Volum apărut cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor din România
Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr. Vasile ARVINTE Cercet. princ. gr. I dr. E. DIMA Prof.univ.dr. C. FRÂNCU
Redactori: Mariana CODRUŢ,
Florin LĂZĂRESCU Tehnoredactor: Alexandru CVASNÂT Coperta: Manuela OBOROCEANU
ISBN 973 - 703 -163 - 6
978-973-703-163-1 973 - 703-176 -8 978-973-703-176-1
© Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2006 700511 - Iaşi, str. Păcurari nr. 9, tel./fax: (0232) 314947 web: http://editura.uaic.ro	e-mail:editura@uaic.ro
3jţ£ '/£
Laura MANEA
Dosoftei
Viaţa şi petreacerea svinţilor
Studiu lingvistic partea I
EDITURA UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA“
IAŞI - 2006
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MANEA, LAURA
Dosoftei - Viaţa şi petrecerea svinţilor: studiu lingvistic/
Laura Manea - Iaşi: Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, 2006/ voi.
ISBN (10) 973-703-163-6, ISBN (13) 978 - 973 - 703 - 163 -1 Partea 1. - 2006. - Index. - ISBN (10) 973 - 703 - 176 - 8; ISBN (13) 978 - 973 - 703 - 176 - 1
811.135.1’282:821.135.1.09 Dosoftei
Cuprins
I.	INTRODUCERE.............................................................................. 7
1.	Locul lui Dosoftei în acţiunea de traducere a unor texte de cult în limba română şi în
cea de popularizare a „vieţilor” sfinţilor........................................... 7
2.	Structura aparte a lucrării lui Dosoftei. Problema izvoarelor....................... 20
3.	Circulaţia cărţii Viaţa şi petreacerea svinţilor a lui Dosoftei în spaţiul românesc şi
semnificaţia ei...................................................................... 28
4.	Când, unde şi în ce scop au fost editate fragmente	din	VS?.......................... 34
5.	Precizări în legătură cu studiul de faţă asupra limbii VS a mitropolitului Dosoftei.	37
II.	INTERPRETAREA GRAFICĂ.................................................................. 44
1.	Valoarea slovelor a şi x ........................................................... 44
2.	Grafiile +HThti, AHHThti, ntHt etc.................................................. 50
3.	x în poziţie medială apare ca a .................................................... 50
4.	Valoarea slovei x în poziţie medială şi finală...................................... 51
5.	Valoarea slovei x la iniţială de cuvânt............................................. 75
6.	Valoarea slovei ^ la iniţială de cuvânt............................................. 75
7.	Valoarea slovei în interiorul cuvintelor............................................ 75
8.	Grafiile	'tm alternante la iniţială de cuvânt.................................... 75
9.	Valoarea grupurilor de slove pt, at ................................................ 80
10.	Valoarea slovei /la iniţială de silabă............................................. 88
11.	Notarea sunetului h cu ajutorul grupului de litere r/.............................. 89
12. Grafia cu o nediftongat a unor cuvinte.............................................. 90
13.	Valoarea slovei e (:=ft)........................................................... 94
14.	Valoarea slovei o(=t,th)........................................................... 95
15.	Alternanţa notării slovelor ti, a, â după slova </................................. 95
III.	FONETICA............................................................................... 97
1.	VOCALISMUL.......................................................................... 97
2.	CONSONANTISMUL..................................................................... 201
2.1.0.	PALATALIZAREA LABIALELOR..................................................... 201
2.1.1.0.	Palatalizarea lui/...................................................... 201
2.1.2.0.	Palatalizarea lui p..................................................... 206
2.2.0.	AFRICATIZAREA................................................................ 208
2.2.1.0.	Africata sonoră g....................................................... 208
2.2.2.0.	Africata sonoră dz...................................................... 215
2.3.0.	FENOMENUL VELARIZĂRII........................................................ 240
2.3.1.0.	Velarizarea prin şuierătoarele ş {s)J (z)................................ 241
2.3.1.1.0. Velarizarea prin şuierătoarea ş........................................ 246
2.3.2.0.	Velarizarea prin j..................................................... 256
2.3.3.0.	Velarizarea prin labialelel p, b, m şi fricativele labio-dentale f v.
Generalităţi............................................................ 261
2.3.3.1.0.	Velarizarea prin labialap........................................... 262
2.3.3.2.0.	Velarizarea prin bilabiala sonoră b................................. 263
5
2.3.3.3.0.	Velarizarea prin nazala bilabială m................................. 264
2.3.3.4.0. Velarizarea prin labio-dentala surdă/............................... 266
2.3.3.5.0. Velarizarea prin labio-dentala sonoră v............................. 266
2.3.4.0.	Velarizarea prin africatele ţ, dz. Generalităţi......................... 267
2.3.4.1.0.	Velarizarea prin africata sonoră ţ.................................. 270
2.3.4.2.0.	Velarizarea prin africata dz şi prin sibilantele s, z............... 283
2.3.4.2.1.0.	Velarizarea prin africata dz şi sibilanta z.................... 283
2.3.4.2.2.0.	Velarizarea prin consoana z.................................... 286
2.3.5.0.	Velarizarea prin sibilanta s............................................ 287
2.3.6.0.	Velarizarea prin vibranta r............................................. 300
2.3.7.0.	Velarizarea prin î,d,n.................................................. 310
2.3.7.1.0. Velarizarea prin oclusiva dentală surdă t........................... 310
2.3.7.2.0. Velarizarea prin oclusiva dentală sonoră d.......................... 312
2.3.7.3.0.	Velarizarea prin nazala dentală n................................... 314
2.4.0.	Alte fenomene în domeniul consonantismului.................................. 315
IV.	LEXICUL............................................................................ 351
1.1.0.	Elemente de origine latină.................................................. 351
1.2.0.	Elemente de origine slavonă.............................................. 408
1.3.0.	Elemente de origine rusă/ucraineană...................................... 410
1.4.0.	Elemente de origine greacă............................................... 411
1.5.0.	Elemente de origine maghiară............................................. 421
1.6.0.	Termeni neologici........................................................ 421
1.7.0. Elemente cu origine necunoscută sau cu etimologie nesigură................... 424
2.1.0. Cuvinte create pe teren românesc şi formaţiuni lexicale proprii lui Dosoftei.	425
3.1.0.	Cuvinte sau construcţii calchiate........................................ 456
V.	CONCLUZII.......................................................................... 469
BIBLIOGRAFIE. Sigle şi abrevieri........................................................ 473
ABREVIERI (tehnice)..................................................................... 483
6
I.	Introducere
1.	Locul lui Dosoftei în acţiunea de traducere a unor texte de cult în limba română şi în cea de popularizare a „vieţilor44 sfinţilor. Viaţa şi activitatea clericului şi cărturarului moldovean Dosoftei au constituit obiectul de studiu numeroşi teologi, lingvişti, filologi, istorici literari, iar opera sa - în speţă cea având caracter literar - a stat drept model marilor scriitori ai neamului românesc, de la Ion Neculce la M. Eminescu, T. Arghezi, M. Sadoveanu, N. Stănescu ş.a. Una dintre problemele controversate, care a născut vii polemici în rândul specialiştilor şi care, credem noi, a fost rezolvată printr-o muncă filologică susţinută, de către
N.A. Ursu, este cea a originii mitropolitului. Considerat grec (G. Pascu, I. Bălan), aromân (Şt. Ciobanu, N. Iorga, N. Cartojan, G. Călinescu, A. Piru), ucrainean (Şt. Ciobanu), originar din Galiţia (D. Găzdaru), s-a ajuns, treptat, la ideea originii sale româneşti, susţinută de-a lungul timpului de Şt. Dinulescu, C. Erbiceanu, D. Puşchilă, N. Grigoraş. în Studiu introductiv la PsV (p. VI), Al. Andriescu constată că „afirmaţia lui Neculce că Dosoftei era «neam de mazâl» nu mai poate fi nesocotită în nici un fel astăzi". Născut în 1624, pe numele de mirean Dimitrie Barila, Dosoftei se trage dintr-o „familie moldovenească veche" (Iustin Moisescu, Cuvânt înainte la PsV, p. XII), aşa cum rezultă dintr-o dedicaţie scrisă de mitropolit în slavoneşte pe un exemplar din Viaţa şi petreacerea svinţilor, dăruit de acesta mănăstirii Petrid, din Transilvania, din apropierea cetăţii Turda, în anul 1687, pe când se afla în surghiun la Stiji:
„Sfintei mănăstirii a Adormirii preasfintei şi preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu, preacuratei şi pururea Fecioarei Mana din Petrid am dăruit această sfântă carte, pentru ca sfinţii părinţi să mă pomenească pe mine şi pe părinţii mei Leontie şi Maria, numită Misira. în anul 7195, iunie 8, în Stiji, pe când mă aflam printre străini din pricina vremurilor nepaşnice.
Smeritul Dosoftei, mitropolit al Sucevei"
De această însemnare se ocupă Pr. Prof. T. Bodogae, în articolul Un autograf din 1687 al mitropolitului Dosoftei, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei", XXXIV, 1958, nr. 11-12, p. 882-886. Acest exemplar al VS se afla atunci în posesia profesorului Atanasie Popa din Cluj; puţin mai târziu, acesta a dăruit (sau a vândut) exemplarul respectiv Arhivelor Statului din Zalău, judeţul Sălaj. Trebuie precizat că însemnarea lui Dosoftei, în slavoneşte, se află pe pagina albă dintre lunile februarie şi martie.
7
Pe acelaşi exemplar se află încă o însemnare scrisă de altcineva, în limba română, „la persoana întâi, deci în numele mitropolitului*4, în care „se vorbeşte limpede de întregul «rod» al familiei, în care intrau şi ctitorii: Toader Balica, Caldare Ion, Glava Toder, Buzna Ion, numele unor vechi familii româneşti, cu numeroase atestări documentare şi în Moldova, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea“ (Al. Andriescu, loc. cit., p. IX; v. şi Iustin Moisescu, loc. cit., p. XI): „Această sfântă carte,/ anume Pro[log sau Vie]ţele tuturor sfinţilor a smeritului Dosoftei/ mitropolit de la Suceava, se dă întru numele rodului/ mieu Leontie şi Maria, anume Misi-ra,/ şi ctitorii sfintei mănăstiri anume Toder Balica, Caldar[e] Ion, Glava Toder,/ Buzna Ion, leat 7195, iun. 8, în Striiu/ lăcuind în ţara rusască şi această carte [să nu fie] dat[ă] na alt loc; cine [o] va fura [ori o v]a vinde de la mănăstirea/ Petridu-lui aproape de cetati[a] Turdei/ să fie proclet/ anathema, vl[ea]to de la naşterea lu Domnul/ şi Mântuitorul Is. Hs. leat 1688“. Această a doua însemnare, în limba română, este scrisă de altă persoană, dar în numele lui Dosoftei sau sub dicteul lui, în josul mai multor foi, începând cu a treia foaie a lunii martie, la pagina 9 (urmând: martie 1, p. 11, 13, martie 2, p. 12, martie 4, p. 17, martie 5, p. 19, 21, martie 7, p. 23, 25, martie 8, p. 26, martie 9, p. 27, martie 10, p. 26, 27). însemnările respective au fost publicate întâi de Atanasie Popa, cu câteva greşeli, în lucrarea Cazania lui Varlaam. 1643, Timişoara, 1944, p. 58. Fotocopiile sunt realizate de N.A. Ursu, care le-a procurat de la Filiala Zalău a Arhivelor Statului. Reţinem precizarea filologului ieşean că, din a doua însemnare, se pare că lipseşte un fragment (sărit, probabil, la fotografiat).
O altă însemnare de o mare valoare pentru numele părinţilor mitropolitului este redată de M. Bordeianu în articolul „Un exemplar rar din Viaţa şi petrecerea svinţilor a mitropolitului Dosoftei**, publicat în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei**, LVIII, 1982, nr. 2, p. 141, autorul precizând că nota apare pe exemplarul Mănăstirii Văratec, pe foaia de titlu fiind şi o însemnare olografă: ,Dăruitu-o-am Svintei Mitropolii de Belgrad [= Alba Iulia], la Ţara Rumânească de Ardealu. Pomenii g[o]spod[i] raditeli moi Leontie, Misira**.
Etapele ulterioare ale vieţii mitropolitului sunt astăzi cunoscute, iar specialiştii nu au întâmpinat dificultăţi majore în stabilirea cronologiei evenimentelor importante. Astfel, după studii în ţară, cu dascăli călugări de la mănăstirile moldoveneşti („cu învăţătura de început primită de la dascălii din mănăstirile noastre** - N. Grigoraş, Originea, p. 1491), şi-a continuat studiile la „Colegiul** de la Trei Ierarhi (N. Grigoraş, loc. cit., p. 1490-1491) şi a plecat la specializare în Polonia, la Şcoala „Frăţiei Ortodoxe** din Lwow. între 1647 şi 1648 este ierodiacon la Mitropolia din Iaşi (C. Erbiceanu, Manuscrise vechi aflate în biblioteca sfintei Mitro-polii a Moldovei, în „Revista teologică**, LXIV, p. 85). în 1649, decija 25 de ani, este călugăr la mănăstirea Probota: „şi-a făcut studiile în Monastirea Probota,
8
astăzi în Bucovina, învăţând româneşte, greceşte, latineşte şi poloneşte“ (C. Erbi-ceanu, Mitropolitul Dosotheiu al Moldovei în „Biserica ortodoxă română“, XI, 1887, nr. 9, p. 811). „Până în 1653, când Varlaam se retrage la mănăstirea Secu, [...], Dosoftei a stat, după cum era şi firesc, sub directa influenţă a mitropolitului ţării... Ideile politice şi religioase ale lui Dosoftei, cât şi preocupările sale culturale sunt atât de apropiate de ale lui Varlaam, a cămi operă se pregătea s-o continue în atâtea privinţe: sprijinirea politicii filocreştine, apărarea ortodoxismului şi lupta împotriva calvinismului, îmbogăţirea patrimoniului cultural cu noi traduceri în limba română. Din această perioadă [...] datează primele traduceri ale lui Dosoftei: Patericul, Mântuirea păcătoşilor, Viaţa şi minunile sfântului Vasile cel Nou“ (Al. Andriescu, Studiu la PsV, p. XIII). Potrivit cercetărilor întreprinse de N.A. Ursu, în aceşti ani Dosoftei realizează traduceri în proză şi în versuri precum: comentariul, în 48 de versuri, a două povestiri, tipărite sub titlul Cuvinte şi jele la robie Ierusalimului..., Paraclisul Precistii, Istoriile lui Herodot, cronograful lui Matei Kigalas şi învăţăturile moral-politice atribuite împăratului bizantin Vasile Macedoneanul.
în 1658, la 34 de ani, Dosoftei devine episcop de Huşi, iar în 1659, episcop la Roman. în timpul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca (1668-1672), în 1671, ajunge mitropolit al Moldovei. între 1673 şi 1675, pribegeşte în Polonia cu Petriceicu-vodă; reîntors în Moldova, este închis (1675), din ordinul lui Dumi-traşcu-vodă Cantacuzino, la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, fiind nu peste mult eliberat şi reinstalat în scaunul mitropolitan. Rămâne mitropolit până în 1686, când se exilează în Polonia, unde va trăi până în ziua morţii sale (13 dec. 1693), animat permanent de speranţa întoarcerii în ţară.
Personalitate puternică, Dosoftei s-a menţinut în scaunul de mitropolit al Moldovei sub numeroşi domni, din partide diferite. Vasta sa cultură, politica filocreş-tină, relaţiile cu figurile proeminente ale timpului, din sânul clerului, român şi străin (patriarhul Ioachim al Moscovei, patriarhul Dositei al Ierusalimului) şi din sânul boierilor cărturari (M. Costin, N. Milescu) au slujit enorm dezvoltării culturii române din perioada contemporană lui, dar şi culturii române în general. Preocuparea sa majoră a fost continuarea operei începute de Varlaam, anume de a introduce limba română în toate serviciile bisericii. Pentru a-şi atinge scopul, va tipări aproape toate cărţile de slujbă în limba română. în timpul primului exil polon tipăreşte la Uniev, în 1673, două lucrări fundamentale: Psăltire a svântului proroc David, ce va fi cunoscută sub titlul de Psaltirea în versuri, şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu. întors în ţară, va depune mari eforturi să procure o nouă tipografie, ajutat fiind de spătarul Milescu şi de patriarhul Ioachim al Moscovei. Acesta din urmă îi trimite tipografia (1679) la Iaşi, „ca să lucreze la întărirea Bise-ricii“ şi pentru ca oamenii „să laude în toată vremea numele Domnului printr-o
9
mai bună înţelegere şi să împlinească pururea legea lui neprihănită" (Dr. Silviu Dragomir, Contribuţii privitoare la relaţiile Bisericii Româneşti cu Rusia în veacul XVII. Anexa XXXIII. Scrisoarea Patriarhului loachim al Moscovei către Mitropolitul Dosoftei, în „Analele Academiei Române", seria a H-a, tomul XXXIV (1911-1917). Memoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti, 1912, p. 1194). în această tipografie apar, în limba română, principalele cărţi necesare serviciului liturgic: Dumnezăiasca Liturghie (Iaşi, 1679, ediţia a Il-a, Iaşi, 1683), Psaltirea de-nţăles (Iaşi, 1680; ediţie bilingvă, cunoscută sub titlul consacrat: Psaltirea slavo-română), Molităvnic de-nţăles (Iaşi, 1681), Viaţa şi petreacerea svinfilor (Iaşi, 1682-1686), Parimiile preste an (Iaşi, 1683) şi un Octoih, neterminat (menţionat de către episcopul Melchisedec la mănăstirea Putna).
Activitatea lui Dosoftei nu s-a limitat numai la traducerea cărţilor de slujbă religioasă. Cercetările întreprinse de N.A. Ursu îi descoperă preocupările istorice sau cele pentru literatura laică: Mântuirea păcătoşilor a lui Agapie Landos, prologul în versuri al tragediei lui Gheorghe Chortatzis, Erofilv, v. şi lucrările din perioada de tinereţe, menţionate mai sus. Tot Dosoftei este cel care a revizuit, încă pe când era episcop la Roman, traducerea Vechiului Testament făcută de Nicolae Milescu, tipărită ulterior în Biblia de la Bucureşti din 1688. „Aşadar, Dosoftei este unul dintre traducătorii Vechiului Testament în limba română" (N.A. Ursu, „Note şi variante" la PsV, p. 393). în exil şi-a continuat munca de traducător din greceşte şi din ruseşte.
întreaga activitate a lui Dosoftei de traducere în limba română şi de popularizare a „vieţilor sfinţilor" nu poate fi deplin înţeleasă dacă nu se fac referiri la împrejurările de atunci, când biserica ortodoxă română se afla într-o luptă permanentă şi susţinută pentru apărarea dogmelor, tradiţiei şi ritualurilor ei împotriva reformaţilor calvini şi luterani din Transilvania, care negau, printre altele, cultul sfinţilor şi al icoanelor. Asupra rolului pe care l-a avut Dosoftei în această luptă anticalvină, iniţiată de Varlaam, atrage atenţia N.A. Ursu în nota la PsV {Opere, I, p. 401-402) şi în Notă asupra ediţiei la Liturghier (p. XLVI-XLVIII). Astfel, filologul ieşean remarcă: „în interesul apărării dogmelor şi a cultului ei tradiţional, -care se confunda atunci, ca şi în secolele anterioare, mai ales în Transilvania, cu interesul suprem al unităţii şi integrităţii naţionale, biserica ortodoxă românească a opus, în secolele al XVI-lea şi al XVH-lea, o rezistenţă eroică asaltului curentelor protestante, inclusiv iniţiativei lor de traducere a cărţilor de cult în limba română" (p. XLVI). „Acţiunea de naţionalizare a cultului, străină mentalităţii ortodoxe din secolele al XV-lea şi al XVI-lea [...] va fi reluată abia către sfârşitul secolului al XVII-lea şi se va încheia în secolul al XVIII-lea, când anumite mutaţii în gândirea panortodoxă şi dezvoltarea societăţii, a limbii şi a culturii noastre vor permite ca acest act revoluţionar să fie înfăptuit în condiţii corespunzătoare, din
10
imbold şi sub control intern, ortodox şi românesc. De data aceasta iniţiativa o are biserica ortodoxă românească din Moldova, prin mitropolitul Dosoftei“ (p. XLVII). Autorul citat continuă: „Necesitatea înţelegerii depline de către credincioşi a textelor biblice şi a cărţilor de cult, prin lectura lor în limba română, a fost crezul întregii activităţii literare a lui Dosoftei“ (p. LXVIII; s.n.) şi: „Fără intenţia de a subestima importanţa uriaşă a activităţii lui Coresi ca tipograf, revizor sau chiar traducător al cărţilor româneşti publicate de el, nici a celei desfăşurate de Varlaam, căruia îi datorăm publicarea celebrei Cărţi româneşti de învăţătură şi semnificativul Răspuns împotriva Catihismuşului calvinesc, şi de Simion Ştefan, care a publicat traducerea Noului Testament de la Bălgrad, subliniem în mod deosebit faptul că activitatea de pionier a lui Dosoftei în acţiunea de introducere a limbii române în cult are o importanţă covârşitoare, atât ca act revoluţionar, cât şi prin eficienţa ei [...] Dosoftei este un ctitor al limbii liturgice româneşti, aşa cum, prin versificarea Psaltirii şi publicarea ei în 1673, el a pus bazele poeziei culte şi ale limbajului poetic românesc44 (loc. cit., p. XLIX).
Efortul lui Dosoftei de traducere a cărţilor de cult în limba română nu este, prin urmare, singular, ci se încadrează într-o mişcare de renaştere a bisericii şi a culturii române, căreia i se circumscriu, ulterior, nume precum Mitrofan, episcopul Buzăului, Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti, Damaschin, episcop al Râmnicului ş.a. Deoarece afirmaţiile făcute de Dosoftei cu privire la necesitatea introducerii limbii române în biserică, din care rezidă şi ideile sale privitoare la unitatea culturală a tuturor românilor şi la cea etnică, de latinitate (N. Grigoraş, în Originea..., specifică faptul că mitropolitul a cunoscut letopiseţele scrise în slavă şi cronica lui Gr. Ureche, că avea în biblioteca sa tratate de istorie universală şi că se afla în bune relaţii cu Miron Costin, căruia îi cere să scrie o poezie, un fragment - privitor la originea românilor - fiind publicat de mitropolit, după ce l-a tradus, probabil după un original în limba polonă, la sfârşitul PsV), sunt citate în toate lucrările de specialitate (articole, prefeţe, tratate de istorie literară etc.), cu accent pe efortul deosebit pe care îl implică traducerea (şi interpretarea) textelor redactate în alte limbi, vom încerca, în continuare, să punem în lumină mărturiile atitudinii lui ferme privitoare la apărarea ortodoxiei, în cadrul luptei împotriva propagandei calvine (iniţiată în Moldova de Varlaam, prin difuzarea aproape a întregului tiraj al Cazaniei în Transilvania şi prin adunarea, în 1645, a teologilor din Moldova şi Ţara Românească, alături de care a discutat Răspuns împotriva Catihismuşului calvinesc, tipărit ca reacţie la apariţia catehismului calvinesc publicat în româneşte la Bălgrad, în 1642), care se găsesc în paginile VS. Această luare de poziţie a mitropolitului, subliniată de N.A. Ursu, în Notă asupra ediţiei la Liturghier şi în studiul din Opere, I, p. 493-504, nu a avut rezonanţă decât în rândul cercetărilor întreprinse die teologi. Este surprinzător cum „smeritul44 Dosoftei,
11
atât de lăudat pentru „tonurile poetice, de adâncă vibraţie sufletească14, pentru „poezia plină de armonie lăuntrică, de putere emoţională44 (V. Kembach), pentru exprimarea „limpede şi cursivă44 (Al. Andriescu), se transformă într-un polemist înverşunat, cuvântul servindu-i ca instrument de înfierare a ereziilor. Din atmosfera oricum apăsătoare, întunecată, enigmatică, tributară unor amintiri incerte, ce se degajă din paginile VS, cu personaje construite antitetic nu în raport cu alţi eroi, ci cu timpurile tulburi (căci în VS nu există noţiunea de timp aşa cum este percepută astăzi, ci sunt o sumedenie de „timpuri44: „timpul lui Maxentie44, „timpul lui Dechie44 etc.), care nu-şi găsesc făgaşul normal, chinuite şi contorsionate în ele însele, figura mitropolitului se desprinde înfricoşătoare, gestica sa apare ca apocaliptică, iar tonul devine acuzator, virulent, ironic, coroziv, cu accente de blestem şi invectivă la adresa tuturor celor care asupresc creştinii şi creştinătatea, a celor care se închină idolilor şi a celor care încearcă să impună cu forţa „păgână-tatea44 oamenilor cu sufletul „închinat lui Dumnădzău44.
în ms. 3456 de la BAR, copie a cronografului tradus de Dosoftei în ultimul exil polonez, în capitolul despre împărăţia lui Constantin Copronim, împărat iconoclast, Dosoftei face, într-o paranteză, următorul comentariu: „Mă mier di Calvin şi di Liuter cum nu ş-au învăţat pre calvinii şi pre liuterii lor şi la farmici şi spurcări asâlghiceşti, precum i-au învăţat alalte păgânăciuni acestui spurcat di cu-furit Copronim Constantin. Că cu acesta Constantin împărat să laudă calvinii c-au strâns săbor di la Asia şi di la Greţie de-au tocmit legea care o ţin calvinii, cum scrie la catihizmuşul lor, că nu ne-au lăsat nici una niocărâtă: icoanele, moştiile svinţilor, ruga lor şi ruga Precistii, svânta cruce, svânta liturghie, postul, călugăria, ruga bisericii, şi alalte svinte taine toate. Să le plătească Dumnedzău cu catihizmuşul lor şi să le facă partea cu acila Constantin împărat, cu care or să amăgească proştii! Dară căce nu dzâc porecla, Copronim, Cufuritul, cela ci s-au băligat în apa botedzului său44 (f. 230r -230v). Acest fragment este reprodus şi comentat de N.A. Ursu în Note şi comentarii la PsV, în ediţia Dosoftei, Opere, I, Versuri, Bucureşti, 1978, p. 402.
în paginile VS, Dosoftei enumeră, la un moment dat, cei mai importanţi împăraţi păgâni, succesiunea lor, printre împăraţii creştini: „Deaca trecură de la Constantin sv[â]nt[u]l 33 de împăraţ, stătu Leon Isavru întâiul iconoboreţ, înşelat de neşte jidovi astrologi [...] Acesta au făcut pre amira de Damasc de-au tăiat mâna s[fâ]nt[u]lui Ioan Damaschin, la dechevrie 4. Şi după dânsul, spurcatul său fiiu, Constantin Cufuritul, carele s-au cufurit în scăldătoarea botedzului. Şi murind cumplit, cu pedeapsă amară, s-au potolit goana de pre s[fi]nt[e]le icoane. Al 37 împărat, Constantin cu Irina, maică-sa. De-acii, Nichifor şi Stavrachie şi Mihail Rangave. După aceşti 5. iară stătu un spurcat de iconoboreţ, în dzâlele sv[â]n-t[u]lui Nichifor, [...] carele muri rău, cântând catavasiia [...] Leon Armenie, al
12
doile iconomah şi fiiu-său, Mihail Hârcavul Travlos. Şi Teofil, bărbatul s[fî]ntei Teodorei carea, după moartea lui, cu fiiul ei, Mihail, au adus sv[i]nt[e]le icoane la cinste lui Dumnădzău în sv[â]nta besearică şi s-au tăiat de-atuncea iconoboreniia de la împăraţ“ (mart. 26v). Imediat, Dosoftei se referă la realitatea existentă în Transilvania: „Numai acei 6 ce dzâsăm au fost iconoboreţ. Dară acmu, nu de mult, o sămănară Calvin şi Liuter prin Ardeal şi neamţi. Doă fealiuri de eretici: calvinii şi liuteranii. Precum feaceră, aşea îş şi aflară plată de la Dumnădzău, con-cenire vieţii sale" (mart. 26v). Câteva pagini mai încolo, mitropolitul, referindu-se la dezgroparea moaştelor sfântului Nichifor patriarhul, face, într-o paranteză, următorul comentariu: „Vedz calvinule, vedz luterule, necredinciosule, s[fi]nt[e]le icoane şi s[fi]nt[e]le oase a s[fi]nţilor lui Dumnădzău, cealea ce-i plac? [...] Isihod 29: 37; 30: 7; 40: 9: 1; ţrstv. 7, 19, 20. Mai sus, gv. 5. Aşea or păţî ereticii ce nu cinstesc lucrurile lui Dumnădzău, ce-i sânt de slujbă raclă: heruvimi. Dară şi oasele s[fi]nţilor sânt cinstite la Dumnădzău: 4, ţrstv. 13, ca oasele lui Elisei“.
Cei care nu cinstesc obiectele cultului creştin sunt zugrăviţi într-un limbaj cu accente violente şi primesc o binemeritată pedeapsă divină (unii dintre împăraţii prigonitori ai creştinilor nu aderă la „iconoborenie" decât în urma unei înşelăciuni, dar se dedică atât de mult cauzei îmbrăţişate, încât nimic nu-i poate întoarce la credinţa adevărată): „Stătu împărat Leon Armenul [...] Acesta [...] chemă pre un boiarin bătrân, boiarin de curte, de sfat. Carele era om vechiu şi era eretic într-ascuns, iconomah procleat, din dzâlele lui Leon Isaavru ş-a spurcatului său puiu Cufurit, Constantin Copronim [...] Deci pre acel spurcat de moşneag chemă Leon Armenul [...] Iară spurcatul moşneag aflând vreame pre voia sa, au înşelat pre împăratul [...] Iară procleatul moşneag, având pre un procleat ca şi sine, un psevdo călugăr [...] Şi nelegiuind cuvântul, prelestiră pre împăratul. Şi-l feaceră iconoboreţ cu mare înşălăciuni procleaţii aceia Theodosie Melisanul şi cu acel psăvdo săhas-tru [...] Leon acesta Armenul muri rău, tăiat, fărâmat de oamenii săi în beserică ce să chiamă Farul, tocma în s[fâ]nt[u]l oltariu, în dzua de Născut, cum căscasă gura de cânta (că ştiia peaveţie) irmosul [...]“ (iun. 150r-151r). Moartea acestuia este prevestită de Fecioara Maria şi are un motiv clar: „Ficiorul tău nu să mai pără-seaşte de-a vărsarea sângele creştinilor carii cinstesc icoanele meale ş-a fiiului mieu, sângur născut. Dară să ştie că curund ş-a lua plata cu mare osândă" (iun. 151r).
Pedeapsa divină loveşte pe cei mai înverşunaţi susţinători ai ereziilor, în special pe cei care nu cinstesc cultul icoanelor: „Din dzâlele lui Leon Isaavru ş-a spurcatului său puiu Cufurit, Constantin Copronim. Carii au pornit goană mare asupra s[fi]nt[e]lor icoane. (Carii cu greale şi cumplite morţ au murit. Că Leon i s-au putredit într-însul maţele de viu şi toţ ficaţii. Iară spurcatul lui pui, Constantin Copronim, l-au lovit urgie de la Dumnădzău: cărbuni pre picioare. Şi striga la moarte de dzâcea: «De viu ardzu în foc pentru s[fâ]nta Maica lui Dumnădzău,
13
Mania» [...] Şi când au fost în dzâlele lui Mihail, fiiul lui Teofil împărat, i-au scos oasele, a Cufuritului, în uliţa Amastrina, de le-au ars şi le-au vânturat. Că mult rău dimonesc să făcea de la oasele lui)“ (iun. 150r-150v).
Pentru a susţine că religia creştină este o religie a dragostei, a înţelegerii şi a iertării, sfinţii încearcă să demonstreze acest lucru prin citarea din cărţile de cult, prin evidenţierea a ceea ce este mai de preţ în cadrul religiei lor, cu scopul de a converti pe prigonitori (indirect, Dosoftei recurge la acest procedeu, pentru a sublinia importanţa apărării tradiţiei şi a ritualurilor bisericii creştine): „Acesta Leon Armenul aşea pugorî s[fi]nt[e]le icoane din s[fâ]nta besearică şi scoasă din patriarşie pre s[fâ]nt[u]l Nichifor, căce nu priimi iconoborstviia lui. Cine poate de-amănunt a le scrie câte i-au spus?! Mărturii din cartea s[fâ]ntă şi de la D[om-nu]l H[risto]s, şi de la apostoli, şi de la Constantin cel Mare şi S[fâ]nt, întâiul creştinesc împărat, carele cercă de află şi s[fi]nt[e]le leamne a cinstei cruci. Şi istorii de-agiuns spusu-i-au de s[fi]nt[e]le icoane; cum cinstea lor să suie de mear-ge la acela a cui iaste chipul scris în icoană. Iară nu-s idoli, că idolii duc cinste dracilor şi volnicie la tot fealiul de fărălegi, cum dzâce prorocul David: «Că toţ dumnădzăii păgânilor sânt draci dimoni. Iară D[o]mn[u]l, ceriurile feace». Şi în leagea veache, heruvimii de lemn bătut cu aur icoane era. Şi cortul legii icoane era cosute: heruvimi preste tot. Şi catapeteazma, şi chivotul legii de scânduri era. Şi leaspedzile. Toate acealea ce să închina în leagea veache şi să cinstiia, la Dumnă-dzău mergea cinstea. Cum iarăşi dzâce psal. 5:8 [...] ş-aiurea“ (iun. 150v-151r).
Capii ereziilor sunt afurisiţi atât de către împăraţii creştini (aici, Constantin şi Irina): „Şi trântind pre Arie supt anatemă şi su[p]t blăstăm. Pre dânsul şi pre cei într-un gând cu dânsul, cu huleniile lor“ (mai 139r), cât şi de către sfinţii apostoli (aici, sfântul Petru): „Trecleatul Arie au pus rugători mulţ, preuţ şi diaconi, să roage pre s[fâ]nt[u]l să-l iarte, neştiind ei vicleşugul lui Arie [...] S[fâ]nt[u]l nu-i lăsă să-ş sfărşască ruga, ce-ndată cum audzî acel urgisit nume şi spurcat a lui Arie: «Să fie Arie afurisit!», răspunsă, «şi despărţit de la slava lui Dumnădzău, în veacul acesta şi-n cela veac. Cum şi el, trecleatul, desparte pre Fiiul lui Dumnădzău de la slava Părintelui şi de la o împreună Fiinţă» [...] «Iară pentru Arie să nu gândiţ că sunt aspru şi neiubitoriu de om de nu-1 iert. Ce să ştiţ că ţâne la inemă vicleşug, în sufletul său, trecleatul!»14 (nov. 157r-158v). înainte de moarte, sfântul Petru adună în jurul său pe cei mai de seamă reprezentanţi ai clerului şi îi învaţă cum să apere biserica de năvala ereziilor, dând ca exemplu activitatea de propovăduitori ai religiei creştine a unor sfinţi, puterea - dar de la Dumnezeu - cu care aceştia au ţinut piept tuturor încercărilor de convertire din partea păgânilor (pasajul respectiv este folosit de Dosoftei tot în scop moralizator, atrăgând atenţia credincioşilor asupra importanţei pe care o au cuvintele rostite de preot în biserică): „Să paşteţ dumnă-dzăiasca besearică cu nevoinţă [...] Că ştiu că pre urma mea să vor scula eretici,
14
de-or grăi destrămat şi hulenie, ispitind să împărecheadze sv[â]nta besearică, cum au făcut şi Meletie. Pentr-aceaia vă rog să fiţ păzitori nesomnoroş, s-agiutaţ pănă la moarte. Şi nu vă spăriiareţ de primejdii şi de munci, de vreame că Despuitorul ne-au poruncit să meargem cu nevoi şi scârbe multe cătră împărăţâia sa. Ţâneţ minte! Că nevoi au răbdat fericitul Teona, cela ce m-au crescut şi m-au lăsat în scaunul său priimitor. Aşijdere şi marele Dionisie, şi alţ mulţ arhierei ce-au petre-cutu-ş toată viaţa cu strâmtoare nepovestite, răbdând năpăşti de Savelie şi de Ma-nent şi de alţ eretici. Şi bătură vârtos războiu pentru mireasa lui H[risto]s, besea-rica, pănă la sânge“ (nov. 158v).
Probabil un comentariu al lui Dosoftei este şi pasajul în care acesta atacă o altă erezie, cea a „armeanilor“: „Sv[i]nţia Sa au oprit adaosătura la ştii be, ce-au adaos neşte vicleani credinţii, cu vicleşug, de-au pus în Ştii besămărtiii raspeniisea zani. Carea armeanii o ţân, puind patimă dumnădzăirii. Ce sv[â]nta besearică creade şi mărturiseaşte cum H[risto]s, D[o]mn[u]l nostru, au păţât patimile la firea sa cea omenească. Iară firea sa cea dumnădzăiască n-au avut nice o patimă, nice are. Că de dumnădzăire patimă nu să poate atinge. Că Dumnădzău iaste viaţă. Şi de la Sv[i]nţia Sa iaste viaţa şi izvorul vieţii. Dară cum să să poată apropiia patimă de dumnădzăire? Pentr-aceaia rău grăesc armeanii de adaog patimă Celui fără de moarte" (nov. 120r-120v).
Tonalitatea agresivă, acuzatoare se menţine în paginile VS atunci când sunt descrişi idolii ori sorgintea cultului lor, respinsă în totalitate în creştinism. în vederea păstrării intacte a tradiţiei bisericii şi a valorilor pe care aceasta le promovează, pentru buna înţelegere de către credincioşi a atributelor sacre ale obiectelor de cult, chipurile cioplite sunt zugrăvite în culorile cele mai întunecate, încărcate cu o simbolistică negativă, dăunătoare sufletului, portretizarea voit grotescă a acestora stârnind, câteodată, ilaritate. Uneori, sfinţii care condamnă idolatria, în dialoguri - aproape platoniciene - cu tiranii „idoloslujebnici", citează înaintea acestora, pentru a-şi argumenta poziţia, spuse din mari autori ai Antichităţii care, la rândul lor, într-un fel sau altul, luau în derâdere cultul exagerat al unor zei. Astfel, sfânta Ecaterina, faţă în faţă cu înţelepţii timpului „la teatrul, la prăvirişte", desfiinţează, pe rând, orice dovadă adusă de aceştia în sprijinul idolatriei: „Ghene-rozul acela ritor dzâsă aşea, cu mândrie grăind: «Tu eşti carea ocărăşti dumnădzăii noştri aşea de fără ruşine?» Iară svânta răspunsă lui cu blândeaţe: «Eu sânt. Dară nu fără de ruşine, precum dzâsăş, şi cu buecie, ce cu cumpăt şi cu adevărătătate». Iar ritorul: «Dară de vreame ce poeticii cei mari îi numeadză nalţ, cum tu cutedz de-ţ porneşti limba asupră-le cu atâta drăjie? C-ai gustat şi de înţălepciunea lor şi te-ai cuminicat de dulceaţă». Iară ea răspunsă: „înţălepciunea o am de la Dumnă-dzăul mieu dar. Că Sv[i]nţia sa iaste înţălepciunea şi viaţa. Şi care să teame de dânsul şi-i fereaşte poruncile d[u]mn[ă]dzăeşti, acela-i filosof. Iară lucrurile
15
d[u]mn[ă]dzăilor voştri şi poveştile lor sânt vreadnice de ocărât, pline de-nşelă-ciune şi de amăgire. Dară ian’ spune-mi: care din marii tăi poetici îi adeverează a fi d[u]mn[ă]dzăi?“ Iară ritorul dzâsă: „întâia dată, înţeleptul Omir. Rugându-să cătră Die, dzâsă: «Dzăule, cinsteşule, măritule! Şi nemortacii d[u]mn[ă]dzăi alalţ». Şi acel Orfeus la bgorojdeniia sa dzâce aceastea, mulţămind lui Apolon: «O, al Iţei fiiule, departe sâgetătoriule, lucoare de viaţă, puteamicule, tot ziditoriu-le! A mortaci ş-a celor nemortaci domnitoriule! Soriule cu de aur ce te sui aripi!» Deci aşea căpeteniile poeticilor şi puteamicii cinstiia pre înşii şi-i numiia dumnădzăi fără moarte. Drept aceaia nu te-nşela tu, acea prea-nţăleaptă, a te închina Răstignitului pre cruce, pre care nime din poetici D[u]mn[ă]dzău nu l-au numit!». Iară m[u]ciniţa feace: «Acela sângur Ormir dzâce la alt loc pentru acel al tău D[u]mn[ă]dzău Zeves, cum iaste mincinos, amăgeu şi măestreţ. Şi şuvealnic. Şi cum era să-l leage Ira şi Posidon şi Athina, de nu vrea fi fugit să să ascundză. Aşijdere să văd şi alte de-aseamene de ocara dzăilor voştri. Iară pentru Răstignitul dzâsăş că nu-1 grăiaşte nime din dascălii cei de demult, nice-1 mărturiseaşte că-i Dumnădzău. S-ar cădea să nu încungiurăm, nice să mult cercăm de dânsul, carele-ş iaste D[u]mndzău adevărat ceriului şi pământului, şi mării, soarelui şi lunii, ş-a toată ruda omenească făptoriul necuprins, neurmat şi nespus. Dară pentru mai adeverită încredinţare, ascultă ce dzâce de dânsul prea înţăleapta Sivilla voastră, mărturisând de dânsul, de d[u]mn[ă]dzăiasca-i întrupare şi de spăsâtoarea răstignire: «Tărdzău oarecând, neştine, premult credinţăreţul acesta, va veni pre pământ. Şi fără de sminteală să va face came. Şi, cu neostenite a d[u]mn[ă]dzăirii tocmeale, a nevindecate patime va dezlega stricare. Şi acestuia face-sa pizmă den necredincios popor. Şi sus spândzura-să-va ca de moarte osândit...». Ascultă dară şi pre neminţâtul tău Apollon cum şi fără voe-ş au mărturisit pre H[risto]s, Dzău nepătimos, silit de-a lui puteare: «Unul îmi face sâlă, ceresc. Carele şi-i lumină trelucireaţă. Şi acela ce-au păţât, Dzău iaste»... înc-ai creade poeticilor şi d[u]m-nădz[ă]ilor voştri: pre Platon, pre Orfeus şi pre Apollon, carii limpede şi vederat, săvai şi fără voie, Dzău îl mărturisiră». Aceastea şi alte mai multe dzâcând tot înţăleapta ritoră şi-n tot ghizdavă, carile le lasu, nelungind. Cu carile au înspăimat pre filosof, de rămasă ca un mut, de nu mai putea grăi nemică“ (nov. 165r-166r). Aceeaşi sfântă, referindu-se la naşterea idolatriei, se adresează împăratului mus-trându-1, folosindu-se tot de afirmaţii găsite în literatura antică: „Ţî să vrea cădea, o, împărate, şi mai dintâi să cunoşti înşelăciunea carea aveţ, slujind la idoli surdz şi nesâmţâţ şi stricăcioş. Că ruşine mare vă iaste a fi voi atâta de orbi spre adeva-ră, închinându-vă fără minte a spurcături ca aceastea. Şi încai pre înţăleptul tău Diodor să credz! Carele dzâce că dumnădzăii voştri au fost oameni. Şi-ş fărşiră viaţa ticăiţeaşte. Dară pentru neşte bărbăţâi ce feaceră şi alte nevoinţe lumeşti, i-au numitu-i oameni a fi nemuritori. Şi cu stâlpi şi cu idoli şi obraze ca acelea
16
i-au cinstitu-i. Iară cei mai pre urmă, nepricepând gândul strămoşilor - că le-au făcut trupuri pentru pomană începură a li să închina ca neştor dumnădzăi, pă-rându-le că fac bine şi cum să cade. Dară Plutari Heroneanul ocăreaşte şi micşiu-readză pre câţ să înşelară a să-nchina a păpuş ca aceastea. Acestor alor voştri dăscăli s-au vrut cădea să creadeţ, împărate, şi să nu fii prilej pierdzării atâtor suflete [...] Acesta Totputeamicul Dzău nu-i trebuie ca aceastea jrătve, nice să bucură în giungherile nevinovatelor dobitoace, care n-au nice o vină. Ce numa ne porunceaşte să păzâm poruncile lui neclătite“ (nov. 163v-164r). Deoarece „a idolilor leage iaste înşelată, rătăcită şi mincinoasă" (iun. 152v) rezultă că aceştia „sânt ca neşte trupuri moarte, având toate mădulările şi nemică nu lucreadză, nice pot să sâmţască" (nov. 140r-140v), „sânt argint şi aur, făcuţ de om. Au gură şi nu pot grăi. Au ochi şi nu pot vedea. Urechi au şi n-aud“ (ian. 21r). Prin urmare, „să fie ca dânşii toţ ceia ce-i fac şi-ş pun nedeajdea spre înşii. Că aceia dumnădzăi ce n-au făcut ceriurile şi pământul, aceia să piiae. Aşea dzâce prorocul" (ian. 21v). Idolii trebuie cu orice chip distruşi de către sfinţi, pentru a nu mai amăgi minţile şi sufletele oamenilor: „Şi zmâci cu brâul cât putu de oborî idolul lui Die şi a lui Iracli ş-a lui Apollon, de să sfărâmară tustrei. De-acii surpă şi alţ câţ apucă: «Fugiţ, dzânii ellinilor, şi pieriţi»" (mai 117v). Cu toate că sunt condamnaţi să moară în chinuri cumplite, sfinţii nu-şi trădează nicicum credinţa, vorbind până în ultimul ceas al vieţii despre pericolul pe care îl reprezintă idolii, deconsiderându-i total: „Eu dzăi n-am oborât, ce numai bolovani de piatră, să vă zidiţ casă di-ţ vrea. Dară de vreame ce-i numiţ dzăi, vai de voi, nebunilor!, că dzăii voştri de o muiare fură biruiţ şi nu putură să folosască şie. Dară ce agiutori gândiţ că-ţ lua de la dânş?" (mai 118r). Alţi sfinţi, precum sfântul Hristofor, înfierează pe cei care slujesc idolilor folosind un limbaj extrem de dur: „Ca un priimitoriu ce eşti şi legătură facerii tătâne-tău, Satanei. Care te are vas [...] la toate voile sale. Ce vei, de mă ispiteşti zădar şi-ţ pierdz vreamea fără treabă? Că eu ţ-am spus multe ori că nu m-oi închina a nesâmţâţ draci. Ş-aş vrea, de-aş putea, să te aduc şi pre tine la adevărătate. Dară nu eşti vreadnic, ca un orb, a vedea luminatul direptăţâi, soarele. Deci fii bărbat, sluga dracului, de munceaşte direptăţâi cu strâmbul!" (mai 118v) sau: „Nu mă înfricoşea, ficiorule dracului şi ocinătoriule de veacinica muncă! Că eu am pre Dumnădzăul mieu într-agiutoriu şi nu mă tem de muncile tale" (mai 118v). în alte situaţii, idolii servesc în discursul vreunui sfânt ca simbol/în-truchipare a dorinţelor, a poftelor celor mai josnice, încuibate în inima oamenilor ca o boală fără leac: „Că s[fin]ţii să lupta cu împăraţâi şi cu voevodzâi. Ai şi tu pomcişitoriu pre diavol, împărat păcatului. Şi voevodz pre dimonii. Că aşea pre-atunce lor le era capiştile şi jrătviştile denainte şi spurcata închinăciune idolilor, mincinosul Cumir, chip cioplit. Deci să-ţ înţălegi, puind în s[u]fl[e]t, că iaste şi astădz capiştea şi jrătviştea şi mincinosul Cumir, în suflet cugetândurea. Capiş-
17
3f■
tea-i nesăţâoasa lăcomie. Jrătviştea-i dulcioasele pofte. Iară Cumirul, a înherbă-dzării duh. Că acela ce lucreadză la curvie şi să zăbăleaşte cu mărseaie spurcate de I[isu]s s-au lepădat şi idolului să-nchină, că are în [s]ine idolul Afroditei (Ve-nerei/sinonim marginal), spurcările trupului şi mărseaiele. Aşijdere şi acela ce-i biruit cu măniia şi urgiia şi nu-ş taie nebuniia acestuia chin, de I[isu]s s-au lepădat. Şi are în sine pre Marş bodzul (Aris/sinonim marginal). Şi s-au înduplecat mâniei, carea iaste sămn de turbată nebunie. Aşijdere cela ce-i iubitoriu la argint şi la mărseaiele averii, de-ş încuie inema de cătră fratele său şi nu miluiaşte pre de-aproapele său. De I[isu]s s-au lepădat şi slujeaşte idolilor, şi are în sine pre Mercurie, idolul ce-i dzâc Ermis. Şi acela să-nchină făpturii mai vârtos decât făcă-toriului“ (apr. 102r). în alt loc din VS ideea din pasajul anterior este reluată, însă mult mai explicit: „Că m[u]cinicii să lupta cu împăraţâi şi cu d[o]mnii. Ai şi tu puindu-ţî-să împotrivă pre diavol, împăratul păcatului, şi domnii, pre dimoni. Că aşea era oarecând la aceaia: capiştile, jărtviştile şi pângărita slujbă idolească, mincinosul Cumir. înţăleage şi bagă-ţ la minte să-nţălegi! Că şi astădz iaste capişte şi jertvişte şi mincinosul Cumir în suflet cu gândul. Capişte, nesăturata lăcomie. Jrătvişte, mărseaielor pohte. Iară idolul, duhul înhierbădzărilor. Că cela ce slujeaşte curviei şi să zăbăveaşte pregiur înfierbădzări să leapădă de I[isu]s Hjristojs şi idolului să-nchină, că are în sine idolul Afroditei, trupasca, pângăricioasa înfierbă-dzare. Iarăşile cine-i biruit cu mâniia şi nu taie de la sine acel chip turbat să leapădă de I[isu]s H[risto]s, blândul şi smeritul, şi are în sine pre Arris, adică pre Marş, că-1 biruiaşte măniia, sămn de turbat. Altul, iubitoriu de argint şi iubitoriu de măr-seiuri, de dulceţ, de-ş încuie inema şi o lăcătuiaşte, nemiluind pre de-aproapele, acela de I[isu]s H[risto]s, milostivul, să lepădă şi slujeaşte idolilor, că are în sine idol pre Ermi, adică Mercurius şi să-nchină mai vârtos faptei decât Tvoreţului. Că rădăcina tuturor realelor iaste srebroliubiia. Şi de te vei opri dintr-aceastea şi te vei feri de aceaste turbate chinuri, vei călca idolii aşea şi păgânătatea, şi te vei face m[u]cinic, mărturisind mărturiia cea bună. Idolii de lemn ciopliţ şi de piatră, şi vărsaţ, de aramă şi de argint. Cei vărsaţ: greceaşte honevtă; lătineşte, conflia-tile. Cei săpaţ: greceşte gliptă. Sculptilia, izvaana, istucannaa. Cumir era idolul cu frămseaţe femeiască. Xoanon, trebişte, împărătesc chip cioplit. Agalma, Cumir femeiesc. Capişte, idol mâncăcios cum era Vil, de mânca mult. Caută-1 la Daniil, glav 4“ (mai 114r).
Interesant este că o singură dată în VS apare descrierea detailată a unei sărbători păgâne, explicată de Dosoftei prin comparaţie cu două sărbători populare precreştine din ţinuturile româneşti: ,Acesta fericitul Timotei purta cărma Efesului. Iară idoloslugaşii, pentru a lor den moş sărbătoare carea să chema catagoghion, plină de pozne reale şi spurcate, purtând amână idolii, şi podobiţ cu un fealiu de obraze ghiduşeşti, cântând şi descântând dintr-însele, alerga tălhăreaşte de ţânea
18
calea a bărbaţ şi a femei, săvai cum fac la noi cucii şi ceia ce trag în vale. Cu acealea, mult sânge făcea şi ucidere. Şi nesuferind fericitul Timotei a vedea grozăvii ca acealea a lor (obiceaie păgâneşti - notă marginală), îi înfruntă şi-i dojeni de acea înşelăciune a lor deşartă. Şi învăţându-i să-ş lase aceale spurcate lucruri, fu ucis de dânşii14 (ian. 25r). O referire la aceste obiceiuri din folclorul nostru face Dosoftei şi în PsV: „Avem şi pentru farmeci la Dumnezău ură Şi ce omul să schimbă dintr-a sa făptură, Cu ghiduşuri, cu turcă, cuci şi geamale, Tras în vale ş-alte din păgâni tocmeale“ {Opere, I, p. 8). în tratatele de folclor, „cucii“, adică tineri bărbaţi care umblă mascaţi din casă în casă, jucând o mică scenetă cu caracter ludic, şi „cucoaicele“, tineri îmbrăcaţi în fete, parodiind feminitatea coruptă, mai sunt atestaţi în secolele al XlX-lea-al XX-lea în bazinul Dunării şi al Transilvaniei. „Trasul în vale“ este identificat cu vălăritul, practicat în unele zone ale ţării în preajma Paştelui, transferat, în altele, înaintea Crăciunului, constând în obiceiul de a lua oameni prin surprindere şi a-i arunca în apă (simbol al unui rit în care se celebra înnoirea anului, cu implicaţii ale unor rituri ale fertilităţii). Aceste „tocmeale“ cu sorginte precreştină, deci păgâne, nu pot fi decât condamnate de către un reprezentant al bisericii. Nu se poate desprinde concluzia că Dosoftei ar fi atacat tradiţiile folclorice în general, ci doar pe acelea care aveau un caracter vădit în opoziţie cu preceptele creştine.
După cum se poate observa din aceste câteva exemple extrase din VS, Dosoftei se arată a fi - prin povestirea vieţilor unor sfinţi martirizaţi pentru cultul icoanelor de către diferiţi împăraţi - un apărător acerb al dogmelor, al instituţiilor şi al practicilor cultului creştin ortodox. Acest lucru este cu atât mai important de reliefat, cu cât valorile tradiţionale ale Bisericii Ortodoxe erau, în acel moment, amenin-, ţaţe de propaganda calvină susţinută printre românii din Transilvania. Ataşamentul său faţă de această regiune a ţării este explicabil nu numai prin prisma dorinţei sale de a menţine neştirbită unitatea bisericii române tradiţionale, ci şi prin faptul că îşi trage „rodul“ de acolo. în această ordine de idei este interesant de menţionat un pasaj aflat în manuscrisul autograf descoperit la mănăstirea Putna, datat 1 ianuarie 1690, care cuprinde poemul Domnii Ţărâi Moldovei, pasaj în care Dosoftei face comentarii referitoare la originea românilor, în speţă la cea a moldovenilor: „Ţara Moldovei, şi Ardealul, şi Ţara Muntenească, acest loc de pământ să cheamă Misia pănă la Dunăre. Aflat-am citind cum fiiul lui Constantin împărat, Consta, au purces asupra vlahilor, adecă rumânilor celor de pre Dunăre, să-i bată, căce să rocoşisă pre împărăţâie, şi i-au potolit. Dintr-aceea să vede că şi mai de demult au lăcuit rumâni într-aceste ţări. Dară pentru bişugul pământului zburdând oamenii în păcate, s-au pustiit, precum ş-acmu pat aceste părţ [...] Dară între Prut şi-ntre Nistru lăcuia taifalii pre-atunce, de n-or hi fost ş-aceia rumâni, că pre-acele vremi şi rumânii era războinici cu rusii, cu schitii, că era tot păgâni. Iară între
19
Bolgaria şi-ntre Machedonia sânt rumâni din rădăcina cea bătrână, din carea s-au lăţât alalţ rumâni, de s-au răzleţit unii şi pană în Italia, la Râm. Şi pentru năselnici ce era, era tot prin închisori. Şi scoţându-i chesariul Râmului la o treabă, slujiră bine şi li-au dat un loc pustii ce să cheamă acmu Maramurăş. Dintr-acei rumâni ai Maramurăşului s-au descălecat Ţara Moldovei, uitată de demult pustie, precum pănă nu demult purta cerc în cap moldovenii, cevluiţ ca şi maramurişenii“ (textul este reprodus şi comentat de N.A. Ursu, „Note şi variante“ în Opere, I, p. 398-399; s.n.).
2.	Structura aparte a lucrării lui Dosoftei. Problema izvoarelor. Dacă în literatura de specialitate Dosoftei este considerat „cel dintâi poet al românilor" (N.A. Ursu, „Note şi variante" în Opere, I, p. 403), „unul din cei mai mari poeţi români din toate timpurile şi deopotrivă o figură interesantă în poezia universală" (G. Ivănescu, Studii, p. 60) etc., „ca traducător în proză... s-a bucurat de o atenţie mai scăzută, deşi nu o dată s-a atras atenţia asupra rolului important pe care l-a jucat Viaţa şi petreacerea svinţilor în cultivarea gustului pentru lectură a cititorului român din epocă" (Al. Andriescu, „Studiu introductiv" la Opere, I, p. LXXIV). De la sfârşitul secolului al XlX-lea, după publicarea rezultatelor cercetării lui C. Lacea (Untersuchung - cel mai amplu studiu lingvistic asupra VS) şi a celor ale lui H. Tiktin (Studien), referirile la cel mai vast text în proză al lui Dosoftei se fac de către specialişti în unele cazuri doar pentru a evidenţia valoarea precumpănitoare a PsV în şi pentru cultura română. Deşi a fost apreciată ca o „lectură predilectă" (S. Puşcariu, Istoria, p. 123) - deci cu o reală circulaţie în epocă, cercetările consacrate VS au abordat anumite probleme fonetice, morfologice, sintactice ori lexicale pentm a sublinia coloritul dialectal al scrierii, pentru a susţine o opinie sau alta în legătură cu originea mitropolitului, pentru a-i evidenţia deficienţele de traducere, fidelitatea faţă de originale - presupuse a fi greceşti sau/şi slavone, pentru a i se conferi un loc între paginile unor tratate de istoria literaturii ori a limbii române sau pentru a fi citat în dicţionare de diferite tipuri. Din nefericire, majoritatea studiilor (cu excepţia celui realizat de C. Lacea, care este depăşit din perspectiva noilor descoperiri în domeniile lingvisticii, dialectologiei, istoriei literaturii, filologiei) se bazează pe eşantioane de text, de multe ori informaţiile fiind preluate şi transmise de la un cercetător la altul, fără o verificare temeinică a fenomenelor sau a cuvintelor luate în discuţie.
După parcurgerea opiniilor formate asupra VS rezultă că o mare parte a problemelor filologice ridicate de acest text rămân nerezolvate. Nu ne propunem, în acest studiu, elucidarea tuturor acestor probleme, ele constituind subiectul unor cercetări viitoare. Am încercat totuşi să stabilim câteva izvoare pe care le foloseşte Dosoftei, problema acestora fiind, în general, expediată de către cercetători.
20
Este cunoscut faptul că Dosoftei tipăreşte VS între 1682 şi 1686 la Iaşi. Primul volum apare în 1682 şi este singurul care poartă titlul de Viaţa şi petreacerea svinţilor (a mai folosit, pentru aceeaşi scriere, titlurile: Sinaxar şi Proloagele tuturor svinţilor); în 1683 apare al doilea volum, în 1686, al treilea volum, în acelaşi an aflându-se sub tipar al patrulea volum al VS, care trebuia să cuprindă materia lunilor iulie şi august, dar pe care Dosoftei nu îl vede scos deoarece este nevoit să pribegească în Polonia, luat ostatic de I. Sobieski, împreună cu tot tezaurul mitropoliei Sucevei (inclusiv moaştele sfântului Ioan cel Nou).
în Moldova, ante Dosoftei, vieţi de sfinţi au fost tipărite în Cazania lui Var-laam din 1643. Potrivit datelor pe care le avem până în acest moment, în secolul al XVH-lea sunt traduse vieţi de sfinţi mai ales în Ţara Românească: ms. 1429 de la BAR (la biblioteca Filialei Iaşi a Academiei Române este o bună fotocopie a acestui manuscris, sub cota 84) conţine la început un Pateric, iar, în continuare, „vieţile41 sfinţilor Eufraxia, Pelaghia ş.a. (manuscrisul este datat 1676 şi provine de la mănăstirea Cozia, deci este muntean); în ms. 6042 de la BAR, pe foile 16v-41, se găsesc unele vieţi de sfinţi [manuscrisul este datat 1676 (?); text muntean]; în ms. 5023 de la BAR se află Viaţa şi petrecerea Sfintei Vineri şi alţi sfinţi (f. 32r-45v) şi Viaţa şi petrecerea Sfântului Nicolae şi alţi sfinţi (f. 70r-97r) [manuscrisul este datat sec. XVII (?); text muntean]; ms. 2602 conţine vieţile sfinţilor pe lunile septembrie-decembrie (manuscrisul este datat 1675; text muntean). După apariţia textului lui Dosoftei, traducerile vieţilor de sfinţi au continuat. Ms. 339 de la BAR (dăruit Academiei Române de D.A. Sturdza) conţine o traducere a Pro-loagelor sfinţilor de la 1 martie la 31 august, făcută înainte de anul 1700. Iulian Ştefănescu, Legendele despre Sfântul Constantin în literatura română, în „Revista istorică română“, I, 1931, şi extras, presupune că textul ar fi o copie după traducerea VS a lui Dosoftei care ar conţine, prin urmare, şi partea netipărită de el. Această afirmaţie urmează a fi verificată, deoarece este posibil ca textul amintit să fie o traducere munteană a Prologului făcută, eventual, din slavoneşte (comparaţia trebuie făcută între textul din ms. 339 şi textul din ms. 2602). Ulterior, apar Mineele, tipărite de episcopul Mitrofan la Buzău, în 1698, cu ,jitiile“ în limba română, la traducerea cărora autorul a folosit atât lucrarea tipărită a lui Dosoftei, cât şi traducerea munteană anterioară, de pe la 1675, rămasă în manuscrise. în secolul al XVIH-lea sunt traduse Proloagele sfinţilor (din slavono-rusă) de către arhimandritul Vartolomei Mazereanu, numai pe trei trimestre. Manuscrisele sale se păstrează în biblioteca mănăstirii Putna. între 1776 şi 1780 se realizează traducerea Mineelor de la Râmnic, în care este valorificată şi traducerea mai veche a lui Mitrofan. Tot în secolul al XVIH-lea au fost traduse, din slavono-rusă, Proloagele, de către un ierodiacon, Ştefan, din obştea stareţului Paisie de la mănăstirile Dragomima, Secu şi Neamţ. în a doua jumătate a secolului al XVIH-lea s-au mai
21
tradus, din slavono-rusă, celebra culegere de vieţi de sfinţi a lui Dimitrie al Rosto-vului, tradusă parţial la Iaşi, prin anii 1755-1760, de monahul Evloghie dascălul, şi la Bucureşti, de către ieromonahul Macarie, prin jurul anului 1780, iar integral, tradusă la Neamţ, prin anii 1780-1790, versiune ce s-a tipărit între anii 1807-1815, apoi, de câteva ori, mai târziu. Pentru un studiu mai aprofundat al chestiunii, pentru lămuriri în problema Proloagelor trebuie plecat de la o bibliografie minimală, pe care o amintim numai: Proloagele, 2 voi., Craiova, 1991, tipărite de Dr. Nestor Vomicescu, mitropolit al Olteniei; N.A. Ursu, Şcoala de traducători români din obştea stareţului Paisie, în „Teologie şi viaţă“, IV (LXX), nr. 11-12, p. 58-83; Prima traducere românească a versiunii comprimate a romanului „ Var-laam şi Ioasaf“ din „ Vieţile Sfinţilor “, în „Cronica*1, XXX, 1995, nr. 24, p. 7.
în cercetarea noastră ne-am oprit asupra exemplarului din Dosoftei, Viaţa şi pe-treacerea svinţilor, aflat la BCU Iaşi (cota RV V-6), care a fost achiziţionat în 1874, la cererea lui M. Eminescu, pe atunci bibliotecar aici, exemplar care are unele însemnări ale poetului. Exemplarul din Dosoftei, VS, a fost reparat recent cu pagini xerografiate, reproduse după exemplarul de la mănăstirea Văratec. Despre această scriere, M. Eminescu notează pe exemplarul menţionat: „Această carte: Petrecerea sfinţilor sau Prologul sfinţilor, compusă şi compilată de mitropolitul Dosotheiu, a fost tipărită în Iaşi în anul 1682 sub domnia lui Duca-vodă“. Al. Andriescu, în „Studiu introductiv** la Opere, I, p. LXXV, atrage în mod deosebit atenţia asupra acestei observaţii: „Poetul, care fără îndoială citise cartea cu atenţie, nu vorbeşte de o traducere oarecare, ci de o scriere «compusă şi compilată» de Dosoftei, indicând un grad de elaborare superior simplei transpuneri dintr-o limbă în alta**.
într-adevăr, lucrarea lui Dosoftei are o structură aparte, deoarece în VS sunt repovestite, în locul celor din Mineie, şi „vieţi** de sfinţi mai ample, traduse din antologiile lui Agapie Landos, Ioan Moshos şi din alte surse, precum şi din texte de învăţătură morală extrase din Pateric, din Minunile Maicii Domnului şi din „cărţâle visteariului besearicii** (sept. 6), adică din operele sfinţilor părinţi ai bisericii (Ioan Gură de Aur, Efrem Şirul, Atanasie Sinaitul ş.a.).
Izvoarele acestei scrieri nu sunt indicate amănunţit de autor, care face totuşi câteva referiri la ele în dedicaţia către domn: „Pentr-aceia, milostive D[oa]mne, şi noi smeriţii rugători mării tale, cu cât ne-au fost ştiinţa limbii rumăneşti, am nevoit de le-am scos de pre greceaşte şi de pre sârbeaşte pre limbă rumănească, ca să le înţăleagă toţ, să dea laudă lui D[u]mnădzău şi să mulţămască mării tale de bine sufletesc ca acesta ce nevoieşti măria ta pentru creştinătate** (sept. 4), apoi, mai explicit, în cuvântul Cătră iubitul cetitoriu: „A sinaxarului d[u]mn[ă]dzăiască şi sv[â]ntă carte scoasă de pre greceaşte şi elineaşte din 12 mineae a sv[i]ntei besearici şi din cărţâle visteariului besearicii pre limbă rumânească cu lungă ne voinţă, şi cu lexicoane de-agiuns tălmăcită** (sept. 6). Nu poate fi trecută cu ve-
22
derea bucuria pe care o resimte mitropolitul în momentul în care termină lucrarea, înfruntând vremile nestatornice. Această mulţumire sufletească o împărtăşeşte cititorilor, pe care îi îndeamnă la lectură, precizând, pe scurt, conţinutul operei sale: „într-atâta lungă vreame scriind şi tălmăcind câte am putut birui, în aceşti veci grei ai ţărâi, - abia cu mult greu am scris şi această sv[â]ntă carte, de o am tălmăcit rumăneaşte pre limbă proastă! Carea, iubiţii lui D[u]mn[ă]dzău şi cinstiţ cetitori, cu drag să o primiţ şi să o cetiţ fără urât! Că nu spune într-însă de petrecăniile şi puterile împăraţâlor şi a chesarilor, ş-a crailor, ş-a d[o]mnilor, nice de vitejiile şi izbândile hatmanilor, nice de nevoinţele viteajilor şi hârăţâlor lumeşti, ce de ne-voinţele şi biruinţele şi izbândile a viteajilor împăratului şi D[o]mnului ceresc, de-a cărora nevoinţe îngerii să minuneadză cum ei putură de să nevoiră şi biruiră a bate război aşea de minunat preste toată minunea şi cinstit preste toată cinstea14.
Pentru ca nu cumva cineva să-l bănuiască de mândrie ori trufie pentru îndrăzneala de a-şi exprima public satisfacţia de a fi dăruit culturii române o carte de mare valoare (act de care era deplin conştient), Dosoftei accentuează încă o dată sentimentul ce trebuie să-l trăiască lectorul la parcurgerea paginilor VS: „Carile d[u]mneavoastră cetindu-le în toate dzâle, veţ îndulci sufleteaşte ca în raiul adevărat al Sv[i]nţiii Sale44, după care se retrage „din scenă44, în umbra puternicilor care i-au înlesnit finalizarea cărţii: „Şi întâi să pomeniţ şi să mulţămiţ blagocestivilor d[o]mni. Şi pre noi încă să nu uitaţ de la sv[â]nta ruga dumilor voastre44 (sept. 6). în dedicaţia către domn, Dosoftei, pentru a sublinia importanţa traducerii VS în limba română şi a difuzării ei în sânul credincioşilor ortodocşi români, aminteşte de cel care i-a stat drept model în întreprinderea sa, precizând şi scopul educativ al scrierii, scop care trebuie bine înţeles atât de oamenii de rând, cât şi de mai marii timpului: „Aşea scrie sv[â]nt[u]l loan Damaschin pentru sv[i]nţii şi alalţ sv[i]nţ şi dăscăli ai sv[i]ntei besearici, împlând sv[â]nta besearică de cinstea sv[i]nţilor cu stihire şi canoane, cu tropare şi condace, şi cu în tot chipul de cântări. Şi mai vârtos le-au scris şi proloage, să li să citească în sv[â]nta besearică, să le audză creştinii, să să folosască şi să polzuiască din viaţa şi petreacerea lor. cum să nevoiră, cum ţânură credinţa, cum vărsară sângele lor cel sv[â]nt pentru sv[â]nt[u]l sv[i]nţilor, pentru H[risto]s, şi nu cruţară viaţa lor până la moarte. Dintr-acealea, din toate, cu dânşii să proslăvim pre D[u]mn[ă]dzău, luând chip de-nvăţătură de pre dânşii, citindu-li-să viaţa în proloage“ (sept. 4; s.n.).
Referitor la izvoarele pe care Dosoftei le-a folosit la traducerea VS, cele mai competente date au fost oferite, până în prezent, de N. Cartojan (Istoria, p. 54): „Izvorul principal este preluarea neogreacă a mineelor bizantine, făcută şi tipărită de Maximos Margunios, episcopul Citerei, care a trăit între 1549-160244, adăugând: „în afară de Margunios, s-a mai servit de originalele bizantine, editate şi acestea în tipografia grecească din Veneţia a lui Glykys. Pe alocuri, unele amă-
23
nunte istorice le-a scos din legendele hagiografice, care fuseseră încorporate în cronografele bizantine ale lui Dorotei de Monembasia şi ale lui Matei Cigala. Şi în sfârşit, pentru unele nedumeriri în traducere, a urmat tradiţia textelor medio-bulgare întrebuinţate pe atunci în bisericile noastre66. în mare, acelaşi punct de vedere apare şi la Al. Piru, Istoria literaturii române de la origini până la 1830, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977, în capitolul dedicat mitropolitului Do-softei (p. 147-158): „Traducerea a fost făcută [...] în cea mai mare parte după Sinaxarele lui Maximos Margunios, apărute la Veneţia în 1607, după cronografele lui Dorotei al Monembaziei (Veneţia, 1631) şi Matei Cigala (Veneţia, 1637) şi după Noul paradis al lui Agapie Landos (Veneţia, 1664)66. C. Lacea, care a realizat cel mai amplu studiu lingvistic asupra VS, numeşte lucrarea lui Dosoftei, după I. Bianu, o „compilaţie66 din cărţile greceşti şi slavone, ghidându-se după mărturisirea lui Dosoftei din sept. 4 (citată anterior: „cu cât ne-au fost ştiinţa...66). Astfel, C. Lacea consideră că „unser Text ist eine Ubersetzung aus dem Griechischen und Slavischen. Bianu hat ganz richtig bemerkt, dass es keine wortliche Ubersetzung, sondem vielmehr eine «Kompilation» aus slavischen und griechischen BUchem ist66.
Noi credem că structura de bază a VS a lui Dosoftei este un Prolog (sau Prolo-gar) slavon, în care el a introdus numeroase texte din izvoare greceşti (în special din mineie). Pentru susţinerea acestei afirmaţii, cităm o notă a mitropolitului, tipărită la sfârşitul lunii februarie (f. 84r), care vine în completarea însemnărilor referitoare la sursele folosite pe care el le face în cuvântul către domn, respectiv în cuvântul către cititor: „Şi sosând până acicea, rugăm pre milostivul Dumnădzău să ne spodobască şi înainte alte şease luni să le putem face. Iară ce om hi greşit, s-avem iertare de la iubiţii lui H[risto]s şi sv[i]nţii cititori, că noi, ca neşte prostaci, pre cât am biruit a găsi în limba rumânească, am nevoit de-am scris cum ne-au îndereptat milostivul D[u]mn[ă]dzău, de pre izvoade greceşti. Smeritul Dosoftei, mitropolitul Suceavei. Şi tipamicii: ermonah Mitrofan, facătoriul tiparelor, cu ucenicii săi Pavel şi Ursul, Andrei66. Dintre sursele pe care noi le-am identificat, şi pe care ne-am propus să le valorificăm într-un studiu asupra lexicului VS, amintim: Minee greceşti, dintre anii 1678-1795, pentru toate lunile, care se află la BCU Iaşi, la secţia „Carte Rară66, sub diferite cote (la titlul Minee); Ecloghionul lui Agapie Landos, Veneţia, 1663 (la BCU Iaşi, sub cota CR EI-171 se află ediţia apărută în anul 1783). Exemplarul avut în bibliotecă de Dosoftei şi folosit de acesta, a fost prezentat de Livia Bacâru şi Mihail Carataşu, Un izvor mai puţin cunoscut al „Proloagelor“, în „îndrumătorul cultural66, XXVII, 1974, nr. 9, septembrie, p. 56-58. Din acest Ecloghion au fost traduse următoarele: 1. 16 noiem-brie^-viaţa lui Matei apostolul (?); 2. 22 noiembrie, viaţa sfintei Cecilia; 3. 23 noiembrie, viaţa sfântului Amfilohie; 4. 24 noiembrie, viaţa sfântului Clement,
24
5.	24 noiembrie, viaţa sfântului Petru, episcop de Alexandria; 6.4 decembrie, viaţa sfântului Ioan Damaschin; 7. 21 decembrie, viaţa sfintei Iuliana; 8. 24 ianuarie, viaţa sfintei Xenia (de la 25 ianuarie înainte sunt greu de identificat texte traduse din Ecloghion şi tipărite de Dosoftei, deşi vreo zece au, în exemplarul său de lucru, menţiunea marginală: „Să o scriem"; această problemă necesită o mai mare atenţie, căci trebuie urmărit ce datorează Dosoftei lui Agapie Landos şi care sunt celelalte două sau trei vieţi pe care mitropolitul le-a preluat în VS printr-o lectură atentă, în paralel, a celor două scrierj). în anul 1641, la Veneţia, Agapie Landos a publicat antologia intitulată Uap&beiooq, cu traduceri de vieţi de sfinţi din Simeon Metafrast, 24 de texte (la BCU Iaşi se găseşte ediţia din 1683, sub cota CR III-462, şi ediţia din 1797, sub cota CR ni-98 d). în 1663 sau 1664, Agapie Landos publică o nouă culegere de vieţi de sfinţi traduse din Simeon Metafrast, intitulată Nkoq napăâeioog, care cuprinde 76 de texte (la BCU Iaşi se află ediţia din 1780, sub cota CR III-79 şi, o alta, din 1800, sub cota CR ni-99). în VS a lui Dosoftei, la 8 mai (f. 113736), după un text mic, din Minei, despre Arsenie cel Mare, urmează alt text, mai lung, cu menţiunea: „Din Calocherini a părintelui Agapie". Este vorba, prin urmare, despre o altă antologie de vieţi de sfinţi alcătuită de Agapie Landos, intitulată Kaloicaipivfi, conţinând traduceri tot după Simeon Metafrast (la BCU Iaşi este ediţia din 1692, sub cotele CR III-19 şi CR III-462, şi o altă ediţie, din 1780, sub cota CR III-526). în VS a lui Dosoftei, la 9 mai (f. 115r-120r), este povestită viaţa sfântului Hristofor, care nu credem că poate fi din Minei sau din Prolog, căci este prea lungă. Este posibil să se găsească tot într-o antologie a lui Agapie Landos (?) sau poate că a fost preluată din alte surse (?). în VS, Dosoftei traduce şase texte din partea a IlI-a a Mântuirii păcătoşilor a lui Agapie Landos (cartea se găseşte la BCU Iaşi în ediţia de la Veneţia, 1681, sub cota CR III-14), cu siguranţă folosindu-se şi de versiunea mai veche a acestei cărţi, atribuită de N.A. Ursu lui Nicolae Milescu. Sunt traduse următoarele texte: 1. mai, f. 140v-141v, minunea 34; 2. iunie, f. 138v-139v, minunea 2; 3. iunie, f. 142r-142v, minunea 6; 4. iunie, f. 143r-143v, minunea 7; 5. iunie, f. 144v-147v, minunea 11;
6.	iunie, f. 148v-150r, minunea 12. O altă sursă folosită de Dosoftei şi amintită şi de alţi cercetători este Sinaxarul lui Maxim Margunios, Bioi ăyiatv, Veneţia,1656 (la BCU Iaşi se găseşte ediţia din 1685, sub cota CR III-18).
înainte de a urmări circulaţia cărţii lui Dosoftei în spaţiul românesc, trebuie să menţionăm că exemplarul studiat de noi, mai accesibil prin fotocopiile realizate de N.A Ursu şi puse la dispoziţia Bibliotecii Institutului de Filologie Română „A. Philippide", are 964 de pagini (482 de foi), paginaţia originală fiind în general defectuoasă, de multe ori reluată. Tipăritura cuprinde vieţile sfinţilor serbaţi de biserică în toate lunile anului (începând cu 1 septembrie), cu excepţia lunilor iulie (11-13) şi august. Primele şase pagini cuprind foaia titlu, care nu mai este repro-
25
dusă în faţa celorlalte volume: Viaţa şi petreacerea svfifnţilor acmu tipărite, întru bl[agosl]ovite dzâlele prealuminatului întru Ifisujs Hfristo js Ioan Duca Voevo-da, cu mila lui D[u]mn[ă]dzău d[o]mn Ţărâi Moldovei şi Ucrainei, cu porunca mării sale şi cu posluşeniia a smereniei noastre, a lui Dosoftei, mitropolitul Su-ceavei, în tiparniţa sv[i]ntei Mitropoliei în laş, la care tiparniţă ne-au agiutorit de la Mosc sv[i]nţia sa părintele nostru patriarhul loachim. Vleto de la începutul lumii 7190, m[e]sfe]ţa octovri 27 dni. De la naşterea D[o]mn[u]lui şi Mântuito-riului nostru Ifisujs Hfristo]s leat 1682, iar pe verso foii de titlu sunt scrise cunoscutele versuri din lucrările precedente ale lui Dosoftei (Psaltirea în versuri, Uniev, 1673, Dumnezăiasca liturghie, Iaşi, 1679, Psaltirea de-nţăles, Iaşi, 1680, Molităvnic de-nţăles, Iaşi, 1681), intitulate Stihuri pre herghiia Moldovei, la care adaugă o strofă de patru versuri, în care aduce un omagiu lui Duca-vodă: „Capul cel de buăr a hiară vestită, Sămneadză puteare ţărâi nesmintită. Pre câtu-i de mare hiara şi buiacă, Coamele-n păşune la pământ îş pleacă. De pre chip să veade buă-rul ce-i place, C-ar vrea toată vreamea să stea ţara-n pace. D[o]mn[u]l Duca-vodă de la H[risto]s are Agiutoriu pre stemmă şi ferinţă tare Cinstita cruce, şi-n ceas de năvală A lui H[risto]s maică i-i de sprijineală“. N.A. Ursu, în „Note şi variante11 la Opere, I, p. 392, precizează că „imaginea din primele două versuri a fost luată de Dosoftei din stihurile la stema Moldovei publicate de Varlaam în Cartea românească de învăţătură, Iaşi, 1643“, că „aceeaşi imagine se află şi în... stihuri la stemă de la începutul pravilei bisericeşti intitulate Şapte taine, Iaşi, 1644“ şi că „la rândul ei, imaginea din versurile lui Dosoftei şi rima buiacă-pleacă au fost reluate mai târziu... de către tipografii de la Râmnic şi folosite în versuri similare la stema Ţării Româneşti sub unii domni fanarioţi, care - prin faptul că domniseră şi în Moldova - aveau ca emblemă şi capul de bour“. După aceste stihuri, în VS urmează un lung cuvânt către domnul Ioan Duca Voevod (paginile 3-5), în care Dosoftei vorbeşte despre scopul şi despre importanţa lucrării realizate de el, arătând în ce limbi au fost scrise cărţile de care s-a servit la traducerea VS. Pagina 6 este adresată cititorului (Cătră cititori-, Cătră iubitul cetitoriu, sănătate!) şi aici Dosoftei indică mai exact originalul traducerii sale.
Aşa cum observă Şt. Ciobanu în capitolul Particularităţile tipăriturilor mitropolitului din Polonia şi Moldova, pagina titlu din VS este înfrumuseţată cu două momente din viaţa pământeană a lui Iisus Hristos (în susul şi în josul paginii). Ornamentaţia este din domeniul floral, în stil renaissance. Pe parcursul scrierii, la începutul capitolelor sau al lunilor, precum şi la sfârşitul acestora, paginile sunt înfrumuseţate şi cu scene din viaţa Maicii Domnului şi a sfinţilor, precum şi cu ornamentaţii florale ori gravuri. Pe verso foii de titlu apare stema Moldovei. După afirmaţiile aceluiaşi autor, Şt. Ciobanu. ca şi celelalte tipărituri ale mitropolitului, şi VS este tipărită cu „chiriliţa“.
26
înaintea textului propriu-zis Dosoftei mai scrie o dedicaţie voevodului: „Prealuminatul întru pravoslavie, bl[a]gocestivului şi preacinstitului şi milostivului nostru d[o]mn, măria sa Ioan Duca Voevoda, cu mila lui Dumnădzău d[o]mn Ţărâi Moldovei şi Ucrainei. De la veacinica sv[i]ntei Troiţe puteare poftim mării tale sănătate şi pace. Cu viaţă nărocită să petreci măria ta întru cinstit şi prealuminat scaunul mării tale. Adevăr. Pentru cinstea sv[i]nţilor şi a rămăşiţelor (moştii -notă marginală) lor, milocitive şi prealuminate D[oa]mne, scrie sv[â]nt[u]l Ioan Damaschin în glas 29 sau 17“ (sept. lr), după care precizează: „Cu D[u]m-n[ă]dzău înceapem Proloagele tuturor sv[i]nţilor. Luna lui septevrie are 30 de dzâle. Dzua 12 ceasuri şi noaptea 12 ceasuri11 (sept. lr). Fiecare lună se deschide, prin urmare, cu precizarea numărului de zile din care este formată şi al orelor zilei, respectiv ale nopţii. în general, fiecărei zile îi corespunde povestirea unei vieţi de sfânt, mai important, ceilalţi care se sărbătoresc fiind pomeniţi la sfârşitul naraţiunii prin formula „într-aceastaş dzî...“. Când Dosoftei încheie o lună, găseşte întotdeauna o anumită formulă, prin care atrage atenţia asupra acestui lucru. Astfel, luna septembrie este cuprinsă între f. lr-39r: „koneţ octovri“, luna noiembrie, între f. 98r-186r: „koneţul lui noevrie“, luna decembrie, între f. 186r-248r: „sfârşitul lu dechevrie în darul lui D[u]mn[ă]dzău“, luna ianuarie, între f. lr-49r: „koneţul lui ghenuarie“ (este luna care are cele mai multe pagini greşit numerotate, cu numeroase reluări, de ex.: 26, 27, 26r, 27r, 26rbls etc.), luna februarie, între
f.	49v-84r: „sfârşitul a şease luni“ (urmează menţionarea de către mitropolit a „iz-voadelor greceşti14 şi a celor care au lucrat în tiparniţa Mitropoliei), luna martie, între f. 2r (lipseşte p. l)-62v (lipseşte pagina care indică sfârşitul lunii), luna aprilie, între f. 63r-105r: „koneţul lui aprilie şi slavă lui D[u]mn[ă]dzău. Amin“; în continuare sunt tipărite câteva cuvinte ale lui Dosoftei adresate cititorului: „Şi eu, smeritul Dosoftei, mă rog cu umilenie: «Nu mă uitareţ la s[fâ]nta rugă pre un mişel şi netreabnic şerb lui D[u]mn[ă]dzău şi d[o]m[nii]lor voastre s[fi]nţ creştini, ce mă pomeniţ şi mă iertaţ»“; luna mai, între f. 105r-147r (cu pomenirea, în josul paginii a unei „Anna Doroficiovna Leatavova Marşalcova Staro Dubovsca. Datau agiutoriu la tipare şi s-au răpăosata în ţara leşască în 7194, iulie. D[u]mn[ă]-dzău să o iarte“), fără precizare; luna iunie, între f. 147v-162v (incomplet), luna iulie, între f. lr-4v (incomplet). Fiecare pagină cuprinde între 34, 35 şi 36 de rânduri, existând însă pagini cu 37 de rânduri (28v, 121v etc.). Nu trebuie trecut cu vederea faptul că, pe lângă stihurile la stema Moldovei, de pe verso foii de titlu, în VS apar, din loc în loc, c. 300 de versuri, adunate şi însemnate de N.A. Ursu în Opere, I, p. 347-371. Filologul ieşean defineşte ceea ce în scrierea lui Dosoftei poartă menţiunea stih sau stihuri: „Versurile aflate în Viaţa şi petrecerea svinţilor sunt mici compoziţii epigramatice, în majoritate distihuri, în care sunt evocate faptele, virtuţile morale sau martiriul sfinţilor respectivi. Multe asemenea epigra-
27
me, dintre cele mai reuşite, au ca motiv sensul etimologic al numelor proprii. Ele sunt traduse din Mineele greceşti, uneori cu mici modificări, specifice modului de a traduce al lui Dosoftei“ („Note şi variante11 la Opere, I, p. 468). N.A. Ursu stabileşte {loc. cit., p. 471) sursa traducerii unei rugăciuni mai ample, în versuri, adresată de Ioan Damaschin Fecioarei Maria: versurile (4 dec. 194v) „sunt traduse din greceşte, după Ecloghion, din scrierile lui Simeon Metafrast, alcătuit şi tradus în greaca populară de Agapie Landos, Veneţia, 1663, p. 73-74“. Referitor la „stihurile cele iamviceşti ce era înherate în obrazul svântului Teodor“, aflate în VS la 27 dec., f. 241v, în povestirea vieţii sfântului Teodor Suditul, N.A. Ursu stabileşte că „sunt traduse din greceşte11 (loc. cit., p. 472), iar Mihai Bordeianu observă că versurile sunt „safice“ şi că, numindu-le „iamviceşti11, Dosoftei avea cunoştinţă că în Grecia antică versurile satirice erau numite iambi (M. Bordeianu, Eminescu şi Dosoftei, în „Cronica", X, 1975, nr. 24, din 13 iunie, p. 4-5, Versurile mitropolitului Dosoftei din „ Viaţa şi petrecerea svinţilor“, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei", LH, 1976, nr. 1-2, p. 160-162).
3. Circulaţia cărţii Viaţa şi petreacerea svinţilor a lui Dosoftei în spaţiul românesc şi semnificaţia ei. In Catalogul cărţii vechi româneşti din colecţiile BCU „Lucian Blaga“ Cluj-Napoca, 1991, p. 22-25, autoarele Elena Mosora şi Doina Hanga descriu zece exemplare din Viaţa şi petreacerea svinţilor a lui Dosoftei. Astfel, exemplarul 1 de la Cluj are, în partea a IlI-a, f. lr, următoarea însemnare autografă a lui Dosoftei: „Cinstitului şi blagoslovitului dumisale marele logofăt Teodosie Dubău să se dea cu multă sănătate şi să nu fim uitaţ în streinăta-te“. Pr. Prof. T. Bodogae se ocupă - în articolul citat la începutul Introducerii - de un exemplar al VS aflat în posesia profesorului Atanasie Popa din Cluj, care a dat exemplarul respectiv Arhivelor Statului din Zalău, judeţul Sălaj. Aici se află însemnarea lui Dosoftei, în slavoneşte, menţionată anterior. Un alt exemplar din Dosoftei, VS, se află la BAR, cota 73 (unicat). Aici, la sfârşit, se găsesc vieţile sfinţilor pe lunile iulie-august, copiate în anul 1766 (v. f. 192). Exemplarul respectiv a aparţinut lui Constantin Râmniceanu biv 3 vist., care l-a cumpărat din Moldova, în zilele lui Ioan Nicolae voievod (v. f. 84v, la sfârşitul lunii februarie). Probabil că textul manuscris pentru lunile iulie-august a fost adăugat în Muntenia, reprezentând, eventual, traducerea aflată în ms. 339 de la BAR, care conţine traducerea Proloagelor sfinţilor de la 1 martie la 31 august, făcută înainte de 1700. Tot la BAR, în exemplarul dublet 1 din VS a lui Dosoftei, se află, de asemenea, copiată la sfârşit, traducerea „vieţilor" de sfinţi pe lunile iunie-august. Partea pe luna august din acest exemplar se găseşte fotocopiată la Biblioteca Filialei Iaşi a Academiei, cota 223, Diacon Prof. I. Ivan, în articolul Schitul Tarcău, în .Mitropolia Moldovei şi Sucevei", XLV, 1969, nr. 5-6, p. 359-366, afirmă (p. 364) că la
28
acest schit se află (se afla ?) un exemplar din VS a lui Dosoftei. O însemnare de pe acest exemplar, din anul 1736, arată că el a fost dăruit de Dosoftei „vestemicului Ursache“, în care I. Ivan îl identifică pe „Gheorghe Ursachi vistemicul“, atestat într-un act din 1671, mai 15.
M. Bordeianu, în articolul Un exemplar rar din „ Viaţa şi petrecerea svinţilor“ a mitropolitului Dosoftei, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei41, LVIII, 1982, nr. 1-2, p. 141-143, discută despre un exemplar care aparţine mănăstirii Văratec din judeţul Neamţ şi pe care apare însemnarea olografă a lui Dosoftei, citată de noi la începutul acestui capitol, precum şi alte multe însemnări, cu valoare istorică sau de proprietate. în finalul articolului, M. Bordeianu subliniază trei calităţi majore ale operei mitropolitului moldovean, din care rezidă, după opinia sa, importanţa acestei scrieri: „1. Dorinţa expresă a marelui cărturar de a introduce în toate manifestările sale limba română în Biserică, cu toate consecinţele pentru românii de pretutindeni, cărora de altfel li se adresează în mod expres, fiind unul din marii animatori şi propagatori ai unităţii culturale a tuturor românilor. 2. Conştiinţa biruinţei limbii române în toate manifestările vieţii religioase ca o mare biruinţă a românilor în plan cultural, dar şi în planul renaşterii naţionale...
3.	Nenumăratele dificultăţi pe care le întâlnea la orice frază au fost depăşite, Dosoftei găsindu-le o rezolvare excepţională, dându-ne o traducere într-o limbă populară, neaoşă, viguroasă, plină de farmec şi de savoare, uneori dură, crudă chiar, alteori suavă şi plină de delicateţe44 (s.n.).
Prin urmare, opera lui Dosoftei a avut o mare circulaţie în epocă. Este posibil ca cercetările viitoare să scoată la lumină şi alte exemplare din VS, cunoscut fiind faptul că tipărirea cărţii a fost întreruptă prin plecarea lui Dosoftei în exil, iar o parte din tiraj s-a difuzat din Polonia. Referindu-se la textul VS, cercetători de seamă ai lucrărilor sale i-au imputat „nedeplina cunoştinţă a limbii române, care la Dosoftei e împestriţată cu latinisme, slavonisme, grecisme14 (I. Bălan, Limba cărţilor bisericeşti, capitolul Limba română - limbă liturgică. Scrierile lui Dosofteiu, mitropolitul Moldovei) sau au făcut observaţii de genul: „Şi în celelalte scrieri ale sale limba lui e neîngrijită, cu expresii improprii, cu construcţii şi întorsături greoaie, adesea influenţate de originalul slavon sau grecesc, cu un prea pronunţat colorit dialectal şi mai ales cu multe neologisme44 (S. Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche, p. 126) ori: „sub raport lingvistic, traducerea lui Dosoftei e corectă, fără deosebite calităţi, sub nivelul prelucrării legendelor hagiografice din Cazania lui Varlaam44 (Al. Piru, Istoria literaturii române de la origini până la 1830, p. 157). Pe de altă parte, S. Puşcariu constată: „Pentru întâia oară se dădea în această carte în mod sistematic o alegere a celor mai însemnate vieţi ale sfinţilor, scoase cu deosebire din cele 12 cărţi de mineie greceşti. Ele sunt, pe lângă Psaltire, cea mai literară parte din toate scrierile bisericeşti şi prin
29
conţinutul lor variat au format o lectură predilectă în acest timp“ (op. cit., p. 123; s.n.).
Şt. Ciobanu (Dosoftei, mitropolitul Moldovei) vede lucrarea lui Dosoftei nu ca pe o simplă traducere, ci o consideră o „compilaţie11, „un extras din cărţile greceşti a tot ce a găsit şi a crezut Dosoftei mai de seamă“, activitatea de traducere desfa-şurându-se pe parcursul mai multor ani (la aceasta se referă însuşi mitropolitul în cuvânt către cititori, unde începe seria domnilor, pe care-i omagiază pentru că l-au îndemnat să scrie şi să tălmăcească, cu Gheorghe Ghica: 1658-1659, în timpul căruia a fost ales episcop de Huşi). Acelaşi autor constată că scrierea lui Dosoftei nu are un caracter enciclopedic (ca al lucrărilor mitropolitului Macarie sau ale sfântului Dimitrie de la Rostov), scopul ei constituindu-1 „o citire instructivă în limba matemă“ (op. cit.); limba scrierilor sale este considerată de acelaşi specialist (capitolul Particularităţile tipăriturilor mitropolitului din Polonia şi Moldova) ca „limba română bisericească, simplă şi accesibilă tuturor maselor largi ale poporului, frumoasă şi mlădioasă, elaborată de veacuri1*. Concluzia care se desprinde în general este că Dosoftei „trebuie considerat ca şi precursor al lui Ion Budai-De-leanu şi al renaşterii naţionale de la finele secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea, un precursor al literaturii poetice la români şi al limbii literare române, mai ales prin „ Viaţa şi petrecerea svinţilor“ (M. Bordeianu, Dosoftei -deschizător de drumuri în lirica română; s.n.).
Dacă prin Psaltirea în versuri Dosoftei ni se înfăţişează ca ctitor al „poeziei culte româneşti** (G. Ivaşcu, Istoria literaturii române, voi. I, p. 200), iar prin traducerea şi tipărirea Liturghierului şi a altor cărţi de slujbă religioasă ne apare ca „ctitor al limbajului liturgic românesc** (Teoctist, Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc, în Dumnezăiasca Liturghie, p. XXII), VS nu este altceva decât „cel dintâi moment al prozei artistice româneşti** (N.A. Ursu, Alte traduceri..., p. 504).
Tot N.A. Ursu, în acelaşi articol, p. 497, constată că în VS Dosoftei traduce „rezumativ**, modalitate ce „îi este caracteristică**, iar stilul povestirilor este „stilul de povestire populară**. Al. Andriescu, în „Studiu introductiv** la Opere, I, p. LXXrV-LXXXIV, încearcă să evidenţieze importanţa VS în „cultivarea gustului pentru lectură al cititorului român din epocă** (p. LXXIV) printr-o analiză lucidă a „calităţii artistice a compilaţiei lui Dosoftei sub raportul contribuţiei origina-le“ (p. LXXV). Din cercetările asupra textului ale profesorului ieşean, Dosoftei ni se înfăţişează ca „memorialist şi cronicar**, care are „tendinţa de a da precizări su-plimentare**, în care avem „dovada că [...] trata [...] mai liber unele pasaje din textele traduse, răspunzând unei nevoi de actualizare**, nescăpând prilejul „de a faee-o-legătură între evenimente aparţinând unui trecut îndepărtat şi istoria con-temporană** (p. LXXVI), ca „povestitor** care introduce numeroase amănunte
30
autobiografice în naraţiune, tipărind „primele pagini... în care sunt consemnate în literaratura noastră impresii de călătorie14 (p. LXXVII), ca desăvârşit portretist (p. LXXX-LXXXII) şi ca „unul dintre cei mai de seamă inovatori ai limbajului artistic românesc în secolul al XVII-lea“ (p. LXXXII). Autorul studiului citat concluzionează că VS a fost „una din cele mai citite creaţii literare în epocă şi mult timp după aceea“ (p. LXXXIII) şi că Dosoftei este o „figură dominantă în literatura română de la sfârşitul secolului al XVH-lea“.
în urma tuturor acestor examinări critice, susţinute de fragmente din scrierile mitropolitului, se pot vedea cu claritate intenţiile care l-au determinat pe Dosoftei să tipărească o lucrare de asemenea proporţii în limba română. în primul rând, această traducere servea programului său de a introduce limba română în toate serviciile bisericii, prin observaţiile presărate în paginile VS împotriva prozelitismului calvin şi catolic din unele regiuni ale ţării, în special din Transilvania. Adresată tuturor creştinilor ortodocşi, deci nu numai celor din Moldova, ci şi celor din Ţara Românească şi din Transilvania (conştient deci de necesitatea propovăduiţii unităţii culturale a tuturor românilor), cartea se dovedeşte a fi una de „popu-larizare“ a „vieţilor" sfinţilor şi, implicit, de transmitere, pe înţelesul tuturor, a unor ritualuri şi concepte specifice creştinismului ortodox. în acest scop, Dosoftei acordă o deosebită importanţă terminologiei specifice şi conţinutului acesteia, traducând într-o limbă simplă, apropiată de stilul popular de povestire, cu numeroase sinonime sau cu notaţii marginale, în care explică sensul unor cuvinte, folo-sindu-se, totodată, şi de numeroase scrieri teologice pentru exemplificarea şi pentru clarificarea unor noţiuni abstracte. Nu poate fi însă trecut uşor cu vederea faptul că Dosoftei introduce în textul VS numeroase cuvinte străine (latine, neogreceşti, slavone) - marcă a erudiţiei sale. Prin aceasta, mitropolitul „are meritul de a fi contribuit la răspândirea lor în limba scrisă a epocii" (Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 150), chiar dacă nu toţi aceşti termeni (ori formaţii lexicale) au fost acceptaţi de limba literară de mai târziu (în special slavonismele, caracteristice, în epocă, limbajului ecleziastic şi administrativ). întrebărilor unor cercetători asupra aspectului „neromânesc", „forţat" sau „nefiresc" al limbii române pe care o scria Dosoftei, de unde caracterul ei „artificial", E. Munteanu, SLB, p. 103, încearcă să le găsească un răspuns corect, luând în consideraţie „ipoteza unei opţiuni intenţionate, sau, cel puţin, semiconştiente de a scrie altfel decât se vorbeşte, de a diferenţia limba scrisă de graiul popular, conform principiului clasic (actualizat şi în epoca barocă) al opoziţiei necesare între stilul înalt (reclamat de caracterul sacral al textelor prelucrate) şi cel umil, de toate zilele. Că aceasta poate fi explicaţia justă ne-o pot dovedi însemnările «neliterare» din manuscrisele sale redactate în «limbajul curent» şi în textele cu conţinut profan [...] Şi abundenţa gloselor explicative, mai frecvente în textele lui Dosoftei decât în ale oricăruia dintre contemporanii
31
săi, poate fi interpretată tot ca un indiciu al conştientizării unui program de «înnobilare» intensivă a vocabularului românesc literar. Multe dintre aceste glose explică sensurile unor cuvinte folosite în text de autor şi considerate de el mai greu de perceput". Prin urmare, glosele „sunt importante pentru înţelegerea personalităţii lui Dosoftei, căci ele atestă conştientizarea procesului de creaţie lexicală" (id., p. 112). VS este hărăzită de autorul lor nu numai lecturii în timpul slujbelor religioase, ci şi lecturii în particular, acasă, în toate zilele, aşa cum îndeamnă în Cuvânt cătră iubitul cetitoriu, pe care doreşte să-l atragă printr-o povestire cursivă, cât mai limpede, care să impresioneze şi să ajungă imediat la sufletul acestuia. Pentru ca să aşeze Biserica Ortodoxă Română pe aceeaşi treaptă cu celelalte biserici ortodoxe, care au sfinţi, canonizaţi şi trecuţi în calendar, Dosoftei introduce în VS nume de călugări români care, ca şi cei ai altor naţiuni, merită aureola sfinţeniei: „Că şi-n vreamea de-acmu mulţ s[fi]nţ sânt, de petrec cu noi, carii numai D[u]mn[ă]dzău îi ştie la inema lor. Dară tocma şi din rumâni mulţ sânt carii am şi vădzut viaţa şi traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de Vo-roneţ şi Rafail de Agapiia - i-am sărutat şi s[fi]nt[e]le moştii. Apucat-am în dzâ-lele noastre părinţ nalţ la bunătăţ şi-n podvig, şi plecaţ la smerenie adâncă. Părintele Chiriac de Besericani, gol şi ticăloşit în munte 60 de ani. Şi Chiriac de Tazlău, Epifanie de Voroneţ, Partenie de Agapiia. Dară Ioan de Râşca, arhiepiscopul acel s[fâjnt şi minunat, Inochentie de Pobrata şi Istratie! Că D[u]mn[ă]dzău, S[fi]nţia Sa, nice un neam de rodul omenesc pre pământ nu lasă nepartnic de darul S[fî]nţiii Sale, ce preste toţ au tins mila Sa ş-au deschis tu[tu]ror uşe de spăsenie" (iun. 162r). Pe de altă parte, pentru informarea cititorului, introduce amănunte istorice, referitoare la aşezarea unor moaşte în diferite lăcaşe de cult, de exemplu, ale sfintei Paraschiva: „într-aceastaş dzî, pomenirea preacuvioasei maicii noastre Paraschevei, carea au adusu-o răpăosatul în bună credinţă Ioan I. Vasilie voâvoda, d[o]mn[u]l de Ţara Moldovei, în dzâlele d[o]mniei sale, din Ţ[a]rigrad, cu mare nevoinţă şi cheltuială nenumărată, ş-au aşedzat sv[i]nt[e]le ei moştii în slăvită sa besearică, la Tri Svetiteli în laş, în strana cea mare" (oct. 64v- 65r). Pentru adeverirea spuselor sale, Dosoftei intervine personal în relatare: „Dintr-o palmă a sv[i]nţiii sale iaste la sv[â]nta ep[i]sc[o]pie la Roman o bucăţea, şi la Buciuleşti, un deaget, adus din Ţ[a]rigrad de Dumitraşco logofătul, precum mi-au spus Iordachi spătariul la masa Dabijiii vodă, D[u]mn[ă]dzău să-i pomenească. Şi eram eu, un smerit Dosoftei, ep[i]sc[o]p la acel sv[â]nt scaun, la Roman. Ş-am adeverit, c-am vădzut de multe ori sv[i]nt[e]le moştii, sărutându-le şi slujind cu săborul acmu, în dzâlele noastre (oct. 66r). Prin acest mod de povestire Dosoftei încearcă să facă - pretutindeni unde se află români - cunoscute unele nume sau unele evenimente importante petrecute în sânul bisericii, pentru cinstirea în veci atât a sfinţilor autohtoni, cât şi a domnitorilor care au susţinut eforturile Bisericii de păs-
32
trare a tradiţiilor ortodoxe. Nu în ultimul rând, înzestrat cu un excepţional talent literar, mitropolitul încearcă, pe cât posibil, să-şi pună ştiinţa şi în slujba omului simplu (v. şi observaţia din Istoria limbii române literare a lui Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, p. 160: „în istoria limbii române literare, Dosoftei apare - alături de Varlaam şi Neculce - printre primii scriitori care reuşesc să valorifice, în mod artistic, elemente din vorbirea populară şi din creaţiile folclorice. Spre deosebire de aceştia, la Dosoftei predomină însă caracterul erudit al stilului1*). Cunoscător a numeroase limbi străine, se foloseşte de izvoare numai în măsura în care acestea îi servesc scopurilor propuse, traducând selectiv şi, cu siguranţă, subiectiv numai acele vieţi de sfinţi care se caracterizează printr-o dominantă, care pot servi ca model de trăire şi de vieţuire creştinească şi care urmează să impresioneze profund pe cititor. în general, aceste vieţi de sfinţi sunt lungi şi Dosoftei îşi poate demonstra în voie măestria de traducător, harul de povestitor, portretist, memorialist, poet, cunoştinţele de teologie, istorie, geografie, de literatură laică, de mitologie etc., deplina înţelegere şi stăpânire a limbii române (în acest sens stau mărturie şi numeroasele ziceri, zicale şi proverbe risipite în paginile VS, dintre care amintim câteva: „să facem păcate la tinereaţe şi ne vom pocăi la bătrâneaţe** - apr. 67722-23; „obiceaiul rău de nu-1 vom părăsî la bătrâneaţe, nu-1 vom mai dezvăţa, nice-1 vom părăsî** - apr. 67724-25; „că fără ispită nice aurul nu luceaşte** - mart. 3172; „nu dareţ sv[i]nt[e]le la câni, nice lepădareţ mărgăritarile voastre naintea porcilor** - apr. 85711-12; „pre fapte să cunoaşte fietecarele** - apr. 93735; „bine te-ai nevoit ca un om, dară nime nu-i desăvârşit** - apr. 72715; „nu să tocmeaşte fănul cu focul** - febr. 67716; „cuvântul vostru neşte vânt** - febr. 54712; „şi câte iaste să paţă, ori bune, ori reale, tot le pate, săvai roage-să, nu să roage** - nov. 1537 31-32; „pomenind acel glas a sv[â]nt[u]lui Iov, adecă «D[u]mn[ă]dzău au dat, D[u]mn[ă]dzău au luat»** - oct. 55730; „ce comoara nu scapă de plugariuP* - oct. 42729; „pre cuvântul d[umnă]dzăescului David ce dzâce: «scurmat-au lacul şi
l-au săpatu-1 şi va cădeaş în groapa ce ş-au făcut»** - sept. 17712-13; „din doă reale acea mai nu rea iaste mai bună** - iun. 159733-34; „precum dzâce oarece înţălept: «robii sânt pizmaş stăpânilor săi»“ - dec. 22177-8; „când vrea bogatul a să-nsura, trebue să nu cearce altă, numai femeaie să-i placă** - iun. 15674-5; „că acolo să cade a răbda răul, unde între răi sânt şi buni** - mart. 3473-4; „o mie de ani naintea ochilor Tăi, D[oa]mne, ca dzua de ieri** - apr. 74731-32 ş.a.).
Prin publicarea acestei opere monumentale, Dosoftei a îmbogăţit considerabil patrimoniul culturii române, VS constituind un real izvor de inspiraţie pentru scriitorii titani ai naţiunii, de la Eminescu la Nichita Stănescu, dar şi un model avizat pentru cei care, în anii sau în secolele care au urmat, s-au ocupat cu traducerea legendelor având ca subiect vieţile unor sfinţi. Referitor la rolul pe care VS
l-a jucat în cultura română, merită menţionate următoarele aprecieri ale autorilor
33
Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu din ILR: „Cu toate stângăciile de limbă pe care le conţin, Vieţile sfinţilor au avut o largă circulaţie. Multe din legendele hagiografice cuprinse în opera lui Dosoftei au fost folosite sau chiar reproduse de majoritatea mineielor româneşti (tipărite sau manuscrise) de mai târziu [...] Viaţa şipetreacerea svinţilor a fost o carte gustată de popor pentru conţinutul ei interesant, pentru împletirea de elemente mistice, fantastice, supranaturale şi realiste [...] Prin conţinutul lor variat şi interesant, aceste legende au pus în circulaţie un vocabular foarte bogat, privind domenii foarte deosebite ale vieţii sociale şi ale naturii; atât în legătură cu activitatea practică a omului, cât şi în legătură cu viaţa sa psihică; atât în legătură cu viaţa diferitelor popoare, cât şi în legătură cu fauna, flora şi mediul geografic al diferitelor ţări (bineînţeles, ţări mai cunoscute pe vremea aceea în orientul ortodox). Există chiar şi un început de terminologie ştiinţifică11 (p. 153-154).
4.	Când, unde şi în ce scop au fost editate fragmente din VS1 Important este de semnalat că, la sfârşitul secolului al XlX-lea şi în decursul secolului XX, fragmente din VS au fost editate în diferite antologii, istorii literare ori periodice. Autorii, care au dovedit scrupulozitate în operaţia de selectare a materialului, alegându-1 ori pentru frumuseţea limbajului sau a povestirii, ori pentru pildele şi învăţăturile conţinute etc., au dorit să atragă astfel atenţia asupra acestei cărţi de mare respiraţie, oferind eşantioane de text care să incite la lectură sau la cercetare (indiferent de ce tip ar fi aceasta: filologică, lingvistică, literară, teologică).
O primă ediţie, în format mic, 88 p., apare la Bucureşti, în 1895, la editura So-cec: Dosihteiu, Vieţile sânţilor, fiind reluată în 1903. Este o ediţie şcolară, a cărei difuzare a avut un scop educativ, de instruire a elevilor în cadrul orelor de religie. Ediţia cuprinde următoarele texte din VS: sept. 20 - Eustatie şi Teopisti şi doi cu-coni ai lor, Agapie şi Teopist; sept. 20 - Ipatie episcopul şi Andrei preotul; Martin, popa de Râm, şi Maxim, cu soţiile lor; 21 sept. - sfântul apostol Condrat; 22 sept. - sfântul Foca grădinarul; 25 sept. - sfânta Eufrosina, fiica lui Pafnutie Eghipteanul; 27 sept. - sfânta mucenică Epihara; sfântul mucenic Calistrat şi cei cu dânsul 49 de mucenici; sfinţii mucenici Marco şi Alexandru, Alfeu şu Zosim, şi Pimn, şi Nicon, Neon, Iliodor şi alorlalţ feate şi feţ; 29 sept. - sfântul Chiriac oşelnicul; 1 oct. - sfântul Roman, făcătoriul condacelor; sfântul mucenic Domnin; 3 oct. - sfântul Dionisie Areopagitul; 4 oct. - sfântul Ierotei, episcop de Afina; 10 oct. - sfinţii Evlampie şi Evlampia; 14 oct. - sfântul Cosma, poeticul; sfânta Pa-raschiva; 16 oct. - sfântul mucenic Longhin sutaşul; 26 oct. - sfântul Dimitrie; 13 nov. Sfântul Ioan, arhiepiscopul de Ţarigrad, cu Rostul de Aur; 20 nov. - sfântul Grigorie Decapolitul; 25 ian. - sfântul Grigorie Teologul; 28 ian. - sfântul Efrem Şirul; 30 ian. - sfântul Vasilie cel Mare, Grigorie Bogoslov şi Ioan Zlatoust; 8 febr. - sfântul Teodor Stratilat; 11 febr. - sfânta Teodora împărăteasa; 13 febr. -
34
sfântul Leon, popa de Râm; 29 febr. - sfântul Casian Râmleanul; 8 mart. - sfântul Teofilact, episcopul de Nicomidia; 9 mart. - sfinţii 40 de mucenici; 24 apr. - sfântul Sava stratilat; 25 apr. - sfântul apostol Marcu; 5 mai - sfânta muceniţă Irina; 8 mai - sfântul Ioan Teologul; 19 mai - sfântul Ioan, episcopul goţilor; 21 mai -sfinţii Costantin şi Elena.
în GCR, I (= M. Gaster, Chrestomaţie română, voi. I, Leipzig-Bucureşti, 1891), p. 250-259, sunt consemnate următoarele texte din VS: Stihuri pre herghiia Moldovei', Cătră cetitori', Despre indiction (sept. 1); povestea prorocului Ieremia (f. 105r-106v) şi viaţa sfântului Luca (f. 110v) - din 6 noiembrie; viaţa sfântului Petru, episcopul Alexandriei (f. 159r) - din 24 noiembrie. M. Gaster, după ce face observaţia de ordin general asupra limbii textelor redactate în secolul al XVII-lea: „Limba începuse să se emancipeze în Cazania lui Varlaam, - şi... un moment în ceea ce priveşte tăria şi bogăţia limbei - ajunge pe la sfârşitul secolului la o perfecţiune pe care n-a mai atins-o de atuncea încoace“ (p. XL), se referă strict la scrierile mitropolitului, cu explicaţii deosebit de interesante: „Opera monumentală a neobositului [...] Dosofteiu este colecţiunea cea mare a Vieţilor, tipărită la Iaşi. Pentru această lucrare uriaşă, Dosofteiu s-a folosit şi de originale greceşti, pe lângă cele slavoneşti, şi cu «lexicoane». Această carte este de cea mai mare importanţă pentru filologia română; un izvor nesecat atât pentru gramatica, cât şi pentru lexicografia. Nu mai puţin importantă mai este această colecţiune şi pentru istoria literară. Multe din acele vieţi au fost copiate din cartea aceasta şi răspândite separat. Afară de acestea, multe aşa numite vieţi sunt de origine apocrifă, precum sunt mai toate vieţile apostolilor. Tot aşa este şi textul pe care l-am reprodus, care nu este altceva decât «plângerea (apocrifa) a lui Ieremia». Predoslovia ne lămureşte îndeajuns asupra vremii ce-i a luat această lucrare şi munca ce l-au costat a o săvârşi. Comparaţiunea cu Prologul din 1675 arată că Dosoftei este absolut independent de predecesorul său, pe care poate chiar nici nu-1 cunoştea. Cartea fiind voluminoasă, n-a fost atât de mult întrebuinţată în biserică. Acolo îi ţinea locul Mineiul“ (p. L-LII).
Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu reproduc, în ILR, următoarele fragmente din VS (titlurile aparţin autorilor): începutul dedicaţiei către domnitor (p. 163), Din partea finală a aceleiaşi dedicaţii (p. 164), Prefaţa către cititori (p. 164) şi un frumos episod din viaţa sfinţilor Serghie, Righin şi Theofil, din 23 octombrie (p. 164). Aceste fragmente (pe lângă cele selectate din PsV şi din Patimii) au drept scop susţinerea unor afirmaţii ale autorilor din studiul critic asupra vieţii şi a limbii operelor mitropolitului moldovean.
Cele mai multe fragmente din Viaţa şi petreacerea svinţilor sunt reproduse de N.A. Ursu în revista ,Mitropolia Moldovei şi Sucevei“, între anii 1979-1983, în rubrica „Vieţi de sfinţi". în numărul 1-2/1979 se află o notă a redacţiei în care este
35
motivată publicarea acestor „vieţi de sfinţi66: „începând cu acest număr (1-2/ 1979), vom prezenta, în paginile revistei «Mitropolia Moldovei şi Sucevei», texte cuprinzând viaţa unor sfinţi ai Bisericii strămoşeşti, printre care şi sfinţi români, oameni îmbunătăţiţi, vrednici apărători ai credinţei străbune şi grabnici ajutători ai celor asupriţi. Ca un omagiu adus mitropolitului Dosoftei al Moldovei, primul hagiograf român, vom reproduce textele din Viaţa şi petrecerea svinţilor, Iaşi, 1682-1686“ (p. 9). Pentru a fi conformi cu tipăritura lui Dosoftei, vom nota fragmentele din VS selectate de N.A. Ursu în ordine impusă de mitropolit, anume cele care se găsesc în luna septembrie şi urm.: Svânta Ermioni, una din fetele lui Filip apostolul (MMS, LVII, 1981, nr. 7-9, p. 562-563; respectiv sept. 6V-7V); Pomenirea svintei mâceniţe Teodotiei (MMS, LVIII, 1982, nr. 7-9, p. 652; respectiv sept. 20v-21v); Pomenirea preacuvioasei maicii noastre Parascheviei (MMS, LV, 1979, nr. 9-12, p. 727-728; respectiv oct. 64v-65r); Pomenirea dintru svinţ părintele nostru loan, arhiepiscopul de Ţarigrad, cu Rostul de Aur (MMS, LVII, 1981, nr. 10-12, p. 770-771; respectiv nov. 122r-123v); Pomenirea preacuviosului Zaha-ria curelariul şi a lui loan. Poveste de folos (MMS, 1982, LVIII, nr. 10-12, p. 766-767; respectiv nov. 133r-134r); Pomenirea svântului slăvit şi-n tot lăudat apostol Andrei părvozan, adecă întâi chemat (MMS, LVI, 1980, nr. 9-12, p. 784-785; respectiv nov. 176r-176v); Pomenirea preacuviosului părintele nostru Evtimie Marele (MMS, LVI, 1980, nr. 1-2, p. 143-144; respectiv ian. 20r-21r); Pomenirea preacuviosului părintele nostru Efrem Şirul (MMS, LIX, 1983, nr. 1-3, p. 83-84; respectiv ian. 42r-42v); Pomenirea a dintru svinţ părinţii noştri şi a toate învăţători Vasilie Mareley Grigorie Bogoslov şi loan Zlatoust (MMS, LV, 1979, nr. 1-2, p. 9-10; respectiv ian. 45v-47r); Pomenirea svântului sveştenomâcenic Ipatie, episcopul de Gangra (MMS, LVIII, 1982, nr. 1-2, p. 108-110; respectiv febr. 76r-77v); Preacuviosul părintele nostru Teofilact, episcopul de Nicomidia, în 6332, [şi Pavel Mărturisitorul] (MMS, LVII, 1981, nr. 1-3, p. 115-116; respectiv mart. 25v-26v); Preacuviosul părintele nostru Alexie, omul lui Dumnezău (MMS, LVI, 1980, nr. 3-5, p. 365-370; respectiv mart. 40r-44v); Preacuviosul părintele nostru losif imnograful, peasnopiseţul (MMS, LIX, 1983, nr. 4-6, p. 271-272; respectiv apr. 69v-70v); Pomenirea svântului slăvit şi mare mucenic Gheorghie purtătoriul de biruire (MMS, LV, 1979, nr. 3-6, p. 382-384; respectiv 95r-96v); Svânta mare mâceniţă Irina (MMS, LVIII, 1982, nr. 5-6, p. 521-523; respectiv mai 109r-110r); Vitejia svintei muceniţe Teodosiei (MMS, LVII, 1981, nr. 4-6, p. 351-352; respectiv mai 135r-136r); Pomenirea svinţilor slăvi] de Dumnezău cu-nunaţ şi-ntocma cu Apostoliiy mari împăraţ Constantin şi maică-sa Elena (MMS, LVI, 1980, nr. 6-8, p. 611-612; respectiv mai 138v-139v); Prepodobnicul şi de Dumnezău purtătoriul părintele nostru Atanasie (MMS, LV, 1979, nr. 7-8, p. 561-562; respectiv iul. 2v-3r).
36
5.	Precizări în legătură cu studiul de faţă asupra limbii VS a mitropolitului Dosoftei. Pe lângă valoarea deosebită pe care o are VS în procesul renaşterii naţionale şi culturale, scrierea lui Dosoftei oferă un vast material cercetătorilor, inedit nu numai prin fondul lexical cuprins în paginile tipăriturii, ci şi prin suma de fenomene fonetice, morfologice şi sintactice specifice, care conferă nu numai textului VS, ci şi celorlalte lucrări ale sale unicitate, prin acel atât de mult invocat „colorit dialectal".
Studiul de faţă îşi propune să aducă unele contribuţii în domeniul foneticii şi, numai în mică măsură, în cel al lexicului. Cercetările personale au fost susţinute de actualele rezultate din domeniul filologiei, al istoriei limbii române şi al dialectologiei istorice. Trebuie precizat că în selectarea şi discutarea fenomenelor lingvistice din acest studiu s-a ţinut cont de problematica generală a limbii române literare din secolul al XVII-lea, în special din a doua jumătate a acestui secol. Scopul principal al cercetării este cel de a stabili şi de a ilustra cu cât mai multe exemple faza în care se afla una dintre cele două variante teritoriale principale al limbii române literare în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, anume varianta nordică, moldovenească, reprezentată de limba textului Viaţa şi petreacerea svinţilor, al cărei autor este Dosoftei. Fenomenele caracteristice normei literare nordice sunt analizate şi prin compararea cu fenomenele specifice normei literare sudice, munteneşti, pentru a se putea sesiza mai uşor prin ce se diferenţiază aceste norme, pentru a reliefa tendinţele inovatoare faţă de limba literară a secolului precedent şi pentru a observa dacă există interferenţe între cele două norme (amestec de forme). Fenomenele din faza studiată sunt raportate permanent la stadiile de mai târziu ale românei literare. De multe ori se fac referiri la fapte dialectale actuale sau la faze mai vechi din istoria fenomenului, analiza fiind realizată din perspectivă diacronică, astfel încât limba acestui text să poată fi încadrată în lungul proces evolutiv, străbătut atât de limba română în general cât şi de limba română literară (aceasta, până în momentul tipăririi VS cunoscuse o evoluţie de peste un secol şi jumătate).
Urmărind istoricul conceptului de „limbă literară" în studiile româneşti de specialitate, I. Gheţie, în ILRL, p. 26, ajunge să definească clar această noţiune: „varianta cea mai îngrijită a limbii întregului popor, care serveşte drept instrument de exprimare a celor mai diverse manifestări ale culturii şi se caracterizează prin respectarea unei norme impuse cu necesitate membrilor comunităţii căreia i se adresează". Dar limba română literară are o istorie proprie, fixarea ei în scris fiind hotărâtoare pentru evoluţia de la epocile mai vechi ale culturii până în contemporaneitate. „Dacă e un lucru general admis astăzi că limba literară îşi definitivează normele supradialectale abia după 1800, nu e mai puţin adevărat că, neunificată, limba literară a existat şi în secolele anterioare" (s.n.), începuturile ei trebuind
37
„plasate în momentul în care limba română devine instrument de expresie a unei literaturi, în momentul în care se săvârşeşte prin limbă un act de cultură" (loc. cit., p. 35). Dar, în epoca veche, limba literară nu era perfect unitară, ci prezenta variaţii dialectale. în literatura de specialitate a fost îndelung discutată problema existenţei „dialectelor literare". G. Ivănescu, în Probi, cap., p. 68, constată că „la o examinare chiar rapidă a textelor vechi româneşti se observă norme lingvistice deosebite de la o regiune la alta, norme lingvistice care sunt valabile într-o regiune vreme de mai multe secole, în unele cazuri până în secolul al XVIII-lea şi al XlX-lea şi care se păstrează relativ curate unele faţă de altele. Se observă deci varietăţi regionale ale limbii literare, care ar trebui numite dialecte literare. Timp de mai multe secole, la începutul oricărei limbi literare, există nu o limbă literară unică, ci mai multe dialecte literare, dintre care unul se impune ca limba literară unică de mai târziu" (s.n.). Cu altă ocazie, în Studii, p. 54, G. Ivănescu, „pentru a înlătura orice interpretare necorespunzătoare", va vorbi despre „variantele regionale ale limbii literare vechi".
Pentru epoca veche, aceste variante literare regionale sunt „realizările în care şi prin care există limba literară" (Gheţie, ILRL, p. 40) şi ele dispar în faza modernă a limbii literare, în momentul unificării lingvistice. Nu trebuie scăpat din vedere că, în timpul evoluţiei sale istorice, limba literară a suferit modificări sub influenţa a doi factori decisivi: graiurile, pe baza cărora s-a format, şi cultura, al cărei instrument de expresie a devenit (v. ILRL, p. 36). Totodată, variantele literare regionale nu se caracterizau prin existenţa unei norme unice, ci, de cele mai multe ori, norma exista în conştiinţa fiecărui scriitor. Prin urmare, înainte de unificarea limbii literare existau nu numai variante literare regionale, ci şi mai multe norme (regionale). „Faţă de norma ideală, impusă de tradiţie, se conturează şi o normă uzuală, care nu e decât rezultanta raportului existent între norma ideală şi norma limbii vorbite [...] De exemplu, în epoca lui Varlaam, norma moldovenească ideală este expresia scrisă a rostirii lui s [...], întrucât, după toate probabilităţile, ea a fost fixată într-o epocă şi pe baza unui grai care nu cunoşteau, încă, rostirea dură a acestei consoane. în textele literare moldoveneşti din prima jumătate a secolului al XVII-lea, alături de rostiri moi ale lui s apar, în proporţii diferite, rostirile dure [...] Norma uzuală moldovenească este deci alternarea lui s moale cu s dur (cu predominarea, de regulă, a rostirilor moi)" (ILRL, p. 33). Rezultă că „în cadrul dialectelor literare se manifestă o contradicţie destul de puternică între tendinţa de a reproduce limba vorbită, deci de a da curs diversificării, şi de a respecta normele tradiţionale, devenite adeseori anacronice, dar perpetuate în scris" (id. ib.).
Dacă majoritatea specialiştilor, cu puţine excepţii (J. Byck, I. Coteanu, D. Maerea, G. Istrate), a acceptat existenţa dialectelor literare, părerile referitoare la numărul variantelor pe care le-a cunoscut limba scrisă încă din prima fază de des-
38
faşurare a unei activităţi literare au fost diferite. Dintre punctele de vedere exprimate în legătură cu această chestiune reţinem doar două. G. Ivănescu, în Probi, cap., p. 92, consideră că „trebuie să distingem în toate timpurile până la jumătatea secolului al XlX-lea patru dialecte literare, bine distincte între ele: crişan-mara-mureşean (până în secolul al XVII-lea rotacizant), bănăţean, muntean şi moldovean şi că, pe lângă ele, trebuie să admitem şi un dialect literar de tranziţie, nu suficient de individualizat, graiul ardelean (propriu-zis) din secolul al XVI-lea“. I. Gheţie (v. BD, p. 262) stabileşte patru asemenea variante literare: munteană-sud-est-transilvăneană, nord-moldoveană, bănăţeană-hunedoreană şi nord-ardeleană. Variantele delimitate de I. Gheţie reflectă configuraţia dialectală a dacoromânei. Discutând asemănările şi deosebirile dintre cele patru variante literare, autorul citat (v. BD, p. 268) observă că diferenţele dintre varianta literară moldovenească şi cea nord-ardeleană sunt mici, dar cele dintre variantele nordice (moldoveană şi ardeleană) şi varianta munteană-sud-est-ardeleană sunt „tranşante14, iar excepţia o constituie varianta bănăţeană-hunedoreană, care prezintă un compromis între variantele nordice şi cea munteană-sud-est-ardeleană (cf. BD, p. 269).
Un fapt asupra căruia au căzut de acord cercetătorii scrierilor vechi este că Do-softei a scris în varianta moldovenească a limbii române literare vechi. Potrivit Gheţie, BD, p. 371, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, „în special în Muntenia şi Moldova, normele literare suferă o sensibilă presiune din partea limbii vorbite", influenţa limbii vorbite asupra normei scrise fiind „destul de marcată în scrierile lui Dosoftei (în Moldova) şi în Biblia de la Bucureşti (în Muntenia)" (loc. cit.). în continuare, lingvistul observă, referitor la aceeaşi perioadă, că „variantele literare exercită una asupra alteia influenţe reciproce, care merg uneori până la acceptarea normelor altor variante" şi că „cel mai important rol, în această privinţă, îl joacă varianta literară moldovenească. Datorită prestigiului câştigat de tipăriturile lui Varlaam în perioada precedentă şi acum de cele ale lui Dosoftei, dar şi ca urmare a activităţii desfăşurate de oameni de cultură, diortositori şi tipografi, ca Mitrofan şi Chiriac, varianta literară moldovenească exercită o puternică influenţă asupra scrierilor munteneşti". In acelaşi sens se pronunţă şi G. Ivănescu, Studii, p. 54: „Cum limba literară românească se deosebea din punct de vedere fonetic şi sintactic de graiul poporului, mai ales în Moldova, Dosoftei s-a grăbit să o apropie de graiul popular din această ţară şi din punct de vedere fonetic şi sintactic".
Studiul nostru se opreşte asupra unor probleme din această zonă, precum: cât de mult s-a abătut Dosoftei de la normele lingvistice curente în limba literară a jumătăţii de secol XVII din toate provinciile româneşti, prin urmare ce a acceptat din pronunţiile ce caracterizau Moldova (varianta literară nordică) şi cât de mult a rămas tributar „normei ideale", deci tradiţiei, ţinând cont şi de faptul că în textul
39
său se păstrează numeroase fenomene lingvistice, forme sau cuvinte arhaice. în cercetarea întreprinsă asupra limbii din VS ne-am confruntat cu un imens material (c. 1.000 de pagini de text tipărit), care a necesitat o serie de operaţii ce au fost îngreunate (mai ales cea de selectare), în primul rând, de inexistenţa unei ediţii (la acea dată; astăzi, specialiştii pot consulta ediţia realizată la Cluj de doamna Rodoca Frenţiu, care a văzut lumina tiparului în anul 2002, la Editura Echinox) sau al unui glosar complet. Numeroase dificultăţi am întâmpinat şi la lectura textului, multe slove fiind greu de descifrat, între unele cuvinte - uneori pe pagini întregi - existând spaţii albe. Interpretarea grafiei chirilice a ridicat, pe de altă parte, o serie de probleme cărora am încercat să le găsim o rezolvare, ghidându-ne, în hăţişul de interpretări controversate ale grafiei din textele literare vechi, după studiile lui A. Avram, V. Arvinte şi N.A. Ursu. Rezultatele la care am ajuns nu au caracter absolut, asupra unora dintre valori dorind să revenim într-un studiu separat. într-un prim capitol al tezei (Interpretarea grafică) am precizat numai câteva valori fonetice ale unor semne sau succesiuni de semne care au fost fixate de Do-softei, unele constituindu-se ca norme ortografice introduse de mitropolit în limba scrisă a epocii. Menţionăm că exemplificarea exhaustivă este făcută doar pentru a evidenţia, pe cât posibil, semantismul deosebit al unor termeni din VS, ţinând cont că în capitolul Lexic am înregistrat numai cuvintele care încep cu litera A. în ce priveşte transcrierea exemplelor, am optat pentru interpretarea transliterării, ser-vindu-ne de studiile de specialitate. într-o serie de cazuri am reprodus propria noastră interpretare a grafiilor în cauză, notând totodată şi termenul în grafia originală. Nu am recurs la semne diacritice, deşi, mai ales în discuţiile asupra diftongului ea, acestea ar fi reprezentat soluţia ideală. Valoarea slovelor a şi t este discutată la Vocalism.
Lucrarea de faţă este dedicată, în mod special, particularităţilor referitoare la fonetică, deoarece o descriere exhaustivă a limbii VS ar presupune un studiu de mari proporţii, nepermis de spaţiul pe care îl avem la dispoziţie. Ca model de cercetare am avut studiile lingvistice asupra celor cinci cărţi din Biblia de la Bucureşti (1688), realizate de prof. dr. V. Arvinte, care ne-au ajutat în înţelegerea corectă a multor fenomene fonetice. în permanenţă am raportat (comparativ) rezultatele analizei noastre la cele la care au ajuns, în studiile lor asupra limbii din operele mitropolitului, C. Lacea (VS) şi D. Puşchilă (Mol.). Pentru părţile de teorie am consultat în special lucrările lui A. Philippide, G. Ivănescu, V. Arvinte, I. Gheţie, I. Iordan, H. Tiktin, Al. Rosetti, Ov. Densusianu, A. Avram ş.a.
Capitolul de Fonetică se împarte în două mari subcapitole: Vocalismul şi Con-sonantismul. în paragrafe de mare întindere sunt tratate ceea ce specialiştii numesc „trăsături/particularităţi fundamentale", de exemplu la Vocalism: ă proton păstrat sau trecut la a, e medial aton păstrat sau trecut la i, e final aton păstrat sau
40
trecut la i, â păstrat sau „diftongat" (câne-câine), prefacerea lui eâ (iâ) -eîne (ie)
-	e {ie), monoftongarea diftongului oâ în poziţie -uă, -ue la -o- sau o în cuvinte bisilabice de tipul două, nouă, despicarea vocalelor ş.a., iar la Consonantism au fost discutate fenomene precum: palatalizarea labialelor, afficatizarea, velarizarea. în ce priveşte organizarea expunerii, menţionăm că am tratat la consonantism velarizarea vocalelor e, i şi reducerea diftongului eâ la a şi a lui (pseudo)-i final la „zero", deoarece fenomenul are drept cauză rostirea dură a consoanelor anterioare [v. şi părerea lui I. Gheţie referitoare la această particularitate fundamentală a foneticii româneşti în BD, p. 86: „Deşi... era de aşteptat ca aceste fenomene să fie tratate la vocalism (căci ne ocupăm de limba scrisă, unde se consemnează consecinţele rostirii moi sau dure a consoanelor, şi nu caracterul lor moale sau dur), le-am grupat totuşi la consonantism, pentru a nu separa fapte care se gmpează împreună din punct de vedere fonetic şi au aceeaşi răspândire geografică"]. Restul particularităţilor („trăsăturile secundare") sunt analizate în paragrafe mai mici, care poartă titlul de Alte fenomene din domeniul vocalismului, respectiv conso-nantismului (tratamentul consoanei h dintr-o serie de elemente slave, săseşti, maghiare, onomatopeice etc., trecerea lui v la h, rostirea dură sau muiată a cuvântului fel etc.). La începutul paragrafelor mari este enunţată legea fonetică, după care se realizează un succint, dar, pe cât posibil, mai clar excurs teoretic. Cuvintele care reflectă fenomenul enunţat sunt analizate după ce este precizată etimologia termenului respectiv şi, atunci când este cazul, sensul cuvântului. Etimologiile sunt, în majoritatea situaţiilor, preluate din DA, respectiv DLR. S-a urmărit în permanenţă apariţia fenomenului discutat în alte texte ale mitropolitului (am precizat dacă este înregistrat sau nu de C. Lacea, Untersuchung, pentru a oferi date noi referitoare la limba VS), în texte anterioare scrierilor sale (pentru a vedea dacă este vorba despre păstrarea tradiţiei şi consecvenţa cu care aceasta este respectată de Dosoftei), în texte redactate în aceeaşi epocă (pentru a observa dacă apare şi la alţi scriitori, dacă se semnalează inovaţii, amestec de forme etc.), în texte apărute în epoca imediat următoare (problema preluării şi a transmiterii, a selecţiei la nivelul variantelor literare, care au acceptat sau au respins unele inovaţii pătrunse din graiuri) şi chiar în texte scrise în secolul al XlX-lea (la care dintre marii scriitori se întâlneşte, pentru a vedea dacă este vorba despre o caracteristică a variantei literare nordice sau nu). Pe cât posibil, s-a încercat specificarea
-	pe baza datelor oferite de atlasele lingvistice româneşti, de monografii dialectale şi de lucrări de dialectologie istorică - ariei actuale de răspândire a fenomenului discutat. Şi în ce priveşte graiurile populare dacoromâneşti, am avut în vedere clasificarea lor de către specialişti în două mari grupe: de tip nordic (moldovenesc) şi de tip sudic (muntenesc). Prima clasificare a graiurilor dacoromâneşti în două „subdialecte", după principii genealogice, a fost elaborată de A. Philippide,
41
Orig. rom,., II, p. 381, 404-407, şi a fost susţinută, ulterior, de I. Iordan (Graiul putnean, p. 90 şi urm.) şi de Al. Rosetti (ILR, p. 582 şi urm.). Mai târziu, I. Gheţie şi Al. Mareş, în lucrarea Graiurile, schiţau ariile dialectale ale dacoromânei din secolul al XVI-lea pe baza stabilirii circulaţiei unui număr mare de elemente de ordin fonetic, morfologic şi lexical, extrase din documentele şi din scrierile literare localizate, precizând: „Toate aceste constatări ne duc în chip necesar la concluzia că dacoromâna se împărţea în două subdialecte: unul nordic, cuprinzând Banatul, Hunedoara, Transilvania de nord şi Moldova, iar celălat sudic, înglobând Muntenia propriu-zisă şi o bună parte din Oltenia (părţile sudice, centrale şi estice)“ (p. 330-331). Em. Vasiliu, Fonologia, p. 140-141, stabileşte la rândul său: „din româna comună se despart de la început două grupuri dialectale: grupul sud-estic, pe care îl vom numi în mod convenţional grupul muntean, şi grupul nord-vestic, pe care îl vom numi în mod convenţional grupul moldovean“. Rezultă din aceste afirmaţii că denumirea convenţională a subdialectului nordic sau de tip moldovenesc are în vedere fapte lingvistice comune graiurilor din Moldova, din nordul Transilvaniei şi din Banat.
Atunci când am întâlnit o formă deosebită, un cuvânt sau un sens al vreunui termen neînregistrat în DA, respectiv DLR, am făcut precizări de ordin fonetic sau semantic. Cu această ocazie, am avut posibilitatea de a rectifica prime atestări ale unor cuvinte ori sensuri din alte opere decât cele ale mitropolitului înregistrate în DA ori în DLR, aceste precizări fiind utile în viitor în special lexicografilor care vor lucra la o nouă ediţie a DLR. în capitolul Lexic, am abordat analiza cuvintelor (numai litera A) din perspectivă lexicografică. Este o interpretare nouă din punctul de vedere al unui studiu lingvistic de acest tip şi am înglobat-o între coperţile prezentei lucrări ca mostră a unui plan viitor, anume realizarea unui dicţionar al limbii VS, în care să fie înregistrate toate cuvintele ce apar în opera mitropolitului, cu etimologia pe cât posibil mai corectă, cu disocierea semantică limpede, cu locuţiunile, expresiile şi sintagmele în care un lexem sau altul este atestat. Pentru a nu avea totuşi aspectul unui dicţionar, termenii au fost grupaţi după originea lor, în elemente de origine latină, slavonă, greacă, maghiară, termeni neologici, cu origine necunoscută, create pe teren românesc, formaţii lexicale proprii lui Dosoftei, cuvinte sau construcţii calchiate. Sunt precizate şi variantele, făcându-se trimiterea la cuvântul-titlu. în cazul unor cuvinte care ridică anumite probleme s-au făcut comentarii (etimologice, semantice etc.), pornind de la datele înregistrate în dicţionare sau în studiile de specialitate, urmărindu-se, totodată, apariţia termenului în scrieri din diferite epoci, dacă este atestat prima dată în operele lui Dosoftei, dacă este sau nu înregistrat în DA, dacă este sau nu specific arealului lingvistic nordic, pentru a putea realiza o „monografie" completă a termenului supus analizei.
42
Din dorinţa de a supune atenţiei fonetisme şi cuvinte care nu au fost, unele, niciodată menţionate, rezidă caracterul exhaustiv al lucrării, pe lângă cel clar aplicativ. De nenumătate ori, din cauza limitelor pe care le impune acest tip de lucrare, am renunţat la notarea tuturor atestărilor (din fişierul propriu) unui fenomen, a unei forme sau a unei variante din textul VS, rezumându-mă doar la anumite exemplificări. Unele dintre acestea coincid cu cele din DA, DLR, TDRG, Lacea, Untersuchung ori din alte lucrări de specialitate în care autorii înregistrează atestări din opera mitropolitului, altele, însă, sunt prezentate pentru prima dată celor interesaţi. Din motivul enunţat, am recurs la numeroase abrevieri pentru titlurile scrierilor lui Dosoftei, ale studiilor de lingvistică, dialectologie etc., pentru categoriile gramaticale, pentru limbile din care s-au făcut împrumuturi, pentru regiuni ale ţării etc. Pentru mai uşoara mânuire a materialului extras din VS, am indicat, în general între paranteze rotunde, luna (abreviată), numărul paginii, cel al rândului (ex.: sept. 4714 sau dec. 22275), verificarea putându-se face în text fără dificultate. Acolo unde am avut neclarităţi sau nu am fost siguri de certitudinea unor date, am notat semnul întrebării între paranteze rotunde. între paranteze pătrate sau între bare oblice sunt completate grupuri de litere sau o literă lipsă din unele cuvinte prescurtate prin contragere de autorul VS, precum sv[â]nt, ep[i]sc[o]p etc. Dubla bară oblică semnalează existenţa a două sau a trei variante fonetice ale unor cuvinte, prezente în paginile VS. Asteriscul înaintea unui cuvânt arată că existenţa acestuia este numai presupusă, nu şi atestată în texte. Cifra pusă la unele cuvinte-titlu sau la unele cuvinte din definiţie indică numărul de ordine al omonimelor. Cifra dintre paranteze rotunde la cuvinte sau la variante lexicale trimite la sensul termenului.
43
II.	Interpretarea grafică
Lipsa unei ediţii (în momentul realizării studiului de faţă; v. supra) a textului VS (implicit a unei liste computerizate a tuturor cuvintelor) a îngreunat operaţia de selectare a materialului. Drept model ne-a stat ediţia Opere, I, realizată de filologul ieşean N.A. Ursu. Trebuie precizat faptul că nu ne-am propus analiza tuturor situaţiilor în care o slovă are o valoare sau alta, ci numai a celor care ni s-au părut mai importante din punct de vedere al studiului filologic. Prin urmare, observaţiile statistice din acest capitol nu au un caracter absolut. Totodată, asupra unor particularităţi de scriere se va insista în legătură cu anumite fenomene fonetice (în special cele legate de evoluţia sau de conservarea diftongilor ea, ia, ie, iu, redaţi în textul studiat prin slovele t, A, te, *>).
Anumite grafii din textul VS pun probleme de interpretare cu privire la valoarea lor fonologică. Aceste probleme nu sunt specifice numai scrisului lui Dosoftei, ci apar întotdeauna în cercetările textelor româneşti scrise cu alfabet chirilic.
1.	Una dintre cele mai importante este cea a interpretării grafiilor a şi x
care „au în mod obişnuit la Dosoftei valorile lor curente: ă, respectiv f‘ (N.A. Ursu, PsV, p. XLIII). Apariţia lor în cuvinte precum pârău - pârâu sau tâlhar -tâlhar semnalează o opoziţie care se înscrie printre fenomenele fonetice semnificative ale limbii române literare vechi şi sunt importante pentru studierea evoluţiei limbii. în alte cazuri, scrierea în acelaşi cuvânt a slovelor a şi a nu pune în evidenţă o lege fonetică sau nu marchează neapărat o rostire populară (deşi în Moldova şi în Transilvania, în anumite zone, „ă s-a rostit neîntrerupt11 - Gheţie, BD, p. 101). Pentru a nu ajunge la concluzii eronate, ghidându-ne după părerea, general acceptată, potrivit căreia distincţia dintre ă şi î (â) apare notată în textele chirilice româneşti abia la sfârşitul secolului al XVII-lea şi numai în tipărituri (a =ă, x = â, î), lista de mai jos, conţinând termeni scrişi în textul VS cu a sau/şi cu /X, propune specialiştilor o eventuală regândire a problemei valorii fonologice a unora dintre grafiile întâlnite în scrisul mitropolitului, de sine stătătoare sau în comparaţie cu alte grafii, prezente în textele redactate în secolul al XVII-lea. Trimiterile sunt făcute pentru formele cu a deoarece cele cu m sunt predominante. în situaţiile ce vor fi prezentate în rândurile următoare nu trebuie pierdut din vedere faptul că în graiurile nordice (în speţă în cel moldovenesc) tendinţa de închidere a lui ă la î (â) nu acţionează întotdeauna. Astfel, în textul VS apar grafii precum: athta (< lat. eccum - tantum) (oct. 52v/8); bătrtn (< lat. veteranus) (febr. 75v/6,
44
mart. 59717); bhrfi (orig. nec.) (sept. 18730, dec. f.v., febr. 5978) - în DA este înregistrată la variante; bătrmeaţe [< bătrân + suf. -eţe (-eaţe)] (sept. 6710, 34723, oct. 43714, nov. 14876, ian. 9711, 4178, febr. 52733, 6279, mart. 52728, apr. 63729, mai 113719 etc.) - la fel de frecvente sunt şi formele cu x (bătrxnea-ţe)\ [î]mbătrhni (dec. 205711); brut (cuvânt autohton; cf. alb. bres, brezi) (febr. 7475, mart. 32721,24, 41723, apr. 79731,33, 97717, iun. 161728), pl. brheile (apr. 91731); cunpi (< lat. campus, -um) (ian. 15732); cunpiiu (glosat: de şes) (< câmp + suf. -iu) (ian. 4716); cuid (< lat. quando) (sept. 9711, 1479, oct. 8273); cuita (< lat. cantare) (sept. 2777); „2 cuitare“ [< lat. centenarius „trecând la greci (Ksvnjvăpiov), s-a răspândit la popoarele balcanice (bulg. kantar, ngr. tcavripi, tc. kantar), de la care l-am primit noi“, DA] (febr. 84723) - în DA este înregistrat ca variantă fonetică, cu atestări din LET.I.A. 82/27, (a. 1778) IORGA, S.D. XII, 99, (a. 1807), id. VIII, 41; arcni (< cârc + -ni) (mai 134713); curdui (< cârd + -ui) (nov. 146736) - în DA, cârd este înregistrat ca variantă; chrlig (< bg. kărlik) (sept. 4729, 3774, nov. 157717, 161713); armă (< v. sl. kruma) (sept. 16711, 21723, 35728, ian. 25717, apr. 10377, iun. 148724); (a) armăci (< cârmaci < bg. kăr-mac) (iun. 16172, iul. 2733); armăcite (oct. 50728); chrmui (< cârmă + suf. -ui) (ian. 45715, 46733); arpi (< v. sl. krupitî) (nov. 177731, ian. 2574); arti (orig. nec.) (nov. 160734, febr. 76726, mart. 54713); nechrtind (mart. 2572); cută [< lat. quantus, „contaminat cu lat. quotus şi lat. pop. cata (< gr. Kazd)'\ DA] (oct. 5875, dec. 189715, apr. 75719) - în DA este înregistrat ca „variantă grafică, mai ales în scrierea veche, cu chirilice14; ate (sept. 6731, 28727, oct. 41718, nov. 12777, 16072, dec. 234718, ian. 28721, 31719, febr. 57723, mart. 34710, apr. 63714 etc.); cutăva [< cât + va (= vrea)] (apr. 72714), cUeva (oct. 89728, iun. 149716); cioarti (v. ciopârţi) (apr. 95731) - înregistrată în DA ca variantă; cântuid (sept. 21710); covhrşită (< cu + vârf) (ian. 18721) - înregistrată în DA ca variantă grafică; (a) dăruna (< lat. *deramare) (febr. 53729) - înregistrată ca variantă fonetică în DA, specifică Moldovei; durz (< v. sl. druzu) (nov. 142715, 16572, ian. 24736, mart. 38710, mai 118713); dhrjie (nov. 142716, 165719, ian. 878); desăvhrşit (sept. 21722, febr. 54733, apr. 72716, 77727, mai 121730); ducuidu-să (< lat. ducere) (oct. 52721); făchnd (< lat. facere) (sept. 9717, febr. 5873); fâruna (< fărâmă) (nov. 16777, mart. 5678, apr. 103731), fărunat (iun. 151717); fhrşi (v. sl. suvrusiti) (ian. 2577, 32736, febr. 57713, mart. 13/30, apr. 68713, mai 124717 etc.), fhrşenie (nov. 156718, ian. 12732, 46735, febr. 59726, mart. 22/33, 5776 apr. 71720 etc.), fhrşit (nov. 98711, dec. 18777, 224720, ian. 972, febr. 51732, mart. 4371 etc.), nefurşit (nov. 162726, 169720, mart. 44731, apr. 101718, mai 121736 etc.); furtat (< frate + -at; după slavonul pobratim) (oct. 75720) - în DA: „adesea, numai variantă grafică44, citatele înregistrate circum-scriindu-se ariei Moldovei (PRAVILA (1640), M. COSTIN, LET. I, 259/21 etc.);
45
potrivit Densusianu, HLR, II, p. 27, este un caz de „metateză a lui a (ă): fârtat (<fărtat) < *frătat, derivat din frate" - prin urmare, posibilă variantă fonetică;/r im (< lat. frenum ) (nov. 136734, mai 146719); gbci (cf. bg. gadkam) (oct. 8872); gtlceavă (< bg. g-blcava) (oct. 42728, mart. 387notă marginală), negtlceavă (mart. 55710); gângănii (< slavonul gonganije) (oct. 47719); guişte (< bg. găska) (febr. 49710); ghrbace „bici din curele împletite sau din vână de bou“ (< tc. kyrbac, „direct sau prin mijlocire slavă sau ungurească: bg. g-brbac, pol. karbacz, korbacz, rut., srb. korbac, ung. korbâcs“, DA) (sept. 4725, nov. 101719, 13579, febr. 5573, 72735, apr. 10073); ghrbi „a năpădi, a năvăli asupra cuiva“ (orig. nec.) - acest termen este înregistrat în DA numai pe baza atestărilor din scrierile lui Dosoftei şi este înregistrat cu a = ă, prin urmare, ca variantă fonetică; ghrbov (< v. sl. grhbab) (mai 113718), girbovit (mart. 54724); giuphneasă (< giupân + suf. -easă) (oct. 8479, nov. 173711, mart. 26vbl7l6, iun. 159716) - probabil fonetism etimologic (o variantă cu ă, giupăineasă, este descoperită de Gheţie, BD, p.112, în texte ieşene datând de la începutul secolului al XVII-lea); grhu (< lat. granum) (ian. 39726, mai 12571,6, 12671); hhrb „bucată spartă dintr-un vas“; „scoică“ (< bg. h-brb) (sept. 47notă marginală, 33719, oct. 9571, febr. 61731, mai 133725), bubuite (iun. 161727); hirtie (< v. sl. chartija, cf. mgr. icapri, pl. icapria - DA, unde este înregistrată ca variantă fonetică) (oct. 39720, nov. 132726, mart. 42733, 43714,21); înfrmge (< lat. pop. infrango, -ere) (mart. 50714), înfruntura (oct. 5377); înfrunta (< lat. *infrontare) este scris, la gerunziu, înfruntind (sept. 35713); înherbuita (în + fierbinte) (sept. 15734); întărită (< lat. *[in]territo, -are, cf. DA sau din lat. intercitare) (febr. 86729, apr. 93717); învbrti (< în + v.sl. vruteti) (oct. 8178, nov. 129732, 16871,8); învhrvomat (< v. sl. vruhomu) (sept. 3729, ian. 19716, febr. 6574, apr. 91733); lingă (< lat. longum ad) (oct. 39724, 95725, nov. 10179, 147721, ian. 16723, 24711, 31721, febr. 63715, mai 10673, 113727 etc.) - în DA apare menţiunea „mai adesea numai grafic“; lingoare (< lat. languor, -orem) (oct. 72714,18, nov. 98723); luminare (< lat. luminaria) (nov. 99722, dec. 247715, 23773 etc.); (a) mhhni (orig. nec.) (febr. 82715, nov. 157711, ian. 39710 etc.), mihniciune (iun. 149717), mhhnit (iun. 152730), mhhnitoare (mai 119734), mbhnitură (mart. 41727), mhhnifea (ian. 33727, dec. 223711) - probabil variante fonetice, în DLR formele cu a fiind înregistrate în texte provenind din arealul nordic al ţării, în special din Moldova; mină (< lat. minări) (mart. 10/18, 35727 etc.); mină (< lat. manus) (oct. 53725, ian. 45729, mart. 4776, apr. 10374, mai 127720), pl. minule (sept. 11732, apr. 104729); muica (< lat. manducare) (ian. 576, 30723 etc.), să mmuic (mart. 54717), unde â a fost trecut la ă sub influenţa vocalei din prima silabă; Gheţie, BD, p. 169, înregistrează varianta mănâncă „numai în Oltenia11, muicare (sept. 1978); mindrie (mart. 56717); mhngbia (< lat. *manganeare, cf. gr. payyavsvco) (oct. 7279, mai 9479);
46
mmgiiare (nov. 109733, 156721) - în DLR este menţionată ca variantă învechită şi regională, cu atestări încă din textele rotacizante; tot variante fonetice sunt considerate şi cuvintele: mânghios (dec. 237719), mâng lioşi (nov. 183715), mânghitor (apr. 7776), nemânghiat (apr. 92728, mai 11079, iun. 156717,19); (a) mântui (< magh. meni) (oct. 9573, mart. 29716), mântuitor (ian. 2711) - variantă fonetică, având atestări în DLR încă din textele rotacizante; mizdă „mită“ (< v. sl. Mh3A* (mai 138711), mhzdit (oct. 68710, nov. 131716), mizditori (mart. 3075) „mâzdar, persoană care primeşte mită“ - variante fonetice, înregistrate şi în DLR; neînbătr mitoare (mai 12678); nestîmpărat (ian. 10720); netUcuit (dec. 204723; obirşie (< slavonul ospiuii) (nov. 133721, dec. 20572 etc.), obhrşi (sept. 5719, 25710); ocirmui (< ocârmi, sub influenţa lui cârmui; ocârmi < v. sl. okpimhth „a conduce14) (oct. 4778);păgân (< lat. paganus) (ian. 2172, apr. 82720),păghnătate (oct. 88732, apr. 84714) - în DLR consemnat ca variantă fonetică, păg măfâie (nov. 174716), păg unesc (ian. 42718), păg mie (febr. 57736); pilc (< v. sl. haiki) (apr. 71734, 97717, mai 133714) - considerat variantă grafică în DLR; pmdărie „pândă“ (mart. 19/22) - acest cuvânt nu are atestări în DLR din scrierile lui Dosoftei; pmdzătură (mai 113716,37, 120712); phngări (sept. 2474, nov. 16479, mai 11478); phrcălab (< magh. porkolâb) (oct. 86732), phrcălăbie (dec. 232732); pirgă (< v. sl. npird) „cel care este cel dintâi dintr-o serie“ (mai 139714) - în DLR nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului; ptrî (< v. sl. ntptrn) (dec. 22178, 23578, mart. 7/20, 11/11, apr. 86724, mai 134730 etc.),phrăş (nov. 148718, mart. 11/9), pârât (sept. 4718, 1372, 35721, febr. 78715, mai 134730) -variantă fonetică; pirjoli (< magh. perzsel, porzol) (sept. 21725, dec. 21576, ian. 28719, febr. 6777, mai 120734), pirjolit (sept. 878, oct. 9179, nov. 99719); pirli (< bg. m>pjiH, srb. prljiti) (oct. 9571); plmge (< lat. plângere) (oct. 42732), plînsori (sept. 28731, nov. 149729); (a) ride (< lat. ridere) (nov. 126732, ian. 40725, mart. 51712, mai 118736), risuri „batjocură, ocară, insultă" (dec. 189716) - în DLR nu este atestat cuvântul şi în scrierile mitropolitului; rihnă (postverbal de la râvni) (sept. 3716, oct. 7674, nov. 10278, dec. 186727 etc.), rihnace (dec. 205720, 206725), rihnaci (oct. 66720), (a) nhni (< v. sl. ptstHosjTH) (oct. 72716, nov. 117732, dec. 186727, ian. 1478 etc.); nhnitoriu (nov. 170720, ian. 44734) - toate sunt variante fonetice, înregistrate în DLR s.a. râvnă, râvnaci, râvni, cu menţiunea „învechit şi regional", citatele în care apar variantele fiind numai atestări din scrierile lui Dosoftei, cu excepţia lui răhni, care apare şi la N. Costin, ap. GCR II, 13/32; rămiind (oct. 56728, 92726) - gerunziul verbului rămâne (< lat. remanere); rmduială [< rând (< v. sl. p&Ai) + suf. -eală] (ian. 176); rmji (< bg. p'bHotca) (mai 133730) - variantă fonetică; rişniţă (< bg. pbumutţa) (ian. 28715) -variantă fonetică, cu atestări în DLR din TETRAEV. (1574), 230 şi din VS; rumhneaşte (sept. 8/16, oct. 83723), rummeşti (sept. 7/7) - fonetisme mai apro-
47
piate de etimon; sblnic (< v. sl. CHMHh) (mart. 62718); smucea (< lat. senticella, cf. *summicella) (mai 12477); sbrbăsc (mai 12071), smrbeaşte (dec. 193712, iul. 4729), shrbie (dec. 19379); sbrg (< magh. szorog) (sept. 11715, oct. 65715, febr. 6378, mart. 5577, apr. 70729, iun. 16076 etc.), shrguială (mart. 10/29), sbrgui (sept. 15727, oct. 7771, nov. 10673, dec. 194718, mart. 17/11 etc.); sărutrnid (sept. 32724), gerunziul verbului a săruta (< lat. salutare)', scăfbrlie ,,rotulă“ (nov. 127713); scmiteaie (< lat. *scantillia = scintilla) (sept. 774); schrbă (< v. sl. CKptEh) (sept. 12726, oct. 49720, nov. 132731 etc.), scbrbi (< v. sl. skrubeti) (nov. 10674, mart. 5476, apr. 7579, mai 13378), scbrbit (mart. 54716), sctrbitoriu (mai 133715); scbmav (< v. sl. CKspbHdBb) (febr. 54731, mai 140733); scmrşcare (febr. 58722), scbrşnet (mai 137715), scmrşnând (mart. 3/15) - variante fonetice; sfhnt apare frecvent în paginile VS în paralel cu sfmt; sfbrbi (oct. 95720) -variantă fonetică; sfărtma (nov. 11577, 130717, febr. 50717, mart. 38720, mai 118712) - variantă fonetică; sfbrşi (< v. sl. cbBbpbuiHTH, cspiu/HTH) (sept. 33721, oct. 45717, nov. 108732 etc.), sftrşit (sept. 9728, oct. 4877, nov. 103732, ian. 3571 etc.), sfbrşenie (< sfârşi + suf. -enie; cf. şi slavonul cbBpbtuBHHâ) (sept. 3730, oct. 44726, nov. 10977, dec. 18772 etc.), sfhrşitură „sfârşit (dintr-o serie)“ (iul. 2712) - în DLR sensul acesta nu este înregistrat din scrierile lui Dosoftei // să-vtrşi (sept. 4711, oct. 85710, nov. 181711 dec. 189721 etc.), săvbrşenie (febr. 50730, 6973), săvtrşit (nov. 100715, apr. 97730 iun. 160723 etc.); sphndzura (< lat. *expendiolare) (sept. 2718, 10731, nov. 17071), sphndzurat (sept. 12726); sphrcuit „sfârticat; sfâşiat11 (apr. 79715); sthlci (< v. sl. cbTdtipu, cbTdbKX, chT/thueiuH) (mart. 35726), stblcit (mart. 27rbl731); stăpm (cf. slavonul crondHh) (mart. 6178), stăpmni (febr. 5773); st tip (< v. sl. crdint) (oct. 65731, nov. 105713, dec. 18775 etc.), sttlpi (oct. 9778, nov. 143724), sthlpare (cf. stâlp, lat. *stirparia) (nov. 178732, dec. 201719, 203726 etc.), sttlpnic (< slavonul crdb-nhHHUh) (oct. 65732, dec. 211711); stirni (orig. nec.) (sept. 3714, oct. 49710, nov. 158735, febr. 52726, mart. 55720, apr. 89732, mai 140736); stnmb (< lat. pop. strambus, -a, -um < strabus, -a, -um) (ian. 12718), strhmbâ (oct. 4173, apr. 70721), strmnbat (oct. 46714), strîmbătate (oct. 48712, 53711, dec. 186726, 189726, ian. 19723, 36716, mart. 46720, 6279), strhmbătură (oct. 9677) -variante fonetice; strmntoare (oct. 42736, 46711, mart. 24/7, 60733, apr. 82711) - variantă fonetică; strtnge (< lat. stringere) (oct. 75727, nov. 180715, mart. 46710), strhnsoare (oct. 71725, ian. 41722); ttlcui (< slavonul TdbKQKiTH) (nov. 135725, nov. 180715, ian. 44728, mart. 33728, mai 109723 etc.); thlni (< magh. talâl) (sept. 9723, ian. 6721, 4074, mart. 27729 etc.) - variantă fonetică; tămbia (febr. 55734, 64711, apr. 73718, mai 139726, 14579); tbmpina (febr. 75715); trnnpla (sept. 178, oct. 43724, 65730, nov. 154735, 155727, 163728, ian. 2778, 32727, mart. 53718, apr. 74711, iul. 2713), tmnplare (sept. 28737, oct. 55728,
48
81732, nov. 107713, ian. 37713); ttnăr(< lat. tener) (mart. 54729), ttnără (sept. 38720, mart. 51725); tmgui (< v. sl. raroww) (mart. 41725, 44721); rânji (< v. sl. txxhth) (mart. 35720); thrhi (< v. sl. rptru, npx) (febr. 7372), ttrtit (oct. 5777, apr. 10075), ttrăi (apr. 98712), târhi (nov. 11578); thrg (< v. sl. rphrh) (sept. 15713, oct. 68727, dec. 18871, ian. 22711 etc.), ttrgşor (ian. 41735), thrgovaţă (slavonul rptroseilt) (apr. 64714), thrgovişte (< slavonul TphroEHipt) (nov. 128715, 150710); ttrdzâu (< lat. tardivus) (nov. 165716), ttr-dztu (mart. 41713), thrdzâie (mai 113715) - variante fonetice; ttrpeanie „răbdare" (< slavonul TptntHMt, slavonul rus repntHHE) (mai 121729); ftrsină „ţesătură aspră din păr de capră, purtată de asceţi, direct pe piele" (< slavonul tr\sina) (mart. 45733, mai 11176) - variante fonetice; trecmd (sept. 775), gerunziul verbului a trece (< lat. traicere); ţărhnă (< lat. *terrină) (sept. 32727); ţhrcovnic (< slavonul UP’hKOBHHKi, slavonul rus UfpKQEHHKh) (dec. 213726) - variante fonetice; umorhia (oct. 5871), imperfectul verbului a omorî; urhia (mart. 47730), imperfectul verbului a urî (< lat. *horrire = horrere); vtrtej (< v. sl. vrutezî) (sept. 16730, oct. 62716, febr. 51715), vWejt (sept. 3715, 32715, oct. 56733, nov. 13274, 18172, dec. 21571, ian. 4736, mart. 12/25, apr. 70719); zb trei (cf. bg. bărca) (mai 146717), zbhrcit (febr. 6973), zbhrcituri (ian. 44722); zgârci (< v. sl. sugruciti) (mart. 60724); zgtrîia (< lat. *scabere < scaber) (oct. 74724, nov. 161711, apr. 75736), zg hreturi (nov. 143726) - variante fonetice; în VS se întâlnesc şi formele: zdărăia (mart. 38730), zdărâind (nov. 143726, ian. 8730), zdărjeturi (sept. 1877).
Toate aceste situaţii pot reprezenta cazuri în care nu a acţionat tendinţa de închidere a lui ă la â (?), specifice graiurilor din zona nordică a ţării (mai ales cea a Moldovei) (v. şi A. Avram, Nazalitatea, p. 178). Deoarece VS este un text tipărit, este greu de precizat cât datorează autorul rostirii reale şi cât tradiţiei grafice. în orice caz, apariţia în text a acestor grafii semnalează păstrarea în limba vorbită a unor transformări fonetice normale în dacoromână. Tendinţa lui Dosof-tei este de a „regulariza" aceste „opoziţii" (alternanţe), reducând la maximum grafia cu h în cuvinte în care evoluţia lui [a\, [e] sau [o] (în diferite poziţii, urmate de nazale, labiale sau precedate de lichide) „a continuat, dincolo de stadiul [ă], până la stadiul [d] ([î])“ (A. Avram, Nazalitatea, p. 59). Nu trebuie pierdută din vedere nici observaţia lui G. Ivănescu, ILR, p. 585: „Dosoftei este cel dintâi scriitor român care şi-a pus problema creării unei ortografii chirilice adaptate limbii române. Până la dânsul, regulile ortografice ale chirilicii întrebuinţate în ţările române erau cele slave: se scria atât b cât şi * pentru vocalele ă şi î (â)... Dosoftei a fixat valoarea lui ă pentru b şi valoarea lui î (â) pentru /»?“. Această regulă, continuă lingvistul, a fost adoptată repede „de toate tipăriturile româneşti. Probabil că generalizarea distincţiei între b şi /« în tipărituri se explică şi prin aceea că a fost adoptată de Biblia de la Bucureşti (1688), care a impus-o imediat
49
în Muntenia, Ardeal şi Moldova11. Ţinând cont de această părere, rezultă că grafiile de tipul celor enumerate anterior reflectă nu numai anumite legi fonetice, dar şi o pronunţie reală, care se întâlneşte şi astăzi în graiul din Moldova.
2.	Grafiile 'tHnvbii; AMumM, nhHh, MbHK, MhHB, nrtâx^p, nhpbS, 4hHmetu, nhHrhpH conţin a cu valoarea lui ă, „cum sunt pronunţate aceste cuvinte până astăzi în graiurile româneşti nordice" (N.A. Ursu, PsV, p. XLIV); pentru atestări v. Vocalismul, paragrafele HI. 1.3.0., III. 1.3.0., III. 1.3.2., HI. 1.3.1., IH.1.3.3., HI. 1.8.2.15., m. 1.8.2.14., m.1.3.5.
în schimb grafiile: KtAKeBme, KtnhmeH, "tameH, amhmed, mxhb, atenU, nene, mxajfhpB, neHrtpH, ţeHmeHe, neptSconţin e cu valoarea lui â.
3.	în poziţie medială apare tipărit/scris în locul lui a. în următoarele cazuri se poate vorbi cu siguranţă de greşeli de tipar (textele tipărite anterior sunt pline de astfel de confuzii de slove; apariţia lor sporadică în textul studiat dovedeşte grija mitropolitului pentru acurateţea tipăriturii): adepară (dec. 220723), a areta (oct. 88724), bătură (sept. 3771), betându-l (sept. 3772), betuţ (febr. 53712), begară (nov. 136722), begat (979), bătrân (nov. 17179), bogetaş (ian. 29733), bogătaşi (nov. 155718), cece (oct. 69710), cemeaşe (nov. 10274), cetră (nov. 126711), au cumpărat (oct. 6375), dzecare (nov. 116720), ş-au fecutu-ş (febr. 50731), fecea (sept. 28727), împiedec eciune (dec. 217719), l-au îmbărbătat (sept. 36717), îmvefătoriu (dec. 19371), îmvăţeturi (oct. 66721, 69721), înderepteturi (nov. 144732), înseră (ian. 7736), întărind (sept. 779), lesă (nov. 174726), lesând (oct. 6878), (să) luem (oct. 5176, 80727, 82719, 96710, nov. 112726, apr. 93728), luetori (nov. 169728, mart. 3076), mărturisesc (ian. 18720), meiastră (nov. 14777), menuntăi (sept. 25732), menuş (oct. 73728), merturie (ian. 28726), mesură (ian. 17710), neri (oct. 42721, 46716), nerod (nov. 174712), neroade (nov. 178712), născetoare (oct. 39718), nebegând samă (nov. 182730), neluetori (ian. 46731, iul. 173), ocerâţ (oct. 7074), orecerui (oct. 66730), otrevi (ian. 4715), păgânăteţâi (nov. 161716, 163716), pegână (ian. 38735), păreseaşte (oct. 8973), pierdzetoriu (nov. 12779), periate (oct. 88731, nov. 143733, mart. 48722), peţât (nov. 18174, febr. 53725), peţând (nov. 180728), prăpeştii (oct. 4275), prosleveaşte (oct. 40724), prosteticiia (ian. 3476), rebdând (oct. 73722), să remâie (nov. 182722), răpeosă (oct. 8679), restinsă (oct. 46715), reutăţ (sept. 5712), să repască (dec. 22076), repindu-să (apr. 8977), repind (mart. 51732), repit (mai 130721), repitorii (mai 130721), restiturile (dec. 234715), sărbetoare (oct. 40729), au scepat (sept. 2174), să scepjăm (oct. 56714), schimb eciune (febr. 5973), scobitei (oct. 42721), senătoa-să (oct. 9271), serbătoarea (ian. 3076), sevai (nov. 133732), stetu (sept. 3173),
50
strxjuind (mart. 22/24), ticxiţâe (nov. 142717), txiară (oct. 86712, dec. 224724), trăgătoare (ian. 43736), ţxrii (dec. 191735), vindec xciune (nov. 176717), vrăjmaş (febr. 62731), să urmxm (ian. 29725), zmxu (ian. 197notă marginală).
O dată, x apare în locul lui a: guzxni (nov. 12874).
4.	Slova x în poziţie finală (şi în poziţie finală accentuată) are, întotdeauna, valoarea ă (v. N.A. Ursu, PsV, p. XLIV; cf. Arvinte, ST.L.NM., p. 2,
1.2.1.1.). „Este greu de hotărât ce l-a făcut pe Dosoftei să însemne pe ă de la sfârşitul cuvintelor cu x şi nu cu a; faptul că din textele slavone era deprins cu a final ca simplu semn ortografic, sau că prin x vrea să însemne la sfârşitul cuvintelor acel sunet cuprins între ă şi î (â), cum se aude astăzi în Moldova, analogul lui e, mijlociu între e şi i, obişnuit în pronunţarea mold. tot la sfârşitul cuvintelor (d. p. munte). E foarte probabil că aceste nuanţe de sunete au existat în pronunţarea mold. pe vremea lui Dosoftei.“ (Puşchilă, Mol, p. 6). Această opinie nu trebuie neglijată, cu atât mai mult cu cât şi astăzi este frecvent în graiul moldovenesc fenomenul închiderii lui ă la î în poziţie finală. Cu toate că scrierea cu x în textul VS predomină, există şi situaţii în care mitropolitul foloseşte în finalul cuvintelor slova a. Pentru o mai uşoară manipulare a materialului, am optat pentru alfabetizarea după consoana care precede slova x (= ă) în poziţie finală, cu această ocazie fiind atestate în studiul de faţă cuvinte sau forme care nu au putut fi cuprinse şi analizate în alte secţiuni ale lucrării, dar care vor constitui obiectul de studiu al unor cercetări viitoare:
a.	x după b: să aibx (nov. 180724, dec. 191732, ian. 875 etc.); colibx (nov. 100714, 172711, ian. 11724 etc.); dvorbx „slujbă“; „serviciu divin; meditaţie religioasă; rugăciune44 (nov. 124725, dec. 201730, 216728, febr. 68733); globx „amendă; pedeapsă44 (ian. 876); grabx (nov. 104734, mai 128732 etc.); horbx „gloată, mulţime44; „vorbă44 (sept. 33729, oct. 75728, nov. 125725, 17977, ian. 8711 etc.); iarbx (sept. 44730, oct. 44716, ian. 876 etc.); întreabx (oct. 9075, nov. 151719); limbx (sept. 8/16, oct. 48717, nov. 167729 etc.); pagubx (nov. 15977, 184727 etc.); podobx (ian. 9712, 12717); robx (mart. 53716), roabx (febr. 54730); schimbx (oct. 56715); scârbx (mart. 4373, iun. 15778 etc.); slujbx (oct. 97719, nov. 185733, dec. 195728 etc.); strâmbx (ian. 22732, iul. 2718); şarbx (oct. 4571, ian. 18712, mart. 11/2); ştirbx (dec. 236725, mai 13279); treabx (sept. 2576, oct. 51721, nov. 114719 etc.), triabx (febr. 53710) // treabh (oct. 53716, nov. 167721); vrajbx (oct. 41730);
b.	x după c: adecx (oct. 78731, nov. 11775, mart. 55733 etc.) // adech (nov. 10773, 11874, ian. 19723); să adevereascx (sept. 14735); să aducx (mart. 6271, febr. 61720); agarineascx (dec. 221715, sept. 25734); să agonesascx (sept. 2729, oct. 62712); să să amistuiascx (sept. 27722); să anatemisascx (dec.
51
190723), să anate maţi sase (iul. 2716); să apucă (ian. 25719, apr. 67728, iun. 15275 etc.); arunci (apr. 82710); astrucă „a îngropa, a înmormânta41 (sept. 38727, nov. 14779, dec. 188716 etc.); să bănuiască (nov. 15171); să belească (sept. 36722); besericeascx (ian. 35735); beşicx (mai 29728); să-l betejasex „a vătăma44 (ian. 278); să biciuiasex (sept. 6730); să biruiasex (sept. 38723, dec. 20278); să blagoslovascx (febr. 6578, 73713 etc.); blăgăreasex „bulgărească44 (mai 143718); să să blăzniceascx „a se înşela, a se amăgi44 (mai 13274); blâdnicx „rătăcită; (femeie) stricată, depravată44 (mart. 3/18, 9/26); brânex „erizipel44 (mart. 17/5); broasex (oct. 81730); bulbocx „vâltoare44 (mart. 39713, 45rbl727) -cuvântul este atestat în DA ap. TDRG\ să să canonisascx (mart. 61726); cx (nov. 158710, ian. 1773) //ca - frecvent; călcă (oct. 9775, febr. 72732 etc.) // călct (febr. 64713); ceărcx (dec. 208729), cerc A (sept. 1179, febr. 52723) // cerc a (dec. 208727); cereascx (ian. 3372, mai 14074); ceteascx (ian. 40731); să cin-steasex (apr. 95718), citeascx-le (oct. 6473), să citeascx (mart. 43727, mai 10676 etc.), să-ş citiascx (sept. 27716); cârcx (dec. 196712); să-i conceneascx „a ucide, a extermina, a nimici, a stârpi44 („Schluss machen, endigen, vemichten44, Lacea, Untersuchung) (mai 133722); să creascx (nov. 124719); creştineascx (nov. 167726); besearecx (oct. 39712, mai 130718), besearicx (oct. 40711,19, 7879, nov. 142733 etc.); să culcă (nov. 102718); cuşcx (ian. 25715, febr. 53715 etc.); să dăruiasex (febr. 7275); deacx (oct. 5273, 76726, nov. 107731, dec. 23877 etc.) // deaci (oct. 82724, nov. 146717, febr. 6179); îl demică „a preface în bucăţi, în fărâme; a sfârteca44 (nov. 11772); descălică (sept. 7712, nov. 117731 etc.); să desfacx (apr. 71717); despicx (ian. 49720, mart. 45713); despuitoreasex (ian. 1710); destoinicx (oct. 9175, nov. 166725 etc.); destoiniceascx (dec. 20472); să dezbrăcă (mart. 27rb‘7l7); dimoneasex (sept. 1174, dec. 228717, apr. 63722); să dobândeasex (nov. 125711, 162723); doicx (mai 10872); drăceascx (apr. 86736); dumeastecx (febr. 64720); îl dumicx (mai 143718); duminecx (oct. 5474, ian. 8719 etc.) // duminech (oct. 60722, dec. 23176, 240726); d[u\m-n[ă]dzăreascx „dumnezeiesc44 (sept. 7/29, dec. 243711, febr. 77717 etc.); de duş-cx „dintr-o înghiţitură44 (ian. 26720); să dzâcx (mai 123722); eghipteasex (sept. 6713); ellineascx (oct. 60727), elineasex (ian. 15712,35, 4478 etc.); să (să)facx (sept. 34723, oct. 51719, nov. 138729 etc.) // să fac a (oct. 52713); fârmăcx „vrajă44 (mart. 49727); fărmăcăreascx (iul. 1711 )\ femeiasex (oct. 82731); feres-truicx (febr. 89731)\ ferecă (mai 124713); săfereascx (oct. 63721 );feteascx „fecioresc44 (nov. 138v/3); fiicx (oct. 44732, dec. 20576 etc.); să flămândzascx (nov. 167713); frăţasex (dec. 216731, iul. 3717); fricx (sept. 11733, oct. 69727, nov. 117726 etc.) //frich (mart. 21/28); frânceascx (iun. 157731); furcx (mart. 2973); galileiascx (nov. 124731); să (să) găsasex (oct. 42719, 5973 etc.); giudecă (nov. 18175, dec. 214720 etc.), giudecx (oct. 49730); să gândeasex (dec. 195720,
52
22479); grabnic* (oct. 75732, oct. 94724 etc.); gramatic* (mart. 40730); să grăiască (oct. 5472, nov. 144726 etc.); să nu greşasc* (nov. 153721); să (să) grijasc* (oct. 53734, nov. 15973 etc.); groznic* (oct. 41715, nov. 173722 etc.); harnic* (mart. 52713); să nu hăsnuiasc* „(despre boală) a da naştere, a cauza, a pricinui“ (mai 12774) - în DA, unde citatul este înregistrat ap. TDRG, este preluată observaţia lui Tiktin: „probabil plănuit de autor spre a traduce pe grec. yewav, deoarece yewppaia = hasnă“\ hiic* (sept. 37728, oct. 47727 etc.) // hiic a (sept. 3076, 38719, oct. 8479, dec. 20474, 213710, mart. 4974, apr. 104730 etc.); să mă hiresluiasc* „a tăia cu fierăstrăul44 (ian. 3879), hirestuiasc*-m* (ian. 3879); să hodinească (dec. 209719); holc* „gălăgie, larmă44 (nov. 159714, ian. 37720, febr. 6977 etc.); să să hraniasc* (iun. 148732); iac* (nov. 10472, dec. 23674, apr. 6773, 74725) - în cazul acestui cuvânt, majoritare sunt atestările cu a final; idropiceasc* (dec. 203731); să iscălească (nov. 17477, apr. 8279 etc.); să să ispitească (iun. 150719); să (să) ispoveduiasc* „a se mărturisi, a se confesa44 (dec. 21375, 21372); să isprăvasc* (apr. 67716, iun. 150726); să-ş istovasc* (apr. 85727); să nu s* istrăvasc* „a pierde, a risipi44 (mart. 25733); să isţeleasc* „a vindeca44 (ian. 41715); să izbăvasc* (nov. 151732, dec. 227719 etc.); să izbândească (oct. 52710); îmbrâc* (apr. 76738), îmbrăcă (dec. 202730); împărătească (sept. 1079, mart. 6/34); să împărăţasc* (apr. 82727,10376); să-mpiiâ-dec* (apr. 8179); să-mpleteasc* (nov. 125719); îi împroşcM (nov. 11774); să să îmvărteasc* (nov. 16871); înc* (sept. 14716, 3072, oct. 39723 etc.) // înct (sept. 1375, nov. 100723, ian. 38718 etc.) - în acest caz, majoritare sunt atestările cu * în poziţie finală; încăleca (febr. 61714); să-i încăldzasc* (ian. 21717); începă-tornic* (ian. 18726); să să închipuiasc* (ian. 26718); să te incite ase* „a aduce pe cineva în ceata altora; a face tovarăş cu...44 (mart. 2715); să-l încunoasc* „a aduce ceva la cunoştinţa cuiva44 (nov. 177719); îndărăpnic* „îndărătnică44 (mai 117719); să să îndulcească „a se desfăta; a se bucura44 (nov. 155711, ian. 38719, 22 etc.); să înfrundzasc* (mai 115719); să o-ngăduiasc* (oct. 54723); îngerească (oct. 65719); îngreert „a lua în sine, a însărcina; a rămâne gravidă44 (iun. 149714); să-l îngrozasc* (mart. 35719); înnec* (nov. 148716); să să înnoiasc* (mart. 49718); să o-ntăreasc* (ian. 22713); să întorc* (ian. 41717, iun. 15778 etc.); să înţălepţasc* (nov. 126714, 182736 etc.); să înţărerf (mart. 40728); să jăcuiasc* (oct. 87733); jidov ase* (nov. 124731, 154715 etc.); jidove* (dec. 220732, ian. 2577, mart. 53716); să jârtvasc* (dec. 218719, 234729 etc.), să jrătvasc* (sept. 4724, oct. 58724 etc.); să lăcuiasc* (oct. 4974, mart. 23/9); lăti-neasc* (mai 130710,11); să să leneasc* „a se lenevi44 (iun. 157727); să să limpe-dzasc* (nov. 153714); să să lipasc* „a se împrieteni; a se apropia44 (sept. 11733, dec. 190722); să lipsasc* (dec. 227717, apr. 6375); să să lovasc* (nov. 145733, dec. 21571); lumasc* (oct. 64728, nov. 173715 dec. 223726 etc.); lunc* (dec.
53
24274); să Iunie M (nov. 117729); maicx (sept. 38715, dec. 220731 etc.) // maia (oct. 94730, nov. 119732, mart. 46729, apr. 7975); maniheiascm (mai 129736); mate/K (febr. 73721, mart. 31716); să mâhnească (nov. 147727); să mărturisasc* (nov. 142728, dec. 214720); mestec,ti (mai 144730); să meşterşuguiasex (dec. 218713); mic* (oct. 42712, nov. 113735, ian. 14735 etc.) // mich (mart. 36714); să milo stivase^ (mart. 20/34); să miluiască (dec. 19073); să mistuiasex „a distruge; a nimici" (nov. 11773, mart. 4675); să mişc* (apr. 84729); mâceniceas-cx (mai 10774); mâcileascx „de călău, de gâde“ (dec. 203718); mâncM (dec. 19177); să mântuiască (oct. 65716, nov. 126716 etc.); să mulţămascM (sept. 7/9); munex „chin, tortură" (sept. 36725, nov. 140721 etc.); să muncească „a chinui, a tortura" (nov. 147734, mai 119727 etc.); muzicx (nov. 11276); să să nasc* (dec. 20578); să năduşasex „a sufoca" (sept. 4731, febr. 8073); să năpăstuiasex (nov. 131717); năpârci (sept. 34719, dec. 194717); să năvăliasex (mart. 35710); năvalnicx (nov. 10371); să neâcM (mart. 34729), să necM (mai 13976); nehamicx (oct. 90712, ian. 30717); ne lut atee (iul. 475); să nemereasex (nov. 108712); nemicx (sept. 4715, oct. 40713, nov. 14071 etc.) // nemich (ian. 21728); nepotrivnicx (nov. 16178); netreabnicx (mart. 2737); nimicx (ian. 877); să-ş noiasex (mart. 57732); să să numasex (apr. 9974); să obărşasex „a (se) sfârşi, a (se) termina, a (se) încheia" (nov. 14576, febr. 67720 etc.); să obliceascx „a vădi" (nov. 152729); să obrăşasex „a (se) sfârşi, a (se) termina"; „a schimba în..., a transforma în..." (sept. 25710, nov. 155719 etc.); să să obştească „(despre oameni) a se uni, a se însoţi, a se întovărăşi" (ian. 39731); să să oceiascx „a se descuraja, a deznădăjdui" (nov. 102726, ian. 41714); să odihnească (oct. 5676, nov. 133715 etc.); odocx, odoacx „chiar (şi), până şi" (oct. 83732, nov. 112720, mart. 44723); să oglindească „a observa, a cerceta" (nov. 177710); omenească (nov. 165712); să opintească (oct. 7573); să oprească (ian. 1718); „slujba oştascrf‘ (mai 130729); partnicx „părtaş" (mai 146718); pavlichiancx (sept. 2073); păgă-neasex (ian. 42718); să (să) păgubaşex (febr. 7073, mart. 42736 etc.); să (să) părăsasex (nov. 11571, ian. 49713 etc.); părinţasex (nov. 184712); să părasex (mart. 7/20, 6277); păsăruicx (mai 129720); să păscuiascx (sept. 32727); să păsuiască (dec. 194725); să păşasex (febr. 68735); să (să) păzasex (nov. 159724, 164710 etc.); peminteasex (oct. 46729, nov. 177721 etc.); per sase x (nov. 173718); perseancM (febr. 75725); să petreacă (sept. 13724, oct. 47713 etc.); plaşcx „pelerină lungă, mantie, hlamidă; veşmânt lung" (mai 10972); să placx (oct. 63727); să plătească (dec. 188719, mart. 40720 etc.); pleert „a îndupleca; a convinge", „a determina" (dec. 240730, mart. 19/10 etc.); să plinească (nov. 107726, febr. 6379 etc.); ploscă (apr. 7472); să să pocăiascx (mai 13471); să po-dobasc* (apr. 70716); poeticeascx (dec. 193710); să-ş poftească (nov. 147722); să poftoreasex „a reveni (insistând) asupra unui lucru făcut, spus etc.; a face, a
54
spune etc. încă o dată; a repeta, a reînnoi, a reaminti; a insista41 (nov. 157736); să să poldzuiasc* „a trage sau a face să tragă învăţăminte, foloase din ceva“ (ian. 4075); politic* (nov. 181720, apr. 9372); politice ase* (ian. 9726); să pomăzuias-c* „a mirui; p. ext. a boteza41 (febr. 7579) - în DLR nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului; să-l popasc* (ian. 28729); să pomeasc* (sept. 28721, ian. 978); porunc* (nov. 110727, 16978 etc.); posniceasc* (dec. 210725); posâc* „sânge sau lichid amestecat cu sânge, puroi etc. care curge din gură, din nas sau dintr-o rană (în urma unei lovituri puternice)44 (ian. 1273); post-nic* (mai 142725); post ni ce ase* (dec. 236711, febr. 69726 etc.); să potrivasc* (dec. 193730); să-i pozderiiasc* „a bate, a lovi; a zdrobi, a rupe, a sfâşia44 (oct. 59735); pravoslavnic* „creştin“(dec. 190722); să prăfac* (apr. 7376); să să prăpădească (febr. 71728); să prăsasc* „(despre femei) a naşte44 (21373); să prăvaşe* (sept. 1274, nov. 114717 etc.); să prăznuiasc* (iun. 157728); să prelesteasc* „a înşela, a păcăli, a amăgi44 (nov. 15375); să să preuţasc* (nov. 155719); preuţasc* (nov. 100712, dec. 222730 etc.), preuţeasc* (dec. 190730); să să priceştuiasc* „a împărtăşi; a cumineca44 (nov. 155721); să (să) priceasc* „a se certa, a se afla în conflict44; „a obiecta, a riposta, a protesta44 (nov. 15475, dec. 193711); să-l pridădeasc* „a prididi44; „a preda44 (ian. 1475); să priimasc* (nov. 183729, 162727 etc.); să-l pripasc* „(compl. indică oameni) a face să se grăbească44 (sept. 1779); să să pristăvasc* „a muri44 (febr. 50733, 75728); să priviteasc* „a saluta (închinându-se şi manifestându-şi bucuria)44 (nov. 11472, 128717 etc.); să prândzasc* (nov. 118721); proaşc* „ţintă44; „distanţă (variabilă) egală cu aceea parcursă de o săgeată aruncată cu arcul44; „ţintă, punct de ochit44 (sept. 25728, nov. 142732 etc.); să propoveaduiasc* (apr. 9975); să proslăvasc* (nov. 156734); prostac* „om simplu, de rând; om de condiţie umilă44 (mart. 9/25); prunc* (nov. 138717); să pustiasc* (mart. 35713); puteamic* (nov. 140729); rădici (sept. 21724, oct. 39732 etc.); să răhneasc* „a râvni44 (mai 118726); să să repedzasc* (nov. 125723); râmleanc* (oct. 92715); să rânduiasc* (sept. 30723); să râpasc* (dec. 22076); să robasc* (iun. 154713); rumăneasc* (sept. 7/8, 8/5, febr. 90721); rusasc* (oct. 88719, mai 121718); sarec* „manta ţărănească44 (febr. 7774); săhăstreasc* (nov. 171733, dec. 223734 etc.); sălbatec* (oct. 82733), sălbatic* (oct. 82729); sărac* (sept. 23721, oct. 8276 etc.); sără-ceasc* (dec. 237727); să nu să scădălizasc* „a se scandaliza; a se sfii, a se ruşina44 (febr. 56724); să nu-l scociorasc* (febr. 8172); senatorc* „membru al senatului; p. ext. nobil) (dec. 22871); să sfătuiasc* (oct. 76728); să sfrăşasc* (nov. 157731); să sfredeleasc* (mai 138734); sholeastic* (mart. 36726); sidoneasc* (ian. 28710); să sileasc* (febr. 5473, mart. 40717); sinclitic* „senator; nobil44 (mart. 26vbl7l6), singlitic* (dec. 22871); siriiasc* (ian. 4072); să sâmţasc* (nov. 14071); să slăbasc* (mart. 36736, 42730 etc.); să slăvasc* (nov. 17071, mart.
55
12/16 etc.); să sluj ase* (oct. 67731, nov. 157730 etc.); slujniceascx (oct. 52728); să smintească (oct. 53729, mart. 41730 etc.); să socoteascx „a lua în seamă (pe cineva)*1 (sept. 1275); să sosasex (sept. 2071); să să spăsasex „a se mântui; a se salva** (nov. 139725); să mx spodobasex (nov. 15171); să sprejineasex (nov. 172711); sraţineasex „păgân** (mai 143724); srăbasex (oct. 6576); statnicx (mart. 52734); să stăpâneasex (febr. 5773); să să stideasex „a se ruşina** (ian. 31734); stinex (nov. 10879, mai 105728), stânex (sept. 8727, febr. 50731 etc.); stiracx „arbore tropical din care se extrage smirna; p. restr. smirnă** (mart. 5/25) -în DLR nu apare înregistrată vreo atestare din scrierile mitropolitului, aici fiind dat ca primă atestare un citat din Biblia (1688); straşnicx „minunat**; înspăimân-tător“; „teribil** (sept. 3724, oct. 45733 etc.); să străjuiasex (mart. 4976) // să străjuiasch (oct. 67733); strică (ian. 41719); să o stropşasex „a călca**; „a zdrobi**; „a stâlci** (sept. 2678); să-l strujasex „(ca tortură) a rade, a răzui; a ciopli** (sept. 24730); scârşc2 (oct. 47731); să şuvăiasex (nov. 16476); să tăgă-duiasex (febr. 74712); să să tălneascx (ian. 4074); să tămăduiasex (febr. 58730); să să tăvăleascx (dec. 220735); să tlăcuiascx (nov. 146713); să tocmascx (febr. 7278, mart. 43716 etc.); să topasex (sept. 7726, apr. 73718 etc.); trainicx (dec. 216725); să trăiasex (oct. 70730); să treacx (mai 109734); trudnicx (sept. 6/20); trupasex (nov. 14271, 151713 etc.); să turteasex (mart. 5975); ţărăneasex {dec. 203716); să ţânteasex (mai 11971); udropicx (dec. 21774); să să umileascx (mai 141710); să nu sx uniasex (apr. 8278); să urdzascx (ian. 10718); să uscă (nov. 102720); vasilisx (mart. 3877); să vădeasex (dec. 190734, 214728 etc.); veaci-nicx (oct. 73733, nov. 141717 etc.); viaţxdatnicx (iun. 153719); să vindecă (dec. 230732); vitejasex (mai 10972); vlăşasex (mart. 3379); voiniceascx (mart. 2779); să vorovasex (nov. 16476, febr. 6175); vreadnicx (oct. 74732, nov. 163710 etc.); zăbavnicx (sept. 6/19); să zăbăvasex (mart. 4472); să să zămoras-cx „a se chinui, a se tortura** (dec. 211722); să zdrobasex (sept. 6712, oct. 9872 etc.); să zugrăvasex (febr. 83716);
c. x după d: s-afundx „a se cufunda**; „a se îneca** (ian. 36719), s-afundă (oct. 5275); alurghidx „manta de purpură** (nov. 146721); aspidx „viperă** (ian. 19736, febr. 7072 etc.); blândx (oct. 41720, dec. 194728 etc.); caldx (febr. 8076); ciudx (sept. 28733); cordx (mart. 60724); dx (nov. 101719, febr. 58719, 66736 etc.); să dezmiardx (ian. 34714); dobândx (sept. 27710, oct. 88723 etc.); dosadx „chin, suferinţă** (sept. 2073, 25726 etc.); făgadx „făgăduială** (dec. 205713); gazdx (nov. 180714, ian. 40721); grămadx (nov. 130716); hlamidx (oct. 87713, ian. 3979); izbândx (mai 108712); lauddx (sept. 7/9); lepădă (sept. 37727, nov. 10278), leapădx (nov. 129735) // leapădh (nov. 111717, dec. 189727); măzdx „mită** (mai 138722); năcladx „grămadă mare de lemne (pregătite pentru foc); rug“ (mart. 6075,21) - în DLR atestarea este ap. TDRG;
56
neated* (dec. 237v/18); neblând* (apr. 67724); neputred* (sept. 20732); obid* „nedreptate; asuprire11; „insultă, jignire"; „umilire" (nov. 15278); osând* (ian. 21712, febr. 64717 etc.); prad* (nov. 10679); rabd* (nov. 18171, mai 146714) // rabd t (febr. 66710), răbdrt (nov. 128731, dec. 225723 etc.); rătund* (dec. 222731, mart. 45722); road* (sept. 10715, oct. 5271 etc.); rud* (oct. 89721, nov. 13975 etc.); sclad* (febr. 8376); scund* (febr. 79729); sfad* (oct. 75725, nov. 12371 etc.); slobod* (nov. 101717, dec. 225731 etc.); smid* „grindină" (oct. 85726, mai 108715, 119733); svad* (nov. 119731); tăgad* (nov. 14373); tind* (oct. 67724); trud* (oct. 44716, ian. 36716 etc.); umăd* (apr. 102725); und* (ian. 36720); veaşted* (mart. 3379);
d.	* după dz: adevăreadz* „a încredinţa" (dec. 22477), adevereadz* (sept. 32730); adeverinţadz* (mart. 28722); să agiutoreadz* (mart. 4678); să aprindz* (sept. 28720); să ardz* (mart. 48720); să asâmeneadz* (sept. 1476); să ascundz* (ian. 16713); aşedzd (febr. 83714); să botedz* (dec. 227726) // să botedzt (dec. 242723); brândz* (febr. 60732); călătoreadz* (apr. 74715); cercăteadz* „a căuta"; „a vizita" (ian. 28712); să cadz* (sept. 29711, dec. 189726 etc.); să creadz* (dec. 189713); cugeteadz* (nov. 129715); să cuprindz* (nov. 152727); să deşchidz* (oct. 9872); frundz* (oct. 69721); furişeadz* (apr. 7175); gâdileadz* (apr. 7172); iuşureadz* (mart. 30718); îmbărbăteadz* (mart. 3/30); împreuneadz* (nov. 178736); îmviteadz* (oct. 87717); să-ncreadz* (nov. 117720); îndemneadz* (nov. 121723); înderepteadz* (oct. 53711); înfrunteadz* (nov. 15476); însămneadz* (nov. 145731); înspăimadz*f (mart. 26vbl7l4); să-ntindz* (oct. 59731); m* într-armadz* (ian. 38719); lucreadz* (oct. 51711); micşiureadz* (nov. 163727); numeadz* (nov. 165718); să piardz* (nov. 101714); pândz* (oct. 85717); plânteadz* (mai 113715); poldz* „folos, utilitate; ceea ce serveşte ca învăţământ; învăţătură" (nov. 148723); să prindz* (nov. 11178); priviteadz* „a saluta" (oct. 8278); radz* (mart. 36711); să răsbotedz* (dec. 202713); ruleadz* „a vorbi fără rost, a spune nimicuri; a flecări" (dec. 204717) - în DLR cuvântul este înregistrat numai pe baza atestării din VS\ ruşineadz* (nov. 17573); sărbadz* (dec. 241723); sâgeteadz* (apr. 70735); să spăminteadz* (ian. 40734); strămbadz* (oct. 4173); să şadz* (dec. 209711); tămâiadz* (oct. 95710); umbreadz* (nov. 10875); urseadz* (nov. 10479); să vadz* (iun. 158732); vedereadz* (febr. 9077); să vândz* (dec. 196713); visadz* (oct. 76725);
e.	* după /: leaf* (nov. 136712); filosof* (nov. 161720, 164734); tearf* „bucată de pânză veche şi murdară; zdreanţă, otreapă" (nov. 114724, ian. 1278, apr. 92729);
f.	* după g: să să ating* (mart. 28719); bag* (febr. 77715, oct. 67715 etc.); băgrt (nov. 151724, dec. 215711 etc.); beteag* (oct. 44732); blag* „bogăţie,
57
avere, bunuri1* - în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului (nov. 132v/6); cerg* „pătură; ţol“(mart. 9/9) - în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei; cotigi (apr. 8976); crâng* (dec. 21976); să (să) dereag* (ian. 28734, apr. 96713); să-ş deşcing* „a desface** (mart. 3279, mai 121726); dezleg* (nov. 178731), să dezliag* (apr. 76727); drag* (nov. 134716); dung* (dec. 195716); feleag* „cârpă, zdreanţă; petic“(mai 129721) - înregistrat în DA numai pe baza atestărilor din scrierile lui Dosoftei; întreag* (dec. 230716); să-nţăleag* (ian. 2674); larg* (ian. 4577); lăng* (nov. 177720, febr. 62716 etc.) // lâng* (oct. 50733, dec. 225713 etc.); lung* (sept. 27711, oct. 66734 etc.); să marg* (oct. 90730, nov. 12879 etc.); părg* (mai 139714) // pârg* (oct. 7374); pung* (sept. 3716); te rog* (mart. 2729); rug* (mai 121712); să sparg* (dec. 243722); şag* (nov. 148730, mart. 62713); fără tag* (nov. 155716); să trag* (dec. 210716); varg* (apr. 9476); vlag* (apr. 102724); să ucig* (sept. 30735, nov. 126713 etc.) // să ucig h (nov. 154719);
g. * după h: maştih* „mamă vitregă** (oct. 94722, iun. 157712); pash* (ian. 2571); puh* „bici lung, gârbaci, biciuşcă, cravaşă, harapnic** (iun. 160714) - în DLR, nu este înregistrată ca primă atestare din scrierea lui Dosoftei, ci apare în Letopiseţul lui Neculce, p. 299;
h.	* după l: adăposteai* (nov. 142724); afl* (iun. 15571), aflrt (sept. 26727, nov. 114736 etc.); apostol* (nov. 124731); asupreai* (mai 14578); boal* (oct. 86723, nov. 90711 etc.); buiguial* „vorbire multă, fără şir, năucitoare, absurdă** (mai 10776) - în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului; candil* (dec. 23773); capitul* „capitol** (apr. 7075); căciul* (mai 143732); cărnii* (oct. 94729); cerneai* (nov. 110728); chil* „hernie, vătămătură, surpătură; orhită** - în DA acest sens este lucrat numai pe baza atestărilor din VS (oct. 74712); chihiteal* „mulţimea flăcărilor; vâlvătaie** (mai 14673) - cuvântul este înregistrat în DA numai pe baza atestării din VS; chiverniseai* (mai 125721); cisl* „număr** (oct. 41713) - în DA nu este înregistrată atestarea din VS; cârteai* (dec. 195735); clinteai* „clintire (din loc)“ (oct. 43729); destul* (oct. 94720, nov. 133723 etc.); dodeial* „supărare, necaz; molestare** (oct. 5271, ian. 40728 etc.); fal* (dec. 213721); fierbintea!* „fierbinţeală, căldură**; „pornire, aţâţare** (nov. 113718, 13677, 183729 etc.); goal* (sept. 4721); greşal* (sept. 14711); gropii* „groapă mică, adâncitură în pământ** (nov. 12874); herbinteal* (oct. 5678); ispiteai* „cercare, iscodire, întrebare** (febr. 89733) - în DA nu este înregistrată atestarea din VS; îmbl* (oct. 8279, nov. 151712 etc.), îmblM (oct. 54725) // îmblh (dec. 187720, febr. 73719); îmfl* (dec. 19373), îmfi (ian. 2079, 37714); îngăduial* (mai 119721); să-nşal* (apr. 81710); jival* „ţeapă de fier înroşită în foc“ (sept. 36730); mii* (sept. 36736, oct. 4l75etc.) // milh (mart. 2373); miroseal* „miros** (oct. 83717); movil* (sept. 15724, febr. 67728); năduşal*
58
(dec. 213720); năval* (sept. 2/9); nemereal* (mart. 50723); odihneai* (mart. 26bl7l6, 5978); odrasla (mai 14273); osteneai* (sept. 34v/7, oct. 65731 etc.); pe-teal* „vânătaie (?)“(ian. 45719) - acest sens al cuvântului este înregistrat de Scri-ban în dicţionarul său: „lovitură, albeaţă la ochi (?)“, iar în glosarul lui Lacea termenul este notat cu sensul de „pată“; pistreal* „loc special amenajat pentru alergări, întreceri etc.“; „distanţă de pe sol corespunzătoare bătăii unei săgeţi, unui proiectil11 (dec. 199725, 209731, ian. 32716); poal* (mart. 34717); popistrelă „a ţâşni (împrăştiindu-se) în toate părţile; a împroşca“ (febr. 59722); porecla (nov. 131714); porneai* „pornire, îndemn, imbold dat cuiva sau simţit de cineva“; „pornire, atitudine sau manifestare duşmănoasă împotriva cuiva sau a ceva; ură, duşmănie, înverşunare14 (nov. 132730, febr. 50719 etc.); potical* „întâmplare neplăcută, supărare, necaz; piedică, obstacol44 (dec. 24076); pravil* (mart. 26vb,7l); premeneal* „primenire, înlocuire, împrospătare; transformare, modificare44; „moarte44; „aspect, înfăţişare44 (sept. 12735, oct. 75733, nov. 110711, mart. 6/13 etc.), premenial* (apr. 68728); priimal* „primire festivă, protocolară44 (apr. 78722); procopsial* (mai 112729) - este vorba de expresia a da procopseală „a da pe cineva la învăţătură44, având ca primă atestare în DLR un citat din Filimon,
O.	I, 127; raci* (dec. 243732); răceai* (nov. 13678, dec. 20l77etc.); răcoreai* (nov. 13079); răsufla (mart. 2774); scândăl* „ruşine, jenă, sfială provocate de o faptă (ruşinoasă, proprie sau a altcuiva44 (nov. 159734, febr. 56718, 22); să sculă (sept. 1877, oct. 72718 etc.), să scol* (nov. 177713); sâial* „sfială44 (sept. 8721, oct. 71729 etc.) - în DLR sunt înregistrate atestări numai din PsV\ sâl* (oct. 6973, nov. 10371 etc.); sminteai* (oct. 8778, nov. 165717 etc.); smoal* (sept. 4730, oct. 80718 etc.); socoteai* (sept. 11727, oct. 59710 etc.); sol* (mai 141717) - formă de feminin a substantivului sol cu sensul de „emisar, mesager44, care nu este înregistrată în DLR; sprejeneal* (dec. 204728), sprejineal* (nov. 109732); steal* (mai 142721); stideal* „ruşine, sfială; teamă44 (sept. 13723, nov. 114721 etc.); sufl7 (mart. 27720), suflă (febr. 58717); şcoal* (sept. 2375, oct. 50713 etc.); tical* „suferinţă, chin, durere44 (oct. 58713); ticneai* „tihnă44 (apr. 81733) - este vorba de loc. adv. cu ticneală „în pace, în linişte; cu plăcere, cu mulţumire44, care nu este înregistrată în DLR din VS; tinde al* (mart. 32734); să tâmpi* (oct. 66734, nov. 15475 etc.), să tâmplă (oct. 4578, nov. 171724 etc.) // tâmpih (ian. 1974); tocmai* (oct. 41715, nov. 146710 etc.); turbureal* „învolburare, tulburare; furtună (pe mare) (nov. 152735); veasel* (sept. 9731, nov. 140713 etc.); zăhăial* „tulburare, dezordine44 (sept. 17724);
i. * după m: afumă (febr. 74735); agalm* (sept. 9731); anatem* (mai 139719); apărându-m* (nov. 15675); creade-m* (nov. 140724); m* apucu (apr. 101735); aram* (oct. 6273, nov. 13172 etc.); asupreşte-m* (mart. 3/17); arm* (nov. 11179); aulmă „a adulmeca, a mirosi44 (oct. 81716) - cuvântul este înregis-
59
trat în DA numai pe baza atestărilor din scrierile lui Dosoftei; avidom* (dec. 230721, nov. 131720 etc.); bocindu-m* (apr. 101731); cărm* (sept. 35728, iun. 148724); să cheamă (oct. 64714, 8879 etc.) // să chiam* (nov. 142719, dec. 18874etc.); ciunti „pestă“(dec. 22677) - cuvântul nu are înregistrate în DA atestări din scrierile mitropolitului; cizm* (oct. 82730); cârm* (dec. 19373); cârşm* (dec. 228728); eram* (dec. 208724); crijm* (mart. 6/7); îl defaim* (nov. 146729); dogm* (ian. 22721); dzam* (nov. 122730); form* (sept. 6/10, nov. 18476 etc.); nu-l imM (ian. 5729); inem* (sept. 272, 36716, oct. 4575 etc.) // inemh (oct. 4171, 88720, nov. 183717); să-nspăimrf (sept. 2976, 37712 etc.); lăcrămM (ian. 12728, 35730 etc.); mam* (iun. 30736); mireazm* (oct. 77711, nov. 14071); m* (oct. 77711, nov. 133730 etc.); năframă (sept. 32729, nov. 14571 etc.); palm* (nov. 110723); patim* (oct. 5975, nov. 15471 etc.); pizm* (sept. 31714, oct. 9678 etc.); pom* (apr. 102724); preajmă (ian. 3878, mai 113713); să radzăm* (oct. 46732), să radzâm* (oct. 88720, nov. 179719); sfărâmi (oct. 58725, dec. 218711 etc.); schimb* (nov. 122715, mart. 50729 etc.); spaim* (mart. 17/13); stemm* (sept. 2/8); sudalmă (dec. 223710); turm* (mart. 28712); urmrt (sept. 2676, dec. 206720 etc.); urm* (sept. 23736, oct. 58728 etc.); vam* (nov. 12972);
j. * după n: agiunM (sept. 31727); să alin (ian. 37722); arin* (mart. 39712, mai 109717); asamăn* (dec. 219730); bătrân* (nov. 18072, 178710 etc.); beleahn* „vătămare“(dec. 22071) - chiar dacă în DA se face trimitere la meteahnă, la paragraful „variante11 al acestui articol nu există trimiterea şi localizarea, implicit nu este citat nici Dosoftei; brudin* „taxa de trecut cu bacul sau taxa plătită luntraşului pentru a transporta pe cineva de la ţărm la bordul unei corăbii" (apr. 64724); bucinrt (nov. 105723); bun* (sept. 2979, oct. 40728 etc.) // bum (nov. 120729, ian. 20731, mart. 6/10, apr. 87724); buruian* (oct. 80734); can* (febr. 81714, apr. 76723 etc.); cazn* (nov. 123718, iun. 149727); cetăţean* (nov. 18275); cin* (mart. 25716); creştin* (sept. 2714, 3573 etc.); cucoan* (sept. 20718, nov. 113713 etc.); cumpăn* (sept. 3071, oct. 4976 etc.) // cumpăni (febr. 56734); cunun* (oct. 83714, nov. 146721 etc.); să dejghinrf (mai 14275); de-preun* (sept. 23719, 26720 etc.) // depreum (ian. 2771); diacon* (febr. 75712); dâlboan* „bulboană" (oct. 79735); dojan* (apr. 7978); fănin* (ian. 2576, 2877 etc.); făntân* (sept. 5724,30, oct. 55734 etc.), fântân* (sept. 2672, oct. 5178 etc.) II fântâni (ian. 12714); furtun* (apr. 100720); găin* (ian. 32735); goan* (sept. 22721, nov. 10271 etc.); grădin* (sept. 10713, mart. 13/6 etc.); hain* (nov. 12871, apr. 101734 etc.); hran* (nov. 138725, dec. 19274 etc.); iain* „hienă" (ian. 19717) - cuvântul este înregistrat în DA numai pe baza atestărilor din VS; iam* (dec. 210733); icon* (dec. 208713, ian. 33716 etc.); ierodiacon* „femeie (în general văduvă) consacrată serviciului bisericii şi îngrijirii bolnavilor" (ian.
60
30729); igumăn# (dec. 220714); împreună (nov. 135718, 145724 etc.); îndemni (nov. 98720, febr. 6479 etc.), mă îndeamn# (dec. 194711); îndepreun# (nov. 156717, 165734); înpreun# (oct. 58732, 97729 etc) // înpreum (oct. 58731); însămnă (sept. 7728, oct. 74727 etc.); leşini (mai 133731); lin# (oct. 42728); lăn# (dec. 230710); logodii# (nov. 170720); să lumini (nov. 105722); lurniri# (oct. 4179, 46726 etc.); Iun# (febr. 88731); mann# (maill273); mână (nov. 136720, febr. 52719 etc.); meşin# „piele de oaie sau de capră, tăbăcită, folosită la confecţionarea unor obiecte de îmbrăcăminte şi de încălţăminte" (febr. 8072) -aici, „cămeaşe de meşină“\ mine iun# (nov. 125717, ian. 19733 etc.); să minun# (nov. 13975); mână (sept. 36714, oct. 49720 etc.); mân# (nov. 10573, 12076 etc.); năprasn# (sept. 2873, oct. 51725 etc.); ne ghin# (dec. 223717); obicin# „obicei" (sept. 178, 27733, oct. 41732 etc.); ocin# „moştenire; moşie" (ian. 2377,9); odihn# (oct. 6371, 83720 etc.); painjin# (oct. 4079, iun. 150717); păn# (sept. 11710, 26735, 36723 etc.) // pănh (sept. 17721, 20727, 2678, 36722, oct. 47724 etc.), pân# (oct. 68716, nov. 13873 etc.) // pânh (dec. 194723, 196726, 239728 etc.); persin# (febr. 7577); păgân# (ian. 38735); plin# (dec. 237717); poman# (sept. 5732, mart. 40723 etc.); pomostin# „pardoseală (din lespezi)" (oct. 46725); pozn# „faptă care provoacă un rău, o nenorocire, un neajuns" (mart. 35724) - în DLR nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei; pricin# (dec. 226721, 238719 etc.); prigoan# (ian. 44723); prihan# (sept. 1676, oct. 54727, nov. 15778 etc.); puţân# (dec. 240717, ian. 34710 etc.); ran# (oct. 95712, mart. 51725 etc.); rădăcin# (sept. 2471, nov. 165735 etc.) // rădăcini (iul. 2721); răhn# (sept. 3716, oct. 7674 etc.); îl răstorn# (febr. 64715); răvn# (dec. 244718, ian. 4728 etc.); rogojin# (dec. 223714); sarcin# „povară, încărcătură" -acest sens nu are în DLR atestări din scrierile lui Dosoftei; „legătură sau grămadă (de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu braţele" (dec. 196712, febr. 6474); îş samăn# (nov. 140718, ian. 4575 etc.); săptămân# (nov. 10078); senin# (mai 128720); slatin# „saramură" (dec. 21577); stepen# „treaptă"; „prag"; „rang" (nov. 137730, dec. 232711 etc.); stern# „rezervor de apă, cisternă, hazna" (mart. 39713,15) - în DLR citatul atestat este ap. TDRG; strachin# (mai 126728); stran# (apr. 96710); strălumina „a lumina tare, a străluci"; „(despre oameni) a se face remarcat, cunoscut, a se distinge în mod deosebit" (nov. 10179, dec. 18874 etc.); strălumm# „lumină puternică, ireală" (nov. 144734); strein# (sept. 1176, 1974 etc.), să streină (sept. 23716); suspin# (nov. 10275); suspină (oct. 63716); tain# (sept. 11717, 1571 etc.); tămpină (febr. 74715), timpină (apr. 10479); tin# (nov. 10478, dec. 20972 etc.); ţarin# (oct. 58725, nov. 106718 etc.); ţăm# (sept.
32728,29,	nov. 164727 etc.); viclean# (dec. 192714, ian. 2278 etc.); vin# (oct. 67725, 53714, 8678 etc.) // vini (nov. 154731); vân# (nov. 114736); zdravăn# (dec. 238723);
61
k.	i după p: adăprf (nov. 135734); api (ian. 32727, febr. 76736, mart. 39729 etc.) // aph (nov. 156725, ian. 5710, febr. 63719, 75725, apr. 102712); clipi (oct. 75731); crep (nov. 116721, 124711 etc.) // crept (sept. 2277); dup* (sept. 3577, nov. 177715 etc.) // duph (oct. 6973, nov. 149728, dec. 229733, febr.
49719,25,	62712, mart. 4272); groapi (nov. 124716); grapi „grăpiş" (nov. 11578) - termenul este folosit adverbial; să-nghimpM (mart. 34719); să-n groapă (nov. 103725), îngropM (apr. 72732); să-ntr-arip (oct. 65717); popi (sept. 875, oct. 45720 etc.) // popt (oct. 9774, ian. 1972); să priceapi (sept. 14720); pripi (sept. 12735, oct. 4177 etc.) // priph (dec. 213730); răsâpi (nov. 120716, ian. 10731 etc.); răpi (sept. 15714, nov. 176723 etc.); scăprt (sept. 38724, nov. 112714 etc.), scâpi (ian. 41711, apr. 81727); scumpi (oct. 44716); sireapi (oct. 8578); stearpă (dec. 204715); surprt (oct. 93720), surupi (mai 13974); teapi „soi, fel, fire" (apr. 75723) - în DLR citatul din VS este dat după TDRG\ ţâpi (nov. 106733); vărtopi (ian. 3676, apr. 75727 etc.), vârtoapi (sept. 34730, febr. 81710);
l.	i după r: acoperiri (sept. 16728); adăpan (ian. 3978); adormiri (mart. 38737); afari (nov. 105715, apr. 8176 etc.) // afart (dec. 24278); aflari (febr. 71720); să afundară (sept. 35729); agiunsări (oct. 44715); alergară (mart. 38731); alergături (dec. 215716); altăoan (mart. 35716); sg. amari (nov. 142710, mart. 26716 etc.) // amart (iun. 15579); pl. amari (dec. 216722); amăgiri (dec. 243719); amăgituri (dec. 213723); anatimisin (sept. 18732), anate-matisiri (oct. 6174); să apări (apr. 68712); apărătun (oct. 68720); aplecări „a alăpta" (febr. 55724); aprinsări (sept. 35731); ari (febr. 78713); arătaturi (sept. 1710); arsuri (sept. 20727); aruncasăn (nov. 10579); asari (oct. 76715); asămănari (dec. 21073); asculatan (nov. 138721); aspri (dec. 226727, mai 14072 etc.) // asprh (ian. 18712, febr. 6177); astătun „a sta lângă cineva, înaintea cuiva; a fi de faţă"; „a aduce, a prezenta pe cineva înaintea cuiva" (dec. 207732, 234710, mart. 2879 etc.); astrucan „a îngropa, a înmormânta" (febr. 57719, nov. 142714 etc.); asupri (sept. 30736, nov. 133718 etc.); aşedzari (nov. 107731); aştemun (nov. 113730); atinsăn (ian. 49719); audzân (febr. 57717); bături (dec. 218723); băgări (sept. 34729); belin „(ca tortură) a jupui" (sept. 3578); băuri (sept. 34720); bocin (nov. 160710); boldin „a înţepa (cu un obiect ascuţit) trupul cuiva pentru a-1 tortura" (mart. 57728, iun. 16273) - în DA acest sens nu este înregistrat; să botedzan (nov. 138712); să bucuri (apr. 75733); bunişoari (nov. 166720); capri (sept. 6/21, 26723 etc.) // capri (nov. 151710); pl. cari (mart. 2771,8); catedn „ amvon" (ian. 37728) - prima atestare din DA a acestui sens este din LB\ cădzuri (oct. 89724); cădzătun (dec. 241715); călduri (iun. 159713); să călugăriri (ian. 3575); cămări (oct. 48727, apr. 9177 etc.) // cămart (nov. 162725); cărări (dec. 242721); căscătun
62
„crăpătură, deschizătură (în pământ) (oct. 41715, dec. 219730); căşcioari (oct. 78728); cătn (sept. 777, dec. 246710 etc.); căutare (nov. 154724); căutături (nov. 17077); căzniri (febr. 55716); ceari (apr. 8973); cercară (dec. 192715); cercătun (oct. 5979); cerşuri (nov. 125733); să certarM (mart. 6176); cetiri (nov. 12477); cetluin „a lega strâns"; „a bate zdravăn, a căzni, a munci, a tortura" (sept. 28718, nov. 119727, mart. 5875); chemară (oct. 78734); cinan (mart. 54731); citiri (nov. 107715); să ciudiri „a se minuna, a se mira" (sept. 21728); clevetiri (nov. 14872); colibioari (febr. 68716); comoari (oct. 76729); covă-sâri „a pregăti (la foc) un decoct (acm) prin amestecul unui praf cu o zeamă" (febr. 86727) - în DA această atestare apare ap. TDRG\ credzun (mai 109711); crepătun (febr. 50731); crepari (sept. 34720); crescătun (nov. 100730); să creştinară (mai 135712); croiri „a ciopârţi, a fragmenta" (nov. 170734), să croiri „a face tăieturi (mai ales de cuţit) pe corp" (ian. 28713); cruţară (sept. 7/2); cugetară (mart. 17/9); culcări (ian.2879); cumenecătun (dec. 187726); cumpără (oct. 76726); cunoscun (ian. 22719, 31716 etc.); curi „a curge" (sept. 34726, nov. 129721 etc.); curăţări (oct. 71731); cur sări (oct. 81729); curmară (apr. 71730); să curteniri „a se creştina" (ian. 41717); să cutremuri (oct. 6972), să cutremuri (dec. 190716), să cutremurară (sept. 37721); deaderi (oct. 74729, nov. 105717 etc.) // deaderh (sept. 7731, 37730, nov. 144719, ian. 37722); dari (oct. 48733, nov. 10074, ian. 3777 etc.) // darh (sept. 35716, oct. 58724, nov. 10075, ian. 37719 etc.); dănăoari (sept. 3736, oct. 72713, dec. 209713 etc.), dănăoari (oct. 56736); dărâmară (sept. 31714); depărtară (iun. 155718); decu-sari (ian. 5734); demican (nov. 115711); descălicari (nov. 118714); deschisă-turi (dec. 230728); să deşftri (nov. 168728); să despărţân (nov. 134712); să despoian (febr. 8776); destupară (sept. 2177); să deşchisăn (nov. 133725); deşchisătun (mai 109719); deşcinsări (oct. 50717); deştinsări (febr. 78717); dezlegară (nov. 99721); să dezmeticiri (sept. 29724); dezrădăcinări (oct. 61725, 92724); dezvăscuri (mart. 11/23); dânăoan (sept. 22720, oct. 41721 etc.), dânâoari (sept. 26727, oct. 41716 etc.); doari (sept. 3779, oct. 76725 etc.) // dârt (mai 11772, iun. 148732); dobândiri (febr. 8773); dormitori (oct. 7779); îl drăpănari „a zgâria, a sfâşia" (sept. 2720); dusăn (nov. 15778); dumneavoas-tn (sept. 8/27, oct. 76732 etc.); dzâsăn (nov. 124734); feacen (sept. 36724, oct. 90733 etc.) 1/feacerh (ian. 25718, 30729); făpturi (nov. 106711, 134734, iul. 3722); în cazul conj./prep. fără, majoritare sunt grafiile cu a final, fân apărând foarte rar (oct. 9774, nov. 129714); fărăman (nov. 16777); fărmăcitun „farmec"; „vrăjitorie" (nov. 142726); fărşiri (oct. 8877); ferecătun „fier, lanţ" (nov. 17375) - în DA nu apare atestată şi forma de singular din VS, ci numai formele de plural; fetişoari (sept. 20713); Juri (oct. 70720) // furt (ian. 13719) -pentru verbul afi\fiari (nov. 168728); ficioan (nov. 13872); fierbântari (sept.
63
2r/notă marginală); figuri (nov. 131726); fiiastri „fiică vitregă41 (iun. 155716) -în DA nu sunt înregistrate citate din operele mitropolitului; frecară (dec. 241734); fripsăn (oct. 95721); fripturi „finalitatea acţiunii de a supune un trup uman chinului de a suporta, ca tortură, flăcările focului44 (apr. 79717); frânsări (dec. 215732); fulgerături (dec. 21771); juran (oct. 44719); găuri (nov. 160729); gărbin „a năpădi, a năvăli asupra cuiva44 (sept. 50718) - în DA cuvântul apare cu menţiunea „numai la Dosofteiu44; gătari (oct. 90733); găvozdiri „a bate în cuie44 (sept. 34730); genunchiari (mart. 43719); ghemuin (dec. 21873); giudecari (oct. 6575); giunghian (sept. 23716); giungheturi (dec. 23872); giur (nov. 100712), să giun (mart. 30736), giuruisăn (oct. 65715); goniri (nov. 175721); grăin (iul. 3722); grijiri (sept. 31715); guri (oct. 48711, 8072 etc.) // gurh (oct. 7475); hăcuin (sept. 2726, oct. 94733 etc.); heari (oct. 4878), hiari (sept. 2/1, nov. 12375 etc.); herbântan (apr. 103715); herturi (dec. 206725); îl hiresluin (sept. 8711); o hoan (sept. 12716); holbun (mart. 26719); hotn (febr. 54734) - glosat marginal necurată; ian (oct. 39716, 65712, 66730, ian. 27712) - predomină grafia cu a final; ieftiniri (dec. 212734); ieşiri (oct. 56729); să ispitiri (nov. 98721); iubiri (nov. 128718); să iuşuran (febr. 75727); izvorâturi „izvorâre (de ape)44 (nov. 175718); îmbătaturi „băutură44 (dec. 205718); îmbiian (mart. 45728); îmblan (oct. 56721); îmfăşan (febr. 57719); îmfăşurrt (dec. 211721); îmflături (nov. 18072, dec. 2177sinonim pentru udropică din text); împărţân (ian. 3578); împiedecări (iun. 153733); să-mplun (dec. 203714); să-mprăştian (apr. 63717), să-mprăştiiari (nov. 18477); o-mpresun (oct. 87725), împresuran (oct. 68716); să-mpreunan (oct. 4776); împroşcări (sept. 38732); împroşcătun „aruncare (cu pietre)44 (nov. 126710); împuituri „împunsătură (de ac)“(nov. 14277); împunsăn (ian. 28713); îmvărto-şitun „tărie44 (mai 137731); îmvăţan (dec. 19374); să-mvoin (oct. 56724); să-nădiri „a se aduna, a se strânge44 (mart. 39712) - în DA nu sunt înregistrate, pentru acest sens, atestări din operele lui Dosoftei; începături „început44; „exemplu; pildă44 (oct. 55714, 7373 etc.); începun (dec. 24577); încetări (sept. 375); încheetun (nov. 117711); închisări (nov. 100727, dec. 213734 etc.) // închisărt (ian. 23735); să-nchinan (dec. 238722); închipuituri „arătare44 (oct. 81712); să-ncinsăn (nov. 11371); încolţâtun „urme de colţi44 (mai 12774) - în DA acest sens este înregistrat în LB\ încremeniri (dec. 188713); încuiari (sept. 6715); încujbătun (mart. 60724); încungiuran (oct. 54722), încungiur (dec. 243726); încununări (sept. 15712); îndireptari (mart. 49720); să-ndulciri „a se desfăta44; „a se bucura44 (oct. 80731, 87711 etc.); să-nduplecari (nov. 138711); înfăşori (sept. 37735); înfierbăntan (sept. 573), înfierbuntan (mart. 51729); înflan (sept. 38731); înflătun (dec. 203731,32, oct. 7471) - cu determinantele: „idropicească44 şi „de orbalţ44; înfocări (sept. 2721); îngăduiri (ian. 3571); îngră-
64
din (mai 114V/14); îngrădituri (nov. 179732); îngropări (nov. 147715); îngro-zân (nov. 110713); înherbâtan (sept. 7733); să înminunan „a rămâne mut de uimire, uluit, surprins în faţa unei minuni“ (sept. 30732) - cuvântul nu este înregistrat în DA; înpărăfăn (sept. 4/7); înpinsări (febr. 7375); înplun (sept. 35725); înpresurd (nov. 103736); înpreunan (dec. 223714); să înprietenin (mart. 26bl73); să însănătoşari (sept. 7723); însărrf (febr. 66725); înspăimari „a înspăimânta14 (dec. 196714), să înspăimari (nov. 11877); să înspământan „a înspăimânta44 (nov. 145711); însuliţătun „străpungere cu suliţa44 (sept. 25731); să-nsurrt (iun. 154728), îl însurari (dec. 186712); înşirătun „înşirare44; „aliniere44 (nov. 145732); întăritun (mart. 45718); întinsări (oct. 95720); să-ntoarsăn (febr. 6179); întn (nov. 140716, febr. 52721 etc.) // întrh (ian. 28730, 40721, dec. 240711, apr. 7372); întrebări (mai 115729); înţăleasăn (mart. 61710); să înţălepţân (mart. 7/34); învăţături (dec. 193728); învisări (nov. 15571); învita-n (febr. 77729); să învrăjbiri (sept. 1174); jecuiri „a jefui44 (mart. 5672); lavri „mare mănăstire ortodoxă în care fiecare călugăr îşi are chilia lui44 (iul. 3718); lăsări (sept. 31714); lătişoari (ian. 17713); legături (sept. 2972, oct. 61721 etc.); să leniri (sept. 34728); să lepădări (oct. 79724); lepn (nov. 182716); linguri (dec. 202734); lipiri (ian. 22712); lipsiri (oct. 4478); litri (mai 12779); logodiri (oct. 8377); loitn (mai 124722); loviri (apr. 96721); luări (oct. 7177); lucrări (ian. 13710), lucr (nov. 185715) // lucrh (nov. 18177); luptan (sept. 6/20); măguliri (nov. 14872); măguri (dec. 203735); mă mâhniri (ian. 39710); măhnituri (mart. 41727); mănari (oct. 58719); să măniari (ian. 13718); măritari (nov. 139717); mărturisiri (sept. 34729); măsuri (oct. 80719); mearsen (sept. 31724); measări (ian. 29714); meniri (febr. 7279); să mesteca-ri (oct. 76717); micşoari (ian. 3471); micşur (mart. 38727), să micşurari (oct. 88731); să minunări (oct. 75732); mâiastn (nov. 14777); îl mânari (ian. 23713); să mânecan „a se scula în zori44; „a pleca (zorit)44 (dec. 205735); să mângâiari (nov. 160728); să mântuiri (oct. 5471); să muian (ian. 26712); să mulţâri (dec. 240728); muncin „a tortura; a chinui44 (oct. 7171); să moari (sept. 35730); nafuri (dec. 189734); să născun (ian. 3376); îl năduşiri „a sugruma, a sufoca44 (apr. 87710); năimiri „a închiria44 (ian. 29716); nălţari (sept. 30730); năpăstuin (sept. 14718); năslitun „dorinţă, poftă; pornire, imbold44 (oct. 70734, febr. 55725); să necari (sept. 3478); negrin (nov. 148731); neagri (dec. 235732), niagri (mart. 34713); neguri (oct. 7973); nemeriri (nov. 153731); să nevoiri (nov. 13973); notări (iun. 149724,26); oan (oct. 88721); (să) obărşin (nov. 18379, ian. 32711 etc.); să oblicin (oct. 75720); oborrf „a doborî44; „a arunca la pământ44 (dec. 222714), oborâri (oct. 75719); să obosân (mart. 16/8); obrăşiri (oct. 95725); ocări (dec. 188731); a ocări (nov. 99714); ocinari „a moşteni, a dobândi, a stăpâni44 (dec. 243727); să odehniri (febr. 7279); odănăoa-
65
rx (nov. 121716), odânăoarx (oct. 87716), odânăoarx (sept. 3728); să ogoirx „a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli" (sept. 32736, oct. 87730 etc.); să omoarx (nov. 109710), omorti (dec. 240710), omorârx (sept. 2728); oprirx (ian. 33715); orx (nov. 177736); orbirx (dec. 230724); să oştirx „a se lupta, a se război" (oct. 75710); să oţărx „a se mânia, a se înfuria" (oct. 75710); papurx (oct. 9572); parx (oct. 46716) // parh (ian. 13728); păcurx (nov. 128710); păioarx „văl (de mătase)" (oct. 82726); păndzăturx (mai 113716); părăsârx (dec. 208729); părjolirx (dec. 21576); părlirx (oct. 9571); pătuirx (nov. 175718) „a tortura, a chinui"; păţârx (oct. 9172); perirx (nov. 116724); peşterx (oct. 83719); petre-curx (sept. 6/20); piatrx (oct. 48723, nov. 132720 etc.) // piatrt (oct. 71723, ian. 45724); picarx (febr. 63721); picăturx (ian. 3875); pisar x (ian. 46727); pârx (oct. 68710); pârjolirx (sept. 38726); pârlirx (nov. 111722); plecarx (febr. 62717); plânsărx (nov. 105728); plânsurx „plânsoare" (ian. 35730); pluarx (nov. 110718); a pune poarx „a se strădui, a se sforţa" (oct. 81736); podobirx (sept. 17721); poftirx (oct. 72731); să pogor ti (sept. 2875); să polzuirx (oct. 89713); îl ponorârx „a arunca, a rostogoli, a prăvăli pe cineva într-o prăpastie, într-o râpă etc." (febr. 83726); porfirx (sept. 38726); poroncirx (ian. 35727); potricălirx (sept. 477, ian. 275 etc.), potrecălirx (apr. 81725); să povărîirx „a se încâlci, a se abate de la drumul drept" (apr. 7575); povestirx (apr. 81715); îi pozdârâiarx „a bate, a lovi a zdrobi" (ian. 7729); prăjirx (oct. 40720); să prăpă-dirx (febr. 71724); prelestirx „a amăgi, a înşela" (iun. 150730); premenirx (sept. 2723); pribegirx (ian. 39715); să pricirx „a se certa, a se afla în conflict" (dec. 195730); priimirx (mart. 3/13); să prilejirx „a se întâmpla, a se petrece"; „a se nimeri" (nov. 14171, ian. 22716); prinsărx (oct. 47725); îi pripirx „a urmări pentru a prinde (pe cineva) (febr. 7471); prisosârx (mai 135728); prisosâturx „prisos" (nov. 178721); să pristăvirx „a muri" (nov. 184726); privitirx (nov. 14573); probrăzârx (febr. 74731), probrăzirx (sept. 23725), probozârx (dec. 207733) „a mustra, a face de ruşine"; procleţirx „a afurisi, a blestema" (apr. 9377); să prostirx „a se împăca" (oct. 4378); să pugoarx (sept. 5/21), să pugorti (oct. 72711); pusărx (oct. 59719); purceasărx (oct. 61713); puturx (nov. 105719); rasărx (sept. 3775); rapurx „nume dat unor afecţiuni ale pielii, care apar de obicei din cauza febrei" (ian. 18732) - în DLR citatul este înregistrat ap. TDRG; răbdarx (febr. 53716); rădicarx (oct. 7073); răhnirx (nov. 145716); rănirx (mai 14472); răpăosarx (sept. 2479) // răpăosarh (nov. 138716); să răpedzârx (nov. 125725); rărişoarx (oct. 42723); răscumpărarx (oct. 56725), să răscumpărx (mart. 30710); răsâpirx (nov. 100723); răspunsărx (nov. 169718); (să) răşchirti (febr. 77721, ian. 37718 etc.), să răşchîrx (mai 122710), să răşchi-rarx (sept. 31717); ritorx (nov. 166721) - femininul de la retor (ritor), care nu este înregistrat în DLR s.a.; râsărx (apr. 8776); rogojioarx (sept. 27719);
66
rumpsăn (oct. 91732), rumpsăn (sept. 38725), rupsăn (sept. 1773); ruorrt „a stropi cu picături (ca) de rouă; a umezi, a uda“ (sept. 1672); să ruşinară (febr. 57734); săbiiari „a tăia cu sabia“ (nov. 103732); săcar.* (dec. 21771); săceran (mart. 38721); sămnari (mai 137729); săpări (sept. 32722); săpătura (mart. 34730); sărari (iun. 161728); sărguiri (oct. 7771); sărutară (nov. 98722); să săvârşiri (sept. 3973), să săvârşiri (oct. 3976), să săvrăşin (sept. 2726); scări (nov. 16673); să scăpări (nov. 147715); mă scârbiră (ian. 39710); schimbări (mart. 5871); schimbături „schimbare44 (oct. 53717); (să) schimosân „a (se) schimonosi44 (nov. 13471, 148731); scânduri (nov. 152736); scoasăn (oct. 95721); să scrăbiri (oct. 70732); scrisăn (ian. 22711); scripturi (oct. 76729); să sculară (febr. 60730); să scări „(despre apă) a curge la vale (lăsând în urmă locul uscat) (nov. 10476); sfari „miros greu; fum înecăcios44; „jertfă (sacrificată şi arsă pe altar)44 (oct. 9773, nov. 11278, 16373, 16477, dec. 22279 etc.); sfărâmară (mart. 38720), să sfărâmară (oct. 9274); sfârşiră (sept. 17711, 25728 etc.); sfârşituri (iul. 2712); sfătuiri (febr. 77724); silin (dec. 234714); să sâgetan (ian. 35716); sâmbn „asociaţie, tovărăşie44 (nov. 177731, dec. 233726); sângun (nov. 18078, dec. 220718 etc.) // sângurh (nov. 172734); slăbitun „stare de pierdere a forţei, a vigorii44 (mart. 41714) - slăbitură este, în DLR, variantă a lui slăbătură, articol sub care nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei; să slăbiri „a nu mai avea putere44 (sept. 34726); slobodzân (dec. 226727); smintiri (iun. 159729); socotiri (apr. 85728); sosâri (oct. 5079); sparsăn (oct. 73731); să spământan (nov. 159726); spândzuran (sept. 34721), spăndzuran (sept. 10731), spăndzurrf (sept. 2718); să spăriari (oct. 78733); spodobin „a (se) arăta demn de ceva; a (se) învrednici44 (mart. 33713); spogreşin „a greşi44 (nov. 11778) - acest termen este înregistrat în DLR numai pe baza atestărilor din scrierile lui Dosoftei; sprejinin (nov. 160716); spusăn (oct. 54726); spurcări (mai 114731); sraţineasci (mai 143724); staturi (sept. 1276, 28729 etc.); să stidiri „a se sfii; a se teme44 (ian. 11726); ştiri „steril, sterp44 (dec. 204714); să stâmpă-ran „ a se potoli, a se linişti44 (dec. 234719); să stânsăn (oct. 48712); să stârniri (nov. 107729); străluminari (nov. 144713); străstuin „a se chinui, a se trudi44 (dec. 214733, 219727); stricări (oct. 76717); stricături „stricăciune44 (mart. 26719, apr. 78713); strigări (ian. 22711); strigături (nov. 18278); să strâmbări (apr. 70721); să strânsăn (nov. 14173); strânsuri „adunare44; „avere, bogăţie44 (nov. 112732, apr. 88721); îl stropşin „a strivi, a nimici, a zdrobi; a călca în picioare44 (nov. 143726, mart. 3879); strujin „a strivi; a schingiui44 (sept. 9725, 34721, dec. 228720); suferiri (dec. 202724); sugrumări (nov. 134721); suirrf (oct. 47721); supărări (febr. 5476); să surupan (sept. 2278); susâoan „subsuoară44 (nov. 117732); svătuin (mart. 7/20); şăruituri „pictură, tablou44 (sept. 179), şeruitun „tablou44; „chip, aspect44 (ian. 33717, 44721); şchiopin „a scui-
67
pa“ (apr. 100732); şedzurA (nov. 118721); ştearsărA (mart. 19/30); ştiurAr (mart. 45vb'7l9); şuvăiturA „pretext11 (mai 114726); tabărA (dec. 23679); să tabără „a năvăli11 (dec. 243724); tăieturA (sept. 10733); sa tăgăduirA (apr. 83715); tăiarA! (sept. 34735, oct. 4477 etc.), tăiarA. (oct. 86712) // tăiarh (oct. 4279, febr. 64728); să tâmplar ai (apr. 74711), să tâmplari (oct. 74732); tânăr a (sept. 38720), tânăr a (ian. 31734); tăvălirA (oct. 62719); îl tescuirA „a supune pe cineva la supliciul cu teascul; a tortura, a chinui44 (mart. 58735); timpinarA (febr. 77735), tâmpinarA (nov. 14571); tinsărA (sept. 37728); tipărirA (oct. 6177); toc-mirA (febr. 57718); topiturA „slăbire, vlăguire14 (mart. 41714) - acest sens nu este înregistrat în DLR\ trăsurA (iul. 1712); trecurA (mart. 2678); trimisărA (oct. 42732); tunsărA (nov. 111730); turbarA (dec. 236729); turbăturA (nov. 180717); turbiturA „turbare44 (nov. 113734, mai 11572); turbur a (oct. 48711, 7271), să turbură (dec. 214717, ian. 23735), să turburarA (nov. 125722, 143719 etc.) // turburi (mart. 51710); tumarA (dec. 21577); ţar a (mart. 59729, apr. 93715) // ţarh (ian. 427)); ţăsăturA (oct. 4079); ucisărA (oct. 45726, nov. 100730 etc.) // ucisărh (ian. 13716); ulicioarA (febr. 71712); umbrA (nov. 114731) // umbri (nov. 105732); să umilirA (nov. 180732); să umoarA (nov. 103726), umoră (oct. 84732), să umură (oct. 5576), umorârA (sept. 19715); unişorA „unică44 (apr. 104724); unturA (oct. 61723); urdzăturA „urzeală; p. ext. ţesătură44 (febr. 64733); urghisiturA „prigonire, năpăstuire, dizgraţiere; urgisire44 (nov. 111720) - cuvântul este lucrat în DLR numai pe baza acestei atestări din VS; ură (ian. 32721); urma-rA (nov. 169713); vadrA (mart. 39716); var a (dec. 190728); vatrA (apr. 9871); să vănarA (nov. 18379); să vărtejirA „a se întoarce (repede) la cineva sau undeva44 (mart. 12/25); vătămarA (dec. 218723); vădzurA (ian. 4077); vederă „a vădi44 (dec. 240727); venirA (sept. 34723); viclenirA (ian. 46723); vindecarA (dec. 21073); să vărtejirA (ian. 9713); volburA (dec. 232716, ian. 37718); să vorovirA (sept. 8723); vrascurA (mart. 24/28); zămorâturA „chin, istovire, sleire44 (ian. 30728); zărirA (mart. 115727); zbieră (oct. 7475); zboră „a (se) zbârli, a (se) ciufuli (la păr)44 (nov. 114722); zburA (febr. 5273); zdărâiarA „a zgâria44 (nov. 143726); să zdrobirA (nov. 103730); zdrumicarA „a zdrobi; a nimici44 (sept. 2726); zemislirA (febr. 77719); să zgârcirA (dec. 234719); zgurA (mai 130723); zmicurarA „a sfărâma, a zdrobi (în bătaie44 (oct. 95718); zbiciularA „a bate, a biciui44 (oct. 957notă marginală); zmâcirA „a smuci44 (sept. 31713); zvârliturak (oct. 4675);
m. a după s: aprinsA (sept. 3478); fu ars a (nov. 12477); ascunsA (sept. 5728); băusA (mart. 39716); boierosA „boieresc44 (mai 108734) - în DA termenul este lucrat fără atestări; bucuroasA (nov. 16975); casA (sept. 6719); ciudeasA „minune44 (febr. 57734); cuvioasA (dec. 230732); deasA (iul. 375); ierboasA (oct. 46732); ereasA (oct. 7676), eres a (oct. 7673); frumoasA (sept. 12717); giupă-
68
neas* (oct. 8479), giupâneas* (oct. 7372); grecioas*r (dec. 20673) - în loc. vb. a purcede grecioasă = „a rămâne însărcinată11; gros* (mart. 59719); să ias* (oct. 5672); să-mfricoşeas* (apr. 86721); împărăteasă (oct. 6579); îns* (oct. 73717); întins* (sept. 376); întunec oas* (nov. 127710); las* (nov. 14278); lăsă (nov. 14877), lăsas* (oct. 74717); lips* (sept. 18730); luminos* (mart. 33713); mas* (sept. 20716); milos* (ian. 30729); mincinoas* (dec. 22277); muricios* „supus morţii, muritor11 (apr. 9873) - în DLR cuvântul este înregistrat doar pe baza unei atestări - forma masculină a termenului - din VS; neagiuns* „de nepătruns cu mintea omenească11 (nov. 16271); neatins* (dec. 201717); necredincios* (ian. 22721); nedereas* (nov. 163710); nenţăleas* (oct. 45713); nepus* (mart. 276); nestricăcios* „care nu se degradează, care nu se alterează; etern, veşnic11 (apr. 7873,12); neveştedzâcioas* „care nu se vestejeşte; veşnic, etern11 (nov. 141722) -în DLR cuvântul este înregistrat numai în scrierile lui Dosoftei; păs* (oct. 39731, 56727 etc.) // past (sept. 12729); păcătos* (apr. 65735); ras* (oct. 5476); răma-s* (iun. 158716); răpăos* (sept. 20729, oct. 92716 etc.) // răpăost (sept. 34711), răposrf (ian. 1471); s* (apr. 68712, mai 141712 etc.); sănătoas* (sept. 20732); scris* (sept. 31724, nov. 15478 etc.) // scris a (ian. 36734); stidivoas* „sfios11 (febr. 50715) - în DLR cuvântul este înregistrat numai pe baza atestării din VS\ stricăcioas* (apr. 78715); stuhos* „(despre barbă) cu păr mult şi des11 (dec. 2257 sinonim marginal pentru faeşef, tăioas* (sept. 5/5); tras* (dec. 225711); fără-noas* „lipsit de delicateţe, dur, aspru11 (sept. 16722); vărs* (mai 137725), vărs* (mart. 25732); vărtoas* (sept. 34722); vărtucioas* „putemic“(nov. 135719); vederoas* „respectabil; distins11 (dec. 216710); veninos* (febr. 75717); voios* (ian. 24730); zaveas* „perdea11 (oct. 66732);
n. * după t: adevăsât* „extenuat, prăpădit11 (dec. 209728, apr. 69715); afumat* (ian. 33729); afundat* (nov. 17973); agiut* (oct. 96731), agiutrt (febr. 56725) // agiut t-mi (oct. 89712, mart. 5071); agiutorit* (mart. 4677); agonisit* (mart. 34731), agonesât* (dec. 210722); alalt* (ian. 33715); alt* (febr. 7476, mai 129717 etc.) // alth (mart. 39724, ian. 10717); apucat* (ian. 24722); arăt* (nov. 181728, dec. 22971 etc.) // arătt (nov. 181730), arat* (mai 13278); aricit* (ian. 19736); aruncat* (oct. 61716); ascult* (mart. 278); ascuţât* (oct. 63733); astătut* (oct. 61721); atât* (apr. 6971); bătut* (mart. 33722); biruit* (iun. 159724); bogat* (dec. 229723); boit* (nov. 182710); carât* „caretă11 (ian. 37727); cădzut* (nov. 116720); călcat* (oct. 42712); călcâiat* „strivit cu călcâiul11 (mai 145711); caot* (oct. 68726); căscat* (oct. 46720); cât* (sept. 29714); caut* (oct. 69731), căutrt (oct. 41729, nov. 10271 etc.) // căuth (dec. 209720); ceast* (nov. 14572); ceat* (sept. 12715); cercât* (ian. 3713); cernut* (ian. 34714); certM (oct. 88734); cinstit* (sept. 33721); cisluit* „repartizat11 (dec. 244731); ciut* (oct. 79732); co[a]st* (apr. 88721); covârşit* (ian. 18721);
69
credinfat* (ian. 23719); credzut* „în care poţi avea încredere, vrednic de încredere" (nov. 101729, 183716 etc.); crescut* (apr. 8274); croit* (febr. 56724); cufundat* (oct. 5178); cugeti (mai 123716) // cugeti (dec. 205723); cumplit* (sept. 25727); cunoscut* (oct. 75731); cununat* (nov. 169733); curat* (sept. 26722); curvant* „preoteasă a zeiţei Cybela; cf. bacantă’‘ (dec. 23974) - acest cuvânt apare numai în textul studiat, potrivit şi atestării din DA; cust* „a trăi, a fi în viaţă" (sept. 30716, mart. 10/14 etc.); dat* (mart. 39724); dât* (nov. 128717); dăscălit* „învăţată" (nov. 150730); defăimat* (mart. 6/29); delungat* (sept. 6/notă marginală); deodat* (sept. 19727); depărtat* (mai 140717); desfătat* (oct. 86728); destrămat* (oct. 61714); deşcheiat* (mai 133723); deşart* (nov. 173717); deşteptat* (nov. 163727); dezbrăcat* (oct. 93734); direapt* (oct. 46717); dorit* (dec. 195729); dreapt* (febr. 6Y/\6);fapt* (nov. 112729); fat* (nov. 138711); făcut* (ian. YU); fereastr* (nov. 10271), fereast* (febr. 71732); ferecat* (ian. 1575); fericit* (sept. 27727); fulgerat* „posedat de diavol"; „lovit de fulger" (nov. 126721, 152735); gătă (sept. 2578, dec. 24775, mai 12272) // găti (mart. 3373); gătat* (febr. 50724); găvozdit* „bătut în cuie; răstignit" (mai 109716); genunchiat* (ian. 30731); giudecat* (oct. 90726, nov. 169726 etc.); giuruit* (dec. 206712); glot* (ian. 18716); golit* „dezbrăcat" (oct. 61723); grăit* (mai 110715); grijit* (oct. 8175); grozăvit* „urâţit, sluţit; cumplit" (oct. 5177); gust* (sept. 15723); iast* dat* (nov. 124735); iat* (oct. 56734, nov. 105711, 116732, 145736 etc.) // iath (sept. 38719, nov. 102710, dec. 236724, mart. 5773, apr. 10278); iart* (oct. 69716, nov. 129734) // iartt (sept. 14729, oct. 52723, dec. 190731, mart. 46716); iertă (nov. 9978), să iert* (sept. 1717); ieşit* (nov. 14675); iscusât* (mart. 6/11); ispit* (apr. 78721); isţealit* „vindecată" (nov. 14873); îmbrăcat* (iun. 15371); înfierbântat* (mart. 51719); îmflorit* (nov. 16774); îmfocat* (mart. 5773); îmfrânt* „îndurerată; umilită" (dec. 24871); împletit* (febr. 72711); împreunat* (ian. 7714); împuţât* (nov. 12076); înbătat* (dec. 236727); înbogăţât* (nov. 16377); înbrăcat* (dec. 235721); înbunătăţat* (mart. 27vbl724); înbunătăţâmat* (oct. 5371); încetă (nov. 178734); încheiat* (febr. 5476); să incită (oct. 6375); încredzut* „încredinţată" (nov. 119726); să încrest* „a se închina, a face semnul crucii" (sept. 579); încreţit* (ian. 1729); încuiat* (oct. 58729); încununat* (dec. 19178); îndat* (sept. 34729); îndereptă (oct. 3973), îndireptă (ian. 41725), îndireapt* (nov. 169734); îndoit* (sept. 5/20, oct. 68722); îndrăcit* (ian. 4726); îndulcit* (ian. 16726); îndurat* „milos, milostiv" (dec. 186719); să-nfierbântă (febr. 58727); înfierbântat* (dec. 208719); înfiat* (oct. 46718); înflorit* (nov. 159724); înfocat* (oct. 94711); înfrămşat* (mai 146724); îngemănat* (mart. 45723); înherbă-dzat* „&pnm, înflăcărat, înfierbântat, iritat" (dec. 236727); înfierbânt* (sept. 773), să înfierbântă (sept. 7728); înherbântat* (nov. 175736); înnalt* (dec.
70
243711); înnălţat* (apr. 74720); înnopta (nov. 14172); înpănat* „înaripat; zburând cu sufletul, înălţându-se (către Dumnezeu" (oct. 65724); împietrit* (ian. 40718); înpistrit* „zugrăvit; brodat" (mai 108733); înpuţât* (nov. 104712); în-sângurat* (nov. 140712); însoţât* (sept. 5/29); înspăimat* (oct. 45723); înste-mat* (nov. 17479); însufletat* „însufleţit" (dec. 20479); înşălat* (iun. 152723); înşirat* (dec. 19271); întemeiat* (febr. 54711); întinat* {iun. 159722); întreit* (dec. 20273); întunecat* (oct. 49729); înţăleapt* (nov. 141723); învălit* (dec. 237718); învărvomat* (sept. 3729); învăţat* (oct. 70729); lat* (mart. 51725); lăcust* (ian. 10725); lăudat* (sept. 25712); lăut* (oct. 48717); lepădat* (febr. 55736); luminat* (oct. 4179); (te) lupt* (ian. 18725, mai 13475); lupt* (oct. 84733); luptat* (sept. 4714); lustrat* (dec. 24376) - glosat marginal luminată; măgulit* (oct. 91731); mâhnit* (dec. 23574); mănunt* (mart. 36716); măritat* (nov. 152725); mărmurit* „înmărmurit, încremenit (de groază, de frică, de uimire etc.) (mai 13773); măsurat* (febr. 50711); măzdit* (nov. 131716); menit* (dec. 20577); meşterşugit* (nov. 14772); meşterşuguit* (dec. 196733); minunat* (oct. 46730); mirat* (mart. 7/34); mit* (mart. 3076); moart* (nov. 142729); moso-rât* „umflat, tumefiat" (febr. 6973); muiat* (mart. 14/13); mult* (sept. 773, 32710, oct. 41730 etc.) // multh (mart. 48711); mulţămit* „exprimare a recunoştinţei, a satisfacţiei (mai ales către Dumnezeu)" (oct. 74732, ian. 7722 etc.), cu mulţămit* = „cu cuvinte de mulţumire" (dec. 235718, 24473, febr. 5674); muncit* (mai 117720); mut* (nov. 118732); mutat* (apr. 94727); nalt* (oct. 42712); nălţat* (mai 128731); năpăstuit* (dec. 22073); nărocit* (sept. 3/8, febr. 5/6), născut* (dec. 222728); neapărat* (nov. 140719); neapropiat* (apr. 7875); nebiruit* (febr. 82722); necat* (febr. 67715); necertat* (oct. 57722); neclătit* (mart. 26vbl77); necugetat* (mart. 41725); necununat* (febr. 8779); necuvăntărit* (nov. 182731); nedespărţât* (nov. 13175); nefăcut* (mart. 41731); nefărşit* (nov. 163731); nefurat* (mart. 2714); negândit* (nov. 12176); negrăit* (sept. 1878); negrijit* (oct. 52714); negropat* (sept. 19732); neîmblândzât* (mart. 32730); neîmvincit* (mart. 6073); neîncurcat* (nov. 150711); neînsărat* (mai 126712); nelipsit* (mai 10978); neluat* (dec. 191723); nelucrat* (nov. 185714); nemăsurat* (apr. 89714); nemblat* (oct. 8173); neîmblândzât* (nov. 167712); nemestecat* (nov. 184724); nemeşterşuguit* (nov. 178714); nemfrico-şat* (sept. 9718); nemâncat* (mart. 2729); nemângăiat* (apr. 92728, iun. 156717), nemângâiat* (oct. 55731); nemutat* (dec. 232716); nenăduit* „neobişnuit, uimitor, extraordinar; neaşteptat" (ian. 6732, 23731); nencăldzât* (apr. 101726); nencetat* (nov. 142710); nencheiat* „neterminat" (oct. 45713); nen-doit* (nov. 110715); nentinat* (apr. 72712); nenumărat* (oct. 6572); nepoat* (oct. 92732); nepotrivit* (mart. 40727); nepovestit* (oct. 40726); nepremenit* (nov. 13179); nepriceput* (dec. 23073); neruşinat* (nov. 184710); nesămuit*
71
(ian. 4273); nesfârşit* (oct. 52717); nesmintit* (nov. 15576); nespurcat* (nov. 118715); nestâmpărat* (nov. 140721); nestrămutat* (nov. 13179); nestricat* (nov. 139724); nesuferit* (febr. 58712); netocmit* (nov. 179731); netrecut* (mai 123718); neturburat* (oct. 61729); ne vast* (oct. 5675); nevădit* (febr. 66710); nevăjit* (forma negativă participială de la verbul a văji „a unelti, a urzi, a pune la cale“ (mai 14472) - în DLR nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei; nevătămat* (sept. 575); nevinovat* (dec. 194726); nopt (nov. 167735); notrf (mart. 55729); numărat* (nov. 163712); numit* (sept. 13714); nunt* (sept. 7/26, febr. 55728); oarecât* (sept. 35721); obicinuit* (dec. 213725); odat* (oct. 9574); ovilit* (dec. 214710); păciuit* „paşnic" (ian. 45733); pârât* (sept. 4718); pârjolit* (oct. 9179); pit* „pâine" (oct. 76726); plat* (oct. 91715); plăcut* (nov. 12871); plut* (nov. 117729); plutit* „care este purtat de valuri, de ape curgătoare" (nov. 13079); podit* „pardosit" (febr. 79730); podobit* (oct. 8175); poft* (nov. 13971), poht* (mart. 4/24); pogorât* (ian. 4578); polat* „palat" (oct. 48725) - în DLR sunt înregistrate atestări din VS, însă ap. GCR\ ponegrit* (nov. 16276); pornit* (ian. 42729); prădat* (nov. 163722); preaînţă-leapt* (nov. 164716); preaslăvit* (sept. 1571); prelestit* „înşelat, amăgit" (oct. 9278); priceput* (dec. 242732); pristăvit* (apr. 72729); proaspăt* (nov. 168723); proslăvit* (dec. 21077); proast* (nov. 146715); să pot* (mart. 19/9); rădăcinat* „care a prins rădăcini, care se înfige în pământ" (mart. 40720) - în DLR nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului; rădicat* (febr. 6477); răhnit* (mart. 26bl7l7), râvnit* (nov. 167712); războlit* „îmbolnăvit (de multă vreme)" (dec. 227727); robit* (sept. 34728); roat* (sept. 4710); roşit* (oct. 86735); rumt* „ruptă" (nov. 158718), rupt* (mai 131733); săcat* (mai 108717); săgetat* (apr. 103734); sănătoşat* (mai 10978); săpat* (febr. 71718); sărută (mart. 27rbls/l); scurt* (nov. 150713); scuturat* (nov. 17478); seacet* (oct. 43711); să sâgetrt (iun. 158722); sâmbăt* (dec. 196729); slăvit* (sept. 2871); smerit* (mai 14174); smânt* „sminteală, rătăcire, abatere, greşeală, tulburare" (oct. 60720); spat* „spadă, sabie" (sept. 1728, dec. 207722); să spământti (nov. 168714); spărcuit* „sfârtecat, rupt în bucăţi" (apr. 79715); spodobit* „învrednicit, considerat demn de ceva" (oct. 9776); spurcat* (oct.51717); st* (sept. 8731) // sth (nov. 149712); stâmpărat* (febr. 52723); străluminat* (sept. 1178); strecurat* „pur" (febr. 72721); streinat* (ian. 29714); strenepoat* (sept. 10727); stricat* (sept. 177, oct. 9778); strâmt* (oct. 4677); strujit* (dec. 19171); suit* (nov. 144730); supărat* (apr. 6677); şedzut* „interval de timp consacrat unei anumite activităţi" (ian. 18733); şopt* (oct. 45713); tat* (dec. 201730); tăcut* (ian. 28724); tălmăcit* (sept. 8/6); târâit* (oct. 5777); tăvălit* (apr. 64714); tâmplat* (oct. 77725); tocmit* (dec. 240718); topit* (oct. 56712); toplot* (= teplotă „apă caldă care se toarnă în potir înainte de împărtăşania preotului; vas
72
în care se încălzeşte această apă“ (dec. 209717); toat* (sept. 9732, nov. 144728 etc.) // toath (oct. 5373); totlăudat* (sept. 19723); traist* (mart. 24/19); trecut* (dec. 236722); tremurat* (mart. 6175); trâmbit* (mai 136715); trudit* (nov. 114722); turbat* (nov. 10177); umilit* (nov. 16875); undat* (mart. 22/4); urât* (mart. 271); ursât* (nov. 107718); uscat* (oct. 54729); să vâet* (oct. 91734), să văetă (febr. 58722); vădzut* (mai 14378); vărst* (sept. 1374, 1777 etc.); vărvuit* (mart. 4872); veghiat* (nov. 185729); venit* (apr. 72727); veselit* (dec. 192733); vestit* (dec. 189719); veştedzât* (oct. 56711); vinovat* (dec. 22077); vit* (sept. 4728); vărst* (sept. 15719, 24720 etc.); vorovit* (ian. 2971); vrăst* (oct. 51710, 64718 etc.); zăgniat* „surcea, vreasc pentru foc“ (febr. 74726), zăgneat* (sept. 7731); zămorât* „chinuită prin nemâncare, sleită de puteri, isto-vită“ (sept. 3576); zbârcit* (febr. 6973); zgârâiat* (ian. 16712); zimbit* (apr. 9473); zugrăvit* (nov. 133726, apr. 65733) // zugrăviţi (nov. 162722); zvârlit* (ian. 2278);
o. * după ţ. adeverinţ* (nov. 182732); [a]meninţă (febr. 84719); biruinţ* (ian. 9710); blâdniţ* „femeie stricată, depravată41 (apr. 63721); bojnif* „templu păgân; cf. capişte“ (nov. 135710) - acest sens este înregistrat în DA numai din scrierile lui Dosoftei; bolniţ* „spital (pe lângă o mănăstire, un aşezământ de binefacere); infirmerie41 (dec. 248710); boltiţ* „odaie mică (în fundul casei)44 (oct. 46735); cădelniţ* (sept. 12712); căşuţ* (nov. 99716) - diminutiv al lui casă, atestat în DA numai în textul V5; ceaţ* „boală de ochi, înrudită cu albeaţa44 (oct. 81724); colibiţ* (dec. 20975); conoştinţ* (iul. 3715); conteninţ* „înfrânare, cumpătare44 (nov. 137717); cosâţ* (dec. 191731); coşniţ* „coş (mic) de nuiele44 (oct. 42731); credinţ* (nov. 131711); cuconiţ* (sept. 20723); cumpătăreaţ* „înţelept, cumpătat44 (iul. 379) - în DA nu este înregistrat acest cuvânt; cunoştinţ* (oct. 9777); curvăreaf* (mart. 23/31); cuviinţ* (sept. 13726); demineaţ* (sept. 36716, oct. 45725 etc.) // demineaf\(nov. 138720); să să desparţ7 (nov. 126726); dezdemineaţ* (febr. 71712); dulceaf* (sept. 571); faţ* (oct. 96732) // faţa (dec. 192724); făgăduinf* (nov. 138716); fericinţ* „fericire44 (oct. 52716, nov. 150720 etc.); ferinţ* „pază, precauţie44 (sept. 2/8, 16721 etc.); ficioriţ* (nov. 141712); fiinţ* (oct. 8774); folosânţ* (febr. 84716); giuruinf* (dec. 204719); gomîţ* „cerdac44 (mai 120731) - în DA atestarea este înregistrată ap. TDRG; grădinuţ* (oct. 93724); greaţ* (oct. 51717), griaţ* (mai 130727); grijinf* (nov. 156720); să gurguf* „a se înălţa; (fig.) a se mândri, a se făli44 (dec. 193722); iaiecinţ* „păpară (de ou)44 (apr. 96717) - în DA citatul este înregistrat ap. TDRG; idolniţ* „templu de idoli, capişte44 (oct. 60728); isteaţ* (dec. 196722); izbăvinţ* „izbăvire44 (oct. 73732); îmvaţ* (dec. 188735), îmvăţd (nov. 14072, 14179 etc.) // îmvă-ţh (febr. 62716), învăţă (sept. 9727), învăţ* (dec. 189713); lăcuinţ* (ian. 3723); leastviţ* „cartea al cărei autor a fost Ioan-Scărarul44 (nov. 171731); lecuinţ*
73
„vindecare44 (nov. 125733); leiţx diminutiv al subst. leoaică (oct. 82711); lucră-reaţx „eficace44 (sept. 174); lungăreaţă „lungă44 (oct. 42723); magherniţa „bucătărie44 (sept. 1475); medelniţx „lighean (de aramă, de argint etc.)“ (sept. 3714, mart. 54729); mitamiţx „punct, loc, instituţie unde se vămuieşte; vamă44 (oct. 96726); mâceniţx (dec. 232730); măntuinţx „mântuire44 (febr. 5174); munceal-niţM „loc de tortură, de chin44 (apr. 102717) - în DLR cuvântul este atestat numai în VS, citarea făcându-se după TDRG; să nâlţx (apr. 84715); năzuinţa (mart. 40710); necredinţa (dec. 22271); necuvântăreaţx „necuvântător44 (mart. 21/4) -cuvântul nu este lucrat în DLR-, neguriţx (sept. 37713); neputinţa (nov. 176713); nesâmaţx (ian. 14728); nesosânţx „întâmplare neprevăzută; p. ext. necaz, neajuns44 (mart. 6/25); nesporinţx „lipsă de spor, de putere de convingere44 (oct. 5773) - cuvântul nu este lucrat în DLR; nestidinţx „lipsă de sfială; neruşinare44 (nov. 146732); neştiinţa (oct. 69716); nevoinţx (oct. 90711); pavecemiţx „slujbă scurtă care se face, la mănăstiri, seara, după vremea cinei44 (ian. 40723); peatde-seatniţx (oct. 63733), petideseatniţx (febr. 89734); peliţM (ian. 1726); pleavniţx „loc în care se ţine pleava44 (febr. 8373); pocăinţa (dec. 21772); polzuinţx „polză, folos, utilitate; ceea ce serveşte ca învăţământ44 (sept. 27715); porumbiţa (oct. 52735); povaţx (oct. 91719); preacuviinţx (oct. 76722); priinţx (nov. 184712); provideţx „prezicător, ghicitor, profet44 (apr. 64713); punguliţx (nov. 11875); putinţa (oct. 56711); răcliţM (mart. 10/27); rămăşiţa (nov. 110723); sâmaţx (nov. 142711); sămânţa (oct. 5578); să scoaţx (oct. 44719); sâinţx „sfială44 (ian. 42726), siinţx (febr. 81725); sâlţx „cursă, laţ, capcană44 (ian. 41732); sâmaţx (nov. 124721); soţx (iun. 159720); cu socotinţa „cu grijă44 (sept. 37731); stariţx (oct. 5774); stidinţx „ruşine44 (nov. 129725); suferinţa (sept. 6/28); sulifx (dec. 207725); ştiinţx (ian. 20724); tâlhăriţi (sept. 38720); tămăduinţM (nov. 186717); târgovaţx (apr. 64714); „lumină trelucireaţtf4 (nov. 165728); să trimiţx (oct. 4574); ţâţM (mart. 33733); uciniţx (oct. 85715), uceniţx (sept. 1973); vamiţx „groapă adâncă special amenajată pentru arderea pietrei-de-var“ (sept. 5711); vărtealniţx {mart. 58735); vederinţx (nov. 101716); verdeaţa (oct. 79721); viaţx (sept. 1974); viţx (nov. 100730); zlatiţx „monedă de aur44; „taler44 (mart. 54728);
p. x după v: apropiaţî-vx (febr. 75723); va arde-vx (mai 145734); bucuraţî-V/K (nov. 155735); curvx (nov. 15479); deopotrivă (mart. 45vbl727); nu v*-i destul (mai 115728); gălceavM (oct. 42728); ghizdavx „frumos, graţios, elegant44 (oct. 4973, 70735 etc.); glăceav,k (oct. 65718); de ispravă „de tot, complet, definitiv; îndată, la moment44 (sept. 32730, oct. 4077 etc.); de iznoavx „din nou, iarăşi, încă o dată, de la capăt; cu totul44 (sept. 273, oct. 53726 etc.); împotrivi (oct. 73729), împrotivx (oct. 51736), înpotrivx (nov. 185718), înprotivx (nov. 14478, ian. 978 etc.) // înprotivt (nov. 149730, mart. 25712); înşivă (mart. 49711); jirtvx (oct. 4579), jârtvx (dec. 218714), jrătv* (oct. 51728, nov. 10172 etc.) // jrătvh (febr.
74
61718); milostiv* (oct. 40730); molitvă (mart. 26vbl75); ne gâlceava (mart. 55710); nov* (mai 110718); otrav* (oct. 47732); piv* „piuă“ (ian. 46727); pleavă (febr. 55711); preacurv* (ian. 39734); priceav* „beţivă41 (mai 117719) -în DLR termenul este înregistrat pe baza unei atestări, formă masculină, din HERODOT; slav,k (oct. 64728); voroav* (oct. 4171), vorov* (ian. 18722); zarv* (febr. 88721); zăbav* (nov. 9971);
r.	* după z: cavz* (dec. 217727); drăz* (nov. 142715); groază (nov. 99725); paz* (dec. 191721); să tinz* (dec. 21574); viteaz* (febr. 6475);
s.	* după vocale: amândoa* (oct. 67716), amândo* (sept. 3726); doa* (sept. 371), do* (oct. 75732); lurt (sept. 27717); adj. noa* (oct. 66728), no* (apr. 79717); nr. noa* (sept. 20723), no* (oct. 45714); pron. noa* (sept. 5/1, nov. 153722), no* (ian. 3779); pl. o* (febr. 60732); plod (nov. 110720); roa* (sept. 7733), ro* (apr. 7475); voa* (oct. 63727), vo* (apr. 73716).
5.	La iniţială de cuvânt * are valoare de î şi se întrebuinţează când nu este urmat de consoana n: *i (sept. 15722, 20721, nov. 136736 etc.); *1 (nov. 133724, 136734 etc.) ş.a.
6.	Slova + „este la obârşie o variantă a lui * şi născut chiar din acest semn44 (Puşchilă, Mol., p. 6); A. Avram este de părere că această literă „reprezintă, până la un punct, o inovaţie românească44 (Contribuţii, p. 575). Rosetti, ILR, p. 440, constată că „prin modificarea lui *, care nota pe ă şi pe f, s-a ajuns la "t, modificare petrecută în Bulgaria44 (cf. şi Bărbulescu, Fonetica, p. 231-237, care afirmă că "t este o formă paleografică evoluată din *). în VS această literă apare la iniţială de cuvânt având valoare de î nazal. Prepoziţia în este redată grafic atât cu grafemul ^(ian. 1577, mart. 51719, 52723, apr. 88729 etc.), cât şi ca 'tn, în general cu n suprascris (dec. 223717, ian. 24732 etc.). în unele situaţii, în loc de sau de “tn este scris “fm (nov. 12973, 14576, 174728, ian. 4071, febr. 51717, mart. 23/34 etc.) - de precizat că în toate aceste cazuri, cuvântul următor începe cu una dintre consoanele b sau p, în faţa cărora, după regulile ortografice modeme trebuie notat m („‘fm pământ“, „"tm bisearică“, ,,"bn pântece“, „"fm pustii“, „TVn paf'), iar prepoziţia este sudată de substantivul următor.
7.	In interiorul cuvintelor "t este rar întrebuinţat şi are valoare de â: d’fnsa (nov. 153723); luiiid (nov. 134723, 136730, iul. 179); miiicam (nov. 153720) etc. Prin urmare, în interiorul cuvintelor, "f „are o singură valoare din punct de vedere fonologie44 (Avram, Contribuţii, p. 592).
8.	O particularitate a textului în discuţie este alternanţa grafiilor 71, ’tn, "tm în poziţie iniţială. A. Avram, Contribuţii, p. 595, vorbeşte despre o „echiva-
75
lenţă“ a acestor grafii, pornind de la constatarea că „lui ^îi corespundeau, pe plan fonetic, o consoană nazală (silabică sau nesilabică), o vocală nazală, o succesiune vocală + consoană nazală sau, în sfârşit, nazalitatea unei vocale. Singurul element constant (şi singurul distinctiv) era nazalitatea“ (p. 604).Pentru transcrierea fonologică, cercetătorul utilizează o „literă consoană, /N/“ (p. 603), pe care o defineşte „consoană nedeterminată şi opus ca fonem propriu-zis tuturor celorlalte consoane, în primul rând consoanelor «determinate», labiala Iml şi dentala Ini" (p. 604). Toate afirmaţiile autorului citat se referă la textele redactate în secolul al
XVI-lea. Pornind de la ideea că Dosoftei, pe lângă faptul că a fost creator de limbă literară, s-a ocupat şi de ortografie, încercând o simplificare a celei impuse de tradiţie, prin acordarea unor valori precise slovelor a, x, t, a, credem că a acordat atenţie şi scrierii cu slova "t. Evitarea scrierii acesteia în interiorul cuvintelor ni se pare o ruptură clară de tradiţia grafică. După cum se va putea vedea din exemplele extrase din textul VS, mitropolitul a fost deosebit de atent la scrierea grupului "hn- înainte de b, p. Probabil că şi atunci când scria "fb sau "tp, valoarea acordată de el slovei "t era tot de îm-. Problema apare când în text sunt prezente grafii cu "tnb-, "hp- la iniţiala cuvintelor. Nu trebuie însă scăpat din vedere că textul VS este unul tipărit şi că „şcoala11 tipografică din secolul al XVII-lea nu putea suferi transformări majore în mentalitate, cu atât mai mult cu cât cei care se îndeletniceau cu această „artă“ migrau pe întreg teritoriul românesc, având aceeaşi concepţie de transpunere a textelor, transmisă prin tradiţie. După cum „nu ştim în ce măsură a folosit Dosoftei în activitatea sa literară anumite ajutoare, care puteau să-i elaboreze în primă formă unele traduceri şi, prin intermediul lor, să-i transmită anumite particularităţi lingvistice14 (N.A. Ursu, Din nou despre paternitatea primei traduceri româneşti a „Istoriilor“lui Herodot şi despre revizia Vechiului Testament tradus de Nicolae Milescu, în LR, 1985, nr. 1, p. 32), tot aşa nu se ştie cu certitudine care au fost tipografii care s-au ocupat cu editarea textului VS. In orice caz, se poate stabili o convenţie în interpretarea slovei "î la iniţiala cuvintelor: are valoare de î când este urmat de n, m şi valoare de îm când este urmat de b, p. în celelalte cazuri, care vor fi exemplificate, întotdeauna unde este prezentă grafia "tn- pentru a reda pe îm- din uzul lingvistic actual sau, invers, unde apare "hn- pentru în-, cuvintele respective trebuie transcrise aşa cum sunt impuse de normele ortografice în vigoare.
Din textul studiat se pot extrage o serie de exemple în care slova "î apare la iniţiala cuvintelor: "fbărbătaţî-vă (sept. 3872), "fbărbătându-să (mart. 50712); 'fbătată (dec. 236727); au îmbătrânit (oct. 64714) // "îmbătrânim (mart. 6/35); "fbătrânit (mart. 54723); "hibe (sept. 11731, 12716); "fbiind (dec. 221723, mai 10778), "hbiind (ian. 40719) // au "hnbiiat (nov. 123727), "tmbiiară (mart. 45728), "hibiat (ian. 1879); "fblătoriu (dec. 210728); "tblândzând (dec. 223729),
76
au "îiblândzât (oct. 81732) // să "îmblândzâia (mart. 34710), "îmblândzând (nov. 129711, febr. 64719, 6676); "hnblături (nov. 146719); "înbogăţâtă (nov. 16377) // s-au "îmbogăţât (febr. 70736); s-au "îbrăcat (oct. 44730) // "îmbracă (mart. 27rbl7l8), "îbrăcată (sept. 12713, dec. 235721) // "îmbrăcat (iun. 15371); "îbrăcă-mânt (dec. 245726, iul. 1712) // "înbrăcământ (febr. 59733, 6475); "tbuibare (apr. 101723, mai 128732); "îbunătăţat (mart. 20/26, 27vbl724), "îibunătăţat (mart. 5/13); "fbunătăţâmat (oct. 54721, 5474), "îibunătăţămat (oct. 85722, nov. 144714); "tmbunăciune (ian. 879); "îcai „măcar“; „cel puţin“ (sept. 6725, 30724); "încă (nov. 100723, ian. 40718), "îcă (sept. 16713, nov. 13377); să "tncăldzască (ian. 21717); "îcălecă (febr. 61714); ş-au "îcălţat (nov. 14374), ’fcălfăminte (oct. 50729, dec. 23774), "îcălţământuri (oct. 62723), "îcălţări (sept. 1072); au "îcăput (mart. 2677); "îcărcându-l (mart. 6074); "îcătro (ian. 37712), "încotro (nov. 13371); "îcepătoriu (dec. 21779); să-l "închine (nov. 138712); "închisă (nov. 138718); "îndată (nov. 136730); {a) "îfăşa (sept. 38727, oct. 6778 etc.) // (a) "hn-făşa (oct. 86714, ian. 2714, febr. 57719, mai 120712); "înfăşurat (ian. 7724); {a) ifierbânta (sept. 573, mart. 51728), (a) "înfierbânta (nov. 143714), "îfterbântat (nov. 136716, dec. 219732), "înfierbântat (nov. 134730) // "hnfierbântare (mart. 51730), "înfierbântat (mart. 51719); a (să) "îfla (sept. 15724, 38731, oct. 75710, dec. 239723), iflat (oct. 45734, 46718), "înfiat (nov. 123714) // a (să) "hnfla (dec. 19373, 202734, ian. 2079, apr. 70735), "înfiat (nov. 14276, apr. 69714, mai 135726); "îflătură (oct. 7471, dec. 203732) // "hnflătură (nov. 18072, dec. 2177sinonim marginal pentru udropică)\ "hnflăciune (nov. 137726); (a) "înflori (ian. 11720), "îflorit (oct. 55725, nov. 159725) // "bnflorit (ian. 44723); "înfloritură (ian. 44710); a (să) "înfoca (mai 139729,140716), "îfoca (sept. 15734), "îfo-cat (oct. 5578, dec. 215718, 219730) // a (să) "hnfoca (ian. 26718), "îmfocat (nov. 11171, mart. 5773, apr. 89721); "tfocare (sept. 179, mart. 42722); "îfocătu-ră (sept. 7735) // "îmfocături (nov. 178714); a "îfrămşa (oct. 5179), a "îfrâmşa (oct. 40730), "î frămşat (mai 146724) // "hnfrânşea (nov. 18576), "îmfrămşaţ (dec. 206735); "înfrămşeare (ian. 9712); să "îfricoşeaţ (mart. 4574), "tnfricoşin-du-să (oct. 87711, ian. 46717), "îfricoşindu-să (apr. 85723), "îfricoşeaţ (apr. 97719) // nu te "hnfricoşea (nov. 16876), "îmfricoşindu-să (febr. 71726); "îfricat (sept. 277); "îfricoşituri (mart. 58725); a "îfrânge (sept. 17715, mart. 50714), "îfrănt (sept. 1715, ian. 4275) // a "tmfrânge (nov. 12173, febr. 68734), "îmfrânt (dec. 24871, mai 119710); "îfrăntură (oct. 5377); "hnfruntă (dec. 213715), "înfruntare (mart. 51716), "înfruntat (dec. 23477); "îgerii (sept. 16727); să "îmbunară (sept. 30732); a "înmulţi (nov. 11373), a "înulţî (dec. 205719); a (să) "fpă-ca (sept. 1176), "îpăcăciune (sept. 12710), "înpăcătoarea (nov. 138713) // "împă-căciune (febr. 51713, mai 141712); "îpărat (oct. 9373, dec. 201727, 238715), "îpărăteasă (oct. 90711), "îpărăteaşte (dec. 223725), a "îpărăţî (sept. 2/7, dec.
77
244711, febr. 8275), a "înpărăţî (nov. 167718), "îpărăţîe (dec. 231715, 242730) // "împărat (oct. 9371, nov. 14371), "împărăteasă (oct. 6579, 90720, nov. 167714), "împărătesc (sept. 1079, mart. 6/34), a "hnpărăţi (nov. 163734, dec. 223735, mart. 2677, 52722, apr. 82727, mai 108728), "îpărăţâe (nov. 13973, 14173, 146712, ian. 374, febr. 65734, mai 108715, iun. 157733 etc.), "împărăţie (mart. 26729, apr. 7177), "împărăţîtoriu (nov. 145721), "împărâe (febr. 53728); a "îpărţî (oct. 63723, nov. 10179, febr. 61723), "îpărţitoriu (sept. 3714) // a "împărţi (nov. 139713, mart. 5/1, iun. 157730), "împărţători (nov. 132733); a să ‘îpiedeca (oct. 4372), "îpiedecătoriu „diavol“ (oct. 53730) // a să "împiedeca (iun. 153733), "împiedecat (mart. 3576); "înpietrit (ian. 40718) // să "împietrisă (mart. 56717); a "îpinge (dec. 23577, febr. 7375, mart. 5074); "hipistrit (mai 108733); a "îplânta (febr. 52733, 8074), a "înplânta (nov. 116731) // a "împlânta (nov. 129719); a "îple (oct. 7378, mart. 4077) // a "împle (mai 12072, iun. 15579), Umplut (mart. 58710), "împlutoriu (dec. 22971); a "îpodobi (oct. 52725, 51710, nov. 166722) // a "împodobi (nov. 148711); a "îprâştia (oct. 73729, apr. 86734) // a "împrăştia (mai 129726, 136728); "îpregiur (oct. 52736), "înpregiurat (nov. 101734); a "îpresura (nov. 128727), a "hvpresura (nov. 103736), "îpresurat (dec. 239727) // a "împresura (oct. 68716, mart. 5872), "hnpresurare (nov. 137714), "împresurat (sept. 3276, ian. 17717), "hnpresurătură (nov. 142726); a (să) "îpreuna (sept. 1776, oct. 44734, 51710, dec. 223714), "îpreunare (dec. 233725), *tpreună (oct. 58731, 97731, dec. 225718) // a (să) "împreuna (nov. 145732, ian. 10713), "împreună (dec. 191732, ian. 18723), "împreunare (nov. 184717, febr. 50727), "împreunat (ian. 7714); "înpreunăciune (nov. 183736)// "împreunăciune (dec. 204720); a să "îprieteni (mart. 26bI73) // a să "îprieteni (mart. 3371); a ‘fproşca (dec. 241711), "îproşcat (oct. 39717, dec. 22673) // a "hnproşca (nov. 11774, 142731, ian. 2719), "împroşcătură (nov. 126710); "îprotivă (ian. 3717, febr. 57727, mai 11476); a "îpunge (dec. 21874), a "înpunge (ian. 19731), "îpuns (sept. 34732) // a "împunge (nov. 14277, ian. 28713, mai 147714); a "îpuţăna (sept. 37731), a "înpuţâna (oct. 88711) // a "împuţâna (mart. 14/14); "îpuţât (oct. 6577, 74714, dec. 24471), "înpuţât (nov. 104712, 119723) // a să "împuţi (febr. 55732), "hnpuţât (febr. 75717, mart. 57727, apr. 93733, mai 134720); "hore (nov. 154716); "îtrebat (nov. 154719,31); "întru (nov. 154729), "hru (nov. 154729); a "îvăli (mart. 41722), "îvălit (dec. 237718); a "hălui (sept. 11718, 31732, nov. 189735) // a "hnvălui (nov. 125723, 159712), "îmvăluit (febr. 50716); a "învârti (ian. 43733) // a "îmvărti (nov. 129732, 16871,3,8); a să ‘fvărtoşa (sept. 36723); "hnvărtoşitură (mai 137731); "hăţ (oct. 75710), a "tvăţa (sept. 6712, 35732, 3674, oct. 5175, dec. 189718, 192716 etc.), "îvăţat (oct. 64729, 70729), "învăţat (dec. 207733), "îvăţătoriu (sept. 2713, oct. 44728), "învăţătoriu (ian. 3771), "fvăţătură (dec. 22674), "învăţătură (dec. 193728) // a
78
învăţa (nov. 13877, 153735, ian. 2275, iun. 152712), învăţat (nov. 140729, 149732, mart. 16/31), învăţătoriu (nov. 109730, dec. 19371, ian. 16728, febr. 7479 etc.), învăţătură (nov. 139722, ian. 1575, febr. 72729); a (să) "fveşti (mart. 52720, apr. 66717); a îiverdzi (mai 139721), a îerdzî (nov. 12975) // a să înverdzî (febr. 52733); a ’hia (mart. 5371), a învia (nov. 12579, 128r/19, 15571), îiviiat (iun. 153724), "tviere (nov. 124731, mart. 44723) // a învia (nov. 103728, 146726), înviere (nov. 150715, dec. 18972, ian. 18723, apr. 78714 etc.); îincit (nov. 166724, mai 107712), îivincit (nov. 166727) // învincit (nov. 12673, 151720, ian. 2674); î>is (sept. 31725), îivis (ian. 7729) // învis (nov. 127720, ian. 24725); a î/ita (nov. 143721, dec. 216711, febr. 61718, mai 136725), îitare (oct. 52715), îitat (oct. 70718, nov. 127721, dec. 24778) // a învita (oct. 86731, nov. 122735, 154719, mart. 42731), învitător (ian. 13717); a să î>oi (mai 106728) // a să învoi (mai 141720); îivoeşeare (nov. 168713) etc.
în textul VS apar şi grafii de tipul: îinaltă (ian. 15710) // îialtă (dec. 243711); îinălţând (ian. 15718), am îmălţat (nov. 158713), îinălţată (apr. 74720); îinainte (oct. 82726, 8374, nov. 151736, dec. 208711, ian. 6718, febr. 6474, mart. 4676); îinapoi (nov. 144717, dec. 208712, 224722, ian. 43732) // înapoi (nov. 155730); îinecă (nov. 148716), să mă îmeace (apr. 75734) // s-au îiecat (nov. 15277); îinoi (ian. 7737), îinoia (nov. 178710), îinoisă (ian. 10716), îmoind (ian. 679), îinoitură (nov. 101717) // s-a îioi (oct. 7377), să să îioiască (mart. 49718); îinoptă (ian. 43712) // îioptă (nov. 14172), să îiopteadze (nov. 133712); îinotam (nov. 152734) ş.a. A. Avram, Consideraţii, p. 598, citează, în legătură cu acest tip de grafii, din lucrarea lui E. Petrovici, Nasalite (p. 92, nota 2), în care autorul afirmă că, la un moment dat, “t a ajuns să noteze pe [f], adăugând: „toutefois înainte peut etre interprete aussi comme [înnainte], forme assez frequente“. A. Avram, „pe baza faptului că prezenţa unei vocale mediale semideschise sau închise la început de cuvânt era, în trecut, indisolubil legată de prezenţa nazalităţii în silaba iniţială11, consideră că „în perioada primelor noastre texte nu existau decât fonetismele cu [ăn], [în\... etc., urmate de tăietura silabică, atât în înainte, cât şi în înarma... Tocmai acest fapt explică de ce din î[n-na]inte s-a putut reface o formă nainte, înlăturându-se morfemul în- (adică consoana INI) şi ajungându-se la două forme între care există, din punct de vedere morfologic, acelaşi raport ca, de exemplu, între îngrămădi şi grămădii (loc. cit.). Opinia domnului Avram se susţine şi pentru textul de faţă, în care se întâlnesc frecvent forme precum: nainte, nalt, naltul, napoi, nălbi, nălbi-tor, nălţa, nălţare, nălţâme, năsprie, nebunit, a (să) neca, necare, necat, necătură, a noi, a nopta, a nota etc.
79
9.	Până la Dosoftei „se întrebuinţau grupurile rh,lh atât pentru a nota pe ăr, ăl (sau âr, âl), cât şi pentru a nota pe ră, lă, râ, lâ [...] Dosoftei [...] a întrebuinţat pe m, pentru âr, âl şi pentru rh, lh numai pentru ră, lă“ (Ivă-nescu, ILR, p. 585). Cu toate că ar fi fost indicat ca în cuprinsul lucrării să existe un paragraf separat, Metateza (v. şi Consonantismul, IEL2.4.8.0.), optăm pentru discutarea acestui fenomen aici, deoarece, în principal, este vorba despre grafii etimologiste în scrierea unor cuvinte şi nu de metateză propriu-zisă. O definire foarte clară a noţiunii apare atât în scrierea lui A. Philippide, Principii de istoria limbii, p. 106: „Se întâmplă că vine mai comod organelor vocale să intervertească ordinul de articulare al sunetelor şi are loc atunci fenomenul numit metateză ipEzâOeoiq)... Sunetele care-şi schimbă poziţia în timp şi în spaţiu pot să fie contigue ori la distanţe mai mari sau mai mici unul de altul“, cât şi în cartea Introducere în fonetică, semnată de Al. Rosetti şi A. Lăzăroiu, p. 100: „Când există o diferenţă de forţă între silabele unui cuvânt, atunci ele tind să schimbe între ele locul unuia din elementele lor; la un moment dat, un grup de sunete nu se mai poate pronunţa, şi atunci se produce metateza: protopop > potropop; protivă > potrivă', poclon > plocon“.
în textele din secolul al XVI-lea, Ov. Densusianu (HLR, p. 89) semnalează un singur exemplu de metateză (potropop, în PO) pentru vibranta r, pentru lichida l fiind absentă. Referitor la textele vechi, S. Puşcariu, LR, II, p. 147, observă: „Dacă în textele noastre vechi se scrie brănă, vrăstă, crăd, plăc... în loc de bârnă, vârstă, cârd, pâlc..., această metateză e numai grafică, imitând felul de scriere slavon. De rostit, se rostea totdeauna bârnă..., precum se vede lămurit din cuvinte de origine latină ca vârtos, scris vrătos... Totuşi uneori această grafie a influenţat şi rostirea14. C. Lacea, în studiul său, se ocupă într-un subcapitol de acest fenomen, cu precizarea: „die meisten der folgenden Beispiele werden nur ortographischer Natur sein, doch kommt auch in heutigen Dialekten vrâstă neben dem gewohnli-chen vârstă vor“ (s.n.). Studiind limba primelor texte româneşti, A. Avram, Contribuţii, p. 283, subliniază că: „influenţa slavă asupra foneticii limbii române a fost relativ puternică. în aceste condiţii, nu este greu să admitem, credem noi, că românii au putut învăţa să rostească lichidele silabice, atât de asemănătoare cu grupurile «voc. medială + [7] sau [r]» şi «[/] sau [r] + voc. medială», apărute ca rezultat al unei evoluţii interne. Desigur, nu putem să presupunem că în toate cuvintele de tipul pâlc, călca, plăcea sau vârf, bărbat, grăbi se pronunţa şi «vocală + lichidă» şi «lichidă silabică» şi «lichidă + vocală» fără nici o deosebire.44 Autorul impune două restricţii. Prima se referă la cuvintele din categoria plăcea, grăbi: deşi „scrierea cu lh, rh era conformă cu regulile ortografice slave44, „din moment ce grupul hl apare, la sfârşit de silabă [...] înseamnă că, fără a se abate de
80
la regulile aplicate în alte locuri, cel care a scris textul ar fi putut să redea pe [ăl], [ăr], dacă o asemenea pronunţare ar fi existat în cuvinte ca plăcea, grăbi“. A doua restricţie „priveşte atât cuvintele care astăzi se pronunţă cu [lă\, [ră\, cât şi pe cele în care apar, înainte de consoană, [ăl], [ăr] (respectiv [ăl], [âr], cu [â] dezvoltat din [ă])“. „în confundarea grupului «lichidă + vocală medială» cu grupul «vocală medială + lichidă» şi cu [/], respectiv [r], a intervenit, din nou, [...] presiunea exercitată de sistemul de alternanţe vocalice. Alternanţele lai ~ /ăl şi lei ~ lăl au constituit o piedică, în timp ce absenţa alternanţelor a constituit un factor care a favorizat producerea confuziilor amintite“ (p. 283). Exemplele pentru scrierea cu rh sunt extrase de autor din CV pentru cuvintele vărsa, vărsând cu câte o atestare, din PS, unde grafia rh apare în cuvântul vărsa de două ori, pe când în cuvintele vârtos, vârtute, învârtoşa această grafie este majoritară, din PH şi din CT, cu precizarea că „singurele cuvinte de origine neslavă cu [âl], [âr] în limba actuală şi în care se scrie, consecvent, lh, respectiv rh sunt tâlhar şi vârtos“ (p. 283).0 altă observaţie importantă a lui A. Avram este făcută în legătură cu frecvenţa apariţiei vocalei mediale după una dintre cele două sonante. Astfel, „când lichida era [/] existau mai puţine posibilităţi de a se produce fenomenul analogiei şi vocala putea să apară după [/], d. ex. în pâlc (în orice caz, putea să existe pronunţarea cu [/], dar fonetismele [tlăc], [tlâc], cu grupul [tl] iniţial, aveau mai puţine şanse de a exista", pe când, datorită faptului că „printre cuvinte de origine slavă, cele cu [r] originar sunt mult mai numeroase şi, în general, mai frecvente şi mai importante decât cele cu [/]“, „modelul" fonetic slav a putut „să exercite o influenţă mai mare în cazul lichidei vibrante" (p. 288). „în concluzie, ţinând seama de o serie de fenomene care s-au produs în evoluţia fonetică a unor cuvinte, nu putem să afirmăm, fără nici un fel de rezerve, că grafiile [lă], [ră] din textele vechi erau echivalente numai ale succesiunii de sunete [ăl] sau [âl], respectiv [ăr] sau [âr], în cuvinte ca pâlc, vârtos, dimpotrivă, avem motive să admitem că [lă] şi [ră] corespundeau şi unor lichide silabice, şi, în unele cuvinte, şi grupurilor «lichidă + vocală»" (p. 288). în nota 119, p. 288, A. Avram subliniază: „nu putem vedea pur şi simplu rezultatul unei metateze nici în vrâstă faţă de vârstă, nici în fărtat (fârtat) faţă de f[ră]tat'\ După ce examinează - succint - situaţia sonantelor din limbile slave, autorul ajunge la următoarea concluzie: „întrucât în limba română din perioada primelor texte exista fonemul lăl, elementul vocalic «conţinut» în [/], [r] trebuie considerat variantă a acestui fonem. Aşadar, [lă] şi [ră] notează succesiuni de foneme; acestea nu se realizau însă în toate cazurile ca succesiuni de sunete" (p. 289). Rezultă - potrivit cercetătorului - că vrâstă, vrâsnic sunt „variante" ale lui vârstă, vârsnic (p. 290). în urma acestui demers logic, A. Avram lansează următoarea ipoteză: „Opoziţiile de tipul lărl: Irăl existau în graiurile reflectate de textele studiate, dar ele erau utilizate într-o măsură foarte redusă. Pe lângă faptul
81
că perechile minimale nu puteau nicidecum să fie prea numeroase, existau numeroase cazuri de fluctuaţie liberă între succesiunile de tipul lărl şi cele de tipul /ră/“ (p. 292). „Prin urmare, alternanţele grafice lb~ bl şi rt~ br reflectă realitatea fonologică şi fonetică11 (p. 293) şi „grafiile lb, în cuvinte de tipul pâlc, vârtos nu pot fi explicate... numai prin influenţa deprinderilor ortografice slave“ (nota 137, p. 293).
Dosoftei, bun cunoscător al slavonei, dar şi al tipăriturilor româneşti anterioare lui, păstrează, în VS, grafiile etimologiste, respectând astfel tradiţia literară. Faptul că unii dintre termenii scrişi cu grupurile lb, rb nu se regăseau şi în limba vorbită rezultă, pe de o parte, din redarea lor (uneori într-un număr mai mare de atestări decât cu lb, rb) şi cu grupurile U, br, respectiv a/, Ar (aşa cum s-au impus, unii, în limba literară actuală), iar, pe de altă parte, din faptul că o parte dintre aceste cuvinte (nu toate) aparţin domeniului religios, fiind, prin urmare, termeni cărturăreşti, împrumuturi directe din limba slavonă (v. şi observaţia lui N.A. Ursu din Prefaţa la PsV, p. XCIV: „Grafiile etimologiste crăd, glăceavă, glătej, grăbă, jrătvă..., scrabă, stlăpit, străin, străv, tlăc, tlăni, vrătos, zgrăci (crsteaie, jrtvă, scrbă, scrşcare) care apar alături de grafiile obişnuite în limba română... scrăşca - scărşca, vrăstă - vârstă - trebuie transcrise ca atare pentru că în graiurile româneşti nordice există şi azi pronunţarea scrăşca, vrăstă, cât şi scărşca, vârstă“).
I.	Grafia l a este reflectată de:
1)	substantivul gâlceavă (< bg. gtlcava): a) rdtudEd (oct. 65718, 66v/8, 93723, febr. 6872); b) rbdUâEd (oct. 42728) şi rxdUJEd (mart. 387notă marginală, sinonim pentru holcă „zgomot; gălăgie14 din text);
2)	verbul gâlcevi (< gâlceavă): a) rdhueEAtpe (febr. 62716); b) rbdWEHHAScx (ian. 44715) şi rxdWEHHA&cx (nov. 129728);
3)	substantivul stâlp (< v. sl. crdbnb): a) cmdbnţt) (sept. 1718, oct. 46718, 48724, 88710, nov. 10772, dec. 211730, febr. 76717, apr. 9679,15, mai 12278 etc.); b) cmbdnf b) (oct. 65731, dec. 18775, 202727, apr. 6975, mai 14077 etc.) şi cmxdnţh) - forma cea mai frecventă în text (sept. 6/1, dec. 189730, 210732, ian. 20718, febr. 5573, 82724, mart. 6076, apr. 9673), pl. cm*dnH (oct. 59735, nov. 163723,182729, dec. 20173, apr. 9671), cmxdn&PH(szp\. 3/36,4/1);
4)	substantivul stâlpare „ramură verde, înfrunzită44 (cf. stâlp, lat. *stirparia):
a)	cmdbiupe (nov. 11273); b) cmbdnjpe (nov. 178732, dec. 201719, 203726, mai 11078);
5)	substantivul stâlpnic „pustnic care trăia retras pe vârful unui munte înalt sau pe capitelul unei coloane44 (< v. sl. CTdbntHHKb): a) cmdbnHHHţb) (oct. 65733, 96718, dec. 210719, mart. 4078,13); b) cmbdnHmtţb) (oct. 65732, dec. 211711) şi cmxdnHHKh (dec. 210727);
82
6)	verbul stâlpi „a marca hotarul cu stâlpi41; „a pironi cu privirea44 (< stâlp):
a)	ctmtnHMA (oct. 9778), cmAbnume (nov. 143724); b) cu sincopa vocalei a (/*) sau cu „elementul vocalic conţinut în /“ (A. Avram, Contribuţii, p. 289): cmAnnu (oct. 45712); formaţia cmAnHbtUpx (ian. 4712);
7)	substantivul tâlc (< slavonul tauci) - C. Lacea nu are atestări în studiul său pentru această grafie: a) mAhKb (dec. 194713); b) mhAKt (mai 128718);
8)	verbul tâlcui (< slavonul taikceath): ă) mAhK&Hltb (nov. 14675), mAhtcfa (nov. 110725), ijia^kHm (oct. 4276), cx mAhKSacKx (nov. 146713), mAhE&HHA (apr. 98733), ch mAbKSaipe (oct. 6977, 7373, ian. 2731, febr. 62729); b) cu sincopa vocalei a {*) sau cu „elementul vocalic conţinut în /“ (Avram, Contribuţii, p. 289): mAtK^M (febr. 52731); c) mtAx^M (dec. 193712), a6 mhAK$Hm (ian. 44728, mai 109723), ca mbAnUipe (nov. 135725, dec. 18672,25, 188724, mart. 33728, mai 114710) şi ca mMAKSÂtpe(dec. 221720, 235732);
9)	substantivul tâlcovanie „traducere44 (< slavonul tailkabahhM), scris mAhKOKAHie (nov. 122726);
10)	substantivul tâlcovnic „tâlcuitor44 (< slavonul TAhKOEtHMKh), scris rnAiKtBHHKb (ian. 33710);
11)	verbul tălmăci (< slavonul TAhMAUHTH): a) mAtMhUHHAb (nov. 122718);
b)	mhAMhQHmx (sept. 6/6) - de menţionat că în DLR nu sunt înregistrate atestări din opera mitropolitului;
12)	verbul tâlni (< magh. talani): a) mAbuecKb (oct. 96720), ca mAhnecKb (ian. 4076), mAhHHAi (oct. 82732), swp mAhHH (oct. 9672), Mh mAhHH (oct. 82729), ne mAbHH (oct. 82734), ca mAbHHpx (oct. 4377), a6 mAbHHm (oct. 42711, ian. 41723), mAtHHHASA (oct. 43715); b) cu vocala a sincopată sau „conţinută44 în l: ct ntAHH (ian. 4077), w ijiahma (ian. 17730), ne mAHAtpe (oct. 79716); c) «r miAHHM (ian. 38726), ca ca miAHtcK* (ian. 4074), ca nrbAHH (mart. 4279), ca6 njhAHHm (sept. 9723, ian. 6721), maS mhAHHmtSMx (ian. 3973), caS mhAHHm (mart. 44715, hS rnee mah nrbAHH (mart. 27729), mbAHUHA^A (mart. 33727) şi mxAHH (sept. 28711, dec. 246720), aS mxAHHtn (dec. 24076), mxAHHHAb (nov. 123728, dec. 222715);
13)	substantivul tâlniş „întâlnire“(< tâlni + suf. -iş), scris mAhHH tu (oct. 4371); în DLR citatul apare ap. Rosetti - Cazacu, ILR, 1,129; II.
II.	Grafia r a:
1.	cârlig (< bg. kărlik): a) KphAHrb (nov. 15776); b) KbpAHrb (sept. 4729, 3774, nov. 157717,161713) şi HxpAHpe{sept. 3675);
2.	cârmăci „a conduce44 (< v. sl. krumiti): a) „ş-au KpbMhUHm scaunul44 (iun. 16172); b) KhpMhUHA (iul. 2733), KbpMhUHme (oct. 50728) şi KxpM a nume (oct. 4779);
83
3.	cârciumă şi crâşmă provin „prin diverse transformări fonetice, din slavă“ (Gheţie, BD, p. 184; id. Introducere, p. 133): < v. sl., rus. krbctma, khrctma, bg. krhcma, ser. krema (cf. DA). S. Puşcariu, LR, II, p. 147, este de părere că „în cuvinte de origine slavă ca crâşmă şi cârciumă (slav. krucîma) [...] nu avem pro-priu-zis a face cu metateză, ci cu redarea lui r silabic când prin âr, când prin râ“.
în VS apare varianta cârşmă (KxpitMix): dec. 228728, 236718 (neînregistrată în studiul lui Lacea). D. Puşchilă descoperă în Mol. derivatul cârşmătoriu şi presupune că „forma cârşmă totuşi a existat, cum ne arată [...] şi formele dialectale de azi câşmă, câşmar (Trans.), rezultate prin căderea lui r înainte de grupul consonantic şm, de bună seamă întâiu în cârşmar, unde r final şi-a exercitat influenţa disimilatoare asupra celuilalt r“ (p. 26).
Gheţie, pe baza documentelor, concluzionează că varianta cârşmă a avut circulaţie în Transilavania (Orăştie, c. 1750). Pe baza atestărilor din DA rezultă, însă, că acest cuvânt a avut circulaţie şi în Moldova în a doua jumătate a secolului al
XVII-lea - prima jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind întâlnit în a. 1675, ap. GCR. 217/26, LET. II, 58/5, CANTEMIR, IST. 123; urmează apoi două citate din culegeri de folclor: ŞEZ. III, 2/10, JARNIK - BÂRSEANU, D. 91, cf. 216. Că a fost preluat de mitropolit din limba vorbită în Moldova se poate doar presupune. Cert este că, potrivit atestărilor din DA, aria de răspândire a acestei variante se lărgeşte şi spre Moldova (oricum, avea circulaţie în arealul nordic al ţării şi în a doua jumătate a secolului al XVII-lea).
în VS se întâlneşte substantivul cârşmar (dec. 236720: Kxputaup) şi în varianta cărcimari (nov. 174729: KtpuMdpî). Pe lângă această variantă, cu grafia -xr-, -hr-, în VS mai există şi varianta crâcima, cu -rx-, cu o unică atestare: ian. 24731 {KpxuMd). în DA, unde este înregistrată varianta, se face următoarea menţiune: „dintre exemplele vechi, cu chirilice, unele pot fi cetite şi: cârcîmă“, iar atestările cu rx apar în textele lui Coresi (prima atestare), apoi numai în cele redactate în Moldova şi la scriitori moldoveni din secolul al XlX-lea (Russo). în cazul acestor variante, părerea lui S. Puşcariu se susţine, nefiind vorba despre metateză, ci despre o manieră de scriere (crâcima păstrează grupul consonantic din etimonul vechi slav sau bulgar).
4.	covârşi (orig. nec.): a) KosphWHHA (oct. 60720); b) KosxpuiMHA (ian. 474, 33719) şi K0stpwHmh(im. 18721);
5.	dârz (< v. sl. druzu): a) Aph3 (ian. 24736, 24713), AptJd (nov. 16572), Apt3X (nov. 142715); b) Atp3d{mart. 38714, mai 118713) şi Axps(oct. 70712);
6.	dârjie (derivat de la dârz, prin sufixul -ie), cu grafia etimologistă AP^x/e, -x (nov. 142716,165719, ian. 878);
7.	hârtie (< v. sl. chartija) este scris, într-o unică atestare, cu -rt-, probabil prin analogie cu celelalte cuvinte slavone care păstrau acest grup din etimon: xPhmM£ (oct. 39718);
84
8.	jertfă (< v. sl. zrutva): a) xptmsd (nov. 175724,25, dec. 195715, febr.
61718,21,	mai 106715 etc.) şi xpxmBX (dec. 203721); b) există câteva atestări cu i „în locul lui u din v. bulg.“ (Densusianu, HLR, II, p. 51): XHpntEX (oct. 4579, nov. 158711, dec. 227717, mart. 58721, apr. 8771);
9.	jertfi (< jertfă): a) xptmEH - cu un număr impresionant de atestări (sept. 3575, oct. 58724, nov. 136727, dec. 21477, ian. 7725, mart. 27711, mai 126721 etc.); b) xxpmsH - cu o frecvenţă mai redusă (dec. 218719, 234729, 235732, 23875, 242714);
10.	jertfelnic (< v. sl. zrutviniku): a) xptmtBHHEjh) (oct. 51725, 52728, 757sinonim marginal pentru vetrile idoleşti din text, 80734, nov. 121729), scris şi xphmshHHK (nov. 108710);
11.	grafia etimologistă apare şi în derivatul jrătvişte (xptmEHipi) (apr. 102710, mai 114711, 11575) şi în participiul jrătvit (ntphmsHm) (sept. 6719, mai 11574) -acesta din urmă scris, o dată, şi cu -xr-: xxpmEHm(dec. 23874);
12.	învârti (< în + sl. vruteti): a) Ch/nsphmttpe (oct. 8178); b) ’ÎNEtpmHNA (ian. 43733), “t/HEtpmHHA 8cx (nov. 129732), ci ch ‘ÎMEipmtcKx (nov. 16871), “f/hetpmHpx (nov. 16878) şi "txExpmHHA (nov. 16873);
13.	învărvomat: a) faptst/adm (x) (ian. 19716); b) •fBtpBOMdm (x) (sept. 3729, febr. 6574, apr. 91733);
14.	obârşie (< v. sl. OEptm): ă) mptu//e(dec. 20572, mai 125720); b) WEtpuiîe, -x (nov. 133721, 159714, dec. 19376, ian. 15734, mai 105724) şi WEXpwîe (nov. 159719, dec. 209719, 23673, 245729, febr. 85725, iul. 2729);
15.	obârşî (< obârşie-, cf. v. sl. tEphuuTH): a) chiu WBphtuJcKX (sept. 25710, nov. 155719, ian. 20714), WEphWH (oct. 48722, 52720, 5272), WBphuiHpx (oct. 95725, nov. 15577), âS wEphwiîm (nov. 158713, febr. 58729, 76736), WEpiuiHHAh (sept. 35711, oct. 59720, 89733, 9074, 93726, 94713, nov. 10177, febr. 53736 etc.); b) WBhpuiH (sept. 5719, 16715, oct. 67714, 83716, nov. 14576, 15973, 171718, 18378, dec. 190717, ian. 2712, 32711, febr. 67720, 7375, mart. 4278, apr. 76712 etc.) şi wexPuih(dec. 209726, 21673, 230723, 229716);
16.	derivatul cu grafia -rt-: „mphu/Mmfah drumului nevoinţei" (nov. 173729);
17.	ocârmui (< ocârmi, sub influenţa lui cârmui-, ocârmi < slavonul CKptMHTH „a conduce11), cu grafia -rt,-: WKphMtftipe(oct. 4778), WKptmUx (dec. 214714);
18. pârjoli (< magh. porzolni): a)	nptxvdum (oct. 67710), nptxvdHm (oct. 9173); b) ntpxodtr. sept. 776, 21725, dec. 21576, ian. 28719, febr. 6777, mai 120734), ntpxodHnf x) (sept. 878, oct. 9179, nov. 99719), scris şi nxpxodMpx (sept. 38726), nxpxMHm (oct. 39716,79732);
19.	sârbesc [< sârb (< ser. srb) + suf. -esc], scris cptEtCK(oct. 6576);
20.	sârbeşte (< sârb + suf. -eşte), scris cptstipf (oct. 65712);
85
21.	scârbă (< v. sl. cKptEh): a) cuptEM, -/ (sept. 23729, oct. 93712, nov. 107716, 123710, 148713, 158730, ian. 39730, febr. 70723, mart. 24/7, mai 130720, 141720, 142720); b) cu vocala ă sincopată sau „conţinută44 în r. ckpem (ian. 38725); c) cKhpsx, -/(sept. 12726, oct. 49720, nov. 132731, 14472, 15275, 176733, mart. 44720, mai 127722, iun. 14975, 15277) şi ckmpex, -/(sept. 5/18, dec. 205721, 20571, 226711, febr. 79721, mart. 4373, 43734, iun. 15778);
22.	scârbi (< v. sl. CKphEtTM): a) ch CKptEHpx (oct. 70732), cepebuhaHm» (nov. 152725), aS CKptEHm (nov. 11572); cu vocala ă sincopată sau „conţinută44 în r. adU cKpEHmSd (ian. 38713); c) cKtpEM (nov. 10674, ian. 39710, mart. 5476, apr. 7579, mai 13378) şi ckxpeh (oct. 41722, nov. 184721, iun. 149729; participiul este scris CKtpEHm (mart. 54716) şi ckxpehhe (sept. 4/21);
23.	scârbitor (< scârbi + suf. -tor), cu -hr-: ckipsmnopH&fHh (mai 133715);
24.	scâmav (< v. sl. acsphHJSb): a) CKphHdse (nov. 116724); b) CKipHJB (febr. 54731, mai 140733);
25.	verbul v. sl. suvrusiti apare în textul VS în mai multe variante grafice:
a)	1. cţptujH (nov. 157731); 2. cu vocala ă sincopată sau inclusă în r: ch ct cţpuucKx (ian. 1573); 3. cţhpuin (sept. 33721, oct. 45717, nov. 108732, 174725, dec. 191715, 213731, ian. 14724, mart. 2674, apr. 69722, iun. 150719 etc.); 4. cţxpuiH (dec. 234710); b) 1. chsphuiH (sept. 1721, 2726, oct. 39724, 6472, 6671, 7678, nov. 9974, 115715, 148721, 160732, febr. 62711); 2. chEhpuiH (sept. 4711, 3973, oct. 85710, 91710, 96712, nov. 100714, 115720, 129710, 137730, 143718, 175731, dec. 189721, 201724, 215716, ian. 2725, 24711, 28731, 31720, febr. 63725, 71735, 72721, apr. 79717, mai 10679 etc.) şi chBxpuiH (sept. 3972, oct. 3976, nov. 160730, dec. 220722, 246710);
c)	1. ţphuiAipene (oct. 8075); 2. $hpuiH (sept. 21729, oct. 8877, nov. 98717, 163720, febr. 57713, 71724, 76735, mart. 13/30, 31724, apr. 68713, 8374, mai 124717, iun. 160717 etc.) şi $MpuiH (dec. 23374, 235728, 245723, febr. 60731, 79718); 3. 4tphu/HHAoo (iul. 3720);
26.	sfârşenie (< sfârşi + suf. -enie\ cf. v. sl. chBphti/fHHE): a) 1. cfphtueHÎf (sept. 24722, oct. 7174, dec. 214725); 2. cţpmnîe (ian. 2711, 1371, 15713, 2071); 3. c$hpuifHie (sept. 3730, 878, oct. 44726, 63711, 7677, 94713, nov. 10977, 132715, 156733,15875, 17371, dec. 18772,191721, 19377, 201714, ian. 3712, 8714, 21711, febr. 61712, 6275, mart. 26vbi7l9, apr. 82732, iun. 157733) şi c$*pwHh (sept. 24727, dec. 225734, 22672, 229715, 232725, 244719, febr. 88729); b) 1. ctBptuieHÎe (nov. 109727); 2. chBhpweHÎe (febr. 50730, 6973); 3. chBKpuiiHÎe (dec. 227730); c) 1. ţptiuBHÎe (oct. 71727); 2. $tpuiBHÎi (nov. 156718, 169721, ian. 12732, 30719, 46735, febr. 59726, 61718, mart. 22/33, 27711, 4276, 5776, 6176, apr. 71720, 78726, 9473,100721, mai 10879, 137732, iun. 153726 etc.);
86
27.	sfârşit (substantiv şi adjectiv): a) 1. cţphuiHm (sept. 6736, dec. 186v/16);
2.	c$hpuiHm (sept. 9728, 12723, 17710, 2475, oct. 4877, nov. 103732, 137728, 158725, 182720, ian. 9725, 4973, febr. 76733, mart. 42725, apr. 100725, mai 10774 etc.); 3. cţpuiHmx (sept. 38715) - în textul studiat apar şi formaţiile prefixate cu ne-: HtcţphUiHm (oct. 52720, ian. 2172), HecţhptuHm (oct. 52717, nov. 140720, 141726, 15279, 169718); b) 1. chsphWH/n(ian. 1172, mart. 16/26), scris şi chBpxuiHm (ian. 1171); 2. aephu/Mm (sept. 4712, oct. 73710, 7872); 3. chBhpwHm (nov. 100715, 109724, apr. 97730, iun. 160723) şi chBxpuuw (dec. 236712); c) ţhpuiHm (nov. 98711, dec. 18777, 224720, ian. 972, febr. 51732, 62720, 6976, mart. 4371, apr. 64731, 6773, 78735, 82715, 93710, mai 128710, 144714 etc.) şi $xpuiMmt (sept. 2/24, dec. 214721, febr. 90716); în text mai există şi substantivele cţhpwHmtyx (iul. 2712) şi chBxpwHmopî (iul. 3726), scrise cu -hr-, respectiv -Mr-\
28.	târsână (< slavonul rptcmu): a) mphcxNX, -t (oct. 75722, 91733, nov. 117727) şi mphCHHe (oct. 90714,16, nov. 172722, iun. 161729); b) mpcnue (ian. 12724); c) mtpcHHe(mart. 45733, mai 11176) şi mxpcHHe(nov. 128723);
29.	stârni (orig. nec.): a) cmphHH (sept. 3715, nov. 118733); b) cmxpHH (nov. 107729);
30.	târg (< v. sl. Tptrh): a) mptr (oct. 70718, 76722); b) mtprb (sept. 15713, oct. 68727, dec. 18871, 19173, ian. 22711, 41710, mai 119723, 12279,10, 124728 etc.) şi mxpr (nov. 147715, dec. 196713, 226719, 240716, ian. 7710, febr. 8373, mart. 40713);
31.	târgovişte „oraş, târg44 (< slavonul trăgovige): a) mphrwBHtpe (mphroBHipi) (nov. 150710, dec. 194730, ian. 38723); mhpreeHipe (nov. 128715, ian. 40734) şi fnxproBHipe (sept. 11725);
32.	târziu (< lat. tardivus): a) mphSMd (oct. 68717, 88721, nov. 167712, ian. 35721), mphsxe (iul. 2713); b) mpshtf (oct. 47710); c) mipsitf (mart. 41713, 4678, mai 133730), mhpsxti (nov. 165716, mart. 25715), mhpsxe (mai 113715) şi mxpsxd (nov. 179731); în text există şi forma cu prefixul ne-, ne 'htmph-sxHHAk (mai 11377);
33.	ţârcovnic „paraclisier“ (< slavonul UphKOBHHKh), scris UpiKWBHtmÎH (dec. 213726);
34.	slavonismul bezsrhbrtnikt „fără de argint“ (Puşchilă, Mol., p. 78) apare scris atât cu grafia - hr-, cât şi cu -rh-: BfcpeephHH^h (nov. 98716) şi EtcpeBhpmm (ian. 46731); acelaşi cuvânt este scris şi EescpeEphHHUt (oct. 7077), Et3cpe-EMpHHUt (ian. 2725) şi EescpCEpHMUt (oct. 7075) - cu sensul „care nu primeşte mită; incoruptibil11;
35.	izvrăjenie „caterisire41 (iun. 154733: H3Eph*ceHΣ) apare şi cu grafia -hr-: izvărjenie (febr. 77725, iun. 154729: H3EhpxiNÎr) < a izvârji, cuvânt vechi slav;
87
36.	văscrăsenie „înviere** (mart. 55734: KicKphceHÎe), dar şi văscărsenie (mart. 56713: Ehc/ChpcfH/f) < rus. voskresenije\
37.	văzdrăjanie (dec. 208721, mart. 39730, apr. 7978, mai 113724, 124723: R'h3AphxtiHÎi) este prezent şi cu grupul -ar-: văzdărjanie (nov. 122729: st3A*P~ xiiHÎi)\ în textul VS apare şi substantivul văzdrăjnic (dec. 224712, ian. 20734: Eh3Aph>KHHKby, este vorba despre substantivele vâzdârjanie (< v. sl. vuzdruzaniîe) „cumpătare, înfrânare**, respectiv vâzdârjnic (< v. sl. vuzdruzîniku) „cumpătat, înfrânat**;
38.	vârtos [< lat. *virtuosus (< virtus, -utis)] este scris, în general, cu grupurile -hr-, -xr-, de câteva ori înregistrându-se şi grafia cu -rh-, sptmcc (oct. 95714, nov. 141723, 142725); o singură dată apare scris şi derivatul vârtucios cu grupul -ra-, EptmduHoc (oct. 86733);
39.	zgârcitură [< zgârci (< v. sl. sugruciti) + suf. -tură]: a) 3rptuHm6pd (nov.
126721,26); b) 3rxpuHmtpd (dec. 227713).
Concluzia care se desprinde după lecturarea termenilor extraşi din textul VS cu acest tip de grafie a grupurilor -Za-, -ra- din etimon este că, într-adevăr, cuvintele care reflectă acest stadiu nu au suferit o metateză, aceasta fiind numai de natură grafică. Dosoftei urmează tradiţia, acest tip de scriere fiind un reflex al unei reguli din ortografia slavonă (cf. Bărbulescu, Fonetica, p. 409, 416). Ceea ce se poate observa cu uşurinţă este însă efortul cărturarului moldovean de a renunţa la această „regulă** generală în scrierile din secolul al XVI-lea (cf. TEXTE ROM. (XVI), p. 60, 168, 389, 493), de a reduce la minimum grafiile etimologiste, scriind aşa cum se rosteau cuvintele în realitate. Mulţi dintre termenii menţionaţi continuă să reflecte tendinţa de închidere a lui ă la â, mitropolitul încercând astfel să urmeze -în parte - norma „dialectului** literar muntenesc. în orice caz, stadiul vechi, cu ă, specific tipăriturilor (dar şi rostirii) din arealul nordic al ţării (în special din Moldova) este foarte bine reprezentat şi în acest tip de grafii.
10.	Potrivit unei vechi reguli a ortografiei slavone (v. Bărbulesc, Fonetica, p. 91-92), i, 6 notează la iniţială de silabă diftongul ie (v. şi observaţia lui Lacea, Untersuchung: „Anlautendes rumăn. e ist immer mit e geschrieben, das aber als ie zu lesen ist“): eoHHHpx (dec. 212734), eeHHtmtuxde (oct. 88727, dec. 230719); epi (oct. 47729, 95726, nov. 118711, apr. 74732); epeu (oct. 70711, nov. 12279, dec. 203727, apr. 65722, iun. 155733), epsodcx (oct. 46732); epoMOHduiÎH (ian. 3171), dar KpoMtHdjc (apr. 63726, 88728, mart. 5/13); tpmd, frecvent în text cu e iniţial (sept. 14716, oct. 42711, dec. 19375 etc.), dar şi cu grafia apmb, -x (sept. 14729, oct. 52723, 69716, nov. 129734, 190731, mart. 46716), epmdpe (nov. 102713, 116723, 15276, febr. 90719, mart. 44733), epmdm (sept. 5718), epmhWHe (oct. 49734, nov. 147718, dec. 196731, 22078, ian.
88
13714, febr. 62734 etc.), epnvhmtp» (apr. 98717), epmtm^ph (febr. 74710); 6U1ÂHÎH (febr. 6573); euni (nov. 171722, mai 132710 etc.), dar şi c-k acx (nov. 148717, 15978 etc.), ernupe (mai 12675), euiumt (oct. 6873, 96714, mai 132732 etc.), GuiHmtpl (dec. 196711); 63fp (febr. 78725). în textul VS apar şi pronumele 6*8 (nov. 107729, mai 145733) şi ghiu (nov. 181731, 184722, febr. 74726, mart. 35729) în care, cu siguranţă, slovele c, g reflectau, în rostire, diftongul ie; în limba literară modernă, scrisă, aceste pronume sunt reprezentate grafic cu e iniţial (el, ei, ele).
11.	„O particularitate interesantă, de provenienţă ucraineană, este notarea sunetului h cu ajutorul grupului de litere gh (r/)“ (Rosetti-Cazacu-Onu, ILR, p. 135). N.A. Ursu vine în completarea acestei afirmaţii, precizând că particularitatea ar putea fi de „provenienţă polonă sau ucraineană11 (Opere, I, p. XC). Prezenţa acestui grup (gh) în scrisul lui Dosoftei este semnalată şi de Puşchilă, Mol., p. 5: „Grupul gh (r/) este adesea întrebuinţat pentru / simplu: ghotarx. Acest fel de scriere este împrumutat din limba mteană. Anume, în ruteană, la începutul cuvintelor a trecut în h, iar acest h, spre deosebire de cel primitiv, se însemna în scris cu gh. Astăzi, alfabetul rusesc scrie... g, deşi pronunţarea e h. Probabil că scrierea cu gh pentru h în ruteană nu era arbitrară, ci reprezenta o fază mai veche a acestei transformări fonetice când trebue să se fi pronunţat gh, deci amândouă literele. Faptul însă că Dosoftei scrie cu gh pe h iniţial din cuvinte româneşti fără deosebire ne arată că în vremea lui şi în ruteană gh se pronunţa ca h“.
în textul VS apar grafii ca: rjfjpHHKb (dec. 21772) (< slavonul *harmu sau „din har + suf. -nicli, DLRLV); r/jplfiS/ih „luptă“ (ian. 3673) (< magh. harc, cf. Densu-sianu, HLR, I, p. 240); rxdmâUH (nov. 167723) (< pol. hetman); r^tE^Kb „bucată, parte“ (apr. 95721) (orig. nec.); r/iptub „luptător destinat deschiderii bătăliei sau hărţuielilor*4 (dec. 209730) (< hărăţi, de origine necunoscută, cf. ..harţă, hărţui; magh. herecelni, herhelnt*, DLRLV); r^bp^Ame „tăbliţă de joc“ (apr. 7174) (< magh. hâzsârd „hazard"; rjfhuiîe „zdreanţă" (ian. 5715); ryhmMhHHHAb (apr. 8671) (a hătmăni „a guverna" < hatman + suf. -i); rxeperm „origine" (nov. 1017 29 - ca sinonim marginal, Dosoftei notează neamul) (< magh. eredni); pl. ryVMHi (iun. 15474) (< v. gr. ymnos, lat. hymnus); rxnpHiu „firesc" - glosat în sine (sept. 2/13) (fire + suf. -eş); rx^phU (sept. 6/21, nov. 151715, dec. 196726) (v. hărăţ); rxwAKx „gălăgie, tumult" (sept. 2979, ian. 37720, febr. 6977, mart. 38735, 55733) (< rus. golka); rxwpEX (nov. 125715, 17977, febr. 58735); rxwpEÎA „a aduna, a strânge" (febr. 6271); rxepEHmopÎH (nov. 15378); rxompx „prostituată" (febr. 54734) (hotru = votru, cu orig. nec.; cf. slavonul viitri, votrî); rxpdHX (nov. 138725,31) (< slavonul hrana)', rxpiHÎM (nov. 138725) (< slavonul hrăniţi); /•/&//# (nov. 130712) (< hui + suf. -et); npurxdHx (ian. 1713, 1471, 34733) (< ucr.
89
pryhana, pol. prygana); mrx«»dt (nov. 10476) (< slavonul povonî). De menţionat că în VS notarea cu gh în locul lui h iniţial sau intervocalic este accidentală, grupul fiind întrebuinţat numai în elemente nelatine. O parte dintre cuvintele exemplificate apar în textul studiat, într-un număr mare de ocurenţe, şi cu grafemul h: jfdpHMKt (nov. 159736, 17775, 18475 etc.); x*PH (mai 107723, iun. 156732); yjfihtuH (sept. 1729, oct. 44724, 57715 etc.) şi xlm"dH (sept. 4/16, nov. 100721); XhpxAme (apr. 9374); dS xbmMbHMm (sept. 275); xHPeu/{dec. 192710, 236728), XHpuiu (sept. 2/notă marginală, 3/13, nov. 13276); x^P^U (nov. 108726, mai 123735); xw*K* (nov. 159714, mart. 21/12, 4476); xwPE* (sept. 471, 33729, oct.
75728,32,	nov. 125725, ian. 8711, iul. 2715); d XwPBi(dec. 214726); XP*HM(dec. 19274, 21672, ian. 36728 etc.); XPE"*W (mart. 54724), XP™î** (apr. 64716) etc.; npHXdH* (sept. 1676, oct. 54726, nov. 15678 etc.); «o/w/(sept. 3724).
12.	„O frecvenţă deosebit de mare în scrierile lui Dosoftei (cu excepţia PsV, unde apare sporadic, fiind probabil înlăturată de copişti şi tipografi) o are grafia cu o nediftongat a unor cuvinte: bole, come, cosa... (scrise de obicei cu w, dar şi cu o) care alternează cu grafia obişnuită a aceloraşi cuvinte boale, coame, coasa... Această grafie prezentă şi în textele autografe, atât în versuri cât şi în proză, arată că Dosoftei pronunţa în cuvintele respective un o deschis, aşa cum se aude şi azi în unele graiuri din Transilvania*4 (N.A. Ursu, Opere, I, p. XLVI). Rosetti, ILR, p. 455, este de părere că, chiar dacă „diftongul oa e notat cu ajutorul slovei o nu trebuie să [...] deducem de aici că o nu fusese încă diftongat în oa, la această epocă [sec. XIII-XV]. Pentru explicarea acestei grafii trebuie să ţinem seama de faptul că vechea slavă nu posedă acest diftong. întrebuinţarea slovei o pentru a nota pe oa e datorită, deci, grafiei chirilice**. Această opinie şi-o menţine lingvistul şi când este vorba de textele redactate în secolul al XVI-lea, chiar dacă delimitează arii în care apar redacţii numai cu o în loc de oa: Moldova, sudul Ardealului, Ţara Românească, Banat (v. p. 506). Densusianu, HLR, n, p. 35-36, observă, pentru secolul al XVI-lea, că w, o „înlocuiesc foarte des diftongul oa“ şi, deoarece „aceleaşi texte cunosc în alte locuri diftongul oa, nu poate exista îndoială că avem a face [...] în acest caz cu o grafie arbitrară. E totuşi cazul să ne întrebăm dacă putem să interpretăm în acelaşi fel toate cazurile în care oa este înlocuit de w, o; se ştie că în câteva regiuni ale ţinutului românesc diftongul oa este necunoscut, fiind înlocuit prin o; când, prin urmare, întâlnim într-un text vechi w, o = oa, suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm dacă acel text nu provine dintr-o regiune care nu cunoaşte diftongarea lui o... Dacă un text întrebuinţează în mod consecvent w, o în loc de oa [...] nu e neverosimil să admitem că cel care l-a scris aparţine unei regiuni în care diftongul oa era neuzitat**.
90
După cum se ştie, reducerea diftongului oa la o este o pronunţare dialectală care se întâlneşte în Maramureş, Ţara Oaşului şi în alte părţi ale Transilvaniei. în textul VS este prezentă scrierea alternantă cu o (w, o) şi cu oa în numeroase cuvinte. Ţinând cont de părerea lui N.A. Ursu, potrivit căreia Dosoftei este român, trăgându-se dintr-o familie moldovenească veche, care avea însă legături cu Transilvania (v. PsV, p. X-XIII) şi de observaţia aceluiaşi filolog ieşean conform căreia mitropolitul şi-ar fi petrecut anii tinereţii la Petrid, „la mănăstirea ctitorită de strămoşii săi“ (loc. cit., p. XI), fapt ce explică „existenţa particularităţilor transilvănene de limbă“ (loc. cit., p. XII) din opera sa literară, trebuie să considerăm că unele grafii cu o în loc de oa dintre cele ce vor fi exemplificate mai jos pot reprezenta pronunţări reale în limba vorbită de mitropolit (v. şi loc. cit., p. LIII). Astfel, în textul VS o nediftongat este notat, în alternanţă (sau nu) cu oa, într-o serie de termeni precum: agiutătore (apr. 82725), agiutore (mai 141724, iun. 149734, 157727); altăoră (mart. 35716, 36714); aprope (ian 11734, 2471, febr. 5075, 65715, mart. 20/2, apr. 63710, mai 13/6, 34732, 139719 etc.) // aproape (sept. 8723, oct. 63732, nov. 13778, 160723, dec. 23379, 23571, 241721 etc.), apropele (ian. 40728, mai 114721); ardzătore (mart. 4774); ascultoie (iul. 7 -atestarea este ap. TDRG)‘, aşteptătorea (sept. 573); băutore (febr. 76729); boia (febr. 49712, 56731, 60716), bole (nov. 171722, 179719, ian. 873, febr. 73728); boierosă (108734); boşele (febr. 6275); bucurosă (mart. 2711, iun. 15877); canone (ian. 9719, 15736, 4471); căşcioră (ian. 28730, 29717, 32721, 41716, febr. 50731, 63716, 70724, 71731, mart. 29720, 43713); chiliâra (dec. 246731), chiliore (ian. 3479); clinciose (ian. 2476); clinciurose (febr. 53715, mart. 58727, apr. 81723) // clinciuroase (sept. 2577,13, oct. 71713, 73730); codele (oct. 41721) // coadele (sept. 37725); cordă (mart. 60724) // coardele (nov. 148716); costa (ian. 8712), costă (apr. 88720), coste (ian. 2477, 2875, febr. 51721, mart. 9/8); cojoce (sept. 6/notă marginală); colibioră, -a (febr. 68716, mart. 14/9, mai 130736, 13077); copte (mai 140732); comele (ian. 49720); pl. cosoră (febr. 6274); covârşitore (mart. 4871); credinciosa (apr. 7777); cucână (ian. 41720, mai 132715, 142725), cucona (ian. 6734, 41719); cunoşte (ian. 24718); cuptâre (mart. 49714); curătore (ian. 4474, mart. 2713, 58733); curăţâtorea (apr. 7777); „cursă-tori fântâni14 (nov. 101719); cursore (dec. 215726, 23075, mart. 27vbl721, mai 108716) // cursoare (sept. 3733); cuviâsă (febr. 57733); cuvântătore (iun. 158721); dănâoră (apr. 677 35, mai 121725, 128728); descălecătore (mart. 9/18); despuitorei (ian. 16719); dănâoră (febr. 56715, mart. 20vbl73, apr. 67724), dânăoră (ian. 11720, 1771, mart. 17/18, mai 113712 etc.) // dânăoară (sept. 22720, 30735, oct. 41721 etc.), dânăoară (sept. 26727, oct. 41716, 43714 etc.); doră (mart. 49712, 56737, apr. 63718 etc.); dobitoce (febr. 51733, 73729, mart. 44723); ducătore (mart. 56711); dumnevostră (sept. 9717) - atestările majoritare
91
sunt cu oa; să-l dâră (ian. 38725); dzâmbroe (febr. 50716); fărmăcătore (mart. 12/1, iul. 3722); fetişora (mai 146714), fetişoră (ian. 41717, febr. 5475), fetişore (mai 10978, 132718); feţişoră (mai 146717); ficioră (febr. 49714, 73723),/ic/ore (febr. 50719); fiitore (ian. 1877, apr. 9472) // fiitoare (febr. 60723);florea (nov. 168728, apr. 98717, mai 112734, 144723) II floarea (nov. 13972, 16979); foe „foaie“ (mart. 437notă marginală)\fole (mart. 52726) // foaie (febr. 87734, 8773); fome (ian. 38715, febr. 53716, 75726) // foame (nov. 104731); forte (sept. 1171, oct. 57726, ian. 1726, 15732, 18717, febr. 50714, mart. 15/14, 27vbi730, 31710,
3571,13,	3573, 41734, 46717, 54716, 55718, apr. 6871, mai 11778, 139729); folosâtore (apr. 93724) // folosâtoare (oct. 40727); frumosă (febr. 55737, 5671, mart. 6/29, 45rbi7l6, mai 13579, iun. 154728, 161723), frumâse (ian. 20716, apr. 76722, mai 10978, 118734); găvozde (oct. 68729, febr. 6077, apr. 9577); ghimpose (apr. 81723); giocă (mai 10072); globă (ian. 876); glâtă (ian. 18716), glota (ian. 3377); gona (ian. 1676), gonei (mart. 48712), gonă (apr. 72723,28, mart. 3776); golă (nov. 135711, febr. 5572, 7579, apr. 6473); grăbitore (ian. 27734); gropă (ian. 38733, mart. 22/24); groza (febr. 5477), groză (mart. 4674); groznic, -i, -e (oct. 41715, 84717 etc.); grasă (mart. 59719); gunoie (mai 11374, 130735); iconă (dec. 208713, ian. 33716, 37712), icona (oct. 7(7/3), icone (febr.
65720,22,	mart. 3275, mai 136711); iuşoră (mart. 3179,13, 50712); de iznovă (ian. 44731); izvoră (febr. 6474, apr. 79712, iun. 158720) // izvoară (oct. 6873, ian. 3977); [î]mvălitorea (dec. 23775); îmvitătore (ian. 13717); închisore (dec. 189722, ian. 7723, 22732, 2377, 23729, febr. 55727, 7574); încoce (mart. 5778); să-l însore (mart. 4172); înşelătâre (apr. 67727); întorcere (ian. 2727, 27725, mart. 3/37, apr. 68720); întunecosă (ian. 14723, mart. 29720, 3779, apr. 100712); întomă-te (febr. 75717); lătişoră (ian. 17713); lexicone (sept. 6/5); lipiciose (mai 144719); luminosă (mart. 33713); matrone (nov. 155719); măhnitore (mai 119734); micşore (febr. 55717); milosă (ian. 30729); milostiviciose (oct. 40721); mincinosă (mart. 46712), mincinosele (mai 106730); mâncătore (mart. 57722); să le moie (febr. 54722); more „a muri“ (mart. 57729, mai 11175, iun. 161717), adj. mortă (mart. 12/31), morte (nov. 124716, iun. 148710), subst. morta (mart. 12/37), morte (nov. 163732, ian. 1971, 21721, febr. 56717, mart. 16/11, 31725, 3371, 3477, 46720, apr. 67727, mai 107724, 117721,28, 119729, 128710, iun. 14973); muriciosă (apr. 9873); nebătrânitore (febr. 7079); necredinciâsă (ian. 22721); necuviose (mart. 7/14); nefărşitore (mai 12678); neîmbătrânitore (ian. 17711, apr. 79710), neînbătrănitore (mai 12678); nemăhnitore (febr. 7079); neputredzâtâre (mart. 40734); nestricăciosă (apr. 7873,12); nevoitore (ian. 8730); nopte (ian. 5734, 9716, 13727, febr. 71735, mart. 14/11, 38737, iun. 155715); nostră (ian. 172, 25735), nostre (ian. 16719, 22725); oie (ian. 39733, apr. 73730) // oaie (dec. 208721), oaia (dec. 195736); ole (ian. 2877, mai 11972);
92
oră „oară“ (mart. 25735); orba (iun. 15979); ore „oare“ (nov. 149714, ian. 22719, 38726, mart. 2719, 38736, apr. 6374, 101716, mai 134710); orecare (nov. 178716, ian. 6721, febr. 74724, mart. 26bl78), orecarea (febr. 66724), orecarii (nov. 154722, mai 111733), orecarele (nov. 185719, iul. 3719); orecând (nov. 165716, febr. 76731); ospeţ (apr. 84730, oct. 40733, 60725, ian. 22722, 2878, mart. 4079); oste (nov. 170723, ian. 11720,46717, febr. 61723, mart. 2779); ocolele (febr. 52727); odănăoră (febr. 76727, mart. 37733, 37730, apr. 8475, mai 11372), odănăoră (ian. 1175, febr. 62716, mart. 4572); odâcă „chiar şi; până şi“ (mart. 44723) // odoacă (oct. 83732); odoră „odoare" (mart. 4/26), odorăle (dec. 22372); omeni (oct. 87712, ian. 678, 18725, 41721, febr. 51714, 73729, apr. 72716) // oameni (sept. 9714, 35726, oct. 5171); să omoră (febr. 62714, apr. 8071); orecare se întâlneşte frecvent în text în această formă, apărând doar sporadic cu diftongul oa: oarecare (nov. 161720, dec. 202733, 22177); orece (nov. 99720, ian. 17715, mart. 55724, mai 13477); oreceva (oct. 84714); orecine -formă generală în VS, dar, o dată, apare oarecine (sept. 374); orecând, orecât sunt forme generale în VS; orecum (ian. 43732, mart. 35713), ore cum (apr. 101716); oreunde (dec. 209715, ian. 11726); ose (nov. 100724, ian. 7725, febr. 86725, mart. 32722, iun. 150711); ospe (oct. 48710, ian. 14711); ostrove (nov. 158732); păcătosă (apr. 65735, 6773, iun. 157712); pătimitore (apr. 78716); piciore (ian. 772, febr. 62734, apr. 104710); pirone (febr. 6076, 61735, mart. 38731, mai 107724); pângăriciosa (mai 114715); plăcătore (febr. 50715); plângătore (mart. 35727); ploie (febr. 79731, mart. 18/29, 36735, 39714, apr. 7475, 10575,8, iun. 151726); polă (mart. 34717), pola (mart. 23/19, 55718), polele (febr. 75720); pomă (apr. 102724), pome (mart. 38732, mai 129728, iun. 15371); porta (nov. 18074, ian. 13715, febr. 6672, apr. 87715); podoba (febr. 78735, mai 12876), podobă (ian. 9712, 12717); ponorose (febr. 83723); să potole (mai 128730) // potoale (dec. 19672); preacuviosei (ian. 471, 6730), preacuviosa (ian. 12715); preafrumose (apr. 103727); prinsore (mai 13577); prologe (ian. 26718) // proloage (sept. 6/34); prâste (mart. 2728, 41728); punoie (nov. 182717, mart. 2673); să (să) porte (nov. 150714, febr. 81716); pusore (ian. 8719, 4572, febr. 58713, mart. 26725, apr. 78721-22, iun. 152734, iul. 1716-17); pote (ian. 30721), să potă (mart. 19/9, 36713); putore (ian. 1274, febr. 86733, mai 134719); putredzâtore (mart. 5/8); rădăciore (iun. 156734); [î]/ răstomă (febr. 65715); războie (sept.278, ian. 10727, mart. 26vbl7l2, iul. 471) // războaie (sept. 3717, nov. 167728, dec. 236732 etc.); robă (mart. 53716), robe (ian. 30726, febr. 8675, mart. 3/3); rodă (febr. 90711, mart. 4678-9, mai 114733); îl rode (mart. 4776); rotă (ian. 27734, mai 10979), rote (nov. 168735, ian. 46721, mai 122736); rogo-jiora (mart. 27rb,7l); te rogă (mart. 2729), să (să) roge (febr. 58728, mart. 4171); sărbătore (ian. 1710, 25718, 4475, febr. 51723, mai 107721); scăldătorea (mart.
93
26715); scoteţ (mai 130725), scosără (ian. 26735), scâsă (febr. 73716), scote (ian. 24715, febr. 5473, mart. 11/6, 26720, apr. 70725), să scoţă (ian. 671, mart. 7/24); scrisore (febr. 71718, 7273, mart. 47723, apr. 83729, mai 129712, iun. 156710); să scolă (nov. 177713), scolă (mart. 7/8, 12/28); să slobodze (mai 12372), să slobodză (mart. 61736); slota (febr. 80723); smolă (febr. 56720, mart. 16/19); sore (nov. 165711, dec. 208734, ian. 13733, 31721, febr. 5378-9, mart. 3/10); sorte (mai 107719); soţa (mart. 40721, 44721, iun. 156728), soţă (iun. 159720), soţe (ian. 29713, 34719); solitore (mart. 46735, iun. 159729); soţâora (oct. 55731), sofele (ian. 7711, apr. 86722); spândzurătore (mai 133729); spreje-nitore (febr. 59712, 7771), sprejinitore (febr. 59712); stuhosă (dec. 2257notă marginală); stătătâre oct. 60721, nov. 10974, mart. 40731); storcătore (mart. 53726); strămtâre (mart. 24/7); stricăciose (apr. 92712); stricătore (febr. 64734, apr. 69710, 10274-5, mai 108727, 113725); stngoiei (febr. 61725, mai 13572); strâmtâre (apr. 75730, mai 127733); sucitore (mai 111719); susâoră (mai 129736); şcâlă (mart. 33711,13-14); şoptă (oct. 45713); tăietore (febr. 52725, mai 12774); tăiose (oct. 92721, ian. 28712); ticălâsa (mart. 41724, iun. 155719, 156726); o topitore (mart. 49714); topore (ian. 21715); tote (nov. 179713, ian. 1712, 1714, 672, 2371, 38716, mai 123730, iun. 160715), totă (ian. 379, febr. 54735, 61719,22, iul. 1720); trăitore (mart. 5/10); trecătore (ian. 9727, febr. 64735, mart. 40733, 41734, apr. 97734, mai 116736, 123717); trudiciose (mai 142727); fâfişore (iun. 161726), ţâţâşorele (mart. 27rbl720); să umoră (febr. 5872, mart. 5675, 6175); unsore (apr. 69713, 8973); urciore (mart. 19/23); urmă-tore (mai 132728); văcuitore (mart. 2714); vănătore (ian. 197notă marginală); vărtopă (ian. 3676, apr. 75727, 76716), vărtope (febr. 74727, apr. 7774), vârtopă (apr. 76730, febr. 8176); vărtuciosă (mart. 44717-18); văşciore (ian. 2575); vederosă (ian. 15730); veninosă (febr. 75717), veninose (ian. 4715); veştedzătore (mart. 40733); „viaţăpriimitorei fântâni*4 (iun. 153725); viitore (ian. 777, mart. 6/32, 3375), viitorile (mart. 31718); voiosă (ian. 24730, febr. 55729), voiose (iul. 4724); vorovă (ian. 18722, 21731, febr. 54737, 6873, mart. 36728,31-32, apr. 7977, mai 133718); vostră (ian. 30713).
13. Slova «are valoarea lui fi în cuvinte precum:	-/ (oct. 6271, 70710,
9074, iun. 152721,24), scris şi Awotp (nov. 161711); A^oupecK (mai 127732); Aootpu, -#(sept. 773, oct. 60714, 71715), scris şi AweopÎA (mai 138731); eouHHpx (dec. 212734); eoHHimhUxue, -awp (oct. 88727, dec. 230719); Medpî (apr. 97727); neoj, -x (nov. 13971, 140714, 147723), scris şi nwex (apr. 82717); în conjugarea verbelor a pofti: nceecK (oct. 49713, febr. 55710, iun. 15573), ntoAipe (nov. 140714, febr. 6776), nwoH» (nov. 150735), /w<w(nov. 139727, dec. 23573), meia (nov. 144724, 14973, dec. 240710, ian. 478), nooupx (oct. 72731, dec.
94
192718, 22374, 229733), dti neonn, (sept. 36724), jnmmua (nov. 12576, 12672, 152728, ian. 4478), chiu motoc* (nov. 147722) - o singură dată apare grafia nc$mMMt (sept. 1/7) şi a poftori: ct noeoptcKX (nov. 157736), neeepîa (nov. 120729), cu sensurile „a repeta, a reaminti; a ruga, a pofti“ (< slavonul povutoriti). De menţionat că în textul VS apare în numeroase ocurenţe substantivul pohta, -ă, cu /etimologic (slavonul pochott, pochoteti): /w/wm, -/«(sept. 6/6, nov. 137713, 164726, ian. 3776, mart. 2731, 4/24, 35720,28, apr. 64728 etc.) şi, o dată, forma verbală n«xmMipeu,h (mart. 4/15).
14.	Slova a are valoarea de t (sau de th, ca în etimon) în cuvinte precum: iKâOHcm (mart. 27lbl733) (< slavonul akatistu); dHdoeaid (sept. 6727, dec. 239719) (< ngr. anâthema), scris şi dHdmeMX (mai 139719); ch dHdOdMHCdcnx (dec. 190723), JHJOfMHCHHAUdh (apr. 87722), verbul apărând scris şi dHdmeMHCH (apr. 78724, mai 131724), dHhmHMHCHpx (apr. 9377), în paralel cu dHdeHMHCHpx (sept. 18732), dHdofMdmHCHpx (oct. 6174), ca dHdoeMdmMCdCKx (iul. 2716); dHOHndm (mart. 38734, mai 111728) (< ngr. anthypatos); dHepcnvddmp#(dec./foaie volantă); dpioMHmÎKH (dec. 192731) (< ngr. arithmetikos); denndm (oct. 5077) - greşeală de tipar, forma corectă fiind antipat; „crocodil" (mai 10579); eotwn, -h (oct. 6072, dec. 242714, mai 14372); „luna lui $dpM$eit‘ (apr. 67714); MCHooe/imib (sept. 18729); MOHoeedHmtHk (sept. 19718); nHeunudop (oct. 79717) (< ngr. pythikos); npemocndedpî (oct. 8874) (< ngr. protospâdarios, lat. protospatharius)', eewdorie (oct. 6476, dec. 19274) (< ngr. theologia)', oecp/e (ian. 46732, 47713) (< ngr. theoria, lat. theoriă)', „ţara ofmmddHdtpti' (nov. 11273), etmntddUdt (iun. 153721); oHKfdHh (oct. 4278, ian. 14734), omsimhî (sept. 21729); BHOHHWHHdwp (nov. 10371).
15.	După consoana notată v este scris când ea (t, a), când a (d). „Această alternanţă apare în toate poziţiile (inclusiv poziţia e)... Dacă t corespundea unui diftong, cele două grafii apar ca echivalente ale unor segmente fonetice (aproape) identice... Potrivit acestei interpretări, în formele scrise cu »d nu este notat elementul semivocalic palatal care, după o consoană prin natura ei prepalatală, poate fi mai mult sau mai puţin «absorbit» de aceasta, fără ca absenţa lui să aibă consecinţe pe plan fonologie... Faptul că în anumite poziţii a alternează cu t arată, credem, că segmentul corespunzător lui t «conţinea» vocala [a]; identificarea elementului semivocalic din [ea]... cu elementul prepalatal din componenţa africatei a permis ca după [c] să se noteze numai la al doilea element al diftongului, adică vocala [fl]“ (Avram, Interpretarea, p. 32; v. şi Bărbulescu, Fonetica, p. 154: scrierea cu a, alături de t sau a, după v, ţr, „e o ortografie comună tuturor literaturilor slave chirilice, - ortografie după care suna tot ca id şi ţit tot ca #/*)•
95
Alternanţa va ~ vd apare şi în textul VS, întărind supoziţia valorii de diftong a slovei a în acest caz. Uneori, Dosoftei scrie numai d sau numai a după u: dvacmd (oct. 96717, dec. 201710, febr. 8372) ~ dVAcmx (nov. 149725), dVAcmA (sept. 14719, oct. 9671, nov. 144712, ian. 4718 etc.), dVAcme{nov. 141713); dvjcmdwh (sept. 2711, 1673, dec. 18975) ~ dVAcmAUit (febr. 62720); vdcmM (oct. 69722) ~ VAcme (mai 11571); jva (oct. 91729); dVAdg (sept. 14712, dec. 216718); va (dec. 212717) ~ w (mart. 5871, apr. 82716,17); vahb (sept. 35717, oct. 47728, nov. 14375, dec. 189713 etc.); VAdAddame (nov. 176731); VAaaddm^ (nov. 167726, apr. 86718); vdpx (nov. 151711, febr. 8175, apr. 8973); ( j) vApe (oct. 49717, 55721, dec. 196716 etc.); vApepe (mai 11375, iun. 16075); VAme (nov. 112726, apr. 77735 etc.); vdpniiH (ian. 31722); rxavAsx (mart. 387notă marginală); HAtdHQApH(dec. 233720); dtivdţhp (nov. 124719, dec. 206733, apr. 79711) ~ d$vA$epH(nov. 16675, ian. 31722) etc.
96
III.	Fonetica
1.	VOCALISMUL
1.1.0.	Vocala a neaccentuată trece la ă în unele cuvinte care, în limba literară modernă, s-au impus cu a neaccentuat. într-o variantă a verbului anatematiza (< gr. ăvade/uarîCco): „să strânsă s[vâ]nt[u]l al treile săbor asupra spurcatului Nes-torie de-1 anătimisiră şi-l procleţiră, lepădându-1 de la s[vâ]nt[u]l scaun“ (apr. 937 7); balaur (cf. alb. bolle) (oct. 50725, 79736, dec. 21079, ian. 1875, febr. 82733 etc.), pl. bălauri (sept. 3878, oct. 4275, 79723) - într-o singură ocurenţă apare varianta care s-a impus în limba literară actuală: balaur (sept. 21724); substantivul cazanie (< v. sl. kazanije, cf. pol. kazanie), păstrează vocala a din etimon în toate apariţiile, cu excepţia variantei căzanie (oct. 52713); substantivul pocaanie „po-căinţă“ (< slavonul noKdUHH&) apare în textul VS în această variantă (oct. 53731, nov. 185723, mart. 4/11) - o singură dată cuvântul reflectă fenomenul trecerii lui a aton la ă: pocăânie (mai 13478), probabil sub influenţa verbului a (se) pocăi; frecventă în textul VS este varianta psaltire (nov. 99724, 110721, dec. 20877, ian. 26713 etc.) a substantivului psaltire (< slavonul ncjarupt, ngr. y/aĂvjpiov), întâlnită încă din textele din secolul al XVI-lea (cf. Densusianu, HLR, II, p. 53); loc. adv. (în) zadar (< v. sl. za dară): (în) zădar (nov. 125718, dec. 218725, 243725, mart. 9/7, apr. 85712, mai 11778 etc.) - v. şi ALRM SN IV h 1179, p. 157, 260, 310, 316, 334, 346, 349, 353; într-o singură ocurenţă se întâlneşte substantivul zahăr (< ngr. ţâ^c/pi) în varianta zăhâr (sept. 97727), probabil împrumut recent în epocă. în secolele al XVI-lea - al XVIII-lea - potrivit materialului lingvistic extras din documente - fenomenul este întâlnit „în special în Transilvania şi Moldova“, foarte numeroase fiind „atestările moldoveneşti ale fenomenului în timp ce astăzi a aton la ă nu apare decît rar în această regiune a ţării“ (Gheţie, BD, p.96).
1.1.1.	Vocala a neaccentuată nu a trecut la ă în conjuncţia daca (< de + ca): apr. 76727, 77730, mai 14276, iun. 15577. Des întâlnită în textul VS este, însă, varianta deacă. Daca este înregistrată de E. Petrovici (Baza dialectală a limbii noastre naţionale, în LR, IX, 1960, nr. 5, p. 61-72) printre particularităţile de limbă munteneşti. în textele documentelor redactate în secolul al XVIII-lea, pentru Moldova, I. Gheţie menţionează forma daca în anul 1718 (BD, p. 178), iar pentru Transilvania în 1766 (id. ib.). în DA sunt înregistrate atestări din anul 1591 (Târ-gu-Jiu), ap. CUV. D. BĂTR., I, 57, COD. TOD. 47712, PRAV. (MUNT.) 148,
97
226, Gr. URECHE, ap.GCR. I, 73 şi, ulterior, din scriitori munteni: Marcovici, Is-pirescu. Faptul că daca apare de mai multe ori în textul mitropolitului moldovean (necitat în DA), presupune cunoaşterea de către Dosoftei a acestei variante. Nu se poate vorbi în acest caz despre vreo greşeală tipografică sau despre introducerea variantei de către vreun tipograf. Acest „muntenism“ avea circulaţie în epocă, mai ales în partea sudică a ţării (poate şi în Moldova de sud), ceea ce demonstrează încă o dată receptivitatea autorului VS la formele din limba vorbită.
1.1.2.	A neaccentuat păstrat (netrecut la ă) apare şi în substantivul dâscal (sept. 3675, oct. 4474, 7278, nov. 176711, dec. 192715, 21176, ian. 33711, apr. 94718 etc.) şi în varianta didâscal (sept. 6/12, nov. 138711, ian. 7714, mai 11371). Etimonul este ngr. SiSămccdog şi SăcncaAoq-, cf. v. sl. daskalu, bg., srb. daskal.
1.1.3.	Vocala a neaccentuată etimologică este păstrată în substantivul măslin (< v. sl. mjc/ihhj > măslină > măslin, măslin): sg. măslin (oct. 4674, 69722, dec. 21977, mai 109718), pl. măsline (nov. 15175, apr. 76723) şi în derivatele masli-net (mai 138732) (din măslin + suf. -ei) şi masliniş (oct. 46717) (din măslin + suf. -iş). Forma măslin este frecventă în textele redactate în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea (v. Densusianu, HLR, II, p. 54), fiind atestată chiar în texte din secolul al XlX-lea (v. atestările din DA, s.a.). De menţionat că în DA nu sunt înregistrate atestări din opera lui Dosoftei pentru formele măslin şi maslinet, ci numai din BB (1688).
1.1.4.	Apariţia lui a neaccentuat în varianta adverbului măcar (< m. gr. patcăpi;
cf. bg. MaKap), macâră (sept. 3674, oct. 63727, mai 121722, 126729, 138714, 14275, iun. 159721, 162723) poate fi un caz de asimilaţie regresivă: -ă- neacc. -â- > -a---a- (cf. Densusianu, HLR, II, p. 69, unde se întâlnesc atestări din Caza-
nia lui Coresi) sau ,/i ar putea fi etimologic4* (Gheţie, BD, p. 98). în VS este prezentă şi varianta măcâră (sept. 3674, mart. 4678, apr. 65 734, 66729, 6775, 857 13, mai 13371).
1.1.5.	Vocala a neaccentuată nu a trecut la ă în adverbul alaltăieri (< alalt, -ă + ieri)\ alăltaieri (apr. 101729). în DA unica atestare a termenului în această variantă este înregistrată în BB (1688), 129.
1.1.6.	Vocala a neaccentuată nu a trecut la e în substantivul arianie [< arian (< v. sl. arijanu) + suf. -ie]: dec. 247728. în textul VS apare însă şi varianta care s-a impus ulterior în limba literară, arienie (nov. 98730).
1.2.0.	Forma de plural a unor substantive apare uneori cu -â-: găuri (sept. 6/23, 8715, nov. 135712, mai 118737) (< lat. *cavula, -am)-, păsări (sept. 16721, oct. 46728, dec. 210711 etc.) (< lat. passer); săbii (sept. 2725, 476, oct. 51726, nov. 129725, dec. 193721, febr. 50718 etc.) (< v. sl. sabija, bg. sab(i)ja)-, sudâlmi (mai 1207725) (< magh. szidalom)-, vrăbii (oct 8078) (< v. sl. vrabij). ,Alternanţa -â- la sg. -ă- acc. la pl. (tipul ţară - ţări, sară - sări, pradă - prăzi) nu devenise
98
normă [...] Presiunea sistemului morfologic a anihilat legea velarizării“ (Arvinte, ST.L.FAC., p.70-71, n. 1.3.1.). Această alternanţă este prezentă în textul VS în formele de plural ale câtorva substantive: jiganie, năframă şi petrecanie. Forma de plural a substantivului jiganie (< v. sl. *zeganije, cf. rus. zigalka, „cu sensul modificat după dihanie“, cf. DA), oscilează între varianta jigânii (mart. 18/20, iun. 15578) şi varianta jigânii (sept. 31716, febr. 66728, 86731, mai 145723). Aceste două variante erau curente în textele redactate în secolul al XVI-lea (cf. Densusia-nu, HLR, II, p. 102) şi în cele din secolul al XVII-lea (cf. atestările din DA). Substantivul năframă are forma de plural năfrămi (ian. 2715, mart. 35717, 48731). Substantivul petrecânie [< petrece (< lat. *pertraicere) + suf. -anie] apare de câteva ori în textul studiat în această variantă: sg. petrecânie (nov. 178713, mai 11379), pl. petrecânii (dec. 19575, 213734). Cele mai multe atestări sunt, însă, pentru varianta cu -ă-\ dat. sg. petrecăniei (apr. 9277); pl. petrecânii (sept. 8/18, dec. 19278, 19575, apr. 69734, mai 12478). în DLR, varianta este atestată în Letopiseţul lui M. Costin: pitrăcănii (LET. I, 9/18) şi, la începutul secolului al XlX-lea (1838), în GT, lVll:petrecânii.
1.2.1.	în legătură cu tendinţa de trecere a vocalei -â la -ă- în forma de plural a unor substantive stă şi fenomenul schimbării lui a neaccentuat în ă în formele de plural ale unor substantive (v. şi E. Vasiliu, Fonologia, p. 153). Astfel, în textul VS apar: adăosuri (dec. 209733, apr. 75731); căzâci (mai 123721) (cazac < rus. kazaku)\ didăscălii (mart. 2873) (didascalie < ngr. âiâaoiccdia), probabil şi după modelul substantivului, la singular, dăscălie, frecvent în textul studiat (sept. 247 18, oct. 6474 etc.).
1.2.2.0.	Vocala a accentuată netrecută la ă se întâlneşte frecvent în textul VS în varianta adverbului alături (< lat. ad latera), alăturea (sept. 35727, ian. 20721, mart. 6076 etc.). în DA, această variantă este înregistrată pe baza unei singure atestări din VS.
1.2.2.1.	A accentuat etimologic este păstrat în substantivul catapetâzma (mai 136713) [< v. sl. katapetazma < ngr. Kaxanttaopaj]. Pe lângă menţinerea lui a din etimon, se poate presupune că este vorba despre fenomenul velarizării prin oclu-siva dentală surdă t, cu atât mai mult cu cât în textul VS cuvântul apare, în două atestări, cu diftongul -eăcatapeteâzma (dec. 1877notă marginală, iun. 15179). în DA nu este înregistrată, pentru acest substantiv, nici o atestare din scrierile lui Dosoftei. Varianta amintită este înregistrată numai în BB (1688), 65 („cat[a]petaz-ma“).
1.2.2.2.	Vocala -â- etimologică apare şi în substantivul crângă (dec. 21976, iun. 155717) (< bg. granka, „es posible haya un cruce con cracă", cf. Ciorănescu, DER). în această situaţie un rol important poate să fi jucat şi rostirea dură a vibrantei. în DA, sunt înregistrate, în ordine, s.a., citate din ANON. CAR., Dosoftei,
99
VS, Pamfîle, C. 16, T. Papahagi, M. 12, de unde rezultă că termenul a avut şi, posibil, mai are şi astăzi o circulaţie reală în graiurile de tip nordic. Varianta, nemai-fiind întâlnită la nici un scriitor cult, se poate presupune că Dosoftei o cunoştea sau că a preluat-o din limba vorbită.
1.2.3.	Prezenţa lui -â- (< ă) în silabă accentuată la conjunctivul prezent al verbului a blestema: să blâstăme (nov 11378), să blâsteme (dec. 190720) se datorează păstrării accentului pe tema verbului latinesc blastemare (= blasphemare) (v. şi Frăţilă, Probi, spec., p. 40-41). Potrivit ALR II, voi. VII h. 1881, 1882, aria de răspândire a fonetismului cuprinde Transilvania, Banatul, Oltenia de nord-vest şi Moldova de nord; cf. şi ALRM SN, voi IV, h. 1465, punctele 514, 520, 531, 537, 605, pentru Moldova. Vocala -â- apare şi la ind. prez., pers. a IlI-a pl.: „[ei]... blâstămă asupra împăratului" (apr. 80725) şi la reflexiv pl. „aceştia ce să giură şi să blâstămă cu strâmbul" (mart. 3075).
în aceleaşi condiţii apare -â- în forma de conjunctiv prezent a verbului a {se) speria (< lat. expavorare): să spârie (nov. 15875, 16672, ian. 46716, febr. 52715, mart. 27726, mai 119729 etc.).
1.2.4.	Vocala a accentuată nu a trecut la e în forma de plural spăriiâturile (apr. 101727) deşi, în textul VS, se întâlneşte şi varianta spărieturile (mart. 37717). Este posibil ca, în crearea (folosirea) acestui plural, Dosoftei să fi fost influenţat de forma participiului adjectival spăriât (apr. 97727), care apare cu grafia cm-phBmh, ceea ce ne îndeamnă să credem că avem de a face cu diftongul iâ (netrecut la ie) şi că acest cuvânt se rostea în două silabe. Prin urmare, se poate ca şi spăriâturile să fi fost pronunţat fără hiat, deşi este scris cnhîjmtipHde(?).
1.3.0.	în cuvinte de tipul calcaneum, capitaneus, *antaneus, lat. â + n + voc. „a cunoscut, mai întîi, o fază cu -ă-: călcăiu, căpătăiu, intăiu..., şi apoi, regional, cu -â-. Textele vechi de provenienţă moldovenească au -ă-, cele care provin din sud, -â-“ (Arvinte, ST.L.FAC. I.2.5.O., p. 51; v. şi Ivănescu, ILR, p. 405).
în textul VS situaţia se prezintă diferit în cazul celor trei cuvinte. Varianta cu -â-, corespunzătoare normei munteneşti (cf. Arvinte, id.), apare în adjectivul căl-câiată (de la verbul călcâia) într-o ocurenţă: mai 14571 şi în substantivul căpătâi: sept. 972. Adverbul/numeralul întâi, respectiv dintâi este mult mai frecvent în varianta cu -ă- (- Jf-), caracteristică normei „dialectului" literar moldovenesc: întâi: oct. 4973, 56726, 76735, 82721, 31,84713, 94728, nov. 10179, 11973, 120726, 127721, 14972, 159727, 176710, 178711, 184730, dec. 190722, 22675, 232712, 31, ian. 8713, 13730, 14715, 21710, 40712, febr. 53728, 61727, mart. 27721, 35710, 47710, apr. 65728, 104715, mai 128717 etc.; întâie: mai 112733; întăe: febr. 4973, 5977; întâia: mart. 26bi7l, 49725, apr. 6373; dintâi: oct. 9579, nov. 101732, 14275, 15976, 173732, dec. 195710, febr. 65714, mart. 11/15, 2676, 56732, 60722, apr. 63713, 6575 etc.
100
Aceşti termeni apar însă scrişi şi cu -â- (-<&-): întâi: sept. 3578, oct. 49712, 5275, 5871, 77714, 7874, 97730, nov. 13978, 179720, dec. 189714, 22074, 234714, 240720, ian. 12723, 34717, 44726, febr. 6976, 8777, 88733, mart. 40711, apr. 10373; întâie: nov. 185711, dec. 195716, 245714, febr. 71713; întâia: oct. 3977, 94718, nov. 16674, febr. 69727, mart. 279, 13/34, apr. 95726, iul. 173; dentîi: iun. 153718; dintâi: nov. 10275,163715,183712, dec. 212725, apr. 6577.
Se observă, prin urmare, că Dosoftei preferă pentru întâi, dintâi, forma mai veche, cu -d-, care are susţinere şi în graiuri (v. Gheţie, BD, p. 101). Pentru dintâi, v. ALR SN IV h. 936, p. 157 (Vânători - Sighişoara), 514 (Coropceni - Iaşi), 520 (Larga-Jijia - Iaşi), 531 (Măgura - Bacău), 537 (Mirceşti - Paşcani), 728 (Gura Sărăţii - Buzău). în graiurile actuale, această variantă acoperă, în special, zona estică a Moldovei, sporadic întâlnindu-se în Transilvania şi în nordul Munteniei.
Dintâi - potrivit ALR SN IV h. 936, p. 36 (Ghilad-Timişoara), 47 (Vălcani -Sânnicolau Mare), 53 (Pecica - Arad), 228 (Topliţa), 235 (Voiniceni - Târgu- Mureş), 346 (Negreşti - Oaş), 362 (Borşa), 728 (Gura Sărăţii - Buzău), 784 (Nucşoara
-	Câmpulung), 876 (Balş) - are circulaţie, astăzi, mai ales în Banat, Transilvania şi în nordul Munteniei. întăiu este înregistrat, în acelaşi atlas lingvistic, în p. 514 (Coropceni-Iaşi) şi 551 (Pipirig - Târgu-Neamţ), deci, în Moldova, iar întâiu apare în p. 102 (Feneş - Alba-Iulia), 284 (Sânmihaiul Almaşului - Zalău), 769 (Ştefaneş-tii de Jos - Bucureşti), 812 (Grădiştea - Râmnicu-Vâlcea) şi 872 (Măceşul de Jos
-	Băileşti) întâlnindu-se, aşadar, în graiuri din Transilvania, Muntenia şi Oltenia.
1.3.1.	în textul VS se întâlnesc, în cazul substantivului mânie (< ngr. pavîa) şi verbului a (ie) mânia, atât formele mai vechi, cu -ă- (generale în scrierile redactate în secolul al XVI-lea; cf. Densusianu, HLR, II, p. 35,77,100,148,150): mânie: oct. 48716, 57722, nov. 132725, 168730, mart. 28712, 4779, 56715, apr. 71719, 93716, 10073, 102722, mai 114718, iun. 141727, respectiv a (să) mânia: nov. 11279, 126725, 164732, dec. 202711, ian. 13718, 25722, febr. 55712, mart. 11/31, 38719, cât şi cele cu -ă- > -â-: mânie: nov. 146719, dec. 194720, ian. 7719, febr. 57718, mart. 23/30, 33714, 4774,6,9, apr. 93716, 102724 şi a (să) mâniia: sept. 21729, nov. 13972,141716,146727, ian. 3072.
Scrierea cu -â- (-*-) are un număr mai mic de ocurenţe în textul studiat decât cea cu -ă- (-a-). în DLR variantele sunt înregistrate în textele din secolele al XVI-lea
-	al XVII-lea: măniâ (PSALT. 211, PALIA (1581) ap. GCRI, 80/11, Varlaam, C. 266, PRAV. 300, N. TEST. (1648), 203710, CHEIA ÎNV. 1472), precum şi la scriitori precum CREANGĂ, A. 98 şi AGÎRBICEANU, L.T. 319; mânie (PSALT. 226, PALIA (1581), ap. CGR I, 35/29, PRAV. 85, PARACLIS (1639), 255, HERODOT (1645), 351, N.COSTIN LET. II, 13/15, BUDAI-DELEANU, T.V. 39, MOLNAR, RET. 12/19, DRĂGHICI, R. 54/19). De menţionat că Dosoftei este înregistrat numai cu atestări din PsV.
101
Potrivit Gheţie, BD, p. 101, mânie se întâlneşte, astăzi, numai în „Banat - Hunedoara, munţii Apuseni, zona Mureşului Mijlociu şi a Tâmavelor, prelungindu-se până în regiunea Braşovului. Moldova nu l-a păstrat pe ă în acest caz“.
1.3.2.	„Vocala lat. populară -e-, neaccentuată, provenită din -ae-, în lat. paene ad, a devenit, mai întâi, în urma velarizării prin labiala p, -ă- (până), după care s-a închis la -ă- (pâna)“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 52,1 2.6.2.). Forma cu -ă- era „generalizată în româna veche“ (id. ib.) şi se întâlneşte şi astăzi în multe graiuri populare: „Aproape generală e în Moldova... rostirea până (pâră), care a fost însă consemnată şi în Banat, Hunedoara, zona Mureşului mijlociu şi a Tâmavelor şi în Fă-găraş“ (Gheţie, BD, p. 101).
în VS este frecventă mare varianta cu -ă-, în grafia nhHh: sept. 1177, 17721, 20727, 2678, 36722, oct. 47724, nov. 10074, 100710, 12178, 124720, 136716, 14779, 162711, dec. 190715, 221721, ian. 13720, 28, 2074, 39736, febr. 55726, 59720, 76729, mart. 46735, 5772, mai 10672, 11477, 10, iun. 14875,156729 etc. şi nhH*. sept. 11710, 26735, 36723, oct. 41733, 7275 78728, 80725, 82719, 91728, 97727, nov. 100723, 105716, 142731, 144718, 156712, ian. 16724, 22716, 44730, febr. 50733, 76723, mart. 271, 4/4, 7/7, 24/25, 29733, apr. 66726, 67726 etc. Deşi cu o frecvenţă redusă, apare şi varianta cu -ă- > -â-, în grafia JMMMR oct. 68716, nov. 13873,’ dec. 194731, 202735, 205717, 228729, ian. 1720, febr. 79722, 80719, 8873, mart. 2734, 11/23, 30728 şi nxnh. dec. 194723, 196726, 239728, mart. 3674, mai 14579.
Şi în acest caz, Dosoftei acordă mai mult credit normei „dialectului** literar moldovenesc.
1.3.3.	Cuvântul cu etimologie necunoscută tâlhar este folosit de Dosoftei numai în varianta cu -ă-, tâlhar. „în Moldova a fost notată pronunţarea talhar, cu ă proton > a, dovadă că în momentul producerii acestei transformări fonetice â nu evoluase la â“ (Gheţie, BD, p. 101). în DLR varianta apare înregistrată cu menţiunea „învechit şi regional**.
în VS există următoarele variante: tălhariiu): sept. 3273, 34717, 18, 38718, oct. 4376, 11, 52732, 96711, nov. 127722, 141720, 17274, ian. 30736, 3271, 38732, 39718, apr. 7374, 103713, mai 140727, iun. 159726, verbul tâlhări: sept. 38720, ian. 25722, mai 127718, substantivele tâlhărie: apr. 101725 (şi cu grafia tâlhărie, o singură dată: sept. 3274), tălhăriţă: sept. 38720, adjectivul tălhăreţ: iul. 2714 şi adverbul tălhăreaşte (sept. 38720, ian. 25722, mai 127718).
în DLR varianta tâlhar este înregistrată atât în textele vechi: PARACLIS (1639), 261, HERODOT (1645), 18, PRAV. 319, N. TEST. (1648), 9674, cât şi în scrierile lui Alecsandri (T. 940), Creangă (A. 49), Sadoveanu (O. X, 216). Nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului.
Varianta tâlhăreşte apare frecvent, potrivit DLR (unde, ca primă atestare, este citat Dosoftei), în secolul al XVIII-lea şi la Vlahuţă (ap. CADE); verbul tâlhări
102
este prezent în ALEXANDRIA, 158/19 şi în MAT. FOLK. 209 (nu există înregistrat termenul în scrierile mitropolitului); tâlhărie este înregistrat în scrierile lui Negruzzi (S. I, 86), în COD. PEN. R.P.R. 582 şi la Sbiera, p. 255. Cuvântul tălhă-reţ nu este înregistrat în DLR, iar sub articolul tâlhăriţă, prima atestare este din N. COSTIN, L. 127.
1.3.4.	-Ă- nu a evoluat la -â- în substantivul fâşie [< faşă (< lat. fascia) + suf. -ie], întâlnit în VS numai în forma de pl .fâşii: sept. 36723, ian. 2877.
1.3.5.	Verbul a pângări [< păgân (< lat. paganus)] este prezent în textul VS atât în forma „moldovenească", cu -ă-: pângări (sept. 2474), cât şi în cea caracteristică „dialectului" literar muntean, cu -â-: pângări (apr. 65724). Adj. pângărit are două atestări: nov. 16479, mai 11478, iar pângărit acelaşi număr de atestări: febr. 74725, mai 12874. Cu -ă- > -â- se întâlnesc derivatele pângăricios (mai 114715) şi pângăriciune (mai 13572).
Cuvintele discutate în paragrafele 1.3.0-1.3.5. confirmă - în special pentru tipăriturile din zona nordică a ţării - procesul de schimbare a fazei cu -ă- în termenii de tipul calcaneum, capitaneus, *antaneus şi în tâlhar, mânie, fâşie, pângări, către faza actuală, cu -â-, „în a doua jumătate a secolului al XVII-lea" (Ar-vinte, ST. L. FAC., I.2.6.2., p. 52). Prezenţa lor în textul VS atestă şi prezenţa variantelor cu -ă- în graiurile populare. „Rostirea cu ă... trebuie să fi cunoscut un regres continuu în cursul ultimelor secole şi... ă s-a rostit neîntrerupt în acest timp în zonele în care a fost notat astăzi" (Gheţie, BD, p. 101).
Dosoftei rămâne fidel şi în acest caz atât tradiţiei grafice cât şi normei „dialectului" literar moldovenesc, chiar dacă intuieşte „literalitatea" variantelor care se vor impune mai târziu în limba literară (v. atestările cu -â-). Despre aceste „arhaisme fonetice", cu ă, discută pe larg şi A. Avram, Nazalitatea, p. 155-157, 177-178.
1.4.0.	Lat. â + n + voc., în cuvinte ca pane(m), manus, caniş (canem), mane apare, în textul studiat, ca -ăi- (- in-) sau ca -âi- (-ÂH-). în VS apare însă şi fonetismul etimologic (-ă-, -â-), în care epenteza lui i nu a avut loc (chiar dacă fenomenul fonetic este atestat - potrivit Ivănescu, ILR, p. 406 încă din româna preliterară, după ce „a + n + voc. a devenit â“; câne, mâne, pâne sunt considerate de Ivănescu, Probi, cap., p. 121, „particularităţi maramureşene şi ardelene de Nord").
în textele redactate după 1600 în Moldova, „grafiile prezentând pe âi sunt rare. Toate aceste atestări ar putea dovedi că odinioară în Moldova âi a cunoscut o anumită circulaţie, dar mărturia lor nu ni se pare întru totul probantă (âi nu apare în documentele româneşti din secolul al XVI-lea, iar atestările ulterioare provin, cele mai multe, din Iaşi, unde o eventuală influenţă muntenească putea să se exercite, izolat, şi înainte de 1700)“ (Gheţie, BD, p.112). Aceeaşi idee este menţionată şi în Gheţie-Mareş, Graiurile, p. 103: „în Moldova, documentele nu oferă decât
103
exemple cu [â] nediftongat“ (pentru secolul al XVI-lea), „situaţie care se continuă şi în secolul următor".
Anticiparea elementului palatal este considerată o inovaţie a graiurilor munteneşti (schimbarea fonetică: â accentuat + n + e sau i > âi are loc, în româna prelite-rară, „în graiul muntean, în cel meglenoromân şi în unele localităţi oltene, crişene şi ardelene unde pare să fi fost adus din sudul Dunării... Fenomenul s-a petrecut după ce ă + n + vocală a devenit â“, Ivănescu, ILR, p. 406), care avea curs în documentele secolului al XVI-lea din Ţara Românească, „unde însă exemplele cu â nu lipsesc" (Gheţie, BD, p. 112).
Utilizarea frecventă de către Dosoftei în textul VS a variantei cu â „diftongat" în termenii menţionaţi demonstrează fie că mitropolitul înclina să dea credibilitate normei „dialectului" literar muntenesc, fie că acest fenomen - epenteza lui / (explicată prin anticiparea elementului palatal din silaba următoare, cf. Densusianu, HLR, II, p. 16) - avea susţinere şi în limba vorbită. Nu se exclude nici împletirea celor două supoziţii, cu atât mai mult cu cât (v. mai jos) în cazul lui mâine şi pâine majoritare sunt variantele diftongate, faţă de câine, cu ocurenţe mai numeroase în varianta cu fonetismul etimologic. De precizat că, în studiul său, Lacea nu menţionează decât formele cu -âi-. Astfel, în VS se întâlnesc pentru:
1)	câine: a) fonetismul etimologic, cu -ă- > -â-: câne, pl. câni: sept. 23716, oct. 4279, 20, 6777, 7371, nov. 146731, dec. 22172, ian. 2777, 39713, febr. 49714, 60716, 8773, 8, mart. 54735, apr. 85711, mai 10771, 118733 etc.; b) epenteza lui -i-: câine: sept. 25727, nov. 146734, dec. 20376, 228721, mai 11574,13676 etc.
2)	mâine - numai varianta diftongată, cu grafie diferită: a) mâine (cu - a-): nov. 106771, 116735; b) mâine (cu -m-): sept. 3(7/26, nov. 120717, 140735, 146717, 19, 146724, 155722, 157728, ian. 32712, febr. 55726, 29, apr. 67711, 23, iun. 155710.
3)	pâine: a) fonetismul etimologic: cu -ă- > -â-: pâne, pl. pâni: apr. 6578, 19, mai 12674, 126728, iun. 162727; b) epenteza lui -i-, cu grafie diferită: bj) pâine: sept. 18730, ian. 4730, 5710, 16725, 21734, 30723, mart. 4/32, 5477, 59718, 31, apr. 7474, mai 116711, 118718, 126720, 129727; b2) pâine, pl. pâini(le): oct. 45716, 47726, 5471, 58720, 70719, 33, 77723, 82715, 20, 8771, nov. 99719, 102721, 110715, 145719, 15179, 15175, 153718, 24, 170717, 17373, 178735 182712, dec. 203717, 20675, 23177, 240718, 24774, ian. 5736, 10712, 17731, 32728, 34710, febr. 55729, 6477, 66725, mart. 10/33, 24/19, 3572, 42726, 4374, 5573, 5576, 59725, apr. 6578, 66710, 75728, 76721, mai 11679, 12278, 127731, 133731,135727,145713.
4)	Pluralul substantivului mână cunoaşte în VS numai variantele mân şi mânu-lor. Discutând aceste forme, Gheţie, BD, p. 112, observă că fenomenul epentezei lui i „pare a se fi generalizat mai târziu decât în celelalte cuvinte".
104
G. Ivănescu, Probi, cap., p. 125- 126, pe baza observaţiilor lui D. Puşchilă, Mol., p. 8: „când după a + n urmează o vocală palatală, găsim forme mixte cu ân şi cu un f desvoltat între â şi n: pxni (79b) însă şi pxini: pe foaia 75a în textul evangheliei, găsim pxin/*, dar pe rândul imediat următor cânilor t şi aiurea iarăş cmif\ p. 114: „Scrierea caută să redea cât mai apropiat pronunţarea, abătându-se în unele părţi sub influenţa cărţilor munteneşti“, concluzionează că „apariţia formelor pâine, mâine nu trebuie interpretată însă, cum vrea autorul, numaidecât ca o influenţă munteană, ci, întocmai ca la Varlaam, ea se poate datora şi textelor ardelene cu g şi ăi, care îi va fi apărut ca un model demn de imitat de toţi Românii41. în continuare, la p. 128, discutând despre marii cărturari din secolul al XVII-lea şi din „primul sfert al secolului al XVIII-lea“ (Varlaam, Dosoftei, Cantemir) (p. 127) lingvistul subliniază că prin ei „s-a realizat o şi mai mare unitate a limbii literare româneşti decât era mai înainte: ei au început să scrie cu ăi în loc de â, întocmai ca o parte din Ardeleni şi ca Muntenii44.
Acelaşi autor, în ILR, p. 576, regândeşte problema: ,Astăzi mă întreb dacă nu e de dat altă explicaţie: ăi, adică în chirilică a/ este o normă ortografică specială, de origine rusă şi ucraineană, pentru a nota pe ă. Aşa că n-am mai avea abateri de la limba scrisă în Moldova, ci numai nişte abateri de la normele ortografice caracteristice Moldovei44.
Această idee nu este susţinută însă de grafia din VS, unde câne este scris kxm, iar câine, kxhhi, mâine apare doar de două ori cu grafia Mtum, în rest mxhhc, iar pâne/pâine este scris numai cu * [nane, nxHNf) şi cu hîr. niHHe.
G. Ivănescu, mai departe, pune sub semnul întrebării propria-i ipoteză: „Cu toate acestea, limba lui Dosoftei şi D. Cantemir tot (s.n.) prezintă unele abateri de la normele limbii literare moldoveneşti44 (ILR, p. 576).
în cazul acestor cuvinte (v. opinia lui Puşchilă, Mol., p. 8: „Dosoftei nu numai că scria aşa, dar poate să-şi fi însuşit în parte şi pronunţarea muntenească44) este vizibil efortul cărturarului de a impune o regulă: scrierea iar cu -ăi-. Nu şi-a propus în mod clar această „normă44 în cazul termenului câine, probabil şi din cauza folosirii în graiurile moldoveneşti a formei etimologice. Totuşi, numărul atestărilor cu -âi- în acest tip de cuvinte probează încă o dată intuiţia lingvistică a cărturarului.
1.5.0.	„Lat. â + m + cons., din lat. ambulo, a devenit *ă-, *ămblu, şi apoi îmblu. Deşi cu alt punct de plecare, la faza cu î- a ajuns şi verbul lat. împleo > *emplo > *ămplu > împlu. Secolul al XVI-lea se caracterizează prin prezenţa formelor cu î- la aceste verbe... în Moldova şi în Transilvania, formele cu î- se menţin în scrierile din secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea, fiind sprijinite de circulaţia lor în graiurile din zonele respective44 (Arvinte, ST.L.FAC., p. 51,1.2.5.2).
Faza cu î-, în afară de verbele menţionate, mai apare în VS, în verbul înfla (< lat. inflare), precum şi în numeralul îmbe (< *ămbe < lat. ambo, -ae).
105
Urmărind repartiţia teritorială a acestor fonetisme, aşa cum sunt înregistrate în atlasele lingvistice, se observă că fenomenul este răspândit pe o arie largă, ce cuprinde Moldova de nord, Transilvania de nord-est, sudul Banatului precum şi zone izolate din Munţii Apuseni (cf. ALR II, voi. I, p. 131, 144; ALR II SN, voi. II, h.382, voi. V, h. 1249, 1369). Potrivit atestărilor acestor fonetisme mai apropiate de etimoane în textele vechi româneşti din secolul al XVI-lea (v. Gheţie -Mareş, Graiurile, p. 106), se pare că aria lui î- iniţial se extindea şi în Ţara Românească şi sudul Moldovei. Formele cu î- se menţin multă vreme nu numai în nord, unde apar şi astăzi, ci şi în sud (v. Gheţie, BD, p. 114). Fonetismul este semnalat şi în graiul din zona Goijului (Popescu, Graiul Gorjenilor, p. 33) sau în Maramureş (Papahagi, Graiul, evidenţiază că „a lat. se păstrează ca îîn îmblu“, p. 131, iar „i lat. se menţine ca îîn împlu“, p. 132).
Textul VS prezintă în toate cuvintele discutate reflexul etimologic, Oscilaţii apar numai în scrierea cu m sau n după vocala iniţială:
a)	îmbla: îmblă (sept. 2576, oct. 54725, nov. 104716, dec. 238719 etc.), îmbla (nov. 127718, 172725, febr. 60721 etc), îmblară (oct. 56721, dec. 21173), au îmbiat (nov. 140728, dec. 224721 etc), îmblând (nov. 12875, febr. 76727), să îmbie (oct. 7879), ia-mblă (187720, apr. 76717), ia-mblaţ (nov. 107714, 126735, mart. 39720 etc) // înblă (oct. 60713), înbla (oct. 51714, 87723), au înblat (nov. 176726), înblând (oct. 65724); îmblătoriu (dec. 210730) // înblătoriu (dec. 210728); înblătură (oct. 74713); îmblete (oct. 47723, nov. 176733, ian. 179, mart. 27rbi76, mai 11475);
b)	împle: să împlu (nov. 167735), să (să) împle (nov. 126718, dec. 238712, febr. 5775, mart. 30723 etc.), să-mpleă (sept. 973, nov. 168736, ian. 30729), [î]mplui (oct. 82724), (să) împlu (nov. 110711, dec. 194720, ian. 21713 etc), să-mplură (dec. 203714, 237720, ian. 19711 etc), (s-)au împlut (nov. 123717,16774, ian. 8729 etc), voi împlea (mai 12072), va împlea (iun. 15579), să vor împlea (dec. 186721), împlând (nov. 114712, 144734, dec. 189734, ian. 7722, febr. 58718, apr. 85733, mai 145729 etc) // să înple (oct. 69729), înplea (mart. 4077), înplu (oct. 69732), înplură (sept. 35725, oct. 7378 etc), ai înplut (nov. 125719), (s-)au înplut (sept. 15727, oct. 8877 etc), înplând (sept. 23730, 27723, oct. 39717, nov. 119721 etc); înplere (sept. 3276); împlut (mart. 58710) // înplut (febr. 8273); împlutoriu (dec. 22979);
c)	îmfla: îmflă (dec. 19373, ian. 2079, 37714, apr. 70735), îmflând (dec. 202734) // înflară (sept. 38731), s-au înfiat (sept. 15724, dec. 239723), înflând (oct. 75710); îmflăciune (nov. 137725); îmflat (nov. 14276, apr. 69714, mai 135726) // înfiat (oct. 45734, 46718, nov. 123714); îmflătură (nov. 18072, dec. 2177glosă marginală) // înflătură (oct. 7471, dec. 203731);
d)	îmbe (sept. 11731, 12716, oct. 84724, nov. 117724, 125729, dec. 21072, ian. 11711, 1972, 42722, febr. 66733, mart. 4977, mai 108714, 144718, iun.
106
154711 etc.), îmbi (dec. 225728) // înbe (sept. 25732, oct. 69712, nov. 179713, dec. 234718).
în textul VS se întâlneşte forma dimbe (probabil din de+[î]mbe şi cu e acc. > i), care stă, în marea majoritate a cazurilor, pe lângă subst. părţi: „dimbe (părţ)“ (oct. 45710, 92720, nov. 107729, 11777, dec. 209711, 22073, ian. 27733, mart’. 18/23, apr. 6875, 71729, mai 108721). O dată îl întâlnim însoţind alt substantiv: „dimbe urechile41 (nov. 126723).
1.6.0.	Apariţia vocalei e în varianta strein a fost mult discutată în lucrările de specialitate. Arvinte, ST.L.FAC., p. 52,1.2.6.O. propune următoarea evoluţie fonetică: „lat. a neaccentuat + n + vocală, dintr-un etimon reconstruit *extraneănu, a devenit -ă-, în forma *strănânu > strănin, pentru ca apoi, în urma apariţiei în locul lui n a unui i, să devină, dialectal, strein şi apoi striin, strin“ (v. şi Gheţie BD, p. 103; DLR dă ca etimon lat. extraneus). Repartiţia teritorială actuală a termenului strein apare, potrivit Gheţie, BD, p. 104, în două arii: „una cuprinde Muntenia nordică şi estică, Dobrogea, regiunea Sibiului, sudul Moldovei, iar cealaltă părţi din judeţele Bihor, Sălaj şi Maramureş... în rest... se spune străin“.
în textele redactate în secolul al XVI-lea, cuvântul este atestat, numai în forma cu e, în Moldova şi Muntenia, iar în cele din secolul al XVII-lea din Moldova este prezentă, în mod curent, forma cu e, ca şi în documentele redactate în Maramureş (cf. Gheţie, BD, p. 104).
în VS apar numai forme cu e atât în strein, cât şi în derivate: strein, -ă: sept. 1176, 1974, oct. 7779, nov. 110718, 111717, 17371, dec. 236730, ian. 31711, apr. 82733, mart. 22/26, 4079 etc.; streina: streinesc (febr. 77717), să nu să streineadze (nov. 161718, apr. 7177), să streină (sept. 23716), să streinasă (apr. 82733), m-am streinat (ian. 29713), streinându-să (apr. 9277, mai 108734, iun. 154722); streinat: oct 6179, nov. 10479, dec. 191715, ian. 29714, mai 108736; streinătate: oct. 44714, ian. 30719, mart. 41728, 42716; să nu să-ntreineadze: mai 10775; înstreinare: sept. 34731; [f]nstreinat: ian. 34729.
Prin urmare, Dosoftei foloseşte un cuvânt uzual în epoca sa în această variantă. Densusianu consideră pe strein ca cea mai veche formă, cu toate că etimologia sa nu este stabilită; într-adevăr, acesta este singurul care poate explica pe de o parte pe striin, pe de alta pe străin, care apare de asemenea în secolul al XVI-lea.“ (Densusianu, HLR, II, p. 72). Gheţie, urmărind forma cu e în textele documentelor redactate în Moldova, unde forma cu ă este atestată târziu (1696, 1701, 1742), concluzionează: „se observă că strein (cu e) apare în zone unde astăzi se spune străin, probă că în Moldova fonetismul cu ă este posterior celui cu e“ (BD, p. 104). Rezultă că strein - cu numeroase ocurenţe în textul mitropolitului - este forma etimologică, întâlnită în Moldova până târziu în documente. Potrivit atestărilor din DLR, prima formă cu ă într-un text literar al unui scriitor moldovean apare la
107
Negruzzi, S. I, 144, deşi, sporadic, în paralel cu strein, se întâlneşte şi la Neculce, L. 103, Cantemir, I. I. I, 119. De precizat că Dosoftei, VS, apare citat o singură dată (sens 6) în DLR, s.a., iar sub articolul străină, atestările din VS sunt date după DA (iînstrăina).
1.7.0.	A protetic apare în VS în conjugarea câtorva verbe, dintre care unele sunt considerate formaţiuni lexicale ale mitropolitului: (a) (să) amistui (< a + mistui) „a ascunde, a salva; a se ascunde, a se refugia; a dispărea; a face să dispară; a distruge (prin ardere)“: sept. 8728, 21722, 27722, oct. 9875, nov. 154715, mart. 55719; (a) alingări (< a + linge + suf. -ări) „a linguşi14: dec. 245712; (a) ascruma (< a + scrum) „a preface în scrum, a arde44: nov. 110724; (a) asâmţî (< a + simţi): nov. 10076; (a) asta (< a + sta) „a fi în slujba cuiva; a sta în faţa cuiva; a fi prezent; a se prezenta în faţa cuiva; a se arăta, a se ivi44: oct. 61711, 97722, nov. 10973, 11276, 136726, dec. 20171, 208713, ian. 3724, febr. 74711, mart. 43719, apr. 8271 etc.; astătut „înfăţişat (cuiva), adus în faţa cuiva44: oct 61721, mai 13976.
Potrivit cercetărilor dialectologice, acest fenomen, în unele cuvinte, are o arie întinsă de acoperire, fiind prezent în graiuri din Oltenia (Popescu, Graiul gorjeni-lor, p. 62: asudoâre, amiroasă, apîpăv, Rusu, Graiul, p. 37: api'păi), din zona Cri-şurilor (Teaha, Graiul, p. 76: asudări, ascot, amniros [...], asâmfăsc [...]), din zona Tâmavelor (Frăţilă, Probi, spec., p. 98: aniros şi asudore), din Maramureş (Papahagi, Graiul, p. 134: acufundos, ascrumaf, cf. şi. Papahagi, M., p. LVII) şi din Moldova (Nuţă, Denumiri pentru soiuri de struguri în Moldova, în Anuar de lingvistică şi istorie literară, tom XXII, 1971, p. 64, 74: alămâie). Majoritatea dialectologilor încadrează însă acest fonetism printre accidentele fonetice, cu excepţia lui Rusu, Graiul, p. 37 şi Papahagi, Graiul, p. 134, care îl înscriu printre particularităţile vocalismului. Deoarece are caracter de regularitate, fenomenul trebuie tratat printre particularităţile specifice vocalismului (v. şi părerea lui S. Puşcariu, care, pe baza datelor înregistrate în atlasele lingvistice, considera că „proteza lui a e pe alocuri un fenomen în plină evoluţie..., dar reprezentarea lui e neregulată şi schimbătoare pentru diferitele cuvinte44 (Lb. rom., II, Rostirea, p. 366), lingvistul citând amiros, asudoare, apipăiu, asâmt, adibui ş.a., ib., h. 50). Cu excepţia verbelor amistui, ascruma şi asâmţî, care au susţinere în graiuri (v. şi ALRM SN IV h.1523, p. 95, 102, 2: asimt), deci au avut şi, probabil, mai au şi astăzi, în zone restrânse, o circulaţie reală (în DLR, sub articolul mistui, este înregistrată varianta amistui în TETRAEV.(1574), 233, în a. 1656, ap. MÎNDRESCU, UNG. 173, PRAV. MOLD., 176/9, CANTEMIR, IST. 92, PSALT. 66, MAIOR, P. 151/10 şi la SADOVEANU, O. XIV, 511), celelalte cuvinte sunt considerate, atât în lucrările de specialitate, cât şi în DA (inclusiv pentru asâmţî şi ascruma) formaţii lexicale ale mitropolitului. Deoarece amistui, ascruma şi asâmţî sunt înregistrate în
108
lucrările dialectologice (v. şi articolul lui S. Puşcariu, Pe marginea cărţilor, în DR IX, p. 410), această părere - în cazul termenilor citaţi - nu se mai susţine. Celelalte cuvinte (alingări, asta şi astătut) sunt inovaţii ale lui Dosoftei, căruia simţul lingvistic i-a dictat crearea lor după un model existent în limba vorbită şi scrisă 0amistui).
1.8.0.	Vocala ă neaccentuată nu apare în VS trecută la a în cuvântul pahar (< ser. pehar). în scrierea lui Dosoftei se întâlneşte numai fonetismul vechi, „cu e > ă, după o labială în poziţie «tare»“, care „era general odinioară în întreaga Dacoro-manie“ (Gheţie, BD, p. 98). Termenul pahar are numeroase apariţii în textul studiat: sept. 6/14, 24/24, oct. 47725, nov. 128725, dec. 23771, febr. 86734, apr. 9677, mai 107711 etc.
1.8.1.	Cuvântul săhăstru (< ngr. r/oDxacnrjg), care prezintă, în această variantă, fenomenul velarizării prin sibilanta s, are o frecvenţă mare în textul VS. O altă variantă, săhăstru (oct. 67730, iun. 150732), reflectă însă un fenomen care „se întâlneşte neîntrerupt din secolul al XVI-lea până astăzi“ (Gheţie, BD, p. 97) în Moldova, şi anume trecerea lui ă proton la a, „condiţionată de prezenţa lui a accentuat în silaba următoare41 (id. ib., p. 96). Situaţia nu este însă caracteristică pentru scrisul lui Dosoftei, deşi în textele redactate în secolele al XVI-lea - al XVII-lea este frecventă (id. ib., p. 96-98).
1.8.2.0.	Vocala ă etimologică apare în adjectivul lătinesc [< latin (< lat. latinus, -a, -um) + suf. -esc]: mai 130710 şi în adverbul lătineaşte (< latin + suf. -eşte): sept. 297notă marginală, mart. 25723, apr. 83730, mai 114719 etc. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului.
1.8.2.1.	Ă neaccentuat este conservat (neasimilat la e) în: conjugarea verbului (a) blăstăma (< lat. blasphemo, -are) - „forma cu -ă- fiind general atestată în secolul al XVI-lea“ (TEXTE ROM. (XVI), p. 179), substantivul blăstăm şi participiul blăstămat (pentru atestări, v. Consonantismul, III.2.3.7.0., III.2.3.7.1.1.); substantivul păreche [< lat. paric(u)lă\: sg.: păreache (nov. 10871, 121728, iul. 4732), pl.: părechi(le) (oct. 7077, 7077); conjugarea verbului (a să) împărechea (< în + păreche): să împărecheadze (nov. 158722), să nu să-mpărecheadze (ian. 44729), să-mpărechea (ian. 44712) şi adjectivul despărecheate [< des + (îm)părechea] (nov. 181732); substantivul părete (< lat. paries, -tis): păreate (oct. 8174, nov. 159715, mai 117718, 144724 etc.); conjugarea verbului a (să) spăria [< lat. expa-vorare (sau *expavorere, CADE)], cuvânt frecvent în textul VS: să spărie: nov. 114722, dec. 21974; s-au spăriat: apr. 9974; m-am spăriat: oct. 80726, 83730; mă spăriiai: apr. 75722; nu vă spăriiaţ : nov. 141721; nu vă spăriiareţ: nov. 158725, mart. 31710; m-am spăriiaţ: oct. 83724, apr. 75725); spăriindu-să: febr. 6778; spărindu-să: febr. 56736; spărăindu-le: mai 13172; să spăriară: oct. 78733, nov. 99726, ian. 13729 etc.; adjectivul spăriat: apr. 97727; forma de
109
plural a substantivului spărietură: spărieturile (mart. 37717); adjectivul, la pl., spărioş (apr. 8977). Aceste fonetisme caracterizează limba textelor literare redactate în aria nordică a teritoriului dacoromân încă din secolul al XVI-lea (v. Densu-sianu, HLR, II, p. 53, Rosetti, ILR, p. 489, Gheţie, BD, p. 98-99, Ghetie, Istoria, p. 294).
1.8.2.2.	Ă este păstrat în prepoziţia cătră (< lat. contra), care era „odinioară general în dacoromână" (Gheţie, BD, p. 176). în textele din secolul al XVI-lea este des întâlnită forma etimologică (v. id. ib., Densusianu, HLR, II, p. 25, 32, 177). Situaţia se menţine şi în textele redactate după 1600 în Moldova, Transilvania şi Ţara Românească (aici către fiind semnalat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cf. Gheţie, BD, p. 176). Pentru discuţii etimologice v. A. Avram, Naza-litatea, p. 93-94.
1.8.2.3.	Păstrarea lui ă etimologic în verbul (a) fărmăca (< lat. pharmaco), substantivul fărmăcătoriu (< lat. pharmaco, -are) şi în derivatele fărmăcăciune, fărmăcitor, fărmăcitură şi fărmăcărească caracterizează graiurile din nordul ţării (v. ALR I, mat. necart., chest. nr. 1398, ALRM II, SN, voi. III, h. 1312). Pentru atestările cuvintelor în VS, v. Consonantismul, HI.2.3.3.3.1. Pe baza materialului înregistrat în DA, varianta cu ă se întâlneşte în textele literare de provenienţă nordică. Pentru verbul fărmăca, atestările sunt din MOXA, 390, N. COSTIN, LET. I, 47/13, BIBLIA (1688), 330, 2 (pentru secolul al XVII-lea), păstrându-se, mai târziu, ca regionalism, în scrierile lui Alecsandri, p. I, 432 şi Creangă, p. 164. De semnalat că în DA nu este înregistrat nici un citat din operele mitropolitului Dosoftei. Pentru substantivul fărmăcătoriu, atestările provin din texte literare redactate în Moldova: Varlaam, C. 238 şi PRAVILA MOLD. 69 (nu sunt înregistrate citate din opera lui Dosoftei). Celelalte derivate nu sunt înregistrate în DA şi nu apar nici în studiile şi glosarele consacrate operei lui Dosoftei.
1.8.2.4.	Ă etimologic apare în substantivul nădejde(a) (nov. 182721), scris şi nădeajdea (sept. 2877) (< v. sl. nadezda) şi în forma verbală nădejdui (oct. 95716) (< nădejde + suf. -ui). în textul VS este însă foarte bine reprezentată „inovaţia graiurilor din nordul ţării şi din Banat (ă-e (q) > e -e (<?)“ (Gheţie, BD, p. 100), înregistrată în ALR II, SN, voi. VI, h. 1655 în Moldova, Transilvania de nord şi în Banat. Potrivit Gheţie - Mareş, Graiurile, p. 78, în secolul al XVI-lea nedejde apare, alături de nădejde în Moldova de nord" (v. şi Chivu, Vechi psalmi, p. 147: „în sec. XVI, fenomenul e consemnat în texte din Transilvania şi Moldova. In sec. XVII atestările converg spre aceeaşi zonă lingvistică"), în timp ce „nedejde şi derivatele apar în documentele scrise în nordul Moldovei" (Gheţie, BD, p. 100; cf. id. Introducere, p. 73). Astfel, în VS, Dosoftei - în cazul acestor cuvinte - urmează norma literară tradiţională, nordică: substantivul, la sg. nedeajde(a) (sept. 6/27, oct. 887 12, nov. 167720, 183725, ian. 4728, apr. 65726 etc.), pl. nedejdi(le) (oct. 95736,
110
nov. 16677, febr. 5977 etc.) şi nedeajdii) (ian. 42715, mai 116731); verbul nedej-duesc (mart. 4376, mai 126735), nedejdiuesc (nov. 158733), nedejduiaşte (mart. 67728), nedejduia (apr. 66734), te nedejdiueşti (nov. 12679), nedejdiuind (nov. 11872, 15077), nedejduindu-să (nov. 16571); participiul adjectival: nedejdiuite (dec. 223725), formaţia prefixată „nu mă deznedejdiuedzu“ (iun. 157711).
1.8.2.5.	Ă etimologic sau „provenit dintr-un e precedat de un r dur“ (Gheţie, BD, p. 99) se întâlneşte în VS în cuvintele cu etimologie necunoscută rădzâma şi rătedza, care prezintă şi fenomenul velarizării prin afficata dz. Pentru atestări v. Consonantismul, paragrafele III.2.2.2.2.121 şi III.2.2.2.2.128.
1.8.2.6.	Despre un fonetism mai apropiat de etimon este vorba şi în cazul cuvântului răpâos (< lat. *repausum), în care „e aton, găsindu-se după r iniţial, a trecut... la ă“ (Densusianu, HLR, II, p. 56). Termenul, în această variantă, se întâlneşte frecvent în textul VS (pentm atestări v. Consonantismul, in.2.3.6.2.0. e).
1.8.2.7.	A este păstrat în cuvântul băsearică (< lat. basilicd) într-o singură ocurenţă: nov. 144718; celelalte atestări semnalează trecerea lui ă la e (besărică, be-searică etc.). Această formă etimologică veche nu este înregistrată în DA din scrierile lui Dosoftei, dar este menţionată de Lacea, Untersuchung. Despre prezenţa fonetismului în textele din secolul al XVI-lea, v. Densusianu, HLR, II, p. 70.
1.8.2.8.	Fonetismul cu -ă- neaccentuat etimologic se întâlneşte în substantivul lacrămă (< lat. lacrima), verbul (a) lăcrăma (< lat. lacrimare) şi diminutivul lăcri-miialele. Pentru atestări din textul VS v. Consonantismul, III.2.3.6.2.0. a).
1.8.2.9.	Substantivul nisip (< v. sl. nasupu, n. sl. nasip, srb. nasup, nasyp, de la vb. v. sl. nasypatv, cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 65,1.3.15.2.) apare o singură dată la Dosoftei, VS, în varianta etimologică năsâpul (apr. 6775), cu silaba na- neaccentuată trecută la nă- (v. şi Densusianu, HLR, II, p. 75 şi 105).
1.8.2.10.	Vocala ă este păstrată în grupul -ră- < -ra- din etimon în conjugarea verbului (a) prăvi (< slavonul npJEHTH) şi în derivatele prăvitorii, prăvire. Pentru atestări din VS v. Consonantismul III.2.3.6.2.0. b.
1.8.2.11.	Fonetismul etimologic este prezent în cazul verbelor (a) rădica (< lat. eradico, -ăre; -a- neaccentuat > -ă- > -â-) (şi derivatele rădicare, rădicători, nerădicate) şi (a) răsâpi (< v. sl. rasypatv, silaba ra- din etimon a trecut la ră-) (şi derivatele răsâpiciune, răsipirea, răsâpitura). Pentru atestări în VS v. Consonantismul, paragraful III.2.3.6.2.0. c) şi III.2.3.6.2.0. d). Aceste forme sunt generale în scrierile din secolul al XVI-lea (cf. Rosetti, ILR, p. 489, Candrea, Ps. Şch. I, p. 75) şi se întâlnesc şi în graiuri (cf. Densusianu, Ţ.H., p. 23).
1.8.2.12.	Vocala ă neaccentuată nu a trecut la -i- în (o)dănăoară (< lat. de una hora). Este vorba despre un ă < e şi de fenomenul de asimilare vocalică e-ă > ă-ă (cf. Gheţie, BD, p. 105). Specific graiurilor nordice, cuvântul este „notat frecvent11 după 1600 „numai în Moldova41 (id. ib.).
111
în VS sunt prezente următoarele forme ale adverbului: dănăoară: sept. 3736, 3727, 17719, oct. 72713, nov. 109718, 120710, dec. 209713, ian. 30723, febr. 70734, mart. 39714, apr. 6477, mai 126735, iun. f57727 etc.; dănăoară'. oct. 56736, apr. 67735, mai 121725, 128728; odănăoară: nov. 121716, febr. 76727, mart. 37733, 37730, apr. 8475, mai 11372. La fel de frecvente sunt şi formele cu ă > â: dănăoară: sept. 22720, 30735, oct. 41721, 7772, nov. 99722, 10078, 17172, dec. 187716, 227715, ian. 4728, 3071, febr. 5174, mart. 21/8, mai 113712 etc.; dănăoară: sept. 26727, oct. 41716, nov. 103711, dec. 195712, 202733, ian. 10711, febr. 8972, apr. 10272, mart. 26vbi73, apr. 67724 etc.; odâ-năoară: oct. 87716, 93720, nov. 117730, 133722, dec. 19075, 7, ian. 1874, febr. 62716, mart. 35711 etc.; odănăoară: sept. 3728, nov. 99735, dec. 18876, 243718, ian. 15733, febr. 79712 etc.
1.8.2.13.	Ă nu a trecut la i în cuvântul călimară [< ngr. tcalapăpig („în parte, prin mijlocire slavă: bg. kalamar, ktiimâr, srb. kalâmar, kalamâra, rut. kalâ-mar)], întâlnit în VS o singură dată, în varianta călămari (mart. 42734).
1.8.2.14.	în varianta fântână este vorba despre apariţia vocalei ă neaccentuată rezultată prin delabializarea lui o neaccentuat din lat. fontana (cf. Arvinte, ST.L.NM., p. 1,1.2.1.1.). Densusianu, HLR, II, p. 22, formulează următoarea lege fonetică: „o + m + cons. (în afară de n) şi o + n + cons. > âm, ân: gâmfa < confla-re; frâmseţe < frumos + -eţe\ fântână < fontanam, lângă < longo (aton în frază)“. Aşa cum observă A. Avram, Nazalitatea, p. 61, „este greu de susţinut că [â] neaccentuat din cele patru cuvinte citate este rezultatul unei evoluţii fonetice cu caracter de lege“. Ivănescu, ILR, p. 204, tratează problema lui o neaccentuat în două paragrafe distincte: „7. o neaccentuat a devenit în unele cuvinte u pe tot teritoriul românesc: collego > culeg; cogitare > cugetare...“; „8. o neaccentuat devine câteodată ă, â: fontana > fântână >fântână“. S. Puşcariu, discutând această situaţie, apreciază că o > ă, â este o „lege fonetică ad-hoc, care nu a existat niciodată14 (Cercetări şi studii, p. 26).
Scrierea cu fxntxnă „arată că în prima silabă exista un -â- neaccentuat întocmai ca în limba literară actuală, sunet care rezultase în urma unui fenomen de asimilaţie regresivă de tipul ă - â > â - â. Dar, pentru ca acest fenomen de asimi-laţie regresivă să fi putut să aibă loc, trebuia ca mai înainte să se fi petrecut trecerea vocalei-o (< lat. â) + n + voc. la â: lat. fontâna > fontănă > fântână > fântână > fântână (cf. Arvinte, ST.L.NM., p. 2,1.2.1.1.).
în textul VS se întâlneşte atât faza cu -ă- (- a-) neaccentuat în silabă iniţială, cât şi cu -â- (-/«-) în aceeaşi poziţie. Astfel, apar variantele: a) articulat: fântâna (ţhumxHj): sept. 5730, nov. 100710, iun. 15275; nearticulat: fântână {ţhH-mxHX): sept. 5724,oct. 55734, dec. 192733, ian. 38714, 49722, mart. 48729, apr. 10477; b) articulat: fântâna (ţxHmxHd): oct. 82727, 8074, iun. 15272, 153722;
112
nearticulat: fântână (ţxHmxHx): sept. 2672, oct. 5178, 80734, nov. 129722, ian. 16733, mart. 49730, apr. 10476, scris şi ţxHmKHf. ian. 12714; pl. fântâni {jxHmxHti): sept. 5/1, nov. 101719, mai 114711.
în ambele variante, textul VS reflectă situaţia din „graiurile sudice, în care ă + n + voc. (şi ă + n, m + cons.) a trecut la â mai de timpuriu decât în graiurile nordice44 (Arvinte, id. ib.). Prin urmare, mitropolitul se orientează după norma „dialectului44 literar muntenesc (v. călcâiată, căpătâi, întâi, dintâi), fără a renunţa însă la caracteristicile lingvistice ale variantei literare nordice, moldoveneşti (v. întâi, dintâi, până, mânie, tâlhar, pângări, fâşie). în cazul cuvântului discutat, textul VS conţine fazele cele mai avansate ale evoluţiei fonetice: fântână > fântână.
1.8.2.15.	Vocala ă neaccentuată în cuvântul pârău (cf. alb. perrua, art. perroi) „este, probabil, etimologică44 (Arvinte, ST.L.NM., p. 2, 1.2.1.2.). „A doua vocală, cea accentuată, a putut proveni dintr-un *6, cum se poate deduce din forma de plural pârauă (sau pâraie), în care -â- a făcut parte din diftongul -oâ-, iar acesta, la rândul său, a rezultat prin metafonia lui o în poziţie -ă, -e“ (id. ib.). Pentru discuţia etimologică v. şi A. Avram, Nazalitatea, p. 108-109.
în textul VS cuvântul se întâlneşte frecvent în varianta „mai veche cu ă - ă" (id. ib.): pârău (ntpiS): sept. 8723, 18731, oct. 44710, 46711, 50734, 80710, 32, 84714, nov. 103713, 13271, 16779, dec. 208715, 216727, 221729, ian. 5730, 21723, 32711, 41721, febr. 5776, 20, 7372, 83728, mart. 2772, 33721, 34726, 27, 35, 54711, apr. 6679, mai 139730. O singură dată este prezentă şi varianta cu succesiunea ă-â: pârâul (nhpxSd): febr. 73720 (< pârău, sub influenţa substantivului râu < lat. rivus; cf. Arvinte, loc. cit., Rosetti, ILR p. 272-273). De menţionat că în VS apare, o singură dată, forma de plural râurile (phSpuâi): oct. 72714, în care s = ă. De câteva ori se găseşte în paginile textului studiat varianta de singular care este înregistrată în dicţionarele modeme: pârău (nxphS): oct. 80711, 12, ian. 1272, 28736, nov. 156728. Forma de plural păstrează, în toate variantele, vocala ă din prima silabă, neaccentuată: nearticulat părâe (ntpJi): febr. 78725; genitiv-dativ: părââlor (nhpJx/iop): „Cursurile păraâlor44 (dec. 21373); articulat păraole (ntpiWAi): „Păraole pornite de păgâni... le-au afundat în pre supt pământ44 (nov. 113712); „Au săcat păraole ereaselor44 (mai 111720). Potrivit ALRM SNII h. 641, variantele luate în discuţie cunosc următoarea repartiţie teritorială: pârău: p. 27, 53, 76, 141, 192, 219, 235, 250, 272, 279, 284, 365, 386, 514 (nordul Moldovei şi în Transilvania); pârâu: p. 130, 574 (Transilvania); pârău: p. 520, 605, 812 (Moldova de est şi Muntenia).
1.8.2.16.	Verbul (a) lăcui (< magh. lak-ni): sept. 14717, 30731, oct. 4974, 69711, nov. 102719, 128721, 166724, dec. 246718, ian. 32731, febr. 6171, mart. 22/20, apr. 77717, mai 12372 etc., substantivul lăcuinţă (< lăcui + suf. -inţă): nov.
113
110730, 113735, dec. 213714, 227715, ian. 3723, 13711, apr. 76729 etc., adjectivul lăcuit: oct. 8273 şi substantivul lăcuitor(iu): sept. 17734, 31721, nov. 12277, 13272, ian. 6728, febr. 7473, mart. 27vbl7l7 apar numai cu vocala ă etimologică păstrată în aceste forme, care erau generale în textele redactate în secolul al XVI-lea (v. TEXTE ROM. (XVI), p. 500, Densusianu, HLR, II, p. 71).
1.8.2.17.	Adverbul molcom (< bg. mt>jikom, „cf. rus. mojikom, rom. moale ll‘, DLR) este prezent în VS în varianta cu ă (etimologic) netrecut la o: molcom: oct. 56722, ian. 34716 şi în cea cu â în loc de o: mâlcom: febr. 6873. Ambele sunt înregistrate în DLR în texte literare vechi care, majoritatea, se înscriu arealului nordic al ţării: cu ă: VARLAAM, C. 104, HERODOT (1645), 27, iar cu â: CO-RESI, EV. 254, NECULCE, L. 25, cf. 168. Numai ă se întâlneşte în verbul a molcomi (mart. 20/32) şi în substantivul mălcomle (oct. 85725); alternanţa ă ~ â este reflectată de formele adverbului molcomlş: mălcomiş (oct. 90730, mart. 44722), mâlcomiş (nov. 159710, dec. 188715). Atestările din DLR pentru aceste variante sunt extrase din texte redactate până la jumătatea secolului al XVIII-lea în regiunea de nord a ţării.
1.8.2.18.	Ă nu a trecut la o (prin asimilare vocalică) în cuvinte precum noroc, norod, noroi. în VS toţi aceşti termeni apar cu fonetismul etimologic: noroc (< v. sl. HApoKh). oct. 61720, nov. 153730, dec. 236716, ian. 40711, febr. 62724, apr. 8075, etc.; norocit (sept. 3/8, nov. 166734, febr. 5/6, 52720, apr. 84723); norod (< slavonul Hdpo4a): sept. 29715, nov. 15176, ian. 4474, febr. 87717, apr. 101730, mai 130723 etc. (cuvânt cu frecvenţă mare în scrierea studiată); năroi (< bg. uapou): iul. 3724.
Potrivit materialului studiat de Gheţie, BD, p. 101-102, aceste fonetisme apar „sporadic în unele graiuri moldoveneşti41 (noroc, nărod) şi în „Banat-Hunedoara (unde apare şi năroi', Weigand, B. 322; v. şi Densusianu, Ţ.H., p. 28)“. Năroi este înregistrat în ALRM SN II h.647 în p. 27, 29, 36, 53, 76, 95, 102, 105, 848 şi h. 648 în punctele 29, 76, 105, năroc în NALR MB I h. 54, p. 624. De precizat că termenul năroi, care apare în VS, nu este înregistrat în nici o lucrare de specialitate şi nici în DLR. Dosoftei l-a preluat, probabil, din textele sudice, aici fiind atestat şi în graiuri (cf. Gheţie, BD, p. 187). Textele redactate în secolul al XVI-lea cunosc doar formele neasimilate năroc şi nărod (cf. Densusianu, HLR, II, p. 53 şi 70).
1.8.2.19.	Vocala ă neaccentuată se păstrează şi în conjugarea verbului a (să) zăbăvi (< v. sl. za-baviti; cf. şi subst. zăbavă < v. sl. zabavă), nerealizându-se fenomenul „fie de disimilaţie, fie de labializare prin b precedent" (Arvinte, ST.L.DT., p. 2,1.2.I.O.; v. şi Gheţie, BD, p. 102, 347). Cuvântul se întâlneşte frecvent în VS: sept. 772, 33718, oct. 44718, 95719, nov. 141725, 155725, dec. 209720, 228727, ian. 26733, febr. 80734.
1.8.3.0.	„Lat. debitorius a dat în româneşte detoriu . Prin analogie cu diverse forme ale verbului a da, e a fost înlocuit prin a (datoriu) şi prin ă (dătoriu). In
114
mod normal, a şi ă s-au extins apoi la derivatele lui dătoriu (dătoriu)“ (Gheţie, BD, p. 102). în textul VS se întâlnesc deseori variantele care s-au impus în limba literară actuală: datori(u), datorie, datornic, dar apare şi varianta cu -ă-, o singură dată, în cazul substantivului datorie: datorie (dec. 19071). Această formă este găsită de Densusianu în Documentele Hurmuzaki XI, 317, 318, 319, 320 (cf. Densu-sianu, HLR, II, p. 74). în DA, unde nu este înregistrată sub articolul citat nici o atestare din scrierile mitropolitului, pentru datorie se face trimitere la dicţionarele lui Vaida şi Barcianu; dător este înregistrat în Evanghelia lui Coresi (479/32). în graiuri, „formele cu o se întâlnesc în cea mai mare parte a Banatului şi a Transilvaniei de nord şi de vest [...] şi în puncte situate în nordul şi în sudul Moldovei, precum şi în Oltenia" (Gheţie, BD, p. 102). Fonetismul, prezent şi în graiuri (v. şi ALR SNIV, h. 1006, p. 272, 284, 346, 349), a fost, probabil, cunoscut de Dosoftei şi preluat în redactarea VS, deşi mitropolitul urma, în general, norma scrierii cu -a- analogic, răspândită în textele literare din secolele al XVI-lea - al XVII-lea în Moldova şi în Transilvania de nord şi de sud-vest, alături de formele cu e şi cu ă (cf. Rosetti, ILR, p. 485, Gheţie, Graiurile, p. 83, id. BD, p. 102-103, id. Introducere, p. 296).
I.8.3.I.	E latin a devenit ă după r iniţial în cuvântul rotund < lat. retundus > ră-tund, variantă înregistrată în DLR cu menţiunea „învechit şi regional". în textul VS, rătund se întâlneşte frecvent: dec. 18974, 222731, ian. 1729, 376, 17716, 4574, mart. 45722. în textele literare vechi (cf. DLR), cuvântul, în varianta cu ă, este atestat atât în redacţiile din nordul ţării, cât şi în cele tipărite în arealul sudic: N. COSTIN, L. 130, ANON. CANTAC., NECULCE, L. 227. După 1800, varianta este înregistrată predominant în textele unor autori munteni şi transilvăneni: ASACHI, E. 45/25, BUDAI-DELEANU, Ţ. 186, 328, HELIADE, O. I, 220, DRĂGHICI, R. 62/27, KOGĂLNICEANU, S. 5. în DLR, s.a., nu este înregistrat nici un citat din scrierile lui Dosoftei.
1.8.4.0.	Substantivul rogoz (< v. sl. pcrost) apare o singură dată în textul VS, în varianta răgoz'- nov. 99728, înregistrată şi în DLR cu menţiunea „învechit şi regional" (atestările din dicţionar sunt extrase din LET. III, 237/20 şi din literatura populară: ŞEZ. IX, 93, id XV, 144, GOROVEI, C. 276).
1.8.4.1.	Verbul a (se) rostogoli (cf. rotocol, rostopoli), prezent în textul VS doar în două ocurenţe, apare în textul citat în varianta cu ă: a (să) răstogoli: nov. 168719, apr. 95730. în DLR, varianta este înregistrată cu menţiunea „regional"; nu sunt înregistrate însă atestări din scrierile lui Dosoftei.
1.8.4.2.	Verbul din limba literară actuală a (se) vopsi (< v. sl. vapîsati) este prezent în textul studiat numai în varianta veche, cu ă: văpsi: dec. 194728,29. La fel, substantivele văpsea: febr. 60721, văpsitori: febr. 60720 şi participiul adjectival vopsite', apr. 68735. Potrivit ALR SN II h 506, p. 182, 192, 520, 605, 682, 705,
115
723, 728, 791, 812, 848, 876, 899, 928, varianta verbală văpsi acoperă întreg teritoriul României, fiind, prin urmare, uzual şi în graiurile actuale.
I.8.4.3.	Adverbul încotro (< lat. in contra ubi) nu este înregistrat în textul studiat în forma care s-a impus în limba literară actuală, ci în forma veche, cu ă: în-cătro: nov. 13371, ian. 35712,apr. 65725, iun. 148725, care, potrivit DA (s.a.), apare în toate textele literare vechi. Tot cu ă se întâlneşte şi adverbul dincotro (< de + încotro): dincătro: oct. 79711, 8372, 83736, mart. 24/23, 2575. D. Puş-chilă, Mol., p. 21, prezintă evoluţia fonetică a lui încătro, precizând că „ă din forma actuală nu continuă direct pe o din forma latină, ci provine din asimilarea lui ă cu ă următor. Contra ubi a dat *cătruuă care compus cu în se găseşte la Coresi (Tetraev.) încătruo [...] Din încătruo s-a ajuns la încătro prin mijlocirea formei încătruova unde uo fiind aton, s-a transformat prin asimilare în oa, cari apoi s-au contras într-unul singur [...] Trecerea lui uo în oo s-a putut face şi prin fonetică sintactică; căci dacă nu se poate spune că acest adverb îşi pierde adesea accentul în frază cu desăvârşire, totuş are un accent mai slab [...] Forma [...] încătro se mai găseşte şi astăzi în regiuni dialectale (prin Ardeal)11.
1.8.5.0.	Adjectivul drăgostiv (mart. 5273) apare, o dată, şi cu ă în loc de o: drăgăstiv (oct. 69724). Cuvântul, neînregistrat în Glosarul lui Lacea, derivat cu suf. -iv de la substantivul dragoste, este o formaţiune a lui Dosoftei, „după analogia lui milostiv“ (Puşchilă, Mol., p. 64, semnalează, la p. 144b, varianta: drăgostiv). O asimilat la ă apare şi în adjectivul drăgostos: nov. 167736, dec. 22779.
1.8.5.1.	Ă nu a fost asimilat cu vocala următoare în forma săbor a substantivului sobor (< v. sl. suboru, soboru). Săbor este un termen care apare frecvent în textul VS: sept. 12720, oct. 60730, 97729, nov. 14476, dec. 190726, 203714, 21378, ian. 22720, mart. 32735, mai 131722 etc. Această variantă, cu u slav > ă în dacoromână, este atestată încă din scrierile din secolul al XVI-lea (cf. Densusianu, HLR, II, p. 65). Niciodată ă nu trece la o în substantivul săbomic (< săbor + suf. -nic; cf. v. sl. suborîniku): oct. 91711, nov. 103722,14479, dec. 190722, ian. 20722 etc.
1.8.5.2.	Vocala ă neaccentuată este substituită prin o în substantivul, formă de plural, călotori (ian. 20712), pronumele nehotărât, în dativ, orecoruia (mai 1067
19), verbul a {să) voera: ,jă voera, blăstămând“ (oct. 41728), „şi-ncepui a plânge şi a mă voera“ (oct. 82721), substantivul voerare (dec. 205728) şi participiul adjectival voerat („şi orbii să mântuia de voeratul întunearec“, nov. 178716). Adjectivul învoierat este atestat şi în BB (1688): „inimă învoierată“ („part. vb. *a învoi eră < vaier“, Arvinte, ST. L. DT., p. 2,1.2.1.2.).
I.8.6.O.	Ă etimologic apare în conjugarea verbului (a) mulţămi (< (la) mulţi ani!, cf. gr. eig jcoMâ îkrj)\ sept. 7/9, oct. 73732, 93726, nov. 14175, 173729, dec. 206718, ian. 472, febr. 5178, mai 116725 etc., precum şi în familia sa lexicală: mulţămire (nov. 16678, dec. 19571, mart. 23/10), (cu) mulţămită (oct. 43732,
116
74732, nov. 18477, dec. 235718, 24473, febr. 5674, apr. 9679, mai 1117 9, iun. 152713 etc.), nemulţămită (oct. 69715), nemulţămitoiiiu) (dec. 19373, ian. 1718, 26730). în DLR nu sunt înregistrate atestări din operele lui Dosoftei decât sub articolul mulţumit, -ă.
1.8.6.1.	Substantivele măcenic (< slavonul mediobulgar mauchhki. MhueHHKh) şi măceniţă (< slavonul MAueHuuj), termeni bisericeşti, se întâlnesc de câteva ori în paginile VS: măcenic: sept. 377, nov. 175716; măceniţă: sept 13734, nov. 1677
3.	Frecvente sunt, însă, formele cu grafia x: măcenic: sept. 5/7, oct. 3976, 44729, 5674, nov. 143722, 175716, ian. 8711, 38710, febr. 61725, 63711, apr. 92718 etc.; măceniţă: dec. 232720, febr. 62734, apr. 69729, 9277, grafie înregistrată şi în substantivele: mâcencie: sept. 6/20, mâcenicie: dec. 23375, 235728, mâcenie (< slavonul mediobulgar Mxueme): dec. 214731, 215728, 219710, 242729, mai 108734 etc. Ambele variante, atât cea cu ă, cât şi cea cu â sunt înregistrate în DLR în textele literare bisericeşti vechi: VARLAAM, C. 44, N. TEST. (1648), 202724, N. COSTIN, L. 193, CANTEMIR, HR. 401. Potrivit părerii lui Rosetti, ILR, p. 342, atât grafia cu a, cât şi cea cu x ar trebui interpretată ca ă: „până în secolul al XVII-lea termenul apare în textele româneşti sub forma măcenic, (cu x) din slavona bulgară". Cu ă este notat substantivul măcenie şi în Glosarul lui Lacea, iar Puşchilă, Mol., p. 29, observă: „m hcenicL" este „scris şi cu x. Forma... trebue să fi existat într-adevăr, pentru că şi azi se aude dialectal măcenic (Trans.)“ şi „este desigur de origine bulgărească, fiindcă în bulgăreşte v. sl. q se pronunţă ca ă“. Fiind termen cult, materialele dialectologice nu îl înregistrează decât pentru alt sens („sărbătoare creştină, la 9 martie", DLR)\ în ALR II1169, ALR H/I MN 113, 2850/95, 704 apare în varianta cu ă: măcinici (v. şi STOIAN, PĂST. 45, SCRI-BAN, DLR, s.a.). Prin urmare, grafia cu ă (a) sau cu â (x) rămâne discutabilă din punct de vedere a valorii fonologice. Noi credem că Dosoftei foloseşte slova a pentru ă, iar x pentru â.
1.8.6.2.	O problemă asemănătoare o ridică varianta verbului (a) smuci (< v. sl. smucati, smykati), care apare în VS, odată, cu grafia a: zmăci: nov. 118718 şi, de mai multe ori, cu grafia x: zmăci: sept. 237notă marginală, 31713, mai 11874, 142736. Indiferent de interpretarea grafică, interesant de semnalat este fenomenul păstrării lui ă (â) netrecut la u.
1.8.6.3.	O singură dată, forma de plural a substantivului cuvânt (< lat. conven-tus „adunare, întrunire", conventum „înţelegere") apare, în VS, cu ă în loc de u: căvinte (mart. 26714).
1.8.6.4.	Ă neaccentuat apare ca u în forma de indicativ prezent, a Il-a sg.: giu-ru-te (apr. 64737,77721), faţă de giură-mi-te (nov. 139729).
1.8.6.5.	într-o singură atestare este prezent un fonetism muntenesc, care, cu siguranţă, nu aparţine mitropolitului: pă nădrept (oct. 75723). El poate fi atribuit unui tipograf.
117
1.9.0.	Vocala e + n+ voc. sau n, m + cons. nu s-a închis la i. Fenomenul, „petrecut înainte de apariţia primelor texte, nu s-a realizat pe întregul teritoriu dacoromân atunci când în silaba următoare exista un e" (Arvinte, ST.L.FAC., p. 52,
I.2.6.O.). Menţinerea acestei faze „mai arhaice“ (Arvinte, ST.L.EX., p. 4, I.2.5.O.) este ilustrată de câteva exemple din VS: duminica (dec. 187725), care apare şi cu faza -in-: duminica (dec. 189733); pentre (ian. 2875, mart. 38716).
1.9.1.	închiderea la i a lui e în condiţiile arătate mai sus se realizează, însă, în forma de plural a substantivului îmbrăcămînt: îmbrăcăminte(le): mart. 27rbl7ll, mai 11377, scris şi înbrăcăminte (dec. 245726, iul. 1712) şi în conjugarea verbului (a) cumineca [< lat. pop. *commînico, -are (= lat. clas. commumcare)]: să cuminece (oct. 6373, nov. 98729), să să cuminece (ian 20723).
1.9.2.	Vocala e accentuată etimologică este păstrată în substantivul hetman (sept. 6/16, nov. 100721) (< pol. hetman). în textul VS se întâlneşte frecvent varianta care s-a impus în limba literară actuală, hatman (sept. 1729, 8/20, oct. 44724, nov. 10571 etc.).
1.9.3.	Există câteva situaţii, nu multe însă, în care e accentuat apare ca i, în special în împrumuturi. Alternanţa dintre -e- şi -i- se menţine şi în acest caz, Do-softei fiind probabil influenţat de fenomenul trecerii lui e medial aton (şi final) la
i.	Varianta amăgîu (sept. 30724), a substantivului amăgeu [< „gr. *payevq, -ecoq (din paysvco, cf. amăgi) cu sensul de „vrăjitor", DA], deşi citată şi de Lacea, Un-tersuchung, este discutabilă, din cauza ilizibilităţii slovei chirilice. E > i apare şi în formă de plural diadime (dec. 23073) (diademă < lat. diadema). E accentuat apare ca i în substantivul demon (< mgr. daîpcov, prin intermediul v. sl. demoni). Varianta cu i este considerată ca specifică Moldovei (cf. Ciorănescu, DER). Cu sensurile de „idol" şi „drac", di'mon apare frecvent în textul VS: sept. 5/16, 30734 oct. 40712, 42722, 54715, nov. 113727, 164724,170717, dec. 228720, ian. 4730, febr. 55734, 68715, mart. 3/28,19/15,42728, 5179 etc.
Fenomenul mai este reflectat de câteva cuvinte: epitîmie (oct. 6771, glosat marginal „certare"), dar şi epitemie (mai 128729); porică (nov. 105719) ipotecă < bg. n-bmeKa), cuvânt întâlnit în VS numai în această variantă (potrivit atestărilor din DLR, potică apare numai în scrierile autorilor din Moldova: M. COSTIN, LET. I, 305/27, N. COSTIN, LET. II, 32/20, NECULCE, L. 74, ASACHI, S.L. I, NEGRUZZI, S. I, 329, ALECSANDRI, P. I, 29, EMINESCU, O. I, 83, SADOVEA-NU, O. I, 192); forma de plural protictori (sept 29733,36, dec. 219721,26), care la singular păstrează pe e etimologic: protector (febr. 61714) (< lat. protector, -oris); stima (dec. 201726), alături de stema (iun. 150727), stemmă (sept. 2/8), pl. steme (mai 108734), având ca etimon gr. orsppa, slavonul crf/UJ, lat. stemnuv, varianta este înregistrată în DLR şi la Moxa, 362/6, deci într-un text aparţinând arealului nordic, anterior scrierii lui Dosoftei (v. şi [î]nstemată, nov. 17479).
118
1.9.4.	în textul VS este prezentă o varianta, la pl.,jerdii (mai 124719), pentru joardă (< v. sl. zrudi). Forma este înregistrată şi în DA, ap. TDRG numai în opera lui Dosoftei. Cuvântul avea, probabil, circulaţie în graiuri, de unde mitropolitul este posibil să îl fi preluat, deoarece, pe baza atestărilor din textele literare vechi (v. DA), termenul apare în forma sorda (< magh. zsorda) numai în LEX. MARŞ. 251. Este o formă hipercorectă, născută şi în urma influenţei rostirii şi scrierii în Moldova secolului al XVH-lea cu şuierătoarele „muiate“.
1.9.5.	Un caz de hipercorecţie este probabil, apariţia lui e în loc de ă în forma de gen.-dat. a substantivului văduvă: văduvelor (nov. 109732).
1.10.0.	Vocala e neaccentuată, în poziţie nazală, urmată de consoană (deci e neaccentuat + n + voc. şi + n, m + cons.) apare netransformată în i. „Aceasta era situaţia de la sfârşitul secolului al XVII-lea“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 52,1. 2.6.1.). Această situaţie este reflectată şi de textul VS, cu precizarea că nu este generală, în paralel, în cuvintele care păstrează pe e nazal, este prezent şi fenomenul închiderii vocalei e în condiţiile precizate, la i.
O categorie specială discutată detailat de lingvişti o constituie compusele cu prepoziţiile de, pre (şi spre, pentru care nu există atestări în VS), în care a avut loc schimbarea fonetică en > in. Atenţia specialiştilor s-a focalizat asupra problemei datării fenomenului şi a condiţiilor în care are loc această evoluţie. Astfel, G. Ivă-nescu, ILR, p. 228, plasează schimbarea în epoca de formare a limbii române: „probabil în epoca de formare a românei s-au născut prin compunere din de şi pre + *ăn şi *ăntru prepoziţiile den, pren, dentru, prentru (actualele din, prin, dintru pentru). Dovada vechimii acestor compuneri o constituie faptul că ele se găsesc şi în macedoromână: din, prin, di(t)ru, prit(r)u. Probabil n-au dreptate cei care cred că aceste compuneri au avut loc în latina populară".
Pornind de la atestările acestor compuse în textele româneşti, A. Avram, Naza-litatea, p. 45, constată că „în compusele cu de, pre, spre transformarea en > in s-a produs mai întâi sub accent - deci când al doilea element al compusului era pronumele îns(ul) -, ea fiind mai târzie în poziţie neaccentuată, în cuvânt (dinainte, dintâi etc.) sau în frază (dintre, dintru, pentru)". Al. Rosetti (ILR, p. 506) este de părere că notaţiile cu e din textele româneşti vechi se explică „pornind de la grafiile mai frecvente, şi anume de la acelea care interesează cuvinte ce revin foarte des în toate textele, ca din < de + în, dinainte < de + în + ainte etc.“, iar „grafiile den sau pren se explică [...] pomindu-se de la un stadiu precedent, când cuvintele acestea erau simţite ca fiind compuse. Pomindu-se de la den, pren etc., grafia cu e a fost aplicată şi altor cuvinte: credenfă, cuvente etc.“
A.	Avram (loc. cit., p. 46) specifică faptul că pronunţarea [den] a prepoziţiei din apare în graiurile româneşti din epoca modernă (v. şi Puşcariu, LR, II, Rostirea, p. 237), iar pronunţarea [pentru] există şi astăzi, atât în limba literară, cât şi în
119
graiuri. Pornind de la aceste considerente, lingvistul combate teoria lui Rosetti -referitoare la notările grafice (Rosetti, ILR, p. 735) - precizând că în textele vechi grafiile cu £ şi cele cu / («) „reflectă două stadii de evoluţie fonetică: [e] în [i] în AÎ"t. Ca argument, Avram subliniază opinia lui Puşcariu (Pe marginea cărţilor, p. 781, continuare a notei de la p. 780): „Dacă în textele vechi... găsim atât de adesea scrierea den, dentru, pren, nu avem nici un motiv să ne îndoim că aceste scrieri corespundeau rostirii reale.“
Tiktin, Studien, p. 56, observă că: „nach Labialen und in Compositen schwankte nămlich noch im 17. Jahr. die Aussprache zwischen e und i; man sprach mente und minte, cuvente und cuvinte, împeng und împing,... din und din, pren und prin...“, subliniind, mai departe că: „um keinem Zweifel daran aufkommen zu lassen, dass diese Schreibung wirklich die Aussprache jener Zeit wiedergeben“ şi că „die Schărfung des e nach Labialen sehr spăten Datums und, da die Brechung offener Vocale allen rum“. Concluzia lui A. Avram concordă cu cea a lui Tiktin: „După labiale, în poziţie palatală - în condiţiile specificate [...]-, precum şi în compusele cu prepoziţiile de, pre, spre schimbarea en > in s-a petrecut în unele graiuri dacoromâne la o dată posterioară începuturilor scrisului în limba română“ (loc. cit., p. 47). Fenomenul închiderii lui [e] la [i] în poziţie palatală în dacoromână este plasat de autorul citat după secolul X (Avram nu intră astfel în contradicţie cu G. Ivănescu, ILR, p.228, care, deşi datează schimbarea fonetică între secolele V-VII, foloseşte, în context, de două ori, cuvântul probabil), cu precizarea că „după labiale, [e] s-a menţinut până târziu în compusele cu prepoziţiile de, pre, spre“, iar „închiderea lui [e] în compusele menţionate este mai veche în unele graiuri şi mai nouă în altele decât fenomenul identic care s-a produs în mente, cuvente etc.“ (loc. cit., p. 216). Interesante sunt şi observaţiile lui Gheţie, Introducere, p. 91, care, vorbind despre alternanţa rostirilor cu en, in în prepoziţiile din, dintru în perioada 1532-1640, menţionează că „fonetismul cu [en]“ caracterizează „Banatul şi sudul Transilvaniei (tipăriturile coresiene)“, iar „fonetismul cu [in]“ arealul nordic, situaţia menţinându-se şi în textele din secolul al XVII-lea, unde fonetismul cu i era specific Moldovei (id. ib., p. 298).
Păstrarea lui e neaccentuat în poziţie nazală, urmat de vocală sau de consoană, este reflectată şi în textul VS în cazul prepoziţiilor den, pren şi al compuselor. Astfel, în textul studiat apar:
a)	den, frecvent folosit de Dosoftei: sept. 8732, 10718, 26717, oct. 51733, 5971, 72718, nov. 108724, 125724, 13873, 143727, dec. 23973, ian. 6721, 16711, febr. 52714, 66717, 6978, mart. 3/15, 43736, 51710, mai 113734, iun. 153714 etc.; în paralel, cu un număr mai mic de ocurenţe, apare şi fenomenul trecerii lui e în condiţiile menţionate la i: din (sept. 6727, oct. 80730, nov. 178712, dec. 205725, 211718, 21874, 220711, mai 11072);
120
b)	compusele denainte(a) şi denapoi apar în textul VS numai cu e netrecut la i: denainte(a) (sept. 8727, 23723, oct. 43735, 62736, 94721, nov. 104734, 12972, 133735, dec. 233733, febr. 5675, 74730, mart. 3/33, 3279, apr. 6377, iun. 151719 etc.); denapoi (mart. 48717);
c)	compusul dentâi este prezent cu o ocurenţă în această formă (iun. 153718), celelalte atestări reflectând evoluţia lui e neaccentuat + n + cons. > i (dintâi, dintâi)',
d)	dentru, într-o singură ocurenţă în această variantă: nov. 165736, mai cunoaşte reflexul i: dintru (dec. 18975, 217710), i > â: dântr-însă (ian. 40710) (este vorba despre „durificarea lui d, după care, în unele cuvinte, [...] i > â“, notată „în Muntenia propriu-zisă, răsăritul Olteniei şi colţul sud-estic al Transilvaniei (Braşov) şi în Banat şi Crişana sudică şi centrală*1, cf. Gheţie, BD, p. 132) şi (ă) > u: duntru (mart. 23/28). în cazul ultimei atestări este vorba, probabil, despre o greşeală de tipar sau, dacă nu, despre un proces de asimilare vocalică ori despre trecerea lui â rotunjit la u (pentru situaţia cu d dur v. Consonantismul III.2.3.7.2.0.);
e)	pren (oct. 45716, nov. 147715, ian. 22711, mart. 3679) apare, o dată, şi cu i: prin (dec. 21975).
Păstrarea lui e neaccentuat + n + voc., sau e neaccentuat + n,m + cons. netrecut la i se întâlneşte şi în alte câteva exemple: subst. albeneţ (albin + suf. -eţ): oct. 42720, ian. 20730, 44718, apr. 97725); loc. adv. pre cătenel (mart. 56718), repetată în context şi în varianta cu i: ,pre cătenel pre cătinel l-au adusu-1... stăpâna noastră la rândul lui cel dintâi**; cătinel (< lat. *cantelinus), cu -i-, mai apare în voi. nov. 13376; o singură dată se întâlneşte diminutivul cătineluş (dec. 2377 25), cu -i- (< e neaccentuat + n + voc.); gerunziul verbului cumineca [< lat. pop. *com-minîco, -are (= lat. clas. communîcare)]: cumenecând (nov. 183732, mart. 507
26), substantivele: cumenecăre (sept. 4/12), cumenecât(ul) (mart. 5071) şi cume-necătură (dec. 187727) - o dată, în conjugare, verbul cumineca prezintă atât fenomenul închiderii lui e neaccentuat + n + voc. la i, cât şi fenomenul închiderii lui e medial aton la i: te-ai cuminicât (nov. 165720); conjunctivul verbului sminti (< v. sl. sumensti, sumenton): să smenteâscă (oct. 72729), în care „en slav trebuie interpretat la fel ca en din elementele latine** (Densusianu, HLR, II, p. 59). „Vocala nazală slavă din seria anterioară, -q-, din cuvântul v. sl. sumqsti,-mqto, de la baza rom. a sminti, apare ca -e- în contextul din BB“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 53,
I.2.7.O.). Varianta cu e poate apărea în VS ca reflectare a cunoaşterii de către Do-softei a textelor din secolului al XVI-lea, nu ca pronunţie existentă în graiuri. în textul VS -q- v. sl. > -/-: sminteală (oct. 8778, nov. 165717, 171726, dec. 202730, mart. 56736, apr. 9372, mai 134720 etc.); sminti (oct. 53729, 72729, dec. 225716, 238715, 243726, mart. 41730, 56735, iun. 15972,29); smintitoare (dec. 217730).
121
1.10.1.	„La [i] din forme ca dinsul (sub accent) s-a ajuns la o dată anterioară transformării [e] > [î] în den, dentăi etc. (în poziţie neaccentuată)" (Avram, Naza-litatea, p. 216). Acest compus (din lat. ipse) este înregistrat (cf. Densusianu, HLR, II, p. 117-118) în scrierile din secolul al XVI-lea, destul de frecvent. în VS se găseşte o singură dată forma feminină dinsă (nov. 106712), majoritară fiind dânsă (sept. 21720, oct. 7977 etc.).
1.10.2.	Vocala e neacc. + n + cons. > i se întâlneşte în forma seminţiia (dec. 205718), considerată de Arvinte (ST.L.FAC., p. 52, I. 2.6.1.) „normală, deoarece cuvântul este un derivat de la sămânţă, pl. seminţe, în care închiderea a putut avea loc mai înainte". Fenomenul este prezent şi în varianta herbinteâlă (oct. 5678, apr. 74728, 77712).
E neacc. + n + voc. > i în substantivele sinâtul (mart. 32732) şi sinâtori (mart.
3275,21)	care, în textul VS, se întâlnesc şi în variantele senat (< lat. senatus): mart. 9/13, mai 13372, senatori (febr. 56731, mai 139737), senâtorcă (dec. 22871). Probabil, în acest caz, a avut o oarecare influenţă şi tendinţa din graiurile nordice (moldovenesc, în special) de închidere a lui e neacc. medial (sau final) la i.
1.11.0.	E neaccentuat (netrecut la i) este păstrat în o serie de fonetisme mai apropiate de etimoane, unele dintre ele impuse de tradiţia literară: adecă, general în textul VS (oct. 78731, ian. 19723 etc.); (a)deneaurea (< lat. ad de in illam ho-ram) apare la Dosoftei fără a protetic (< lat. ad): deneaurea (oct. 54717, nov. 106733, dec. 194731), scris şi deniaurea (nov. 10672); adânce, general în textul VS: sept. 32723, 35715, oct. 58710, ian. 19730 etc. (adânc < lat. aduncus sau adancus); atunce (< lat. ad - *tunce), frecvent în paginile VS (sept. 23729, oct. 65730, nov. 181722, dec. 22773, mart. 32719 etc.), apare, o dată, în varianta care s-a impus în limba literară actuală: atunci (mart. 2676); besearică, besericesc, besericuce (pentru atestări v. Vocalismul 1.12.2.0.) - o singură dată apare fenomenul închiderii lui e medial aton la i: bisearica (mai 117724).
în cazul variantei verbale ceti, „e este normal, întrucât etimonul slav nu este citati, ci cîtati în care ierul s-a vocalizat, rezultând un e“ (Gheţie, BD, p. 107). Formele verbale cu e se întâlnesc frecvent în textul VS (sept. 8/18,27 oct. 77732, nov. 110721, 139727, 147731, dec. 242727, ian. 1579, febr. 90710, mart. 7/26, apr. 63721, 7073 etc.), dar, la fel de des apar şi atestări pentru e > i, trecere care „s-a produs prin asimilare vocalică (e-i > i-i: ceti > citi) sau, poate, prin disimilare (e-e > i-e: cetesc > citesc)“ (id. ib.): citi (sept. 27716, oct. 58722, 6473, 7375, nov 107715, 120730, ian. 26716, 30730, mart. 17/31, 43727, apr. 63720, 7072, mai 10676, 136711, iun. 153724 etc.). Gheţie, loc. cit., p. 108, precizează că e > i în citi are loc în Moldova „încă din 1616-1628", „iar e continuă să fie notat consecvent până în secolul al XIX-lea“. în paralel, textul VS reflectă scrierea alternantă (e ~ i) în cazul lui ceteţ (< v. sl. atici) (sept. 35711, dec. 226716, ian. 16710,
122
42733, febr. 65726), care apare şi cu grafia Vhmeu (nov. 106721, febr. 59734) -citeţ (oct. 51720, dec. 213722, 218711, ian. 42725); cetit (apr. 69726) - citit (ian 17730); cetitoriiu) (sept. 8/1,17, 27717, ian. 41729, apr. 10176) - cititori (febr. 90720); necititul (apr. 70718). Se observă cu uşurinţă preferinţa lui Dosoftei pentru formele etimologice în cazul acestor cuvinte. E neaccentuat păstrat se întâlneşte şi în substantivul comes (< lat. comes, -itis) (dec. 246710,23, ian. 35/11, apr. 95716, iun. 151728), alături de comis (< v. sl. komisu) (nov. 100735, mart. 7/27, 13/4, 5174). Ambele variante sunt tributare, fiecare, etimonului.
De două ori apare substantivul, la pl., crieri (nov. 174730, febr. 56712) (creier < lat. *crebrum = cerebrum). în această situaţie „avem a face cu trecerea lui e la / prin disimilare în hiatul e-e > i-e“ (Gheţie, BD, p. 108). Astăzi, „crier, grier şi trieria) apar în Transilvania de nord, Moldova, într-o mare parte a Banatului şi, izolat, în Oltenia11 (id. ib.). Prin urmare, se poate presupune că această variantă avea o circulaţie reală şi în graiurile nordice din secolul al XVII-lea. Potrivit DLR, varianta crieri apare în tipăriturile coresiene (CORESI, EV. 227/32), la CANTE-MIR, IST. 25/12, LET. I, 234/12 şi, mai târziu, la scriitori moldoveni: EMEMES-CU, P. 224, HASDEU, I. C. 309. Apariţia lui crieri în textul VS se datoreşte circulaţiei acestei forme în special în arealul nordic al ţării.
Adverbul demineaţă (< lat. demane) cu e netrecut la i se întâlneşte într-un număr mare de ocurenţe în paginile VS (sept. 36716, 38715, oct. 45725, 82733, nov. 105718, 12675, 135720, 161714, 17273, dec. 205735, 213726, ian. 19721, febr. 58719, mart. 32733, apr. 7079, mai 10777 etc.). De trei ori apare şi varianta dimineaţă (nov. 127716, mart. 49710, apr. 77713). Fonetismul etimologic se păstrează „în Transilvania (mai puţin sudul) şi, uneori, în Banat“ (Gheţie, BD, p. 107). în scrierea studiată se găseşte şi compusul dezdimineaţă (febr. 71712).
Verbul împiedeca (< lat. impedîco, -are) prezintă pe „e aton menţinut41 (Densu-sianu, HLR, II, p. 20): apr. 8179, 104710, iun. 153733. La fel şi derivatele împiedecare (nov. 12773), împiedecătoriu (oct. 53730, 5376), împiedecat (mart. 3576), împiedecăciune (dec. 217719).
E este păstrat în forma de pl. lacrâme (oct. 5978); în rest, lacrămi.
Pron. neg. nimeni (< lat. nemînem) apare, în formele de gen.-dat., atât ca nemă-rui (sept. 3736, 36v/21, oct. 69735), cât şi cu e > i, mai frecvent: nimărui (oct. 5477, nov. 139731, ian. 36714, mart. 3/37, 54720, 5775, apr. 66726, mai 138721, iun. 153729).
Verbul nimeri (< bg. HOMepn) păstrează pe „e etimologic44 (Gheţie, BD, p. 222): nemeri (nov. 149735, 153731, dec. 228724, ian. 19713, 35713, febr. 67714, apr. 77734, 96725, mart. 5575 etc.), ca şi subst./adj. nemerit (ian. 20712, apr. 1027 23, mart. 26bi720 etc.).
Nemică (< lat. nec-mîca) are un număr mare de ocurenţe în VS cu e neacc. păstrat (sept. 4715, 6716, 7710, oct. 5476, nov. 15272, dec. 195723 etc.). O sin-
123
gură dată apare şi nimica (ian. 877). Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în textul Bibliei (1688). Arvinte, ST.L.EX., p. 4, I. 2.6.1., subliniază că „trecerea lui e neaccentuat la i nu devenise normă“.
Fenomenul discutat este reflectat şi de alte cuvinte: nepregetând (dec. 2477 13), dar şi neprigetând (mart. 2573) (pregeta < lat. *prigitare)\ neşte (< lat. nescio quid) (sept. 35720, oct. 73713, 8975, nov. 13979, 143712, 144716, 163726, ian. 49717, febr. 67717), dar şi nişte (sept. 3736, 5729, oct. 81731, nov. 105713, 153731, febr. 5274); adj./conj. nice (< lat. neque se găseşte doar în această variantă (sept. 36719, oct. 5874, 91734, dec. 195727, 215734, mart. 273 etc.); neprece-pând (iun. 15678), în rest, pricepe (< lat. percipere); premejde (oct. 43724), în rest, premejde, -i, -ii (< v. sl. nptâtexcAHie); premeni (< v. sl. nptMtHHTH) este frecvent în textul VS (sept. 2723, 35715, nov. 110710, 125730, 180732, dec. 19379, 22471, ian. 10730, 37736, febr. 6972, apr. 94717, mai 132727, iun. 151718); o singură dată apare e neacc. > i: primeneaşte (nov. 159713); premenea-lă (sept. 12735, oct. 537glosă marginală, 66714, 6872, 75733, mart. 6/13, iun. 15974); premenit (apr. 7478); preveghea (< lat. pervigilare) apare, de câteva ori, cu fonetismul etimologic (sept. 3715, nov. 135710, dec. 245730, mart. 29710, 39729, 49734), dar formele verbale cu e neacc. > i sunt majoritare (apr. 67712, mart. 10/19, mai 127734 etc.), ca şi în cazul subst. priveghere; prestăvi (slavonul nptcrjEHTH cm) se găseşte de câteva ori, cu e etimologic: nov. 186716, dec. 186730, ian. 779, febr. 90714, forma cu i (< e neacc.) fiind predominantă; prestol (slavonul nptcTMa): oct. 71731, nov. 114718, 123717, nov. 149710, 160730, mart. 10/26, 46722, apr. 70719, 78729, mai 12571; secriu (< magh. szekreny), consemnat de Gheţie printre „elementele de tip nordic41 (BD, p. 349), conservă pe e: sg. secrii (sept. 19735, oct. 65721, dec. 218733, febr. 57720 etc.), art. secriiul (sept. 33723, oct. 67713, nov. 123722 etc.), pl. secrie (sept. 4/17, 674, oct. 46726 etc.) - există o singură atestare cu e neacc. > i: sicrii (febr. 71716), prin asimilare lui e cu i următor; diminutivul secriiaş (oct. 77729, 8777,11), conservă pe e\ sprijini (< sprijin, cf. v. sl. chnpAxeHh, participiul pasiv trecut al lui chnpMCT h, -rx) se întâlneşte numai cu e netrecut la i în silaba iniţială: sprejeni (oct. 41734, 45710, 71716, nov. 167711, dec. 224725,28, febr. 79730, mai 13474) şi cu e neacc. > i în silaba a doua: sprejini (sept. 1177, oct. 45715, nov. 118710, 160716, dec. 232712, febr. 67716); o singură dată apare e neacc. > i în prima silabă: spriji-niia (mai 113717); subst. sprejeneală (dec. 204728) este scris şi sprejineală (nov. 109732, dec. 194724, febr. 62726, iun. 157716), iar sprejenit (oct. 42712), spreje-nitoare (febr. 59712, 7771), numai cu -e- în silabă neaccentuată; steclă (< ucr. steklo) (mart. 3472, 36710) este o variantă a lui sticlă cu circulaţie numai în Moldova (cf. Gheţie, BD, p. 194) şi -e- este, prin urmare, etimologic; tepsie (nov. 117721,28) (< tc. tepsi) (în DLR, s.a., forma cu e este înregistrată şi la Neculce,
124
L. 131) apare în VS alături de varianta cu i: tipsia (nov. 117727); ţinterim (< magh. cinterem): nov. 159723, 17175,9, apr. 8471, dar şi ţintirim (nov. 160719,24).
1.11.1.	E neacc. etimologic apare în următorii termeni: comendăt (sept. 2678) „comandant" (< rus. pol. komendant, cf. Ciorănescu, DER)\ meidan (ian. 437notă marginală) [< tc. meydan, maydan; cf. bg. Me(u)dan\.
1.11.2.0.	E neacc. < ă (prin asimilaţie: ă-e > e-e) se întâlneşte frecvent în formele cuvântului biserică (< basilica) şi în derivate. E păstrat, netrecut la i. apare în VS în: besărică (EechpuKAt): oct. 39711, cu fenomenul velarizării prin s a diftongului eâ sau a vocalei e, scris şi cu grafia Eecxpmcx (nov. 159735, 18576); be-seârecă (EfcÂpeKX): oct. 39712, mai 130718; beseârică (cu e neacc. > i) (EecÂpH-km): oct. 7879, 40711,19, 7879, nov. 142733, 142725, dec. 186727, 18771, 194734; articulat beseârică: sept. 3579, oct. 92725, nov. 158733, ian. 22712, mart. 11/13; gen.-dat. besearicii {EecMpnmî)\ dec. 235712. în forma de plural, cuvântul este scris, o dată, nediftongat: beserici {Beceptob): dec. 195732 şi de mai multe ori cu diftongul -eâ-: beseârici: sept. 38714, nov. 137712, 144725, apr. 10378, mai 132731 (cu grafia: EecÂpnai, EecÂpHQb, EecÂpuvHâi).
Adjectivul bisericesc (în DA, s.a., nu este înregistrat nici un citat din operele lui Dosoftei) apare tot cu -e-: besericesc (ian. 1071), besericească (ian. 35735), besericeşti (oct. 4276, nov. 143728, 144716, apr. 73727, iun. 154710). Grafia Efceptmhipb (apr. 94727) este probabil o greşeală de tipar, dacă nu prezintă trecerea lui e > ă după c. E este păstrat şi în derivatul besericucea (dec. 209716).
în textul VS se fac două excepţii de la regula scrierii în acest cuvânt a lui -e-: într-o atestare, cuvântul apare cu fonetismul etimologic: băsearică (nov. 144718) şi, în altă atestare, cu e > i: biseârica (mai 117724).
Interesantă este apariţia celei de a doua variante în textul studiat. Dosoftei l-a scris, probabil, prin analogie cu alte situaţii în care, doar uneori, e > i (ceti în paralel cu citi, neşte în paralel cu nişte etc.). Această concluzie rezultă în urma lectură-rii atestărilor documentare din Gheţie, BD, p. 108, care constată că în Moldova „trecerea lui e la i în biserică“ are loc în secolul al XVIII-lea şi citează forma bisearică într-un document apărut la Piteşti (c. 1730). Pentru Moldova lingvistul remarcă fenomenul trecerii „e > i în biserică în 1748“ (id. ib.). Atestările documentare cu e > i în biserică (bisărecă etc.) provin, după Gheţie, loc. cit., din Transilvania (Braşov, 1700, Alba, 1714 etc.).
în textele literare, potrivit citatelor înregistrate în DA, situaţia este similară, prima atestare a variantei biserică fiind din opera lui Antim, P. XXIV/18, apoi, pentru Moldova, din cea a lui C. Negruzzi, I. 65.
Prin urmare, dacă nu este o intervenţie a vreunui tipograf (poate originar din Ardeal), se poate presupune că Dosoftei cunoştea termenul din zona Transilvaniei unde, după toate probabilităţile, bisearică există în rostirea oamenilor şi înainte de
125
1700, data primei apariţii într-un document (v. Gheţie, loc. cit.). Trebuie avută în vedere, pe de altă parte, şi posibila analogie cu alţi termeni în care e medial aton s-a închis la i, formele duble (cu e şi cu i în interiorul aceluiaşi cuvânt) întâlnindu-se uneori chiar pe aceeaşi pagină a VS.
1.11.2.1.	Cuvântul lat. pavimentum > rom. pământ, care are numeroase atestări în VS, apare, o dată, şi în forma scurtă mânt (nov. 163710). Substantivul în vocativ prezintă pe ă > e prin asimilare: ă-i > e-i: peminte (nov. 10574); la fel şi derivatele: pemintean (sept. 11719, nov. 163719, 165730, ian. 21720, febr. 56722, apr. 75727) şi pemintesc (sept. 7/15, nov. 147725, dec. 223735, ian. 43731, mart. 7/36); fem. pemintească: oct. 46729, 49729, nov. 177721, ian. 3371, mart. 26vbi734, mai 132721; peminteşti: oct. 56714, 59722, nov. 140730, 163725, dec. 220734, ian. 9727, febr. 6776, 69720, mart. 4/16, 4175, mai 11475,116719 etc.
în aceste cazuri „trecerea a fost pricinuită de i următor, iar i înlocuieşte pe ă -accentuat în pământ, dar aton în derivate - din cauza lui e al silabei următoare. Pentru pemintean trebue să plecăm de la pluralul peminteani. Formele arom. şi megl. pemint şi istr. pemint ne-ar arăta că schimbarea e veche“ (Puşchilă, Mol.,
p. 16).
1.11.2.2.	O situaţie similară cu cea din paragraful anterior se găseşte în conjugarea verbului - formă veche în limbă -a să spământa (< lat. *expavimentare), la ind. prezent, pers. a Il-a sg.: nu te spemintedz (mart. 46726). Această variantă este atestată şi în Molitvănic (v. Puşchilă, Mol., p. 16).
1.12.0.	Substantivul şugubăţ (< slavonul a«puier^Bhiţt) apare în VS în această variantă (oct. 4374, ian. 43720, mart. 3777, mai 129735), considerată de D. Puşchilă, Mol., p. 29 drept o „formă moldovenească14. în textul studiat se întâlneşte şi varianta de mase. şigubăţ (sept. 5719, nov. 98735, 11779,10, 138726), fem. pl. şigubeaţe (oct. 69729). în acest ultim caz, vocala e neaccentuată din radical a trecut la i, un rol important în această transformare jucându-1 şi rostirea „muiată11 a şuierătoarelor. Forma şugubăţ se poate să fi luat naştere prin asimilaţie regresivă sau sub influenţa lui u următor. D. Puşchilă explică varianta şugubăţ „prin asimilarea din o formă *şăgubăf‘ (loc. cit., p. 29). Probabil că şigubăţ este un caz de hipercorecţie. în DLR varianta este înregistrată cu menţinerea „învechit" numai din scrierea lui Dosoftei.
1.13.0.	„Trecerea lui e neaccentuat, în poziţie medială şi finală, la i este un fenomen general şi permanent în istoria limbii române [...] în anumite zone dialectale, cum ar fi cea a graiului moldovenesc, cea din estul şi nord-estul Munteniei, trecerea lui e neacc. la i se petrece cu o mai mare consecvenţă" (Arvinte, ST.L.FAC., p. 52, I.2.6.3.). Situaţia distribuţiei acestui fonetism în teritoriu, aşa cum apare înregistrat în atlasele lingvistice româneşti, pune în evidenţă, în general, o arie ce cuprinde Moldova şi Transilvania de nord. Pentru formele oamini şi vini, închiderea
126
lui e > i apare în Moldova, Transilvania de nord, Banat şi Crişana, rareori în Oltenia şi sporadic în Muntenia (v. ALR I, voi. I, h.72; voi II, h. 187, 210; ALR II,
S.N., voi. VI, h. 1751). închiderea lui e din silabele neaccentuate la i este înregistrată în diferite cuvinte şi în graiurile din Valea Crişului Negru (Teaha, Graiul, p. 41), zona Tâmavelor (Frăţilă, Probi. spec. p. 48), graiurile din nord-vestul Olteniei (Rusu, Graiul, p. 32, numai pentru -e final > e şi i în forma de pl. p(i)etri), în zona Gogului (Popescu, Graiul gorjenilor, p. 31-32); v. şi NALR Oltenia, voi. I, h. 351 (forma prietin). Referitor la apariţia în documentele redactate în secolele XVI-XVII, Gheţie (BD, p. 106), observă că acest fenomen apare „cu o insistenţă deosebită [...] în toate regiunile Moldovei", în „Transilvania şi Banat" (loc. cit., p. 107).
Textul VS prezintă fenomenul trecerii lui e neacc. în poziţie medială la i în unele cuvinte în mod constant, în altele, în alternanţă cu faza cu -e neacc. păstrat:
a. 1.) înainte de accent: anathimisezu (dec. 199/1), anătimisiră (sept. 18732, apr. 9377), faţă de anatemisi (apr. 78724), anat(h)emisind (apr. 87722, mai 131724), anathematisască (iul. 2716) (cuvântul anatemiza < gr. ăvaOspariCco); chizeâş, -e (oct. 53721, mart. 5577, apr. 65723, 6571,37, iun. 159730) (< magh. kezes); chizăşie (oct. 53722, mart. 55716, 55731, 56718,34); m-am chizăşluit (mart. 5671); cridmţă (oct. 6179), în rest credinţă, descălicâră (nov. 118714), în rest, descăleca(ră); să dezliâgă (apr. 76727), în rest, dezleagă, didesupt (sept. 879, oct. 90729, nov. 172722, 17374, febr. 79727) - o singură dată apare şi dede-supt (dec. 21576), forma care s-a impus în limba literară actuală; dimonesc (sept. 1173, oct. 4079, 9677, nov. 137719, dec. 228717, apr. 63722, iun. 150712); dis-fătare (oct. 60717), în rest, desfătare-, să dizlipască (dec. 207710); eriticeşti (ian. 45732), în rest, ereticeşti; ficior (sept. 36729, oct. 78715, 9179, nov. 125717, dec. 192728, ian. 9718, febr. 62721 etc.) (< lat. *fetiolus);ficioară (< lat. *fetiola) (oct. 4078, nov. 13872, 142713, dec. 204715, 235720, febr. 49714 etc.); ficiorea (febr. 71724); fecioresc (oct. 61725, 135717, nov. 16778, febr. 57718), ficiorie (sept. 13715, nov. 139724, dec. 194715, mart. 41715 etc.); ficioriţă (oct. 9279, novv 141712, mai 132713, mart. 6/9); firicit (febr. 53722), în rest, fericit-, griafă (mai 130727), în rest greaţă-, hiristeu (sept. 8711, dec. 218733,34, ian. 4371, mart. 5871, apr. 71731, maill473), hiristui (mai 11473), dar şi hiresteu (sept. 21731, oct. 67715), hirestui (ian. 3879) - în VS există şi varianta hirisău (nov. 107714); să să hrăniască (iun. 148732), în rest, hrănească-, pron. ia „ea" (sept. 14719), în rest ea; ighimonul (apr. 7979), în rest, ighemon (< ngr. fjyspcbv, v. sl. ighiemonu) şi eghemon; iriticii (oct. 7675), în rest, ereticii (< gr. hairetikos); te îndilepniceaşte (mai 13772) şi să-ndilipniceaşte (mai 136730), dar îndelepnicin-du-să (febr. 52722); să lunică (nov. 117727); niagră (mart. 34713), în rest, neagră; niam (dec. 186728), în rest, neam; omineşti (mart. 34730), în rest, omeneşti;
127
să ne plătiască (mart. 40720), în rest, plătească', pintru (oct. 43715), în rest, pentrw, pripus (nov. 13474) „presupunere, bănuială, suspiciune41 (atestat în DLR numai la Sbiera, p. 203); s-au simeţit (nov. 112717); simeţie (ian. 3713, 15723, mart. 62710); stiag (mai 14375), în rest, steag', finirea (nov. 16372), în rest, tinerea', tinireaţe (sept. 21721, nov. 169710, dec. 189710, 22676, ian 11720, mart. 3377, 54725, apr. 7279,25, mai 10877, 129719,25), în alternanţă cu tinereafe (sept. 2772, nov. 149722, 156717, ian. 376, febr. 60714, 78722, mart. 34727, 54727, apr. 67722,25, mai 123711, 134717); tinirel (oct. 76737, mai 2773), în rest, tinerel', triidzăci (nov. 104715); ucinic (oct. 72734, 91723, 13772, nov.
142719,22,	14477, 17775, 17974, dec. 19275, ian. 579, 2579, febr. 8473, mart. 26vbi725, 34733, 54710, 5974, apr. 7375 etc.), dar şi ucenic (< v. sl. uceniku), cu un număr mai mic de ocurenţe: oct. 42713, nov 17775, 18175, ian. 5714, 18729, mart. 26vbi729, 27rbi73, apr. 82724; fem. ucinifă (oct. 52727, 85715); să nu să uniască (apr. 8278); veghiată (nov. 185729), în rest, vegheat, -ă; formele verbului veni (< lat. venire), cu mare frecvenţă în textul VS în varianta cu e, apar, unele, influenţate de vorbirea populară, cu i: viniiâ (nov. 121735), am vinit (nov. 166729), au vinit (sept. 30721), voi vini (sept. 32719, nov. 15075), i s-au vinit (nov. 176720), ş-au vinit la fire (nov. 144732); voivod (ian. 46721, febr. 8478, iun. 15674), în rest, voevod', o singură dată apare cu grafia x: voxvoda (oct. 6572), poate sub influenţa slovei x {boxbb«aA) din etimon sau, poate, este vorba despre un caz de hipercorecţie, vocala i închizându-se, mai departe, la î (?); vriascuri (mai 130733, 13071,13); zăgniată (febr. 74726), dar şi zăgneată (sept. 7731);
a. 2.) după accent: aşijdirea (oct. 42713), în rest, aşijderea', bâligi (dec. 234731), faţă de balegi (dec. 196721, febr. 74735), această din urmă variantă urmând, probabil, forma etimonului; forma de gen.-dat. candilii (dec. 213731), faţă de candilei (dec. 237715); chiâptini (sept. 2274), dar şi chiapteni (sept. 2720); deâgitele (oct. 42724), în rest, deagetele', herâtic (oct. 63734), dar şi heratec(i) (nov. 129723, mai 124721); hiriş, -e (sept. 4/13, 5/13, nov. 13276), dar şi hireş, -e (dec. 192710, 236728); gen.-dat.: nâştirii (dec. 21775), în rest, naşterii', peâtic (mai 131736), dar, pl., peâtece (ian. 2873); gen.-dat.: peştirii (apr. 76720), în rest, peşteră, -e\ pretutîndirea (ian. 39724, apr. 98716, 9872), în rest, pretutinde-rea\ priiâtin (oct. 46722, nov. 11872 etc.) apare într-un număr mare de ocurenţe cu e > i; de două ori se întâlneşte priiaten (ian. 12725, febr. 8074); tutindirea (mart. 41711), în rest, tutinderea',
b)	în VS există cazuri în care e final > i. Deseori, fenomenul se întâlneşte în formele articulate de plural ale unor substantive (considerate, prin urmare, cu e în poziţie medială). Această situaţie am înregistrat-o aici, fiind mai uşor de urmărit alături de cele cu i final propriu-zis: albinile (nov. 157719, mai 134718); asu-
128
preşti-mă (mart. 3/17); boaşile (oct. 75723), în paralel cu boaşele (sept. 25v/18, febr. 8773); buricile (sept. 772); prep. di (nov. 141710, ian. 4274, febr. 66723, apr. 6372, iul. 1716), în, rest, numai de, cu o frecvenţă copleşitoare în textul VS; eresile (oct. 69724), în rest, erese(le), erease(le); forma de plural a subst. farmec (< gr. (păppaxov), în general, în VS este farmeci, dar, de două ori, este întâlnită şi varianta farmece (oct. 40716, ian. 4715), rezultată dintr-o formă de plural farmă-ce; 2 fere st ri (dec. 191725,27); galbini (nov. 11875), în rest, galbeni; genunchele) (sept. 1278, nov. 111723, 126729, 172730, dec. 216732, ian. 29719, mart. 20/22, apr. 77730, mai 113722, 122721, 14176), dar şi genunche (sept. 3722, ian. 19714, 37715, febr. 50733, apr. 69724); gleznile (sept. 21711, dec. 215728), dar şi gleznele (sept. 4728, dec. 21872); hainile (oct. 45727), dar şi haine (mai 137710,13); (o) lături (nov. 133722, dec. 220712, ian. 3274), dar, articulat, latu-rea (iun. 137723); li (apr. 81715, 8577, 104725, mai 118728), în rest, le; mearile (ian. 29714); muştile (febr. 78729), dar şi muşte(le) (dec. 24277, iul. 4723); nări (oct. 42721, 46716), dar şi nare (mart. 45722); neputinţile (dec. 24171); numi(le) (oct. 77732, nov. 152715, 153733, dec. 22478, 24779, mart. 46725, apr. 89713, iun. 15477), în paralel cu formele cu -e-, frecvente în text; picioruşile (dec. 237726); forma de pl. pietri{le) este generală în VS (sept. 29716,19, oct. 46721, 79715, 83714, 89725, dec. 24777, ian. 28715, febr. 54722, 56714, mart. 4/25, apr. 88711, mai 116722 etc.) şi caracterizează dialectul rotacizant şi crişan-ardelean, de unde a fost preluată în dialectul scris din Moldova (cf. Ivănescu, ILR, p. 574); pizmile (mart. 46720), în rest, pizme(le); platoşile (nov. 179716), dar şi platoşele (nov. 129729, apr. 87719); pulpile (sept. 678, oct. 61733, febr. 51716, iun. 148717); primejdiile) (nov. 107713, 113718, 155734, febr. 5973, apr. 77732), dar şi primejdii (oct. 79734, nov. 158725), alături de primejde (oct. 9679, nov. 150729), primejdele (oct. 68730); sălaşile (oct. 98711), în rest, sălaşe(le); sveaşnicile (ian. 6723), în paralel cu sfeaştnicele (febr. 72730); smochinile (nov. 105731), în paralel cu smochinele (nov. 105733, 10676); sprânceanile (oct. 42721), în rest, sprânceane(le); stăpânile (ian. 30711, în rest, stăpâne(le); suspini (ian. 6734), art. suspinile (mart. 26rbl7l0, mai 122719), pl. suspinuri (apr. 70717); temniţile (sept. 9713), în rest, temniţe(le); trebi (oct. 59723), dar şi treabe (oct. 59732); vinile (iun. 160719), formă de pl. a subst. venă (< lat vena) care, în rest, apare ca vinele.
Deşi se întâlneşte în paginile VS, fenomenul trecerii lui e neaccentuat, în poziţie medială şi finală, la i nu este caracteristic pentru scrisul lui Dosoftei. Dovadă sunt formele duble, dintre care, în anumite cazuri, mitropolitul a preferat pe cele care, ulterior, au devenit literare. Fenomenul caracterizează (v. afirmaţiile de la începutul paragrafului) graiul moldovenesc de astăzi şi limba textelor (documentelor) redactate în Moldova în secolele al XVI-lea şi al XVH-lea (cf. Gheţie, BD,
129
p. 109). V. şi Gheţie, Introducere, p. 297: „fenomenul trecerii lui e medial aton la i e adeseori consecinţa unei evoluţii spontane a lui e şi e caracteristică textelor scrise unde se vorbea subdialectul nordic, fără a lipsi cu desăvârşire în sudice (îndeosebi ca urmare a unor disimilări vocalice în pluralele articulate)*4, menţinându-se „în special în Moldova**, până în jurul anului 1750. Prin urmare, aceste variante au avut întotdeauna suport în limba vorbită, de unde marele cărturar le-a preluat. Apariţia lor în VS nu are însă caracter de „normă**, ci este un reflex în limba literară a dialectului moldovenesc a unei realităţi lingvistice (v. şi Puşchilă, Mol., p. 19). De precizat că e aton în poziţie medială şi finală trece la i nu numai în elementele latine, ci şi cele de alte origini, Dosoftei ghidându-se, de multe ori, după etimoane.
1.13.1.	E este păstrat în forma de sg. soarte (nov. 136717, dec. 207726, mai 107719) (soartă < lat. sors, sortis), probabil de provenienţă ardelenească. în VS se întâlneşte frecvent sg. sorţ, pl. sorţâi.
1.14.0.	Substantivul patriarhie (< slavonul lUTpHBphfHB, ngr. Jtarpiapxia) apare, de două ori, cu e în locul lui a din etimon: patriehie (mart. 31732), patrierhie (nov. 160726).
1.14.1.	E neaccentuat în loc de ă se întâlneşte în câteva cuvinte care, în general, în textul VS apar cu ă. Sunt posibile forme hipercorecte: cânteri (dec. 19722) - în rest, cântări [< cântar < „lat. centenarius, trecând la greci (Kevrrţvăpiov), s-a răspândit la popoarele balcanice (bg., srb. kantar, ngr. Kavxăpi, tc. kantar), de la care l-am primit noi“, DA]\ forma de conjunctiv prez., a IlI-a sg. să vă ospeteadze (iun. 16272) (ospăta < lat. hospitare), unde e apare, poate, sub influenţa lui e final şi al diftongului eâ - în rest, să să ospăteadze', substantivul, la sg., pasere (mart. 34713, apr. 7474), formă atestată şi în textele din secolul al XVI-lea (v. Densu-sianu, HLR, II, p. 52), în care e este, probabil etimologic (lat. passere) - Dosoftei cunoştea această variantă din textele anterioare lui (v. şi Rosetti, ILR, p. 110). E neaccentuat în loc de ă se întâlneşte şi în forma de plural feclii: oct. 54716, febr. 82717, 8679, mart. 33735, 43734, apr. 69712, 97719, 18714,28, 11771, iun. 16071 (făclie < „v. sl. faklija, cf. bg. faklija“ sau, potrivit Ciorănescu, DER, este un derivat din faclă + suf. -ie, cf. bg. faklija, srb. faklija, magh. fâklya). în DA această variantă este înregistrată cu atestări numai din scrierile lui Dosoftei. în VS este însă predominantă varianta cu ă.
Cu e neacc. în locul lui ă se întâlneşte substantivul strenepoată (sept. 10727), variantă înregistrată în DLR numai pe baza atestării din VS, verbul zemisli (febr. 77719, mart. 52719, mai 140730) (< v. sl. zamysliti), substantivul zemisliciune (nov. 177723, dec. 204731) (v. şi Consonantismul III.2.3.2.3.0.) şi substantivul pegânăţie (febr. 67734).
N.A. Ursu, PsV, p. XLIX, consideră că „ospeteadze“ este o formă care trebuie transcrisă astfel, deoarece reprezintă „pronunţarea ca atare [...], întâlnită şi astăzi
130
în graiurile româneşti nordice“. Celelalte forme sunt socotite (în afară de pasere şi feclii, care nu apar în PsV) grafii, „dintre care unele aveau desigur şi suport fonetic în anumite graiuri11 şi care „se întâlnesc şi în alte texte, îndeosebi de provenienţă bănăţeană sau ardeleană, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea“. Lingvistul ieşean este de părere că aceste forme „sunt introduse în texte de către copişti şi reprezintă încă din secolul al XVII-lea, după toate probabilităţile, o simplă tendinţă de „literalizare“ (id. ib.).
1.14.2.	E neaccentuat apare ca u în adj. dururos (dec. 205712), probabil sub influenţa subst. duroare, atestat în textele din secolul al XVI-lea (cf. Densusianu, HLR, II, p. 315). In VS substantivul apare numai în varianta dureare (sg.), durori (pl.).
1.15.0.	„Lat. f- + n + cons. > *e- > *ă- > f-, în cuvântul întro, -ăre (*entru > *ăntru > întru)" (Arvinte, ST.L.FAC., p.53,1.2.8.1.). Potrivit hărţilor ALR, fonetismul etimologic este prezent „în întreaga Transilvanie şi în Banat, precum şi în nordul Moldovei41 (Gheţie, BD, p. 113).
Textul VS reflectă numai această variantă veche, cu î- iniţial în conjugarea verbului (a) întră: întru (oct. 52728), întră (nov. 140716, 146728, dec. 240711, ian. 28730 etc.), intrăm (oct. 38730), întră (nov. 138723, 14578), întrasă (apr. 687
14), am intrat (nov. 150722), ai intrat (nov. 150722), ai intrat (nov. 124730), au intrat (nov. 12878), să între (sept. 34728, nov. 175725, febr. 54718), intrând (febr. 78729, iul. 372); subst. intrare (nov. 138734, 182718, ian. 10715); subst. întrat{ul) (oct. 46731, 8879, dec. 233710, ian. 678, apr. 68727, 75714, mai
114724,26).
Aceeaşi lege fonetică acţionează şi în cazul lat. invîto, -are, care a evoluat la invită. „Cuvântul, des în textele vechi şi întrebuinţat şi de unii scriitori din secolul XIX, nu s-a mai păstrat decât în popor, în unele regiuni, pe când neologismul invită s-a generalizat în limba literară11 (DA, s.a.). Potrivit citatelor înregistrate în DA, cuvântul apare în special în textele scriitorilor originari din zona nordică a ţării, cu predilecţie din Moldova, precum şi în textele redactate în secolul al XVI-lea (v. Densusianu, HLR, II, p. 316).
în VS, scris cu im- ori cu în- iniţiali, verbul este frecvent întâlnit: invită (dec. 216711) înviteadză (nov. 121723, mai 136725), invita (oct. 66725, febr. 61718), invitară (febr. 77729), ai invitat (sept. 29715), au invitat (oct. 4376, mart. 47720), s-au invitat (nov. 115711), invitând (sept. 34728, nov. 143721, dec. 242716, apr. 83711) // îmviteadză (oct. 87717), îmvita (mart. 42731), au îmvitat (nov. 12673, 154719), îmvitând (oct. 86731, nov. 122735). în textul studiat se întâlnesc şi substantivul invitarea (oct. 52716), participiul adjectival invitat (oct. 70718, nov. 127721, dec. 24778) şi derivatul îmvitătoare (ian. 13717).
1.15.1.0.	Sunetul i accentuat din substantivul zi apare ca -u- în formele dzua, dzuă. Fenomenul poate fi considerat, din perspectivă actuală, drept una dintre
131
caracteristicile nordice ale limbii literare în textul lui Dosoftei şi, în acelaşi timp, drept o trăsătură arhaică. Această variantă, cu u, este semnalată şi în textul Bibliei (1688) (cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 53, I.2.8.O.; v. şi ST.L.EX., p. 4, I.2.7.O.). V. Arvinte descrie {ST.L.FAC., p. 53,1.2.8.O.) mecanismul trecerii lui i la u „probabil prin faza â, în urma unui proces de durificare a africatei: dziua > dzâua > dzuua, de la care a apărut şi forma nearticulată dzuuă. In ms. 45 avem însă şi formele dzi, dzile, fără durificarea africatei. De aici putem deduce că în procesul de apariţie a lui -w-, în locul lui -i-, în formele menţionate, un anumit rol a avut şi semivocala bilabială -w-“. Gheţie, BL), p. 137, explică: „In dzua (zua) avem a face cu următoarea evoluţie fonetică: dziua > dzâua (datorită rostirii dure a lui dz) > dzuua (prin asimilare vocalică)44. Puşchilă, Mol., p.13 constată că „dzua trebuie explicat prin *dz*oa“. Fenomenul datează din româna primitivă: „în unele dialecte (macedoromân, meglenoromân, crişan, maramureşean) â din cuvântul dzâuă s-a asimilat la u, devenind u: dzuuă. La plural â a rămas intact44 (Ivănescu, ILR, p. 332).
în textul VS se întâlnesc formele fără durificarea africatei, menţionate şi de Arvinte, loc. cit.\ dzile (ian. 171, febr. 8771, apr. 74727, 74723, mai 129715, iun. 149725, 15375), dar, într-un număr mare de ocurenţe, apare varianta cu i accentuat > u: articulat: dzua (sept. 175, 9731, 27727, 3273, oct. 52730, 80725, 96714, nov. 98714, 125721, 153723, 157721), dzua şi noaptea (nov. 158733), la dzua (nov. 163/32, dec. 19073,15, 21775, 223728), dzua şi noptea (ian. 477, febr. 77722), totă dzua (mart. 14/10, 25736), dzua de giudef (mart. 4271), dzua cinstitei cruci (apr. 6576), dzua de-apoi (apr. 8871), dzua aceaia (mai 10676, 114733), în dzua întâe lui aprilie (mai 117717); o variantă articulată: „dzâa [sxj] îmbla nebunatic44 (mai 130718); nearticulat: dzuă: la dzuă (sept. 17732, oct. 82733, nov. 11475, 11773), sefeace dzuă (nov. 146725, 147736, 15272, 159736, dec. 19579, 217711, ian. 41721, febr. 61724, 6279, 66730, mart. 25723, 27719, 3674, apr. 65714, 98711, iun. 157724). într-un singur caz, slova x (= ă) (sau articolul a) este înlocuită cu vocala u: până la dzuu (nov. 105727).
1.15.1.1.	„în locul lui u din v. bg. zrutva avem i“ (Densusianu, HLR, II, p. 51): jirtvă (oct. 4579, nov. 158711, dec. 227717, febr. 82711, mart. 58721, apr. 8771). Deoarece această variantă nu se întâlneşte deseori în textul VS (unde predomină jărtvă), dar apare în textele din secolul al XVI-lea (id. ib.), jirtvă poate fi atribuit tradiţiei literare. Varianta se găseşte şi în Molitvenic. Referitor la prezenţa acestui i, D. Puşchilă, Mol., p. 26, remarcă: „în jirtvă (92b) avem dezvoltarea normală, căci r > âr, iar â după j trece la Şi în acest caz este probabil vorba despre acelaşi fenomen al lui jâ- > ji- datorat scrierii şi rostirii „moi44 a şuierătoarelor în Moldova.
1.16.0.	Vocala i neaccentuată apare, uneori, trecută la e (fenomen invers celui prezentat în paragraful 1.13.0.):
132
a)	înainte de accent: „nu te acolesi“ (mart. 24/16), în rest, ocolişi (< ngr. koXXoj, aor. âcoĂXrioa); ş-au agonesit (dec. 202732), să-ş agonesască (oct. 62712), în rest, verbul apare frecvent în forma agonisi (< ngr. dycovigopai, aor. ăywvioa); agonesâtă (dec. 189712, 210722, ian. 572), dar, în multe ocurenţe, agonisită; chevemisiia (mart. 27vbls/27), în rest, chivernisi (< gr. Kvpepvco, aor. -fispvioa); gheoci „cochiliile albe ale unor melci de mare“ (sept. 373); mă întrestaiu (apr. 75723); \Y\ntrestare (oct. 60719); meşei (apr. 79718), dar, în rest, mişei; să odehniră (febr. 7279), în rest numai formele variantei odihni (< bg. omduxna); potrecăliră (apr. 81725), în rest potricăli (< potricală < rus. npomuKajio); stregă-turi (nov. 18379), în rest, strigătură; şteind (ian. 4737), în rest, gerunziul ştiind; tremisă (oct. 4976, febr. 6279), tremisăş (mart. 13/17), dar, în rest, numai forme verbale cu -i- (trimite < lat. tramittere); umileciune (oct. 47721);
b)	după accent: boiârenul (mart. 11/25), în rest, boiarin; inemă, atestat în VS numai cu e păstrat: art. inema (sept. 7723, nov. 140731, dec. 19072, ian. 41727, febr. 55736, mart. 11/4, apr. 6875, mai 127736, iun. 154715 etc.); neart. inemă (sept. 272, 36716, oct. 4575, 8676, nov. 101732, dec. 19276, 20575, ian. 20733, 3874, mart. 39717, apr. 101736, mai 112736, iun. 15976 etc.), pl. inemile (nov. 103734); întunearec (ian. 21734, febr. 58723 etc.), pl. întunearece (nov. 176735, 184719, dec. 211718 etc.) şi întunearecuri (nov. 184722); jeratec (sept. 2078, oct. 95712, 95720, dec. 231729, mart. 23/20 etc.) - o singură dată apare varianta jeratic (sept. 3971); nebunatec (mai 130718); paterni (sept. 2875), în rest, patimi; piiarsec dec. 241717); rodinele (febr. 70719), în rest, rodinile; sarecă (febr. 75714, 7772,4); sălbatecă, -e (oct. 82733, nov. 114711,128713, febr. 64720), dar şi sălbatică (oct. 82729), sălbatici (nov. 180710) - probabil forma cu -e- este şi o variantă de pronunţare.
1.17.0.	„Sincoparea lui -i-, devenit e, în cuvinte ca (îh)derepta < lat. directare, derept < directus, derege < dirigere (CDDE, nr. 515), modificate în (în)dreapta, drept, drege, poate fi urmărită în textele din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea. Generalizarea variantelor cu sincopare are loc în decursul secolului al XVIII-lea; însă formele celelalte se menţin în multe graiuri până astăzi“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 53,1.2.8.3.). în VS se întâlnesc numai forme nesincopate „arhaizante11 (id. ib.): derepce (sept. 24727, nov. 16979, ian 7728, 25713, 26728, 3875, 54729, 8175, apr. 7474 etc.), dar şi direpce (nov. 16172); derege (< lat. dirigere) (oct. 4877, nov. 110734, 11979, 15577, ian. 4717, 28734, febr. 86733, mart. 4679, apr.
9672,13,	iul. 2710), nedereasă (nov. 163710), dar şi direge (sept. 24725, oct. 40713, 4877, nov. 185715, apr. 9675, mai 107712), dires (apr. 100736); derept (< lat. directus) (oct. 4679, 48719,77710, nov. 155717), dar, frecvent, dirept (sept. 11726, 14732, 31731, 37724, oct. 46717, 70731, 79728, 88725, nov. 100732, 163713, 181730, dec. 190725, 23672,5, ian. 177, 6725, 33725, febr. 50729,
133
mart. 3/11, 3279, 56720, iun 155735 etc.); subst. mase. art. direptul: oct. 52730, nov. 175733, 178724; loc. adv. cu dirept(ul): nov. 120718, 145724, 171731, dec. 236727, mart. 3278, apr. 84733, mai 133719; loc. adv. de-a direapta: sept. 373, nov. 145715, 14976, 15874, mart. 55712; dereptariu (nov. 10077, 110720, 208721), dar şi direptariu (mart. 50728); dereptate (sept. 676, nov. 10477, 14277, 14579, 15071,27, 17776, 183732, dec. 191736, 21378, 216727, ian. 18724, 22733, mai 145710), dar şi direptate (oct. 9673, 97711, nov. 104720, 113729, 139726, 145710, 146717, 150735, 18173, febr. 63715, 72732, mart. 2876, 5874, apr. 93714, mai 12276); înderepta (< lat. *dîrectare) (sept. 11720, oct. 3973, 53711, 60711, 62734, 64713, 79710, 94729, nov. 140728, 14973, 155723, 15776, dec. 19671, 204711, 221725, ian. 15713, 22730, 24720, 30734, febr. 56729, 67711, 7974, mart. 2736, 5279); nendereptându-să (nov. 99721), dar şi îndirepta (nov. 116731, 163735, 169734, 17975, ian. 4177,25, mart. 31714, 41711, 46729, 4877, 49720, 5771, apr. 77733, 9472, 97712, 100722, mai 118711, 14073); îndereptare (oct. 94731, nov. 138720, 152712, ian. 1778), dar şi îndireptare (apr. 73714) - în VS există şi forma cu e > ă: pl. îndirăptări (mart. 31727), poate sub influenţa rostirii dure a lui r sau sub influenţa vocalei ă din silaba următoare, alături de îndireptări (apr. 80724) (pluralul apare şi în forma îndereptături: nov. 144732); îndereptat (oct. 6477, dec. 23976, febr. 52724), înderiptat (oct. 50735); îndereptătoiiiu) (nov. 109732, 126727, dec. 244725, ian. 10733, 29724).
în VS se întâlneşte, într-o singură ocurenţă, forma sincopată „mână dreaptă‘ (febr. 61716), de provenienţă munteană, care, cu siguranţă, nu poate fi atribuită lui Dosoftei. Cărturarul preferă formele nesincopate, de „provenienţă transilvă-neană“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 53,1.2.8.3.; v. şi Ivănescu, ILR, p. 572, care le înscrie printre formele „maramureşene, crişene sau ardelene41, considerându-le, prin urmare, particularităţi ale „dialectului rotacizant şi crişan - ardelean", p. 574).
1.17.1.	7 neaccentuat s-a sincopat în substantivul voinic (< v. sl. vojniku; cf. bg. srb. vojnik) şi în derivate. Fenomenul este semnalat şi de Puşchilă, Mol., p. 28: ,J aton s-a redus în vonich < v. sl. vojtniki, formă ce se găseşte de două ori vonich (1529, vonicimile 102b) şi care se mai aude şi azi în sud-vestul Transilvaniei. în slavoneşte accentul cădea pe o, în româneşte însă accentul mutându-se pe silaba următoare, s-a înlesnit reducerea pricinuită desigur de i următor; avem deci un fenomen contrar dezvoltării lui i înainte de n în formele latine pâini, câini, dezvoltare ce nu s-a făcut nici în graiul lui Dosoftei, nici în sud-vestul Transilvaniei, unde azi se aude vonicli.
Spre deosebire de situaţia din Molitvenic, unde varianta cu i epentetic nu apare, în textul VS, deşi forma sincopată (sau „redusă") se întâlneşte mai frecvent, nu lipseşte nici forma cu i „dezvoltat". Astfel, în alternanţă, se găsesc: vonic, -i (sept.
134
9724, 2571, 28723, oct. 44735, 6871,6, 8877, nov. 13676, 144719, 14978, 1707 22, dec. 18772, ian. 2275, 2478, 35716,45714, 57721,23, mart. 45rbi726, apr. 647 35, 89713, mai 11774) şi voinic, -i (sept. 33727, nov. 136711, 1577 8,169713, dec. 18877, 201711, 219733, 236710,18,21, mart. 4976, apr 89733), scris, o dată, voinnicii, cu n geminat (apr. 74718). în derivate, alternanţa dintre -i- sincopat şi -i-epentetic se menţine: vonicel (sept. 30715); vonicie (mart. 3771), faţă de voinicie (febr. 7375), voinicesc (mart. 2779), voiniceaşte (sept. 27719).
1.17.2.	Epenteza lui -i- nu a avut loc în formele verbului a (să) spământa. Fenomenul „s-a petrecut sub influenţa formelor spaimă şi a spăima (< lat. *expa-mentare)“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 2,1.2.4.3.).
Această variantă, spământa, este generală în toate textele din secolul al XVI-lea (cf. Densusianu, HLR, II, p. 74); limba secolului al XVI-lea nu cunoaşte „contaminarea spământa + spaimă, care a dat spăimânta“. Situaţia este identică şi în textul VS, unde se găsesc: a (să) spământa: să spământă (nov. 168714, mart. 10/34), să spământară (nov. 159726, febr. 76724), s-au spământat (nov. 128721, mai 142728) şi varianta „hipercorectă“: să spăminteadză (ian. 40734); spămân-tare (iun. 153721), spământat (nov. 102715, 126728, febr. 57725); a (sa) înspă-mânta: să înspământară (nov. 145711, 14679, mart. 37725), înspământat (dec. 243730). Există însă, în paralel, variantele: spaimă (mart. 17/13), s-au spaimat (mart. 38735) şi să-nspăimară (nov. 11877, 148733, dec. 20373, ian. 4734, 247
21), să-nspaimă (sept. 2976, 37712, nov. 139731, apr. 7375), mă înspăimădzu (oct. 40717), înspăimadză (mart. 26vbl7l4), să înspăima (oct. 7471), înspăimând (oct. 94721, apr. 9471), ne-au înspăimat (nov. 124715), au înspăimat (nov. 166722); înspăimat (sept. 11730, 36727, oct. 45723, 88710, nov. 130721, dec. 230718, 243733, febr. 75711, ian. 31723, mai 13173).
1.18.0.	în locul lui e etimologic, în două situaţii apare scris i, deşi formele cu e sunt majoritare: pl. ireasele (mart. 26728) (eres < v. sl. eresi) şi pl. iriticii (oct. 7675) (eretic < gr. hairetikos). Este vorba despre acelaşi fenomen, specific graiurilor din nordul ţării, de închidere a lui e neacc. la i.
1.18.1.	Vocala i neacc. apare ca o: „te vei odohni“ (nov. 167723) (odihni < bg. omduxua).
1.18.2.	Vocala i neaccentută din verbul a dezlipi este înlocuită cu vocala u: au dezlupit (nov. 103726), ,4 s-au dezlupit piialea“ (dec. 23278, mai 117712). Această formă este menţionată şi în studiul lui Lacea: „das Verbum a lipi nimmt in Zusammensetzung mit des-ldez- ein u in den Stamm an Stelle des i auf‘. în VS se mai găseşte şi o formă cu -i- şi cu e neaccentuat din prefix trecut la i: să dizli-pască (dec. 207 710), cu siguranţă specifică graiului moldovenesc.
în ST.L.DT., p. 3,1.2.3.2., V. Arvinte semnalează prezenţa variantei cu -u- în ms. 4389 şi precizează că ea apare şi în îndreptarea legii, din 1652 (cf. TDRG2
135
s.v. a dezlipi, unde „este menţionată şi varianta v. sl. lupiti (razlupiti), alături de vb. a lipi, care provine din v. sl. lepiti“). Lingvistul ieşean observă că „avem a face cu o particularitate a normei literare promovată de episcopul Daniil Panonea-nu, despre care se ştie că a contribuit şi la traducerea lucrării îndreptarea legii“ (loc. cit.). Prin urmare, prezenţa variantei cu -u- în textul VS se datorează lecturilor din textele epocii ale mitropolitului, varianta cu -i- reflectând rostirea din graiuri, deci realitatea lingvistică.
1.18.3.	In conjugare, verbul a jupui (< bg. zupja) îşi modifică forma, apărând cu i neacc. în locul lui u, într-o singură ocurenţă în textul VS: „i s-au jipuit piialea“ (mai 10772). Probabil că această variantă reflectă fenomenul din graiul moldovenesc al transformării lui u precedat de j la â (influenţată de scrierea şi rostirea şuierătoarelor palatalizate), apoi, prin delabializarea lui a a rezultat i. în DLR, jipui este înregistrat numai pe baza atestării din VS,
1.19.0.	1 etimologic (accentuat sau neaccentuat) este păstrat din etimon în câteva cuvinte, în general în împrumuturi directe din limbile slavonă şi greacă, acestea impunându-se ulterior în limba literară sub alte forme: cândilă (< lat. candela, prin mijlocire slavă: v. sl., bg., rus. kandtto, srb. kandilo) (oct. 74720, dec. 23773, apr. 8475), pl. candile(le) (mart. 64721), gen.-dat.: candilii (dec. 213731), candilei (dec. 237715); chiparis (< gr. Konapioai, Kvnâpiooog): ian. 18722, febr. 58711; clir [„cuvânt literar pătruns în limba veche din slavona bisericească (cliros < kli-rosu < gr. KÂrjpog), apoi din limba neogreacă (clir < KĂrjpog, cf. srb. klir, rus. kli-n?‘), DA, s.a.]: mai 143737; cline (sept. 378, oct. 89710, ian. 16712, 3171, dec. 206719 etc.); cliricesc (ian. 2073), cliroşeânii (oct. 85724); ghibos [< gheb (< lat. pop. *glibbus, *glibba) + suf. -os]: ian. 17711, mai 127734; forma verbală să iconomiseşti (mart. 5/18) (< gr. mod. oikonomisa, aor. de la oikonomo); magmt (dec. 235731) (< mgr. payvrfirrjg [ĂiOog]): pleşîv (< bg. meuiue) (nov. 120712, ian.
17712,18,	33728, 45721, apr. 98716); ntor(i) (< ngr. ptjrcop) (nov. 16278, 1647
7,13,	mart. 29716); ritoră (nov. 166721); ritorica (< ngr. ptftopKrj) (nov. 161712) gen.-dat.: ritorichî (dec. 192731), scris, odată, şi retorica (nov. 164714), cf. lat. rhetorica', ritoriceşti (< ngr. ptjropiKog) (dec. 20771); ritorie (< ngr. ptjTopda) (iun. 16172) (în DLR, termenul ritorie nu este înregistrat); stâriţă (< v. sl. cnpHUd): oct. 5774, 9176; viclenie (slavonul eh a tu hm): oct. 41720, 45733, nov. 113723, 11675, 149732, dec. 203716, 210728 etc.
1.20.0.	în cuvântul curund, frecvent în paginile VS, este vorba despre fenomenul trecerii lui ă la u prin asimilare vocalică: „â-u > u-u: curându > curundu < currendo (asimilarea lui â cu u a fost favorizată de poziţia atonă a acestui cuvânt în frază)44 (Densusianu, HLR, n, p. 25). Aceasta „rămâne o particularitate a textelor scrise în Transilvania şi Moldova44 (Gheţie, Introducere, p. 300). Astăzi, fenomenul apare numai în judeţul Bistriţa-Năsăud (cf. Gheţie, BD, p. 114).
136
Pe lângă numeroasele atestări în care â > u: curund (sept. 4732, 2973, oct. 4978,14, 59724, nov. 104728, 124719, 16074, 176726, 18373, dec. 195733, ian. 4732, 32719, febr. 54719, 71716, mart. 11/6, 45715, apr. 63728, mai 133735, iun. 151730 etc.), în VS se întâlneşte de câteva ori şi varianta curând: oct. 72712, mart. 13/15, 32714.
Curund apare în toate textele din secolul al XVI-lea (v. Densusianu, HLR, II, p. 72, Rosetti, ILR, p. 497), când este înregistrată şi forma curând la Coresi. Situaţia, în secolul al XVII-lea, este aproape similară. Curund, potrivit atestărilor din DA, apare la toţi marii scriitori moldoveni; curând se întâlneşte doar în BB, LET. I şi MINEIUL (1776), generalizându-se, după atestările din scrierile lui Antim Ivi-reanu, în textele literare din toate zonele ţării. Se poate presupune că forma curund era specifică graiurilor din arealul nordic al ţării (Ivănescu, ILR, p. 574, o trece printre particularităţile dialectului rotacizant şi crişan-ardelean prezente în dialectul scris în Moldova), pe când curând se rostea, probabil, în Muntenia şi sudul Transilvaniei. Deşi Dosoftei urmează norma tradiţiei literare nordice, introduce în textul său şi varianta sudică a cuvântului, cunoscută de el din tipăriturile co-resiene. Poate că această variantă avea circulaţie în graiul din sudul Moldovei.
Dacă nu sunt greşeli de tipar, formele dunsul (mart. 6273), înfierbuntară (mart. 51729), spundzurat (mai 11171), vădzundu-ne (ian. 3978), sunt rezultate ale unor procese de asimilare sau de disimilare, fiind vorba de aceeaşi trecere a lui â la u. Aceste forme este probabil să îşi fi avut sorgintea în graiurile ardeleneşti.
1.20.1.	Vocala â neaccentuată apare ca o în vortos (febr. 56723).
1.21.0.	,Ă - u (în hiat) din (în)lăuntru au fost reduşi la o în unele graiuri: (în)lontru“ (Gheţie, BD, p. 119). în graiurile actuale, forma dinlontru se găseşte numai în Transilvania de nord. E evident, „dacă admitem [...] că ă - u > o în (în)lontru, că în dinluntru, dinnuntru, primul u provine, printr-o asimilare, dintr-un mai vechi o: dinlontru > dinluntru > dinnuntru. Rezultă deci că aria lui o a fost odinioară foarte întinsă, cuprinzând Banatul, Transilvania şi Moldova41 (id. ib.).
în textul VS se întâlneşte, de două ori, varianta lontru (nov. 108736, dec. 187716), frecventă fiind varianta cu o, dar cu asimilarea lui l la n (l - n > n - n): nontru (sept. 471, 1172, 2172, oct. 42718, 45732, 77728, nov. 10573, 133732, dec. 18774, 223733 etc.). Dosoftei urmează - în cazul acestui cuvânt - norma dialectului literar nordic. Varianta înontru este descoperită de Puşchilă şi în Molitve-nic. Autorul explică evoluţia fonetică a acestei forme: „Din ad + intro s-a făcut *ăîntru şi cu intercalarea unui u pentru evitarea hiatului între a şi î *auîntru... *Auntru compus cu prep. în, la... a dat înăuntru, launtru. Prima formă se găseşte în arom. nauntru (Papahagi, Basme arom.). în dacoromână a, nemaisimţindu-se ca prepoziţie, a trecut la ă ca orice a aton şi s-a ajuns la formele înăuntru, (în)lăuntru. înăuntru a dat înontru prin faza înountru ca răpăusa > răposa, sau ca
137
forma muntenească pă urmă > p’ormă. Prin contragerea lui ău în o, se explică deci forma ce o găsim la Dosoftei. Paralel cu înontru avem şi înlontru şi într-o fază mai înaintată înuntru, înluntru, o trecând la u probabil din cauza lui n următor + consoană11 {Mol., p. 24).
V. Arvinte, în ST.L.E:t., p. 25, II.7.21.0., observă că „formele din ms. 45 au ca radical cuvântul lontru, al cărui etimon este vsl. vunotrî, care a devenit lontru, luntru, în urma unui fenomen de contaminare cu Hăântru (< lat. Mac + intro „înăuntru"). Din forma vsl. vunotrî, cu în-, a rezultat forma înuntru (cu varianta înontru). Această formă a influenţat pe lăântru, care a devenit lăuntru. Aceasta, la rândul său, în combinaţie cu înuntru, a dus la forma înăuntru“. în continuare, lingvistul ieşean stabileşte, pe baza ALR SN, V, h. 1498, dinăuntru, aria care se caracterizează prin prezenţa consoanei -l- în grupul sonor -Ion-: dinlontru, precizând că această arie este „destul de întinsă şi de unitară" şi că „se află în centrul, nordul şi sud-vestul Transilvaniei, în nordul Crişanei şi în Maramureş. Izolat, forma apare şi într-un punct din sudul Crişanei, de lângă Arad". Apariţia în ms. 45 a acestei forme i se pare cercetătorului „un fapt lingvistic remarcabil, fiind vorba de un fenomen de origine ardelenească într-un text scris de un moldovean, Nicolae Milescu. Dacă admitem, împreună cu N.A. Ursu, că acest text a cunoscut o revizie din partea lui Dosoftei şi a unor colaboratori ai acestuia, atunci prezenţa formei cu -l- poate fi înţeleasă [...] în acest text apare şi varianta nontru [...], al cărui n-, în loc de /-, se explică nu printr-un fenomen de asimilaţie regresivă, cât mai degrabă printr-o contaminaţie cu forma moldovenească înuntru a formei transilvănene din graiul lui Dosoftei, lontru“.
1.21.1.	Vocala accentuată o (o) trece la u în câteva cuvinte: nărud (oct. 52v/13, 53733), care, în rest, apare numai în varianta nărod; strămuş (dec. 21772), dar strămoş (sept. 10719, nov. 162725, dec. 19674 etc.); nustru (oct. 3974, 41712, mai 134729), dar nostru (oct. 41731, ian. 172,16719 etc.).
1.22.0.	Vocala o neaccentuată nu trece niciodată la u în verbele de origine latină dormi (< lat. dormire), adormi (< lat. addormire), dormita (< lat. dormitare) şi în derivatele lor. „în cuvintele de origine latină, orice o aton s-a închis la u: dormi > durmi [...] într-o serie de cazuri, o a fost refăcut, prin procese analogice, mai ales paradigmatice: durmi > dormi, după dorm, dormi“ (Gheţie, BD, p. 115). în continuare, lingvistul, pe baza atestărilor din documentele din secolul al XVII-lea, al XVHI-lea redactate în Moldova, observă: „Moldova, unde nu l-am găsit consemnat pe u în zilele noastre, cunoaşte în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea numeroase forme cu o refăcut" {loc. cit/, v. şi Munteanu-Ţîra, Istoria, p. 291, 336).
în VS apar: adormi (sept. 7726, nov. 105733, dec. 223723, mart. 6278, apr. 10175 etc.), adormire (sept. 2872, apr. 94730, mai 130714), adormit (mart. 17/8), loc. adv. într-adormite (apr. 74710, 8371 î); dormi (nov. 10675, apr.
138
104736, mai 117736, iun. 158718), dormire (sept. 3711); dormita (oct. 7779, apr. 9372, mai 134721), dormitare (mart. 27vbl734), dormitat (apr. 9374).
1.22.1.	O neaccentuat etimologic este păstrat (netrecut la u) nu numai în cuvintele de origine latină, ci şi în unele elemente străine, uneori în alternanţă cu o neacc. > u: conoştinţă (iul. 3715) [din cunoaşte (< lat. cognosco, -ere) + suf. -inţă], faţă de cunoaşte, cunoaştere, cunoscut, cunoştinţă cu un număr mare de ocurenţe în VS] cosut, -e (mai 136712, iun. 15178) (< coase < lat. pop. coso, -ere, lat. clas. consuo, -ere), cosături „bolduri41 (sept. 13720) (lat. pop. *co[n]sutura); despoia (< lat. dîspolîăre): despoe (febr. 84711), să despoâie (sept. 36713, oct. 67721, (să) despoiară (febr. 63717, 8776), au despoiat (oct. 67721), despoind (mai. 1107
8)	etc.; fortuna (nov. 159713) (lat. fortuna, -am, cf. mgr. (povpzovva), faţă de furtună (apr. 100720); giolgiu (mart. 28721,25) (< magh. gyolcsf, nâfora (sept. 976) (< mgr. dvaxpopâ, v. sl. (a)nafora), faţă de năfură (dec. 189734); oloi (< magh. olaj): dec. 203731, ian. 773, febr. 57723, 59717, mai 144729); oltariiu) (< slavonul MhTjpt): sept. 3712, 11710, oct. 5274, 67713, nov. 107734, 12378, dec. 209718, ian. 1771 etc., folosit în paralel cu altar(i) (< lat. altariumf, osăbi [< slavonul ocofii, sub influenţa lui osebi „a (se) despărţi, a (se) separa" (< slavonul occbhth, cccbhth (c/»)]\ sept. 6718, oct. 71732, 84712, nov. 136733, 183722, dec. 216724, ian. 27732, mart. 31727 etc.); osăbi: să osăbeşti (nov. 107720), osăbind (oct. 9273, dec. 227732 etc.) osăbiciune (nov. 126717), osăbit (febr. 8275, mart. 30710 etc.); poiată (< slavonul iimjtj, bg. poiata): sept. 18732, oct. 48725, 6775, nov. 13072, 13579, febr. 56719, mai 121725, etc.), alături de sinonimul paleaţ (febr. 56730), scris şi paliaf (nov. 12677) (< ital. palazzo, pătruns în română prin intermediar polon în secolul al XVII-lea: palac, cf. Ciorănescu, DER); pohoi (< v. sl. povonî): sept. 3724, nov. 10476; postnic, -ă, -e (< v. sl. postîniku, cf. Den-susianu, HLR, II, p. 333; < v. sl. pustyniniku, bg. pustinniku, srb. pustinik, rus. pus-tynnik, cf. Scriban): sept. 2712, nov. 121727, mai 142725; posnicesc (dec. 210725, mai 124724 etc.); postniceşte (apr. 78718, 8374, mart. 14/17), postni-cestvie (apr. 88731), postnicestvuind (mai 12179), postnicie (dec. 211720, ian. 2075, febr. 75735, apr. 63722); procopsală (mart. 5/4), procopsi (dec. 190727, apr. 78711, mai 112729, 125721, iun. 158736) [< gr. TtpoKOJcxco (aor. âcpofcoif/a)]', roman (< lat. romanus, -a, -um), cuvânt neînregistrat în DLR din scrierile mitropolitului, unde se întâlneşte ca substantiv: apr. 80715, mai 112727 - prima atestare în DLR este din (a. 1660-1680), GCR I, p. 176/22; romaicesc (< ngr. pco-paioq): dec. 23979 (în DLR prima atestare este din Filimon, O. I, 172); romei (< ngr. popaiKoq): dec. 202728, mart. 58719 (în DLR prima atestare este din CA-LENDARIU (1814), 99/25); zograf (< mgr. ţcoypăcpoq), faţă de zugrav (oct. 717 10, mai 14178); zografie (nov. 132727).
1.23.0.	Vocala o neaccentuată se închide Ia u în cuvintele de origine latină şi în împrumuturi din alte limbi. G. Ivănescu, ILR, p. 204, observă că: „o neaccentuat a
139
devenit în unele cuvinte u pe tot teritoriul românesc41. Această transformare fonetică se reflectă în textul VS în câteva cuvinte: amurţî (< lat. ammortire = admorti-re): amurţâia (ian. 24712), amurţî (dec. 213722), amurţâsă (dec. 213719); du-meastecă (< lat. domesticus): febr. 64720; încungiura, încungiurare, încungiurat, încungiurător, încungiurătură (pentru atestări v. Consonantismul, III.2.2.1.1.17.); micş(i)ura: micşiuredz (nov. 14676), micşiureadză (nov. 163727), să micşureadze (nov. 124732, mart. 3571), micşurâ (ian. 6573), micşură (mart. 38727), să micşu-rară (oct. 88731), micşurasă (dec. 232717), au micşurat (apr. 6979, iun. 149728), micşurănd (dec. 232713, apr. 97733); micşurare (nov. 147710, mart. 35728, 39735, apr. 96716), micşurat (mart. 31727); piua [< lat. plovere (= piue re)]: piuară (nov. 110718), au piuat (oct. 71724), piuat (mart. 55728).
1.23.1.0.	în evoluţia o neacc. > u se observă fenomenul alternanţei vocalei o neaccentuat cu u („fenomen paralel cu [...] alternanţa dintre e neaccentuat şi i“, Ar-vinte, ST.L.LEV., p. 3,1.2.5.O.). Pentru textul VS acest fenomen este caracteristic,
ba,	mai mult decât atât, în unele situaţii se observă preferinţa mitropolitului pentru variantele cu o refăcut. Repartiţia actuală în teritoriu a fonetismului cu u este stabilită pe baza înregistrării fenomenului în atlasele lingvistice de către I. Gheţie, BD, p. 115, „în Transilvania (mai ales de vest), Banat şi Oltenia; în Moldova, u apare rar“. în textul VS o neacc. > u, în alternanţă cu o refăcut apare în următoarele cuvinte: acuperământ (oct. 4977) [< acoperi (< lat. acc(o)perire) + suf. -ământ], faţă de acoperemânt, coperemânt, a coperi, acoperit, prezente în textul studiat; batgiocuri (sept. 572), batgiocură (sept 26711), batgiocurie (apr. 101718), bat-giocurit (dec. 244731), faţă de batgiocori (dec. 21575), batgiocorit (oct. 39734); curabie (< v. sl. korablî): sept. 876, 28713, 3477, 35726, oct. 8771, nov. 11475, 117727, 123727, 15072, 154735, 177731, ian. 13710, 27722, 2977, 37718, febr. 88724, apr. 104715, iul. 3729, curăbiiari,i): sept. 9714, 30717, oct. 87726,31, 8772, ian. 37714, febr. 67711,13,26, iun. 153714, faţă de corabie (nov. 11871, 156719, 19372, 212734, 23371, 245718, febr. 5972, mart. 26bi723, 29732,41729, apr. 64734, 6571,4, 7071, 96724, mai 126722,25, 13871,3), corăbiiariî): oct. 65731, iun. 149730, 153731, 153722; hirutonind (< hirotonie < gr. xetpoxovia,
v.	sl. hirotonija): nov. 181713, faţă de hirotonit (nov. 138715); pugori: să pugoa-ră (sept. 5/21), să pugoare (nov. 106731, dec. 218728), pugorâia (mai 106716), să pugori (oct. 7271, 9(7/14), s-au pugorât (nov. 11574, 117724, 125736, dec. 213729, ian. 23726, febr. 70720, mart. 3778, apr. 65714, 80720), pugorând (sept. 2672, 37720, oct. 6772, 9575, nov. 99722,103712,168717, dec. 208730, 221731, ian. 10730), faţă de: pogori: pogorâia (oct. 81728), să pogori (sept. 2875), să pogorâră (febr.’58714), pogorând (oct. 41733, 62726, nov. 137727, ian. 43731); pugorârea (nov. 176718), dar, numai cu o refăcut: pogorâş (nov. 13373, dec. 247725) şi pogorât (ian. 4578); rumân (< lat. romanus): dec. 22276, ian. 27715,
140
mai 123728, iun. 162714, faţă de român (sept. 3574); rumâneaşte (oct. 65713, iul. 4729), rumâneaşte (sept. 8/16, oct 83723), rumăneşti (sept. 7/7), faţă de româneşti (iun. 154711), rumănească (sept. 7/8, 8/5, febr. 90721); să schimuseaşte (oct. 66713), faţă de să schimoseaşte (mart. 6/33), să schimosî (mart. 32727), (să) schimosâră (nov. 13471, 148731), s-au schimosât (mart. 4174, apr. 76738); surorelor (apr. 88736), faţă de sororelor (apr. 8375), în cazul din urmă, forma cu o putând fi refăcută după cea de nom.-ac.: sor, soră (< lat. soror) (cf. Arvinte, ST.L.LEV., p. 3,1.2.5.O.). în ce priveşte fenomenul evoluţiei lui -o- neacc. la -u- în cuvinte şi forme de tipul român ~ rumân, românesc ~ rumănesc, V. Arvinte precizează că „alternanţa u ~ o este străveche şi încă în acţiune şi astăzi la nivelul gra-iurilor“ (Arvinte, Român, p. 41-42, 58), iar închiderea lui o la u „nu poate fi despărţită de originea ardelenească a multora dintre locuitorii aflaţi azi în Moldova şi Bucovina14 (op. cit., p. 51).
1.23.1.1.	Vocala o neacc. > u în cuvântul preut. Această variantă se întâlneşte în textul VS: preut(ul): sept. 38712, oct. 50732, nov. 17579, dec. 190728, ian. 40713, apr. 73717 etc., pl. preuţ (sept. 4718, oct. 60728, 90733, nov. 137732, ian. 45734, mart. 32715 etc.), art. preufâi (oct. 8475, nov. 138719, dec. 202711), gen.-dat. preuţâlor (nov. 138718, mart. 32728). Derivatele prezintă acelaşi fenomen al închiderii lui o neacc. la u: preuţăsc (nov. 100712, dec. 222730, febr. 66730, apr. 73731 etc.), scris şi: preuţesc (nov. 186710, ian. 34712, febr. 63717, mai 108713); a preuţî: să preuţască (dec. 190730), să preuţî (oct. 4472, febr. 7277), au preuţât (ian. 25716), s-au preuţât (mai 124728); preuţâe (sept. 2774, oct. 51721, ian. 18710, 28733, febr. 7276), scris şi preuţie (mai 144729). De două ori apare în textul analizat varianta cu o: subst. preot (ian. 27718) şi derivatul, la gen.-dat., preoţâei (nov. 132729). „Varianta cu o ar proveni din *uă < *ue: *pre-uătu < *preuetru < *prebiterum < presbyter“ (Arvinte, ST.L.EX., p. 5,1.2.10.1.) sau „poate printr-o disimilare u-u > o-u: preutu(lui) > preotu(lui)“ (Gheţie, BD, p. 116) ori „prin tendinţa de deschidere a lui m“ (Puşcariu, LR, II, Rostirea, p. 44). Lingvistul ieşean este de părere că varianta cu u ar fi posterioară celei cu o (loc. cit.). în documentele din secolul al XVII-lea, varianta cu u este majoritară în redacţiile din Moldova, unde, până în zilele noastre, u a fost notat pe întregul teritoriu al zonei, „cu excepţia unor puncte din Bucovina şi din sudul regiunii" (Gheţie, BD,p. 117).
1.23.1.2.	O aton se închide la u în cuvintele cocon, cocoană, cocor. „Nu avem a face de această dată cu trecerea spontană a lui o aton la u [...], ci cu o disimilare vocalică (o-o > u-o). După câte ştim, fenomenul este caracteristic Moldovei" (Gheţie, BD, p. 115), „unde apare încă din secolul al XVI-lea" (id., p. 116). în textul VS se întâlnesc numai variantele cu u ale acestor cuvinte (şi în derivatele lor): cucon (< „ngr. kokcovo., bg. kokona“, DA; „probabl. der. de coc(a) „nino",
141
aunque el suf. -ori no sea muy claro“, Ciorănescu, DER): sept. 27716, 35716, oct 7571, 9478, nov. 13878, 182720, dec. 192710, 22777, febr. 61721, mart. 34726 etc., cucoană (sept. 20718,28, oct. 84726, nov. 113713, dec. 244729, ian. 6734, mai 132715 etc.), cuconaş (oct. 55728, 72734, 81725, nov. 134713, 162723, dec. 215724, febr. 6576, mai 127720 etc.), cuconesc (mai 132723), (din) cuconie (sept. 8732, oct. 9072, nov. 13977, 167727, dec. 20874, 22479, ian. 3675, febr. 60732, 66727, 73715, mart. 14/7, 16/31, apr. 6972, 91733 etc.), cuconiţă (sept. 20723, oct. 9275); pl. cucoarăle (< v. sl. kokori, kokora): oct. 80732.
1.23.13.	Verbul a şovăi [< v. sl. *savati (bg. uiaeaM)] se găseşte în VS, într-o singură atestare, în varianta cu u: să şuvăiască (nov. 16476), cu sensul de „a se eschiva (recurgând la subterfugii)44: „Iar împăratul vădzând sfobodniciia sv[i]ntei, nu cutedză a sta la-ntrebat, temându-să să nu-1 învince cu răspunsurile de-1 va ruşina. Şi dzâsă ca să şuvăiască: «Şi nu să cuvine împăratul să vorovască cu femei»44. în Molitvenic, Puşchilă descoperă aceeaşi variantă, însă cu sens diferit: „a merge, a alerga44, iar în studiul său încearcă să explice (p. 30-31) evoluţia semantică a cuvântului, precizând că „în şuvăi pentru actualul a şovăi, u pare a fi mai vechi ca o44. Cu diferite sensuri, varianta şuvăi este înregistrată în DLR numai în textele scrise în Moldova sau la scriitori originari din această regiune, începând cu Pravila lui Vasile Lupu (Prav. 58, 220, 248), Cantemir, Ist. 130 şi până spre sfârşitul secolului al XVIII-lea: (a. 1773) GCR II, 98/36. în acest cuvânt este posibil ca a etimologic să fi devenit ă, care s-a labializat la o (şovăi), apoi a trecut u. Prin urmare, ţinând cont de evoluţia vocalei a din etimon, ă reflectă faza mai veche, o pe cea următoare, abia apoi având loc fenomenul închiderii lui o la u. Alternanţa o ~ u în silabă neaccentuată (sau o neacc. > u) este reflectată şi de alţi termeni (v. paragrafele anterioare). Este posibil, prin urmare, ca forma verbală menţionată, să şuvăiască, să fi avut suport în limba vorbită, după cum arată atestările din alte scrieri, înregistrate în DLR.
1.23.1.4.	Substantivul, formă masculină, văduv (< lat. viduus) apare în textul VS în varianta văduoi (ian 154726), iar forma de fem., văduvă (< lat. viduua), în varianta văduo (apr. 92727). „Textele din secolul al XVI-lea nu cunosc decât forma văduo“ (Densusianu, HLR, II, p. 89; cf. Rosetti, ILR, p. 502). în aceste situaţii, pentru hiatul latin ua [...] avem de obicei uo“ (Densusianu, HLR, II, p. 67). Prin urmare, în ceea ce priveşte formele de singular ale substantivelor, Dosoftei urmează tradiţia literară. Forma de plural a substantivului feminin (pentru masculin plural nu există atestări în VS) prezintă evoluţia la v, în două variante: una în care o aton nu apare trecut la u: vădove (mart. 13/7) şi alta, în care o aton > u: văduve (oct. 53731). De semnalat şi forma de gen.-dat., cu e în loc de ă: veduvelor (nov. 109732), probabil formă hipercorectă (apărută ca reacţie la fenomenul velarizării prin labio-dentala sonoră v, prezent în textul VS, v. Consonantismul, ffl.2.3.3.5.0.-
142
2.3.5.4.). în derivatul văduvie, vocala o neacc. apare în locul lui u: vădovie (mart. 41725,44722), dar diminutivul văduviţe prezintă o neacc. > u (apr. 82725).
1.24.0.	Forma de acuzativ a pronumelui personal feminin ea apare de câteva ori ca ă (scris cu slova -x): aducându-ă (mart. 28730), au botedzatu-ă (mart. 4/34), crescându-ă (ian. 29732), făcându-ă (nov. 18274), sculându-ă (nov. 1167 21). în aceste situaţii, o s-a delabializat, dovadă că ă este o vocală velară nerotunjită, echivalentă a lui o nerotunjit.
1.25.0.	„Vocala nazală v. sl. o cunoaşte în împrumuturile vechi slave ale românei fie reflexul un, fie în (îm)“ (Arvinte, ST.L.EX., p. 4,1.2.8.O.). Verbul v. sl. po-rociti prezintă, în textul VS, varianta cu -un- (porunci, şi postverbalul poruncă), dar şi realizarea cu -on, numai în cazul verbului (poronci). Aceasta din urmă „s-a putut realiza printr-un fenomen de asimilaţie progresivă, dar a putut fi pusă în circulaţie şi de unii cărturari, care cunoşteau etimonul slavon“ (Arvinte, loc. cit., p. 5). I. Gheţie, BD, p. 117, constată că „un caz aparte de trecere a lui u la o, prin asimilare vocalică, avem în cuvântul poroncă (şi derivatele; s-a pornit, probabil, de la porunci, poruncitor, în care u este aton)“. Aria de răspândire a fenomenului u > o în formele poronci, poroncă, poroncitor, stabilită pe baza datelor oferite de atlasele lingvistice, se referă la trei localităţi din nord-estul Ardealului (cf. ALRII, s. n., voi. I, h. 1483; pct. 279, 310, 325): Bocşa, comuna Borla - Cluj (pct. 279), Roşia - Crişana (pct. 310) şi Voievozi - Crişana (pct. 325). Monografiile dialectale atestă acest fonetism în zone din estul Ardealului şi Maramureş (Istrate, Graiul din Nepos, p. 65; Papahagi, Graiul, p. 133, notează exemple cu u confundat cu o: bosâioc, fondament, moreşan, poroncesc).
„Fenomenul nu apare atestat în documentele secolului al XVI-lea“ (Gheţie, BD, p. 117), dar, „după 1600, se întâlneşte curent în Moldova“ şi, în secolul al
XVIII-lea“, este notat şi în nordul Transilvaniei (cf. id., p. 118). Potrivit acestor date, se poate concluziona că fonetismele poronci şi porunci ocupă ariile cuprinse în subdialectul de tip moldovenesc. Prin urmare, în textul lui Dosoftei, alternanţa porunci ~ poronci reflectă o realitate lingvistică, ambele variante putând fi socotite de către mitropolit „literare44, deoarece aveau circulaţie şi în graiul moldovenesc. în textul VS se întâlneşte varianta cu -on-: poronci: poronceşti (febr. 82714, apr. 64726), poronceaşte (oct. 42723, 53720, mart. 5671, 6075), să poroncim (nov. 12473), poronci (sept. 31734, mai 121736, 123733), poronciră (ian. 357
27), au poroncit (mai 109732), poroncind (sept. 32726, oct. 39719, febr. 52728, mai 121725) şi cea cu -un-: porunci: porunceaşte (febr. 82724, mart. 12/15), au poruncit (oct. 5374), poruncind (nov. 179729); postverbalul poruncă (nov. 1057 34, 110727, 16978, dec. 19672, 217725, 221729, 227716, ian. 23723, mart. 597
30); participiul adjectival poruncit (oct. 82713, dec. 213720, febr. 58725). O singură dată se găseşte o variantă cu -un-, dar cu o aton > u: puruncă (dec. 19578).
143
1.25.1.	Cu privire la apariţia variantelor cu -ă- (frămseafe), -â- (frâmseaţe) ale substantivului frumuseţe [< frumos (< lat.formosus, -a, -um) +suf. -efe], A. Avram (Nazalitatea, p. 61) observă că „avem a face cu fluctuaţia [m] ~ [â\ (sau [ă]) în silabă neaccentuată, fenomen destul de frecvent, care se produce şi înainte de consoanele orale“. în textele din secolul al XVI-lea sunt frecvente formele frâmseţe, înfrâmseţa, înfrâmşat, dar „nu sunt însă mai puţin frecvente formele cu u (influenţate de frumos): frumuseţe, înfrumuseţate, înfrumşau (Densusianu, HLR, II, p. 62). Atestată în studiul lui Puşchilă (Mol., p. 21), varianta frumuseaţe nu se regăseşte şi în paginile VS. Dosoftei, în textul studiat, optează numai pentru variantele cu ă, â în loc de u, impuse de tradiţia literară a secolului al XVI-lea (probabil, evoluţia a fost: formosus > from- (prin metateză) > frăm > frâm). Astfel, apar în alternanţă: sg. frâmseaţe (sept. 14727, 38721, 53733, oct. 40711, 46732, 4972, 8372, 84727, nov. 10576, 114728, 158715, 164720,31, dec. 19271, 208712, ian. 474, 25733, febr. 54729, mart. 6/28, mai 10976, iun. 155734 etc.), pl.frămseţ (nov. 163725, 168714, dec. 195721, mai 108733), art. frămseţâle (oct. 4972), faţă de frâmseaţe (sept. 31711, oct. 5177, nov. 120726, dec. 191722, febr. 54725, iun. 155728, 15873), scris şi frânseaţe (febr. 6172, apr. 7175); part. adj. îmfrămşaţ (dec. 206735) şi înfrămşată (mai 146724); verbul îmfrămşa: să-mfrăm-şadză (oct. 52710), scris şi cu în-: înfrămşea (oct. 5179), faţă de îmfrămşa: îm-frânşea (nov. 18576), scris şi cu în-: înfrâmşadză (oct. 40730), [î\nfrâmşindu-să (dec. 234727); subst. înfrâmşearea (ian. 9712).
1.25.2.	Verbul a îngropa [în- + groapă (< alb. grope); etimonul lui groapă este discutabil, acest cuvânt, după părerea unor specialişti, provenind din v. sl. grobu, bg. grob, cf. bg. groba: pentru discuţii etimologice, v. Ciorănescu, DER, s.a. groapă] este atestat, o dată, la forma de gerunziu, cu -on- în loc de -ân- (variantă frecventă în textul VS): îngropondu-le (apr. 8576).
1.26.0.	Vocala u (accentuată) din cuvântul răspuns (< lat. responsum) apare, o dată, ca o (poate că este păstrat o etimologic): răspâns (nov. 177719), faţă de răspuns (frecvent folosit).
1.27.0.	U etimologic este păstrat în artîcul (< lat. articulus): nov. 177730, mai 117737; bulciu (< magh. bucsu, bolcsu): nov. 16479, dec. 213715, 217711, 2297 26, febr. 72728, apr. 96720, mai 12379, iun. 162714 etc.; forma de fem. capitulă (capitul < lat. biser. capitulum, cf. DA): apr. 7075; martur (< lat. pop. martur, lat. clas. martyr, cf. gr. păpwg, -vpog): oct. 84733, nov. 109719, 175728, 178711, dec. 21479, 217719, ian. 3279, febr. 61732, mai 128727, 13472, fem. martură (nov. 100716); mărturie (< martur + suf. -ie; cf. gr. papzopia, bg. Mapmopun): oct. 96726, nov. 14375,16, 15874, ian. 779, mart. 20/19, iun. 150735 etc. O singură dată apare u aton > o în forma de pl. mârtori (nov. 166723) şi de două ori u trece la o în subst. mărtorie (sept. 5719, apr. 71733). Substantivul ogodnic, des
144
întâlnit în paginile VS în varianta cu o, apare, o dată, şi cu fonetismul u, etimologic: ugodnic (oct. 75733) (< slavonul <y/V4*#a, qroAhHHKh).
1.27.1.0.	Fonetismul cu u, etimologic, în subst. omor (< omorî < slavonul cfrmc-pHTH) este slab reprezentat în textul VS: umor (sept. 3v/6, apr. 78722) - cu această ocazie trebuie semnalată greşeala de paginaţie din DLR, unde citatul din aprilie este trecut în octombrie. Acelaşi substantiv, cu u > o, ca în limba literară actuală, este la fel de slab reprezentat: omor (sept. 3736, apr. 10176). Alternanţa variantelor cu o, u se reflectă însă foarte bine în cazul verbului: omorî ~ umorî, ambele întâlnindu-se într-un număr mare de ocurenţe. Se observă - potrivit fişelor extrase din VS pentru acest studiu - preferinţa autorului pentru fonetismul u (frecvent apare grafia o nediftongat) umorî: să umor (nov. 14271), umoră (mai 11474), să umorâţ (nov. 129725), umorî (oct. 84732, nov. 156737, dec. 21676, febr. 5872, etc.), să umoâră (nov. 103726, 125723, 15976, dec. 202718, etc.), să umoră (febr. 5872, mart. 5675, 6175, iun. 157731), umorâră (sept. 19715, oct. 84710, nov. 100728, 168719, dec. 220718, 242714, febr. 50718, etc.), umorâsă (ian. 2713), umorâia (oct. 5872, nov. 14179, mart. 45732), umorâi (mai 120721), (s-)au umo-rât (oct. 72718, nov. 128710, dec. 229729, ian. 24714, febr. 5471, mai 10876 etc.), umorând (nov. 171724, apr. 80716 etc.), faţă de omorî: să mă omorâţ (nov. 116735), să omoâră (nov. 109710, 17572, 18472, febr. 62714, apr. 8071), omo-râia (mart. 47710), omorî (dec. 240710, ian. 679), omorâră (sept. 2728, ian. 27716), au omorât (oct. 89714, mart. 3579), sa omorî (nov. 13972, mart. 60712), omorî-ne-va (mai 117725), omorând (oct. 5071). Intr-o singură ocurenţă apare o aton din a doua silabă a verbului trecut la u: ,jsă umurî singur pre sine“ (oct. 5577).
Trebuie menţionat că în derivate este păstrat fonetismul u: umorâciune (dec. 207716), umorâtură (apr. 101713) - această variantă nu este înregistrată în DLR în scrierile lui Dosoftei, ea apărând în ANON. CAR. şi P. Constant, R. 88 - şi în participiul umorât, -ă, -ţ (nov. 137734, dec. 20778, 20874, 228730, 23577, 2357 28, ian. 16716, mart. 53723, apr. 8079).
1.27.1.1.	Vocala u etimologică apare ca o în forma de conjunctiv a verbului a astrucâ [< lat. *astruîcare (= ostruere) ]: să astroce (oct. 5479, mai 113728), faţă de să astruce (frecvent) şi în substantivul sultan (< tc. sultan), atestat numai o dată în VS în varianta soltan (dec. 255728).
1.28.0.	U neacc. apare ca o în forma de pl. bocatele (mart. 4375), faţă de bucate (le), des întâlnit în paginile VS; în conjugarea verbului a căota (sept. 3720, 11730, 3772, oct. 41715, 56718,30, 68726, 73732, 95732, nov. 112730, dec. 191731, 205715, 23677,12, ian. 31710, 3277, 38718, iul. 374, faţă de a căuta (< lat. cautare), majoritar ca număr de ocurenţe (cf. derivatele căutare, căutătură şi participiul căutat)', în numeralele patro (şi cu valoare adjectivală): patro ai (ian.
145
46726), patro înş (febr. 5276, mart. 39711, 48719, 5072), patro dzâle (mart.
53720,	apr. 85726, 88717), alţ patro (apr. 98714), patro bătăuş (apr. 98723), patro sute de ai (nov. 141733, febr. 71730), treidzăci şi patro de ai (mart. 44727), o mie patro sute de călugări (mai 13173), patrodzăci (apr. 9775,mart.
53721,	mai 139727) şi compusul tuspatro (apr. 96729), faţă de patru (< lat. quattuor, frecvent întâlnit): nov. 15679, 170735, dec. 243711, ian. 21715 etc., al patru (febr. 6871), patrudzăci (sept. 15722, 100731) şi tutepatru (nov. 100717).
1.28.1.0.	Cuvântul bulgar (< v. sl. bulgarinu, cf. bg. bulgarin, srb.-cr. bugar, rus. bulgar, magh. bolgâr, Ciorănescu, DER) se întâlneşte în VS în trei variante: cea etimologică, deci cu u păstrat din etimonul slavon, şi care s-a impus ulterior în limba literară: bulgăr (dec. 236717, ian 974, 26730) (cf. şi adj. bulgăreşti: ian. 27732); cu u etimologic trecut la o (este posibil ca această variantă să reflecte etimonul maghiar, care putea avea circulaţie în Transilvania), cu cel mai mare număr de apariţii: bolgâr, -i (oct. 88716,32, nov. 10374, dec. 211716, 24076, iun. 1507
23)	şi cu ă în loc de u, o (probabil este vorba de fenomenul de delabializare a vocalei o neacc.): bălgâri (dec. 23674,8, ian. 26735, iun. 150731).
1.28.1.1.	în substantivul bosiocul: iun. 161731 (cu grafia EccHWKSnt, în care n este o greşeală de tipar, cuvântul fiind de fapt articulat hotărât, deci n = d), apare ca o. Forma busuioc se întâlneşte în Molitvenic („busuioc ne prezintă pe i neasimilat cu u precedent41), iar D. Puşchilă o explică „din bulg. bosiljok (gr. fSaoiki-kov)‘\ asimilarea făcându-se „prin faza busâioc“ (Puşchilă, Mol., p. 28).
1.28.1.2.	în textul VS există două situaţii în care în loc de u neacc. se întâlneşte vocala o: botezândo-o (sept. 38712), fărăşindo-o (iul. 3720). O explicaţie a acestui fenomen poate fi trecerea lui uo aton la oa prin asimilare. Mai plauzibilă însă este ipoteza potrivită căreia o în loc de u apare prin asimilaţie regresivă (o acomodare în sens invers), de la forma neaccentuată a pronumelui personal feminin ea (< lat. illa).
1.28.1.3.	U neaccentuat apare ca o în conjugarea verbului a adăuga (< lat. adaugere), care, în VS, cunoaşte numai forme de conjugarea a IlI-a: a adaoge', adaog (sept. 27734, nov. 12074), să adăogeâ (mart. 34736), adâosă (oct. 9374, ian. 42716), adâosără (oct. 78713), au adaos (nov. 106729, 120727, dec. 1927 14), s-au adâos (oct. 80736, ian. 1876, mai 140721), adăogând (nov. 14374, dec. 223711, ian. 35732, apr. 95717). Acelaşi fenomen este prezent şi în derivate: adaosătura (nov. 120727), adăosura (nov. 177729), pl. adăosuri (dec. 209733, apr. 75731).
1.28.1.4.	Verbul a aduce (< lat. adducere) realizează imperativul în forme „particulare14 (Gheţie, BD, p. 174). Pe lângă varianta etimologică adu! (dec. 1957 14), aduce-ţă-să (mai 11676), în VS apare forma de imperativ ado! (nov. 105720, dec. 228710, ian. 3977, mart. 5576, apr. 101722,28, care s-a creat „sub influenţa
146
imperativului vino sau a vocativelor feminine în -o" şi care, „erau mai răspândite decât azi“ (id. ib.). I. Gheţie consideră această formă drept o inovaţie a graiurilor munteneşti (loc. cit., p. 339), iar ado la Dosoftei, după părerea aceluiaşi lingvist, trebuie „socotit muntenism“ (loc. cit. p. 350). V. Arvinte atestă această formă şi în BB (ST.L.FAC., p. 80, H.6.U.O., ST.L.EX., p. 24, II.6.11.0. şi ST.L.LV., p. 13,
II.6.10.0.).
1.29.0.	Transformarea lui u de la iniţială de silabă în v. „Tendinţa de întărire a elementului iniţial de silabă [...] poate sta [...] la baza unor transformări care au ca rezultat marcarea iniţialei de silabă prin întărirea elementului iniţial al acesteia, într-o serie de cazuri, sunetele protetice apărute pentru a întări iniţiala de silabă s-au consonantizat“ (M. Sala, Contribuţii, p. 24). în cazul transformării enunţate, u continuă vechea geminată latină urmată de vocala a neaccentuată: lat. *pilla > piuă > reg. pivă, variantă care se întâlneşte în VS: ian. 46727. Fenomenul este discutat şi de S. Puşcariu, LR II, p. 161: „Cuvinte ca lua, luând [...] se rostesc în limbajul îngrijit fără u; în unele regiuni se aude însă şi rostirea luua, luuând, care poate- ajunge la luwa, luwând. Acest w despărţitor de silabe poate evolua, printr-o strâmtorare şi mai mare a aperturii, până la v [...] în loc de piuă se aude în multe regiuni pivă."
în textele din secolul al XVI-lea tendinţa lui u, al doilea element al diftongilor au, iu, ău, de a trece la v se întâlneşte în „nordul Ardealului - Maramureş şi Mol-dova“ (Rosetti, ILR, p. 582; cf. Gheţie, BD, p.l 18, care atestă fenomenul în textele din Moldova încă din secolul al XVI-lea). U apărut între două vocale, pentru a marca limita dintre silabe, a evoluat la v. Este cazul substantivului văduvă < vă-duuă < lat. uîdua. Deşi, în VS, forma de sg. păstrează terminaţia (u)o (văduo), forma de plural cunoaşte evoluţia la v: văduve, vădove; la fel, în derivatele vădovie, văduviţe (pentru atestări, v. Vocalismul, 1.23.1.4.).
1.30.0.	Adjectivul nou (< lat. novus, -a), frecvent întâlnit în această variantă, care prezintă evoluţia fonetică normală a etimonului latin (oct. 75724, nov. 1017 18, 12732, 183710, 184730, dec. 229723, febr. 74712 etc.), apare şi în varianta nov, -ă (mai 110718,131712, 143717,144723, iun. 15176,15872), probabil după model slavon (?).
1.31.0.	Câteva neologisme apar, în alternanţă, cu grupurile au- ~ av-, respectiv eu- ~ ev-: avgusta (apr. 82727), faţă de augusta (nov. 167716, febr. 84723) (< lat. augusta); avgust (mart. 43733), faţă august (apr. 83719) (< lat. augustus)', avtocra-tor (< gr. autoKpaxpq): dec. 223723, nov. 146712 şi, cu v >/: aftocrator (sept. 177
30); cavza (< lat. causa): sept. 5/notă marginală, dec. 216719, 217727, 232710; evnuh, -i (oct. 78725, nov. 138731, dec. 236710, 242730,32, mart. 26bi736, 26vbl726, 27rbl723), faţă de eunuh (oct. 54721) .(< lat. eunuchus, -i, gr. ebvox>x°Q)\ psevdo (iun. 150728) şi psăvdo (iun. 150732) (< gr. if/eoSo-, y/cnSoc). Acesta este
147
un fenomen specific limbii literare (limbii culte). Grupul au- era rostit av- (şi eu-ca ev-) în vorbirea bizantină şi neogreacă, pronunţarea fiind preluată apoi şi de cărturarii slavi. Potrivit atestărilor din DA, s.a., trecerea spre au- (respectiv eu-) se petrece spre sfârşitul secolului al XlX-lea.
1.32.0.	Cuvântul uşor (la uşă) (< lat. ostiolum) se întâlneşte în VS numai în „varianta fonetică accidentală14 (Arvinte, ST.L.EX., p.5, 1.2.13.0.), formă de plural, umşorii (dec. 20571). Această variantă a fost înregistrată de Tiktin (ŢDRG, p. 1702, sub uşcior) şi de N.A. Ursu (Noi informaţii privitoare la manuscrisul autograf şi la textul revizuit al Vechiului Testament tradus de Nicolae Milescu (III) în LR, anul XXXVIII, nr. 1, 1989, p. 45) numai în scrierile lui Dosoftei. Ea apare şi în ms. 45 (cf. Arvinte, loc. cit.). Apariţia acestei particularităţi lingvistice „în textul tradus de Nicolae Milescu al Vechiului Testament nu se poate explica decât ca un rezultat al unei revizii făcută acestui text de către Dosoftei, eventual de către unii din cărturarii care activau în cercul învăţatului mitropolit al Moldovei44 (id. ib.).
1.33.0.	Sunetul -u (final) nu este caracteristic pentru limba VS. Această particularitate fonetică arhaică (specifică „unei faze mai vechi din istoria limbii române literare44, Arvinte, ST.L.FAC., p. 54,1.2.10.4.) apare sporadic în textul studiat, ca reflex al unei tradiţii grafice. Dosoftei evită, pe cât posibil, notarea lui -u, exemplele cu acest fonetism fiind reduse ca număr de apariţii faţă de aceleaşi cuvinte în care -u nu este notat. în această situaţie se observă că Dosoftei renunţă la una dintre particularităţile dialectului rotacizant şi crişan-ardelean (cf. Ivănescu, ILR, p. 333, 574). Variantele cu -u (final) nu îi mai apăreau lui Dosoftei ca „literare44, deşi pronunţarea lui -u în graiul moldovenesc exista în secolul al XVII-lea, aşa cum există şi astăzi în Moldova.
Sunetul -u (final) apare când este precedat de o consoană simplă sau când are înainte un grup de consoane, atât în substantive, cât şi în anumite forme verbale:
a)	în substantive: apoghenicu (iun. 150716), audzu (nov. 169713), botedzu (mart. 4/20), coiju (sept. 2721),faptu (sept 5/3), ochiu (nov. 13071, ian. 7726), (un) olu (mart. 25731), omu (nov. 126719), optu (nov. 9976), orbu (mart. 20/33), pământu (febr. 6175), streinu (nov. 172721);
b)	în forme verbale: „eu s-aibu“ (oct. 49720), să arătu (mart. 61712), [eu]ar-dzu (iun. 15076), „să-ţ audzu“ (mai 117723), să bagu (nov. 13476), să calcu (dec. 209735), ,jă-m deşchidu gura44 (iun. 159722), „nu mă deznedejdiuedzu“ (iun. 157711), „să mă dimpreunedzu“ (nov. 150717), „îţ dzâcu“ (iun 15875), [ei] dzâcu (sept. 4/6), o făcu (iun. 159733), să gustu (mart. 5576), să mă iuşuredzu (mart. 49718), ,vsă o împarţu“ (iun. 157730), „să o închinu“ (nov. 142733), să-ngropu (nov. 117735), „mă înspăimădzu“ (oct. 40717), „mă întinu“ (nov. 133730), „să mă întorcu“ (iun. 159731), ,^ă o lasu“ (iun. 156721), „le lasu“
148
(nov. 166721), „vă lasu“ (mai 142729), să mărgu (nov. 167734), mănâncu (mart. 24/10, 5573, mai 13279), ...vă-l otrăvăscu" (mart. 3572), să pa\s\cu (nov. 156725), [eu] paţu (oct. 9873, dec. 23875, mai 108727), plângeamu (apr. 65714), „mă primblu“ (nov. 10273), „mă răspundzu“ (oct. 8375), „o schiopăscu“ (mai 1407
15)	, sâmţu (mai 117714), stângăcedzu (mart. 12/28), să strigu (nov. 142734), „îţ trimiţu“ (nov. 156723), „te trimiţu“ (iun. 15973), „o trimişu“ (mai 12978), „să-m vândzu“ (mart. 54729);
c)	u final mai este notat într-un adjectiv: patrierşescu (febr. 8977) şi în pronumele personal elu (nov. 107729, mai 145733).
1.33.1.0.	Sunetul -u (final) apare la prezentul indicativului, persoana I singular şi la perfectul simplu al verbelor (toate conjugările), numai la persoana I singular: aflaiu (nov. 150728, 168734, dec. 189727, mart. 56711, mai 131732), alergaiu (mart. 55726), mă apropiiaiu (oct. 82731), audzâiu (nov. 15076, 15172, febr. 8574, apr. 68732, 77731) şi audziiu (apr. 77732), cădzuiu (nov. 102724, mart. 55729), căutaiu (oct. 82725), mă ciudiiu (apr. 76718), cunoscuiu (mart. 55720), dobândiiu (apr. 73713), dormitaiu (mart. 55733), eşiiu (oct. 82724,33), fărşiiu (nov. 102722), măfeciu (oct. 8275, mart. 5572,19), fuiu (mart. 4676, apr. 74728, 75729), grăiiu (mart. 56731), giuraiu (oct. 82729), „te îmbiiu“ (ian. 39717), înce-puiu (oct. 82721,35), îndrăzniiu (nov. 102723), întraiu (mart. 55720, apr. 10172), întrebaiu (nov. 158720, mart. 55721, apr. 74729), mă întrestaiu (apr. 75723), luaiu (mai 131736), măriiu (apr. 77720), mâncaiu (apr. 74715), mângâiu (iun. 155710), petrecuiu (mart. 55727), pierduiiu (nov. 169715, mart. 5572), poftiiu (nov. 150735), pricepuiu (mart. 5/1), proslăviiu (mart. 55720), putuiu (mart. 55729), rugaiu (mart. 5576), sărutaiu (apr. 74725), sculaiu (apr. 74722), slăbiiu (mart. 54736), sosâiu (oct. 83726, apr. 74728), stătuiu (apr. 65712), strigaiu (mart. 55726), mă suiu (nov. 16072, apr. 89727), şedzuiu (oct. 82724), trecuiu (apr. 74727), ţănuiu (mart. 55726), vădzuiu (sept. 12711, mart. 3/12, 54v/36, 55r/ll, 56r/13), voiu (aux.) (nov. 105722, 109733, 112728, 114725, 117735, 141725,14572,146722,15573,158718,16077,17271 etc.).
1.33.1.1.	Sunetul -u apare uneori în finalul unor substantive sau adjective terminate în vocală, formând, de regulă, diftongul iu: bordeiu (nov. 102732), con-deiu (dec. 194730), curechiu (dec. 206733, 211723, ian. 19715), fiiu (nov. 1407 24, mai 122722,34, 141717), graiu (oct. 59721, nov. 14473), gunoiu (sept. 267
16)	, hiiu (oct. 9176, mart. 36720), bariu (sept. 10716), neascultoiu (nov. 1717
34), obiceaiu (mart. 30710, 5575, apr. 72719, mai 14374), ochiu (oct. 9778, nov. 112729, dec. 21979, ian. 30726), puiu (iun. 5071), pustiiu (iun. 155712,19,28), războiu (sept. 5719, 17719, oct. 80732, nov. 10375, 173731), secriiu (sept. 33723, oct. 67713, 8771, nov. 123722, 130734, febr. 57726, mai 105726, 10677, iun. 153735, iul. 1710), trunchiu (mai 13872), unchiu (sept. 28728, oct. 43713,
149
mai 112724), unghiu (oct. 4975, nov. 18577, ian. 19711, mart. 42713, apr. 65713), vechiu (sept. 24716, nov. 162732, dec. 235718, iun. 150734).
1.33.1.2.	Sunetul -u apare şi în formele iotacizate de conjugarea a Il-a, a IlI-a şi a IV-a, persoana I singular: „nu ceiu“ (mai 114735), „să o ceiu“ (mart. 55716), să pieiu (nov. 169714), să puiu (sept. 30726), nu pociu (oct. 6971), spuiu (oct. 77710, nov. 162710,172712), viiu (mai 132736).
1.34.0.	Textul VS prezintă, pe lângă menţinerea diftongului oâ în poziţie -uă în cuvinte de tipul nouă, două, şi tendinţa de închidere a aceluiaşi diftong în poziţie -uă, -ua, -ue, -o în cuvintele bisilabice amintite. Fenomenul monoftongării diftongului oâ în poziţiile menţionate a fost pus în corelaţie cu fenomenul paralel al monoftongării diftongului eâ (v. I. Pătruţ, Rostirea nouă, două etc., în Omagiu Iordan, p. 661-665). D. Puşchilă, Mol., p. 14 vorbeşte, în cazul monoftongării diftongului oa la o, despre fenomenul asimilării: „O final provenit din -uă şi-a exercitat influenţa asimilatoare asupra lui oa, prefăcându-1 în o. Avem deci asimilare paralelă cu acea a lui ea cu e următor d. p.femeaie > femeie, numai că în cazul lui oa, avem a face cu un număr restrâns de cuvinte [...] Asimilarea aceasta trebuie să se fi produs în acelaşi timp cu a lui ea la e [...] Graiul lui Dosoftei prezentând pe p în lAge, putem admite că şi nox, rox erau pronunţate cu o, iar scrierea noax, roax s-ar explica prin tradiţie." Pe baza atestărilor din BB, V. Arvinte observă însă că „închiderea lui oâ la 6 era la sfârşitul secolului al XVII-lea, în cazul cuvintelor bisilabice, abia în fază incipientă", concluzionând că „nici închiderea lui eâ la e nu era încă peste tot realizată" (Arvinte, ST.L.FAC., p. 49,1.2.2.O., cf. St1.EX„ p. 2,1.2.3.O., ST.L.NM., p. 2-3,1.2.2.O., ST.L.DT., p. 3,1.2.4.O.).
Astfel, în textul studiat apar: a) numeralul două (< lat. *duae), cu diftongul oâ menţinut: doaă (amx, am*): sept. 371, 1371, 1772,3, 19718, 29717, 3473, 387 35, oct. 58730, nov. 100735, 102718, 11773, 123731, 147728, 167736, 167733), faţă de oâ închis la o: doă {a«x, awx): oct. 75732, nov. 119713, 16777, 170721, dec. 189731, 229726, 234717, 240720, ian. 18725, 22710, 2776, 2877, 30724, 3174, 36714, febr. 50711, 5778, 5879, 7275, 75725, 7771, mart. 2577, 26734, 3073, 4374, 4976, 51718, 59728, apr. 10278, 110721, mai 11778, 133723, iun. 148732, 149718, 15872. Aceeaşi tendinţă, de închidere a diftongului oâ la 6, se observă şi în compusele: doădzăci (scris legat sau despărţit: ao'-x stu, a*xsiu, AWMShut sau AWXShUh): ian 7728, 19727, 27712, mart. 26vbi76, 5379, iun. 1537
31), faţă de faza mai veche doaădzăci (AO^Shu): sept. 8714, oct. 92724, dec. 22072, febr. 88711). O singură dată apare numeralul - scris de Dosoftei, de obicei, doispreace - doăspreace (AWMcnpAuey. nov. 167714. Numeralul colectiv amândouă apare cu forma diftongată: amândoaă {amxhamm): oct. 67716, nov. 152720, dec. 190723, dar şi cu cea monoftongată: amândoă (jmxhaox, jmxhawx): sept. 3726, oct. 97727, nov. 172723,179719, dec. 18875, apr. 70730.
150
b)	numeralul nouă (< lat. nobis, novem, novae) prezintă faza cu diftongul oâ menţinut: noaă (ho'jx): sept. 12719, 20723, 29717, oct. 43718, nov. 107732), scris şi cu â {nodx): dec. 190717, 204718, 209733, faţă de oâ închis la o: noă (hox): nov. 17173, ian. 28729, mart. 24/31, 25715, 58710. Numeralul cardinal nouăzeci apare o singură dată cu diftongul oâ menţinut: noaădzăci (wjjKShv): sept. 2773, în rest prezentând fenomenul monoftongării: noădzăci (scris: hwx sinh, Hwxshuk, mxshu, hom siu): nov. 170724, dec. 24073, 246721, ian. 3479, febr. 69712, 50723, mart. 40725, mai 12573). Numeralul ordinal al nouălea apare numai cu 6: (al) noăle (Ho'xde, Nwxdi): oct. 45714, 4774, mart. 40712, apr. 88715.
c)	adjectivul nou (< lat. novus) reflectă mai bine fenomenul menţinerii diftongului oâ în forma de feminin. Astfel, se întâlneşte: noaă {hojx, hwjx)\ oct. 66728, nov. 121732 şi, cu accentul schimbat: noâă {hoJx): dec. 204723, faţă de noă (»<>*): febr. 74712, apr. 79717.
d)	forma de dativ plural a pronumelui personal noi (< lat. nos) apare doar de două ori în varianta cu diftongul oâ: noâă (neJx, hwJm): sept. 3/1, nov. 1537 22,26, dar, în mai multe ocurenţe, cu varianta monoftongată: noă (hcm, hwx): ian. 3779, 38736, 39716, ian. 42732, mart. 59722, apr. 7479, mai 118723, 143734, iun. 15575.
e)	substantivul ou (< lat. ovum) - neînregistrat în DLR în scrierile lui Dosoftei -are forma de plural oă (o-k): febr. 60732.
f)	la dativ plural, persoana a Il-a, pronumele vouă (< lat. vos, vobis) se întâlneşte într-un număr mai mare de ocurenţe în forma cu diftongul oâ: voaă {emx, kwjx): oct. 63727, nov. 156711, şi, cu accentul schimbat, voâă (eojm): dec. 2307 20, ian. 575, febr. 86735, faţă de voă (bwx): apr. 73716, mai 145724.
g)	substantivul rouă (< lat. ros, roris) apare în varianta cu diftongul oâ menţinut: râaă (ptdx, pwjx): sept. 7733, nov. 130710, iul. 479 şi, cu accentul pe a: roâă {ptd'x): dec. 21375, 222713, 22472 dar şi în varianta cu oâ închis la 6: roa ipwi): dec. 230710, roă (pe*, pwx): ian. 37736, febr. 56726, apr. 7475, mai 126730.
în concluzie, se poate observa că în textul VS există numeroase exemple care să ilustreze „faza incipientă de monoftongare a diftongului oâ în poziţie -uă, -ue, la 6 sau 6 în cuvintele bisilabice“ menţionate (cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 49,
1.22.0.). Se poate aprecia că, în unele situaţii, varianta monoftongată are un număr mai mare de atestări decât cea cu diftongul menţinut (v. doă, amândoă, noădzăci, pronumele noă).
1.34.1.0.	Diftongul oâ nu s-a redus la 6 în formele de plural ale unor substantive: boacete (oct. 47721, 79722, 8375), boaceturi (nov. 152719); hoară (sept. 12716); sloave (sept. 17726). Dosoftei accentuează aceste cuvinte pe o. în afară
151
de boacete care, este „forma normală, actualul bocet“ fiind „influenţat de verbul a boci“ (Puşchilă, Mol, p. 4), în celelalte două cazuri „diftongarea [...] pare a fi ana-logică“ (id., p. 25).
1.34.1.1.	Diftongul oâ se menţine în loc. adv. cu anevoăe (oct. 45729) (< prep. a + nevoie) şi în subst. voae (< v. sl. volja): sept. 3738, oct. 42726, 52729, 86734, nov. 185729, dec. 211728, 212734, 239728, iul. 477.
1.34.1.2.	Substantivul nevoie (v. sl. nevoljă) reflectă o situaţie diferită. Dosof-tei scrie atât nevoae, deci cu diftongul oâ păstrat: sept. 1071, 1376, oct. 41724, 7579, 87723, nov. 130729, 150721, 18079, dec. 21176, cât şi nevoe, prin urmare, cu oâ monoftongat la o: oct. 79734,36, 82735, nov. 12277, 154713, dec. 18979, 19378, 195730, 21371, ian. 10729, 41723, febr. 5576, 56712, 84723, mart. 3071, mai 117723,12673,129720.
1.34.1.3.	Diftongul oa apare în poziţie ua, în substantivele feminine articulate hotărât: argeâoa (sept. 1277), ficioreâoa (febr. 71724), frunceâoa „ffunte“ (ian. 1729, 4575), mesereâoa „sărac“; „umil“ (dec. 22277), mişeâoa (iun. 15772) şi mişâoa „femeie săracă“ (dec. 21274), mititeaoa (dec. 246727), nepoţeaoa (oct. 9278), sămceâoa „sfâşit; capăt“ (mai 12477) şi sâmceâoa (dec. 193726, ian. 10710, 15734, febr. 5379, 75727), steâoa (dec. 238718, 243715), şervăneâoa „şabana“ (mart. 12/24), tinireâoa (nov. 16372).
1.35.0.	„Lat. nubttum a devenit în româna veche nuăru [...] Vocala u în hiat cu ă (acesta provenit din e < î) a evoluat spre u-o>o-o-o-u, rezultând forma nordică nour, sau, de la faza o - o, prin contragere, a rezultat forma sudică (muntenească) nor“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 54, I.2.9.5., cf. ST.L.EX., p. 5,
1.2.11.0.). Situaţia actuală din graiuri (cf. Gheţie, BD, p. 119) se prezintă astfel: forma nuăr este notată „în Banat şi în câte un punct din judeţele Satu Mare şi Mu-reş“, nour „se întâlneşte în întreaga Moldovă41, iar „nor are curs... în Muntenia44.
Vechiul fonetism, cu u - ă, este atestat în VS: nuăr (dec. 230729) şi diminutivul nuăraş (dec. 23071, 23976), alături de faza u - o (în care ă > o): nuor (oct. 8277, 83718,20,27, nov. 110710,18, 112713, ian. 10725,30, mart. 18/29, 45713,16,23, apr. 66717, 104727, mai 10675,9, 110713, 143730,32) şi diminutivul nuoraş (sept. 2876, 37712, nov. 103721, mart. 26bl72). O dată se găseşte şi verbul a nuora (nov. 110710), cf. şi ruorâ (apr. 89722), ruără (sept. 1672), ruo-rând (oct. 94711).
„Parţial, evoluţia se întâlneşte şi în bubalus > buăru > buoriu) - boor > bour“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 54,1.2.10.0.). în textul VS se întâlneşte faza mai veche, cu -ă: buăr (sept. 2/1,5) şi, cea mai nouă, cu -o: buor (sept. 37sinonim marginal pentru vun din text), buorului (mai 136733).
1.36.0.	Fenomenul transformării lui eâ (iâ) -e în e (ie) -e (ie) pune mari probleme de interpretare specialiştilor „atunci când este vorba de transcrierea cu
152
litere latine a textelor vechi româneşti. Din cauza complexităţii faptelor, a marii varietăţii dialectale a realizării lui, atât în spaţiu, cât şi în timp, precum şi a diferitelor situaţii speciale din anumite cuvinte şi forme, nu există... un punct de vedere unanim acceptat. Este sigur că, la nivelul unor graiuri populare, fenomenul închiderii diftongului eâ la e în poziţie -e a avut loc cel puţin cu două secole înainte de apariţia primelor texte în limba română, în timp ce în altele, diftongul eâ sau g se menţine până astăzi" (Arvinte, ST.L.FAC., p. 49,1.2.1.0.). Potrivit Ivănescu, ILR, p. 469, „diftongul eâ a devenit e, dacă în aceeaşi silabă sau în următoare, imediat sau după alte sunete, era e, i (i), consonantă muiată sau consonantă palatală: leage > lege, besearecă (băsearecă) > beserecă (> biserică). în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii,^ a devenit ie: piatre > pietre. Fenomenul s-a produs în dialectele moldovenesc şi muntenesc probabil ceva mai înainte de întemeierea Principatelor sau cam în acel timp. Desigur, că, de la eâ la e, s-a trecut printr-o fază intermediară $, iar, de la ia la ie, s-a trecut printr-o fază intermediară iq-, aceste faze intermediare se găsesc, de altfel, astăzi în unele regiuni de peste munţi [...] Prin analogie, fenomenul s-a transmis şi în forme gramaticale în care el nu trebuia să apară pe cale fonetică sau a fost anulat în altele în care el trebuia să apară pe această cale“.
în textul V5, ca şi în textele din secolul al XVI-lea, se folosesc slovele chirilice t, a şi 0. Când scriau româneşte, cărturarii, buni cunoscători ai slavonei, atribuiau semnelor t şi 0 valoarea diftongilor eâ şi iâ. Pentru notarea aceloraşi diftongi, aceştia foloseau şi grafemul a care, în slavă, corespundea unei vocale nazale din seria anterioară dar care „chiar în slavă îşi pierduse valoarea iniţială, în urma fenomenului denazalizării iusurilor" (Arvinte, ST.L.EX., p. 2, I.2.2.O.). Când se încearcă cronologizarea monoftongării diftongului eâ, plecând de la atestările din textele scrise în secolul al XVI-lea, cea mai mare dificultate în interpretarea fonetică a grafiilor cu t, a este cauzată de apariţia alternanţelor grafice „între e- pe de o parte, t, a- pe de altă parte, în cuvinte în care diftongul \ea\ nu a existat niciodată" (Vasiliu, Fonologia, p. 154-155). Densusianu, pe baza formelor cu e atestate în textele din secolul al XVI-lea este de părere că eâ...e devenise e...e în această epocă, iar scrierea cu ea şi nu cu e „se explică prin tradiţia grafică" (Densusianu, HLR, II, p. 44; v. şi p. 45). Rosetti, ILR, ed. 1966, p. 207-209, optează pentru aceeaşi interpretare: formele cu t, a ar reprezenta grafia tradiţională, grafia cu e reflectând indicele de evoluţie fonetică. Totuşi, lingvistul nu exclude posibilitatea ca, totuşi, în secolul al XVI-lea, să se fi pronunţat eâ în cuvinte de tipul lege, doar dacă pronunţarea cu e apămse: „E sigur că pronunţarea cu eâ s-a menţinut până târziu" (Rosetti, Consideraţii, p. 130). Notarea lui t în textele din secolele al XVII şi al XVIII-lea, „când eâ trecuse de mult la e“ (loc. cit., p. 129) este atribuită de lingvist tradiţiei grafice.
Pornind de la observaţiile lui A. A vrana, Contribuţii, p. 25-37, E. Vasiliu, Fonologia, p.156, conchide că alternanţa grafică t ~ a~ g „reflectă variaţia liberă
153
a fonemului \e\ cu diftongul \ea\ înaintea unei silabe conţinând un \e\“, această variaţie datorându-se „procesului de monoftongare a diftongului \ea\ în această poziţie, proces în curs de efectuare [...] Excluderea diftongului \ea\ din poziţia -\e\ se produce în momentul în care procesul de monoftongare s-a încheiat, deci după secolul al XVI-lea“. Prin urmare, afirmă specialistul, „procesul de monoftongare nu se încheie încă în secolul al XVI-lea; în această perioadă, cele două pronunţări (cea arhaică [ea] şi cea nouă [e] coexistau. Procesul se încheie după secolul al XVI-lea“ (loc. cit., p. 157).Dacă aceasta este situaţia pentru textele scrise în secolul al XVI-lea, pentru textele din secolul al XVII-lea, interpretarea notării grafe-melor a, t este mai complicată.
S.	Puşcariu, Consideraţiuni, p. 20, precizează că „diftongul ea, înainte de a ajunge, din cauza unui e următor, la rostirea literară e, s-a pronunţat şi se pronunţă încă în multe părţi ca q: fqte, vqde. Tot cu e pronunţă moldovenii uriqşi (din uriaşi) din cauza poziţiei moale următoare şi a palatalei următoare". în recenzia la
I.	Iordan, Diftongarea, p. 384, acelaşi lingvist precizează aria de răspândire a pronunţării ea şi q: „tot vestul teritoriului dacoromân, cu partea cea mai mare a Olteniei şi Transilvaniei, o parte însemnată a Moldovei, precum şi Basarabia aproape întreagă". Aceasta este repartiţia actuală a fenomenului căci, „reducerea diftongului ea în e următor este mai veche decât întâile noastre texte scrise [•••] Prin secolele XVI şi XVII era mai răspândită decât azi, când apare generalizată în Muntenia, pe când prin vestul şi nordul teritoriului dacoromân, formele cu ea (?) au înlocuit, prin regresiune, pe cele cu e“ (loc. cit., p. 391).
Discuţiile referitoare la alternanţa lui t şi cu f în scrierile din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea şi la valoarea acestor slove în scrierea cu litere chirilice a limbii române au ca punct de plecare observaţiile lui Tiktin din Studieri, lingviştii care au cercetat problema susţinând aceste observaţii, completându-le sau combă-tându-le. Cea mai importantă dintre ele se referă la valoarea de q a lui t sau m în cuvinte de tipul lege: „Hatte nun aber t in Itge im 16 Jahrh. einerseits nicht mehr den Lăut ea, der ihm erwiesenermassen fur eine ăltere Periode zukommt, und lau-tete es andrerseits alde noch nicht e wie heute, so folgt hieraus mit Nothwendig-heit dass wir dem, t = mod. e den Werth eines zwischen ea und e liegenden Vocals zuzuschreiben haben. Auf dem Wege von ea zu e liegt aber die Etappe e (â), die einzige, welche geeignet gewesen sein kann, an die Stelle des ea zu treten. Wir haben demanach Itge als Iqge und dementsprechend pare ctre gtme als piqre cqre ggme zu lesen" (Tiktin, Studien, p. 88).
Autorul stabileşte şi aria de răspândire a fonetismelor cu qâ- pe baza unor „personlichen Beobachtungen": „es its eine hervorstehende Eigenthiimlichkeit des gesamten rumănischen Westens, also Ungams, Siebenbiirgens, des Banats und der Bukowina, sowie eines Theils der westlichen Moldau, [...], dass die rumăni-
154
schen Bewohner dieser Gegend an Stelle des e der ostlichen Rumănen, wo es ălterem ea entspricht, ein breiten horen lassen“ (loc. cit., p. 89). Astfel evoluţia fenomenului este redată prin schema (loc. cit., p. 90):
erhalten im:
lege vulgărlat.	_________
leâge urrum.	Silden
lege nordrum. bis z. 18. Jahrh.	Westen
lege nordostrum. bis auf d. Gegenwart	Osten
Tiktin nu mai vede, prin urmare, nici o contradicţie între folosirea slovelor t, a atât pentru a nota pe ea, Ia, cât şi pentru reflexul q, Iq - ca realitate existentă în graiuri: „Da der rumănische Schreiter in vielen ksl. Wortem, wie vtstl, vrtmq, rnsli, priBtelînu, der q îq sprach, wo er die Zeichen t, a zu lesen und zu schreiben gewohnt war, so war es nur naturgemăss, das er in t b die den rumănischen Lauten q ie zukommenden Buchstaben erblickte und, wie vrqme, îqsle durch sptMe, acâf, so auch cqre, îqste durch vtpe, acreauschdriickte“ (loc. cit., p. 90).
Tiktin, chiar dacă presupune că b avea valoarea lui Iq încă din secolul al XVI-lea, ilustrează teoria sa cu exemple în special din scrierile lui Dosoftei şi Cante-mir, în care după opinia sa şi /nota un q. Cel influenţat direct de teoria lui Tiktin a fost D. Puşchilă care, în Mol., p. 11, observă: „Dacă Dosoftei se abate de la tradiţie şi nu scrie lege, pricina este că lui e accentuat latin nu-i mai corespundea diftongul ea din shmneadz*>, de pildă; dacă totuş nu adoptă scrierea cu e, explicarea trebuie căutată în aceea că în graiul lui nu se ajunsese încă la e curat, ci la un e deschis, deci Iqge, treapta intermediară ce trebuie admisă şi pentru forma literară lege. Pentru acest q Dosoftei întrebuinţează litera *, iar cele trei sau patru cazuri de scriere cu e nu dărâmă această concluzie, întrucât e deschis se poate uşor confunda cu e curat.“ în continuare autorul adaugă: „acest q se mai păstrează şi azi în afară de Ardeal, în unele părţi din nordul Moldovei şi prin Bucovina. Dosoftei aparţinea, fie prin locul de naştere, fie prin acela unde a trăit mai mult (vreo mănăstire din Bucovina) unei regiuni caracterizate prin păstrarea lui q deschis11.
Ivănescu, Probi. cap. p. 229, este de acord, alături de Densusianu, Rosetti şi Puşcariu că norma ortografică („tradiţie [...] de origine bulgară44) era de a se nota t cu valoare de ea în textele vechi româneşti, dar că grafia /pentru eă urmat de e, în aceleaşi texte, arată că „în secolul al XVI-lea eă în condiţia pomenită ajunsese la e“, iar ,,/nu putea nota decât pe e şi nu şi pe q, care, din cauza asemănării acustice cu diftongii eă şi Ia, trebuia să fie redat prin acelaşi semn prin care se notau aceşti diftongi, înrudiţi ca timbru cu e.“ Lingvistul ieşean precizează însă că „fenomenul n-a fost [...] general dacoromânesc [...] Eu cred [...] că fenomenul nu era realizat în secolul al XVI-lea decât în aceleaşi graiuri - rămase pe loc sau migrate - în care el
155
se găseşte realizat şi astăzi, şi că prezenţa lui rîn locul vechiului diftong eâ urmat de e, dovedeşte că diftongul ajunsese la e numai când e vorba de aceste graiuri14 {id. ib.). Mai departe, Ivănescu se desprinde de teoria lui Densusianu (Densusianu, HLR, n, p. 56: „trecerea lui ia la e era încă din secolul al XVI-lea; nu am cuteza însă să afirmăm că era generală; ea nu se efectuase, probabil, decât în anumite regiuni44), menţionând că „prezenţa lui /[...] pentru vechiul diftong eâ urmat de e, trebuie să fie explicată altfel44 {Probi, cap., p. 230). Cu pertinenţă, Ivănescu remarcă ceea ce multor cercetători le-a scăpat, şi anume că observaţiile lui Tiktin „sunt valabile numai pentru graiul scris în Moldova sau chiar graiul unor scriitori moldoveni şi [...] pentru graiul ardelean, popular sau scris, iar constatările lui Densusianu, Candrea, Puşcariu, Rosetti, [...] sunt valabile numai pentru graiul popular moldovenesc şi muntenesc44 {Probi, cap., p. 232; s.n.). Pronunţarea 4~ e de către oamenii culţi din Moldova secolelor al XVII-lea —al XVIII-lea şi e - e de către popor este atribuită de lingvistul ieşean diferenţelor de ordin social şi cultural: „pe vremea aceia graiul aristocraţiei şi clerului din Moldova avea 4 - e şi [...] deci era deosebit de graiul poporului44 (lucr. cit. p. 232).
în graiuri, transformarea lui 4 la e are „cronologii deosebite44 {Probi, cap., p. 233). Fenomenul caracterizează „dialectul moldovenesc (împreună cu -ea > -e, -e > -i, -ă > -î)“ şi, în Moldova şi Muntenia, poate fi mai vechi de secolul al XV-lea: „în Moldova el s-a produs la puţin timp după migrarea din Ardeal pe pământul moldovenesc al moldovenilor44 {id. ib.), iar, în Muntenia, „fenomenul pare fi să fi fost anterior migrării românilor sud-dunăreni, căci meglenoromâna [...] are eâ -e“ {id. p. 234). în secolul al XVI-lea, pronunţia „eâ sau £ nu se poate explica în Moldova decât sau prin graiul de Nord, venit din Ardeal în secolul al XV-lea, sau prin graiul maramureşean. Admitem deci în Moldova secolului al XVI-lea nu numai o tradiţie grafică, dar şi una de graiu44, deci „o tradiţie lingvistică, deosebită de graiul popular şi corespunzătoare grafiei44 {id. p. 235). Dosoftei face parte dintre „oamenii culţi44 ai secolului al XVII-lea care, alături de Simion Ştefan, Cante-mir, dar şi de înaintaşii Coresi şi Varlaam „şi-au pus probleme lingvistice - de lingvistică practică: cum să scrie - având de ales între tradiţii lingvistice şi grafice deosebite44 (Ivănescu, Probi, cap., p. 380). Cărturarul moldovean (v. şi Interpretarea grafică) şi-a stabilit nişte norme ortografice clare, pe care le-a urmat consecvent.
Bun cunoscător al slavonei, Dosoftei, după cum se va vedea în exemplele de mai jos, a adoptat vocala v. sl. t din etimoanele slave (slavone) la modelul existent al elementelor moştenite din latină, în care apărea un e în poziţie ă, dându-i valoarea de eâ, potrivit tradiţiei grafice. Important este dacă atunci când în silaba următoare era un e realitatea fonetică era tot eâ (notat şi a). Ivănescu, ILR, p. 585, afirmă că Dosoftei „a dat lui a valoarea de q.“ Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu,
156
ILR, p. 136 vorbesc despre „un arhaism fonetic general în limba scrierilor româneşti ale lui Dosoftei,“ anume „păstrarea diftongului ea, provenit din e, şi în cazurile când în silaba următoare este un e sau un i,“ precizând (v. nota de la subsolul paginii) că „Dosoftei notează consecvent în această poziţie * (sau rar, £) aşa cum notează pe ea şi în cazurile în care s-a menţinut şi astăzi.“ Autorii, deşi sunt de acord - ca majoritatea cercetătorilor - că diftongul eâ s-a redus la e „în regiuni sudice (Ţara Românească) încă din secolul al XVI-lea,“ nu consideră „procesul încheiat nici în secolul al XVII-lea,“ cel puţin pentru anumite regiuni: „Scriitorii moldoveni, de pildă, folosesc mai ales formele cu metafonie, care - probabil -încă se mai menţinea în unele graiuri populare4* (id. ib.). Metafonia, apărută în scrierile lui Dosoftei, este atribuită de specialişti originii sale aromâne (v. şi D. Puşchilă, Mol., p. 10-11, Ivănescu, ILR, p. 576).
După ce exemplifică trei situaţii în care e accentuat este notat cu f- cu observaţia: „metafonia a început să se reducă şi în Moldova** -, lingviştii, în linia lui Ivănescu (v. ILR, p.585), precizează: „Corectarea lui acest*... la «Greşiturile» de la sfârşitul cărţii respective [este vorba de Molitvenic], în ac*st* ar fi un indiciu că autorul susţinea notarea cu -o a lui e în această poziţie sau chiar pronunţarea cu diftong ori cu e deschis** (loc. cit).
Această situaţie specială în textele din secolul al XVII-lea (câteva exemple sunt din scrierile lui Dosoftei) este comentată şi de Gheţie, Introducere, p. 303: „reducerea diftongului -eâ- la e în poziţie moale este pusă în lumină de un număr de grafii care prezentau fin loc de t sau * [...] Valoarea fonetică a acestui e nu poate fi stabilită cu exactitate pe baza interpretării grafiei. E de presupus [...] că în regiunile unde s-a păstrat până azi stadiul «ntermediar» [q], e reproduce un asemenea e deschis: Banat-Hunedoara, Transilvania de nord şi Moldova de nord. în celelalte regiuni, e ar putea avea una din valorile e sau q. Notaţiile cu t sau * devin tradiţionale în zonele unde ea s-a redus la e. în regiunile amintite mai sus ele pot acoperi rostiri cu q (v. şi Gheţie, BD, p. 81: „în grafii de tipul uitpne sau w*pnt [...], I şi * au fost redaţi prin e, care poate nota diftongul ea sau, mai ales după 1600, un e deschis**).
în ST.L.FAC., p. 49,1.2.1.0., V. Arvinte precizează că în ediţia „cărţii Facerea din Biblia de la Bucureşti, precum şi în cazul celor două manuscrise publicate simultan, editorii au convenit să transcrie cu un e slovele slavone t şi *, eventual 0, prin care se notau în vechea română diftongii eâ şi iâ.“ Discutând „apariţia sistematică a slovelor t şi * (ultima curentă în ms. 45) în cuvintele româneşti care în etimonul slavon aveau un t, un * (= q nazal), apoi grupul sonor -ja-, sau grupul sonor ca,“ observă că „în mintea cărturarilor români din a doua jumătate a secolului al XVII-lea - juca un rol important nu numai tradiţia grafică, rezidând în transcrierea diftongilor eâ şi iâ în poziţie e prin slovele menţionate, t şi *, ci şi faptul
157
că exista o influenţă permanentă din partea etimonurilor slave, ale căror grafie şi rostire le era bine cunoscută cărturarilor români. Această influenţă nu se limita numai la grafie, ci, cu o foarte mare probabilitate, şi la rostire (s.n.), astfel, încât t, Âîn poziţie e acopereau o pronunţie cu diftongii eâ,iâ sau, cel puţin, cu q (deschis). Numai în acest mod poate fi interpretată alternanţa grafică -t- / -e- (sg. şi pl.) în cuvinte ca sptâte / speMH, nentrne / neuepH (rostite, poate, vreame/vremv, peceate/peceţi). Prin convenţie, în ediţia de faţă folosim grafiile vreme, pecete“ (Arvinte, ST.L.EX., p. 2,1. 2.2.O.).
Totodată, pornind de la apropierea făcută de I. Pătruţ între monoftongarea diftongului oâ în poziţie -mo, -ue la -o- sau 6 în cuvinte bisilabice de tipul nouă, două şi monoftongarea diftongului eâ, în sensul că schimbările ar fi putut avea loc aproximativ în acelaşi timp, lingvistul ieşean crede că poate „scoate unele concluzii privind valoarea slovelor t şi Â, când acestea erau folosite pentru a nota diftongii eâ, iâ - e“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 49,1. 2.2.O.). Prin urmare, dacă „închiderea lui oâ la o era la sfârşitul secolului al XVII-lea, în cazul cuvintelor bisilabice, în faza incipientă,“ atunci „s-ar putea conchide că nici închiderea lui eâ la e nu era încă peste tot realizată. De altfel, [...] nici până astăzi ea nu a fost dusă până la capăt în multe graiuri populare" (id. ib.). Ca şi Em. Vasiliu, care consideră (Fonologia, p. 173) că „în secolul al XVII-lea, norma ortografică este păstrată, deşi, înainte de o silabă conţinând un \e\, nu mai poate apărea diftongul \ea\\ N.A. Ursu, în Notă asupra ediţiei la PsV este de părere că dacă t „reprezintă, în aproape toate cazurile, diftongul ea“ (p. XLIV), m „are multiple valori fonologice în tipăritura lui Dosoftei (p. XLV). Pentru situaţia  în poziţie e filologul ieşean crede că m „reprezintă un e deschis, pronunţat ca atare şi astăzi în graiurile româneşti de nord, nu diftongul ea“ (id. ib.).
Pentru textul VS, valorile slovelor t şi a în anumite poziţii vor fi stabilite pe parcurs, prin exemplificare. Referitor la problema grafemului  în poziţie e, când este urmat de e (sau i), considerăm că teoria lui G. Ivănescu este cea mai aproape de adevărul lingvistic, şi anume că  în poziţiile menţionate are valoarea lui q. Chiar dacă procesul închiderii diftongului eâ la e se realizase în secolul al XVI-lea, credem că această situaţie este valabilă numai la nivelul graiurilor populare. Din acest punct de vedere, N.A. Ursu are dreptate să transcrie: beserică, crede, cucernic etc. sau aşe, cămeaşe, jele etc. grafii ca EecapMKh, npatf, kSuaphhk sau mim, KhMAtuf, ikmac (v. PsV, p. XLV), potrivit şi precizării domniei sale amintită mai sus. Dar ţinând cont, pe de o parte, de opinia lui Ivănescu (Probi, cap., p. 232) potrivit căreia graiul aristocraţiei şi al clerului din Moldova era deosebit de cel al poporului şi, pe de altă parte, de tradiţia grafică (eventual şi de rostirea unor slavo-nisme în al căror etimon exista t în poziţia e sau un m), nu se poate spune cu certitudine că  are în scrierile mitropolitului numai valoarea lui e (în poziţia e) ca în
158
vorbirea poporului. După cum s-a văzut, majoritatea cercetătorilor consideră ca posibilă pronunţarea cu e deschis (dacă nu cu diftongul eâ) şi după 1600, menţionând fiecare probabilitatea ca procesul de închidere a diftongului eâ în poziţie e (prin faza intermediară q) la e să fi continuat şi în secolele al XVII-lea - al XVIII-lea în anumite regiuni. Prin urmare, în VS,  în poziţie e, urmat de e în silaba următoare are valoarea unui e deschis (v. Ivănescu, Probi, cap., p. 232, ILR, p. 585, Arvinte, ST.L.FAC., p. 49,1. 2.1.0., 2.2.O., ST.L.EX., p. 2,1. 2.2.O.). Poate că, în unele situaţii, mitropolitul rostea şi diftongul eâ (v. Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 138), aşa cum foarte posibil este ca să fi rostit un simplu e, cum susţine N.A. Ursu. Nici cele câteva abateri de la scrierea cu  la sg. şi la pl., deci alternanţa  la sg., e la pl. nu pot aduce o rezolvare definitivă acestei probleme atât de mult dezbătută în studiile de specialitate. Pentru că acest studiu nu are în spate o ediţie, ca în cazul BB, vom evita folosirea unui semn diacritic, exemplificând termenii luaţi în discuţie în alfabetul chirilic, aşa cum apar în textul tipărit al VS. Unde valoarea slovelor t, a poate fi precizată, se va recurge la transcriere obişnuită. în acest sens trebuie menţionată observaţia lui G. Ivănescu din Studii, p. 55, cu referire directă la scrierile lui Dosoftei: „O pronunţie pe atunci populară într-o mare parte a Moldovei era aceea a vechiului ea ca e, în cazul în care urmau e, i sunet muiat, diftongul ea. Dosoftei a introdus în Psaltirea în versuri grafia e şi a notat deci prin f, fie pe e, fie pe q. Dar, în tipăriturile care au urmat, Dosoftei a revenit la semnul t, care notează şi pe qa, şi mai ales la a, care nota, desigur, pe q“.
1.36.1.0.	Diftongul eâ în unele substantive de origine slavă este etimologic.
a)	în poziţie eâ...u
Cuvântul cneaz (< v. sl. knezî, cf. ucr. knjaz, rus. knjazu) apare, o dată, cu grafia t: KHtsUâHH (ian. 18716) şi, de mai multe ori, cu slova Â-. khâs( S/iti/t) (ian.7732, mart. 46724,31, 48716, apr. 69719, iun.16715). Termenul se întâlneşte în VS, într-un număr mare de ocurenţe, într-o variantă care nu se termină în africa-tă, ci în consonanta j, probabil sub influenţa formei de plural: sg. khÂ)k(H/i&H) (dec. 215732, mart. 15/13, 28728, 28715, 3871,2,5, 45729,35, apr. 69711, 10274, mai
111716,17,	120736, 123733, 127720, 131723, 133723, iun. 160710), pl. khâxîh (ian. 1678). O dată, la singular, cuvântul apare cu j muiat (urmat de diftongul iu), în forma de genitiv-dativ: „măguliciunile khÂmuaSh “(ian. 8710). în alte două situaţii, diftongul eâ (A) este înlocuit cu diftongul iâ (u) - grafie care redă mai exact etimonul ucrainean sau pe cel rusesc: gen.-dat.: „astând naintea KHidxio/tSit' (febr. 74711); nom., fără diftongul iu: KHBxSdit (mart. 2877).
Numai cu slova t, etimologică, apar în textul VS următoarele cuvinte: deal (nov. 143719, dec. 19175: AUt) < v. sl. delii-, leac (oct. 43710, 9075, febr. 55735, 5674, 59731, mai 12577: AtKt) < v. sl. leku, cf. bg., v. sl., cr., ucr. lek, srb. Ijak, pol. lek-, leah (mai 144719: At/t) < v. sl. lechu, cf. ucr. ljach\ leat (mart. 14/25,
159
15/35, 2777: atm- neaccentuat în VS şi cu t suprascris - < v. sl. leto\ plean „pradă, captură de război“ (nov. 10575,6: ndtntid) < v. sl. ndtHb, cf. bg. plen, v. slov. plen, pol. plen (sau, cf. Tiktin, Studien, p. 11, din slavonul bisericesc pl tnu)', adj./subst. sireap „sălbatic“ (oct. 45733, nov. 118718, 139722, 14177, 168728, 17471, dec. 193720, ian. 45731, febr. 55730, mart. 3777: cnpta(b) < v. sl. cseptnh, bg. ceupen - o singură dată apare grafia cu diftongul iâ {ây.cHpant (apr. 92726); steag (sept. 1772, febr. 57727, 69712,20: cmtr(tipH) < slavonul crtrb-, teasc (sept. 8710, oct. 73721: mtCKb) < v. sl. rtcKb, cf. srb. tijesak, rus. tiski; treaz (sept. 20735, febr. 7479: mptsb) < v. sl. rptsBh; adj./subst. viteaz (oct. 61730, nov. 142719, 170723, dec. 217729, ian. 38728, febr. 6475, mart. 62718, mai 108725, iun. 150714: sMmtsb), fem. art. viteaza (dec. 233717, apr. 100731: BMmtsJ) < v. sl. vitqzî, rus. vitjazi - o singură dată cuvântul apara cu diftongul <r. BMmBSb (nov. 178726), probabil sub influenţa etimonului rusesc.
Numai cu slova  este scris substantivul ratez (< ucr. pentH3b, magh. retesz, sau din „slavonul bisericesc retţzT\ cf. Tiktin, Studien, p. 12): pimĂsfa (sept. 97733 - de menţionat că în DLR citatul a fost înregistrat greşit, la p. 987).
Cuvântul veac (< v. sl. BtKh) apare scris, alternativ, cu slovele t şi Â\ EtKdâ (oct. 7779, nov. 157733), eÂke (febr. 50726).
b)	în poziţie eâ...ă.
Cu slova t apar, în VS, următoarele cuvinte: isţeală (ian. 15711: ncutdd) < cf. isţeli < v. sl. iscşljatv, leancă (oct. 83722: dtmd) „haină lungă până la călcâie" < ucr. Ijanka', pleavă (febr. 55711: natBx) < v. sl. natss, sireapă (oct. 8578, febr. 50716: cHptnx) < v. sl. cstptnb, bg. ceupen', treabă (sept. 2576, oct. 51721, nov. 114719, 129726, 139710, 140726, 14379, 145731, 16979, 185721, dec. 19374, 19573, 226734, ian. 18713, febr. 55726, 59713, 75712, mart. 4/26, 31717, 5672, mai 115731, 125730, 13375, iun. 149723, 153716, 154736, 159714: mpiax, dar şi mptBv. nov. 167721), artic, treaba (oct. 74719, nov. 174732, 17773,
184721,32,	dec. 208718,28, mart. 24/15, 29715, 35737: mp ied) < v. sl. rptEd-există o singură atestare în care în loc de t apare &. mpas* (febr. 53710); zaveasă (oct. 66732: ăJBtcx) „perdea" < v. sl. zavesa.
c)	în poziţie eâ...e.
Substantivul cleşte (< v. sl. klesta) este prezent în VS numai cu slova  (= eă): KAÂifie (sept. 25718, 3775, oct. 67715). La plural, cuvântul apare scris numai cu e (nediftongat), în două forme: ttdetpb (oct. 95729, nov. 168731) şi KdCtpSpî (febr. 55716).
Cu slova t (= eâ), etimologică, este scris cuvântul peaveţ „cantor" (ian. 367 24,30: niseu) < v. sl. atsbUb.
Numai cu slova â (= eâ sau e deschis) apar în textul VS următorii termeni: lea-ne (oct. 52712, nov. 164725, ian. 9716, febr. 7175, mart. 24/21, mai 127730,
160
12873: aÂhi) < v. sl. lem, precum şi derivatele leaneş (oct. 52723, mart. 31712: AÂNCiuh) şi neleaneş (mart. 4076: Hf/iÂHeuih) - de menţionat că în DA, s.a., nu este înregistrată nici o atestare din scrierile mitropolitului; mreajă (apr. 99723,28, 104715 - numai articulat: MpÂxA) < v. sl. Mptxd - de menţionat că în DLR, s.a., nu este înregistrat nici un citat din textul VS; peceate (nov. 159714, mart. 27rbl7 12, apr. 88725, mai 109719, 12779: nmÂmi), art. peceatea (nov. 16677, febr. 8174: nmÂmÂ) < v. sl. ne^drt - de menţionat că în DLR, s.a., nu este înregistrată nici o atestare din scrierile lui Dosoftei; poveaste (sept. 1577, 22728, dec. 236714, apr. 10171: nvEÂcme), art. poveastea (oct. 89732, 9771, nov. 103733, 148723, 152722, dec. 23978, mart. 5476: mEÂcmĂ) < v. sl. nvstcTh); veasel (sept. 9731, nov. 120722, 140713, dec. 196721, 235728, ian. 2732, 17711, 35726, febr. 6873, mart. 5/21, 10/29, apr. 6873: mase. BÂceaţt), fem. eÂcia,*) < v. sl. veselă, cf. bg. vesel; veaste (sept. 29731, oct. 4371, 80728, 94724, nov. 127733, 138727, dec. 19079, 22977, ian. 2671, 39731, febr. 51728, 68723, mart. 12/21, 34711, 42710, apr. 67727, mai 11072, 127735, iun. 155729 etc.: eÂcme, art. EĂcma -cuvântul apare scris şi cu slova t; Eterni (nov. 154723, 159724) < v. sl. vesti; vreame (sept. 8725, 29714, 36729, oct. 48729, 6578, 92716, nov. 99720, 116711, 126712, 14079, 17273, 18271, dec. 18473, 189727, 19475, 20275, 225713, ian. 177, 21723, 28724, febr. 49724, 55736, 64712,32, mart. 6/9, 23/33, 27714, 52721, apr. 63720, 64729, 7376, 81725, mai 12578, iun. 150725, iul. 2732 etc.: spÂMi, art. RpÂMA) < v. sl. vremq - o singură dată cuvântul este scris cu m: spMMf (ian. 675), în acest caz fiind vorba, cu siguranţă, de confuzia între slovele a şi <*; devreame (oct. 6379, nov. 145722, dec. 23778: AispÂMi) < prep. de + vreme.
d) în poziţie eâ...i.
Slova t, etimologică, apare în cuvintele: leastviţă (nov. 171731, mart. 58718: AtcmEHU,x) < „slav. bis. lestvica“ (DA), ispoveadnic, -i (sept. 2374, oct. 60722, nov. 100714, 11676, 137721, dec. 226721,30, 229711, 23977, ian. 575, febr. 5071, 79712: dcnvEtAHHK, -</) < v. sl. HcnvEtAhHHKi; propoveadnic (ian. 25710: nponvEtAHHKt) < v. sl. np0ti0Et\hHHKt - cuvântul nu este înregistrat în DLR în scrierile mitropolitului.
Situaţia substantivului vedenie < slavonul eha tute este diferită, acesta prezentând, în scriere, oscilaţia între diftongul eă (sau e deschis), notat cu slova t: eha inie (oct. 69729, mai 132716) şi e, notat cu &. sg. ehaghîi, pl. ehaihîh (oct. 41720, nov. 113723, 11675, 144727, 148728, dec. 203716, 210728, febr. 61713, mart. 26vbi724, apr. 72711), art. ehaghîa (oct. 45733, nov. 149732), gen.-dat. ehaehîih (nov. 144732). Acesta este unul dintre cazurile care pun sub semnul întrebării valoarea de diftong a slovei t din textele redactate în secolul al XVH-lea.
Numai slova  (= eâ sau e deschis) este notată mai ales în substantivele derivate cu sufixele -(et)nic, -iţă, -(el)işte: brobodealnic „broboadă" (mai 11871:
161
Epcs04Â/tHHnH/th) < „slav. bis. brobodtniniku“, Tiktin, Studieri, p. 16, sau din broboadă [< bg. podbrazdam, podbradka (Ciorănescu, DER) + suf. -elnic]; nameas-nic „locţiitor sau reprezentant al cuiva într-o funcţie însemnată, laică sau religioa-să“ (iul. 4710: HdMÂCNHK&Ah) < slavonul HiMtcrbHMKb de menţionat că în DLR nu există atestări din scrierile lui Dosoftei; nemeamic (ian. 29736: HBMÂpHHKb)
< v. sl. * namerînu (< *nameriti > rom. nimeri sau, cf. DLR, „din slavonul hj-MtphHt „care vine) - în DLR nu există atestări din scrierile mitropolitului; ne-treabnic (oct. 77712, nov. 159711, mart. 32730: HempÂEHMKb), fem. netreabnică (mart. 2737: HempÂEHHKx) < slavonul HfrptEbHb-, oprealişte (iun. 158715: wnpÂ-AHipi) [ opri (< v. sl. anptTH (cai) + suf. -elişte]', pomeanic (oct. 8875, iul. 2713: noMÂHHKh) < v. sl. hvm tHbHHKh, înregistrat în DLR ap. TDRG\ postealnic (mart. 4973, iul. 1726: nvcmÂAHHK) < slavonul nocrtAbHHKb-, sfeaşnic (febr. 78731: cţÂuiHHKb), sfeaştnic (nov. 120726, 176734, febr. 72730, mai 10979: cţÂtp-HHKb), sveaştnic (mart. 25727: CEÂrpHHKb) < slavonul CEttpHHKb)-, sfeatnic (sept. 15730, ian. 2277, mart. 3274, 3974: cţÂmHHKh) < slavonul cbstTbHbKb, cstr-HMKt; vârtealnifă (oct. 48733, mart. 58735: EhpmÂAHHlix, -j) < „slav. bis. *vruttnica (v. vrutitiY, Tiktin, Studien, p. 16; vreadnic, -ă (sept. 472, oct. 63724, 66725, 74732, nov. 163710, dec. 187725, 193734, mart.13/10, 27vbi7l6, apr. 65717, 75725, mai 119726: EpÂ\HHK(h), epâahhk(/*) < v. sl. vredinu\ nevreadnic (nov. 11679, mart. 12/8, apr. 10079: hbepÂahhk{L).
Oscilaţia în redarea grafică a diftongului eâ prin slova t sau  se întâlneşte în următoarele cuvinte: pleavniţă „loc în care se ţine pleava; magazie, şopron (pentru pleavă)“ (< „slav. bis. pl tvinica“, Tiktin, Studien, p. 16, dar, cf. DLR, „din bg. wifieHuifau), scris natBHHUx (febr. 8374, mai 146726) şi nAÂBHHUx (febr. 8373, mart. 6177) - în DLR este înregistrat numai pe baza atestărilor din scrierea lui Dosoftei; veacinic, -ă (< v. sl. vecinii), scris EtuHHHK{b), -x (oct. 96714, nov. 140733, 141717) şi EÂmmm{b), -m (oct. 73733, nov. 150713, dec. 189719, 1927 13,206728,238711).
Diftongul eâ...i este etimologic şi în cuvântul obicei (< bg. o6mau): wehuÂî sau wehuÂm (sept. 11729, oct. 51731, 52735, nov. 13778, 144736, 146727, 1607 35, nov. 179736, dec. 224712, ian. 19736, 27733, 37725, 43722, febr. 50730, 75713, 83723, mart. 17/19, 54732, 55721, 58726, 6277, apr. 63712,15, 66720, 67724, 96727, mai 113713), wbhu» (mart. 30710, 5575, apr. 72719, mai 14374).
1.36.1.1.0.	Diftongul eă în poziţie ă este redat ca Â, t în unele substantive de origine latină: biserică (< lat. basilica), scris EecÂpiKK (oct. 39712, mai 130718); cămaşă (< lat. comisia) apare, într-o singură atestare, cu ş dur: KbMÂwx (sept. 9r/l); fereastră (< lat. fenestra) este scris numai cu i\ $eptcmpx (oct. 4776, nov. 10271, ian. 25714, febr. 62717, mai 109715), apărând şi în varianta ţeptcmx
162
(febr. 71732), cu dispariţia lui r prin disimilare totală [potrivit Gheţie, BD, p. 155, fenomenul se întâlneşte astăzi pe „un vast teritoriu care cuprinde Transilvania (cu excepţia unor regiuni sudice) şi Moldova41, apărând „şi prin Banat şi vestul Olteniei44, dar atestarea în documente - potrivit autorului - este rară şi posterioară secolului al XVII-lea: pl.ferăşti (Iaşi, 1761)]; freamăt (< lat. fremitus) apare în VS, într-o singură atestare, cu palatalizarea lui / în h şi scris cu slova t: jfptMhm (oct. 79719) (potrivit Gheţie, BD, p. 130, această formă, considerată în TDRG specifică Moldovei şi Ardealului, „a apărut, probabil, ca urmare a contaminării lui freamăt cu ucr. hremity «a dudui»44; forma de fem. MÂchpx „sărac, umil; vrednic de milă, de plâns, nenorocit44 (ian. 29714) < lat. miser, -a\ treapăd (< lat. trepîdus, cf. Tiktin, Studieri, p. 29, sau „postverbal de la trepăda < lat. trepidare“, cf. DLR) apare cu t: mptnhA „alergătură; zbucium44 (sept. 18710, iun. 16274).
1.36.1.1.1.	Diftongul eă în poziţie ă apare ca t, Â şi în conjugarea unor verbe de origine latină la indicativ prezent, persoana a IlI-a sg., la indicativ perfect simplu, persoanele a IlI-a sg. şi a IlI-a pl., la imperativ şi la conjunctiv prezent, persoana a IlI-a sg.: ch AţnomtpÂsx (mart. 4678), Jdtcx (nov. 177712), ca acmmahâsm (sept. 1476), ca EdmiftoKop tcKM (febr. 8874), ca Ednrţ/roEdp icKX (sept. 1977), EâmifHK&pisx (nov. 164714), ca nptsx (dec. 189713), Kdţiemtsx (nov. 129715), k6aaÎcm (oct.83719), Afptcx (febr. 86733), ca ca Aeptrx (ian. 28734, apr. 96713), AHptcM (nov. 185715), rhmtshU (mart. 2975), vHHripx (febr. 8374), (ne mau) vw&ptsx (mart. 30718), Aimehijiâsx (oct. 87717), ca ciHKptsM (nov. 177720, dec. 229734), "ÎHAeMNtsM (nov. 121723), fnAi-penmtsx (febr. 56729), MhHAipenmisx (nov. 140728), ca i-AHpînmtsx (nov. 163735), ’tHţptHmisx (nov. 15476), fniţiAtcx (sept. 27711, nov. 109710, 154717, apr. 85728, mai 138729), 'tHUhdtchpM (mart. 61710), dSrcptsx (oct. 51711, nov. 14071, dec. 190729, apr. 102719), ca A&Kptsx (mart. 4773), MÂpcx (oct. 9373, nov. 137724, 143723, dec. 225716, 239723, mai 130724), MÂpch (ian. 4171, febr. 6779), MÂpc*M (oct. 78727, 79716, 80727), MÂpchM (oct.
78715,22,	7977), MÂpchpx (oct. 5671, 70716, 91723, nov. 129711, 14576, ian. 29714, mart. 28716), MMKunoptsx (nov. 163727), hUm tsx (nov. 165718), na-XHmtsx (mai 113715), p^disn (dec. 204717), ca tuÂsx (nov. 160733) - caz de muiere a şuierătoarei; tpipcipj?, (mart. 19/30), oppctsx (nov. 10479) ş.a.
Verbul a {se) lepăda (probabil din lat. lapido, -are) este scris, la reflexiv, persoana I sg.: ca Mh nin*A (febr. 56712), me AtnhAt (apr.6876), şi, la imperativ: dini a* (nov. 129735), dtnhAtu (ian. 39717). Apare şi forma hipercorectă: ca me AanhA (mart. 4677).
1.36.1.1.2.	Diftongul eă (= t, Â) în poziţie ă apare şi în unele substantive derivate cu sufixul de origine slavonă -eală (< v. sl. elî, - tli, ci. Tiktin, Studieri, p. 14): AcSnpÂdx (mai 14578); $tpEHHmtAM (nov. 113718, 130712, 13677,
163
183729, dec. 208734, 21077, ian. 19728, mart. 24/28, 26vbi731, mai 132732) // xepBHHmiax (oct. 5678, apr. 74728); noputA* (nov. 123730, febr. 50719, 807 22, mart. 61733); mHHAtax (mart. 32734), cu sensul, probabil, de „scândură (ca loc/instrument de schingiuire)41, cf. tindeche < lat. tendicula (cuvântul nu este înregistrat în nici unul dintre dicţionarele cercetate).
Despre acest sufix discută I. Iordan în Diftongarea, p. 82: „împrumutat tot din limbi slave. Originea lui nu pare definitiv fixată. Tiktin, Studieri, p. 14, vorbeşte despre un vbulg. - Ut, fără a aduce însă probe cu cuvinte româneşti împrumutate din vbulg.; Principii, 232, îl explică prin diferenţiare din -eâ, -iâ, -iele', Pascu, 236 îl socoteşte ca provenind din slav. -ela, -el. De fapt, la acest sufix avem a face pe de o parte cu un împrumut din vbulg. şi bulgară, exemple: istrorom. sup^'le
<	vbulg. sop tlh, dacorom. scrobeâlă, vedeâlă < bulg. scrob tla, vid tlo\ pe de alta cu principiul analogiei, graţie căruia cuvinte slave, împrumutate de Români şi terminate în -ela, -el, -alo etc. au primit şi ele sufixul -eâlă. în acelaşi timp, fiindcă pluralul substantivelor în -eâ, -iâ suna, în ceea ce priveşte terminaţia, identic cu pluralul celor în -eâlă, unele din cele în -eâ, -iâ au primit terminaţia -lă, astfel încât sufixul lor s-a identificat cu sufixul -eâlă.“
1.36.1.2.0.	Diftongul eâ (4 f) în poziţie e apare într-un număr mare de cuvinte de origine latină, în unele cazuri fiind etimologic:
a)	în forma de singular a unor substantive: dpÂme (mai 136734) < lat. aretem (= arietem, aries); dEÂpAi (oct. 55719, 93716, nov. 144722, dec. 189728, 19271, 22372, ian. 9733, 15711, febr. 77720, mai 129719) < avea (< lat. habere); EepBÂue (dec. 213712, 214721, mart. 21/2, mai 124729, 146728) < lat. vervex, -cern, e&-pÂme(Ae) (ian. 34719, febr. 81714) < lat. boletis (= boletus) - creat „prin analogie cu substantivele formate cu sufixul -ete (< lat. pop. -ittus)“, cf. Pascu, Suf. rom., p. 39; KhMÂm,-A (nov. 103715, 110719, 139714, 158717, dec. 235716, 237718, ian. 10728, 1278, 2574, 2872, febr. 8072, mart. 40735, 61725, mai 144726)
<	lat. comisia-, AĂpem (oct. 42724, 73719, nov. 99726, 143727, 173723, dec. 247719, ian. 2875, febr. 71711, mart. 38719) < lat. dîgitus; AdpÂpe, -a (sept. 27730, 38724, oct. 74734, 74710, nov. 125730, 13174, 149711, 152723, 161721, ian. 30720) < durea (< lat. dolere); sÂcmpe (nov. 126726, mart. 10/7, apr. 8678)
<	lat. dextrae',	- cuvânt cu numeroase apariţii în textul studiat (sept. 26718,
oct. 44717, 89731 etc.) < lat. familia', ’hmi8HÂpeK(t) (nov. 177V4, ian. 21734, febr. 58723 etc.) < lat. tenebricus; âÂpe, -a (sept. 3/11,16724, 36722, oct. 94726, nov. 11278, 119728, 13876, dec. 191716, 241719, ian. 2712, febr. 7577, mart. 3873, apr. 86710, mai 130711, iun. 15l77etc.) < lat. legem\ mase. art. MÂcepda (mart. 56726), pl. art. MÂcepMdwp (sept. 1714) < lat. miser, -um; nhpAne (nov. 10871, 121728, iul. 4732) < lat. paric{u)lo, nhpAce.uH (oct. 63732, dec. 217714, febr. 5976, 69710, 71713) < lat. quadragesimae; ntpÂme (oct. 8174, nov.
164
159715, mai 117718, 144724) < lat. parietem, -tis] nÂtpe (sept. 32724, oct. 70719, nov. 128/notă marginală, 177726, febr. 6076,7, apr. 65732, 76732, 88713) < lat. piscis] cÂutpe (nov. 171723, ian. 3876, mart. 30725) < lat. sîcîlis] cÂuemM (oct. 43711, dec. 212728, ian. 10729, 28711, febr. 81710) şi cÂvmt (apr. 10572) < lat. siccîtas; cÂme (sept. 5/7, nov. 158714, 17273, dec. 225727, 243730, ian. 16732, febr. 75727, mai 122715) < lat. sitis] cnÂme (sept. 477, 25714, mai 123717) < lat. spatha] dpÂKe (sept. 3736, 26728, 36730,31, dec. 21179, mai 1337 31) < lat. auricula.
Aici poate fi încadrat şi substantivul scumpeate, cu diferite sensuri: „scumpire", „sărăcie, lipsă", „zgârcenie, avariţie", derivat cu sufixul -ete (< lat. pop. -ittus) de la scump (v. sl. cKxnt), încadrat de Pascu, Suf. rom., p. 39 la „fenomene de analogie" şi atestat în VS în forma cK$tnnÂme (dec. 212732, 247726, 24771,2, ian. 6718, apr. 7173, 8877, mai 128716, iun. 157730).
b)	în unele adverbe: dAÂcf, -a (sept. 6717, 2773, nov. 174726, mai 136727 etc.) < a + des (< lat. densus); loc. adv. AamĂcihbk&/ (oct. 46724, febr. 78726) (amestec < amesteca < lat. ammixticare); JcÂMfHA (sept. 32730, nov. 112714, dec. 18971,2 etc.) < lat. assimile;
c)	în unele adjective: A 8mâcitibkx (febr. 64720) < lat. domesticus; HÂmeA (dec. 237718, ian. 17715, febr. 68711) şi, substantivat, „HÂmfAHd zidiului“ (oct. 46723) < lat. nitîdus] pÂue (nov. 13673, febr. 52723, mart. 39730, mai 1167
19,21)	< lat. recens] pÂneAe (oct. 75714,33, 81723, 90721, nov. 11779 etc.) şi, substantivat, ,j>ÂneAA firii sale“ (mai 125716) < lat. rapidus, rapide; forma de feminin a adjectivului vechi [< lat. veclus (= vetulus)]: sâkb (dec. 204723, 239730, febr. 6476,33, 74712); BÂpAf (sept. 777, oct. 80715, nov. 13277, dec. 206733, ian. 19715, mai 138714) < lat. vulg. virdem = clas. vindem; sÂipiA (febr. 68710, mart. 3379) < lat. *vescidus < vescus]
d)	în unele numerale: sÂue - cu numeroase atestări (febr. 67713, mai 109719 etc.) < lat. decern; d sâqa (nov. 107732), dd sÂuedf (mart. 3572,5, 5478); formele cu plural în -eale < lat. -ellae, -illae: rndcmpÂdf (sept. 20726, apr. 71721) şi mdmempÂdf (apr. 85726) - formate, probabil, prin analogie cu pluralele substantivelor în -eale (v. pct. f);
e)	în formele de infinitiv lung ale unor verbe : Kt\Âpe, KhAÂpA (oct. 41724, 92712, nov. 184712, ian. 41712) {cădea < lat. cădere)] uÂpepa (mai 11375, 1417 11, iun. 16075) (cere < lat. quaerere)] ptoHrÂpe, -a (sept. 8719, oct. 7478, 86717, nov. 182736, 18576) (Junghia < lat. jugulare); ’t'HChHhmcuiÂpA (nov. 180731) [însănătoşi < în + sănătos (< lat. sanitosus)] - aici, caz de muiere a şuierătoarei; npHQÂnepr, -a (nov. 146714, 164719, mart. 27vbl7l7, apr. 66722) şi HenpnuÂnepe, -a (nov. 14878, 15079, 166731, ian. 12732, 3575, febr. 58733, mart. 40715) (pricepe < lat. percipere); npHserÂpe, -a (sept. 3718, oct. 39714, 41733, ian.
165
5724, febr. 66731, 68733) (priveghea < lat. pervigilare); nSmÂpe, -a (oct. 71711, nov. 102v/4, dec,189v/16, mai 132728, iun. 153710 etc.) (putea < lat. *potere); aciAÂpe, -a (oct. 52715, nov. 141722, 147714, 148727, febr. 57733, apr. 7576) (scădea < lat. *excadere); uteAÂpA (febr. 80732) (şedea < lat. şedere)', mhuÂpe, -a (oct. 56728, dec. 190724, 196733, 24478, ian. 17722, 2974, febr. 71730, mart. 27vbl7l 1, 43727, mai 12873) şi HemmÂpe (mai 128715) (tăcea < lat. tăcere)', mÂMtpA (mai 127733) (teme < lat. timere); UHHÂpA (febr. 7279, apr. 6972) şi, cu f dur, uxHÂpA (dec. 221728, apr. 7978, 101722, mart. 4773,9 etc.) (ţine < lat. tenere); sfAÂpe, -a (nov. 101715, ian. 24730,33, dec. 207735 etc.) şi neseAÂpe (oct. 90727, mai 109715) (vedea < lat. videre); spÂpA (dec. 195722) (vrea < lat. *volere);
f)	în forma de plural a unor substantive (în special cele terminate în -eale < lat. -ellae, -illae), în unele cazuri fiind etimologic: KÂnmeuH (sept. 2720, febr. 74714) (pieptene < lat. pecten sau, cf. Tiktin, Studien, p. 39, din lat. *pectîne); K$pÂAf (sept. 36723, oct. 95718, nov. 111716, 134732, ian. 274, febr. 74734) (curea
<	lat. corrigia sau < lat. *corella, cf. Iordan, Diftongarea, p. 59; Tiktin, Studien, p. 44, consideră acest plural creat prin analogie); $Âue (dec. 212718, ian. 25734, mai 10779) (faţă < lat. facies); pâmshm (sept.3720, nov. 151718,23, ian. 15731, iun. 156725) (geamăn < lat. geminus); gen.-dat. îfÂHiatp (mart. 27vbl734) (geană
<	lat. gena)' WAÂue (sept. 5710, 975, dec. 191724, 20175, 22275, 23277, ian. 36715, apr. 73727, mai 138717, 143736) (judeţ < lat. judicium); x^Pe (sept. 477, 5719, oct. 61731,33, nov. 168736, dec. 23279) (fier < lat. fer rum); hhÂai (apr. 71728) (inel < lat. anellus); aÂmhi (nov. 14272, dec. 216717, ian. 42722, mart. 53730 etc.) (lemn < lat. lignum); AfaÂţepî (nov. 16675, ian. 31722) (luceafăr
<	lat. Lucifer); MhcÂAe (sept. 36718, oct. 92726, ian. 27736, mart. 18/22, iun. 151720) (măsea < lat. maxilla)', MÂpe sept. 14722, ian. 36712) (măr < lat. vulg. melum = lat. clas. malum)', MÂpe (mart. 57730) (miere < lat. meî)\ MÂcepu (sept. 1714) (mizer < lat. miser, -um); MKASwÂAe (mart. 49735, apr. 85711) [mieluşel
<	miel (< lat. agnellus) + suf. -uşel\, mhuiÂa£ (ian. 14734, mart. 41715) (mişel
<	lat. misellus); nÂmeue (ian. 2873) (petec < lat. pittacium); ntmpHHÂae (mai 136723) [pietricea < piatră (< lat. petra) + suf. -icea\; pMHA^HÂae (oct. 69719, nov. 15672, febr. 78734) (rândunea < lat. hirundinella); cÂmh£ (sept. 21727, 29731, 29724, oct. 43712, mart. 5279 etc.) (semn < lat. signum); CKMHmÂe (nov. 13673,7, ian. l7notă marginală) (scânteie < lat. *scantillia = scintilla)', cxMUÂAe „vârf ascuţit al unor obiecte" (febr. 6272) (smicea < lat. *summicella)‘, cnpMH-uÂHÂ^Ai) (ian. 1728, 17715, 35726, 4574) şi cnpiHUÂne (ian. 45718) [sprânceană
<	lat. *supercina (< supercillia + gena)]; c$p$HUÂAe (oct. 81726) (sprânceană + fruncea sau lat. *sub-fronticella); cmÂAe (sept. 17726, oct. 4675, 80718, ian. l7notă marginală, 31722, 4575, mai 138734) (stea < lat. stella); „cţ'AÂAe de la-
166
crămi“ (mai 11179) [udeală < ud (< lat. udus) + suf. -eală]', sÂpe (oct. 60711) [vară < lat. vera (= ver „primăvară44)]; eÂpse (nov. 15175, dec. 21 lVnotă marginală, ian. 19725, apr. 88716, mai 113711) [varză < lat. virdia (< viridia)]; sepifÂAi (mai 130728) (vergea < lat. *virgella); sncmÂpe (nov. 10572, febr. 8277, mart. 2974, 6078) (cf. lat. vestiarium)',
g)	în forma de plural a unor adjective: „âaÂceae ei bunuri44 (mai 10972) [< ales
<	alege (< lat. allegere)]', AicntpeKÂme (nov. 181732) {pereche < lat. paric(u)la)', [iKHrÂme (sept. 2725, febr. 71715) (< lat. jugulare)', jfÂpme (febr. 68721) (fierbe
<	lat. fervere)', n&UMNÂ/te (apr. 7472) [puţin < lat. *putinus (= pittinus) + suf. -eale]; pĂae (nov. 112726, 125711, ian. 1776, 25719, 3073, dec. 193720, febr. 72731, mart. 5675, iun. 151733) (rău < lat. reus) - format, probabil, prin analogie cu substantivele terminate în -eale', HÂrpt (nov. 148729) (negru < lat. nigrum);
h)	în forma de plural a pronumelor/adjectivelor demonstrative cea, acea (lat. ecce - illa): uÂai (sept. 35717, oct. 47728, dec. 189713), uÂam (sept. 16718, nov. 14375, 145734, dec. 194714, mart. 28722), auâab, -a (sept. 14710,12,22, dec. 216718 etc.) şi în compusele uÂAAAAAim (nov. 176731), AuÂAAAAAme (nov. 183723);
i)	în forma de plural a pronumelui personal feminin ea, pl. ele (< lat. illae): ÂAi (oct. 44719, nov. 145716, ian. 29726, febr. 62714, 89729, mai 117718 etc.); prin analogie, eă apare şi în forma de feminin plural a pronumelui/adjectivului posesiv mele (mea < lat. mea): aaâaa (oct. 4578, 73731, nov. 14472,152719, dec. 189713, 192724,193735, ian. 9725, 30721, apr. 7575 etc.);
j)	în numeralul, formă de plural, întunerec „zece mii44, calchiat după v. sl. tirna „întunerec44 şi „zece mii44, acesta, la rândul său, probabil calc după tc.-tăt. tuman „zehntausend44 şi „Nebel44 sau după toh. tumane, tumăn „10 00044 (cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 95, 1.2.2.38.): +HmSHÂpw (nov. 176735, 184719, dec. 211718, febr. 68717, mai 11276 etc.), atestat, o dată, şi în varianta "t-HmdHÂpeKdpH (nov. 184722);
k)	în conjugarea unor verbe, la diferite moduri şi timpuri:
-	la infinitiv (şi reflexiv): a uÂpe (oct. 49717, 55721, dec. 196716, ian. 217
33)	(cere < lat. quaerere); a "tHUhAtife (dec. 210735, apr. 63724) (înţelege < lat. intelligere)', a 'fHKÂipf (mart. 52720) (înveşti < lat. investire); a nempÂue (oct. 9676, ian. 7715, febr. 7975, iul. 4725) (petrece < lat. *pertraicere); a npuuÂne (nov. 140734, 156731, 178715) (pricepe < lat. percipere)', a ct mÂMf (ian. 147 8) (teme < lat. timere)', a mpÂie (oct. 81712, nov. 128722) (trece < lat. traicere)',
-	la indicativ prezent, persoanele 2, 3 singular şi 1, 2, 3 plural (şi reflexiv): AMtpÂipe (nov. 15671), AAteuÂipe (nov. 12476), uÂpe (nov. 14079), KpÂAtM (mai 129713), KpÂAfU (mart. 5/34), KpÂtpt (sept. 4711, ian. 19729), Mh KSpmtHÂipe „a recomanda44 (sept. 5713), AipÂpe (mart. 4679, iul. 2710), Aic$Âue nov.
167
14673), ca abc$âhb (nov. 148728, febr. 75725), AHpÂpe (oct. 40713), A«pÂipe (nov. 125711, 162729, 147722, mart. 42717), $Âne (oct. 7072, nov. 149715, ian. 12729, 14734, febr. 74713, mart. 23/18 ele.), ca $Ane (nov. 144719, dec. 1897 28, 223711, 22674, mart. 4177 etc.), $âmm (oct. 78717, 8476), HcmopÂtpe (ian. 15722), •f-MntptUÂipe (dec. 223735), ’hmÂneM (sept. 171), ’t'HA^AHÂipe (febr. 70729), chHA^Âipe (mai 112730), AtaÂipe (mart. 27rbi7l4), MÂppe (oct. 967 30, ian. 39735,apr. 6579, mai 127717), MÂppBM (nov. 140713, 151722, apr. 647 20), mSauâipb (mai 116711), HtA&uÂipe (apr. 101721), hSmâipb (sept. 6731), nempÂne (oct. 6671), ca nempÂne (febr. 84715, mai 12675), nAHHÂipe (mart. 5673), ca nAHHÂipe (nov. 150723), npHBÂre (mart. 10/19, mai 127734), phHÂ-ipe (mart. 34728), ca cwKomÂtpe (nov. 182724), ipÂppe (apr. 63710), mpÂne (oct. 45727, nov. 176727, mart. 2734), ca mpÂne (mart. 4273), cypÂtpe (nov. 10277), ca secmesÂipe (nov. 168728);
-	la indicativ perfect simplu, persoanele 2, 3 singular şi 1, 3 plural (şi reflexiv): AÂĂe (oct. 59719, 96729, dec. 191732, ian. 39715, mai 139724 etc.), ca aâab (sept. 2878, nov. 114718, iul. 378 etc.), AÂAem (oct. 7971, ian. 44726), AÂAepx (sept. 37730, oct. 96728, nov. 12173, 137711, 138718, 147728), sxcÂm (mart. 31711), $Âuepx, -a (sept. 36724, oct. 95711, ian. 25718, 30729, mart. 45730, 49729 etc.), ca $Awpx (nov. 145734, 174713, mart. 44734, mai 13373 etc.), MÂpce (oct. 91729, dec. 146729, mart. 58723, apr. 6476), MÂpcBM (oct. 787 15,16, 7971, nov. 153718, mai 142722), AiÂpcepx (sept. 31724, febr. 61720);
-	la indicativ mai mult ca perfect, persoanele 1, 3 singular şi plural (şi reflexiv): aaScâcb (oct. 95733), aphhcâcb (dec. 234712), ackShcâcb (dec. 23377, ian. 1977), abScâcb (dec. 213710), abUcÂcbm (nov. 154712, febr. 62730), ab-AÂce (nov. 183713, dec. 218734, febr. 60729), ca AeAÂce (nov. 123724, febr. 6871), AepecÂce (nov. 11979), $ScÂce (nov. 176713, dec. 195716, ian. 771, 107notă marginală, febr. 57727, mart. 10/12), abhkhcâcbm (nov. 16676), ca ’tnwpcÂce (mai 13379), "tABBHcÂce (mart. 13/8), 't-ţnncÂce (mart. 40720), mepcÂce (mai 11372), ca cmpxHCÂce (dec. 228718, mart. 19/17), HuncĂce (nov. 180729);
-la viitor: ba AAÂpe (nov. 11873), ba HÂpe (febr. 70730), bbh spÂAe (nov. 140720, 140731, 16479), m kPâab (mai 117725), sop kPâab (nov. 165710), ha MÂppe (nov. 161728), wh MÂppe (iun. 156722), bbh nempÂne (febr. 557 14), ba nempÂHB (mai 128727), wa nempÂne (apr. 7374), bom nempÂne (mart. 54715), bbh npHQÂne (nov. 164736, dec. 190733), bbh nUpnÂAB (mai 13572), sop nSpnÂAB (mart. 25727), boh mpÂue (ian. 46730), bbh mpÂve (mart. 3571, apr. 6573);
-	la imperativ: KpÂAB (febr. 75718, mart. 7/17), meHKpÂAB (nov. 10679), KpÂABMM (nov. 140724), kHaâpb (febr. 9077), icUptuÂipe (nov. 178727, mart.
168
2710, apr. 63711,17), "tHceiiÂipene (oct. 76734, nov. 179716), menmpÂiee (nov. 161733, ian. 44711), meHmtpÂipe (mart. 3/30), HeHmtpÂipe (oct. 79726), co/ro-mÂipc (ian. 28712, 38733, apr. 73722, iun. 149735), rpÂpm (nov. 120731), hH me mÂMi (nov. 129716), h$ mpÂue (sept. 1174, mart. 43722), meaesÂipe (nov. 116710), SpÂtpeu (mart. 4/14);
- la conjunctiv, persoanele 2, 3 singular şi 1, 2, 3 plural (şi reflexiv): ca difiomoptise (mai 146715), ca ddÂpe (sept. 1073, nov. 148713, ian. 16715), ca dipÂnmc (iun. 152734), ca me EomÂse (nov. 14077), ca uepuemÂse (nov. 16874, apr. 67736), ca (ca) uÂpme (oct. 4875, nov. 10978, 116734, 169711), ca npÂne (mart. 13/26), ca KpÂAem (ian. 24718), ca npeipmiÂse (oct. 90723), ca ca KpeipHHÂse (febr. 58731), ca aepÂţieM (nov. 110734), ca (ca) A&dÂpe (oct. 43725, nov. 15079, dec. 207733, mart. 5671, mai 132717), ca $pÂue (ian. 4175, mart. 45738), ca i/wKEdmdpÂse(mai 117721), ca »umpÂse(dec. 194732), ca ch/HEhpEhmÂse (oct. 9378), ca chdintpeKÂse (nov. 158722, ian. 44729), ca EhHKpÂAeuh (nov. 14075), ca •hcpeAHnnÂse (nov. 177719), ca ciHAepenmĂse (oct. 79711, nov. 14973), ca •f'AHpÂnme (apr. 77733), ca •ÎAHpenmÂse (nov. 17975, mart. 41711, apr. 9472), ca ca ‘ÎAÂce (mart. 3576), ca ciH$p&HmÂse (nov. 169727), chM$pSHmÂse (mai 115716), ca ’hrenmÂse (nov. 133712), ca cxHcmpeuHÂse (mai 10775), ctHuiÂde (mai 107728), ca ne "tHiuÂde (nov. 15378), ca ca •fumpÂse (nov. 144735, ian. 1779), chHUhdtpeu (febr. 87720), ca •HÂm (dec. 192716), ctMEÂue (nov. 13471, 162722, dec. 190720, ian. 176, 3571, febr. 5076), ca dtKptMÂse (sept. 9729), ca dÂpe (dec. 207729), ca ca dÂMAt (nov. 14176, 14274, dec. 190723, febr. 58728), ca me dÂnes (mart. 51721, 61728), ca dtepÂse (nov. 14579, ian. 38724, mart. 3/4), ca dtiMHHÂse (nov. 146723, 176735, 185710, dec. 193711, mart. 9/23, 33735, 4178), ca ca MÂcmeue (mart. 49714, mai 132718), ca MHKwSpÂse (nov. 124732, mart. 3571), ca ca wcnimÂse (iun. 16272), ca nempÂMM (oct. 56725, ian. 38727, mart. 6/34), ca ndÂne (dec. 238725, febr. 54730, apr. 84724), ca nSpuÂAedt (nov. 152731, mart. 29731), ca phc$upÂse (sept. 12718), ca (ca) pHuiMHÂse (nov. 16177, 18173, dec. 215733, ian. 2073, 24732, 24710), ca cnÂde (nov. 117729), ca ca cmpeHHÂse (nov. 161718, apr. 7177), ca ne mÂMBM (oct. 9671, 1407 12,15, 146732, dec. 21275), ca Eh mÂMeu (nov. 141721, mart. 37719), ca EÂpce (nov. 17575, mart. 25736, 49732), ca eypMÂse (sept. 32724, nov. 1237
28).
1.36.1.2.1.	Diftongul eâ (= Â, t) apare în adverbe formate prin derivare de la adjective cu sufixul -eşte (< lat. -isce, *esce, cf. Tiktin, Studieri, p. 40). Potrivit I. Iordan, Diftongarea, p. 142, „acest sufix s-a născut prin compunerea sufixului adjectival -esc < lat. -îscus cu sufixul adverbial -e, moştenit în câteva adverbe. Nu avem în româneşte nici un adverb în -e(a)şte al cărui prototip să fie probat în
169
limba latină [...] Prin urmare, toate exemplele notate aici sunt formaţii româneşti [ex: bărbăteaşte, domneaşte, frăţeaşte, morfeaşte, sufleteaşte, trupeaşte etc.]; desigur însă că vechimea lor este tot aşa de mare ca şi a limbii însăşi... Ori admitem că adverbele de felul celor pomenite s-au format de la adjectivele respective frăţesc, morţesc, cu ajutorul sufixului adverbial -e, ori s-au derivat direct cu sufixul -e(a)şte de la pluralel frâţi, morţi, mai cu samă că. frăţeşte, morţeşte înseamnă „ca fraţii“, „ca morţii
în VS se întâlnesc următoarele adverbe de tipul celor menţionate mai sus: ânccmoâÂipe (sept. 16715, nov. 159729, mart. 22/14), dpgHÂrpe (nov. 98729), EhpEhmtifiB (oct. 92722, ian. 1276, mart. 21/30 etc.), KtdSrtpiipt (oct. 72715, dec. 190714, mart. 6/19, febr. 63717), AdMHeshptipe (dec. 204710), BdHHtipe (sept. 8/3, 2079, nov. 179733, dec. 19379, 221720, mart. 33728, apr. 94727), rpeuÂipe (sept. 7/8, 8/3, oct. 65713, ian. 40714, febr. 7079, apr. 6376, mai 114729), "hnfepÂipe (dec. 232721), ’huibphmÂipe (dec. 223725), •NiUhdfiwÂipe (mart. 5/9), skhaoeâiiib (nov. 179733), AtmuHÂipe (sept. 297notă marginală, mart. 25723, 33729, apr.83730, 94726, mai 114729), MHpeHÂtpe (oct. 92711), MHunaÂipe (febr. 66724, mart. 41735), MxueHHuÂipe (mart. 23/11), HfEdHÂipe (mai 119717), WMBHÂipe (sept. 24724, oct. 8575), nepcÂipe (dec. 22478), #»-nÂtpe (febr. 66725), ndcmHHuÂipf (apr. 78718, 8374), npocmÂtpe (nov. 13379, mai 125719), pxMMHÂipf (sept. 17727), pd/UhHÂipe (sept. 8/16, oct. 83723), pd-MMHÂtpe (oct. 65713, iul. 4729), chjfhcmpÂtpf (oct. 75730, dec. 203729, 22871, 23978), chABhmbvÂipf (nov. 12676), ctphuÂtpf (dec. 20872), chpbvuHÂipe (sept. 2575), cxpsÂipe (sept. 7/18), cptEÂipe (oct.65712), cupuenÂipe (ian. 407
12), cd$AemÂipe (oct. 9376, dec. 228711, febr. 67724, iun. 162720), mbdXb-pÂipe (sept. 38720, ian. 25722, mai 127718), muKbHUÂme (nov. 168720, 169712, dec. 221715), mitpdHHuÂipe (apr. 9973, mai 125729), mpdnÂipe (sept. 7713, febr. 7677), UhphHÂtpe (ian. 28736), BHmexÂipe (nov. 156734, ian. 276, 477 etc., eoHHHaÂipe (sept. 27719).
1.36.1.2.2.	Diftongul eă (= Â) apare în substantive formate prin derivare de la adjective cu sufixul -eţe (< lat. -îtiae, cf. Tiktin, Studieri, p. 40), după modelul cuvintelor în care acest sufix este moştenit direct din latină, precum: eaxhaÂUB (febr. 75716, apr. 85731, mai 117718, 138723) (< lat. blandities); KhpdnmÂue [< lat. *canutitia, cf. Pascu, Sufixele, p. 30, sau derivat din cărunt (< lat. canutus) + suf. -eţe]; munepĂtie (sept. 2772, nov. 1409722, 156717), mHHHpMe (sept. 21721, nov. 169710, dec. 189710) [< lat. *teneritia, cf. Pascu, Sufixele, p. 30, sau derivat din tânăr (< lat. tener) + suf. -eţe]. în VS sunt atestate substantivele (la singular şi/sau plural): EhmpxHÂiţg (sept.25725, 35715, dec. 201731, 217731, ian. 22736, mart. 5171) // EbmptHÂue (oct. 43714, febr. 6279, nov. 14876, ian. 9711) [< bătrân (< lat. veteranus) + suf. -eţe]; $p#,HCÂU,e (apr. 7175, febr. 6172)
170
// $p*McÂue (sept. 31711, oct. 5177, nov. 120726, dec. 191722, febr. 54725, iun. 155728, 15873) // jph.ncme (sept. 38721, oct. 46732, 53733, nov. 114728, 161725, 163710,164731,168721, dec. 208712, ian. 474, 25733, febr. 54729, mai 10976) [< frumos (< lat. formosus) + suf. -eţe]; ahhâhb (mai 12178) [< lin (< lat. lenus = lenis) + suf. -eţe\.
1.36.1.2.3.	Diftongul eâ (Â) în poziţie e apare în forma de plural a unor substantive cu origine diferită de cea latină, în unele cazuri fiind etimologic, în altele, creat prin analogie cu substantivele care formează pluralul în -eale (< lat. -ellae, -illae): RWpxÂe (dec. 247715) [bordei < bg. bordel’ (burdel’, bordej, burdej), cf. DA]; VMhHÂAf (oct. 95730) (ciolan < v. sl. glanu);_ru3A^Ae (nov. 129719) (ghizd < cf. sl. gyzda „podoabă*1); rpewÂAe (oct. 4578, nov. 15276, 156711, febr. 73716, mart. 30716, apr. 63716, 66737, 67733, mai 115737, 134729) (greşi < v. sl. greşiţi); AÂcnesH/te (mai 136713, iun. 151710) (lespede - orig. nec.); MHpocÂAB (mai 114729, 120712) (mirosi < v. sl. mirosati); wemuăb (sept. 772, 29727, nov. 1227 18, dec. 221710, 225713, 235730, ian. 2276,25, febr. 54729, mart. 34735, apr. 69718, maill7l6); ocmtHÂae (nov. 144727, 158730, febr. 68720, 80731, 8179, mai 124724, 125727) (osteni < v. sl. ustanon „a înceta, a sta, a rămâne**, bg. us-tan’a, rus. ustat’); nenpÂAe (apr. 70726) (popri < v. sl. mnptnr, cf. propti); nep-hâab (nov. 139715, 173726) (pomi < v. sl. nopuHXTH „a împinge**); npunĂAe „vers sau refren care se cântă după psalmi, înaintea stihurilor sau laudelor închinate unui sfânt** (nov. 16178) (< slavonul npnntAA); cutimmÂAe (dec. 23777) (scutec - orig. nec.; cf. bg. skutak); cMprSÂAB (apr. 94713) (sârg < magh. szorog); cMHHmÂAe (apr. 9379, mai 119731) (sminti < v. sl. ceaaâcth, -ta;); cnpexHHÂAe (febr. 62726) (sprijini < sprijin < cf. v. sl. chnpÂxeHh, part. trecut pasiv al lui chnpÂcr h, -rx)\ mwKAAÂAe (oct. 4276, 43728, mart. 56710), scris şi mwKMtAe (nov. 150727) (tocmi < v. sl. tqkmhth); BincÂAe (febr. 60721) (vopsi < v. sl. vapîsati).
1.36.1.2.4.	Diftongul eâ (Ă) în poziţie e apare în forma de plural a unor substantive şi adjective cu origine diferită de cea latină, în unele cazuri fiind etimologic: EÂue (nov. 128713, dec. 22674, ian. 22674, iun. 160714) (băţ - orig. nec.); EemĂpe (dec. 23578) (beteag < magh. beteg); uÂme (nov. 112726, apr. 77735, mai 133713 etc.) (ceată < v. sl. ceta); AwxÂHf (mart. 58725) (dojeni < v. sl. dog-nati, dozenon) - caz de muiere a şuierătoarei; pvnxHÂce (nov. 155719) (jupân -orig. nec.); upÂce (mart. 26728) (eres < v. sl. erest); artpcÂe (apr. 1027 19,25, mai 114712) (mârsei „dorinţă de plăceri, poftă (trupească), patimă** - orig. nec.; cf. bg. Mpbcewb, Mbpcene); mhhÂb (sept. 6/3, dec. 231715) (minei < v. sl. mhhbm); HBAÂe (nov. 180710,14) (nedee < v. sl. ne a tAu „duminică**; ntcne (oct. 54735, dec. 223730, mai 125728) (peasnă < slavonul ntcHt); ntAÂte (sept. 875, 16725, 36725, oct. 50726, nov. 15772, dec. 21479, 225733, iul. 4712) [pedepsi
171
<	ngr. (bxaiâstţ/a (aoristul lui naideoco)-, naÂse (nov. 173730, febr. 8375) (pleavă
<	v. sl. HAtsA); nwMÂHf (dec. 217711, 224715) (pomeni < v. sl. noMHHtTH)-, loc. adj. Af noc/iĂAf „obişnuit, de rând“ (posleadă < v. sl. nec/itAt)-, cnpÂne (nov. 180711, ian. 43711, febr. 55716) (sireap < v. sl. cseptni, bg. ceupen „fioros44); cnÂe (ian. 18711, mart. 50731) (speie - orig. nec.); cmÂpni (sept. 3732, ian. 20714, febr. 63723) (sterp — orig. nec.; cf. alb. shterpe, lat. *extirp(u)s)', utÂmpe (mai 13172 - în DLR nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului) (şatră < bg. ucampa, uiambp, ser. şatra, sator) - caz de muiere a şuierătoarei; uih-rfaÂue (oct. 69728) (şugubăţ < slavonul Acpu/ercpshitb „ucigaş, criminal44); mpÂEf (oct. 59732, nov. 15173, dec. 190716, 19279, 24577, ian. 14714) (treabă < v. sl. TptEJ)-, skmpe (dec. 19372) (vatră, cuvânt de origine traco-dacă. Cf. alb. vatre); EtpmĂxe (sept. 16730, oct. 62716) şi ExpmÂm (sept. 34729, oct. 92720, dec. 23473) (vârtej < v. sl. vrutezi); ehkaÂhi (ian. 4376) (viclean < magh. hitlen).
1.36.1.2.5.	Diftongul eâ (Â) în poziţie e apare în conjugarea unor verbe de origine diferită de cea latină la indicativ prezent, persoana 3 singular (şi reflexiv), la imperativ şi la conjunctiv prezent, persoana 3 singular (şi reflexiv), mai ales la cele derivate cu sufixul verbal -esc (< lat. -esco) şi cu sufixul verbal -ez (< lat. -Xzo, gr. -iijco): EAi3HÂtpe „a înşela, a amăgi; a ispiti44 (nov. 10478); KisuÂipe (apr. 69719); KumÂipe (apr. 101713); ci KHsepHHcÂipe (apr. 84729); uimcmÂipe (nov. 174716, apr. 63720, mai 128720); (ci) wmÂipe (oct. 7375, iun. 153724, mai 107719); ci K&MniHÂipe (sept. 2971); ci KtimÂse (nov. 141711, 158726, febr. 5575, mart. 10/33); Atcn/temÂipe (mart. 24/32); AWEXHAĂtpe (nov. 15672) // AOEMHAÂipe (ian. 49723); AEopÂipe (mai 134722); ţipipÂipe (ian. 476, 8719) // ţpiuiÂipe - v. capitolul Interpretarea grafică, II.9.25; $epÂtpe (nov. 165722, ian. 1719, 45734, mai 13472, iul. 1719); ci $«8epÂse (dec. 218720); ci ricÂipe (mai 106712); ciw rimÂse (dec. 20479), (ah) ci rimÂipe (mart. 30713); hS rxHAĂtpe (nov. 104710), rxHAÂipeiti (apr. 101716); rAiuesÂipe (febr. 62716); rA&MÂipe (nov. 103716); reHÂtpe (nov. 124713, apr. 81734); rpeuiÂtpe (apr. 7373) - caz de muiere a şuierătoarei; rpHxÂtpe (sept. 11722, nov. 168719, ian. 37725, mart. 5273) - caz de muiere a şuierătoarei; jţHpcmoHĂtpf (nov. 12371); ci ppiHÂtpe (mart. 54724); hcu tAÂipe (dec. 194718); »EÂtpe (oct. 43726, 6o7l0, 62729, 93727, nov. 122720, 14876, 184726, 186712, dec. 20374, 227724,40722, mart. 13/31,45716,48726, 55710, mai 131714); HEÂipml (apr. 89727); (hi) H3EiEÂipe (oct. 79726, nov. 130710, ian. 35710); h3e6khâipi (sept. 8730); H3r*HÂtpe (nov. 16472); HseopÂipi (sept. 32735, dec. 22973, febr. 87716, apr. 91714, mai 112712, 12576, 129716); +MnAemÂtpe (mart. 24/30); ciMnoAOEÂipe (oct. 52711); ciMEpimÂipe (oct. 8178), ‘fHKpeMtHÂipe (ian. 21723); ci •fţpHKMÂu (mart. 4574); cia •fţpHKeuiÂse (dec. 234714) - cazuri de muiere a şuierătoarei; ci ci "tHmptinÂse (nov. 138728); xeAÂipe (mart.
172
6/26); ca AeHÂipe{d^x. 67718); hS cm AnnÂtpe (apr. 78713); AHtÂipe (ian. 447 13); Awr«AÂipe (nov. 163714); AtsÂipe (sept. 26732, apr. 70726); MipmdpHcÂipe (sept. 6731, 13729, nov. 182727, mai 11774); aieipepuiUpÂipe (ian. 671); ci mh-AocmMEÂipe (oct. 8972); AiSAPhAiÂipe (nov. 101728); neaiepÂipe (sept. 6725, dec. 192733); ca wsphiuÂipe (apr. 76712) - caz de muiere a şuierătoarei; WBAHVÂipe (oct. 76721) „a prinde de veste, a afla, a auzi“; WKtpÂipe (nov. 1637 27, mart. 7/25, mai 13679); ca wnmÂse (nov. 14279) „a moşteni, a dobândi; a stăpâni11 -în DLR nu sunt înregistrate atestări din VS; (ca) WAHjfHÂipe (oct. 81733, 8176, nov. 12379, ian. 3773, febr. 68725, iul. 379); wrAMHAÂtpe (sept. 12727, dec. 236710) „a privi, a se uita cu atenţie (la ceva sau la cineva); a observa, a cerceta41; (me) wcxHAÂipe (mart. 11/30); WBMAÂipe (dec. 22373); (me) nhpMcÂtpe (oct. 8973); nhphcÂipe (oct. 42734, iun. 151728), nhphcÂipe(l) (nov. 112725, mart. 35736); nhăÂipe (nov. 147733); nnsAiÂipe (mart. 47719); me nAhmÂipe (mart. 4072), nAhmÂipe (dec. 189736); mAOEÂipeMh (ian. 4076); moÂtpe (nov. 140714); nojpmÂipeph (mart. 4/15); ca nmeHÂtpe (oct. 40723, 9671, dec. 20473, 224715, febr. 71727); nepHÂtpe (nov. 140728, dec. 209718, mai 13473); nepenuÂipe (oct. 42723, 53720, mart. 5671, 6075) // mpSnvÂipe (febr. 82724, mart. 12/15); nomuKhAÂipe (apr. 7172) „a abate (de la comportarea necinstită, morală); a amăgi, a corupe; a înşela, a păcăli44; nemcAÂipA (nov. 159712) // nomtAÂipe (ian. 37723); ca nosecTÂipe (nov. 180733, dec. 217711); nphBÂtpe (ian. 34715); ca npeâtenÂipe (nov. 125730, 151710) // npHMenÂtpe (nov. 1597
13); npnnÂipe (apr. 7078) „a se grăbi, a se zori44; npnBnmÂipe (nov. 1647 12) „a saluta (închinându-se) şi manifestându-şi bucuria44; npwtÂipe (dec. 1907 27); npecAhBÂtpe (nov. 101721, 147716, dec. 21776); phfHÂipe (apr. 9979); ca phHÂipe (dec. 215717); phcxnÂtpe (ian. 45732), ca phcxnÂipe (febr. 76714); ca chBhpuiÂipe (sept. 4711); cm cKnmcÂipe (mart. 6/3) // ca CKMMdcÂipe (oct. 66713) „a se schimonosi44; c$hpuiÂipe (dec. 20377); Aih cHAÂipe (mart. 4474), cHAÂipeme (mai 136727); ca CMâtepÂipe (apr. 84715); CAhEÂtpe (nov. 10477), CAhBÂipe (oct. 40722), cAhBÂipecM (mai 142729); CAtSxÂtpe (mart. 25726, mai 114713) - caz de muiere a şuierătoarei; cAiepÂipe (dec. 195724); cw-AÂtpe (mai 141716); cocÂipe (nov. 118722, ian. 16732); cnhcÂipe (nov. 138733, mart. 26bl720); cntAOBÂipe (oct. 52736, dec. 20978, ian. 3177) „a se arăta demn de ceva; a (se) învrednici; cmpÂipe (mart. 4778); cnpencnHÂipe (oct. 71716); ca mhghAÂipe (nov. 15178); mAhHÂipe (oct. 79716); moKMÂipe (nov. 169730); mw-nÂipe (nov. 151711), ca monÂtpe (sept. 33719, 54711, mai 120720); mphnÂtpe „a răbda, a îndura44 (febr. 7576); mpHAÂipe (mai 11778); ca mpdAÂtpe (mart. 4678); „KMpmesKÂipe apa şi dă îndărăpt44 (nov. 1374); swpBÂtpe (ian. 36716), RopoEÂipe (nov. 12773, 164722, ian. 17723, 34716, mai 134722); ca ăhEhAÂipe (apr. 102719).
173
1.36.1.3.0.	Diftongul eâ, iâ (Â, i) apare şi în unele derivate cu sufixul de origine veche slavă -eaninu, -Xaninu, pl. -eane, -îane, bg. -ean, -eanin, „sufix care a pătruns în româna literară printr-o serie de cuvinte biblice [...] Pluralul acestor nume în română avea terminaţia -eani, -iani, în care diftongii erau notaţi cu i. Este foarte probabil că datorită influenţei formelor de singular şi, în acelaşi timp, a originalelor slavone, limbă foarte bine cunoscută de cărturarii români, pluralele respectivelor nume etnice să fi fost rostite cu diftongii eâ sau iâ“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 50, I.2.3.O.; v. şi Pascu, Suf. rom., p. 305, Tiktin, Studieri, p. 14,
I.	Iordan, Diftongarea, p. 84). „Cuvintele cari arată originea locală a unei persoane fac femininul corespunzător prin ajutorul sufixului -că“ (Pascu, Suf. rom., p. 305). în VS întâlnim: 44dMdHmin (mart. 48718, iul. 3721); drdptN, -h (sept. 25730, 26718, oct. 88719, dec. 191715, 19272,18, mai 129714 etc.), drdpHHtH (dec. 211726) (< v. sl. Agareaninu); aab$ahapini (sept. 1579), dAf$dHApÂHÎ (dec. 207732, febr. 88716); spahii (sept. 27733, nov. 120729, ian. 37731) (< v. sl. armeninu)-, AOMHtHh (dec. 20773, mai 129719); wnrhU,ÂH, -/' (nov. 126713, 12977, febr. 57716, mai 12276, 126714, 13977); khahkîÂhl (mart. 60721); KMnpHHtHt (nov. 120718, mart. 25727); KpHmÂH, -h (nov. 11473, iul. 2724); AsopÂHÎ (nov. 155732, mart. 11/35); eţecÂHH (nov. 10377); erimmtHh, -/' (dec. 211718, ian. 18731, mai 129721); BAdMHmtHt (ian. 8722); euiÂHÎ (febr. 6573); rdAHABÂHÎ (febr. 87713, mart.4978); rdHrpÂnî (mart. 61710); rd3ÂH (sept. 3732); rpurcpumÂHÎ (ian. 44714); xepoHtH (nov. 163727); HepScAAMMHmiut (dec. 228716); hhaîâhî (nov. 18573); HWdHHmÂHl (ian. 44713); HCdspÂH, -î (febr. 5974, mart. 19/9); HcmdHAmÂHÎ (oct. 57722), M3MdHAHmÂHÎ (nov. 143732); H3~ pdHAÂHÎ (nov. 107728); H3pdHAmÂHÎ (sept. 275, nov. 11378); aîeîâhî (ian. 87 28); MHpÂH, -î (nov. 137732, mart. 54717), MHptHÎ (dec. 201727) (< v. sl. awpa-HHHh)\ mqnqocahititHh (sept. 19718); MtpdSAÂHÎ (mai 123728); atwpÂHÎ (nov. 172730); MttpÂHÎ (sept. 1/16); HHmpîÂHh (dec. 201729); wpiuiÂHÎ (oct. 72726, 77716, 88710, nov. 12478, 157712,18272, dec. 24774, ian. 2771, 28735, febr. 54728, 56718, mart. 17/37, mai 130716, iun. 149731), „unii wphuiÂHut (dec. 20277); ndmpÂHÎ (nov. 182724); ntrxHtHh (dec. 217716); nepcÂHKX (febr. 75725), nepcÂH (nov. 17374); nou mi ut (ian. 1710); ntnopÂHÎ (sept. 247 7, nov. 10678,107732,15677, 160712, febr. 8971); pmmaĂh, -/ (sept. 3472, febr. 7371, mart. 34711), phMAtHt (oct. 8376, mart. 30728), pmmaâhkx (oct. 92715, dec. 24675) (râmlean < v. sl. puAAABHHHh); CAMdptHnx (febr. 84732, apr. 9578) (cf. v. sl. cd/HdpBHHHh)\ cdMdpHmÂH (ian. 3973) de menţionat că în DLR cuvântul este înregistrat ca neologism (din franceză), nefiind înregistrată nici o atestare din texte vechi; chmÂH, -î (nov. 115710, febr. 6878, 71735, mart. 5677); cKHmÂHÎ (ian, 4737); camâhî (oct. 87718, mai 123714,27); ctSMdHHmÂHKx (apr. 92731); UdpMrphAĂHÎ (ian. 35715); mdpcÂH (apr. 10372); EdCHAMmÂHÎ (ian. 46713);
174
eaehaâhh (mai 114730); eaimhîÂhî (ian. 13720); swcmpÂHÎ (oct. 4473); 3MHp-hâhî(febr. 59716).
1.36.1.4.0.	Există câteva situaţii în care diftongul eâ (Â, t) apare în poziţie i:
-	în unele substantive, la singular: ewpaâh (dec. 247715); „s[vi]ntei KptcntÂ-dHHUt (< slavonul krustilinika); ,,/nÂpndf obrazului4* (ian. 1731) (măr < lat. vulg. melum = lat. clas. malum); aiSiptp» (apr. 81716) (< magh. mustâr); nAmnut (mai 131736) (cf. lat. pittacium); cfOAÂcmHK (febr. 677sinonim marginal pentru uikc-AÂp din text) (scolastic < lat. scholasticus; „pentru variantele cu sh-, cf. ngr. cr/o-XaqiiKoq „persoană instruită, învăţată**, DLR) [şcolar < şcoală (< slavonul skola) + suf. -ar]; cnicÂHÎe (febr. 73735) (< slavonul cindceni); mfMHHHÂp»Ab (sept. 36720, nov. 101728, ian. 36718, apr. 103719, mai 126734) (temniţă < slavonul temhhua), KHcmÂp*> (nov. 128718, ian. 9726, 31731, febr. 8278, 83717, mart. 11/16, 27vbl729, 41726, 43730, iun. 149722) [vistierie < vistier (< lat. med. vestia-rium) + suf. -ie];
-	în câteva substantive şi adjective formate prin sufixare cu sufixele -nic: nSmÂpHHK (oct. 72717, nov. 112724, dec. 23672, ian. 38717, mart. 12/26, mai 116724), HtnSmÂpHMK (febr. 5874); momntimÂpHHK (nov. 140723, 16471, 1667 18, dec. 195721, mart. 12/34, 13/20); EHcmÂpHHKt (sept. 11720); -alnic: ui$eâa-HHKt „viclean, perfid** (nov. 154710, 16574) [şovăi < v. sl. *savati (bg. uiaeaM); cf. „Romanoslavica**, XII, p. 46], şi -elişte [-ealişte < slavonul Mişte (< - Mi + -iste)]: „fără wnpÂAHipt (iun. 158715) [opri < slavonul onptrn (cm)];
-	în forma de conjunctiv prezent, persoana a-III-a singular a verbului a leşina: cb AÂu/HHf (nov. 105710) şi în forma de conjunctiv, persoana a-II-a singular a verbului a bea: ci eâh (sept. 24725, mart. 59719,32, iun. 153716), precum şi în formele de indicativ prezent, persoana a-II-a singular: eâh (mai 13473) şi în forma de prezent indicativ, persoana I singular a verbului a mulţumi: mHauÂmhui (nov. 148735);
-	într-un vocativ rar, în -o, a substantivului nene (< bg. mhh, ser. nena): hÂhîw (sept. 2778) „tată**;
-	în forma de plural a unor substantive şi adjective (unele, provenind din participii), în unele cazuri fiind etimologic: BemÂpi (mart. 2673) (beteag < magh. beteg „bolnav**); knÂxî (ian. 1678) (cneaz < v. sl. knezi, cf. ucr. knjaz, rus. knja-zu); 4ixAÂpi (febr. 6876) (dajdie < v. sl. dazda); HÂmpî (mart. 26733) (neamţ < slavonul HtMbUb); ham temuhai (dec. f. v.) (nameastnic < slavonul ham tcnHH-ki) „locţiitor sau reprezentant al cuiva (într-o funcţie însemnată, laică sau religi-oasă“ - în DLR nu există atestări din scrierile lui Dosoftei; hbhch tAHHue (mai 132733) (isţelesc < v. sl. isceliti); HCMÂpHHUb (mai 106720) (nemernic < slavonul HAMtpbHi); HenSmÂpHHH (nov. 153736) - în DLR nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului; HempÂEHHue (dec. 195720) (netrebnic < slavonul nerpt-
175
EhHiy, HfgpÂAHHm (nov. 18274), HespÂAHHUHb (oct. 91715) - în DLR nu există atestări din VS; wtpÂHÎ (oct.7477, dec. 243721, febr. 85716, mart. 46719, mai 136716) [oştean < oaste (< lat. hostis, -em) + suf. -ean]; nocrnÂAHHib (oct. 4575) (postelnic < slavonul nocTtAbHMKh); nponcstAHHUh (mart. 23/1) (propoveadnic < slavonul npcncstAtunsb) - în DLR nu este înregistrată nici o atestare din scrierile lui Dosoftei; ndmÂpHHUb (nov. 161714, ian. 29730, mart. 6276) [puternic < putere < putea (< lat. *potere) + suf. -nic\; cţÂrmnmh (oct. 4179, 437 18, mai 138724) (sfetnic < slavonul cbstrbH Kh, cstTHHKb); csÂuihhuha( (ian. 6723) (sfeşnic < slavonul CBtipHHKh); cnpÂni (sept. 577, dec. 247723, mart. 377 25) (sireap < slavonul cseptat, bg. ceupen); CAOBÂvb (nov. 12273); cnpxNUÂHHAe (oct. 42721) [sprânceană < lat. *supercina (< supercilia + gena)]; cmphXÂpî (sept. 20730, nov. 125719, 141728, 143718, dec. 188718,24) (străjer < v. sl. crpăxd, CTpdxth + suf. -ar); „în Btvb“ (oct. 92729), „în stub 4f st»b“ (nov. 138733, 142717, 17073), stuf (nov. 145736), „în BÂub“ (nov. 11979, 15279, dec. 19179, apr. 71713), bâuî (dec. 20576, 23075), „în bâwm ai BÂub“ (ian. 457 35), „în KÂvb as bâvb“ (mart. 31720) (veac < v. sl. st/rb); sÂcenî (mart. 10/29) (vesel < v. sl. veselă); bâuhhvh (mai 11276), sÂmwue (nov. 150715, dec. 2207 33, ian. 9728), Btmnme(nov. 140732) (veşnic < v. sl. vecină); bhkaâhî (nov. 1207 28, 141715, dec. 20973) (viclean < magh. hitlen); BMmÂxî(sept. 6/13, nov. 10477, dec. 219733, ian. 3279, 42726) (viteaz < v. sl. vitenzî); BpÂAHtmb (nov. 1817 18), sp/fiAHHue (ian. 41728, febr. 52718, mart. 2874) (vrednic < v. sl. vredină).
1.36.1.5.0.	Diftongul eă (Â, t) în cuvântul felin < magh. -fele (v. Tamâs, EWUR, p. 325) este frecvent în textul VS. .faptul este remarcabil, deoarece, în silaba următoare este un i, care nu numai că provoacă închiderea diftongului din silaba precedentă, dar nici nu permite (sau nu ar fi permis) deschiderea lui e la eâ. în acest cuvânt [...] diftongul -eâ a rezultat printr-un proces de «adaptare bruscă» (G. Ivănescu) a sunetului maghiar -e-, care este un e foarte deschis, la diftongul eâ, rostire care se întâlneşte până astăzi pe întinse regiuni ale ţării“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 51,1.2.4.O.). Astfel, în scrierea studiată, acest cuvânt apare deseori singur sau în diferite locuţiuni: sg. 4Ââ» (oct. 43736, 45731, 80733 etc.), pl. $ÂAK>pi (sept. 16730, oct.’9472, 96729, nov. 137733, dec. 219729, ian. 5716, mart. 26734, mai 115715 etc.), „prin tot $âaî de“ (nov. 155713), „în tot (nov. 17474, dec. 245733), „tot M*/de“ (dec. 226712, mart. 3979, iul. 4710), „în ce $ÂAf‘ (febr. 74711).
1.36.1.6.0.	Diftongul eâ (Â, t) apare în cuvinte care conţin şuierătoarele ş, j (v. şi capitolul Consonantism, paragrafele 2.3.1.0. şi 2.3.2.O.) în poziţie ă, e sau i (la singular ori la plural): cliroşÂni (oct. 85724); deşÂrte (ian. 10722, febr. 55733, 5977, apr 84717, 101720, mai 134725); dojÂne (mart. 58725); greşÂle (oct. 4578, nov. 15276,11 etc.); greşeşte (apr. 7373); hărjĂte (apr. 7174, 9374);
176
eşîni (febr. 6573); înfrămşÂrea (ian. 9712); înfricoşiţ (apr. 97719), să înfricoşeze (dec. 234714), să înfricoşÂţ (mart. 4574); însănătoşirea (nov. 180731); să înşMe (nov. 15378, mai 107728); învoeşîre (nov. 168713); jilei (sept. 2778, oct. 8373, 92714 etc.), jtle (nov. 149727); jÂlnic, -e (sept. 38724, mart. 44727); mişile (mart. 41715, ian. 14734); să obărşÂşte (apr. 76712); sănătoşÂrea (febr. 56732); să (îjnşile (nov. 15378, mai 107728); să săvărşĂşte (sept. 4711), sfărşîşte (dec. 20377), fărşÂşte (ian. 8719); sluj îş te (mart. 25726, mai 114713); străjÂriu (dec. 215734), străjÂri (sept. 20730, nov. 125719, 13976, dec. 188718 etc.); şîde (sept. 15722, nov. 10478, 151715, 16071); şîică (sept. 2674, iun. 148724); şÂpte (oct. 60731, dec. 24072, ian. 7731 etc.); gen.-dat. şîrbei (oct. 5677, dec. 205715); şîrpe (sept. 1478, oct. 50722, 8072, nov. 151710 etc.); şîse (nov. 15879, ian. 15716, mai 109710 etc.); şître (mai 13172); vitejÂşte (nov. 156734, ian. 276,477 etc.).
1.36.1.7.0.	Diftongul eă (i) apare în cuvinte care conţin africata dz, marcând rostirea muiată a acesteia (v. capitolul Consonantismul, paragrafele 2.2.2.O. şi
2.3.4.O.): dzîce (oct. 64711, nov. 116719, dec. 191710, ian. 11732 etc.), a dzîcea (nov. 107732), al dzîcele (mart. 3572,5, 5478); dzîstre (mart. 10/7, apr. 86728), dzAstrele (nov. 126726); vestedzîşte (nov. 168728).
1.36.1.8.0.	în VS există două situaţii în care se observă oscilaţia între scrierea cu diftongul eă (i, t) şi cea cu e.
a)	în forma de singular a unor cuvinte: dAÎce, -d (sept. 6717, 2773, nov. 1747 26, mai 136727 etc.) // dAeced (mai 121720); swpAin (ian. 25714) // ewpaeh, EwpAEVdt (nov.102721, 172711, febr. 88718, mai 129717), bwpae» (nov. 1027
32); eptcd (sept. 27734, nov. 145722, 158729, mart. 62733), epÂcd (oct. 7676) // epecd (oct. 51722, 7673, dec. 190715,23, ian. 5712, 2278, mart. 4579, mai 1437 10); $Âd» (oct. 43736, 45731, 80733, nov. 113729 etc.), $Âât (dec. 23274, ian. 41736, mai 140734) // $fd» (nov. 17976); wbPÂh (oct. 84731, 84722) // wsp6A>dh (oct. 84730); cntcĂnie (febr. 73735) // cntceum (nov. 138721); cnÂmede (sept. 477, 25714, mai 123717) // cneme.te (ian. 45723); eh a inie (oct. 69729, mai 132716) // ehaehîe (oct. 41720, nov. 113723, 144727, 148728, dec. 203716, 210728, mart. 26vbi724, apr. 72712), ehaehîm (oct. 45733, nov. 149732), bhaehhbî (nov.144732); „vreamea cÂuepîifi (iul. 4722) // „vreamea cânepiii1 (dec. 21376).
Numai cu â în locul diftongului eă după dentală este scris substantivul K'hAâdHMUM (sept. 12712, ian. 30724, febr. 66725). Aceeaşi alternanţă -t-, -Â- / -â- apare şi în conjugarea verbului a risipi, la indicativ prezent, persoana a-III-a singular: phcxnÂtpe(ian. 45732, febr. 7674) // phcxnâipe (febr. 64714).
b)	în forma de singular (-Î-, - i-) şi în cea de plural (-â) a unor substantive şi adjective: KhMÂwe (nov. 103715,110719, 139714,158717, ian. 2574 ztc.), Kh/nÂ-wm (nov. 10278, dec. 235716, 237718, ian. 10728 etc.) // KhMâw, -hai (nov.
177
143720,22,	mart. 37730, mai 121729, iun. 161728); KAÂipg (sept. 25718, 3775, oct. 67715) // Kaeiiih (oct. 95729, nov. 168731); sg. tptcj, epÂcUepâcâ [v. punctul
a)], pl. epÂcf (nov. 14471, 17478, dec. 190720, 201718, febr. 88718) // epect (dec. 201717, febr. 82725, mart. 2979); jpxHcÂue (febr. 6172, apr. 7175), ţpxiHcÂne (sept. 31711, oct. 5177, nov. 120726, dec. 191722 etc.), $pbMcÂu,g (oct. 40711, 46732, nov. 114728, 168727, dec. 208712 etc.) // $phMceat (nov. 163725, 168714, dec. 195721, mai 108733), dar şi $p*MCÂu*,ai) (sept. 38721, oct. 53733, febr. 54729, mai 10976); şvarApt, -a (sept. 8719, oct. 7478, 86717, nov. 182736,18576)// ptoHrepHAg (nov. 16472); nhpÂKf(nov. 10871,121728, iul. 4732) // nhp6KHM{oct. 7077); nÂipg(sept. 32724, oct. 70719, nov. 177726 etc.) // neipt (apr. 76723); nenÂme, -a (nov. 159714, 16677, febr. 8174, mart. 27rbi7l2, apr. 88725, mai 109719, 12779) // ngnenxAg (nov. 125720, 183734), ngwUHAg (febr. 9076, mart. 37724), ngveiţb (nov. 183718) - în DLR nu există atestări din scrierile lui Dosoftei; noEĂcmg, -a (sept. 1577, 22728, oct. 89732, 9771, nov. 103733, 148723 etc.) // neseipt (oct. 56735, mai 129712); ntimÂpe, -a (oct. 71711, nov. 10274, dec. 189716, mai 132728 etc.) // nSmepî (sept. 26712, nov. 105724, mart. 3978 etc.); u/Ăpng (sept. 1478, oct. 50722, nov. 151710 etc.) // uiepnî (oct. 41720, 47719, 79714); pluralul substantivului treabă este încă nefixat, prezentând alternanţa grafică -Â- // -e-\ mpÂE^Ag) (oct. 59732, nov. 1517 3, dec. 190716, 19279, 24577, ian. 14714) // mpeEÎ(Ag) (oct. 59723, nov. 13371, 183713, 185727, dec. 190717,18, 224726, mart. 40717, 61735, iun. 152723); crpÂKg (sept. 3736, 26728, 36730,31, dec. 21179 etc.) // <YpeK*At) (sept. 1718, febr. 58723, 8579); BÂcrne, -a (sept. 29731, oct. 80728, 86719, nov. 137721 etc.) // EstpHAg (oct. 8277); BÂpAf (sept. 777, oct. 80715, nov.13277, dec. 206733 etc.) // Eepst (oct. 95718); eh a tnîg, ehashîa (v. punctul a)) // EHAEHÎ^Ai) (nov. 11675, febr. 61713); spÂMg, -a (nov. 141723, dec. 189710 etc.) // speaii, -Ag(dec. 244710, mart. 16/3, apr. 95711 etc.).
1.36.2.0.	Diftongul ea (t, a) apare în elementul de compunere prea (< v. sl. pre) cu sensul de „foarte, peste măsură**, care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective şi a unor verbe. In general, cuvintele cu etimon latin nu tolerează diftongul. în VS există câteva cuvinte construite cu acest element de compunere ce merită amintite, ele fiind calcuri lexicale după slavonă: „nptE&HifA şi iubitorul ommântuitorul nostru** (dec. 21777), „meliţarea np tsShHa^h Dumnă-dzău“ (iun. 155723) (după slavonul nptAOEph)-, „nptHHHcmHmA ev[an]g[he]lie“ (sept. 31733) (după slavonul nptvbcnHh); „în nptKSpjmb şi prea sv[â]nt[u]l ei zgău“ (dec. 237719) (după slavonul nptvHCTb)-, „muiarea să chiamă nptKtipEx când, custându-i bărbatul, merge după altul** (ian. 39734) (după slavonul npt-ae>e0atupA), „acele lup cu obraz de oaie [...] fiind nptK$pBAp& (ian. 39733), „acesta nptKtipBApb iaste, nu la trup, ce la s[u]fl[e]t“ (ian. 39735) (după slavonul
178
npt/iioEOA tn) - de menţionat că aceste construcţii nu au atestări în DLR din scrierile lui Dosoftei; nptKdpEÎe (apr. 10177), npticdpBÎA (apr. 101724), nptKdpEÎMAe (oct. 96729) (după slavonul nptA/oEOA incteo); nptKfaÎHNUx „cucernicie, evlavie" (oct. 76722, dec. 204711, febr. 72710,24, mart. 28711) (după slavonul nptnwsHâ)-, „nptK&EÎwcEH Apolinariei" (ian. 471), „nptKdsiwcen maicei noastre" (ian. 6730), „nptKdsîocA Theodora" (după slavonul nptnoAOEbHb) - în DLR nu există atestări din VS; „într-un rai np ţpdaiecL (dec. 203714) - în acest caz, probabil adverb, „besearici nptţpSmict (apr. 103727) (după slavonul npt-KpjchHh) - în DLR nu sunt înregistrate atestări din VS; „îl făcea mâncăcios şi np »EMmep» trupului" (ian. 34713) - în acest caz, posibil adverb; „npt ’hmhdenmSa împărat Leont" (dec. 222726), „o npt •hihAtnmx femeaie" (nov. 1647 16, 165714), „nu te-nşela, tu, acea nptnitbAtnmrf‘ (nov. 165736) (după slavonul npt/uxAph) - nu sunt înregistrate atestări din VS în DLR; „un boiarin [...] npta$-MHHimti‘ (mart. 40716), „nptaSMHHâim şi străluminata lui faţă" (nov. 162718) (după slavonul nptcEtTAh); „feace o besearică npt aupe pentru cinstea sv[i]ntei m[u]ciniţe Luchiei" - îl putem considera, chiar dacă este scris separat, cuvânt compus, cu sensul de „slăvită, cinstită, mărită" (după slavonul nptEEAHKh); „npt-MHHSnime taine" (oct. 8076) (după slavonul nptwAbHh) - nu sunt înregistrate atestări în DLR din VS; nptcAhBnm, -<*, -e (sept. 1571, oct. 83715, 90724, nov. 106726, 138718, 17578, dec. 203715, 222712, ian. 10713, mart. 14/30, 26bi72), npACAtEHme (oct. 9375), npt c/ihsnm (oct. 43726, dec. 207716, ian. 2178, febr. 76720, 8577) (după slavonul nptcAJBhHh) - în ultima situaţie este, probabil, adverb; în DLR nu sunt înregistrate atestări din VS.
Diftongul ea etimologic apare şi în cuvintele de origine slavonă: prediteci (< v. sl. nptATfm): nptAnmenb (ian. 6717, 6727), npMAnmenh (febr. 81718) „precursor, antecesor"; preastâpnic (< v. sl. nptcTxmnHKh): nptcmxnnnKb (oct. 5775, 72724, 977notă marginală) „care încalcă, violează în mod sistematic legea; care neagă o religie, se leapădă de credinţă".
1.36.3.0.	Diftongul ea în poziţie neaccentuată apare scris a în numeralele: A«ncnpane {Awncnpani) (sept. 2671, nov. 123722, 136718, ian. 45730, mart. 30710), AtxcnpAne (nov. 167714), cfHcnp&ne (ian.23725), mpencnp/bm (oct. 84716, 94726, 9471, mart. 3078); nnncnp/bne (ian. 14722, 23728); wnmcnpane (nov. 11471, dec. 246734, febr. 72718, mai 139732).
1.36.4.0.	Diftongul ea în poziţie neaccentuată este etimologic într-o serie de cuvinte de origine slavonă: ncntBtAÂnîe, -nhi (oct. 4271, nov. 118724, ian. 43730, mai 12872) (< v. sl. ispoviedaniie); ch ncnestA Sa (mart. 14/12), ct ne nost a di (nov. 118723), aS ncnest achiţi (oct. 89712), Mh son ncn^stAdn (apr. 64710), ha x" ncn«EtAdnm (oct. 96721), dar şi cu ea redus la e: ch ncm-b0a#h (nov. 14978), ct ncmBeAdncKx (dec. 21375, 21372) (< v. sl. ispoviedati);
179
HcnostA&f/m (oct. 96721); ucu, tteHÎe, -iii (sept. 36722, oct. 9(7/10, nov. 1127 10, 135728, 14271, 171728, dec. 212727, febr. 59724, mart. 3772), dar şi ucue-ââHÎii (sept. 36722, apr. 9771) (< v. sl. iscelenije); ucu, t/tu (oct. 9079), uc-Ut/uim (nov. 176714, dec. 225725, 22878), uciiteum, -a (nov. 14873, dec. 213733), dar şi cu diftongul redus la e:	uciieâum (sept. 3731, dec. 21979,
mart. 15/16, apr. 103732, iun. 157719) (isţelesc < v. sl. iscăliţi), ucu, taumopî (sept. 34723); WBpt3ăuÎA (ian. 173,5,14) (< v. sl. OEptsoBJTH) „(în religia creştină) sărbătoare amintind circumcizia lui Isus Hristos“; npuuAipeuie (sept. 3734, nov. 114732) „împărtăşanie; cuminecătură11, scris şi npuuupeuie (ian. 20723, apr. 73736), dar şi cu diftongul redus la e: npuueipeuie (mart. 11/33, apr. 66732, 72726) (< slavonul npuuAipjuuif, npuuAipeHug); nponeetAduie (sept. 327 6, oct. 5575, nov. 18575) şi, cu ea redus la e: nponoseAJuiA (oct. 9673) „propovăduire, predică14 (< slavonul nponostAeuuu), j nponoetAdu (nov. 12472,153717,155714, 16672, mart. 45rbi7l4, 48713, apr. 95722, 9975) (< slavonul np«mBtA«BATu), nponoetAdumă pi (oct. 42715) şi, cu ea redus la e: npon0BBAdumopto (sept. 2376), upeneseAdum (nov. 124725); ntseu ie „cântare bisericească44 (iun. 151719) (pe-veţi < peveţ < v. sl. nteeiit + suf. -ie). ,J? aton din împrumuturile slavone îşi poate avea originea într-un e sau *: propovedovati > rom. propovedui. Când găsim propovădui, ispovădui, avem influenţa scrierii slavone; isţălenie însă va fi putut fi pronunţat cu ea, întru cât e un împrumut luat deadreptul din textul slavon (iscăle-nie), fără să fi pătruns în limbă44 (Puşchilă, Mol., p. 27).
1.37.0.	Fenomenul prefacerii lui eâ (ia) - e în e (ie) - e (ie) prezintă mari dificultăţi de interpretare când trebuie transcris cu litere latine textul VS. în continuare vom încerca să vedem când slovele Â, t, a au valoarea lui iâ şi dacă diftongul apare în scrisul lui Dosoftei închis la ie.
1.37.1.0.	în poziţie iâ...ă, Dosoftei notează diftongul a în câteva cuvinte de origine latină: sg. $upx (nov. 168728, mart. 21/3, apr. 66720, 7675, iun. 23724), pl. $îepî (nov. 18711, dec. 218722), pl. dat. ţepuătpk (ian. 23734); sg. jfdp^ (sept. 2/1, 25727, nov. 12375, dec. 23979, apr. 67729, 103731) şi jftpx (oct. 487 8, ian. 974,19717), pl. pepu, -te (sept. 4715, 16732, oct. 4874,79724, 8579, 957 24, nov. 99732, 110711, 121717, 157730, dec. 21071, 214722, 216714, ian. 27 10, 3715, 4276, 43710, 49718, mart. 10/22), gen.-dat. xveuop (sept. 2721, 197 27, 1977, 2677, oct. 42716, 61726, 62720, 64718, 8573, nov. 108728, 1097 11, 11171, dec. 214720, 220715, 226718, 245730, ian. 777, 2875, febr. 51723, 587 27) (fiară < lat. fera > *fîera > *fieâră > fiară)', sg. âpux (sept. 1720, nov. 159712, dec. 210733), gen. ăpuiu (dec. 208733, ian. 37716) (iarnă < lat. hiberna > *iăma > *iăâmă > iarnă); sg. ups* (sept. 4730, 37713, oct. 44716, 80718, 90729, ian. 876, 2074, apr. 103718, iun. 152731), pl. epsi (oct. 70711, nov. 1227 9, dec. 203727, apr. 65722, iun. 155733) (iarbă < lat. herba > *ierba > *iăarbă > iarbă).
180
Cu siguranţă valoarea lui t din Jftp^ este iâ. Dacă în forma de plural a cuvântului iarbă şi în cea de genitiv a cuvântului iarnă apare e nediftongat, credem că, în realitate, se pronunţa ie, iar redarea prin e ţine doar de tradiţia grafică.
1.37.1.1.	La indicativ prezent, persoana a-III-a singular, verbul a fi apare scris, în zeci de atestări, Âcme (nov. 14076,17, 141723, 14276, dec. 20378, 212718, 220713, ian. 9721, febr. 61714, mart. 46710 etc.), ceea ce ne conduce la ideea că, datorită unei îndelungate tradiţii grafice, monoftongarea nu ar fi avut încă loc [v. şi Arvinte, ST.L.FAC., p. 50,1.2.2.4., care observă: „Când mai târziu diftongul iâ- (< eâ- în poziţie e: *este > *eâste) s-a monoftongat, devenind -ie-, elementul semivocalic iniţial -i- s-a putut extinde şi la alte forme ale acestui verb, apărând astfel rostirile cu diftongoid: ieşti, (el) ie, ieram, ierau etc.“; de menţionat că în VS apare, la indicativ prezent, persoana a Ii-a sg., forma npt (nov. 144710), iar la indicativ imperfect, persoana a IlI-a sg./pl., forma epj(febr. 57727, mart. 10/12).
1.37.1.2.	în cazul în care un e sau a forma în limba latină un hiat, latina vulgară l-a eliminat încă de timpuriu, într-un mod sau altul. Verbul a lua (< lat. levare) este scris în VS cu slova  (= iâ) la: prezent indicativ, persoana I sg.: Â6 (sept. 3477), a Il-a sg.: Âh (sept. 22723, nov. 17279), a IH-a sg.: (oct. 49728, ian. 39723); imperativ: * (sept. 12721, oct. 87725, nov. 162725, dec. 195711, 2057 24, mart. 195711); conjunctiv, persoana I sg.: ct Â& (mart. 4/30, mai 14173), a
Il-a sg.: ch mm (oct. 70720, nov. 146723, 15877, 163719, dec. 195719), a IlI-a sg.: ch a (oct. 76730,7974, 87719).
în ST.L.FAC., p. 50, I.2.2.5., V. Arvinte explică evoluţia fonetică a verbului latin în principalele graiuri dacoromâneşti: „în graiul de tip nordic, moldovenesc, a rezultat, din lat. *levis, în mod normal, (tu) iei, aşa după cum, tot aici, la persoana I singular, lat. levo a dau ieu. Prin analogie cu aceste forme, persoana a IlI-a singular, care provenea din lat. levat, şi care, în mod normal, a ajuns ia (prin fazele *l’iea > *l’ia, cf. arom. la), a schimbat pe al său -a în -e: (el) iâ - (el) ie. La conjunctiv prezent, după cum se ştie, persoana I şi a Il-a sunt identice cu cele de la indicativ prezent. De la persoana a IlI-a, păstrată din latină (levet > *l’iee > *l’ieâe > *iâie), avem în graiul de tip moldovenesc, prin evoluţie fonetică normală în ce priveşte închiderea lui -eâ (iâ) în poziţie e, forma (el să) ieie; dar în cel muntenesc, (el să) ia. Forma de persoana a IlI-a singular indicativ prezent mold. (el) ie, precum şi forma de conjunctiv prezent persoana a IlI-a singular din graiul de tip muntenesc, (el să) ia, nu se explică nici prin evoluţie fonetică şi nici prin analogie. Faptul a fost remarcat şi studiat de lingvistul ieşean Grigore Scorpan [...] care a pus la baza acestor schimbări un factor de natură psihică şi anume tendinţa vorbitorilor mai plini de temperament din sudul ţării spre vocale deschise (în cazul de faţă vocala a din munt. (el) ia, (el) să ia, faţă de tendinţa opusă a celor nordici, cu un temperament mai molcom [mold. (el) ie, (el) să ieie', în ultimul caz,
181
însă, a acţionat legea monoftongării diftongului ia - e]. Tendinţa s-a realizat şi la persoana a ni-a plural a prezentului indicativ: mold. (ei) ieu, (ei) iau (< lat. levant > *l’iea > Hia > ia + u\ cf. arom. l’au), precum şi la imperativ: mold. ie!, munt. ia!“.
în VS, după cum se poate observa din exemplele de mai sus, apar numai variantele cu a, prin urmare, cele apropiate de graiul sudic, muntenesc. Cu siguranţă, Dosoftei le considera „literare1* şi a încercat să impună ca normă folosirea în scris a acestor forme verbale.
1.37.1.3.	O situaţie similară o prezintă verbul a ierta (< lat. libertare) care, în VS apare, la imperativ, cu ieâ > iâ: apmx (sept. 14729, oct. 52723, 69716, nov. 129734, dec. 190731, mart. 46716) (iartă < *ieartă < lat. *libertat). La conjunctiv persoana a IlI-a, cuvântul este scris cu slova  (= iâ): ch Âpme nov. 148720, dec. 19678, ian. 30716, apr. 63711, mai 147724) şi, o dată, „să i să ÂpntA de greşeală** (nov. 118726). Şi în acest caz Dosoftei optează pentru varianta cu a, specifică graiului de tip muntenesc.
1.37.1.4.	Verbul a ieşi (< lat. exire) apare scris, la conjunctiv prezent, persoana
IlI-a singular, cu â. ch bcx (nov. 148717, 15978 etc.) (iasă < lat. exeat), formă întrebuinţată şi în zilele noastre, pe când la indicativ prezent, persoana a IlI-a sg., pentru eâ...e, avem iâ, cu slova Â: Âct (febr. 57716, 7676, mart. 43722, mai 11273)."
1.37.1.5.	Tendinţa spre vocală deschisă, ca în graiul sudic, se manifestă şi în unele forme ale verbelor a tăia (< lat. taliare) şi a despoia (< lat. dîspdliare). „După ce formele etimologice tăiaţi, tăiate, respectiv despuiaţi, despuiate, prin acţiunea legii închiderii lui iâ - e în ie - e, au devenit în graiul de tip moldovenesc tă-ieţi, tăiete, despuieţi, despuiete, acestea din urmă au determinat închiderea diftongului şi în cazul formelor de singular tăiat, tăiată, despuiat, despuiată, schimbate în tăiet, tăietă, despuiet, despuietă, în ciuda faptului că nu erau îndeplinite condiţiile închiderii (nu existau în silaba următoare, sau în imediata vecinătate, e, i, sunet muiat). în graiul de tip muntenesc, dimpotrivă, formele din urmă, în care nu putea avea loc închiderea, au influenţat pe cele de mai sus, nepermiţând apariţia variantelor cu (i)e; peste tot, atât la singular, cât şi la plural, s-a fixat realizarea cu â: tăiat, tăiată, tăiaţi, tăiate', despuiat, despuiată, despuiaţi, despuiate“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 50,1.2.2.6.).
în VS sunt înregistrate formele de: imperativ: mtÂUH (iun. 155714), indicativ perfect compus, persoana 3 plural: dH mhÂm (oct. 44729), dH mham (nov. 1137 10, dec. 201723, mart. 26728), participiu adjectival: mtâm (dec. 224727, ian. 17713, febr. 53721), mtÂme (oct. 61732, ian. 4672), HimtÂme (ian. 26722), mtÂift (dec. 212717, 236715). în poziţie ă, la indicativ perfect simplu, persoana a IlI-a, plural, este notat numai diftongul &. nvhâpx (sept. 34735, oct. 4279, 4477, 74710, 89728, febr. 64728, mai 143719). Pentru a despoia sunt folosite în VS
182
numai formele de indicativ perfect compus, persoana a ni-a, plural: a8 Atentăm (oct. 67721, mai 14777) şi cele de indicativ perfect simplu, persoana a IlI-a, plural: Afcntnpx (sept. 23713, 36714, 38731, oct. 73730, nov. 119714, febr. 63717, 8776, 89710, iun. 148714). Substantivul mhÂpa trebuie transcris tăiarea (apr. 86715, mai 11077).
1.37.1.6.	Şi pluralul feminin al participiului de la verbul a muia (< moale < lat. mollis, -e) prezintă iă în poziţie e\ nHÂrne (ian. 19726, febr. 70733) (< lat. *molliatae), de unde singularul, fixat cu -â: M&ămx (mart. 14/13). La perfect simplu, persoana a ni-a, plural, avem iă în poziţie ă: ch AtSâpx (ian. 26712).
1.37.1.7.	Substantivul de origine slavonă iezer are ie din etimonul jezeru. în VS, cuvântul este scris însă cu slova  = iâ: Â3tp, -Hat (sept. 175, oct. 79723,25, nov. 111729, 12071, 132732, 17576, 177729 etc.). La plural, păstrează pe iâ în poziţie e: Â3fpe (oct. 47717, 79713). O singură dată este atestată forma cu e neaccentuat trecut la a, sub influenţa lui z dur: A3hp$A (nov. 132735). Despre fonetismele iazăr şi îazere, Rosetti, ILR, p. 505, afirmă că sunt „fonetisme analogice, după iaz“ (cf. şi Densusianu, HLR, n, p. 52). Tot o singură dată este înregistrată şi varianta estp (febr. 78725), care, cu siguranţă, se rostea iezer.
1.37.2.0.	în unele cuvinte de origine slavă diftongul iă (Â, ă) este etimologic, atât în poziţie ă, i pentru singular cât şi în poziţie e, i pentru plural:
a)	adverbul aievea < v. sl. ajave: aâeai (sept. 14726, nov. 148728, ian. 44718, mai 122735, 128721, iun. 148723); aâe£(nov. 16473, dec. 239730, febr. 6376);
b)	substantivul boier (< v. sl. boljarinu): sg. EtÂpnn, -6m (nov. 167732, 17278, iun. 150733 etc.), gen.-dat. eoâphh8a8h (mai 123715); pl. soÂpî (mai 12379, iun. 15476), gen.-dat. EtepMAwp (ian. 227sinonim marginal);
c)	adjectivul buiac < v. sl. bujaku : sg. mase. e8bk (mart. 38713, mai 137712), fem. e$bkx (sept. 2/3); pl. mase. e8âm (nov. 107728), fem. sSÂue(mart. 62720);
d)	substantivul buruiană (< v. sl. *burjanî, cf. bg., srb. burjan): sg. E&pSănx (oct. 80734); pl. sUptĂm (oct. 42731, 9075, nov. 110724, 110717, 11479, dec. 21671, ian. 4276, apr. 66712, iul. 1723);
e)	pluralul substantivului diac (< v. sl. dijaku), la gen.-dat.: AÎĂuH/twp (oct. 5177);
j) substantivul iad (< v. sl. adu jadu): ba, -8a (sept. 28720, dec. 236724);
g)	substantivul iesle (< v. sl. jasli): âcas (dec. 237729, 23772, mai 105720,22, 135717);
h)	substantivul poiană (< v. sl. ntAtm): ntBHd (oct. 78721);
i)	substantivul prieten (< v. sl. prijatelî): sg. mase. npîÂmMH, -Hal (oct. 46722, nov. 11872, 14775, dec. 194711, 195712, ian. 8712, 9731, febr. 5578, 6174, 71713, 84717), npîÂmen (ian. 12725, febr. 8074), vocativ npîÂmnHt (mai 1267 6), fem. npîÂmMH a (nov. 153716); pl. npîÂmHHÎ (nov. 10678, 144722, 156710,
183
166710, dec. 206713, mart. 33721,26, 40715, 4277, 44730, mai 12679, iun. 157716); HtnpîÂmHH (sept. 23711, 2572, oct. 42733, 53719, mart. 35712, 4177, apr. 7574), pl. ttenpîÂmHHÎ (dec. 185710);
j) substantivul toiag (< v. sl. rearh > retard): sg. meart (nov. 124727); pl. m^Xsept. 36735, 3771, nov. 138718, dec. 244733, ian. 2721,12727).
1.37.3.0.	Diftongul ia, reprezentat prin slova Â, apare într-o serie de cuvinte de origini diferite, în special în poziţie e: sg. sop^eĂm (nov. 10074,6, ian. 17726, 28725, febr. 82713), pl. EepAeÂme {nov. 99721); adj. AeÂnrnt (dec. 194717); adj. MtÂcmpiKb (mart. 2724); mtHrhÂpt (nov. 109733), MXttrhÂpe (nov. 156721); HfMXHrhÂme (mai 11079), dar, sg., HiMXNrxamx (oct. 55731); forma de genitiv „cursurile mâhHaM' (dec. 225712); atSÂpg (oct. 48713, 79735, nov. 14278, 183736 etc.) {muiere < lat. mulier, -ris).
1.37.3.1.	Diftongul iâ (Â) este prezent într-o serie de substantive derivate cu suf. -eală, -eale: KfamSÂaf (nov. 156719, dec. 223735, 28474, mart. 29714); tcpoÂAi (oct. 95730); wpxHAtSÂM (oct. 58722); cxpriiÂAe (apr. 94713).
1.37.3.2.	Diftongul iâ {Â) apare în conjugarea verbelor, la indicativ prezent, persoana a IlI-a, singular, şi la imperativ (verbe derivate cu sufixul verbal -esc < lat. -esco), iâ aflându-se în poziţie e: EtUirSÂipe (oct. 76725); AhpSÂtpe (oct. 49714, nov. 167724, mai 136734); A^ipi (nov. 172729, febr. 54720); a*c-moÂtpe „a se cuveni; a se cădea“ (sept. 374); ţhrhA&Âtpe (nov. 150712); iftepSÂtpe (nov. 150712, apr. 71723); rphÂtpg (nov. 16578, 169720, dec. 245715, mart. 25730, apr. 66718, 7473); xhAhA8Âtpe (oct. 96724); ca HcnestA^Âipe (mai 141729); AhKhmSÂtpe (mai 114720); AhKSÂtpe (sept. 30731); AftcUÂipe (febr. 56730, mart. 11/37); MHA$Âtpf (sept. 3575, nov. 11171); MucmUipc {nov. 11071); MXHmUÂtpe (ian. 20725); HhpHÂtpe (iul. 2710); HfAetKASÂtpe (mart. 62728); chHtteÂipe (ian. 3673), "hiwÂipe (apr. 7876); WKphAtSÂtpg (oct. 4778); ch notchÂtpe (apr. 63714); nphăHSÂtpe (sept. 177, nov. 101722, ian. 42713), ct npb3H$Âtpe (dec. 21179); npîÂtpe (nov. 166733) - cu iâ etimologic: v. sl. prijatv, ctAh-utASÂipf (sept. 10717); ctâihASÂipe (dec. 230714); chprSÂtpg (dec. 194718, apr. 7077); ch nthAKSÂw (nov. 135725, dec. 18672,25, 188724, mart. 233728, mai 114710), ch mxAKUÂtpe (dec. 221720, 235732), ca mAhttUÂipg (oct. 69717, 7373, ian. 2731, febr. 62729); mhMhA8Âipe (nov. 175719); mphÂtpe (sept. 5731, nov. 162711, febr. 83734); mpesHÂipe (dec. 196735).
1.37.3.3.	Diftongul iâ (Â) apare şi în conjugarea verbului tămâia (< tămâie, cf. gr. wfiiapă), la conjunctiv prezent, persoana a IlI-a, singular (format cu sufixul verbal -ez < lat. îzo < gr. /£»): ca mhMhÂse (febr. 64711, 7474), ca mhMxÂse (dec. 232713, febr. 5876, mart. 3977).
1.37.3.4.	Diftongul iâ (/fl) se întâlneşte la imperfectul indicativ al verbelor de conjugarea I, a Ii-a şi a IV-a, la persoanele I, a D-a şi a IlI-a singular: sSiirSÂ
184
(nov. 154733); KtpMH (ian. 46733); khh&â (nov. 141712); Kpo (sept. 29/notă marginală, mart. 32732); AOAe (oct. 74736, dec. 209720, 223721, ian. 18716) „a aduce supărare, a nelinişti, a strâmtora“; rpt (sept. 2972, oct. 81729, 92731, dec. 205731, mart. 56717, apr. 68721, iun. 158720), rptÂit (sept. 35716); XtAtcmH (dec. 202720) „a amâna, a da răgaz; a cruţa, a mântui41; ct HcnoKtA&A (mart. 14/12); ctMBtA& (oct. 41720, nov. 125723); ’fKMnS (sept. 772); ctn-4<vfl(oct. 4371), cihawâ (nov. 14476); ‘tHrpeti (nov. 172721, dec. 216724, febr. 8178); -tHHoĂ (nov. 178710); xurt (oct. 4377); ăucSâ (sept. 34724, nov. 128721, 181722, ian. 32731, mart. 22/20); abkHâ (iun.151734); mnp8 (febr. 7572); MucrnU (febr. 57723); MMHrt (oct. 7279, febr. 65723); HtăS (ian. 5731,11718, febr. 52729); ca Hese (oct. 4974, ian. 978, febr. 68716); WKptMS (dec. 214714); ct wAext (febr. 72723) „a se văieta, a se văicări, a se tângui44; ca ment (febr. 64721); ca n^surS (febr. 63716) „a-şi impune un canon; a se pocăi44; npt3HS (iun. 157718); ca npimeipS (dec. 189733, mart. 4173), npwieipS (dec. 187728) „a (se) împărtăşi; a (se) cumineca44; ctAtuiAH (mart. 4079); ctprUÂ(mart. 17/11); cţtm& (nov. 161718), ca c$tmSÂ(mai 10775); cmpt-neS (nov. 141732, 159712, mai 107721), cmptxtiÂM (nov. 143714); ca cmptc-mt$ (dec. 210714) „a (se chinui)44; c&Afl (mart. 42732, mai 118732,126726); ca cS (nov. 178722, ian. 44711, apr. 102730), cSÂh (oct. 45722); mtrtAS (oct. 87727); mtMtAti (sept. 36727); ca mturU (mart. 41725); mAtK$ (nov. 110725); mpt (dec. 22473, 225713, mart. 35716); mpeeti (nov. 129733, ian. 1873); *«(&»(nov. 144726, dec. 22474, febr. 62715); 3AhPhÂ(mart. 38730).
Diftongul este prezent şi în conjugarea verbului a tămâia: infinitiv: a mhMh (mai 14579), a miMX (iun. 148714) şi viitor, persoana I, singular: bah mtMh (sept. 21718) şi a IlI-a, plural: Hwp mtMh (apr. 98718).
1.38.0.	Fenomenul „despicării vocalelor44 este o „particularitate fonetică a limbii literare vechi44, care „se întâlneşte până astăzi în limba bisericească44 (Arvinte, ST.L.LV., p. 2, 1.2.1.0.) şi constă în schimbarea diftongilor ie, ia şi io în iie, îja, iieo într-o serie de cuvinte de origine latină.
1.38.1.	Cuvântul miere (< \at.*melem) apare în VS scris, formă nearticulată, MÎÂpe (sept. 33736, nov. 129721, febr. 78728, mart. 25732, mai 10778, iul. 4721), MiÂpg (ian. 4474) şi, formă articulată, MÎÂpa (oct. 47726, febr.86728, mart. 25733, apr. 76724, mai 107710). Există o singură atestare pentru grafia MÂpe (mart. 57730), probabil sub influenţa formei de plural a substantivului măr (< lat. vulg. melum = lat. clas. malum), prezentă în textul studiat: MÂpe (sept. 14722, ian. 36712). Formele menţionate anterior, înregistrate şi în BB, conduc pe lingvistul ieşean la concluzia că rostirea acestora ar fî *miiâre. ,forma ultimă [MÎape] provine dintr-un *mieâre, în care diftongul eâ provenea din e accentuat în poziţie e, iar i (semivocalic) apăruse în latina populară în urma diftongării necondiţionate
185
a lui e. Inovaţia consemnată în texte constă în transformarea acestui -i- semivoca-lic în vocală plină, cu urmarea că între el şi diftongul eâ apare o limită de silabă. In noua situaţie, cuvântul are trei silabe în loc de două, iar e (semivocalic) din diftongul eâ devine -i-, în urma unui fenomen de asimilaţie (acomodare): miiâre“ (Arvinte, ST.L.LV.”p. 2,1.2.I.2.).
1.38.2.	„Inovaţia tardivă41, consemnată în cuvântul miere, se întâlneşte şi în cazul cuvântului piele (< lat. pellis, -em) care, în VS, apare scris, în formă nearticulată, aîÂM (nov. 139715, 14377, dec. 223733, ian.1179, febr. 59734, mart. 21/1, apr. 75736), formă articulată, nîÂAa (oct. 73730, 81730, ian. 19735, febr. 63717). Evoluţia fonetică a acestui cuvânt este explicată de V. Arvinte (ST.L.LV., p.2,
1.2.1.3.): „Din lat. pellis, -em, a rezultat în lat. pop. o formă *pielle, apoi, în epoca de formare a limbii române, pieâle. Din aceasta din urmă provin, pe de o parte, v. rom. piâle > rom. mod. piele, şi, pe de altă parte, v. rom. piiâle, păstrat până astăzi în limbajul bisericesc în varianta piiele. Forma cu hiat piiâle(a) este singura care apare în textul BB din cărţile studiate44. în VS, însă, se întâlneşte şi scrierea ni a a (mart. 4176), ceea ce arată că trecerea lui iâ la ie era un fenomen cunoscut în secolul al XVII-lea, dar că acesta nu era general. Nu ştim cât de mare este, şi în acest caz, influenţa tradiţiei grafice, acesta manifestându-se în special în sânul clerului, care păstrează şi până astăzi unele rostiri arhaice în raport cu vorbirea populară (sau cu cea curentă). Oscilaţia grafică în scrierea pluralului acestui substantiv poate acoperi şi o oscilaţia de rostire (?): într-o silabă: niti (nov. 1597 28) sau cu hiat: nîeii (sept. 6/21).
1.38.3.	Lat. e > *ie > *ieâ > iiâ > îia > ia în cuvântul petra > *pietră > pieâtră > *puâtră > piiatră > piatră care, în VS, apare numai în varianta cu diftongul iâ (0): nâmpx (oct 48723, nov. 132720, mai 12171, iul. 1727), nâmph (oct. 71723, ian. 45724). Forma de plural a substantivului apare, pe de o parte, cu grafia nâmpn (ian. 28715, febr. 56714, apr. 88711, mart. 4/25, 5/22, 41727, mai 116722, 117710), şi, pe de altă parte, cu grafia ie. niempi^ae) (sept.29716, oct. 46721, 79715, 83714, 89725, 9777, dec. 24777, febr. 54722, 69730).
1.38.4.	Cu toate că în VS nu apare nici o atestare pentru a susţine evoluţia lui e (v. paragraful anterior) în cuvântul fiară (< lat./era), există însă atestări ale grupului sonor iiâ în forma de singular a substantivului fiere (< lat. *făle =fel): ţîÂpe (ian. 3978) şi în cea de plural a substantivului fier (< lat. ferum): 4'^P1 (mai 1117 7, iun. 60712).
1.38.5.	De la verbul a pierde (< lat. perdo, -ere), forma de conjunctiv prezent, persoana a IlI-a, singular şi plural, este ci napsx (nov. 101714, 125712, 14079, dec. 207712, 243721, mai 119725, 11975, iun. 151732), fixată, prin urmare, în scrisul lui Dosoftei, în varianta cu 0, apropiată de cea din limba literară modernă.
1.38.6.	în cazul în care în silaba următoare a aceluiaşi verb există „sunetele prepalatale e, i, consoană muiată44, formele sunt „mai greu de analizat. Astfel, la
186
acelaşi verb a pierde [...] întâlnim forma nÎApAi [...], pe care în transcrierea fonetică o putem reda piiârde“ (Arvinte, ST.L.EX,, p. 3,I.2.4.7.). în VS, verbul a pierde apare scris la indicativ prezent, persoana a O-a singular, hS me nîÂpAe (ian. 41735), a IlI-a singular, nîÂpAf (nov. 16472), viitor, persoana I singular, bom nîÂp^e (febr. 5571), a Ii-a singular, şeii niÂpAf(nov. 13972, 168711, ian. 41735), a ffl-a singular, a nîÂpAe (iun. 150720,21) şi la conjunctiv prezent, persoana I plural, a hS nîÂpAtM (febr. 55731). Potrivit lingvistului ieşean, în aceste exemple „avem a face cu acelaşi fenomen de «despicare vocalică» [...] Că avem a face cu grupul sonor liâ, şi nu ije, rezultă şi din modul în care este transcris în alfabetul chirilic echivalentul acestui grup sonor atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile diftongării: (să) pierz (nîeps)“ (id. ib.). în VS apar, la indicativ prezent, persoana a n-a, singular, şi la conjunctiv prezent, persoana a Il-a, singular, formele: ca nîeps (oct. 737 26), mu nîepst (nov. 141721), (x)U nips(h) (mai 11872,119712).
1.38.7.	în cazul verbului a pieri (< lat. perio, -îre), forma de conjunctiv, persoana a IlI-a, singular şi plural, este în VS (ca) nîÂe (sept. 1779, oct. 41735, nov. 124714, 154714,35, 168726, dec. 18672, 243719, ian. 2177, febr. 66727, mart. 11/26, apr. 91712, mai 114713, 146716). „Transcrierea fonetică este piiâie (< lat. pereat > pieria > *pieriă > *pieâr’e > piiâie > piiâie) (Arvinte, ST.L.EX., p. 3,
I.2.4.9.). în VS, la indicativ prezent, persoana a IlI-a, singular, se întâlneşte şi forma n/Âpe (mart. 6/33, apr. 67717), care ar putea fi transcrisă piiâre.
1.38.8.	O evoluţie fonetică a lui e latin, similară cu cea din miere, piele, a avut loc şi în cazul cuvântului piersic (< lat. persicus), reflectat în textul VS prin forma nîÂpcfKh (dec. 241717).
1.38.9.	O evoluţie fonetică identică (ca în cazul lui pieri) a lui e latin a avut loc şi în cuvântul vierme (< lat. vermis, -is), reflectat în textul studiat prin BÎÂpme (sept. 1575, apr. 101725, mart. 39734). Forma de plural a substantivului prezintă variantele de scriere: BtepMÎ(mart. 6278) // BÎepMÎ (oct. 47718).
1.38.10.	Un caz de „despicare a vocalelor11 îl prezintă şi substantivele viatnic [< via (< lat. vivere) + suf. -nic], scris BÎÂmHHKh (apr. 98718) (despre acest cuvânt discută Densusianu, HLR, II, p. 212, precizându-i sensul: „cei care trăiau în veci-nătate“; la p. 217, acelaşi autor este de părere că acest termen este „derivat din vie „a trăi“, influenţat, în ce priveşte pe -ieat-, din vietoriu: „cel care locuieşte11) şi cKpMHÎÂp» (dec. 214719) (< lat. scriniarius).
1.38.11.	în adverbele abia (< lat. ad vix) şi acii (< lat. eccum - hic), „cele două elemente ale hiatului ia nu apar contrase prin sinereză...; această rostire rezultă din grafia cu doi de ii, abiia“ (Densusianu, HLR, II, p. 66). în VS se întâlnesc formele: ulm (sept. 6/15, mart. 39735), aeîa (oct. 79734, nov. 110727, 172714, dec. 189712, 196715, febr. 62718, mart. 43718) şi mi* (nov. 105715, ian. 13710, mart. 7/2, 24/16, 31719, 54719 etc.).
187
1.38.12.0.	în cazul unor cuvinte latine, iâ provine din /’ latin + â (cf. Iordan, Diftongarea, p. 153). Arvinte, în ST.L.EX., p. 2-3,1.2.4.O., 1.2.4.1., I.2.4.2., observă că în cuvinte ca a chema, închega şi cheotoare are loc fenomenul despicării vocalelor în diftongii ie (> îie), ia (> iia), io (> iieo), precizând că „rostirea cu grupurile de sunete iiâ, îie în cuvinte ca chiiema, închiiega, chiiame etc. a putut fi influenţată şi de formele verbului a priimi, al cărui grup -ii- exista chiar în etimonul său slav: prijqti, priimo (ib., 1.2.4.12.). Pornind de la aceste considerente, este interesant de urmărit dacă şi textul VS reflectă situaţia din textul BB.
1.38.12.1.	în scrierea lui Dosoftei există forme ale verbului priimi, care conservă grupul -ii- din etimon: indicativ prezent, I sg.: npÎHMtcK (nov. 16378, mart. 3/33), perfect simplu, a IlI-a sg.: npÎHMH (nov. 139734, 144711, dec. 227722, 241721), a IlI-a pl. npÎHMHpx (dec. 224719, mart. 3/13), mai mult ca perfect, a ni-a pl. npÎHMHCh (mai 123723), perfect compus, a IlI-a sg. şi pl.: d8 npiHMMm (oct. 94731, nov. 155729, 16673, dec. 190725, ian. 15732, 39713), imperativ: npÎHMtipe (oct. 40722), npÎHMÂipe (apr. 6877), conjunctiv prezent, a Ii-a sg.: ci npÎHMitpk (nov. 158722) şi a ni-a sg.: ca npÎHMd'cKM (nov. 162727, 183729, dec. 227719, ian. 2076). Grupul -ii- apare şi în substantivul derivat de la verb, npiHMHmtpto (sept. 1726, nov. 13774, 158729, 181729, mai 118737, 125733, 144732), npÎHMHmeJpa (nov. 15377).
1.38.12.2.	Verbul a chema (< lat. clamo, -are) prezintă formele: umt (mart. 11/2) la indicativ prezent, I sg., EBMd (dec. 20375) la imperfect, a IlI-a sg., xeMh (dec. 186720, mart. 5/12, 9/3) la perfect simplu, a IlI-a sg., neMdpx (oct. 78734, 93726) la perfect simplu, a IlI-a pl., eih k0/hj (mart. 52719) la viitor, a Il-a sg., KfaucbEJ (mart. 52726) la viitor, a IlI-a sg., reflexiv, dp // KtMdm (oct. 70725) la condiţional optativ, perfect, a IlI-a sg. în VS, la reflexiv, verbul apare scris, pe de o parte cu fc ct ut mm (oct. 64714, 8879, dec. 195715, 217712) şi, pe de altă parte cu â. (Mh, me, ca) kbmm (sept. 12730, 1676, oct. 40722, 56719, 90713, 91718, 9577, nov. 111735, 142719, dec. 18874, 188726, 22679). La conjunctiv prezent, a IlI-a sg., este atestată forma ct kâmi (sept. 1677, oct. 52730, nov. 135731, apr. 65720, 96730) (< lat. clamei), cu eâ în poziţie e.
1.38.12.3.	Adjectivul, variantă veche, chiar (< lat. clarus) apare cu grafia nap (sept. 4/3).
1.38.12.4.	Diftongul a este scris şi în formele verbului a îngenunchea (< lat. ingenuculare): V0h8hkbsm (apr. 77730), la imperativ, (uni)HifeH&HKBnih (nov. 14378), 'tpfH$HKBUh (oct. 7975), la participiu.
1.38.12.5.	Verbul încheia < lat. inclavare are următoarele forme: „$âme VMHMt, cu e nediftongat, la indicativ prezent, a ni-a sg.; ca •hcÂe(iul. 3723), cu eă în poziţie e, la conjunctiv prezent, a IlI-a sg.; dti "tKeâmb (ian. 13717), la indicativ perfect compus, a IlI-a sg., cj$ ’tKfâmb (dec. 18776), cu diftongul b la re-
188
flexiv impersonal. Forma de participiu prezintă diftongul â. ’hceâmh (oct. 59721, dec. 196728), -hceâmx (febr. 5476), -hctăut (sept. 23729, nov. 180722, febr. 707
35)	şi ’tKfÂHh (nov. 138722, mart. 42731), unde  = iâ. Prin urmare, diftongul iâ este păstrat netrecut la ie, fenomenul ultim ţinând de rostirea specifică graiului din arealul nordic, cu precădere din Moldova.
1.38.12.6. Şi în cazul verbului a înjunghia [< în- + junghia (< lat. jugulare)] se păstrează diftongul u la indicativ perfect simplu, a IlI-a pl.: ţiVHrnpx (sept. 23716, oct. 47722, 51725, 8679, 89715, ian. 13719,34, mart. 57722, apr. 79731), reflexiv: ct ptoHrâpx (dec. 226723), scris şi pvHrtpx (febr. 8974) - probabil cu eâ în poziţie ă; la perfect compus, a ni-a pl. a8 ptoHram (oct. 78721). Se poate presupune că în formele de infinitiv a îfKHr (ian. 13728, mai 128732), condiţional optativ: Ap ţnonr (nov. 175733) şi viitor: s«p pnnr (mart. 5977), valoarea lui  este eâ sau e deschis.
1.38.13.	Există în textul VS o serie de cuvinte în care diftongul iâ (notat cu slova Â) se păstrează netrecut la ie. în unele cazuri, iâ (redat grafic prin Â) este păstrat din etimon. Formele de mai jos trebuie transcrise cu -iiâ- (fenomenul „despicării vocalelor4*), după modelul cuvintelor discutate în paragrafele anterioare: KAHeîÂpx (oct. 87731), KAHCHÂpy8Ah (oct. 87723, 8871) (< mgr. ekkisiârhîs; „variantă populară a lui eclesiarh. Cf. clisier“, DA); khaîÂuiî (oct. 45710) (chilie
< v. sl. kelija); kSphEtÂpî(pentru atestări, v. paragraful 1.23.1.0.) (corabie < v. sl. korablî + suf. -ar); a8 ’t'MBÎÂm (nov. 123727), ‘tMEÎÂpx (mart. 45728) (îmbia
<	\<A*inviare); MtpiÂmî(nov. 144733, ian. 36720), MBifîÂuiHAwp (oct. 59720) (megieş < ser. medjas, magh. megyes); MMHÎĂub „scamator, măscărici44 (ian. 12719, apr. 7171, 8474) (< ngr. pavia/oq „nebun44; în DLR, cuvântul este lucrat numai pe baza atestărilor din scrierile lui Dosoftei, acestea fiind însă înregistrate ap. TDRG şi Lacea, Untersuchung); MXNÎÂmt (ian. 3072), HeA/rtHÎÂpM (mai 122720) (mânia
<	gr. mod. pavia, lat. mania); nScmîÂipe (mai 128715) (pustiu < v. sl. nopcTUHH, nepcTMHB); ypiÂuib (oct. 46713,22, 79727, mart. 3/15, mai 11572) (uriaş < magh. oriâs); fenomenul apare şi în unele derivate cu sufixul de origine veche slavă -îaninu, pl. -îane: KHAMKÎÂHh (mart. 60721); mhaîâhî (nov. 18573); ambîâhî (ian. 8728); HMmpîÂHb (dec. 201729); ba£mhîâhî (ian. 13720), precum şi în vocativul MArucmpîÂHB (dec. 247710) (< lat. magister).
1.38.14.	Caracteristică pentru textul VS este terminaţia -iiâ (şi -âiâ) la imperfectul verbelor de conjugarea a IV-a: diftomopî (apr. 82711); EdmifMtpî (mart. 32718), EAmifm8pî (oct. 9871, nov. 150731, mai 11878); Etp$î (sept. 18730); ch bauîâ (oct. 5478); spea/â (mart. 3/23), bp8aîâ (mart. 6/36); KhpMhuî (iul. 2733); Khpmî (nov. 177731, ian. 2574), nxpmî (nov. 160734, febr. 76726); Kh3HÎÂMb (mai 11571); uemîÂ(vca\ 11371); KBBipHHcî (mart. 27vbl727), KHBBpHΠ(mai 14472), kbbbphhcîâ (mart. 27vb,727); UHHcmî (nov. 165734, dec.
189
224722, 227716); vHmi (nov. 120730, ian. 30730, apr. 7076); K^ntHΠ(ian. 34711); 4«pîÂM (nov. 15o722), Aopî (mart. 3872); AtctAΠ(dec. 205722, ian. 1672); Asop/ (sept. 3777, nov. 183733, ian. 20720, 2473, febr. 8571, mart. 55713, apr. 101713, iul. 4722); ca ţtAÎĂ (ian. 1778); $tpi (ian. 30725, apr. 8771); ţepenî (nov. 111725); ca $xpuiî (dec. 23374); $Spî (mart. 32719); rac,K4l (mart. 129723); ct rtmî (dec. 187722, febr. 74726); rxQΠ(ian. 1877); rxHAÎÂM (oct. 80727, 81721, apr. 64727), rxHAΠ(nov. 163726); rwî (ian. 5730); rptEΠ(oct. 76727, dec. 23577), ca rptEΠ(nov. 176735); /jpa/'/fl (mart. 12/5), rptH (mart. 44727); rpnKÎÂ(nov. 125731, 137711, 15975, 170715, dec. 223725, ian. 2574, mai 124713, iun. 151731); wpBΠ(febr. 6271); *t XptHÎÂMt (apr. 64716), rxptHΠ(nov. 138725), ca //>awÂd (dec. 21671, mart. 29724), xPhH' (febr. 60735, mart. 4078); /Am# (ian. 1776); ca Hcnurni (nov. 184720); McnptBΠ(nov. 178725); »eî (nov. 18273, dec. 22878, 239734, febr. 6174, mart. 46717, iun. 154732); ca heî (dec. 213723, febr. 73728); h3e6khîâ (mai 114715); H3Eopx (ian. 40726, 49726); ctMEΠ(nov. 178712); +meakhsxâ (mart. 34710); ’ÎMţMpî (dec. 191722); "fMntpUM (nov. 139713); ctMKHHuî (ian. 33722); ca +aptvî (mai 11973); ctHA^î (sept. 14712); xa ’tmtpî (mart. 27725), 'hmitpî (nov. 174717), ctHmtpî (nov. 15078, dec. 23174, ian. 3277); ca ahhî (dec. 240715); AMtîÂ(no\. 113716, dec. 223719, apr. 82731); aoeî (febr. 60730, mai 113723); aSqîâ (oct. 79720, 80717); MtpmSpHcî (nov. 145724, 163710); mmîâ (febr. 6171); MSwtMΠ(febr. 5177); mSmî (nov. 14178, 174732); mHpî (mai 126714); HtASiuU (oct. 86729); Htcti (nov. 168722, febr. 55733) „a se sili, a se strădui**; „a dori, a râvni, a pofti, a aspira (la ceva), a tinde, a năzui“; HtBtai (nov. 128719); hSmîâ (ian. 1574, febr. 73722); OEtpx (nov. 142732) „a doborî**; WKtpx (mart. 38717); wrdHHAÎÂM (oct. 4777), wrAHHAΠ(nov. 11872); wcxhaî (ian. 40729); ca wcmeHÎĂ (iun. 157723); ca wkhaîâ (mai 133718); ntptcx (oct. 5972, dec. 211728, ian. 26727); „xa ntpt la papa de Râm“ (nov. 148714) „a pârî“; ntux (nov. 113732, iun. 151734, 15478); nt3* (oct. 4573, 7272); nepî (ian. 24735); hahhî (febr. 73727); nwAtEΠ(nov. 15773), n^EΠ(apr. 8375); noei (nov. 144724, 14973, dec. 240710, ian. 478), meopî (nov. 120729); noropx (oct. 81728); mmeHΠ(oct. 96717); mptKAΠ(ian. 3672); (ca) nopHΠ(oct. 5272, ian. 38734, apr. 65737); ntcAtiuil (dec. 209716, ian. 45718) „a fi, a se afla în serviciul cuiva, a servi, a sluji**; nocmI (nov. 139712); ca nompHKtAΠ(ian. 49718) „a găuri cu potricala; a perfora, a străpunge; a sfâşia**; noEecmî (oct. 8879); nptxî (iul. 4722); nptsî (nov. 133729, dec. 230725, ian. 12711, febr. 63725); npHKenî (febr. 8177) v. a precupi „a precupeţi**; npHcecx (dec. 240715); npHEHmî (nov. 174716); npxHsx (mart. 40712, iun. 158717); npwHmi (mart. 6/8) „a citi**; npoxHmî (mart. 42733) „a batjocori, a zeflemisi** - cuvântul este înregistrat în
190
DLR pe baza unei atestări din PsV\ npcpoQΠ(dec. 238v/12); nSrepx (mai 106716); hS	iun. 15379); picxni (febr. 52716, mart. 26737); pouiîÂ(oct.
59736, apr. 9879); ci ckihaiaîâ (dec. 24776, febr. 7573) „a se ruşina, a se sfii“; cKpî (sept. 3474, oct. 6978, dec. 193718, febr. 7979, 8178, mart. 43728); cKpunî (oct. 51732); ci c$iahîâ (nov. 132733); ca cţipuiî (iun. 151731); cjm//A (ian. 12724, mart. 14/32); ca chaîâ (nov. 98736); ckmux (nov. 16172, mai 117712); caaeasxâ (oct. 46715, 85736, nov. 162735); caUmîâ (iul. 1731); cMHHmi (nov. 180712); cmomîâ (dec. 22074) „a momi“; coKomi (oct. 73719, nov. 14379, dec. 233728, 246712, ian. 1774, mai 127714), conmîAm (oct. 46725); cqckâ (dec. 245730); cnopi (dec. 22376); cnpmfHΠ(febr. 79730, mai 13474), cnpexHNΠ(sept. 1177, oct. 45715), cnpwKMHΠ(mai 113717); cminxHΠ(nov. 125727, mart. 17/3); cmipHΠ(sept. 3714, nov. 158735, febr. 52726); ca cmHAΠ(mart. 26bis/13) „a se sfii, a se teme“; cHqîâ (sept. 2771); h$ c8$epî (nov. 98725); uiKÎwnî (ian. 3977, febr. 87732); mi (oct. 90731, 9279, nov. 177716, dec. 228728, ian. 30715), vîâm (apr. 65735); ca mwKMΠ(nov. 132734); monî (febr. 60734), ca monî (oct. 87721), mi mwnîÂM (nov. 18373); mpiî (nov. 142724, febr. 74726, mart. 14/14, 4375); mpxHmî (ian. 49717), mpHHmî (nov. 176733); ca m&AΠ(ian. 32723); SmepJâ (febr. 8075); <yMopi (oct. 5871), cy-Mopx (oct. 5872, nov. 14179), $M*px (mart. 45732); Spi (mart. 47730), 8px (nov. 12979); ca sincfâ (dec. 194729); ca EiproAΠ„a se zvârcoli" (nov. 118716); ca secedî (oct. 7775, febr. 7577); echîâ (ian. 5731, 1475), ehhî (nov. 121735); eîâ (ian. 2374, dec. 220710); e«p«eîâh (oct. 45723), EwpoEΠ(oct. 48731), topouâ (oct. 81723, nov. 148729, 183716, ian. 371, febr. 89732, mart. 28718, iun. 156733); ca 3ieieîâ (sept. 772, oct. 55724, nov. 11077, dec. 23277, apr. 63714, 8872, mai 127732); 3iM«px (ian. 572) „a chinui prin nemâncare, a slei de puteri, a istovi", cf. DLRLV; 3poEΠ(mart. 57721); 3$rpiEΠ(nov. 18075).
1.39.0.	Există câteva situaţii în textul VS în care în locul diftongului eâ (t,Â), în multe cazuri etimologic, apare notat diftongul iâ (â). Sunt posibile hipercorec-ţii. în vorbirea curentă, e din diftongul eâ este simţit ca i şi nu trebuie exclusă nici ipoteza că grafiile de mai jos ar putea reda o pronunţie reală, cu atât mai mult cu cât în graiul de tip nordic, moldovenesc, este specific fenomenul închiderii lui e neaccentuat la i. Astfel, în textul studiat se întâlnesc forme ca: KiâUripacKM (oct. 9072); ci ki3hbckm (apr. 76727); ehbx/oa (mart. 2877), khbxkaSm (mart. 2877); ci A&ABrx (apr. 76727); rpâu,x (mai 130727); ci rpiHBCK* (iun. 148732); b „ea" (sept. 14719); ci HcutmcKX (dec. 242734, iul. 3731); ciHUiâârx (mart. 26716); xrâEtiab (nov. 10475); „nice aa/r" (mart. 10/23, 25735, mai 112716, iul. 1721); ci AâniAi (mart. 4677); aSkpbsm (mart. 54722, 56712); ci hieiabckm (mart. 35710); HBrpx (mart. 34713); hbmSai (dec. 186728); ci wkbckm (mart.
191
27**726); Ch nahmucKX (mart. 40720); ca iiahhbckm (mai 11375); npfMEHBAA (apr. 68728); npoKotâax (mart. 112729); CHpânt (apr. 92726); cmâr&Ah (mai 14375); mpâEM (febr. 53710); ca Hhbcka (apr. 8278); Etrâmx (nov. 185729); emkabha (iun. 15673); KHmâst (nov. 178726); zpâcKtipî(mai 130733, 13071,13); ShrNBmM (febr. 74726) „surcea, vreasc pentru foc; foc de nuiele sau de surcele uscate care arde cu flacără în gura cuptorului11.
1.40.0.	Diftongul ia în poziţie neaccentuată apare notat a în finalul substantivelor, numeralelor şi prenumelor, -a funcţionând ca articol hotărât enclitic („Die Femina, deren unartikulierte Form auf -ie ausgeht, nehmen das Zeichen der arti-kulierten Form a an, ohne das vorgehende e wegzuwerfen“ - Lacea, Untersu-chung): mea (oct. 6578, 8076, nov. 147716, dec. 18778, febr. 5474, 57726); a»Âa (oct. 93717, nov. 14676, 149724, febr. 7177, mart. 11/5); meîa (oct. 8073, nov. 185711, ian. 37730, mai 120715); abeaHa (nov. 116712, dec. 194716); mecmtiA (nov. 165719, dec. 220728, febr. 68723, 7476); AniipÎA (dec. 204727, febr. 54723, iul. 2729); eaa (apr.69718, mai 135729, 141729); ebbhchhbîa (apr. 99719); EOEomÎA „flacără mare“ (nov. 13079); seepiA (oct. 74717, dec. 193710, ian. 22714, mai 133710, 145716); EorhUxA (nov. 143733, dec. 22371, ian. 1176,
3478,32,	mart. 33731); sfadpiA (dec. 213735); eSibia (mart. 36731); kemuu^a (mai 12978); hÂa (dec. 20773, ian. 9720, 28727, febr. 66736, 71730, 7271, 81732, mai 117719); hea (sept. 3478, oct. 6978, 72723, 91714, nov. 16272, dec. 196718, febr. 5273, 77715); heaSa (dec. 203729, mart. 27vbi720, apr. 6477); tiecm&A (ian. 8731); k6Pui*a (sept. 1279, oct. 41718, nov. 140731, 133734, dec. 189719, 239722, febr. 89726, mart. 2978, mai 138732, iun. 158726); k8P-meHÎA (mart. 32723); nUpEÎA (apr. 101725); ahxahîa (sept. 2476); apieua (nov. 142716, ian. 878); $un«piA (sept. 13715, nov. 139723, dec. 194715, mart. 417 15); ţîEKhpSA (nov. 153730); $haoch$ia (dec. 192735), $îaqc6$îa (oct. 607 26), $haocw$îa (oct. 64733), $hawcw$îa (febr. 89724), $haocs$ia (ian. 9723), $haqco$îa (nov. 164714); „ţepÂKÎA, adecă ulicioară4* (febr. 71712); $îa (febr. 56718); pwa (apr. 79726); v$awîa (dec. 232732); rpÂmÎA (febr. 59717); /*/>»-Uâa (dec. 215723); /a/vijîa (oct. 39720), fipmiA (mart. 43714); fimMhHÎA (dec. 216713); x>a (febr. 70715); fxmpÎA (iul 2710);	(nov. 14877); beaehîa
„arătare; apariţie44 (ian. 15724); hkqhoeopehîa (mart. 26728); ha«aoca8x6hîa (apr. 84715, 101723), IrmoHiA (ian. 2676, mart. 10/15); MrSMgHiA (dec. 244731), ur$M6HÎA (apr.72714); hckUcia (febr. 9078); hck&iuehia (ian. 18733); „mch^îa să chiamă lineaţea, blândeaţea44 (mai 12178); McmeutA (oct. 48735); HcmtpiA (oct. 5176, 57731! ian. 10719, 35735, febr. 73723), IcimpiA (dec. 224718, febr. 697
25), McmopÎA (mart. 40729, apr. 8276); H3rHAHÎA (ian. 3774, febr. 53728), dar şi mrHdHÎA (nov. 156718) „exil, surghiun; izgonire44; M3EphnteHÎA (iun. 154733) „caterisire, răspopire44; ’famhpxA (febr. 53728); ( "P)hahptnHHWA (nov. 181714);
192
’tnhp'hUxA (dec. 231715, 242730); "tmpeijiA „parte întreagă, parte sănătoasă, sănătate41 (dec. 2167notă marginală); mhaoeia (nov. 179736); aekbm/a (febr. 577 5, mai 129726); „Mddd/iA ce să t(â)lcuiaşte înger44 (ian. 2730); mima (oct. 487 16, 57722), MhHÎA (nov. 168730, apr. 102722, mai 114718); MhpmHpiA (oct. 967 26, mart. 20/19), MtpmtipÎA (nov. 14375), MtpmopÎA (apr. 71733); „o călugăriţă /HfJJHO/A ce să tâlcuiaşte Negria44 (dec. 235732); „cu cuconii lor şi cu pruncii şi cu toată mia mărturisiră că sunt creştini44 (febr. 61722); mhAdemeni a (oct. 9676); MMmpwmMA (nov. 14471), MMmponcAÎA (febr. 70731, apr. 98734); mahala (ian. 11712), MXHApÎA (mart. 3578); mahîspîa „scamatorie; înşelătorie, şarlatanie; bătaie de joc44 (apr.847ll); MrntA (sept. 19733, nov. 18674), mow/a (oct. 75712, nov. 124711, 143733, dec. 220728, 239729, mai 130716, iun. 2717), mwui'ia (nov. 144721), mwwîa (mai 132720); Moi//fHiA „moştenire44 (nov. 98726); HhCHAÎA (oct. 4772, nov. 126731, mart. 44737, 4472); „HhcnpÎA inemii44 (apr. 101726); hieShia (sept. 157 6, nov. 18272, mart. 16/15), hbe6hîa (apr. 89733); hbaâa (febr. 73733); HerpiA (dec. 235732); HerSuhmcpÎA (dec. 22874); hbwmbhîa (nov. 111722); WEhpiuiA (nov. 133721), WEtpmÎA (mai 105725, WEÂpuiÎA (dec. 209719, 23673, 245728); wehbeaehîa (ian. 1374, nov. 100724, mai 110731, 122732), WEHWBA6HÎA „sfinţire, tâmosire (a unei biserici)44; „sărbătorire, pomenire, hram44 (dec. 222723); weaacitiîa „cârmuire, stăpânire44 (oct. 49715,27,29, febr. 81727); wsphSHHmA (oct. 53714); WEptădHÎA „sărbătoare amintind circumcizia lui Iisus Hristos44 (ian. 173,5,14); wctpAÎA (ian. 307notă marginală, iun. 153727), wcmpaîa (sept. 35730); wcnhmhpiA (sept. 23723), ocnhmtpfA „ospitalitate44 (nov. 184729); nhrtHhliXA „păgânism44; „păcat44 (nov. 174716), nhrxHhitÎA (mart. 457 13), nhrxHhUMA (nov. 15279, 166718, dec. 218717); nhrxmA „păgânism44 (oct. 41724, dec. 21576); ntpKtAhEÎA (dec.232731); ntcmopÎA (mart. 45717); nec-mpHUÎA „calitatea de a fi pestriţ; varietate44 (ian. 4479); „dându-să... la nempe-kahîa cea aspră44 (mai 11379); uaîa (nov. 110721, apr. 10576), pawa (mai 1437 32); ntrptEdHÎA „înmormântare44 (mart. 27rbis22); imcaâhîa „scrisoare sau carte având conţinut teologic, pentru îndrumarea sau lămurirea credincioşilor44 (sept. 10713, 13725,28, oct. 95734, nov. 108710); mcâtiiuÂNÎA „ascultare, supunere44; „dezlegare, îngăduinţă44 (dec. 203734, mart. 34733); ntcmmmÎA (ian. 2075, apr. 63723); npJipÎA (mai 12772); npAsocAABÎA „ortodoxie44 (nov. 10179, 146724, dec. 191718, febr. 65714,25); nptKSpsÎA (apr. 101724); npeHfcenÎA „transport44 (ian. 20713, 3372, mai 120732, 144720) - cuvântul este înregistrat în DLR numai pe baza citatelor din scrierile mitropolitului; npecmdEAEHÎA „moarte44 (sept. 28720, mart. 28714, mai 13076, 144710, iun. 160720); npe$HÂA (sept. 2774); npHHeceHÎA (v. prenesenie) (oct. 70730, iun. 160728); npoH3EOdEHÎA „bunăvoie, libertate44 (mart. 5/3); npoMHiuAEHÎA „pronie44 (sept. 11721); nponestAdHÎA „propovăduire, predică44 (sept. 3276, npomseAdHÎA (oct. 9673); npvpoiiecmBÎA (mai 114734);
193
npwp0ma (nov. 169723); npjcmhmama „calitatea a ceea ce este simplu, rudimentar, prost“ (nov. 124733, 181727), nptcmximniiAi (ian. 3476); nposuAeau,ia „voinţă, grijă, milă, îndurare, considerate ca atribute ale divinităţii" (dec. 210710, 2117 19, mart. 25720); np030pauBia „pătrundere, perspicacitate" (dec. 190717); npSa-ma (febr. 55724); ntic/n/a (oct. 91718, nov. 102728, dec. 187716, ian. 11719, iun. 156725); pineAi Aia „muncă manuală; lucru de mână" (apr. 88726), p*K0A iAÎa (apr. 69725, mart. 54730), pxkoaÂaîa (ian. 578); pwsîa (dec. 187711), p0Eia (mart. 5/32); p^eaia (nov. 144722, 151715, 168731, 185735, dec. 216729, ian. 1176, febr. 5374, mart. 9/37, 50710); chAEhmhaia (nov. 111723), ChAhEhmawa (nov. 181714); captaia (ian. 1573, mart. 44722), chptma (ian. 38726); chBtp-uieaia (febr. 6973), chEpiiueaia (nov. 109726); cKhţhpAÎa „rotulă" (nov. 1277 13); acamhma „vioiciune, sprinteneală; isteţime" (apr. 97715, mart. 14/8, 5375) - în DLR nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului, existând doar menţiunea că acest cuvânt are circulaţie prin Transilvania şi Banat; cţiptueHÎA (nov. 10977, 132715, 15875, dec. 18772, ian. 3712, febr. 6275, mart. 26vbi7l9, apr. 82732), scris şi c$hpuiaaÎA (febr. 61712); c$Mpuieaîa (dec. 225734, febr. 88729); c$WE0Aaaaîa (nov. 16474); c$phuieaia (sept. 878, 24722, dec. 214725); CHMEpiA (nov. 147712, dec. 193734), camspia (nov. 159730); caMeuia (ian. 3713); capema (mart. 23/6); cxMtuîa (mai 108710), cxMeUxa (nov. 112719, ian. 38731); CAJE0CA0EÎA „slavă; tedeum" (febr. 73734, apr. 82731); c0Uxa (nov. 152733); cnhceaia „mântuire" (nov. 138721); cmhnxaia „stăpânire"; „putere" (dec. 19475, febr. 7371, iun. 149719); cmhp0cmia (dec. 232731); cmepma (nov. 138710, 171723, dec. 22372, ian. 20714); cmajcia (sept. 3273); cmpeAia „mierea care se scurge de la sine din faguri" (febr. 86729); mhA/hpia (apr. 101725); mhMxA (oct. 6573, mai 106715); mtpi/A (dec. 2167notă marginală, mart. 26737), mhpia (febr. 6173); mg/niaia (dec. 195712, apr. 78728, mai 12278); 0t0pm (ian. 45713); mMKhHUm „faptul de a fi ticăit; ticăloşie; netrebnicie; nemernicie" (dec. 188732, febr. 88717, mart. 16/16), mmrhHHx& (oct. 49733); mHKtMwiA (febr. 89732, mai 11379); marja (febr. 60727); mgfîa (nov. 117728), mafia (nov.
117724,27); mpea (sept. 3676, oct. 7577, nov. 16273, dec. 21674, 236718, ian. 35719, febr. 84735, mart. 3675, mai 109731); mpecmia (oct. 80716); mp$$îa (mai 113731); ms0peaia „creaţie" (febr. 53712); «paSa (ian. 24720, 44713, mart. 11/3, 52711, apr. 104717, mai 122727); Haia (dec. 23673), Uma... âWÂa (dec. 205728); 6ppia (nov. 116733); cycnâaia „(numele sărbătorii creştine) Adormirea Maicii Domnului" (oct. 43721); BhA0BÎa (mart. 41725); BfprSpîa „feciorie" (mai 108718); Eectaia (nov. 168725); buaeaia (oct. 45733, nov. 149732); sta (oct. 51713, nov. 105712,19, 12372, ian. 37719, apr. 67717); namexîa (nov. 141720, apr. 8476,mai 106715, 14675, iun. 158715), samema (dec. 212712); sja (gu>a) (sept. 1176, oct. 39731, 5978, nov. 12171, febr. 57734, mart. 2725, 22/25, 60/27,
194
apr. 6473, mai 132722); bohhuîm (mart. 3771); bpB4Hhh'im (nov. 132729); sbbhc-mÎM (sept. 2272, iun. 154734); 3hdtisxM (nov. 14877); 311/04/M (oct. 4674).
1.40.1.	/» cu valoare de ia apare în formele adjectivului demonstrativ acelaşi: meutiA/u (nov. 14475), daÂMui (oct. 74735, nov. 18474, dec. 20275, apr. 76714 etc.).
1.41.0.	Fenomenul de labializare este prezent în variantele fonetice ciucore (febr. 68722) (< lat. *cichoria = cichorium) şi ciumilituri (nov. 150732, 181725, 16478) („cf. vb. a cimili „a da de ghicit“; „a dezlega o ghicitoare", din cirtiel -cimel! (inteij.)“ - Arvinte, ST.L.DT., p. 3,1.2.10.0.).
1.41.1.	Un fenomen de delabializare are loc în cazul succesiunii sonore -ciu-, care s-a transformat în -ci- în forma verbală „om zbucimâ“ (wm 3e6uhmJ) (mart. 54714). în textul VS apare şi forma cu -ciu-: zbuciumând (3Etiuti/HXH4b) (ian. 41722).
1.42.0.	Diftongul urcător -iu se întâlneşte în substantivul zîdiu (3H410) (sept.
12726,31,	oct. 95724, nov. 105714, 15979, dec. 218714, 23774, febr. 6978, 80711, mart. 3476, 35725, 53724, iul. 4721), pl. zidiuri, -le (3H4/opi, 3//4/opHdB) (oct. 76724, 81711, 87725,28, 89729, nov. 105729, 179731, dec. 203714, febr. 63715, mai 105715, 12272). O singură atestare reflectă varianta zidurile (3H4S-pHAf) (ian. 3775). Acest diftong este „rostit, probabil, cu asurzire [...] Finalul acestui cuvânt poate fi interpretat şi ca având d'V- (d muiat şi rotunjit). Deoarece etimonul vsl. zidii se termina în consoană dură, finala cuvântului în discuţie a putut fi influenţată de cea a unui cuvânt ca grajdiu < vsl. grazdi (cu -zct < sl. corn. dj), precum şi de cuvinte terminate în -oriu, -ariu, -eriu.“ (Arvinte, ST.L.LV., p. 3,
1.2.7.1.).
1.42.1.	Diftongul iu este consemnat în cuvântul iuşor (< lat. levis), scris towop, -tidt (dec. 211721, 221723, ian. 4377, mart. 31710,13, 50712) şi în familia acestuia: verbul a (să) iuşura: să mă iuşuredzu (mart. 49718: ch mi /owtipesti), să te iuşuredz (dec. 21276: ci mB /omtipesi), să ne iuşuredz (mart. 59716: ch hb tou/tipBsî), ne... iuşureadză (mart. 30718: hb... /cwtiptsx), să i să iuşiureadze (dec. 194732: ci h ci /ounopÂsi), ne iuşurăm (ian. 1973: hb /ou/tipiMi), să iuşura (nov. 113733: ci /o/utipJ), să iuşurară (febr. 75727: ci /owtipjpx), iuşurând (febr. 5278: /owtipx,H4i), „(vei) iuşura“ (oct. 67712: /oaitipj), te voi iuşura (febr. 7576,17: mB boh /ou/tipj)-, substantivul iuşurare (dec. 210712: /owtipîpB)\ participiul adjectival iuşuraţ (nov. 138725: tou/tiplut). O singură dată apare în textul VS forma uşurare (mart. 27731: oywtipjpt), adevărată inovaţie, deoarece „limba din secolul al XVI-lea nu-1 cunoaşte pe uşor, forma actuală, în care i a căzut probabil pentru că a fost absorbit de i din mai, de care era precedat la comparativ (în mai iuşor cei doi i s-au confundat într-un singur i şi acestă legătură sintactică a fost rezolvată mai uşor)“ (Densusianu, HLR, II, p. 67), iar în documen-
195
tele din secolul al XVII-lea nu a fost înregistrat cuvântul (cf. Gheţie, BD, p. 121). Potrivit ultimului autor citat, „după 1700, în puţinele atestări pe care le deţinem, apare numai fonetismul u (id. ib.) şi acestea provin din Muntenia (dela jumătatea secolului al XVIII-lea), din Transilvania (1735 - braşoveană, 1821 - sibiană, 1732 - maramureşeană). „Nu avem atestări moldoveneşti ale cuvântului14, deci „fonetismul etimologic a rezistat mai mult (pe cât se pare) în nordul ţării44. Apariţia acestei forme, cu u-, în scrierea studiată conduce la ipoteza că uşura, uşor aveau circulaţie în limba vorbită. Se poate presupune că Dosoftei, cunoscând-o, a scris-o involuntar, abătându-se astfel de la tradiţia grafică a scrierii cu iu-,
1.42.2.	Fonetismele etimologice sunt păstrate şi în cuvântul onomatopeic iuiuleat (dec. 237725: KuoAtm) „vaiet44 (< lat. ejulatus) şi în adverbul nicăiuri, -ea (oct. 96716, nov. 155710, dec. 195728: f/mct/op/, -a) (< lat. necâliubi-re, cf. Ro-setti, ILR, p. 159); în textul VS apare şi varianta nicăiri (nov. 182711: HHKtMpî).
1.42.3.	în textul VS apare, într-o unică atestare, varianta mitiutel (febr. 69730: MMTmmeAh), în paralel cu varianta mititel (mai 125713: AtumumeAh), pl. mititei (oct. 6973: MHmHmeH). Rosetti, ILR, p. 506, explică apariţia diftongului iu în prima variantă prin contaminarea lui ,/nitutel (< *micutel) cu mititel44 (v. şi Densu-sianu, HLR, II, p. 74).
1.42.4.	în substantivul şuiuratul (oct. 79722: wfopJrn&Ah) (< şuiera < lat. sîbtta-re) apare diftongul iu în locul lui ie, cu toate că în VS sunt prezente substantivul şueretul (oct. 79727: utdepemdAb), pl. şuerete (oct. 79728: tutiipemeAg) şi verbul, la gerunziu, şuerând (nov. 13079: ludepxHA), cu e nediftongat. Este posibil ca această formă substantivală să se fi născut prin analogie cu forma iuşura. în DLR acest cuvânt este înregistrat cu menţiunea „învechit44 pe baza atestării din VS.
1.42.5.	Diftongul iu apare în unele cuvinte care conţin un ş sau un j muiat:
cneajiului (ian. 8710: khÂ>kk>a&h), cniajiului (febr. 74711:	să... iuşiu-
readze (dec. 194732: ca... touiiopÂsey, micşiuredz (nov. 14676: MHKumpâs), mic-şiureadză (nov. 163727: MHKUUopisxy păşiuni (nov.l 19727: nhimoHÎ)-, prilejiul (nov. 138714: npHAEM/OAt); îl priceştiui (oct.50714: npHueiptoHy, să străjiuiască (nov. 141718: ca cmpiAaoacKx).
1.42.6.	în două cuvinte de origine slavă, diftongul iu este etimologic: iuboste (dec. 216731, apr. 101722: /osocme) (< v. sl. Ijubostî, cf. ucr. l’ubosci, slov. Ijubez-nost, Ijubkost), redus însă la i: iboste (sept. 31713, oct. 5273, ian. 4079, apr. 847 3, 102730, mai 129725, iun. 158723, 15975: HEocmg) şi liubov (sept. 2078, nov. 173714, febr. 6372,8, mart. 2976, 37729, 45vbi7l4, 58726, apr. 6473: aioeos) (< v. sl. Ijubovî), redus însă la i: libov (oct. 4475, nov. 151726, 153714, 15679, 17379, ian. 39714, febr. 56720, mart. 3072, 5471, mai 12276, 12875, 141728: ahece). în Molitvenic „găsim iboste, unde ju, deşi accentuat, s-a redus la i. Trecerea nu s-a făcut însă în româneşte. Corespunzătorul slavon nu se găseşte în lexi-
196
conul lui Miklosich, dar formele bulgăreşti libov, libovnik alături de cele cu Iju-ne îndreptăţesc să admitem un derivat Hibosth, format din aceeaş temă cu suf. -ostt (comp. dragostt), care a dat în rom. forma ce o găsim în Molitvenic. Pentru dispariţia lui l muiat comp. libovnik > ibovnic“ (Puşchilă, Mol., p. 26).
1.42.7.	Diftongul iu apare în cuvinte care conţin un / muiat: liuter (mart. 32r/notă marginală: A»mep), dar şi (la vocativ) luterule! (mart. 32721: A«ymeptiAe)\ liuteranii (mart. 26734: diornfpâHÎM).
1.42.8.	în textul VS se întâlneşte varianta chiurechiuri (febr. 687notă marginală: K»peK»pî), în loc de curechi (< lat. colîculus), cu diftongul iu. S. Puşcariu, LR, II, p. 105, îl consideră caz de asimilare faţă de palatale, ca şi „chilichi în loc de h'ilichi, chercheli în loc de *corchelV\
1.43.0.	Alte fenomene din domeniul vocalismului:
1.43.1.0.	E se păstrează nediftongat în substantive de origini diferite, precum: jemnă (ian. 41726: mbaihi) (< magh. zsemlye); poreclă (nov. 131714, dec. 18974: nopdKAX) (< v. sl. nopeKAc)\ sfeclă (mart. 3472, 36710: cmeKAA) (< v. sl. cravfo); stemă (iun. 150727: cmeau), stemmă (sept. 2/8: cmeMMX), steme (mai 108734: cmeMi) (< gr. cneppa, slavonul ctima, lat. stemmă).
1.43.1.1.	E se păstrează nediftongat în poziţie ă sau/şi i în cuvinte de origine slavonă: bdenie (v. denie) (< v. sl. budenije) (oct. 68713, nov. 141734, 144727, 147735, febr. 88714, ian. 5734: cachIc, -h)\ clevetnic (< v. sl. klevetîniku) (sept. 28715, oct. 6377, 93722: KAlBBmHHKb, - va); fariseu (< v. sl.farisej) (dec. 240723, ian. 14728: $ApHceH, -/); iudei (< v. sl. judej, -ej): iudeii (mai 114715: iSa6mh), gen.-dat. iudeilor (sept. 1712, nov. 15075, dec. 188729: idABHAopb)-, medelniţă „lighean (de aramă, de argint etc.) (< v. sl. Alt a tAHHtiA) (sept. 3714, mart. 54729, iun. 151724: mbabahhux)-, temniţă (< slavonul tbaihhua) (ian. 42720: mdMHHUh), temnifile (sept. 9713: meMHHUHAe), gen.-dat. temniţii (nov. 183721: mfAUHHuhi)\ trebnic „altar, jertfelnic44 (< slavonul TptBbHMKh) (oct. 7673: mpeeHHKtiAb).
1.43.2.0.	în locul diftongului ie este scris e în: adv. anevoae (oct. 45729: AHfBBÂi) şi în substantive feminine, la singular: bătae (nov. 167713, mart. 34722: Bhmd'f)-, femeae (sept. 26718, oct. 44717, nov. 131716, dec. 189718, 221712, febr. 65715 etc.: $eMÂi)\ ferestrue (ian. 40728, mart. 24/27, 3679: $epecmp6i)\ nevoâe (sept. 1071, oct. 41724, 7579, 87723, nov. 150721, dec. 21176 etc.: HeswAi), dar şi nevoe (oct. 79734,36, 82735, nov. 12277, 154713, dec. 195730, ian. 10729, febr. 5576, mart. 3071, mai 117723 etc.: «««); odae (apr. 10177: WAÂi)\ oe (ian. 41733, apr. 73730: w£), dar şi oae (dec. 208721: wJf)\ ploe (febr. 79731, mart. 18/29, 39714, apr. 7475: ndie, nAwe), dar şi ploâe (oct. 62726, nov. 99722, 110718, dec. 218729: nAoăe, nAWÂi), tigae (sept. 774, oct. 40720, dec. 219731: murăi)-, văpae (dec. 203721: BtnAir); voe (sept. 18730, 36719, oct. 4472,35, 48725, nov. 145714, 19374, dec. 20572, 235728, ian. 479, febr. 61721
197
etc.: seg, swi), dar şi voae (sept. 3728, oct. 42725, 52729, 86733, nov. 153722, 185729, dec. 211728, iul. 477 etc.: boai, bwj/) ş.a. în aceste situaţii, ca şi în unele din cele prezentate mai jos (până la 1.43.2.7.) este vorba doar despre vechea regulă a ortografiei slavone, potrivit căreia e la iniţială de silabă notează diftongul ie (v. II. 10).
1.43.2.1.	La substantive neutre, la forma de plural, este scris -e în loc de -ie în finalul cuvintelor: gunoe (oct. 62712, dec. 225715, 234731, mai 11374, 130735: rSHoe, r&Hwi)\ pae (ian. 1876, febr. 6475: ndi)\ punoe (oct. 74714,15, nov. 182717, mart. 2673: n$H6i)\ speae (ian. 18711, mart. 50731: cnÂi), care, fiind la iniţială de silabă, trebuie citit -ie.
1.43.2.2.	în substantive, forma de plural, în care e se află în poziţie accentuată, iâ s-a redus la e: boeri (ian. 227notă marginală: B6epHAwp)\ feri (ian. 23734: ţspHAwp)-, mueri (nov. 126714, ian. 13713, mart. 3576: anSepl, muiere < lat. mu-lier, -ris).
1.43.2.3.	în substantive de tipul celor enumerate mai jos este posibil să avem
de a face cu pronunţii regionale ale cuvintelor: baer (dec. 215735: sJep)\ boerie (dec. 216713, febr. 69723, mai 125710: Boepit), boerime (oct. 7778, mart. 46710: EtepiMg); buecie (nov. 165716, mart. 36731:	hertură (dec. 206725, ian.
19723, mart. 5577: fepm&px)-, huet (nov. 130712: rjpSemt)-, măestrie (sept. 475, 19727, oct. 55713, 89712, nov. 122711, 14777, dec. 209717, 22175, ian. 18736, febr. 77733 etc.: Mtecmpîi)\ măestru (nov. 168732, dec. 246717, mai 123711, 14471: Mhecmpif); gen.-dat. rănduelii (ian. 176: phHA&BA/tt); tăetoare (oct. 70719, febr. 52725, 85729, mai 12774: mhemwjpe), tăetor(iu) (sept. 33712, nov. 1147 33, dec. 201712, 245734, mai 12076: mhfmopiio)), tăetură (sept. 9735, 10733, dec. 236725, febr. 77715, iun. 154721: mhemdpx), voerare (dec. 205728: seeph-piti-gen.-dat.); voevod (sept. 574, oct. 62728, 74716, 84726, nov. 12275,16979, dec. 22275, ian. 46717, febr. 50718, mart. 57729 etc.: soesoAhy, voevoda (sept. 1/4: bmbaaJ). Aceeaşi situaţie o reflectă şi câteva forme de plural ale unor substantive: fluerile (sept. 25715, oct. 39735, dec. 215732, febr. 51715, 6977, mart. 27721: $aSepHAe)\ încuetorile (oct.9872: ’tK$em*pHAe)\ tăetori (sept. 16717,28, nov. 1387 29, dec. 220721, mart. 38730: mhemopf}-, voevodzâi (iul. 3713: BoesosxH), precum şi câteva participii şi adjective: boeriţ (nov. 99716: Boepupt), boeroasă „cu gusturi şi apucături de boier“ (mai 108734: soipScx).
1.43.2.4.	în poziţie accentuată, e apare în locul lui ie în forme ale verbelor de conjugarea I şi a IV-a, la indicativ şi la conjunctiv prezent, persoana I singular şi a IlI-a plural (terminate în sufixul verbal -esc < lat. -esco). în toate exemplele, e trebuie citit -ie: grăesc (nov. 10474, 12073, 14273, 142715, dec. 194714, febr. 77716, mart. 55729 etc.: rphecKh); (să) lăcuesc (sept. 14717, nov. 105712, apr. 77716, 102710: AtKdecKt)\ mângăesc (febr. 57710: MjwrhfCEh); mântuesc (dec.
198
192723: MXHmdecKb); năzuesc (oct. 9075: Hh.sdecKb); mă pocăesc (oct. 53715, 8871, mart. 3/34: noKhfcx); să mă polzuesc (apr. 6475: neajdeact); sărguesc (nov. 10673: cbprdecKb); sfătuesc (nov. 166720: c$ bmdecKb); străstuesc (apr. 8477: cmpbcmdeck); trăesc (apr. 64720: mpiecKb); trebăluesc (mai 112715: mpeEbadeach); trebuesc (oct. 49726, nov. 110730: mpesdecKb); vieţuesc (nov. 117711: EÎeuHecKb) ş.a.
Aceeaşi situaţie o reflectă verbele de conjugarea a IV-a, la persoana a Il-a singular (terminate în sufixul verbal -eşte): să închipueşti (ian. 3872: ct "tHKH-ndeips); te-ndoeşti (mart. 4/6: meHAoeipb); jelueşti (mart. 3073: xeadeipb); să lă-cueşti (nov. 166724: cb abxdeipb); sfătueşti (mart. 7/3: cţhmdeigh) ş.a.
E accentuat în loc de ie este scris şi în verbele de conjugarea I şi a IV-a, la persoana I singular terminate în sufixul verbal -ez: (să) tămâedz (sept. 21715, oct. 95734: mbaixesb), să tămăedz (febr. 55734, apr. 73718: mbMbesb); mă tânguedz (ian. 30722: mxHrdesb).
E accentuat apare şi la indicativul prezent, persoana I plural, a verbului a mângâia: mângăem (oct. 8979, nov. 153722: auuirbeaib).
1.43.2.5.	Verbul a fluiera apare la conjunctiv prezent, persoana a IlI-a singular, în forma săfluereadze (dec. 218720: cb ţadepÂse, cu e în loc de ie în poziţie neaccentuată.
1.43.2.6.	In poziţie neaccentuată, în loc de ie este scris e în verbele de conjuga-
rea I şi a IV-a, la conjunctiv prezent, persoana a IlI-a singular, şi la imperativ: să despoae (sept. 36713, oct. 67721: Cb Atcncie); să încue (mart. 24/12, apr. 1027 26, mai 114720: cb •firdi); să o-ngădue (dec. 233734: cb uwrbAde); de-i mângăe (oct. 9479:	Mxnrbi); să moe (febr. 54722: cb mi); să (să) sue (oct. 41728,
54726, 96719, nov. 160734, 178727, febr. 85716, apr. 102724: cb (ca) cdi); sue-te sau te sue (mart. 5778, apr. 89737: edeme, me cdi); să tae (oct. 4175, dec. 188711,192720, apr. 102722, mai 114716: ca mei).
1.43.2.7.	în poziţie accentuată, la verbele de conjugarea I, indicativ perfect simplu, persoana a IlI-a singular, apare scris e\ încue (oct. 43718, mart. 24/12: •firde)\ mângăe (nov. 119731, 141724: auwrhe), mângăe (dec. 192725: atxHrxe); să mue (sept. 16715: ca aide); tăe (sept. 22731, oct. 8479,24, nov. 12179, mart. 47716, mai 136730: mbd).
1.43.3.0.	Diftongul io, în poziţie neaccentuată, este redus la e în substantivul învoeşeare (nov. 168713: •fHSoeuiÂpi) şi în forma verbală m-am voeşat (mart. 56733: ouai soeu/am).
1.43.4.0.	Vocala e neaccentuată devine, prin fenomenul numit sinalefă, e semi-vocalic, formând diftongul ascendent ea (cf. Arvinte, ST.L.DT., p. 2,1.2.2.2.; v. şi Tiktin, Studien, p. 26-27): de + adv. abia > de-abia, scris A teî (sept. 11734, mart. 35714), a^eî (dec. 20974); de + pron. această > de-această, scris 4 tuacmx
199
(nov. 149725), pl. AAtaÂcmA (mart. 4178); de + adv. aciia > de-aciia, scris Atuî/n (sept. 2475, febr. 84728, mart. 7/2, 34722), amî* (sept. 671, oct. 82722, nov. 139733, 17873, 189732, dec. 203729, 206716, febr. 53710, mart. 24/16, apr. 103726); de + adv. acolo > de-acolo, scris A tKMW (oct. 6374), a tKOA0 (oct. 79726); de + subst. adevăr > de-adevăr, scris A tAisipt (sept. 19713, nov. 16275, 178713); de + adv. afară > de-afară, scris A t$âpx (dec. 19273, febr. 52717); de + subst. amănunt > de-amănunt, scris A t/HiHtfNmh, -6a (sept. 15710, 35728, nov. 150736, 162723, dec. 228730, ian. 4734, 33717, febr. 62723, apr. 94725, iun. 150735 etc.); de + adv. aproape > de-aproape, scris A tnpwdne (sept. 8725, nov. 99725, mai 112716); de + subst. aproapele > de-aproapele, scris A tnpwdneAe(ian. 42728, mai 114721); de + adv. atocma > de-atocma, scris A tmoKMd k6 „aseme-nea“ (ian. 43729, febr. 80712, apr. 98718), A tmwKMd „întocmai41 (ian. 2376, febr. 51728), aamwkmj (oct. 6075), A tmÎKMd „deopotrivă44 (oct. 76711, nov. 161725, mai 111725); de + adv. atunce(a) > de-atunce(a), scris AtmdHue (nov. 101722, 129734, 17171, febr. 68724, apr. 72723, 8371, 8477), Atm$HUM (oct. 67736, dec. 21278, mart. 26728, apr. 7573); pre + adv. acolo > pre-acolo, scris nptuwdt (oct. 65732, nov. 17677, 18079); pre + subst. amănunt > pre-amănunt, scris npt/MhH&Hm, -6a (oct. 5176, nov. 102725, 14479, 151714, 153725, 16274, febr. 71713, mart. 45731, mai 110713); pre + adv. aproape > pre-aproape, scris nptnpwdne (nov. 10078); pre + subst. aproapele > pre-aproapele, scris nptnpwd-nede (ian. 42728, mai 114721); pre + adv. atunce(a) > pre-atunce(a), scris npt-m6HW(dec. 18872, ian. 2278, febr. 75736), nptmdnuA (apr. 94720).
Despre acest fenomen discută şi A. Avram, Contribuţii, p. 32-33: „După părerea noastră, rezultatul fuzionării într-o singură silabă a vocalelor [e] şi [a] putea să fie [ea\ (sinereză) chiar dacă acest diftong nu exista în alte poziţii şi putea să fie [e] (contragere) chiar dacă acest sunet nu exista, în graiul respectiv, în alte poziţii: în fonetica sintactică apar şi sunete sau succesiuni de sunete care nu se întâlnesc în interiorul cuvântului [...] Dacă [...] admitem pentru graiul reflectat în CV posibilitatea ca prin întâlnirea lui [e] final de cuvânt cu [a] iniţial al cuvântului următor să [...] fi ajuns fie la [ea], fie la [e] sau la [e], nu e mai puţin adevărat că apariţia literei t (şi nu a lui i) ne obligă să eliminăm din discuţie fonetismul [e]. Faptul că se scrie t nu dovedeşte însă nici că se pronunţa d[ea]devăr, nici că se pronunţa d[e]devăr [...] în concluzie, întrebuinţarea literei t pentru a nota rezultatul fuziunii lui [e] cu [a] nu dovedeşte că t avea valoarea [ea\, această valoare este însă cea mai probabilă (nu numai în cazuri ca A tAfSbpd, ci în toate cazurile44 (s.n.).
200
2.	CONSONANTISMUL
2.1.0.	PALATALIZAREA LABIALELOR
„Se înţelege de obiceiu prin palatalizarea labialelor schimbarea în consoane palatale pe care au suferit-o labialele p, b,f, v şi m urmate de î + vocala accentuată, de i sau X, şi de i din silabă neaccentuată, [-/ (ultrascurt, şoptit)], precum şi schimbarea în alte consonante pe care au suferit-o consonantele palatale rezultate" (G. Ivănescu, Probi, cap., p. 158; v. şi A. Philippide, Orig. rom., p. 158).
2.1.1.0.	Palatalizarea lui/este considerată astăzi ca specifică graiurilor nordice (cf. Macrea, Palatalizarea', Rosetti, ILR, p. 400-403; G. Ivănescu, ILR, p. 616), iar, în texte, fenomenul apare în scrierile din Moldova, nordul Ardealului şi Maramureş (cf. I. Rizescu, Studiu la Pravila lui Lucaci, p. 59).
D. Puşchilă, în studiul despre Molitvenicul lui Dosoftei nu insistă asupra acestui fenomen fonetic, amintindu-1 doar la p. 31, unde se referă la consoanele labiale din elementele latine: „se găsesc mai multe cazuri de / palatalizat sub influenţa unui i următor".
în Untersuchung, Lacea constată: „unter den Labialen wird nur / palatalisiert, welche Erscheinung aber nicht durchgefiihrt ist". Vom constata însă că acest fenomen se întâlneşte şi în cazul consoanei p, într-adevăr, mult mai slab reprezentat.
Exemplificărilor expuse de C. Lacea li se pot aduce câteva completări, atât în ceea ce priveşte frecvenţa în textul studiat, cât şi în ce priveşte cuvintele care reflectă acest proces.
în ILR, voi. I, de Al. Rosetti, B. Cazacu şi L. Onu se face observaţia: „palatalizarea lui/în h se întâlneşte mai ales în cuvintele de origine latină, fără să fie generalizată însă. Formele palatalizate alternează cu cele nepalatalizate, adesea pe aceeaşi pagină şi chiar în acelaşi rând" (p. 137). Nu putem fi însă de acord cu ceea ce concluzionează autorii: „predominante sunt formele palatalizate", deoarece, pe baza fişelor extrase de noi, am constat că acest fenomen fonetic se realizează diferit, de la caz la caz, unele cuvinte reflectând mai bine această particularitate fonetică regională, altele nu. Deşi oferă credit variantelor palatalizate, faptul că Dosoftei oscilează în redarea lor grafică, ne face să presupunem că nu-şi propusese o „normă" în legătură cu acest fenomen, considerându-le pe ambele „literare". De amintit observaţia lui Densusianu, HLR, II, p. 74: „Când alterarea labialelor ducea la un fonetism prea depărtat de sunetele primitive, un asemenea fonetism îi punea în oarecare încurcătură pe cei ce scriau şi ei căutau să-l îndepărteze din scriere; a pune chiatră, ghine în loc de piatră, bine putea să pară prea îndrăzneţ. Dacă, dimpotrivă, diferenţa dintre formele alterate şi formele primitive nu era atât de izbitoare, se făceau mai uşor concesii fonetismului dialectal, cum era cazul pentru/> h, deoarece hi etc. se îndepărta de / mai puţin decât chiatră, ghine de piatră, bine, nu era o dificultate ca el să fie scris în acest fel".
201
2.1.1.1.	Cuvântul fiară (< lat. fera) apare cu spiranta labio-dentală: sg. fiară (nov. 168728, ian. 23724 cu sinonimul notat pe margine: godina, apr. 66720, 67722, 7675, mart. 21/3), pl. fieri (nov. 180711, dec. 218722, 231727, ian. 4377, febr. 59719,74715, mart. 34710), pl. m.fierile (febr. 64719, 66726, mart. 3974), pl. dat.: fierilor (dec. 222713, ian. 11715). O singură dată apare cu e nediftongat: fierilor (ian. 23734).Varianta cu palatală este frecvent întâlnită: sg. hidră (sept. 2/1, nov. 12375, dec. 23979, mart. 20/33, apr. 67724 - pe aceeaşi pagină, rând 22: fiară, 103731, rând 32: fiară), sg. art.: hidra (sept. 25727). în trei cazuri apare grafia cu litera t: htră (oct. 4878, ian. 974, 19717). La plural nearticulat: heri (oct. 79724, nov. 99732, 121717, dec. 21071, 216714, ian. 49718,19, mart. 10/22), art.: herile (sept. 4715, 16732, oct. 4874, 8579, 95724, nov. 110 711, 157730, ian. 2710, 3715, 4276, 43710 - pe rândul l:fierile), dativ: herilor (sept. 2721, 19727, 1977, oct. 42716, 61726, 62720, 64718, 8573, nov. 108729 - rând 28: fierilor, 109711, 111 71, dec. 214722, 220715, 226718, 245 730, ian. 777, 2875, febr. 51723, 58727).
într-un singur loc i apare ca x (â), ca urmare a pronunţării dure a vibrantei: hârtie (sept. 26727).
Adjectivul fieratec (< fiară + suf. -atic) „sălbatic, crud, cu fire de fiară11 (oct. 59726, nov. 168730) apare şi cu/palatalizat: heratec (mai 124721), pl. herateci (nov. 129723) şi cu e neaccentuat > i: herâtic (oct. 63734). în VS se întâlneşte şi o „formaţie personală" (DA): înfieratec, din în + fiară, cu sensul: „transformat, schimbat în fiară sălbatică". Cuvântul prezintă spiranta labio-dentală nealterată.
Este de consemnat şi adjectivul: fieros (febr. 53712) (< fiară + suf. -os), care nu este trecut în glosarul lui Lacea şi nu este înregistrat nici în DA, unde ca primă atestare apare la GORJAN, H. IV. 99, apoi la ODOBESCU, I, 261.
2.1.1.2.	Cuvântul a fierbe (< lat. fervere) este atestat cu spiranta labio-dentală/ o singură dată, la gerunziu: fierbând (mart. 45728), în rest prezente fiind doar forme cu h-: imperf.: herbea (nov. 142722, ian. 3726), gerunziu herbând (oct. 587 29, nov. 142721, dec. 228723, ian. 40723, febr. 85715, 87726, mai 140717). Cu/ sunt scrise cuvinte ca: fierbădzare „înfierbântare; foc, ardoare" (dec. 24579, 19), pl. fierbădzări (nov. 164726), fierbădzat „aprins, înflăcărat, înfierbântat, iritat" (ian. 24736), înfiebădzare (mai 114713,15), care alternează cu: înherbădzării (apr. 102718), înherbădzată (dec. 236727); toate au la bază lat. *(in-)fervidio, -are (de la fervidus, -a, -uni), cf. DA.
Numai cu palatală apare substantivul: herbătoare [< fierbe + suf. ~(ă)toare] (sept. 29722,27, 31718, nov. 124725, febr. 52722); pentru sensurile cuvântului v. DA. Adjectivul fierbinte (< lat. fervens, -entem) este mai bine reprezentat în varianta cu/ oct. 5174, 69722, nov. 12875, 177733, dec. 23971, ian. 2673, 417 27, mart. 13/15, 14/2, 22/3, apr. 9271, mai 107733, 111710, 113731), dar este
202
prezent şi în varianta cu h: herbinte (oct. 80718, 19, 86723, nov. 110721,29, 12872 - pe rândul 5: fierbinte, 12878).
Aceeaşi alternanţă se observă şi în cazul verbelor: cu fi. a înfierbânta (< în- + fierbinte) la reflexiv, pers. a IlI-a sg.: să-nfierbântă (febr. 58727), a IlI-a pl.: înfierbântâră (sept. 573, mart. 51729), conjunctiv: să (o) înfierbinte (mart. 51728, 5779), gerunziu: înfierbântând (nov. 143714) // cu h: a înfierbânta la perf. s., pers. a IlI-a sg: înfierbântă (sept. 7728, 773, 25718), a III-a pl. [î]nherbântâră (sept. 7733) şi înherbăntără (sept. 15734), reflexiv să-nherbântă (sept. 37713), conjunctiv: să-nherbinte (oct. 7573).
Fără pref. în-: a fierbânta: perf. s., pers. a III-a pl.: fierbântară (sept 2r, sinonim marginal pentru înfocară din text); a fierbânta (apr. 103715).
Numai cu palatală apare adjectivul provenit din participiu: fiiarte (febr. 68721) şi subst. fiertură (< fiert + suf. -ură) (dec. 206725, ian. 19723, mart. 5577).
Alternanţa f-lh- este prezentă în cazul adjectivului provenit din participiu: înfierbântat, -ă (sept. 21716, oct. 75733, nov. 134730, 136716, dec. 208719, 219732, 244717, mart. 5876), respectiv: înfierbântată, -e (nov. 175736, febr. 86722), dar şi al subst.: fierbinţeală (< fierbinte + suf. -eală) (nov. 113718, 1307 12, 13677, 183729, dec. 208734, 21077, ian. 19728, mart. 24/28, 26vbi731, mai 132732), respectiv: hierbinteală (oct. 5678, apr. 74728).
2.1.1.3.	Cuvântul fier (< lat. ferrum) se întâlneşte frecvent în text: sept. 1072, 34725, nov. 128726, 131721, dec. 20175, 205718, 208718, 208721, 211721, 215716 etc., cu pluralul fiiare (mai 11177, iun. 160712), dar varianta cu palatală este mult mai bine reprezentată: her (sept. 2721, 15734, 1878, 2076, 22727,
34725,26,	3675, 3774,6, 3773, oct. 40720, 50728, 5973, 61722, 67710, 73729, 73727, 8174, 90713,15, 9171, 34, 9777 etc.). Cu diftongul -ie- apare doar de două ori: hier (dec. 23171, ian. 2477). Forma de plural este: hidre (sept. 477, 5719, oct. 61731, 33, nov. 168736, dec. 23279) dar, o singură dată, este înregistrat şi heră (sept. 36736).
2.1.1.4.	Lat. filum > rom. fir este scris de Dosoftei atât cu fi firul (ian. 36735), cât şi, la pl., cu h: hire (nov. 181727).
2.1.1.5.	Varianta cu palatală este majoritară în cazul verbului a fi: conjunct., pers. a III-a sg. şi pl.: să hie (oct. 48731, 53710, 6972,15, dec. 194729, 236722, febr. 5673, 68711, mart. 11/25, 62715, apr. 77724, mai 11577, 116722); conjunct., persoana I sg.: să hiu (nov. 158716, dec. 211734); pers. a Il-a sg., imperativ: hii (sept. 38716), I pl. prez., conjunct, să him (mart. 46715), a Ii-a pl. prez., imperativ hiţ (apr. 7771); gerunziu: hiind (nov. 119720,133720,134714,177712, dec. 204714, apr. 7479); infinitiv, condiţional-optativ, viitor: hi (sept. 14713, 20734, 28729,45719,49727, oct. 5275, 56717,18, 6575,6, 72716, 75727 etc., în zeci de ocurenţe).
203
Cuvântul apare şi cu spiranta labio-dentală: cond., viit., inf.: fi (oct. 43729, 56716, 18, 26, mart. 52724, 54719); conjunct., pers. I sg.: să nu fiu (oct. 53716), a Il-a sg: (să...) fii (dec. 192725, 195725, mai 13571); perf. s., pers. I sg.: fuiu (mart. 4676); perf. s., pers. a IlI-a sg.: fu (oct. 44720, 75712, nov. 101713, febr. 5678, 58729, apr. 7673, 77726); perf. s., pers. a IlI-a pl .furh (ian. 13719) şi fur* (oct. 70720); perf. c., pers. a IlI-a pl.: au fost (oct. 52715, dec. 222725, ian. 277
11); gerunziu: fiind (oct. 49714, mai 13373, 139733, iun. 16277); conjunct, şi imperativ: (să) fie (oct. 44734, 6976, 8074, 93717, nov. 168730, dec. 21074, mart. 12/9, 42723,4676, 4978, apr. 98718, mai 116715-16, iun. 153712).
Se observă că varianta cu spirantă este predominantă la timpurile: perfect compus şi perfect simplu, pe când, la celelalte moduri şi timpuri, alternează cu pala-tala.
2.1.1.6.	Latinul filiastra, -am > rom. fiastră „fiică vitregă" este scris de Dosof-tei atât cu/-: fiiâstră (iun. 155716), cât şi cu h-: hiiăstră-sa (iun. 154733). Cuvântul nu este înregistrat în DA, unde prima atestare este din MAG. IST. IE, 8/9.
2.1.1.7.	Cuvântul fiică [„derivat din fie, prin suf. -că (după analogia lui mai-că)“, DA] este atestat în ambele variante: fiică (oct. 44732, nov. 16578, dec. 2057 6, febr. 86712 - rând 3 hiică-sa, ian. 41715, 42719 - rând 21: hiica, ian. 46713), hiică (sept. 25713,3076, 37728, 38719, oct. 47727,65710, 8479,92725 etc.).
2.1.1.8.	Substantivul fire („infinitivul verbului fi, devenit abstract verbal", DA), scris cu spiranta labio-dentală, este majoritar ca număr de ocurenţe: sept. 4/7, oct. 48732, 56710, 79729, 8178, 81726, 86712, 96732, nov. 100730, 1057 11, 10778, 114728, 11974, 120731,13978, 14675,165732 etc. De câteva ori apare şi varianta cu h-: hire (oct. 45715,47736, 9579, febr. 74725, mart. 45vbi7 29).
Adverbial, în varianta „hire-aş vrut... să nu aibi...“, echivalentul lui „tare", este prezent o singură dată: mart. 56734.
Alternanţa apare şi în scrierea loc. adj.: de-a firea (nov. 121712, 133719, 150728, ian. 374, 34728, mart. 5077), respectiv: de-afirelea (nov. 139724, ian. 20729, apr. 98714, iun. 160734) // de-a hirea (sept. 15731, 38720, oct. 46725, 57714, 8478, nov. 11879, 152729, 160721, dec. 192721, 196715, 24575, ian. 29727, febr. 61719, mai 118712), respectiv de-a hirelea (ian. 2276), dar şi în cazul adjectivului fireş (< fire + suf. -eş), în varianta masculină: firiş (febr. 547 35), în cea feminină: fireşe (nov. 171720, mart. 26bl7l2) // hireş (dec. 192710), hireşe (dec. 236728).
Varianta cu palatală apare scrisă şi cu i neaccentuat: hiriş (sept. 4/sinonim marginal pentru nu din fire din text, rând 7; sept. 4/13), hirişa (sept. 5/13), hirişe (nov. 13276).
2.1.1.9.	Numai cu palatală apar: hiresteu [< magh. fiiresză, cf. DA: „ung. *fiireszo (derivă dintr-un verb *fureszni = fiireszelni «ferestrui»)"] (sept. 21731,
204
oct. 67715), (a) hirestui (ian. 3879), (a) hireslui (sept. 8711, oct. 67715, nov. 107714, ian. 3879, mai 10978), (a) hirestrui (sept. 21732), hirisău (nov. 107714), hiristeu (sept. 8711, dec. 218733,34, ian. 4371, mart. 5871, apr. 71731, mai 1147 3), (a) hiristui (mai 11473). Numărul mare de variante, atât pentru substantiv, cât şi pentru verb, „se explică, în mare parte, prin apropierea cuvântului, prin etimologie populară, de fier şi prin trecerea lui/> h în Mold.“, DA.
2.1.1.10.	Cuvântul fiu (< lat. filius, -um) ilustrează, în scrierea lui Dosoftei, aceeaşi altemaţă: cu /-: fiiu(l), fii(i), fiiului (sept. 4/14, 20717, 35v26, 3672, 387 27, oct. 40714, 7978, 83728, nov. 121730,131725, ian. 16724, febr. 59718, mart. 3/24, mai 112734 etc.); cu -h-: hiiu(l\ hii(î) (sept. 8724, oct. 45724, 47712, 547 19, 7373, 7672, 9176 etc.).
2.1.1.11.	Cuvântul actual a înfiera (< în- +fier) este atestat la Dosoftei numai în varianta cu palatală: înherând (oct. 607sinonim marginal pentru „scriindu-i în obraz“ din text, rând 35), part. înherat (oct. 6073, dec. 241728, 33), cu sensul de „a aplica fierul înroşit în foc pe o parte a trupului omenesc pentru a-1 însemna, spre a-1 deosebi de al altora; a stigmatiza".
2.1.1.12.	Alternanţa este relevată şi în scrierea cuvântului fin (< lat.filianus) care apare, o dată, cu/nealterat: finul (nov. 123725) şi, o dată, cu palatala h: hinul (oct. 7672).
2.1.1.13.	Numărul ocurenţelor în care apare palatala h, în alternanţă cu spiranta labio-dentală, este aproximativ egal în cazul cuvântului trandafir (< gr. rpiavră-(pvXXov): cu/-: trandafir (nov. 139736, iun. 161731), pl. trandafiri (nov. 100722 - cu sinonimul scris pe margine: rut dec. 191720); cu h-: trandahir (sept. 36735, oct. 6573, apr. 82721).
2.1.1.14.	Verbul a (să) răşchira prezintă „o formă specială de palatalizare" (Arvinte, ST.L. FAC., p. 54, 1.3.1.1.), etimonul cuvântului fiind fir, precedat de pref. răs-. Autorul explică, detailat, apariţia oclusivei palatale surde -ki- în locul lui -hi-, precum şi a grupului -şki-, în loc de -ski- din răschira, răşchira, „variante atestate de mai multe ori în secolul al XVII-lea (la Varlaam..., Dosoftei, Cantemir etc.)“ (v. stud. cit., p. 55).
Dosoftei, în VS, utilizează frecvent cuvântul în această formă, care „a fost un timp acceptată în norma literară nordică, moldovenească" (stud cit., p. 55): ind. prez., pers. a IlI-a pl. reflexiv să răşchîră (mai 122710); ind. imperf., pers. a IlI-a pl. reflexiv să răşchirâ (apr. 72719); ind. perf. s., pers. a ni-a sg.: răşchiră (dec. 190712, ian. 37718, febr. 77721); şi reflexiv: să răşchiră (sept. 3725, oct. 52720); ind. perf. s„ pers. a IlI-a pl. reflexiv: să răşchirâră (sept. 31717); ind. perf. c., pers. a IlI-a pl., reflexiv: s-au răşchirat (nov. 142730); ind. viit., pers. I sg.: voi răşchira (mart. 2717); conjunctiv prez., pers. a IlI-a sg.: să răşchîre (oct. 87733); gerunziu: răşchirând (oct. 66720, nov. 171718); part. adj.: răşchirat (nov. 1357
205
13)	, răşchiraţ (sept. 9712, oct. 78730). O singură dată Dosoftei foloseşte varianta care s-a impus în limba literară de mai târziu: a răsfira, la conjunctiv prez., pers. a IlI-a sg.: să răsfireadze (sept. 12718). Sinonimele la care recurge sunt: au răs-prăştiat (sept. 776), probabil născut sub influenţa lui împrăştia, destul de frecvent în textul VS, şi a răsipi, cu numeroase ocurenţe.
2.1.2.0.	Palatalizarea lui p „a fost atestată sporadic în secolul al XVI-lea, în stadiul k, numai în Moldova" (Gheţie, BD, p. 122; cf. şi Rosetti, 1LR, p. 510), şi în „nordul Ardealului - Maramureş" (Rosetti, ILR, p. 582).
Fenomenul nu este specific scrierii lui Dosoftei, acesta preferând variantele nepalatalizate. Cu toate acestea, în două cazuri, pronunţia populară moldovenească este reflectată în opera sa. Este vorba despre verbul a pieptăna (< lat. pectina-re): „cheptănară-i cu unghi de fier" (iun. 161713), respectiv substantivul chiăptini (< lat. pecten) (sept. 2274), cu e > i după accent, chiâpteni (sept. 2720, febr. 747
14)	, cu i neacc. > e şi de substantivul răchitoriu (dec. 193715) [< răpi (< lat. răpire = rapere) + suf. -toriu].
Prezenţa în limba literară a lui Dosoftei a formelor care reflectă palatalizarea lui/în variaţie liberă cu formele nepalatalizate demonstrează că, la sfârşitul secolului al XVII-lea, norma literară nordică era rezistentă la inovaţii, chiar dacă acestea îşi fac prezenţa într-un număr simţitor. Marele cărturar nu va reuşi să-şi impună, în scris, opţiunea pentru una dintre cele două variante, lucrarea sa ilustrând, de fapt, o situaţie lingvistică generală şi specifică atât secolului al XVII-lea, cât şi celor următoare, căci conştiinţa unei norme a limbii literare, deşi este simţită ca necesară, se va realiza, în fapt, abia spre sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. în fond, este vorba doar de fenomenul palatalizării lui /, consoană ce a fost alterată prima din seria b, p, m, v,f, ca fiind mai slab articulată (cf. RILR, p. 511). Se poate presupune că Dosoftei a fost influenţat de tradiţia grafică în cazul scrierii cu labialele nealterate, chiar dacă realitatea lingvistică era alta (asemănătoare cu cea din graiul moldovenesc de astăzi), iar această tradiţie grafică a fost creată „de faptul că între aspectul fonetic al labialelor şi acela al pa-latalelor corespunzătoare deosebirea este prea mare" (I. Iordan, Studiu la I. Necul-ce,L£T., p. LXII).
înlăturarea din scrisul său a palatalizării consoanelor labiale b şi v, specifică graiurilor nordice, prezenţa cu totul întâmplătoare a palatalizării lui p şi alternanţa permanentă între variantele cu palatala h, respectiv labio-dentala nealterată / ne sugerează totuşi că, în ciuda dorinţei de a reflecta particularităţi fonetice regionale în scrisul său, intuieşte „literaritatea" variantelor cu labialele intacte.
2.1.3.0.	în susţinerea afirmaţiei anterioare menţionăm ceea ce specialiştii numesc variante hipercorecte (sau hiperliterarizate), apărute ca rezultat al evitării formelor palatalizate (v. şi G. Ivănescu, Probi, cap., p. 213).
206
2.1.3.1.	Este vorba despre cuvântul slav mogyla care, în graiul moldovenesc, a fost transformat în movilă, considerându-se că -gi- din etimon ar fi rezultat prin palatalizarea fricativei labio-dentale -v- + -i- [v. şi DA: „movilă (formă hiperco-rectă) < moghilă < v. sl. Moruâă, ucr. Moewiă" \.
„Această formă moldovenească s-a impus în norma limbii literare" (Arvinte, ST.L.FAC., p. 55; I. 3.2.0.) şi se întâlneşte şi în VS: movilă (sept. 15724, febr. 677 28), pl. movile (mart. 59734). A. Avram, Probleme de etimologie, p. 83-96, după ce se decide să utilizeze în studiul său (cap. Câteva cazuri de hipercorectitudine aparentă) termenul de «hipercorectitudine», subliniind că „falsa regresie şi hiper-urbanismul sunt (ca şi hiperliterarizarea sau hiperaristocratismul) specii ale hipercorectitudinii" (p. 78), se opreşte asupra a trei cuvinte româneşti al căror fonetism a fost explicat prin acest fenomen: miel, movilă şi viclean. Plecând de la etimologia termenului movilă, înregistrată în DA din care „se subînţelege că [v] din movilă este considerat rezultatul unei substituţii de sunete, datorată tendinţei de a se evita un fonetism la care în alte cuvinte s-a ajuns prin palatalizarea labialelor: [gine] < vine, [giţel] < viţel etc." (p. 83-84), Avram lansează ipoteza potrivit căreia „la [g\ s-a ajuns prin palatalizarea lui [v] - mai exact spus, prin consonantizarea lui [i] precedat, într-o fază anterioară, de [v]-, relativ recent, într-o perioadă în care varianta movilă era deja cunoscută graiurilor dacoromâne" (p. 84). Deosebit de importantă este, pentru argumentare, stabilirea originii acestui cuvânt şi autorul optează pentru cea susţinută de S. Puşcariu şi G. Ivănescu, anume provenienţa lui movilă din ucraineană (p. 87). Evoluţia fonetică propusă de autor este: „ucr. mo-hyla = [mofjela] sau [moyela] > rom. movilă, prin schimbarea a lui \l)} sau [7] în [v]“ (p. 90) şi, în sprijinul acestei teorii, analizează o serie de „cuvinte în care labiodentalele provin din fricative velare sau laringale în contexte nepalatale" (p. 91). în concluzie, A. Avram constată: „oclusiva palatală din [mogilă] poate fi, în graiurile actuale, atât reflexul direct al fricativei din ucr. mohyla, cât şi rezultatul palatalizării, relativ recente a lui [v]. Fiind anterioară datei la care s-a atins, prin palatalizarea labiodentalei sonore, stadiul [g] în forme ca vine, viţel, varianta movilă nu poate fi explicată însă decât prin transformarea în [v] a lui [7] sau, mai curând, [l)] din ucraineană" (p. 95-96).
2.1.3.2.	Variante hiperliterarizate sau hipercorecte cunosc la Dosoftei şi cuvintele viclean (< magh. hitlen), vicleni şi vicleşug (< magh. hitlenseg), care apar numai în varianta cu v-, niciodată în varianta cu h- iniţial, cea din urmă fiind motivată etimologic.
Dacă „variantele hiperliterarizate sau hipercorecte atestă conştiinţa caracterului neliterar al fenomenului palatalizării labialelor", cu toate că „aparţin unor vorbitori în al cărui grai popular palatalizarea labialelor era prezentă" (Arvinte, ST.L.EX., p. 6,1.3.2.O., v. şi ST.L.FAC., p. 55,1.3.3.O., ST.L.NM., p. 3,1.3.I.O.) ni
207
se pare firească preferinţa lui Dosoftei pentru variantele cu labialele intacte - în cazul cuvintelor menţionate mai sus. Drept dovadă, aceste forme hipercorecte, de provenienţă moldovenească, se vor impune, în secolele următoare, în norma limbii române literare.
Pentru subst./adj. viclean, -ă, -i avem numeroase atestări: sept. 2276, oct. 437 13, 8472, nov. 112725, 120728, 141715, 154713, 17179, dec. 192714, 20973, 223716, 232713, ian. 3719 etc., scris şi viclâna (iun. 15673). Verbul a vicleni apare o singură dată: îl vicleniră (ian. 46723). Substantivul vicleşug, -uri este destul de bine reprezentat: sept. 13710, oct. 41724, 53715, nov. 121727, 134714-15 etc. A. Avram, Probleme de etimologie, p. 96, este de părere că „la labiodenta-la din viclean s-a putut ajunge, de la laringala originară, fie în momentul în care cuvântul a fost împrumutat din maghiară, fie ulterior, pe terenul limbii române: hiclean > viclean. Unui fenomen de hipercorectitudine i s-ar putea datora, cel mult, varianta (rară) ficlean-, este, totuşi, mai probabil că nici în acest caz nu avem de a face cu un fonetism hipercorect legat de palatalizarea labialelor“.
2.2.0.	AFRICATIZAREA
2.2.1.0.	Africata sonoră g
Este bine cunoscută afirmaţia lui G. Ivănescu conform căreia „Dosoftei a scris în varianta moldovenească a limbii române literare vechi“, care „era în genere egală cu varianta utilizată în părţile de la nord de Mureş, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea“ şi „se caracteriza [...] prin utilizarea africatei g în cuvinte câ aguto-riu, gurământ“. Această „caracteristică lingvistică41 se explică - după acelaşi autor - „prin normele lingvistice ale graiurilor poporului din regiunile respective41 şi care „erau respectate de traducătorii cărţilor religioase şi populare44 (G. Ivănescu, Studii, p. 54). A. Philippide observă că „i a continuat să existe după dz precedent până în momentul în care dz + î+ voc. > g + voc.“ (Orig. rom., II, p. 157).
Totodată, în studiile de dialectologie este generală opinia că teritoriul dacoromân se delimitează în două mari arii, în ceea ce priveşte tratamentul lui g: o arie care prezintă pe g devenit j, „cuprinzând Muntenia şi sud-estul Transilvaniei44 şi o arie în care g este păstrat, „înglobând celelalte regiuni ale ţării44 (Gheţie, BD, p. 149; cf. Rosetti, ILR, p. 583, G. Ivănescu, Probi, cap., p. 133, G. Ivănescu, ILR, p. 613).
Africata sonoră g caracterizează, aşadar, dialectele din jumătatea de nord a teritoriului dacoromân, menţinându-se în graiurile populare, din care a trecut apoi în limba scrisă şi s-a păstrat în norma variantei moldoveneşti a limbii literare până târziu, spre mijlocul secolului al XlX-lea. Aceasta provine - v. Arvinte, ST.L.FAC., p. 55, I.3.4.O., ST.L.EX., p. 6, I.3.3.O., ST.L.LV., p. 3, I.3.2.O., ST.L.NM., p. 3-4,
I.3.3.O., ST.L.DT., p. 4-6, I.3.3.O. - ori din spiranta palatală sonoră latinească populară j, urmată de o, u, fenomen ce poartă denumirea de „prima africatizare44,
208
ori din oclusivele dentală (d) şi velară (g), urmate de -i- + o, u, cunoscută ca „a doua africatizare" şi este specifică unor cuvinte din fondul latinesc (deci petrecută în epoca latinei populare târzii, cf. Arvinte, ST.L.DT., p. 6,1. 3.3.O.).
2.2.1.1.0.	Cuvinte care reflectă fenomenul celor două africatizări:
2.2.1.1.1.	Lat. adjunare > rom. ajuna („prima africatizare“) este redat cu g: agiună (sep. 31727). Se întâlneşte şi subst. agiun (mai 14171).
2.2.1.1.2.	Verbul a agiunge (< lat. adjungere) („prima africatizare“) are un număr foarte mare de atestări, dintre care reţinem: ind. prez., pers. I sg.: agiungi (nov. 179718), a ffl-a sg.: agiunge (sept. 3721, nov. 124729 etc.); ind. imperf.: agiungea (sept. 3724, oct. 81729, ian. 20731 etc.); ind. perf. s„ pers. a IlI-a sg.: agiunsă (sept. 21725, 27, dec. 215725, mart. 59722); ind. perf. s„ pers. a IlI-a pl.: agiunsără (sept. 38724, oct. 44715, nov. 11776); ind. perf. s„ pers. I pl.: agiunsăm (nov. 155715); ind. perf. c„ pers. III sg.: au agiuns (sept. 3717, febr. 57721); ind. m.m.c.p„ pers. a ni-a sg.: agiunseăse (dec. 234712); imperativ: agiunge (dec. 210732); conjunctiv: să agiungem (oct. 81732), să agiungi (nov. 146720); gemnziu: agiungând (nov. 114726); part. adj.: agiunse (oct. 44713). Şi loc. adv. de-agiuns apare frecvent în text : sept. 8/5, 37714, oct. 48735, 67719, 87733, nov. 100734 etc. Cu prefixul ne- semnalăm verbul la gerunziu: neagiun-gând (dec. 189732) şi part. adj. neagiunsă (nov. 16271).
2.2.1.1.3.	Verbul a agiuta (< lat. adjutare) („prima africatizare“) cunoaşte următoarele forme: prez. ind. şi imper.: agiută (sept. 7717, oct. 72729, 89712, 967 31, mart. 50711); ind. imperf.: agiută (nov. 174732); ind. perf. s., pers. a Il-a sg.: agiutâş (mai 119722); ind. perf. s„ pers. a IlI-a sg.: agiută (febr. 56725); ind. perf. c., pers. a IlI-a pl.: au agiutat (nov. 10871, 121719); ind. viitor: voi agiuta (dec. 19474); conjunctiv.: să agiut (mart. 35723), să agiute (febr. 56718), să agiutaţ (nov. 158724); gerunziu: agiutând (oct. 41735, nov. 116732, 167721 etc.). De la acest verb s-a creat şi abstractul verbal agiutâre (nov. 176729).
Din lat. adjutorium, adjutor, -is s-a născut subst. agiutor, -toare, -toruri, -tori. Cele mai numeroase atestări sunt cele în care substantivul neutru la singular apare cu r final muiat: agiutoriu(l): sept. 177notă marginală, 3374, oct. 41726, 56720, nov. 104717, 125718, 130720, 136717, 14771,24, febr. 58720, mart. 4/23, apr. 7078, mai 11578,116715, iun. 147722-23,156731, iul. 278 etc.). Cu r muiat, fără -u final: agiutâri (nov. 185716, dec. 223725, ian. 23730), de-agiutori (dec. 2287 11). Varianta cu r final dur apare o singură dată: agiutor (febr. 56725). Forma de feminin este: agiutore (iun. 149734, 15777, mai 141734). Pentru plural există două forme, una care se referă la persoane: agiutori(i) (nov. 145715, 17772, dec. 213729, febr. 70720, mai 106712) şi abstractul agiutâruri (febr. 62726).
în paralel s-a dezvoltat şi varianta verbală a agiutori: ind. imperf., pers. a IlI-a sg.: agiutoriia (apr. 82711); ind. perf. s„ pers. a IlI-a sg.: agiutori (sep. 31716);
209
ind. perf. c.: au agiutorit (sep. 1/10); conjunctiv, pers. a IlI-a sg.: să agiutoreadze (mai 146715); gerunziu: agiutorind (nov. 122/13); reflexiv: să agiutoreadză (mart. 4678), agiutorirtdu-să (dec. 221/1). Există şi part. adj.: agiutorit (nov. 102723) agiutorită (mart. 4677), alături de subst. fem. agiutătore (apr. 82725).
2.2.1.1.4.	Fenomenul „primei afficatizări“, în care g provine din lat. j + o şi care a avut loc în epoca latinei populare târzii, este reflectat de cuvântul gioc (< lat.jocum): sg. mase. gioc (oct. 8378, mai 132724), sg. fem. o giocă (mai 1007
2), pl. giocuri (oct. 51733, ian. 41714, mart. 3577, apr. 7171, 9373). Acest termen intră în componenţa verbului a batjocori şi a substantivului batjocoră: să gioeba-tureadze (mai 117721), (a-)ş bate gioc (oct. 6977, dec. 213724, 247723), „îl du-sără legat de bâtgioc la Vavilon“ (nov. 104736), ,,[î]l ia în batgioc“ (oct. 75721), verbul a batgiocori: ind. perf. c. au batgiocorit (dec. 21575); ind. imperf. batgio-coriia (mart. 32718), conjunct, prez. să batgiocorească (febr. 8874); gerunziu: batgiocorind (oct. 62714, ian. 7719, febr. 86716, iun. 148726), part. adj.: batgiocorit (oct. 39734, mart. 42730, mai 130732).
In paralel s-au dezvoltat şi variante cu o neacc. > u: subst. batgiocură (sep. 26711, oct. 93736, 9471, ian. 39712, apr. 10078), verbul a batgiocuri: ind. prez., pers. a IlI-a sg. batgiocureaşte (sept. 572), batgiocureadză (nov. 164714), ind. imperf. batgiocuriia (oct. 9871, nov. 150731, mai 11878); ind. perf. s., pers. a HI-a sg. batgiocuri (sep. 26710, oct. 93735, nov. 116728, mart. 16/16), a IlI-a pl. bat-giocuriră (sep. 1977); conjunct, prez. să batgiocurească (sept. 1977); gerunziu batgiocurind (oct. 6971, ian. 24736, 39711, febr. 7174), subst. batgiocurie (apr. 101718) şi part. adj. batgiocurit (dec. 244731, ian. 14735), batgiocurite (sept. 16714).
O singură dată apare varianta cu p în locul lui b: pâtgioc (oct. 68724).
2.2.1.1.5.	Acelaşi fenomen fonetic se recunoaşte şi în cuvântul gioi [< lat. (dies) Jovis]: mart. 43724, iun. 151711, care intră şi în sintagma gioi măre (oct. 85727, apr. 66730, 6676,72720), giâia cea măre (apr. 79726).
2.2.1.1.6.	g < spiranta palatală sonoră latină populară urmată de o este prezentă în verbul a giuca (< lat. jocare) („prima africatizare“): ind. imperf., pers. a IlI-a pl. giucâ (nov. 139721), reflexiv, pers. a IlI-a pl. să giucâ (apr. 96715), conjunct., pers. a IlI-a sg.: să gioâce (dec. 219733), gerunziu, giucând (oct. 7277, 8274, mai 10679), şi în subst. giucărei (sept. 30725, oct. 63731).
2.2.1.1.7.	g < lat. j + u („prima africatizare“) este reflectat în: verbul a giudeca (< lat. judicare): ind. prez., pers. I sg.: giudec (mart. 6274), a Il-a sg. giudeci (apr. 73729), a IlI-a sg. giudecă (apr. 97736), a Il-a pl. giudecâţ (febr. 6071, mai 117731), imperf. ind., pers. a IlI-a sg. giudecă (dec. 232712), ind. perf. s., pers. a U-a sg,: giudecâş {oct. 69726), a IlI-a sg. giudecă (oct. 49730, nov. 18175 etc.), a IlI-a pl. giudecâră (oct. 6574, nov. 143729 etc.), ind. perf. c. au giudecâţ (sep.
210
11726, nov. 156720, 179724 etc.), conjunctiv: să giudeci (mart. 11/27, mai 13879), să giudecă (sep. 974), să giudece (febr. 8978, apr. 75724), reflexiv ş-au giudecatu-ş (apr. 88718), gerunziu giudecând (dec. 21772); verbul la imperativul prohibitiv: nu răzgiudecareţ (iun. 159714); subst. giudecâre (sept. 9719, febr. 6278, mai 141734); part. adj. giudecât (nov. 134734, ian. 279, mart. 27711); subst. giudecâtă (< lat. judicata, pl. de la judicatum) (oct. 90726, nov. 124725, 169726, 182731 etc.) care, la gen.-dat., are forma giudecăţâi (oct. 93735); subst. „a dezgiudecăţâi dar“ (ian. 187notă marginală); subst. pl. răzgiudecături (mai 128736); subst. mase.: giudecători{u) (ian. 12717, apr. 73721,23,26).
2.2.L1.8. Substantivul giudeţ (< lat. judicium), cuvânt din fondul latin, care reflectă legea „primei africatizări44, apare într-un număr mare de ocurenţe, mai ales la singular, dintre care menţionăm: sept. 31714, 33723, oct. 52718, 59718, nov. 109717, 113726, dec. 188724, 188732, ian. 12718, 38720, febr. 5275, 64712, mart. 7/1, 9/7, apr. 71722,102728 etc.; la vocativ singular: giudeţule (mai 13879); la pl.: giudeaţe (sept. 5710, 975, dec. 191724, 20175, 22275, 23277, ian. 36715 etc.).
Există o singură atestare cu realizarea ac: xtudeţ (apr. 84734, dar, pe rândul 35: giudecându-l). Nu se pune problema inovaţiei, deoarece este unicul loc în care apare această notare, cu slova în rest Dosoftei folosind slova (i, semn special pentru g, preluat din scrierea sârbească, şi care este în uz încă din anul 1415 (v. Arvinte, ST.L. DT., p. 5,1.3.3.0.). Pentru textul VS este tipărit, se poate presupune că acest j este ori o scăpare a tipografilor, ori o confuzie de slove, cunoscut fiind faptul că slova ac din documentele slave vechi în ţările române nota atât africata g, cât şi spiranta moldovenească sonoră z (v. şi G. Ivănescu, ILR, p. 524).
In aceeaşi sferă semantică se încadrează substantivul: giudecilor, sinonim scris pe margine pentru „cărţile giudeaţelor“ din text, ian. 374 şi giudeciia (dec. 2327 32, „stărostiia oraşului, cum dzâcem noi părcălăbiia sau giudeciia41)-
2.2.1.1.9.	Cuvântul giug (< lat. jugum) („prima africatizare44) apare, mai des, la sg.: nov. 104722, dec. 223728, 240711, ian. 15710, mart. 3177, 9, 50711, 59715, 20, 21 etc.) şi, o singură dată, la pl.: giuguri (oct. 48723).
2.2.1.1.10.	Cuvântul moştenit giumătâte, care reflectă fenomenul celei de „a doua africatizări44 (pentru istoria acestui termen v. Densusianu, HLR, I, p. 193, paragraful etimologic din DA, TDRG, CADE, Scriban, DLR, DLR) este frecvent utilizat. Reţinem doar o parte dintre atestări: sept. 3710, oct. 49712, 82716, 148715, 29, ian. V/33, febr. 83728, mart. 11/36, 59717, apr. 65712 etc.).
2.2.1.1.11.	Cuvântul giune (< lat. juvenis) („prima africatizare44) se întâlneşte o singură dată în textul VS: sept. 28723.
2.2.1.1.12.	Latinul jugulare este redat în varianta cu africată sonoră („prima africatizare44): inf. a giunghia (ian. 13728, mai 128732), prez. ind., pers. a Ifl-a
211
sg.: giunghe (nov. 175733), ind. perf. s., pers. a IlI-a pl.: giunghiâră (sept. 23716, oct. 47v/22, ian. 13719, 34 etc.), scris şi: giunghtră (febr. 8974), reflexiv să giunghiâră (dec. 226723), ind. perf. c. au giunghiat (oct. 78721), ind. viitor: va giunghiâ (mart. 5977), conjunct, prez. să giunghe (oct. 72730, nov. 137714, 142727 etc.), perf.: să giunghe (mai 14277), cond.: ar giunghiâ (nov. 175733), gerunziu giunghind (ian. 3278, mart. 47723).
Alături de aceste forme verbale se întâlnesc în text: abstractul verbal: giun-gh/tire (sept. 8719, oct. 7478, 86717, nov. 182736, 185716), pl. giungherile (nov. 16472); part. adj.: giunghiat (oct. 9177, nov. 9978, febr. 73734 etc.), giunghÂte (sept. 2725, febr. 71715), giunghÂţ (febr. 62723), la sg., scris şi: giunghit (nov. 16371); substantivul: giunghetura (nov. 174724), neart. giunghetură (dec. 23872), pl. giungheturi (nov. 142728, 14271).
2.2.1.1.13.	De câteva ori Dosoftei utilizează cuvântul, cu etimologia nesigură („necunoscută**, DA; din v. sl., bg. zupanu, cf. Densusianu, HLR, I, p. 170, 179, 186, Scriban, DLR, CADE) giupân (febr. 7071), la vocativ giupâne (oct. 4577, mai 142728), pl. giupâni (febr. 73722), dar şi femininul giupâneasă (oct. 7372, nov. 118727, 153733 etc.), genitiv: unii giupânease (dec. 22871), pl. giupânease (nov. 155719). în textul său apare şi realizarea cu ă în loc de â: giupăneasă (oct. 8479, nov. 173711, iun. 159716).,Acolo unde avem giu găsim acelaşi sunet, gi, ca şi pentru ju din elementele străine (deci giupân)" (Densusianu, HLR, II, p. 81).
2.2.1.1.14.	Verbul a giura (< lat. jurare) („prima africatizare**) este prezent la aproape toate modurile şi timpurile: prez. ind., pers. I sg. te giur (oct. 53729), a
II-	a sg. reflexiv giură-mi-te, giuru-te (apr. 64737, 77721), I pl. reflexiv să giură (mart 30736), ind. imperf., pers. a IlI-a sg. giurâ (nov. 116722, dec. 189716), ind. perf. s„ pers. I sg.: giurâiu (oct. 82729), a IlI-a sg. reflexiv (să) giură (nov. 100712, 104722, 118715 etc.), m.m.c.p„ pers. a IlI-a sg. reflexiv să giurâsă (apr. 75733), ind. perf. c„ pers. a IlI-a sg., pl. au giurât (dec. 196726, febr. 7877, iun. 15373), infinitiv a giura (oct. 81716, 82735, mai 14274), gerunziu: giurându-l (dec. 190734) şi imperativ prohibitiv: nu vă giurâreţ (mart. 30732, 31711). Subst. giurământ (< lat.juramentum) se întâlneşte foarte des, atât la sg.: sept. 1279, oct. 43723, 49716, oct. 8473, nov. 116722, 13474 etc., cât şi în forma de plural, giurământuri (sept. 14728, nov. 100713-14, 133727, ian. 8712, mart. 31717). De două ori apare şi part. adj. giurâte (ian. 2972), respectiv giurâţ (nov. 107728).
2.2.1.1.15.	în paralel este folosit şi verbul a giurui (< magh. gyiiriizni; „< magh. gyiirii «inel», cf. «a logodi»; «a făgădui»**, DA): infinitiv a giurui (febr. 54729), ind. prez., pers. I sg. giuruescu-mă (nov. 117734), giuruescu-ţ (iun. 149710), a
III-	a sg. giuruiâşte (nov. 150712, apr. 71723), perf. s„ pers. a Ii-a sg. giuruiş (mai 118714), a IlI-a sg. giurui (oct. 48711, mart. 2732, iun. 15676), perf. c., pers. a E-a sg.: te-ai giuruit (dec. 194730), a ni-a sg. au giuruit (mai 117711), a
212
Il-a pl. aţ giuruit (iun. 155714), m.m.c.p., pers. a IlI-a pl. giuruisără (oct. 65715, nov. 138716), gerunziu giuruind (sept. 2973, oct. 53716, nov. 117721, febr. 84714, mart. 16/14), substantivul giurumţă (dec. 204719), g.-d. giurumţei (mart. 58728), pl. giurumţe (oct. 84721), adj. provenit din participiu: giuruită (dec. 206712, febr. 54720), la sg. neart. fem., pl. giuruite (mart. 48717) şi abstractul giuruită (oct. 68715, mart. 45vbl722, apr. 96720, 104729), pl. giuruite(le) (febr. 54712, 5977, apr. 95724).
Gheţie, în BD, p. 187 discută verbul a giurui, considerându-1, după CADE, a fi un termen cu circulaţie „numai în Moldova şi Bucovina1*, cu o singură atestare în documentele din Moldova, din anul 1724. în DA aria se extinde şi în „Transilv. de nord**, iar atestările din textele literare vechi sunt numeroase. Cuvântul era, prin urmare, foarte bine cunoscut în epocă şi intrase de mult în uzul vorbitorilor, după cum indică şi semantismul său bogat.
2.2.1.1.16.	Prepoziţia pregiur (< pre + jur < lat. gyrus) („a doua africatizare**) are o mare frecvenţă în textul lui Dosoftei: sept. 377, 17726, 18729, oct. 44715, 45718, nov. 112717, 11576, dec. 195717, 202715, ian. 11710, 1478, mart. 11/35, 17/22, apr. 79731, mai 114713, 13071, iun. 156723 etc.). Giur (< lat. gyrus) intră şi în componenţa adverbelor: primpregiur (dec. 232723), împregiur (nov. 136719,168736, dec. 18673, 18873 etc.), scris şi cu n în loc de m: înpregiur (oct. 52736) şi a part. adj.: înpregiurât (nov. 101734).
2.2.1.1.17.	Verbul a înconjura [< în- + conjura (< lat. congyrare)] apare scris cu africata sonoră g („a doua africatizare**): ind. imperf., pers. a IlI-a sg.: încun-giurâ (ian. 29710), perf. s., pers. a IlI-a sg.: [î]ncungiură (nov. 105716, dec. 2437
26), a IlI-a pl. încungiurâră (oct. 54722, nov. 104730), perf. c., pers. a IlI-a pl. au încungiurât (nov. 158731), m. m. c. p., pers. a IlI-a sg.: încungiurâsă (oct. 887 11), conjunct., pers. I pl. să nu încungiurăm (nov. 16579), a ni-a pl. să încun-giure (febr. 88724), gerunziu: încungiurând (nov. 182713, 18279, ian. 10717, 3273 etc.). Acelaşi fenomen este reflectat şi de abstractul verbal încungiurare (iun. 154712), part. adj. încungiurât (dec. 225711, mart. 36711), adj. „încungiu-rătoare cărţ“ (iul. 2715), subst. încungiurătura (oct. 87719).
2.2.1.1.18.	Un cuvânt vechi al limbii române este şi adv./adj. giâs [< lat. de-o(r)sum], întâlnit de zeci de ori în scrierea lui Dosoftei, ilustrând fenomenul cunoscut sub denumirea de cea de-a doua africatizare. De reţinut în contextele de la paginile: sept. 4730, 16725, oct. 41714, 26, 6376, nov. 100729, 102724, 125731, dec. 201710, 20871, 21071, ian. 3727, 5724, febr. 55720, 59732, mart. 11/37, apr. 79712 etc. Substantivat, este folosit în sintagma giosul vârtos (dec. 237724), explicat prin nota marginală: prâdosul.
2.2.I.2.O.	Există câteva situaţii în care d latin devine g atunci când a doua vocală a hiatului era u neaccentuat (cf. Densusianu, HLR, II, p. 28). C. Lacea
213
exemplifică acest fenomen în trei cazuri, subliniind: „d zeigt noch g (dz) gegen-tiber dem modemen j + ione“. Este vorba de reflexele: putregiune (oct. 76714) < putred < lat. putridus, umegitine (ian. 3473) < umed < lat. humidus, botegiune (nov. 130717, dec. 227724). în ultimul caz, cuvântul provine din botez < derivat regresiv din boteza < lat. battizare (= baptizare), în care g < zi. Densusianu, HLR, p. 28, îl explică, pentru varianta cu j, alături de putrejune < putred + -iune şi pe botejune, cu evoluţia: *baptizionem > *bătejune, botejune; Philippide, Orig. rom., II, p. 160, precizează: „dz + î + vocală > g: botegune < *botedziune < botedz + suf. -tune).
Pe lângă acestea, în VS mai există trei situaţii similare: răpăgiune (dec. 1877
24)	[< repede (< lat. rapidus) + suf. -iune], flămângiune (mai 122721) (< flămând + suf. -iune) şi lângegiune [din lânced (< lat languidus) + suf. -iune], ultimul termen fiind întâlnit de Puşchilă şi în Molitvenic în varianta lângăgiune, considerată de autor drept „formă artificială44 creată de Dosoftei (p. 36). Trebuie amintită, în acest context, opinia lui A. Philippide din Orig. rom., II, p. 157: „în derivate afri-catizarea lui d îşi datoreşte de cele mai multe ori originea ori analogiei, ori derivării dintr-un radical unde d era africatizat. De pildă în apringoâre, flămângos, nete-gor, putregune, răpegor, răpegune, rătungor africatizarea n-a avut loc în niscai primitive aprindîor, flămândîos, netedîor, putredîune, răpedîor, răpedîune, ră-tundîor (măcar că o asemenea africatizare, alunecării sunetului datorită, a putut să aibă loc în niscai derivate prin -ior < -iolus, -tos < io sus, -iune < ioneni), ci se datoreşte ori derivării de la radicalele cu dz - z: aprmz- (p. 2 sing.), flămânz- (radicalul pluralului), netez- (radicalul pluralului), putrez- (radicalul pluralului), răpez- (radicalul pluralului), rătunz- (radicalul pluralului), ori mai degrabă faptului că norma stabilită de alunecarea sunetului românească cere ca d dintr-un cuvânt să se prefacă în dz - z înainte de î consonant ori de un î asemănător cu î consonant, cum este i final scurt afon44.
După parcurgerea acestui material se poate concluziona că atât legea primei africatizări, cât şi legea celei de a doua africatizări acţionează cu predilecţie asupra cuvintelor din fondul latin al limbii române: ajuna, ajunge, ajuta, ajutor, joc, joi, juca, judeca, judecată, judeţ, jug, june, junghia, jura, jurământ (prima africatizare), împrejur, împrejurat, prin prejur, înconjura, jos (a doua africatizare). Vechimea fonetismului este susţinută de prezenţa africatei g în trei cuvinte de origini diferite de cea latină: jumătate (termen moştenit), jurui (magh.), jupân (probabil v. sl.). O transformare mai nouă, datorată analogiei sau derivării dintr-un radical cu d africatizat, o prezintă derivatele putregiune, răpegiune, lângegiune, jlămângiune, botegiune (dintre care majoritatea au radical latin, mai puţin flămân-giune, „deşi legătura cu latinul fames „foame44 e sigură44, DA). Şi în ce priveşte acest fenomen, Dosoftei se dovedeşte a fi un mare arhaizant, un continuator al
214
tradiţiei grafice din arealul nordic, tradiţie care, în cazul de faţă, are susţinere reală în graiul moldovenesc.
Referitor la repartiţia actuală a fenomenului (rostirea afficatei sonore g rezultată din lat. g + e, i; d + i + o\ g + i + 6, u sau j + o, u) se observă, potrivit ALR II, voi. I, h. 203, ALR II, s.n., voi. IE, h. 754 etc., că acesta se întâlneşte în Bucovina, în unele puncte izolate din Moldova şi din Munţii Apuseni, în sudul Banatului, în zone mai restrânse din Hunedoara, din Sibiu şi din Bihor dar şi în Maramureş. „în mare, aceasta este aria subdialectului de tip moldovenesc1* (Bîr-leanu, Graiurile, p. 206).
2.2.2.O.	Africata sonoră dz
I.	Gheţie, în BD (p. 264-265), pornind de la atestarea africatei sonore dz în textele din secolul al XVI-lea, alături de alte fonetisme consonantice sau care aparţin vocalismului, delimitează patru variante posibile ale limbii române scrise: varianta munteană-sud-est-ardeleană, varianta nord-moldoveană, varianta bănă-ţean-hunedoreană şi varianta nord-ardeleană şi, după analize statistice, concluzionează că, de fapt, nu există o deosebire „tranşantă** între două din cele patru variante menţionate: nord-ardeleană şi nord-moldoveană. La p. 268 afirmă că distincţiile „foarte tranşante** există între varianta nordică şi cea sudică.
Acelaşi autor, referindu-se, cu precădere, la răspândirea fonetismului dz în limba română scrisă, începând cu anul 1650, pe baza atestărilor documentare, constată că „dz era răspândit în întreagă Dacoromania, cu excepţia Munteniei şi a sudului Transilvaniei** (p. 146). Această ultimă afirmaţie interesează în cercetarea de faţă doar pentru a încadra textul lui Dosoftei arealul lingvistic nordic. Ceea ce se impune atenţiei este prezenţa africatei dz la nivelul graiurilor din secolele XVI--XVII, reflectarea ei în varianta literară a limbii din această epocă şi menţinerea, în continuare, pe teritoriul lingvistic dat, a fonetismului; africata sonoră în discuţie nu individualizează numai limba literară a unei zone lingvistice, ci conferă caracter specific şi unor graiuri dacoromâne în raport cu altele (observaţia este valabilă şi pentru particularităţile fonetice ce vor fi dezbătute ulterior, în special pentru fenomenul velarizării prin diferite consoane). Potrivit lui Gheţie (Localizarea, p. 396-398) şi G. Chivu (Vechi psalmi, p. 149), dz caracteriza, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, aria nordică a Dacoromaniei, cuprinzând Banatul, Maramureşul şi Moldova de nord. Urmărind menţinerea lui dz până astăzi, într-o arie compactă (cf. Bîrleanu, Graiurile, p. 160): Basarabia, Bucovina, nordul Moldovei, nord-estul Transilvaniei, Maramureş, dar şi în unele regiuni din Banat şi nord-estul Olteniei, pe baza ALR şi a monografiilor dialectale (v. ALR I, voi. I, h. 73, voi. II, h. 213, 288, ALRM II, voi. I, h. 29, 32, 156; NALR Moldova şi Bucovina, voi. I, h. LXXIX, LXXX, MN, PI. 15-16, p. 254-255 şi: Teaha, Graiul, p. 68, Popescu, Graiul gorjenilor, p. 51, Rusu, Graiul, p. 89, Denusianu, Graiul, p. 34, Papahagi,
215
Graiul, p. 139; v. şi Philippide, Orig. rom., II, p. 157) se observă că acesta este o trăsătură fundamentală a graiurilor populare de aici.
In textele din secolul al XVI-lea, dz este scris consecvent în CV (v. M. Costi-nescu, Studiu, p. 128), PS (I.A. Candrea, Studiu, p. CLIV), PV şi PH (cf. Densu-sianu, HLR, II, p. 75). Alte texte prezintă oscilaţii în redarea cu zJdz, de unde rezultă un amestec de forme în scrieri ca Texte măhăcene, Texte bogomilice, PO (Densusianu, HLR, ib.). Varlaam, înainte de Dosoftei, scrisese numai cu dz, iar după el, Neculce, în „toate cuvintele de origine latină, provenit dintr-un d urmat de i“ (I. Iordan, Limba literară, p. 115).
Prin urmare, Dosoftei ridică la rang de normă un fonetism popular, gândindu-se să-i acorde caracter de regularitate. Impresionează corectitudinea cu care aplică această „normă“ tuturor cuvintelor de origine latină, scriind dz când unitatea lexicală conţinea un j + â, un d + i + vocală neaccentuată în silabă finală, un d +i + â un g + -i- în aceleaşi condiţii ca d sau un d + e (> ie), i [d +i (X, -i-, -i)], procese fonetice cunoscute astăzi în literatura de specialitate sub denumirile de: prima, a doua, respectiv a treia africatizare (v. Arvinte, ST.L. FAC., p. 56,1.3.4.I.; Philippide, Orig. rom., II, p. 156-160, Ivănescu, Probi, cap., p. 89-90, 109, 111).
Este adevărat că dz apare şi în elementele din fondul vechi al limbii şi în cuvinte de alte origini sau în unele al căror etimon nu a putut fi precizat, dar acest fenomen s-a petrecut numai în anumite condiţii: când aceste cuvinte au pătruns în limbă cu un d care, în flexiune sau în derivare trebuia să devină spiranta dentală sonoră z sau care aveau z în limba respectivă, pe de o parte, pe de alta, în cazul cuvintelor de origine grecească în latină, cu suf. -izo > -edz (v. şi Puşchilă, Molit-venicul, p. 32-34).
O situaţie specială este prezenţa africatei în cuvântul dzamă (şi în derivatele sale), al cărui etimon, lat. *zema, vine din gr. Ccpa şi în care dz s-a putut dezvolta ori analogic, ori exista în latina populară.
Constatând că în studiile fonetice de până acum - cu referire la operele lui Dososftei - se fac numai observaţii de ordin general în ceea ce priveşte scrierea cu africata dz în cuvintele în care, în aria sudică, se nota spiranta z, gen: „das z der lateinischen Elemente bei Dosoftei > dz“ (în subcapitolul Dentale) (v. şi Al. Ro-setti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 137) şi că exemplificarea este lacunară sau, mai bine spus, sumară, este interesant să se ateste un număr mult mai mare de situaţii, care să ilustreze caracterul de regularitate, implicit cel legic, al fonetismului.
2.2.2.1.0.	Cu africata dz în silaba iniţială:
2.2.2.1.1.	Substantivul dzâmă (lat. *zema < gr. ţepa) (nov. 122730), pl. dzămi (nov. 128710); derivatul dzămos (< dzamă + suf. -os) (sept. 379) - în literatura de specialitate se consideră că acest cuvânt se află înţr-o situaţie specială, deoarece dz apare ori prin analogie, ori este moştenit din latina populară.
216
2.2.2.1.2.	Substantivul dzăcare [< a zăcea (< lat. jacere) + suf. -are]: nov. 120711, dec. 227728 - cuvântul apare scris şi cu în locul lui b: dzxcâre (nov. 116720); derivatul dzăcărişte (dec. 236726) (< dzăcare + suf. -işte); verbul a dzăcea (< lat. jacere): ind. prez., persoana a Il-a sg.: dzâci (mart. 31713), conjunct., pers. a Il-a sg. să dzâci (dec. 236721), pers. a 131-a sg. prez. ind.: dzace (nov. 121726, 152710, dec. 202718 etc.), a IH-a pl. dzâc (apr. 78729, iun. 1627 14), ind. imperf., pers. a IlI-a sg. dzăcea (nov. 14672, 157716, ian. 12718 etc.), perf. s., pers. a IlI-a sg. dzăcu (oct. 89710, ian. 36710, febr. 84735, mart. 29729), gerunziu dzăcând (oct. 69714, 82726, 86714, nov. 10771, dec. 22174 etc.).
2.2.2.1.3.	Substantivul dzău (< lat. deus) (nov. 165728,16573).
2.2.2.1.4.	Numeralul cardinal dzeâce (< lat. decern) (oct. 64711, nov. 116719, 121731, 129724, dec. 191710, 234718, ian. 11732, mai 109719), pl. dzâci de... (febr. 59718, mai 118733), alături de numeralul ordinal: a dzeăcea (nov. 1077 32), al dzeâcele (mart. 3572,5, 5478).
2.2.2.1.5.	Substantivul dzeăstre (< lat. dextrae) (mart. 10/7, apr. 86728), pl. articulat dzeâstrele (nov. 126726).
2.2.2.1.6.	O singură dată verbul a zidi, cu z etimologic, din slavul zidati apare scris cu africata sonoră dz: dzidi (ian. 10714). E o posibilă neglijenţă, deoarece atât verbul, cât şi substantivele: zidiu, zidire, ziditor apar scrise, totdeauna, cu spiranta dentală sonoră.
2.2.2.1.7.	Cuvântul zi (< lat. dies) apare la Dosoftei în două variante: o dată cu i velarizat după dz la î (â): dzî, -le şi, o dată, cu i accentuat > u: dzua, dzuă. Evoluţia fonetică, pentru această ultimă variantă, este discutată de Gheţie, BD, p. 137 şi de Arvinte, ST.L.FAC., p. 53,1.2.8.O., autorii considerând că dziua > dzâua (fenomen datorat rostirii dure a lui dz) > dzuua (prin asimilare vocalică), din care s-a dezvoltat şi forma nearticulată dzuuă. V. Arvinte este de părere că în „procesul de apariţie a lui -u- în locul lui -i- un anumit rol l-a avut şi semivocala bilabială -u-“ (stud. cit.', v. şi ST.LEx., p. 4,1.2.7.O.).
Pentru varianta cu i velarizat sunt de reţinut următoarele atestări: dzî, sg. neacc. (nov. 12575, 142724, 17278, dec. 205726, 22879, ian. 10733, febr. 707
20). într-un singur loc, ian. 4975, apare grafia dz&, probabil o greşeală de tipar, o confuzie între slovele /ti şi x (?). Intr-o singură situaţie cuvântul este articulat: „dzâa îmbla nebunatec“ (mai 130718). La plural se întâlneşte deseori formularea: ,,-n toate dzâle“ (nov. 10674, 128719, 139712, dec. 247725, apr. 8075), dar există şi câteva contexte mai deosebite: „era în dzâlele...“ (dec. 189722, 191719), „din dzâle în dzî“ (dec. 205730), „au răpăosat în 5 dzâle a lui ghenuarie“ (ian. 5718), „trecând 2 dzâle“ (ian. 2271), „după dzâle...“ (mai 118731).
în paralel cu această variantă velarizată apar şi forme nevelarizate, care în contextul dat - dz dur predominat - pot fi considerate ca hipercorecte: dzile (ian. 171,
217
febr. 8771, apr. 74727 - rând 26: dzâle, 74723, mai 129715, iun. 149725, 15375).
Varianta cu i acc. > u este notată frecvent: articulat dzua: sep. 175, 9731, 277 27, 3273, oct. 52730, 80725, 96714 etc.), dzua şi noaptea (nov. 158733); la dzua (nov. 163732, dec. 19073, 15, 21775, 223728), toată dzua (mart. 14/10, 25736), dzua de giudeţ (mart. 4271), dzua cinstitei cruci (apr. 6576), dzua de-apoi (apr. 8871), dzua morfâi (apr. 101713), dzua aceaia (mai 10676, 114733), dzua de giudeţ (mai 116712), în dzua întâie lui april (mai 117717); nearticulat: dzuă: la dzuă (sept. 17732, oct. 82733, nov. 11475, 11773), sefeace dzuă (nov. 146725, 147736, dec. 19579, 217711, ian. 41721, febr. 61724, apr. 65714, 98711, iun. 157724 etc.). Există şi o situaţie în care ă final sau articolul -a este înlocuit prin m.: „pănă la dzuu“ (nov. 105727). „Velarizarea vocalei e (dumnedzău, sămna)... este atestată, în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, în texte aparţinând zonei lingvistice de nord. Tot datorită caracterului dur al lui dz apare, în aceeaşi zonă lingvistică, fonetismul dzua' (I. Gheţie, Raportul dintre „Tetraevanghelul“ lui Coresi şi „ Evangheliarul“ din Londra, p. 318; v. şi Chivu, Vechi psalmi, p. 148).
2.2.2.I.8.	Verbul a dzâce (< lat. dicere) se întâlneşte la Dosoftei în zeci de ocurenţe, la aproape toate modurile şi timpurile: infinitiv a să dzâce (ian. 33733), imperativ dzî (iun. 159715), ind. prez., pers. I sg.: îţ dzâcu (iun. 15875), conjuct. prez., pers. I sg.: să nu dzâc (oct. 82719), ind. prez., pers. a Il-a sg.: dzâci (ian. 36711, febr. 5576), conjunct., pers. a Il-a sg.: să dzâci (oct. 54734), pers. I pl. să dzâcem (oct. 40727) ind. prez., pers. I pl. dzâcem (sep. 5/15, dec. 232731, nov. 121734), a IlI-a pl. dzâcu (sept. 4/5), dzâce-vă toţ (mai 145727), impersonal: -i dzâc (nov. 176723, apr. 7876, febr. 4976); conjunct., pers. a Il-a pl. să dzâceţ (iun. 15572, 13), reflexiv, pers. a IlI-a sg.: să dzâce (oct. 78714, febr. 7079), conjunct., pers. a IlI-a sg.: să dzâcă (mai 123722); ind. imperf., pers. I sg. dzâceam (oct. 48717, ian. 3876), a III-a sg. dzâcea (febr. 72730), perf. s., pers. a Il-a sg.: dzâsăş (oct. 93725, nov. 146733) // dzâseaş (mart. 31711), perf. s., pers. a IlI-a sg.: dzâsM (nov. 123728) // dzâsh (sep. 3675, oct. 93725, febr. 54736, 56735, 6374), I pl. dzâsxm (dec. 190724, ian. 1571) // dzâstm (mart. 26732, apr. 88726, mai 131730), a III-a pl. dzâsxră (nov. 144723) // dzâstră (oct. 88710, nov. 124734, febr. 56732), viitor, pers. I: om dzâce (mai 106733, 11672), cond., pers. I sg. dzâcere-aş (iun. 161724), gerunziu dzâcând (ian. 43727, febr. 6179, mai 115717), participiu dzâs (sept. 973, 1871,19717, 28715, oct. 7273). Pentru dzâsă - perf. s., pers. a III-a sg. - apare grafia dzAs* (nov. 16277), probabil confuzie de slove: /«//X.
De câteva ori este atestat şi substantivul dzâsă: sg. dzâsa (febr. 80715, apr. 10573), pl. dzâsele (mart. 31713, apr. 71711), dar şi pl. dzâsuri (febr. 52730) şi participiul, formă negativă, nedzăs (febr. 56727).
218
2.2.2.1.9.	Z etimologic slav din cuvântul zonbru este scris cu africata sonoră dz: dzâmbru la sg. (ian. 4976), pl. dzâmbri (oct. 79723). Dosoftei creează şi femininul dzâmbroaie (febr. 50716).
2.2.2.1.10.	Din substantivul dzână (< numele propriu lat. Diana, cf. CADE, Scriban, DLR, TDRG, Ciorănescu, DER, DEX): articulat dzâna (sept. 28734), neart. o dzână (mart. 6/28), dat. dzânei (sept. 1871, nov. 18076), pl. dzâne (nov. 164715), Dosoftei creează masculinul dzân, întâlnit numai la pl.: dzânii (oct. 6272, 32), şi augumentativul dzânoiul (sept. 30711), cu ajutorul suf. -oi.
2.2.2.2.0.	Africata dz apare în silabă finală în conjugarea unor verbe sau, în poziţie medială, atât la verbe, cât şi la substantive.
2.2.2.2.1.	Verbul a adeveri [< adevăr < (lat. ad + de + verum)] are, în conjugare, la prez. ind., pers. a IlI-a sg. şi conjunct, prez., pers. a IlI-a sg., africata dz. La Dosoftei apare o singură dată varianta cu e velarizat după v: adevăreâdză (dec. 22477). Generale sunt formele cu e nevelarizat: (o) adevereâdză (sept. 32730, nov. 165726), să adevereadze (sept. 35723, oct. 7776, nov. 146723, dec. 204715).
2.2.2.2.2.	Dosoftei foloseşte verbul adeverinţă („derivat din adeverinţă, după modele ca credinţă - încredinţa“, DA) care, la ind. prez., pers. a IlI-a sg., prezintă africata sonoră dz şi velarizarea diftongului -eă- prin ţ: adeverinţâdză (mart. 28722).
2.2.2.2.3.	Verbul a agiutori [< ajuta (< lat. adjutare)] cunoaşte, la conjunct., pers. a IlI-a sg., africata dz : să agiutoreadze (mai 146715), dar şi la diateza reflexivă: să agiutoreâdză (mart. 4678).
2.2.2.2.4.	Aceeaşi situaţie o prezintă şi verbul a (se) alinta [< lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil14)] la ind. prez., pers. a Il-a sg.: alinteâdză-te (mai 113711).
2.2.2.2.5.	Latinul ad mediam diem este transpuns cu grafia dz: amiadză dz (sept. 3710, 3723,17725, oct. 80711, nov. 11079, dec. 238720 etc.). Cu sensul de „sud“ este folosit substantivul amiâdzădzul (oct. 80717).
2.2.2.2.6.	Verbul a aprinde (< lat. appre[he]ndere) prezintă fonetismul discutat la modurile conjunctiv prez., pers. a IlI-a sg.: să aprindză (sept. 28720, dec. 2377 3, mart. 49718, 51711) şi gerunziu: aprindzând (oct. 7075, nov. 113717, 117723, dec. 221715 etc.). Derivatul substantival prin suf. -tor cunoaşte aceeaşi situaţie: aprindzătoriu, -ii (oct. 88733, febr. 72730).
2.2.2.2.I.	Verbul a (se) apropia (< lat appropiare) are dz numai în forma apropiiâdze-să (mai 141712).
2.2.2.2.8.	în conjugarea verbului a arde (< lat. ardere), africata apare în mai multe cazuri: ind. prez., pers. I sg.: ardzu (iun. 15076), conjunct, prez., pers. I sg. să ardz (mart. 2725), a IlI-a sg. să ardză (sept. 2977, oct. 59731, nov. 129712, dec. 21671, ian. 24729 etc.), gerunziu ardzând (nov. 10272, 114710, 13172, dec. 247714 etc.). Derivatul substantival masculin ardzătoriu (febr. 57719) şi derivatul
219
adjectival: ardzoase au dz, ca şi gerunziul, formă negativă, neardzând (nov. 130710).
2.2.2.2.9.	Verbul a (se) asemăna (< lat. assimilare) cunoaşte o variantă cu e velarizat prin s: să asxmeneadză (sept. 1476) (?) şi o variantă cu e nevelarizat: te asemeneadză (mart. 46733).
2.2.2.2.10.	A ascunde (< lat. abscondere) prezintă dz la conjunct., pers. a IlI-a sg. prez.: să ascundză (sept. 9718, nov. 100714,16576, ian. 16713, mart. 5279) şi la gerunziu: ascundzând (ian. 13733, 23726).
2.2.2.2.11.	Dz final dur este ilustrat de adverbul astădz (< lat. ista die sau astă + zi), în numeroase atestări: sept. 5731, 15711, oct. 70712, 80716, nov. 120717, 140722, dec. 205711, ian. 32717 etc.).
2.2.2.2.12.	Verbul a asurzi (< lat *assurdire) are dz la ind. perf. c., pers. a IlI-a pl.: au asurdzât (nov. 126723).
2.2.2.2.13.	Verbul a auzi (< lat. audire): conjunct, prez., pers. I sg.: să audz (nov. 150723) // să-ţ audzu (mai 117723), imperf., pers. I sg.: audzâiam (oct. 79734, mart. 5677), a Il-a sg. audzâiai (mart. 44716), a IlI-a pl. (să) audzâia (oct. 79730, mart. 43728, apr. 64727), perf. s., pers. I sg. audzâiu (nov. 15076, 15172, febr. 8574 etc.), în paralel cu varianta nevelarizată: audziiu (apr. 77732) şi varianta scurtă: audzâi (apr. 77738), a IlI-a sg.: audzî (sept. 28732, oct. 74716,18, febr. 54733), a IlI-a pl. audzâră (febr. 57717), m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. audzâsă (febr. 6175), perf. c., pers. a IlI-a pl. au audzât (dec. 20375), impersonal s-au audzât (sept. 28731), gerunziu audzând (sept. 20735, 36710, nov. 167717 etc.).
Substantivul audz, derivat regresiv din verbul a audzi, apare o singură dată, cu -u final: audzu (nov. 169713), iar de cele mai multe ori articulat: audzul (oct. 48722, 92717, 93713, nov. 107711,14979 etc.).
2.2.2.2.14.	Verbul a asurzi (< lat. *assurdire) este slab reprezentat şi apare cu africata dz doar la ind. perf. c., pers. a IlI-a pl. au asurdzât (nov. 126723).
2.2.2.2.15.	Verbul a (să) aşedza (< lat. ad-sedîare), prezintă africata la: ind. perf. c., pers. a IlI-a sg.: au aşedzat (ian. 9729), m.m.c.p., pers. a IlI-a pl. aşe-dzară (nov. 107731), gerunziu aşedzând (nov. 12979), reflexiv perf. s. să aşedză (febr. 83714), substantivul aşedzâre (nov. 100725, 101712, 138724), part. adj. aşedzat (febr. 83715), subst. derivat cu suf. ~(ă)mânt: aşedzământ (nov. 150716).
2.2.2.2.16.	Pluralul adjectivului/substantivului blând (< lat. blandus, -a, -um) este blândzâlor (mart. 46726); în text apare şi adj. neîmblândzâtă (nov. 167712, mart. 32730). ^
2.2.2.2.17.	în cuvântul de origine slavă - folosit de Dosoftei numai la plural -bodz (< pl. sl. bozi, sg. bogu), nu se păstrează spiranta etimologică: nov. 127724, dec. 242725, articulat bodzâi (oct. .95734, febr. 61721, apr. 8479, mai 133720), dat. bodzâlor (oct. 39732, 9579, dec. 22279, 227710, mai 116735).
220
2.2.2.2.18.	Verbul a boteza < lat. baptizo < gr. flauti^eiv are dz „când e la origine în latineşte nu un d, ci un z cum e în sufixul verbal de origine grecească -izo > -edz de exemplu baptizo > botedz (Puşchilă, Molitvenicul, p. 32).
întreaga familie lexicală prezintă africata dz: verbul a botedza: prez. conjunct., pers. a IlI-a sg.: să te boteadze (nov. 140v/7), I sg. să te... botedz (nov. 13979, mart. 279), ind. perf. s. (să) botedz^ (oct. 8575, dec. 187733, 227726) // botedz* (dec. 242723), m.m.c.p., pers. a IlI-a pl. botedzâră (sept. 6/15, nov. 138712), perf.
c., pers. a IlI-a sg. s-au botedzât (iun. 158728), gerunziu botedzândo-o (sept. 38712), reflexiv boteâdză-să (mart. 49731); substantivul botedzu (mart. 4/20); part. adj. botedzât (oct. 50732); subst. botedzătoâre (dec. 2027notă marginală, sinonim pentru scăldătoare din text, rând 9; febr. 8974); subst. propriu Bote-dzătâriu (sept. 6/4); adj. nebotedzaţ (febr. 54715, mai 10675); verbul la perf. s.: să războtedză (dec. 202713), cu sensul de „a se boteza din nou; a-şi schimba nu-mele“, DLR; cu această ocazie rectificăm şi forma verbală din citatul înregistrat şi în DLR, unde verbul apare la reflexiv prezent: să războteadză.
2.2.2.2.19.	Cuvântul din fondul vechi al limbii române (probabil, autohton) brândză, există în scrierea lui Dosoftei: febr. 60732, apr. 88713, apărând şi în sintagma dzua brândzâi (apr. 66736), dar cu gen.-dat. în -ei: brândzei (febr. 5277, 53727, iun. 152721).
2.2.2.2.20.	Tot cu dz este scris şi pluralul cuvântului vechi românesc (autohton) buză (< cf. alb. buze), budze (oct. 45713, 6175, 8078, nov. 102725 etc.), ca şi adj. răzbudzăte (oct. 45734).
2.2.2.2.21.	Verbul a cădea (< lat. cădere) are, la multe moduri şi timpuri, africata dz: imperativ cadz (ian. 21735), conjunctiv să nu cadz (nov. 118725), să cadză (sept. 29711, dec. 189726, 19272, mai 133733), ind. perf. s. cădzu (sept. 28733, oct. 8979, nov. 131718, 155733), cădzură (oct. 89729, nov. 116711, 1857
22)	// cMdzură (oct. 82712), m.m.c.p. cădzusă (apr. 96713), perf. c. au cădzut (sept. 5717, dec. 189722 etc.), gerunziu cădzând (sept. 34717, oct. 93720, nov. 18474 etc.), reflexiv unipersonal s-au cădzut (mart. 5876). Aceeaşi situaţie o ilustrează şi subst. cădzătură (dec. 241715), part. adj. cădzut (dec. 21371, mart. 3277), cădzută (nov. 116720, dec. 21371), cădzuţ (dec. 223724) şi part. adj., formă negativă, necădzut, -e (dec. 190735, mart. 42733).
2.2.2.2.22.	Verbul a călători [< călător < cale (< lat. callis) + suf. -ător] apare la imperativ cu africată: călătoreadză (apr. 74715).
2.2.2.2.23.	Substantivul de origine greacă (ngr. keramîdi sau din m.gr. ks-pa/uiSa, poate prin mijlocirea paleosl. heramida, cf. DA) are pluralul cărămidz (febr. 56720).
2.2.2.2.24.	Verbul: a cerceta (< lat. circitare) prezintă, la conjunct, prez., pers. a IlI-a sg., africata dz: să cerceteadze (nov. 16874, apr. 64736), ca şi „forma
221
artificială11 creată de Dosoftei (cf. Puşchilă, Mol., p. 36), cercăteadză (ian. 28712) la ind. prez., pers. a IlI-a sg.
2.2.2.2.25.	Numeralul cardinal cincizeci [cinci < (lat. cinque = quinque) + zeci, pl. zece (< lat. decern)] prezintă pe d + e latini > dz, în varianta cu sincoparea celui de-al doilea ci-: cindzăci (nov. 135729, 13676, 12, 17178, ian. 23722 etc.), ca şi numeralul ordinal cindzăcea (nov. 135731).
2.2.2.2.26.	Slavul creda a dat rom. cireadă, cu pluralul, scris de Dosoftei, ci-redz (oct. 79735, febr. 52727).
2.2.2.2.27.	Un cuvânt de origine slavă este şi substantivul cneaz (< rus. knjazi < paleosl. kunedz *>, împrumutat din goticul *kuniggs = germ. Kdnig, cf. DA) care, la singular, are în finală dz: cneâdz (ian. 18716, 7732, mart. 46724, 31,48716 etc.).
2.2.2.2.28.	Verbul a crede (< lat. credere) prezintă în conjugare africata dz: ind., pers. I sg. prez. credz (oct. 73730, nov. 141722, mart. 12/8) // credzu (dec. 21973), a Il-a sg. credzi (mart. 4/5), perf. s., pers. I pl. credzum (mai 118716), a IlI-apl. credzură (mai 109711, iul. 3715), conjunct, prez., pers. a H-a sg. să credz (nov. 139710), a ni-a sg. să creâdză (dec. 189713). La fel stau lucrurile şi cu part. adj.: credzut (mai 108722, iun. 155715), fem. credzută (nov. 101729, 183716 etc.), pl. fem. credzute (ian. 2972), mase. pl. credzuţ (dec. 246724, apr. 103731), necredzute (mai 11976).
2.2.2.2.29.	Verbul a (se) creştina [< creştin (< lat. christianus)] prezintă africata doar la conjunctiv pers. a IlI-a sg., prez. reflexiv să (să) creştineadze (oct. 90723, febr. 58731).
2.2.2.2.30.	Lat. crudus > rom. crud. La plural, cuvântul are dz dur: crudz (oct. 9672, dec. 18979).
2.2.2.2.31.	Verbul a cugeta (< lat. cogitare) ilustrează fonetismul dz doar la ind. prez., pers. I sg.: cugetedz (mai 129732) şi la a IlI-a sg. cugeteâdză (nov. 129715).
2.2.2.2.32.	D latin devine dz şi în conjugarea verbului a cuprinde (< lat. com-prendere = comprehendere): conjunct, prez., pers. a IlI-a sg. să (te) cuprindză (nov. 152727, febr. 67719), gerunziu: cuprindzând (ian. 1873).
2.2.2.2.33.	Africata există şi în împrumutul de origine greacă a cuteza (< lat. cottîzo < gr. xotriţeiv. inf. a te cutedza (nov. 168726), ind. prez., pers. a Ii-a sg. cutedz (nov. 14272), perf. s. pers. a Il-a sg. cutedzaş (apr. 73712, mai 118715), cond., pers. a IlI-a sg. ar cutedza (apr. 89729), I pl. am cutedza (ian. 44730), conjunctiv să cuteadze (nov. 141711, 158726, febr. 5575, mart. 10/33), gerunziu cutedzând (oct. 62736, ian. 4732), în substantivul cutedzâre (dec. 214725, 215710, ian. 1677, 23731, febr. 64710 etc.), part. adj. cutedzat (oct. 95726), şi în forma verbală negativă, de gerunziu: necutedzând (ian. 30722).
2.2.2.2.34.	Pluralul substantivului dardă (< pol. darda) apare în două variante: mai vechiul dărdz (oct. 80722, dec. 208720) şi, cel care a devenit, ulterior, literar,
222
darde (oct. 80717, ian. 38724). Este un caz de extindere, prin analogie, a rostirii lui d în formele de plural ale unor termeni având tema terminată în z, care a determinat, datorită caracterului dur al consoanei, şi o schimbare a mărcii de plural, z + i > dz. Aceeaşi situaţie : flămândz, surdz.
2.2.2.2.35.	Adverbul cu circulaţie regională (populară) deunăzi (< de + ună = una + zi) apare, de trei ori, cu e velarizat prin d: dăunădz (nov. 181734, 189717, 193715).
2.2.2.2.36.	La imperativ, verbul a (se) depărta (< departe) conţine africata dz: depărteâdză-te (apr. 10271).
2.2.2.2.37.	Verbul a deprinde [< lat. depre(he)ndere] prezintă africata dz doar la modul gerunziu: deprindzând (nov. 121715,173723, febr. 89723, mai 131732,34).
2.2.2.2.38.	Cuvântul cu etimologie necunoscută a (se) desfăta (pentru discuţiile etimologice, v. Ciorănescu, DER) există în VS într-o variantă, ce poate fi considerată hipercorectă, cu e în loc de ă: te desfetedz (dec. 221726).
2.2.2.2.39.	Verbul a deşchide, care a fost „general dacoromânesc“ (v. Gheţie, BD, p. 145) şi care provine din lat. discludere, cunoaşte şi forme cu africata dz la conjunctiv, pers. a IlI-a sg. să... deşchidză (oct. 9872, mart. 3/4, mai 131735, 146713), gerunziu deşchidzând (oct. 67732, 83722, 88713, nov. 17274, febr. 86726 etc.).
2.2.2.2.40.	Verbul a deznădăjdui [dez- + nădejde (< sl. nadezda) + suf. -ui] apare în textul studiat cu africată într-o variantă hipercorectă, cu e pentru ă, cu d muiat (d + iu) şi cu u final la prez. ind., pers. I sg.: nu mă deznedejdiuedzu (iun. 157711).
2.2.2.2.41.	Tot cu africata dz urmată de u final, dar la conjunctiv prez., pers. I sg.: să mă dimpreunedzu (nov. 150717) (< de + împreună) (?), cu sensul de „a se alia, a trece de partea cuiva“.
2.2.2.2.42.	Numeralul cardinal douăzeci [< două + zeci (< lat. decern)] apare în VS în două forme: cu diftongul oa: doaădzăci (sept. 8714, oct. 92724, dec. 22072, febr. 88711) şi cu -o-: doădzăci (ian. 7728, 19727, 27712, mart. 26vbi76 etc.).
2.2.2.2.43.	Lat. dormitare prezintă, în limba literară scrisă de Dosoftei, conformă cu norma literară nordică, africata dz la conjunctiv prez., pers. a IlI-a sg.: să dormiteadze (apr. 9372, mai 134721).
2.2.2.2.44.	Slavul dosada, pătruns în româneşte, la singular, în forma dosadă, are pluralul cu africata finală dz, dură: dosădz (nov. 12473, mai 130716).
2.2.2.2.45.	Din lat. dom(i)ne deus s-a născut românescul Dumnezeu şi familia sa lexicală, deosebit de bogată. în scrierea studiată, substantivul, formă masculină, prezintă atât e velarizat prin n, cât şi e velarizat prin africata dz: dumnădzău, de cele mai multe ori scris prescurtat dmndzău pentru singular (oct. 40732, 4173, 7977, 8079, 97725, nov. 145716 etc.). în trei locuri apare şi grafia: Dmndzău (oct.
223
67713, nov. 167730, mai 12276), cu x = ă, iar, în alte două situaţii este, probabil, vorba despre greşeli de tipar: Dmvdzău (nov. 114724), cu v în loc de n şi Dmo-dzău (sept. 476), posibilă influenţă a latinului dom(i)ne sau, pur şi simplu, o eroare tipografică. Pentru plural este utilizată, frecvent, aceeaşi prescurtare: dmndzăi, -i, alături de forma completă: dumnădzăi (sept. 3/20, 674, oct. 9573, nov. 114732, 13072, febr. 58713, 7176 etc.). în două situaţii apar şi grafiile: dmndzxi (sept. 15729) şi dumnxdzăii (oct. 91734), în care slova x are, probabil, valoarea ă.
Din familia lexicală se pot menţiona: adjectivul dumnădzăiesc, în numeroase atestări: mase. sg. (sept. 17711^25721, 34727, nov. 130729, 158719, dec^2067 16, febr. 6277 etc.), fem. art. dmndzăiăsca (sept. 4/22, oct. 41719), neart. dmndză-iâscă (sept. 6/2, oct. 4778, 5273, nov. 10278, dec. 210728, 220732, apr. 9772, mai U2725 etc.), pl. dmndzăieşti,-i (oct. 41733, 46726, 84715, nov. 135721 etc.) şi dmndzăieşti (nov. 175728, dec. 208731, 220711); adverbul dmndzăiâşte (oct. 57726, dec. 204710, febr. 52733, mart. 26bl7l8); verbul, la gerunziu: dumnă-dzăîndu-l (ian. 6729); subst. dmndzăiciune (nov. 138715); adj. dmnădzăioşii (nov. 132733); subst. dumnădzăire (nov. 120733, 17779, 17, apr. 95713); adj. mase. dumnădzăresc (mai 131715), fem. dumnădzăreâscă (sept. 7/29, dec. 243711, febr. 77717, mart. 40722, 41733 etc.), pl. dmndzăreşti (dec. 241717,^mai 1427
17)	şi dmndzăreşti (mart. 28729, iun. 15472, 158728, 162734); adv. dmndzăreâş-te (dec. 244732, mart. 29724); subst. dmndzărie (oct. 52714, nov. 10176); subst. fem. Dmndzoe (nov. 164721), gen.: Dmndzăoei (febr. 61725); subst. cu pref. ne-: nedmndzăire (oct. 40729); subst. cu pref. ne-: nedumnădzărie (dec. 188733).
2.2.2.2.46.	Africata dz apare şi în abstractul fierbădzăre (dec. 24579, 19), pl. fierbădzări (nov. 164726) cu sensul de „înfierbântare, foc, ardoare", cât şi în participiul adjectival fierbădzat (ian. 24736) „aprins, înflăcărat, înfierbântat, iritat" [„< lat. *(in-)fervidio, -are (de la fervidus, -a, -um)“, Th. Capidan, Dacoromania, III, p. 758 - 759, cf. DA], Tot aici trebuie menţionate şi variantele: înfierbădzare (mai 114713, 15), gen.-dat. înherbădzării (apr. 102718), [î]nherbădzâtă (dec. 236727).
2.2.2.2.47.	Cuvântul de origine necunoscută („deşi legătura etimologică cu latinul fames «foame» e sigură", DA; v. şi CADE: lat. *flammabundus, Scriban, DLR, Ciorănescu, DER), flămând, are pluralul flămândz (dec. 23179),flămândzâi (febr. 60735, mart. 4078), iar verbul a flămânzi prezintă africata dz la perf. c. ind., pers. I sg.: am flămândzât (nov. 102727), conjunctiv, pers. a IlI-a sg. să (o) flămândzâscă (nov. 167713), gerunziul flămândzând (oct. 4171, febr. 5478).
2.2.2.2.48.	Verbul a fluiera (< fluier, cf. dlb.floere) are la conjunct, prez., pers. a IlI-a sg., dz: săfluereâdze (dec. 218720).
2.22.2.49. Urmat de vocală neaccentuată, în silabă finală, d + i > dz în substantivul frundză (< lat. frondia) (oct. 69721, 22, mart. 56716), pl. frundze (dec.
224
19676, 203726, ian. 19711, mart. 24/29, 27r bl720), derivatul, cu suf. -el, frun-dzărel (mai 109719) şi adj .frundzâs (nov. 13277). Aici trebuie amintit şi verbul a înfrunzi: la ind., pers. a IlI-a, perf. c.: au înfrundzit (mai 139721), conjunct., pers. a IlI-a pl. să înfrundzască (mai 115719), cu dz dur; şi varianta cu i velarizat în part. înfrundzât (mai 115723).
2.2.2.2.50.	Verbul a se furişa [< furiş < fur (< lat. fur, furiş) + suf. -îy] apare, la indicativ, pers. a ni-a sg. prez., cu dz: furişeâdză (apr. 7175).
2.2.2.2.51.	Verbul de conjugarea I: a (se) găta, considerat în DA ca variantă a lui găti (< gata, cf. alb. gatuan, gătit) prezintă africata dz la ind. prez., pers. a Il-a sg. gătedz (mart. 3471), imperativ găteadză-ţ (mart. 2975), reflexiv prez., pers. a IlI-a sg. să-ş găteâdze (dec. 20479).
2.2.2.2.52.	în aceeaşi situaţie se află şi verbul a gâdila (< bg. gadel mi je) la prez. ind., pers. a IlI-a sg.: gâdileâdză (apr. 7172).
2.2.2.2.53.	Un cuvânt vechi în limba noastră este substantivul grumaz [cf. alb. gurmaz, germaz', „înrudit cu alb. grumas (gurmas) «gâtlej»; par a deriva amândouă dintr-un lat. pop. *grumus «gâtlej», care apare şi în ital. disgrumare «a înghiţi cu lăcomie», ZM; pentru alte opinii, v. Ciorănescu, DER], care apare cu africata sonoră dz atât la singular: grumadz (sept. 2718, oct. 6971, nov. 104716,1707 1, dec. 188721, 227710 etc.), cât şi la plural: grumadzâi (oct, 61722, 71723, nov. 148731,155734 etc.).
2.2.2.2.54.	Este cunoscut faptul că trecerea diftongului iu- la u- în uşor nu se realizase în secolul al XVI-lea, când variantele iuşor [< *iu (= lat. levis) + suf. -şor, CADE, Ciorănescu, DER], a iuşura erau generale (cf. Densusianu, HLR, II, p. 67, Gheţie, BD, p. 121). în textul VS se menţine acest fonetism, în care nu a avut loc sincopa lui i-, iar verbul prezintă africata dz la prez. ind., pers. a Il-a sg.: ne... iuşureâdză (mart. 30718), şi în paralel, cu ş muiat: iuşiureâdze (dec. 1947 32), conjunctiv prez., pers. I sg.: să mă iuşuredzu (mart. 49718), a Il-a sg. să te iuşuredz (dec. 21276), să ne iuşuredz (mart. 59716).
2.2.2.2.55.	Verbul de conjugarea I, a îmbărbăta [< în + bărbat (< lat. barba-tus)] apare cu dz la reflexiv imperativ: te-mbărbăteâdză (mart. 3/30) şi la conjunctiv: să să-mbărbăteâdze (oct. 9378).
2.2.2.2.56.	îmblânzi (< în + blând), verb de conjugarea a IV-a, prezintă variante cu în-, respectiv îm- iniţiali. Cu îm-: să îmblândzâia (mart. 34710), să-mblândzî (nov. 14773), îmblândzând (nov. 129711, febr. 64719, 6676), în paralel cu: au înblândzât (oct. 81732), înblândzând (dec. 223729). Aici trebuie menţionate şi formele adjectivale neîmblândzât (mart. 32730), neîmblândzâtă (nov. 167712).
2.2.2.2.57.	U > ă şi ş dur apar în verbul a se înfrumuseţa [în- + frum(u)seţe (< frumos < lat. formosus, -a, -um + suf. -eţe], la reflexiv, pers. a IlI-a sg. să-mfrămşâdză (oct. 52710), dar u > â, ş dur şi în- la începutul cuvântului în varianta: înfrâmşadză-l (oct. 40730).
225
2.2.2.2.58.	Oscilaţie în scrierea cu îm-lîn- cunoaşte şi cuvântul înfrunta (< lat. *infrontare < frons), care prezintă, în conjugare, africata dz: să-mfrunteâdze (mai 115716), dar şi înfrunteâdză (nov. 15476), să să-nfrunteâdze (nov. 169727).
2.2.2.2.59.	Dz apare şi în verbul a {se) împerechea [< în + pereche (< lat. pari-c(u)la)\, cu e velarizat prin p: să împărecheâdze (nov. 158722 ), să nu să-mpăre-cheadze (ian 44729 ).
2.2.2.2.60.	Lat. implantare > rom. împlânta care, la conjunct., pers. I sg. prez., cunoaşte realizarea cu dz: să-l împlântedz (nov. 129719).
2.2.2.2.61.	Verbul de conjugarea I, a împreuna [< împreună < în- + preună (< pre + una), DA], prezintă dz la ind., pers. a IlI-a sg. prez.: [î]mpreuneâdză (nov. 178736) şi la pers. a Il-a sg. prez. conjunct.: să ne-mpreunedz (ian. 44732).
2.2.2.2.62.	Verbul a înverzi [< în- + verde < lat. vir(i)dis] este scris cu dz, dar cu îm- iniţial: s-au îmverdzât (febr. 52733). Nu lipseşte nici varianta cu în-: au înver-dzât (nov. 12975), dar hipercorect, au înverdzit (mai 139721). De notat aici şi adjectivul, formă de plural, verdz (oct. 95718).
2.2.2.2.63.	Lat. invitare apare numai la persoana a IlI-a sg., prez. ind., cu africata dz: o dată -[î]mviteădză (oct. 87717), de două ori - înviteâdză (nov. 121723, mai 136725).
2.2.2.2.64.	Dz în locul spirantei z apare şi în verbul a încălzi [< în- + cald (< lat. caldus = calidus)] la conjunct., pers. a IlI-a sg. prez. să-i încăldzâscă (ian 21717), la gerunziu încăldzând (dec. 237730, ian. 3276) şi în part. adj. nencăldzâtă (apr. 101726).
2.2.2.2.65.	Lat. includere > închide care, ca şi verbul prezentat anterior, are africata dz numai la conjunctiv: să (o) închidză (mart. 10/33) şi la gerunziu: în-chidzând (nov. 10074,170714, febr. 6076).
2.2.2.2.66.	Verbul a {se) încrede [< în- + crede {< lat. credere)] prezintă mai multe forme cu dz: ind. reflexiv perf. c., pers. a IlI-a pl.: s-au încredzut (nov. 152715, 159734), ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. încredzusă (oct. 47718), conjunct., pers. a Il-a sg.: să te-ncredz (dec. 194713, mart. 2726), a IlI-a sg.: să {să)-ncreâdză (nov. 117720, dec. 229734). De reţinut sunt derivatul cu suf. -{ă)mânt: încredzământ (dec. 212710) şi participiul: [î]i fu încredzută (nov. 119726), în ultimul caz cuvântul având sensul de „încredinţat; dat în grijă“.
2.2.2.2.67.	Verbul a încredinţa [< în-1- credinţă (< lat. credentia)] apare la Do-softei, influenţând, probabil, semnificaţia lui încredzută. El prezintă africata dz la ind. prez., pers. I sg.: încredinţedz (nov. 155728) şi la conjunct., pers. a IlI-a sg.: să-l încredinţeâdze (nov. 177719).
2.2.2.2.68.	în conjugarea sa, verbul a îndemna < lat. *inde-mino {DA) sau lat. *inde-tnmare {CADE), reflectă fonetismul dz doar la ind. prez., pers. a IlI-a sg.: îndemneâdză (nov. 121723).
226
2.2.2.2.69.	Verbul a îndrepta [< lat. pop. *derecto, -are (derivat din *derectus = directus ,,drept“) şi compus mai târziu cu pref. în-, cf. DA] prezintă atât fonetismul mai apropiat de etimon, cu e nesincopat, cât şi cel nou, cu e > i, tot nesincopat. Africata dz apare, în prima variantă, la ind. prez., pers. a IlI-a sg. înderepteâ-dză (oct. 53711, nov. 140728, febr. 56729) şi la conjunct., pers. a IlI-a sg. reflexiv să (sa)-nderepteâdze (oct. 79711, nov. 14973). în varianta mai nouă, cu i, apare la conjunct., pers. I sg. să te îndireptedz (nov. 116731), reflexiv prez. să îndirep-teâdză (nov. 163735), conjunct., pers. a IlI-a sg. să îndirepteâdze (nov. 17975, mart. 41711, apr. 9472).
2.2.2.2.70.	La conjunctivul prezent, persoana a IlI-a, singular, există africata dz şi în verbul a înfricoşa [< în- + fricos < frică (< m.gr. (ppmrj) + suf. -05], cu rostirea moale a lui ş: să-l înfricoşeâdze (dec. 234711).
2.2.2.2.71.	Lat. pop. ingenuculo, -are (= clas. ingeniculo, -are) > rom. îngenunchea care, în textul lui Dosoftei, la imperativ, prezintă africata dz: Jngenunchiâ-dză, frate!“ (apr. 77730).
2.2.2.2.72.	Verbul de conjugarea I, a îngreuna („probabil din lat. pop. *in-gre-vîno, -are, derivat din grevis = lat. clas. gravis“, DA) are dz numai la pers. Ii-a, sg. prez. ind.: „a ce-ţ îngreunedz inema?“ (nov. 125718).
2.2.2.2.73.	Tot în conjugarea I se înscrie şi verbul a înnopta (< în- + noapte < lat. noctem). Doar la conjunct., pers. a IlI-a sg. prez., apare dz: să înopteâdze (nov. 133712).
2.2.2.2.74.	Verbul a însemna [< lat. sîgno, -are „compus cu pref. în- (pe teren românesc, cf. semnă) sau cu in- chiar în latina populară11, DA] are reflexul dz la prezent, când este intranzitiv şi unipersonal, şi apare cu -eâ- velarizat prin s: în-sămneâdză (nov. 145731). Tranzitiv, la ind., pers. a IlI-a sg. prez., prezintă forma, probabil hipercorectă, să-nsemneâdze (nov. 10711). Tot aici trebuie amintit şi verbul sămneâdză, neprefixat şi cu e velarizat prin s: dec. 238720, ian. 6717, febr. 57732, 69725, mai 109716), să (o) sămneâdze (apr. 94720).
2.2.2.2.75.	A se însănătoşi [< în- + sănătos (< lat. sanitosus < sanus)] are dz numai la conjunct., pers. I sg., prez. reflexiv să mă însănătoşedz (dec. 221723).
2.2.2.2.76.	în aceeaşi situaţie se află şi verbul a înseta [< în- + sete (< lat. si-tis)], numai că este vorba de prez. ind., pers. I sg., [î]nsătedz (nov. 140711), în variantă velarizată.
2.2.2.2.77.	De la subst. simbrie [< sâmbră (cf. alb. sember, ser. srebar, srebra, ngr. aojufto/.tj) + suf. -ie], Dosoftei creează verbul a însimbra, cu i ne velarizat şi care prezintă dz la conjunct, prez., pers. a Il-a sg.: să te-nsimbridz (oct. 63723), variantă hipercorectă, deoarece în restul atestărilor, în locul lui i apare â.
2.2.2.2.78.	în varianta a (să) înspăima a verbului a se înspăimânta [< în- + spăimânta (< lat. *expavimentare\ „forma (în)spăimânta a fost influenţată de
227
spaimă“, CADE], africata dz se întâlneşte la ind. prez., pers. I sg., reflexiv mă înspăimădzu (oct. 40717), şi la ind., pers. a IlI-a sg. înspăimădză (mart. 26vbls/14). Nu trebuie omisă nici varianta hipercorectă, fără în-, nu te spemintedz (mart. 46726), alături de cea cu velarizare: să spăminteâdză (mart. 46726).
2.2.2.2.79.	In varianta cu e în loc de ă, verbul a se înstrăina („derivat din loc. adv. în streini“, DA) are dz la conjunct., pers. a IlI-a sg., prez.: să nu să-nstreineâ-dze (mai 10775). Există şi forma fără în- iniţial: să (să) streineâdze (nov. 1617 18, apr. 7177).
2.2.2.2.80.	Românescul întinde [< lat. tendo, tensum, tendere „a întinde, a încorda, (refl.) a se întinde11 şi intendo, intensum, intendere „a întinde, a încorda, a struni, a ţinti (cu arma), a pleca într-o direcţie oarecare41, DA], aşa cum se observă în cazul majorităţii verbelor provenite din latină, prezintă africata dz la gerunziu: întindzând (oct. 73733, nov. 17075, ian. 11733, mai 11179) şi la conjunct., pers. a ni-a sg., prez. reflexiv să să-ntindză (oct. 59731). Există şi un gerunziu, formă negativă: neîntindzând (mart. 25712). Acelaşi fonetism îl regăsim şi în forma scurtă a verbului, tinde: tindzând (oct. 41734, nov. 129717, dec. 223725, mai 14373), dar, cu spiranta sonoră z: să-l tinză (dec. 21574).
2.2.2.2.81.	Derivat din armă (< lat. arma), cu prefixul întru-, verbul (a) într-arma are dz la prez. ind., pers. a IlI-a sg., prezentând şi fenomenul velarizării diftongului -eâ- prin m: într-armâdză (ian. 38719).
2.2.2.2.82.	Verbul a se întrupa [< în + trup (< sl. trupă)] la conjunct, reflexiv, pers. a IlI-a sg., apare cu africata dz: să să întrupeâdze (nov. 138728).
2.2.2.2.83.	Substantivul ladă [< germ. Lade, „sau, prin mijlocire ungurească (lâda), poate şi slavă (serbo-croat. Iad, pol. Iad, rut. lado)“, DA], şi care prezintă un d + e în etimon, este scris, la plural, cu africata dz: lădz (mart. 5/25). De menţionat că în DA nu este înregistrată atestarea din VS.
2.2.2.2.84.	Varianta veche, etimologică, în care apare verbul lăcrimâ (< lat. lacrimo, -are) este lăcrăma, ce reflectă dz la conjunct., pers. a IlI-a sg., prez.: să nu lăcrămeâdze (sept. 9729).
2.2.2.2.85.	Verbul a se lepăda [probabil din lat. lapidare „a arunca cu pietre44, CADE, sau „dintr-un latin popular (în romanitatea estică, influenţată de limba greacă) *lepîdo, -are (derivat din lepis, -idiş sau lepida, -am = gr. Ăsjrig, -îdog „solzi, coajă44), corespunzând grecescului Xsnco „a curăţi de coajă sau de solzi, a jupui44, N. Drăganu, DR, IV, 295-299“, cf. DA] - cu dz la pers. a Il-a sg. reflexiv: să te leapedz (mart. 51721, 61728).
2.2.2.2.86.	Lat. laudo, -are > rom. lăudă are, la pers. a Il-a sg. ind. prez., dz: te laudz (nov. 12679).
2.2.2.2.87.	Un cuvânt cu etimologie necunoscută (şi, „după toate aparenţele [...] un cuvânt străvechiu44, DA) este lespede, în al cărui plural apare dz: leaspedzile
228
(mai 136713, iun. 151710). în DA nu există atestări din scrierile mitropolitului, iar cuvântul nu este înregistrat nici în glosarul lui Lacea. Singura atestare în DA a formei cu dz a termenului este din VARLAAM, C. II, 69. Este posibil ca Dosoftei să fi preluat de la înaintaşul său cuvântul, cu sensul (identic) de „tablele legii“, sens care va apărea înregistrat şi din BIBLIA 1688, 63.
2.2.2.2.88.	Verbul a se limpezi [< limpede (< lat. limpidus)] reflectă un dz dur la conjunct, prez., pers. a IlI-a sg., reflexiv: să să limpedzâscă (nov. 153714).
2.2.2.2.89.	Diminutivul livedzea (dec. 236719) conţine afficata dz şi are ca etimon substantivul livadă [< „slav. (paleosl., bulg., sârb.) livada“, DA], în DA cuvântul, atestat şi în VS, apare transcris cu z: livezea, pe când în textul tipărit se întâlneşte dz.
2.2.2.2.90.	Pe lângă faptul că păstrează pe g - astăzi: lânced (< lat. languidus, -a, -um) - pluralul acestui substantiv prezintă şi fonetismul dz: lăngedz (dec. 20778), dat. lângedzâlor (mai 111726); lângedzii (sept. 5/17).
2.2.2.2.91.	Lat. lucubrare > rom. lucra reflectă, în câteva situaţii, africata dz: ind. prez., pers. a Il-a sg.: lucredz tu (oct. 9577), a IlI-a sg., cu două grafii: lucrudză (mart. 54722, 56712) // lucreâdză (oct. 51711, nov. 14071, dec. 1907 29, apr. 102719), conjunct, prez., pers. a IlI-a sg. să lucreâdze (nov. 14579, ian. 38724, mart. 3/4) şi, impersonal, să lucreâdză (mart. 4773).
2.2.2.2.92.	La conjunctiv prez., pers. a IlI-a sg., verbul a lumina (< lat. luminare, refăcut după lumină, CADE) apare cu dz: să lumineâdze (nov. 146723, 1767 35, 185710, dec. 193711, mart. 9/23, 33735, 4178).
2.2.2.2.93.	Cuvântul românesc, din fondul moştenit al limbii, mazăre (cf. alb. modhulle) are pluralul cu dz: mâdzâri (febr. 68720).
2.2.2.2.94.	La ind. prez., pers. a IlI-a sg., verbul a planta (< lat. plantare) reflectă dz: plânteâdză (mai 113715).
2.2.2.2.95.	Substantivul feminin miazănoapte (< lat. mediam noctem) prezintă africata sonoră dz în toate atestările. Cuvântul apare scris când: miadztno{a)pte (sept. 673, oct. 80716, nov. 144724, ian. 21718, febr. 55737 etc.), când mia-dz*no(a)pte (sept. 18718, 3871, oct. 41732, 5674, nov. 110720, 118729 etc.).
2.2.2.2.96.	Miadzădzî (mai 131732) (< lat. mediam diem) apare o singură dată în text. Frecventă este utilizarea cu a- (v. paragraful 2.2.2.5.).
2.2.2.2.97.	Cu o aton trecut la u apare verbul a micşura [< micşor < mic (probabil din lat. miccus, cf. Densusianu, HLR, I, p. 201; Cf. lat. mica, Philippide, Orig. rom., p. 46) + suf. -{u)şor, cf. DLR] care, pe lângă africata dz la ind. prez. şi conjunct. prez. apare scris în două moduri: să micşureâdze (nov. 124732, mart. 3571), în paralel cu diftongul -iu- după ş (sau ş muiat): micşiuredz (nov. 14676), micşiu-reâdză (nov. 163727).
229
2.2.2.2.98.	Lat. medius, -a, -um > rom. miedz, în care dz < d + i + voc. neacc. în silabă finală (a doua africatizare). Termenul apare o singură dată, formă articulată: miedzul (sept. 3v/8).
2.2.2.2.99.	Numai într-o singură atestare apare dz în conjugarea verbului a se minuna [< minune (< lat. *mirio, -onis)]: mă minunedz (nov. 160v/6).
2.2.2.2.100.	Bg. uada > rom. nadă apare, la plural, cu i velarizat prin dz: nă-dzâle (dec. 209717).
2.2.2.2.101.	Z etimologic (> dz) este prezent în forma verbală a nechedza (cf. râncheza < lat. *rhonchizare), cu o singură atestare, nov. 118719, cât şi în substantivul, la pl., nechedzături (oct. 79719).
2.2.2.2.102.	Numeralul cardinal este scris numai cu dz: noxdzăci (nov. 1707 24, dec. 24073, 246721, ian. 3479 etc.) // noaxdzăci (sept. 2773).
2.2.2.2.103.	Verbul a numi [< nume (< lat. nomen)] cunoaşte, la pers. a IlI-a pl., ind. prez., varianta cu africata dz: numeâdză (nov. 165718).
2.2.2.2.104.	Pentru verbul, de origine slavă, a ocina [< ocină (< slavonul oraw-hj)\, se înregistrează numai o singură atestare cu africata dz, la conjunct, prez., pers. a IlI-a sg.: să ocineâdze (nov. 14279).
2.2.2.2.105.	D + i + voc. neacc. în silabă finală a devenit dz şi în subst. ordz (< lat. hordeum): nov. 122730, ian. 32727, mart. 58711.
2.2.2.2.106.	In cazul verbul a ospăta (< lat. hospitare) apare africata dz la conjunct. reflexiv să să ospeteâdze (iun. 16272), cu e în locul lui ă, variantă hiperco-rectă.
2.2.2.2.107.	Numeralul cardinal apare numai cu dz: patrodzăci (mart. 53721, apr. 9775, mai 139727) 1/patrudzăci (sept. 15722, nov. 100731).
2.2.2.2.108.	Un cuvânt slav, cu z etimologic, ca păziţi (< v. sl. imshth) apare cu africată în derivatul substantival, cu suf. -toiiiu): pădzâtoriu (dec. 237723). O excepţie de la regulă, deoarece atât verbul a păzî, cât şi substantivul păzâtoriiu) apar, în alte contexte, cu spiranta dentală sonoră z.
2.2.2.2.109.	Verbul a pierde (< lat. perdere) este scris cu dz la: conjunct, prez., pers. a Il-a sg.: să pierdz (oct. 73726, nov. 141721, mai 11872, 119712), a IlI-a sg.: să piârdză (nov. 101714, 125712, 14079, dec. 207712 etc.), gerunziu: pier-dzând (oct. 68718). Acelaşi fonetism există şi în cazul abstractului verbal pier-dzâre (oct. 53713, 8971, 4, nov. 163730, 16974, dec. 236724 etc.) şi al substantivului mase. pierdzxtoriu (nov. 12779) - cu slova x având, probabil, valoarea ă, fem. pierdzătoare (sept. 27732).
2.2.2.2.110.	Substantivul, cu etimologie necunoscută, pânză apare numai cu africata dz: la sg. pândză (oct. 85717, mai 129722), pl. pândze (oct. 86714, dec. 214732, febr. 57719, apr. 91724, mai 120712). Cu reflexul ă, mai vechi, în loc de â: păndzătură (< pânză + suf. -tură) (mai 113716, 37, 120712).
230
2.2.2.2.111.	Dz este prezent şi în substantivul poldzâ (< v. si. poliza, TDRG; slavonul no/itsj, DLR) „folos, utilitate; ceea ce serveşte ca învăţământ" (nov. 148723, mart. 55711, mai 121736) şi în verbul, la conjunctiv, pers. a IlI-a sg., să să poldzuiâscă (polzui, cf. v. sl. polizevati, Ciorănescu, DER\ slavonul nodhăfsJTM, -3<yx) (ian. 4075). Există şi o atestare cu z etimologic păstrat: subst. polză (oct. 5471).
2.2.2.2.112.	Verbul a povăţui [< povaţă (< pol. powodca) + suf. -ui] apare în textul VS la conjugarea I, povăţa, şi prezintă africata dz la prez. ind., pers. I sg.: povăţăredz (mart. 3/34).
2.2.2.2.113.	Substantivul pradă (< lat. praeda) apare la sg., gen., cu dz: „vre-mile prădzâiii (dec. 222723).
Dz mai apare într-un cuvânt, al cărui sens nu ne este încă foarte clar, deşi, pe margine, Dosoftei notează sinonimul moşii, în contextul „dedease prădză agarea-nilor“ (febr. 60729).
2.2.2.2.114.	Cu dz, r dur şi i nevelarizat prin dz, este notat substantivul prăvă-dzitoriu (apr. 88714) [< pre- + văzător (< vedea < lat. videre) + suf. -toriu],
2.2.2.2.115.	Verbul a prinde [< lat. pre{he)ndere] prezintă africata dz la conjunctiv prez., pers. a IlI-a sg.: să prindză (nov. 11178) şi la gerunziu: prindzând (oct. 54723, nov. 136728, ian. 16714).
2.2.2.2.116.	Specific ariei nordice (cf. M. Costinescu, DLRLV), verbul a priviţi „a saluta (închinându-se şi manifestându-şi bucuria)" (< pol. przywitac) are dz la prez. ind., pers. a IlI-a sg.: priviteădză (oct. 8278).
2.2.2.2.117.	D + i + voc. neacc. în silabă finală > dz şi în substantivul prândz (< lat. prandium): oct. 44718, febr. 50710, mart. 3671, apr. 9671, mai 106736, respectiv în verbul a prândzî: ind. imperf. prândzâia (mart. 40712, iun. 158717), perf. s. prândzî (mart. 39732), conjunct, să prândzâscă (nov. 118721), gerunziu prândzând (dec. 187730).
2.2.2.2.118.	Lat. procedere > verbul rom. a purcede, cu dz numai la gerunziu: purcedzând (oct. 63718, 91713, nov. 10172, dec. 211715, 217728, 230 731, febr. 83726, mart. 33720,40725, mai 146711).
2.2.2.2.119.	Verbul a putrezi [< putred (< putridus)] are, în forma de participiu adjectival, africata dz: putredzâtoare (mart. 5/8), neputredzâtoare (mart. 40734), ca şi în substantivul, în dativ, neputredzâei (febr. 72720).
2.2.2.2.120.	Legea celei de a doua africatizări se aplică şi în cazul substantivului radză, -e (< lat. radia = radius): nov. 162735, dec. 23074, febr. 77711, mart. 36711 etc.
2.2.2.2.121.	Verbul a {se) rezema, cu etimologie necunoscută, există numai în varianta cu r velar şi dz velar: prez. ind. radzâmă (oct. 88720, 179719), prez. conjunct. să radzâmă (oct. 46732), ind. imperf. rădzâma (dec. 209711), reflexiv să
231
rădzăma (ian. 32v/24) // să rădzâma (febr. 80v/34), perf. c. reflexiv s-au rădzâmat (nov. 133710, 171711). Cu dz apar şi: subst. râdzâm (nov. 124727), part. rădzâ-mât (sept. 3711, oct. 45729, dec. 227725).
2.2.2.2.122.	De origine necunoscută este şi verbul a răbda, care are, la reflexiv prez. ind., pers. a Il-a sg., africata dz: să răbdz (mart. 24/6) // să rabdz (nov. 167717).
2.2.2.2.123.	De la verbul a rade (< lat. radere) s-au creat substantivele, care prezintă dz: rădzătorile (oct. 39733) // rodzători (oct. 40719, 6279, 6275, dec. 217726) şi rădzuşuri (nov. 136728, dec. 245729), verbul apărând numai la gerunziu: rădzând (sept. 36735, dec. 2177 notă marginală).
2.2.2.2.124.	Verbul a râde (< lat. ridere) prezintă varianta cu ă (a, probabil cu valoare de â): rădzând (nov. 126732, apr. 64725, mai 118736, ian. 40725), să ră-dză (mart. 51712), în paralel cu varianta cu â: rădzând (dec. 228713, febr. 88717, apr. 95723).
2.2.2.2.125.	Alături de răşchira, Dosoftei foloseşte, o singură dată, verbul a răsfira [ras- +fir (< \at.filum)], la conjunctiv: să răsfireâdze (sept. 12718).
2.2.2.2.126.	Verbul a răspunde (< lat. respondere) prezintă dz în acelaşi condiţii ca alte împrumuturi latine, anume la ind., pers. I sg.: mă răspundzu (oct. 8375), conjunct, să-ş răspundză (nov. 166725), gerunziu: răspundzând (oct. 79723, nov. 12479, mart. 39710) şi nerăspundzând (febr. 7274).
2.2.2.2.127.	Cuvântul rătez, cu fonetismul ă, este prezent şi în forma de plural, răteâdzele (sept. 6713), şi în cea de singular: răteâdzul (oct. 97733), cu sensul de „încuietori11. Puşchilă pune acest cuvânt în legătură cu v. sl. retqzt, considerând că scrierea cu dz se explică prin faptul că termenul „s-a socotit că conţine sufixul ve-chiu -ează, de origine albaneză, şi s-a zis răteadză - rătedze“ (p. 33). DLR-ul dă ca etimon ucr. pemH3b, magh. retesz.
2.2.2.2.128.	Verbul a reteza, de origine necunoscută, prezintă, la participiu, dz: rătedzăţi nov. 108731).
2.2.2.2.129.	Verbul a se repezi [< repede (< lat. rapidus, rapide)] are dz la ind. perf. s., pers. a IlI-a sg.: să răpedzî (nov. 142728, dec. 191729, ian. 3717, 4732, 46721), a IlI-a pl. să răpedzâră (nov. 125725,157714, mart. 41711), în paralel, şi o variantă cu i nevelarizat: să răpedziră (sept. 7721), perf. c., pers. a IlI-a pl. s-au răpedzât (sept. 25728, mai 109733). O singură dată este scris fără r dur: să se repedzâscă (nov. 125723).
2.2.2.2.130.	Verbul a rula (< ser. ruljati „a striga", DLR, cf. şi M. Costinescu, DLRLV), cu sensul de „a vorbi fără rost, a spune nimicuri; a flecări", menţionat de autoare numai pentru regiunea Moldovei, prezintă fonetismul dz: ruleâdză (dec. 204717).
232
2.2.2.2.131.	Verbul a se ruşina (< ruşine), cu o etimologie mult discutată (v. Ciorănescu, DER, Şăineanu, DU, Densusianu, HLR, II, p. 23), dar, oricum, de provenienţă latină (cf. lat. roseus, DLR), are africata dz la reflexiv indicativ, imperativ ori conjunctiv, pers. a fll-a sg., respectiv pl.: ruşineădze-se (nov. 16177), ru-şineâdză (nov. 17573), să să ruşineădze (nov. 18173), să ruşineâdze (dec. 2157 33, ian. 2073, 24732, 24710, etc.).
2.2.2.2.132.	Lat. servare > rom. serba apare, la ind. prez., pers. a IlI-a pl., cu dz: (o) sărbâdză (dec. 241723).
2.2.2.2.133.	V. sl. ckx41 > rom. scund, pl. scunzi. în textul lui Dosoftei este scris cu dz final dur: scundz (oct. 80726).
2.2.2.2.134.	Sfadă (< slavonul Chg444, CEJ4J) are, în prezent, forma de plural sfezi. La Dosoftei apare în varianta veche de plural sfădzâle (febr. 89715).
2.2.2.2.135.	Verbul a săgeta (< lat. sagittare) conţine, la ind. prez., pers. a Ifl-a sg., dz: sâgeteâdză (apr. 70735).
2.2.2.2.136.	Cum s-a putut vedea, dz apare şi în elementele străine, prin analogie cu cele latine. Un exemplu edificator în acest sens este cuvântul slobod (< v. sl. CME«4h, CSCE04 h; cf. bg. cjiododen) şi familia sa lexicală, în care africata este foarte bine reprezentată: subst. slobod se întâlneşte, o singură dată, la plural: slobodz (mai 106721); subst. slobodzenie (slobozi + suf. -enie) (ian. 4713, 24732); verbul a slobodzî (< slobod; cf. şi v. sl. svoboditi, Puşchilă, Mol., p. 33): ind. imperf. slobodzâia (oct. 46715, 85736, nov. 162735), perf. s. slobodzî (sept. 6720, nov. 182736) // slobodzî (iul. 1721), slobodzâră (dec. 226727), perf. c. au slobodzât (dec. 190727), conjunct., pers. a fl-a sg.: să slobodzăşti (dec. 193735, febr. 5173, apr. 66722), a IlI-a sg.: să sloboadze (oct. 63727), să slobâdze (mai 12372), să-l sloboadză (mart. 61736), gerunziu: slobodzând (mai 120726); subst. slobodzâe (< slobod + suf. -ie) (sept. 1717, nov. 185733, dec. 19374, 195731, 245723, mart. 5/32); subst. slobodzâre (sept. 1716); part. slobodzât, -e (oct. 81726, ian. 16717, mart. 3476, apr. 94710).
într-un singur loc apare spiranta sonoră z în locul africatei dz: slobozi (mai 14572); această apariţie singulară nu este o inovaţie în scrisul lui Dosoftei, care, după cum s-a văzut, întrebuinţează africata dz nu numai în elementele latine, ci şi în cele de alte origini. Prin urmare, fie că este o greşeală de tipar, fie intervenţia unuia dintre tipografi.
2.2.2.2.137.	Pluralul subst solz este soldzi (febr. 8777), pl. lui *soldu < lat. soli-dus, deci cu africată.
2.2.2.2.138.	Verbul a spânzura (probabil din lat. *expendiolare) şi familia lexicală creată pe baza sa de derivare prezintă, general, dz. în transcrierea verbului apare atât varianta, considerată mai veche, cu ă, în paralel cu cea mai nouă, cu â: spăndzură (sept. 2718), spăndzurâră (sept. 10731, nov. 17071) // spândzurară
233
(sept. 34721), spândzurând (dec. 217724). La perf. c. primeşte un i silabic [sau terminaţia slavă a verbelor, în -{a)ti\, ca în verbele slave: l-au spândzurati (apr. 16710). în text se întâlnesc şi: part. (adj.) spândzurat (ian. 2733), spândzuraţ (febr. 71727) // spândzurat (sept. 12726), subst. spândzurătore (< spânzura + suf. -ător) (mai 133729) şi spândzurături (< spânzura + suf. -ătură) (sept. 1877).
2.2.2.2.139.	Pornind de la adjectivul stâng (< lat. *stancus = stanticus), Dosof-tei creează verbul a stângăci „a şchiopăta44 [v. stângaci < stâng (< lat. *stancus „obosit44) + suf. -aci, DLR], care, la ind. prez., pers. I sg., prezintă dz: stângăcedzu (mart. 12728). în DLR, termenul este înregistrat, ca primă atestare, din BUDAI--DELEANU, LEX.
2.2.2.2.140.	De la adjectivul strâmb (< lat. pop. strambus, -a, -um < strabus, -a, -um) ia naştere verbul a strâmba, care, la ind. prez., pers. a IlI-a sg., apare cu dz: strâmbâdză (mai 133720).
2.2.2.2.141.	Adjectivul surd (< lat. surdus) are pl. surdz (sept. 6722, nov. 1637 16, apr. 89726); o dată apare şi subst., la pl., surdzâi (nov. 177713).
2.2.2.2.142.	Numeralul cardinal şaptezeci [< şapte (< lat. septem) + zece (< lat. decern)] prezintă africata: şeaptedzăci (nov. 142718, 26, 175r /16).
2.2.2.2.143.	Cuvântul românesc a şedea (< lat. şedere) este ilustrativ pentru folosirea africatei dz în conjugare: prez. ind., pers. I sg. (eu) şedz (nov. 16077, mart. 24/10), conjunct., pers. I sg.: să şedz (nov. 16072), a Il-a sg. ind. şedz (nov. 171736), perf. s. I sg. şedzuiu (oct. 82724), a IlI-a sg. şedzu (nov. 168711, dec. 189730, 213718, 215726, febr. 5476, mart. 27bi7l), a IlI-a pl. şedzură (nov. 118721, ian. 2877), perf. c., pers. I sg. am... şedzut (dec. 221722), reflexiv s-au şedzut (febr. 65728), conjunct., pers. a IlI-a sg. să şâdză (dec. 24678, ian. 23713), a IlI-a pl. să şâdză (dec. 209711), în paralel cu ş muiat: să şeadză (nov. 160733), gerunziu: şedzând (sept. 35727, oct. 95723, dec. 23672, ian. 32733, febr. 61717) şi, o dată, hipercorect, şedzind (sept. 36735), forma negativă: neşedzând (dec. 32717).
Pe baza acestui cuvânt s-au născut: subst. un şedzătoriu (< şedea + suf. -ătoriu) (oct. 8277), subst. (din participiu): şedzut (oct. 63735) şi o şedzută „interval de timp consacrat unei anumite activităţi44 (ian. 18733).
2.2.2.2.144.	Pluralul substantivului şved „suedez44 (< pol. szwed, rus. tueed, DLR; cf. germ. Schwede, DEX) este scris tot cu dz: şvedz (nov. 98721). De menţionat că în DLR nu este înregistrată atestarea din VS.
2.2.2.2.145.	Verbul a tămâia [< tămâie (cf. gr. mp iapa), probabil din lat. thy-manea], scris în două moduri: cu ă după m, mai vechi, şi cu â după m, variantă mai nouă, prezintă africata dz la: conjunctiv, pers. I sg.: să tămăedz (febr. 55734), a Il-a sg. să tămăedzXspt. 73718), a IlI-a sg. să tămăiadze (febr. 64711,7474, mai 139726), în paralel cu: să tămăedz (sept. 21715), I sg.; a Il-a sg. să tămăedz (oct.
234
95734), a IlI-a sg. să tămâiadze (dec. 232713, febr. 5876, mart. 3977), tămâiâdză (oct. 95710, febr. 5571, mart. 5175).
2.2.2.2.146.	Dz este prezent şi în forma de prezent indicativ a verbului a (se) tângui (< v. sl. TxrogjTH): mă tânguedz (ian. 30722).
2.2.2.2.147.	Adjectivul/adverbul târziu (< lat. tardivus) prezintă mai multe fenomene fonetice: africata dz, velarizare, ă pentru â, ă sincopat, metateză. Astfel, cuvântul apare în următoarele variante: târdzâu (nov. 179731) // tărdzâu (nov. 165716, mart. 25715), tărdzâu (mart. 41713, 4678, mai 133730) // trădzâu (oct. 68717, 88721, nov. 167712, ian. 35721), tărdzâe (mai 113715) // trădzâe (iul. 2713), trdzău (oct. 47710). O singură dată este prezentă formaţia prefixată neîn-trădzăind (mai 11377).
2.2.2.2.148.	Numeralul cardinal treidzăci (nov. 100728, febr. 6579, 69716, apr. 83718, mai 109727, 139733); triidzăci (nov. 104715), ca şi numeralul ordinal treidzeacea (mai 132725) prezintă africata dz.
2.2.2.2.149.	Verbul a tulbura (< lat. * turbulare < turbare), la Dosoftei, în varianta cu r pentru l actual, are şi reflexul dz la indic, prez., pers. a Il-a sg.: (o) tur-buredz (nov. 145721).
2.2.2.2.150.	O situaţie identică apare în verbul a se văiera (< inteij. vai, cf. lat. vae, „prin apropiere de şuiera, fluiera", DLR) care, la pers. a Il-a sg. ind., prezintă dz şi e nediftongat: te văeredz (ian. 3779).
2.2.2.2.151.	Verbul a vedea (< lat. videre) are dz la aproape toate modurile şi timpurile: ind. prez., pers. I sg. şi conjunct, (să) vădz (dec. 23674, mart. 4/19), a Il-a sg. vedz (oct. 7375, dec. 236729, 210732, mart. 42717), I sg. perf. s.: vădzui (apr. 7675) // vădzuiu (sept. 12711, oct. 8276, mart. 56713, apr. 101713), a Il-a sg. vădzuş (apr. 8979, mai 117719), a IlI-a sg.: vădzu (nov. 151721, dec. 24074, iun. 151720), a IlI-a pl. vădzură (nov. 181710, ian. 4077, febr. 49714), perf. c. au vădzut (oct. 4779, 56721, mart. 29733, apr. 71726), m.m.c.p. vădzusă (dec. 2397
34), conjunct., persoanele a IlI-a sg. şi pl. să vadză (dec. 20976, febr. 5076, 507 33, 5374, 77722, mart. 2734, mai 115720, iun. 158732). La gerunziu există numai forma cu prefixul negativ ne-: nevădzând (mart. 10/32). La part. (adj.): vădzut (oct. 66729, mart. 60720), vădzută (dec. 217727, mai 14378), vădzuţ (sept. 3718), vădzute (sept. 5/36, dec. 217725) şi, în forma negată, nevădzut (oct. 4872,
8379,17,	90731, nov. 10379, 139733, ian. 10723 etc.), nevădzuţ (sept. 3718). în text apare substantivul vădzătoriu (sept. 6/8, 3378) şi expresia vădzdoamne (nov. 154724, dec. 218715, 22077, ian. 49712, febr. 61719, 66726), scrisă şi vădz D[oa]mne (apr. 8478) // vedzdoamne (dec. 243716), vedz D[oa]mne (mai 117713).
2.2.2.2.152.	Lat. vir(i)dia > rom. varză, verze. La Dosoftei apare în forma de pl. veârdze (nov. 15175, ian. 19725, apr. 88716, mai 113711).
235
2.2.2.2.153.	Verbul a vinde (< lat. vendere) prezintă dz: pers. I sg. să... vândz (mart. 55v/12) // să... văndzu (mart. 54729), a ni-a sg. să vândză (dec. 196713), gerunziu vândzând (nov. 18276-7). Varianta nevelarizată există, o singură dată, pentru persoana a Il-a sg.: vindz (mart. 55712). Dz apare şi în substantivele, create cu suf. -tor, -toare, mase. vândzătoriu (mai 12671), fem. vândzătoare (oct. 53712).
2.2.2.2.154.	Lat. *venare (= venari) are dz numai la persoana a IlI-a sg., ind. prez.: văneâdză (apr. 70734).
2.2.2.2.155. Verbul a vedera [< vedere < (vedea < lat. vide re)] are africata dz numai la persoana a IlI-a sg., ind. prez.: vedereâdză (febr. 9077, mai 110713). în DLR nu este înregistrată atestarea din VS.
2.2.2.2.156.	Verbul de conjugarea a IV-a a (se) veşteji [< veşted (< lat. *vesci-dus < vescus)] reflectă fonetismul la imperativ, pers. a Il-a sg. (nu-ţ) veştedzî (mart. 6/28), ind. a IlI-a sg. să veştedzeaşte (nov. 168728), perf. c. s-au veştedzât (nov. 15279, apr. 9176), viitor s-or mai veştedzî (nov. 14076), gerunziu veşte-dzându-să (apr. 89730, iun. 1537110). Participiul adjectival apare la forma de feminin: veştedzâtă (oct. 56711). Din familia lexicală a cuvântului, în textul VS sunt înregistrate cuvintele: veştedzătoare (mart. 40733) şi neveştedzâcioasă (nov. 141722).
2.2.2.2.157.	Viedzunii, la plural, cu sinonimul scris ca notă marginală: cuiburi (oct. 79715) este un derivat din viezure (cf. alb. vjedhulle).
2.2.2.2.158.	Verbul a visa [< vis (< lat. visumj) prezintă dz doar la persoana a IlI-a sg., ind. prez., scris, o dată, cu diftongul -eâ- şi, altă dată, cu acesta velarizat prin s: viseâdză (nov. 120722) // visâdză (oct. 76725).
2.2.2.2.159.	Dz apare şi în împrumutul slav voevod (< v. sl. vojevoda), în varianta de pl.: voevodz (ian. 26727, 27716, 46718, febr. 5473, mart. 21/27, apr. 102712), voevodzâi (apr. 9772, 102711) // voevodzii (iun. 156722), scris şi voivodz (ian. 46721). De la acest verb, Dosoftei creează verbele: a voevodâ, la gerunziu: voevodzând (oct. 73712, nov. 117719, ian. 873), şi subst. voevodzâie, -i (apr. 95715, iul. 3713).
2.2.2.2.160.	Verbul a ucide (< lat. occidere) la persoana a Il-a sg., prez. conjunct., apare cu dz: să (o) ucidz (iun. 155711).
2.2.2.2.161.	Verbul a umbri [< umbră (< lat. umbra)], la persoana a IlI-a sg., prez. ind., prezintă dz: umbreâdză (nov. 10875).
2.2.2.2.162.	Verbul a urzi (< lat. ordire = ordiri) apare cu dift. -eâ- velarizat prin dz: să urdzâscă (ian. 10718, mart. 35733). în text se întâlneşte şi substantivul urdzâtură, -i (oct. 48733-34, 82735, febr. 64733).
2.2.2.2.163.	Lat. urdica (= urtica) > rom. urzică, pl. urzici. Forma de plural este prezentă şi la Dosoftei în varianta velarizată: urdzâci (mart. 34719).
236
2.2.2.2.164.	Verbul a urma [< urmă (< lat. *orma)], în afara fonetismului dz, prezintă şi variante cu e, -eâ - velarizat prin m: să urmeâdze (sept. 32724, nov. 123728) // să-ţ urmădz (apr. 66729), urmâdză (oct. 58727, nov. 12973, febr. 82734, mart. 60715, apr. 69728).
2.2.2.2.165.	Dz apare şi într-un împrumut din greacă, la persoana a IlI-a sg., îţ urseâdză (nov. 10479), în verbul a ursi (< gr. âpioco, viitor al lui opîţco), care, ca şi baptizo, prezintă suf. -izo, ca z > dz în aria nordică.
2.2.2.2.166.	Subst. zălud, împrumut din bg. zaludenu (CADE; „v. sl. ludu, bg. zaludo, zaluden, sb. zaludan, zaludnik, sb. cr. sulud“, Ciorănescu, DER) are, la plural, africata sonoră dz: dzăludzâi (nov. 16673), ca şi substantivul născut pe baza sa de derivare, zăludzâia (nov. 14877).
Prin urmare, analiza cuvintelor şi a formelor în care apare africata sonoră pune în evidenţă caracterul etimologic al fonetismului în cuvinte de origine latină, în care acţionează legea primei, celei de a doua şi, respectiv, celei de a treia africa-tizări (aşeza, frunză, orz, prânz, rază, spânzura, zăcea, zi, zice etc.). Nu trebuie trecute cu vederea nici formele verbale iotacizate (v. paragraful 2.4.56.0.), cu radical în d, în care dz < d+ i (să ardză, să ascundză, să audză, să cadză, să crea-dză, să cuprindză, să deşchidză, să întindză, să prindză, să purceadză, să răspun-dză, să râdză, să şadză, să vadză, să vândză etc.).
Dz este notat şi în cuvinte cu mare vechime în limbă, considerate autohtone (v. şi atestările din Russu, Elemente autohtone, p. 145), precum: brânză, buză, grumaz, mazăre, vizuină.
Prin analogie cu numeroasele situaţii în care africata dentală sonoră dz apare în elemente moştenite din latină sau din substrat, fonetismul a trecut şi la alţi termeni, împrumutaţi din diverse limbi cu care româna a venit în contact: din greacă (cărămidă, cuteza, ursi)', din slavonă (boz, cireadă, cneaz, dosadă, păzi, polză, rătez, scund, sfadă, slobod, voievod, zidi, zimbru); din bulgară (nadă, zălud)', din poloneză (dardă, şved); din germană (ladă). în majoritatea cuvintelor amintite, folosirea lui dz s-a extins, prin analogie, în formele de plural a termenilor având teme terminată în z sau dz a fost notat în cuvinte în care exista fricativa dental-alveolară sonoră z. Cei care s-au ocupat cu studiul foneticii istorice a limbii române au căzut de acord asupra faptului că termenii care conţin africata dz „sunt de origine latină sau că datează, în orice caz, de dinaintea contactului cu slavii“ (Ar-vinte, ST.L.EX., p. 13,1.3.10.0.). Prin urmare, aceiaşi specialişti pot încerca să dateze, în funcţie de prezenţa fonetismului discutat (prin analogie) în elementele de origine diferită de a latinei şi, normal, în funcţie de alte legi fonetice, vechimea, spre exemplu, a unui slavonism în limba română.
Totodată, dz a fost notat consecvent, indiferent dacă termenii sunt de origine latină ori de alte origini, în conjugarea verbelor, la indicativ, persoanele I, a Il-a şi
237
a IlI-a singular, şi la conjunctiv, persoanele I şi a IlI-a singular, formate cu sufixul verbal -ez (-ează, -e(a)ze) < lat. -izo, -izare (< gr. -igco): adevereadză, agiutorea-dze, alinteadză, asemeneadză, călătoreadză, să creştineadze, să cugeteadze, să dormiteadze, gâdileadză, iuşureadză, să împlântedz, să întrupeadze, să luminea-dze, să ocineadze, povăţăredz, turburedz etc.
Această exemplificare detailată vine să susţină afirmaţia generală, conform căreia un text în care apare africata dz fie că aparţine unui scriitor din regiunea nordică, fie că a suferit, dacă este redactat în altă regiune, influenţa - conştientă sau nu - a unui scrib, copist ori tipograf care a respectat norma scrierii cu dz.
2.2.2.3.0.	O excepţie de la regula scrierii cu dz este păstrarea lui d în verbul a putrezi [< putred (< lat. putridus)] care, în VS, apare de două ori: ,4-au putredit pântecele4* (nov. 123716) şi ,4 s-au putredit [...] maţele** (iun. 15073). în text apare: adj. putred, -e (sept. 6711, nov. 141724, apr. 78733, mai 12773), subst. putregiu-ne (oct. 76714) şi, de două ori, cu dz, adj. putredzâtoare (mart. 5/8), neputredzâ-toare (febr. 72720), prin analogie cu alte derivate de acest tip, cu sufixul de agent -tor. aprindzător(iu), ardzătoriu, botedzător(iu), pădzâtoriu, prăvădzitoriu, şedză-toriu, vădzătoriu, văndzătoriu, veştedzătore (v. paragrafele anterioare), precum şi substantivul neputredzâei (febr. 72720).
Norma redării în scris a acestui cuvânt în secolul al XVI-lea, pe baza materialului cercetat de Ov. Densusianu, HLR, II, p. 75, este cea a lui d păstrat nu numai în cazul verbului, ci şi al adjectivului putreditor şi al subtantivului putreditură, cazuri în care, Dosoftei scrie dz (< d + i latin). Faptul că Dosoftei a scris cu dz, acolo unde regula fonetică a impus, şi numai în cazul verbului păstrează d latin (v. şi explicaţia lui Puşchilă, Mol., p. 32), nu şi în derivate, relevă continuarea tradiţiei grafice din secolul anterior (potrivit DLR, atestările înregistrate pentru secolul al XVI-lea reflectă stadiul cu d păstrat în formele verbale: PH, 4471, CV, 132/7, Tetraev. (1574), 209, Coresi, Ev., 44, (a. 1579), GCRI, 24/24), iar, cele din secolul al XVII-lea, prezintă atât d (N. Test. (1648), 237717, Dosoftei), cât şi z (Varlaam).
Că ,putredi este un derivat din putred introdus relativ târziu şi [care] nu a fost asimilat decât cu timpul cu formele în -zi“ (v. Densusianu, op. cit., p. 75), este adevărat, dar tot atât de adevărat este că Dosoftei a folosit africata sonoră constant şi conştient de legea fonetică amintită, extinzându-o şi în împrumuturile străine care, în mod natural, trebuiau să apară cu reflexul z. Scriitorul moldovean, o dată ce şi-a impus propria normă de scriere cu dz, nu putea să nu o aplice, în mod firesc, unui verb care, deşi pătruns mai târziu în limba literară, era general în secolul al XVI-lea.
2.2.2.3.1.	Tot o excepţie prezintă.şi un cuvânt de origine slavă, cum este substantivul izbândă, derivat regresiv din izbândi (< sl. izbondon). Pentru că atât
238
verbul (s-au izbândit: sept. 2378, oct. 48720-21, nov. 184735, mart. 40727; vrea să să izbândeăscă: oct. 5279-10), cât şi substantivul (izbânda: sept. 17723, nov. 145727, mai 119712, neart. izbândă: mai 108712) prezintă d în silabă finală, pluralul substantivului va fi scris de Dosoftei tot cu d în radical, nu cu africata dz ori spiranta z. în VS apare forma articulată izbândite (sept. 6/20,22), cu e final > i, ca în graiurile de tip nordic. Cuvântul, în forma de plural, nu va mai fi folosit de autor în nici unul dintre volume. Este interesant şi faptul că, în secolul al XVI-lea după atestările lui Densusianu, HLR, II, p. 284, substantivul, numai în forma de singular, are sensul de „răzbunare". La Dosoftei se observă evoluţia semantică spre sensul actual, înregistrat în dicţionarele modeme, de „victorie, biruinţă (în luptă)", sens de bază în DA, căci la el apare, o dată, dublând substantivul „biruinţele" (cf. DA „victorie, biruinţă"): „nevoinţele şi biruinţele şi izbândite a viteajilor împăratului [...] ceresc" (sept. 6/22), a doua oară, substituindu-1: „vitejiile şi izbândite hatmanilor" (sept. 6/20).
Este posibil ca, în secolul al XVI-lea, cum dovedeşte lipsa atestărilor din vechile scrieri, precum şi în secolul al XVH-lea (în DA apare numai trimiterea la VS), forma de plural a acestui substantiv să nu fi fost fixată, cum probează şi ocolirea folosirii sale de către Dosoftei. Pare o concluzie de bun simţ, deoarece o legătură cu situaţia verbului a putrezi iese din discuţie, pe de o parte, iar, pe de alta, situaţia nu se întâlneşte nici în Molitvenic, nici în Psaltire (după studiul şi glosarul lui N.A. Ursu), nici în studiul lui C. Lacea. Trebuie precizat că în DA pluralul iz-bânde este înregistrat la E. Văcărescul, Ist. 15, şi în Let. I, 13/28, deci în scrieri munteneşti, iar pluralul izbânzi este atestat tot la scriitori munteni: E. Văcărescul, Ist. 251/43, Odobescu, III 9/14 etc.
2.2.2.3.2.	Nu se mai poate discuta de o excepţie în cazul cuvântului praznic (< slavonul npj3AtHMKh, npjs/iHKh) scris, cu spiranta dentală sonoră z în mod consecvent. Dacă în citatul „prăznuim pănă astădz [...] acest pradnic“ (mai 1227 10) apare d în locul lui z, aceasta nu poate fi decât considerată, credem, o greşeală de tipar.
2.2.2.3.3.	într-un singur caz, ca excepţie, d + i + voc. neacc. > j: „fu spânjurat şi strujit" (mart. 38719), când generală este varianta cu dz (v. 2.2.2.2.138.). Este, probabil, o analogie, făcută în scris, poate din grabă, cu j din cuvântul următor (< sl. struziti), în care este motivat etimologic.
2.2.2.3.4.	Slavul druzu > rom. dârz, -ji, dârză, -e apare în textul VS scris în mai multe moduri: dârz (oct. 70712), în varianta considerată anterioară celei cu f: dărza (mai 118717), dărză (mart. 38714) şi, cu metateză (grafică): drăz (ian. 24736, 24713), drăza (nov. 16572), drăză (nov. 142715). Fiind considerat popular (v. DEX, s.a.) dârzie, derivatul cu suf. -ie, apare la Dosoftei cu j pentru z, trăsătură regională nordică (v. DEX, care, pentru dârzenie, notează varianta regională
239
dârjenie), în următoarele ocurenţe: drăjie (nov. 165719) şi, articulat, drăjiia (nov. 142716, ian. 878). Cu siguranţă este vorba de o rostire specifică nordului teritoriului dacoromân (chiar dacă nu avem în VS nici o atestare pentru forma de plural masculin), pe care Dosoftei a adoptat-o.
2.2.2.4.0.	în cazul cuvântului subliniat în citatul următor: ,Având cinste multă la împăraţâi necuraţ, spurcaţ şi păgâni, şi el fiind credincios, s-au dat după dânşii din calea direaptă şi să dejghină de la partea cea bună“, este vorba despre o evoluţie firească a grupului consonantic lat. -sgl- > -jghi-, cuvântul prezentându-se mult mai târziu în varianta literară: dezbina [< lat. dîsglut[î]nare\, „refăcută după îmbi-na“ (CADE). Este un „moldovenism", poate şi un „ardelenism" (v. CADE, unde atestarea înregistrată este din BUDAI-DELEANU) care, zonal, este în uz şi astăzi.
2.3.0.	FENOMENUL VELARIZĂRH (Generalităţi)
Studiile de dialectologie şi de fonetică istorică precizează, mai detaliat sau mai puţin detaliat, caracteristicile acestui fenomen, demonstrând sau constatând că a avut loc în condiţii specifice unor anumite categorii de consoane (şuierătoarele ş, j, bilabialele p, b, m, fricativele labio-dentale f v, africatele dentale f, dz, fricative-le dental-alveolare - sau spirantele - s, z, dentalele t, d, n şi vibranta r) după care, prin schimbarea locului de articulaţie (v. Arvinte, ST.L.FAC., p. 56,1.3.5.O.), vocalele prepalatale e (-q-, -e- din diftongul -eâ-) şi i, devin vocale velare: ă (-ă-) şi f (â). Precizând că schimbările se produseseră în graiuri, lingvistul ieşean constată că în textele vechi româneşti „se reflectă [...] un amestec al formelor velarizate şi nevelarizate, amestec care a devenit normă în limba literară" (id. ib.).
G. Ivănescu, în Studii, p. 54-55, vede în cărturarul moldovean un revoltat, în sensul pozitiv al cuvântului, anume cel de revoluţionar, deschizător de drumuri, mentor spiritual şi model pentru generaţiile următoare, om de cultură care „nu vrea să mai respecte normele generale şi regionale ale limbii literare de până atunci", reformator, pentru că „încearcă şi o reformă în pronunţie şi sintaxă, [...] încearcă şi o reformă ortografică", pornind de la deosebirile din fonetică şi sintaxă dintre „limba literară românească" şi „graiul poporului, mai ales în Moldova“ (s.n.).
în urma acestei sublinieri, se conturează cu claritate ideea că Dosoftei era conştient de caracterul lingvistic mai unitar al textelor sudice, cu atât mai mult cu cât venise în contact nemijlocit cu ele (v. N.A. Ursu, Pref. la PsV) şi de neajunsurile din scrierile nordice (nu trebuie uitate observaţiile pe care autorul VS le presară în toate operele sale cu referire la necesitatea introducerii limbii române în biserică, la circulaţia acestora etc.; v. studiul lui Al. Andriescu - PsV, p. XVI-XVII, care sistematizează ideile religioase, politice şi lingvistice ale mitropolitului şi în care autorul menţionează: „nu e un scriitor eminamente dialectal [...], are conştiinţa unui început de limbă românească literară, a unor norme supradialectale, pe care încearcă să le respecte").
240
Revenind la studiul lui G. Ivănescu, foarte importantă este şi următoarea afirmaţie: „Limba română avea unele oscilaţii în ce priveşte vocalele e, i după spirantele s, z, ţ, dz şi după labialele p, b, f v, m. Dosoftei s-a gândit să dea regularitate limbii literare acolo unde ea n-o avea şi s-a hotărât să accepte, după consoanele amintite, numai pronunţiile cu vocalele velare ă, î (ă), care caracterizau Moldova şi părţi de peste munţi, chiar părţi din Oltenia şi Muntenia" şi continuă: „este aici un fapt popular moldovenesc şi ardelenesc ridicat la rangul de normă a limbii literare", „nu pentru că era popular, ci pentru că prin aceasta se aducea regularitate fonetică limbii române literare" (loc. cit., p. 55).
Că nu este vorba numai despre pronunţii cu velarele ă, î (â) o vor dovedi excepţiile, unele acceptate de Dosoftei datorită etimologiei, altele pentru că i s-au părut „mai" literare. Remarcabil este însă că teoria lui G. Ivănescu este reală, chiar dacă exemplificarea lipseşte. Lacunară este şi „lista de cuvinte" a lui Lacea. Lingvistul încadrează acest fenomen în capitolul Vocalism şi face o constatare de ordin general: „an die Stelle des neurumănischen ea tritt a nach Labialen und Dentalen, Zischlauten z. B.“ sau: „einem neurumănischen unkorrekten e nach einem Labialen oder s entspricht in unserem Text ein ă, wenn ein dunkler Vokale in der folgenden Silabe steht". Importante sunt însă atestările sale, deoarece materialul fişat de C. Lacea a stat la baza multor studii de referinţă, completat fiind, în timp, de analizele lui Puşchilă şi N.A. Ursu.
Pentru că este vorba, ca şi în cazul africatizării, de un fenomen lingvistic cu o însemnătate fundamentală în individualizarea graiurilor dacoromâne, cercetarea modului în care acesta a fost receptat de un scriitor ca Dosoftei, a modului în care se reflectă în scrisul său, acceptarea sau neacceptarea - de la caz la caz - a fenomenului, este posibil să răspundă, măcar în parte, unor întrebări precum: cum se vorbea în secolul al XVII-lea în popor, cum sunt transpuse în texte literare fonetismele populare, dacă apar inovaţii, dacă este vorba, în cazul unor forme discutabile, despre respectarea unei tradiţii grafice, despre scăpări ale autorului sau despre greşeli tipografice etc. Ceea ce propunem, prin cercetarea de faţă, unei analize viitoare este un material bogat în atestări şi în situaţii care, unele, nu au fost niciodată amintite.
2.3.I.O.	Velarizarea prin şuierătoarea ş (s) nu poate fi despărţită de velari-zarea prin şuierătoarea j (z). G. Ivănescu discută acest fenomen într-un capitol din Probi, cap., Velarizarea şi muierea şuierătoarelor (p. 236-264), încercând, mai ales, să cronologizeze fenomenul, conchizând că „velarizarea lui s şi z în Moldova, ca şi palatalizarea aceloraşi sunete în Muntenia este aproximativ contemporană cu întemeierea celor două Principate, şi că în Ardealul de la Nord de Mureş, Crişana, Banat şi Maramureş velarizarea, care e numai în anumite condiţii,
241
s-a produs într-o epocă tot atât de veche" (p. 258), afirmaţie reluată şi în ILR, p. 330,471.
Urmând aceleaşi surse ca şi Ivănescu (Tiktin, Studieri, A. Philippide, Orig. rom., II), Gheţie, în BD, p.141, ajunge la aceeaşi concluzie, pe baza studierii materialelor ALR : „durificarea lui ş,j s-a produs la început în jumătatea sudică a ţării (probabil întâi în Ţara Românească, apoi în Banat), extinzându-se, după un timp oarecare, spre nord, în Moldova şi Transilvania (ultima regiune care a durifi-cat a fost nordul Transilvaniei), iar „rostirea dură a celor două consoane înainte de eâ, în poziţie „moale" s-a produs şi a fost răspândită întâi în sud, într-o perioadă destul de veche, când diftongul eâ, în poziţie „moale", nu fusese încă redus la e (q)“ (p. 142). Vechimea fenomenului velarizării prin şuierătoare constituind o preocupare permanentă a multor lingvişti, vor fi citate, în continuare, aprecierile cele mai interesante în legătură cu această problemă.
Lingvistul ieşean A. Philippide constată că graiurile moldoveneşti care cunosc astăzi rostirea dură a lui ş, j aveau, în trecut, aceste consoane moi, precizând: „articularea lui ş, j a variat în acel fel că în Moldova în secolul XVII ş, j erau muiaţi, astfel că supt influinţa aceştei muieri ă, î [â] apar prefăcuţi în e, i, iar în secolul XVni şi-au perdut muierea, astfel că e, i supt influinţa lor au devenit din nou ă, î [â], pe când în Muntenia în secolul XVII ş, j au continuat de a fi lipsiţi de muiere şi au căpătat această proprietate, supt influinţa căreia ă, î [â] munteneşti au devenit şi ei e, i, complect (căci semne de ea se întâlnesc şi în textele munteneşti din secolul XVII) de abia în secolul XVIII, tocmai când ş, j îşi perdeau muierea în Moldova. A rezultat astfel faptul curios că pe vremea când Moldovenii ziceau, cum zic astăzi Muntenii, şi < sic, Muntenii ziceau şt, iar când au început să zică Moldovenii şî, Muntenii au început să zică şi. Aceste lucruri le-a probat întâi, cu numeroase exemple, Tiktin în Studieri zur rumănischen Philologie, Leipzig, p. 99 sqq". (A. Philippide, Orig. rom., II, p. 45-46).
Tiktin în studiul citat, capitolul Einfluss von ş und j auf benachbarte Vocale (p. 99-115) concluzionează, după o demonstraţie susţinută prin numeroase exemple: „1. ş,j haben im prăhistorischen Rumănisch der Walachei auf folgende palatale Vocale gutturalisiend, in dem der Moldau hinwiederum auf folgende gutturale Vocale palatalisirend gewirkt. 2. Wenn wir nach ş, j in der heutigen Sprache der Westwalachen e, i, in der der Moldauer ă, â antreffen, so hat nichts-destoweniger in einer ălteren Sprachperiode das umgekehrte Verhăltniss obge-waltet: der Westwalache sprach einst nach ş, j stets ă, â, auch wo urspriinglich e, i standen, der Moldauer stets e, i, auch wo ă, â die urspriinglichen Lauten waren" (p. 107). Pentru susţinerea afirmaţiilor sale, pe pagina următoare prezintă o schemă cu evoluţia fenomenului, pe perioade, şi în cele două graiuri, „zur Veran-
242
schaulichung des Vorgangs“, care merită revăzută, deoarece a stat la baza „disputelor** lingvistice ulterioare.
LATEINISCH sessus camîsia				
URRUMÂNISCH şesu câmeâşa				
şâsu	I. PERIODE Walachisch câmeâşâ		şesu	Moldauisch câmeâşe
şâs		II. PERIODE câmâşâ	şes	câmeşe
ostlich şâs	i câmâşâ	III. PERIODE (bis 18. Jahrh.) westlich şes câmâşe	şes	câmeşe
şâs	câmâşâ	IV. PERIODE (19. Jahrh.) şes câmâşe	şâs	câmeşâ
cu precizarea: „der Ubergang von ea in a nach ş, j im ălteren Walachisch in der rauheren, Gutturalisirung hervorrufenden, im ălteren Moldauisch hingegen in der palatinen Aussprache dieser Consonanten zur Zeit dieses Wandels seinen Grund hat“ (p. 108-109). Şi demonstraţia continuă.
Philippide, op. cit., p. 44-45 susţine acelaşi punct de vedere: „Din e accentuat şi neaccentuat (la care se cuprinde şi e consonant din diftongul eâ), latin (accentuat e, i) şi neaccentuat, precedat de ş (1. < s latin, 2. străin), j ( străin), în mod independent de vocala următoare, rezultă ă. în cuvinte şi forme, ş: şăd < sedeo, şăzî < sedes, moldovenesc şăde < şede < şeâde < sedet, muntenesc şâde < *şăâde
<	şeâde < sedet, şâdă < *şăâdă < şeâdă < sedeaf, şâgă < *şăâgă < şeâgă < bulgar şega\ păşăsc < păşesc, păşăşti < păşeşti, moldovenesc păşăşte < păşeşte < păşeâşte, muntenesc păşăşte < *păşăâşte < păşeâşte, păşăscă < *păşăâscă < păşeâscă. j: jăle
<	jele < jâle < vechiu bulgar zair, slujăsc < slujesc, slujăşti < slujeşti, moldovenesc slujăşte < slujeşte < slujeâşte, muntenesc slujâşte < *slujăâşte < slujeâşte. Din mun-teneştile şăde, slujâşte, faţă de moldoveneştile şăde, slujăşte, se constată 1) că fenomenul de faţă este la Munteni mai vechiu şi la Moldoveni mai nou (decât â accentuat, precedat în aceeaşi silabă de e, i, sunet muiat, şi urmat în aceeaşi silabă ori în silabă imediat următoare de e, i, sunet muiat > e), şi 2) că guturalizarea în poziţiea -e este posterioară guturalizării în poziţiea -o.“ Pe lângă specialiştii care
243
au admis că în graiurile din subdialectul de tip nordic, moldovenesc, velarizarea vocalelor e şi i după şuierătoarele ş şi j a avut loc în primele secole ale formării limbii române literare, există şi lingvişti care nu au acceptat că în graiurile de tip muntenesc a avut loc întâi fenomenul velarizării şi apoi cel al înmuierii, menţinut până astăzi (v. Densusianu, HLR, II, p. 18, 55-59; Drăganu, Două manuscripte, p. 99-100).
Pe linia lui Tiktin şi Philippide va merge, în cercetarea fenomenului şi G. Ivă-nescu, cu exemple extrase din atlasele lingvistice: „Aşadar, după dânşii [Tiktin şi Philippide], în dialectul moldovenesc nu se găseau pe acea vreme grupurile şa, şă, şâ, şo, şu,ja, etc., caracteristice astăzi acestui dialect, ci numai grupurile sa, se, si, so, su, za, etc., iar în dialectul muntenesc nu se găseau pe acea vreme grupurile sa, se, etc., ci numai grupurile şa, şă, etc. Schimbarea lui ş şi j în s şi z, numită de cei doi învăţaţi m u i e r e, ca şi schimbarea inversă, numită de aceiaşi învăţaţi g u-turalizare, deşi era corect să fie numită velarizare, a avut, după aceiaşi învăţaţi, urmări asupra vocalelor următoare: ă şi â, precedaţi de ş, j, au devenit, odată cu muierea acestora, e şi i, iar e şi i, precedaţi de s, z au devenit, odată cu velarizarea acestora, ă şi â\ în afară de aceasta, a, o şi u, precedaţi de ş şi j, au devenit, odată cu muierea acestora, în situaţia diftongilor ia, io şi iu, - dacă nu cumva chiar se vor fi transformat în aceşti diftongi sau diftongul ea-, iar diftongii ea, ia, io şi iu, precedaţi de ş şi j, au devenit a, o, u. La aceste concluzii au ajuns cei doi învăţaţi stabilind cronologia celor două schimbări prin raport cu alte fenomene fonetice, adică stabilind cronologia relativă a fenomenelor14. Lingvistul va fi susţinut, ulterior, de Em. Vasiliu (Fonologia istorică, p. 108): „Admitem că, în româna comună, ş îşi păstrase caracterul palatal“, „în acord cu faptele din aromână, unde depalatalizarea lui ş este de dată recentă44.
Regândind întregul proces fonetic, V. Arvinte în studiile lingvistice din voi. I, FAC., p. 56,1.3.5.1., II, EX., p. 6-7 I.3.5.O., V, DT., p. 6,1.3.4.O., delimitează atât epocile în care a avut loc velarizarea şuierătoarelor, cât şi graiurile care o reflectă. Autorul vorbeşte despre „prima44 şi despre „a doua44 velarizare. în prima fază velarizarea prin şuierătoare a vocalelor e şi i „s-a petrecut indiferent dacă în silaba următoare sau în imediata vecinătate se aflau e, i sunet muiat44 şi a avut loc la începutul epocii numită „româna primitivă44 (secolele VII-VIII), „fiind caracteristică graiului muntenesc44 (ST.L.FAC. I, p. 56,1.3.5.I.). în cea de-a doua fază, „probabil prin secolele al XlII-lea - al XIV44, şi „după ce diftongul ea- e trecuse la e - e (-£-)“ se petrece acest fenomen şi în graiul moldovenesc şi în cel ardelenesc, celui din urmă fiindu-i specifică rostirea muiată a şuierătoarelor. Tot prin secolul al XTV-lea „şuierătoarele ş şi j dure capătă în unele graiuri munteneşti o rostire muiată44 (M ib.). V. Arvinte, în cele cinci studii lingvistice, în care urmăreşte acest fenomen în manuscrisele Bibliei 1688 nu este de acord cu părerea lui Gheţie, BD,
244
p. 140, Gheţie-Mareş, Graiurile, p. 181, potrivit căreia durificarea consoanelor ar reprezenta o „inovaţie" sudică care s-a produs în secolul al XVI-lea „în jumătatea sudică a ţării, fără a se fi generalizat"; lingvistul ieşean precizează că o ,inovaţie" reală în graiurile sudice este „înmuierea şuierătoarelor" (ST.L.EX., p. 7, I.3.5.O.). Autorul observă că aceste rezultate reflectă situaţia din graiurile populare, căci în limba scrisă a secolului al XVII-lea „se constată un mare amestec de forme velari-zate şi nevelarizate, pentru că, alături de baza dialectală au acţionat şi alţi factori, printre care tradiţia grafică a unor şcoli de scriere din diferitele provincii româneşti a jucat un rol deloc lipsit de importanţă" (ST.L.FAC., p. 56,I.3.5.O.).
în legătură cu acest subiect, al cronologizării fenomenului, trebuie amintită şi periodizarea făcută de Philippide (p. 46-47): „Prin urmare fenomenele au avut loc în următoarea ordine cronologică: 1). Guturalizarea prin ş, j: şe > şă, şi > şî; 2). Muierea lui ş, j: şă > şe, şt > şi la Moldoveni; 3). Guturalizarea prin labiale: be
>	bă, me > mă; 4). e — ă -e > e -e -e...; 5). Muierea lui ş, j: şă > şi, şî > şi la Munteni; 6). Pierderea muierii lui ş, j în mold. şi guturalizarea în mold. a lui e, i prin ş, j: şe
>	şă; şi > ş?‘, situaţie reflectată în textele scrise.
Neconcordanţa dintre limba literară şi graiuri, mai ales pentru Moldova, unde apar multe forme cu şuierătoarele muiate, deşi durificarea lor avusese loc „înainte de apariţia primelor texte", este explicată, după G. Ivănescu, Probi, cap., p. 259, printr-o tradiţie grafică, „având la origine o particularitate proprie graiului aristocraţiei maramureşene" (Arvinte, ST.L.FAC., p. 56, I.3.5.O.), căci „graiul scris maramureşean, ca primul exemplu de limbă scrisă românească pentru Moldoveni, a fost imitat de aceştia", „aşa că atunci când a început să fie redat prin chirilică, s-a ajuns în mod independent la aceleaşi norme ortografice ca şi în Maramureş" (Ivănescu, loc. cit.).
„Cu privire la repartiţia teritorială a velarizării vocalei e după şuierătoarea ş se poate observa faptul că acest fenomen nu este înregistrat astăzi în nordul Munteniei, sudul Transilvaniei, în unele zone din Oltenia şi în Crişana. în restul teritoriului lingvistic dacoromânesc e > ă, după cum se constată din h. 205, reprezentând «sunetul e în tuşesc» [cf. ALRMI, h. 205]. Aceeaşi situaţie este înregistrată şi pentru velarizarea lui e după ş, în cuvântul înşel [cf. ALR I, 2, h. 167, 168, 212; ALR s.n., VII, h. 1893]. Compararea cu datele consemnate în noile atlase lingvistice româneşti pe regiuni, îndeosebi pentru graiurile din Moldova şi din Transilvania, pune în evidenţă că [...] la est de Carpaţi, velarizarea lui i după ş este aproape generală [vezi NALR. Moldova şi Bucovina, voi. I, h. 73]. La fel, în Transilvania, fenomenul este consemnat aproape în toate graiurile în afara celor din zona de sud-est, situată în curbura Carpaţilor [cf. ALRR. Transilvania, voi. I, h. 142]“ (Bîrleanu, Graiurile, p. 169).
245
Acest „amestec de forme" îl prezintă şi textul VS. Exemplificarea reflectă, pe de o parte, cuvintele care cunosc fenomenul velarizării prin şuierătoare, pe de altă parte, cele care prezintă şuierătoarea muiată, şi se grupează în două paragrafe mari, care nu se pot considera de sine stătătoare deoarece există multe cazuri în care o unitate lexicală prezintă ambele stadii sau, când unui substantiv scris cu ş muiat îi corespunde verbul sau participiul (adjectival) cu ş dur şi invers.
2.3.1.1.0.	Velarizarea prin şuierătoarea ş:
2.3.1.1.1.	Atât de mult dezbătutul cămaşă (< comisia) (v. Tiktin, Studieri, p. 100, A Philippide, op. cit., p. 47, G. Ivănescu, Probi, cap., p. 237, Em. Vasiliu, Fonologia, p. 106-108) este prezent şi în scrierea studiată, o singură dată, în forma de singular: cămeâşă (sept. 971), majoritare fiind atestările pentru forma de plural. Această variantă este inclusă de I . Gheţie, BD, p. 244, 246 printre „excepţii" în limba scrisă în Moldova de nord a secolului al XVI-lea. Probabil este vorba despre varianta muntenească din prima fază a velarizării, preluată şi de Dosoftei, cu atât mai mult cu cât autorul VS opta, în scris, pentru formele cu velarizare, care caracterizau şi limba graiului din Moldova secolului al XVII-lea.
2.3.1.1.2.	Interesant este că într-un cuvânt ca a cerşi („formaţiune nouă din aoristul cerşiiu şi part. cerşit ale verbului cere < lat. quaero, quaesîvi, quaesîtum, quaerere“, DA) varianta velarizată apare o singură dată, la gerunziu: cerşând (oct. 7472), în rest fiind preferate cele cu ş muiat: cerşind, în numeroase ocurenţe: oct. 63710, 74736, nov. 93715, 12373, 139714, 147718 etc., iar pentru alte timpuri şi moduri cele cu u (din cerşiiu), sub influenţa lui cerni şi a altor perfecte în -ui (v. Densusianu, HLR, II, p. 155): cerşu (dec. 194723), cerşură (apr. 95729) etc. în cazul acestui verb poate fi vorba fie de o inovaţie muntenească (se ştie că în regiunea de sud se pronunţa în acea perioadă şe, şi), fie de respectarea unei tradiţii grafice maramureşene (Gheţie, BD, p. 141 precizează: „în nord-estul Transilvaniei (cu Maramureşul) rostirea moale a lui ş, j s-a menţinut până în a doua jumătate a secolului al XVHI-lea", iar pentru colţul sud-estic al Transilvaniei, atestările sale sunt numai din Braşov). Excepţia, în acest caz, la Dosoftei, este varianta velarizată, o scăpare influenţată, probabil, de norma pe care şi-o impusese pentru alte cuvinte cu şuierătoare.
2.3.1.1.3.	Durificarea lui ş apare şi în forma de sg. fem. a subst./adj. deşert (< lat. desertus), variantă acceptată de limba literară actuală: deşărtă (nov. 1737 17-18, dec. 22277, ian. 25726, mart. 6/31, apr. 101721, iul. 1710) şi, articulat, deşarta (dec. 221712-13).
2.3.1.1.4.	Verbul a greşi (< v. sl. greşiţi) cunoaşte, în conjugare, numai o variantă cu diftongul -eâ- velarizat prin ş, anume la conjunct, prez., persoana a IlI-a sg.: să nu greşâscă (nov. 153721), în rest prezentând i: nu i s-au greşit (dec. 2107 20, 223735) sau diftongul eâ, ori e deschis (=A): greşeâşte (apr. 7373). Substan-
246
tivul, derivat cu suf. ~(e)ală de la baza de derivare verbală, apare cu ş dur: greşâla numai la forma de sg. art.: oct. 4873, 83730, nov. 102711, 173719, iun. 3777, mart. 6171, şi, neart.: greşâlă (sept. 14711, nov. 116712, apr. 6777). La plural însă, frecvent, este atestat ş muiat: greşeâle (oct. 4578, nov. 15276, febr. 73716, mart. 30716, apr. 63716, 66737, 67733, mai 115737, 134729). Aici, oscilaţia se petrece la nivelul aceluiaşi cuvânt, în care, pentru singular, Dosoftei acceptă şi scrie numai cu ş dur, pe când, la plural, tributar probabil aceleiaşi tradiţii grafice, numai cu ş muiat (v. observaţia lui Gheţie, Istoria, p. 82, pentru perioada 1532-1656: „In Moldova nu descoperim [...] decât rostiri moi: greşeşte (Varlaam), slujeşte (Lucaci, Varlaam). Textele rotacizate notează de regulă rostirea moale a celor două consoane".
2.3.1.1.5.	Aceeaşi fluctuaţie a fenomenului este ilustrată, în scris, şi de variantele verbale: persoana a IlI-a sg. reflexiv să să-mfrămşâdză (oct. 52710), imperativ înfrâmşâdză-l (oct. 40730) care, în paralel, prezintă şi pe ş „moale": ind. im-perf., pers. a IlI-a sg., îmfrânşeâ (nov. 18576) - aici trebuie făcută observaţia că la acest timp verbal Dosoftei scrie totdeauna, pentru verbele de conjugarea I, Â-, infinitiv: a-ş înfrămşeâ (oct. 51710). Poate fi invocată şi afirmaţia lui Arvinte din ST.L.DT., p. 7, I.3.4.O., conform căreia „în silabă finală, rostirea muiată a lui ş duce la apariţia vocalei e“.
2.3.1.1.6.	Verbul a se însănătoşi [< în- + sănătos (< lat. vulg. *sanîtosus < *sa-nîtatosus < sanîtatem)] cunoaşte velarizarea la: ind. perf. s., persoana a IlI-a pl., reflexiv să însănătoşâră (sept. 7723, mart. 16/9) şi la participiu fu însănătoşât (febr. 6277). Numai la prezent, persoana I sg., şi la perf. s., persoana a IlI-a sg., ind., apare cu ş palatal: mă însănătoşedz (dec. 221723), să-nsănătoşe (nov. 1167 13). De precizat că în DA nu sunt înregistrate atestări din operele mitropolitului.
2.3.1.1.7.	Verbul a înşela (< lat. *insellare < sella) reflectă, în mai mare măsură, variaţii în transcriere. Astfel, pentru pers. a IlI-a pl., prez., avem: să-nşâlă (apr. 81710), dar nu vă înşelareţ (mart. 4575); la: ind. perf. s., persoana a Il-a sg.: le-nşălâş ( mai 118735), cu dispariţia lui i final nesilabic după ş; la perf. c., pers. pers. a IlI-a pl., ind.: au înşălat (iun. 155725), dar şi au înşelat (iun. 150725); la gerunziu: înşălând (febr. 88734, apr. 7871, mart. 46726), dar şi înşelând (mai 128729 ). E velarizat prin ş este prezent şi în pluralul înşălările (mart. 56717). în ceea ce priveşte substantivul înşelăciune nu se poate spune care variantă este predominantă, căci acest cuvânt apare şi cu ş dur: înşălăciune, -i (ian. 3717, 4712, mart. 45vbi77, mai 108729, 120734, 129729, 132727, iun. 150731), alături de o formă cu greşeală de scriere: înşălăciune, în care există confuzia între slovele e = M = eâ, dar şi cu ş muiat: înşelăciune (sept. 3875, oct. 71714, 8473, nov. 14477, 163716, dec. 221717, mai 11276). Nu există o fixare a normei în scris nici în cazul redării adjectivului, căci, o dată, apare: „înşălaţii ellini" (apr. 86731)
247
şi, altă dată, „a idolilor leage iaste înşelată, rătăcită11 (iun. 152723). Aceeaşi situaţie este reflectată şi în subst./adj. creat cu sufixul de agent -tor, -toare: înşălătoare (apr. 67727), respectiv: înşelători (dec. 240725), înşelătoriul (oct. 48712).
2.3.1.1.8.	Substantivul mişelătate [< mişel (< lat. misellus) + suf. -ătate] apare scris cu -şă-, mişălătate (mai 109722), în paralel cu -şe-: mişelătate (ian. 1573). Substantivul feminin mişea apare cu -eâ- nevelarizat în trei ocurenţe: oct. 8276, nov. 162711, ian. 29714, dar, velarizat, la sg. art., mişăoa (dec. 21274), alături de mişeaoa (iun. 15772).
2.3.1.1.9.	Gerunziul verbului a ieşi (< lat. exire), negat cu prefixul ne- este prezent, într-o situaţie, cu i velarizat prin şuierătoarea ş: neieşând (mart. 40725), iar de două ori, nevelarizat: neieşind (dec. 21079, mart. 26vbl76).
2.3.1.1.10.	Cuvântul bg. nadyuia > rom. năduşi apare în VS cu -şâ< să (o) năduşâscă (sept. 4731), reflexiv să nu să năduşâscă (febr. 8073); în rest, este scris cu i: năduşi (nov. 148716), s-au năduşit (nov. 123714), năduşind (febr. 53733) etc. Substantivul apare, în schimb, în varianta velarizată: năduşâlă (dec. 213720).
2.3.1.1.11.	Verbul a obârşi [de la obârşie < (v. sl. orptu/h)-. cf. v. sl. 0Ephu/jrn] prezintă fenomenul în discuţie doar la conjunct, prez. sg. şi pl. să obărşâscă (nov. 14576, febr. 67720, mart. 4278) şi în varianta cu metateză (grafică): să obrăşâscă (sept. 25710, nov. 155719, ian. 20714). La celelalte moduri şi timpuri este scris i: (să) obărşiră (nov. 18379, ian. 32711, febr. 72711), obărşind (ian. 14718, dec. 190717 etc.).
2.3.1.1.12.	Cuvântul orăşean [< rom. oraş (< magh. văros) + suf. -ean] prezintă fenomenul velarizării la forma masculină de singular: orăşan (dec. 228716, mai 122724). Forma feminină de singular, într-o singură ocurenţă, la dativ: unii oră-şeance (dec. 20277), cât şi pluralul orăşeani, -i, cu numeroase atestări (oct. 727 26, 77716, 88710, nov. 12478, 157712, 19, 18272, dec. 24774, ian. 2771, 28735, febr. 54728 etc.), apar cu e nevelarizat.
2.3.1.1.13.	Verbul a păşi [< pas2 (< lat. passus)] apare cu -eâ- velarizat prin ş numai la conjunct., pers. a IlI-a sg., prez.: săpăşâscă (febr. 68735).
2.3.1.1.14.	Rostirea velară a lui ş este ilustrată şi de cuvântul posluşanie (< slavonul mcacpuuHHâ)-. nov. 171712, 172734, dec. 196722, 203724, mart. 17/6, 2577, 34732. ^
2.3.1.1.15.	In adjectivul roşu (< lat. roseus, -a, -um), cu o singură atestare: dec. 23071, ne întâmpină rostirea dură a lui ş.
2.3.1.1.16.	Verbul a să săvârşi (< slavonul chsphWHTH), la conjunct., pers. a IlI-a sg., apare cu -şâ-\ să să săvărşăscă (ian. 20732), faţă de să săvărşeaşte (sept. 4711). Tot aici trebuie menţionat şi verbul a fărşi (< slavonul chsphu/HTH), care prezintă velarizarea la conjunct, prez., pers. a IlI-a sg.: să fărşâscă (ian.
248
32736, apr. 8873), alături de săfărşesc (nov. 150730). Varianta cu metateză grafică şi cu s protetic are numai -şâ-\ să sfrăşâscă (nov. 157731); să sfrşâscă (ian. 1573), cu ă sincopat.
2.3.1.1.17.	Verbul a stropşi „a strivi; a călca în picioare44 (< v. sl. shtrositi, cf. bg. cmpma) la conjunct, prez., pers. a IlI-a sg., are eâ velarizat prin ş: să o strop-şăscă (sept. 2678).
2.3.1.1.18.	Cuvântul şerb (< lat. servus), în forma de feminin (< lat. servă) prezintă, în majoritatea cazurilor un ş dur: şarba (sept. 5711, nov. 16275, 168726, dec. 205727, 32, febr. 58721, mart. 2737, 3/29, 49712), neart. şârbă (oct. 4571, ian. 18712, mart. 11/2), vocativ şarbo (apr. 66728). în text este întâlnită, în două ocurenţe şi varianta cu ş muiat, la gen.-dat.: şearbei (oct. 5677, dec. 205715).
2.3.1.1.19.	Substantivul şeruitură „pictură, tablou44; „chip, înfăţişare, aspect44 [< şerui (< şar < slavonul uupi + suf. -ui) + suf. -tură] apare cu e palatal (oct. 547 33, dec. 18973, ian 33717, 44721, febr. 8274) de cele mai multe ori. O singură dată există şi varianta cu velară: şăruitură (sept. 4/9).
2.3.1.1.20.	Verbul a şedea (< lat. şedere) cunoaşte, la Dosoftei, varianta velară la ind. prez., pers. a ni-a pl.: şăd (apr. 101716), dar, în paralel, şed (oct. 78730) şi, tot cu ş dur, la conjunct, prez., pers. a IlI-a sg.: să şâdză (oct. 53723, dec. 209711,24678, ian. 23713, apr. 82727).
2.3.1.1.21.	Diftongul -eâ- velarizat prin ş este atestat şi în adjectivul vlăşesc: „ţara vlăşâscă“ (mart. 3379-10).
2.3.I.2.O.	O altă situaţie prezintă textul lui Dosoftei (v. şi Al. Rosetti, B. Caza-cu, L. Onu, ILR, p. 138-139) când ş se află în silabă finală, când i final (asilabic) amuţeşte şi dispare din scriere, datorită durificării acestei consoane, cu toate că, după ş este notat semnul a sau nu este notat nimic. De menţionat că există cazuri în care acelaşi cuvânt apare cu i final mut sau nescris, în paralel cu i scris, redat prin /' h, ii, dar sunt rare, putând fi considerate excepţii. Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu fac precizarea că „notarea lui a după şt final44, credem noi şi că după ş, este „o influenţă a scrierii ruseşti, pe care nu numai Dosoftei, ci şi tipografii o cunoşteau foarte bine44 (op. cit.). N.A. Ursu, în Pref. la PsV (p. XLVII-XLVIII) optează pentru transcrierea lui ş fără i consonant final, specificând că Dosoftei nu-1 notează „la unele forme verbale sau pronominale şi la pluralul unor substantive când consoanele precedente (x, s, m, U, ui) sunt scrise în rând şi au deasupra paieric, cât şi atunci când sunt suprascrise, deoarece reprezintă pronunţarea dură a consoanelor respective, existentă şi astăzi în graiurile româneşti nordice44. Cercetătorul consideră însă că „spiritul44 notat în finalul unor cuvinte se datorează „eventual copistului sau tipografilor44.
în cercetarea de faţă s-a optat pentru transcrierea fără i final, notat prin semnul a sau prin „spirit44, dar pentru transcrierea sa când apar - rareori - slovele: u, /.
249
2.3.1.2.1.	Atestări pentru forme verbale care reflectă această situaţie: te aflaş (oct. 48733, apr. 64v/l, 67713); mi-agiutaş (mai 119722); „a ce arsăş inema mea?“ (mart. 43737); avuseş (iun. 153716); cunoscuş (iun. 155732); cutedzaş (apr. 73712, mai 118715); dzâseaş (mart. 31711); imperativ ieş, verbul „a ieşi“ (nov. 105711, apr. 72717, 75737) şi să ieş (mart. 2725, apr. 66729); [\]nşălaş (mai 118735); giudecaş (oct. 69726); giuruiş (mai 118714); hrăniş (iun. 149725); ne-ndireptaş (mai 188711); nu te întinaş (apr. 74734); pers. a O-a sg. prez. „cui ne /<xy“(mai 142728) şi să nu-ţ laş (dec. 195720); te lipiş (nov. 167713); lipsiş (dec. 212718); luaş (nov. 146725); meşterşuguiş (nov. 14777); nemeriş (nov. 149735 ); nu putuş (oct. 8377); (te) rugaş (mai 12071-2); ruşinaş (mai 119723); sâmţâş (mart. 44717); socotiş (mart. 3477); nu... spusăş (mart. 43737); (o) tremisăş (mart. 13/17); vădzuş (apr. 8979, mai 117719); uitaş (nov. 149719 ). Cum se poate sesiza cu uşurinţă, ş final dur apare mai ales la ind. perf. s., pers. a Il-a sg., şi, de câteva ori, la ind., imperativ şi conjunct, prez.
2.3.1.2.2.	Atestări pentru pluralul unor substantive: bătăuş (mart. 18/15), cu menţiunea că generală este varianta de plural articulată bătăuşii (febr. 85725 ş.a.); bogătaş (dec. 21679, mai 130711); călugăraş (nov. 110728, dec. 190714, ian. 35719); cămeş (nov. 143720, mart. 37730, mai 121729, iun. 161728); cătuş (nov. 104716, 119722, mart. 37715); cetaş (sept. 29715); cuconaş (dec. 154712, 192727, febr. 6576, iun. 151714); acei închiş (sept. 3777); înş (oct. 94732, nov. 100728, dec. 239722, febr. 5277, mart. 9/2 etc.); logoş „pitici14 (oct. 45735, 6973,17), în paralel cu logoşii (oct. 6978); mănuş (oct. 97711) şi mxnuş (oct. 73728) - în care slova x are, probabil, valoarea de ă\ mătăş (mart. 5/25, ian. 39725); moş (ian. 16722, 25718); oştaş (mai 115711, 116717, 136729); neşte păcătoş (oct. 83736); păpuş (nov. 163728); părtaş (ian. 3478, iun. 154726); neşte pizmaş (nov. 132713, dec. 22177, 24773); neşte prădaş (nov. 153731); strămoş (dec. 217710, 21379); neşte trimiş (dec. 209710); ucigaş (sept. 2574, nov. 174725, mart.27713); vamăş (oct. 52732); vrăjmaş (sept. 3718,7/30-31), articulat vrăjmaşii (apr. 647notă marginală); uş (sept. 11731, ian. 3577).
2.3.1.2.3.	Atestări pentru adjective şi participii (majoritatea adjectivale) care prezintă fenomenul durificării lui ş final: acoş (oct. 73721); aleş (nov. 181713, dec. 20377, 208719, mart. 31730); ascunş (febr. 70721) II ascunşi (nov. 141715); bucuroş (nov. 15771); bulbucoş (ian. 447notă marginală); pl. chipeş (oct. 8877); pl. cinsteş (oct. 46725); subst. şi adj. credincioş (sept. 7726, oct. 62722, dec. 21679, ian. 26716, febr. 77716, mai 127716); deşcinş (ian. 21710); frumoş (febr. 57724, apr. 88722); găvănoş (oct. 42721); groş (oct. 55729); îndrăznicioş (mart. 45733); întinş (apr. 81714) // întinşi (dec. 23779); mincinoş (nov. 148719); mân-găioş (nov. 183715); muricioş (nov. 164721); neatinş (dec. 22472); necredincioş (sept. 1379, dec. 214712, febr. 50712); nesomnoroş (nov. 158724); nevederoş
250
(nov. 177726); prinş (sept. 34734, nov. 14373) // prinşi (oct. 91717, nov. 119721); puş (oct. 84715, dec. 219713); rămaş (oct. 4672); sănătoş (oct. 91721, dec. 207731, mart. 12/20, apr. 7771); scoş (nov. 147715, febr. 51715); sâmţâcioş (nov. 125732); spărioş (apr. 8977); spurcăcioş (mart. 18/25); stânş (ian. 10718); stricăcioş (nov. 163716); strânş (nov. 16574, febr. 5179); supuş (dec. 21479); traş (nov. 17877, dec. 23472, febr. 51718); trimiş (dec. 226734, mart. 22/34); ţăpuş (sept. 3773, oct. 63729, dec. 208720, 215730, ian. 7735, 18720, mart. 627
12)	// ţăpuşi (mai 118723); uciş (oct. 94730-31, dec. 23471); vărtoş (nov. 105714, 113727, ian. 8730, mart. 4578); vărtoş (sept. 275, dec. 244721) // vârtoşi (sept. 3873); vărtucioş (nov. 104716, 130723, mart. 45733); vărtucioş (oct. 81713, dec. 202721); vederoş (oct. 5977); voioş (ian. 38723, mart. 21/32, mai 117728).
2.3.I.2.4.	Atestări pentru pronume (adjective pronominale) şi adverbe care se compun atât cu pronumele reflexiv îşi, cât şi cu particula de întărire -şi cu i final mut: aceastaş (sept. 2711, 1673, dec. 18975, febr. 62720); acestaş (febr. 85714); aciiş (febr. 86718); acmuş (nov. 14279, 146722, dec. 187717, iun. 152735, 1557 17); aşeaş (sept. 2713, oct. 94714, nov. 98733, dec. 24373, ian. 578, 16/30, 317 27, iun. 15379); atunceş (oct. 47715, nov. 150728, dec. 237711, ian. 7732, febr. 56724, mart. 5774); careaş (oct. 80722, iun. 161733); căruiaş (nov. 18675, dec. 188733); careleş (nov. 163733); cevaş (sept. 20732, ian. 6720); cineş (nov. 129712, 150724, 163733, 34, dec. 19277, mart. 45714, 45728, apr. 63717); cu-muş (oct. 5177, nov. 10974,124713,152734, ian. 26717, febr. 6077, 71727, mart. 3/14, apr. 79714 etc.); „cu dânş“(oct. 39720); dânşiiş (nov. 10771); dinşiş (febr. 80717); eiş (nov. 181731,184722, febr. 74726, mart. 35729); iarăş (sept. 23726, 3577, oct. 50713, 8079, 92731, 96722, nov. 11575, mai 111733) // iarxş (nov. 18075, ian. 4736) // xrăş (oct. 92712), de două ori apărând şi varianta iarăşile (ian. 7731, mai 114715); încăş (dec. 192736); însăş (sept. 1171, 1874, 20729, 26724, ian. 49710, febr. 53730, mart. 26bi79, 37720, iun. 157724) // înseş (nov. 14578, mart. 67724); însuş (sept. 38710, oct. 43725, 69725, nov. 12173, ian. 33718, mart. 2774); înşiş (mart. 49714); niceş (sept. 6/5, oct. 41719, 71714, nov. 13177, 15176, 166727, dec. 218727, 224715, ian. 576, mai 10676, 106721, 113720); totuş (oct. 58731, mart. 27718, apr. 73722) // totuşi (nov. 137719); şieş (febr. 54735); \î]ş (nov. 14277, mai 107719, 23,10973).
2.3.I.3.O.	Rostirea palatală a lui ş se întâlneşte în cuvântul aşa (< eccum + sic + -a > *acşia > aşia, cf. Arvinte, ST.L.EX., p. 7, 1.3.5.1.), care a avut, în româna comună, un ş palatal. în grafia chirilică a lui Dosoftei acest adverb este redat prin aş A, formă care „trebuie transcrisă aşea“ (v. Arvinte, loc. cit.), pentru că, în dialectul nordic, moldovenesc, rostirea cu ş muiat „a durat din latina populară până în secolul al XIV-lea‘*, dar „la nivelul limbii literare din secolul al XVII-lea [...] s-a menţinut scrierea (şi, cu siguranţă, şi rostirea, în cazul oamenilor de cultură)
251
cu şuierătoarele muiate11 (ST.L.FAC., p. 56-57,1.3.5.2.). Cuvântul are o frecvenţă mare în text: sept. 2078, 35728, 3677, oct. 4871, 88722,23, 9775, nov. 141719, 148721, dec. 188729,30, ian. 2711, febr. 73726, mart. 2735 etc. (v. şi atestările de la paragraful 2.3.1.2.4. pentru aş Aş).
23.13.1.	Caracterul palatal al lui ş este ilustrat şi de substantivul boaşă, cu ocurenţe numai pentru forma de plural, boaşe (sept. 25718, oct. 74734, nov. 109713, febr. 6275, 8773), în paralel cu varianta boşii (oct. 7478); pentru singular există o unică atestare, cu e neaccentuat > i: boaşile (oct. 75723), un cuvânt cu origine necunoscută.
23.13.2.	Aceeaşi situaţie o prezintă şi substantivul beşică (mart. 29728), care păstrează pe e etimologic (< lat. bessica = vessica), precedat de labială nevelariza-tă. Acest cuvânt a fost acceptat în limba literară actuală în varianta cu ş dur: băşică (v. CADE, Şăineanu, DU, DEX, Arvinte, ST.L.EX., p. 9,1.3.5.2.O.).
2.3.13.3.	In silaba finală, rostirea muiată a lui ş duce la apariţia unui -e, cum reflectă cuvântul - diminutiv cărăruşe (oct. 4677, 8174, iun. 156729) [cărare (< lat. carraria)].
23.13.4.	Cuvântul cenuşă (< lat. *cînusia) ilustrează numai rostirea cu ş final muiat + -e\ cenuşe, neart. (dec. 20375, febr. 73720, 76723, mart. 39734, 41722, 5178) şi, articulat, cenuşea (sept. 2176, mart. 33715,49715, mai 14472).
23.13.5.	O situaţie similară se întâlneşte în: subst. fem. chizeâşe (v. chezaş < magh. kezes): apr. 65723, 6571, 37, iun. 159730; adjectivul, formă feminină, cinsteşe (iun. 162730) (cf. cinste < v. sl. cisti, cinste < v. sl. cistiti); subst. costişe [< coastă + suf. -&y(ă)] (febr. 79726, 80730), care apare şi articulat, costişea (febr. 69728); subst. culeâşe „un fel de terci“ (sept. 25716) (< sb. kulijes, bg. kulijasa; pentru discuţia etimologică v. DA); adj .faeşe („corespunde unui cuvânt unguresc *fajos, derivat din faj «neam», «ras㻓, DA) (dec. 225724); în singularul substantivului faşă: fâşe (dec. 22777, mai 140731 (< lat. fascia)] adj. la sg. fem. fireşe (nov. 171720, mart. 26bi7l2) // hireşe (dec. 236728) // hirişe (nov. 13276) (fire + suf. -eş); subst. fem., art., moaşea (cf. alb. moshe) (sept. 10728, ian. 15730, mart. 27727), neart. moaşe-sa (oct. 92727) şi, la gen., „casa moaşii“ (nov. 101734); subst. mişea (< lat. mîsellus) (oct. 8276, nov. 162711, ian. 29714), art. mişeaoa (iun. 15772); adj. mişea (apr. 69723), art. mişeale (ian. 14734, mart. 41715); în forma de sg. a subst. mănuşă [< mână (mână) + suf. -uşă]: mănuşea (nov. 1187 28); în forma de sg. nănaşe-sa (oct. 5477), scris şi nânaşe (oct. 45725) [< nun (< lat. nonnus, nonna) + suf. -aş]; adj., forma fem., nepărtaşe (dec. 245711); singularul substantivului platoşe (ian. 10728, febr. 59733) [(et. nec.; cf. germ. plat(te), blat(te)\, adj., la sg. fem., vrăjmaşe (nov. 13272) [cf. vrajbă (< v. sl. vra-zida sau cf. v. sl. *vrazîdîbînu, CADE, Ciorănescu, DER) + suf. -aş]; subst. fem., art., ucigâşea (mart. 61712) (< ucig + suf. -aş); subst. uşă (< lat. ostia), în nume-
252
roase ocurenţe: art. uşea (sept. 11722, oct. 42732, 54735, nov. 183721, dec. 2217 30, mart. 31712, 55728, apr. 74730 etc.), neart. uşe (sept. 11713, oct. 4776-7, 77728, nov. 125728,133728, ian. 25714, febr. 71731, mart.53718 etc.).
2.3.1.3.6.	Caracter palatal are ş în cuvântul deşert (< lat. desertus), subst. şi adj.: la sg. deşert (sept. 3726, nov. 150719, dec. 236713, ian. 38734, mart. 11/8 etc. ), la pl. deşerţ (mai 116726) şi deşearte (ian. 10722, febr. 55733, 5977, apr. 84717, 101720, mai 134725); verbul a deşerta: deşertâsă (febr. 80720), part. deşertât (febr. 81711).
2.3.1.3.7.	Situaţia verbului a greşi este prezentată în paragraful 2.3.1.1.4. Aici înregistrăm numai atestările în care apare pluralul substantivului greşeală, cu ş muiat: greşeâle (oct. 4578, nov. 15276,11, febr. 73716, mart. 30716, apr. 63716, 66737, 67733, mai 115737, 134729).
2.3.1.3.8.	Nevelarizat este e după ş în forma verbală de conjunctiv prezent, pers. I pl.: să ne-mfăţăşem (mart.l 1/9) (derivat din făţiş).
2.3.1.3.9.	în conjugare, verbul a (să) înfricoşa (derivat din fricos), scris cu îm-, prezintă numai grupurile sonore -şe, -şeâ sau -şi-: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg., să-mfricoşe (oct. 76730, mai 119722), m.m.c.p., pers. a ffl-a sg., să-mfricoşeâsă (apr. 86721), imperativ nu te îmfricoşeâ (nov. 16876), gerunziu îmfricoşindu-să (febr. 71726). Grupul sonor -şi- apare şi în substantivul, la pl., [î]mfricoşituri (iul. 1716). Aceeaşi situaţie o prezintă şi varianta cu în- iniţial, în cazul verbului: să înfricoşeâdze (dec. 234714), nu mă înfricoşeâ (mai 118734), să înfricoşeâţ (mart. 4574), înfricoşind (oct. 87711, dec. 226726, ian. 46717, apr. 85723), part. înfri-coşeăţ (apr. 97719 ) şi în cazul subst. înfricoşituri (mart. 58725). Atestăm şi o variantă de gerunziu, formă negativă: neînfricoşindu-să (apr. 92723).
2.3.1.3.10.	Aceleaşi grupuri consonantice apar şi în conjugarea verbului a înfăşa (< lat. in + fascio, -are): îmfăşe (mai 120712), în paralel cu înfăşe (sept. 38727), înfăşind (sept. 14731, 37730, febr. 6677, mart. 28725), am înfăşeăt (nov. 102719). Ş dur apare o singură dată în conjugare, la ind. perf. s., pers. a IlI-a pl.: înfăşară (sept. 37735, oct. 6778).
2.3.1.3.11.	Caracterul palatal al lui ş este reflectat şi în formele verbale: a-ş în-frămşeâ (oct. 5179), îmfrânşeâ (nov. 18576) şi în subst. înfrămşeărea (ian. 9712).
2.3.1.3.12.	Verbul a îngrăşa [< „lat. *in-grassio, -are (din grassus = crassus, cf. lat. clas. inc ras sare)'', DA], cu o singură ocurenţă, prezintă pe ş muiat, la modul gerunziu, îngrăşind (nov. 110734).
2.3.1.3.13.	Şuierătoarea muiată apare şi în subst. însănătoşeârea (nov. 1807
31), în forma de perf. s. a verbului a însănătoşi: să-nsânătoşe (nov. 116713), precum şi în variantele corespondente neprefixate: sănătoşearea (febr. 56732), -l să-nătoşe (ian. 7737), sănătoşindu-să (mai 126733). Participiul este redat cu ş velar: sănătoşat (mai 10978).
253
2.3.1.3.14.	O situaţie asemănătoare se întâlneşte în cazul substantivului învoe-şeâre (nov. 168713) şi al verbului să-mvoeşă (oct. 59713, nov. 16571). Se observă că -ă > -e după ş în special la persoana a IlI-a singular, la indicativ, perfect simplu (verbe de conjugarea I). Aceste forme verbale sunt frecvente în textele redactate în secolul al XVI-lea, prin urmare, apariţia lor în textul studiat s-ar putea explica prin păstrarea tradiţiei.
2.3.1.3.15.	Verbul a înşela, pe lângă variantele cu ş velar (v. 2.3.1.0.), cunoaşte şi variante cu ş muiat: să înşeale (nov. 15378, mai 107728), înşelând (mai 128729), au înşelat (iun. 150725), nu vă înşelareţ (mart. 4575).
2.3.1.3.16.	Cuvântul muşiţă - „ţânţar“ (< bg. Mytuutţa, ser. musica) apare, la Dosoftei, în forma de plural, cu ş palatal: muşiţe (ian. 12730). Mai există o atestare a cuvântului, cu acelaşi sens, dar cu n pentru ţ: muşine (dec. 24275), împrumut, probabil, din pol. muszyna.
2.3.1.3.17.	Verbul a obârşi (v. 2.3.1.1.11.) prezintă, la reflexiv, grupul consonantic -şA-\ „să obărşeaşte vreamea“ (apr. 76712).
2.3.1.3.18.	Nici substantivul răşină (< lat. resina) nu prezintă fenomenul vela-rizării: răşină (sept. 7726, nov. 175736, dec. 208718, mart. 5774).
2.3.1.3.19.	Urmând, în scris, tradiţia literară, chiar dacă la nivelul graiului popular şuierătoarele dure aveau circulaţie, Dosoftei notează, consecvent, grupul -şA- în formele numeralelor: şase (< lat. sex), şapte (< lat. septem). Astfel, în textul VS apar: num. cârd. şeâpte: oct. 4071, 6779, nov. 99730, 14571, dec. 204718, 223722, ian. 7731 etc., num. ord. al şeâptele (oct. 60731, 9371, dec. 23971 ) şi num. compus şeaptedzăci (oct. 95730, nov. 147718, 170726, 175714,30, dec. 22726, ian. 3733 etc.); num. cârd. şeăse (sept. 2726, oct. 3976, nov. 15879, dec. 22376, ian. 15716 etc.), num. ord. cu diferite variante pentru fem. şi mase.: a şea-sea (dec. 246716, mai 128736), pentru fem., dar şi pentru neutru: a şeasea săbor (ian. 29721), mase. al şeas (sept. 18725), „ceasul al şeasea de dzî“(ian. 31720), al şeasele (mai 144729), al şeaselea (nov. 12779), al şease (oct. 64731, nov. 105724,110722).
2.3.1.3.20.	Lat. serva (v. paragraful 2.3.1.1.18) apare, la dativ, sg. şi pl., cu ş palatal: şeârbei (oct. 5677, dec. 205715), şeărbelor (mai 117734). Mai frecventă, cum se poate vedea în paragraful amintit, este varianta cu grupul consonantic -şâ-,
2.3.1.3.21.	Un cuvânt intrat în limba română prin mai multe filiere, este subst. şaică „ambarcaţiune cu vele sau cu vâsle, cu fundul plat, folosită mai ales la transportul mărfurilor; luntre*1 (< tc. şayka, bg. tuauxa, ser. sajka, magh. sajka) redat, în scris, de Dosoftei, cu ş palatal: şeâică (sept. 2674, iun. 148724,26), pl. şeici (mai 128718).
2.3.1.3.22.	Oscilaţii în scrierea cuvântului şarpe (< lat. serpens) nu există, generală fiind varianta cu şuierătoarea muiată: şeârpe(le) (oct. 50722, 8072, nov.
254
12877, 151710, dec. 18779 etc.), gen.: şearpelui (sept. 1478, mart. 4775), pl. şerpi (oct. 41720,47719, 79714).
2.3.1.3.23.	Discutând cuvântul şatră (< bg. uiampa, manrbp, ser. şatra, sator, magh. sâtor, tc. gadir), Arvinte, în ST.L.FAC., p. 57,1.3.5.12., îl califică drept un „împrumut recent“, menţionând că apare şi la Dosoftei, în PsV, p. 806, 914 în forma de plural, cu ş muiat. Autorul constată că acest cuvânt a fost „încadrat în grupul de substantive cu -â- în radical, de tipul faţă (< lat. *facia, în loc de facies), al cărui plural trebuia să fie faţe, dar, sub influenţa unor substantive ca fată, pl. fete, masă, pl. mese, pată, pl. pete, al căror -e- de la plural se explică prin evoluţie fonetică normală, a devenit la plural feţe. Tot aşa, de la şiatră, pluralul ar fi trebuit să fie, şi a fost un timp, şiatre“. N.A. Ursu interpretează grafia şeatre de la Dosofei, PsV, ca şetre, ca şi în cazul altor cuvinte cu şuierătoarea ş: şede, şese, şepte, ureşte, aşe, cămeşe (Pref la PsV, p. XLV). In VS apare o singură atestare pentru acest cuvânt, în forma de plural articulat: şeatrele (mai 13172), atestare care nu este înregistrată în DLR\ ea nu este cuprinsă nici în glosarul lui Lacea. Deşi fenomenul închiderii diftongului -eâ- la e caracterizează graiul epocii, nu credem, totuşi, că, în acest caz slova  notează un e curat ci, dacă nu un -eâ-, cel puţin un g foarte deschis (în alte multe situaţii trebuie însă interpretat ca -eâ-). Această slovă notează, totodată şi caracterul muiat, palatal al şuierătoarei.
2.3.1.3.24.	Verbul a şedea (< lat. şedere) ilustrează, în general (v. excepţiile pentru ş dur în paragraful 2.3.1.1.20.), un ş muiat: şeâde (sept. 15722, nov. 10478, 151715, 16071), săşeâdză (nov. 160733), şedea (ian. 19710, mart. 11/5), şedzuiu (oct. 82724), (să) şedz (nov. 16072,7, 171736, mart. 24/10), şedzu (nov. 168711, dec. 189730, 213718, 215726, febr. 5476, mart. 27**71), şedzură (nov. 118721, ian. 2877), au şedzut (febr. 65728), am... şedzut (dec. 221722), şedzând (sept. 35727, oct. 95723, dec. 23672, ian.32734, febr. 61717) // şedzind (sept. 36735).
2.3.1.3.25.	Cuvântul cunoscut în variantele: şarvana, şavana, literar: şabana, şabanale (< tc. şebane), cu sensul de „haină scumpă, asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau mai ale vornicii, aprozii şi copiii de casă la nunţile domneşti44, apare la Dosoftei cu e după ş: şervăneaoa (mart. 12/24). Probabil că este vorba despre păstrarea lui e etimologic, palatal. Evoluţia ulterioară, la a, s-a produs sub influenţa rostirii dure a lui ş. De menţionat că atestarea este înregistrată în DLR ap. TDRG.
2.3.1.3.26.	Pronumele reflexiv, formă accentuată şie apare numai cu ş muiat (nov. 16676,177721, dec. 204710, mart. 2775, mai 12971 etc.).
2.3.1.3.27.	Caracter palatal are ş când este urmat de diftongul -iu- în următoarele situaţii: verbul a iuşura: iuşiureadze (dec. 194732), verbul a mieşura: micşiu-reâdză (nov. 163727), micşiuredz (nov. 14676) şi subst., la pl., păşiuni (nov.
255
119727) // păşuni (ian.15714) (păşune < lat. pastio, -onem) - de precizat că varianta substantivală nu este înregistrată în DLR în scrierile mitropolitului, prima atestare fiind din Cantemir, IST. 86 (se mai întâlneşte şi la R. Greceanu, CM II, 177, cf. 185).
2.3.1.3.28.	Din rândul acestor exemple se pot extrage câteva, care să se subsumeze aşa-numitelor forme „hipercorecte“ sau „hiperliterarizate“: tngrăşind (nov. 110734), înfăşind (sept. 37730), dar, cu îm- iniţial: îmfăşindu-le (ian.2714).
2.3.2.0.	Velarizarea prin j (z). Şuierătoarea sonoră j (z) cunoaşte acelaşi tratament de velarizare sau de înmuiere, ca şi corespondenta ei surdă, ş. Fenomenul are loc numai în cuvinte care nu sunt de origine latină, deci în împrumuturi străine (v. A. Philippide, Orig. rom., II, p. 45, Arvinte, ST.L.EX., p. 58,1.3.6.O.) şi are loc în paralel cu velarizarea prin ş. în Moldova secolului al XVII-lea se constată păstrarea tradiţiei grafice cu jM (j’eâ), de provenienţă maramureşeană (cf. G. Ivănescu, Probi, cap., p. 259). Caracteristic este pentru scrisul lui Dosoftei amestecul de forme velarizate şi nevelarizate. De reţinut este observaţia lui G. Ivănes-cu, Probi, cap., p. 245: „înclin pentru ipoteza că şi în secolul XVII clasa cultă moldovenească pronunţa să, sî, ză, zî şi că grafiile cu şe, şi, je, ji se explică prin tradiţia ortografică din acel timp. Trebuie să admitem totuşi că, măcar din când în când, clasa cultă pronunţa şi se, si, ze, zi, întocmai cum e cazul cu clasa cultă moldovenească de azi (limba scrisă influenţează doar asupra limbii vorbite)14.
Din punct de vedere al repartiţiei teritoriale a fenomenului în graiuri, „aria de răspândire a fenomenului velarizării vocalelor anterioare e, i > ă, â după şuierătoarea sonoră j coincide cu aria fenomenului velarizării prin ş“ (Bîrleanu, Graiurile, p. 172).
2.3.2.1.0.	La Dosoftei, un cuvânt foarte impotant în cultul religios, cu o mare frecvenţă în scrisul său, este jertfă, alături de jertfi, jertfelnic, jerţfişte şi de participiul jertfit. Şuierătoarea sonoră z- din v. sl. zrutva (sb. zrtva) are numai reflexul jâ-, deci velar, alături de, obişnuitul în epocă, grup consonantic -rtv-. Astfel, acest cuvânt apare în grafia: jârtvă (dec. 218714, 220717, 235733, 244714, febr. 82711). Verbul a jertfi (derivat din jertfă), la conjunctiv prezent, pers. a IlI-a sg., este scris să jârtvâscă (dec. 218719, 234729, 235732, 23875, 242714), iar, la supin, de jârtvit (dec. 23874). Interesant este că situaţia de mai sus pare a fi o excepţie în redarea acestui cuvânt, deoarece autorul preferă şi promovează în paginile VS varianta cu metateză (grafică), în care r este dur, iar â sau ă după j este sincopat. Astfel el rupe grupul consonantic -rtv- în două, nepărăsind etimonul slav, ci, din contra, menţinându-1: jr iniţial - vocala ă (â doar într-un singur caz) -tv, dar şi jr-ă-t-ă-v (n). Verbul apare scris şi: a jrătvi (sept. 3575), să jrătvâscă (sept. 4724, oct. 58724, 7676, nov. 136727, 143728, dec. 21477 etc.), am jrătvit (nov. 10278, mai 108730), jrătvăsc (mart. 5978), în forma de
256
participiu: jrătvit, jrătviţ (sept.6r/19, mai 11574). Substantivul, întâlnit într-un număr mare de ocurenţe, este notat, la sg.: jrătvx (oct. 51728, 5774, 64732-33, 6774, 23, 91723, nov. 10172, 13579, 137714, 137724, 142730, dec. 195715, ian. 20722 etc.) // jrătvh (febr. 61718), pl.jrătve (oct. 50717, 9775, nov. 115730, 136721, 163732, 16371, 175724,25, 18373-4, dec. 195719 etc.) şi, cu sincopa lui ă,jrtvă (oct. 39732, ian. 2071), art. jrtva ( ian. 20719 ). O singură dată apare şi grafia cu â: jrâtvă (dec. 203721).
V. sl. zrutviniku (cf. şi sb. zrtvenik, bg., rus. zertvenniku) apare în două variante: jrătăvnic (oct. 51725, 52728, 757 sinonim marginal pentru „vetrile ido-leşti“ din text, 80734, nov. 121729) şi jrătvănic (nov. 108710). în DA, s.a., nu sunt înregistrate atestări din VS.
în text mai apare şi substantivul, la singular, jrătvişte (apr. 102710, mai 1147 11), la plural, jrătviştile (apr. 102713, mai 11575).
2.3.2.1.1.	Verbul a sluji (< v. sl. cawikhth) cunoaşte velarizarea prin j numai la ind. prez., pers. a IlI-a pl.: slujăsc (mart. 25722) şi conjunctiv, pers. a IlI-a sg. şi pl., prez.: să slujâscă (oct. 67731, nov. 157730, dec. 216721, ian. 24721, mai 106721); în alte situaţii, sub influenţa radicalului slavon, fenomenul nu se întâlneşte. Astfel, apar după j atât -e-, cât şi -eâ-: la ind., pers. I sg. prez.: slujesc (apr. 89711), a IlI-a pl. slujesc (mart. 46721), a IlI-a sg. slujeâşte (mart. 25726, mai 114713). în rest, în text sunt numai realizări cu şuierătoarea muiată: sluji, slujit, slujitori(u).
2.3.2.1.2.	Verbul a jelui (< v. sl. zalovati), pentru ale cărui atestări cu j muiat v. 2.3.2.3.I., există, de câteva ori, şi cu velară: jăluindu-ş (nov. 156722), au jăluit (nov. 17476), ş-a jălui ( dec. 23575).
2.3.2.1.3.	Oscilaţie în redarea cu j dur sau moale se întâlneşte şi în cazul verbului a tânji (< v. sl. txxhth) care apare atât cu -ji-\ tânjind (mai 133735), cât şi cu -jâ-\ tănjănd (mart. 35720).
2.3.2.1.4.	J velarizat se întâlneşte şi în adjectivul vitejesc [< viteaz (< v. sl. vi-tenzu sau, cf. CADE, v. sl. vitqzi) + suf. -esc], în forma feminin sg.: vitejâscă (mai 10972,129711), dar, la masculin sg., vitejesc (apr. 8173).
2.3.2.1.5.	Numai la modul conjunctiv prezent, persoana a IlI-a, sg. j dur este atestat în cazul verbului a griji (< bg. griză se): să grijâscă (oct. 53734, nov. 15973, apr. 85718) şi a struji (< v. sl. ctpwxhth): să-l strujâscă (sept. 24730).
2.3.2.1.6.	Fenomenul în discuţie apare şi într-un împrumut din maghiară, anume în subst. beteag (< magh. beteg), la forma de mase. pl.: betejâţălor (nov. 1257
32), respectiv verbul a beteji, în aceeaşi situaţie ca cea din paragraful anterior: să-l betejâscă (ian. 278).
2.3.2.1.7.	Fenomenul velarizării prin j este prezent şi într-un element de origine germano-săsească, analizat de Arvinte în ST.L.EX., p. 59, I.3.6.7.: subst. jac,
257
respectiv verbul a jecui. în ceea ce priveşte substantivul, autorul citat precizează că ar fi putut veni „şi din poloneză sau din maghiară, cf. pol. zak, «jaf», magh. zsâkmâny < mhd. sackmann“. Dosoftei nu foloseşte niciodată substantivul jaf\ ci numai jac (oct. 44728, 87724, nov. 160717, dec. 226712, ian. 3874, mart. 48vbi79, apr. 99736). Verbul prezintă atât varianta velarizată (cu „ă provenit dintr-un a neaccentuat al etimonului41, Arvinte, loc.cit.): jăcuia (oct. 4377) la ind. imperf., pers. a IlI-a sg., perf. c. am jăcuit (nov. 10571), conjunct., pers. a IlI-a sg., prez. să nu jăcuiâscă (oct. 87733), cât şi varianta nevelarizată, cu je-: jecuiră ( mart. 5672, mai 127719), respectiv part. adj .jecuite (ian. 36721).
2.3.2.2.0.	în acest paragraf mai trebuie reliefată o situaţie, şi anume cea în care, ca şi în cazul lui ş final, -i final asilabic, ca urmare a rostirii dure a şuierătoarei j, amuţeşte. Fenomenul se întâlneşte în formele de plural ale unor substantive, precum: rujea (dec. 21474), la sg. (< bg. pyoKa, ser. ruzd) care, la plural apare cu notarea semnului a: rujt (sept. 88715, nov. 139736); strajă (< v. sl. crpdxi, crpj-ata) prezent în text în această variantă, la singular, alături de straje, are pluralul străj (dec. 188713, ian. 28720, febr. 69726), cu a notat după j\ pluralul substantivului grijă (< bg. griza): grij (dec. 223727, febr. 7079), cu ierul mic (a) notat în final.
2.3.2.3.0.	în cuvântul slav zali întâlnim păstrată tradiţia grafică jĂ- (= j’eâ-) (pentru evoluţia fonetică a acestui cuvânt în cele două principale tipuri de graiuri dacoromâne: moldovenesc şi muntenesc, v. Arvinte, ST.L.FAC., p. 58, I.3.6.O.). Astfel, Dosoftei scrie frecvent jeâle (sept. 6/notă marginală, 2778, oct. 8373, 92714, 149727,16376,16971, dec. 192730, 196724 etc.). La genitiv se întâlneşte o singură dată: jeâlii (ian. 35721). Derivatul adjectival apare tot cu j muiat: jeâlnice (sept. 38724, mart. 44727).
2.3.2.3.1.	Grupul za din v. sl. zaliti a fost tratat ca je-: jeleâşte (mart. 6/26) (v. Arvinte ST.L.FAC., p. 58,1.3.6.I., care, pe lângă etimonul slavon, presupune şi posibilitatea pe teren românesc, din ,jale+ i“). O frecvenţă mult mai mare o are însă verbul a jelui (< v. sl. zalovati), coradical, în care grupul za > je, ca în limba literară actuală: să jelueşti (mart. 3073), să jelui (nov. 17176-7, febr. 73719), jeluind (sept. 14711, oct. 65727, 83715, nov. 180717, mart. 18/9, 39738).
2.3.2.3.2.	în cazul substantivului jelanie (< v. sl. zelanije) se păstrează silaba iniţială din etimon: sg. jelanie (oct. 9272, nov. 162731, 16376, ian. 1478, mart. 3277 etc.).
2.3.2.3.3.	Cuvântul jertfă (< v. sl. zrutva, srb. zrtva), pentru care vezi paragraful 2.3.2.1.0 cunoaşte şi realizarea cu ji-: jirtvă (oct. 4579, nov. 158711, dec. 227717, mart. 58721, apr. 8771).
2.3.2.3.4.	în etimonul jidov (< v. sl. zidovinu) pentru masculin, în forma de feminin creată din radicalul de masculin: jidoveă, în adjectivul jidovăsc, adverbul
258
jidoveaşte şi în substantivele: jidovie, jidovime se păstrează silaba iniţială în etimon. Dosoftei foloseşte şi sinonimele ovreai, ovreaică. Pentru cuvintele enumerate anterior se găsesc în textul VS următoarele atestări: subst. jidov, la sg. (nov. 11872, 132710, ian. 2713, 8711), la pl. jidovi, -i (sept. 67l, oct. 66722, 68710, 78710, 94723, 96727, nov. 180719, dec. 217716 etc.), fem. art.. jidovca (mart. 53720), neart. jidov că (dec. 220732, ian. 2577, mart. 53716); adj. jidovăsc, mase. sg. (dec. 238732, 243714, iun. 147718), fem. sg. jidovască (nov. 124731, 1547 15, 178730, dec. 230712, apr. 120720), pl. jidoveşti (nov. 12478, dec. 238730); adv. jidoveaşte (nov. 179733); subst. jidovie (nov. 179736, dec. 22479), respectiv jidovime (nov. 150711, dec. 187733).
2.3.2.3.5.	Substantivul jăratic (< v. sl. zaratuku) apare o singură dată, cu ă etimologic, jăratic (oct. 45713), în rest fiind reprezentat, în scris, cu şuierătoarea muiată: jerâtec (sept. 2078, oct. 95712, 95720, nov. 128723, 130734, dec. 2317 29 etc.). Tot într-o unică atestare se întâlneşte varianta jeratic (sept. 3971), cu închiderea lui e neacc. > i.
2.3.23.6. Ji- din etimon se păstrează şi într-un cuvânt pătruns în română pe la mijlocul secolului al XVII-lea, pe cale livrescă, de origine rusească, mojic (iun. 156710) (< rus. MystcuK) (v. şi Arvinte, ST.L.FAC., p. 59,1.3.6.4.).
23.2.3.1.	Din dialectul săsesc a pătruns în română un cuvânt ca jilţ (< săs. Sătz), cu şuierătoarea muită: sg. jilţ (dec. 205711), pl. jilţuri (oct. 46725).
2.3.2.3.8.	Redarea în scris a grupului ji- din etimon apare într-o serie de cuvinte, precum: jir (< bg. zir), cu o singură atestare (sept. 38711); jitie (< sl. bis. zitije) ( mai 125726,36); jitniţă (< v. sl. zitunică) la sg. art. jitniţa (ian. 39727), pl. jitniţe (dec. 212734, ian. 10722, febr. 55710, 80720); subst. jivâlă (sept. 367 30,33), pl. jiveâle (sept. 34732, oct. 61725, mart. 48720), în paralel cu jigăle (oct. 90712, ian. 275, 3725) (< ucr. zyhalo, rus. zigalo); adj. la mase. pl.jigniţ [< jigni (< slav. zignuti „a arde, a aprinde, a lovi“, rus. zignuti „a lovi, a păgubi“, ser. zignuti „a da o împunsătură11)]; jiganie [contaminare dintre jivină (< bg. zivina) şi gânganie], în forma de sg. (mart. 21/1), pl. jigânii (mart. 18/20, iun. 15578) şi jigănii (sept. 31716, febr. 66728, 86731, mai 145723). în DA etimologia acestui ultim termen este explicată amănunţit: „dintr-un slav *zeganije «arsură, pişcătură, muşcătură (de insectă)» din leg- «ard, pişe (despre insecte)», cf. ms. zigalka «mouche-piqueuse», cu sensul modificat după dihanie“.
23.23.9.	în substantivul străjer [< strajă (< v. sl. crpdxi, crpjxh) + suf. -ar], grupul -za este redat prin jÂ-: la sg. străjeâriu (dec. 215734), pl. străjeâri, -i (sept. 20730, nov. 125719, 13976, 141728, 143718, 183725, dec. 188718, 24, mart. 27717, 37728,4976).
2.3.2.3.10.	Cu excepţiile menţionate în paragraful 2.3.2.1.4., j palatal apare în adverbul vitejeâşte (nov. 156734, ian. 276, 477, febr. 51725, 65714 etc.) scris, o
259
dată, şi viteajeşte (nov. 13472); verbul a viteji: au vitejit (ian. 23725); subst. vitejie (nov. 141720, 170730, dec. 212712, ian. 5712,46722, febr. 8476 etc.).
2.3.2.3.11.	Etimologic este grupul je- într-un cuvânt cu o arie restrânsă de circulaţie: Moldova de nord şi Transilvania (cf. DA): cujeâica „furcă de tors“ (apr. 64733) (< rut. kyzelîka < kyzelu).
2.3.2.3.12.	în finalul unor cuvinte, la singular sau la plural, j apare urmat de e, având caracter palatal. De exemplu, în pluralul substantivului vârtej (< v. sl. vrutezi), care este scris în două variante: vărteâje (sept. 16730, oct. 62716) // vârteâje (sept. 34729, oct. 92720, dec. 23473). Trebuie făcută observaţia că la nici o formă verbală (vârteji, vârteji) nu se constată prezenţa unui j dur, ci numai a grupului ji-,
2.3.2.3.13.	Exceptând situaţiile din paragraful 2.3.2.2.O. (v. şi rujea), cu j final muiat apare, articulat, substantivul strajea (nov. 171724, 183718, dec. 236719, ian. 41713, mart. 34729 etc.).
2.3.2.3.14.	Caracterul palatal al şuierătoarei j se vădeşte în existenţa grupului final -je de la singularul substantivului cârjă (< v. sl. kryzi), scris cârje (febr. 80734).
2.3.2.3.15.	Acelaşi caracter palatal al lui j final este ilustrat de substantivul grijă (< bg. griza), cu numeroase ocurenţe în textul lui Dosoftei în forma de singular, articulat: grijea (oct. 43727, 87724, nov. 14879, 154735, ian. 34720, mart. 5/36 etc.), neart. grije (sept. 12720-21, oct. 5179, 73714, 95736, 9571, nov. 149711, dec. 20472, ian. 24725, febr. 5576, mart. 27710, apr. 88732, iun. 15672 etc.). O singură dată se întâlneşte varianta cu reducerea diftongului, la forma de singular articulat: eă > a: grija (dec. 22378), trăsătură a dialectului literar nordic. E o posibilă inovaţie, cunoscută de Dosoftei, dar neacceptată în scris, el urmând tradiţia grafică cu i muiat. în cazul verbului, cu excepţiile menţionate în paragraful 2.3.2.I.5., apar, consecvent, grupurile: j&-, je-, ji-, ca şi în derivatele: grijinţă, grijit, grijitori(u), grijitură.
2.3.2.3.16.	De un j muiat se poate vorbi când acesta apare în cuvinte urmat de diftongul -iu-: dativul substantivului cneaz: cniâjiului (febr. 74711), în paralel scris şi cneâjiului (ian. 8710); subst., la sg.: prilejiu (nov. 138714); verbul la conjunct, prez., pers. a IlI-a sg., să străjiuiâscă (nov. 141718). Trebuie precizat că aceste situaţii sunt excepţii de la regulă, pentru că, obişnuit sunt scrise: cneajului, prilej, să străjuiască (probabil reflexe grafice pe care Dosoftei le redă conform unei tradiţii în care se scria cu -iu- neredus la -u-).
în finalul acestui paragraf nu se poate concluziona decât că, în cazul şuierătoarelor ş, j Dosoftei dă mult mai mare credit normei cu ş, j moi, deşi, de câteva ori, acceptă situaţia din graiurile populare şi o transpune în scris. Velarizarea prin şuierătoare nu este acceptată ca normă de cărturar, el rămânând fidel tradiţiei grafice
260
despre care vorbeşte G. Ivănescu în Probi, cap., idee subliniată şi în paragraful introductiv.
2.3.3.O.	Velarizarea prin labialele p, b, m şi fricativele labio-dentale/, v (Generalităţi)
Fenomenul constă în trecerea vocalei e accentuată şi neaccentuată, la care se cuprinde şi e din diftongul ea precedată de labiale sau fricative labio-dentale la ă (acesta, în anumite condiţii, trece la ă), dacă în silaba următoare sau în imediata apropiere nu există vocalele palatate e sau i sau sunet muiat. Acest fenomen a ridicat aceeaşi problemă a cronologizării, iar specialiştii l-au studiat în relaţie imediată cu procesul velarizării prin şuierătoarele ş, j. Arvinte în ST.L.FAC., p. 59,1.3.7.0., evidenţiază faptul că acest fenomen „s-a petrecut în epoca românei primitive, deci după secolul al VlII-lea, dar ea nu a afectat toate zonele dialectale şi nici toate cuvintele şi formele41, precizând în ST.L.LV., p. 5,1.3.5.O., că „velarizarea prin labiale este realizată mai ales în varianta nordică a limbii literare (ms. 45), dar şi aici în mod sporadic41.
A. Philippide consideră că este un fenomen „mai vechi faţă de trecerea lui e (= lat. e, î, i) + n, în mod indiferent dacă după n urma o vocală ori o consonantă, > in44, chiar dacă „apar lipsuri în consecvenţa lui, cu atât mai mult cu cât înaintăm de la est spre vest44 (Orig. rom., II, p. 41).
Vechimea acestui fonetism se constată a fi anterioară fenomenului velarizării prin şuierătoare, cum precizează A. Philippide: ,tş,j au fost în mold. muiaţi înainte de guturalizarea prin labiale şi în vremea acestei guturalizări, căci altfel camisia trebuia să nu sune astăzi mold. cămâşă şi vesica băşică44 (Orig. rom., D, p. 46). Pentru Muntenia, acelaşi lingvist observă că ş, j s-au muiat „după guturalizarea prin labiale, pentru aceea au rezultat din camisia, vesica cămaşe, băşică, iar pe vremea guturalizării prin labiale trebue să fi existat în munt. deja guturalizarea prin ş,j pentru aceea vesica a putut deveni băşică“ (loc. cit.).
în mod firesc, se desprinde concluzia că acest fenomen a avut loc în condiţii diferite şi în epoci diferite în graiurile de tip nordic şi în cele de tip sudic (v. şi Gheţie, BD, p.125, care spune că „rostirea moale a labialelor e o inovaţie care s-a propagat dinspre sud înspre nord44).
Pentru a cronologiza fenomenul, V. Arvinte ia în discuţie evoluţia fonetică a cuvântului băşică (v. ST.L.Ex., p. 9, 1.3.5.20.), care are varianta moldovenească beşici, întâlnită de autor în ms. 45, de provenienţă nordică, şi constată: „ca să fi putut avea loc velarizarea lui e, din etimonul lat. pop. vesica > *beşică, a fost mai întâi necesară rostirea dură a şuierătoarei ş, care a schimbat timbrul lui i la â, căci velarizarea prin labiale are loc numai dacă în silaba următoare există vocale cu timbru dur44 (v. stud. cit., p. 10). Comparând cele două variante: băşică, pentru graiul muntenesc, şi realizarea cu be-, pentru graiul moldovenesc, pornind de la
261
observaţia că în graiurile aparţinând dialectului de tip nordic, moldovenesc, rostirea dură a şuierătoarelor ş, j s-a produs abia prin secolul al XlV-lea, „velarizarea prin labiale şi labio-dentale, până la această perioadă, nu a putut avea loc aici din cauză că vocala din silaba următoare avea un timbru palatal, muiat, iar acest fapt se datora rostirii muiate a şuierătoarei ş, multă vreme după epoca «românei comune», până prin secolul al XTV-lea“ (loc. cit.).
Pentru studiul acestui fonetism, vezi şi Gheţie, BD, p. 124-129. De reţinut este şi părerea lui Al. Rosetti potrivit căreia, în ciuda faptului că trecerea lui ea > a după labiale reprezintă un fenomen fonetic încheiat în secolul al XVI-lea (ILR, p. 503), iar vocala anterioară e nu se velarizase încă în secolul al XV-lea (p. 453), un fonetism ca mărg poate fi considerat ca „dialectal4* pentru graiul de tip nordic, moldovenesc (p. 359) (v. şi M. Sala, Contribuţii, p. 67, unde consideră rostirea „moale44 a lui m etimologică, iar preferinţa pentru rostirea dură a consoanelor labiale şi velarizarea lui e > ă sau reducerea diftongului ea > a reprezintă procese fonetice analogice; cf. şi Puşcariu, Lb.rom., voi. I, Privire generală, p. 19; voi. II, Rostirea, p. 337).
Deşi nu consecvent, fenomenul trecerii lui e > ă după labiale şi labio-dentale, în scrisul lui Dosoftei, are o frecvenţă destul de mare. In continuare se va urmări exemplificarea situaţiilor care reflectă acest fenomen, fonetismul fiind cercetat şi de Lacea, dar în capitolul Vocalism după observaţia având caracter general: „An die Stelle des neurumăn. ea tritt a nach Labialen und Dentalen Zischlauten44.
In legătură cu răspândirea teritorială a fenomenului trebuie citată constatarea lui G. Ivănescu, din ILR, p. 331, potrivit căreia această trecere a lui e > ă în condiţiile amintite se întâmplă şi au circulaţie „numai în dialectele moldovenesc şi muntenesc şi aproape în întreg teritoriul bănăţean; el nu apare în toate cuvintele (s.n.), în dialectul crişan-maramureşean, şi lipseşte în dialectele sud-dunărene44.
2.3.3.I.O.	Velarizarea prin labialap
2.3.3.L1. Cele mai numeroase exemple cu velarizarea vocalelor e, i (şi diftongul ea) prin labiala p se întâlnesc la conjunctivul prezent al verbelor: să să lipâscă (< sl. lepiti) (sept. 11713, dec. 190722; să dizlipâscă (dec. 207710); să păscuiâscă (sep. 32727) [< peşte (< lat. piscis)]; să popâscă (ian. 28729) [< popă (< v. sl. nont, slavonul srb. nona)]; să pripăscă „a constrânge, a forţa, a sili (să facă ceva în grabă)44 (sep. 1779) (< v. sl. npHcniTH); să răpâscă (oct. 54722) // să rxpâscă (dec. 22076) (< lat. răpire = rapere)', să răsâpăscă (oct. 45730, febr. 72733); să răsâpăsc (sep. 5/19, ian. 3777) (< bg. pa3curm, ser. rasipati); să topâscă (sep.
7726,31,	20721, mart. 49731, apr. 73718, 9576, 104720) (< v. sl. tohhtm), iar pentru ind. prez., pers. a IlI-a sg. şi pl.: schiopăscu (mai 140715) şi scripăsc (mai 113734), cuvinte care au suferit şi alte transformări fonetice.
262
2.3.3.1.2.	Acelaşi fenomen este prezent în cazul unor substantive precum: clipâla [< clipi (< v. sl. klepati) + suf. -eală] (dec. 237712); pripăc, al cărui etimon este bg. npuneK, cf. ser. pripeka, „are un -ă- provenit prin velarizarea lui e precedat de p“ (cf. Arvinte, ST.L.DT., p. 7,1.3.5.1.) şi este atestat în scrierea lui Do-softei numai în această variantă: oct. 80711, dec. 208734, ian. 38714, mart. 617 22, apr. 66714, mai 130718); un păscâri (oct. 70717), păscariul (nov. 181735), pl. păscâri (nov. 177735, apr. 99724) (< lat. piscarius); păscărie „pescuit" (nov. 1777 25, febr. 6076); răpăgiune „repeziciune, viteză (mare), iuţeală" (dec. 187724) [< repede (< lat. rapidus, rapide) + suf. -iune]; v. şi paragraful 2.2.1.2.0.
2.3.3.1.3.	Fonetismul apare şi la adjective: trupăsc [< trup < (v. sl. rpq’nh) + suf. -esc], pentru mase. sg. (oct. 83724, dec. 202734, apr. 67716) şi, fem., trupâs-ca, articulat, respectiv trupască, nearticulat (nov. 14271, 151713, dec. 216724, 217713, ian. 4376, febr. 5777, mart. 34715, apr. 91715, mai 114715).
2.3.3.2.0.	Velarizarea prin bilabiala sonoră b
Nici în cazul acestui fenomen nu se înregistrează exemple numeroase, transformarea fiind ilustrată în următoarele situaţii:
2.3.3.2.1.	La indicativul prezent sau conjunctivul prezent al unor verbe: a iubi (< v. sl. Ijubiti), la persoanele I sg. şi a IlI-a pl., ind. prez., cunoaşte varianta cu la-biala dură: iubăsc: pentru pers. I sg.: nov. 167730, pentru pers. a ni-a pl.: sept. 1479, ian. 2578, mart. 37734, apr. 88715, mai 12279,12875, iun. 157716); a (se) (îm)podobi (< sl. podobiti sen, podobati): mă-mpodobăsc (oct. 52729), să podo-bască (apr. 70716), înpodobăsc (oct. 52725); a orbecăi [< orbeca < orb (< lat. or-bus) + suf. -ăi]: am orbăcăit (dec. 213711), orbăcăind (apr. 84732); a (se) osebi [< slavonul ociehtu, ccoemth (ca)]: (să) osăbăsc (febr. 55711, mai 13277); a (se) păgubi [< pagubă (< v. sl. njrcpEd)]: să (să) păgubâscă (febr. 7073, mart. 42736, 4271, apr. 95721); a robi [< rob (< sl. pesh)]: să (ne) robâscă (iun. 154713) - în DLR nu sunt înregistrate atestări din VS; a serba (< lat. servare): (o) sărbâdză (dec. 241723); a slăbi [< slab (< v. sl. cama); cf. sl. slăbiţi]: să slăbâscă (mart. 36736, 42730, mai 10774); a (se) spodobi „a se arăta demn de ceva; a se învrednici" [< slavonul chn«A«EHTH (ca): să spodobăsc (nov. 15276), să să spodobâscă (nov. 15171); a strâmba [< strâmb (< lat. pop. strambus, -a, -um = strabus, -a, -uni)]: strămbâdză (oct. 4173) // strâmbâdză (mai 133720); a zdrobi (< v. sl. sudrobiti): să zdrobăscă (sept. 6712, oct. 9872, nov. 127725, febr. 5574) şi în varianta cu d dispărut: să zrobâscă (dec. 238721, febr. 85721).
2.3.3.2.2.	Vocala e velarizată prin b apare şi în substantivele: curcubău, cuvânt cu etimologie necunoscută (febr. 83711, mai 11176); orbăcăciune (dec. 213711) (< orbeca + suf. -ciune) ; în două variante, cu a şi cu a, în lat. galbinus > gâlbxn (oct. 42721, ian. 44724) // gâlb m (nov. 17076, ian. 17719, apr. 96727, 29, mai 129730) (nu este făcută disocierea pe sensuri, deci este înglobat şi adjectivul).
263
2.3.3.2.3.	în afară de adjectivul menţionat în paragraful anterior, b velar este prezent şi în alt cuvânt cu valoare de adjectiv: sârbesc [< sârb (< ser. srb) + suf. -esc]: shrbăsc (mai 12071), dar, adverbial, sârbeâşte (sep. 7/8); srăbască (oct. 6576), dar, adverbial: srăbeâşte (oct. 65712).
Puţin mai consecventă în textul VS (decât velarizarea prin bilabiala surdă p), velarizarea lui e la ă sau a diftongului ea la a după bilabiala sonoră b se întâlneşte astăzi într-o arie întinsă, cuprinzând „cea mai mare parte a Banatului, Hunedoara de nord, zonele de la nord de Mureş şi Moldova în întregime, dar şi unele puncte izolate din sudul Transilvaniei şi din Banat“ (Bîrleanu, Graiurile, p. 179; v. ALR I, voi. I, h. 103, 111, voi. II, h. 249; ALR II, s. n„ voi. II, h. 972, voi. IV, h. 126; cf. şi Gheţie-Mareş, Graiurile, p. 126).
2.3.3.2.4.	Variante hipercorecte: să (o) înfierbinte (mart. 51728, 5779), să-herbinte (oct. 7573); nencujbind (mai 113721).
2.3.3.3.0.	Velarizarea prin nazala bilabială m este cel mai bine reprezentată de textul lui Dosoftei.
2.3.3.3.1.	Foarte bine este ilustrat m velar în substantivul farmec (< lat. phar-macum) şi cuvintele realizate pe baza radicalului său. Astfel, pentru singular avem, în text, varianta art. fărmăca, neart.fârmăcă (sep. 31721, mart. 49727) care coincide, într-o unică atestare cu varianta de plural fărmăcă (apr. 89724), în rest pluralul cunoscând realizările: farmece (oct. 40716, ian. 4715) şi farmeci - general (ian. 24727 ş.u.).
Generală este şi varianta fărmăcătoriu (< lat. pharmaco, -âre; v.şi Arvinte ST.L.DT., p. 8,1.3.5.5.), cu numeroase atestări (sep. 28712, 36711, nov. 150733, 15374, 15475, dec. 219720, ian. 2714, 4717, 65727, 8675, mart. 29712), pentru mase., la femfărmăcătoare (mart. 12/1, iul. 3722), pl. fărmăcători (sept. 15721, ian. 18728, febr. 5377,14, apr. 81714). în afara acestor două substantive, mai apar derivatele substantivale fărmăcăciune (oct. 96728), fărmăcitor (ian. 4720), fărmăcitură (nov. 142726) şi adjectivul fărmăcărească (iul. 1711).
Verbul a fermeca (< lat. pharmaco) nu prea este utilizat de Dosoftei, dar apare totuşi de câteva ori: imperf. fărmăca (dec. 218733), perf. c. au fărmăcat (mai 117730) şi, în construcţia „cum vă vădzu şi voi vă fărmăcaC (mai 11775).
2.3.3.3.2.	Verbul a merge (< lat. mergere) prezintă, în conjugare, numai varianta nevelarizată (v. şi afirmaţiile lui Al. Rosetti, ILR, p. 359, Sala, Contribuţii, p. 67, din paragraful 3.6.0.0): ind. prez., pers. I sg.: mărg (oct. 56715, 96731, nov. 158712, mai 105710), perf. s. mârsă (nov. 132734), perf. c.: am mărs (apr. 657 32), au mărs (oct. 88721, nov. 107721, 111712, 137720, 14776 etc.), conjunctiv, pers. I sg.: să mărg (nov. 150722, 15071, 152732, apr. 6576) şi să mărgu (nov. 167734), a ffl-a sg. să margă (oct. 90730, nov. 12879, 14474, 14572, 155710
264
etc.), gerunziu mărgând (nov. 175719, dec. 187719, 218728, 236733, febr. 55727, apr. 63720).
în tot textul se întâlneşte foarte rar varianta cu m nevelar: mergând (iun. 1527
25), posibilă inovaţie, pe care o cunoaşte din textele munteneşti, dar nu o generalizează.
Tot m velar apare în subst. mărgătoriu (sept. 19732) [merglmărg + suf. -(ă)to-r(iu)] şi în subst. mărs (apr. 77718, 83r27), alătuturi de grafia mxrs (febr. 76732).
2.3.3.3.3.	Vocalele e, i velarizate prin labiala m sunt prezente şi în alte substantive: în împrumutul de origine grecească igumăm (dec. 208726), generale fiind: egumen şi igumen, la feminin: igumănă (dec. 220714), dar şi igumena (iun. 1587 17); mătănii (nov. 134712), generală fiind varianta cu e etimologic, metanie, -i (< v. sl. mitjhhb, gr. psx&voia)', pomăt [< poamă (< lat. pometum)] (oct. 4674, 9-10, 79710, 7972, nov. 106734, 179719); rugământ [rugă < (lat. rogare) + suf. -(ă)mânt] (dec. 20573), rugământe (ian. 36733) în paralel cu rugăminte (nov. 178726); subst. mase. sâmăţ (cf. v. sl. sumeti) (sept. 6712, nov. 116728, 30, 1427 19, 171735, dec. 188734, 201728, ian. 24713, 33726), fem. sâmaţă (nov. 124721, 142711,15, 181735), negativ: nesâmaţă (ian. 14729) şi varianta sămăţ (mart. 38714), o singură dată şi grupul -me-\ sâmeţ (mart. 4578), pentru plural; tocmală, -a [< tocmi (< v. sl. tokmhth) + suf. -(e)ală], foarte bine reprezentat: oct. 41715, 48726, 5678, nov. 146710, 34, 163718, dec. 21074 etc.; vamăş (< magh. vâmos) (ian. 21726, mart. 2736, mai 140715), pl. vamăş (oct. 52732) şi vamăşii (nov. 134710, apr. 101716), în paralel fiind atestată şi varianta palatală: vameş (iun. 159726), pl. vameşi (oct. 9673), vameşilor (oct. 96735); zmău (< sl. zmij) (oct. 72719, 81710, nov. 99725, dec. 209721, 231731, ian. 6727,31, 16731, febr. 7071 etc.) // zm*u (ian. 197notă marginală).
Este posibil ca, în cazul excepţiilor notate, Dosoftei să oscileze, în anumite situaţii, în alegerea variantei cu velarizare sau să accepte formele cu m „moale“, specific munteneşti. Nu este consecvent în redarea acestora din urmă, păstrându-se în cadrul normei pe care o promova, anume aceea de a transpune în scris variantele velarizate din graiul popular. Aceste variaţii ne fac să credem că, cel puţin pentru unele situaţii, „inovaţia14 muntenească pătrunsese şi în cercul cărturarilor moldoveni.
2.3.3.3.4.	M velar apare şi în conjugarea unor verbe: a mulţumi [din formula de urare (la) mulţi ani! Cf. gr. eiq iroXXă enţ]: la prez., pers. I sg., ind. mulţămăscu-vă (oct. 73732), conjunct, să mulţămască (sept. 7/9); a se numi [< nume (< lat. no-men)]: (mă) număsc (mai. 112714, 14178, 36), să să numâscă (apr. 9974), a pizmei [< pizmă (< slavonul nH3Mâ, ngr. kcrop a) + suf. -ui]: „celora ce-m pizmăsc“ (iun. 155722-23), a primi (< v. sl. npHHMM); pers. I sg., ind. priimăsc (nov. 16378, mart. 3/33), conjunct., pers. a ITI-a sg., pl.: să priimâscă (nov. 162727, 183729,
265
dec. 227719, 20, ian. 2076); a smomi [< momi (< bg. momh, ser. mamiti)]: vă smo-măsc (mai 116730); a tocmi: să tocmâscă (febr. 7278, mart. 43716, mai 139712); a urma [< urmă (< lat. *orma)]: urmâdză (apr. 69728), urmâdză mie (oct. 58727), urmâdză-mi (nov. 12973, febr. 82734, mart. 60715), să-ţ urmădz (apr. 66729).
2.3.3.3.5.	Fenomenul discutat este ilustrat şi de unele adjective: lumăsc (oct. 57717, ian. 32723), lumâscă (oct. 64728, nov. 173715, 181724, dec. 223726, 235726, ian. 1571,30, 22714, 3677, mart. 4/4, 7/11 etc.) şi în varianta cu pref. ne-: nelumăţ (dec. 21073); rumân (< v. sl. p«fMtHh) (nov. 17076, apr. 97725); smad (< v. sl. CMt^h) (ian. 1727); umăd (< lat. humidus) (dec. 20777), umădă (apr. 102725).
2.3.3.3.6.	O variantă hipercorectă poate fi considerată forma verbală, la reflexiv, să spăminteadză (ian. 40734), generală fiind varianta cu â: spământa.
în prezent, referitor la aria de răspândire a unor forme de velarizare a vocalei anterioare e prin nazala bilabială m, se observă că fonetisme de tipul mărg sunt notate într-o zonă „ce cuprinde părţile de nord ale Moldovei, ale Bucovinei, ale Transilvaniei şi Crişana“ (Bîrleanu, Graiurile, p. 181; cf. ALR n, s. n., voi. VII, h. 1933).
2.3.3.4.0.	Velarizarea prin labio-dentala surdă /
Nu există exemple semnificative în ce priveşte velarizarea prin /. Acest fenomen se întâlneşte, accidental, doar în cuvântul de origine necunoscută a bârfi: bărfăsc (ian. 22723, febr. 7177).
2.3.3.5.0.	Velarizarea prin labio-dentala sonoră v este, ca şi velarizarea prin nazala bilabială m, mult mai bine reprezentată în textul VS.
2.3.3.5.1.	După consoana v, -e- din diftongul -eâ- a fost velarizat, iar „diftongul cu elemente egale *aa redus la a“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 60,1.3.7.2.) într-o serie de forme verbale, mai ales la indicativ şi conjunctiv prezent; aceeaşi situaţie şi pentru vocala e > ă: a blagoslovi (< v. sl. blagosloviţi): te W[ago]s[lo]vosc (dec. 190714), să blagoslovâscă (oct. 93719, febr. 6578, 73713, apr. 64717); a isprăvi (< v. sl. isprăviţi): să isprăvâscă (apr. 67716, iun. 150726); a istovi [< istov (< v. sl. istovu)): să-ş istovâscă (apr. 85727); să nu să istrăvăscă „a se risipi“ (< v. sl. sutraviti „consumer“; cf. sutruti „perdere“, traviti „absumere, vesci“) (mart. 25733); a izbăvi (< v. sl. izbăviţi): să izbăvâscă (nov. 151732, 16679, dec. 227719, ian. 37727, mart. 5278), să să izbăvâscă (nov. 184732, dec. 21173); a jertfi: să jârtvâscă (dec. 218719, 234729, 235732, 23875, 242714), scris şi: jrătvăsc (mart. 5978), să jrătvâscă (sept. 4724, oct. 58724, 7676, nov. 136727, 143728, etc.); a înveli (cf. sl. valiti): le-mvăli (oct. 85717) // învălind (mart. 41722), part. învălită (dec. 237718); a lovi (< sl. loviţi): să mă lovăsc (oct. 8978), să să lovâscă (nov. 145733, dec. 21571); a milostivi: [< milostiv (< slavonul MHA0CTHSh)\. să vă milostivâscă (mart. 20/34); a otrăvi (< v. sl. orpâEHTH): să-l
266
otrăvâscu (mart. 3572); a potrivi [< potrivă (< v. sl. nporuso)]: să potrivâscă (dec. 193v/30); a se pristăvi (< slavonul nptcTâ&HTH cA): să să pristăvâscă (febr. 50733, 75728); a privi (cf. slavonul npdKHTH): {eu) prăvăsc (nov. 169v/13, 1787 22), să prăvăsc (iun. 159728), să prăvâscă (sept. 1274, nov. 114717, 177710, dec. 209716, mart. 41736); a proslăvi (< slavonul npocâdRHTH): proslăvăsc (oct. 40725, nov. 101721, 147717, 150718-19, dec. 224732, mart. 17/24), să proslă-vâscă (nov. 156734); a slăvi (< slavonul cmbhth): slăvăsc (iun. 160711), să slă-vâscă (nov. 17071, mart. 12/16, 33734, mai 115721, 119737); a vorovi: să voro-vâscă (nov. 16476, febr. 6175), vorovăsc, pers. a IlI-a pl. (apr. 9178); a zăbovi (< v. sl. zabaviti): să să zăbăvâscă (mart. 4472, 57732); a zugrăvi [< zugrav (< ngr. zoghrâphos)]: săzugrăvăscă (febr. 83716).
2.3.3.5.2.	Velarizarea prin v este ilustrată şi în cazul unor substantive: veac (< v. sl. stKh) apare, de două ori, cu diftongul eă (= Â) redus la la a: vac (oct. 65736, nov. 100731); veleat (< slavonul Bh dtro „în anul“): văleat (apr. 83712, mai 110725, 12572, 144710, iun. 15173); virtute (< lat. virtus, -utis) apare scris vărtute (sept. 4724, oct. 57715, nov. 125721, 14376, dec. 19572, ian. 11720 etc.) şi, mai rar, vârtute (oct. 80736, mart. 31724); veşmânt (< lat. vestimentum ), foarte bine reprezentat în varianta cu e, apare, o dată, şi cu e > ă după v: văşmânt (febr. 52713); v dur apare şi în subst. jivala (sept. 36730,33); târgoveţ (< slavonul rphro-EfUt) are, la fem., sg. varianta cu velarizare: tărgovâţă (apr. 64714) - nu este înregistrat în DLR: învelitoare: [i]mvălitoarea (dec. 23775).
2.3.3.5.3.	Fenomenul velarizării prin v apare şi în câteva adjective: jidovăsc (dec. 238732, 243714, ian. 147718), fem.jidovâscă (nov. 124731, 154715, 1787 30, dec. 230712, apr. 102720); adj. plăviu, -ii, -ie [< plav „regional (despre boi), care au părul de culoare (albă-) gălbuie41 (< ser. plav) + suf. -iu]: mase. pl. plăvâi (< slavonul naiEbiH) (nov. 120711, ian. 33725, 44718, 4574,17,21, 46716) - cu-vîntul este înregistrat în DLR numai în scrierea lui Dosoftei; fem. plăvâie (oct. 8873).
2.3.3.5.4.	Cu variaţie în redarea: vă-lve- este (tran)scrisă şi expresia: văzdoam-ne (nov. 154724, dec. 218715, 22077, ian. 49712, febr. 61719, 66726), şi cu grafia: vădz D[oa]mne (apr. 8478), în paralel cu: vedzdoamne (dec. 243716) scris şi separat: vedz D[oa]mne (mai 117713).
2.3.4.O.	Velarizarea prin africatele ţ, dz (Generalităţi)
Fenomenul constă în velarizarea vocalelor e şi i [precum şi -e- din diftongul eâ (> *ăa > â)] ca urmare a rostirii dure a africatelor ţ şi dz. Arvinte, ST.L.FAC., p. 60,
I.3.8.O., afirmă că „în modul cel mai consecvent, velarizarea de acest tip s-a produs în graiul moldovenesc44, cu precizarea că „epoca în care s-a produs poate fi mai greu datată44.
267
Situaţia la nivelul graiurilor, astăzi, apare pe tot teritoriul dacoromânesc, cu excepţia Munteniei, a sud-estului Ardealului şi a unor zone izolate din Oltenia, Banat şi chiar din Moldova (cf. G. Ivănescu, Probi, cap., p. 264, Arvinte, stud. cit.).
Referitor la problema cronologizării fenomenului (la care se adaugă şi velari-zarea prin spirantele s, z), A. Philippide [Orig. rom., II, p. 49: „e accentuat şi neaccentuat (la care se cuprinde şi e consonant din diftongul ea), latin (accentuat e, e, i) şi nelatin, precedat de s, ţ (1. < t latin, c + i + vocală latin; 2. străin), dz (< d latin), z (1. < dz, 2. străin), în mod independent de vocala următoare14] credea că el este posterior velarizării prin şuierătoare în graiurile din sud sau chiar velarizării prin labiale.
Ivănescu, în Probi, cap., p. 267, după ce discută teoria lui A. Philippide, remarcă: „Nu e însă deloc sigur că el e mai nou decât velarizarea prin s şi z la Moldoveni şi la acei Dacoromâni care, din punct de vedere al acestei velarizări prin s şi z, merg cu dialectul moldovenesc [...] Dat fiind că cele două velarizări sunt aspecte diferite ale aceleiaşi tendinţe fonetice, a fost posibil ca ele să se fi produs în graiul moldovenesc, în acelaşi timp“. Pe pagina următoare, 268, autorul precizează cum stau lucrurile în Moldova şi Ardeal, pe de o parte, în Muntenia pe de altă parte: „Dacă în Moldova şi Ardeal a fost, întocmai ca şi în cazul velarizării prin s şi z, mai întâiu o epocă în care, după s, z, ţ, dz, urmau e, i, şi apoi o epocă în care urmau ă, î (a), în ce priveşte Muntenia, e şi i au rămas neschimbaţi, după consonantele în discuţie, tot timpul de la latina populară până astăzi". în ce priveşte Moldova, lingvistul mai face următoarea observaţie (p. 269): „Faptul că în dialectul moldovenesc velarizarea prin siflante este şi astăzi imperativă, şi că din acest punct de vedere ea merge cu velarizarea prin s şi z din acelaşi dialect, ne îndeamnă să credem că în dialectul moldovenesc cele două velarizări au avut loc în acelaşi timp şi că ele se explică în acelaşi fel, adică prin schimbarea bazei de articulaţie, prilejită de amestecul Moldovenilor cu neamurile străine, găsite pe pământul moldovenesc atunci când Moldovenii s-au aşezat pe acest pământ".
V. Arvinte, în studiul amintit (ST.L.FAC., p. 60, I.3.8.O.) este de acord cu această optică şi subliniază, la rândul său că „acest fenomen pare a fi mai nou decât velarizarea prin şuierătorele ş şi j la moldoveni şi ardeleni", iar „în graiul moldovenesc, velarizarea prin ţ, dz, s, z“ a avut loc „prin secolul al XIV-lea“.
în ceea ce priveşte reflectarea acestui fenomen în textele redactate în secolul al XVI-lea, Ivănescu afirmă că ele „prezintă un amestec de forme palatale şi velari-zate" şi că „formele velarizate au pătruns în texte în măsură mult mai mare decât s-au petrecut lucrurile cu velarizarea prin s şi z“ (st.cit., p. 269), cu menţiunea că „odată norma formată, - amestecul formelor velarizate şi nevelarizate -, ea a persistat şi în veacurile următoare".
268
Pornind de la observaţia că în limba literară din Moldova nu apar, în cele mai vechi scrieri, ţă, ţî [ţă\, dză, dzî [dză\, să, st [.vâ], ză, zî [ză\, care erau prezente în graiul popular, în secolele al XV-lea - al XVI-lea, G. Ivănescu, Probi, cap., p. 269-270, explică această stare de lucruri prin influenţa graiului literar al aristocraţiei de origine maramureşană din această provincie, variantă, scrisă şi populară, a limbii române, în care nu se petrecuse în secolele al XTV-lea-al XV-lea velariza-rea lui e şi i precedaţi de sibilante, un argument şi pentru explicarea grafiilor s tcere, s tte, dz tce din limba literară din Moldova, unde, în graiurile populare se petrecuse deja închiderea diftongului eâ la e şi velarizarea prin s, dz.
I.	Gheţie, pe baza materialului din atlasele lingvistice româneşti şi a exemplelor extrase din textele din secolele al XVI-lea - al XEX-lea, constată că „durificarea lui s, dz, z, ţ e răspândită în zilele noastre într-o arie foarte vastă, cuprinzând întreaga Dacoromanie, cu excepţia Munteniei propriu-zise (fără părţile apusene, vecine cu Oltul), a Dobrogei, a sud-estului Transilvaniei şi a unei zone restrânse din munţii Apuseni14 (p. 137). Deosebit de importante (şi cu o contribuţie valoroasă în ce priveşte extinderea fenomenului) sunt cercetările monografice ale unor graiuri dacoromâneşti care au relevat prezenţa velarizării lui e după ţ în graiurile din Goij (Popescu, Graiul gorjenilor, p. 30-31), din nord-estul Olteniei (Rusu, Graiul, p. 42-43), din zona Crişului Negru (Teaha, Graiul, p. 33-34), din Haţeg (Densusianu, Graiul, p. 20), din satul Nepos (Istrate, Graiul, p. 162), din Bistriţa--Năsăud (Istrate-Turculeţ, Cercetări dialect.', p. 201).
Pentru arealul lingvistic în care are loc şi velarizarea lui i după consoanele ţ, dz, trebuie amintite şi lucrările lui Teaha, Graiul, p. 35 (pentru graiurile din zona Crişului Negru), Frăţilă, Probi, spec., p. 50 (zona Tâmavelor), iar, pentru situaţia din limba literară scrisă în Muntenia secolului al XVIII-lea, v. şi Eugenia Dima -Limba traducerilor din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din Muntenia extrasul din An.L. XXX, 1985. A. Aspecte fonetice dialectale în traducerile munteneşti laice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Demnă de reţinut este observaţia pe care V. Arvinte o face în ST.L.FAC., p. 60,
I.3.8.O., şi anume că fenomenul velarizării prin /, dz, s, z este deosebit de important deoarece „numărul cuvintelor şi formele în care apar vocalele velare ă şi î [â\ a crescut simţitor în graiurile româneşti şi, totodată, în limba literară44.
în urma studierii textului lui Dosoftei, în care fenomenul velarizării prin ţ, dz, s şi, mai puţin prin z, are caracter regulat şi chiar „normativ44, afirmaţia lui Ivănes-cu, Probi, cap., p. 271: „Mai curios ar putea să apară faptul că în unele scrieri ale lui Dosoftei, e şi i sunt păstraţi intacţi după s şi z, dar sunt velarizaţi în mod regulat după / şi dz- cred că Dosoftei a acceptat fonetismul moldovenesc numai după ţ şi dz, iar nu şi după s şi z, numai pentru că s-a condus după stările de lucruri din dialectul macedoromân44, poate fi rectificată. Credem că marelui lingvist i-au lipsit
269
exemplele. Din acest motiv am încercat să extragem din textul scrierii hagiografice cât mai multe cuvinte care să evidenţieze acest proces fonetic (velarizarea prin afficatele ţ, dz şi prin sibilantele s, z), întotdeauna precizând şi variantele aceleiaşi unităţi lexicale, în care velarizarea nu s-a petrecut.
Totuşi, în Studii, p. 55, chiar dacă nu îşi susţine observaţiile prin atestări, G. Ivănescu afirmă că Dosoftei a acceptat, după consoanele s, z, /, dz ,jiumai pronunţiile cu vocalele velare ă, î [<3]“ (s. n.), şi trebuie citată din nou ipoteza sa, care „n-a fost făcută până astăzi" dar care „e singura care trebuie făcută", şi anume: „este aici un fapt popular moldovenesc şi ardelenesc ridicat la rangul de normă a limbii literare". Folosirea adverbului „numai", pare, de această dată, să reliefeze un fapt lingvistic mult mai apropiat de realitate, conform cu precizarea, pe aceeaşi pagină, a autorului, discutând textul Psaltirii în versuri: „fireşte, Dosoftei va înlocui pe / şi d + i final prin simplii / şi dz ca şi pe s + ea, t + ea, d + ea cu sa, ţa, dza“. Tocmai acestei reconsiderări a poziţiei sale vom încerca să-i oferim o bază de exemple, furnizând cercetării viitoare un material cât mai complet de analiză.
Trebuie semnalate şi observaţiile lui Lacea, al cărui studiu a stat la baza cercetării de faţă: „Nach ţ und dz erscheint e als ă, soweit es nicht in ea ubergangen ist" (în capitolul Vokalism, sub litera E) şi „nach ţ und dz geht das lange i > â“ (sub litera 7), autorul semnalând şi câteva abateri: „nebenbei kommen auch Formen mit i vor".
Nici Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu nu neglijează acest fenomen, cu precizarea că „acest fonetism popular apare, de asemenea, la unii scriitori până în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea“ (p. 138). Autorii extrag şi grafiile cu i în această poziţie care „se întâlnesc rar (în VS)“ (loc. cit.) şi „nu sunt decât maniere grafice tradiţionale determinate de situaţia din textele mai vechi, dar şi de cea din regiunile unde i nu trecuse la î [â]“.
Ivănescu, în Studii, p. 55, nota, în acelaşi context: „Foarte rar avem excepţii de la aceste fonetisme şi numai în traducerile neversificate, în care zeţarii au introdus câteodată pronunţiile şi ortografiile obişnuite ale vremii" (s. n.).
2.3.4.1.0.	Velarizarea prin africata sonoră ţ
Constă în trecerea vocalelor e, i şi e din diftongul eâ la ă, î [â], şi â, când precede consoana ţ.
2.3.4.1.1.	Fonetismul este prezent în forme verbale de indicativ (aproape toate timpurile şi persoanele), conjunctiv prezent, infinitiv şi gerunziu: a adeverinţa (< a adeveri + suf. -inţă, cf. Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 152; „derivat din adeverinţă, după modele ca credinţă - încredinţa", cf. DA): ind., pers. a IlI-a sg., prez.: adeverinţâdză (mart. 28722); a aduce (< lat. adducere): imperativ, pers. II pi: aduceţî-mi (nov. 107720); a ameţi [< lat. *ammatire (< mattus)]: ind. prez., pers. I sg.: n-o ameţăsc (nov. 145719), a Il-a sg.: „pentru ce ameţăşti...?“ (nov.
270
145720); a amorţi (< lat. *ammortire = admortire): ind. imperf., pers. a IlI-a sg., amurţâia (ian. 24712) amurţâsă (dec. 213719), pf. spl., pers. a ni-a sg.: amurţî (dec. 213722); a se apropia (< lat. appropiare): imperativ: apropiaţî-vă (febr. 75723); verbul creat din arhiereu (< v. sl. arhierei): arhierăţând (febr. 8271); a ascuţi (< probabil lat. *excotire < cos, cotis ,,gresie“): ind. imperf., pers. a IlI-a sg., [î]f ascufâia (nov. 183712), perf. s. ascuţi (sept. 37720), perf. c. s-au ascuţât (apr. 79722), gerunziu ascuţând (mart. 16/15); un gerunziu creat de la verbul a simţi, cu a protetic: asâmţând (nov. 10076); a aţipi (< lat. attepire = tepere) cunoaşte grafia cu ă, dar şi cu â: perf. c. ind.: am aţâpit (apr. 7073), gerunziu aţâ-pind (sep. 27719) // am aţăpit (nov. 106735), perf. c. ind.; a se [îm]bogăţi (< în + bogat < v. sl. bogată): ind., pers. a Ii-a sg., prez., fără grupul îm-\ te-ai bogăţât (mart. 273); cu im-: pers. a IlI-a sg., ind. prez., s-au îmbogăţât (febr. 70736), conjunct., pers. a D-a pl. să-mbogăţâţ (mart. 145714); a (se) bucura (cf. alb. bukur): imperativ bucuraţî-vă (nov. 155735); formaţiune verbală de la coroană (< lat. corona ), la perf. s. ind., pers. a IlI-a sg.: coronoţî (iun. 157714); a curăţa [< curat
< cura (< lat. curare)]: m.m.c.p., pers. a IlI-a pl., ind.: (s-)au curăţât (nov. 117722, febr. 72725), perf. s., pers. a IlI-a pl. curăţâră (oct. 75/31), viitor s-a curăţî (sept. 23717), gerunziu curăţând (nov. 182718, dec. 24675, ian. 2710, febr. 6473, 87731, mai 14075), conjunctiv: pers. I sg. să curăţăsc (mart. 46731), a IlI-a sg. să curăţâscă (nov. 139712, 16673, dec. 196711, mai 113725), I pl. să curăţăm (mai 113721), reflexiv să ne curăţăm (mai 113736) - la prez. ind., pers. a IlI-a sg., apare şi varianta cu  (= eâ): curăţeâşte (mart. 2710, apr. 63711,17); a da (< lat. dare): imperativ daţi-mi (mart. 27rbl7l2, 44711); a (se) despărţi (< lat. *disparti-re): conjunct., pers. a IlI-a sg., prez. să-l desparţi (apr. 84714), I pl. să ne despăr-ţâm (nov. 154736), ind. imperf. nu să mai despărţâia (nov. 129713), perf. s., pers. a IlI-a sg., să despărţi (sept. 12712), a IlI-a pl. să despărţâră (nov. 134712), viitor nu m-oi despărţi (mart. 5674) - la conjunctiv apare şi varianta cu vocala palatală -e: să... desparţe (mart. 11/4, 37718, apr. 7176), să să desparţe (apr. 81721, iun. 148717); de la verbul a (se) ameţi Dosoftei creează: „s-au dezmeţât ca din beţâe“ (nov. 106711); a (se) duce (< lat. ducere), la imperativ, cu grafiile: duceţM-vă (mart. 37721), duceţh-vă (mart. 51728); a face (< lat. facere), imperativ: , faceţi-mi cale“ (mart. 44710); a (se) găta (v. găti < gata, cf. alb. gătit), imperativ: gătaţî-vă (nov. 164724); a (se) înfăţişa [< în + făţiş (< faţă < lat. pop .fada
<	facies) + suf. -iş), conjunct., pers. I pl., prez.: să ne înfăţăşem (mart. 11/9); a îm-părăţi [< împărat (< lat. imperator)], cu im-: ind., pers. a IlI-a pl., prez. împărăţăsc (nov. 163734), perf. c., pers. a IlI-a pl. au împărăţât (mart. 2676), viitor va împărăţî (mart. 57722), conjunctiv, pers. I sg., prez.: să împărăţăsc (mai 1087 28), aii-a sg. să-mpărăţăşti (mart. 2715), aLU-a sg. să împărăţască (apr. 82727, 10376), gerunziu: împărăţând (oct. 84729, nov. 136722), cu în-: ind. viitor, pers.
271
a H-a sg. vei înpărăţî (sept. 3678), gerunziu înpărăţând (sept. 5726, 20720, dec. 244711, febr. 8275), şi, cu - a-: perf. s., pers. a IlI-a pl. înpărăţtră (sept. 4/7); a împărţi (< lat. impartire): cu îm-\ ind. imperf., pers. a IlI-a sg. împărţâia (nov. 139713, febr. 54722), perf. s., pers. a ni-a pl. \\]mpărţâră (ian. 3578), perf. c. au împărţât (ian. 31719, mai 105715), gerunziu: împărţând (oct. 78715) - la conjunct. prez., impersonal, apare realizarea cu -ţe: să să împarţe (mart. 5/1); cu în-iniţial: reflexiv ind. perf. c. s-au înpărţât (oct. 7276, febr. 61723), conjunctiv, pers. I sg. să nu înpărţăsc (oct. 63723), a IlI-a pl. să-ş înparţî (nov. 10179); a împuţina (< în + puţin): m.m.c.p., pers. a ni-a sg., ind. ,,[î]$ împuţânasă trupul“ (mart. 14/14); în text există şi reflexul în-: ,,[î]i înpuţânasă“ (oct. 88711), imperativ „nu-ţ înpufăna credinţa" (sept. 37731), cu a = ă; a (se) împuţi [< în + puţi (< lat. *putire = putere)]: perf. s., pers. a IlI-a sg., ind. să-mpufî (nov. 16373), m.m.c.p., pers. a ni-a pl. să-mpuţâsă (dec. 245733), gerunziu [î]mpuţând (oct. 65732); a (se) îmbărbăta (< în + bărbat), cu în- iniţial, la imperativ: înbărbăta-ţî-vă (sept. 3872); a încolţi (< în + colţ), la gerunziu: încolţând (mart. 60715); a (se) încreţi (< în + creţ), la ind. prez., pers. I sg.: mă-ncreţăsc (apr. 65725), gerunziu încreţându-mă (oct. 46723); a înghiţi (< lat. ingluttire): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. înghiţî (nov. 124712, mart. 3676), perf. c. au înghiţât (oct. 39720, nov. 1487 25, mai 12472), conjunct, prez., pers. a IlI-a sg. să ne înghiţă (apr. 6573); a înmulţi (< în + mult): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. înmulţî (dec. 205719), gerunziu înmulţând (nov. 11373); fără în-: să mulţăşti (mart. 55717), să mulţâră (dec. 240728, mai 116716), faţă de mulţeaşte (mai 116711); a (se) însoţi (< în + soţ): ind. perf. c. au însoţât (oct. 51714), v-aţ însoţât (apr. 7779), gerunziu însoţând (dec. 208727) - este atestată şi varianta cu Â(= eâ): ind., pers. a IlI-a sg., prez. în-soţeaşte (oct. 76734, nov. 179716); a înţelege (< lat. intelligere): ind. prez., pers. I sg.: înţălegi (nov. 145731), perf. s., pers. a IlI-a sg. înţăleâsă (sept. 27711, nov. 109710, 154717, apr. 85728, mai 138729), a IlI-a pl. înţăleasără (mart. 61710), gerunziu înţălegând (oct. 7971, 88712, dec. 229719), infinitiv a-nţăleage (dec. 210735, apr. 63724), conjunctiv prez., pers. a IlI-a sg. să-nţăleagă (ian. 2674, iun. 155712), a Il-a pl. să-nţăleageţ (febr. 87720); a se înţelepţi (< înţelept): ind. perf. c., pers. a Il-a sg. te-ai înţălepţât (oct. 95724, apr. 88733), pers. a IlI-a pl., perf. s. nu să înţălepfâră (mart. 7/34) - în text există şi variante cu diftongul eâ (sau vocala palatală i): imperativ te-nţălepţeaşte (mai 117720), ind. perf. s., pers. a Hl-a sg. să-nţălepţi (febr. 6778) - în ultimul caz, velarizarea prin ţ are loc doar în cea de-a doua silabă, nu şi în cea finală; oscilaţia între â şi diftongul eâ apare şi la conjunctiv prezent, pers. a IlI-a sg.: să-ţălepţâscă (nov. 126714), faţă de să-nţă-lepţească (nov. 146723, 182736), cu remarca de mai sus; au înţăpuşăt (dec. 232710), creaţie verbală de la ţeapă, prin contaminare cu înţepa-, a lăsa (< lat. laxare) imperativ: lăsaţî-mă (febr. 6374); a (se) lăţi [< lat (< lat. lotus)]: ind. perf.
272
c., pers. a IlI-a pl. s-au lăţât (sept. 31734, dec. 206720), gerunziu lăţându-să (oct. 86722, ian. 11717) - o excepţie o constituie subst. fem. derivat, lăţime (mai 1407 19); a minţi (< lat. mentiri): ind. perf. c., pers. a IlI-a pl. au minţât (mart. 59726), infinitiv a minţî (mart 46716); o creaţie verbală de la a mohorî [< mohorât (< mo-horî, v. mohor „haină de purpură41 < magh. mohar „un fel de stofă44], mohorâţi „a înroşi44: perf. s. ind., pers. a IlI-a sg. mohorâţi (feb. 69717), gerunziu mohorâţând (ian. 3272); a păţi (< lat. pati): infinitiv perf. s.: (a) păţi (nov. 12274, 176727, dec. 188724, dec. 215721 etc.), ind. imperf. păţâia (nov. 113732, iun. 151734,15478), prez., pers. I sg. nu păţâm (mart. 30716), perf. s., pers. a IlI-a pl. păţâră (oct. 917 2, nov. 112730, 125726 etc.), m.m.c.p. păţâsă (dec. 230722), perf. c. (au, am) pă-ţăt (nov. 15471, 158729, 165730, dec. 18675 etc.), gerunziu păfând (sept. 1375, oct. 6074, dec. 23376. etc) //pMţând (nov. 180728), unde /«are, probabil, valoare de ă - de menţionat aici şi forma de conjunctiv prez., pers. a IlI-a sg.: să paţă (sept. 21712, nov. 128717, 135718, 153731, 168717 etc.); a preoţi [< preot (< lat. praesbiter)]: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. să preuţî (oct. 4472, febr. 7277), perf. c. (s-)au preufât (ian. 25716, mai 124728), conjunct, prez., pers. a IlI-a sg. să preu-ţâscă (dec. 190730); a procleţi [< proclet (< slavonul npoH/iert): procleţând (dec. 23572, ian. 42736) - în text apare şi varianta cu -ţi-: procleţiră (apr. 9377), au procleţit (ian. 22720, febr. 65729); a sfătui [< sfat (< slavonul ctstTt, cstrh) + suf. -ui; cf. slavonul chstTtBJTH, -<ym], la imperativ: sfătuiţî-mă (mart. 9/5); a (se) semeţi (< semeţ, cf. sl. sumeti), la ind. m.m.c.p. să sâmefâsă (dec. 21377); a simţi (< lat. sentire): ind. imperf. sâmţâia (nov. 161720, mai 117712), perf. s., pers. a Il-a sg. sâmţâş (mart. 44717), a IlI-a sg. sâmţî (sept. 30719, oct. 9575, dec. 237713, mart. 34714), perf. c. au sâmţât (mart. 49723), gerunziu sâmţând (dec. 2107notă marginală, mart. 57724), conjunct, să sâmţâscă (nov. 14071); a sluţi (< slut, cf. ucr. cnymuu) ind. m.m.c.p. sluţâsă (mai 120715); a sfinţi (< slavonul csATHTH), la conjunctiv prez.: să sv[m)ţâscă (nov. 14774, ian. 18712); a ţine (< lat. tenere), cu vocala velară ă pentru i: infinitiv: a fănea (sept. 2575, apr. 937 16), ind. imperf., pers. a IlI-a sg. fănea (sept. 18720, nov. 110723, 17173, febr. 5674, etc), perf. s., pers. I sg. ţănuiu (mart. 55726), a IlI-a sg. ţănu (oct. 89724, mai 143732), a IlI-a pl. ţănură (nov. 11573, 148714), perf. c. au ţănut (nov. 98731, dec 212726, febr. 6177 etc.), viitor oi fănea (mart. 2716), conjunct., pers. I pl. să nu ţănem (apr. 73715), (reflexiv) gerunziu ţăindu(-să) (nov. 118712, 1227 32,12376, febr. 78718) - mai mult decât în cazul altor situaţii, acest cuvânt apare mai des şi în cu varianta ţi-: ind. imperf. ţinea (sept. 8725, 18719, nov. 106729, 177725, mai 13073), perf. s. ţinu (oct. 78733, ian. 572), perf. c. s-au ţinut (sept. 10715), prezumtiv vei hi ţinut (apr. 75710), gerunziu ţiind (nov. 188712); a ţipa (orig. nec.), cu două grafii: a ţtpa (oct. 88730) şi a ţxpa (nov. 106733, 118733, dec. 243729, mart. 3676); a ţese (< lat. texere) la imperf. ind., pers. a IlI-a sg.
273
ţăsea (mart. 26bls/25) ; a ţinti [< ţintă (< v. sl. U/atj ,,monedă“), la conjunct, prez., pers. a IlI-a sg.: să ţântească (mai 11971).
2.3.4.I.2.	Velarizarea prin / are loc şi în corpul unor substantive şi pronume, mai ales în forma de plural articulat, dar şi la singular articulat, precum şi la geni-tiv-dativ plural: alalţâi (mart. 50717); alţâi (oct. 68735, dec. 220713, 242731, febr. 59726), scris şi: alţăi (cu a), (nov. 185722, mai 113712) - faţă de aceste două realizări grafice, este prezentă în text şi varianta cu i nevelarizat: alţii (ian. 13723, mart. 28720); argaţâi (mart. 4076) (< bg. argat, ngr. argâtis); un substantiv creat de la verbul a ascuţi: „ascuţâtul firii“ (dec. 19374), respectiv ascuţâturi (apr. 9878); pentru singular atestăm varianta ascuţătura (apr. 83734); a pentru diftongul eâ (â) în aţâţa (nov. 13475, 144734, mart. 26v bi7l6, 44719, iun. 1617
29)	- există şi varianta cu diftong: aţâţ A (mart. 3/18,43735, 5773); la dativ: avra-miţâlor (oct. 9378); avuţâie (dec. 186719, 19278, febr. 52719, 8675, mart. 5/16) scris, o dată: avut/A/A (ian. 375), probabil greşeală de tipar (/A = -*); bărbăţâie (oct. 50723, 67713, nov. 167710, dec. 196720 etc.); gen.-dat.: betejâfălor (nov. 1257 32); beţâie (dec. 205726, 2057notă marginală, 228728, apr. 7172, 93735), faţă de beţie (apr. 101721, mai 128733); beţâv (dec. 22874,13), dar şi beţiv (apr. 70723); bogăţâia (oct. 90717, nov. 10175,143733, dec. 22371, ian. 1176 etc.), pl. bogăţâi (ian. 17715); subst. mase. pl. bogăţâi (dec. 19279); bucăţâle (sept. 37735); bună-tăţâle (sept. 16719, oct. 51714, 66718, nov. 147725, dec. 201710, 202730 etc.); forma de pl. art. a subst. carte: cărţâle (oct. 40715, 6473, nov. 109730, 115722, 14273 etc.) - de două ori apare cu slova a: cărţile (nov. 161711, ian. 40721), iar, o dată, cuvântul este scris cu e în loc de â, a sau i: cărfele (apr. 85732); cetăfâle (mai 108720); generală, pentru sg. şi pl., este varianta cu diftongul eâ, dar este atestată şi cea cu velarizarea diftongului la â în cazul substantivului cetăţânul (mai 112719); rostirea dură a africatei sonore ţ a dus la sincoparea lui i în pron. neh. pl. câţva (sept. 17717, oct. 5973, 93725, febr. 74728); sufixul diminutival -el după ţ este redat ca -ăl în clopoţăl (mart. 33733); pluralul subst. colţ: câlţâi (mart. 60715); o creaţie de la creştin este creştinăfâia (nov. 18471); adj. şi subst. crunt are forma de pl. crunţâi (ian. 32728, 39712); derivatul de la verbul a cugeta, la gen. pl.: cugetăţâturilor (nov. 181725); pluralul subst. cunoscut: cunoscuţăi (mart. 22/30), cu slova a; de la a curăţa (< curat) s-a născut subst. curăţâciune (ian. 20725), abstractul curăţâia, curăţâie, cu mare frecvenţă în textul VS (sept. 1279, oct. 41718, nov. 11671, 13879 etc.), subst. fem. curăţâtoarea (apr. 7777); forma de pl. a subst. curte: curţâle (oct. 4973, 49718, nov. 133712, dec. 220729 etc.), faţă de curţile (mai 12272); sg. cuţât (oct. 8673, nov. 142728, dec. 211725, febr. 55716, mai 142733), pl. cuţâte(le) (sept. 2726, oct. 6176, nov. 170734 etc.); augumentativul: cuţâtoi (ian. 21717); forma de dat. pl.: dalmaţâlor (mai 14677); de la verbul a despărţi s-au născut: despărţâla (nov. 15972), despărţâciunea
274
(febr. 72722), subst. despărţârea (dec. 19372), gen.-dat.: despărţârii (ian. 3712, apr. 76716) [o dată este atestată şi varianta cu i: despărţirii (sept. 2779)] şi subst. despărfâtura (dec. 236711); de la verbul a giudeca, Dosoftei creează substantivul, la gen. sg.: „a dezgiudecăţâi dar" (ian. 187notă marginală); subst., la pl., direpţâi (nov. 178724), cu o atestare şi în varianta direpţii (nov. 175733); la gen.-dat.: direptăţâi (oct. 9673, 97711, nov. 104720, 139726, 145710 etc.), scris şi direptxţâi (nov. 146717), cu slova x având valoare, probabil, de ă; pe baza adj. ieftin s-a născut subst. fem. ieftinătăţâle (oct. 88727), la gen.-dat. ieftinătăţâlor (dec. 230719); o construcţie calchiată conţine subst. moarte, la gen.: „tiza fără-morţâi“ (apr. 87732); subst. la pl. fericiţâi (nov. 14474), apare scris şi fericiţii (oct. 70722); subst. frate apare atât în varianta velarizată, cât şi în cea nevela-rizată: fraţâi (nov. 141726, dec. 19177, 202733, 225728, mart. 24/9) II fraţii (oct. 4772, dec. 235721, ian. 9716) - la vocativ însă, apare numai cu ţ dur: fraţâlor (oct. 9671, nov. 141713, dec. 203719, ian. 34720); pl. art. frâmseţâle (oct. 4972); de la frate s-au născut substantivele: frăţâme (oct. 45726, ian. 3172) şi frăţâne (nov. 184721, dec.196724); subst., lapl.fulgeraţâi (nov. 140727); subst. la gen.: giudecăţâi (oct. 93735); subst. got la pl.: goţâi (sept. 18719), gen.-dat. pl.: goţâ-lor (nov. 98721, mart. 35730); subst., la gen.-dat. pl. greşiţălor (dec. 211716, ian. 41713, mart. 46728); subst. abstract: hărăţâia „vitejie11 [„pare a deriva din ung. herecelni «a călca (cocoşul pe găină, a cocoşi)», care sub var. hergelni are şi sensul de «a zădărî, a sumuţa, aîntărâta»“, DA] (dec. 215723) şi, mase. pl., gen.-dat. hârăţâlor (sept. 6/21); gen. pl. „şcoala icanaţâlor“ (febr. 7179); gen. pl. iconobo-reţâlor „iconoclast" (< paleosl. ikonoborhct „luptător contra icoanelor") (mart. 26734, 47732), dar şi iconoboreţilor (dec. 193728, febr. 8872); gen. pl. ipâţâlor (apr. 8379); pl. iubifâi (ian. 9725); de la iute s-au născut substantivele iuţala (sept. 4731) şi iuţâmea (febr. 89723); gen.-dat. pl. împăraţâlor (oct. 9371, nov. 143731), dar scris şi înpăraţălor (dec. 238715); împărăţâe (nov. 13973, 14173, 146712, 150719, 163711, ian. 374, febr. 53732, 65734 etc.), scris şi înpărăţâie (dec. 231715, 242730 ) - în două cazuri cuvântul are şi reflexul cu ţi-: împărăţie (mart. 26729, apr. 7177); de la verbul a împărţi s-a creat subst. mase. sg. împăr-ţători (nov. 132733) // înpărţâtoriu (sept. 3714); de la verbul a încolţi s-a derivat subst. încolţâtură (mai 12774); la sg. însoţâre (ian. 4579); pl. înşălaţâi (apr. 86731); subst. pl. întunecaţâi (mai 116725); subst. la sg. înţălepciune (oct. 51727, 8774, nov. 143729, 161713, 164719, dec. 191736 etc.), scris şi înţelepciunea (oct. 44726) - cu x având probabil valoare de ă\ adj. şi subst. înţălept, -a (sept. 16711, oct. 43732, 60730, 9071, 9279, nov. 141723, 149715 etc.), pl. înţălepţâi (nov. 124734), faţă de înţălepţii (mart. 59717); de la verbul a înţelege: subst. mase. înţălegătoriu (dec. 192716) şi subst. înţăles (nov. 12278, ian. 1176, mart. 17/32); de la verbul a lega: legaţâi (nov. 143713, mart. 37727), faţă de legaţii
275
(apr. 7775); gen.-dat. pl.: leviţâlor (mart. 34725); pl. luminaţâi (mart. 5879); sufixul diminutival -el, după ţ din rădăcina substantivului, devine -ăl: măhniţăl (ian. 33727); pl. minunaţâi (dec. 226733); subst. fem. moarte: pl. morţăle (ian. 26716), gen.-dat. sg. morţâi (oct. 69717, nov. 184712, ian. 12721, mart. 3374); subst. mase. mort: gen.-dat. pl. morţâlor (nov. 150715), pl. morţâi (nov. 140726, 18179, ian. 24735); subt. mulţâme (sept. 33711, oct. 66723, 69719, 72712, 79721, nov. 121736, dec. 19575 etc.); pl. munţâi (oct. 80720, dec. 210716, febr. 5271, mai 10678), faţă de munţii (dec. 208730, apr. 7774); pl. de la mut, subst., muţâi (nov. 154725, mart. 44734); subt. fem. nălfâme (nov. 119720, 169733, 178722, dec 19371,32, ian. 35720, 4479, mart. 20/28, 60734, apr. 94730); gen.-dat. pl.: neavuţâlor (febr. 7871); pl. necuraţâi (sept 2175, nov. 146728), gen.-dat. necuraţâlor (dec. 191722, ian. 22716, 3878, febr. 5778); necurăţâie (dec. 2207 32); nenţălegătoriu (mai 118732, 130717); nepricepuţâi (oct. 52712); nesămţâre (febr. 55733); subst. mase. pl. nesâmţâţâi (nov. 163735); gen.-dat. pl. nevădzuţâ-lor (iul. 471); gen.-dat. pl. nevinovaţâlor (mai 145711); nopţâle (nov. 99723, febr. 65723); ospefâi (ian. 22722), faţă de ospeţii (ian. 2878, mart. 4079); oţăt (< v. sl. «VTh < oâhTh) (oct. 61724, 90713,28, nov. 119712, 128710, 148714, dec. 21577, ian. 2478 etc.); părfâle (sept. 35719, oct. 4277, dec. 208731, 217721, ian. 33713 etc.), scris şi părţăle (ian. 37718) - o singură dată apare şi varianta nevelarizată, părţile (oct. 80713); de la subst. păgân: la gen.-dat. păgănătâţâi (nov. 161716); păgănăţâie (nov. 174716) scris, într-o variantă hipercorectă, pegânăţâie (febr. 677 34) în paralel cu formele: păgănăţâie (oct. 5873, nov. 9971, 15279, 166v 18, dec. 218717 etc.) - într-o unică atestare apare şi păgânăţiia (mart. 45713); pl. peceţâle (nov. 125720, 183734) dar, în paralel, peceţile (febr. 9076, mart. 37724); gen.-dat. sg. porţâi (mai 124721), pl. porţâle (sept. 16723, nov. 105725, 106731, 1667 5-6); gen.-dat. sg. prădaţâlor (sept. 1716); compusul, la masculin, prea înţălept (dec. 222726), fem. prea înţăleapta, -ă (nov. 164716, 165714,36), adj. şi subst; sg. gen.-dat. preoţâei (nov. 132729), subst. mase. pl. preoţâi (oct. 8475, nov. 138719, dec. 202711, 222729), gen.-dat. pl. preoţâlor (nov. 138718, mart. 32728) - alături de varianta cu o există şi cea cu u: în cazul subst. preuţâie (sept. 2774, oct. 51721, ian. 18710, 28733, febr. 7276) care apare, o dată, nevelarizat: preuţie (mai 144729); proprietăţâle (dec. 204726); rătăcifâlor - vocativ (nov. 109732); răutăţâle (dec. 189712, 240728); cuvântul saţ (< lat. saties) apare într-o singură ocurenţă în varianta saţul (oct. 43731), în rest întâlnindu-se numai saţâul (probabil lat. ti > ţâ, cu ţ velarizator): oct. 60718, 82718, 8372, nov. 158736, 178721 etc.; pl. săgeţâle (sept. 37720, dec. 21977, mart. 36731); cu o formă de gen. în care apare slova -x: sxgeţâlor (febr. 6273); subst. fem. sâmeţâie (oct. 4874, nov. 112719, 124724 etc.) există şi în varianta cu i nevelarizat prin [: sâmeţie (oct. 96727, ian. 2471, 38723, mai 108710); aceeaşi situaţie şi pentru sâmţâre (oct.
276
6274, nov. 129724, mai 140732) faţă de sâmţirile (oct. 65722); subst. mase. slu-ţâtul (febr. 89713); subst. soţâie, pentru fem. şi mase., pl. soţâile, în zeci de ocurenţe (sept. 972, 21714, 23718, oct. 68714, 7379, 77720, 78734, 96713, nov. 127731, 15174, 152733 etc.) - mai există, pentru feminin, o formă de plural în variantele: soţrte (apr. 85720) // soţele (apr. 86722, ian. 7711); diminutivul feminin soţâoara (oct. 55731); pl. spăsâţâi (dec. 207721); variaţie în cazul subst. mase. spurcaţâi (nov. 18075, ian. 4273, mai 143731), faţă de spurcaţii (iun. 148714); la gen.-dat. spurcaţâlor (mart. 27vb,726, mai 117729), faţă de spurcaţilor (febr. 88721); compusul: străluminaţâi (nov. 139711, dec. 222729); pl. strămbătăţâle (dec. 189726, mart. 46720); gen.-dat. sg. streinătăţâi (ian. 30719); derivatul substantival de la adjectivul subţire, supţârarea (mart. 59719); oscilaţie apare şi în notarea cuvântului ticăiţâie (oct. 49733, nov. 183731), şi în varianta ticxiţâie (nov. 142717), faţă de ticăiţie (dec. 188732, febr. 88717, mart. 16/16); pron. neh.: (cu) toţâi (oct. 87723, nov. 128723, 151723-24); compusul: totîn-făleapta (nov. 166720); pronumele ţi, cu i velarizat: ţă (sept. 11715, oct. 85732, ian. 40717), ţî (oct. 85720, 93710,26, nov. 13973, 146723, 167716); ţâgan (sept. 25718); pl. ţapi (dec. 213732, 218714, 22073, ian. 26710, 28712); subst. ţinut apare numai cu i velarizat prin ţ: ţănutul (sept. 12723, nov. 104727, mart. 3272 etc.) // ţânutul (oct. 73712, nov. 160711, 17072 etc.); oscilaţii în scriere apar în cazul abstractului: ţânearea, frecvent în textul VS (dec. 221728, ian. 18720, febr. 6177, 73716 etc.), faţă de ţinearea (febr. 7279, apr. 6972); sg. ţăpuşea (oct. 63732), pl. ţăpuş (sept. 3773, oct. 63729, dec. 208720, 215730, ian. 7735 etc.) şi, cu i final notat, ţăpuşi (mai 118723); pl. fâpete (oct. 79722,30, mai 145715); ţăsătură (oct. 4079, nov. 172722,193710, dec. 210722, mart. 26bl725); ţăst „carapace, ţeastă41 (< lat. testum) (oct 81730, ian 1973), în paralel şi forma nevelarizată: ţest „craniu44 (ian 1972, 4720, dec. 236735, 23771) - la pl., cu sensul „partea superioară a unui stâlp, a unei coloane; capitel44 (sens lucrat în DLR numai pe baza atestărilor din scrierile lui Dosoftei) apare scris cu -x: „fosturile a doi stâlpi44 (dec. 18774); diminutivul ţâţâşoare (sept. 20714, oct. 92723), art. ţâţâşoarele (mart. 27rbl720) există şi în varianta nevelarizată: ţâţişoarele (iun. 161726); un substantiv ca ţărmure (probabil lat. *termulus; cf. şi lat. terminus) cunoaşte numai notarea cu ţă- iniţial (ian. 25713, 28722, 3977, febr. 7l7sinonim marginal pentru mal din text, 73721, mart. 34730, 5074, apr. 8978, mai 120715), pl. ţărmurii (oct. 8773); subst. pl. urâţâi (sept. 27732, febr. 72732); pl. art. vieţâle (apr. 93724); vinovaţâi (ian. 41724), gen.-dat. vinovaţâlor (mart. 46713).
2.3.4.I.3.	Fenomenul velarizării prin ţ este prezent şi în cazul unor adjective şi participii adjectivale, precum şi al unor adverbe: adj. ascuţât cu zeci de atestări: sept. 973, 2075, 37725, oct. 6174, 63733,35, 65725, 73728, 74725, 75714, 807 17 etc. - o singură dată apare şi varianta nevelarizată: ascuţit (ian. 8732); adj.
277
bunătăţămat (dec. 204723); adj. cărunţât (mart. 54723); adj. cetăţăşti (ian. 2275); part. adj.: curăţât (mart. 34731), pl. curăfâţ (oct. 88732); part. despărţât (nov. 157732); part. adj. ,făcuţâi d[o]mni bulgăreşti11 (ian. 27721); adj. frăţăsc (febr. 74710), frăfasca (iun. 16075), frăţască (dec. 216731, iul. 3717); adj. „împărăţâ-toriul oraş“ (nov. 145721); adj. împuţât (mai 135731), împuţâtă (nov. 12076, febr. 75717), împuţâte (mart. 57728, apr. 93733, mai 134720); adj. înbogăţâtă (nov. 16377); part. înghiţât (sept. 23713); scris cu în-: înpufât (oct. 47729, 6577, dec. 24471), înpuţâtă (oct. 57736, nov. 104712, 119723), înpuţâte (oct. 47718); adj. înrăutăţât (nov. 149724); part. adj. însoţât (ian. 3271, apr. 94727), însoţâtă (sept. 5/29); part. înţânat (sept. 1778); adv. înţălepţeaşte (mart. 5/9); adj. nedes-părţât, -e (nov. 13175, 17874, ian. 3177); part. adj. neminţât (iun. 155713) // neminţit (nov 165726); adj. nemţască (mai 130710); adj. nenţăleasă (oct. 45713); adj./adv. nesăţâos (mai 145722); adj. nesâmţât (dec. 247733), nesâmţâte (iun. 158722) - o singură dată: nesimţite (mai 13678); adj. ,/ievoinţasca viaţă“ (ian. 1477); adj. părinţâscă (nov. 184712, mart. 61723), pl. părinţăşti (mart. 2872, apr. 80720, 82712) - în text apare şi atestarea cu -e-\ părinţeşti (nov. 132735,169717, mai 111723); adj. păţât (ian. 38713, febr. 53733); adj. „la nas plecăfăl“ (ian. 17712); adj. preuţască (nov. 100712, dec. 222730, febr. 66730), preuţăsc (nov. 119722, febr. 78735, apr. 73731) - în paralel cu aceste variante există atestări şi cu variantele nevelarizate: preuţesc (nov. 186 710, mai 108 713), preuţeşti (nov. 148 77, ian. 34 712), preuţească (febr. 63 717); adj./adv. puţănea (nov. 152 712, mai 114 712, iun. 152 75), fem.; mase. puţănel (nov. 106 73, 12 71, ian. 33725, mart. 57 724, apr. 88 722, iun. 159 722) - există şi varianta puţinea (oct. 74733); acelaşi adj./adv. apare şi în varianta cu -ă-\ fem. puţânea, -eale în zeci de ocurenţe (oct. 57716, 90725, nov. 99720, 106734, 11071, 110 723, 143 75, 161721, 163 77, 173715, dec. 19673 etc.), mase. pufânel, -ei (sept. 27 718, oct. 65727, 72 731, 74 73, 81 720, 84714, nov. 111 718 etc.) şi loc. adv. preste puţânel (nov. 148727, dec. 236725) - există şi varianta puţinei (mart. 25722,4171, apr. 74716); frecvent apare în text şi adj./adv. puţân, puţâne, puţână, puţâni, (nov. 11673, 14377, 15075, 15272, 155 722, 167721, 18277, dec. 18872, 206725, 208722, 225 716, 240717 etc.) şi loc. adv. preste puţân (nov. 184735, dec. 187731, 236726, ian. 31720, mart. 20/3, 55735) - o singură dată: puţini (sept. 14716); adj./adv. mase. puţântel, -ei, în zeci de ocurenţe: sept. 375, 38727, oct. 54723, 72730,34, 7974, 8179, nov. 129711-12 etc.), fem. puţântea, -le (sept. 1275, nov. 122730, 141727, 151726 etc.) - de câteva ori apar şi variantele nevelarizate: puţintea (oct. 59721), puţinteale (ian. 1730), puţintel (ian. 1 732); adjectivul, scris cu slova (probabil ă): scobiţii (oct.42721); adj. sâmţâcioş (nov. 125732); adj. sângurăţât „singur“ (nov. 126 717); adj. supfâre (< lat. subtilis) (sept. 23731, ian. 44717, mart. 12/5, 58719) - o dată se întâlneşte varianta cu e dispărut, probabil din cauza rostirii
278
dure a consoanei lichide r: „pulbere supţâr“ (sept. 32734); part. adj. ţăsute (mart. 5/26); part. adj. ţântuit (mart. 50719).
2.3.4.1.4.0.	Arvine, în ST.LEx., p. 11-12,1.3.8.4., discută „norma silabei finale -ţi, în care i este ultrascurt şi şoptit41 şi care, cu aplicare la textul biblic, este „mai dificilă de definit44 (p. 11). Lingvistul ieşean precizează că „în vorbirea populară din multe regiuni ale teritoriului dacoromân acest -i (final), precedat de /, dispăruse, în urma fenomenului de durificare a acestei africate. în limba scrisă, acest -i final a fost menţinut, sau reintrodus, din necesitatea de a marca anumite categorii gramaticale, şi, la nivelul grafic, pluralul substantivelor, adjectivelor, pronumelor etc., anumite forme personale la verbe etc.“ (p. 12). în textul Bibliei 1688 autorul constată că „norma44 consistă dintr-un „amestec de forme44 (p. 12).
în textul studiat nu există o situaţie similară, deşi, în câteva cazuri, apare scrierea cu -i final după ţ, în paralel cu cea fără i, cu i amuţit, dispărut din grafie (vezi şi fenomenul, identic, când în silaba finală se afla şuierătoarea ş). Pentru cărturar „norma44 este cea cu rostirea dură a lui /, ca în graiurile populare, iar slova * (ierul mic) apare notată ca reflex al unei tradiţii grafice, neavând, prin urmare, valoare fonetică.
în continuare, pentru a susţine aceasta afirmaţie, vom exemplifica acele părţi de vorbire care, în declinare sau în conjugare, apar cu ţ final dur, desigur, menţionând şi excepţiile, unde acestea apar.
2.3.4.1.4.1.	în finala -ţi, „dacă ţ este rostit cu timbru de î, devenind un ţ dur44, -i „deşi cu o valoare morfematică precisă şi importantă, dispare din rostire şi, de cele mai multe ori, şi din scriere44 (Arvinte, ST.LEx., p. 11,1.3.8.4.). Astfel, ţ final dur apare în formele verbale de indicativ şi în cele de conjunctiv prezent, persoana a Il-a singular şi plural, în formele de imperativ, persoana a Il-a plural: a agiuta: conjunct, prez., pers. a Il-a pl.: să agiutaţ (nov. 158 724); a arde: ind. prez., pers. a Il-a pl.: ardeţ (mai 145733); a asculta: imperativ: ascultaf (sept. 30730,32, 307 11) dar, la conjunctiv: să-mi asculţi (mart. 3671); a avea: veţ (mai 145726); a bănui: ind. prez., pers. a Il-a pl. nu... bănuiţ (mart. 4372); a blăma: imperativ: blă-maţ (sept. 11724, 31723, oct. 49724, 77719, mart. 54726, 62 72, iun. 15771); a boci: conjunctiv prez., pers. a Il-a pl.: să vă bociţ (nov. 150718); a căuta: ind. prez., pers. a Il-a sg. cauţ (mart. 24/3), imperativ, pers. a Il-a pl. căutaţ (oct. 88724); a cerca: imperativ: cercaţ (dec. 238727); a citi: conjunct., pers. a Il-a pl., prez.: să o cetiţ (sept. 6/18); a crede: impertiv: creadeţ (mart. 5/34); a cruţa: conjunct., pers. a Il-a pl.: să crufaţ (mai 145714); a cugeta: ind. prez., pers. a Il-a sg.: cugeţ (oct. 46711); a găsi: conjunct., pers. a Il-a pl.: să mă găsâţ (sept. 15727); a goli: ind. prez., pers. a Il-a pl.: (îi) golif (mai 145713); a griji: conjunct., pers. a Il-a pl.: să vă grijiţ (ian. 30731); a ierta: ind. prez., pers. a ll-a sg.: nu ierţ (mart. 46727), conjunct, prez.: să ne ierf (ian. 3777); a ieşi: imperativ:
279
ieşiţ (febr. 7579); a [î]mbla: imperativ ia-mblaţ (nov. 107714, 177734, mart. 39720); a învăţa: conjunct., pers. a H-a pl.: să-mvăţaţ (mart. 31721); a se încrede: conjunct., pers. a H-a pl.: să vă-ncredeţ (nov. 13975); a îndrepta: conjunct., pers. a H-a pl. să vă îndireptaţ (mart. 31714); a se îndulci: conjunct., pers. a Il-a pl. să vă îndulciţ (nov. 145729); a se înfricoşa: conjunct., pers. a H-a pl. să înfricoşeaţ (mart. 4574); a îngădui: imperativ: îngăduiţ (nov. 105733); a înghiţi: conjunct., pers. a H-a pl. să înghiţâţ (mart. 62711, mai 145717); a omorî: conjunct., pers. a H-a pl. să omorâţ (nov. 116735); a paşte: conjunct., pers. a H-a pl.: să paşteţ (nov. 158719); imperativ: păsaţ (sept. 30726, nov. 177712, dec. 238726, mart. 49710, mai 115711); a păţi: conjunct., pers. a Il-a sg., prez.: să paţ (iun. 155724); a pune: conjunctiv, pers. a H-a sg., prez.: să puneţ (nov. 164727); a rămâne: imperativ: rămâneţ (apr. 7772); a se semeţi: ind. prez., pers. a H-a pl.: vă sămeţiţ (mart. 62710); a sârgui: imperativ: sârguiţ (sept. 15727); a săruta: imperativ: să-rutaţ (mai 13372); a scoate: imperativ: scoateţ (mai 130725); a sili: imperativ: vă siliţ (mart. 4574); a simţi: ind. prez., pers. a Il-a sg.: nu sâmţ (sept. 7734); a socoti: conjunct., pers. a Il-a pl.: să socotiţ (oct. 43726, nov. 158719); a sterpi: ind., pers. a H-a pl.: „o sterpif1 (mai 145713); a strâmba: ind., pers. a Il-a pl.: strâmbaţ (nov. 146710); a strânge: ind., pers. a H-a pl. vă strângeţ (mai 145720); a supăra: conjunct., pers. a Il-a pl.: vă... supăraţ (nov. 179718); a şterge: imperativ: ştear-geţ (nov. 120731); a tinde: conjunct., pers. a Il-a pl.: să tindef (dec. 186724, apr. 77731); a tângui: conjunct., pers. a H-a pl.: să tânguiţ (mai 145727); a tâlcui: ind., pers. a Il-a pl.: tlăcuiţ (nov. 14675); a ţine: imperativ: făneţ (oct. 88726); a umori: conjunct., pers. a Il-a pl.: să-l umorâţ (nov. 129725); a zbiciula: ind. prez., pers. a Il-a pl. ,,-i zbiciulaţ carnea" (mart. 32731);
2.3.4.I.4.2.	Ţ dur, final, există şi în formele de plural ale substantivelor şi pronumelor: aghirţ (dec. 189711); alalţ (oct. 72728, 7376, 80726, 97729, 91711, ian. 2474, mart. 12/10 etc.); aloralalţ (sept. 34715, oct. 66730 etc.); alţ (oct. 427 36, 94726, febr. 62713, mart. 48732); altoralalţ (ian. 16726, mart. 61712); arginţ (mai 110729); asicraţ (ian. 15732); cei asupriţ (dec. 23278), faţă de asupriţilor (mai 145715); aţâţ (apr. 65719); bălţ (dec. 24274); bărbaţ (sept. 14727, oct. 80721, 23, nov. 130718 etc.), faţă de bărbaţi (apr. 7578); bucăţ (oct. 47726, mart. 2576 ); bunătăţ (sept. 22730, nov. 186714, dec. 190715, 191729 etc.); cărţ (sept. 29735, oct. 58721, 6477, nov. 163729, 164711, dec. 187715 etc.); cu slova x (= probabil ă): cetxţ (ian. 42731); câlţ (mai 122734 ); cântăreţ (mai 10778 ); câţ (nov. 141729, dec. 202719, mart. 32 716); cof (sept. 3775, oct. 55728, dec. 213731, febr. 8376, mart. 60721); curţ (oct. 39728, 89725, mart. 55732); cei direpţ (oct. 52730);feţ (sept. 6715, 28725, 34715,16, dec. 206717 etc.fficaţ (mai 146713); fraţ (sept. 271, 24735, 34713, oct. 9476, 94720 etc.); frămseţ (nov. 163725, 168714, dec. 195721, mai 108733); cu x: hârxţ (nov. 108726); icono-
280
boreţ (nov. 132733, mai 108724); înpăraţ (oct. 9373); însuţ (oct. 49730, 56733, ian. 30736, apr. 73722, 76737, mai 116712); mitropoliţ (nov. 145732), subst. mase. pl. morţ (ian. 1372, febr. 5571, mart. 12/17); munţ (oct. 79713, ian. 3715); subst. fem. pl. morţ (febr. 55737, 5571, mart. 47712); neşcâţ (nov. 183720); nopţ (ian. 19728); oaspef (oct. 60725, 46733); părţ (sept. 29731, 35720, oct. 86722, 92720, nov. 15273, 172721 etc.); părinţ (nov. 128735, 14474,5, dec. 221714, febr. 72727); peceţ (nov. 183718); plăţ (iun. 14879); porţ (nov. 120725); cei prăpădi} (febr. 71730); preuţ (sept. 4718, oct. 60728, 90733, nov. 137732, ian. 45734, mart. 32715); răutăţ (ian. 23721, febr. 5477, mart. 35736); săgeţ (apr. 103734), scris şi sxgeţ (oct. 73727, 78733, dec. 22674); scleapţ (febr. 78726); doi scopeţ (mart. 10/8); sfinţ (nov. 9975); sg. şi pl. sorţ (sept. 371, 2872, nov. 147718, 15877, 158720 etc.); strămbătăţ (dec. 186726, ian. 36716, mart. 6279), scris şi strămbătăţ (mart. 5/1, 3072); strănepoţ (dec. 21771); toţ (oct. 48712, 66714, nov. 98734, 12571, 13779 etc.); / (nov. 167721, febr. 56718); verdeţ (dec. 240719, febr. 68720-21, iun. 156734); zloţi mai 145711).
2.3.4.I.4.3.	Ţ final se întâlneşte şi în formele de plural ale adjectivelor, partici-piilor (adjectivale) şi adverbelor: adâncaţ (oct. 54729); adormiţ (sept. 5/14, mai 10779); afundaţ (dec. 223726); apăraţ (apr. 82714); apucaţ (sept. 22726, dec. 203712); ascuţâţ (nov. 164722); astupaţ (mart. 4674); asudaţ (nov. 111711); bătuţ (febr. 53715); bogat (ian. 21723, febr. 51733, 64731, mai 122716); bucuraţ (nov. 16679); buşiţ (nov. 108/25); cădzuţ (dec. 223724); căliţ (oct. 90713); căz-naţ (nov. 14871); cercaţ (nov. 98711); certaţ (oct. 71726); cesălaţ (oct. 90714); cetluiţ (dec. 23473); cinstiţ (sept. 5/18); ciopliţ (dec. 220719); clevetiţ (nov. 1387 17, dec. 241729); cununaţ (mai 138711); curăţâţ (oct. 88732); daţ (mart. 36734, 45r “721, mai 127720); depărtaţ (ian. 37728); deşerţ (mai 116726); dezlegaţ (nov. 138719); direpf (mart. 3/21); feriţ (oct. 94712, apr. 82714); fierbinţ (ian. 41727, mart. 13/15, apr. 9271, mai 113731); furaţ (apr. 99732); giudecaţ (febr. 6071, mart. 27711, mai 117731 ); giunghiaţ (febr. 62723); giuraţ (nov. 107728); „cei mai de sus grăiţ creştini“(sept. 37728); greşiţ (oct. 8079, mart. 6/15, iun. 159729); gustaţ (oct. 8078); hăcuiţ (oct. 9472, ian. 1375); hrăniţ (ian. 38731); ieşiţ (nov. 153726, apr. 97733); iscusiţ (oct. 91714), în paralel cu iscusâţ (oct. 48719); isteţ (ian. 45725); iubiţ (sept. 4/14, oct. 62722), faţă de iubiţi (ian. 29714); iuşuraţ (nov. 138725); iuţ (oct. 9576, nov. 128710, febr. 74735); îmbo-găţâţ (febr. 6672); îmfrămşaţ (dec. 206735); îmfrânţ (mai 119710); împresurat (mai 135714); îmbrăcaţ (sept. 12714), îmbunătăţâmaţ (ian. 43726, mai 10671); încheÂţ (nov. 138722, mart. 42731), unde  = ia, scris şi încheaţ (sept. 23729, nov. 180722, febr. 70735); încruntaţ (nov. 111711); încununaţ (nov. 136735); în-dereptaţ (oct. 6477, febr. 52724); îndrăciţ (nov. \29*I2&)\-înfricoşeaţ (apr. 977 19); înfrânţ (sept. 1715); îngenunchiaţ (oct. 7975); îngroziţ (oct. 41717); înheraţ
281
(dec. 241728); [î]npizmiţ (nov. 181732); însărcinaţ (nov. 166715, febr. 74717, 85718, mart. 43717); înspăimaţ (oct. 88710, ian. 31723, mai 13173); înspământaţ (dec. 243730); însuflaţ (dec. 21777); însufletaţ (sept. 6/1); întunecaţ (nov. 12777, 140724, dec. 230718, apr. 8974, iul. 376); înţăpuşaţ (nov. 108731); învitaţ (nov. 127721); jigniţ (oct. 76714); jrătviţ (sept. 6719); legaţ (mai 111718); lepădaţ (oct. 9376); lipsiţ (ian. 15714, febr. 6678,9 iun. 15571); luminaţ (sept. 12715, oct. 4775, 65711, 95731, dec. 24071, febr. 59730, 60719); mărturisiţ (mart. 2871); mestecaţ (oct. 5979); miluiţ (oct. 69727); minunaţ (nov. 164719, dec. 193728); mulţ (sept. 34735, oct. 5671, 85727, nov. 148717 etc.); (cei) muriţ (dec. 243730, apr. 95711); nalţ (oct. 79726, 80720, nov. 165718, iun.162717); nărociţ (nov. 166734); născuţ (mai 121711); neavuţ (mart. 4/37); nebăuţ (apr. 85727); nebetejiţ (nov. 138721, dec. 22472, ian. 778); nebotedzaţ (febr. 54715); nebunit (nov. 1297 32); necertaţ (nov. 148721); neclătiţ (dec. 24273, 247731); necuraţ (mai 14274); neguraţ (oct. 96712); neîmvinciţ (nov. 181724); neînfrânt (oct. 94711); nemeriţ (ian. 11716, 20712); nemâncat (oct. 80728, 80723); nempăcaţ (sept. 1174); nen-cetaţ (nov. 175711); nenduplecaţ (febr. 52725); nenedejdiuiţ (iun. 155726); nen-tărit (nov. 125734, febr. 8177); nenumărat (apr. 72725, mai 119726); neobrezuiţ (sept. 23722); neoprit (apr. 103713); neprăbuşit (iun. 161727); neprăvuiţ (ian. 32710); nepriceput (nov. 140725, febr. 54715); nepriimiţ (nov. 107729); nesfârşit (nov. 15279, 169718); nesjfflrşif (ian. 2172); nesâmţâţ (nov. 140725, 163716, mai 11873); nesmintiţ (febr. 51722); nestrămutat (sept. 3873); nestricaţ (nov. 113734); nesupărat (mart. 43723); netămăduiţ (ian 31711); netocmiţ (sept. 127
35); nevădzuţ (nov. 10379, febr. 57727); nevătămaţ (ian. 7733, mart 16/20); oceiţ (ian. 37729); odihniţ (nov. 147725); osândiţ (nov. 156721); oştit (nov. 121735); părâţ (febr. 78715, mart. 45rbl720, mai 134730); păţâţ (sept. 6/21); podobiţ (nov. 100731, ian. 25720); ponegriţ (apr. 68718); pomiţ (nov. 180717, ian. 44724, mart. 7/21, 22/31); potricăliţ (ian. 12730); prelestiţ (sept. 30711); pricăjiţ (dec. 24173, 24774); răpăosaţ (nov. 138730); răscumpărat (mai 106727); răşchiraţ (sept. 9712, oct. 78730); rătăcit (nov. 11575); rătedzaţ (nov. 108731); sălbătăcit (mart. 37735); săvârşit (nov. 100715, apr. 97730, iun. 160726); scăpaţ (ian. 37729, iun 149733); scârbiţ (sept. 6/21); siliţ (mart. 4574); slăbit (oct. 88710); slăviţ (sept. 2177); spământaţ (febr. 57725); spăriiaf (apr. 89713); strămbaţ (oct. 46714); streinaţ (oct. 6179, dec. 191715); stricaţ (nov. 174713, mart. 2673); supărat (nov. 179718); şchiopiţ (dec. 23472); tăiaţ (dec. 212717, 236715); tămăduit (nov. 181723); ticăiţ (oct. 55732, nov. 181731); ticăloşiţ (iun. 154721); tâm-plaţ (oct. 55735); târâit (febr. 74719); tocmit (febr. 64710); trântiţ (oct. 83726); trudit (dec. 213712); ţepenif (febr. 82729); ţânuf (nov. 219712); udaţ (oct. 907 28); umorâţ (nov. 137734, dec. 20874, mart. 53723, apr. 8079); urgisiţ (febr. 537 24), dar şi urghisiţ (nov. 174724); vărsat (mai 114728); veninaţ (mart. 7/37);
282
vestiţ (ian. 373, febr. 89721); vinovaţ (nov. 169718, mart. 7/37, 61714); vânduţ (mart. 15/22); voroviţ (nov. 15073); zburaţ (dec. 193732); zdrobiţ (sept. 1716); zvântaţ (iun. 161726).
2.3.4.I.4.4.	O variantă hipercorectă apare în scrierea substantivului, la plural, ţife (nov. 161731, febr. 8776, apr. 69727, mai 146712), existent şi în varianta etimologică: sg. ţâţă (apr. 86712, mart. 33733), pl. ţâţe (sept. 38732, nov. 168735, apr. 8579, mai 145716).
2.3.4.2.0.	Velarizarea prin africata dz şi prin sibilantele s, z
Fenomenul velarizării prin africata dz şi cel al velarizării prin sibilanta z se vor discuta la un loc, deoarece „ilustrarea cu exemple a efectului ei (dz) velarizant“ nu poate fi separat „de fenomenul similar al velarizării prin z“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 61,1.3.9.O.). Fenomenul constă în schimbarea timbrului palatal al vocalelor e, i, în timbrul velar caracteristic vocalelor ă, î, ca rezulatat al rostirii dure a consoanelor s, z, dz.
2.3.4.2.1.0.	Velarizarea prin africata dz şi sibilanta z
Pentru a nu ne repeta (v. cap. 2.2.2.O.) vom evidenţia numai câteva caracteristici ale procesului, urmărind afirmaţiile lingvistului ieşean, V. Arvinte, din ST.L.EX., p. 13, 1.3.11.0. Despre africata dz autorul precizează că „prezenţa11 ei „într-un text vechi românesc constituie o dovadă sigură cu privire la apartenenţa la dialectul lierar nordic al acelui text“, iar „cuvintele cu dz sunt de origine latină, sau datează, în orice caz, de dinaintea contactului cu slavii“. Despre consoana z, acelaşi autor stabileşte provenienţa ei în limba română fie „din africata dz, prin dispariţia elementului oclusiv, d“ (în cazul elemntelor de origine latină), fie „a fost introdus prin împrumuturi străine, slave, greceşti etc.“, cu menţiunea că „sunt regiuni, mai ales în partea de nord a teritoriului dacoromân, în care africata dz s-a menţinut până astăzi, coexistând cu spiranta dentală sonoră z“.
Referitor la cronologizarea fenomenului, V. Arvinte constată că „velarizarea prin s, z (dz) a vocalelor e, i a avut loc indiferent de vocala din silaba următoare, iar, în timp, cam în aceeaşi perioadă când s-a produs durificarea în graiul moldovenesc a şuierătoarelor44 (ST.L.FAC., p. 61,1.3.9.O.).
Pentru răspândirea teritorială a fenomenului, v. şi I. Gheţie, BD, p. 137-139, unde autorul, „fără a face afirmaţii categorice44 (p. 138), este de părere că velarizarea prin ţ, dz, s, z era încheiată „în Moldova în primele decenii ale secolului al XVH-lea, cel puţin atunci când vocalele următoare se găseau în poziţie tare44, iar, referitor la limba literară, lingvistul observă că expansiunea procesului începe cu secolul al XVI-lea, cunoscând o răspândire maximă în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.
Interesant este, pentru delimitarea zonelor în care este prezent acest fenomen, faptul că velarizarea prin s,z nu a avut loc în graiul muntenesc, iar formele velarizate, prezente în textele scrise de aici „au fost introduse [...] din scrierile
283
moldoveneşti şi ardeleneşti41 (Arvine, ST.L.FAC., p. 61,1.3.9.O.). Cercetând textul biblic, lingvistul ieşean constată că norma limbii române literare era „un amestec de forme velarizate şi nevelarizate“, situaţia facilitând apariţia „unor forme cu false regresiuni sau cu grafii hipercorecte“ (loc. cit.).
în textul studiat de noi se observă o preponderenţă a formelor velarizate prin afiri-cata dz ori prin spiranta z. Nu lipsesc totuşi,/oştirile moi“ sau formele hipercorecte.
2.3.4.2.1.1.	Caracterul velarizant al consoanelor dz, z este ilustrat de unele substantive, adjective, numerale, adverbe şi participii (adjectivale) la singular sau la plural: dzamă, pl. dzămi, adj. dzămos (v. 2.2.2.I.I.); dzău (v. 2.2.2.I.3.); dzăci de... (v. 2.2.2.I.4.); dzî, dzâle, dar şi varianta hipercorectă dzile (v. 2.2.2.I.7.); subst. dzâsa, pl. dzâsele, dzâsuri, nedzăs (v. 2.2.2.1.8.); dzâmbru, pl. dzâmbri, fem., dzâmbroie (v. 2.2.2.1.9.); gen.-dat. pl. blândzâlor, neîmblândzât (v.
2.2.2.2.56.), neîmblândzâtă (nov. 167712, mart. 32730) (v. 2.2.2.1.16.); pl. bodzâi, gen.-dat. bodzâlor (v. 2.2.2.2.17); gen.-dat. sg. brândzâi, dar şi brândzei (v. 2.2.2.2.19); nencăldzâtă (v. 2.2.2.2.64); num. cardinal cindzăci, num. ordinal cindzăcea (v. 2.2.2.2.25); num. cardinal doaxdzăci, cu o nediftongat, doxdzăci (v. 2.2.2.2.42); Dumnădzău (şi derivatele) (v. 2.2.2.2.45); pl. flămândzâi (v. 2.2.2.2.47); pl. grumadzâi (v. 2.2.2.2.53); înfrundzât (v. 2.2.2.2.49); dat. pl. lângedzâlor, faţă de lângedzii (v. 2.2.2.2.90); miadzădzî (v. 2.2.2.2.96); pl. nădzâle (v. 2.2.2.2.100); gen. sg. prădzâi (v. 2.2.2.2.113); hipercorect prăvădzito-riu (v. 2.2.2.2.114); putredzâtore, neputredzâtore, neputredzâei (v. 2.2.2.2.119); noxdzăci, noaxdzăci (v. 2.2.2.2.102); patrodzăci, patrudzăci (v. 2.2.2.2.107); ra-dzâm, rădzămat (v. 2.2.2.2.121); sfădzâle (v. 2.2.2.2.134); slobodzâie, slobodzâre, slobodzât (v. 2.2.2.2.136); şeapte dzăci (v. 2.2.2.2.142); târdzâu, tărdzâu, tăr-dzău, trădzâu, tărdzâie, trădzâie, trdzău (v. 2.2.2.2.147); treidzăci, triidzăci, dar treidzăcea (v. 2.2.2.2.147); veştedzâtă, neveştedzâcioasă (v. 2.2.2.2.156); voe-vodzâi, faţă de voevodzii, voevodzâie (v. 2.2.2.2.159); urdzâtură (v. 2.2.2.2.162); urdzâci (v. 2.2.2.2.162); zăludzâi, zăludzâia (v. 2.2.2.2.166).
2.3.4.2.1.2.	Fonetismul este prezent şi în formele verbale de indicativ, aproape la toate timpurile şi persoanele, conjunctiv prezent, infinitiv, gerunziu. De menţionat că nu numai vocalele e, i se velarizează, ci şi e din diftongul eâ, devenind â: în formele verbale ale verbului a dzâce (v. 2.2.2.1.8); perf. c. au asurdzât (v. 2.2.2.2.12); în formele verbale ale verbul a audzî (v. 2.2.2.2.13); perf. c. am flămândzât, conjunct, prez. să flămândzască, geruziu flămândzând (v. 2.2.2.2.47); imperf. să îmblândzâia, perf. s. să-mblândzî, gerunziu îmblândzând, perf. c. au înblândzât, gerunziu înblândzând (v. 2.2.2.2.56); reflexiv perf. c. s-au îmverdzât, perf. c. au înverdzât, faţă de au înverdzit (v. 2.2.2.2.62); conjunct, prez. să-i încăldzască, gerunziu încăldzând (v. 2.2.2.2.64); să înfrundzască, dar şi au înfrundzit (v. 2.2.2.2.49); conjunct, să să limpedzască (v. 2.2.2.2.88); imperf.
284
prândzîia, perf. s. prândzî, conjunct, să prândzască, gerunziu prândzând (v. 2.2.2.2.117); ind. prez. radzâmă, conjunct, prez. să radzămă, ind. imperf. rădzâ-ma, reflexiv să rădzăma, să rădzâma, perf. c. s-au rădzâmat (v. 2.2.2.2.121); perf. s. să răpedzî, să răpedzâră, perf. c. s-au răpedzât, conjunct, să să repedzască, faţă de să răpedziră (v. 2.2.2.2.129); perf. s. slobodzî, faţă de slobodzi, slobodzâ-ră, perf. c. au slobodzât, conjunct, să slobodzăşti, gerunziu slobodzând (v. 2.2.2.2.136); gerunziu neîntrădzâind (v. 2.2.2.2.147); imperativ nu-ţ veştedzî, pf. comp. s-au veştedzât, viitor s-or mai veştedzî, gerunziu veştedzându-să (v. 2.2.2.2.156); conjunct, să urdzască (v. 2.2.2.2.162).
2.3.4.2.I.3.	Ca şi în cazul silabei finale -ţi, şi în cazul africatei dz, datorită caracterului ei dur, i ultrascurt şi şoptit dispare. Pentru că africata dz a fost tratată în-tr-un paragraf separat, exemplificarea se va face în bloc (pentru substantive, forme verbale, adjective, participii şi adverbe), cu trimitere la paragrafele în care sunt notate atestările. Dispariţia lui i are loc în aceleaşi condiţii ca şi în cazul consoanelor ş, ţ: amiadzădz (v. 2.2.22.5); astădz (v. 2.2.2.2.11); pl. bodz (v. 2.2.2.2.17); imperativ cadz, conjunct, prez., pers. a Il-a sg. să nu cadz (v.
2.2.2.2.21); pl. cărămidz (v. 2.2.2.2.23); pl. ciredz (v. 2.2.2.2.26); conjunct, prez., pers. a Il-a sg. să credz (v. 2.2.2.2.28); pl. crudz (v. 2.2.2.2.30); ind. prez., pers. a D-a sg. cutedz (v. 2.2.2.2.33); pl. dărdz (v. 2.2.2.2.34); adv. dăunădz (v. 2.2.2.2.35); ind. prez., pers. a Il-a sg. te desfetedz (v. 2.2.2.2.38); pl. dosădz (v. 2.2.2.2.44); pl. flămândz (v. 2.2.2.2.47); ind. prez., pers. a Il-a sg. gătedz (v. 2.2.2.2.51); conjunct., pers. a Il-a sg. să te iuşuredz, să ne iuşuredz (v. 2.2.2.2.54); conjunct, prez., pers. a Il-a sg. să ne-mpreunedz (v. 2.2.2.2.61); pl. verdz (v. 2.2.2.2.62); conjunct., pers. a Il-a sg. să te-ncredz (v. 2.2.2.2.66); ind. prez., pers. a Il-a sg. îngreunedz (v. 2.2.2.2.72); conjunct, prez., pers. a Il-a sg. să te-nsimbredz (v. 2.2.2.2.77); ind., pers. a Il-a sg. nu te spemintedz (v. 2.2.2.2.78); pl. lădz (v. 2.2.2.2.83); conjunct., pers. a Il-a sg. să te leapedz (v. 2.2.2.2.85); ind. prez., pers. a Il-a sg. te laudz (v. 2.2.2.2.86); pl. lângedz (v. 2.2.2.2.90); ind. prez., pers. a Il-a sg. lucredz (v. 2.2.2.2.91); conjuct. prez., pers. a Il-a sg. să pierdz (v. 2.2.2.2.109); ind. prez., pers. a Il-a sg. să răbdz, să rabdz (v. 2.2.2.2.122); pl. scundz (v. 2.2.2.2.133); pl. slobodz (v. 2.2.2.2.136); pl. surdz (v. 2.2.2.2.141); ind. prez., pers. a Il-a sg. şedz (v. 2.2.2.2.143); pl. şvedz (v. 2.2.2.2.144); conjunct., pers. a Il-a sg. să tămăedz II să tămâedz (v. 2.2.2.2.145); ind. prez., pers. a D-a sg. turburedz (v. 2.2.2.2.149); ind. prez., pers. a Il-a sg. te văeredz (v. 2.2.2.2.150); ind. prez., pers. a Il-a sg. vedz (v. 2.2.2.2.151); nevelarizat, ind., pers. a Il-a sg. vindz (v. 2.2.2.2.153); pl. voevodz, voivodz (v. 2.2.2.2.159); conjunct., pers. a Il-a sg. să... ucidz (v. 2.2.2.2.160).
2.3.4.2.L4. Interesant de menţionat sunt şi cele câteva cuvinte în car& dz cunoaşte rostire muiată (când, în scris, sunt notate slovele A, t, vocalele e sau i pala-
285
tale): num. dz^ce, a dz^cea, al dz^cele (v. 2.2.2.1.4); dzestre (v. 2.2.2.1.5); diminutivul livedzd (v. 2.2.2.2.89); să veştedzdşte (v. 2.2.2.2.156), fiind marcă pentru modul conjunctiv, persoana a ni-a, singular şi plural.
2.3.4.2.I.5.	Există câteva cazuri în care dz nu are caracter velarizant, i sau e păstrându-şi caracterul palatal. Numărul acestor variante nevelarizate fiind redus, nu pot fi considerate decât ca excepţii, apariţia lor în textul VS având diferite cauze, ce pot fi doar presupuse: urmarea unei tradiţii grafice, în mod inconştient, deoarece Dosoftei impusese norma cu dz velar, sau introducerea lor de către tipografi. Astfel, în textul studiat se întâlnesc: ind. perf. s., pers. I sg. audziiu (apr. 777 32); gen.-dat. subst. brândzei (febr. 5277, 53727, iun. 152721); ind. prez., pers. a Ii-a sg. (i final) credzi (mart. 4/5); pl. dzile (ian. 171, febr. 8771, apr. 74727, 74723, mai 129715, iun. 149725, 15375); ind. perf. c., pers. a ni-a pl. au înfrun-dzit (mai 139721); ind. perf. c., pers. a IlI-a pl. au înverdzit (mai 139721); pl. leaspedzile (mai 136713, iun. 151710); sg. prăvădzitoriu (apr. 88714); ind. perf. s., pers. a IlI-a pl., reflexiv să răpedziră (sept. 7721); ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. slobodzi (iul 1721); gerunziu şedzind (sept. 36735) - probabil formă hipercorectă; pl. voevodzii (iun. 156722).
2.3.4.2.2.O.	Velarizarea prin consoana z apare doar în câteva situaţii: verbul a îngrozi [în + groază (< v. sl. groza)]: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. îngrozî (nov. 178732 ); a IlI-a pl. să îngrozâră (nov. 110713, febr. 57723); perf. c. au îngrozât (dec. 190710, mart. 3276); conjuct. prez. să-l îngrozască (mart. 35719); gerunziu îngrozând (oct. 41720, dec. 228722, ian. 3274, 40720) - o singură dată apare, la gerunziu, varianta nevelarizată îngrozind (iul. 1715); derivatele reflectă acelaşi fenomen: îngrozâciuni (ian. 11723, febr. 88716); îngrozâtoriu (nov. 12573); îngro-zâturi (oct. 62715, nov. 178733, mai 11671, 140711); verbul a (se) păzi (< v. sl. nd3HTH) ind. prez., pers. I sg. mă păzăsc (oct. 76733, mart. 49721), a IlI-a pl. îş păzăsc (mart. 17/25); imperf. păzâia (oct. 4573, 7272); perf. s. păzî (oct. 7271, dec. 206714); perf. c. au păzât (sept. 2174); imperativ păzâţî-vă (oct. 80714); vă păzâţ (oct. 80723); conjunct., pers. I pl. să ne păzâm (nov. 112729), a IlI-a sg. şi pl. să (să) păzască (nov. 159724, 164710, ian. 5710, febr. 55731, mart. 35724); gerunziu păzând (oct. 39714, ian. 5728, mart. 20/32, apr. 7279) - în două situaţii apar variante nevelarizate: imperativ, pers. a Il-a sg. păzeaşte (nov. 147733); conjunct., pers. a Il-a sg. să te păzeşti (mart. 54720); verbul la ind. perf. c. au pobră-zât (apr. 99736, 10071); subst. probrăzala (oct. 59734); verbul a probrăzî [v. probozi < slavonul npwBpj3HTH, nptoepd3HTH (ca)]: ind. perf. s. probrăzî (oct. 91732, nov. 106729, dec. 244718), pers. a IlI-a pl. probrăzâră (febr. 74731); m.m.c.p. să probrăzâsă (dec. 232717); participiu probrăzât (mart. 51721); gerunziu pro-brăzând (oct. 74722, nov. 148717, 150733, dec. 247732) - o singură dată este prezenta şi varianta nevelarizată probrăziră (sept. 35725); acelaşi verb are o atestare şi cu o: probozâră (dec. 207733).
286
Substantivul iazer (< v. sl. jezero > ezer, „această formă primitivă fiind schimbată în iazer prin contaminare cu iaz“, Densusianu, HLR, II, p. 52) apare în textul VS cu o frecvenţă foarte mare. O singură dată este prezentă varianta velerizată iazărul (nov. 132735). în DA nu este înregistrată această variantă, prima atestare a formei apărând în GCR. 134, apoi în URICARIUL, 1393/2.
2.3.4.2.3.0.	Situaţia verbului a zămisli (< v.sl. zamysliti), alcătuit din prefixul za- şi substantivul myslî „cugetare*4, este considerat de specialişti un caz de variantă hipercorectă, care constă în înlocuirea, uneori, a vocalelor ă şi î prin e şi i, chiar în cazul în care cuvintele aveau, etimologic, vocală velară. în redarea, în scris, a acestui cuvânt şi a familiei sale, Dosoftei foloseşte trei tipuri de grafii (noi le considerăm variante), curente în epoca de dinaintea sa, dar şi în cea imediat următoare (v. I. Gheţie, BD, p. 139, G. Ivănescu, ILR, p. 575, Arvinte, ST.L.FAC., p. 63,1.3.10.4.). Cuvântul românesc „are un -ă- provenit din -a- neaccentuat, şi nu dintr-un e velarizat prin z“ (Arvinte, loc. cit.).
La Dosoftei, apar variantele :
-	verbul a zămisli, cu ă: la perf. c. ind. au zămislit (dec. 204717, 273718, mart. 52727) // a zemisli (mai 140730); ind. perf. s., pers. a IlI-a pl. zemisliră (febr. 77719); viitor vei zemisli (mart. 52719); şi cu -iind. perf. c. au zimislit (ian. 1725); gerunziu zimislind (mart. 52733);
-	subst. zămisliciune (dec. 204719) // zemisliciune (nov. 177723, dec. 2047 31) // zimisliciune (sept. 25720);
-	subst. zămislire (dec. 20476) // zimislirea (sept. 25717), varianta cu e lipsind.
Credem că este vorba tot despre o variantă hipercorectă şi în cazul verbului a
zâmbi (< sl. zonbu, bg. zabja se) şi al participiului adjectival zâmbită care, la Dosoftei, apar cu grafia -i-: gerunziu zimbindu-să (mart. 23/34), zimbită (apr. 9473), numai în această formă (nu există varianta cu â).
Atestăm doar două variante cu z nevelarizat: îngrozind (iul. 1715), probrăziră (sept. 35725).
2.3.5.0.	Velarizarea prin sibilanta s
Vocalele e, i şi -e- din diftongul eâ (> * ăia > â) s-au velarizat ca urmare a rostirii dure a spirantei s, acest tip de velarizare caracterizând graiul moldovenesc, de unde a trecut şi în limba literară. Acest fenomen a fost studiat - la nivelul graiurilor - şi în monografii dialectale. S-a constatat că e, i > ă, î [â] după s, z în graiurile din Bistriţa-Năsăud (Istrate-Turculeţ, Cercetări dial, p. 201), din Valea Crişului Negru (Teaha, Graiul, p. 35), din zona Tâmavelor (Frăţilă, Probi, spec., p. 50), din nord-vestul Olteniei (Rusu, Graiul, p. 53), din ţinutul Goijului (Popescu, Graiul gorjenilor, p. 49).
în scrierea lui Dosoftei acest fenomen popular a fost ridicat la rang de normă literară, rareori autorul VS abătându-se de la ea.
287
2.3.5.I.O.	Pentru a urmări mai uşor acest fonetism, vom încerca să-l observăm în părţile de vorbire în care apare. Frecvenţa cea mai mare o cunoaşte în conjugarea verbelor, fiind întâlnit la indicativ (la aproape toate timpurile, în special la timpurile perfect simplu şi mai mult ca perfect), la conjunctiv prezent, gerunziu, infinitiv, imperativ, (rar) supin: a adevăsi (< magh. odaveszni): ind. perf. c. au adevăsât (sept. 27725, dec. 245732, febr. 68734); a aduce (< lat. adducere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. adusă (sept. 36736, nov. 18478, ian. 6722, 8713) - cu * final = ă, scris şi aduşi (ian. 4278), a IlI-a pl. adusără (oct. 65736, nov. 107721, 136714, ian. 4732); a afla (< lat. ajflare): ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. aflasă (sept. 37724, mart. 56714); a afurisi (< sl. aforisati): ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. ,,-/ afurisisă“ (nov. 157723); a ajunge (< lat. adjungere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. agiunsă (sept. 2725,27, dec. 215725, mart. 59722), I pl. agiunsăm (nov. 155715), a IlI-a pl. agiunsără (sept. 38724, oct. 44715, nov. 11776); a agonisi: ind. prez., pers. I sg. îm agonisăsc (nov. 154717); conjunct, prez. să-ş agonesască (oct. 62712), scris şi să-l agonisască (sept. 2729), gerunziu agonisându-să (dec. 216730, mart. 26vbl7l8) - o singură dată apare şi varianta nevelarizată: s-au agonisit (ian. 2729); a alege: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. aleasă (nov. 117712); a amorţi: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg.: amurţâsă (dec. 213719); a anatemiza: conjunct. prez., în două variante: să anathamisască (dec. 190723) şi să anathema-tisască (iul. 2716); a aprinde: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. aprinsă (oct. 8476, 8976, nov. 17571), a IlI-a pl. aprinsără (sept. 35731, mart. 3273); a apuca: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. apucasă (oct. 65728, nov. 12372, apr. 9972); a arde: ind. perf. s., pers. a IlI-a pl. arsăn (h = ă) (febr. 5574), scris şi cu (= a) final: arsărx (sept. 20724, oct. 8477, 94710, ian. 3724, febr. 59723), perf. s., pers. a Ii-a sg. „a ce arsăş inema“ (mart. 43737); a arunca: ind. m.m.c. pf., pers. a IlI-a pl. aruncasără (nov. 10579); a asemăna (< lat. assîmilo, -are): ind. perf. s., pers. a ni-a sg. te asămănă (dec. 219730, mart. 46734), a IlI-a pl. asămănară (dec. 21073), gerunziu asămănând (oct. 53710), viitor mă voiu asămăna (oct. 88730), conjunct, să asxmeneadză (sept. 1476) - probabil slova x = ă, reflexiv să să asamene (apr. 8278) - o singură dată apare atestarea cu e palatal: te asemeneadză (mart. 46733); de la verbul a simţi, cu a protetic: gerunziu asâmţând (nov. 1007 6); de la verbul a strânge, cu a protetic: ind. perf. s. astrânsă (mart. 5/20); a atinge ind. perf. s., pers. a IH-a pl. atinsără (ian. 49719, apr. 7573), reflexiv, pers. a ni-a sg. să atinsă (sept. 771, febr. 52724); a auzi: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. audzâsă (febr. 6175); a bea: ind. m.m.c.p., pers. a ffl-a pl. băusă (mart. 39716); a (se) [îmJbolnâvi: ind. reflexiv m.m.c.p. să bolnăvisă (dec. 223723); a (se) canonişi: ind. prez., pers. I sg. să-i canonisăsc (nov. 133720), conjunct., pers. a fii-a pl. să să canonisască (mart. 61726); a cădea: m.m.c.p., pers. a IH-a sg. că-dzusă (apr. 90713); a căsca: indicativ m.m.c.p., pers. a IE-a sg. căscasă (iun.
288
151719); a [m]cercui: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. „îş cercuisă trupul“ (dec. 216725); a chivernisi: gerunziu chivemisând (mart. 28711) - există şi varianta nevelarizată, chivernisind (mai 112727); a covăsi: ind. perf. s., pers. a IlI-a pl. covăsâră (febr. 86727); a culege: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. culeasă (oct. 83719); a cuprinde: ind. perf. s., pers. a Hl-a sg. (îl) cuprinsă (nov. 14073); a curge: ind. perf. s., pers. a ni-a sg. cursă (oct. 5377, iun. 159711), a ni-a pl. cursără (oct. 81729, febr. 56731, 57725); a deprinde: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. deprinsă (ian. 1076); a drege: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. dereasă (febr. 86733); a deşchide: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. deşchisă (sept. 1713, nov. 12771, 171726 etc.), reflexiv să deşchisă (dec. 230728), a IlI-a pl. să deşchisără (nov. 133725, 144716, febr. 5671 etc.); a (se) descinge: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg., reflexiv să deşcinsă (sept. 9721), a IlI-a pl. îi deşcinsără (oct. 50717) şi în varianta să deştinsă (mai 121729), deştinsără (dec. 241730, febr. 78717); a drege: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. direasă (nov. 185715); a dobândi: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. dobândisă (dec. 20772, iun. 154729); a (se) duce: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. să dusă (ian. 2678, 41722, iul. 377), a IlI-a pl. să dusără (nov. 15778, 167735, ian. 11722 etc.), -I dusără (nov. 15778), scris şi să duseră (oct. 42718, dec. 202728); a dzâce: ind. perf. s., pers. a Il-a sg. dzâsăş (oct. 93725, nov. 146733), a IlI-a sg. dzâsă (sept. 3675, oct. 93725, nov. 123728, febr. 54736, 56735, 6374), I pl. dzâsxm (dec. 190724, ian. 1571) şi dzâstm (mart. 26732, apr. 88726, mai 131730), a IlI-a pl. dzăsxră (nov. 144723) şi dzâstră (oct. 88710, nov. 124734, febr. 56732); a ieşi: ind. m.m.c.p., pers. a II -a sg. ieşisăş (oct. 48732), a IlI-a sg. ieşisă (oct. 50731, 73720); a face: ind. m.m.c.p., pers. a III -a sg. şi pl.făcusă (sept. 3279, oct. 86715, dec. 201723, ian. 4176 etc.), I p\. făcusăm (apr. 101729); a fereca: ind. reflexiv m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. îş ferecâsă (dec. 216725); a (s)fârşi: ind. m.m.c.p., pers. a ni-a sg. fărşisă (mart. 25717); a folosi: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. folosî (sept. 28737, oct. 66711, 84733, nov. 182729), perf. c., pers. I pl. n-amfolosât (nov. 112720), a IlI-a pl. aufolosât (dec. 224710, ian. 38728), reflexiv s-au folosât (febr. 77714), viitor n-or folosî (mart. 41710), conjunct.: să-ţ folosâm (mai 129725), (să) folosască (sept. 6/35, 36724, nov. 148734, dec. 242727 etc.), infinitiv „ar putea folosi" (nov. 152724), gerunziu folosând (nov. 98724), supin de folosât (dec. 236714, mart. 5579) - în două situaţii apar şi forme cu e nevelarizat: să-m foloseşti (nov. 172728), foloseaşte (mart. 46710); a frige: ind. perf. s., pers. a IlI-a pl. fripsără (oct. 95721, nov. 170735, ian. 8732, apr. 79712, iun. 161728), reflexiv, pers. a IlI-a sg. să fripsă (mart. 34719); a frânge: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg.frânsă (mart. 33722), a IlI-a pl. frânsără (dec. 215732, mart.15/15); a gârbi: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. (îi) gârbisă (febr, 60716); a găsi: ind. impf., pers. a IlI-a sg. găsăia (mai 129723), perf. s., pers. a ni-a sg. (mă) găsî (oct. 7773), perf. c. ai găsât (oct. 76737), au
289
găsât (mart. 3474), reflexiv ş-au găsât (febr. 57721), conjunct., pers. a Il-a pl. să {mă) găsâţ (sept. 15727), reflexiv impersonal să {să) găsască (oct. 42719, 5973, nov. 147721); a găti: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg.: -ş gătasă (mart. 33736); a găta: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. gătasă (sept. 17/7); a giura: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. să giurasă (apr. 75733); a giurui: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a pl. giuruisără (oct. 65715, nov. 138716); gerunziu reflexiv glăsându-să (nov. 154724, 160712); a griji: ind. m.m.c.p., pers. a Ifl-a sg. grijisă (dec. 23777); a îmbătrâni: ind. m.m.c.p., pers. a ni-a sg. [î]mbătrânisă (dec. 20571); a se împietri: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. mi să-mpietrisă inema (mart. 56716); a se împreuna: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. să-mpreunasă (dec. 21374); a împunge: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. împunsără (mai 147714), reflexiv să împunsără (ian. 28713); a împuţina: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. împuţânasă trupul“ (mart. 14/14); a se împuţi: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a pl. să-mpuţâsă (dec. 245733); a învăţa, cu îm-: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. îmvăţasă (nov. 179713); verbul cu îm- iniţial la ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. îmvisă (nov. 117712, 122718, 172731, ian. 41723, apr. 91730); a închide: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. închisă (oct. 54735, dec. 20573), a Ifl-a pl. închisără (nov. 100727, dec. 213734, ian. 23735, febr. 55726, 78717); a se încinge: ind. perf. s., pers. a IlI-a pl. să-ncisără (nov. 11371); a încrede: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. încredzusă (oct. 47718); a se încuia: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. să-ncuiasă (ian. 28711); a se încuiba: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. să-ncuibasă (febr. 60722); a încungiura: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. încungiurasă (oct. 88711); a îndrăgi: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. o-ndrăgisă (nov. 167716); a înfige: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. înfipsă (mai 115714), dar, o dată, şi cu diftong: înfipsease (mart. 40720), la m.m.c.p.; a înfrânge: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. înfrânsă (sept. 17715); a se înghimpa: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. reflexiv să-nghimpasă (mart. 3976); a se înnoi: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. i să... înnoisă (ian. 10716); a împinge, cu în- iniţial: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. înpinsă (dec. 23577); a împlânta, cu în- iniţial: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. înplântasă (febr. 8074); a împunge, cu în- iniţial: ind. perf. s., pers. a IlI-a pl. înpunsără (dec. 21874); a împuţina, cu în- iniţial: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. înpuţânasă (oct. 88711); a însemna: ind. impf., pers. a IlI-a sg. însămna (dec. 20677), perf. s., pers. a IlI-a sg. însămnă (oct. 74727), reflexiv să însămnă (ian. 24730), perf. c. au însămnat (febr. 6277), gerunziu însămnând (oct. 8674), prez. ind. însămneadză (nov. 145731) - o singură dată apare cu e palatal: conjunct, prez. să-nsemneadze (nov. 108711); a însera: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. însără (febr. 66725, mart. 56722), scris şi înşiră (ian. 7736), perf. c. au însărat (nov. 172718, ian. 4173, mai 133716), gerunziu însărând (nov. 125726, mart. 36731); a înseta: ind. prez., pers. I sg. [î]nsătedz (nov. 140711), imperf. [î]nsăta (nov. 16777), perf. c. am însătat (nov. 102727, 159736), gerunziu
290
însătând (febr. 5478); fără în-, forma scurtă de gerunziu: sătând (dec. 237733); creaţia verbală de la simbrie: perf. c. ind. s-au însâmbrat (iul. 2733, 371), gerunziu însâmbrându-să (iul. 3715) - cu e palatal: să te-nsimbredz (oct. 63723); a întinde: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. întinsă (mart. 25714), reflexiv să întinsă (mart. 33712), a IlI-a pl. întinsără (oct. 95720, 95710, ian. 2475); a întoarce: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. întoarsă (sept. 3735, dec. 213714), cu o nediftongat: întorsă (nov. 168729, febr. 55721), reflexiv să-ntorsă (ian. 6710, febr. 58735, mart. 57712), a III-a pl. să-ntoarsără (febr. 6179), cu o nediftongat: să-ntorsără (mart. 23/21, mai 117717); a intra, cu î- iniţial: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. întrasă (apr. 68714); a înţelege: ind. perf. s., pers. a III-a sg. înţăleasă (sept. 27711, nov. 109710, apr. 85728, mai 138729), a III-a pl. înţăleasără (mart. 61710); a învăţa, cu în- iniţial: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. o... învăţasă (sept. 9728); a învia: ind. perf. s., pers. a III-a sg. învisă (dec. 228719, ian. 18723, 23721, 45714); a lăcui: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. lăcuisă (ian. 3732), scris şi lăcuish (sept. 32711); a lăsa: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. lăsasă (oct. 74717, 87715); a lega: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. reflexiv să legasă (apr. 97731); a leşina: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. leşinasă (ian. 16732); a lipsi: conjunct, prez. să nu lipsască (dec. 227717, apr. 6375); a se lovi: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. să lovisă (dec. 215734); a lua: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. luasă (oct. 75724); a mâna (< lat. minări „a ameninţa41): ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. mănasă (dec. 203733); a mărturisi [cf. slavonul aupTeppHCJTM, gr. ipapmpioa (aor. lui papwpio})]: ind. prez., pers. I sg. mărturisăsc (nov. 11679, apr. 6875), scris şi, la pers. a III-a pl., mărturisesc (ian. 18720), conjunct., pers. I sg. să mărturisăsc (sept. 15727), a III-a sg. şi pl. să mărturisască (nov. 142728, dec. 214720), gerunziu mărturisând (nov. 175716, 18477, mart. 38723) - de două ori apare şi varianta nevelarizată la ind., pers. I sg. mărturisesc (febr. 85711, iun. 156712); a merge este un verb cu un număr impresionant de atestări şi, deoarece variantele nevelarizate sunt mai numeroase decât cele velarizate, trebuie menţionate numai formele cu e velarizat prin s: ind. perf. s., pers. a III-a sg. marsî (nov. 132734) // mersă (oct. 45715) // mearsă (oct. 9373, nov. 137724, dec. 239723, mai 130724 etc.), scris şi mearsh (ian. 4171, febr. 6779), pers. I pl. mearsăm (oct. 78715,22,27, 7977), scris şi mearsem (oct. 79716, 80727), a III-a pl. mearsără (oct. 78734, 91723, nov. 129711, 14576, ian. 24714 etc.) scris şi mearseră (oct. 5671, 70716); a micşura: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. micşurasă (dec. 232717); a mirosi (< slavonul mh-pccjTH): ind. prez. mirosăsc (iun. 161734), mirosâm (oct. 80730), gerunziu miro-sându-i (mart. 17/22); a nălbi: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. nălbisă (mart. 377
36); a nălţa: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. nălţasă (mai 122724); o formaţiune a lui Dosoftei, la gerunziu: năsâlnicind (nov. 118719); a năzuia ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. năzuisă (ian. 7721); a se neca: ind. m.m.c.p., pers. a III-a sg. să necasă
291
(sept. 29v/34, iul. 3729); gerunziul nepărăsând (sept. 1278, oct. 4078, nov. 128722, dec. 24877, mart. 35712); gerunziul nesosând (apr. 8873); a obosi (< bg. oâocen, ser. obosiţi „a rămânea desculţ, a-şi pierde potcoavele): ind. m.m.c.p., pers. a ni-a pl. să obosâră (mart. 16/8), perf. c. s-au obosât (febr. 5873, mart. 50713, apr. 8373), gerunziu obosând (sept. 36714, ian. 1275); a osebi [< slavonul 0C0BMTH, ocoehth (C/fl)]: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. să osăbi (nov. 114715, apr. 7278), perf. c. s-au osăbit (nov. 123730, ian. 14718, 1671), conjunct, prez., pers. a Il-a sg. să osăbeşti (nov. 107720), gerunziu osăbind (oct. 9273, dec. 227732, ian. 32722, mai 142725); a părăsi [< m.gr. napsâoeo (viit. lui itapsăco). Cf. ser. părăsiţi]: ind. prez. I sg. părăsăsc (sept. 29727), imperf. părăsâia (oct. 5072, dec. 211728, ian. 26727), perf. s. părăsî (sept. 27718, dec. 208729), perf. c. am pă-răsât (nov. 158733, dec. 189714), au părăsât (ian. 3715, apr. 8374), nu s-au pă-răsât (oct. 53714), scris şi s-au părăsit (nov. 10274), viitor n-oi părăsî (oct. 47734), nu vei părăsî (mart. 274), imperativul prohibitiv nu... părăsâreţ (mai 118721), conjunct, să să părăsască (nov. 11571, ian. 49713, mai 122718), gerunziu părăsănd (oct. 72714, 86724, nov. 129724, 143733, dec. 21472, febr. 88732) - există şi varianta cu e, respectiv ea, după s: nu-m părăseşti (iun. 157710) şi la imperativ: te părăseaşte (oct. 42734, 8973, nov. 112725, mart. 35736, ian. 151728); a pătrunde (< lat. pertundere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. pătrunsără (sept. 4728, dec. 208720); a păţi (< lat. pati): ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. păţâsă (dec. 230722); a plânge: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. plânsă (< lat. plângere) (oct. 88718), cu sincopa lui n: plâsă (ian. 30729), a IlI-a pl. plânsără (nov. 105728, 16079); a poposi [< popas (< ucr. nonac). Cf. pol. popas]: ind. perf. c. au poposât (oct. 72733), conjunct, să poposâm (nov. 153722); a prăsi (< bg. npacu ce\ cf. ser. prăsiţi se): conjunct, să prăsască (dec. 21373); a primi: ind. m.m.c.p., pers. a Hl-a sg. priimisă (mai 123723); a prinde [< lat. pre(he)ndere]: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. prinsă (sept. 20716,19, iun. 15673), scris şi prins a (oct. 70735), I pl. prinsăm (nov. 151724), a IlI-a pl. prinsără (oct. 47725, nov. 10277, febr. 7472), scris şi prinseră (febr. 5878); a prisosi [< prisos (< ngr. izepwooq)]: ind. imperf. prisosâia (dec. 240715), perf. s., pers. a IlI-a pl. prisosâră (mai 135728); conjunct.: să probrăzâsă (dec. 232717); a pune (< lat. ponere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. pusă (sept. 36725, oct. 64731, 72727, nov. 13273, 15472, dec. 19172, febr. 54724 etc.), scris şi pust (dec. 217732, febr. 7473), a IlI-a pl. pusără (oct. 59719, 7971, 94729, ian. 22711, 36712 etc.); a purcede (< lat. procedere): ind. perf. s. purceasă (oct. 7976, nov. 144737, dec. 236735, 247713, ian. 1725 etc.), pers. I pl. purceasăm (sept. 11725, oct. 8172), a IlI-a pl. purceasără (oct. 61713, 74714, 8877, dec. 20671, iul. 1712 etc.); a purta (< lat. portare): ind. m.m.c.p., pers. a Hl-a pl. purtas&răm (mart. 3275); a rade (< lat. radere): ind. perf. s., pers. a O-a sg. rasără (sept. 3775, oct. 39733, 95717, nov. 9875, ian. 11715); a
292
răpăosa (v. răposa < lat. repausare): ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. răpăosasă (nov. 10774); a răspunde (< lat. respondere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. răspunsă (oct. 5676, nov. 112728, 192728, febr. 56710, mart. 27rbl723, apr. 67723), cu n dispărut: răspusă (nov. 166733), a IlI-a pl. răspunsără (nov. 169718, febr. 697
27), scris şi răspunsărh (ian. 21729); a risipi (< bg. pa3cum, ser. rasipati) la gerunziu răsâpind (sept. 36726, oct. 6079, 9673, apr. 71733), scris şi răsăpind (ian. 5712, 26731) (v. pentru alte atestări paragraful 2.3.6.2.O. d); a râde (< lat. ridere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. râsă (oct. 62714, dec. 228712, ian. 26723, mart. 16/15), pl. râsără (apr. 8776); a se războli (< v. sl. pdSEMtTH cai; ucr. pa36onimu ch): ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. să războlisă (nov. 172713); a robi: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg.: robisă (sept. 29712); a se rocoşi „a se răzvrăti, a se răscula" (< pol. rokoszyc si%): ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg., reflexiv să rocoşisă (apr. 9972); a rumpe (< lat. rumpere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. rumpsă (sept. 29711, nov. 10278, 143723, dec. 235716, mart. 43731, 61729, mai 133722 ), a IlI-a pl. rumpsără (oct. 91732, nov. 105727, 10771, 17673, mai 107732), scris şi rumpsKră (sept. 38725); a rupe: ind. perf. s., pers. a IlI-a pl. rupsără (sept. 1773, febr. 87715); a serba (< lat. servare): ind.prez., pers. I pl. sărbăm (dec. 222735, mart. 15/1, iun. 16176), a IlI-a sg. sărbadză (dec. 241723), infinitiv a să sârba (dec. 222715, ian. 6719); a semăna (< lat. semîno, -are; similare) ind. prez., pers. a Il-a sg. sameni (oct. 56718), a IlI-a sg. samănă (nov. 140718, ian. 4575, mai 113733, iun. 161732), a Il-a pl. vă sămănaţ (nov. 148733), imperf. sămăna (ian. 11715, 31713), perf. s., pers. a IlI-a pl. sămănară (mart. 26733), perf. c. au să-mănat (dec. 18973, ian. 3876, mart. 42729), gerunziu sămănând (oct. 46727, nov. 110722, dec. 216732, ian. 1729, mart. 45723 etc.); a semna: infinitiv sămna (nov. 177729), ind. perf. s., pers. a IlI-a pl. sămnară (mai 137729), perf. c. au sămnat (oct. 74710, febr. 75721), gerunziu sămnând (oct. 7978, 8979, mart. 34737, mai 146719), prez. ind. sămneadză (dec. 238720, ian. 6717, febr. 57732, 69725, mai 109716), conjunct, să o sămneadze (apr. 94719); a scăpa (< lat. *excappare): ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. să scăpasă (apr. 86716); a se schimo(no)si [< ngr. woyr\p(ooa (aor. lui a)a/j]fi(ăv<o)]: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. să schimosî (mart. 32727), a IlI-a pl. (să) schimosâră (nov. 13471, 148731), perf. c. s-au schimosât (mart. 4174, apr. 76738); a scoate (< lat. *excotere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. scoasă (sept. 6/3, oct. 71719, nov. 14972, dec. 235713), scris şi scoash (febr. 6877) şi cu -o- nediftongat: scosă (febr. 73716), a IlI-a pl. scoasără (oct. 95721, nov. 10171, 11476, ian. 37716, febr. 86730), cu -o- nediftongat scosără (ian. 26735); a scorni (< bg. cKopua): ind. m.m.c.p. reflexiv să scomisă (sept. 29735, dec. 20775); a scrie (< lat. scribere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. (să) scrisă (oct. 52726, 74733, apr. 96710, mai 126718), cu grafia scris h (febr. 67713), a Ill-a pl. scrisără (ian. 22711, mart. 41713); a seca (< lat. siccare, cf. seccare): imperativ
293
săcaţî-l (mart. 32734), viitor va saca (nov. 116 733), ind. imperf. saca (ian. 24734), perf. s. săcă (sept. 31716, oct. 9372, nov. 132735, dec. 245734, ian. 12714), pers. a IlI-a pl. săcară (dec. 21771), perf. c. au săcat (nov. 126722, ian. 1874, mart. 11/36, mai 111720, 123725), gerunziu săcând (ian. 43715); a secera (< lat. sicilare): ind. perf. s., pers. a IlI-a pl. săcerară (mart. 38721), perf. c. au săcerat (nov. 179731) - în text este prezentă şi varianta nevelarizată a secera (dec. 216734); substantivul apare cu e palatal: secerătorilor (dec. 187716); a se sfârşi (v. sl. cbstpbiuHTH, csphWHTH): ind. m.m.c.p., pers. a ni-a sg. să sfărşisă (dec. 213731); a sihastri [< sihastru (< ngr. tjavxamtjg)]: ind. perf. c. ai săhăstrit (apr. 6472), s-au săhăstrit (ian. 32724), gerunziu săhăstrind (ian. 13723); a se semeţi: ind. prez., pers. a Il-a pl. vă sămefiţ (martie 62710), ind. m.m.c.p., pers. a ni-a sg. să sâmeţâsă (dec. 21377), prez. să sâmeţeaşte (apr. 84715) - există şi varianta, probabil hipercorectă: s-au simeţit (nov. 112717); a simţi (< lat. sentire): ind. prez., pers. a Il-a sg. sâmţ (sept. 7734), imperf. sâmţâia (nov. 161720, mai 117712), perf. s., pers. a H-a sg. sâmţâş (mart. 44717), a IlI-a sg. sâmţî (sept. 30719, oct. 9575, dec. 237713, mart. 34714), perf. c. au sâmţât (mart. 49723), gerunziu sâmţând (dec. 2107notă marginală, mart. 57724), conjunct., pers. a ni-a pl. să sâmţască (nov. 14071); a sluţi: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. sluţâsă (mai 120715); a sosi: ind. imperf. nu... sosâia (dec. 245730), perf. s., pers. I sg. sosâiu (oct. 83726), a IlI-a sg. sosî (sept. 6714, 14725, 2271, 2773, 33720, oct. 62727, nov. 14573, dec. 244729, etc.), a ffl-a pl. sosâră (oct. 5079, 6471, 19375, ian. 27727), ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. sosâsă (febr. 53710), conjunct, să sosască (sept. 2071), gerunziu sosând (sept. 38711, oct. 58720, 74718, nov. 100735, 137713, dec. 208710 etc.), perf. c. au sosât (ian. 1275, 23728, 3075) - o singură dată apare i nevelarizat: au sosit (nov. 116733); a sparge: ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. sparsără (oct. 73731, nov. 161712, ian. 11714); a se spăsi: ind. perf. c. s-au spăsât (ian. 4175, apr. 63719), imperativ spăsâţî-vă (apr. 7773,5,6,9,10,12,13,14,
15), conjunct, să mă spăsăsc (oct. 5371, mart. 4/28), să ne spăsâm (oct. 89734), să să spăsască (nov. 139725) - în două cazuri apar variante nevelarizate: spăsiţî-vă (apr. 7775) şi să te spăşeşti (mart. 275); a spune (< lat. exponere): ind. perf. s., pers. a Il-a sg. nu-m spusăş (43736), a IlI-a sg. (să) spusă (sept. 2578, 36712, nov. 169712, dec. 18971, febr. 49715, apr. 73710, mai 131731 etc.), scris şi spus 6 (febr. 61724), I pl. spusăm (dec. 193715), a IlI-a pl. „(să) spusără“ (oct. 54726, nov. 150725, dec. 222716, ian. 1371, mart. 55722, etc.); a stinge (< lat. extinguere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. stânsă (oct. 53718), reflexiv să stânsă (nov. 13673, 13673), scris şi stâns t (sept.36710), a IlI-a pl. să stânsără (oct. 48712); a străbate: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. srăbătusă (febr. 61736); a se streina: ind. m.m.c.p, să streinasă (apr. 82733); a strica (< lat. extricare): ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. stricasă (febr. 60714); a strânge: ind. perf. s., pers. a
294
ffl-a sg. strânsă (sept. 15733, oct. 86716, nov. 101716, 148730, dec. 20473), a m-a pl. (să) strânsără (nov. 14173, 180714, 189713-14, ian. 976, 41721, febr. 65715, mart. 3479), scris şi (.vă) strânseră (oct. 86715, ian. 30714); a şterge (< lat. extergere): ind. perf. s., pers. a ni-a pl. ştearsără (mart. 19/30); a tinde (< lat. tendere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. tinsă (oct. 46723, 5275, 7278, nov. 11274, 124729, dec. 230729, mart. 59711, apr. 66730, 76714, mai 13271), a Ol-a pl. tinsără (sept. 37728, oct. 95718, febr. 5277); a se tâmpla: ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a sg. să tâmplasă (ian. 21733, mart. 28721); a trage (< lat. trahere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. (să) trasă (dec. 221715, apr. 78725), a IlI-a pl. trasără (oct. 7171, nov. 9973, 12479, 174731, dec. 21576, 21976, 232711, mart. 22/31, 53730, 5873-4); a trăi (< v. sl. rpdBTii): ind. m.m.c.p., pers. a IlI-a pl. trăisă (febr. 5171); a trimite (< lat. tramittere): ind. perf. s., pers. a IlI-a sg. trimisă (dec. 194731), scris şi cu e pentru i: tremisă (oct.4976, febr. 6279), I pl. trimisăm (ian. 3971), a m-a pl. trimisără (oct. 42732, 51728, nov. 12475, febr. 58715, mart. 7/21) - o singură dată apare varianta nevelarizată: trimise (febr. 61726); a tunde (< lat. tondere): ind. perf. s., pers. a HI-a pl. tunsără (nov. 111730-31); a turba (< lat. turbare): ind. m.m.c.p. să turbâsă (dec. 216735); a ucide (< lat. occidere): ind. perf. s. -I ucisă (nov. 11772), pers. a IlI-a pl. ucisără (oct. 45726, nov. 100730, dec. 220716, 24279, ian. 13726,13716, apr. 79730); a uda (< lat. udare): ind. m.m.c.p. udasă (apr. 10577-8); a umori (< v. sl. cfmpHTH): ind. m.m.c.p. îl umorâsă (ian. 2713); a vedea (< lat. videre): ind. m.m.c.p. vădzusă (dec. 2397 34); a veni (< lat. venire): ind. m.m.c.p. venisă (ian. 1876, febr. 7072); a visa [< vis (< lat. visum)]: ind. prez., pers. a IlI-a sg. visadză (oct. 76725), dar, în paralel, şi varianta cu -eâ-: viseâdză (nov. 120722).
2.3.5.I.I.	Caracterul velarizator al consoanei s este ilustrat şi de unele substantive, la formele de singular sau de plural, cât şi de unele pronume: agonesâtă (dec. 210722), dar şi agonisită (mart. 34731); asămănare (oct. 597notă marginală, nov. 164729, dec. 193735); subst. asin cunoaşte grafia cu x = â: asân (sept. 25710, dec. 23771, mart. 59734, apr. 104710, mai 124712), dar şi cea cu s: asăn (mart. 17/11, apr. 104711); chivemisala (mai 125721, 144734); sg. cosâţă (dec. 1917 31), pl. cosâţe (oct. 9172, dec. 23277, ian. 18721, febr. 58710, mart. 44726, mai 126724) - apare, de două ori, şi în varianta nevelarizată: cosiţe (dec. 188736, mai 117710); folosânţa (oct. 4071, febr. 84716, mai 113713) şi, din aceeaşi familie lexicală, subst. mase. folosâtoriu (sept. 5/21, nov. 11372), pl. folosâtorii (sept. 5/23), fem. folosâtoare (oct. 40727), cu o nediftongat, folosâtore (apr. 93724) -există o unică atestare în care i este palat al: folositoare (oct. 52718); grăsâmea (mart. 59711); iscusâtoriul „cel care iscuseşte; p. ext. ispititor, diavol“ (ian. 41719); însămănătura (sept. 3731, mart. 5278); (o) însângurată (nov. 140742); în cazul subst. mătasă (febr. 57726 ) (< lat. metaxa, cf. gr. psraga, pătata, ngr.
295
pezâgi) silaba -să este etimologică; subst. nisip (< v. sl. nasupu) este prezent cu na- neacc. > nă- şi cu velarizarea prin s: năsâpul (apr. 6775); v. sl. nasîlinu a devenit v. rom. năsâlnic (nov. 118718, febr. 8973); nesămţâre (febr. 55733); neso-sânţă (mart. 6/25); subst. osăbiciune (nov. 126717), scris şi osKbiciune (febr. 667
21); osălul (nov. 13575) în contextul „îl sugrumară cu osălul de-1 umorâră“ reflectă forma etimologică: slavonul octt/io „laţ“, cf. DLR, unde cuvântul este lucrat numai pe baza atestării din VS; probabil Dosoftei păstrează s din etimon, velari-zând vocala următoare; prisosâtură (nov. 178721), faţă de prisosituri (mai 1227 8); procopsala (mart. 5/4) scris, o dată, cu ar. procopsală (mai 112729); răsâpi-ciunea (oct 69715) - cu sensul de „risipire; împrăştiere, răspândire, dispersare; împrăştiere, răzleţire, răspândire în toate părţile (a unor fiinţe dintr-un grup, dintr-o colectivitate" este înregistrat în DLR numai în scrierea lui Dosoftei; dar, nevelarizat, răsipirea (dec. 187711); răsâpitura (nov. 11374, 171720, ian. 2677, febr. 6273); răsâpitul (apr. 100736); sinonimul pentru „sărbătoare": sărbat (dec. 22273); sămn (< lat. signum), la sg., apare numai în varianta velarizată: sept. 3722, 20732, 21711, 23730, oct. 69724, 8979-10, nov. 108715, 123721, 14075, 149727, 166713, 177728, 180728, dec. 187733, 21678, 23975, ian. 9723, 1875, 20725, 22728, 26720, 31726, mart. 20/28, 23/15, apr. 9579, pe când la pl. „norma" nu mai este respectată şi, probabil datorită tradiţiei grafice, scrie - general -cu Â=eă\ seâmne (sept. 11723, 21727, 29731, 29724, oct. 43712, 69713, 97734, nov. 146722, 178724, dec. 193723, 229716, febr. 5378, 81712, mart. 5279, 587 24, mai 140731); sămănare „asemănare" (< semăna < lat. similare) (nov. 107722, ian. 24717, mai 139711); sămănat („din sămănat“ ) (dec. 193731) - înregistrat în DLR numai pe baza atestării din VS; sămănăciune „asemănare" (nov 18478); să-mănătoriul (nov 139720, 173730, mart. 26bl7l5, apr. 78731) şi, din aceeaşi familie lexicală, sămănături (mai 108715); de notat aici că pronumele reflexiv se (< lat. se) şi conjuncţia se (< lat. sî), devenită morfem de subjonctiv, urmează norma velarizării; niciodată nu se întâlneşte în forma în care a intrat în limba literară actuală ci, când cu grafia st (sept. 34720, oct. 69716, 93717, nov. 13274 etc.), când cu grafia s*(nov. 14374,6,150721, 157711, ian. 5716,15718, 35733, mart. 22/30, 24/14, 27vbl732, 30712, 3279 etc.) - pentru că această scriere are caracter general, neexistând excepţii, am dat doar câteva exemple, celelalte putând fi uşor extrase din contexte, de pe fiecare pagină; termenul seară (< lat. [hora] sera), foarte frecvent în VS, prezintă fenomenul velarizării lui eâ şi cel al trecerii lui *ă > a: sg. art. sara (sept. 3719, 11722, oct. 41731, 82731, 83719, nov. 166710, dec. 236718, ian. 1978, mart. 17/9, 25715, 41719, 43724, 54723, 54730, apr. 76714, mai 133730), sg. neart. sară (oct 8179, 81719, 20, nov. 110720, dec. 194731, 221728, mart. 5479,22, apr. 76712, iun. 155714-15, 160716), genitiv sării (dec. 23975), pl. sări (nov. 99719) - cuvântul intră şi în locuţiuni adverbiale: îndesară
296
(sept. 11716, apr. 65710), astă sară (oct. 8276), de decusară (ian. 5734), cătră sară (ian. 5719, 17732, dec. 221728); cuvântul de origine maghiară seamă (< mgh. szâm), care intră în multe locuţiuni verbale, adjectivale şi în expresii, apare la Do-softei numai în forma veche, cu ea velarizat prin s: articulat sama (nov. 178714, ian. 2075), (a-şi da) sama (nov. 183713),(a da pre) sama cuiva (ian. 21729, mart. 5/15, 42720), (a lăsa pre) sama (cuiva) (nov. 176731), a lua (în) sama (sept. 4723, 3477,28, oct. 9871, nov. 9978, 117714, 138722, 173720, dec. 189730-31, 195724, 215724, 216729-30, 22279, 22477, 23, 23476, ian. 2272-3, febr. 84718, mai 13879), nearticulat samă (nov. 10376, 149726, dec. 20374, 24774, ian. 1577), (a da pre) samă (sept. 2971, nov. 14672, 179723, 180724, dec. 204712, febr. 5877), (a da) samă (oct. 96732, mai 116713), a lua (de) samă (nov. 161717, 183718-19, ian 42734), (a prinde în) samă (iun. 158728-29), (a băga) samă (sept. 20727, oct. 63730, 9575, nov. 140732, 14273, 14279, 160736, 184715, febr. 58713, mart. 32718, 62713), (cu) samă (dec. 212728, 24778, mart. 42726, apr. 88715-16, mai 14177), (fără) samă (oct. 5172, 80717-18, 83731, nov. 1607 8, ian. 26728, 32732, 4471-2, febr. 80723), (preste) samă (sept. 1673, oct. 457 30-31, 71711, 79710-11, nov. 132719, dec. 21079, 22479, 24479, 24775, febr. 5475, 72720, mai 12875-6), samă (de) (oct. 55717, 66733, nov. 122717, dec. 189728, 20373, 220713, 23978, ian. 7717, 14735, mart. 26bi723, 3578, 3678, 397 32-33, 4279); de la sec, adjectiv, s-a format substantivul (în text, la vocativ): săci-lor (mai 135729); subst. săcăciune (< lat. siccatio, -onis sau, cf. DLR, din sec + suf. -ăciune) (nov. 178731); săcurea (mart. 34724) (< lat. securis); cuvântul sihastru (< ngr. t](TDya(TTrjq) este scris de Dosoftei în mai multe variante: sg. săhastru (sept. 1178, 13712, dec. 223718, ian. 13726, 41718, febr. 64710, apr. 63719), pl. săhastrii (sept. 6/19), dat. săhastrilor (mai 113716) - de două ori apare şi varianta sahastru (oct. 67730, iun. 150732); alături de aceste atestări există şi varianta isihast (dec. 19077), isihastrul (nov. 161731), cu explicaţia: „isihastrul, adecă să-hastrul“ (ian. 28719); săhăstrie (< sihastru + suf. -ie; cf. sl. cHXiCTHpua, ngr. rjov-xaxmipiov) (nov. 11573, ian. 19716, febr. 7376, 79731, mart. 40725); apare şi varianta cu i etimologic: isihăstrie (oct. 75730, mart. 58723), aceasta din urmă cunoscând şi forma velarizată: isăhăstrie (apr. 88724 ); din v. sl. CH/thHt > v. rom. sălnicilor (mart. 62718), sâlnicilor (dec. 189726), cu i velarizat prin .v; subst./adj. semeţ (et. nec.) prezintă e velarizat prin s: mase. sâmăţ, fem. sâmaţă (pentm atestări v. paragraful 2.3.3.3.2.); un derivat este subst. sâmeţâie (oct. 4874, nov. 112719, 124724, dec. 20272, ian. 2471, 38723, febr. 72711, mai 108710), cu ţ nevelarizant: sâmeţie (oct. 96727, ian. 2471) - în text este prezentă şi o variantă hipercorectă, cu si- pentru să- (= se-): simeţie (ian. 3713, 15723, mart. 62710); substantivul de la verbul a simţi (< la.t. sentire): un sâmţât (ian. 24735); sâmţâre (oct. 6274, nov. 129724, mai 140732), dar şi sâmţire (oct. 65722) - în paralel
297
apar grafiile cu ă: sămţâre (febr. 57731), nesămţâre (febr. 55733); de la adj. singur (< lat. singulus) s-au creat: sângurătate (sept. 26711, 31726, dec. 187724, 216719, ian. 15717, mart. 39726), scris şi sângurătate (mart. 27v bl7ll); lat. sebum > rom. seu - la Dosoftei apare varianta cu e velarizat: său (nov. 12876, dec. 208719, 219731, iun. 148731); actualul silă (< v. sl. ch/U, cf. bg. CHJia, ser. sila) prezintă fenomenul velarizării lui i prin s: sâlă (oct. 6973, nov. 10371, 1187
13,17,	12378, dec. 20276, 21477, ian. 16714, mart. 19/21 etc.); cuvântul simbrie, prezent în text în această formă (nov. 147712, 159730, 180713,15, dec. 193734), apare, o singură dată, cu i velarizat: sâmbrie (dec. 19673), probabil sub influenţa lui sâmbră (nov. 177731, dec. 233726, ian. 3271) - o singură dată există şi subst. mase. pl. sâmbraşii (iul. 372); cuvântul seminţie [< sămânţă (< lat. sementia) + suf. -ie] (dec. 205711) reflectă fenomenul velarizării într-o unică atestare: sâmenţiei (mart. 58729); subst. silnic (< v. sl. CH/ttHh) apare, la plural, în varianta velarizată sâlnici (dec. 189726, mart. 62730); pronumele reflexiv în acuzativ sine, bine re-prezent în această formă, apare, o singură dată, scris şi sâne (oct. 43725), cu i velarizat prin s\ substantivul la plural spăsâţ (< spăsi < slavonul ctnjcHTH) (nov. 15672, ian. 9729), pl. art. spăsâţâi (dec. 207721) - tot aici se încadrează şi subst mase. spăsâtoriul (oct. 5376, dec. 194734, 195717, 207722), scris şi spsâtoriul (sept. 1377), fem. spăsâtoare (nov. 165715, dec. 192733, ian. 34713); de la verbul a ursi s-au născut substantivele: ursâciune (oct. 15279) şi ursâtă (nov. 1077 18, 109728).
2.3.5.I.2.	Fenomenul velarizării prin s a vocalelor e, i sau a lui e din diftongul eâ este ilustrat şi de unele adjective, participii (adjectivale) şi adverbe, la singular sau plural: part. adj. adevăsâtă (dec. 209728, apr. 69715); adv. asară, în care diftongul eâ a fost velarizat, iar *ă rezultat, absorbit de a: oct. 76715, nov. 125735; e velarizat prin s apare şi în finalul unui cuvânt, marcând, însă, forma de plural: „hârburi ciulinoasă de mare“ (sept. 33719); adj. mase. iscusât (oct. 48729,51724, nov. 12475, 190723, 19575, mart. 40722), fem. iscusâtă (mart. 6/11), pl. mase. iscusâţ (oct. 48719), fem. iscusâte (nov. 99736) - în text se întâlneşte şi varianta cu i, numai la mase. sg. şi pl.: iscusit (mart. 30715, apr. 72711, iun. 154711), iscusi} (oct. 91714); part. adj. însămnat (sept. 7728, dec. 19576, 208721, febr. 607 15); part. adj. însătat (dec. 192733, ian. 38718, mai 108716); însâmbrat (febr. 5375), scris şi însâmbrat (nov. 17874); adv. nepărăsât (sept. 1973, 2476, oct. 48720, nov. 133711, 144727, 15074, dec. 211730, 22876, febr. 5476, mart. 587 13, apr. 72712, mai 127736); - adj. nerăsâpicioase (dec. 220733); adj. nesâmaţă (ian. 14728); adj. nesămuit (ian. 273, mai 116710, 141736 ); adj. mase. pl. nesâm-ţâţ (nov. 140725, 163735, 163716, dec. 247733, mai 11873), fem. nesâmţâte (iun. 158723) - o singură dată apare şi varianta cu i: nesimţite (mai 13678); adj. obosât (apr. 8373); adv. osebi (< v. sl. osobî): osăbi (sept. 6718, oct. 71732,
298
84712, 96731, nov. 136733, 184715, dec. 216724, ian. 27732, febr. 62721, mart. 31727, mai 121722 etc.); adj. part. osăbit (nov. 179734, ian. 17728, febr. 69722, 8275, mart. 3477, apr. 100731), apare, o dată şi în varianta nevelarizată: osebit (apr. 63714) - tot aici trebuie menţionat şi adv. deosăbi (nov. 132728, apr. 101717); part. părăsât (febr. 8775, apr. 69726); adj. persască (nov. 173718), dar, la pl., nevelarizat: perseşti (dec. 238716); part. adj. prăsâte (ian. 49725); adj. prisosât (nov. 122733, dec. 186729); prefixul de origine grecească pseudo- (< ngr. if/i'vdo-, y/evSdg) cunoaşte două realizări: psăvdo (iun. 150732) şi psevdo (iun. 150728); adj. rusâscă (oct. 88720, mai 121718); adj. fem. schimosâte (sept. 35720), mase. schimosât (ian. 19734); part. sămnat (sept. 37736, nov. 16471, febr. 76728, iun. 147715,19); adj. sec (< lat. siccus) apare numai în varianta vela-rizată: mase. săc (oct. 42735, 72719, nov. 113720, 11671,2, 185722, dec. 1187 13, apr. 63735, mai 139720, iun. 149712), fem. sacă (oct. 46718, nov. 178731, dec. 19173, ian. 17731, febr. 5971, mart. 3472), pl. saci (oct. 43711, nov. 1527 20, dec. 23578, febr. 6974) - aici se înscrie şi part. adj. săcată (mai 108717); adj. săhăstresc (oct. 93714), fem. săhăstrească (nov. 171733, dec. 223734, ian. 9726), adv. săhăstreaşte (oct. 75730, dec. 203729, 22871, 23978) - cu i din etimon: isihăstreşti (iul. 472); adj. sâmţâcioş „afectat fizic" (nov. 125732); adj. singur (< lat. sîngulu): mase. sângur (oct. 40722, 47731, 52721, nov. 116731, 129731, dec. 204722, ian. 24722, febr. 7178, mart. 34723, apr. 87717, mai 10973, iun. 151729 etc.), fem. sângură (nov. 172734, 18078, dec. 220718, ian. 22722, febr. 57731, 64711, mai 132712), pl. sânguri (apr. 71724), sângure (nov. 144716, dec. 18876) - în două cazuri apare şi grafia cu ă: sângur (ian. 42735), sângură (febr. 57733) - aici trebuie menţionate şi derivatele: sângurat (dec. 208729, mart. 44711), sângurăţât (nov. 126717); adj., la forma de pl., sâreapi (apr. 99734); part. urghisât (nov. 174725), o excepţie de la regulă, generală fiind varianta cu i.
2.3.5.2.O.	In textul VS apar câteva forme hipercorecte sau hiperliterarizate (cum sunt numite în literatura de specialitate): s-au simeţit (nov. 112717); simeţie (ian. 3713, 15723, mart. 62710); sinteţ (sept. 3724, 675), sintem (sept. 6723, oct. 8079, nov. 154728, apr. 77727, 104725, iun. 15673), dar şi sănteţ (oct. 81717); siinţă (febr. 81725), general fiind sâinţă [v. sfiinfă (< sfii < v. sl. cstHHTH ca) + suf. -inţă\; cuvântul năsălie (< slavonul hqchm) este prezent în text în această variantă: sept. 1876, oct. 54715, mart. 12/37, dar predominantă este varianta cu -si-, în care i este, probabil, etimologic: năsilie (oct. 4772, nov. 126731, 12774, 152736, ian. 3172,18, mart. 44737, 4472), alături de care există şi o variantă cu -se-: năselie (ian. 3175,6); faţă de pl. păsări, care este frecvent, se întâlneşte şi forma păşirile (oct. 42716, dec. 188713); cuvântul târsână, -e „ţesătură aspră din păr de capră, purtată de asceţi sau de călugări direct pe piele" (< slavonul rphCHHJ) apare atât cu -i- (probabil etimologic), cât şi cu -să-: tărsine (mart.
299
45733, mai 11176), târsine (nov. 128723), trăsine (oct. 90714,16, nov. 172722, iun. 161729), dar şi: trăsână, -e (oct. 75722, 91733, nov. 117727) - limba literară modernă va opta pentru varianta velarizată.
2.3.6.0.	Velarizarea prin vibranta r
Fenomenul constă în transformarea vocalelor e, i (şi a lui -e- din diftongul eâ, în care ă rezultat se contopeşte cu ă) în ă, î [d], în anumite dialecte şi graiuri, precedate de r, rr, încă din ..româna primitivă" (v. Arvinte ST.L.FAC., p. 64,
1.3.14.0.).
2.3.6.1.0.	Velarizarea prin vibranta r a vocalelor amintite se întâleşte în unele forme verbale: verbul a se repezi [< repede (< lat. rapidus, rapide)], este atestat numai cu varianta în care r este rostit dur: să răpedzî, să răpedzâră, s-au răpedzât (v. paragraful 2.2.2.2.119), cu o excepţie: să să repedzască (nov. 125723); verbul a se speria (< lat. expavorere), la gerunziu, cunoaşte o realizare cu r dur: spărăin-du-le (mai 13172); la conjunct, prez., pers. a IlI-a sg., a verbului a omorî (< v. sl. H’MepHTH) se întâlneşte fenomenul velarizării prin r a vocalei e, în ambele variante, cu o-/u- iniţiali: să omoară (nov. 109710, 17572, 18472, febr. 62714) // să umoară (nov. 103726,125723, 154712,15772,15976, dec. 202718, 24373) şi, cu o nediftongat, să umoră (febr. 5872, mart. 5675, 6175); menţionarea cuvântului a rezema în acest paragraf este pusă sub semnul întrebării, deoarece, aşa cum subliniază I. Gheţie, BD, p. 99, nu i se cunoaşte etimologia exactă, „prin urmare, ă ar putea fi etimologic sau provenit dintr-un e precedat de r dur“ - totuşi, pentru atestări, v. paragraful 2.2.2.2.121; în aceeaşi situaţie se află şi verbul a reteza (v. 2.2.2.2.128); probabil că rostirea dură a lui r a velarizat vocala e a prepoziţiei pre, care intră în cuvântul a preface (după v. sl. npt rsopuTH), termen pe care Dosoftei îl notează numai cu ă: au prăfăcut (apr. 7378), prăfăcând (mart. 19/33), să pră-facă (apr. 7376); un alt verb cu etimologie nesigură este şi a întrema, folosit de Dosoftei cu r dur: întrăma (nov. 183731), respectiv substantivul întrămarea (nov. 175720, mart. 49719).
2.3.6.1.1.	Velarizarea prin vibranta r a vocalelor e, i se întâlneşte şi în formele de plural ale unor substantive: o singură dată, în pluralul substantivului fiară: herâle (sept. 26727), generală fiind varianta cu i nevelarizat: herile', cu o unică atestare şi în pluralul substantivului fier, care, în text, apare scris h/ire, faţă de heră (sept. 36736); situaţia substantivului izvor este total diferită, căci forma sa de plural apare numai e velarizat: izvoară (oct. 6873, ian. 3977), cu o nediftongat, izvoră (febr. 6874, apr. 79712, iun. 158720), articulat: izvorâte (apr. 102714); la gen.-dat., sg. şi pl., şi la nom., pl., cuvântul ţară cunoaşte următoarele realizări: gen.-dat. sg. ţărâi (sept. 1/5, febr. 62716), scris şi ţărhi (mai 12474), pl. ţărâlor (oct. 6173, apr. 80715), nom. pl. ţărâle (oct. 88718, nov. 145730, 176727, apr. 8671); caracterul velarizator al lui r este ilustrat şi de diminutivul, la gen., unii
300
ţărăşoare (sept. 877); subst. hotar are forma de plural hotară (apr. 93726), hotartkle (oct. 5478), scris şi hotarele (dec. 20373, apr. 74734, mai 11071, iun. 149737); pluralul substantivului sfară (< slavonul CKSdpd) este sfârâie (oct. 7675, nov. 16477); pluralul substantivului car (< lat. carrus): cară (mart. 2771,8); pluralul substantivului coşar (< v. sl. kosorî): cosoră (febr. 6274); pluralul substantivului coşar (< bg., sârb. kosara): coşară (oct. 76712); pluralul substantivului cocor, cu etimologie necunoscută, este cucoarăle (oct. 80732); pluralul substantivului ocară [< ocări (< v. sl. OKdptdTM)-. ocărâle (oct. 93718, mart. 4378); pluralul substantivului odor (< ser. odor ,,pradă“): odoară (oct. 53724, 87710, nov. 11874, dec. 245717), cu o nediftongat: odoră (mart. 4/26), art. odoarăle (oct. 63713), cu o nediftongat: odorăle (dec. 22372); pluralul substantivului ogor (< bg. yzap, ser. ugar; cf. pol. ugor „ţelină“, magh. ugar): ogoară (ian. 11715); pluralul substantivului sobor (< slavonul chsopt, cosopt): săboarăle (dec. foaie volantă); pluralul substantivului întăritură: întărături (iun. 147728).
2.3.6.1.2.	R velarizator este atestat în câteva substantive: în cuvântul răşină (< lat. resina), e precedat de r s-a velarizat, devenind ă: răşină (sept. 4730, 7726, nov. 175736, dec. 208718, mart. 5774); cuvântul vreasc, vreascuri (< sl. chvorstu, v. sl. chvrastije) nu apare în VS cu h, forma etimologică, ca în graiul popular, ci cu v, formă care „părea mai literară decât cea cu h-, aceasta din urmă amintind de formele dialectale hulpe, hultan“ (v. Arvinte, ST.L.FAC., p. 67, 1.3.21.1.) - în textul lui Dosoftei cuvântul este scris nediftongat în majoritatea cazurilor, datorită rostirii dure a consoanei r: sg. vrascură (mart. 24/28), pl. vrascuri (dec. 202715, 242721, febr. 6773), cu excepţia: vriascuri, cu r muiat (mai 130733, 13071,13); fenomenul velarizării prin r a avut loc şi în cuvântul rărunchi (< lat. pop. renucu-lus), cu o singură atestare în VS (mart. 29728); substantivul utrenie (< v. sl. utrî-nja), datorită lui r dur apare scris utrăne (nov. 144728,37, 158713, ian. 30732, apr. 7073), cu ă sincopat: utme (sept. 32721) şi cu slova (probabil cu valoare de ă): utrxne (dec. 2437notă marginală, sinonim pentru itros, din text) - este posibil să fie vorba, în acest caz, de un fonetism mai apropiat de etimon; un substantiv de origine italiană, caretă, este notat cu râ-: carâta (nov. 145734), neacc. carâtă (ian. 37727) (< it. carretta); diftongul eâ redus la a în ştrang „frânghie (din câne-pă)“ (< germ. Strâng), pl. ştranguri (oct. 7076).
2.3.6.1.3.	Velarizarea prin r se întâlneşte şi în formele de plural ale unor adjective: rece (< lat. recens „proaspăt, recent“) care, la sg., are numai varianta cu r moale: reace (nov. 13673, febr. 52723, mart. 94730, mai 116719) se întâlneşte, la pl., o singură dată, în varianta răci (mai 137734); amar (< lat. amarus) prezintă, la fem. pl., numai forma velarizată: amară (sept. 9712, dec. 216722, 24871, febr. 56733, 58714, 76724, 79721, mai 108725,111723);
301
2.3.6.I.4.1 final asilabic, după r, nu mai este notat în: „alte or“ (nov. 17171), pl. ocăr (oct. 93713, mai 13678, 143723), pl. zburdăr (ian. 41713).
2.3.6.2.O.	în textul cercetat apar şi o serie de fonetisme mai apropiate de eti-moane, conservate de Dosoftei în scris probabil şi datorită circulaţiei mari pe care o aveau în textele din epoca sa (dar şi în textele redactate în secolul al XVI-lea).
a)	Un prim exemplu îl constituie substantivul lacrimă (< lat. lacrima), în care r + i > ă (> î) cu numeroase atestări în VS: sg. lacrămă (ian. 12728, 35730, mai 110712 etc.), pl. lacrămi (sept. 10715, 38723, oct. 52722, nov. 110730, 139723, 155722, dec. 19176, 216727, ian. 40730, mart. 4177, mai 126710, iun. 159719 etc.), pl. lacrxme (oct. 5978 ), cu -x având, probabil, valoare de ă. Acelaşi fonetism, -ră-, se întâlneşte şi în conjugarea verbului a lăcrima (< lat. lacrimare): perf. s. lăcrămă (ian. 12728, 35730, mai 110712), imperf. lăcrăma (dec. 22876, mart. 44724, apr. 82731), perf. c. am lăcrămat (nov. 152727, mart. 42718, apr. 65716), gerunziu lăcrămând (nov. 15972, febr. 54717, 72727), conjunct, să nu lăcrămea-dze (sept. 9729), precum şi în diminutivul lăcrămiiâlele (iun. 161732).
b)	Vocala ă este păstrată şi în grupul ră < ra din etimon în cazul verbului a privi (< slavonul npâSHTti): ind. prez., pers. I sg. prăvăsc (nov. 169713, 178722), conjunct, prez., pers. I sg. să prăvăsc (iun. 159728), ind. prez., pers. a IlI-a sg. prăveaşte (ian. 34715), conjunct, pers. a IlI-a sg. să prăvască (sept. 1274, nov. 114717, 117710, dec. 209716, mart. 41736), viitor [ve]/ prăvi (nov. 105724), perf. c. am prăvit (mart. 4/9), au prăvit (nov. 10878), imperf. prăviia (nov. 1337 29, dec. 230725, ian. 12711, febr. 63725), gerunziu prăvind (oct. 67712, nov. 152720, dec. 215716, ian. 14736, mai 133726 etc.), ca şi în familia lexicală a acestuia: prăvire (ian. 1717, 6732, mart. 5875), part. adj. / subst. prăvit (ian. 357 18, febr. 58710), în prăvite (oct. 9778), numai la plural: prăvitorii (sept. 35734, oct. 67717, 8572, nov. 15177, 168713, 168720, dec. 213729, 218729, mart. 12/37,13/28, 38731, apr. 8479).
c)	Etimonul verbului a ridica avea un -a- neaccentuat: lat. eradico, -ăre, care a devenit ă (ră-), apoi â (râ-). La Dosoftei inovaţia ri- nu este atestată, verbul şi cuvintele din familia lexicală apărând în text numai în forma mai veche, etimologică: infinitiv a rădica (nov. 183736), imperativ rădică-o (ian. 24727), rădică şi rădică (sept. 21724, oct. 39732, nov. 114718, dec. 23772, ian. 4710, mart. 12/9, mai 135712), rădicară (oct. 7073, nov. 109725, ian. 16720, febr. 84734, mart. 59724 etc.), (s-)au rădicat (sept. 17717, oct. 84731, nov. 139727, dec. 20475, ian. 9730, 17711 etc.), rădicând (oct. 60724, nov. 101713, dec. 240720, ian. 24720, apr. 64729 etc.), să rădice (dec. 20174, 220717), să rădicăm (ian. 31732). Silaba ră- se menţine şi în: rădicare (sept. 17716, ian. 975), rădicat (sept. 25712, oct. 78727, febr. 6477), rădicători (ian, 37713), nerădicate (ian. 46734-35, mart. 5/24).
302
d)	Silaba ra- din etimonul v. sl. rasypati (> rom. a risipi) a trecut la ră- şi numai acest fonetism mai apropiat de etimon este prezent în VS: răsâpeşte (febr. 64714), răsâpiia (febr. 52716, mart. 26737), să răsâpăsc (sept. 5/19, ian. 3777), răsâpi (oct. 69713, dec. 245718, ian. 11712), răsăpiră (nov. 100723, dec. 2127 33, febr. 56729), (s-)au răsâpit (oct. 57735, nov. 99728, 10574, febr. 77734, 827 25, mart. 35716, apr. 9979), răsâpind (sept. 36726, oct. 6079, 9673, apr. 71723), scris şi răsâpind (ian. 5712, 26731), să răsâpeaşte (ian. 45732, febr. 76714), să răsâpască (oct. 45730, febr. 72733); subst. răsâpiciune (oct. 69715), răsipirea (dec. 187711), răsâpit (apr. 100736), răsâpitura (nov. 11374, 171720, ian. 2677, febr. 6273), răsâpa (nov. 120716, 180710, dec. 188729, ian. 10731, 35737, mart. 26719).
e)	Un fonetism mai apropiat de etimon prezintă şi răpâos (< lat. *repausum), frecvent în textul lui Dosoftei: sept. 38729, oct. 43712, nov. 149710, dec. 189719, ian. 27732, febr. 50724, mart. 3179, apr. 76729, mai 122714 etc.
2.3.6.3.O.	Dosoftei păstrează, în scris, probabil datorită tradiţiei grafice şi unele cuvinte în care r apare „muiat“.
a)	Cuvântul şirag (< magh. sereg, cf. şi pol. szereg) este scris atât cu ra-: sg. şirag (febr. 70733), pl. şiraguri (oct. 6579, nov. 104730, 11278, 16875), cât şi cu rt-: sg. şirtg (ian. 11728, febr. 697sinonim marginal pentru „steagul oştii pemin-teşti“ din text, mart. 51730), pl. şirtguri (nov. 11274).
b)	în silabă finală, r capătă rostire muiată în forma de singular a unor substantive: lăture (mai 137723, iun. 15177) - şi în varianta o laturi (ian. 3274 ); marmure (oct. 41710, 46732, 7071, 87730, nov. 156721,24, 180736, febr. 57720,22,
25,28,	mart. 35710, 50720, apr. 9674,10); prescure (mart. 53719); vipere (dec. 194717).
c)	Se păstrează rostirea muiată şi în numeralul doispreace (sept. 2671, nov. 123722, 136718, ian. 45730, mart. 30710), doispreace (nov. 167714), treisprea-ce (oct. 84716, 94726, 9471), al treispreacele (mart. 3078-9).
d)	Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în conjugarea unor verbe: imperativ desco-pere(-ţ) (nov. 166727, 17778); ind. prez. izvoreaşte (sept. 32735, dec. 22973, febr. 87716, apr. 91714, mai 112712, 12576, 129716); ind. prez., pers. a Il-a sg. ocăreşti (nov. 165713), a IlI-a sg. ocăreaşte (nov. 163727, mart. 7/25, mai 13679); imperativ ureaşte(-ţ) (nov. 10277, mart. 4/14).
Unele dintre aceste forme pot fi considerate ca fiind hipercorecte. în acelaşi sens mai pot fi atestate: rimlean (mart. 2772, 53715) - care, probabil, păstrează pe i din etimonul v. sl. pHMdUHHHh şi care, în text, apare şi în variantele cu ră-, ră-\ forma de ind. imperf. a verbului a trânti: trintiia (nov. 176733) - generale în textul studiat sunt formele cu â.
303
2.3.6.4.O.	Durificarea lui r într-o serie de cuvinte terminate în -ar, -er, -or sau în sufixele -ariu, -eriu, -(ă)toriu, -(i)toriu are loc, în secolul al XVI-lea „numai în Muntenia propriu-zisă“ (I. Gheţie, BD, p. 154), deci în graiurile populare de aici, dar şi în dialectul literar sudic. Fenomenul se va extinde, după anul 1600, şi spre zonele nordice ale ţării. V. şi observaţia lui I. Iordan, Limba literară, p. 160: „forma -toriu a suf. -tor (lat. -torius) este o trăsătură arhaică, moldovenească".
Normă din VS, din acest punct de vedere, reflectă stadiul vechi, în care r nu a fost durificat în aceste sufixe. Bineînţeles, există câteva excepţii care demonstrează faptul că inovaţia începuse să pătrundă şi în dialectul literar nordic. Dosoftei nu „creditează" însă această inovaţie, preferând variantele cu r muiat, rare fiind cazurile în care un substantiv cu r final dur să nu aibă corespondentul cu r muiat. Interesant este că, de multe ori, sunetul u final din sufix dispare din scriere (desigur, pentru formele de singular ale substantivelor), născându-se astei forme omografe. Sau poate că, tocmai pentru evitarea acestor situaţii, autorul VS preferă variantele cu sufixele în -u- final.
Substantivele ce oglindesc acest fenomen vor fi exemplificate în ordine alfabetică, subliniindu-se şi excepţiile, unde acestea apar: aflătoriu(l) (nov. 12673,1297
30); în cuvântul agiutoriu(l), terminaţia -oriu provine din etimonul latin, adjuto-rium (oct. 68735, nov. 14771, dec. 204728, ian. 176, febr. 58720, mart. 4/23 etc.) - de câteva ori apare scris fără u final: agiutori (nov. 17772, dec. 213729, 2287 11, ian. 23730), iar la pl., agiutoruri (febr. 62726); cu r final dur este prezent o singură dată: agiutor (febr. 56725); o situaţie similară apare şi în cuvântul altar (< lat. altarium) prezent în varianta altariu (mart. 5976,13, 6077, apr. 78728, 86734, mai 106719, 12272, iun. 148730); apărătoriu (mai 131713); aprindzăto-riu (oct. 88733); apucătoriu (mart. 62713, mai 140715); arămariu (iun. 154710); ardzătoriu (febr. 57719); un argintari (dec. 227721), dar argintariu (dec. 2277
23); un asupritoriu (nov. 116721); bilitoriu (nov. 14378,23); binevestitoriu (mart. 17/33); biruitoriu (nov. 119715, dec. 242713, febr. 53726); terminaţia -ariu din boariu este etimologică [< lat. bo(y)arius] (febr. 51731); boiariu (ian. 11/21), probabil cu terminaţia din slavul boljarinw, botedzătoriu (sept. 6/4); r dur apare în cuvântul bucătar (< bucate, pl. de la bucată < lat. buccata + suf. -ar) (ian. 22715, febr. 50715); cămătari (mart. 42734); călătoriu (ian. 38713); câlcătoriu (sept. 33713, nov. 12572, febr. 74722, mart. 31733, apr. 9275), dar şi cu r final dur: călcător (ian. 41736, mart. 4971); un cărcimari (nov. 174729), alături de varianta cârşmariu(lui) (dec. 236720); căsătoriu „om stabilit, cu casă, căsătorit" („adj. verbal al unui vb. dispărut din limbă *căsâ din lat. vulg. *casare «a întemeia o căsnicie»", DA) (nov. 161724); cuvântul cer (< lat. caelum) nu avea în etimon finala în -iu, -tiu dar,- prin analogie cu alte cuvinte cu această finală, forma ceriul s-a răspândit în diferite graiuri populare (pentru extinderea teritorială a fenomenului
304
v. I. Gheţie, BD, p. 154, care, într-o notă la subsol afirmă că „în cer, procesul a avut loc înaintea secolului al XVI-lea“) - la Dosoftei nu apare niciodată varianta cu r durificat în final, deşi cuvântul cunoaşte o utilizare frecventă: sg. ceri (oct. 72727, 73734, 81722, 96715,25, nov. 99722, 100721); ceriu(l) (sept. 1177, oct. 41711, 96719, nov. 150719, dec. 19176, ian. 13728, mart. 3/12 etc.), pl. ceriu-ri(le) (sept. 675, oct. 41733, nov. 141735, ian. 6710, mart. 53725, iun. 15177); cercătoriu „care cearcă, cercetează; om trimis să cerceteze, să caute, să sondeze terenul, să examineze; căutător; iscoadă, investigator14 (apr. 73722, 26); cetitoriu (sept. 8/1,7, 27717, apr. 10176); chelariu (mart. 3679), dar şi chelar (ian. 10721), cu -ar etimologic (< paleosl. kelart sau direct din gr. KEĂĂăpig); chesâriu (oct. 67729, nov. 115728, 151717, dec. 237721, febr. 53724, apr. 98732, mai 139734 etc.), dar şi chesar (dec. 24575), cu -ar din etimon: lat. caesar); chivemisitoriu (mai 14471); un cinstitori (apr. 6977); ciobotariu (oct. 75726), scris şi cu -u-: ciu-botariu (oct. 75723, 30); coriu (< lat. chorus) (nov. 123722, 175710, dec. 2067 19); ctitoriu(lui) (sept. 3374), cu -or etimologic (< sl. ktitoru); cugetătoriu (nov. 145728); cunoscătoriu (oct. 51718, dec. 188725); cuvântul cuptor (< lat. *cocto-rius) are terminaţia -oriu din etimonul latinesc - la Dosoftei apare o singură dată cu r final dur: cuptor (febr. 7179), în rest: cuptori (nov. 11171, dec. 22072), cup-toriu (oct. 75733, dec. 22071, 232717, 23478,9, 245719, mai 10776); un cură-biiari (febr. 67711,26), dar curăbiiariu(l) ( sept. 9714, 30717, oct. 87731, febr. 67713, iun. 153714); curătoriu (sept. 6/4, 25718, oct. 87717, mai 10779); curelariu (nov. 13375,11, ian. 39726) dar, cu r dur, curelar (febr. 67732) [< curele, pl. de la curea ( < lat. corrigia) + suf. -ar)]; subst. mase. curvari (febr. 66713), curvariu (febr. 5478, mart. 3/22, apr. 103729, iul. 3717) are suf. -ari din etimon: sl. kuruvart)', cuvântătoriu (sept. 28724, ian. 43727); cuvântul datori (nov. 184722), scris şi datoriu (nov. 122717) are terminaţia -oriu din etimon: lat. debi-toriusf, dăruitoriu (mart. 6/14); dătătoriu (sept. 1726, oct. 72721, dec. 192712); sg. deregători (febr. 64731), dar şi deregătoriu (oct. 48718, 53728, febr. 60720, apr. 6976, mai 121719) - o singură dată apare cu r final dur: deregător (febr. 72733); dereptariu (nov. 10077, 110720, dec. 208721) şi, în varianta cu -i-, direptariu (mart. 50728); despuitoriu (oct. 80726, nov. 13976, 142734, 146731, ian. 36722, mart. 13/23); dobândari (sept. 287sinonim marginal pentru privăta-riu, din text, rând 16); dvorbitoriu (nov. 15671, 169734); iertătoriu (apr. 98717), dar şi cu r dur: iertător ( febr. 74710) [< ierta (< lat. libertare) + suf. -ător\; sg. făcători (oct. 95734, febr. 74732, apr. 6974, mai 110728), făcătoriu, cu numeroase atestări: sept. 18729, oct. 3977, 75714, nov. 137719, dec. 245726, ian. 2722, mart. 28732, apr. 100716 etc., scris şi făcxtoriu (nov. 129714), facătoriu (ian. 8717) - /K având, probabil, valoare de ă - şi, cu r final dur, /ăcâtor (ian. 12714, 1877) [< fac prez. ind. de la face (< lat. facere) + suf. -ător)]\ făptoriu „creator,
305
Dumnezeu41 (nov. 165712, dec. 19272); sg.fărmăcători (sept. 29726, ian. 25730, apr. 89722) şi fărmăcătoriu (sept. 28712, nov. 150733, dec. 219720, ian. 2714, 65727, mart. 29712 etc); făurariu (nov. 106714); feritoriu (nov. 113716, mart. 10/30); unfocariu „foc mare (în care se ardeau osândiţii)44 (< lat. *focarium, cf. DA) (oct. 62v/5); folosâtoriu (sept. 5/21, nov. 11372); giudecători (apr. 73723) şi giudecătoriu (ian. 12717, apr. 73726); gânditoriu (ian. 1710); sg. gonitori (nov. 182712, mart. 45734); grădinariu (sept. 24730, mart. 20/6); grătariu (sept. 479, 20715, nov. 113731, dec. 219730, mart. 51710), cu terminaţia din etimonul lat. *gratarium (< *gratis = cratis) - cuvântul apare, o dată, şi cu r final dur: grătar (dec. 222710); sg. grijitori (mart. 50734), dar şi grijitoriuţl) (nov. 144736); pentru cuvântul coriu există şi varianta horiu(l) (sept. 10716); hotariuil) (ian. 39715) < magh. hatâr, cunoaşte şi o atestare cu r final dur: hotar(ul) (nov. 110720); hră-nitoriu (dec. 204727, iul. 2732); (un) idoloslujitori „idolatru44 (mart. 10/10, 377 34); iscălitori (iul. 2728) şi iscălitoriu (nov. 109722, dec. 207734) „care iscăleşte; notar44; iscusâtoriu (ian. 41719); iscuşitoriu(l) (dec. 209732); ispititoriu(t) (oct. 6171); isţealitori „vindecător44 (sept. 34723); iubitoriu (sept. 7714, 10710, 2074, 83735, nov. 109728, 151724, 155731, 16079, 167730,35, 18176, dec. 10972, 192712, 21778, 24072, ian. 6724, 3373, 34713, mart. 2730 etc.); sg. iubitori (sept. 371, oct. 86729, dec. 22875) - o singură dată apare cu r final dur: iubitor (febr. 7177); izbăvitoriu (mai 132715); izvorâtoriu (oct. 86724, nov. 123710); [î]mblătoriu (dec. 210720); împărăţâtoriu (nov. 145721); împărţâtori (nov. 1327 33); împiedecătoriu(l) (oct. 5376); împlutoriu (dec. 22971); îmvăţătoriu (nov. 109730, 12274, ian. 16728, 29718, mai 11676, 123727), scris şi îmvăţătoriu (dec. 19371) - o singură dată apare şi cu r final dur: î,mvăţător (febr. 7479); înblătoriu (dec. 210728); începătoriu (dec. 21779); închinători (nov. 132729,30) şi închinătoriu (iun. 15077); închipuitoriu „(cel) care zugrăveşte, reprezintă, simbolizează, se aseamănă; reprezentant44 (nov. 180720, mai 130732); îndereptătoriu (nov. 109732, 126727, ian. 10733, 29724); îndreptariu (nov. 144718); îngrozâto-riu (nov. 12573); înpărţâtoriu (sept. 3714); înpiedecătoriuil) (oct. 53730); înşelători (dec. 240725), şi înşelătoriu(l) (oct. 48712); înşirătoriu(l) „creator, plăsmui-tor, ziditor44 (dec. 12972); înţălegătoriu (dec. 192716); învăţătoriu (sept. 2713, oct. 44728, ian. 3771); sg. lăcuitori (mart. 27v bl7l7); lăudătoriu (oct. 43726); unui lăutari (oct. 48713); numai o atestare, cu r dur, pentru cuvântul lecuitor (febr. 59732); legiuitoriu(l) (sept. 3471); lepădătoriu(l) (dec. 208711, iun. 1627 19); lingătoriu (dec. 208716, 17); lucrători (oct. 69722) şi lucrătoriu (oct. 51713, febr. 73714, mart. 4076, apr. 77727, mai 129723); luminători (sept. 13726, ian. 5726) şi luminătoriu (sept. 14728, nov. 12273, dec. 192712, 235727, febr. 72713, 83713, mart. 27vbi73, 60727, mai 116726,118711); măcilariu „călău, gâde“ (nov. 174731), cu terminaţia din etimon: lat. macellarius; mădulariuil) (oct. 63732,
306
mart. 62714) < lat. medullaris, cu r muiat prin analogie; numai cu r dur mântuitor (ian. 12711); mărgăritariu(l) (< m. gr. papyapirăpi) (oct. 4873, 53724, ian. 31731, mart. 5/8), pl. mărgăritariuri (dec. 247716) dar, şi o atestare cu r dur: mărgăritar (mai 11779-10); mergătoriu (sept. 19732); mărturisitori (mart. 32717) şi mărturi-sitoriu (nov. 15372, febr. 7378, mart. 2974); metohariu(l) „călugăr însărcinat (de către o mănăstire) cu administrarea unui metoc, în special a caselor care aparţin unei mănăstiri** (apr. 10177) - cuvântul nu este înregistrat în DLR în scrierile mitropolitului; mijlocitori (dec. 20575); milotariu(l) „cojoc** (mart. 5572-3) - termenul este înregistrat şi lucrat în DLR numai pe baza atestării din VIS, citată ap. TDRG; minunătoriu (oct. 43725); miritoriu „care face minuni** (oct. 43724); mi-tariu(l) „persoană care avea în arendă încasarea impozitelor; vameş** (oct. 5575, ian. 14727); mâncători (nov. 138726), mâncătoriu (nov. 16972, ian. 3974-5); moştenitori (ian. 177notă marginală) şi moştenitoriu (dec. 192715); mulţămitoriu (mart. 27rbl734); muncitoriu (ian. 3732, 15723, 38710, mart. 17/37, 20/18, 32734, mai 13771); muritoriu (sept. 5/27, nov. 15079), dar şi cu r dur: muritor (ian. 17733); muştari (apr. 75737) şi muşteariu (apr. 81716), cu -ar din etimon: magh. mustâr; nălbitori (mart. 37730); un năpăstuitoriu (nov. 122716); neascultătoriule (dec. 196735); necărtulariu (nov. 161728) (< ne + cărturar < ngr. hartularios), cu terminaţia din etimon; nerecunoscătoriu (febr. 59713); un neguţători [v. negustor (< lat. negotiatorius), deci cu terminaţia din etimon sau, din neguţa (< lat. negotia-re) sau din negoţ (< lat. negotium) + suf. -tor\ (apr. IA'129) şi neguţătoriul (apr. 74736, mai 142726), scris şi neguţâtoriu (oct. 47725, 49733, nov. 185730, ian. 41722, febr. 51731, iun. 15178, 160730); neiubitoriu (oct. 5378, nov. 158710), dar şi cu r final dur: neiubitor (febr. 53713); nemulţămitoriu (dec. 19373); nemuritori (nov. 140719) şi nemuritoriu (nov. 149729, 15473, 159710, mart. 40732); nenţălegătoriu (mai 118732); nepriitoriu (sept. 14710, oct. 87716, mart. 31713, 34712, 3579, 46714, apr. 70733, 93734, 9473); nerăbdători (mart. 34716); nestrângătoriu (mart. 39729); nevoitori (sept. 377, ian. 1173), nevoitoriu (sept. 11714, oct. 63736, nov. 170720, dec. 209730, mart. 42720) şi, o dată, cu r final dur: nevoitor (ian. 977); noitoriuQ) (dec. 209715); notoriu (dec. 2267notă marginală), cu terminaţia din etimon: lat. notarius', ocărâtoriu{l) (oct. 93722); ocinăto-riu (nov. 184716, mai 118735), dar şi o variantă cu r final dur: ocinător (ian. 19719); olariu (febr. 81731, iun. 153712); oltariu, cu teminaţia din etimon: slavonul MhTjpt (sept. 3712, 471, 8727, 11710, 5274, oct. 67710, 13, nov. 107734, 123736), apare, de câteva ori, cu r final dur: oltar (nov. 12378, ian. 1771, 34712, 37730) - cu r muiat cuvântul se întâlneşte frecvent în textul VS; om-iubitoriu (oct. 47712, 88727, nov. 110717, dec. 219712, 237714, ian. 37725, 41734, mart. 447 17, 5272, mai 13972, 14177), dar şi cu r final dur: om-iubitor (ian. 35714, febr. 71712); om-slujitori (dec. 233713-14); orariu, cu terminaţia din lat. horarius,
307
apare o singură dată în text: oct. 86736; ospătariu (febr. 65735); ostenitori (mart. 20/26); pădzâtoriu (dec. 237723); păgubitoriu (dec. 22174); cu terminaţia din etimon, lat. piscarius, apar: un păscari (oct. 70717) şi păscariu(l) (nov. 181735); un păstori (< lat. pastor, -orem) este modelat după substantivele terminate în -oriu (< lat. -drius) (mart. 3479, apr. 68734) şi păstoriu (sept. 9729, 34712,19, nov. 14472, dec. 235727, febr. 66721, ian. 24727, mart. 40730 etc.); păzâtoriu (oct. 6977, 88729, nov. 184711, dec. 237723); penticostariu (< ngr. TievxrjKomâpiov) (iun. 153723); cu r dur: petrecâtor (ian. 2376); pierdzâtoriu (nov. 12779); pie-trariu (mart. 5476, 54721, 55716); un pitari (mai 129731) şi pitariu (mai 1297 34); plăzmuitoriu (nov. 12472); plugari (mart. 23/29) şi plugariu (oct. 42729, apr. 9775); pomcişitoriu „cel care se opune, se împotriveşte14 (apr. 102711-12); pono-râtoriu „(despre terenuri) care se surpă, alunecă; alunecos44 [< ponorî (< ponor < bg. noHop, ser. ponor) + suf. -tor; în DLR sunt înregistrate atestări numai din scrierile lui Dosoftei s.a.] (nov. 13273); portariu (oct. 56719, 20, ian. 22733, mart. 51729, apr. 72720); postitoriu (oct. 5179); povăţariu „conducător; îndrumător, călăuzitor; ghid, călăuză44 [< povafă (< pol. powodca) + suf. -ar; cuvântul este atestat în DLR numai în scrierile lui Dosoftei] (mart. 3/17,26); prăvădzitoriu (apr. 88713-14); preacurvariu (ian. 39733) dar, o dată, cu r final dur preacurvar (ian. 39735) (< prea + curvar, după slavonul npt/itoEOA tH); preaiubitoriu (ian. 34713); cu terminaţia din etimon: lat. presbyterium cuvântul presviteriul (mart. 16/24), dar cu r dur (< ngr. npsoftvToq): prezviteru(J) (ian. 33721, 36717, mart. 4875, 5479); priimitoriu (sept. 1726, nov. 13774, 158729, 181729, mai 118737, 11871, mai 125733, 144732); privătariu „negustor; cămătar44 (< lat. privatarius) (sept. 287
16); propoveduitoriu (sept. 2376) şi propoveaduitoriu (oct. 41715); protospathari „comandant general al oastei, în special al călărimii44 (oct. 8875) (< ngr. jtpcoro-ojtădapioq, 1 at. protospatarius); puitoriu(l) (nov. 16873); purtătoriu (nov. 137729, 147735, ian. 3727, mart. 27723); răbdătoriu (nov. 155733, 172720, febr. 67733); răchitoriu (dec. 193715) dar, nepalatalizat, răpitoriu (nov. 118715, mai 13975); răhnitori (nov. 170720) şi răhnitoriu (ian. 44734); rudă-ncepătoriu (dec. 2177 12); un rugători (nov. 14972) dar şi rugătoriuQ) (sept. 7/31); sachelari „grad onorific acordat unui preot sau purtat de acesta44 (< slavonul cakbaaphh, ngr. oaKsXXâpioq) (mart. 4873); sămănătoriu(l) (nov. 139720, 173730, apr. 78731, mart. 26bl7l5); sălăşluitori (mart. 27vbl7l8); săptămânariuil) (iun. 15378); săvâr-şitori (iul. 3726); scărbitoriu (mai 133715); scriitiriu (febr. 62722), dar şi scriito-riu (dec. 194730, 22675, febr. 90713, mart. 29725, iun. 15076) - o singură dată apare cu r final dur: scriitor (ian. 2579); scrineariu „arhivar44 (dec. 214719) (< lat. scriniarius); un scruntari „loc nisipos sau pietros (la marginea mării sau a unui râu, bălţi etc.)“ (et. nec.) (sept 2Q72); sec re tar iu (< lat. secretarius) (nov. 1497 36); sfătuitoriu (ian. 14713); sinaxariu (< ngr. auvacăpiov) (sept. 8/2, mart.
308
41733); sârguitoriu (oct. 40733); sâgetătătoriu (nov. 165731); slujitori (oct. 9678, nov. 135726, dec. 233714, mart. 3272, 48731), dar şi slujitoriu (sept. 1675, oct. 61720, 63714, nov. 102720, 115733, 11971, 132730, dec. 909720, 217717 etc.) - o singură dată apare cu r final dur: slujitor (febr. 74733); la vocativ: soriu-le (nov. 165733, mart. 11/37); socotitori (apr. 78710, mai 134717) şi socotitoriu (nov. 11371, 132725,184711, dec. 241719, ian. 476, febr. 5677) - se întâlneşte şi varianta cu r final dur: socotitor (ian. 23711, febr. 68715); solitoriu (nov. 1267 35); spăsâtoriu (oct. 5376, dec. 194734, 195717, dec. 207722), scris şi spsâtoriu (sept. 1377); spătari (< slavonul cnâ^ipt, cf. gr. mod. spathârios) (mai 124722) şi spătariu(l) (oct. 6678, 78730, mai 124724); spori (< v. sl. cnoph-, cf. bg. cnop) (oct. 47710) şi sporiu (nov. 120721, dec. 211720, ian. 276-7, 2879), cu r moale prin analogie cu alte cuvinte de acelaşi tip; numai cu r dur: stăjar (mart. 59723, mai 11475), dar şi stejar (febr. 8178); stăpânitori (dec. 186718); străjeariuil) (dec. 215734); străluminătoriu (sept. 14729, 21725-26, mart. 25724); un stricători (mart. 22/18) şi stricătoriu (dec. 189720, mai 136725); strigătoriu (sept. 6/7, oct. 67711, 9572,9, nov. 126733, dec. 195721, febr. 84729 etc.), strigători (sept. 10711); numai cu r dur: strângător (ian. 2074); stropitoriu (nov. 171735); suferi-toriu (nov. 155733); suitoriu (apr. 87720); sus-grăitoriu (ian. 43727); un şedză-toriu „persoană care este aşezată (pe ceva)“ (oct. 8277); şeruitoriu (nov. 131723); multe-ştiutori (apr. 83734), dar şi şîiutoriu(l) (oct. 54716); tăietoriu (sept. 33712, nov. 114733, 12074, dec. 201712, 245734, mai 12076, 9); tăinuitoriu (dec. 1917 32); tălhariu (oct. 4376,11, nov. 17274, apr. 7374,11) - cu r final dur: tâlhar (ian. 30736, 38732); tămăduitoriu (nov. 171722); temniceariu (sept. 36720, nov. 101728, ian. 36718, apr. 103719, mai 126734); teslariu(l) (sept. 10722, oct. 497 23); tipariu [< ngr. wnâpi(ov), sl. ţipară] (nov. 122734, mai 10674); tâmbariu „haină lungă şi largă, purtată peste îmbrăcămintea obişnuită14 (< ngr. tapnăpiov) (sept. 7720); r final dur în trăgător (ian. 43733); trecătoriu (dec. 202717); trânti-toriu (mai 12872); tropariu (< slavonul Tponjph) (sept. 4/32, nov. 103715, dec. 196727, mai 108724, iun. 153710); tunătoriu (mart. 45710); ucigătoriu(l) (sept. 3174, oct. 88720); umărariu (oct. 86736); umbrariu (oct. 4675-6); umbritoriu (oct. 6977); un undelemnari (febr. 81711); următoriu (nov. 123732); văcuitoriu „care există, care durează tot timpul, în eternitate44 (nov. 163732, 165734, 17072) dar, scris şi cu r final dur, văcuitor (nov. 131723); văditoriu(l) „acuzator (?)“ (cuvântul nu este înregistrat în DLR) (apr. 70738); vădzătoriu (sept. 6/8, 3378); cuvântul vânător (< lat. Venator, -orem) apare în forma vănătoriu (nov. 114722) -acest -orem a cunoscut o modificare a finalei sub influenţa cuvintelor în -orius; văndzătoriu (mai 12671); viaţă-făcătoriu(l) (nov. 185714, ian. 21733); viaţă-purtătoriu (febr. 81728-29); viitariu (oct. 4873,48731. 56712); vin-băutoriu (ian. 3975); visteariu (< lat. med. vestiarium), cu terminaţia din etimon: sept. 8/4, nov.
309
12878,18,	ian. 9726, febr. 8278, mart. 11/16, iun. 149722 etc.; vrăjbitoriu (nov. 109734); tot-zăritoriule (nov. 165732); zburătoriu (nov. 15179, dec. 19371); zidi-toriu (nov. 10574, dec. 214716); zlătariu (< bg., sârb. zlatar) (oct. 55716, nov. 117722) dar, şi cu r final dur: zlătar (ian. 2678).
2.3.7.0.	Velarizarea prin t, d, n
,7- accentuat şi neaccentuat (la care se cuprinde şi e consonant din diftongul eâ) apare sporadic prefăcut în ă, după t, d, în elementele latine (accentuat e, e, î) şi străine" (A. Philippide, Orig. rom., II, p. 53), iar, în cazul semivocalei e din diftongul eâ, aflată în silaba accentuată „ă rezultat s-a contopit cu â“ (Arvinte, ST.L.FAC., p. 63,1.3.11.0.). G. Ivănescu, ILR, p. 331 precizează: „e precedat de t, d, n se transformă în ă: blasphemo > *blastemo > blăstemu > blăstămu > blâstăm (verb); pectino > *piepten > pieptăn; radicina > *radecina > rădăcină; septimana
>	*septemănă > *săptămănă > săptămână; teneru > *tănăru > tânăr; bonitate
>	*bonetate > *bonătate > bunătate; sanitate > sănătâte; v. sl. neuku > năuc; v. sl. netqgu > *netăngu > *nătăng > nătângi.
In ceea ce priveşte cronologizarea fenomenului, specialiştii au stabilit că s-a petrecut în perioada cuprinsă între secolele al Vll-lea - al VIH-lea şi în secolele al X-lea - al Xl-lea, anume în epoca numită „româna primitivă" (cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 63,1.3.11.0.). Acest proces de velarizare s-a produs sporadic şi numai „în unele dialecte şi graiuri" (V. Arvinte, loc. cit.).
2.3.7.1.0.	Velarizarea prin oclusiva dentală surdă t este un fenomen care nu se consideră a caracteriza subdialectul (dialectul literar) sudic, muntenesc. I. Ghe-ţie şi Al. Mareş consideră că, în secolul al XVI-lea, „avea curs, judecând după una din atestări, în jumătatea vestică a Ţării Româneşti, poate în Oltenia, deci în apropierea Banatului şi a Hunedoarei, unde durificarea lui t are astăzi cea mai mare extindere" (Gheţie - Mareş, Graiurile, p. 146). Pentru secolul al XVII-lea, formele cu e velarizat la ă după t, au o apariţie frecventă în Transilvania (v. I. Gheţie, BD, p. 133).
Analizând textul Bibliei, V. Arvinte concluzionează: „Fenomenul nu caracterizează graiul popular muntenesc şi nici varianta muntenească a limbii literare vechi", iar „trecerea lui e, precedat de t, la ă este atestată în graiurile actuale din Moldova, Transilvania, Banat şi prin vestul Olteniei" (Arvinte loc. cit., cf. I. Gheţie, BD, p. 133; v. şi Bîrleanu, Graiurile, p. 192: „formele cu velarizarea lui e, după t, în verbul a blestema [< lat. blasphemo, -ăre\ şi în derivatele acestuia sunt răspândite astăzi în graiurile din Moldova, din Transilvania, din Banat şi din vestul Olteniei"). Se desprinde concluzia că variantele cu velarizare aparţin ariei nordice, iar „cele cu -e- sunt inovaţii din aria sudică" (cf. Arvinte, ST.L.DT., p. 9,
1.3.8.0.).
310
în textul VS cel mai bine reprezentată este velarizarea prin t, deşi nu are caracter general, ci apare doar în cazul unor substantive şi al câtorva verbe (o parte dintre ele au fost discutate de V. Arvinte în studiile lingvistice menţionate, de unde rezultă că termeni ca verbul a blăstăma, substantivul blăstăm şi substantivul stăjar-v. ST.L.FAC., p. 63,1.3.11.1., ST.L.DT., p. 9,1.3.8.O. - aveau circulaţie în epocă; atestările provin însă din ms. 45, de sorginte nordică).
2.3.7.1.1.	Trecerea lui e, precedat de t, la ă, se întâlneşte în cuvântul blăstăma (< lat. blasphemo, -ăre), varianta cu blă- fiind etimologică. în VS sunt prezente următoarele forme: infinitiv a blăstăma (oct. 48723, nov. 125711, mai 11371), ind. prez., pers. a IlI-a sg. blastămă (ian. 12719, mai 111731), a IlI-a pl. blastămă (apr. 80725), imperf. blăstăma (sept. 36721, oct. 41716), perf. c. au blăstămat (ian. 40729), reflexiv (să) blastămă (mart. 3075), conjunct, să blastăme (nov. 11378), gerunziu blăstămând (oct. 41729, dec. 214716, mart. 38724).
De două ori apare inovaţia, la conjunct., pers. a IlI-a sg. să blâsteme (nov. 11378, dec. 190720), a cărei prezenţă în text atestă fie cunoaşterea de către Dosoftei a variantei sudice, fie introducerea ei de către unul dintre tipografi. Arvinte, ST.L.FAC., p.63, 1.3.11.1., semnalează prezenţa în ms. 45 a formei blăste-mul, pe care o atribuie copistului muntean. Potrivit ipotezei că Dosoftei ar fi revizuit traducerea lui Milescu şi că această variantă, cu e nevelarizat prin t, este păstrată în ambele texte (VS şi ms. 45), chiar dacă în primul caz, în conjugare, iar în al doilea, în flexiune, pare plauzibilă şi presupunerea potrivit căreia mitropolitul putea să cunoască inovaţia din graiurile munteneşti (v. şi atestările în textele scrise după 1600 în Muntenia din Gheţie, BD, p. 98). Dosoftei însă a preferat şi a promovat formele cu t dur, specifice atât graiurilor nordice, cât şi tradiţiei.
Substantivul este scris numai cu ă după t: blăstăm (oct. 48724, mart. 30719, apr. 78724, mai 139719), ca şi participiul: blăstămat (nov. 104710).
2.3.7.1.2.	Velarizarea lui e prin t, alături de fenomenul durificării lui r final este ilustrată şi de substantivul stejar (< sl. stezeru), care este prezent atât în varianta velarizată, cu stă- (< sl. sto-): stăjar (mart. 59723, mai 11475), cât şi în cea nouă, cu ste-: stejar (febr. 8178). V. Arvinte crede că vocala ă este posibil să provină, „prin delabializare, din -o-1 (< bg. stozer) (ST.L.DTp. 9,1.3.8.O.). Interesant este că acest cuvânt, în ambele variante, cu velarizare şi nevelarizat, prezintă inovaţia sudică a lui r final dur. De aceea, mai mult ca pentru blăstăma, ce apare sporadic numai cu e palatal, aici este posibil să fie vorba despre adaptarea, în scris, a unei caracteristici munteneşti.
2.3.7.1.3.	Caracterul velar al lui e precedat de t este reflectat de câteva cuvinte: verbul a se vârteji, general scris cu te- apare, o dată, cu e velar: s-au vărtăjit (nov. 18172) - poate şi sub influenţa lui ă din prima silabă; pronumele personal, la acuzativ, într-o singură atestare cu e > ă după t: „tă mântuiesc“ (dec. 192723);
311
verbul a se teme, care în conjugare apare numai cu e, eâ, reflectă, o dată, şi situaţia velarizată, la reflexiv, pers. a fll-a sg.: tămându-să (dec. 189v/26); oscilaţie în scrierea cu e, ă după oclusiva dentală surdă t cunoaşte cuvântul devestăvnicie (nov. 11671), scris şi devestevnicie (nov. 123726, mart. 20/5) „virginitate, fecio-rie“; probabil prin contaminare, poate şi prin velarizare, apare în textul VS şi forma verbală de conjunct, prez., pers. a IlI-a sg. să anathamisască (mai 136713), când frecventă este varianta cu e.
2.3.7.1.4.	Velarizarea consonantei e din diftongul eâ precedată de t este atestată în: forma verbală de ind. prez., pers. a 131-a sg.: aştaptă (ian. 21716, mart. 5773, apr. 9871), dar şi să aştepta (nov. 10376), să aştepte (iun. 152734); în scrierea substantivului catapeteasmă (< ngr. Karajreraapa) este posibil să fi fost redat a din etimon, în varianta catapetâzma (mai 136713), la care a contribuit şi rostirea dură a lui t - totuşi, de două ori, este prezentă şi varianta catapeteasma (dec. 1877notă marginală, iun. 15179); substantivul oştean, notat frecvent cu diftong, apare, o dată şi cu eâ velarizat prin t: oştan (apr. 88727); în aceeaşi situaţie se află şi adjectivul oştâscă (mai 130729).
2.3.7.1.5.	Probabil că tot despre rostirea dură a lui t este vorba şi în cazul substantivul sălbăticie [< sălbatic (< lat. silvaticus) + suf. -ie]. Pentru varianta sălbătă-cie sunt de semnalat două atestări: nov. 111723, mart. 6/22; în text se întâlneşte, o dată, sălbăticiia (nov. 181714). Câte o singură dată apar: verbul, la ind. perf. c. s-au sălbătăcit (nov. 118718), adverbul sălbătăceşte (nov. 12676) şi adjectivul, din participiu, sălbătăciţ (mart. 37725).
2.3.7.1.6.	O situaţie similară cunoaşte şi verbul a stinge (< lat. extinguere ). I. Gheţie, BD, p. 134, afirmă că „în stânge (şi derivatele), fenomenul e comun tuturor graiurilor bănăţeneşti, ardeleneşti (cu excepţia celor din sud-est), moldoveneşti şi olteneşti de vest (ALR II, voi. I, h. 244)“. Este vorba despre fenomenul rostirii „moale sau dură a lui t ( de regulă în grupul st)“ (op. cit., p. 133).
Astfel, în conjugarea verbului, există numai forme cu tâ-: indic prez. stânge (ian. 38719, mart. 6279), imperf. să stângea (nov. 170736, dec. 213731), perf. s., pers. a IlI-a sg. stânsă (oct. 53718), reflexiv să stânsă (sept. 36710, nov. 13673, 13673), perf. c. au stâns (nov. 99723, mai 14077), pers. a IlI-a pl. să stânsără (oct. 48712), gerunziu stângând (febr. 68721, mai 109737).
Rostirea dură a lui t este prezentă şi în substantivul stânsul (oct. 7375-6, 8871) şi în adjectivul stânş (ian. 10718).
2.3.7.1.7.	Verbul a priviţi, în care i palatal este atestat în majoritatea ocurenţelor, apare şi în varianta, la geruziu, privitând (dec. 246726, mart. 20/12,13).
2.3.7.2.O. Velarizarea prin oclusiva dentală sonoră d, considerată ca specifică graiurilor din aria sudică a ţării, în care e > ă şi i > â după d, în cuvinte şi forme ca: dă, dăşchide, dân, şi dântru sau în cuvinte alcătuite cu prefixe des-, dez-, de-
312
(cf. Arvinte, ST.L.EX., p. 14, 1.3.12.2., I. Gheţie, BD, p. 132), unde se întâlneşte înainte de 1600 (v. Gheţie - Mareş, Graiurile, p. 149) şi devine tot mai frecventă în textele din secolele al XVII-lea - al XVIII-lea, este atestată şi în textul VS.
Prezenţa acestui fenomen, care nu are caracter de regularitate, în scrisul lui Dosoftei poate fi interpretată în două moduri: fie că o caracteristică a graiului şi a dialectului literar muntean este acceptată de cărturar pentru anumite situaţii, fie că are legătură directă cu fenomenul velarizării prin vibranta r, sibilantele s, z, afri-catele /, dz, ridicată la nivel de normă în redactarea textului său. Este posibilă şi o a treia supoziţie, din cauza numărului mic de exemple cu rostire dură a lui d: intervenţia „zeţarilor44 (cf. Ivănescu, Studii, p. 55).
2.3.7.2.1.	Velarizarea lui e prin d din prefixele des-, dez-, de- nu apare în textul studiat. Durificarea se întâlneşte în cazul adv. dăunădz (nov. 181734, dec. 1897 17, 193715), în prepoziţia de (v. şi Magdalena Vulpe, Propoziţiile de şi pe în graiurile dacormâne, în ALIL, tom. XXX, A, Iaşi, 1985, p. 151-165), în eliziunea de tipul „dând bani temnicearilor d-au deşchis44 (nov. 16771) şi dxcii „de acii44 (ian. 11714), pentru ultima variantă existând şi e palatal: decii (febr. 53/14), când generale sunt ocurenţele cu de, prepoziţie.
Tot e velar se întâlneşte şi în forma de conjunctiv a verbului a prididi (< v. sl. nptAJTH): să-l pridădească (ian. 1475) şi în substantivul pridădire (dec. 234727). Este vorba despre velarizarea lui e din etimonul slavon sau, poate, a lui i din varianta literară (dar nu avem atestări cu i palatal).
2.3.7.2.2.	Frecvent în textul VS, substantivul primejdie (< v. sl. nptMexAHf) are, la sg., terminaţia -de: primejde, pl. primejdele şi, cu e neacc. > i, primejdile. De trei ori acest substantiv apare cu finala -dx = ,,-dă“ (poate, în rostire, un sunet între ă şi î): primejdă (nov. 146713,172717, dec. 210710).
2.3.7.2.3.	Frecvent apar în text şi derivatele adjectivului drept: înderepta, îndirepta. O singură dată se întâlneşte, însă, şi îndărăpta, pe aceeaşi pagină, la distanţă de un rând (sept. 3716,17).
2.3.7.2.4.	Generală este în textul VS varianta deacă (deaca) a conjuncţiei dacă (de + ca), care apare „frecvent, în prima jumătate a secolului al XVII-lea“ în Moldova (Gheţie, BD, p. 178). în textele munteneşti din secolul al XVII-lea este însă prezentă, tot mai des, forma daca (op. cit., p. 177), cu atestări şi în scrierea lui Dosoftei (apr. 76727, 77730, mai 14276, iun. 15577). Este, prin urmare, o „particularitate muntenească44 acceptată de mitropolit şi, eventual, cu circulaţie într-o anumită zonă a Moldovei (sudul), de unde, auzind-o, ar fi putut-o prelua (Gheţie, BD, p. 178, menţionează varianta în anul 1718 - pentru Moldova). Atestările din DA sunt toate din texte redactate în Muntenia, cu excepţia unui citat din Gr. Ureche (ap. GCRI, 73), în care apare varianta daca.
313
2.3.7.2.5.	De notat este şi o variantă hipercorectă, sau hiperliterarizată : nu mă deznedejdiuedzu (< nădejde < v. sl.	Poate că aici este vorba despre păs-
trarea lui e din etimon şi despre o formă hipercorectă pentru grupul ne-, scris de Dosoftei nă- în nădeajde (sept. 2877, nov. 182721) şi nădejdui (oct. 95716), ambele cu reflexul eâ, e, după d, dar ne- în majoritatea ocurenţelor: nedeajde, ne-dejdiui, nedejdiuit, variante foarte răspândite în secolul al XVI-lea, în limba literară a textelor (Densusianu, HLR, II, p. 70, explică această variantă prin asimilarea: ă - e > e - e). V. şi Vocalismul, 1.8.2.4.
2.3.7.3.0.	Velarizarea prin nazala dentală n a vocalelor e, i apare, în atlasele lingvistice româneşti, în unele puncte din Banat, Hunedoara şi Crişana centrală şi de sud: ALRI, voi. II, h. 215, ALRII, voi. I, h. 114, ALRII, s. n., voi. I, h. 151; cf.
I.	Gheţie, BD, p. 134, Bîrleanu, Graiurile, p. 193.
In textul din VS acest fenomen este foarte slab reprezentat, exceptând cazul cuvântului Dumnădzău şi al derivatelor (pentru apariţia lor în text, v. paragraful 2.2.2.2.45), cu o mare frecvenţă. Chivu, Vechi psalmi, p. 148, observă: „în dumnădzău... este atestată velarizarea lui e atât datorită lui dz cât şi datorită lui n. Fonetismul se datoreşte pronunţiei dure a consoanelor respective sau, poate, unei asimilări regresive. în secolul al XVI-lea se cunosc atestări în Psaltirea Vorone-ţeană şi în Textele măhăcene, iar în secolul următor fenomenul este consemnat în texte din nordul Moldovei - Bucovina“.
O situaţie - de data aceasta constituind o excepţie de la regula scrierii cu e final - apare în forma de plural a substantivului basm, basne (general): basnă (apr. 7378) şi în forma de gerunziu a verbului a scârşni, cu metateză: scărşnând (mart. 3/15).
2.3.7.3.1.	Nu se poate vorbi despre fenomenul velarizării, ci despre un fonetism mai apropiat de etimon, pentru substantivul nisip (< v. sl. nasupu, n. sl. nasip, srb. nasup, nasyp, de la verbul v. sl. nasypati; cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 65,
1.3.15.2.), care, la Dosoftei, apare cu silaba iniţială din radicalul slav, neaccentuată, trecută, în mod firesc, la nă- şi cu velarizarea prin s: năsâpul (apr. 6775). Cărturarul preferă, în scris, sinonimul arină.
2.3.7.3.2.	Prin fenomenul de hiperliteralizare, vocala â (< ă < a neacc.) > i şi după t, d.
a)	Un prim exemplu în constituie varianta adine (nov. 183719) pentru adj. adânc (< lat. aduncus), cu numeroase atestări în varianta ce a devenit literară;
b)	I pentru â apare şi în formele de feminin, singular şi plural, ale pronumelui personal: dinsa, dinsele (sept. 1877, nov. 106712, mai 132718, 21);
c)	Verbul a întâmpina, întâlnit deseori în textul lui Dosoftei, mai ales în varianta neprefixată, apare, de câteva ori, şi cu i pentru â: prez. ind. eu [...] timpin (mai 13278), perf s., pers. a IlI-a sg. timpină (apr. 10479), a ni-a pl. timpinară
314
(febr. 77735), perf. c. au timpinat, cu prefixul în-: au întimpinat (nov. 12971). Aceeaşi alternanţă se întâlneşte şi în redarea substantivului timpinare (nov. 123728, ian. 13712, iun. 157710), alături de tâmpinare. V. Arvinte ia în discuţie aceste forme în ST.L.EX., p. 13-14,1.3.12.1., fiind de părere că „alternanţa -â-l-i-îşi poate avea sorgintea atât în etimon, cât şi în fenomenul velarizării prin t“ şi autorul prezintă, detailat, fonetismele. Nu reluăm opinia lingvistului ieşean, ci atestăm în textul din VS variantele timpene (mart. 41717), dar şi tâmpene (mai 143723) (< v. sl. tonpanu).
d)	Adverbele atât, atâtea cunosc în text un mare număr de atestări în această variantă. în paralel se dezvoltă şi forma hipercorectă atitea (oct. 4572, 53718, nov. 167713,36, 168716, ian. 30734, apr. 65726, mai 11975, iun. 149725, 15574, 156731). Numărul relativ mare de ocurenţe demonstrează, poate, existenţa, la Dosoftei, a unei preferinţe a formelor de acest gen, hipercorecte, ca reacţie la norma velarizării (fonetism popular) pe care a promovat-o în scris (vezi variantele hipercorecte menţionate şi în celelate paragrafe, în care sunt tratate fenomenele velarizării prin şuierătoare, africate, sibilante); pe de altă parte, apariţia lor în textul VS pot sublinia şi respectul autorului pentru tradiţia înaintaşilor.
e)	Un cuvânt cu etimologie nesigură este substantivul stâncă, prezent în textul lui Dosoftei, într-un număr apreciabil de ocurenţe în această variantă, dar există şi varianta hipercorectă, stincă (nov. 10879, mai 105728).
2.4.0.	Alte fenomene în domeniul consonantismului
2.4.1.0.	Tratamentul consoanei h dintr-o serie de elemente slave, maghiare, săseşti, onomatopeice etc. prezintă oscilaţii nu numai în graiurile populare, ci şi în limba literară, consoana fiind redată ca:/, v.
2.4.1.1.	V. Arvinte, în ST.L.FAC., p. 66, 1.3.20.0. discută cuvântul jac, subliniind că „această variantă cu c este mai ales moldovenească, în timp ce varianta cu h este muntenească14, iar acest „c este prezent în varianta mai veche moldovenească, al cărei j- (iniţial) trimite fie spre dialectul german al saşilor transilvăneni, în care ar exista şuierătoarea sonoră z, fie spre polon, zac, cu z- < s-, în elementele de origine germană, ca în polon, zold < germ. Sold etc.“
Pentru că la Dosoftei apar numai variantele cu c final, interesantă de reamintit este concluzia lingvistului ieşean: „autorii DA scot în evidenţă caracterul dialectal şi folosirea rară în limba poloneză a cuvântului polonez zak, invocat şi acesta ca etimon al v. rom. jac. Se face chiar propunerea de a explica termenul polonez ca fiind împrumutat din română. Dacă este aşa, atunci devine şi mai plauzibilă ipoteza că termenul în discuţie provine din germana medievală a mercenarilor care practicau din plin o asemenea îndeletnicire44 (loc. cit.).
Trebuie (acută o rectificare atestării din DA unde se transcrie jaf în citatul din luna noiembrie, p. 160717, când noi l-am întâlnit în varianta jac. Credem că este o
315
greşeală cauzată de cerneala tipografică mai îngroşată, slova K fiind suprascrisă; este vorba despre o confuzie de litere. Şi, cum la Dosoftei atât substantivul, cât şi verbul (şi participiul adjectival) cunosc numai realizarea „veche moldovenească", cu c, ni se pare greu de acceptat că o inovaţie a graiului muntenesc apare prima dată la un scriitor moldovean, cu atât mai mult cu cât el respectă norma acestui dialect literar, iar varianta cu c apare la înaintaşul său, Varlaam, în Pravila Moldovei, în Istoriile lui Herodot, apoi la Cantemir, C. Negruzzi, Alecsandri.
în VS apar: jac (oct. 44728, 87724, nov. 160717, dec. 226712, ian. 3874, mart. 45v bl79, apr. 99736); verbul a jăcui: ind. imperf. jăcuiia (oct. 4377); perf. c. au jăcuit (nov. 10571); conjunct, să jăcuiască (oct. 87733). Vocala e palatală, dar c păstrat la ind. perf. s., pers. a IlI-a pl. jecuiră (mart. 5672, mai 127719) şi în part. adj. jecuite (ian. 36721).
2.4.1.2.	Varianta moldovenească, cu h, există într-o singură atestare în VS pentru verbul a buhni, la gerunziu: „răcni buhnind ca o fiară" (mart. 32729), cuvânt cu o etimologie controversată. V. Arvinte acordă prioritate teoriei lui H. Tiktin (v. ST.L.FAC., p. 67,1.3.20.2.) care invocă interjecţia buf!, alături de rus. buhati, buh-nuntî „schallend, stossen", polon, buchac, buchnanc „mit Gewalt hervorbrechen, herausplatzen". Lingvistul ieşean crede că „pentru textele religioase vechi româneşti, o influenţă din partea acestor cuvinte slave este neîndoielnică".
2.4.1.3.	Deşi oscilantă, „norma" scrierii cuvintelor: poftă, subst., şi a pofti, verb, (< v. sl. pohoti, sârb. pohot{a), bg. pofta, respectiv verbele: v. sl. pohoteti, sârb. pohotjeti, prohtjeti; cf. Arvinte, stud. cit., TDRG) este interesantă pentru că, în cazul substantivului, Dosoftei preferă varianta arhaică, cu h: pohtă, celei mai noi, cu /: poftă, iar, în cazul verbului, preferă varianta mai nouă, pofti, cea cu h întâlnindu-se o singură dată în VS. Varianta cu h se întâlneşte la: sg. pohta (sept. 6/6, nov. 137713, ian. 3776, mart. 2731, 4/24, apr. 64728), pl. pohte (nov. 1647 26, mart. 34720, 28, mai 13473, iun. 158715); imperativ, pers. a Il-a sg. pohteaş-te-ţ (mart. 4/15).Varianta cu/apare la: poftă (nov. 13971, 140714, 147723, apr. 82717); ind. prez., pers. I sg. poftesc (oct. 49713, febr. 55710, iun. 15573), a Il-a sg. pofteaşte (febr. 6776, nov. 140714), I pl. poftim (sept. 3/8), imperf. poftiia (nov. 144724, 14973, dec. 240710, ian. 478), perf. s., pers. I sg. poftiiu (nov. 150735), a IlI-a sg. pofti (nov. 139727, dec. 23573), a IlI-a pl. poftiră (oct. 72731, dec. 192718, 229733, 22374), perf. c. n-au mai poftit (sept. 36724), conjunct. să-ş poftească (nov. 147722), gerunziu poftind (nov. 12576, 12672, 1527 28, ian. 4278).
2.4.1.4.	Lat. fremitus > rom. freamăt. La Dosoftei se întâlneşte varianta hrtmăt (oct. 79719) (t = ea). I. Gheţie, BD, p. 130 este de părere că ha apărut „probabil ca urmare a contaminării lui freamăt cu ucr. hremity «a dudui»". în TDRG cuvântul, cu reflexul h, este considerat ca moldovenesc şi ardelenesc, iar în DA şi în
316
CADE apare ca moldovenism. „Se pare că pronunţarea h pentru/este o lege pentru istroromâni" (Florica Dimitrescu, Introducere, p. 124).
2.4.1.5.	H, probabil etimologic, dar specific ariei nordice, e prezent şi în adjectivul stuhoasă „stufos" (dec. 225r/sinonim marginal pentru faeşe din text, rând 24).
2.4.1.6.	Cuvântul de origine bulgărească bolovan (< bg. balvan) este prezent în textul VS într-o singură ocurenţă cu fonetismul moldovenesc, vechi, bolohani (oct. 75722), păstrat până astăzi în graiurile nordice. Există însă şi varianta care s-a impus în limba literară modernă, bolovan, -i (sept. 12725, oct. 74726, dec. 21971, 23671,242710, mai 118716).
2.4.1.7.	Cuvântul vătaf (< tăt. vatahă) este scris, conform normei dialectului literar moldovenesc cu -v: vătav (sept. 3273, ian. 3719, apr. 8674), pl. vătaş(i) (nov. 141720, apr. 103713).
2.4.1.8.	Trecerea lui h > v se întâlneşte şi în cuvântul vâif{< v. sl. vruchu). Este o transformare a cuvintelor de origine slavă în -chit care „au în graiul moldovenesc finala -v“ (Arvinte, ST.L.EX., p. 15,1.3.14.3.). Cuvântul apare scris în VS în două variante: cea veche, cu vocala ă (= a), şi, cea mai nouă, cu x = â: vărv (sept. 1719, nov. 10378, 18075, ian. 276, febr. 5379, 70724, apr. 95728, 102730, mai 13179 etc.), pl. vărvuri (sept. 16733, 1772, 23726, nov. 119711 etc.) şi vărvă (febr. 57715), alături de care apare şi adj. vărvuită (mart. 4872) // vărv (nov. 1087notă marginală, dec. 215710, ian. 776, febr. 7976 etc.), pl. vârvurile (febr. 82713) şi vârvările (nov. 129721).
2.4.1.9.	Schimbarea lui h> v este reflectată şi de cuvântul zăduv (< sl. zaduhu) considerat în TDRG, în această variantă, alături de vătav şi vrav, drept rostire caracteristică graiurilor moldoveneşti (cf. I. Gheţie, BD, p. 156 - de specificat că autorul citat nu are atestări cu acest fonetism pentru cuvântul menţionat). Pentru secolul al XVI-lea, Densusianu, HLR, II, are o singură atestare a cuvântului, ză-duvul, în Psaltirea Voroneţeană, CLIX, 66 (p. 81).
La Dosoftei se întâlneşte numai această variantă, zăduv (sept. 1719, 14722, 3173, nov. 105732, 10674, 11478, 156728, dec. 210733, febr. 86722, apr. 767 4,10).
2.4.1.10.	H apare trecut la v şi în cuvântul vivor (< sl. vihoru < vihuru): sept. 29735, mart. 6177, nov. 148723.
2.4.1.11.	Un cuvânt de origine slavă, terminat în -chit este şi praf(< sl. prachu) şi care se întâlneşte la Dosoftei numai cu finala -v (atât în substantiv, cât şi în adjectiv): prav (nov. 11572, ian. 2475, febr. 52712, mart. 33710, mai 112714), prăvuiala (nov. 16674), respectiv adj. prâvnit (dec. 237717).
2.4.1.12.	Nici o atestare din VS nu prezintă v > / în verbul a (se) ofili (< rus. oxunenib „a slăbi, a se pipernici"), ci doar fe-etimologic trecut la v: să oviliia (mai 138718), ovileaşte (dec. 22373), respectiv în adjectivul ovilit, -ă, -e (oct. 8375,17,
317
dec. 214710 etc.). Această variantă, cu v, este înregistrată şi în Mol. (cf. Puşchilă, p. 37).
2.4.1.13.	O situaţie mai deosebită prezintă substantivul zugrav (< gr. zogra-phos) şi cuvintele derivate. Astfel se conservă, din etimon, atât o, cât şi ph =/în: zograf{nov. 132722) şi „meşterşugul zografiei“ (nov. 132727). Alături de acestea apar şi variantele în care cuvântul a intrat în limba literară modernă: zugrav (oct. 71710, mai 14178), respectiv verbul a zugrăvi: ind. imperf. zugrăviia (nov. 1807
5), perf. c. au zugrăvit (oct. 8274, 71733), viitor oi zugrăvi (ian. 37712), conjunct. să zugrăvască (febr. 83716), gerunziu zugrăvind (oct. 48733, nov. 171725), alături de care este prezent şi participiul adjectival zugrăvit, -e (nov. 133726, 162722, ian. 26716, febr. 64733, apr. 65733).
2.4.2.0.	Trecerea lui vlah este „un fenomen caracteristic dialectului moldove-nesc“ (cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 67,1.3.21.0.).
2.4.2.1.	Oscilaţie în scrierea lui v-/h- apare în cuvântul volbură (< lat. *volvula < volvere). Totuşi atestări mai numeroase se găsesc pentru varianta cu h: holbura (nov. 159713, ian. 37723, mart. 26719), pl. holburi (sept. 3724, 2876), faţă de cea cu v-: volbură (dec. 232716, ian. 37718, 37710, mai 126724).
2.4.2.2.	V etimologic este păstrat în substantivul provod „prohod11 (< v. sl. npo-S04h) (oct. 43723, apr. 72717, mai 139730, iun. 15378) şi în verbul provodi (< v. sl. npwAHTH) (nov. 14779, dec. 222717, mai 14477 etc.). V > h este atestat în VS în derivatul substantival prohodnice „prohoduri" (dec. 196730), probabil sub influenţa altor cuvinte în care v etimologic trecuse la h.
2.4.2.3.	V. sl. noEOHt > rom. puhoi apare la Dosoftei în varianta pohoi (sept. 3724, nov. 10476). De menţionat că acest cuvânt, ca şi altele, precum horbă, hor-bitori, hatman, holcă etc., este notat, grafic, prin grupul de litere gh (= rjj) şi pe care Lacea, în studiul său îl transcria întocmai. Aşa cum s-a stabilit deja de către cercetători, această notare a lui h prin gh este o particularitate „de provenienţă ucraineană" (v. Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 135) ori „polonă sau ucraineană" (v. N.A. Ursu, Pref la PsV, p. LI). Trebuie precizat însă că aceleaşi cuvinte apar şi cu notarea slovei /, deci grupul gh nu poate avea decât valoarea h.
2.4.2.4.	Fonetismul (v > h) se întâlneşte şi în cuvântul de origine latină vultur (< lat. vultur, -uris), dar într-o singură ocurenţă hultur (dec. 19371), majoritare fiind atestările cu v- iniţial (nov. 106731, 125719, 15178, mart. 51732, mai 109714,20).
2.4.2.5.	Cuvântul, cu origine onomatopeică, vuiet, există doar o dată cu v > h: huet (nov. 130712).
2.4.2.6.	V > h se întâlneşte şi în cuvântul pohod (apr. 9477) (< rus. noeod, ser. povod), în loc. adj. în pohod = „(despre cai) dus de căpăstru; care este prins (la căruţă) alături de calul de la oişte, lăturaş".
318
2A.2.1. Aceeaşi situaţie este ilustrată şi de v. sl. Ijuboviniku, scris ibohnic, -i (oct. 51711, 52723, mart. 6/16, apr. 6575), faţă de ibovnicii (mart. 7/19).
2.4.2.8.	O normă oscilantă prezintă cuvântul râvnă (postverbal de la râvni), verbul râvni (< v. sl. ptsthosjth). în textul din VS se găseşte atât varianta cu h, cât şi cea cu v.
Varianta cu h apare în următoarele atestări: subst. răhnă (sept. 3716, oct. 7674, nov. 10278, 15474, dec. 186727, ian. 22718, febr. 72730, mai 113729, iun. 154724 etc.); subst. răhnaci (< râvni + suf. -aci) (oct. 66720), fem. răhnace (dec. 205720, 206725); verbul răhni, foarte bine reprezentat în varianta cu h: ind. prez. răhneaşte (apr. 9979), perf. c. am răhnit (nov. 117732), au răhnit (nov. 152727, iun. 159737), ai răhnit (ian. 3872), perf. s. răhniră (nov. 145716), conjunct, să nu răhnească (mai 118726), să [...] răhniţ (dec. 186727), gerunziu răhnind (oct. 72716, nov. 148712, ian. 1478, mart. 34737, iul. 1722); part. adj. răhnit (mart. 26bl7l7, maj 125712); substantivul, scris numai cu h, răhnitoriu (nov. 170720, ian. 44734).
în varianta cu v apar: subst. râvnă (sept. 6/27, nov. 156732, dec. 244718, ian. 4728, mart. 38717, apr. 9275, mai 12174 etc.); subst. răvnaci (oct. 62731, ian. 974, mart. 3272); verbul râvni: gerunziu râvnind (nov. 113715, febr. 7975, ian. 30727), reflexiv perf. s. să râvni (nov. 16376), conjunct, să râvnim (sept. 6/26); part. adj. ravniV (nov. 167712).
2.4.2.9.	Oscilaţii apar şi în scrierea cuvântului pohfală „fast, pompă; strălucire, splendoare41; „laudă, slavă, preamărire, proslăvire41 (< slavonul ntjKMj). în varianta cu v apar: subst. pohvalenii (dec. 19578, mart. 27v bl730); verbul, la: ind. prez. pohvălesc „a lăuda, a slăvi44 (dec. 196730), perf. c. au pohvălit (iun. 15473). Substantivul apare şi cu/: pohfalenii (ian. 46712) şi, o dată, cu h sincopat: pofâlă (nov. 184711).
2.4.3.O.	Rostirea dură sau muiată a cuvântului/?/ [< magh.fel(e)] este discutată de V. Arvinte, în ST.L.FAC., p. 67, 1.3.22.0. L. Tamâs, EWUR, p. 352 crede că finala -iu (inexistentă în etimon, cum nu există nici un l muiat) este preluată, pe cale analogică, din cuvinte ca jeleriu, sicriiu, telechiu. Lingvistul ieşean este de părere că felin ar putea proveni şi „de la pl. feliuri, cu -iuri din numeroase substantive româneşti44.
Rostirea dură a termenului în discuţie este notată, pentru „zilele noastre într-o arie compactă care cuprinde Muntenia propriu-zisă (şi unele localităţi din sudul Transilvaniei, Dobrogea şi o parte a Olteniei44 (I. Gheţie, BD, p. 156), cu specificarea că „în rest a fost notată rostirea moale a lui /“ şi că, totuşi „fenomenul durificării lui /“ se mai întâlneşte, izolat, „în Banat, nordul Transilvaniei şi al Moldovei, regiuni în care rostirea moale a lui l este^larg răspândită44. După părerea lui V. Arvinte, realizărila, dure şi muiate, „sunt rezultate printr-un fenomen de adaptare
319
bruscă a cuvântului maghiar la particularităţile de rostire din diferite graiuri româneşti" (stud. cit.).
în scrierea lui Dosoftei majoritară este forma cu l muiat: feali (nov. 155713, 17474, dec. 226712, 245733 etc.), fealiu (oct. 43736, 76716, nov. 113729, dec. 210730 etc.), pl.fealiuri (sept. 16730, oct. 9472, nov. 137733, 138720, 15174, dec. 201719 etc.), alături defeliu (nov. 17976). De trei ori apare şi l dw.feal (dec. 23274, ian. 41736, mai 140734).
2.4.4.0.	In textul VS se întâlneşte varianta fănină (< lat. farina), care nu este specifică graiului moldovenesc. Astăzi, după materialul dialectal din ALR SN I, h. 93, V, h. 1 326, acest cuvânt este atestat în punctul 386 din Bucovina, în punctele 29, 36, 76 din Banat şi în punctele 64, 316 din Crişana, deci este, mai degrabă, un termen ardelenesc. Arvinte, ST.L.FAC., p. 68, 1.3.23.0., este de părere că această formă, în Bucovina, „a fost adusă de numeroşii emigranţi de peste munţi, stabiliţi aici de-a lungul ultimelor secole". Pe baza atestărilor înregistrate în TDRG din scrierile lui Dosoftei şi a demonstraţiilor făcute de N.A. Ursu în legătură cu originea autorului VS, lingvistul ieşean crede că apariţia variantei în textul biblic se datorează lui Dosoftei şi că numai el „putea să recurgă la o formă ca fănină, în ciuda mediului lingvistic înconjurător, moldovenesc, care avea varianta făină“.
în textul studiat, la sg. art., apare forma fănina (ian. 28714, 34714), neart., fănină (ian. 2576, 2877, mart. 35722), pl.fănini (dec. 240718).
2.4.5.0.	Propagarea lui n - cf. I. Gheţie, BD, p. 136 (v. şi Arvinte, ST.L.FAC., p. 69, 1.3.29.0.) - „este o inovaţie nordică, care s-a răspândit treptat spre sud". Această inovaţie apare şi în VS şi poate fi ilustrată prin cuvinte precum: genunchi, verbul a (în)genunchea, mănunt, mănuntăi şi rărunchi (pentru răspândirea teritorială a fenomenului v. Gheţie, loc. cit.). Astfel, în textul studiat apar:
a)	Substantivul genunchi [< lat. genuc(u)lum = geniculum] care prezintă, la sg., varianta genunche (sept. 3722, ian. 19714, 37715, febr. 50733, apr. 69724), iar, la pl., genunchele) (sept. 1278, nov. 111723, 126729, dec. 216732, ian. 29719, mart. 20/22, apr. 77730 etc.). Verbul se întâlneşte atât în forma prefixată, cât şi în cea neprefixată: a îngenunchea (< lat. ingenuculare): gerunziu [î\ngenunchind (sept. 11732), imperativ îngenunchiadză (apr. 77730); a genunchea: ind. perf. s., pers. a IlI-a pl. genunchiară (mart. 43719), perf. c. am genunchiat (oct. 83710), au genunchiat (mai 11679), gerunziu genunchind (oct. 81731, nov. 133723, ian. 29719, febr. 75713). în text se găseşte şi part. adj.: genunchiată (ian. 30731), alături de [\]ngenunchiat (oct. 7975, nov. 14378).
b)	Adjectivul mănunt, rezultat prin disimilare, după schema r - n < n - n, din latinul,minutum, -us, nu apare decât în trei ocurenţe; oct. 6176, mart. 36716, mai 113711.
320
c)	Substantivul mănuntăi (< lat. minutaliă) apare, pe de o parte, scris cu a (= ă): mănuntăi (nov. 103734, nov. 174729, apr. 98725 ) şi, pe de altă parte, cu a: mănuntăi (sept. 25732).
d)	Propagarea lui n se întâlneşte şi în forma rărunchi (rom. rănunchi < lat. pop. renuculi, renunculus), într-o singură atestare în VS: mart. 29728.
2.4.6.0.	Interesantă este şi păstrarea în textul VS a unui fenomen specific textelor din secolul al XVI-lea, şi anume rotacismul, în adverbul pretutindeni (< lat. per + totum + inde) şi în varianta, scurtată, tutindeni. Inovaţia nu este prezentă în textul său, cărturarul urmând tradiţia textelor rotacizante: pretudinderea (sept. 13719, oct. 5973, nov. 16372, dec. 20372, ian. 22726, mart. 3975, apr. 78718, mai 132731, iun. 15478 etc.) şi, în paralel, cu e neacc. > i, pretutindirea (ian. 397 24, apr. 98716, 9872); tutindere{a) (oct. 54713, 79715, nov. 13279, dec. 230716, 242715) şi, cu e neacc. > i, tutindirea (mart. 41711).
2.4.7.0.	Tot de trecerea lui n > r este vorba şi în cazul pronumelui negativ nimeni (< lat. nemo, neminem), dar această schimbare nu mai este una spontană, ci are loc ca urmare a unei disimilări consonantice (v. şi I. Gheţie, BD, p. 136, care precizează, pe baza materialului din atlasele lingvistice româneşti, că fenomenul trecerii lui n > r în nimărui are loc mai ales în jumătatea nordică a ţării şi, „cu totul izolat11, în Muntenia şi Oltenia de nord).
In VS cuvântul apare la nominativ: nimere(ă) (sept. 14723, oct. 8177, nov. 10677, ian. 24732, apr. 6972, mai 105731 etc.), nimerilea (mart. 37725) şi la gen.-dat.: nemărui (sept. 3736, 36721, oct. 69735), iar, cu e neacc. în silaba iniţială trecut la i: nimărui (oct. 5477, nov. 139729, 31, dec. 22378, ian. 36714, mart. 3/37, 54720, 5775, apr. 66726, mai 138721, iun. 153729).
2.4.8.0.	Metateza. Deoarece acest fenomen a fost discutat pe larg în capitolul Interpretarea grafică, 9, aici vor fi menţionate numai cuvintele întâlnite în VS, care au suferit propriu-zis o metateză, pe baza observaţiilor lui S. Puşcariu, LR, II, p. 147 şi N.A. Ursu, Prefaţă la PsV, p. LI. Grafiile duble indică în aceste situaţii o realitate lingvistică existentă în graiurile româneşti nordice, deci o pronunţare reală atât a gmpului -ră-, -râ-, cât şi a grupurilor -ăr-, -âr-. Este vorba despre: verbul a scrâşca (pref. s- + crâşca; „derivat din tema care explică formele v. sl. skrugati, -zq, skruzîtati“, Densusianu, HLR, II, p. 336) care apare numai în varianta cu -ră-: scrăşca (mart. 42729), scrăşcând (oct. 80730) - v. şi Gheţie, BD, p. 194, care atestă forma crâşca în zilele noastre în Banat, nordul Transilvaniei şi al Moldovei, potrivit ALR I, voi. I, h. 89; substantivul scârşare, cu câte o atestare în variantele cu -ăr-: scărşcare (febr. 58722), respectiv -ăr-, scârşcări (oct. 797
22)	şi cu o atestare pentru varianta cu -ră-: scrăşcare (apr. 101726); substantivul vârstă (< v. sl. vrusta), cu o frecvenţă mare în textul VS în variantele vârstă (sept. 1779, oct. 6578, nov. 10377,29, ian. 2729, febr. 59728, mart. 47727, apr. 68731,
321
mai 130728 etc.), vârstă (sept. 15719, oct. 6479, nov. 122724, dec. 202728, apr. 7277, iul. TUI etc.), apare şi în varianta care se mai aude şi astăzi în graiurile nordice: vrăsta (sept. 32723, oct. 51710, 61718, nov. 10373, 104712,25, 115734, 143727, ian. 171, febr. 59711, 66720).
Fenomenul metatezei este reflectat în alte două situaţii: în varianta, formă de plural, viedzunii (oct. 79715) a cuvântului vizuină, în care consoana n îşi schimbă locul, şi în forma treatum (ian. 437notă marginală) a substantivului teatru (< lat. theatrum), care, în textul VS, se întâlneşte într-o variantă asemănătoare etimonului: teatrum (dec. 23178, mart. 46714,18), alături de cea care s-a impus ulterior în limba literară modernă, teatru (sept. 19729, nov. 16575), având însă sensul de „loc unde se petrece, unde se desfăşoară o întâmplare, un eveniment". în ultimul caz se poate observa truda mitropolitului de a găsi forma cea mai adecvată pentru a pune în circulaţie un neologism. Bineînţeles, nu se poate crede că treatum avea curs în epocă în graiuri, fiind un termen de cultură. înregistrarea sa lângă termenii cu circulaţie reală în limba vorbită s-a făcut doar ca exemplificare a fenomenului amintit.
2.4.9.0.	Grupul consonantic latinesc -scl- > -scP- > -sk.
2.4.9.1.	Acest fenomen este prezent în formele verbului a deşchide < lat. dis-cludere, variantă cu o frecvenţă mare în textul VS. „Aşa cum a arătat Philippide (Originea românilor, voi. II, p. 220-221; vezi şi G. Ivănescu, în „Buletinul Instituim de filologie română A. Philippide", XI-XII, 1944-1945, 423-424), s a trecut la ş, prin acomodare consonantică, încă în perioada când ci' nu evoluase la (Gheţie, BD, p. 145). Acelaşi autor observă că deşchide a fost „general dacoromâ-nesc" (id. ib.). Formele cu -sk- sunt prezente atât în dialectele sud-dunărene, cât şi în graiurile populare dacoromâne (pentru răspândirea teritorială vezi Gheţie, BD, p. 145-146).
Din VS se pot atesta câteva forme verbale: deşchidu (iun. 159722), să [...] deş-chidem (apr. 9471), deşchide (nov. 151711, dec. 230718, ian. 2179 etc.), să deş-chidea (nov. 14577), să deşchide (ian. 6716), deşchisă (sept. 1713, nov. 12771, 171726, dec. 230728, febr. 82727, etc.), deşchisără (nov. 133725, 144716, febr. 5671, mai 126727, iun. 162734), (s-)au deşchis (sept. 25721, oct. 39719, 82736, nov. 128712, 16771, febr. 57718, mai 126715 etc.), deşchidzând (oct. 67732, 83722, nov. 17274, febr. 86726, apr. 72717 etc.), să deşchidză (oct. 9872, mart. 3/4, mai 131735 etc.). Fenomenul amintit apare şi în adjectivul deşchis (oct. 46712, dec. 230724, mai 135722) şi în substantivele: deşchisul (dec. 234714), respectiv deşchisătură (mai 109719).
Lingviştii au căzut de acord asupra datei când a avut loc fenomenul trecerii de la grupul conconantic -sk- la sk, anume secolul al XlX-lea, „prin analogie cu alte cuvinte care aveau grupul sk“ (Arvinte, ST.L.NM., p. 5,1.3.10.2.).
322
Inovaţia este semnalată, cf. Gheţie, BD, p. 236 în Psaltirea Hurmuzachi, L, 7 şi la Coresi, Praxiu (1563), 260 (op. cit. p. 250). Rar, este semnalată şi în scrierile de la începutul secolului al XlX-lea, la E. Poteca, Cuvinte panighirice şi moral-nice, 1826, p. 19 şi în traducerea lui Eliade din Lamartine, apărută în 1830, p. 289 (v. Gheţie, BD, p. 444).
în VS se întâlneşte într-un singur loc cuvântul - substantiv, scris cu grupul -sk-: deschisătură (dec. 230728). Acest fonetism s „(care nu e etimologic) în deschide este [...] inexplicabilă prin raportarea la graiurile nord-ardelene, unde până astăzi s-a păstrat s“, spune Gheţie, BD, p. 240, comentând localizarea textelor rotacizante. Referindu-ne la prezenţa sa unică şi în textul lui Dosoftei putem presupune că această inovaţie de tip sudic fie era cunoscută autorului şi a introdus-o în text - cum a făcut şi în alte situaţii -, fie este o intruziune a unuia din tipografi.
Important este că există o atestare pentru această variantă, ce va deveni uzuală în limba literară modernă, şi în secolul al XVII-lea. Ne putem doar închipui că această formă, cu -s- (v. şi atestarea pentru verbul deschide, forma literară actuală şi în studiul lui D. Puşchilă, p. 34), a avut o circulaţie extrem de redusă în limba secolului al XVI-lea - după doar cele două atestări - în textele de provenienţă sudică (v. afirmaţia lui Gheţie, BD, p. 241: „în limba textelor rotacizante sunt alăturate două straturi de limbă: unul de tip sudic, iar celălalt de tip nordic") şi că, accidental, a fost preluat ori de mitropolit - cunoscător al textelor anterioare -, ori de către unul dintre ajutoarele sale. Lipsa atestărilor pentru secolele al XVII-lea al XVIII-lea dovedeşte dispariţia lui din limba scrisă, iar apariţia - sporadică, la începutul secolului al XlX-lea - se explică prin refacerea sa prin analogie cu alte cuvinte în care se găsea grupul -sk- (v. Arvinte, op. cit., p. 5, Puşchilă, Mol., p. 34) sau prin „diferenţiere consonantică" (cf. Gheţie, BD, p. 145).
2.4.9.2.	Acelaşi grup consonantic -sk- apare şi în verbul de origine latină a (se) descheia (< lat. disclavare): s-au deşcheiat (ian. 272), precum şi în participiul adjectival: deşcheiat, -ă (oct. 41711, mai 133723).
2.4.10.0	S din prefixul latin dis- s-a „palatalizat în ş înaintea unei consoane palatale ce conţine un i“ (cf. Puşchilă, Mol., p. 34). Acest fenomen se întâlneşte în cele două variante ale verbului a (se) descinge (< lat. discingere): a (se) deşcinge: ,jâ-ş deşcingă brâul" (mart. 3279), .Jiă deşcinsă de brâu" (sept. 9721), „îi deşcin-sără de brâie" (oct. 5(7/17), „fu deşcins de brâul cel de boierie" (ian. 11730), „fură întăi deşcinş de brâie" (ian. 21710); a (se) deştinge, în care grupul şc > şt: să deştinsă (mai 121729), „le deştinsără brâele" (dec. 241730), „îi deştinsără de brâie" (febr. 78717).
2.4.11.0	Interesante sunt realizările verbului a scuipa în VS, cuvânt cu etimologie controversată „din cauza-numeroaselor variante pe care le cunoaşte în graiuri. Dar originea lui latină este unanim acceptată" (Arvinte, ST.L.LV., p. 7,1.3.12.0.).
323
Lingvistul ieşean distinge 6 arii dialectale ale verbului a scuipa, deci 6 variante, cu evoluţie fonetică proprie. In studiul său, V. Arvinte dă o mare atenţie formelor care apar la Dosoftei, anume şchiopi şi şcopi „cu ş- urmat [...] de A: sau c“ (evoluţia fonetică, după lingvistul ieşean, loc. cit., ar fi: lat. pop. *excdpio > *scopiu; prin trecerea lui -i- înaintea lui o, s-a alcătuit grupul consonantic schi-, *skiopu, care a evoluat apoi la şkiopu). Atestările noastre din VS le completează pe cele din studiile lui C. Lacea şi D. Puşchilă. Varianta şcopi am întâlnit-o o singură dată: ,,-i şcopi în obraz“ (sept. 26711). Fără atestare, această variantă este discutată de Puşchilă, Mol., p. 24, dar lipseşte din studiul lui Lacea. Cele mai frecvente sunt formele verbale: şchiopi (oct. 50v/5, nov. 111727, mai 143716), şchiopiia (ian. 3977, febr. 87732), şchiopiră (apr. 100732), au şchiopii (dec. 244716, apr. 97724), şchiopind (mart. 20/35, mai 14379) şi participiul şchiopiţ (dec. 23472).
Gheţie, în BD, p. 193, pe baza datelor oferite de hărţile ALR I, voi. I, h. 87 şi ALRM II, voi. I, h. 53, repartizează varianta scopi în Crişana şi nordul Transilvaniei propriu-zise, iar pe şchiopi în Bucovina: „In Banat şi Bucovina, .v > ş prin acomodare la sunetul palatal următor11.
„Variantele cu ş- la Dosoftei (v. şi şchiuopi la Varlaam) trimit spre tipul mara-mureşean“ (Arvinte, ST.L.V., p. 8, 1.3.12.0.), analizat de acelaşi autor la p. 7, punctul 6. Arvinte, pornind de la teoria lui Ivănescu, din Probi, cap., p. 345, încearcă să explice de ce forma moldovenească populară a stupi, stupesc a fost folosită în scris abia către mijlocul secolului al XlX-lea. G. Ivănescu inserează aceste forme printre alte „elemente de origine maramureşeană ale dialectului literar moldovenesc din epoca veche. Adoptarea unor asemenea forme, diferite de cele din graiul poporului din Moldova, de către pătura cultă a vremii s-a datorat prestigiului de care s-ar fi bucurat graiul aristocraţiei maramureşene care a întemeiat statul moldovenesc, pe la mijlocul secolului al XVI-lea. După cum este cunoscut, în acest grai nu există palatizarea labialelor. Din această cauză, acest fenomen nu apare în cazul formelor a şkiopi, a şcopi, a ştuipi, a ştiupi, faţă de mold. pop. stu-chesc, (am) stuchit etc. [...] Norma literară, în cazul acestui cuvânt, s-a menţinut până în secolul al XlX-lea, când a fost înlocuită, dar nu cu formele populare moldoveneşti, ci cu forma promovată de scrierile munteneşti, sudice (a scuipa etc.)“ (op. cit. p. 8; s.n.).
In VS se găseşte însă o altă variantă, cu s netrecut la ş: şchiopind (dec. 188732, ian. 19719). Lacea o consideră o excepţie (are doar o atestare): „Ausnahme: şchiopind 188,32 wohl durch scuip beeinflusst“. Deşi nu excludem această presupunere, a influenţei de tip sudic, muntenesc, deşi - cum s-a văzut din analiza anterioară - aceasta a început să se exercite asupra dialectului literar nordic - în cazul acestui cuvânt - abia în secolul al XlX-lea, credem că este vorba de o formă cu s-, ce trimite spre tipul bănăţean (v. ST.L.LV, p. 6, punctul 4), mai apropiată de etimonul lat. pop. *şkiopu.
324
2.4.12.0.	Schimbarea fonetică latinească populară a grupului -ccic-, -cîc-. Verbele: a muşca, a mişca.
2.4.12.1.	Verbul a muşca (< lat. pop. muccîco, -are) apare în VS o singură dată la conjuctiv prezent, pers. a IlI-a, sg. în varianta să-l muşce (febr. 60717), atestată şi în studiul lui Lacea. V. Arvinte, în ST.L.FAC., p. 68,1.27.0., precizează evoluţia fonetică a acestei forme: „lat. *muccicet > *mucice > (prin disimilarea c-c > s-c şi prin sincoparea lui -i- neacc.) > (să) musce“, considerând-o perfect justificată din punct de vedere etimologic. Autorul consideră forma să muşce drept „un arhaism fonetic1* „care face parte dintr-un mic grup de verbe latineşti populare cu o evoluţie fonetică specială** (op. cit., p. 69).
2.4.12.2.	Despre verbul a mişca acelaşi autor precizează de la început că are „o etimologie mai nesigură** (op. cit., p. 69), dar că „existenţa în dialectul meglenoromân a formei micicari îndreptăţeşte reconstruirea unui lat. pop. *micicăre, în loc de lat clas. micăre „a tremura, a palpita, a se zbate**, explicaţie propusă de
I.-A. Candrea, în „Romania**, XXXI, p. 313; ap. Al. Ciorănescu, DER, nr. 5341. Evoluţia fonetică la prez. ind. pers. a Il-a, sg. - ap. Arvinte, stud. cit. - este: lat. *micicis > *mic(i) - ci > misei. în VS apare într-o atestare: să nu te mişei (sept. 30735), pentru subjonctiv prezent, persoana a Ii-a, singular.
La subj. prez. pers. a IlI-a sg.: lat. *micîcet > *micice > misce > (să) (mişce). A. Philippide, în Orig. rom., II, p. 220 subliniază că o formă foarte apropiată de aceasta se găseşte şi în dialectul istroromân: „în istroromână se întâlneşte sc numai în cuvântul de origine obscură mişc: miscq ori misc%“. V. Arvinte combate opinia lui Ov. Densusianu, HLR, II, p. 83, potrivit căreia „grupul şc (şc) nu s-a transformat în şt, cum ar fî fost de aşteptat, în mişce [...], dar acest fonetism este cu totul izolat şi trădează tendinţa de a apropia pe mişce de mişcat1. Lingvistul ieşean observă că forma atestată de Densusianu în Praxiul lui Coresi „reprezintă o fază mai veche, premergătoare formei actuale mişte, păstrată şi în alte scrieri ale vremii** (stud. cit., p. 69).
în VS se întâlnesc următoarele exemple: să nu să mişce (sept. 30720, 31729), să mişce (nov. 159735), să (o) mişce (apr. 78732). în studiul lui Lacea se găsesc doar două atestări.
2.4.13.0.	O altă evoluţie întâlnim în varianta verbului a căsca, la prez. ind., pers. a II-a, sg.: „tu caşci“ (dec. 19671), în VS. Este vorba despre grupul consonantic sc + e, i care, în epoca de formare a limbii române, a devenit sce, săi şi apoi, prin diferenţiere, ste, sti (cf. Arvinte, stud. cit., p. 68). Astfel, lat. *cascis > *casci > casti. Scrisul lui Dosoftei reflectă, prin urmare, şi acest fenomen fonetic arhaic, alături de cele două discutate mai sus.
Nu se întâlnesc în VS atestări pentru forma (să) pişce a verbului a pişcă, pentru care există un exemplu în PsV. Existenţa sa într-o operă a mitropolitului
325
subliniază încă o dată atenţia acordată de acesta tradiţiei literare, arhaismele fonetice discutate fiind atestate atât în scrieri anterioare, cât şi în scrieri contemporane lui Dosoftei. Faptul că acestea apar mai ales în texte de provenienţă întâi maramureşeană, apoi moldoveană, ne îndeamnă să le înscriem printre elemente specifice arealului nordic, chiar dacă apar - izolat - şi în scrierile lui Coresi. Prezenţa unor forme asemănătoare în dialectele sud-dunărene pledează pentru teoria suţinută de V. Arvinte, referitoare la vechimea fenomenului în limbă.
2.4.14.0.	Grupurile consonantice v. sl. sv-, suv-, skv- sunt reflectate, uneori, în împrumuturile româneşti de origine slavă prin grupul sf-. în VS elementele savante de origine slavonă, sub influenţa etimonului, sunt folosite şi în formele care aveau la iniţială grupul sv-.
2.4.14.1.	Cuvântul sfeaşnic (< slavonul cBti/iHMKh) apare, în această variantă într-o ocurenţă: febr. 78731, iar în variantă sfeaştnic de mai multe ori: nov. 1207 26, 176734, febr. 72730, mai 10979. în paralel se întâlnesc, de două ori, şi variantele cu grupul sv— iniţial: sveaşnic (ian. 6723), sveaştnic (mart. 25727).
2.4.14.2.	Oscilaţia între notarea grupului iniţial sf- şi sv- este prezentă şi în cazul cuvântului sfadă (< slavonul ciejm, cejaj). Astfel, cuvântul este scris cu grupul sf-: sfadă (oct. 75725, ian. 43725, nov. 12371), sfade (mart. 54720), sfă-dzăle (febr. 89715), iar cu grupul sv- doar într-un singur loc: svadă (nov. 1197
31). Aceeaşi situaţie este reflectată şi de formele verbului a (se) sfădi (< sfadă; cf. v. sl. suvaditi): a să sfădi (apr. 93717), să sfădiia (nov. 132732), alături de a să svădi (nov. 10079).
2.4.14.3.	Cuvântul sfat (< slavonul chstrt, cstTh), cu sf- iniţial se întâlneşte frecvent în textul VS: nov. 101711, dec. 195726, 244719, mai 111721 etc., pe când forma cu sv- iniţial este mai rară: svat (dec. 193711, 22072, 242731, 2437
26). Dacă verbul a (se) sfătui (sfat + -ui; cf. slavonul chstTOBJTH, -<y«f) este majoritar în această grafie (nov. 166720, mart. 9/11 etc.), forma a svătui apare o singură dată: mart. 7/20.
2.4.14.4.	Aceeaşi oscilaţie este prezentă şi în cazul cuvântului sfânt (< v. sl. cEATh), cu derivatele lui. Norma în VS pare a fi grafia cu sf- iniţial, deşi nu puţine sunt atestările şi pentru grupul sv-. Am făcut această observaţie, foarte generală, pentru că nu am extras fişe care să conţină acest cuvânt, pe de o parte fiindcă este foarte frecvent în textul VS, iar, pe de altă parte, fiindcă apare deseori prescurtarea: snt, sntă, snţi etc.
2.4.14.5.	Alternanţa grafică discutată este foarte bine ilustrată de formele verbului v. sl. suvrusiti, pentru care vezi Interpretarea grafică, 9. II, punctul 25.
2.4.14.6.	Interesant este că în scrisul lui Dosoftei v etimologic a evoluat la /în cuvântul sfară (< slavonul cKEjpj) (oct. 9773, nov. 11278, 16373, dec. 22279, febr. 75717 etc.), şi în derivatul sfamic (oct. 9774).
326
După cum se poate observa, Dosoftei înclină spre formele în care v etimologic evoluase la /. Păstrarea grupului sv- iniţial în redarea cuvintelor analizate mai sus din VS credem că reprezintă doar o manieră grafică (v. Rosetti, ILR, p. 445). în BD, p. 130,1. Gheţie face următoarea observaţie: „La un moment dat (mai cu seamă în secolele al XVI-lea şi al XVH-lea), graiurile de tip nordic conservau în mai mare măsură decât cele sudice rostirea etimologică cu v“ (s.n.), iar, mai departe, la p. 131: „V s-a menţinut timp mai îndelungat în Transilvania şi Moldova (şi mai ales în zonele nordice ale acestor provincii), în timp ce în Muntenia evoluţia v > / s-a produs mai de timpuriu, fiind mult mai răspândită la un moment dat [...] decât în nord“. în lucrarea Istoria limbii române literare, la p. 317, pentru secolul al XVII-lea, I. Gheţie lărgeşte constatarea privitoare la grupul consonantic sv-, afirmând că în Moldova, Transilvania şi Banat - Hunedoara „se observă şi evoluţia v > / prin acomodare consonantică", iar în Ţara Românească sv la sf era „foarte răspândită". Nu putem fi de acord, prin urmare, cu afirmaţia lui Lacea: „die Schreibung sv- ist Viei hăufiger als die andere s/-“, care nu are decât câte o atestare a cuvintelor expuse anterior în forma cu v etimologic (numai pentru sfânt şi sfadă, în câte o ocurenţă, cu v >f). în ce priveşte oscilaţia sfânt!svănt şi derivatele, nu mai putem fi siguri, din motivele amintite. Din exemplele citate rezultă cu certitudine că grupul sf- iniţial are mai multe apariţii în VS decât grupul sv-. Este posibil, prin urmare, ca mitropolitul moldovean, să fi promovat în scris, formele care i s-au părut mai „literare", de sorginte sudică, în ciuda presupusei rostiri -nordice - cu grupul iniţial sv-, etimologic.
2.4.15.0.	Sonorizarea lui s- din grupul sm- (> zm-) este prezentă în VS în câteva cuvinte ale căror etimonuri conţin acest grup, sm, devenit zm, în urma unui fenomen de acomodare la sonoritate. Cercetătorii au căzut de acord asupra provenienţei sudice a fenomenului, având, în texte, „bază populară" (Arvinte, ST.L.FAC., p. 69,1.3.28.0.; v. şi ST.L.EX., p. 15-16,1.3.15.0.). Astfel, în VS întâlnim forme cu zm- în:
1)	Substantivul zmaragd (sept. 27721,28, 2775). Etimonul grecesc al cuvântului avea sm-: ofiăpayâog, dar şi Cp-', la fel şi lat. smaragdus.
2)	Verbul (a) zmulge (< lat. exmulgere): zmulge (mai 136714), zmulgea (mart. 43731), au zmult (mai 113711,14, 132727), zmulgând (oct. 5379, ian. 26728). în acest caz, evoluţia fonetică a fost normală (ex- > z-)- Ulterior, s-a impus în limba literară modernă, forma nesonorizată.
3)	Verbul a zmâci (< v. sl. smucati, smykati): zmâci (mai 11874), ,,-l zmâciră“ (sept. 31713), zmâcindu-i (sept. 237sinonim marginal pentru trăgându-i din text), zmâcindu-să (mai 142736)- în_ text mai există şi varianta cu -a-: zmâci (nov. 118718), ,zzmăcindu-l“ (mart. 22/31).
327
4)	Verbul a zmăcina [< s (> z) + macină)', zmăcina (ian. 12v/9, mai 127729), să zmăcina (oct. 70714, apr. 98712), a zmăcinat (mart. 53721), zmăcinându-l (nov. 135716),/n zmăcinat (iun. 15078). în textul VS se găseşte şi varianta cu zmâ-cinând (oct. 65719). Derivatul substantival este prezent în două ocurenţe: zmăci-nare (nov. 185721, dec. 216723).
5)	Verbul a zmicui (v. smicui), cu etimologie controversată (v. Rosetti, ILR, p. 241), cu o singură prezenţă în textul VS: „l-au zmicuit (sept. 36733).
6)	Verbul a zmicura [v. smicura < lat. *exmiculare (< mica), cf. Densusianu, HLR, II, p. 319]: „o zmicurară (oct. 95718), zmicurat (mart. 50713). în text există şi varianta „l-au zmiciulat“ (nov. 161712). Şi în acest caz z- este etimologic, evoluţia spre s- fiind ulterioară.
7)	Substantivul zmima (dec. 207724, 238723), care are ca etimoane posibile gr. apvpva şi v. sl. smirna, cu precizarea - v. Arvinte, ST.L.FAC., p. 69,1.3.28.0. - că în greacă exista şi Qwpva.
8)	în VS apare şi numele unui popor scris, o dată, nesonorizat, smirnei (mai 123711) şi, o dată, cu sm- > zm-: zmimeâni (febr. 59716).
9)	O situaţie similară cu cea de la punctul 8 prezintă şi formele ismailteanilor (oct. 57722), în paralel cu izmailteanilor (nov. 143732).
10)	Grupul -zm- este scris şi în cuvântul catapeteazma (dec. 1877notă marginală, iun. 15179), cu varianta catapetazma (mai 136713), cu etimonul grecesc xa-zantzaapa.
11)	Verbul a plăsmui [< plasmă „plăsmuire*1 (< ngr. nXăapa, lat. plasma) + suf. -ui] şi derivatele sale apare numai în varianta cu zm-: ai plăzmuit (nov. 126716), au plăzmuit (nov. 129716, 164727, dec. 204726), plăzmuind (iun. 153712); plăzmuire (nov. 138714, mart. 5274); plăzmuitoriu (nov. 13472). în text există şi compusul prăplăzmuind „a preface, a schimba, a transforma** (< pre- + plăsmui; în DLR este înregistrată numai atestarea din VS) (ian. 6710).
în VS este prezent s- sonorizat nu numai în cazul grupului consonantic zm-iniţial sau medial. Astfel, atestăm pentru verbul a sugruma [< su(b) + gruma(z)], pe lângă forma în care s-a transmis până astăzi: „-1 sugrumară“ (nov. 134721), sugrumat (sept. 4710) şi forma cu z- iniţial: „l-au zugrumat“ (nov. 11073).
S sonorizat se întâlneşte şi în substantivul, la plural, nomizme „monedă** (febr. 84724), care, în etimon, prezintă pe s-: gr. vopiopa (în DLR cuvântul este atestat numai în scrierile lui Dosoftei).
Un alt tip de s sonorizat ne întâmpină în neologismele de origine latină sau greacă, în care, cel mai adesea, grafia redă, în fond, pronunţia din limba respectivă. în această situaţie sunt câteva cuvinte:
a) substantivul generos (< lat. generosus, -a, -um) apare, o dată, cu s nesonorizat: gheneros (dec. 196715) şi, o dată, cu s sonorizat: ghenerozul (nov. 165712);
328
b)	forma nesonorizată prepositul „căpetenie; şef, conducător44 (febr. 70733) (< lat. praepositus, -a, -um), în paralel cu cea sonorizată, prepozitul (dec. 242712, apr. 8678, mai 146726), care s-a încetăţenit şi în limba literară actuală;
c)	forma nesonorizată presviteriul (mart. 16/24), alături de mai frecventul prezviterul (ian. 33721, 36717, mart. 4875, 5479), având ca etimon ngr. jcpsofiv-zog;
d)	substantivul silogism (< lat. syllogismus, -v, gr. avĂĂoyiopog), la plural, este scris, într-o atestare, silloghismuri (mart. 30718), şi, în alta, siloghizme (nov. 166718).
Fenomenul invers - s nesonorizat - specific ariei nordice, mai conservatoare, este şi el prezent în textul VS, în cuvintele: slota (febr. 80723) (< sl. zlota), în forma de gen.-dat. siracusilor (oct. 94716), în derivatul deşchisătură (mai 109719) şi în slavonismul besrebrănici (nov. 98716), cu varianta besrebămici (ian. 46731), care, în etimon, are oclusiva sonoră z: siv. bezsrhbrhnikt (pentru formele cu z, v. Interpretarea grafică, 9., II., punctul 34).
2.4.16.0.	R este conservat în cuvântul tulbura (< lat. pop. turbulo, -are) şi în derivatele sale. Formele cu -rb- sunt etimologice. în scrisul lui Dosoftei se conservă numai norma veche, cu -rb-, în cazul: verbului: a tulbura (oct. 51723), „tu [...] turburedz“ (nov. 145721), să turbură (oct. 7271), turbură (dec. 214717), turbură (ian. 37713), să turbură (oct. 48711, ian. 23735, mart. 51710), turburară (nov. 125722, febr. 53713, 5573), să turburară (nov. 143719, apr. 95727), să turbura (nov. 98735), au turburat (sept. 33714), turburându-să (oct. 7675, nov. 10479, dec. 209730, 216722, 221732); substantivului: turburare (nov. 145722, ian. 14711); participiului adjectival: turburat (dec. 240728); substantivului: turbură-tura (mart. 6177); adjectivului: turbure (nov. 125723); substantivului: turbureală (nov. 152735, dec. 216716, ian. 5712); adjectivului neturburată (oct. 61729).
2.4.17.0.	în VS se întâlneşte adv. îndărăpt numai în această variantă, în care „epenteza lui p nu a fost explicată până în prezent în mod satisfăcător44 (Gheţie, BD, p. 129). V. Arvinte, ST.L.FAC., p. 68,1. 3.26.0. optează pentru soluţia dată de Puşcariu, DA, s.v. şi de Tiktin, DRG, s.v.): „printr-o contaminare dintre adv. îndărăt (< lat. [in]deretro) şi *înderept „nedrept44 (< lat. indirectus) a rezultat în româna veche adv. [...] îndărăptu“, cu precizarea că această formă „caracterizează [...] aria nordică44.
în VS adverbul apare numai în această variantă, îndărăpt, în numeroase ocurenţe: sept. 878, 38726, oct. 5078, 59729, nov. 13275, 133720, 13477, febr. 577 31, apr. 79711, 79716 etc. Pe baza acestei forme s-a născut şi varianta verbală {a) îndărăpta (sept. 3716,17), precum şi derivatul substantival îndhrhptel^ atestat de Puşchilă în Molitvenic (v. p. 31).
329
Prin sincopa lui t şi derivarea cu suf. -nic s-a ajuns la varianta îndărăpnic, subst. şi adj.: îndărăpnică (mai 117719), îndărăpnico (febr. 56710), îndărăpnici (nov. 180710). Pe această bază s-a născut şi abstractul substantival [?]ndărăpni-ciia (nov. 181714).
2.4.18.0.	Grupul consonantic -mp- din formele verbului a rupe (< lat. rumpo, -ere, supinul ruptum) se păstrează în scrierea lui Dosoftei: rumpe (ian. 23711, febr. 55719), rumpe-te (apr. 75736), va rumpe (nov. 121731), să rumpă (nov. 168731, ian. 3718, febr. 55714), (să) rumpea (nov. 103730, 17671, dec. 193716, ian. 12731, 23733, 2574, mart. 44726, apr. 98712, mai 117711), rumpsă sept. 29711, nov. 10278, 143723, dec. 235716, mart. 43731, 61729, mai 133722), rumpsără (oct. 91732, nov. 105727, 10771, 17673, mai 107732), am rumpt (nov. 102718, (§-) au rumpt (nov. 119712, 180725, ian. 21716, mart. 12/24, apr. 104736, mai 115737), rumpând (nov. 121732, 13173, 180716,26, 181726, mart. 3875, mai 109737,110726, 13975, iun. 162734).
Formele de participiu sau de perfect rumpt, rumpse s-au creat de la „formele de prezent sau de infinitiv rumpo, rumpere" (Arvinte, ST.L.LV. p. 6,1.3.10.4.). „în zilele noastre, m se menţine într-o arie compactă care cuprinde întreaga Transilvanie de la nord de linia Oradea - Cluj - Reghin, fiind atestat şi în unele părţi ale Bucovinei41, „sporadic, rumpe a fost notat şi în Haţeg44, iar „în Moldova, m pare a se fi menţinut vreme îndelungată44 (Gheţie, BD, p. 130). Interesant este că în VS întâlnim încă două forme ale acestui verb. Una dintre ele este atestată atât în studiul lui Lacea, cât şi în cel al lui Puşchilă (Mol., p. 31). Este vorba despre forma de perfect compus: „cine \-au rumt haina44 (nov. 158721), de forma de participiul adjectival: „cămeaşe de in rumtă' (nov. 158718) şi de substantivul rumturile (nov. 158719).
în afara acestor forme, atestate în studiile celor doi autori menţionaţi, în VS sunt prezente şi cele în care în locul grupului -mpt- apare grupul -pt-, ca în româna literară actuală: să rupea (ian. 2873), rupsară (sept. 1773, febr. 87715) şi adj. ruptă (mai 131733). Prezenţa în scrisul lui Dosoftei a acestor forme vin să întărească prezumţia lui Gheţie, din BD, p. 130: „într-un document scris la Câmpulung, în jurul anului 1640, a fost notat fonetismul cu rup >/?[...], ceea ce ar însemna că în graiul moldovean inovaţia datează de pe la jumătatea secolului al XVII-lea44. înainte de 1640 căderea lui m este atestată în scrierile munteneşti şi bănăţene--hunedorene (Istoria limbii, Gheţie, IL, p. 317). Amestecul de forme din VS oglindeşte o realitate fonetică. Important este că mitropolitul conoştea „inovaţia44, chiar dacă predominante în VS, precum şi în celelalte scrieri ale sale, sunt formele „tradiţionale44, cu -mp-, respectiv -m-, şi că a notat-o. „în româna literară, renunţarea la formele cu -m- va avea loc abia la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea (vezi şi I. Gheţie, BD, p. 586,615; Arvinte ST.L.LEV., p. 6,1. 3.10.4.).
330
2.4.19.0.	Grupul latin -bt- apare reflectat în VS ca -pt- în următoarele situaţii („labiala p nu se sonorizează şi grupul consonantic îşi păstrează ambele elemente TEXT. ROM., p. 504): în prepoziţia supt (< lat. subtus), cu o frecvenţă mare în textul studiat: nov. 139715, 179733, dec. 21479 etc. şi în compusele: dedesupt (dec. 21576), didesupt (sept. 879, oct. 90729, nov. 172722, febr. 79727). De două ori se întâlneşte şi varianta sup, creată prin fonetică sintactică: sup temeliile (mart. 19/
23), sup dânşii (dec., foaie volantă). Aceste forme erau întrebuinţate „consecvent" în secolul al XVI-lea (v. Densusianu, HLR, II, p. 181; Rosetti, ILR, p. 556, TEXT. ROM., p. 397). Acelaşi grup se întâlneşte şi în adj. supţâre (< lat. subtilis) (sept. 23731, ian. 44717, mart. 12/5, 58719), pl. supţâr (sept. 32734), precum şi în derivatul substantival supţârarea (mart. 59719).
2.4.20.0.	în VS nu apare forma literară de astăzi a verbului a {se) spăimânta, ci, frecvent, forma veche, atestată ca generală în secolul al XVI-lea (vezi Densusianu, HLR, II, p. 74), a (se) spământa (nov. 128721, febr. 76724, mart. 10/37 etc.), cu derivatele spământare (iun. 153721) şi spământat (nov. 102715, febr. 57725). Această formă, „fără -i-“ este preluată din spaimă, verbul a spăima (< lat. *expavimentare) (Arvinte, ST.L.FAC., p. 86, 1.1.1.19). Dosoftei foloseşte însă, o dată, subst. spaimă (mart. 17/13) - deşi frecvent apare sinonimul frică - şi, mai interesant, forma verbală a (să) spăima (mart. 38735), neatestată de Densusianu ori de Gheţie în scrierile din secolele al XVI-lea - al XVII-lea.
2.4.21.0.	H etimologic apare păstrat în VS în următorii termeni, de provenienţă - în general - latină şi greacă, mai puţin în cadrul celor de alte origini: antihrist (< sl. antihnstu): oct. 40733; catastih (< gr. katâstihon): oct. 53723; epitrahil (< gr. epitrahelion, v. sl. iepitrahilî): febr. 76717; hartularie (< ngr. hartulârios): sept. 12719,30; pl. himne (< lat. hymnus, -i): iun. 15474 - există o atestare şi pentru varianta fără h iniţial, probabil preluată din gr. upvoq: imnuri (ian. 879); horiul „ceată" (< lat. chorus, -i; gr. /opog): sept. 10716; hronograf (ian. 35715), hroni-graf(mai 111712, 11279) (< gr. Kpovoypătpoq', lat. chronographus)', lanţuh (< v. sl. lancuhu, lancugu; ucr. lancuh): sept. 4729, dec. 218711, ian. 15719 etc.; metoh (< slavonul Mer^pt, ngr. pstoxi): oct. 6374, dec. 22678, apr. 10074 etc. şi derivatul substantival metohariul (apr. 10177); nâihut „năut" (< tc. nuhud, bg. naxym, ho-xym): febr. 69732; pashă (< ngr. năo/a): ian. 2571; patrahirul (< slavonul nnpo-JfHJh, ngr. smrpaxtjĂi; bg. petrahilu, Densusianu, HLR, I, 232): febr. 76721; pihtire „piftie" (< bg. nuxmun, gr. KtjxTij): sept. 25717; shimă (< v. sl. skima, ngr. axiopa, lat. schisma', cf. rus. shimă): nov. 122715, mart. 50729, apr. 99725 etc. -de două ori apare şi grupul -chi-, ca urmare a preluării directe din slavonă: schima (nov. 173724, mai 13175); h este scris şi în compusul megaloschima (mai 13175); sholastic (< lat. sholasticus, -a, -um, gr. oxolaoriKoq): sept. 377,32, ian.-35735, febr. 7877, mart. 36726.
331
2.4.22.0	H, f urmaţi de i se transformă în ş în pluralul unor substantive sau în cadml unor derivate. Această schimbare este „un fenomen transmis din slavă şi nu pare să fie cu totul artificială, de origine savantă, deoarece o găsim în documente şi aşa trebuie să fi existat şi în limba vorbită*1 (Densusianu, HLR, H, p. 95; v. şi Rosetti, ILR, p. 529). ,JH + i dă ş în ierarşi, patriarşt; aceste forme [...] trebue să fi existat în limbă, căci urme de acest fonetism există şi azi, aşa derivatul românesc vătăşel ne duce la un plural vătaşi“ (Puşchilă, Mol., p.37). în VS se întâlnesc formele de plural cu -şi în loc de -hi în cuvinte care se referă la ierarhia din cadrul bisericii ortodoxe: ieromonaşii (< sl. ijeromonahu, ngr. ieromonahos): ian. 31v/l; exarşii (< ngr. eţapxog, I.M. Stoian, DR): iul. 2716; monaş (< v. sl. /wo/w/a, ngr. povaxog): mai 131722; patriiaş (oct. 60713, mai 124718), patriarşi (sept. 6/24, oct. 6171, ian. 17718, mart. 6271,5), patriarş (febr. 52715), patriiarş (mart. 62734), din slavonul ndrpuBphxa, gr. zavpiăpxrjg. Substantivul patriarhie (< slavonul nâTpHBpi/y/0, ngr. naxpiapxsîă) este scris, într-o singură atestare, cu -ş-: patriarşie (iun. 150734). în paralel apar însă şi formele cu -h-\ patrierhie (nov. 160726), patriehie (mart. 31732). Derivatul adjectival, cu sufixul -esc, se întâlneşte numai în forma cu -ş-: patrierşesc (nov. 12378), patriiarşeşti (nov. 16071), patrierşesc(u) (febr. 8977, apr. 80721, iun. 152731). Forma patriartesc (apr. 877 19) este, probabil, o greşeală tipografică. în VS apare şi forma verbală de ind. perf. c., pers. III pl.: au patrierşit (febr. 70721). în textul studiat se mai întâlnesc: ,gşeapte vătaş“ (apr. 103713), vătaşii (nov. 141720), pentru pluralul substantivului vătaf (< tăt. vataha', cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah).
2.4.23.0.	Grupurile che-, chi-, ghe-, ghi- în neologisme redau, de cele mai mul-teori, pronunţia din limba din care s-a făcut împrumutul.
Grupul che- apare în următoarele cuvinte: chesar(iu) (< lat. caesar, cf. gr. kol-raap): oct. 67729, nov. 115728, dec. 237721 etc.; dechev (oct. 887notă marginală), dechevrie (dec. 186721, 227725, mart. 23/22 etc.) (< lat. december, -bris\ mgr. deKspfipioq prin medierea v. sl. dekqbrv, „cursurile ocheianul.uk' (dec. 225712) din lat. oceanus, gr. a)Kxo.voq\ chedri (sept. 13729) < lat. cedrus, cf. gr. icedpog', sl. chy-tru, kedru.
Grupul chi- este prezent în: arithmitichi (dec. 192731) (< gr. dpiOprjxiKif)', „meşteşugurile dialectichi“ (dec. 192731) (< lat. dialectica, gr. dioJxKTua))\ duchi-cesc („carele era scriniiariu a cinul ~“) (dec. 214719), derivat din duce < lat. dux, -cis; cf. şi ngr. âovKag', enchiclopediia (dec. 192732), accentuat şi enchiclopediia (ian. 3378, mart. 58720); (v. gr. egkyklopaideia = egkyklospaideia)\ derivatul moschiceşti (iun. 161716); ritorichi (dec. 192731) < ngr. ptjtopKij) (în textul VS există şi formele ritorica (nov. 161712), retorica (nov. 164714) < lat. rhetorica, ngr. pr]TopKrj)\ sarachini (dec. 192720, 195710, ian. 13724, 46720, mart. 47720, apr. 101713), în paralel cu: saracin (ian. 46722), sărăciri (oct. 56713, apr.
332
103729) din v. sl. sracinu; schiptre (nov. 120717, dec. 23979, febr. 7475) (< lat. sceptrum, mgr. mdjircpov; cf. v. sl. skiptrîi); schit, schithii (sept. 17722, dec. 2447notă marginală, mart. 22/16); trachi (ian. 26731).
Grupul ghe- este atestat atât la începutul cuvintelor în: gheneros (dec. 1967 15), ghenerozul (nov. 165712) (< lat. generosus); „Cartea Rodinelor ce să cheamă Ghenesis“ (din gr. ytvecng); ghenicon „general" (sept. 2573) (< gr. ghenikon); „şcoala ghentililor“ (oct. 50712) (< lat. gentilis) „gentilom"; ghenuar (ian. 4477, febr. 58730, 71727), ghenuarie (ian. 171, 5718, 49732, mart. 15/1) (< v.sl. gena-rii, mgr. yevăptjg); gheometriia (oct. 6471, nov. 164714), accentuat şi gheometria (dec. 192731) (< lat. geometria, gr. yecoperpîă), cât şi în interiorul acestora: apoghenicu (iun. 150716); „a egheopelaghitilor“ (mart. 2976); a egheilor (mai 13878); „un legheon“ (nov. 178732, apr. 97717) (< v. sl. legeonu, mgr. Aeyetbv); singhel (dec. 226720,227721), singghel (dec. 241718) (< gr. avyKeXXog).
Grupul ghi— apare în: ghibuit (febr. 88719) - în acest caz este vorba despre o contaminare între ghibos şi ghemuit; ghigant (mai 11572) (< lat. gîgas, -antis; cf. gr. yiyaq); „ghirocomia adecă bolniţă pentru bătrâni sau şpitaliul artiilor" (febr. 88723) este, probabil, un împrumut direct din greacă; aghiopolit (oct. 64725, ian. 15726) - probabil împrumut direct din gr.; aghirţ (dec. 189711) (< gr. ăyupvrjg); apologhitica (iun. 147721) (< lat. apologeticus, gr. ănoXoyrţTiicog); areopaghit (oct. 4177, mai 133736), în paralel cu areopag (oct. 4179, 43719) (< lat. areo-pagus, gr. ăpsiojtayÎTrjg); aselghie (oct. 53730, nov. 164724) (< gr. ăaeXysia); de aici şi derivatul aselghiciune (febr. 74726); astrologhie (dec. 192734) (< gr. acr-xpoXoyîa); „pentru a lor din moş sărbătoare, carea să chema catagoghion“ (ian. 25719); eghiptean (dec. 211718, ian. 18731 etc.); eghipteneşti (mart. 55732); eghiptesc (sept. 6713, oct. 66724, mart. 55721); „d[o]mnie [...] a egeopelaghitilor“ (mart. 2976); subst. loghica (nov. 161712), adj. loghice (oct. 6478), loghiceşti (ian. 24724), după gr. Xoyucr/; forma de vocativ maghistriiane (dec. 247710) (< lat. magister, -tri); pringhipul (mai 122733) „principe" (< lat. princeps, -ipis); silloghismuri (mart. 30718), siloghizme (nov. 166718) (< lat. syllogismus, gr. ovXXoyiopoq); stihologhind (apr. 74730): „audzâi pre sv[î]nt[u]l ~ din dumnă-dzăeştile scripturi" (după gr. uri/og, cf. v. sl. stihu); theologhie (oct. 6476, dec. 19274) (< gr. deoXoyia, cf. lat. theologia); a urghisi (nov. 162713,17473,174720, apr. 10075, mai 117736), part. adj. urghisit (ian. 3972, mai 143713), urghisât (nov. 174725), subst. urghisitură (nov. 111720) - cf. ngr. opyîţcopai. în VS există şi variantele: urgisind (mart. 6/36), urgisit, -ţ (nov. 157731, febr. 53724) şi urgisie (oct. 6077).
2.4.24.0	De două ori apare în VS forma KApma pentru a reda pe carte „scrisoare, epistolă din latinul charta: „Ce să dzâce KApmA lui Herban sau Ervan" (dec. 229726) şi „Deci cetind KApm& de la maică-sa“ (mart. 45vbl728). Este
333
posibil ca grupul final latin de pl. -ae să fi influenţat vocala a medială, diftongând-o (?).
2.4.25.0.	Consoana b:
2.4.25.1.	Consoana b s-a păstrat nepalatizată în verbul, formă de gerunziu, bilind (nov. 143720), cu etimonul v. sl. beliţi „a face alb“ (cf. bg. beleja, sb. bjeliti, v. slov., ceh. beliţi, rut. biliti) şi în derivatul bilitoriu (nov. 14378,23). Aceste două exemple confirmă ipoteza conform căreia Dosoftei prefera formele nepalatalizate, care nu erau specifice (şi nu sunt nici astăzi) graiului moldovenesc.
2.4.25.2.	B apare în cuvântul beteahnă: „fu apărat din toate fără nice o (dec. 22071). In glosarul lui Lacea sensul termenului este „Wunde“ (,,rană“). în DLRLV, cuvântul meteahnă, cu etimologie necunoscută, este înregistrat, pentru Moldova, în Istoria lui Cantemir, cu sensul de „necinste, perfidie, vicleşug41, iar pentru Ţara Românească în scrierea lui Neagoe, cu un sens figurat de „rană, defect moral, cusur44, conţinut şi de termenul beteşug: „să putem sta înaintea înfricoşatului judeţ... nevinovat şi fără meteahnă“. Nu se poate exclude posibilitatea ca mitropolitul să fi cunoscut acest cuvânt dar, pentru că nu avea o circulaţie largă, să-i fi schimbat consoana iniţială cu una care trimitea - prin asociere - la un termen foarte răspândit atât în epocă, cât şi în scrierea sa (la el apar beteag, betejie, betejire, beteji, betejât).
2.4.25.3.	în atestarea blumbul (dec. 220724) este vorba de o greşeală de tipar, căci generală în VS este forma plumb, prezentă pe aceeaşi pagină, cu un rând mai sus (23).
2.4.25.4.	In locul subst. idoloslujebnici (< v. sl. idolo-sluzîbmiku) în VS apare, într-o singură ocurenţă, idolo-slujelnici (mart. 19/13), cu l în loc de b sau, posibil influenţat de subst. idoloslujenie (< v. sl. idolosluzenije), atestat în Mol.
2.4.25.5.	Substantivul simplichie (sept. 20721) apare scris, o dată, cu -b- în loc de -p-, probabil o greşeală de tipar: simblichie (sept. 20730).
2.4.25.6.	Greşeli de tipar apar şi în scrierea cuvintelor: voiarin (mai 123715) pentru „boiarin“, înprotibă (mai 11476) pentru „împotrivă44 şi mai bârtos (iul. 4712) pentru „mai vârtos
2.4.25.7.	B etimologic este păstrat în: ambon (sept. 18712, nov. 124723) (< v. sl. amubonu, gr. ăpficov) (în VS este prezent şi în varianta amvon: oct. 39721, 87724 din v. sl. amuvonu); bărbaţilor (mart. 29731) < lat. barbarus (cuvântul, în această formă, este o excepţie, căci generală este varvar < v. sl. varuvaru, gr. făp-fiapog): boinic, -i (oct. 86731, dec. 226722, ian. 3710 etc.) şi derivatul boinicie (febr. 89733), cu etimonul v. sl. bojnikh, faţă de voinic < bg., ser. vojnik.
2.4.25.8.	Se găseşte v pentru b în cuvântul fevruarie (febr. 4971), unde v este etimologic: v. sl. fevruarie, ngr. tpXefiăpiq, în timp ce b din februarie aparţine etimonului latin februarius.
334
2.4.25.9.	în VS se păstrează tradiţia scrierii cu -v- a unor cuvinte ce aveau b în etimon, precum: presviteriul (mart. 16/24), prezviterul (ian. 33721, 36717 etc.) din ngr. presbytos; trivun (oct. 70735, nov. 15778,13, mart. 9/16 etc.), scris şi trivul (nov. 100733), probabil o greşeală tipografică, din lat. tribunus; vaviloni (nov. 104725,29), vavileanilor (mai 114730), vaviloneşti (nov. 107720), vavilon-ciţe (nov. 107721), toate având ca etimon numele biblic Babilon din lat. Babylon, -onis; vretanilor (mart. 37725).
2.4.25.10.	B a dispărut - greşeală de tipar - în „nu-m treue“ (oct. 90718).
2.4.26.0.	Consoana c
2.4.26.1.	Verbul a învinge apare în VS cu c păstrat din etimonul latin vincere şi cu schimbare de conjugare: „îi învince“ (ian 2674), „neputându-i înv inc e“ (sept. 20714), „de mi-i învince“ (oct. 59710), „cu aceasta sămn învince[\]“ (mai 13971), „de ocara lor nu te învince“ (ian. 38732), vă va învince (nov. 164731), să nu-l în-vince (nov. 16475), „învincindu-U (dec. 23571).
2.4.26.2.	C este păstrat într-o singură atestare în substantivul, formă de plural, encomii (nov. 184711) din etimonul grecesc sjKcbpiov (cf. Ciorănescu, DER). Varianta cu c > g este mai numeroasă: engomii (febr. 65723, 7871, iun. 15473). Scri-ban, DLR, dă ca etimon, pentru această formă: ngr. engomion, v. gr. egkâmion. Sensul cuvântului - cu atestări în dicţionare numai pentru secolele XVHI-XIX -nu este cel dat de Lacea, în Glosar, cu semnul întrebării între paranteze: „Anden-kenn (?)“ („amintire, pomenire, aducere aminte“), ci acela de „elogiu, cinstire, laudă“. Formele acestui substantiv trebuie avute în vedere în alcătuirea dicţionarelor viitoare, pentru că este vorba despre un împrumut din secolul al XVII-lea, care va fi uitat o perioadă, pentru a fi reîmprumutat de un scriitor ca Odobescu (în special).
2.4.26.3.	C etimologic apare şi în substantivul sinclit „senat“ (dec. 22277) < gr. ovyKĂtjrog, scris şi cu c > g: singlit (nov. 123727, dec. 232729). Substantivul, formă masculină, sinclitic (ian. 14724), feminină, sinclitică (mart. 26vbl7l6) reflectă etimonul grecesc avyKXrjTiKog. Cuvântul are atestări mai numeroase în varianta cu -g-: mase. singlitic (oct. 8272, dec. 22779, ian. 4978, mart. 45vbl7l2), fem. singlitică (dec. 22871), fem., gen.-dat., singlitichiei (ian. 471).
2.4.26.4.	Verbul a (se) zvârcoli este prezent în textul VS în varianta cu -g-, etimologică: să vărgoliia (nov. 118716,24), s-a vârgoli (mai 115712). în Şăinea-nu, DU, etimonul este „cf. bg. vărgaljan', iar Scriban, DLR îl explică prin compararea cu „ung. vergodnG, cu precizarea: „în Trans. şi zvârg-, la Dosoftei vârg-“.
2.4.26.5.	Tihneală este un postverbal de la tihni din v. sl. thxhkth. în VS apare, într-o singură ocurenţă, varianta ticneală (apr. 81733), din ticni, care, după Ciorănescu, DER, este specifică-Moldovei, Etimologia verbului-amintit este explicată de autorul dicţionarului ca „resultado de la confusion del esl. tichnqţi „estar
335
descanvado“ con el esl. tekniti „aprovechar“ (Cihac, II, 409)“. Prin urmare, c ar putea fi etimologic.
2.4.26.6.	O dată apare în VS forma feminină a adjectivului obişnuit în varianta articulată: „obicnita sa îndrăznire44 (dec. 239711), care se explică prin împrumutul direct din v. sl. obyknqti > obicni „obişnui44, prezent şi în Molitvenic (v. D. Puşchi-lă, Mol., p. 37).
2.4.26.7.	Pe lângă formele verbului a cerca (< lat. circăre), cu o frecvenţă mare în textul VS, şi ale verbului a cerceta (< lat. cîrcîtăre), cu un număr mai mic de ocurenţe, sunt prezente şi forme ale unui verb cu o etimologie controversată - mai ales că apare numai în scrierile lui Dosoftei - a cercăta: „veniia [...] de cercăta pre toţ călugăraşii pre la chilii44 (sept. 27v/4), „D[umnă]dzău pre toţ cercăteadză şi socoteaşte carii i să roagă sv[i]nţiii sale44 (ian. 28712). Scriban, în DLR, consideră că „cercăta < cercetez şi cat (= caut)“. în dicţionarul său, Ciorănescu face următorul comentariu: „Dosoftei emplea la forma cercăta „examinar44, que Pascu, Bei-trăge, 9 y DAR explican como resultado de la contaminacion de cerceta con căta (o con cerca, segun REW 1943); pero esta forma no parece segura44. Puşchilă, Mol. p. 36 crede că această formă „e o refacere după verbul a cerca prin analogie cu alte verbe: a şchiopa - şchiopăta“. Contaminarea cea mai plauzibilă pare a fi între verbele cerca şi căta, iar analogia cu alte verbe nu poate fi exclusă.
2.4.27.0.	Grupul ci-
2.4.27.1.	Substantivul isteţime este prezent în varianta veche isteciune (apr. 83733), alături de isteţie (oct. 48735). Derivatul în -ciune are la bază etimonul adjectivului isteţ: v. sl. isticî (cf. Ciorănescu, DER). în secolele al XVI-lea - al XVII-lea nu se întâlneşte această formă trecută totuşi la „variante44 de Scriban, DLR, fără atestări. în DA apare menţiunea: „numai la Dosofteiu44.
2.4.27.2.	Grupul slav -cn- nu a fost transformat în -şn- în adj. obicinuit (< obicinui < v. sl. obyctnu, bg. obicen, -cno; sârb. obicavati): nov. 178729, 18376, dec. 213725. în VS apare, o dată, forma obiciuit (nov. 181729), atestată şi la N. Costin. Obicină (sept. 178), cu frecvenţă mare în text, este un împrumut direct din v. sl. obycinu sau, cf. DLR, din bg. osuhho.
2.4.27.3.	Cuvântul, cu etimologie nesigură, aprig, se găseşte în VS, într-o unică atestare, cu forma de plural în -ci: aprici (dec. 18979). Varianta se mai întâlneşte la Corbea (c. 1700), ap. HEM. 1357. în DA, la paragraful ultim, etimologic, se face următoarea observaţie: „Forma apric, care se găseşte la CORBEA şi la DOSOFTEIU (la acesta alături de aprig şi la amândoi numai la masculin), arată aceeaşi pierdere deplină, nu numai parţială, a vocii în pronunţarea consonantelor fonice la sfârşitul cuvintelor, ca şi în fraget = fraged, lânget = lânged etc.“.
2.4.27.4.	Adjectivul milostiv (< v. sl. mhaocthbk) este scris, o dată, cu slova v în loc de c, rezultând o formă ce poate fi considerată drept greşeală de tipar (?): „milocitive [...] D[oa]mne“ (sept. 1/12).
336
2.4.28.0.	Grupurile ce-, ci-, nu s-au dezvoltat la t în: diminutivul depărcior (sept. 3271, mart. 36730), „synkopiert aus depărtisor“ (Lacea, Untersuchung); pluralul substantivului găluşcă (< pol. galuszka, magh. galuska, rus. zanyuiKa, -u), găluşce (dec. 20175): „în susâori cu ~ îmfocate de fier ars“; pluralul substantivului proaşcă „aruncătură, bătaie a unei arme“ (< a [îm]proşca < probabil sl. *proku „praştie41, cf. sârb. de est prok, pol. proki, cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 87,1.1.2.28): proaşce (sept. 5723, 1371); substantivul frunceaoa (cf. arom. frămţeao „sprânceană"): ian. 1729, 4575, diminutiv al subst. frunte, bine reprezentat în VS; locuţiunea prepoziţională derepce, rezultată din derept prin fonetică sintactică: sept. 24727, nov. 145728,16979, ian. 7728 etc.
2.4.29.0.	Grupurile ce-, ci- nu s-au transformat în / în: giudecilor (sinonim marginal pentru „cărţile giudefelor“ din text: ian. 374) pentru giudeţ (< lat. judi-cium), general în VS - este o formă mai apropiată de etimonul latin; „numai de pre grai să cunoştea, atâta era de schimosât şi orbălcit peste tot trupul, cât sămăna cu piialea pilului, aşea-i era peliţa aricită" (ian. 19734) - astăzi, regional, boala numită „eripizel" sau „brâncă" se întâlneşte în forma cu ţ pentru -ci-: orbalţ (< magh. orbânc), în Moldova, Banat şi Transilvania de SV (cf. M. Costinescu, DLRLV). Varianta orbălcit, în acelaşi dicţionar, este localizată în Moldova, numai pe baza citatului din Dosoftei. în VS Dosoftei foloseşte substantivul în forma în care acesta s-a păstrat până astăzi, o dată, la sg.: „grea înflătură de orbalf‘ (oct. 7471) şi, o dată, la pl.: „tămăduind orbalfure“ (dec. 203732). Este posibil ca forma adjectivului să fi fost influenţată - dacă nu de etimon - de alte adjective terminate în -it, tip muncit, sărăcit, sorocit etc. Fenomenul discutat este atestat şi în forma de fem. pl. a subst. muceniţă care apare, într-o atestare, cu -ce final: mâcenice (iul. 3710). Deoarece în VS se întâlneşte varianta mâceniţe (febr. 6373), forma amintită e o posibilă greşeală de tipar. Acelaşi fenomen se găseşte şi în forma de mase. pl. a part. adj. sărăcit, o dată, cu -ci final: sărăciei (mai 145713) - este, posibil, o greşeală de tipar; în verbul a temnici: „bătându-i, temnicindu-i şi săcându-i cu foamea" (ian. 4375) şi în part. adj. [f]ntemniciat: „sv[î]nt[u]l Pamfîl, strujit şi-ntemniciat, s-au săvârşit" (nov. 10971) se porneşte nu de la etimonul cuvântului temniţă (< v. sl. timînică), prezent şi el în VS, ci de la etimonul v. sl. timinicaru > temnicer, care apare în VS’ frecvent în forma temnicearUu) - prin urmare, -ci- din aceste două derivate continuă pe c slavon; în derivatul împuciciune (febr. 54721) = împuţiciune [< împuţit < în + puţi (< lat. putere)] - în VS sunt prezente atât verbul a (se) împuţi, cât şi adj. împuţâf, este posibil, pe de o parte, ca -ci- din sufixul substantival să fi influenţat transformarea lui ţ în ci-, dar, pe de alta, şi analogia cu alte substantive de acelaşi tip ca închinăciune, stricăciune să fi avut un efect similar; în diminutivul 6esencwcga (dec. 209716), creat eu sufixul -ce, în locul lui -ţă - această formă mai este atestată în Letopiseţul lui M. Costin (109/10) cu e > i:
337
bisericuce de Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 266; de precizat că ea nu apare înregistrată în DA decât în citatul din Dosoftei, VS; substantivul, la pl., bolnice (ian. 9734) care, în rest, apare scris bolniţă, bolniţe în VS - etimonul este v. sl. bolinica; dacă nu este o greşeală de tipar sau o analogie cu alte cuvinte care au pluralul în -ce, este posibilă influenţa v. sl. bolinicari > bolnicer, cunoscut probabil de Dosoftei, dar înlocuit în VS cu sinonimele isţelitor, tămăduitor, subst. pl. cesale (sept. 36736), part. adj. cesălaţ (oct. 90714) şi forma de gerunziu cesăluindu-i (dec. 217725) păstrează pe ce- iniţial din etimonul v. sl. uecdtto (pentru răspândirea teritorială a lui cesăla vezi ALR I 418/65, 270, 273, 278, 298, 333, 337, 339, 345, 348, 351, 361, ib. 1092/348); subst. pl. coşnice (ian. 11714), care este scris frecvent în VS coşniţe - etimonul este v. sl. (bg., sârb., rus.) ko-sînica; în acest caz are loc asimilarea lui s - ts în s - ts (cf. DA).
2.4.30.0.	C a dispărut - greşeală de tipar - în srisoare (sept. 11719).
2.4.30.1.	Grupul ci- nu mai este scris în numeralul cindzăci, frecvent în textul VS: nov. 135729, ian. 23722, febr. 61729 etc.
2.4.31.0.	în VS ne întâmpină şi fenomenul invers, de redare a grupurilor ce, ci, ge prin ţ, ţe, în special în cuvintele de origine latină sau create cu sufixe de aceeaşi provenienţă, mai rar în cuvinte de origine slavă, unde acest / poate apărea prin analogie. Nu poate fi exclusă, încazul acestor forme, influenţa pronunţiei aromâne, în care lat. c + e,i = ts.
2.4.31.1.	Grupurile ce, ci apar ca ţ în: subst., la gen.-dat. canţlerului (mart. 437 26) (< lat. cancellărius, -ii; cf. germ. Kanzler); substantivul derivat dulţaţa (apr. 7577) [< dulce (< lat. dulcis, -e) + suf. -eaţă) - în VS se întâlneşte frecvent dulceaţă; în macedoromână există forma dultsi (Densusianu, HLR, I, p.215); subst., la pl,,prinţipii (mai 11577) (< lat.princeps, -îpis; cf. it. principe); substantivul specific zonei sudice (Muntenia, în special, şi părţi învecinate din Ardeal): ţemiteriiul (apr. 8471) (< m.-lat. cimiterium < ngr. Koiptjvţpiov) - în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierea lui Dosoftei; subst. ţer (ian. 36722) (< lat. caelum), general în varianta ceri{u) în VS, care în macedoromână şi în meglenoromână are forma tser (cf. Densusianu, HLR, I, p. 215); această variantă nu este înregistrată nici în DA, nici în studiul lui Lacea; subst. ţâstema (mai 139736) (< lat. citema, -ae) - termenul nu este înregistrat în DA, nici în Lacea, Untersuchung; subst., la sg., sţepturul (oct. 4571), la pl., sţeptrurile (mart. 29'717), împrumutat din lat. sceptrum, -i - în VS există şi varianta schiptre (nov. 12077, dec. 23979, febr. 7475), preluată direct din gr. (ncrfiapov; forma de fem. pl. slujniţe (ian. 3174) (slujnică < v. sl. c/tytKhhhkt), alături de slujnice (oct. 51713); forma de mase. pl. nememiţii (dec. 186725) (< v. sl. namermu) - în context se observă uşor influenţa aromânei: „Tsreinii şi nemernici să le fiţi cu [...] de toată mila1' (generale în VS pentru aceste două cuvinte sunt formele: nemeamic, -i şi strein); în cazul acestui ultim cuvânt
338
nu este vorba de fenomenul metatezei, ci, probabil, de pronunţia macedoromână, reflectată în scris; adj. srăţinească (mai 143724) [< sărăciri (< v. sl. sracinu) + suf. -esc, -eascăj; verbul, formă de gerunziu, suţindu-să (mai 14075) (< v. sl. ccywA, ccyKdTH), scris în restul atestărilor numai cu -ci-, la toate modurile şi timpurile.
2.4.31.2.	Grupul -ge-, în finalul unor cuvinte, apare scris -/<?-: sânte (apr. 957
27)	(< lat. sanguis) pentru sânge - forma nu apare în studiul lui Lacea; tălpălaţe (sept. 22727), alături de tălpălage (sept. 34731) şi tăpălage (oct. 5973), cu etimonul: magh. talpallo; forma verbală de ind. imperf. trăţea a verbului a (se) trage: „Tată-său să trăţea de rudă din Antiohiia“ (iul. 2719). Şi în aceste exemple se poate presupune influenţa dialectului aromân.
2.4.31.3.	în două cazuri este prezentă varianta uciniţa (oct. 52727, 85715), cu ţ în locul lui c etimologic (din v. sl. ucenica).
2.4.32.0.	Consoana d
2.4.32.1.	Verbul a ucide (< lat. occidere) prezintă constant, în conjugare, la ind. prez. pers. a IlI-a sg. şi pl., şi la conjunct, prez., pers. a IlI-a sg., g în locul lui d etimologic: ucig (sept. 3874, nov. 114731, 146733 etc.), să ucigă (sept. 30735, nov. 126713, dec. 238729, mart. 19/29 etc.).
2.4.32.2.	D în locul lui g se întâlneşte în: verbul a zgâria: zdărâiară (nov. 143726, ian. 8730), „-1 zdărăialt (mart. 38730), ,jsă-i zderie trupul“ (febr. 5873) şi substantivul zdărjeturi (sept. 1877).
în VS apar şi formele cu -g-: zgărâiat (oct. 74724, nov. 161711), zgărâind (apr. 75736), participiul adjectival zgârâiată (ian. 16712) şi substantivul zgăreturi (nov. 143726); în Scriban, DLR, aceste forme sunt considerate a proveni din v. sl. duraţi, drati, su-dratv, în Glosarul lui Lacea sunt înregistrate doar: zdărâia şi zdărjetură, fără trimitere etimologică; subst., la pl., tidve (ian. 19726) (< bg. muma, ser. tikva, ucr. murcea) şi diminutivul pl. tidvuliţe (ian. 18736), care nu sunt menţionate în studiul lui Lacea; această variantă, cu -d-, a circulat în special în Moldova (cf. Ciorănescu, DER).
2.4.32.3.	D etimologic este păstrat în substantivul, la pl., odialuri (dec. 2237 13) din v. sl. 04^0, bg., rus. odeno, cu sensul de „învelitoare de pat, cuvertură, plapumă14 (cf. şi DA, unde este înregistrat citatul din VS sub acest sens). în Glosarul lui Lacea cuvântul este înregistrat cu sensul de „wohlgerunde“ („miros plăcut“). Citatul din VS este: „în taină şi cu lacrămi udându-ş aşternutul, ce era luminat cu scumpe straturi ei şi odialuri scumpe".
2.4.32.4.	în locul lui -d-, în subst. pridvor, se întâlneşte -t- etimologic: pritvor (nov. 133735, mart. 41730) (< slavonul npHTBoph, cf. sb. pritvor, prevor, rus. pritvor, v. slov. pridvor, ceh. pritvor).
2.4.32.5 Substantivul talant (< slavonul TiăâHTh, gr. tgAuvtov) este frecvent folosit în VS. într-o singură ocurenţă terminaţia este în -nd: taland (dec. 192714).
339
Un schimb asemănător între dentale, în finală, apare şi în cazul numelui etnic, la gen.-dat., pl.: acragantilor (nov. 147723), alături de: acragandilor (nov. 148710,160725).
2.4.32.6. Grupul consonantic zdr- s-a redus la -zr- în verbele a zdrobi (< v. sl. sudrobiti), a zdruminica (contaminare între dumica şi zdrobi) şi în substantivul zdravăn (< v. sl. sudravinu).
Tiktin, în DRG, s.v. a zdrobi, citează exemple din secolul al XVII-lea care reflectă acest fenomen, considerând că, în cazul acestei schimbări, explicaţia este „schwierig“. V. Arvinte, în ST.L.EX., p. 15 1.3.14.6., atestă formele cu zr- din BB şi consideră că, probabil, un rol în crearea acestei forme (e vorba despre verbul a zdrobi) l-a avut „influenţa unui verb ca a dezrobi, cu grupul zr- rezultat din îmbinarea prefixului dez- cu verbul a robi“.
Faptul că -d- a dispărut din grupul consonantic -zdr- şi în alte cuvinte decât în verbul a zdrobi, precum şi atestările pentru formele acestui verb, destul de numeroase, cu -zr-, dau naştere altei prezumţii: a fost o manieră, un mod - mai simplu - de a scrie un grup consonantic complex, manieră la care s-a renunţat treptat (din această cauză apar forme duble atât în BB, cât şi în VS).
în VS grupul -zr- este prezent în: subst. zravăn (dec. 207717, 21879); dar forma care s-a impus în limba literară modernă, zdravăn, este frecventă; formele verbale: zrobi (mai 135715), zrobiră (mart. 5177, iun. 161718), zrobiia (mart. 57721), au zrobit (mai 109734, iun. 151720), zrobind (apr. 8771), să zrobască (dec. 238721, febr. 85721), va zrobi (dec. 238713) - în paralel se întâlnesc: zdrobi (febr. 72731), să zdrobască (sept. 6712, oct. 9872, nov. 127725, febr. 5574), să zdrobiră (nov. 103730) part. adj. zdrobiţ (sept. 1716), subst. zdrobitură (sept. 1877, 21729) şi zdroburi (ian. 2475); forma verbală, la reflexiv: „i să zru-mică trupul41 (dec. 213733); în rest, atestările prezintă verbul în varianta cu zdr-. Zrobi este prezent şi în scrierile secolului al XVI-lea: Texte bogomilice în Hasdeu, Cuvente den bătrâni, II, 336; PO EX. 12, 19,23 - cf. Densusianu, HLR, II, p. 87, unde autorul observă într-o paranteză: „zrobi nu este clar; el pare să fie o greşeală de scriere, dar prezenţa sa în acelaşi timp în două texte e totuşi surprinzătoare44.
2.4.33.0.	Grupul slavon ch- din cuvântul chvala se menţine, într-o singură atestare, în VS (alături de fenomenul trecerii lui -v- la -/-): hfala (mai 110729). Fală, cu/- se întâlneşte de două ori: dec. 213721, apr. 101720, împrumutat, probabil, direct din bg. fala, cf. sârb. fala, rut .fală. Varianta hfala în VS reprezintă o tradiţie de scriere din secolul al XVI-lea (v. Ov. Densusianu, HLR, II, p. 87, care se întâlneşte varianta hvala în PH, LXXVIII, 13, şi verbul hvâlindu-se în DH, XI, 319).
2.4.34.0.	Mai greu de explicat este apariţia în textul scris de Dosoftei a consoanei labiodentale constrictive / în locul consoanei de acelaşi tip, v, într-un cuvânt
340
ca viitoare (adjectiv), general în text, în această formă, dar cu fin trei ocurenţe: fiitoare (ian. 1877, febr. 60723, apr. 9472). E posibil ca modelul să fi fost cuvinte slavone în -chu- > v >/sau chiar să fi existat o astfel de pronunţie.
2.4.35.0.	In locul consoanei -g- se întâlneşte -s- în adjectivul: „dă pururea cursători fântâni şi daruri de minuni“ (nov. 101719), derivat de la verbul a cură. Frecventă în VS este însă forma curătoriiu), cf. „părău curătoriu“ (mai 10779).
2.4.36.0.	Grupul -gd- nu a evoluat la -Id- în substantivul zmaragd (sept. 27721, 28, 2775), ci se păstrează din etimon: gr opâpaydoq, lat. smaragdus.
2.4.37.0.	în locul lui -n-, în cuvântul ameninţa, apare -1-. Este un caz de disimi-lare: l-n < n-n: ameliţând (dec. 201712) [< lat. *adminaciare (= lat. amminaciare < minaciae „ameninţări44)]. în VS apare şi subst. ameliţare (ian. 37722, febr. 557
24), precum şi forme fără a- protetic: meliţare (febr. 56733, iun. 155723), meliţa-tul (mai 112713). într-un singur loc este prezentă forma cu -n-: meninţă (febr. 84719).
2.4.38.0.	L nu a trecut la r în: subst. mase. cărtulariiu) (< m. gr. yaprooÂăpiog): nov. 12474,20, 149715, dec. 238730, apr. 70723, mai 135737, fem. cărtulare: nov. 162728, mart. 36726 (neatestat în studiul lui Lacea) şi în forma negată cu pref. ne-: necărtulariu (nov. 161728) - în acest caz este vorba despre un proces de asimilare a lui l faţă de un r următor sau precedent (cf. DA); subst., pl., tăetu-lile (oct. 6175), generale fiind formele cu -r- (disimilare consonantică sau greşeli de tipar); în contextul: „şi-l aflaiu cu haină ruptă îmbrăcat şi cu pieptul gol. Cu culiul denainte44 (mai 131733) forma de bază a cuvântului este greu de depistat. Ştim doar că lat. cucullus, cuculla, cucullum, cu sensul de „glugă44, s-a păstrat în bizantină sub forma koukov(A)Auu)v, primind sensul specific de „bonetă de călugăr44, existent şi în ser. (kukul a ,,id.“).
2.4.39.0.	în locul lui / se întâlneşte rin:
-	Substantivul hărturiile (dec. 22775), alături de - pe aceeaşi pagină - hărtulii (dec. 22771), cu sensul de „act, document44 (cf. DA).
-	Substantivul chihribar (oct. 40718) [< tc. kehribar, kehlibar, keliber (< pers. kiah - riiba „tire - paille44); DA, unde nu este înregistrată atestarea din VS]. Această variantă este foarte apropiată de etimon, deci nu se poate exclude preluarea cuvântului de către Dosoftei direct din turcă. în DA prima atestare este din Biblia de la 1688 în varianta chehribâriului (p. 534). Cuvântul apare într-o comparaţie, deci nu este exclusă intervenţia lui Dosoftei în textul biblic, prin introducerea acestui termen necunoscut secolului al XVII-lea. Faptul că se întâlneşte şi la An-tim, P. 3/25, în aceeaşi formă, chihribarul, ne face să presupunem că şi mitropolitul muntean l-a preluat din scrierea celui moldovean. Important este însă că acest cuvânt se găseşte în opera lui Dosoftei şi că el l-a pus în circulaţie, prin textul Bibliei, pe care l-a revizuit, cunoscându-se circulaţia acestuia din urmă, mult mai mare faţă de textul VS.
341
-	Substantivul suriţa (febr. 73734), alături de suliţă, care apare de mai multe ori în varianta care s-a impus în limba literară modernă.
-	Substantivul carofilul (iun. 161732) pentru calomfir (< bg. kalofer), care a suferit un fenomen de asimilare din etimon sau o metateză.
-	Verbul a scripi pentru a sclipi (această formă nu cunoaşte atestări în VS): scripiia (oct. 51732), scripind (mai 10971), scripăsc (mai 113734).
2.4.40.0.	L pentru t apare în verbul a câştiga (< lat. câştigare): „nemică n-au câşligat din hâtriia lui“ (iul. 2710), variantă atestată pentru Moldova în opera lui Dosoftei (ap. TDRG) şi la Weigand, BB. 95, MAT. FOLC. 1378, Pamfile, C. (ap. DA). Cu certitudine această formă a avut o circulaţie reală în graiurile din zona nordică a ţării, chiar în secolul al XVII-lea (v. şi CADE: câşlig: Moldova, Bucovina, câşliga, Moldova, Bucovina).
2.4.41.0.	în cazul cuvântului bosiocup (iun. 161731), nu este vorba despre o substituire de consoane (p pentru /), ci despre o greşeală de tipar a articolului hotărât enclitic -l, deoarece termenul apare într-o enumerare, în care toate substantivele sunt articulate: „cumu-i bosiocup, mintă, trandafirul, carofilul, lăcrămiialele, toporaşele“. In DA nu este înregistrată atestarea din VS.
2.4.42.0.	.false regresii" (Gheţie, BD, p. 347) sau r intervocalic latin > n apar în substantivul puroi [< lat. *puronium (< pus, -ris)}, scris, la pl., punoaie (oct. 74714, nov. 182717, mart. 2673) şi, în derivat, înpunoiată (oct. 74712).
2.4.43.0.	M nu este prezent în substantivul răscupărare (oct. 95717), cuvânt cu o singură atestare în textul VS, şi în numele lunilor „septembrie", „octombrie", „noiembrie" şi „decembrie": septevrie (sept. 173, 3975) (< ngr. oemspppioq, în parte prin v. sl. septqbrî); octovri (sept. 1/13), octovrie (oct. 3976, 42719, 89722, 92716, dec. 229731, mart. 59735) (< v. sl oktqbri, oktovrii, cf. bg. oktomvrii sau prin analogie cu noembrie); noevrie (sept. 18721, nov. 98713, 101718, 11079, 160724, 166710, 169723, 186720) (< mgr. vospfipiog; v. sl. nojqbrî): dechev (oct. 857notă marginală) şi dechevrie (dec. 186721, 227720, 248712, mart. 23/22, 26713, iun. 152717) (< mgr. SeKspppioq prin medierea v. sl. dekqbrî).
2.4.44.0	Verbul a (se) răsturna [< râs- + turna (< lat. to mare): în CADE: re + întuma > răntuna, răntun] apare, la ind. imperfect, pers. a IlI-a sg., în varianta: „răntuna pietrile de la peşteră" (oct. 76713). în altă parte, forma verbală de ind. prez., pers. a IlI-a sg., este scrisă ca în limba literară actuală: „călcă [...] oltariul idolesc [...] şi-l răsâpeşte [...] şi-l răstoarnă“ (febr. 64715). în primul caz poate fi vorba despre o pronunţie regională (DA): cf. întuma, cu atestare: Varlaam, C. 102, Neculce, L. 42 (ALRI 367/361); verb (învechit şi regional).
2.4.45.0.	Adverbul cam, precedând adjective care încep cu o consoană, are reflexul can „selbst vor Labialen" (cf. Lacea, Unterşuchung): „părul [...] con ple-şiv" (nov. 120712), „am can şedzut la văzduh iuşor" (dec. 221722), „can spatoş şi
342
can ghibos“ (ian. 17710), „can rusav (ian. 17714), „can păros“ (ian. 4577). Rareori se întâlneşte n pentru m şi în interiorul unor cuvinte de tipul: cunpănind (dec. 189725), patină (nov. 120729, dec. 225727), porunbiţă (ian. 23719) care, în general, sunt scrise cu -m-,
2.4.46.0.	In VS apare, într-o unică atestare, varianta de plural gănşte (febr. 49710). Singularul trebuie „să fi sunat gânscă, ca într-o parte a dialectului bănăţean" (Lacea, Untersuchung). în DA se precizează: „(Mold. şi unele părţi ale Transilv. < paleosl. gqska) gânscă s.f.“. O altă variantă, asemănătoare, apare şi în LEX. MARŞ, 26: genska unde se fac următoarele trimiteri: „formă atestată de Weigand, Jahresbericht, III, p. 316-317, în Banat, corn. Bolduri / Lugoj şi Byhan, Jahresbericht, V, p. 312. T. Papahagi, Graiul şi folclorul Maramureşului, înregistrează această variantă în Glosar, gânscă, pl. gânşte (Giuleşti), p. 111 (în text). în textele literare mai apare (ap. DA) la CANTEMIR, IST. 179 (gânscă), DONICI, 10 (gânşte) iar, cu alte sensuri, în ŢARA OLTULUI, III, p. 12 („bulz făcut din mămăligă tăiată în felii late şi subţiri": De seară mâncăm mămăligă cu gânscă) şi în IORGA S.D. VIII 42 („bucată de metal sau de lemn, găurită la mijloc, [...] în care se îmbucă şerpuiturile unui şurub": „Dooă piro[a]ie cu gânştile lor". Cuvântul, în această variantă, a avut o circulaţie reală în Moldova, Transilvania, Banat şi Maramureş, reflectând transformarea fonetică specifică a + n > în şi într-un etimon slavon.
2.4.47.0	Subst. vâslă (< sl. veslo) se întâlneşte, o singură dată, în varianta vân-slă (iun. 148724). S. Puşcariu, Disimilarea..., p. 395 crede că este vorba despre „despicarea unui s în ns“ în cuvinte de origine slavă (alt exemplu al lingvistului pentru acest fenomen este: cinste < sl. clstî).
2.4.48.0.	N a dispărut - în unele cazuri este vorba de simple omisiuni tipografice - înainte de c, c, d, g, g, p, s, ş, t: de agius (ian. 45717), arucându-i (oct. 46721), pre-ascus (nov. 11375), adâci (ian. 4178), athipat (oct. 5077), băgâdu-i (febr. 60726), blădeaţe (nov. 165715), câd (oct. 49713), comedatul (sept. 2678) dâşii (nov. 18072), să dobâdească (ian. 6719), dobâdit-au (dec. 19675), frute (ian. 17716), [î]ncugiură (nov. 105716), încugiurară (oct. 54722), au mâgâiat (nov. 180724), naitea (ian. 15721), obiciuite (nov. 181729), păscâd (dec. 2327 20), pămâtul (oct. 66713), plâsă (ian. 30729), pogorâd (ian. 43731), puţâtea (dec. 207712), răspus (nov. 149731), răspusă (nov. 166733), scoţâdu-i (ian. 4374), tâlnid (dec. 222715), pre ude (ian. 2574) (v. şi Puşchilă, Mol. 35).
2.4.49.0.	R nu a căzut înainte de ş în: subst. meşterşug (< magh. mesterseg), cuvânt frecvent întâlnit în textul VS (nov. 148725, 150730, mai 12272 etc.), formele verbale: meşterşugeaşte (ian. 671), să meşterşugească (dec. 218713), meşterşug uiş (nov. 14777), meşterşugind (nov. 12578), adj. meşterşugitâ (nov. 14772) şi meşterşuguită (dec. 196733).
343
2.4.49.1.	R a dispărut în: -l astrucaă (oct. 86715), moatea (dec. 224721), să-ntunară (iul. 1710), patriehie (mart. 31732), petre (ian. 2875, mart. 38716); acestea pot constitui erori de tipărire (?). O singură dată apare dălog (nov. 118716), cuvânt în care „un l sau r poate fi despicat în rl: dălog - dârlog“ (S. Puşcariu, Disimilarea..., p. 395).
2.4.50.0.	în locul lui t se întâlneşte p în formele verbului a (se) (în)deletnici: delepnicindu-să (febr. 88713), îndelepnicindu-să (febr. 52722), te îndilepniceaşte (mai 13772), să-ndilipniceaşte (mai 136736) şi subst. îndelepnicirea (febr. 6276). DA-ul atestă această variantă doar la Dosoftei, VS, într-o singură ocurenţă.
2.4.51.0.	Cuvântul trâmbiţă (< v. sl. trobicd) apare în VS o singură dată cu trâmbiţa (mai 136716) şi de două ori cu -t- în loc de -/-: trâmbiţă (mai 136715), trâmbiţe (nov. 105729). Această ultimă variantă „are ca etimon magh., croat. trombita (cf. şi ucr. trymbitd), care provine din it. trombetta, sp. trombeta, ff. trompette etc. Partea iniţială a cuvântului a fost modelată după trâmbiţă“ (Arvinte, ST.L.Ex., p. 15,1. 3.15.0.).
2.4.52.0	Cu t în loc de ţ este scris şi substantivul fierbinţeală „căldură mare şi dogoritoare41; „pornire, atâţare“, des întâlnit în text (nov. 113718, 13677, 183729, dec. 21077 etc.), cu varianta herbinteală (oct. 5678, apr. 74728, 77712). Acest derivat din fierbinte + suf. -eală este specific Moldovei şi Bucovinei (cf. DA), Atestările din operele literare se circumscriu acestei arii nordice: VARLAAM, C. 325, NECULCE, L. II, 360/21, CANTEMIR, HR. 347.
2.4.53.0.	T a dispărut în: băce (ian. 12723), direpce că (nov. 16172), să mă naş (oct. 53726) „naşti“, posnicească (dec. 210725), posniceşti (mai 124724), un-delemn (oct. 74720, nov. 119710, dec. 213731 etc.), undelemnari (febr. 81711) (v. şi Puşchilă, Mol. p. 32). De trei ori apare scris, separat, unt de lemn (sept. 37710, ian. 2877), untul de lemn (ian. 28714) - probabil calc.
2.4.54.0.	O singură apariţie are în textul VS substantivul gomot (iun. 157724) pentru „zgomot, larmă“. Scriban include varianta gomot în Moldova şi Serbia, dând ca etimon nsl. gomot, sârb. glomot. Variante asemănătoare sunt înregistrate în Glosar regional: gomăt (Gălăneşti, Rădăuţi) şi LEX. REG.2: gomu (Argeş). în CADE cuvântul este lucrat ca articol separat, cu răspândire în Moldova şi Bucovina şi cu atestare din „Graiul nostru“. Interesantă este prezenţa acestei variante într-un text literar din secolul al XVII-lea din Moldova, prezenţă care vine să confirme circulaţia sa în graiuri. Nu avem atestări, până în prezent, din alte texte scrise.
2.4.55.0.	Ca manieră de scriere se observă cu uşurinţă preferinţa lui Dosoftei de a păstra geminatele şi acestea fie reflectă originea cuvântului (sau trădează izvorul de inspiraţie al mitropolitului), fie relevă „rostirea specială.pe care a avut-o pe tot domeniul românesc14 (este cazul vibrantei r; v. Densusianu, HLR, II,
344
p. 80): a) c geminat: maccaveilor (nov. 10876); b) / geminat: alliluia (sept. 127
18), callicheladul (febr. 71710), calligraf (mart. 29725, apr. 69726), chellivari (dec. 21679), ellin (sept. 22719, oct. 96727, apr. 79727 etc.), ellinesc (oct. 60727), ellineaşte (dec. 221720), ellinie (nov. 179736, dec. 233723), illirici (nov. 12273), illirioni (oct. 87714), illustrie (oct. 8874, 8878), illustrius (dec. 222730), illiustrissimus (mart. 40716), sachellarie (sept. 2574, mart. 46711), silloghismuri (mart. 30718); c) m geminat: ammândoi (febr. 53723), commentarie (nov. 1767 30), grammatica (oct. 64733), îmma (febr. 7176, iun. 151720,25,27), stemmă (sept. 2/8); d) n geminat: bezaconnic (mai 127712), înnalt (dec. 243711, ian. 15710), înnalt (ian. 15718), mi-am înnălţat (nov. 158713), înnălţată (apr. 74720), înnaintea (oct. 8374, nov. 151736), înnapoi (nov. 155730, dec. 208712, 224722), s-au înnecat (nov. 15277), să mă înneace (apr. 75734), înnecă (nov. 148716), s-au înnescat (dec. 247732), înnoia (nov. 178710), înnoiaşte (apr. 7876), înnoi (ian. 7737), să să înnoiască (mart. 49718), înnoind (ian. 679), să-nnoiaşte (ian. 3673), i să-înnoiasă (ian. 10716), s-a înnoi (oct. 7377), înnoitura (nov. 101717), înnoptă (ian. 43712, nov. 14172), dar şi să înopteadze (nov. 133712), înnotam (nov. 182734), mannă (mai 11273), pannihida (oct. 39716),pustinnic (sept. 3710, 3729, 1376, dec. 187711,28), putinnicească (ian. 3676); e) p geminat: cappadoc (ian. 1072, 3372, 3974, iun. 148724, sept. 1778, nov. 100728), cappadocean (iun. 15875), ippodromiiul (sept. 3727), suppuind (iul. 374); f) r geminat: arro-maturi (mai 117710), chirirraitonilor (dec. 216714), chiverrotonilor (mart. 26725), curra (nov. 168735), currând (oct. 5579), îl întărria (mart. 27725).
2.4.56.0 Verbe iotacizate. Prezentul indicativ şi prezentul conjunctiv. Gerunziul:
„Fenomenul iotacizării verbelor, de esenţă fonetică, dar cu implicaţii în domeniul morfologiei, se referă, în general, la verbele moştenite în -eo şi -io şi la efectele elementului palatal (iot), dezvoltat în aceste grupuri, asupra consoanei precedente44 (M. Marin, Iotacizarea verbelor. Reflexe şi consecinţe în unele graiuri româneşti vorbite în medii alogene, FD, XIV, 1995, p. 23).
Formele verbale iotacizate se întâlnesc într-un număr mare de verbe de origine latină, al căror radical este în d {audio), l (salio), n {venio), r {morio pentru mo-rior) şi t (mentio pentru mentior) la indicativ prezent persoana I sg. şi care prezintă o evoluţie fonetică normală (consoana precedentă se transformă, sub influenţa lui i astfel: d + i> dz- păstrat în limba literară veche - şi în z: auz < lat. audio', l + i devine l palatal, apoi evoluează spre i: sai < lat. salio: n + i> n palatal, apoi i: lat. venio > vinu > viyu > viu; r + i> r palatal, conservat în cuvântul moriu < lat. morio; t + i> ts (/): minţ < lat. mentio). Astăzi, limba literară prezintă forme „deiotaciza-te“, deci cu radicaluLrefăcut prin_analogie cu-alte verbe {aud, var, vin, mor-,-mint). La persoana a Il-a a indicativului prezent, consoana precedentă este palatalizată
345
sub influenţa lui i (vezi < lat. vides; sai < lat. salis astăzi, sari; vii < lat. venis; minţi < lat. mentis; dar mori < lat. *moris) şi aceste forme au fost acceptate de limba literară.
Principala cauză a apariţiei formelor neiotacizate a fost necesitatea de a evita omonimia în cadrul acestor două persoane, la care s-a ajuns în unele graiuri daco-româneşti (v. Ivănescu, Probi, cap., p. 291, 293).
Formele verbale iotacizate de la conjunctiv prezent, persoanele I sg. şi a IlI-a pl. (să auz, să auză, să sai, să saie etc.) sunt evitate de limba literară actuală.
Potrivit cercetătorilor care s-au ocupat cu studiul limbii primelor texte româneşti, formele verbale iotacizate sunt aproape generale în scrierile din secolul al XVI-lea (v. Densusianu, HLR, n, p. 132, 133, 135-137, unde se pot vedea şi excepţiile), iar în documente (v. Gheţie, BD, p. 167) nu există nici „o formă cu den-tala refăcută41. Arvinte, ST.L.DT., p. 18, II.6.4.0 observă: „Verbele iotacizate, adică cele cu radicalul terminat în ţ, -dz (> z), -i (n), -ri (u) [la prezent indicativ, prezent conjunctiv şi gerunziu], sunt caracteristice pentru perioada veche a limbii române literare. Formele noi, apărute pe cale analogică, datează, în Moldova şi în Banat, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ele fiind semnalate la Miron Costin şi în Lexiconul Marsiglian... Acceptarea formelor cu -t, -d, -n, -r, în norma limbii literare a avut loc abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea“. în textele studiate (Pentateuhul din BB, din ms. 45 şi din ms. 4389), precum şi în alte texte din a doua jumătate a secolului al XVII-lea la care ne-am referit incidental, nu am întâlnit nici un exemplu de verbe cu -t, -d, -n, dar am găsit câteva cazuri cu -r, la conjunctivul prezent, pers. a IlI-a, sg, şi pl.: (să) ceară; (să) moară; (să) piară; (să) răsară“ (v. şi Ivănescu, Probi, cap., p. 283). Referindu-se la limba din documentele din secolul al XVII-lea, Gheţie, BD, p. 167, conchide: „în Moldova, forme cu dentala refăcută apar în secolul al XVII-lea, dar de o apariţie cât de cât frecventă [...] nu se poate vorbi înaintea secolului următor (ne referim la verbele cu radical în d şi t, pentru că cele cu radical în n prezintă extrem de rar forme cu dentala refăcută [...] Cele mai vechi atestări ale formelor refăcute provin din Bucovina. E foarte probabil ca inovaţia să se fi produs aici, răspândindu-se apoi treptat spre sud [...] în regiunile de peste munţi, formele refăcute pătrund în documente tot în secolul al XVII-lea; şi aici ele se semnalează cu o anumită insistenţă abia după 1700“.
în continuare vom încerca să ilustrăm situaţia acestui tip de forme verbale în limba textului VS.
a) Conjugarea a Il-a. Verbul a cădea (< lat ca do, -ere, în loc de lat. clas. ca do, -ere, cf. Arvinte, ST.L.EX., p. 21, II. 6.3.1.) are forme iotacizate apărute prin analogie; (să) cadz (nov. 118729, ian. 21735) şi să cadză (sept. 29711, dec. 189726,19272, mai 133733).
346
Verbul a mânea (< lat. maneo, -ere) are la conjunctiv forma să mâie (oct. 48727, nov. 117731); la gerunziu prezintă atât forma iotacizată mâind (dec. 236718, 246728, febr. 65734, apr. 7071), cât şi pe cea cu dentala refăcută, mânând (ian. 14712). De precizat că formele iotacizate au rezultat, în cazul verbului a mânea prin evoluţie fonetică normală.
Verbul a părea (< lat. pareo, -ere) are la conjunctiv forma să paie (nov. 1607 14, 184716, dec. 218721), care, pe lângă evoluţia fonetică firească a mai putut fi influenţată de forma verbală să saie (pentru să sară).
Verbul a putea are la persoana I singular a prezentului indicativ forma poci (< lat. *poteo): sept. 37731, oct. 46732, 6971, 95718, nov. 152720, 161723, 16277,22, dec. 23576, mart. 2718, 11/37, 46732, 49721, apr. 63734, 6472,7, 65714, 67726, 72731, mai 11575,141734).
Verbul a rămâne (< lat. remaneo) prezintă următoarele forme iotacizate: la conjunctiv prezent persoana I sg: să rămâiu (nov. 102722) şi a IlI-a sg: să rămâie (sept. 32719, nov. 182722, dec. 19279, mart. 2733, 4275), precum şi la gerunziu: rămăind (oct. 4374, 92726), rămâind (oct. 9275, nov. 103735, 174726, 177720, 181718, dec. 219718, 221735, 226714, ian. 778, febr. 7472, 72722, mart. 18/20, mai 109721), nerămâind (mart. 51719).
Verbul a şedea (< lat. sedeo) prezintă formele rezultate prin evoluţie fonetică normală (eu) şedz (nov. 16077, mart. 24/10), să şedz (nov. 16072), să şadză (oct. 53723, dec. 209711, 24678, ian. 23713, apr. 82727).
Verbul a ţinea (< lat. teneo, -ere), care era de conjugarea a Il-a, prezintă formele iotacizate, explicabile prin evoluţie fonetică normală: (eu) ţâiu (oct. 45728, nov. 133721, 13478), să ţâiu (febr. 5979), să ţâie (nov. 14278, 15573, ian. 578, 30721, febr. 54720, mart. 41724), să ţie (dec. 21275, febr. 8778), ţâind (sept. 30730, oct. 42710, 4872, 49712, 62724, 74729, 8173, 8775, nov. 112721, 118719, 155724, 15676, 17276, 177733, 179734, dec. 186713, 20872, 223726, 238714, 244721, ian. 4076, mart. 10/31, 26bi728, 26vbi77, 29720, 3578, 36720, 43714, 45**719, 60719, apr. 78723, 9676, mai 109720, 123714, iun. 152729, 161725), ţiind (nov. 184712).
Verbul a vedea (< lat. video, -ere) are la indicativ prezent persoana I sg. forma vădz (dec. 23674), iar la conjunctiv prezent I sg. forma să vădz (mart 4/19). în textul VS se întâlneşte forma cu dentala refăcută văd (dec. 246725). La conjunctiv prezent persoana a IlI-a sg. apare numai forma iotacizată să vadză (dec. 20976, febr. 5076, 50733, 5374, 77722, mart. 2734, mai 115720, iun. 158732). De precizat că dz a luat naştere prin evoluţie fonetică normală.
b) Conjugarea a IlI-a. Verbul a aprinde [< lat. appre(h)endo, -ere] are la conjunctiv prezent forma să aprindză (sept. 28720, nov. 110711, dec. 23773, mart. 49718, 51711), născută prin analogie.
347
Verbul a pune (< lat. apponere) prezintă formele iotacizate, rezultate prin analogie: să apuie (sept. 274) şi apuind (sept. 272, ian. 5719).
Verbul a ascunde (< lat. abscondo, -ere) face, prin analogie, conjunctivul prezent, persoana a III -a sg., să ascundză (sept. 9718, nov. 100714, 16576, ian. 16713, mart. 5279).
Prin evoluţie fonetică normală, verbul a arde (< lat. ardeo, -ere) prezintă, la indicativ prezent persoana I sg. forma ardzu (iun. 15076), iar la conjunctiv prezent persoana a ni-a sg., să ardză (sept. 2977, oct. 59731, nov. 129712, 166712, dec. 207727, 21671, 242722, ian. 24729, febr. 86719, mart. 30729, 4675, 48720, 51711).
Prin analogie au apărut şi formele verbului a cere (< lat. quaerere) de la indicativ prezent persoana I sg.: ceiu (mai 141735) şi de la conjunctiv prezent I sg.: să ceiu (ian. 41733, mart. 55716) şi III sg.: să ceaie (uÂe) (apr. 71712).
Verbul a crede (< lat. credo, -ere) are, la indicativ prezent I sg. forma credz (oct. 73730, nov. 141722, mart. 12/8), iar la conjunctiv prezent I sg. forma să credz (nov. 139710), III sg. să creadză (dec. 189713). Pentru explicarea acestor forme, Al. Rosetti, ILR, II, p. 131, presupune introducerea unui -i în baza latină (*credio).
De la cuprinde (< lat. compre(h)endo, -ere), conjunctivul prezent, persoana a IlI-a sg., este să cuprindză (nov. 152727, febr. 67719).
Verbul a deşchide (< lat. discludere) prezintă la conjunctiv forma să deşchidză (oct. 9872, mart. 3/4, mai 131735, 146713), iar verbul a închide (< lat. includo, -ere), forma să închidză (mart. 10/33).
De la a întinde (< lat. intendo, -ere), conjunctivul prezent este să-ntindză (oct. 59731).
De la verbul a pierde (< lat. perdo, -ere), se întâlneşte forma iotacizată de conjunctiv să piardză (nov. 101714, 125712, 14079, dec. 207712, 243721, mai 119725, 11975, iun. 151732). într-o singură atestare apare forma iotacizată să prindză (nov. 11178) a verbului a prinde (< lat. pre(h)endo, pre(he)ndere).
Probabil că prin analogie cu formele verbului a pune (v. mai jos) s-a născut forma verbală de gerunziu pripuind (sept. 9733) a verbului a prepune (< lat. prae-ponere).
De la verbul a pune (< lat. ponere), consemnăm: puiu (nov. 13479), să puiu (sept. 30726) (< lat. pono, „dar modificat pe cale analogică11, Arvinte, ST.L.FAC., p. 77, II. 6.3.0.; Rosetti, ILR, I, p. 131, presupune existenţa unei forme lat. * porno)] să puie (nov. 15976, dec. 207726, 24175, 244720, ian. 2277, febr. 53715, 8675, apr. 72718); puind (sept. 14725, oct. 39729, 49725, 58726, 81724, 93713, 97733, 12677, 133733, 153710, 180721,24, dec. 187715, 194736, 211727, ian. 22718, 35732, febr. 59723, mart. 2574, 36733, 52722, apr. 70733, 102715, mai 109714,112728,13678, iun. 147724, iul. 2729, 3732 etc.).
348
De la verbul a purcede (< lat. procede, -ere), conjunctivul este să purceadză (nov. 15072, ian. 14720, febr. 72716).
Verbul a răspunde (< lat. respondeo, -ere) are forma iotacizată de indicativ prezent persoana I sg. răspundzu (oct. 8375) şi cea de conjunctiv să răspundză (nov. 166725).
De la verbul a râde (< lat. rideo, -ere), conjunctivul este să râdză (mart. 517
12).
Verbul a scoate (< lat. pop. excotio, -ere) are conjunctivul să scoaţă (oct. 44719, 59718, nov. 141711, 157718,184731, dec. 18879, 219734, ian. 671, febr. 52717, 77725, 87712, mart. 7/24, 19/28, 38715, mai 105732).
Verbul a spune (< lat. expono, -ere) are, la conjunctiv prezent, persoana I sg., formele: să spui (oct. 45727, 6971), să spuiu (oct. 77711, nov. 162710, 172712, dec. 212722, mart. 54720) şi, la conjunctiv prezent, persoana a IlI-a sg., forma să spuie (sept. 15724, 36721, oct. 45720, 69732, nov. 133724, 139715, 149732, 150736, dec. 18978, 196714, 203717, 24076, 243714, mart. 30726, 5473, apr. 68710, 84724). La gerunziu se întâlneşte numai forma iotacizată spuind (oct. 4376, 52719, 74729, nov. 12571, 146715, dec. 18775, 202730, ian. 14731, febr. 5178, mart. 5/11,20/13, iun. 14977, iul 4722 etc.).
Gerunziul verbului a supune (< lat. supponere) este supuind (nov. 139715, dec. 226728, mai 10879, iul. 374).
O dată apare în textul VS forma de conjunctiv a verbului a tinde, să tindză (dec. 21574).
De la verbul a trimite (< lat. tramittere), formele iotacizate, care au rezultat pe cale analogică, sunt: (eu) îţ trimifu (nov. 156723), să trimiţu (iun. 15973), să tri-miţă (oct. 4574, nov. 118728, 155730, 168734, dec. 238728, iun. 150733, 1587 24,31).
Tot pe cale analogică au apărut formele iotacizate ale verbului a vinde (< lat. vendere): să vândz (mart. 55712), să văndzu (mart. 54729) şi să vândză (dec. 196713, ian. 13734).
c)	Conjugarea a IV-a. Prin evoluţie fonetică normală apar, de la verbul a auzi (< lat. auddire), formele iotacizate de conjunctiv prezent, persoana I sg. să audz (nov. 150723,16778), să audzu (mai 117723).
Verbul a despărţi (< lat. *dispartire) are la conjunctiv prezent formele să (să) desparţă (nov. 126726, apr. 84714, iun. 161724) şi să (să) desparţe (mart. 11/4, 37718, 44730, apr. 7176, 81721, mai 106725, 13476, iun. 148717), iar verbul coradical a împărţi (< lat. impartio, -îre), formele să împarţu (iun. 157730), să (să) împarţe (nov. 182736, febr. 86716, mart. 5/1), să înparţă (nov. 10179).
De la verbul a pieri (< lat. pereo, -îre) apar, prin evoluţie fonetică normală, formele iotacizate: (eu) pieiu (nov. 169714), pentru indicativ prezent I sg., să piei
349
(nov. 169731, mai 116724) pentru conjunctiv prezent, persoana a Il-a sg., să piiae (niÂi) (sept. 1779, oct. 41735, nov. 154714,35, 168726, dec. 18672, 233720, 243719, ian. 2177, febr. 66727, mart. 11/26, apr. 91712, mai 114713, 146716). în textul VS este prezentă forma de gerunziu perind (dec. 211718, apr. 100713).
De la verbul a sări (< lat. satire) apare forma de conjunctiv prezent, persoana a Dl-a sg. să sae (oct. 87725).
De la verbul a veni (< lat. venio, -îre) rezultă, prin evoluţie fonetică normală, formele iotacizate: (eu) viu (dec. 23874), (eu) viiu (mai 132736), (eu) să viu (dec. 194712, 238728), (eu) să viiu (mart. 2720), (el) să vie (sept. 24723, oct. 52717, nov. 11675, 145731, febr. 84720, mart. 13/25, 25724, 5574, apr. 72726), viind (oct. 45714, 88724, 92727, nov. 10074, 118712, 149733, dec. 222716). în textul VS este prezentă şi forma nouă de gerunziu, venind (sept. 27733, nov. 11875, dec. 190719, 24077, mart. 34718, 45vbi728,56711, apr. 92728, mai 116714).
Verbul a muri (< lat. moriri) prezintă la persoana I, conjunctiv prezent, numai forma cu -r- menţinut să moriu (oct. 83729, nov. 102710, 10979, 142733, 1497 23, dec. 244730, mart. 2976, 46730, 54722, apr. 76710, iun. 155715). Forma cu r dur este consemnată numai pentru indicativ prezent, persoana a IlI-a pl.: mor (ian. 4672) şi pentru conjunctiv prezent, persoana a IlI-a sg.: să moară (sept. 35730, nov. 10479, 16875). Prezenţa formei moriu în textul VS se explică prin evitarea omonimiei cu forma verbală (eu) moiu (a muia < moale < lat. mollis, -e).
Din materialul prezentat mai sus se observă că în textul studiat verbele care au astăzi t, d, n, r (cu excepţia formelor mânând, perind, văd, venind) au forme iotacizate. Prin urmare, Dosoftei urmează norma limbii literare vechi, în care formele verbale iotacizate erau aproape generale.
350
IV.	Lexicul
1.1.0.	Elemente de origine latină
1.1.1.	A prep. (< lat. ad) 1. Indică/exprimă un raport local: a) în, pe. Crucea Dlolmnlullui a umăr rădicând, mai 10877-8; b) (Din)spre. Strana cea din a direapta. sept. 12732. Mergea... spre a direapta parte. apr. 63724; c) La, în. Şe-dzând a vamă. nov. 12972. Răbdând vitejeaşte a izgnanii amară, mai 111723.
2.	(Indică un raport temporal) De la, de când. După opt dzâle a Svlâlnta Sa din Ficioară Naştere, ian. 1721-22.
3.	(Indică un raport final) a) (Complementul e utilizat metonimic) l-au dus a ierbi la munte şi i-au ucis. oct. 70711. Mearsă în pădure a leamne. (cf. DA, 26/2); b) Ca, drept (dovadă). Stâlpul... stă şi până astădz a minune, apr. 96717.
4.	a) (Urmat de pron. invar, ce, în construcţii interogative, are valoare de loc. conj. cauzală) De ce, pentru ce. A ce... te fură gânduri... pentru mine? sept. 11717. A ce mă iai în goană? id. 22723. A ce-l ascultaţ? id. 30730. A ce nu te veseleşti? oct. 4871. A ce şed osăbiţ? id. 4876. A ce le scrieţ voi aceastea? id. 69714. A ce nu te pleci? nov. 104720. A ce iubeşti deşertăciunea? id. 125717. A ce-m grăieşti aşea dârză? nov. 142716. A ce eşti bătrân fără de ruşine? id. 146731. A ce stai tot înrăutăţât? id. 149724. A ce plângi de viaţa aceştii lumi? dec. 192726. A ce nu mănânci? id. 20578. îl întrebară: „A ce taci?u mart. 25729. A ce-m dedeş atâta scârbă? id. 43733. A ce gândeşti la mintea... să fiu nălucire? apr. 64732. A ce giudeci tu pre păstoriul fiindu-ţ tu oaie? A ce apuci fariseiaşte giudeţul lui Dlulmnlăldzău? id. 73730. A ce feceş aşea? mai 13272. A ce ne le-nim, a ce nu ne nevoim să...? id. 13779. A ce minţiţ? iun. 155724; b) (Introduce o propoziţie indirectă, cu nuanţă de scop) La (ce). Să ia sama a ce lucru iaste mai de poruncă, dec. 19672. c) (Introduce o propoziţie cauzală) Pentru că, deoarece. Au învis pre un slujitoriu... ce să necasă în mare, a ce i să foarte rugară, sept. 29734. Plângând a ce rămasără săraci de... id. 32732. Fericit eşti... a ce mult te-ai ostenit, dec. 208726.
5.	(Formează, împreună cu substantivele precedate de numerale sau de adjective pronominale nehotărâte sau împreună cu pronumele nehotărât, construcţii cu valoare de genitiv, desemnând apartenenţa, posesia) l-au tăiat capul lui şi a trei prunci, sept. 5/2. Isţealitori s-au arătat a toate boale. id. 34723. Patriarşii tus-cinci a toată lumea. oct. 6171. Pentru-ndereptarea a mulţ păgâni, id. 8576. Făp-toriul şi înşirăt&riul a toată săzdania. dec. 19272. Obărşiile a toată îmvăţătura. id. 19376. Cu giudeţul sorţului a tot poporul, id. 204726. La 70 de ai a toată viaţa
351
sa. id. 207715. Păstoriu a multe cuvântăreaţe oi. ian. 1078. Şi fu a mulf săraci maică. apr. 82725. Din afară a toată gâlceava fiind, mai 108711. Fiică a creştini buni. mai 135735.
6.	(Urmat de substantive, formează construcţii cu valoare de dativ) Deade pâne aflămândz. sept. 18730. Fu a mulţ depolzuire. oct. 44720. închinându-vă... a spurcături. nov. 163718. Să-nchina a păpuşi, id. 163728. Ţânea calea a bărbaţ şi a femei. ian. 25722. Să vă spodobască a cereasca sa împărăţâie. mart. 5/35. Deade pre tustreale a trei boiari să le dea strânsoare. apr. 71721. A mulţ fu sol de spăsenie, id. 8773. Să slujască... a stăpâni păgâni, mai 106722. Să-nchină a idoli nesâmţât. id. 115732. Mă închin a Dlulmnlăldzău fără moarte, id. 116729. Spunea... a mulţ necredzute. id. 11976.
7.	(Intră în construcţia unui complement circumstanţial de mod sau cu valoare sociativă) Cu; după. Logodită fiind a bărbat, dec. 215723-24.
8.	(Intră în componenţa/construcţia unui complement circumstanţial de cauză) Să ciudiră a minune mare. sept. 21728 (aici poate avea şi sens de modal comparativ, „ca de“)- Ieşiră toţ din besearică a minune, nov. 118720.
9. (Urmat de prep. de, în povestire, are sensul prepoziţiei despre, introducând un complement circumstanţial de relaţie) A de strânsul svli/ntei pulberii... mai 11272.
10.	(Introduce un atribut) Mai luat-ai slulfllelt a om să i-l duci? sept. 30728. Apărătură a tot răul. mart. 60730 (în ultimul exemplu are sensul prep. de, loc. faţă de, în faţa).
1.1.2.	ABÂTE, vb. III. (lat. abbattere) 1. I n t r a n z. (Deseori urmat de prep. de) A părăsi o anume direcţie pentru a relua o acţiune diferită de cea stabilită iniţial; a se îndepărta de la direcţia dinainte stabilită, de la ţelul iniţial, cu scopul de a întreprinde o altă acţiune; a se strădui, a-şi da silinţa, „er gibt sich Muhe“, cf. Lacea, Untersuchung. Şi abătându-să curăbiarii la un scruntari de mare cu vadt îngropară, ieşind la pământy svlilntlelle ei moştii. sept. 2072. Abătu de-ş gătă mormântul de-ngropăciune. id. 2577-8. Abătu femeaia de căotă şi află capul. oct. 68726. Abătu şi feace o svlâlntă besearică. id. 68736. Oblicind eplilsclolplull, abătu de botedză pre toţ oglaşenicii. dec. 242723. Când fu demineaţă, abătu de-i adusă o piiale de capră. ian. 18721. ♦ P. e x t. T r a n z. (Despre forţe ale naturii) A schimba direcţia unui obiect (aflat în mişcare) Moştii... le-au abătut apa la o râpă. mart. 27719. ♦ A părăsi un mod de a gândi, de a supravieţui, înlocuindu-1 cu o altă conduită, mod de a gândi etc. Ş-au abătutu-ş tot gândul şi voia spre spo-riul bunătăţâlor. nov. 120720.
2.	R e f 1. A se opri undeva (sau la cineva), părăsind drumul iniţial. Să luă după dânsul până s-au abătut la... nov. 13373.
352
3.	R e f 1. A se îndepărta (puţin), a păşi într-o parte. Unul din bătăuş, fiindu-i milă de svlâlnta luliani, anume Stratonic, să abătu na stânga şi credzu în Dlolm-nlull Hlristols. mart. 18/16.
1.1.3.	ABLA, ABILA adv. (< lat. ad-vix) 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. Aşea fiind bolnav. Şi abiia l-am înduplecat de-au slobodzât să-ş margă pre-acasă ascultătorii ce era strânşi pregiur dânsul, de-i asculta îmvăţătura. nov. 172714. Iară apoi abiia mi-am adus aminte de răutăţâle meale ceale multe. dec. 189712. Le era ruşine să-i spuie în faţă. Abiia siliţ şi cu stideală îi spusără. id. 196715. Descoperindu-i slfâlntlull obraz, străluciia ca îngerul. Atâta cât abiia putea de-l vedea. mart. 43718. 0 (întărit de locuţiunile cu nevoie, cu mult greu) Abia cu mult greu am scris şi această... carte. sept. 6/15. Luându-ne pre urma ei sosâm la alte răpi şi primejdii. Şi surupându-ne, abiia cu nevoie putum de ne pogorâm la şes. oct. 79734. 0 (Amplificat prin prep. de sau cu) Şi spunea diaconul că „Atâta mergeam de reapede acesta drum, cât îm părea că zburăm de de-abiia de ne vrea agiunge pasăre “. sept. 11734. Cu de-abiia îl înduplecară în sfatul lor. Şi le dzâsă de-ifeaceră o colibifă. dec. 20974.
2.	(Cantitativ, intensiv) Foarte puţin, aproape deloc. Abiia vie o aruncară în temniţă, oct. 91735. Apoi multe ceasuri ce-l ţânură aşea spândzurat, îl pugorâră abiia viu. id. 95732. Slăbiiu de post, cât abia eram viu. mart. 54736.
3.	(Temporal) De foarte puţină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. Şi slăbind, să voera, blăstămând. Şi abiia iarăş să rădică de căută în sus. oct. 41729. Rar şi galbăn la păr. Abia mesteca cărunteaţe. ian. 17719.
1.1.4.	AC s.n. (< lat. acuş) 1. Mică ustensilă de oţel, care serveşte la cusut. Folosit şi pentru o comparaţie, pentru a atrage atenţia asupra unei situaţii etc. Dormi-rea îi era şedzând rădzâmat cu pieptul pre genunchi, şi înfigea un ac în lumânare aprinsă şi când agiungea focul lumânării la ac, cădea acul într-o medelniţă de suna, şi-l stămiia de să scula. sept. 3712. Putearea voastră ş-a dumnădzăilor voştri iaste ca unfoacel îmflat, plin de vânt, carele deaca-l vor împunge numai cu o-mpuitură de ac, el să face de nemică. nov. 14277.
2.	(Biol.) Organ de apărare şi de atac al unor animale, în formă de ghimpe sau de vârf ascuţit. Dzeace femei zdrobiră acele şearpelui. sept. 1478.
1.1.5.	ACEL, ACEA pron. dem. V. acela
1.1.6.	ACELA, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. dem. 1. Pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de vorbitor) Acei de mainte de dar, prorocii, sept. 6/24. 0 Loc. adj. Ca aceaia = puternic; însemnat; extraordinar. Feace aşea moarte ca aceaia. dec. 201725. A vă-nchina la dlulmnlăldzăi ca aceaia. febr. 55711. lîli duc la moarte ca aceaia. id. 6074. Loc. adv. Drept aceaia = prin urmare; deci. S-au gândit ficioara că-i spune de om pemintean. Drept aceaia să schimbă în faţă şi la inemă. nov. 16273. Drept aceaia dimonii... îl îngroziia. febr. 88715. I-au datu-i... să poată face preaslăvite minuni. Drept
353
aceaia au plecat şifemeaia sa pre Aniia. mart. 19/9. Drept aceaia însuş v-au arătat acmu cum să vă îndireptaţi. id. 31714. Dintr-aceaia = din acea cauză; datorită; drept urmare. Era din fire isteţ şi ascuţăt la minte şi dintr-aceaia să feace foarte învăţat, dec. 204721. Intr-aceaia = în timp ce. Şi-ntr-aceaia ce cugeta, adică soseaşte... călare svlâlntlull m/ucinic. nov. 11775. într-aceaia ce aşteptam eu aceale trei luni postindu-mă, audzâiu că vrea să stea la-ntrebare Petră. id. 15172. Pentr-aceaia = dintr-un anumit motiv, dintr-o anumită cauză; din cauza (a ceva), ca urmare (a ceva). Pentr-aceaia fu bătuţi preste... obraz. id. 92717. Şi pentr-aceaia s-au şi botedzat. dec. 188716. Pentr-aceaia fu certat, mart. 35710.
2.	Adj. dem. Aceale durori. sept. 35710. Unul de-acei... îngeri luminaţ îl luă de mână. oct. 65711.
3.	Art. dem. Acea mai zăbavnică mâcenie a ştiinţii luptară, sept. 6/20.
4.	(Cu valoare de adj. dem. de identitate) într-aceaia hire ca şi dintâiu. oct. 95/2. într-aceaia dzî a doi părinţ... vădzură ce li-au arătat Dlulmnlăldzău. mart. 36722.
1.1.7.	ACEST(A), ACEÂSTA, aceşti, aceste, pron. dem., adj. dem. (< lat. *ecce-istu, ecce-ista) 1. Pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) N-am aflat nice dânăoară comoară. Ce acestea mi-s de la părinţ. oct 7772. Acestuia i-i moşiia Ţ/a/rigradul. dec 220728. Cu agiutorul acestuia, feace ş-altă mănăstire, febr. 7476. 0 L o c. a d j. Ca acesta = intens; extraordinar; mult; frumos etc. Cuvinte grăind ca aceastea. oct. 40721. Şi di-ţ putea şi voi suferi ca aceastea, rămâneţ aicea. id. 83735. Ce miros ca acesta? nov. 140718. Loc. a d v. Fără (de-)aceasta = în plus, pe lângă. Oare iaste ş-altă lume, ş-altă viaţă fără de-această trecătoare? nov. 149725. Mai păţând ş-altele fără aceastea, îi tăiară capul. ian. 4718. După aceasta = apoi. Fu prinsă... şi mult muncită... După aceasta, scoasă din temniţă, sept. 3577. Feace ş-altă mănăstire... După aceastea ş-alte mănăstiri feace. febr. 7477. Loc. c o n j. Cu totul cu aceasta = totuşi. Cu totul cu aceasta nu era mai pre jos cu bunătăţile, dec. 201710.
2.	Adj. dem. (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape în spaţiu sau timp de vorbitor) Uşea aceştii peştere. oct. 82710. De unde s-au luat... pre-aceaste locuri? id. 82729. Păzătoriu aceştii cetăţ. id. 88730.
3.	Adj. (în legătură cu substantive care arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acţiune) Care este în curs, curent; prezent (sau dintr-un viitor apropiat). într-aceasta lună, 31. oct. 86717. Aceştiia dzâle prăznuim sărbătoare. dec. 204727.^
1.1.8.	ACI adv. de timp (< lat. eccum-hic) în construcţia de-aci = apoi; din acel moment (înainte, încolo) Fură urgisiţ de Mihail chesariul... De-aci în Acrită. febr. 53725.
354
1.1.9.	ACIIA adv. (< lat. eccum hicce) 1. Adv. de loc (Indică locul apropiat de subiectul vorbitor) Pre Varuh să-l las aciia. nov. 105715.
2.	(în legătură cu prep. de are sens temporal) De aciia (nainte) = a) de aici înainte, de aici încolo. Atunce de-aciia fu nevădzut bătrânul, nov. 139733. Şi de-aciia înnainte să feace nedespărţât de la îmvăţătoriul. id. 17873. S-au spodo-bit a lua şi daruri dlulmnlăldzăeşti. Că de-aciia nainte nu mai mânca bucate tari. dec. 189732. Şi născu de-aciia nainte destul, trei feţ şi trei feate. id. 206716. Păcatul au învincit. De-aciia n-au mai avut nevoie, cum şi sângur spunea, mart. 34722. De-aciia de-atunce, feaceră multe minuni, apr. 103726. b) după aceea; apoi; „nachher“ (cf. Lacea, Untersuchung) întâi pre porunca împăratului tăiară pre svlâlntlull Vasile, de-aciia cuconii. sept. 671. Deci să mâncăm întâi de-aciia voi spune şi de păcatele meale. oct. 82722. O băutură pre talpe cu vine. De-aciia spândzurară de deagetele mânulor. id. 95716. Petrecând săhăstreaşte mulf ai la pustie. De-aciia venind la Ţ/a/rigrad, feace multe minuni, dec. 203729. c) ca urmare a acestui fapt; din această cauză (va suporta cineva o pedeapsă, un blestem etc. sau va avea loc un eveniment nefast) Ierusalimul s-au pângărit în pustieciu-nea jrătvelor idoleşti. Şi de-aciia va veni sfârşitul a toată dihaniia. sept. 21475.
1.1.10.	ACICEA adv. de loc (< lat. eccum hicce; atestat de N.A. Ursu şi în PsV, Lit. \ lipseşte din atestările lui C. Lacea) Aici. (Deseori precedat de prep. de) De-acicea sânt. oct. 7774. 20 de mile de-acicea. id. 8174. Să arătă ş-acicea. nov. 177733. Să dusă de pre-acicea la sălaşele ceriului, febr. 77711. Ce-ţ cauţpre-aci-ceal mart. 24/3. Fuiu acicea în mare strâmtoare, apr. 75730. N-au întrat altul nime acicea. id. 7571. Stăi acicea neclătit, mai 125730.
1.1.11.	ACII adv. (< lat. eccum-hic; neatestat de Lacea, Untersuchung) 1. adv. de loc. Aici. Dzâsă să şadză acii. sept. 32720. Acii om şedea astădz. mart. 54713. (Construit cu prep. de) Rădicaţî-l de de-acii. oct. 47711. Să mă duc de-acii. nov. 15273. (Construit cu prep. până) Până acii iaste epistoliia fericitului Climent. nov.156729.
2. Adv. de timp (Construit cu prep. până) Până acii = până aici. Ervan până acii tot tăcea-nspăimat. dec. 230718. Dintr-acela ceas şi până acii. febr. 57733. (Construit cu prep. de) De acii (nainte) = a) de aici, de atunci înainte. De-acii nainte ca Pavel şi Vamava sau ca Petră şi Ioan, Ravula cu ai săi era băgat în samă. febr. 74734. b) Apoi, după aceea. De-acii podobiră năsilia cu multă vărsare de lumină, nov. 3172. întâi îi bătu, făcându-le rane destule... De-acii purtându-i încungiurând oraşele, ian. 3271. întâi acasă, de-acii şi în nărod să le aducă jrătve. febr. 61720. întâi spândzurat îl strujiră. De-acii, în cuptor de foc băgat..., s-au săvârşit, febr. 1V/9. Pasă întăL.de te-mpacă, şi de-acii vino de-ţ închină darul tău. mart. 47711.
355
1.1.12.	ACLO adv. de loc (< lat. *eccum-illoc, cf. DA; „provine din acolo, cu sincopa lui -o-. Forma aceasta apare în Banat“, Gheţie, BD, p. 174, cf. Weigand,
B.	p. 312) V. pentru definiţie acolo. Şi locurile svlilnte cutrierând şi acid puţânel petrecând, să-ntoarsă la moşie. oct. 65727 (v. şi Ivănescu, Probi, cap., p. 341).
1.1.13.	ACMU adv. Este un cuvânt mult discutat în studiile de specialitate. G. Ivănescu, în Probi, cap., p. 341, analizează ambele variante, acum şi acmu, în-cadrându-le unor teritorii lingvistice bine precizate. Autorul explică deosebirea de formă între cele două variante prin „deosebirea de accentuare a cuvintelor: eccum modo a dat acmu, iar eccum modo, acum''. Astfel, „graiul literar moldovenesc din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, având acmu, se deosebea de graiul din Moldova de Sud... Acmu ne duce spre Moldova de Nord şi spre regiunea rotaci-zantă. O altă confirmare, deci, a ipotezei că graiul literar moldovenesc este la origine graiul maramureşean sau al Moldovei de Nord, şi că deci este graiul aristocraţiei moldovene din primele secole ale principatului*1.1. Gheţie, BD, p. 174-175, atestă, în documentele secolului al XVI-lea adv. acmu „în graiurile de tip nordic**, în Moldova fiind „extrem de frecvent folosit în texte** şi după 1600, „până la începutul secolului al XIX-lea“ (v. şi Arvinte, ST.L.FAC., p. 81, II.7.8.0). Părerea generală este că acest cuvânt provine din lat. *eccu[m\ - mo[do] (cf. Arvinte, ST.L.NM., p. 14, H.7.3.O.). Interesant este că la Dosoftei, în VS, se întâlneşte numai această variantă, ce caracterizează arealul lingvistic nordic. Lacea îl menţionează numai în glosar, fără a da atestări, definindu-1 prin ,jetzt“. Numărul mare de ocurenţe al cuvântului ilustrează o paletă semantică la fel de bogată:
în prezent, în momentul de faţă; în contemporaneitate. Viiaţa şi petreacerea sv[i]nţilor acmu tipărite, sept. 12. Nu trebuesc acmu, că nu-i vreame. oct. 49726. I-au robit pre toţ cum vedem acmu, în dzâlele noastre, id. 84715. Acmu sânt în Ţara Muntenească svlilntlelle lui moştii. nov. 137732. Acmu asupra besearicii iaste mai mare holcă. ian. 37720. 0 (în limbajul liturgic, în sintagma Acmu şi-n pururea şi-n veaci (de veaci) Căruia-i slava acmu şi pururea şi-n veaci. mai 126713. Acmu şi pururea şi-n veacii de veaci. Amen. iun. 149733. 0 (Purtând accentul în frază) Acmu vedem adevărat cuvântul ce-au dzâs D/u/mn/ă/dzău. nov. 105731. Dar acmu ce-i aceasta? id. 118726. îl cuprinsă în braţe şi-l sărută dzâ-când: ,Acmu te ştiu că-m eşti cumnat adeverit. Şi mai ales acmu să spunem de sv/â/ntlull Ioan. dec. 193714. 0 (în opoziţie expresă cu trecutul sau cu viitorul) Petrecând în Efes acmu mai apoi ce s-au vârtejit 27 de ai. Şi mai denainte 9 ai. sept. 32715. Precum acolo năroadele în besearică cu milă ai acoperit, cu al Tău... omofor, aşea ş-acmu pre noi, păcătoşii, şerbii Tăi, acopere-ne cu acopere-mântul milii Tale. oct. 40734. Acmu s-au făcut luminată şi slăvită, ceia ce era întâi ponegrită şi necinstită, id. 16372. ♦ De puţin timp; nu de multă vreme. Eu...
356
acmu am venit. nov. 11379. Acmu sosî... şi-i foarte trudit, apr. 74714-15. ♦ Pe loc; imediat. Acea mână ce mă lovi... herile să o împarţă sălbatice, acmu. oct. 4874. Acmu să ne iuşuredz, şi-ţ vom sluji. mart. 59716. 0 (Cu valoare de trecut în povestire; prezentul narativ). Acesta... săbor al şeaptelef ce s-au făcut în Nicheiay unde s-au făcut şi întâi. Acmu s-au strâns în dzâlele lui Constantin şi Irinay maică-sa. oct. 60732. Şi acmu vrea să-l arunce într-apă pre cucon. Şi-ndată trimisă stareţul de-l opri. mai 13674. 0 (Precedat de prepoziţii, cu sensul determinat de acestea) Până acmu = până în momentul de faţă. Să căotăm ce păţâră aceştea. Carii până acmu era cu noiy lumină, nov. 112731. Creade-mă... că până acmu eram întunecaţ şi nepricepuţy de ne-nchinam idolilor, id. 140724. 7ane acest meş-terşug de tăiat piatră din tinireaţe până acmu. mart. 54726. De acmu (nainte) = de aici, din acest moment înainte. Iacă-ţporuncesc... de-acmu nainte aicea să nu mai lăcuieşti. sept. 29720. De-acmu nainte săfiţ robi în rod de rodul vostru, nov. 148735. De-acmuy de-m vei sluji cu direptul şi cu priinţăy nice moartea cea hireşe nu-ţ va birui. dec. 236727. Mi-i voia de-acmu să mă fac şi euy depreună cu dânsul, oştean. id. 89735. 0 (Cu valoare de atribut adverbial). într-acest de-acmu veac. sept. 4/24. Au minunat şi pre-acei de-atunce şi pre aceşti de-acmu cu minunata lui răbdare, nov. 17172. 0 (Echivalent cu o propoziţie atributivă). Fiiul mieu dulce, Fiiule de-acmu Tatălui ceresc, iacă-ţ iaste gata într-agiutoriu Dlolm-n/u/l Dumnădzău. mart. 27727. Mai acmu = cu puţin înainte; mai adineauri; de curând. Le-ai pus în patu-ţ mai acmu. sept. 1574. Unde-i părintele ce-au întrat mai acmu? oct. 56720. Şi mai acmu ce m-am spodobit dorului, nov. 16779. 0 (In construcţii imperative, sugerând momentul din care poate începe o acţiune care până atunci părea imposibil de realizat, nu se putea finaliza din anumite cauze/ motive, sau, o acţiune care începe după îndeplinirea altei acţiuni, anterioare). Scoală, Anaily... şi acmu ia-mblă de-ţ vedz locul. oct. 8279. Pasă de-acmu! dec. 244723. Acmu te-ntoarcey nemică grijind pentr-aceasta. febr. 75723. Du-te acmu la mănăstire-ţy cu agiutoriul lui Dlulmnlăldzău. apr. 66725. Acmu te du sănătos, id. 66726. Mâncaţ acmu, fraţâlory cât vă trebue. mai 116717. 0 (Precedând verbe dicendi). în cele ce urmează; în continuare; mai departe. Ereasa aceasta, carea vom să povestim acmu, iaste că adaog armeanii... sept. 27734.
1.1.14.	ACOÂCE adv. (< lat. eccu/m/ - hocce, cf. TDRG) (Construit cu prep. într-) încoace. Eu sânt Rafaily ce ţ-am îndereptat calea într-acoace. oct. 8379.
1.1.15.	ACOLEÂ adv. (în DA cuvântul are etimonul necunoscut. Etimologia propusă în TDRG este preluată de o serie de lingvişti, precum: A. Philippide, Al. Rosetti, Ciorănescu, V. Arvinte. Probabil din lat. ecculml-lilllic sau -lilllăc, cu precizarea că „acest adverb este propriu dialectului nordic, moldovenesc44, Arvinte, ST.L.FAC., p. 81, 11.7,1.2.) (Indică un loc apropiat de vorbitor, având o valoare intermediară între aici şi acolo) Pe aici, prin apropiere, nu departe de aici.
357
4 bărbaţ sta acolea. oct.80716. Făcându-ş acolea sv/i/ntele rugi. dec. 22371. Unul de ceia ce dvoriia acolea, strigă grăind... ian. 2473. 3femei ce prăviia acolea. febr. 63725. Era acolea o capişte, idolniţa lui Zeves. mai 126712. O (Construit cu prep.) De-acolea = indică locul - punct de plecare - de unde începe o deplasare sau o acţiune. Aflând o piatră, să sui pre dânsă de stătu... Şi păşind pu-ţântel de-acolea în laturi, dzâsă... sept. 5725. Sosând la Ierusalim, de-acolea mearsă la Antiohiia. ian. 1075. Arătându-i cu aceaste vdenii calea ce vrea să facă de-acolea. apr. 9478. De pre-acolea = de acolo; dintr-un anume ţinut (aparţinând unui anume ţinut, unei ţări etc.). Nu-ţ agiunge... c-ai întrat pre-ascuns... în ţara jidovască,... de-ai amăgit pre cei prostaci de pre-acolea? nov. 124732. Acel boiarin de pre-acolea. ian. 32734. Toţ lăcuitorii de pre-acolea. febr. 7473. Din-tr-acolea = a) a se deplasa dintr-o anumită direcţie spre alta. Dorind să-l vadză la faţă, trecu de cea parte. Iară Hlristo/s şi-ntorcea şi dintr-acolea iarăş feţişoara. nov. 16272; drept urmare, dintr-aceea... Dintr-acolea fu şi răsâpa sărbătorilor şi nedeaelor ellineşti. id. 18079. Pre-acolea, indică un loc precis, cunoscut vorbitorilor; în nemijlocită apropiere; prin acele locuri (folosit mai ales în povestire). într-acela ceas trecu pre-acolea şi Pelaghiia. oct. 51730. Sosâm la râpă mare şi adâncă, unde nice urmă de om era, nice fire de om îmblasă pre-acolea. id. 79730. Ficiorii argintariului, de răhnă căce-l cinstiia toţ pre-acolea pre svlâlntul, îl măguliră de-l dusără... departe, dec. 22872. Intr-acolea, indică deplasarea spre un anumit loc. „Unde mergi, părinte?“ Iară Andronic îi dzâsă: „La locurile sv/ilnte. “ Ea dzâsă: „Eu încă mărg într-acolea. “ oct. 56715. In DA este înregistrată doar o unică atestare din VS, pentru construcţia cu prep. într-.
1.1.16.	ACOLO adv. (< lat. ecculml - lillloc; accentul dinamic este întotdeauna pe ultima silabă) de depărtare. în acel loc (relativ) îndepărtat (de cel care vorbeşte); în alt loc. Mearse la Iracliia Thrachiei. Şi zăbăvind acolo puţân,... cutrie-ra prin oraşe şi sate ce era pre-aproape. nov. 18277. Şi gonind din peşteră fiară ce era într-însă, lăcui acolo hrănit de îngerul, ian. 23724. 0 (Precedat de prep., cu sensul determinat de acestea) Pre-acolo = prin acel(e) loc(uri). Şi-l îngropară aproape de stâlpul unui stălpnic. Şi-mpuţând locul pre acolo, de nevoie, s-au pu-gorât stălpnicul ş-au mutat acel trup mai afund. oct. 65732. Şi izgonind duhurile necurate ce lăcuia acolo,... cât de-aciia îmbla pre-acolo fără nevoaie cine şi-i era voia. nov. 18079. De (pre-)acolo = din locul acela. I-au venitu-i ş-acolo poruncă să cuminece cu patriarhul Antonie sau să să ducă şi de-acolo. oct. 6374. Şi cu frică mare trecum de acel iazer de osândă. Şi de-acolo în câteva dzâle sosâm unde era 2 munţ nalţ. id. 79726. Şi, sculându-să de pre-acolo, schimbă multe cetăţ şi oraşe. nov. 17677. Dintr-acolo = (ca rezultat al unui proces încheiat de mult) din aceasta; datorită... Eu, din tinireaţe, petrecând multă vreame cu mimoni şi cu aghirţ, dintr-acolo îm făceam agonesita. dec. 189711.
358
1.1.17.	ACOPERI vb. IV. [< lat. acco(o)perire] T r a n z. 1. A pune (sau a întinde, fixând) ceva peste un obiect sau peste o fiinţă (pentru a-1 ascunde, a-1 proteja etc.). Având un ţăran un cucon aşea cu duh spurcat, l-au pus într-o coşniţă mică şi l-au acoperit cu buruiane şi l-au pusu-l la uşea svlâlntlullui. oct. 42731. Sv/ilnţia Sa acopere ceriul cu nuoril apr. 66717.
2.	A apăra, a proteja. Or putea da ştire... de ferinţa ce i-au apărat Dlulmnlăldzău şi i-au acoperit. nov. 106725. Stătu svlâlntlull Mina sănătos. Cu ochi şi cu limbă... Şi încă vădzu... eparhul şi 2 îngeri acoperind şi umbrindpre-giur capul sv/â/nt/u/lui Mina. dec. 207718. îngerii slujesc. Şi cei cu ochii mulţ, heruvimi, pre svlâlntlull prestol trupul D/o/mnului Hlristo/s acoperind, mart. 46722. Să ne acopere şi pre noi... supt aripile darului Său, de toate primejdile. apr. 77730.
3.	(Atribut al divinităţii) Acţiunea de a proteja un lucru sau o fiinţă, facându-1 de nerecunoscut în ochii celorlalţi. Dlulmnlăldzău au acoperit, de n-au mai priceput că-i hiică-sa. sept. 2776.
4.	A îngropa. Nu fî s-a naşte cuconul până nu fi-i acoperi bărbatul cu ţăma. oct. 93710. Leul apucă cu brâncile denainte de săpă, cât să acopere trupul sv/i/ntei. apr. 67729.
5.	A ascunde, depăşind prin intensitate luminoasă un corp care emană lumină. Carea svlâlntă Cruce, cu strălucoarea ei, au acoperit radzele soarelui. Şi curcubău pregiur cruce, ca o cunună, mai 11176.
6.	A ascunde ceva (de cineva); a tăinui. Şi luând boala în prilej, să făcea că nu-i sufăr la bucate, şi cu aceaia-ş acoperiia postul, dec. 223719. In DA acest cuvânt nu are atestări din operele lui Dosoftei.
1.1.18.	ACRU adj. (< lat. acrus) (Despre miros) Care este înţepător, fetid; (despre aer, atmosferă etc.) cu miros greu. Deci mulţ sv/i/nţ să fac şi la rus. Şi până astădz să fac, c-am vădzut pre arhimandritul Inochentie în Pecersca de pa-tro luni murit. Aşea era de curat, nemică acru sau greu ceva. Ca neşte moştii trupul lui. iun. 162711. Nu este înregistrată nici o atestare în DA, pentru acest cuvânt, din scrierile lui Dosoftei.
1.1.19.	ACU adv. Etimologia acestui cuvânt a fost îndelung discutată. în DEX apare ca variantă a lui acum; la fel: TDRG şi Şăineanu, DU. în DA se întâlneşte altă soluţie: „Admiţând că sensul lui acu era «aici» şi că din adverbul local al apropierii s-a dezvoltat un adverb temporal al prezentului, se poate admite un *eccu-huc, cf. lat. adhuc «până aici» şi «până acum»“. Ciorănescu, în DER, spune că „representa el lat. *eccum huc“. I. Gheţie, BD, p. 174-175, crede că ambele soluţii ar putea fi reale: ,Acu ar putea proveni din acum, prin căderea lui -m, sau dintr-un lat. *eccu-huc“. La Dosoftei 1-amintâlnit doar o singură dată, într-o formulă „standard44, specifică limbajului bisericesc. Să te slăvască cu-mpreună
359
nenceputul Tău Părinte şi-mpreună văcuitoriul Tău Dlulh, acu şi pururea şi-n veacii de veaci. Amin. nov. 17073 - atestare pentru acest cuvânt nu există în DA din scrierile lui Dosoftei. în urma studierii materialului din atlasele lingvistice româneşti, I. Gheţie stabileşte răspândirea teritorială a cuvântului, „pe alocuri“ în sudul Crişanei, Banat, sudul Transilvaniei, Muntenia, sudul Moldovei şi Dobro-gea, fapt care întăreşte - după opinia autorului - supoziţia că „acu provine din acum şi nu din *eccu-huc“ (op. cit. p. 174). In documentele din secolele al XVI-lea - al XVH-lea, I. Gheţie are atestări pentru acest cuvânt numai din sudul Moldovei. Faptul că acu apare într-un text specific ariei nordice, cum este cel al VS este un lucru interesant, dar nu ni se pare chiar neobişnuit, deoarece cuvântul este atestat într-o formulă de cult religios, cu o mare circulaţie în limba scrierilor din acea perioadă. Dacă nu este intervenţia unui tipograf, este posibil să fie o „scăpare44 a cărturarului care, deşi scrie general acmu, cu siguranţă cunoştea şi această variantă „moldovenească nordică44.
1.1.20.	ADAOGE vb. III. (< lat. *adaugere) 1. T r a n z. A spune sau a scrie ceva în completare faţă de ce este spus sau scris anterior (totodată şi cu valoare absolută; neputând fi contrazis sau completat). Ereasa aceasta, carea vom să povestim acmu, iaste că adaog armeanii... sept. 27734. Deaca-i învăţă şi scrisără ce-au trebuit, au adaos ş-aceasta. nov. 106729. Dară cum să să poată apropiia patimă de dlulmnlăldzăire? Pentr-aceaia rău grăiesc armeanii de adaog patimă Celui fără de moarte, nov. 12074. 0 P. e x t. (Despre construcţii) A mări, a completa, a lărgi (prin ridicarea unor noi dependinţe). Adaosă mănăstirea, că nu-ncă-pea de mulţ de câţ veni... în veastea minunelor lui Evfimian. oct. 9374.
2.	T r a n z. şi i n t r a n z. (urmat de prep. în) A creşte (în), a spori (în), a înmulţi, a acumula. Acesta petrecând acolo 38 de ai, tot sporind nainte, ca un novonacealnic când ar hi, tot mergea adăogând nevoinţa. nov. 14374. Deaca să feace mare tot, adăogând în bunătăţ mai cu multul, şi cercând împăraţâi Vasilie Machedon să afle ficioară cu bunătăţ şi frumoasă, o aflară... şi o împreunară cu Leont,fiiul lor. dec. 223711.
3.	Refl. (activ) A creşte. Mâncăm de ne săturăm de dânsă. Şi ni s-au schimbat faţa şi vârtutea ni s-au adaos. oct. 80736.
4.	Refl. p a s. A se dărui (cuiva) ceva, în completare. Asupra duhurilor necurate dobândiputeare şi i s-au adaos lui încă şi... dar. ian. 1876.
5.	T r a n z. S p e c. („Scriitorii vechi bisericeşti fac adeseori abuz de acest cuvânt, întrebuinţându-1, după modelul textelor ebraice, şi acolo unde un adverb ca „mult44, „tare44, „mai44 ar fi mai potrivit44, DA; nu se dă o definiţie propriu-zisă, ci se face o echivalare semantică: „îi mai dădură cu un lemn în cap44) A lovi. L-au oborât gios. Şi trăgând de moarte, îl adaosără cu un lemn în cap, de-l umorâră. oct. 78713.
360
1.1.21.	ADĂPÂ vb. I. Tran z. 1. (< lat adaquare) A da de băut (cuiva) apă, pentru a-i potoli setea. Lovindu-i seate, scoasă apă cu ruga din loc săcy de-i adă-pă. nov. 135734.
2. A da de băut (cuiva) un lichid sau o materie în stare lichidă, cu scopul de a-1 ucide. îi băgară în vârteaje şi cu plumb topit îi adăpară. sept. 34730. Şi-l adă-pară cu otravă cumplită, nov. 11977. Cufiiare... -I adăpară. ian. 3978.
1.1.22.	ADĂPOST s.n. [< lat. ad appos(i)tum sau ad depos(i)tum] Ocrotire. Te scoală şi pasă noaptea, că-i văzduhul adăpost, iar dzua nu vei putea de herbin-teala soarelui, apr. 77711-12.
1.1.23.	ADECĂ interj., adv. (TDRG propune etimonul latin adeo quod, id est quod etc., iar Ciorănescu, DER, lat. adaeque) 1. Interj. Iată, uite (că...). Şedzu supt umbra unui copaci... şi adecă, cu tocmala lui Dlulmnlăldzău, soseaşte şi fe-meaia lui. oct. 5678. Ne rugăm lui Dlulmnlăldzău să ne scoafă de acea râpă. Şi adecă o ciută veni... id. 79732. Şi-ngăduind puţântel, adecă miros de mir foarte minunată să feace în peşteră şi ne veniia la nări. id. 81710. Să gătară să-l îngroape. Şi adecă glas din ceriu dzâsă... nov. 10773.
2.	(Cu sensul expr. adv. când acolo = de fapt, în realitate) Trezându-săf preutul să gândiia c-au visat. Şi adecă, mearele în poală! sept. 14725.
3.	Adv. Şi anume, cu alte cuvinte, va să zică. Grăi lui: „Vino după mine!“, adecă lui Petră. sept. 32716. Precum să veade la poematele lor, adecă tvoreniile, canoane şi stihire... dec. 19377. Să dusără preste toată ţara romeilor, adecă a creştinilor pravoslavnici, id. 202728.
1.1.24.	ADEVĂR s.n., adj., adv. (< lat ad de verum) 1. S.n. Ceea ce este real, de netăgăduit; ceea ce corespunde realităţii. Acealea ce să feaceră au fost din farmeci, iar nu dintr-adevăr. nov. 103724. Eu m-am rugat lui Dlulmnlăldzău să nu moriu până n-oi face casa mea besearică... şi să strigu adevărul credinţii. id. 142734.
2.	Adj. Indiscutabil, neîndoielnic, real. Cu adevărat că-i tare şi puteamic şi Dlulmnlăldzău adevăr acesta ce-l mărturiseaşte şi-l strigă Filip. nov. 127713. Mărturisiră... pre Dlolmnlull H/ristols că-i Dlulmnlăldzău adevăr, febr. 74731. Dlulmnlăldzăul tău iaste adevăr şi dirept. mart. 13/2.
3.	Adv. Cu adevărat, într-adevăr. Veniia adevăr fericitul Macarie. oct. 81713. Adevăr fericiţ sânteţ voi şi nărociţ. nov. 166734. Ferice de tine, Arsenie, şi adevăr ferice, mai 11374. Callinichi, adevăr bună biruitoare, id. 118730. 0 Loc. adv. Cu adevăr = cu adevărat; corespunzător realităţii, în realitate, de fapt. Viaţă cu adevăr îngerească, oct. 65718. Era ucinicul Celuia cu adevăr, nov. 182723. Aceasta feace pre sflâlntlull să să afunde slulfllelteaşte. Şi cu adevăr că aceasta au fost despre vrăjmaşul începătură, să să afunde în chip ca acesta, dec. 18975. O călugăriţă, Melanthiia, ce să tâlcuiaşte Negriia, neagră femeaie, neagră cu
361
adevăr la slulfllelt... au îndrăgitpre Evghenie. id. 23571. Cu adevăr credz. mart. 12/26. Cu de-adevăr(ul) = într-adevăr, cu adevărat, în totalitate. Să mărturisi creştin cu de-adevăr, sept. 19713. Oare iaste cu de-adevăr aşea? nov. 16275. Sv/i/nţia Sa avea a veni cu de-adevărul. id. 178713.
4.	Adv. Amin; aşa să fie! întru slava lui Dlulmnlăldzău, adevăr, sept. 15713. Poftim Mării[i] Tale sănătate. Şi pace cu viaţă nărocită să petreci Măria Ta întru cinstit şi prealuminat scaunul Mării Tale. Adevăr, id. 3/10. Cătră Sv/i/nţia Ta cu frică şi cu credinţă, lafolosânfa rodului creştinesc. Adevăr, oct. 4072.
1.1.25.	ADINC s.n. (< lat. aduncus) V. adânc2. fUntr-adincul nopţâi mearsă Sratoclei cu Maximilla... la uşea temniţii. nov. 183719.
1.1.26.	ADINS adv. (< lat. ipsum) (Numai în locuţiuni) Cu de-adins = a) mai ales; în chip stăruitor; în mod special. După ce mărturisiră svli/nţii Petră şi Pavel, cerca cu de-adins pre ucinicii. febr. 8472; b) tare; mult, cu stăruinţă, insistent. Sv/ilnţia Sa cu de-adins să roagă, nepărăsând, pentru rodul omenesc, oct. 4077. întrebaiu de un neguţătoriu cu de-adins. apr. 74730; c) cu atenţie; în mod special; în serios. Nevinovat eşti, precum să veade, şi cu năpaste te-am osândit, că nu mi-am luat sama cu de-adins. dec. 195724. la-te aminte cu de-adins, să nu faci nice dânâoarăfără voia mea. Că aceasta-i temelia vieţii călugăreşti, id. 195711;
d)	cu adevărat, într-adevăr. O-ntrebă cum o chiamă pre dânsă şi pre cuconii ei. Şi deacă spusă numiley s-au încredzut cu de-adins. nov. 152716; e) cu orice chip, în mod obligatoriu. Vor cu de-adins să-l preuţască. dec. 190730; f) cu grijă; cum se face; cum trebuie. Deci, îngropând pre Ieremiia cu de-adins, curund... răpăosă şi svlilnţia sa. sept. 34710. Svlilntlelle lui moştii strângându-le cu de-adins neşte rudenii a sv/i/nţii[i\ sale,... le astrucară cum să cade. ian 2714. Foarte cu de-adins = a) foarte atent; cu stăruinţă; insistent. Pusă... să prăvască, să vadză foarte cu de-adins. sept. 1274-5. Oglindiiam foarte cu de-adins la masă. oct. 4777. Au luat sama foarte cu de-adins steaoa. dec. 243720; b) serios, fără glumă; cu siguranţă, neîndoielnic, (imediat). Opreaşte cela ce va-ntra întâi în nontru şi te-nchină de la mine şi-i dă de la mine ceastă scrisoare pecetluită, şi de la dânsul îţ vei înderepta foarte cu de-adins greşala. sept. 11720; c) foarte bine; cu mare (toată) seriozitate^). învăţând bine... scriptură şi cunoscându-o foarte cu de-adins pănă la vârv de sâmcea... să dusă de la moşie-ş, la schit. febr. 89725. Cu de-adinsul = a) insistent; mult; cu toată silinţa. Şi sosând la vad, descălecă din corabie şi oglindiia pre mare şi pre margini, nedejdiuind să-ş zărească sluga plutit, lepădat de mare, să-l îngroape. Şi să trudi cercând cu de-adinsul. nov. 11874; b) cu stăruinţă; cu atenţie deosebită. Astătură naintea boiarinului legat. Pre carii cu de-adinsul bo-iarinul luându-le samă, deacă-i audzî că mărturisesc pre... H/risto/s Dlulmnlăldzău săngur adevărat..., să porni cu mare urgie de mânie. ian. 42734; c) cu atenţie; în mod serios. Ce cu ispiteala ni-i lesne să-l cunoaştem de ce samă la
362
cuvânt şi la minte s-au făcut, de pre a lui ostenite canoane şi tropare şi alalte scrisori cu de-adinsul deaca le vom ceti. ian 1579. O griji cu de-adinsul cu ierbi şi cu leacuri defealiuri, şi să potoliră durorile. iun. 155732; d) în mod special; cu scrupulozitate. învăţă să o păzască cu de-adinsul, doară s-a pocăi în vrun chip. mart. 49712; e) sincer, din toată inima. Mulţ... s-au pocăit în taină cu de-adinsul şi noi păcatele lor am vădzut. apr. 73711. 0 (Construit cu dativul) A fi (cuiva) cu (tot) de-adinsul = cu toată seriozitatea (a lua ceva în serios). Ieşi de să-mbrăcă cu cămeaşe albă, anume că-l glumeaşte. Lui fu cu de-adinsuly şi să feace creştin adevărat. nov. 103716. El râdea, gândind că-i şagă, iară-mpăratul îi fu cu tot de-adinsul. id. 148732. Foarte cu de-adinsul = cu toată silinţa; în mod serios; asiduu; conştiincios. Gătaţî-vă foarte cu de-adinsul să vă luptaţ. nov. 164724. Ferind foarte cu de-adinsul pravoslaviia. dec. 191718. Feaceră rugă foarte cu de-adinsul. apr. 96730 (poate că aici are şi conotaţia de „din toată inima, cu dăruire66).
1.1.27.	ADANCj-Ă1, adânci, şi adânce, adj. (< lat. aduncus sau adancus, cf. Arvinte, ST.L.LV., p. 16, IV. 1.1.1.) 1. (Despre cavităţi sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanţă (relativ) mare de marginea de sus, de suprafaţă; adâncit, afund, adâncat, adâncos. Adânca Râpă. 337traducere pe marginea foii a numelui unei mănăstiri. Groapă adâncă id. 3877, 45728, dec. 213731, mai 10975. O râpă... adâncă până la Tartar, oct. 4675. Dâlboană adâncă şi mare. id. 79735. 0 E x p r. A fi (sau a sosi ori a se afla) în (sau la) bătrâneaţe adânci (sau adânce) = a trăi până la o vârstă înaintată. Să domneşti... până la adânci bătrâ-neaţele Măriii Tale. sept. 7/16, dec. 210714-15, ian. 39724-25, 4178. în bătrâneaţe adânce, sept. 34723, 35715, oct. 58710, ian. 19730. febr. 52733 etc.
2. Care se află sau se întinde departe (în interior sau pe linie orizontală). Să apropie la peştera orecăruia, întrând într-adânca parte a pustiei, ian. 1479-10. Să dusă la pustie adâncă, ian. 19730. ♦ F i g. Care este puternic, profund; care este intens. Pâcle adânce, dec. 2227. Să adormi şi cu adânc somn pre străjeari ce mă păzăsc. mart. 49720.
1.1.28.	ADÂNC2, adâncuri s.n. (< lat. aduncus) I. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); fund, străfund. Marea... să turbură şi să îmflă dintr-adân-cul fundului, ian. 37714. învăţă să bage pre svlilnţii într-adâncul temniţii. febr. 8071. I-au aruncat într-adâncul mării. apr. 71720. Să mai iasă dintr-acel adânc întunecat, mai 119736. (In context figurat) Socotiia în ce chip va putea să adune cu năvodul său atâta mulţâme ce era afundată într-adânc de luciul înşelăciunii. nov. 17973. 0 E x p r. Din adânc sau dintr-adâncul inemii (sau al sufletului) = din tot sufletul; foarte mult; foarte tare. Plânsuri dintr-adâncul inemii. nov. 1107 31. Jidovul suspina di-adănc pentru pagubă, id. 118720. Vărsa lacrămi, suspinând dintr-adâncul sufletului, cornii. 43v/33. 4 Prăpastie, abis. Îl ponorără în râpă de sus într-adânc. febr. 83726.
363
2. Loc ascuns, aşezat departe (de lume); la depărtare mare (spre interior, pe orizontală); în fund, în (spre) interior. Am mărs într-adâncul pustiei, nov. 102720. Sosând la adâncul pustiei, întră în peşteră, ian. 16724. Mergea la adâncul pustiei, mart. 3971-2.
II.	F i g. 1. Temei, sens, esenţă; profunzime. Tropare cu de tot adâncul, oct. 6476. Cu adâncul înţălepciunii cerca dereptatea ce să afla într-adâncul slfilntei scripturi, nov. 17775-6.
2. Greutate, dificultate; suferinţă, chin. Fălcile trase în nontru de adâncul postului, ian. 44724.
3 E x p r. (A sosi) la adânc de bătrâneaţe = (a ajunge) la o vârstă foarte înaintată. La adânc de bătrâneaţe sosând. ian. 15714 (este o posibilă creaţie a lui Dosoftei, prin analogie cu „bătrâneaţe adânce“).
1.1.29.	ADÂNS adv. V. a d i n s. Cu de-adânsul = în mod clar, limpede; cu adevărat, într-adevăr; în mod vădit, cert. Cu de-adânsul am cunoscut c-a întreace cu înţălepciunea şipre... Platon. nov. 164728.
1.1.30.	ADORMf vb. IV. (< lat. addormire) 1. T r a n z. şi i n t r a n z. A trece sau a duce pe cineva în stare de somn: a) a face să doarmă. Nu să mai dodeia acea de şeapte ori în dzî laudă şi slavoslovie lui D/u/mn/ă/dzăuf nice au adormit răpaos fără de lacrămif durându-o inema pentru săraci, dec. 223723; b) a începe să doarmă. Avimeleh... adormi pre coşciugul cu smochinele, de dormi 70 de ai. nov. 105733. Ioan adormi, dec. 194726. ♦ A nu lăsa în pace; a nu lăsa să se odihnească în linişte. Acolo cu amar vor osândi. Şi viermii nu vă vor adormi şi focul nu vă s-a mai stânge, carii faceţ strămbătăţ. mart. 6278-9.
2.	Intranz. A muri, a deceda. Adormiră şi ei> şi ea. sept. 7726. Adormi marele Vasilie. nov. 14778. Adormi şi cătră Dlolmnlull purceasă. ian. 9711. 0 (Urmat de construcţia întru Domnul) Adormiră întru Dlolmnlull. ian. 3571, dec. 191713, id. 203710. 0 E x p r. A adormi somnul cel de răpaos = a muri. Adormi somnul cel de răpaos. ian. 9731.
3.	T r a n z. F i g. A alina, a potoli; a amorţi. Scriind cătră Victor... dzâce aşea cu aceastea graiuri: „ Că am adormit în Asiia stihiia cea mare, carea va să scoale la dzua cea de-apoi...i( sept. 3272. Alalte patime... le adormiia. ian. 11713.
1.1.31.	ADUCE vb. III. T r a n z. şi r e f 1. (< lat. adducere) 1. T r a n z. (Complementul indică obiecte) A lua cu sine (un lucru) şi a veni (cu el) undeva sau la cineva (pentru a-1 preda). Puteţ să-mi aducef apă şi unt de lemn să mă botedz. sept. 37710. îl trimisără poruncind să să-ntoarcă să le aducă răspunsul. nov. 10771. 0 (La imperativ) Pasă la viia lui Agrippa... şi ado smochine pentru bolnavii poporului, nov. 105720. Adu lui Dlulmnlăldzău sudorile tale cu rugi şi cu lacrămi. dec. 195714. Ado-mi pâine să gustu. mart. 5576. Ado... gătate
364
bunuri. apr. 101728. 0 Loc. v b. (r e f 1.) A se aduce la voroavă (cu...) = a intra în vorbă (cu cineva); a începe o discuţie. Aducându-să la voroavă cu slfilnţii îngeri, apr. 7977. (t r a n z.) A aduce la cap (sau la capăt) = a isprăvi, a termina, a încheia, a duce la bun sfârşit. Adusă la capăt alergătura slfilntei ev/an/ghelii. nov. 18478. Care plăzuituri şi nainte veşti aducându-le la cap şi arătându-le cu lucrul Dlulmnlăldzău... dec. 204733. A aduce moarte = a omorî. Apucând un fuşte, îl înfipsă în coasta s/fâ/ntului de-i adusă moarte, ian. 8713. ♦ S p e c. A etala, a desfăşura, a expune (în faţa ochilor cuiva). într-acea mare strălucire, în carea era slulflleltul încungiurat, ca într-o radză de soare toată lumea naintea ochilor lui era adusă. mart. 36712.
2.	T r a n z. (Complementul indică persoane) A conduce, a însoţi (până la cineva sau până într-un anumit loc). Aducând pre... Dada să-l arunce în foc..., focul căminului să premeni. sept. 35734. îngerul Dlolmnlullui rădicând, i-au adus în muntele Gheval. dec. 224730. 0 Loc. v b. (r e f 1.) A se aduce jertfă = a se jertfi, a se sacrifica. Au adusu-ş pre sine jirtvă... lui Dlulmnlăldzău. mart. 58721. 0 (Construit cu prep.) Pre mulţ adusă cătră H/risto/s. sept. 1972. Au adus şi pre împărăteasă la credinţă, nov. 19730. Fu adus la H/risto/s prin sânge, de s-au obărşit vitejască luptă, mai 129711.
3.	T r a n z. A cita; a demonstra, a susţine o idee prin citarea unei opere sau a unor pasaje dintr-o carte (sau autor). Naintea lui adusără multe căvinte... din... scriptură, mart. 26714-15. Apucându-să acela în tot chipul să-l poată domoli, aducându-i voroave şi dzâcând că... mai 137721. 0 Loc. v b. A aduce la mijloc = a pune în discuţie; a cita (în sprijinul unei afirmaţii sau pentru a demonstra ceva). Dintru care oraşe voi aduce la mijloc unul, lăsând cealealalte pre sama cui le ştiu. nov. 176730-31. Aducând la mijloc una din prorociile slfâlnltlullui, ca dintr-un capăt de ţăsătură vom arăta iubitorilor de agonesâtă toată ţăsătura. dec. 210721.
4.	Loc. v b. T r a n z. şi refl. A(-şi) aduce aminte = a(-şi) aminti. Aducându-ş aminte de străluminarea măririi tătâne-său, i să feace milă. nov. 10272. Dară astădz ţ-ai adus aminte de Ieremiia, de-l întrebi? id. 106724. Prăz-nuim sărbătoare. Carea ne aduce aminte plazurile şi făgăduinţele ce s-au dat prin îngerul... dec. 204728. (La imperativ) Ado sau (ţ-)ad aminte ori (ţ-)ado la minte = aminteşte-ţi! Şi-ţ ad aminte... şi de apostolii, ian. 39723. Ţ-ado la minte aceas-tea amâdoă. Şi pentru osânda păcătoşilor să suspini şi să plângi, apr. 101732. Ţ-ad aminte, giudeţule, şi fă direaptă giudecată. mai 138720. (Construit cu dativul) Pentru noi ad aminte la Dlulmnlăldzău. ian. 39718.
5.	T r a n z. A face pe cineva să gândească limpede; a lumina (pe cineva) la minte. Este posibil să fie şi 1 ox.. v b. Numai Dlulmnlăldzău Uau adus a minte a dzâce aşea, de frica argintului, oct. 87732.
365
1.1.32.	ADUNA vb. I. (< lat. adunare) 1. Tranz.A aduce din toate părţile, a concentra. Până când nu veţ mai sătura adunând şi grămădind foc în capetele voastre, lacomilor? mai 145710. (La imperativ) Şedzând în chelie, adună-ţ mintea! „concentrează-te“, apr. 101712.
2. Refl. (Urmat de prep. cu, subliniază ideea de uniune, de aliere) A se întâlni; a veni în contact; a se întovărăşi; a se alătura (cuiva). „Cuvânt vechi, cu sens diferit de cel din limba literară actuală64; „a se întâlni, a se împreuna66,Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 221. Adunându-să amândoi şi privitind. oct. 43730. Acolo să adună cu frate-său. nov. 179727. S-au adunat... cu un călugăr şi mearsă la mănăstirea neadormiţilor. ian. 14727. S-au adunat cu marele, iubitul ucinic, Ioan. id. 25711. Adunându-să cu ispravnicul... mart. 25721.
1.1.33.	AFÂRĂ adv. (< lat. adforas) 1. Dincolo de limitele unui spaţiu închis sau apropiat; în exterior. Ca un zidiu de adamant de o-ncongiură, pentr-aceaia ieşiţ dintr-însă mainte, până nu-ncungiură haldeii. nov. 105715. Ieşind afară poruncă să să oprească credinţa în H/risto/s. apr. 8176. 0 Loc. adj. (Despre concepte) De-afară = exterioară; străină (care nu ţine de cultura poporului respectiv). Am învăţat toată dăscăliia de-afară a ellinilor, am învăţat şi a noastră theologhie. dec. 19273. Scriptura a dlulmnlăldzăiasca înţălepciune şi cea de-afară până în sâmcea au îmvăţat. febr. 53716-17. Loc. prep. Den (din) afară = în exterior; prin exterior. L-au închis în cămară-ş, puind răteadzul den afară. oct. 97734. Au bătut în păreate din nontru, de-au cunoscut den afară locul unde or sparge, nov. 159716. Vădzu zmăul la prag, deasupra, şi pre diaconul den afarăy tremurând de frică. dec. 209721. Idolii...-s den afară de aur şi de-arginty de scripăscy iar din nontru-s plini de necurăţâie. mai 113733. Den afară de = afară de, dincolo de. Le astrucară den afară de cetatea Hersonului. sept. 23735. Au rămas den afară de besearică. dec. 24278. Fu scoasă den afară de poarta mănăstirii, febr. 6672. Caută den afară de uşea peşterii, mart. 26vbl727. Nu să cade a mânea den afară de mănăstire, id. 36733. Ascundzându-să den afară de oraş. id. 38714-15. Afară de = în afară; în exterior(ul). Ieşiră împăratul Theodosie şi cu patriarhul, cu tot clirosuly cu tot năroduly cu mare litiey afară de Ţ/a/rigrady la câmp, de frica cutremurului. sept. 27730. Lepădându-i trupul afară de oraşy câinilor, oct. 6777. Ră-maş afară de foc. dec. 242731. Loc. v b. A da afară (la lume) = a răspândi; a face cunoscut. Preuţându-să... şi dând afară la lume multe cuvinte de îmvăţătură călugărească, nov. 121720-21.
2. (Cu valoare substantivală, construit cu prep. dey den/din) Loc aflat în exteriorul, dincolo de limitele altui loc luat ca punct de plecare sau ca reper, (pot fi considerate şi ca loc. pre p.). Cesta înpărţitoriu fiind şi slujitoriu strânsurii be-seariciiy vărtejindu-să de-afara locului şes, şi o pungă numai având,... nu să mai deşerta, sept. 3715. O dusără den afara cetăţâi. id. 7720. Să-i ducă din afara ce-tăţâi. nov. 141727. Să mergi den afara cetăţâi trei mile la... id. 139713.
366
1.1.34.	AFLĂ vb. I. (< lat. afflare „a sufla; a inspira64; mihi afflatur „mi se suflă66 = „aflu66, cf. Şăineanu, DU) 1. T r a n z. A prinde de veste; a lua cunoştinţă (despre ceva). Deaca afla la vrunul că mănâncă mai mult... îl făcea mâncăcios. ian. 34711.
2.	T r a n z. A descoperi (un adevăr din documente, relatări, însemnări etc.). Pre Onisifor... îl aflăm c-aufost eplilsclolp în Colofoniia. sept. 10713. Acesta... au făcut şi mlolllitlva de la pavecemiţă... Adevărat am aflat. ian. 407notă marginală. Socotind cu scrisoarea tăblii, aflară trecuţ patro sute de ai. febr. 71720.
3.	T r a n z. A găsi. Care oraş aflându-l afundat în idoli. sept. 16712. Află dânâoară în grădină un urs. id. 26727. Au pus să cearcey să-afle pre acel Urvan. nov. 14078. 0 (Urmat de abstracte) înpăratul... află vină slfâlntlullui Dimitrie şi-nvăţă... de-l giunghiară cu suliţe în coaste, oct. 8678. ♦ Intranz. A ajunge; a veni (asupra cuiva); a cuprinde (v. şi Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 178). Vedeţ, vedeţ câtă frică mă află. mai 113731. 0 Refl. Dară cum iarăş te-aflaş aicea? oct. 48733. Veniră oamenii locului. Aflându-mă goală, mă-mbrăcară. nov. 15274. 0 Refl. pas .Că morţ cugetându-să, învinsără. Şi pierduţ, să aflară. nov. 15571. Pomenirea aflatelor... moştii a s/fi/nţilor m/u/cinici de Evgheniia, carile să aflară în dzâlele lui Arcadie împărat, febr. 7973. 0 Refl. recipr. Nime nu s-au aflat în voi să aibă sămăluire să mă miluiască, mai 12373. 0 E x p r. A afla vreame (sau prilej) = a găsi un pretext, o ocazie potrivită, un moment prielnic (pentru a îndeplini ceva plănuit mai demult); (construit şi cu dativul). Aflând vreame creştinii... feaceră o... besearică. nov. 101711. Capetele ereaselor aflând prilej de treaba lor... id. 146711. Ieşind împăratul din cetate cu o treabă... şi aşea împărăteasa aflându-ş vreame dorului... id. 167722. Aflară vreame şi-l pârâră. dec. 24773. Află împărăteasa vreame de treaba sa. iun. 15571.
4.	R e f 1. A se trezi (pe neaşteptate) într-un anumit loc. Odânăoară călătorind, de truda călii au leşinat. însă feace rugă. Şi fu apucat în slavă şi numai ce să află în chilie. Care lucru era cale de 40 de mile. dec. 19077.
5.	T r a n z. (Construit cu dativul) A procura, a face rost. I-am dzâs: „ Câtă ţi-i datoriiay nevastă?“. Ea mi-au răspuns: y,Patru sute de galbeni..." Şi eu, luân-du-mi samay i-am aflatu-mi banii. dec. 189731. De unde ţ-aflai hrană pănă as-tădz? apr. 65718.
6.	T r a n z. A întâlni. Ermioni şi Evtihiia mearsără în Asiia Mică cercând să afle pre svlâlntlull loan. sept. 6732. Să mergi... la cutare locf că vei afla neşte mişei cerşind... şi să-i întrebi de la mine să-ţ spue pre eplisclolpul. nov. 139714. Aflându-l un argintari ce venisă de la Athine, l-au luat cu sine la Athina. dec. 227720. 0 Refl. Femeaia fu robită. Cuconii apucaţ de lei. Şi pre sine la grea sărăcie. De-aciia s-au aflat cu femeia-ş şi cu cuconii, cu minune de lungă poveas-te. sept. 22727.
367
7.	T r a n z. A născoci, a imagina, a inventa. Iară acela carele aflasă acesta sfat, săgetând şi el, i s-au întors săgeata şi i-au scos ochiul cel dirept. sept. 37724. Preufâlor le-aflară mai mare munci. dec. 202725.
8.	T r a n z. A avea parte (de ceva). Află multe iscuşenii de cătră eretici. mai 124730.
9.	R e f 1. A fi, a exista; p. e x t. a trăi. Acesta aflându-să încă diacon, veni la besearică... sept. 379. întreceapre aceia ce să afla în vreamea lui. febr. 80732. 0 (Urmat de determinări care atribuie calitatea) Să pomi aşea cum să află, mânios. oct. 41731. V-aflaţ fără minte. id. 5976. Noi nu ne-am aflat harnici să le păzâm. nov. 105728. Şi era aflându-să slabi cătră mărturie. nov. 134732. Nevoindu-mă să mă aflu curat în viaţă. dec. 189715. Să afla în rosturile tuturor lăudat. apr. 70726. 0 E x p r. A se vrea afla (cineva, altul) = extraordinar; care iese din comun; cum nu mai există. Slfâlntlull Carp, om de să vrea afla altul aşea isteţ la... oct. 41716.
1.1.35.	AFRICÂN s.m. (< lat. africanus) Locuitor al Africii. Eplilsclolpul africanilor, oct. 87720.
1.1.36.	AFUMĂ vb. I. T r a n z. (< lat. affumare < adfumare; cf. Rosetti, ILR, p. 161) A obliga (pe cineva) să inhaleze fum (din reziduuri) pentru a-i scurta viaţa prin sufocare; a tortura. îmvăţă de-i spândzurară cu cureale cu capetele în gios. Şi-i afumă cu fumuri iuţ de balegi, febr. 74735.
1.1.37.	AFUNDĂ vb. I. (< lat. affundare < ad + Jundum) 1. T r a n z. şi refl. A intra sau a face să intre într-un lichid; a (se) cufunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. (Această acţiune are drept consecinţă moartea prin înecare). Svli/nţii..., luptându-să cu focul şi cu apa, să afundară şi-ş deaderă slulflleltele în mâna lui Dlulmnlăldzău. sept. 35729. Nu-l lăsa să să afunde, oct. 72710. întrând în mare... s-afundă, ian. 36719. ♦ F i g. A se pierde; a dispărea; a decădea; a decădea moral. Feace... să să afunde slulfllelteaşte. dec. 18975.
2.	A (se) boteza. Porfirie întră într-apă, anume că batgiocureaşte, afundându-să, strigă: „Boteadză-să Porfirie în numele Tatălui ş-a Fiiului ş-a s/fâ/ntului Dlulh“. sept. 19710. O afundă în scăldătoarea sv/i/ntei crăstealniţe. oct. 5275.
3.	(Despre ape curgătoare) A schimba cursul; a înfunda. Păraole pornite de păgâni... le-au afundat în pre supt pământ, nov. 113713. îmbletele apelor, carile le-au stricat împăratul Ezechiia, afundându-le. mai 11476.
1.1.38.	ÂGER adj. (< lat. agilis) 1. (în comparaţie) Cu mişcări iuţi, neprăvăzu-te; sprinten, agil. Era ca un leu de ager şi sireap... şi... să feace ca un mieluşel de blând. nov. 139721.
2. Care este înverşunat, îndârjit, neînduplecat, necruţător; mânios, pornit. încă mai ager şi mai cutedzat decât ieri sânt astădz împotriva ta. oct. 95726. Audzând glasul acesta, aceşti sâmeţ şi vărtoş şi ageri asupra şerbilor lui H/ristols, cădzură gios. mart. 4578.
368
3. F i g. Care este isteţ, deştept; care are gândire vioaie, ascuţită, pătrunzătoare. Va trimite ager viclean, sept. 30716. larăş să cuprindea de agerul dimon să ardză pre apostolul nov. 129712.
1.1.39.	AGIUNA vb. I. (< lat. *adjunare) I n t r. A posti. Agiună trei dzâle nemâncat, sept. 31727.
1.1.40.	AGIUNGE vb. III. (< lat. adjungere) 1.1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. Agiunsă cătră Râm ca un străluminătoriu... De-acolo agiunsă Thivaida. sept. 21725. Ni-i voia să agiungem unde să odihneaşte ceriul, oct. 81732. 0 T r a n z. A atinge (o limită de timp), a apuca (o anumită perioadă, viitoare). Mâine te va lovi răuly să n-agiungi a veni la-ntrebare. nov. 146720.
2.	T r a n z. A prinde din urmă; a întâlni (venind din urmă, o fiinţă în mişcare). Slujitorii înpăratului o agiunsără, fugind, sept. 38724. Agiunsără un cerb şi bă-gându-l la mijloc, aruncară cufuşturile să dea în cerb dimbe părţ. nov. 11776.
3.	T r a n z. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. Zvârlind pietri asupra eiy nu o agiungea. mai 126723. ♦ I n t r. (Despre o stare sufletească) A cuprinde, a răzbi. De dorul lui Dlulmnlăldzău agiunse. oct. 44713.
4.	I n t r a n z. A se întinde până la...; a atinge. Marea să sui pănă-n ceriu de-agiungea. sept. 3724. Neamurile... cealea ce agiung la Dunăre, nov. 179718. Vădz o scară de agiunge până în ceriu. dec. 18772. ♦ S p e c. (Despre păr) a se lungi, a creşte până la... Musteaţay acoperindu-i guray pogorâia de să mesteca cu barba şi-mpreună-i agiungea până la picioare, oct. 81729. Părul îi agiungea până la picioare, febr. 63720. ♦ A reuşi să atingă un ideal. Careay făcând de-aseamenea nevoinţelor maicii sale ceii s/u/fleteşti şi agiunsă la vărvul bunătă-(âlory să dusă cătră H/risto/s. nov. 114726.
5.	Intranz. Afi destul (cuiva) ceva. Dlulmnlăldzău, frate, să te iartey că încă mult vrea mai agiunge în multă vreame. sept. 3721. Iaste om ce făcea multe minuni. Căruia agiunge numai sângur cuvântul spre vindecatul a toată boala care-i mai cumplită, nov. 183720. (Ideea este întărită prin dublarea cu un sinonim. Nu credem că, pentru secolul al XVII-lea, se poate vorbi despre tautologie, în sensul actual al cuvântului, ci de o precizare prin sinonimie, cu diferite scopuri, în special pentru a sublinia o afirmaţie, pentru a evidenţia o acţiune etc. Este un „procedeu artistic64, o „figură de stil“ specifică nu numai scrierilor lui Dosoftei, ci şi scrierilor din epocă), lî/i dzâsă: yyNu-ţ agiunge, să-ţ fie destul, o de toţ oamenii mai ticăituley c-ai intrat pre-ascuns şi cu vicleşug în Ţara Jidovască... de-ai amăgit pre ceiprostaci de pre-acolea?“ nov. 124729. 0 (La imperativ) Părintele fea-ce: yyAgiungey fiiulel Agiunge! Că Dlulmnlăldzău va purta de grijă. dec. 210732.
II.	Ref l. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. Vreamea vieţii meale s-au agiuns cu sfârşitul, ian. 9725.
369
1.1.41.	AGIUTÂ vb. I. (< lat. adjutare) 1. T r a n z. A da (cuiva) ajutor, sprijin. Fii cu noi de ne agiută cât vei putea. oct. 72729. Astădz, fiiule, stăm în cumpănă... Şi Dlulmnlăldzău ne va agiuta. nov. 146727. Vă rog să fiţ păzitori nesom-noroş şi să agiutaţ până la moarte, id. 158724. 0 E x p r. Doamne-agiută, formulă de invocare a divinităţii (folosită la începutul unei acţiuni, în vederea finalizării unei acţiuni etc.). Şi dzâsă Dlulmnlăldzău lui Dimitrie: „Agiută-mi“ şi apu-cându-să cu Lie l-au lovit într-inemă. oct. 89712. Suspinând dintr-adâncul inemii dzâce: „D/oa/mne IIsuls Hlristoasle, agiută-mit(. mart. 50711.
2.	I n t r a n z. (Construit cu dativul) A fi de folos, a servi, a sluji (cuiva). întră, înpărate, de agiută d/u/mn/ă/dzăilor tăi, că ei cădzură şi sânguri nu să pot scula. sept. 7717. Aceasta-i piatra ce-au agiutat lui Ieremie. nov. 10871. Fratele lui Vasilisc, agiutând frăţâne-său, au lovit pre slfâlntul în inemă. id. 116732. Fra-ţâi vor agiuta neputinţii tale. mart. 24/9. Agiutând... îmvăţăturilor părinţeşti, au călcat leagea, porunca împărătească, mai 111723. 0 (Construit cu prep. la, pre-giur) Premenind în aur un porumb viu, de l-au agiutat la nevoia unui lipsit, nov. 121719. Agiutând Irinarh pregiur munci... fără tăgadă strigă şi mărturisi pre Dlo/mnul H/risto/s. id. 174735. Să trimiţ oaste multă... şi-ţ voi agiuta şi eu la aceasta, dec. 19474. Mearge-voi să agiut fraţâlor la lucru. mart. 35723. 0 (Cel care foloseşte, slujeşte, serveşte omului este divinitatea) îngerii cu Svli/nţia Sa împreună sprejenind ş-agiutând altul altuia de-acei oameni să nu cadză să piiae în-tr-acea prăpaste. oct. 41735. Să facă rugă de-a valoma, să-i agiute D/u/mnădzău, să poată întoarce pre acei nebuni, nov. 151718. Aibi nedeajde, că vei avea la ine-ma ta pre H/risto/s agiutându-ţ. id. 167721. Voi ispiti de poate H/risto/s să-ţ agiute. febr. 56718. Mulţămăsc Sv/i/nţii Tale că mi-agiutaş în toate, mai 119722.
3.	R e f 1. A se tămădui, a se vindeca (a se servi de cineva). Zgărcitura mădulărilor nu să pot agiuta de la oameni, că îndereptătoriul lor iaste unul, acela ce dintru-ntâi au înşirat pre omul din lut. nov. 126726.
1.1.42.	AGIUTOR(IU), AGIUTO(A)RE, AGIUTOR(I), AGIUTORURI s.m., s.f. şi s.n. (< lat. adjutor, -is, adjutorium; v. şi Arvinte, ST.L.FAC., p. 65,
1.3.17.3.) 1. S.m. şi s.f. Persoană care sprijină, susţine, ajută pe alta într-o acţiune oarecare, secondând-o şi/sau subordonându-i-se. Ea... dobândi pre slfâlntul mare agiutoriu. oct. 68735. Fu hrănitoriu şi agiutoriu săracilor, dec. 204728. Dintru carii era comendarisie şi agiutoriul Eladie. ian. 18719. Au afurisit pre Arie şi pre agiutorii lui. mai 106712. Ca o milostivă rugătoare pentru greşif şi agiutoare, fă rugă pentru mine. mai 141724.
2.	S.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); ajutorinţă. îndrăzneaţă Epihara cătră lance, Agiutoriu având d/u/mn/ă/dzăiască pace. sept. 3374. Făcând rugă, cerşu agiutoriu din ceriu. nov. 125718. De la Dlulmnlăldzău sprejineale şi agiutoruri mai larg am însămnat în mărturiia lui, de
370
faţă fiind şi prăvind. febr. 62726. Nu mă lăsa... lipsită de-agiutoriu. mart. 4/23. O E x p r. A fi de agiutoriu (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-1 sprijini. H/risto/s i s-au ivit cu sămnul ce vădzusă în ceriu, şi-l învăţă să fie a ei închinăciune. Ca agiutoriu la război. sept. 17v/completare marginală. Ado moştii... să ne fie de-a-giutori. dec. 228711. Cărţâle, câte au făcut, de mare agiutoriu sânt credinţei creştineşti, iun. 147722. A fi (cuiva) într-agiutoriu sau a striga, a lua, a avea în-tr-agiutor(iu) (pe cineva) = a fi de folos (cuiva) într-un moment dificil; a sprijini. S-au întors la Cappadochiia, având pre sfântul într-agiutoriu. oct. 68733. Oamenii, strigând pre sfântul într-agiutoriu, mântui şi cetatea de pradă. id. 87729. Să-m fie dumnădzăii într-agiutoriu, să nu mi să tâmple scrăbe. nov. 153734-35. Tindzându-le mâna într-agiutori. dec. 223725. Purceasă cu oaste, având cu sine şi alţ doi voevodz într-agiutoriu. ian. 46718. M-au mânat să-ţ fiu într-agiutoriu, să-ţ plinesc toate pre voie. mai 116715. Luând pre Dlulmnlăldzău într-agiutoriu, să poată întreace pre unul şi pre altul, biruindu-i cu binele, oct. 41726. Cu agiu-toriul (cuiva, în s p e c. al) lui Dumnădzău = cu sprijinul, cu/sub îndrumarea divinităţii (respectiv al unei persoane care are o funcţie importantă). Păzând Avime-leh cu agiutoriu lui Dlulmnlăldzău scoasă întreg, nevătămat pre Ieremiia din groapă, nov. 104717. Cu agiutoriul împăratului Zinon... feace besearică în mijlocul muntelui, febr. 74731. Feace cu agiutoriul lui Dlulmnlăldzău atitea vitejeşti lucruri, iun. 156731. 0 (In sintagma agiutori-spori) Sosi la acea limbă necurată, carea o lucră şi o direasă şi o tocmi cu toată nevoinţa, având agiutori-spori şi de la Du/mn/ă/dzău datul şie dar. nov. 185716.
1.1.43.	AICEA adv. (în DEX dat ca variantă la aici < lat. ad hicce; în Arvinte, ST.L.FAC., p. 81, II.7.1.1.: „aicea < ici < lat. hicce; a- şi -a s-au adăugat mai târ-ziu“) In acest loc (în apropierea vorbitorului). Stăi aicea, nu treace mai înainte. sept. 1174. Am sosât aicea. oct. 82719. laste... aicea vraciul boalei. nov. 125734. Porunceaşte... să vie aicea, denaintea nărodului. mart. 13/25. Mi să aprindea inema să beu, că aicea n-aveam măcară apă să beam. apr. 65734. Mă lăsaţ aicea să moriu de durori. iun. 155715. 0 P. e x t. (în opoziţie cu acolo) Lumea pământeană, imediată, în opoziţie cu cea cerească, divină. Ticăloşii ellini rabdă şi aicea nevoi, şi după moarte iarăş. nov. 15278. Numai puţânel aicea te-a durea trupul în treacăt, şi acolo te vei odohni bine. id. 167722. Aicea nu ne tălnim să vorovim, iară acolo nime nu-i să ne oprească atunce unii cu alalţ să ne petreacem. ian.
38726.
1.1.44.	AIUREA adv. (< lat. aliubi + re + -a, cf. DEX) în alt loc, în altă parte; undeva (neprecizat), altundeva; la întâmplare, fără a avea o ţintă precisă. Să veade cum să înghite apa în piatră şi treace de izbucneaşte aiurea, sept. 8731. Să mă mut aiurea, într-altă parte. oct. 8371. Carele drum nu-l putem pre-aiurea treace pre nicăiuri. id. 96715. Simon... fugi aiurea, neputând sta cu Petră. nov. 151730.
371
Astădz mânea într-un locy mâine aiurea, ian. 32718. „Spune-mi loculu... „în mijlocul tărgoviştii oraşului. Aiurea nu voi“. id. 40734.
1.1.45.	ALÂLT pron. şi adj. neh. (< lat. pop. îllu + alterum, cf. TDRG, Cioră-nescu, DER, Ivănescu, ILR, p. 150, Arvinte, ST.L.EX., p. 20, IL4.6.1.) 1. Pron. Celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte. Departe unul de-alalt. sept. 3776. Cei mai mari era de un cot, alalţ şi mai scundz. id. 80726. Alalfâi îl ruga să-i dea alt canon. dec. 19679. Am întrecut pre alalţ din mănăstire, id. 202731. Luând... o părticeai, opriră alaltă. ian. 33715. Alaltele a lui slăvite i le scrie pre lung istoriia. mart. 3373. Şi alalte(le) = şi celelalte. Dzâcând: „Aghios, aghios, Chirios Sa-vaoth“ şi alalte. nov. 144713. Retorica, filosofiia, gheometriia şi alaltele. id. 164714.
2.	Adj. Celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte. A/aZ/ svlilnţ şease. oct. 7376. Cm alalţ creştini, nov. 14172. Lovind... şi-ntr-alalte mădulările sv/â/ntului. id. 1757
7.	Alaltă a ta turmă. dec. 19572. Deprinsă psăltirea... şi alaltă slujbă a sv/i/ntei besearici. id. 20877. ♦ (Determinând noţiuni temporale) Care urmează. Când fu la anul alalt, au mânat oameni la Athene. nov. 151728. Am trăit cu dânşii şeapte ai. Alaltă viaţă... înfilosofie. id. 170711. Trăisă cu bărbatul ei şeapte ai şi sfăr-şindu-i-să bărbatul ei, sluji în besearica lui Dlulmnlăldzău toată alaltă viaţă a ei. febr. 5173. 0 (Urmat de tot, toate) (determinând sau nu un substantiv) împreună cu toţ alalţ svlilnţ. oct. 97729. Lăsară alalte toate. nov. 98727. Dumnădzău ce-au făcut ceriul şi pământul şi alalte toate. id. 141733. Părăsî casa... şi alalte toate. ian. 1177.
1.1.46.	ALB adj. (< lat. albuş) (Şi în comparaţie) 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui, sugerând ideea de puritate, de curăţenie, de nevinovăţie, de candoare (în general despre hainele sau obiectele de podoabă ale sfinţilor, ale îngerilor sau ale celor proaspăt botezaţi). în albe veşminte strălucind, sept. 3713. Haine albe. id. 19712, 2179. Un porumb alb ca omătul, oct. 69720. Cămeaşe albă. nov. 103715. îmbrăcate cu podoabe albe. id. 167727. Scuteceale albe. dec. 23777. 0 Săptămâna albă = prima săptămână din postul Paştilor, în care este permis să se mănânce lapte şi brânzeturi. Deaca sosî anul în săptămâna albă, au ieşit din mănăstire în dzua brândzâi. apr. 66735. 0 F i g. Luminat la faţă şi alb la slulfllelt. apr. 68716.
2.	(Despre părul oamenilor) Care este cărunt. Peri albi. oct. 81713. Alb la păr. ian. 45721. 0 (în comparaţie) Şi-i era părul alb ca omătul, oct. 81724.
3.	(în comparaţie) Care este limpede, luminos. Iar amiadzădzul, alb ca omătul. oct. 80717.^
1.1.47.	ALBIE s.f. (< lat. alvea) (La pl., apare într-o definiţie şi o comparaţie totodată, sugerând mărimea şi forma vasului) Vas lunguieţ de Ierna cioplit, folosit pentru spălat, scăldat sau pentru a păstra ceva; covată, copaie. Ostracele-s găocile
372
de ou. Şi hârburile, şi vase mari de lut ca albiile, şi scoice. sept. 4v/notă marginală.
1.1.48. ALBINĂ s.f. (< lat. alvina, cf. DA, DEX, Şăineanu, DU; *alvina, cf. Rosetti, ILR, p. 276; alveus + -ma, cf. TDRG) 1. (în comparaţie, sugerând unitatea dintre membrii unei comunităţi) Să strânsease ca albinile cu mici, cu mare, de plângea pre iubitul păstoriu. nov. 157719.
2. (In comparaţie, sugerând sensibilitatea divină la păcatele oamenilor). Precum fac albinile de fum şi porumbii de putoare, aşea şi slfâlntul înger... fuge de păcatele noastre. mai 134718.
1.1.49.	ALEGE vb. III. (< lat. allegere < eligere). T r a n z. a prefera pe cineva; a-şi fixa preferinţele asupra unei persoane; a desemna; a selecta; a distinge. Viindu-ş în fire, feace cătră creştini: „De vreame ce nime n-au fost să ne vadză, numai giurământul ne va aleage“. Şi să-mvoiră de mearsără la besearică... nov. 118713. Aleasă doi ucinici dintr-ai săi, hiind unul de-acei doi Andrei. id. 177712. Carele fu ales de Dlulmnlăldzău patriarh Ţla/rigradului. mart. 25725.
1.1.50.	ALERGA vb. I. (< lat. *allargare < largus) 1. Intranz. A merge, a se deplasa repede, cu viteză; a fugi. Alergă şi grăbi... şi răsturnă sfamicul cu jrătve cu tot gios. oct. 9774. Alergând a minune mulţâmea cetăţeanilor. nov. 12977. Acestea grăind bătrânul şi alergând, sosâră la un pârău săc. apr. 63734. ♦ Tranz. şi intranz. A fugări pe cineva; a sili (pe cineva) să gonească, să meargă repede. Cu încălţări de fier încălţat şi silit să alearge. sept. 1073. Bătân-du-i piroane în talpe, îl alergară lungă alergătură, mart. 38731.
2. T r a n z. A mâna, a goni (de la spate). Din dos au alergat... calul. sept. 25/2.
1.1.51.	ALINA vb. I. (< lat. *alienare) R e f 1. A se linişti, a se potoli. Cu milosteniile alinându-L dec. 223731. De vreame ce deaderă văduvei viia şi să alină marea... dusărăpre slfâlntlull la besearica... ian 37722.
1.1.52.	ALINTA vb. I. [< lat. *allentare (< lentus)] 1. Tranz. (complementul indică ape, valuri, fenomene ale naturii etc.) A alina, a potoli. Cu însămnătura sv/i/tei cmci marea au alintat, sept. 3732.
2. Tranz. şi refl. (Despre oameni) A (se) potoli, a (se) linişti; a (se) alina. Arsenie fugi, taci, alinteadză-te şi te spăseaşte! mai 113711. Alintând şi-ndulcind greul şi osteneala bdeniilor cu cântări şi cu peasne dulci. id. 125727.
1.1.53.	ALT, ÂLTĂ, alţi, alte. adj. [< lat. alt(e)mm] Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeaşi sau acelaşi cu fiinţa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de faţă sau care este cel obişnuit. Alţ patru. oct. 42736. Alţ treispreace. id. 94726. Să va duce... la alt oraş să să mute. nov. 151722. Omir dzâce la alt lac pentru acel mare... Zeves cum iaste mincinos. nov. 16573. Feace ş-altă mănăstire, febr. 7476. 0 Loc. a d j. De alte = diferite, felurite. Cărând
373
leamne şi de alte uscăciuni, dec. 202715. Plumb topit cu de alte înfocate. febr. 86718.
1.1.54. ÂLTUL, ALTA, alţii, altele, pron. neh. (< lat. alter) 1. Ţine locul unui nume de fiinţă sau de lucru care nu este aceeaşi sau acelaşi cu altă fiinţă sau cu alt lucru despre care s-a vorbit, care este de faţă sau care este cel obişnuit. Neşte mătalnici îl împingea şi-i da pumnif alţâi îi da palme. oct. 68735. Botedză şi pre alţâiy samă de vro cinci sute. dec. 220713. Că-ţ părea că pate ca cu trupul altuia, id. 245728. 0 (în legătură cu pronume nehotărâte) Altă ceva = un alt lucru sau o altă fiinţă. Să i să iartea de greşală, să nu mai paţă ş-altă ceva. nov. 118727. Nice hiarăy nice pasăre n-am vădzut, nice altă ceva. apr. 7474. Nice bani n-au mai purtaty nice pungă. Nice haină deasupra, nice altă ceva. mai 129717. Altuia cuiva = unei alte fiinţe. Eu sunt roabă Dlolmnulluil mieu I/su/s H/risto/sy iară nu altuia cuiva. febr. 54731. 0 (în legătură cu pronume negative) Altă nime = nimeni altcineva. Altă nime nu-l vedea. ian. 10717. 0 (Precedat de pronume interogative) Dară cine altul au făcut atâta nebunie să-ş dăruiască toată avuţâia pentru deşartă nedeajde? mart. 6/30. 0 (Se exprimă un raport de reciprocitate) Năzuiesc unii la alţii. oct. 90/1. 0 Altul... altul (altele... altele) = unul... altul; unele... altele. Aflând multe iazere de muncă pline şi de-ntunearece altele cu foc, altele cu neguri împuţâte şi cu viermi, oct. 47718. Pre altul îl făcea săcf altul orb. nov. 185722. Dară noi cu slfâlnta cruce altul pre strâmb, altul cu direptuly ne giurăm. mart. 3179. Altul altuia = unul unuia şi altul altuia. îngerii cu Svlilnţia Sa împreună sprejenind ş-agiutând altul altuia de-acei oameni să nu cadză să piiae în-tr-acea prăpaste. oct. 41735. Nu de alt, numai... = nu pentru alt motiv, ci... Nu plâng de altă, numai pentru Andronic. oct. 57/1. Nice altă ce..., fără numai = nimic altceva, în afară de...; nici alt fel de..., ci numai. Nice altă ce hrană n-au gustaty fără numai curechiu. ian. 19715. Alta nemică, numai... = nimic altceva, ci numai... Alta nemicăy numai curund să-mi învii pre... sept. 2973. 0 E x p r. A se face altul dintr-altă = a-şi ieşi din fire, a se enerva; a-şi schimba înfăţişarea şi atitudinea (faţă de cineva) Audzând tăgadă ca aceasta, să feace altul dintr-altă. nov. 118711. Acesta cuvânt deacă-l audzî, împăratul să feace altul dintr-altă de mânie. id. 146718. 0 (Singular pentru plural, exprimând un raport de excepţie) Să-m dezleage nepriceaperea... şi altă de câte aveam în cugetul mieu. nov. 1507
10.	♦ (Cu formă feminină şi cu sens neutru; uneori în comparaţie) Poveste, întâmplare. Aceastea şi alte ca aceaste... spuind. oct. 52718. Aceastea şi alte multe dzâ-când. nov. 141728. Prorocind şi alte multey au dzâs ş-aceasta. dec. 238712. 0 Şi altele, formulă ce sugerează/arată că o enumerare ar putea fi continuată. Grăind cuvinte de hulă asupra acestui loc şi asupra legii şi altele, precum spune la deaa-nie... dec. 24178.
374
2. Altceva. Tiranul, neştiind ce le-a mai face altă, învăţă de le tăiară capetele. nov. 111730. Venind un mişel şi neavând altă ce-i da, au tăiatu-ş hainele de pre sine. id. 122712.
3.	Celălalt, ceilalţi; al doilea. Pomenirea s/fi/nţilor m/u/cinici Dada, Govdeal şi Casdoia, carii, unul văr, alfâi cuconi lui Savorie. sept. 35716. Avea 2 muieri. Numele uniia Anna şi numele alţâia Feniana. dec. 205728. Voi bea mainte de toţ câţ îs cu mine... de-acii alţ toţ ce-s cu mine. febr. 8673. Aducându-ş mortul... l-au pus deasupra lor în număr cu alţ, pentru să nu fie despărţăt nice trupul de la trupurile, mart. 27713.
I.	1.55. AMÂR1 adj., adv., s.n., s.m. (< lat. amarus) I. Adj. 1. (Despre ape) Care are gustul fîerii, al pelinului, al chininei; care este nepotabil. Ape amară au îndulcit cu ruga. dec. 216722. O fântână... de-i era apa amară... o au premenit în dulce. mart. 48730. Am băut apă din mare amară. apr. 76736.
2.	(Despre moarte, pedepse, cazne etc.; deseori dublat de cumplit) Care produce durere, suferinţă; chinuitor, cumplit; de neîndurat; crunt. Amară şi cumplite munci. sept. 9712, febr. 58714, 59721, apr. 71718. Amară cazne. febr. 56733. Murind cumplit, cu pedeapsă amară. mart. 26716. Te voi umori cu amară împroşcătură de pietri. nov. 126711. Fu izgonit în amară urgie de izganii. apr. 6978. Cu izgnanii cumplite şi mai amară fu supărat, mai 108725, 111723. Feriră cu moarte amară. nov. 116724, 14079, 142710, 154712, 165725, 16879, ian. 671, febr. 5871, iun. 15579.
3.	(Despre lacrimi, suspine etc.) Care denotă sentimente dureroase, amărăciune sufletească; trist, necăjit, jalnic; p. e x t. (despre tăcere) care este profund şi chinuitor, lîln amar suspin, apr. 101717. Să rugă... cu lacrămi amară şi cu suspinuri şi cu înfrântă inemă. dec. 24871. lîln ce amară tăceare... apr. 101717.
4.	(Despre oameni) Care este neîndurător; rău. Să feaceră amari şi aprici asupra svlilnţilor. dec. 18978. 0 F i g. (şi oximoronic) Să dobândească puţântea amară dulceaţă a păcatului, oct. 52711. Să ne teamem de acel ceas amar a morţâi, când ne vor tlăni acei groznici şi crudz şi nemilostivi vameş. id. 9671. Că ce-i iute iama şi-i... amară frântura şi necătura volburilor ce-au venit asupra besearicii. ian. 3779. 0 E x p r. A(-i) fi (cuiva) inema amară = a fi îngrijorat (în legătură sau din pricina cuiva); a-şi face griji. îi inema amară foarte pentru fraţâi săi. dec. 221733. A (nu)-şi face inemă amară = a (nu) se supăra, a (nu) fi trist (pentru cineva, ceva sau din cauza a ceva, a cuiva). Să nu-ş facă inemă amară. oct. 54710.
II.	Adv. Straşnic, amarnic, cumplit. Amar muncite, sept. 1373. Plânsă amar. oct. 52721. //// află foarte amar plângând, mart. 35712. 0 Loc. adv. Cu amar = amarnic, foarte tare; din tot sufletul; foarte mult. Am plâns cu amar. oct. 83732.
375
Plângea cu amar bocindu-să, mai mult decât cela ce i-au murit frate-său. dec. 19676, mart. 43730, iun. 156737, 15976.
III.	1. S.n. Durere, necaz, tristeţe. A ce... mă lăsaş într-amar atâţia ai? mart. 43735.
2.	Suferinţă, chin. Să ia cel rău... amar şi muncă de vecie. nov. 150726. Să-l mântuiască de-aceale amaruri, dec. 209726. Cumplite le vor fi muncile şi la mai mult amar li să cruţă. mart. 30714. Cu amar vor osândi, mart. 6278. Era o fântână... şi câţ bea dintr-însă muriia cu amar. apr. 10476.
3.	Răutate, neîndurare. Pică oarece rău şi amar în slulfllelt asupra scărbitoriu-lui aceluia, mai 133714.
IV.	S .m. Denominaţie pentru diavol. Neputând răbda ranele ce-i făcea amarul. nov. 183717.
1.1.56.	AMANDOI num. V. (pentru definiţie) amândoi (< lat. ambo duo < *ambi-dui, f. ambi doe; lat. *amindoi < *ambi + dui, cf. DEX) îngenunchiară amândoi şi să sărutară, sept 12736. Adunându-să amândoi şi privitind. oct. 43730. Muriră amândoi cuconii. id. 55727.
w Ar
1.1.57.	AMARI vb. IV. (< lat. amarire) T r a n z. A supăra, a mâhni, a întrista. Acela ce amăreaşte pre...y mâniepre Dlulmnlăldzău. nov. 15671.
1.1.58.	AMELIŢA vb. I. (< lat. *amminaciare < minacia < minax, cf. DA) T r a n z. A ameninţa; a ridica arma asupra cuiva, pentru a-1 omorî. Tăetoriul, ameliţând, îi cădzu mâna din umere. dec. 201712.
1.1.59.	AMESTECA vb. I. (< lat. *ammixticare < mixtus) R e f 1. A se pierde în mulţime; a intra într-o mulţime de oameni. M-am amestecat într-alţ o/a/meni ş-au întrat în besearică. apr. 65727.
1.1.60.	AMEŢI vb. IV. (< probabil din lat. *ammattire < mattus) A zăpăci, a face pe cineva să nu mai gândească logic; a tulbura. Ne ameţeaşte inema şi moşiia noastră mărturisind un tânăr om de proaspăt, anume I/su/s. nov. 124710. 0 F i g. Evnomie feace: „Dară pentru ce ameţăşti besearica lui Dlulmnlăldzău?“ Iar s/fâ/ntul feace: „Eu nu o ameţăsc, ce o tu ameţeşti şi o turburedz şi casa tătâne-tăuy lui Satanu. nov. 145719.
1.1.61.	AMIÂDZĂDZÎ adv. şi s.f. (< lat. ad mediam diem) 1. Adv. Mijlocul zilei, momentul înălţării soarelui deasupra orizontului (corespunzător, aproximativ, orei 12). Au întrat amiadză dz de s-au arătat împăratului, mai 11079. 0 L o c. adv. într-amiadză dzî sau N-amiadză dz = la prânz; la ora 12 ziua. Veni... într-amiadză dzî sept. 3710. Arătat într-amiadză dz pre ceriu chipul slfilntei cruci. id. 17725. Şi era n-amiadză dz. Pripăc. oct. 80711. într-amiadză dz tot ceriul au nuorat. nov. 11079. Să-l ardză soarele într-amidză dzî, vara. mart. 57730. Dzua amiadzădz = în plină zi; în toiul zilei. întâi i s-au arătat prin visf de-acii
376
dzua amiadzădz. mai 138733. După amiadză dz = după ora 12, după prânz. După amiadzădz fiind linişte, săfeaceră holburi şi vânturi greale. sept. 3723.
2.	S.f. Sud. Vădzură steaoa... că nu îmblă ca alalte spre apus, ce despre mia-dză noapte la amiadzădz. dec. 238720. laste mormântul lui aproape de mormântul împăraţâlor. Din dosul mormântului popilor, spre partea ce dă spre amiadză dz. mai 114723. 0 Loc. a d j. De cătră amiadză dzî = sudic. Când sosâră la locul ce să chiamă Sichidion, de cătră amiadză dzî parte a cetăţâii. ian. 31713.
1.1.62.	AMIADZĂDZUL (prin articularea adverbului devine substantiv, având acelaşi etimon latin) Sud. Unghiul despre apus era vearde a ceriului... A răsăritului, ca trestia. Iară miadzănoaptea, ca sângele curat. Iară amiadzădzul, alb ca omătul, oct. 80717.
1.1.63.	AMfNTRELE(A) adv. (< lat. alteramente, cf. Şăineanu, DU, DEX; aliamente, cf. DA, Ciorănescu, DER, CADE, Rosetti, ILR, p. 114) în alt chip, în alt mod; altfel. Nu vă giurareţ nice într-un chip amintrele. mart. 31711. Nu e putinţă amintrelea să te pocăeşti. apr. 10171.
1.1.64.	AMANDOI, amândouă. Num. colect. şi adj. (< lat. ambo-duo, *ambi-dui, fem. ambi doe) 1. Num. colect. Şi unul şi altul (celălalt); ambii. De-amân-doaă vei fi ispitit, sept. 3726. Plânsără amândoi, oct. 56735. Sânt saci amândoaă. nov. 152720. De-a cărora amândurora scăpând necurăţâie. dec. 220732. înţălep-ciunea şi cartea, de-ar hi amândoă la omul, acela-i ca cu amândoi ochii întregi având la trup. apr. 70730.
2.	Adj. Ambii, ambele. Tu te nevoiaşte să scapi de-amândoă nevoi, să plineşti cum mi te-ai adeverit, oct. 97727. La amândoă braţele, nov. 172723, cf. id. 179719.
1.1.65.	AMURŢI vb. IV. [< lat. *ammortire (= admortire)] 1. I n t r a n z. (Despre fiinţe, despre corpul lor sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacţiona la excitarea din afară; a deveni inert, insensibil; a încremeni. îndată au orbit şi trupul i-au amurţât. nov. 125724. îndată amurţî şi rămasă mut. dec. 213722. ♦ F i g. A adormi. Bezglasiia unui diacon ce amurţâsă. dec. 213719.
2. T r a n z. A slăbi în intensitate; a potoli, a linişti. Când mă trimisăş de mă dusără să mă ruşineadze, mearse cu mine un tânăr cu veşminte albe. Şi întră de stătu lângă mine. Carele făcea de amurţâia pofta tinerilor, ian. 24712.
1.1.66.	AN, ANI şi, la pl., AI s.m. (< lat. annus) 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluţii a Pământului în jurul axei Soarelui şi care cuprinde 12 luni. Nevoinţa tuturor ailor a vieţii sale. oct. 52725. Preste dzeace ai s-au hirotonit preut. id. 9274. Turburând pre nevoitoriul hărăţ alţ ani pre-atâţea. dec. 2097 30. 0 S p e c. Precizare temporală pentru o perioadă în care la conducerea unei ţări, a unui stat etc. se află o anume personalitate istorică; delimitarea acestei
377
perioade (de obicei introdusă prin prep. în sau la). Când fu la 12 ai de împărăţâia bunului şi creştinului împărat Vasilie Machedon, la 40 de ai de vârsta sv/â/ntului. dec. 207735. Era în aii lui Dechie. ian. 1472, cf. dec. 211712, mart. 20/12. 0 Loc. a d v. An pre an = în fiecare an. Aşea făcea an pre an, când ea să suia la casa lui Dlulmnlăldzău. dec. 20574. în toţ ai = în fiecare an, an de an. Sv/â/nta lui Dlulmnlăldzău besearică în toţ ai prăznuiaşte... nov. 101722. Făcea praznic... în toţ ai. id. 13779. La anul = a) în fiecare an, anual. Cu jrătve la anul îl cinstiia. ian. 6729; b) anul următor, viitor. I-au dzâsu-i să vie la anul. apr. 72726. Preste (tot) an(ul) = în cursul unui an întreg. Preste tot anul petrecea tăcând. febr. 89733. Hăraciul... de pre tot an. mai 12778. După ai = după mai mult timp. Apoi iarăş, după ai, fu trimis, mart. 23/4.
2.	Vârstă. De pre ai sânt bătrân, nov. 146733.
1.1.67. AOREA adv. [DA: „a + oare (sau ori), cf. a-dese-ori, a-rare-ori, a-bună-oară etc., cf. alb. ahere «alsdann, hierauf»“; lat. ad-horam, cf. Rosetti, ILR, p. 158, 553, Ciompec, p. 48] Câteodată, uneori, din când în când; „manch-mal“ (Lacea, Untersuchung). Numai miedzul unii marule îi era în loc de mâncare şi de băut, sau puţânel dzămos, aorea strugur sau somochine schimbând, sept. 379. Numai pâine şi măsline şi aorea veardze. nov. 15175. Cu năhut şi cu bob muiat să hrăniia. Aorea şi nuci mânca. febr. 69733. Gândurile omeneşti aorea ştiia. mart. 35724. Mulţ grăiesc aorea şi dzâc: „ Unde-i goana şi muncile... “ apr. 10277. 0 (Corelat cu sine însuşi; repetat) Aorea..., aorea = (câte)odată ... altă dată; când ... când; acum ... acum. Aorea şi umorând zmeii... aorea iarâş obo-rând spurcaţâi idoli. nov. 18073,5. Când o rădică, aorea să deşchide, aorea să închide, ian. 6716. Făcea aorea coşnice, aorea făcea mici ogoară în pădure şi să-măna. id. 11714-15. Aorea rânjind, aorea coada întindzând. mai 133730.
1.1.68.	APĂ s.f. (< lat. aqua) 1. Lichid transparent şi incolor, fără gust şi fără miros, vital pentru menţinerea vieţii terestre. Învăţând să nu-i dea nice apă, nice să între nime să-l vadză. Şi mearsă soru-sa de-i deade apă. sept. 36719-20. 45 de stadii mergea pentru apă departe, nov. 156725. Din care apă deaca beafemeaia cea cu prunc..., dobândeaşte lapte. ian. 49722. Alergând toţ la vadră, vădzură plină de apă reace şi să minunară, mart. 39730. 0 (însoţit de determinări: „de pă-rău“, „din izvor“, precizează proprietatea apei de a fi potabilă) Apa de părău feace vin. sept. 18731. Mâncarea lui era pită cu sare, băutura apă din izvor. febr. 63719. 0 (în context figurat) Te fă ca cerbul aşteptând şi dorind să vie la izvoară de ape, la d/u/mn/ă/dzăeştile cărţ. mai 13775.
2. Apă dulce = a) apă de izvoare sau de râuri, care apare în drumul călătorilor însetaţi în urma unei minuni, a unei rugăciuni. Băură toţ mulfămind lui Dlulmnlăldzău de apă dulce ce le-au dat pentru ruga svlâ/ntului. nov. 156729; b) ploaie torenţială cu efecte nimicitoare, slobozită din ceruri de Dumnezeu, supărat de
378
necredinţa oamenilor; pe lângă o conotaţie pozitivă, păstrată, implică şi una negativă, de distrugere. Au dat sămn oraşului Ninive că are să piiae de ape dulci şi de foc. dec. 18672.
3.	(Singur sau însoţit de determinarea „de ploaie“) Apă ce se adună în vase în urma ploilor; p. e x t. ploaie. Feace stemă, de să strângea apă de ploaie la vrea-mea ploilor. mart. 39714. Ca şi Ilie, apă din ceriuri au pugorât. febr. 76736.
4.	Apă curată = (urmată de o explicaţie) apă cu însuşiri tămăduitoare (dincolo de calitatea de a fi limpede, pură etc.) Au izvorât izvor de apă curată, carea tămă-duiaşte boale şi neputinţe. dec. 247728.
5.	Masă de apă formând un râu, un lac, o mare etc. (intră şi în definiţii, ca instrument de argumentare). Piatra de supt picioarele ei au izvorât mulţâme de apă. sept. 33711. Cine va vrea să să-nderepteadze de-aciceay să ia na stânga, dincătro vin apele. Şi cine va-mblay să ia sunetele apelor şi va ieşi la lumină. oct. 79711-
12.	Altă apă-i aceasta deasupra pre pământ, care să chiamă mare. Şi alta-i cea de dedesupt, carea-i dzâc bezna. apr. 102712-13. 0 Ape trecătoare = ape curgătoare (sugerează nestatornicia şi frivolitatea umană). S/fâ/ntul le dzâcea aşea: „Gândul şi mintea mea iaste întemeiată întru Dlolmnu mieu I/isuls Hlristo/s... Cuvântul vostru neşte vânt Giumitele şi groazele voastre ape trecătoare, de nu pot clăti tumul gândului mieu... nice leac“. febr. 54713.
6.	Ape calde = ape subterane ce au temperatura mai ridicată decât cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni şi care are proprietăţi terapeutice (v. ape fierbinţi, cu care Dosoftei le pune în opoziţie: ape calde = ape stâmpărate, apr. 102716). Ş-au scos şi ape calde, cu ruga, din sânul pământului. oct. 76721. Pentru binele oamenilor izbucnesc apele caldey de varsă. mai 137725. 0 (Posibil calc; în sintagmă, denominaţie pentru oraşul Ierusalim; v. şi DB, s. a. oală) S/fi/n-tlelle măceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora. Aceastea era surori bune, lăcuind doaă proaşce de la apele ceale calde ce ies din oale. sept. 1371-2.
7.	Ape fierbinţi = ape termale; ape cu proprietăţi terapeutice (în opoziţie cu stâmpărate). In locul Valsatiei, unde să chiamă Gheron, iaste multă izvorâtură de ape fierbinţ, de tămăduiaşte boale preaslăvit nov. 175718. De la focul ce-i dedesupt izbucnesc afară ape fierbinţ, unele mai fierbinţ, altele mai stâmpărate. apr. 102715-16. Dzâcând că izbucnirea apelor celor fierbinţ să fac fierbinţ din griji-tura dumnădzăilor. mai 137721-22. 0 (Ca toponim) Drumul între cetatea Bmsii ş-a apelor fierbinţ. iun. 162726.
8.	(Urmat de determinări, pentru precizarea sau evidenţierea calităţilor unei substanţe) Miruri, ape scumpe de miros, mai 117729.
1.1.69.	APĂRA vb. I. (< lat. apparare). T r a n z. şi r e f 1. 1. T r a n z. A proteja, a pune la adăpost (de), a feri (de); a garanta siguranţă personală. V. acoperi2. Milostenia va putea de cătră sâlă drăcească să ne apere. oct. 9677.
379
Or putea da ştire... de ferinţa ce i-au apărat Dlulmnlăldzău şi i-au acoperit, nov. 106725. Să o apere de ruşine, ca un stăpân şi dlolmn oraşului, iun. 158726.
2.	R e f 1. A se împotrivi unei acţiuni ostile, unui atac etc.; „sich hiiten66, „sich in Acht nehmen“ (Lacea, Untersuchung, fără atestare). Făcusă giurământ să nu-ş mai iasă din chiliia peşterii, săvai de i s-ar fi tâmplat şi primejdey să nu poată a să apăra, însuş s-au legat pre sine şi legătura să dezleage n-au avut cum. oct. 43724.
3.	R e f 1. A se împotrivi; a nu fî de acord; a nu consimţi. Am cădzut la picioarele lui, de scaun apărându-mă. Iară el dzâsă: „Nu te apăra, fiiule, de cătră voia lui Dlulmnlăldzău. nov. 15675.
4.	R e f 1. A se scuza, a găsi un pretext, un prilej pentru a nu îndeplini o acţiune sau o poruncă; a nu vrea; a refuza. El s-au apărat... că i-i urât a să osteni, sept. 30724. întâi să apără a face rugă. Apoi, supărat, feace rugă. oct. 42721. Şi-l ruga să între la rugă. Şi li să apără Pavel. Şedea afară şi plângea, apr. 68712.
5.	Refl. (în construcţii negative) A nu se da înapoi de la o acţiune; a nu respinge, a nu refuza să facă sau să ducă la capăt o acţiune (îndatorire, însărcinare, poruncă etc.). De mă va agiuta Dlulmnlăldzăuy împărate, nu mă voi apăra. Şi nu-ţ face voia rea. Că cealea ce nu pot oamenii le poate Dlulmnlăldzău. mart. 60731.
6.	E x p r. (Cu inversarea construcţiei) Apere Dumnădzău = Doamne fereşte! Păzească Dumnezeu! Apere Dlulmnlăldzău să fug eu de cununa mărturiei şi să fiu vină să paţă nevoie temnicearii. febr. 56711.
1.1.70.	APLECĂ vb. I. (< lat. applicare) T r a n z . A alăpta, a da să sugă (unui copil). Pruncul... l-au aplecat şi l-au crescut, sept. 2715. Veniia capra de la turmă însăş de-l apleca, id. 26724. Ai aplecatu-ţ hiică. dec. 20474. Cu tinerea de maică dragoste mângâie drăgăluind, aplecând şi-ncăldzându-l. id. 237730. Acea-le mădulări carele te aplecară de la maică-ta. febr. 55724. Doica ce l-au aplecat. mart. 33720. Cuvântul are sens diferit de cel actual (v. Arvinte, ST.L.EX., p. 47, IV.2.2.3., Rosetti, ILR, p. 579), care „provine din terminologia păstorească66 (Arvinte, ST.L.FAC., p. 96, IV.2.3.9.). în DLRLV, s. a., autoarele precizează aria de răspândire a termenului: „Moldova, Banat, Crişana, Transilvania de sud66.
1.1.71.	APOI adv. şi adj. (< lat. ad-post) I. (Local) Loc. adj. Mai apoi de toate = ultimă; care e situată la urmă. O curte ghizdavă şi mai apoi de toate. oct. 49718.
II. 1. Adv. (Temporal) După ce s-a încheiat o acţiune. Şi apoi multe ceasuri ce-l fânură aşea spândzurat, îl pugorâră abiia viu şi deaderă la temniţă, oct. 957 31. Spun că apoi, că după ce-l arsărăy i s-au tocmit limba de la Dlulmnlăldzău de grăiia curat. ian. 2373. Apoi de astrucat vădzură orbi ş-au prorocit surorelor cum „aceaia ce iaste să-m iauy îm voi lua după 40 de dzâle“. apr. 8876. 0 L o c. adv. Mai de apoi = (mai) pe urmă; ultim; mai târziu (decât altcineva). Ceaia ce-au
380
murit mai de-apoi au spus de-amănunt de stăpâna lor cine-i şi de unde-L ian. 31722. Mai apoi de = după, în urma. Şi mai apoi de alte munci îi dusără în Nico-midiia, de le tăiară slfilntlelle capete. oct. 40720. Mai apoi de izgnaniia învăţăto-riului îmblând, cercetând svliniţii de prin temniţe. id. 44727. Mai apoi de munci îi tăiară şi slfâlntul cap. apr. 86727. Mai apoi = mai târziu. Iară, mai apoi, împăratul fiindu-i a minte şi dorind cum mai curund să audză casele gata..., îi spusără de toate. oct. 49713. Iară mai apoi, după moartea lui Dioclitian,... mearsă iarăş la Tir. id. 57733.
2.	Adv. Pe urmă, în viitor. De cealea ce vor fi apoi au prorocit, nov. 103718. Vedera strălucoarea ce avea să aibă în cea de-apoi cuconul. apr. 94719 (în ultimul exemplu, posibilă loc. adv. în cea de-apoi, cu sensul menţionat). 0 (în construcţia) Apoi pre o dzî = după ce s-a scurs o zi. Apoipre o dzî, iaiena... i-au adusu-i plată. mart. 20/36.
3.	Loc. a d j. (în opoziţie cu bătrân) Mai apoi = nou, recent; nu vechi. Leagea ellinilor iaste bătrână..., iar credinţa creştinilor iaste mai apoi şipuţâni o priimiră. apr. 8275.
4.	Mai apoi de toţ = ultimul (dintr-un şir), la urmă, la sfârşit. Iară mai apoi de toţ adusără şi pre fericitul... Aretha, legat. oct. 84711. Apoi de toţ, la Terţii, deaderă-ş fericita fărşenie. mai 121721.
5.	(Mai) apoi de toate = la urma urmelor, la sfârşitul sfârşitului; într-un final. îl deaderă berilor să-l mănânce, mai apoi de toate îi spintecară pântecele, sept. 2722. Mai apoi de toate l-au izgonit la Cucusul Armeniei, nov. 12379. Mai apoi de toate au cunoscut tată-mieu adevara. id. 15472.
6.	Că apoi = altminteri; de nu... Fă porunca împăratului, că apoi te voi trimite la anthipatul. apr.85714.
III. 1. Loc. adj. (Cel, cea) de-apoi = ultim(ă); cel (cea) din urmă. Aceastea i-au dzâs la noaptea cea de-apoi D/o/mnul. nov. 168710.
2.	S p e c. Giudeţul (cel) de-apoi sau de-apoi venire = vremea judecăţii din urmă; sfârşitul lumii. Giudeţul de-apoi. oct. 97. începând de la faptul lumii şi zidirea întâiului strămoş, până la de-apoi venire a D/o/mnului H/risto/s. nov. 1627 25. Deade giudeaţul cel de-apoi. mai 119715.
3.	Loc. adj. Cel de-apoi (în opoziţie cu denainte) = din spate, de dinapoi; din capăt, margine. Iarăş întorcându-să, ieşi de mearsă la pritvorul cel de-apoi al besearicii ce-i denainte, şi să-ncuiară uşile slfilntei besearici de Dlulmnlăldzău. nov. 133735.
4.	Loc. adv. Cea mai de-apoi = în cele din urmă. Cu multe bătăi de rane fu căznit. Şi, cea mai de-apoi, îl răstigniră pre cruce. sept. 22717. Şi, cea mai de-apoi, în foc fu băgat. ian. 879.
381
1.1.72.	APRINDE vb. HI. (< lat. appre[he]ndere) T r a n z. şi r e f 1.1. Tranz. (complementul indică obiecte care servesc la luminat) A face să lumineze. Adusă un creştin neşte făclii mare şi frumoase, şi-ngădui până le aprinsă. oct. 8976. Iosif îndată ieşi să aprindză candilă, lumânare. Şi deaca aprinsă, o lipi la zidiu. dec. 23773. Au dzâs acelora carii să ducea în robie să ia focul. Acesta foc era nestâns a besearicii, carele era în besearică, din care aprindea jrătvele şi tămâia. mai 116715.
2.	T r a n z. A da foc; a face să ardă („a încălzi un cuptor, un feredeu printr-un foc mare“, DA). I-au făcut a-i sluji ca neşte robi. loan să aprindă iadul feredeu-lui, iară Prohor să pornească apa la feredeu. sept. 28720. Un cămin foarte-mfo-cat aprinsără. id. 35731. Aprinsă o focare mare şi-i aruncă pre toţ. oct. 8476. 0 Refl. p a s. (în context figurat) Foc nestâns vă strângeţ, ticăloşilor! Acela foc să va aprinde în pântecele vostru cel de iad nesăţâos, foc veacinic. mai 145721.
3.	T r a n z. A incendia. Şi coliba îi aprindea tiranul acela. oct. 4378. Te vom aprinde cu toată casa ta. febr. 56735. Comisul... ieşiia călare den afară de oraş, spre besearica creştinilor, să-i aprindză, să-i ardză pre toţ. mart. 51711.
4.	Refl. (Despre sentimente, pasiuni) A izbucni, a se încinge. Măniia tiranului mai mult s-au aprins, sept. 7725. ♦ T r a n z. A provoca, a face să se ivească (în mod impetuos). Cunoscu-ţ, om-iubitorule Dloalmne, ieftinătăţâle, pomindu-ţ bănatul carele l-aprind pururea păcatele noastre, oct. 88728. Aceastea... icoane cu aceastea chipuri slfilnte ce arată tuturor, nu numai proştilor ce nu ştiu carte, ce şi cărtularilor, ca mai multă dragoste pre Dlulmnlăldzău aprind prăvindu-le şi cinstindu-le, ducând cinstea sus, cu inema la Dlulmnlăldzău. mai 13671.
5.	Refl. (Despre oameni; construit cu un complement indirect introdus prin prep. cu) A se înflăcăra, a se încinge. Uar s-au aprins cu Dlulhlull svlâlnt şi astă-tu naintea ighemonului. oct. 73722. Atunce s-au aprins cu slulflleltul credinciosul înpărat. id. 84733. Ieşind la locul unde era lepădat trupul slfâlntlullui, cu inema aprindzându-să şi asupră-i lăcrămând, de-acolo... veni la locul unde făcea huidui idoloslujitelii. febr. 72727. 0 Refl. (Cu determinări introduse prin prep. de) Tiranul aprindzându-să de mânie. nov. 17571. Să aprinsă de mânie. nov. 17571. Aprindzându-să de mânie ighemonul. mai 143716. ♦ (Complementul direct este un sentiment, o pasiune etc.; deseori întărit printr-un fals instrumental) A provoca, a face să izbucnească, să răbufnească trăiri care au drept urmare luarea unei atitudini sau a unei decizii extreme, îndeplinirea unor acţiuni, în opoziţie/discordanţă cu firea celui care va înfăptui aceste acţiuni. Aprindzându-ş dragostea credinţei cătră Dlulmnlăldzău cu fierbinţeală,... mearse la mănăstirea s/fâ/ntului Vasian. nov. 113717-18. Aprindzându-ş slulflleltul cu dor cătră Dlolmnlull Hlristo/s, s-au pugorât de la munte şi întră în mijlocul idoloslujitelilor, de stătu. id. 117723. Aprindzându-ş măniia, trimisă de chemă pre... dec. 221715. Aprindzându-ş dorul
382
ce avea cătră Dlolmnlull H/risto/s ..., să răpedzh ca un leu de la pustie, la oraş. ian. 3715. ♦ S p e c. A să aprinde inema (sau inemile) (cuiva) poate fi considerată o expresie sau o construcţie echivalentă cu expresia a durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a suferi, a se mâhni, a se tulbura. Cu cât să trecea vremile, cu atâta mai mult să aprindea inemile lor, dorind să le vie veaste de iubitul lor. mart. 4279. Mi-aduceam aminte vinul cel mult ce beam în Eghipet. Şi mi să aprindea inema, că aicea n-aveam măcară apă să beam. apr. 65734.
6.	T r a n z. (Despre oameni; construit cu prep. asupra) A incita pe cineva să facă un anumit lucru, să ia o anumită atitudine faţă de altcineva; a întărâta, a instiga, a asmuţi, a aţâţa. Pre acesta necurat oarecând îl aprinsără şi-l îmfocară asupra creştinilor sfeatnicii lui. mart. 3273-4. 0 Refl. pas. Imblândzând spre puţânel s/u/fletul său, iarăş să aprindea de agerul dimon să ardză pre apostolul. nov. 129712. Aprindzându-să-mpăratul de aflătoriul răului, veni să umoară sân-gur, cu mânule sale, pre apostolul, id. 129730.
1.1.73.	APROAPE adv. (< lat. ad-prope) 1. (în construcţia/loc. prep., cf. DA, aproape de sau aproape la) La o mică distanţă în spaţiu de ceva sau de cineva; în preajmă, în vecinătate. Să face săborul ei unde-i aproape la-ntraturile Domionu-lui. dec. 23379. Mlulclelnlilciia lui, unde-i aproape de Constantiane. id. 241721. Şi-l goniia pre drumul Comanelor. Şi, sosând la satul..., găzduiră aproape, la o femeae, anume Taiani. mai 139719. 0 (însoţit de adverbe care precizează distanţa) Să dusă la alt metoh, aproape de-acolo. oct. 63732. [l]l dusără la ostrovul ce-l chiamă Levcada, că era acii aproape, nov. 160723. II chemară nu aproape undeva, ce la Trachiia. febr. 65715. Să mergi la apa Iordanului, la mănăstirea ce-i acolo aproape, apr. 6379-10. 0 (construit cu prep. de, care poate lipsi) Săpară un pârău de-aproape de-acolo. sept. 8723-24. 0 Loc. adv. Pre aproape = prin apropiere. După apusul soarelui nu cutedza nime a treace pre aproape. Dară preste puţân s-au mântuit locul de dimoni. mart. 20/2. De aproape = din apropiere. Ivindu-să... un zmău mare de-aproape, din pustie, nov. 99724. Ermioni... dza-ce la acel munte de-aproape. mai 112716.
2.	(despre persoane) Cei apropiaţi, intimi, prieteni (în opoziţie cu cei străini). Săfeace la tof, şi pre-aproape, şi pre departe, tuturor dorit. nov. 10078-9.
3.	Cât pe ce, gata-gata, mai-mai. O cerca domnul ei şi apropiindu-o la o piatră, aproape era să o prindză. sept. 2276.
4.	Loc. adv. Aproape de = asemănător cu, la fel ca, aidoma cu; cam ca; ca şi. într-aceastaş dzî, slfâlntlull m/u/cinic Alexandru, aproape de sv/ilnţii apostoli. ian. 12716.
1.1.74.	APROPIA vb. I. (< lat. appropiare) T r a n z. şi r e f 1. I. 1. Refl. A se deplasa în spaţiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. Veni să umoară cu mânule sale pre apostolul. Şi deaca să apropie aproape, îmbla învărtindu-să...,
383
că orbisă. nov. 129732. Unde... veţ audzîpre Arsenie, nu vă apropiiareţ acolo. mai 113715. 0 (Construit cu prep. la) Vădzu acolo şi pre magherul mănăstirii... şi apropiindu-să la dânsul, îl întrebă, sept. 14713. Sosând la ostrovul Hion, s-au apropiat la un munte. mart. 50719. ♦ A ajunge din urmă pe cineva. Şi-ndată stătu de mă apropiiaiu şi mergea naintea mea şi m-au dus 2 dzâle. oct. 82731. ♦ A se contura, a se zări, a se vedea în apropiere, nu departe; (spre direcţia de deplasare a cuiva). Mariia Magdalina şi cei 70 otroci sânt în muntele ce să apropie, de să chiamă Milion, mai 112714. 0 (In context figurat) Apropiindu-să dlulmnlăldzăes-cul dar la inema lui, l-au străluminat, nov. 14773-4. Cu credinţă să te apropii, şi cu fiică mare, şi cu pocăinţă adevărată, şi cu ştiinţă curată la d/u/mn/ă/dzăeştile taine şi la s/fi/nţie te atinge, apr. 73734. ♦ T r a n z. A veni aproape de...; a ajunge pe cineva urmărindu-1, cu scopul de a-1 prinde. Şi o cerca domnul ei, şi apropiindu-o la o piatră,... era să o prindză. sept. 2275. Vădzu un cerb şi începu a-l lua în goană. Şi apropiindu-l să-l agiungă, veade între coame-i cinstita-i cruce. id. 22721. ♦ Intranz. A veni aproape. Dzâsără slugii să-i ducă la stăpânul casii. Şi apropiind la intratul cătră slfâlnta raclă... oct. 88712.
2.	Intranz. A ajunge, a fi pe punctul de, a fi aproape de împlinirea unei acţiuni. Să măhniia făcând voia rea, căce nu era cădzuţ, şi apropiindu-li-să de multe ori să cadză... oct. 41v121.
3.	I n t r a n z. A fi gata să..., a fi aproape să..., a fi cât pe ce... Vădzu pre cei doi oameni ce-i blăstăma. Era naintea sa, la gura aceii prăpăşti căscate, îngroziţ şi tremurând, şi să scăpăta din picioare câte puţân, de apropiia să cadză în pră-paste. oct. 41718.
II. T r a n z. A duce, a aduce, a aşeza, a pune mai aproape de ceva sau de cineva. Giuru-te... ca să nu iai ceva de la mine, smeritul, parte de-a trupului mieu. Nice până la un păr. Nice să apropii de dăns îmbrăcământ de haină. apr. 77723. 0 (In context figurat) Au înduplecat pre mulţ de-au apropiiatu-i la Dlolmnlull H/ristols. mart. 37726.
1.1.75.	APUCA vb. I. (< lat. aucupare) T r a n z. şi r e f 1. I. 1. T r a n z. A lua, a înhăţa, a înşfăca (cu mâna); p. e x t. a opri. Stânga era înfiată ca un stlăp. Goală şi foarte râstinsă. Cu carea apuca pre cei osândiţ de-i arunca într-acea prăpaste. oct. 46719. Zosim vru să-i facă metanie. Şi-l apucă slfâlnta de nu-l lăsă. apr. 66725. 0 (La imperativ) Apucă reapede puţănea apă din fântâna mea să o duci împăratului să bea, să să tămăduiască. iun. 15275.
2.	T r a n z. A prinde, a lua cu forţa (pe cineva, trăgându-1). Apucând pre alt călugăraş, îl trasă în... besearică să-i arate slfâlnta icoană, oct. 63714. Apucân-du-l sălbătăceaşte, îl dusără la paliaţul cel de sfat. nov. 12676.
3.	R e f 1. A se prinde (cu mâna), a se atârna, a şe agăţa de ceva, Şă apucă de veşmintele slfâlntlullui loan... şi pusă preste ochiu, în cap. nov. 112728. 0 (Con-
384
struit cu prep. pre) S-au frânt curabiia şi s-au necat toţ. Numai eu am rămas, o becisnică. M-am apucat pre o scândură ş-am scăpat, nov. 152736.
4.	Refl. reciproc (Uneori construit cu la luptă) A se lupta, a se înfrunta, a se bate. Şi apucându-să cu Lie, l-au lovit într-inemă. oct. 89713. Nu să mai apucă sângur la luptă, ce strânsă pre toţ şerpii vicleani cu sine şi purceasă. dec. 20972-3.
II.	1. T r a n z. A pune stăpânire pe un lucru al altuia, a lua în stăpânire, a ocupa cu puterea sau cu de-a sila, a uzurpa; a cuceri. Apucasă francii Ţ/a/rigradul de-l ţânea. oct. 65728. Ea apucasă viia unii sărace, nov. 12372. Fiind eu viu, miau apucat scaunul mieu. ian. 3971. Apucasă neşte părţ de Anatol. apr. 9972.
2.	A elibera, a salva, a scăpa, a slobozi. Am apucat ficioara din mânule voastre ceale păgâne, apr. 73714.
3.	A lua din mâinile cuiva sau de sub stăpânirea cuiva. Temându-să să nu i-l apuce de-a mână, învăţă de-l dusără... în Maghedon. nov. 136729. Acealea ce tu le pusăş de ruşine şi de ocară, Păstoriul cel Bun le-au apucat de la tine şi le-au băgat la locul unde va să vie şi Drosila. mart. 4973.
4.	A răpi, a lua cu forţa. Să nu o lase S/fi/nţia Sa să o ia şi să o apuce slujitorii cei domneşti, oct. 54725. 0 E x p r. A apuca (pe cineva) un dimon = a se îndrăci, a deveni îndrăcit. L-au apucat pre ighemon un dimon. Şi cădzând la s/fâ/ntul, l-au isţealit. mart. 15/9. A apuca învăţătură (de la cineva) = a învăţa, a fi educat, învăţat (de cineva); a lua, a primi învăţătură (de la cineva). Apucând învăţătură de la s/fâ/ntul Nonon, eplilsclolplull, şipocăindu-să,... lepădă toate. oct. 5173.
III.	1. T r a n z. (Determinat de cu giurământuri) A lua pe cineva din scurt, a trage la răspundere, a interoga, a întreba sub jurământ. Aflând pre Evfrosân în săbor, la besearică, l-au apucatu-l cu giurământuri să-i spuie unde au fost astă noapte, sept. 14728. Pentr-aceaia te-am apucat cu giurământuri, pentru văditul măririlor lui Dlu/mn/ă/dzău. id. 14731.
2.	A prinde să..., a începe să...; a se adresa. începui a-ntreba... şi apucă de-m grăi. apr. 75726.
3.	A opri, a întrerupe (pe cineva) dintr-un discurs (pentru a-1 convinge să-şi schimbe părerea; eventual, o locuţiune verbală) Slujitorii luiy îndată apucându-i cuvântul îi dzâsără: „Nu face aceasta, doamne!“ apr. 89714.
IV.	1. Refl. p a s. A primi sau a moşteni (ceva) prin tradiţie. De atunce s-au apucat de să ţâne sărbătoare a sv/i/ntei cruci. sept. 18715.
2.	T r a n z. A avea timp, a avea când să facă ceva, a avea răgaz; a găsi momentul potrivit. Deaca audzh apucă vreamea şi alergă după spăsâtoriul, cursă la s/fâ/nta besearică, cade la pământ...oct. 5376.
3.	E x p r. A apuca nainte (de...) = a prinde să... Au poruncit să-i aducă naintea sa. Dară Glafira au apucat nainte de s-au răpăosat. apr. 99717.
385
4.	T r a n z. A recurge la... împăratul pusă grija cătră svlâlntă, ispitind în tot chipul să o-ntoarcă la păgânăţăia lui. Şi neputând cu siloghizme jilosoficeşti, apucă cu dezmierdări nov. 166719.
5.	R e f 1. A începe o nouă viaţă (o nouă meserie, o nouă ocupaţie) Să apucă de viaţă călugărească, oct. 93731.
6.	E x p r. A apuca înaintea (cuiva) =a trăi înaintea cuiva. Sv/â/ntul acesta Moisi... apucat-au înnaintea Domnului... 1485 de ai. sept. 6725.
V.	1. R e f 1. A pomi într-o direcţie oarecare, a călători undeva. Sămnându-ne cu numele Tatălui şi a Fiiului şi a slfâlntlullui D/u/h, ne-am apucat de cale. oct. 7978.
2.	T r a n z. A o lua înaintea cuiva. Dimitrie apucă nainte, de le ieşi în tâmpi-nare, deşchidzându-le uşea. oct. 88712. Apucă nainte... şi aştepta pre Climent. ian. 27722.
3.	E x p r. A apuca înainte = a o lua unul înaintea celuilalt; a se întoarce. Cunoscând că s-or svădi pentru trupul lui după mutarea cătră ceriu, făcând be-searici şi racle, gătindu-să carii de carii să apuce înainte. Pentr-aceaia giură pre ucinicul său cel mai mare... să ascundză trupul lui departe, nov. 100711.
VI.	1. Refl. (Uneori construit cu cu giurământ) A făgădui, a promite, a se prinde, a se lega (să îndeplinească o sarcină, un angajament etc.); a se angaja solemn să...; a-şi asuma responsabilitatea. Chinops s-apucă să i-l aducă viu. sept. 3172. Va cădea la primejdea capului, precum s-au apucat, febr. 58715. împăratul au poruncit să să apuce Veniamin să nu mai aducă la mijloc îmvăţătură ca aceaia. mart. 61737. Dzâceam: „Fie-vă milă de mine şi mă voi pocăi-mău. Atunce dzâsă unul cătră altul: „Apuci-te să să pocăiască?(< Şi el dzâsă: „Apucu-mă“. apr. 101735.
2.	Refl. Ajura. De toate s-au apucat sluga că va face deplin porunca, nov. 101736. Deci s-au apucat solul că doară s-a feri diaconul... de-aceasta. mart. 6272. Făgădui că va face porunca, cu giurământ apucându-să. iun. 15576.
1.1.76.	APUNE vb. III. (< lat. apponere) I n t r a n z. (Despre aştri) A dispărea, a trece sub orizont; a asfinţi, a scăpăta. Soarele apuindy... s-au rugat lui Dlulmnlăldzău. sept. 272. Să opri soarele din calea sa să nu apuie. id. 274. 0 (In context figurat) Au răpăosat în 5 dzâle a lui ghenuarie cătră sară, apuindu-i soarele în mâna lui Dlulmnlăldzău. ian. 5719.
1.1.77.	ARA vb. I. (< lat. arare) T r a n z. (în context figurat; atestarea nu este înregistrată în DA şi nici în TDRG) A pregăti (pentru a oferi); a se îngriji (de...). Gheorghie, trupul lăsându-ş în ţară, Sufletească hrană creştinilor ară. febr. 78713.
1.1.78.	ARAMĂ s.f. (< lat. *aramen, „prin asimilare din aeramen‘% Arvinte, ST.L.EX., p. 16, HI.1.1.) 1. (La singular, folosit de Dosoftei mai ales ca epitet)
386
Cupru; din cupru. Un uriiaş foarte mare, legat cu 8 lanţuje de aramă preste trup. oct. 79728. în nontru, alt păreate de aramă. id. 8175. îmvăţă să facă o topitoare mare şi să bage cu dânsele aramă multă, să să meastece arama cu cenuşea trupurilor slfilntelory topindu-să şi arama şi iale. Şi dintr-acea aramă să facă fundurile căldărilor feredeului celui mare de gloată, mart. 49714-16. în bou de aramă şi Pelaghiia arsă. mai 107731. învăţă... de feaceră cămeaşe de aramă cu găuri din patro părţ să-l bage. id. 118737. 0 (Peiorativ) Dzânii ellinilor sânt numai leamne şi pietri, aur şi argint, aramă şi her. oct. 6273. 0 (In comparaţii) Stătu nemişcat şi necreţât, ţâindu-ş mâna zdravănă ca de aramă sau de fier. nov. 13172.
2.	(La pl., în varianta arămî) a) Obiecte făcute din aramă; vase de aramă. Mai apoi s-au mutat... la Halcopratie, la besearica unde să vând arămile. apr. 83717; b) (Cu sensul reieşind din context) „Spuneţî-mi aceasta. Doară s-au făcut vrofar-măcă de la creştini.“ Iară ei dzâsără: y,Ba, împărate. Ce arămile ce s-au făcut din moştiile canonicelor... o feaceră aceastea “. Deci îmvăţă să facă alte arămi. mart. 49728-29.
1.1.79.	ARĂTĂ vb. I. (< lat. *arrectare) T r a n z. şi r e f 1. I. 1. T r a n z. A expune ceva intenţionat privirilor cuiva; a înfăţişa vederii; a da la iveală, a lăsa să se vadă. Vădzu minune preaslăvită. Ce i-au arătat mult milostivul să să umilească inema lui. mai 141710. Sfârşitul drumului mieu au sosâty precum Despui-toriul mieu mi-au arătat, nov. 155727.
2.	A da pe faţă, a dovedi pe cineva drept..., a descoperi (pe cineva) ca pe... îi arătă ca pre neşte cuconi pre aceia ce le părea a fi nalţ şi nemvinciţ. nov. 181728.
3.	A indica printr-un gest pe cineva sau ceva; a face semn spre ceva. Veade pre slfâlntul Dimitrie călare viindy cu suliţa asupră-iy de departey şi-ncepu a arăta boiarilor şi a dzâce: „Căutaţ ia cum vine călare cel grec...(< oct. 88724. Deaca audzî pre dascălul că arată pre I/isu/s H/risto/s cu deagetul şi dzâsă: „Iaca mieluşelul lui D/u/mnlă/dzăuu, îl lăsă şi urmă D/o/mnului Hlristo/s. nov. 176712.
4.	(Construit cu un complement în acuzativ) A da dovadă de...; a vădi; a dovedi; a demonstra. Au arătat mare bărbăţâe la nevoinţele pentru... credinţă, oct. 64728. O pusă iarăş la podvig. Car ea arătă atâta nevoinţăy lacrămiy post şi trudă. id. 92713. Veţ arăta înţălepciunea de la moşii voştri, nov. 164719. 0 (Construit cu o propoziţie circumstanţială de excepţie) Dară vedereala aceştiia deşertăciuniy ce altă arată, fără numai că desăvârşit direptate oarece ştirbă avură, mai 13278.
5.	A avea efect; a dovedi. Ş-au gustat că giudeţul lui Dlu/mnlă/dzău au arătat asupră-i mai multă facere decât focul cest trecătoriu. dec. 202716.
6.	A se manifesta, a se exterioriza; a-şi face cunoscute sentimentele (pentru cineva) prin vorbe, gesturi, atitudini. Dlulmnlăldzău... arătă cătră dansă socotinţă.
387
nov. 16871. Vrând să-ş arate cătră împăratul priinţa. id. 168733. Carele arătând asupră-i multe reale,căznindu-l cu foamea multe dzâle. apr. 100710.
7.	A explica; a indica (se include şi ideea de a învăţa pe cineva). Mearsă la acea cinstită roabă de o rugă să margă să-i arate chipul de besearică, cum să face besearica. Nu ştiia. Şi mearsă roaba de-au arătat, şeruind chipul pre pământ oct. 90730-32. Zosima, audzând că grăiaşte din carte, o-ntrebă:„Ştie carte? Şi arătatu-i-au cineva?“ apr. 66719.
8.	A părea, a semăna cu... Deci tată-mieu arăta că-i Simon. Şi aceasta ofeace spurcatul cu vicleşug... Ca săpiiae tată-mieu în locul lui. nov. 15479.
II. 1. Refl. A se înfăţişa (înaintea cuiva). Mearsă în Ţarigrad şi s-au arătat la patriarhul Gheorghie. nov. 14874.
2.	A apărea în mod miraculos, a se ivi pe neaşteptate. Acesta marele nostru de spăsenie socotitoriu şi folosâtoriu,..., la mulţ ivindu-să, s-au arătat Arătatu-s-au lui Avraam şi lui Lot la răsâpitura şi prăpăditura sodomilor. nov. 11373-4.
3.	A se da pe faţă; a-şi da la iveală o însuşire sau o calitate; (construit cu un element predicativ suplimentar) a se dovedi, a se vădi. Trăgând cătră sine cu binef până a nu-ş arăta păgânăţiia, pre toţ eplilsclolpil mart. 45713. Să arătă ascultători. dec. 22971.
4.	Expr. impers.Aise arăta = a se părea (că vede). Acestea grăind, spunea că i s-au arătat de vădzu că să de pripă cutremură casa unde sta şi des-picându-să... oct. 4777. Nici la slfilntlelle nu începea taine a sluji deaca nu i să vrea arăta videnie întăi, la-nceputul mlollliltvelor. mai 13377 (?).
1.1.80.	ARDE vb. III. (< lat. ardere) 1. I n t r a n z. A fi aprins (focul). Supt căldare foc mult ardea, păzându-l cu leamnele. nov. 142722.
2. I n t r a n z. Exprimă acţiunea distrugătoare a focului. Pomina înfocării s-au tămplat prin păcatele noastre şi au ars Ţarigradul cu foarte mare înfocare... Ş-au ars mai multă parte decât au rămas. sept. 179-10. ♦ (Subiectul este focul) A distruge prin foc, a mistui, a preface în cenuşă; p. e x t. a nimici, a face să dispară; a omorî. învăţă să-l bată... şi să ardză sv/i/ntele icoane în capul lui, ce i s-au aflat. oct. 59731. S-au aplecat bobotaia în afară asupra oamenilor vărtucioş şi i-au ars, de i-au făcut zgură. nov. 130723. Eu, împărate,..., mă tem să nu cumva cadză foc din ceriu să mă ardză şi să mă mistuiască. mart. 4675. 0 (In context figurat) Acela foc să va aprinde în pântecele vostru cel de iad nesăţâos, foc veaci-nic, foc de muncă veacinică, de s-a arde toată rămăşiţa voastră, mai 145723. Pentr-aceaia focul vostru va arde-vă şi urgiia voastră vă va mânca. id. 145734. 0 I n t r a n z. Cărară vrascuri şi tearşuri uscate pregiur besearică, să dea foc, să ardză creştinii, dec. 242722. De viu ardzu în foc pentru slfâlnta maică lui Dlulm-n/ă/dzău, Mariia. iun. 15076. 0 (în context figurat) De-a vedea că te-ndoieşti, va răsuci inema ta, să nu eş de la voia lui, ce ca să te bage în focul nestâns, să ardz
388
cu dânsul în veaci. mart. 2725. ♦ T r a n z. (Subiectul este omul) A omorî; a curma viaţa (cuiva) prin aruncare în foc sau prin incendierea clădirii în care se află. îngrozând că-i vor da foc casii de l-or arde cu totul. sept. 2976. Aprinsă o focare mare şi-i aruncă pre tof de-i arsă. oct. 8477. ♦ (în context figurat) A incendia, a şterge de pe suprafaţa pământului. Această seacere mâniia lui Dlulm-nlăldzău iastey să sloboade din mâna Dlolmnlullui asupra acelora ce să giură cu strâmbul, să le ardză casele lor. mart. 30729.
3.	T r a n z. A încinge, a încălzi tare, a face să dogorească, a înfierbânta. Simplichie învăţă de arsără un cuptoriu şi aruncară în nontrul cuptorului pre... sept. 2171. învăţă... să aprindză un cuptoriu să ardză 7 dzâle. febr. 86719.
4.	R e f 1. A se încălzi, a se înnegri, a se pârli la soare. Căută din fereastră de-l vădzu pre acest cinstit şi bun om ardzându-să în soare şi înpulbărat. nov. 10272.
5.	T r a n z. (fact.) A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură, la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte. O spândzură şi o arsă, frigându-i pântecele multe ceasuri, sept. 20724. Uncropul herbea aruncând unde, iară slsâlnta nice leac nu să ardea. nov. 142723. îi arsără urechile cu jigale de her înfocate, ian. 3724. ♦ Intranz. Afi cuprins de foc, a suferi acţiunea mistuitoare a focului. Aşea, ardzându-i palma şi topindu-să, s-au spart, rumpându-să vinele. nov. 13172. Aflară moştiile lor întregi şi nebetejite, că nice părul nu le-au be-tejit să ardză. id. 166712. 0 (în context figurat) A ce arsăş inema mea cu jeale ca aceasta? mart. 43737. Cumu-ţ voi povesti, avvo Zosima, focul ce-mi ardea inema pentru curvie? apr. 6674. Să pare că-ţ scăpa de foc nestâns a iadului şi elu-i ascuns în pântecele vostru, cu care ardeţ voi inemile asupriţilor, mai 145733.
6.	I n t r a n z. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic (de dor, de iubire, de nerăbdare etc.; în contexte figurate); p. e x t. a fi chinuit de (sete). Ardzând de dragostea ce avea cătră Dumnădzău. nov. 114710. Slulflleltul mieu ardea în grijea besearicii. nov. 15871. Ardzând cu inema la Dlulmnlăldzău. dec. 247714. Odănăoară,... de seate ardzând, cu sămnatul crucii în văzduh, amara şi nebăuta mare în dulceaţă o premeni. febr. 76727. Cu caldă şi mare nevoinţă ardzând, să siliia a să osteni pentru a cununelor dobândă, id. 8076.
y
1.1.81. ARE, ari(le), s.f. (< lat. area, -um) Arie. Cum grâul nu-l bagă în jitniţe până nu-l curăţăsc cu-mblăcie într-arey de-l osăbăsc de la pleavăy aşea şi slulflleltul mieu nu poate întră în slava fericinţei. febr. 55710. Aflând lângă arile satului o căşcioară pustie, petrecu într-însă. id. 81716. Atâta-l arsără, cât... oasele să feace ca şi pravul cel dintr-are. mart. 3379. Cuvântul, în această variantă, este atestat în DA numai în scrierile lui Dosoftei (v. şi N.A. Ursu, Glosar la PsV, Lit.). Varianta este întâlnită şi astăzi în anumite regiuni din Bihor (cf. Pompiliu, Bih. 1004).
389
1.1.82.	AREÂTE s.m. (< „lat. ar ies, anetem“, Arvinte, ST.L.FAC., p. 85, IV. 1.1.2.) Este un cuvânt specific limbii române literare vechi, cu circulaţie în Moldova şi Transilvania (cf. DLRLV); astăzi, se întâlneşte în Banat, dar şi în Oltenia şi în Transilvania, în părţile învecinate cu aceasta (cf. DA). Primele atestări înregistrate în DA sunt din scrierile lui Dosoftei (PsV, Parimiile), apoi din Cante-mir, IST., BIBLIA 1688 (v. şi N.A. Ursu, Glosar la PsV, Arvinte, loc. cit.). Sensul cuvântului este cel de berbec (de reproducere). O ucisără cu un corn de areate. mai 136734.
1.1.83.	ARGINT, arginţi s.n. (< lat. argentum) 1. Metal preţios de culoare albă-cenuşie strălucitoare (apare şi ca epitet). Satan feace meşterşug de s-au aprins besearica slfâ/n/tlului... şi ardea ca argintul [icoana (de argint)] s/fâ/n-t/u/lui de să topiia. oct. 87721. Uşile de argint, sept. 1173, nov. 135728. Hainele... aceale scumpe, de argint şi de aur. ian. 2974. Raclă de argint, mart. 4477. 0 (în context figurat) Idolii păgânilor sânt argint mut şi aur, făcuf de om. ian. 2173.
2.	(La pl.) Bani (de argint); p. e x t. plată. Minuni-făcători fără arginţ, Cozma şi Damian. mai 110729. Acest sens este înregistrat în DA şi în PsV. El face obiectul comentariului lingvistului V. Arvinte, care îl atestă şi în paginile Bibliei (v. Arvinte, ST.L.LV., p. 36, IV.2.2.5.). Autorul îl consideră „arhaic şi popular".
3.	P. e x t. Avere, avuţie. D/u/mn/ă/dzău... nu l-au lăsat să-ş împle lăcomiia argintului, febr. 5775.
1.1.84.	ARINĂ s.f. (< lat. arena). în TDRG, prima atestare a acestui cuvânt este înregistrată în scrierile lui Dosoftei, dar, în DA, substantivul în discuţie apare în CV, PS, apoi la Dosoftei. Acest termen este un element propriu limbii române vechi (v. Arvinte, ST.L.FAC., p. 85, IV.1.1.3., ST.L.EX., p. 29, IV.1.1.1.), care avea circulaţie în Moldova (cf. DLRLV). Astăzi, cuvântul se mai întâlneşte în centrul şi în nordul Transilvaniei, fără Maramureş, şi în unele regiuni din Moldova (v. I. Gheţie, BD, p. 179). Se defineşte prin sinonimul său, de origine bulgară, „nisip" (v. şi Lacea, Untersuchung, N.A. Ursu, Glosar la PsV). La Dosoftei, în VS, intră şi în comparaţii. îl băgară într-un sac plin de arină. mart. 39712. Un sac plin de arină i-au încărcat, mai 109717. Mulţâme de cuconi. Ca arina mării de mulţ. oct. 46735. Nime n-ar putea lua sama ca şi arina mării să le numere, dec. 216730.
1.1.85.	ARIPĂ s.f. (< lat. alapa). în cazul acestui cuvânt este interesantă notarea accentului pe silaba iniţială. Este un tip neobişnuit de accentuare pentru limba literară din aria nordică a ţării, mai precis pentru moldoveni (cf. şi DA), acesta fiind specific (cf. cercetările lui Weigand, I. Gheţie, BD, p. 94) Banatului, Transilvaniei şi Munteniei. (Numai la pl.) Organ al păsărilor, al unor insecte şi al unor mamifere care serveşte la zbor; p. e x t. înzestrare a îngerilor. I s-au arătat un chip de vultur cu âripile de aur. nov. 125719. Cei cu şase âripi serafimi, mart.
390
46723. Că păsărilor drept aceaia li s-au dat âripile, să scape de mrejile şi laţele vânătorilor, apr. 70731. 0 F i g. (în sintagma) Aripile grijinţei = ocrotire, protecţie. Nedejdiuesc că darul lui Dlulmnlăldzău va acoperi şi pre voi cu âripile grijinţei Sale, să biruiţ toate nevoile. nov. 158734.
1.1.86.	ARMĂ s.f. (< lat. arma) 1. Obiect, unealtă etc. care serveşte la atac sau la apărare. Pre acesta mearsă să-l prindză slujitorii idolilor, iară slfâlntuly în loc de armă, scoasă herul plugului. nov. 11179. 0 (în context figurat) Sărutându-o cu dlu/mn/ă/dzăiască frică la partea de gios, acea cinstită şi d/ulmn/ă/dzăiască armă. dec. 239711.
2. (în sintagma) Mai marele armelor = şeful, conducătorul unei armate; căpetenie de oşti. Ş-au venit cu alalţ ş-acestay anume mai marele armelor, maghis-trian, şi nepotu-său. dec. 24775 (este posibil să fie o traducere a polonezului hetman, chiar dacă şi împrumutul, hatman, apare în textul VS).
1.1.87.	ARMĂTURĂ s.f. (< lat. armatura; poate şi prin „filiaţie polonă66, DA) Totalitatea armelor unui soldat. După ce să-mbrăcară cu platoşile în toată armătura şi darul ce luară de sus a slfâlntului... Duh..., să găta spre calea ev/an/g/he/liii. nov. 17977.
1.1.88.	ARSURĂ s.f. (< lat. arsura; în TDRG este dat ca etimon ars, participiul verbului a arde) 1. (La pl.) Faptul de a arde (pielea cuiva) cu foc, provocân-d(u-i) leziuni grave (în VS este doar unul dintre modurile barbare în care sunt torturaţi sfinţii). Dur ori de arsură, sept. 20727. Golită, o frip sără cu arsuri, oct. 617 23. Adevăsâtă fiindu-i carnea de arsurile focurilor, stând tare în credinţa Dlolm-nlu/lui H/risto/s, l-aruncară în mare. apr. 69716.
2.	Rană, leziune provocată de foc (sensul nu este atestat, în DA şi TDRG, în scrierile lui Dosoftei). Preste arsură o sărară, dec. 161728.
3.	(La sg.) Incendiu (nici pentru acest sens nu există atestări din Dosoftei în DA) Dzidi... besearica... carea o a izbăvit şi de arsura cea mare. Că încungiu-rându-o focul... ian. 10716.
1.1.89.	ARUNCĂ vb. I. (< lat. eruncare\ în DA: averruncare) 1. T r a n z. A azvârli (ceva), a face (ca ceva) să ajungă într-un alt loc (printr-o mişcare violentă). Aruncară pietri asupra slfâlntului. oct. 29716. Aruncându-i rasa de o-mbră-că, mearsă de-i feace metanie, apr. 6476.
2.	Loc. v b. A arunca sorţ = a trage la sorţi. Aruncând sorţ slfilnţii apostoli cui unde-i va cădea să margă să strige slfâlnta evlanlglhellie. sept. 2872.
3.	T r a n z. A trânti, a culca, a trimite, a doborî (pe cineva) la pământ; a face să cadă. Aruncându-l la pământ, nov. 143725. Aruncând şi trântind gios pre vicleanul boinic şi luptătoriul. ian. 3710.
4.	T r a .n z..A-da afară, a scoate, a azvârli (ceva din sine). Uncropul herbea aruncând unde, iar slfâlnta nice leac nu să ardea. nov. 142722.
391
5.	T r a n z. A împinge (pe cineva) în... Apuca pre cei osândiţ de-i arunca într-acea prăpaste căscată. Şi acei osândiţi aruncându-i în prăpaste, striga: „ Vai, vai!“ oct. 46721. 0 Loc. v b. A arunca (pe cineva) în (sau la) temniţă = a închide, a întemniţa. L-au aruncat în temniţă. sept. 36731.1-au aruncat la temniţă. apr. 103723.
6.	A smuci, a trage, a smulge. I-au băgat în temniţă aruncându-i şi trăgându-i. sept. 23712.
1.1.90.	ASAMĂNÂ vb. I. (< lat. assimilo, -are) T r a n z. şi r e f 1.1. T r a n z. (Complementul indică terenuri cu diferenţe de nivel) A nivela, a netezi; a aduce la acelaşi nivel. Cădzură dealurile îmbe preste şearpe, de vindecară tăul şi îl asă-mănară, de să feace şes. dec. 21073. Aruncă pre slfâlntlull... într-adâncă căscă-tură de pământ, legat. Şi asămănă groapa cu brazdă şi deasupră-ş pusă scaunul preste vindecătura prăpăştii. id. 219730.
2.	R e f 1. A se face asemenea (cu...), a deveni, a ajunge, a fi asemenea..., a fi ca..., a semăna cu... Inpărăţâia ceriului să asâmeneadză cu dzeace feate. sept. 1476. 0 (Construit cu dativul) Hie-ţ milă de o păcătoasă, părinte preacuvioase, asămănându-te Stăpânului tău. oct. 53710. Mă voiu asămăna Ţie. id. 88730. Te asemeneadză lui Ştefan, mart. 46733.
3.	Refl. A se compara, a se egala (cu), a se asimila (cuiva). Acea dinceput crescută păgânătate cu car ea nu să cade să să asamene creştinii, apr. 8278.
1.1.91.	ASĂMĂNÂRE s.f. (considerat de majoritatea dicţionarelor ca abstract verbal de la asemănă; în ST.L.EX., p. 12,1.3.10.2., V. Arvinte dă ca etimon latinul assimilo, -are\ trebuie făcută precizarea că în DA nu sunt înregistrate atestări din VS) 1. Faptul de a se asemăna (2); similitudine, analogie, corespondenţă. Asămă-narea sau cuviinţa, oct. 597notă marginală. împărate, să trăieşti în mulţ ai. Cu carea să cade bună priinţă şi vreadnică închinăciune închinăm împărăţâii tale. Pentru asămănarea credinţei noastre, dec. 193735.
2. Chip, figură identică, leită cu a altcuiva. Eu sânt ţarină şi tină. Şi m-au plăzmuit D/u/mn/ă/dzău în formă ca aceasta. Şi m-au cinstit cu închipuirea sa şi cu asămănarea. nov. 164729.
1.1.92.	ASÂN s.m. V. a s â n.
1.1.93.	ASEÂMENE(A) adj. invar, şi adv. (< lat. assimile) 1.1. Adj. (Construit cu prep. de, cu sau cu dativul) Asemănător, deopotrivă; la fel (cu); care seamănă (cu). Mare m/u/ciniţa şi aseamene cu apostolii, Thecla. sept. 26732. O adeverea-dză marele dascal şi aseamenea apostolilor Limba de Aur, Ioan. id. 32730. Ruga Dlulmnlăldzău să ştie cu cine-i aseamenea de ceia ce-au slujit lui D/u/mn/ă/dzău. Şi audzî că iaste de-aseamene în împărăţâia lui Dlulmnlăldzău lui Comilie Mi-mon, carele lăcuia în Damasc, dec. 18971-2. Poveastea ceii de-aseamenea cu îngerii în femei, Măriei Eghipteancei. mart. 2877.
392
2.	De acest fel; de această natură; ca acesta; analog, similar. Aşijdere să văd şi alte de-aseamene de ocara dlulmnlăldzăilor voştri, nov. 16576. De-aseamenea dar H/risto/s lui Achepsima Şi lui Isidor prin focul ce le-au dat stima. dec. 201725.
3.	Aşa, atât de..., una ca asta. D/o/mnul mieu, Totputeamicul vraci carele are de-aseamenea puteare cu vrearea. dec. 19722.
II. 1. Adv. Tot aşa, tot astfel, în acelaşi mod, aşijderea, la fel. Au scris şi pre svlâlntlull în cuconii lory osăbind şi lui parte din toty de-aseamenea cu ficiorii. In cartea cea de limbă de moarte, dec. 227733.
2. (Asemănarea se indică prin prep. cu sau printr-un dativ) Deopotrivă, ca şi, tot ca, la fel ca. Carea făcând de-aseamenea nevoinfelor maicii ceii slulfllelteşti... să dusă cătră H/risto/s. nov. 114725. Ardzându-i coastele, l-au închis în temniţă. Pentru să paţă de-aseamenea cu de-mpreună nevoitoriul său. id. 135718.
1.1.94.	ASCULTA vb. I. [< lat. ascultare (= auscultare)] 1. T r a n z. (La imperativ; prin adresare directă se cere atenţie deplină din partea persoanei căreia îi vorbeşte cineva) Dzăsă svlâlntlull loan: „Ascultă, dimon spurcat! Iacă-ţ po-runceaşte apostolul... să nu te mişci<(. sept. 30734.
2.	T r a n z. A fi atent la vorbele cuiva. Oy oameni orbi şi prelestiţ, ascultaţ calea direptăţâi. sept. 30711.
3.	I n t r a n z. (Construit cu dativul) A lua în seamă, a lua aminte; a împlini o rugăminte, o dorinţă. Tu, frate, nu vreai să-mi asculţ. Iară Dlulmnlăldzău mi-au ascultat ruga. mart. 3672. M-am rugat de trei ori cătră părintele mieu... dară nu mi-au ascultat, mai 14174.
4.	T r a n z. A urma sfatul sau îndemnul (cuiva). Să-nduplecară supt învăţătura lui şi ascultară de să botedzară. nov. 138712. Mai bine ascultă-ney giudeţule vicleaney şi cadz cu tot slulflleltul tău la adevăratul D/u/mn/ă/dzăul nostru, ian. 21735.
5.	T r a n z. şi i n t r a n z. A se supune, a se conforma, a da urmare (unei porunci, unui ordin). yyDară a ce-l ascultaţ?“ Şi dzâsă dimonul: „Toată putearea Satanei lăcuiaşte-ntr-însul şi au făcut ceată cu toţ mai marii şi eu cu dânsul, şi el cu noi. Că el ne-ascultă şi noi l-ascultăm, sept. 30730-32. De te vei pleca să faci cum te voi ruga, ţ voi face mult bine şi mănăstirii tale. Iară de nu mi-i asculta, te voi spândzura“. mart. 2972. De precizat că în DA sunt înregistrate exemple numai din PsV.
1.1.95.	ASCUNDE vb. III. T r a n z. şi r e f 1. (< lat. abscondere) 1. T r a n z. A face (ca cineva sau ceva) să nu fie văzut de alţii; a sustrage vederii sau căutărilor. Răspunsă că nu-l ştie unde-iy săvai că el îl ascunsease. dec. 23377. 0
P.	e x t. A îngropa (pe cineva), astfel încât să nu poată fi descoperit. Să ascundză trupul lui departe de la colibăy să nu fie price. nov. 100714. 0 (Prin de cătră -
393
după gr. aito, cf. TDRG, se indică fiinţa sau lucrul de la care vine primejdia sau ameninţarea) Vrând să tăinuiască şi să ascundză nu numai de cătră vrăjmaş, ci şi de cătră puterile ceriului,..., spusă taina numai unuia din slfilnţii îngeri, mart. 5279. ♦ A tăinui, a face să nu fie cunoscut, ştiut sau înţeles de alţii; a disimula, a acoperi, a masca. Pentru să poată ascunde, să nu î priceapă că-i femeaie, priimi acea năpaste, sept. 14720. Ascunde taina mea, Varvaro! oct. 69734. Spune-mi, nu ascunde nemică. apr. 6473.
2.	R e f 1. A se sustrage vederii sau căutăturilor (cuiva). îl sfătuiră să să dea în laturi, să s-ascundză. sept. 9718. Clevetit fiind la ighemonul, s-au ascuns pre sine. ian. 7718. ♦ (Construit cu prep. de cătră) A scăpa din vedere. Sta în gânduri diaconul de cugeta cândai va fi înger acesta ce să veade om. Şi nice aceasta nu s-au ascuns de cătră acel slfâlnt om. sept. 11716. 0 (Construit cu prep. pentru, indică motivul acţiunii) Aceştea... să ascundea („tăinuia46 - sinonim marginal) pentru frica tiranilor, dec. 214716. (In context figurat) De vreame că bunătăţâle nu să pot ascunde, stăi tu patriarh în Râm. febr. 77725.
3.	Refl. (Despre aştri) A apune. Luceafărul ascundzându-să, nu giunghiară pre Theodul. ian. 13733. Acest ultim sens (cuvântul este folosit în context cu valoare stilistică) nu este înregistrat în dicţionarele cercetate.
1.1.96.	ASCUŢÎ, ASCUŢÎ vb. IV. (probabil din lat. *excotire < cos, cotis „gresie44, cf. DA, TDRG; din cotem „cute44, cf. Ciorănescu, DER, Şăineanu, DU) T r a n z. şi r e f 1.1. T r a n z. A face vârf tăios unui obiect, prin cioplire. Ascuţî trestii şi le bătu preste tot trupul lui. sept. 37720.
2.	(în context figurat) T r a n z. (Construit cu prep. la) A îndemna (spre); a determina pe cineva să-şi canalizeze toate forţele într-o singură direcţie, pentru atingerea unui singur scop. Că multe sânt măestriile diavolului, cu carile vănea-dză oamenii... Pre alţâi la mândrie ascut şi la scumpeate îmvaţă. apr. 7173.
3.	R e f 1. A se pregăti, a sta gata (să riposteze sau să argumenteze); a nu renunţa la un punct de vedere; a se îndârji. Slfâlntlull nemică domolindu-să, ce încă mai tare ascuţându-să, râsă de nebuniia ighemonului şi batgiocuri ticăiţiia idolilor, mart. 16/15.0 Expr. A-şi ascuţî dinţii (asupra cuiva) = a se pregăti să atace (pe cineva). Deaca audzî aceasta, antipatul să feace în tot fealiul de mânie şi-ş ascuţâia dinţii asupra slfâlntlullui ca leul. nov. 183712.
4.	R e f 1. A se amplifica, a creşte, a se intensifica (dorinţa de a realiza ceva); a prinde (mai multă) inimă pentru a-şi îndeplini (cineva) visul; a-şi întări inima (sau forţele). Mai vârtos s-au ascuţât şi s-au într-aripat cătră podvigurile nevoinţei. apr. 79722.
1.1.97.	ASEMENA v. as ă m ă n a (2). Nu dzâce aşea, ce te asemeneadză lui Ştefan şi lui Iacov... Pentru ceia ce-ţfac rău te roagă. mart. 46733.
394
1.1.98.	ASÎN (fem. asână, pi. asâni, dar şi asini) (< lat. asmus) Măgar (domestic sau sălbatic) Odânâoară iarăş mearsă în pădure a leamne cu asânuL sept. 26731. Dobândind ca şi Saul ce-ş pierdusă asinii... oct. 68733. Mă tălni asână sălbatică păscând, id. 82729. Făcea slujba asănului. mart. 17/11.
1.1.99.	ASPRU adj. şi adv. (< lat. asper) 1.1. Adj. (Despre obiecte) Care nu este neted; cu suprafaţa zgrunţuroasă, ce dă (la pipăit) o senzaţie neplăcută. Cămeaşea îi era tearfă aspră. ian. 1279.
2.	(Despre anumite locuri, regiuni) Care este greu, dificil, anevoios de străbătut. Intr-acea aspră pădure îş feace fericitul trup ca ţestul broaştei de muşcăturile ţânţarilor ce era în pădure, ian. 4720. Fu legat la cai şi fu gonit în vreame de iarnă preste locuri greale şi aspre. febr. 49724.
3.	(Despre oameni) Care este lipsit de indulgenţă, sever, neînduplecat, necruţător, crud, neîndurător, nemilos, neomenos, rău. Stareţul fiind aspruy nu s-au înduplecat nemică spre milă. dec. 19679. Un om aspru şi fără omenie, anume Dio-ghen. mart. 10/11. ♦ (Construit cu prep. asupra) Care este înverşunat, pornit (împotriva cuiva), drastic (cu cineva); de neîmpăcat, de nestăpânit, de neîmblânzit. Adusără pre Neon iarăş într-aceaia hire ca şi dintâi, aspru asupra păgânului, oct. 9579.
4.	(Despre modul în care cineva îşi duce existenţa) Care este plin de privaţiuni; anevoios, greu, auster. Cu aspră petreacere. nov. 110714, cf. dec. 226727, ian. 18712, mai 108713. Petrecaniia cea aspră, mai 11379. Petrecând viaţă aspră. id. 14072. 0 (în context figurat) Petrecea cu totul înpănat cătră D/u/mn/ă/dzău. Ascuţâtă şi aspră cale călcând, oct. 65725.
II. Loc. a d v. Cu aspru = cu mustrări; cu certare. Fură trimiş... de la patriarhul Ierusalimului la-mpăratul Theofil iconoboreţul cu aspru; cariiy stând naintea lui de faţăy îl înfruntară ca pre un luptătoriu înpotriva lui Dlulmnlăldzău. oct. 60731.
1.1.100.	ASTĂDZ adv. (< lat. ista die sau din astă + zi) 1. în ziua de faţă, în ziua în curs, azi. Vei vedea două cununi frumoase de flori ce ne-au adus astădz din rai. nov. 140722. 0 (Cu funcţie adjectivală, precedat de prep. de) Trei sânt părechile a sv/i/nţilor bezsrebrăniciy pre numele acesta şi pre acesta meşterşug... A treii sânt aceştea de astădz. oct. 70712. ♦ (In corelaţie cu mâine) a) când..., când... Astădz mânea într-un locy mâine aiurea, ian. 32717; b) (posibilă loc. adv.) Zi după zi, zi de zi; zilnic; mereu, în permanenţă. Era mâhnit şi astădz şi mâine. nov. 120717. 0 Loc. a d v. De astădz de mâine = de pe o zi pe alta; de azi pe mâine. Să nu mutăm vreamea pocăinţii zăbăvindu-ne în păcate de astădz de mâine. Că nu ştim până mâine agiunge-vom? apr. 67710.
2.	în prezent, în zilele noastre, în contemporaneitate. Acolo i să strânge săbo-rul svli/nţiii sale astădz. dec. 205711. 0 (Deseori precedat de prep. până; arată că
395
o acţiune sau un proces început(ă) cu mult înainte nu şi-a încetat nici până în prezent desfăşurarea) laste de trăiaşte fântâna până astădz întru slava Dlolmn/ullui nostru I/isu/s H/risto/s şi pomană slfiinţei, sept. 5731. l-au svinţitu-i casa besea-rică denaintea ei, carea iaste până astădz în Râm şi o ţân la multă cinste toţ. nov. 14276.
1.1.101.	ASTRUCÂ, ASTROCÂ vb. I. T r a n z. şi r e f 1. p a s. [< lat.
*astruîcare (= astruere) cu sensul lui obstruere, cf. DA] 1. T r a n z. A înmormânta, a îngropa (cu determinări care indică locul: în pământ, sau obiectul: în secriî) Să adunară... să astroce s!fiinţele ei moştii. oct. 5479, cf. mai 113728. //// ast/r/ucară în pământ, oct. 86715. Astrucându-l în secrii. dec. 2417 18. O astrucară într-un secrii de marmure, febr. 57719. 0 Refl. pas. Adormiră şi ei... şi să astrucară lângă svlâlntlull. dec.246731. S-au astrucat... în câmp. ian. 375.
1.1.102.	ASTUPĂ vb. I. T r a n z. (< lat. *asstuppare) Trebuie menţionat că în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei şi că acest cuvânt, în VS, apare numai în expresii. 1. A(-şi) astupa urechile = a nu voi să audă sau să cunoască ceva. 4 dzâle audzând şueratul zmeilor, ne-am astupat urechile, că nu puteam răbada şueretele lor. oct. 79727. Ca o aspidă astupându-ş urechile, n-au vrut să-nţăleagă. mart. 26715.
2. A astupa gura (cuiva) = a face (pe cineva) să tacă, să nu mai clevetească; p. e x t. a închide gura (cuiva); a amuţi (pe cineva); a reduce la tăcere. Au astupat gurile şi le-au făcut mute acelora ce să sâmeţâsă cu filosofiia lor. dec. 21376. Au priimit şi obreazaniia legii. Pentru să astupe şi gurile ereticilor, ian. 1714. Astupa gurile pricitorilor. mart. 17/32. 0 Refl. p a s. Să să astupe gura ereticilor, dec. 238714. De s-ar astupa aceaia gură carea grăiaşte hulenii spre D/o/mnul mieu H/risto/s. dec. 245715.
1.1.103.	ASUDĂ vb. I. (< lat. assudare) 1. Intranz. A transpira, a năduşi. Mâncaiu puţântea şi am asudat cum aş nota într-apă şi fără de grijă fu slulfilei tul mieu şi măfeci ca nice dănăoară ostenit, apr. 74716.
2. R e f 1. (în context figurat) Spun că ceale şeapte săptămâni de păreasemi a slfâlntlullui posty numai 15 somochine uscate mânca. Cu aceastea sudori asudân-du-să, în noîdzăci de ai vieţuind, au şi mai bine. febr. 69711. De precizat că în TDRG este înregistrat, ca primă atestare pentru sensul 1., un citat din Eminescu, iar pentru sensul al doilea, un citat din Ureche. în DA, pentru sensul 1. este citat Clain, iar pentru sensul 2., I. Văcărescu.
1.1.104.	ASUPRA şi ASUPRĂ prep. şi adv. (< lat. ad-supra) 1. Prep. Pe, peste; deasupra, lîli adusă racla mlulcinicului. Şi spusă... că cu dânsa au tămăduit în Persida pre un îndrăcit, puindu-o asupra lui. ian. 33710.
396
2.	Prep. (Cu de partitiv) Loc. p r e p. De deasupra = de pe. Descărcând de deasupră-ş acea multă avuţâie, mearsă la Alexandriia. dec. 246718.
3.	E x p r. A fi (ceva) asupra (cuiva) = a purta răspunderea (pentru ceva); a (se) muta responsabilitatea (la, către altcineva). Dă-m grâu să hrănesc oamenii aceştea şi datoriia-ţ va fi asupra mea. mai 12677.
4.	E x p r. A avea asupră = a putea numi ca al său; a avea la activ. Având asupra sa şi boerie de eparh. oct. 86732. Eu sânt un om păcătos. Şi n-am asupră nice un lucru bun. nov. 133718.
5.	Prep. (După verbe care exprimă o domnie, o stăpânire etc., indică persoana sau obiectul asupra căruia se întinde puterea, stăpânirea etc.) Peste. împăratul... îi deade puteare asupra a tot creştinul, sept. 35725.
6.	Prep. (După verbe care indică o năvală, o năpustire, o lovire) Spre, pe, peste. Năroadele să porniră asupra slfâlntlullui loan. sept. 31713. Când fu demineaţă, slobodzâră asupră-le multe fealiuri de gadine cumplite. nov. 138720. Năvăli asu-pră-i un varvar. ian. 23735.
7.	Prep. (Mişcarea înspre cineva sau ceva, asupra cuiva sau a ceva se face cu intenţie duşmănoasă) împotriva, contra. Biruire asupră de vrăjmaş, sept. 5/30. Eu i-am invitat pre toţ pre-aceştea asupra voastră, sept. 29718. 0 (în context figurat) Amară frântura şi necătura holburilor ce-au venit asupra besearicii, o ştiu aceasta şi eu. ian. 39710. 0 E x p r. A se scula asupra (cuiva) = a ataca (pe cineva) pe neaşteptate. Să sculă noaptea asupra oaspelui şi-l ucisă. nov. 11771. Să sculară asupră-le necredincioşii de-i legară fără milă. mart. 23/2. A veni (ceva) (cuiva) asupră = a veni pe neaşteptate. Pentru leagea noastră şi credinţă nu vom răbda tot răul ce ne va veni asupră. oct. 94727. Cându-ţ vine asupră gândul cel viclean, smulge-ţ sabiia ... şi-ţ vei tăia pre toţ vrăjmaşii, mai 136713.
8.	Prep. (Despre spusele, gândurile, sentimentele, acţiunile îndreptate împotriva cuiva sau în legătură, referitor la cineva) împotrivă, în contra; p. e x t. în legătură cu, referitor la. Iacă-ţ porunceaşte apostolul lui D/u/mn/ă/dzău, loan, să nu te mişei nice dânăoară să te ispiteşti asupră de om cu rău. sept. 30736. Pomindu-să cu iboste spurcate asupră-i maică-sa, şi el nevrând, i-au pusu-i în pizmă o năpaste. id. 31713. Deaderă acesta sfat asupra slfâlntlullui. id. 37722. Au dăruit asupra diavolului slfâlnta cruce, iară asupra mrejilor lui, slfilntlelle cărţ. apr. 7179.
9.	Prep. Pentru. Tigaia... carea el gătasă asupra slfilnţilor. febr. 60729.
10.	Loc. a d v. (Mai) cu asupră = (şi) mai mult; cu prisosinţă; peste măsură, din cale-afară. Din rudă ca aceasta luminată şi vederoasă fiind slfâln-t/u/l, şi mai mult crescând în credinţa cea bună, luă mai cu asupră, cu multul, de la-mpăratul, de-l pusă preşte altă boerie ce avea. îi deade şi hătmăniia cea mare. dec. 216712.
397
11.	Adv. (Urmat de prep. de ajută la formarea superlativului absolut) Foarte. Poruncit fiind să facă puţăntea rugă pre vreame de năduşală, întindzându-o cu asupră de mare fală ce avea, îndată amurţî şi rămasă mut. dec. 213721.
1.1.105.	ASURDZI vb. IV. I n t r a n z. (< lat. *assurdlre) A deveni surd. îndată i-au săcat mâna şi i-au orbit şi ochiul aceiia părţ ş-au asurdzât dimbe urechile, nov. 126723.
1.1.106.	ÂŞCHIE (Numai la pl., aşchî) s.f. [< lat. ascla (= astula sau assula)] Bucăţele mici şi subţiri desprinse dintr-un material. Strujind pre svlâlntlull cu aceale brânci au mănuş de her... sărindaşchi de carnea svlâlntlullui. oct. 97711.
1.1.107.	AŞEÂ adv. şi adj. invar. (< lat. eccum-sic + -a, cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 56, 1.3.5.2.) I. Adv. In felul, în modul, în chipul acesta, astfel. I-au tumatu-i jeratec preste cerbice şi aşea o au mutat dintr-această viaţă trecătoare, sept. 2078. Nu iubi, cinstită fecioriţă, a muri aşea, fără de cinste, ca făcătorii cei de rău. nov. 141719. 0 (în construcţie) Nice aşea = nici într-un fel; cu nici un chip. L-au pusu-l şi fără voe în slujitorii cei de oaste. Iară svlilnţia sa nice aşea nu-ş părăsî podvigul. febr. 73726.
2.	Astfel, (după) cum urmează; cum se va vedea în continuare. Deci aşea i-au fostu-i începătura, dec. 20878. I-au venitu-i gând aşea... apr. 6374.
3.	(întărind un adevăr) Astfel, în acest mod. Aşea au fost voia lui Dlulm-nlăldzău, să să tâmple trei, de vreame ce şi svlâlnta scriptură aşea adevereadză. dec. 22477.
4.	(întărind o afirmaţie) întocmai, exact. „laste adevărat aşea ce spun de tine?“ „Aşea iaste adevăratu. dec. 188729.
5.	(Cu nuanţă conclusivă, mai ales în construcţia şi aşea) Aşadar, prin urmare; aşa stând lucrurile; după aceea. Şi aşea svlilnţii lui Dlulmnlăldzău luptându-să cu focul şi cu apa, să afundară, sept. 35728. învăţă boiarinul de-i tăiară capul. Şi aşea mearsă la Dlulmnlăldzău. dec. 189718.
6.	E x p r. Aşea cum = pe când, în timp ce. Svlâlntlull... făcea rugă întru sine aşea cum era spândzurat. sept. 3677. Aşea cum sta ei legaţ denaintea nărodului la giudeţ, să scorni vivormare. nov. 148721.
7.	Pe loc, în aceeaşi clipă; numaidecât; numai ce. Şi deaca le dzâsă, aşea fu nevădzut. oct. 4871. Cum era în cort, unde descălecasă, aşea veade pre svlâlntlull Dimitrie viind cu suliţa asupră-i. id. 88722.
8.	(Urmat de un adverb) Atât de... Cum te schimbaş aşea îndată, febr. 8573.
II. Adj. invar. Să părăsască aşea mare oraş care l-au răscumpărat cu cinstitul
său sânge. oct. 88723.
1.1.108.	AŞEDZÂ vb. I. T r a n z. şi refl. (< lat. *assediare; ad-sedîare, cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 57, I.3.5.4.) 1. Refl. p a s. A (de)pune trupul unei persoane decedate în biserică. Săfeaceră ş-alte minuni când să aşedză fericitul părinte, febr. 83714.
398
2.	T r a n z. A pune, a instaura ordine (într-o ţară); a institui disciplină, supunere; p. e x t. a linişti, a potoli (o revoltă); a reorganiza. L-au mânat... de-au aşedzat împărăţâia perşilor... când s-au rădicat asupră-i. ian. 9729.
3.	A aranja definitiv (ceva); a pune în bună rânduială; a rândui. Aşedzându-i în sv/â/nta credinţă, sa dusă cătră parti. nov. 125717. Aşedzând besearici şi făcând multe minuni, mai apa/ s-aw săvârşit de păgâni cu focul id. 12979.
4.	R e f 1. A se stabili (cu lăcuinţa) definitiv într-un anume loc; a se sălăşlui. Să aşedză în ţara Senaar. sept. 23728. S-au aşedzat cu lăcuinţa la munţ. apr. 6973.
5.	T r a n z. A găzdui (pe cineva); a lua (a primi) în gazdă. Svlâlntlull îl aşedză la casa sa. oct. 97728.
6.	T r a n z. A domni, a conduce, a guverna. Acest sv/â/nt, aşedzând Maximian, l-adusără la dânsul legat. sept. 473.
7.	(S p e c.) R e f 1. A se resorbi; a se pune la loc; a reveni (în poziţia iniţială). Să apucă de veşmintele svlâlntlullui loan, ce era-mbrăcat, şi pusă preste ochiu, în cap. Şi îndată... i s-au aşedzat ochiul la loc. nov. 112730.
8.	T r a n z. A distribui, a împărţi, a repartiza; a amplasa. /î/ş aşedză... bine avearea ei şi ieşi din toată grijea. mart. 5/35.
în DA sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei numai pentru sensurile 4 şi 6.
1.1.109.	AŞTEPTA vb. I. [< lat. *astectare (= ad-spectare, printr-o formă intermediară astectare); cf. deştepta] Intranz, (Cu sens figurat) A se pregăti, a se găti (cuiva ceva); a fi prevăzut pentru cineva. Pre... Rim aştaptă ceriul, ian. 21716. Munci vă aştaptă. mart. 5773. Spuindu-i slava ce-l aştaptă să-l priimască. apr. 9871. 0 Refl. pas. E x p r. A i se aştepta (ceva de la cineva) = a i se cuveni. Lăsă cinstea ce i să aştepta de la-mpăratul. nov. 10376. Pentru sensul figurat nu sunt înregistrate atestări în DA din scrierile lui Dosoftei.
1.1.110.	AŞTERNE vb. III. T r a n z. (< lat. astemere) 1. A împrăştia (ceva) pe jos. Şi aştemândpietri, o pusără în temniţă, mai 126732.
2. A întinde (pe cineva) în poziţie orizontală; a culca, a lungi (pe cineva), cu scopul de a(-l) ucide. Ii aştemură pre grătariu înfocat, nov. 113730.
1.1.111.	ATINGE vb. III. T r a n z. şi r e f 1. (< lat. attingere) 1. T r a n z. (Prin prep. la se indică locul în care se face contactul) A lua contact direct (sau superficial, uşor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafaţă. Gazneanul loan... bolind la ochi de cursoare, l-au tămăduit atingându-l la ochi cu părticea de svlâlnta priceaştenie. sept. 3733. Nu l-au atins focul nice la un păr. mai 122729. 0 R e f 1. (Prin prep. la se indică obiectul sau partea supusă contactului din partea subiectului) Năroadele să-ndesa să să atingă la sv/i/ntele lor trupuri, mart. 28719. ♦ P. e x t. A întinde mâna cu scopul de a apuca,..Dzâsă părintele, cătră Pavel: y)Şedz la masă. Şi ia aminte să nu te atingi la bucate“. mart. 25710. 0 (Prin
399
prep. cu se indică obiectul sau partea prin care se face contactul) Mearsă de să atinsă cu mâna de căldare şi-i rămasără unghile la căldare lipite, sept. 771.
2.	(Glosat marginal) A se stropi. Părându-i că-i stâmpărată apa, cercă anume că-i reace şi, cum să atinsă {stropi - notă marginală) pre obraz, i-au ars ochii şi i-au scos şi sufletul, febr. 52724.
3.	(în context figurat; despre privire) Ferice de ochii tăi că nu cutedzară, nice să atinsără de ceva omeneşti lucruri, apr. 7573.
4.	R e f 1. A se apropia de...; a îndrăzni să... Cu credinţă să te apropii şi cu frică mare, şi cu pocăinţă adevărată, şi cu ştiinţă curată la d/u/mn/ă/dzăeştile taine, şi la sv/i/nţie te atinge, apr. 73735.
5.	R e f 1. (Construit cu prep. la) A răni, a vătăma. Să nu să teamă de ceia ce ucig trupul şi la slulfllelt nu pot să să atingă, apr. 81714.
1.1.112.	ATITEA adj. neh. V. atât.
1.1.113.	ATÂT, atâta, atâţ(a), atitea, adv., pron. şi adj. neh. (< lat. eccum-tantum) I. Adv. 1. E x p r. De cât... de-atâta = pe măsură ce..., tot mai mult. De cât mai mult îl munceaşte, de-atâta mai mult să-ntăriia ceialalţ toţ svlilnţii creştini. nov. 15774.
2.	(Corelativ) Atâta..., cât... = în aşa măsură (atât de...), încât... Neştiind ei acesta meşterşug feredeuşesc, i-au dr/ă/mălitu-i atâta, cât i-au domolit, de i-au făcut a-i sluji ca neşte robi. sept. 28720. Atâta-l zmâciră şi-l dărâmară, cât îl lăsară nume de mort. id. 31714.
3. L o c. c o n j. Atâta cât = încât. întărind şi-nvăţândpre ucinici, atâta cât şi pre-mpăratul mai apoi l-au înduplecat de s-au creştinat, oct. 48714. Gurile li să strâmbară şi să schimosâră graiurile, atâta cât să-nspăimară toţ de mare minune. nov. 148732. Fu bătut... atâta cât tot locul s-au roşit. dec. 213725.
4.	(în construcţia) Atâta de (adj.) ... ce + vb. = deoarece atât(a) ... Le era greu că n-avea apă aproape să să stâmpere în zăduvul lucrului, atâta de greu la marmuri împărăteşti ce tăia. nov. 156724. Virgula introdusă de autorii DA după substantivul lucrului poate fi pusă şi după adjectivul greu, rezultând, astfel, o construcţie alcătuită dintr-un adverb + prepoziţie care, stând pe lângă un adjectiv, creează superlativul absolut al acestuia. Situaţia este interpretabilă, ambele soluţii fiind viabile. Rezolvarea aparţine cititorului care poate să decidă, în context, unde cade accentul în frază.
5.	(Restrictiv) Numai acest (singur, unic) lucru, mai mult nu. Nu nădejdui altă mai mult de-atâta de la mine. oct. 95716. Şi atâta-i mai mult a dzâce: Că de-ar trebui la oameni să să facă o icoană..., să fie făcută de-amănuntul din tot fealiul de bunătăţ, însuş acesta era marele Grigorie. ian. 33715.
6.	(Nu) tocmai, (nu) în aşa măsură de... Şi târpiră toată truda, neavând atâta trup tare. febr. 8074.
400
II.	Pron. neh. (înlocuieşte un nume sau o propoziţie, exprimând o cantitate, o măsură etc.) Aţâţa mi-s banii. nov. 13475. Hrana ei era puţântea, cât o unghie, a treia sau a patra dzît altă nemica, fără numai pită. Atâta. dec. 245726.
III.	Adj. neh. Astfel de...; care este aşa de (mult, îndelungat etc.). Unde erai atitea ceasuri şi la ce videnie îţ suiai mintea? oct. 45v/21. Să mira de-atitea la-crămi. id. 53718. Acestă blâdnică... au spurcat atâţea oameni, mart. 3/18. 0 (In construcţie) Milostivul Dlulmnlăldzău nu o au părăsât, nice-i fu greaţă de-atâta spurcată şi necurată, oct. 51717 („de o femeie aşa de spurcată şi necurată44, DA).
1.1.114.	ATUNCE(A), adv. V. atunci.
1.1.115.	ATUNCI, adv. (< lat. ad-*tunce) I. 1. (Cu sens temporal, în opoziţie cu acum) Pe vremea aceea, în acel timp, în momentul acela (despre care este vorba). Era giudeţ a un neam atunce, în dzâlele când n-avea împărat, sept. 23729. Şi era atunce toate besearicile închise şi pecetluite, nov. 14575.
2. într-un moment concomitent cu o acţiune sau urmând imediat după aceasta. Silind pre tof să facă jrătvă dracilor, atunce această svlâlntă stariţă... începu a cânta. oct. 5774. O astrucară acolo, precum Xeniia au poruncit. Atunce şi cearcănul cel de steale s-au ascuns, deaca s-au astrucat svlilntlelle ei moştii. ian. 317 14. 0 (însoţit de alte adverbe, cu sensul precizat de acestea) Petră atunce amu era plătit cu slujba şi iertat de robie. ian. 22721. 0 (Precedat de prepoziţii, cu sensul determinat de acestea) Pre-atunce = (cam) în timpul acela, (cam) pe vremea aceea. Impărăţând pre-atunce Dechie. dec. 18872. Pre-atunce tămplându-să o vicleană şi cumplită eresă... ian. 2278. De-atunce(a) (înainte, încoace, pănă as-tădz, până acmu) = a) începând cu acele timpuri; din acel moment sau din acea epocă (până astăzi). De-atunce s-au apucat de să ţâne această sărbătoare a sv/i/ntei Cruci. sept. 18715. De-atunci pănă astădz pururea varsă mir de bun miros. dec. 21278. Cinstitul Zotic de-atunce până acmu... face minuni multe. id. 24876. Sânt mai la cinste aceastea decât toate câte-s făcute de-atunce încoace şi câte s-or face. ian. 44715. De-atunce înainte şi pănă astădz fraţâi aceiia au mare agiutoriu pre fericita Thomaida în războiul trupului, apr. 8477; b) încă de pe acele vremuri; chiar din timpurile acelea. Pane raţie de-atunce cunoscându-să cu svlâlntlull Petră, când fu după Nălţarea Dlolmnlullui Hlristo/s, urmă lui. febr. 63733. 0 (Cu funcţie adjectivală) De (pre-) atunce(a) = din vremurile acelea; contemporan (cu ceva din trecut). Eplilsclolpul de-atunce. nov. 129734. Au minunat şi pre-acei de-atunce şi pre aceşti de-aemu cu minunata lui răbdare, nov. 11 Vil. Arhiepiscopul de pre-atunce. febr. 75736.
II. (Cu sens restrictiv) Numai în acest caz; numai aşa; numai astfel. Vrând să ucigă pre svlâlntlull loany nu i-au lăsatu-i...y dzâcând: „Lăsaţ! Deaca veţ vedea altele mai mare, atunce va fi de certare. “ sept. 30736. în DA nu sunt înregistrate, s. a., atestări din scrierile mitropolitului.
401
1.1.116.	AŢĂ s.f. (< lat. acia) S p e c. Sfoară specială, întrebuinţată în zidărie, pentru măsurători (verticale şi orizontale). în TDRG şi în DA apare înregistrată doar sintagma aţa zidarului (ziditorului), cu o unică atestare, din Biblia (1688). Dosoftei întrebuinţează cuvântul cu aproximativ acelaşi sens ca cel menţionat în DA (numai că în VS nu se indică numai direcţia verticală), dar fără determinare. Cerşu de-i deade galbeni să mâie să cumpere ce trebuie pentru temelie, arătându-i cu aţa măsura caselor şi locul... Cu lesne măguli firea-mpăratului, că luând a mână aţa cu vărtealniţa, şi zugrăvindu-i urdzâturile cu măsurături, de-l bucură şi-i ogoi gândul, oct. 48728-30.
1.1.117.	AŢAPIvb. IV. V. aţâpi.
1.1.118.	AŢÂPI vb. IV. I n t r a n z. [< lat. *attepire (= tepere)] A începe să doarmă, |^fi cuprins de un somn uşor şi scurt; a aromi. Pre acea rogojioară a hiică-sa aţâpind, răpăosă. sept. 27719. M-au mănat la pomătul lui Agrippa... Ş-am aţăpity de-am adormit supt umbră de un pom. nov. 106735. Fiind la utrăne, cetindu-să citenie slulfllelteascăy am aţâpit puţănel. apr. 7073.
1.1.119.	AŢÂŢĂ vb. I. T r a n z. şi refl. [< lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune64)] 1. T r a n z. A incita, a întărâta, a asmuţi, a provoca, a stârni (sentimentele, pasiunile cuiva). Aceastea cuvinte aţâţară şi trasără la multă turbare... pre trufaşul, dec. 188733.
2. R e f 1. p a s. A instiga, a provoca, a agita, a stârni (o acţiune). Trecând trei dzăci de ai. întru carii aţâţându-să de la vrăjbitori ca de la nescare vivor turbu-rătura goanei, da în creştini mare iscuşenii de munci. mart. 6177.
1.1.120.	AU conj. şi adv. (< lat. aut) 1. (Cu funcţie disjunctivă) Sau, ori. Anului nou au tânăr. sept. 176. Acestea le adeveriia... că le-au vădzut avidomă au în bui-guit. oct. 8879. Patro au cinci mile. mart. 39711. 0 (Cu funcţie explicativă) Zidind dlulmnlăldzăeşti besearici. Au mai vârtos a dzâce, isprăvind şi pre oameni besearici lui D/u/mn/ă/dzău. nov. 182710. Şi la 70 de ai a toată viaţa say au dzâ-ce-vom a umorâciunii sale, ş-au datu-ş... slulflleltul. dec. 207716. 0 (Leagă propoziţii sau noţiuni care se exclud ca opuse sau contradictorii; mai ales în interogaţii) Oare numai tuy Teofiley şi cu de-ai tăiy v-aflaţ fără minte cu-nchinăciunea icoanelor? Au împăratul şi cu ai de noi ce sântem vederoş şi d/o/mnim? oct. 5977. Aceasta-i cetatea au rătăcitu-m-am? nov. 106712. Plânge-ţ-voi moartea au prăznui-ţ-voi aflarea? mart. 4473. Dar să-ţ dobândeşti au urgie să-ţ iai? id. 467 17. 0 (în alternanţă cu sau) Au lipsecu-vă cai sau haine sau bani? mai 118720.
2. Adv. (Singur sau precedat de prep. de sau de adv. dară; în propoziţii intero-gativ-negative) Oare, dar. Dară au nu-i şi el împărat? Au nu poartă alurghidă şi cunună? nov. 146720-21. Oare stricatu-i-au ceva sărăciia celuia, de au nu-l du-sără în şanurile lui Avraam? ian. 38727. De au nu ca pre un tâlhar legat îl petre-cură de-l băgară în groapă, ducându-ş slulflleltul gol de la lume? id. 38732.
402
O (Singur sau precedat de doară) Dacă. Şi-l întrebă: „Au doară-i diaconul lui No-nos?“... Şi el dzâsă: „Aşea-i. “ oct. 54731. Spune-mi... au doară tu eşti nazorian? mart. 45vbl735. O-ntrebă au voia îi iaste împreună cu dinsele să fie în petreacere şi-n vieţuire? mai 132720.
1.1.121.	AUDZI vb. IV. T r a n z., i n t r a n z. şi r e f 1. (< lat. audire)
1.	T r a n z. A percepe sunetele, zgomotele etc. cu ajutorul auzului. S-au spodobit de-au audzât glas de-acolo. dec. 20375. Ceti... de audzâia toţ. mart. 43728. 0 (Absol.) Idolii păgânilor sânt argint mut şi aur, făcuţ de om. Au gură şi nu pot grăi. Au ochi şi nu pot vedea. Urechi au şi n-aud. ian. 2174. 0 Refl. Fiind mare plânsoare de Romana, s-au audzât preste tot oraşul Efesului, şi audzî şi tatăl lui Dioscorid. sept. 28731. Ţâpetele i să audzâia 30 de mile. oct. 79730.
2.	Intranz. A afla despre ceva sau despre cineva. Audzând împăratul că-i tot viu... sept. 36710. întorcându-să de la Africa, audzî de minunile svlâln-t/u/lui... Şi deaca audzî de ciudease,... mearsă la svlâlntlull. oct. 74716,18. Foarte o-ndrăgisă audzând de bunătăţâle ei şi de vitejie, nov. 167717.
3.	(Construit cu pronumele reflexiv în dativ) A asculta (vorbele cuiva); a se şti vizat (de vorbele cuiva). în DA se dă echivalarea semantică: „auzindu-se batjocu-rit). O-ntrebă: „Cine eşti tu?u Iară svlâlnta îi dzâsă: „Poate hi că fî s-au întunecat mintea. Că de-ai fi treaZy m-ai cunoaşte că sânt Teodotiia. “ Şi audzându-ş aşea Simplichie, învăţă de arsără un cuptoriu şi aruncară în nontrul cuptoriului pre svlâlntă. sept. 20735.
4.	T r a n z. A afla, a cunoaşte. Să audz din rostul lui adevărul, nov. 150723.
5.	I n t r a n z. (Construit cu dativul) A asculta, a se supune (poruncii) cuiva. De vreame că-m porunceşti de nevoaie-i să-ţ audzu împărăţâii tale. mai 117723. Acest ultim sens nu este înregistrat în nici unul dintre dicţionarele cercetate.
1.1.122.	AUR s.n. (< lat. aurum) 1. Metal preţios, galben lucitor, din care se fac obiecte de valoare (prep. de indică materialul din care este făcut un obiect). Şi cine a sta povesti neatedul zidiului şi porţâle zidiului tocmite cu aur şi argint de-ameastecul. oct. 46724. Şi-n nontru deaca-ntrai, în cetate, pre o pomostină de aur, case de aur cu jilţuri aurate şi secrie de aur. id. 46725-26. Luă bodzâi cei de aur şi de argint, febr. 61722. Veşminte de aur. id. 8076. Podobise cu haine scumpe, cu aur şi mărgăritar, mai 11779. 0 (în sintagma) Cămara cea de aur (este posibil ca, pe lângă sensul de „camera în care se află obiecte de valoare, din aur44 - pentru că aceasta aparţine unei fiice de împărat, sau chiar împăratului - să-şi lărgească înţelesul spre „camera în care sunt strânse bogăţiile, averea cuiva; un fel de vistierie44). învăţă să bage... pre svlâlnta Fotini, cu cinci a ei surori, să o ducă în cămara lui cea de aur. febr. 8672. învăţă... să-mparţe la săraci avuţâia ce să afla în cămara ei cea de aur.-idr. %&!\1. 0 (în-sintagma) Aur curat tprobabiî prin contaminare cu argint curat), se întăreşte sensul de „pur44, „real44, „adevărat44.
403
Schimbând şi premenind mult fân în aur curat. sept. 32712 (se referă şi la calita-tea/valoarea superioară a acestui metal). 0 (In context figurat) Dau tină şi pământ putred, ce nu-i de nice un preţ, şi voiu lua aur de multă cinste, nov. 141725.
2.	F i g. (în sintagma) Rostul (sau cu rostul) de aur: se zice despre cel care vorbeşte cu eleganţă şi cu uşurinţă, despre un orator bun. Tradus din Chrysosto-mos, epitet ce i se dădea vestitului orator bisericesc, sfântul Ioan - cf. DA, unde nu sunt însă înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei. Fericitul Ioan, cu rostul de aur. nov. 13773. Ioan, Rostul de aur. ian. 36714. D/u/mn/ă/dzăescul Rost de Aur. id. 43732. Pentru variaţie, căci sintagma este frecventă în VS, Dosoftei recurge şi la construcţia: Marele dascal şi aseamenea apostolilor Limba de Aur, Ioan. sept. 32731.
3.	P. e x t. Bani (de aur); bogăţie; tezaur. Apostolul împărfând tot aurul în mâ-nule mişeilor, oct. 4971. Tremisă şi altă cumpănă de aur la apostolul, id. 4976. Un zmău foarte mare, de dzăcea la uşea visteariului (<cămările - sinonim marginal), unde era tot aurul împărătesc, febr. 8278.
1.1.123.	AVEÂ vb. II. T r a n z. şi refl. (< lat. habere) 1.1. T r a n z. A deţine, a poseda; a stăpâni. înţălepciunea şi cartea, de-or hi amândoaă la omul, acela-i ca cu amândoi ochii întregi având la trup. apr. 70730. După doîdzăci de dzâle mi săfărşi şi apa ce aveam, şi slăbiiu. id. 7477. 0 P. e x t .Eu s-aibu în ceriu curţ? Dară de unde? oct. 49720. 0 Loc. v b. A(-şi) avea lăcaşul = a locui; a avea domiciliul, reşedinţa în. Lăcaşul avându-ş în Damasc, ian. 15730. A(-şi) avea ruda = a se trage, a veni (din...); a fi originar (din...). Acesta... avea ruda sa de laAntiohiia. nov. 130728. 0 (La imperativ; construit cu pronumele posesiv în dativ) Aibi-ţ cămeaşea ta şi păgânăţâia ta! mart. 61731. ♦ A deţine o anumită poziţie socială, un rang. Brâu, carele îi era sămn de comiţiia lui, boerie de oaste ce avea. sept. 9722. Avea multe a ţărâi boerii mari. mai 125710. 0 E x p r. A avea putere = a avea dreptul nelimitat şi necondiţionat de a acţiona. Lavrentie, bărbatul Hrisippei, hiică-sa, carele avea mare puteare în ostrov, sept. 3076. Eu am puteare să umor pre tof. nov. 14271. 0 (în construcţie negativă) A nu avea putere (asupra cuiva) = a nu putea atinge (pe cineva); a nu putea provoca nici un rău (cuiva); a nu avea nici o influenţă asupra cuiva. N-au puteare asupra voastră. oct. 80725. ♦ (La imperativ) Foloseşte! Ia! Pune mâna pe...! Slujeşte-te de...! Frate, cându-ţ vine asupră gândul cel viclean, smulge-f sabiia, adică frica lui Dlulmnlăldzău, şi-ţ vei tăia pre toţ vrăjmaşii. Şi-n loc de trâmbiţă, aibi dlulm-nlăldzăeştile cărţ! Că în ce chip trâmbiţa strânge oşteanii, aşea svlilntlelle cărţ strigă cu noi, şi strâng gândurile noastre la frica lui D/u/mn/ădzău. mai 136715. 0 E x p r. A (nu) avea (ceva) la mână = a (nu) avea la dispoziţie, în stăpânire; aici: a fi-sărac, a fi lipsit de bunuri-materiale. „Roagă-te pentru mine., părinte, că sânt om păcătos şi n-am la mâna mea nemică. “ Iară eu dzâş lui: „Hire-aş vrut şi
404
câte ai să nu aibi.“ mart. 56734. A avea (ceva) pre mână = a dispune de... Mearsă cu aurul ce avea pre mânule sale. oct. 51718.
2.	(Complementul este parte integrantă a subiectului) A purta (un semn, o urmă). Unde şi chipul lui cetăţeanii pusără, având în cap cuiele răstignirii Dlolm-n/u/lui nostru I/isu/s H/risto/s. mai 12276. ♦ A fi vinovat; a fi răspunzător (pentru...)^ purta vină. Savin şi cu Crischentin şi alf mulţ, ce avea mai multă vină, nu numai ce negriră, ce şi gurile li să strâmbară. nov. 148730.
3.	A purta asupra sa (ceva) în permanenţă. Având la sine, de la părinţii săi, parte de aveare. dec. 18874. 0 F i g. Avându-l în limba sa, şi-n rostul său numin-du-l, goneaşte dracii, nov. 124712. Câte aveam în cugetul mieu. id. 150710.
4.	(Construit cu un complement circumstanţial) A fi posedat de...; a fi locuit, a fi bântuit de... El îm spusă că întru sine de-avidomă are pre Satana, nov. 15176. Acela ce-i iubitoriu la argint şi la mărseaiele averii... are în sine pre Mercurie, idolul ce-i dzâc Errnis. apr. 102728. Acela ce slujeaşte curviei... are în sine idolul Afroditei. mai 114715.
5.	(Ca o posesie pot fi considerate drepturile părinţilor asupra copiilor; p. e x t. puterea stăpânului asupra slugii) Având un ţăran un cucon... oct. 42730. Avea slujnice şi slugi multe. id. 51713. Iertându-ş robii ce avea. apr. 79718. De-aş mai avea un cucon, l-aş da la mănăstire şi i-aş da giumătate de avearea mea... Şi cea-lalalt să-l căsătoresc. Dară avându-mi numai pre tine, mă mir carea din doă oi face. iun. 15872.
6.	(Construit cu acuzativ dublu, când este numită persoana sau fiinţa care este rudă, prieten etc. cuiva) Având sor creştină, oct. 45721. Aşijdere un jidov, având priiatin pre un creştin..., lî/ş lăsa multe ori la dânsul odoarăle casii şi aurul. nov. 11872. 0 E x p r. A avea (pe cineva) ca pe o soră = a ţine, a iubi (pe cineva) ca pe... Nice leac atingându-să de femeaie-ş, ce avându-o ca o sor. oct. 44718.
7.	(Construit cu un adverb) A fi pregătit (pentru ceva). Ascultându-l împăraţâi, mânară cine avură gata să aducă mai curund. mart. 32714.
II.	T r a n z. A considera, a socoti, a ţine (pe cineva) drept... Carii încă le era mintea pemintească. Şi avea mai de cinste pre Ioan decât pre I/isu/s. nov. 177721. 0 E x p r. A avea (pe cineva) chip = a considera (pe cineva) ca model. Am pre Isaiia chip. ian. 3879. A avea (pe cineva) la cinste = a pune mare preţ (pe cineva); a considera (pe cineva) superior; a crede foarte mult (în cineva). O samă de dânşii îl avea la cinste ca unul dintru sv/i/nţi. dec. 20374. A avea veste (în...) = a fi renumit, a fi recunoscut. Avea mare veaste în creştini, fiind de rudă mare şi întrecândpre alalţ la râvna sv/i/ntei credinţe, mart. 38716.
III.	T r a n z. (Complementul indică o noţiune de timp sau de spaţiu) E x p r. A avea vreame (de ai) = a trăi, a vieţui, a loGuiundeva de mult timp. Are multă vreame de ai într-acel loc. sept. 30724. A avea cale = a avea înaintea sa un drum
405
(lung). Odânăoară având cale departey lăsă la dânsul o punguliţă cu 100 de galbeni. nov. 11874.
IV.	(Complementul e o noţiune abstractă) E x p r. A (nu) avea grijă = a (nu) se teme; a (nu) se îngrijora. Să n-aibă nice o grijă. nov. 183727. A avea grijă (de cineva) = a fi îngrijorat (pentru cineva); a-şi face gânduri în legătură cu cineva. Având grijă de svlâlntlull, că era numai cu o haină. apr. 10576.
V.	T r a n z. A se ocupa (de ceva anume), a se îndeletnici, a se preocupa de... Avea mare grijă a-ş podobi slulflleltul cu bunătăţ. sept. 2571. Părinţ... ce... avea grijea şi slujba pregiur oaspeţ. oct. 60725. Avea lucru pre-ascunsy de rădica slfilntlelle lor moştii. mart. 37732. 0 E x p r. A avea (ceva) de grijă = a fi atent la...; a lua seama la...; a se îngriji, a se preocupa de... Să aibă de grijea strigatului ce-i era pre samă dată. nov. 180724. Lumină pre toţ. Având de grijea slulfle-telory agiutând săracele şi săracii, febr. 7679.
VI.	1. (Complementul indică noţiuni abstracte) E x p r. A avea nădejde = a nădăjdui, a spera, a avea încredere. Aibi nedeajdey că vei avea... pre Hlristols agiutându-ţ. nov. 167720. Să aibi bună nedeajde. nov. 183725. A avea nădejde (spre cineva) = a-şi pune speranţa în cineva. Mă închin a Dlulmnlăldzău fără moarte. Iară mincinoşii dumnădzăi sânt draci şi vă momăsc să vă ia slulfletele la pierdzare. Deci să n-aibi spre mine nedeajd nemică, ci fă cum îţ iaste voia. mai 116731. A avea prepus (pre cineva) = a bănui. Avea prepus pre împărăteasa. iun. 156720. A avea în gând (ceva) = a avea intenţia; a voi să... De măritat... n-avea în gândul ei. nov. 139720. A avea gând asupra (cuiva) = a avea intenţii rele faţă de cineva; p. e x t. a dori (pe cineva); a-şi propune (ceva) (în legătură cu cineva). O răhneaşte... şi are gând asupra ei. apr. 99710. A avea silă = a fi silit, a fi obligat (eventual, a fi grăbit să...). Mă opreaşte o puteare de la Dlulmnlăldzău şi mi să cutremură oasele. Şi n-am nice o sâlă. oct. 6973.
2. (împreună cu un complement abstract corespunde unui verb cu sens pasiv) Ce om hi greşit, s-avem iertare de la iubiţii lui Hlristols şi sv/i/nţii cititori, febr. 90719.
VIL T r a n z. (Despre oameni) A fi înzestrat (cu...). Acesta au avut multă puteare la cuvinte, fiind eplilsclolp Ţ/a/rigradului. nov. 121710. Inţălepciunea lui ce avea la cuvânt şi la poruncă de-mvăţături. ian. 33722. Pentru cugetul şi mintea ce avea a gândurilor... să feace episcop, febr. 2672. Bună stidinţă ce avea de mic. apr. 87725. 0 E x p r. A nu avea ştire (de ceva) = a (nu) avea cunoştinţă (despre ceva), a (nu) şti (nimic) (despre ceva). Fu scoasă den afară de poarta mănăstirii trei ai. Şi cuconul ce ea n-au avut ştire, i-l lepădă fata. febr. 6673.
VIII.	1. (Complementul e o stare sufletească) A simţi. Având dor să mărturi-sască de Dlolmnlull Hlristols. nov. 142728. Având dor ca acesta nepărăsât la inema sa. id. 150734. Am dureare la inemă şi frică, nu cumva păcatele meale să-m
406
ţâie calea de cătră Dlolmnlull. ian. 30720. De atunce nu mai avu nice o supărare de iscuşenie. apr. 6679.
2.	(Construit cu prep. cătră, la) A nutri un sentiment faţă de cineva. S-au aflat oarecare femeae în Ţlalrigrad, anume Anastasiia. Având frică la Dlulmnlăldzău. mart. 26bl79. Toţ creştinii, de priinţa şi de credinţa ce avea cătră Dlolmnlull H/risto/s, sar de să aruncă înşiş în foc, în cuptoare. id. 49713. 0 E x p r. A avea inema Ga) (ceva sau undeva) = a se gândi permanent la cineva (sau la ceva); a fi cu gândurile (la...). Şi soarele apuind, având inemă la războiu, s-au rugat lui Dlulmnlăldzău şi dzâsă să stea soarele, sept. 272. Alexie avea inema în ceriu cu tot slulflleltul. mart. 4174. A avea nevoie = a avea necazuri, a se afla în impas, la necaz, la greu; a suferi (din pricina cuiva) greutăţi, necazuri. Agiutând sv/i/ntei besearici, ce avea nevoaie şi război de cătră eretici. dec. 21176. Nu era om... lipsit... să aibă nevoie, ce era înger acela. mart. 3071. A avea oarece = a avea trecere; a fi luat în seamă, a fi preţuit. Noi cu totul celora ce ne vor face sărbătoarea şi pomenirea, vom nevoi spre spăseniia lor. Că socotim a avea şi noi oarece la Dlulmnlăldzău. ian. 4473.
3.	A sta sau a fi cu cineva într-un anume raport. Pentru libovul ce avea împăratul, s-au înşelat de s-au lepădat de Dlolmnlull H/risto/s. mart. 45vbl7l5.
IX.	1. A suferi. Firea sa cea d/u/mn/ă/dzăiască n-au avut nice o patimă, nice are. nov. 120732-33. 0 E x p r. A nu avea nici o pagubă = a nu suferi nici un prejudiciu moral. Eu n-am pagubă, căce mă uit ţie, de vreame că din coasta ta m-au zidit Dlulmnlăldzău. ian. 40714.
2. A provoca (cuiva) o suferinţă. Nice o mânie n-au avut cătră împărăteasa, nice avea de mâna noastră ceva rău. apr. 71720.
X.	A primi ceva de la cineva; p. e x t. a i se permite cuiva să facă ceva. Acesta somn au vădzut şi dzua, şi noaptea. Şi în vis încă au avut răspuns, sept. 17731. Având voaie veghiată la-mpărăţâie, să strângea la dânşii neguţătorii ce veniia acolea, creştinii, din ţara creştinească, nov. 185729. Având slobodzenie toţ fără de nice o sâială în vedeare să margă la dansă, carele cum vrea. ian. 24732. Avea de la svlâlntlull socotinţă să o ducă la loc pustii, să nu afle oamenii, mart. 374. Eghipteanii, având bine de la s/fi/nţia sa, l-au slăvit cu cinste, mai 10575-7.
XI.	1. (Construit cu infinitivul) A trebui, a avea îndatorirea, a fi dator să... Având poruncă de la necestivul să aibă toţ a să lepăda cu giurământ de Dlolmnlull Hlristo/s, şi ceaia ce nu s-or pleca, să le fie moartea gloabă, ian. 875.
2.	(Exprimând viitorul) De-i adevărat..., să aibă a da berilor pre boiarinul, să-l mănânce, febr. 58727.
3.	(Construit cu infinitivul fără a) Până când nu veţ mai sătura adunând...? mai 14579.
407
XII.	1. (Construit cu un conjunctiv) Urmează să... S-au spus de mainte că va să fie vas de ales. apr. 9773. Va să margă. mai 132731.
2. (La imperativ, cu sens de imperativ) Amar voî carii râdeţ, că veţ să plângef şi să tănguiţ. mai 145726.
XIII.	(Construit cu un participiu cu funcţie de element predicativ suplimentar, marcând mai mult ca perfectul) O femeae oarecarea cerşindu-ş odorul ce avusease dat pre mânule hiică-sa. dec. 213710.
XIV.	(Construit cu adv. cum sau cu pron. rel. ce, urmate de infinitiv fără prep. a) A (nu) şti; a (nu) putea. însuş s-au legat pre sâne şi legătura să dezleage n-au avut cum. oct. 45725. îngerul feace: „N-ai tu cum lăcui într-aceaia curte, că-i a frăţâne-tău“. id. 4976. Având ce-i da vină şi cu creştinăfâia. nov. 18471.
XV.	A fi alcătuit din, a se compune din. Octovrie având dzâle 31. Dzâua are ceasuri 11. oct. 3976. Maie are 31 de dzile. Dzua are ceasuri 14 şi noaptea 10. apr. 105721. Iunie are 30 de dzile. Dzua are ceasuri 15. iun. 14771. 0 P. e x t. H/risto/s să aibă o voie, după-ntrupare. ian. 29722.
XVI.	R e f 1. A fi (probabil latinism, cf. „res sic se habet“ = lucrul stă, este astfel; cf. DA). Micşor Ioan de pre stat să are, Ce la Dlulmnlăldzău are cinste mare. nov. 115720. 0 E x p r. A se avea în cunoştinţă (cu cineva) = a se cunoaşte (de mai multă vreme); a fi prieteni, cunoştinţe vechi. Rugat foarte de Nichifor Foca...y cu care s-avea în cunoştinţă şi în priinţăy... zidi o svlâlntă besearică. iul. 3715.
2.1.0.	Elemente de origine slavonă
2.1.1.	AIÂVE(A) adv. (< v. sl. ajave, cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 81, H.7.3.O.). 1. In realitate, cu adevărat, într-adevăr. Şi adecă mearele în poală. începu aiavea a să mira de mirosul şi frămseaţea lor. sept. 14726. 0 (Urmat de prep. în, într-, la) Arăta-ţ-voi şi-ntr-aiave adevărătatea. nov. 16473. Mărturisi într-aiave pre D/o/mnul H/risto/s. febr. 6376. Nenduplecându-să a să tăgădui de D/o/mnul H/risto/s, ce mai vârtos propoveaduindu-l în aiavea. mai 122735. Mărturisind într-aiavea pre H/risto/s D/umn/ă/dzău adevărat, id. 128721. Vădzându-le jidovii mărturisind la aiavea numele lui I/isu/s H/risto/s, D/o/mnul nostru, le băgară într-o şeaicăfără cârmă. iun. 148723. 0 (In comparaţii) l-au arătatu-i videnie în vis ca-ntr-aiavea. nov. 148728. Depreună tustrei, nu în vis, ce ca aiavea, cui era atunce arhiereu... dzâsără cu un glas cătră dânsul... ian. 44718.
2. Clar, limpede, exact. Cu opt ai mainte ştiu de ducerea sa la Dlulmnlăldzău. Arătând mainte aiave de tot lucrul său. dec. 239730.
2.1.2.	AGAREÂN, -I, s.m. (< v. sl. Agareninu) Nume biblic dat mahomedanilor (şi în special turcilor, cf. Şăineanu, DU), care s-ar trage de la Ismail, fiul lui Agar, roaba şi concubina lui Avraam. Agareanul Avrahin. sept. 25730. Năvala
408
agarenilor. oct. 63736. Zborul agarenilor. dec. 212714. Cf. şi sept. 26718, oct. 84716, 88719, dec. 191715, 19272,18, 221730, ian. 4734, 11720, febr. 60729, mart. 21/26, apr. 69720, 96721. în DA nu sunt înregistrate atestări din operele lui Dosoftei.
2.1.3.	AMEN v. a m i n (pentru etimologie şi definiţie). Cf. oct. 6874,22, 70729, nov. 102728, 108717, 142717, 186719, dec. 230717, apr. 83720, mai 110730,118729,120729, 147721.
2.1.4.	AMIN inteij. (< v. sl. amină < gr. âţitjv = ebr. amen) Adevărat! Aşa să fie! Formulă liturgică de final, preluată din iudaism, la origine având rolul de a sublinia acordul comunităţii la spusele preotului, devenită ulterior semn de întărire al propriilor spuse (cf. A. Bertholet, DR). Cuvânt folosit adesea de Iisus în vorbirea sa pentru a întări cele afirmate (cf. I. M. Stoian, DR). Cf. sept. 7/36, 9722, oct. 66716, 98712, nov. 11074, 112735, 17073, dec. 230723. Acest cuvânt nu are atestări din operele lui Dosoftei în DA. Varianta amen este amintită, într-o singură ocurenţă, cu precizarea: „mai rar“.
1.2.5.	ANTIHRIST (accentuat de Dosoftei antihrist) (< v. sl. antîhristu < gr. bmi’xpimoq „duşman al lui Hristos“, cf. DA) Nume dat principiului răului în creştinism, lui Satana şi ereticilor; demonul care, potrivit apocalipsei, va veni la sfârşitul veacurilor încercând să dezlănţuie apostazia generală, dar va fi învins ireversibil de Iisus Hristos (cf. I.M. Stoian, DR). L-au făcut necredincios şi fără Dlulmnlăldzău şi lui Antihrist sârguitoriu. oct. 40733. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
1.2.6.	APRILIE s.m. [< v. sl. Aprilii (şi Aprilî) sau din medio-gr. AnpiXioq, cf. DA unde, prima atestare este înregistrată din N. Costin, LET. II, 44] Deade slulflleltul în dzua întâie lui aprilie, mai 117718.
1.2.7.	ARHIMANDRIT s.m. (< v. sl. arhimandriţii, ngr. âpxipavdpÎTrjg, din ăpxi- şi păvâpa „loc închis, mănăstire41, cf. DA, unde prima atestare este din Ureche, LET. I, 143) Titlu onorific dat stareţului unei mănăstiri sau unor călugări care au o funcţie înaltă pe lângă o eparhie sau se disting printr-o viaţă duhovnicească ori prin preocupări cultural-ştiinţifice; persoană care are acest titlu. Mearsă la arhimandritul, nov. 144730. Socotitori la sv/i/ntele vase... l-au tuns..., hiroto-nindu-l diacon, l-au făcut şi preut. Şi... s-au făcut călugăr... şi... fu şi arhimandrit. apr. 78716.
*
1.2.8.	ARMEAN s.m. (< v. sl. armeninu) (la pl.) Persoană (originară) din Armenia. Neşte eretici scomisease o eresă pierdzătoare la slulflet, carea au rămas la urâţâi armeani, de ţân şi până astădz între multe erease ce au. sept. 27733. Au oprit adăosătura... ce-au adaos neşte vicleani credinţii..., carea armeanii o ţân, puind patimă dluImnlăldzăiriL nov. 120729. JÎLl dzâcea ca^armeanii. ian, 35731. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului.
409
1.2.9.	AROMÂT (La pl.: AROMATE şi ARROMATURI) (< v. sl. aromaţii < gr. ăpcopa, -ang) Substanţă (vegetală) cu miros plăcut şi puternic (ca balsamul, tămâia, scorţişoara), întrebuinţată ca parfum, medicament sau condiment; mirodenie. împărăteasa luând aromatey mirosuri scumpe ce aburesc de la sine dulci miroase, şi cu acelea unsă trupul a sv/â/nta sa hiică. sept. 38725. Implând văzduhul de mirodeniile aromatelor. oct. 51731. Şi-ndată luă lopata şi mătură şi-ncepu a-ş ima mânule, cealea ce oarecând mirosâia de mirosuri scumpe şi de aromate, dec. 196719. De pripă veni lumină din ceriu şi miros de aromate nepovestit, care nu-ş sămăna cu mirosuri peminteşti şi cu tămâi. ian. 31712. învăţă să aducă doî curvey femei frumoase foarte, podobite cu haine scumpe, cu aur şi mărgăritar şi unse cu unsori scumpe şi cu arromaturi. mai 117710.
1.2.10.	ASPIDĂ s.f. (< v. sl. aspida < gr. ăonida) (Un fel de) viperă sau năpârcă (şarpe veninos), de prin părţile Egiptului şi ale Libiei, cu gâtul umflat. Scârş-cări de dinţii lory de aspide şi de bălauri şi ehidne. oct. 79722. O aspidă ce se află acolo îl apucă de mână. Şi-i de moarte gânganiia aceaia. ian. 19736. Pre aspidă şi preste vasiliscă mă voi sui. mart. 3877. 0 (In comparaţii) Naintea lui adusără multe căvinte sv/â/ntul din svlâlnta scriptură, dară el, ca o aspidă astupându-ş urechile, n-au vrut să-nţăliagă. mart. 26715.
1.2.11.	AVIDOMA adv. (< a + v. sl. vidomu „vizibil46) 1. (Cf. DA, care are atestare din Dosoftei numai la acest sens) în văzul tuturor, în faţa tuturor, în mod evident - mai poate avea atât sensul de „real, palpabil; în mod concret44, cât şi cel de „clar, limpede44). Arată-te, Svlilnţia Ta, la dânşii, ca să te vadză avidomă şi să te creadză pre adevăratul Dlulmnlăldzău. dec. 230721.
2.	Aievea, într-adevăr, realmente; în realitate. Acestea le adeveriia acel sv/i/n-ţit illustrie că le-au vădzut avidomă au în buiguit. oct. 8879. Citind proloagele, îi părea că cumuş i-ar vedea avidomă cum să nevoiesc svli/nţii m/u/cinici. ian 26717. Dracii nu prin visuri, ce avidomă i să arăta să-l îngrozască. mart. 35718-19. 0 (Construit cu prep. de are şi sensul de „chiar44) El îm spusă că întru sine de-avidomă are pre Satana. Şi pentru să amăgească năroadele face nălucinţe şi minuni mincinoase. nov. 15176.
3.	La fel, în acelaşi mod; de asemenea. Aflând un săhastru la loc osăbit, învăţând şi luând veaste de toate ce i să vor tâmpla, căruia şi marele apostol Petră i-au spusu-i avidomă obărşindu-i-le şi alalte toate. dec. 22978.
1.2.12.	ÂZ-BUCHE s.f. (< v. sl. azu + buki „<a şi 6“) (La pl.) Alfabet chirilic. Slovele azbuchilor feace cu fratele său, cu sv/â/ntul Chirii, mai 123715.
1.3.0.	Elemente de origine rusă/ucraineană
1.3.1.	A-VÂLOMA adv. [cuvântul este lucrat în DA sub articolul A-VÂLMA, cu explicaţia etimologică: „Din a2 (3) şi valmă, care e paleosl. valiimu (instru-
410
mentalul lui valii „val44, devenit adv., cu sensul original „ca valurile44)44]. Forma de-a valoma e luată din ruseşte vâlomu „im Haufen, in hellen Haufen; im Ganzem Grossen, en gros“, care (ca şi cech. valem „en foule, en masse, impetuesement44 reprezintă aceeaşi formă ca şi cuvântul paleoslav. La cuvintele româneşti s-a mai adăugat adverbialul a). La Dosoftei apare construit cu prepoziţii. De-a valoma este considerat în DA ca specific „vechilor scriitori moldoveni44 (o singură atestare şi în scrierile ardeleanului S. Barcianu (a. 1858) ap, HEM. 2143.
1.	(Despre lucruri) L o c. a d v. De-a valoma = unul peste altul, fără deosebire, fără ordine. Au cădzut... şi alte multe svlilnte besearici şi de-a valoma case, ian. 10728.
2.	(Despre oameni în mişcare) Loc. adv. De-a valoma = la un loc, laolaltă, împreună (fără să se ţină seama de deosebiri). Să facă rugă de-a valomay să-i agiute Dlulmnlăldzău, nov. 151718. Să facem de-a valoma sărbătoare în aflarea lui Favst şi Matthidiei. id, 155735. Oblicind lăcuitorii oraşului Gangrelor, să strânsără acolo, plângând de-a valoma, şi luară sv/i/ntele moştii... le dusără în oraş. febr. 8378. 0 Loc. prep. De-a valoma cu... = împreună cu, laolaltă cu. Of minune! Cine să nu să mire?! O femeaie între atâta mulţâme de bărbaţ călugări, car ea era de-a valoma cu dânşii în mijlocul şanţului, sept. 14727. 0 (Construit cu prep. cu şi în) Săfeace obeştnic praznic cu de-a valoma. oct. 77719. Slujind lui Dlulmnlăldzău nu în de-a valoma la obşte, ce la sângurătate, sângur la sângur. dec. 216718. Să fie cu tot omul la jirtvă, toţ în de-a valoma, nime să nu lipsască. id. 227717. 0 (Adjectival) Toţ într-o voie şi cu de-a valoma giudeţ îl suiră în scaun. nov. 145715. Atunce-i porunci iarăş de răpăosă, să dormă până când va fi în deşteptatul cel de-a valoma, la înviere, apr. 10571.
3.	Este posibil să aibă, în context, sensul de „obşte, sfat, for de decizie44 sau cel de „mulţime44, funcţionând ca un substantiv ori este o construcţie inversată a loc. prep. de mai sus. Cu giudeţul de-a valomaf fu pus eplilsclolp oraşului iconeilor. nov. 143730.
1.4.0.	Elemente de origine greacă
1.4.1.	ACATIST s.n. (cuvânt grecesc intrat în română prin limba slavonă sau medio-bulgară, cf. Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 426; v. si. akatistu < gr. cacaOioTog vjuvog sau Kavcbv). Imn de mulţumire închinat Fecioarei Maria, cântat de credincioşi în picioare, la începutul sau la sfârşitul unor servicii bisericeşti, având forma unui poem compus din 24 de icoase şi condace, fiecare icos urmat de o litanie alcătuită din 12 stihuri (după descrierea din Apocalipsă, cap. 12), care se încheie cu invocaţia: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară44. Acatistul poate fi închinat şi altor sfinţi. Cf. L Bria, DTQy A. Bertholet, DRr DA. Dosoftei explică, pe scurt, termenul. Pomenirea acathistului, adecă mulţămitoriul praznic a prleal
411
sv/i/ntei Dlulmnlăldzău Născătoarei ce-au izbăvit Ţ/a/rigradul de limbi. mart. 27rbis/33.
1.4.2.	ACOLISI (şi ACOLESf) vb. IV. R e f 1. (< ngr. oacokXco, prin aor. cocoAĂrioa) A se ţine, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gânduri sau cu intenţii rele) S-au acolisit şi de mine să mă măgulească, dec. 235710. îndrăgindu-l fata cârşmariuluiy să scoală noaptea şi mearge la aşternutul lui, acolisindu-să şi-m-pungându-l spre mestecare. Iară sv/â/ntul dzâsă: „Hie-ţ, soro! Destulu-i! Nu te acolisiy nice pohti a-ţ spurca ficioriia. Şi mă tragi şi pre mine la pierdzarea iadului. id. 236721,23. Du-te de-aciia, unche, nu te acolesiy că n-ai puteare să trăieşti cu mine. mart. 24/16.
2.14.3. ADAMÂNT s.n. (< gr. ădăpag, -ăvzig; cf. v. sl. adamantu) Diamant. Acolo petrecu acel slulfllelt de adamant şi bărbătesc, mart. 26vbl75. Marele cu mintea şi de adamant cu slulfletul Uspasian. id. 32720. 0 (Ca termen de comparaţie) Rugile voastre sânt ca nişte stâlpi tari şi vărtoş în mijlocul lor ş-a cetăţâi. Şi ca un zidiu de adamant de o-ncungiură. nov. 105715. Au răbdat multe cazne şi munci pentru Hlristols de la boiariny ţâind tare ca un adamant şi ca un viteaz. dec. 246716. 0 F i g. De multă caznă şi patime, păţând de cursul ochilor şi de zgârcitura a tot trupului, rămasă nemişcat Adamantul acesta, dec. 227714.
1.4.4.	AFEDRON s.n. (< gr. ăcpedpcoVy cf. TDRG; în DA nu este lucrat cuvântul) Anus, rect. lîli bătură prin afedron un băţ cu clinciuri de toate părţ. mart. 62717.
1.4.5.	Termenul AFORCHIST, s.m., cu sensul de „slujbaş bisericesc41 (cf. Lacea, Untersuchung: „ein kirchlicher Beamter44) este tot de origine greacă. Cităm contextul în care Dosoftei explică termenul printr-un sinonim marginal, zaclinaci. Deocamdată nu am găsit decât echivalentul rusesc, care are însă sensul de „vrăjitor, fachir44. Fiind diacon şi aforchist la poporul Chesariei („zaclinaci era, de giu-ra neputinţa şi să isţealiia“/notă marginală), nov. 134729.
1.4.6.	AFTOCRATOR s.m. (< gr. amoKpăxcop) Monarh absolut; despot, tiran; (persoană) care impune tiranic voinţa sa. Constantin stătu aftocrator Răsăritului. sept. 17730.
1.4.7.	AFURISI vb. IV. T r a n z. [„Din m.-grec. ătpopiga) (aor. ăcpopioa), probabil prin mijlocire paleo-slavă: afurisati. Termin intrat în limbă prin cărţile bisericeşti44; DA, unde nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului; v. şi Ciorănescu, DER, Şăineanu, DU] 1. A exclude dintre credincioşi; a excomunica. lîll afurisisă sv/â/ntul ca pre un vrăjmaş lui Dlulmnlăldzău. nov. 157723.
2.	A blestema, a arunca anatema; a procleţi. Au afurisit pre Arie. mai 106712.
1.4.8.	ÂGALMĂ s.f. (< gr. ăycdpa, -axa) (Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 148, atestă acest cuvânt la Dosoftei, în VS, o singură dată, cu menţiunea că provine din neogreacă, fără a preciza etimonul) într-o capişte era o agalmă, adică
412
idol făcut de argint şi de aur de Maxim, d/o/mnul chilichilor. sept. 9731. Pe baza acestei atestări, Lacea, Untersuchung, defineşte cuvântul: „Gotterbild66 („idol66). Mai există un citat în care termenul apare, fiind explicat de către Dosoftei: Agal-may Cumirfemeiesc, mai 114732.
2.14.9.	AGHIAZMĂ s.f. (medio-grec. ăyiaojua, paleo-sl. agiazma, cf. DA; v. sl. agiazma, cf. DEX\ gr. mod. agiasma, cf. Şăineanu, D[/) Apă sfinţită. Iară mâncarea, sâmbăta şi dlulmlilneca, nafora numai şi bea apă din aghiazma sv/â/n-tului. sept. 977. Acesta svlâlnt şi păraole pornite de păgâni asupra svlilntei besea-ricii aghiazmei sv/ilnţiii sale la Colase le-au afundat în pre supt pământ. nov. 113713. îi deade un toiag şi-i dzâsă: „Ia aceasta şi te pugor din munte şi apro-piindu-te la Mirmina să-l împlântedz la ghizdealele aghiazmei id. 129719.
1.4.10.	AGHIOPOLIT s.m. (?) Este posibil ca sensul acestui cuvânt, utilizat de Dosoftei ca supranume, referindu-se la o singură personalitate, să fie conferit de cele două elemente din care se compune: cyiog şi nokig, anume de „cetăţean sfânt64. Părintele nostru Cozmay Poeticul de canoane, eplilsclolpul de Maiuma, AghiopolituL oct. 64725. Cozma Poeticul. Episcopul de Maiuma. Aghiopolitul. ian. 15726.
1.4.11.	AGHIRŢ s.m. (La pl.) (< gr. ăyvprrig, cf. Lacea, Untersuchung). Cuvântul nu este înregistrat în dicţionarele studiate. Lacea precizează şi sensul acestuia: „Bettler66 („cerşetori, milogi66); Marktschreier („strigători la bâlci, la târg; negustor, precupeţ care-şi strigă marfa; şarlatan66). Petrecând multă vreame cu mi-moni şi cu aghirţ. dec. 189711.
1.4.12.	AGONISf (şi AGONESf) vb. IV. Refl. şi t r a n z. [< medio-grec. aycovî&pai (aor. ăycbvioa) „a lupta66, DA] 1. R e f 1. A se chinui, a se munci, a se trudi. într-acesta chip agonisându-să şi nevoindu-să sv/â/ntuly îl trimsă darul D/u/hului svlâlnt la un loc ce era în prejma besearicii. dec. 216730. încă în tânără vârstă s-au agonisit cu bună şi svlâlntă vieţuire şi fu numit Malahiiay ce să t/â/lcuiaşte „înger“. ian. 2729. în toate agonisându-să cu podvig buny să feace vas sv/â/ntulu Dlulh. mart. 26vbl7l8.
2. T r a n z. (In general se dobândeşte harul divin, viaţa veşnică sau, f i g., Hristos) A dobândi, a câştiga prin muncă sau printr-o lungă suferinţă (chin, trudă). Purceasără aşea la D/o/mnul H/risto/sy încununate, ce şi-L iubiră pănă la moarte. Şi nu-ş cruţară viaţa pentru să şi-L agonisască mire veacinic. sept. 2729. Socotind toate lucrurile aceştii vieţ ca gunoaiele numai pentru să-ş agonesească pre D/o/mnul Hlristo/s. Deci luă îndrăznire şi astătu naintea boiarinului. oct. 62712. Mulţămăscu-văy fraţâlory că m-aţ învăţat de mi-am agonisit viaţă veacinică. oct. 73733. Cu multă osteneală îm agonisăsc pita. nov. 154717. Tartarul vă chiamă. Unde-s bodzâLellinilor, strigoiiuceia, de ş-au-agonisit acolo u lăcui? mai 13774. 0 (în context f i g.) (Despre moarte, pieire) Lui Agatanghel ca o veaste bunăy
413
Moartea de lance agonisind cunună, nov. 109716. Aşea, în caznă, au murit Evdo-xiia, împărăteasa carea au fost prilej şi începătură a atâta fărădeleage, de-au agonisit perire şi eplilscopilor acelora, id. 123720. Tu ai smomit pre... şi le-ai agonisit moarte, id. 142711.
3. T r a n z. A pune deoparte; a strânge, a economisi. Nemică nu ş-au agonisit pemintesc, nice în colibă acoperită au petrecut, mai 129720. In DA sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei numai la sensul 1.
2.14.13. ALLILUIA interj, („din ebraicul hallelu-Jah, prin mijlocire slavă, iar cuvântul slav, din gr. ăXXrjXovia", DA; sl. aleluija) Exclamaţie în psalm, care în limba ebraică înseamnă „Lăudaţi pe Domnul46, cf. DA, unde nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei. Nu putea diaconul să răsfireadze a deprinde fără numai alliluia. sept. 12718.
1.4.14.	ALURGHfDĂ s.f. (< neogr. aXovpyiâa, din aXovpyig, cf. TDRG, DA). Manta regală; haină de purpură. Au nu poartă alurghidă şi cunună? nov. 146721. Alurghida şi cununa cea împărătească, id. 166731. In DA cuvântul este lucrat pe baza unei singure atestări din VS.
1.4.15.	AMĂGEU s.m. şi adj. (< gr. *juay£v$, -ecog „vrăjitor44, din payevco, cf. DA). 1. S.m. (dublat de fărmăcătoriu sau explicat) Şarlatan; impostor. Să creadeţ voi, orăşeanilor, că-i amăgeu omul acesta, sept. 30724. Amăgeu şi fărmăcătoriu spuindu-l. nov. 15477. Să-l ducă la Râm ca pre un amăgeu şi fărmăcătoriu. id. 154711. Limba săhastrului amăgeu, avva Santavarin. dec. 223718. Pre amăgeul Timothei, ce i-au înşelat, febr. 8976. 0 (Peiorativ, despre Iisus Hristos, în concepţia păgână) Caută ce-m feace acest amăgeu, că nu numai pre uscat opreaşte hrana casii meale, ce şi pre mare îm face perire. mai 126727. 0 (Denominaţie pentru diavol) Tălhariul acela, slulfletesc amăgeu. nov. 17274.
2. Adj. Ticălos. Zeves... iaste mincinos, amăgeu şi măestreţ şi şuvealnic. nov. 16574.
1.4.16.	AMĂGI vb. IV. T r a n z. şi refl. (< gr. payevco „bezaubem44, cf. TDRG; din păyog, cf. DA; probabil prin intermediar latin) 1. T r a n z. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin vorbe, prin promisiuni mincinoase). Amăgeşti pruncii a nu să închina d/u/mnlă/dzăilor. sept. 6/1.
2.	T r a n z. A înşela. Ai intrat pre-ascuns şi cu vicleşug în ţara jidovască... de-ai amăgit pre cei prostaci de pre-acolo. nov. 124732. Vădzu Irod că-l amăgiră şi să mânie foarte, dec. 243719.
3.	R e f 1. A se lăsa înşelat (sau ispitit de ceva). Ce te amăgeşti, omule? Dară nu ştii că m-am spodobit a fi partnică mărturiei D/u/mn/ă/dzăului mieu? mai 146717.
2.14.17.	AMBON v. a m v o n (pentru etimologie şi definiţie). Feaceră un ambon nalt afară şi să sui sv/â/ntul Macarie... cu sv/â/nta cruce, de o rădică şi o
414
vădzură toate năroadele din lume ce era strânse, sept. 18712. învaţă de-i feaceră pre ambon nalt scaunul, nov. 124723.
1.4.18.	AMIRÂ şi AMIRÂN s.m. (< neogr. apr\păq. ,fimiran... pare a fî o formă disimil. din *amirar, ce apare şi în arom. amirăroane = amiroane „împărăteasă", DA) împărat; sultan. Era la-mpăratul Damascului, la amira, boiarin mare. dec. 191731. Amira, adică soltanul Misirului, id. 225728. 0 P. e x t. Guvernator. îl adusără la amiranul a sv/i/ntei cetăţ. dec. 22274.
1.4.19.	AMVON s.n. (< gr. ăpficov; cf. v. sl. amubonu şi amuvonu ) Loc ridicat (estradă sau mic balcon) într-o biserică, de unde se ţine predica sau se citeşte evanghelia (cf. I. M. Stoian, DR)\ apărut în sec. 4 ca o platformă înălţată la limita corului (stranei) (cf. A. Bertholet, DR). S-au suit pre amvon şi începu a cânta. oct. 39721. Eplilsclolpul feace besearică sv/â/ntului şi-ncă silind să-ifacă şi chivot şi un amvon, luă grijea lucrului sv/â/ntul. id. 87724. In DA este atestată în scrierile lui Dosoftei numai varianta cu v.
1.4.20. ANAGNOST s.m. (< gr. bcvayvcboxrjq; cf. v. sl. anagnostu) Cititor la biserică; citeţ (definit şi de Dosoftei). Era anagnost, adecă citeţ, cumu-i rândul sv/i/ntei săbomicii besearice. dec. 218711.
1.4.21.	ANAHORIT s.m. [< gr. avax(i)pr\Tr\q < avă „depărtare44 (de lume) şi ycopF.iv „a merge44, cf. DA] Pustnic, sihastru. Anahoritul, oşelnicul. ian. 18732.
1.4.22.	ANAT(H)EMĂ s.f. şi adj. invar. (< gr. cvăOspa, -arog „object devoue, maudit44, cf. Arvinte, ST.L.NM., p. 25, IV. 1.5.1.) 1. S.f. Afurisenie, blestem, excomunicare. Trântind pre Arie supt anatemă şi sulplt blăstăm, pre dânsul şi pre-acei într-un gând cu dânsul, cu huleniile lor. mai 139719. (Este posibil ca să fie considerată şi ca loc. vb. sau ca expr. a trânti supt anatemă, echivalentă cu „a blestema, a excomunica44).
2.	Adj. invar. (cf. DA, în care, pentru sensul 1., nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei) Care este afurisit, blestemat; excomunicat (pe de altă parte, seamănă şi cu o construcţie fixă: a fi anatema = se spune despre cel care încalcă preceptele creştine). Anathema să fii tu, d/u/mn/ă/dzăii tăi. sept. 6727. Cine iaste de nu să închină D/o/mnului nostru I/isu/s H/risto/s, cuprins cu scrisul în icoană, acela fie anathema. dec. 239719.
1.4.23.	ANATHEMATISI, dar şi: ANATHAMISI, ANATEMISI, ANA-THEMISI, ANĂTIMISI, ANATHIMISf vb. IV. T r a n z. (< gr. ăvadspaziCco, cf. Arvinte, ST.L.NM., p. 25, IV.1.5.2.). A afurisi, a blestema; a excomunica. Strânsă svlâlntlull acesta săbor şi anathimisiră pre Serghie şi Petră şi Pir, ce fusease eplilsclolpi Ţ/a/rigradului. sept. 18732. Să strânsără asupra iconoboreţâ-lor şi anathematisiră toate ereasele, anume cu scrisoare, oct. 6174. Să să leapede la vedearea tuturor şi să anathamisascăeresalui... dec. 190723. Idolii voştri blas-tăm şi anathimisedzu. 199/1 (cf. DA). întărind cu scriptura că să cade a-i anate-
415
misi cu blăstăm pre eretici, apr. 78724. Lepădându-l din besearică şi anathemi-sindu-l. id. ST122-23. Să strânsă sv/â/ntul al treile săbor asupra spurcatului Nes-torie, de-l anătimisiră şi-l procleţiră, lepădându-l de la sv/â/ntul scaun. id. 9377. Oborând pre spurcatul Arie şi pre soţâile lui şi anatemisindu-i, veni iarăş în Larisa. mai 131724. Au trimis încungiurătoare cărţ la de pre-alocurea ep/i/scopi, învitându-i ca să anathematisască pre exarşii şi începătorii ereaselor. iul. 2716.
1.4.24.	ANATOLICONI s.m., pl. (probabil că denumirea este preluată direct din greacă: bcvaxoXiKoq „de l’orient; oriental; de l’est“ sau avaroXiKcog „du cote de l’orient; vers (â) l’orient; â l’est; au levant“; cuvântul nu este înregistrat în dicţionarele cercetate) Locuitori ai Anatolului (Anatoliei). Ţănutul anatoliconilor. nov. 12073.
1.4.25.	ANAUR (este un supranume, o poreclă; probabil din gr. avaipsco „a distruge, a nimici, a face să piară“) Oarecare Timothei, pre poreclă Anaur. febr. 88730.
1.4.26.	ANDREA nume propriu (< gr. ’Avdpeaq, cf. TDRG) Numele popular al lunii decembrie. Dechevrie, luna lui Andrea, dec. 186721.
1.4.27.	ANTHÎPAT (accentuat şi anthîpat) s.m. (< m.-gr. avOvnaxoq „proconsul", „probabil prin mijlocire paleo-slavă“, DA, unde nu sunt înregistrate atestări din operele mitropolitului) Proconsul (având şi funcţie de judecător); guvernator al unei provincii. Dublat şi de sinonimul podstaroste. Când credzu şi femeaia an-thipâtului, Nicanora, şi casa lui Stahieju arsă de anthipâtul. nov. 12477, cf. 1767 16. Fură aduş la anthîpat. ian. 8729. Cărora era căpetenie anthîpatul Chiest. febr. 62713. Daţ pre mâna anthipatului sau podstarostelui oraşului, mai 111728.
1.4.28.	ANTHROPOLÂTRU s.m. (< gr. avOpconoXăxprjq, cf. DA) Partizan al antropolatriei; eretic care adoră pe om în persoana lui Iisus Hristos; adorator al omului (cf. DA). Nestorie anthropolatrul. dec. 2487foaie volantă.
1.4.29.	APOLOGHITICA s.f. (< gr. batohoyrptiKoq, din batoXoyeopai „(mă) apăr, fac apologie", cf. DA\ cf. lat. apologeticus, -a, -um. în DA nu sunt înregistrate atestări din VS) Ramură a teologiei sistematice care încearcă dovedirea existenţei lui Dumnezeu prin probe raţionale sau argumente logice (cf. I. M. Sto-ian, DR). Ş-altă carte asupra tuturor ereaselor, carea pomeneaşte în apologhitica ce-au dat lui Antoniu, lui Pio împărat, iun. 147721.
1.4.30.	APOSTAT şi APOSTATA s.m. („La scriitorii mai vechi din lat. apostata sau direct din grec. coroorărtiq^, DA) Persoană care s-a lepădat de o religie, care a săvârşit o apostazie. în dzâlele lui apostat Iulian, un tânăr oarecare... oct. 9773. Astând naintea lui apostata Iulian, nov. 127735. în DA este atestată numai varianta apostata.
1.4.31.	APOSTOL s.m. (< gr. cmomoXoc „trimis"; cf. v. sl. apostolii) Nume dat fiecăruia dintre ucenicii Mântuitorului (este un cuvânt frecvent în textul VS).
416
Cădzură toţ la apostolul. nov. 127719. Mearsără apostolii cineş unde i s-au venit sorţul id. 129712.
1.4.32.	APOSTUL s.m. V. apostol. Patrova, carele şi svlâlntul apostul Pavel, în poslaniile sale pomeneaşte, au fost eplilsclolp. nov. 108717. în DA este înregistrată, pentru această variantă, o atestare din ŞEZ. III, 1/6.
1.4.33.	ARĂVON s.n. şi ARĂVONĂ s.f. (< gr. âppaficbv) Arvună; chezăşie, zălog, amanet. In DA este înregistrată numai varianta arăvon (în VS). Dându-le şi arăvonul împărăţâei ceriului oct. 5071. Acesta vis l-au vădzut svlâlntlull Theodul şi până a nu-i prinde, ca cum li s-ar hi dat arăvonă de ineale, pentru stradaniia mărturiei cu care-ş dobândiră ceriul apr. 71728. (în acest ultim citat este posibil să fie vorba despre cel de-al doilea sens notat în DA, s.a., şi anume: „daruri făcute la logodnă44, având în vedere determinarea de ineale. în VS este general conceptul logodnei cu Hristos prin moarte, simbol al vieţii veşnice, dobândită prin sacrificiul suprem pentru credinţă. Dacă nu este un calc sau o construcţie-tip, „arăvona de ineale44 putând reprezenta şi o realitate a epocii în care trăia Dosoftei, un anume fel de zălog, înclinăm să credem că se cuprinde sensul, considerat special, din DA).
1.4.34.	ARGAT s.m. (La pi.) ARGAŢAI (< medio-gr. âpyăTr/g „muncitor agricol, lucrător cu ziua44, Arvinte, ST.L.LV„ p. 20, IV.1.4.2., v. gr. (o) cpyăurjg, -ov „ouvriere44; „termenul grecesc a pătruns şi în v. sl„ bg„ ser., alb.44, Arvinte, ST.L.EX., p. 35, IV.1.5.4. în DA se dă ca etimon neo-gr. apyâxY\g, preluat şi de E. Munteanu, SLB, p. 85) Şerb, rob, slugă. Feace budăi mare şi mânea argaţâi de căra apă, de-l împlea. mart. 4076. Cuvântul nu este înregistrat în glosarele întocmite de N.A. Ursu, nici în cel al lui Lacea.
1.4.35.	ARHÂNGHEL s.m. (< gr. dpxâ.yysXoq\ cf. v. sl. arhangelu) Căpetenie a îngerilor; (la pl.) numele uneia dintre cele 9 cete ale îngerilor care, împreună cu „începătoriile44 şi cu „îngerii44 alcătuiesc treapta a treia a ierarhiei lor, făcută de Dionisie Areopagitul (cf. I.M. Stoian, DR). Svlâlntul arhanghel Mihail. sept. 8726. Trimiţând pre arhanghelul Sv/i/nţiii Sale, Gavriil. dec. 237716. Ado şi cea-lea ce sânt gătate svlilnţilor bunuri: îndrăznirea şi prieteniia cu D/u/mn/ă/dzău şi cu svlilnţii Săi îngeri, cu arha/n/ghelii, cu stăpânitorii şi cu tot nărodul împărăţâei ceriului. apr. 101729.
1.4.36.	ARHIDIÂCON (şi ARHIDEÂCON) s.m. (< gr. opxtSiaKovog; cf. v. sl. arhidijakonu) Primul diacon dintre diaconi (cf. I.M. Stoian, DR); întâiul diacon pe lângă un episcop. Luă cu sine şi pre arhidiaconul său. nov. 145736. Evlo-ghiet cu îngerul lui Dlulmnlăldzău vorovind ca cu arhideaconul papei, fu nevă-dzut de denaintea lui. febr. 67721.
1.4.37.	ARHIEPISCOP s .m. (< gr. dpxismcnconog^ cf, v. sl. arhiepiskopu) Titlu onorific dat unui episcop care conduce eparhia principală din cadrul unei
417
mitropolii sau, în cazuri deosebite, al unei eparhii (cf. I.M. Stoian, DR) Un episcop trimis de arhiepiscopul cel mai mare la părţâle Râmului, dusă moşteile svlâ/nt/ullui la Chesariia. ian. 33713. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului.
1.4.38.	ARHIERĂŢÎ vb. IV. („Format de Dosofteiu de-a dreptul după gr. apxicpaxebw «devenir prelat»", DA) A fi, a funcţiona ca arhiereu (cuvântul este menţionat şi de Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 432, între elementele ante-fanariote, cu sensul: „a fi episcop sau prelat“, fără a se preciza în ce scrieri apare şi fără a i se preciza etimonul). Acesta dintru sv/i/nţ părintele nostru Ipatie, născut la Chilichiia, şi nevoindu-să cu podvig în Galatiia, şi arhierăţând în Gangra,... era cu totul împlut de Dlulhul sv/âlnt. febr. 82v/l.
1.4.39.	ARHIEREU s.m. (< gr. ăpxiepsvg, -8cog; cf. v. sl. arhierei) 1. Persoană care aparţine celei mai înalte trepte a preoţiei, urmaş direct al sfinţilor apostoli prin succesiune, întâiul-stătătorul unei eparhii; arhipăstor, ierarh (cf. I.M. Stoian, DR). Strânsease patriarhul Antiohiei arhiereii cu o treabă. oct. 51721. Au trimis rugăminte la svlâlntlull Constantin împărat pentru preuţ şi arhiereu, id. 90735. Te-au mânat Hlristo/s arhiereu şi păstoriu aceştii cetăţ. nov. 159728.
2.	Preotul cel mare la evrei (cf. Arvinte, ST.L.LV., p. 20, IV.1.4.3., ST.L.NM., p. 25, IV. 1.5.3.). în context, fiind vorba despre Fecioara Maria şi despre preotul evreiesc, este posibil ca împrumutul să fi fost făcut direct din gr. (<î) apxwpzvg, -ecog „grand-pretre“, „grand-pontif“, cf. Arvinte, stud. cit. Petrecu acolo... unde numai dănăoară într-un an întră arhiereul, nov. 138723. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
1.4.40.	ARHJERÎE s.f. (< gr. dpxispcia) Rangul de arhiereu; cea mai înaltă treaptă a preoţiei; arhipăstorie; episcopat (cf. I.M. Stoian, DR). în 13 ai şi giumă-tate de arhieriia sv/i/nţii sale. sept. 3711. Petrecând... acesta marele părinte 38 de ai în arhierief de-au împlut preste tot 97 de ai. dec. 228730. Acesta..., strălucind în arhierief cătră Dlolmnlull au purces, id. 232722.
1.4.41.	ARHISTRATIG s.m. [Din gr. dpxiozpăxtjyog „exercitus imperator“. Cuvântul a intrat în trei epoce diferite în limba română: 1. în limba veche, prin scrierile bisericeşti, din limba medio-greacă (sau din cea paleoslavă: arhistratigu), cu sensul fig. de „mai marele cetelor îngereşti", ca epitet pentru „arhanghel", întrebuinţat în teologia greco-slavă, cf. DA)] Căpetenie a cetelor îngereşti; arhanghel; calificativ dat arhanghelilor Mihail şi Gavriil, cf. I.M. Stoian, DR. Arhistra-tigul Mihail. sept. 1728. Săborul svlâlntlullui arhistratig Mihail. nov. 11273. Asupreşti-mă, arhistratije, deaca vei tu spăsî pre această blâdnică. mart. 3/17.
1.4.42.	ARIAN s.m. [< gr. âpeiavog', cf. v. sl. arijanu, lat. arianus), cf. DA, unde nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei] Adept al arianismului; partizan al doctrinei lui Aria (Arie). Ualent... era arian. Ieşit din calea lui D/u/m-
418
nlăldzău afară. sept. 35725. Fură scoş de Constandie, cu-ndemnarea ariianilor. nov. 109731. Puindu-să tare împotriva ariianilor ş-a ereaselor lui Arie. id. 14471, cf. dec. 202724, febr. 65710, 8671,3, mai 107719.
1.4.43.	ARIE s.f. şi adj. (< gr. Ăpsiog; cf. v. sl. Arii, lat. Arius) 1. S.f. Arienie, arianism; doctrină ariană. Mutând vina cu năpaste asupra sv/â/ntului, cu învăţătura acelor episcopi eretici la inemă şi partnici ariei. febr. 7879.
2.	Adj. Eretic, păgân; care ţin(e) de doctrina ariană. Fură goniţ de pre la sv/i/n-tlelle besearici, căce nu priimiră ereasele ariie, fiind el arian, acesta-mpărat Ual. sept. 874. în TDRG şi în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
1.4.44.	ARITHMITICHI subst. (< gr. ăpiOpr/riKf], din apiQpeco „(în) număr, socotesc64, de la apiQpog „număr66, cf. DA, în care nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei) Aritmetică (v. şi Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 148, care citează termenul „neogrecesc66 la Dosoftei, VS). Am învăţat toate meş-terşugurile. dăscăliii, filo sofiei, ritorichi, dialectichi, arithmitichi, gheometria. dec. 192731.
1.4.45.	ARMONIE s.f. (La pl. ARMONII) (< gr. appovia „încheietură, adaptare (a unui lucru la altul), armonie66, DA). Articulaţie desăvârşită, organică, a părţilor unui întreg (cf. E. Munteanu, SLB, p. 19). Stricându-i toate armoniile trupului şi toate-ncheieturile, îi arsără şi pieptul cu plase înfocate, nov. 11972. (Poate fi o confuzie cu armurile „articulaţii66 ?).
1.4.46.	ASCHIT s.m. [< gr. amcT/rr/g „deprins, exercitat (cu o viaţă de schimni-cie)66, de la arnceco „a se exercita în..., a-şi întări trupul prin exerciţii66, cf. DA] Anahoret, pustnic, sihastru, schimnic; ascet. Pomenirea preacuviosului părintele nostru liacov postnicul. Aschitul. ian. 43/31. Părintele nostru liacov postnicul. Aschitul. ian. 41731.
1.4.47.	ASCHITÂC s.m. (La pl. ASCHITACI) („Cuvânt românizat de Do-softeiu din neo-gr. ămcrjTiKog^, DA) V. a s c h i t. Prepodobnicii părinţii noştri, blolgonosnicii săhastrii, aschitacii carii acea mai zăbavnică şi mai trudnică mâcenie a ştiinţii luptară. sept. 6/19.
1.4.48.	ASELGHEE s.f. (< gr. ăoeXyeia) Desfrânare („Ubermut, Frechheit, unsittliches Leben66, Lacea, Untersuchung). Atât în TDRG cât şi în DA (unde este considerat „cuvânt literar rar66; v. şi DLRLV) sunt înregistrate atestări doar din VS. Termenul este, prin urmare, un împrumut direct din greacă, utilizat, în scris, probabil numai de Dosoftei. în alte scrieri, această noţiune apare tradusă diferit: necurăţie (Biblia 1688), desfrânare (I 1847), fapte de ruşine, spurcăciune (Biblia 1914), fapte de ruşine, necumpătare (Biblia 1968) etc. (cf. W. Barclay, Analiza..., p. 35.). Să mă ducă la aselghiia cea dintâi (curviia/nota marginală), oct. 53730. Va trag cătrăaselghie, înfierbădzări de păcate şi pohte spurcate. nov. 164725. Se observă că termenul este explicat de autorul VS prin notarea unui sinonim mar-
419
ginal ori prin apoziţie. Cuvântul se înscrie printre alte cuvinte împrumutate direct dintr-o limbă cunoscută lui Dosoftei, dar care nu s-au impus în limba literară de mai târziu.
1.4.49.	ASTROLOG s.m. (< gr. ămpoĂoyog „astronom11 şi „astrolog“, din ’âmpov „stea, constelaţie" şi Ăeyco „socotesc"; cf. lat. astrologus ) Persoană care practică astrologia, cititor în stele. Eram astrolog la Râm. nov. 15477. Neşte jidovi astrologi .mart. 26710. Trebuie precizat că în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului (prima atestare este din Cantemir, IST.). Totodată, este posibil ca Dosoftei să fi preluat termenul direct din greacă.
1.4.50.	ASTROLOGHIE s.f. (< gr. ăorpoÂoyia „ştiinţa despre stele", din ampov „stea" + Ăoyog „cuvântare, vorbire", cf. DA; v. şi Arvinte, ST.L.FAC., p. 88, IV. 1.3.3, unde autorul precizează că „prima atestare din Tiktin este din anu 1683, din Dosoftei VS“. în DA, accentuarea este diferită pentru atestarea din VS, pe i, faţă de tipăritură, unde accentul este notat pe al doilea o) Ştiinţă care pretinde a cunoaşte, a dezvălui viitorul prin cercetarea poziţiei şi mişcării aştrilor; citire în stele; astrologie. Şi încă şi din astrologhie n-am lăsat nemică, din toată, nemvăţat. dec. 192734.
1.4.51.	ASTRONOMIE s.f. (< gr. âmpovopîa, din ampov „stea, corp ceresc" şi vopog „num ", cf. DA, în care este înregistrat numai cuvântul, nu şi contextele în care acesta apare) Ştiinţă care studiază corpurile cereşti şi legile mişcării lor. Deprinsă de-mvăţară tot meşterşugul cărţâi de toată înţălepciunea omenească, grammatica şi filosofiia, astronomiia, gheometriia. oct. 64733. Deprindzând desăvârşit filosofiia şi astronomiia. febr. 89724.
1.4.52.	AUDZ s.n. („Poate grecism: âicotj = «auz, auzire, comunicare din partea altora, povestire»", DA) Cele ce se povestesc, se mărturisesc, se spun, se comunică (de cineva, în faţa cuiva); povestire; veste, ştire, zvon; mărturisire. Acesta audzu nesuferind Maxentie, gemu de la inemă. nov. 169713.
1.4.53.	AVAN adj. („E turc. Havan «traître, perfide», care poate să fi intrat în limba noastră şi prin filiaţie n.-grecească: aflaviq «calomniateur»... De origine grecească e, probabil, la Dosofteiu", DA) Straşnic, grozav, cumplit, aprig, amarnic, hain, barbar, crud; iute la mânie. Pre acel tiran făcându-l bezjbojnic şi avan, şi alte multe mustrări, apr. 10071.
1.4.54.	ÂVGUST s.m. sing. tantum. A opta lună a anului. V. şi august. (< gr. Avyovmoq, cf. TDRG) Cum să veade la 16 a lui avgust în sinaxariul proloagelor. mart. 41733.
1.4.55.	AVTOCRĂTOR s.m. V. aftocrator. Dzâsără cătră avtocrato-rul... nov. 146712. Strigat de tatăl său avtocrator şi samodârjeţ. dec. 223723.
1.4.56.	AVVA subst. sing. tantum („împrumut literar din grec. ă/lfiaq «abate»", DA; din ebr. ab, abba „părinte", cf. I.M. Stoian, DR) Părinte, tată, în limba
420
pe care a vorbit-o Iisus (aramaică) (cf. I. Bria, DTL); apelativ cu care se adresează între ei călugării ortodocşi (cf. I.M. Stoian, DR). Avva Athanasie. oct. 56724. Avva Dorothei. ian. 4729. Iartă-mă, părinte, avva Zosima, pentru Dlolmnlull. apr.
6472,9.	Ce vrei să faci, avvo Zosima? id. 66716. Să dzăci lui avva Ioan, egumenul mănăstirii voastre, să ia aminte, că multe reale sânt în mănăstirea voastră. apr. 66733.
1.5.0.	Elemente de origine maghiară
1.5.1.	ALCĂTUI vb. IV. T r a n z. (< magh. alkotni „a crea, a face, a rândui“, cf. TDRG; „ung. alkudni «a se tocmi»“, DA) (complementul indică viaţa) A organiza, a orândui; a ordona. Suind şi procopsind la multă cunoştinţă cu reapedea firii sale şi cu tot întinsele sale trude, şi alcătuind bine viaţa sa, întâi s-au hirotonit şi săfeace eplilsclolp în Chizic. mai 125717. In DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului.
1.5.2.	ALEŞ adv. [„Din prep. a (= la) şi ung. Ies «pândă», cf. lesben âllani «a sta la pând㻓, DA; v. şi TDRG, DLRLV] La pândă, pândind. Ereticii... puindu-să aleş la locuri strâmte şi ponoroase, pre unde avea obiceai svlâlntlull a treace, ieşiră reapede, ca neşte fieri sireape. febr. 83723.
1.5.3.	AMISTUf vb. IV. T r a n z. şi r e f 1. [< a + mistui (< magh. emeszteni)] 1. T r a n z. A ascunde, a salva, a scăpa (pe cineva de primejdie) (v. şi DLRLV, N.A. Ursu, PsV) Cădzură-ncuitorile şi să deşchisără uşile. Şi scăpă iarăş la acea svlâlntăfemeaie, de-l amistui şi-l dusă la svlălntul Meletie. oct. 9875.
2.	R e f 1. A se ascunde, a se refugia, a se face nevăzut, a se dosi (v. şi Lacea, Untersuchung, Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 336). Nevoind să să amis-tuiască de cătră părinţii săi, să nu o poată afla. sept. 27722. Fugi în ţara jidovas-că şi să amistui. nov. 154715.
3.	R e f 1. A dispărea; a pieri (cf. Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 148). Apele să amistuiesc în pământ, sept. 8728.
4.	T r a n z. A face să dispară. Cât ei turna, atâta poala... amistuia. mart. 55719.
5.	T r a n z. A distruge (prin ardere); a preface în scrum, în cenuşă; a topi. L-au amistuit focul. sept. 21722.
1.6.0.	Termeni neologici
1.6.1.	ADAMANTEÂN s.m. (din adj.) Cuvântul, nefiind atestat în DA, nu putem decât să facem câteva presupuneri în legătură cu originea sa. O eventualitate ar fi ca termenul să fie o creaţie a lui Dosoftei, după modelul altor substantive terminate în -(<e)an, de tipul cetăţean, orăşany având la bază slavul
aSăpag, gen. c&ăpavzoq), care a dat rom. adamant, cuvânt ce se întâlneşte în
421
paginile VS. Cealaltă alternativă ar fi împrumutul din lat. adamantinus, pentru rom. adamantin care, de asemenea, apare la Dosoftei, tot substantivat (v. DEX); astfel adamantean poate fi considerat variantă a lui adamantin, deoarece sunt folosite cu acelaşi sens: „om care are caracter asemănător proprietăţilor adamantu-lui: strălucire în gândire şi tărie de caracter". Din umere trasă una de-aceale cu-reale de pre sine slfâlntlull, adamanteanul acesta, şi o zvârli în obrazul ighemo-nului, mart. 48718. Nepărăsind adamanteanul a să chinuirea în greale osteneale, s-au silit să prefacă în mai frumoasă făptură căldările oltariului. iul. 3721.
1.6.2.	ADAMANTIN s.m. V. adamantean. Am petrecut slfâlntlull la casa părinţilor săi necunoscut ca un mişel şi ticălos. De vrăjmaşul luptat. De dragostea părinţilor ars şi de slugile sale batgiocorit, nu dzeace sau o sută de dzâle, ce 17 ai încheiaţ, adamantinul acesta, iar nu de came. mart. 42731.
1.6.3.	ALEXANDREAN s.m. (< lat. alexandrinus) Cetăţean, locuitor al oraşului elen Alexandria. Alexandreani, -i. sept. 1579, dec. 207732, febr. 88716. Popo-ml alexandreilor. nov. 120724. 0 (în sintagmă) O/a/menii de Alecsandriia. dec. 18977.
1.6.4.	ALTÂR(IU) s.n. (< lat. altărîum, v. şi Arvinte, ST.L.EX., p. 30, IV. 1.2.1., care îl consideră „un împrumut recent din limba latină a Bibliei“) 1. Ridicătură de piatră, de pământ sau de lemn pe care, în antichitate, se duceau jertfe zeilor, se făceau libaţii şi se săvârşeau diferite ceremonii cultuale (precizat şi prin determinantul „cel idolesc“). Altariul au crăpat şi să vărsă jrătva pre cuvântul prorocu-lui. mart. 59713, apr. 86734, mai 122721. Oborî gios altariul cel idolesc. iun. 148730.
2.	Masă de cult pe care preotul, în religia/biserica creştină, oficiază liturghia. Strigă prorocul cuvântul D/o/mnului şi dzâsă: „Altariule, altariule! “ mart. 5976. Că va fi cuvântul ce-au grăit cu cuvântul Dlolmnului asupra altariului ce-i în Vethil. mart. 6077. Cum au băgat în peşteră în muntele de unde au prăvit ţara cea făgăduită cortul şi chivotul şi altariul cel de aur, de le-au ascuns, mai 106719.
3.	Mormânt al sfinţilor, păstrător al moaştelor acestora. Fu pus slfâlntul Evtihie în altariul slfilnţilor apostoli în temelia slfâ/ntului prestol, unde dzac slfilntele moştii a slfilnţilor apostoli, apr. 78728. Acest ultim sens nu l-am întâlnit în nici unul dintre studiile cercetate. Informaţia am luat-o din A. Bertholet, DR, care precizează: „O dezvoltare deosebită a înregistrat în creştinism, trecând de la semnificaţia mesei pentru împărtăşanie la cea de mormânt sfânt, şi deci, păstrător al moaştelor1* = altar de mormânt.
1.6.5.	AREOPAG s.n. [< lat. areopagus (= gr. 3 ’Apsioq năyoq „colina lui Ares“), DA] în DA şi în TDRG atestările înregistrate sunt mult mai recente, iar în -glosarele"întocmite de N.A. Ursu, nu apare menţionat. Cuvântul nu se întâlneşte
422
nici în studiul lui Lacea. Sensul este: tribunal suprem în Grecia antică, cu sediul pe colina lui Ares. Era unul din sfeatnicii areopagului. oct. 4179, cf. 43719.
1.6.6.	AREOPAGHIT s.m. [< lat. areopagites (< gr. apeioTzayhriq)\ Membru al areopagului. Dionisi areopaghitul. oct. 4177. Dionisie areopaghit. mai 133736. Cuvântul este înregistrat în DA fără atestări.
1.6.7.	ARTICUL s.n. (< lat. articulus) Punct al unei dogme sau credinţe. Am optat pentru încadrarea citatului din VS (înregistrat în DA s.a. ARTIC) aici, deoarece ni se pare că, în context, cuvântul în discuţie nu ar avea sensul de „plângere, petiţie44 (DA), ci că ar fi vorba despre ceea ce adaugă cineva (o explicaţie suplimentară) unui text deja cunoscut, încheiat (Evanghelia): Ce vrea sămna altă adăosura articului, fără aceasta: că dzâcând pre Mesia, arăta Andrei că aştepta cu adevărat pre H/ristols, care n-avea nice o sâmbră cu ceialalţ. nov. 177730.
1.6.8.	ASIR (Numai la pl.: asirî) s.m. Persoană care făcea parte din populaţia semitică a statului antic Asiria. împăratului asirilor. nov. 113710, cf. dec. 2247 24. Cuvântul nu este înregistrat în TDRG, iar în DA este lucrat articolul asirian, neologism din franceză. Cf. Quicherat, etimonul ar putea fi numele topic lat. Assyria, -ae sau lat. assyrius, -a, -um.
1.6.9.	ÂUGUST s.m. (< lat. augustus) A opta lună a anului. S-au mutat în sv/â/nta raclă, la Halcopratie, la besearica unde să vând arămile, la trei dzăci şi una a lui august. apr. 83719.
/	W	A
1.6.10.	AUGUSTA s.f. împărăteasă. Augusta... avea mult dor să să-mpreune cu svlâlnta. nov. 167716. Fericitul Porfirie luă de la augusta (împărăteasa - sinonim marginal) 2 cântare de aur, să facă besearică. febr. 84723. Acest cuvânt, care apare în VS numai în varianta feminină, este considerat în DA (unde nu sunt înregistrate atestări din operele cărturarului moldovean) ca provenind din lat. augustus, -a, -um. în dicţionarul Latin-român al lui T. Iordănescu, termenul, cu sensul de „mama, soţia, fiica sau sora împăratului44, are ca etimon lat. augusta, -ae. Ca articol de dicţionar, separat, pentru forma feminină, cuvântul este înregistrat, cu acelaşi semantism, şi de Quicherat.
1.6.11.	AULĂ s.f. (< lat. aula\ din gr. ăwĂrj „cour d’une maison; palais, cour d’un prince44, cf. Quicherat) Curte a unei case; curte a unui domnitor; palat. Să strânsă svlâlntlull acesta săbor într-aula, în poiata ce-i dzâc... sept. 18731. Cuvântul nu este atestat în DA în scrierile mitropolitului.
1.6.12.	AVAR s.m. (Numai la pl., avari) (< lat. med. Avarus) Persoană făcând parte dintr-o populaţie turcică venită în Europa în timpul migraţiilor (cf. DA, unde, ca primă atestare este înregistrat un citat din Cantemir, HR.; în TDRG cuvântul nu-estelucrat). în vremile lui Mavriehie împărat, la războiul avarilor. oct. 8876. Făcând vitejie mare în războiul avarilor, carii să fusease rădicaţ
423
asupra Râmului. febr. 8477. S/fi/nţii părinţ uciş de avari în slfâlnta mănăstirea svlâlntlullui Savei. mart. 47715.
1.6.13.	ÂVGUSTA s.f. (< lat. augusta) v. augusta (pentru partea a doua a definiţiei} „mere des filles ou des soeurs de l’empereur“, cf. Quicherat; cuvântul nu este înregistrat în dicţionarele studiate. Are loc şi o schimbare de accent, faţă de augusta. La Dosoftei are rol de apoziţie explicativă). Silindu-o cu multe rugări cinstita şi credincioasa împărăteasa} avgusta Irinay maică-sa, să şadză cu dânsa să împărăţască depreună, iară ea n-au vrut. apr. 82727.
1.7.0.	Elemente cu origine necunoscută sau cu etimologie nesigură
1.7.1.	Abur s.m. (cf. alb. avull) 1. Tărie, efluviu. Aflând iaiecinţa caldă cu aburi de mirosuri, apr. 96724.
2.	Miros. Budzele noastre de dulceaţa aburilor acelora... să lipiia ca de stride. oct. 8078.
3.	Răsuflare, suflu. Aburi veninaţ de cumplit zmău. mart. 7/37. în DA apare doar o atestare, pentru sensul 3., din PsV.
1.7.2.	ADEVĂSI (şi ADĂVĂSI) vb. IV. T r a n z. şi refl. (DA-ul consideră cuvântul de origine necunoscută. în TDRG se dă ca etimon sl. do + vusejati. Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 148, cu atestare din scrierea lui Dosoftei, îl încadrează printre elementele de origine maghiară. Autoarele DLRLV propun ca etimon magh. odaveszni) (Despre trup) A chinui, a istovi, a slăbi, a face să devină extenuat, cu scopul de a înfrâna dorinţele, poftele trupeşti; a înfrâna (acest sens, cf. DA, se găseşte, pentru secolul al XVII-lea, numai în scrierile lui Dosoftei, iar, mai târziu, este atestat şi în dicţionarul lui Budai-Deleanu). Nevoinţa cu carea au adevăsât ş-au topit acel trup moale şi gingaş, sept. 27725. Ş-au ferecatu-ş trupul... ş-au adevăsâtu-ş mădulările. dec. 245732. Cu atâta privegheare şi dvorbă trupul ş-au adăvăsât şi l-au îmfrânt, cât neclătit mai multă vreame petrecu, nice leac putând să păşască. febr. 68734. 0 Refl. Suind în munte şi adevăsându-să foarte, şi dobândind boală de îmflăciune, să cunoaşte numai de pre grai, cine-l ştiia. nov. 137725.
1.7.3.	ADULMÂ vb. I. T r a n z. (DA propune ca etimon lat. *adolmare, pe baza unei singure atestări, din N. Costin, LET.) (în context figurat) A adulmeca; a presimţi. Ferice... că... nice nările tale adulmară de putearea nepriiatinului. apr. 7573.
1.7.4.	ÂPRICI (Numai la pl.) adj. Care este neîndurat, nemilos, rău, aspru, crunt, înverşunat. V. aprig (2). Săfeaceră amari şi aprici, crudz şi nemilostivi asupra creştinilor, dec. 18979. în DA se discută etimologiile propuse de către unii lingvişti. Această variantă a cuvântului aprig, pl. aprigi, mai este atestată la CORBEA (c. 1700), ap. HEM 1357.
424
1.7.5.	APRIG adj. 1. Care este iute la mânie, repezit. Nu fii, fiiule, aprig, că pentru pricea ta cea în sat nu vream să-f spuiu. mart. 54719.
2.	(Construit cu prep. la) Care este aspru, nemilos, înverşunat. Nicefii aprig la giudeţ când giudecL mai 138723.
3.	Care este lacom, hrăpăreţ, avid, setos de câştig. Doi îngeri sânt la omul. Unul bun, de la Dlulmnlăldzău, şi altul rău, de la Satana... îngerul... cel viclean iaste mânios, mândru, zavisliv, aprig, scump şi nepriitoriu fratelui şi neplecat. apr. 93733. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei, cu excepţia variantei aprici.
1.7.6.	ARAP s.m. [în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei, dar se dă o explicaţie etimologică detailată: „din bulg. arap (sau sârb. arap, harap, sau din rus. arapu, paleosl. arapinu, n.-gr. hpawrft;, toate din turc. arab)“] Pentru sensul 1. DA citează, ca primă atestare, BIBLIA (1688), iar pentru sensul
2.,	Cantemir, ap. ŞIO. 1. Locuitor al Arabiei sau originar din Arabia; arab, maur. 33 de părinţ în Raithu uciş de arapi. ian. 13v/3.
2.	(întărit prin epitetul ,,negru“) Om cu pielea şi cu părul de culoare neagră. Preste puţân vădzuiu pre Evloghie izgonit de la faţa cuconului şi-l trăgea un arap negru. mart. 55736.
1.7.7.	ARGEA s.f. Boltă a unei biserici; cupolă; „ein Teii von dem Innem der Kirche“ (Lacea, Untersuchung). Cuvântul este atestat de N.A. Ursu şi în Litur-ghier. lî/ntră în argeaoa besearicii cea din mijloc, sept. 1277. Intrară în beseari-ca sv/â/ntului, la locul ce să cheamă Trivolon, la-ntratul în argea, între cei 2 stâlpi mare de Thessaliia, ce stau spre-apus. oct. 8879. Suind în argea, cătră uşile ceale de argint, nov. 133728.
2.1.0.	Cuvinte create pe teren românesc şi formaţiuni lexicale proprii lui Dosoftei
2.1.1.	ACELAŞ, ACEEAŞ [< acela1 + ?(i)] (Numai cu valoare adjectivală) Care este tot acela, chiar acela; care este tot la fel ca (şi) mai înainte. Supărat... de aceeaş boală. oct. 74735. Glasul aceluiaş sv/âlnt înger. nov. 14475. Vrea să ia de-aceeaş moarte de carea au murit Despuitoriul său. id. 18474. l-au cântat de doă ori şease, dzâcând tot acelaş psalom. mart. 2578. într-aceaiaş dzî. apr. 76714.
2.1.2.	ACESTAŞ, ACEASTAŞ pron. dem. şi adj. [< acesta + ş'(i')] 1. Pron. dem. Chiar aceasta, chiar acestea (cf. Arvinte, ST.L.EX., p. 20, H.4.4.2.). „Nu iaste moarte ceaia ce-i pentru H/riso/s. Cea iaste viaţă neavând fărşit. “ Aceastaş şi Licarion... dzâsă. febr. 62720. 0 L o c. a d v. într-acestaş chip = astfel; la fel. Victor, hatmanul de Italiia, şi Sevastian, duxul cetăţâi, mărturisesc strigarea lui Petră şi Pavel... Ce şi maica lui Victor, stratilatul, Fotini, cu losi, fiiuLei,... fac într-acestaş chip. febr. 85714.
425
2. Adj. Curent, actual; în prezent. într-aceastaş dzî, sv/i/ntele 40 de femei mlulceniţe. sept. 2711. într-aceastaş dzî, pomenirea sv/â/ntului Comilie, sutaşul. id. 1673. în DA nu sunt înregistrate atestări din operele lui Dosoftei.
2.1.3.	ACIIŞ adv. temp. [< acii2 + ş(i)] îndată, imediat (cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 81, II.7.1.4.). învaţă aciiş să aprindză un cuptoriu. febr. 88718.
2.1.4.	ACMUŞ adv. [< acmu + ş(î)] îndată, imediat, pe loc. Te-nchină dumnă-dzâilor sau acmuş te voi umori cu amară şi cumplită moarte, nov. 14279. Iacăy mă duc la loc departe, şi acmuş m-oi întoarce. dec. 187717. Pasăy Marioy cu oamenii aşeay la cutare locy unde voi veni şi eu acmuş, de ne vom primbla, iun. 155717.
2.1.5. ACOPEREMANT s.n. [< acoperi + -(ă)mănt, după coperământ, cf. DA] 1. Obiectul cu care se acoperă (sau care acoperă) ceva. Femeaia cneajului Asclipie tocmind cu mirosuri scumpe racla sv/i/nţilor m/u/ciniciy au întins deasupra ei un acoperemânt scump. mart. 28728. 0 (In comparaţie) Prorociile ceale de Dlolmnul nostru I/isu/s H/risto/s... era ascunse în cuvânt ca supt un acoperemânt. nov. 17778. ♦ P. e x t. Haine. Aflară pre părintele lor la rădăcina muntelui, fără leac de acoperemânt. dec. 208732. îi deade şi acoperemânt de rasă. mai 124716. 0 (In context figurat) Precum acolo năroadeley în besearicăy cu milă ai acoperit cu al Tău svlâlnt şi dlulmnlăldzăesc omofor, aşea ş-acmu pre noiy păcătoşiiy şerbii Tăi, acopere-ne cu acoperemântul milii Tale, rugând pre... Dlolmnul nostru I/isu/s H/ristols să ne spăsască pre toţ. oct. 40735.
2.	Acoperiş; adăpost; casă; p. e x t. bolta cerească. Casa... despicându-să întâi din acoperemânt în 2 părţ, prin mijloc, oct. 4178. lî/mpăratul... nevoia să ştie de lucrul şi audzî că lipseaşte numai acoperemântul. id. 4975. S-au suit într-un munte şi rabdă numai într-un veşmânt, şi fără acoperemânt. nov. 129714. Mearsă la văcuit cinstitul Maron, a căruia viaţă râvnind, iubi a petreace fără acoperemânt. febr. 7976. 0 (în context figurat) îndată mă sculaiu şi căuatiu şi vădzuiu slulfletul sv/â/ntului unde-l ducea îngerii, îmbrăcat cu un veşmânt alb, şi-l suia în ceri. Şi să descoperi acoperemântul ceriului şi iară ceatele drăceşti vădzuiu stând gata. apr. 77734. ♦ F i g. Ocrotire, protecţie, protejare, apărare. Au zidit... găvoaz-dele răstignirii D/o/mnului nostru I/isu/s H/risto/s pentru slava Sv/ilnţii Sale şi pentru acoperemântul oraşului, oct. 68730. Dau într-acoperemântul tău turma aceasta, nov. 15975. Au luat din svlântul chivot... o mică părticea din cinstitul trupul D/o/mnului H/risto/s... să-i fie de acoperemânt şi de agiutoriu. mart. 10/27-28. ♦ (Prin personificare) Ocrotitor, protector, proteguitor, apărător. Ne-deajdea mi-i Dlulmnlăldzău, scăparea-m iaste H/risto/s, acoperemântul mi-i D/u/hul cel sv/â/nt. nov. 103716. Fu hrănitoriu mişeilor şi agiutoriu săracilor şi văduvelor sprejeneală şi fu... golilor acoperemânt. dec. 204729.
426
3.	(?) Capac, dală la mormânt. Şi cerşind Magnetie sămn, de s-ar scula vrunul de acei ce era îngropaţ în mormântul ce era acolea, carii era de multe vremi muriţ, făcând rugă svlâlntul asupra acoperemântului groapei, s-au sculat mortul apr. 95712. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei pentru sensul 2., fig.
2.1.6.	ACOPERIT adj. (participiul lui acoperi) Care are calitatea de a adăposti; care este prevăzut cu acoperiş. Nemică nu ş-au agonisit pemintesc, nice în colibă acoperită au petrecut, mai 129721.
2.1.7.	ACOŞ (La pl.) (< ac + suf. -os) Care este plin de ace; ascuţit, tăios. îl tăvăliră preste spini şi scai de cei acoş. oct. 73721. Acest cuvânt poate fi considerat o creaţie a lui Dosoftei. Atât în DA cât şi în TDRG cuvântul este înregistrat numai pe baza citatului din VS.
2.1.8.	ACU adv. (din „acum, prin căderea lui -m“ sau din „lat. *eccu-huc“,
I.	Gheţie, BD, p. 174-175; cf. şi DA, Ciorănescu, DER. In dicţionarele cercetate nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei). (într-o formulă a limbajului bisericesc) în acest moment; în prezent. Să Te slăvască cu-mpreună nenceputul Tău Părinte şi-mpreună văcuitorul Tău D/u/h, acu şi pururi şi-n veacii de veaci. Amin. nov. 170r/3.
2.1.9.	ACUPEREMANT s.n. V. acoperemânt (2). Tremisă şi altă cumpănă de aur la apostolul, scriind: „Să-m faci acuperemânt ca mai frumos caselor “. oct. 4977.
2.1.10.	ADÂOS s.n. (participiul verbului adaoge, devenit abstract verbal, cf. DA; v. şi Al. Rosetti, ILR, p. 154) Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare, întregire. Luă de la D/u/mnlă/dzău adaos vieţii sale 15 ai. dec. 224722. Ş-au întinsu-ş toată nevoinţa şi lupta cătră adaosul bunătăţâlor. ian. 379. în DA nu sunt înregistrate atestări din VS.
2.1.11.	ADAOSĂTtJRĂ s.f. (din adaos + suf. abstr. -ătură) Ceea ce se adaugă (în mod abuziv) unui text deja scris; compilare; inserare. Sv/ilnţia sa au oprit adaosătura la ..., ce-au adaos neşte vicleani. nov. 120727. în DA, pentm acest sens al cuvântului, este citat Cantemir, HR.
2.1.12.	ADĂOSURĂ s.f. (din adaos + suf. abstr. -ură) Completare, suplimentare; inserare, anexare (într-un text). Dară ce vrea sămna altă adăosura articului fără aceasta?... nov. 177729. Nădzâle şi adăosurile scârbelor ce-l supărară 9 ai, nu le-a băgat samă. dec. 209733. Fuiu... în mare strâmtoare şi nevoie, de foame şi seate... şi de diavoleşti adăosuri. apr. 75731. Este posibil ca şi acest cuvânt să fie o creaţie lexicală a lui Dosoftei. DA-ul lucrează termenul pe baza unei singure atestări din VS.
2.1.13.	ADĂPĂTOARE sX [din adăpa -+ suf. -(ă)toare‘r cf. lat. mecL adaqua-torium, DA] Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalaţie de adăpat (cf. şi
427
Arvinte, ST.L. FAC., p. 100, IV.2.3.116). Murindu-i vitele otrăvite din adăpătoare. dec. 228717.
2.1.14.	ADĂPOSTEÂLĂ s.f. (din adăposti + suf. abstr. -eală) Loc sigur, ferit, care ocroteşte (de necazuri). Svlâlnta nice leac nu să ardea, ce ca într-o răcoare şi adăposteală trăiia în unde. nov. 142724. Avându-mi... trupul chinuit de boale dease, am vrut de-am can şedzut la văzduh iuşor şi adăposteală bună ca să mă în-sănătoşedz. dec. 221723. Cuvântul a avut, probabil, circulaţie numai în secolul al XVII-lea, deoarece atestările din DA se reduc la Varlaam, Dosoftei, ap. HEM, şi Antim.
2.1.15.	ADEÂSE adv. (din prep. a + adj. des) De multe ori, în repetate rânduri, des. Adease strigându-o „mamă“, i-au pusu-i nume Mamant. sept. 2715. Ei nemică nu-i răspundea, ce adease să-ntorcea unii cătr-alalţ. id. 6717. Ficioara întră în cămară adease, de făcea rugă. nov. 139722. Bătut adease. id. 174726. Urdinând adease la cinstita besearică. dec. 222733. Adease cercându-i, ca nu ceva mai mult decât trebue să cumva aibă în chilie, ian. 3479. Care trestie vârând şi scoţând adease, făcea-i mare şi cumplite usturimi, mart. 62715.
2.1.16.	ADEASEA adv. V. adease. Şi-n toate dzâle postiia adeasea, făcând metanii, nov. 139712. Eu, de multă voia rea şi de obidă, adeasea îm muşcam mânule. id. 15278.
2.1.17.	ADEASEORI adv. (din adease + -ori) Adesea. Călca leagea adea-seori. oct. 69716. Aducându-ş aminte de adeaseori ce-ljusease sv/â/ntul Ioan dojenit săfie-ndurat cătră săraci, nov. 120712. Deprins la cuvinte ritoriceşti. Căfu-sease învăţat mai adeaseori la Athine, de dobândisă limbă, ca ceaia că era de rudă athinean. dec. 20772. Să băgă într-un cuib, în carele adeaseori mânea heri
cumplite, id. 216713.
✓
2.1.18.	ADESEA adv. V. adease. Adesea fugiia şi iarăşi veniia la sv/â/ntul. mai 121720.
2.1.19.	ADEVÂRĂ s.f. şi adj. (Este considerat în DA variantă a subst. adevăr, cu observaţia: „un astfel de adjectiv substantivat, sub forma feminină adevară, se întâlneşte destul de des în textele vechi, în concurenţă cu substantivul adevăr şi adevărătate“. Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 592, extrag acest termen din VS şi constată că „inovaţiile artificiale în ceea ce priveşte formarea substantivelor rămân la periferia limbii literare, ele nefiind acceptate de limba de mai târziu“. Trecând în revistă atestările din DA constatăm, însă, că acest cuvânt apare doar la Varlaam, într-o singură ocurenţă şi, în rest, numai în scrierile lui Dosoftei. „Textele vechi“ se reduc, aşadar, doar la scrierile a doi autori, dintre care este cunoscut că Dosoftei l-a avut ca model pe mitropolitul Varlaam. Este posibil, prin urmare, ca autorul VS să fi preluat termenul din Cazanie şi, din considerente de ordin stilistic, să-l fi promovat prin scrierile/operele sale. Cuvântul adevăr este mult mai
428
întrebuinţat de cărturar.) 1. Subst. Adevăr (opus lui m i n c i u n ă). Au luminat ochii ei, a sufletului, cu adevara. oct. 51720. Au cunoscut tată-mieu adevara şi au venit cătră credinţa cea bună. nov. 15472. Ai cunoscut adevara. id. 154725. Că ruşine mare vă iaste a fi voi atâta de orbi spre adevară. id. 163718. Atunce vei vedea adevara. id. 164736.
2.	Adj. Adevărat. Cercând adevara cunoştinţă a credinţii noastre, au strâns în Nichea, de pretutinderea, arhierei, mai 139715.
2.1.20.	ADEVARA vb. I. T r a n z. (din adevăr + suf. vb. -a, cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 76, II.6.1.0., p. 84, IE. 1.9.0.) A mărturisi, a spune adevărul (demonstrând, precizând); a întări, a confirma. Aş ea au fost voia lui Dumnădzău, să să tâmple trei, de vreme ce şi svlâlnta scriptură aşea adevăreadză. dec. 22477. A ştiutului năravurilor tocmală au învăţat şi au adevărat cunoştinţa celora ce sânt. ian. 1723. în DA nu sunt înregistrate atestări din operele lui Dosoftei.
2.1.21.	ADEVARARE s.f. („Infinitivul lui adevăra, devenit abstract verbal. Se găseşte numai la Dosofteiu“, DA) Ceea ce este adevărat, real; adevăr, realitate. Ai vădzut o nălucire, iară nu adevărare. nov. 133723. N-am mai părăsât rugând pre Dlulmnlăldzău să cunoşti adevărarea, şi să te-ntorci cătră sv/i/nţia sa. dec.
21272.
2.1.22.	ADEVĂRAT adj. şi adv. [participiul verbului adevărâ; sau din adevăr + suf. -{a)t\ 1. Adj. Care este veritabil, real (în opoziţie cu mincinos, fals). Svlâlnta şi adevărata lui Dlulmnlăldzău besearică. oct. 60727. Cu veastea ceaia ce feace clisiiarhul, de să găci adevărat ce-i părea că nu-i adevărat, au mântuit sv/â/ntul de acea limbă plăvâie au roşie a slovacilor, id. 8872. I-au adus cătră adevărata credinţă, nov. 99734. Slavă adevărată şi fără moarte, id. 166735. Adevăratul şi nemăzditul vraci... dlulmnlăldzăescul apostol, id. 182730. 0 (în comparaţii) Un părinte bătrân de-a hirea şi dlulmnlăldzăesc, cu chip de săhastru şi adevărat ca un înger. ian. 29728. în acest ultim exemplu este posibil ca termenul să funcţioneze ca un adverb, cu sensul 2.
2. Adv. Cu adevărat, într-adevăr. Cunoscu că-i adevărat putearea lui Dlulmnlăldzău. oct. 71717. Cine... le defaimă iaste adevărat eretic, dec. 193725. Să cunoşti adevărat prieteşugul mieu. id. 19472. Iaste adevărat o gură de iad. febr. 57717. 0 Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr, real. Şi-l află cu adevărat cinstind pre D/o/mnul H/risto/s. sept. 35723. Au venit la noi carele cu adevărat are graiul nemvăţat. nov. 12479. De va fi cu adevărat înger, voi face precum vei dzâ-ce. id. 13977. Mulţeami-ţ, visule, că nu fuseş cu adevărat, id. 148735. Cu adevărat părinte, mare lungime iaste. apr. 74731. Cu adevărat, frate, c-ai astrucat trup ce nu-i iaste lumea vreadnică. id. 77710. Cu de-adevărat = într-adevăr. Un jidov să făcea că-Lmort, Jară svlâlntul feace rugă- şi fu jidovul cu de-adevărat mort. nov. 132712. Veade cu de-adevărat în direapta sa inelul, id. 163721.
429
3.	Adv. Clar, limpede; cu siguranţă (sigur). Ca ceaia ce-i chiar şi adevărat lui Dlulmnlăldzău maică. sept. 6/3. De n-oi lua-o, adevărat pre alta n-oi lua. iun. 156714. Avea prepus pre împărăteasa şi nu i-au spus gândul până va înţăleage adevărat. id. 156721.
4.	Adv. Amin. Iată-ţî-i, dară, că-ifără de vreame şi Fiiuly după glasul Blolgo-slovului. Adevărat, nov. 14674. în DA există doar două atestări din scrierile lui Dosoftei (din VS), pentru cele două locuţiuni adverbiale.
2.1.23.	ADEVARATÂTE s.f. (creaţie a lui Dosoftei de la adevăr + suf. -ătate) Adevăr; p. e x t. credinţă (în Iisus Hristos). Pre mulţ întoarsără spre cunoştinţa adevărătăţâi cu minunea aceasta, nov. 166715. Ea învăţă pre multe femei... cuvântul adevărătăţâi. ian. 28718. De ţi-i voia să te-ncredz de adevărătate, leapădă aceale scumpe a tale podoabe şi te-mbracă cu proaste şi mişeale haine. mart. 2726. Omul cărtulariu şi beţâv nu să poate îndirepta la adevărătatea spăseniei. apr. 70724. în braţe să-ţ fie suspinile pentru păcate. în limbă, adevărătatea. id. 122719. Alergă la adevărătatea lui I/isu/s Hlristo/s. id. 124710. (Posibilă expresie) A fi (cineva) cu adevărătate = a spune adevărul. „Tu eşti... aşea de fără ruşine!“ Iară svlâlnta răspunsă lui cu blândeaţe: „Eu sânt. Dară nu fără de ruşine, precum dzâsăş, şi cu buiecie, ce cu cumpăt şi cu adevărătate. “ nov. 165716.
2.1.24.	ADEVĂSIT adj. (participiul lui adevăsî, devenit adj.) Care este extenuat; sfârşit, topit. Piialea... era adevăsâtă şi sfârşită de post. dec. 209728. Fiin-du-i carnea adevăsâtă de arsurile focurilor,... l-aruncară în mare. apr. 69715.
2.1.25.	ADEVERI vb. IV. T r a n z. şi r e f 1. (derivat cu suf. vb. -i din adevăr, cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 76, II.6.1.0., p. 84, III. 1.9.0.) 1. T r a n z. A afirma, a spune, a susţine; a mărturisi. Aceastea le adeveriia acel svli/nţit illustrie că le-au vădzut avidomă au în buiguit. oct. 8878. Adeveriia la toţ cum veade pre sv/â/ntul înger. id. 94711. ♦ (întărit prin cu giurămânf) A spune, a afirma, a povesti, a dezvălui cu scopul de a încredinţa pe cineva de adevăr. Cu giurământ ne adeveriia diaconul cum că pre la stepena uşii... vădzuiu limpede... sept. 1279. ♦ R e f 1. A (se) afirma, a (se) întări (la judecată) prin jurământ o mărturie; a (se) jura. Svlâ/n-tul pricepu meşterşugul lui Leon. Şi să adeveriia cum nice în gând nu i-au fost, nice în ştire. dec. 194722.
2. T r a n z. A arăta starea cea adevărată a unui lucru sau a unui fapt, a unei situaţii etc.; a confirma, a întări un adevăr; a demostra, a dovedi ca fiind adevărat. Pârât cătră-mpăratul de oarecine, şi trimiţând la dânsul împăratul pre Ardame-leh, mai marele din boiarii săi, să adevereadze. Şi-l află cu adevărat cinstind pre D/oImnul H/risto/s şi scrisă cătră-mpăratul. sept. 35723. Voia mi-i să adeveresc ca mai vederat credinţa cea bună. nov. 130714. Svlâlntul feace toată noaptea rugă la Dlulmnlăldzău să-l înţălepţască şi să-l lumineadze, să adevereadze şi să-ntăreascăpravoslaviia credinţei, id. 146723. D/o/mnul nostru şi Dlulmnlăldzău...
430
trimisă pre îngerul Său cătră svlilnţii şi direpţii Sv/i/nţii Sale Ioachim şi Ana... dând ştire şi vederând de mainte vreame îngrecarea ceiia ce nu făcea cuconi, fiind stiră şi stearpă, pentru ca să adevereadze naşterea Ficioarei. dec. 204715. ♦ A da pe faţă, a dezvălui, a desconspira; a da de gol, a trăda. îi adevereadză a fi dlulmnlăldzăi. nov. 165726. ♦ P. e x t. A identifica, a recunoaşte. Cine-s părinţii tăi, să vie să te adevereadze. oct. 7676.
3.	(Construit cu dativul) A (se) confirma; a (se) întări, a (se) dovedi (cuiva) ceva ce urmează să se îndeplinească ca adevărat. Şi i să adeveri c-a-mbla de i-a purta grijea de-aceasta. oct. 97713.
4.	T r a n z. A încredinţa, a convinge, a asigura (pe cineva de ceva). D/u/mn/ă/-dzău..., vrând să te adeverească, au făcut pentru mine, un prostac, această preaslăvită taină, de f-au arătat, sept. 14735. 0 R e f 1. (conţine şi sensul de „a se limpezi, a se lămuri, a se clarifica") Să-ncredzu şi să adeveri în credinţa D/o/mnu-lui H/risto/s marele Constantin şi să boteadză. sept. 17724. Aceastea eu deac-am audzât, m-am adeverit, că-m spunea cu direptate. Şi poftiiu svlîlntul botedz. nov. 150734. Mă duceam adease la case de filosofi, întrebând, să mă adeveresc, id. 149728. Nu mi să putea adeveri slulfletul, să ştiu cumu-i adevărul, id. 149730.
5.	T r a n z. şi r e f 1. A (se) făgădui, a promite; a (se) jura. Tu să plineşti cum mi te-ai adeverit, oct. 97727. l-au cerşut să facă doaă besearici în Iconiia... I s-au adeverit să le facă şi le-au făcut. nov. 147730. Multe ori te-ai adeverit şi nemică n-ai făcut. febr. 75719. ♦ (întărit prin cu giurământ) A obliga, prin promisiuni, pe cineva, să accepte o situaţie, să ia o decizie. începură a adeveri pre egumenul cu giurământ că, întorcându-să acasă, are vrea să-ş aibă cu sine cuconul, să-ifacă o... mănăstire în cheltuiala lor. oct. 59713.
6.	T r a n z. A întări, a îndemna; a conjura. I-au întăritu-i şi i-au adeverit să-l ţâie ca mai mare. dec. 20778. Şi-i adeveriia pre toţ spre credinţa D/o/mnului H/risto/s. id. 23175.
2.1.26.	ADEVERINŢA vb. I. T r a n z. (de la adeveri + suf. vb. -inţa, cf. Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 152; „derivat din adeverinţă, după modele ca credinţă-încredinfa6\ DA) A confirma. Şi pecetluind şi adeveri!n/ţând împreună cu toţ alalţ svlilnţ a sv/â/ntului săbor câte s-au strigat, de s-au mărturisit acolo cu bună credinţă, mearsă la Ţ/a/rigrad. oct. 97729. Fu adus... Neocorie. Cu carele au venit în voroavăpentru blogocestiia, cu răspunsuri din scriptură şi cu istorii... şi adeverinţadză din cealea ce-aufost şi ce or să fie. mart. 28722.
Se pare că acest cuvânt a avut o circulaţie restrânsă în epocă, pe baza atestărilor din DA unde, în afară de Dosoftei, se mai citează o frază din MAG. IST. IV (a. 1634), 334/10. Este posibil, prin urmare, ca mitropolitul să fi cunoscut acest cuvânt şi sări fLpreluat (eventual dintr-o scriere, pentru care nu. există, până în prezent, atestări) sau să-l fi creat, cum a făcut şi în alte situaţii, când i-au lipsit
431
termenii adecvaţi (mai ales în cazul abstractelor). Să fi avut circulaţie în limba vorbită (?)
2.1.27.	ADEVERINŢÂRE s.f. (infinitivul verbului adeverinţa, devenit abstract verbal; în DA nu este lucrat termenul. Prin urmare, se poate presupune că ar fi o inovaţie a cărturarului) încredinţare, confirmare, atestare, certificare. Aduce la mijloc, pentru adeverinţarea, înfocatele picuri, ploi de foc, cu carea au ars ţara sodomilor. mart. 28725.
2.1.28.	ADEVERINŢĂ s.f. (din adeveri + suf. abstr. -inţă) 1. Adevăr, credinţă, încredinţare. Au prorocit poporului şi minuni multe pentru adeverinţa feace. febr. 62734. 0 L o c. a d v. Cu adeverinţa = în realitate; de fapt. Făcându-să că îmblă după meşterşugul doftorielor, cu adeverinţa pliniră lucru apostolesc. oct. 60714. Loc. v b. A da adeverinţă = a dovedi, a demonstra, a arăta (a confirma?). Mulţâmea carea au credzut, au zdrobit stâlpii idoleşti..., fî/ş ar sără cărţâle ceale ellineşti, dând adeverinţă credinţei sale. nov. 182732.
2.	Asigurare, făgăduinţă. Ispoveduindu-i jealea sa,, cercând adeverinţă de iertare. sept. 11711. Luându-ş adeverinţă iertării sale..., fărşi videniia şi să dusă acasă. mai 141716.
3.	Mărturisire; mărturie. Spun că plătiră unii mueri ce dobândisă atunci prunc, curvă fiind, de-au mărturisit naintea lor că l-au făcut cu Evstatie. Dară ei feaceră acesta vicleşug întărind adeverinţa numai cu giurământ. iun. 154732. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.29.	ADEVERIT adj. (participiu adjectival de la vb. adeveri) 1. Care este adevărat, veritabil, real, autentic. Acmu te ştiu că-m eşti cumnat adeverit, de vrea-me că credzuş într-adevăratul D/u/mn/ă/dzău. nov. 14075. laste a adevăratului Dlulmnlăldzău adeverit apostol, id. 154733. Mărturisi de D/o/mnul H/ristols că-i Dlulmnlăldzău adeverit, ian. 2721.
2.	Care este demn de crezut, convingător, concludent; sigur, dovedit; bine documentat. Pentru adeverită arătare credinţii sale, deade pre mâna apostolului 12 bodz... ai săi. nov. 127723. Vî le-au trimis... din rai... pentru sămn adeverit, să vă-ncreadeţ că sânt cereşti, id. 14075. Petră i să pusă-mpotrivă cu răspuns adeverit. id. 15472.
3.	Care este convins, încredinţat; ferm, hotărât, neclintit. Stătu adeverit cu credinţa. dec. 217731. Nu gândim numai, ce aşeaş sântem adeveriţ, că îndată ne vor priimi bune plăţ şi odihneale. iun. 14878.
2.1.30.	ADÂNCĂ vb. I. R e f 1. (din adânc, cu suf. vb. -a sau lat. *adancare, cf. DA, „în loc de“ aduncare, cf. Ov. Densusianu, HLR, II, p. 22, 23) A se afunda, a se adânci. Atâta s-au topit cu postul şi cu truda, cât i s-au schimosât frămseaţea feaţii..., ochii s-au adâncat, numaipiialea şi oasele au rămas. mart. 4176. în DA nu este atestat Dosoftei.
432
2.1.31.	ADÂNCÂT adj. (participiu adjectival de la vb. adânca) Care este scobit; afundat; adâncit. Părintele nostru Vasilie... era smad la peliţă..., nasul plecat..., frunceaoa încreţâtă..., lungăreţ la mearele obrazului, tâmplele adâncate. ian. 1731. El nu o cunoscu, că era uscată şi fărşită de post, ochii adâncaţ şi numai oasele şi piialea. oct. 54729.
2.1.32.	ADÂNCIT adj. (participiul adjectival al vb. adânci) Trebuie precizat că această variantă, care se va impune în limba literară modernă, este singulară în VS, verbul adânci nefiind folosit în scris de Dosoftei (nici în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile sale). Autorul VS introduce termenul adâncit în expresia în adâncite bătrâneaţe = la o vârstă înaintată. Această expresie este o posibilă creaţie a sa, echivalentă cu expresia (a sosi) la adânc de bătrâneaţe, înregistrată, în studiul de faţă, s.a. adânc2, mult mai sugestivă decât bătrâneaţe adânci (v. adânc1). Părintele nostru Anastasie de muntele Sinaiului..., în adâncite bătrâneaţe ieşi, de mearslăl la Dumnădzău. apr. 93725.
2.1.33.	ADORMIRE s.f. (infinitivul verbului adormi, devenit abstract verbal) Moarte. Adormirea svlilnţii sale. sept. 2872. După a lui lacov, acelui dirept, adormire, apr. 94730. Nu ştiia de adormirea sv/â/ntului. mai 130714. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.34.	ADORMIT adj. (participiul verbului adormi, devenit adjectiv) 1. Care adoarme, care este cuprins de somn. Luară pre asânul, adormit fiind leul. mart. 17/8. 0 L o c. a d v. Intr-adormite = în timpul somnului. „Hiindu-mi“, dzâce, „în mai din nontrul pustiei, într-adormite... visam..." apr. 74710. într-adormite mearsă vrăjmaşul dându-le... şi învitându-i spre rău. id. 83711.
2. Mort, decedat. întru Sv/ilnţia Sa adormiţ. sept. 5/14. 0 (în comparaţie) Svlilnţii adormiţ ca cum vrea fi de somn. mai 10779. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului.
2.1.35.	ADUCERE s.f. (infinitivul verbului aduce, devenit abstract verbal) Acţiunea de a a d u c e1 şi rezultatul ei. într-această lună, în 7, săborul svlâlntu-lui proroc prleidetici şi botedzător Ioan. Şi s-au strâns. Şi a cinstitei şi sv/i/ntei lui mână aducere în Ţarigrad. ian. 6714. A preacinstita lui mână... aducere, id. 6722. E x p r. Aducere-aminte = amintire. Să aibă fietecarele aducere aminte în toată viaţa de măngăiare de la sv/i/nţia sa. nov. 184728. într-aceastaş dzî... aducerea aminte de minunea mare în Nichea, când Marele Vasilie cu ruga au deschis uşea besearicii ceti săbomice şi o deade pre mâna pravoslavnicilor, ian. 20720. E. Munteanu, în SLB, p. 127, enumeră, între unităţile lexicale rezultate prin calchiere din greacă în secolul al XVII-lea, şi expresia aducere-aminte. în DA este înregistrată o singură atestare a expresiei, din Eminescu, P. 138.
2.1.36.	ADUS1 s.n. (participiul lui aduce, devenit abstract verbal) Aducere. Adusul svlilntelor moştii. ian, 3679, cf. 42729, mart. 28733, 31721. Audzî... di-adusul ei. iul 1715.
433
y 2
2.1.37.	ADUS adj. (participiul verbului aduce, devenit adjectiv) Troiţă întreagă..., nice streinată, race zidiY ceva saw s/agâ m Troiţă, nice adus, ca cam mainte n-ar hi fost şi mai apoi suprăntrat. nov. 13176.
2.1.38.	AFLARE s.f. (infinitivul verbului afla, devenit abstract verbal) Acţiunea de a afla şi rezultatul ei; găsire, descoperire. Să facem de-a valoma sărbătoare în aflarea lui Favst. nov. 155736. Plânge-ţ-voi moartea au prăznui-ţ-voi aflarea? mart. 4473. în DA, pentru acest sens, prima atestare este din LB.
2.1.39.	AFLAT1 s.n. (participiul verbului afla, devenit abstract verbal) Aflare, descoperire, găsire. Aflatul sv/i/ntelor moştii. sept. 19715. Aflatul sv/i/ntei cruci de svlâlnta Elena. mart. 22/5. Aflatul sv/i/ntelor cuie a răstignirii, id. 22/6. Aducea stâlpii şi marmurii de departe şi să făcea multă nevoinţă pentru aflatul şi pentru adusul, apr. 9672. „Dosoftei substantivează participii după model slavon, procedeu, în general, străin limbii române“ (Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 153).
2.1.40.	AFLAT adj. (participiul verbului afla, devenit adjectiv) Care este descoperit, găsit. Cugetând că-s banii de vro comoară aflată. oct. 76728. Pomenirea aflatelor sv/i/ntelor moştii a sv/i/nţilor m/u/cinici de Evgheniia, carile să aflară în dzâlele lui Arcadie împărat, febr. 7972.
în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei pentru valoarea adjectivală a participiului.
2.1.41.	AFLĂTORI s.m. (afla + suf. -ător) Cel care află, cel care descoperă; născocitor, inventator. Prin sintagmele: aflătoriul răutăţâlor (nov. 12673) şi află-toriul răului (id. 129730) este (de)numit diavolul.
2.1.42.	AFLĂTURĂ s.f. [afla + suf. abstr. -(ă)tura\ Stare, întâmplare (existenţa cuiva sau complexul de împrejurări în care se găseşte cineva la un moment dat, din întâmplare sau în urma unei hotărâri ce nu-i aparţine). Răhnit de nepotul lui Iraclie au şi scopit pre cuconul ucisului, pre Gherman, fiind mititel. Şi l-au pus în clirosul besearicii ceii mare. Deci el, slujindu-să cu ceaia ce i s-au tămplat aflătură, să deade în chititul d/u/mn/ă/dzăeştilor scripturi, mai 125715. Cuvântul nu este lucrat în dicţionarele studiate.
2.1.43.	AFUMÂT adj. (participiul verbului afuma, devenit adjectiv) Care este de culoarea fumului; fumuriu; sur; grizonat. Barba, pre la margini, afumată, ian. 33729. Afumat marginea barbei. id. 45721.
2.1.44.	AFUND adv. [a (= lat. ad) + jund\ Adânc. /Crucea/... o îngropasă jidovii afund. sept. 17735. De afund de prăpaste ieşiia şerpi. oct. 41719. Să vedea în prăpastea aceaia afund un pârău. id. 46710. Au mutat acel trup mai afund. id. 65733. Când grăia ţ părea că grăiaşte de afund. id. 81730. V. Arvinte regăseşte acest cuvânt în textul Bibliei, cuvânt ce „caracterizează graiurile româneşti din Transilvania propriu-zisă, din Banat, Crişana şi Maramureş, pe când adânc este atestat într-o arie unitară situată la răsărit şi la sud de Carpaţi (Bucovina, Mol-
434
dova, Dobrogea, Muntenia şi Oltenia" (Arvinte, ST.L.LV., p. 16, IV.1.1.1.) şi explică prezenţa lui în ms. 45 „prin intervenţia în textul lui Nicolae Milescu a mitropolitului Dosoftei, care a pus în circulaţie în acest text şi alte cuvinte de aceeaşi provenienţă" (ST.L.NM., p. 18, 1.1.0.)-
2.1.45.	AFUNDAT adj. (participiul verbului afunda, devenit adjectiv) (în context fig.) Care s-a pierdut, a dispărut (total); care cu greu mai poate fi recuperat (din punct de vedere moral). Fu trimis în gazdă la unul de cei ce ţânea jidoveaşte şi socotiia în ce chip va putea să adune cu năvodul său atâta mulţâme ce era afundată într-adânc de luciul înşelăciunii, nov. 17973. Cei afundaţ în nevoi şi scârbe şi grij. dec. 223726.
2.1.46.	AGĂRENIE s.f. Religie, lege păgână (cuvântul este lucrat în DA pe baza unei singure atestări din Dosoftei, VS, ca derivat de la subst. agarean + suf. abstr. -ie; credem că acest termen a fost creat de Dosoftei, pentru a evita folosirea excesivă a termenului păgânătate/păgânăţâie, foarte frecvent în textul analizat, dar şi pentru a preciza tipul de „păgânătate", referindu-se exact la poporul care practică un anumit cult sau o anumită religie). Să feri de agărenie. dec. 221720.
2.1.47.	AGARINEÂN s.m. (DA-ul aminteşte acest cuvânt într-o paranteză finală, ca variantă a lui agarean, deci cu etimonul v. si. Agareninu; este posibil să fie şi un derivat, cu suf. -(in)ean. Dosoftei foloseşte termenul numai o singură dată în VS, preferând forma agarean. Prima atestare în DA a variantei este din I. Văcărescul, IST., la pl.). Agarinean sânt. dec. 211726.
2.1.48.	AGARINESC adj. (agarean + suf. adj. -esc) Care este specific agare-nilor; p. e x t. necredincios; păgânesc; necreştin. I-au datu-i la carte agarinească. sept. 25734. Oştindu-să Elim, amira agarinesc, asupra aceiia ţar. oct. 39734. Agarinească păgânătate. dec. 221715. Agarineasca ocărând leage, ca o mincinoasă şi deşartă, id. 22278. D/o/mnului agarinesc. apr. 96725. Dosoftei a creat acest cuvânt de la denumirea poporului. în DA cuvântul este lucrat numai pe baza a două atestări din VS.
2.1.49.	AGIUN s.n. (derivat regresiv din agiuna) Ziua sau seara care precede o sărbătoare mare, când se posteşte. L-au înduplecat a posti... toate agiunurile praznicilor cu pâine şi apă. mai 14171. Termenul nu este atestat în DA din scrierile lui Dosoftei.
2.1.50.	AGIUNS1 (participiul lui agiunge) Numai în loc. a d v. De-agiuns = destul, îndestul (de mult); suficient. Au turnat... apă multă, de-agiuns. sept. 37714. Dându-i de-agiuns de cheltuială, oct. 48735. Prindzâdu-l de-agiuns usturimile muncilor, nov. 136729. Fu certată de-ndrăcit de-agiuns. id. 14873. Trăind cu cât avea de-agiuns părinţii luiy cu al său cât avea. dec. 202726. Ai plâns de-agiuns în ceastă lume. mai 11374. ♦ P. e x t. (despre păr, barbă) Potrivit.
435
De-agiuns de lungă barba. ian. 1732. Barba de-agiuns pogorâtă, id. 4577. în DA prima atestare pentru loc. adv. este din Ureche, LET.
2.1.51.	AGIUNS2 adj. (participiul lui agiunge, devenit adjectiv) Femei de dorul lui D/ufmn/ă/dzău agiunse. VS 44/1 (cf. DA). 0 Loc. adj. De-agiuns = (care este) în cantitate suficientă; destul(ă); care este în cantitate sau în număr mare; mult(ă), mare. Pentru de-agiuns vitejie, nov. 100734. întreagă-i şi de-agiuns mărturie, id. 183723. Şi-mpărţâia hrană de-agiuns şi socotinţă văduvelor celor rămase de soţ. dec. 22375.
2.1.52.	AGIUTÂRE s.f. (infinitivul verbului agiuta, devenit abstract verbal) Ajutor. Toate le biruia cu darul D/oImnului H/risto/s şi cu agiutarea Sv/i/nţiii Sale. nov. 176729.
2.1.53.	AGIUTORI vb. IV. T r a n z. şi refl. (derivat din agiutor cu suf. vb. -i) 1. T r a n z. A da cuiva ajutor, sprijin (moral sau material). Au tăiatu-ş hainele de pre sine, de-au împărţât cu mişelul, agiutorindu-l la vreame de frig. nov. 122713. Pogorând din loc în loc, agiutoriia şi întăriia părinţăştile dogmate şi porunci, apr. 82711. lîll dojeni să deşchidză sv/i/ntele besearici şi să le agiuto-readze, de-i iaste voia să nu piiae fugind de vrăjmaş, la război, mai 146715.
2.	A fi de folos (cuiva); a trimite (cuiva) ajutor; sprijin. Tiparniţa svli/ntei mitropolii de laş, la care tiparniţă i-au agiutorit de la Mosc sv/i/nţia sa părintele... patriarhul loachim. sept. 1/10.
3.	R e f 1. A-şi fi de ajutor, de folos; (urmat de un instrumental) a se folosi de cineva ca ajutor pentru atingerea scopului propus. Agiutorându-să ca cu o măes-trie cu sluga fericitului, dec. 22174. Mult poate ruga direptului agiutorită, dară să agiutoreadză când, pocăindu-să, să trudeaşte şi roadă de pocăinţă face. mart. 4678.
2.1.54.	AGIUTORIT adj. (participiul lui agiutori, devenit adjectiv) Ajutat. M-am întors la lume ş-am mărs agiutorit iarăş de-acela ce m-au întărit întâi. nov. 102723. Mult poate ruga direptului agiutorită. mart. 4678.
2.1.55.	AGIUTĂTOR s.f. (<agiuta + suf. -tor) Persoană care ajută altora la nevoie; protector. Fu a mulţ săraci maică şi a văduviţe agiutătoare. apr. 82725. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.56.	AGONISITĂ şi AGONESITĂ s.f. (participiul lui agonisi, devenit abstract verbal) 1. Muncă, lucru. îşi ţinea viaţa cu agonisita mănulor. nov. 1777 25. Să ţinu cu pâine din agonesita mănulor. ian. 572.
2.	Folos, câştig (mai ales în sens figurat); experienţă. Socotind că nu să cade să să ungă capul lui din undelemnul păcătoşilor, nice s-aibă a fi ocinătoriu agonisiţii ceii trupeşti aceluia ce nu vru să fie ocinătoriu agonisitei s/ulfleteşti. nov. 184716-17. Eu, din tinireaţe petrecând multă vreame cu mimoni şi cuaghirţ, din-tr-acolo îm făceam agonesita. dec. 189712. Aducând la mijloc una din prorociile
436
sv/â/ntului, ca dintr-un capăt de ţăsătură vom arăta iubitorilor de agonesâtă toată ţăsătura. id. 210722. ♦ P. e x t. Faptă, acţiune caritabilă realizată în numele lui Dumnezeu. Această agonisită d/u/mn/ă/dzăiască nu să tăinui de la mulţ. dec. 247723. 0 (Peiorativ) Rea agonisită = curvie. Făcând curvii cu oamenii oraşului şi strângând bogăţâiefără samă de multă dintr-acea rea agonisită... oct. 5172-3.
3. Economie, avere. Făcură avearea şi agonisita lor în trei părţ. oct 55719.
2.1.57.	ALALTAEERI adv. (alalt + ieri) Cu o zi înainte de ieri. Şi punea nainte-ne preacurviia ce făcusăm alaltăieri. apr. 101729. Prima atestare din DA este din Biblia 1688.
2.1.58.	ALĂTUREA adv. (a + lăture, cf. lat. ad-latera) 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. Şedzând alaturea cu fiiul împăratului, sept. 35727. Alaturea stând cu preacuviosul. ian. 20721. Cela ce şedea alaturea cu comitul. mart. 51723. ♦ în alt punct decât cel vizat, dar foarte aproape de acesta. Purceasă la Trapezont, oraş lângă mare, şi în Lazichiia, ce-i alaturea. nov. 179722. Pomenirea obnovleniilor a cinstita apostolie a sv/â/ntului şi-n tot lăudatului vărv apostolilor, Petră, carea-i alaturea, în sv/â/nta Besearică cea Mare. apr. 98724.
2.	(Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul. Lucrând viile alaturea cu alt lucrători, oct. 51711. O-ngropară alaturea cu cuconii ei. id. 7173. Deşchi-dzând mormântul sv/i/ntei Theodorei ca să pue pre egumenie alaturea ei. apr. 72718.
w	/
2.1.59.	ALATURA vb. I. T r a n z. (derivat din alature) A compara, a confrunta. Aceasta videnie alăturându-o şi dezlegând ucinicul lui Dlulmnlăldzău cătră eplilsclolp, mulţămi lui Dlulmnlăldzău. nov. 129717.
2.1.60.	ALBENEŢ adj. (alb + suf. -ineţl-enef, „derivat din albin, prin suf. adj. -ef \ DA) Blond, bălai, albicios. La peliţă albeneţ. ian. 20730. Era luminat la vârsta statului. Albeneţ. Rumăn la faţă. apr. 97725. 0 (Nuanţa este precizată şi cu ajutorul altor adjective) Era... albeneţ galbân. oct. 42720. Plecat nasul, cu nări
mare. Plăvâi albeneţ. ian. 44718.
✓
2.1.61.	ALBIE s.f. (alb + suf. -ie) Albeaţă (culoare albă, foarte intensă). Părul alb ca omătul. Ni se punea pre ochi ceaţă de albiia lor. oct. 81724. Se pare că este vorba despre o creaţie a mitropolitului, ţinând cont că şi în DA cuvântul este lucrat pe baza acestei atestări din VS.
2.1.62.	ALERGĂTURĂ s.f. [alerga + suf. -(ă)tură] 1. Acţiunea de a alerga; alergare, goană. Cu încălţări de herfu pogonit... de la oraşul sevastionilor până la Nicopoli. Şi-ntr-aceia alergătură prăvindu-l...dec. 215716. Bătându-i piroane în talpe, îl alergară lungă alergătură, mart. 38731. 0 (în context figurat) Adusă la capăt alergătura sv/i/ntei evanghelii, nov. 18479.
437
2.	(însoţit şi de determinări) Trudă, muncă, chin. Să obărşesc şi eu această alergătură de nevoinţă cu inema nendoită. nov. 15973. A nevoinfei întinsă aler-găturăy până într-o sută şi 13 de ai. ian. 14716, cf. 3476. împlându-ş alergătura mărturieL febr. 62719. Veselindu-să... în alergăturile vieţii postniceşti. apr. 69734. Să-ş obărşască alergătura vitejiei, mai 139710.
2.1.63.	ALES adj., s.m., adv. (participiul verbului alege) I. Adj. 1. Care este deosebit dintre alţii sau dintr-un tot (eventual în urma unei hotărâri). Creştinii... le luară moştiile şi le astrucară în Efesy la loc ales şi însămnat. sept. 7728. Strânsă eplilsclolpul călugări aleş şi sfătui preste dânşii de pusă pre fericitul Toma. dec. 208719.
2.	Care este deosebit, distinct, remarcabil; de seamă, deosebit de valoros. Hiru-tonind... preuţ din cei mai aleş şi mai de treabă. nov. 181713. Egumenul au strâns pre cei mai aleş. dec. 20377. Chemară pre carii era cei mai aleş din călugări. mart. 31730.
II.	S .m. Deosebit (de alţii); cei mai de seamă, cei mai de frunte; (cei) selectaţi (dintre mai mulţi) datorită calităţilor lor, pentru a ocupa o anumită funcţie sau, în cadrul clerului, o anumită poziţie în ierarhia bisericească. Să vedz acealea ce sânt gătate pentru ce aleş. sept. 14v/34. Toţ aleşii şi boiarii şi bătrânii Athinei. nov. 124726. Cu aleşii, bun te vei aleage. VS 52 (ap. DA).
III.	Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. Şi mai ales acmu să spunem de svlâlntul Ioan. dec. 193714. Intr-alesuri = la liberă alegere, după (bunul) plac. Ţ-am cânta, Mihaile, cântecul cu viersuri, Ce n-am de-agiuns muzică să-ţ cânt într-alesuri. nov. 11276.
2.1.64.	ALESĂTURĂ s.f. (ales + suf. -ătură) Alegere; din voia (lui Dumnezeu). Fu pomăzuit, cu alesătura lui D/u/mn/ă/dzău, arhiereu, mai 144733. In DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.65.	ALINGĂRI vb. IV. T r a n z. (a + linge + suf. -ări) A linguşi. împăratul chemă lângă sine pre svlâlntul şi, alingărindu-l, începu a grăi cuvinte de hulenie asupra numelui Dlolmnului. dec. 245712.
2.1.66.	ALOCUREA adv. [a + locuri (locure, la care s-a adăugat adverbialul -a), pluralul substantivului loc, cf. DA] (Precedat de prep. (de)pre) In/din unele locuri; pe ici, pe acolo. De-acolo mearsăm în ţara căpcânilor. Şi nemică rău nu ne feaceră, numai ce ne căuta. Şi pre-alocurea era cu muieri şi cu copii. oct. 797 14. Prăznuim... în besearica cea mare şi în alalte svlilnte besearici de pre-alocurea. ian. 5733. Au trimis... cărţ la de pre-alocurea episcopi. iul. 2715. In ultimele două exemple are funcţie de atribut adverbial şi sensul de „din împrejurimi, din vecinătate41. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.67.	ALALALT Pron. şi adj. neh. (Numai la gen.-dat.: ALORALALŢ, ALORALALTE [ăl(a) + alalt] Celorlalţi, celorlalte. 1. Pron. neh. Aloralalţ era nevădzut. oct. 66730.
438
2. Adj. Pomenirea... aloralalţ feate şi feţ. sept. 34715. Făcând ş-aloralalte praznice condacelor. oct. 39723. Moartea aloralalţ împăraţ. dec. 224721.
2.1.68.	ALTĂOARĂ adv. (altă + oară) Altă dată; în alt moment. Altăoară au mânat pre un frate la călugăriţe să le înveaţe. mart. 35716. Altăoară un tată pre fiiu-său mort l-au adus la mănăstirea sv/âlntului Benedict. id. 36714. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului.
2.1.69.	ALTORALÂLŢ (Numai în forma de mase., pi.) [probabil din alt(ul) + alalt] Celorlalţi. Rămasă... şi izvod altoralalţ. ian. 16726. Să arătu... şi altoralalţ bărbăţâia. mart. 61712.
2.1.70.	AMĂGIRE s.f. (infinitivul verbului amăgi, devenit abstract verbal) Viclenie (întărit prin subst. înşelăciune) Poveştile lor sânt vreadnice de ocărât, pline de-nşelăciune şi de amăgire. nov. 165725. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului.
2.1.71.	AMĂGIT adj. (participiul verbului amăgi) Care este înşelat, prostit. Fiind amăgit de cuvintele lor, l-au ţânut închis 2 ai şi giumătate. nov. 148715. 0 (Substantivat) Te las şi eu nebăgat samă de iastă dată, ca pre un amăgit şi înşelat, nov. 124736. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.72.	AMĂGITURA s.f. (amăgi + suf. -tură) Amăgire; amăgeală; vorbe, promisiuni viclene, înşelătoare, ispititoare, mincinoase. O adusără naintea sa, ispitindu-să cu amăgituri să o măgulească de cătră H/risto/s. sept. 776. Făgă-duindu-să-mpăratului cu amăgitură c-a jrătvi la idoli. dec. 213723.
2.1.73.	AMANUNT adv. (prep. a + mănunt ,,mărunt“) (Numai în) 1 o c. a d v. Cu de-amănunt(ul), de-amănunt(ul) sau pre-amănunt(ul) = până în cele mai mici detalii; amănunţit. Cu de-amănuntul: Sporind nainte cu de-amănuntul pre părţ spiţele suitului, pururea i să arăta sv/â/ntul. apr. 94725. De-amănunt(ul): Luând sama de-amănunty aflară pre svlâ/ntul că credea cu tot s/u/fletul. sept. 35728. Povestiră de-amănunt... toată patima cu necatul curabii. nov. 153729. Deaca vădzură că să zăbăveaştey începură a-mbla ş-a-l întreba, până obliciră de toty de-amănunt. dec. 228730. Câte nevoi păţî nu-i putinţă de-amănunt a le scrie. ian. 4734. De-ar trebui la oameni să să facă o icoană şi o şeruitură de izvodf să fie făcută de-amănuntul din tot fealiul de bunătăţy însuş acesta era marele Gri-gorie. ian. 33717. Pre-amănunt(ul): Să luăm pre-amănunt istoriia aceştii svinte. oct. 5176. Mai pre-amănunt am scris. nov. 14479. De vrea trebui oamenilor icoană şi staty pre-amănunt, din toate bunătăţ încheiată, aceasta era marele Grigorie. ian. 45723. Visul pre-amănuntul i-au spus. febr. 71713.
2.1.74.	AMELIŢÂRE s.f. (infinitivul verbului ameninţa - în varianta ameliţa, devenit abstract; verbal) 1. Gest care arată„puterea divină (a lui Iisus Hrisţos). Hi!sus,... numai cu ameliţarea, potoleaşte holbura. ian. 37722.
439
2.	Pomenirea, menţionarea numelui divinităţii. Alte minunate să fac numai cu amelifarea Lui. febr. 55724.
2.1.75.	AMESTEC s.n. (prin derivare regresivă din amesteca) (Numai în) loc. adv: De-ameastecul = amestecat; la un loc; amalgamat. Tocmite cu aur şi argint de-ameastecul. oct. 46724. Viespi şi gărgăuni şi tăuni... de-ameastecul. febr. 78726. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.76.	AMISTUI v. 1.5.3.
2.1.77.	AMANĂ adv. (prep. a + mână) în mână. Vădzuiu limpede cu ochii că un diacon, ieşind din oltariu cu cădelniţă amână şi cădind svlâlnta aghiaz-mă...sept. 12712. în cetatea Paris tăiară capul svlilnţiii sale şi capul luând amână, au mărs pre picioare-ş 2 mile ţâind amână capul. oct. 4279. Luând amână aţa cu vărtealniţa şi zugrăvindu-i urdzâturile cu măsurături. id. 48733. Luând amână tăetoarea cu care tăia la peaşte. id. 70719. Ţâind amână toiage de aur. id. 80720. Săbiile de foc ţâiind amână. id. 81711. Luă amână secriiaşul. id. 8777. Cu blidul amână. nov. 11875. Luând... un brâu amână. dec. 212714. Purtând amână idolii. ian. 25720. Cu o scândură amână. febr. 571122. Măslin amână având, mai 11078.
2.1.78.	AMU adv., conj. (din acmu, „prin schimbul cunoscut între ac- şi a-\ Gheţie, BD, p. 174-175; v. şi Arvinte, ST.L.NM., p. 14, H.7.3.0.) 1. Adv. în prezent, în momentul de faţă. Scriind cătră Victor, eplilsclolpul de Râmy dzâce aşea:„...Că amu au adormit în Asiia stihiia cea mare, carea va să să scoale la dzua cea de-apoi“. sept. 3272. Dlulmnlăldzău te-au trimis să-mi astruci oasele, că mi-au amu iertat şi greşala. nov. 102717. Amu, D/oa/mne, cunoscum că dai cetatea pre mânule pizmaşilor ei. id. 105736. 0 (Referitor la vârstă) Ş-au datu-ş s/u/fletul în mâna lui Dlulmnlăldzău, fiind amu în vârsta cea de-apoi. nov. 18472. Fiind amu de trei dzăci de ai. ian. 9725. Au venit în ţara haldeilor. Amu bătrân. febr. 62732. 0 (în opoziţie cu trecutul sau cu viitorul) (întâia) amu..., de-aciia (-acii) = (mai) întâi..., apoi (după aceea). Era amu faţa şi trupul sv/â/ntului dză-când la pământ. Neşte creştini de-acii strânsără, de-l astrucară în pământ, oct. 86714. Şi întâi amu strălumină ca o stea luminată în petreacerea călugărească. De-aciia... au surupat cu totul pre eretici, dec. 238729. Aceştea întâia amu le-gându-ş slulfletele sale cu a lui Dlulmnlăldzău jelanie, de-aciia îş băgară mânule în cătuş. mart. 37714. ♦ Curând; imediat, pe loc. Sv/â/ntul, cu linul îndemnat şi cuprins amu să cadză..., den darul lui Dlulmnlăldzău, până a nu cădea, să sculă de la cădeare. febr. 6771. ♦ De puţin timp; nu de multă vreme. Pre tatăl, amu răpăosat, lăcrămă. mai 110712. ♦ într-adevăr. Să vedea că loan, iubitul lui H/ris-tols, au murit amu, de vreame că şi mormântul i-i de faţă. sept. 32729. Pre cruce preste noapte trăind, părându-i lui Lichinie că amu au murit. febr. 6276. ♦ Gata-gata. Oamenii..., umiliţ stând la gura prăpăştii, de era amu să cadză într-însă. mai 133729.
440
2.	Adv. (Purtând accentul în frază, introduce o povestire) Deacă sosî amu la svlâlntul oltariu, plecă ş-acolea capul, de feace rugă. sept. 11710. Deci amu trecând un pârău între doi voinici, să rădicară caii voinicilor... în doă picioare. febr. 5776. ♦ (Referitor la momente ale zilei) Din acest moment înainte. Şi era amu sară. oct. 81719. Ea i să rugă, amu însărând, să rămâie preste noapte la vo-rovă sufletească, mart. 36731. ♦ în cele ce urmează, în continuare, mai departe. Dintr-aceştea, amu svlâlntul Athanasie. ian. 17725. Pomenirea sv/ilntelor mâce-niţe şi feate ficioare Enatha, Ualentina... într-aceastea, amu Enatha. febr. 6472.
3.	Conj. (Reia firul povestirii) Deci, prin urmare, aşadar. Era pre chipul trupului amu marele Athanasie la măsură de vârstă, ian. 17710. Petră atunce amu era plătit cu slujba şi iertat de robie. id. 22721.
4.	(Cu valoare de interjecţie) Iată. Mi-am îndrăgit de dânsă şi o luaiu să mă culc cu dânsă. Şi amu, cumu-ş sosâiu într-îns păcat, îndată fu nevădzută de la mine. oct. 83726.
2.1.79.	AMURG s.n. (<a + murg ,,amurg“) înserare, crepuscul. Şedzură acolo pănă însâră amurgul şi începu fratele a face sfade cu stareţul, mart. 54720. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.80.	ANDE1 art. {a + lilnde) Alde; cei din jurul cuiva; ai lui... Oare numai tu, Theofile, şi cu de-ai tăi v-aflaţ fără minte cu-nchinăciunea icoanelor, au împăratul şi cu ande noi, ce sântem vederoş şi d/o/mnim? oct. 5977.
2.1.81.	ANDE2 prep. (a + IVnde, cf. DLRLV, N.A. Ursu, Lit.\ v. şi Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, ILR, p. 122, care discută cuvântul, atestat în scrierea lui Varlaam) (Exprimă ideea de reciprocitate) Ei între ei; între sine. Să voroviră ande sine să strige, mărturisind pravoslaviia. mart. 53723. Să voroviră ande ei să stea bărbăteaşte... pentru mărturiia D/o/mnului H/risto/s. apr. 81710.
2.1.82.	ANEVOÂIE adv. (a + nevoie) (Numai în) loc. a d v. Cu anevoaie = cu greu, cu dificultate, cu multă trudă, cu mult chin. O aruncară într-o groapă adâncă, din car ea cu anevoaie putură creştinii de o scoasără. oct. 45729.
2.1.83.	ANUME adv., adj. invar. (<a + nume) 1.1. Adv. (în legătură cu verbul a striga) Cu numele, pe nume. începu a striga anume şi pre ucisul şi pre ucigăto-riul. sept. 3173.
2. (Precedând nume proprii, cu valoare explicativă) Adică. Luă o nepoţea a lui, anume Marina, dec. 186717.
II.1.	Adv. Sub cuvânt, sub pretext că...; chipurile. Luându-ş voie de la maică-sa anume să margă pănă la mamcă-sa. oct. 54734. Puindu-ş numele Doroftei, fă-cându-să anume că-i scop. ian. 4723. Să-mbrăcă cu cămeaşe albă, anume că glu-meaşte. nov. 103715. O lăsară în căldare anume de moartă, id. 142723.
441
2. în mod special, înadins; cu scopul...; cu intenţia clară de a... Mearsă în ca-să-i anume pentru rugă. oct. 43717. Părându-i că-i stâmpărată apa, cercă anume că-i reace. febr. 52723.
in. Adj. Anumit; oarecare. Un sameş l-au învăţat să margă la un săhastru în pustie anume. sept. 1178.
2.1.84.	APĂRĂMANT s.n. [apăra + suf. -{ă)mânt\ Apărare, protejare; protecţie. învăţă să zugrăvască pre svlâlntul pre scândură, să să puie la împărătescul visteariu. Pentru apărămăntşi depărtare a tot răul. febr. 83717.
2.1.85.	APĂRĂTORIU s.m. [apăra + suf. -toriiu)] Persoană care apără o cauză (aici, religia creştină), în raport cu altele, considerate de vorbitor ca nefondate sau greşite. Stând împomciş tuturor zloslavielor şi ereaselor şi apărătoriu pravo-slaviei. mai 131713. In DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului.
2.1.86.	APARATURĂ s.f. {apăra + suf. -tură) Mijloc de protecţie, de apărare; ferire, protejare, cruţare, scutire; p. anal. obstacol, piedică (în faţa primejdiilor). Cura mir din trupul lui, foarte frumos mirosând, dând isţealenii... şi apără-tură de cătră toate primejdele şi boale fără leac. oct. 68720. lîlifeaceră icoana şi o au pus... de apărătură a tot răul. mart. 60730.
2.1.87.	APLECAT s.n. (participiul verbului apleca) Perioada de alăptare (a unui copil). La vreamea aplecatului veniia capra de la turmă însăş de-l apleca. sept. 26723. în DA nu sunt înregistrate atestări din operele lui Dosoftei.
2.1.88.	APOSTOLĂ s.f. (forma feminină a substantivului apostol; poate fi considerată o formaţie a lui Dosoftei, cu atât mai mult cu cât în DA termenul este înregistrat pe baza unicei atestări din VS) Botedzându-să, să feace apostolă, mărturisind la toţ învierea fiului ei. nov. 124731.
2.1.89.	APOSTOLESC adj. {apostol + suf. adj. -esc) Care ţine de apostoli; în maniera apostolilor; apostolic. Luminând cu apostolească destoinicie, păţî nevoi de ariiani. nov. 12274. Feaceră un secriiu de fier şi băgă într-însul trupul aposto-lesc. id. 130734. Nu-i al nostru, ce-i apostolesc acesta lucru. mart. 36717.
2.1.90.	APOSTOLEÂŞTE adv. {apostol + suf. adv. -eaşte) Aşa cum făceau apostolii; în felul, în chipul, în modul apostolilor. Obărşindu-ş apostoleaşte viaţa, cătră D/o/mnul au mărs. sept. 16715. Părinte, svlilnte ev/an/g/he/liste,..., ai plinit apostoleaşte slujba ta. nov. 159729. Trimiţând... episcopi pre la osăbite limbi să strige credinţa apostoleaşte prin păgâni, mart. 22/14.
2.1.91.	APOSTOLIE s.f. {apostol + suf. -ie, cf. gr. caiooroXrf) Apostolat; slujirea unui apostol, a unui trimis al unui Hristos sau al bisericii, în numele şi sub ascultarea acesteia. Să feace săborul lui întru cinstita apostolie a sv/ilnţilor Petră şi Pavel. ian. 10735. Apostoliia lui ştii Pavel. id. 1472. în nontrul apostoliei lui ştii loan B/olgoslov. febr. 49730. Cuvântul, cu acelaşi sens, este accentuat şi: Să
442
feace săborul lui în sv/i/nţii apostolii cei mare. apr. 87727, probabil sub influenţa lui „apostol14.
2.1.92.	APRINS1 s.n. (participiul verbului aprinde, devenit abstract verbal) Faptul de a aprinde; aprindere; incendiere. Cu aprinsul besearicii au scornit nărodul. oct. 87736. Cu acest sens cuvântul nu apare atestat în DA în scrierile lui Dosoftei.
2.1.93.	APRINS2 adj. (participiul verbului aprinde) 1. Care este cuprins de foc; incendiat. Băgaţ într-o curabie, şi aprinsă curabiia cu foc, în mare să necară. sept. 3878. ♦ (în context fîg.) Care este înflăcărat, înfocat. Arătară căldura cea aprinsă a slu/fletului lor. nov. 17874.
2. (Despre corpuri incandescente) Care arde, care dă lumină. înfigea un ac în lumânare aprinsă şi când agiungea focul lumânării la ac, cădea acul într-o me-delniţă, de suna. sept. 3712. 0 (In context fig.) Acmu să veseleaşte ca mai adevărat împreunându-să cu sv/i/nţia sa, mirele ei..., ţâindu-ş îmbe feclii aprinse: m/u/cinicească şi ficiorească. mai 108714. în acest ultim citat, cuvântul are rol de element predicativ suplimentar. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului.
2.1.94.	APRINSÂTURĂ s.f. (aprins2 + suf. -tură) înflăcărare, înfocare (sentiment trăit cu intensitate). Părintele acela prozorliv fiind şi socotind aprinsătura jealii inemii lor şi vrând să le spuie, să-i mângâie, adusă la mijloc amândoi tinereii. ian. 35721. Despre acest termen citim în DA: „cuvânt rar, atestat numai la ANON. CAR.: aprinseture = «accensio»44. Dacă nu îl cunoştea, cu siguranţă Dosoftei l-a re-creat.
2.1.95.	APROPIAT adj. (participiul verbului apropia) (în opoziţie cu inaccesibil, inabordabil, semeţ, trufaş etc.; urmat de explicaţie) Prietenos, afabil, accesibil; persoană care se apropie sufleteşte cu uşurinţă de oameni sau de care te poţi apropia uşor. Era dară blând şi bun, cu toţ apropiiat. Adică grăiai lesne cu dânsul, sept. 35716.
2.1.96.	APUCARE s.f. (infinitivul verbului apuca, devenit abstract verbal)
1.	(La sg.) Faptul de a apuca (II. 4); răpire, luare pe neaşteptate. Striga: „O, ce sală şi ce apucare! Că nazoreul H/risto/s au venit noaptea de-au furat legaţâi “. mart. 37725.
2.	(La pl.) Apucături, obiceiuri (rele); p. e x t. abuzuri; jafuri. Vădzând apucările şi strămbătăţâle sâlnicilor, lepădă boeria. dec. 189726. în DA nu sunt înregistrate atestări din VS.
2.1.97.	APUCAT adj. (participiul verbului apuca) 1. Care este luat prin surprindere, atacat. Femeaia fu robită. Cuconii apucaţ de lei. sept. 22726.
443
2.	(Urmat de prep. în, într-) Care este luat pe sus; ridicat, înălţat; mutat, prin putere divină, în alt loc. Pomenirea marelui cutremur întru carele fu apucat în ceriu un cucon. sept. 27723. Fură apucaţ... într-un rai. dec. 203712.
3.	Care este luat ca prizonier; ridicat, săltat. Fu apucată îndată şi deaca astătu, o siliră să jrătvască idolilor, ian. 24722. în DA există atestări din VS numai pentru sensul 1.
2.1.98.	APUCĂTORIU s.m. [<apuca + suf. -tor(iu)\ 1. Lacom, hrăpăreţ, avid de câştig. Aceştea ce să giură şi să blastămă cu strâmbul, măzditorii şi luâtorii de mită şi apucătorii, de-ş petrec cu bişug adunat cu vicleşug, unii ca aceia sânt ca mascurii cei hrănif de giunghiat. mart. 3076. Era vamăş lacom, apucătoriu, mult rău făcea oamenilor. mai 140715. Strâmbilor, apucătorilor şi ceia ce luaţ mai mult, amar voă, bogătaşilor! mai 145729.
2. (Dublat de răchitoriu) Uzurpator; jefuitor, prădător. Era împărat Ţlalrigra-dului Leon Isavrul... ca alt leu apucătoriu şi răchitoriu. dec. 193715. (aici poate fi şi adjectiv). în DA nu sunt înregistrate atestări din operele lui Dosoftei.
2.1.99.	APUS s.n. (participiul verbului apune) 1. (Construit cu prep. dintru, întru, după, precizând momentul temporal) Asfinţit, scăpătat; moment al zilei când soarele apune. Dintr-apusul soarelui... până ce toca de utrăne. ian. 30731. După apusul soarelui nu cutedza nime a treace pre aproape, mart. 20/2. lîlntr-apusul soarelui, adecă cei doi oşelnici... sosâră. apr. 7778.
2.	(Construit cu prep. de cătră, despre, spre, precizând locul unde se află ceva sau cineva ori locul spre care se îndreaptă cineva) Regiune a cerului unde apune soarele; unul din cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; p. e x t. vest. Aflăm o căşcioară de cătră apusul cetăţâi. oct. 78729. Vădzură steaoa Domnului H/ris-tols că nu îmblă ca alalte, spre apus, ce despre miadză noapte la amiadză dz. dec. 238719. Cetatea Persana despre apus de apa Efratului. febr. 71728. Acesta fericit... era despre apus de leagea lătinească, din ţara nemţască. mai 130710.
3.	Regiune, ţară situată spre acest punct cardinal; Occident; p. e x t. popor care trăieşte în această ţară sau în această regiune. Acesta... au prorocit pentru sfărşe-niia besearicii că are să să facă de neamul Apusului, dec. 18773. Mărgând cu svlâlntul Petră la apus, l-au hirotonit eplilsclolp Catanei. mart. 48725.
2.1.100.	ARĂPESC adj. (arap + suf. adj. -esc) Care aparţine arapilor (1); privitor la arapi (1); arăbesc. Mearsă asupra ţărâi arăpeşti. oct. 8573. în DA nu sunt înregistrate atestări din operele lui Dosoftei.
2.1.101.	ARĂMÂRIU s.m. [aramă + suf. -atiiu)] Persoană care (pre)lucrează arama sau care vinde obiecte din aramă (este posibil ca să fie porecla persoanei respective). Un Evstatie arămariul. iun. 15471. în DA cuvântul este lucrat fără atestări din textele literare.
444
2.1.102.	ARĂTÂRE s.f. (infinitivul verbului arăta, devenit abstract verbal)
1.1.	Acţiunea de. 9 (se) a r ă t a (I. 1.) şi rezultatul ei. Rugându-să de-aceasta lui Dlulmnlădzău, s-au spodobit arătării Sv/i/nţiii Sale. mai 139711. 0 (Posibilă sintagmă) Cărţi ale arătării lui Dumnezeu = cărţile profeţilor. Aceastea înţălegând, fraţâlor, din svlilntele cărţ a arătării lui Dlulmnlăldzău... Că cu Isaiia ne-au făgăduit... să ne spălăm..., şi iarăş cu Iezechiil, cu giurământ dzâce... apr. 68713.
2.	Dovedire, vădire; demonstrare (v. arăta I. 4.). Pentru adeverită arătare credinţii sale, deadepre mâna apostolului 12 bodz... ai săi. nov. 127723. 0 E x p r. De arătare = drept exemplu în faţa tuturor, ca să vadă şi să tragă învăţătură. Să-i vadză mâna cea dereaptă trăgându-o câinii, de-arătare tuturor, oct. 48720. In arătare = ca/drept exemplu (pentru a fi urmat şi pentru a se trage învăţăminte). Datu-i-au puteare... Dlulmnlăldzău a face minuni. Carile dintr-însele puţâne, în slava Sv/i/nţii Sale, şi în arătare celor greşiţ, să să polzuiască. mart. 6/15.
3.	E x p r. Cu arătare = de ochii lumii. Nepriimind nice cu arătare să să facă a da cinste la idoli, precum îl sfătuia ighemonul, ce denaintea tuturora, mărturisind, dzâsă... apr. 84726.
II. Vedenie, apariţie (v. arăta II. 2.). Svli/nţia Sa... să roagă... pentru pravoslavnicii creştini, că de-aceasta fu arătare şi-n Ţlalrigrad sv/i/nţilor... Andrei şi Epifanie. oct. 4079. Din videnie şi din arătare dumnădzăiască. nov. 113727, cf. id. 14872, dec. 228713, 22972, ian. 774, 23726, febr. 7978.
2.1.103.	ARĂTÂT1 s.n. (participiul verbului arăta) V. a r ă t a r e (I. 1.) Din arătatul sv/i/nfilor îngeri, să-mplură de bărbăţâe. oct. 50723.
2.1.104.	ARĂTAT2 adj. (participiul verbului arăta) Cu înfăţişare de; în chip de... Apropiindu-să trimişii, era de faţă şi cuconul I/isu/s Dumnădzău, arătat ca un prunc. nov. 129726.
2.1.105.	ARĂTĂTURĂ s.f. (din arăta + suf. -tura) Arătare (I. 1.). Astădz, dzua întâi, iaste începătură indictionului, adică Anului nou au tânăr. Trebuie a şti că indictionul îl prăznuiaşte besearica lui Dlulmnlăldzău, din bătrâni luând obi-cină. Că la râmleani iaste rândul de-ncep anul din indiction. Şi indiction pre limba lor să dzâce „poruncă“ şi „arătătură“. sept. 1710. Acea cătră cu bună a de-preună şerbi cinste arătătură are cătră obştnicul stăpân de bună minte. id. 4/16.
2.1.106.	ARDERE s.f. (infinitivul verbului arde) (Sinonim notat marginal de Dosoftei pentru cuvântul „înfocare46 din text) Incendiu, foc. Pomenirea înfocării {arderiilnotă marginală) ceii mare. sept. 171.
2.1.107.	ARDZĂTORIU adj. [arde (prez. ardz) + suf. -ător] 1. Care arde, care dogoreşte; incandescent (sintagma foc ardzătoriu = lavă). S-au deschis muntele acela ş-au aruncat afară foc ardzătoriu ca un pârău mare. febr. 57719.
2. .(în context fig.) tnfQcsă^ fi&bmte. Ţânearea măniei, cumplită patimă are şi ardzătoare. mart. 4774. în DA cuvântul nu este atestat în scrierile lui Dosoftei.
445
2.1.108.	ARDZOS adj. (din ardz, prezentul verbului arde, + suf. -os) Care se aprinde uşor; inflamabil. Tocmi acel fără leage o unsoare de smoală cu său şi cu de alte pucioase şi unsuroase şi ardzoase lucruri şi le topi, de le feace una. nov. 12877.
2.1.109. ARGINTARI s.m. (<argint + suf. -ar, v. Gheţie, BD, p. 84; lat. argen-tarius, cf. DA) Persoană care confecţionează sau vinde obiecte din argint. Un argintari ce venisă de la Athine. dec. 227721. Ducându-l argintariul la arhiereul locului, l-au oglăşuit şi l-au botedzat. id. 227723. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.110.	ARHANGHELESC adj. (arhanghel + suf. adj. -esc) De arhangheli. Preste cugetăreaţe şi arhangheleşti ceate căpetenie fu rânduit, nov. 112724. Credem că acest cuvânt este o formaţie lexicală a mitropolitului, deoarece nici în DA nu mai există atestări din operele altor autori. Am regăsit cuvântul în dicţionarul lui I.M. Stoian. Este posibil ca termenul să mai fie utilizat şi astăzi în limbajul bisericesc, dacă nu cumva autorul dicţionarului l-a preluat din DA, semnalat în lista bibliografică.
2.1.111.	ARHIERESC adj. (<arhiereu + suf. adj. -esc) Care ţine de arhiereu, privitor la arhiereu; de arhiereu; episcopal. Veşminte albe, arhiereşti, sept. 12714. Ioan... s-au ivit din prea slăvită zemisliciune de rod arhieresc, nov. 177723. S-au spodobit arhierescului scaun. apr. 80716.
2.1.112.	ARIANIE s.f. V. arieni e.
2.1.113.	ARICIT adj. (participiul verbului arici) Care suferă de boala de piele numită „arici46 sau „ariceală66; flechtenartig „de felul pecinginii66 (Lacea, Untersu-chung). Atâta era de schimosât şi orbălcit preste tot trupul, cât sămăna cu piialea pilului, aşea-i era peliţa aricită, ian. 19736. Aricipă ţâţa unii femei cu bunătăţ. Cu sămnatul sv/i/ntei cruci o au tămăduit, febr. 7074. în ultimul citat cuvântul este scris greşit. Şi în DA este lucrat termenul numai pe baza atestărilor din VS. Dosoftei a cunoscut, prin urmare, sensul latinului ericiu, deşi în scrierile sale nu a fost atestat substantivul arici(u), cu sensul pe care şi DA-ul îl lucrează după LB: „o zgrăbunţă primejdioasă: herpes, lichen, impetigo;... die Flechte, Schwinde, Schwindflechte66. Când întâlnim asemenea cuvinte, create pe baza unor radicali latini, cuvinte care nu au mai fost utilizate, în scris, de autorii din secolul al XVI-lea, dar nici din secolele următoare, ne dăm seama că Dosoftei stăpânea nu numai limba slavonă ori pe cea greacă, ci era un foarte bun cunoscător al limbii latine.
2.1.114.	ARIENEÂŞTE adv. [arian + suf. adv. -e{a)şte\ După regulile, obiceiurile, legile ereziei arieneşti; în spiritul acestei erezii. Popa... ispitind... să-l cuminece arieneaşte. nov. 98729.
2.1.115.	ARIENESC adj. {arian + suf. adj. -esc) Care aparţine doctrinei lui Arie. Să umoară pre toţ carii n-or vrea să să de iznoavă boteadze pre botedzul
446
arienesc, dec. 202719. Muiarea craiului Odacru, ce domniia Ramul, fiind şi ea în înlângoare arienească, făcea sâlă unii orăşeance să să de iznoavă boteadze în botedzul arienesc. id. 20276,7. în DA singura atestare este din Antim, P. 196.
2.1.116.	ARIENIE şi ARIANIE s.f. {arian + suf. abstr. -ie) Doctrina lui Arie; arianism. Ispitind... să-l poată cumva întoarce la arienie. nov. 98730. Stând împărat hiiu-său, Constantie, şi prelestit în arianie. dec. 247728. Este posibil ca acest termen să fie o formaţiune lexicală a lui Dosoftei (v. şi DA unde cuvântul este lucrat numai pe baza aceloraşi două atestări din VS).
2.1.117.	ARMAŞ s.m. {armă + suf. -aş) Dregător domnesc, însărcinat cu paza temniţelor, cu aplicarea pedepselor corporale şi cu ducerea la îndeplinire a pedepselor capitale. Domnul ostrovului... i-au dat pre mâna armaşului, să-i poarte pre la capişti. Şi de n-or vrea să jârtvască, el să-i munciască în tot fealiul. dec. 234728. în DA nu este înregistrat cuvântul în scrierile lui Dosoftei; apare, însă, atestat la Varlaam, C.
2.1.118.	ARS adj. (participiul verbului arde) 1. (Cu sens pasiv) Care a fost incendiat. Casa lui Stahie fu arsă de anthipatul. nov. 12477. ♦ Care este mistuit (de o anumită senzaţie, de un sentiment etc.). Călătoriul, mărgând pre vreame de pripăCy... ars de seate. ian. 38715.
2. (Despre inimă, suflet) Care este chinuit, distrus, zdrobit. Mărgând la propo-veadanie, ars de dlulmnlăldzăiască răhnă. oct. 5575. Au petrecut... de dragostea părinţilor arş. mart. 42730.
2.1.119.	ARUNCAT adj. (participiul verbului arunca) Care este azvârlit, lepădat, zvârlit. Fu aruncat în temniţă, sept. 3678. Dascălul lor încă au ieşit, aruncat de mare. ian. 3776. 0 L o c. adj. (sau e x p r.) Aruncat cu sorţâi = tras la sorţi. Fu sv/â/ntul Ioan aruncat cu sorţâi şi, cu giudeţul sv/i/nţilor eplilscopi,... hirotonit şi pus patriarh, nov. 122722.
2.1.120.	ARUNCĂTOR s.m. (arunca + suf. -tor) (La pl.) Persoană care aruncă, azvârle cu ceva. Petrile să-ntorcea de-i ucidea pre dânşii, pre aruncători. sept. 29721. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.121.	ASÂRĂ adv. (a + searălsară) în seara zilei precedente, ieri seară. Şi-n sunetul pietrilor să deşteptară sv/i/nţii şi-mvisără, nice leac jigniţ de putre-giune, nice hainele lor. Ce cu totul proaspeţ, ca de-asară culcaţ. oct. 76715. Pasă de cumpără pâine şi iai mai multă, că asară cumpăraş puţână şi ne culcăm flă-mândz. id. 76720. Acela ce-ai priimit asară, de i-ai dat gazdă în pohreb. nov. 125735. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.122.	ASCRUMÂ vb. I. T r a n z. {a- + scrum) A preface în scrum, a arde. Au opărit de-au ascrumat ş-au ars buruianele. nov. 110724.
2.1.123.	ASCULTARE s.f. (infinitivul verbului asculta, devenit abstract verbal) 1. Acţiunea de a a s c u 1 t a (2) şi rezultatul ei (urmarea sfatului,
447
îndemnului, poruncii, învăţăturii cuiva); conformare, supunere. El, pre porunca sv/â/ntului Theodosie, dusă avearea aceaia şi o aruncă în foc din toată inema, făcând ascultare şi posluşanie învăţătoriului său. mai 121733. 0 E x p r. A să da supt ascultare = a da urmare sfaturilor, învăţăturilor cuiva; a se încrede şi a se conforma acestor învăţături. Ioan... s-au ivit din preaslăvită zemisliciune de rod arhieresc. Şi de la pustietate lăcuit. Şi tot nărodul alerga la dânsul de i să da supt ascultare de-nvăţătură, ca unui mare. nov. 177725.
2.	Supuşenie, cuminţenie, docilitate, supunere. Să umiliră la inemă şi priimiră învăţătura lui cu ascultare, nov. 180733.
3.	Ucenicie făcută de cel care intră în viaţa monahală, sub îndrumarea directă a unui superior. Supt ascultarea unui părinte... ieşi de supt ascultare şi să dusă... oct. 66732, 34. De vei avea ascultare şi vei posluşi fără cârteală,... vei putea să te spăşeşti aciia, iară de nu vei face ce-ţ voi dzâce, în zădar te osteneşti, de nu te întorci dincătro ai venit. mart. 24/20. Mănăstire cu egumen ce-l chema Marin. Om svlâlnt şi cinului călugăresc foarte de-adins nevoitori, de cărmăciia şi aducea pe cei de supt ascultarea sa la cerească viaţă. iul. 2733. 0 E x p r. A să da supt (sau în) ascultare = [călugăr care a fost rânduit să slujească în mănăstirea unui alt călugăr (superior sau egal în rang), pentru] a-şi face ucenicia. S-au călugărit şi s-au dat supt ascultare, mart. 58723. S-au dat în smerenie şi ascultare fia mănăstire/. apr. 68732.
4.	E x p r. A fi supt ascultarea (cuiva) = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea sau sub suzeranitatea (cuiva). Damascul era... supt ascultarea agarea-nilor. dec. 191714. Arhiereul creştinilor, Simeon, şi alţâi mulţ, nu vor să-ţfie supt ascultare şi să-ţ dea hăraci. apr. 8674.
în DA este înregistrată o singură atestare din VS, pentru sensul 3.
2.1.124.	ASCULTAT s.n. (participiul verbului asculta, devenit abstract verbal; cf. şi lat. a/u/scultatus, ap. DA) Faptul de a asculta; ascultare.Urechile să-ţfie la ascultatul sv/i/ntelor cărţ. mai 122718.
2.1.125.	ASCULTĂTOR s.m. (<asculta + suf. -tor) Persoană care audiază (asistă la) o predică. (La pi.) Dzâsă cătră asculătorii cazaniei, nărod ce era strâns, oct. 5276. Să-ş margă pre-acasă ascultătorii ce era strânş pregiur dânsul, de-i asculta învăţătura, nov. 172715.
2.1.126.	ASCULTOI adj. şi s.m. (asculta + suf. -oi) Adj. Ascultător, supus, plecat; şi în construcţia: a fi ascultoi = a fi ascultător, supus, plecat. Cum poate... omul ascultoi să moară? nov. 171713. Fiind isteţ la carte şi smerit şi ascultoi, fu iubit dascălului său. apr. 99722. 0 (Construit cu dativul sau cu prep. cătră, la) Nu că doară să fi fost spre părinţ nemilos, ce, mai vârtos, cătră Tvoreţul ascultoi. mart. 42724. Toţ prinţipii şi ighemonii şi boiarii ceţăţâlor siliia să să aratela-mpă-ratul ascultoi. mai 11578. Fii ascultoie poruncilor împărăteşti, iulie 7 (ap. TDRG).
448
O (Substantivat, m.) Tâmplându-i-să a fi şi igumen, să pusă pre sine întâia chip de filozofie, întru toţ ascultoi. nov. 143712. Acel cu minte bună ascultoi şi după moarte arătă ascultare şi posluşanie. id. 171711.
2.1.127.	ASCUNS1 adj. (participiul verbului ascunde, devenit adjectiv) 1. Care este dosit, pitit, retras, tăinuit. Creştinii carii şedea ascunş, de frica ellinilor: nov. 141715> (Despre un loc, o regiune) Care este izolat, retras, singuratic; tăinuit; tainic. Ducându-l acel părinte Roman, la loc ascuns, îi ducea de mâncat tinerelului la pustie. Şi trăind în peşteră trei ai ngştiut de nime. mart. 33729.
2.	(Despre un obiect) Care este acoperit; camuflat, mascat; secret, tainic. într-o cămară ascunsă şedea un moşneag bătrân... şi învăţă nişte brudii de cuconi să nu cinstească pre dlulmnlăldzăii, ce să cinstească pre cel răstignit, sept. 5728. Cercând, află uşea cea ascunsă şi căutând, vădzu bârlici adânc ca un puţ. dec. 221730.
3.	(Despre oameni) Care îşi ascund gândurile sau faptele. De acela fu pugorât şi cu agiutorii lui, ereticii cei ascunş. febr. 70721.
4.	Care este necunoscut; nedat pe faţă; tăinuit. Audzî svlâlnta evlanlglhellie unde dzâce că nemică ascuns n-a hi nedescoperit, sept. 14713.
5.	(în context figurat) Care este nevăzut (dar existent); acoperit; necunoscut. Cum vă pare că veţ putea să scăpaţ de urgie? Şi ea iaste în inema voastră ascunsă, cu carea mâncaţ săracii, mai 145731. Vă pare că-ţ scăpa de foc nestâns a iadului? Şi elu-i ascuns în pântecele vostru, cu care ardeţ voi inemile asupriţilor, id. 145733.
6.	(Despre abstracţiuni) Care este criptic, enigmatic, misterios, ocult, secret. Unde-ai tu învăţat aceaste minunate şi ascunse taine? nov. 140729. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.128.	ASCUNS2 s.n. (participiul verbului ascunde, devenit abstract verbal) (Numai la pl.) Taină, secret, enigmă (mai ales în sintagma ascunsele inemii. Probabil că, prin analogie, Dosoftei crează sintagma ascunsele ruşinei, cu sensul de „păcate; gânduri rele şi necuvioase; fapte reprobabile46). Prea înnălţate Dlulm-n/ădzău,... dară ce răspuns îm voi da naintea Ta, că ştii ascunsele inemii. oct. 52727. Şi prăviia fericitul pre îngerul cu ostie cu trei colţ trăgându-i dintr-îns sufletul. Şi-mpreună glas audzâia ascunsele ruşinei arătând a călugărului, ian. 217 1. Dloalmne I/isu/s Hlristoasle, Acela ce ştii ascunsele inemii,... porunceaşte să să scoale toţ aceşti umorâţ de foc. mart. 12/14. 0 Loc. a d v. Pre (sau întru) ascuns = tainic, pe furiş, în secret. Au ieşit pre-ascuns şi s-au depărtat de s-au ascuns. sept. 15710. IIIl hrăniia pre-ascuns ofemeaie. id. 3879. Ai întratpre-ascuns şi cu vicleşug în ţara jidoyaşcă._ nov. 124730.. Mergea noaptea pre-ascuns. id. 141713, cf. 16979. Maică-sa, carea era într-ascuns creştină, id. 161715. Scăpă
449
într-ascuns... de priiatini. mart. 33725. împărţând milostenie mişeilor în vedeare şi-ntr-ascuns. id. 41710. S-au născut într-ascuns. apr. 94710.
2.1.129.	ASCUŢĂTURĂ s.f. V. a s c u ţ â t u r ă.
2.1.130.	ASCUŢIT adj. V. a s c u ţ â t (1).
2.1.131.	ASCUŢÂT1 adj. (participiul verbului ascufî, devenit adjectiv) 1. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiş sau cu vârf; tăios, înţepător. Aşternutul, pietri ascuţâte. sept. 973. Trestie ascuţâtă. oct. 63733. Cu mânuş ascufâte, brânci de hery îi strujiră coastele, id. 73728. Ţăpuş ascuţâte. id. 74725. Darde ascuţâte, de luciia. id. 80717. Cuie ascuţâte. ian. 49717. Hârburi ascuţâte. mai 133725. Scoice ascuţâte, tăioase, iun. 161717. ♦ P. e x t. (Despre locuri, regiuni) Care este greu de străbătut cu piciorul; pietros. Şi desculţă întirindu-o pre locuri ascuţâte. sept. 2075. Trudindu-mă prin pustie ascuţâtă. apr. 74727. ♦ (Despre modul cum îşi duce cineva existenţa) Care este plin de privaţiuni; aspru, anevoios; auster; greu. Cu postul şi priveghearea trupul zmâcind,... petrecea..., ascuţâtă şi aspră cale călcând, oct. 65725. Lucrând ascuţâtă nevoinţă, să feace făcătoriu a multe minuni, id. 75714. Deprindzându-să cu viaţă aspră şi ascuţâtă şi cu post. dec. 187720.
2. L o c. adj. Ascuţât la mânie = care se înfurie uşor, irascibil; violent. Un eparh oarecare,... ascuţât la mânie şi la muncit măestru. nov. 168732. In DA este înregistrată o singură atestare din VS, pentru sensul 1. (p. e x t.).
2.1.132.	ASCUŢÂTURĂ s.f. (ascuţî + suf. -tură) 1. (La pi.) Ascuţiş. //// trăgea pre gios şi i să lua carnea pre ascuţâturile pietrilor. apr. 9878.
2. Agerime a minţii, perspicacitate; ascuţime, pătrundere, subtilitate (v. ase u-ţ â t2). Era pentru isteciunea sa şi pentru ascuţătura firii, foarte îmvăţat şi multe ştiutori, ca altul nimerea, apr. 83734. In DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei (pentru sensul 1. este citat Cantemir, IST.).
2.1.133.	ASELGHICIUNE s.f. (aselghie + suf. -dune) Desfrânare. Ellinii,..., făcând pângărite aselghiciuni cu dânsul, febr. 74720. Cuvânt creat de Dosoftei de la subst. aselghie, termen atestat numai în paginile VS.
2.1.134.	ASAMŢI vb. IV. (a- + simţi! sâmfi) „Par’că, cu o nuanţă de mai mare intensitate: «a simţi adânc»... Hasdeu crede că ar însemna «reflechir, mediter»“, DA. Definiţia este preluată şi de autoarele DLRLV. închidzându-să într-un borde-iaş, au împlut 70 de ai, nice vădzut de nime, nice grăit cu nime, ce întru sine asâmţând şi pre Dlulmnlăldzău chitind, nov. 10076. Verbul a simţi (a sâmfi -prezent în paginile VS) nu putea exprima, probabil, ceea ce dorea să sublinieze autorul, în contextul citat. Soluţia propusă de Hasdeu este cea mai apropiată de ceea ce a vrut să comunice Dosoftei, deoarece meditaţia presupune, în primul rând, retragerea într-un spaţiu sigur, netulburat de mtruziunea vreunui factor perturbator, un spaţiu propice creării unei vieţi/trăiri interioare proprii. Cuvântul
450
sugerează concentrarea maximă (ca la călugării budişi sau ca la isihaşti), sondarea propriului suflet şi cuget, pentru dobândirea unei stări cathartice; iar introspecţia este/stă în strânsă legătură cu asceza.
2.1.135.	ASTA vb. 1.1 n t r a n z. şi t r a n z. („Cuvântul se găseşte numai la Dosofteiu, care-1 întrebuinţează foarte des, aşa că pare a fi mai degrabă o formaţiune a lui, după cuvântul latin, decât urmaşul popular al lat. asto, astiti, astare“, DA; cf. şi TDRG; v. şi DLRLV: a + sta) 1.1.1 n t r a n z. A fi, a sta în slujba cuiva. La întâie dzî astând cuconiţi, stropindu-i cu mirosuri politie, de urmă pre cale până la curte şi la masă bucatele,... şi-mplându-să de greaţă şi urât, fugi de mearsă la Antiohiia. oct. 97v/22.
2.	P. e x t. (Uneori construit cu prep. înaintea) A sta în faţa cuiva. Cutea-dză!... Că ţă să cade să astai naintea ighemonului. oct. 85732. Astând la giudeca-tă, mărturisiră pre Dlolmnul H/risto/s. id. 90726, cf. id. 93732, nov. 10973. Astând naintea divanului lui Maximian..., /î/i tăe capul nov. 11276, cf. id. 136726, dec. 20171, 207732, 208713, 228718,23477, ian. 3724, 18716 etc.
3.	A fi prezent, a fi de faţă. Aceastea audzând carii era astând, să cutremurară şi, cădzând la pământ, striga... mart. 43719.
4.	A se prezenta înaintea cuiva sau în faţa unei autorităţi; a se înfăţişa. Sv/âln-tul, sosând la Nichea, astătu la giudeţ. oct. 59732. Astătu la giudeţ şi fu întrebat... febr. 5274.
5.	A înfrunta; a contracara; a replica cuiva într-o dispută; a contrazice. Prin-dzând pre fericitul Filip, astătu naintea împăratului. Iară împăratul neputând asta înpotriva svlâlntului, l-au datu-l, cu sofâile lui, pre mâna voevodului Amfilo-hie carele...i-au spândzurat în leamne. Mart. 57728. Acest sens nu este lucrat în dicţionarele studiate.
6.	A se ivi; a apărea în faţa cuiva, a se arăta cuiva. Deac-am călcat cale de 2 dzâle, îm astătu înainte îngerul D/o/mnului. oct. 8374.
II. T r a n z. A aduce, a prezenta pe cineva (înaintea, în faţa cuiva). Aducându-l păgânii, îl astătură naintea ighemonului. apr. 8271. ♦ P. e x t. A da, a preda (pe cineva) pe (sau în) mâinile cuiva. Acea maştihă a noastră... ne-au astătut înpola-tele tale..., silind să ne mănânce avearea părinţilor, oct. 94729.
2.1.136.	ASTĂTUT adj. (participiul verbului asta) (Şi în context figurat) Care este înfăţişat, adus să stea înaintea cuiva. Pârâtă la ighemonul şi astătută naintea lui, într-o legătură de her legată, o bătu. oct. 61721. Mainte astătut la luptă m/u/cinicească, cu sv/â/ntul Evtropie şi Cleonichie, carii au fost împreună viteaj cu sv/â/ntul Theodor. mai 13976.
2.1.137. ASTARĂ adv. (asJ>	+ seară/sară) Astă-seară; în seara zilei curente; deseară. Porunci egumeniei să-i trimiţă pre Mariia astară. iun. 158724.
451
2.1.138.	ASTĂ NOAPTE loc. a d v. («ast, -ă + noapte) Noaptea trecută, care s-a scurs, precedentă. Astă trecută noapte mă bătea svfi/nţii îngeri pre mine, pre un necredincios. nov. 154736. Astă noapte, făcându-mi eu ruga,... am vădzut videnie straşnică. id. 158712. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile mitropolitului.
2.1.139.	ASTRANGE vb. HI. T r a n z. (a- + strânge sau direct din lat. astrin-gere „a strânge la un loc“, DA) A strânge laolaltă, a aduna; a tezauriza. Ducân-du-să preutul cu Evdochiia la casa ei, astrânsă toată bogata ei bogăţâie şi o au dat pre mâna lui. mart. 5/20.
2.1.140.	ASTRUCÂT adj. (participiul verbului astruca) Care este înmormântat, îngropat. Fu astrucat în mănăstirea sv/â/ntului Arsenie, în ţara lăzilor, ian. 2371. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.141.	ASTUPÂT adj. (participiul verbului astupa) Care este acoperit, închis complet; blocat; p. e x t. zidit. Svlâlntul Evghenie, într-o gaură de zidiu băgat şi astupat cu var, s-au săvârşit, nov. 160730. Diodor, prezviterul, şi Mar-chian, diaconul, astupaţ într-o peşteră, să săvârşiră, mart. 4674. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.142.	ASUDÂT adj. (participiul verbului asuda) Care este transpirat. Svlâlntul, în loc de armă, scoasă herul plugului asupra lor şi scăpară toţ cu fuga,... asudaţ şi încruntaţ. nov. 111711.
2.1.143.	ASUPREÂLĂ s.f. (asupri + suf. abstr. -eală) 1. Asuprire; încălcare a drepturilor cuiva; împilare, exploatare, năpăstuire, oprimare, persecutare, prigonire; nedreptate. în cuvintele sale învăţa îmvitând pre toţ cătră aceastea bunătăţ. Şi să să ferească de la camătă şi de la asupreale. nov. 122736. Viermii nu vă vor adormi şi focul nu vă s-a mai stânge, carii faceţ strămbătăţ şi asupreale cui puteţ. mart. 62710. Cuvânt... pentru ceia ce fac strămbătăţ şi asupreală ţărâi şi mişeilor. mai 14578.
2. Năpastă; (pericol de) catastrofă; potop etc. Feace cu ruga de s-au pornit ploi. Şi iarăş le-au oprit..., cu ruga, asupreala ploilor, dec. 212730. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.144.	ASUPRI vb. IV. T r a n z. şi refl. (din asupra) 1. T r a n z. A nă-păstui, a oprima, a oropsi, a prigoni. (Aici, într-o invocaţie). Asupreşti-mă, arhi-stratije, deaca vei tu spăsî pre această blâdnică ce-au spurcat atâţea oameni. mart. 3/17.
2.	T r a n z. A îndemna, a împinge, a forţa, a sili, a constrânge. Asuprindu-l iscusâtoriul, vai de cădeare!, strigă cucoana, ian. 41719.
3.	R e f 1. A se chinui, a se munci, a se nevoi, a se trudi. De asupritura trudei călugăreşti ce să asupriia, nice părul nu-i putea creaşte. ian. 19729. Nu sunt înregistrate atestări în DA din operele lui Dosoftei.
452
2.1.145.	ASUPRfT s.m. (participiul verbului asupri, substantivat) Persoană care este chinuită, oprimată, împilată, exploatată, nedreptăţită. îndereptând pre cei asupriţ şi năpăstuiţ. dec. 23278 (aici poate fi interpretat şi ca adjectiv). Ţâpetele săracilor şi asupriţilor de voi strigă la Dumnădzău asupra păcatelor voastre, mai 145715. Ardeţ voi inemile asupriţilor, id. 145734. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.146.	ASUPRIT ORIU s.m. [asupri + suf. -tor(iu)\ Persoană care asupreşte, împilează, oprimă, exploatează, nedreptăţeşte. Un asupritoriu ce giura strâmb să ia de la altul. nov. 116721.
2.1.147.	ASUPRITURĂ s.f. (asupri + suf. abstr. -tură) Asupreală (1); asuprire. De asupritura trudei călugăreşti ce să asuprea, nice părul nu-i putea creaşte. ian. 19728.
2.1.148.	AŞEÂŞ adv. (aşea + şi; cf. lat. itaque, DA) 1. Chiar într-o astfel de stare; aşa cum (era), deşi (era); tocmai (aşa). în temniţă fiind, l-au cunoscutu-l maică-sa aşeaş, în legături, sept. 2713. Când fu de s-au strâns soborul în Ni-chea,... fericitul Mitrofan, pentru bătrâneaţe şi pentru neputinţă, au rămas că aşea-ş dzăcea în pat, de-a lungul vremii veştedzându-i-să putearea firii. iun. 15379.
2.	(Cu nuanţă concluzivă; şi în construcţia şi aşeaş) Aşadar, prin urmare, în concluzie. Sv/âlntul nacealnic şi învăţătoriu vieţii aceii mai presus de firea omenească şi cu sine aşeaş, cu totul, au sosât la sâmceaoa obârşiei, ian. 16/30. Ră-păosă aşeaş în Ţlalrigrad,... febr. 68727.
3.	Chiar, (în)tocmai. învăţă să moară toţ creştinii. Car ea să şi feace aşeaş. dec. 24373.
4.	îndată, fără întârziere, fără zăbavă, pe loc. învăţă tată-său de-i tăiară capul în temniţă aşeaş. nov. 98733.
5.	(urmat de un adverb de timp) Aşeaş atunci = îndată, chiar atunci, în acel moment. îndată lăsară masa, ieşind aşeaş atunci din sv/â/nta liturghie, ian. 31727.
6.	(Păstrând nuanţele de „în acest moment44, „îndată44, „pe loc44 şi de „în acest mod44) în urma..., din cauza... (drept urmare...). După ce o munciră ca mai cumplit, deade aşeaş, din munci, s/u/fletul în mânute lui D/u/mn/ă/dzău. oct. 94714.
7.	(în construcţia) Şi aşeaş = ori(şi)cum. L-au învăţat Dlulmnlăldzău să nu priimască de la nime nemică, ce să să fâe din râcodealiia sa. Că şi aşeaş nu priimiia nemică de la nime. ian. 578.
2.1.149.	AŞEDZÂRE s.f. (infinitivul verbului aşedza, devenit abstract verbal) 1. Acţiunea de a a ş e d z a (1) şi rezultatul ei; (de)punere (a unui lucru undeva). într-aceastaş dzî prăznuim obnovleniia besearicii svlâ/ntului mare m/uceni/c Ghiorghie, în Lidiia. Adică aşedzarea sv/i/ntelor lui moştii. nov. 100725.
2. Aranjare,- orânduire, ordine* Feace aşedzare preste tot ce avea acasă, avea-re şi moşii. nov. 101712.
453
3. Locul în care s-a stabilit cineva. O băgară în nontrul oltariului, de petrecu acolo 12 ai încheiaţ, în nontru, acolo unde numai dănăoară într-un an întră arhiereul. Iară Sv/ilnţia Sa şedzu cu aşedzare acolo totdeauna neschimbat, de o hrăniia îngerul lui Dlulmnlăldzău. nov. 138724.
2.1.150.	AŞEDZÂT s.n. (participiul verbului aşedza, devenit abstract verbal; nu există atestări în DA) Acţiunea de a aşedza (1); aşedzare (1). Să feaceră ş-alte minuni, când să aşedză fericitul părinte. Şi apoi, după aşedzat, carile pentru multe ce sânt, le-am lăsat pentru nelesnea. febr. 83713.
2.1.151.	AŞEDZAMANT s.n. [aşedza + suf. ~(ă)mânt] (Cu sens figurat) Locul în care vor merge sufletele după moarte (rai, respectiv iad). Mi-au tămăduit toate întrebările, cu scurtă voroavă, dovedindu-mi troiţa în dlulmnlăldzăire şi faptul lumii,... învierea morţâlor cea de-apoi şi a păcătoşilor şi a direpţilor aşedzământ. nov. 150715. în DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.152.	AŞIJDERE(A) şi AŞUDIRE(A) adv. [,JE, de bună seamă, o formă contaminată din aşiş şi sinonimul sârbesc takozdere (Hasdeu, Etym. Magn. 2004) sau din sinonimul paleosl. takozde, cu adăugarea unui -re adverbial (TDRG)“, DA] Tot aşa, la fel; de asemenea. Să sfârşi întru Dfo/mnul Hlristofs. Şi Theodor aşijdere. sept. 23732. In palmele ei ca un odor dlulmnlăldzăesc l-au pus. Aşijdi-rea şi uceanicii sv/i/nţiii sale. oct. 42713. Derepce că toată începătura iaste din sus de vreame, aşijdere şi Tatăl iaste din sus de vreame. nov. 145729.
2.1.153.	AŞTEPTĂTOR adj. (aştepta + suf. -tor) (Numai în varianta feminină) Care aşteaptă, care este pregătit să întâmpine (un eveniment). Mărturisiia... aşteptătoarea bucurie a sv/i/nţilor la împărăţâia ceriurilor. sept. 573.
2.1.154.	AŞTERNUT1 s.n. (participiul verbului aşterne, devenit abstract verbal) 1. Totalitatea obiectelor cu care se pregăteşte patul (sau locul) pentru dormit; rufarie de pat; p. e x t. pat. Cela sac ce era plin de spini, îi era căpătâi de dormit. Şi aşternutul, pietri ascuţâte. sept. 972. Nu lipsiia nice dânăoară cu faţa mâhniţea în taină şi cu lacrămi udându-ş aşternutul, ce era luminat cu scumpe straturi şi odialuri scumpe, dec. 223711. Culcaţ gios, într-aştemuturile curabiei, plângând şi văerându-să. ian. 37718. II pusără într-un aşternut, de dzăcu trei dzâle. febr. 84735. 0 L o c. v b. A merge la aşternut = a se culca. Mearsă la aşternut. Şi vădzu adecă ferecăturile ceale de her şi bolovanul... că sta spândzurate la patul lui. dec. 219735. ♦ P. analog. îmbrăcământ pentru tapisarea sicriului. Să tocmască aşternut scump şi să-l puie pre aşternut, mart. 43717.
2. (Este posibil să fie vorba despre sensul discutat anterior, cel de ,,pat“) Mormânt sau monument ridicat în amintirea cuiva. Era un om oarecare în Ţ/a/rigrad, unul fiind de ceia ce era de păzâia aştemututl lui Alexandru împărat, carele au fost mai nainte de Roman. oct. 4573. In DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
454
2.1.155.	AŞTERNUT2 adj. (participiul verbului aşterne, devenit adjectiv) Care este întins, desfăşurat. Vădzură... drum aşternut din mănăstirea lui până în ceriu. mart. 36723. Citatul nu este atestat în DA.
2.1.156.	ATHINEÂN (pl. athineani şi athineî) (Atena!Athina + suf. -ean) Care aparţine Atenei sau locuitorilor ei, privitor la Atena sau la locuitorii acesteia; locuitor la la Atena. Sfatul athineilor. oct. 41711. Era... de rudă athinean. dec. 20773. Bărbaţ athineani, agiutafî-mi! mai 129719.
2.1.157.	ATOCMA adv. (a + tocma) (Numai în locuţiuni) 1. L o c. a d v. De-atocma (cu) (sau construit cu dativul) = întocmai, la fel (cu), asemenea, în mod egal. Cu bunătăţâle mai de-atocma potrivindu-să cu îngerii, ian. 43729. Fericitul Antonie nevoindu-să şi el cu trupul său cel bătrân de-atocma tinerii, febr. 80712. De-atocma luciia bunătăţâle sufletului lui cu harurile trupului, apr. 98718.
2.	L o c. adv. De-atocma = întocmai, la fel. Iară pre sv/â/ntul Theofan pă-ţându-l de-atocma, l-au trimis în Thesalonic, la-nchisoare. oct. 6075. Cel mai bătrân, Anastasie, de-atocma ca şi dascălului său, mâna şi limba tăiată, ian. 2376. Cu acelaşi leu s-au luptat de-atocma ca şi Andrian, sv/â/ntul m/u/cinic. febr. 51728.
3.	L o c. a d j. De-atocma = asemenea, deopotrivă, egal; întocmai, la fel. Dintru svlilnţ, părintele nostru şi de-atocma cu apostolii, Averchie. oct. 76711. Eu nu poci suferi a mearge după căsătoriu mai prost decât mine cu ruda şi bogăţăia şi frămseaţea şi înţălepciunea, deaca nu-m va fi într-aceastea de-atocma. nov. 161725. Nevoindu-să tare, cu de-atocma luptă a sv/i/nţilor. mai 111725. In DA este înregistrată o singură atestare din scrierile lui Dosoftei, din PsV.
2.1.158.	ATUNCEŞ adv. [atunce + ş(i)] Chiar atunci, atunci imediat, chiar în acel moment; tot atunci. Şi atunceş mă luară acei bătrâni de la masă şi ieşim din cetate, luând alt drum. oct. 47715. Atunceş eu merş şi-l aflaiu învăţând la vedeare nărodul. nov. 150728. Atunceş credzură. ian. 7732. Şi atunceş dându-i-să acea cumplită usturime,... şi-ş ruga agiutor. febr. 56724. In DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.159.	AUDZ s.n. (derivat regresiv din verbul audzî) Simţ prin care se percep sunetele (în context figurat). Mearsă veastea pănă-ntr-audzul împăratului. oct. 48721. înspăima audzurile veastea. nov. 178730. 0 E x p r. (In sau) într-au-dzul tuturor = în public; astfel încât să poată auzi toţi. Mărturisi pre D/o/mnul H/risto/s într-audzul tuturor, oct. 92717. Cartea s-au cetit într-audzul tuturor. nov. 107711. Să ispovedui de toate în audzul tuturor, id. 14979.
2.1.160.	AULMÂ vb. I. T r a n z. (pref. a-, „care indică direcţia spre ceva“, DA, şi ulma < olm „miros de fiară“ < lat. *olmeri) A adulmeca, a mirosi, a simţi (prin miros), a da de urma (cuiva); „reichen, auf die Spur kommen, empfinden“, Lacea,- Untersuchung. VenincLsvlâJntul la peşteră spre noi, ne aulmă de. departe. oct. 81716. Şi aulmând miros minunat, să miră şi-ntrebă: „Ce miros ca acesta, că
455
nu-ş samănă cu pemintesc?“ nov. 140717. ♦ F i g. (i n t r a n z.) A simţi din vreme, a presimţi. Scriind de la inema sa o taină. Şi pecetluind, o trimisă la sv/â/ntul, să-i facă răspuns rugându-l. Iară sv/â/ntul, aulmănd cu s/u/fletul (sâm-ţând/notă marginală), ştiu de tot şi gătând scrisoare cu tot răspunsul, ieşi de-ntâmpină îmblătoriul împărătesc, dec. 210726. Cuvântul este o formaţie a lui Dosoftei, fiind atestat şi în Molitvenic.
2.1.161.	AURAT adj. („La Dosofteiu cuvântul pare a fi o formaţiune a sa, cf. ar ginta t‘\ DA) Aurit. Şi-n nontru deaca-ntrai, în cetate, pre o pomostină de aur, case de aur, cu jilţuri aurate. oct. 46725.
2.1.162.	AVÂLOMA adv. V. 1.3.1.
2.1.163.	AVEÂRE s.f. (infinitivul verbului avea, devenit abstract verbal, apoi concret) Totalitatea bunurilor aflate în posesia cuiva; stare, situaţie; p. e x t. bani (în cantitate mare), avut; avuţie. Făcură avearea şi agonesita lor în trei părf. oct. 55719. Avearea..., carea era samă aproape de cinci sute de litre de aur. dec. 189728. Prin avearea bogăţâei şi istefeala fir ei şi bunătămare tătâne-său, la vâr-vul învăţăturilor s-au suit. ian. 15711. 0 F i g. Fu călugăr. Şi n-au căutat de avearea lumii aceştiia, ce petrecu ca o păsăruică, nemică nu ş-au agonisit pemintesc. mai 129719. In DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
2.1.164.	A-VEDEÂRE loc. a d v. [a + vede(a)re] (Precedat şi de prep. întru) Pe faţă, făţiş, în faţa tuturor. Şi pre acesta înfruntând cu cuvântul şi strigând într-a-vedeare aşea... dec. 239718. Mărturisind a vedeare şi cu îndrăznire. mai 1357 23. Cu acest sens, construcţia (cf. DA) nu este atestată decât în VS; este posibil să fie o creaţie a lui Dosoftei.
2.1.165.	AVIDOMA adv. V. 1.2.11.
2.1.166.	A-VANAT loc. a d v. (a + vânat) La vânat. Dânăoară, ieşind a vânat, vădzu un cerb. sept. 22720. Şi trecând puţână vreame, ieşi-mpăratul a vânat. oct. 90725. Când fu a doa dzî, ieşi cu frate-său a vânat. nov. 11775. Locuţiunea se întâlneşte numai în VS (cf. DA, unde există un singur citat, ap. HEM. 2167), fiind, prin urmare, o creaţie a mitropolitului.
2.1.167.	AVUŢAIE s.f. (avut + suf. -ie) Avere, bogăţie. Că în ce chip doresc bogătaşii să aibă cuconi pre urmă la avuţâia lor, aşea şi filosofii la dăscăliia lor doresc să lase ucinic pre urmă. dec. 19278. învăţă pre hiică-sa... să între la din-sele... şi să să puie avuţâie multă, odoară şi podoabe de aur şi veşminte de aur şi brâie. febr. 8675. Ca să împarţ la săraci avuţâia ei. mart. 5/16. In DA nu sunt înregistrate atestări din scrierile lui Dosoftei.
3.1.0.	Cuvinte sau construcţii calchiate
3.1.1.	ADAOGE vb. refl. (urmat de prep. lay căţră) A se alătura, a se alipi, a se reuni, a merge către..., a se ralia; „a se alătura, a trece de partea cuiva, a se
456
asocia“, cf. Arvinte, ST.L.NM. p. 28, IV.2.1.1. V. Arvinte consideră că acest sens calchiază gr. 7rpoori0ripi; „a se apropia de cineva“, cf. Densusianu, HLR, II, p. 267. Slava lui crescând în toate dzâle, să adăogea slugile lui Dlulmnlăldzău, lă-sându-să de lume. mart. 34736. Pentru-aceasta minune mulf credzură, adăogân-du-să la credinţă. apr. 95717. S/fi/nţia sa... aşea obărşind alergătura cea bună, şi podobindu-să cu îndoite cunune, s-au adaos cătră arhierei ca un arhiereu, mai 140721.
3.1.2.	ADUNARE s.f. (infinitivul verbului aduna, devenit abstract verbal) întrunire, sobor, sfat. Tâmplându-să a să face o adunare de dimineaţă şi a întră Andrei cu toţâi ai săiy îl întreba cine-i şi de unde şi ce feliu de strigare au venit să strige, nov. 17974. V. Arvinte, în ST.L.FAC., p. 96, IV.2.3.5., consideră că „modelul este gr. eiq ovvaycoyrjy e9va>V\ iar E. Munteanu, SLB, p. 166, vorbeşte, în cazul acestui cuvânt, cu sensul precizat, despre o „calchiere semantică sintetică", „prin ignorarea prefixului grecesc şi transferul valorii sale semantice asupra unor note semantice ale corespondentului românesc" (p. 165);„modelul" este gr. ovva-vaoxpo(pr\, respectiv lat. conversatio (p. 166). In DA nu este înregistrată atestarea din VS.
3.1.3.	ADUNĂTURĂ s.f. {aduna + suf. -ătură) Adunare; întrunire, reuniune; „Versammlung", cf. Lacea. Adunătura sv/i/nfilor apostoli, oct. 43723. Se observă că Dosoftei foloseşte două derivate (v. adunare) pentru a comunica acelaşi sens. Este posibil ca şi acest al doilea termen să fi avut (pentru semantism) modelele greceşti discutate de cei doi lingvişti ieşeni cu referire la adunare.
3.1.4.	ALERGĂTURA CAILOR (calc din gr. Imcdăpopoţ, cf. Arvinte, ST.L.FAC., p. 92, IV.2.2.2.). La Dosoftei apare în varianta: (a face) alergătură cailor = (a ordona susţinerea unei) curse de cai. Scris-au şi porunci să strângă voevodzii şi boiarii di-mpregiur să facă alergătură cailor pentru să să mângâie cevay să nu moară de jeale. iun. 156723. Citatul din VS nu este atestat în DA.
3.1.5.	ALERGĂTE(LE) s.n. (participiul verbului alerga, devenit abstract verbal) Alergare, alergătură; cursă hipică. Să răşchiră nărodul de la prăvit şi lăsară alergatele cailor, de-au rămas deşert locul acelay ippodromiol. sept. 3726. Este posibil să fie o sintagmă, echivalentă cu alergătura cailor, calc din gr. Innodpopoţ, deci, şi aceasta, o traducere a termenului grecesc.
3.1.6.	ALERGARIŞTE (DE CAI) s.f. (alergare + suf. -işte) (Probabil) Probă de hipism; turnir. Feace cu agiutoriul lui Dlulmnlăldzău atitea vitejeşti lucruri şi iroiceşti harţuri la acea alergărişte de caiy cât toţ de dânsul voroviia. iun. 1567 32. Cuvântul nu este lucrat în dicţionarele studiate. Este posibil să fie tot un calc semantic.
32.11.7. AMAR interj, [calc după inteqecţia slavă gore! „wehe!“; rus. gore! „id.“, din subst. gore „Leid“, „Gram“ (= suferinţă, mâhnire), cf. Arvinte,
457
ST.L.NM., p. 17, II. 10.1.0.; acest sens nu este înregistrat în DA] (Exprimă o ameninţare) Vai! Dzâsă: „Amar pământului, că numai ce sânt creştini cu numele, iară nu cu faptele! “ apr. 7678. Amar voă, bogătaşilor! mai 145724.
3.1.8.	Apă vie = apa ca element dătător de viaţă; apă de izvor ca dar al divinităţii către oameni (cf. gr. odopQcovzov, lat. aqua vivens ebr. hay mayim, în opoziţie cu apa de cisternă, cf. Munteanu, SLB, p. 71). Daţ slavă lui Dlulm-n/ă/dzău că braţele bătrânului izvorăsc apă vie. mart. 39729. l-au trimis Dlulm-n/ă/dzău... apă vie. Drept aceasta s-au numit Siloam, carea să tălcuiaşte „trimisă“. mai 11479.
3.1.9.	Apă supt piiale (glosat marginal îmflătură-, reluat, pe aceeaşi pagină şi pe acelaşi rând: udropică; calc din lat. hydropisis) Hidropizie. dec. 21774.
3.1.10.	APROAPELE subst. (Numai în sintagma) De-aproapele = orice om (în raport cu altul, considerat apropiat); semen (calc din gr. omXrjmoi, cf. E. Munteanu, SLB, care tratează acest concept biblic pe larg: p. 233-239; v. şi Arvinte, ST.L.EX., p. 41, IV.2.1.3.). Atât în DA, cât şi în lucrarea menţionată a lui E. Munteanu sunt înregistrate atestări numai din PsV. Iubiia pre Dlulmnlăldzău şi pre de-aproapele. ian. 40728. Nemiluindpre de-aproapele. mai 114721.
3.1.11.	APRINDZATORIU s.m. [<aprinde + suf. -tor(iu)] Persoană care avea
sarcina sau meseria de a aprinde lumânări (în biserică sau în/la locul unde se
aduceau jertfe zeilor), este folosit de Dosoftei numai cu determinarea „de lumini“;
poate că este o construcţie calchiată. Un aprindzătoriu de luminile svlâ/ntului,
anume Onisifor. oct. 88733. Vădzând sfeaştnicele şi aprindzătorii de lumini
aprindzând, le zdrobi luminile şi le călca. febr. 72730.
/
3.1.12.	ARTICUL (La pl., în sintagmă) Le îmvăţă articurile credinţei şi să bucurară cunoscând pre adevăratul Dlulmnlăldzău. mai 117737. Acest citat nu este înregistrat în DA, unde, prima atestare este din Istoria ieroglifică a lui Cantemir. In latină (cf. Quicherat), sensul cuvântului este: „fig. de construction, section, cha-pitre d’un livre“. în Scara din Istoria ieroglifică a lui Cantemir apare explicaţia: „încheietura osului şi a voroavei, capete14. E. Munteanu, în SLB, p. 127, discutând despre calcul lexical în cadrul unor sfere semantice cu conţinut mai „tehnic44, sesizează că acesta va fi înlocuit printr-un neologism şi exemplifică: „substantivul încheietură (a credinţei), după gr. âpOpov (rtjg mon:coz), care apare frecvent în Mărturisirea ortodoxă (1691), va fi înlocuit în toate versiunile ulterioare, începând cu cea din 1844, cu neologismul romanic articol. Potrivit atestării din VS, se poate observa că şi înainte de data menţionată de lingvistul ieşean apare neologismul romanic într-o construcţie similară, articurile credinţei, la Dosoftei. în textul VS cuvântul încheietură se întâlneşte, în contexte, cu sensul, tributar modelului grecesc, de „capăt, -e“. Dosoftei îl înlocuieşte cu articul, preluat dintr-o limbă cunoscută lui, poate şi pentru că în latină semnificaţia termenului are susţinere
458
reală. Singulara apariţie a cuvântului de origine romanică într-un text de sute de pagini întăreşte supoziţia că elementul este „străin*1, deci neuzual în textele epocii, un „cultism** care, deşi corespundea unei necesităţi lingvistice, nu corespundea scopului scrierii, adresată nu numai păturii instruite.
3.1.13.	ASCUŢÂT1 adj. (Despre minte; uneori construit cu prep. la) Care este ager, fin, iscoditor, pătrunzător, perspicace, scormonitor, subtil (după E. Muntea-nu, SLB, p. 161, este un calc de semnificant după gr. Xsmoq „fin, subtil**, lat. subtilis „idem**, slavon, ostru „ascuţit**). Cu firea cea isteaţă, ce avea, şi ascuţâtă, deprinsă şi-mvăţă tot meşterşugul îmvăţăturilor ellineşti. nov. 12279. Cei mai ascuţâţ la gândit şi la grăit. id. 164722. Era din fire isteţ şi ascuţât la minte. dec. 204720 (în acest ultim exemplu nu este calc).
3.1.14.	ASCUŢÂ T2 s.n. (participiul verbului ascufi, devenit abstract verbal) Agerime, pătrundere, subtilitate (este un posibil calc - v. supra; în DA acest sens este atestat numai în scrierea lui Dosoftei). Şi atâta să nevoiră şi îmvăţară cu ascuţâtul firii, şi cu multul poftii, şi cu străstuire, cât preste puţâni ai sosâră la obârşiile a toată îmvăţătura. dec. 19374.
459
V.	Concluzii
Lectura integrală a scrierii lui Dosoftei ne-a întărit convingerea că multe aspecte ale activităţii sale de traducător vor rămâne puţin cunoscute în filologia românească fără o cercetare aprofundată a acestei opere. Cunoscând şi utilizând în scris în egală măsură greaca, slavona, latina şi polona, pe care le învăţase sistematic, în tinereţe, Dosoftei nu mai percepe aceste limbi, în special limba slavonă, ca unica limbă a tradiţiei, ci doar ca surse ce trebuie respectate datorită prestigiului unei îndelungate cultivări în scris. Atitudinea sa faţă de limbile de cultură ale tradiţiei, dobândite în mod artificial, prin educaţie, transpare şi dintr-o notă finală din Psaltirea slavo-română: „Iubite cetitoriu, să socoteşti această tablă, că-ntr-însa am îndireptat bogate cuvinte ce să află schimbate într-această carte, carile rumâ-niia nu să potriveşte cu sârbiia, pentru căci că s-au tălmăcit de pre izvodul lui S-tii Ieronim, carile-i elineaşte şi lătineaşte şi evreiaşte. Deci noi de pre-acel izvod foarte am silit de am pus cuvintele precum să afla acolo. însă pentru ceale schimbate şi pentru greşuri iată c-am îndireptat cu acest meşterşug, precum să veade aici. Deci socoteaşte că numărul dintâiu iaste al psalomilor, al doilea al listurilor, al treilea a feaţilor, al patru al rândurilor. Şi aşea vei afla îndireptare cuvintelor chiar pre sirbie“. Se observă, prin urmare, capacitatea extraordinară a lui Dosoftei de a opta pentru o altă variantă decât originalul slavon tradiţional.
Că mitropolitul „manipulează" cu uşurinţă un vast material documentar ne-o dovedesc numeroasele precizări pe care le face în VS cu privire la sursele de unde a preluat anumite pasaje: „Viaţa şi petreacerea... Măriei Eghipteancei, tălmăcită de pre elineaşte greceaşte de smeritul Damaschin ipodiaconul şi studit. Dară de mai denainte-i scrisă de sv[â]nt[u]l patriarh Sofronie de Ierusalim, cum scrie la 11 lui mart“ (apr. 63r); „Cuvânt de învăţătură a dintru sv[i]nţ părintele nostru Ioan Zlatoust" (apr. 70v); „Sv[â]nta icoana Pr[e]cistii l-au vădit în Edesa. Acest cuvânt iaste-n locul napoi în 41 de foie, a doa faţă, în 32 de verş“ (mart. 43v/notă marginală); „Iară cutremurul acesta scrie şi Evagrie sholasticul la istoriia sa cea bisericească, la 17 capăt" (ian. 35v) etc.
Interesant este că Dosoftei dă crezare şi istoriilor transmise prin tradiţie: „Acesta s[fâ]nt de unde iaste şi din ce părţ şi-n ce ani... nu putem spune... că tre-cându-să de lungimea vremilor scrisorile ce s-au scris de spunea de dânsul, iar cum c-au fost călugăr îl spun icoanele lui, scriindu-1 în chip ca acela şi-ntr-aceaia shimă. Şi cum au fost episcop de Chipru şi cum fu adus la H[risto]s prin sânge... am luat din poveşti bătrâne. Şi învăţându-le fără scrisoare de la cei de mai
460
denainte, le creadem“ (mai 129r; s.n.). Alteori se adresează direct cititorului pentru a-i capta atenţia şi pentru a sublinia, încă o dată, interesul său faţă de anumite surse pe care le preferă din diverse motive sau urmărind un scop precis: „Să ştii, iubite cetitoriule, de ceaste 21 de vămi că le-am scris din s-tii Vasilie Novii. Că într-acesta prolog numai trei le spune pre nume, alalte le tace. Dară noi nu le-am lăsat nescrise, pentru folosul s[u]fl[e]tesc“ (apr. 101v). Câteodată, renunţă la unele pasaje, considerându-le neinteresante: „Acestea şi alte mai multe dzâcând... carile le lasu, nelungind“ (nov. 166r).
Prin urmare, în activitatea de traducere a cărturarului care, pe lângă izvoare diverse operează şi cu „lexicoane14, factorul conştient, intenţionat, joacă un rol decisiv. Dosoftei se detaşează deseori - în planul limbii scrise - de normele impuse de tradiţie. Şi aceasta pentru că, în primul rând, opera sa trebuia să apară în limba popomlui, deci nici în slavonă, nici în greacă, şi pentru că era adresată „iubitului cetitor44. Pentru ca mesajul să fie corect receptat de acesta, Dosoftei urma să găsească exprimarea potrivită. Totodată, autorul era conştient că prin tipărirea de scrieri în limba română realiza un act de cultură. Conceperea VS, ca şi a PsV, a Liturghierului etc. presupunea deci un efort major: adaptarea erudiţiei la mijloacele de exprimare populare, ajustarea limbii cărturăreşti pe potriva limbii auditorului sau a cititorului. Din acest motiv abundă în operele sale fapte de limbă populară. Numai acest lucru poate da de gândit celor care sunt de părere că mitropolitul nu cunoştea bine limba română.
Vorbind despre formarea şi dezvoltarea limbilor literare, G. Ivănescu, Studii, p. 16, arată că procesul are loc „numai prin acţiunea voluntară şi conştientă de creare [...], de îmbogăţire şi de perfecţionare a limbii literare incipiente, de transformare a acestei limbi într-un instrument de cultură superioară44. Acelaşi lingvist observă că Dosoftei a introdus în limba scrisă a epocii sale o mulţime de fapte populare, ceea ce ne determină să vedem în el şi pe planul limbii, nu numai al versificaţiei şi imaginilor poetice, un precursor al curentului popular de la 1840“ (Studii, p. 56). Iar, dacă „la noi, până la Dosoftei literatura populară este singura literatură artistică de mare valoare44, el „începe literatura artistică cultă a poporului român, şi acest început se prezintă deosebit de valoros din punct de vedere estetic44 (loc. cit., p. 60). G. Ivănescu, după ce precizează că „eposul popular românesc este creaţia evului mediu44, subliniază că ,Dosoftei este un reprezentant la români al Renaşterii târzii şi al umanismului44 şi chiar dacă opera sa este „o operă de traducător44, prin ea mitropolitul „a înzestrat literatura română cu o operă literară pe care puţine popoare au realizat-o“, făcând „o sinteză între influenţa cultă şi literatura populară, ca mai târziu I. Budai-Deleanu, Alecsandri, Caragiale, Slavici, Coşbuc, Delavrancea, Arghezi, Ion Pillat, Voiculescu, Sadoveanu, Blaga44 (id. ib.).
Faptele populare specifice-variantei nordice a limbii române literare vechi sunt reflectate cel mai bine de un studiu fonetic asupra limbii ViS. Pe parcursul lucrării
461
de faţă apar numeroase observaţii referitoare la particularităţile limbii (scrise sau vorbite) în regiunile dacoromâneşti nordice, explicabile prin normele lingvistice ale graiului poporului din zonele respective. Nu s-a scăpat din vedere nici faptul că existau şi fenomene comune întregii limbi literare vechi, care caracterizau limba textelor nordice din secolul al XVI-lea şi care s-au răspândit pe întreg teritoriul românesc prin circulaţia cărţilor şi a manuscriselor, prin „migrarea" tipografilor dintr-o regiune în alta etc. Pornind de la părerea generală că limba literară de atunci se deosebea - din punct de vedere fonetic - de graiul poporului din Moldova, rezultă importanţa rolului jucat de Dosoftei în dezvoltarea limbii române literare: el a încercat să apropie limba literară cărturărească, cultă, din cărţile traduse fidel după originale redactate în diferite limbi (în special din slavonă), de graiul popular din zona în care îşi desfăşura activitatea. Pe cât i-a stat în putinţă, a urmărit să „creeze" o normă mai „unitară", mai „regulată", uşor aplicabilă, acolo unde existau oscilaţii de pronunţare. Metoda comparării unor fapte de limbă din paginile VS cu datele referitoare la răspândirea actuală a aceloraşi fapte, înregistrate în atlasele lingvistice şi în monografiile dialectale, a permis observarea corectă a evoluţiei unui fenomen, viabilitatea sa în limba vorbită azi în diferite zone ale ţării.
Analiza de faţă şi-a propus să aducă o contribuţie la cunoaşterea fazei în care se afla varianta nordică a limbii române literare. Rezultatele din prezentul studiu au încercat să ofere o imagine cât mai complexă şi mai nuanţată (faţă de studiile lui C. Lacea şi D. Puşchilă), privind modul de funcţionare a normei (sau a normelor) literare din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Fenomenele caracteristice variantei literare nordice, descoperite în scrierea lui Dosoftei, au fost analizate şi prezentate pe larg, însoţite fiind de numeroase atestări din paginile VS. Caracterul exhaustiv al lucrării se explică prin importanţa ştiinţifică a fenomenelor studiate, din perspectiva istoriei limbii române literare. în acest studiu s-a urmărit în permanenţă raportarea limbii din scrierea lui Dosoftei atât la graiurile populare nordice, cât şi la limba din textele provenind din arealul sudic (respectiv la graiurile populare de acolo) pentru ca această epocă hotărâtoare în evoluţia limbii române literare să ne apară într-o lumină nouă. Nu ne rămâne decât să prezentăm, succint, particularităţile limbii VS, cu specificarea că, pe lângă particularităţile fonetice regionale, în textul VS apare şi o uşoară tendinţă de arhaizare. Există însă şi o serie de inovaţii lingvistice, în stare incipientă, dintre care unele se vor generaliza în limba română literară din secolele următoare. Dintre fenomenele fonetice studiate, merită a fi reţinute următoarele:
A. I. Fonetisme comune întregii limbi literare vechi:
1.	a aton > ă în substantivul psaltire:
2.	alternanţa -â- la sg., -ă- accentuat la plural, în jigănii, petrecanii',
462
3.	-â-, în forma de plural a unor substantive: găuri, pasări, săbii, sudalmi, vrăbii',
4.	-a- neaccentuat etimologic, în substantivele măslin, maslinet, masliniş;
5.	-e- în loc de -ă-, în strein, streina, streinat, streinătate;
6.	-ă- neaccentuat, păstrat în pahar,
7.	-ă- neaccentuat etimologic, păstrat în lătinesc, lătineaşte',
8.	-ă- păstrat în prepoziţia cătră',
9.	-ă- neaccentuat, păstrat în băsearică, lacrămă, lăcrăma, lăcui',
10.	-ă- neaccentuat, în năsâp, rădica',
11.	e lat. > ă după r iniţial, în rătund;
12.	-ă- în adv. încătro, respectiv dincătro;
13.	-ă- neasimilat, în forma săbor a substantivului sobor,
14.	-ă- în cuvintele măcenic şi zmăci',
15.	forma de feminin dinsă;
16.	e neaccentuat netrecut la i, în cuvinte precum: adecă, adânce, atunce, be-searecă, ceti, comes, demineaţă, deneaurea, nimeri, nemică, neşte, nice, premeni, prestol, sprejeni etc.;
17.	ă > e (prin asimilare: ă-i > e-i), în peminte, pemintean, pemintesc şi în forma verbală nu te spemintedz;
18.	formele verbului a (se) spăimânta fără i epentetic: a (să) spământa;
19.	formele frămseaţe, înfrămşa; numai aceste variante apar în VS, deşi, în textele redactate în secolul al XVI-lea existau şi realizările cu -u\
20.	conservarea diftongului iu în iuşor,
21.	menţinerea lui h, în pohtă, pohti',
22.	prezenţa grupului -mp-, în verbul a rupe.
II. Trăsături fonetice populare moldoveneşti (şi unele care nu sunt specifice exclusiv Moldovei):
1.	a protetic în amistui, ascruma, asâmţî şi în formaţii lexicale proprii, precum: alingări, astă',
2.	e în nedeajde, nedejdui;
3.	ă neaccentuat în (o)dănăoară; în VS se întâlnesc şi formele cu ă > â;
4.	ă în dătorie;
5.	ă în răgoz, răstogoli, văpsi',
6.	un fenomen regional, popular, curent şi în afara Moldovei, este trecerea lui e neaccentuat în poziţie medială şi finală la i- în scrisul lui Dosoftei alternează, uneori pe aceeaşi pagină, formele cu e şi cele cu e > i, fenomenul ultim nefiind, prin urmare, ridicat la rang de normă, textul VS prezentând un amestec de forme;
7.	o aton se închide la u în cucon, cucoană, cucor,
8.	alternanţa o diftongat (la oa, în poziţia metafoniei) cu o nediftongat: doă lldoaă, noă II noaă, voă II voaă, roă II roaă.
463
III.	Fenomene fonetice specifice dialectului literar nordic:
1.	a aton > d, în cuvinte de diferite origini: anătimisiră, bălaur, căzanie, po căanie, m zădar, zăhar - a aton este păstrat, însă, în paralel, în variantele verbului anatemiza şi în substantivele balaur, pocaanie şi cazanie;
2.	d (< d), în formele de conjunctiv prezent sd blâstăme, sd spârie;
3.	d proton > a în sahastru - excepţie în scrisul lui Dosoftei, care foloseşte frecvent formele cu d (săhastru, săhăstn);
4.	d neacc. neasimilat la e, în: blăstăma, păreche, părete, spăria;
5.	d etimologic păstrat, în fărmăca, fărmăcătoriu, fărmăcăciune, fărmăcitor, fărmăcitură, fărmăcăreasă;
6.	d neacc., în mulţămi;
7.	reflexul d, în adv. molcom (mălcom) şi în derivate;
8.	prezenţa variantei substantivale vome - în textul V5 apar şi: voinic, voini-cie, voiniceaşte, alături de vonic, vonicel, vonicie;
9.	fenomenul trecerii lui d la w prin asimilare vocalică, în curund;
10.	o neacc. nu trece niciodată la m în verbe de origine latină precum dormi, adormi, dormita',
11.	o neacc. > w, în cuvântul preut;
12.	palatalizarea labialelor;
13.	formele hipercorecte movilă, viclean, vicleni, vicleşug;
14.	prezenţa africatelor g şi dz;
15.	prezenţa formei verbale dejghină;
16.	prezenţa fenomenului velarizării prin labiale;
17.	velarizarea prin /, dz şi prin spiranta z;
18.	velarizarea prin sibilanta 5;
19.	forma -tonw a sufixului -tor, trăsătură arhaică moldovenească;
20.	fenomenul velarizării prin oclusiva dentală f;
21.	forma Dumnădzău;
22.	prezenţa variantelor jac,jăcui,jecuit;
23.	prezenţa variantelor moldoveneşti buhni, bolohan.
IV.	Fonetisme (sau forme) arhaice:
1.	vocala e + n +voc. sau n,m + cons. nu s-a închis la i, în dumenica, pentre;
2.	e neacc. + n + voc. şi n, m + cons. este reflectată de prepoziţiile den, pren şi de compusele denainte, denapoi, dentâi, dentru şi de câteva cuvinte precum: al-beneţ, loc. adv. pre cătenel, forma gerunzială cumenecând, subst. cumenecare, cumenecatul, cumenecătură, forma de conjunctiv să smentească;
3.	lat. i- + n + cons. > *e- > *d- > f-, în cuvintele intro, -are > întru şi invîto, -are > înyitâ;
4.	formele dzua, dzuă;
464
5.	formele nesincopate derepce II direpce, derege II direge, derept II dirept, dereptariu II direptariu, dereptate II direptate, înderepta II îndirepta, îndereptare II îndireptare;
6.	fonetismele nuăr, buăr, alături de formele noi nuor, nuora, buor;
7.	menţinerea lui -u final nu este caracteristică limbii VS, formele în care apare putând fi considerate arhaisme grafice;
8.	menţinerea terminaţiei -iiâ (şi -âXă) la imperfectul verbelor de conjugarea a IV-a, caracteristică a limbii textului VS;
9.	păstrarea lui d, în verbul a putredi;
10.	menţinerea lui h, în pohtă, pohti;
11.	varianta verbală a turbura;
12.	verbele iotacizate.
V.	Forme mai apropiate de etimon, care reflectă faze vechi din evoluţia fonetică a cuvântului:
1.	lat. ă + n + voc., în cuvinte de tipul calcaneum, capitaneus, *antaneus - textul VS prezintă oscilaţii în redarea fazei cu -ă- şi a celei cu -â-;
2.	ă nu a evoluat la â, în cuvinte precum: mânie, fâşie, tâlhar; alternanţa -ă- ~ -â- în pângări ~ pângări;
3.	forma până alternează cu până;
4.	lat. â + n + voc., în cuvinte de tipul pane{m), manus, caniş (canem), mane (v. III. 1.4.0.);
5.	lat. â + m + cons. (din lat. ambulo) > *ă- > ?-: îmblu; la fel, dar cu alt punct de plecare, împlu, înfla, îmbe, curente şi în limba textelor redactate în secolul al XVI-lea;
6.	variantele fonetice ale substantivului pârâu;
7.	ă nu a trecut la o prin asimilare vocalică în năroc, nărod, năroi;
8.	e etimologic păstrat în hetman - frecventă în textul VS este însă varianta hatman.
VI.	Inovaţii sau fenomene specifice normei literare sudice reflectate de limba textului VS:
1.	Apariţia variantei daca, particularitate de limbă munteană, în paralel cu deacă, frecventă în VS.
2.	Prezenţa formelor pâine, mâine, câine, în care apariţia elementului palatal este o inovaţie a graiurilor munteneşti. Se observă folosirea, în paralel, a formelor mai apropiate de etimon (păne, pâne etc.).
3.	Cuvântul fântână reflectă evoluţia din graiurile sudice: ă + n + voc. (şi ă + n, m + cons.) > â.
4.	Apariţia, singulară, a fonetismului pă nădrept.
465
5.	e neacc. + n + voc. sau e neacc. + n,m + cons. > e > i, cu atestări mai puţin numeroase în textul VS, în care predomină fonetismele arhaice, cu e: din, dintru [şi dântr{-însă) - caracteristică a normei sudice], prin, cătinel, cătineluş, forma verbală te-ai cuminicat. Aceste inovaţii, în stadiu incipient, vor fi preluate de limba literară modernă.
6.	Prezenţa, o singură dată, a formei sincopate dreaptă care aparţine, probabil, vreunui tipograf.
7.	Apariţia variantei curând faţă de curund, care este frecventă în VS.
8.	Prezenţa vocativului ado!, inovaţie a graiurilor munteneşti.
9.	Norma, literară şi astăzi, în forme ca ia, iai, iai (vb. a lua), tăia, tăiat. Gra-iurile nordice prezentau, în aceste cuvinte, ie.
10.	Apariţia formei uşurare (v. III. 1.42.1.), faţă de iuşor, iuşura, iuşurare, ffevent folosite de Dosoftei.
11.	Durificarea lui r într-o serie de cuvinte terminate în -ar, -er, -or sau în suf. -ariu, -eriu, -{ă)toriu, -(i)toriu este specifică atât graiurilor populare din zona sudică a ţării cât şi dialectului literar sudic. Inovaţia este rareori acceptată de Dosoftei, care promovează în limba textului VS formele moldoveneşti în care r nu a fost durificat în aceste sufixe. Excepţiile demonstrează însă că inovaţia începuse să pătrundă şi în dialectul literar nordic.
12.	Faza incipientă de durificare a lui /, în cuvântul feliu.
13.	Sonorizarea lui s- din grupul sonor sm- (> zm-), considerată de specialişti ca fiind de origine sudică.
14.	Apariţia, sporadică, a formelor verbale „deiotacizate“ (mânând, perind, văd, venind, mor).
15.	Anticiparea articulaţiei lui n, în genunchi, îngenunchea.
B. Trăsături caracteristice ale limbii literare din VS; unele dintre normele lui Dosoftei:
1.	Numeroase exemple reflectă faza incipientă a monoftongării diftongului oa la o.
2.	Eliminarea, aproape sistematică, a lui -u.
3.	„O pronunţie pe atunci populară într-o mare parte a Moldovei era aceea a vechiului ea ca e, în cazul în care urmau e, i, sunet muiat, diftongul ea. Dosoftei a introdus în Psaltirea în versuri grafia e şi a notat deci prin e, fie pe e, fie pe f. Dar, în tipăriturile care au urmat, Dosoftei a revenit la semnul t, care notează şi pe qa, şi mai ales la -o, care nota, desigur, pe (G. Ivănescu, Studii, p. 55). Valoarea slovelor t, a este discutată la Vocalism.
4.	Deşi promovează, în scris, palatalizarea lui /, specifică graiurilor de tip nordic, Dosoftei nu este consecvent în notarea acestui fonetism, textul VS reflec-
466
tând o alternanţă a formelor palatalizate cu cele nepalatalizate: fiară ~ hiară, fierbând ~ herbând, înfierbânta ~ înherbânta, fier ~ her, răşchira etc.
5.	Palatalizarea lui p este accidentală (cheptăna, chiaptini, răchitoriu), iar cea a lui v nu este prezentă.
6.	Prezenţa africatelor g şi dz într-un text confirmă apartenenţa acestuia la arealul lingvistic nordic. Africatele g şi dz individualizează limba literară a textelor redactate în varianta nordică, conferind însă caracter specific şi unor graiuri dacoromâne în raport cu altele. Dosoftei ridică la rang de normă a limbii literare un fapt popular moldovenesc şi ardelenesc, deoarece „acesta aducea regularitate fonetică limbii române literare44 (G. Ivănescu, Studii, p. 55).
7.	în ceea ce priveşte velarizarea prin şuierătoarele ş, j, textul VS se caracterizează printr-un amestec de forme. Autorul rămâne, în mare parte, tributar tradiţiei grafice maramureşene, cu toate că şi realitatea din graiuri este ilustrată în scrierea sa.
8.	Caracter regulat are transcrierea lui ş fără i consonat final.
9.	Velarizarea prin labiale se realizează în varianta nordică a limbii literare, în scrisul lui Dosoftei, velarizarea prin labiala p şi cea prin labiala sonoră b sunt slab reprezentate spre deosebire de fenomenul velarizării prin nazala bilabială m şi prin labio-dentala sonoră v.
10.	Fenomenul velarizării prin africatele ţ şi dz are caracter regulat în VS. Tot aici trebuie încadrată şi norma silabei finale -ţi, în care i este ultrascurt şi şoptit. Acest i final, datorită rostirii dure a lui f, dispare din scrisul lui Dosoftei, aşa cum dispăruse şi din graiul popular moldovenesc. La fel, i final dispare şi după dz.
11.	Dosoftei ridică la rang de normă literară şi fenomenul velarizării prin sibi-lantas.
12.	Velarizarea prin consoana z este rar întâlnită în paginile VS,
13.	Caracterul velarizator al vibrantei r este ilustrat de o serie de cuvinte, fără a avea caracter regulat. în text apar, datorită respectării tradiţiei grafice, unii termeni cu r „muiat44.
14.	Fenomenul velarizării prin oclusiva dentală surdă t nu are caracter regulat, dar este mai bine reprezentat în textul VS decât fenomenul velarizării prin oclusiva dentală sonoră d. Primul fenomen este caracteristic ariei nordice, cel de-al doilea, ariei sudice.
15.	Un fenomen caracteristic zonei Banatului, Hunedoarei şi Crişanei centrale şi sudice este velarizarea prin nazala dentală n a vocalelor e, i. în textul VS fenomenul este ilustrat doar de cuvântul Dumnădzău şi de derivate.
16.	Prezenţa în textul VS a formelor jac, jăcui, jecuit, specifice dialectului literar nordic.
467
17.	în cazul substantivului poftă, Dosoftei foloseşte varianta arhaică, cu -h-, pohtă, iar în cazul verbului pofti, pe cea nouă, cu -ft-,
18.	Dosoftei promovează norma dialectului literar nordic de trecere a lui h > v în cuvinte ca: vătav, vârv, zăduv, vivor, prav, ovili, volbură (dar şi holbură), vultur (dar şi hultur).
19.	Prezenţa în textul VS a variantei pohoi, în care v > h, fenomen specific dialectului literar nordic; acelaşi fenomen este reflectat şi de substantivele pohod, iboknic (dar şi ibovnici), râhnă (dar şi râvnă).
20.	întrebuinţarea formei vechi şi ardeleneşti fănină.
21.	Promovarea inovaţiei nordice de propagare a lui n, în genunchi, îngenunchea, mănunt, mănuntăi şi rărunchi.
22.	Păstrarea fenomenului specific textelor redactate în secolul al XVI-lea, rotacismul, în adv. pretutinderea, tutinderea.
23.	Evoluţia lui n la r în pronumele negativ nimeni: nimerea, nimărui.
24.	Referitor la fenomenul metatezei, Dosoftei a introdus norma scrierii cu > + r, l sau x+ r,l (faţă de grafia r, l + a, /«) în cuvinte precum vârf, târziu, gâlceavă etc.
25.	Dosoftei a introdus şi norma de a nota pe â (f) prin iusul mare şi pe ă prin ierul tare.
26.	Mitropolitul promovează norma veche de scriere, cu -rb-, în cuvântul tulbura: turbura.
27.	în cazul scrierii verbului a rupe, textul VS oglindeşte atât varianta cu menţinerea grupului -mp- (a rumpe), cât şi varianta cu -mp- > p.
28.	Promovează norma limbii literare vechi, în care formele verbale iotacizate erau aproape generale.
C.	Alte fenomene fonetice discutate:
1.	evoluţia cuvântului biserică-,
2.	prezenţa variantei şigubăţ, alături de şugubăţ;
3.	formele verbului dezlipi;
4.	prezenţa formei verbale a jipui;
5.	prezenţa variantelor lontru, nontru;
6.	cuvinte care reflectă fenomenul alternanţei vocalei o neacc. cu u;
7.	prezenţa variantei a şuvăi;
8.	realizările substantivului văduv;
9.	alternanţa o ~ u în cuvântul porunci ~ poronci;
10.	alternanţa o ~ u în substantivul omor ~ umor şi în verbul omorî ~ umori;
11.	transformarea lui u de la iniţială de silabă în v (v. III. 1.29.0.);
12.	alternanţa grupurilor au- ~ av-, respectiv eu- ~ ev- în câteva neologisme;
468
13.	prezenţa variantei umşor;
14.	fenomenul „despicării vocalelor44;
15.	fenomenul de labializare în variantele ciucore, ciumilituri, respectiv cel de delabializare în zbucima;
16.	prezenţa diftongului urcător -iu-, în substantivul zidiu;
17.	evoluţia grupului latinesc -scl- > -scl’- > -sk- în deşchide, deşcheia;
18.	realizările verbului a scuipa;
19.	schimbarea fonetică latinească populară a grupului -ccîc-, -cîc- (verbele a muşca, a mişca);
20.	evoluţia grupului consonantic sc + e, i, în verbul a căsca, fenomen fonetic arhaic;
21.	fenomenul metatezei;
22.	evoluţia grupurilor consonantice vechi slave sv-, suv-, skv- la sf-, în împrumuturi româneşti de origine slavă;
23.	reflectarea grupului lat. -bî- ca -pt- într-o serie de cuvinte, precum: supt, supţâre;
24.	conservarea lui h etimologic, într-o serie de cuvinte: antihrist, catastih etc.;
25.	fenomenul transformării lui h, f urmaţi de i final în ş (ieromonaş, monaş, patriarş etc.).
In domeniul lexicului merită menţionate o serie de fapte precum:
1.	Cuvinte neînregistrate în dicţionarele româneşti (în special în DA, DLR, TDRG): adamantean, adeverinţare, afedron, aflătură, aghirţ, alergărişte (de cai), anatoliconi, asir, avar, avgustă, cumpătăreaţă, a înminuna, ritorie, tălhăref, văditor(iu).
2.	S-a modificat prima atestare faţă de DA, DLR, TDRG: adaosătură, aducere-aminte, aflare, agarinean, alaltăieri, apostul, aprilie, arap, areopag, arienesc, ascuţâtură, astrolog, asuda, avar, varianta bisearică, catapetazma, catedră, chihribar, fieros, fiiastră, încolţâtură, măslin, maslinet, meteahnă, păşiuni, petrecănii, potică, pripus, a da procopseală, puhă, romaicesc, romei, stiracă, stângăci, tâlhărifă, teapă.
3.	Sensuri noi, neînregistrate în dicţionare, ale unor cuvinte şi sintagme:
acoperemânt, altariu, amari, arsură, articul, ascunde, astă, aţă, auzi, boldi, enco-mii, engomii, friptură.
4.	Precizarea atestărilor care în DA, DLR apar înregistrate ap. TDRG, GCR etc.: adăposteală, ascultoie, a-vânat, bulboacă, câşliga, covăsî, gomiţă, hăsnui, iaiednţă, joardă, milotariu, mâniiaci, muncealniţă, năcladă, poiată, po-meanic, rapură, stemă, şervănea, tălniş.
469
5.	în DA, DLR nu sunt înregistrate atestări din VS ale unor cuvinte sau ale unor sensuri: abur, acestaş, acoperi, acra, acw, adamantean, adaos, adevăra, adeverinţă, adânca, adâncit, adormire, adormit, aducere, adunare, afurisi, aga-rcan, agiun, agiutător, alcătui, alesătură, alliluia, alocurea, altăoară, amăgire, amăgit, amestec, amin, amurg, antipat, apărătoriu, aplecat, apologhitică, aprig, aprins, apucare, apucătoriu, ara, arap, arămariu, arăpesc, ardzătoriu, areopa-ghit, argintari, arhiepiscop, arhiereu, arian, arie, aritmitichi, armaş, armean, arsură, aruncător, asară, asămănare, ascuns, asta noapte, astronomie, as trucat, astupa, astupat, asupreală, asuprit, aşedzat, aşedzământ, aştepta, aşternut, ara«-cc£, atunci, augustă, aw/â, aveare, avuţâie, bisericesc, blagă, buiguială, cergă, cislă, ciumă, dătorie, fiiastră, fărmăca, fărmăcătoriu, ispiteală, însănătoşa, jră-tăvnic, ladă, lătinesc, lătineaşte, leaspede, leaneş, neleaneş, mălcom, metohariu, mreajă, mulţămi, mulţămire, nemulţămit, nemulţămitoriu, nameastnic, nădi, nă-roi, nemeamic, neputeamic, nevăjit, nevreadnic, ocina, ou, păndărie, părgă, pecete, peteală, pomăzui, poznă, preabun, preacinstit, preacurvă, preacurvariu, preacuvios, preafrumos, preaminunat, prea-nţălept, preaslăvit, priceavă, pripus, propoveadnici, rădăcinat, rătund, răstogoli, ritoră, râsuri, robi, samaritean, sarcină, schităcie, sfărşitură, sâială, solă, şeatre, şved, tâlhar, tâlhări, tâlhărie, tălmăci, tălmăcită, tărgovaţă, cu ticneală, tindeală, ţemiteriiul, ţer, ţâstemă, umorâ-tură, văditoriu, vedera.
6.	Numai atestări din VS sunt înregistrate în DZJÎ pentru anumite cuvinte ori sensuri: aco?, adăosură, adevară, adevărare, adevăsî, adăvăsî, afund, agalmă, agarinesc, agărenie, alaturea, albie, alurghidă, are, arhanghelesc, arhierăţî, aricit, arianie, arienie, ascuţât, aselghie, aselghiciune, astă, aul-ma, aurat, avedeare, a-vânat, bisericucea, bojniţă, căşuţă, chihiteală, chilă, curvantă, feclii, feleagă, gărbi, iaină, isteciune, jipui, milotariu, mâniiaci, mun-cealniţă, muricioasă, neveştedzâcioasă, nomizme, osăl, plăvâi, pleavniţă, ponorâ-toriu, povăţariu, prăplăzmui, prenesenie, prohiti, răhnă, răhni, răhnace, răhnito-riu, răsâpiciune, roman, rula, sămănat, spogreşi, strenepoată, stidivos, şigubăţ, şuiurat, ţesturi.
1. Cuvinte proprii limbii române vechi şi unele cu sens diferit de cel actual: a (sc) aduna cu, afla, aleş, amână, apleca, areate, arginţ, arină, de-a va-loma.
8. Numeroase locuţiuni: a) loc. adv.: cw de-adins, foarte cu de-adins, cu de-adinsul, cu de-adânsul, foarte cu de-adinsul, drept aceaia, dintr-aceaia, într-aceaia, pentr-aceaia, fără de-aceasta, după aceasta, cu adevăr, cu de-adevă-rul, cu amar, într-amiadză dzî, n-amiadză dzî, dzua amiadzădz, dwpâ amiadză dz, an prc an, fn to/ ai. Za ana/, preste (tot) anul, după ai, mai de-apoi, mai apoi de, mai apoi, cea mai de-apoi, pre aproape, de aproape, aproape de, cu aspru, de
470
astădz de mâine, mai cu asupră, <ie-a valoma, într-acestaş chip, cm adevărat, cm de-adevărat, cm adeverinţa, intr-adormite, de-agiuns, ma/ ales, cm de-amă-nunt{ul), de-amănunt{ul), pre-amănut(ul), de-ameastecul, cm anevoaie, /?rc {întru) ascuns, de-atocma cu, de-atocma, avânat, cu ticneală; b) loc. adj.: ca aceaia, ca aceasta, de-afară, de alte, de cătră amiadză dzî, mai apoi de toate, mai apoi, (cel, cea) de-apoi, cel de-apoi, de-agiuns, aruncat cu sorfâi, ascuţât la mânie, de-atocma, în pohod, de posleade; c) loc. conj.: a cc, cm fctfaZ cm aceasta, atâta cât;
d)	loc. prep.: dcw (dm) afară, den afară de, afară de, de deasupră, de-a valoma cu; e) loc. vb.: a se oc?mcc Za voroavâ cu,.., a aduce la cap (sau Za capăt), a aduce moarte, a aduce jertfă, a aduce la mijloc, a-şi aduce aminte, ado sau (/-)ac? aminte sau (ţ-)ado aminte, a da afară {la lume), a arunca sorţ, a arunca în (sau la) temniţă, a-şi avea lăcaşul, a-şi avea ruda, a trânti supt anatemă, a da adeverinţă, a merge la aşternut, a purcede grecioasă.
9.	Numeroase expresii: a fi (sau a sosi sau a se afla) în (sau la) bătrâneaţe adânci (sau adânce), din adânc sau dintr-adâncul inemii (sau al sufletului), {a sosi) la adânc de bătrâneaţe, a adormi somnul cel de răpaos, a afla vreame (sau prilej), a se vrea afla, a fi de agiutoriu, a fi (cuiva) într-agiutoriu sau a striga, a lua, a avea într-agiutoriu (pe cineva), cu agiutoriul lui Dumnădzău, a se face altul dintr-altă, a{-i) (cuiva) inema amară, a {nu-)şi face inemă amară, apere Dumnădzău, a să aprinde inema (sau inemile) (cuiva), a apuca (pe cineva) un dimon, a apuca învăţătură, a apuca nainte {de...), a apuca înaintea (cuiva), a apuca înainte, a i se arăta, a-şi ascuţî dinţii, a-şi astupa urechile, a astupa gura (cuiva), a fi (ceva) asupra (cuiva), a avea asupră, a se scula asupra (cuiva), a veni asupră, aşea cum, a i se aştepta (ceva de la cineva), a avea putere, a nu avea putere, a {nu) avea (ceva) la mână, a avea (ceva) pre mână, a avea (pe cineva) ca pe o soră, a avea (pe cineva) chip, a avea (pe cineva) la cinste, a avea veste {în...), a avea vreame {de ai), a avea cale, a {nu) avea grijă, a avea grijă (de cineva), a avea (ceva) de grijă, a avea nădejde, a avea nădejde spre (cineva), a avea prepus, a avea în gând, a avea gând asupra (cuiva), a avea silă, a nu avea ştire (de ceva), a avea inema la (ceva sau undeva), a avea nevoie, a avea oarece, a nu avea nice o pagubă, a se avea în cunoştinţă, aducere aminte, a fi (cineva) cu adevărătate, în adâncite bătrâneaţe, de arătare, în arătare, cu arătare, a să da supt ascultare, a să da supt (sau în) ascultare, a fi supt ascultarea (cuiva), în {într-)audzul tuturor, a pune poară.
10. Numeroase construcţii şi sintagme: de-aici, de adia {nainte), de acii {nainte), aemu şi pururea şi-n veaci {de veaci), până aemu, de aemu {nainte), mai aemu, într-acoace, acu şi pururea şi-n veacii de veaci, şi alalte{le), altul... altul {altele... altele), altul altuia, mu.... de alt..., numai..., nice altă ce... fără numai, altă nemică, numai, şi altele, aorea... aorea, apoi pre o dzî, apă dulce, apă
471
curată, apă trecătoare, ape calde, ape fierbinţ, mai apa/ de /a/, mai apa/ de /aate, cd apa/, giudeţul de-apoi sau de-apoi venire, aripile grijinţei, ma/ marele armelorw/ce a^ea, atâta..., cât..., atâta de (adj.)... ce + v&., cămara cea de aur, awr curat, Rostul (sau cm Rostul) de Aar, Limba de Aur, de-aproapele, aflătoriul rău-tăţâlor şi aflătoriul răului, rea agonisită, într-alesuri, m/â/a acmu..., de-aciia, car// a/e arătării lui Dumnezeu, foc ardzătoriu, a fi ascultoi, ascunsele inemii, ascunsele ruşinei, şi aşeaş, aşeaş atunci.
11.	Cuvinte sau construcţii calchiate: adaoge, adunare, alergatele cailor, a face alergătură cailor, alergărişte de cai, amar!, apă vie, apă supt piiale, de-aproapele, aprindzătoriu de lumini, articurile credinţei, adj. ascuţât, subst. ascuţât, întuneric, preabun, preacinstit, preacurat, preacurvă, preacurvariu, preacurvie, preacuviinţă, preacuvios, preafrumos, preaînţălept, prealuminat, preamare, preaminunat, preaslăvit.
12.	Formaţiuni ale lui Dosoftei: aca^, adaosătură, adevărare, adevărătate, adeverinţare, agărenie, agarinesc, albie, apostolă, aprinsătură, arhanghelesc, arhierăţî, arianie, arienie, aschitac, aselghiciune, astă, aulma, aurat, avânat.
472
Bibliografie
Sigle şi abrevieri
ALLR. Maramureş ALRI
ALR n
ALR II, s.n. ALRMI
ALRMII
ALRM II, s.n.
An L
Andriescu, Al.
Arvinte, V. Arvinte, ST.L.FAC.
Arvinte, ST.L.EX.
Arvinte, ST.L.LV.
Arvinte, ST.L.NM.
Arvinte, ST.L.DT.
Arvinte, V.
Atlasul lingvistic român pe regiuni. Maramureş, de Petru Neiescu, Grigore Rusu, Ionel Stan, voi. I-IV, Bucureşti, 1969-1977.
= Atlasul lingvistic român, Partea I, de Sever Pop, voi. I, Părţile corpului omenesc şi boalele lui, Cluj, 1938; voi. II, Familia, naşterea, botezul, copilăria, nunta, moartea, Sibiu - Leipzig, 1942.
= Atlasul lingvistic român, Partea a D-a, de Emil Petrovici, voi. I, A. Corpul omenesc, boale (şi termenii înrudiţi). B. Familia, naşterea, copilăria, nunta, moartea, viaţa religioasă, sărbători. C. Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul, vase, scule, Sibiu - Leipzig, 1940.
= Atlasul lingvistic român [II], serie nouă, voi. I-VTI, Bucureşti, 1956-1972.
= Micul atlas lingvistic român, Partea I, de Sever Pop, voi. I, Părţile corpului omenesc ..., Cluj, 1938, voi. II, Familia, naşterea..., Sibiu - Leipzig, 1942.
= Micul atlas lingvistic român, Partea a D-a, de Emil Petrovici, voi. I, A. Corpul omenesc ..., Sibiu - Leipzig, 1940.
= Micul atlas român [II], serie nouă, voi. I, 1956, voi. II, 1967, voi. 1967.
= Anuar de lingvistică şi istorie literară [Anuar de filologie din 1964-1965 continuă revista Studii şi cercetări ştiinţifice. Filologie, 1950-1964], Academia Română, Filiala Iaşi, Iaşi, 1950 şi urm.
= Studiu introductiv în Dosoftei, Opere 1. Versuri, Ediţie critică de N.A. Ursu, Editura Minerva, Bucureşti, 1978.
♦	Român, românesc, România. Studiul filologic, Bucureşti, 1983.
= Arvinte, Vasile, Studiu lingvistic asupra primei cărţi (Facerea) din Biblia 1688, în comparaţie cu ms.45 şi cu ms. 4389, în Monumenta Linguae da-coromanorum, Biblia 1688, Pars I, Genesis, Iaşi, 1988.
= Arvinte, Vasile, Studiu lingvistic asupra cărţii a doua (Ieşirea) din Biblia 1688, în comparaţie cu ms. 45 şi cu ms. 4389, în Monumenta Linguae da-coromanorum, Biblia 1688, Pars II, Exodus, 1991.
= Arvinte, Vasile, Studiu lingvistic asupra cărţii a treia (Preoţia) din Biblia 1688, în comparaţie cu ms. 45 şi cu ms. 4389, în Monumenta Linguae da-coromanorum, Biblia 1688, Pars IE, Leviticus, 1993.
= Arvinte, Vasile, Studiu lingvistic asupra cărţii a patra (Numeri) din Biblia 1688, în comparaţie cu ms. 45 şi cu ms. 4389, în Monumenta Linguae da-coromanorum, Biblia 1688, Pars IV, Numeri, 1994.
= Arvinte, Vasile, Studiu lingvistic asupra cărţii a cincea (A doua lege) din Biblia 1688, în comparaţie cu ms. 45 şi cu ms. 4389, în Monumenta Linguae dacoromanorum, Biblia 1688, Pars V, Deuteronomium, 1997.
♦	Terminaţia de plural -auă a unor substantive neutre, în SCL, 1951, nr. 2, p. 213-239.
473
Avram, Andrei
Avram, Andrei
Avram, Andrei, Contribuţii
Avram, Andrei, Nazalitatea
Avram, Andrei Barclay, W Bălan, I.
Bărbulescu, I. Bărbulescu, I.
Bertholet, A.
Bianu, I.
Biblia (1688)
BWR
Bîrleanu, Ion-Horia Bîrleanu, Graiurile Bordeianu, M. Bordeianu, M.
Bria, I., DTO
Brâncuşi, Gr. CADE
Calotă, Ion
♦	Cercetări asupra sonorităţii în limba română, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1961.
♦	Contribuţii la studiul fonologiei limbii române, în SCL, VII, 1956, nr. 3-4.
= Contribuţii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte româneşti, în SCL, IV (1964), fasc. 1-5, Bucureşti, 1964.
= Nazalitatea şi rotacismul în limba română, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1990.
♦	Probleme de etimologie, în Etymologica, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan“, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.
♦	Analiză semantică a unor termeni din Noul Testament, Societatea misionară română, Wheaton, Illinois U.S.A., 1992.
♦	Capitolul Limba română-limbă liturgică. Scrierile lui Dosoftei, mitropolitul Moldovei, în Limba cărţilor bisericeşti, Studiu istoric şi liturgic, Blaj, 1914.
♦	Cercetări istorico-filologice, Socec, 1900
= Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI şi XVII în legătură cu monumentele paleo-, sîrbo-, bulgaro-, ruso- şi româno-slave, Bucureşti, 1904.
♦	Dicţionarul religiilor, Ediţie în limba română de Gabriel Decuble, Editura Universităţii „Al.I. Cuza“, Iaşi, 1995.
♦	Introducere în Dosoftei, Psaltirea în versuri, Bucureşti, Tipografia Academiei, 1887.
= Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură ale cei vechi şi ale cei noao lege, Mitropolia Bucureştilor, 1688.
= Buletinul Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide", Universitatea „Al.I. Cuza“, Iaşi, 1937-1947.
= Consecinţe lingvistice ale mişcărilor de populaţie românească din Transilvania în Moldova şi Bucovina, în An L, tom. XXV, Iaşi, 1976.
= Bîrleanu, Ion-Horia, Graiurile din Valea Şomuzului Mare II. Fonetica, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2000.
♦	Dosoftei-deschizător de drumuri în lirica românească, Cercetări istorice, Extras, Iaşi, 1974.
♦	Versurile mitropolitului Dosoftei din „ Viaţa şi petreacerea svinţiloru, Ma-nuscriptum, nr. 1/2, 1976.
= I. Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă (A-Z), Ediţia a-II-a, revizuită şi completată, Editura Institutului biblic şi de misiune al Bisericii ortodoxe române, Bucureşti, 1994
♦	Originea consoanei „h“ din limba română, în SCL, XII, 1961, nr. 4, p. 471-477.
= Dicţionarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească“. Partea 1: Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi, de I.-A. Candrea, Bucureşti, 1931.
♦	Contribuţii la fonetica şi dialectologia limbii române, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986.
474
Candrea, I.-A.
Candrea, I.-A.
Cartojan, N.
Cazacu, Boris
CDDE
Chevalier, J., Gheerbrant, A.
Chivu, Gh.
Chivu, Gh.
Ciobanu, Ştefan
Ciobanu, Ştefan Ciobanu, Ştefan
Ciompec, G.
Ciorănescu, DER
CL
Costinescu, M.
M. Costinescu, DLRLV
Cozianul, Mardarie
CT
CV
DA
DB
♦	Graiul din Ţara Oaşului, Extras din „Buletinul Societăţii Filologice44, n, Bucureşti, 1907.
♦	Psaltirea Şcheiană, comparată cu celelalte Psaltiri din sec. XVI şi XVII, traduse din slavoneşte, I-II, Bucureşti, 1916.
♦	Istoria literaturii române vechi, postfaţă şi bibliografii finale, de Dan Si-mionescu, prefaţă de Dan Zamfirescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1980.
♦	Influenţa latină asupra limbii şi stilului lui Miron Costin, în „Cercetări literare44, V, 1943, p. 41-64.
= I.A. Candrea, Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine. Fasc. I-IV.A-putea, Bucureşti, 1914.
♦	Dicţionar de simboluri, voi. I: A-D, Editura Artemis, Bucureşti, 1994.
♦	Limba română de la primele texte până la sfârşitul sec. al XVIII-lea (Variante stilistice), în Etymologica, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan44, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.
♦	Vechi psalmi româneşti din secolul al XVII-lea, în LR, XXI, 1972, nr. 2, p. 145-155.
♦	Contribuţiuni privitoare la originea şi moartea mitropolitului Dosofteiu, Bucureşti, 1920.
♦	Dosoftei, Mitropolitul Moldovei şi activitatea lui literară, Iaşi, 1918.
♦	Istoria literaturii române vechi, Ediţie îngrijită, Note şi Prefaţă de Dan Horia Mazilu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1989.
♦	Morfosintaxa adverbului românesc. Sincronie şi diacronie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
= Ciorănescu, Alejandro, Diccionario Etimologico Rumano, Universidad de La Laguna, Tenerife-Madrid, 1958.
= Cercetări de lingvistică, Editura Academiei Române, Filiala Cluj, Cluj-Napoca, anul I, 1956 şi urm.
♦	Codicele Voroneţean, Ediţie critică, studiul filologic şi lingvistic de M. Costinescu, Bucureşti, 1981.
= Costinescu, Mariana, Georgescu, Magdalena, Zgraon, Florentina, Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780). Termeni regionali, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987.
♦	Lexicon slavo-românesc şi Tâlcuirea numelor din 1649, publicat cu studiu, note şi indicele cuvintelor româneşti de Gr. Creţu, Bucureşti, 1900.
= Tetraevanghelul lui Coresi.
= Codicele Voroneţean.
= Dicţionarul limbii române, tomul I, partea I, A-B, Bucureşti, 1913; tomul I, partea a Ii-a, C, Bucureşti, 1940; tomul I, partea a Hl-a, D-De, Bucureşti, 1949; tomul II, partea I, F-I, Bucureşti, 1934; tomul EI, partea a 13-a, J -Lacustru, Bucureşti, 1937, Ladă-Lepăda, Bucureşti, 1940, Lepăda - Loj-niţă, Bucureşti, 1940.
= Dicţionar Biblic, Societatea misionară română, Editura „Cartea creştină44, Oradea, 1995.
475
Densusianu, Ov. Densusianu, Ov.
Densusianu, Ov. Densusianu, HLR
DERS
DEX
Dima, Eugenia
Dimitrescu,
Introducere
♦	Asupra transformărilor lui „ct“, „pt“ latinesc în limba română, în GrS, W, 1937, p. 271-175.
♦	Din istoria amuţirii lui „ u “ final în limba română, Extras din „Analele Academiei Române“, seria II, tom XXVI, Memoriile Secţiunii Literare, Bucureşti, 1904.
♦	Graiul din Ţara Haţegului, Bucureşti, 1915.
= Densusianu, Ovid, Istoria limbii române, Ediţie îngrijită (şi traducere în limba română) de J. Byk, voi. I, Originile voi. II, Secolul al XVI-lea, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961.
= Dicţionarul elementelor române din documentele slavo-române, elaborat de un colectiv condus de Gh. Bolocan, Bucureşti, 1981.
= Dicţionarul explicativ al limbii române, Ediţia a Ii-a, Editura „Univers en-ciclopedic“, Bucureşti, 1996.
♦	Aspecte fonetice dialectale în traducerile munteneşti laice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (I), în An L, XXIX, 1985, A.
= Dimitrescu, Florica, Introducere în fonetica istorică a limbii române, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.
Dimitrescu Florica, Pamfil, Viorica Dinulescu, Ştefan DÎLR
Djamo-Diaconiţă,
Lucia
♦	Istoria limbii române, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1978.
♦	Viaţa şi scrierile lui Dositei, Mitropolia Moldo vii, Cernăuţi, 1885.
= Gh. Chivu, Em. Buză, Al. Roman Moraru, Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), Bucureşti, 1962.
♦	Elemente lexicale de origine italiană în limba documentelor slavo-române (sec. XIV-XVI), în SCL, XXI, 1970, nr. 5, p. 577-582.
DLR	= Dicţionarul limbii române, Serie nouă, Bucureşti, 1965 şi urm.
DLRLC	= Dicţionarul limbii române literare contemporane, voi. I (A-C), Editura
Academiei R.P.R., 1955.
DLRLV	v. M. Costinescu, DLRLV.
Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Institutul de lingvistică, istorie literară şi folclor al Universităţii „Al.I. Cuza“, Iaşi, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti 1979.
DOOM
Dosoftei
Dosoftei
Dosoftei
Dosoftei, VS
DR
= Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Editura Academiei române, Bucureşti, 1982.
♦	Dumnezăiasca Liturghie, 1679. Ediţie critică de N.A. Ursu, Iaşi, 1980.
♦	Opere, I, Versuri, Ediţie critică de N.A. Ursu, studiu introductiv de Al. Andriescu, Editura Minerva, 1978.
♦	Psaltirea în versuri, 1673, Ediţie critică de N.A. Ursu, cu un Cuvânt înainte de înalt Prea Sfinţitul Iustin Moisescu, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Sucevei, Iaşi, 1974.
♦	Dosoftei, Viaţa şi petreacerea svinţilor... cu posluşeniia a smereniei noastre a lui Dosoftei, Mitropolitul Sucevei, voi. I-IV, Iaşi 1682-1687 (şi fotocopii realizate de N.A. Ursu, în Biblioteca Colectivului de Lexicografic, Institutul de Filologie Română, „A. Philippide“, Iaşi).
= Dacoromania, Buletinul Muzeului Limbei Romîne, condus de Sextil Puş-cariu, Universitatea Română din Cluj, voi. I-XI, Sibiu, Cluj, 1920-1948.
476
Drăganul, N.
Drăganu, N.
EWUR
FD
Frăţilă, V.
Frăţilă, Probi spec.
Gabinschi, Marcu
Gafton, Alexandru
Gafton, Alexandru Găzdaru, D.
I. Gheţie, BD
Gheţie, Ton
Gheţie, Ion Gheţie, Ion
Gheţie, Ion Gheţie, Ion
Gheţie, Ion
Gheţie, Ion, Chivu, Gh. Gheţie, Ion, Mareş, Al. Gheţie-Mareş, Graiurile Giuglea, G.
Graur, Al., Rosetti, Al.
= Despre „l > u“ şi dispariţia acestuia în româneşte, în Omagiu lui I. Bianu, Bucureşti 1927.
♦	Din cel mai vechiu molitvenic românesc, în DR, II, 1921-1922, p. 254-327.
= Tamâs, Lajos, Etymologisch-historisches Worterbuch der ungarischen
Elemente im Rumănischen. Unter Beriicksichtigung der Mundartwdrter, Budapest, 1966.
= Fonetică şi dialectologie, Editura Academiei Române, Bucureşti, voi. I, 1958 şi urm.
♦	Etimologii. Istoria unor cuvinte, în Etymologica, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan44, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.
= Frăţilă, Vasile, Probleme speciale de dialectologie. Graiul de pe Valea inferioară a Tâmavelor, Timişoara, 1982.
♦	Dicţionar de dublete etimologice ale limbii române, Editura „Litera44, Chişinău, 1998.
♦	Evoluţia limbii române prin traduceri biblice din secolul al XVI-lea, Editura Universităţii „Al. I. Cuza“, Iaşi, 2001
♦	Hipercorectitudinea, Editura Universităţii „Al. I. Cuza“, Iaşi, 2001
♦	Contribuţii privitoare la originea, limba şi influenţa mitropolitului Dosof-teiu, Iaşi, Revista „Arhiva“, XXXIV, 1927.
= Gheţie, Ion, Baza dialectală a României literare, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1975.
♦	Contribuţii la localizarea psaltirilor româneşti din secolul al XVI-lea, în „Cele mai vechi texte româneşti. Contribuţii filologice şi lingvistice44, coordonator I. Gheţie, Bucureşti, 1982, p. 147-181.
♦	Introducere în dialectologia istorică românească, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994.
♦	Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780) de Gh. Chivu, M. Costinescu, C. Frîncu, I. Gheţie, Al. Roman Moraru şi Mirela Teodorescu. Coordonator I. Gheţie. Editura Academiei Române, Bucureşti, 1997.
♦	Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, 1978.
♦	începuturile scrisului în limba română. Contribuţii filologice şi lingvistice, Bucureşti, 1979.
♦	Localizarea textelor vechi după criterii lingvistice, în SCL, XVI, 1965, nr. 3.
♦	Contribuţii la studiul limbii române literare. Secolul al XVIII-lea 1688-1780, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2000
♦	Diaconul Coresi şi izbânda scrisului în limba română, Editura Minerva, Bucureşti, 1994.
= Gheţie, Ion, Mareş, Al., Graiurile dacoromâne în secolul al XVI-lea, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1974.
♦	O problemă de fonetică. Soarta lui e deschis accentuat după r, în DR, IV, 1924-1926, p. 371-382.
♦	Esquisse d*une phonologie du rournain, în BL, VI, 1938.
477
Grigoraş, N.
Gr. S.
HEM
HERODOT
Iacob, Niculina
Iordan, Iorgu Iordan, Diftongarea
Iordan, Studiu
Iordan, Iorgu Istrate, Graiul
Istrate, G. Istrate-Turculeţ, Cercetări dial.
G. Ivănescu, ILR Ivănescu, G.
G.Ivănescu, Probi. cap.
Ivănescu, G.
Jb.
Kembach, V. Lacea,
Untersuchung
LL
LR
♦	Originea, formaţia şi preocupările istorice ale mitropolitului Dosoftei, Extras din tom XXVII, 1974, nr. 10, Editura Academiei R.S.R., Revista de istorie.
= Grai şi suflet, Bucureşti, I, 1923 şi urm.
= B.P. Hasdeu, Etymologicum magnum Romaniae, Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Gr. Brîncuş, Editura Minerva, Bucureşti, 1972-1976.
= Herodot, Istorii, ediţie îngrijită de L. Onu şi L. Şapcaliu, prefaţă, studiu filologic, note şi glosar de L. Onu, indice de L. Şapcaliu, Editura Minerva, Bucureşti, 1984.
♦	Limbajul biblic românesc (1640-1800), I-II, Editura Universităţii „Ştefan cel Mare“, Suceava, 2001
♦	De la Varlaam la Sadoveanu, Bucureşti, 1958.
= Iordan, Iorgu, Diftongarea lui e şi o accentuaţi în poziţiile a,e, Iaşi, Viaţa Românească, 1920.
= I. Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte, text stabilit, glosar, indice şi studiu introductiv de I. Iordan, ediţia a Ii-a, revizuită, Editura de Stat pentru Literatura şi artă, 1959.
♦	Limba literară, Studii şi articole, ediţie îngrijită şi note de Pavel Ţugui şi Ion Trăistaru, „Scrisul Românesc“, Craiova, 1977.
= Istrate, Gavril, Graiul satului Nepos (jud. Năsăud), în Buletinul Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide44, Universitatea „Al.I. Cu-za“, Iaşi, IV, 1937, p. 50-97.
♦	O problemă controversată: literarizarea, în SCL, Iaşi, VII, 1956
= Istrate, G., Turculeţ, Adrian, Cercetări dialectale în judeţul Bistriţa- Năsăud, în „Fonetică şi dialectologie44 VII, 1971, Editura Academiei Române, Bucureşti, p. 189-227.
= Ivănescu, G., Istoria limbii române, Iaşi, 1980.
♦	Limba mitropolitului Dosoftei în „Analele Academiei44, anul 108 (1974), seria a IV-a, voi. XXTV, p. 186-194, republicat în G. Ivănescu, Studii.
= Ivănescu, G., Problemele capitale ale vechii române literare, Extras din Buletinul Institutului de Filologie Română, Iaşi, voi. XI-XQ (1944-1945), Iaşi, 1948.
♦	Studii de istoria limbii române literare, Ediţie îngrijită de Al. Andriescu, Junimea, Iaşi, 1989.
= Jahresbericht des lnstituts fur rumănische Sprache (Rumănische Seminar zu Leipzig), herausgegeben von den Leiter des lnstituts, Dr. Gustav Wei-gand, Leipzig, I, 1894 şi urm.
♦	Un poet uitat: Dosoftei, în LL, Bucureşti, 1955.
= Lacea, C., Untersuchung der Sprache der „Viaţa şipretrecerea svinţilor“ des Metropoliten Dosoftei, în „Jahresbericht des lnstituts fur rumănische Sprache44, Leipzig, V, 1898, p. 51-144.
= Limba şi Literatură, Societatea de Ştiinţe Filologice din România, Bucureşti, voi. I, 1955 şi urm.
= Limba română, Editura Academiei Române, Bucureşti, an I, 1952 şi urm.
478
Macrea, Dimitrie
Mareş, Al.
Marin, M. Mihăescu, H. Munteanu, E.
E. Munteanu, SLB Munteanu, E.
Munteanu, Şt., Ţâra, V.D.
NALR, Moldova şi Bucovina
Nandriş, Gr.
Neiescu, P.
Nestorescu, Virgil
Onu, L.
Papahagi,
Graiul Pascu, G.
Pătruţ, Ioan Petrovici, E.
Petro viei, E. Petrovici, E.
Petrovici, E.
PH
►	Palatizarea labialelor în limba română, în „Dacoromania“, Buletinul Muzeului limbei Române condus de Sextil Puşcariu, Universitatea Română din Cluj, voi. IX, Sibiu, Cluj, p. 90-160.
►	Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exil polon,, I: LR, 1987, nr. 5, p. 413-427; H: LR, 1987, nr. 6, p. 515-525, III: LR, 1988, nr. 1, p. 55-65; IV: LR, 1988, p. 135-143.
►	Iotacizarea verbelor. Reflexe şi consecinţe în unele graiuri româneşti vorbite în medii alogene, în FD, XIV, 1995,p. 23-29.
►	Influenţa grecească asupra limbii române până în secolul al XVI-lea, Edi-tury Academiei, Bucureşti, 1966.
►	Configuraţia câmpului semantic referitor la noţiunile din sfera cunoaşterii în Biblia de la Bucureşti (1688), în comparaţie cu originalul grecesc al traducerii, în Analele Universităţii Iaşi, serie nouă, lingvistică, tom XXXV (1989) p. 43-62.
= Munteanu, E., Studii de lexicologie biblică, Editura Universităţii „Al.I Cuza“, Iaşi, 1995.
►	Tipuri de calcuri lexicale în Biblia de la Bucureşti (1688) şi în versiunile preliminare contemporane (cu exemplificări din Cartea înţelepciunii lui Solomon), în Analele Universităţii Iaşi, serie nouă, lingvistică, tomul XXXVI (1990), p. 59-112.
►	Istoria limbii române literare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
= Noul Atlas lingvistic al României. Moldova şi Bucovina, de Vasile Arvin-te, Stelian Dumistrăcel, Ion A. Florea, Ion Nuţă, Adrian Turculeţ, Bucureşti, voi. I, 1987.
♦	Despre metateza lichidelor în elementele slave din limba română, în DR, VI, 1929-1930, p. 350-357.
♦	O problemă de fonetică istorică. Originea lui „u“ final în limba română, înCL, n, 1957, p. 159-181.
♦	Cercetări etimologice, în Etymologica, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan“, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999.
♦	Spătarul Milescu sau Dosoftei? O problemă controversată de paternitate literară I, în LR, XXXV, 1986, nr. 3, p. 185-198.
= Papahagi, Tache, Graiul şifolklorul Maramureşului, în voi. Grai. Folclor. Etnografie, Ediţie şi prefaţă de Valeriu Rusu, Bucureşti, 1916.
♦	Sufixele româneşti, Bucureşti, 1916.
♦	Studii de limba română şi slavistică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974.
♦	Corespondentele româneşti ale grupurilor bulgare „st“, „zd“, în LL, II,
1956.
♦	De la nasalite en roumain. Recherches experimentales, Cluj, 1930
♦	Fenomene de sinarmonism în fonetica istorică a limbii române, în CL, II,
1957,	p. 97-127.
♦	Le pseudo}, i “ final du roumain, în BL, II, 1934, p. 86-97.
= Psaltirea Hurmuzachi.
479
A. Philippide, Orig.
Philippide, A.
PO
Pop, Augustin Z.N.
Popescu,
Graiul gorjenilor Procopovici, Al. Procopovici, Al. Procopovici, Al.
Ps. Hur.
PS
Puşcariu, S. Puşcariu, S. Puşcariu, S. Puşcariu, S.
Puşcariu, P. Puşcariu,
Lb. rom. Puşcariu, S. Puşchilă, Molitvenicul
PV
REW
R1LR
Rosetti, Al.
Rosetti, Al. Rosetti, Al.
Rosetti, Al.
= Philippide, Alexandru, Originea românilor, voi. I, Ce spun izvoarele istorice; voi. II, Ce spun limbile română şi albaneză, Iaşi, 1923, 1928.
♦	Opere alese. Teoria limbii, editate de G. Ivănescu şi Carmen Gabriela Pamfîl. Cu un studiu introductiv şi comentarii de G. Ivănescu [Principii de istoria limbii p. 1-225].
= Palia de la Orăştie, 1581-1582, text, faximile, indice, ediţie îngrijită de V. Pamfîl, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1968.
♦	Grecismul mitropolitului Dosoftei al Moldovei, Editura „Cartea Româ-nească“, Bucureşti, 1940.
= Popescu, Radu Spiridon, Graiul gorjenilor de lângă munte, „Scrisul Ro-mânesc“, Craiova, 1980.
♦	Despre „ă“ şi yyâ“, probleme de fonetică şi fonologie, în DR, IX, p. 56-91.
♦	Principiul sonorităţii în economia limbii, în DR, IV, p. 12-38.
♦	Probleme vechi şi nouă, în DR, II, 1921-1922, p. 174-215.
= Psaltirea Hurmuzachi.
= Psaltirea Scheiană, Ediţia I.-A. Candrea, Bucureşti, 1916.
♦	Câteva cazuri de asimilare şi disimilare în limba română, în DR, I, 1920-1921.
♦	Consideraţiuni asupra sistemului fonetic şi fonologie al limbii române, în DR, VH, 1931-1933, p. 1-54.
♦	Disimilarea, diferenţierea, depicarea şi înmugurirea sonantelor, în DR, X, 1941.
♦	Etymologisches Worterbuch der rumănischen Sprache. I, Lateinisches Element, mit Berucksichtigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg, 1905.
♦	Istoria literaturii române. Epoca veche, Editura Krafft, Sibiu, 1930.
= Puşcariu, Sextil, Limba română, voi. I, Privire genereală, Bucureşti, 1940, voi. II, Rostirea, Bucureşti, 1959.
♦	La, lângă, pringă, dângă, în DR, X, 1943, p. 286-287
= Puşchilă, D., Molitvenicul lui Dosoftei. Studiu asupra limbei, în „Analele Academiei Române“ XXXVI, Memoriile secţiunii literare, seria a Il-a, Bucureşti, 1915, p. 1-114.
= Psaltirea Voroneţeană.
= W. Meyer-Liibke, Romanisches etymologisches Worterbuch, Heidelberg, 1935.
= Rosetti, 1LR
♦	Asupra diftongării lui „e“ şi „o“ accentuaţi în limba română, în SCL, XV, nr.5,1964.
♦	Asupra palatalizării labialelor, în Gr. S., IV, 1929-1930, p. 161-165.
♦	Asupra tratamentului lui „n + consoană“ în limba română, în Gr. S., III, 1927-1928, p. 413-415.
♦	Consideraţiiasuprafoneticii şi fonologiei limbii române în secolul al XVI-lea, în SCL, XV, nr.2, 1964.
480
Rosetti, Al.
Rosetti, Al.
Rosetti, 1LR
Rosetti, Al.
Rosetti, Al.
Rosetti, Al.
Al. Rosetti,
B. Cazacu, L. Onu, ILR
Rosetti, Al., Lăzăroiu, Aurelian Rusu, Graiul Russu, 1.1.
Russu, 1.1.
Quicherat, L., Develuy, A.
Sala, Contribuţii
SCL
Scriban, DLR
Seche, Luiza, Seche, Mircea
Simionescu, Dan Sorohan, Elvira Stan, I.
Stoian, DR
Şăineanu, DU
Şăineanu, L.
♦	Despre palatalizarea labialelor, în Gr. S., 1931-1932, p. 351-356.
♦	Introducere în fonetică, Bucureşti, 1957.
= Rosetti, Al., Istoria limbii române, I. De la origini până la începutul secolului al XVII-lea, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968.
♦	Observaţii asupra limbii lui Dimitrie Cantemir în „Istoria ieroglifică", în ,3uletinul Ştiinţific al Secţiunii de ştiinţa limbii, literaturii şi arte", I, 1951, nr. 1-2.
♦	Observaţii asupra limbii lui Miron Costin, Bucureşti, 1950.
♦	Studii lingvistice, Bucureşti, 1955.
= Rosetti, Al., Cazacu, B., Onu, Liviu, Istoria limbii române literare, I, De la origini până la începutul secolului al XlX-lea, ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Editura Minerva, Bucureşti, 1971.
♦	Introducere în fonetică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
= Rusu, Valeriu, Graiul din nord-vestul Olteniei, Bucureşti, 1971.
♦	Elemente autohtone în limba română, Bucureşti, 1970.
♦	Etnogenezei românilor. Fondul autohton traco-dacic şi componenta latino-romanică, Bucureşti, 1981.
♦	Dictionnaire latin-franqais, Paris, Librairie Hachette et Cie, 1888.
= Sala, Marius, Contribuţii la fonetica istorică a limbii române, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1970.
= „Studii şi cercetări lingvistice", Editura Academiei Române, Bucureşti, anul I, 1950 şi urm.
= Scriban, August, Dicţionaru limbii româneşti, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună", Iaşi, 1939.
♦	Dicţionar de sinonime al limbii române, ediţia a Ii-a, revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.
♦	Dosoftei, traducător din filo sofia cretană, Manuscriptum, nr. 3/1972.
♦	La treapta poeziei lui Dosoftei, Convorbiri literare, 1974, nr. 9.
♦	Observaţii asupra evoluţiei „u > î“ în limba română, în CL, nr. 1-2, Cluj, 1959.
= Stoian, I. M., Dicţionar religios. Termeni religioşi, credinţe populare şi nume proprii, Editura Garamond, Bucureşti, 1994.
= Şăineanu, Lazăr, Dicţionar universal al limbii române, voi. I, Enciclopedie, Iaşi, 1996, voi. II, Vocabular general (A-D), Iaşi, 1995, voi. IU, Vocabular general (E-M), Iaşi, 1996, voi. IV, Vocabular general (.N-R), Iaşi, 1996, voi. V, Vocabular general (S-Z), Iaşi, 1996, Ediţie revăzută şi adăugită de Alexandru Dobrescu, Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu.
♦	Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române. I. Introducerea. II. Vocabularul. 1. Vorbe populare. 2. Vorbe istorice, Bucureşti, 1900.
481
Şesan, M.	♦ Unele consideraţii teologice despre gândirea românească în secolele XVI-XVIII, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, tom LE, nr. 3/4, 1976.
Şuteu, V. Teaha, Graiul Teodorescu, Mirela	♦	Cu privire la „i“ final în limba română, în FD, E, 1960, p. 71-85. = Teaha, Teofil, Graiul din Valea Crişului Negru, Bucureşti, 1961. ♦	Unde a fost tipărită lucrarea lui Varlaam: „Răspunsul împotriva Catehismului calvinesct(, în LR, 1978, nr. 2, p. 163-171.
Todoran, R.	♦ Despre un fenomen fonetic românesc dialectal: „ă“ protonic > „a‘\ în SCL, V, nr. 1-2, 1954.
Tiktin, H.	♦ Studien zur rumănischen Philologie, Erster Teii, Leipzig, Druck und Ver-lag von Breitkopf & Harţei, 1884.
TDRG	= Tiktin, H., Riimanisch-Deutsches Worterbuch, I (A-C), Bucureşti, 1903, E (.D-P), Bucureşti, 1906, IE (P-Z), Bucureşti, 1912.
Ursu, N.A.	♦ Alte traduceri necunoscute din tinereţea lui Dosoftei, în LR, 1978, nr. 5, p. 495-507.
Ursu, N.A.	♦ Concordanţe lingvistice între „Psaltirea în versuri “ a lui Dosoftei şi unele psaltiri româneşti din secolul al XVII-lea, în LR, XXXVI, 1987, nr. 5, p. 427-443.
Ursu, N.A. Ursu, N.A.	♦	Debutul literar al lui Dosoftei, în LR, XXVI, 1977, nr. 16, p. 607-621. ♦	Din nou despre paternitatea primei traduceri româneşti a „ Istoriilor“ lui Herodot şi despre revizia „Vechiului Testament“ tradus de Nicolae Miles-cu, în LR, 1985, nr. 1, p. 30-45.
Ursu, N.A. Ursu, N.A.	♦	Dosoftei necunoscut, în „Cronica“, 11 (1976), p. 5-6. ♦	Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962.
Ursu, N.A.	♦ „ Istoriile “ lui Herodot, însemnări în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei“, an LE, nr. 3/4, 1976.
Ursu, N.A.	♦ Noi informaţii privitoare la manuscrisul autograf şi la textul revizuit al „Vechiului Testament“ tradus de Nicolae Milescu, I: în LR, XXXVE, 1988, nr. 5, p. 455-468; E: în LR, XXXVE, 1988, nr. 6, p. 521-534; IE: în LR, XXXVEI, 1989, nr. 1, p. 31-46; IV: în LR, XXXVEI, 1989, nr. 2, p. 107-121; V: în LR, XXXVEI, 1989, nr. 5, p. 463-470.
Ursu, N.A.	♦ O nouă ediţie a primei traduceri româneşti a „ Istoriiloru lui Herodot, în „Cronica‘\ XX, 1985, nr. 8
Ursu, N.A.	♦ O traducere necunoscută a lui Nicolae Milescu, în „Cronica", XXI, 1986, nr. 44.
N.A. Ursu, PsV Vasiliu, Emanuel	= Ursu, N.A., Ediţie critică la Psaltirea în versuri, 1673, Iaşi, 1974. ♦ Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1968.
Vasiliu, Emanuel Vulpe, Magdalena	♦	Fonologia limbii române, Bucureşti, 1965. ♦	Prepoziţiile „de“ şi „pe“ în graiurile dacoromâne în ALIL, tom XXX, A, Iaşi, 1985, p. 151-165.
482
Abrevieri (tehnice)
abs.	=	absolut
abstr.	=	abstract
ac.	=	acuzativ
acc.	=	accentuat
adj.	=	adjectiv
adv.	=	adverb
alb.	=	albanez, -ă
aor.	=	aorist
ap.	=	apud
apr.	=	aprilie
arom.	=	dialectul aromân
art.	=	articulat, articol
aug.	=	august
aux.	=	auxiliar
Ban.	=	Banat
bis.	=	bisericesc
bg., bulg.	=	bulgară
Bucov.	=	Bucovina
cap.	=	capitol
cca	=	circa
cf.	=	confer
comp.	=	compus
cond.	=	(modul) condiţional(-optativ)
conj.	=	conjuncţie
conjunct.	=	(modul) conjunctiv
dat.	=	(cazul) dativ
dec.	=	decembrie
deci.	=	declinarea
dem.	=	demonstrativ
dial.	=	dialect; dialectal
Dobr.	=	Dobrogea
dr.	=	dacoromân
etc.	=	etcetera
et. nec.	=	etimologia necunoscută
expr.	=	expresie
f., fem.	=	feminin
fasc.	=	fascicolă
febr.	=	februarie
fig-	=	figurat
f.v. sau fv	=	foaie volantă
g.-d.	=	genitiv-dativ
gen.	=	(cazul) genitiv
ger.	=	gerunziu
germ.	=	german
483
gl-	=	glosar
gr-	=	grec(esc)
gr. mod.	=	grec modem
h., H.	=	harta
ian.	=	ianuarie
ib.	=	ibidem
id.	=	idem
imper.	=	(modul) imperativ
imper. neg.	=	imperativ negativ
imperf.	=	timpul imperfect
ind.	=	(modul) indicativ
inf.	=	(modul) infinitiv
interj.	=	interjecţie
intranz.	=	intranzitiv
invar.	=	invariabil
istr.	=	dialectul istroromân
it.	=	italian
iul.	=	iulie
iun.	=	iunie
înv.	=	învechit
lat.	=	latin, latinesc
lat.med.	=	latin medieval
lat. pop.	=	latin popular
lit.	=	literar
loc.	=	locuţiune
loc. adj.	=	locuţiune adjectivală
loc. adv.	=	locuţiune adverbială
loc. cit.	=	locul citat
loc. conj.	=	locuţiune conjuncţională
loc. prep.	=	locuţiune prepoziţională
loc. subst.	=	locuţiune substantivală
loc. vb.	=	locuţiune verbală
magh.	=	maghiar
marg.	=	margine/marginal
m., mase.	=	masculin
maram.	=	maramureşean
Maram.	=	Maramureş
mart.	=	martie
mbg.	=	mediobulgar
med.	=	medieval
megl., mgl.	=	dialectul meglenoromân
mgr.	=	mediogrec, mediogrecesc
mhd.	=	mediogerman literar
mold.	=	moldovenesc
Mold.	=	Moldova
munt.	=	muntenesc
Munt.	=	Muntenia
m.m.c.p.	=	mai mult ca perfect
MN	=	material necartografiat
ms.		manuscris
n.	=	neutru
484
neart.
nehot.
ngr. (sau neogr.)
nom.
nov.
nr.
num.
oct.
Olt. op. cit. orig. nec.
P-
paleosl.
p. anal.
part.
part. adj.
pas.
pct.
perf.
perf. c.
perf. s.
pers.
p. ext.
pl.
pol.
pop.
pref.
Prep.
prez.
pron.
pron. pers. r
rom.
rus.
s., subst.
s.a.
sas.
sb.
ser.
sec.
sept.
s.f.
sg-
sârb.
sl.
sl. bis.
slov.
sloven
s.m.
s.n.
s.n.
nearticulat
nehotărât
neogrec; neogrecesc
cazul nominativ
noiembrie
număr
numeral
octombrie
Oltenia
opera citată
originea necunoscută
pagină
paleoslav
prin analogie
(modul) participiu
participiu adjectival
pasiv
punct
timpul perfect perfectul compus perfectul simplu persoană prin extensie numărul plural polonez popular prefix prepoziţie timpul prezent pronume
pronume personal
recto
român, -ă
rusesc
substantiv
sub articolul
săsesc
sârb
sârbocroat
secolul
septembrie
substantiv feminin
singular
sîrbesc
slav
slavonesc, slav bisericesc
slovac
slovenesc
substantiv masculin substantiv neutru sublinierea noastră
485
s.n.
sp.
spec.
stud. cit.
subst.
suf.
ş.a.
ş.a.m.d.
tăt.
tc.
toh.
Trans. sau Transilv.
tranz.
ucr.
ung.
urm.
v
V.
vb.
viit.
voc.
voi.
v. si. sau vsl. vulg.
=	serie nouă
=	spaniol
=	special
=	studiul citat
=	substantiv
=	sufix
=	şi altele
=	şi aşa mai departe
=	tătarăsc
=	turcesc
=	toharic
=	Transilvania
=	tranzitiv
=	ucrainean
=	unguresc
=	următor
=	verso
=	vezi
=	verb
=	viitor
=	cazul vocativ
=	volum
=	vechi slav
=	vulgar
486
Indice de termeni
A
a, prep., 351 abate, 352 abea, 187 abia, 353
abiia (de-~), 187, 199, 353 abur, 424,470 ac, 353
acatist, 95, 411 acea, 96, 192, 353 aceaia (ca ~, drept ~, dintr- ~, într- ~, pentr- ~), 192, 353,354 aceale, 96, 167 acealea, 167
aceasta (fără de—, cu totul cu~), 96, 354 aceastaş, 96,251,425,470 această (de- ~), 96, 199 aceaste, 96
aceastea (de- ~), 96, 200
aceea, 192, 353
aceeaş, 195,425
acei, 353
acel, 353
acela, 353
acelaş, 425
acelea, 353
aceluia, 192
aceluiaş, 195
acest, 354
acesta (ca ~, după ~), 354
acestaş, 251,425
aceste, 354
acestuia, 192
aceşti, 354
aceştiia, 192
acicea, 355
acii (până ~, de ~ nainte), 355 aciia (de- ~, de ~ nainte), 187,200,355
aciiş, 251, 426 aclo, 356
acmu (~ şi-n pururi şi-n veaci, până ~, de ~ nainte, mai ~), 356, 357 acmuş, 251, 426 acoace, 357
acolea (de- ~, de pre- ~, dintr—, pre—, într—), 357,358
acolesi (nu te ~), 133,412 acolisi (a să ~), 412 acolo (de—, prea—, dintr-~), 200, 358 acoperemânt, 426,469 acoperi (a ~), 359,470 acoperiră, 62 acoperit, 427 acoş, 250, 427, 470, 472 acragandilor, 340 acragantilor, 340 acru, 359,470 acu, 359, 427, 470 acuperământ, 140, 427 adamant, 412
adamantean, 174, 421, 469, 470
adamantin, 422 adaog, 146
adaoge (a ~), 146, 360, 456, 472
adaogea (să ~), 146 adaos, 427,470 adaos (au ~, s-au ~), 146 adaosă, 146 adaosără, 146
adaosătura, 146, 427, 469, 472
adăogând, 146
adăosura, 146	___
adăosură, 427,470
adăosuri, 99, 146 adăpa (a ~), 361 adăpară, 50, 62 adăpă, 62 adăpătoare, 427 adăpost, 361
adăposteală, 58,428, 469 adăvăsî (a ~), 424, 470 adânc (din ~ sau dintr- ~ inemii sau sufletului, a sosi la ~ de bătrâneaţe), 363, 364
adânca (a ~), 432, 470 adâncat, 433 adâncaţ, 281 adâncă, 362
adânce (a fi, a sosi, a se afla în sau la bătrâneaţe ~), 122, 362, 463
adânci (a fi, a sosi, a se afla în sau la bătrâneaţe ~), 343, 362 adâncit, 433,470 adâncuri, 363 adâns (cu de- ~), 364 adease, 165, 177, 428 adeasea, 428 adeaseori, 428 adecă, 51, 361,463 adesea, 177, 428 adevară, 428, 470 adevăr (de—, cu ~, cu de- ~), 200, 361,362 adevăra (a ~), 429,470 adevărare, 429, 470,472 adevărat (cu ~, cu de- ~), 429 adevărătate, 430, 472 adevăreadză, 57, 219 adevăsât (au ~), 288 adevăsâtă, 69,298 adevăsit, 430
487
adevăsî (a ~), 424,470 adevereadză, 57, 219 adevereadze (să ~), 219 adeverească (să ~), 51 adeveri (a ~), 430 adeverinţa (a ~), 431 adeverinţadză, 57, 219, 270 adeverinţare, 432, 469, 472 adeverinţă, 73, 432,470 adeverit, 432 adine, 314, 362 adins (cu de- ~, foarte cu de-~, cu ~), 362
ado (ţ- ~ la minte), 146, 365, 466
adormi (a ~ somnul cel de răpaos), 138, 364,464 adormiră, 62 adormire, 138,470 adormit, 138,433,470 adormite (într- ~), 138 adormiţ, 281 adu, 146 aducă (să ~), 51 aduce (a se - la voroavă cu, a ~ la cap sau la capăt, a ~ moarte, a se ~ jertfa, a ~ la mijloc, a-şi ~ aminte, ad sau ţ-ad aminte), 364, 365
aducând, 143
aducere (~ -aminte), 433, 469, 470 aduceţă-să, 146 aduceţî-mi, 270 adulma (a ~), 424 aduna (a ~, a să ~ cu), 366, 470
adunare, 457, 470, 472 adunătură, 457 adus, 433,434 adusă, 288 adusără, 288 adusease, 168
afară (de- ~, a da ~, den sau din ~, den ~ de, ~ de), 62, 200,366
afedron, 412, 469 afla (a ~, a ~ vreame sau prilej, a se vrea ~), 367, 368
aflaiu, 149 aflară, 62, 470 aflare, 434,469 aflasă, 288 aflaş, 250 aflat, 434 află, 58
aflătoriu(l), 304, 434 aflătură, 434, 469 aforchist, 412 african, 368 aftocrator, 147,412 afuma (a~), 368 afumat, 434 afumată, 69 afumă, 59 afund, 434, 470 afunda (a ~), 368 afundară (să ~), 62 afundat, 435 afundată, 69 afundaţ, 281 afundă (s- ~), 56 afurisi (a ~), 412,470 afurisisă, 288 agalmă, 59,412, 470 agarean, 174, 408,470 agareani, 174,408 agarinean, 174,435, 469 agarinească, 51 agarinesc, 435,470, 472 agărenie, 435, 470,472 ager, 368 aghiazmă, 413 aghiopolit, 333,413 aghirţ, 333,413, 469 agiun, 209,435,470 agiuna (a ~), 369 agiună, 60, 209
agiungând, 209 agiunge (a ~), 209, 369 agiungea, 209 agiungem (să ~), 209 agiungi (să ~), 209 agiuns (de- ~), 435, 436 agiuns (au ~, de- ~), 209 agiunsă, 209, 288 agiunsăm, 209, 288 agiunsără, 62,209, 288 agiunse, 209 agiunsease, 168, 209 agiut (să ~), 209 agiuta (a ~, voi ~), 209, 370 agiutare, 209,436 agiutaş, 209, 250 agiutat (au ~), 209 agiutaţ (să ~), 209, 279 agiută, 69, 209 agiută-mi, 69 agiutător, 436, 470 agiutătoare, 91, 210 agiutând, 209 agiute (să ~), 209 agiutoare, 91, 209 agiutor, 209, 304, 370 agiutoreadză (să ~), 57, 163, 210
agiutoreadze (să~), 169, 210, 219
agiutori (a ~), 209, 304,436 agiutori (de—), 209, 370 agiutorii, 209 agiutoriia, 189, 209 agiutorind, 210 agiutorit, 436 agiutorit (au ~), 210 agiutorită, 69, 210 agiutoriu(l) (a fi de ~, a fi într—, a striga, a lua, a avea într- ~, cu ~ lui Dumnădzău), 209, 304, 370, 371
agiutoruri, 304, 370 agonesască (să ~), 51, 133, 288
488
agonesâtă, 69,133, 295 agonesi (a ~), 413 agonesit (ş-au ~), 133 agonesită, 436 agonisască, 288 agonisăsc, 288 agonisându-să, 288 agonisi (a ~), 413 agonisit (s-au ~), 288 agonisită (rea ~), 69, 295, 436, 437
ai (în toţ ~, după ~), 377, 378
aiave, 183,408
aiavea, 183, 408
aibă (să ~), 51
aibu (s- ~), 148
aicea, 371
aici (de- ~), 354
aiurea, 371
alalt, 372, 438
alaltăieri, 98, 437, 469
alaltă, 69
alaltăieri, 98
alalţ, 280
alalţâi, 274
alaturea, 99,437,470
alătura (a ~), 437
alături, 99
alb, 372
albeneţ, 121, 437, 464 albie, 372, 437,470, 472 albină, 373 albinile, 128 alcătui (a ~), 421, 470 aleage (va~), 168, 169 aleasă, 163, 288 aleasele, 167 alege (a ~), 373 alerga (a ~), 373 alergaiu, 149 alergară, 62 alergate, 457
alergatele (~ cailor), 457, 472 alergărişte (~ de cai), 457, 469,472
alergătura (~ cailor), 457, 472
alergătură, 62, 437 ales (mai ~), 438 alesătură, 438, 470 alesuri (într- ~), 438 aleş, 250, 421,470 alexandreani, 174 alina (a ~), 373 alină (să ~), 60 alingări (a ~), 108, 109, 438, 463
alinta (a ~), 373 alinteadză-te, 219 alliluia, 345,414, 470 alocurea, 438,470 aloralalte, 438 aloralalţ, 280, 438 alt, 373 alta, 374
altariu, 304,422, 469 altă, 69, 373
altăoară, 62, 91,439,470 alte (de ~), 373 altele, 374 altoralalţ, 280, 439 altul, 374 alţ, 280, 373 alţăi, 274 alţâi, 274
alţâia (unia, ~), 194 alţii, 274, 374 alurghidă, 56,414,470 amar1 (a-i fi inema a nu-şi face inemă ~, cu ~), 375 amar2,457,469,472 amară, 62, 301 amăgeu, 118, 414 amăgi (a ~), 414 amăgiră, 62 amăgire, 439, 470 amăgit, 439,470 amăgitură, 62, 439 amăgiu, 118 amândoi, 376
amănunt (de- ~, prea- ~), 200,439
amănuntul (de- ~, prea- ~, cu de- ~), 200, 439 amăreaşte, 167 amărî (a ~), 376 amână, 440, 470 amândoaă, 75, 150 amândoă, 75, 150 amândoi, 377 ambon, 334, 414 ameastecul (de- ~), 165,440 ameliţa (a ~), 376 ameliţare, 341,439 ameliţând, 341 amen, 409 ameninţă, 73 amestec, 440,470 amesteca (a ~), 376 ameţăsc, 270 ameţăşti, 270 ameţeaşte, 167 ameţi (a ~), 376 amiadză, amiadzădzî (~ dzî, într- ~ dzî, n- ~ dzî, dzua ~, după-), 219, 285, 376, 377
amiadzădzul, 219, 377 amin, 409, 470 amintrele, 377 amintrelea, 377 amira, 415 amiran, 415
amistui (a să ~), 108, 421, 440,463
amistuiască (să să ~), 51 ammândoi, 345 amu, 440 amurg, 441,470 amurţâia, 140, 271 amurţâsă, 140, 271, 288 amurţî (a ~), 140, 271,377 amvon, 334, 415 an (~ pre ~, la ~, preste tot ~), -3-7-7,378 anagnost, 415
489
anahorit, 415 anatema, 95
anat(h)amisască, 95, 288, 312 anat(h)amisi (a ~), 415 anat(h)ematisască, 52,	95,
127, 288
anat(h)ematisi (a ~), 415 anat(h)ematisiră, 62, 95 anat(h)ematiza (a ~), 97 anat(h)emă, 59, 95, 415 anat(h)emisască (să ~), 51 anat(h)emisi, 95, 127,415 anat(h)emisindu-l, 95, 127 anat(h)emiza (a ~) 127,464 anat(h)imisezu, 127 anat(h)imisi (a ~), 415 anat(h)imisiră, 61, 95 anatoliconi, 416,469 anaur, 416 anăt(h)imisi, 415 anăt(h)imisiră, 95, 97, 127, 464
ande, 441 andrea, 416
anevoaie (cu ~), 152, 441 ani, 377
antihrist, 331,409, 469,470 ant(h)ipat, 95, 343,416,470 ant(h)ropolatru, 95, 416 anume, 441 aorea, 378
apă (~ dulce, ~ curată), 62, 378, 379 apăra (a ~), 379 apăraţ, 281 apără (să ~), 62 apărământ, 442 apărătoriu, 304,442, 470 apărătură, 62,442 apărându-mă, 59 apă supt piiale, 458,472 apă vie, 458, 472 ape (~ trecătoare, ~ calde, ~ fierbinţi), 379 apere (~ Dumnădzău), 380 apleca (a ~), 380, 470
aplecară, 62 aplecat, 442, 470 apoghenicu, 148, 333 apoi (mai ~ de toate, mai de ~, mai ~ de, mai ~, ~ pre o dzî, mai ~ de toţ, că ~, cel, cea de- ~, giudeţul de ~, de- ~ venire), 380, 381 apologhitica, 333 apologhitică, 416, 470 apostat, 416 apostata, 416 apostol, 416 apostolă, 58,442,472 apostoleaşte, 170,442 apostolesc, 442 apostolie, 442 apostul, 417, 469 aprici, 336, 424 aprig, 336, 425, 470 aprilie, 409, 469 aprinde (a ~, a să ~ inema sau inemile), 382, 383 aprindză (să ~), 57, 219, 347 aprindzătorii, 219 aprindzătoriu, 219, 304, 458, 472
aprindzând, 219 aprins, 443, 470 aprinsă, 68, 288 aprinsără, 62, 288 aprinsătură, 443, 472 aproape (de ~, prea ~ de, ~ la), 91, 200, 383 aproapele, 458
aproapele (de- prea- ~), 91, 200, 472
apropia (a să ~), 383 apropiat, 443 apropiaţi-vă, 74, 271 apropiiadze-să, 219 apropiiaiu (mă ~), 149 apuca (a să ~, a ~ un dimon, a ~ învăţătură, a ~ nainte de, a ~ înaintea, a. înainte), 384, 385, 386
apucare, 443, 470
apucasă, 288
apucat, 443
apucată, 69
apucaţ, 281
apucă (să ~), 52
apucătoriu, 304, 444, 470
apucu (mă ~), 59
apuie (să ~), 348
apuind, 348
apune (a ~), 386
apus, 444
ara (a ~), 386,470
aramă, 59, 386, 387
arap, 425,469, 470
arată, 69
ară, 62
arămariu, 304,444, 470 arăpesc, 444,470 arăta (a ~, a i să ~), 50, 387, 388
arătare (de ~, cărţi ale ~ lui Dumnedzău, în ~, cu ~), 445
arătat, 445 arătă, 69
arătătură, 62,445
arătu (să ~), 148
arăvon, 417
arăvonă, 417
arde (a ~), 388
ardere, 445
ardeţ, 279
arde-vă (va ~), 74
ardz (să ~), 219
ardză (să~), 57,219, 348
ardzătoare, 91
ardzătoriu, 219, 304, 445, 470
ardzând, 219 ardzoase, 220 ardzos, 446
ardzu (eu ~), 148, 219, 348 are, 389,470 areate, 164,390,470 areopag, 333,422, 469
490
areopaghit, 333, 423, 470 argat, 417 argaţâi, 274,417 argea, 425 argeaoa, 152 argint, 390
argintari, 304,446, 470 argintariu, 304 arginţ, 280, 390,470 arhanghel, 417 arhanghelesc, 446, 470, 472 arhideacon, 417 arhidiacon, 417 arhiepiscop, 417,470 arhierăţând, 271 arhierăţî (a ~), 418,470,472 arhieresc, 446 arhiereu, 418,470 arhierie, 418 arhimandrit, 409 arhistratig, 418 arian, 418,470 arianie, 98, 446, 447, 470, 472
aricit, 446, 470 aricită, 69 arie, 419,470 arieneaşte, 170,446 arienesc, 446, 469 arienie, 98, 447,470, 472 arile, 389
arină, 60,314, 390,470 aripă, 390
aripile (~ grijinţei), 391 arit(h)mitichi, 95, 332, 419, 470
armaş, 447,470 armă, 59, 391 armătură, 391 armean, 409,470 armeani, 174
armelor (mai marele ~), 391 armonie, 419 armonii, 419 aromat, 410 aromate, 410
arromaturi, 345,410 ars, 447 arsă (fu ~), 68 arsără, 288 arsăş, 250, 288 arsură, 62, 391,469, 470 articul, 144, 423, 458, 469, 472
arunca (a ~, a ~ sorţ, a ~ în sau la temniţă), 391, 392 aruncasără, 62, 288 aruncat (~ cu sorţâi), 447 aruncată, 69 aruncă, 52 aruncător, 447, 470 aruncându-i, 343 asamănă, 60 asamene (să să ~), 288 asară, 62,298,447,470 asămăna (a ~, voi ~), 288, 392
asămănară, 62, 288 asămănare, 295, 392, 470 asămănând, 288 asăn, 295, 392
asâmăneadză (să ~), 57, 220, 288
asâmeneadză (să ~), 163 asâmţând, 271, 288 asâmţî (a ~), 108, 450, 463 asân, 295 aschit, 419 aschitac, 419,472 aschitaci, 419
ascruma (a ~), 108,447,463 asculta (a ~), 393 ascultară, 62
ascultare (a să da supt ~, a fi supt ~), 447,448 ascultat, 448 ascultaţ, 279 ascultă, 69 ascultător, 448 ascultoaie, 91,469 ascultoi (a fi ~), 448 asculţi (să-mi ~), 279
ascunde (a ~), 393, 469 ascundză (să ~), 57, 220, 348 ascundzând, 220 ascuns (pre- ~, într- ~), 343,
449.470 ascunsă, 68 ascunsease, 168
ascunsele (~ inemii, ~ ruşinei), 449 ascunş, 250 ascunşi, 250
ascuţătura, 274,450, 469 ascuţâia, 271 ascuţând, 271
ascuţât (~ la mânie), 450,
459.470
ascuţât (s-au ~), 271, 274, 277
ascuţâtă, 69 ascuţâtură, 450 ascuţâturi, 274 ascuţâţ, 281 ascuţi (a ~), 394 ascuţit, 277, 450 ascuţi (a ~, a-şi ~ dinţii asupra), 271, 394 aseamenea, 165, 392 aselghie, 333, 419, 470 aselghiciune, 333, 450, 470, 472
asemena (a ~), 394 asemeneadză (te ~), 220, 288 asicraţ, 280 asin, 395 asir, 423, 469 asiri, 423 aspidă, 56,410 aspră, 62 aspru(cu ~), 395 asta (a~), 108, 109,451,463, 469, 470, 472 astară, 451
astă (~ noapte), 452,470 astădz (de ~ de mâine), 220, 285, 395 astătură, 62
491
astătut, 108, 109,451 astătută, 69 astrânge (a ~), 452 astrânsă, 288 astroce (să ~), 145 astrolog, 420, 469 astrologhie, 333,420 astronomie, 420, 470 astruca (a ~), 396 astrucară, 62, 344 astrucat, 452, 470 astruca, 52 astruce (să ~), 145 astupa (a ~, a ~ gura), 396, 470
astupat, 452,470 astupaţ, 281 asuda (a ~), 396,469 asudat, 452 asudaţ, 281
asupra (a fi ceva ~ cuiva, a se scula ~), 396, 397 asupra (a avea ~, a veni ~, mai cu ~), 62, 396, 397 asupreală, 58, 163,452,470 asupreşte-mă, 59 asupreşti-mă, 128 asupri (a ~), 452 asuprit, 453,470 asupritoriu, 304,453 asupritură, 453 asupriţ, 280 asupriţilor, 280 asurdzât (au ~), 220, 220, 284
asurdzî (a ~), 398 aşchie, 398
aşea (nice ~, ~ cum), 252, 398
aşeaş (şi ~, ~ atunci), 251, 252, 453 aşedza (a ~), 398 aşedzară, 62, 220 aşedzare, 220, 453 aşedzat, 454,470 aşedzat (au ~), 220
aşedză (să ~), 57, 220 aşedzământ, 220, 454,470 aşedzând, 220 aşijdere, 454 aşijderea, 454 aşijdire, 454 aşijdirea, 128, 454 aştaptă, 312 aşteapte (să ~), 169 aştepta (a ~, să ~, a i se ~), 312, 399, 470 aşteptătoarea, 91 aşteptător, 454 aştepte (să~), 312 aşterne (a ~), 399 aştemură, 62
aşternut (a merge la ~), 454,
455,470 atăta, 44 atât, 315,400
atâta (de cât, de- ~, ~, cât, ~ de), 400 atâtă, 69 atâtea, 315 aţâţ, 280,400 aţâţa, 274,400 atâţea, 274 at(h)inean, 174,455 atingă (să să ~), 57 atinge (a ~), 399 atinsă (să ~), 288 atinsără, 62, 288 atitea, 315,400 atocma (de—, de— cu), 200, 455
atunce (de- ~, prea- ~, de- ~ înainte, încoace, pănă astădz, până acmu, de pre- ~), 122, 200, 401, 463
atuncea (de- prea- ~), 200, 401
atunceş, 251, 455,470 atunci, 122,401,470 aţă, 402,-469 aţăpi (a ~), 402
aţăpit (am ~), 271 aţâpi (a ~), 402 aţâpind, 271 aţâpit (am ~), 271 aţâţa (a ~), 402 au, conj., adv., 402 audz, 220, 420, 455 audz (să ~), 220, 349 audzâi, 220 audzâia (să ~), 220 audzâiai, 220 audzâiam, 220 audzâiu, 149,220 audzând, 220 audzâră, 62, 220 audzâsă, 220,288 audzât (au ~), 220 audziiu, 149, 220, 286 audzî (a ~), 220, 284, 403, 469
audzu (să ~), 148, 220, 349 audzu (să-ţ ~), 148, 220 audzul (în sau într- ~ tuturor), 220,455 august, 147,423 augusta, 147 augustă, 423, 470 aulă, 423, 470 aulma (a ~), 455,470, 472 aulmă, 59
aur (cămara cea de ~, ~ curat, rostul de ~, cu rostul de ~), 403, 404 aurat, 456,470,472 a-valoma (de- ~, de— cu), 410,411,456, 470 avan, 420 avar, 423,469, 469 a-vânat, 456,469, 470,472 avea (a ~, a-şi ~ lăcaşul, a-şi ~ ruda, a ~ putere, a ~ la mână, a ~ pre mână, a ~ ca pre o soră, a ~ chip, a ~ la cinste, a ~ veste, a ~ vreame de ai, a - cale, a nu - grijă, a - grijă, a -
492
de grijă, a ~ nădejde, a ~ prepus, a ~ în gând, a ~ gând asupra, a - silă, a nu - ştire, a ~ inema la, a ~ nevoie, a ~ oarece, a nu ~ nici o pagubă, a se ~ în cunoştinţă), 404,	405,
406,407,408 aveare, 456, 470 avearea, 164 a-vedeare, 456,470 avgust, 147, 420 avgusta, 147,424, 469 avidoma, 456 avidomă, 60, 410 avramiţâlor, 274 avtocrator, 147,420 avusease, 168 avuseasem, 168 avuseş, 250 avuţâie, 274,456, 470 awa, 420 azbuche, 410
B
baer, 198 bagă, 57 bagu (să~), 148 baia, 192 balaur, 97,464 balegi, 128 baligi, 128 barbarilor, 334 basnă, 314
batgioc (de ~, îl ia în ~), 210 batgiocorească (să ~), 210 batgiocori (a ~), 140, 210 batgiocoriia, 210 batgiocorind, 210 batgiocorit (au ~), 140, 210 batgiocură, 140,210 batgiocureadză, 210 batgiocurească (să ~), 210 batgiocureaşte, 210 batgiocuri (a ~),-M6r2f0 batgiocurie, 140, 210
batgiocurind, 210 batgiocuriră, 210 batgiocurit, 140, 210 batgiocurite, 210 batgiucorească (să ~), 163 batgiucoriia, 189 batgiucureadză (să ~), 163 batgiucurească (să ~), 163 batgiucuriia, 189 bă
băgară, 50, 62 băgat, 50 băgă, 57 băgându-i, 343 bălaur, 97,464 bălauri, 97 bălgari, 146 bălţ, 280
bănuiască (să ~), 52 bănuiţ, 279 bărbaţ, 280 bărbăteaşte, 170 bărbăţâie, 274 bărfasc, 266 bârfi (a ~), 45 bărfiia, 189
băsearică, 111, 125,463 bătaie, 197 bătăuş, 250 bătăuşii, 250 bătându-1, 50 bătrân, 44 bătrăneaţe, 45, 170 bătrân, 50 bătrână, 60 bătrâneaţe, 45, 170 bătură, 50, 62 bătută, 69 bătuţ, 50, 281 băură, 62 băusă, 68, 288 băutoare, 91 bâce, 344 bârtos, 334 bdenfe;197 beai (să ~), 175
beaţe, 171 becisniciia, 192 belească (să ~), 52 beliră, 62 berbeace, 164 besărică, 111, 125 besearecă, 125, 162 besearica, 125
besearică, 52, 111, 122, 125, 463
besearici, 125 besearicii, 125 besearicile, 125 besericească, 52, 125 besericesc, 122,125, 470 besericeşti, 125 beserici, 125 besericuce, 122 besericucea, 125 besrebămici, 87, 329 besrebrănici, 87, 329 beşică, 52, 252 beteag, 334 beteagă, 57 beteage, 171 beteagi, 175 beteahnă, 60, 334 betejască (să-l ~), 52, 257 betejât, 334 betejâţălor, 257, 274 beteji (a ~), 334 betejie, 334 betejire, 334 beţâie, 274 beţâv, 274 beţie, 274 beţiv, 274 bezaconnic, 345 bezsrebâmici, 87 bezsrebrănici, 87 biciuiască (să ~), 52 bilind, 334 bilitoriu, 304, 334 binevestitoriu, 304 biruiască (să ~), 52 biruinţă, 73
493
biruită, 69	boerie, 198	boteadze (să te ~), 169,221
biruitoriu, 304	boeriia, 192	botedz (să te ~), 221
bisearica, 122, 125	boerime, 198	botedzară (să ~), 62, 221
biserică, 125,468,469	boeriţ, 198	botedzat (au ~), 143, 221
bisericucea, 337, 470	boeroasă, 68, 91, 198	botedză (să~), 57, 221
blagă, 57,470	bogată, 69	botedzătoare, 221
blagoslovască (să ~), 52,266	bogaţ, 281	botedzătoriu, 221, 304
blagoslovăsc, 266	bogaţâi, 274	botedzândo-o, 146, 221
blastămă (să ~), 100, 311	bogătaş, 50,250	botedzu, 148, 221
blastăme (să ~), 100, 311,	bogăţâi, 274	botegiune, 214
464	bogăţâia, 192, 274	brăiele, 45
blasteme (să ~), 100, 311	bogăţât (te-ai ~), 271	brău, 45
blăgărească, 52	boiarenul, 133	brâncă, 52
blămaţ, 279	boiari, 183	brândză, 57, 221, 284
blăstăm, 109,311	boiarin, 183	brândzâi, 221, 284
blăstăma (a ~), 109, 311,464	boiarinul, 183	brândzei, 221, 284, 286
blăstămat (au ~), 109,311	boiarinului, 183	broască, 52
blăstămând, 311	boiariu, 304	brobodealnicul, 161
blăstemul, 311	boierilor, 183, 198	brodiia, 189
blăzneaşte, 172	boinic, 334	brudiia, 189
blăznicească (să să ~), 52	boinici, 334	brudină, 60
blâdnică, 52	boinicie, 334	buăr, 152,465
blâdniţă, 73	bojniţă, 73, 470	bucătar, 304
blândă, 56	boldiră, 62, 469	bucăţ, 280
blândeaţe, 170, 343	bolgar, 146	bucăţâle, 274
blândzâlor, 220, 284	bolgari, 146	bucină, 60
blestema (a ~), 100	bolnăvisă (să ~), 288	bucuraţ, 281
blumbul, 334	bolnice, 338	bucuraţî-vă, 74, 271
boacete, 151, 152	bolnifă, 73, 338	bucură, 62
boaceturi, 151	bolniţe, 338	bucuriia, 192
boala, 91	bolohani, 317,464	bucuroasă, 68, 91
boală, 58	bolovan, 317	bucuroş, 250
boale, 91	bolovani, 317	budză, 221
boariu, 304	boltă, 69	buecie, 198
boaşe, 252	boltiţă, 73	bueciia, 192
boaşele, 91, 129	bordeai, 175, 177	buhnind, 316,464
boaşile, 129, 252	bordeaie, 171	buiac, 183
bobotiia, 192	bordei, 177	buiacă, 183
bocatele, 145	bordeiaş, 184	buiace, 183
bociia (să~), 189	bordeiaşe, 184	buiaci, 183
bocindu-mă, 60	bordeiu, 149, 177	buiguia, 184
bociră, 62	bordeiul, 177	buiguială, 58,470
bociţ, 279	bosiocup, 146, 342	buiguiaşte, 184
bodz, 220, 285	bosiocul, 146, 342	bulboacă, 52,469
bodzâi, 220, 284	boşii, 252 -	bulbucoş, 250
bodzâlor, 220, 284	boteadză-să, 221	bulciu, 144
494
catapetazma, 99, 312, 328,
bulgar, 146 bulgăreşti, 146 bună, 60 bunătăţ, 280 bunătăţâmat, 278 bunişoară, 62 buor, 152,465 buorului, 152 bureate, 164 bureatele, 164 buricile, 129 buruiană, 60, 183 buruiane, 183 buşiţ, 281
c
cadz (să ~), 221,285, 346 cadză (să ~), 57, 221,346 calcu (să ~), 148 caldă, 56 callicheladul, 345 calligraf, 345 can, 342 cană, 60 candilă, 58,136 candilei, 128, 136 candilele, 136 candilii, 128, 136 canoane, 91
canonisască (să să ~), 52, 288
canonisăsc, 288
canţlerului, 338
caotă, 69
capitulă, 58, 144
cappadoc, 345
cappadocean, 345
capră, 62
cară, 62, 301
carâta, 301
carâtă, 69, 301
careaş, 251
careleş, 251
carofîlul, 342
casă, 68
caşci (tu-~); 325 -catagoghion, 333
469
catapeteazma, 99, 312, 328 catastih, 331,469 catedră, 62,469 caută, 69 cauţ, 279 cavza, 147 cavză, 75 cazanie, 97, 464 caznă, 60 că, 52 căce, 50 căciulă, 58 cădeare, 165 cădearea, 165 cădelniţă, 73, 177 cădzătură, 62, 221 cădzând, 221 cădzu, 221 cădzuiu, 149 cădzură, 62, 221 cădzusă, 221, 288 cădzut (au ~, s-au ~), 221 cădzută, 69, 221 cădzuţ, 221, 281 călămari, 112 călătoreadză, 57, 221 călătoriu, 304 călcată, 69 călcă, 52 călcător, 304 călcătoriu, 304 călcâia, 100 călcâiată, 50, 69, 100 căldură, 62 călimară, 112 căliţ, 281 călotori, 116 călugăraş, 250 călugăreaşte, 170 călugăriască, 191 călugăriră (să ~), 62 cămară, 62 -cămătari, 304 cămeaşă, 162, 246
cămeaşe, 50, 164, 177 cămeaşea, 177 cămeş, 250 cămeşi, 177 cămeşile, 177 cămeşuia, 192 cămilă, 58 cămpi, 45 cămpiiu, 45 cănd, 45 cănta (a ~), 45 cântare, 45 căntănd, 45 căota(a-), 145 căpătâi, 50, 100 cărămidz, 221, 285 cărară, 62 cărăruşe, 252 cărcimari, 84, 304 cărcni (a ~), 45 cărdui (a ~), 45 cârlig, 45, 83 cârmă, 45, 60 cărmăci (a ~), 45 cărmăciia, 83, 189 cărmăcite, 45, 83 cărmui (a ~), 45 cărmuia, 185 cărpi (a ~), 45 cărţi (a ~), 45 cărtiia, 189 cărtular, 341 cărtulare, 341 cărtulariu, 341 cărţ, 280 cărţăle, 274 cărţâle, 274 cărţele, 274 căruiaş, 251 cărunteaţe, 170 cărunţât, 278 căsătoriu, 304 căscasă, 288 căscată, 69 căscătură, 62 căşcioară, 63, 91
495
căşuţă, 73,470 cată, 45 cătăva, 45 cate, 45
cătenel (pre ~), 121, 464 câteva, 45
cătinel (pre ~), 121,466
cătineluş, 121, 466
cătră, 50, 63,110,463
cătuş, 250
căutaiu, 149
căutară, 63
căutaţ, 279
căută, 69
căutătură, 63
căvinte, 117
căzaci, 99
căzanie, 97,464
căznaf, 281
căzneaşte, 172
căzniască, 191
căzniiam, 189
căzniră, 62
câine, 104, 105,465
câlţ, 280
când, 343
câne, 104, 105
câni, 104
cântăreţ, 280
cânteri, 130
cârcă, 52
cârciumă, 84
cârje, 260
cârlig, 83
cârmaci, 83
cârmăcite, 83
cârşmar, 84
cârşmariu(lui), 304
cârşmă, 60, 84
cârteală, 58
cârtiia, 189
câşligat (au ~), 342,469
câtă, 69
câţ, 280
câţva, 274
cea, 96
ceaia, 192 ceaialaltă, 96 ceaie (să ~), 348 ceale, 96, 167 cealea, 167 cealealalte, 96,167 ceară, 62,96 cearcă, 52 cearcăn, 96
ceare (a ~, va ~), 96, 167, 168
cearere, 96 cearerea, 165 cearte(să să~), 169 ceastă, 69, 96 ceaste, 96 ceată, 69 ceate, 96, 171 ceaţă, 73 ceia, 192
ceiu (eu ~, să ~), 150, 348
celuia, 192
cenuşe, 252
cenuşea, 252
cercară, 62
cercată, 69
cercaţ, 279, 281
cercă, 52
cercăta, 336
cercăteadza, 57,222, 336 cercătoriu, 305 cercătură, 63
cerceteadze (să~), 169, 221
cercuisă, 289
cerească, 52
cergă, 58, 470
ceri, 305, 338
ceriu(l), 305, 338
ceriuri, 305
ceriurile, 305
cerneală, 58
cernută, 69
cerşând, 246
cerşind, 246
cerşu, 246
cerşură, 63, 246
certară (să ~), 63 certat, 281 certă, 69 cesale, 338 cesălaţ, 281, 338 cesăluindu-i, 338 cestuia, 192 cetaş, 250 cetăţ, 280 cetăţanul, 274 cetăţăşti, 278 cetăţâle, 274 cetăţean, 174 cetăţeană, 60 cetească, 52 ceteţ, 122
ceti (a ~), 122, 125,463
cetiia, 189
cetiră, 63
cetit, 123
cetitor, 123
cetitorul, 123, 305
cetiţ, 279
cetluiră, 63
cetluiţ, 281
cevaş, 251
cheamă (să ~), 60, 188 cheame (să ~), 188 cheapteni, 166 cheartea, 333 chedri, 332 chelar, 305 chelariu, 305 chellivari, 345 cheltuiale, 184 chem, 188
chema (a ~, vei ~), 188 chemară, 63, 188 chema-să-va, 188 chemat (ar hi ~), 188 chemă, 188 cheptănară, 206, 467 chesar, 305, 332 chesariu, 305, 332 chevemisiia, 133, 189
496
chiamă (să ~, mă ~, te ~), 60,	ciolăneale, 171	cneaj, 159
188	ciopliţ, 281	cneajii, 159, 175
chiapteni, 128, 206	ciredz, 222, 285	cneaj iul, 191
chiaptini, 128, 206,467	cislă, 58	cneajiului, 159, 191, 196, 260
chiar, 188	cisluită, 69	cneajului, 159
chihiteală, 58, 470	citească (să ~), 52	cniajiului, 159, 196, 260
chihribar, 341,469	citească-le, 52	cniajul, 159
chilă, 58,470	citeaşte, 172	coadele, 91
chilichiian, 174, 189	citeţ, 123	coapte, 91
chiliiaş, 189	citi, 122, 125	coardă, 56, 91
chilioara, 91	citiască (să-ş ~), 52	coardele, 91
chilioare, 91	citiia, 190	coame, 91
chinuia, 185	citiră, 63	coasta, 91
chiparis, 136	citit, 123	coastă, 69, 91
chipeş, 250	cititori, 123	coaste, 91
chiprinean, 174	ciubotariu, 305	coifu, 148
chirirraitonilor, 345	ciucoare, 195,469	cojoace, 91
chiteaşte, 172	ciudă, 56	colibă, 51
chiurechiuri, 197	ciudeasă, 68	colibioară, 63, 91
chivemiia, 189	ciudiiu (mă ~), 149	colibiţă, 73
chivemisala, 295	ciudiră (să ~), 63	colţâi, 274
chivernisând, 289	ciulinoasă, 298	comedatul, 343
chiverniseală, 58	ciumă, 60,470	comendat, 125
chivernisind, 289	ciumilituri, 195,469	comes, 123, 463
chivemisitoriu, 305	ciută, 69	comis, 123
chiverrotonilor, 345	cizmă, 60	commentarie, 345
chizăşie, 127	cleaşte, 160, 178	comoară, 63
chizăşluit (m-am ~), 127	cleşti, 160, 178	concenească (să-i ~), 52
chizeaş, 127	cleşturi, 160	condeiu, 149
chizeaşe, 127, 252	clevetiră, 63	conoştinţă, 73, 139
cinară, 63	clevetiţ, 281	conteninţă, 73
cină, 60	clevetnic, 197	corabie, 140
cindzăcea, 222, 284	clincioase, 91	corăbiiar, 150
cindzăci, 222, 284, 338	clinciuroase, 91	corăbiiari, 140
cineş, 251	clinteală, 58	coriu, 305
cinspreace, 179	clipala, 263	coronoţî, 271
cinstească (să ~), 52	clipă, 62	cosături, 139
cinsteaşte, 172	clir, 136	cosâţă, 73, 295
cinsteş, 250	cliric, 136	cosâţe, 295
cinsteşe, 252	cliricesc, 136	cosiţe, 295
cinstiia, 189	cliroşeanii, 136, 176	cosoară, 91, 301
cinstită, 69	clisiiarh, 189	costişe, 252
cinstitori, 305	clisiiarhul, 189	costişea, 252
cinstiţ, 281	clopoţăl, 274	cosut, 139
eiobotariu, 305		eneadz,159, 222	coşară, 301
ciocărti (a ~), 45	cneadzului, 159	coşnice, 338
497
coşniţă, 73 coşniţe, 338 cotigă, 58 coţ, 280 covârşit, 84 covârşită, 45 covăsâră, 63, 289, 469 covârşi (a ~), 84 covârşind, 84 covârşită, 69 covârşitoare, 91 covrăşind, 84 cramă, 60 crangă, 58, 99 crălig, 83
crămăcit (au ~), 83 crăstealniţe, 175 crâcima, 84 crâşmă, 84
creade (vei ~, om ~, vor ~), 168
creadem (să ~), 167, 169 creade-mă, 59, 168 creadeţ, 167, 279 creadză (să ~), 57, 163, 222, 348
creape (să ~), 169 crească (să ~), 52 creaşte, 167 credincioasa, 91 credincioş, 250 credinţată, 70 credinţă, 73, 127 credz (să ~), 222, 285, 348 credzi, 222, 286 credzu, 222 credzum, 222 credzură, 63, 222 credzut, 222 credzută, 70, 222 credzute, 222 credzuţ, 222 crepară, 63 crepă, 62 crepătură, 63 crescătură, 63
crescând, 143 crescută, 70 creştinară (să ~), 63 creştină, 60 creştinăţâia, 274 creştineadze (să ~, să să ~), 169, 222 creştinească, 52 cridinţă, 127 crieri, 123 crijmă, 60 critean, 174 croia, 185 croiale, 184 croiră (să ~), 63 croită, 70 crudz, 222, 285 crunţâi, 274 cruţară, 63 cruţaţ, 279 ctitoriului, 305 cucoana, 91
cucoană, 60, 91,142,463 cucoarăle, 142, 301, 463 cucon, 141, 463 cuconaş, 142, 250 cuconesc, 142 cuconie, 142 cuconiţă, 73, 142 cufundată,70 cugetară, 63 cugetă, 70 cugetătoriu, 305 cugetăţâturilor, 274 cugeteadză, 57, 163, 222 cugeţ, 279 cuiburi, 236 cujeaica, 260 culcară, 63 culcă (să ~), 52 culeage, 168 culeasă, 163, 289 culeaşe, 252 culiul, 341
cumenecare, 121,464 cumenecatul, 121, 464
cumenecătură, 63, 121, 464 cumenecând, 121 cumineca (a ~), 118, 121 cuminece (să ~, să să ~), 118 cuminicat (te-ai ~), 121, 466 cumpănă, 60 cumpăneaşte (să ~), 172 cumpăniia, 190 cumpărat (au ~), 50 cumpără, 63 cumpătăreaţă, 73, 469 cumplită, 70 cumuş, 251 cunoaşte, 91 cunoscătoriu, 305 cunoscuiu, 149 cunoscură, 63 cunoscuş, 250 cunoscută, 70 cunoscuţăi, 274 cunoştinţă, 73 cunpănind, 343 cununată, 70 cununaţ, 281 cunună, 60
cuprindză (să ~), 57, 222, 348
cuprindzând, 222 cuprinsă, 289 cuptoare, 91 cuptor, 305 cuptori, 305 cuptoriu, 305 curabie, 140 curată, 70 cură, 63 curăbiiar, 140 curăbiiari, 140, 305 curăbiiariu(l), 305 curătoare, 91 curătoriu, 305, 341 curăţască (să ~), 271 curăţăm (să ne ~), 271 curăţăsc (să~), 271 curăţâciunea, 274 curăţâia, 192, 274
498
curăţăm (să ~), 271
curăţând, 271
curăţâră, 63, 271
curăţât (s-au), 271, 278
curăţâtoarea, 91, 274
curăţâţ, 278,281
curăţeaşte, 168, 271
curăţî (s-a ~), 271
curând, 137,466
curcubău, 263
cureale, 166
curechiu, 149
curelar, 305
curelariu, 305
curmară, 63
curra, 345
currând, 345
cursă, 289
cursără, 63, 289
cursători (~ fântâni), 91, 341
cursoare, 91
curteneaşte (mă ~), 167
curteniia, 192
curteniră (să ~), 63
curţ, 280
curţâle, 274
curţile, 274
curund, 136, 137,464
curvantă, 70, 470
curvari, 305
curvariu, 305
curvă, 74
curvăreaţă, 73
curviia, 192
custă, 70
cuşcă, 52
cuteadze (să ~), 172, 222 cutedz, 222, 285 cutedza (a te ~, am ~), 222 cutedzare, 222 cutedzaş, 222,250 cutedzat, 222 cutedzând, 222 cutremură (să ~), 63 cutremurară (să ~), 63 cuţât, 274
cuţâte, 274 cuţâtoi, 274 cuvântătoare, 91 cuvântătoriu, 305 cuviinţă, 73 cuvioasă, 68, 91
D
daca, 97, 98, 465 dalamţâlor, 274 dară, 63 darde, 222 dascal, 98 dată, 69, 70 dator, 115 datori, 305 datorie, 115 datoriu, 115, 305 datornic, 115 daţ, 281 daţî-mi, 271 dă, 56
dăjdeari, 175 dălog, 344
dănăoară, 63, 111, 112, 463 dănâoară, 63, 91, 112 dărâma (a ~), 45 dărâmară, 63 dărdz, 222, 285 dăijie, 45
dăruiască (să ~), 52 dăruiaşte, 184 dăruitoriu, 305 dărz, 45 dărza, 84, 239 dărză, 239 dăscălie, 99 dăscălită, 70 dătătoriu, 305 dătorie, 115,463,470 dăunădz, 223,285,313 dâlboană, 60 dânăoară, 63, 91, 112 dânâoară, 63, 91, 112 -dânsa, 75 dânsă, 122
dânş, 251 dânşii, 343 dânşiiş, 251 dântr-însă, 121 dârjie, 84 dârz, 84, 239 de, 119
deaca, 313, 465 deacă, 52, 97, 313 deade (să~), 168 deadem, 168 deaderă, 63, 168 deaget, 164 deagitele, 128 deal, 159 deasă, 68 dechev, 332, 342 dechevrie, 332, 342 decusară (de ~), 63, 297 dedease (să ~), 168 dedesupt, 127, 331 defaimă (îl ~), 60 defăimată, 70
dejghină (să ~), 60, 240, 464
delepnicindu-să, 344
delungată, 70
demicară, 63
demică (îl ~), 52
demineaţă, 73, 123, 463
demon, 118
den, 120,464
denainte, 121, 464
denaintea, 121
denapoi, 121, 464
deneaurea, 122,463
deniaurea, 122
dentâi, 101, 121,464
dentru, 121, 464
deodată, 70
deopotrivă, 74
deosăbi, 299
depărcior, 337
depărtară, 63
depărtată, 70
depărtaţ, 281
depărteadză-te, 223
499
depreună, 60 deprindzând, 223 deprinsă, 289 dereagă (să să ~), 58, 163 dereage, 167 dereagem (să ~), 169 dereasă, 163, 289 deregător, 305 deregători, 305 deregătoriu, 305 derege, 133, 465 derepce, 133, 337,465 derept, 133, 337,465 dereptariu, 134, 305,465 dereptate, 134,465 deresease, 168 des-, 313 desăvârşit, 45 descălecară, 127 descălecătoare, 91 descălicară, 63,127 descălică, 52 deschisătură, 63 descopere-ţ, 303 desfacă (să ~), 52 desfătare, 127 desfătată, 70 desfeace (să~), 167, 168 desfetedz (te ~), 223, 285 desfiră (să ~), 63 desparţă (să să ~), 73, 271, 349
desparţe (să să ~), 271, 349 despărecheate, 109, 167 despărţala, 274 despărţâciunea, 274 despărţâia (nu să ~), 271 despărţâm (să ne ~), 271 despărţâră (să ~), 63, 271 despărţârea, 275 despărţârii, 275 despărţât, 278 despărţirii, 275 despărţi (să ~, m-oi ~), 271
despică, 52	----
despleteaşte, 172
despoaie (să ~), 139, 199 despoiară (să ~), 63, 139, 183 despoiat (au ~), 139, 183 despoie, 139 despoind, 139 despuitoarei, 91 despuitorească, 52 despuitoriu, 305 destoinică, 52 destoinicească, 52 destrămată, 70 destul (nu vî-i ~), 74 destulă, 58 destupară (să ~), 63 deşarta, 246 deşartă, 70,246 deşcheiat (s-au ~), 323,469 deşcheiată, 70, 323 deşchide (a ~, să ~), 322,469 deşchidea (să ~), 322 deşchidem (să ~), 322 deşchidu, 148, 322 deşchidză (să ~), 57, 223, 322, 348
deşchidzând, 322 deşchis (s-au ~), 322 deşchisă, 289, 322 deşchisără (să ~), 63, 289, 322
deşchisătură, 63, 322, 323, 329
deşchisul, 322 deşcingă (să-ş ~), 58, 323 deşcins, 323
deşcinsă (să ~), 289, 323 deşcinsără, 63, 289, 323 deşcinş, 250, 323 deşearte, 176, 253 deşert, 253 deşertasă, 253 deşertat, 253 deşerţ, 253,281 deşteptată, 70 deştinsă (să ~), 289, 323 deştinsără,-63, 289, 323 devestăvnicie, 312
devreame, 161 dez-, 313 dezbrăcată, 70 dezbrăcă (să ~), 52 dezdemineaţă, 73 dezdimineaţă, 123 dezgiudecăfâi (a ~ dar), 211, 275
dezleagă, 127 dezleage (să să ~), 169 dezlegară, 63 dezlegaţ, 281 dezlegă, 58
dezliagă (să ~), 58, 127, 191 dezlupit (au ~, s-au ~), 135 dezmeticiră (să ~), 63 dezmeţât (s-au ~), 271 dezmiardă (să ~), 56 deznedejdiuiedzu (nu mă ~), 111, 148, 223,314 dezrădăcinară, 63 dezvăscură, 63 di, prep., 129 diaconă, 60 diadime, 118 dialectichi, 332 didascal, 98 didăscălii, 99 didesupt, 127, 331 dihaniia, 192 diiacilor, 183
dimbe (~ părţ, ~ urechile), 107
dimineaţă, 123 dimon, 118 dimonească, 52, 127 dimonesc, 127
dimpreunedzu (să mă ~), 148, 223 din, 120,466 dincătro, 116,463 dincotro, 116 dinsa, 314 dinsă, 122,463 dinsele, 314 dinşiş, 251
500
dintâi, 50, 100, 121 dintâi, 50, 100, 101, 121 dintru, 121, 466 direage, 168 direapta (de-a ~), 134 direaptă, 70 direasă, 163, 289 direge, 133, 465 direpce, 133, 344, 465 dirept, 133, 134,465,465 direptariu, 134, 305,465 direptate, 134,465 direptăţâi, 275 direptul, 134 direpţ, 280, 281 direpţâi, 275 direpţii, 275 dires, 133 disfatare, 127
dizlipască (să ~), 127, 135, 262
doaă, 75, 150,463 doaădzăci, 150, 223, 284 doară, 63, 91 doară (să-l ~), 92 doă, 75, 150, 463 doădzăci, 150, 223, 284 doăspreace, 150, 179, 303 dobândari, 305 dobândă, 56
dobândească (să ~), 52, 343 dobândeaşte, 172 dobândiiu, 149 dobândiră, 63 dobândisă, 289 dobândit-au, 343 dobitoace, 91 dodeia, 185 dodeială, 58 dodeiaşte, 184 doftor, 94 doftoresc, 94 doftorie, 94 doftoriia, 94 dogmă, 60^ doică, 52
doispreace, 179, 303 dojană, 60 dojeane, 171, 176 doreaşte, 168 doriia, 190 doriiam, 190 dorită, 70 dormi, 138, 464 dormire, 139 dormita, 139, 464 dormitaiu, 149 dormitară, 63 dormitare, 139 dormitat, 139 dormiteadze (să ~), 223 dosadă, 56 dosădiia, 190 dosădz, 223, 285 dostoiaşte, 184 dragă, 58 drăcească, 52 drăgăstiv, 116 drăgostiv, 116 drăjie, 84, 240 drăjiia, 192, 240 drăpănară (îl ~), 63 drăz, 84, 239 drăza, 84, 239 drăză, 75, 239 dreaptă, 70, 134,466 ducăndu-să, 45 ducătoare, 91 duceţî-vă, 271 duchicesc, 332 dulceaţă, 73, 338 dulţaţa, 338
dumeastecă, 52, 140, 165 dumenica, 118,464 dumică (îl ~), 52 duminecă, 52 duminica, 118 dumnădzăi, 224 dumnădzăiasca, 224 dumnădzăiască, 224 dumnădzăiaşte, 224 dumnădzăiciune, 224
dumnădzăiesc, 224 dumnădzăieşti, 224 dumnădzăii, 224 dumnădzăindu-1, 224 dumnădzăioşii, 224 dumnădzăire, 224 dumnădzărească, 52, 224 dumnedzăreaşte, 170, 224 dumnădzăresc, 224 dumnădzăreşti, 224 dumnădzărie, 224 dumnădzău, 223, 284, 464 dumnădzoie, 224 dumnădzoiei, 224 dumneavoastră, 63 dumnevoastră, 91 dungă, 58 dunsul, 137 duntru, 121 după, 62 dureare, 164 durearea, 164 dururos, 131 dusă (să ~), 289 dusără (să ~), 63, 289 duşcă (de ~), 52 dvorbă, 51 dvorbitoriu, 305 dvoreani, 174 dvoreaşte, 172 dvoriia, 190 dzac, 217 dzace, 217 dzaci (să~), 217 dzamă, 60,216, 284 dzăcare, 50, 217 dzăcărişte, 217 dzăcând, 217 dzăcea, 217 dzăci (~ de), 217, 284 dzăcu, 217 dzăludzâi, 237 dzămi, 216, 284 dzămos, 216,284 dzău,- 217, 284 dzâa, 132,217
501
dzâc, 218	efeseani, 174	faceţî-mi, 271
dzâcă (să~), 52,218	efoth, 95	făcu (o ~), 148
dzâcând, 218	egeopelaghitilor, 333	faeşe, 69, 252
dzâce (a a să ~, să om	egheilor, 333	fală, 58, 340
~), 218,284	egheopelaghitilor, 333	faptă, 70
dzâcea, 218	eghiptean, 174, 333	faptu, 148
dzâceam, 218	eghipteani, 174	fariseu, 197f
dzâcem (să ~), 218	eghiptească, 52	farmăcă, 52, 264
dzâcere-aş, 218	eghiptesc, 333	farmec, 129
dzâceţ, 218	eghipteneşti, 333	farmece, 129, 264
dzâci, 218	eiş, 89, 251	farmeci, 129, 264
dzâcu (îţ ~, ei ~), 148,218	elamitean, 174	faşe, 252
dzâle, 217, 284	elinească, 52	fată, 70
dzâmbri, 219, 284	elineaşte, 170	faţă, 73
dzâmbroaie, 92,219, 284	ellin, 345	făcând, 45
dzâmbru, 219, 284	ellinească, 52	făcător, 305
dzâna, 219	ellineaşte, 345	făcători, 305
dzână, 219	ellinesc, 345	făcătoriu, 305
dzâne, 219	ellinie, 345	făcând, 143
dzânei, 219	elu, 89, 149	făcea, 50
dzânii, 219	enchiclopediia, 332	făcusă, 289
dzânoiul, 219	encomii, 335,469	făcusăm, 289
dzâs, 218	engomii, 335,469	făcută, 70
dzâsa, 218, 284	epitemie, 118	făcutu-ş (ş-au ~), 50
dzâsă, 218, 289	epitimie, 118	făcuţâi, 278
dzâsăm, 218, 289	epitrahil, 331	făgadă, 56
dzâsără, 63,218, 289	era, 181	făgăduiaşte, 184
dzâsăş, 218, 289	ereasa, 177, 178	făgăduinţă, 73
dzâseaş, 168, 218, 250	ereasă, 68	făliia (să ~), 190
dzâsele, 218, 284	erease, 178	fănină, 60, 320,468
dzâsuri, 218, 284	eresa, 177, 178	fănini, 320
dzeace, 165, 177,217, 286	eresă, 68	făntănă, 112
dzeacea (a ~), 165, 177, 217,	erese, 178	făntâna, 50, 112
286	eresile, 129	fântână, 60, 112
dzeacele (al ~), 165, 177,	ereticeşti, 127	făptoriu, 305
217, 286	ereticii, 127	făptură, 63
dzeastre, 164, 177,217, 286	eriticeşti, 127	fără, 63
dzeastrele, 177,217	eşti, 181	fărâma (a ~), 45
dzidi, 217	etiop, 95	fărâmară, 63
dzile, 132,217, 284, 286	etiopi, 95	fărâmat, 45
dzî, 217, 218, 284	eunuh, 147	fărămorţâi, 275
dzua, 131, 132,218,464	evnuh, 147	fărăşindo-o, 86, 146
dzuă, 131, 132,218, 464	evnuhi, 147	fărmăca (a ~), 110, 264, 464,
dzuu, 132,218	exarşii, 332	470
E				F	- •	fărmăcat (au ~), 264
eale, 167	facă (să ~), 52	fărmăcăciune, 110, 264,464
502
farmăcărească, 52, 110, 264, 464
fannăcătoare, 92, 264 farmăcători, 264, 306 farmăcătoriu, 110, 264, 306, 464, 470
tălmăcitor, 110, 264, 464 farmăcitură, 63, 110, 264, 464
fărşască (să ~), 248 farşeaşte, 172, 177 farşesc, 249 farşenie, 45, 86 farşi (a ~), 45, 86, 248 farşiiu, 149 farşiră, 63 farşisă, 289 fărşit, 45, 87 fartat, 45 fâşii, 013 faurariu, 306 fântâna, 112
fântână, 50, 60, 113, 465 fântâni, 113 fârşi, 86
fârşiia (să ~), 190 fârşit, 87 fârtat, 46 fâşie, 103, 465 feace (să~), 168 feacem, 168 feaceră (să ~), 63, 168 feal, 177, 320 feali, 176, 320 fealiu, 176, 177, 320 fealiuri, 176, 320 feaţe, 166 feciu (mă ~), 149 feclii, 130, 470 fel, 319
feleagă, 58,470 feliu, 177, 320,466 femeaie, 164, 197 femeiască, 52 ferească (să ~),-52 -fereastă, 70,162
fereastră, 70, 162 fereaşte, 172 ferecasă, 289 ferecată, 70 ferecă, 52 ferecătură, 63 fereciia, 190 ferestri (două ~), 129 ferestruică, 52 ferestruie, 197 fericinţă, 73 fericit, 127 fericită, 70 fericiţâi, 275 fericiţii, 275 feriia, 190 ferilor, 180, 202 ferinţă, 73 feritoriu, 306 feriţ, 281 fetească, 52 feţişoara, 92 feţişoară, 63, 92 feţişoare, 92 feţişoară, 92 fevruarie, 334 fiară, 63, 180, 202,467 ficaţ, 280
ficioară, 63, 92, 127 ficioare, 92 ficior, 127 ficiorea, 127 ficioreaoa, 152 ficioresc, 127 ficiorie, 127 ficioriia, 192 ficioriţă, 73, 127 fie (să ~), 204 fiecăruia, 192 fier, 203,467 fieratec, 202 fierbădzare, 202, 224 fierbădzat, 202,224 fierbădzări, 202, 224 fierbând, 202, 467 fierbântară, 63, 203
fierbinte, 202, 203 fierbinţeală, 58, 163, 203, 344
fierbinţ, 281
fieri, 180, 202
fierile, 202
fierilor, 198, 202
fieros, 202,469
figură, 64
fii, 204
fiia, 192
fiiare, 186, 203
fiiastră, 64, 204, 469, 470
fiică, 52, 204
fiind, 204
fiinţă, 73
fiitoare, 92, 341
fiiu, 149, 205
fiiul, 205
fiiului, 205
filosofă, 57
filosofiia, 192
finul, 205
fire, 204
firea (de-a ~), 204 firelea (de- ~), 204 fireşe, 204, 252 firicit, 127 firiş, 204 firul, 203 fiu (să nu ~), 204 flămândz, 224
flămândzască (să ~), 52, 224, 284
flămândzâi, 224, 284 flămândzând, 224, 284, 285 flămândzât (am ~), 224, 284 flămângiune, 214 floarea, 92
fluereadze (să ~), 172, 199, 224
fluerile, 198 foaie, 92 foaie, 92 foame, 92 foarte, 92
503
focariia, 192	friptură, 64, 469	gărbiră, 64
focariu, 306	frumoasă, 68, 92	gârbov, 46
folosască (să ~), 289	frumoase, 92	gârbovit, 46
folosâm (să ~), 289	frumoş, 250	găsască (să să~), 52, 290
folosând, 289	frunceaoa, 152, 337	găsâia, 190, 289
folosânţa, 295	frundză, 57, 224	găsât (ai ~, au ~), 289, 290
folosânţă, 73	frundzărel, 225	găsâţ (să ~), 280, 290
folosât (am ~, au ~, s-au ~),	frundze, 225	găseaşte (să ~), 172
289	frundzos, 225	găsi (mă ~), 289
folosâtoare, 92, 295	frunte, 343	gătară, 64
folosâtorii, 295	fu, 204	gătasă, 290
folosâtoriu, 306	fugiia, 190	gătată, 70
foloseaşte, 289	fuiu, 149, 204	gătaţî-vă, 271
foloseşti (să ~), 289	fulgerată, 70	gătă, 70
folositoare, 295	fulgeraţâi, 275	găteadză-ţ, 163, 225
folositorul, 295	fulgerătură, 64	găteadze (să ~), 172, 225
folosi (or ~, ar ~), 289	furară, 64	găteaşte (să ~), 172
formă, 60	furaţ, 281	gătedz, 225, 285
fortuna, 139	fură, 63,204	gătiia(să-), 190
fost (au ~), 204	furcă, 52	găvănoş, 250
ffaţ, 280	furişeadză, 57, 225	găvoazde, 92
fraţâi, 275	furtună, 60, 139	găvozdiră, 64
ffaţâlor, 275	fusease, 168	găvozdită, 70
fraţii, 275		gâciia, 190
frămseaţe, 144, 171, 178,463	G	gâdileadză, 57, 225
ffămseaţele, 178	gadina, 202	gâlceava, 82
frămseţ, 144, 178, 280	galbăn, 263	gâlceavă, 82, 96
frămseţâle, 144	galbân, 263	gâlcevi, 82
frăşeaşte (~ -ne), 86, 172	galbini, 129	gâlcevindu-să, 82
frăşenie, 86	galileiani, 174	gândească (să ~), 52
frăţasca, 278	galileiască, 52	gândeaşte (nu ~, ~ -ţ), 172
frăţască, 52, 278	gangreani, 174	gândiia, 190
frăţăsc, 278	gaură, 64	gândiiam, 190
ffăţâme, 275	găuri, 98, 463	gânditoriu, 306
frău, 46	gazdă, 56	gârbisă, 289
ffâmseaţe, 171, 178	gazean, 174	geameni, 166
frămseţâle, 275	găci (a~), 46	geanelor, 166
ffâncească, 52	găină, 60	genunche, 129, 320
ffânsă, 289	gâlceava, 82	genunchi, 129, 320,466,468
ffânsără, 64, 289	gălceavă, 46, 74	genunchiadză, 188
frânseaţe, 144, 170, 178	gălcevindu-să, 82	genunchiară, 64, 320
ffeace (să~), 169	găluşce, 337	genunchiat (am ~, au ~), 320
frecară, 64	gângănii, 46	genunchiată, 70, 320
frică, 52, 331	gănşte, 46, 343	genunchile, 129, 320
fripsă (să—), 289	gărbace, 4b	genunchind* 320
ffipsără, 64, 289	gărbi (a ~), 46,470	ghemuiră, 64
504
gheneros, 328, 333 ghenerozul, 328, 333 ghenesis, 333 ghenicon, 333 ghentililor, 333 ghenuar, 333 ghenuarie, 333 gheoci, 133 gheometria, 333 gheometriia, 333 ghibos, 136 ghibuit, 333 ghigant, 333 ghimpoase, 92 ghirocomia, 333 ghizdavă, 74 ghizdeale, 171 gioacă, 92, 210 gioace (să ~), 210 gioc (a-ş bate ~), 210 giocbatureadze (să ~), 169, 210
giocuri, 210 gioi, 210 gioia, 192, 210 giolgiu, 139 gios, 213
giosul (~ vârtos), 213 giuca (a ~, să ~), 210 giucărei, 210 giucând, 210 giudeaţe, 166, 211 giudec, 210
giudeca (a ~, să ~), 210 giudecară, 64, 210 giudecare, 211 giudecaş, 210, 250 giudecat (au ~), 210, 211 giudecată, 70, 211 giudecatu-ş (ş-au ~), 211 giudecaţ, 210, 281 giudecă (să ~), 52, 210, 211 giudecători, 211, 306 giudecătoriu, 211, 306 giudecăţât, 211, -275 giudecând, 211
giudece (să ~), 211 giudeci (să ~), 210, 211 giudeciia, 192, 211 giudecilor, 211, 337 giudeţ, 211, 337 giudeţelor, 337 giudeţule, 211 giug, 211 giuguri, 211 giumătate, 211 giune, 211 giunghe (să~), 212 giunghea (a ~, ar ~, vor ~), 189,212
giungheară, 163, 189, 212 giungheare, 165, 178,212 giunghearea, 165 giungheate, 167, 212 giungheaţ, 212, 281 giungherile, 178, 212 giunghetura, 212 giunghetură, 64, 212 giungheturi, 212 giunghia (va ~, ar ~), 211 giunghiară (să ~), 64, 189, 212
giunghiat (au ~), 189, 212 giunghind, 212 giupăneasă, 46, 68, 212 giupân, 212 giupâne, 212 giupâneasă, 69, 212 giupânease (unii ~), 171,212 giupâni, 212 giur, 212 giura (a ~), 212 giuraiu, 149, 212 giurareţ (nu vă ~), 212 giurasă (să ~), 212, 290 giurat(au-), 212 giurate, 212 giuraţ, 212, 281 giură (să ~), 64,212 giurământ, 212 giurământuri, 2-12 -giură-mi-te, 117, 212
giurând, 212 giurui (a~), 212 giuruiaşte (să ~), 184, 212 giuruiescu-mă, 212 giuruiescu-ţ, 212 giuruind, 213 giuruinţă, 73, 213 giuruinţe, 213 giuruinţei, 213 giuruisără, 64, 213, 290 giuruiş, 212, 250 giuruit (ai ~, au ~, a{ ~), 212, 213
giuruita, 213 giuruită, 70, 213 giuruite, 213 giuruitele, 213 giuru-te, 117, 212 glăceava, 82 glăceavă, 74 glăceveaşte, 82, 172 glăsându-să, 290 gleznele, 129 gleznile, 129 gloabă, 51, 92 gloata, 92 gloată, 70, 92 glumeaşte, 172 goală, 58, 92 goana, 92 goană, 60, 92 goanei, 92 golită, 70 goliţ, 280 gomot, 344 goneaşte, 172 goniia, 190 goniră, 64 gonitori, 306 gomifă, 73, 469 goţâi, 275 goţâlor, 275 grabă, 51 grabnică, 53 gFaiu, 149 gramatică, 53
505
grammatica, 345
grapă, 62
gratiia, 192
grăbiia (să~), 190
grăbitoare, 92
grădinariu, 306
grădină, 60
grădinuţă, 73
grăia, 185
grăiai, 185
grăiaşte, 184
grăiesc, 198
grăiia, 190
grăiiu, 149
grăiră, 64
grăită, 70
grăiţ, 281
grămadă, 56
grăsâmea, 295
grătar, 306
grătariu, 306
grău, 46
greaţă, 73, 127
greceaşte, 170
grecioasă (a purcede ~), 69
greşala, 247
greşală, 58, 247
greşască (să nu ~), 53, 246
greşeale, 171, 176, 247, 253
greşeaşte, 172, 176, 246
greşit (nu i s-au ~), 246
greşiţ, 281
greşiţâlor, 275
griaţă, 73, 127, 191
grigoriteani, 174
grij, 258
grija, 260
grijască (să să ~), 53, 257
grije, 260
grij ea, 260
grijeaşte, 172
grijiia, 190
grijinţă, 73
grijiră, 64
grijisă, 290
grijită, 70
grijitori, 306 grijitoriu(l), 306 grijiţ (să ~), 280 groapă, 62, 92 groasă, 69, 92 groaza, 92 groază, 75, 92 groaznic, 92 groaznică, 53 gropilă, 58 groş, 250 grozăvită, 70 grumadz, 225 grumadzâi, 225, 284 gunoaie, 92, 198 gunoiu, 149 gură, 64
gurguţă (să ~), 73 gustaţ, 281 gustă, 70 gustu (să ~), 148 guzani, 51
H
haină, 60 haine, 129 hainile, 129 hariu, 149 harnic, 89 harnică, 53, 90 hartularie, 331 harţ, 90 harţul, 89
hatman, 89, 90, 118 hăbuc, 89 hăcuiră, 64 hăcuiţ, 281 hălăduiaşte, 184 hălăstuia, 185 hărăţ, 89
hărăţâia, 192, 275 hărb, 46 hărbuite, 46 hăijeate, 89, 90, 176 hârtie, 46 hărtiia, 192
hărtulii, 341 hărturiile, 341
hăsnuiască (să nu ~), 53, 469 hăşie, 89 hătmăniia, 192 hătmănind, 89 hătmănit (au ~), 90 hârăţ, 89, 90, 280 hârăţâlor, 275 hârtie, 84 hârtiia, 192
heară, 64, 180, 181,202 heare, 166 hearte, 167 her, 203,467 heratec, 128, 202 herateci, 128, 202 heratic, 128, 202 heră, 203, 300 herâle, 202, 300 herbătoare, 202 herbând, 202,467 herbânta (a ~), 203 herbântară, 64 herbea, 202 herbinte, 203
herbinteală, 58, 122, 164, 344 hereghiia, 89 heri, 180, 202 herile, 180, 202, 300 herilor, 180, 202 heronean, 174 hertură, 64, 198, 203 hetman, 90, 118,465 hfala, 340 hiara, 202
hiară, 64, 180, 202,467 hiare, 203 hiarte, 203 hie (să ~), 203 hier, 203 hierbinteală, 203 hii (să ~), 203,205 hiia, 192 hiiastră, 204 hiica, 204
506
hiică, 53, 204 hiii, 205 hiind, 203 hiiu, 149, 205 hiiul, 205 him (să ~), 203 himne, 89, 331 hinul, 205 hire, 203, 204 hirea (de-a ~), 204 hirea-aş (~ vrut), 204 hirelea (de- ~), 204 hireslui (a ~), 205 hiresluiască (să mă ~), 53 hiresluiră (îl ~), 64 hiresteu, 127 hirestrui (a ~), 205 hirestui, 127, 205 hirestuiască-mă, 53 hireş, 90, 128, 204 hireşe, 128, 204, 252 hirisău, 127, 205 hiristeu, 127,204, 205 hiristui (a ~), 127, 205 hiriş, 89, 90, 128, 204 hirişe, 128, 204, 252 hirotoneaşte, 172 hirotonit, 140 hirutonind, 140 hiţ (să ~), 203 hiu (să ~), 203 hlamidă, 56 hoară, 64, 151 hodinească (să ~), 53 holbura, 318 holbură, 64, 468 holburi, 318 holcă, 53, 82, 89, 90 horbă, 51, 89, 90 horbi (a ~), 90 horbiia, 89, 190 horbitorii, 89 horiu(l), 306, 331 hotară, 301
hotarăle, 301----
hotariu(l), 306
hotar(ul), 306 hotră, 64, 89 hrană, 60, 89, 90 hrănească, 127 hrăneaşte (să ~), 90, 172 hrăniască (să să ~), 53, 127, 191
hrăniia (să ~), 89, 190 hrăniiam (mă ~), 90, 190 hrăniş, 250 hrănitoriu, 306 hrăniţ, 281 hrătie, 84 hreamăt, 163, 316 hronigraf, 331 hronograf, 331 huet, 89, 198,318 huleniia, 192 huliia, 190 hultur, 318, 468
I
ia (să~), 181 iacă, 53 iad, 183 iadul, 183 iai (să ~), 181 iaiecinţă, 73, 469 iaină, 60, 470 iară, 64 iarăş, 251 iarăşile, 251 iarbă, 51, 180 iarnă, 60, 180 iartă, 70, 88, 182 iarte (să ~), 182 iasă (să ~), 89 iase, 182 iasle, 183 iastă, 70 iaste, 181 iată, 70 iau (să~), 181 iavleniia, 192 iazărul, 183, 287	-
iazer, 183
iazere, 183 iazerul, 183 ibohnic, 319,468 ibohnici, 319 iboste, 196 ibovnicii, 319,468 icanaţâlor (şcoala-), 275 icoană, 60, 92 icoane, 92 iconoboreniia, 192 iconoboreţ, 280 iconoboreţâlor, 275 iconoboreţilor, 275 iconomiseşti (să-), 136 idoleşti (vetrile -), 85 idoliceari, 96 idolniţă, 73 idoloslujelnici, 334 idoloslujeniia, 192 idoloslujitori, 306 idropicească, 53 ie
ieftinătăţâle, 88, 94, 275 ieftinătăţâlor, 275 ieftiniră, 64, 88, 94 ierbi, 88, 180 ierboasă, 68, 88 ieri, 88 iernii, 180 ierodiaconă, 60 ieromonah, 88 ieromonaşii, 88, 332, 469 ierta (a -), 88 iertare, 88 iertat, 88 iertă (să ~), 70 iertăciune, 88 iertător, 89, 305 iertătoriu, 89, 305 ierţ, 279
ierusalimtean, 174 ieş (să -), 250 ieşeani, 177 ieşeanii, 89, 174 ieşi, 89 ieşiiu, 149
507
ieşiră, 64	iscusit, 298	isţealiască (să~), 191
ieşire, 89	iscusiţ, 281, 298	isţealit (au ~), 180
ieşisă, 289	iscuşeniia, 192	isţealită, 70, 180
ieşisăş, 289	iscuşitoriul, 306	isţealitori, 180, 306
ieşit, 89	isihast, 297	isţelească (să ~), 53
ieşită, 70	isihastrul, 297	isţelenii, 180
ieşitori, 89	isihăstreşti, 299	isţelit (au ~), 180
ieşiţ, 281	isihăstrie, 297	itros, 301
iezer, 89	isihiia, 192	iubăsc, 263
ighemon, 127	ismailteani, 174	iubeaşte, 172
ighemoniia, 192	ismailteanilor, 328	iubiia, 190
ighimonul, 127	ispită, 70	iubiră, 64
igumăn, 265	ispiteală, 58,470	iubitor, 306
igumănă, 61, 265	ispitească (să să ~), 53	iubitori, 306
igumena, 265	ispitiia (să ~), 190	iubitoriu, 306
igumeniia, 192	ispitiră (să ~), 64	iubiţ, 281
illirici, 345	ispititoriul, 306	iubiţâi, 275
illirioni, 345	ispoveadanie, 179	iubiţi, 281
illustrie, 345	ispoveadaniia, 179	iuboste, 196
illustrissimus, 345	ispoveadnic, 161	iudeii, 197
illustrius, 345	ispoveadui (să ~, mă voi ~),	iudeilor, 197
imă (nu-1 ~), 60	179	iuiuleat, 196
imnuri, 331	ispoveaduia (să ~), 179, 185	iuşiureadze (să ~), 169, 195,
indiiani, 174, 189	ispoveaduiaşte, 184	196, 225,255
ineale, 166	ispoveaduit (au ~, n-a hi ~),	iuşoară, 92
inema, 133	179, 180	iuşor, 195,463
inemă, 60, 133	ispovedui, 179	iuşorul, 195
inemile, 133	ispoveduiască (să ~), 53, 179	iuşura (a să ~, să ~, vei ~, te
ioaniteani, 174	ispravă (de ~), 74	voi ~), 195, 195
ipaţâlor, 275	isprăvască (să ~), 53, 266	iuşurară (să ~), 64, 195
ippodromiiul, 345	isprăviia, 190	iuşurare, 195
irease, 171	isteaţă, 73	iuşuraţ, 195, 281
ireasele, 135	isteciune, 336	iuşurăm (ne ~), 195
iriticii, 127, 135	isteţ, 281	iuşurând, 195
isavrean, 174	isteţie, 336	iuşureadză (ne ~), 57, 163,
isavreani, 174	isteţiia, 192	195, 225
isăhăstrie, 297	istoreaşte, 168	iuşuredz (te ~, să ne ~), 195,
iscălească (să ~), 53	istoriia, 192	225, 285
iscălitori, 306	istovască (să-ş ~), 53, 266	iuşuredzu (să mă ~), 148,
iscălitoriu, 306	istrăvască (să nu să~), 53,	195,225
iscusât, 298	266	iuţ, 281
iscusâtă, 70, 298	isţeala, 160	iuţala, 275
iscusâte, 298	isţealeaşte, 172	iuţâmea, 275
iscusâtoriu(l), 295, 306	isţealenie, 180	iveaşte-mi, 172
iscusâţ, 28i, 298	isţealenit,-180	iviia (să ~), 190
iscusiia, 192	isţeali, 180	izbăvască (să ~), 53, 266
508
izbăveaşte, 172 izbăvinţă, 73 izbăvitoriu, 306 izbânda, 239 izbândă, 56, 239 izbândească (să ~), 53, 239 izbândile, 239 izbândit (s-au ~), 239 izbucneaşte, 172 izbucniia, 190 izgnania, 192 izgnaniia, 192 izgoneaşte, 172 izmailiteani, 174 izmailiteanilor, 328 iznoavă (de ~), 74, 92 izraileani, 174 izrailteani, 174 izvăijenie, 87 izvoară, 92, 300 izvoarăle, 92, 300 izvorâia, 190 izvorâtoriu, 306 izvorâtură, 64 izvoreaşte, 172, 303 izvrăjenie, 87 izvrăjeniia, 192
î
îi, 75 îl, 75
îmbărbătat (l-au ~), 50 îmbărbăteadză (te- ~), 57, 225
îmbărbăteadze (să- ~), 169, 225
îmbătătură, 64 îmbătrâni (a ~), 45 îmbătrânim, 76 îmbătrânisă, 290 îmbe, 76, 105, 106,465 îmbi, 107 îmbiia(să-), 190 îmbiiară, 64, 76, 189 îmbîiat (au ~),76,189 îmbiiu (te ~), 149
îmbla (a ~), 106 îmblară, 64, 106 îmbiat (au ~), 106 îmblaţ (ia- ~), 106 îmblă, 58, 106 îmblătoriu, 106, 306 îmblături, 77 îmblând, 106
îmblândzâia (să ~), 77, 190, 225,284
îmblândzând, 77, 225, 284 îmblândzî (să- ~), 225, 284 îmbie (să~), 106 îmblete, 106 îmblu, 105,465 îmbogăţât (s-au ~), 77, 271 îmbogăţâţ (să- ~), 271, 281 îmbracă, 53, 77 îmbrăcat, 77 îmbrăcată, 70 îmbrăcaţ, 281 îmbrăcă, 53 îmbrăcământ, 77, 118 îmbrăcăminte, 118 îmbrăcămintele, 118 îmbunăciune, 77 îmbunătăţâmaţ, 281 îmfaşa (a ~), 77 îmfaşară, 64 îmfaşe, 253 îmfaşeat (am ~), 253 îmfaşindu-le, 256 îmfaşurat, 77 îmfăşură, 64
îmfaţăşem (să ne- ~), 253 îmfierbântare, 77 îmfierbântat, 77 îmfla (a să~), 77, 106 îmflat, 77, 106 îmflă, 58, 106 îmflăciune, 77, 106 îmflătură, 64, 77, 106 îmflând, 106 îmfloriia, 190 îmflorit, 77 îmflorită, 70
îmfloritură, 77 îmfoca (a să ~), 77 îmfocat, 77 îmfocată, 70 îmfocături, 77 înfrămşa (a ~), 463 îmfrămşadză (să- ~), 144, 225, 247
îmfrămşaţ, 77, 144, 281 îmfrânge (a ~), 77 îmfrânşea, 77, 144, 247, 253 îmfrânt, 77 îmfrântă, 70 îmfrânţ, 281 îmfricoşe (să- ~), 253 îmfricoşea (nu te ~), 77, 253 îmfricoşeasă (să- ~), 69, 253 îmfricoşindu-să, 77, 253 îmfricoşituri, 253 îmfruntare, 77 îmfruntat, 77 îmfruntă, 77
îmfrunteadze (să- ~), 169, 226
îmma, 345
împarţe (să să ~), 272, 349 împarţu (să ~), 148, 349 împăcăciune, 77 împărat, 78 împăraţâlor, 275 împărăteasă, 69, 78 împărătească, 53 împărătesc, 77 împărăţască (să ~), 53, 271 împărăţăsc (să ~), 271 împărăţăşti (să ~), 271 împărăţătoriu, 306 împărăţâie, 275 împărăţând, 271 împărăţât (au ~), 271 împărăţătoriu, 278, 306 împărăţeaşte, 168 împărăţie, 78, 275 împărăţî (va ~), 271 împărâia, 192 împărâie, 78
509
împărechea (a să ~, să- ~), 109
împărecheadze (să ~, să nu să ~), 109, 169, 226 împărţători, 78, 275 împărţâia, 190, 272 împărţind, 272 împărţâră, 64, 272 împărţât (au ~), 272 împărţători, 306 împărţâtoriu, 78 împărţi (a ~), 78 împiedeca (a să ~), 78, 123 împiedecară, 64 împiedecare, 123 împiedecat, 78,123 împiedecăciune, 50,123 împiedecătoriu(l), 123, 306 împietrisă (să ~), 78, 290 împiiadecă (să ~), 53 împlând, 106 împlânta (a ~), 78 împlântedz (să ~), 226 împle (a~), 78, 106 împle (să să ~), 106 împlea (să—, voi ~, să vor ~), 106
împletească (să ~), 53 împleteaşte, 172 împletită, 70
împlu (să ~), 105, 106,465 împlui, 106
împlură (să- ~), 64,106 împlut (s-au ~), 78,106 împlutoriu, 78, 106,306 împodobăsc (mă ~), 263 împodobeaşte (să- ~), 172 împodobi (a ~), 78 împotrivă, 74 împrăştia (a ~), 78 împrăştiară (să- ~), 64 împrăştiiară (să- ~), 64 împregiur, 213 împresura (a ~), 78 împresurară, 64 împresurare, 78
împresurat, 78 împresuraţ, 281 împresură (o- ~), 64 împresurătură, 78 împreuna (a să ~), 78 împreunară (să- ~), 64 împreunare, 78 împreunasă (să- ~), 290 împreunat, 78 împreunată, 70 împreună, 61, 78 împreunăciune, 78 împreuneadză, 57, 226 împreunedz (să ne—), 226, 285
împroşca (a ~), 78 împroşcară, 64 împroşcă (îi ~), 53 împroşcătură, 64, 78 împrotivă, 74 împuciciune, 337 împuitură, 64 împunge (a ~), 78 împunsără (să ~), 64, 290 împuţâna (a ~), 78 împuţânasă, 272, 290 împuţând, 272 împuţâsă (să- ~), 272,290 împuţât (au ~), 78, 278, 337 împuţâtă, 70, 278 împuţâte, 278
împuţi (a să ~, să—), 78, 272, 337 îmvaţă, 73 îmvăli (le- ~), 266 îmvălitoarea, 92 îmvălui (a ~), 78 îmvăluia (să- ~), 185 îmvăluit, 78
îmvărtească (să să ~), 53, 85 îmvărti (a ~), 78 îmvărtindu-să, 85 îmvărtiră, 85 îmvărtoşitură, 64, 78 îmvăţar(a ~), 79 îmvăţară, 64
îmvăţasă, 290 îmvăţat, 79 îmvăţaţ (să- ~), 280 îmvăţă, 73 îmvăţător, 306 îmvăţătoriu, 50, 79, 306 îmvăţătură, 79 îmvăţături, 50 îmvârtind, 85 îmveaşte (te- ~), 169 îmveaţe (să- ~), 169 îmverdzât (s-au ~), 226, 284 îmverdzî (a să ~), 79 îmvia (a ~), 79 îmviere, 79 îmvinciia (să- ~), 190 îmvincit, 79 îmvis, 79 îmvisă, 290 îmvisease, 168 îmvita (a~), 79, 131 îmvitat (au ~), 131 îmvitător, 79 îmvitătoare, 92, 131 îmvitând, 131
îmviteadză, 57, 131, 163, 226 îmvoeşe (să- ~), 254 îmvoi (a să ~), 79 îmvoiră (să- ~), 64 îmvrăteaşte (să- ~), 85, 172 în, 75 înaltă, 79 înapoi, 79
înădiră (să- ~), 64,470 înbărbătaţî-vă, 76, 272 înbărăbătându-să, 76 înbătată, 70, 76 înbătrânit (au ~), 76 înbe, 107 înbiind, 76 înbla, 106 înblat(au-), 106 înblă, 106
înblătoriu, 76,106, 306 înblătură, 106 înblând, 106
510
înblândzând, 76, 225, 284 înblândzât (au ~), 77, 225, 284
înbogăţâtă, 70, 77, 278 înbrăcat (s-au ~), 77 înbrăcată, 70, 77 înbrăcământ, 77 înbrăcăminte, 118 înbuibare, 77 înbunătăţat, 70 înbunătăţată, 70 înbunătăţâmat, 77 înbunătăţâmată, 70 încai, 77 încă, 53, 77
încăldzască (să ~), 53, 77, 226, 284
încăldzând, 226, 284 încălecă, 53, 77 încălţat (ş-au ~), 77 încălţământuri, 77 încălţăminte, 77 încălţări, 77 încăput (au ~), 77 încărcându-1, 77 încăş, 251
încătro, 77, 116,463 înceapem, 168 începătorul, 77, 306 începătomică, 53 începătură, 64 începuiu, 149 încetară, 64 încetă, 70 încheaie, 188 încheetură, 64
încheiat (au ~, s-au ~), 188, 189
încheiată, 70, 189 încheiaţ, 189, 281 încheie, 188
închidză (să ~), 226, 348 închidzând, 226 închinară (să- ~), 64 închinători, 306 -închinătorul, 306
închine (să-l ~), 77 închinu (să ~), 148 închipuia, 185 închipuiască (să să ~), 53 închipuieşti (să~), 199 închipuitoriu, 306 închipuitură, 64 închisă, 77, 290 închisără, 64, 290 închiseasem (le- ~), 168 închisoare, 92 închiş, 250
încinsără (să- ~), 64, 290 încită (să ~), 70 încitească (să te ~), 53 încoace, 92 încolţând, 272 încolţâtură, 64, 275,469 încotro, 116 încreade (te-~), 168 încreadeţ (să vă- ~, 169, 280 încreadză (să- ~), 57, 163, 226
încredinţeadze (să ~), 169, 226
încredinţedz, 226 încredz (să te- ~), 226, 285 încredzământ, 226 încredzusă, 226, 290 încredzut (s-au ~), 226 încredzută, 70 încremeneaşte, 172 încremeniră, 64 încrestă (să ~), 70 încreţăsc (mă- ~), 272 încreţându-mă, 272 încreţită, 70 încruntaţ, 281 încuetorile, 198 încuiară, 64 încuiasă (să- ~), 290 încuiată, 70 încuibasă (să- ~), 290 încuie (să-), 199 încujbătură, 64 încungiura, 140, 213
încungiurară, 64, 213 încungiurare, 140, 213 încungiurasă, 213, 290 încungiurat (au ~), 140, 213 încungiură, 64, 213, 343 încungiurăm (să ~), 213 încungiurătoare,, 213 încungiurător, 140 încungiurătura, 213 încungiurătură, 140 încungiurând, 213 încungiure (să ~), 213 încunoască (să-l ~), 53 încununară, 64 încununată, 70 încununaţ, 281 îndată, 70, 77 îndărăpnică, 53, 330 îndărăpnici, 330 îndărăpniciia, 192, 330 îndărăpnico, 330 îndărăpt, 329 îndărăpta (a ~), 313, 329 îndărăpteală, 329 îndeamnă (mă ~), 61 îndease (să să ~), 169 îndelepnicindu-să, 127, 344 îndelepnicirea, 344 îndemnă, 61
îndemneadză, 57, 163, 226 îndepreună, 61
înderepta (a ~), 134, 313, 465 îndereptare, 134, 465 îndereptat, 134 îndereptaţ, 281 îndereptă, 70 îndereptător, 134 îndereptătoriu, 134, 306 îndereptături, 50, 134 înderepteadză, 57, 163, 227 înderepteadze (să să- ~), 169, 227
înderiptat, 134 îndesară, 297
îndilepniceaşte (te—, să—), 127, 344
511
îndirăptări, 134 îndireaptă, 70 îndireapte (să ~), 169 îndirepta (a ~), 134, 313, 465 îndireptară, 64 îndireptare, 134, 465 îndireptaş (ne- ~), 250 îndireptaţ (să vă ~), 280 îndireptă, 70 îndireptări, 134 îndirepteadză (să ~), 163, 227 îndirepteadze (să ~), 169, 227 îndireptedz (să ~), 227 îndoia (să- ~), 185 îndoieşti (te- ~), 199 îndoită, 70 îndrăciia (să ~), 190 îndrăcită, 70 îndrăciţ, 281 îndrăgisă, 290 îndrăznicioş, 250 îndrăzniiu, 149 îndreptariu, 306 îndulcească (să să ~), 53 îndulceaşte (să- ~), 168 îndulciia (să- ~), 190 îndulciră (să- ~), 64 îndulcită, 70 îndulciţ (să vă ~), 280 înduplecară (să- ~), 64 îndurată, 70 înecat, (s-au ~), 79 înfăşa, 77 înfăşară, 64, 253 înfăşe, 253 înfăşind, 253, 256 înfăţăşem (să ne ~), 271 înfieratec, 202 înfierbădzare, 202, 224 înfierbânta, 77,467 înfierbântară, 64, 203 înfierbântat, 77, 203 înfierbântată, 70, 203 înfierbântă (să- ~), 70,203 înfierbântând, 203 înfierbinte (să ~), 203
înfierbuntară, 64, 137 înfipsă, 290 înfipsease, 168, 290 înfla (a să~), 77,105,465 înflară, 64, 106 înfiat (s-au ~), 77, 106 înfiată, 70
înflătură, 64, 77, 106 înflând, 106 înflori (a ~), 77 înflorit, 77 înflorită, 70 înfoca (a să ~), 77 înfocare, 77 înfocară, 64, 203 înfocat, 77 înfocată, 70 înfocătură, 77 înffămşa (a ~), 77 înfrămşadză-1, 225 înfrămşat, 77 înffămşată, 70,144 înffămşea, 144, 247, 253 înfrămşeare, 77 înfrămşearea, 177, 253 înfrânge (a ~), 46 înfrăntura, 46 înfrăntură, 77 înffâmşa (a ~), 77 înffâmşadză, 144 înffâmşearea, 144 înffâmşindu-să, 144 înfrânge (a ~), 77 înffânsă, 290 înfrânt, 77 înffânţ, 281 înfficat, 77
înfficoşea (nu mă ~), 253 înfficoşeadze (să-l ~), 172, 177, 227, 253 înfficoşeat, 77
înfficoşeaţ (să ~), 77, 172, 177, 253, 280, 281 înfficoşind, 253 tnfrieoşmdu-să, 77 înfricoşituri, 77,253
înfrundzască (să ~), 53, 225, 284
înffundzât, 225, 284 înfrundzit (au ~), 225, 284, 286
înfruntând, 46 înfrunteadză, 57, 163, 226 înfrunteadze (să să ~), 169, 226
îngăduială, 58 îngăduiască (să o- ~), 53 îngăduie (să o- ~), 199 îngăduiră, 64 îngemănată, 70 îngenunchia (a ~), 468 îngenunchiadză, 227, 320 îngenunchiat (şi- ~), 188, 320 îngenunchiaţ, 188, 281 îngenunchind, 320 îngerească, 53 îngereaşte, 170 îngerii, 77
înghimpasă (să- ~), 290 înghimpă (să- ~), 62 înghiţă (să ~), 272 înghiţât (au ~), 272, 278 înghiţâţ (să ~), 280 înghiţî, 272 îngrădiră, 64 îngrăditură, 65 îngrăşind, 253, 256 îngrecă, 53 îngreuia, 185 îngreunedz, 227, 285 îngropară, 65 îngroapă (să- ~), 62 îngropă, 62 îngropondu-le, 144 îngropu (să- ~), 148 îngrozască (să-l ~), 53, 286 îngrozâciuni, 286 îngrozând, 286 îngrozâră, 65, 286 îngrozât (au ~), 286 îngrozâtoriu, 286, 306 îngrozâturi, 286
512
îngrozind, 286, 287 îngroziţ, 281 îngrozî, 286 înherat, 205 înheraţ, 282 înherând, 205 înherbădzată, 70,202, 224 înherbădzării, 202, 224 înherbănta (a ~), 46, 203,467 înherbăntară, 203 înherbântară, 65, 203 înherbântată, 70,203 înherbântate, 203 înherbântă (să ~), 70, 203 înherbinte (să- ~), 203, 264 înminunară, 65, 77,469 înmulţind, 272 înmulţi (a ~), 77, 272 înnainte, 79 înnaintea, 345 înnalt, 345 înnaltă, 70, 79, 345 înnapoi, 79, 345 înnălţat (am ~), 79, 345 înnălţată, 71, 79, 345 înnălţând, 79
înneace (să mă ~), 79, 345 înnecat (s-au ~), 345 înnecă, 53, 79, 345 înnescat (s-au ~), 345 înnoi (s-a ~), 79, 345 înnoia, 79, 185, 345 înnoiască (să să ~), 53, 345 înnoiaşte (să- ~), 184, 345 înnoind, 79, 345 înnoisă (să ~), 79, 290 înnoitura, 345 înnoitură, 79 înnoptă, 71, 79, 345 înnotam, 79, 345 înoi (s-a ~), 79 înoiască (să să ~), 79 înoiaşte, 184 înoptă, 79
înopteadze (să- ^), 79, 169, 227, 345
înparţă (să-ş ~), 272, 349
înpăca (a să ~), 77
înpăcăciune, 77
înpăcătoarea, 77
înpănată, 71
înpărat, 77
înpăraţ, 281
înpăraţâlor, 275
înpărăteasă, 77
înpărăteaşte, 77, 170
înpărăţâia, 193
înpărăţâie, 78, 275
înpărăţând, 272
înpărăţâră, 65, 272
înpărţâtoriu, 306
înpărăţî (a ~, vei ~), 77, 272
înpărţăsc, 272
înpărţât (s-au ~), 272
înpărţâtoriu, 275
înpărţitoriu, 78
înpărţî (a ~), 78
înpiedeca (a să ~), 78
înpiedecătoriu(l), 78, 306
înpietrit, 77
înpietrită, 71
înpinge (a ~), 78
înpinsă, 290
înpinsără, 65
înpistrit, 78
înpistrită, 71
înpizmiţ, 282
înplând, 106
înplânta (a ~), 78
înplântasă, 290
înple (a ~, să ~), 78, 106
înplea, 106
înplere, 106
înplu, 106
înplură, 65, 106
înplut (ai ~, s-au ~), 106
înpodobăsc, 263
înpodobi (a ~), 78
înpotrivă, 74
înprăştia (a ~), 78
înpregrar, 78,213” “
înpregiurat, 78, 213
înpresura (a ~), 78 înpresurat, 78 înpresură, 65 înpreuna (a să ~), 78 înpreunară, 65 înpreunare, 78 înpreună, 61, 78 înprieteni (a să ~), 78 înprieteniră (să ~), 65 înproşca (a ~), 78 înproşcat, 78 înprotibă, 334 înprotivă, 74, 78 înpunge (a ~), 78 înpunoiată, 342 înpuns, 78 înpunsără, 290 înpuţăna (a ~), 78, 272 înpuţâna (a ~), 78 înpuţânasă, 272, 290 înpuţât, 78, 278 înpuţâtă, 71, 278 înpuţâte, 278 înrăutăţât, 278 însă, 69 însămbrat, 298 însămna, 290 însămnat (au ~), 290,298 însămnă, 61, 290 însămnătura, 295 însămnând, 290 însămneadză, 57, 227, 290 însănătoşară (să ~), 65, 247, 470
însănătoşat, 247 însănătoşe (să- ~), 247, 253 însănătoşearea, 165, 177, 253 însănătoşedz (mă ~), 227, 247
însărat (au ~), 290 însără, 50, 65, 290 însărcinaţ, 282 însăş, 251 însăta, 290
însătat (am ~), 290,298 însătedz, 227, 290
513
însâmbrat (au ~), 291, 298 însâmbrându-să, 291 însângurată, 71, 295 însemneadze (să- ~), 227, 290
înseş, 251
însimbredz (să te—), 227, 285, 291
însoare (să-l ~), 92 însoţând, 272 însoţâre, 275 însoţât (au ~), 272, 278 însoţâtă, 71, 278 însoţeaşte-ne, 169, 272 înspaimă (să- ~), 135 înspăima (să ~), 135 înspăimadză, 57, 135, 228 înspăimară (să- ~), 65, 65, 135
înspăimat (au ~), 135 înspăimată, 71 înspăimaţ, 282
înspăimădzu (mă ~), 135, 148
înspăimând, 135 înspământa (a să ~), 135 înspământaţ, 282 înspăimă (să ~), 60 înspământară (să ~), 65, 135 înspământat, 135 înstemată, 71,118 înstreinare, 107 înstreinat, 107
înstreineadze (să nu să- să să- ~), 107, 169,228 însuflaţ, 282 însufletată, 71 însufletaţ, 282 însuliţătură, 65 însură (să- ~), 65 însurară (îl ~), 65 însuş, 251 însuţ, 281 înş, 250
înşală (să-~), 58, 247 înşălaş (le- ~), 247
înşălată, 71
înşălaş (le- ~), 247, 250 înşălat (au ~), 247 înşălaţâi, 275 înşălaţii, 247 înşălăciune, 247 înşălăciuni, 247 înşălările, 247 înşălătoare, 248 înşălâd, 247
înşeale (să- ~, să ne ~), 169, 177, 254
înşelareţ (nu vă ~), 247, 254 înşelat (au ~), 247, 254 înşelată, 248 înşelăciune, 247 înşelătoare, 92 înşelători, 248, 306 înşelătoriul, 248, 306 înşelând, 247, 254 înşirată, 71 înşirătoriul, 306 înşirătură, 65 înşiş, 251 înşivă, 74 întăi, 50, 100 întâia, 100 întâie, 100 întărâta (a ~), 46 întărături, 301 întărească (să o- ~), 53 întăreaşte (te- ~), 169 întăriia (îl ~, să- ~), 190 întărind, 50 întări tură, 65 întărria, 345 întâi, 50, 100, 101 întâia, 100 întâie, 100 întemeiată, 71 întemniciat, 337 întimpinat (au ~), 315 întinaş, 250 întinată, 71
întindzăr-(să să- ~), 57, 22-8, 348
întindzând, 228 întinsă, 69, 291 întinsără, 65, 291 întinş, 250 întinşi, 250 întinu (mă ~) 148 întoarcă (să ~), 53 întoarcere, 92 întoamă-te, 92 întoarsă (să- ~), 291 întoarsără (să- ~), 65, 291 întorc, 78
întorcu (să mă ~) 148 întorsease, 168 întră (a ~), 131 întraiu, 149 întrare, 131
întrarmadză (mă ~), 57, 228 întraripă (să- ~), 62 întrasă, 131, 291 întrat (am ~, ai ~, au ~), 131 întratul, 131 întră, 65, 131 intrăm, 131 întrăma, 300 întrămarea, 300 intrând, 131 între (să~), 131 întreabă, 51 întreabe (să să ~), 169 întreace (te- ~), 169 întreagă, 58 întrebaiu, 149 întrebară, 65 întrebat, 78 întregiia, 193 întreită, 71
întrestaiu (mă-), 133, 149 întrestare, 133 întru, 78, 131,464 întrupeadze (să să -), 172, 228
întunearec, 133, 164,472 întunearece, 133,167 întunearecuri, 133, 167 întunecată, 71
514
întunecaţ, 282 întunecaţâi, 275 întunecoasă, 69, 92 intonară (să- ~), 344 înţăleagă (să ~), 58, 272 înţăleage (a- ~), 167, 272 înţăleageţ (să- ~), 169, 272 înţăleaptă, 71 înţăleasă, 163,272, 291 înţăleasără, 65,163, 272, 291 înţălegătoriu, 275, 306 înţălegând, 272 înţălegi, 272 înţălepciune, 275 înţălept, 275 înţălepţască (să—), 272 înţălepţâi, 275 înţălepţâră (să ~), 65, 272 înţălepţât (te-ai ~), 272 înţălepţeaşte, 170, 272, 278 înţălepţi (să- ~), 272 înţălepţii, 275 înţăles, 275 înţăliagă (să ~), 191 înţăpuşat (au ~), 272 înţăpuşaţ, 282 înţărcă (să ~), 53 înţânat, 278 învaţă, 73 învăli (a ~), 78 învălind, 266 învălit, 78 învălită, 71,266 învălitoare, 267 învălui (a ~), 78 învârti (a ~), 46, 78 învârtind, 85 învârtoşa (a să ~), 78 învărvomat, 46, 85 învărvomată, 71, 85 învăţ, 78 învăţa (a ~), 78 învăţasă, 291 învăţat, 78 învăţată, 71 învăţă, 73
învăţătoriu, 78, 306 învăţătură, 65, 78 învârti (a ~), 85 înveaşte, 167 înveaţe (să ~), 169 înverdzât (au ~), 226, 284 înverdzi (a ~), 79 înverdzit (au ~), 226, 284, 286
înverdzî (a ~), 79 înveşti (a să ~), 79 învia (a ~), 79 înviere, 79 înviiat, 79 învince, 335 învincindu-1, 335 învincit, 79 învis, 79 învisă, 291 învisără, 65
invita (a ~), 79, 131, 464 invitară, 65, 131 invitare, 79 invitarea, 131
invitat (ai ~, au ~, s-au ~), 79, 131
învitaţ, 282 invitând, 131 înviteazdă, 131, 226 învoeşeare, 79, 177, 199, 254 învoi (a să ~), 79 învrăjbiră (să ~), 65 învrăvomat, 85 îş, 251
J
jac, 315, 316, 464, 467 jăcui (a ~), 464 jăcuia, 185,258 jăcuiască (să ~), 53, 258, 316 jăcuiia, 316
jăcuit (am ~, au ~), 258, 316, 467
jălui (ş-a ~), 257 jăhrrnd, 257 jăluit (au ~), 257
jăratic, 259
jârtvască (să ~), 53, 256, 266
jârtvă, 74, 256
jârtvi, 85
jârtvit, 85, 256
jeale, 177, 258
jealei, 177
jealii, 258
jealnic, 177
jealnice, 258
jecuiră, 65,258, 316
jecuite, 258,316,464,467
jelanie, 258
jeleaşte, 172,258
jelui (să ~), 258
jeluieşti, 199, 258
jeluind, 258
jemnă, 197
jeratec, 133, 259
jeratic, 133, 259
jerdii, 119
jertfa, 85
jertfelnic, 85
jertfi (a ~), 85
jghiabul, 191
jidov, 258, 259
jidovască, 53, 259, 267
jidovăsc, 258, 259, 267
jidovca, 259
jidovcă, 53, 258, 259
jidoveaşte, 170, 259
jidoveşti, 259
jidovi, 259
jidovie, 259
jidovii, 259
jidoviia, 193
jidovime, 259
jigale, 259
jiganie, 99, 259
jiganii, 99, 259
jigănii, 99, 259, 462
jigniţ, 259, 282
jilţ, 259
jilţuri, 259
jipuit (i s-au ~ piialea), 136, 468
515
jir, 259
jirtvă, 74, 85, 132, 258 jitie, 259 jitniţa, 259 jitniţă, 259 jivala, 267 jivală, 58, 259 jiveale, 259 j oardă, 469 jrătăvnic, 85 jrătva, 85
jrătvască (să ~), 53, 256, 266
jrătvă, 74, 257
jrătvănic, 85, 257,470
jrătvăsc, 256, 266
jrătve, 257
jrătvi (a ~), 85, 256
jrătvişte, 85, 257
jrătviştile, 257
jrătvit (am ~), 85, 256, 257
jrătviţ, 257, 282
jrâtvă, 85, 257
jrtva, 257
jrtvă, 257
judeţ, 211
L
lacrămă, 60, 111,302, 463 lacrămi, 123, 302 lacrâme, 123, 302 lanţuh, 331 largă, 58 lasă, 69
lasu (să o ~, le ~, vă ~) 148, 149
laş (ne ~, să ~), 250 lată, 71 lăture, 303 laturea, 129 laturi (o ~), 129, 303 lauddă, 56
laudz (te ~), 228, 285 lavră, 65 lăcătuiaşte, 184 lăcomiia,-193
lăcrăma (a ~), 111, 302,463
lăcrămat (am ~), 302 lăcrămă, 302 lăcrămând, 302 lăcrămeadze (să ~), 169, 228, 302
lăcrămiialele, 111, 302 lăcui (a~), 113,463 lăcuia, 185 lăcuiască (să ~), 53 lăcuiaşte, 184 lăcuiesc, 198 lăcuieşti, 199 lăcuinţă, 73, 113 lăcuisă, 291 lăcuit, 114 lăcuitor, 114, 306 lăcuitoriu, 114 lăcustă, 71 lădz, 228, 285,470 lăngă, 46, 58 lăngoare, 46 lăsară, 65 lăsasă, 69, 291 lăsaţî-mă, 272 lăsă, 50, 69 lăsând, 50 lătinească, 53
lătineaşte, 109, 170,463,470
lătinesc, 109, 463, 470
lătişoară, 65, 92
lăţându-să, 273
lăţât (s-au ~), 273
lăţime, 273
lăudată, 71
lăudătoriu, 306
lăutari, 306
lăută, 71
lână, 61
lângă, 58
lângăgiune, 214
lângedz, 229, 285
lângedzâlor, 229, 284
lângedzii, 229, 284
leac, 159
leafa* 57 -
leage, 164
leage (să ~), 169 leah, 159 leamne, 166 leanca, 160 leane, 160 leaneş, 161, 470 leapăd (să mă ~, mă~), 163 leapădă, 56, 163 leapădă-ţ, 163 leapede (să să ~), 169 leapedz (să te ~), 169, 228, 285,470
leaspedzile, 171, 228, 286
leastviţă, 73,161
leaşine (să~), 175
leat, 159
lecuia, 185
lecuiaşte, 184
lecuinţă, 73
lecuitor, 306
lefturi, 94
legasă (să ~), 291
legaţ, 282
legaţâi, 275
legaţii, 275
legătură, 65
legheon, 333
legiuitoriu(l), 306
leiatec, 184
leiţă, 74
lenească (să să ~), 53 leneaşte (să~), 173 leniră (să ~), 65 lepădară (să ~), 65 lepădată, 71 lepădaţ, 282 lepădă, 56 lepădătoriu(l), 306 lepră, 65 leşinasă, 291 leşină, 61 leviţâlor, 276 lexicoane, 92 li, pron., 129 liae, 191
liapăd (să mă ~), 163
516
liapădă (să ~), 191 libiiani, 174,189 libov, 196 limbă, 51
limpedzască (să să ~), 53, 229, 284 lină, 61 lineaţe, 171 lingătoriu, 306 lingură, 65
lipască (să să~), 53,262
lipeaşte (nu să ~), 173
lipicioase, 92
lipiia (să ~), 190
lipiră, 65
lipiş (te ~), 250
lipsască (să să ~), 53,291
lipsă, 69
lipseaşte, 173
lipsiia, 190
lipsiră, 65
lipsiţ, 282
litră, 65
liubov, 196
liuter, 197
liuterani, 197
livedzea, 229, 286
loghica, 333
loghice, 333
logodeaşte, 173
logodiră, 65
logodnă, 61
logoş, 250
logoşii, 250
loitră, 65
lontru, 137, 468
lovască (să să ~), 53, 266
lovăsc (să ~), 266
loveaşte, 173
loviia, 190
lovisă (să ~), 291
loviră, 65
luaiu, 149
luară, 65
luasă,-291
luaş, 250
luă, 75
luăm (să ~), 50 luători, 50 luând, 75 luceafăr, 96 luceaferi, 96, 166 luceaşte, 168 luciia, 190 lucrară, 65 lucră, 65 lucrăreaţă, 74 lucrători, 306 lucrătoriu, 306
lucreadză (să ~), 57, 163, 229
lucreadze (să ~), 169, 229
lucredz, 229, 285
lucriadză, 191, 229
lumască, 53, 266
lumânare, 46
lumăsc, 266
luminată, 71
luminaţ, 282
luminaţâi, 276
lumină, 61
lumină (să ~), 61
luminători, 306
luminătoriu, 306
lumineadze (să ~), 169, 229
luminoasă, 60, 92
lună, 61
luncă, 53
lungă, 58
lungăreaţă, 74
lunică(să-), 54, 127
luptară, 65
luptată, 71
luptă, 71
luptă (te ~), 71
lustrată, 71
luterule, 197
M
macară, 98 maccaveilor, 345 madzâri, 229 magherniţă, 74
maghistriiane, 189, 333 magnit, 136 maică, 54 mal, 277 malahiia, 193 mamă, 60 maniheiască, 54 mannă, 61, 345 margă (să ~), 58, 264 marmure, 303 marsă, 264, 291 martori, 144 martur, 144 martură, 144 masă, 69
măslin, 98,463, 469 măsline, 98 maslinet, 98,463, 469 masliniş, 98, 463 maştihă, 58 matcă, 54 matroane, 92 mă, 60 măcar, 98 măcară, 98 măcenic, 117, 463 măcenie, 117 măceniţă, 117 măcilariu, 306 mădulariu(l), 306 măestrie, 198 măestru, 198 măguliră, 65 măgulită, 71 măgură, 65 mâhnească (să ~), 54 măhni (a ~), 46 măhniciune, 46 mâhniră (mă ~), 65 mâhnit, 46 mâhnită, 71 măhnitoare, 46, 92 măhni tură, 46, 65 măhniţăl, 276 măhniţea, 46 măiastră, 50
517
măiastrec, 184 mâine, 104, 105 mălcom, 114, 464, 470 mălcomi (a ~), 114 mălcomie, 114 mălcomiş, 114 mâna (a ~), 46 mânară, 65 mănasă, 291 mână (subst.), 46 mână (vb.), 61 mănânc (să ~), 46 mănâncu, 149 mânca (a ~), 46 mâncare, 46 mândrie, 46 mângâia (a ~), 46 măngăiare, 47, 184 mânia (a se ~), 50, 101 măniară (să ~), 65 mânie, 50, 101,465 măniia, 193 mântui (a ~), 47 mântuitor, 47, 307 mănule, 46 mănunt, 320, 468 mănuntă, 71 mănuntăi, 50, 321,468 mănuş, 50, 250 mănuşea, 252 mărg (să ~), 264 mărgăritar, 307 mărgăritariu(l), 307 mărgăritariuri, 307 mărgătoriu, 265 mărgând, 265 mărgu (să ~), 149, 264 măriiu, 149 măritară, 65 măritată, 71 mărmurită, 71 mărs (am ~, au ~), 264 mărseaie, 171 mărtorie, 144 mărtoriia,493 mărturisască (să ~), 54, 291
mărturisăsc (să ~), 291 mărturisând, 291 mărturiseaşte, 173 mărturie, 50, 144 mărturiia, 193 mărturisăsc, 50 mărturisesc, 291 mărturisiia, 190 mărturisiră, 65 mărturisitori, 307 mărturisitorul, 307 mărturisiţ, 282 măseale, 166 măslin, 98 măsurată, 71 măsură, 50, 65 mătănii, 265 mătasă, 295 mătăş, 250 măzdă, 47, 56 măzdit, 47 măzdită, 71 măzditori, 47 mâcencie, 117 mâcenic, 117 mâcenicească, 54 mâceniceaşte, 170 mâcenicie, 117 mâcenie, 117 mâceniţă, 74, 117 mâceniţe, 337 mâcilească, 54 măiastră, 65 mâie (să ~), 347 mâind, 347 mâine, 104, 105,465 mălcom, 114 mălcomiş, 114 mân, 104 mânară (îl ~), 65 mână (subst.), 61 mână (vb.), 61 mânând, 347, 466 mâncaiu, 149 mâneam, 75 mâncă, 54
mâncătoare, 92 mâncătorul, 307 mândriia, 193 mânecară (să ~), 65 mângâia, 185 mângăiare, 184 mângâie, 199 mângăiem, 199 mângăiesc, 198 mângăios, 47 mângăioş, 47, 250 mângăitor, 47 mâgâiară (să ~), 65 mângâiat (au ~), 343 mângâiu, 149 mânia (a se ~), 50, 101 mânie, 50, 101 mânieciia, 193 mâniiaci, 189,469, 470 mâniiat, 189 mânt, 126
mântuiască (să ~), 54 mântuiaşte, 184 mântuiesc, 198 mântuinţă, 74 mântuiră (să ~), 65 mânulor, 104 mânuntăi, 321 meale, 167 meare, 166,185 mearge (n-a ~, oi ~), 168, 168
meargem, 168 mearile, 129, 175 mearsă, 163, 291 mearsăm, 163, 291 mearsără, 65, 163,168, 291 mearse, 168 mearsem, 168 mearseră, 65 measeri, 166 measerilor, 164 measerul, 164 meastece (să să ~), 169 medelniţă, 74,197 megaloschima, 331
518
megiiaşi, 189 megiiaşilor, 189 meidan, 125 melanthiia, 193 meliţare, 341 meliţatul, 341 meniia, 190 meninţă, 341 meniră, 65 menită, 71 mergătoriu, 307 mergând, 265 mersă, 291 mersease, 168 mesereaoa, 152 mestecară (să ~), 65 mestecaţ, 282 mestecă, 54 meşei, 133 meşină, 61 meşterşug, 343 meşterşugească (să ~), 343 meşterşugeaşte, 343 meşterşugind, 343 meşterşugită, 71, 343 meşterşuguiască (să ~), 54 meşterşuguiaşte, 173 meşterşuguiş, 250, 343 meşterşuguită, 71, 343 meteahnă, 60, 334,469 metoh, 331
metohariu(l), 307, 331, 470 miadzădzî, 229, 284 miadzănoapte, 229 mică, 54
micşiureadză, 57, 140, 163, 229, 255
micşiureadze (să~), 140, 229 micşiuredz, 140, 196, 229, 255
micşoară, 65 micşoare, 92 micşura, 140 micşurară (să ~), 65, 140 micştirare, 140 micşurasă, 140, 291
micşurat (au ~), 140 micşură, 65, 140 micşurând, 140 micşureadze (să~), 169 miedzul, 230 mieluşeale, 166 miia, 193 miiare, 185 miiarea, 185 mijlocitori, 307 milă, 58 miloasă, 69, 92 milocitive, 336 milosteniia, 193 milostivască (să ~), 54, 266 milostivă, 75 milostiveaşte, 173 milostivicioase, 92 milotariu(l), 307,469, 470 miluiască (să ~), 54 miluiaşte, 184 miluiţ, 282 mincinoasă, 69, 92 mincinoasele, 92 mincinoş, 250 minciună, 61 mineaie, 171 minţât (au ~), 273 minţi (a ~), 273 minunară (să ~), 65 minunată, 71 minunaţ, 282 minunaţâi, 276 minună (să ~), 61 minunătoriu, 307 minunedz (mă ~), 230 mirată, 71 mirean, 174 mireani, 174 mireazmă, 60 mireneaşte, 170 miritoriu, 307 mirosăsc, 291 mirosâm, 291 mirosând, 291 miroseală, 58
miroseale, 171 miruia, 185 mistuia, 185 mistuiască (să ~), 54 mistuiaşte, 184 mişaoa, 152, 248 mişălătate, 248 mişcă (să ~), 54 mişce (să nu să ~, să o 325
mişei (să nu te ~), 325 mişea, 248, 252 mişeale, 166, 177, 252 mişeaoa, 152, 248, 252 mişelătate, 248 mişeleaşte, 170 mitariu, 307 mitamiţă, 74 mită, 71 mititeaoa, 152 mititei, 196 mititel, 196 mitiutel, 196 mitropoliia, 193 mitropoliţ, 281 moaie (să~), 92, 199 moară (să ~), 65, 350 moare, 92 moarta, 92 moartă, 71, 92 moarte, 92 moartea, 344 moaşea, 252 moaşe-sa, 252 moaşii, 252 mohorâţi (a ~), 273 mojic, 259 molcom, 114 molitvă, 74 monaş, 332, 469 monot(h)elici, 95 monot(h)elitean, 95, 174 mor, 350,466 moravleani, 174 moreani, 174 moriu (să ~), 350
519
morţ, 281 morţâi, 276 morţâle, 276 morţâlor, 276 moschiceşti, 332 mosorâtă, 71 moş, 250 moşiia, 193 moşteani, 174 moşteniia, 193 moştenitori, 307 moştenitoriu, 307 movilă, 58, 207,464 movile, 207 mreajea, 161,470 muiară (să ~), 65, 183 muiare, 184 muiată, 71, 183 muiate, 183 muie, 199 muieri, 198 multă, 71 multeştiutori, 309 mulţ, 282
mulţămască (să ~), 54, 265 mulţămăscu-vă, 265 mulţămeaşte, 173 mulţămi (a ~), 116,464, 470 mulţămiia, 190 mulţămire, 116,470 mulţămită (cu ~), 71, 116 mulţămitoriu, 307 mulţăşti (să ~), 272 mulţâme, 276 mulţâră (să ~), 65, 272 mulţeami-ţ, 175 mulţeaşte, 168, 272 muncă, 54
muncealniţă, 74, 469, 470 muncească (să ~), 54 munciia, 190 munciră (îl ~), 65 muncită, 71 muncitoriu, 307 munţ,281-munţâi, 276
munţii, 276
muricioasă, 69, 92, 470 muricioş, 250 muriia, 190 muritor, 307 muritoriu, 307 muriţ, 282 muşce (să ~), 325 muşine, 254 muşiţe, 254 muştari, 307 muşte, 129 muşteariu, 175, 307 muştele, 129 muştile, 129 mutată, 71 mută, 71 muţâi, 276 muzică, 54
N
nafora, 139 nafură, 65, 139 naintea, 343 naltă, 71 nalţ, 282 nalţă (să ~), 74 nameasnicul, 162,470 nameastnici, 175 nare, 129 nască (să să ~), 54 naşti, 344 naştirii, 128 năcladă, 56,469 nădeajde, 110,314 nădeajdea, 110 nădejdea, 110 nădejdui, 110, 314 nădrept (pă ~), 117,465 năduşală, 58, 248 năduşască (să ~), 54, 248 năduşi, 248 năduşiia, 190 năduşind, 248 năduşiră-(îl ~), 65 năduşit (s-au ~), 248
nădzâle, 230, 284
năframă, 60, 99
năfrămi, 99
năhut, 331
năimiră, 65
nălbisă, 291
nălbitori, 307
nălţară, 65
nălţasă, 291
nălţată, 71
nălţâme, 276
năluceaşte, 168
nănaşe-sa, 252
năpăstuiască (să ~), 54
năpăstuiră, 65
năpăstuită, 71
năpăstuitoriu, 307
năpârcă, 54
năprasnă, 61
nări, 50, 129
năroc, 114, 465
nărocit, 114
nărocită, 71, 114
nărociţ, 282
nărod, 50, 114,465
năroade, 50
năroi, 114,465, 470
nărud, 138
năruiaşte, 184
năsălie, 299
năsâlnic, 296
năsâlnicind, 291
năsâpul, 111,296,314,463
născătoare, 50
născură (să ~), 65
născută, 71
născuţ, 282
năselie, 299
năsiliia, 193
năsliia, 190
năsilie, 299
năslitură, 65
năspriia, 193
năvală, 59
năvalnică, 54
năvăliască (să ~), 54, 191
520
năvăliia, 190	nechedza, 230	negălceavă, 46, 75
năzuia, 185	nechedzături, 230	negândită, 71
năzuinţă, 74	necititul, 123	neghină, 61
năzuisă, 291	neclătită, 71	negrăită, 71
nânaşe, 252	neclătiţ, 282	negriia, 193
neacă (să ~), 54	necredincioasă, 69, 92	negrijită, 71
neagiungând, 209	necredincioş, 250	negriră, 65
neagiunsă, 69, 209	necredinţă, 74	negropată, 71
neagră, 65	necugetată, 71	neguraţ, 282
neagre, 167	necununată, 71	negură, 65
neam, 127	necuraţ, 282	neguriţă, 74
neamţi, 175	necuraţâi, 276	neguţători, 307
neanio, 175	necurăţâie, 276	neguţătoriia, 193
neapărată, 72	necuraţâlor, 276	neguţătoriul, 307
neapropiată, 71	necutedzând, 222	neguţâtoriu, 307
neardzând, 220	necuvăntărită, 71	nehamică, 54
neascultătoriule, 307	necuvântăreaţă, 74	neieşând, 248
neascultoiu, 149	necuvioase, 92	neieşind, 248
neated, 165	nedeaia, 193	neisţealnice, 175
neatedă, 57	nedeaie, 171	neiubitori, 307
neatedul, 165	nedeajde, 314,463	neiubitoriu, 307
neatinsă, 69	nedeajdi, 111	neîmbătrânitoare, 92
neatinş, 250	nedejdi, 110	neîmblândzât, 225, 284
neavuţ, 282	nedejdile, 110	neîmblândzâtă, 71, 220, 225,
neavuţâlor, 276	nedejdiui, 314	284
nebăgând samă, 50	nedejdiuiesc, 111	neîmvincită, 71
nebătrânitoare, 92	nedejdiuieşti (te ~), 111	neîmvinciţ, 282
nebăuţ, 282	nedejdiuind, 111	neînbătrănitoare, 47
nebetejiţ, 282	nedejdiuit, 314	neînbătrânitoare, 92
nebiruită, 71	nedejdiuite, 111	neîncurcată, 71
neblândă, 57	nedejdui (a ~), 463	neînffânţ, 282
nebotedzaţ, 221, 282	nedejduia, 111	neînfricoşindu-să, 253
nebunatec, 133	nedejduiaşte, 111, 184	neînsărată, 71
nebuneaşte, 170	nedejduiesc, 111	neîntindzând, 228
nebuniia, 193	nedejduindu-să, 111	neîntrădzâind, 87, 235, 285
nebuniţ, 282	nedereasă, 69, 133	neleaneş, 161,470
necară (să ~), 65	nedespărţât, 278	nelipsită, 71
necasă, 291	nedespărţâtă, 71, 278	neluată, 71
necată, 71	nedumnădzăire, 224	neluători, 50
necă (să ~), 54	nedumnădzărie, 224	nelucrată, 71
necădzut, 221	nedzăs, 218, 284	nelumăţ, 266
necădzute, 221	nefacută, 71	nelutatecă, 54
necărtind, 45	nefarşit, 45	nemăhnitoare, 92
necărtulariu, 307, 341	nefarşită, 71	nemăniiarea, 189
necertată, 71 —	nefărşitoare, 92	nemărui, 123, 321
necertaţ, 282	nefurată, 71	nemăsurată, 71
521
nemâncată, 71 nemâncaţ, 282 nemângăiat, 47 nemângăiată, 71 nemângăiate, 184 nemângâiată, 71, 184 nemblată, 71 nemeamic, 162,470 nemeamici, 175 nemereală, 59 nemerească (să ~), 54 nemereaşte, 173 nemeri (a ~), 123,463 nemeriră, 65 nemeriş, 250 nemerit, 123 nemeriţ, 282 nememiţii, 338 nemestecată, 71 nemeşterşuguită, 71 neînfricoşată, 71 nemică, 54, 123,463 neminţât, 278 neminţit, 278 nempăcaţ, 282 nemţască, 278 nemulţămită, 117,470 nemulţămitor, 117 nemulţămitoriu, 117, 307, 470
nemuritori, 307 nemuritoriu, 307 nemutată, 71 nenăduită, 71 nencăldzâtă, 71, 226, 284 nencetată, 71 nencetaţ, 282 nencheiată, 71 nencujbind, 264 nendereptându-să, 134 nendoită, 71 nenduplecaţ, 282 nenedejdiuiţ, 282 nentăriţ, 282 nentinatăj 74 nenţălegătoriu, 307
nenumărată, 71 nenumăraţ, 282 nenţăleasă, 69, 278 nenţălegătoriu, 276 neobrezuiţ, 282 neomeniia, 193 neopriţ, 282 nepărăsând, 292 nepărăsât, 298 nepărtaşe, 252 nepoată, 71 nepotrivită, 71 nepotrivnică, 54 nepoţeaoa, 152 nepovestită, 71 neprăbuşiţ, 282 neprăvuiţ, 282 neprecepând, 124 nepregetând, 124 nepremenită, 71 nepriceapere, 165 nepriceaperea, 165 nepricepută, 71 nepricepuţ, 282 nepricepuţâi, 276 neprigetând, 124 nepriiatin, 184 nepriiatini, 184 nepriimiţ, 282 nepriitoriu, 307 nepusă, 69
neputeamic, 175,470 neputeamici, 175 neputinţă, 74 neputinţile, 129 neputredă, 57 neputredzâiei, 238, 284 neputredzâtoare, 92,	231,
238,284 nerăbdători, 307 nerădicate, 111, 302 nerămâind, 347 nerăsâpicioase, 298 nerăspundzând, 232 nereeunoseătoriu, 307 neruşinată, 71
nesămţâre, 276, 296, 298 nesămuit, 298 nesămuită, 71 nesăţâos, 278 nesâmaţă, 74, 265, 298 nesâmţât, 276 nesâmţâte, 278, 298 nesâmţâţ, 282, 298 nesfârşită, 72, 87 nesfarşiţ, 282 nesfrăşit, 87 nesfrşiţ, 282 nesimţite, 278, 298 nesmintită, 72 nesmintiţ, 282 nesomnoroş, 250 nesosând, 292 nesosânţă, 74, 296 nesporinţă, 74 nespurcată, 72 nestămpărat, 47 nestâmpărată, 72 nestrămutată, 72 nestrămutaţ, 282 nestidinţă, 74 nestrângătoriu, 307 nestricată, 72 nestricaţ, 282 nestricăcioasă, 69, 92 nesuferită, 72 nesupăraţ, 282 neşcâţ, 281 neşedzând, 234 neşte, 124, 125,463 neştiinţă, 74 netăceare, 166 netăiate, 182 netălcuit, 47 netămăduiţ, 282 netocmită, 72 netocmiţ, 282 netreabnic, 162 netreabnică, 54, 162 netreabnice, 175 netrecută, 72 neturburată, 72, 329
522
nevastă, 72 nevădită, 72 nevădzând, 235 nevădzut, 235 nevădzuţ, 235, 282 nevădzuţâlor, 276 nevăjită, 72, 470 nevătămată, 72 nevătămaţ, 282 nevedeare, 166 nevederoş, 250 neveştedzâcioasă, 69, 236, 284,470 nevinovată, 72 nevinovaţâlor, 276 nevoaie, 152,197 nevoia (să ~), 185 nevoie, 152, 197 nevoinţasca, 278 nevoinţă, 74 nevoiră (să ~), 65 nevoitoare, 92 nevoitor, 307 nevoitorul, 307 nevreadnic, 162,470 nevreadnice, 176 nevreadnici, 176 niagră, 65, 127, 191 niam, 127 niamul, 191 nicăiri, 196 nicăiurea, 196 nicăiuri, 196 nice, 124,463 niceş, 251
nimărui, 123, 321, 468 nimeni, 123, 321 nimere, 321 nimerea, 321,468 nimeri (a ~), 123 nimerilea, 321 nimică, 54, 124 nisip, 111 nişte, 124, 125 nitriian, 174, 189 noaă, 75, 151,463
noaădzăci, 151, 230, 284 noapte, 92 noastră, 92 noastre, 92 noă, 75, 151,463 noădzăci, 151, 230, 284 noăle (al ~), 151 noevrie, 342 noiască (să-ş ~), 54 noitoriu(l), 307 nomizme, 328, 470 nontru, 137,468 noptă, 72 nopţ, 281 nopţâle, 276
noroc,	114
norod,	114 noroi, 114 nostru, 138 notară, 65 notariu, 307 notă, 72
nou,	147
nov,	147 novă, 75, 147 nuăr, 152,465 nuăraş, 152
numască (să să ~), 54, 265
numărată, 72
numeadză, 57, 163, 230
numeaşte, 168
numi, 129
numiia, 190
numile, 129
numită, 72
nuntă, 72
nuor, 152,465
nuora (a ~), 152, 465
nuoraş, 152
nustru, 138
O
oaia, 92 oaie, 92, 197 oale, 92 oameni, 93
oară, 65, 93 oarba, 93 oare, 93 oarecare, 93 oarecarea, 93 oarecarele, 93 oarecarii, 93 oarecărui, 50 oarecând, 93 oarecât, 93 oarecâtă, 72 oarece, 93 oareceva, 93 oarecine, 93 oarecum, 93 oareunde, 93 oase, 93 oaspe, 93 oaspeţ, 93, 281 oaspeţâi, 276 oaspeţii, 276 oaste, 93 oă, 75, 151,470 obărşască (să ~), 54, 248 obărşeaşte, 254 obărşi (a ~), 47, 85 obârşia, 193 obârşie, 47, 85 obărşiia, 193 obărşind, 248 obărşiră (să ~), 65, 248 obârşi, 85 obârşie, 85 obârşiia, 193 obiceai, 162 obiceaie, 171 obiceaiu, 149,162 obicină, 61, 336 obicinuit, 336 obicinuită, 72 obiciuit, 336 obiciuite, 343 obicnita, 336 obidă, 57 oblâstiia, 193 oblicească (să ~), 54
523
obliceaşte, 173 obliciră (să ~), 65 obnovleniia, 193 oborâia, 190 oborâră, 65 oborî, 65
obosâră (să ~), 65, 292
obosând, 292
obosât (s-au ~), 292,298
obrăşască (să ~), 54, 85, 248
obrăşeaşte (să ~), 173, 177
obrăşi, 85
obrăşie, 85
obrăşind, 85
obrăşiră, 65, 85
obrăşit (au ~), 85
obrăşitul, 85
obrăzniciia, 193
obreazaniia, 180, 193
obştească (să ~), 54
ocară, 65
ocăr, 302
ocărâia, 190
ocărâle, 301
ocărâtoriu(l), 307
ocărâţ, 50
ocăreaşte, 173, 303
ocăreşti, 303
ocări (a ~), 65
ocărmui (a ~), 47
ocârmui (a~), 85
oceiască (să să ~), 54
oceiţ, 282
ocheianului, 184, 332 ochiască (să ~), 191 ochiu, 148, 149 ocinară, 65,470 ocină, 61 ocinători, 307 ocinătoriu, 307 ocineadze (să~), 173, 230 ocoalele, 93 ocrămuia, 85,185 ocrămuiaşte, 85, 184 oetovri,-342 octovrie, 342
odaie, 197 odată, 72
odănăoară, 65, 93, 111, 112, 463
odănăoară, 66, 93, 112 odănăoară, 66, 112 odehniră (să ~), 65, 133 odialuri, 339 odihnă, 61 odihneală, 59 odihnească (să ~), 54 odihneaşte (să ~), 173 odihniţ, 282 odoacă, 54, 93 odoară, 93, 301 odoarăle, 93, 301 odohni (te vei ~), 135 odraslă, 59 oglindească (să ~), 54 oglindeaşte, 173 oglindiia, 190 oglindiiam, 190 ogoară, 301 ogoiră, 66 olariu, 307 olecăia (să ~), 185 oloi, 139 oltar, 139, 307 oltariu, 139, 307 olu, 148 omenească, 54 omeneaşte, 170 omeneşti, 127 omineşti, 127 omiubitor, 307 omiubitoriu, 307 omoară (să ~), 66, 93, 145, 300
omor, 145 omorâia, 145 omorând, 145 omorâră, 66, 145 omorât (au ~), 145 omorâţ (să mă ~), 145, 280 omorî, 66^145 omslujitori, 307
omu, 148
opintească (să ~), 54 oprealişte, 162 oprească (să ~), 54 opriră, 66 optspreace, 179 optu, 148 or, 302 orariu, 307 oră, 66 orăşan, 248
orăşeance (unii ~), 174, 248
orăşeani, 174, 248
orăşeanii, 248
orânduiale, 184
orbalţ, 337
orbalţure, 337
orbăcăciune, 263
orbăcăind, 263
orbăcăit (am ~), 263
orbălcit, 337
orbiră, 66
orbu, 148
ordz, 230
orecoruia, 116
osăbăsc (să ~), 263
osăbeşti (să ~), 139, 292
osăbi, 139, 292, 298
osăbiciune, 139,296
osăbind, 139, 292
osăbit (s-au ~), 139, 292, 299
osălul, 296,470
osărdiia, 193
osândă, 57
osândeaşte, 173
osândiia, 190
osândiţ, 282
osărdiia, 193
osebit, 299
ospătariu, 308
ospătăriia, 193
ospăteadze (să să ~), 130, 169
ospeteadze (să ~), 130, 230 ostaş, 250 osteneală, 59
524
osteneale, 171 osteniia (să ~), 190 ostenitori, 308 ostroave, 93 oştan, 312 oştască, 54, 312 oşteani, 176 oştiră, 66 oştiţ, 282 otravă, 75
otrăvăscu (să~), 149, 267 otrăvi, 50 oţărî (să ~), 66 oţăt, 276
ovileaşte, 173, 317 ovili (a ~), 468 oviliia (să ~), 190, 317 ovilit, 317 ovilită, 72,317 ovilite, 317 ovreai, 177 ovreiul, 177
P
pagubă, 51 paie (să~), 198, 347 painjină, 61 paleaţ, 189 paliaţ, 139 palmă, 60 pannihida, 345 papură, 66 pară, 66 partnică, 54 pasă, 69 pasări, 98,463 pascu (să ~), 149 pasere, 130 pashă, 58, 331 păşirile, 299 paşteţ (să ~), 280 paterni, 133 patgioc, 210 patimă, 60 patină, 343 patrahirul, 331
patreani, 174 patriarş, 332, 469 patriarşi, 332 patriarşie, 332 patriartesc, 332 patriehie, 130, 332, 344 patrierhie, 332 patrierşesc, 332, 332 patrierşescu, 149, 332 patrierşit (au ~), 332 patriiarşesc, 332 patriiarşeşti, 332 patriiaş, 332 patro, 145
patrodzăci, 146,230, 284 patru, 146
patrudzăci, 146,230, 284 paţ (să ~), 280 paţă (să ~), 273 paţu (eu ~), 149 pavecemiţă, 74 pavlichiancă, 54 pază, 75
păcătoasă, 69, 93 păcătoş, 250 păciuită, 72 păcură, 66 pădzâtoriu, 230, 308 păgăn, 47 păgănătate, 47 păgănătăţâi, 276 păgănăţâia, 193 păgănăţâie, 47, 276 păgănească, 54 păgănesc, 47 păgănie, 47 păgână, 50 păgănătăţâi, 50 păgânăţâia, 193 păgânăfiia, 193,276 păgânean, 174 păgâniia, 193
păgubască (să să ~), 54, 263 păgubitoriu, 308 pahar-109,463 -păine, 104, 105
păioară, 66 pălc, 47
pământ, 126, 343 pământu, 148 pănă, 50,61, 102,465 păndărie, 47, 470 păndzătură, 47, 66 pângări (a ~), 47, 50, 103, 465
pângărit, 103 păpuş, 250 păraâlor, 113 păraie, 113 păraole, 113 părască (să ~), 54 părăia, 190
părăsască (să să ~), 54,292 părăsănd, 292 părăsăsc, 292 părăsâia, 190, 292 părăsâră, 66 părăsâreţ (nu ~), 292 părăsât (am ~, au ~, s-au ~), 292, 299
părăseaşte (te ~), 50, 173, 292
părăseşti, 292 părăsi (oi ~, vei ~), 292 părău, 44, 50, 113 părâş, 47 părât, 47 pârâtă, 72 părâţ, 282 pârâul, 113 pârcălab, 47 părcălăbie, 47 părcălăbiia, 193 păreache, 109, 164, 178 păreasemi, 164 păreate, 109, 164 păreche, 109, 464 părechile, 109, 178 părete, 109,464 părgă, 47, 58,470 părinte, 50 părinţ, 281
525
părinţască, 54, 278 părinţăşti, 278 părinţeşti, 278 părî (a ~), 47 pârjoli (a ~), 47, 85 pârjoliră, 66 păijolit, 47, 85 pârjolită, 72, 85 pârli (a ~), 47 pârliră, 66 părtaş, 250 părţ, 281 părţăle, 276 părţâle, 276 părţile, 276 păsaţ, 280 păsăruică, 54 păscari, 263, 308 păscariu(l), 263, 308 păscărie, 263 păscând, 343 păscuiască (să ~), 54, 262 păstori, 308 păstoriia, 193 păstoriu, 308 păşască (să ~), 54, 248 păşiuni, 196, 255, 469 păşuni, 256 pătimitoare, 93 pătrunsără, 292 pătuiră, 66 păţâia, 190, 273 păţâm, 273 păţând, 50, 273 păţâră, 66, 273 păţâsă, 273, 292 păţât (am ~, au ~), 50, 273, 278
păţâţ, 282 păţî (a ~), 273 păzască (să să ~), 54, 286 păzăsc (mă ~, îş ~), 286 păzâia, 190, 286 păzâm (să ~), 286 păzând, 2S6 păzât (au ~), 286
păzâtoriu, 308 păzâţ (vă ~), 286 păzâţî-vă, 286 păzeaşte, 173, 286 păzeşti (să ~), 286 păzi, 286 păgână, 61 pâine, 104, 105,465 pâinile, 104 până, 50,61, 102,465 pândză, 57, 230 pândzătură, 230 pândze, 230 pâne, 104, 105 pâni, 104
pângări (a ~), 50, 103,465
pângăricios, 103
pângăricioasa, 93
pângăriciune, 103
pângărit, 103
pâră, 66
pârău, 50, 113
pârâu, 44, 465
pârgă, 58
pârjoli (a ~), 85
pârjoliră, 66, 85
pârjolit, 85
pârliră, 66
peasne, 171
peaşte, 165, 178
peatdeseatniţă, 74
peatece, 128
peatic, 128
peatice, 175
peaveţ, 160
peaveţie, 180
peceate, 161, 166, 178,470 peceatea, 161, 178 peceţ, 178, 281 peceţâle, 178, 276 peceţile, 178, 276 pedeapse, 171 pegânăţie, 130, 276 peliţă, 74 peminte*426* 463 pemintean, 126,463
pemintească, 54, 126 pemintesc, 126,463 peminteşti, 126 penticostariu, 308 pentre, 118, 344, 464 pentru, 128 periia, 190 perind, 350, 466 periră, 66 persască, 54, 299 persean, 174 perseancă, 54, 174 perseaşte, 170 perseşti, 299 persină, 61 pestriţiia, 193 peşteră, 66 peşti, 178 peştirii, 128 peteală, 59,470 petideseatniţă, 74 petreacă (să ~), 54 petreace (a ~, să ~, va ~, ş-a ~, vom ~, vei ~), 167, 168
petreacem (să ~), 169 petrecanie, 99 petrecaniia, 193 petrecanii, 99 petrecăniei, 99 petrecănii, 99, 462,469 petrecător, 308 petrecuiu, 149 petrecură, 66
piardză (să ~), 57, 186, 230, 348
piatră, 66, 186 picară, 66 picătură, 66 picioare, 93 picioruşile, 129 piei (să ~), 186, 349 pieiu (să ~), 150, 349 pielea, 186 pierduiu, 149
526
pierdz (să ~, îţ ~), 187, 230, 285
pierdzare, 230 pierdzătoare, 230 pierdzătoriu, 50, 230 pierdzând, 230 pierdzătoriu, 308 pietrariu, 308 pietri, 129, 186 pietriceale, 166 pietrile, 129, 186 pihtire, 331 piiaie (să-), 187, 350 piiale, 186 piialea, 186
piiarde (a —, mă —, voi -, vei ~), 187
piiardem (să ~), 187 piiare, 187 piiarsec, 133, 187 pintru, 128 pipăia (să-), 185 piroane, 93 pisară, 66 pistreală, 59 pişcă (a -), 325 pitari, 308 pitariu, 308 pită, 72 piticilor, 95 pitrăcănii, 99 pivă, 75 pizmaş, 250 pizmă, 60 pizmăsc, 265 pizmeaşte, 173 pizmile, 129 placă (să -), 54 plaşcă, 54 plată, 72 platoşe, 252 platoşele, 129 platoşile, 129 plăcătoare, 93 plăcută, 72 plânge (a -), 47
plănsori, 47
plătească (să -), 54, 128 plăteaşte, 173
plătiască (să ne ~), 128, 192 plăţ, 281 plăvâi, 267, 470 plăvâie, 267 plăzmuind, 328 plăzmuire, 328 plăzmuit (ai au -), 328 plăzmuitoriu, 308, 328 plângătoare, 93 plângeamu (eu -), 149 plânteadză, 57, 163, 229 plânsă, 292, 343 plânsără, 66, 292 plânsură, 66 pleace(să-), 169 plean, 160 pleavă, 75, 160 pleave, 172
pleavniţă, 74, 162,470 plecară, 66 plecă, 54 plecăţăl, 278 pleşiv, 136 plină, 61
plinească (să -), 54 plineaşte (să-), 168 pliniască (să-), 192 pliniia, 190 ploă, 75 ploaia, 193 ploaie, 93, 197 ploscă, 54 piuară, 66, 140 piuat (au-), 140 plugari, 308 plugariu, 308 plută, 72 plutită, 72 poala, 93 poală, 59, 93 poalele, 93 poamă, 60, 93 poame, 93
poară (a pune -), 66 poarta, 93 poarte (să să ~), 93 poată (să ~), 72, 93 poate, 93
pobrăzât(au ~), 286 pocaanie, 97, 464 pocăanie, 97, 464 pocăi (a se ~), 97 pocăiască (să să -), 54 pocăiaşte (să-), 184 pocăiesc, 199 pocăinţă, 74 poci, 347 pociu(nu-), 150 podită, 72 podoaba, 93 podoabă, 51, 93 podobască (să să -), 54, 263 podobeaşte-mă, 173 podobiia, 190 podobiră, 66 podobită, 72 podobiţ, 282 podviguia (să -) poeticească, 54 pofală, 319 pofta, 94 poftă, 72, 94,316 poftesc, 94, 316 poftească (să-ş -), 54, 95, 316
pofteaşte, 94, 173, 316 pofti, 94,316,316, 468 poftiia, 94, 190 poftiiu, 94, 149, 316 poftim, 95, 316 poftind, 95, 316 poftiră, 66, 94, 316 poftit (au~), 95, 316 poftorească (să -), 54, 95 poftoriia, 95, 190 pogorâia, 140, 190 pogorât, 140 pogorâtă, 72 pogorâră (să -), 140
527
pogorând, 140, 343 pogorâş, 140 pogorât, 140 pogon (să ~), 66, 140 pogrebaniia, 193 pohfalenii, 319 pohod (în ~), 318,468 pohoi, 90, 139,318, 468 pohoiul, 90 pohta, 95, 316 pohtă, 72, 95,316,468 pohte, 316
pohteaşte-ţ, 95, 173, 316 pohti (a ~), 463,465 pohvalenii, 319 pohvălesc, 319 pohvălit (au~), 319 poiana, 183 poiată, 72, 139,469 poldză, 57, 231 poldzuiască (să să ~), 55, 231 politică, 55 politicească, 55 polză, 231 polzuiesc, 199 polzuinţă, 74 polzuiră (să ~), 66 pomană, 61 pomăt, 265
pomăzuiască (să ~), 55,470 pomcişitoriu, 308 pomeane, 172 pomeanic, 162,469 pomeneaşte (să ~), 173 pomeniia, 190 pomostină, 61 ponegrită, 72 ponegriţ, 282 ponorâră (îl ~), 66 ponorâtoriu, 308,470 ponoroase, 93 pontean, 174 popască (să ~), 55,262 popă, 62 popeaşte^l70 popistreală, 59
poporeani, 174 poposâm (să ~), 292 poposât (au ~), 292 popreale, 171 poreclă, 59, 197 porecliia, 190 porfiră, 66 pomeală, 59, 164 pomeale, 171 pornească (să ~), 55 pomeaşte, 173 pomiia(să-), 190 pornită, 72 pomiţ, 282 poronceaşte, 143, 173 poronceşti, 143 poronci, 143 poroncim (să ~), 143 poroncind, 143 poronciră, 66, 143 poroncit (au ~), 143 portariu, 308 porţ, 281 porţâi, 276 porţâle, 276 porumbiţă, 74 porunbiţă, 343 poruncă, 55, 143 porunceaşte, 143, 173 poruncind, 143 poruncit (au ~), 143 poslaniia, 193 posleade (de ~), 172 posluşanie, 248 posluşaniia, 193 posluşiia, 190 posnicească, 55,344 posnicesc, 139 posniceşti, 344 posocă, 55 postealnic, 162 postealnici, 176 postiia, 190 postitoriu, 308 postnic, 139 postnică, 55
postnice, 139 postnicească, 55 postniceaşte, 170 postnicestvie, 139 postnicestvuind, 139 postniceşte, 139 postnicie, 139 postniciia, 193 poticală, 59 potică, 118, 469 poticăleaşte, 173 potoale (să ~), 93 potoleaşte, 173 potrecăliră, 66,133 potricăliia, 190 potricăliţ, 282 potrivască (să ~), 55, 267 povaţă, 74 povărtiră (să ~), 66 povăţariu, 308,470 povăţăredz, 231 poveaste, 161, 178 poveastea, 161,178 povesteaşte (să ~), 173 povestiia, 190 povestiră, 66 poveşti, 178 pozdâriară, 66 pozderiiască (să-i ~), 55 poznă, 61, 470 pradă, 57 pradnic, 239 pradosul, 213 praştiia, 193 prav, 317, 468 pravilă, 59 pravoslaviia, 193 pravoslavnică, 55 prădaş, 250 prădată, 72 prădaţâlor, 276 prădză, 231 prădzâi, 231, 284 prăfacă (să ~), 55, 300 prăfaeând, 300 prăfacut (au ~), 300
528
prăjiia, 190 prăjiră, 66 prăjolit (l-au ~), 85 prăpădească (să să ~), 55 prăpădiră (să ~), 66 prăpădiţ, 281 prăpăştii, 50 prăplăzmuind, 328, 470 prăsască (să~),55, 292 prăsâte, 299
prăvască (să ~), 55, 267, 302 prăvădzitoriu, 231, 284, 286, 308
prăvăsc, 267, 302 prăveaşte, 173, 302 prăvi(a-), 111,302 prăviia, 190, 302 prăvind, 302 prăvire, 111, 302 prăvit (am ~, au ~), 302 prăvite (în ~), 302 prăvitorii, 111, 302 prăvuiala, 317 prăvuit, 317 prăznuia, 185 prăznuiască (să ~), 55 prăznuiaşte (să ~), 184 prândz, 231
prândzască (să ~), 55, 231, 285
prândzâia, 190,231, 285 prândzând, 231,285 prândzî, 231, 285 pre, 119
preabunul, 178,470,472 preacinstita, 178, 470, 472 precurat, 178, 472 preacurvar, 178, 308 preacurvariu, 178, 308, 470, 472
preacurvă, 75, 178,470, 472 preacurvie, 179,472 preacurviia, 179, 193 preacurviile, 179 preacuviinţă, 74,- 179r472
preacuvioasa, 93, 179, 470, 472
preacuvioasei, 93, 179 preaditeci, 179 preafrumoase, 93, 179 preafrumos, 179,470,472 preaiubitoriu, 179, 308 preaînţăleaptă, 72, 179, 276 preaînţăleptul, 179, 276, 470, 472
preajmă, 60 prealuminat, 179,472 prealuminata, 179 preamare, 179,472 preaminunate, 179, 470,472 preaslăvit, 179, 472 preaslăvită, 72,470 preaslăvite, 179 preastâpnic, 179 pregiur, 213 prelestească (să ~), 55 prelestiră, 66 prelestită, 72 prelestiţ, 282 premejde, 124 premejdi, 124 premeneală, 59, 124 premeneaşte (să ~), 173 premeni (a ~), 124, 463 premenială, 59, 192 premeniră, 66 premenit, 124 pren, 120, 121,464 preneseniia, 193,470 preot, 141 preoţâi, 276 preoţâiei, 141,276 preoţâlor, 276 i prepositul, 329 \ prepozitul, 329 prescure, 303 prestavlenia, 193 prestăvi (a să ~), 124 prestol, 124, 463 presviteriul, 308, 329, 335 pretutinderea, 321,468
pretutindirea, 128, 321 preut, 141, 464 preutul, 141 preuţ, 141, 281
preuţască (să să ~), 55, 141, 273,278
preuţăsc, 141, 278 preuţâi, 141 preuţâia, 193 preuţâie, 141, 276 preuţâlor, 141
preuţât (au ~, s-au ~), 141, 273
preuţesc, 141, 278 preuţească, 55, 278 preuţeşti, 278 preuţie, 141, 276 preuţî (să~), 141, 273 preveghea (a ~), 124 prezviteru(l), 308, 329, 335 pribegiră, 66 pricăjiţ, 282 priceapă (să ~), 62 priceape (a ~, vei ~), 167, 168
priceapere, 165 priceaperea, 165 priceaştenie, 180 priceştenie, 180 priceavă, 75,470 pricepuiu, 149 pricepută, 72 priceştiui, 196 priceştuia, 185 priceştuiască (să să ~), 55 pricească (să să ~), 55 pricină, 61 priciră (să ~), 66 pricopsiia, 190 pridădească (să-l ~), 55, 313 pridădire, 313 prigoană, 61 prihană, 61, 89, 90 priiaşte, 184 priiaten, 128, 183~ priiatin, 128, 183
529
priiatina, 183 priiatine, 183 priiatini, 183 priiatinul, 183 priimală, 59
priimască (să ~), 55, 188, 265
priimăsc, 188, 265
priimeaşte, 188
priimeşti (să~), 188
priimi, 188
priimiră, 66, 188
priimisă, 188, 292
priimit (au ~), 188
priimitoriu, 188, 308
priinţă, 74
prilejiră (să ~), 66
prilejiu, 260
prilej iul, 196
primblu (mă ~), 149
primejdă, 313
primejde, 124, 129, 313
primejdele, 129, 313
primejdi, 129
primejdii, 129
primejdile, 129, 313
primeneaşte, 124,173
primpregiur, 213
prin, 121,466
prindză (să ~), 57, 231,348
prindzând, 231
prineseniia, 193
pringhipul, 333
prinsă, 292
prinsăm, 292
prinsără, 66,292
prinsoare, 93
prinş, 251
prinşi, 251
prinţipii, 338
pripască (să-l ~), 55, 262
pripă, 62
pripăc, 263
pripeale, 171
pripeaşte, 173
pripiră (îi ~), 66
pripuind, 348
pripus, 128, 469, 470 prisosâia, 190,292 prisosâră, 66, 292 prisosât, 299 prisosâtură, 66, 296 prisosituri, 296 pristăvască (să să ~), 55, 267 pristăvi (a să~), 124 pristăviră (să ~), 66 pristăvită, 72 pritvor, 339 privătariu, 305, 308 priveaghe, 168 priveghea (a ~), 124 privegheare, 165 priveghearea, 165 priveghere, 124 privitând, 312 priviteadză, 57, 231 privitească (să ~), 55 priviteaşte, 173 privitiia, 190 privitiră, 66 proaspătă, 72 proastă, 72 proaste, 93 proaşcă, 55 proaşce, 337 probozâră, 66, 286 probrăzala, 286 probrăzând, 286 probrăzâră, 66, 286 probrăzâsă, 286,292 probrăzât, 286 probrăziră, 66, 286,287 probrăzî (a ~), 286 procitiia, 190 procleţând, 273 procleţiră, 66, 273 procleţit (au ~), 273 procopsala, 296 procopsală, 139,469 procopseaşte, 173 procopsi, 139
proeopsială (a da ~), 59, 192, 296
prohitiia, 190,470 prohodnice, 318 proizvoleniia, 193 proloage, 93 promişleniia, 193 propoveadanie, 180 propoveadaniia, 193 propoveadnic, 161 propoveadnici, 176,470 propoveadui (a ~), 180 propoveaduiască (să ~), 55 propoveaduitori, 180 propoveaduitoriu, 308 propovedaniia, 180, 193 propoveduit, 180 propoveduitoriu, 180, 308 proprietăţâle, 276 prorocestviia, 193 prorociia, 191, 194 proslăvască (să ~), 55, 267 proslăvăsc, 267 proslăveaşte, 50, 173 proslăviiu, 149 proslăvită, 72 prostacă, 55 prostăticiia, 50, 194 prosteaşte, 170 prostiră (să ~), 66 protector, 118 protictori, 118 protospat(h)ari, 95, 308 providenţiia, 194 provideţă, 74 provodi, 318 prozorliviia, 194 pruncă, 55 prunciia, 194 psăltire, 97,462 psăvdo, 147, 299 psevdo, 147, 299 pugoară (să ~), 140 pugoare (să ~), 140 pugorâia (să ~), 140, 191 pugorând, 140 pugorârea, 140 pugorât (s-au ~), 140
530
pugorî (să ~), 66, 140
puhă, 58, 469
puie (să ~), 348
puind, 348
puitoriu, 308
puiu (să ~), 149, 150, 348
pulpile, 129
puneţ (să ~), 280
pungă, 58
punguliţă, 74
punoaie, 93, 198, 342
purceade (vei ~, vor ~), 168
purceadem (să ~), 169
purceadză (să ~), 349
purceasă, 292
purceasăm, 292
purceasără, 66, 292
purcedzând, 231
purtasără, 292
purtătoriu, 308
puruncă, 143
pusă, 292
pusără, 66, 292
pusoare, 93
pustiască (să ~), 55
pustiia, 194
pustiiaşte, 189
pustiiu, 149
pustinnic, 345
pustinnicească, 345
puş, 251
puteare, 166, 178 putearea, 166, 178 puteamic, 175 puteamică, 55 puteamici, 176 puteri, 178 putinţă, 74 putoare, 93 putred, 238 putrede, 238
putredit (i-au ~, i s-au ~), 238,465
putredzâtoare, 93, 231, 238, 184
putregiune, 214, 238
putuiu, 149 putură, 66 putuş, 250 puţănea, 278 puţănel, 278 puţân, 278 puţână, 61, 278 puţâne, 278 puţânea, 278 puţâneale, 167, 278 puţânei, 278 puţânel, 278 puţâni, 278 puţântea, 278, 343 puţânteale, 278 puţântei, 278 puţântel, 278 puţiia, 191 puţinea, 278 puţinei, 278 puţini, 278 puţintea, 278 puţinteale, 278 puţintel, 278
R
rabdă, 57
rabdz (să ~), 231, 285 raclă, 59 radză, 57, 231
radzămă (să ~), 60, 231, 285
radzâm, 232, 284
radzâmă (să ~), 60, 231, 285
radze, 231
rană, 61
rapură, 66, 469
rasă, 69
rasără, 66, 292
răbdară, 66
răbdă, 57
răbdătoriu, 308
răbdând, 50
răbdz (să ~), 232, 285
răceală, 59
răeeaşte, 168
răchitoriu, 206, 308,467
răci, 301 răcliţă, 74 răcodealiia, 194 răcoreală, 59 rădăcinată, 72, 470 rădăcină, 61 răde (a ~), 47 rădica (a ~), 111,302, 463 rădicară, 66, 302 rădicare, 111, 302 rădicat (s-au ~), 302 rădicată, 72 rădică, 55, 302 rădicăm (să ~), 302 rădicători, 111, 302 rădicând, 302 rădice (să ~), 302 rădicioare, 93 rădză (să ~), 232 rădzăma (să ~), 232, 285 rădzătorile, 232 rădzâma (a ~, să ~), 111,231, 232, 285
rădzâmat (s-au ~), 232, 284, 285
rădzând, 232
rădzuşuri, 232
răgoz, 115,463
răhnace, 47, 319, 470
răhnaci, 47, 319
răhnă, 47,61,319, 468, 470
răhnească (să ~), 55, 319
răhneaşte, 173, 319
răhni (a~), 47,319, 470
răhnind, 319
răhniră, 66, 319
răhnit (am ~, ai ~, au ~), 319
răhnită, 72
răhnitor, 308
răhnitoriu, 47, 308, 319, 470
răhniţ (să~), 319
rămasă, 69
rămaş, 251
rămăind, 47, 347
rămăşiţă, 74
rămâie (să ~), 50, 347
531
rămâind, 347 rămâiu (să ~), 347 rămâneţ, 280 rămlean, 174 rănduelii, 198 rănduială, 47 răneaşte (să ~), 173 răniră, 66 rănji (a ~), 47 răntuna, 342 răpaos, 111, 303 răpască (să ~), 50, 262 răpăgiune, 214, 263 răpăosară, 66 răpăosasă, 293 răpăosaţ, 282 răpăosă, 50, 69 răpedzască (să se ~), 232 răpedzâră (să ~), 66, 232, 285, 300
răpedzât (s-au ~), 232, 285, 300
răpedziră, 232, 285, 286
răpedzî (să ~), 232, 285, 300
răpind, 50
răpindu-să, 50
răpit, 50
răpitorii, 50
răpitoriu, 308
răposă, 69
rărişoară, 66
rărunchi, 301, 321,468
răsăpind, 293, 303
răsâpa, 303
răsâpască (să ~), 262, 303 răsâpă, 62
răsâpăsc (să ~), 262, 303 răsâpeaşte (să ~), 173, 177, 303
răsâpeşte, 177, 303 răsâpi (a ~), 111, 303 răsâpiia, 191, 303 răsâpiciune, 111, 303,470 răsâpiciunea, 296 răsâpindT293, 303 răsâpiră, 66, 303
răsâpit (s-au ~), 303 răsâpitul, 296 răsâpitura, 111,296, 303 răsbotedză (să~), 57, 221 răscumpărară, 66 răscumpăraţ, 282 răscumpără (să ~), 66 răscumpărare, 342 răsfireadze (să ~), 169, 206, 232
răsipirea, 111, 296, 303 răspons, 144 răsprăştiat (au ~), 206 răspundză (să ~), 232, 349 răspundzând, 232 răspundzu (mă ~), 149, 232, 349
răspuns, 343 răspunsă, 293, 343 răspunsără, 66, 293 răstinsă, 50 răstiturile, 50
răstoarnă (îl ~), 61, 93, 342 răstogoli (a să ~), 115, 463, 470
răsuflă, 59 răsuri, 47,470
răşchira (a să ~, să ~, voi ~), 205,467
răşchirară (să ~), 66, 205 răşchirat (s-au ~), 205 răchiraţ, 206, 282 răşchira (să ~), 66, 205 răşchirând, 205 răşchire (să ~), 205 răşină, 254, 301 răşniţă, 47 rătăciţ, 282 rătăciţâlor, 276 răteadzele, 232 răteadzul, 160, 232 rătedza (a ~), 111 râtedzaţ, 232, 282 rătund, 115,463,470 rătundă^- 57,115 răutăţ, 50, 281
răutăţâle, 276 răvnaci, 319 râvnă, 61, 319,468 râvni (să~), 319 râvnim (să ~), 319 râvnind, 319 râvnit, 319 războaie, 93 războiu, 149 războlisă (să ~), 293 războlită, 72 răzgiudecare{ (nu ~), 211 răzgiudecături, 211 râcodealiia, 194 râdză (să ~), 349 râdzând, 232 râmlean, 174 râmleancă, 55, 174 râmleani, 174 râmleneaşte, 170 rânduiască (să ~), 55 rânduneale, 166 râpască (să ~), 55 râpă, 62 râsă, 293 râsără, 66, 293 râurile, 113 reace, 165, 301 reale, 167 reapede, 165
reapedea (~ firii sale), 165 repedzască (să să ~), 55, 285, 300
retorica, 136, 332 rimlean, 303 ritor, 136
ritoră, 66, 136, 470 ritori, 136 ritorica, 136, 332 ritoriceşti, 136 ritorichi, 136, 332 ritorie, 136,469 roaă, 75, 151 roabă, 51, 93 roabe, 93 roadă, 57, 93
532
roade (îl ~), 93 roagă (te ~), 58, 93 roage (să să ~), 93 roată, 72, 93 roate, 93 roă, 75, 151
robască (să ~), 55, 263, 470 robiia, 194 robisă, 293 robită, 72
rocoşisă (să ~), 293 rodinele, 133 rodzători, 232 rogojină, 61 rogojioara, 93 rogojioară, 66 rogoz, 115 romaicesc, 139, 469 roman, 139,470 româneşti, 141 român, 141 romei, 139,469 rostogoli (a se ~), 115 roşiia, 191 roşită, 72 roşu, 248 rotund, 115 ruără, 152 rudă, 57
rudă-ncepătoriu, 308 rudeniia, 194 rugaiu, 149 rugaş (te ~), 250 rugă, 58 rugământ, 265 rugământe, 265 rugăminte, 265 rugători, 308 rugătoriu(l), 308 ruj, 258 rujea, 258 ruji, 205
ruleadză, 57, 163, 232,470 rumăn, 266
rumănească,- 5 5, 141--
rumăneaşte, 47, 141, 170
rumăneşti, 47, 141
rumân, 141
rumâneaşte, 141, 170
rampă (să ~), 330,468
rumpând, 330
rumpe (~ -te, va ~), 330
rumpea (să ~), 330
rumpsă, 293, 330
rumpsără, 67, 293, 330
rumpsâră, 67
rumpt (am ~, au ~), 330
ramt (au ~), 330
rumtă, 72, 330
rumturile, 330
raora (a~), 152
raoră, 67
raorând, 152
rupe (a ~), 463
rupea (să ~), 330
rapsără, 67,293, 330
ruptă, 72, 330
rasasacă, 55, 299
ruşinară (să ~), 66
raşinaş, 250
raşineadză, 57, 233
raşineadze (să să ~), 169, 233
raşineadze-se, 233
s
săbii, 98, 463 sacă, 299 sachelari, 308 sachellarie, 345 sahastra, 109, 297,464 saie (să ~), 350 sama (a-şi da ~, a da pre ~, a lăsa pre ~, a lua în ~), 297
samareancă, 174 samaritean, 174, 470 samă (a da pre ~, a da ~, a lua de ~, a prinde în ~, a băga ~, cu ~, fără ~, preste ~, ~ de), 297
samănă (îş ~), 6I7 293---
sameni, 293
sara, 296
saracin, 332
sarachini, 332
sară (astă ~, cătră ~), 296
sarecă, 55, 133
sarcină, 61, 470
saţâul, 276
saţul, 276
să, 69,296
săbiiară, 67
săboarăle, 301
săbor, 116,463
săbomic, 116
săc, 299
săca (va ~), 294
săcară, 67, 294
săcat (au ~), 294
săcată, 72, 299
săcaţî-1, 294
săcă, 294
săcăciune, 297
săcând, 294
săcerară. 67, 294
săcerat (au ~), 294
săci, 299
săcilor, 297
săcurea, 297
săgetată, 72
săgeţ, 281
săhastrii, 297
săhastrilor, 297
săhastra, 109, 297
săhăstrească, 55, 299
săhăstreaşte, 170, 299
săhăstresc, 299
săhăstrie, 297
săhăstrind, 294
săhăstrit (ai ~, s-au ~), 294
sălaşile, 129
sălăşluia, 185
sălăşluiaşte, 184
salăşluitori, 308
sălbatecă, 55, 133
sălbatece, 133
sălbatică, 55,133
sălbatici, 133
533
sălbătăceaşte, 170 sălbătăceşte, 312 sălbătăcie, 312 sălbătăciia, 194 sălbătăcit (s-au ~), 312 sălbătăciţ, 282, 312 sălbăticiia, 312 sălnic, 48 sălnicilor, 297 sămaţă, 74 sămăna, 293 sămănară, 293 sămănat (au ~), 293,470 sămănaţ, 293 sămănăciune, 296 sămănătoriu(l), 296, 308 sămănături, 296 sămănând, 293 sămăţ, 265 sămânţă, 74 sămcea, 48 sămceaoa, 152 sămeţiţ (vă ~), 280, 294 sămn, 296 sămna, 293 sămnară, 67,293 sămnare, 296
sămnat (au ~), 293,296, 299 sămnând, 293 sămneadză, 293 sămneadze (să ~), 227, 293 sămţâre, 298 sănătoasă, 50, 69 sănătoş, 251 sănătoşat, 253 sănătoşată, 72 sănătoşe, 253 sănătoşearea, 177, 253 sănătoşindu-să, 253 săngur, 299 săngură, 299 săngurătate, 298 săpară, 67 săpată, 72 săpătură, 67 săptămânariu(l), 308
săptămână, 61
sărară, 67
săracă, 55
sărăcească, 55
sărăceaşte, 170
sărăciei, 337
sărăciia, 194
sărăcin, 332
sărăcineaşte, 170
sărba (a~), 293
sărbadză, 57, 233, 263, 293
sărbat, 296
sărbăm, 293
sărbăsc, 48,264
sărbătoare, 50,93
sărbătoarea, 50
sărbeaşte, 48
sărbie, 48
sărg, 48
sărgui (a ~), 48
sărguia, 185
sărguială, 48
sărguiaşte, 184
sărguiesc, 199
sărguiră, 67
sări, 296
sării, 296
sărutaiu, 149
sărutară, 67
sărutaţ, 280
sărută, 72
sărutând, 48
sătând, 291
sătean, 174
săteani, 174
său, 298
săvai, 50
săvărşască (să ~), 248 săvărşeaşte (să ~), 173, 177, 248
săvărşenie, 48, 86 săvărşeniia, 194 săvârşi (a ~), 48, 86 săvârşiră (să ~), 67 săvârşi^ 48, 87 săvărşiţ, 87, 282
săvârşenie, 86 săvârşi, 86 săvârşiră (să ~), 67 săvârşitori, 87, 308 săvrăşenie, 86 săvrăşeniia, 194 săvrăşi, 86 săvrăşiră (să ~), 67 săvrăşit, 87 săvrâşit, 87 săgetară (să ~), 67 sâgetă (să ~), 72 sâgetătoriu, 309 sâgeteadză, 57, 233 sâgeţâlor, 276 sâială, 59, 470 sâinţă, 74, 299 sâlă, 59, 298 sâlnici, 298 sâlnicilor, 297 sâlţă, 74
sâmaţă, 74, 265, 297 sâmăţ, 265, 297 sâmbătă, 72 sâmbraşii, 298 sâmbră, 67, 298 sâmbrie, 298 sâmceaoa, 152 sâmceale, 166 sâmenţiei, 298 sâmeţ, 265 sâmeţâia, 194 sâmeţâie, 276,297 sâmeţâsă (să ~), 273, 294 sâmeţeaşte (să ~), 173, 294 sâmeţie, 276, 297 sâmeţiia, 194 sâmţ, 280, 294 sâmţască (să ~), 55, 273, 294 sâmţâcioş, 251, 278,299 sâmţâia, 191, 273, 294 sâmţâre, 276, 297 sâmţâş, 250, 273, 294 sâmţât (au un ~), 273, 294, 297
sâmţire, 297
534
sâmţirile, 277	scărşnet, 48	scrăbiră (să ~), 67, 86
sâmţî, 273, 294	scândură, 67	scrăbit, 86
sâmţu, 149	scânteaie, 166	scrăbit (s-au ~), 86
sâne, 298	scârbă, 51, 86	scrănave, 86
sângur, 299	scârbi, 86	scrăşca, 321
sângurat, 299	scârbitor, 86	scrăşcare, 321
sângură, 67, 299	scârbiţ, 86, 282	scrăşcând, 321
singurătate, 298	scâmav, 86	scrbă, 86
sângurăţât, 278, 299	scârşcă, 56	scrbitu-1 (l-au ~), 86
singure, 299	scârşcări, 321	scriia, 191
singuri, 299	schima, 331	scriniiariu, 187
sinteţ, 299	schimbară, 67	scriitiriu, 308
sinţe, 339	schimbă, 51, 60	scriitor, 308
sireapi, 299	schimbăciune, 50	scriitoriu, 308
sirbesc, 85	schimbătură, 67	scrineariu, 308
sirbeaşte, 170, 264	schimosâră (să ~), 67, 141,	scripăsc, 262, 342
sirbeşte, 85	293	scripiia, 191, 342
sirguiale, 171,184	schimosât (s-au ~), 141, 293,	scipind, 342
sirguitoriu, 309	299	scriptură, 67
sirguiţ, 280	schimosâte, 299	scrisă (să ~), 69, 293
scandălă, 59	schimoseaşte (să~), 141, 173	scrisără, 67, 293
scapă, 62	schimosî (să ~), 141, 293	scrisoare, 94, 338
scară, 67	schimuseaşte (să-), 141, 173	scruntari, 308
scădălizască (să nu să ~), 55	schiopăscu (o ~), 149, 262	sculaiu, 149
scădeare, 166	schiopind, 324	sculară (să ~), 67
scădearea, 166	schiptre, 333, 338	sculă (să ~), 59
scăfârlie, 48	schit, 333	sculând, 143
scăfărliia, 194	schităciia, 194, 470	scumpă, 62
scăldătoarea, 93, 221	schiteani, 174	scumpeate, 165
scăndăliia (să ~), 191	schithii, 333	scundă, 57
scănteaie, 48	scladă, 57	scundz, 233,285
scăpară (să ~), 67	scleapţ, 281	scură (să ~), 67
scăpasă, 293	scoală (să ~), 59, 94	scurtă, 72
scăpat (au ~), 50	scoasă, 94, 293	scuteceale, 171
scăpaţ, 282	scoasără, 67, 94, 293	scuturată, 72
scăpă, 62	scoate, 94	seacere, 165
scăpăm (să ~), 50	scoateţ, 94, 280	seacerii, 177
scârbă, 48, 86	scoaţă (să ~), 74, 94, 349	seacetă, 72, 165
scârbi (a ~), 48	scobiţăl, 50, 278	seacete, 165
scârbiră (mă ~), 67	scociorască (să nu-1 ~), 55	seamne, 166, 296
scârbit, 48, 86	scopeţ, 281	seate, 165
scărbitoriu, 48, 308	scomisă (să ~), 293	secera (a ~), 294
scărbitoriului, 86	scoş, 251	secerătorilor, 294
scămav, 48, 86	scoţându-i, 343	secerii, 177
scărşcare, 48-, 321	serăbă,- 86	secretariu, 308
scărşnind, 48, 314	scrăbindu-mă, 86	secrie, 124
535
secrii, 124 secriiaş, 124 secriiu, 149 secriiul, 124 secriu, 124 seminţiia, 122 senat, 122 senatori, 122 senatorcă, 55, 122 senină, 61 septevrie, 342 sfadă, 57, 326 sfade, 326 sfară, 67, 326 sfamic, 327 sfat, 326
sfădi (a să ~), 326 sfadiia (să~), 191,326 sfadzâle, 233, 284, 326 sfanţ, 48 sfarăi (a ~), 48 sfarăma (a ~), 48 sfărâmară, 67 sfărâle, 301 sfărâmă, 60 sfărâmară (să ~), 67 sfărşeania, 194 sfărşeaşte, 173, 177 sfărşenie, 48, 86 sfărşeniia, 194 sfărşi (a ~), 48, 87 sfărşiia (să~), 191 sfârşiră, 67 sfărşisă (să ~), 294 sfârşit, 48
sfărşitură, 48, 67, 87,470 sfătui (a să~), 326 sfătuia (să ~), 185 sfătuiască (să să ~), 55 sfătuiesc, 199 sfătuieşti, 199 sfătuiră, 67 sfătuitoriu, 308 sfătuiţî-mă, 273 sfânt, 48* 326 sfărşenie, 86
sfarşeniia, 194 sfârşi, 86 sfârşit, 87 sfeaşnic, 162, 326 sfeaştnic, 162, 326 sfeaştnicele, 129 sfeatnic, 162 sfeatnici, 176 sfobodniciia, 194 sfrăşască (să ~), 55, 249 sfrăşenie, 86 sfrăşeniia, 194 sfrăşit, 87
sfredelească (să ~), 55 sfrşască (să să ~), 86, 249 sfrşenie, 86 sffşită, 87 sfrunceale, 166 shimă, 331 sholeastic, 175, 331 sholeastică, 55 sicrii, 124 sidonească, 55 siinţă, 74, 299 silească (să ~), 55 sileaşte (mă ~, ~ -te), 173 siliia (să~), 191 siliră, 67
silif (vă ~), 280, 282 silloghismuri, 329, 333, 345 siloghizme, 329, 333 simbriia, 194 simeţie, 128, 297, 299 simeţiia, 194
simeţit (s-au ~), 128, 294, 299
simblichie, 334 simplichie, 334 sinatul, 122 sinatori, 122 sinaxariu, 308 sinclit, 335 sinclitic, 335 sinclitică, 55, 335 singghel, 333 singhel, 333
singlit, 335 singlitic, 335 singlitică, 55, 335 singlitichiei, 335 sintem, 299 sinteţ, 299 siracusilor, 329 sireap, 160 sireapă, 62, 160 sireape, 172 sireapi, 176 sirepiia, 194 siriap, 160, 192 sirieneaşte, 170 siriiască, 55 slatină, 61 slavă, 75 slavoslaviia, 194 slăbască (să~), 55, 263 slăbeaşte, 173 slăbiiu, 149 slăbiră (să ~), 67 slăbitură, 67 slăbiţ, 282
slăvască (să ~), 55, 267 slăvăsc, 267 slăvită, 72 slăviţ, 282 sloata, 94, 329 sloave, 151
sloboadză (să ~), 94, 233 sloboadze (să ~), 94, 233 slobodă, 57 slobodz, 233, 285 slobodzăşti (să ~), 233, 285 slobodzâia, 191, 233 slobodzâie, 233, 284 slobodzând, 233, 285 slobodzâră, 67, 233,285 slobodzâre, 233, 284 slobodzât (au ~), 233, 284, 285
slobodzâte, 233 slobodzenie, 233 slobodzi, 233, 285, 286 slobodzî, 233,285
536
slobozi, 233 sloveaci, 176 sloveani, 174 slujască (să ~), 56, 257 slujăsc, 257 slujbă, 51
slujeaşte, 173, 177, 257 slujesc, 257 slujiia, 191 slujitor, 309 slujitori, 309 slujitoriu, 309 slujnice, 338 slujnicească, 56 slujniţe, 338 sluţâsă, 273,294 sluţâtul, 277 smad, 266 smântă, 72
smentească (să ~), 121, 464
smereaşte, 173
smerită, 72
smidă, 57
sminteală, 59, 121
sminteale, 171
smintească (să ~), 56
sminti (a ~), 121
smintiia, 191
smintiră, 67
smintitoare, 121
smirnei, 328
smoală, 59, 94
smochinele, 129
smochinile, 129
smomăsc, 266
smomiia, 191
smuci (a~), 117
soare, 94
soarte, 94, 130
soaţa, 94
soaţă, 74, 94
soaţăle, 277
soaţe, 94
soaţele, 94, 277
socoteală, 59
socotească (să ~), 56
socoteaşte (să ~), 168, 169 socotiia, 191 socotiiam, 191 socotinţă (cu ~), 74 socotiră, 67 socotiş, 250 socotitor, 309 socotitori, 309 socotitoriu, 309 socotiţ (să ~), 280 solă, 59 soldz, 233 soleaşte, 173 solitoare, 94 solitoriu, 309 soltan, 145 soriule, 309 sororelor, 141 sorţ, 281
sosască (să ~), 56, 294 sosâia, 191, 294 sosâiu, 149, 294 sosând, 294 sosâră, 67, 294 sosâsă, 294 sosât (au ~), 294 soseaşte, 173 sosit (au ~), 294 sosi (a ~), 294 soţâia, 194 soţâie, 277 soţâile, 277 soţâoara, 94, 277 spaimă, 60, 135, 331 spargă (să ~), 58 sparie (să ~), 100,464 sparsără, 67, 294 spată, 72
spăima (a să ~), 331 spăimat (s-au ~), 135 spământa (a să ~), 126, 135, 331,463
spământară (să ~), 67, 135 spământare, 135, 331 spământat (s-au ~),-135, 331 spământaţ, 282
spământă (să ~), 72, 135 spăminteadză, (să ~), 57, 135, 228, 266 spăndzura (a ~), 48 spăndzurară, 233 spăndzurat, 48, 234 spăndzură, 233 spărăindu-le, 109, 300 spărcuit, 48 spărcuită, 72 spăria (a să ~), 109, 464 spăriară (să ~), 67, 109 spăriat (s-au ~, m-am ~), 100, 109
spărie (să~), 109 spărietură, 110 spărieturile, 100, 110 spăriiai (mă ~), 109 spăriiat (m-am ~), 109 spăriiaturile, 100 spăriiareţ (nu vă ~), 109 spăriiaţ (nu vă ~), 109, 282 spăriindu-să, 109 spărindu-să, 109 spărioş, 110, 251 spăsască (să ~), 56, 294 spăsăsc (mă ~), 294 spăsâm (ne ~), 294 spăsât (s-au ~), 294 spăsâtoare, 298 spăsâtoriu(l), 298, 309 spăsâţâi, 277, 298 spăsâţî-vă, 294 spăseanie, 175, 177 spăseaşte, 173 spăseniia, 177, 194 spăşeşti (să te ~), 294 spăsiţî-vă, 294 spătari, 309 spătariu(l), 309 spăndzurară, 67, 233 spăndzurat, 234 spândzurati (l-au ~), 234 spândzuraţ, 234 spăndzură, 67 spândzurătoare, 94, 234
537
spândzurături, 234 spândzurând, 234 spânjurat, 239 speaie, 172, 198 speale (să ~), 169 speate, 165 speatele, 177
spemintedz (nu te ~), 126, 228, 285,463 speria (a se ~), 100 spetele, 177
spodobască (să mă ~, să să ~), 56, 263 spodobăsc, 263 spodobeaşte, 173 spodobiră, 67 spodobită, 72 spogreşiră, 67, 470 sporeaşte, 173 spori, 309 sporiu, 309 sporiia, 191 sprănceane, 166 sprânceane, 166 sprânceanele, 166, 176 sprânceanile, 129 spre, 119
sprejeneală, 59,124 sprejeni (a ~), 124,463 sprejeniia, 191 sprejenit, 124 sprejenitoare, 94, 124 sprejineală, 59, 124 sprejineale, 171 sprejinească (să ~), 56 sprejineaşte, 173 sprejini, 124 sprejiniia, 191 sprejiniră, 67 sprejinitoare, 94 sprijiniia, 124, 191 spui (să ~), 349 spuie (să ~), 349 spuind, 349 spuiu (să -), 150, 349 spundzurat, 137
spurcară, 67 spurcată, 72 spurcaţâi, 277 spurcaţâlor, 277 spurcaţii, 277 spurcaţilor, 277 spurcăcioş, 251 spusă (să ~), 294 spusăm, 294 spusără (să ~), 67 spusăş (nu ~), 250, 294 srafinească, 56,67 srăţinească, 339 srăbască, 56, 264 srăbăsc, 85
srăbeaşte, 85, 170, 264 stariţă, 74, 136 statnică, 56 stă, 72
stăjar, 309, 311 stălci (a ~), 48 stălcit, 48 stălp, 48, 82 stălpare, 48, 82 stâlpi (a ~), 48 stălpnic, 48, 82 stăpân, 48 stăpâni (a ~), 48 stăpânească (să ~), 56 stăpâniia, 191, 194 stăpânile, 129 stăpânitori, 309 stămi (a ~), 48 stămiia, 191 stărostiia, 194 stătătoare, 94 stătu, 50 stătuiu, 149 stătură, 67 stâlp, 82 stâlpare, 82 stâlpi (a ~), 83 stâlpii, 82 stâlpnic, 82 stâlpuri, 82 stâmpărară (să ~), 67
stâmpărată, 72
stâncă, 56, 315
stângăcedzu, 149, 234,469
stângând, 312
stânge, 312
stângea (să-), 312
stâns (au-), 312
stânsă (să ~), 294, 312
stânsără (să -), 67, 294, 312
stânsul, 312
stânş, 251, 312
stârni (a ~), 87
stârniră (să -), 67
steag, 160
steaguri, 160
steală, 59
steale, 166
steaoa, 152
stearpă, 62
stearpe, 172
steclă, 124, 197
stejar, 309, 311
stema, 118
steme, 118, 197
stemmă, 60, 118,197, 345
stepenă, 61
stemă, 61,469
sterpiia, 194
sterpiţ, 280
stiag, 128
stiagul, 192
stideală, 59
stidească (să să -), 56
stidiia (să ~), 191
stidinţă, 74
stidiră (să ~), 67
stidivoasă, 69,470
stihiia, 194
stihologhind, 333
stima, 118
stincă, 56, 315
stiracă, 56,469
stiră, 67
stlăp, 82
stlăpare, 82
stlăpind, 83
538
stlăpite, 83 stlăpnic, 82 stlpitură, 83 stlpiţ, 83 storcătoare, 94 strachină, 61 strajea, 260 strană, 61 straşnică, 56 străbătusă, 294 străj, 258
străjeari, 176, 177, 259 străjeariu(l), 177,259, 309 străjiuiască (să ~), 196, 260 străjuia, 185 străjuiam, 185 străjuiască (să ~), 56 străjuind, 51 străluminară, 67 străluminată, 72 străluminaţâi, 277 strălumină, 61 străluminătoriu, 309 strâmb, 48 strâmba (a ~), 48 strămbadză, 57, 263 strâmbară (să ~), 67 strâmbat, 48 strămbaţ, 282 strămbătate, 48 strămbătăţ, 281 strămbătăţâle, 277 strâmbătură, 48 strămoş, 138, 250 strâmtoare, 48, 94 strămuş, 138 strănepoţ, 281 strânge (a ~), 48 străni, 87 strănsoare, 48 străstuia (să ~), 185 străstuiesc, 199 străstuiră, 67 strămbadză, 234, 263 strămbaţ, 280 strâmbă, 51
strămbătăţ, 281 strâmtă, 72 strâmtoare, 94 strângător, 309 strângeţ, 280 strânsă, 295
strânsără (să ~), 67, 295 strânsease (să ~), 168 strânsură, 67 strânş, 251 strecurată, 72 strediia, 194 stregături, 133 strein, 107, 108,463 streina (a ~), 107,463 streinasă (să ~), 107, 294 streinat (m-am ~), 107,463 streinată, 72 streinaţ, 282 streină, 61, 107 streină (să ~), 61, 107 streinătate, 107,463 streinătăţâi, 276 streinându-să, 107 streineadze (să nu să ~), 107, 169, 228 streinesc, 107 streinu, 148
strenepoată, 72, 130,470 stricară, 67 stricasă, 294 stricată, 72 stricători, 309 stricătoriu, 309 stricaţ, 282 strică, 56 stricăcioasă, 69 stricăcioase, 94 stricăcioş, 251 stricătoare, 94 stricătură, 67 strigaiu, 149 strigară, 67 strigător, 309 strigătoriu, 309 strigătură, 67
strigoaiei, 94
strigu (să ~), 149
stropitoriu, 309
stropşască (să o ~), 56, 249
stropşiră (îl ~), 67
strujască (să-l ~), 56, 257
strujiră, 67
strujită, 72
stuhoasă, 69, 94, 317
sţeptrurile, 338
sţepturul, 338
suciia, 191
sucitoare, 94
sudalmă, 60
sudalmi, 98,463
suduia, 185
suferiia (nu ~), 191
suferinţă, 74
suferiră, 67
suferitoriu, 309
suflă, 59
sufleteaşte, 170
sugrumară, 67, 328
sugrumat, 328
suia, 185
suiai, 185
suie (să să ~, te ~), 199 suie-te, 199 suiră, 67 suită, 72 suitoriu, 309 suiu (mă ~), 149 suliţă, 74, 342 sumaniteancă, 174 sup, 331 supărară, 67 supărată, 72 supăra}, 280, 282 suppuind, 345 supt, 331, 469 supţâr, 279, 331 supţârarea, 277, 331 supţâre, 278, 331,469 supuind, 349 supuş, 251 surdzâi, 234, 285
539
suriţa, 342 surorelor, 141 surpă, 62
surupară (să ~), 67 surupă, 62 susâoară, 67, 94 susgrăitoriu, 309 suspină, 61 suspini, 129 suspinile, 129 suspinuri, 129 suţindu-să, 339 svadă, 57, 326 svat, 326
svădi (a să ~), 326 svătui (a ~), 326 svătuiră, 67 svânt, 326 sveaşnic, 326 sveaşnicile, 129, 176 sveaştnic, 162, 326 svinţască (să ~), 273
ş
şadză (să ~), 57, 234, 249, 347 şagă, 58 şarba, 249 şarbă, 51, 249 şarbo, 249 şăd, 249 şăruitură, 249 şchiopi, 324 şchiopiia, 191, 324 şchiopind, 324 şchiopiră, 67, 324 şchiopit (au ~), 324 şchiopiţ, 282, 324 şcoală, 59, 94 şcolear, 175 şcopi, 324 şeade, 177, 255 şeadză (să ~), 163,234, 255 şeaică, 177, 254 şeapte, 177, 254 şeaptedzăci, 234, 254, 284
şeaptele (al ~), 254 şearbei, 177, 249, 254 şearbelor, 254 şearpe, 177, 178, 254 şearpele, 254 şearpelui, 255 şease, 177, 254 şeasea (a ~), 254 şeasele (al ~), 254 şeatre, 172, 177,470 şeatrele, 255 şedea, 255 şedearea, 166 şed, 249
şedz (eu ~, să ~), 234, 255, 285, 347
şedzătoriu, 234,309 şedzând, 234, 255 şedzind, 234, 255, 286 şedzu, 234, 255 şedzuiu, 149, 234, 255 şedzură, 68, 234, 255 şedzut (am ~, au ~), 234, 255 şedzută, 72, 234 şeici, 254 şerpi, 178,255 şeruitoriu, 309 şeruitură, 67, 249 şervăneaoa, 152, 255, 469 şieş, 251
şigubăţ, 126,468,470 şigubeaţe, 126, 172 şirag, 303 şiraguri, 303 şireaguri, 303 şoaptă, 72, 94 şpitaliul, 333 ştearge, 168 şteargeţ, 169, 280 ştearsără, 68, 163, 295 şteind, 133 ştiia, 191 ştiiam, 191 ştiinţă, 74 ştirbă, 51 ştiură, 68
ştiutoriu(l), 309
ştrang, 301
ştranguri, 301
şuerând, 196
şueretele, 196
şueretul, 196
şugubăţ, 126, 468
şuiuratul, 196, 470
şuvăiască (să ~), 56,142,468
şuvăitură, 68
şuvealnic, 175
şvedz, 234,285,470
T
tabără, 68 tabără (să ~), 68 tagă (fără ~), 58 taie (să~), 199 taină, 61 taland, 339 talant, 339 tarsean, 174 tată, 72
tă (~ mântuiesc), 311 tăceare, 166 tăcearea, 166 tăcută, 72 tăetoare, 94, 198 tăetor, 198 tăetori, 198 tăetoriu, 198, 309 tăetulile, 341 tăetură, 68,198 tăgadă, 57 tăgăduia, 185 tăgăduiască (să ~), 56 tăgăduiră (să ~), 68 tăiară, 51, 68, 182 tăiarea, 183 tăiat (au ~), 182,466 tăiate, 182 tăiaţ, 182, 282 tăiaţi, 182 tăie, 199 tăinuitoriu, 309 tăioasă, 69
540
tăioase, 94 tăie, 83
tălcui (a ~), 48, 83 tălcuiaşte (să-), 83, 184 tălcuit (au ~), 83 tălpălage, 339 tălpălaţe, 339
tâlhar, 44, 50, 102, 309, 465, 470
tălhariu, 102, 309 tălhăreaşte, 102, 170 tâlhăreşte, 102 tălhăreţ, 102, 103,469 tâlhări (a ~), 102, 470 tâlhărie, 102,103, 470 tălhăriia, 194 tălhăriţă, 74, 102 tălmăci (a ~), 83, 470 tălmăcită, 72, 83, 470 tălnească (să să ~), 56, 83 tălni (a ~, să ~), 48, 83 tălnim (ne ~), 83 tălnindu-1, 83 tălnit (s-au ~, a ~), 83 tălnitu-mă (m-au ~), 83 tămăduia, 185 tămăduiască (să ~), 56 tămăduiaşte, 184 tămăduinţă, 74 tămăduitoriu, 309 tămăduiţ, 282
tămâia (a ~, voi ~, or ~), 48, 185
tămăiadze (să ~), 184, 234 tămăiedz (să ~), 234, 285 tămâia (a~), 185, 194 tămâiadză, 57, 235 tămâiadze (să ~), 184, 235 tămâiedz (să ~), 199, 234, 285
tămându-să, 312 tămpina (a ~), 48 tămpină, 61 tâmpla (a ~), 48 tămplare, 48 tămplară (să ~), 68
tănăr, 49 tânără, 49, 68 tângui (a ~), 49 tănguia (să~), 185 tănjând, 257 tănji (a ~), 49 tăpălage tărăi (a ~), 49 tărăit, 49 tărăită, 72 tărâi (a ~), 49 tărdzău, 49, 87, 235, 284 tărdzâie, 49, 87, 235, 284 tărdzâu, 49, 87, 235 tărg, 49, 87 tărgşor, 49 tărgovaţă, 49,470 tărgovişte, 49, 87 tăriia, 194 tărpeanie, 49 tărsină, 49 tărsine, 87, 299 tăvălească (să să ~), 56 tăvăleaşte (să ~), 173 tăvăliră, 68 tăvălită, 72 tâiară, 68 tâlc, 83 tâlcovanie, 83 tâlcovnic, 83 tâlcui (a ~), 83 tâlcuiaşte (să-), 83, 184 tâlhar, 44, 102 tâlhărie, 50, 102 tâlhăriţă, 103,469 tâlni (a ~), 83 tâlnind, 343 tâlniş, 83,469 tălnit (au ~), 83 tâmbariu, 309 tâmpene, 315 tâmpinară, 68 tâmpinare, 315 tâmplară (să ~), 68 tâmplasă (să -), 295 tâmplată, 72
^ tâmplaţ, 282 tâmplă (să ~), 59 tânguiedz (mă ~), 199, 235 tânguiţ (să ~), 280 tânjind, 257 târăi (a ~), 49 târâiţ, 282
târdzâu, 87, 235, 284 târg, 87
târgovaţă, 74, 267 târgovişte, 87 târsână, 87 târsine, 87, 300 teame (a să ~, nu te ~), 167, 169
teamem (să ne ~), 169 teamerea, 166 teameţ (să vă ~), 169 teapă, 62,469 tearfa, 57 teasc, 160 teatru, 322 teatrum, 322 temeliia, 194
temniceariu(l), 175, 309, 337
temnicindu-i, 337
temniţă, 197, 337
temniţii, 197
temniţile, 129, 197
t(h)eologhie, 95, 333
t(h)eorie, 95
t(h)eoriia, 194
tepsie, 124
tepsiia, 194
tescuiră (îl ~), 68
teslariu(l), 309
t(h)ettalilor, 95
t(h)ettalul, 95
ticală, 59
ticăiţ, 282
ticăiţâia, 194
ticăiţâie, 51, 277
ticăiţeaşte, 170
ticăiţiia, 194,277
ticăloasă, 94
ticăloşiia, 194
541
ticăloşiţ, 282
ticneală (cu ~), 59, 335, 470
tidve, 339
tidvuliţe, 339
tigaia, 194
tigaie, 197
timpene, 315
timpin, 314
timpinară, 68, 314
timpinare, 315
timpinat (au ~), 315
timpină, 61, 314
tină, 61
tindă, 57
tindeală, 59, 164, 470
tindeţ (să ~), 280
tindză (să ~), 75, 349
tindzând, 228
tinereaţe, 128, 170
tinirea, 128
tinireaoa, 152
tinireafe, 128, 170
tinirel, 128
tinsă, 295
tinsără, 68, 295
tinză (să-l ~), 228
tipariu, 309
tipăriră, 68
tipsia, 125
tipsiia, 194
tiraniceaşte, 170
t(h)ivean, 95
t(h)iveani, 95
tlăc, 83
tlăcovanie, 83
tlăcovnic, 83
tlăcui (a ~), 83
tlăcuia, 83, 185
tlăcuiască (să ~), 56, 83
tlăcuiaşte (să ~), 83, 184
tlăcuind, 83
tlăcuiţ, 83
tlămăcind, 83
tlăneaşte, 173
tlănesc (să ~), 83
tlăni (vor ~, mă ~, ne ~), 83
tlănim, 83 tlănindu-1, 83 tlăniră (să ~), 83 tlăniş, 83 tlănit (au ~), 83 tlcuia, 83 tlcuiţ, 280 tini (să ~), 83 tlneaşte (ne ~), 83 tlniia (o ~), 83 toată, 73, 94 toate, 94 tocmală, 59, 265 tocmască (să ~), 56, 266 tocmeale, 171 tocmeaşte, 173 tocmiia (să ~), 191 tocmiră, 68 tocmită, 72 tocmiţ, 282 toiag, 184 toiage, 184
topască (să ~), 56, 262 topeaşte (să ~), 173 topiia (să~), 191 topiiam, 191 topită, 72 topitoare, 94 topitură, 68 toplotă, 72 topoare, 94 totînţăleapta, 277 totlăudată, 73 totputeamic, 175 totuş, 251 totuşi, 251 totzăritoriule, 310 toţâi (cu ~), 277 trachi, 333 tragă (să ~), 58 trainică, 56 traistă, 73 trandafir, 205 trandafiri, 205 trandahir, 205 trasă (să ~), 69, 295
trasără, 295 traş, 251
trădzâu, 87, 235,284 trădzâie, 87, 235, 284 trăg, 87 trăgătoare, 51 trăgător, 309 trăgovişte, 87 trăia, 185 trăiască (să ~), 56 trăiaşte, 184 trăiesc, 199 trăiia, 191 trăisă, 295 trăitoare, 94 trăpeaşte, 173 trăsână, 87, 300 trăsâne, 300 trăsine, 87, 300 trăsură, 68 trăţea, 339 trâmbiţă, 73, 344 trâmbiţe, 344 trâmbiţa, 344 trântiia, 191 trântitoriu, 309 trântiţ, 282 trdzău, 87, 235, 284 treaba, 160 treabă, 51, 160 treabe, 129, 172,178 treabele, 178 treacă (să ~), 56 treace (a ~, să ~, voi ~, nu 167, 168, 169 treapăd, 163 treatum, 322 treaz, 160 trebăluiesc, 199 trebi, 129, 178 trebile, 178 trebnic, 197 trebuia, 185 trebuiaşte, 184 trebuiesc, 199 trecând, 49
542
trecătoare, 94 trecătoriu, 309 trecuiu, 149 trecură, 68 trecută, 73 treidzăci, 235, 284 treidzeacea, 235 treispreace, 179, 303 treispreacele (al ~), 303 treia, 194 trelucireaţă, 74 tremisă, 133, 295 tremisăş, 133, 250 tremurată, 73 trestiia, 194 triabă, 51, 160, 192 triidzăci, 128, 235, 284 trimisă, 295 trimisăm, 295 trimisără, 68, 295 trimise, 295 trimiş, 250, 251 trimişu (o ~), 149 trimiţă (să ~), 74, 349 trimiţu (îţ ~, te să ~), 149, 349
trintiia, 191, 303 trivul, 335 trivun, 335 tropariu, 309 trsine, 87 trudă, 57
trudeaşte (să ~), 173 trudicioase, 94 trudită, 73 trudiţ, 282 trudnică, 56 trufiia, 194 tnmchiu, 149 trupasca, 263 trupască, 56, 263 trupăsc, 263 trupeaşte, 170 tuliia(să-), 191 tunătoriu, 309 tunsără, 68, 295
turbară, 68 turbasă, 295 turbată, 73 turbătură, 68 turbitură, 68
turbura (să ~), 329, 465, 468 turburară (să ~), 68, 329 turburare, 329 turburat (au ~), 329 turbură (să ~), 68, 329 turburătura, 329 turburându-să, 329 turbure, 329 turbureală, 59, 329 turburedz (tu ~), 235, 285, 329
turmă, 60 turnară, 68 turtească (să ~), 56 tuspatro, 146 tustreale, 165 tutepatru, 146 tutetreale, 165 tutindere, 321 tutinderea, 321,468 tutindirea, 128, 321 tvoreniia, 194
Ţ
ţară, 68
ţarigrădeani, 174 ţarină, 61 ţăindu-să, 273 ţănea (a ~, oi ~), 273 ţănem, 273 ţăneţ, 280 ţănu, 273 ţănuiu, 149, 273 ţănură, 273 ţănut (au ~), 273, 277 ţănutul, 277 ţăpa (a ~), 273 ţăpi, 277 ţăpuş, 251, 277 ţăpuşea, 277 ţăpuşi, 251, 277
ţărăi, 300 ţărână, 49 ţărănească, 56 ţărăneaşte, 170 ţărănoasă, 69 ţărăşoare (unii ~), 301 ţărâi, 300 ţărâle, 300 ţărâlor, 300 ţărcovnic, 49 ţării, 51 ţărmure, 277 ţărmurii, 277 ţamă, 61 ţăsătură, 78, 277 ţăsea, 274 ţăst, 277 ţăsute, 278 ţâgan, 277 ţâie (să ~), 347 ţâind, 347
ţâiu (eu ~, să ~), 347 ţânearea, 166, 277 ţântească (să ~), 56, 274 ţântuit, 279 ţânutul, 277 ţânuţ, 282 ţâpa (a ~), 273 ţâpă, 62 ţâpete, 277 ţărcovnic, 87 ţâstema, 338,470 ţâţă, 74, 283 ţâţâşoare, 94 ţâţâşoarele, 277 ţâţe, 283
ţâţişoare, 94, 277 ţâţişoarele, 277 ţemiteriiul, 338,470 ţepeniţ, 282 fer, 338,470 ţest, 277,470 ţie (să ~), 347 ţiind, 273, 347 ţinea, 273 ţinearea, 166, 277
543
ţinterim, 125 ţintirim, 125 ţinu, 273
ţinut (s-au ~, vei hi ~), 273 ţiţe, 283 ţrăcovnicii, 87
u
ucenic, 128 uceniţă, 74 ucidz (să ~), 236, 285 ucig, 339 ucigaş, 250 ucigaşea, 252 ucigă (să ~), 58, 339 ucigătoriu(l), 309 ucinic, 128 uciniţa, 339 uciniţă, 74, 128 ucisă, 295 ucisără, 68, 295 ucisease, 168 uciş, 251 udasă, 295 udaţ, 282 udeale, 166 udropică, 56, 64, 77 ugodnic, 145 uitaş, 250 ulicioară, 68 umăd, 266 umădă, 57, 266 umărariu, 309 umbrariu, 309 umbră, 68 umbreadză, 57, 236 umbriia, 191 umbritoriu, 309 umegiune, 214 umilească (să să ~), 56 umileciune, 133 umiliră (să ~), 68 umilită, 73 umor (să ~), 145 umoară (să ~), 68, 94, 145, 300
umorăia, 49, 191 umorâciune, 145 umorâi, 145 umorâia, 145, 191 umorând, 145 umorâră, 68, 145 umorâsă, 145, 295 umorât (s-au ~), 145 umorâtă, 145 umorâtură, 145,470 umorâţ (să ~), 145, 280, 282 umori, 68, 145 umşorii, 148,469 umurî (să ~), 68, 145 unchiu, 149 undată, 73 undă, 57 unde (pre ~), 343 undelemn, 344 undelemnari, 309, 344 unghiu, 150
uniască (să nu să ~), 56, 128, 192
uniia (~, alţâia), 194 unişoară, 68 unsoare, 94 unspreace, 179 untdelemn, 344 untul de lemn, 344 untură, 68 unuia, 194 ură, 68 urăia, 49, 191 urâia, 191 urâtă, 73 urâţâi, 277 urcioare, 94
urdzască (să ~), 56, 236, 285 urdzâci, 236, 284 urdzâtură, 68, 236,284 ureache, 165,178 ureaşte, 168 ureaşte-ţ, 169, 303 urechi, 178 urechile, 178 urghisât, 299, 333
urghisi (a ~), 333 urghisit, 333 urghisitură, 68, 333 urghisiţ, 282 urgiia, 194 urgisie, 333 urgisind, 333 urgisit, 333 urgisiţ, 282, 333 uriiaşi, 189 urmadză, 237, 266 urmară, 68 urmă, 60
urmădz (să-ţ ~), 237, 266 urmăm (să ~), 51 următoare, 94 următoriu, 309 urmeadze (să ~), 169, 237 ursâciune, 298 ursâtă, 73, 298 urseadză, 57, 163, 237 uscată, 73 uscă (să ~), 56 uspeniia, 194 uş, 250 uşe, 253 uşea, 253 uşurare, 195,466 utrăne, 301
V
vac, 267 vadră, 68
vadză (să ~), 57, 235, 347
vaetă (să ~), 73
vamă, 60
vamăş, 250, 265
vamăşii, 265
vameş, 265
vameşi, 265
vameşilor, 265
vară, 68
vargă, 58
vamiţă, 74
varsă, 69
varvar, 334
544
vasilisă, 56 vasiliteani, 174 vatră, 68 vavilean, 175 vavileanilor, 335 vavilonciţe, 335 vaviloneşti, 335 vaviloni, 335 văcuitoare, 94 văcuitor, 309 văcuitoriu, 309 văd (să ~), 347,466 vădească (să ~), 56 văditoriu(l), 309,469,470 vădove, 142, 147 vădovie, 143, 147 vădoviia, 194 văduo, 142, 147 văduoi, 142 văduve, 142, 147 văduviţe, 143, 147 vădz (să ~), 235, 347 vădzătoriu, 235, 309 vădzdoamne, 235, 267 vădzu, 235 vădzui, 235 vădzuiu, 149, 235 vădzundu-ne, 137 vădzură, 68, 235 vădzusă, 235, 295 vădzuş, 235, 250 vădzut (au ~), 235 vădzută, 73, 235 vădzute, 235 vădzuţ, 235
văeredz (te ~), 235, 285 văetă (să ~), 73 văleat, 267 vânară (să ~), 68 vânătoare, 94 vănătoriu, 309 văndzătoriu, 309 văneadză, 236 văpaie, 197 văpsea, 115 văpseale, 171
văpsi, 115, 116, 463 văpsiia (să ~), 191 văpsite, 115 văpsitori, 115 vărgoliia (să ~), 191, 335 vărsaţ, 282 vărsă, 69 vârstă, 73, 321 vărtăjit (s-au ~), 311 vărteaje, 172, 260 vărtealniţă, 74 vârtej, 49 vârteji (a ~), 49 vârtejiră (să ~), 68 vărtoapă, 62, 94 vărtoape, 94 vărtoasă, 69 vărtoş, 251 vărtucioasă, 69, 94 vărtucioş, 251 vărtute, 267 vărv, 317 vărvă, 317 vărvuri, 317 vărvuită, 73, 317 văscărsenie, 88 văscrăsenie, 88 văşcioare, 94 văşmânt, 267 vătaş, 317, 332 vătaşi, 317 vătaşii, 332 vătav, 317,468 vătămară, 68 văzdăijanie, 88 văzdrăjanie, 88 văzdrăjnic, 88 vână, 61 vânduţ, 283 vândz (să ~), 236, 349 vândză (să ~), 57, 236 vândzătoare, 236 văndzătoriu, 236 vândzând, 236 vândzu (să ~), 149,236 vânslă, 343
vârgoli (s-a ~), 335 vârstă, 73, 322 vârteaje, 260 vârtealniţa, 162 vărtealniţă, 162 vârtej eaşte, 173 vârtejiră (să ~), 68 vârtoapă, 62, 94 vârtos, 88 vârtoş, 251 vârtoşi, 251 vârtucios, 88 vârtucioş, 251 vârtute, 267 vârv, 317,468 vârvările, 317 vârvurile, 317 veac, 160 veache, 165 veaci, 176 veacinic, 162 veacinică, 56 veacinice, 176 veacinici, 176 veacul, 160 vearde, 165, 178 veardze, 167, 235 veare, 167 vearse(să-), 169 veasel, 161 veaselă, 59, 161 veaseli, 176 veaste, 161, 178 veastea, 161, 178 veaşted, 165 veaştedă, 57 veatre, 172 vechiu, 150 vedeare, 166 vedearea, 166 vederă, 68, 470 vedereadză, 57, 236 vederinţă, 74 vederoasă, 69, 94 vederoş, 251 veduvelor, 119, 142
545
vedz, 235, 285 vedzdoamne, 235, 267 veghiată, 73, 128, 192 veniia, 191 veninaţ, 282 venind, 350, 466 veninoasă, 69, 94 veninoase, 94 veniră, 68 venisă, 295 venită, 73 verdeaţă, 74 verdeţ, 281 verdz, 178, 226,285 vergeale, 167 verguriia, 194 veseliia (să ~), 191, 194 veselită, 73 vestită, 73 vestiţ, 283
veştedzătoare, 94, 236 veştedzându-să, 236, 285 veştedzât (s-au ~), 236, 285 veştedzâtă, 73, 236, 284 veştedzeaşte (să~), 168, 177, 236, 286
veştedzî (nu-ţ ~, s-or ~), 236, 285
veştile, 178 vetrile (~ idoleşti), 85 veţ, 279 viaţă, 74 viaţădatnică, 56 viaţăfâcătoriu(l), 309 viaţăpriimitoare, 94 viaţăpurtătoriu, 309 viclean, 207, 208, 464 vicleană, 61, 208 vicleane, 172 vicleani, 176, 208 vicleni (a ~), 207, 464 vicleniră, 68, 208 vicleşug, 207, 208,464 vicleşuguri, 208 vicliana, i92, 208 videanie, 161, 177, 178
videnie, 136, 161, 177
videniei, 161,177
videnii, 161, 178
videniia, 161, 177, 178, 194
videniile, 178
vie (să ~), 350
viedzunii, 236, 322
viermi, 187
vieţâle, 277
vieţuia, 185
vieţuiesc, 199
viia, 191,194
viiarme, 187
viiatnic, 187
viind, 350
viitoare, 94, 341
viitoarile, 94
viitoriu, 309
viiu (să~), 150, 350
vină, 61
vinbăutoriu, 309 vindecară, 68 vindecă (să ~), 56 vindecăciune, 51 vindz, 236, 285 vini (voi ~), 128 viniia, 128, 191 vinile, 129
vinit (am ~, au ~, i s-au ~, ş-au ~ la fire), 128 vinovată, 73 vinovaţ, 283 vinovaţâi, 277 vinovaţâlor, 277 vipere, 303 visadză, 57, 236, 295 viseadză, 236, 295 visteare, 167 visteamic, 175 visteariu, 175, 309 vită, 73 viteadză, 75 viteajeşte, 260 viteaji, 176 viteaz, 160-viteaza, 160
vitejască, 56, 257 vitejeaşte, 170, 177, 259 vitejesc, 257 vitejie, 260 vitejiia, 194 vitejit (au ~), 260 vitiaz, 160, 192 vit(h)inonilor, 95 viu (eu ~, să ~), 350 viţă, 74
vivor, 317,468 vlagă, 58 vlăşască, 56, 249 vlemniiani, 175, 189 voaă, 75, 151 voaie, 152, 198 voastră, 94 voă, 75, 151
voera (a să ~, să ~, a mă 116
voerare, 116, 198 voerat, 116 voerării, 198 voeşat (m-am ~), 199 voevod, 198 voevoda, 198, 236 voevodz, 236, 285 voevodzâi, 198, 236, 284 voevodzâie, 236, 284 voevodzând, 236 voevodzii, 236, 286 voia, 194 voiarin, 334 voie, 198 voinic, 135, 464 voinicească, 56 voiniceaşte, 135, 170,464 voinici, 135 voinicie, 135, 464 voinnicii, 135 voiniciia, 195 voioasă, 69, 94 voioase, 94 voioş, 251 voiu, 149 voivod, 128
546
voivodz, 236, 285 volbură, 68, 318, 468 vonic, 134, 464 vonicel, 135, 464 vonici, 134 vonicie, 135,464 vopsi (a se ~), 115 vorbeaşte, 173 voroavă, 75, 94 vorovască (să ~), 56, 267 vorovăsc, 267 voroviia, 191 voroviiai, 191 voroviră (să ~), 68 vorovită, 73 voroviţ, 283 vortos, 137 vostreani, 175 vrăbii, 98,463 vrajbă, 51 vrascură, 68, 301 vrascuri, 301 vrăjbitoriu, 310 vrăjmaş, 51,250 vrăjmaşe, 252 vrăjmaşii, 250 vrăsta, 322 vrăstă, 73 vrătos, 88 vrătucios, 88 vreadnic, 162 vreadnică, 56, 162 vreadnice, 176 vreadnici, 176 vreame, 161, 178 vreamea, 161, 178 vrearea, 166 vredniciia, 195 vremi, 178 vremile, 178 vretnilor, 335 vriascuri, 128, 192, 301 vultur, 318,468
z
zadar (în ~), 97 zahăr, 97
zarvă, 75 zaveasă, 69, 160 zavistiia, 195 zăbavă, 75, 114 zăbavnică, 56 zăbăleaşte (să ~), 173 zăbăvască (să ~), 56, 267 zăbăvi (a să ~), 114 zăbăviia (să ~), 191 zădar (în ~), 97, 464 zădărăia, 185 zăduv, 317,468 zăgneată, 73, 128 zăgniată, 128 zăhar, 97, 464 zăhăială, 59 zăludzâi, 237, 284 zăludzâia, 195, 237, 284 zămisliciune, 287 zămislire, 287 zămislit (au ~), 287 zămorască (să să ~), 56 zămorâia, 191 zămorâtură, 68 zămorâtă, 73 zăpodiia, 195 zăriră, 68 zbârci (a ~), 49 zbârcit, 49 zbârcită, 73 zbărcituri, 49 zbiciulară, 68 zbiciulaţ (să ~), 280 zbieră, 68 zborî, 68
zbucima (om ~), 195, 469 zbuciumând, 195 zbura}, 283 zbură, 68 zburătoriu, 310 zburdăr, 302
zdărăia (a ~, îl ~), 49, 339 zdărâiară, 68, 339 zdărâind, 49 zdăijeturi, 49, 339 zderie (să ~), 339
zdravăn, 340 zdravănă, 61
zdrobască (să să ~), 56, 263, 340
zdrobi, 340
zdrobiră (să ~), 68, 340
zdrobitură, 340
zdrobi}, 283, 340
zdroburi, 340
zdrumicară, 68
zemisli (a ~, vei ~), 130, 287
zemisliciune, 130, 287
zemisliră, 68, 287
zgărâia (a ~), 49
zgărâiat, 339
zgărâiată, 339
zgărâind, 339
zgârci (a ~), 49
zgăreturi, 49, 339
zgârâiată, 73
zgârciră (să ~), 68
zgârcitură, 88
zgrăcitură, 88
zgură, 68
ziditoriu, 310
zidiu, 195,469
zidiuri, 195
zidiurile, 195
zimbindu-să, 287
zimbită, 73, 287
zimislind, 287
zimislirea, 287
zimislit (au ~), 287
zlatiţă, 74
zlătar, 310
zlătariu, 310
zloţ, 281
zmaragd, 327, 341 zmăci (a ~), 117, 327,463 zmăcina (să ~), 328 zmăcinare, 328 zmăcinat (a ~, fu ~), 328 zmăcinându-1, 328 zmăcindu-1, 327 zmău, 51, 265 zmâci, 117, 327
547
zmâcinând, 328 zmâcindu-i, 327 zmâcindu-să, 327 zmâciră, 327 zmiciulat, 328 zmicuit (au ~), 328 zmicurară, 68, 328 zmicurat, 328 zmima, 328 zmimeani, 175, 328 zmulgând, 327 zmulge, 327 zmulgea, 327
zmult (au ~), 327 zograf, 318 zografîe, 139 zografiei, 318 zravăn, 340
zrobască (să ~), 263, 340 zrobi (va ~), 340 zrobiia, 191, 340 zrobind, 340 zrobiră, 340 zrobit (au ~), 340 zrumică (să ~), 340 zugrav, 139,318
zugrăvască (să ~), 56, 267, 318
zugrăvi (oi ~), 318 zugrăviia, 191, 318 zugrăvind, 318 zugrăvit (au ~), 318 zugrăvită, 73 zugrăvite, 318 zugrumat (au ~), 328 zvârlitură, 68 zvârlită, 73 zvântaţ, 283
548
TIPARUL EXECUTAT LA IMPRIMERIA EDITURII UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAŞI
700511 laşi, Păcurari 9, tel./fax 0232 314947
Format: 70x100/16 Coli tipo: 34,25 Apărut: 2006 Comanda: 277
Informaţii şi comenzi: www.editura.uaic.ro editura@uaic.ro