDRU MAREŞ
pe un vast teritoriu care a cuprins Transilvania, fără partea
sud-estică, Moldova, Banatul şi nordul Olteniei35. Cât
priveşte trecerea lui dz la g prin acomodare fonetică (sub
influenţa lui c din silaba următoare) în gice, aceasta a fost
înregistrată într-o arie care cuprindea în secolul al XVl-lea
Transilvania de nord, dar şi unele zone din Banat şi
* *
Moldova . Prin urmare, dacă ne raportăm numai la aceste trei particularităţi lingvistice, cum a procedat Drăganu, traducerea poate fi atribuită în egală măsură Transilvaniei de nord, Banatului şi Moldovei. Copierea textului s-a produs probabil în Bihor, după cum ne indică durificarea lui d în dăntâi38 39 40, şi nicidecum în Maramureş. Să mai notăm că un cuvânt ca varoş - „roşu”, care a mai fost atestat numai în Anonymus Caransebesiensis41 ne îndreaptă atenţia spre Banat-Hunedoara. Ar mai fi de spus că includerea acestei scrieri în rândul celor mai vechi traduceri de scrieri apocrife nu se justifică, întrucât versiunea din Codicele Marţian este, în raport cu versiunile apocrifelor din Codex Sturdzanus, mult mai recentă (post 1643)42.
3. Ipoteza localizării simultane a traducerilor în cele trei provincii istorice româneşti îi aparţine lui P. P. Panaitescu. Considerând că scrisul în limba română a pătruns concomitent în toate regiunile româneşti, atât în
38	Ion Gheţie, Al. Mareş, Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea, p. 187-190’, 193-200.
39	Ibidem, p. 186-187.
40	Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, Bcureşti, 1975, p. 132-133. Pentru un exemplu de durificare a lui d dintr-un text bihorean (1673-1705), vezi Alexandru Mareş, Cărţi populare de prevestire, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. VIII, Bucureşti, 2003, p. 150.
41	DLR, s.v.
42	Vezi N. Drăganu, op. cit., p. 172-173 şi 178.
APOCRIFE RELIGIOASE
19
practica cancelariilor, cât şi în scrierile bisericeşti, istoricul s-a pronunţat în favoarea traducerii simultane a apocrifelor religioase în Transilvania, Moldova şi Ţara Românească43, în prima dintre provincii, traducerile, datând din ultimele decenii ale secolului al XV-lea - începutul secolului al XVI-lea ar proveni din Maramureş {Legenda duminicii, Moartea lui Avraam, ambele din Codex Sturdzanus, Apocalipsul apostolului Pavel din B.A.R., ms. rom. 1764, aşa-numitul Apocrif Iorga) şi din părţile ardeleneşti meridionale („textele bogomilice” din Codex Sturdzanus şi „legendele apocrife” din Codicele Todorescu, Codicele Marţian, Codicele Neagoeanus şi Codicele de la Cohalmf4. Pe seama curentului de traduceri din Ţara Românească şi Moldova, atestat „la începutul secolului al XVI-lea, ar trebui trecute traducerea unui text muntenesc „al vedeniilor infernale” (B.A.R., ms. sl. 494) şi, respectiv, traducerea Florii darurilor dintr-un manuscris moldovenesc (B.A.R., ms. rom. 4620)45.
Nu ne vom opri asupra teoriei apariţiei scrisului românesc la aceeaşi dată în toate compartimentele culturii, teorie care a fost combătută cu bune argumente de Ion Gheţie46. Ne vom axa interesul numai asupra localizării traducerilor celor mai vechi apocrife religioase. încercând să demonstreze simultaneitatea acţiunilor de traducere a apocrifelor şi legendelor religioase în cele trei ţări româneşti, Panaitescu a adus în câmpul investigaţiei sale texte care diferă între ele atât prin conţinut, cât şi prin
4'> începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, Bucureşti, 1965,
p. 108-110.
44	Ibidem, p. 108-109.
45	Ibidem, p. 109.
46	Textele rotacizante şi originile scrisului literar românesc. Chestiuni de metodă, p. 86-88.
20
ALEXANDRU MAREŞ
vechime. Astfel, cărţile populare din Codex Neagoeanus (.Alexandria - roman popular, Floarea darurilor — scriere didactică şi Trepetnicul - scriere de prevestire) nu pot fi incluse în rândul apocrifelor religioase, după cum nu poate figura pe o asemenea listă nici versiunea moldovenească a Florii darurilor din ms. rom. 4620. De asemenea, pentru apocrifele din Codicele de la Cohalm (Pseudo-apocalipsul lui Ioan şi Apocalipsul apostolului Pavelf1, copii târzii din secolul al XVIII-lea4 , este necesară o prealabilă examinare a versiunilor conţinute pentru a stabili vechimea respectivelor traduceri.
Eliminând din discuţie textele care nu aparţin apocrifelor religioase şi deopotrivă pe cele copiate ulterior secolului al XVI-lea, vom urmări în continuare localizările propuse de Panaitescu celorlalte apocrife religioase. Localizarea în Maramureş a Legendei duminicii şi a Morţii lui Avraam (versiunile din Codex Sturdzanus), precum şi a Apocalipsului apostolului Pavel (aşa-numitul Apocrif Iorga) este motivată prin graiul „rotacizant, nord-ardelean sau maramureşean” în care sunt scrise textele respective47 48 49. Rotacismul lui -n-, singura particularitate de limbă pe care o are în vedere istoricul, nu caracteriza în secolul al XVI-lea numai graiul maramureşean; vezi cele spuse mai sus, p. 13. Ca şi N Iorga, Panaitescu considera că traducerea apocrifelor religioase se încadrează în acelaşi curent de traducere căruia îi datorăm şi transpunerea în limba română a primelor cărţi sfinte. Traducerile s-ar fi efectuat în intervalul 1490-1514, când autorul presupune,
47	Pentru descrierea manuscrisului, vezi Eufrosina Simionescu, Codicele de la Cohalm, în „Arhiva”, XXVIII, 1921, nr. 1, p. 17.
48	Vezi N. Drăganu, Critica ştiinţifică şi filologia noastră actuală, în „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, I, 1921-1922, p. 373.
49	Op. cit., p. 108.
APOCRIFE RELIGIOASE
21
fără o justificare serioasă, că s-ar fi alcătuit traducerea Psaltirii şi a Apostolului50. Până aici diferenţele faţă de ipoteza lui Iorga sunt puţine: se aduce în discuţie un text din Codex Sturdzanus {Moartea lui Avraam), de care â ţinut seamă numai N. Cartojan, Apocalipsul apostolului Pavel este nominalizat după versiunea din Apocriful Iorga, iar datarea traducerilor este plasată la răscrucea secolelor al XV-lea şi al XVI-lea. Singura noutate o reprezintă încercarea autorului de a întări localizarea maramureşeană a traducerilor prin raportare la pictura murală a bisericilor de lemn din această regiune. Constatarea că pictura acestor biserici abundă în scene preluate din apocrifele religioase ar dovedi că scrierile respective cunoşteau în Maramureş „un câmp larg de răspândire”51. Identificarea surselor de inspiraţie pentru meşterii-zugravi maramureşeni în versiunile româneşti ale apocrifelor religioase este dificil de probat, câtă vreme aceştia s-ar fi putut adresa şi versiunilor slavone ale scrierilor respective sau eventual îndreptarelor de pictură, aşa-numitelor erminii.
Pentru identificarea celui de-al doilea curent de traduceri din Transilvania, localizabil în părţile meridionale, Panaitescu s-a orientat probabil după opiniile exprimate de B. P. Hasdeu şi N. Cartojan cu privire la localizarea copiilor Legendei Sfintei Vineri şi a „textelor bogomilice” din Codex Sturdzanus52. Rezultatele studiilor din ultimele decenii infirmă însă copierea acestor texte în sudul Transilvaniei (vezi mai jos, p. 24-26, 33-37). Includerea în rândul textelor din această regiune a
50	Ibidem.
51	Ibidem, p. 109.
52	B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, voi. II, Bucureşti, 1879, p. XLIII şi p. 142-143; N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească,
p. 61.
22
ALEXANDRU MAREŞ
scrierilor apocrife din Codicele Todorescu şi Codicele Marţian, „redactate în grai sud-est ardelean”53, reprezintă, fără îndoială, o scăpare din vedere a istoricului, întrucât N. Drăganu, exegetul acestor texte, a deovedit de mult că ele reflectă graiul din nordul Transilvaniei54. în sfârşit, pentru motivele expuse mai sus, nu servesc ipotezei lui Panaitescu nici referirile la textele cuprinse în Codicele Neagoeanus şi Codicele de la Cohalm, deşi acestea sunt scrise probabil în sudul Transilvaniei.
în sfârşit, localizarea în Muntenia a scrierii despre „vedeniile infernale” (B.A.R., ms. sl. 494) nu este prin nimic argumentată. O cercetare a acestui text, la care ne vom referi ceva mai departe, confirmă însă o asemenea posibilitate.
Din cele arătate a reieşit, credem suficient de clar, lipsa de temeinicie a ipotezei lui Panaitescu: pe de o parte, localizările propuse traducerii celor mai vechi apocrife religioase nu beneficiază de suportul faptelor de limbă, iar pe de altă parte, lipsa probelor-martor (copiile locale) pentru fiecare provincie românească subminează teoria traducerilor simultane a scrierilor apocrife în Transilvania, Ţara Românească şi Moldova.
4. Ipoteza localizării în Banat-Hunedoara şi sudul Transilvaniei sau Muntenia s-a conturat în urma rezultatelor cu care s-au încheiat încercările ceva mai recente de localizare a textelor apocrife din Codex Sturd-zanus şi dintr-un alt manuscris din secolul al XVI-lea55. O
53	Ibidem, p. 109.
54	Două manuscripte vechi: Codicele Todorescu şi Codicele Marţian, p. 165-166 şi 187-188.
55	Nu am inclus în rândul apocrifelor religioase scrierea intitulată începătură de nuiale din Codicele Braţul (1559-1560). Ea conservă un text de magie populară destinat să ajute la descoperirea comorilor, care
APOCRIFE RELIGIOASE
23
examinare critică a acestor rezultate ne va permite să stabilim în final valoarea ipotezei precitate.
Primul text la care ne vom referi este cel al „vedeniilor infernale”, semnalat de P. P. Panaitescu într-un sbomic slavon (B.A.R., fns. sl. 494) şi identificat ulterior drept cântec religios apocrif56 * 58. După mărturia filigranelor, manuscrisul a fost copiat în intervalul 1535-1555. Unele particularităţi lingvistice, cum ar fi z în văzuiuj în juri şi r dur în mărgăritaru indică provenienţa sudică a textului, care, după Alexandra Roman a putut fi copiat în Muntenia sau sud-estul Transilvaniei38. Potrivit unei însemnări din secolul al XVIII-lea, în care e pomenit oraşul Bucureşti, manuscrisul care a aparţinut Mănăstirii Cemica59 pare scris mai curând în Muntenia, decât dincolo de munţi. Lipsa alternanţelor fonetice ar putea constitui un indiciu că traducerea provine din aceeaşi zonă dialectală în care s-a executat şi copia manuscrisă.
Dintre apocrifele religioase ale Codicelui Sturdzan vom examina pentru început pe cele copiate de popa Grigorie din Măhaci.
este întreţesut până la saturaţie cu invocaţii către sfinţi şi cu trimiteri la psalmi şi rugăciuni.
56	Alexandru Mareş, Observaţii pe marginea unui vechi imn religios, în „Limba română”, XXXIII, 1984, nr. 5, p. 410-413.
37 Alexandra Roman, Un text românesc precoresian, în „Limba română”, XXV, 1976, nr. 5, p. 463-467.
58	Ibidem, p. 474; Ion Gheţie, Alexandru Mareş, Originile scrisului în limba română, p. 375.
59	P. P. Panaitescu, Catalogul manuscriselor slavo-romăne şi slave din Biblioteca Academiei Române. Voi. II. Ediţie îngrijită de Dalila-Lucia Aramă şi revizuită de G. Mihăilă, cu o prefaţă de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 2003, p. 326.
24
ALEXANDRU MAREŞ
Legenda Sfintei Vineri, transcrisă la q dată cuprinsă în intervalul 1583-161960, a fost supusă unui atent examen lingvistic de către Ion Gheţie. Acesta a identificat în text câteva trăsături lingvistice care nu se pot explica prin graiul vorbit de copist (z, j, labiale moi, durificarea lui ş şi j), dar care, în schimb, ne îndreaptă atenţia asupra unui izvod din sudul Transilvaniei. Prezenţa termenului boiereasă „femeie”, caracteristic Ţării Bârsei, după B. P. Hasdeu61, ar proba că traducerea provenea din această regiune, poate chiar din zona Braşovului62. Acceptând localizarea lui Ion Gheţie, Gh. Chivu mai adaugă la particularităţile lingvistice necunoscute graiului din Măhaci încă două trăsături: prefacerea lui u în / (frâmseţile) şi adverbul acum63.
Pe marginea acestei localizări avem de făcut două observaţii. Cea dintâi vizează explicaţia dată prezenţei labialelor moi în textul legendei. După cum se ştie, localitatea Măhaci se află astăzi în zona în care e după labială nu a trecut la ă. Ion Gheţie presupune că, în vremea în care popa Grigore îşi copia textele, în graiul acestuia labialele ar fi fost dure, întrucât fenomenul velarizării labialelor era odinioară mult mai extins decât astăzi64. Chiar dacă admitem că în graiurile actuale durificarea labialelor este în regres, nu avem nici o dovadă că în jurul anului 1600 în graiul măhăcean labialele se pronunţau dur. Prezenţa în textele copiate de popa Grigorie numai a
60	Codex Sturdzanus. Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie de text şi indice de cuvinte de Gheorghe Chivu, Bucureşti, 1993, p. 51-52.
61	Op. cit., II, p. 142.
62	Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, p. 314.
63	Codex Sturdzanus, ed. Gh. Chivu, p. 64.
64	Baza dialectală a românei literare, p. 125.
APOCRIFE RELIGIOASE
25
labialelor moi65 reflectă foarte probabil situaţia din graiul local. Altfel, ar fi greu de imaginat că acest copist rostea dur labialele şi, totodată, nota în mod consecvent e după labială în cuvintele existente în manuscrisele de provenienţă sudică ce-i serveau de model.
A doua observaţie priveşte termenul boiereasă „femeie” invocat pentru a localiza traducerea în jurul Braşovului. Gh. Ivănescu a indicat făcând apel la hărţile atlasului că boreasă, formă contrasă din boiereasă, circulă astăzi şi în alte zone ale Transilvaniei în afara celei sud-estice: Făgăraş, Maramureş şi Satu Mare66.
în consecinţă, argumentele produse de Ion Gheţie şi Gh. Chivu, mai puţin cel desprins din notarea labialelor moi, sprijină, într-adevăr, ipoteza unui model provenind din sud-estul Transilvaniei. Această zonă, judecând după expansiunea teritorială a termenului boreasă „femeie” cuprindea alături de Braşov şi regiunea Făgăraşului. Dacă traducerea Legendei Sfintei Vineri are o provenienţă geografică identică este mai greu de precizat, întrucât termenul boiereasă „femeie” nu se mai întâlneşte în celelalte versiuni româneşti ale legendei care descind din aceeaşi transpunere pe care o urmează şi versiunea
65	Ibidem, p. 314; Codex Sturdzanus, ed. Gh. Chivu, p. 169.
66	Problemele capitale ale vechii române literare, în „Buletinul Institutului de filologie română «Alexandru Philippide», XI-XII, 1944-1945, p. 105; cf. şi Atlasul lingvistic român pe regiuni. Maramureş, de Petru Neiescu, Grigore Rusu, Ionel Stan, voi. I, 1969, h. 174 (227), h. 209 (227); Ionel Stan, Dorin Uriţescu, Noul atlas lingvistic român. Crişana, voi. II, Cluj-Napoca, 2003, h. 220 (215), h. 238 (217); Atlasul lingvistic român pe regiuni. Transilvania, voi. II de Grigore Rusu, Viorel Bidian, Dumitru Loşonţi, voi. II, Bucureşti, 1997, h. 233 (380, 390,437,438 etc.) şi h. 253 (364, 380, 390,4\2 etc.).
26
ALEXANDRU MAREŞ
C-l
măhăceană .
Legenda duminicii (1601) are, potrivit opiniei exprimate de Ion Gheţie, un model bănăţean-hunedorean sau provenit dintr-o regiune situată mai spre răsărit (Sibiu, Făgăraş). Principalele argumente în • sprijinul acestei localizări le reprezintă rostirea moale a labialelor şi rostirea dură a lui ş în şărpi, greşalele etc67 68.
Gh. Chivu a mărit numărul particularităţilor de limbă care nu pot fi puse în seama copistului: e final păstrat în dzile, mare, diftongul ea accentuat păstrat (mea, voiu şedea), sv >sf (sfântă, sfântul), caracterul variabil al articolului posesiv genitival69. O parte dintre aceste particularităţi se explică prin graiul vorbit la sfârşitul secolului al XVI-lea în sud-estul Transilvaniei şi Muntenia, constatare care îl face pe autor să se întrebe dacă izvodul copiat de popa Grigorie nu provenea din una dintre aceste regiuni. Faptul că în text dz a fost notat consecvent, în condiţiile în care copistul măhăcean „nu obişnuia să înlocuiască consecvent orice z prin dz”, l-a determinat pe Gh. Chivu să susţină în final că la baza epistolei apocrife s-a aflat un modul alcătuit în zona Sibiu-Făgăraş70.
Provenienţa izvodului Legendei duminicii din regiunea Sibiu-Făgăraş este însă greu de admis, deoarece la începutul secolului al XVH-lea, de când deţinem primele atestări pentru această zonă geografică, textele locale consemnează numai prezenţa lui z şi a lui j: zeci (zona Sibiului, 1601-1602)71, zilele (Sebeş, jud. Sibiu, 1625)72,
67	Cf. muiere (B.A.R., ms. rom. 577, f. 122v; ms. rom. 2162, f. 45v) şi giupăneasă (B.A.R., ms. rom. 4182, f. 530v).
68	Baza dialectală a românei literare, p. 314-315.
69	Codex Sturdzanus, ed. Gh. Chivu, p. 62-63.
70	Ibidem, p. 63.
71	Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, p. 147.
APOCRIFE RELIGIOASE
27
Domnezeu, frunză (Scorei, jud. Sibiu, 1636)72 73, respectiv judeţu (Sebeş, 1625)74, judece (Scorei, 1636)75.
Localizarea modelului urmat de popa Grigorie în Banat-Hunedoara, prima dintre opţiunile lui Ion Gheţie, pare însă îndreptăţită. Ea este întărită şi de prezenţa în text a formei verbale să lucre. Formele tari ale verbului a lucra la prezentul indicativului şi conjunctivului sunt răspândite astăzi în Banat, Transilvania (fără colţul sud-estic), nordul Olteniei şi nordul Moldovei76. în secolul al XVI-lea aceste forme au fost înregistrate în Banat-Hunedoara şi în două tipărituri ale căror versiuni provin, de asemenea, din această regiune (Ţetraevanghelul slavo-român de la Sibiu şi Cazania I)77. Fără îndoială că formele paradigmei tari circulau în acest secol şi în sud-vestul şi nord-vestul Transilvaniei, după cum dovedesc unele texte din Alba Iulia şi Bihor scrise ori tipărite după 160078. Nu avem însă nici un indiciu că asemenea forme verbale ar fi circulat în trecut şi în graiurile din sud-estul Transilvaniei. Mai însemnată decât să lucre este locuţiunea adverbială pren ce „de ce?” (578), de care nu s-a ţinut seamă până acum în încercările de localizare a textului. în secolul al XVI-lea,
72 Gabriel Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti, IV, Bucureşti, 1992, p. 362.
73	Alexandru Mareş, Cărţi populare de prevestire, în Cele mai vechi cărţi populare în limba română, VIII, Bucureşti, 2003, p. 44.
74	Gabriel Ştrempel, op. cit., IV, p. 362.
75	Alexandru Mareş, Cărţi populare de prevestire, p. 44.
16 Atlasul lingvistic român. Serie nouă, voi. VII, 1972, h. 1904.
77 Ovide Densusianu, op. cit., II, p. 209 şi 233. Lucră din Ţetraevanghelul coresian, semnalat de Densusianu (Matei, zac. 86) este o „infiltraţie” provenind din versiunea Tetraevanghelului sibian din 1551-1553.
78	Dana-Miliaela Zamfir, Morfologia verbului în dacoromâna veche (secolele al XVI-lea - al XVlI-lea), Bucureşti, 2005, p. 318.
28
ALEXANDRU MAREŞ
pren ce, întrebuinţat ca în textul nostru cu sens interogativ, a fost atestat numai în Psaltirea Hurmuzaki79. Putem presupune că această locuţiune adverbială foarte rară a circulat în trecut în aceeaşi arie în care pren ce „pentru că” s-a întrebuinţat ca ‘locuţiune conjuncţională; pentru o situaţie analogă, vezi căce „pentru că”, folosit şi în propoziţii interogative. Ca locuţiune conjuncţională, pren ce a fost înregistrat într-un text bănăţean-hunedorean {Palia de la Orăştie), în două texte coresiene {Tâlcul evangheliilor şi Molitvenicul rumânesc), întemeiate pe traduceri provenind din Banat-Hunedoara, şi în Psaltirea Hurmuzaki80, unde prezenţa sa a fost explicată tot ca o particularitate dialectală proprie acestor graiuri81. Traducerea Legendei duminicii în Banat-Hunejdoara este sprijinită şi de faptul că din această zonă geografică provine singura versiune a legendei în afara celei măhăcene, de care avem cunoştinţă82 83. De reţinut amănuntul că cele două versiuni sunt unite între ele prin-tr-o trăsătură comună {desveace, Codex Sturdzanus -desvece, versiunea budapestană) , care reflectă un fenomen de hipercorectitudine, propriu unei arii în care v evoluase la /în cuvinte de tipul svânt > sfânt. Or, încă din secolul al
79	Ovide Densusianu, op. cit:, II, p. 272.
80	Ibidem, p. 288.
81	Ion Gheţie, Contribuţii la localizarea psaltirilor româneşti din secolul alXVI-lea, p. 159.
82	Codex Sturdzanus, ed. Gh. Chivu, p. 76-78; cf. p. 78-80, unde se susţine că din acelaşi original pe care îl urmează versiunea măhăceană descinde şi versiunea legendei din ms. rom. 2806 (B.A.R.). Opinia din urmă a fost infirmată de Emanuela Timotin, Legenda duminicii, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, X, Bucureşti, 2005, p. 55-57.
83	Codex Sturdzanus, ed. Gh. Chivu, p. 237.
APOCRIFE RELIGIOASE
29
XVI-lea, rostirea inovatoare cu/avea răspândire în Banat-Hu-nedoara84 85 86.
Ultimul text copiat de popa Grigore este aşa-numi-ta Rugăciune de scoatere a dracului, care a fost scrisă la o dată neprecizată din intervalul 1601-1618. :în pofida' întinderii reduse a textului păstrat, graiul copistului este evidenţiat de câteva particularităţi de limbă, cum ar fi rotacizarea lui n latin intervocalic, păstrarea africatei dz şi a pronumelui nemică. Gh. Chivu consideră că prezenţa adverbului acum indică pentru acest text o sursă sud-est transilvăneană sau muntenească83. Asupra acestei opinii vom reveni ceva mai departe.
Unui colaborator al preotului din Măhaci, originar din aceeaşi localitate sau dintr-una apropiată, copistului C în clasificarea lui Gh. Chivu, îi datorăm transcrierea Morţii lui Avraam (1580-1591). După Ion Gheţie, scrierea, pe care acesta o considera în mod greşit a fi scrisă de popa Grigorie, ar putea reproduce un izvor bănăţean-hunedorean. Totodată, autorul atrăgea atentia că o formă ca acomu (=acum) are o provenienţă sudică . Reluând problema stabilirii apartenenţei regionale a acestei surse, Gh. Chivu prezintă particularităţile lingvistice care caracterizează graiul nord-transilvănean vorbit de copistul C: închiderea lui e aton la i în şidzându, reducerea lui -ea la e (?) în să jăce, trecerea lui n la m în sâmt(u), rotacismul lui n în se adura, conservarea lui dz în audzi, rostirea moale a lui r în stringe şi pronumele nemică. Unele fonetisme (f în porânci, m moale în să nu meargă) şi, în special, adverbul acumu provin dintr-un izvor scris foarte probabil în
84	Ion Gheţie, Al. Mareş, Grăiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea, p. 136-139.
85	Codex Sturdzanus, ed. Gh. Chivu, p. 63-64.
86	Baza dialectală a românei literare, p. 315.
30
ALEXANDRU MAREŞ
sud-estul Transilvaniei sau în Muntenia. Fără a exclude definitiv provenienţa modelului din Banat-Hunedoara, Gh. Chivu consideră mai probabilă descendenţa Morţii lui Avraam „dintr-o scriere sud-est transilvăneană sau muntenească8.7.
După opinia noastră, argumentele în favoarea apartenenţei sud-est transilvănene sau muntene a izvodului copistului C nu sunt incontestabile. Fonetismele porănci şi să nu meargă se întâlnesc şi în Palia de la Orăştie87 88, prin urmare, ele pot fi raportate, în egală măsură, şi la graiurile bănăţene-hunedorene. Prezenţa lui acum, care potrivit cunoştinţelor noastre de dialectologie istorică caracteriza în secolul al XVI-lea graiurile de tip sudic89, contrastează însă puternic cu unii termeni din text proprii graiurilor nordice. Unul dintre aceştia este adverbul cătiliru „încet”. Astăzi cătelin (variante cătilin şi chitiliri) a fost notat în nordul Transilvaniei, în Maramureş90 şi pe valea Târnavelor91 92 93, iar în secolul al XVI-lea numai în Banat-Hu-nedoara . Al doilea termen care ne-a reţinut atenţia este verbul la „a spăla”, cunoscut astăzi în Transilvania, fără partea de sud , şi care în secolul al XVI-lea a fost atestat
87	Codex Studrzanus, ed. Gh. Chivu, p. 66.
88	Palia de la Orăştie. 1581-1582. Text-facsimile-indice. Ediţie îngrijită de Viorica Pamfil, Bucureşti, 1968, p. 351.
89	Ion Gheţie, Al. Mareş, Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea, p. 254-255’.
90	Ibidem, p. 257; Tit Bud, Poezii populare din Maramureş, Bucureşti, 1908, p. 33; Alexandru Ţiplea, Poezii populare din Maramureş, Bucureşti, 1906, p. 17; Ionel Stan, Dorin Uriţescu, Noul atlas lingvistic român. Crişana, voi. I, Bucureşti, 1996, h. 179 (205).
91	Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal, Bucureşti, 1914, p. 35, 36; Vasile Frăţilă, Probleme speciale de dialectologie. Graiul de pe valea inferioară a Târnavelor, Timişoara, 1982, p. 149.
92	Ovide Densusianu, op. cit., II, p. 256.
93	DA, s.v. la.
APOCRIFE RELIGIOASE
31
în Banat-Hunedoara, în textele rotacizante (deci în texte nordice) şi în trei tipărituri coresiene (Tetraevanghelul din 1561 şi psaltirile din 1570 şi 1577)94, unde prezenţa sa se explică prin sursele nordice utilizate, de editorii braşoveni95 96. în alte texte coresiene, la a fost înlocuit în-mod sistematic prin spăla96, ceea ce indică că primul termen nu caracteriza graiul din sud-estul Transilvaniei97. Pentru termenul lăutoriu „lighean”, lipsit de atestări vechi sau actuale, dar care apare, de asemenea, în textul Morţii lui Avraam, putem admite că a circulat în trecut în aceeaşi arie în care a fost înregistrat şi verbul la.
Acceptarea ipotezei lui Gh. Chivu (sursa copiei a fost sud-est transilvăneană sau munteană) ne obligă să admitem că termenii cătilin, la şi lăutoriu au fost introduşi de copistul C, vorbitor al graiului nordic. O asemenea
94	Ovide Densusianu, op. cit., II, p. 565.
95	în Tetraevanghelul din 1561, la apare o singură dată {Matei, cap. 6, v. 17), fiind o simplă scăpare la revizie, în raport cu spăla, atestat de şaptesprezece ori (vezi Tetraevanghelul tipărit de Coresi. Braşov 1560-1561 comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti 1574. Ediţie alcătuită de Florica Dimitrescu, Bucureşti, 1963, p. 365 şi 399).
96	în Molitvenicul din cca 1567-1568 şi în Liturghierul din 1570 revizorii braşoveni au înlocuit în psalmul 50, care urmează aceeaşi traducere ca şi cele două psaltiri coresiene amintite, verbul la prin spăla (vezi Liturghierul lui Coresi. Text stabilit, studiu introductiv şi indice de Alexandru Mareş, Bucureşti, 1969, p. 30). în Cazania a Il-a din 1581, reproducându-se citatul evanghelic după ediţia din 1561 {Matei, cap. 6, v. 17), la a fost înlocuit prin spăla (vezi DA, s.v. la). Şerban Coresi în Psaltirea slavo-română din 1589 a schimbat peste tot pe la prin spăla (vezi Coresi, Psaltirea slavo-română (1577) în comparaţie cu psaltirile coresiene din 1570 şi 1589. Text stabilit, introducere şi indice de Stela Toma, [Bucureşti], 1976, p. 47, 119, 222, 223 şi 305).
97	Cf. şi Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780). Termeni regionali, Bucureşti, 1987, p. 165.
32
ALEXANDRU MAREŞ
supoziţie este greu de admis, câtă vreme nu avem nici un indiciu care să probeze că scribul respectiv intervenea asupra textului pe care îl copia. A presupune, într-o altă variantă, că sursa scribului a fost reprezentată de o versiune intermediară, în care un copist, vorbitor de asemenea a unui grai nordic, a introdus aceşti termeni în urma prelucrării unei traduceri sudice, înseamnă a apela la o explicaţie puţin probabilă. Doi copişti nordici (presupusul prelucrător şi copistul C) care îl păstrează pe acum, fără a-1 avea în graiul lor, reprezintă într-adevăr un caz singular. De altfel, ipoteza unei prelucrări intervenite pe traseul difuzării scrierii suferă şi din cauza inexistenţei altor copii aparţinând acestei traduceri. Pentru o scriere cunoscută printr-o singură copie (cazul de faţă), având până la proba contrară, o difuzare extrem de limitată în timp şi spaţiu, nu este indicat în plan metodologic să înscriem ca o etapă obligatorie prelucrarea lingvistică. în filologie şi nu numai, explicaţiile cele mai simple au şi şansele cele mai mari să corespundă realităţii. Ca atare, considerăm că răspândirea în secolul al XVI-lea a formei acfîty nu a cuprins numai Ţara Românească şi sud-estul Transilvaniei, cum ne încredinţează puţinele surse documentare de care beneficiem, ci probabil şi unele zone din Banat şi sud-vestul Transilvaniei. Şi astăzi forma acum(a) a fost înregistrată în unele localităţi din Banat, Crişana şi sudul Transilvaniei98, iar în secolul al XVII-lea
98	Atlasul lingvistic român. Serie nouă, voi. V, 1966, h. 1489, 1490; Ionel Stan, Dorin Uriţescu, op. cit., voi. I, h. 13 (191), 74 (118), 92 (216), 111 (103), 118 (165), 122 (175), 135 (115), 138 (161), 155 (105), voi. II, h. 229 (115), 248 (121), 286 (127), 322 (115), 328 (201), 364 (154), 367 (185), 382 (184), 395 (132). în textele din arhiva fonogramică a institutului nostru, la care prin bunăvoinţa doamnei Maria Marin am avut acces, am înregistrat pe acum(a) în nord-estul
APOCRIFE RELIGIOASE
33
acum (a) a fost notat în texte din Banat", Bihor (Luncasprie, 1673-1705; Dobricioneşti 1678)99 100 şi sud-vestul Transilvaniei (Bălgrad, 1648, 1651)101. Cum în textul nostru, alături de acum, apare şi amu (7772), este posibil ca ambele forme să fi coexistat în graiul copistului, originar din zona Măhaciului. De reţinut că şi în textele copiate de popa Grigorie {Legenda Sfintei Vineri şi Rugăciunea de scoatere a dracului) întâlnim pe acum, ceea ce ar putea constitui un indiciu destul de serios că această formă nu provenea din sursele sudice utilizate de copist, ci din graiul vorbit în Măhaci şi împrejurimi.
Textele aşa-zis „bogomilice” din Codex Sturdzanus (Apocalipsul apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora morţii şi Legenda Sfântului Sisinie) au fost copiate în intervalul 1590-1602. Scrise de un copist anonim (copistul D în clasificarea lui Gh. Chivu), aceste texte formează o unitate distinctă nu numai prin hârtia de aceeaşi provenienţă pe care sunt copiate, ci şi prin particularităţile lingvistice conţinute. Pentru aceste motive, Ion Gheţie a localizat în bloc „textele bogomilice”. Autorul a atras atenţia, în primul rând, asupra unor trăsături de limbă proprii graiurilor nordice: -eă >e(q) în ave, î în cânilor, mânile, labiale moi, rotacismul lui -n- în trei exemple (toate provenind din Cugetări în ora morţii), dz şi g, r moale în horeşte, ureşte, ş moale în şepte,
judeţului Alba, în localităţile Cut, Secăşel, Biia şi Crăciunelu de Sus; cf. acnm(a) şi în Buru şi Săvădisla, ambele în sudul judeţului Cluj.
99	Gr. Creţu, Anonymus Caransebesiensis, cel mai vechi dicţionariu al limbii române după manuscriptul din biblioteca Universităţii din Pesta, în „Tinerimea română”, noua serie, volumul I, Bucureşti, 1898, p. 327.
100	B.A.R., ms. rom. 1764, f. 76r'v, 80v (cf. amu, f. 8.1v), ms. rom. 4642, f. 8V, 9\ 25v, 49v etc. (cf. acu, f. 20 lr), ms. rom. 5910, f. 226v.
101	Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, p. 302.
34
ALEXANDRU MAREŞ
articolul posesiv a invariabil, adverbul acmu şi termenul beţit „beţiv”. Aceste particularităţi s-ar regăsi în totalitate în nordul Hunedoarei, regiune în care rotacismul se mai putea păstra sporadic. Prin urmare, copistul D era originar din această regiune. Alte particularităţi caracteristice unui strat de limbă sudic (z şi j în crezut, judece, ş şi j duri în slujaşte, şapte, r dur în boraşte, îi în câine, mâine, fonetismul mencinoşi, r dur în vânătorul, adverbul acum şi verbul scuepi) se pot explica prin modelele acestor texte, care aparţineau sud-estului Transilvaniei sau Munteniei102.
Localizarea la care Gh. Chivu a supus fiecare dintre cele patru texte amintite s-a soldat cu rezultate care confirmă concluziile lui Ion Gheţie. în limba textelor au fost identificate două straturi de limbă. Primul poate fi localizat în nordul Hunedoarei, pe lângă termenul beţit „beţiv” semnalat de Ion Gheţie pledând în acest sens şi adverbul aclo (modificat ulterior în acolo) şi termenul fericat „fericit”. Al doilea strat de limbă este caracteristic sud-estului Transilvaniei şi Munteniei, regiuni din care proveneau sursele textelor transcrise de copistul D103.
Ipoteza copierii „textelor bogomilice” în nordul Hunedoarei de pe originale braşovene sau munteneşti nu explică însă prezenţa elementelor lexicale nordice în ţesătura textelor. Am văzut că localizându-se stratul de limbă al copistului s-a invocat prezenţa termenilor beţit „beţiv”, înregistrat astăzi în Hunedoara104, şi fericat „fericit”, care a circulat în trecut în Banat, Crişana şi sud-vestul
mlbidem, p. 315-316.
IOj Codex Sturdzanus, ed. Gh. Chivu, p. 67-70.
104	Grigore Rusu, Viorel Bidian, Dumitru Loşonti, op. cit., voi. II, h. 271 (405,429,431).
APOCRIFE RELIGIOASE
35
Transilvaniei105. Alături de aceştia a fost pus şi aclo „acolo”, socotit bănăţenism, care însă a fost notat în secolul trecut şi în vestul judeţului Alba106 107 108. Oricum şi această variantă fonetică este proprie tot unor graiuri
* 107	*	•
nordice . In „textele bogomilice” se regăsesc şi alte elemente lexicale nordice. Unul dintre acestea este gint „neam”, înregistrat în Apocalipsul Maicii Domnului (3 ocurenţe) şi în Cugetări în ora morţii (2 ocurenţe), termen care a mai fost notat numai în Codicele Voronetean şi în
/ OR	*	*
psaltirile Hurmuzaki şi Scheiană , toate trei textele aparţinând ariei nordice. Un alt termen de obârşie nordică este bratăş „prieten” (< braţ + ă?)109, atestat în Cugetări în ora morţii, dar şi în unele scrieri bihorene din secolul al XVII-lea110. Verbul scrâşca „a scrâşni” din Apocalipsul Maicii Domnului şi substantivul scrâşcare din Cugetări în ora morţii aparţin, de asemenea, elementelor lexicale caracteristice ariei nordice. In secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, scrâşca a fost notat în scrieri din Banat, Crişana, sud-vestul şi nordul Transilvaniei şi Moldova111, adică numai din regiunile în care atlasul a consemnat în zilele noastre existenţa formelor crâşca şi scrâşca (+
105	Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, op. cit., p. 129.
106	Emil Petrovici, Texte dialectale culese de ..., Sibiu-Leipzig, 1943, p. 64
107	DA, s.v. acolo.
108	Ovide Densusianu, op. cit., II, p. 496-497.
109	Care nu trebuie confundat cu băratăş „prieten” din Palia de la Orăştie, care provine din magh. barat (Ovide Densusianu, op. cit., II, p. 538).
110	Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, op. cit., p. 67.
111	Ovide Densusianu, op. cit., II, p. 336-337; Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, op. cit., p. 259-260.
36
ALEXANDRU MAREŞ
variantele)112. Interjecţia ni „hai”, prezentă în Cugetări în ora morţii, a fost întâlnită în secolul al XVI-lea în texte provenind din Banat-Hunedoara (Cartea de cântece, Palia de la Orăştie), precum şi într-un text coresian (Cazania 7)113, unde . prezenţa sa se explică prin provenienţa bănăţeană-hunedoreană a versiunii tipărite de Coresi. în sfârşit, verbul scuepi „a scuipa” din Apocalipsul apostolului Pavel, considerat de provenienţă sudică, datorită fonetismului său particular (cu e epentetic), se întâlneşte în trecut în texte provenind din sud-vestul Transilvaniei (Noul Testament de la Bălgrad) şi muntene {Cazania de la Mănăstirea Dealu)114. Prin desinenţa -esc (verbul este înregistrat sub forma de indicativ 3 pl. scuepescu), tennenul aparţine însă ariei nordice115.
Prezenţa în texte a acestor termeni se datorează, în opinia noastră, traducătorului, originar probabil din nordul Hunedoarei. Altfel, e greu de imaginat că un copist din această regiune prelucrând nişte traduceri aparţinând graiurilor sudice a înlocuit cu atâta zel pe hai prin ni, pe prieten sau soţ prin bratăş, pe neam sau rudă prin gint, pe scrâşni prin scrâşca, pe ferice de prin ferecat (în ultimul exemplu în nu mai puţin de douăzeci de contexte). Apoi lipsa oricărei copii sudice de pe vreunul din „textele bogomilice” - toate copiile sunt nordice (vezi Codicele Todorescu, Codicele Marţian şi Apocriful Iorgd) - nu vine în sprijinul traducerii acestor texte în regiunea Braşovului sau în Muntenia. De reţinut că în copiile a trei dintre
112	Atlasul lingvistic român. Partea I (ALR I) de S. Pop, voi. I, Cluj, 1938, h. 89; Micul atlas lingvistic român. Partea II (ALRM II) de E. Petrovici, voi. I, Sibiu-Leipzig, 1940, h. 70.
Ilj Ovide Densusianu, op. cit., II, p. 290.
114	Dana-Mihaela Zamfir, op. cit., p. 182.
115	Atlasul lingvistic român. Partea I, voi. I, h. 87.
APOCRIFE RELIGIOASE
37
„textele bogomilice” păstrate în Codicele Todorescu (manuscris copiat în nord-vestul Transilvaniei) termenii se regăsesc, cu excepţia lui gint, în forme identice sau în variante fonetice apropiate, în aceleaşi locuri ca şi în versiunile din Codex Sturdzanus: bratăşii, fericat, ni; cf. scârcica (î.l.d. scrâşca), scărşcare (î.l.d. scrăşcare) şi scopescu (î.l.d. scuepescu)116.
Copierea celor patru texte din Codex Sturdzanus s-a efectuat probabil tot în nordul Hunedoarei, dacă nu chiar în zona Măhaciului, unde rotacismul era încă viu în graiul local. Cât priveşte stratul sudic de limbă, acesta se explică în mod satisfăcător dacă admitem că pe traseul difuzării traducerii a intervenit un scrib originar din sudul Transilvaniei sau Muntenia. Copiile acestuia, care puteau fi executate chiar într-o localitate situată în interiorul ariei nordice, au fost ulterior puse la contribuţie de copistul D.
înainte de a încheia observaţiile noastre asupra localizării acestor scrieri apocrife, vom reveni asupra Rugăciunii de scoatere a dracului, scrisă de popa Grigorie în Măhaci. Traducerea acestui text în sud-estul Transilvaniei sau în Muntenia, întemeiată numai pe prezenţa adverbului acum, este posibilă, dar nu sigură, câtă vreme această formă adverbială ar fi putut circula în secolul al XVI-lea în zona Măhaciului (în ultima alternativă, traducătorul ar putea fi şi vorbitorul unui grai nordic).
ReUnind principalele rezultate desprinse din examinarea localizării celor mai vechi texte apocrife, putem afirma că dintre cele nouă texte cercetate trei au fost copiate în Măhaci (Legenda Sfintei Vineri, Legenda duminicii, Rugăciunea de scoatere a dracului), unul în
116	Pentru acestea, vezi Codex Sturdzanus, ed. Gh. Chivu, p. 244, 256, 262, 265, 269-270 (formele din text şi cele din aparatul critic).
38
ALEXANDRU MAREŞ
zona Măhaciului {Moartea lui Avraam), patru în zona Măhaciului sau în nordul Hunedoarei {Apocalipsul apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora morţii, Legenda Sfântului Sisinie) şi unul în ' Muntenia {Cântecul religios).
Pentru textele cunoscute pe baza unei singure versiuni, regiunile de provenienţă a modelelor lor sunt probabil şi regiunile de provenienţă a traducerilor respective: Banat-Hunedoara {Moartea lui Avraam), nordul Hunedoarei {Legenda Sfântului Sisinie) şi Muntenia {Cântecul religios). Intr-un caz {Rugăciunea de scoatere a dracului), nu ne putem pronunţa asupra regiunii în care s-a efectuat traducerea. Pentru traducerile textelor care s-au transmis în două sau mai multe copii, localizările obţinute din examinarea pe baza criteriilor de limbă a celor mai vechi versiuni (de fapt a celor din Codex Sturdzanus) coincid, în general, cu ariile în care au fost copiate celelalte versiuni cunoscute (Banat-Hunedoara: Legenda duminicii) sau se află în proximitatea acestor arii (nordul Hunedoarei: Apocalipsul apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora morţii)'11. Deţinem un text din această categorie {Legenda Sfintei Vineri) pentru care nu putem stabili dacă traducătorul era originar din sudul Transilvaniei, regiune unde a fost localizată sursa copiată de popa Grigorie, căci celelalte copii cunoscute ale traducerii provin din Făgăraş, Bihor, Maramureş117 118 119 şi Muntenia11 .
117	Celelalte versiuni ale traducerilor pe care le conţine Codex Sturdzanus sunt copiate probabil în Bihor; vezi Codicele Todorescu, Codicele Marţian şi Apocriful Iorga (cf. Codex Sturdzanus, ed. Gh. Chivu, p. 83-88, 92-96, 97-100).
118	Codex Sturdzanus, ed. Gh. Chivu, p. 121-125.
119	Vezi B.A.R., ms. rom. 2162, care a aparţinut Mănăstirii Cernica.
APOCRIFE RELIGIOASE
39
Rezultatele noastre privind stabilirea regiunilor istorice româneşti în care s-au tradus apocrifele religioase din Codex Sturdzanus diferă în proporţii diferite, în funcţie de fiecare text, de rezultatele similare obţinute de Ion Gheţie şi Gh. Chivu. în cazul a două texte {Legenda duminicii şi Legenda Sfintei Vineri), încheierile la care am ajuns aduc, în ultimă instanţă, unele mici corecţii localizărilor propuse de cei doi autori. Diferenţe nete între rezultatele noastre şi cele expuse de Ion Gheţie şi Gh. Chivu se stabilesc, în schimb, pentru cele patru „texte bogomilice”, socotite de aceştia traduse în sud-estul Transilvaniei sau Muntenia, în timp ce noi situăm traducerile lor în nordul Hunedoarei. Cauza acestor deosebiri a reprezentat-o prezenţa în aceste texte a unui strat lexical nordic, vizibil şi în versiunile similare din alte manuscrise, atribuit de noi traducătorilor, şi nu copiştilor.
5. Din punct de vedere cronologic, cea mai veche traducere pare aceea a Cântecului religios, a cărui versiune datează din intervalul 1535-1555. Traducerile celorlalte apocrife religioase sunt probabil ulterioare acesteia, versiunile lor fiind copiate, unele dintre ele, în ultimele două decenii ale secolului al XVI-lea, iar altele la începutul secolului următor.
Pentru Muntenia traducerea Cântecului religios ne apare ca o acţiune cu totul izolată. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Banat-Hunedoara, de unde deţinem şase traduceri. Rolul ambelor regiuni în traducerea şi difuzarea textelor apocrife, în special spre nord (Măhaci, Bihor), este indubitabil.
Critica de text indică că unele scrieri apocrife au circulat şi în sudul Transilvaniei ori au fost copiate în regiunile transilvănene cu vorbitori ai graiurilor nordice de către scribi originari din părţile ei meridionale. Nu avem
40
ALEXANDRU MAREŞ
însă indicii sigure că s-ar fi tradus asemenea scrieri în sud-estul Transilvaniei.
Primii traducători ai scrierilor religioase apocrife nu ne sunt cunoscuţi, după cum necunoscute sunt şi <■ impulsurile care ku determinat traducerea acestor scrieri.
Fapt cert este că în trecut apocrifele religioase se bucurau de un mare prestigiu în rândul preoţilor, cei mai asidui copişti ai acestor texte, care uneori nu au avut nici o reţinere să le citească în biserică120. Traducătorii apocrifelor şi legendelor hagiografice provin negreşit din mediile culturale bisericeşti. Nu avem însă mărturii că printre traducătorii acestui gen de literatură s-ar fi aflat negustorii din lumea satelor şi a oraşelor, ori micii dregători, cunoscători ai slavonei, aşa cum pretindea P. P. Panaitescu121 122.
Biserica a luat atitudine împotriva apocrifelor religioase în special prin acele indice de cărţi oprite care au circulat în lumea slavă, iar la noi începând din secolul al XVII-lea. La români însă circulaţia sporadică a acestor indice, care, de altfel, nu cuprindeau toate scrierile de acest fel aflate în circulaţie , nu a putut stăvili acţiunile de traducere şi copiere a apocrifelor religioase. Preoţii noştri, tributari ai unei pregătiri sumare, nu făceau distincţie între
120	Alexandru Mareş, Trei note despre apocrifele religioase, în Omagiu pentru cea de-a optzecea aniversare. Gabriel Ştrempel, Cluj, 2006, (sub tipar); cf. mai sus, p. 86-94.
121	Op. cit., p. 108.
122	Din cele 9 scrieri incluse de noi în categoria apocrifelor religioase şi a legendelor hagiografice, în aceste indice nu regăsim decât patru scrieri: Apocalipsul apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Legenda duminicii şi Rugăciunea de scoatere a dracului; vezi Alexandru Mareş, Consideraţii pe marginea indicelor de cărţi oprite din secolul al XVII-lea,, în „Studii şi cercetări de istorie medie”, XXIII, 2005, p. 257-259.
APOCRIFE RELIGIOASE
41
scrierile religioase prohibite şi scrierile religioase canonice. Pe de altă parte, deţinem unele mărturii care ne încredinţează că biserica ortodoxă română a acceptat, se pare, tacit traducerea scrierilor religioase apocrife. Astfel, Ia mănăstirea Govora apare în cca 1639 un Paraclis al Precistei însotit de două cărţi de prevestire (Gromovnicul şi Trepetnicuî) aflate, în schimb, pe lista cărţilor interzise de biserică. în a doua jumătate a secolului al XVII-lea însuşi mitropolitul Dosoftei va traduce două apocrife religioase: Viaţa sfântului Vasile cel Nou, consemnată şi ea pe lista cărţilor interzise, şi Legenda lui Afrodiţian Persul123 124 125. Prin prisma acestor informaţii, putem să admitem că cele mai vechi scrieri religioase apocrife s-au tradus în secolul al XVI-lea în mediile culturale ortodoxe la fel ca şi cărţile bisericeşti destinate nevoilor învăţământului sau lecturii în afara bisericii.
Primele traduceri ale apocrifelor religioase sunt, în general, corecte şi redactate într-o limbă fluentă, ceea ce denotă că traducătorii lor erau buni cunoscători ai slavonei. Asemenea ştiutori ai slavonei erau de găsit în secolul al XVI-lea în teritoriile de dincolo de munţi, în primul rând în mănăstiri. Avem şi alte indicii care ne îndreptăţesc să admitem că traducerile respective s-au efectuat în mănăstiri. în textul Cugetări în ora morţii un loc special se acordă călugărilor, constatare care a făcut ca alcătuirea întregii scrieri să fie atribuită unui monah . Legenda
123	N. Drăganu, Cea mai veche carte rakoczyană, în „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, I, 1921-1922, p. 253-258.
124	Dragoş Moldovanu, Miscellanea philologica, în „Limba română”, XXXIII, 1984, nr. 5, p. 417-420; Alexandru Mareş, Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exil polon (III), în „Limba română”, XXXVII, 1988, nr. 1, p. 55-63.
125	Ion Gheţie, Alexandru Mareş, Originile scrisului în limba română, p. 379.
42
ALEXANDRU MAREŞ
Sfântului Sisinie cuprinde o versiune bilingvă (textul slavon segmentat şi urmat, după fiecare fragment, de corespondentul românesc), considerată a avea o destinaţie didactică126, mai uşor de explicat într-un mediu monahal.
Localizarea celor mai multe dintre traducerile examinate în Banat-Hunedoara ridică problema identificării acestor mănăstiri. Presupuneri mai mult sau mai puţin îndreptăţite se pot face numai pentru „textele bogomilice”, ale căror traduceri provin probabil din nordul Hunedoarei, în acest spaţiu geografic, trei ar fi mănăstirile care se impun atenţiei noastre: Ribiţa şi Crişcior (situate în nord) şi Geoagiul de Sus (situat la nord de Orăştie). în ultima a dăinuit pentru puţin timp un episcopat (1557-1562), avându-i în frunte pe episcopii Cristofor şi Sava127. Pentru alte traduceri, în genere pentru cele atribuite Banatului şi Hunedoarei, ne-am putea gândi, în primul rând, la Prislop (situată lângă Haţeg), de departe cea mai importantă dintre mănăstirile ardeleneşti din acea epocă, unde la sfârşitul secolului al XVI-lea a fiinţat o episcopie128 129.
în final, ţinem să atragem atenţia asupra prezenţei în trei dintre textele a căror traducere am localizat-o în Banat-Hunedoara, pe de o parte, şi, în nordul Hunedoarei, pe de altă parte, a trei termeni care nu au mai fost înregistraţi decât în textele rotacizante, ale căror traduceri au fost localizate de Ion Ghetie şi Mariana Costinescu de
*	*	1 9Q
asemenea în Banat-Hunedoara . Este vorba de
126	Ibidem, p. 396.
127	Ştefan Meteş, Istoria bisericii româneşti din Transilvania, volumul I, Sibiu, 1935, p. 74-77.
128	Augustin Bunea, Vechile episcopii a Vadului, Geoagiului, Silvaşidui şi Bălgradului, Blaj, 1902, p. 52; Ştefan Meteş, op. cit.y p. 77-78.
129	Vezi supra, nota 35.
APOCRIFE RELIGIOASE	43
substantivul gint „neam” {Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora morţii), înregistrat în Psaltirile Hurmuzaki şi Scheiană’30, de adverbul rutes „în plus” {Legenda duminicii), notat în Codicele Voroneţean şi în psaltirile Scheiană şi Voroneţeană’3’, şi de locuţiunea adverbială pren ce „de ce?” {Legenda duminicii), întâlnită în Psaltirea Hurmuzaki* 131 132. Aceste cuvinte care unesc între ele apocrifele religioase precitate şi textele rotacizante aparţin fără îndoială aceluiaşi spaţiu geografic în interiorul căruia s-au alcătuit traducerile ambelor categorii de texte.
Ij0 Ovide Densusianu, op.cit., II, p. 496-497.
131	Ibidem, p. 273-274.
132	Ibidem, p. 272.
OBSERVAŢII PE MARGINEA UNUI VECHI IMN RELIGIOS
Manuscrisul slavon 494 al Bibliotecii Academiei Române cuprinde pe filele 34r-36r un scurt text românesc, purtând în loc de titlu o indicaţie tipiconală în limba slavonă: Sla(v) gla(s). 8, ne(d) mitare i farisii „Mărire, glasul 8, duminica vameşului şi a fariseului”. Semnalat de P. P. Panaitescu, care îl considera o copie târzie a unei traduceri ce poate fi atribuită, după limbă, secolului al XVI-lea1 2 3, textul a fost cercetat de curând de Alexandra Roman Moraru. La capătul unei examinări minuţioase, autoarea a stabilit că acesta a fost copiat împreună cu celelalte texte slavone ale manuscrisului în Muntenia sau sud-estul Transilvaniei la o dată care, conform mărturiei filigranelor, se plasează în intervalul 1535^-1555 . Această datare, temeinic argumentată, situează textul de faţă în fruntea celor mai vechi texte literare româneşti care ne-au parvenit în copii manuscrise, ceea ce explică interesul pe care îl trezeşte cercetarea sa.
O problemă neelucidată este aceea a identificării textului. în forma pe care ne-o relevă copia din ms. sl. 494, ca şi în cea pe care o prezintă o altă versiune din ms. 100 (Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj-NapocaŢ, scrierea are două părţi distincte: prima înfăţişând despărţirea sufletului de trup, a doua cuprinzând dialogul dintre păcătoşi şi arhanghelul Mihail la vadurile raiului,
1	începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, Bucureşti, 1965,
p. 110.
2	Un text românescprecoresian, în „Limba Română”, XXV, 1976, nr. 5, p. 463-474.
3	Ibidem, p. 463^474.
APOCRIFE RELIGIOASE
45
străjuite de „rîurele de foc”. Referindu-se la partea din urmă, P. P. Panaitescu considera că ne aflăm în faţa unui text apocrif „al vedeniilor infernale”4. După Alexandra Roman Moraru, textul ar reprezenta, în schimb, un fragment liturgic sau o predică5. Aceeaşi autoare remarca existenţa unei lacune între filele 34 şi 35 (corespunzând materiei aflate pe ultima filă a caietului 7, în prezent pierdută), care nu poate fi completată prin raportare la textul existent în ms. clujean 100 (acesta aparţinând unei versiuni diferite)6.
Scrutarea altor versiuni mai puţin sau deloc cunoscute aduce câteva clarificări în privinţa naturii scrierii şi a prezenţei ei în literatura română veche. Dintre cele la care ne vom referi trei au fost publicate: una aflată de T. Bălăşel pe filele unui vechi Minei7 şi alte două culese de I. Antonovici la sfârşitul secolului trecut8. Nesemnalate până în prezent sunt versiunea copiată de popa Ursu din Cotigiet (j. Bihor) într-un Molitvenic anterior anului 16959 şi cea transcrisă în anul 1794 de un copist necunoscut10. Exceptând versiunea popii Ursu, care aparţine unei redacţii amplificate a scrierii, celelalte versiuni, deşi sunt divergente, urmează o redacţie prescurtată. Titlurile pe care le poartă două dintre cele şapte versiuni cunoscute \Pe(s) o sumirenie dsa, gla(s) 5 „Cântec despre smerenia sufletului, glasul 5”, ms. clujean 100; Cântec a lui Pavel
4	Op. cit., p. 110.
5	Op. cit., p. 465.
6	Vezi şi Alexandra Roman Moraru, op. cit., p. 470, nota 39.
7	Texte bogomilice găsite prin Oltenia. Un vechi imn religios, în „Arhivele Olteniei”, XIV, 1935, nr. 77-78, p. 163.
8	Două imne religioase vechi, în „Ion Creangă”, I, 1908, nr. 4, p. 101— 102.
9	Biblioteca Academiei Române, ms. rom. 4151, f. 317716-319721.
10	Biblioteca Academiei Române, ms. rom. 3163, f. lr‘v.
46
ALEXANDRU MAREŞ
apostol, ms. rom. 4151], precum şi indicarea glasului pe care urmează a se cânta acestea evidenţiază caracterul de cântec al scrierii. De altfel, I. Antonovici ne informează că cele două versiuni pe care le-a cules se întrebuinţau cântându-se pe glasul 5 şi,' respectiv, pe glasul 8U.; împrejurările în care se apela la acest text sunt consemnate în indicaţia tipiconală aflată în fruntea versiunii din ms. rom. 3163: Stihiră ce să cântă la morţi şi la pomenire, glas 8. Textul, care în trecut se va fi rostit la înmormântări şi parastase, nu avea însă un caracter canonic, dovadă că nu-1 înregistrăm, în manuscrise, decât izolat de textele care alcătuiesc substanţa slujbei de înmormântare sau de pomenire.
Motivul despărţirii sufletului de trup (întâlnit şi în Apocalipsul apostolului Pavel), precum şi unele puncte de convergenţă cu alte cărţi populare („râul de foc”, funcţia de praepositus paradişi care i se atribuie arhanghelului Mihail etc.) plasează acest text în rândul apocrifelor de factură apocaliptică. Geneza lui a fost, probabil, asemănătoare cu cea a altor cântece escatologice care îşi au sursele în apocrife religioase (vezi, de exemplu, Verşul lui Adam, unde legenda despre zapisul primului om cu Satana a devenit cântec de înmormântare şi apoi cântec de stea). Inspirată din texte apocaliptice, poate chiar din Apocalipsul apostolului Pavel (ceea ce ar explica titlul ce s-a dat versiunii copiate de popa Ursu11 12), scurta scriere, al cărei autor pare a fi fost un cleric de rând (călugăr sau preot de mir), a fost concepută pentru ocazii funebre, cu scopul de a întări, în sensul moralei creştine, sufletele ascultătorilor. Nu ne sunt cunoscute paralele ale acestui cântec religios în literaturile slave, dar judecând după
11	Op. cit., p. 101,102.
12	Cântec a lui Pavel apostol (ms. rom. 4151).
APOCRIFE RELIGIOASE
47
titlurile pe care le poartă unele versiuni româneşti [Sla(v) gla(s) 8, ne(d) mitare i farisii, Pe(s) o sumirenie dsa, gla(s) i] se poate presupune că originalele lor străine erau slavone. Nu credem însă că textul trebuie încadrat în rândul proiducţiilor literare bogomilice, aşa cum considera T. Bălăşel13. Accentul care se pune pe materialitatea corpului se regăseşte şi în alte doctrine religioase, iar rolul care i se atribuie arhanghelului Mihail poate fi constatat şi în apocrife nebogomilice {Apocalipsul Maicii Domnului, Moartea lui Avraam etc.). E drept că bogomilii afirmau că avuţia agonisită pe pământ nu-i poate ajuta pe oameni să obţină un loc în paradis, dar această idee o găsim exprimată şi în evanghelii, aşa că, în scrierea de faţă, ea poate avea şi o sursă independentă de erezia dualistă. în plus, în unele variante ale acestui cântec apocrif întâlnim chiar elemente care contravin doctrinei bogomilice. Copia popii Ursu precizează, de exemplu, că Dumnezeu i-a deprins pe oameni să se îmbrace, să vâneze, să crească animale etc., într-un cuvânt o serie de îndeletniciri pe care bogomilii le atribuiau, ca pe tot ceea ce ţine de activitatea terestră, lui Satanail14 15. Bogomilii mai susţineau că trupul omului este creaţia aceluiaşi Satanail . In versiunea din ms. rom. 3163, sufletul exclamă după despărţirea sa de trup: „Oh, văz în mormânturi frumuseţile noastre, cele
13	Care îl socotea un tropar cu caracter bogomilic; vezi Vechi texte bogomilice găsite prin Oltenia, în „Arhivele Olteniei”, X, 1931, nr. 54-55, p. 108; cf. şi părerea autorului despre prezenţa în texte a arhanghelului Mihail („Arhivele Olteniei”, XII, 1933, nr. 67-68, p. 210).
14	N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească. Voi. I. Epoca influenţei sud-slave, Bucureşti, 1929, p. 95-96; E. Turdeanu, Apocryphes slaves et roumains de VAncien Testament, Leiden, 1981,
p. 62.
15	N. Cartojan, op. cit., p. 69, 74, 95.
48
ALEXANDRU MAREŞ
zidite după chipul lui Dumnezeu, bătrâneţile şi tinereţile ceale putrezitoare”.
Nu ştim care dintre cele şapte versiuni amintite reflectă mai fidel forma iniţială a acestui text. Unele prefaceri pe care textul le-a suferit de-a lungul timpului pot fi însă sesizate în cuprinsul câtorva versiuni. Astfel, în cea cuprinsă în ms. rom. 3163, sufletul nu se mai adresează mormântului, ca în majoritatea versiunilor, ci morţii („Moarte, moarte, primeşte trupul mieu”), ceea ce reprezintă o substituire suprinzătoare şi fără temei în structura textului. Dar prefacerile cele mai mari le prezintă versiunea copiată de popa Ursu. Ea conţine un ecou al pildei „porumbului”, preluat din Fiziolog sau poate chiar din învăţăturile lui Neagoe Basarab16. Motivul îngerului care ridică sufletul şi care explică semnificaţia pietrelor şi â viermilor este şi el prezent, deşi nu se întâlneşte în
16	Ms. rom. 4151 ... ce bine ne vream străjui ca şi porumbul deacă cade^la pământ şi nu poate paşte, ce să teame de trăsare că-lu giunghe frica morţiei lui. Aşea şi noi să ne vream străjui.
(f. 317719-31774)
Învăţăturile lui Neagoe Basarab
Porumbul iaste o pasăre... Şi când merge să să lirănească şi apucă grăunţul cu gura şi nu-1 înghite, ci-1 ţine în gură şi să păzeşte şi caută să nu cumva să să lase la dânsul uliul şi să-l prinză...
Iată, acesta fiind o pasăre, vedeţi cum să străjuiaşte şi să păzeşte, ca să nu piiae cumva far’ de vreme. Aşa şi voi, fraţilor şi feţii [miei], înţelegeţi pildă de la acest porumbu şi vă învăţaţi şi vă dăşcliideţi ochii şi vedeţi că vine uliul, adecă ceasul morţii.
(ed. Florica Moisil şi D. Zamfirescu, Bucureşti, 1970, p. 250-251)
APOCRIFE RELIGIOASE
49
celelalte versiuni. Străine de forma iniţială a scrierii par a fi şi îndemnurile adresate creştinilor în maniera uzitată în cazanii: „Şi iani noi toţi, fraţilor, să ne giudecăm şi să <ne> aducem aminte
Revenind la cea mai veche versiune românească a scrierii (cea din ms. sl. 494), vom menţiona că porţiunea de text care s-a pierdut nu poate fi completată prin raportare la vreuna dintre versiunile existente. Acestea prezintă atât între ele, cât şi faţă de versiunea din ms. sl. 494 deosebiri sensibile. După opinia noastră, faptul că toate versiunile cunoscute sunt divergente nu îşi găseşte explicaţia în numărul mare de versiuni slavone la care au recurs traducătorii noştri, ci în transformările suferite de două sau trei versiuni româneşti de bază, a căror întrebuinţare a fost probabil neîntreruptă în timp şi progresiv extinsă în spaţiu17 18. Fiind vorba de un text apocrif şi pe deasupra de dimensiuni mici, presupunem că el a circulat şi pe cale orală, împrejurare care a favorizat, în mai mare măsură decât transmiterea în scris, ca în cuprinsul său să pătrundă mereu noi elemente .
17	Versiunile atestate provin din Muntenia sau sud-estul Transilvaniei (ms. sl. 494), probabil din Oltenia (ms. rom. 3163), din Transilvania (ms. clujean 100), din Bihor (ms. rom. 4151), din judeţul Vâlcea (versiunea publicată de T. Bălăşel), din fostele judeţe Ialomiţa, Muşcel şi Tutova (versiunile publicate de I. Antonovici).
18	Un asemenea element l-ar putea constitui motivul lemnelor şi al pietrelor, care înconjoară sau acoperă mormântul (vezi ms. rom. 3163, 4151, versiunea publicată de T. Bălăşel şi prima versiune publicată de I. Antonovici), existent şi în unele bocete de înmormântare (cf. textele publicate de S. FI. Marian, înmormântarea la români, Bucureşti, 1892, p. 329 şi 560).
UN APOCRIF RELIGIOS PUŢIN CUNOSCUT DIN SECOLUL AL XVII-LEA
1.	Cu aproape două decenii în urmă, FI. Dudaş a publicat un vechi text românesc cu caracter escatologic, intitulat Povestea la vremea de apoi\ Păstrat în aşa-numita Păucenie de la Voivozi aparţinând colecţiei de manuscrise a profesorului Atanasie Popa, despre a cărei existenţă în prezent nu deţinem nici o informaţie, textul a fost copiat de preotul moldovean Vasilii în ,3eligrad turschi” (probabil Belgradul sârbesc), în prima jumătate a secolului al XVII-lea* 2 3.
Prea multe lucruri despre textul precitat nu ne-au fost comunicate de editor. Acesta a remarcat „valoarea literară inestimabilă” a Poveştii la vremea de apoi, fără a-şi motiva într-un fel aprecierea. A mai observat că în cuprinsul textului „scena cu privelişti” apocaliptice este diferită de cea corespunzătoare din Pseudo-Apocalipsul lui loan, însoţindu-şi remarca de constatarea că textul „înfăţişează întrepătrunderi cu întâmplări şi personaje ale Alexandriei”2.
2.	La o cercetare atentă a textului, care din păcate nu dispune de o reproducere mulţumitoare, ne dăm seama că avem a face cu un apocrif religios de factură apocaliptică, nemaiîntâlnit până acum în cuprinsul manuscriselor româneşti. Titlul, foarte general, nu conţine nici un amănunt referitor la autorul scrierii. Atrage, în schimb,
Manuscrisele româneşti din bisericile Bihorului. Partea a Il-a, Oradea, 1986, p. 42-44.
2	Ibidem, p. 108-109.
3	Ibidem, p. 42.
APOCRIFE RELIGIOASE
51
atenţia pătrunderea în structura textului a unor motive specifice literaturii religioase apocrife referitoare la sfârşitul lumii.
Primul dintre aceste motive este cel despre Gog şi Magog. După cum se ştie, pentru • Iezechiel, prorocul Vechiului Testament, Gog era un rege din ţara Magog, care, într-o perspectivă escatologică, se va ridica cu oştile împotriva lui Israel (Iezechiel, cap. 38, 39). în Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament (cap. 20, v. 7-10), Gog şi Magog denumesc două neamuri păgâne care la sfârşitul lumii vor fi ispitite de Satana. Mai târziu, în tradiţia islamică, Gog şi Magog revin, de asemenea, ca numele unor neamuri din părţile nord-estice ale lumii antice, a căror cale de acces spre miazăzi a fost închisă de Alexandru Macedon printr-un baraj de fier, ce va fi distrus când va veni clipa hotărâtă de divinitate {Coran, XVIII, 92-98, XXI, 96). Episodul închiderii neamurilor păgâne, în frunte cu Gog şi Magog, de către împăratul macedonean se păstrează şi în Alexandria, iar, într-o formă asemănătoare, în Prorocirea lui Pseudo-Metodie, arhiepiscopul de Patara4. Spre deosebire de aceste scrieri, în textul nostru Gog şi Magog sunt doi uriaşi, care, spre sfârşitul împărăţiei romane, îi vor învinge pe „cei pe care i-au întărit Alexandru Macedon spre miazănoapte”, adică „pre izmailteani şi pre agareani şi pre hutoreani”5. Şi unii şi alţii „vor fi smintiţi” de îngerul Domnului la „Câmpul oiei”6. întâlnim în acest loc un detaliu (înfrângerea neamurilor păgâne, identificate cu ismailtenii, de către arhanghelul Mihail) pe care îl regăsim în unele versiuni
4	Paul J. Alexander, The Byzantine Apocalyptic Tradition, Berkley, Los Angeles, London, 1985, p. 185-192.
5	FI. Dudaş, op. cit., p. 42.
6	lbidem.
52
ALEXANDRU MAREŞ
prelucrate ale Prorocirii lui Pseudo-Metodie7. De reţinut, toponimul Câmpul oii, întrebuinţat pentru a fixa locul bătăliilor istorico-apocaliptice în scrieri cu profil escatologic, precum unele apocrife atribuite prorocului Isaia8, Tâlcuirea lui Dan iii9 şi câteva versiuni remaniate ale Prorocirii lui Pseudo-Metodie10 11 12.
Un alt motiv care deţine un loc important în structura textului este cel al ultimului împărat. Potrivit Poveştii la vremea de apoiu, o dată cu instaurarea împărăţiei greceşti, ultima în succesiunea marilor împărăţii, va domni împăratul Mihail. în vremea lui va fi pace şi bunăstare pe pământ. Acestea vor lua sfârşit prin venirea în lume a lui Antihrist, când împăratul Mihail va merge pe Golgota, pe a cărei cmce îşi va depune coroana, dându-şi astfel „împărăţia lui Dumnezeu”1 . în această formă, motivul se întâlneşte în Prorocirea lui Pseudo-Metodie, unde însă numele împăratului grec nu este consemnat13. Menţionarea numelui Mihail, identificat de unii specialişti cu împăraţii bizantini Mihail III (842-867), Mihail VII Duca (1071-1078) şi Mihail VIII Paleologul (1259-1282)14,
7	Ivan Franko, ĂnoKpufpu u .neeetidu 3 jkpaincbKax pyKomicie, Tom. IV, JlbBOB, 1906, p. 276, 287.
8	Lj. Stoianovic, în „CriOMeHMK”, III, 1890, p. 193-194; P. SreCkovic, 36opmiK nona /IpaeoM, în „CriOMeHMK”, V, 1890, p. 16; Vasilka Tăpkova-Zaimova, Anisava Miltenova, HcmopuKO-anoKa.mn-mu'iHania icHU/Kirna aho Bu3aHinun u e c pedHoeeiPOGHa Bb.ieapufi, Co(j)HH, 1996, p. 150, 198 şi 232-233.
9	Vasilka Tăpkova-Zaimova, Anisava Miltenova, op. cit., p. 125.
10	Ivan Franko, op. cit., p. 273, 284 şi 471.
11	Vezi Paul J. Alexander, op. cit., p. 151-184.
12	FI. Dudaş, op. cit., p. 43.
13	Paul J. Alexander, op. cit., p. 50.
14	Vezi expunerea ipotezelor la P. Alexander, Historical înterpolations in the Zbornik popa Dragolia, în „Actes du XIVe Congres
APOCRIFE RELIGIOASE
53
caracterizează, în schimb, unele versiuni prelucrate ale scrierii15. Acelaşi nume îl poartă ultimul împărat în Vedenia lui Daniil şi în câteva scrieri apocaliptice atribuite prorocului Isaia16.
In sfârşit, motivul aprinderii pământului de către cei patru îngeri cu sângele lui Enoh şi al lui Ilie17 merită amintit, întrucât scrierea de faţă este singura, după ştiinţa noastră, care îl menţionează, fără a pune la îndoială veridicitatea lui. Unele versiuni prelucrate ale Prorocirii lui Pseudo-Metodie pomenesc motivul mai curând ca o curiozitate, însoţindu-1 de dezvăluirea adevăratei surse a
focului: H AAN03H nOBhcTByiOTT», BOVfATO ©Tli HaIHNLI H OTU 6n©x©bh npoBH saropHTca 36/wah. Ho nLctu tako. Ho gojkihm’u noBeA’kmeAVB antcati rocnoA^NB cNeceTh ct n6B6ch orm* h
1 o
3ajkjk6tti 36maio . „Şi mulţi povestesc cum că din sângele lui Ilie şi al lui Enoh se va aprinde pământul, dar nu este aşa, căci cu porunca lui Dumnezeu îngerul Domnului va aduce focul din cer şi va aprinde pământul”.
3.	Motivele literare prezentate pot fi depistate în diferite scrieri cu tematică escatologică, dar toate împreună se regăsesc numai în Prorocirea lui Pseudo-Metodie. Această scriere, care urmăreşte istoria lumii de la Adam până la a doua venire a Mântuitorului, este atribuită în tradiţia manuscrisă lui Metodie, episcop din Patara, * 15 16 17 18
internaţional des 6tudes byzantines”, 1974, III, Bucarest, 1976, p. 27-38.
15	N. Tihonravov, flaMammucu ompc/eHHOU pyccicou Jiume-pamypbi, To.vn> II, MoCKBa, 1863, p. 262-263; Ivan Franko, op. cit., p. 269-270,279,289-290 şi 472.
16	Lj. Stoianovic, op. cit., p. 194; P. SreCkovic, op. cit., p. 16; Vasilka Tăpkova-Zaimova, Anisava Miltenova, op. cit., p. 120 şi 233.
17	FI. Dudaş, op. cit., p. 43.
18	N. Tihonravov, op. cit., p. 267; cf. şi Ivan Franko, op. cit., p. 280 şi 291.
54
ALEXANDRU MAREŞ
localitate în Asia Mică, care a trăit în secolele III-IV, sau patriarhului constantinopolitan cu acelaşi nume din secolul IX. Cea mai veche versiune a scrierii este cea siriacă datând din secolul VI, urmată cronologic de versiunile •greceşti şijapoi de cele slavone (patru traduceri, dintre care primele două efectuate în secolele X-XI)19. în ţările române scrierea pătrunde mai târziu, prima versiune slavonă de care avem cunoştinţă întâlnindu-se într-un manuscris moldovenesc din prima jumătate a secolului al XVI-lea, aşa-numitul Codice de la Tulcea (B.A.R., ms. sl. 649)20.
Faţă de versiunile slavone cunoscute ale Prorocirii lui Pseudo-Metodie, versiunea românească se diferenţiază prin câteva trăsături distinctive. în primul rând, ea reprezintă o versiune prescurtată şi, totodată, remaniată a textului slavon, în care lunga parte narativă de la Adam până la împărăţia romană a fost înlocuită cu o introducere, axată pe împlinirea prorocirilor despre veacul de apoi şi pe prezentarea semnelor prevestitoare referitoare la sfârşitul lumii. împărăţia romană este amintită în scurtul episod privind atacarea Romei de către ismailteni, agareni şi hutoreni, cărora li s-au opus Gog şi Magog. Partea care urmează, despre împărăţia grecească, se regăseşte în Prorocirea lui Pseudo-Metodie, dar într-o formă mai amplă. în textul românesc lipsesc unele amănunte, cum ar fi, de pildă, cel despre descendenţa lui Antihrist din
19	Cmapoăi.ieapcica .mme pamypa. Eimun.ionedu'ien pe'iHUK. CicraBHieji Donka Petkanova. HaywHH peaaKTopn Ivan Dobrev m Anisava Miltenova. OrroBopeH peaaicrop Donka Petkanova, Be.iMKO TbpHOBO, 2003, p. 336-337.
20	Ioan Bogdan, Scrieri alese. Cu o prefaţă de Emil Petrovici. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, Bucureşti, 1968, p. 380.
APOCRIFE RELIGIOASE
55
seminţia biblicului Dan. în schimb, se reia episodul referitor la năvălirea popoarelor păgâne închise de Alexandru Macedon. Ultima parte, despre a doua venire a Mântuitorului şi despre judecata de apoi, se regăseşte şi .în unele versiuni slavone prelucrate ale Prorocirii lui Pseudo-Metodie. Şi în această porţiune versiunea românească se distinge prin unele trăsături proprii: coborârea din cer a celor 12 scaune şi a celor 12 apostoli, coborârea lui Dumnezeu pe un curcubeu, curgerea râului de foc pe dinaintea Judeţului” etc.
Dintre versiunile slavone publicate, una singură, aparţinând unui manuscris din secolul al XVI-lea de la Biblioteca Societăţii Ştiinţifice „Taras Şevcenko” din Lvov, ne-a reţinut în mod deosebit atenţia21. în pofida caracterului lacunar (lipsită de început şi de sfârşit), această versiune se apropie foarte mult de versiunea românească, după cum se poate observa din compararea lor.
<OTKpoB6NHa MeroA/a fia TapcKoro... >
Poveastea la vremea de apoi22
... tfNCJKe gm T'bAwM N6 să nu fie nimerit de o\fA<»p€No. npiîiA/KT k săgeţile lor. Veni-vor Fhmobh na >K6A’fe3N©6 către Râm la <M>area
21	Ivan Franko, op. cit., p. 471-472.
22	în reproducerea textului editat de FI. Dudaş, am intervenit restabilind punctuaţia, întregind tacit prescurtările (Is. Hs., arh<an>-ghel) şi modificând lecţiunile aceia (pron. dem. fem. sg.), Alecsandru, eşi, mănia-se-va, mânie, naşte-<se>-va, vrătoape în aceea. Alexandru, ieşi, mănia-se-va, mânie, naşte-va, vărtoape.
rcnfMNO. ccta taml aba aota, rori», AÎArorii, ta GliCTABIlie ABA nOBICTA H3MAALTANUI H ArApANbl. XOYTOpANLI, H norHBN/RT BTiCH, ArrAU bo Tnu HCF1AT6 «X NA ObHH IlOAH.
XI. floTO^ no NHX
NACTAN6T rp6M6CK06 ifpCTBO. UpU AlMXAAHb pA3rN'kBA6T CA NA COAA-bTAIOlJIHXTi CA' Hi, NA TBOpAlJJAA B63AK0N*I6. GO\fA£T THXO no BC6H 36MAH, IAKO/K6 BblAO W NAMAAA AAHpoy, EOYA6T, pAAO<T H B6Cfc'rtVe 36AAAH. NAMNttT MAI4H JKHTH A\HpNO, nOMÎÎOT MALţH A\HpOY- TOrAA AOSA BHNO pOAHT, TOMHAA T04AT AAA6K0, TOrAA nOHÎÎOT H noKMioT Aocnhxiii wpjRJKÎA NA cepbnbl H NA WpAAbNAAA [Sic!] >K6-A*k3A, nHIOl^ie H B6C6AAl|ie ce h nocArAK>i|ie. noTom NAHACT NA NHX NAr*BA
de hier. Scula-se-vor de acolo doi voioşi, Gog şi Magog. Acei doi să Vor scula şi vor ucide pre izmailteani şi pre agareani şi pre hutoreani. Pierde-i-vor pre toţi, că îngerul Domnului sminti-va ei la Câmpul Oiei.
După aceea sta-va împărăţia grecească. împăratul Mihail mânia-se-va pre ceia ce s-au lepădat de Hristos şi au făcut fărădelege. Fi-va pace peste tot pământul cum n-au mai fost de când iaste lumea. Fi-va bucurie şi ves<e>-lie pre pământ şi vor începe oamenii în pace a să ves<e>li. Atunci viţa de vie rodi-va şi din bucim de vie cura-va lapte şi va fi sporiu întru tot şi după pliug.
După aceea veni-va spre ei paguba, ca şi
APOCRIFE RELIGIOASE
57
IAK©* BTi ANH H06BLI. TliPA* \DBpT»3/RT CA BpATA cfcBepNAA «6*^3-NAA, H3UIHA*T li3A\AAb-TAN6 A\N©Ht6CTB0 ABOtaabnYh h abovvepa3nVh, H>K6 3AKAIOH6NH EbLUA OA6âdNAP<XV\. ©YCTpAUIAT CA HN'i'h IA3bll4H, NAMN/RT KpblTH CA BTi l’OpAX, BTj
neqjepAX, B"b rpoe-kx, h
0\(A\p/RT C5 CTpAXA, H ctLaiot A\N©SH. N6 b*A6t norLBAA «xb. tYh
NAHNiRT JACTH flAOTH MASA H nHTH KpTiBU «X IAKO
b©a©Y» mc™	M
ckbbp'naa, sa/vTh, CK©p©rilH,
TAAbl, A\6pbMHHbl, >K6Hb-CKAA H3M6THLJJA, MAAA^N-I4A HtMBblA HA pdJKN'fex MAVJRT n6HH. fl©riA'bNAT BCK> 36A\AK>. n©CA6T Tb ÎHhxahaa norvREHTi* «x 6AHN-kA\ MAC©".
în zilele lui Noe, că bea şi mânca şi să însura şi să mărita şi făcea zidure. Des-chide-se-va poarta cea de aramă de la miazănoapte la acea vreme şi vor ieşi izmailteanii, mulţime de ei câte cu două capete şi câte cu două obraze, ceia ce au fost încuiaţi de Alexandru. Şi să vor spăria de ei alte limbi şi vor începe a fugi şi să vor ascunde prin măguri şi pri<n> vârtoape şi prin peşteri. Şi vor muri de frică şi să vor vortopi şi nu va avea cine îngropa ei. Aceia vor mânca trupurile oamenilor şi sângele lor ca apa bea-l-vor, mânca-vor împuţit şi spurcat, scorpii şi şerpi şi gadine şi mortăciuni şi ce leapădă muierile. Şi pruncii în vrigări trage-i-vor şi-i vor frige şi vor prăda tot pământul.
XII. II© NH^ p©AHT
CA An'tHXPHCTIi BTi 36MAH SÎHN'k. BTiCKOpMAT 6r© BTi 36AAAH BH’O-CAHA't-
BTi rpAA'b XopASMAvk 6CT
HepN'l'UA AB©K> dlAAljJH, nOCABILUHT nTHI4K> noio-L|JH S^AO KpdCN© H WTBOpHT ©KON146, H nTH-UA 3AA6T"iiBLLIH B'AApHT B AH L( 6 6A, H 3AHN6T CA
An',thxphctii, cnl nory-
B6Ab NblH H NAp©AHT CA B' XopASHAA'k, UpCTB© BATH B*ABT BTi KApNAO\fAfVb
[sic!], BilsNcceT ca
np€A6CTbMH CBOHA/VH. TbrAA
H3UIHA6T upb rpeseCKblH
Mhxahab na r©Ar©4>/R,
HA6JK6 pACnAT CA Tb
NAUlb Ic Xc, H CN6M HC
C6B6 UpbCKSil© KOpANtt H3 23
TAABbl...
Atunci va trimite Dumnezeu pre arhanghel Mihail şi-i va pierde ei într-un ceas.
După ei năşte-va Antihrist în pământul Zinului şi-l vor hrăni el în ţara Vifsandei. Şi va naşte din legăturile iadului dintru cela ce-au legat Domnul nostru Isus Hristos. începe-va Antihrist a împărăţi şi a să înălţa cu hitlenşu-gurile sale. Atunci va ieşi împăratul Mihail de la Golgota, unde s-a răstignit Hristos, ispă-sitoriul nostru, şi-şi va lua din capul său coruna cea de împără-
Fiecare dintre cele două versiuni păstrează episodul cu atacarea Romei de către ismailteni, în care sunt 23 24
23	Ivan Franko, op. cit., p. 471-472.
24	FI. Dudaş, op. cit., p. 42-43.
APOCRIFE RELIGIOASE
59
implicaţi Gog şi Magog, iar în final îngerul Domnului, precum şi aproape aceleaşi detalii narative în descrierea evenimentelor din vremea ultimului împărat grec, Mihail. Versiunea slavonă urmează, aşadar, aceeaşi redacţie prelucrată şi prescurtată a scrierii, pe care ani încercat să o definesc mai devreme, referindu-mă la Povestea la vremea de apoi.
Comparativ cu versiunea slavonă publicată de Ivan Franko, cea aflată la baza traducerii româneşti se deosebea totuşi prin câteva particularităţi: prezenta, în câteva locuri, termeni diferiţi: ctpLawm î.l.d. tLawm (cf. în textul românesc: „săgeţile”), (bpata) AvbANAia î.l.d. (bpata) aţeA-bsNAA (cf. în textul românesc: „poarta cea de aramă”), oferea o altă explicaţie naşterii lui Antihrist („din legăturile iadului”, în textul românesc - „dintr-o călugăriţă fecioară” - în textul slavon) şi nu conţinea, după cuvintele b-u anh HoeBiii, omisiunea pasajului	haobLuh. raA^yipe h
25 A	A
nmoipe, jKeNeipe ce h BUAAioipe ; cf. în textul românesc: „că bea şi mânca... şi să mărita”.
4.	Din confruntarea porţiunilor de text comune ambelor versiuni rezultă că traducerea românească redă cu fidelitate textul slavon. Câteva neclarităţi din textul românesc se datorează intervenţiei scribilor pe parcursul difuzării traducerii, dar şi intervenţiei editorului. în seama lui FI. Dudaş, de exemplu, poate fi pus toponimul <M>area de hier, în care reconstituirea lui M nu se justifică, întrucât sintagma ar ea de hier corespunde perfect lui rceA-fesNoe ro\fA\N© „arina de fier” din versiunea slavonă. Forma altor două toponime necesită explicaţii. Zin („pământul Zinului”) este o prescurtare a biblicului Horezin {Matei, cap. XI, v. 21; Luca, cap. X, v. 13), 23
23 Vasilka Tăpkova-Zaimova, Anisava Miltenova, op. cit., p. 170.
60
ALEXANDRU MAREŞ
întâlnită şi în alte versiuni slavone prescurtate ale
Prorocirii lui Pseudo-Metodie26 27. Stăruie însă o anumită
incertitudine în privinţa formei acestui toponim (cu Z sau
cu Dz, la iniţială?) ; cf. în textul slavon 36mah SiHN-fc.
Toponimul Vifsanda („ţara Vifsandei”) este în realitate
Vitsaida, reprodus într-o variantă deformată, care, pe lângă
confundarea lui h cu n, conţine şi fonetismul 4 (< •©•),
caracteristic unor texte slavone. Nu ştim, în schimb, ce
seminţie se ascunde sub denumirea hutoreanii: „şi vor
ucide pre izmailteani şi pre agareani şi pre hutoreani”28.
Este posibil să avem a face tot cu un popor de religie
islamică. Să mai notăm că numele căpeteniilor
ismailtenilor, Gheval, Amon şi Amalic, pentru care FI.
Dudaş încearcă diferite explicaţii29, sunt preluate de fapt
din psalmul 82, v. 7. Neclar rămâne însă înţelesul
sintagmei săcul de coarne din contextul: „Şi va zice
Dumnezeu lui Mihail să trumbite duminică dimineaţa
> >
înaintea zorilor de trei ori, când vom lăsa săcul de coarne”30. Să fie aici termenul coarne scris în loc de carne şi, prin urmare, să ţţvem a face cu săcul de carne în accepţia „postul de carne”, este greu de precizat, câtă vreme nu dispunem de un pasaj corespunzător în versiunile slavone.
5.	Dintre particularităţile de limbă ale textului am reţinut următoarele: e sincopat în drepţii (43; cf. dereptatea, derepţii, 43), o proton trecut la u în cruit (43), u păstrat în să trumbiţe (43),/ palatalizat în hier (43; cf. va fi, 42; fiul,
26	Ivan Franko, op. cit., p. 289 şi 472.
27	Despre reproducerea lui s prin z de către editor, vezi infra, nota 37.
28	Ivan Franko înregistrează cuvântul în indicele lucrării sale, fără a-1 însoţi de vreo explicaţie (op. cit., p. 513).
29	Op. cit., p. 42, notele 2 şi 3.
30	FI. Dudaş, op. cit., p. 43.
APOCRIFE RELIGIOASE
61
43), b dur în curcubăufl) (43), n intervocalic trecut la r în pâră „până” (43), disimilarea totală a lui r în pe (2 exemple, 43; cf. pre majoritar, 42-43), forma etimologică copaciu (42), metateza lui r în merşteşugul (43), substantivul vâr top de genul neutru (pl. vâr ţoape, 42), lipsa lui pre la acuzativ în întări-va ei (43), să va sine arăta (43), va pierde ei (42), pronumele personal 3 singular eluşi „el însuşi” (43), forma etimologică aceia (43) a pronumelui demonstrativ feminin la genitiv-dativ singular, genitiv-dativul plural al pronumelui nehotărât tot construit prepoziţional în a toţi oamenii (43), termeni ca băsădui „a vorbi” (43), bucim „butuc de vie” (42), corună „coroană” (43), crunta „a însângera” (43), cure „a curge” (42, 43), descumpăra „a răscumpăra” (43), găta „a pregăti” (43), grosetul „grosime” (43), hitlenşug „vicleşug” (42\ judeţ ,judecată” (43), mâzdă „mită” (43), mitiutel „mititel” (43), prilăsti „a înşela” (43), trufa „mândrie” (43).
Două cuvinte merită o atenţie specială. Primul este voioşi în contextul „scula-se-vor de acolo doi voioşi, Gog şi Magog” (42). FI. Dudaş explică cuvântul prin „celt, vrăjitor, profet, mag”, raportându-1 fără îndoială la v. sl.
care într-adevăr cunoaşte unele dintre aceste sensuri. Cum lui voioşi îi corespunde în versiunea slavonă editată de Ivan Franko sl. aota „uriaşi”31 32, putem admite că la baza termenului românesc s-a aflat sl. boac-tt*, uriaş , confundat probabil de traducător cu unul din omonimele seriei boaocl: 1) „păr”, 2) „zeu al animalelor”, 3) „valah”33.
31	Ivan Franko, op. cit., p. 472; cf. şi p. 497, unde despre cuvântul aott, se consemnează că înseamnă acelaşi lucru ca şi boaott,.
32	I. I. Sreznevski, Ma.mepia.Mi d.nn c.ioeapu dperne-pyccKaeo H3buca, Tomi nepubiă, CaHKTnerepSypr, 1893, p. 295.
33	Ibidem, p. 284.
62
ALEXANDRU MAREŞ
Al doilea termen adus în discuţie este vortopi din citatul „să vor vortopi şi nu va avea cine îngropa ei” (42), glosat de FI. Dudaş „a surpa”34 35. Menţionăm că în aceeaşi versiune slavonă lui vortopi îi corespunde forma verbală
O C
hctaLiot. „vor nimici, vor distruge” . Interpretarea lui vortopi ca un derivat verbal de la vortop (<vărtop „groapă, râpă prăpăstioasă”) întâmpină dificultăţi, câtă vreme nu a fost atestată varianta vortop (textul românesc conţine, în schimb, fonetismul originar vârtoape). Mai curând credem că în citatul respectiv a intervenit o greşeală, copistul textului sau un copist anterior scriind de două ori pe vor (să vor vor topi), favorizând astfel apariţia unui verb inexistent. Verbul topi, pe care îl presupunem în acest loc, cunoaşte în textele vechi şi dialectal şi astăzi sensurile „a nimici, a distruge”36, impuse de context.
6.	Povestea la vremea de apoi din copia popii Vasilii conţine o serie de trăsături lingvistice proprii graiurilor de tip nordic, uşor explicabile în cazul unui copist moldovean: palatalizarea lui / în hier, durificarea labialei b în curcubăufl), fenomenul rotacismului în pâră, termeni ca besădui „a vorbi”, descumpăra „a răscumpăra”, găta „a pregăti” şi mâzdă „mită”. Aceluiaşi copist urmează să-i atribuim încă o particularitate nordică: africata dz în exemple ca au dzis (42), Dumnedzeu (42, 43) etc., reprodusă constant de editor prin z37. Foarte probabil că lui
34	Op. cit., p. 43, nota 9.
35	Ivan Franko, op. cit., p. 471.
36	DLR, s.v. topi.
37	FI. Dudaş, op. cit., p. 42-43; cf. şi reproducerile altor texte din Păucenia de la Voivozi, (p. 31, 35-38, 64-65, 65-66, 97, 98-99), unde peste tot s-a notat numai z, deşi în facsimilele a două pagini din acelaşi manuscris, reproduse de editor (op. cit., voi. I), nu întâlnim decât pe dz\ cf. fig. 6: Atf«v\Nesetf (5 atestări), AtfKp-ks*; fig. 7: 4ptfNSA, ct caobosh,
APOCRIFE RELIGIOASE
63
FI. Dudaş îi aparţine şi notarea fricativei j în loc de g, pe care îl presupunem în textul manuscrisului, în exemple ca va judeca (43), judeţ (43) şi judeţului (43)38. Ar mai fi de semnalat păstrarea lui u în să trumbiţe (43), poate un moldovenism, judecând după fonetismul cu u din trumheţaş, înregistrat numai la C. Negruzzi39.
Nu ştim unde s-a efectuat traducerea, însă posibilitatea localizării ei în Moldova pare a fi favorizată de însuşi tipul de versiune slavonă la care a apelat traducătorul. După cum am văzut, acest tip de versiune prelucrată şi prescurtată a scrierii a fost întregistrat într-un singur manuscris, care, potrivit trăsăturilor sale lingvistice, aparţine redacţiei ucrainene40. Or, contactul traducătorului cu o asemenea versiune se putea realiza mai curând în
bt»s;k „vădzu”; exemplele din urmă (fig. 7) sunt reproduse de editor frunza, să slobozi, văzu (op. cit., voi. II, p. 98-99).
38	în cele două facsimile menţionate (FI. Dudaş, op. cit., voi. I, fig. 6 şi 7) nu apar exemple de tipul judeţ ~ giudef, jos ~gios sau jur ~~giur. Ştim însă din publicarea facsimilelor altor texte care îl notează pe g că editorul a reprodus africata prin j\ vezi ajunge din Pseudo-Apocalipsul lui loan, copiat de popa Mihai în 1647 (FI. Dudaş, op. cit., voi. II, p. 38; cf. Autfmje în primul facsimil reprodus după p. 40), joc în învăţătura prorocului Isaia, copiată de popa loan din Luncasprie în 1674 (FI. Dudaş, op. cit., voi. II, p. 47; cf. uokt* în facsimilul textului respectiv, f. 15978). Şi exemplele pot continua. Reproducerea automată a lui y prin j i-a jucat feste editorului, ducând la apariţia formei destinje, înregistrată în mai multe texte (p. 37-4 atestări, p. 39 şi 43), care ar putea crea falsa impresie că avem a face cu trecerea lui g la z. în toate aceste exemple trebuie restabilită forma destinge.
39	DLR, s.v. trâmbiţaş.
40	Vezi în acest sens a > © în OAeâANApoA\ (472), t* > o în nAOTH (472), cKopon’m (472), btick©pa\at (472), -Tip, -bp > -ep în AxepMHNbi (472), sepmuA (472), /r cu valoarea u în e/ragt (472), hamh^t (472), wpawkî'a (472), riAr/REA (472), norwBH^T (471).
64
ALEXANDRU MAREŞ
nordul Moldovei decât într-o altă regiune istorică românească.
7.	Prin identificarea acestei scrieri, numărul scrierilor apocaliptice traduse în limba română în prima jumătate a secolului al XVII-lea (Pseudo-Apocalipsul lui Ioan, Cete 12 vise în tâlcuirea lui Mamer şi învăţătură la vremea de apoi a prorocului Isaia) sporeşte cu încă o unitate. între vechile cărţi populare de prevestire, cele referitoare la sfârşitul lumii deţin, prin urmare, un loc important, pe care abia studiile din ultimii ani l-au impus atenţiei41.
Versiunea românească a Poveştii la vremea de apoi interesează în egală măsură pe cei care cercetează istoricul pătrunderii şi răspândirii în lumea slavă a Prorocirii lui Pseudo-Metodie. Păstrând un text complet, copia popii Vasilii oferă posibilitatea să se determine cu aproximaţie conţinutul lacunelor dintr-o versiune slavonă atât de interesantă, dar totodată singulară, ca cea publicată de Ivan Franko.
41	Vezi lucrarea noastră Cărţi populare de prevestire, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. VIII, Bucureşti, 2003.
DESPRE GENEZA UNEI CAZANII APOCRIFE DIN SECOLUL AL XVII-LEA
în rândul cazaniilor atribuite de Florian Dudaş mult controversatei Păucenii a lui Alexadru-Vodă figurează o „învăţătură” referitoare la nimicirea oraşelor idolatre Sodoma şi Gomora. Scrierea care, după acelaşi autor, aparţine cazaniilor apocrife ne este cunoscută dintr-o versiune copiată de popa Urs din Cotiglet la o dată anterioară anului 1692 (B.A.R., ms. rom. 4182, f. 467r-471v)1. Din scurtul fragment publicat din finalul versiunii bihorene2, intitulate învăţătură de pre Sodom şi de Gomor, nu ne putem edifica asupra conţinutului şi modelului scrierii.
Consultarea integrală a acestei versiuni ne-a permis să constatăm că ea se întemeiază, în cea mai mare parte, pe textul Vechiului Testament (Geneza, cap. XVIII-XIX), preluat, cu unele modificări, din Palia de la Orăştie. Reproducem, pentru exemplificare, începutul textului din manuscris în paralel cu cel al ediţiei hunedorene:
Palia de la Orăştie	învăţătură de pre Sodom şi
(1582)	de Gomor
(a. 1692)
Ivi-se lui Domnul la într-aceaea vreame cându Mambre, în zăpodiia stăjarilor, să apropie moartea şi perirea când şedea la uşa cortului Sodomului şi a Gomorului, său, atunce când zua era atunci lăcuiia Avram-Patriarh
1	Manuscrisele româneşti din bisericile Bihorului, [I], Oradea, 1985, p. 98.
2	Ibidem, II, 1986, p. 58.
66
ALEXANDRU MAREŞ
mai caldă. Şi când rădică ochii săi şi căută, iaca înaintea lui trei bărbaţi stau şi, deaca văzu pre ei, înaintea lor curse de la uşa cortului său şi pre pământ plecându-se zise: „Rogu-te, Doamne, să3 am aflat milă înaintea ochilor tăi nu încungiura sluga ta. Lasă aducă puţinea apă şi să speale picioarele voastre şi răposaţi supt cest lemn. Eu iară o bucăţea de pâine aduce-voiu voao, cum să întăriţi inima voastră şi după acea duceţi-vă, că pentru acea v-aţi înturnat la sluga voastră” Şi ei ziseră: „Fă aceaia cum ziseşi”.
(ediţie Viorica Pamfil, Bucureşti, 1968, p. 56)
la Mamvrea, în zăpodiia stăjearâlor. Şi atunci să ivi lui Avram Domnul când şedea Avram la uşea cortului său, atunci, cându zuoa era mai caldă. Şi rădicând Avram ochii săi văzu înaintea lui trei bărbaţi stând. Iară Avram, deacă văzu pre ei, cursă înaintea lor de la uşa cortului său şi să plecă înaintea lor. Şi atunci zisă Avram: „Rogu-te, Doamne, cu ce milă am aflat înaintea ochilor tăi nu încungiura pre mine, că voiu aduce apă şi voiu spăla picioarele voastre şi odihniţi supt cest lemn. Şi eu voiu aduce voao o bucăţea de pâine cumu să întăriţi inima voastră şi dup-aceaea vă veţi duce în calea voastră, că pentr-a-ceaea aţi vinit la mine”. Iară acei bărbaţi zisără lui Avram: „Fă aşea cum zisăşi”.
(Ms. rom. 4182, f.
46772-21)
Şi iată încă un pasaj care probează aceeaşi dependenţă a versiunii bihorene de textul tipărit:
3	Tipărit: kt».
Palia de la Orăştie
Mearse derept această, Lot şi grăi cu giunerii carii featele lui vrea să ia şi zise: „Sculaţi-vă şi ieşiţi afară den cest loc, că Domnul piiarde-va acest oraş”, ce fu de râs această beseadă înaintea lor. Cându amu să răvărsa zorile, grăbiia îngerii pre Lot aceasta dzicând: „Scoală-te şi ia lângă tine muiarea ta şi doao feate a tale ce sânt aicea, cum şi tu să nu piei în răiia oraşului”.
(ediţie Viorica Pamfil, P- 61)
învăţătură de pre Sodom şi de Gomor
Atunci Lot mearsă şi spusă giunerilor săi carii featele lui vrea să ia şi zisă lor: „Sculaţi-vă şi ieşiţi afară din acesta oraş, că Dumnez<e>u lu va piiarde şi lu va sodomi acesta oraş, iară cuvântul lui Lot fu de râsu înaintea lor”-. Iară când amu să răvărsa zorile, păziia îngerii pre Lot şi zicea lui: „Scoală-te şi ia cu tine muiarea ta şi amândoao featele tale, cum să nu piei şi tu aicea în răiia oraşului”.
(ms. rom. 4182, f. 469718-27)
Textul celor două capitole din ediţia Paliei de la Orăştie a fost uşor prelucrat, urmărindu-se nu atât întinerirea lui sub raport lingvistic, cât mai ales lămurirea unor locuri socotite obscure. Despre cei trei bărbaţi sosiţi la casa lui Avraam (XVIII, v. .15) versiunea remaniată conţine precizarea: „Şi unul din acei trei bărbaţi dumnezăieşti au fost Fiiul lui Dumnez<e>u, iar doi au <fost> îngeri” (46774—6; cf. şi glosa îngerii din cap. XVIII, v. 22: „Şi cei doi bărbaţi, îngerii, arăduiră şi mearsără”, 467729-46871). în cap. XIX, v. 28, ne întâmpină o glosă menită să explice în pasajul respectiv
68
ALEXANDRU MAREŞ
semnificaţia simbolică a fumului: „iaca fumul mâniei lui Dumnez<e>u mergea de pre acel pământ” (470716-17). Unde textul ediţiei vorbeşte despre bărbaţii care „să întoarsără cătră Sodom” (XVIII, v. 16), compilatorul adaugă: ,;şi cătră GomOr, cătră aceale oraşe spurcate şi necurate” (46778—10). Secvenţa „varece pre acel pământ era crescut” aparţinând pasajului referitor la nimicirea celor două oraşe (XIX, v. 25) a fost înlocuită în versiunea manuscrisă, poate din dorinţa de a accentua imaginea dezastrului produs, prin: „şi le prăpădi4 cu totul în fundul pământului, cu bărbaţi, cu muieri, cu prunci, cu feate, cu locu cu pământ, cu marhă, cu iosag5, cu trup, cu suflet şi cu tot cu ce avea ei” (47073-7).
Uneori compilatorul recurge la rezumarea unor pasaje. Episodul relativ întins referitor la anunţarea lui Avraam de către Dumnezeu că peste un ah Sara îi va naşte un fiu (XVIII, v. 9-15) este redat succint: „Şi atunci Domnul multe cuvinte avu cu Avram de Sara, muiarea lui, că era starpă. Şi atunci-i făgădui Domnul că va avea fecior” (46771—4). Pe scurt este povestit şi episodul cu îmbătarea lui Lot de eătre cele două fiice ale sale (XIX, v. 31-35): „Iară Lot ... elu bău vin şi, deacă să îmbătă, diavolul îlu6 aruncă pre elu în mare răotate. Că Lot, deacă să îmbătă, elu apucă şi să culcă cu amândoao featele lui” (470724-47171).
Compilatorul, probabil o faţă bisericească, avea oarecari cunoştinţe teologice. In alegerea acestei teme biblice el va fi fost poate influenţat de ideile exprimate de Petru în a doua epistolă sobornicească: pieirea Sodomei şi a Gomorei reprezintă o pildă pentru cei care trăiesc în
4	Scris: npHn'bAH.
5	Scris: toocari».
6	Scris: «Atf.
APOCRIFE RELIGIOASE
69
nelegiuire, dar, totodată, şi pentru cei care, asemenea lui Lot, duc o viaţă cucernică şi aşteaptă izbăvirea divină (II Petru, II, v. 6-9). Tema celor două oraşe nelegiuite apare comentată şi în evanghelii, şi anume în atenţionarea pe ' care Domnul o face cu privire la judecata finală, când „va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi al Gomorei” decât pentru oamenii păcătoşi {Matei, X, v. 15, XI, v. 24; Luca, X, v. 12). Ultima idee va fi fost cunoscută şi autorului acestei cazanii, căci ea răzbate şi în finalul unei alte omilii din acelaşi manuscris: „şi mai iuşor va fi Sodomului şi Gomorului la zuoa de giudeţ decât noao” (ms. rom. 4182, f. 519v/l 1—13). Deci compilatorul trebuie să fi cunoscut destul de bine Noul Testament. El ştia, de asemenea, că Avraam a fost patriarh, calificativ pe care îl adaugă acestui nume în mai multe locuri: „Avram-Patriarh” (46774, 467v/10, 46871-2), deşi personajul nu a dobândit acest titlu decât în Noul Testament (vezi Evrei, VII, v. 4). Comite însă şi altă greşeală când, uitând că prelucrează un text din Vechiul Testament, îl identifică pe unui din cei trei bărbaţi care îl vizitează pe Avraam cu „Fiiul lui Dumnez<e>u” (467v/6). înlocuirea secvenţei „că Domnul cruţa lui” din versiunea tipărită (XIX, v. 16) prin „că Dumnez<e>u nu cruţa lui şi nu putea răbda lui” (47072—3) s-a datorat desigur neînţelegerii pasajului respectiv. Alte greşeli din versiunea prelucrată sunt urmarea unor lecturi defectuoase intervenite într-o copie intermediară: „încungiurară uşea” (469v/4-5) î.l.d. „încuiară uşa” (XIX, v. 10), „O, tu, Doamne!” (47079-10) î.l.d. „O, nu, Doamne!” (XIX, v. 18).
în scopul folosirii textului la predică, acestuia i s-a anexat un final cu caracter escatologic, adresat enoriaşilor („Pentr-aceaea, fraţii miei creştini, nevoiţi-vă de vă întumaţi cătră Dumnez<e>u”; 47178-9). După înşirarea
70
ALEXANDRU MAREŞ
semnelor generale care anunţă venirea „vremii de apoi” (războaie, ciume, foamete, cutremure, deteriorarea relaţiilor dintre oameni, apariţia prorocilor mincinoşi etc.), urmează un lung pasaj preluat din Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer, carte populară de premoniţii privind Sfârşitul lumii, care s-a bucurat în trecut de o largă circulaţie în spaţiul românesc7. Pentru compilaţia sa autorul a recurs la o versiune apaţinând redacţiei B a scrierii, din care a extras trei fragmente corespunzând primelor trei vise:
învăţătură de pre Sodom şi de Gomor
Şi atunci să va lipi dracul de oamini şi-i va prilesti şi-i va învrăjbi de să vor sfădi frate cu frate şi vecin cu vecin. Şi atunci priiatini cătră priiatini cu gura bine vor grăi, iar cu inima rău vor gândi. Atunci, la vreamea de apoi, păşi-va vara pre iarnă şi iarna pre vară şi atunci să va cunoaşte vara numai pre frunză. Oaminii atunci mult vor sămăna şi puţinei vor săcera. Atunci părinţii nu
învăţătură despre visurile lui Sihanci-Impărat
[Visul I] Şi atunci să va lipi dracul de oameni şi-i va prilesti. Şi atunci să vor scula împăraţi pre împăraţi şi crai pe crai şi ţară pre ţară şi vecini pre vecini. Şi atunci priiatin cătră prietin cu gura bine vor grăi, iară cu inima rău va gândi. Atunci, la vreme de apoi, păşi-va vară pre iarnă şi iarna pre vară şi atunci să va cunoaşte vara numai pre frunză. Oamenii atunci mult vor sămăna şi puţin vor săcera. Atunci părinţii nu
7	Vezi lucrarea noastră Cărţi de prevestire, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, [voi.] VIII, Bucureşti, 2003, p. 15-133, 193-213.
APOCRIFE RELIGIOASE
71
vor fi cinstiţi de feciori şi atunci frăţiia şi neamurile nu să vor cinsti. Şi la aceaea vreame vor fi toţi oaminii făţarnici. Şi atunci vor fi ploi greale şi ierni reale şi vor fi legănături de pământ. Şi atunci anii şi lunile să vor scurta.
Şi slujba lui Dumnez<ă>u nu va fi ascultată de oamini. Şi atunci oaminii nice un bine nu vor face de scumpie mare.
Şi atunci nice o dragoste nu va fi între oamini.8
(Ms. rom. 4182, f.
47 lv/1-20)
vor fi cinstiţi de feciori şi atunci frăţiia nu să vor cinsti şi neamurile. Şi atunci toţi oamenii vor fi cumpălari [...] şi vor fi ploi grele şi ierni rele şi vor fi legănături de pământ. Şi atunci anii şi lunile să vor scurta.
[Visul al II-lea] Slujba lui Dumnedzău nu va fi ascultată de oameni. Şi atunci creştinii nice un bine nu vor face de scumpie mare.
[Visul al III-lea] Că atunci între oameni nice o dragoste nu va fi.
(Ms. 34 din biblioteca Institutului de Lingvistică „Sextil Puşcariu” din Cluj, f. 8678-8872, 8876-13, 89714-9073)
Recurgerea la fragmentele precitate s-a făcut pentru a întregi semnele care prevestesc judecata de apoi. încheierea cazaniei („că, zău, nu să va destuii Dumnez<e>u numai cu aceaea osindă şi bătaie ce au căzut pre Sodom şi pre Gomor, ce pre voi încă va arunca focul şi întunearecul cel de veaci”, 471723-27) este în spiritul interpretării pe care motivul veterotestamentar al celor
Scris: oamhnTh.
72
ALEXANDRU MAREŞ
două oraşe idolatre îl primeşte în evanghelii.
Unde s-a alcătuit această cazanie apocrifă? în mod sigur în Transilvania judecând după unele maghiarisme, precum acar „fie, ori” (471r/24)9, arădui „a porni” (467729)10, iosag „avuţie” (47076)11 şi marhă „avut constând (mai ales) în vite” (47076)12. Termenul greoaie „femeie însărcinată” (471722), înregistrat astăzi numai prin nord-vestul Transilvaniei13, restrânge aria geografică căreia îi aparţinea compilatorul. Nu ar fi exclus ca acesta să fi fost originar din Bihor, de unde provine şi unica copie cunoscută a scrierii. în sprijinul acestei localizări poate fi invocat faptul că singurele două copii existente după textul Paliei de la Orăştie au fost efectuate de bihoreni14, ceea ce spune mult despre interesul manifestat în Bihor la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului următor faţă de această carte. Tot dintr-o localitate bihoreană (C-uzap) ne-a
9	Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Dicţionarul limbii române literare vechi (1640—1780). Termeni regionali, Bucureşti, 1987, p. 42.
10	Ibidem, p. 54.
11	Ibidem, p. 154.
12	Ibidem, p. 175.
13	ALR I/II, h. 206, ALRR - Trans., h. 254. Nu am ţinut seama de varianta greoane, sub care este cunoscut cuvântul în epoca veche (DA, s.v. greoiu -oaie) şi în unele graiuri actuale din sud-vestul Transilvaniei şi Banat (ALRR - Trans., II, h. 254 şi NALR - Banat, II, h. 174).
14	Vezi ms. rom. 130 (B.A.R.), localizabil în sudul Bihorului (Liliana Agache, Disputa lui Isus cu Satana. Studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, [voi.] V, 2001, p. 212) şi ms. rom. 5898 (B.A.R.), copiat în Chiraleu de popa Mihail din Abrud în 1731 (Gabriel Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti B.A.R. 4414-5920, [voi.] IV, 1992, p. 422—423), care la Florian Dudaş (op. cit., II, 1986, p. 109-110) apare datat greşit 1631 şi atribuit, de asemenea, eronat popii Mihai din judeţul Hunedoara, cunoscut copist din prima jumătate a secolului al XVII-lea.
APOCRIFE RELIGIOASE
73
parvenit şi manuscrisul care conţine tipul de versiune utilizată de compilator din Cele 12 vise în tălcuirea lui Mamer.
Sub raport lexical, textul prezintă interes prin termenul bejan „fugar” (<v.sl. bezanu „idem”), neatestat până acum decât ca nume propriu15 („Pasă de-aicea că tu eşti bejan aicea”, 469726-27), şi prin verbul sodomi „a prăpădi”, înregistrat numai în corelaţie cu pierde („vei să-i pierzi şi să-i sodomeşti”, 46875-6; cf. 469713-14, 17). Pentru raritatea exemplelor din textele vechi, l-am notat şi pe opăci „a induce în eroare, a deruta”: „să vor scula proroci minciunoşi ... pentru ca să opăcească acar pre ce oamini” (471722-25).
Alcătuită în nord-vestul Transilvaniei, dacă nu chiar în Bihor, şi întemeiată în cea mai mare parte pe versiunea Vechiului Testament publicată în 1582, învăţătură de pre Sodom şi de Gomor nu a putut face parte din colecţia de cazanii realizată, cum pretind unii autori16, în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu. O altă cazanie, e vorba de Pustişagul Ierusalimului, care, potrivit lui Florian Dudaş, ar fi aparţinut aceleiaşi culegeri omiletice17, s-â dovedit în urma examenului întreprins de Emil Turdeanu a fi o traducere ardelenească după un original maghiar18.
15	DA, s.v. băjeni.
16	Atanasie Popa, Există o cazanie moldovenească în secolul al XVI-lea? în legătură cu izvoarele Cazaniei lui Varlaam, în „Cercetări de lingvistică”, X, 1965, p. 73-84; idem, Texte vechi în Cazania lui Varlaam, în „Mitropolia Ardealului”, X, 1965, p. 73-99; Florian Dudaş, op. cit., II, p. 95-100; idem, Manuscrise româneşti medievale din Crişana, Timişoara, 1986, p. 41—48.
17	Op. cit., [I], p. 97-98.
18	Autori, copişti, cărţi, zugravi şi legători de manuscrise în Moldova (1552-1607) (I), în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. D. Xenopol»”, XXX, 1993, p. 56-59.
74
ALEXANDRU MAREŞ
Vom arăta, de altfel, cu altă ocazie că Păucenia lui Alexandru-Vodă este o plăsmuire a popii Urs din Cotiglet.
TREI NOTE DESPRE APOCRIFELE RELIGIOASE
1.	Un motiv literar de largă circulaţie:
localizarea iadului prin aruncarea pietrei
Potrivit unei credinţe populare înregistrate la sfârşitul secolului al XlX-lea în Blânzi, jud. Galaţi, iadul se află la „nord”, într-o „groapă adâncă. O piatră ca să ajungă la fund are nevoie de 33 de ani”1. Reprezentarea iadului prin imaginea „gropii adânci” este de sorginte biblică (vezi „groapa cea mai de jos”, Ps. 87, v. 6; „adâncurile gropii”, Isaia, XIV, v. 15), dar măsurarea distanţei până la fundul sălaşului subteran prin aruncarea pietrei provine negreşit din Pseudo-Apocalipsul lui Ioan: „Mare este întunericul cel deosăbi şi adâncul lui, cum poate un bărbat de 30 de ai să rădice o p<i>atră împotriva lui, vârtute lui, şi o să arunce într-acel adânc. Şi 3 ai nu poate ajunge adâncul ei” (B.A.R., ms. rom. 5318, copie din cca 1676, f. 5 0r). Motivul aruncării pietrei pentru determinarea adâncimii iadului se regăseşte şi în redacţia amplă a Apocalipsului lui Pavel, numai că în această scriere detaliile narative sunt diferite, vârsta bărbatului nu este indicată, iar piatra atinge fundul abisului „după mai multe ceasuri” (post multarum horarum), în versiunea latină2, şi „după mult timp” (no MNos'k), în versiunea
1	Adrian Fochi, Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XlX-la: răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densuşianu, Bucureşti, 1976, p. 246.
2	Apocalipsa lui Pavel. Ediţie bilingvă. Traducere de Smaranda şi Cristian Bădiliţă. Introducere de Cristian Bădiliţă, Iaşi, 1997, p. 84 şi 85.
76
ALEXANDRU MAREŞ
O	A
slavonă . In plus, textul din urmă conţine un detaliu inexistent în viziunea lui Ioan: „Atunci când sufletele (subl. n.; Al. Mareş) sunt aruncate aici, abia dacă ajung la fund după cincisprezece ani”3 4.
In unele versiuni româneşti ale Pseudo-Apocalipsului lui Ioan, motivul localizării iadului cunoaşte o mică dezvoltare, constând în măcinarea pietrei pe durata zborului până ajunge de mărimea unui grăunte de muştar: „cât poate un om de 30 de a<n>i ridica o piatră şi o sloboade jos de tot merge în jos până ce să face câtu-i un grăunţ de muştar” (copia popii Urs din Cotiglet, 1679-1680)5. Acest amănunt, care ne aminteşte de grăuntele de muştar, „cea mai mică dintre toate seminţele”, din cunoscuta pildă evanghelică {Matei, XII, v. 31—32; Marcu, IV, v. 31-32, Luca, XIII, v. 18-19), nu apare în versiunile slavone ale scrierii care ne-au fost accesibile6. Orientându-ne însă după alte versiuni româneşti care cunosc detaliul narativ respectiv şi aparţin, totodată, unor traduceri diferite de cea
3	N. Tihonravov, IlaAifimHUKU ompeveHHOu pyccKou Jtume-paniypu, II, MocKBa, 1863, p. 50.
4	Apocalipsa lui Pavel, p. 85. Pasajul respectiv nu apare în versiunile slavone ale redacţiei ample a Apocalipsului lui Pavel; vezi Emile Turdeanu, La „ Vision de Saint Paul" dans la tradition litteraire des Slaves orthodoxes, în „Die Welt der Slaven”, Jahrgang I, Heft 4, 1956, p. 413.
3 Florian Dudaş, Manuscrise româneşti din bisericile Bihorului, [Partea Il-a], Oradea, 1986, p. 41.
6	I. I. Sreznevski, Jlpeetme c.ianuHCKue nciMftmHUKU, Camcr-nerepSypr, 1868, p. 413; V. Jagic, Noviprilozi za literatura biblijskih apokrifa, în „Starine”, V, 1873, p. 77; Ivan Franko, Artoicpiţjju i .lezendu 3 yKpaihCbKUx pyiconucia, Tom. IV, JlbBOB, 1906, p. 262; Vladimir Corovic, O dpyeoAt do.iaacy XpucmoeoM. AnoicpuţpHa anotcajunca Joeaua Bozoc.noea y CAOoettCKUAi npujeooduAia c jedmiAi meiccmoAi u npeeoeopoAt, în „CnoMeHMK”, XLIX, 1910, p. 54; ms. sl. 494 (B.A.R.), f. 29r v.
APOCRIFE RELIGIOASE
77
•	♦	7
urmată de copia popii Urs , prezenţa lui în alte versiuni slavone poate fi presupusă.
Motivul măsurării adâncimii iadului în varianta proprie Pseudo-Apocalipsului lui Ioan s-a bucurat negreşit de un oarecare interes în trecut, ceea ce explică pătrunderea lui în alte apocrife religioase.
Prima scriere asupra căreia ne vom opri este cea cunoscută specialiştilor sub denumirea Cugetări în ora morţii, o compilaţie cu caracter escatologic a mai multor surse, parţial cunoscute, copiată în nordul Hunedoarei în intervalul 1592-1602. Iată fragmentul de text care ne interesează: „Că spusă Hristos lui ievanghelistu Ioan Bogoslov şi spuse îngerul lu Pavel apostol, că-1 purtă de-i arătă toate muncile, că ară fi un voinicu de tre<i>dzeci de ani de ară prăvăli o piatră şi o ară slobodzi în gios să zboare în trei ani să cadză acolo, acolo este munca
O
păcătoşiloru” . Din „spusele” lui Isus, pe de o parte, şi ale îngerului, pe de altă parte, rezultă că atât în revelaţia lui Ioan, cât şi în revelaţia lui Pavel am avea a face cu un motiv literar expus în variante identice. B. P. Hasdeu a atras însă atenţia asupra diferenţelor care se constată între cele două scrieri cu privire la măsurarea adâncimii iadului, numai în Pseudo-Apocalipsul lui Ioan fiind vorba despre un „voinic de treizeci de ani” şi despre intervalul de „trei
7	Vezi, de exemplu: „cum ar putea un voinic de treizăci de ani să rădice o piatră întru tăriia lui şi să o sloboadă în trei ani întru adânc şi să n-ajungă de cheotorile iadului până când nu va rămâne cât un grăunţi de muştar şi nu va mai ajunge fundul iadului. Atâta este iadul de adânc” (B.A.R., ms. rom. 3732, sfârşitul secolului al XVIlI-lea, f.
n
8	Gheorghe Chivu, Codex Sturdzanus. Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie de text şi indice de cuvinte de ..., [Bucureşti], 1993, p. 269.
78
ALEXANDRU MAREŞ
ani”9. Aşadar, menţionând existenţa motivului respectiv în cele două apocrife, autorul compilaţiei a preluat forma acestuia din Pseudo-Apocalipsul lui Ioan. B. P. Hasdeu nu avea însă dreptate când susţinea că fragmentul din Cugetări în ora morţii- se apropie mai mult, de versiunile greceşti' ale viziunii lui Ioan, decât de cele slavone10. Afirmaţia sa era întemeiată pe consultarea celor două versiuni slavone publicate de N. Tihonravov, care, într-adevăr, prezintă în locul respectiv o redactare complet diferită11. Celelalte versiuni slavone ale scrierii care au văzut lumina tiparului explică însă foarte bine pasajul din textul românesc12. Tot B. P. Hasdeu, care considera Cugetările în ora morţii a fi compilaţia unui român, găsea în fragmentul mai sus citat o dovadă că redacţia amplă a Apocalipsului lui Pavel ar fi fost „cunoscută românilor din secolul XVI”13 14. Deşi nu s-au înregistrat versiuni slavone ale acestei redacţii în circulaţie la noi în epoca veche, existenţa unei asemenea versiuni poate fi admisă, întrucât deţinem o copie românească a Apocalipsului lui Pavel, în varianta redacţiei lărgite, şi anume cea transcrisă de popa Vasilii din Moldova. la începutul secolului al XVII-lea. Dacă traducerea românească este anterioară acestui secol, atunci fie aceasta, fie versiunea slavonă ce i-a servit drept model ar fi avut şanse teoretice să ajungă în posesia compilatorului român al Cugetărilor. Posibilitatea schiţată, nu trebuie absolutizată, câtă vreme problema naţionalităţii
9	Cuvente den bătrâni, II, Bucureşti, 1879, p. 445.
10	lbidem, p. 446.
11	Op. cit., II, p. 180 şi 189.
12	Vezi menţionarea lor, supra, nota 6.
13	Op. cit., li, p. 446.
14	Emile Turdeanu, Deitx notes sur la „ Vision de Saint Paul” chez Ies Roumains et chez Ies Bulgares, în voi. Filologia e letteratura nei paesi slavi. Saggi in onore di Sânte Graciotti, Roma, 1990, p. 113-115.
APOCRIFE RELIGIOASE
79
autorului acestei compilaţii (român sau străin) nu a fost elucidată în mod definitiv13.
Din aceeaşi scriere motivul a pătruns şi în Disputa lui Isus cu Satana, scriere apocrifă, care, pornind de la episodul biblic despre încercările diavolului de a-1 ispiti pe Isus {Matei, IV, v. 1-11; Luca, IV, v. 1-13), reflectă concepţia dualistă despre cele două împărăţii antagonice, cerească şi pământească. în unul dintre cele mai vechi manuscrise slavone ale scrierii, cel aparţinând fostei Biblioteci Imperiale din Viena (secolul XIV), la întrebarea diavolului referitoare la adâncimea iadului, Isus răspunde:
6AHKO IONOLUA. A. AÎ^ E^A^TIi H Bb3M6Tb KAMHKb fipOTHB* CHA-b CB06H M BpbJK6TU, H ACTMTb Bb TAbEHN/R. A. A^, H TAKO AOHA6T A® ANA, HA67K6 EHT T6B6, AHIABOAC15 16 „Cât Va fi Un
viteaz de 30-de ani şi va ridica o piatră pe măsura forţei sale şi o va arunca şi va zbura în adânc 30 de ani şi aşa va ajunge la fund, unde vei fi tu, diavole”. în versiunea grecească a scrierii, după cum ne încredinţează Iordan Ivanov, locul „viteazului de 30 de ani” este deţinut de un „copil de 17 ani” (dx; 8£koott6c â-ccov mxi8ov), iar durata zborului pietrei este de 20 de ani (eiKoai Xpovouq)17 18. Majoritatea versiunilor slavone publicate vorbesc însă despre „un voinic de 30 de ani”1 , a cărui
15	Vezi Ion Gheţie, Alexandru Mareş, Originile scrisului în limba română, Bucureşti, 1985, p. 378.
16	Iordan Ivanov, Bozomuacku khuzu u aezendu, Cocjmfi, 1925, p. 253.
17	Ibidem, p. 253, nota 1.
18	Gj. Polivka, O pişi i izvodi iz nekoliko jugoslavenskih rukopis u
Pragu, în „Starine”, XXII, 1890, p. 202; Ivan Franko, op. cit., voi. II, JlbBOB, 1899, p. 198 şi 202; cf. iohouia. r.	„viteaz de 3 ani”
(Stojan Novakovic, Apokrif o prepiranju Isusa Hrista sa djavolom, în „Starine”, XVI, 1884, p. 88).
80
ALEXANDRU MAREŞ
piatră aruncată zboară 3 ani19. în singura versiune românească cunoscută a Disputei lui Isus cu Satana, o copie bihoreană de la sfârşitul secolului al XVII-lea, motivul localizării iadului apare oarecum schimbat: „Atâta easte de-afundu, diavole, şi de-adâncu, cât are putea un bărbatu 'de 33 de ai rădica o piatră până la capulu pie<p>tului şi o are slobozi pre această crepătură în gios şi atât are merge, şi mergându, numai de vântu s-are roade şi s-are face câtu un grău<n>ţu de macu, şi încă n-are agiunge. Atâta i-i fundul”20. Sunt câteva elemente care particularizează relatarea episodului din versiunea românească în comparaţie cu versiunile slavone: vârsta bărbatului „de 33 de ai”, trăsătură care s-ar putea datora şi unei greşeli de copist, absenţa indicării anilor cât a zburat piatra şi prezenţa detaliului referitor la măcinarea pietrei până a atins mărimea unui „grău<n>ţu de macu”. Ultimele două trăsături apar şi în versiunea Pseudo-Apocalipsului lui Ioan, copiată de popa Urs din Cotiglet (cf. în scrierea din urmă „un grăunţ de muştar”). Probabil că în izvodul slavon al Disputei, din care descinde traducerea românească, episodut măsurării adâncimii iadului păstra o formă foarte apropiată de cea din sursa slavonă pe care o urmează traducerea românească a viziunii lui Ioan din copia popii Urs.
Acelaşi motiv al localizării iadului, se întâlneşte şi într-un text apocrif intitulat Acestea sânt pentru învierea morţilor, când va fi şi cu ce groază va fi, copiat la
19	Stojan Novakovic, op. cit., p. 88; Gj. Polivka, op. cit., p. 202; Ivan Franko, op. cit., II, p. 202; cf. a. a^t mabt ha a'ha „30 de ani merge Ia fund” (Ivan Franko, op. cit., II, p. 198).
20	Vezi Liliana Agache, Disputa lui Isus cu Satana. Studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de text de ..., în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. V, Bucureşti, 2001, p. 249.
APOCRIFE RELIGIOASE
81
începutul secolului al XlX-lea (B.A.R., ms. rom. 4086, f. 5V). Identificată greşit cu Apocalipsul Apostolului Pavel21, scrierea are un pronunţat caracter escatologic, înfăţişând pe scurt evenimentele ce se vor petrece la sfârşitul lumii: învierea morţilor după ce arhanghelul Mihâil va trâmbiţa de trei ori, ridicarea la cer a podoabelor şi cărţilor bisericeşti, omorârea de către Antihrist a celor „trei sfinţi”, Enoh, Ilie şi Ioan, pârjolirea pământului de îngeri şi spulberarea cenuşii de pe suprafaţa lui de cele patru vânturi de la răsărit, pogorârea din cer a Domnului cu sfânta cruce şi cu cetele îngereşti, aruncarea lui Antihrist şi a slugilor lui în „focul cel nestins” şi, în sfârşit, judecata de apoi. Toate evenimentele descrise se regăsesc în Pseudo-Apocalipsul lui Ioan, numai că în scrierea de faţă ele sunt prezentate succint şi într-o ordine puţin schimbată; de pildă, suirea la cer a vaselor şi cărţilor bisericeşti are loc după învierea morţilor. Despre „întunericul cel nesfârşit” aflăm că „este adâncu cât ar fi un voinic de 30 de ani şi să sloboază o piatră care să se ducă în jos 3 ani, atât până va rămâne ca un grăunte de muştar lovindu-să de capetile păcătoşilor. Iar atuncea va da de fundul întunericului aceluia” (ms. rom. 4086, f. 5V). Aici căderea pietrei timp de trei ani este însoţită de observaţia transformării ei într-un grăunte de muştar, exact ca în varianta semnalată mai sus din Pseudo-Apocalipsul lui Ioan22.
Localizarea iadului prin aruncarea pietrei se regăseşte şi într-o copie slavonă din secolul al XVIII-lea a Apocalipsului Maicii Domnului, în care arhanghelul Mihail o lămureşte, la un moment dat, pe Fecioara Maria asupra adâncimii infernului: Takaia npoiwru h ta^ehna, laKt CD
21	Cf. Gariel Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti. B.A.R. 3101-4413, voi. III, Bucureşti, 1987, p. 326.
22	Vezi supra, nota 7.
82
ALEXANDRU MAREŞ
BOCTOKA A© 3AI1AAA, lAKTi 05 36A\rt1l A© N6BA. 6CTI» TOM TA^BHNH AVHAh. BABUIN HBAOB'kKOBH A. A’tT'h H >K6 BH B3IAA KAAvkNB H KHN^A H3 tfC6H CHAH CB06H B T06 116KAO H npOllACTh, T6AH B^A^TU A€TiiTH A’liT’U TpM, NiiMU- NA AN© A©AeTHT%. TaAV 6CTTi TAVA WKpOAVblilNAIA, A6>KAT1i B N6H UTN^ CTpAlilN’kM „O
astfel de prăpastie şi adâncime ca de la răsărit la apus, ca de la pământ la cer. Această adâcime este de 5555 de mile. Fiind un om de 30 de ani şi unde ar lua o piatră şi ar arunca-o cu toată puterea în acel infern şi prăpastie, atunci va zbura trei ani <şi> nu va ajunge la fund. Acolo este întunericul de afară, zace în el foc groaznic”. Alte versiuni slavone ale apocrifului nu conţin această relatare, ceea ce dovedeşte că în versiunea precitată prezenţa ei trebuie considerată o interpolare, avându-şi sursa în Pseudo-Apocalipsul lui Ioan.
O copie moldovenească a Legendei duminicii din 1767 conţine, de asemenea, motivul localizării iadului. în partea scrierii care cuprinde îndemnuri pentru miluirea săracilor şi pentru pocăinţă, Isus le cere creştinilor să ia aminte „şi frica iadului, că iadul atâta este de adâncu, cât ar lua un voinic de treidzăci de ani o piatră, cât ar pute să o rădice împotriva lui, şi să o sloboază din mâini şi să să ducă 3 ani până în fundu” (B.A.R., ms. rom. 1447, f. 130r). Versiunile slavone publicate ale scrierii care ne-au fost accesibile nu conţin o asemenea relatare23 24. S-ar putea, prin
23	Ivan Franko, op. cit., voi. IV, p. 140.
24	N. Tihonravov, op. cit., voi. II, p. 314-322; Ivan Franko, op. cit.,
voi. IV, p. 49-52, 53-56, 56-61, 61-62, 63-64, 64-67, 67-69, 69-71, 71-74 şi 75-79; S. G. Vilinski, Kupiu.io-Biino3epcKiu cnucoia, Evuano. iiu o Hed -k t ■£, în Jl ■kmonucb ucmopiuco-0u. io,io2uvecKazo 06 mecnwa	v pu	/7 Ame pcuno pcico.in	Hooo pocciucicoMV
yHuoepcumemi, XIII, Oiiecca, 1905, p. 17-21 şi 21-22; A. Sedelnikov, II3 ucmopuu „EnucmoMUu o aede.ie", în „Slavia”,
APOCRIFE RELIGIOASE
83
urmare, ca în versiunea românească să avem a face cu o interpolare avându-şi originea tot în Pseudo-Apocalipsul lui Ioan.
A
. In sfârşit, acest motiv literar a circulat şi independent, aşa cum îl aflăm notat pe marginea unei file dintr-o Psaltire slavonă aparţinând Bibliotecii Szechenyi din Budapesta25. Reproducem acest text, scris de un sârb din Banat sau nord-vestul Hunedoarei în secolul al XVII-lea26, după transcrierea pe care o datorăm lui Gh. Chivu: „[...] şi se mar[ga Pa]vel [în?] fundul iadulu[i] [...] iestă [...] chet [...] are u[n] barb[at] de tre[i]zece d[e] an [...] se abiia rodice o piatr[a] pana la piept ş[i] se u arunce pre g[u]ra iadul[ui] şi [...] trei [...] an ş[i] [...] zuva ş[i] noapt[e] şi se [...] chet [...] sun [,..]”27 28. Detaliile ,,barb[at] de tre[i]zece d[e] an”, ridicarea pietrei „pana la piept” şi căderea pietrei „trei [...] an” sunt caracteristice numai Pseudo-Apocalipsului lui Ioan. După Gh. Chivu, textul din manuscrisul budapestan conţine „o versiune asemănătoare” cu cea din Cugetări în ora morţii, ambele descinzând însă din
98	*
traduceri diferite . Referirea la apostolul Pavel, întemeiată pe o lecţiune reconstituită („se mar[ga Pa]vel”), deci nu
XI, 1932 nr. 2, p. 279-285, 285-294; Mirela Teodorescu, Ion Gheţie, Manuscrisul de la Ieud. Text stabilit, studiu filologic, studiu de limbă şi indice de ..., Bucureşti, 1977, p. 211-238 (facsimilele versiunii bilingve, slavo-române).
25	Gh. Chivu, Un manuscris cu o slovă necunoscută în scrierea chirilică românească: A, în „Studii şi cercetări lingvistice”, XXIX, 1978, nr. 4, p. 403.
26	Vezi lucrarea noastră Cărţi populare de prevestire, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. VIII, Bucureşti, 2003, p. 119-120 şi 121-124.
7 Gh. Chivu, Un manuscris cu o slovă necunoscută în scrierea chirilică românească: A, p. 403.
28	Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, p. 105.
84
ALEXANDRU MAREŞ
întru totul sigură, reprezintă singurul indiciu care poate fi invocat în favoarea acestei filiaţii. Amănuntul cu ridicare pietrei „pana la piept” nu se regăseşte, în schimb în versiunea din Codex Sturdzanus. Alte două detalii sunt inovaţii.produse pe traseul circulaţiei'textului: „Zuva ş[i] , noapt[e]” reprezintă un adaos superfluu, întrucât căderea pietrei nu poate fi imaginată decât ca o mişcare neîntreruptă, iar localizarea „pre g[u]ra iadul [ui]” în loc de „în jos” (copiile preoţilor Vasilii din Moldova şi Urs din Cotiglet)29, „într-acel adânc” (ms. rom. 5318, f. 50r), „întru adânc” (ms. rom. 3722, f. 9V), „în prăpastie” (Bt e€3ah*; copie slavonă din secolul XIII)30, „la fund” (ha ano; copie slavonă din secolul XVIII)31 32, reprezintă tot intervenţia unui copist, interesat, cum vom vedea, să furnizeze o informaţie suplimentară pentru cuvântul iad dintr-un pasaj al Legendei duminicii. Menţionăm că în manuscrisul budapestan textul acestei scrieri figurează în partea inferioară a filelor 32v, 33-39 (numai recto), 40-50v, 51v, 52-55r, 56v-69v32. Pe fila 52r, marginal dreapta, este scris scurtul text despre localizarea iadului. Or, pe aceeaşi filă în partea inferioară continuă textul Legendei duminicii cu relatarea privind necredincioşii care vor fi munciţi în iad „va veki veci”33. Este deasupra oricărei îndoieli că în acest
29	Florian Dudaş, op. cit., II, p. 37 şi 41.
30	V. Jagic, op. cit., p. 77.
31	Ivan Franko, op. cit, voi. IV, p. 262.
32	Gh. Chivu, Un manuscris cu o slovă necunoscută în scrierea chirilică românească: ti, p. 403.
Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, p. 239. Iată textul Legendei duminicii existent pe fila 52r care, la solicitarea noastră, ne-a fost comunicat de colegul Gheorghe Chivu: „mu<n>cit fi, ome, va veki veci dir<e>pt faptele voastre cele rele. Dirept ce veţ da sama în zuva giudeţului celui fricoşat [...]”. Filele anterioare (50v-51v) cuprind relatarea despre Isus
APOCRIFE RELIGIOASE
85
manuscris adnotarea referitoare la localizarea iadului, pe care cum am arătat mai sus o găsim integrată şi în textul unei versiuni târzii a Legendei duminicii, nu este rodul unei întâmplări. Ea a fost scrisă cu scopul vădit de a 'valorifica pentru cititorii Legendei duminicii din acest manuscris, informaţia despre adâncimea iadului preluată din Pseudo-Apocalipsul lui Ioan. Persoana căreia îi datorăm această adnotare (copistul nostru sau un copist anterior) a înlocuit probabil sintagma „în jos” sau „întru adânc” etc., cum va fi fost scris în modelul său, prin „gura iadului”, sub influenţa directă a pasajului „voiu zice iadului se deşchide gurele” din textul legendei34. în pofida faptului că textul adnotării este defectuos, conţinând multe omisiuni, el deţine totuşi o anume importanţă: atestă circulaţia independentă a motivului localizării iadului, în cazul de faţă, împlinind funcţia unei glose.
Faptele înfăţişate atestă recurgerea frecventă în epoca veche la acest topos din Pseudo-Apocalipsul lui Ioan, fie asimilat de la bun început în structura unor apocrife religioase {Disputa lui Isus cu Satana, Cugetări în ora morţii, Acestea sânt pentru învierea morţilor...), fie interpolat în versiuni târzii ale altor apocrife {Apocalipsul Maicii Domnului, Legenda duminicii), fie circulând independent cu funcţia de notă explicativă {Legenda duminicii din Psaltirea slavonă de la Budapesta). Asupra cititorilor din trecut ai acestor producţii literare motivul localizării iadului trebuie să fi avut un oarecare impact, fără de care înregistrarea lui în folclor nu s-ar putea explica.
care va zice „iadului se deşchide gurele se vi ghiţi vii în propaste fara fundu, unge nu veţ vede lumina ...”.
34	Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, p. 239.
2.	O funcţie puţin cunoscută a apocrifelor religioase
literatura apocrifa religioasă cunoscută românilor în Evul Mediu s-a transmis, în primul rând, prin mijlocirea preoţilor, îndeosebi a celor săteşti. Până la 1700, de exemplu, versiunile româneşti aparţinând acestor scrieri35, ai căror copişti ne sunt cunoscuţi, au fost scrise în marea lor majoritate de reprezentanţi ai clerului: popa Grigorie din Măhaci, jud. Alba {Legenda duminicii, 160136; <Molitva contra frigurilor>, 1601-161837), popa Yasilii din Moldova {Apocalipsul lui Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Pseudo-Apocalipsul lui Ioan, Legenda duminicii38, <Prorocirea lui Melodie al Patarei>39, începutul secolului), popa Ionaşc(a) din Bălan, jud. Sălaj {întrebări şi răspunsuri, <întrebările lui Panaiot filozoful cu Azimit papistaşul>, Apocalipsul Maicii Domnului, învăţătura despre vremea de apoi a prorocului Isaia, Legenda duminicii x <Apocrif despre izgonirea din cer a
35	Nu am reţinut aici scrierile hagiografice apocrife, cum ar fi, de pildă, cea referitoare la sfântul Gheorghe „de Dadian-împărat muncit” şi nici scrierile aparţinând literaturii de prevestire; vezi Rujdelniţa (c. 1621), copiată de popa Ioan Românul în Sânpetru, jud. Hunedoara, Gromovnicul şi 12 vise în tălcuirea lui Mamer (1636), copiate de popa Stanciul în Sărata Oltului, jud. Sibiu.
36	Reprodusă de B. P. Hasdeu, op. cit., p. 43-55 şi de Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, p. 237-242.
37	Reprodusă de B. P. Hasdeu, op. cit., p. 177 şi de Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, p. 276-277.
38	Vezi Florian Dudaş, op. cit., [Partea I], Oradea, 1985, p. 72.
',9 Vezi articolul nostru Un apocrif religios puţin cunoscut din secolul al XVll-lea, în „Limba română”, LIII, 2004, nr. 1-3 (în curs de apariţie).
APOCRIFE RELIGIOASE
87
lui Satanail>, cca 1630-1650)40, popa Mihai din jud. Hunedoara {Pseudo-Apocalipsul lui Ioan, 1647)41, popa Giurgiu din Luncasprie, jud. Bihor (Cântecul lui Adam42, învăţătura despre vremea de apoi a prorocului Isaia, 1673-170543), popa ioan diri Luncasprie, jud. Bihor {învăţătură despre vremea de apoi a prorocului Isaia, 1674)44, popa Florea din Dobricioneşti, jud. Bihor {Legenda duminicii45, Apocalipsul lui Pavel46, sfârşitul secolului), popa Urs din Cotiglet, jud. Bihor {Apocalipsul Maicii Domnului, Pseudo-Apocalipsul lui Ioan, Legenda duminicii, Cântecul lui Adam, Disputa lui Isus cu Satana, Cele 12 Vineri Mari etc., 1679-168047; Cântecul lui Adam, Legenda duminicii, Cele 12 Vineri Mari, învăţătură despre Sodoma şi Gomora, 1680-169248), popa Dănilă din Brad, jud. Hunedoara {Cele 12 Vineri Mari, 1688)49 şi popa Pătru din Tinăud, jud. Bihor {Cântecul lui Adam, Legenda duminicii, sfârşitul secolului)50 .
40	Vezi lucrarea noastră Cărţi populare de prevestire, p. 145.
41	Reprodus de Florian Dudaş, op. cit., II, p. 38-40.
42	Vezi B.A.R., ms. rom. 4642; cf. Gabriel Ştrempel, op. cit., IV, p. 76.
43	Reprodusă de noi în Cărţi populare de prevestire, p. 214-219.
44	Reprodusă de Florian Dudaş, op. cit., II, p. 46-47.
45	Vezi Cristian Moroianu, O versiune semirotacizantă a Legendei duminicii din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în „Limba română”, XLIV, 1995, nr. 1-2, p. 48-58.
46	Reprodus de Gh. Chivu, Date noi despre Apocriful Iorga, în „Limba română”, XXVII, 1979, nr. 5, p. 519-521; pentru paternitatea popii Florea asupra acestei copii, vezi articolul nostru Texte din nord-vestul Transilvaniei atribuite greşit secolului al XVI-lea, în „Limba română”, XLVII, 1998, nr. 5-6, p. 346-349.
47	Vezi Florian Dudaş, op. cit., I, p. 97-98; cf. şi II, p. 32-33 şi 48-51.
48	Ibidem, I, p. 98.
49	Ibidem, II, p. 135.
50	Ibidem, p. 131.
88
ALEXANDRU MAREŞ
Deşi traducătorii acestor scrieri nu ne sunt cunoscuţi, avem toate motivele să credem că ei au aparţinut clerului şi nu întotdeauna celui de rând. însuşi Dosoftei, un bun cunoscător al apocrifelor religioase51, a tradus Legenda lui Afrodiţian Persul52 şi Viaţa sfântului Vasilie cel Nou53. Să nu uităm apoi că într-o tiparniţă mănăstirească, probabil la Govora, au văzut lumina tiparului în cca 1639 două scrieri de prevestire, Gromovnicul şi Trepetnicul54, ale căror traduceri se datorează probabil tot unor reprezentanţi ai clerului ortodox.
Pentru preoţii de mir, din rândul cărora s-au recrutat o bună parte a copiştilor acestor texte, apocrifele religioase nu se deosebeau de scrierile religioase canonice. Datorită unei pregătiri teologice modeste55, preoţii şi diaconii nu aveau de unde să ştie că scrierile pe care le copiau cu atâta silinţă erau necanonice. De altfel, raritatea
51	Vezi comentariile lui Dosoftei din ms. rom. 3456 referitoare la blajini şi, respectiv, Ia legenda despre Iosif şi Asineta; Alexandru Mareş, Dosoftei şi cărţile populare, în „Limba română”, XLVIII, 1999, nr. 1-2, p. 89-91.
52	Dragoş Moldovanu, Miscellanea philologica, în „Limba română”, XXXIII, 1984, nr. 5, p. 417-420.
53	N. A. Ursu, Alte traduceri necunoscute din tinereţea lui Dosoftei, în „Limba română”, XXVII, 1978, nr. 5, p. 495-507; pentru o altă traducere a scrierii, datorată, de asemenea, lui Dosoftei, vezi articolul nostru Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exil polon (III), în „Limba română”, XXXVII, 1988, nr. 1, p. 55-63.
54	Vezi N. Drăganu, Cea mai veche carte rakoczyană, în „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, I, 1921-1922, p. 253-258 şi 260-263.
55	Vezi în acest sens Gheorghe I. Moisescu, Ştefan Lupşa şi Alexandru Filipaşcu, Istoria bisericii române. Voi. I (-1632), Bucureşti, 1957, p. 421-422.
APOCRIFE RELIGIOASE
89
indicelor de cărţi oprite care au circulat în ţările române dovedeşte că în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea nu se poate vorbi despre o politică de cenzurare a apocrifelor religioase întreprinsă de biserica ortodoxă română56.
■ Proliferarea acestui gen de literatură s-a datorat câteodată şi îndemnurilor conţinute în unele scrieri apocrife pentru copierea şi răspândirea lor. în mod deosebit, în cazul Legendei duminicii, cititorul era avertizat că respectarea acestor îndemnuri se recompensa prin iertarea greşelilor, în timp ce nerespectarea lor atrăgea sancţiunea blestemului divin. Iată, de pildă, cum sunt formulate aceste alternative într-o copie maramureşeană a scrierii din cca 1621-1633: „Blăstemat acela popă ce nu va primi această tremeatere cu osârdie! Blăstemat acela preut ce nu va vre să o procitească înai<n>tea săborului sau va cuperi vre<un> cuvânt de ruşinea sa! Blagoslovit să fie acela preut ce o va scrie această scriptură şi o va trimite într-alt locu şi o va da derept păcatele sale! De şeaptedzeci de ori da-i-voiu lui mai mult! Să ară avea păcate pre deasupra părului capului său, lăsate-i vor fi lui şi iertate vor fi lui!”57. în altă versiune a aceleiaşi scrieri, preoţilor li se cerea în mod expres să copieze textul scrierii, iar enoriaşilor să îl cumpere: „Preoţii să o scrie, iar creştinii să o cumpere această epistolie”58. Recompensa divină pentru acţiunile legate de propagarea scrierii în rândul credincioşilor nu caracterizează numai Legenda duminicii. Şi într-o versiune românească a Pseudo-Apocalipsului iui Ioan, transcrisă de popa Vasilii din Moldova, binecuvânta-
56	Vezi articolul nostru Consideraţii pe marginea indicelor de cărţi oprite din secolul al XVII-lea, în „Studii şi materiale de istorie medie”, XXV, 2005, p. 272.
57	Mirela Teodorescu, Ion Gheţie, op. cit., p. 157-158.
58	Florian Dudaş, op. cit., II, p. 50.
90
ALEXANDRU MAREŞ
rea dumnezeiască coboară asupra celui care deţine o copie a scrierii: „Fericită casa ceia ce va zăcea cartea acesta”59, formulare identificabilă şi în unele copii ale Legendei Sfintei Vineri, cum ar fi, bunăoară, cea a popii Grigorie din Măhaci: „blagosloviră] iaste casa aceea unde-i cete[niia] Sfintei Veneri; să va ceti şi să [va] spune oamenilor”60.
Deţinem câteva indicii care ne îndreptăţesc să afirmăm că unele dintre scrierile religioase necanonice s-au citit în biserică în loc de predică.
In versiunile Legendei duminicii preoţilor li se cerea să citească textul epistoliei „înaintea oamenilor”61, „între oamenri”62 sau „înai<n>tea săborului”63, cu alte cuvinte în biserică, ceea ce, de altfel, se şi afirmă textual în câteva copii româneşti ale scrierii: „Şi blagosloveniia lui Dumnez<ă>u să fie pre acela preut ce va avea această scriptură şi pre aceaea besearecă Ce să va citi ceteniia sfintei dumineci”64 65 sau „Vai de cela preot sau călugăr ce nu va ceti această sfântă carte dumnezăiască la besearecă
/rc a
înaintea creştinilor să o auză” . In unele medii slave, foarte probabil ecleziastice, se fixase şi ziua în care urma să aibă loc evenimentul. Edificatoare este în acest sens o versiune slavonă a scrierii din secolul al XVI-lea, al cărei titlu este precedat de următoarea indicaţie: flfuA ABrycTA.
59	Ibidem, p. 38.
60	B. P. Hasdeu, op. cit., II, p. 156; Gh. Chivu, Codex Sturdzaniis, p. 289; cf. ms. rom. 4182 (B.A.R.), f. 535v.
61	N. Tihonravov, op. cit., II, p. 320: npeA ak>amh.
62	B. P. Hasdeu, op. cit., II, p. 53; Gh. Chivu, Codex Sturdzcmus, p. 242.
63	Mirela Teodorescu, Ion Gheţie, op. cit., p. 157; cf. A. Sedelnikov, op. cit., p. 284: npeA 3Eopo".
64	Vezi B.A.R., ms. rom. 4182 (1680-1692), f. 530v.
65	Vezi B.A.R., ms. rom. 701 (1732), f. 13v.
APOCRIFE RELIGIOASE
91
iii. ANb. CAOBO O OGpA3A H6pyKOTBOp6HHArO GA GA [sic] CflCA
Huier Ic xa, ga*bh w*66 67 „Luna august, 16 zile. Cuvântul despre chipul nefacut de mână <omenească> al Dumnezeului* mântuitorului nostru Isus Hristos. Părinte, binecuvântează”. Cum s-a ajuns la fixarea acestei date calendaristice pentru textul Legendei duminicii nu este greu de stabilit. Biserica noastră sărbătoreşte pe data de 16 august Sfânta Maramă a Domnului, adică aducerea icoanei Mântuitorului de la Edesa. Ca şi icoana nefăcută de mâini omeneşti - &xeipom)viyooc; - din cunoscuta legendă a lui Avgar, epistola căzută din cer „nu era scrisă ... de om, nici făcută de minte omenească” . Pentru ambele vestigii se indica o obârşie divină, ceea ce, în mintea celui care a stabilit apropierea dintre cele două legende, constituia un temei suficient pentru a le putea sărbători împreună, la aceeaşi dată.
O altă scriere apocrifa despre care deţinem indicii că a fost citită în biserică este Pseudo-Apocalipsul lui Ioan. Intr-o copie bihoreană de la sfârşitul secolului al XVII-lea, titlul scrierii (Apocalipsiul cel mic a lui Ioan) este urmat de următoarea indicaţie redactată în slavonă: na B-hCHi'e Ta ga. h cnÂ* Ninero v a X*a68 69 „La înălţarea Domnului Dumnezeului şi mântuitorului nostru, Isus Hristos”. Remarcăm, de asemenea, că aceeaşi dată calendaristică este indicată şi în colontitlurile textului: „în zua f~dzua) de Ispas”, respectiv „învăţătură de zua de Ispasu”6 . Punerea în relaţie a Pseudo-Apocalipsului lui Ioan cu sărbătoarea
66	A. Sedelnikov, op. cit., p. 276.
67	Nt* NdflHCAHA ... (0 SAKT», NH CTBOpeNA CMblUIAerneMb MAB’kMCtKhf (N.
Tihonravov, op. cit., II, p. 319; cf. Ivan Franko, op. cit., IV, p. 51).
68	Vezi B.A.R., ms. rom. 130, f. 98r.
69Ibidem, f. 98-102v.
92
ALEXANDRU MAREŞ
înălţării Domnului s-a întemeiat pe o greşeală strecurată într-o copie slavonă a scrierii: prepoziţia no, care precedă primele cuvinte prin care debuta textul (no BT»3NerNH ra Hduj6ro h cnA Ica Xra70 71 „După înălţarea Domnului, şi mântuitorului nostru Isus Hristos”), a fost înlocuită prin prepoziţia na „la”. Traducătorul român a considerat că acest context nu face parte din textul apocrifului, el reprezentând o indicaţie tipiconală (pentru lectura textului în biserică), şi ca atare l-a reprodus în slavonă.
în acelaşi manuscris academic figurează Pustuşagul Ierusalimului (f. 87—9lr), o scriere cu caracter istoric despre cucerirea şi distrugerea Ierusalimului de către romani în anul 70 e.n., al cărui conţinut rezumă pe cel al capitolului VI din Războiul iudaic al lui Josephus Flavius. Scrierea este, aşadar, necanonică; prin includerea ei în rândul celorlalte „învăţături” religioase din manuscris s-a urmărit un scop moralizator, cititorilor oferindu-li-se pilda cetăţii biblice care a pierit datorită necredinţei locuitorilor ei. Precum dovedesc colontitlurile, textul urma să fie citit în biserică ,^n luna lui maiu, întâie zi” sau ua maiu, întâie zi” . Atribuirea datei de 1 mai acestei scrieri s-a datorat faptului că la aceeaşi dată, potrivit Mineielor şi Vieţilor de sfinţi, în biserica noastră are loc pomenirea prorocului Ieremia72, care, printre altele, a prevestit şi pieirea Ierusalimului.
Referitor la manuscrisul din urmă, ar mai fi de semnalat prezenţa în rândul învăţăturilor ce urmau să fie
70	Vladimir Corovic, op. cit., p. 52.
71	Ms. rom. 130, f. 87v-91r.
72	Vezi CRV 73, f. 428v-429r (numerotaţie de mână) şi CRV 111 (luna mai), f. 2r'v. De menţionat că şi textul referitor la Ieremia din cele două cărţi bisericeşti este tot apocrif; vezi M. Gaster, Literatura populară română, Bucureşti, 1883, p. 341-346.
APOCRIFE RELIGIOASE
93
rostite de sărbătorile fixe (f. 54-122v), alături de cele două scrieri necanonice semnalate, a încă două scrieri hagiografice din categoria celor apocrife: sub data de 17 martie, Poveastea lui Alecsie, mena smh „omul lui Dumnezeu” (f. 63-68r) şi, sub data de 23 aprilie, Legenda Sfântului Gheorghe „cându au izbăvitu cea fată de cel şearpe şi bălaur straşnicu” (f. 79-8lv). Nu ar fi exclus ca alte trei scrieri religioase apocrife din această porţiune a manuscrisului, lipsite însă de indicarea vreunei date calendaristice, să fi fost copiate tot în scopul lecturii în biserică. Ne gândim la această posibilitate, având în vedere locul pe care îl deţine fiecare dintre aceste trei scrieri în raport cu celelalte învăţături manuscrise. Faptul că sărbătoarea Maicii Domnului are loc pe 15 august şi pe 8 septembrie ne face să credem că transcrierea Apocalipsului Maicii Domnului (f. 112r—116v) după învăţătura a 7 Macavei (f. 110V—112r), care, potrivit colontitlurilor, se rostea pe 1 august73, nu este întâmplătoare. De asemenea, învăţătura când au mers Hristos la iad să ia sufletele din iadu (f. 68-72r) s-ar fi putut citi în Sâmbăta Mare74 75, căci în manuscris ea este copiată în imediata vecinătate a învăţăturii de pre cinstita taină, ce să gice trupul şi sângele lui Hristos (f. 72r-75v), care se rostea în Joia
nc a	a
Mare . In sfârşit, învăţătura când s-au pricit Satana cu Dumnez<ă>u (f. 93v-97v) conţine un detaliu narativ (suirea lui Isus „pre măgura Elionului)76, care ar fi putut determina transcrierea ei înaintea Apocalipsului cel Mic al
73	Vezi ms. rom. 130, f. 110v-l 1 lv.
74	Zi în care urma să fie citită învăţătura la îngroparea trupului lui Isus Hristos, cu relatarea pe scurt a coborârii Mântuitorului în iad, din Cazania lui Varlaam, ediţie J. Byck, Bucureşti, 1943, p. 88-90.
75	Vezi ms. rom. 130, colontitlurile de pe filele 72v-75r.
76	Vezi Liliana Agache, op. cit.y p. 243.
94
ALEXANDRU MAREŞ
lui Ioan (f. 98-102r), copiat, cum am văzut, pentru a fi citit în ziua înălţării Domnului, căci ambele texte au în comun localizarea acţiunii pe munte. Nu putem, în schimb, să stabilim dacă Disputa lui Isus cu Satana urma să fie citită tot de înălţarea Domnului sau într-o altă zi, premergătoare acestei sărbători.
Fără îndoială că cercetări viitoare vor evidenţia şi alte exemple care să ateste în epoca veche lectura în biserică a apocrifelor religioase. Această funcţie pe care au dobândit-o unele scrieri necanonice, de a servi drept material de predică, concordă perfect cu ceea ce s-a petrecut în iconografia religioasă, unde nu puţine sunt scenele extrase din apocrife religioase, precum Zapisul lui Adam, Apocalipsul Maicii Domnului, Legenda Sfântului Gheorghe, Legenda lui Avgar, Coborârea lui Isus în iad etc.
3.	Identificarea a trei scrieri escatologice
Scrierile asupra cărora ne vom opri în continuare ne-au reţinut atenţia în urma consultării descrierii pe care P. P. Panaitescu a facut-o manuscrisului slavon 309 din fondul Bibliotecii Academiei Române77.
Prima dintre scrieri, copiată pe filele 1-16 ale manuscrisului, ar cuprinde, potrivit catalogului amintit, „un cronograf despre împărăţiile din antichitate: Egipt, Etiopia, Macedonia, Roma; profeţii despre turci (saraceni), care au cucerit ţările creştinilor pentru păcatele acestora.
77	Catalogul manuscriselor slavo-romăne şi slave din Biblioteca Academiei Române. Ediţie îngrijită de Dalila-Lucia Aramă şi revizuită de G. Mihăilă. Cu o prefaţă de Gabriel Ştrempel, voi. II, Bucureşti, 2003, p. 53-55.
APOCRIFE RELIGIOASE
95
Se termină cu profeţii despre soarta lumii şi a păgânilor”78. La o lectură atentă, textul respectiv, lipsit de început79, se dovedeşte a aparţine Prorocirii lui Pseudo-Metodie, arhiepiscopul de Patara, scriere cu caracter escatologic, tradusă din greacă în slavonă încă din secolele X-XÎ80. Versiunea pe care o conservă fragmentul nostru se apropie de versiunea publicată de N. Tihonravov după un manuscris din secolul al XVI-lea81.
A doua scriere care ne-a reţinut interesul este cea existentă pe filele 94-98715, despre care se afirmă că este „un fragment dintr-o predică neidentificată”82. Deşi acefal83, sfârşitul textului (iago* hcka3ano gi/ w oua Kosmm.
H CD fTlOAH tfe© H WGA A\ONAC[TIHfyfe BTi 6AHN0 CUBTiK^nHUJA*. H CD
oua K03MBI NAcrnABALeMa E’bx-ft. h	ero aanosh cneTw
Biiiuj/ţ\ „precum a fost spus de părintele Cozma. Aşadar, de atunci ambele mănăstiri într-una s-au adunat şi de părintele Cozma au fost îndrumate. Şi cu învăţătura lui mulţi s-ar fi mântuit”) ne lămureşte asupra conţinutului. Este vorba de
78	lbidem, p. 53.
79	Incipit: nomp'kEHrmi np^riiBo cmobt, \aa\obhx noneîKe h npbstse up^tboba ha 36MAH w TOAt [oybo] NABtiKoujA „A pierit împărăţia fiilor lui Ham, pentru că a împărăţit prima pe pământ şi, prin urmare, de atunci se chiamă”; desinit: rocaanh B*A*m na ahuh bi>cea 36a\a* [na] hakm jke h ckoitiu, h ha BT.CA 3Btp6. eipe^ <...> „au fost trimişi pe faţa întregului pământ, asupra oamenilor şi a vitelor şi a tuturor fiarelor. Iar încă...”.
80	C înapoi)7>.ieapcira .mmepamypa. CmiiucjioneduveH pe'tHUK. CbcraBH'rexi Donka Petkanova, Benmco TtpHOBO, 2003, p. 337.
81	Op. cit., voi. II, p. 226-248; textul din ms. si. 309 se regăseşte în ediţia rusă pe paginile 229, r. 12-238, r. 8.
82	P. P. Panaitescu, op. cit., p. 55.
83	Incipit: ohh pA3BpAipenhi ap^sh [jke] iako [sB-kpie] Bt»3npA*i|j6
obh ase VcmA pACKpHBAEHA haval|J6 h a^beaV ©YcmNtf „ochii corupţi, iar alţii erau cu fiarele care privesc. Iar aceştia având gura deschisă şi buza groasă”.
96
ALEXANDRU MAREŞ
Viziunea lui Cozma monahul, scriere alcătuită în Constantinopol la mijlocul secolului al X-lea şi tradusă curând în slavonă. Versiunea din ms. sl. 309 se identifică în bună măsură cu versiunea bilingvă din textul Patericului publicată de A. I. Iaţimirski84.
In sfârşit, a treia scriere neidentificată este intitulată O up*mBMx nocA’kANÎHx EpLiwe1*. upii a. Iwb „Despre împărăţiile din vremile cele din urmă. împăratul 1 (=întâi) Ioan”8\ Textul, din care nu s-a păstrat decât prima filă (86r'v)86, cuprinde evenimentele din vremea împăratului grec Ioan, sub a cărui ocârmuire războaiele vor înceta, oamenii se vor îmbogăţi, trăind în pace şi fără griji, dări şi biruri nu se vor strânge, ridicându-se, în schimb, hramurile sfinte şi înnoindu-se altarele distruse. Porţiunea de text descrisă aparţine întrebărilor Sfântului Epifanie87, scriere conţinând dialogurile dintre Andrei cel Nebun pentru Hristos şi ucenicul acestuia, Epifanie, referitoare la o mare diversitate de probleme, între care figurează şi cea a sfârşitului lumii, cu indicarea împăraţilor ce vor domni în
84 Ki ucmopiu anoKpufpoeh u .ieaeudi> ah Hr,Kiio-c.iauHHCKOii nucbAieHOcmu, în Ifiuecmfi OTiiexieHMfi pyccKoro H3biKa m CJionecHOcrM, XIV, 1909, p. 148-156; textul din ms. sl. 309 se regăseşte pe p. 149 (coloana din dreapta, r. 5) - 156 (coloana din dreapta, r. 24).
83	în catalogul lui P. P. Panaitescu, titlul este reprodus cu o omisiune (lipseşte slova-cifră a, care precedă numele Iw”), iar traducerea care i se dă este greşită: Despre vremile cele din urmă ale împăraţilor, împăratul... Ion (op. cit., p. 55).
86	Cf. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 55, unde se indică în mod greşit continuarea textului pe filele 87-90; vezi infra, nota 88.
87	Pentru această indetificare, vezi Cătălina Velculescu, Nebunul înţelept. Ediţie şi monografie (I), în volumul Texte uitate, texte regăsite, 11, Bucureşti, 2003, p. 253 (De înpărăţiile înpăraţilor credincioş. întâiul înpărat Ioan) - p. 254, r. 19 (Şi în vremea aceia să vor arăta toate comorâle cele cu aur).
APOCRIFE RELIGIOASE
97
acele vremuri. în cuprinsul manuscrisului, această scriere începe pe fila 83r şi continuă, după o lacună existentă după fila 86 , pe actualele file 87-92.
Câteva aprecieri se pot face cu privire la realizarea şi datarea manuscrisului. Scrierea textelor s-a realizat de doi copişti distincţi: A, care transcrie filele 1-20, 81-92 şi 94-99, şi B, care transcrie filele 21-80 şi fila 93. Textele primului copist sunt scrise pe hârtie braşoveană (tipurile de filigran vulpe şi coroană cu rădăcini; variantele din fig. 1, 2 şi 3, cu atestări din anii 1546 şi 154788 89) şi sileziană (tipul de filigran mistreţ, varianta din fig. 4, cu o atestare din 155290). Perioadele de circulaţie ale acestor variante, 1546-1556, 1547-1557 (pentru hârtia braşoveană) şi 1542-1562 (pentru hârtia sileziană)91, se suprapun numai între 1547 şi 1556, interval în care poate fi încadrată copierea textelor atribuite acestui scrib.
Textele copistului B sunt copiate pe hârtie de fabricaţie sileziană (tipul de filigran mistreţ varianta din fig. 5, cu o. atestare din 156392) şi polonă (tipul de filigran
88	începutul textului pe fila 87r a manuscrisului (mki jkhbî'm, mno* pe'1 b€ahkm anocTOAi» n.ARGAT.) corespunde în textul editat de Cătălina Velculescu celui existent pe p. 265, r. 8: cei vii, precum au zis marele Apostol Poarei.
89	Vezi lucrarea noastră Filigranele hârtiei întrebuinţate în ţările române în secolul alXVI-lea, Bucureşti, 1987, nr. 4, 5 şi 8.
90	Jbidem, nr. 347.
91	Pentru modul de stabilire a intervalelor de circulaţie a hârtiei însemnate cu o anumită variantă de filigran, vezi articolul nostru Câteva observaţii în legătură cu probabilitatea de datare prin filigrane, în „Limba română”, XXII, 1973, nr. 4, p. 305-308; cf. şi Filigranele hârtiei întrebuinţate în ţările române în secolul al XVI-lea, d. XLIX-LI1I.
2 Vezi Filigranele hârtiei întrebuinţate în ţările române în secolul al XVI-lea, nr. 353.
98
ALEXANDRU MAREŞ
barcă-, varianta din fig. 6, cu atestări din anii 1551-156393, şi varianta din fig. 7, cu o atestare din 155794). Perioadele de circulaţie ale celor trei variante, 1553-1573, 1547-1567, 1551-1563, coincid numai în intervalul 1553-1563, în care urmează să fie plasată şi scrierea textelor efectuată de copistul A.
Prin mărturia pe care o constituie prezenţa hârtiei sileziene, scrierea textelor datorate celor doi copişti poate fi atribuită Moldovei, localizare propusă, de altfel, manuscrisului de P. P. Panaitescu95 96.
Scrise în perioade de timp apropiate (1547-1556 şi 1553-1563) şi care în realitate ar fi putut să coincidă, textele celor doi copişti au fost probabil reunite curând după încheierea transcrierii lor. Cuplarea copiilor a putut fi facilitată de similitudinile pe care le prezintă unele dintre textele transcrise de cei doi anonimi. La ambii copişti înregistrăm scrieri hagiografice (copistul A: Viaţa Sfintei Teodora - copistul B: Viaţa Sfintei Paraschiva) şi scrieri care, sub forma chestionarelor, dezbat o multitudine de probleme teologice (copistul A: întrebările Sfântului Epifanie - copistul B: întrebări din Evanghelie, întrebările Sfântului Anastasie Sinaitul). în plus, o scriere cum este Fiziologuf6, în care elementele reale se împletesc cu
93	Vezi Mieczysiaw Gşbarowicz, Z dziejow papiernictwa XVI-XVIII w., în „Roczniki biblioteczne”, X, 1966, zeszyt 1-2, nr. 3a; vezi şi p. 32 şi O. I. Maţiuk, flanup ma $5imzpani na yicpaÎHCbicux 3eju/ix (XVI - nomnioic XX cm.), Ivii iii, 1974, nr. 213.
94	Vezi Mieczysiaw Gşbarowicz, op. cit., nr. II a (cf. şi p. 31) şi O. I. Maţiuk, op. cit., nr. 219.
95	Op. cit., p. 55.
96	Versiunea din ms. sl. 309 reprezintă cea mai veche copie cunoscută a scrierii respective care a circulat în epoca veche în spaţiul românesc. A doua copie slavonă a Fiziologului, de pe meleagurile noastre, datează din secolul al XVII lea; vezi ms. slavon 25 al Bibliotecii
APOCRIFE RELIGIOASE
99
elementele fantastice (copistul B), denotă acelaşi interes pentru supranatural ca şi cele trei scrieri escatologice (copistul A) a căror indentitate am clarificat-o mai devreme.
Versiunile ultimei categorii de scrieri au o importanţă aparte: întâi, prin vechime, scrierea lor situându-se la o dată cuprinsă în intervalul 1547-1556, iar în al doilea rând, prin faptul că sporesc numărul extrem de scăzut al versiunilor slavone pe care scrierile respective le-au cunoscut în ţările române.
Versiunea din ms. sl. 309 a Prorocirii lui Pseudo-Me-todie, arhiepiscop de Patara se alătură altor două versiuni slavone similare copiate, de asemenea, în Moldova: cea din Codicele de la Tulcea , datând probabil din prima jumătate a secolului al XVI-lea97 98 99, şi cea din ms. nr. 741 de la Arhivele Statului Bucureşti, versiune nesemnalată până în prezent", existentă pe filele 33v/10 - 60v/8 şi care a fost copiată la o dată situată între 1544 şi 1561100. Menţionăm
Academiei Române, Filiala Cluj (Elena Linţa, Catalogul manuscriselor slavo-române din Cluj-Napoca, Bucureşti, 1980, p. 181-182). Pentru identificarea scrierii, vezi recenzia noastră la catalogul Elenei Linţa, în „Revista de istorie şi teorie literară”, 30, 1981, nr. 2, p. 298.
97	Vezi Ioan Bogdan, Scrieri alese. Cu o prefaţă de Emil Petrovici. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, Bucureşti, 1968, p. 380.
98	Pentru vechimea manuscrisului, vezi „Letopiseţul de când s-a început Ţara Moldovei” - Letopiseţul lui Ştefan cel Mare - Ediţie îngrijită, traducere, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, Bucureşti, 2005, p. 14.
99	Vezi Elena Linţa, Lucia Djamo-Diaconiţă şi Olga Stoicovici, Catalogul manuscriselor slavo-române din Bucureşti, Bucureşti, 1981, p. 253-259.
100	Datare întemeiată pe argumente filigranologice: o variantă a tipului de filigran trei coroane (provenienţă polonă; vezi fig. 8) se regăseşte în documente din anii 1551-1554; vezi Jadwiga Siniarska-Czaplicka, op. cit., nr. 428 (vezi fig. 10); cf. o altă variantă a tipului de filigran trei
100
ALEXANDRU MAREŞ
că o versiune a scrierii din secolul al XV-lea (BAR, ms. sl. 135), localizată la mănăstirea Neamţ de Liviu Pilat101, a fost în realitate copiată la mănăstirea Sfântul Pavel de la Muntele Athos102.
Viziunea lui Cozma monahul din acest manuscris este, până la proba contrară, cea mai veche versiune slavonă a scrierii copiată în Moldova. O altă versiune moldovenească a viziunii, păstrată în ms. sl. 120 (f. 30v) şi datând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, a fost semnalată de Ecaterina Şt. Piscupescu103. Aceeaşi cercetătoare a indicat existenţa scrierii în două manuscrise slavone din Ţara Românească: unul din secolul al XV-lea (ms. sl. 256, f. 196r-200r), altul din secolul al XVI-lea (ms. sl. 287, f. 38v-39v)104.
In sfârşit, întrebările Sfântului Epifanie din ms. sl. 309 reprezintă, în ordine cronologică, a doua copie slavonă a scrierii povenind din Moldova, prima fiind cea din Codicele de la Ttdcea105. Mai deţinem o copie slavonă a
coroane (vezi fig. 9) care se aseamănă, fără a se indentifica, cu o variantă atestată în cataloagele de filigrane polone între anii 1552 şi 1562;vezi Karol Badecki, Znaki wodne w ksiqgach Archivum Miasta Lwowa 1382-1600 R., Lwow, 1928, nr. 57; Jadwiga Siniarska Czaplicka, op. cit., nr. 440 şi Papiemie ir Polsce XVI wieka. Prace Franciszka Piekosinkiego, Jana Ptâsnika, Kazimierza Piekarskiego. Powtornie wydal i uzupelnil Wlodzimierz Budka, Wroclavv-Warsza-wa-Krakow-Gdansk, 1971, nr. 163 (vezi fig. 11).
101	Mesianism şi escatologie în imaginarul epocii lui Ştefan cel Mare. în „Studii şi materiale de istorie medie”, XXIV, 2004, p. 106.
102	Vezi intervenţia noastră din Addenda et corrigenda, în „Studii şi materiale de istorie medie”, XXV, 2005, p. 330.
103	Literatura sla\’ă din Principatele Române în veacul al XV-lea, Bucureşti, 1939, p. 107.
104	Ibidern. Indicarea filelor ne aparţine. Datările manuscriselor au fost preluate din volumul I al catalogului lui P. P. Panaitescu, p. 354 şi 385.
105	Ioan Bogdan, op. cit., p. 380.
APOCRIFE RELIGIOASE
101
aceleiaşi scrieri datând din prima jumătate a secolului al XVI-lea (ms. sl. 298, f. 118-132), care provine însă din Ţara Românească106.
106
P. P. Panaitescu. op. cit., voi. I, p. 399.
102
ALEXANDRU MAREŞ
APOCRIFE RELIGIOASE
103
104
ALEXANDRU MAREŞ
SFÂRŞITUL LUMII (ANII 7000 ŞI 8000) ÎN TEXTELE SLAVO-ROMÂNE ŞI ROMÂNEŞTI DIN SECOLELE AL XV-LEA - AL XVIII-LEA
1.	Interpretările diverse atribuite cifrelor din textele biblice au stat la baza numeroaselor preziceri privind data încetării existenţei umane. în primele veacuri ale creştinismului s-a crezut că acest sfârşit se va produce la trecerea a 6000 de ani de la zidire, cifră care corespundea celor şase zile ale creaţiunii, socotite în accepţia biblică: „o zi înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi” (II Petru 3, v. 8; cf. ps. 89, v. 4). Neîmplinirea acestei profeţii nu a putut opri apariţia altora: o mie de ani de la naşterea ori de la patimile Mântuitorului, o mie de ani de la împăratul Constantin etc.
2.	Anul 7000. Fixarea duratei universului la 7000 de ani (=1492 e.n.), corespunzători celor şase zile ale creaţiunii + ziua odihnei lui Dumnezeu1, a reprezentat o profeţie care a circulat îndeosebi în Bizanţ şi în ţările ortodoxe2. Deşi în privinţa acestui subiect izvoarele sunt discrete, se pare că biserica de rit oriental a acordat credit profeţiei. La începutul secolului al XV-lea, Fotie, mitropolitul Rusiei, îi scria lui Grigore Ţamblac, epicopul de Lvov, despre apropierea sfârşitului lumii3. Ideea reapare în aceeaşi epocă la Iosif Briennios, predicatorul oficial
1	Pentru alte explicaţii, vezi ms. rom. 2195 (B.A.R.), f. 195v-196v, 198v şi ms. rom. 5328 (B.A.R.), f. 14r-15v.
2	Despre sfârşitul lumii în anul 7000 vorbeşte şi Cristofor Columb, numai că, potrivit calculelor sale, acesta urma să se producă în 1656; vezi Jean Delumeau, Frica în Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediată, Bucureşti, 1986, p. 57.
3	PyccKan HcropmecKax 6ii6AnoreKa, torni mecTon, CaHKTnerep6ypn>, 1880, p. 318 (se va cita în continuare PM6); Hildegard Schaeder, Moskau das Dritte Rom, 1963, (reeditarea ediţiei din 1929), p. 49-50.
106
ALEXANDRU MAREŞ
de la curtea împăratului bizantin4. Sfârşitul se va produce „în al şaptelea veac” se indică într-o prefaţă la Evanghelie alcătuită de Constantin Filozoful5. De stabilirea datei când va avea loc fenomenul se arată interesat cunoscutul cărturar Ghenadie Scholarius. Acordând credit profeţiei celor 7000 de ani, el calcula sfârşitul lumii la două date diferite: 1492 (după Septuaginta) şi 1513 (după Josephus Flavius). Prima dată este de preferat, nota Ghenadie Scholarius, întrucât semnele prevestitoare ale sfârşitului s-au împlinit deja, ceea ce denotă că el este aproape6.
O dovadă elocventă-că biserica acceptase noul orizont cronologic ne este furnizată de pascaliile anterioare anului 1492, toate alcătuite numai pentru şapte mii de ani7. Noile pascalii, începând cu anul 7001 (=1493), datorate lui Zosim, mitropolitul Rusiei, şi lui Gherman, arhierpiscopul Novgorodului, fac referiri la vechea pascalie elaborată
4	Marie-Helene Congourdeau, Byzance et la fin du monde. Courants de pensee apocalyptiques sous Ies paleologues, în volumul Les traditions apocalyptiques au tournant de la chute de Constantinopole (Actes de la Table Ronde d’Istanbul (13-14 avril 1996) edites par Benjamin Lellouch et Stephane Yerasimos et publies par PInstitut Franţais d’Etudes Anatoliennes Georges-Dumezil d’Istanbul, Paris, Montreal, p. 67).
5	La geste du prince Igor’. Epopee russe du douzieme siecle. Texte etabli, traduit et commente sous la direction d’Henri Gregoire, de Roman Jakobson et de Marc Szeftel, assistes de J. A. Joffe, în „Annuaire de PInstitut de philologie et d’histoire orientales et slaves”, Tome VIII (1945-1947) volume offert â Michel Rostovtzeff, New York, p. 297.
6	A. Vasiliev, Medieval ideas of the End of the World: West and Est, în „Byzantion”, Volume XVI, Fascicle 2, 1942-1943, p. 498-499; Marie-Helene Congourdeau, op. cit., p. 72, 94, 95.
7	Vezi, de exemplu, pascalia conţinută de inscripţiile din biserica Sfântul Dimitrie din Tesalonic, alcătuită pentru perioada 1473-1492 (Marie-Helene Congourdeau, op. cit., p. 72). Pentru a altă pascalie care se opreşte, de asemenea, la anul 1492, vezi mai jos p. 108.
APOCRIFE RELIGIOASE
107
pentru şapte mii de ani: „sfârşitul a şapte mii de ani l-am ajuns şi cel din urmă an al pascaliei pentru şapte mii de ani (subl. n.; Al. Mareş) s-a sfârşit”8, „mai înainte în pascalia scrisă pentru şapte mii de ani sfârşindu-se şapte milenii <oamenii> aveau părerea că va fi sfârşitul lumii”9.
Credinţa că lumea se va sfârşi după 7000 de ani o vedem strecurându-se şi în unele scrieri slavone, îndeosebi cu caracter escatologic. Roman Jakobson a indicat câteva dintre acestea: Cuvântul sfântului Ipolit, papă al Romei, Cuvântul sfântului Ipatie al Efesului, Viaţa sfântului Andrei cel Simplu10, Prorocirea lui Metodie al Patarelof1. Lista lor, care desigur este mai lungă, poate fi completată cu Moartea lui Avraam, în care se specifică că, după decesul patriarhului, corpul său va sta pe pământ „până se vor sfârşi 7000 de ani”12 şi cu 12 vise în tâlcuirea lui Mamer, în care „viaţa de apoi” este întrevăzută „la al şaptelea veac al lumii”13 sau, după cum precizează o altă
8	PM6, VI, p. 795-796.
9	PM6, VI, p. 803-804.
10	Probabil este vorba de Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, căci într-un chestionar în care acesta răspunde întrebărilor sfântului Epifanie se fac referiri la durata lumii de 7000 de ani; vezi în ms. sl. 134 (B.A.R.), de redacţie sârbească, dar cu localizare necunoscută, textul H3EpANÎe avaao 55 hîhtia cmro wua rnflero (Inapta o\fpoAHBAro \a pAA. HMewijjee Btnpocn cmro 6nH<|>ANHia. cb vObLwh cmro flNApeA. noAL3No z-k/wt
„Mică culegere din viaţa sfântului părintelui nostru Andrei cel Nebun pentru Hristos, cuprinzând întrebările sfântului Epifanie cu răspunsurile sfântului Andrei, foarte folositoare” (f. 168v-169rşi 184r'v, iar despre conţinutul prezicerilor, vezi infra, p. 115).
11	La geste du prince Lgorp. 297-299.
12	N. Tihonravov, llaMXTHHKH orpehchohpyccKotiameparypbi, tom. I, CaHKTnerep6ypr, 1863, p. 83.
13	Bodleian Library Oxford, Ms. (Can.) Lit 413=993, f. 132v (am folosit fotocopiile textului).
108
ALEXANDRU MAREŞ
versiune a aceleiaşi scrieri, „la sfârşitul a şapte mii <de ani>”14 15.
3.	Profeţia despre sfârşitul veacurilor în anul 7000 a fost negreşit cunoscută şi românilor. Afirmaţia noastră are în vedere faptul deja amintit că până în anul 1492 pascaliile se calculau numai pentru o perioadă de timp ce nu depăşea 7000 de ani.
O astfel de pascalie se găseşte în anexa Liturghierului slavon de la FeleaclD. Ea a fost alcătuită pentru anii 1482-149216 (f. 107r; vezi fig. 1), iar pe baza primului an din fruntea Pascaliei se consideră că manuscrisul a fost copiat în anul 148117. Identitatea copistului şi numele localităţii în care a activat acesta au rămas necunoscute. O însemnare târzie, probabil din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea, dovedeşte că manuscrisul a fost donat mănăstirii din Feleac de un
14	P. Potapov, K AHTepaiypHOH HCTopjw CKa3aHne o 12 cnax yapx
UJaxaHiiiK;	în CSopHWK craTeH b Mecrb aKa4eMHKa AAeKcen
PlBaHOBHMa Co6oAeBCKoro, AeHHHrpa4,1928, p. 129.
15	Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, cota 4745. Până în urmă cu trei ani manuscrisul s-a aflat la Muzeul de Istorie al oraşului Bucureşti, unde fusese adus prin anii şaptezeci de la biblioteca clujeană. Pentru descrierea lui, vezi Elena Linţa, Catalogul manuscriselor slavo-române din Bucureşti (în colaborare cu Lucia Djamo-Diaconiţă şi Olga Stoianovici), Bucureşti, 1981, p. 118-119.
16	Reprodusă de Alexandru Toth, Primele manuscrise matematice româneşti din Transilvania, Cluj, 1974, fig. 9a, b; cf. Elena Linţa care afirmă greşit că Pasclia „se opreşte la anul 6979 (=1471)” {op. cit., p. 119).
17	Şt. Meteş, Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria. Volumul I (până la 1698), Sibiu, 1935, p. 172; cf. Elena Linţa, care, datorită unei lecţiuni greşite a primului an din Pascalie, datează manuscrisul în anul 1471 (op. cit., p. 118).
APOCRIFE RELIGIOASE
109
localnic împreună cu „fameia lui”18. După Alexandru Toth, ar fi posibil ca „autorul manuscrisului de la Feleac să fi fost unul dintre copiştii savanţi ai mănăstirii Putna”19. Ipoteza sa este dezminţită de particularităţile elementelor decorative (iniţiale, vignete) care, potrivit lui V. Vătăşianu, „denotă interferenţe de provenienţă încă neprecizabilă”20. Dacă e să admitem totuşi o provenienţă autohtonă, deşi nu avem nici un indiciu sigur în acest sens, manuscrisul trebuie localizat, având în vedere felul scrierii, mai curând în Transilvania decât în Moldova.
Astfel de pascalii au fost în uz şi în Ţara Românească şi în Moldova, dovada indirectă a existenţei lor fumizând-o două pascalii ale căror tabele cu date cronologice şi calendaristice debutează cu anul 7001 (=1493).
Una este Pascalia copiată la mănăstirea Putna la
18	Elena Linţa, op. cit., p. 119. Pe f. 4v-5r mai există o însemnare ilizibilă. Elena Linţa pretinde că, în lectura lui M. Berza, această însemnare ar atesta copierea manuscrisului în Feleac, din porunca arhiepiscopului Daniil, în zilele craiului Mateiaş (op. cit., p. 119). Din nou autoarea comite o greşeală, căci însemnarea respectivă aparţine în realitate unui alt manuscris, Tetraevanghelului de la Feleac; vezi M. Berza, Miniaturi şi manuscrise, în Repertoriul manuscriselor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare, [Bucureşti], 1958, p. 371, nota 2. Pentru reproducerea însemnării, vezi Timotei Cipariu, în Archivu pentru filologia şi istoria, nr. XXXIX, 20 octombrie 1870-1, p. 777.
19	Apariţia şi răspândirea cifrelor în ţările române, Bucureşti, 1972, p. 36.
20	Istoria artei feudale în ţările române. Voi. I Arta în perioada de dezvoltare a feudalismului, [Bucureşti], 1959, p. 913, fig. 874 şi 875. Pentru reproducerea iniţialelor, vezi Iuliu Moisil, Alfabete vechi româneşti, în „Almanahul graficei române”, 1929, cele două pagini nenumerotate după p. 52.
110
ALEXANDRU MAREŞ
sfârşitul secolului al XV-lea21, alcătuită pentru anii 7001-7084
22
(=1493-1576) şi intitulată IIpabhao dackaaYh amkl nauiu „îndreptarea Pascaliei, mâna noastră” (fig. 2). A doua este o Pascalie copiată în Ţara Românească şi existentă în ms. slr 277 al Bibliotecii Academiei Române. Din nefericire, nu s-a păstrat decât faţa primei file cu materia pentru anii 7001-7003 (=1493-1495). Titlul ei este diferit de cel al versiunii putnene: IIacxaaîa nahhnakmjjîa vv noHCAA wcaalig Tucc>Yi|ie a^"1 23 „Pascalia de la începutul mileniului al optulea”24 (vezi fig. 3).
în pofida titlurilor diferite, conţinutul şi ordinea elementelor cronologice şi datelor calendaristice din cele două pascalii sunt identice:
Versiuneaputneană25	Versiunea dim ms. si. 277
A^™ *3A. Kp^r CANLţtf .A.
Ao\f* A- gnah* aT. if. po*
XBO. BTO*. AVARIA* 3 N6A. H 3
BTi Aii"1, *3A. INAlKmYw^, AL KpOY^ CÂNI#, A Ay*,& . ^6A\6AI6, Bl. pO*, XBO, b'
“ Asupra căreia a atras atenţia de curând Maria Magdalena Szekely, Ştefan cel Mare şi sfârşitul lumii, în „Studii şi materiale de istorie medie”, voi. XXI, 2003, p. 273.
22	Paul in Popescu, Manuscrise slavone din mănăstirea Putna, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXX, 1962, nr. 1-2, p. 143-144, cu o reproducere a primei pagini din textul Pascaliei.
23	p;*Kh naiul „mâna noastră”, probabil pentru p^ueA^To „mâna anului”, întrucât multe elemente cronolgice pot fi socotite pe încheiturile degetelor.
24	A. I. lăţimirski, Cabbxhckhx m pyccKix pyKonncH pyMbiHCKiixb 6if6AMOTeKb ,CaHKTneTep6ypr, 1905, p. 424; P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Române, Voi. I, [Bucureşti], 1959, p 371-372.
25	Textul reprodus după facsimilul publicat de Paulin Popescu, op. cit., p. 144. Facsimilul a fost reprodus de noi sub fig. 2.
APOCRIFE RELIGIOASE
111
Anh. TpYoA no'< re” K3. rV_H evr u. ma 4. 1. m m* r.
A X	li	llj •—*	A
N6 no, B . EArO . 5. N6
nor B nH6A. €Bpw" 4/ A A B
1? K	X X it ^ X TS
H6 B6AH_. A XPH I1A A 3. T
bto* f N6a. nempoB aaa noy*
Tt	m X -• A r-
io b. ne no r Ne h e anh. nem b c*tf: ~ „Anul 7001, crugul soarelui 1, al lunii 9, indictionul 11, temelia 12, naşterea lui Hristos marţi, postul mare 6 săptămâni şi 6 zile, Triodul începe <în> ianuarie 27, glasul 8, evanghelia <a> ll<-a>, lăsatul secului februarie 10, 40 de mucenici <a> 3<-a> săptămână de post în sâmbătă, Blagoveştenile <a> 6<-a> săptămână de post în luni, fasca evreiască aprilie 4 în Joia Mare, iar Paştele lui Hristos aprilie 7, <sfântul> Gheorghe în marţi <a> 3<-a> săptămână, lăsatul secului de <sfântul> Petru iunie 2, postul <sfântului> Petru 3 săptămâni şi 5 zile, <sfântul> Petru în sâmbătă”
Bmo* M€riar, s, nca. h, s, anîh. Tpi'wA, no'*. rew, K3. A/ve'nwf',
, I. M, M . T, N€ BCO\f BArB1^ s, N6A, BTi nN6A. 6BpewM, 4^. Aflp*, A» B, H6*. A
X X	rt --	*jî c-* a
XP, nA . Anp , 3. reur, r NeA, b' Bmo*. nempo*, A\ernoyf*. k»*, b. neT, no*, r, neA; h, 6, ahi'h.
—f	A
nempt, b coy :: ~ „In anul 7001, indictionul 11, crugul soarelui 1, al lunii 9, temelia 12, naşterea lui Hristos în marţi, postul mare 6 săptămâni şi 6 zile, Triodul începe <în> ianuarie 27, lăsatul secului februarie 10, 40 de mucenici <a> 3<-a> săptămână în sâmbătă, Blagoveştenile <a> 3<-a> săptămână în luni, fasca evreiască aprilie 4 în joi, iar Paştele lui Hristos aprilie 7, <sfantul> Gheorghe <a> 3<-a> săptămână în marţi, lăsatul secului de <sfântul> Petru iunie 2, postul <sfantului> Petru 3 săptămâni şi 5 zile, <sfântul> Petru în sâmbătă”.
(f. 209v)
112
ALEXANDRU MAREŞ
Versiunea Pascaliei putnene se diferenţiază de aceea din ms. sl. 277 prin câteva trăsături nesemnificative. Notarea indictionului pe poziţia a treia (simplă greşeală de copist, căci pentru ceilalţi ani, 7002 şi 7003, indictionul este notat pe prima poziţie)26 27, prezenţa epitetului de post după substantivul săptămână (omis în versiunea din Ţara Românească), specificarea la Triod a unei indicaţii de ritual bisericesc {glasul 8, evanghelia a 11-a), care nu este caracteristică calendarului, şi, în sfârşit, precizarea că joia în care va cădea fasca evreaiscă este Joia Mare, precizare superfluă de vreme ce data Paştelui evreiesc a căzut în anul respectiv cu trei zile mai devreme decât Paştele ortodox. Ultimele două particularităţi sunt evident adaosuri la textul de bază al Pascaliei. S-ar putea foarte bine ca ambele pascalii să derive dintr-o sursă comună, desigur nu una directă, ceea ce ar explica identitatea lor de conţinut .
26	Vezi fig. 2.
27	în raport cu cele 16 elemente comune acestor două pascalii, pascaliile din jurul anului 1500 prezintă următoarea situaţie: Pascalia din Liturghierul de la Feleac are numai 9 elemente şi acestea altfel ordonate (Blagoveştenile urmează după evreiasca fască, iar Triodul şi Postul Mare după Paşte; vezi Alexandru Toth, Primele manuscrise matematice româneşti din Transilvania, fig. 9a, b; cf. fig. 1), Pascalia mitropolitului Zosim al Rusiei prezintă 22 de elemente, dintre care 6 nu se regăsesc în pascaliile noastre {Descoperirea capului lui Ioan înainte-mergătorul, mâna anului, <muceniţa> Evdochia, <sfântul> Alexie, sâmbăta lui Lazăr şi Ioan Teologul:; vezi PP16, VI, p. 801-802, nota 3; cf. Pascalia arhiepiscopului Gherasim al Novgorodului pentru anii 1493-1562, în care cele 6 elemente nu au fost reţinute; vezi PH6, VI, p. 804-805), iar Pascalia copiată la Putna în anul 1523 are 15 elemente (lipseşte temelia, iar Triodul este denumit ca în Pascalia mitropolitului Zosim prin termenul ^apncea, prescurtat vezi B.A.R., ms. sl. 101, f. 2871). Judecând după aceste două particularităţi, este puţin probabil ca această Pascalie să reprezinte o reluare a Pascaliei putnene pentru anii 1493-1576, cum afirmă Claudiu
APOCRIFE RELIGIOASE
113
Chiar dacă admitem că această asemănare este pur întâmplătoare, alcătuirea celor două pascalii datorându-se unor acţiuni independente, iniţiativele elaborării lor nu puteau veni decât din partea bisericii. Precizarea nu este gratuită, întrucât s-a susţinut de curând că realizarea Pascaliei putnene pentru anii 1493-1576 ar constitui „împlinirea unei porunci din partea ctitorului mănăstirii Putna”28. A considera că, o dată cu trecerea anului 7000, biserica din Moldova a aşteptat ca Ştefan cel Mare să ia iniţiativa alcătuirii noului calendar, înseamnă a degreva această instituţie de una dintre sarcinile ei cele mai importante, atribuind, în schimb, domnitorului o responsabilitate ce nu era de competenţa sa.
în ce măsură aprehensiunile legate de iminenţa sfârşitului lumii, împărtăşite cel puţin de o parte a clerului, ne gândim în primul rând la cei implicaţi în alcătuirea calendarului, s-au transmis şi mirenilor este dificil de stabilit. Chiar în rândul clerului avizat de această profeţie vor fi existat, poate, şi unii care aveau îndoieli în privinţa realizării ei, ştiind că şi alte profeţii anterioare („6000 de ani de la zidire”, „o mie de ani de la naşterea lui Hristos”) nu se adeveriseră. S-au auzit, e drept nu la noi, şi voci aparţinând reprezentanţior bisericii ortodoxe, care au denunţat predicţia despre declinul lumii în anul 7000. Este cazul unora dintre iudaizanţii de la Novgorod şi
Paradais, Comori ale spiritualităţii româneşti la Putna, Iaşi, 1988, p. 125. întrucât cele două pascalii putnene abordează o perioadă comună (1519-1576), ar fi fost de aşteptat ca elementele lor cronologice şi calendaristice să coincidă. De remarcat că o Pascalie dintr-un alt manuscris putnean de la sfârşitul secolului al XVI-lea (B.A.R., ms. rom. 4620, f. 420r), întocmită pentru anii 1592-1613, conţine numai 6 elemente, dintre care 4 sunt complet noi.
28	Maria Magdalena Szekely, op. cit., p. 275.
114
ALEXANDRU MAREŞ
90
Moscova , în a căror sectă fusese atrasă şi prinţesa Olena, fiica lui Ştefan cel Mare şi nora ţarului Ivan al III-lea29 30. Nu avem însă cunoştinţă ca ecourile demistificării profeţiei celor 7000 de ani să fi ajuns şi la curtea domnească a Moldovei, după cum nu deţinem nici informaţii despre frica pe care vor fi încercat-o românii pe măsură ce se apropia fatidicul an 7000. în aceste împrejurări, speculaţiile pe tema spaimelor escatologice de care va fi fost încercat Ştefan cel Mare, în special după anul 148331, ni se par nemotivate. Actele interne nu lasă să transpară nici cel mai mic indiciu privitor la un astfel de fenomen. Singura certitudine ne-o oferă actele de întărire din anii 1491-1492, în care figurează, ca şi în anii anteriori, recomandarea domnitorului adresată celui ce îi va urma în scaun după moarte de a-i respecta hotărârile adoptate32.
4.	Spre sfârşitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea, de când datează Codicele de la Tulcea, înregistrăm prima menţiune despre profeţia celor 7000 de ani într-un text slavon copiat în Moldova. Manuscrisul, de redacţie mediobulgară, conţine, între
29	Unul dintre aceştia a fost protopopul Alexie, căruia după moarte (+1490) i s-a atribuit afirmaţia: „7000 de ani au trecut, sfârşit nu este şi scrierile sfinţilor părinţi au minţit” (N. A. Kazakova şi I. S. Lurie, AHTHcpeodaAbHHe epeTH'iecKi-ie jauxtemix Ha Pyccn XIV-navaAa XVI ee/ca, MocKBa-AeHHHrpa4, 1951, p. 391).
J° M. Karamsin, Histoire de l’empire de Russie. Traduite par M. M. St.-Thomas et Jauffret, tome sixieme, Paris, 1820, p. 244; George Vemadsky, The Heresy of the Judaizers and the Policies of Ivan III of Moskow, în „Speculum”, VIII, 1933, p. 453.
Cf. Maria Magdalena Szekely, op. cit., p. 276-277.
32	Documente privind istoria României. Veacul XV. Moldova, voi. II (1476-1500), [Bucureşti], 1954, p. 170 (nr. 153), 172 (nr. 154), 174 (nr. 157), 175-176 (nr. 158), 177 (nr. 159), 178 (nr. 162), 179-180 (nr. 164), 183 (nr. 167) etc.
APOCRIFE RELIGIOASE
115
altele, textul H3BpANÎe a\aa© w jkhtTa cfro wîţA NAtner© flNApeA ApoAHBAro x paah „Mică culegere despre viaţa sfântului părintelui nostru Andrei cel Nebun pentru Hristos” (B.A.R., ms. sl. 649, f. 80r)33. în trei locuri ale textului se fac referiri la cele şapte milenii sortite lumii: bahnasc g© c6amu B'hKii <wnpA cer© „că fără întrerupere <sunt> şapte veacuri34 ale acestei lumi” (f. 82r), taat ate hEuih iako n©
CK©N4ANH ASblMAbCKAP© Iţp^TBA, CbBBpBTb Tb CKVTITpA ICpABA. 6JK6 ap^TBOBATH np©466, NA ChEpTiUJeNie C6AA\Ar© BÎiKA „iar
unii spun că, după sfârşitul împărăţiei poporului, Domnul va lua sceptrul israeliţilor, care vor împărăţi aşadar până la sfârşitul celui de-al şaptelea veac” (f. 94r) şi h cunha6t
CJRAIA NA 36AVAA, H BTi3AACTb K©A\©Y>«A© no A'fcA©'* 6r©. H T©rAA np-kHA\6T NAMAA© ©CAVblH B-hH. n© G©AWA\©N'h TAipH" A>«<»Ab MAtT C6AA\HHlVV, TAJK6 H WCA\ÎHM. B^>A||IHAVb ©\ţB© HCnA’bNeNÎe, CbM B^
ha\at „va coborî judecătorul pe pământ şi va da fiecăruia după faptele lui. Şi atunci va primi începutul al optulea veac, după spusele lui Solomon: «Dă partea a şaptea, la fel şi a opta»35, că acest veac are împlinirea celor viitoare” (f. 82v). După cum ne încredinţează o scriere polemică rusească din circa 1495 (Cka3anh3 © ckohmanhh ccam©h TbicauiH „Expunere despre sfârşitul a şapte mii <de ani>„), interpretările pe care unii părinţi şi învăţători ai bisericii le-au dat citatului atribuit lui Solomon plasau sfârşitul
33	Vezi descrierea manuscrisului la Ioan Bogdan, Cronice inedite atingătoare de istoria României, Bucureşti, 1895, p. 4-12.
34	Pentru semnificaţia „mileniu” a v. sl. stni», vezi La geste duprince Igor’, p. 298.
35	Citatul atribuit lui Solomon nu se regăseşte în textele Vechiului Testament referitoare la acest personaj (3 împăraţi, 1-11; 2 Paralipomene, 1—9; Pildele lui Solomon).
116
ALEXANDRU MAREŞ
lumii în veacul al şaptelea şi a doua venirea a lui Hristos în veacul al optulea.
O altă versiune a scrierii, tot de redacţie mediobulgară, despre care se afirmă că a fost copiată în Ţara Românească, se păstrează în ms. sl. 298 (B.A.R., f. i 18r-132r), datând din secolul al XVI-lea36 37. [1]
5.	In textele româneşti profeţia despre sfârşitul lumii în anul 7000 apare destul de târziu. Cea mai veche menţiune cunoscută o aflăm în Tâlcuirea Apocalipsului aparţinând lui Andrei, arhiepiscopul Cezareii Cappadociei, traducere din anul 1704 a episcopului Damaschin. în comentariul care însoţeşte primul verset din capitolul 13 al scrierii se spune la un moment dat: „Şi încă împărăţiia lumii aceştiia cea închipuită cu 7 curgeri de vremi ale ei şi cu vremi de 7 zile măsurată şi cu 7 petreaceri usebită, precum întru ceale ce urmează să va zice. După care împărăţie Domnu<lu>i veacului acestuia au fost mai nainte însemnată să fie, în carele va lucra Satana” (B.A.R., ms. rom. 2469, f. 74v)38.
36	N. A. Kazakova şi I. S/Lurie, op. cit., p. 395-396.
j7 Vezi P. P. Panaitescu, op. cit., voi. I, p. 399. Pentru pasajul în care se menţionează citatul din pseudo-Solomon, vezi f. 119v-120r. Ms. sl. 309 (B.A.R.), scris probabil în Moldova (P. P. Panaitescu, Catalogul manuscriselor slavo-române şi slave din Biblioteca Academiei Române. Voi. II, Ediţie îngrijită de Dalila-Lucia Aramă şi revizuită de G. Mihăilă, cu o prefaţă de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 2003, p. 55), conţine o versiune a întrebărilor lui Epifanie cu răspunsurile lui Alexie, în care nu se regăsesc pasajele mai sus-reproduse despre durata de 7000 de ani a lumii.
38	Cf. Gheorghe Băbuţ, Tâlcuire la Apocalips a sfântului părintelui nostru Andrei, arhiepiscopul Cezareii Capadochiei. Manuscris în chirilică românească din anul 1704 şi Comentar extras la Apocalipsă a sfântului Ambrozie, episcopul Milanului, traducere din limba italiană, Oradea, 1991, p. 85-86, unde însă fragmentul respectiv este reprodus după versiunea aceleiaşi traduceri păstrată în ms. rom. 4826
APOCRIFE RELIGIOASE
117
De la mijlocul secolului al XVIII-lea datează şi primele copii manuscrise româneşti cu întrebările lui Epifanie şi răspunsurile lui Andrei cel Nebun pentru Hristos, aparţinând chestionarului pe care l-am înregistrat circulând mai devreme cu două secole în versiuni slavone provenind din Moldova şi Ţara Românească. Aceste copii aparţin la două traduceri: una păstrată în ms. rom. 2523 şi alta în mai multe manuscrise, dintre care cel mai vechi pare a fi ms. rom. 1197* 39. Iată primul dintre pasajele care ne interesează în versiunile celor două traduceri: „că una sântu aceastea 7 veacuri a ceştii lumi, iar numărul ailor nu s-au săvârşâtu” (ms. rom. 1197, f. lr) - „că singele a şapte veacuri a lumii aceştie să săvârşaşte prin numărul ailor” (ms. rom. 2523, f. 107v-108r); cf. şi alte pasaje revelatoare din cele două traduceri: „şi să va pogorî giudecătorul pre pământu şi va plăti fieştecăruia după lucrurile lui. Şi atunci di ciia să va priimi a optălea vacu, după cum grăiaşte Solomon: «Din parte 7<-a> dă şi a opta», că acelor ce vor să fie are umplerea acestui veacu” (ms. rom. 1197, f. lv), „Iar oarecari dzic că, după sfârşitul împărăţiei limbilor, va să rădice pre cei mai de pre urmă a lui Israil ca să prorocească întru plinirea celui al şaptele veac” (ms. rom. 2523; f. 148r)40.
(B.A.R.), copiat de popa Stanciu de la Biserica Tuturor Sfinţilor din Bucureşti.
39	Cf. datarea pe care i-o atribuie G. Ştrempel (Catalogul manuscriselor româneşti B.A.R., 1-1600, [voi. I], Bucureşti, 1978, p. 253). O altă versiune a traducerii, cea din ms. rom. 2430 (B.A.R.), considerată de G. Ştrempel a data de la mijlocul secolului al XVIII-lea (op. cit., voi II, p. 271), nu conţine pasajele cu prevestirea respectivă, fiind lacunar între filele 135v şi 136r.
40	O bine venită ediţie a acestui chestionar, întemeiată pe textul ms. rom. 2786, copiat de Ioachim Bărbătescu în 1807 la Mănăstirea
118
ALEXANDRU MAREŞ
Cum era de aşteptat profeţia respectivă apare şi în Prorocirea svăntului nostru Metodie, arhiepiscopul Patarilor, pentru cele ce vor să fie în zilele de apoi: „în zilile de apoi, la al şaptelea vac, rădica-să-vor ismailteanii şi agareanii” (B.A.R., ms. rom. 1701, f. 46r; copie de la sfârşitul secolului al XVIII-lea)41.
în sfârşit, într-o versiune de la începutul secolului al XlX-lea a întrebărilor lui Iazimir cu ale lui Panaiot Filosoful, la întrebarea „Ce închipuiesc acele şapte zile ale săptămânii şi când s-au odihnit a şapte zi?”, se răspunde „închipuiaşte să fie lume pe 7000 mii de ani”, în continuare adăugându-se „şi a optule vec să fie sfârşitul vecului şi zisa judeţului”42. Observăm aici aceeaşi disociere între sfârşitul lumii (veacul al şaptelea) şi judecata de apoi (veacul al optulea), la care făcea referire şi interpretarea dată citatului din pseudo-Solomori.
6.	Anul 8000. Nici nu se încheiase bine anul 1492 şi o nouă profeţie a fost lansată în spaţiul ortodox: lumea va lua sfârşit după trecerea a opt milenii. Primul care a afirmat-o a fost Zosim, mitropolitul Rusiei, din a cărui Pascalie aflăm că noua lucrare a fost elaborată „pentru opt mii de ani, în care aşteptăm venirea universală a lui Hristos” (na ocMyio Twcamy a^tl, 8% n6hj«6 ha6mb BceMipNAro npuLuecTBiA XpHCTOBA43). în această profeţie,
Bistriţa, o datorăm Cătălinei Velculescu; vezi Nebunul înţelept în Texte uitate, texte regăsite, voi. II, Bucureşti, 2003, p. 215-278.
41	Cf. şi o altă versiune a scrierii intitulată Alt hrizmos al presvântului părintelui nostru Metodie, arhiepiscopul <Patarilor>, cuvăntu pentru celi ce vor să fie în zălile de apoi, în care citim următoarele: „O, Vizantie, în zâlile de apoi, <la> al şaptele vac, călca-va pruncul asupra ta ...” (B.A.R., ms. rom. 4731, f. 18r).
42	AL. Ciorănescu, întrebări şi răspunsuri, în Cercetări literare, Bucureşti, I, 1934, p. 65.
43	PM6, VI, p. 800.
APOCRIFE RELIGIOASE
119
mileniul suplimentar a fost dedus din speculaţia că sfârşitul creaţiunii se va produce ca şi debutul ei într-o duminică (deci 7 zile + 1 zi = 8 zile). Explicaţia ne este furnizată de o versiune slavonă remaniată a Cărţii secrete despre răpirea lui Enoh cel drept: „A opta zi, am stabilit-o în aceeaşi zi, pentru ca a opta să fie prima, prima duminică creată de mine, şi să revină în chip de 7 mii, şi să fie la început de 8 mii, precum la prima zi duminica, la fel şi la a opta zi, pentru ca duminica să revină pururea” (b. h. ate
AGHli nOAOWHX TbîKAB A^Nb, .H. fi,A B*A€T .A. Fip'bB03AANNH NGA^AA Moero, H A* WBpAlJJAatT ce BTi W6pA3Ti .3. THCAIjJHX, H • H. THCAIJJHX AA B*A*T BTi NAH6AO. IAKO W np’bB'liM ANH NGA^AA, TAKO H .H. A^Nb, NBA'bAA fi,A BTi3BpATAT CA npHCNO44).
Noul ciclu cronologic pătrunde şi în unele texte apocaliptice. Intr-o versiune mediobugară a Morţii lui Avraam, corpul patriarhului va sta pe pământ „până se vor sfârşi 8000 de ani” (aonaghcc bonhabt ca *h. aLti»45), înlocuindu-se astfel vechea prezicere (vezi mai sus, p. 107).
7.	Ultima etapă a istoriei, veacul al optulea, în accepţia 8000 de ani, apare consemnată şi într-un text slavon copiat în Moldova. O versiune mediobulgară a Morţii lui Avraam, transcrisă la mănăstirea Neamţ în 1557 de ieromonahul Ilarion46, conţine ca şi versiunea editată de G. Polivka aceeaşi emendare „8000 de ani” (*h A-bm; B.A.R., ms. sl. 636, f. 308r) î.l.d. „7000 de ani” (*3 aL"1) din copiile mai vechi ale scrierii.
44	A. Vaillant, Le livre des secrets d'Henoch, Paris, 1952, p. 102 şi 104 (textul slavon).
45	G. Polivka, Die apokryphische Erzăhlung vom Tode Abrahams, în „Archiv fur slavische Philologie”, XVIII, 1896, p. 120.
46	Vezi descrierea manuscrisului la Ioan Bogdan, op. cit., p. 81-90.
120
ALEXANDRU MAREŞ
8.	Textele româneşti conţin puţine referiri la veacul al optulea ca punct final al existenţei umane. Cea mai veche menţiune o găsim în manuscrisul nr. 69 al bibliotecii Mitropoliei Ortodoxe Române din Sibiu, care datează din jurul anului 165047. O omilie din cuprinsul manuscrisului, referitoare la a doua venire a lui Hristos, se încheie cu următorul îndemn adresat credincioşilor: „Deci deaca să va apropia săvârşenia ceştii lumi şi, zău, să creadem că nu iaste departe. Ştim că s-au prorocit că au fost 8 chiţi în mare şi lumea încă iaste tocmită pre 8 mie de ai să vecuiască. Ci când vor peri den mare acei 8 chiţi, lumea încă va peri. Şi de atuncea până în vreamea de astă au trecut 7 chiţi şi au rămas numai unul. 7000 de ani ai lumiei încă au trecut şi au rămas 1000 de ani” (p. 152/11-15 -155/1-5)48.
47	Hârtia aparţine morii din Lancrăm şi prezintă o variantă de filigran (vezi fig. 4) aparţinând tipului IX în clasificarea lui Gemot Nussbăcher, cu atestări documentare din anii 1648-1649 (Date privind istoricul morii de hârtie din Lancrăm, în Apulum, XV, 1977, Alba Iulia, p. 687). Variante aparţinând acestui tip se regăsesc şi pe hârtia Psaltirii tipărite la Bălgrad în 1651 (Sofia Ştirban, Din istoria hârtiei şi a filigranului: tipografia românească a Bălgradului (sec. XVII), Alba Iulia, 1999, p. 74 şi fig. 2-4).
48	în continuare a fost scris „ale ceştii lumi. Dintr-acea mie de ani încă au trecut până acum 639 de ani” (p. 155/5-6), enunţ care a fost anulat cu o linie de copist. Bizuindu-se pe această informaţie, Atanasie Popa a susţinut copierea manuscrisului în anul 1639 (Există o cazanie moldovenească în secolul al XVI-lea? In legătură cu izvoarele Cazaniei lui Varlaam, în „Cercetări de lingvistică”, X, 1965, nr. 1, p. 77). Datarea propusă este dezminţită de mărturia filigranelor (vezi supra, nota 47). în 1639 fabrica din Lancrăm producea hârtie însemnată cu alte tipuri de filigrane; vezi Gernot Nussbăcher, op. cit., p. 686: tipurile I-III şi ilustrarea lor la Sigismund Jâko, Az erdelyi papirmalmokfeudalizmuskori tortenetenekvăzlata (XVI-XVII. szâzad), în „Studia Universitatis Babeş-Boliyai”, series Historia, fasciculus 2, 1962, fig. 11 (pentru tipul 1), Josephus Kemeny, Signa interna
APOCRIFE RELIGIOASE
121
Interesul pasajului constă în punerea în relaţie a duratei lumii de 8000 de ani cu cei „8 chiţi” (=balene) din mare. Sprijinirea pământului pe peşti reprezintă o veche credinţă populară. In lnterrogatio Ioannis, versiunea latină a unei vechi scrieri bogomilice bulgăreşti, aflăm că doi peşti susţin întregul pământ49. Acelaşi motiv se întâlneşte şi într-un chestionar slavon, sub formă de întrebări şi răspunsuri. La întrebarea „Ce ţine pământul?”, în răspuns se specifică că pământul stă pe apă, iar apa este ţinută de o piatră foarte plată, susţinută la rândul ei de patru balene de aur (X KHTOB6 3AdThi)50. Şi în versiunea amintită a întrebărilor lui Iazimir cu ale lui Panaiot Filosoful înregistrăm aceeaşi explicaţie a susţinerii pământului pe „trei chiţi; chiţii sânt trei peşti”51. Mai consemnăm faptul că tema sprijinirii pământului pe peşti, explicată uneori drept cauza cutremurelor, o regăsim şi în unele credinţe ale poporului nostru privitoare la creaţiune52.
chartarum saeculo XIV, XV, XVI, XVII et XVIII in Transsilvania olim obviarum. Collegit. Tomus I, p. 188 (pentru tipul II) şi Lidia Bacâru, Filigranele cărţilor tipărite la Câmpulung în secolul al XVII-lea, în Studia bibliologica, voi. III, 1969, fig 49 (pentru tipul III).
49	lor. Ivanov, BoroMHACKH KHHrnm AereHAH, CocJdhji, 1925, p. 74.
50	N. Tihonravov, op. cit., tom. II, p. 443.
51	Al. Ciorănescu, op. cit., p. 66.
52	Credinţi despre pământ, ceriu şi stele, în „Şezătoarea”, I, 1892, nr. 9 şi 10, p. 232; I. Zâne, Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria şi Macedonia, voi. I, Bucureşti, 1895, p. 238; „Ion Creangă”, III, 1910, nr. 10, p. 303; I. Otescu, Credinţele ţăranului român despre cer şi stele, în „Analele Academiei Române”, Tom. XXIX, [1907], seria a Il-a, Mem. Secţ. Lit., p. 476; Tudor Pamfile, Povestea lumii de demult, Bucureşti, 1913, p. 23; Gh. F. Ciauşanu, Superstiţiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi şi nouă, Bucureşti, 1914, p. 9; Tudor Pamfile, Mitologia românească. III. Pământul după credinţele poporului român, [Bucureşti], 1924, p. 14.
122
ALEXANDRU MAREŞ
Un alt text românesc în care este prezentă referirea la cele 8 veacuri sortite vieţii terestre este cel intitulat Antihrist şi semnele venirii de apoi. în versiunea scrierii copiată în 1845 de un localnic din Bogdăneşti (jud. Vâlcea), cei 8000 de ani marchează lupta dintre Isus Hristos şi Satana, care se va produce după eliberarea ultimului din „temniţa iadului”, unde fusese damnat să stea legat, aşa cum relatează şi Evanghelia lui Nicodim53 54, până la a doua venire a Mântuitorului: „că aşa scrie că 1000 de ani fac un veac, a trecut până acum 7 veacuri, 7370 de ani şi mai sunt 630 de ani , până se va împlini 8 veacuri, adică 8000 de ani de la omu cel dintâi Adam ... şi de aceia băgăm de seamă că la [al] 8-lea veac să va dezlega şi Satana din temniţa iadului”, întrucât Hristos i-a zis: „vom face război amândoi”55. Opinia lui T. Bălăşel, editorul textului, că ne-am afla în prezenţa unei scrieri de inspiraţie bogomilică nu poate fi acceptată. Elemente ale doctrinei dualiste nu se regăsesc în text. Dimpotrivă, prezentarea lui Adam ca o creaţie a lui Dumnezeu56 contravine acestei doctrine. Nici ridicarea lui Adam în rai nu are vreo legătură cu concepţia bogomilică, tema figurând în literatura apocrifă religioasă din primele veacuri ale
5j Evanghelii apocrife. Traducere, studiu introductiv, note şi prezentări de Cristian Bădiliţă, [Bucureşti], 1999, p. 202.
54	Cifrele nu au nici o valoare pentru aflarea datei când a fost scris textul. Cei 7370 de ani, scurşi „până acum”, transpuşi în anii erei noastre înseamă 1862, iar copia datează din 1845. Am văzut că şi în manuscrisul sibian nr. 69 s-a notat, la un moment dat, că ar fi trecut „până acum” 639 de ani peste 7000 (vezi mai sus, p. 120, nota 48), ceea ce înseamnă anul 2139 e.n., o cifră de-a dreptul aberantă.
55	T. Bălăşel, Vechi texte bogomilice găsite prin Oltenia, în „Arhivele Olteniei”, XII, 1933, nr. 67-68, p. 206-207.
56	Ibidem, p. 207.
creştinismului57 58.
9.	Rar înregistrate în texte şi având termenul scadent abia în anul 2492 e.n., profeţia celor 8000 de ani nu a putut avea un impact cât de cât serios în rândul românilor din epoca veche.
Probabil că biserica ortodoxă de la noi a luat poziţie faţă de asemenea profeţii , o astfel de atitudine fiindu-i impusă de respectarea cuvântului evanghelic privitor la neputinţa omului de a cunoaşte ziua şi ceasul când va veni a doua oară Fiul omenesc (Matei 25, v. 13; Marcu 13, v. 32). Pe de altă parte, nu orice scriere conţinând o predicţie escatologică fusese tradusă în trecut pentru că s-ar fi dat crezare conţinutului profetic. însuşi mitropolitul Dosoftei recunoaşte că, în traducerea în limba rusă pe care a dat-o Tălcuirii sfintei liturghii a patriarhului Gherman, „s-a strecurat şi un cuvânt nepotrivit după evanghelie (subl. n.; Al. Mareş). Acesta este cuvântul pe care oamenii spun că a doua venire a lui Hristos are să fie după şase mii cinci sute de ani, aducând ca dovadă mărturiile sf. Ipolit, sf. Chirii, precum şi al lui Ioan Gură de Aur”.38
Mai menţionăm că la jumătatea secolului al XVIII-lea înregistrăm şi prima luare de poziţie în spaţiul românesc împotriva acestor profeţii escatologice într-o copie realizată de monahul Rafail de la Bistriţa după Semnele venirii lui Antihrist şi ale sfârşitului lumii din dumne-zeieştile scripturi arătate, traducere a ediţiei tipărite la Moscova în 174859.
57	Evanghelii apocrife, p. 202, 209-210.
58	Şt. Ciobanu, Dosoftei mitropolitul Moldovei şi activitatea lui literară. Contribuţie la istoria literaturii româneşti şi a legăturilor romăno-ruse literare din secolul al XVJI-lea, Iaşi, 1918, p. 163-164.
59	Ms. rom. 2195 (B.A.R.), f. 194v.
124
ALEXANDRU MAREŞ
i	-*v.	rf a f		** } fr'V*	■ *r	r *•» - •&.	.7 ?r<i r „	
h		' m	^ • d?		1 îl &	5 .3	f-V	->
H- f -l	A	%n	*n	4> T	m nt-	r	r m	6 'k.
	ii	K 1	fri	4>	$ n f	«\	{■ii H	i
.5 '.w r	f	ni	A	*5	v* j	ip	*j ;,.	:.% &
.5%*	&	vi	&		^ R&	• i $	:ţVJ Â*	y ■a
	€‘	Kt	r		* * 1	-' i ti	HI	V %;
	5		4	i V	* M	*/•	K5 5	3 •£•
3^5	j	\<X	6	♦ K%	1 m <f			b • ^
	«.	. *3	5	4? 4t	î? 5 Ă	%. V		•t- /V-
’jUpjt'		(5	/	*J		"5 f		11*
/5-' '*		K«	u	4» ^	1 £* a	$ ¥■		
•$*<*	li h’O *3		ti 4.	CI* £W 4	Ifc *4**» ţiii4^lF'!			
iM*

f.**

:-uira 6»4roWHH ţ,g fct , rriiMMMM xta7t^zf< .
uut >(£■<? rV&'PU • NXItiiH TU/Trttr'Of.0 Wt?0 4^0tHHîi"	H^.4 -	U« H^tsSfSt
^•^4 f-t' -'(t«'C.'ţiiV4tti wH:5î.Bl<«=fi1b ■ t"
51 t*i n«n»K|î-:V8 ^ . 4-6 i J‘ TA» f% -Hv TAtf -*t,»'OpWH Bf . 4'trt TAtt ‘-5 ' <82 H. - TAH T - if‘tî<îî ^6-ft îMijpMWG • TWTfc***^
n'ffcrrstfA4M« • Kf»«ui»nHHf tH «rtffoso •?<&««
r .. ... ■ \ :■■; ■^ao pt-m-îr/ tf ■ i?roA« Ka î< .«***«? *<«**&*.	• , :
nomţ jj’î . m4jiirffoiMAî»rH kam k< -• RfW	. ^
Ae.*îfl TTont*rapi(it4fl,*?*',P*-!f' * MRP^ITf^’ ,
> Kftf	ItMHAîfyi-V/- .' * .’ '-î
Fig.l

APOCRIFE RELIGIOASE
125
A,sTiiiii[’v
**\	.’r* r «*-*■'- • ^. Ti •— -	^ r
1*.	XAn^^;-.ş:iAvj;-.ş. ■	\
./ *■ ■**' w- • > •. ■'■*?*'	*- * '-». v\/î< \
mo r» ic^-. rn n>/♦*;* n*r *,.|.'Xiiîli,'/
vrM-t* c:i\WM,
,-'.-;vx"w"r ’-^r/..V/'jfT	*& ■>&* :*m u» r
. .••■•-#r,yrv..v’.'.''«’::^::. ;:	^ *-*.	-C* L-X- v '
.	*" *Q>* %<r* ^
><V”' ’ •;.	> -~r' •"^•L:\v'!;;^--*. *-- • «7*' ' ^----..................""'•

^ j^r' \ - .jl4 ■* > *	•.*'.	_ '*> ft - rf' ^*0^	^ ^ -" -'■ ■*' ■ > * ^ ' ■ * y<^‘ '•'•'S “f % A
;rC> i'/W-V;:4£yr^w .<p*.:>ţi #<£ H ruti *#^Vnîţ \: c >' >*£•#&«4 «r^ *>< - p',-;^ ,	;.;''iAt; tt^^6V&, r- /tmp’;.;’'.**,v
Fig.2
126
ALEXANDRU MAREŞ
Fig. 3
APOCRIFE RELIGIOASE
127
Fig. 4
II
CĂRŢI POPULARE DIDACTICE ’ ŞI DE PREVESTIRE
CEA MAI VECHE VERSIUNE ROMÂNEASCĂ A FLORII DARURILOR*
1.	Intrat relativ de puţin timp în circuitul ştiinţific, ms. rom. 4620 al Bibliotecii Academiei Române* 1 conservă pe filele 457r-627v o versiune bilingvă, slavo-română, a Florii Darurilor, a cărei scriere s-ar fi produs, în funcţie de diversele opinii exprimate, la date sau epoci sensibil diferite: 1523 (N. N. Smochină şi N. Smochină)2, în jurul anului 1550 (G. Ştrempel)3, „poate în 1583” (E. Vîrtosu)4 5, probabil în 1592 (P. P. Panaitescu)*'1, probabil în secolul al XVII-lea (Al. Piru)6. Dintre opiniile formulate, singurele care beneficiază de o argumentaţie sunt cele enunţate de N. N. Smochină şi N. Smochină, E. Vîrtosu şi P. P. Panaitescu. Examinarea critică a acestor ipoteze şi
Paragrafele 1-4 din prezentul studiu au făcut obiectul unei comunicări susţinute la 23 februarie 1977 în şedinţa cercului integrat de filologie al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti.
1	Manuscrisul a fost achiziţionat în anul 1959 de la un anume Zaloziecki, după ce a aparţinut o bună perioadă de timp profesorului E. Kozak din Cernăuţi.
2	O traducere românească din secolul al XV-lea a cărţii Floarea darurilor, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXX, 1962, nr. 6-7, p. 722-723.
3	Romanul popular în colecţiile de manuscrise ale Bibliotecii Academiei. Achiziţii din anii 1950-1967, în „Studii şi cercetări de bibliologie”, serie nouă, XI, 1969, p. 118.
4	Paleografia romăno-chirilică, Bucureşti, 1965, p. 110, nota 40.
5	începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, Bucureşti, 1965, p. 100, nota 40.
6	Istoria literaturii române. I. Perioada veche, ediţia a IlI-a revăzută, Bucureşti, 1970, p. 224-225.
132
ALEXANDRU MAREŞ
prezentarea propriilor noastre rezultate privind datarea textului constituie obiectul studiului de faţă. Ne vom referi, în subsidiar, şi la controversata problemă a vechimii traducerii româneşti.
2.	Ipoteza datării în anul 1523 se întemeiază pe următoarele argumente: a) textul slavon Ay^NMKu ct YHnHKWMb „Alergarea lunii cu tipic”, din acest manuscris, începe cu anul 1523, care indică data scrierii acestui text şi, implicit, a întregului manuscris; b) monahul Filip indicat drept autor al textului slavon amintit nu este altul decât călugărul Filip, copistul Tetraevanghelului slavon din 1502 (identificare care este pusă în evidenţă de examinarea comparativă a scrierii şi a particularităţilor lingvistice din cele două manuscrise); c) textul Pascaliei de la f. 420r, care cuprinde materia pentru anii 1592-1613, este acefal, iar începutul lui, aflat pe două file în prezent lipsă, corespundea anului 1523; d) vechimea manuscrisului se probează şi prin existenţa unor copii executate direct după el, una în 1533, alta între 1560 şi 15707.
Primul dintre argumente nu este hotărâtor, deoarece, aşa cum a'arătat deja P. P. Panaitescu8, tabelele calendaristice din acest manuscris aparţin mai multor autori care au activat în diferite epoci: Matei Vlastaris (secolul al XlV-lea), Gheorghe Ţernoievici (secolul al XV-lea), Filip monahul (secolul al XVI-lea). Nimic nu ne împiedică, aşadar, să presupunem că Alergarea lunii cu tipic, creaţia lui Filip monahul, a fost copiată în acest manuscris la o dată posterioară anului 1523. Al doilea argument pare să excludă însă o asemenea posibilitate, 1
1 Op. cit., p. 722-723; N. Smochină, Cine a tradus în secolul al XV-lea „Floarea darurilor’' în româneşte?, în „Magazin istoric”, II, 1968, nr. 7-8, p. 51.
% Op. citp. 110, nota 40.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
133
căci, dacă manuscrisul conservă textul autograf al monahului Filip, nu mai avem nici un motiv serios să punem la îndoială scrierea lui în anul 1523. Şi totuşi lucrurile nu stau aşa. Sub raportul scrierii, ms. rom. 4620 nu este identic cu Tetraevanghelul din 1502 al călugărului Filip. Copistul din urmă foloseşte scrierea uncială, spre deosebire de copistul ms. rom. 4620, care utlizează scrierea cu caractere semiunciale. în Tetraevanghelul miniat, slova a\ apare cu hasta interioară prelungită sub linia de scriere (aşa-numitul m „cu poală”), pe care nu o regăsim, în schimb, în ms. rom. 4620. [1] în manuscrisul din 1502, slova h este redată sub forma v , spre deosebire de manuscrisul presupus al lui Filip în care întâlnim numai varianta m . De asemenea, în primul manuscris înregistrăm numai slova t, în schimb, în al doilea, t alternează cu m9. Şi exemplele care diferenţiază scrierea celor două manuscrise nu se opresc aici. Cât priveşte particularităţile de limbă invocate în sprijinul identificării Filip monahul - Filip copistul din 1502, acestea nu au o valoare probantă indiscutabilă. Amestecul iusurilor, alternanţa lui -k cu a sau palatalizarea lui r se regăsesc şi în alte manuscrise slavone din secolul al XVI-lea, scrise în ţările române.
Al treilea argument adus în discuţie de cei doi autori se întemeiază pe constatarea că filele 419 şi 420 (numerotaţie de maşină) prezintă o numerotaţie mai veche, de mână, 421, respectiv, 424. Prin urmare, între filele 419 şi 420 ar mai fi existat alte două, care s-au pierdut în
9	Tetraevanghelul slavon copiat în 1502 de călugărul Filip se păstrează la Biblioteca Naţională din Viena. Pentru comparaţie, am folosit microfilmul textului existent la Biblioteca Naţională (MF168).
134
ALEXANDRU MAREŞ
decursul vremii, cuprinzând începutul Pascaliei, întocmită pe o perioadă de 90 de ani: 1523-161310. Omisiunea de două file pe care o presupun N. N. Smochină şi N. Smochină nu este reală. Fila 420 aparţine caietului cu signatura chirilică hh (= 58), care cuprinde 8 file, tot atâtea cât conţin şi celelalte caiete ale manuscrisului. Corespondenţa filelor în acest caiet este următoarea: 413-420, 414—419, 415-418, 416—417. Neconcordanţa dintre numerotaţia de mână şi cea de maşină se datorează faptului că persoana care a numerotat prima filele manuscrisului a sărit, din neatenţie, de la 421, la 424, aşa cum, din aceeaşi nebăgare de seamă, a lăsat nenumerotată fila 282 (numerotaţie de maşină).
în sfârşit, ultima dovadă, efectuarea în 1533 şi, respectiv, între 1560 şi 1570, a unor copii directe după unele texte din ms. rom. 4620, nu poate fi verificată, întrucât autorii nu indică cotele manuscriselor respective.
Ipoteza datării în anul 1583 a fost formulată în termenii următori de E. Vîrtosu: „Floarea darurilor, manuscris bilingv slavo-român scris tot la Putna, poate în 1583 (judecând după filigrană şi după structura formală a manuscrisului)”11. Am arătat cu alt prilej că ambele considerente sunt insuficiente pentru a asigura o datare, fie şi aproximativă, a textului respectiv12. Stabilirea intervalului în
10	Afirmaţia că pascaliile se întocmesc întotdeauna pe o perioadă de 90 de ani este dezminţită de existenţa unor manuscrise care cuprind calendare bisericeşti de durate variabile: 14 ani (ms. rom. 6046, f. 67r-68r), 18 ani (ms. rom. 5127, f. 83v-85r), 32 de ani (ms. rom. 3813, f. 59v-67v), 49 de ani (ms. sl. 342, f. 279r_v) etc. Manuscrisele citate aparţin Bibliotecii Academiei Române.
11	Op. cit., p. 33.
12	Vezi recenzia noastră la lucrarea citată a lui E. Vîrtosu, în „Limba română”, XVIII, 1969, nr. 5, p. 516.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
135
care persistă o anumită structură formală13, expresie a unei tradiţii statornicite într-un centru cultural oarecare, nu se poate realiza prin raportare la un singur manuscris (în cazul de faţă prin comparare cu Pravila din 1581 a ritorului Lucaci). Al doilea considerent îl constituie filigranul şi, probabil, examinarea acestuia i-a permis lui E. Vîrtosu să plaseze scrierea textului în anul 1583. Autorul nu face însă nici o remarcă referitoare la felul mărcii de hârtie sau la durata ei de circulaţie.
Ipoteza datării în anul 1592 a fost emisă de P. P. Panaitescu cu prilejul examinării opiniei lui N. N. Smochină şi N. Smochină. Anul 1592, cu care debutează textul Pascaliei de la f. 420r, ar putea constitui data scrierii manuscrisului14. Nici acest argument nu are un caracter decisiv, întrucât prezenţa în manuscrise a pascaliilor nu se datorează întotdeauna nevoii copiştilor de a dispune de calendare de uz personal sau colectiv. Astfel, Sintagma lui Matei Vlastaris, copiată în 1472 la mănăstirea Putna, cuprinde tabele pentru calcularea Paştelui pentru o perioadă care se încheie cu anul 135115. Stabilirea vechimii unui manuscris prin raportare la termenul a quo din fruntea pascaliilor sau a unor texte similare nu constituie, prin urmare, un criteriu sigur de datare. Este semnificativă în această privinţă şi mărturia preotului Ştefan din Sâmboşag (j. Bihor) în legătură cu izvorul Pascaliei pe care o transcrie în anul 1730: „Aceasta Pashalie o amu scos dupre Pashalie .rusască, care o au
13	Prin structura formală autorul are în vedere trei componente: scris, organizare şi prezentare {op. cit., p. 33, nota 68).
14	Op. cit., p. 110, nota 40.
15	Ms. sl. 131, f. 142v-143r. Pentru descriere, vezi P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Române, voi. I, Bucureşti, 1959, p. 158-159.
136
ALEXANDRU MAREŞ
tipărit de la H<risto>s 1615, care-i acum 115 a<n>i de atunce”16. Ar fi, desigur, greşit să considerăm că toate calendarele bisericeşti din textele vechi au fost copiate după trecerea unui număr mai mare sau mai mic de ani de la data alcătuirii lor. Există, bineînţeles, pascalii al căror prim an corespunde (sau urmează imediat) anului în care au fost copiate în manuscrise17. în concluzie, la datarea textelor, invocarea anilor din fruntea pascaliilor trebuie să fie întotdeauna sprijinită prin producerea unor dovezi suplimentare. Or, o asemenea cerinţă nu a fost respectată de P. P. Panaitescu.
3.	Examinarea filigranelor ne permite să stabilim, cu suficientă siguranţă, data aproximativă a scrierii Florii Darurilor. Urmărind signatura chirilică a caietelor, constatăm că manuscrisul este format din două părţi distincte. Prima parte (f. 1-420) are caietele numerotate de la 618 la 58 şi conţine un Antologhion slavon, diverse rugăciuni slavone cu titluri redactate, parţial, în româneşte şi unele tabele calendaristice de uz bisericesc, de asemenea în slavonă. A doua parte (f. 421-627), având caietele numerotate de la 1-26, cuprinde un Gromovnic slavon (f. 421—456) şi textul bilingv al Florii Darurilor (f. 457-627). Sub aspectul hârtiei, partea din urmă este unitară, cele două texte fiind scrise, în exclusivitate, pe hârtie de
16	G. Ştrempel, Copişti de manuscrise româneşti până la 1800, voi. I, Bucureşti, 1959, p. 247.
17	Vezi, de exemplu, ms. rom. 5127 (Biblioteca Academiei Române), scris de monahul Ioanichie în anii 1793-1794, cu o Pascalie întocmită pentru perioada 1795-1812 (f. 83v-85r).
18	Signatura chirilică S (=6) apare pe fila 17v a manuscrisului. Pentru descrierea generală a ms. rom. 4620, vezi M. Moraru şi Cătălina Velculescu, Bibliografia analitică a cărţilor populare laice, partea a Il-a, sub îngrijirea ştiinţifică a lui I. C. Chiţimia, Bucureşti, 1978, p. 265-269.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
137
provenienţă sileziană, fabricată la moara din Schweidnitz. Filigranele reprezintă două tipuri de misteţ, dintre care unul înscris într-un scut. Acesta din urmă este reprezentat într-o singură variantă: A (fig. 1); al doilea tip este ilustrat de două variante: B (fig. 2) şi C (fig. 3).
Varianta A este identică cu varianta (fig. 4) întâlnită pe hârtia unor documente emise în anii 1594 (sau 1595) şi 160019. Variantele B şi C se regăsesc, la rândul lor, sub forme identice (fig. 5 şi 6) pe hârtia următoarelor manuscrise datate: ms. sl. 513 (1594), ms. sl. 119 (1602), toate aparţinând Bibliotecii Academiei Române. Aşadar, perioadele de circulaţie ale acestor variante pe care le delimitează atestările de mai sus sunt următoarele: 1594 (sau 1595) - 1600 (variata A) şi 1594-1602 (variantele B şi C).
Este ştiut că intervalele de circulaţie ale variantelor stabilite pe baza atestărilor documentare prezintă mărimi variabile, susceptibile oricând să-şi modifice valorile în funcţie de obţinerea unor noi atestări. Pentru acest motiv, este indicat ca mărimile intervalelor de circulaţie delimitare cu ajutorul atestărilor documentare să fie corectate prin aplicarea unui coeficient de siguranţă, care, în cazul hârtiei fabricate la moara din Schweidnitz, este de 10 ani20. Procedând în consecinţă, perioadele de circulaţie ale variantelor A, B şi C vor fi modificate după cum urmează: varianta A: 1594 sau 1595 (+10) - 1600 (-10) = 1590 - 1604 (sau 1605) şi, respectiv, variantele B şi C: 1594(+10) - 1602(-10) = 1592 -1604.
19	A. P. Wroclaw, Dokumenty miasta Swidnicy, U. 3884 şi U. 3885.
20	Vezi articolul nostru, Câteva observaţii în legătură cu probabilitatea de datare prin filigrane, în „Limba română”, XXII, 1973, nr. 4, p. 305-308.
138
ALEXANDRU MAREŞ
Intervalele nou obţinute coincid numai pe durata anilor 1592-1604. Intre aceste limite, care exprimă perioadele de consum ale hârtiei fabricate cu variante A, B şi C, urmează a fi încadrată scrierea Florii Darurilor şi a Gromovnicului slavon. Din punctul de vedere al examinării filigranelor, acesta este rezultatul de care trebuie să ţinem seama la datarea celor două texte.
Să revenim însă la prima porţiune a manuscrisului, pe a cărui ultimă filă a fost scrisă Pascalia amintită. Filele 1-420 provin din trei sorturi diferite de hârtie: de provenienţă sileziană (f. 1-35, 84-290), de provenienţă poloneză: filigran topor (f. 291—420) şi de provenienţă necunoscută: hârtie fără filigran (f. 36-83). Hârtia sileziană prezintă o singură pereche de variante (B şi C), aceeaşi pe care am întâlnit-o şi în partea a doua a manuscrisului. Nu am regăsit, în schimb, în textele datate cercetate sau în cataloagele de filigrane variante identice cu cele pe care le prezintă tipul topor, după cum nu am putut stabili nici provenienţa hârtiei fără filigran. Orientându-ne însă după datele deja cunoscute ale variantelor B şi C, scrierea acestei prime părţi s-ă produs la o dată cuprinsă în acelaşi interval de timp (1592-1604) în care se plasează şi copierea părţii a doua a manuscrisului. Cum Pascalia de la fila 420 este alcătuită pentru perioada 1592-1613, este posibil ca scrierea primelor 420 de file ale manuscrisului să fi fost încheiată în anul 1592, eventual chiar înainte de 26 martie, data Paştelui din anul respectiv21. Probabil că la o dată apropiată de cea a copierii primei părţi s-au transcris cele două texte de pe filele 421-627. Nu avem însă nici un indiciu care să ne permită să stabilim ordinea în care au fost copiate cele două porţiuni distincte ale manuscrisului.
Cf. ms. rom. 4620, f. 420r.
21
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
139
4.	Pe fila 35v (iniţial albă) a manuscrisului se păstrează o preţioasă însemnare în limba slavonă, scrisă cu litere cursive. Din cuprisul ei aflăm că „eu, cel mai smerit dintre călugări, aşa-zisul ieromonah Ioan de la împărătescul lăcaş al lavrei Putna, ... am avut deci dragoste de muncă şi tragere de inimă, m-am ostenit şi multă vreme m-am străduit şi abia am putut să realizez ceea ce am dorit. Şi am făcut pentru mine această carte de inspiraţie dumnezeiască, Minei cu canoane dumnezeieşti şi cu tâlcuri şi cu alte lucruri folositoare şi la sfârşit Sfânta Darovanie (= Floarea Darurilor, n.n.) din dreapta mea agonisită şi din înşişi banii mei de Dumnezeu dăruiţi, pe care mulţi ani i-am adunat pentru acest lucru dumnezeisc şi pentru frumoasa biserica ...”. Ultimul rând al însemnării conţine cuvintele bt» ctU" upkbh ntfTeflcK©M? ©eu ... „în sfântul lăcaş al bisericii Putnei ...”. Sfârşitul însemnării, care ar fi putut cuprinde, pe lângă anul scrierii, şi unele informaţii asupra copistului, se afla pe fila următoare, care s-a pierdut.
Prin locul pe care îl ocupă această însemnare în cuprinsul manuscrisului, este evident că, la scrierea Antologhionului slavon, copistul i-a rezervat în mod expres spaţiul existent pe fila 35 şi pe fila care urma acesteia. Procedeul nu este singular (întâlnindu-se şi în alte manuscrise) şi se datorează precauţiei scribilor de a asigura însemnărilor un loc ferit de degradările care survin de obicei în porţiunile de început şi de sfârşit ale manuscriselor.
Din cuprinsul însemnării rezultă că, la data scrierii ei, cele două părţi distincte ale manuscrisului fuseseră reunite, formând un tot unitar. Ea este, prin urmare, posterioară scrierii şi îmbinării celor două grupaje de texte în cadrul actualului manuscris. Ieromonahul Ioan, din a cărui iniţiativă s-a alcătuit manuscrisul, este o persoană
140
ALEXANDRU MAREŞ
relativ cunoscută. în anul 1600, el a fost împuternicit de către egumenul Putnei să strângă dajdie de la preoţii şi diaconii din toate satele mănăstirii22. Ulterior, ajuns proegumen la aceeaşi mănăstire, Ioan copiază o Psaltire slavonă în anul 161223. A fost acest călugăr şi copistul textelor din ms. rom. 4620? Afirmaţiile lui privind dragostea de muncă, eforturile îndelungate şi banii cheltuiţi pentru realizarea manuscrisului sunt susceptibile de o dublă interpretare: el a putut fi numai beneficiarul textelor, ipoteză în care rolul său s-a limitat la plata copistului, eventual şi la procurarea izvoarelor, sau totodată şi copistul acestora24 25. Un răspuns precis nu va putea fi dat atâta vreme cât nu se va întreprinde o comparaţie, sub raportul scrierii, între acest manuscris şi Psaltirea slavonă din anul 1612, a cărei transcriere îi aparţine în mod sigur. Indiferent de rezultatul cu care se va solda o asemenea comparaţie, considerăm plauzibilă ipoteza formulată de Alexandra Roman Moraru, potrivit căreia scribul Florii Darurilor din ms. rom. 4620 ar fi copiat şi unele texte din Pravila lui Lucaci2\
5.	Prin noua datare (1592-1604) atribuită versiunii Florii Darurilor din ms. rom. 4620 cade şi ultimul argument invocat de partizanii efectuării traducerii româneşti în secolul al XV-lea. După cum este cunoscut, în titlul unui manuscris rusesc al scrierii, datând de la începutul secolului al XVIII-lea (ms. nr. 2748 al Bibliotecii Publice
22 D. Dan, Mănăstirea şi comuna Putna, Bucureşti, 1905, p. 118, 166.
2j V. Brătulescu, Miniaturi şi manuscrise din Mănăstirea Putna, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XLII, 1966, nr. 7-8, p. 481.
24	Ipoteza din urmă este susţinută de Alexandra Roman Moraru, Cea mai veche versiune românească a Florii Darurilor. Filiaţie şi localizare, în Cele mai vechi texte româneşti. Contribuţii filologice şi lingvistice, Bucureşti, 1982, p. 313.
25	Vezi Alexandra Roman Moraru, op. cit., p. 313.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
141
de Stat din Moscova), se afirmă că Floarea Darurilor a fost tradusă „din limba italiană în valahă sau bogdănească de Gherman valahul, iar apoi din valahă în slavonă de ieromonahul Veniamin rusul în anul 1592” . I. A. Sleapkin, căruia îi datorăm semnalarea acestei informaţii, se întreba dacă Veniamin nu este cumva călugărul dominican Benjamin, cunoscut prin rolul de frunte pe care l-a avut la traducerea Bibliei din 1499, şi, în consecinţă, dacă anul 1592, consemnat în titlul manuscrisului, nu a fost transpus greşit de copist în loc de 149226 27. M. N. Speranski, care s-a ocupat la puţin timp după aceea de acest manuscris, a respins posibilitatea identificării Veniamin-Benjamin, argumentând că, în timp ce informaţia precizează despre primul că era rus, se ştie, în schimb, despre al doilea că a fost croat28. în anii din urmă, problema datei din titlul manuscrisului rusesc a fost readusă în discuţie de N. N. Smochină şi N. Smochină. Situându-se pe linia interpretării sugerate de I. A. Sleapkin (data reală ar fi 1492), autorii au pledat în favoarea existenţei unei traduceri româneşti a scrierii, efectuată din italiană, în aniii 1478-1484, de către Gherman, cunoscut demnitar al lui Ştefan cel Mare, şi păstrată în copia
26	Facsimilul primei pagini din text este reprodus în volumul Slava veche şi slavona românească, elaborat de G. Mihăilă, Lucia Djamo-Diaconiţă, E. Vrabie, Elena Linţa, Olga Stoicovici, M. Mitu şi P. Olteanu (coordonator), Bucureşti, 1975, planşa 13.
27	Ce. JluMumpuu Pocmoecicuu i ezo opeM/i (1651-1709), Petersburg, 1891, p. 76-77.
28	flepeeodHbie căopHwcu u3pe>teHuu ob c.mea ho-pyccirou
vucbAteHOcmu. Hcc.iedoeaHue u meircnui, în lImeniu ee ÎAmepamopcKOMb	06 mec mea ucmopiu u dpeeaocmeu
pociucKUX npu Mockogc:komi> Vtmeepcumerne, KHnra, II, 1905, p. 535, nota 15 (apud P. Olteanu, ,Fiore di Virtu" dans Ies versions slaves traduites du roumain, în „Românoslavica”, XVI, 1968, p. 277).
142
ALEXANDRU MAREŞ
manuscrisului putnean, considerat a fi scris în 152329. Unii specialişti au acceptat această ipoteză30 31 * *, alţii, dimpotrivă, au respins-ojl. Cei din urmă au arătat, pe bună dreptate, că nu există nici un motiv serios pentru a pune la îndoială data 1592 pe care o consemnează titlul manuscrisului rusesc:-identitatea Veniamin-Benjamin nu poate fi probată, după cum nu deţinem nici un indiciu că autorul traducerii româneşti ar fi fost Gherman, postelnicul şi pârcălabul de la sfârşitul secolului al XV-lea’2. în sfârşit, după cum am văzut, ultima dovadă produsă de N. N. Smochină şi N. Smochină (datarea versiunii pumene în anul 1523) este complet nefondată. Rezultatul desprins din examinarea filigranelor dovedeşte că vechimea acestei versiuni nu urcă mai sus de ultimul deceniu al secolului al XVI-lea.
Alte două versiuni româneşti ale scrierii, aparţinând aceleiaşi traduceri'’'', sunt la rândul lor posterioare secolului al XVI-lea. Prima este cea existentă pe filele 77-83
29	O traducere românească din secolul al XV-lea a cărţii Floarea darurilor, p. 714-724; Cine a tradus în secolul al XV-lea „Floarea darurilor" în româneşte?fp. 49—51.
J° Cărţile populare în literatura românească, voi. II, [Bucureşti], 1963, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de I. C. Chiţimia şi D. Simonescu, p. 276-277; M. Tomescu, Istoria cărţii româneşti de la începuturi până la 19185 Bucureşti, 196S. p. 41.
31 P. P. Panaitescu, începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, p. 110 şi nota 40; P. OlteaniL J^iore di Virtu” dans Ies versions slaves traduites du roumain, p. 277-278: Alexandra Roman Moraru, op. cit., p. 315.
j2 De altfel, examenul lingvistic al versiunii româneşti întreprins de Alexandra Roman Moraru dovedeşte că traducătorul era originar din Banat-Hunedoara, ceea ce nu se poate afirma despre Gherman, demnitarul din epoca lui Ştefan cel Mare; vezi studiul citat al autoarei, p. 287-315.
Pentru raporturile dintre versiunile Florii Darurilor, vezi Alexandra Roman Moraru, op. cit., p. 269-287.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
143
ale Codicelui Lazăr (actualul ms. rom. 559 al Bibliotecii Academiei Române)34. Datată până în prezent în diverse epoci, între care figurează şi secolul al XVI-lea35, această versiune este transcrisă de acelaşi scrib necunoscut care copiază pe filele 18-21 şi 23-32 ale manuscrisului câteva texte dintr-o tipăritură govoreană sau transilvăneană apărută probabil în anul 163936. Filigranele hârtiei, care prezintă diverse variante ale tipului trei semilune, nu ne-au permis deocamdată să stabilim când anume, după 1639, a fost efectuată această copie. Unele însemnări pe care copistul le face pe fila 84r‘v (care iniţial a făcut parte împreună cu filele 85 şi 86 dintr-un alt manuscris) ar putea constitui un indiciu că scrierea versiunii s-a produs după 1673 sau 167437.
34 în privinţa lui, vezi I. Puşcariu, Documente pentru limbă şi istoria culese şi publicate de..., tomul I, Sibiu, 1899, p. 1-99.
j5 N. N. Smochină şi N. Smochină, O traducere românească din secolul al XV-lea a cărţii Floarea darurilor, p. 732 şi nota 75. Alte datări atribuite versiunii: începutul secolului al XVII-lea (M. Moraru şi Cătălina Velculescu, op. cit., voi. II, p. 269), „între a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea” (I.-A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI şi XVII traduse din slavoneşte, I, Bucureşti, 1916, p. LXIII), începutul secolului al XVIII-lea (I. Bianu şi R. Caracaş, Catalogul manuscriselor româneşti, tomul II, numerele 301-728, întocmit de ..., Bucureşti, 1913, p. 310).
j6 Vezi N. Drăganu, Cea mai veche carte rakoczyană, în „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, Cluj, I, 1921-1922, p. 176 şi p. 191, nota 2. Decalogul, Doao porunci a legiei vechi, Trei lucrure-s bune etc. (ms. rom. 559, f. 18-21) reproduc textele tipărite pe f. 21714-24716, iar Gromovnicul manuscris (f. 23-32) îşi află sursa în textul tipărit pe f. 2571-3776.
Filele 84-86 cuprind, de asemenea, o versiune a Florii Darurilor, având textele slavon şi românesc dispuse pe două coloane (pentru descrierea ei, vezi M. Moraru şi Cătălina Velculescu, op. cit., II, p. 260-270). Această versiune aparţine unei traduceri diferite de cea pe
144
ALEXANDRU MAREŞ
A doua versiune adusă de curând în discuţie este cea păstrată în ms. 101 (Biblioteca Academiei Române -Filiala Cluj-Napoca), filele 61r-92v38. Considerată a data de la începutul39 sau sfârşitul40 secolului al XVII-lea, această versiune este scrisă, parţial, pe hîrtie fabricată la una din morile atribuite lui Matei Basarab. Tipul respectiv de filigran (stema Ţării Româneşti, având drept contramarcă enigmatica ligatură i*h ; vezi fig. 7-8), este atestat pe hârtia unor documente şi tipărituri datate din perioada 1638-164441. Copierea acestei versiuni s-a
care o urmează versiunea de pe filele 77-83 (cf. N. Cartojan, Fiore di virtîi în literatura românească, extras din AAR, Mem. Secţ. Lit., seria III, tom IV, mem, 2, 1928, p. 65-67; Alexandra Roman Moraru, op. cit., p. 285). în privinţa vechimii, unii o consideră din secolul al XVI-lea (N. N. Smochină şi N. Smochină, O traducere românească din secolul al XV-lea a cărţii Floarea darurilor, p. 734, nota 84), alţii de la jumătatea secolului al XVII-lea (I. Bianu şi R. Caracaş, op. cit., II, p. 310) sau chiar din secolul al XVIII-lea (M. Moraru şi Cătălina Velculescu, op. cit., p. 269). Pe fila 86 se distinge imaginea părţii inferioare a unei coroane (aparţinând probabil tipului trei semilune), insuficientă însă pentru a ne forma o idee destul de clară asupra filigranului. Pe marginea de jos a aceleiaşi file se află o însemnare nesemnalată până în prezent în descrierile rezervate manuscrisului at 3pnB (= leat 7182, adică 1673 sau 1674 e.n.), care, deşi foarte ştearsă, ar putea, judecând după duetul literelor, să aparţină copistului. Acest unic indiciu permite datarea versiunii în anul 1673 (sau 1674), în cazul în care însemnarea aparţine, într-adevăr, copistului, sau înaintea acestei date. Pe marginea fileii 84r'v, copistul primei părţi a manuscrisului a făcut unele însemnări la o dată necunoscută, dar care, prin prisma celor arătate mai sus, ar putea fi posterioară anului 1673 (sau 1674).
j8 Pentru descrierea ei, vezi M. Moraru şi Cătălina Velculescu, op. cit., II, p. 272-273.
39	T. Cipariu, Principia de limba şi de scriptura, Blaj, 1866, p. 115.
40	M. Moraru şi Cătălina Velculescu, op. cit., II, p.272.
41	M. Popescu, Fabricile de hârtie ale lui Matei Basarab, în „Revista istorică română”, VII, 1937, fasc. 3-4, p. 386; Livia Bacîru,
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
145
produs, foarte probabil, spre sfârşitul deceniului patru sau în cursul deceniului cinci al secolului al XVII-lea. în ordine strict cronologică, ea se situează pe poziţia a treia, după versiunea putneană (1592-1604) şi după cea a lui Ioan Românul (1621).
în încheiere, revenind la problema vechimii traducerii româneşti, nu putem afirma cu deplină certitudine decât că transpunerea în limba română a Florii Darurilor este anterioară anului 1592. Când se va fi efectuat această traducere şi cine a fost . acel Gherman, indicat drept traducător, sunt chestiuni la care, în stadiul actual al cunoştinţelor, nu putem schiţa nici cele mai vagi răspunsuri.
Filigranele cărţilor tipărite la Câmpulung în secolul al XVII-lea, în Studia bibiologica, voi. III, 1969, p. 75, 79 şi fig. 50. Filigranul apare şi pe hârtia Evangheliei învăţătoare, tipărită la Mănăstirea Dealu în 1644; cf. exemplarul CRV II 46 al Bibliotecii Academiei Române.
146
ALEXANDRU MAREŞ
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE 147
148
ALEXANDRU MAREŞ
POVESTEA CĂLUGĂRIŢEI CARE ŞI-A SCOS OCHII (VERSIUNEA DIN CODICELE DRĂGANU)
1.	Cu aproape opt decenii în urmă, N. Drăganu a semnalat prezenţa, printre alte texte dintr-un manuscris de la jumătatea secolului al XVII-lea, a unei povestiri referitoare la o călugăriţă care, pentru a-şi păstra castitatea, a preferat să-şi scoată ochii1. Manuscrisul respectiv, cunoscut în prezent sub denumirea Codicele Drăganu, se păstrează în biblioteca Institului de Lingvistică „Sextil Puşcariu” din Cluj (ms. nr. 6). Recitirea recentă a povestirii ne-a prilejuit câteva observaţii de critică textuală, pe care le vom înfăţişa în continuare.
2.	Presupunând că această scurtă naraţiune ar fi fost desprinsă din „«Otecinic» sau «Pateric» ori din «Mântuirea păcătoşilor»”2, N. Drăganu era foarte aproape de identificarea adevăratei surse. După cum a arătat N. Cartojan, în Minunile Maicii Domnului (partea a IlI-a a Mântuirii păcătoşilor) apare o istorioară despre o călugăriţă care, urmărită fiind de Ricard, regele Angliei, şi-a scos ochii, recăpătându-i în final datorită intervenţiei Fecioarei Maria (minunea a XH-a). Tema povestirii, de notorietate în literatura medievală occidentală, a fost preluată de călugărul cretan Agapie Landos din culegerea italiană intitulată Libro dei cinquanta miracoli. Dar, remarca N. Cartojan, o povestire cu un subiect asemănător
1	Manuscrisul liceului grăniceresc „G. Coşbuc” din Năsăud şi săsismele celor mai vechi manuscrise româneşti, în „Dacoromania”, III, 1922-1923, p. 473.
2	Ibidem.
150
ALEXANDRU MAREŞ
se regăseşte şi în capitolul XXXI din Fiore di virtu3; în realitate numărul capitolului este XXXIII. In colecţia de florilegii amintită, sursa povestirii este, după cum se precizează în scrierea italiană, Vita di sa[n]cti padri4.
Textul din Codicele Drăganu este cuprins pe filele 89r-90v, fiind lipsit de început şi sfârşit. La o simplă lectură, ne-am putut convinge că el păstrează cea mai mare parte a cuprinsului capitolului XXXIII {Despre castitate) din Floarea darurilor. Versiunea conţinută aparţine primei traduceri româneşti a scrierii, cunoscută din câteva manuscrise, dintre care cel mai valoros, ms. rom. 4620 al Bibliotecii Academiei Române, a beneficiat în ultimii ani de două editări datorate lui P. Olteanu (1992) şi Alexandrei Moraru (1997). Pentru a stabili porţiunile lipsă din textul Codicelui Drăganu, precum şi unele diferenţe în raport cu textul manuscrisului academic, oferim în paralel cele două versiuni.
Ms. rom. 4620
Păntru darul curăţiei trupului ce e famăn scrie la Otecinic că era o călugăriţă la o mănăstire unde era multe călugăriţe, în cetate unde era împăratul. Şi într-o zi, trecân-du împăratul pre lângă
Codicele Drăganu
[....................
..........................]
călugăriţe în ceta[tea] unde era împăratul. Şi într-o dzi trecând împăratul pre lângă mănăstire,
J Cărţile populare în literatura românească. Voi. II. Epoca influenţei greceşti, Bucureşti, 1938, p. 118-119.
4 Pândele Olteanu, Floarea darurilor sau Fiore di virtu. Studiu, ediţie critică pe versiuni, după manuscrise, traducere şi glosar în context comparat, Bucureşti, 1992, p. 110.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
151
mănăstire, elu o văzu şi o iubi foarte, că era foarte frumoasă. Şi cerşu de multe ori să-i facă voia, iară călugăriţa nice într-unchipnu vru. Şi într-o zi mearse însuşi împăratul cu multă mânie la mănăstire şi scoase pre ea cu de5 6sila afară, ca să o ducă la polatele lui. Şi atunce văzu călugăriţa că nu o mai lasă, să-i fie milă clima, ca să nu-i spurce curăţiia, căce era plecată
lu Dumnezeu <.........
..................> El
nu mai vru să o lase. Atunce zise ea împăratului:	„Că ce
făcuşi mine mai asupră decât cu alalte călugăriţe ale mănăstirei? Că sânt alalte mai frumoase de mine!” Şi împăratul răspunse şi zise: „Placu-m ochii-ţi, căce sânt atâta frumoşi!” Şi aciişi
elu o vădzu şi o iubi foarte, că era foarte frumoasă. Şi o cerşu de multe ori să-i facă voia, iară călugăriţa5 nece într-u<n> chip nu vru. Şi într-o dzi mearse [îjnsuşi împărtul [cu] multă mânie la mănăstire şi o scoase pre însă cu de sila afară, ca să o ducă la polatele lui. Şi atunce vădzu călugăriţa că nu mai lasă, să-i fie milă de dinsul, ca să nu spurce curăţie7, căce era plecată lui Dumnedzău. Şi rugă mult pre împăratul să o lase să lucreadze lui Dumnedzău. El nu mai vru să o lase. Atunce dzise ea împăratului: „Că ce făcuşi cu mine mai asupră decât cu alalte călugăriţe ale mănăstiriei? Că sânt altele mai frumoasă de mene!” Şi împăratul răspunse şi dzise:
5	Scris: KjRAtfropuuA.
6	Omis în ediţia Florii darurilor, Bucureşti, 1997, îngrijită de Alexandra Moraru, p. 177.
7	Scris: Ktfpeu'fe.
152
ALEXANDRU MAREŞ
grăi călugăriţa: „De eşti atâta iubit cu ochii-mi, lăsa-voiu de te veri sătura câtu-ţi place. Numai ce măJasă puţină vrea -me să merg la chilie-mi, ca să-mi iau neşte hăini, ceale ce am, şi acmu voiu veni”. Şi împăratul într-acel ceas zise de o lăsară. Şi se duse la chilie-şi şi-ş scoase a-mândoi ochii şi-i trimise împăratului şi-i porânci aşa: „De ai atâta dragoste pre ochii mii, ia-i şi fa cu-nuşii ce-ţi tribu-iaşte!” Şi aşa se întoarse împăratul la polate cu-rgie şi cu mânie multă. Şi călugăriţa-ş păziia cu-r<ăţ>ie şi mai bine vru să-f pia<r>ză ochii decât să fie despărţită de Hris-tos.
(f.614r-615v)
„Placu-mi ochii-ţi tăi, căce sânt atâta de fru-
o
moşi !” Şi aciiş grăi călugăriţa: „De eşti atâta iubit cu ochii miei, lăsa-voi de te veri sătura câtu-ti place. Numai mă lasă puţine vreme să merg la chelie me, ca să-mi iau neşte hăini, cele ce am, şi acmuş voi veni”. Şi împăratul într-acel ceas dzise de o lăsară. Şi se duse la chelia sa şi-ş scoase amândoi ochii şi-i trămisi împăratului şi-i porânci aşe: „De ai atâta dragoste pre ochii miei, ia-i şi fă cu-nuşii ce-ţi trebuiaşte!” Şi aşa se8 9 10 întoarse împăratul la polatele sale cu urgie şi cu mânie multă . Şi călugăriţa-ş păzi curăţia şi mai mai bine vru să
Pia[...................]•
(f. 89r-90v)
8	Scris: 4>ptfA\oAwn.
9	Scris: ca.
10	Scris: a\^atg.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
153
Porţiunile de text care lipsesc din Codicele Drăganu sunt de dimensiuni reduse. Nu avem o evidenţă a repartizării filelor în cadrul caietelor, ceea ce face extrem de dificilă operaţie de stabilire a filelor pierdute. Presupunem totuşi că din cuprinsul Florii darurilor nu a fost transcrisă în acest manuscris decât povestirea amintită aparţinând capitolului XXXIII. în schiţarea acestei posibilităţi, am pornit de la premiza absenţei unei singure file între actualele file 88 şi 89. Pe ultimele trei rânduri ale filei care precedă fila 89 se păstrează titlul Aceasta sântu 10 cuvente ce de de Domnedzeu lui Moisei proroc. Dacă avem în vedere faptul că o pagină de manuscris are 18 rânduri cu cca 15 semne pe rând, atunci scrierea celor zece porunci ale Decalogului necesita aproximativ 29 de rânduri din cele 36 pe care le conţinea fila pierdută. Spaţiul rămas liber (7 rânduri) era suficient pentru a asigura scrierea părţii care lipseşte în prezent din fruntea textului. Probabil că drept titlu au figurat primele cuvinte cu care debuta povestirea (Pentru darul curăţiei trupului ce e famăn) sau eventual titlul capitolului respectiv Dan evnu(s)stvu „Darul curăţiei (castităţii)”.
Faţă de versiunea putneană din ms. rom. 4620, versiunea din Codicele Drăganu prezintă unele mici deosebiri: o scoase î.l.d. scoase, însă î.l.d. ea, că nu mai lasă î.l.d. că nu o mai lasă, altele î.l.d. alalte, ochii-ţi tăi î.l.d. ochii-ţi, atâta de frumoşi î.l.d. atâta frumoşi, ochii miei î.l.d. ochii-mi, numai î.l.d .numai ce, puţine î.l.d. puţină, chelie me î.l.d. chilie-mi, acmuş î.l.d. acmu, chelia sa î.l.d. chilie-şi, aşe î.l.d. aşa, miei î.l.d mii, polatele sale î.l.d. polate, păzi î.l.d. păziia, să pia[rdză] î.l.d. să-ş pia<r>ză. Pron. pers. dinsul (să-i fie milă de dinsul) este o coruptelă, forma cerută de context fiind dânsa, prezentă în versiunea putneană (d-insa). Dar cea mai importantă
154
ALEXANDRU MAREŞ
deosebire între cele două versiuni o reprezintă prezenţa în Codicele Drăganu a unei fraze care nu se regăseşte în textul din ms. rom. 4620: Şi rugă mult pre împăratul să o lase să lucreadze lui Dumnedzău (f. 89v/8-l 1); cf. în textul slavon din versiunea putneană: i umoli ego ostavite q vii monastyri rabotati B[og]uu „şi-l rugă să o lase în mănăstire să lucreze lui Dumnezeu”. Lacuna s-a datorat unui bourdon: fraza care preceda contextul omis se încheia prin cuvântul Dumnedzău; vezi mai sus, p. 151. P. Olteanu a semnalat, de altfel, că omisiunea nu se regăseşte în versiunea aparţinând aceleiaşi traduceri din ms. rom. 6056, f. 12211 12 (este vorba de actualul ms. rom. 5204, iar numărul filei este 22v). O altă lacună în raport cu textul din Codicele Drăganu prezintă versiunea putneană în contextul Că ce făcuşi mine. . ., unde nu s-a notat prep. cu (Că ce făcuşi cu mine), existentă de asemenea în ms. rom. 5204, f. 22v.
3.	Invocând filigranul hârtiei („scut cu o cruce deasupra, în partea superioară a scutului literele IHS, iar în cea dedesubt un corn de vânătoare”), pe care îl regăsea în colecţia lui Kemeny într-un document din 164213, N. Drăganu a susţinut posibilitatea copierii manuscrisului „între anii 1640-1650”14.
De stabilirea vechimii codicelui s-a arătat preocupat şi At. Popa. într-o primă tentativă de datare, el atrăgea atenţia asupra notării pe fila 30v a anului 7108, adică 1600
11	P. Olteanu, op. cit., p. 256.
12	Ibidem.
13	Catehisme luterane, în „Dacoromania”, II, 1922, nota 2 de pe p. 589-590.
14	Manuscriul liceului grăniceresc „G. Coşbuc” din Năsăudşi săsismele celor mai vechi manuscrise româneşti, p. 472.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
155
e.n., care ar indica data copierii manuscrisului15. în realitate, pe această filă copistul nu a scris anul când efectua transcrierea, ci forma de imperativ 3pn „priveşte” a verbului slavon 3Lp-feTH; ea a fost notată, marginal, în dreptul pasajului Pentr-aceaea, ibiţii miei creştini, câţi vă botedzaţi . . . (f. 30v/13-16). Dându-şi ulterior seama de adevărata semnificaţie a cuvântului slavon 3pn16 17, At. Popa a reluat problema datării Codicelui Drăganu. De această dată, demersul său s-a întemeiat pe existenţa pe fila 107r a menţiunii „văleat 7142, cu semnele cifrice deasupra slovelor, adică anul 1634”. Aşadar, conchide autorul „însemnarea fiind de altă mână, rezultă că manuscrisul este cu siguranţă anterior acestei date” . In legătură cu noua ipoteză, avem de făcut două observaţii. Cea dintâi se referă la anul conţinut în însemnare. Acesta nu este în nici un caz 3pMB (=7142, adică 1634 e.n.), cum citeşte At. Popa (vezi fig. 1). Primele două slove-cifre sunt 3 (=7000) şi p (=100). A treia este însă susceptibilă de mai multe interpretări: m (=40), în varianta cursivă, m (=18) sau poate chiar ni (=58), sub forma unor ligaturi. Nu apare în componenţa numărului indicat de At. Popa slova-cifră b (=2); pe aceasta autorul a segmentat-o în mod greşit din cuvântul următor (prepoziţia slavonă bu). Ţinând seama de aceste considerente, anul consemnat în însemnare ar putea fi citit 7140 (=1631 sau 1632), 7118 (=1609 sau 1610) şi 7158 (=1649 sau 1650). Dintre aceste lecţiuni numai ultima
15	Codicele Drăganu (precizări privind vechimea lui), în „Steaua”, XIV (156), ianuarie 1963, p. 128.
16	Ceea ce reiese din traducerea vezi pe care acelaşi cercetător a notat-o mai târziu în dreptul cuvântului 3pn.
17	Există o cazanie moldovenească în secolul al XVI-lea? în legătură cu izvoarele Cazaniei lui Varlaam, în „Cercetări lingvistice”, X, 1965, nr. 1, p. 76-77.
156
ALEXANDRU MAREŞ
poate fi confirmată filigranologic (vezi jos, p. 157). Nu înseamnă însă că suntem convinşi de justeţea unei asemenea interpretări. Totodată, referitor la primele două lecţiuni (7118 şi 7140), ţinem să precizăm că sunt cunoscute destule exemple când cititorii ocazionali ai unor texte manuscrise sau tipărite au înregistrat pe paginile acestora evenimente mai vechi, petrecute înainte ca textele respective să fi fost copiate sau tipărite. A doua observaţie vizează însăşi valoarea acestei însemnări pentru stabilirea fie şi aproximativă a vechimii manuscrisului. Mesajul adnotatorului rămâne necunoscut, deoarece nu putem avansa o lecţiune sigură pentru cuvântul, de pe primul rând, aflat în porţiunea lacunară a paginii (a[nh] ?), ca de altfel şi pentru singurul cuvânt de pe rândul al treilea. Ce a întreprins acel principe al Transilvaniei (kpa(a) apac(a)-ckti), care va fi fost el, la una dintre cele şase date pe care ni le oferă lecţiunile semnalate, adnotatorul nu ne spune. Este firesc să ne întrebăm dacă acele câteva cuvinte de pe fila 107r nu reprezintă în realitate încercarea vreunui cititor de a nota una dintre formele consacrate cu care debutează o însemnare propriu-zisă: Bii A’k(m) 3p (?) bti a[nh] kpa(a) ApAc(A)cKii „în anul 7100 (?) în zilele principelui Ardealului”. O asemenea interpretare, pe care o credem, mai aproape de adevăr, ar lămuri două aspecte: întâi, dezinteresul adnotatorului pentru notarea inteligibilă a anului, iar în al doilea rând, absenţa numelui principelui transilvan.
Singura modalitate pentru a obţine o datare satisfăcătoare a manuscrisului o reprezintă examinarea filigranelor. Codicele este scris în întregime pe hârtie
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
157
aparţinând unei fabrici din Braunau (Austria)18. Tipul de filigran, căruia i se subsumează cele două variante înregistrate pe hârtia manuscrisului (vezi fig. 2 şi 3), reprezintă un scut terminat în partea superioară printr-o cruce malteză; în interiorul scutului se află monograma IHS (=Isus Hristos). Prima variantă (fig. 2) apare sub formă identică pe hârtia unui document din anul 1642 (fig. 4)19 20; a doua variantă (fig. 3) se regăseşte, în forme identice, pe hârtia a două documente emise tot în anul
A A
1642 (fig. 5). Ambele variante fiind atestate în acelaşi an, data scrierii manuscrisului se înscrie în perioada stabilită prin adăugarea şi scăderea succesivă a 10 ani la (din) anul indicat de atestările documentare21 22: 1642 ±10= 1632-1652. Intervalul astfel obţinut poate fi restrâns, dacă vom ţine seama de faptul că pe filele 27-34r, 36r-48r şi 4.8r-62v sunt cuprinse trei omilii (la Bobotează, la Buna-Vestire şi la „îngroparea dumnedzăiescului trup”), care reproduc, cu unele omisiuni şi mici preschimbări, textul Cazaniei lui Varlaam din 1643 . In consecinţă, copierea manuscrisului s-a efectuat cu mare probabilitate în intervalul 1643-1652.
4.	Fragmentul indicat din Floarea darurilor conţine o serie de particularităţi lingvistice de tip nordic:
18	Georg Eineder, The Ancient Paper-Mills of the-Former Austro-Hun-garian Empire and Their Watermarks, Hilversun, 1960, nr. 293; cf. pentru alte tipuri, nr. 294-296.
19	Arhivele Statului Cluj, Fondul Primăria oraşului Bistriţa: 1642/76.
20	Ibidem, 1642/89, 265. Ţinem să precizăm că, în variante diferite de ale noastre, tipul de filigran respectiv apare încă din anul 1636; vezi fondul indicat: 1636/10, 1637/39, 53, 78, 84, 172; cf. şi 1637/2, 82.
21	Pentru acest aspect metodologic, vezi articolul nostru Câteva observaţii în legătură cu probabililitatea de datare prin filigrane, în „Limba română”, XXII, 1973, nr. 4, p. 307.
22	Cf. At. Popa, Există o cazanie moldovenească în secolul al XVI-lea? în legătură cu izvoarele Cazaniei lui Varlaam, p. 76-84.
158
ALEXANDRU MAREŞ
trecerea lui ă proton la a (împăratul, 90v/13), închiderea lui e aton final la / (trămisi, 90v/5-6), reducerea diftongului ea la e (g) {aşe, 90v/7; me, 90715; puţine, 90713-1423), rostirea dură lui s şi dz (Dumnedzău, 89''/8,ll;j)l. frumoasă, 9071-2), africata dz (dzi, 8973, 13; dzise, 89713, 90v/2; vădzu, 8976), adverbul acmuş „acum” (90717)24. Cu o singură excepţie {acmuş), restul fenomenelor semnalate pot fi întâlnite şi în alte texte din componenţa Codicelui Drăganu: ă proton > a (cauta, 6717, 771, 2173), e aton final > i {cinsti, s.f., 2874-5; muieri, sg., 4773; a naşti, 22718-2371; obrazi, 2677), ea final > e (?) {aşe, 2714, 1278, 76712; face, 1378; me, 6671; naşte, 2877; şede, 6671), s, dz, la care adăugăm şi pe ţ, rostiţi duri {aduceţî-vă, 8875-6; agiunsăre, 24713; bunătăţi, 277; Dumnedzău, 272, 51710; dzua, 13710, pusără, 9377), africata dz notată pretutindeni {dzisă, 9278, nu se vădzu, 24717).
De altfel, parcurgerea manuscrisului evidenţiază predominarea netă a particularităţilor de tip nordic. Le vom consemna numai j>e cele care apar în mod frecvent: ă>e {nedejde, 8l7l, 1§, 8777; nedeajde, 31714, 5676; cf.
2j Pentru atestarea fenomenului respectiv, acest ultim exemplu nu este pe deplin edificator, întrucât am putea avea a face cu notarea lui ă prin e, la care copistul manuscrisului recurge adeseori; vezi mai jos, p. 161.
24 Nu am înregistrat trăsăturile lingvistice aparţinând graiurilor nordice identificabile şi în versiunea din ms. rom. 4620, copiată la mănăstirea Putna, cum ar fi adv. {mai) asupră „mai mult” (89715-16) şi loc. adv. cu de sila „cu forţa; fără voie” (89717-18), deoarece acestea se regăseau foarte probabil şi în originalul traducerii. Câteva elemente de limbă, la prima vedere de provenienţă sudică, ca, de pildă, / în porânci (9077),/ nepalatal în să fie (8974-5), m moale în să merg (90714), n păstrat în sânt (89718, 9076), sunt notate în aceleaşi locuri şi în versiunea putneană şi, în consecinţă, nu trebuie atribuite unei copii sudice puse la contribuţie de copistul Codicelui Drăganu.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
159
nădăjduindu, 38717-18), -f- nediftongat (căneşti, 96v/l; mâne, 87714; pâne, 55714; poimâne, 87717), î > u (curund(u), 1078, 67717, 6778, 6871-2), iu > i (ibeaşte, 27712, 10572; ibire, 31711; ibiţii, 30713-14; cf. iubit, 82718, 9079), n > m (frâmţi, 10576; înfrămtă, 47715; sâmteţi, 1579, 16-17; sâmtu, 11713-14, 1271, 4974-5), palatalizarea labiodentalei/(hi, 48710, 13; să him, 4718; vor hi, 38716; hiindu, 17714; cf. să fie, 8974—5, va fi, 66T/5,fii, 104715), ş şi j moi (grije, 67718, şerpe, 6872; şerpele, 70713-14), africată g (să agiunăm, 4711; gios, 672; au giungheat, 75714-15), forma de pl. a substantivului mână (mânufle), 2579, 53714, 59710), pronumele negativ nime (49716, 6673), numeralele ordinale în -le (al doile, 23711, 25711, 4979; al treile, 23713, 25717), forma verbală de ind. prez. 3 sg. şti (77710; nu şti, 8676), adverbul acmu (5711, 2072, 53716, 6578-9), conjuncţia deca (18710-11,41710, 66716).
Particularităţile semnalate se întâlnesc în totalitate în Moldova şi Transilvania de nord. Trecerea diftongului uă, în poziţie finală, la uz în luouî (14r/13), noauî (49711, 5072), nouî (3671) este un fenomen modovenesc25. O apartenenţă dialectală similară poate fi atribuită în manuscrisul nostru închiderii lui e aton final la z'26, notată în câteva rânduri (vezi mai sus, p. 158). Cuvinte precum îmă (8279-10, 12)27, steclă (16v/2)28 şi, eventual, tatului
25	Atlasul lingvistic român. Serie nouă, voi. VI, Bucureşti, 1969, h. 1641 şi 1781.
26	Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, 1975, p. 109.
27	Ion Gheţie, Contribuţii la localizarea psaltirilor româneşti din secolul al XVI-lea, în Cele mai vechi texte româneşti. Contribuţii filologice şi lingvistice, Bucureşti, 1982, p. 163.
28	Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, p. 194.
160
ALEXANDRU MAREŞ
(30v/16-17)29 prefigurează, la rândul lor, existenţa unui strat de limbă moldovenesc, oarecum previzibil pentru un manuscris în care sunt copiate şi texte cu provenienţă certă din Moldova: cele trei omilii amintite din Cazania lui Varlaam, la care trebuie adăugate şi altele, cum ar fi, de pildă, fragmentul identificat din Floarea darurilor şi Stihira pentru toţi sfinţii (106r/8-106v/18), intitulată greşit Stra(h) sTomu Ioannu Novomu eze vu Socave30.
Pe de altă parte, suf. -şig în cuvintele meştărşig (23717) şi vicleşig (16v/3) ne îndreaptă atenţia spre Transilvania de nord31. Forme ca ibeaşte, ibire, cu iu redus la i, atestate îndeosebi în Maramureş şi Sălaj32 * pledează deopotrivă în favoarea conturării unui strat de limbă nord-tran-silvănean. Existenţa acestuia este întru totul firească pentru un manuscris găsit în zona Lăpuşului, unde, conform unei însemnări, se afla şi în 1815. Presupunem, prin urmare, că scribul său provenea foarte probabil din Maramureş. In
29	Ibidem, p. 158.
J° Pentru care, vezi articolul nostru Contribuţii la identificarea unor texte româneşti din secolul al XVII-lea, în „Limba română”, XXIX, 1980, nr. l,p. 47-48.
31	în zilele noastre suf. -şig a fost întâlnit în Crişana şi Maramureş (M. Sala, în legătură cu originea sufixului românesc -şug, în Omagiu lui lorgu Iordan, Bucureşti, 1958, p. 763-764). Pentru atestările acestui sufix în textele vechi româneşti, vezi Ion Gheţie, Contribuţii la localizarea psaltirilor româneşti din secolul alXVI-lea, p. 158-159.
32	DA, s.v. iubi; Atlasul lingvistic român. Serie nouă, voi. V, Bucureşti, 1966, h. 1261 şi 1264.
j3 Această carte iaste a lui Ciceu Ioan de la Rohia, 1815 fev<rua>rie 28 (p. 107v). Satul Rohia aparţine oraşului Târgul Lăpuş (jud. Maramureş). însemnarea a fost semnalată de N. Drăganu care nu i-a reprodus conţinutul şi anul (Manuscrisul liceului grăniceresc „G. Coşbuş" din Năsăud şi săsismele celor mai vechi manuscrise româneşti, p. 474).
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
161
ceea ce priveşte stratul de limbă moldovenesc, acesta provine din izvorele puse la contribuţie de copist.
5.	N. Drăganu a semnalat prezenţa în manuscris a unor particularităţi de limbă neromâneşti pe care le-a trecut pe seama unui copist sas din regiunea Bistriţei34. Acest punct de vedere a fost examinat de Al. Rosetti, care considera că „săsismele” din Codicele Drăganu se regăsesc şi în texte scrise de români35. Făcând această constatare, autorul nu excludea definitiv ipoteza enunţată de lingvistul clujean, dar ţinea să precizeze că ea „nu poate fi controlată cu mijloacele de care dispunem”36.
După părerea noastră, particularităţile de limbă semnalate de N. Drăganu se datorează într-adevăr unui copist străin, numai că acesta nu a fost un sas, ci un ucrainean din părţile Maramureşului. în favoarea originii pe care o atribuim scribului pledează mai multe fapte: 1) dificultăţile întâmpinate în rostirea sunetelor ă şi î, primul notat prin e (astedzi, 379; ceteţi, 67v/17; fure „fură”, 26v/8; începure, 2478; mertorisitoriul, 3V/11—12), uneori prin a (să ascultam, 478; bucura-te, 2v/2^3; au despărţit, 82v/14; să lăudam, 3714), al doilea prin h (amăriţ, 8172; mulţimim, 83711; răminem, 81 v/7; strinsă, 24v/17), se regăsesc şi în texte româneşti copiate de scribi ucraineni, cum ar fi, bunăoară, Alexandru Dascălul37; 2) diftongările
34	Manuscrisul liceului grăniceresc „G. Coşbuc” din Năsăud şi săsismele celor mai vechi manuscrise româneşti, p. 475.
35	în „Grai şi suflet”, voi. II, 1932, fasc. 1, p. 167-179.
36	Ibidem, p. 178.
37	Vezi exemplele extrase din traducerile acestuia: ă notat prin e: încălţeminte (ms. rom. 5026, 10975), să petrundză (ms. rom. 5027, 112ra/9), sănguretate (ms. rom. 2452, 6072), treiesc (ms. rom. 2604, 4v/9); ă notat prin a: să scoaţa (ms. rom. 5026, 63v/ll), să omoara (ms. rom. 5026, 63710); e notat prin h: adincă (ms. rom. 5027,
162
ALEXANDRU MAREŞ
de tipul a>ai (maire, 5V/13, 1375; mairele, 8716; saile, 61v/13) şi o>oa (oamenescu, 3975-6; oameneşti, 3677-8; frumoaşi, 9076-7; toaţi, 8076) apar în traducerile aceluiaşi Alexandru Dascălul38; 3) notarea lui ă prin o, ca urmare a faptului că în ucraineană t* s-a vocalizat în o (călugoriţa, 89711; pomânt, 70v/8, 73v/8)39; 4) redarea lui u prin particularitate caracteristică textelor ruso-ucrainene40 (npHNTp^ „printru”, 70v/12; ipi* „ştiu”, 1777); 5) scrierea lui V pentru notarea lui ia (firea „fiarea” 75v/16), ca urmare a trecerii lui /<3(<a) la / în ucraineană41; 6) înlocuirea lui & prin 4 (eAe4epTe, 91v/10, 92v/5—6; cf. însă e<\eT©repi'e, 91714;
17ra/l), atita (ms. rom. 2452, 56718), osinda (ms. rom. 2604, 4722), văzind(ms. rom. 2452, 5773-4).
38	Vezi maină „mană” (ms. rom. 5027, 242r a/7) şi, respectiv, agiutătoarul (ms. rom. 5027, 18r a/2), credincioaşii (ms. rom. 2604, 478), giudecătoarii (ms. rom. 5026, \§$l\9),fecioarii „feciorii” (ms. rom. 2452, 327715), păcatoaşilor (ms. rom. 2064, 4715).
39	în câteva rânduri, scribul îl substituie pe h prin o, conform pronunţiei sale (ba^a»ujoaV(a), 7571; ahnooap*, 4174), pe care apoi îl modifică în t». Forma hibridă ceto(k) (93718-9471) a luat naştere din înlocuirea lui t* prin o, potrivit aceleiaşi pronunţii, corelată cu confundarea lui u, suprascris cu k; grafia impusă de context era cetăţi, care va fi figurat în izvodul transcris de copist sub forma m6tti(u).
40	1. Bărbulescu, Fonetica alfabetului cirilic, în textele române din veacul XVI şi XVII în legătură cu monumentele paleo-, sârbo-, bulgaro-, ruso- şi româno-slave, Bucureşti, 1904, p. 204.
41 O. P. Bezpafko, M. K. BojSuk, M. A. Zovtobrjuch, S. P. Samijlenko, I. J. Taranenko, Istorycna hramatyka ukrajins' koji movy, Kyjiv, 1957, p. 112, 139-149. Notarea lui * pentru / (ba^a^ujt»aV(a) „blidişălul” sau „bliduşălul”, 7571) poate ilustra acelaşi fenomen, dacă avem în vedere amestecul iusurilor, sau poate reprezenta tot o particularitate de limbă ucraineană: trecerea în unele graiuri, printre care şi cele sud-vestice, în cuvinte izolate, a lui q (notat prin «) la /; vezi J. O. Dzendzelivs'kji, Konspect lekcjy z kursu ukrajns'koji dialektologiji (6.1 Fonetyka\ Uzhorod, 1965, p. 38.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
163
92v/2, 11-12, 93v/4, 7, 9) datorită trecerii, în textele ruso-ucrainene, a lui t, notat prin tO,, la f42. Aceste deprinderi ortografice şi de pronunţare, pe care le conţin exemplele reproduse, aparţin fără îndoială unui scrib ucrainean. Ar mai fi de consemnat câteva intervenţii ale acestui copist care au dus la schimbarea înfăţişării textului. Lui, de pildă, i se datorează modelarea formei unor cuvinte româneşti după aspectul etimoanelor slavone: iaveaşte (69712; cf. v. sl. iabutn), liubiţii (61v/16-17; cf. v. sl. /\toBHT€An), pravia „privea” (66v/2; cf. v. sl. npABHTH), propoveaduescu (73v/l 5-16; cf. sl. nponoBLAHTH), procovţe (76712-13; cf. sl. npoKOBgH), sâmbotă (2714; cf. v. sl. cttEOTa), scazanie (7975-6; sl. c'UKdSdme). De asemenea, în câteva situaţii, puţin numeroase, înregistrăm substituirea unor cuvinte româneşti prin corespondentele lor slavone din graiul copistului. în locul prepoziţiei iară, el scrie prepoziţia slavă a „iară” în contextul Priceştenie este firea şi oţetul ce au adăpat pre Domnedzău, a linguriţa este palma ce au lovit pre Domnedzău (75v/6-10). Scribului i se datorează şi înlocuirea formei neaccentuate a pronumelui personal 2 pl. vă prin forma corespunzătoare din slavonă: nu vi teamereţ (71 v/14; cf. nc bh gohtc). Grăitoare pentru originea slavă este şi substituirea articolului nehotărât masculin un prin forma corespunzătoare pentru genul feminin operată în contextul într-acest iezer este o şerpe (6871-2), explicabilă prin faptul că sl. 3/v\ma, corespondentul românescului şerpe, este de gen feminin.
6.	Scrierea foarte frumoasă, oscilând între uncială şi semiuncială, cu iniţiale simple, dar elegante (fig. 6), dintre care unele ornate cu motive florale, trădează un
42	O. P. Bezpafko, M. K. BojCuk, M. A. Zovtobrjuch, S. P. Samijlenko, I. J. Taranenko, op. cit., p. 167-168.
164
ALEXANDRU MAREŞ
copist format într-un scriptoriu mănăstiresc. în lipsa unor informaţii demne de încredere despre mănăstirile care fiinţau în Maramureş la jumătatea veacului al XVII-lea43, ar fi hazardat să ne lansăm în speculaţii privind identificarea locaşului monastic în care va fi fost copiat manuscrisul nostru.
Codicele Drăganu, insuficient cunoscut până în prezent, conţine o serie de texte (Legenda sfântului Gheorghe, Descoperirea celor 12 vineri, 12 vise a lui Şaic-împărat) care ar merita o atentă cercetare din partea specialiştilor. [1] Prin vechimea sa, el devine, în ordine cronologică, al doilea manuscris, după cel de la Ieud, copiat în Maramureş. Să mai menţionăm faptul că ambele manuscrise au fost copiate de scribi ucraineni44. Aportul elementelor străine, în speţă rutene, la difuzarea unor texte româneşti nu poate fi tăgăduit pentru această regiune istorică în prima jumătate a secolului al XVII-lea.
43	în afara Mănăstirii Peri, nu ştim dacă în perioada indicată existau în această regiune şi alte mănăstiri. Cea din Moiseiu a fost sfinţită de Sava Brancovici în 1672 (Şt. Meteş, Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria. Volumul 1 {până la 1698), Sibiu, 1935, p. 230). Alte două mănăstiri, din Budeşti şi Giuleşti, ne sunt cunoscute numai din atestări târzii, din 1690 (Şt. Meteş, op. cit., p. 236).
44	Pentru naţionalitatea copistului Codicelui de le Ieud, vezi Manuscrisul de Ieud. Text stabilit, studiu filologic, studiu de limbă şi indice de Mirela Teodorescu şi Ion Gheţie, Bucureşti, 1977, p. 52-56.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
165
166
ALEXANDRU MAREŞ
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
167
Fig. 5
rţrpt. niWnprm
CTîlTH
n'Pi Tiffnnl.
I c7t>* //v IJ ya s’tVfi /i'cpîVi><!rn'(j«Y, LunÂjLt^ rtovi7iXu noc T^i » vftroAOtvrixt'p n’jdiMi’ttuc nrrtĂ ţt /-ujii^TyjrJi.iyinjit/1 ' ti ,jrth'i#/irtVrAr ,usti icyXiV/ii ck'îVar, Ă'ic’;-i^iV dmnjftfyjj't, mn/^ ’. . TŢÎf tu Vin mn-pi icj'tm J -mnmfKfl/uumn .AV'îi
‘IV7
A r j© rw j>'vjCy uş7TÎJ
Fig. 6
CEL MAI VECHI GROMOVNIC ROMÂNESC
1.	Deşi interzise de biserică1, textele populare de astrologie sau de prevestire au cunoscut, începând cu secolul al XVII-lea, o largă difuzare între români, în primul rând, prin mijlocirea copiilor manuscrise. După Rojdanicul copiat în 1621 de popa Ion din Sâmpetru, cele mai vechi texte româneşti aparţinând acestei producţii literare sunt Gromovnicul şi Trepetnicul. Contrar aşteptărilor, primele versiuni ale ambelor texte se păstrează, alături de câteva texte religioase {Paraclisul Precistei, diverse molitve, Zece porunci a legiei vechi etc.), într-o carte tipărită, foarte probabil, la Govora2 (circa 1639). Această alăturare de libris recipiendis et non recipiendis pe care o prezintă produsul unei oficine tipografice ortodoxe este de-a dreptul surprinzătoare. Pe bună dreptate ne putem întreba dacă, în combaterea literaturii de astrologie populară, punctul de vedere al oficialităţilor religioase din Ţara Românească era mai puţin ferm decât cel al clerului din Moldova, sau, dimpotrivă, dacă cartea nu a fost tipărită pe ascuns, în scopuri comerciale, eventual, într-o altă localitate. La
1	A se vedea în acest sens lista de cărţi oprite tradusă de Staicu Grămăticul (N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească, Bucureşti, voi. I, 1929, p. 267-271) şi dispoziţiile cuprinse în Şapte taine şi îndreptarea legii (M. Gaster, Chrestomatie română, Leipzig -Bucureşti, voi. I, 1891, p. 116, 162).
2	După ce avansase în 1922 ipoteza tipăririi cărţii la Alba Iulia (Cea mai veche carte rackozyană, în „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, I, 1921-1922, p. 168), N. Drăganu revine asupra acestei localizări, propunând tipărirea ei la Govora (Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ă fin du XVIIF siecle, Bucureşti, 1938, p. 43).
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
169
prima vedere, explicaţia din urmă nu pare satisfăcătoare, întrucât garnitura de litere de la Govora nu putea fi înstrăinată fără o prealabilă încuviinţare din partea conducătorului tipografiei, Meletie Macedoneanul, de fapt şi el o faţă bisericească. Totuşi o asemenea posibilitate nu trebuie definitiv înlăturată. Se ştie că, în 1640 sau 16423, popa Dobre a tipărit, probabil cu aceeaşi garnitură de litere, Catehismul calvin în satul Prisac. Nu ar fi, prin urmare, exclus ca tot el să fi tipărit, de această dată pe propriile lui speze şi fără nici un comandament calvin sau ortodox, mica carte in -8°, de numai 64 de file. Oricare ar fi explicaţia reală a structurii contradictorii pe care o prezintă tipăritura de faţă, un fapt ni se pare limpede: textele de astrologie populară satisfăceau gustul unui mare număr de cititori, dornici să afle din indicaţiile naive ale acestor cărţi cursul viitor al vremii şi al evenimentelor. Solicitarea acestui gen de literatură, exprimată pregnant şi de marele număr de manuscrise care a difuzat-o, explică cel mai bine includerea celor două texte de prevestire în cuprinsul tipăriturii. In acest context, se poate presupune că, încă înaintea tipăririi Gromovnicului şi Trepetnicului, românii cunoscuseră, prin mijlocirea copiilor manuscrise, textele celor două cărţi. După cum vom arăta în continuare, dispunem în prezent de dovada certă că, dintre cele două texte, Gromovnicul a cunoscut o altă versiune românească, anterioară celei tipărite în jurul anului 1639.
2.	în 1847 T. Cipariu a semnalat existenţa unui manuscris „din a. 7145 sau de la Chr. 1636, ce afară de alte multe, cuprinde şi ... un rp©<w©BNHK, tractat astrologie
3	într-o conferinţă ţinută la 13 decembrie 1938, N. Drăganu a emis ipoteza tipăririi Catehismului în 1642 (cf. Şt. Paşca, Cel mai vechi ceaslov românesc, Bucureşti, 1939, p. 18). [1]
170
ALEXANDRU MAREŞ
cu explicare”4. Cu acest prilej, învăţatul blăjean a reprodus şi un mic fragment din textul Gromovnicului. Revenind mai târziu cu o descriere a textelor din manuscris, T. Cipariu nota că sunt scrise „de mai multe mînu şi din diverse tempure”5. Fragmentul din versiunea Gromovnicului lui T. Cipariu a fost reprodus ulterior şi de M. Gaster în a sa Chrestomatie, unde, fără nici o justificare, textul este datat 1660 - 16806. La N. Drăganu însă versiunea cuprinsă în manuscrisul lui Cipariu devine databilă „de pe la capătul secolului al XVII-lea”7. După cum ne-am putut convinge, aprecierea vechimii manuscrisului este întemeiată, în acest caz, pe o informaţie greşit preluată de filologul clujean din Principia de limbă şi de scriptură; în realitate indicaţia „de pe la capătul secolului al XVII-lea” nu se referă la acest manuscris, cum a crezut N. Drăganu, ci la cu totul altul8. Fără a controla sursa informaţiei, N. Cartojan a prelungit existenţa acestei erori în sinteza sa despre cărţile populare9. Din succinta prezentare a datărilor succesive pe care le-a cunoscut versiunea Gromovnicului din manuscrisul lui T. Cipariu, merită să reţinem următorul fapt: în 1847, învăţatul blăjeaif îşi prezenta manuscrisul ca datând din 1636, iar 19 ani mai târziu el revenea cu precizarea că textele din cuprinsul lui sunt scrise la epoci diferite. Ca atare, este firesc să ne întrebăm care anume text din acest manuscris, rămas atâta timp nestudiat, aparţine anului
4	„Organul luminării”, nr. XXV, 21 iunie 1847, p. 130.
5	Principia de limbă şi de scriptură, Blaj, 1866, p. 114.
6	Op. cit., p. 175.
7	Cea mai veche carte rakoczyană, p. 177.
* Este vorba de un manuscris care cuprinde un fragment de Octoih, Apostolii şi Evanghelia pre unele zile, duminici şi sărbători, Slujba svintelor strastii şi un fragment de Liturghie (cf. T. Cipariu, Principia de limbă şi de scriptură, p. 115, sub 77.).
9	Op. cit., p. 179.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
171
1636? Răspunsul, în căutarea căruia am pornit mai de mult, era condiţionat de aflarea manuscrisului.
3.	La Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj, figurează sub cota CRV 31/43 un volum având legate împreună câteva texte tipărite {învăţături peste toate zilele - Câmpulung, 1642, Poveste la 40 de mucenici - Bălgrad, 1689, Rânduiala diaconstvelor - Bălgrad, 1687) şi unele fragmente manuscrise {Slujba sv<i>ntelor straste, Gromovnic, Cele 12 vise în tâlcuirea lui Mamer, Molitvenic, în româneşte, f. 36r—40v, şi în slavonă cu indicaţii tipiconale româneşti, f. 40v—46v, Molitvenic românesc, f. 47r-66v).
Notaţia Bibi. Cipariana, No 24, de pe prima copertă interioară, dovedeşte că volumul miscelaneu a aparţinut odinioară lui T. Cipariu. Parcurgând titlurile textelor tipărite şi manuscrise din acest volum ne putem uşor convinge că ele corespund întocmai titlurilor din sbornicul semnalat de acelaşi autor în 1847 şi 1866. în sfârşit, această concluzie este întărită şi de identitatea, sub raportul textului, a fragmentului de Gromovnic tipărit de T. Cipariu cu cel din Gromovnicul aflat în volumul de faţă.
Dintre textele manuscrise de format in -4°, scrise de mâini diferite şi la epoci deosebite, Gromovnicul şi Cele 12 vise în tâlcuirea lui Mamer au, cu excepţia câtorva pagini pe care le vom indica mai departe, un copist comun. Textul Gromovnicului este cuprins pe filele 22r-29v (un caiet de 8 file), iar textul Celor 12 vise în tâlcuirea lui Mamer, pe filele 30r—35v (un caiet de 6 file). După cum indică critica de text (vezi p. 174) şi conţinutul celor două caiete pe care sunt scrise textele, lipsesc 2 file, corespunzătoare unei jumătăţi de coală: prima după f. 29, a doua după f. 35. Ambele texte, scrise cu cerneală brună, prezintă o scriere caracteristică manuscriselor transilvă-
172
ALEXANDRU MAREŞ
nene. Filele 22-29v, 32-33v sunt scrise de un alt copist decât filele 30-3lv, 34r-35v. [2]
Am indicat mai sus că celelalte texte manuscrise aparţin altor	copişti,	deocamdată neidentificaţi.
Orientându-ne după unele însemnări existente pe filele textelor tipărite10, putem deduce că legarea lor împreună cu fragmentele manuscrise între scoarţele actualului volum este posterioară anului 1699. Referitor la cele două caiete pe care sunt scrise Gromovnicul şi Cele 12 vise în tâl-cuirea lui Mamer [3] nu putem stabili dacă ele au făcut sau nu parte dintr-un manuscris iniţial mai extins (caietele nu poartă nici o signatură chirilică). în schimb, două însemnări existente pe filele primul caiet lămuresc data scrierii acestor texte, numele copistului şi al proprietarului micului fragment manuscris. Prima însemnare (f. 24r), parţial înscrisă într-un chenar (vezi fig. 1), are următorul conţinut: chio rpoAvoBNHKTi aao BpTimHA w chparm mic nori citia'W' /m'sa. în continuare: rpoA\oBNnK al|jm bti hccao v/nL aLt 3pA\e-5509=1636 „Acest Gromovnic <este> a lu Brătilă din Sărata. A scris popa Stânciul Moza (?). Gromovnic. Dacă <se va întâmpla> în cisla Berbecilor. Anul 7145-5509 = 1636”. La f. 26v, s-a notat de aceeaşi mână care a scris însemnarea anterioară şi textul manuscris: epaftihau knhp sa cupA1" uAtiobo „Brătilă, carte pentru Sărata Oltului” (vezi fig. 2).
4.	Din cuprinsul însemnărilor reiese că textele au fost scrise între 1 septembrie şi 31 decembrie 1636 de popa Stânciul pentru un oarecare Brătilă din Sărata Oltului, actuala comună Scorei, judeţul Sibiu. Dispunem
10	însemnările prezente pe filele Poveştii la 40 de mucenici şi a Rânduielii diaconstvelor atestă că diaconul Luca din Avrig a donat prima carte în 1692 popii Oprea din Sărata, iar pe a doua în 1699 popii Ion din aceeaşi localitate.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
173
însă de unele informaţii suplimentare referitoare la posesorul şi copistul manuscrisului. La 1680 era preot în Sărata Oprea Brătilă11 12, probabil fiul sau vreo altă rudă a lui Brătilă menţionat în cele două însemnări. Acelaşi preot Oprea primeşte în 1692 din partea diaconului Luca din Avrig Povestea la 40 de mucenici , ceea ce dovedeşte că cel puţin o parte din textele tipărite şi manuscrise din acest volum au aparţinut familiei Brătilă din Sărata. Mai bogate sunt însă referinţele documentare referitoare la popa Standul, copistul manuscrisului de care ne ocupăm. La Scorei sunt înscrişi în 1637, sub titlul de Boijerok, popa Stanciul împreună cu tatăl său Streza; ei se trăgeau din ramura vechiului Stanciul, boier de Scorei13. După cum dovedesc urbariile Ţării Făgăraşului pentru anul 1648, popa Stanciul avea o frumoasă situaţie materială, fiind posesor de moşie boierească, moară de faină şi vite14. Doi din cei trei copii ai săi, Ştefan şi Andrei Deac, figurau la Scorei în 1664 cu titlul de Boerok şi tot ei obţineau în 1668 carte de scutire din partea lui Gabriel Bethlen15. Datorită acestor informaţii bogate care lămuresc originea şi locul unde şi-a desfăşurat activitatea popa Stanciul, manuscrisul poate fi localizat cu precizie în Scorei, jud. Sibiu.
5.	Textul Gromovnicului este incomplet. Din prima filă (f. 22) nu se păstrează decât jumătatea de sus. Pe prima parte a acestei file, sub titlul rp©M©BNMK bT<vwt, „Gromovnic 12 luni”, se reprezintă, într-un desen stângaci, roata vieţii,
11	St. Meteş, Viaţa bisericească a românilor din Ţara Oltului, Sibiu, 1930, p. 104.
12	Vezi însemnarea amintită la nota 10.
13	D. Prodan, Boieri şi vecini în Ţara Făgăraşului în sec. XVI-XV1I, în „Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, VI, 1963, p. 274.
14	lbidem, p.219, 274.
15	lbidem, p. 275.
174
ALEXANDRU MAREŞ
având înscrise în interior nume de zodii, oraşe şi ţări (între ele pare a figura şi Valahia, scrisă abreviat baax). Pe spatele acestei file se află titlul, scris cu cerneală roşie, namcao/ ... /rpoMOBNMK / .../ awi AnpHAÎA „începutul ... Gromovnic ... luna aprilie”. Partea de început a textului, scrisă în slavonă (f. 22v-24r), conţine indicarea zodiei pentru ziua fiecărei luni, începând cu luna aprilie. De la f. 24v şi până la f. 29v, textul cuprinde prevestirile pentru fiecare zodie în funcţie de tunet şi cutremur. Această parte a textului, tradusă în româneşte, începe cu prevestirile pentru zodia Berbecului şi continuă cu prevestirile pentru celelalte zodii. Textul s-a păstrat aproape complet, lipsind numai materia pentru zodia Peştelui (circa o pagină). întinderea acestei lacune poate fi uşor stabilită dacă avem în vedere că în textul următor, Cele 12 vise în tălcuirea lui Mamer (începutul pe f. 3O1), lipseşte din primul vis un fragment de aproximativ o pagină. Astfel, omisiunile celor două texte nu depăşesc în comun o filă; aceasta este, de fapt, fila lipsă (între f. 29 şi f. 30) pe care am semnalat-o mai înainte (vezi p. 171), când am stabilit extensiunea celor două caiete din manuscris.
Versiunea acestui Gromovnic este tradusă din slavonă. Din multele dovezi care pot fi aduse în sprijinul afirmaţiei noastre le prezentăm pe următoarele: a) titlurile şi indicarea zodiilor care stăpânesc ziua fiecărei luni sunt în slavonă (f. 22v-24r); b) începutul materiei pentru fiecare zodie are în textul românesc un subtitlu în slavonă (ex.:
Alge BT» MHCAO WB6NB, AljJC BTi MHCAO (ONgli etC.); C) textul
românesc păstrează cuvinte slavone netraduse (a^b, f. 2578, cmepeAHg, pentru cmpeAHijB, f. 28v/2, K©3npor, f. 29713 etc.) sau adaptate limbii române (Xomotoaoh, f. 27v/2, de la v. sl. XoMtfT-u „cumpănă”, A\oKpoiutfAOH, f. 29v/9, de la v. sl.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
175
MOKpoiuh „zodia Vărsătorului” etc.); d) prezenţa unor calcuri din slavonă {lemnele „copaci”, f. 25r/9, de la v. sl. ApiBo „copac” şi „lemn” etc.); e) existenţa unei greşeli de traducere: în cisla Crivăţului, unde Crivăţului apare în loc de Leului ca urmare a confundării sl. aust* „leu” cu sl. ahba „vânt de nord, crivăţ”.
O problemă interesantă pe care o ridică cercetarea acestui text este aceea a stabilirii prototipului slavon al traducerii şi, în legătură cu aceasta, a eventualelor prelucrări pe care le-a suferit versiunea românească în raport cu modelul ei străin. Textele slavone ale acestei scrieri păstrate în bibliotecile din Bucureşti16 şi Cluj17 18 prezintă versiuni diferite de versiunea românească. De asemenea, nici unul din cele trei texte publicate de N. Tihonravov nu explică particularităţile . versiunii româneşti19.
Manuscrisul nostru conservă o versiune diferită de versiunea tipărită (circa 1639). Constatarea îi aparţine lui N. Drăganu, care a colaţionat micul fragment reprodus de T. Cipariu cu textul corespunzător din tipăritură20. Confruntarea integrală a celor două texte nu schimbă cu nimic concluzia filologului clujean. Spre exemplificare, prezentăm, în paralel, alte două pasaje alese la întâmplare din versiunile celor două texte:
16	BAR, ms. sl. 702; ms. rom. 4620, f. 421r-455r.
17	Bilioteca Academiei Române, filiala Cluj, ms. sl. 26, f. 328-329v.
18	Nicolai Tihonravov, IJaM/tniHUicu ompenetiHoii pyccKou mmepamypu, Moscova, II, 1863, p. 361-374.
19	Nu ne-a fost accesibilă lucrarea lui St. Novakovic, Primeri knjizevnosti i iezika staroga i srpskoslovenskoga, Belgrad, 1877, în care se publică mai multe texte din Gromovnic (apud N. Drăganu, Cea mai veche carte rakâczyană, p. 183).
20	Cea mai veche carte rakoczyană, p. 177.
Versiunea manuscrisă din 1636
De să va întimpla în cisla Racului21 22 23, vântu priste totu2j anulu24 fi-va şi grâul şi miare ave-va scă-denie multă25. Şî icrele racului22 plămădi-să-vor25* şi apele vor scăde şi peştele rău va peri. Şî într-ace parte mari oşti să vor strânge şi foam<e>te să va face26 şî sângi de sabie ...
f. 2671-8
De să va întâmpla în cisla Homotului27 semnul28, face-să-vor războaie29 şiJ° senge fi-va şi unii cu31 alalţi tăie-se-vor şi30 foamete32 33 * mare fi-va şî cităţi pridădite fi-vor şi mulţij3 oameni^4 închina-se-vor...
f. 2771-6
Versiunea tipărită (circa 1639)21
De va tuna în numărul Racul [ui] atunce un om .mare va muri şi vor fi vânturi mari şi ariile se vor înple de grâu şi în lăture despre apus va fi rane şi friguri multe, şi în legumi va fi scădenie, şi va fi iarnă gre, şi plouroasâ, şi oarecine un domnu va peri ...
p. 255
De va tuna întru numărul Cum’penei, războiu şi tăiare va fi, şi unulu spre alaltu va rădica vrajbâ şi multă pacoste va fi de fieri sălbatece, şi pre aiocure şi foamete va fi iarâ pre aiocure rodu mulutu ...
p. 256
21	Pentru versiunea tipărită ne-am adresat textului reprodus de N. Drăganu, Cea mai veche carte rakoczyană, p. 253-258. Trimiterile se fac la paginile ediţiei.
22	Scris: pakoaoh.
23	Scris: moomtf.
24	Scris: anoa^.
25	Scris: A\oAmb.
25* Scris: nAHAVhAH c*b Bopb.
26	Scris: 4>a7
27	Scris: Xoavotoaoh.
28	Scris: ccmho*.
29	Scris: pi*3G0A.
Scris: me.
31	Scris: ho.
32	Scris: 4ooaa\gt€.
33	Scris: aivoauh.
j4 Scris: wmcnh.
După cum rezultă din această comparaţie, între cele două versiuni există o totală independenţă. Privitor la extensiunea celor două versiuni, se observă că materia este mai restrânsă în manuscris pentru prevestirile legate de cutremur. Demn de relevat ni se pare faptul că în versiunea manuscrisă răzbat reminiscenţele unor credinţe populare, cum ar fi, de pildă, aceea a vârcolacilor care mănâncă luna {vor mânca vârcolacii luna de 3 ori în an, f. 26v/6) sau a priculicilor aducători de moarte {Pricolici încă să vor rădica şi frică va fi de moarte, f. 25v/9—11).
Până la proba contrarie, manuscrisul popii Standul păstrează cea mai veche traducere românească a Gromovnicului. Referitor la circulaţia acestei versiuni nu deţinem nici un indiciu. Din marele număr de gromovnice păstrate la Biblioteca Academiei Române nu âm găsit nici unul al cărui text să consune cât de cât cu textul manuscrisului din 1636. în general, manuscrisele cercetate reproduc fie versiunea tipărită (circa 1639), fie versiunea tradusă din greacă pe care o regăsim întâia oară în manuscrisul copiat la Braşov de Costea dascălul (BAR, ms. rom. 1436). în lumina acestor constatări s-ar putea crede că versiunea din 1636 a rămas zăvorâtă pentru totdeauna între paginile manuscrisului popii Standul, şi, ca o consecinţă a acestei interpretări, că preotul din Scorei este autorul traducerii. Totuşi, la o cercetare mai atentă, manuscrisul clujean nu pare a conserva textul autograf al traducătorului. Trecând peste numeroasele omisiuni de litere, care şi-ar putea afla prezenţa şi sub pana unui traducător35, vom semnala câteva fapte care ne fac să credem că textul popii Stanciul este o copie. Indicându-se
35	Vezi prezentarea lor mai departe la p. 180.
178
ALEXANDRU MAREŞ
calamităţile care se vor abate pe pământ în zodia Vărsătorului (cisla Mocroşuluî), se notează, printre altele, şi faptul că beserici posti-vor (f. 29v/4). Sensul este în acest loc evident corupt şi, fără nici o greutate, el poate fi restabilit, _ dacă adoptăm lecţiunea beserici pustii-vor, întâlnită, dealtfel, şi în versiunea tipărită în circa 1639 (unde aceeaşi prevestire se regăseşte la zodiile Gemenilor, Fecioarei şi Cumpenei)36. Lecţiunea greşită posti-vor s-ar putea să-i aparţină popii Standul sau izvodului aflat la baza textului său. în ambele ipostaze însă trebuie să admitem existenţa unui alt text după care s-a copiat textul manuscrisului clujean.
6.	Vom prezenta mai pe larg particularităţile de limbă ale Gromovnicului, întrucât acesta este primul text precis localizat pe care îl deţinem din sud-vestul Transilvaniei.
GRAFIE
Singurele observaţii despre grafia acestui text îi aparţin tot lui T. Cipariu, care a consemnat frecventa folosire a lui „o şi h în foc de şi e”37. După cum vom avea prilejul să arătăm, grafia textului este foarte fluctuantă.
în scrierea cuvântului cetate, primul e a fost notat prin h: hhtat6 (f. 2978), mhtt»uh (f. 27v/4). întâlnim însă şi cazul contrar de notare a lui i prin e: omchc (f. 29711), ine „şi” (f. 2475, 8,26714,2775,2773,2973), seAe (f. 2973).
în câteva exemple, e a fost notat în poziţia finală prin -k sau a:	(neartic., f. 24711), noAMCAb (f.
2872), npL (f. 29713), pt»3boa „războaie” (f. 2772), c-k „se”
36	N; Drăganu, Cea mai veche carte rakâczyană, p. 255, 256,257.
37	„Organul luminării”, p. 130.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
179
(f. 24v/13), ca (f. 29v/5). Notaţia ne întâmpină şi înainte de consoană: ervirkm „Eghipet” (27r/5).
Tot e apare reduplicat în următoarele exemple: A^Apee „îndre” (f. 26v/7), A\Apee (f. 2874), mipuHAee (f. 29714).
De remarcat, de asemenea, reduplicarea lui o în formele pronumelui nehotărât tot: t©ot© (f. 2672-3), towto (f. 25714-15,2574).
O a fost notat prin în cuvântul rod: ptfA (f. 2579, 2773). în schimb, este extrem de frecventă notaţia o pentru u: AMecmo (f. 2473), an©a* (f. 2673), k© (f. 24714), KOTpHA\opA (f. 25712), a©mn© (f. 24713), .fNTp© „întru” (f. 25711), a©h (f. 25715), a©na (f. 2676), a/\©atc (f. 2573, 2573), a\©at© (f. 2579), awntc (f. 25710), n© (f. 2578), nAr©B* (f. 2574), pak©a©h (f. 2672), cn©Ne (f. 25715, 2572), BiîNmope (f. 2578-9) etc. Alteori u a fost notat prin ©©: Acct©©* (f. 2673), nAr©©B* (f. 2972); cf. totuşi: AoMntf (f. 2878), neHmptf (f. 29711), m^a\b (f. 25710), ©Yn (f. 2478) etc.
Diftongul ea este notat prin a în aba bop (f. 2779).
Ia iniţial apare adeseori notat prin e: ^ „iar” (f. 27710)" ept „iară” (f. 25712, 26712, 26711), epi> (f. 24710, 25711, 27712), epa-u „iarnă” (f. 26710), eV* (f-2776); cf. însă raph (f. 2877), ia'W (f. 2876).
Numeroase sunt, de asemenea, notaţiile ©, w şi ©© pentru ga. Consemnăm primele două notaţii în goac (f. 2572), 4>©Â\6me (f. 25714, 25713, 26714), A\©pme (f. 25714, 26714), ©mcnh (f. 2573), wmbnhh (f. 2575, 25711), wa\6nhh (f. 2579), wcme (f. 26713), pru3E©A „războaie” (f. 2772) etc. Notaţia ©© ne întâmpină în: kgaaopo©©* „călduroasă” (f. 2674), 4©©a\6T8 (f. 26714), uep©©ch (f.
180
ALEXANDRU MAREŞ
2778), nooM€A6 (f. 2672), tootc (f. 2675), Bopoo* „voroavă” (f. 27711) etc. Diftongul ga apare totuşi notat în destule exemple: boaa* (f. 29710), boaac (f. 2574), AOBHTOAMHAe (f. 2577—8), 4»OAAA€T6 (f. 2479),	(f.
2774), ucpooAc-u (f. 26711), moaPt6 (f. 2473, 6, 12, 27710), toat€ (f. 2578), tooat6 (f. 2773) etc.
Confuzia iusurilor ne întâmpină în ka/uii* (f. 2876), ama* (f. 29711).
O particularitate grafică mai puţin întâlnită în textele vechL8 este notarea lui -h final: rp-kx (f. 2872, 6). Nu ar fi însă exclus să avem a face aici cu o grafie influenţată de scrierea cuvântului v. sl. rp'fcx’i» „păcat”.
In sfârşit, parcurgerea textului evidenţiază multe greşeli şi omisiuni comise de copist: ap™ (25711), în loc de apiiTA, apuce (29711), în loc de apuTii ce, e^pT»* (2776) şi ^pN* (2872), în loc de ApNii, ^taaoa (2771) în loc de •fTUAAnAA, AAATB (247ll) în lOC de AA^ATt, tow (267l4) în loc de tot, ^NTptf TpAAUH (2974) în loc de .fTptf aauh etc.
TONETICĂ
Trecerea lui ă proton la a, condiţionată de prezenţa lui a accentuat din silaba următoare ne întâmpină în napA"1 (2977); cf. însă mipAifiH (2973), .fn'hpAUH (2974), ^n^pAum (27713).
A
In prepoziţia cătră, ă final s-a păstrat nemodificat (26710, 12, 27715).
38	Pentru explicarea ei, vezi Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI şi XVII în legătură cu monumentele paleo-, sârbo-, bulgaro-, ruso- şi româno-slave, Bucureşti, 1904, p. 469-476.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
181
în formele verbului rădica, asimilarea nu s-a produs: cu bop puahka (25712—13, 25v/10), ptiahka ce ba (24v/8). în schimb, ă a trecut la e, sub acţiunea asimilatoare a lui e următor: BecepHMH (29v/4).
e (+ n) s-a menţinut în npew (25713), a^tpaatu (2675); cf. totuşi apun (2873).
e medial aton apare trecut la i în kotpmm©pa (25713, 2572, 27712), bmkahnî'c (24714-15) etc. în schimb -e-apare conservat în KOTpemopA (24710), 4>eMopnn (2474—5), HKpeAe (2579), omcnh (2573), ba b6nh-(2674) etc.
-e- cunoaşte ambele tratamente în neipe (2576) şi NHipe (2674).
în ceea ce priveşte situaţia lui e final sunt, de asemenea, de consemnat două tratamente: a) păstrarea nealterată a vocalei în cele mai multe exemple: ApiiTApe (2576), Ae (2472, 6, 10 etc.), /vupe (2478, 2576, 26710 etc.), A\0ApT6 (2473, 25711), nApTe (2676, 28712), oionc (2479, 2879) etc.; b) închiderea vocalei: npwcTH (26714), cunijh (2678).
î accentuat (+ n) apare diftongat în îi în rruNHe (2474,28714).
Prefacerea lui î iniţial (+ n) în a este notată în AflApee „îndre” (2677). Atestat numai în textele moldoveneşti39, fonetismul s-ar putea însă explica şi prin apropiere de mag. Andrâs (szent Andrăs hava are aceeaşi accepţie ca şi românescul îndre40).
î (+ m) apare trecut la e în formele verbului întâmpla (2671, 2971); cf. totuşi î (+ m) > i în formele aceluiaşi verb (2472,2572,2571-2, 2671-2 etc.).
39	DA, s. v. îndre.
40	Ibidem.
182
ALEXANDRU MAREŞ
u final apare notat destul de frecvent: anoa^ (2673), KAnorttf (28714), ao'W (2878), moa-i* (25711, 2576, 2774, 27710); de cele mai multe ori el este notat prin o: amgcto (2473, 2572), a®<wno (24713), towto „tot” (25714-15, 2574), MOAmo (2579), cgaan© (2473), conmo (2477). întâlnim însă şi exemple de nenotare a lui -u- final: mgab (2874), 4okt» (2879), towtti (28715), o\(n (2478), tfN (25714, 2878).
ea accentuat (în poziţie e) se menţine numai în puţine exemple: ahag (28714), sp-tiMe (26712, 2777-8). în rest, exemplele atestă monoftongarea diftongului: amgag (2675), a(2677), rpeAe (2775), A€A\N6A6 (26711), neipe (25711), neipeAe (2676), peA6 (2678), BpeA/ie (26713).
în cuvântul miere, diftongul ia este notat în toate exemplele din prima parte a textului (până la p. 26v): aahapg (2674, 2574), MMGApe (2579), a\YaPg (2673). De la p. 26v, apare numai fonetismul cu ie: AAwepe (2673, 2773, 2873), AAei'epe (2874).
Reducerea diftpngului -ea la e ne întâmpină în majoritatea cazurilor: amg (2577-8, 2676, 27713), ahag (28714), abg ba (2673—4, 2777), bw1* abg (2575), abg bo1* (2773), ba klac (26710), bc? ck*a€ (2675). Totuşi -ea este menţinut în ama* (29711), cu * pentru a, ababo11 (2779, unde din greşeală diftongul este notat prin a, rpA (26710), scris mai întâi cu a, modificat apoi în a, şi rp-k (26713), rp-fcx (2872, 6).
Diftongul ii (rezultat din trecerea lui e la i sub influenţa vocalei următoare) apare contras la i în Tpw „trei” (25713).
Palatalizarea lui /apare notată în două exemple: ba X« (2474, 29714). în restul exemplelor f este menţinut: 4>h
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
183
ba (2473, 6, 9, 25715, 2575, 2778, 2878), ba Ţh (2576, 2673-4), Ţh bo? (2574,10,2578) etc. Celelalte labiale apar nealterate: mmmh (2475), riepn ba (2878), nepH bo1* (27710), BHNtf* (2673).
Intr-un singur caz, d apare durificat: at» „de” (25713). Altfel d este moale: Ae (2472, 6, 10, 25710, 26714 etc.).
h (< n latin + iod) a trecut la / în ^tt»h (24713,14).
n din pluralul lui ani nu a evoluat la i: anm (25v713).
Referitor la consoanele s, z, ţ avem de consemnat următoarele: a) s apare durificat numai în pronumele reflexiv cb (2472, 2572, 6, 11, 12, 2573 etc.) şi nu în toate exemplele: ce (2475-6, 10, 25715, 27712); b) z apare de asemenea nedurificat în 36A6 „zile” (2973), e pentru m fiind doar un fapt de grafie; c) ţ este durificat în uAp-u (2578), dar este moale în mhttiUh (2774), ^n^pAun (2974), nouw (2577), towuh (2575) etc.
Sânge apare cu î păstrat (2678, 26713, 29710); în alte cazuri ne întâmpină grafia ceNue (2773, 9, 2876,
2873), în care putem avea a face fie cu un fapt de hipercorectitudine, fie cu un caz de asimilare î - e > e - e; cHnunpe „subţire” (2779) pare a fi mai curând o greşeală de scriere decât o grafie hipercorectă, provenită din supţire prin fazele supţăre > săpţăre > sâpţire > şipţire.
în scrirea conjuncţiei şi, ş cunoaşte două tratamente: o rostire moale (uih, 2474, 6, 8, 2573, 6, 7, 9, 2573, 4, 10, 14, 2675 etc.) şi o rostire dură (uih, 2574, 7, 8, 14, 2576, 7, 2674; uru 2474, 25715, 2573 etc.). Exemplele de tipul ine trebuie încadrate, foarte probabil, în rândul faptelor de grafie (vezi mai înainte, p. 179).
în aida (2879), diftongua ea s-a redus la a, după ş.
184
ALEXANDRU MAREŞ
Africata dz (d + e, i latin) a evoluat la z în 36ab „zile” (2973).
Africata g nu a evoluat la o fricativă (z sau j): uep (25v/4), ucpooACT» (26711).
r dur a fost notat în	(2573 , 2573, 25715,
26713), piitf (2479, 27713), ^TupivrA ce bop (2475-6).
r apare disimilat în neNTptf (29711) şi neNTpo (28710), dar menţinut în npe (2876), np-k „pre” (29713), npHcxe (2573, 2672), npwcTH (26714, 2679, 10).
MORFOLOGIE
Din rândul acestor fapte avem puţine de consemnat.
Substantivul tară prezintă forma de plural ţâr (upL, 25714, 27715, 2873). Znamenie (29712) are la plural aceeaşi formă ca şi la singular.
Neutrele terminate în consoană formează pluralul cu desinenţa -ure: BiiNTope (2578-9).
Articolul hotăcât proclitiv masculin are forma lu, redată grafic ao (2972).
Pentru adjectivul mare înregistrăm la plural numai forma cu r palatalizat: A\apM (2677,2975).
Pronumele demonstrativ alalt, cu ă iniţial asimilat la a, se întâlneşte sub forma de plural: aaaauh (2773).
Intr-un singur exemplu (25711) înregistrăm să cu funcţie condiţională.
LEXIC
Dintre particularităţile lexicale merită a fi semnalate următoarele: andre „îndre” (a'Vpec, 2677;
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
185
pentru fonetism vezi p. 181), avgustra „august” (AocTpa, 26v/7), formă apropiată de augustru41, cislă „număr” (mhcau, 27v/12, mwcaa, 24v/ll, 2572 etc.), dorori „dureri” (Aopopw, 25v/3), gadenă „fiară” (paacnc, 26v/4), Homot < v.sl. XoAA/RTb „zodia Cumpenei” (Xoa\otoaoh, 27v/2), luneţie < v. sl. lONbUb + suf. -ie „zodia Taurului” (mmcaa a© ionguYa, 2572), lemn „copac” (agaah6A6, 26711), Mocroş < v. sl. A\©Kpoujb „zodia Vărsătorului” (mokpouj^aoh, 29v/9), plodi „rodi” (nA©AM ct» Bopb, 26711), pridădi „a supune”42 (npnAiiAHTe Ţh b©1*, 27v/4-5), prier „aprilie” (26v/7), pripas „pui de animal domestic” (npMnaujHH, 28v/8), rod „poamă, fruct”, (ptfA 2773, poA^, 25v/4), saţiu „îndestulare” (cAuntf, 27v/10, cALţiV, 29 v/6), scădenie „împuţinare, lipsă” (cKbACNie, 2674, 29v/6), silă „putere” (chaa, 2879), strigă „strigoaică” (cTpYun ca» b©1* pbAHKA, 25712-13, ci» bo^ p^anka cTpmjH, 2873-4), voroavă „zarvă, agitaţie” (Bop©*, 2775, 11,
2874), znamenie „fenomen de natură divină, considerat ca un indiciu prevestitor” (3naa\6nY6, 29v/12).
7.	Este firesc să ne întrebăm dacă toate aceste particularităţi caracterizau în secolul al XVII-lea graiul vorbit în Scorei - Sibiu şi, bineînţeles, dacă unele dintre ele nu aparţin, de fapt, izvodului copiat de popa Stanciul. După cum a reieşit din cursul expunerii, textul prezintă o serie de alternanţe fonetice. Unele, cum ar fi, de pildă, e medial aton - i (cutremora - cutrimora), e final - i {sânge - sângi), ş moale - ş dur {şi - şt), nu ne duc cu necesitate la concluzia existenţei a două straturi de limbă caracteristice izvodului şi, respectiv, copistului. Orientân-
41	DA, s.v. august.
42	Sens atestat şi în Cronograful lui Moxa (B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni (= CB), voi. I, Bucureşti, 1878, p. 442).
186
ALEXANDRU MAREŞ
du-ne după răspândirea dialectală de astăzi a fenomenelor, e medial aton închis la i sau ş dur puteau să existe deja în secolul al XVII-lea în graiurile din sud-vestul Transilvaniei43. Teoretic, aceste particularităţi ar fi putut să fie notate sporadic de către copist, care, în cea mai mare parte a textului, urma o normă literară de tip sudic, dobândită prin instrucţie în sud-estul Transilvaniei sau poate chiar în Ţara Românească. In acelaşi fel s-ar putea explica şi prezenţa alternanţei f- h (fi - hi). Astăzi palatalizarea labiodentalei f a fost înregistrată pe întreg teritoriul dacoromân, cu excepţia Munteniei centrale şi apusene, a Olteniei (mai puţin sudul provinciei), a Banatului şi, în unele cuvinte, a Crişanei44. Deşi penuria de documente din secolul al XVII-lea, provenind din sud-vestul Transilvaniei, nu ne permite să atestăm palatalizarea lui h în. această regiune45, nu înseamnă că fenomenul nu ar fi putut exista la 1636 în graiul unui localnic din Scorei. într-o situaţie asemănătoare se află şi fonetismul pâine (atestat în text de două ori). în zilele noastre formele cu diftongul îi au fost notate în sudul teritoriului dacoromân (Oltenia, fără partea de nord-vest, Muntenia şi'Dobrogea) şi în câteva puncte din estul Transilvaniei46. Se pare însă că în trecut îi ar fi fost
43	Fenomenul închiderii lui e final la i a fost atestat în această regiune în secolul al XVII-lea într-un document din Săcele — Sibiu (1628); bini (N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor [= SD], voi. IV, Bucureşti, 1902, p. 16).
44	D. Macrea, Probleme de fonetică, Bucureşti, 1953, p. 74-77 şi h. 6, 6a, 7.
45	Vezi exemple cu / nepalatalizat din sud-estul Transilvaniei la Candid C. Muşlea, Biserica Sf. Nicolae din Scheii-Braşovului, voi 1 (1292-1742), Braşov,.1943, p. 252 {afi, 1692), 260 {săfie, 1633), 263 {săfie, 1610), 267 (fiul, 1655), 269 {să-ifie, 1673) etc.
46	ALR I, voi. I, h. 49; ALR II, mat. necart., chest. 1144.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
187
mai răspândit decât astăzi47, ipoteză care ar putea fi întărită şi de înregistrarea formelor kuine, kuine la sfârşitul secolului trecut în judeţele Alba şi Bihor48. în temeiul unui asemenea punct de vedere, nu ar fi deci exclusă prezenţa fonetismului pâine în unele graiuri din sud-vestul Transilvaniei. Consideraţiile noastre de până acum nu au urmărit să impună un punct de vedere, ci numai să evidenţieze modul în care s-ar putea explica unele alternanţe fonetice din text prin raportare la aplicarea inconsecventă de către copist a unei norme literare care nu corespundea întru totul situaţiei din graiul său. Desigur însă că aceste alternanţe pot fi explicate, la fel de bine, şi în ipoteza că acceptăm existenţa în text a două straturi de limbă (mai mult sau mai puţin distincte): unul al izvodului, celălalt al copistului. întrebarea este: cât de îndreptăţită este o asemenea ipoteză? Vom încerca să răspundem, după ce, mai întâi, vom examina două particularităţi de limbă existente în text.
ă proton trecut la a este notat o singură dată, restul exemplelor ilustrând păstrarea nealterată a lui ă. în zilele noastre, fenomenul trecerii lui ăla a a fost notat în trei arii: una care cuprinde întreaga Moldovă, a doua care înglobează Bihorul, Munţii Apuseni şi nordul Banatului, iar a treia care se extinde asupra sudului Hunedoarei şi Olteniei de nord-vest49. Observăm deci că fenomenul nu a fost notat astăzi în sud-vestul Transilvaniei. în secolul al XVI-lea, trecerea lui ă proton la a a fost atestată numai în
47	DA, s.v. cine.
48	G. Weigand, Korosch- and Marosch-Dialekte, în „Jahresbericht des Instituts fur rumănische Sprache zu Leipzig”, IV, 1897, p. 256.
49	R. Todoran, Despre un fenomen românesc dialectal: ă protonic > a, în „Studii şi cercetării lingvistice”, V, 1954, nr. 1-2, p. 65, 66, 68; S. Puşcariu, Limba română, voi. II, Rostirea, Bucureşti, 1953, h. 53.
188
ALEXANDRU MAREŞ
texte provenind din Ţara Românească50, nordul Moldovei51 şi Banat-Hunedoara52. Deşi s-a exprimat opinia că în trecut fenomenul ar fi fost mai extins decât în prezent53, nu deţinem dovezi că el ar fi existat şi în graiurile din sud-vestul Transilvaniei.
cLdur notat, de asemenea, o singură dată în text, a fost consemnat în zilele noastre în două arii: una care cuprinde Muntenia, răsăritul Olteniei şi colţul sud-estic al Transilvaniei, alta care înglobează centrul şi sudul Crişanei şi o parte din Banat54. în secolele al XVI-lea - al XVII-lea, rostirea dură a lui d se întâlneşte numai în textele provenind din Ţara Românească (atât din Muntenia, cât şi din Oltenia)55.
50	Arbanaş, Dragoi (Glodeni-Prahova, 1956, CB,.I, p. 66), blastumatu, dhscuparat (Bălgrad, c. 1599-1600; „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie”, Bucureşti, III, 1884, tabla III), discalicători (Gorj, 1563-1564; „Ion Neculce”, V, 1925, p. 279).
51	Jumătate, matase (Galata, 1588; CB, I, p. 206, 202), pr^calab (Suceava, 1595; A. Rosetti, Lettres roumaines de la fin du XVf siecle tirees des archives de Bistritza (Transylvanie) [= Rosetti, LB], Bucureşti, 1926, p. 49),pricalabul (Câmpulung, 1595; Rosetti, LB, p. 48).
52	Barbaţi, călări (Palia de la Orăştie, ediţie Viorica Pamfil, Bucureşti, 1968, p. 50, 177), voiu laşa (Bălgrad, c. 1600; I. Lupaş, Documente istorice transilvane, voi. I, 1599—1699, Cluj, 1940, p. 19).
53	R. Todoran, op. cit., p. 75-76.
54	ALR, II, SN, voi. V, h. 1418; E. Petrovici, Baza dialectală a limbii noastre naţionale, în „Limba română”, IX, 1960, nr. 5, p. 62,63.
55	Adăc<ă>, dăn (Prahova, 1582; D1R, XVI, B, voi. V, p. 52), rfb (Craiova, c. 1599-1600; Arhivele Statului - Sibiu, Colecţia Brukenthal, R (1-10), nr. 238), dă (Vlaşca, 1604, CB, I, 135; Târgovişte, c. 1608, CB, 1, p. 145; Bucureşti, 1626, I. Bianu, Documente româneşti [= Bianu, DR], partea I, fasc. 1-2, 1576-1832, Bucureşti, 1907, p. 115; Cotreara - Olt, 1684, SD, voi. V, p. 190), dăspărfit (Pârdeşti, 1683, SD, XV, p. 277), dăn, din (1612, Bianu, DR, p. 70; Târgşor, 1636, SD, V, p. 482) etc.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
189
Aceste două particularităţi nu au fost notate nici în trecut şi nici astăzi în sud-vestul Transilvaniei. Este posibil, prin urmare, ca prezenţa lor în textul din 1636 să se datoreze izvodului copiat de popa Stanciul. Având în vedere aceste două particularităţi, ale căror arii de coincidenţă pot fi presupuse numai în Ţara Românească, textul aflat la baza manuscrisului clujean ar putea proveni din această regiune, mai probabil din părţile Olteniei. Dacă admitem provenienţa oltenească a izvodului nu ar fi exclus ca şi alte particularităţi din copia popii Stanciul (ca, de pildă, palatalizarea lui h sau ş dur) să-şi afle adevărata sursă tot în acest text. Trebuie însă să precizăm că, indicând această posibilă localizare a izvodului, noi nu afirmăm implicit că originalul traducerii ar proveni, de asemenea, din Oltenia.
8.	Vom aminti, în final, principalele rezultate la care a ajuns cercetarea noastră:
a.	Cea mai veche versiune românească a Gromov-nicului se păstrează într-o copie manuscrisă efectuată în 1636 de preotul Stanciu din Scorei, jud. Sibiu.
b.	Traducerea românească pe care o conservă textul s-a efectuat din slavonă, după o versiune neidentificată.
c.	Versiunea copiată de popa Stanciul este diferită de celelalte versiuni româneşti cunoscute ale Gromovnicului.
d.	Textul prezintă o serie de trăsături dialectale, dintre care unele proprii graiului din sud-vestul Transilvaniei.
e.	La baza acestei copii a stat probabil un text de provenienţă oltenească56.
56	Vezi reproducerea textului în secţiunea Texte, I, p. 313-320.
190
ALEXANDRU MAREŞ
KJ/i"HOI<f4 ■	A&- fn'WA rfi&tib* (
eJ? ■ ţti■ XAftţrtîf*^','aV-£\ ;£&A
vyira*- 5> tU ^âMi .	i(f(^ . CKOrrMKSKr*
'*"7" ’ -*ţr .	«*<-«• fT ^ •>_________—
• k^h€- isojgţo ■ &n
rMAfyo -KH-kX-^ //rtcP>'.'
-/*<•.,.	'. A	7* . . * * ,7
*. ,:. ..-• •:* •:• •:• •:• *.* •• ;
.,--;T •; -•-• -------.{:> .......___„.------uu
t/ PAtocH%!, ’Tî^ 7' ^mii■-T.vtjMrn'A
' :£ '
m> rrj c tnXJ7^'\Pţ^^ -; AiO^Â*^:-
.'. .*. .*. •'.	/• i’» *,*'	•'• •*• *.* i*,* .*• *î*>sÂ''-
•* A V*
urf •>• ty*,; ^
■ »Âv .	• • • *	■
• %
■* a

/

CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE	191
ifalM rcfMU^W ■ntfn*WAM$A$*>u m&t rfLYwAweft
^SHmfAAm$'h£** /MtnwA7(Ataitâi‘
f > •	z*'	.	H
^ '.:AWi 60 /ni«/(4 UfMAAiHtS . 4M4 /yf.C*. CJj>l 4A’
i itsnJÎJiţl> ' Uth^AfSrOC&A . tuHA^ii i UIM^'
' ■	t’**-	cm»z
T *
■■ AC - .t\i,\r?.:	tfjWtiTlH A- teşind ’{?{;“
f\	1 ,7
fMtfa rytvwiA-acidfatala. ltfi-t.:.,:.
r > •	~	.	*1
0 *.	.y , , ;	7	'
$ V . >.____________________y "’.. 7
c^rini,y?	t »rri	^ tli;-
/ " /	-	) • 7
p«(l'dfHittî*K • ^crrr?
jt 7 ........	. •■	-	-
, ^ I tu'i v""~'“z: mnf-MMcm t AiĂft^rri tteflS:
~lfffAnrHAU'-,t *\>/!rZ/*** dwţai'K? ^
-------------j&r
• ^ 7-4 ••*
Fig.2
NOTE DESPRE PROROCIREA SIBILEI
1.	Vechimea atestărilor şi sursele textologice pentru termenul sibilă şi variantele lui
Dicţionarul limbii române (DLR), s.v. sibilă, înregistrează prima dată termenul într-o scriere din secolul al XlX-lea, iar ceva mai devreme, în 1799, varianta sivilă. După cum vom arăta în continuare, atestările ambelor forme se întâlnesc în texte din secolul al XVII-lea.
Sub influenţa directă a textelor latine, citite ori traduse, mitropolitul Dosoftei a introdus cel dintâi în limba română scrisă termenul sibilă, pe care îl notează marginal pe o pagină din Istoria universală a lui J. Nauclerus (sub forma de plural: sibile)' şi la care recurge, de asemenea, în traducerea Parimiarului din 1683: „Lactanţius de la sibile de dzua giudeţului scrie”1 2.
Varianta sivilă a fost înregistrată prima dată în Cronograful lui Moxa din 1620 sub forma Sevila (două ocurenţe)3, în care notarea lui e, dacă nu este cumva o inadvertenţă grafică, a putut fi influenţată de numele proprii Sevir şi Sevira, întâlnite în câteva rânduri în acest text; cf. chbhahna, în textul slavon corespunzător4. în Cuvântul de preaînţeleapta Savila, datând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, înregistrăm termenul
1	I. Bianu, însemnări autografe scrise într-o carte veche de Dosoftei mitropolitul Moldovei (1663-1686), în „Analele Academiei Române”, Seria II, Tom. XXXVI, Mem. Secţ. Lit., 1915, p. 158.
2	B.A.R., CRV 79 unicat, f. 132v.
3	Mihail Moxa, Cronica universală. Ediţie critică, însoţită de izvoare, studiu introductiv, note şi indici de G. Mihăilă, Bucureşti, 1989, p. 121 şi 176.
4	Ibidem, p. 121, nota 11.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
193
Sivila (patru ocurenţe)5, preluat din versiunea slavonă utilizată de traducător6. De remarcat că în DLR, s.v. sibilă, pentru varianta sivila se propune drept etimon ngr. Xi)(3bXxx.
Varianta Savila, neînregistrată în dicţionarele limbii române, a fost notată în acelaşi Cuvânt de preaînţeleapta Savila (două ocurenţe)7, unde prezenţa sa se explică tot prin versiunea slavonă la care a recurs traducătorul8. Eufrosina Simionescu considera această variantă o prescurtare a termenului bulgăresc camobhaa „zână”9, explicaţie pe care o va împărtăşi şi Dan Simonescu10. în realitate, Savila este o contaminare între Sava, cum a mai fost numită împărăteasa biblică din Saba, şi Sivila, rezultată în urma identificării personajului biblic cu profeta antică11. în secolul al XVII-lea, varianta Savila mai apare în Cronograful lui Pătraşco Danovici, tradus în
5	Mihai Moraru, Studii şi texte, II Vechi legende apocrife, [Bucureşti, 2005], p. 49-50.
6	Anisava Miltenova, „Cica3atme 3a CuouJta” (.4pxeozpcuficmi o e.iexh'U, ineKcmojiozu'tecKozo U3CJiedoaHe, U3daite na meitcma) în „Palaeobulgarica/CrapoS'bJirapHCTHKa”, VIII, 1984, nr. 4, p. 70-72.
7	Vezi Mihai Moraru, op. cit., p. 49 şi 52.
8	Vasilka Tăpkova-Zaimova, Anisava Miltenova, McmopuKO-ano-Ka.nuivnuyHaina KHinicuHa ew Bu3anmuh u o cpednooeicooHa Bhjizapuft, Co<ţ>na, 1996, p. 251 (vezi titlul versiunii din manuscrisul nr. 29 aparţinând mănăstirii Savina).
9	Codicele de la Cohalm, în „Arhiva”, XXVIII, 1921, nr. 1, p. 35.
10	Sibilele în literatura românească, Bucureşti, 1928, p. 5.
11	Jeanne Lucien Herr, La reine de Saba et le bois de la croix, în „Revue arch^ologique”, Tome XXIII, 1914, p. 18-20; Andre Chastel, La legende de la Reine de Saba (III), în „Revue de l’histoire des religions”, CXX, 1939, p. 164-165.
194
ALEXANDRU MAREŞ
10
1689 din limba greacă , iar la începutul secolului următor într-un pasaj interpolat din textul Alexandriei12 13, ceea ce dovedeşte o anumită preferinţă pentru această variantă.
2.	Cele două redacţii româneşti ale Cuvântului de preînţeleapta Savila
Scrirea respectivă ne este cunoscută prin intermediul a patru manuscrise, aparţinând la două redacţii distincte: una amplă, considerată şi cea mai veche, şi alta prescurtată14 15.
Redacţia amplă s-a păstrat într-un singur manuscris (B.A.R., ms. rom. 1436), copiat de Costea Dascălul în Şcheii Braşovului înainte de 25 noiembrie 170313. Caracteristică versiunii braşovene este absenţa primei părţi a scrierii referitoare la naşterea Sibilei. Nu avem a face cu o lacună datorată pierderii unor file din manuscris, căci textul existent pe filele 77r-78v aparţine unui caiet complet de 8 file (f. 77-84), iar filele caietului care precedă textul nostru aparţin, de asemenea, unui caiet complet (f. 69-76)16. La prima parte a scrierii s-a renunţat în mod deliberat,
12 Cronograf tradus din greceşte de Pătraşco Danovici. Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Gabriel Ştrempel. Studiu introductiv de Paul Cernovodeanu, Bucureşti, I, 1998, p. 89.
B.A.R., ms. rom. 1867 (copiat în 1717), f. 37r.
14	Pentru diferenţele dintre cele două redacţii, vezi Anisava Miltenova, op. cit., p. 48-57.
15	Versiune a fost publicată de Dan Simonescu, op. cit., p. 9-13, cu numeroase lecţiuni greşite; vezi o nouă reproducere a textului în secţiunea Texte, II, p. 321-324.
16	Cf. Dan Simonescu {op. cit., p. 9) şi N. Cartojan, Cărţile populare in literatura românească. Voi. I. Epoca influenţei sud-slave, Bucureşti, 1929, p. 119, care considerau că s-au pierdut filele cu începutul textului.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
195
poate unde nu a fost agreat modul ciudat de naştere a Sibilei, iar textului reprodus i s-a adăugat titlul Aici semnează visele <...>, că văzu intr-o noapte 9 sori.
O altă particularitate a acestei versiuni o reprezintă cuplarea tâlcurilor pentru al şaptelea şi al optulea soare17 18, ceea ce a atras după sine includerea tâlcului pentru al nouălea soare în „A opta împărăţie”. Totodată, pentru a se pune de acord conţinuturile celor două părţi ale scrierii, în partea a doua s-a omis prezentarea visului despre al nouălea soare.
Faţă de versiunile slavone ale redacţiei ample, textul românesc se deosebeşte prin câteva trăsături distincte. Cea mai importantă priveşte tâlcuirea primului soare prin „împărăţia sârbească” (cf. a poAi» cnoB-feNe peKine GAurape „întâiul neam - slovenii, adică bulgarii” - în versiunile slavone), ceea ce ne îndreaptă atenţia spre o versiune slavonă de redacţie sârbă folosită de traducător, în această versiune slavonă s-a renunţat la echivalarea soare = neam (p©ag)19, adoptându-se, în schimb, echivalarea soare = împărăţie: „Soarele dintâiu fi-va împărăţiia sârbească”, „Al doile soare fi-va împărăţiia. iverească” etc.; cf. însă „Al patrulea soare fi-va ruda ovreiască”.
Diferenţe mai mari sau mai mici între versiunile slavone, pe de o parte, şi textul românesc, pe de altă parte, se constată şi în cuprinsul previziunilor pentru fiecare
17	„A şaptea împărăţie fi-va Arcadie. Şi să va rădica la frânei şi mult sânge să va vărsa” (f. 78v; tâlcul pentru al şaptelea soare); în continuare, urmează din materia tâlcului pentru al optulea soare: „Şi fi-vo/' cutremuri mari şi foameţi peste toată lumea ...”; cf. Dan Simonescu, op. cit., p. 13, care afirmă că lipseşte partea „despre saracini”.
18	Anisava Miltenova, op. cit., p. 61.
19	Ibidem, p. 61-62, 66, 68.
196
ALEXANDRU MAREŞ
dintre cei nouă sori. Despre greci, de exemplu, în versiunea slavonă se precizează că obişnuiesc să se amestece cu alte popoare (cAvfeuiAttipe (c)si cl bucLaui «shkomb „amestecându-se cu toate popoarele”), în timp ce în textul românesc se menţionează că aceştia „vor râde de toate limbile” (f. 77v), ca urmare a confundării verbului cbavIichth „a se amesteca” cu verbul cmLiath ce „a râde”.
In tâlcuirea celui de-al şaselea soare, care priveşte pe sirieni, versiunea slavonă ne informează că b nh(x) eo bbctan6ta aba tfp-k20 21 22 „între ei se vor ridica doi împăraţi”, în schimb textul românesc vorbeşte despre ridicarea unui singur împărat (f. 78r). Tot în această porţiune de text, despre împăratul Constantin ni se spune, în textul slavon, că se trăgea din „două neamuri (aboio p©ac»y) Şt c& U se va arăta lui semn pe cer” (m webreht a\©\( ca bLaLpu na nbch)23, amănunte care lipsesc în copia braşoveană. Textul românesc se depărtează de cel slavon şi în privinţa altor detalii: aflarea crucii lui Hristos este pusă pe seama împăratului Constantin, în versiunea lui Costea Dascălul, şi pe seama mamei împăratului, în versiunea slavonă24; despre oraşul Ţari grad se afirmă în versiunea slavonă că „va fi Noul Ierusalim” (h gaag(t) nobh ep(c)AAUi)25, iar în textul românesc că „va fi al doile în Ierusalim” (f. 78v), denaturându-se astfel sensul pasajului.
în sfârşit, în tâlcuirea celui de-al optulea soare, unde pieirea tătarilor, în versiunea slavonă, este pusă pe
20	Ibidem, p. 62.
21	Ibidem, p. 66.
22	Ibidem, p. 67.
23	Ibidem.
24	Ibidem.
2> Ibidem.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
197
seama unui „om cu numele arhanghelului Mihail” (05 mabka mm6N6(m) Ap^rAOB'kM AAH^AHAi») , textul românesc atribuie evenimentul unui „împărat despre apus de-1 va chiema Mihail-Ţar, în veacul de apoi, la sfârşeniia tuturor” (f. 78v). Adaosurile cuprinse în versiunea românească (menţionarea calităţii de împărat a lui Mihail şi indicarea momentului când se va produce evenimentul respectiv) dovedesc din partea celui care le-a introdus în ţesătura textului o bună familiarizare cu motivul ultimului împărat
97	X
din scrierile apocaliptice , motiv care în versiunile slavone ale scrierii de faţă este abia schiţat.
Redacţia prescurtată se regăseşte în trei manuscrise româneşti: ms. rom. 469 (B.A.R.), copiat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea26 27 28, ms. rom. 5054 (B.A.R.), datat aproximativ mijlocul secolului al XVDI-lea29, şi Codicele de la Cohalm, copiat în secolul al XVIII-lea30.
în raport cu redacţia amplă, redacţia prescurtată, aşa cum ne este cunoscută din versiunile slavone, se particularizează prin omiterea detaliului privind „picioarele de gâscă” ale Sibilei, prin simplificarea tâlcurilor pentru fiecare dintre cei nouă sori, prin inserarea în prorocirea despre frânei a materiei din tâlcuirea celui de al şaselea soare (redacţia amplă) şi prin renunţarea la indicarea numelui Mihail în prezicerea referitoare la tătari
26	Ibidem, p. 69.
27	Pentru prezenţa motivului în alte text românesc, vezi articolul nostru Un apocrif religios puţin cunoscut din secolul al XVII-lea, în „Limba română”, LIII, 2004, nr. 1-2, p. 62.
28	Publicat de Mihai Moraru, op. cit., 2005, p. 49-52.
29	Gabriel Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti, IV, Bucureşti, 1992, p. 191.
30	Publicat de Eufrosina Simionescu, Monumente literare vechi. Codicele de la Cohalm, Iaşi, 1925, p. 47-49.
198
ALEXANDRU MAREŞ
(nimicirea lor este atribuită „unui om cu numele
n 1
arhanghelului”) .
în câteva locuri, traducerea românească se depărtează de textul slavon al versiunilor cunoscute: „şi pământul lor va fi pustii trei sute de ani” (cf. h scmaib h(x)
IO
g©ya€tii bg A©(c)iame. t. aL(t) „şi pământul lor va fi moştenire 300 de ani”; „Ferice de ceia ce să pleacă, aceia vor dobândi spăseniia”31 * * 34 (cf. bajknTh cbAAHpAioipe ce35 * * „Fericiţi cei ce se smeresc”); „cu numele lui arhanghel Gavriil, iar de oameni vor peri” (cf. h norHGN©\f(T) hakoaag HA\eN6A\b Ap(x)ArrAOB6A\bj7 „şi vor fi ucişi de un om cu numele arhanghelului”); în ultimul exemplu, pe lângă Gavriil, existent, poate, în copia slavonă pe care s-a întemeiat traducerea, se observă şi denaturarea sensului întregului pasaj. Merită consemnată schimbarea intervenită în acest loc în versiunea din Codicele de la Cohalm: „şi ei vor peri de nişte oameni de la apus, şi să vor chiema muscalii, şi-i vor bate cu numele lui arhanghelul Gavriil”38. Localizarea de la apus, inexistentă în versiunile slavone, evidenţiază contaminarea acestei versiuni cu versiunea românească a redacţie ample („le va veni peire de un împărat despre apus (subl.n.), de-1 va chiema Mihail-Ţar”, f. 78v), acţiune care a putut fi favorizată de provenienţa ambelor versiuni din aceeaşi zonă geografică.
31	Vezi textul editat de Anisava Miltenova, op.cit., p. 70-72.
j2 Mihai Moraru, op. cit., p. 51.
" Anisava Miltenova, op. cit., p. 71.
j4 Mihai Moraru, op. cit., p. 52.
JÎ Anisava Miltenova, op. cit., p. 72.
j6 Mihai Moraru, op. cit., p. 52.
j7 Anisava Miltenova, op. cit., p. 72.
38	Eufrosina Simionescu, Monumente literare vechi. Codicele de la Cohalm, p. 49.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
199
Apariţia muscalilor care vor pune capăt invaziilor tătare s-a datorat, de asemenea, interpolatorului care a identificat probabil pe Mihail-Ţar, din aceeaşi redacţie amplă a scrierii, cu întemeietorul dinastiei Romanovilor, ţarul Mihail Fedorovici (1613-1645). în acest fel, contrazicând realitatea geografică, muscalii au devenit „nişte oameni de la apus”. Această interpolare merită să fie reţinută, întrucât pune în lumină una dintre modalităţile care au determinat în trecut modificările din cuprinsul cărţilor populare, şi anume contaminarea dintre versiuni, în cazul de faţă dintre două versiuni aparţinând unor redacţii diferite ale aceleiaşi scrieri39.
3.	Ţara Ugorscului şi a Gorului
în Cuvântul de preaînţeleapta Savila, eroina legendară devine împărăteasă în ţara Ugorscului, pomenită o dată şi ca pământul Ugorscului40. întemeiat pe lecţiunea greşită „ţara «Ugorescu»” , pusă în circulaţie de M. Gaster41, N. Cartojan credea că este vorba de Ungaria42.
în versiunile slavone ale scrierii, ţara respectivă este denumită seMAia (a^cto) ropucKdta sau 3eA\Ata (<whcT©) tfroptcKiM43. După Anisava Miltenova, aceste denumiri ar
39	Pentru alte exemple similare, vezi lucrarea noastră, Cărţi populare de prevestire, în Cele mai vechi cărţi populare în limba română, voi. VIII, Bucureşti, 2003, p. 80, 83, 86, 89-90,92-93, 108.
40	Mihai Moraru, op. cit., p. 49; cf. şi ms. rom. 5054 (B.A.R.), f. 11 lv şi 112r.
41	Literatura populară română, Bucureşti, 1983, p. 338.
42	Op. cit., I, p. 117.
4i Anisava Miltenova, op. cit., p. 58, 59, 70.
200
ALEXANDRU MAREŞ
desemna, în acord cu conţinutul scrierii, o ţară imaginară44 45. Dintre cele două determinante, ropucich şi tfropucK’b, primul are un sens precis („montanus”), în timp ce al doilea este lipsit de o semnificaţie concretă; forma cu u protetic a apărut probabil în urma contaminării lui rophCK'h cu /RrpbCKii „hungaricus”. Prin urmare, prin 3e<\\Aia ropucKdta se înţelege „ţară muntoasă”. Având în vedere identificarea Saba-Sibila, 36/wAia roptcKAta ar putea fi ţara împărătesei din Saba. Personajul din urmă, denumit în Noul Testament şi „împărăteasa de la miazăzi” (Matei, 12, v. 42; Luca, 11, v. 31), îşi avea regatul pe teritoriul actualului Yemen43. Or, cea mai mare parte a acestei ţări este constituită dintr-un platou muntos. Explicaţia schiţată are însă nevoie de o confirmare, în momentul de faţă neavând certitudinea că în vremea creării legendei era cunoscută localizarea actuală a regatului Saba.
Trecând peste această chestiune, vom atrage atenţia asupra prezenţei într-o altă versiune românească a scrierii aparţinând aceleeaşi traduceri a denumirii ţara Ugorscului şi a Gorului46. Adaosul şi a Gorului reprezintă o interpolare, întrucât celelalte versiuni prezintă în locul respectiv sintagma ţara Ugorscului, în acord cu versiunile slavone ale redacţiei scurte. Această interpolare s-a întemeiat negreşit pe consultarea unei versiuni slavone diferite de cea urmată de traducătorul român, versiune în care ţara stăpânită de Sibila se numea 36a\aia ropbCKAia. Cel care a făcut confruntarea celor două versiuni va fi notat pe
44	Vezi Vasilka Tăpkova-Zaimova, Anisava Miltenova, op. cit., p. 274, n. 1.
45	Andre Chastel, op. cit., în „Revue de l’histoire des religions”, CXIX, 1939, p. 217.
46	Eufrosina Simionescu, Monumente literare vechi. Codicele de la Cohalm, p. 49.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
201
marginea textului românesc, sub forma unei glose, cuvântul Gorscului, (poate chiar în forma alterată Goruluî), introdus ulterior în text de un alt copist, care l-a considerat un adaos. Exemplul este deosebit de instructiv, oferindu-ne posibilitatea să constatăm cum pe parcursul difuzării unei traduceri, în textul acesteia au putut surveni unele prefaceri ca urmare a confruntării, parţiale sau totale, a traducerii respective cu o versiune slavonă diferită de cea la care a recurs traducătorul.
4.	Savila, sora împăratului Solomon
în Alexandria singura referire la Sibilă o aflăm în capitolul în care Alexandru cel Mare, ajunis la Roma, este întâmpinat de locuitori cu numeroase daruri, printre care figurează şi „stema Savilei-împărăteasăi” (B.A.R., ms. rom. 4289, f. 253v); cf. în versiunea slavonă: h3N6couj6 e<wtf crT/w# u(a)p(h)u6 K>H<LCKi'e chbwa647 48 „scoaseră stema Sibilei, împărăteasa de la miazăzi”. în alte copii ale textului, pasajul respectiv a suferit unele interpolări, care pot fi grupate în două categorii:
A: „şi scoaseră stema Savilei-împărăteasei, sora lui Solomon” (Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, ms. rom. 4351, f. 32v); cf. „şi scoasără cununa Saviliei-împă-răteasei, surori<i> lui Solomon” (B.A.R., ms. rom. 575, f. 68v);
AQ
B: „şi mearseră la beseareca la sfaţ sty(h) , carea o făcuse Savila-împărăteasa, sora lui Solomon” (B.A.R., ms. rom. 1867, f. 37r); „şi-l băgară în cetate sfetaq sfetiA&, care
47	Cpncica A.neiccandpada, CGecica apyra. ripnpe<in.ne: Radmila Marinkovic, Vera Jerkovic, Beograd, 1985, p. 128.
48	SI., în trad.: Sfânta sfintelor.
202
ALEXANDRU MAREŞ
o făcuse Savela-împărăteasa, sora lui Solomon” (B.A.R., ms. rom. 438, f. 30v).
In ambele tipuri de interpolări, împărăteasa Savila este prezentată drept sora lui Solomon. Dan Simonescu, care a semnalat această înrudire pe baza unui exemplu din Alexandria aparţinând celui de-al doilea tip de interpolare (B), considera că am avea a face cu „un motiv slav (mediobulgar)”, care s-a transmis şi apocrifului despre prorocirea Sibilei49. După opinia noastră, la acest tip de relaţie genealogică s-a ajuns după constituirea apocrifului Gacbo w Ghbhavariantă slavonă a Cuvântului de preaînţeleapta Savila. în scrierea precitată, sibila păgână devine o sibilă evreică, a cărei descendenţă directă din David şi, totodată, credinţă că va da naştere Mântuitorului sunt strâns legate de tradiţia creştină care îl consideră pe Isus Hristos fiul lui David {Matei, 9, v. 27, 15, v. 22 etc.). Ea se va numi Maria, în acord cu facultăţile ei deosebite de previziune (în ebr. Miriam „vizionara”), dar şi ca o anticipare a numelui sfintei fecioare. Punerea în relaţie a Sibilei cu David nu reprezintă un caz izolat, legătura dintre cele două personaje fiind atestată în cunoscutul imn din secolul al XlII-lea „Dies irae, dies illa / Solvet saeculum in favilla / Teste David cum Sibyla”50, prin care martori pentru ziua judecăţii finale erau aduşi regele profet şi profeta păgână. în Caobo iv GusuA-h, fiica lui David devine, totodată, şi împărăteasă, căpătând un alt atribut pe care Savila îl deţine în cele două tipuri de interpolări din Alexandria. în consecinţă, apocriful respectiv a putut sta la baza tradiţiei care o socoteşte pe Savila-împărăteasa sora
49	Op. cit., p. 6.
50	Madeleine le Merrer, Des sibylles ă la sapience dans la tradition medievale, în „Melanges de l’ecole fianţais de Rome”, tome 98, 1986, nr.l, p. 18.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
203
împăratului Solomon. Fapt interesant, în al doilea tip de interpolare (B), Savila a ajuns să se substituie lui Solomon, ei fiindu-i atribuită înălţarea bisericii din Roma, construcţie în care poate fi întrezărit templul lui Solomon din Palestina, la a cărui ridicare a ajutat, prin lemnul adus, şi împărăteasa din Saba.
Dintre cele două tipuri de interpolări, cea de sub A a pătruns în textele româneşti în prima jumătate a secolului al XVII-lea, de când datează foarte probabil ms. rom. 4351 al bibliotecii clujene51. Nu putem stabili, în schimb, dacă sursa care a alimentat aceste interpolări a fost versiunea slavonă / românească a apocrifului amintit ori o altă scriere posterioară acesteia. Este suficient să spunem că A. N. Veselovski a avut şi el cunoştinţă de faptul că „Sibila se citează ca soră a lui Solomon”52, constatare care ne îndreptăţeşte să presupunem că această relaţie genealogică a putut să fie înregistrată şi în alte scrieri slavone.
51	Această datare se întemeiază pe examinarea filigranelor de pe hârtia manuscrisului: tipul vultur bicefal, surmontat de coroană şi încadrat pe o latură de iniţiala H (filigranul nu se distinge decât parţial, coala de hârtie fiind pliată în opt, astfel că nu am putut stabili ce iniţială există pe latura opusă a vulturului). încadrat de iniţialele HH sau de H şi o altă iniţială (G, M, R, Z), acest filigran nu a fost atestat dincolo de mijlocul secolului al XVII-lea; vezi pentru circulaţia variantelor aparţinând acestui tip de filigran lucrarea noastră Filigranele hârtiei întrebuinţate în ţările române în secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1987, nr. 632-658, şi J. Kemeny, Signa interna chartarum saeculo XIV, XV, XVI, XVII et XVIII in Transsilvania olim obviarum, tom. I, p. 38, 43, 55, 82, 86, 95, 109, 112, 124, 152 (cu atestările cele mai recente din anii 1635 şi 1637).
52	Apud L. Miletic, D. D. Agura, B&iîsicku orm edno naymo tur-niyeaHbe et> PoAnnu/i, în „CbopHHKi HayiieHb OiM-hit”, kh. IX, 1893, p. 16, nota 2.
CELE DOUĂSPREZECE VISE ÎN TÂLCUIREA LUI MAMER (VERSIUNEA KOROS SZ AKAL-SĂC AL)
1.	Ne-am ocupat de curând de versiunile româneşti ale Celor douăsprezece vise în tâlcuirea lui Warner, indicând apartenenţa lor la trei traduceri diferite. Cea mai veche dintre ele pare a fi traducerea redacţiei A (Şăhanci-îm-parat), transmisă prin nouă versiuni manuscrise. între care figurează şi versiunea K (Korosszakal-Săcal), inaccesibilă în momentul elaborării studiului nostru1. Ulterior, intrând în posesia unei xerocopii a textului2, ne-am putut forma o idee despre locul ocupat de această versiune în rândul celorlalte versiuni ale scrierii. înainte de a prezenta rezultatele investigaţiei noastre, vom înfăţişa câteva informaţii referitoare la manuscrisul respectiv, desprinse, în cea mai mare parte, din descrierea furnizată de Teodor Misaroş3.
2.	Aparţinând bisericii ortodoxe române din Korosszakal-Săcal (Ungaria), manuscrisul cuprinde trei părţi distincte, scrise la date diferite: prima parte-, omilie neidentificată (text acefal), omilie pentru 20 iulie (sfântul proroc Ilie), omilie pentru 28 decembrie (sfinţii 14000 de prunci ucişi de Irod) şi <întrebări şi râspunsuri> (text
1	Vezi Cărţi populare de prevestire, în Cele mai vechi căni populare in literatura română, voi. VIII, Bucureşti, 2003, p. 42-98.
2	Obţinută prin bunăvoinţa episcopului Sofronie al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, căruia îi mulţumim şi pe această cale.
3	Vezi Din inventarul de manuscrise, cărţi şi obiecte de cult de la biserica ortodoxă română din Kdrosszakal-Săcal (R. P. Ungară), în „Biserica Ortodoxă Română”, XCII, 1974, nr. 3-4, p. 47S-4S4 (se va cita în continuare Misaroş, Inventarul) şi Din comunităţile bisericeşti ortodoxe române din Ungaria, Giula, 2002,p. 219-221 (se va cita în continuare Misaroş, Comunităţile).
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
205
fragmentar) - 16 file, partea a doua: Antologhion, copiat în 1707 de popa Ştefan din Ghingheleag, actualul sat Livada, jud. Cluj - 166 file şi partea a treia: Cartea despre ruditul (afacerea) lumii (trei capitole), Cuvântul de vreame de apoi (text fragmentar) şi Poveastea sfântului Chirie şi a ma<i>cii sale, Iudita - 20 de file4.
Manuscrisul a fost legat în anul 1737 pe cheltuiala lui Ardelean Dumitru şi a soţiei acestuia şi donat bisericii din Simiclăuş. După Teodor Misaroş, această localitate ar fi actualul Sânicolau din jud. Bihor5, dar identificarea propusă nu este sigură6.
3.	Textul care ne interesează, intitulat Cuvântul de vreame de apoi, aparţine ultimei părţi a manuscrisului, care împreună cu prima sa parte au fost copiate înaintea anului 1737, când cele trei porţiuni manuscrise au fost reunite prin compactare7.
Cuvântul de vreame de apoi este copiat cu o scrisoare îngrijită de un scrib8, care, după particularităţile
4	Misaroş, Inventarul, p. 481-484; Misaroş, Comunităţile, p. 219-221.
5	Misaroş, Inventarul, p. 479; Misaroş, Comunităţile, p. 220.
6	Există şi alte localităţi transilvănene cu numele Sânicolau (jud. Alba. jud. Satu Mare etc.), care ar putea, în egală măsură, să se ascundă sub vechea denumire Simiclăuş.
7	Cf. T. Misaroş, care susţine că prima şi a treia parte a manuscrisului au fost scrise „după anul 1737, pe colile, adăugate cu prilejul compactării din acel an” (Inventarul, p. 478; Comunităţile, p. 220). La legarea unui manuscris se lasă, de regulă, una, două file de gardă înaintea şi în urma textului scris, şi nu un număr aşa de mare (16 file, respectiv 20 de file), cum presupune autorul.
8	T. Misaroş afirmă că acest scrib a transcris textele din prima şi a treia porţiune a manuscrisului. Urmărind felul scrierii din Povestea sfântului Chirie şi a ma<i>cii sale, Iudita, singurul text, în afara Cuvântului de vreame de apoi, pentru care am beneficiat de xerocopii, ne-am dat seama că în partea a treia a manuscrisului textele au fost scrise de cel puţin doi copişti.
206
ALEXANDRU MAREŞ
lingvistice ale textului, era ardelean. Dovada decisivă o reprezintă termenul rănteza „a necheza” (185v). cu fonetismul său particular: k' > tB\ cf. alte fapte de limbă care nu se opun acestei apartenenţe regionale: e păstrat în să va lepăda (185v), e păstrat în streini (185v), e(i) păstrat în dereptatea (185v), direptate (185r), eă final > e în ferbe (185v), strope (185v), vor vede (185v), ei > //în trii (185'), fonetismul spământa (185r), s dur în săcera (185r), sămăna (185r), zisă (185v), r dur în cutrămur (185'), africata g în nu să vor agiunge (185v), k' în vechie (185'), j > ş în mişlocul (185v), cş > şc în mişcura (185r)> termenii blăzni „a se înşela, a se amăgi” (185r), mişel „sărac” (185v), voinic „flăcău” (185v) şi votri „a îndemna pe cineva să practice prostituţia” (185v).
4.	Textul versiunii K este lacunar, conţinând materia primelor trei vise, iar din visul al IV-lea numai începutul; desinit: „iară muma-ş va votri fata” (185'). Restul textului existent pe circa 2 file s-a pierdut.
în lucrarea amintită, am presupus, orientându-ne după titlul versiunii K, identic cu cel al versiunii P-C (B.A.R., ms. rom. 3170, f. 98v-101v, copiat în Păuşa, jud. Bihor în 1789), că aceasta aparţine familiei de manuscrise B9 10, din care, în afară de P-C, mai fac parte trei versiuni: G, I şi P11. Parcurgerea textului versiunii K a confirmat
9	Vezi ALR, mat. necart., chest. nr. 1101.
10	Cărţi populare de prevestire, p. 79.
11	lbidem. G= textul publicat de M. Gaster după un manuscris copiat de Vasile Stănilovici din Avrig în 1787 (Studies and Texts in Folklore, Magic, Medieval Românce, Hebreuw Apocripha and Samaritan Archeology, voi. I, London, 1925-1928, p. 235-238), 1= ms. 4390 (Biblioteca Centrală Universitară din Cluj), p. 208-221, copiat de Ioan Moldoveanul în 1761, probabil într-o localitate maramureşeană, P= ms. 100 (B.A.R., Filiala Cluj), f. 195-20lr, copiat probabil în 1679 de popa Pătru într-o localitate din sud-vestul Transilvaniei.
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
207
întru totul presupunerea noastră. Deşi lacunară, această versiune reprezintă o verigă intermediară între I, pe de o parte, şi G şi P-C, pe de altă parte. Iată câteva trăsături care o apropie de I, diferenţiind-o în schimb de G şi P-C.
K
[Partea introductivă] Ierihon
un domnu
să spământă rău de eale
şi cugetele ceale bune vor peri şi cuvintele
I
Ierihonului
un domn
să înfricoşă de eale foarte rău
şi cugetele ceale bune vor peri şi cuvintele
G
Va<r>ihin un împărat <.. .>
şi gândurile cele bune şi cuvinte dm-nezăeşti
P-C
Varihon
un împărat
să spământă rău de visuri
aii ară un om
mult rău va fi pre toată lumea
şi gândurile cele bune şi cuvinte dum-nezăieşti
aflară un filosof
[Visul I] De la răsăritul soarelui până la apus, preste toată lumea, multu rău să va face
aflară un filosof mare şi cărturariu bun
rău va fi de la răsărit până la a-pus preste toată lumea
aflară un om
mult rău va fi preste toată lume
208
ALEXANDRU MAREŞ
ceale dumnezeieşti nu vor fi
şi să va duce toamna în iarnă
şi să vor blăzni păcătoşii şi să vor mândri şi nu vor înţelege
neamurile de aproape să vor luoa şi nu să vor socoti
Şi curvele vor face feciori
ceale dumnezeieşti nu vor fi între oameni
şi să va duce toamna în iarnă
Şi curvele vor facefeciori
nime nu va grăi
şi să va băga toamna în iarnă
şi curvele vor face prunci
şi mulţi oameni vor lăsa 16ge lor şi alta vor
nime nu va grăi
şi să va băga toamna în iarnă
<.. >
şi curvele vor face prunci
şi mulţi oameni vor lăsa lege lor şi alta vor
şi vor fi şi vor fi precupeţi şi fără leage şi leage vechie precupeţi şi vor să o leagea cea
şi să vor blăzni păcătoşii şi să vor mândri şi să vor arunca pe unde nu vor ajunge şi vor fi neascultători
mulţf de aproape să vor lua şi nu să vor socoti
<. . .>
nem <de> aproape să vor luoa, de păcate nu vor gândi
neamul de-aproape să vor lua, de păcate nu vor gândi
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
209
lasă, alta vor	bună vor lă-	apuca a ţine		apuca a ţine
începe a ţine	sa şi alta vor ţinea			
zilele să	zilele să	zilele	să	zilele să
vor mişcura	vor micşora	vor mici		vor mici
şi stele cu	şi stealele cu	<.. .>		<.. .>
doao coade	dosul să vor			
şi cu dos să	ivi şi vor fi			
vorîntoa<r>ce	trăsnete şi cu-			
şi vor fi tres-	tremuri mari			
nete şi cutiămur	şi multe ce-			
şi multe cetăţi	tăţ să vor			
să vor răsipi.	pustii de sla-			
însuşi de sla-	va lui Dum-			
va lui Dum-	nezeu şi dom-			
nezău dom-	nii vor fi			
ni<i> vor fi precupeţi	precupeţi			
[Visul al II-lea]				
Şi de-i va	Şi de-i va	şi de	A ne-	Şi de nea-
fi neamul o-	fi neam mi-	mul său	cel	mul său cel
mului mişel,	şelul, să va	mişel să	vor	mişel să vor
el să va le-	lepăda de el	lepăda şi	cu	lepăda şi cu
păda de el,	şi cu streinii	streini	vor	strein<i> vor
ce cu cei	carii vor fi	petrece		petrece
streini boga-	bogaţi să vor			
ţii să vor	vedea şi să			
vede şi mi-	vor ospăta,			
şei<i> vor	iară pre cei			
uita.
[Visul al III-lea]
De ceaea va fi de lăture de sat un om bogat <.. .>
şi bogatul va luoa mu-iare curvă
Tată-său şi mumă-sa şi neamul lui va urî
Şi muiare-ş va lăsa bărbatul său şi cu altul va fugi
să vor mărita după voinici tineri
mişei îi vor urî şi-i vor lăsa.
Deci de va fi vreun om bogat într-o margine de sat <.. .>
şi mulţi bărbaţi vor lua curve
şi apoi va urî pre tată-său şi pre mumă-^a şi pre neamul său
Şi muiarea îş va lăsa bărbatul şi va fugi cu altul
vor mearge după voinici tineri
şi într-un cap de sat va fi un om bogat şi în cela cap de sat va fi alt bogat
<... >
ce-ş vor urî părinţi şi fraţi
Mueri îş vor lăsa bărbaţi şi vor fugi cu alţi
să vor mărita după cei tineri
Deci de o lăture de sat va fi un om bogat, de ceea lăture alt bogat
<... >
ce-şi vor urî părinţi<i> şi fraţi<i>
Şi multe muieri îş vor lăsabărbaţi<i> şi vor fugi cu alţi<i>
să vor mărita după cei tineri
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
211
Şi într-a-ceale vremi nu să va afla nice o muia-re curată
Şi întru aceaea vrea-me nu să va afla nice o muiare să fie curată
că atunce nu va fi ruşine în oameni; nice o mueare nu va fi bună
că atunci nu va fi ruşine în oameni şi nici muiare nu va fi bună
Dintre aceste concordanţe, două merită o atenţie specială. Numele cetăţii Ierihon s-a datorat contaminării unei versiuni din care descinde K şi I cu o versiune a redacţiei B (Şahiş-împărat) sau C (Şaic-împărat) a scrierii12. Slavonismul blăzni din visul I („să vor blăzni păcătoşii...”) înlocuieşte în acest context un alt slavonism, săblăzni, provenit din originalul traducerii; cf. „să vor săblăzni”, în cea mai veche copie din 1636 -a scrierii13. Versiunea K este singura dintre versiunile redacţiei A care, în acest loc, se apropie cel mai mult de forma pe care enunţul respectiv o va fi avut în arhetipul traducerii: „Şi să vor blăzni păcătoşii şi să vor mândri şi nu vor înţelege” K; cf. în versiunile slavone: cbBAd3NeT ce h Ne pA3tfA\eK>T „s-au înşelat şi nu au înţeles”14 15, ciiBAA3NeT ce w Bp'feAtenhi h nc Pasoy^61®^6*5 „s-au înşelat în privinţa vremii şi nu au
înţeles” şi CUBAA3NMTb HX Bp6A\A 3AN6ÎK6 Ne«>YpA(30\f)AvliK>T
12	Vezi Cărţi populare de prevestire, p. 90.
13	Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj, CRV 31/43, f. 30r.
14	P. Potapov, KAKreparypHOH Mcropmi „Cicasarme o 12 cmx papa UJaxaHiun", în CdopHMK crareH b vecn aKa^esuma AAexcea HwHOBi-na CoCoAcnc/coro, AeHHHrpa4„ 1928, p. 125.
15	Gjuro Polivka, O pişi i izvodi iz nekoliko jugoslavenskih rukopisa u Prazi, în „Starine”, XXI, 1889, p. 189.
212
ALEXANDRU MAREŞ
BpeM6NH noA°BNo16 „i-a înşelat vremea pentru că n-au înţeles vremea potrivită (favorabilă)”; în acest loc, versiunile româneşti din familia A (redacţia A) vorbesc despre înşelarea oamenilor „după învăţătura dracului”17.
în câteva rânduri, versiunea K se depărtează de I, conţinând enunţuri identice cu cele din G şi P-C:
I	G	P-C
K
[Visul al
III-	lea]
şi<-ri> <a>pă nu cade, iară apa ferbe de sine
[Visul al
IV-	lea]
o iapă bătrână unde rode fănu, iară mânzul rânteza din-tr-însa
iară numa-ş va votri fata
iară în cea cu apă un pic nu cădea
mama featii va umbla cu
iară în apă nu că-de, ce ferbe de sine
îşi va votri muma la fată
iară în apă nu căde, ce ferbe de sine
o iapă bătrână unde rode fân, iară mânzul rânteza dintr-însa
îş va votri mumă pre
o iapă bătrână zăcând
r"*
într-un gu-noiu, iară mânzul rânteza într-însa
o iapă bătrână unde rode nişte fân, iară mânzul rânche-zadintr-însa
16	A. I. Veselovski, Caobo o dB&Hajyam cmxb Ulaxamini no pai XV Bira, în CSopmocb OTj&Aemim pyccKaro nsbma n a\OBecnocm HMnepaTvpcKoffAKa4eMwHayKh,CamT-Ylerep6yprh,, 1879, p. 5.
17	Vezi, de exemplu, versiunea din ms. rom. 5054 (B.A.R) datând de la jumătatea secolului al XVIH-lea: „şi înşişi să vor zminti după învăţătura dracului” (Cărţi populare de prevestire, p. 194).
CĂRŢI DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE
213
[...]
farmeci să-ş să o mărite fată-şi să o mărite fata	mărite
în primul exemplu din visul al IlI-lea, enunţul deţinut în comun de K, G şi P-C („iară apa (ce) ferbe de sine”) este un adaos, întemeiat pe consultarea unei versiuni aparţinând redacţiei B (Şaic-împărat\; cf. „apa udându de sine pre mijloc”) sau a unei versiuni slavone a scrierii (cf. a boaa cama Kbineuie 05 cgeT „iar apa fierbea de una singură” ). Următoarele două concordanţe aparţinând visului al IV-lea evidenţiază transformările suferite de I în locurile respective: „zăcând într-un gunoiu”, ca urmare a contaminării dintre enunţurile viselor al IV-lea şi al V-lea18 19 20, şi „va umbla cu farmeci” în loc de „va votri” din arhetipul traducerii.
Versiunea K prezintă, aşadar, o formă de tranziţie între I şi celelalte două versiuni, G şi P-C. Este revelatoare, în acest sens, o prefacere existentă în K, care explică trecerea de la forma corectă din originalul traducerii la cea alterată din G şi P-C. în enunţul celui de-al II-lea vis, este vorba despre „o mânăştergură” (cf. tfEptfch „ştergar” în versiunea slavonă utilizată de traducător) , lecţiune pe care o conservă majoritatea versiunilor familiei A, precum şi două versiuni ale familiei B: „o meneştergură din ceriu până în pământ spânzurând” (I), „o mânăştergură spândzurată din ceriu până în pământ” (P)21. în P-C contextul are următoarea înfăţişare: „o muiere ţiind într-o
18
Vezi Cărţi populare de prevestire, p. 90.
19	Ibidem, p. 87, 235-236.
20	Ibidem, p. 69.
21	Ibidem, p. 233.
214
ALEXANDRU MAREŞ
mână o ştergură din ceriu până în pământ spânzurată”; cf. G, unde termenul mănăştergură a fost restabilit: „o mueare ţiindu o mănăştergură din ceri până în pământ spânzurată” . Varianta intermediară între I şi versiunile G şi P-C o prezintă K: „într-o mână o ştergură din ceriu până în pământu spânzurându” (185v). Se constată, astfel, cu uşurinţă fazele intermediare care au dus la alterarea contextului amintit: separarea termenului mănăştergură în cele două părţi componente a determinat ca mâna să ţină ştergură, iar ulterior, în reprezentarea visului, s-a apelat şi la muiere.
în afara modificării enunţului celui de-al doilea vis, K se mai particularizează faţă de celelalte versiuni ale familiei B prin pomenirea permanentă a lui Mamer drept Mamer-Filosof şi prin unele lecţiuni diferite („foameţi reale”, 185r; cf. „foameţi mari”, I, „foameţi adesăori”, G, P-C) şi mici adăugiri („la vremea de apoi, ani<i> şi vremile să vor sminti”, 185r, „Şi în aceea vreme va peri direptatea şi să va ivi strămbătate”, 185r)23 24.
în concluzie, într-o stemă de filiaţie a versiunilor familiei B locul versiunii K este cel înfăţişat grafic mai
Legendă: 0 versiune prelucrată şi contaminată
X.	• versiune păstrată
PI K G P-C
22	Ibidem.
23
23	Pasajele culese cu italice nu se regăsesc în G, I şi P-C.
24	Cf. stema de filiaţie a versiunilor celor două familii de manuscrise în Cărţi populare de prevestire, p. 94.
III
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE
MITROPOLITUL DOSOFTEI ŞI CĂRŢILE POPULARE
Cu un deceniu în urmă, Doru Mihăescu a publicat, după o copie din 1732 (B.A.R., ms. rom. 3456), o bună parte a comentariilor cu care Dosoftei şi-a întreţesut traducerea Cronografului lui Cigalas1. Dintre comentariile nereproduse, două ne-au reţinut atenţia în mod deosebit, întrucât evidenţiază cunoaşterea de către mitropolitul moldovean a unor scrieri înregistrate astăzi sub denumirea generică de cărţi populare.
In partea de început a Cronografului se povesteşte, la un moment dat, despre Sit şi urmaşii acestuia. Expunerea urmează probabil textul apocrif al Genezei mici2, lui Sit facându-i-se dezvăluiri despre potop, venirea Mântuitorului şi despre „presluşanie [= nesupunere; n.n. -A.M.] ce vor face fiii lui”, „carii - precizează Dosoftei încadrând explicaţia între paranteze - şi le dzic egrigori3 şi fiii lui Dumnedzău” (ms. rom. 3456, f. 3718-19). Aceşti egrigori4, în număr de 200, locuiau împreună cu Sit „mai naltul pământ a Edemului..., aproapi de rai” (ibid., f. 3v/6-7). După moartea lui Adam, egrigorii, pogorându-se din Edem, s-au căsătorit cu fiicele oamenilor, adică cu cele din neamul lui Cain. Din legătura lor s-au născut „uruieşi<i> cei mari, carii să făcură răi” (ibid., f. 4v/2), fiind pedepsiţi de Dumnezeu. După ce „pogărâţii” „şi-mvăţară femeile
1	La sinossi storica di Matheos Tzigalas di Cipro nella versione rumena del metropolita Dosoftei, în „România Orientali”, IUI, 1990, p. 49-79.
2	Dicţionar enciclopedic de personaje biblice de Martin Bocian, în colaborare cu Ursula Kraut şi Iris Lenz, Bucureşti, 1996, p. 387.
3	Glosat deasupra trezveţi.
4	Din gr. sypf|yopoţ „vigilant, eveille”; aici însă pentru oi eypîiyopoi din Biblie „Ies Egregores, nom d’une race d’hommes avant le deluge” (C. Alexandre, Dictionnaire grec-franţais, Paris, 1876, p. 423).
218
ALEXANDRU MAREŞ
farmice şi descântece” {ibid., f. 4v/6-7), un anume Azail „alease-le5 (?) boieria lor, că boierii acelor pugorâţi 200 era” {ibid., f. 477-8). Pe marginea acestui ultim pasaj, Dosoftei a făcut următorul comentariu încadrat între paranteze: „Aice iasti oarece6 în ceia pogorâţi, de nu-s cumva blajenii, că în multe poveşti să răspund [= se pomenesc; n.n. - A.M.] aceşti blajeni” {ibid., f. 478-10).
Blajinii, după cum se ştie, reprezintă o populaţie mitologică, caracterizată prin evlavie şi bunătate, pe care o oglindesc unele tradiţii populare din nordul Moldovei, Bucovina şi Basarabia. Ei sunt amintiţi şi în scrieri ale sfinţilor părinţi, cum ar fi, de pildă, predica lui Ioan Hrisostom despre judecata viitoare. Printre altele, aici citim că „mulţi poetici şi filosofi ai elinilor” au vorbit atât despre iad „unde să muncescu oamenii cei răi şi vicleani”, cât şi despre „nişte locuri bune şi ostroave a blajinilor [subl. n. - A.M.] şi grădini cu flori înflorite şi cu multe miroseale. Şi ceate de sfinţi să află acolo ...”7 8. Desigur că, în rândul poveştilor despre blajini, Dosoftei nu putea încadra o astfel de predică religioasă; ea, de altfel, nu conţine vreun element narativ care să permită identificarea „pogorâţilor” din traducerea Cronografului cu blajinii. „Multele poveşti” la care se referea mitropolitul moldovean vizau negreşit unele cărţi populare şi, dintre acestea, în primul rând Alexandrieis. Numai în romanul lui
5	Scris: AAsfiAe.
6	Scris: ©pese.
7	Mărgăritarele părintelui nostru Ioan, arhiepiscopul Ţarigradului, Bucureşti, 1688 (BAR, CRV I 91, f. 33v).
8	Despre circulaţia acestui roman popular în a doua jumătate a secolului al XVII-lea în Moldova, vezi Miron Costin, Opere. Ediţie critică cu un studiu introductiv, note, comentarii, variante, indice şi glosar de P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1958, p. 89.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 219
Alexandru cel Mare blajinii sau, cum li se mai spune, nagomudrii (=înţelepţii goi) sunt pomeniţi ca urmaşii lui Sit; ei trăiesc într-un ostrov înalt numit Edem sau ostrovul Macaronului (=insula fericiţilor)9 10 11. Dosoftei putea şti, de asemenea, că blajinii mai sunt numiţi şi rohmani de către ucraineni şi de o parte a populaţiei româneşti din Maramureş, nord-estul Transilvaniei şi Bucovina şi va fi avut, poate, cunoştinţă de povestirea apocrifă intitulată Citenie a lu s<ve>ti Zosim, în care se înfăţişează viaţa acestor „fericiţi”. E drept că în scrierea precitată ei nu mai descind din Sit, ci din regele Ierusalimului Rohman, fiul lui Asaf . In sfârşit, prin poveştile despre blajini, cărturarul moldovean s-a putut raporta, în afara textelor scrise, şi la unele legende care circulau pe cale orală.
Al doilea comentariu se referă la legenda despre Iosif şi Asineta, bine cunoscută lui Dosoftei. Reamintim că în dedicaţia către Duca-Vodă din prefaţa Vieţii sfinţilor (1682), mitropolitul se adresează lui Dumnezeu cu rugămintea „să blagoslovească ... şi pre Măria sa Ioan Ştefan Voevoda cu cinstita sa doamnă Ecaterina, iubita şi-ntâi născuta fiica Mări<i>i tale, carii ţi i-au dăruit milostivul Dumnedzău acmu tineri în nuntă de bucurie ... cum au blagoslovit pre Iosif şi Asineta” . In Cronograf, în locul unde se povesteşte cum împăratul Egiptului i-a dat lui Iosif „pi fata lui Putifar sau Pentefri, popa cetăţii
9	N. Cartojan, Alexandria în literatura românească. Noi contribuţii, Bucureşti, 1922, p. 15-16, 86-89.
10	Vezi Gabriel Ştrempel, Contribuţii la cunoaşterea legendei blajinilor, în „Revista pentru istorie şi teorie literară”, tom 24, 1975, nr. 2, p. 268. Textul acestei povestiri a fost studiat şi publicat recent de Maria Stanciu-Istrate în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. III, Bucureşti, 1999, p. 9-65.
11	Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche, Bucureşti, voi. I, 1903, p. 244.
220
ALEXANDRU MAREŞ
soarelui12, pre13 Aseneta”, Dosoftei vine cu următoarea lămurire, încadrată între paranteze: „Fată sfântă. Citit-am lucru minunat de dânsa, cum îngerul14 lui Dumnedzău o au învăţat a creadi în Dumnedzău, unde şideia în turn şi bucate idoleşti de jărtve nu mânca, şi îngerul14 o hrănie. A lu Vasilie-Voievod era carte greceşte scoasă den pre arăpască” (ibid., f. 27r/7-l 1).
Amănuntele referitoare la convertirea şi hrănirea fetei lui Pentefri de către îngerul Domnului sunt preluate din cunoscuta legendă apocrifa despre Iosif şi Asineta15. Cartea deţinută de Vasilie-Voievod (= Vasile Lupu) trebuie să fi fost o copie manuscrisă, căci nu se cunosc ediţii greceşti ale scrierii. Raporturile bune dintre domnitor şi Dosoftei, pe atunci (a. 1654) călugăr sau poate chiar egumen al mănăstirii-Pobrata16, explică accesul ultimului la exemplarul pomenit. Un interes aparte prezintă informaţia privind sursa „arăpască” a versiunii greceşti. Acest izvod în limba arabă a fost probabil cel al versiunii siriace traduse de Moise de Aggel la jumătatea secolului al Vl-lea, care păstrează şi cea mai veche versiune cunoscută a legendei17. S-a exprifhat posibilitatea ca versiunea siriacă
12	Scris: copertă".
,;> Scris: npt.
14	Scris: ^u’tpV'.
15	N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească. II. Epoca influenţei greceşti, Bucureşti, 1938, p. 58.
16	Vasile Lupu s-a îngrijit îndeaproape de Mănăstirea Pobrata, ridicând un nou zid de împrejmuire şi făcându-i, probabil, şi unele daruri. Sub Ştefan-Vodă, fiul lui Vasile Lupu, Dosoftei a ajuns episcop de Huşi (1658), iar, un an mai târziu, Vasile Lupu intervenea pe lângă Sava, mitropolitul Moldovei, pentru numirea lui Dosoftei în scaunul rămas vacant al Episcopiei de Roman (N. Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor. Voi. I, Bucureşti, 1928, p. 392-393).
17	N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească, II, p. 59.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE	221
să fi fost transpusă din greceşte18 ori din informaţia cuprinsă în cartea lui Vasile Lupu se desprinde o concluzie diametral opusă. Rămâne pe seama cercetărilor viitoare să clarifice acest aspect extrem de important pentru stabilirea originii legendei şi a traseului ei iniţial de difuzare.
In deceniile din urmă, cărturarului moldovean i-au fost atribuite traducerile a două cărţi populare: Viaţa sfântului Vasile cel Nou19 20 şi Legenda lui Afrodiţian Persul19. Dovada directă a cunoaşterii de către Dosoftei a unor asemenea producţii literare o furnizează cele două comentarii inserate în traducerea Cronografului lui Cigalas.
18	Ibidem.
19	N. A. Ursu, Alte traduceri necunoscute din tinereţea lui Dosoftei, în „Limba română”, XXVII, 1978, nr. 5, p. 495-507; pentru o altă traducere a scrierii, datorată, de asemenea, lui Dosoftei, vezi articolul nostru Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exil polon (III), în „Limba română”, XXXVII, 1988, nr. 1, p. 55-63.
20	Dragoş Moldovanu, Miscellanea philologica, în „Limba română”, XXXIII, 1984, nr. 5, p. 417-420.
CONSIDERAŢII PE MARGINEA INDICELOR DE CĂRŢI OPRITE DIN SECOLUL AL XVII-LEA
1. -Listele de cărţi interzise de biserică, care au circulat în epoca veche în spaţiul românesc, s-au bucurat de un slab interes din partea specialiştilor noştri. B. P. Hasdeu s-a referit cel dintâi la un astfel de indice preluat dintr-o publicaţie rusă, încercând să dovedească că două dintre textele Codicelui Sturdzan au un caracter bogomilic1. După un manuscris românesc din fondul Bibliotecii Academiei Române, N. Cartojan a reprodus o listă de cărţi oprite, care prin cuprins se apropia „mai mult de tipul indicelor slave, publicate la Moscova în 1646”2. în sfârşit, FI. Dudaş a publicat, la rândul său; o listă de cărţi socotite eretice, însoţind-o de un scurt comentariu, menit să ilustreze importanţa indicelui respectiv, aceea de a cuprinde „scrieri ale timpului, aflate în circulaţie în societatea medievală românească”3.
în pofida publicării celor două liste, conţinutul lor.a rămas în bună parte necunoscut, întrucât nu s-a încercat o identificare a scrierilor conţinute; vezi, pentru a ne rezuma numai la câteva exemple, titluri precum Colenditoriul, Zemlemeariia, în indicele publicat de N. Cartojan, respectiv Ostrovmeiul, Zelenic, în indicele reprodus de FI. Dudaş. Faptul că provenienţa originalelor străine ale
1	Cuvente den bătrâni, II, Bucureşti, 1879, p. 256-257, 264-266.
2	Cărţile populare în literatura românească, voi. I, Bucureşti, 1929, p. 22 şi p. 267-271 (textul listei).
J Manuscrisele româneşti din bisericile Bihorului, [Partea I], Oradea, 1985, p. 72 (se va cita în continuare Dudaş, Manuscrise Bihor)', Manuscrisele româneşti medievale din Crişana, Timişoara, 1986, p. 30 (se va cita în continuare Dudaş, Manuscrise Crişana).
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 223
indicelor nu ne este cunoscută ne împiedică să stabilim căile prin care acestea ne-au parvenit. Nu ştim, de asemenea, dacă cele două liste de cărţi „lepădate” au contribuit în vreun fel la stăvilirea acţiunilor de traducere şi copiere a apocrifelor religioase, după cum nu ştim dacă transpunerea acestor liste în limba română a fost urmarea unei politici speciale adoptate de biserica ortodoxă din ţările române.
Sunt, prin urmare, câteva chestiuni care merită să fie discutate şi a căror cercetare ne propunem să o întreprindem în studiul de faţă.
2. In ordine cronologică, primul indice de cărţi oprite pe care îl vom aduce în discuţie este cel existent în aşa-numita Păucenie de la Voivozi (colecţia Atanasie Popa), copiat, potrivit lui FI. Dudaş, la începutul secolului al XVII-lea4. O însemnare din prima parte a manuscrisului dezvăluie că transcrierea s-a efectuat în „Beligrad turschi” (probabil Belgradul sârbesc) de către popa Vasilii din ţara
4 Dudaş, Manuscrise Bihor, [I], p. 70 şi nota 73 de. pe aceeaşi pagină: „Hârtia manuscrisului înfăţişează patru tipuri de filigrane, datând de la 1595-1611, identice cu cele redate de I. Kemeny în Signa interna... ms. cit., I, f. 51, 66, 73”; cf. Dudaş, Manuscrise Crişana, p. 186, nota 64, unde nu se mai susţine identitatea între filigranele hârtiei din Păucenia de la Voivozi şi filigranele din catalogul lui Kemeny. De altfel, ne-am putut convinge că cele două filigrane din manuscris reproduse de FI. Dudaş (vezi Manuscrise Crişana, p. 19, fig. 3a şi 3b: vulturi bicefali surmontaţi de coroana) nu sunt identice cu filigranele reproduse în primul volum al lucrării lui Kemeny pe filele 51 şi 66, la care autorul face trimitere; în ceea ce priveşte filigranul de pe fila 73 (cocoş înscris în stemă, surmontată de iniţialele CH), nu ştim dacă acesta se regăseşte pe hârtia Păuceniei de la Voivozi şi încă într-o formă identică, pentru a corespunde exigenţelor impuse de o datare corectă.
Moldovei . In cea mai mare parte, manuscrisul cuprinde cazanii, alături de care figurează şi câteva scrieri apocrife {Apocalipsul lui Ioan, Apocalipsul Maicii Domnului, Apocalipsul lui Pavel, Legenda duminicii) şi hagiografice {Povestea sfântului Gheorghe şi Povestea sfântului Tirorif. Pe filele 181-183 ale manuscrisului se află un indice de cărţi oprite având următorul titlu: Cuvântul de învăţătură despre cărţile bune şi cărţile rele sau eretice1.
Originalul acestui indice a fost redactat în slavonă, după cum probează aspectul unor titluri precum Gromovnic, Rojdealnic, Zelenic, Zveazdocetnic. Spre aceeaşi încheiere ne poartă şi termenul coştunăia, adaptat de traducător din izvodul slavon; cf. sl. koujtoynlnti „legendar, fabulos”5 * 7 8.
Două titluri din Cuvântul de învăţătură... ne sunt bine cunoscute, întrucât denumesc scrieri care au circulat şi la noi şi încă de la începutul secolului al XVII-lea: Gromovnicul, carte care dezvăluie prefacerile ce se vor înfăptui pe pământ în funcţie de zodia în care va tuna9, şi Rojdealnicul, carte ale cărei preziceri sunt diferenţiate după luna sau zodia în care s-a născut omul10. Semnificaţia
5 Dudaş, Manuscrise Bihor, [I], p. 73 şi Dudaş, Manuscrise Crişana, d.3L
Dudaş, Manuscrise Bihor, [I], p. 70-72 şi Dudaş, Manuscrise Crişana, p. 28-30.
7	Vezi reproducerea textului în Anexă, I, p. 252-253.
8	Franz von Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum, Wien, 1862-1865, s.v.
9	Pentru cele mai vechi versiuni româneşti, vezi Gromovnicul copiat de popa Stanciul din Sărata Oltului, jud. Sibiu, în 1636 (Alexandru Mareş, Cel mai vechi Gromovnic românesc, în „Limba română”, XXIII, 1974, nr. 1, p. 29-44) şi Gromovnicul tipărit în cca 1639 (N. Drăganu, Cea mai veche carte rakoczyană, în „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, I, 1921-1922, p. 253-258).
10	Pentru cea mai veche versiune românească, vezi Rujdelniţa copiată de Ioan Românul în cca 1621, în localitatea Sânpetru, jud. Braşov sau
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 225
altor titluri poate fi întrevăzută.
Zveazdocetnic are corespondent în unele indice slavone pe sB’kaAOHTeiţu „cititor în stele”, scriere „în care oamenii fără minte cred vrăjind, căutând zilele naşterii lor, obţinerea demnităţilor, năpăştile săracilor, felurile morţii, norocul în slujbe şi meserii”* 11.
Ceasovnicul denumeşte probabil scrierea care indică ceasurile bune şi ceasurile rele12.
Vrăjitoriul este traducerea sl. BOA^oBUHKb „vrăjitor, mag” sau a sl. BpaMeENHKb „vraci, vrăjitor”, titluri sub care în indicele slavone figurează o scriere despre care aflăm că „vrăjeşte cu fiecare cobe, cu păsările şi cu fiarele, care sunt acestea: biserica trosneşte, urechea ţiuie, ochiul clipeşte, focul colcăie, câinele urlă...”13.
Zelenic, care în transcrierea lui FI. Dudaş este un element din componenţa titlului Zările zelenic lecarnic14, denumeşte în realitate o scriere înregistrată în indicele
jud. Hunedoara (N. Cartojan, Cel mai vechi zodiac românesc: Rujdeniţapopei loan Românul (1621), în „Dacoromania”, V, 1927-1928, p. 591-601).
11	N. Tihonravov,	II a.uuninuiru	ompe'ieHHoCi pyccitou
.mmepamypbi, I, CaHK'nierepSypr, 1863, p. IX; cf. şi V. Jagic, O pişi i izvodi iz nekoliko juzno-slovinskih rukopisa, în „Starine”, knjiga IX, 1877, p. 110.
12	Cf. în indicele slavone o wkx'i» © 3Abixt h o A®Epw\"h „Despre ceasuri, despre cele rele şi despre cele bune” (N. Tihonravov, op. cit., I, p. IX şi II, p. 385-387 — textul) şi Hacoiwkpie „Măsura ceasului” (A. I. Iaţimirski, Bii5.sioefXKpu‘leodu o63op anoicpuţpoab ob mnHoc.na-BftHCKOU. U pyCCKOU mtCbAteHHOCmU, BbinyCKT, I, Apoicpinpbi Benixo3aeimHbie, 1 IeiporpaA, 1921, p. 64).
13	Vezi N. Tihonravov, op. cit., I, p. VIII şi V Jagic, op. cit., p. 109-110.
14	Dudaş, Manuscrise Bihor, [I], p. 73; Dudaş, Manuscrise Crişana, p. 30.
226
ALEXANDRU MAREŞ
slavone de cărţi oprite sub forma 36A6hnhk „doctor”15, al cărei text, publicat de N. Tihonravov, conţine diverse sfaturi de medicină populară, dintre care spicuim câteva: „<Despre albeaţă, leucom>. Dacă cineva va avea albeaţă pe ochi, să ungă cu lapte de iapă şi miere acea albeaţă şi o va alunga din ochi”; „Despre sughiţ. Dacă omul va sughiţa, să roadă miezul unui cocean afumat”16 17 18 19.
Flori mirositoare corespunde parţial titlului EArwvANLia „frumos mirositoare”, menţionat într-un indice slavon de cărţi necanonice . Titlul ar putea să denumească o scriere de medicină populară, cu leacuri întemeiate pe diverse specii de flori plăcut mirositoare.
Mai dificil este să stabilim înţelesul altor titluri, pe care le vom examina în continuare.
Ostrovmeiul este un titlu enigmatic, care nu se regăseşte în indicele slavone cercetate. Aflat pe prima poziţie în indice, el ar putea reprezenta o formă alterată a sl. wcTpoNOY/YvkA (variantă pentru ACTpoNOiWMta), titlul uneia
IO A	#
dintre cărţile oprite . In indicele slavone, acTpoNOAAma mai
~19
este numita acTpoAonu sau maptoaoh .
Titlul Semnele lunii şi a soarelui nu este înregistrat în listele slavone de cărţi oprite. Nu putem stabili dacă această scriere avea un conţinut asemănător celei intitulate oKptfweme cAovfNuy h AyNfl „înconjurarea soarelui şi a lunii”
15	1. I. Sreznevski, Mcirnepucuibi dan cAocapn d perne-pyccKaeo H3biKa no nucbMeHHbiMb ncLAiflniHiiKaAi'b, I, CaHKTnexepSypr, 1893, col. 969 (s.v. 3eAeHNMKT>); A. I. Iaţimirski, op. cit., p. 74.
16	Op. cit., II, p. 425-426.
171.1. Sreznevski, op. cit., I, col. 597 (s.v. rpoA\T»NHKTi).
18	lbidem, II, col. 745 (s.v. octponoahiia = wcTpoNtfAvfcia) .
19	N. Tihonravov, op. cit., I, p. VIII. Pentru câteva fragmente de text cu conţinut astrologie, vezi ibidem, II, p. 398-421.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 227
90
în unele manuscrise slavone . Printre cărţile astrologice interzise, în indicele slavone figurează şi iwtceitb okp^jkct' ce „Luna se înconjoară” . Se pare că în ambele titluri slavone, ©KptfjKeme şi, respectiv, oKpWweT'ce se referă la cercul de vapori care se vede uneori în jurul soarelui şi mai ales al lunii, aşa-numitul cearcăn, cum se mai numeşte popular acest fenomen astronomic.
Zările este un titlu fără corespondent în indicele slavone de cărţi interzise.
în aceeaşi situaţie se află şi termenul Lecarnic, a cărui temă (Acnapu „doctor”) arată că avem a face cu o carte de medicină populară. Stăruie totuşi întrebarea dacă Lecarnic nu reprezintă în indicele nostru o glosă pentru Zelenic.
Cu<nu>na ceriului ce trece prin ea soarele este, de asemenea, un titlu fără corespondent în indicele slavone cercetate. Scrierea era probabil tot de factură astrologică şi privea poate previziunile legate de ivirea pe cer a curcubeului; cf. cununa cerului, denumire sub care prin părţile de nord ale Moldovei este cunoscut curcubeul20 21 22.
După cum observăm din această trecere în revistă a cărţilor oprite cuprinse în Cuvântul de învăţătură..., majoritatea lor aparţine literaturii astrologice de prevestire. Câteva cărţi (Zele<i>nic, Flori mirositoare, eventual şi Lecarnic) se integrează domeniului medicinii populare. Ceea ce particularizează acest indice este conţinutul lui limitat la cele două domenii amintite; nici un apocrif religios nu figurează în cuprinsul lui. Din acest punct de
20	N. Tihonravov, op. cit., II, p. 397.
21	V. Jagic, op. cit., p. 110; N. Tihonravov, op. cit., I, p. VIII; A. I. Iaţimirski, op. cit., p. 67.
22	Tudor Pamfile, Văzduhul după credinţele poporului român, Bucureşti, 1916, p. 157.
228
ALEXANDRU MAREŞ
vedere, indicele nostru se apropie de indicele slavone, grupate de A. I. Iaţimirski în grupa a Vil-a, a aşa-numi-telor „cărţi eretice”23.
Originalul traducerii pare să-l fi reprezentat un indice de cărţi oprite asemănător celui existent în Paisievskii sbornik, manuscris de la sfârşitul secolului al XV-lea (Biblioteca Academiei Duhovniceşti din Sankt Petersburg), pus la contribuţie de I. I. Sreznevski24. în lucrarea acestuia am întâlnit câteva titluri de cărţi oprite, preluate din versiunea cuprinsă în Paisievskii sbornik, care prezintă asemănări frapante cu titlurile cărţilor similare din textul românesc, nu numai în redactarea titlurilor, dar şi în succesiunea acestora:
■Paisievskii sbornik
WCTp©NO\f mL A,
3B’k3A©H6ThA25 26 27 36A6INH , KOAAANH -
-	27
rpoA\NM , GAr©YXdNlira
Cuvântul de învăţătură despre cărţile bune şi cărţile rele sau eretice Ostrovmeiul, Zveazdocetnic Zele<i>nic, Lecarnic
Gromovnic, Flori mirositoare
De remarcat, de asemenea, prezenţa termenului slavon K<MjjTo\fm*N’h „legendar, fabulos” în Paisievskii
23	Op. cit., p. 29-31 şi 64-75. Primele şase grupe cuprind indicele referitoare la „cărţile mincinoase şi renegate”.
24	Op. cit., I, p. 33 (numerotaţia de la sfârşitul volumului pentru secţiunea Y ica3cirne.ib cotcpamemu).
25	Ibidem, II, col. 745 (s.v. «cTpoMOMHia = wcTpoNk’M’feia).
26	Ibidem, I, col. 969 (s.v. 36A6HNHKrb).
27	Ibidem, col. 597 (s.v. rpoMi>NHKi>)-
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 229
sbornik şi încă în aceeaşi sintagmă (x<»rtA'fecKHA noipioNhi)28 pe care o regăsim şi în indicele nostru: haldeeşti coştunâia.
Apartenenţa la o redacţie slavonă răsăriteană a sursei utilizate de traducătorul român poate fi presupusă, întrucât indice de „cărţi eretice”, asemănătoare indicelui nostru, nu s-au semnalat în manuscrisele slavone de redacţie sudică. Ţinând seama de acest aspect, ca şi de originea copistului, putem considera că traducerea din slavonă s-a efectuat probabil în Moldova. în text nu întâlnim particularităţi lingvistice care să se opună acestei localizări; vezi e păstrat în nedejdui, f > h în hiind, hiiul (cf.fiiul), grupul consonantic sv în sv<i>ntele, sv<â>ntul, termenul băseduiescu „vorbesc” şi, eventual, sintagma cu<nu>na soarelui, dacă aceasta are în text semnificaţia „curbcubeu”.
Indicele din Păucenia de la Voivozi, este departe de importanţa ce i-a fost atribuită de FI. Dudaş; dintre numeroasele cărţi prohibite conţinute, numai pentru două (Gromovnicul şi Rojdealnicul) avem cunoştinţă că au fost cunoscute românilor din secolul al XVII-lea29 *.
3. Al doilea indice de cărţi oprite care ne-a reţinut atenţia este cuprins într-un Nomocanon slavon (B.A.R., ms. sl. 461), a cărui copiere s-ar fi înfăptuit, după P. P. Panaitescu, în 1651 de către ierodiaconul Efrem „în
O A
mănăstirea Mitropoliei, în vremea vlădicii Ştefan” . însemnarea acestuia, redactată în slavonă, se păstrează pe prima copertă interioară, fiind, prin urmare, posterioară
28	Ibidem, col. 1308 (s.v. koui^na = kowtmna = koujtiona).
29	Vezi supra, notele 9 şi 10.
j0 Catalogul manuscriselor slavo-române şi slave din Biblioteca Academiei Române. Voi. II. Ediţie îngrijită de Dalila-Lucia Aramă şi revizuită de G. Mihăilă. Cu o prefaţă de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 2003 (se va cita în continuare Panaitescu, Catalogul), p. 289.
230
ALEXANDRU MAREŞ
acţiunii de legare a manuscrisului. Scrierea din însemnare fiind cursivă nu permite să stabilim dacă Efrem, care îşi scria numele cu litere latine sub forma latinizată Efremus, este aceeaşi persoană cu copistul textelor manuscrise, reproduse cu caractere semiunciale. în plus, Efrem nu afirmă nicăieri că ar fi copiat ciio KNwry „această carte”, formula uzitată de copişti în asemenea împrejurări, astfel că însemnarea de faţă s-ar putea referi şi la calitatea sa de simplu adnotator al manuscrisului, exercitată pe când se afla în „mănăstirea Mitropoliei”, probabil în Mănăstirea Dealu31. în afară de poziţia pe care această însemnare o deţine în raport cu textul Nomocanonului, mai sunt două considerente care ne fac să credem că scrierea manuscrisului nu îi aparţine lui Efrem: primul este hârtia, care, potrivit .filigranelor32, nu a circulat în Ţara Românească, iar al doilea, totodată şi cel mai important, îl reprezintă particularităţile de limbă ale textelor, specifice slavonei de redacţie răsăriteană33. Prin prisma celor
31 Un ierodiacon Efrem îşi semnează numele pe o filă dintr-un Minei pe luna mai, care se afla îh secolul al XVII-lea la Mitropolia Ţării Româneşti; vezi Panaitescu, Catalogul, p. 290.
j2 Filigranele hârtiei aparţin la trei tipuri diferite: vultur înscris în stemă, crin şi corn înscris în stemă surmontată de litera B (vezi fig. 1 -3). Pentru ultimele două tipuri de filigran, vezi E. Laucevicius, Popierius Lietuvoje XV-XVIII a, voi. II, Vilnius, 1967, nr. 2041-2056 (atestări cuprinse între 1409 şi 1757; cf. variante asemănătoare cu cea din fig. 2, sub nr. 2043 şi 2044, cu atestări din 1624 şi 1632) şi nr. 2978-2982 (atestări cuprinse între 1593 şi 1662).
33	Vezi -u > o în bo (39676, 397715), Bonpc? (39776), cobaasht. (39677, 17, 27), coKpoB€l,Hbix (398712-13), itioka\o (39674), -i>p > -ep în H3BepW ca (39678), KpecmtrT (397718-19), cosepuieiio (398721), oytbg1’}ka<uot ca (398720), -t>a > -oa în HcnoNeNA (398722), ncmo,<KOBA"Nc (398716), desinenţa -oro la genitivul singular al adjectivului masculin în GoTVch-oro (39778).
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE	231
constatate, copierea Nomocanonului s-a realizat probabil prin părţile Ucrainei sau mai curând ale Rusiei, având în vedere prezenţa între textele Nomocanonului a unor pravile aparţinând mitropoliţilor ruşi Ivan, Chirii şi Maxim34.
în împrejurări necunoscute, manuscrisul a ajuns la Mănăstirea Bistriţa, unde egumenul Vasilie nota pe 2 noiembrie 1651 că acesta urma să fie trimis mitropolitului Ştefan35. în acelaşi an sau un an mai târziu (7160), logofătul Goran însemna în interiorul ultimei coperte că „această carte este a Mănăstirii Bistriţăi”36, adnotare identică cu aceea făcută tot de el în anul 7160 pe coperta din urmă a Sintagmei lui Matei Vlastares aparţinând aceleiaşi mănăstiri (B.A.R., ms. sl. 286)37. De la Mitropolia din Târgovişte, unde fusese expediat de egumenul Vasilie, se pare că manuscrisul nu a mai fost înapoiat Mănăstirii Bistriţa.
Pe filele de la sfârşitul manuscrisului (f. 396v-398v) figurează un indice de cărţi oprite redactat în slavonă de redacţie răsăriteană, purtând titlul Gao(b) w(t) npaBH(A) ctbi(x) wEfu, w knhta(x) h(x)jk6 noAOBAe(T) mccth h bnma\ath i h(x) ate N6 bnha\ath nh (s)cth „Cuvânt din pravila sfinţilor părinţi despre cărţile care se cuvine să le citim şi să le
34	Panaitescu, Catalogul, p. 286 şi 288.
35	Panaitescu, Catalogul, p. 289.
36	Panaitescu, Catalogul, p. 289.
37	P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Bilioteca Academiei Române, voi. I, [Bucureşti], 1959, p. 385 (se va cita în continuare Panaitescu, Manuscrisele), unde cuprinsul însemnării („Această carte este a Mănăstirii Bistriţăi”) este atribuit, în mod greşit, unui anonim din secolul al XVIII-lea.
232
ALEXANDRU MAREŞ
învăţăm şi despre cele pe care nu trebuie să le învăţăm, nici să le citim”38.
Indicele, după cum se precizează în text39, aparţine „părintelui nostru Nicon”. Este vorba de Nicon Muntenegreanul (qepNoropeivu; secolul al Xl-lea), a cărei listă de cărţi oprite denumită Tacticon a fost tradusă din greacă în slavonă la sfârşitul secolului al XHI-lea sau în prima jumătate a secolului al XIV-lea40. Cu unele mici omisiuni, cărţile interzise din Tacticonul lui Nicon se regăsesc în indicele din ms. sl. 461 pe poziţiile 1-2141. începând cu poziţia 22 şi până la sfârşit înregistrăm cărţi prohibite care figurează în indicele slavone sub titlurile wtb aiioctoackiiixii 3AnoBi\An „din dispoziţiile apostoleşti”42 sau ot npABHAii cb^tlixt» AnocTOAii o KNHrA^ii „Din Pravila sfinţilor apostoli despre cărţi”43. în rândul cărţilor din această porţiune sunt câteva referitoare la popa bulgăresc Ieremia şi la unele traduceri cu caracter bogomilic (poziţiile 41-44), întâlnite prima dată în aşa-numitul Index Pogodin din secolul al XIV-lea44. Tocmai această contopire a unor indice de cărţi oprite, alcătuite la date şi în locuri diferite, explică faptul că în
38	Panaitescu, Catalogul, p. 288.
39	Vezi reproducerea traducerii textului în Anexă, II, p. 254-257.
40	Vezi V. Jagic, op. cit., p. 94; pentru vechimea traducerii slavone, vezi Cina podtmacica .numepamypa. Ehhukncmedu lien pe>tHUtc. CbcraBMTeJi Donka Petkanova, Be/imco TbpHOBO, 2003, p. 220.
41	Vezi V. Jagic, op. cit., p. 105-106; A. I. Iaţimirski, op. cit., p. 32, 34, 36, 38 şi 40 (rubrica II: Nhkona HepNoropuA. Takthkont»)-
42	Vezi V. Jagic, op. cit., p. 107-109.
43	Vezi A. I. Iaţimirski, op. cit., p. 32-52 (coloana V: Ott» npABHAi. cbb.
AflOCTOATi).
44 Vezi A. N. Pipin, A ah oă^HCHeHUH cniambu o AcntzHbix, în „JliTOHHCb 3aHHTÎM Apxeorp$H4eCKOM KOMMHCCiM”, 1861, Bbin. 1, p. 26-27; lor. Ivanov, Bosomuacku khusu ii nesenda, Co({)Mfl, 1925. p. 52-53.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 233
indicele de faţă unele cărţi prohibite sunt consemnate în două rânduri; vezi Lemnul crucii, amintit între apocrifele Noului Testament (nr. 28), dar şi între scrierile bogomilice (nr. 43) sau Povestea lui Iacov (nr. 15; cf şi nr. 58). Ar mai fi de remarcat, pentru indicele nostru, apelul care se face în două rânduri la unele canoane adoptate de sinoadele ecumenice cu privire la cărţile apocrife45. Ataşarea unui astfel de indice la sfârşitul unui Nomocanon este din punctul de vedere al bisericii pe deplin justificată. Foarte probabil că alcătuirea actuală a indicelui a luat naştere într-un mediu ecleziastic din Rusia.
4. Ultimul indice de cărţi oprite de care ne vom ocupa este cel existent în manuscrisul academic 1570, care conţine o colecţie de scrieri polemice religioase traduse de Stai cu Grămăticul, „slujitoriul beserecii domneşti” din Târgovişte, între 26 noiembrie 1667 şi 21 mai 1669. Pe filele 7r-llr ale manuscrisului se află mai multe indice: unele de cărţi acceptate de biserica ortodoxă (De cărţile pe care le priimeaşte soborniceasca apostoleasca besearică şi pre care se cade, a le ceti creştinii direpţi — f. 7ra/l-7va/l, Suma cărţilor Legii noo, că venii adivăriul Domnul nostru Isus Hristos, fiiul şi cuvântul lu Dumnezeu înceape Evangheliia, cum ai zice veastea cea bună - f. 7va/2-7vb/8, Cărţile prepodobnicilor şi purtătorilor de Dumnezeu părinţilor noştri, a păstorilor şi a învăţătorilor a toată lumea care sânt aceastea - f. 7vb/9-8va/14) şi altele de cărţi respinse de biserica ortodoxă (Cărţile ceale minciunoase pre care nu se cade a le ţinea şi a le ceti dirept-cre-dincioşii hristiani - f. 8va/15-9rb/2 şi Cărţile ereticeşti 43
43 Canonul 59 al sinodului de la Laodice (f. 39673-5: „NeA»cm©HT auAkm* c,KcmABA6H'Nwx 4'7uwo'... NoBAro h Bem^Arc 3akona”) şi canonul 63 al sinodului de la Trulla (f. 398710-17: „hjkc Ae>’KB* w BpAr... h Nmoyi(iHM npOKAHHAe"*”)-
234
ALEXANDRU MAREŞ
carele nu se cade a le ceti dirept-credincioşii - f. 9rb/3-l lra/14). Ultimele două indice au fost publicate de N. Cartojan împreună, drept o unitate46. Acesta era de părere că, „prin cuprinsul său şi mai ales prin ordinea de succesiune a titlurilor, indicele se apropie mai mult de tipul indicelor slave, publicate la Moscova în 1646”47. Constatarea, întemeiată pe consultarea lucrării lui A. I. Iaţimirski, Bufi Aioe paţpuveciriu o fi 3op anoKpuţpoeb <n> wtkhocjicl-qhhckou a pycctcou nucbMeHHOcmu, Petrograd, 1921, este în bună măsură exactă. Sub numărul XIV, în lucrarea citată figurează un indice de cărţi oprite publicat la Moscova în 1644, şi nu în 1646, în cuprinsul unui sbornic polemic, cunoscut în literatura de specialitate drept Khphaaoba knhta „Cartea lui Chirii” (titlul s-a dat după prima scriere din cuprins, Gka3ahi6 ha ocmuh b-^kt, „Expunere despre veacul al optulea” a lui Chirii, arhiepiscopul Ierusalimului, comentată de Ştefan Zyzanie). Indicele din ms. rom. 1570 se identifică perfect cu indicele din publicaţia moscovită, atât în ce priveşte titlurile conţinute, cât şi în privinţa succesiunii acestora48 49. Nu încape nici o îndoială că originalul traduceriii româneşti l-a reprezentat indicele de cărţi oprite din publicaţia rusească. Odată cu indicele respectiv, Staicu Grămăticul a tradus şi celelalte scrieri din componenţa ediţiei ruseşti, astfel că manuscrisul său conţine traducerea integrală a scrierilor existente în KHpHAAOBa KNHra49. Combătând de pe poziţiile ortodoxis-
46	N. Cartojan, op. cit., voi. 1, p. 267-271.
47	Ibidem, p. 22.
48	Vezi A. I. Iaţimirski, op. cit., coloana XIV de pe p. 33—57 şi 65-67.
49	Cu peste 15 ani în urmă, am întrevăzut această posibilitate (vezi Traducerile necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exil polon (IV), în „Limba română”, XXXVII, 1988, nr. 2, p. 138-139), devenită în prezent certitudine, după ce am avut
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 235
mului o mare varietate de erese (iudaic, maniheic, armean, luteran, calvin), această carte prezintă şi un pronunţat caracter anticatolic, pus în evidenţă de scrierile unor polemişti ucraineni (Vasili Ostrozskago, Zaharia, Kopys-tenskyj, Ştefan Zyzanie şi Ivan Vysenskyj) şi ale unor ierarhi şi învăţaţi ortodocşi (Maxim Grecul, Fotie, patriarhul Constantinopolului, şi Meletie Pigas, patriarhul Alexandriei).
Reproducerea indicelui datorată lui N. Cartojan este defectuoasă: conţine unele lecţiuni greşite (Epistoîiia de duminecă50 î.l.d. Epistoîiia de dumineci, De cântarea (lu Sofonie)51 î.l.d. Descântarea, cărţi ale împăraţilor52 î.l.d. cărţi ale împărăţiilor, neînţeleptul (popa Eremiia)53 î.l.d. neînţelegutui) şi câteva segmentări eronate ale cuvintelor din componenţa titlurilor, care au dus la nediferenţierea unor titluri, cum ar fi: Patriarşii: Adam, Enoh54 (în realitate trei titluri)55, Evanghelie de la Thoma Paralipomena ce au trimes pe un vultur în Vavilon către leremia06 (în realitate: Evanghelie de la Toma, respectiv, Paralipomena ce au trimes...)51, Metanie Mâslenicul58 (în realitate două titluri)39, Altă minţită de Vasilie den * 30 * 32 * * * 36 37 38
posibilitatea să consult lucrarea lui A. Lilov, O maicb Ha3bieaeMou KupuJioeou	Ka3aH, 1858.
30N. Cartojan, op. cit., p. 267.
51 Ibidem, p. 268.
32 Ibidem, p. 270.
53 Ibidem, p. 271.
* Ibidem, p. 267.
53 Vezi A. I. Iaţimirski, op. cit., p. 33 (coloana XIV).
36	N. Cartojan, op. cit., p. 267.
37	Vezi A. I. Iaţimirski, op. cit., p. 41 (coloana XIV) şi p. 37 (coloana XIV).
38	N. Cartojan, op. cit., p. 268.
59	Vezi A. I. Iaţimirski, op. cit., p. 67 (coloana XV).
236
ALEXANDRU MAREŞ
Chesariia. De Grigore Bogoslov şi de Ioan Zlataust. întrebaturi şi răspunsuri, ce e şi din câte părţi făcut fu Adam60 (în realitate un titlu)61 62.
Greşeli care pot fi puse pe seama traducătorului sunt puţine. La f. 9V/13-15 ne întâmpină titlul A călătoriilor carte ce iaste cobi de timpinarea a toate ereticiile, care combină, de fapt, două titluri de cărţi: A călătoriilor carte în care iaste de timpinare (cf. ntfTHHK'u
h	62
KNHPd, b' N6MJK6 6CTB flHCANO 0 CTp’feHdXli) Şi, respectiv,
Cobi a toate ereticiile (cf. kobh bcLkia epeTHMecKix)63. în text sunt şi câteva omisiuni, de unul sau două cuvinte (f. 9rb/9, 24, 9va/9, 11, 10rb/l-2), a căror traducere nu a putut fi dată de Staicu Grămăticul, acesta notând marginal cuvintele slavone respective. în câteva situaţii, necu-noşcând semnificaţia cuvântului din alcătuirea titlului traducătorul l-a reprodus întocmai (Martoloi, Metanie, Zemlemeariid) sau le-a adaptat flexiunii româneşti {Cearovnicul, Măslenicul). Cu două excepţii, Martoloi şi Cearovnicul, care beneficiază în text de o lămurire asupra cuprinsului scrierii pe care o denumesc, celelalte trei titluri nu ne edifică în privinţa conţinutului acestor scrieri. SI. seMAeM-lipiA este o calchiere foarte transparentă a gr. 'iecoperplex, dar la ce se referă scrierea astfel intitulată nu ştim. Aceeaşi remarcă este valabilă în legătură cu sl. MeTdNHK (<gr. peravoia) „îngenunchiere şi înclinare a corpului până la pământ” şi cu sl. iyvuicabnhk’u „cunoscător, înţelept”. într-un caz, Staicu a tradus titlul din textul
60	N. Cartojan, op. cit., p. 270.
61	Vezi A. I. laţimirski, op. cit., p. 55 (coloana XIV); cf. tot aici înregistrarea greşită a porţiunii finale a titlului (i mto CU koahka hactgh cotBope" buct AAAA\-h) drept o scriere independentă.
62	Ibidem, p. 71 (coloana XV).
63	Ibidem.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 237
slavon (knhta rpoMNHKb) prin denumirea sub care era cunoscută cartea respectivă în spaţiul românesc: Cartea Gromovnicul. Să mai notăm traducerea titlului slavon KCACANuich (scriere despre prevestirile referitoare la zilele săptămânii în care va cădea ziua naşterii Domnului) prin Colenditoriul, echivalare determinată de sensul „colindător” cu care este întâlnit regional termenul în limba bulgară64 65.
Primul dintre cele două indice63 se referă la „cărţile ceale minciunoase”, care. în totalitatea lor, aparţin literaturii religioase şi hagiografice apocrife. Şi în acest indice contopirea unor liste de cărţi oprite care au circulat cândva independent, este sesizabilă în repetarea unor titluri: 24. Şi de lemnul crucii, ce e minţită (8vb/14-15), respectiv 38. De lemnul crucii	(9ra/6). „Cărţile
minciunoase” sunt în număr de 46, dintre care numai două nu se regăsesc în indicele din ms. sl. 461: 29. Numele îngerilor (8vb/24) şi 40. Şi cum Hristos cu plugul au arat; aceasta popa Eremiia bulgărescul o au minţit (9ra/7-10).
Al doilea indice vizează „cărţile eretice” şi conţine 33 de scrieri care, în linii mari, aparţin literaturii astrologice: 47. Martoloi, cum ai zice Astrologul, 48. Astronomiia, 49. Zemlemeariia, 50. Cearovnicul, 51. Gromovnicul etc. Acestei prime categorii de 28 de scrieri interzise (nr. 46-64) îi urmează spre finalul indicelui o scurtă listă de „cărţi lepădate”. Prima dintre ele (65. De Chitovras basne şi glume) pare a fi de fapt acelaşi text înregistrat în primul indice la poziţia 33 sub titlul De Chitovras, iar următoarele trei (66. Poslania luiAvgar..., 61. Altă minţită de Vasilie den Chesariia, 68. Şi cum Prov-lmpărat
64	N. Gerov, Pe‘ihui: Ha 6i.ieapcKUH e3wc, <J>OTOTnriHO M3iiaHMe, C0([)MH, 1976, S.V. KOA-kAHHK.
65	Vezi reproducerea acestor indice în Anexă, III, p. 258-265.
238
ALEXANDRU MAREŞ
fârtat pe Hristos au fâcut...) nu se regăsesc nici în primul indice de „cărţi minciunoase”, nici în indicele din ms. sl. 461. In sfârşit, pe ultima poziţie apare o scriere atribuită ca şi precedenta preotului bulgar Eremia: 69. <Molitva împotriva frigurilor>, pe care am înregistrat-o şi în indicele din Nomocanonul slavon. Prin conţinutul lor, scrierile de pe poziţiile 65-69 aparţin tot „cărţilor minciunoase”, reprezentând, prin felul în care sunt grupate, un supliment la primul indice de scrieri apocrife (1-46).
5.	Dintre cărţile oprite conţinute în indicele cuprinse în Nomocanonul slavon şi în traducerea Cărţii lui Chirii (1667-1669), numai un număr restrâns au circulat în ţările române în secolul al XVII-lea. Asupra acestora ne vom opri în continuare66.
Titlul Adam (2 N, 3 CC) poate fi pus în legătură cu naraţiunile apocrife despre Adam67 68, traduse şi copiate în spaţiul românesc încă din secolul al XVII-lea. Asemenea povestiri se întâlnesc într-o versiune ardelenească a Paliei
c o
istorice (B.A.R., ms. rom. 469) , în aşa-numitul Cuvânt pentru Adam şi Ev a din acelaşi manuscris69 şi într-un
66	Prin N am indicat indicele din Nomocanonul din ms. sl. 461, iar prin CC pe cel existent în Cartea lui Chirii
67	Un Cuvânt despre Adam în versiune slavonă a fost copiat un secol mai devreme în Moldova; vezi ms. nr. 740 de la Arhivele Statului din Bucureşti (Elena Linţa, Lucia Djamo-Diaconiţă şi Olga Stoicovici, Catalogul manuscriselor slavo-române din Bucureşti, Bucureşti, 1981, p. 261).
68	Alexandra Moraru şi Mihai Moraru, Palia istorică, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. IV, Bucureşti, 2001, p. 103-104 şi 110.
69	Publicat parţial de M. Gaster în „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie”, I, 1883, p. 78-80 şi în Chrestomatie română, voi. I, Leipzig, Bucureşti, 1891, p. 63-65 şi integral de Mihai Moraru, în
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 239
manuscris copiat de popa Urs din Cotiglet, jud. Bihor, în 1679-168970. Reminiscenţe din legenda despre Adam şi Eva se constată şi în versiunea Lemnului crucii din a doua jumătate a secolului al XVII-lea71. Un Cântec al lui Adam, conţinând dialogul său cu raiul şi cu Dumnezeu, în speranţa ca va obţine „dulceaţa raiului”72, se regăseşte în câteva manuscrise bihorene de la sfârşitul secolului al XVII-lea73 74 75.
Enoh (3 N, 4 CC), iar în alte indice slavone Cărţile lui Enoh sau Despre Enoh, care a fost în al cincilea cer şi a scris 300 de cărţi74, se referă de fapt la Cartea secretă a lui Enoh, scriere care a fost cunoscută românilor prin intermediul versiunilor slavone copiate în Moldova (două din secolul al XVI-lea)7:>. Nu s-a semnalat, în schimb, vreo traducere românească a acestui apocrif.
Paralipomena ce au trimes pe un vultur în Vavilon cătră Eremiia (19 CC), cunoscută îndeobşte ca Povestea despre plânsul prorocului Ieremia şi despre pustiirea Ierusalimului, se găseşte într-o copie slavonă efectuată în
Crestomaţia de literatură română veche. Coordonator I. C. Chiţimia şi Stela Toma, voi. I, Cluj-Napoca, 1984, p. 193-198.
70	Dudaş, Manuscrise Bihor, II, p. 53-54.
71	Despre care vezi mai jos, p. 242-243.
72	Diferit de Versul lui Adam de umilinţă, studiat de Emil Turdeanu, Apocryphes slaves et roumains de l’Ancien Testament, Leiden, 1981, p. 122-141 şi în „Revista de istorie şi teorie literară”, XLII, 1994, nr. 2, p. 221-223.
73	Vezi Gabriel Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti B.A.R. 3101-4413, [voi.] III, Bucureşti (se va cita în continuare Ştrempel, Catalogul), 1987, p. 352 (ms. rom. 4151), voi. IV, 1992, p. 76 (ms. rom. 4642) şi Dudaş, Manuscrise Bihor, II, p. 131.
74	Vezi A. I. Iaţimirski, op. cit., p. 32-33 (coloanele II, VI şi XIII).
75	lor. Ivanov, op. cit., p. 165-191; B.A.R., ms. sl. 552 (Panaitescu, Catalogul, p. 406).
240
ALEXANDRU MAREŞ
Ţara Românească probabil în secolul al XVI-lea76. Versiunile româneşti ale acestei scrieri sunt cunoscute abia din secolul al XVIII-lea77.
Vedenia lui Isaia (11 N, 10 CC) a circulat într-o prelucrare prescurtată în versiuni moldoveneşti din secolele al XV-lea şi al XVI-lea78. O traducere a Vedeniei lui Isaia nu a fost cunoscută românilor din secolul al XVII-lea, care, în schimb, au avut parte de o învăţătură despre vremea de apoi a prorocului Isaia, păstrată în trei copii ardeleneşti, dintre care cea mai veche datează din deceniile patru, cinci ale acestui secol79. O versiune a apocrifului din urmă se păstrează în ms. sl. 298 (B.A.R.), copiat probabil în ultima jumătate a secolului al XIV-lea80 81 82.
A lu Pavel descăntare (16 CC), iar în indicele slavone IleTpoBo obabacnic sau IteTpoBo ©TKpoBeme reprezintă Apocalipsul lui Pavel, scriere apocrifa care a circulat în Transilvania secolului al XVII-lea prin mai multe copii, provenind din nordul Hunedoarei (Codex Sturdzanus, 1590-1602) , Bihor (a doua jumătate a veacului: Codicele
76	B.A.R., ms. sl. 287 (Panaitescu, Manuscrisele, p. 385).
77	Vezi ms. rom. 1587 şi 1766 (Ştrempel, Catalogul, I, p. 56 şi II, p. 376).
78	E. Turdeanu, La vision d’Isaie. Tradition orthodoxe et tradition heretique, în volumul Apocryphes slaves et roumain de VAncien Testament, p. 153-154. La cele două manuscrise slavone cunoscute de E. Turdeanu trebuie adăugat şi ms. sl. 447 (B.A.R.) din secolul al XVI-lea, semnalat de noi în Cărţi populare de prevestire, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. VIII, Bucureşti, 2003, p. 144, nota 17.
79	Al. Mareş, Cărţi populare de prevestire, p. 214-219.
80	Ibidem, p. 142-144.
81	A. I. laţimirski, op. cit., p. 38-39 (col. I-V, VII-XIV).
82	Versiune publicată de B. P. Hasdeu, op. cit., voi. II, p. 415-425 şi de Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, [Bucureşti], 1993, p. 243-248.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE	241
Todorescu83 şi Apocriful lor ga84) şi sud-estul Transilvaniei {Codicele de la Cohalm85, sfârşitul secolului). O versiune de la începutul secolului al XVII-lea a fost copiată de popa Vasilii în Belgradul sârbesc86.
Sub titlul întrebările lui Ioan Bogoslov... (25 N, 20 CC) se ascunde în realitate Apocalipsul lui Ioan, scriere care a beneficiat în secolul al XVII-lea de mai multe traduceri româneşti, ale căror copii provin în majoritate din Transilvania (ms. nr. 218 al Bibliotecii Mitropoliei Ardealului, copiat de popa Mihai la jumătatea secolului87; ms. nr. 257 al Bibliotecii Filialei Cluj a' Academiei Române, copiat de Alexandru Bălgrădeanul în 167388; Codicele Marţian din a doua jumătate a secolului89; versiunea copiată de popa Urs din Cotiglet în 1679-168090; ms. rom. 130 din Biblioteca Academiei de la sfârşitul secolului91; Codicele de la Cohalm de la sfârşitul
83	Versiune publicată de N. Drăganu, Două manuscripte vechi: Codicele Todorescu şi Codicele Marţian, Bucureşti, Leipzig, Viena, 1914, p. 208-212.
84	Versiune publicată de Gh. Chivu, Date noi despre Apocriful Iorga, în „Limba română”, XXVII, 1979, nr. 5, p. 519-521.
85	Vezi Eufrosina Simionescu, Codicele de la Cohalm, în „Arhiva”, XXVIII, 1921, nr. 1, p. 17-18. Localizarea manuscrisului s-a realizat pe baza însemnărilor, care provin din Hosfalău (actualul Vânători, jud. Mureş), Paloş (actualul Caţa, jud. Braşov) şi Zoltany (actualul Ghidfalău, jud. Covasna). Din 1790 şi până la începutul secolului al XX-lea, manuscrisul s-a aflat fără întrerupere în Cohalm, jud. Braşov.
86	Vezi Dudaş, Manuscrise Bihor, II, p. 29.
87	Versiune publicată de Dudaş, Manuscrise Bihor, II, p. 38-40.
88	Vezi Dudaş, Manuscrise Bihor, II, p. 44.
89	Versiune publicată de N. Drăganu, Două manuscripte vechi: Codicele Todorescu şi Codicele Marţian, p. 229—231.
90	Vezi Dudaş, Manuscrise Bihor, II, p. 42-44.
91	Vezi Ştrempel, Catalogul, I, p. 42.
242
ALEXANDRU MAREŞ
09
secolului ). Din această scriere mai deţinem o copie moldovenească (ms. rom. 5318 din 1676)92 93 şi alta executată în Belgradul sârbesc la începutul secolului al XVII-lea94.
Epistola duminicii (27 N, 23 CC) cunoaşte mai multe versiuni, toate provenind din localităţi ardeleneşti: Măhaci, jud. Alba (1601)95, Maramureş (cca 1621-1633)96, Bălan, jud. Sălaj (cca 1630-1650)97, Dobricioneşti, jud. Bihor (1678)98, Cotiglet, jud. Bihor (1679-1680)99, Braşov (1680)100, Luncasprie, jud. Bihor (sfârşitul secolului)101, Seghişte, jud. Bihor (1695)102, Tinăud, jud. Bihor (sfârşitul secolului)103.
Lemnul crucii (28, 43 N, 24, 38 CC), apocrif întâlnit în secolul al XVI-lea în versiuni slavone copiate în Moldova104, se regăseşte un secol mai târziu într-o versiune
92	Vezi Eufrosina Simionescu, op. cit., p. 17.
93	Vezi Ştrempel, Catalogul, IV, p. 267.
94	Versiune publicată de Dudaş, Manuscrise Bihor, II, p. 35-38.
95	Versiune publicată de B. P. Hasdeu, op. cit., II, p. 43-55 şi de Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, p. 237-242.
f96 Versiune publicată de Mireja Teodorescu şi Ion Gheţie, Manuscrisul de la Ieud, Bucureşti, 1977, p". 153-158.
97	Vezi Alexandru Mareş, Cărţi populare de prevestire, p. 145.
98	Vezi Cristian Moroianu, O versiune semirotacizantă a Legendei duminicii din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în „Limba română”, XLIV, 1995, nr. 1-2, p. 48-58.
99	Versiune publicată de Dudaş, Manuscrise Bihor, II, p. 48-51.
100	Vezi Elena Linţa, Catalogul manuscriselor slavo-romăne dir Braşov, Bucureşti, 1985, p. 125. Textul Legendei duminicii a fos1 copiat de Barbul, fiul protopopului Văsii Hobana; cf. articolul nostru Consideraţii pe marginea unei însemnări manuscrise, în „Limba română”, XLIX, 2000, nr. 2, p. 267-270.
101	Vezi Ştrempel, Catalogul, IV, p. 76.
102	Vezi Dudaş, Manuscrise Bihor, II, p. 147.
103	Vezi Dudaş, Manuscrise Bihor, II, p. 131.
104	Vezi Ioan Bogdan, Scrieri alese. Cu o prefaţă de Emil Petrovici Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, Bucureşti
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 243
românească din sud-estul Transilvaniei105.
A Precistii umblare pre la munci (31 N, 27 CC) sau, cum mai este cunoscută scrierea, Apocalipsul Maicii Domnului este atestată în secolul al XVII-lea în mai multe versiuni transilvănene provenind din nordul Hunedoarei (1590-1602)106, Bălan, jud. Sălaj (cca 1630-1650)107, Cotiglet, jud. Bihor (1679-1680)108 şi Bihor (a doua jumătate a secolului109 şi, respectiv, sfârşitul secolului110).
Pricea lu Hristos cu diiavolul (34 N, 30 CC) se întâlneşte într-un singur manuscris bihorean de la sfârşitul secolului al XVII-lea111 112.
Unele rugăciuni apocrife aparţinând aşa-numitelor molitve mincinoase (50 N, 46 CC) au circulat şi în rândul românilor din epoca veche. O astfel de rugăciune, în versiune slavonă, poate fi socotită cea pentru scoaterea dracului din ape, copiată de unul dintre copiştii anonimi ai Codicelui Sturdzan, ea ne aminteşte de molitvele „de friguri” pomenite în indicele tradus de Staicu Grămăticul
1968, p. 378-379 şi Sbornicul de la Arhivele Statului din Bucureşti (ms. nr. 740; cf. Elena Linţa, Lucia Djamo-Diaconiţă, Olga Stoicovici, op. cit., p. 261).
105	Versiune publicată de Emanuela Timotin; vezi Lemnul crucii, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. V, Bucureşti, 2001, p. 193-199. '
106	Versiune publicată de B. P. Hasdeu, op. cit., II, p. 312-366 şi de Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, p. 248-260.
107	Vezi Alexandru Mareş, Cărţi populare de prevestire, p. 145.
108	Vezi Dudaş, Manuscrise Bihor, II, p. 32-33.
109	Versiune publicată de N. Drăganu, Două manuscripte vechi: Codicele Todorescu şi Codicele Marţian, p. 200-208.
110	Vezi ms. rom. 130 (B.A.R.); pentru datarea manuscrisului, vezi Liliana Agache, Disputa lui Isus cu Satana, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. V, Bucureşti, 2001, p. 210-211.
111	Versiune publicată de Liliana Agache, op. cit., p. 243-250.
112	Vezi ms. rom. 447 (B.A.R.), f. 7478-75718.
244
ALEXANDRU MAREŞ
(46 CC). în acelaşi manuscris, popa Grigorie din Măhaci a copiat în intervalul 1601-1618 traducerea românească a acestei molitve113. în timp ce versiunea românească păstrează numai partea corespunzătoare sfârşitului rugăciunii, cea slavonă este lipsită de sfârşit114. Lacuna versiunii din Codex Sturdzanus se poate completa prin consultarea manuscrisului nr. 34 al Bilbiotecii Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară din Cluj, care conţine o versiune completă a scrierii datând din 1754115 116.
Referirile la sfântul Sisinie din unele indice de cărţi oprite (vezi 41 N şi 69 CC) nu au în vedere Legenda sfântului Sisinie, în care sfântul se luptă pentru recuperarea copiilor răpiţi de diavol, ci privesc o rugăciune contra frigurilor în care numele sfântului este invocat pentru a alunga frigurile personificate prin şapte fiice ale lui Irod1,6. O rugăciune împotriva" frigurilor atribuită sfântului Sisinie, conţinând un exorcism la adresa diavolului, s-a păstrat într-o versiune slavonă, scrisă pe foi de plumb în secolul al XlV-lea pentru un anume Gheorghe Braţul117 118. Nu deţinem însă versiuni româneşti din secolele al XVI-lea sau al XVII-lea ale acestei rugăciuni.
Cartea Gromovnicului (51 CC), care a circulat în
11 Q
Moldova în versiuni slavone (una din circa 1592-1604 şi
Uj Versiune publicată de B. P. Hasdeu, op. cit., II, p. 177 şi de Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, p. 276-277.
1.4	Pentru punerea în relaţie a celor două versiuni, vezi B. P. Hasdeu, op. cit., II, p. 175-176 şi Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, p. 117.
1.5	Vezi N. Drăganu, Pagini de literatură veche, în „Dacoromania”, III, 1922-1923, p. 243-244.
116 Vezi B. P. Hasdeu, op. cit., II, p. 264-265.
1,7 Vezi I. Ciomu, Un vechi monument epigrafic slav la Turnu-Se-verin, în „Revista istorică română”, 1938, p. 210-236.
118	Vezi B.A.R., ms. rom. 4620; cf. Ştrempel, Catalogul, IV, p. 69.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 245
alta din 1568119), a fost tradusă în limba română în secolul al XVII-lea în trei rânduri. Două traduceri aparţin primei jumătăţi a secolului, dintre care una tipărită probabil la Govora în circa 1639120, iar alta ne este cunoscută dintr-o copie braşoveană din 1693121 122.
Colenditoriul (54 CC) sau koacanhku în versiunile slavone este o scriere în care prevestirile variază în funcţie de ziua săptămânii în care va cădea naşterea Domnului. O versiune slavonă a scrierii, copiată în Moldova, se află într-un Sbornic slavon din circa 1568	, iar în aşa-nu-
mitul Sbornic de lo Kiev se păstrează o altă versiune slavonă de provenienţă moldovenească, intitulată TBopeme 63Apui np*pKd „Creaţia prorocului Ezdra”123.
Poslaniia lu Avgar, „care oamenii neştiuţi şi neînţelegători poartă la sine” (66 CC), se referă la Legenda lui Avgar şi la amuletele numite avgare, cărora li se atribuiau în popor calităţi profilactice. N. Cartojan a semnalat prezenţa scrisorii lui Avgar către Mântuitor în Vieţile sfinţilor traduse de Dosoftei, în cronografe şi mineie124. Nu ar fi exclus ca legenda să fi fost cunoscută românilor şi prin intermediul exemplarelor din ediţia bulgărească a Abagarului, tipărită la Roma în 1641 pentru bulgarii convertiţi la catolicism125, dintre care unii au ajuns
119	Vezi B.A.R. Filiala Cluj, ms. 26 (f. 328-329), semnalat de I. Iufu, Manuscrise slave în bibliotecile din Transilvania şi Banat, în „Romanoslavica”, VIII, 1963, p. 457.
120	Vezi supra, nota 9.
121	Vezi B.A.R., ms. rom. 1436; cf. Ştrempel, Catalogul, I, p. 329.
122	Vezi I. Iutii, op. cit., p. 457.
I2j Vezi loan Bogdan, op. cit., p. 280.
124	Legenda lui Avgar în literatura veche românească, în „Convorbiri literare”, anul al 57-lea, aprilie 1925, p. 253-259.
125	Vasile Bogrea, Pagini istorico-filologice. Cu o prefaţă de acad. Constantin Daicoviciu. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi indice de
246
ALEXANDRU MAREŞ
în secolul al XVII-lea în Ţara Românească.
Alta minţită de Vasilie den Chesaria, de Grigorie Bogoslov şi de Ioan Zlataust, întrebaturi şi răspunsuri... (67 CC) are în vedere cunoscutul chestionar apocrif atribuit sfiitţilor Vasile cel Mare, Grigore Bogoslov şi Ioan Gură-de-Aur. înregistrat în secolul al XVI-lea în versiuni slavone copiate în Moldova , acest chestionar îmbibat de legende religioase a fost tradus de timpuriu în română, fiind întâlnit într-o versiune sud-vest transilvăneană din a doua jumătate a secolului al XVII-lea .
în afara acestor apocrife din indicele tradus de Staicu Grămăticul (unele existente şi în indicele din ms. sl. 461), vom aduce în discuţie încă patru scrieri interzise semnalate numai în indicele din Nomocanonul existent în 1651 la Mănăstirea Bistriţa.
Despre împăratul Solomon, basme şi fabulaţii (36 N) este o indicaţie foarte vagă pentru identificarea scrierii, având în vedere numeroasele scrieri apocrife care au circulat pe seama acestui împărat. Una dintre acestea este Solomon şi nevasta lui, atestată într-o versiune slavonă din secolul al XVI-lea provenind din Moldova126 127 128. Versiunile româneşti ale acestei scrieri datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea129.
Titlul Vasilie cel Nou (53 N) are în vedere legenda hagiografică referitoare la sfântul Vasilie cel Nou, în care sunt incluse şi vămile văzduhului. Scrierea a fost
Mircea Borcilă şi Ioan Mării, Cluj, 1971, p. 4-5.
126	Vezi ms. nr. 741 de la Arhivele Statului din Bucureşti; cf. Elena Linţa, Lucia Djamo-Diaconiţă, Olga Stoicovici, op. cit., p. 258.
127	Alexandra Moraru şi Mihai Moraru, op. cit., p. 16-17.
128	Vezi ms. nr. 740 de la Arhivele Statului din Bucureşti; cf. Elena Linţa, Lucia Djamo-Diaconiţă, Olga Stoicovici, op. cit., p. 261.
129	Vezi B.A.R., ms. rom. 1735 şi ms. rom. 3518.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 247
cunoscută românilor mai întâi prin versiuni slavone copiate în Moldova130. Din secolul al XVII-lea deţinem primele traduceri româneşti: una din sudul Transilvaniei, databilă în deceniile patru, cinci131 132, alta tradusă, de asemenea, din slavonă de către mitropolitul Dosoftei şi, în sfârşit, alta transpusă din greacă, existentă într-un manuscris moldovenesc din 1691133.
Andrei cel Nebun (55 N) este personajul principal al unei scrieri atribuite lui Nikephoros, preot la biserica Sfânta Sofia din Constantinopol. Viaţa lui Andrei cel Nebun pentru Hristos a fost cunoscută românilor încă din secolul al XVI-lea datorita versiunilor slavone copiate în Ţara Românească134 şi Moldova135 *. Cele mai vechi versiuni româneşti ale scrierii apar mult mai târziu, la jumătatea secolului al XVIII-lea13 .
Melodie al Patarei (56 N) se referă lâ Prorocirea lui Metodie, episcopul Patarelor, pentru cele ce vor fi în zilele de apoi, scriere atestată într-o versiune slavonă din prima jumătate a secolului al XVI-lea, existentă în
130	Vezi B.A.R., ms. sl. 133, copie din secolul al XVI-lea (Panaitescu, Manuscrisele, p. 160-161) şi ms. IV 82 din Biblioteva Centrală Universitară din Iaşi, copie din secolul al XVII-lea (Elena Linţa, Catalogul manuscriselor slavo-romăne din laşi, Bucureşti, 1980, p. 59-60).
131	Versiune publicată de Maria Stanciu-lstrate, Viaţa sfântului Vasilie cel Nou şi vămile văzdului, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. IX, Bucureşti, 2004, p. 149-243.
132	Vezi articolul nostru Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exil polon (IV), în „Limba română”, XXXVII, 1988, nr. 2, p. 140.
13j Vezi Ştrempel, Catalogul, I, p. 276.
134	Vezi B.A.R., ms. sl. 298; cf. Panaitescu, Manuscrisele, p. 399.
135	Vezi B.A.R., ms. sl. 649; cf. Ioan Bogdan, op. cit., p. 380.
Ij6 Vezi Cătălina Velculescu, Nebunul înţelept, în Texte uitate - texte regăsite, II, Bucureşti, 2003, p. 222.
248
ALEXANDRU MAREŞ
Codicele de la Tulcea137. O versiune prelucrată şi prescurtată a scrierii a fost tradusă în româneşte de timpuriu, fiind atestată în Păucenia de la Voivozi, copiată la începutul secolului al XVII-lea138.
6.	Cele trei indice de cărţi oprite sunt, după cum s-a văzut, de provenienţă rusă, constatare firească având în vedere orientarea politică şi culturală în acest secol a ţărilor române către răsărit.
In privinţa iniţiativelor religioase care au generat traducerea în limba română a acestor indice nu putem face decât presupuneri. Unul dintre indice a apărut probabil datorită iniţiativei Mitropoliei Ţării Româneşti de a traduce ediţia moscovită a Cărţii lui Chirii. De reţinut că la aceeaşi instituţie a ajuns curând după 2 noiembrie 1651 Nomocanonul slavon din proprietatea Mănăstirii Bistriţa, în sfârşit, unei întreprinderi religioase, probabil moldoveneşti, urmează să-i fie atribuită traducerea indicelui copiat de popa Vasilii în Belgradul sârbesc.
Dintre cărţile interzise înregistrate de aceste indice în spaţiul românesc din secolul al XVII-lea au circulat relativ puţine: 2, prin raportare la indicele transcris de popa Vasilii (Gromovnicul şi Rojdealnicul), respectiv 13, prin raportare la cele două indice din Ţara Românească {Apocrifele despre Adam, învăţătura despre vremea de apoi a prorocului Isaia, Apocalipsul lui Pavel, Apocalipsul lui Ioan, Apocalipsul Maicii Domnului, Epistola duminicii, Lemnul crucii, Disputa lui Isus cu diavolul, Rugăciunea pentru scoaterea dracului din apă, Gromovnicul, Viaţa sfântului Vasile cel Nou, întrebări şi răspunsuri atribuite sfinţilor Vasile cel Mare, Grigore Bogoslovul şi Ioan
137	Vezi B.A.R., ms. sl. 649; cf. Ioan Bogdan, op. cit., p. 380.
138	Vezi articolul nostru Un apocrif religios puţin cunoscut din secolul al XVII-lea, în „Limba română”, LIII, 2004, nr. 1-2, p. 61-68.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 249
Gură-de-Aur, Prorocirea lui Metodie, arhiepiscopul de Patara). Numărul acestor apocrife creşte cu încă 4 piese dacă luăm în calcul şi acele scrieri oprite cunoscute românilor exclusiv pe baza versiunilor slavone: Cartea secretă a lui Enoh,• Povestea despre plânsul prorocului Ieremia pentru Ierusalim, Solomon şi soţia sa, Viaţa lui Andrei cel Nebun pentru Hristos. In realitate, numărul apocrifelor religioase şi al cărţilor de prevestire traduse şi copiate de români înainte de 1700 a fost mai mare decât cel dedus de noi prin consultarea acestor indice; vezi, de exemplu, scrieri din categoria aşa-ziselor „cărţi populare” {Moartea lui Avraam139, Călătoria lui Zosim la blajini140, Trepetnicul14' etc.) care nu figurează în nici unul dintre indicele prezentate, dar care, în schimb, au circulat în manuscrise sau tipărituri româneşti din acea perioadă.
Ar fi hazardat să credem că prezenţa acestor indice, dintre care cel tradus de Staicu Grămăticul a cunocut o copie la sfârşitul secolului al XVII-lea142, a putut stopa
139	Vezi B.A.R., ms. rom. 447 (versiune din zona Măhaciului, databilă 1580-1591; B. P. Hasdeu, op. cit., II, p. 189-194 şi Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, p. 277-279), ms. 4746 al Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj (versiune din Bălan, jud. Sălaj, databilă 1630-1650; Al. Mareş, Cărţi populare de prevestire, p. 145), B.A.R., ms. rom. 5318 (versiune moldovenească din 1676, publicată de Mihai Moraru, Texte şi versiuni româneşti necunoscute ale unor apocrife veterotestamen-tare, în „Revista de istorie şi teorie literară”, XXXIX, 1991, nr. 3-4, p. 297-298).
140	Vezi B.A.R., ms. 5318 (versiune moldovenească din 1676, publicată de Maria Stanciu-Istrate, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. III, p. 55-65).
141	Vezi N. Drăganu, Cea mai veche carte rakoczyană, p. 260-263.
142	Vezi B.A.R., ms. rom. 1917. Manuscrisul fiind acefal, textul indicelui de cărţi oprite nu s-a păstrat. Pentru punerea în relaţie a textelor din acest manuscris cu cele din ms. rom. 1570, tradus de Staicu, vezi articolul nostru Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei din
250
ALEXANDRU MAREŞ
traducerea şi copierea cărţilor apocrife şi a celor de prevestire. Dintre cele 13 scrieri traduse în româneşte, care îşi află corespondent în cele două indice slavone din Ţara Românească, 11 cunosc şi copii din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, posterioare traducerii efectuate de Staicu şi, respectiv, intrării Nomocanonului slavon în posesia Mitropoliei muntene. Faptul că majoritatea copiilor de apocrife şi cărţi de prevestire este de provenienţă ardelenească ar putea fi interpretat ca o mărturie a existenţei unei cenzuri instituite de biserica ortodoxă din Ţara Românească şi Moldova. O asemenea explicaţie, întemeiată pe absenţa aproape totală a cărţilor interzise în cele două state româneşti, nu trebuie absolutizată. Deţinem, de altfel, o informaţie foarte preţioasă, furnizată de autorul Istoriei Ţărâi Rumâneşti, potrivit căruia cărţile populare circulau la sfârşitul secolului al XVII-lea în Ţara Românească şi, îndeosbi, în Moldova. Condamnând Alexandria, istoricul recunoştea că acea „mare grămadă de minciuni”, existentă în acest roman popular, se regăseşte „şi într-alte cărţului ce să văd pe la unii şi pe la alţii aici în ţară, şi mai multe în Moldova, în care nu să cuprind altele, fără minciuni şi basne, dupre cari umblă norodul acesta rătăcindu-se şi cred cele ce niciodată de crezut nu-s, că nici au fost acelia vreodată, nici pot fi”143. Pe de altă parte, împrejurarea că în secolul al XVIII-lea şi în Ţara Românească şi în Moldova numărul cărţilor interzise se va înmulţi constituie cea mai bună dovadă că nu se poate vorbi despre o politică a bisericii noastre de a combate
perioada celui de-al doilea exil polon (IV), în „Limba română”, XXXVI, 1987, nr\ 5, p. 421.
143	Constantin Cantacuzino Stolnicul, Istoria Ţărâi Rumâneşti. Ediţie critică de Damaschin Mioc. Studiu introductiv de Damaschin Mioc şi Eugen Stănescu, Bucureşti, 1991.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE	251
constant şi cu fermitate producţiile literare apocrife.
Abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, şi anume în Transilvania, înregistrăm prima reacţie aparţinând bisericii, e drept celei unite, la adresa acestei literaturi. Ea se datorează episcopului Petru Pavel Aaron, care în Păstornicesca datorie (1759) combate energic neadevărurile vehiculate de apocrifele religioase, referindu-se în mod expres la Epistola duminicii, Apocalipsul Maicii Domnului şi la advare144.
144	Augustin Bunea, Episcopii Petru Pavel Aaron şi Dionisiu Novaco-vici sau istoria românilor transilvăneni de la 1751 până la 1764, Blaj, 1902, p. 386-388.
ANEXĂ
I1
Cuvântul de învăţătură despre cărţile bune şi cărţile rele
sau eretice
Ascultaţi, preoţilor, şi înţelegeţi fiilor, cum iaste a creade într-unul Părintele2 hiind şi Hiiul3 şi Sv<â>tul Duh4 în troiţă. Spre acela sângur a nedejdui şi a să învăţa şi a socoti şi a căuta pre sv<i>ntele cărţi, pe <E>vanghelie şi Psaltire5 şi Ap<o>s<to>lul şi Parimiile şi alte svi<n>te cărţi. Iară de ceale lepădate cărţi să. nu te atingi. Lepădate cărţi sânt acestea: Ostrovmeiul şi Zveazdocetnic şi Ceasornic şi Vrăjitoriu şi Rojdealnic şi Seamnele lunei şi a soarelui6 şi Zările, Zele<i>nic7, Lecarnic8, Gromovnic şi Flori mirositoare şi Cu<nu>na ceriului ce trece prin ea9 soarele10 şi alte cărţi ce cu eale11 chiamă dracii şi * 30
1 Textul a fost publicat de FI. Dudaş în două rânduri: Dudaş, Manuscrise Bihor, I, p. 72-73 şi Dudaş, Manuscrise Crişana, p. 30. între cele două reproduceri, prima din 1985, a doua din 1986, există diferenţe: înţelejeţi, Psaltire, atinji, lunii, umblară, fuji (1985) -înţelegeţi, Pseltire, atingi, lunei, înblară, fugi (1986). în transcrierea de faţă am recurs la reproducerea din Dudaş, Manuscrise Crişana, p.
30, care la rândul ei conţine unele imperfecţiuni, dintre care cea mai supărătoare este notarea lui s prin z (asupra acestui aspect, vezi articolul nostru Un apocrif religios puţin cunoscut din secolul al XVII-lea, în „Limba română”, LIII, 2004, nr. 1-2, p. 66). Menţionăm că am reprodus textul după regulile ortografice actuale, intervenind uneori în punctuaţia stabilită de FI. Dudaş. -4*2 Dudaş: părintele. 4* 3 Dudaş: hiiul. A 4 Dudaş: sv<ă>ntul d<u>h. 5 Dudaş: Pseltire. 4-6 Dudaş: Soarelui. 4» 7 Dudaş: zelenic. 4^8 Dudaş: lecarnic. -v- 9 Dudaş: ia. 10 Dudaş: Soarele. 11 Dudaş: iale. <v-
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 253
1 7
băseduiescu . Sânt şi în sv<i>ntele cărţi scrise cuvente menciunoase de înşelăciune celor neînţelegători şi toate sânt în chipul acelora că acelea sânt cărţile haldeeşti coştunâialj eleneşti basne. De am vrea a zice de la neşte nebuni că ce ţinură sv<i>nţii cărţile, acilea tu răspunde aşea14, că sv<i>nţii avea mente vârtoasăb şi întreagă, nu să turnară, că era de la Dumnedzeu16 dată lor mente. De s-au şi avut acealea cărţi nu s-au turnat după ei, nice după învăţătura acelora cărţi îmblară . [...]
12 Dudaş: băseduescu. ^ 12 13 Dudaş: coştunnâia. 14 Dudaş: aşia. ^ 15 Dudaş: vrătoasă. 4- 16 Dudaş: Dumnezeu. ^ 17 Dudaş: înblară. ^ 18 Restul textului este reprodus de Dudaş, parţial, în rezumat, parţial,
fragmentat.
396v
II1
Cuvânt din pravila sfinţilor părinţi despre cărţile care.se cuvine să le pitim şi să le învăţăm şi despre cele pe care nu trebuie să le învăţăm, nici să le citim II
397r	Iar cărţile mincinoase sunt acestea, după
epistola preacucernicului părintelui nostru Nicon, aşa-numitele cărţi tainice arătându-se că sunt scrieri eretice. Se cuvine să ştim despre cărţile secrete că marele Atanasie spune că aşa-numitele cărţi secrete sunt cărţi eretice cu care se amăgeau romanii, care sunt acestea2: 1. Sinodor, 2. Adam, 3. Enoh, 4. Lameh, 5. Testamentele patriarhilor, 6. Rugăciunea lui Iosif5, 7. Eldad şi Modad, 8. Testamentul lui Moise, 9. înălţarea lui Moise, 10. Psalmii lui Solomon, 11. Vedenia lui Isaia, 12. Revelaţia lui Ilie, 13. Revelaţia lui Sofronie, 14. Revelaţia lui Ezdra. Până <aici> sunt cărţile mincinoase ale Vechiului Testament [...].
Cărţile mincinoase ale Noului Testament sunt acestea: 15. Povestea lui Iacov, 16. Revelaţia lui Petru, 17. învăţătura lui Climent, 18. învăţătura lui Ignatie, 19. învăţătura lui Policarp, 20. Evanghelia de la Vamava, 21. Evanghelia de la Toma.
Iar acestea ale Noului <Testament> cu ale Vechiului <Testament> se învaţă: 22. Psalmii lumeşti alcătuiţi, care sunt aceştia: a) „Veniţi”, b) al doilea <psalm>: „Crucii tale se întăresc”, c)
1 Traducerea textului slavon din ms sl. 461A 2 Numerotarea cărţilor ne aparţine. 3 în textul slavon: maiuba Gch^oba.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 255
- - -- »
„Cântăm îngereşte”, 23. Revelaţia lui Zaharia, 24. Paralipomena ce <a trimis> un vultur către Eremia în Vavilon, 25. întrebările lui Ioan Bogoslov, adică pe muntele Eleonului: „Ascultă, drepte Ioane”, 26. Acelaşi a dobândit către Născătoarea de Dumnezeu, 27. Epistola despre duminică, 28. Despre lemnul crucii, 29. Copilăria lui Hristos, cum au vândut pe Hristos copil, 30. Viaţa lui Petru, cum şi peştii pe uscat au umblat, ereticul a scris, 31. Călătoria Născătoarei de Dumnezeu pe la munci, 32. Căpăţâna 397v	lui Adam, / cum 7 împăraţi au stat într-însa, 33. Despre
slujba tainică a lui Hristos, adică a întârziat să <slujească> şi îngerii pe popă au blestemat, adică poarta cerească s-a închis, 34. Disputa diavolului cu Dumnezeu, 35. Despre Macarie al Râmului, precum trei călugări au mers la răsărit, 36. Despre împăratul Solomon, basme şi fabulaţii, 37. Despre Chitovras, 38. 12 <scări> ale lui Iacovlici, ce se numesc Leastviţa4, 39. Cântecele unuia David, 40. întrebările lui Ieremia către Născătoarea de Dumnezeu, 41. <Molitva contra frigurilor a sfântului Sisinie> Despre boala naturală care se numeşte friguri, basme sunt ale lui Ieremia, popa bulgăresc. Că spune acest păcătos că şezând sfântul Sisinie pe muntele Sinai, şi pe îngerul Sihail îl numeşte, care este spre sminteala a multor oameni. Şi născoceşte că frigurile sunt şapte fete ale lui Irod. Iar pe acestea şapte nici evangheliştii,
4 Cf. Iaţimirski, op. cit., p. 38-39, unde 12 Iakobahvl este considerat titlul unei scrieri diferite de aceea care s-ar intitula rAarorteMaa rttcniBHUA. în realitate, avem a face cu un singur titlu; vezi Ivan Franko, Anoicpiţpu i .lezeiidu 3 yKpaihcbKux pyKonucio, Tom. I, Lvov, 1896, p. XXVIII.
256
ALEXANDRU MAREŞ
nici vreunul dintre sfinţi nu le numesc, numai una care a cerut capul Înainte-Mergătorului, ceea ce este adevărat, dar şi aceasta era fată lui Filip, iar nu a lui Irod.
Marele Sisinie, ' patriarhul Constantino-polului, în scrierile lui ne-a spus astfel: „Nu mă socotiţi ca fiind acel Sisinie mincinosul, despre care a scris neînţeleptul popă Ieremia spre sminteala oamenilor”.
42. Şi despre nevieţuitori, adică din pustiu ieşiţi, 43. şi despre lemnul crucii, adică dovada despre Sfânta Treime, 44. şi despre Domnul nostru, cum între popi a fost pus, acestea toate Ieremia a minţit.
Sunt şi cuvinte despre munci alcăţuite cu neadevăr, care stau între scrierile dumnezeieşti, precum: 45. Muncirea lui Gheorghe, adică de Dadian-împărat muncire, 46. şi muncirea lui Nichita, chemându-1 pe el fiu de împărat, ceea ce nu a fost aşa, 47. şi <muncirea> lui Ipatie, 48. şi <muncirea> lui £l<im>ent al Anchiriei şi alte multe. Acestea sunt scrieri dumnezeieşti alcătuite meşteşugit din minciuni şi multe cuvinte seamănă spre sminteala neştiutorilor.
49. Sunt şi canoane5 mincinoase la popi, după molitvenic, 50. şi molitve mincinoase, 51.
398r <şi> au distrus ereticii şi pravila mincinoasă6 // 52. şi epistolii soborniceşti, adică trimiteri. Dar
5 în textul slavon: hm« nakonuh; cf. Iaţimirski, op. cit., p. 56-57: monokanon'uh
(VI), MONOKANONbl (V) ŞÎ HAAVAKAHONHLţH (EX). ^ 6 în textili SlaVOn: fipABHAA
AttHBWfl; cf. Iaţimirski, op. cit., p. 58-59: IIpabhaa aroctoabckaa (TV, V; vezi şi X, XI şi XII). Pravila stricată de eretici se numea Pravila mincinoasă; vezi Iaţimirski, op. cit., p. 59: IIpabhaa a^khbbih (IX). 4*
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 257
soborul7 sfinţilor părinţi a îndreptat şi a cerut: psalmii alcătuiţi să	nu	se rostească,	cărţile
neîndreptate să nu	se	citească, ci	numai
îndreptările Noului şi Vechiului <Testament>. Dacă cineva nu va asculta această învăţătură să se alunge, iar cărţile numite să se ardă.
53. Vasile cel Nou, 54. şi Nifont, 55. Andrei cel Nebun <pentru Hristos>, 56. Metodie8 al Patarei şi 57. Străinul9.	Se cuvine	şi	ştiutorii
acestora să se întrebe dacă e adevărat. Iar între altele se găseşte şi 58. Povestea lui Iacov10, care Iacov a fost un evreu oarecare, iar nu un apostol. Şi iarăşi 59. înconjurul	lui	Ioan, zis	Bogoslovul.
Toate cele ascunse se socotesc, cu toate că nu sunt primite, iar unele11 nu se socotesc între cele ascunse, care sunt străine12, precum scrie într-una secretă pe care a scris-o Bogoslovul, al cărui cuvânt despre diverse chinuri spune. Astfel de scriere este a unui eretic Ioan, iar nu a Bogoslovului. 60. Alta mult plăcută este tâlcuită de mitropolitul Chesareei. Iarăşi se găsesc 61. Andrei şi Toma, aşa-zişii sfinţi apostoli. Şi despre faptele lor se vorbeşte în expunerile damaschinelor despre erese [...]13
7	în textul slavon: noGoptf. 8 în textul slavon: ne^eaim. 9 Cf.
Iaţimirski, op. cit., p. 52: ctpannhkt» (V).	10 Vezi în text sub nr. 15:
Povestea lui Iacov. 11 în textul slavon: nnu, lecţiune greşită î.l.d.
hnu. A 12 în textul slavon: [ct]pauj'hu, lecţiune greşită î.l.d. ctpannw. ■v-
13 în restul textului nu se mai fac referiri la cărţi interzise.
III1
8va Cărţile ceale minciunoase pre care ţiu se cade a le ţinea şi a le ceti dirept-credincioşii hristiani, iară sânt aceastea:
1. Cei tocmi/ psalmi ai lumii, care sânt aceştea: rp^AHme bch B-fepNiH2. Şi altă: rpAAHme3. Şi Kp*mtf mBoeiwtf btiAP^sh^iii^ ca ha 36mah4.	2.
Patriarşii, 3. Adam, 4. Enoh, 5. A lu Sit rugă, 6. A lu Adam zavea/, 7. Psalmii lui Solomon, 8. A lui Moisii zavea/, 9. A lu Ilie descântare, 10. A Isaie vedeare, 11. Şi a lui Iacov poveaste, 12. A lui Petru3 descântare, 13. Umblările apostolilor, 14. A Vama vei poslanie, 15. A lu Pave/ apostol facere ce 8vb e mincinoasă, / 16. A lu Pave/ descântare, 17. Evanghelie de la Varnava, 18. Evanghelie de la Toma, 19. Paralipomena ce au trimes pe un vultur în Vavilon cătră Eremiia.
Sânt ş-alte multe de cuvântători minciunoşi tocmite, care sânt aceastea: 20. întrebările lu Ioa« Bogoslov care zice: Cabiluh npaB6ANW Vwan66, 21. Iar ale lui întrebări cătră Avraam de sufletele direpţilor, 22. Ale lu Vartolomei întrebări cătră Preacista7, cum au născu/ pe Hristos, 23. Epistoliia
1 Text reprodus în transcriere interpretativă. Menţionăm că am
reprodus cu caractere italice slovele suprascrise aflate la sfârşitul
cuvântului, după care ar fi putut urma / sau u. Numerotarea cărţilor ne
aparţine. 2 SI. în trad.: „Veniţi toţi credincioşii”, -v>- 3 SI. în trad.: „Veniţi”. 4 SI. în trad.: „Crucii tale se întăresc pe pământ”. A 5
Scris: neTpi». 6 SI. în trad.: „Ascultă, drepte Ioane” 7 Scris:
npWmaA.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 259
de dumineci, 24. Şi de lemnu/ crucii ce e minţită, 25. Umblarea lu Petru5 după înălţarea Domnului, cum au vândut pe Hristos cocon şi ce peşti pe uscat au umblat, 26. Coconiia lu Hristos, 27. A Preacistii umblare pre la munci, 28. Căpăţâna lu Ada m, ce doisprăzeace slujitori într-însa şi şaptezeci de împărat supt dinsa au şezut, 29. Numele îngerilor, 30. Pricea lu Hristos cu diiavolu/5, 31. De slujba tainilor lu Hristos, ce au mâncat la prânz şi poarta ceriului se-au închis şi îngerii pre popa l-au blestemat, 32. De un Macarie pustilnic, călugăr al Rimului, ce au mers trei călu-9ra gări la dinsu/ doosprăzeace mile de raiu, // 33. De Chitovras, 34. Şi de ale lu Solomon minciunoase judecat, 35. Şi de doosprăzeace scări a lu Iacovlici ce le grăiesc, 36. Cântecele lu David, 37. Descântarea lu Sofonie, 38. De lemnu/ crucii, 39. Cum au pus pe Hristos între popi, 40. Şi cum Hristos cu plugu/ au arat; aceasta popa Eremiia bulgărescu/ o au minţit.
Sânt şi de mucenici cu minciună alcătuite, iar nu aşa precum sânt de se cetesc la mineaie şi la proloage scrise: 41. Muncirea lu Gheorghie, care zice de Dadiian-împărat muncit, 42. Muncirea Nichitii, chiemându-/ pre dinsu/ fecior de împărat, 43. A lu Evstratie muncire, 44. A lu Ipatie muncire, ce de şapte ori au murit şi de şapte ori au înviiat, 45. Muncirea lu Climent al Anchirii şi alte multe cu minciună tocmite. 8
8	Deasupra cuvintelor \c şi a’iaboaV* copistul a scris ulterior cu miniu slovele b şi, respectiv, a, pentru a arăta că în componenţa titlului ordinea celor două cuvinte trebuie inversată.
260
ALEXANDRU MAREŞ
Sânt iar ş-alte între dumnezeiasca scriptură scripturi minciunoase de eretici scrise spre pacoste neştiuţilor, în care sânt 46. molitve minciunoase de friguri şi de năjituri şi de nevoi, cu care ereticii au strica/ 9rb datele / besearecii şi apostoleasca pravilă scriindu cuvinte minciunoase.
Cărţile ereticeşti carele nu se cade a le ceti dirept-credincioşii9: 47. Martoloi, cum ai zice Astrologu/, 48. Astronomiia, 49. Zemlemeariia, 50. Cearovnicu/ în care sânt doosprăzeace [...]10 a feaţele hiarălor şi a pasări, care iaste întăiu de-f păzeaşte trupu/ său mort; zboară cu vulturu/ şi cu uliu/ şi cu corbu/ şi ghionoaia. Şi urlă fiarăle ceale iu/ şi râsu/ şi mascurul11 sălbatec şi.lupu/ şi ursul şi şerpii cei iuţi. 51. Cartea Gromovnicu/, 52. Fulgeralnicu/, 53.	Luna cu cearcăn, 54.
Colenditoriu/, 55. Metanie, 56. Mâslenicu/, 57. Socotitoriu/ de vise, 58. Vrăjalnicu/, vrăjindu cu pasările şi cu hiarăle, care sânt acestea: casa trăsneaşte, ureachea-mi ţiuiaşte, [...]12 ochiu/ mijaşte, focu/ colcoiaşte, câinele urlă, şoarecile ţâţâiaşte, şoarece	haina-m roade, broasca
michecheiaşte, pisica mioneaşte, braţu/ mi se bate, somnu/ înfricoşază, orbu/ mă întâmpină, de-m 9va arde13 ceva, / focu/ ţiuiaşte, scânteaia den foc sare,
9	Scris: «peahNouj'ih AHpen'im». *v-10 Scris în continuare an, apoi s-a lăsat
spaţiu liber pentru cuvântul omis; marginal s-a scris cuvântul din
originalul slavon a’npoA\eTnt,ix.Traducătorul s-a gândit probabil la echivalarea aplecate, care corespunde termenului slavon, scriind primele două slove din cuvânt, apoi a renunţat la scrierea celorlalte litere.	11 Scris:	Kptf*, iar apoi peste p s-a scris V, slova omisă
iniţial.	12 S-a lăsat spaţiu în continuare pentru traducerea secvenţei
BopoNorpaH KtfpoKrtHK, notată marginal. 13 Scris: a^Ae".
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE	261
cade omu/, lumânare se stinse, calu/ nechiiază, bou14 pre bou se suie.
59.	A multe fealiuri de pasări13: albina cântă, peaştele se bate, iarba sună, lemn de lemn scârcăiaşte, frunza sună, coţofana16 cârită [C.]17, lupu/ urlă, amărăciunea va veni [...]’8 şi alte multe în multe fealuri de vrăjiri.
60.	A călătorilor carte, în care iaste19 de timpinarea, 61. Cobi a toate ereticiile, 62. Şi de ceasurile ceale bune şi reale, carea iaste de Dumnezeu lepădate, 63. Şi de zilele hicleane şi cum în zioa dentâiu a lumii20 făcut fu Adam. Aceasta ereticii o au scris. Iar n-au făcut Dumnezeu pre Adam în zioa dentâiu, pentru că soarele şi luna şi stealele ceriului le făcu Dumnezeu miercuri, iar pre Adam l-au făcut Dumnezeu vineri. Dară voi, neştiuţilor, cum ve/ putea spune facerea lu Adam cu luna într-o zi, crezându minciunilor ereticeşti şi lăsându sfânta scriptură carii treizeci de zile tot spre minciună scriseră.
9vb	Aşijderea şi alte cobe / cari sânt cărţi ereti-
ceşti: 64. Cartea cetitoare de steale, căriia iaste numele uuecmoANeBNetvu21, în cari oamenii nebuni vrăjindu cred, căutându zilele naşterii sale,
14 Scris: no*. ^ 15 Scris marginal: noTo'Wb, corespondentul slavon din
original pentru de pasări. 16 Glosat marginal: <{>patcba. ^ 17 în
continuare s-a lăsat spaţiu pentru traducerea secvenţei A^me* *k€*na din
originalul slavon, notată marginal. ^ 18 în continuare s-a lăsat spaţiu
pentru traducerea secvenţei din originalul slavon cTtNoipe^Kh
AonAToqNH*. ^ 19 Scris în continuare kobh, cuvânt care aparţine titlului
cărţii următoare. ^ 20 Scris: a^nîh. ^ 21 Slav în trad.: „însemnări de
şase zile” ^
262
ALEXANDRU MAREŞ
nemerirea ceasurilor, soroaca vieţii, nevoile năpăştilor, fealurile morţii, norocu/ în neguţătorii, în slujbe. Şi vremile le caută cu nebuniia lor, lăsându ajutoriu/ Iu Dumnezeu, iară neştiindu judecăţile lu Dumnezeu, că nu e porânca lu Dumnezeu, nici a sfinţilor apostoli, nici de sfinţii părinţi dată, ce de pizmaşii şi urâţii lu Dumnezeu. A doa credinţă idolească de la draci cu ereticii semănată, neştiuţilor, spre peirea sufletelor, ca cum pleavele pre mijloc de grâu aţiţindu văpaia muncilor de vecie, după cuvântu/ Domnului care l-au zis: „Viermii lor nu mor şi focu/ nu se stinge”. Iar de apostoli iaste dat şi de sfinţii părinţi 318 carii în Nicheia ne porânciră noo întâiu a creade în Sfânta Troiţă şi crucii Domnului şi învierii lui a ne închina şi muma lui, Preacurata Născătoare de Dumnezeu, a o cinsti şi a o slăvi şi pre sfinţii apos-10ra toii şi prorocii şi mucenicii // şi stâlpnicii. Şi cărţile ceale sfinte a le ceti, în care iaste sufletu/ a se spăsi şi a scăpa de muncile de vecie şi a creade scripturii ceii adevărate şi a aştepta înviiarea morţilor şi a aştepta înficoşată judecată şi plătirea împrotiva lucrurilor.
Iar de ale lepădaţilor şi procleţilor cărţi, de toate a fugi, ca Lot de sodomleani22 şi nimic a nu ne pleca într-însele, ca să nu fiţi ca muiarea lu Lor, neascultându învăţătura lui Dumnezeu se întoarse a vedea ce iaste în Sodom şi fu stâlp de sare şi până astăz cremenită. Aşijderea ş-acum cine nu va asculta învăţătura lu Dumnezeu, ce va avea a ţinea la sine scripturi ereticeşti şi într-însele va creade,
22 Scris: coacAwaamh.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 263
acela iaste vrăjuma? Iu Dumnezeu. Şi într-acea vrăjire cine va avea a creade, cu acei eretici să fie blestema/ şi procleţi/ şi neîmblânzit jude/ să ia cu vrăjumaşii lu Dumnezeu şi cu jidovii carii l-au răstig-10rb nit. / Sau cine va duce [...]23 sau de oao cu prescuri în besearecă sau cu colivă şi acestea toate împreună popii le vor sfinţi şi le vor cădi, şi pentru aceaea să fie lipsiţi de dostoiniciia meseriei lor, fără numai colivă curată şi pre canon numai a aduce în besearecă. Iară şi acealea a nu le duce în oltar, ce bucatele săracilor să le dea şi mişeilor ce-s sfinte, iar nu să le sfinţească cu coliva.
A sfinţilor apostoli. De cărţile streine, de toate fereaşte-te, dară ce e ţie şi cuvintelor deşarte ale streinilor sau legilor sau prorocilor minciunof, carele adecă ră<z>vrătesc pre cei uşuri în credinţă, căce nu e tocmi/ în leagea lu Dumnezeu de te porneşti spre aceale streine mascarale. Că de pohteşti să ceteşti poveaşti, iată că ai sfintele cărţi ale împărăţiilor, iar de vei de măiestrii24 şi de lucrătoare, iată că ai prorocii şi pre Iov şi Pildele, în carile fă toată măiestriia şi mai mare ascuţire minţii ver dobândi, că ale singur Domnului sânt zise. Iară de ver pohti cântece, iată ai Psaltirea sau mărtu-10va risirea legii, preaslăvita / leage a Domnului. Iar de toate streinele şi dievoleştile cărţi25 fereaşte-te tare.
Şi aceastea sânt cărţi lepădate: 65. De Chitovras basne şi glume, 66. Poslaniia lu Avgar, care oamenii neştiuţi şi neînţelegători poartă la
23 S-a lăsat spaţiu liber, iar marginal s-a notat BAm/rt€Hyio bah amv/Wio
(lecţiune nesigură, literele fiind şterse). Scris: AAtecmpie, apoi peste
ultimul e s-a scris h. 25 Glosat marginal: AAutfpH.
264
ALEXANDRU MAREŞ
sine, 67. Altă minţită de Vasilie den Chesariia, de Grigorie Bogoslov şi Ioan Zlataust, întrebaturi şi răspunsuri, ce e şi den câte părţi făcu? fu Adam, 68. Şi cum Prov-Impăra/ fârtat pe Hristos au chiema/ şi aceasta popa Eremiia bulgărescul26 o au minţii, 69. Că. grăiaşte acest ticălos că şezând sfântu/ Sisinie pre muntele Sinaei şi pre un înge<r> Sihai/ numeaşte, care iaste spre zminteală a mulţi oameni, şi şapte feate ale lu Irod cu frigurile băsnuiia rău/, care evanghelistu/ aceale 7 feate nu le numeaşte, ce o fată care au juca/ şi au cerşu/ capu/ lu npeAmeHTi27, ce şi aceasta au fost fată lu Filip, iară nu a lu Irod.
Iar marele Sisinii, patriarh al Ţarigradului într-aceale scripturi ale sale grăiia aşa: „Nu mă so-10vb cotire/ ace/ Sisinie / minciunos, pre care l-au scris ne-înţelegutu/ popa Eremiia spre zminteală oamenilor”.
Că sfinţii părinţii noştri, purtătorii de Dumnezeu 31828, carii au fos/ în Nicheia, al şaptelea săbor, - lupii pierzători cu praştiia sufletească îi împinseră den beseareca lu Dumnezeu. Şi învăţătura filosofiei lor cea pierzătoare ca pleavele den grâu rumpându-le le lepădară şi le arseră şi nălucirile lor le procleţiră. Iar învăţăturile sfinţilor apostoli şi canoanele sfinţilor purtătorilor de Dumnezeu părinţi şi pravila sfintei săborniceştii besearecii ceii mari sfintei beseareci o dederă spre întărirea credinţii, a cărora sfântă pravilă chiară cinstindu-se mântuiaşte pre sufle/. Iar în ceale
26 Scris marginal: E-hArbpecKtf*. 27 SI. în trad. Înainte-Mergătorul. -y-
28 Glosat marginal 367 (Tâ3).^-
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 265
ereticeşti lepădate porunciră nimic a nu te pleca, care sânt vrăjmaş lu Dumnezeu.
Şi aceasta iaste înţelepţirea a lor cu carea delungă de Dumnezeu şi duc dracilor în peire.
Iar de vor fi niscari părinţi duhovnici de vor şti la dinşii feciori de duhovnicie fiindu aşa şi de vor llra auzi de la dinşii în poca//aniile lor şi cum au ei într-aceaea a face aşa şi-i vor priimi pre dinşii desfacându aceasta şi-i va priimi la pocăinţă fără epistimei29 şi fără delungare de besearecă sau vor face ei singuri aceale vră/' ereticeşti, ceale zise mai nainte, aceia după pravilele sfinţilor părinţi să se leapede den popie şi cu ceialalţi30 eretici să fie procleţiţi, iar ceale scrise la trupurile lor să se arză.
I
29 Glosat marginal: crhp’hKtfcKi». ^ 30 Scris: hcma*.
266
ALEXANDRU MAREŞ
ORIGINALUL SLAVON AL UNUI APOCRIF BIBLIC ŞI O CHESTIUNE DE PERIODIZARE LITERARĂ
Am arătat cu puţin timp în urmă că traducerea
românească . a învăţăturii despre Vremea de apoi a
prorocului Isaia, scriere apocrifă din prima jumătate a
secolului al XVII-lea, s-a realizat după un original slavon,
1 A
probabil de redacţie răsăriteană . In schiţarea acestui punct de vedere ne-am bizuit pe rezultatele desprinse din cercetarea comparativă a versiunilor româneşti cu două versiuni slavone: una mediobulgară din secolul al XlV-lea (B.A.R., ms. sl. 298; versiunea B) şi alta rusească, din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea, publicată de I. Porfiriev1 2 (versiunea P). Când am întreprins acest examen comparativ am neglijat să ne referim la două versiuni slavone ale scrierii publicate de Iv. Franko. Prima dintre ele (intitulată np0psecTB© Hcahn© cna Amocoba, m* np°miCTB©BA c' piilAANH6M © n©Crt-liANHX AN^Ti npOBHA'irBIi AXW* CTIiIMT»
X©tai|jhx blith nu „Prorocirea lui Isaia, fiul lui Amos, care prorocea cu tânguire despre zilele de apoi, văzând cu Sfântul Duh cele ce ne vor fi”) se păstra odinioară la Biblioteca „Casa Naţională” din Lvov (o vom indica în continuare prin sigla L). Ea datează din secolul al XVI-lea3 şi este de redacţie răsăriteană4. A doua versiune, ceva mai
1	Cărţi populare de prevestire, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. VIII, Bucureşti, 2003, p. 168-178.
2	Anoirpu0u>iecidff circuaHift o oemxo3. ..mnax o coăbimiaxb, CaHKTne'repSypr, 1877, p. 263-268.
3	Iv. Franko, Anoicpi0u i .te re hau 3 ytcpaiHCbimx pyKonucie, Tom IV, Lbvov, 1906, p. 249-251.
4	Vezi în acest sens următoarele particularităţi lingvistice: i, > o în KpoBi» (250), nAOTh (251),' -tp > -ep în Mep'TBOMtf (250), ocKBepiiemiw
268
ALEXANDRU MAREŞ
târzie (secolul al XVII-lea; aşa-numitul „pyKonuc Teoprua BiAtfBCbKoro”, pentru care am adoptat sigla GB)5, poartă titlul Caobo cfro np°poKA HcaYa w nocAfiNH* anc* „Cuvântul sfântului proroc Isaia despre zilele de apoi” şi păstrează, de asemenea, trăsături caracteristice slavonei de redacţie răsăriteană6.
Nici una dintre aceste versiuni nu explică în totalitate traducerea românească. în schimb, aducerea lor în discuţie se dovedeşte profitabilă, întrucât unele pasaje din. versiunile româneşti, care nu puteau fi explicate prin raportare la versiunile slavone B şi P, îşi află corespondent în L sau GB. Ne limităm să reproducem trei exemple7:
a) „Şi de-acie nu voiu h ktom^ Nexoip* n©<vu\tf-
milui, nici voiu asculta BAmH BAC H H6 ^calilu^ ba* nY
plângerile voastre” (M, ti	c- m •
^ r 6	v ’ taa nAA BAinero „Şi mai
7	mult nu voi vrea să vă
miluiesc... şi nu vă voi asculta, nici glasul plân-
(250), -ip > -op în Bop'3tix (251), -aa > -oao în roawA (249), roaoAw" (250, 251), -a+> > -oao în noAOH,i> (250), -pa > -opo în ropo^h (250), X»poBpÎH (250), o î.l.d. k în wahht> (250),-o- în radicalul pronumelui reflexiv la dativ şi acuzativ în cost (249).
5	Iv. Franko, op. cit., p. 252-254.
6	Vezi t > o în bo (254), bo3aioghct6 (254), bo3N€habhaht (252), ko (254), KpoB (252, 253), haot (254), co (252, 253,254), coTBopraT (253), -*bp > -ep în noA\epKH6T (254), ^MepipBAA (254), -pa > -opo în wEopoiwnT (254), desinenţa -oro- la genitivul singular al adjectivelor neutre în cTpauiHoro (253), -o- în radicalul pronumelui reflexiv la dativ şi acuzative în coe-k (252).
7	Siglele versiunilor româneşti sunt cele folosite în lucrarea noastră citată: M = Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, ms. 4746, I = Biblioteca Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, nr. inventar 22, G = Biblioteca Academiei Române, ms. rom. 4642.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 269
b) ,^4.tunce va hi amar voao, semenţie hiclea-nă” (M, 27v; I, 157v; G, 140v)
sului vostru” (B, 25v)
M N6n©A\HA©\fl© BACTi. NH ©\fCAbWI© TArtCTi flAAHA
BAiner© „Şi nu vă voi milui, nici nu voi asculta glasul plânsului vostru” (P, 265)
cywe Ne n©A\HA©YK>
BA* NH ©\fCAblWAt© rAA*
fiaaha BALuero „De aceea nu vă voi milui nici nu voi asculta glasul plânsului vostru” (L, 250)
H	KTOAVtf	H6
n©A\HA^K> BACI» NH nOCAMLUAK) fMAHti Bailiero
„Şi mai mult nu vă voi milui, nici nu voi asculta plânsul vostru” (GB, 253)
oyBui ©YBhl nieB'k b;r-A6t oKAANbi poAe „Amar, amar va fi ţie, neam păcătos” (B, 25r)
w r©pe	baa\t»
BOAţA^Tb WKANNblH p©A"b
NAHKbiH „O, amar va fi vouă, neam omenesc păcătos” (P, 264-265)
rope th TorAa b^a6t, NenoKopHBhiH pv/6 4AHh Atunci,
amar va fi ţie, neam omenesc nesupus” (L, 250)
w rope rorAd bVa€t,
WKAtANNblH pOA6 HAm'kYm „O,
amar va fi atunci neam omenesc păcătos” (GB, 253)
c) „Şi să va (se vor) pustii frâmseaţele satelor voastre” (M, 29r; 1,158v)
h’ibui BAUitt wn^cm,b*m'h h KpdcomA c6al baujhx „Ogoarele voastre se vor pustii şi frumuseţea satelor voastre” (B, 25v; cf. şi P, 265)
orrc>YCTbeT ce/Vh bauim* KpA-cota „se va pustii frumuseţea satelor voastre” (L, 250)
wntfcT'keTu kpacota ceA baumx „se va pustii frumuseţea satelor voastre” (GB, 253)
/V
In general, în porţiunile comparabile, GB se apropie, în mai mare măsură decât L, de traducerea românească. De remarcat faptul că acolo unde P explică, spre deosebire de B, traducerea românească8, GB prezintă
8	Vezi lucrarea noastră citată, p. 171-173: exemplele de sub 1) - 5).
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE	271
lecţiuni identice cu P, pe care, pentru economia expunerii, nu le mai reproducem. Considerăm însă necesar să prezentăm două exemple în care numai versiunea GB concordă cu traducerea românească:
G}pHN« Bbi 05 cpua cE°ero „vă voi respinge din inima mea” (B, 24r; cf. P, 263, L, 250)
ţppuNtf bac 05 ah li a cBoero „vă voi respinge din faţa mea” (GB, 253)
H nOCM+iCT CA pABK CBO-
BOANOMtf „şi va râde robul de cel liber” (B, 24v)
h nocAvinoTE ca paEOT-
nbih cboboanom# „şi va râde cel înrobit de cel liber” (P, 264; cf. L, 250)
nociwbeT ca cboboanmh EtfAtfljJGMk’ BT» pABOT'k „Va râde cel liber de cel ce va fi în muncă” (GB, 252)
Să mai menţionăm faptul că pentru secvenţa „Făţarnicilor, că mai iubiţi nedreptatea, de lumină vă lăsaţi, întunearecul iubiţi” (M, 28v; cf. I, 158r), care contopeşte două pasaje din locuri diferite ale scrierii9, versiunea GB prezintă, spre deosebire de celelalte versiuni slavone, aceeaşi structură ca şi traducerea românească: no npÎAAH
6CT6 AHU6M-fepCTBO, N6npABA^ B03AI0BHCT6 flA46 fipABAUl, CB’feTT»
1) „şi-mi voiu în-toa<r>ce faţa mea de cătră voi” (G, 139r)
2) „şi va râde cel slobod(u) de cel fuglu” (I, 157r; G, 140r)
9	Vezi lucrarea noastră citată, p. 179.
272
ALEXANDRU MAREŞ
wctabmah 6CT6 a Tiwtf bo3ak>bhct6 „căci aţi primit făţărnicia, neadevărul l-aţi iubit mai mult decât adevărul, lumina aţi lăsat-o şi întunericul l-aţi iubit” (GB, 253).
;în concluzie, examinarea versiunilor slavone publicate de Iv. Franko nu schimbă, ci, dimpotrivă, întăreşte opinia pe care am exprimat-o cu privire la descinderea traducerii româneşti dintr-un original slavon de redacţie răsăriteană.
încercarea de a stabili felul redacţiei urmate de originalul slavon al traducerii amintite interesează desigur studiul influenţelor culturale. Legat de acest aspect, considerăm că este indicat să aducem în discuţie o chestiune de periodizare. Primul volum din sinteza pe care N. Cartojan a consacrat-o cărţilor populare, intitulat Epoca influenţei sud-slave, cuprinde, spre deosebire de volumul al II-lea (Epoca influenţei greceşti), toate producţiile aparţinând literaturii poporane scrise (scrieri apocrife, apocaliptice, astrologice, legende biblice şi hagiografice, romane populare), care au fost traduse în română dintr-o limbă slavă. Aceste traduceri, atestate încă din secolul al XVI-lea, aparţin în cea maimiare parte secolului al XVII-lea, cele ce depăşesc anul 1700 fiind mult mai puţine. După cum indică titlul primului volum, ne-am afla în faţa unei vaste literaturi întemeiate în exclusivitate pe originale slavone de redacţie meridională (sârbă şi bulgară). în sprijinul acestei opinii, N. Cartojan a invocat numeroasele cărţi populare aduse de călugării slavi din sudul Dunării, care s-au refugiat în mănăstirile noastre pentru a scăpa de vitregia stăpânirii turceşti10. în această privinţă, un oarecare rol l-ar fi avut bogomilii din a căror literatură
10	Cărţile populare în literatura românească, voi. I, Bucureşti, 1929,
p. 7.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 273
ne-ar fi parvenit legenda despre Adam şi Eva11. Referiri directe la originale slavone de redacţie sudică se întâlnesc în lucrarea lui N. Cartojan pentru mai multe dintre scrierile studiate: Apocalipsul apostolului Pavel12, Moartea lui Avraam13, Prorocirea Sibilei14, FiziologUl (versiunea Gaster)15, Floarea darurilor16 şi Alexandria17
în linii mari, N. Cartojan are dreptate: o influenţă a literaturii poporane scrise în slavona de redacţie sud-dunăreană s-a exercitat negreşit în mediile culturale din ţările române. Ea s-a făcut simţită, în special, în secolul al XVI-lea şi în prima jumătate a celui următor, după cum recunoaşte însuşi autorul18. Rolul bogomililor nu poate fi însă admis, căci pactul cu diavolul din legenda despre Adam şi Eva, pe care se întemeiază cei care văd în el o influenţă a concepţiei dualiste, are o origine foarte veche, poate gnostică, datând din vremea constituirii legendei19.
Cercetările întreprinse în ultimele decenii au scos la iveală şi cărţi populare, unele traduse chiar în secolul al
XVIII-lea, ale căror originale slavone aparţin redacţiei răsăritene.
Dintre acestea, primul în ordine cronologică este învăţătură despre vremea de apoi a prorocului Isaia, de care ne-am ocupat mai devreme. Cea mai veche copie a
11	Ibidem, p. 48, 52-53.
12	Ibidem, p. 68.
13	Ibidem, p. 85.
14	Ibidem, p. 118-119.
15	Ibidem, p. 191.
16	Ibidem, p. 203.
17	Ibidem, p. 216-218.
18	Ibidem, p. 264.
19	Emile Turdeanu, Apocryphes bogomiles et aprocryphes pseudo-bogomiles, în „Revue de l’histoire des religions”, tom. CXXXIX, (1950) p. 187, 194.
274
ALEXANDRU MAREŞ
scrierii datează din deceniile patru, cinci ale secolului al XVII-lea şi aparţine unei traduceri efectuate în nordul Transilvaniei, probabil în Maramureş .
Tot în prima jumătate a secolului al XVII-lea. se încadrează şi traducerea lui Varlaam şi Ioasaf efectuată de Udrişte Năsturel în 1648. Deşi transpunerea s-a întemeiat, în primul rând, pe un izvod de redacţie mediobulgară, traducătorul a apelat într-o măsură mai mică şi la o ediţie a romanului de redacţie răsăriteană, tipărită la mănăstirea Kutein în 1637. Punerea la contribuţie a acestei surse este vizibilă în titlurile capitolelor, în dispunerea textului în 40 de capitole şi, pe alocuri, în traducerea unor cuvinte sau secvenţe de text20 21 22 23.
Trecând în a doua jumătate a secolului, trebuie să amintim Călătoria lui Zosim la blajini, păstrată într-o unică copie din 1676, a cărei traducere urmează un model slavon de redacţie răsăriteană , probabil ucraineană, judecând după circulaţia în lumea slavă a legendelor şi credinţelor despre blajini.
Un original slavon de redacţie ucraineană a avut traducerea românească S Minunilor Maicii Domnului alcătuită la sfârşitul secolului al XVII-lea. Atribuită de
oi
Dumitru Stănescu lui Alexandru Dascălul , traducerea s-a întemeiat pe un exemplar al lucrării n6bo noboc „Cerul nou” a lui Ioanikij Haleatovskij, apărută la Lvov în 1665 (ediţia
20	Vezi lucrarea noastră citată, p. 180-183.
21	Emile Turdeanu, La litterature bulgare du XIV* siecle et sa diffusion dans Ies Pays Roumainsy Paris, 1947, p. 54-55; Dan Horia Mazilu, Varlaam şi Ioasaf, Istoria unei cărţi, Bucureşti, 1981, p. 142-144.
22	Maria Stanciu-Istrate, Călătoria lui Zosim la blajini, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. III, Bucureşti, 1999, p. 21-23.
23	Cultul Maicii Domnului la români, Bucureşti, [1926], p. 112-123.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 275
a II-a)24 25. O a doua traducere a scrierii lui Haleatovskij, realizată în 1787, o datorăm moldovenilor Toma Stamate şi Teofan ieromonahul, eclesiarh la Episcopia Huşilor23.
Pentru scrierea Viteazul şi moartea, marea asemănare dintre versiunile româneşti şi cele ruseşti ale scrierii26 27 28 pledează pentru traducerea în limba română a unui original rusesc, la o dată anterioară anului 1777, de când deţinem cea mai veche copie românească. O altă traducere a acestei cărţi populare s-a realizat în limba română, în jurul anului 1830, după o sursă ucraineană .
O ediţie rusească stă la baza traducerii Esopiei efectuate de Vartolomei Măzăreanul în 1763 şi tot după o
24	Ştefan Ciobanu, Din legăturile culturale române-ucrainene. loanichie Galeatovski şi literatura română veche, în „Analele Academiei Române”, Mem. Secţ. Lit., seria III, tomul VIII, 1938, p. 73-84.
25	Ibidem, p. 84-85. Şt. Ciobanu credea că traducerea s-a efectuat în realitate în 1723, an consemnat într-o însemnare din manuscris, rolul lui Toma Stamate şi al lui Teofan reducându-se la „o simplă transcriere, poate cel mult la o revizuire a traducerii” (op. cit., p. 85). Acordând credit aceleaşi însemnări, N. Cartojan considera că Toma Stamate şi Teofan au realizat traducerea apelând la o copie slavonă pe care mitropolitul Gheorghe al Moldovei ar fi scos-o în 1723 după textul ediţiei ucrainene (op. cit., voi. II, p. 125). Ambii autori s-au înşelat, notiţa respectivă referindu-se la un alt text din manuscris, şi anume la povestirea despre icoana făcătoare de minuni descoperită de Nicolae Spătarul în 1655 la mănăstirea Neamţului; pentru acest text, vezi Ştefan S. Gorovei, Un episod din „recuperarea” Bizanţului: prima „ operă ” a spătarului Nicolae „ Milescu ”, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.D: Xenopol»”, XXII, 1985, nr. 2, p. 441-460 (vezi şi p. 805-806).
26	Mihai Moraru, O carte populară necunoscută: Viteazul şi moartea (rezumatul tezei de doctorat), Bucureşti, 1991, p. 9. [1]
27	Ibidem, p. 8.
28	N. Cartojan, op. cit., voi. II, p. 263-265.
276
ALEXANDRU MAREŞ
ediţie rusească s-au tradus Esopia şi Fabulele esopice, publicate de Petru Bart la Sibiu în 179529.
In sfârşit, din anul 1794 se păstrează o traducere moldovenească a Istoriei lui Poliţion şi a Militinei, alcătuită de Iordache Chirescu, foarte probabil după un original rusesc, având în vedere mulţimea termenilor de origine rusă din această traducere30.
Exemplele reproduse şi, poate, şi altele pe care le vor evidenţia cercetări viitoare dovedesc că traducerile româneşti de cărţi populare după originale slavone de redacţie răsăriteană s-au efectuat încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea. în consecinţă, dacă ne raportăm la o periodizare a cărţilor populare în funcţie de limba originalelor lor, atunci, alături de perioada influenţei greceşti, ale cărei prime realizări datează din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, urmează să consemnăm perioada influenţei slave, având două etape cu debuturi diferite: cea sud-dunăreană (secolul al XVI-lea) şi cea răsăriteană (deceniile patru, cinci ale secolului al XVII-lea). Pentru ultima etapă ar mai fi de reţinut observaţia că până în 1700 predomină traducerile din ucraineană, iar după această dată cele din rusă.
29	Esopia. Ediţie îngrijită cu un studiu introductiv, note, glosar şi bibliografie de Ion Const. Chiţimia. Ediţia a Il-a, [Bucureşti, 1958], p. 25; I. C. Chiţimia, Probleme de bază ale literaturii române, Bucureşti, 1972, p. 380-381.
30	Florina Racoviţă-Cornet, Istoria lui Poliţion şi a Militinei, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. VII, Bucureşti, 2003, p. 16-17.
MOLDOVA ŞI CĂRŢILE POPULARE ÎN SECOLELE AL XV-LEA - AL XVII-LEA
1. Este bine cunoscută aprecierea negativă pe care, asemenea lui Miron Costin1, autorul Istoriei Ţar ăi Rumăneşti a exprimat-o la adresa Alexandriei. Acea „mare grămadă de minciuni” a respectivului roman popular se regăseşte, după acelaşi autor, „şi într-alte cărţului ce să văd pe la unii şi pe la alţii aici în ţară, şi mai multe în Moldova (subl. n.), în cari nu să cuprind altele, fără minciuni şi basne”2. „Cărţuluile”, „dupre cari umblă norodul acesta rătăcindu-se şi cred cele ce niciodată de crezut nu-s, că nici au fost acelia vreodată, nici pot fi”3, sunt fără îndoială cele pe care astăzi ne-am deprins să le cuprindem sub titlul generic de cărţi populare.
Dacă ne adresăm cataloagelor de manuscrise româneşti, urmărind cele mai vechi scrieri aparţinând genului literar menţionat până la sfârşitul secolului al XVII-lea, dată când Istoria Ţărâi Rumăneşti va fi fost încheiată4, vom constata fără greutate prezenţa rarisimă a acestora în Moldova; majoritatea manuscriselor de cărţi
1	Miron Costin, Opere. Ediţie critică cu un studiu introductiv, note, comentarii, variante, indice şi glosar de P. P. Panaitescu, [Bucureşti], 1958, p. 89 şi 242.
2	Constantin Cantacuzino Stolnicul, Istoria Ţărâi Rumăneşti. Ediţie critică de Damaschin Mioc. Studiu introductiv de Damaschin Mioc şi Eugen Stănescu, Bucureşti, 1991, p. 60.
3	Ibidem, p. 60-61.
4	în această chestiune împărtăşim opinia lui N. Iorga, privind redactarea cronicii în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea, oricum înaintea păcii de la Karlowitz (26 ianuarie 1699); vezi Manuscripte din bilioteci străine relative la istoria românilor, în „Analele Academiei Române”, seria II, tom. XXI, Mem. secţ. ist., 1898-1899, p. 84.
278
ALEXANDRU MAREŞ
populare se recoltează din Transilvania, cele din Ţara Românească, în număr mult mai scăzut, devansând totuşi pe cele moldoveneşti. De remarcat, de altfel, că Ţara Românească este şi singura regiune din care deţinem pentru această perioadă câteva titluri de cărţi populare tipărite: Trepetnicul şi Gromovnicul (Mănăstirea Govora, c. 1639)5 şi Floarea darurilor (Mănăstirea Snagov, 1700); tot aici trebuie trecută probabil şi acea „Alexandrie, o sia storia di Alessandro il Macedone, stampata in lingua valaca”, pe care o aminteşte Anton Maria del Chiaro6.
Faptul că, potrivit cunoştinţelor noastre actuale, din Moldova s-au păstrat extrem de puţine manuscrise conţinând cărţi populare anterioare secolului al XVIII-lea nu ne poate determina să ne îndoim de spusele autorului Istoriei Ţărâi Rumăneşti. Simt câteva indicii preţioase care vin în sprijinul observaţiei acestui cronicar. Asupra lor ne vom opri în continuare.
2. O primă constatare importantă poate fi deprinsă din examinarea regiunilor unde au fost scrise cărţile populare în limba slavonă care au circulat în ţările române în secolele al XV-lea - ăl XVII-lea. Din acest punct de vedere, Moldova se detaşează net faţă de celelalte două provincii istorice româneşti atât prin numărul manuscriselor deţinute, cât şi prin diversitatea lor tematică.
5	Pentru localizare, vezi N. Drăganu, Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines ă la fin du XVllf siecle, Bucureşti, 1938, p. 43. Iniţial, acelaşi autor susţinuse tipărirea cărţii la Alba Iulia (Cea mai veche carte răkâczyană, în „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, 1,1921-1922, p. 168).
6	Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, Venezia, 1718, p. 44; cf. Florentina Zgraon, A existat o ediţie „brâncovenească” a Alexandriei?, în „Limba română”, XLIX, 2000, nr. 3, p. 611-621.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 279
Să urmărim, grupate în funcţie de conţinutul pe care îl exprimă, aceste scrieri copiate în Moldova sau ajunse aici în perioada indicată.
Literatura apocaliptică este reprezentată de câteva scrieri copiate în secolele al XV-lea şi al XVI-lea; Amintim, în primul rând, Pseudo-Apocalipsul lui loan din care se păstrează un scurt fragment în ms. sl. 447 (B.A.R.), transcris, probabil, în Moldova în secolul al XVI-lea7, şi o versiune completă existentă într-un manuscris cu însemnări din anul 1568, referitoare la moartea lui Alexandru Lăpuşneanu şi la preluarea domniei de către fiul acestuia, Bogdan (B.A.R., filiala Cluj, ms. 26)8.
O oarecare răspândire în Moldova a cunoscut şi Vedenia prorocului Isaia, care a circulat în versiunea lungă, totodată şi cea primitivă. Trei sunt manuscrisele care îi atestă prezenţa pe aceste meleaguri: cel păstrat în Biblioteca Publică din Sankt Petersburg sub nr. 199 şi alte două din fondurile Bibliotecii Academiei Române (ms. sl. 17110 şi ms. sl. 44711), copiate în secolul al XVI-lea. Toate cele trei manuscrise aparţin redacţiei mediobulgare.
7	P. P. Panaitescu, Catalogul manuscriselor slavo-române şi slave din Biblioteca Academiei Române. Voi. II. Ediţie îngrijită de Dalila-Lucia Aramă şi revizuită de G. Mihăilă, cu o prefaţă de Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 2003, p. 268-269 (se va cita în continuare Panaitescu, Manuscrisele, II).
s Elena Linţa, Catalogul manuscriselor slavo-române din Cluj-Napoca, Bucureşti, 1980, p. 177 (se va cita în continuare Linta, Catalogul Cluj).
9	Un fragment din această versiune a fost publicat de A. I. Iaţimirski, CjiaoHHCKin u pycc/cin pyKonucu pyMUHCKwcb 6uo .monietn>, în „CSopHMCb Orae/ieHia pyccxoro rrabiica m cjiOBecHocra HMnepaTopcKoPi aKaaeMMH Hayici”, To.\n> LXXIX, 1905, p. 63.
10	Descris de A. I. Iaţimirski, op. cit., p. 62-66, Ecaterina Şt. Piscupescu, Literatura slavă din principatele române în veacul al XV-lea,
Bucureşti, 1939, p. 49-50 (se va cita în continuare Piscupescu,
280
ALEXANDRU MAREŞ
în rândul scrierilor apocaliptice trebuie încadrată şi Prorocirea lui Pseudo-Metodie, arhiepiscopul de Patara, păstrată în trei versiuni moldoveneşti: una în Codicele de la Tulcea (B.A.R., ms. sl. 649), datând probabil din prima jumătate a secolului al XVI-lea* 11 12, alta în ms. 741 de la Arhivele Statului (1544—1561)13 şi ultima în ms. sl. 309 (B.A.R., 1547-1556)14.
Tot în ms. sl. 309 (B.A.R.), şi anume în porţiunea copiată între 1547 şi 1556, se află Viziunea monahului Cozma, scriere în care se descriu chinurile iadului şi minunăţiile Ierusalimului ceresc15. Prezenţa unei alte ver-iuni moldoveneşti a fost semnalată în ms. sl. 120 (B.A.R.), datând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea16 17.
O versiune a întrebărilor Sfântului Epifanie, scriere, de asemenea, cu caracter escatologic, se păstrează în Codicele de la Tulcea11, iar o copie moldovenească a aceleiaşi scrieri se regăseşte în ms. sl. 309 (B.A.R., 1547-1556)18.
Literatura) şi P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Române, I, Bucureşti, p. 256-258 (se va cita în continuare Panaitescu, Manuscrisele, I).
11	Panaitescu, Manuscrisele, II, p. 269.
12	Ioan Bogdan, Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, Bucureşti, 1895, p. 11. Pentru datare, vezi „Letopiseţul de când s-a început Ţara Moldovei” - Letopiseţul lui Ştefan cel Mare - Ediţie îngrijită, traducere, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, Bucureşti, 2005, p. 14-15.
13	Identificat şi datat de Alexandru Mareş, Trei note despre apocrifele religioase, în Omagiu pentru cea de a optzecea aniversare. Gabriel Ştrempel, Cluj, 2006 (sub tipar); cf. mai sus, p. 99-100.
14	Identificat şi datat de Alexandru Mareş, op. cit., cf. mai sus, p. 94-95.
15	Identificat de Alexandru Mareş, op. cit., cf. mai sus, p. 95-96.
16	Piscupescu, Literatura, p. 107.
17	Ioan Bogdan, op. cit., p. 11.
18	Identificat de Alexandru Mareş, op. cit., cf. mai sus, p. 96-97.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 281
Legende apocrife referitoare Ia Vechiul Testament. Semnalăm pentru început compilaţia de material legendar apocrif cunoscută sub denumirea Palia istorică, existentă într-un manuscris slavon copiat în Moldova la o dată cuprinsă în intervalul 1544-1561 (ms. 741 de la Arhivele Statului din Bucureşti)19.
Apocriful referitor la Viaţa lui Adam şi a Evei a circulat, de asemenea, în Moldova, după cum dovedesc două copii ale scrierii, ambele aparţinând celei de a doua redacţii: una păstrată într-un manuscris din colecţia lui A. I. Iaţimirski, datând din secolul al XVI-lea (Biblioteca Academiei de Ştiinţe din Sankt Petersburg, nr. 13.2.25)20 21 şi alta existentă în manuscrisul 740 de la Arhivele Statului din Bucureşti , care, după filigrane, aparţine sfârşitului secolului al XVI-lea sau începutului secolului următor22.
în acelaşi sbornic de la Arhivele Statului din Bucureşti (nr. 740) se întâlneşte o versiune mediobulgară a
19	Vezi Emile Turdeanu, La Palea byzantine chez Ies Slaves et Ies Roumains, în „Revue des etudes slaves”, t. 40, 1964, p. 195-204, retipărit în volumul autorului Apocryphes slaves et roumains de l’Ancien Testament, Leiden, 1981, p. 392-403.
20	Anisava Miltenova, TeKcmo.wauveciai na6./nodemin &bpxy dea anoKpu0a (Atiokpu0eH tiwn>.n 3a xpcmnomo di>pGo, ripanacoan na rpmopuu Bopocjiog, a anoKpu0a 3a ĂdaM u Eea)y în „GropoS^Jirapcica jiHTepaTypa”, 11,1982, p. 49.
21	Ibidem, p. 48, Emile Turdeanu, Apocryphes slaves et roumains de TAncien Testament, p. 94-95.
22	După cum indică varianta de filigran aparţinând tipului topor (f. 133v—138r şi 134-137v). Acest tip de filigran cunoaşte atestări care delimitează intervalul 1587-1650; vezi Wlodzimierz Budka, Papiernie w Polsce XVI wieku, Wroclaw-Warszava-Krak6w-Gdansk, 1971, nr. 107 (1587) şi Jadwiga Siniarska-Czaplicka, Filigrany papierni polozonych na obszarze rzeczypospolitej Polskiej od poczqtu XVI do polowy XVIII wieku, Wroclaw-Warszava-Krakow, 1969, nr. 1098 (1595) şi nr. 1135 (1650).
282
ALEXANDRU MAREŞ
Testamentului lui Avraam23, care, după Emil Turdeanu, prezintă caracteristici specifice celei de a doua versiuni prescurtate a scrierii24. O altă copie a scrierii, care reflectă versiunea scurtă integrală, se regăseşte în ms. si. 636. (B.A.R.), transcris la Mănăstirea Neamţ, în 1557, de călugărul Ielarion25.
Cartea secretă a lui Enoh este un alt apocrif care a fost cunoscut în mediile cărturăreşti din Moldova. O versiune aparţinând primei revizii a scrierii, de redacţie mediobulgară alterată (cu unele particularităţi ale slavonei răsăritene) s-a păstrat până la al doilea război mondial în Biblioteca Naţională din Belgrad (ms. 321, distrus cu prilejul bombardamentului din aprilie 1941)26. O altă versiune, care aparţine celei de a doua revizii la care a fost supusă scrierea în mediile slave, se găseşte într-un manuscris moldovenesc din secolul al XVI-lea, descris de A. I. Iaţimirski şi studiat de M. Sokolov27. O a treia versiune prezentând asemănări cu versiunea din urmă se întâlneşte într-un manuscris databil din secolul al XVI-lea, care a aparţinut mănăstirii Dobrovăţ (B.A.R., ms. sl. 552). Manuscrisul conservă o redacţie mediobulgară şi este considerat a fi scris în Moldova28.
Din ciclul legendelor ţesute în jurul împăratului Solomon, în cunoscutul sbomic de la Arhivele Statului din Bucureşti (nr. 740) se întâlnesc două scrieri: una bine
23	Editată de B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, II, Bucureşti, 1879, p. 189-194.
24	Le Testament d’Abraham en slave et en roumain, în „Oxford Slavonie Papers”, New series, X, 1977, p. 31.
25	Ibidem, p. 10.
26	A. Vaillant, Le Livre des secrets d’Henoch. Texte slave et traduction franţaise par..., Paris, 1952, p. VII.
27	Ibidem.
28	Panaitescu, Manuscrisele, II, p. 406.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 283
cunoscută, Solomon şi nevasta lui, şi alta al cărei titlu nu ne edifică asupra conţinutului (Caobo w np'bM*(A)pocTH CoAOMWB'k „Cuvânt despre preaînţelepciunea lui Solomon”)29. Două scurte texte, intitulate <D npeA\*ApocTH coaoa/vwna „Din înţelepciunea lui Solomon”, au fost semnalate în Codicele de la Tulcea30.
In acelaşi manuscris de la Arhivele Statului Bucureşti, deosebit de însemnat sub raport tematic, înregistrăm şi Cuvântul despre Sibila şi împăratul David31. Pentru alte apocrife veterotestamentare din manuscrisul nr. 740, pe care, pentru economia expunerii, nu le prezentăm aici, cei interesaţi se pot adresa descrierilor făcute acestui sbomic în diverse publicaţii32.
Evanghelii şi legende apocrife referitoare la Noul Testament. Dintre evangheliile apocrife, singura probabil copiată în Moldova este Evanghelia lui Nicodim, păstrată într-un manuscris din secolul al XVI-lea (B.A.R., ms. sl. 447, f. llr/5-23v)33. Textul este incomplet; desinit:
CAkIUlAB Hte C6 Hr€A\ONB H JK6NA 6r0 ©CKp’hGHUJA* S'krt© NH IAAOUJA «6 NH I1HUIA BTi ANk T"hH. H flOCAA ... „Auzind acel
guvernator şi soţia lui s-au întristat foarte mult, încât nu au
29	Elena Linţa, Lucia Djamo-Diaconiţă, Olga Stoicovici, Catalogul manuscriselor slavo-române din Bucureşti, Bucureşti, 1981, p. 261 (se va cita în continuare Catalogul manuscriselor).
30	loan Bogdan, op. cit., p. 9.
31	Editat de L. MiletiC şi D. D. Agura Biytctai omr» edno Hayvno nxmyeaHbe <rb PoMbHun, în „CSopHHKi 3a HapoAHH yMOTBopeHMfi HayKa m KHHJKMHa”, IX, 1893, p. 17-20.
32	B. P. Hasdeu, op. cit., II, p., 182-184; Catalogul manuscriselor, p. 260-263.
33	Panaitescu, Manuscrisele, II, p. 269, unde textul nu este identificat.
284
ALEXANDRU MAREŞ
mâncat şi nu au băut în ziua aceea. Şi a trimis ...” (cf. cap. XI, 2)34.
Povestea lui Afrodiţian Persul, narând împrejurările în care cei trei magi au, ajuns la Betleem pentru a se închina Mântuitorului, ne este cunoscută dintr-un manuscris copiat probabil în Moldova la sfârşitul secolului al XVI-lea (B.A.R., ms. sl. 678, f. 355712-360710). Probabil tot din Moldova provine şi versiunea copiată într-un manuscris din secolul al XVI-lea, păstrat la Biblioteca Centrală Universitară „Mihail Eminescu” din Iaşi (ms. VI 240, nr. inv. 789, f. 90r-95r)35.
Un fragment dintr-o scriere apocrifa despre patimile lui Isus se păstrează în partea finală a unui manuscris moldovenesc din secolul al XVI-lea (B.A.R.,
o r a
ms. sl. 171) . In această scriere al cărei titlu nu ne este cunoscut, naraţiunea este redată în vorbire directă, povestitorul fiind Iosif din Arimateea: Nhkoahm we h a3l iwcti<ţ>h „Nicodim şi eu Iosif’ (f. 322713), as jkc Iwcm^b ineA Kt nHAAmc>Y h npocHx mfiAo HceBo „iar eu Iosif mergând la Pilat am cerut corpul lui Isus” (f. 323724-25); era we ASh IwcV4»h bmaLbu „iar aceasta văzând eu Iosif’ (f. 324714).
în acelaşi ms. sl. 171 (cumpărat în 1606 de fostul pitar Dimitrie şi donat Bisericii Albe din Iaşi, pentru ca în 1607, „din pricina relelor întâmplări care vin de la duşmanii ţării”, acelaşi donator să-l dea Mănăstirii
n
Bistriţa)*3 se află o scurtă povestire intitulată caobo kako 34 35 36 37
34	Vezi Evanghelii apocrife. Traducere, studiu introductiv, note şi comentarii de Cristian Bădiliţă, Bucureşti, 1996, p. 221.
35	Elena Linţa, Catalogul manuscriselor slavo-române din Iaşi, Bucureşti, 1980, p. 53 (se va cita în continuare Linţa, Catalogul Iaşi).
36	Fragment semnalat de Piscupescu, Literatura, p. 97; cf. şi Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 257.
37	Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 256-258.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 285
wctiah M/fta riHAATA npbA UApe" Kecdpe" „Cuvânt cum a învinuit Marta pe Pilat înaintea împăratului Cezar”38. Textul este un adaos ulterior, probabil din secolul al XVII-lea. Aceeaşi povestire apocrifa se păstrează şi în sbomicul de la Arhivele Statului din Bucureşti (nr. 740, f. 68v-73r)39.
Apocriful despre lemnul crucii, atribuit lui Grigore Teologul, cuprinzând de fapt mai multe legende (despre lemnele pe care au fost răstigniţi cei doi tâlhari, despre felul cum s-au adunat ele la Ierusalim, despre capul lui Adam, aflat la baza movilei pe care a fost răstignit Mântuitorul, despre originea celor doi tâlhari), este cunoscut prin versiunea din Codicele de la Tulcea, care aparţine primei redacţii a scrierii40, şi prin alte două versiuni moldoveneşti (ms. nr. 13.2.25 din Biblioteca Academiei de Ştiinţe din Sankt Petersburg, secolul al XVI-lea, şi ms. nr. 740 de la Arhivele Statului din Bucureşti, sfârşitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea), aparţinând celei de a treia redacţii41 42.
Legende hagiografice. Dintre aceste producţii literare, menţionăm în primul rând Viaţa şi minunile Sfântului Vasile cel Nou scrisă de Grigore, ucenicul său, existentă într-o versiune slavonă din secolul al XVI-lea, de redacţie mediobulgară, copiată în Moldova (B.A.R., ms. si. 133)4 . îndoiala sau meditaţia Sfântului Grigorie, ce constituie o parte din Viaţa Sfântului Vasilie cel Nou, a fost semnalată într-un manuscris moldovenesc din secolul al
j8 Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 256.
39	Catalogul manuscriselor, p. 262.
40	Anisava Miltenova, op. cit., p. 45.
41	Ibidem, p. 46-47.
42	Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 160—161.
286
ALEXANDRU MAREŞ
XVII-lea (Biblioteca Centrală Universitară „Mihail Eminescu” din Iaşi, ms. IV 82)43.
O altă scriere hagiografică care s-a bucurat în trecut de un mare succes este Viaţa şi traiul sfântului Alexie, omul lui Dumnezeu. Din Moldova deţinem două copii ale scrierii: una copiată în 1441 la Mănăstirea Neamţ de Gavril Uric (B.A.R., ms. sl. 165)44 şi alta copiată în secolul al XVI-lea, care ca şi prima este de redacţie mediobulgară (B.A.R., ms. sl. 358)45.
Literatură astrologică. Un Gromovnic, a cărui materie este repartizată pe luni, iar nu pe zodii, a fost copiat la Mănăstirea Putna la o dată cuprinsă în intervalul 1592-1604 (B.A.R., ms. rom. 4620)46. în Codicele de la Tulcea se află un text intitulat A doua, de la preaînţeleptul Solomon: „Dacă vrei, omule, să fii sănătos” (05 ApkVoe CoAOMON’k aijie x©ipeuiH ham6 sap^bi» 6mth; ms. sl. 649, f. 28v-30). Acesta conţine, de asemenea, o versiune a Gromovnicului, divizată însă pe zodii. Un Gromovnic păstrat fragmentar, se întâlneşte în sbomicul moldovenesc din 1568, amintit mai sus (B.A.R., Filiala Cluj, ms. 26, f. 328-329)47. în acelaşi manuscris înregistrăm
43	Linţa, Catalogul Iaşi, p. 59-60.
44	Piscupescu, Literatura, p. 111-112; Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 248.
45	Panaitescu, Manuscrisele, II, p. 142. Contrar celor susţinute de Panaitescu în privinţa localizării (loc. cit., p. 144: „Scris în Ţara Românească”), manuscrisul, a cărui hârtie este de provenienţă sileziană (filigran: mistreţ), a fost copiat foarte probabil în Moldova.
46Gabriel Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti, voi. IV, Bucureşti, 1992, p. 69 (se va cita în continuare Ştrempel, Catalogul). Pentru datarea manuscrisului, vezi Alexandru Mareş, Cea mai veche versiune românească a Florii darurilor, în „Limba română”, XXXII, 1983, nr. 3, p. 221-230.
47	Nesemnalat de Linţa, Catalogul Cluj, p. 178-179.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 287
câteva texte cu caracter apocrif despre treptele zodiilor, despre mersul soarelui şi al lunii pe zodiac, despre zodiile bune şi rele, despre alcătuirea zodiilor etc.48. O bună parte dintre aceste texte se regăseşte într-un alt manuscris copiat, în Moldova în secolul al XVI-lea (B.A.R., ms. sl. 219)49. între aceste texte astrologice menţionăm pe cel Despre steaua numită Ţigăr (w SB'bsA'b rAaroAeiwkH Uorpi»)50, întâlnit şi în ms. rom. 4620, copiat la Mănăstirea Putna (f. 404r'v). în manuscrisul din urmă ne mai reţine atenţia şi o versiune a Rojdenicului, nesemnalată până în prezent, intitulată oyka3anî'6 o po^eNÎH haka. nca „Arătare despre naşterea omului duminica”; incipit: Aipe b-b n€aaa poAnm ca MAKh ©ycta A^spe HA\Am „Dacă se va naşte omul duminica, va avea gură bună”; cf. f. 455713-456v.
Amulete, rugăciuni apocrife, descântece. Manuscrisul putnean din 1592-1604 (B.A.R., ms. rom. 4620) conţine cunoscutul amulet Sat or arepo tenet opera rotaş51, a cărui semnificaţie a dat naştere la numeroase interpretări. Un descântec de dinţi (\3t> 3©YB«Bb) şi o rugăciune pentru friguri (aaatba 03 TpACABHU'k) se regăsesc într-o copie moldo-enească datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea. (Arhivele Statului din Bucureşti, ms. nr. 740)52. într-un Trebnic copiat în 1527 în Moldova (B.A.R., ms. sl. 237) întâlnim o rugăciune împo-riva muşcăturii de şarpe, atribuită apostolului Pavel53. Un
48	Linţa, Catalogul, p. 178.
49	Panaitescu, Manuscrisele, 1, p. 317.
50	Ibidem.
51	Semnalat de Alexandra Moraru, Floarea darurilor, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, I, Bucureşti, 1996, p. 21, nota 23.
52	Catalogul manuscriselor, p. 261.
53	Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 337.
288
ALEXANDRU MAREŞ
text asemănător a fost semnalat într-un Catavasier, copiat în Moldova în secolul al XVI-lea54.
întrebări şi răspunsuri. Acest gen literar, sub formă de chestionar, „un curios amalgam de material biblic şi apocrif, de elemente cosmologice şi cronologice, de date privitoare la ierarhia bisericească şi la simbolica obiectelor liturgice, de elemente eretice şi ortodoxe”55 56 57, a circulat în mediile cărturăreşti din Moldova. Dintre numeroasele scrieri de acest fel, cea mai des întâlnită cuprinde dialogul pe teme evanghelice dintre sfântul Vasile cel Mare şi Grigore Teologul. O înregistrează sbomicul moldovenesc de la Arhivele Statului din
c Z	cn
Bucureşti (nr. 741) , Codicele de la Tulcea şi sbomicul cu însemnări din 1568 referitoare la istoria Moldovei (B.A.R., Filiala Cluj, nr. 26)58. Tot un chestionar, sub formă de întrebări şi răspunsuri pe teme evanghelice, se regăseşte în ms. sl. 309 (B.A.R.)59, în porţiunea copiată între 1553 şi 156360. în manuscrisul academic 552, localizabil în Moldova şi databil din secolul al XVI-lea, înregistrăm o scriere prezentând aceeaşi structură, dar căreia îi lipseşte începutul (f. 255r-260v)61.
în sfârşit, sub formă de întrebări şi răspunsuri, este şi scrierea de polemică religioasă dintre filozoful Panaghiot şi cei 12 cardinali veniţi „de la papa din Roma”
54	Linţa, Catalogul Iaşi, p. 33.
55	N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească. Voi. II. Epoca influenţei greceşti, Bucureşti, 1938, p. 26.
56	Catalogul manuscriselor, p. 258.
57	Ioan Bogdan, op. cit., p. 9.
58	Linţa, Catalog Cluj, p. 177.
59	Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 54.
60	Pentru datare, vezi Alexandru Mareş, Trei note despre apocrifele religioase-, cf. mai sus, p. 97-98.
61	Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 406.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 289
(03 nanriLi Pmmckap©), din care deţinem două copii moldoveneşti: una în Codicele de la Tulcea şi alta în Sbornicul de la Kiev, scris în Moldova între anii 1554 şi 156162 63.
Literatură didactică. Sub această denumire am inclus două scrieri, Floarea darurilor şi Fiziologul, care au în comun faptul că au servit drept materie de studiu în învăţământul medieval. Prima, intitulată în slavonă IţatT AApoBdNÎ'e, mai este cunoscută şi ca Cb^to AApoBANÎe („Sfânta răsplată”), după cum o denumeşte ieromonahul Ioan de la Mănăstirea Putna, pe banii căruia s-a relizat copierea textului slavon al scrierii respective64, intercalat cu traducerea în limba română (B.A.R., ms. rom. 4620). Transcrierea versiunii bilingve s-a realizat la o dată cuprinsă în intervalul 1592-1604.
Fiziologul a circulat, de asemenea, în Moldova, dovada constituind-o un scurt fragment din scriere (2 file) păstrat în ms. sl. 309 (B.A.R.)65, a cărui copiere datează din intervalul 1553-1563.
Povestiri şi romane populare. Viaţa lui Alexandru cel Mare, aşa-numita Alexandrie, a fost copiată la mănăstirea Neamţ în 1562 din iniţiativa mitropolitului Grigorie Roşea. După particularităţile de redactare ale colofonului, copistul textului pare să fi fost ierodiaconul
62	Ioan Bogdan, op. cit., p. 7-8.
63	Ioan Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti până la Ureche, Bucureşti, 1891, p. 8.
64	Versiunea slavonă împreună cu cea românească au fost publicate de Pândele Olteanu, Floarea darurilor sau Fiore di Virtîi, Timişoara, 1992,p 198-262.
65	Panaitescu, Manuscrisele, II, p. 54.
290
ALEXANDRU MAREŞ
Ielarion66. O a doua copie moldovenească, tot de redacţie mediobulgară ca şi prima, se păstrează în ms. sl. 357 (B.A.R.), datând din a doua jumătate a veacului al XVI-lea67. Din secolul al XVII-lea deţinem o a treia copie moldovenească a romanului, care păstrează o însemnare despre cutremurul din 21 ianuarie 1685, „în zilele lui Dumitraş-cu-Vodă al Ţării Moldovei” (Biblioteca Naţională din Sofia, ms. 434/627)68.
în Moldova a fost copiat la sfârşitul secolului al XVI-lea sau la începutul celui următor Cuvântul despre Alexandru cel Bătrân (Arhivele Statului din Bucureşti, nr. 740)69, scriere mai puţin cunoscută, reprezentând o variantă a Istoriei Troiei70 71.
Tot în sbornicul de la Arhivele Statului din Bucureşti (nr. 740) se întâlneşte Viaţa lui Esoplx, precum şi povestirea populară despre împăratul Focas şi soţia sa, Teofana72.
66	Emil Turdeanu, Autori, copişti, cărţi, zugravi şi legători de manuscrise în Moldova (1552-1607) (I), în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. D. Xenopol»”, XXX, 1993, p. 64.
67	Panaitescu, Manuscrisele, II, p. 139-141.
68	B. Ţonev, Onuc Ha pticonucume a cmaponenamnume khuzu na Hapodna 6u6momeKa e CoŞun, voi. I, Sofia, 1910, p. 449-450.
69	Editat de P. A. Sîrcu, Zur mittelalterlichen Erzăhlungsliteratur aus dem Bulgarischen, în „Archiv fur slavische Philologie”, VII, 1884, p. 81-87, al cărui text a fost republicat de Iordan Ivanov, CmapoStAzapcKU pa3Ka3u, Sofia, 1935, p. 266-269 (traducerea la p. 129-133).
70	Emile Turdeanu, La litterature bulgare du XlV-e siecle et sa dijfusion dans Ies Pays Roumains, Paris, 1947, p. 56—58.
71	Editat de P. A. Sîrcu, op. cit., p. 90-98, după a cărui ediţie textul a fost republicat de Iordan Ivanov, op. cit., p. 245-249 (traducerea la p. 103-107).
72	Editat de P. A. Sîrcu în anexa monografiei BmaHmiucKait nooicmb o6b y6iemiu uMTiepamopa HuKWpopa Qoku o
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE	291
Unul dintre cele mai renumite romane populare ale Evului Mediu, Varlaam şi Ioasaf, a fost cunoscut în Moldova de timpuriu. O copie moldovenească, scrisă în mediobulgară, în secolul al XV-lea, provenind de la Mănăstirea Neamţ, se păstrează în ms. sl. 132 (B.A.R.)73. La Biblioteca Naţională din Lvov se află o versiune moldovenească a romanului, precum şi un fragment de 8 file din aceeaşi scriere, care a aparţinut mitropolitului Dosoftei74.
3.	Prezentarea pe care am întreprins-o, departe de a fi exhaustivă, a urmărit să evidenţieze rolul de frunte deţinut de Moldova, în secolele al XV-lea - al XVII-lea, în copierea şi difuzarea cărţilor populare în limba slavonă. Din acest punct de vedere, Ţara Românească şi Transilvania se află cu mult în urma Moldovei. Constatarea este întru totul firească, ţinând seama că, în Evul Mediu, dintre cele trei ţări româneşti, Moldova a fost principala deţinătoare şi producătoare de literatură în limba slavonă.
Aceste scrieri aparţinând literaturii religioase apocrife şi literaturii poporane au fost înmănuncheate, bună parte dintre ele, în cuprinsul unor sbomice copiate de regulă în mănăstiri; vezi, de pildă, Codicele de la Tulcea sau sbomicul nr. 740 din Arhivele Statului din Bucureşti.
cmapuHOMb 6o.maţ>CKOMT> nepecKa3i, Sankt Petersburg, 1883, p. 111-113. Textul lui Sîrcu a fost republicat de Iordan Ivanov, op. cit., p. 307-309 (traducerea la p. 187-188). O nouă reeditare a versiunii din acest manuscris, în paralel cu versiunea din ms. nr. 299 al Bibliotecii Naţionale din Sofia, o datorăm lui Emil Turdeanu; vezi Le dit de l'empereur Nicephore II Focos et de son epouse Theophano, Thessalonique, 1976, p. 59-67.
73	Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 160.
74	Emile Turdeanu, La litterature bulgare du XIV"1 siecle et sa diffusion dans Ies Pays Roumains, p. 53.
292
ALEXANDRU MAREŞ
Biserica ortodoxă de la noi nu a luat atitudine împotriva acestui gen de literatură, deşi, din când în când, alături de apocrife şi legende religioase întâlnim şi unele scrieri care condamnă pe cei ce fac „semne şi prorociri” (B.A.R., ms. sl. 309)75 sau cred „în vise” (B.A.R., ms. sl. 552)76.
Marele interes faţă de aceste scrieri, „dupre cari umblă norodul acesta rătăcindu-se”, nu putea să se întemeieze în totalitate pe producţiile în limba slavonă. Cunoscătorii acestei limbi se recrutau cu predilecţie dintre călugări şi dieci de cancelarie, al căror număr în secolul al XVII-lea nu era în măsură să justifice amploarea fenomenului pe care îl atestă cronicarul muntean. Au existat, fără îndoială, traduceri în româneşte, efectuate după o serie dintre scrierile amintite mai sus, care au putut fi citite de ştiutorii de carte. „Cărţuluile”, „ce se văd pe la unii şi pe la alţii..., şi mai multe în Moldova” s-au difuzat negreşit prin mijlocirea copiilor manuscrise.
4.	Manuscrisele moldoveneşti anterioare secolului al XVII-lea, în care se păstrează asemenea producţii literare traduse în româneşte, sunt, după cum am mai amintit, rarisime. Le vom enumera în ordine cronologică, oprindu-ne pe scurt şi asupra scrierilor conţinute care interesează discuţia de faţă77.
Datorită vechimii, primul pe care îl menţionăm este ms. rom. 4620 (B.A.R.). Alături de o serie de texte slavone, între care şi unele astrologice şi de prevestire, acesta conţine şi o versiune bilingvă, slavo-română, a
75	Panaitescu, Manuscrisele, II, p. 54.
76	Panaitescu, Manuscrisele, II, p. 406.
77	Nu am ţinut seama în această prezentare de cărţile populare existente în manuscrisele copiate de moldoveni în afara graniţelor Moldovei.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 293
na
Florii darurilor . Copia cea mai veche dintre cele cunoscute pentru această scriere s-a executat, cum am mai spus (vezi p. 289), la Mănăstirea Putna, în intervalul 1592-1604, pe cheltuiala iermonahului Ioan. S-a avansat opinia localizării traducerii pe care o urmează această versiune în Banat-Hunedoara78 79 80.
Considerăm prilejul nimerit pentru a menţiona o altă transpunere a aceleiaşi scrieri, realizată înaintea anului 1592 „din limba italiană în valahă sau bogdă-nească (= moldovenească; n.n. AL Mareş) de Gherman Valahul”, despre care avem cunoştinţă din titlul unui manuscris rusesc al scrierii, datând de la începutul
RO	A
secolului al XVIII-lea . Prezenţa în manuscrisele româneşti a acestei traduceri din italiană nu a fost detec-ată.
Următorul manuscris moldovenesc pe care îl aducem în discuţie este ms. rom. 5318 (B.A.R.)81 82. Acesta cuprinde scrieri apocrife religioase, copiate de un ucrainean din nordul Moldovei, probabil în 1675 sau 1676, potrivit unei însemnări de pe fila 60v82. Prezentăm în continuare textele care aparţin aşa-ziselor „cărţi populare” urmând ordinea în care se succedă acestea în manuscris:
78	Versiunile slavonă şi românească au fost publicate de Pândele Olteanu (vezi supra nota 64), iar versiunea românească a fost editată de Alexandra Moraru, op. cit, p. 119-182.
79	Alexandra Moraru, op. cit., p. 31-37.
801. A. Sleapkin, Ce. AuMumpiu Pocmoecitiu u ezo opeMft (1651-1709 r.), Sankt Petersburg, 1891, p. 76-77.
81	Ştrempel, Catalogul, IV, p. 267.
82	Pentru datarea manuscrisului şi pentru originea copistului, vezi Maria Stanciu-Istrate, Alexie, omul lui Dumnezeu, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, V, Bucureşti, 2001, p. 24 şi, respectiv, 41-42.
294
ALEXANDRU MAREŞ
1)	De viaţa preacuviosului Alexei, omul lui DumnădzătP,
2)	Citenie a lu S<ve>ti Zosim , 3) Cuvânt despre judecata înfricoşată83 84 85, 4) Cuvântul Sfântului Ioan Bogoslov de vinire Domnului nostru Iisus Hristos (= Pseudo-Apocalipsul lui Ioan), 5) <Testamentul lui Avraam>86 87. Copistul manuscrisului a transcris textele într-o localitate din nordul Moldovei . Textele de sub 1), 4) şi 5) se regăsesc şi în manuscrise slavone moldoveneşti (vezi p. 279, 281-282, 286). Originalul slavon al textului 2) este de redacţie răsăriteană88.
Al treilea manuscris moldovenesc şi ultimul în acelaşi timp despre care avem cunoştinţă este cel înregistrat sub nr. 1284 la Biblioteca Academiei Române. Acesta conţine, printre altele, Viaţa şi petreacerea şi spunerea minunilor a precuviosului părintelui nostru Vasilie cel Nou, scrise de Grigorie călugărul şi ucenicul lui. Am menţionat mai înainte că această scriere a circulat în Moldova, în copii slavone, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Copia din ms. rom. 1284 a fost executată la Mănăstirea Agapia de ieromonahul Selevestru în anul
83	Editat de Maria Stanciu-Istrate, op. cit., p. 89-101.
84	Editat de Maria Stanciu-Istrate, Călătoria lui Zosim la blajini, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, III, Bucureşti, 1999, p. 55-65.
85	Titlul în slavonă: Caobo w otp^ho" cyA't (text neidentificat).
86	Publicat de Mihai Morariu, Texte şi versiuni româneşti necunoscute ale unor apocrife veterotestamentare, în „Revista de istorie şi teorie literară”, XXXIX, 1991, nr. 3-4, p. 297-298. Traducerea din ms. rom. 5318 este diferită de aceea din Codex Sturdzanus, dar este detectabilă în ms. rom. 2158 (B.A.R.); vezi Codex Sturdzanus. Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie de text şi indice de cuvinte de Gheorghe Chivu, [Bucureşti], 1993, p. 120.
87	Maria Stanciu-Istrate, Alexie, omul lui Dumnezeu, p. 24-29, eadem, Călătoria lui Zosim la blajini, p. 16-21.
88	Maria Stanciu-Istrate, Călătoria lui Zosim la blajini, p. 21-23.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 295
OQ
1691 . N. A. Ursu, sprijinindu-se pe unele particularităţi lingvistice, atribuie traducerea scrierii mitropolitului Dosoftei89 90. Pe baza unei note de la sfârşitul textului, în care se specifică „că acesta sfânt are o carte mare, care-i tipamică pre limba grecească ... Iară noi am scris numai cestea pe scurt”, acelaşi autor susţine că traducătorul ar fi oferit o traducere selectivă şi rezumativă a unei ediţii greceşti91. Acceptarea paternităţii lui Dosoftei asupra traducerii, cât şi transpunerea din greacă a scrierii întâmpină serioase dificultăţi la o cercetare amănunţită a versiunii respective92.
In concluzie, cele trei manuscrise anterioare secolului al XVIII-lea conţin şapte titluri de cărţi populare: cinci apocrife religioase, o legendă hagiografică şi o scriere aparţinând literaturii didactice.
5.	Numărul cărţilor populare traduse în limba română, a căror prezenţă am atestat-o în Moldova în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, poate fi uşor sporit prin raportare la unele informaţii furnizate de critica textuală.
Referindu-se la Alexandria, Miron Costin notează că scrierea respectivă era „scoasă pre limba ţărâi noastre”93. El avea, se pare, cunoştinţă despre o traducere moldovenească a vestitului roman popular. S-ar putea ca această traducere, inexistentă în manuscrisele moldoveneşti
89	Ştrempel, Catalogul, I, p. 276.
90	N. A. Ursu, Alte traduceri necunoscute din tinereţea lui Dosoftei, în „Limba română”, XXVII, 1978, nr. 5, p. 495-507.
91	Ibidem, p. 496.
92	Alexandru Mareş, Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exil polon (III), în „Limba română”, XXXVII, 1988, nr. 1, p. 61-63.
9j Miron Costin, op. cit., p. 89; cf. şi De neamul moldovenilor: „acea Alexandrie mincinoasă, care iaste pre limba noastră, plină de basne” (Miron Costin, op. cit., p. 242).
296
ALEXANDRU MAREŞ
dinaintea anului 1700, să fie cea pe care a detectat-o Ion Gheţie în urma examenului lingvistic, întreprins asupra versiunii Alexandriei din Codex Neagoeanus (ms. rom. 3821, B.A.R.). în copia din 1620 a popii Ioan din Sâmpetru (jud. Braşov), autorul a identificat trei straturi de limbă: unul muntean-sud-est ardelenesc, al copistului, altul bănăţean-hunedorean, care poate fi pus în seama sursei utilizate de copist, şi altul moldovenesc, aparţinând traducerii94 *.
Legenda duminicii este o altă scriere a cărei circulaţie în copii româneşti poate fi presupusă pentru Moldova secolului al XVII-lea. Constatarea se întemeiază pe examinarea amănunţită a limbii mai multor versiuni româneşti ale legendei. Astfel, copia textului din Manuscrisul de la Ieud, transcris în jurul anului 1630 în Maramureş (B.A.R., ms. rom. 5032), urmează negreşit un izvor moldovenesc93. Versiunea Legendei duminicii copiată de popa Florea din Dobricioneşti (jud. Bihor), în 1678 (B.A.R., ms. rom. 5910), are la baza ei o traducere moldovenească96. O altă traducere a acestei scrieri, diferită de primele două şi păstrată'în Manuscrisul Marţian, copiat de popa Ionaşc(a) din Bălan (jud. Sălaj), în deceniul patru sau cinci al secolului al XVII-lea (B.A.R., Filiala Cluj, ms. 4746), poate fi localizată în Moldova sau nordul Transilvaniei (Maramureş)97.
94 Unde s-au tradus şi unde s-au copiat textele din Codex Sturdzanus?, în „Limba română”, XXII, 1973, nr. 6, p. 545-560.
94 Manuscrisul de la Ieud. Text stabilit, studiu filologic, studiu de limbă şi indice de Mirela Teodorescu şi Ion Gheţie, Bucureşti, 1977, p. 27-33.
96	Emanuela Timotin, Legenda duminicii, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, X, Bucureşti, 2005, p. 109.
97	Ibidem, p. 69-70.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 297
Viaţa Sfântului Vasile cel Nou din ms. 100 (B.A.R., Filiala Cluj), databil din deceniile patru, cinci ale secolului al XVII-lea, a fost copiată, după cum indică particularităţile lingvistice, în sud-estul Transilvaniei. în limba textului au fost identificate şi unele trăsături lingvistice specifice Moldovei, care au determinat-o pe Maria Stanciu-Istrate, exegeta textului, să avanseze ipoteza existenţei unei traduceri moldoveneşti a scrierii98 99.
Unele scrieri apocrife existente în ms. rom. 469 (B. A.R.), datând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi localizabil în sud-vestul Transilvaniei, au, după cum indică examenul lor lingvistic, surse moldovene. Ne referim, în acest sens, la Palia istorică99 şi la Lemnul crucii100. Nu ar fi exclus ca şi alte cărţi populare din acest manuscris (Legenda despre Adam şi Eva, Prorocirea Sibilei, Sentinţa lui Filat, întrebări şi răspunsuri) să se dovedească, la o cercetare atentă a particularităţilor lor lingvistice, că descind din izvoare de provenienţă moldovenească.
Prorocirea lui Pseudo-Metodie, arhiepiscopul de Patara, păstrată într-o copie executată la începutul secolului al XVII-lea de preotul moldovean Vasilii în „Beligrad turschi” (probabil Belgradul sârbesc), conţine o versiune necunoscută şi prescurtată a scrierii, ce-şi află corespondent într-o versiune slavonă de redacţie ucraineană. Particularităţile lingvistice, proprii graiurilor de tip
98	Viaţa Sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, IX, Bucureşti, 2004, p. 52-67.
99	Alexandra Moraru şi Mihai Moraru, Palia istorică, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, IV, Bucureşti, 2001, p. 32-33.
100	Emanuela Timotin, Lemnul crucii, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, V, Bucureşti, 2001, p. 133.
298
ALEXANDRU MAREŞ
nordic, şi punerea la contribuţie a unui original slavon răsăritean fac posibilă localizarea traducerii mai curând în Moldova decât într-o altă regiune istorică românească101.
•Examenul lingvistic întreprins asupra Fiziologului existent în versiunea braşoveană transcrisă de Costea Dascălul în f693 (B.A.R., ms. rom. 1436) a evidenţiat existenţa a două straturi de limbă, unul sudic, aparţinând copistului, şi altul nordic, localizabil în Moldova, care aparţine izvorului utilizat de copist102. Versiunea Sindipei din acelaşi manuscris, copiată în 1703, se întemeiază, de asemenea, pe un izvor moldovenesc103 şi o apartenenţă regională asemănătoare poate fi atribuită şi sursei Esopiei, transcrise de Costea Dascălul la o dată post 25 noiembrie 1703104 105.
Cea mai veche copie a scrierii Archirie şi Anadan se regăseşte într-un manuscris copiat în 1708, în Budacul Românesc (jud. Bistriţa-Năsăud), de ieromonahul Varto-lomei, originar din Maramureş (B.A.R., ms. rom. 577). Unele particularităţi de limbă ale versiunii sugerează posibilitatea folosirii de către copist a unei surse moldoveneşti103.
In ms. rom. 34 al Bibliotecii Academiei Române, copiat în bună parte de Teodor Jora între 1754 şi 1756, se
101	Alexandru Mareş, Un apocrif religios puţin cunoscut din secolul al XVII-lea, în „Limba română”, LIII, 2004, nr. 1-2, p. 67-68:
102	V. Guruianu, Fiziologul, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, II, Bucureşti, 1997, p. 27-39.
1Cb Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, 1975, p. 341; Magdalena Georgescu, Sindipa, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, I, Bucureşti, 1996, p. 228—231.
104	Violeta Barbu, Viaţa lui Esop. Studiu critic, Bucureşti, 1999, p. 48-66.
105	Magdalena Georgescu, Archirie şi Anadan, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, II, Bucureşti, 1997, p. 126-133.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 299
păstrează câteva traduceri efectuate de mitropolitul Dosoftei . Intre acestea sunt şi două cărţi populare: Legenda lui Afrodiţian Persul107 şi Viaţa Sfântului Vasile cel Nou (traducere diferită de cele existente în ms. rom.
*	*	!	' 1 rvo /s
1284 şi, respectiv, în ms. clujean 100)	. In stabilirea
acestei paternităţi, un rol hotărâtor l-au avut numeroasele cuvinte specifice scrisului lui Dosoftei, întâlnite în textele respective.
O versiune a Disputei lui Isus cu Satana a fost copiată probabil în sudul Bihorului în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea. Unii termeni din text, precum ciobotă şi colb, au fost interpretaţi ca o dovadă a provenienţei moldoveneşti a traducerii106 107 108 109.
în sfârşit, unele indicii furnizate de examinarea filiaţiei versiunilor româneşti ale Celor douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer sugerează existenţa în secolul al XVII-lea a unei (unor) copii moldoveneşti a (ale) scrierii110.
6.	Din informaţiile oferite de critica textuală rezultă că în Moldova ar fi circulat în secolul al XVII-lea încă 12 scrieri aparţinând cărţilor populare. Fără îndoială că
106	Alexandru Mareş, Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei în perioada celui de-al doilea exil polon, în „Limba română”, XXXVI, 1987, nr. 5, p. 413—426 (partea I), nr. 6, p. 515-523 (partea a Il-a) şi XXXVII, 1988, nr. 1, p. 55-63 (partea a IlI-a) şi nr. 2, p. 135-141 (partea a IV-a).
107	Dragoş Moldovanu, Miscellanea philologica, în „Limba română”, XXXIII, 1984, nr. 5, p. 417—420.
108	Alexandru Mareş, Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exil polon (III), p. 55-63.
109	Liliana Agache, Disputa lui Isus cu Satana, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, V, Bucureşti, 2001, p. 211.
110	Alexandru Mareş, Cărţi populare de prevestire, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, VIII, Bucureşti, 2003, p. 95—96.
300
ALEXANDRU MAREŞ
numărul acestora ar putea creşte sensibil, dacă s-ar întreprinde o cercetare lingvistică amănunţită şi asupra altor cărţi populare care au circulat în copii manuscrise în secolul al XVII-lea; vezi, de pildă, Apocalipsul Maicii Domnului, Cele douăsprezece Vineri mari, Cuvântul pentru Adam şi Eva, Gromovnicul, Legenda Sfântului Gheorghe, Prorocirea Sibilei etc. Examinarea versiunilor româneşti de cărţi populare existente numai în copii din secolul al XVIII-lea ar putea, de asemenea, să evidenţieze titlurile unor scrieri, altele decât cele menţionate mai sus, localizabile în Moldova şi care, prin urmare, păstrează şanse de a fi fost cunoscute între graniţele acestei provincii şi înaintea anului 1700.
Dacă la cele 12 cărţi populare, a căror prezenţă în Moldova a fost dedusă în urma operaţiilor de localizare lingvistică, mai adăugăm 7 scrieri atestate în cele trei manuscrise moldoveneşti din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, ajungem la un total de 18 scrieri111, repartizabile după cum urmează: a) Legende ale Vechiului Testament: Palia istorică, Testamentul lui Avraam; b) Legende ale Noului Testament: Lemnul' crucii, Legenda lui Afrodiţian Persul, c) Literatură apocaliptică şi de prevestire: Pseudo-Apocalipsul lui Ioan, Cuvânt despre judecata înfricoşată, Prorocirea lui Pseudo-Metodie, arhiepiscopul de Patara, Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer; d) Legende hagiografice: Alexie, omul lui Dumnezeu, Citenie a lui S<ve>ti Zosim, Viaţa Sfântului Vasile cel Nou; e) Epistole apocrife: Legenda duminicii; f) Literatură didactică: Fiziologul, Floarea darurilor;
111	Cifră mai mică cu o unitate decât aceea rezultată din adunarea 12+7, întrucât Viaţa Sfântului Vasile cel Nou se regăseşte în ambele categorii de texte.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE	301
g) Romane populare: Alexandria, Archirie şi Anadan, Esopia, Sindipa.
Douăsprezece dintre aceste scrieri se regăsec şi în manuscrise slavone care cu circulat în Moldova. Deşi Legenda duminicii nu a fost înregistrată în manuscrise slavone de provenienţă moldovenească, existenţa unor asemenea manuscrise poate fi admisă, dacă ţinem seama de cele trei traduceri româneşti ale scrierii cu localizare în Moldova. Prezenţa versiunilor slavone în această provincie istorică poate fi prezumată şi în cazul altor cărţi populare pentru care s-au propus traduceri din slavonă datorate moldovenilor; vezi, de exemplu, Citenie a lu S<ve>ti Zosim, întemeiată pe o sursă ucraineană. în Moldova se poate vorbi, prin urmare, de o continuitate tematică a cărţilor populare, în cadrul procesului de translaţie de la literatura în limba slavonă la cea în limba română.
Unele dintre aceste scrieri au cunoscut în Moldova o largă audienţă. Ne referim, în special, la Legenda duminicii şi la Viaţa Sfântului Vasile cel Nou, fiecare dintre ele beneficiind de trei traduceri. Succesul scrierilor s-a datorat în cea mai mare parte elementului miraculos pe care fiecare dintre ele îl conţinea în mod nemijlocit: scrisoarea de sorginte divină şi, respectiv, descrierea călătoriei sufletului după trecerea în nefiinţă.
7.	Pentru două scrieri {Legenda lui Afrodiţian Persul şi Viaţa Sfântului Vasile cel Nou, versiunea din ms. rom. 34), autorul traducerilor a fost identificat în persoana mitropolitului Dosoftei, un bun cunoscător de altfel al literaturii apocrife religioase112. Şi alţi cărturari moldoveni de prestigiu au acordat o atenţie specială cărţilor populare. Miron Costin, pe care l-am amintit în legătură cu
112	Alexandru Mareş, Mitropolitul Dosoftei şi cărţile populare, în „Limba română”, XLVIII, 1999, nr. 1-2, p. 89-91.
302
ALEXANDRU MAREŞ
caracterizarea făcută Alexandriei, a cunoscut deopotrivă şi Viaţa lui Esop, la care face referiri în două rânduri în scrierile sale113. Dimitrie Cantemir citise, de asemenea, unele cărţi populare, cum ar fi Alexandria, Istoria Troadei, Varlaam şi Ioâsaf identificabile printre sursele Divanului1I4 115, sau Fiziologul, pus la contribuţie în zugrăvirea personajelor din Istoria ieroglificăU:>. Interesul celor doi autori români pentru asemenea producţii literare viza, în primul rând, acele scrieri care aparţineau romanului popular.
în privinţa apocrifelor religioase, după cum indică puţinele informaţii de care dispunem, traducătorii şi copiştii lor se recrutau în Moldova din rândul clerului. Pe mitropolitul Dosoftei în calitate de traducător al unor asemenea scrieri l-am amintit deja. Dintre copiştii moldoveni de cărţi populare ale căror nume le cunoaştem, până la începutul secolului al XVIII-lea nu pot fi semnalaţi decât trei: ieromonahul Selevestru de la Mănăstirea Agapia, amintit mai sus (p. 294-295), popa Vasilii din „ţara Moldovei”, de la care ne-a rămas un manuscris cu câteva apocrife religioase, e'xecutat la începutul secolului al XVII-lea în „Beligrad turschi”, probabil Belgradul sârbesc116, şi dascălul Vasile Sturdza Moldoveanul, care, printre alte scrieri, ne-a lăsat o versiune a Alexandriei,
113	Miron Costin, op. cit., p. 141 şi 310; vezi în această privinţă şi Violeta Barbu, op. cit., p. 156-157. .
114	Dimitrie Cantemir, Divanul. Ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Virgil Cândea, Bucureşti, 1969, p. XXX; cf. şi comentariile editorului nr. 85, p. 483-484 şi nr. 125, p. 493.
115	Mihai Moraru, Alegoria animalieră şi fantasticul animalier în Istoria ieroglifică, în „Revista de istorie şi teorie literară”, Tomul 21, 1972, nr. 3, p. 481-490.
1,6 Florian Dudaş, Manuscrisele româneşti din bisericile Bihorului, Partea a 11-a, Oradea, 1986, p. 111.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 303
copiată între 1695 şi 1698 în ţinutul Hunedoarei sau Albei117 118, şi o alta a Legendei duminicii, transcrisă în Bihor în jurul anului 1700	; ultimii doi au activat în afara
graniţelor Moldovei. Interesul clerului moldovean pentru literatura religioasă apocrifa trebuie să fi fost destul de mare. Grăitoare este în această privinţă prezenţa într-o traducere moldovenească a Apostolului din prima jumătate a secolului al XVII-lea a unei scurte referiri la motivul zapisului lui Adam119. Autorul interpolaţiei, fără îndoială o faţă bisericească, credea în autenticitatea învoielii dintre Adam şi Satana, ceea ce l-a determinat să o introducă în textul canonic. Intervenţia sa nu va rămâne fără urmări, căci ulterior un reprezentant al clerului ardelean, întemeindu-se pe acest pasaj interpolat, va dezvolta motivul zapisului în cadrul unui text polemic anticalvin120. Un alt exemplu ni-1 oferă Cazania lui Varlaam la începutul textului din duminica a douăsprezecea („învăţătură pentru lăcomiia avuţiei”), unde înregistrăm o relatare despre animalul fabulos denumit vasilisc121 122, preluată din Floarea
199
darurilor .
8.	Până la începutul secolului al XVIII-lea, în raport cu Moldova, Ţara Românească a cunoscut o mai slabă prezenţă a cărţilor populare. Manuscrisele slavone
117	Ibidem, p. 157.
118	Ibidem, p. 164.
119	Alexandru Mareş, Scriere şi cultură românească veche, Bucureşti, 2005, p. 116.
120	Ibidem.
121	Varlaam, Cazania. 1643. Ediţie îngrijită de J. Byck, Bucureşti, 1943, p. 217: „Iaste o fi iară de să chiamă vasilisc, carea numai cu ochii deaca veade pre om ucide-1 şi-l omoară”.
122	Alexandra Moraru, Floarea darurilor, p. 135: „Şi poate să se închipuiască nemila cu o gadină ce se cheamă vasilisc, ce acea gadină omoreaşte omul numai să-i caute cu ochii, şi n-are niceodată milă”.
304
ALEXANDRU MAREŞ
care cuprind asemenea scrieri sunt puţine. Din secolul al
XV-	lea ne-a parvenit un singur manuscris, cuprinzând Viziunea monahului Cozma (B.A.R, ms. sl. 256, f. 30-34)123, scriere întâlnită şi într-o copie munteană din secolul următor (B.A.R., ms. sl. 287, f. 36-38)124 125. Din secolul al
XVI-	lea deţinem, în schimb, patru manuscrise considerate a fi scrise în Ţara Românească, în care sunt cuprinse mai multe cărţi populare: Prorocirea lui Isaia, fiul lui Amosxl:>, întrebări şi răspunsuri ale sfinţilor Vasile cel Nou şi Grigore Teologul, întrebările Sfântului Epifanie (B.A.R., ms. sl. 298)126, Despre coborârea lui loan Înainte-Mergătorul în iad (B.A.R., ms. sl. 299)127, Despre pasărea fenix (probabil preluat din Fiziolog; B.A.R., ms. sl. 3IO)128 129, Apocalipsul Maicii Domnului, Pseudo-Apocalipsul lui loan, întrebări şi răspunsuri ale sfinţilor Vasile cel Mare şi Grigore Teologul, Zile rele pe luni, Coleadnic, Gromovnic, Abgar, rugăciuni apocrife (B.A.R., ms. sl.
494)129
Manuscrisele din această provincie istorică care cuprind cărţi populare traduse în limba română sunt, în epoca care ne interesează, foarte puţine, conţinând practic numai cinci scrieri: un cântec religios apocrif, copiat în Ţara Românească între 1535 şi 1555 (B.A.R., ms. sl. 494)130 *, Varlaam şi Ioasaf traducerea lui Udrişte Năsturel din 1649, păstrată în trei copii manuscrise din secolul al
123	Piscupescu, Literatura, p. 107; Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 354.
124	Piscupescu, Literatura, p. 107; Panaitescu, Manuscrisele, p. 385.
125	Alexandru Mareş, Cărţi populare de prevestire, p. 140-144.
126	Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 397, 398 şi 399.
127	Panaitescu, Manuscrisele, I, p. 402.
128	Panaitescu, Manuscrisele, II, p. 55.
129	Panaitescu, Manuscrisele, II, p. 324-325.
130	Alexandra Roman, Un text românesc precoresian, în „Limba
română”, XXV, 1976, nr. 5, p. 463-474.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 305
XVII-lea, transcrise de Fota, grămăticul domnesc (B.A.R., ms. rom. 2470 din 1671, ms. rom. 3339 din 1675 şi ms. rom. 588 din a doua jumătate a secolului al XVII-lea)131, Alexie, omul lui Dumneuzeu, Testamentul lui Iov şi Vedenia monahului Cozma (toate trei scrierile din • cuprinsul Patericului), păstrate, de asemenea, în versiuni muntene, datând din 1676 (copist Radul Logofătul; B.A.R., ms. rom. 1429)132,	1686 (copist Neculai
Grămăticul; Biblioteca Naţională „Chirii şi Metodiu” din Sofia, ms. rom. I)133 şi 1700 (copist Mitrea logofătul; B.A.R., ms. rom. 480)134.
La cele cinci cărţi populare înregistrate în manuscrise mai pot fi adăugate încă trei scrieri asemănătoare care au văzut lumina tiparului în Ţara Românească: Gromovnicul şi Trepetnicul135, imprimate probabil
1-51 Pentru ms. rom. 588 şi ms. rom. 2470, vezi Emil Turdeanu, Varlaam şi loasaf. Istoricul şi filiaţiunea redacţiunilor româneşti, în Cercetări literare, I, Bucureşti, 1934, p. 3-4; pentru ms. 3339, al cărui text a fost editat de P. V. Năsturel, vezi Dan Horia Mazilu, Varlaam şi loasaf. Istoria unei cărţi, Bucureşti, 1981, p. 92-97.
,j2 Prima scriere nu s-a păstrat, manuscrisul fiind acefal. Pentru celelalte scrieri, vezi f. 5V-11V şi, respectiv, 121r-137v. Testamentul lui Iov a fost publicat de Mihai Moraru (Studii şi texte, [Voi.] 2. Vechi legende apocrife, Bucureşti, 2005, p. 109-131) după textul acestui manuscris, confruntat, pentru completarea lacunelor, cu cel din ms. rom. 480.
Vezi Maria Rădulescu, Manuscrise româneşti in Biblioteca Naţională „Chirii şi Metodie” din Sofia, în „Romanoslavica”, XII, 1965, p. 254. Autoarea a atras atenţia asupra relaţiei existente între textele manuscrisul sofiot şi cele cuprinse în ms. rom. 1429 (B.A.R.).
134 Vezi f. T-llr, 15v-21r şi 116r-129v. Pentru semnalarea prezenţei Testamentului lui Iov în acest manuscris, vezi Mihai Moraru, Studii şi texte, [Voi.] 2, p. 107.
13:5 Publicate de N. Drăganu, Cea mai veche carte râkoczyană, p. 253-258, 260-263.
306
ALEXANDRU MAREŞ
la Mănăstirea Govora în c. 1639, şi Floarea darurilor, tipărită la Mănăstirea Snagov în 1700136.
O idee fie şi aproximativă despre numărul cărţilor populare care au circulat în Ţara Românească până la sfârşitul secolului al XVII-lea nu poate fi dobândită fără să ţinem seama de scrierile a căror provenienţă munteană sau olteană a fost dedusă din examinarea, sub raport lingvistic, a unor manuscrise copiate în Moldova şi Transilvania. în această categorie urmează să includem Floarea darurilor, versiunea putneană din 1592-1604, pentru care s-a propus un intermediar muntean137, şi Gromovnicul, versiunea copiată în 1636 de popa Stanciu din Scorei, jud. Sibiu, a cărui traducere a fost atribuită unui oltean138 Pentru motive pe care le-am expus de curând139, nu credem că, alături de aceste cărţi populare, pe lista respectivă ar putea figura încă cinci scrieri	existente în Codex Sturdzanus
{Testamentul lui Avraam, Apocalipsul apostolului Pavel, Apocalipsul Maicii Domnului, Cugetări în ora morţii, Legenda Sfântului Sisinie), pentru care s-a întrevăzut posibilitatea de a descinde din surse muntene sau sud-est transilvănene140.
9.	La capătul cercetării noastre putem afirma ca faptele examinate confirmă pe deplin constatările referitoare la cărţile populare, exprimate de autorul Istoriei Ţărâi Rumâneşti. Cel puţin până la sfârşitul secolului al XVII-lea, Moldova s-a situat simţitor înaintea Ţării
136 Publicată de Pândele Olteanu, op. cit., p. 348-421.
b7 Alexandra Moraru, Floarea darurilor, p. 37.
ljS Alexandru Mareş, Cel mai vechi Gromovnic românesc, în „Limba
română”, XXIII, 1974, nr. 1, p. 43.
139	Vezi studiul din prezentul volum, Unde s-au tradus cele mai vechi apocrife religioase?, p. 29—37.
140	Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, p. 315-316; Gh. Chivu, Codex Sturdzanus, p. 66-70.
RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE 307
Româneşti, atât prin numărul mare de cărţi populare copiate în limba slavonă, cât şi prin traducerea celor mai multe dintre ele în limba română.
TEXTE
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
y
Reproducem în continuare trei dintre textele care au făcut obiectul cercetărilor noastre în acest volum: I -Gromdvnicul, copiat de popa Stanciu din Sărata Oltului în 1636 (B.A.R., Filiala Cluj, CRV 31/43, f. 24v-29v), II -Aici sămnează visele <...>, că văzu într-o noapte 9 sori, copiat de Costea Dascălul în Şcheii Braşovului înainte de 25 noiembrie 1703 (B.A.R., ms. rom. 1436, f. 77r-78v) şi III - Cuvântul de vreame de apoi, copiat probabil înainte de 1737 de un ardelean (manuscris aparţinând bisericii ortodoxe române din Korosszakal - Săcal, Ungaria).
Menţionăm că în cazul Cuvântului de vreame de apoi, care nu conţine decât materia primelor trei vise şi începutul celui de-al patrulea vis, textul lipsă a fost reprodus după cel al versiunii din ms. rom. 4390 al Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, f. 208-221.
Publicând în transcriere interpretativă textele precitate, ţinem să precizăm care au fost principalele noastre soluţii de interpretare: a) e la iniţiala de cuvânt sau după o vocală plenisonă a fost reprodus prin ie (excepţie fac grafiile ew, cai*, cac, epa, ei/, transcrise ei, el, ele, era,, eu); b) ra a fost echivalent prin ea în ahcia (pron. dem. fem. sg.); c) slovele -b, b şi ;r în exemple de tipul KbNAb, ^rrhpdTb, .fn;Rp'buie, ^nrhAMiHNd, rrhHNe, ri^ich pbNAb au fost echivalate prin ă şi â, conform pronunţiei literare actuale; d) notarea lui la finalul cuvântului după o consoană sau după un grup consonantic a fost menţinută; e) secvenţele p-u şi at» au fost echivalate prin ăr (âr), ăl (âl), distincţia făcându-se după situaţia din limba actuală; f) de regulă, slovele suprascrise au fost coborâte în rând fără a fi menţionate; au fost totuşi culese cu caractere italice slovele suprascrise aflate la sfârşitul cuvântului, după care
312
ALEXANDRU MAREŞ
ar fi putut urma u sau / (textele I şi III); g) tot cu caractere italice s-au notat n şi r în ia1’ şi m»*, grafii susceptibile de o dublă interpretare: iar ~ iară, pâw ~ până (textul II); h) grafiile de tipul ^gaa,	(textul II) au fost
transcrise îmbla, împărăţiia, împunge; i) slovele cu valoare cifrică au fost reproduse prin cifre arabe; j) punctuaţia a fost modernizată.
în transcrierea textului s-a notat printr-o bară oblică (/) sfârşitul fiecărei file recto, iar prin două bare oblice (//) sfârşitul fiecărei file verso. Porţiunea de text lipsă, completată pentru textul II după o altă versiune, a fost reprodusă între acolade: {}.
în aparatul critic s-au consemnat greşelile de transcriere, alte lecţiuni posibile, traducerea cuvintelor slavone şi, în cazul textului II, câteva indicaţii privind omisiunea şi contaminarea unor pasaje.
Glosarul cuprinde termenii dispăruţi din limba actuală, învechiţi sau regionali, precum şi termenii cu sensuri diferite de cele actuale.
TEXTE
313
I
<Gromovnic>
24v
[Ov]e(nf
[0]ve(nf
Aste vi cislo ovenî1.
De să va întimpla în cisla Berbecilor acestu3 semnu4, fi-va moarte în oi mari şi pâine şi miare multă5 va hi şi feciorii6 mici muri-vor7 mulţi8. Şi9 întărâta-se-vor limbile şi moarte fi-va de sabie, acolo suptu10 semnu4 spune11. Şi9 un cap mare rădica-se-va şi apoi mare foamete fi-va. Spune12 rău.
Iară13 de se va cutremura14 pământu/ în cisla Oilor, multă foamete15 să arată şi moarte de sabie. Şi ce domnu16 să va scula17 întîi, acela va peri întâi, însă cu18 viclinie. Spune rău.//
25r June(c)19	Aste vî cislo junei20
De să va întimpla în cisla lu21 Iuneţia22, * 14 * * * *
1 SI., în trad.: Dacă <va fi> în numărul Berbecului. ^ 2 SI., în trad.: Berbec. *$• 3 Scris: AMecm©.^ 4 Scris: ccavn©.^ 5 Scris: moaviii». *$• 6 Scris: 4>em©pHM. ^ 7 Scris: A\©pn b©.	8 Scris: moauh. 9 Scris: ine. ^
10 Scris: c©nm©. 11 Scris: cnoN-k. ^ 12 Scris: cnoNe. 4* 13 Scris: epT*. 4-
14 Scris: ce ba KompeAvopa. ^ 15 Scris: ^AAvem'k. ^ 16 Scris: a*mn©. ^ 17
Scris: ct» ba ckoaa.^ 18 Scris: ho. ^ 19 SI., în trad.: Taur. ^ 20 SI., în
trad.: Dacă <vafi> în numărul Taurului. ^ 21 Scris: a©. 22 Urmează o
slovă care nu poate fi identificată; se pare că scribul a intenţionat să
scrie i© din cuvântul i©NeIt (pe care l-a notat apoi marginal). ^
peri-va grâul rău şi priste vară multe23 boale fi-vor şi vin şî miare fi-va şi toţi24 oamenii5 vor ave frică şi grije26 mare. Şi să vor rădica neşte capete mari şi vor pribegi şi aco<lo> vor peri şi într-âce ţară nu27 va ploua28 8 m(s)cî29. Şi toate lemnele rod30 multu31 * 33 face-vor şi oamenii de munte sănătos fi-vor şi ciumă încă să va ar<ă>ta, iară13 peşte să va rodi multu34 şi tinerii vor fi sănătos, strigi să vor rădica multe23.
June(c)19 Iară13 dă să va cutrimura35 pă<mâ>ntu/, foamete36 şi lipsă priste totu 7 * pământul fi-va şi rău spune12./
25v [Bli]zni(cf	Aste li vii cislo blinzni(c )39. De să va
întimpla într-acestu3 semnu4, spune12 boale40 şi durori41 multe23 în oameni42. Şî să arată pagubă43 de ger şi totu37 rodu/ lemnelor44 peri-va şi apoi secită ma<re> fi-Va. Grâu va fi multu34 în arătare şî în bucurie45 şî puţin46 să va strânge. Şî toate dobitoacile fi-vor zravene şi vânture47 fi-vor. Miare48 nu27
23 Scris: iwoAme.-Q" 24 Scris: mowuH.“v" 25 Scris: waabhhh. ^ 26 Scris: rpH*;
altă lecţiune posibilă: grijă. 27 Scris: ho. 28 Scris: ba iiaow. 29
SI., în trad.: luni. 30 Scris: ptfA. *$■jI Scris: AAOAmo.'v'32 Scris: wa\6nh“.
33 Scris: MONtiie.-^ 34 Scris: AAOAmtf.-^’35 Scris: ct, ba KOTptiAAopA.'v'36
Scris: 4>©A\eme.	37 Scris: mowmo.> 38 SI., în trad.: Gemeni. 39 SI.,
în trad.: Dacă <va fî> în numărul Gemenilor. A 40 Scris: BOAe.-v’- 41
Scris: A°p°pn- “v” 42 Scris: waabnh. ^ 43 Scris: nAroEK. A 44 Scris:
abmhbaV^. 45 Scris: BOKopî'ee. 46 Scris: noun. 47 Scris: BtNmope.
48 Scris: AAHBApe. ^
TEXTE
315
va fi. Pricolici încă să vor rădica şi frică va fi de moarte întru49 toţi oamenii25.
Zr(i)50	Iară51 de să va cutrimura52 pământu/,
[Bl]kni(cfs fi-va foamete36 mare 3 ani pren tri mări şi moarte53 de sabie în 3 ţărî şi un domnu/ peri-va, însă cu18 oamenii25 lui54. Arată-se rău.//
26r Rakî55
Zr[iJ50
Rakî
Aste li vu cislo rako(v )56. De să va întimpla în cisla Racului57 vântu priste totu58 anulu59 fi-va şi grâu/ şi miare avea-va scădenie multă5. Şî icrele racului57 plămădi-să-vor60 şi apele vor scăde şi peştele rău va peri. Şî într-ace parte mari oşti să vor strânge şi foam<e>te să va face şî sângi de sabie şi9 mulţi8 oameni42 vor pribegi într-alti ţărî. Apoi va căde iarnă61 grea şî mare şi nu27 va fi geroasă62, lemnele plodi-să-vor.
Iară51 de să va cutrimura52 pământu/ într-această63 vreme, multu34 rău să arată pristi tot64 păm<â>ntu/, foamete36 şi9 moarte65 de sabie./
26v LTvo66
rn
Aste vii cislo liivo(v) . De să va
49 Scris: ^Nmpo.^ 50 SI., în trad.: Priveşte. ❖ 51 Scris: epb.^ 52 Scris:
ct* ba KompHMopA. 5j Scris: A\©pme. 54 Scris: aom. ^ 55 SI., în trad.:
Rac. ^ 56 SI., în trad.: Dacă <va fi> în număru Racului. 4* 57 Scris:
PAkoaoh. 58 Scris: moomo. 59 Scris: anoaV. ^ 60 Scris: nAHMhAH ct»
bo^.	61 Scris: €pNT*. ^ 62 Scris: uepooACTi. ^ 63 Scris: AMecmii. ^ 64
Scris: mow. 4* 65 Scris: MopTe. ^ 66 SI., în trad.: Leu. ^ 67 SI., în trad.:
Dacă <va fi> în numărul Leului. ^
316
ALEXANDRU MAREŞ
întempla în cisla Crivăţului68, peri-vor poamele69 şi vinu/. Grâu şi miere va fi destulu70 şî vara va fi călduroasă71 şi vor veni nişte gadene dentr-altă ţară de vor _ mânca acele toate72. Şî vor mânca vârcolacii luna de 3 ori în an, în prier şi în avgustra74 şi <în> andre73, şî acele toate rele fi-vor şi dentr-acele scomi-să-
ii
vor multe rele pristi an şî scădenie face-vor pristi an, însă de cătră lîvf6.
Li(v)66 Iară31 de să va cutrimura35 pământu/ într-această vreame, fi-va de cătră răsărită oaste76 grea şi sânge de sabie şi foamete77 mare. Spune12 rău78.//
27r Dva19	Aste vu cislo dvazo. De să va
înt<â>mpla în cisla Fetii acestu3 semnu4, fi-va grâu şî miere multu81 şi toate82 lemnile ave-vor rod30 multu34. Şî să va scula17 un domnu16 de cătră Eghipeî83 ,cu18 oşti grele şi9 cu18 voroavă84 multă85 şi boieri<i> fi-vor pribegi unii la alţi<i>. Şi grâu/ la câmpi ave-va scădenie în vreame coptului86 şi
68 Scris: kpheblioaoh j confuzie între akbti „leu” şi ahba „vânt de nord,
crivăţ”. 69 Scris: nooA\6A6.^ 70 Scris: A^cm©*©; altă lecţiune posibilă:
destulă. ^ 71 Scris: kbaaop©©©*. *$■ 72 Scris: mooTe. 73 Scris: a©na. *$•
74 Scris: ABr©cTpa. ^ 75 Scris: AHApee. ^ 76 Scris: wcme. ^ 77 Scris:
4>©oA\eme. 4- 78 Urmează, în partea de jos a paginii, însemnarea
copistului: Bratili kni(g) za Sura(t) 0(l)tovo „Brătilă, carte pentru
Sărata Oltului”. ^ 79S1., în trad.: Fecioara. 4- 80 SI., în trad.: Dacă
<va fi> în numărul Fecioarei. ^ 81 Scris: A\©*m©. ^ 82 Scris: mooAme.
^ 83 Scris: emit"1. ^ 84 Scris: B©p©*. ^ 85 Scris: a\©at*. 4- 86 Scris:
KonmoAOH. ^
TEXTE
317
50
Zr(i)
Dva19
2T [Ho]mds92
Z[riJ50 [.HJomo(f2
apoi iarnă geroasă87 fi-va şi va fi sipţire şi oile av<e>a-vor primejdii rele. Apoi multu rau şi moarte arata-se-va cu semnu/ întru oameni42 cu18 voroavă89.
Iară13 de se va cutrimura90 pământu/ într-acea semnu4, fi-va rău într-ace parte: moarte mare, însă de sabie şi de ciumă, şi foamete77 mare de cătră apos91 în 2 ţărî. Spune12 rău./
Asti li vii celo homofs)93. De să va întâmpla în cisla Homotului94 semnu/95, face-să vor războaie96 şi9 senge fi-va şi unii cu18 alalţi tăie-se-vor şi9 foamete97 mare fi-va şi cităţi pridădite fi-vor şi mulţi8 oameni42 închina-se-vor. Şi iarnă98 grea, geroasă99, fi-va şi mană multă100 fi-va şi într-o vară, la un loc, 4 războaie101 fi-vor. Bucate102 multe23 să arată. Şi doi domni peri-vor fără senge şi apoi mulţi103 oameni42 peri-vor. Iară104 saţiu va fi multu34.
1 o *
Iară de să va cutrimura păm<â>ntu/ într-această63 cislă, fi-va moarte multă105, năprasnică şi de foame106, şi
87 Scris: uepoorh.^ 88 Scris: MAmmo, cu ultimul m barat cu o linie de
către copist. ^ 89 Scris: Bopoo*. ^ 90 Scris: ce ba KOTpH/wopa. 4- 91 Scris:
ano\ ^ 92 SL, în trad.: Cumpăna. ^ 93 SI., în trad.: Dacă <va fi> în
numărul Cumpenei. 4- 94 Scris: XoMomoAow. ^ 95 Scris: ceAi\No*. ^ 96
Scris: pi»3G0A. ❖ 97 Scris: 4>ooA<v\eme. ^ 98 Scris: e*pV ^ 99 Scris:
uepoc?. 100 Scris: moatt*. ^ 101 Scris: ph3Goe. ^ 102 Scris: GOKame. ^
103 Scris: avoauh; unnează o literă, probabil o din oameni, cuvânt pe
care scribul l-a scris integral pe rândul următor. ^ 104 Scris: e*. ❖ 105
Scris: MOAmh. ^ 106 Scris: 4>om6.
318
ALEXANDRU MAREŞ
primeni-se-vor împăraţii şi alte semne afla-se-vor că<tră> parte surdului107 (?) şi alte multe fi-vor. Spune-va rău.//
28 TZ[riJ50 Scor[pie]
Zr(if-
Scorpie
28v Stjreli©120
Aste vî cislo sko(r)piQm. De să va întâmpla în cisla Scorpie<i>, piri-vor toate82 poamele110, grâu şi miere fi-va destu/1 . Şi să vor rădica strigi multe23 *
OQ	119
şi voroavă de oşti fi-va destulă şi moarte năprasnică încă să arată, senge încă să va face. Şi toamna va da o greotate, ce bucatele114 târzii şi vinu/115 peri-va mai totu . Şî un domnu peri-va de sila unui116 foc. Spune12 rău muierilor117 pentru118 semnu/95 Scorpiei.
Iară de să va cutrimura pământu/ în cisla Scorpiei, foamete mare de cătră Scorpie fi-va. Moarte de sabie încă va fi, pâine va ave scădenie m<u>ltă. Spune12 rău priste tot119 pământu/./
Aste li vw ceslo strelic121. De să va înt<â>mpla în cisla stereli(c)120, iarnă122 grea123 să arată. Şi voroavă84 prin ţărî fi-va prentu124 vrajba şi senge fi-va multu31. Şî grâu, vin, miere şi poame125
107 Scris: copaoaoh. 108 Scris: cnoNe ba. 109 SI., în trad.: Dacă <va
fl> în numărul Scorpiei, -y- 1,0 Scris: noAMCA-k. "v* 111 Scris: Aecmo*. ^
112 Scris: AecmoAA. 1,3 Scris: itiowaana. 114 Scris: EOKAmeAe. 115
Scris: bhho*. 1,6 Scris: tfnon.^ 117 Scris: A\oepHAop. -<r 1,8 Scris:
neHmpo. -ir 119 Scris: mowT’K. ■$" 120 SI., în trad.: Săgetător. 121 SI., în
trad.: Dacă <va fi> în numărul Săgetătorului. 122 Scris: 4pN«.-$- 123
Scris: rpt*. -$■ 124 Scris: npeNmo. 125 Scris: noA\e.
TEXTE
319
Zr(i)50
[S]trli(c)m
29r Koz[irog]m
Z[r(i)f
fi-vor destule111, ci să vor mânca toate ca călătorii pre umere (?). Şi iarnă grea123 fi-va la câmpie126, pribegi să vor rădica mulţi8, iară dobitocu/ fi-va zravăn şi pripăşii oilor peri-vor. Aşa spune127.
Iară19 de să va cutrimura35 pământul într-această63 cislă, multu31 rău să va face într-<a>ce parte, însă moarte de sabie, şî va peri capulu128 cel mare129. Şî foamete130 face-să-va. Spune13 rău multu31 în aceae parte.//
Aste vii cislo koziro(g)m. De să va întimpla în cisla lu21 Cozirog133, pagubă134 să arată de apă, că va ploua28 40 de zile135. Şi9 voroavă84 într-alţi136 împăraţi şi vrajbă fi-va şi războaie101 mari fi-va şi grije26 multă100. Şi grâu, miere, şi poame125 fi-vor destule137 şi m<u>lte semne fi-vor. Şi un parat nu27 să va întoarce în citate lui138, ci piere. Apoi secetă multă105 fi-va şi moarte multă103 în corăbii fi-va şi boală multă139 întru oameni140. Ar<at>ă-se rău pentru Cozirog.
Iară51 de să va cutrimura141 pământu/
126 Scris: kamîk; la umărul slovei k un semn greu de identificat, care ar
putea fi paiericul. 127 Scris: cmnoHe, cu m barat de scrib prin două
linii. 128 Scris: nanoAtf. 129 Scris: MApee. A 130 Scris: 4>oam6ta.
131 SI., în trad.: Capricorn. 132 SI., în trad.: Dacă <vafi> în numărul
Capricornului. 133 Scris: K03opoT. 134 Scris: nArooE*. A 135 Scris:
36A6.	136 Scris: -piimpte’ mpAAUH. A- 137 Scris: A«moA€. 138 Scris: aoh.
lj9 Scris: A\°Amb. A 140 Scris: wmeHe. A 141 Scris: ti» ba Kompi'MopA.
320
ALEXANDRU MAREŞ
Ko[zirogjm într-această63 cislă, Cozirog, arată-se rău
142	~ /v 143	a	144
pre pamantu : moarte m toate părţile145 de sabie şi ciumă, lipsă încă să arată./
29y Mokro(s)146 _ Aste li vi cislo mokro(s)141. De să va întempla în cisla* 148 aceasta149 150, peire de războaie101 să arată şi bucurie r5° mare întru păraţii fi-va şi m<u>lţi oameni42 peri-vor şi m<u>lte beserici pustii-vor151. Şi în bucate102 arată-se152 pagubă, iară51 sănătate fi-va şi de totu - saţiu/ fi-va. întru oameni42 moarte53 iară104 multă154.
Zr(iy°	Iară13 de să va cutrimura52 pământu/ în
[Mo]kro(s)146 cisla Mocroşului155, în partea <...> fi-va rău. şi moarte multă105 de senge şi bucateJ02 nu27 vor fi. Nici156 u<n> bine nu se137 arată în aceaea158 parte, ci rău destul159. Şi vor fi znamenie m<u>lte şi vrajbe întru toţi oamenii25 şi în domni şi va hi totu58 pradă.
142 Scris: np-k. 143 Scris: rvh/wbHTo.^ 144 Scris: mome.-$- 145 Scris:
nbpu'iAee. 146 SI., în trad.: Vărsătorul. 147 SI., în trad.: Dacă <va
fi> în numărul Vărsătorului. 148 Scris: mecaa. 149 Scris: AnecniA. ^
150 Scris: GOKopie. -ir 151 Scris: nocmn bo1*.	152 Scris: aparm» ca. 153
Scris: mooomo. 154 Scris: a\oaitia. 155 Scris: A\©KpoujtfAon. A 156
Scris: hm1; altă lecţiune posibilă: nice. A 157 Scris: no*; altă lecţiune
posibilă: nu să. 158 Scris: ahajr. "v* 159 Scris: Aecmoat.
TEXTE
321
II
77r	Aici semnează visele că văzu într-o
noapte 9 sori:
Soarele dintâi era luminat şi frumos şi blând şi cu vearde lumina pre lume. Iară al doile soare frumos lumina şi cu fulgere străluciia pre lume. Al treilea soare era-i razele, zările, ca sângele şi ardea ca focul pre pământ. Al patrulea soare era tot de sânge şi ardea şi prin mijloc avea jăţiu de aur. Al cincilea soare era roşu şi vânăt şi avea zare mari şi late şi luminoase. Al şasele soare era lumina albă ca zăpada şi ne era noao drag să căutăm pre el. Al şaptelea soare era fierbinte şi cruntu şi înfricoşat şi nu cuteza <a> căuta. Al optulea soare era întunecat şi cu noor şi prin mijloc avea mână şi acoperiia lumea cu mâna şi avea raze neagre2.
Şi grăi Savila-împărăteasa: „Ascultaţi, boiari, să vă spuiu aceaste vise: acei noauo sori sănt noauo împărăţii de lume.
Soarele dintâi fi-va împărăţiia sârbească. Şi vor fi oameni smeriţi şi liubovnici şi iubitori de oaspeţi. Şi vor împărăţi bine şi frumos pre ceastă lume multă vreame.
Al doile soare fi-va împărăţiia iverească. Şi vor fi oameni blânzi şi nu vor pohti ale altuia. Şi vor 77v fi oameni buni / şi vor cinsti popii lor şi cărturarii şi tot vor griji de Dumnedzău şi de besearecile lor.
Al treile soare fi-va împărăţiia grecească. Şi vor râde de toate împărăţiile şi vor pohti măriile şi 1
1 Urmează un mic spaţiu nescris. -$• 2 S-a omis descrierea celui de al nouălea soare.
322
ALEXANDRU MAREŞ
trufiile şi curviile şi-şi vor râde de toate limbile. Şi vor fi trufaşi şi lăudăroşi şi mincinoşi şi mărturisitori strâmbi şi iubitori de avuţie şi vor judeca tot pre mită. Şi iar le va lua Dumnedzău împărăţiia şi răsipi-să-vor prin toate ţărâle, pentru măriia şi trufiia.
Al patrulea soare fi-va ruda ovreiască. Şi întru ei multe să vor face şi să vor mesteca. Dintru ei ieşi-va o fată de o va chiema Măriia. Şi aceaea va face un cocon, pune-i-vor numele Isus. Şi acela va sparge leagea ovreiască şi altă leage tare va pune. Şi cu acea leage să vor boteza de la răsărit pm3 la apus. Şi i să va găti ceriul de împărăţie şi avea-va lângă el angheli şi sluj i-i-vor serafimii şi herovimii. Şi va ieşi din Galilei şi-l va slăvi toată lumea şi toate limbile.
A	A
Şi iar grăiră acei boiari jidoveşti: „împărăteasă, poate5 să nască Hristos pre pământ? Poţ creade şi tu aceaea?” Iar4 împărăteasa zise: „Dar voi nu creadeţi?” Pvreaii ziseră: „Aceaea nu o creadem. Cum poate Dumnedzău să se pogoare pre 78r pământ şi să nască din // fata aceaea? Nu va fi !” Atuncea Savila zise: „O, vai de voi, ruda mea! O, vai de voi, şi cu leagea voastră!” Mai bine să nu fiţi grăit aceale cuvinte, că Dumnedzău va să să pogoare pre pământ şi va fi ca şi alţi bărbaţi. De cocon va să să rădice şi să vor scula mulţi împăraţi pre el. Iar acei împăraţi toţi topi-să-vor ca ceara înaintea focului. Şi altele multe va face şi pentru el mulţi coconi peri-vor. Şi cela ce va creade6 într-în-
3 Scris: ni*; altă lecţiune posibilă: până. -y- 4 Scris: uf; altă lecţiune
posibilă: iară. 5 Scris: noi\‘Te. -v- 6 Scris: ba icp^t.
TEXTE
323
sul înviia-va, iar cela ce nu creade peri-va. Şi pre el încă îl vor răstigni oamenii, şi-l vor adăpa cu funingine şi cu fiiare, şi-l vor lovi cu palma preste obraz, şi-l vor împunge cu sulţia în coaste”.. Ovreaii grăiră: „împărăteasă, dară pre ce lemnu îl vor răstigni?” Iar ea le zise: „Pre lemnul cela ce-au scos pre Adam din raiu, pre acela-1 vor răstigni!”
Iară al cincilea soare fi-vor împăraţi frânei. Şi să vor scula 3 împăraţi şi multe rânduri vor face şi pentru Dumnedzău şi pentru împărăţie. Şi pentru aceaea mult rău vor face şi cu mânie.
A şasea împărăţie fi-va a siriianilor. Şi să va rădica un împărat dintr-înşii şi mult rău face-vor şi, pentru Hristos, pre mulţi oameni piiarde-vor. Şi după aceaea, să va rădica de aici, de la Râm, un 78v împărat şi-l va chiema Costandin / şi va fi războinic pentru leagea lui Hristos. Şi va sparge besearecile păgânilor şi va smeri pre elini. Şi mare dar lui Dumnedzău face-va şi el va să găsească crucea lui Hristos la Ierusalim. Şi va face cetate mare Ţarigrad şi va fi al doile în Ierusalim.
A şaptea împărăţie fi-va Arcadie. Şi să va rădica la frânei şi mult sânge să va vărsa7. Şi fi-vor cutremuri mari şi foameţi preste toată lumea. Şi-l va chiema Lăv-împărat. Şi acela mult rău face-va. Şi după el rădica-să-va o muiare8 căţea şi-şi va rădica pre feciorul ei împărat. Şi-l va chiema Lăv Costandin şi pre acela va pustii şi oamenii şi va lua şi Ierusalimul. Şi pre urma lui lua-l-vor sarachinii şi-l vor ţinea 300 de ani.
7 în continuare, textul aparţine „împărăţiei sărăcinilor”. 8 Scris:
324
ALEXANDRU MAREŞ
A opta împărăţie fi-va ruda ce să chiamă tătarâi. Şi să vor rădica de la răsărit cu oşti şi să vor cutremura de ei toate ţărâle spre apus. Şi vor strica ţărâle şr cetăţâle spre apus. Şi vor robi şi vor arde şi vor vărsa mult sânge. Şi vor fi plângere şi jale multă pre multe ţări. Şi pre unde vor îmbla mult sânge vor vărsa. Şi încă le va veni peire de un împărat despre apus, de-1 va chiema Mihail-Ţar, în veacul de apoi, la sfârşeniia tuturor.
Kone(c)9
9 SI., în trad.: sfârşit.
TEXTE
325
III
185r	Cuvântul de vreame de apoi
Fost-au într-o cetate ce o chiema Eriho«. întru aceaea au fost un domnu. Numele lui au fost
A	1
Săhanciu-Impărat. Şi au văzut într-o noapte 12 visuri şi să spământă rău de eale. Şi nu era nice un filosof să le dezlege. După aceaea aflară un filosof, numele lui era Mamer-Filosof2, cărturaiu mare şi filosof2. Şi întrebă pre împăratul Mamer-Filosof2:
-	Doamne, împărate Săhanci, visăle tale ţie nu-s de rău, ce Dumnezeu arată la vreme de apoi ce va fi3. Spune întâie visul cum l-au văzut?
Zisă împăratul:
-	Văzuiu un stâlp de aura din pământ până în ceriu sta.
Şi zisă <Mamer>-filosof2:
-	împărate, la vremea de apoi, ani<i> şi vremile să vor sminti. De la răsăritul soarelui până la apus preste toată lumea multu rău să va face. Şi în aceea vreme4 va peri direptate şi să va ivi strâmbătate. Şi cugetele ceale bune vor peri şi cuvintele ceale dumnezeieşti5 nu vor fi, ce vor peri. Şi unul cătră altul numai de dracul vor pomeni oameni<i> la vremile de apoi. Şi bătrâni<i> vor fi în minte pruncească şi oameni<i> în păcate vor căde. Şi vor face rău şi nu să vor pocăi. Şi vor fi foameţi reale. Şi să va duce toamna6 în iarnă şi iama va fi până în miază-vară. Şi vor sămăna
1 Scris: NoânmA. ■$-2 Scris: 4>hi\ocoat>. 3 Scris în continuare: wh wsd.
4 Scris: 8peMA. 5 Scris: amn36ai|im. 6 Scris: mo“N«.
326
ALEXANDRU MAREŞ
oamenii mult şi vor săcera puţinei. Şi vor sămănă de toate sămi<n>ţele şi sămânţă cu sămânţă nu să va agiunge. Şi să vor blăzni7 păcătoşii şi să vor mândri şi nu vor înţelege8 *. Mult vor sămăna şi vor • săcera puţinei^. Şi întru aceara vreme4 feciori<i> nu-ş vor cinsti părinţii săi şi neamurile de aproape10 să vor luoa şi nu să vor socoti. Şi curvele vor face feciori. Pre tată-său şi mumă-sa nu o vor asculta. într-aceaea vreme4 boiari<i> şi domni<i> vor lucra fărădelegi. Şi vor fi precupeţi şi leage vechie vor să o lasă, alta vor începe a ţine. Şi într-a-ceaea vreme4 soarele să va întuneca şi luna nu-ş va da lumina ei, zilele să vor mişcura. Şi multe înţe-185v leşuri să vor ivi şi stele cu doao coa/de şi cu dos să vor întoa<r>ce. Şi vor fi tresnete şi cutrămur şi multe cetăţi să vor răsipi . însuşi de slava lui Dumnezău domni<i> vor fi precupeţi13 şi popi<i> nu să vor cunoaşte de oameni<i> proşti. Şi vor fi mincinoşi şi dereptatea şi adevărul va peri.
Iară zisă Mamăr-Filosof2:
-	Al 2<-le> viSxum l-ai văzut?
El zisă:
-	Văzuiu într-o mână14 o ştergură din ceriu până în pământu spânzurându.
Şi zisă Mamer-Filosof2:
-	Când va fi vreme de apoi, legea ce direaptă de pre pământ o vor lăsa şi alta vor luoa.
7 Scris: <i> b©1’ gat>3nYh. 8 Scris: ^uerteyA. 9 Enunţul Mult vor
sămăna şi vor săcera puţinei reia într-o formă uşor modificată un
enunţ reprodus mai sus. 10 Scris în continuare: ujh. A 11 Scris:
Memium. ^ 12 Scris: p-KCHnÎH. 13 Scris: npeKVneu'm. 14 Scris:
Mauri»; deasupra lui jr s-a notat o literă, surmontată de titlă, care nu
poate fi identificată.
TEXTE
327
Şi toţi oamenii de slujba lui Dumnezeu nu vor gândi. Şi de-i va fi neamu/ omului mişel, el să va lepăda de el, cu cei streini bogaţi<i> să vor vede şi mişei<i> vor uita.
Iară zisă Mamer-Eilosof2:
-	Al 3<-le> vis cum l-ai văzut ?
Zisă împăratul:
-	Văzuiu trii căldări ferbându în pară de foc: într-una seu, într-alta unt, în ceea din mişloc apă. Şi strope săul în unt şi untul în său şi<-n> <a>pă nu cade, iară apa ferbe de sine.
Şi zisă Mamer-Filosof2:
-	Cându va fi vremea de apoi, oamenii vor face sate pre unde n-au mai fost. De ceaea va fi de lăture de sat om bogat, iară în mişlocul satului vor fi mişei şi neavuţi. Bogatul iară pre cei mişei nu va socoti, macară să i-ară fi frate. Şi toţi vor fi făţarnici şi nice unul neamul nu-ş va căuta. Şi bogatul va luoa muiare curvă. Tată-său şi mumă-sa şi neamul lui va urî, iară neamul muiarii va îndregi15. Şi muiare-ş va lăsa bărbatul său şi cu altul va fugi. Şi muiarile bătrâne16 să vor mărita după voinici tineri, iară bărbaţi<i> bătrâni ei vor luoa fete17, că nu va fi ruşine în oameni. Şi într-aceale vremi nu să va afla nice o muiare curată.
Iară zisă Mamer-Filosof2:
-	Al 4<-le> vis cumu l-ai văzut?
Zisă împăratul:
15 Scris: ba ^NApei/m."?- 16 Scris: Etmpiiirb. -$■ 17 Scris: 4>eniA.
328
ALEXANDRU MAREŞ
-	Văzuiu o iapă bătrână unde rode fân, iară mânzul rânteza dintr-însa.
Zisă Mamer-Filosof2:
-	Când va fi vremea de apoi, iară muma-ş va 214-215 votri fata {să o mărite18 19. Şi vor umb/la cu farmeci
sor asupra ceealalte sor. Şi mumă va închide20 fata în casă la curvie cu bărbaţi streini şi nu să vor ruşina unii de alţii. Şi întru aceaea vreame21 di<n>tr-o mie de muieri, nu ştiu, afla-se-va una curată, au nu să va afla? Ci vor fi toate fără ruşine şi să vor votri la curvie una pe alta. Nice de şapte ani, nu ştiu, afla-se-va fata curată, au ba?
Şi iară întrebă filosoful:
-	Al cincea vis cum văzuş?
Iară domnul Sahanci zise:
-	Văzut-am o căţea zăcând într-un gunoiu, iară căţăii lătra într-însa/.
216	Iară filosoful Mamer zise:
-	Când va veni vreamea de apoi, atuncea nu vor asculta feciorii pe părinţii săi, că vor sili ei să fie mai mari decât părinţii săi. Şi vor porunci ei părinţilor şi-i vor învăţa şi vor zice: „Tăceţi, că nu ştiţi ce grăiţi, că v-aţi ieşit din minte şi v-au trecut mintea cu tinereaţele şi nu ştiţi ce grăiţi”. Şi-ş vor înfrunta părinţii foarte tare.
Şi iară întrebă filosoful:
-	Al şesa vis cum văzuş?
Iară domnul Sahanci zisă:
18 Scris: pxnmA3A. -y- 19 Să o mărite completat după ms. rom. 3170
(B.A.R.), f. 100r; în continuare urmează textul din ms. rom. 4390
(Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, p. 214-221).	20 Scris: ea
+KHAt.A 21 Scris: BpWk. 22 Scris:
TEXTE
329
-	Văzut-am preoţi mulţi zăcând în tină până în grumaz.
Iară filosoful Mamer zise:
217	- Când va veni vreamea de22 apoi, / învăţa-vor preoţii pre oameni leagea lui Dumnezeu. Şi ei înşiş vor lăsa, leage nu vor ţine şi vor strânge avuţie multă, iară sufletele le vor băga în focul nestins, în veacii netrecuţi.
Şi iară întrebă filosoful:
-	Al şeaptea vis cum văzuş?
Iară domnu/ Săhanci zise:
-	Văzut-am un cal frumos şi avea doao capete: unu/ dinapoi, altul dinainte. Cu cel dinainte păştea, cu cel dinapoi bea apă.
Iară filosoful Mamer zise:
-	Când va veni vreamea de apoi, atuncea boiarii vor judeca preastrâmb drept mita. Şi vlădicii vor face popi necărturari şi slabi numai pentru
218	bani şi de Dum/nezeu nu să vor teame. Şi vor fi popi mulţi şi puţini vor fi buni.
Şi iară întrebă filosoful:
-	Al opta vis cum văzuş?
Iară domnul Sahanci zise:
-	Văzut-am peste lume mărgăritariu mult răsipit şi căzu foc de-1 arsă tot.
Iară filosoful Mamer zise:
-	Când va veni vreamea de apoi, toţi oamenii vor fi precupeţi. Şi cei bogaţi vor minţi23 pre cei mişei şi vor jura strâmb pentru mita şi-ş vor piiarde sufletul. Şi-ş vor îngropa avuţiia în pământ şi dracul să va veseli de ea.
23
Scris: bo*1 mhhuih.
330
ALEXANDRU MAREŞ
Şi iară întrebă filosoful:
-	Al nooa vis cum văzu??
Iară domnu/ Sahanci zise:
219	- Lucrători/mulţi de lucra la oameni mai mişei decât dânşii.;
Iară filosoful Mamer zise:
-	Când va veni vremea de22 apoi, va veni vreame ca aceaea, de-ş vor duce bogaţii avuţiia la cei săraci. Iară ei o vor răsipi şi o vor ascunde, apoi or tăgădui şi or giura că nu le-au dat niminea nimica. Şi să vor da focului nestins şi viermilor neadormiţi.
Şi iară întrebă filosoful:
-	Al zecea vis cum văzuş?
Iară domnu/ Sahanci zise:
-	Văzut-a/w muieri multe şi bărbaţi cu obrazele grozave stâne/ înaintea unui domn.
Iară filosoful Mamer zise:
-	Când va veni vreamea de apoi, să vor rădica
220	strâge multe şi / fermecătoare şi vor mearge înainte lui Dumnezeu. Şi le'" va trimite în muncile24 de veaci.
Şi iară întrebă filosoful:
-	Al unsprăzeace vis cum văzuşi?
Iară domnul Sahanci zisă:
-	Văzut-aw nişte oameni purtând flori în capetele lor.
Iară filosofii/ Mamer zise:
-	Când va veni vreamea de apoi, vor fi oamenii clevetitori şi furi şi curvari şi sfadnici. Şi-ş
24
Scris: M^HM6A6. ^
TEXTE
331
vor vărsa sângele unii altora şi nu vor vedea faţa lui Dumnezeu.
Şi iară întrebă filosofii/:
—	Al doaosprăzeace vis cum văzuşi?
Iară domnu/ Sahanci zise:
-	Văzut-am oameni mulţi cu ochii întunecaţi şi nu putea căuta în sus şi în laturi.
Iară filosoful Mamer zise: /
221	— Acei oameni slujesc dracului, că vor
aduna numai bogăţie şi caută numai la bogăţie. Şi dracul să bucură de ea. Şi moartea îi va apuca în grabă nepocăiţi şi vor mearge în fundul iadului, unde sânt ţipete şi şcârşniri de dinţi şi groaza iadului23.}
25 Textul în manuscrisul clujean este urmat de două scurte adaosuri, reproduse în lucrarea noastră Cărţi populare de prevestire, p. 50-51.
GLOSAR
andre s.m. „decembrie, îndrea” 126v. anghel s.m. „înger” II 77v. avgusta s.f. „august” 126v.
blăzni vb. „a se rătăci, a se sminti” III 185r.
căuta vb. „a privi” II1T.
cislă s.f. „număr” 124v, 25r.
cocon s.m. „copil, prunc” II 77v, 78r.
Cozirog s.m."Capricorn (semn zodiacal)” 129r.
duroare s.f. „durere” 125v.
gadenă s.f. „animal sălbatic” 126v. găti vb. „a pregăti” II 77v. grumaz s.m. sau n. „gât” III 216.
Fată s.f. „Fecioară (semn zodiacal)” I 27r. fermecătoare s.f. „femeie care se îndeletniceşte cu farmecele” III 220. fiiare s.f. „fiere” II 78r. foameţi s.f. pl. „foamete” II 78v; III 185r. frâne s.m. „nume generic dat odinioară occidentalilor de origine latină” II 78r, 78v. fur s.m. „hoţ” III 220.
herovim s.m. „înger care urmează ierarhic după arhangheli” II 77v.
Homot s.n. „Cumpănă (semn zodiacal)” 127v.
334
ALEXANDRU MAREŞ
iveresc adj. „care aparţine Ivirului, vechea denumirea a Georgiei” I 77r.
Iuneţie subst. „Taur (semn zodiacal)” I 25r. îmbla vb. „a umbla” II 78v. jăţiu s.n. „tron” II 77r.
leage s.f. „credinţă” II1T, 78r, 78v; III 185r, 185v, 217.
lemn s.n. „arbore, copac” 125r, 25v, 26r, 27r. limbă s.f. „neam, popor” II 77v. liubovnic s.m. „prieten, amic” II 77r.
macară adv. în loc. conj. macară să „chiar dacă” III 185v.
mărie s.f. „situaţie înaltă, rang, demnitate” II 77v.
mesteca vb. „a încurca diverse lucruri între ele; a
provca dezordine” II 77v.
miază-vară s.f. „mijlocul verii” III 185r.
mişcura vb. „a micşora” III 185r.
mişel s.m. „sărac, sărman” III 185r, 218.
mişloc s.n. „mijloc” III 185v.
mită s.f „şperţ, şpagă” II 77v; III 217,218.
Mocroş s.n. „Vărsător (semn zodiacal)” 129v. muncă s.f. în expr. muncile de veaci „chinurle iadului” II 220.
parat s.m. „împărat” I 29r, 29v. piiarde vb. „a nimici, a omorî” II 78r. plodi vb. „a lega rod, a face roade” 126r. poamă s.f. „fruct” 128r, 28v, 29r. preastrâmb adv. „excesiv de nedrept” III 217.
GLOSAR
335
pricolici s.m. „strigoi” 125v.
pridădi vb. „a supune, a cuceri” I 27v.
prier s.m. „aprilie” I 26v.
primeni vb. „a se schimba, a fi înlocuit” 127v.
pripas s.m. „pui de animal domestic” I 28v.
priste, pristi prep. „peste” I 25r, 26r, 26v, 28r.
răsipi vb. „a dărâma, a surpa” III 185v.
rând s.n. „obicei, rânduială” II 78r.
rânteza vb. „a necheza” III. 185v.
rod s.n. „fruct” 125r.
rodi vb. „a se prăsi” I 25r.
rudă s.f. „neam, seminţie” II 77v, 78r, 78v.
sarachin s.m. „locuitor al Arabiei de vest şi de sud” II 78v.
saţiu s.m. „îndestulare, abundenţă” 127v, 29v. scădenie s.f. „reducere, micşorare” I 26r, 26v, 27r, 28r.
scula vb. „a se ridica împotriva cuiva” II 78r. semn s.n. „fapt sau fenomen căruia i se atribuie însuşirea de a prevesti ceva” I 24v, 25v, 27r, 27v, 28r.
semna vb. „a însemna; a menţiona (în scris)” II 77r.
senge s.n. „vărsare de sânge; moarte” I 27v, 28r, 28v.
serafim s.m. „înger de rang superior situat ierarhic
între arhangheli şi heruvimi” II 77v.
sfadnic s.m. „certăreţ, arţăgos” III 220.
sfârşenie s.f. „sfârşit” II 78v.
silă s.f. „forţă, putere, tărie” 128r.
sili vb. „a se strădui” III 216.
336
ALEXANDRU MAREŞ
sipţire adj. „tăios, pătrunzător” 127r.
smeri vb. „a umili” II 78r.
sminti vb. „a deteriora; a schimba în rău” II 185r.
sparge vb. „a distruge, a nimici” II 77v, 78v.
strigă (strâgă) s.f. „strigoaică” 125r, 28r; III 219.
strâmb adj. „nedrept, neadevărat” II 77v; adv. „în
mod fals, neadevărat” III 218.
surd s.m. (sens neprecizat) 127v.
şcârşnire s.f. „scrâşnire” III 221. ştergură s.f. „ştergar” III 185v.
tină s.f. „noroi” III 216.
umăr s.m. (sens neprecizat) 128v.
vârcolac s.m. „fiinţă supranaturală care mănâncă luna sau soarele, producânt eclipse” 126v. vlădică s.m. „episcop” III 217. voroavă s.f. 1) „zarvă, agitaţie” I 27r, 28r, 28v; 2) „ceartă, dispută” 129r'.
votri vb. „a îndemna sau a constrânge pe cineva să practice prostituţia” III 185v, 215.
znamenie s.f. „fenomen de natură divină considerat ca un indiciu prevestitor” 129v. zravăn adj. „sănătos” 125v.
NOTE FINALE
I.	APOCRIFE RELIGIOASE
UNDE S-A U TRADUS CELE MAI VECHI APOCRIFE RELIGIOASE?
Nu a mai fost publicat.
OBSERVAŢII PE MARGINEA UNUI VECHI IMN RELIGIOS Publicat în „Limba română”, XXXIII, 1984, nr. 5, p. 410-413
UN APOCRIF RELIGIOS PUŢIN CUNOSCUT DIN SECOL UL AL XVII-LEA
Publicat în „Limba română”, LIII, 2004, nr. 1-2, p. 61-
68.
DESPRE GENEZA UNEI CAZANII APOCRIFE DIN SECOL UL AL XVII-LEA
Publicat în „Limba română”, LI, 2002, nr. 1-3, p. 99-103.
TREI NOTE DESPRE APOCRIFELE RELIGIOASE
Publicat în Omagiu pentru cea de a optzecea aniversare. Gabriel Ştrempel, Cluj, 2006 (sub tipar)
SFÂRŞITUL LUMII (ANII 7000 ŞI 8000) ÎN TEXTELE SLA VO-ROMÂNE ŞI ROMÂNEŞTI DIN SECOLELE AL XV-LEAAL XVII-LEA
Publicat în „Studii şi cercetări de istorie medie”, XXII, 2004, p. 193-207.
[1]	în rândul textelor slavone referitoare la sfârşitul lumii în anul 7000, copiate în ţările române, trebuie inclusă şi Prorocirea lui Metodie, episcopul de Patara din
338
ALEXANDRU MAREŞ
Codicele de la Tulcea (B.A.R., ms. sl. 649, f. 64r-79r). Câteva contexte din acest manuscris privind declinul lumii în anul 7000 au fost publicate de noi; vezi Addenda et Corrigenda în „Studii şi materiale de istorie medie”, voi. XXIII, 2005, p. 329-330. O altă versiune slavonă a Prorocirii lui Metodie, episcopul de Patara, existentă în ms. sl. 135 (B.A.R.), pe care Liviu Pilat o consideră copiată în Moldova în secolul al XV-lea (Mesianism şi escatologie în imaginarul epocii lui Ştefan cel Mare, în „Studii şi materiale de istorie medie”, voi. XXII, 2004, p. 106), provine, în realitate, de la Mănăstirea Sf. Pavel de la Muntele Athos; vezi Addenda et Corrigenda, p. 330.
II.	CĂRŢI POPULARE DIDACTICE Şl DE PREVESTIRE
CEA MAI VECHE VERSIUNE ROMÂNEASCĂ A FLORII DARURILOR
Publicat în „Limba română”, XXXII, 1983, nr. 3, p. 222-230.
[1] Alexandra Moraru a semnalat totuşi existenţa lui m „cu poală” în acest manuscrfs; vezi Floarea darurilor, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, I, Bucureşti, 1996, p. 24, nota 29.
POVESTEA CĂLUGĂRIŢEI CARE ŞI-A SCOS OCHII (VERSIUNEA DIN CODICELE DRĂGANU )
Publicat în „Studii şi materiale de istorie medie”, XX, 2002, p. 33-44.
[1] Versiunea 12 vise a lui Şaic-împărat din acest manuscris a fost studiată şi publicată de noi în Cărţi populare de prevestire, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, VIII, Bucureşti, 2003, p. 98-100, 102-115,200-208.
NOTE FINALE
339
CEL MAI VECHI GROMOVNIC ROMÂNESC
Publicat în „Limba română”, XXIII, 1974, nr. 1, p. 29-44.
[1]	Fructificând o informaţie din septembrie 1640, am stabilit că tipărirea Catehismului calvin s-a realizat în 1642; vezi Data tipăririi Catehismului calvin: 1640 sau 1642?, în „Limba română”, XXIII, 1974, nr. 6, p. 541-542.
[2]	Asupra acestui aspect, vezi lucrarea noastră Cărţi populare de prevestire, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, VIII, Bucureşti, 2003, p. 43.
[3]	Ultimul text a fost studiat de noi în Cărţi populare de prevestire, p. 42-45, 68-98.
NOTE DESPRE PROROCIREA SIBILEI
Publicat în „Limba română”, LV, 2006, nr. 1-2 (sub tipar).
CELE DOUĂSPREZECE VISE ÎN TÂLCUIREA LUI MAMER (VERSIUNEA KOROSSZAKAL-SĂCAL)
Publicat în „Limba română”, LII, 2003, nr. 4, p. 144-151.
III.	RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE
MITROPOLITUL DOSOFTEIŞI CĂRŢILE POPULARE Publicat în „Limba română”, XLVIII, 1999, nr. 1-2, p. 89-91.
CONSIDERAŢII PE MARGINEA INDICELOR DE CĂRŢI OPRITE DIN SECOLUL AL XVII-LEA Publicat în „Studii şi materiale de istorie medie”, XXIII, 2005, p. 257-280.
340
ALEXANDRU MAREŞ
ORIGINALUL SLAVON AL UNUI APOCRIF BIBLIC Şl O CHESTIUNE DE PERIODIZARE LITERARĂ Publicat în „Limba română”, LII, 2003, nr. 1-3, p. 51-56.
[1] Teza de doctorat a fost publicată de autor sub titlul O carte necunoscută: Viteazul şi Moartea, în Studii şi texte, I, Bucureşti, 2005.
MOLDOVA ŞI CĂRŢILE POPULARE Publicat în Floarea darurilor, Bucureşti, 2006 (sub tipar).
30 S#
CUPRINS
CUVÂNT-ÎNAINTE.........:.......,...............i.................5
I.	APOCRIFE RELIGIOASE.........................................7
Unde s-au tradus cele mai vechi apocrife religioase?.......9
Observaţii pe marginea unui vechi imn religios.............44
Un apocrif religios puţin cunoscut din secolul al XVII-lea.50
Despre geneza unei cazanii apocrife din secolul al XVII-lea 65
Trei note despre apocrifele religioase................75
Sfârşitul lumii (anii 7000 şi 8000) în textele slavo-române şi româneşti din secolele al XV-lea - al XVII-lea.105
II.	CĂRŢI POPULARE DIDACTICE ŞI DE PREVESTIRE..................129
Cea mai veche versiune românească a Florii darurilor.131
Povestea călugăriţei care şi-a scos ochii (versiunea
din Codicele Drăganu)..............................  149
Cel mai vechi Gromovnic românesc.....................168
Note despre Prorocirea Sibilei.......................192
Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer (versiunea Korosszakal-Săcal).............................204
III.	RECEPTAREA CĂRŢILOR POPULARE........................215
Mitropolitul Dosoftei şi cărţile populare............217
Consideraţii pe marginea indicelor de cărţi oprite din
secolul al XVII-lea..................................222
Originalul slavon al unui apocrif biblic şi o chestiune
de periodizare literară..............................267
Moldova şi cărţile populare în secolele al XV-lea - al XVIHea.........................................277
TEXTE...............................................309
Notă asupra ediţiei..............................311
I	<Gromovnic>............................................... 313
II	Aici sămnează visele <...>, că văzu într-o noapte 9 sori.321
III	Cuvântul de vreame de apoi...................325
GLOSAR............................................  333
NOTE FINALE.......................................  337
în seria „Cele mai vechi cărţi populare în literatura română” (coordonatori: [ion Gheţie| şi Alexandru Mareş) au apărut :
I	Floarea darurilor. Text stabilit, studiu filologic şi lingvistic, glosar de Alexandra Moraru. Sindipa. Text stabilit, studiu lingvistic şi filologic, glosar de Magdalena Georgescu, Bucureşti, 1996.
II	Fiziologul. Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie şi glosar de V. Guruianu. Archirie şi Anadan. Studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de Magdalena Georgescu, Bucureşti, 1997.
III	Călătoria lui Zosim la blajini. Studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de Maria Stanciu-Istrate. Bertoldo. Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie şi glosar de Magdalena Georgescu, Bucureşti, 1999.
IV	Palia istorică. Studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de Alexandra Moraru şi Mihai Moraru, Bucureşti, 2001.
V	Alexie, omul lui Dumnezeu. Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie şi glosar de Maria Stanciu-Istrate. Lemnul crucii. Studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de Emanuela Timotin. Disputa lui Isus cu Satana. Studiu filologic, studiu lingvistic şi ediţie de Liliana Agache, Bucureşti, 2001.
VI	Scrieri eshatologice postbizantine: Vedenia Sofianei, Viaţa lui Anastasie, Vedenia lui chir Daniil. Studiu introductiv, ediţie şi glosar de Andrei Timotin şi Emanuela Timotin, Bucureşti, 2002
VII	Istoria lui Poliţion şi a Militinei. Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie şi glosar de Florina Racovi-
Titlurile de la poziţiile I-III au apărut la Editura Minerva, iar următoarele la Fundaţia pentru Ştiinţă şi Artă.
ţă-Cornet, Bucureşti, 2003.
VIII	Cărţi populare de prevestire: Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer, învăţătură despre vremea de apoi a prorocului Isaia. Studii monografice, ediţie şi glosar de Alexandru Mareş, Bucureşti, 2003.
IX	Viaţa Sfântului Văsile cel Nou şi vămile văzduhului Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie şi glosar de Maria Stanciu-Istrate, Bucureşti, 2004.
X	Legenda duminicii. Studiu monografic, ediţie şi glosar de Emanuela Timotin, Bucureşti, 2005.
XI	Alexandria. Studiu introductiv, ediţie şi glosar de Florentina Zgraon (în curs de apariţie).
Pagin
22
26
28
32
40
43
162
189
233
ERATĂ
Rândul	în loc de:	Se va citi:
6 de jos	5j Ibidem, p. 109.	Op. cit., p. 109.
10 de jos	secolul al XVI-lea	secolul al XVlI-lea
14 de sus	Banat-Hune-doara	Banat-Hunedoara
13 de jos	acmu	acum
9 de jos	cf. mai sus, p. 86-94	cf. mai jos, p. 86-94
2 de sus	Psaltirile Hurinu-zaki	psaltirile Hurimi-zaki
12 de jos	cir ii ic, în textele	cirilic în textele
11 de sus	palatalizarea lui h	palatalizarea lui/
8 de jos	7vb/9 - va/14	7vb/9 — 8V a/14