BIBLIOTECA FACULTĂȚII de Limba și literatura română
	Cota		
	Inventar
LITERATURA -
obiceiuri’ poporani
DIN
CODIM BfPA-BE-JOS, COMITATUL MUREȘ-TURDA
(TRANSILVANIA)
PUBLICATE DE
I
ȘÎMEON c. mândrescu
Absolventul Școlel Normale Superiore din București.
BUCUREȘTI
TIPOGRAFIA CURȚII REGALE, F. GOBL FII
12, Pasagiul Român, 12
1892

'amauLui,
■arași
ateu
r^Co-rma^ ofci^e^câre- dc^i, ^^tccu-r&^a
In semn de stimă, si recunoștință.

PREFAȚA
Vara trecută, petrecând câte-va septemânî în
comuna Rîpa-de-jos, comitatul Mureș-Turda, me
hotărîiu a nu scăpa ocasiunea de a prinde din po-
por câte-va răsunete sufletești, unele durerose, al-
tele vesele, ce mi se păreau acum cu atât mai
dulci, cu cât de mult nu le mai audisem.
Nu e nici o ocupatiune, pe care țeranul nostru
să nu o facă plăcută prin doinele sau chiuiturile,
prin cântecele, poveștile sau cimiliturile sale. Pen-
tru ca să ’nțelegi o mică, dar prea frumdsâ parte
din vieța poporului român, n’aî avea de cât ca în-
tr’o seră să asiști la întdrcerea acasă a sătenilor
de la munca câmpului.
Abia s’a pierdut echoul unei chiuituri a unui
grup de copii, ce’șî mână acasă vitele sătule, când
ne răpește sunetul dulce de fluer J). cu care
’) cavalul se numește ’n Ardeal fluer. iar fluerului îl
zic trîștîe.
— 6 —
ciobanul își conduce turma spre a o adormi ’n
legănul de flori, ce natura cu abondență le-a se-
mănat pe câmpiile nostre.
Dintr’altâ parte un chor de fete amesteca
blândele lor voci cu rîsetele expresive a unei cete de
flăcăi, cari vor să pescuiescă ’n apa tulbure a serii.
Și nu arare-ori se ’ntâmplă, ca una dintre fetele
mai îndrăsnețe și mai cu spirit să adreseze ’n poe-
sie vorbe mușcătore la adresa unuia dintre flăcăi,
criticându-i amanta, sau pe el însuși. Flăcăii la
rândul lor nu remân nici eî mai pre jos.
Dar să lăsăm câmpul cu florile, să intrăm în
cășciora modestă a unui țeran.
La stativele aședate de o parte țese stăpîna ca-
sei, iar alături de ea fetița’î de 15 ani. ocupată și
ea cu torsul sau cusutul, însoțită de mamă-sa
cântă o doină sau hore, ce ar fi ’n stare să ’nduio-
șeze chiar ș-o inimă de piatră. Când mama voiește
să dea maxime de vieță copilei sale, o face acesta
cântând, lasă ca o parte din morală să fie ghicită
de deștepta sa copilă, pentru care privirea sa
este sau mângăere sau dojana.
De e vesel, de e trist, poporul cântă; în cântec
își găsește mângâierea, în cântec își exprimă
bucuria. Cântecele-1 însoțesc pretutindeni, la lucru,
la petreceri, ba chiar și la necazuri. Durerea și-o
alină prin doină, tovarășul seu nedespărțit, căci:
Mi-o făcut maica gura,
De cum-va m’oiu străina
— 7 —
Să me stîmper cu dînsa;
De-oiu câdea’n v’o casă grea,
Să-mi stîmper irma cu ea;
De-oiu cădea în v’un loc reu,
Să’mi stîmper sufletu meu.
Dar sunt și multe obiceiuri legate de vieța omu-
lui incult, el nu se pdte opri de a le observa: căci
alt-minteri viața nu i s’ar scurge ’n regulă. Crede
Românul în multe din cele ce i le spun omenii ’n-
vețați, dar totuși el ține la „cum s’a pomenit".
Nu-1 întreba de ce face așa și nu altfel, căci numai
«așa ni-am pomenit» îi va fi răspunsul.
Apoi mai crede și’n cele ce’i spune popa, căci
de ! popa e omul lui Dumnezeu, dar asta nu-1 îm-
pedică de a formula idea : „cândjuca sfînta
turcă (brezaia) mai frumos, aduce dracu pe popa
cu crucea “.
Dar a descrie tote acestea, condeiul meii încă
sfiicios, nici pdte, nici se încercă, căci palidă
ar fi icdna, ce ar putea să o dea el despre vieța in-
telectuală și morală a poporului, în raport cu vioi-
ciunea ei naturală.
Cine va avea ochi de vedut, va vedea poporul
așa cum ni se presentă în producțiunile sale, nu-1
va rădica nici în slava cerului, nici îl va desconsi-
dera ca ceva netrebnic. Apoi dacă ar fi să compa-
răm clasa așa disă cultă cu cea incultă, câți in-
capabili sînt printre cei cu carte, și câte capete
gânditore și poete, câte inimi nobile sînt printre
— 8 -
ceialalți, avend unica vină de a se fi născut din
părinți săraci !
Scopul meu este de a da la ivelă rînd pe rînd
tot produsul intelectual, ce se pote constata în
comuna Rîpa-de-jos, locul meu natal, fie acest pro-
dus propriu local sau importat
A publica aceste product unî întocmai cum se
pronunță, ar însemna a face aprope imposibilă ce-
tirea. lor, și dacă mi se va cere o dovadă despre
acesta, cititorul n’are de cât să caute la sfîrșit
în Apendice și să vadă, unde aș fi ajuns cu un ast-
fel de metod. Să fie însă sigur ori cine că alt ceva
n’am schimbat nemica, chiar și pronunția am
păstrat-o acolo, unde nu s’a produs prin acesta o
dificultate în înțeles. Cât pentru interesul lin-
guistic pe terem fonetic, modelul de pronunție dat
la sfîrșitul acestei colecțiuni, va suplini ceea ce ar
trebui să se găsescă în întrega colecție.
Dar încă ceva.
Cetitorul, ori de ce vrîstă și ori de ce sex ar fi
nu va scăpa din vedere, că poporul ni se pfesentă
așa cum este, și nu mascat, deci nu’l va condam-
na când va găsi la el poesiore ca următorea :
Copilița, bate-o Doamne
Cum se culcă ’n loc addrme;
Copilașu lîngă ea
Face cu dînsa ce vrea.
sau : Câtu’î moșu de bătrîn
Tot ar mînca mer din sîn.
Chiar dacă am vrea să numim acest mod de
— 9 —
concepție realism, va trebui să lecunoștem, că e un
realism moderat, sau în tot cazul destul de delicat
exprimat.
La sfîrșit sînt esplicate provincialismele sau cu-
vintele mai rari din colecția de față.


I
DOINE sau HORI.

Frunză verde și una,
Cine-o zîs dăinu, dama.
Arsă î-o fost inima
Ca și a mea seraca;
Cine-o zîs dăinu di’ntîe
Arsă 1-0 fost ca și mie.
Mi-o făcut maica gura,
De cumva m’oiu streina,
Să me stîmper cu dînsa;
De-oiu cădea ’n v’o casă grea
Să-mi stîmper irma cu ea;
De-oiu cădea în v’on loc reu
Să-mi stîmper sufletu meu.
Cântă, cântă, gură scumpă,
Că badea cu drag te-ascultă.
Gura rîde, că-i nebună,
— 14 —
Inima plînge de sună;
Gura rîde, că-i buiacă,
Inima plînge de ’nnecă.
Inimă superăciosă,
Ce ți-aș da să fn voiosă ?
De mi-ai da bunu lumii,
Io voiosă n’am de-a fi,
Că-s aprope de necaz
Ca năframa de obraz,
Că-s aprope de mult reii
Ca obrazu de chindeu,
Si-ș aprope de urît
Ca picioru de pămînt.
Cântă-și puiu cucului
In vîrvuțu muntelui :
D’așa cântă de cu jele,
De frunza din codru mere,
D’așa cântă de frumos,
De pică frunza pe jos.
Sus la vîrvu nucului
Cântă puiu cucului;
Mai în jos în crângurele
Cântă doue păsărele ;
Mai în jos cătră tulpină
Cânt’o păsărea streină.
Așa căntă de cu milă:
— 15 —
Frunza, iarba pică ’n tină ;
Așa cântă de frumos:
Frunza, iarba pică jos.
Ș-așa cântă de cu jele:
Stă Dunărea ’n loc nu mere.
★
* *
Cântă cucu de trei zile
Pi de-asupra de pădure
Și n’are unde se pune.
Da s’o pus pe-on ciung uscat
Și cântă de-a meu bănat.
Și s’o pus pe-o rămurea
Și cântă de jelea mea.
*
4 ¥
Cucuie, penă galbină.
Io me culc, tu me legână ;
Da me legănă frumos,
Să nu cad din legăn jos.
Că io așa-s învețat
Să me culc tot legănat.
*
¥ ¥
Piste Mureș este-on tău
Ard doue lumini de său,
Ziua plouă, noptea ninge,
Nu le pote nime stinge,
Făr inima mea, când plânge.
— 16 —
Cine nu-i mâncat de rele,
La ce foc cântă de jele,
C’a lui hore nu-i mai mere!
Să me lesă să cânt eu,
Că io-s mâncat de mult reu
Si de jele tot mereu.
Păsăruică cu cunună,
Nu cânta noptea pe lună,
C’a mea inimă nu’i bună ;
Că-i legată cu curele,
Mâncată de multe rele,
Ca iarba de pietricele :
Mâncată de mulți păgâni,
Ca iarba de boi bătrâni;
Șî-î mâncată de mulți reî,
Ca iarba de bicășei;
Șî-î mâncată de dușmani.
Ca iarba de bolovani.
De-ar li dat de Dumnezeu,
Să fi ars legănul meu,
In care m’am legănat eu,
Să nu se legine nime,
Să trae’ă rele ca mine.
- 17 —
Săracă inima mea,
Mult înnotă ’n voie rea
Ca șopîrla ’n iarbă grea.
Sărac suflețelu meu.
Mult înnotă ’n sânge reu
Ca serpele în dudău.
Săracu binele meu.
Cum s’o ’nnecat într'on tău!
Tău o fost cam afund,
Nu mai am bine mai mult.
Sărac bine di demult,
Mult me mir, ce te-am făcut,
Că în tîrg nu te-am vîndut.
In crîșmă nu te-am beut.
Doară de te-am sămenat
lloldiță de grîu curat,
Și holda-o-am secerat,
Și grîu l-am pus în care,
Ș-a meu bine-o ars cu pară,
Și grîu l-am pus în stog,
Ș-a meu bine-o ars cu foc.
Focu te ardă de lume,
Dacă nu mi-ai putut spune
La ce masă mi-i mai pune!
2
- 18 —
La masă, de lemn de brad,
Să trăesc tot cu bănat;
La masă de lemn de tei,
Superată-s până peiu:
La masă de lemn de rug,
Să nu am bine mai mult.
Al meu dor ș-al meii bănat
Pare că l-am sămenat
Pin grădină p’ingă gard;
Al meii dor ș-al meu urît
Pare că l-am resădit
Pin grădină p’ingă rit.
*
* *
Trage mândră și ghicește,
De ce codru ’ngălbinește,
Voinic tîner bătrînește.
De urît, mâncă-l-ar para,
Io m’am gălbenit ca ciara,
De urît, mânca-l-ar focu,
Io m’am gălbenit ca socu.
★
* *
Pînă-i omu tinerel
Nu mai ști doru de el;
Dacă omu ’nbătrânește
Doru și jelea-1 găsește.
— 19 —
Ardă-te focu necaz
De tîner copil te-am tras;
Să te tragă ori și cine
De tîner copil ca mine.
Nu te-am tras ca un copil.
Ci te-am tras ca un bătrîn.
Cine m’o dat dorului
Zică ’n frunza bobului
In ferestra boldului;
Fie-i trupu cât un paiu,
Sufletu să-i mergă în raiii.
Apoi cine m’o dat jelii
Zică ’n frunza cetinii
In feresta tcmnitii;
Fie-i trupu cât un brad,
Sufletu să-i mergă ’n iad.
Omu, care-i supărat,
Se cunoște pe călcat;
Omu, care-i necăjit,
Se cunoște pe pășît:
Că ii pașu mărunțel
Și necazu-i după el.
Pasere, galbenă’n cioc,
Reu mi-ai cântat de noroc!
— 20 —
De ț-ar pica ciocul teu,
Pe cum mi-ai cântat de rău.
Că toată viața mea,
Mi-ai cântat să-mi fie rea:
Si toate zîlile mele,
Mi-ai cântat să-mi fie rele.
De te-ar bate D-zeu,
Când îi cloci ’n cuibul teu.
Când vei vrea pui! să-i scoți,
Să țî-i mance corbii toți.
De-ași ști ce pasere ești,
Nu te-ași lăsa să trăeștî:
Pin pene te-ași săgeta
Și la vulturi te-ași țîpa.
Știu, că nu ești prepeliță,
Nici mierlă, nici porumbiță.
Ci-o pasere ticălosă
Și o pupăză scârbosă.
Superata mea inimă,
Nu văd lumea, far tot tină:
Supărata mea vieță,
Nu văd soro tar tot ceță.
le-te cetă, negură,
Di pe par, di pe nu ea,
Di pe inimuța mea !
Vai de mine mult dor duc,
— 21 —
Colea sera când me culc:
Dimineța când me scol
Cu trupșorul plin de dor.
Plin de dor și de marghiol.
Du-te dor cu dorurile'
La Țigani cu corturile.
Că Țiganii umblă mult
Și te-or cheltui curînd.
Țiganii umblă pe sate
Și te-or vinde pe bucate.
*
¥ ¥
Du-te dor, pînă ce-i nor.
Că dacă s’o ’nserina,
Mai departe te-oiu mâna.
Duce-m’aș și nu știii drumu.
Da m’a ’nveța urîtulu,
Da urîtu și cu doru,
C’ala ’mbătrînește omu.
Ardă-1 focu de urît,
Rea bol’o fost pe pămînt
Boia fără credemînt.
Ardă-te focu cartelă
Bolă Iară socotelă.
Săraci ochișorii mei.
Multă lume ved cu ei.
— 92 —
Dar nu sînt omeni de-ai mei
Far tot negri streinei.
Focu te ardă strein
De ți-ași face apa vin,
Nu-ți mai fac voia deplin:
De ți-ași face apa bere,
Nu-ți mai fac pe-a ta plăcere.
Fie pita cât de-amară,
Tot mai bună ’ntr’a mea țară;
Fie pita cât de rea,
Tot mai bună ’n țara mea.
Fie pita cât de bună,
Dacă-s în țară streină,
Nu mai mere la inimă.
Săracă străinătate,
Mi-ai fost soră, mî-aî fost frate
Șî-mî vei fi pînă la morte!
Audit-am, aucjît,
Audît-am din bătrînî,
Că-î reu domne la streini.
Da io domne n’am credut
— 23 —
Pînă m’am dus ș-am vedut:
Streinii s’o pus la cină,
Io li-s feșnic și lumină:
Dacă gată de cinat,
Io am blide de spelat
Și paturi de scuturat
Și copii de legănat.
Pare-i bine la străin,
Când me vede, că suspin,
Că-i remâne blidu plin.
Streină-s domne, streină:
Ca ș-o flore ’ntr’o grădină:
Neplivită, ne ’ngrădită,
De nime nestăpânită.
N’are frați să o ’ngrădescă
Nici surori să o plivescă.
★
* *
Jelui-m-aș și n’am cui,
Jelui-m-aș codrului.
D’a vini primăvara
Ș-or resări pepinii
Și m-oiu jelui la ei
Ca la frățiorii mei:
Ș-or resări floricele
Și m’oiu jelui la ele
Ca la surorile mele.
— 24 —
Fă-me domne, ce m-ii face:
Fă-me pasere de-argint
Să zbor la maica ’n pămînt.
Maicii să me jeluiesc.
Cu streinii cum trăiesc:
Iau cuțîtu să-mi taiu pită.
Lacrămile jos îmi pică:
Merg la vatră s’o prăjesc,
De lacrămi de-abea-o zăresc:
Merg la cofă să mi-o’mmolu.
Lacrămile merg povoiu.
Așa-s domne, de streină.
Trec prin apă nu me mână:
Așa-s domne de săracă,
Trec prin apă nu mc ’nnecă.
★
¥ ¥
M’o făcut maica făcut
Pe rezoru inului.
Pe sama streinului;
Pe rezoru iazului.
Pe sama necazului.
Taci. taci, taci inima mea.
Trandafir frumos,
Nu-ți mai face voie rea.
Trandafir frumos,
Că nu-I trăi cât lumea,
Trandafir frumos,
9 Se repetă la lie care vers.
— 25 —
Că-i trăi o zi sau doue
Și ti-I topi ca ș-o rouă.
Mult me ’ntrebă inima.
Bine mi-I mie sau ba.
Io zic zeu, că nu mi-î reu,
Lacrămile-mi curg păreu.
Io do lacrămi nu bag samă.
Că le șterg cu last năframă,
Dar mi-i milă de obraz,
Că rămîne fript și ars.
Și când aud zicend mamă,
Inima mi se destramă,
Să rupe ca o năframă:
Și când aud zicend tată,
Inima mi se desparte:
Și când aud zicend frate,
Inima ’n mine se zbate.
Creșteți flori cât gardurile
Și ’nfundați pîrlazurile;
Creșteți flori și înfloriți,
Că mie nu-mi trebuiți.
Dragiie mele surori.
Pliviți-mi ș’a mele flori:
Le pliviți și le udați,
Dac’or crește, le purtați.
Trandafir verde ’n cărare.
— 26 —
Resădit de fată mare,
S’o trudit și l’o ’ngrădit
Să fie de serbători
La fete și la ficiori.
*
* *
Bate vîntu pintre bradi,
Vine-mi doru di la frați,
Bate vîntu pintre flori,
Vine-mi dor di la surori.
Bate vîntu, uscă calea,
Vine-mi doru din Italia:
Bate vîntu uscă tina,
Vine-mi dor din Bucovina.
Maică la inima mea
Este-on ghem de voie rea:
Câtu-î lumea nu se ia.
De se ia când-va v’odată,
Inima-i tot superată.
*
* 4
Așa-mî vine câte-o dată,
Să me suîu în munți cu piatră
S’acolo să mor îndată;
Așa-mi vine une ori,
Să me suiîi ’n munți cu flori
S’acolo ’ndată să mor.
— 27 —
Maică, măiculuța mea,
Io me duc în teri streine.
Unde nu cunosc pe nimc
Numai frunza și iarba,
Că-î peste totă lumea,
Numai iarba și pămîntu
Si me mancă destul gându.
Mulduviță, apă lină,
Treci-me ’n țară streină.
Mulduviță apă rece;
Desculța-m’oîu și te-oiu trece
Cu irmuța ruptă ’n zece;
Desculța-moiu d’un picior.
Dor’ te-oiu trece mai ușor
Cu irma plină de dor;
Desculța-moiu de-amendoue,
Dor’ te-olu trece ca ș’o rouă
Cu irmuța ruptă ’n dou£.
Cine n’are noroc n’are
De cum naște până more,
Nici io noroc n’am avut
De când maica m’o tăcut.
Nu știu maică locu-i reu,
Ori noroc n’am avut eu.
— 28 —
Câte poloboce ’n hune,
Tote au horocuri bune,
Numai io, flore de soc,
N’am avut nici un noroc,
Să fiu cu maica ’ntr’un loc.
N’avui parte, nici ticnelă.
Să fiu cu maica ’ntr’o țară.
De-ar fi drumu ca palma.
Duce-m’așî pîn’ la maica;
Da drumu-i cu rădăcini.
Nu pociu mere do streini.
Si drumu-i cu bolovani,
Nu pocni mere de dușmani.
Si drumu-i cu pietricele.
Nu pociu mere de cățele
Pădurice desă ești.
Măicuță departe ești.
Pădurice te-ofu tăia,
Doră maică te-oiu videa.
De s’ar face delu rit,
Să ved de unde-am vinit.
Vom face secure nouă
S-om tăia deluțu’n doue
Si ne-om vedea amândoue.
- 29 —
Spusu-ți-am măicuță, spus.
Să-ți pui mer dulce ’n grădină,
Să me dai să-ți fiu vecină.
Maică nu m’ai ascultat,
Ori c-ine-va te-o ’nvețat,
Să pui tu mer pădureț
Să me dai să nu me vedî:
Ori măicuță te-ai temut,
C’oîu vini după ’mprumut
Și nu ți l’oiu da mai mult.
La alții de-ași li lucrat
Și ’napoi ți 1’ ași fi dat.
Ș-aî ținut, maică, ținut,
Ai ținut zilej’nvîrstatc
Și m’ai dat în sat departe.
De viu cu desagii ’n spate
Și cu cizmele stricate,
Și cu irma jumetate.
Spusu-ț’am măicuță bine
Să ții zile pentru mine
Să me dai în sat cu tine.
D’ai ținut zile ’nvrîstate
Și m’ai dat în sat departe,
De vin cu desagii ’n spate
Și cu cizmele stricate.
Haida maică, de me vedi,
— 30 —
Până-s holdițele verdL
Că dacă s’or gălbini
Vei vini, nu mi-i găsi.
Cu turtiți, cu mere dulci,
La ce maică mai aduci?
La ce maică me desmerdi
Cu turtiți cu mere verdi,
Că de azi, mâne me pierdi.
De-aș avea mamă și tată.
Aș trăi ca banu ’n ladă.
Da io n’am de cât măicuță
Și trăesc ca cucu ’n frunză.
Nice cucu n’are casă,
Nici mândra țară alesă.
Duce-m’aș și n’aș veni
Să veci cine m’a dori.
Da dori-m-a măicuța,
Că i-am rupt inimuța;
Da dori-m-a tătuțu,
Că i-am rupt sufletuțu;
Da dori-m-or fetile,
Că Ie port inelile.
Tot am zîs: me duc, me duc,
Măicuța nu m-o credut.
- 31 —
Amu măicuța me crede
Io me duc, nu me mai vede.
Nu-mi pare reu, că me duc.
Ci-mi pare reu după plug,
După plug și după fiere,
După caru cu tiere,
După mândruțile mele.
Păreuț cu apă rece
Pi la ușa maicii trece,
lesă maica să se spele
Vede că-s lacrămi de-a mele
Și nu se pote de jele.
Ea să șterge pe chindeu,
Lacrămile-i curg păreu.
Spală-te maică cu ele,
Că de când m’am măritat.
Multe lacrămi am versat,
De-ai face fântână ’n sat:
Fântână cu trei izvore,
Cine-o bea din ea să m6ră.
Da de-a bea v’on nem de-al meu
Să-l ferescă Dumnezeu;
Da de-a bea altul din sat,
Moră necuminecat.
Nu bate, domne, lumea,
Pîn’oîu fi eu pe aicea,
— 32 —
Da dacă m’oiu duce eu,
Bate-o domne cât de reu.
Nici atunci n’o bate reu
Ca mai ti v’on nem de-al meu.
Nu bate, domne, pe nime.
Dacă m’ai bătut pe mine;
Nu bate nici nem de-al meu.
M’ai bătut pe mine reu.
Spune-mi maic’ adeverat.
Cu ce apă m’ai scăldat?
Cu apă, maică, din iaz,
Să trăesc tot cu necaz.
Cu apă de Joi sara,
Să ’ncunjur lumea, țara,
Să trăiesc cu jelea ta.
Și cu apă din păreu,
Să trăiesc maică cu greu
Și să trag maică la reu.
Maică, măiculuța mea,
De cât m-aî făcut o fată,
Mal binc-o stâncă de piatră
Intr’o margine de baltă :
Câți drumari pe drum ori trece,
Toți să bele apă rece;
Pe piatră să hodinescă,
Măicuții să-î mulțămiască.
Apa mare-ar fi vinit,
Pe mine m’ar fi mîlit,
— 33 —
N’aș mai trăi cu urît;
Apa mare ar li ’nturnat,
Pe mine m’ar fi minat,
N’aș mai trăi cu bănat.
Păsărică din alac,
Nu me blăstema să zac,
Că m’o blăstemat maica:
De-oiu muri, să mor în foc,
De-oiu trăi, să n’am noroc;
De-oiu muri, să mor în pară,
De-oiu trăi, să n’am ticnelă.
Reu m’o blăstemat maica:
Ca de luni dimineața
Pînă Sîmbătă sara
Tot pe brazda altora.
Șî m’o blăstemat maica:
Să n’am cină cu lumină,
Nice prînz cu voie bunei
Nici amiaz fără necaz,
Fără lacrămi pe obraz.
Ardă-1 focu cuc de luncă,
Mie mi-o cântat de ducă
Și maicii de jele multă.
Ardă-l focu cuc de șes,
Mie mi-o cântat de mers
Și maicii de dor ales.
3
— 34 —
Ardă-1 focu cuc de vale,
Mie mi-o cântat de cale
Și maicii de jele mare.
De unde cătana plecă,
Remâne casa săracă;
De unde cătana mere,
Remâne casa cu iele;
Remâne plugu ’n ocol
Și casa plină de dor;
Remâne caru ’ncărcat,
Casa plină de bănat;
Remâne plugu ’n grădină
Și casa plină de milă.
Cine m’o luat cătana,
N’are-a ce-și mai da pomană^
Că pomana și-o dat,
Când cătană m’o luat ;
Și pomana și-o pus,
Când pe mine el m’o dus.
Reu me dore maică ’n spate
De pușcă și de hozate;
Reu me doare maică ’n șele
De pușcă și de oțele.
— Bă —
Reu me dore maică ’n piept
De pușcă și de bainet.
Cântă cucu ’n vîrv de șură.
Merg voinicii la măsură.
Cântă cucu ’n vîrv de paie,
Merg voinicii la bătaie.
Cântă cucu Vinerea
Trec voinicii Dunărea.
Of, săracii voinicii,
Cum să duc ca fluturii
Pe marginea Dunării
Negri ca călugării,
Blăstemîndu-și părinții.
Di ce i-o; făcut pe îi.
Nu-s negri de felîul lor,
Că-s de frica Nemților ;
Nu-s negri de nespelați,
Că-s negri de superațî.
Ardă-te focu birău,
Mult ai stat de capul meii,
Să-mi pui penă și ciacău,
Pune-ai la ficiorii teu !
Când ț-o fi țîe mai drag,
Să-l jore Nemțu sub steg;
Când ț-o fi țîe mai dulce,
Să-l jore Nemțu pe cruce.
— 36 —
împărate Pavele,
Unde mh cătanele ?
Nu le mîna așa tare,
Că s’or trînti la picioare,
Că-s cătane tinerele
Și le cad armele grele.
împărate, împărate,
Nu me ’nstreina departe,
Că n’am soră, să me cate,
Maica-i slabă, nu me poate.
Io me duc maică cătană,
Tu remîi de-mi spală haine,.
Spală maică, ce-i spela,
Spală maică năframa.
Da mi-o spală ’n lăcrămcle,
Și mi-o uscă ’n gândurele,
Și mi-o trimite pe stele.
Acolo oîu fi ’ngropat,
Unde-o sta steagu plecat.
Acolo de nu oîu fi,
Da me cată, maică, cată
In compania di’nainte,
Că-s cătanile cu minte.
Acolo de nu oîu fi,
Da me cată, maică, cată
In compania din mijloc,
— 37 —
Că-s cătane tinerele
De trece plumbu prin ele
Ca pintr’o turmă de mîele.
Acolo de nu oîu fi,
Da me cată, maică, cată
In compania dinapoiu,
Că-s cătane de războiu.
Frunză verde lasă, lasă,
In anu șas-zeci-și-șase
Mulțî voinici sângele-ș varsă
Pintru tot nemu de-acasă.
Când bătaia s’o început.
Nicc apă n’am avut,
Nici lingură de beut.
Când o fost la mîez-de-nopte,
Vine trupa, nu mai pote ;
Când de zîuă se crepa,
Cu furgatul resuna,
Cătanele se ’nșîrau
Și de foc se d’apucaîi.
Și de foc cu puștile
Umbla plumbî ca muștile.
Când era în prânzu mare.
Vine-on ginerar călare
C’o companie de cătane.
Forte frumos s’o rugat :
Ginărare, ginărarc,
Lasă-ne să retălim,
Că de nu, noi toți pierim.
— 38 —
R£tălit-am rctălit,
Pe-on șes mândru și frumos.
Și nc-am pus cu toții jos.
Și de-acolo nc-am luat
P’ingă satul cel Simvol,
Nu mai pociu mere de dor,
De doru părinților,
de bănatu fraților,
De jelea măîcuților.
Buni părinți, nu mc doriți,
Că io de astă-zi sînt mort;
In ziua dc Sîmziene
Am murit cu mare jele.
In loc de lumini de seu,
Nice om din satu meu.
In loc de a trage clopotile.
Da Ncmțu cu tunurile;
In loc de pînză pe-obraz,
Numa morte cu necaz.
In loc de popă la mormînt,
Corbii croncăneau în vînt.
Ardă-te focu de Nemț,
De tîner m-ai pus la lanț;
De tîner, iar’ de musteță,
Mi-ai țîpat pușcuța ’n brațe:
Na băiete, șî te ’nvață !
— 39 —
O săracile răgute,
Cum o suit piste munte
Vre doue-spre-zece sute.
Când or vini înapoi,
N’or vini numa vo doi.
O săraca cătana,
Cînd îi vine porunca,
Cum desculță opinca
Și încalță păpucu
Și Ia drumu de-a-lungu.
De-ar da Dumnezeu un foc,
Să ardă Sîbiu tot,
Să rămîe numai parii,
Să se bată ginerarii,
Ginerarii și maiorii,
Cari aii cătunit feciorii.
împărate, nu ți-I greu,
Când vecii sânge pe ciacău
Versat din sufletu meu ?
împărate nu ți-i jele,
Când vecii sânge pe curele,
Versat din osele mele?
— 40 —
Pi din jos de Sighișora
Trage o cătana să moră;
Da trage cu mult necaz,
N’are pânză pe obraz,
Nice scânduri de sălaș,
Nice lumină de ciară,
Nici omeni dintr’a lui țară;
Nice lumină de seu
Nici omeni din satu seu.
împărate unguresc,
Vrut-am să te stiduiesc:
C’o mai fost alți împărați,
Da n’o cătunit doi frați.
Cine n’are nici-on dor
Trăiește ’n lume ușor
Io am doue dorurele
Unu a meu ș’a mândrii mele
Și-mi petrec lumea cu jele.
Cine n’are drăguț drag,
Câtu-i lumea-i tot biteg.
Io me știi singur pe mine,
Câtu-i lumea nu mi-e bine;
Io me ved singur mereu,
Câtu-i lumea mi-i tot reu.
— 41 —
Plânge inimuța ’n mine
Ca copila de trei zile.
Copila plânge și ’ncetă.
Inima mea nici o dată.
Bădiță, de jelea ta
Me topesc ca cânepa;
Bădiță de doru teu
Me topesc ca inu ’n tău.
Bădiță, de doru teu
Tare-mi pică perul meu;
Nu-șt’ cu ce l’aș pieptena,
Doră el n’o mai pica.
Cu penă din Cușma ta,
C’atuncea nu mi-o pica.
Bade, struțîșor de rouă,
Tu mi-ai rupt inima ’n doue.
Tu mi-ai rupt-o, tu mi-o legă
C’on fir de mătasă negră.
Ochișori negri, cerniți,
LuațI samă ce iubiți,
Să nu v’aflați celuițî.
— 42 —
Ochișori negri rotați,
Luați samă, ce luați,
Să nu v’aflați înșelați.
Las să plângă ochii mei,
Dacă n’a.m vedut cu ei ’
Plângeți ochi și lăcrămați,
Că voî sîntcți vinovați,
Bine samă nu luați
Și ve aflați înșelați.
Bade, doru teu ș-al meu,
lo l’ași face-on loc mereu,
Și frumos l’ași sămena,
Și cu drag l’ași secera
Și l’aș face stog în prag
Și l’aș îmblăti cu drag
Și l’aș cerne prin sprincene
Și l’aș da inimii mele,
Doar i-o trece din durere.
*
* *
— Cucuie de unde vii ?
— Di la Cluj, di la Sîbîu.
— Da de mândra ce mai știi ?
— Știu bine că-i sînătosă,
Șede pe prizmă și cosă.
Nu știu cosă ori descosă,
Că face fântână ’n casă.
Nu-mi lega, maică, lumea
— 43 —
Cu cine nu mi-i voia,
Ci mi-o legă, maică, legă
C’on fir de mătasă negră,
Cu cine mi-I lumea dragă;
C’on fir de mătasă verde,
Și cu cine mi se șede.
Săraci lacrămile mele,
Mult se varsă cu durere,
Mult se varsă pintr’on puiu,
Numile nu i le spuiu.
Numile de i le-aș spune,
Dușmanii capu i-ar pune.
Mare-î dealu Bistriții,
Mai mare-î doru badii.
Dealu Bistriții 1-oiu trece,
Doru badii m’a petrece.
Cât îi Bistrița de mare.
Num’o cărărușă are,
Ș’îi prundită cu năsip,
Nu pociu mere de urît.
Merg surorile la frați,
Nevestile la bărbați;
Merg maicile la fiuți
Și fetile la drăguți.
- 44 —
Săracile dragostile
Piscuesc ca paserile
Pi su tote gardurile.
Trec pin tina, nu se întina;
Trec pin apă, nu se ’necă.
Urîtu, lua-l-ar dracu.
El trece pin valea sa că.
Strigă vai, că el se ’necă.
Dragostile când îs dragi?
Colea vara când sînt fragi.
Dragostile când îs bune?
Colea vara când sînt prune.
Dragostile tinerele
Nu se fac din floricele,
Ci din buze subțirele,
Din degite cu inele
Și din grumazi cu mărgele.
Gura mea din ce-i făcută?
Din vin roșu și din turtă :
Cine-i frumos o sărută
Cel urît numa se uită.
— 45 —
Dragostile femeești
Nu-s făcute cum gândești,
C’alea-s cu valuri drăcești.
Te bagă ’n bole cănești.
Dragostea cea femeescă
Te uscă, te face iască;
Te bagă ’n boia cânescă.
Frunză verde și una,
Rea bucată-i dragostea;
Cine-apuc’a-o ’nveța,
N’are chip de-a-o lăsa,
Nici minte de-a-o purta.
Dragostea de fată mare,
Ca fasolea din căldare,
De ce-o fierbi, de ce-i mai tare;
Dragostea de copiliță
Ca mierea din stupiniță,
Adunată de-albinițe.
Cum nu-i doru mare câne,
Piste multe deluri vine,
Nicăirea nu s’alină,
— 46 —
Pînă la a mea inimă;
Nicăirea nu s’aședă,
Pînă la a mele brațe.
Mândră, doru di la tine
Piste multe deluri vine,
Nicăirea nu s’alină,
Pînă la a mea inimă;
Nicăirea nu s’aședă
Pînă la a mele brațe.
Cum nu-i doru mare dor,
Ca se bagă ’n trup de om.
Nice anu nu-i deplin,
Când esă doru răcnind
Și cu mâni și cu piciore
Și cu gură grăitore.
La gură ca omenii.
Suge țîță, dragu mamii!
Doru meu pi unde mere,
Nu-i pasere să-l înșele ;
Doru meu pi unde-alergă,
Nu-i pasere să-l întrecă,
Far’ cătană ’mpărătescă.
— 47 —
Așa zice-on bădișor,
Că de dor omenii mor.
Minte badea ea un cane,
Că de dor nu more nime,
Că more, că n’are zile.
Frunză verde, mărule,
le-me ’n brațe dorule
Și me treci delurile.
Ia samă, să nu me ’nneci
Că n’aî bani să me plătești.
Și me treci un deal ascuns,
N’a ști nime unld»’ m’am dus,
Far’ or da de min’, că nu-s.
Lungu-i drumu Clujului,
Da-i mai lung al dorului.
Drumu Clujului se gata,
A dorului nici-odată.
Pin’ eram de nu iubeam.
Me culcam, me hodineam.
Dar acum de când iubesc,
Me culc, nu me hodinesc,
Pîn’ cu badea me ’ntâlnesc,
Doue vorbe să vorbesc
Ș-apoi să me despărțesc.
— 48 —
Cine n’are clor pe vale,
Nu sti luna când resare,
Nici noptea câtu-i de mare.
Cine n’are dor pe luncă,
Nu ști luna când se culcă,
Nici noptea câtu-î de lungă.
Ce-i mai frumos, domne, ’n lume?
Cărărușă pin pădure,
Că-i prunciită cu alune,
Pi’ng’ aluni îs stăjereî,
Pi su tufe băieței,
Pintre tufe clopoței.
Pin pădurea rără ’n jos,
Mere badea ăl frumos:
Cu caru de odolean,
Cu boii de măgheran,
Cu butuci de mere dulci,
Cu rotițe de turtite,
Cu juguri de scânteuțe
Cu restee de botcuțe,
Alunei cu crenga ’n vale,
Drag mi-i badea cu țînțale;
Alunei cu aluni multe,
Drasr mi-î badea cu oi multe;
— 49 —
Mi-î drag și cu puținele,
Numa fie-a lui ș-a mele.
Dragu-mi-I-a strînge fin
Pe costă la Sarmantin, H
S’aud rîul vojăind
Și badea boii mânând.
Mână bade, boii bine,
Nu ținea ochii la mine.
Ochii mei îs șelărei
Ș-or trece prin boii tei;
Ochii mei îs șelari mari,
Trec prin boi ca doi tâlhari,
Ochii mei îs șelari mici,
Trec prin boi ca doi voinici.
Fă-me domne, ce mi-î face,
Fă-me domne-o porumbiță,
In ziua duminecii,
La ușa bisericii,
Când or eși diecii,
Să-mi aleg unu din ei,
Care-o fi mai frumușel,
Care-o fi tras pin inel.
i)	Un sat lingă Reghinul săsesc.
4
— 50 —
Fă-me domne, ce mi-i face,
Fă-me baieri de bănuți
Și me ’nșiră peste munți
înaintea oilor,
In calea ciobanilor,
Ca ciobanii să me vadă,
Inima ’ntrînșii să ardă.
Fă-me domne, ce mi-î face,
Fă-me vița rugului,
Pe malu păreului,
C’oîu crește și m’oîu întinde
Și toți munții i-oiu cuprinde,
Văile cu oile
Și dealu cu caprile.
Am un drăe-ut de vălen
Cu penă de măgheran.
Pena vîntu 1-0 bătea,
Ochii și gura-î rîdea,
Când el la mine vinea.
Vai de mine reu mi-î
Și lecu departe mi-î:
La o tufă de mărar,
La bădița ’n buzdunar.
— 51 —
De doru Ionului,
Rupse! lemnu domnului
Și l-am pus la reyenelă,
Dor’s’o ’ntorce Ion iară.
Mult mc mustră tătuțu.
Că mi-î sărac drăguții.
Las să fie și sărac.
Bine că mi-i mie drag.
De cine mi-î mie dor
E departe depărcior:
Cu oile ]a izvor.
De cine mi-î mie drag
E departe depărtat
Cu oile ’n dealu lat.
De cine mi-i mie sete
E cu oile ’n făgete.
Tu te duci, bade, sărace,
Io cu doru teu ce-olu face ?
Tu mândruță-i face bine.
Că mai sînt voinici ca mine.
Fie bade câți frunza,
Dacă nu ești dumniata,
Fie câți pești într’on tău,
Dacă nu-s pe plăcu meu !
— 52 —
Păcurar cu lance,
Dă oile ’n coce,
Că-i iarbă de oi
Și umbră de noi
Și ni-om iubi amîndoi.
Bade de dragostea nostă
O ’nflorit pometu ’n costă;
O ’n florit, da n’a lega,
Pin ce noi nu ne-om lua.
— Bădiță de-a teu urît,
M’aș face flore ’ntr’on rit.
—Fă-te mândră, ce ti-i face,
Că și io mândră m’oîu face,
Un voinic cu cosa ’n spate,
Ș-oiu cosi florile tote;
Și te-oiu cosi și pe tine
Și te-oiu băga ’n sîn la mine.
Dragu mi-i de cătră sară,
Că badea pe doi coboră,
Cu colopu pe-o ureche
Cu inima ruptă ’n zece.
— 53 —
Bade, bădișorule,
De țî-s dragă, bade, dragă.
Vin la maica de me cere,
Că io după tine-oîu mere.
De nu, bade, lumea-i largă,
Ți-i găsî alta mai dragă.
Măi lone, Ionele,
Vin’la maica de mc cere !
De m’a da, de nu m’a da,
I’-oiu mere cu D-ta,
Și-om trece Tîrnăva mică
Și maica n’a ști nimica;
Ș-om trece Tîrnăva mare
Ș-acolo ni-om cununare.
Este-on popă între bradî,
Cunună pe hi scăpați,
Este-on popă între munți
Cunună pe hi pierduț-L
Dragu mi-î păharu plin.
Badea* tîner, nu bătrîn.
Dragu mi-î păharu ras,
Badea tîner, nu remas.
Pe ulița nostă-i jar.
Am drăguț ca un pahar;
— 54 —
Pe ulița nostă-i ceță,
Am drăguț fără musteță,
Mc sărută fără greță.
Când me uit, bade, la tine,
Rîde inimuța’n mine,
Când me uit la casa vostă,
Arde pojaru pe costă.
Trimesu-ni-o carte noue
Dintre țeri dintr’amendoue,
C’or strînge răgute noue.
Am un drăguț tinerel,
Mi l-or duce și pe el.
Nu-șt’ ce-aș tace să nu-1 ducă.
Da l-aș tace-on mer gutîiu,
L-aș pune la căpătîiu,
Da me tem c’a putrezi
Și tot cu drăguț n’oiti fi.
L-oiu face flore domnescă
Și 1-oiu pune ’ntr’o ferestă;
Când a bate vînt din jos,
S’umplă casa de miros.
Cântă turturcua ’n iarbă,
Trece badea nu me’ntrebă,
Pare că nu i-am fost dragă.
— 00 —
Cântă turtureua ’n rît
Trece badea m’o urît,
Pare că nu m’o iubit;
Trece badea p’ingă mine,
Pare că nu i-am prins bine.
Fire-ai, bade, ș-ai trăi.
M’ai învețat a iubi
S’amu me lași a dori
M’ai învețat sărutată
Ș’amu m’ai lăsat uitată.
Ardă-1 focu blăstemat,
M’o iubit șî m’o lăsat,
M’o iubit ca pe-o copilă,
M’o lăsat ca pe-o streină;
M’o iubit ca pe-o cuconă,
M’o lăsat ca pe-o vedană.
Ardă-1 focu blăstemat,
M’o iubit și m’o lăsat
Cu trupșoru ’ngreunat,
Cu sufletu la păcat;
Cu brațele’ngreunate,
Cu sufletu la păcate.
Zî, zî, zî, bădiță’n frunză,
Cum zicea-i asera ’n buze,
— 56 —
Pi din sus de grădinuță.
Nu știu bade, cum ziceai.
Că inima mi-o rumpeai.
Cucuruz, penușă verde,
Bădiță, sprînccne negre;
Negre țî-s sprîncenile,
Frumose țî-s namile,
Că numile țî-s Ion,
Fața ta-I față de domn,
Și numile țî-s Ilie,
Fața ta-i scrisă ’n hîrtie.
Zî, bade, cu flueru,
Că ț-oiu cosă guleru;
Zî, bade, cu trîștia,
Ca ț-oiu cosă cămașa,
Ț-oiu cos-o șî ț-oiu trimite-o
Cu caru cu șase bol
Și cu ochii cu-amîndoi.
Măi bădiță, Gligoraș,
De ți-I trupu drăgălaș,
Hai la noi să-ți dau sălaș;
De ți-i trupu uricios,
Ia drumu pe-aicea ’n jos!
— 57 —
Du-te ’ncolo, vino ’n coce,
Așadă-te, nu-mi da pace !
Mi-i urît bade de tine
Da-mi place ce faci cu mine.
Cucuruz, penușă lungă,
Doru meu bade te-ajungă.
Mi te-ajungă doru meu
In crîșmă, la făgădău.
Unde-o fi locu mai reu,
Sara desculțîndu-te,
La cină puindu-tc:
Să pui lingura pe blid
Și tu să te lași de cină,
Să suspini di la inimă,
Să-ți aduci bădiță-aminte,
Că-i blăstem de ore unde.
Nu-i blăstem di la măicuță,
Ci-i blăstem di la drăguță.
Pintru badea dintr’alt sat
Multe lacrămi am versat,
De-aș face fîntînă ’n sat,
Fîntînă cu trei izvore,
Cine-o bea din ea să moră.
Da^de-a bea v’on nem de-a meii,
Să-l ferescă Dumnezeu ;
— 58 -
Da de-a bea v’on reu de câne,
Să n’ajung'-on cias cu bine.
Bade, spiculuț de grîu,
Vrut-aș fi să nu te știu,
Că de când te știu pe tine,
Nu-mi mai trebuește nime.
Când treci, bade, pi la noi,
Pune-ți clopote la boi
Și-ți fă pleznă de mătasă,
Să te-aud bade, din casă.
De-oîu fi mortă de bitegă,
Intr’on cot m’oîu rădica
Și la maica m’oitî ruga
Să-mi deschidă feresta
Să me uit la dumniata.
Bade, bădișorule,
Di la noi și pîn’la voi
Cale bătută de boi.
Nu-i bade de boii tei,
Că-î de ochișorii mei.
Când treci, bade, pi la noi,
Plângu-mî ochii amîndoi:
— 59 —
Da nu plânge ca unu.
Că ala ști ce-î doru.
Bădiță, per rătczat
Ș-asară te-am așteptat
Tot cu foc și cu lumină
Pîn’o trecut di la cină.
Dac’am veclut, că nu vii,
Pus-am doru căpătiîu,
Cu dragostea me ’nvăliîu ;
Domne, bin’me hodiniiu
Frunză verde mărăraș,
Am drăguț păcurăraș:
îmi aduce sara caș
Și jîntiță ’n șuștăraș,
Dimineța urdă dulce
Șî-î dau gură și se duce.
Pin grădina lui Ion
Tote paserile dorm,
Numai una n’are somn,
Ci zboră din pom în pom
Și strigă: Ion, Ion;
Și zboră din crengă ’n crengă
Și strigă: lone dragă !
— 60 -
Frundă verde bradiba,
Mai iubi-ne-om, bade,-or ba ?
Ne-am iubi, ne-a fi păcat,
Ne-am lăsa, ne a fi bănat.
Pi din sus de cea grădină,
Mere-o tinerea copilă
Cu drăguțu ei de mână,
De mână țîindu-se,
Din gură mustrându-se:
— Lasă-me bade de mână,
Să me bag în cea grădină,
Să-mi rup doue, trei mlădițe,
Bosioc și tămîiță,
Să-mi fac verde cununiță.
— Cununiță cu trifoi,
Nu da gura la slugoi,
Ci o dă la cei cu boi!
— De cât cu boi și mucos..
Mai bine slugă frumos.
Om trăi cu buze mol.
Ca și cei cu șese boi;
S-om trăi cu buze dulci,
Ca și cei cu șese junei;
S’omtrăi cu sărutate,
Ca și cei cu vaci cu lapte.
Printre doue deluri mari
— 61 —
Mere-o fată c’on jîndariu;
Jîndariu mere călare,
Fata mare pe piciore;
Jîndariu mere cântând,
Fata mare tot plângând,
— Taci tu fată nu mai plânge,
Că la ’mpărat’om ajunge;
La ’mpăratu ne-om băga,
O sută și cinci mi-a da
Și ț-oîu pleti fetia.
— Mânca-ț’ar boia suta,
Cum mî-aî mâncat fetia.
Tu-î fi cătană în țară,
I-oîu fi fată de ocară;
Tu-î fi cătană în lume,
I-oîu fi fată de minune;
Tu-î fi cătană în sat,
I-oîu fi fată cu bănat.
Bade, struțîșor de-argint,
Ședî la noî dac’aî vinit,
Să te jor un jurământ,
Cu genunchii la pământ,
Pentru cine m’aî urît ?
Pentr’o flore d’ingă cale
Pentru hîda d’ingă vale;
Pentr’o flore d’ingă tău,
Pentru hîda din părău;
Pentr’o flore di pe vii,
Pentru haî cu ochi verdîi.
- 62 -
Las bade, să-ți fiu urîtă
Bine, că nu-s ccluită,
Las bade, să nu-ți fiu dragă,
Bine că-s cu mintea ’ntregă.
Io frumos m’oiti podobi
Șî la uliț’oiu ieși,
Din pași oîu păși mândruț
Din gur’oiu grăi blînduț
Și mî-oiu cuprinde-on drăguț.
De n’a fi, bade, ca tine,
Fie, bade-a mea rușine;
De n’a fi ca tin’ de ’nalt
Fie bade-a meu bănat.
Știi tu bade-acum un an.
Dintr’on mer ne săturam:
Știi tu, bade, astă vară,
Când ședeam pe prizm’afară
Ș-amândoi mâneam o peră!?
Acum de-am avea cu sacu, .
Nu ne-am da unu la al tu.
*
* *
Meruț roșu, pădureț.
Badea-i ’nalt și albineț,
Cu trei rînduri de per creț.
Pi de-o parte c’on rînd verde,
Reu me tem, că mi l-oiii pierde,
— 63 —
Că l-am mai pierdut odată
Și l-am găsit la o fată.
Ochi ca la tine Simione,
Nu vecii nici în tîrg la domne,
Nici în tîrg, nici în oraș,
Unde dai bani pe sălaș,
Făr’departe ’n Bălgărat,
La un ficior de ’mpărat.
Nici aceia nu-s așa,
Fără samenă de-abea.
Frunză verde de dudău,
Mult me mir de unde-s eu !
Di la rîtu cu sasțiu
Dî-unde paște cucu inu
Și pupăza cănepa,
De n’am iarna ce lucra.
Far’ me iubesc cu badea.
Bădișoru trece lunca,
lo-î cunosc urma și duca,
Bădișoru trece șesu,
lo-I cunosc urma și mersu;
Bădișoru trece delu,
lo-î cunosc urma și calu.
— 64 —
Bădișoru trece valea,
lo-I cunosc urma și calea.
Beuaș vin cu rujmalin
S-aș dormi la badea ’n sin.
Beuaș vin cu iarbă cretă,
Ș-aș dormi la badea ’n brațe.
Zîsai, bade, zîsai, câne,
Că n’ai dragă ca pe mine.
Da io bine m’am purtat
Si cu hîda te-am aflat,
Ducend’o la făgădău
Sî-i dai vin în butu meu.
Dîndu-i vin cu feria,
AI gîndit, că i’oiu crepa.
Dă-i bade, ce al la casă,
Mie de-ahaia nu-mi pasă,
Că-s tîneră și frumosă.
Num’ on deget oiîi întinde
Cinci și șase mi-oiu cuprinde.
De n’or fi, bade, ca tine,
Fie bade-a mea rușine.
Pipărușă cu piperi,
Vină, bade ’n tote seri,
— 65 —
Nu lăsa sara uitată
Și gura nesărutată.
Io iubesc, mica iubește,
Casa ni se pustiește.
De-ar iubi și tatăl meu,
Ni-ar cădea casa ’n părău.
M’o minat maica la vie,
Să-mi culeg măgheran mie ;
Măgheran di cel albuț,
Să-mi fac penă la drăguț.
La drăguț nu-i trebe penă,
Că mi-l-o luat cătană.
Când bătea ceasu la unu,
Eram gata ca peunu.
Când bătea ciasu la doi,
Ne iubeam bade-amîndoi.
Peteluță ’n colopaș,
Drăguțu mi-i dus la Blaj.
Nu s’o dus să nu mai vie,
Că s’o dus să ’nvețe a scrie.
Tot a scrie ș-a ’nveța,
5
— 66 —
Dac’ a vini m’a lua.
De nu m’a lua pe mine,
M’oîu duce din jos de moră
Ș-oiu face badii să moră.
Nici să moră, nici să peie,
Făr să vie să me iele ;
Nice să moră de tot,
Făr, să vie să-l mai ved.
Pe cruce de lemn de brad,
C’al meu drăguț nu-i în sat;
Nici în sat, nici în oraș.
Fără la scolă la Blaj.
Frunză verde bujorel.
Am un drăguț tinerel.
Nu știu ce-oiu face cu el.
Da l’aș da la mănăstire,
Nu me ’ndur că-i prea subțire..
Și l-aș da, maică, la Blaj,
Nu me ’ndur că-i prea cinas.
Bădiță cu cușma lungă,
Nu ținea doruțu ’n pungă,
Ci îl țîpă piste oî,
Vină sara ’n sat la noi ;
— 67 —
Și îl țipă piste sterpe.
Vină sara ’n sat la fete.
Maică, ca drăguțu meu
Nu-i nici fată de birău:
La grumazi năframă negră,
Când îl ved mi-i lumea dragă;
Pi din sus de ochișori,
Năframă cusută cu flori.
Pi din jos de gurișoară.
Năfrămuță mîerîoră.
Câtu-i orasu de mare
Nu-i curte c’a dumitale :
Pi din sus cu tîrnățuc.
La ferești
Cu flori domnești,
Pi la uși
Cu flori de ruji,
Pe cuiere rujmalim
Pe masă-o cupă de vin.
Dumitale să ț-o ’nchin.
Bade, de țî-s dragă tare.
Altmintrele-a-mi umblă ’n cale.
- 68 —
Că și io, bade,-oîu umbla,
Rujă albă ’n calea ta.
Păseruică di pe plute,
Spune lui Ion din curte :
Pe Dumineca, ce vine,
Să-și răteză pena bine,
Să vină sara la mine.
Spune-mî bade, cum ț-aî pus
Penă roșie de ruji !
Că și io bade, mî-oiu pune
Penă lată de mușcată,
Să vii și la noi v’odată.
— F.... morții de om drag,
De mână m-ai dus la iad ’
— Ba io nu te-am dus de mână
C’ai mers tu de voie bună.
Crîșcă iadu și me cere,
Fără badea nu pot mere ;
Crîșcă iadu să m’apuce,
Fără badea nu m’oiu duce.
Nici cu badea nu m’oîu duce
Făr’ o bute de vin dulce
Si cu una de vinars
Să-mi mai trecă de necaz.
— 69 —
Măi bădiță, bădișor,
Când îî mere într’alt sat,
Nu-ți lega murgu de gard,
Nu intra ’n casă nechemat.
Nu bea pahar ne ’nchinat ’
Că de-asupra-i beutură,
De desuptu-i mătrăgună,
Mătrăgună cu otravă,
Ca să-ți fie hîda dragă.
Maică, măîculuța mea.
De mid da după om drag,
Șapte sărindare-ți fac.
De mi-i da dup’ on urît
Biăstema-te-oiu și ’n pămînt
Frunză verde, calaper.
De m’aș face fată ’n per,
Vai, vai, vai voinic ar fi
Cine m’ar mai celui,
Că badea voinic o fost
Și din lire că m’o scos.
Ochii negri de birău,
Ei me chiamă în făgădău
Și-mi dau vin numai să beu;
— 70 —
Birăița șede-acasă
Șî-i uscată ca o lesă.
Birău d’aci din sat,
Ce năframă mi-o luat !
Dac’ar ști birăița,
Ar aprinde ulița.
Du-te, bade, cu norii,
Și vină când te-oiii dori.
Du-te, bade, cu bezna,
Și vină când te-om chema.
Bădiță di la Săcal,
Nu ’nșela murgu ’nzedar:
Bădiță di la 1 tipa,
Nu ’nșela murgu ’n geaba, •
Tie maica nu m’a da.
N’are maica șapte fete,
Să-me deie la poiede.
Me are numai pe mine
Și m’o da unde-o fi bine.
—Cine-ascultă la ferestă?
—Trandafir penă domnescă.
Slobodi-1 măicuță ’n casă,
— 71 —
C’afară plouă de varsă;
Care picur, unde pică,
Cămașa ți se despică
Și pielea ți se beșîcă.
Du-te bade ’n pribegit,
Că nu mi-i de-a teu iubit,
Că de-a cui iubit mi-o fost
S’o dus șî iară s’o ’ntors;
Și de-a cui iubit mi-a fi,
S’a duce și a veni.
Bade, clop împetelat,
Multe suflete-ai stricat.
Acum vrei să strici s-al meu,
Nu te rabde Dumnezeu.
Nu gândi, bade, că-mi placi,
Că numai păcate-ți faci.
Nu gândi, că-mi trebuești,
Că numai păcătuești.
Galiție, țară pustie,
Lasă pe badea să vie,
Că s’o copt strugurii ’n vie
Și s’o ’nvețat ciorele
__ 72 __
Și tot cară bobelc.
S’o ’nvețat o porumbiță
Și tot cară câte-o viță.
S’o ’nvețat un porumbaș,
Cară câte-on struguraș.
S’o ’nvețat o croncă negră
Și cară cu via ’ntregă.
Frunză verde ruj mălin,
Me chemă domnii la vin,
Să me puie după masă:
îmi dau vin, că îo-s frumosă.
îmi dau vin cu iarbă cretă
Și me țîn domnii pe brațe.
Câte hîde si ciumose
Pe mine îs măniose,
Pin’ce mi-î fața frumosă.
Io le-oiu spune-adeverat.
Cu ce apă m’am spelat:
Cu apă de Joi sara.
Cu sopon di la badea;
Cu apă do doi grițari,
Cu sopon di la ciobani:
Cu apă de doi bănuți,
Cu sopon di la drăguț.
— 73 —
Pin dumbravă trece voim
Frunză verde rumpe-te-oiu
La badea trimite-te-oiu,
Să vadă că 10-I jelesc
In trei luni cu trei cununi.
In trei-zeci de săptămîni
Cu trei-zeci de ibovnici.
Bădița cu cușmă negră.
Șede ’n dîlmă și me ’ntrebă:
Fostu-i-am v’o dată dragă ?
lo-i respund din trandafir.
Că i-am fost doi ani deplin.
El strigă din trandafir,
Să-î mai fiu doi ani deplin,
lo-i respund din măgheran.
Că nu i-oiu mai fi șuhan.
Zur, zur, zur cu ghiocei,
Suflețelule,1]
Voi tăceți, nu zurăiți,
Că de-abea v’am adormit.
Sub butuc putregăios
Șede Ion mănios.
Sai Măriucă de-1 sărută,
Că de nu 1-i săruta
Bani în pungă nu-i băga,
i) Se repetă la fie-care vers.
— 74 —
Ci-î băga un sloiu de ghîeță,
De ț-a ii mai mare greță.
Drag mi-î numele Ion,
Gligore si Simion.
Drag mi-î numile Ilic
Gligore și Zaliarie.
Iarbă verde su părete,
Drăguții cu hîda-mi șede.
Las să șadă s’o lubescă,
Nu maî să nu-și bănuiescă.
Tu bădiț’-așa-i gândit,
Căi îo-s flore de găsit
Ție de ciufuluit.
Da îo-s florea florilor,
Drăguța^ficiorilor
Șî la marî, șî la maî micî
Si la stegurî de voînicî,
Si la mici șî la maî marî
Și la stegurî de căprarî.
Poruncitu-mî-o Ion
Di l’a lui batalion
Să-Î fac penă de bitron.
- 75 —
lo-î făcui peniță verde,
N’am pe cine î-o trimete.
Trimete-o-aș pe sfînta lună:
Sfînta lună-î jumetate,
Nu i-a spune cu dreptate.
Trimete-oîu pe stîntu sore:
Sfîntu sore-i rotunjor
Și i-a duce-o mai cu dor.
Mînă-ș domnii slugile.
Să-mi deschid eu ușile,
Să-mi trimit eu buzîle.
Da eu zeu n’am nebunit.
Să le trimit pe-on vinit;
Da eu zeu n’am căpiat,
Să le trimit pe-on băiat.
Da eu zeu că n’am turbat,
Să le trimit pe-on minat:
Vie-și domnu slujilor,
Că ști treba ușilor
Și dulceța buzîlor.
— Intorce, bade, nu te duce,
Că te-oiu scălda ’n lapte dulce.
— De m’ai scălda tot în unt,
Unde-am pus gându me duc;
De m’ai scălda tot în bere
Unde-am pus gându oîu mere.
— 76 —
Io lubi-m-aș cu badea,
Da ni-a oblici hîda.
Hîda dac’a oblici,
Ea pe noi ne-a otrăvi.
Cu otravă din bolduț,
Să nu mai îmi fii drăguț,
Drăguțu, care mi-i drag,
Nu-mi face tină la prag;
Da hăl, care mi-i urît,
Si asara mi-o vinit,
C’on suman pînă ’n pămînt,
Nu-1 pociu vedea de urît;
Cu cizmele hășiete,
Cu buzile drîmboiete.
Da s’o pus la noi pe ladă,
Mai hîd ochii să nu-ți vadă.
El me ține de mărgele,
Si cere gură cu jele;
Puiu năframa pe obraz
Și-l sărut cu mult necaz.
Cu drăguțu, care-1 am,
N’oiu videa raiu șuhan;
Da cu care l-am avut,
Pote că l-aș fi vecjut.
— 77 —
De-aș trai num’atâta,
Să se ’nsore bădița,
Să ved pe cine-o lua.
De-a lua una ca mine,
Dumnezeu să-i deie bine;
De-a lua-o mai frumosă,
Pice-i carnea di pe ose;
Să-i rămîe osu gol,
Cum am remas eu cu dor,
Și să-i trecă os pin os
Și carnea pin prizmă ’n jos.
Pin grădina cu cucute
Ion cu drăguțe multe.
Pînă vine pi la mine
II apucă ziua bine;
Pînă mere pi la tote
II apucă mîez-de-nopte.
Zîs-o mama, că mi-a face
Rochie creță și mintale,
Strajămeșter să me ceie
Și maica să nu mă deie.
Zîs-o mama, că mi-a face
Rochie și buibărac
Și m’a da dup’on diac.
— 78 —
Măi bădiță pintru tine
Dă maica cu lemne ’n mine;
La fîntînă nu me mină
Num’odată ’n săptămînă.
La izvor
Numa de dor.
La poiată
Câte-odată.
Pi la noi pe vale ’n sus
Trandafir cu multe ruji.
Da pe ala cin’hopus?
Da bădița când s’o dus.
Da ala cin’l-a purta ?
Da badea când s’a ’nturna.
Pi la noi. pe lingă vale
Mândru măgheran resare.
Da cine l’o sămănat?
Ciobanii când o plecat.
Da cine l-a răsădi ?
Ciobanii când or vini.
— Măi lone ș-al meu drag,
Invață-me, ce să fac!
— Io mândră te-oiu înveța :
la-ți hainele și halda.
— 79 -
Io mândruță te ’nveț bine
la-ți hainele, hai cu mine.
Când a li la pod de vamă,
Io 1-oiu trece, că-s cătană.
Tu romii mândră vădană.
Bosîioc verde ’n ocol,
Mc iubii c’on domnișor;
Me iubii cu multă frică
Și maica nu ști nimica.
FTunză verde doi bănuți.
Am avut maic’-on drăguț.
L-am avut ș-acuma este.
Dar s’o dat după neveste.
Nevestele-s cam bătrîne.
S’ar putea lăsa ’n rușine;
Rușinea să le mînînce.
Dragostea să nu ni-o strice.
Uite maică ’n fața lui,
Că-i ca spuma laptelui.
Uite maică ’n ochii lui,
Că-s ca doue mure negre,
Rupte dintr’on ruguț verde
Reu me tem, că mi l’oîu pierde.
Că l-am mai pierdut odată
Și l-am cătat lumea totă.
Da io pe el l-am găsit,
— 80 —
In funduțu Clujului
Cu 7 mândre de-a lui.
Poruncit’o, poruncit,
Bădița di la clădit,
Să-l las dracului iubit.
Io ’napoi i-am poruncit
Pe o frunză de holbură,
Să-mi trimet’ o țîr de gură.
Poruncit-o, poruncit,
Bădița din baia țară,
Să me duc că el se ’nsoră.
Io ’napoi i-am poruncit
Pe trei fire de odos,
Să se ’nsore sînătos,
C’al meu nem tot e voios.
El așa mi-o poruncit
Pe trei frunze de alun.
Să me duc ca să-1 cunun.
Me dusei și-l cununai,
Cu păharu-i închinai :
Să trăiești finuțule,
N’ai ajunge Sîmbăta
Si fina Dumineca.
Bade, trandafir subțire,
Vrut-ai să me scoți din fire;
— 81 —
Io am trandafir mai gros
Șî din fire nu mai scos.
Bate vîntu Cărbunarii,
Se cobora păcurarii.
Bate vîntu văile,
Să coboră oile,
A vini badea vini,
A vini cu oi cu tăt,
N’a vini numai să-1 ved.
— Joră maică pentru mine,
Că nu m’ai vedut cu nime.
— Draga mamii n’oiu jura,
Că ș-asară te-am vedut
La o tufă de mărarul
Ședend cu doi păcurari,
La o tufă de tarhon
Sedend cu badea Ion.
★
4 4
Somnu-mi-i și m’aș culca,
Tot aștept dor’ a pica
Bădița di unde-va.
Somnu-mi-i și aș dormi,
Tot aștept dor’a vini
Bădița di unde-a fi.
i) Un fînaț.
6
— 82 —
Maică, suratele mele
Ș-asară se sfătuiră,
Maică ’ntr’on ungheț de șură.
Să-mi arunce făcetură,
Maică ’ntr’on ungheț de gard.
Să-mi arunce mie fapt.
Maică suratele mele.
M’ar mînca de m’ar putea
Și m’ar scote ’n jos la drum
Și m’ar face prav și scrum:
Din scrum ș-ar face cernelă.
Să-și facă sprîncenile,
Să-și văpsescă genilc
Macar cum șî le-or văpsi
Ca a mele n’ati de-a lî,
C’a mele maica le-o scris
Cu penă de mierlă negră.
Câți me ved. la toți li-s dragă.
Me mină maica la vie,
Să-mi culeg măgheran mie. -
Măgheran verde crengos,
Mă ultăî pe vie ’n jos,
Vedui drăguț mănios.
Da de-î mănios pe mine.
Uște-i-se pena ’n elop,
Ca iarba pe lângă foc.
Da de-s măniosă eu.
Uște-mi-se pena ’n bortă.
Ca iarba pe lângă baltă,
Uște-mi-se pena tare,
— 83 —
Ca iarba pe lângă vale.
Unde pică rouă tare.
Ploați ploi pe tote văi
Și pe badea di la oi.
Da ploați si nu-1 udați,
N’aveți lemne să-l uscațl.
Nici haine să-l îmbrăcat!.
N’are glugă să se ’nvelc,
Nici cu cin’ să se mângâe.
Lumea mea cea Irumușea
Cum se trece num’ așa:
Lumea mea cea frumușică.
Cum se trece ’ntr'o nimică!
Pe drăguțu din vecini,
Să-l amuți sara cu câni
Și să-i bați urma cu spini.
Vine sara, te iubește,
Ziua ’n sat te voroveste.
Da drăguțu di departe
Dintr’on mer îți face parte.
Somn mi-i, maică, ochilor,
Greu mi-î sprincenilor.
— 84 —
— Du-te lică și te culcă
In vîrvutu struțului,
In patu trătîuțuluî.
—• Io acolo nu m’oîu duce.
Că patu-î cu flori de munte
Și miros’a coite multe.
— Du-te fică și te culcă
In vîrvutu struțului.
In patu tătuțului.
— Io acolo nu m’oîu duce.
Că patu-î cu flori de fîn
Și miros’a om bătrân.
— Du-te lică și te culcă
In vîrvuțu struțului.
In patu drăguțului.
— Alei, maică, de ai trăi,
Că io bin’ m’oîu hodini!
Câtă frunză-î pe-o răchită,
Io de-atâța-s vorovită,
Ș’apoî câtă-i jos picată,
Io de-atâța-s judecată.
S’ar putea lăsa ’n rușine,
Să nu me judece nime.
Lesă-me pîn’la județ,
Unde-or li îngerii tățî,
C’oîu trece pe-on pod de-aramă
Și mî-oîu da faptele ’n samă,
— 85 —
Ș-oiu trece pe-on pod de-argint,
Și mî-oiu da faptele’n rînd.
In cel cornuț de grădină
Este-o crengă de cetină,
Vîntu bate ș-o desbină.
Din vîrv pînă’n rădăcină.
Nu-i de vina cetinii,
Că-I de vina măicuțiî,
Nu m’o lăsat a iubi
Cu cine m’aș potrivi:
Nu m’o lăsat să iubesc
Cu cine me potrivesc.
Cine o avut ș-amu n’are,
Pare-i noptea an de mare.
Am avut, dar amu n’am,
Pare-mi noptea cât un an,
Pe badea nu-1 uit șuhan.
Când îmi vine mândra’n gând,
Me legăn ca iarba’n vînt.
Când îmi vine mândra’n ori,
Me legăn ca iarba’n flori.
— 86 —
Bat-o crucea pe lelea,
Că ii gura ca mierea
Și trupu
Ca faguru.
M’o făcut maica Lunea,
Să-mi fie dragă lumea.
M’o făcut maica făcut,
Fetile să-le sărut,
Ne veștile să le duc,
Să le duc la tăietură,
Ca să-mi deie-o țîr de gură.
M’o făcut maica subțire,
Să scot fetile din fire.
—Spune-m i maică-adeverat.
Cu ce apă m’ai scăldat!
—Cu apă de Joi sara,
Să-ți fie dragă lumea.
Lelea cu ochi mierîori,
Ea mc chlamă ’n prunișori,
Să me scotă din fiori.
Nu știu scote-m’a ori ba,
Ori mai tare m’a băga.
Dragi-mi-s copilele
Colea primăveri le,
— 87 —
Când își bilesc pînzile,
Li se ved piciorile.
Unde ved picioru gol
ștau în loc să me omor,
Unde ved pole spelate
Staîi în loe să-mi fac păcate:
Unde ved țîțîle ’n sîn
Piciorile nu me țîn;
Unde ved cosîțîle,
Mi se rump nojîțîle.
Mult mc uit din del în vale,
Să ved ca la mândră pole,
Așa albe și spelate,
Pare că-s scose din lapte.
Mult me uit din del în șes,
Să ved ca la mândra mers.
Așa mere de frumos,
Pare că scrie pe jos.
Spune mândră mâne-ta
Să ’ngrădescă grădina
Tot cu lin și cu pelin,
Noi să nu ne mai tîlnim,
Făr, Sâmbăta câte-odată,
Dumineca ziua totă.
— 88 —
Dragu-mi-i câmpu cu flori
Șî lelea cu ’ncingetorî;
Dragu-mi-i câmpu cu ciață
Șî lelea cu rochie creță:
Rochie creță ca macu.
Buze moî ca bumbacu.
Pintru ochi ca murile
Inc un jurai pădurile;
Pintru ochi ca murea coptă
Incunjurai pădurea totă.
Dragă mi-i mândruța ’naltă.
Că-mi dă gură peste portă,
Dar mândruța mititea
Se ’ntindea și n’ajungea.
Rupse! gardu pi colea
Și mi-o dat gură și ea.
Mult me mustră măicuța.
Că mi-î dragă ulița.
Nu mi-î dragă ulița.
Că mi-î dragei mândruța.
Țu, țu, țu murguțu meu
De-aicea pin’la Bârgău,
— 89 —
Din Bârgău pîn’la Brașeu.
Din Brașeu pîn’la Turda,
Din Turda pîn’la mândra.
Murgu-I sur și pantanog,
Priponit în bosnoc.
Murgu paște și rîncheză,
Mândra dorme și viseză.
Mândruța când se stîrneștc
Cu perina să sfădește:
Tu perină mincinosă.
Mî-ai băgat o bolă ’n ose.
In cea verde grădinuță
Șade-o dalbă copiliță.
Pe vatră de calaper
Sub tufă de rujmalin.
Da ea șede adormită
Si în verde-i învelită.
Io am prins a o ’ntreba:
Fată ești, nevastă ești?
— Nici îs fată, nici nevastă.
Făr’ îs flore di pe mare,
Cin’me vede de dor more.
Hop leliță, lelișoră.
Ochii tei me bagă bolă,
Sprîncenile me omora.
Mândră sprîncene pe sus,
Sufletu badi 1-ai pus:
- 90 -
Mândra, sprîncene pe jos,
Sufletu badii lai scos;
Mândră, trupu teu de flori
N’o să-l uit, pînă ce mor.
Floricică di la munte,
Bătută de vînturi multe,
Coboră-te ’n jos la țară,
Să te bat’ on vînt de vară,
Și doru badii de-asară.
Frunzuliță rară ’n peri,
Ochișîcă unde meri ?
Că 10-am pus ochii pe tine,
De nu te iau, să n’ajung bine;
Să bat ca cânii la oi,
De nu te-oiu duce la nor,
De nu te oiu lua de mână,
Să bat ca cânii la stână.
Să fii noră mamiî mele
Și mie dulce muere,
Să fu noră mamii ’n casă
Si mie dulce boresă.
Stăjerel, frunză rotundă,
Paserile ’n tine cântă,
Ies mândrile de le-ascultă.
— 91 —
D’o ieșît șî mândra mea
Să-și asculte paserea.
Cum ii cântă patimă.
Codrule, frunză rotundă,
Slobodî-mi o țîr de umbră,
Să șed și io cu-a mea mândră*
— Umbră nu ț-oiu slobodî,
Că țî-i mândra tinerea
Șî-i cădea ’n păcat cu ea
Șî mi-a pica frunza mea.
I (
Câte flori îs pe pămînt,
Tote trag la jurămînt
Numa florea sorelui
Șede ’n porta raiului
Și se rogă tatălui,
Să-’ facă loc sufletului.
Mândruță, guriță dulce,
Cum te-oiu lăsa șî m’oiu duce
șî m’oiu duce ’n țeri streine,
Unde nu cunosc pe nime
Numa frunza șî iarba,
Că-i piste totă lumea!
Frunză verde di pe vie,
Copiliță Nastasie,
— 92 —
Bună maică ai avut,
Că cinașă te-o făcut.
La trupșor ca cânepa,
La obraz ca hârtia;
Doue mere roșiele,
De se ved ficiorii în ele.
Ca fetele’n oglindele.
Lelea seceră la grîu,
Năfrămuța-i arde’n brîu.
Lelea seceră secară,
Năirama-i arde cu pară.
Lelea seceră odos,
Năframa-i arde pe dos.
Mori mândră, să mor și eu,
Să ne ’nchidă ’n copîrșeu,
Să ne ’ngrope ’n gradinuță
Cu capu la scânteuțe,
Să ne ’ngrope ’ntr’un mormînt
Să nu ne fie urît.
Puișor di la pădure.
Du-te la mândra și-i spune.
Să nu se porte-așa bine.
Că me omoră cu zile.
— 93 —
Câtu-î țara ungurescă
Nu-i ca fata românescă,
Ea cu brîu roșu se ’ncingc
Și cu dragostea te’nvinge.
Desfă coită ce-aî făcut,
Că nu mai pocîu de urît.
—Nu ț-am făcut să-ți desfac,
Că ț-am făcut că-mi ești drag.
P’ingă Mureș, p’ingă Tisă,
Mere mândruța destinsă,
Tot prin iarbă pînă’n brîu,
Murguțu țîind de frîu.
Murgu paște șî rîncheză,
Mândra dorme și viseză.
—Gâcî, bade, ce am visat!
Năfrămuța ta cea nouă,
Am visat’o ruptă’n doue.
—Minți tu mândră, minți cățea,
Nu-î ruptă năframa mea,
Că-i ruptă inima ta.
Că te temi, că te-oîu lăsa,
Dar de aia nu-î scăpa,
N’um’atât oîu zăbovi,
Până murgu oîu potcovi,
Ș-oiu pune picioru’n scară
Ș-oîu trece’n streină țară.
— 94 —
Num’on deget mi-oîuîntinde,
Cinci și șese mi-oiu cuprinde.
De n’or li mândră ca tine.
Las să fie a mea rușine..
Mândră ochii tei cei murgi.
Di pe uliță m’aducg
In casă la voi me duci.
Și ’n pat cu tine me culci.
Mândră ochii tei cel dragi.
Di pe uliță me tragi
Și ’n casă la voi me bagi.
Hai mândră să ne iubim,
C’amîndoi ne potrivim:
Și la ochi și la făptură
Cei doi porumbei la gură;
Și la ochi și la sprîncene
Ca doi peunași la pene.
Am avut o mândră dragă,
Ș-am lăsat-o să mai crescă,
Minte ’n cap să dobîndescă.
Ea s’o pus s’o măritat
Și de știre nu mi-o dat,
Că și io o-aș li luat.
Macar n’am fost de ’nsurat,
-- 95 —
Nici mândra de măritat.
Ea s-o pus s-o măritat
Di la noi a treia casă.
Când o ved dimincța.
Mi se scurtă vieța:
Când o ved la joc gătată,
Pin inimă mă săgetă.
Ies afară, vedu-o,
Intr’un casă, audu-o,
Maica-mi pune de mâncare.
Tot mănânc și mal române.
Măicuța ine vede bine.
Că mi-i dor de ore-cine.
Maica mea din gram grăia:
— Mănâncă, fiuțu maicii,
Tu ca aia-i mai găsi.
— Maică, măiculuța mea.
Câte stele sînt pe cer
Nice una nu-I ca una.
Că una-I mai luminosă,
Mândra mea-o fost mai frumosă
Hai. Măriucă, ’n sus la luncă.
Să-ți taiu răștitor și furcă.
La mijlocii luncii
Să-mi dai plata furcii;
La mijlocii codrului
Plata răștitoruluî.
— 96 —
De pe fus pe răștitor,
De nu-mi dai tu gură mor.
Mult me mustră fetile,
Că mi-s dragi ncvestile.
Pote ști cine-i cu minte,
Că mie nu mi-s urîte ;
Pote ști cine me vede,
Că mie nu mi-î de fete
Ca și lupului de iede:
Când le vede pe răzor.
Le apucă de picior
Si le duce pe ogor.
Pi la noi pin prunișorî
Căierușă de ficiori :
Unu mere, al tu vine,
Nice unu nu-i ca mine.
Pi la noi pin ulicioră
Merg voinicii ca la moră.
Care voinic îi frumos
Cât ce-ajunge târnă ’n coș ;
Care voinic îi mai hîd,
Cat’ s’aștepte după rînd.
Pe uliță pin Bistriță
Se preumbl’o copiliță
— 97 --
Cu doi pui de rață ’n brațe.
Me țîpăi să iau un puiu.
— N’umbla bade, că te spuiu!
— Copiliță nu me spune,
Că ț-oru da vinars de prune.
— A vini Vinerea mare
Șî de pui a fi ’ntrebare.
— A vini Vinerea mică
Șî de pui n’a fi nimică.
Poruncit-o mândra mea
Pe doi pui de turturea,
Să fac zîua ce-oiu putea,
Sara să me duc la ea.
Io ’napoi i-am poruncit
Pe doi puișori de cuc,
Că Io nu pociu să me duc;
Dinapoi îs cu haiduc,
La piciore cu lănțug,
Tot se teme să nu fug.
De cât slugă și biriș,
Maî bine la oi pe-Agriș;
De cât slugă și cătană,
Mai bine la oi cu penă.
Zîua paște oile,
Noptea bea cu coitile;
7
- 98 —
Ziua paste sterpile,
Noptea bea cu fetile.
N’aș duce cu mândra ’n lume,
Me tem că mi-or pune nume:
Mie griu, mândrii tăciune.
M’aș duce cu mândra ’n țară,
Me tem că mi-or pune iară :
Mie griu, mândrii secară.
Pintru tine, mândr’ alesă.
Tare doru teu m’apasă.
Nici o nopte nu me lasă.
Să me hodinesc acasă:
Că io grijesc ulița.
Ca cătana porunca.
Tu ’n uliță,
Io ’n temniță;
Tu la soro,
Io ’n prinsore.
Hai mândruță pi la toți
Cu șurțucu plin de zloți
Si me scote, dacă poți.
Mândră, când om muri eu,
Vină la mormîntu meii
Și-mi samenă siminic.
Că ț’am fost dulc’-ibovnic;
Și-nu samenă măgheran
- 99 —
C’am purtat pușcuț’-on an;
Și-mi pune rujă și penă,
C’am fost vrednică cătană.
Mândră, doru di la tine
Ca și sârma cea subțire,
lo o trag și ea nu vine.
De-aș trăi cât pietra ’n munte,
Naș iubi fată de curte.
De-aș trăi cât pietra ’n vale,
N’aș iubi o fată mare.
Fata mare se mărită,
Io rămiiu cu irma friptă.
Pe drum merg, pe drum me duc,
Bătrînețele m’ajung:
Bătrînețe cu slăbețe,
Neveste cu pole crețe:
Pole crețe ca macu,
Buze moi ca bumbacu.
Frunză verde măgheran,
Măgheran cu patru creste,
Fostam doftor la neveste:
Pe câte le-am doftorit
Rîs-o și mi-o mulțămit,
— 100 —
Dar pe cât° le-am lăsat,
Plîns-o și m’o blestămat
Struțîșor de schinteuțe,
Dulce țî-i gura mândruță!
Mai dulce n’are cum fi
Că-î ca strugurii din vii:
Nici dulce, nici amărîe,
Numai cum îmi place mie
Audi mândră, cucu cântă,
Ieși afară de-1 ascultă.
De ț-a cânta cucu bine,
Trage nădejde la mine,
De ț-a cânta cucu reu,
Grijască-te Dumnezeu.
Strîgă hîda din zăvoi:
Să o iau, că mi-a da boi,
Lîngă boi mi-a da șî oi,
Lînga oi mi-a da ș-o vacă,
Lîng’o vacă, rît cu iarbă.
Nu o iau, că nu mi-î dragă.
Rîtu valea l-a mîna,
Boii ursu i-a mânca:
Oile le-om duce ’n munte
Numai peile le-om-aduce;
- 101 -
S-apoi tote-or mere-așa.
Io cu hîd’-oiu remânea.
—La oi, la oi, măi ciobane,
Nu pin sat pe la vădane.
Că oile-țî mor de fome.
La oi, la ol, măi băiete.
Nu la fete su perete.
Că oile-ți pier de sete.
—Macar lupii le mănânce,
Io la ele nu m’oiii duce.
Că mândrele-au nairă dulce.
Câți voinici de sama mea.
Toți la Muldua trecea ;
Câți voinici de-a mea măsură,
Toți la Muldua trecură:
Numa io, un ticăit,
M’am dus și iar am vinit,
Numa io ’n sat am remas,
Să fac fetelor necaz.
Când pornii la Italia.
Me băgai pi la mândra.
Dădu-i bună ziua ’n casă.
Ea punea pita pe masă.^><^7?
Lingă pită carne friptă^<^ .< L
— 102 -
Lingă carne doue cane:
Una cu vin pipărat,
Nu-1 pot bea de supărat ;
Una cu vin îndulcit,
Nu-1 pot bea de necăjit.
Măi bădiță, când ti-î duce,
laț! colopu și-ți fă cruce,
Și-ți fă cruce pin ocol,
Să-i fie maică-ta dor ;
Șî-țî fă cruce pin grădină,
Să-i fie maică-ta milă.
Când îi frunza ’n doî bani mici,
Plinu-î codru de voinici,
La tot fagu câte cinci.
La fagu d’ingă cărare
Zace-on voinic de lîngorc
Cu drăguța la piciore.
Ia din graiu aș’o grăit:
—Ori tu mori, ori tu te scolă,
Că mî-am urît zîlile,
Mutându-ți perinde:
Di la umbră după sore,
Di la cap pîn’ la piciore.
—Io atuncea m-oiu scula
Când tu mie mi-î aduce,
Mure negre din pădure,
— 103 —
Sloi îi de ghiață din Dunăre.
— Mure negre-s ochii teî,
SI oîu de ghiață-s buzile.
— Io atuncea m’oîu scula,
Când a crește griu ’n tindă
Ș’a lovi cu spicu în grindă;
Când a crește grîu ’n casă
S’a păli cu spicu ’n masă.
*
* *
— Drăguța mea floricea,
Draga mea ibovnicea.
Scolă-te nu mai zăcea.
Purtându-țî perinile
Di la umbră, di la sore,
Uscu-me io pe piciore.
Ori tu mori, ori tu te scolă,
Ori îmi dă și mie bolă.
Da l-o atuncea m’oîu scula,
Când tu mie mi-î aduce
Mure negră din pădure,
Sloîu de ghiață din Dunăre,
Și apă rece din mare
Ș’apoi atunci m’oîu sculare.
*
* *
Ședut’o, domne ședut
Un ficior c’o fată mare,—
Da ședare de mirare.
Când o fost la cununie
— 104 —
Măicuța ficiorului
Nici de cum nu i-o lăsat.
Și ei reu s’o supărat
Și de mână s’o luat
Ș'amendoî s’o și ’necat.
Măicuța ficiorului
Nici așa nu î-o voit
S’acolo 1-0 despărțit.
De acolo dacă i-o scos
Pe ficior l’o îngropat
L’o ’ngropat în țîntirim.
Pe fată din jos de drum.
Din fată o ieșit rug,
Din ficior un trandafir.
Rugu pe păment s’o ’ntins
Trandafirii l’o cuprins
Măicuța ficiorului
Nici așa nu i-o voit
De acolo î-o despărțit;
O luat secera ’n mână
S’o tăiat rugu din tină,
Macar n’o fost nici o tină.
Făr’ o fost rea la inimă.
Trandafiru-as’o grăit:
De cât maică m’ai făcut
Mai bine m’ai fi pierdut,
Lîng’o margine de baltă.
Milu ca să me mîlescă,
Apa să me limpedescă;
Lîng’o margine de rît.
Să nu-țl fiu așa urît.
* *
— 103 —
Pin eram la maica fată
Eram rujă dupe masă,
Trandafir verde ’n ferestă.
Dar de când m’am măritat
lo sunt rujă după ușă.
Trandafir verde ’n cenușă.
*A*
Copilă din doi părinți^
La ce foc te mai măriți ! ?
Măritatu-i lucru greu
Dacă-1 faci îți pare reu,
Măritatu-î num’odată,
Pînă-i lumea nu ești fată.
*
* *
Mulțumescu-ți ție, domne,
Că de când m’am măritat,
Tot bine m’ai cumpătat,
Nici m’o nins, nici m’o plouat,
Că-s copilă tinerea,
Lucră alții ’n sama mea.
*
* *
Câte păsărele ’n rit
Tote ’mi zic să me mărit.
Numai una di pe laz,
Aia-o zîs să me mai las,
Că m’oiii hrăni de necaz.
*
* *
- 106 —
Bărbații meu nu-i bărbat,
Că-î albină din stupină
Și mer roșu din grădină,
Că de când m’am măritat,
Nici o palmă nu mi-o dat
Ci ’n gură m’o sărutat.
*
*
Cărărușe pintre peri,
Măi I6ne unde meri ?
—Lasă-me nu me ’ntreba,
Că me duc la mândruța,
îi duc pere ’n năfrămuță,
Că mi-o fost dulce drăguță,
Ii duc pere, îi duc mere,
Că mi-o fost dulce muiere.
*
Cântați fete și horiți,
Pînă sînteți la părinți,
Că dacă v-iți mărita,
Ați cânta, nu-țî cuteza:
In casă pintru socra,
In tindă pintru socru
Ș-afară pintru mutu.
-X-
* *
Măi bărbate, bărbătuț,
Lasă-me să-mi țin drăguț,
Că drăguț de mi-oi ținea
— 107 —
Scârbă ’n casă n’om avea.
Să pui oglinda pe masă,
Să ved bine ’mi stă nevastă;
S’aștern masa și patu
Si să mc iubesc cu altu.
*
* *
Cine-șî teme nevasta
Facă gard p’ingă dînsa,
Că si îo mi-o-am temut,
Șam, plătit și mi-o tăcut.
Num’o ușă mî-am lăsat
Ș’ahaîa-I de sărutat.
*
* *
—Nevastă, bărbatu-ți vine.
—Las să vie, dracu-1 știe,
Tâlharii calea î-o țîe,
Hoherii fie-i soție,
Că de mâncat i-am gătat,
Pere moi, pere săose:
Dacă-î inimă rînzosă,
Bagă vină, că-s grețose.
—Nevastă, drăguțu-ți vine,
—Las să vie, doru-1 știe,
Măgheran calea 1-0 tic,
Bosîîoc tie-I soție,
Că de mâncat î-am gătat.
Căpățînă din grădină,
C’o dărabă de slănină,
. — 108 -
Si c’o olă de smîntînă:
Dacă-i inima creștină,
Numai bagă nici o vină
*
* *
Haî Ilenă, la poiană.
Ilenă, Ilenă, b
S’aducem o buruiană.
Buruiana macului.
De durerea capului.
Să o dăm bărbatului.
Să se ducă dracului.
*
* *
—Cântă, cântă ceteruică,
Meri acasă nevestuică.
Că țî-i biteg bărbatu.
—Las să moră la dracu,
C’am o oie ș-on berbece.
Cu cornile 1-oiu petrece
Si cu carnea hai mai multă
Oîu face uspețu și nuntă.
*
* *
Nevasta, care-i frumosă,
Slobodu-i să se iubescă
Si cu mine, și cu tine,
Numa să nu știe nime :
i)	Se repetă la fie-care vers
— 109 -
Și cu mine și cu altu
Dar să nu știe bărbatu.
Da nevasta, care-i hîdă,
Nu-i slobod nice să rîdă.
Nevasta, care-I cu drac-u
Ea cu cârpa-și legă capu
Ca să o credă bărbatu.
*
* *
Colea primăverile
Cântă păsărelile
lesu-mî plugurelile.
Bărbatî-s cu plugurile,
Nevestile bat crîjmile.
Da când îi colea sara.
Intră plugurile ’n sat,
Nevestile zac în pat,
Tote cu capu legat.
Când acasă ș-o ajuns
Bărbatu din graîiî grăi:
—Nevastă, nevasta mea,
Sînătosă te-am lăsat
Șî bitegă te-am aflat.
Nu știu boii desjuga-oîu,
Ori la popa d’alerga-oiu.
— Măi bărbate, fetu meu,
Lasă boii la lupii
Șî pe popa la dracu.
— 110 -
Șî te du la nănașu
Șî chiamă pe nănașa.
Că ea-mi ști bine treba,
Că pune loltrea la pod.
Ia puica d’ingă cocoș
Șî mi-o ciuperă de pene,
Sî mi-o trage ’ntr’o frigare,
Șî mî-o presără cu sare
Șî-mi taie-o struje de pită,
Cât de lungă, cât de lată,
Să’mbuco bitega odată.
Măi bărbate, fetu meu,
Du-te tu la făgădătî
Șî-mi ad’o cupă de vin
Fie feria deplin:
Adă-mi tu un ceteraș
Șî-mi trage masa la pat,
Să-mi zîcă zîcălile,
Să-mi trecă durerile.
*
* *
Vină, bade Joi la noi.
Că s’o dus mu tu la oi.
Cum îi mutu modoroiu,
El s’o ’nturnat înapoi.
Ia uită-te tu nevastă,
la pe dracu la ferestă.
— Las bărbate, fetu meu,
Că la dracu-olu eși eu. —
Du-te drace, du-te drace,
- 111 —
Colo ’n fundu grădinii.
Unde-s mai deși călinii.
Că io la tine-oiu vini.
— Măi nevastă cu chindeu.
Vai hîd îi bărbatu teu!
— Da io ved bine că-i hîd.
Nu me pot băga ’n pămînt.
Frunză verde, carambie,
Nu me pot băga de vie.
Măi nevastă cu chindeu.
Cum o duci cu voina teu ?
Io o duc destul de greu,
Sti-me singur Dumnezeu.
El se duce sara ’n sat.
lo-l îmbii cu de mâncat.
Io îi pun cina pe masă.
El me sudue pin casă.
I-aștern patu, să se culce,
El me sudue de cruce.
Cu bărbatu, care-î câne,
Nu gândi că-i trăi bine.
Cu bărbatu beutor,
Nu-i mînca pită ’n cuptor,
— 112 -
Fără mămăligă ’n olă,
Ș’ahaîa-î mânca-o golă.
— Nevastă, frumosă ești,
Cu bărbatu cum trăiești?
— Cu bărbatu ca cu dracu,
Că ș-asară mi-o spart capu.
Fostam fată de bogat
Și m’o dat dup’on sărac...
Fomea dracului ce-o trag!
Da de fome ar fi ce-ar fi,
Dacă nu m’ar chilăvi.
Sării gardu, vedu-1 ars
Pin urzici.
In patru brînci,
Pin susai
De-abea scăpai
Cinci și șase căpătai.
*
Me dusei asară ’n sat,
La nevasta cu bărbat.
El din sat când-o vinit,
Ea-1 îmbie cu de cină,
El o întrebă de luminăm
lo-l întreb de sânetate
El îmi dă cu bota ’n spate.
— 113 —
lo-l întreb de sânetos,
El cată păru de gros.
Nu știu par o fost ori pumn,
Că din spate mi-o dat fum.
* £
Pînă eram tinerel
Io mâneam carne de miel,
Da de când m’am însurat,
Nevasta mie mi-o dat,
Laptele nestrăcurat,
Mămăliga necernută,
Na mânâncă cât de multă!
*
* *
Pînă eram ne’nsurat
Purtam murgu ne’nvețat
Și băltag înferecăt.
Dar de când me însurai,
Dedui murgu pe mălaiu,
Băltagu pe lapte dulce :
Să țîn tonta, f.... ’n cruce.
*
Vai de mine, ce iubii!
Văduvă cu trei copii.
Me duc sara s’o iubesc,
Copii me zăhăesc.
Unu zice: dă-mi mălaiu,
8
— 114 —
Alta: dă-mi cuțit să-mi taiu;
Unu zice: du-m’afară,
Hălalalt : adă-me iară.
*
* *
Focu te ardă de lume,
Dacă nu mî-ai putut spune,
La ce masă mi-i mai pune:
La masă de lemn de brad.
Să trăesc tot cu bănat ;
La masă de lemn de teiu,
Superăte-s pînă peiu;
La masă de lemn de rug,
Să trăesc cu dor mai mult.
Floricică di pe rit,
Io frumosă, badea hîd.
Cum om mânca dintr’on blid?
Lasă, lasă, bade, lasă.
C’a esi și lucru ’n câmp.
Ș-om lua postata lată.
Din lacrămi om face baltă;
Șî om sc6te-o la răzor.
Din lacrămi a li isvor.
Domne sparge blidu'n fund,
Să scap de urît curund.
Da blidu-i de cusutor,
Nu se sparge pînă mor.
* *
Face-aș voie bună ’n casă,
Da inima nu me lasă,
— 115 —
Nici aicea, nici acasă,
Că urîtu-mi zace ’n pat.
Si me mînă la potică,
Să-I aduc lecuri de frică.
Lecurile-s cântărite,
Și-așteptă cu bani plătite.
Pe nimica de le-ar da,
Pe urît cin’le-ar strica?’
❖
* ❖
Rele-s maică bolile,
Da mai reu e urî tu.
Din bole maica me scote.
Di la urît nu me pote.
Auditam, maic\-asară,
Că- ’n câșlcgi îi târg de țară.
Ce cumperi nu poți da Iară.
Io mi-am cumpărat urît.
Nu pociu mere ’n tîrg să-l vînd.
Maică măiculuța mea,
De ț-o fost dragă lumea.
La urît nu me îndemna:
De ț-o fost drag a trăi.
La urît nu me sîli.
Urîtu me duce ’n lume,
Dragostea capu mi-1 pune.
— 116 —
Cine ’ndemnă la urît,
N’aibă țărnă pe mormînt,
Nice hodină ’n pămînt.
Cine ’ndemnă la necaz,
Naiba pînză pe obraz,
Nici țărînă pe sălaș.
Ardă-1 focu măritat,
Ce cu drag l-am așteptat,
Și curînd m’am săturat.
Ies afară, lemne nu-s,
Intru ’n casă, focu-i stins,
Vin în casă, nu-i fărină.....
O amar șî de-a mea cină !
*
Fost-am domne, când am fost,
Fost-am tîner șî frumos,
D’amu-s bătrîn și bărbos.
Fost-am tîner ca berea
Da m’o bătrinit muierea,
Fost-am tîner ca vinarsu,
Da m’o bătrînit necazu.
*
❖ *
Ui-te maică urîtu,
Cum îmi portă inelu,
Inelu șî năframa
Gândește că m’a lua.
- 117 -
De-aș ști maică că mi-î da,
Mintenaș m’aș spînzura
De vîrvu sovîrvuluî
In mijlocu tîrguluî.
Să se mire și tîrgu,
Ce mi-o făcut urîtu:
Să se mire și țara,
Ce mi-o făcut dragostea.
* *
Necazu, care-1 duc eu.
Nu mi-î dat de Dumnezeu,
Că-î făcut din capu meu.
Io mi-1 fac șî io mi-1 trag
Nimărui vină nu-i bag.
*
❖ «
Urîtu, unde se pune.
Nu maî face traîuri bune,
Urîtu. unde se lasă.
Nu maî face traîu în casă.
Urîtu de urîcios,
El me ’ntrebă undc-am fost.
Urîtu de prefăcut,
El me face să-l sărut.
PuTu năframa pe obraz,
Sărutu-1 cu mult necaz
— 118 —
Urîtu de urîcios,
El me ’ntrebă unde-am fost.
El nu vede cu ochii,
Unde umblă omenii,
Care n’au cu ce trăi.
El nu vede cu săriții,
Unde umblă năcăjiți!.
De urît me duc la tîrg,
Nici să cumper, nici să vînd;
De urît me duc de-acasă,
Că !o n’am gazdă alesă.
❖
— Frunză verde de sălcuță,
Superată ești mândruță ?
— Superat’, bade drăguță,
Că de când m’am măritat,
Nicî-o cină n’am cinat,
Nici o cină cu lumină,
Nici un prânz cu voie bună,
C’am un câne de bărbat,
Totă ziua șede ’n sat.
Vine sara suflă greii,
La mine se uită reu.
*
* *
Lasă-mc, maică, să dorm,
Că nu mi-î da dup’on domn.
Că mi-î da dup’on bătrîn.
Mere ziua strînge fin,
- 119 —
Sara vine horcotind,
io me dau să-i puiu dc cină,
El me sudue de lumină.
Io îi pun cina pe masă,
El me sudue pin casă;
l-aștern patu să se culce,
El me sudue de cruce.
— Oltule, câne turbat,
Ce vii mare, turburat ?
Dor te-o nins, dor te-o ploat,
De-aduci lemne și butuci
Si capete de cai murgi?
— Nici m’o nins, nici m’o ploat,
La reci isvor’a le mele,
S-o rădicat taberi grele.
— Oltule, Oltuțule
Secaț-ar isvorele !
*
* *
— Ce te legim codrule.
Și cu vînt și fără vînt
Cu cetina la pămînt?
— Da cum nu m’oiu, legăna,
Că ’nainte mi-o ieșit:
Trei voinici cu trei topore,
Pe mine să me omora;
Să me tae’n trei fărtaie.
— 120 —
Să me’ncarce pe trei care,
Să me ducă’n jos la țară.
Să me facă temnicioră ?
Temnicioră robilor.
Bucurie domnilor.
*
* *
Luațî samă omeni buni.
Ce v’oiu spune nu-s minciuni :
Unde-țî videa blestemați.
Nici să beți, nici să mâncați,
Nici pe drum nu ve luațî,
Că ve’nșală din cuvinte
Pe cum nu-ți aduci aminte.
Din iosag și din moșie
Am căzut la grea robie.
Din moșie, din iosag,
Am căzut la greii celșag.
Frunză verde de secară,
Grea-i rol)ia și amară :
Când acolo me băgară,
Nu știam zîuă-i ori sară :
Când de-acolo me scotea.
Pin ocol me șpațirea,
Nu puteam lumea videa.
C’așa me grijea de tare
Ca pe-o bunătate mare.
II
CHIUITURI SAU STRIGATURI

F... morții, drum bătut.
Mulți voinici ai petrecut;
Piste v’o doue trei zile
Mi-i petrece și pe mine,
Mi-i petrece în teri streine.
*
Vai de mine sara vine,
Și n’am vorovit cu nime ;
Vai de mine sara trece
Și n’am cu cine-mi petrece.
* *
Vai de mine lară-i sară
Și m’a bate maica iară,
Că ș-asară m’o bătut
C’am ședut cu badea mult.
* *
Zis-o mama, că m’a da,
După hăl cu cetera :
El a zice, i-oîu juca.
$
* *
- 124 —
U, iu, iu,
Bunu-i puiu ;
Da-i mai bună găina.
C’o făcut-o vecina.
*
* *
Vai de mine cum nu pociu,
Să me duc în târg la Moci,
Să me bag între cojoce,
S’aleg mândrii care-i place
Cu doue, cu trei patace,
*
* *
Rumpe ruja până-i verde,
Pune-o ’n clop, că ți se șede,
Rumpe ruja până-i plină,
Pune-o ’n clop, că îți stă bine.
*
❖ *
Hop săraca mândra mea.
De mâncat îmi aducea,
Lapte acru ’ntr’o mărgea,
Mâneam și mai remânea.
*
* *
De s’ar lua numa dragi,
N’ar mai fi frunză pe fagi,
Dar se iau și hi urîți,
Cu atîta-s fagii ’nfrunziți.
*
* *
— 125 -
Măi bădiță, chică creță,
Scote boii din fînațe
Și-i mână la iarbă verde
Și vină sara la fete.
*
* *
Cine dracu o vedut,
Pădure cu trei cărări;
Pădurice c’o cărare,
Om tînăr cu superare ?
Hop nănașă drăgălașă,
Fă-mi cămașă de fuior,
Că mi-î voia să me’nsor !
Da m-oîu însura la tomnă,
Ț-oIu aduce fin’o domnă.
*
* *
Măi băiete, băîețele,
Lasă-te de făcut rele,
Că-î muri’n grumazi cu ele.
Și lasă-te de furat
Că o să mori spînzurat.
U, iu, Iu, ș-aș bea rachiu
Ș-aș mînca pită de grîu,
Ș-aș durmi pîn’aș muri
Și nimica nu mî-ar fi
-x-
* *
— 126 —
Sărac îs și n’am nimica,
Făr’o moră într’o răchită.
Și-mi cură fărina’n tindă.
Bate vîntu și mi-o strică
Șî iar remîn la nimică.
*
-X- -x-
De popa și de birău
Nime nu mai zîce reu.
Da de mândra și de mine
Nime nu mai zîce bine.
-	X- -x-
Halo tri, de tri ori tri.
Mărioră, ochi căprii.
Nu că ta la doi la tri.
Cată-mi mie și io ție,
Doră noi nî-om fi soție.
Slobodi-me mândră’n casă,
C’afară plouă de varsă.
Slobodi-me mândră’n șură
C’afară plouă de cură.
-	A- -X-
Reu me dore inima,
Pintru mândra săraca.
Reu me dore sufletu,
Pintru badea săracu.
*	” -X-
— 127 —
Frunză verde trei zmincele,
Dă-mî o țîr de gură lele ;
De ți-i greii dă-mi pin mărgele.
•K-
Frunză verde trei zmîncele
Hai la ușă dragă lele,
Ț-aduc cercei șî mărgele.
Floricică di pe rît.
Nu gândi, că te-am urît
C’am pus gând să te uresc,
Nici ca tine nu găsesc.
❖ *
Asară jurai la cruce.
Că la mândra nu m’oiîi duce.
Crucea ’n doue rumpe-ohi
La mândruța duce-m-oiu.
Tună, domne, talerii ’.
Ei m’o ’nvețat a iubi,
Si șurtu cu floricele
M’o ’nvețat a face rele.
* *
Hop seracu șurțu meu.
Cum se uită la birăii,
Birăiți-i pare reu !
- 128 —
Pînă eram cu drăguță,
îmi părea noptea micuță,
Dar de când drăguță n’am
Pare-mi noptea cât un an.
* *
Năfrămuță cu ciucuri,
Io te joc, tu te scuturi ;
Năfrămuță ’nciucurată,
Nu fi, mândră, superată.
*
Pintru ochi și pintru gură,
Trag necaz piste mesură.
Ochii și sprîncenile
Fac tote pricinile.
*
* *
Părăuț cu apă rece,
Dare-ar Dumnezeu să sece, ‘
Să rămîe numai tina,
Să me iubesc cu vecina.
* *
Trandafir, trandafiraș,
Bună-i iarba la nimaș,
Bună-T, bună, cosi-o-aș,
Pe mândruța strînge-o-aș.
*
* *
— 129 —
Vai de mine sînt pierit,
Că cu mândra-s îngrădit,
Fără pari, fără nuele,
Numai cu cuvinte grele.
De-aicea pm’ la mândra
Scurtă mi-o părut calea,
Da di la mândra ’ nap oi
Mi-o părut un an și doi.
❖
* *
Ne-am iubi nu ne putem.
Ne-am lăsa, nu ne’ndurăm.
*
* *
Haida mândră’n sus la bradi.
Să te’ntreb ce-aî lucrat azi,
Dat-aî gură la doi frați ?
Haida mândră’n sus la peri,
Să te’ntreb ce-aî lucrat eri,
Dat-aî gură la doî veri ?
Frunză verde, rujă, mure,
Dragă mi-î crișma’n pădure,
Beuî vin și mâneai mure.
❖ *
9
- 130 —
Bosîioc de pe cetate.
Scrie-mi tu mândruță carte,
îmi scrie ochii și gura,
Sprincenile și făptura.
Chiuie, chiuie, nu striga.
Să resune ulița,
Ulița la mândruța,
Să-mî deschidă portița,
Se me iubesc cu dînsa.
❖
Mândra mea de mândră mare
Nici obiele’n cizme n’are.
Ea se’ncalță cu hîrtie,
Ca să-mî fie dragă mie.
* *
*
Din trei drăguți ale mele
Ști dracu la care-oiu mere:
Cea din clei s’o măritat,
Cea din vale m’o lăsat ;
Celei clin ulița mare
Cu mine nu i se pare.
*
Cine-ascultă la fereastă,
N’aîbă parte de nevastă.
— 131 —
Cine-ascultă la ușiță,
N’aîbă parte de drăguță.
Vai de mine, că-s beteag
Și n’am pe nime cu drag
Să-mi pue mâna la cap.
Să me ’ntrebe de ce zac.
Sărută-me lele’n gură.
Că ț-oîu da limbă destulă.
Sărută-me lele ’n dinți,
De buze să nu mc prindi.
Ce mi-î drag, nu mi-i urît,
De-ar fi ori cât de hulit.
Ce mi-î urît nu mi-î drag.
De-ar fi cât de lăudat.
Mândră, ochii tei din cap
Nu-s tăcuți a găzdușag,
Că-s făcuți a curvușag.
❖ ❖
Bine-î stă lelii gătată
Cu haine noue din șatră:
- 132 -
De-ar ii făcute de ea
Și mai bine i-ar ședea.
* *
Strînge, bade, pe lelea,
N’aștepta să-ți zică ea!
Ea ar zice, i rușine,
Dac’o strîngi, îi pare bine.
* *
Dragă mi-i fata săracă,
Totă vara paște-o vacă;
Da cându-î colea tomna,
Vaca-i rea și fata-i grea,
Fata fată, vaca ba.
*
* *
Dragă mi-I fata săracă,
Tot cu mâna ei se ’mbracă.
Da fata găzdacului
Dă-o ’n mâna dracului:
Șîrile di piste cot
Cobora grîu din pod,
Șîrile di piste mână
Îs făcute pe slănină.
❖
* *
Ardă-te focu de mândră,
Tot cu ochii la oglindă.
— 133 -
Dragă mi-î lelea cu gușă,
Ca tînjala cu cățușe.
Io me duc vara la fin.
Ea cu gușa-mi cară vin.
Io me duc vara la sapă.
Ea cu gușa-mi cară apă.
Ferește, domne, ferește
De tînjala cu cătușe
Și de fata cea cu gușă.
De tînjala cu câtuși
Și de fata cea cu guși.
Ferește, domne ferește.
De juninca hedieșă
Și de fata leneșă.
❖ ❖
Te cunosc lele pe frunte
C’ai pus ruminele multe.
Nu știu cum dracu le-ai pus.
Că pe nas nu-țo ajuns.
*
❖ ❖
Zurăesc bani! de-argint
Tote hîdele-s la rînd.
Zurăesc banii de aramă.
Tote hîdele-s la samă.
*
— 134 —
Tote mânclrile-s bitege
După cei cu căpenege.
Numai mândra-i sănătosă,
Că i căpencgu-acasă.
* *
Sărută-me lele ’n dinți,
La buze să nu te ’ntindi ;
Că buzile-s subțirele,
Le poți crepa de podele;
Că buzuca cea din sus
Pare că-i un puiu de urs:
Din buzuca cea din jos
Poți face trocă la porci.
*
* *
Măi bărbate blăstemate,
Cânepă mi-ai sămenat,
Bolă ’n ose mi-ai băgat.
Da ia cosa ș-o cosește,
De bolă me mîntuește.
0 cosește cam pe sus
Să mai remâe di-on fus,
Ș-o cosește cam pe jos,
Să mai remâe de tors.
*
* *
Io la joc, mama la joc.
Mălaiu-i de Joi în foc.
— 135 —
Mama-1 bate de cenușă,
Gopiii-s de cap la ușă.
*
* *
Hop leliță, lelișoră,
Bună ești de dus la moră,
Cu căruța c’o cpșoră.
❖
* *
Socrule dă-mi făta mie,
C’oiu fi om de omenie:
La moră nu o-oiu mina.
De na mere, n’a mînca;
Desculță nu o-oiu purta,
Că ea singur’ a umbla.
❖
❖ *
Haida lele după mine,
Că te-oiu ținea forte bine :
La moră nu te-oiu mîna,
De nu-i mere, nu-i mînca,
Desculță nu te-oiu purta,
Că tu singură-i umbla.
*
* *
— 136 —
Dc-ar avea badea la oi
Doue cățele ca noi,
N’ar mai da lupi între oi
Numai doue-zeci și doi ;
De-ar avea badea la iede
Doue cățele de fete,
N’ar maî da lupi ’ntre iede
Numai doue-zecî-și-șepte.
*
* *
U. îu. iu, fată de fet.
Unde-țî ved capu me ’mbet:
Capu mic și ochii mari.
Par’ că-s niște ochilarî.
*
* *
Invîrti-t€> drob de sare,
Că î-o nu te ’nvîrt maî tare;
Invîrti-te drob de lut,
Că îo nu te ’nvîrt maî mult.
*
Păsăruîcă, mută-ți casa.
C’a vini badea cu cosa:
C’a vini ’ntr’o sară bet
Șî-î găsi cuîbu stricat.
■K- '
Cântă cucu pe fântână,
Tupiluș, fată bătrînă.
— 137 —
Ori si cât ti-î tupila.
Tot bătrână ț’or striga.
•X- “ -X-
Pc cea costă cu tăciuni.
Fac fetile rugăciuni.
Sîmbăta, Dumineca.
Dor s’or putea mărita.
’ ^“-x-
Descununa-me, părinte '
Căci cu cin’ m’aî cununat ?
Cu propteiia di la gard.
Cu rușinea di la sat:
Cu propteua gardului.
Cu rușinea satului.
Bate, domnie, popa ’n sat.
Că bătrîn bărbat mi-o dat ;
Și bătrân și beutor
Și la lucru fără spor.
*
* *
Draga badii buhuhu,
Dragă, dragă, dar nu tu,
Te-aș săruta dar nu-amu.
Te-aș săruta, nu pe tine,
Când am vreme, am pe cine.
X-
- 138 -
Mărita-m’ași să nu șed,
Numai câmpu să nu-1 ved.
Câmpu să-l vadă bărbatu,
lo s’aștern masa și patu;
Să pun oglinda pe masă.
Să ved bine-mi stă nevastă.
*
-X- *
— Mărită-me, mamă dragă!
— Taci la dracu, cioră negră!
— Mărită-me, mamă bună!
— Taci la dracu, tu nebună!
— Mărită-me, că-mi stă bine!
— Taci la dracu tu rușine!
Crișmăriță, cepță negră.
Numai cepța ta mi-e dragă
Și peteua di su barbă.
* *
Câte șute, câte mute,
T6te-s cu barșon pe frunte;
Numa 10 dacă-s frumosă,
MT-am lăsat barșonu-acasă.
* **
Lelea cu șurt de mătasă
Ș’o uitat un ochiți acasă:
— 139 —
Lelea cu șurț de brașon
Ș’o uitat un ochiu în horn.
*
Lelea cu șurț de mătasă,
Ar fi bună preutesă,
Sărăcia nu o lasă.
- *
Fetile di la Rîpa
Nu știu torce cânepa,
Făr’o ’ndrugă ca lîna;
Torc fuioru, ca picior u
Și urzala, ca tînjala.
* *
Nevestei, care se jură,
Dă-i cu palma peste gură,
Să știe de ce se jură.
Badea mândru ca un steg,
Lelea ca un moșoiag.
Badea ’nalt ca un husar,
Lelea pînă’n brăcinar.
*
* *
Asta-i fată de birău,
Cu pole de lipideu,
— 140 —
C’on dărab de sac în cap.
Si gândește, că-i bumbac.
* O	7	7
Fetile di la Polăț
Iarna cosă la ciurel.
Primă vara-s cu vițel.
*
Taci tu lele, nu chiui.
Că gura ta-i cu bureți,
Ușa mea di la coteț.
Gura ta e lepădată.
Ușa mea di la poiată.
*
Zî, țigane de la ușă,
Să me scutur de cenușă,
Că de când m’am măritat,
Încă nu m’am scuturat.
Fă-te, fă-te focule.
C6ce-te mălaiule.
Fierbete curechiule.
Că de când m’am măritat
Încă nu m’am săturat.
— UI -
Nici odată nu mi-i ciudă,
Ca țîpând vacile ’n ciurdă.
Nici atuncea nu mî-ar fi,
Dacă m’aș putea trezi.
*
* *
Luăi hîda din găzdaci,
Să-mi aducă boi și vaci.
Iasă hîda să le mulgă,
Vacile o iau la fugă:
Când o ved cu capu gol
Vacile fug pin ocol,
Vițeii numai nu mor.
Lelea cu ochi mierîuți,
Tot în gură s’o săruți,
Da la ea să nu te uîțî^
Că la ea de ti-i uita,
Septe bole te-or mînca;
Șepte bole ș-o lingore
Ș-o pereche de friguri,
Mestecate cu junghiuri.
-X-
-X- -X-
Câte fete-s pi la noi,
Nu plătesc un baraboîu;
Câte fete se ridică,
Nu plătesc o mămăligă.
-X-
— 142 —
Vedu-o cu lamp’aprinsă,
Șede cu ușa deschisă
Si de bade’așteptă strinsă.
V
*
Te cunoști lele pe gură,
Că ești mare spălătură:
Te cunoști lele pe pași,
Că ești bună de pripăși.
Ce te ții lele-așa mare.
Că nu ești ruptă din sore,
Nici așa de gazdă mare!7
Io o știu pe maică-ta.
Era mare stîrnăriță
La 61a cu pisăliță.
*
* X’
De urîtu inului,
Luai drumu vinului.
De urîtu cânepii,
Luăi drumu uliții
La casa cu șepte fete,
lesă mîța pin părete,
Tatăl lor more de sete;
Pi sub vatră cânii latră;
- 143 -
Unde-I locu focului,
E culcușu porcului.
*
* *
Nu rînji lele dinții.
Nu ști torce hîrți. cârtii.
*
-A-	*
Mândra mea de mândră mare
Numa o cămașă are.
Ea o spală Sâmbăta
Si o ia Dumineca.
Șî o usca pe cuptoriu.
Sad fie de sărbători.
* *
Asta-i mândra mândrelor,
Țesătorea pînzelor:
Țes ’on cot
Și fuge ’n pod.
Țes ’on lat
Și fuge ’n pat.
*
Unde vedi ruda ’ncărcată,
Ia-o. că-i harnică fată:
Unde-I ruda num’așa.
Las-o, că-i fată mișea.
— ,
Unde-I ruda numa păru,
Las’o s’o mance amaru.
*
* *
Ardă-te focu de lele,
Mî-aî schimbat numile mele,
Și mî-ai dat a tale rele.
* *
Pînă ce iubeam copile
Mai era ceva de mine;
Dar de când iubesc neveste.
Crește-mi barba fără veste.
*
Pînă eram tinerel,
Tata-mi zicea voinicel,
Dar de când m’am bătrînit
Tata-mi zice-afurisit.
*
* *
Bate vîntu lemnile,
Ruminite-s fetile;
Bate vîntu lemn domnesc
Ruminite-s de sclipesc.
Bate vîntu lemn de câne,
Rumenite le stă bine.
*
* ❖
Copilița, bate-o domne,
Cum se culcă ’n loc adorme ;
145 —
Copilașu lînga ea
Fvcc cu dînsa ce vrea.
* *
Așa zic omenii ’n sat,
Că î-î’oiu fi talpă la iad.
Da de ce, domne, să fiu,
Că n’am omorît de viu
Nici n’am iubit însurat,
Cu holtei nu mi-i păcat.
*
♦ *
Câte tute, câte mute,
Tote au drăguți la munte,
Num’a meu îi dus la plute.
*
* *
Bea, guriță, și mai cere,
Las-o la ibc neavere ;
De ti-i uita după ea,
Pînă-î lumea nu-î mai bea.
*
* *
Pi la noi pi su pădure
Merg fetile după mure,
Io me duc să tai nuiele,
Ca să me ’ntâlnesc cu ele.
* *
Pintru tine, măi Irină,
Mî-am lăsat maica streină ;
— 146 —
Pintru tine, Irină hăî,
Mî-am lăsat părinții mei.
*
* *
Pintru tine măi Irină,
Dă maica cu lemne ’n mine.
Deie pin’ m’a sfărâma,
De tine nu m’oîu lăsa.
*
* *
Spusu-ț-am mândruță ție.
Să-țî faci haine de Anglie.
Să-mî fiî dragă numai mie.
Da tu-țî Iaci hăinițe verdî
Și eștî drăguță la tățî.
*
-X- 7?
Halda mândră să fugim.
Că ști îarnă, ce pățim:
Din cenușă nu eșim.
De eșim când-va v’odată.
Cu cenușa nespelată.
*
-X- *
Puiu curviî n’are nume,
L’o adus curva din lume;
Puiu curviî n’are tată,
L’o făcut curva de fată.
*
- 147 —
De-ar putea feresta spune.
Cu multe m’ar da la lume.
Da feresta-i mare mută.
Nu ști cine me sărută.
Asta-i lelea cea de-atunci.
Care dă paie la junei.
Și la ficiori buze dulci.
Asta-i lelea cea de-apoî,
Care dă paie la boi
Și la ficiori buze moi.
*
* *
Bate, domne, pe popa.
Că mi-o spovidit mândra.
Nu știu ce canon l-o dat.
Că de-atuncea m’o lăsat.
Măi bădiță vara trece,
Din doue una-țî alege:
Dintr’o sută îa-țî o mută.
Dintr’o mie o urgie.
*
U, iu, îu, fărtalu, criștaîu,
Pintr’on husoș să nu-1 dai.
— 148 —
Husoșu-i de cheltuelă,
Gura mea-i de trebuelă.
Hop, mândruță, gura ta
Pintr’on husoș n’o aș da,
Husoșu-i de cheltuelă,
Gura ta-î de trebuelă;
Husoșu-i de cheltuit,
Gura ta-i de trăbuit.
Câte mândre sînt pe lume,
Tote me strigă pe nume.
Numai una din Sîbîiu
Me strigă cu trei copii.
* *
Ci, ci, ci ochii mândrii
Pagubă, că nu-s aci.
Tocm’aicea de ar lî.
Nici o pricină n’ar li.
* *
Asta-i lelea, care-o vetji.
Care nî-o făcut scoverzi.
De o-am scote din minte,
Să ne facă și plăcinte.
— 149 —
Lelea cu ibdorii mari
Bună-i coîtă la jîndarî
Și la mici și la maî mari,
Lelea cu fodorii mici
Bună-i coîtă la vornici
Și la mari și la maî mici.
Spusuț-am mândră de-asară.
Să scoți șaua din cămară.
Să o bat’ on vînt de vară:
Să o bată vmturile.
Ca pe mine gândurile.
*
Pintru doue codî de vaci
Luăi hîda din găzdacî
Ș-o luăi numa’ pe o zi
Și mi-a fi cât oîu trăî,
Ș-o luăi numa pe-o nopte
Și mi-a fi viata totă.
Hop, hop, hop la popa ’n pod,
După oue de zăvod,
După mere, după pere,
După buze subțirele.
Să-i luăm slănină ’n spate,
Să-î rămâe numai falca.
Să-șî mărite popa fata:
- 150 —
Să-Î rămîe ș-on picior
Să-și însore și-on fecior.
* *
U, iu, Iu, babă incace,
Bărbat n’ai, copii știi face;
Bărbat n’ai întotdeuna,
Copii faci în totă luna.
* *
U, iu, iu, puiu curvii,
Nu ținea calea badii,
Num’ odat’ o-aî ținut,
Lumea totă te-o știut,
Ș-înc’o dată de-i țînea,
Totă lumea te-a videa.
❖
Vai de mine, mamă, mor,
Alergă la cătător,
Să-mi vrăjescă cărțile,
Să-mi lungescă zilele,
Să-mi vrăjescă cu cartea,
Să-mi lungescă viața.
* *
Zicu-mi fetele, că-s mut,
Pentru că nu le sărut.
Dracu le pote pe tăte,
Cinci și șese mi-s bugăte ;
— lai —
Dracu le pote singur.
Cinci și șese mi-s destul.
Tragănă, mândră, tragănă,
Frunză de gorun galbină,
Că și io am trăgănat.
Frunză de gorun uscat.
-X-" -X-
Ce ești, bade, țîndru, mândru^
Că la tine nu-mi stă gându.
La cine gându mî-a sta,
Ii mai om ca dumneta,
Mai din omeni, mai din viță,
Nu ca tine-o rapatiț^
* *
Ce haznă, bade, de tine,
Că ești mândru și-ți stă bine?
Nici îs boi și nici îs vaci,
Fără pipă cu cănaci
Și șinore la nădragi.
Zîs’o badea c’a vini,
C’a vini c’on căpeneg
Ș-o vinit c’o tundră ’n cap.
-X- -X-
— 152 —
Mînzu nu-I, lap’o furară,
Doue rote nu-s de-asară
Și dricu de-alaltă-sară.
Doue spițe nu-s de loc.
Că le-o pus mândra pe foc.
Asară ș-alaltă-sară
Cu ele să luminară.
•K- -X-
Bădiță, di piste vale.
Nu purta pen’așa mare ;
Ci o porta într’o măsură,
Pe cum ți-i stogu la șură:
Și o portă retezată,
Cum țî-s boii la poiată.
*
* *
Audit-am, audit
Astă sară la sfințit,
Că ficiorii s’o scumpit
Fetile s’o ieftinit:
Un 1 ici or opt sute bune.
Șepte fete c’o pițule
Un ficior c’o sută ’ntregă
Șepte fete c’o suștacă.
*
* *
Hop leliță, cum o ’ntorci,
Pare c’ai umblat la porci
— 153 —
Hop leliță cum o tai,
Pare c’ai umblat la cai.
# *
Dați cu toții.
..... mor ții,
Să sc6tem fintîna ’n del
Să se spele feti le,
Că-s negre ca lepile:
Să se spele ficiorii,
Că-s negri ca bivolii.
*
* *
Așa jocă bătrînii.
Când înfloresc călinii.
Călinii s’o călinit,
Bătrînh s’o bătrînit,
Dar la minte-o ’ntinerit
*
* *
Câtu-i moșu de bătrîn,
Tăt ar mânca mer din sîn
*
* *
Așteptă mândră că viu,
De sară cât de tîrziu.
Num’atât-oiu zăbovi,
Pînă murg’oîu potcovi,
Cu potcove de aramă,
Să nu dau la poduri vamă.
— 154 —
Să gândească că-s cătană.
Cătană pe număruș
La ’mpăratu d’Angliuș,
Țîpată di la Nemțuș.
❖
* *
Părinte sfinția ta,
Mătură-țî biserica,
Spovidește pe mândra,
Da nu-i da păcate grele,
Că șî îo-s părtaș la ele
* *
Palincă cu săcărea,
M’am jurat, că nu te-oiu bea,
Pînă când io te-oiu avea.
Am vedut pe alții ben(di
Și m’am dat și îo la vin ;
Beui trei zile deplin ;
Beui azi și beui mâni,
Beuî patru-zeci de zîle,
Beui murgu di su mine.
*
% *
S’o dus cucu, vedu-1 ars,
S’o lăsat puii golași.
O venit o turturea,
S’o strîns puii lângă ea.
— 155 —
O venit cucu, într’o vreme
S’o găsit puii cu pene.
Credeți-me puișori.
Că v’am crescut mărișori,
Că de când m’am bătrînit,
Clonțu mi s’o bătucit
Și penele mi-s’o ros,
Vreau să zbor și io cad jos.
Ha, ța, ța, vițel mînzat,
Ziua ’n ciurdă, noptea ’n sat
Ziua ’n ciurdă cu juncii,
Noptea ’n sat cu voinicii.
Cu voinicii ’n voinicie,
Cu tâlharii ’n tâlhărie.
*
-X- *
U, iu, iu, picior de rac,
Septe fete pe-on colac.
Da colacu-î de mohor,
Șepte fete pe-on topor,
Da toporu-i de oțel
Șepte fete pe-on vițel:
Da vițelu n’are mamă,
Șepte fete pe o năframă;
Da năframa ’n patru iță
Șepte fete pe-o căpiță.
— 156 —
Da căpiță n’are vîrv,
Șepte fete pe-on sovîrv;
Da sovîrvu n’are flore.
Șepte fete pe-o cicore.
*
* *
Hop săraca moșîia.
Cum mărită urgia;
Săracile sutile,
Cum mărită mutile.
De mi-i da doi boi frumoși
Ț-oiu lua pe ochi întorși,
De-mi dai scrofă cu purcei
Iau pe hîda cu nigei.
Dacă-mi dai și doue iepe,
Iau pe Bolfa-la-ureche.
*
* *
Audi, mamă, cânii bat,
Intră pețitorii ’n sat.
Sc ote costă din lădoiu.
Dor or vini și la noi.
Le dă maică de mâncare,
Dor m’a lua 6re-care.
Ș-om da popii beutură,
Să nu me mai cate ’n gură,
Că nu-s bătrînă, nici vece (veche),
Făr’ de patru-zeci-și-zece.
Pi din sus
Măsele nu-s;
- 157
Pi din jos
Dinții i-am scos,
*
* *
Patru-zeci de ani îmi pare,
De când me chem fată mare,
Și port coda pe spinare,
Cu grijă de mări tare.
Că nu-s bătrînă, nici vece,
Făr’ de patru-zeci și zece-
Pi din sus
Măsele nu-s,
Pi din jos
Dinții i-am scos.
*
* *
Dă domne rodă’n bujor
La totă cas’-on ficior.
Dă domne rodă’n bucate
Ș-o fată la șepte sate.
Nici ahaîa să nu fie,
Că-i trebe boi șî moșîe.
Nu-i trebe doi boi ș-o vacă
Că-i trebe moșîîa ’ntregă;
Șî nu-î trebe-on loc șî doue.
Numa câte opt șî noue.
*
* *
Ce haznă de tine fată,
Că te gată măta bine,
- 158 —
Meri la joc, nu te ia nime.
Vii acasă supărată,
Te dai cu capu de vatră.
Năframa cu ciucurii
Pi sub cloșca cu puii,
Pieptariul cel mătăsît,
Pistă portă asvîrlit.
Strigă, strigă, vecina:
Vecină, dragă, nepotă,
la-ți pieptariul șî ți-1 portă.
Nu țî-1 lăsa ’n tina totă.
*
* *
Fetile pi la Dumbravă
Samenă cânepa ’n huci,
Și li-s polele de buci.
Pînza mândrii de fuior
Ca și bătătura ’n țol.
Pînza mândrii de bumbac
Ca și bătătura ’n sac,
Pînza mândrii cea de căiți
Pare că-i piele de mânz.
❖
Ardă-te focu sucală,
Că-mi făcuși tu pînza rară.
Da de rară
Ca ș’o scară
Și de desă
Ca ș’o lesă
Di la ițe pîn’la spată
— 159 —
Paste-o iapă ’mpedecată,
Din ițe până’n fuștet
Paște-o ciurdă de viței.
Pe marginea pînzii
Paște cloșca cu puii.
Las să fiu odată betă
C’amu nu sînt supărată;
Când oîu fi io supărată,
Totă lumea-i înecată.
Când oîu fi îo necăjită,
Totă lumea-î sudomită
*
* -X-
lo-s nevastă cum î-o flore.
Mi-o stîrnit că-s beutore.
Io la crîșmă nu-s datore
Făr c’on zlot și jumătate,
De-ar ști bărbatu m’ar bate.
Bărbatu cămar’o ’nchis.
Io me omoram de rîs:
Pe cămar’o pus lăcată.
Io ’s beută și mâncată.
* -X-
Bărbatu meu-i de paîo,
El mi-î slugă, 10-s găzdoie;
Bărbatu meii e de fîn,
El mi-î slugă, 10-s stăpîn.
— 160 —
Săracu bărbatu meu,
Lucr’o zi și dorme tri,
Când se scolă satu-1 ști.
Lucr’o zi și dorme patru,
Când se scelă-1 ști tot satu.
* *
Șede mutu la ungheț
Aș rîde și nu cutez;
Și se uită pi sub gene,
Bate-1, domne cum me teme.
Se uită cu genile
Ca buba cu penile:
Și se uită cu ochii
Ca buha cu peunii
-X-
* *
. Du-te obielosule,
Nu-ți mai trece nopțile,
Pi la tote porțile
Să-ți deschidă ușile
Nevestile-s cu bărbați
Nu slobod pe blăstemați.
*
* *
Când eram de-o zi de doue
Furam cloșca di pe oue
Când eram de-o săptămînă
Furam cașu di lastînă.
Când eram de-on an de doi
— 161 —
Furam cai și furam boi ;
Furam calu Sasului
Din funduțu grajdîuluî.
Sasu me căta pe vale,
Io meream pe del călare.
Plânge Sasu și Săscuța,
Io beu vin cu feriuța.
*
* *
Pînă eram păcurar,
Toți îmi striga, că-s tâlhar;
De când m’am lăsat de oi,
Toți îmi strigă, că-s curvoiîî.
*
-X- *
Dragă mî-o fost lumea mie
Dintr’a mea copilărie;
Nici amu nu mi-1 urîtă,
Da-î cu necăjală multă.
Fost-am de trăitodată,
M’o stricat o blăstemată.
Fost-am de trăit în lume,
M-o stricat niște nebune.
*
* *
Fost-am domne, când am fost,
Fost-am tîner și frumos
Ș’amu-s bătrîn și bărbos.
*
* *
11
- 162 —
Pelin beau, peb’n mânînc,
Sara pe pelin me culc,
Dimineța cându me scol,
Glaja cu pelin în țoL
Ies afară, întru’n tindă.
Gaja cu pelin pe grindă;
Ies afară, întru’n casă.
Glaja cu pelin pe masă:
Bea, bea, bea, inimă arsă.
*
-X- -X-
—Codrule, samă să-mi dai
De câți or trece pe plalu.
—Da Io samă nu ț-olu da.
Câți trec ziua, ba noptea.
Noptea e cu stele multe,
Si mal mari și mal mărunte,
Ca mândruța mea nu-s multe,
De harnică, de frumosă.
De găzdoie bună ’n casă.
De găzdole-ar fi ce-ar fi.
Minte i-ar mai trebui.
De găzdole-ar fi frumosă,
Numabuzile i-s grose.
Buza mândrii hai din sus
Pare că-i un puîu de urs,
Buza mândrii hai din jos
Samenă cu mînzu nost.
— 163 —
Pintru tine, măi lonă.
Mi-o pierit iarba’n poiană
Și polog de noue care.
Pintru tine, mândră hai.
Mi-o pierit iarba ’ntre văi
Și polog de noue clăi.
Pintru tine, mândrulucă.
Mi-o pierit iarba ’n prelucă
Și pologu di la luncă.
*
* *
Pintru tine, măi lonă,
M’o luat Nemțu cătană;
Pintru tine, măi Măriucă,
Vine Nemțu să me ducă.
Cătuni-u-aș, cătuni.
La compania mândrii:
Cu pușca făr de oțele,
La compania mândrii mele.
De-ar fi pușca de hemeiu,
Și compania de femei:
De-ar fi pușca de lemn verde.
La compania cea de fete.
*
* *
Nevastă, curvă ce ești.
P’ingă biserică treci,
— 164 —
De ce nu te spovedești ?
Da io când m’oiu spovedi,
Șepte popi mi-ori trebui,
Șepte popi din șepte sate;
Nici atunci n’oîu spune tote,
Far’ la unu unguresc,
Să nu știe ce grăesc.
*
-X- *
Cu doi drăguți cum nu-i bine,
Unu mere, altu vine.
Când îi unu mănios,
Dragostea nu pică jos;
Când îi unu dus de-acasă,
Dragostea nu se mai lasă.
*
* *
Io am fost o păsărea,
Mî-am pus cuibu lingă drum.
Câți drumari pe drum treceau,
Toți în cuib îmi asvîrleati.
Da io reii m’am superat
Șî cuîbu mi-l-am mutat
Jos pe-o creangă de alun,
Dar și ai’o fost uscată,
Nu m’a ține pîn’ odată.
*
* *
Cucuie dintre butuci,
Vara vii, vara te duci,
— 16o —
Tu de lucru nu te-apucî.
Nice vara nu cosești,
Nice iarna nu ’mblăteștî.
Mult me mir cu ce trăiești.
Cu putregaiu di pe butuci.
Că sufletuțu țî-1 uști:
Și beai apă din bugeag
Și cânți în codrii cu drag.
*
* *
Cucuie cu pene verdî,
Mândru cânți vara ’n livedi
Și-n cazarme la honvedi.
Cucuie cu pene rari,
Mândru cânți la păcurari
Și ’n cazarme la jîndari.
Cucuie cu pene multe,
Mândru cânți vara Ia munte
Și ’n cazarme la răgute.
*
* *
De cât slugă, ba cătană
Mai bine la oi cu penă.
De cât cu nevasta prâstă
Maî bine la oi pe costă.
De cât cu nevasta lîîdă,
Maî bine la oî pe zmidă.
*
* *
De cât slugă la popa,
Maî bine să bați doba.
— 166 —
De cât slugă la al tu
Mai bine la ’mpăratu.
*
* *
Câți feciori de lingurari,
Toți 1-0 pus Nemțu căprari,
Numa eu fecior de popă,
Pe mine m’o pus la dobă.
*
* *
Câți feciori de lingurari,
Toți is flaiterî și căprari,
Numa io fecior de popă
Pe mine m’o pus la dobă,
*
* *
La mpră la Sărățel,
S’o ’necat o babă ’n zer
S-o copilă de băciță
Intr’o olă cu jîntiță,
O copilă de țigan
Intr’o cqjă de bostan.
** *
Pe_valea Budaculuî
Mere mama dracului
C’on mănuchiu de leușten
Să boteze un țigan,
Să-i pue nume frumos:
Dic, dic, dic, cioroiu nost!
*
* *
— 167 —
Vai de mine ce șîreg,
Pagubă, că n’are steg.
D’o avut și l’o perdut,
La Băiță
Pe jîntiță,
La Hodac
Pe lăptrac.
Dă, bade, oile ’n strungă,
Ga ciobanii să le mulgă.
Piscuele, bade, bine,
Că de nu li-i piscui,
Brânză nu-i mai cumpăni.
Să punem galeta ’n cui,
Să dăm brînză la Săcui.
Măi Săcui, cioric de pînză,
Hai la mine, să-țî dau brînză
C’o fătat o mîță ’n frunză.
* +
Câtu-1 Orșova de mare
Nici un om ismene n’are.
La Hodac, la Ibănești,
Nici la popa nu găsești.
Câtu-i Polățu de mare,
Nici îi pită, nici îi sare,
Fără muți cu gușă mare.
— 168 —
Hai sură, ș’o custură,
Ardelen cu țundra sură.
Ziua bea șî noptea fură.
Zîua bea să veselește,
Noptea fură și plătește.
Pi su pole cu ciurel
Ș’o pierdut popa-on inel.
Pi su pole cu strîmba,
Ș-o pierdut popa pipa.
Sării rîpa.
Pierdui pipa:
Sării balta,
Găsii alta,
Nici mai bună, nici mai rea,
Fără cum o fost a mea.
Di la noi a tria casă,
Bate-și popa preutesa.
Da n’o bate cum se bate.
Ci o bate c’on zbicuț,
Ca să spun’a ei drăguț.
De 1-ar spune,
L-ar repune,
De l-ar tăcea.
L-ar avea.
— 169 —
La moră la Iloa
Bate-și popa slujnica,
Țiganu pe mumă-sa.
Totă noptea ni-am gătat.
Tot cu puști și cu piștole.
Și ducem lădile gole.
Totă noptea ne-am gătat.
Tot cu puști și cu păpucî.
Și ducem țoluri de buci.
Că la ladă-i numa zaru
Și la rudă-i numa păru
Socăcița di la ole
Ș-o făcut jașcău la pole,
O ascuns carnea din ole,
Ș-o remas olile gole.
Hop săracă socră mică.
C’amu remîi cu nimică :
Nici cu ladă, nici cu fată.
Făr’ cu inima stricată.
Ieși afară socră mare,
C’aducem pe norîtaîre .
Ț-aducem un ajutor.
— 170 -
Să-te bată de cuptor,
Si ca să mai schimbe-odată,
Să te bată și de vatră.
Hop miresă, draga nostă,
Supără-te, nice prea.
Că mirile-i frumușel
Șî-i trăi bine cu el.
Floricică di pe costă,
Frumosă-i miresa nostă.
Floricică di pe tău,
Nici la mire nu-i stă reu.
Hop săraca miresa,
Mult ar mânca, de i-am da
Ș-ar juca, de-o-am lăsa.
* *
Dragă mi-i puica ’mpenată,
Ș-aș mânca-o tot-odată.
Dragă mi-i puica cu flori,
Aș mânca-o de trei ori.
*
* *
— Mulțămim, jupâne gazdă,
De pahare, ce-am beut,
— 171 -
De scaune, ce-am ședut.
— Mulțămiți, dar nice prea.
Că n’o fost pe voia mea.
— De v’ar da Dumnezeu gând,
Să ne mai puneți un rînd

III
CÂNTECE BĂTRÎNEȘT1

Pe lonașu popii.
Din funduțu Dornii.
Vineri maica l-o făcut,
Sîmbătă l-o botezat.
Duminecă l-o ’nsurat,
Luni în tabăr’o plecat.
El din graiu aș-o grăit,
Maică, măiculuța mea,
Grijește-mi nevasta bine,
Cu colac în lapte dulce.
Dor di la noi nu s’o duce.
Mumă-sa de-abea-o-apucat,
Să Iasă Ion din casă
Și ea de mâncat I-o dat:
Cojă arsă di su masă
Șî hîlbe din noue vase
Șî de mân’o-a luat
Și 'n grădină s’o băgat.
Ea din graiu aș-o grăit:
«Noră, noriora mea.
— 176 —
Ț-oiu da flori de sărbători,
C’așa se dau la nurori.»
Și de mână-o-a luat
Și’n temniț’o-a băgat.
Pe temniț’-o pus lăcată,
Pe lăcată zîd de pietră,
Să nu iasă nici odată.
Trece azi și trece mâne,
Trec și patru-zecî de zile,
la pe lonaș, că vine.
El din graiu aș’o grăit:
— Unde mi-I, maică, nevasta?
— E dusă la socră-sa.
El pe cal o’ncălecat,
La soacră-sa-o-alergat:
— Unde mi-i socră nevasta?
— Alelei tu hoț de câne,
De când țîe ț-o-am dat,
Pragu nu mil-a călcat.
El pe cal o’ncălecat,
La maică-sa s’o’nturnat:
— Unde mi-i maică nevasta?
— E dusă la apă rece,
Doră doru î-o mai trece.
El pe cal o’ncălecat,
La fîntîn’o alergat,
Nevasta nu ș-o aflat.
La temniț’o alergat,
Cu picioru ’n uș’o dat,
Ușa ’n tri s’o despicat,
Nevasta că ș’o aflat.
— 177 —
Ei de mân’o-a luat
Și ’n gur’ o-a sărutat.
Apoi din graiu o grăit:
Nevastă, nevasta mea,
Ge morte socră-ta-i cei,
O ’necată o ’mpușcată,
'Ori de calu meu călcată ?
Ea din graiu aș’o grăit:
lo morte socrii nu-i ceiu
Nici ’necată, nici pușcată,
Nici de calu teu călcată.
Mergă ’n lume și se ție,
Mie socră nu-mi maî fie:
Mergă ’n lume, să hrănescă,
Mie nu-mi mai poruncescă.
Sub pole de codru verde,
Ce pară de ioc se vede ?
Da nu-î para focului,
Că-s ochiuții șerpeluî.
Șede ’n drum încolăcit
Și mănâncă pe-on volnic.
Jumetate ’lo mâncat,
Jumetate nu-1 maî pote :
De curele înțîntate,
De cuțite ascuțite.
De paloșe ruginite,
De cămașă ’nchilzășă.
De noue surori cusută.
12
— 178 —
Suflă vîntu măgheran,
Ticăloșii de Vălen
Dimineța s’o sculat
Pe obraz ca s’o spălat
Și pe cap s’o pieptănat
Și la uliț’o plecat
Tot cântând si fluerând.
Câte coite-1 audîau
Tote fbcu-1 potoleau
Paturile le-așterneau.
Num’o coltă de nevastă
Sc6te-și capa pe terestră:
»Hai vălene pînă ’n casă^
Că-i cafeu cald pe masă
Și rojolisu ’n terestră.
Vălenu ’n cas’ o intrat.
Din rojoliș o gustat,
Cafeu și-l-o mâncat.
Și pin cap l-o săgetat.
— Alei, coită, m’ai mâncat’
Remîi coită sănătosă,
Ca o piară viermănosă.
La maică-sa s’o ’nturnat
Și așa 1-0 cuvîntat:
Așterne-mi. maică, patu meu,
Că me dore capu reu;
S’așterni patu dumnitale,
Că me dore capu tare.
— Spusu-ț-am, Vălene. bine:
Las, Vălene ulița,
Că coltile te-or mânca.
— 179 —
Vălene, n’ai ascultat.
Și coitele te-o mâncat.
Gând îi colea pi la cină.
Lui Vălean îi țîn lumină;
Când îi pe la mîez-de-nopte,
Vălenu trageți de morte.
Când îi pi la cântători,
Vălenu ’mpenat cu flori,
înconjurat de ficiori.
Când de zîuă se zărea,
Clopotile le trăgeau
Șî coitile se strîngeau.
Dar o coîtă de nevastă.
Ea din graiu aș'o grăit:
Io 1-oYu plânge pi la cap.
Că mî-o fost drăguț maî drag.
Iar alta din graiu grăia:
Io 1-oîu plânge la piciore,
Că mî-o fost drăguț maî mare.
Colea ’n jos la Sighișora
Se începe-on tîrg de țară
Și merg Grecii cu berbecii
Șî țăranii cu cârlanii.
Dară Grecu Niculaie
Ne-avend ce a-șî mîna.
Da ș-a minat nevasta.
A luat tîrgu de-alungu
Șî șetrile după rîndu.
S’o ’ntîlnit c’on Turc bătrîn
180 -
Care-i vorovi așa:
Măi Grecule Nieulaie,
De vîndut ți-î nevasta ?
—De vîndut îi zo asta.
—Cât îi prețu pe dînsa?
—Trei sute și cinci de lei
Sî pe atâțea mărunței.
Prins-o bani a num era
Șî nevast’ a suspina.
De-ar da Dumnezeu să deîe:
Sutile să nu s’ajungă,
Nevasta să nu se vîndă.
Sutile nu s’o ajuns
Și nevasta nu s’o dus.
S’o întâlnit c’on Turc maî tâner,
Care iară l’o ’ntrebat:
Da Grecule Nieulaie,
De vîndut ți-i nevasta ?
—De vîndut îi zo asta.
—Cât îi prețu pe dînsa?
—Cinci sute și cinci de lei
Și pe-atâța mărunței.
Prins-o bani a socoti
Șî nevast’a hohoti.
De-ar da Dumnezeu să deîe,
Sutile să se ajungă
Șî pe mine să me vîndă.
Sutile că s’o ajuns
Șî nevăstuța s’o dus.
Turcu de mînă-o-a luat
Șî’n făgădătî s’o băgat,
- 181 —
O cupă do vin o luat
Șî la urm’ aș’o grăit:
Noi de mult de când tot bem
Șî nu ne mai întrebăm,
Care de unde sîntem.
—lo-s lona lancului
Din țara Ilarțagului.
—Șî io lonu lancului
Din țara Ilarțagului.
N’ați, cumnate, nevasta
Șî trăiește cu dînsa.
Șî cu banii de la mine
Trăiește cu dînsa bine
4 4
Pe parau cu cetina
Mere Petrea cu Nedea.
Petrea mere fluerând
Nedea mere suspinând.
— Nede, Nede, draga mea.
Cântă-mi tu un cântecel.
Fie cât de scurticel,
Numa fie frumușel.
— Când oiu prinde a cânta.
Toți munții s-or resuna,
Pietrile s’or despica,
Văile s’or tulbura.
Apa’n fîntîn’a seca.
Șî pe noi ni-or audî
Peunașîi codrilor,
Vătavii tâlharilor.
— 182 —
Și pe mine m’or lua
Și pe tine te-or lăsa.
Când o prins Nede’a cânta,
Toți munții s-o resunat,
Pietrile s-o despicat,
Văile s-o tulburat,
Apa’n fîntîn-o secat.
Da pe ea o audît-o
Peunașii codrilor,
Vătavii tâlharilor
Și pe Nede’o-atî luat
Șî pe Petrea l-o lăsat.
Colea’n jos la Rusalim,
Unde ’nghiață apa’n lin,
Nu ’nghiață de geru mare,
Că’nghîață de supărare,
Că vrea craiu să se ’nsoi’e,
Să iele pe sorusafre).
Când o mers în cununie,
Iconile-o prins a plînge
Șî luminile-a se stînge;
Șî icona Precistii,
Din fundu bisericii,
Ea nu plînge cum se plînge
Că plînge lacrămî de sânge.
*
* *
Sus pe apa malului,
Lajcurțîle Șandrului
- 183 —
Are Șandr’ o fată marc
Dc frumosă samen nare,
Ș-apoî lumea veste-i scosă
Pînă șî-n țara turcescă.
Turcii dac’o audît,
La Șandru ei o vinit.
Fata din pat s’o sculat.
Cofa ’n mâni-o apucat,
La Dunăre-o alergat.
Apă ’n cofă ș-o luat
Și pe obraz s’o spelat,
înapoi când s’o ’nturnat,
S’o uitat la resărit
Ș-o vedut Turcii viind.
Din piciore scăpărând.
Din gură pară ieșînd.
Când acasă o ajuns,
La maică-sa s-o rugat:
Asc^de-me maică bine.
Că Turcii îs după mine.
—Du-te ’n lăduța cu zar,
Să nu-ți maî fie de-amar-
Când de zîuă se crepa,
Ea pin casă mătura,
Ș’apoî prânzu șî-1 găta,
Turcii în casă că întră.
—Bun prînzu, moșă bătrînă!
—Haideți cu moșa la prînz!
—Noi n’am venit să prînzîm,
Că am venit să pețîm.
—Fica-î mortă ’n grădinuță
- 184 —
Cu capu la schîntcuțe
Cu piciorile ’n botcuțe.
De nu-mi credeți cuvîntu.
Io v’oiu arăta mormîntu.
Când cuvîntu l’o gătat,
Cu picîoru ’n uș-o dat,
Ușa, ’n patru s’o crepat.
Ploie mare o vinit
Și mormîntu l-o mîlit:
Ploie mare o picat
Șî mormîntu l-o mînat.
Vere. vere, ș-al meu frate.
Spune-mi mie cu dreptate.
Cu ce hrană te hrănești.
Că tu tot bine trăești.
Iți spun frate cu dreptate:
îmi pun sare ’n merindare
Șî tărițe ’n năfrămuță
Ș-o pituță la trăistuță.
Sui la vîrvu muntelui
La polele codrului.
Prcsăr sare pe cărare.
Vine murgu cel mai mare.
Vine murgu murgilor
Șî fruntea costrușilor.
Dinapoi că-i-am luat
Șî la tîrg că-Lam mînat.
Tot la tîrg la Țăligrad.
De-acolo am tîrguit
— 185 —
Numa frîne de mătasă.
Impletite’n trei și șase,
Tot ca mîna mea de grose.
Io dinapoi i-am luat
Șî la tîrg că i-am mînat,
Tot la tîrg la IzbîndețI.
C’acolo-s murgii cu preț.
Vînduî murgu cel mai mare
C’o sută și cinci parale;
Vînduî murgu cel mai mic
C’o sută și cinci de-argint :
De mândru și de avut
Nu îmblu făr cu căput,
Cu căput și cu nădragi,
La neveste cu fodorî largi.
Mult me mustră Ungurii.
Că li-am furat io caii,
Io caii nu 11-am furat.
Că caii i-am cumpărat
Din tîrg di la popa Vlad.
Nici un ban pe el n’am dat.
Că I-am luat cu turmuța
Șî i-am mînat cu ciurduța.
Popa din pat s’o sculat
Pin tîrnaț că s’o plimbat
Șî’n grajd că o întrat
Șî murgii nu I-o aflat.
El în casă o întrat
Șî din graiu aș’o grăit:
— 186 —
Pre-utesă, pre-utesă.
Țîpă-mi o prescură ’n traistă.
S’o luat popa la drum,
S’o ’ntîlnit c’o copiliță
Culegînd la romoniță,
Țipînd-o din grădinuță.
El din graiu aș’o grăit:
Copiliță fetul meii,
Tu pe-aicea n’aî vedut
Tri voinici dărgălănești
Cu tri cai brașovenești?
Copila din graiu grăi :
Alelei popă nebun,
Ce câți caii pingă drum?
Când ziuă că se făcea,
Tri voinici pe-aici trecea,
Tri voinici dărgălănești
Cu tri cai brașovenești:
Unu negru ca corbu,
Unu roșu ca focu,
Altu sur cu coma mare,
Sămena cu-a dumnitale.
Pe delu Felegului
Mere oștea lancului:
lancu mere tot cântând,
Oastea mere suspinând.
Da lancu din graiu grăi:
Haid, să bem și să merem
Pînă la păduri de plop,
- 1S7 —
Ș-acolo să stăm în bx\
Nici cuvîntu nu-1 gătară,
Ungurii pe el picară
Și îndată î-o strigat :
Dă-tc lancule legat !
— Ba io legat num-oiu da.
Că io nu-s babă cu conciu
Că îo-s lată cu năframă,
De cinci sute nu bag samă;
Cu năframă de mătasă,
Cu argint, cu aur trasă,
De cinci sute nici nu-mi pasă
Frunză verde de dudau,
Colo’n del la făgădău
Bea săracu și bogatu
Bea stăpînu și argatu.
Cel bogat să tot mândrea
Șî din gură poruncea:
«Măi crîșmar, măi făgădar,
Adă-mî mie vin dî-on ban
Să ospet pe Iest serman!»
Săracu că mi-și rîdea
Șî din gură poruncea:
«Măi crîșmar, măi lăgădar,
Adă-mî mie vin de-on zlot,
Să-l beau cu bogatu nost.
—Măi sărace fudulilă,
Nu-ți pune punga cu mine,
Că n’aî hăinuță pe tine;
— 188 -
Nici nu aî turme de oi,
Nice car cu patru boi,
Să te potrivești cu noi.
—Măi bogate bogățele,
Dacă ai averi de-acelea,
Nu-mi scote ochii cu ele,
Că averile hali multe
Sînt ca un izvor de munte.
Astăzi curge, podidește.
Mâne scade, se oprește.
De ai turme mari de oi,
Aî și turme de nevoi,
Că pe unde-s turme mari,
Sînt și lupi, sînt și tâlhari.
—Măi sărace, sărăcilă,
Aș avea milă de tine,
De n’ai fi tu om pizmaș
Și la inimă vrăjmaș.
—Măi bogate, letu meu,
Nu ii tu dușmanu meu,
Că nu-țî vreau nici reu, nici bine,
N’am ce împărți cu tine,
Tu ai turme mari de oi,
Ai și car cu patru boi,
Eu un cal bun de nevoi.
Tu aî bani de aruncat,
Galbinî mulți de sămenat;
Eu am numa un topor,
Care mi-î bun frățior.
Dar ce-adum tu într’o vară,
Io adun numa ’ntr’o sară.
— iby —
Că toporu mi-i vrăjit
Cu tăișul oțelit
Șî când el se ’ntorce ’n vînt,
Cad bogății la pămînt.
Măicrîșmar, măi făgădar,
Ad-o vadră de Cotnar,
Și de plată n’aî habar,
Că săracu când cinstește
Varsă sânge și plătește.
Strigă Toder la ferestă :
Ieși afară măi nevastă!
Strigă pentru-a doua oră:
Ieși afară tu lonă.
—Io afară n’oiu ieși
Ori șî cât tu mi-î dori :
Focu ’n cuptor dudăiește
Fiuț mic se dogorește
Șî-s cu mînurile ’n pîne
Șî cu maica lîngă mine.
Bărbatu îmi dorme ’n pat,
Mort de bet, mort de beteg,
Cu pușca plină la cap:
La picîore,
Cu piștole.
De-oîîî călca,
El m’a pușca,
De-oîu pășî
El m’a simți
— 190 —
Șî minten m’a omorî.
Strigă pentru-a treia oră:
Hai lonă pînă’n prag.
De-mi dă gură, că-s beteg.
Ea afară ș-o eșît
Cu Toder că s’o ’ntîlnit.
El de mîn’o-a luat
Și la codrii s’o cărat.
La mijlocii codrului
La fîntînă Corbului.
Și din graiu aș’o grăit:
Nevastă, dragă nevastă.
Cată-mi tu o țiră ’n cap,
Să videm cât ț-îs de drag.
Ea în cap că 1-0 cătat,
Lacrămi de sânge-o vărsat.
Unde pica lacrima
Pielea ți se beșica,
Cămașa se despica.
Nevasta din graiu grăi:
— Todere, mândruții meu,
Io aud cucu cântând
Șî fiuțu meuplîngend.
— Du-te dar nevast’acasă
Șî pe mine-aci me lasă!
Ea acasă s’o și dus
Șî în ferestă s’o pus.
Fiuțu din graiu grăia:
Tată, tătușoru meu,
Când o vini maic’ acasă,
Arde-om, ori frige-om
— 191 —
Ori capu tăîa-i-l-om ?
—Nici om arde-o. nici om frige-o.
Făr’ să vie draga noastă.
Ea în casă o intrat.
La iîut tîtă 1-0 dat.
El sibro ap ucat
șî capu i-l-o ciontat.
Trupu legăna izbi.
Capu su legăn sări:
Fiuțu mi se ’nneca
în sîngelc mâne-sa.
Tată-so din graiu grăi:
Taci, tu taci, dragu tatii.
Că te-a crește tata mare
Șî te-a da la ’nvățătore,
Ca să scrii ș a tatii nume
Cu aur și cu cărbune.
C’am făcut mare minune,
li scrie ș-a mîne-ta,
Cu aur șî cu cernelă.
C’o făcut marc greșală.
li scrie și-a tale nume
Cu aur și cu argint,
Că tu ești copil vestit.
Că părinții s’o poznit.
Am să-ți fac un IcgăneL
Lcgănel de stăjerel.
Din chetorea casații
Pînă ’n funda grădinii.
Și ț-oia face-o boticută,
Boticață de lozață.
C’ahaia ț-a fi măicuță.

IV
OBICEIURI DE LA NUNTA.

INVITAREA.
Biletele de invitare la nuntă, în uz intre omenii
eu o cultură ore-care, sînt înlocuite la țărani prin
chemători și chemătore.
Doi bărbați — se pote să fie și flăcăi, rude sau
buni prietini de ai mirelui, cu câteva zile înainte
de nuntă plecă pe la cunoscuții mirelui și a
miresei, pentru a-i invita la nuntă sau la uspeț.
Aceștia sînt chemătorii.
Același lucru îl fac și doue fete, rude sau to-
varășe de fetie de a miresei, de unde numele
lor de chemătore.
Atât chemătorii, cât și chemă torele sînt îm-
brăcați sărbătorește, avend fie-care câte un colac—
semnul nedespărțit al lor—, atîrnat de mâna
dreptă cu ajutorul unei năframe roșietice sau
mohorîte.
Chemătorii nu merg împreună cu chemătorele,
dar aceași familie e invitată și de chemători și de
chemătore, fiind că cei dinții sînt trimeșii mirehu
iar celelalte ale miresei.
Intrând în casă dau bginețe, h adecă salută și pe
urmă zic chemătorii:
binețe.
- 196 —
A nost tîner împărat
Dimineța s’o sculat,
Pe obraz că s’o spălat,
Pe obraz cu bun vinars,
Te mâni cu bun vin ;
Piste oste s’o uitat,
NLo ales pe noi pe doî:
Din piciore sumeți,
Din gură ’ndrăsneți,
Pe cum dumnia-vostă bine ne videți.
Am audit, că dumnia-vostă aveți
_ Niște copii de omenie,
Care Dumnezeu să vi-î țîe.
Să-i lăsațî și dumnia-vostă
Mâne un cîas, doue,
Cât a vrea Dumnezeu,
La un scaun de hodină,
La un păhar de beutură,
La mai multă voie bună.
Dar voi să ve potcoviți caii cu potcove-
[ de arin,
Cu cuie de spini,
Cu frîu de răchită,
Să ne fie și noue cinste.
De nu nî-or li păhărele pline,
Ni-or fi cuvintele bune.
Cui i-a li drag, a juca,
Cui nu, a ședea și s’a uita
Șî totuș bine î-a sta.
Chemătdrele zic :
A nostă ’nălțată ’mpărătesă
— 197 —
Dimineța s’o sculat
Piste oste s’o uitat:
Ni-o ales pe noi pe doue:
Din piciore sumețe,
Din gură ’ndrăsnețe
Pe cum dumnia-vostă bine videți.
Am audit, că dumnia-vostă aveți
Niște copii de omenie.
Care Dumnezeu să vi-i țîe.
Să-i lăsați și dumnia-vostă
Mâne un cias doue,
Cât a vrea Dumnezeu.
La un scaun de hodină,
La un păhar de beutură,
La mai multă voie bună.
De nu ni-or fi păhărele pline,
Ni-or fi cuvintele bune.
Cui 1-0 fi drag a juca,
Cui nu, a ședea șî s’a uita
Șî totuș bine i-a sta.
Gazda sau găzdoia le mulțumește și după ce-i
tracteză cu câte un păhar de vinars, plecă pen-
tru a invita tot în chipul acesta alte familii.
Să nu se credă însă, că toți chemătorii și che-
mătorele ar ști versurile acestea.
Cei ce nu le știu, sau știindu-le nu vor să facă
poliloghie, zic numai:
Inălțatu împărat X, și înălțata împărătesă Y,
- ius —
ve rogă ca pe diua Z, să osteniți la nunta dum-
nialor.
La nunțile mai serace e destul și un singur
chemător, dar chemătore de regulă sînt doue.
GĂINA.
O parte prea frumosă de la nuntă e aducerea,
gainei.
După cununie merg ospeții la miresă și după
ce s’au aședat cu toții la masă, vine socăcița (bu-
cătăresai cu o găină friptă, pentru a o da năna-
șului. Găina e friptă întregă, fără de a fi îmbu-
cătățită. In gură i se pune un spic de grîu și o
țigară impreună cu un aprinjor, ca să aibă cu ce
o aprinde. La partea din-dărăt e legată cu ață
o găoce de ou, ca și când găina s’ar oua atunci.
La gât are o sgardă (colant de cocoși de po-
rumb (floricele) și fructe de rug, cu frunză de
brebenoc pintre ele. Corpul e acoperit cu brebenoc,
cu schinteuțe (garofe) și cetină. Capul e sprijinit pe
un lemnuț, înconjurat cu bumbac și flori, care
lemnuț impreună cu piciorele găineî o împlîntat
într’un colac sau lipiu.
Socăcița vine cu găina astfel împodobită chiuind:
Frunză verde de saștiu,
Face-țî-mî loc că io viu
Cu cocoșu fript în brîti,
Cu cocoșu ca focu,
Să i-1 dau lă nănașu,
Cu găina ca para,
Să î-o dau la nănașa,
— 199 —
A^ nost tîner împărat
Dimineța s’o sculat,
Dimineța s’o stîrnit
In codrii la hăituit.
Sus la munte subit j on brad
Grasă gotcă mi-o vînat.
Am vinit cu ea prin Cluj
Ș-am împenat-o cu ruj! ;
Ș-am vinit cu ea prin Teca,
Iată-o câtu-I de gata.
Am adus-o prin Luicri
Și v’om da-o pe tieriu.
Nănașule, dragu meii,
Tu ai plug cu șase bol
Șî la câmp turmă de oi
Șî pungă cu taleri noi
Șî mi-i da și mie doi;
Da mi-i da cu petele
Și i-oiu pune la mărgele,
Să sune pe unde-oiu mere.
De nu jî-o-am.jript:o eu,
Să me fac domnă’n hinteu;
De nu ț-am fript-o pe jar,
Să me fac vin în păhar.
Păharu să fie larg.
Să me beie cui i plac.
In locul acesteia socăcița chiuie uneori urmă-
torea :
Ia, ia, ia, da nu v’oiu da
Pîn’ parale-ți numera,
- 200 —
Nănașule, dragii meu.
Bagă mana în curea
Șî-îmi fă pe voia mea,
Da o bagă pînă’n cot
Și-mi scote-o hîrtie de-on zlot.
Găina paște pe costă
S-așteptă taleri cu tortă;
Găina paște pe rit
S-așteptă taleri de-argint.
Nănașule, dragu meu,
Audît-am audît,
Că nunu^ mare-i pușcaș mare
Și mî-a pușca găinarei....
Nunu mare luând găina, ia florile, lemnuțul,
care sprijine capul, împreună cu capul, piciorele
de la genunchi în jos împreună, cu colacul sau
lipiul, pe care-a fost aședată găina, le pune pe
un tiîer ifarfurie împreună cu un păhar întors cu
fundu’n sus și așa le înapoieză socăcițiî împreună
cu 10 sau 20 de crețari.
De multe ori nu le restitue nănașu, ci le dă
nănașiî sau altei femei pentru a le înapoia.
Când sînt bine dispuse femeile de la masă,
fac din resturile, ce a pus nănașu pe farfurie un
soiu de găină de flori, și așa o ’napoîeză. Acea,
care-i înapoieză găina chiuie :
Să vie socăcița,
Care ni-o fript găina,
Să-ș capete pițula.
Atunci vine socăcița, iar femea continuă :
Azi îi Miercuri, mâne-î Joi,
— 201 —
Na-ve capu înapoi.
Azi îi Luni și mâne-î Marți.
Na-ve capu și-l mâncați.
Socăciță, socăciță,
Să te fi sculat de eri.
Să li pisat la piperi.
Socăciță, dă-te ’n coco.
Că găina totă-î floce:
C’ai dubit-o ’ntre cuptoriu
Și mi-ai dat-o cu cotori,
Ș-ai dubit-o pe fumâriu,
Ni-ai dat-o ca la drumari.
Socăciță ’nchie chiuind :
Hop săracu nunu marc.
C’o fost om de omenie
Șî mi-o dat taleri șî mie.
Hop săracu nunu mare,
Că-i fălos, da nu-i bănos.
Că ș-o ras căldările.
De-o făcut arămile.
COLĂCĂRIA.
Noroc bun boieri șî omeni de omenie.
Ce saltă, ce veselie?
Ce lucru pote să lie,
De stați întristați
Ca niște cai impedecați,
Dumnia-vostă, iubiți frați?
— 202 -
Ne uităm șî nu durmim,
Ca aicea nu găsim
Lucruri așa întărite,
De noue nu ne sînt iubite.
Noi videm porta legată,
Uie mare rădicată.
Lingă portă mare glotă,
In casă plîns și răsfățare
Ca șî la un harț mare.
Porta legată cu paie,
Glota ’n cap stă să ne saie ;
Porta legată cu fuior,
Videm bine, că de noi v’o fost dor;
Porta legată cu lanț de car
Noi să nu ’mblăm înzădar.
C’a nost tîner craiu, crăișor,
Plin de pară șî de dor,
Dimineța s’o sculat,
In trîmbiț-o trimbițat.
Mare 6ste-o adunat:
Patru-zeci de călărași,
De se sparg caii de grași.
Când o fost la loc, la mijloc,
O oprit oștea în loc;
Ne-o ales pe iești doi, tri ficiorași.
Nu nî-o cătat de mari, nici de tari,
Far’din gură ’ndrăznețî,
Din pictore sumeți.
Ni-o trimes înainte,
Să colăcărim fierbinte
Pintr’acest cap de sat
— 203 —
Unde este-on pod stricat.
Se rups’o bîrnă cu mine
Șî căduî spre-a mea rușine,
Șî cădu ș-a mea soție
C-o aseminea tărie.
Pînă ne scularăm,
Urma ni se astupară.
Dădurăm de-o urmă,
Nu știam dacă-i de tiară,
Ori de sărbătioră,
Ori de zînă cu gura plină de pară.
Nice-i de fiară, nice de sărbătioră,
Fără de zînă cu gura plină de pară.,
Ori zîna ne-o dați.
Ori drumu ni-1 arătați,
Că vrea dînsu de a-o duce
Șî ’n casă să o apuce,
La cap mare și moțată,
Șî pi su(b) barbă bălțată.
Că șed fetile suțbj părete
Cu căpițele gole șî plecate,
Cu gușile pe spate,
Cu ochii boldiți,
Cum îs omenii mai zmîrzi.

SARBÂRILE CRĂCIUNULUI.

Ori ce sărbătore îșî are sărbările eî, clar cele
mal frumose sunt ale Crăciunului. Acestea încep
prin umblarea cu turca.
In vederea acestor petreceri ficiorii satului se
împart în doue sau trei părți, numite beri. Când
se fac trei beri, una e a susenilor, alta a mij-
locenilor și a treia a josenilor, iar când sînt
numai doue, una a susenilor și ceialaltă a jose-
nilor. Une-orî și copii îș au berea lor.
Ficiorii lie-cărei beri îșî aleg câte o gazdă.,
unde se adună în fie-care seră din postul Cră-
ciunului ca să lucreze la turca, să învețe colin-
dele și să-și alegă în cele din urmă comitetul.
Fie-care ficior e obligat să mergă cât maî des
la gazdă, pentru a putea împodobi cât maî fru-
mos turca, care are să facă onore întregeî beri.
Să vedem ce e turca, obiectul unor lucrări atât
de stăruitore și baza unui șir întreg de petreceri.
Se îa un baston în lugime cam de 11/2 m. La un ca-
pet se face un soîu de triumfhîu cu baza’n sus.
208 —
Acest triunghiu se împodobește cu canali, cu
clopotele șî zurgălăi. La o mică distanță de la vîrful
triunghiului e clonțul sau ciocul, a cărui parte supe-
ridră e înțepenită, iar partea inferidră se pdte
mișca cu ajutorul unei șforî, ce atârnă pe lîngă
baston. Clonțul semăna cu un cioc de rață, de
cât e ceva maî mare. De vîrful triunghiului e
atârnată o velință sau o față de masă, roșietică
sau învergată cu albastru. Pe lîngă acesta velință
atîrnă de ambele părți do la vîrful triunghiului
un brîu roșu. Pe velință inmediat la vîrful tri-
unghiului e atârnată o piele de epure cu ure-
chile ’ndreptate ’n sus, iar la o ast-fel de dis-
tanță, în cât punendu-se un om sub velință, să
pară ca o prelungire a columnei vertebrale, e
cusută o codă de vulpe sau de epure, care se
mișcă, de câte ori sare cel ce jocă turca. Velință
e împodobită cu diferiți bureți de mestecau sau
văculii, numiți prîznei, cari, parte pătrațî
parte rotundi, sînt proveduți cu diferite dese-
nuri și ornați cu câte un canaf. Capul, adecă
triunghiul e împodobit cu 6—12 urechi de fie-
care parte, cari nu-s alt-ceva de cât niște prîznei,
unși cu smolă, iar culdrea albă se vede numai
acolo, unde sînt desenurile. De la baza triun-
ghiului pînă la clonț e o cruce de văculie, îm-
podobită cu canafi și deosebite desenuri. Sub
ciont e o barbă, care samănă cu a caprelor.
Ast-fel e turca.
Cel ce o jocă se acopere cu velință, ia o po-
siție oblică, cu o mână pe baston, iar cu cea-
— 209 —
laltă ținend slova, cu care va face, ca clonțul
sau ciocul turcii să sune în acord cu zicala
ceterașulul.
Câteva zile înainte de Crăciun se adună ficiorii
numai spre a înveța cum să joce turca și cum
să colinde. Tot în acest timp are loc alegerea
comitețilop sau a tisturilor care iau asupra lor
aranjarea sărbăreî.
Comitetul se compune din: unrâtavșiun vătav
mai micu, un colcer—un soiu de cămărar, care
împarte mâncarea și beutura, un căprar și un
caprar mai mic, cari adună colacii și în (ine un
bucinător.
Cam pe la orele patru dimineța, în ziua de
Crăciun merg toți ficiorii din tote berile la popa,
apoi la coratăn, la birău și la diac, unde jocă
mai mult timp turca și apoi plecă: susenii la ca-
petul din jos a satului, josenii la cel din sus, iar
mijlocenii sau la unul sau la celalalt și însoțiți de
un ceteraș merg pe rînd la fiecare casă.
Ajunși la ferestă încep a colinda :
Sculați, sculați, mari boieri,
Florile dalbe.
Că nu-î vremea de durmit,
Florile dalbe b
Că-î vremea de podobit,
Cu podobe de argint.
Noi atuncea nî-am sculat,
Când cocoșii d’o cântat,
]) Se repetă la fie care vers.
— 210 —
De tri ori din căpriori
Ș’înc’ odată din poiată.
Di la jupînu de gazdă.
Să iasă reu din casă.
Vin pe urmă la ușă, și acolo zice vătavu sau
— în lipsa acestuia — vătavul maî mic:
Bună vremea, bună vremea, jupîne gazdă! Mul-
țămim dragului domn, c’am ajuns ziua Nașterii
’mpreună cu jupînul de gazdă.
Atunci se deschide ușa și sau li se dă colacul
sau sînt poftiți în casă. Dacă li se dă colacul
atunci plecă la o altă casă, iar dacă sînt lăsați să
intre, intră doî cu doî colindând :
Mâna dreptă cruce-aduce
Florile dalbe
Și cea stîngă boshoce
Florile dalbe b
Cruce’o dăm bătrînilor,
Bosîiocu feților,
Trandafir nevestelor,
Mătăcina babilor,
Cotleju moșnegilor.
Pi sufli) masă grîu revarsă.
Să iasă reu din casă
Di la jupînu de gazdă.
Vătavu zice din nou. Mulțam, mulțam, dra-
gului domn, c’am ajuns ziua Nașterii împreună
cu iupînul de gazdă.
După aceea se pun la masă, care e încărcată
\i Se repetă la fie care vers.
— 211 —
cu diferite mâncări, puse anume pentru tureasf
cari înainte de a lua ceva din cele puse pe
colindă:
Noue ni-o lăsatu
Noue ni-o lăsatu
Domne, Lcr. noue nî-o lăsatu.
Cea Sîntă Mărie.
Pe noi să ne dafle,
Domne. Lcr, pe noi să ne dafle:
In casă, după masă,
Lajupânu gazdă
Domne, Ler, la jupînu gazdă:
Cântând, colindând,
Dumnezeu rugând
Și vătavi puind
Domne, Ler, și vătavi puind.
Hai sote vatave,
De te vătăvește.
De ne mulțămeste
Domne, Ler. de ne mulțămeste,
De dar, de păhar,
De colac de grîu,
Mîndru si frumos,
Fața lui Hristos
Domne, Ler. fața lui Hristos.
In locul acesteia colindă uneori:
Sub umbră de lemn de tei
Este o masă de mătasă.
Da la masă cine șede?
Șede Crăciun cel bătrîn.
In al doilea corn de masă
— 212 —
Sede domnul Dumnezeu.
L’al treilea corn de masă
Sede loan Sînt-Ioan,
Că-i fiuț lui Dumnezeu.
La al patrulea corn de masă
Șede jupînu de gazdă.
Vătavul sau vătavul mai mic se scolă și zice:
Toți împreună cu jupînu de gazdă să se facă cu
voie bună pe o mândră de colindă di la copi-
lașii noști. De-am greșit ceva, să ve greșască reu
peste mulți ani viitori.
Gazda le mulțumește zic-end: Fiți sînătoși șî
Dumnia-vostă.
După acea întrebă vătavul sau vătavul mai
mic: Da Ficiori, fete, ce va dat Dumnezeu voiți
să-i colindăm și cum îi chîamă? Gazda spune
numele copiilor și apoi ficiorii încep a colinda.
Dacă o un copil ș-o copilă îi colindă împreună,
în următorea colindă:
Vine-și marea cât de mare,
Da de mare margini n’are,
Că-i vîntușu lin de vară.
Marginile bat munții,
De stropit stropesc norii,
Că-i vîntușu lin de vară.
Dar agestru ce-și aduce ?
Adu ce-și brad! încetinați
Cu moli Iți alăturați.
N6tă-și, notă-șî bou sur,
De mi-șî notă, corne-și portă.
Da ’ntre corne ce mi-și portă ?
— 213 —
Porfon legau de mătasă.
Da’n legăn cine-i culcat?
Da Ion 'i îi mort de bet,
Mort de bet, mort de beteg.
Da la cap cine-i culcat?
Da Măriuea 2), iată dalbă.
Da de lucru ce lucreză?
Ea mi-șî șede armenește
șî mi-și cosă cincesește,
Cinceșel frățîne-so,
Gulerel tătîne-so,
Tată-so din graiu grăi:
Cbsă-mi tu un gulerel,
Ț-oiu da oi, o ț-oiu da boi,
Ț-oiu da care cu comore.
—Nu-mi da oi și nu-mi da boi.
Nu-mi da care cu comore,
Făr’voinicu cel de-asară.
Șede ’n portă răzîmat
Cu cușmă de berea ’n cap,
Cu suman îmbăierat.
Cu cămașă de bumbac,
Cu cizme noue ’ncălțat ;
Cu o mână
Pdrta-șî tîne.
Cu brațele,
Tîrnațile.
(/) sau ori ce alt nume de bărbat, dar sa fie numele
băietului, pe care-1 colindă.
(2) sau ori ce alt nume femeesc, numai să fie numele
fetei pe care o colindă.
— 214 —
Apoi se ridică vătavul și zice: Măriuca și Ion
să se Iacă cu voie bună pe o mândră de colindă
di la copilașii noști. De am greșit ceva,^să-i gre-
șasca reu peste an.
Dacă gazda are numai un copil, 1 iciorii colindă :
Voi nu-1 credeți, mari boieri,
Pe lonu Volniculu,
Ce i murgu d’asudat.
D’asudat, că-I d’alergat.
Are-o berea d’ibovnică
Dicea, dicea ’ntr’altă țară;
Da-i cale de noue zile ;
El mi-o calcă în trei zile,
Intr’una merge, ’n trai ta vine,
Intr’alta împarte dragostile,
Dragostile cu brațîle,
Libostile cu buzîle ;
Cu ochi negri peuni paște,
Cu sprîncene hotărăște,
Cu sabia sa te’mparte.
Ne ’nchinam de sînătate,
Că-i mai bună de cât tote,
Mai vîrtos di la Hristos
Di la copilașii noști.
Și aci zice vătavul: Ion să se facă cu voie bună
pe o mândră de colindă etc.
Dacă gazda are numai o copilă, ficiorii colindă.
Țîpă-și, țîpă-și on vilete
De cu zî di la făgete,
De. cu sară ’n cea secară,
Miez-de-nopte ’n orze copte;
— 21o —
De cu zori în grîu cu Hori,
Cam în glas de căutători.
Dar Măriuca fata dalbă,
Dimineța s’o sculat.
La iîntîn’o alergat,
O-alergat de s’o dodat.
Oala fierbe în vetriță,
Ruja-î arde în cosiță.
Maică-sa o strigă ’n casă,
Să o puie jupînesă,
Jupînesă curților,
Crîșmărița buțîlor.
Dreptatea părinților.
Dar Măriuca fata dalbă,
Ea să-mi iîe sînătosă,
Sînătosă veselosă.
Vesălesc’o Dumnezeu
Ca izvoru vinului
Șî ca spicu griului.
Urmeză obicinuita formulă zisă de vătav după
fie care colindă.
După colindă băiatul sau fata, pentru caro s’a
colindat, dacă sînt trecuți de 5 sau (5 ani, merg
la masă și dau doi pînă ’n zece crețari colin-
dătorilor. Fetele ’n cele mai multe cazuri pun pe
masă mere, nuci, sau alune.
Stîrșîndu-sc colindatul, încep a juca turca, iar
ceîalalți ospetă. De multe ori câte un bătrân in-
cepe să joce pe lîngă turcă șî se ia la ’ntrecere
cu acesta sau mai bine dîs cu cel ce o jocă.
Nu se pote descrie frica, de care sînt cuprinși
— 216 —
copii, când ved acea namilă strîmbându-se cătră eL
sau ridicându-se pînă ce dă cu capu ’n tavan.
Frica lor e recompensată prin câte un prîznei. pe
care unul dintre liciorl îl tae dupe velință, pentru
a li-1 da lor.
Când e să iasă, unul dintre căseni pune un
colac pe masă, pe care-1 ia colceriuL In cele mai
multe locuri colceriuL primind colacul nu zice
altceva de cât: «De unde gazda golește. Dumne-
zeu sporește».—In casele cele maî alese colcerîul
sau un altul, primind colacul reciteză intrega is-
torioră a colacului, care urmeză mai la vale. Re-
citarea eî nu se face în fie care casă fiindcă s’ar
pierde prea mult timp și ar li șî prea obositor
pentru cel ce ș-ar lua asupra sa acostă sarcină.
Istoridra colacului e următorea:
Stați, frați ș-asc uitați,
Vide-v’aș umflațî.
De vin cu pită.
De găină friptă.
De cocoș belit,
Ochii v’o sărit !
C’acest colac mândru și frumos.
Fața lui Hristos
Nu-i făcut cu hopuri, nici cu jocuri,
Că-i făcut cu multe tîrțăite, pîrțăite,
De piste costîle boilor plesnite.
Jupînul de gazdă s’o sculat de-asară,
dea-laltă sară
Adevărat că de astă-primăvară.
Dimineța s’o sculat
— 217 —
Șî frumos că s’o spălat:
Pe mâni eu bun vin.
Pe obraz cu bun vinars.
Să fie lucru maî frez.
O scos șese boi boureu
In corne ’nalbei.
In per rotați,
Cum Dumnezeu î-o dat :
Boii de la rote,
Cornile ’nturnate;
Boii din pripon,
Cornile ’n custor :
Boii din ’nainte.
Corne poleite.
Boi bourei,
Intre corne sînei,
In frunte cu inei,
Părechea patru sute și cinci de lei.
Brazdă negră ș’o brăzdat.
Grîu de var’o sămănat,
Grîu rătund șî’ncornurat.
Dumnezeu l’o ’nvelicit
Cu spicu pînă’n pămînt,
Ș-o dat Dumnezeu o bore
Șî s’o copt grîu la sore.
S’o sculat jupînu de gazdă.
La luna la septămîna.
La anu, la jumetate.
Dimineța s’o sculat
Șî frumos că s’o spălat:
Pe mâni cu bun vin.
— 218 —
Pe obraz cu bun vinars.
Să fie iucru mai trez.
S’o dus departe dcpărticel
La holda galbină gălbinicea.
Pin holdă s’o băgat
Trei spice de grîu curat o rătczat,
In buzdunar le-o băgat,
La jupînesa de gazdă le-o arătat.
Jupînesa de găzdoic
Era cam superată,
Că se sfădea c’o iată.
Jupînesa de gazdă
Aș’avea niște mâni albe și săpunite
Ca niște tînjălî pîrlite.
Jupînu de gazdă
?vlai mare meșter s’o aflat,
La grajdiu-o alergat:
La grajdiu de piatră;
S-o ales un murg îndată,
Un cal graur,
Cu șaua de aur,
Cu frîu de cusutor,
Să fie mai iute șî mai umblător.
S’o dus la tîrg la Bănățel,
Să cumpere noue rude de fier,
Noue de oțel,
Să facă săceruici cu săccrele,
Să secere nepoți cu nepoțele
Sî copile tinerele,
Să ne fie și noue drag a lega după ele.
Dar jupînesa de gazdă
— 219 —
Mai marc meșteră s’o aflat:
La grajdiu o alergat.
La grajdiu de piatră
Ș-o ales un murg îndată:
Un cal graur,
Cu șaua de aur,
Cu frîu de cusutor,
Să fie mai iute șî mai umblător.
S’o dus la tîrg ș-o tîrguit săcerători,
Ficiori de neguțători
Cu haine verdi,
Din cotr’o vii ca ahiîa nu mai vedi.
S’o ’ntîlnit c’o babă cârnă și bătrână,
Cu secerca ’n mână.
Unde cu drepta trăgea.
Cu stînga mare polog făcea;
Unde puiu-l punea,
Snopu-1 lega,
Bobița o ridica.
Ședeau clăile ca oile,
Bobitele ca căpițele
Pe cîmpu Jerusalimului.
S’o sculat jupînu de gazdă
La luna, la săptămâna.
Dimineța s’o sculat,
Frumos că s’o spălat:
Pe mână cu bun vin,
Pe obraz cu bun vinars,
Să fie lucru mai trez.
La grajdiu o alergat
Ș-o scos doi-spre-zece boi boureî,
— 220 —
In corne înaurei,
Cu cornele ’ntorse.
Par’că aur varsă.
Pe drum se luă.
Snopu’n costă-l înțepă.
In car îl aruncă.
Cu sulu-1 legă,
Pe drum se luă.
S’o dus la stîlpu de aur.
La aria de-argint.
Unde boieri nu maî sînt.
Ș-o pus boii la zdrobit.
Când cu piciorele-l călcau.
Scântei verdî versau.
Cu piciorele-l îmblătiatî,
Cu coda-l felezuiau,
Cu urechile’n sac îl puneau.
O’ncărcat noue care mocănești
Și s’o dus la mora la Ibănești,
Morariu de meșter mare
Vedend atîtea care cu povore
Șî boii boncăluind,
Pogăniciu ’n zbici pocnind.
Luă cosa pe spinare
Ș-o tuli la del pe vale.
Ptru, ptru, ptru și na, na, na,
Mora sta și se usca.
Da gazda de meșter mare.
Luă mora de scoc
Șî da fărină’n loc,
Șî ciungi sacii’n telegă,
— 221 —
Dă, dă, dă pe drum să mergă.
Ei nimica nu stricară,
Făr un cum intr’o tînjală
Ș-ahăla l-o pus de tern,
Să fie mai cu temem.
Când de casă s’apropiea,
Pogăniciu ’n zbici pocnea,
Jupînesă de găzdoîc-l audea,
Făclii în masă-i aprindea
Șî’nainte-i eșea,
Di susuori îl luă,
După masă îl băgă,
In gură îl sărută,
Șî bine-1 uspătă.
De-acolo l-o luat
Și’n cămară l-o băgat
La lelița, cea frumosă,
Cu ochi de curvă alesă.
Cu sprîncenilc’mbinate,
Pare că-i de-albim mușcată..
Sîtă rară de negară
Pintru-a noști boieri di-aiară ;
Sîta desă de matașă
Pintru-a noști boieri din casă.
O cernut din sîtă’n covată
Șî ni-o dat colacii gata.
Jupînul de gazdă
Ni l-o arătat,
Da nu ni l-o dat.
Jupînesă de găzdoie
Ni l-o arătat
— 222 —
Șî ni l-o sî dat.
Ca să zîcem amin și bogda-prostă.
Trecă aminul prin el
Ca un taurac butaciu
Pintr’o ciurdă de vaci.
Acar ca pintr’on cuptor țigănesc.
Sus pe delu lung
Șese fete prinsc’n jug.
Num’o babă bătrînă
C’on zbiciu de lână’n mână,
Care unde le-ajungea.
Mintenaș că le pleznea,
De vremea le trecea.
Când o fost la Vădăreu.
O împins pe babă ’n păreu
Unde-o fost locul mai reu. 9
Uneori în locul colacului dă gazda 10—20 cre-
țari. Șî banul iș are istoriora sa și care se aude
tot atât de rar, ca și a colacului.
Istoriora e următorea :
Acest ban coțoban
Nu-i făcut pe cum ve pare voue, nQue,
Că-i făcut di la Bala-Nouă,
De unde totă mîța se ouă doue oue,
Să ve facă papă voue,
Numa mie șî gazdii ba
Șî la ceialalti tot așa.
Cei cu clope,
Să o îndope.
Cei cu cușme
Să o îmbuce.
- 223 -
Nu-i făcut nici de-acolo,
Că-i făcut di la Baia-Sprie,
De unde mița scrie,
Cu codița greșita,
Cu laba șuștaca.
Cu mustața pătaca,
Cu botu zio tu.
Nu-i făcut nici de-acolo,
Că-i făcut di la Vădărău,
Di la cel loc reu.
De unde umblă ficiorul curviî
Cu căruța cu banii
Piste-on del mare.
Cât o câcăradă de iepure,
De lung cât un fir de spegmă.
N’o știut impiedeca-ua caii ori căruța.
Totuș o ’mpedecat caii.
Când o fost fiți-cai piste liți-căruță,
Când fiți-căruță piste fiți-cai.
Vedend Dumnezeu truda și necazu,
N’o știut trăzni-ua ’n căruță ori în cai.
Totuș o trăznit în bute
Ș-o ’mplut cercurile, bercurile.
Dogile pîrlogile,
Fundurile, prundurile
Și banii ogășîle.
Atunci o făcut Măriuca voinica mâna
ciot, bot,
Ș-o băgat-o pînă ’n cot,
O scos un zlot
Ș-o cinstit ficiorașii satului.
- 224 —
In chipul acesta pcrcurg întreg satul, terminân-
du-1 abea sara târziu. După ce-au eșit din casă,
bucinătorul începe a bucina, să dea de știre că
vin, iar ficiorii merg chiuind sau strigând.
In ziua următorc ficiorii din una sau din doue
beri se pregătesc pentru a merge lăturenî. iar
ceîalțî pentru a primi lăturenî.
Se face un soiu de învoire cu satele vecine
pentru a se ospăta reciproc. Spre scopul acesta
orice ficior, care vrea se figureze intr’o bere ore-care,
e obligat să contribuc cu o sumă anumită de bani,
cu câți-va litri de vinars și cu mâncare, pe care
o aduc când sînt veniți lăturenii. Ficiorii merși sau
vinițî pe ospeț se numesc lăturenî. Lucrurile
sînt ast-fel întocmite, încât satul nu rămîne fără
petrecere, căci când sînt duși lăturenî josenii,
sînt veniți lăturenî la mijlocenl sau suseni și vice-
versa.
Lăturenii român pe uspețl doue zile. Ziua
fac jocuri, iar sera sînt conduși de către ficiorii din
sat la casele cu fete mari, unde jocă și ospăta.
După plecarea lăturenilor veniți la o bere fi-
ciorii din acea bere se pregătesc să mergă și ei
la rîndul lor pe uspăț la foștii lor dspețl, să le
’ntorcă visita.
De obicelu cu lăturenii merge și gazda, ca să
îngrijescă de ficiori.
Cu întorcerea ficiorilor din tote berile ’n sat,
înceteză sărbările descrise până aci.
— 225 —
La anul nou împart colacii și banii adunați la
colindat și comitetul face o dare de samă asupra
cheltuelelor făcute și cu acesta atribuțiunile co-
mitetului înceteză.
15

VI
OBICEIURI DIN PRESĂRĂ ANULUI NO0

Presără anului nou e considerată ca cea mai
potrivită pentru a afla ce are se se întâmple în
noul an, cine are să-și găsescă vre-un amant
sau amantă, cine are să se căsătorescă etc.... De
aceia îndată ce însăreză se adună în diferite
locuri ficiori și fete la așa numitul vergel sau
vergelat. Iau un mănunchi de peri de porc—
în cele mai multe cazuri din comă,—aleg câte doî
și gândindu-se la un ficior și o fată sau la un
bărbat și o femeie, îi pun pe vatra focului, de pe
care s’a dat în lături jăraticul. Dacă perii din
causa căldurei se încolăcesc, se întîlnesc, însern-
neză că și cele doue persone, pe cari le reprezintă,
se vor îmbrățișa, aii să trăescă împreună; dacă
înse perii în mișcarea lor s’ati depărtat unul de
altul, însemneză că cele doue persone nu vor fi
nici odată împreună.
Acesta e prima parte a vergelului. Se iau apoi
maî multe farfurii sub cari se așeză diferite obiec-
te ca: inele, verigi, mărgele, pieptinî, sare, pâne
ciară, cute, pițulă, cărbune, cușmă sau căciulă
etc. Fie care dintre acestea reprezintă o calitate
sau însușire a unui ficior sau fete; așa inelul, veriga,
mărgelile: soț frumos; cutea om refl la inimă, pîep-
f— 230 —
finele: colțatsau cu gura mare; ciara: palid, bol-
năvicios; cărbunele: negru și căciula: păros.
După ce s’aiî aședat tote obiectele acestea sub
diferite farfurii, puse cu gura ’n jos, vin fetele
și feciorii din altă odaie și ridicând fie-care câte
o farfurie, îșî esplică din ceea ce află sub ea cum
o să le fie soțul sau soția.
Tot în presără anului noii se duc fetele bă-
trâne cu o mătură ’n mână la coteț, ca să afle
de la porc câți ani maî au să aștepte pînă se vor
mărita. Spre scopul acesta lovesc cotețul cu mă-
tura șî la a câtea lovitură grohotește porcul, la
ațâța ani au să se mărite.
Lovind cotețul cu mătura zic: «hui în îest-an!»
Dacă porcul nu grohotește dau din nou cu mă-
tura ’n coteț, zicend: «hui de-amu ’ntr’on an!» și
tot așa pînă de dece ori și dacă nici atunci nu
le dă porcul nici o speranță, cu mult necaz lovind
pentru ultima oră cotețul zic: «hui de-amu’n
zece sute de ani!»
Tot atunci ficiorii opresc circulația pe drum
legend ulițele cu sfori și făcând grămedi de
lemne ’n mijlocul lor. Iau porțile, cari sînt mai
slab înțepenite, le mută în alte locuri, aducând
în locul lor altele de la alte ocole.
In chipul acesta petrec în noptea de anul nou.
APENDICE.
Model de pronunțare.
Neputend publica poesiile din colecțiunea acesta
întocmai cum se pronunță, din motivul aretat în
prefață, dau aci câte-va modele de pronunțare,
în cari, ca să fiu mai fidel, m’am vedut silit a în-
trebuința unele semne speciale, neobicinuite în
scrierea comună, și anume sh pentru ș așa cum
se pronunță ’n Moldova în cinste, (șinste) cepă
(șepă), cine (șine) etc.; tj, nj\ dj, Ij pentru t, n,
d, 1 minat.
Modelele sînt ast-fel alese, în cât în ele să se o-
glindeze tote schimbările fonetice, ce ne întîm-
pină în acea comună și în cele învecinate. Va fi
de prisos să amintesc că unele dintre aceste
schimbări fonetice ne întîmpină în totă partea
nord-estică a Ardeiului și în o parte a Moldovei —
de sine ’nțeles că nu aceleași peste tot.
She-i mai frumos doamnje’n lume 1
Gărărușă pin pădure,
Că-i prundjită cu alune ;
P’ing’alunji îs stăjărei,
Pi su tufe băiețăi,
— 2^2 —
Pintră tufe clopoțăi.
Ljeljea cu oci mnjerîori,
lea mă ciamă’n prunjișorî,
Să mă scotă djin shiori.
Nu știu scote-m’a ori ba.
Ori mai tare m’a băga.
Dragi-mnji-s copcilele,
Cbljea primăverii] e,
Când îșî bgiljesc pînzîlje.
Lji să văd pcishorelje.
Unje văd pcishoru gol.
Stau în loc să mă omor ;
Unje văd polje spălatje.
Stau în loc șî-m fac păcatjo :
Unje văd țîțîle’n sîn,
Pcishorile nu mă țîn ;
Unje văd cosîțîlje
Mnji să rup nojîțîlje.
Țu, țu, țu, murguțu mnjeu
Dji-aishea pân’la Bîrgău,
Djin Bîrgău pînă’n Brașău,
Djin Brașău pînă’n Turda,
Djin Turda pîn la mândra.
Murgu-i sur și pantanog.
- 233 —
Priponjit în bosîioc:
Murga paștje și rînsheză.
Mîndra dorme și gisază.
Mândruța cân să stîrnjeștjc.
Cu perina să sfădjeșțje:
Tu perină minshinosă.
MnjT-ai băgat o bolă’n 6să.
Zîsaî, badje, zîsaî, cînje,
Că n’aî dragă ca pe minje.
Da io binje m’am purtat
Șî cu hîda tje-am aflat,
Ducân-o la făgădău,
Șî-i dai gin în butii mnjeu :
Dînu-i gin cu sheria :
Ai gînjit că i’oiu crepa.
Dă-i badje she ai la casă,
Mnjie dje-ahaia nu-m pasă.
Că-s tînără și frumosă.
Num’on djeget mnji-oiu întjindje
ShinshT șî shasă mnji-oiu cuprindje.
De n’or sin badje ca țjinje,
Shic badje-a me rușînje.
Cipărușă cu ciperîu.
Vină badje ’n tăte sări.
Nu lăsa sara uitată
Șî gura nesărutată.
*
— 234 —
Ocii negri de bgirău
lei mă ciamă ’n fagadau,
Sî-m dau gin numa să beu.
Bgirăița ședje-acasă,
Sî-i uscată ca o Ijesă.
❖
(Jelea ’n jos la Rusalim,
Unje ’ngiață apa ’n lin,
Nu ’ngiață dje geru mare.
❖ *
Tăt am zîs: mă duc, mă duc,
Măicuța nu m’o crezut.
Amu măicuța mă credje,
lo mă duc nu mă mai vedje.
Nu-m pare rău, că mă duc,
Că-m pare rău după plug,
După plug și după sheră,
După caru cu tjiere
După mîndruțîlje melje.
Maică, la injima me
leste-on gem dje voie re,
Cât îi lumea nu să ie.
Dje să ie când-va v’odată,
Injima-1 tăt supărată.
— 235 -
She tjc Ijeginji codrulje,
Șî cu vînt șî fără vînt,
Cu shetjina la pămînt?
Da cum nu m’oiu Ijegăna,
Că ’naințje mnjo icșît
Tri voinjishi cu tri top oră,
Pe minjc să mă omore;
Să mă taie ’n tri fărtaie.
Să mă ’ncarshe pe tri cară.
Să mă ducă ’n jos la țară,
Să mă facă tjemnjishioră,
Țjemnjishoră robgilor,
Bucurie domnjilor.
★
* ¥
De-ar shi drumu ca palma,
Dushe-m’aș pîn la maica;
Da drumu-i cu rădăshini,
Nu posh mere dje strămji ;
Șî drumu-i cu pietrishele,
Nu posh mere de cățele.
Vinje-și marea cât de mare,
Da dje mare, margini n’are,
Că-i vîntusu lin de vară.
Marginjile bat munți,
Dje stropcit, stropcesc norii,
Că-i vîntusu lin de vară.
Dar agestru she-și adushe?
Adushe brazi înshetjinați
— 236 —
Cu molifți alăturați.
Notă-și. notă-șî bou sur,
De mnji-șl notă, cornje-și portă.
Da ’ntre cornje she mnji-și portă?
Port’on Ijegăn de mătasâ.
Dan Ijegăn shinje-i culcat?
Da lonu mort dje biat.
Mort dje hiat. mort dje bitjeg.
Frunză verdje măgeran,
Măgeran cu patru crestjc,
Fostam doftor la njevesțje.
Pe câte Ije-am doftorit,
Rîso și mnji-o mulțămnjit,
Dar pe cîte Ije-am lăsat,
Plîns’o și m’o blăstămat.
Măi lonje, lonjele.
Vin la maica dje mă shere!
Dje m’a da, dje nu m’a da
I’oiu mere cu dumnjata,
Ș-om treshe Tîrnăva mnjică.
Șî maica n’a ști njimnjică.
Ș-om treshe Tîrnăva mare
Ș-acolo nji-om cununare :
Iest’ on popă întră brazi.
Cunună pe hi scăpați;
lesto’n popă întră munți.
— 237 —
Cunună pe hi pcerduțl.
❖
❖ *
Hai mîndra să nje iubim.
Că noi bin’nje potrigim,
Șî la oci și la făptură,
Ca doi porumbașl la gură
Șî la oci și la sprînshenje
Ca doi peunași la penje.
*
* *
Așteptă mîndră, că viu,
Dje sară cât de tîrzîu.
Num’atât’oiu zăbăgi,
Pînă murg-oiu potcogi,
Cu potcove dje aramă,
Să nu dau la poduri vamă,
Să gînjiască, că-s cătană,
Cătană pe număruș,
La ’mpăratu d’Angliuș,
Țîpată dji la Njemțuș.
*
Pe drum merg, pe drum mă duc
Bătrînjețîle m’ajung,
Bătrînjeță cu slăbgeță,
Njevestje cu polje cretă:
Polje creță ca macu,
Buză moi ca bumbacu.
— 238 —
Dje-aș trăi cât iarba ’n muntje,
N’aș iubi fată de curtje.
Dje-aș trai cit pciatra’n valje
N’aș iubi o fată mare.
Fata mare să mărită.
Io rămîiu cu irma friptă.
PROVINCIALISMELE DIN COLECȚIA DE FATĂ
I	1
Acar = macar, ori, batăr, fie.
Agestru — mîlul adus de un rîu : ori ce pă-
reuț, care din causă de ploie sau topire de ză-
padă crește și aduce nămol și alte lucruri.
Amu = acum.
Banuesc (îmii -- regret, îmi pare reu.
Baraboiu = cartof, piciocă, crumpănă, barabulă.
Barșon, brașon = catifea roșie, purpură.
Berea — oîe cu lină forte fină; tortul din lîna
cestel oi.
Berta — diademă.
3icaș = o pietricică albă, cremene.
Bilesc — înalbesc; se’ntrebuințeză numa! când
e vorba de bilirea pînzelor.
Birau — primar.
Biriș — servitor; argat, slugă la cărat sau la
arat.
— 24u —
Bobită - o clac de grîu de 13 znopi.
BolcL boldă, boltă - - prăvălie.	.
Boresă femee, muere, soție.	j
Brașon, v. bar son
Bugăt destul
Bugeag pămînt negru de pădure.
Buiac --- pieptar de postav, un soîu de palton
scurt de postav subțire și căptușit cu vată.
Butu, fac ceva \în butu cuiva} fac ceva în
necazu cuiva, în ciuda cuiva.
Cănac canal.
Căpeneg = mantă ostășescă.
Cătană ostaș, soldat, militar.
Cătător - vrăjitor
Cătunesc înrolez în armată.
Celșag	înșelare, tragere pe sforă.
Celuesc înșel, trag pe sforă.
Cepță bonetă.
Ceteră vidră.
Ceteraș lăutar.
Chindeu năframă, maramă, stergură, prosop.
Ciacău chiveră, chipiu.
Cinaș drăguț, frumușel, bine făcut.
Cinceșel un spin de broderie.
Cinceșește - (^‘Chipul cinceșeluluî.
Ciungesc arunc cu vehemență.
Ciuper - jumulesc.
Ciurdă ciredă.
Ciurel găurele, ce se fac-pe marginea polelor,
Colop, clop - pălărie.
— 241 —
Coita femee stricată, curvă.
Colop, v. clop.
Copîrșau - coștiug, sicriu, tron, năsălie.
Costruș - cal roșîetic.
Criștaiu - cristal.
Curvușag - curvărie, curvăsărie.
*
Dainu^ daina — tra, la, la, la; suplinește cu-
vintele numai in dome.
Dărab -- bucată,
Doda, (a se) a se spăla, a se pieptăna.
¥ f
Fagadar — cârciumar, birtaș, hotelier.
Fagadau - căreiumă, birt, hotel.
Fartaiu -- sfert, pătrar.
Felezuesc — curăț cu mătura grîul îmblătit.
Feiie - vadră.
Fet - - paraclisier; fetu meu\ — fărtate, tova-
rășe!
Fiți - vice (fiți-cai — vice-cai, fiți-caruța, vice-
căruță).
Fluer — caval
Fodor creț, cută.
Furgat adunare (la mii M Din germanul
Vergatterung : die Vergatte mg schlagen: battre
l’assemblee.
Gazdac — bogat, avut, cu stare.
Gazdușag bogăție, economia casnică, gos-
podărie.
16
— 242 —
Glaja	sticlă, butelie, garafă.
Gotca	găină sălbatică. J
Grițar crețar (monedă austriaca.)
Groșița - 3 crețari.
*
¥ ¥
Haiduc polițai u, sergent.
haituesc vînez, Iau la gonă, gonesc.
Hazna (cu accentul pe prima silabă) — folos,
profit, câștig.
Hedies ascutit, rid:-at; se întrebuinteză numai
pentru cornele vitelor.
Hi ----- cei.
Hinteu - trăsură, birjă, căruță.
Harții-carții —= o rupere de limbă, o schimc
nosire a vorbei căiți.
Holbura -■ volbură.
Honved - soldat național unguresc.
Hopurî pluralul de la hop!
Hore ^doină, cântec de jele.
Horesc cânt o hore. -
Horn - ■ coș pentru eșirea fumului.
Hozate — calabalîc, bagaj.
Husar — călăraș.
Husoș = sfanț, sorocoveț; o piesă de 20 crețari.
*
¥ ¥
Incace - zburdalnic, neastîmperat..
losag avere, bunuri, proprietate moșie.
Inna inimă (prin rotacisarea lui n și căderea
lui i neaccentuat).
— 243 —
împenat -împodobit cu flori.
învelicit — binecuvîntat.
*
4 *
Jîndar — jandarm.
Libosta - iubire, dragoste, amor.
Lipideii — ciarșaf, prostire.
* *
4
Marghiol viclenie, înșelare; necaz.
Măsură - sorți.
Mere -■ merge.
Mierîor albestriîî.
Mierii - albastru.
1	Mintenaș, minten numai de cât.
-X- -x-
Numeruș sorți.
*
* *
Ori = fire (a-și veni ’n ori = a-și veni ’n fire),
gând (a-î veni cuiva ceva ’n ori = a-i veni ceva
’n gând).
*
* *
Pacurar cioban.
Palinca -= vinars, holircă, rachiu.
Pantanog pintenog
Pataca — o monedă de aramă de 5—7 parale.
Pena — buchet.
Pitula — o piesă de 10 crețari.
Petica = farmacie, spițerie.
Prizma - prispă.
*
* *
— 244 —
Rapatița lepădătură.
Raguta - recrut.
Retalesc - me retrag.
Rit -- livadă, fînaț, loc de cosit;
Rojoliș ----- un soiii de vinars (rachiu) îndulcit.
Sărbătioră - salhatidra - animal sălbatic
Sas tiu garofă, flore domnescă, brcbenoc.
Șinei perii suri d’intre cornele vitelor.
Socăciță = bucătăresă.
Sodomesc -= prăpădesc, prădez.
Spegma — ață din tort de casă.
Strîmba (cu) — zigzacurile de la polcle cămeșilor
Strut = buchet: de aci diminutivul strutisor.
Salar = înșelător ; de aci diminutivul șalarel.
Șînor — șîret (Schnur).
Șira = chenarul de la mânecele cămeșii.
Șpațiresc = preumblu, plimb.
Suhan = nici odată.
Șuștaca = o monedă de 4 crețarL
*
* 4
Taler o piesă de argint, ce face parte din
salba femeilor ; o totdeuna mai mare
de cât husoșul.
Tau — lac 1j.
Tier — .fărfurie, blid ; colacii, ce se pun între
rotă și leucă, pentru a nu se rode
leuca.
i) In lesa mea de licență : Elemente ungurești în limba
română clin greșală l’am înșirat între cuvintele comune
tuturor Românilor din Dacia traiană.
— 245 —
Tîrnaț = coridor, vestibul, pridvor. De aci di-
minutivul tîrnațuc.
Tragăn — horesc, cânt ceva de jele.
Trîștie — fluer.
*
¥ ¥
Țindru — o contopire a doue vorbe : țanțoș
și mândru.
Țip — arunc, asvârl, scot, lepăd.
Uie -- olă.
Vilete - ?
Vinars -- rachiu, holircă.
Vorovesc = vorbesc.
Zar zăvor, broscă.
Zbici — bici.

TABLA DE MATERII
Prefață ..................................... 5
Doine sau hori ..............................11
Chiuituri sau strigături....................121
Cântece bătrînești..........................173
Obiceiuri de la nuntă.......................193
Sărbările Crăciunului.......................205
Obiceiuri clin presără anului nou .... 227
Apendice....................................229
GREȘELI DE TIPAR.
9
Pagina, rîndul în loc de ar fi trebuit
7	7	incult, el	incult, pe cari el
40	4 (de jos)	știi	știu
61 * f	10	pic ti	plăti
65	3	mica ’Sî i-a duce-o maî cu dor.	maica Șî l-a duce-o maî cu dor.
75	8	Mînă-și dom- nii slugile.	* ¥ f Miaă-șT doanii slugile.
87	6	loe	loc
94	1	oiuîntinde	oîu întinde
103	8	S’a	S’a
145	2	Fvcc	Face
145	4	I-i’oîu	i’oTu
152	8	Bădiță	Bădiță
153	4	.	F . ’
159	11	sudomit	sodomit
160	5	scelă	scolă
177	2 (de jos	) ’nchilzășă	’nchilză- șată
183	19	Ascude-me Ascunde-me