3GOI 5 AL. MACEDONSKI OPERE IV POEZII Studiu introductiv, ediţie îngrijită, note şi variante, cronologie şi bibliograf ie de 4 P HI 4 tV MARINQ SCRIITORI ROMÂNI EDITURA PENTRU LITERATURA Bucureşti, 196 7 POEZII ÎN LIMBA FRANCEZĂ ANTUME Din voi. BRONZES SON NET LOÎNTATN Je viens de loin: Je viens d'un pays ou l'artiste, Lotus ou mimosa, vegete lentement, Ou tout gemit et pleure, oii tout est sombre et triste, Ou, pour vivre, chacun ploie ou rampe lmmblement; Ou le peuple abruti sommeille, fataliste, Pauvre foetus qu'au front marqua l'avortement, Ou tout un enfer hurie, et pullule, et subsiste, Vetu de soie et d'or, gave de pur froment. Et cependant, malgre la betise et la haine, Malgre que, defaillant sous le poids de ma ehaîne,  chaque pas nouveau je tombe dans la nuit Et que, Ies pieds sanglants, mort â l'espoir, je seme Le long du noir sillon que je creuse sans bruit, Ce pays, gouffre morne, est le mien, et je l'aime. U 20 LE STEPPE 25 I Ccpendant, malgre tout, le steppe existe encore, L'homme en vain pousse l'homme, et s'ecrie: en avânt... Ni villes, ni sillons ne profanent sa flore. 30 L'herbe ainsi qu'une mer deferle au moindre vent, 5 Et la geante plaine, aux profonds marecages, Fiole Ies bords des cieux, et eourt sus au Levant. Oh! dans cette âprete d'immensites sauvages Se plonger, âme et corps, enleve par delâ D'une vie angoissee au milieu des outrages, 35 io Je l'ai fait, je l'ai fait souvent ce reve-lâ. II Et chaque fois, sous l'aile etrange de ce reve, Je me suiş revu jeune, et me suiş revu fort... 40 Le sombre desespoir avait en moi fait treve... J'etais loin des cites et de tout leur confort... 15 Le steppe sous mes yeux, vert de ses hautes herbos. Se drapait dans son calme et germait sans effort. Ce n'etait que roseaux et floraisons superbes... Le blanc, le bleu, le rouge essaimaient au solei 1, Crepitaient sous l'or pur de ses milliers de gerbcs, Et j'etais le seul Czar du desert sans pareil. III Mes cheveux, mes cheveux en boucles chatoyantfs Ruisselaient sur mon front, blondis et repousses; Un refrain entr'ouvrait mes levres fremissantes. Le sang ardent et pur, Ies nerfs non emousses, Je domptais homme et femme, et coursier redoutable, Prodigue de tendresse et d'eclats courrouces. Dans un tourbillon d'or, d'ecarlate et de sabie Le steppe me voyait, fantome eblouissant, Paraître et disparaitre en ma fugue indomptable Jusqu'â l'heure oii la lune arc-boutait son croissant. IV La turquoise enchâssee au pommeau d'un beau sabre Chante toujours un air plein de charmes secrets Quand, fougueux, le cheval hennit, piaffe et se cabre; Quand on peut l'arreter tout court sur ses jarrets; Ou le lancer soudain comme une agile fleche Vers de bleus horizons et de lointains discrets; Au travers du reel quand on fait large breche Et qu'en manches de pourpre et veston de satin, Emporte par son reve on file, gorge seche... J'oubliais, j'oubliais ma vie et mon destin. V Galope! me criait la pierre d'un bleu tendre, La blanche caravane emerge des marais, Et l'escorte mongole est facile â surprendre. 12 13 Tu feras un butin que dore miile attraits; 45 Ta Katuschka se pâme au limites du steppe... Donne un corps â son reve et, mains pleines, paraîs. Son cceur battra plus fort sous le fichu de crepe, Puis tu l'emporteras Ies deux bras â ton col, Te livrant et sa bouche et sa taille de guepe; 50 L'amour et le bonheur se saisissent au voi. VI Tu mettras k ses pieds Ies tresors de Golconde; Sous la tente de soie et dans le demi-jour, Les perles neigeront sous sa gorge de blonde; Ou bien, lui destinant pour unique sejour 55 Le flamboyant palais de ton reve extatique, Tu le feras surgir de terre en un seul jour. Et l'on verrait de loin cette ceuvre enigmatique Avec ses hauts donjons et ses coupoles d'or Au fin fond du desert se dresser, illogique: 60 Le bonheur et l'amour en leur supreme essor. VII Mais un vent froid se leve et les cieux se font mornes... Mon reve disparait dans un suaire blanc, Et le steppe gerce se deroule sans bornes; Miile germes de fleurs et d'herbes, dans son flanc, 65 Pour les reconquerir sont pourtant toujours pretes... Le soleil les fera rejaillir de son sang. La nature a ses deuils aussi bien que ses fetes, Et si mon pauvre cceur semble preş de mourir Replie sur lui-meme au souffle des tempetes, 70 Cest qu'il va refleurir, e'est qu'il va refleurir. LE VAISSEAU FANTOME Entre le ciel et l'onde il est pousse sans treve, Errant de ci, de lâ, sous son mât foudroye... La vague qui le mord l'abaisse ou le souleve, Ou penche sur le flanc le sombre devoye. 5 Le vent hurie et le fouette au milieu des tenebres, Melant ses cris aux voix de l'abîme bavard, Et c'est tantot la plainte et ses sanglots funebres, Tantot l'affreux fracas sous un eclair blafard. Ses contours amaigris se dessinent â peine: io Masse confuse il court dans la profonde nuit, Fantome inanime sur la mouvante plaine, Pour l'accomplissement du sort qui le poursuit. Sur le tillac moisi des corps qui s'entrechoquent Pourissent, poings fermes, yeux caves ou vitreux, 15 Et tandis que les os, mis â nu, se disloquent Le vert de gris etend son veloute sur eux. La foudre quelquefois eclate, et dans sa rage, Decoche, coup sur coup, ses blemes javelots... Elle eclaire d'un trăit ce mystique naufrage, 20 Puis, dans sa chute, siffle et s'eteint sous les flots. 15 On voii alors le mousse â la figure bleme, Bouton â peine eclos de la virilite, Fauche, sans qu'il ait pu parfaire son poeme Sauvage et debordant de sensualite. 25 Et l'horrible vaisseau qui court â la derive S'en va, poussant toujours son râie et son hoquet, Et quand, â pas comptes, l'Aurore enfin arrive. Elle obscurcit de pleurs les lis de son bouquet . AVATAR C'etait au temps jadis, en la Rome d'Octave, Je me souviens: c'etait en Mai, l'an bissextil, L'air etait penetre d'un arome subtil Quand je vis des bleuets dans les yeux de l'esclave. 5 Vibrant, j'en aspirai le parfum volatil; Dans mon sang jeune et fier courut comme une lave, Et de la fleur d'antan revit, toujours suave, La trace du pollen que lansa le pistil. Ce fut dans un jardin enclos de blanches pierres, 10 Furtif, un clair rayon filtra sous les paupieres Ou semblaient se mirer les blonds sphinx de Memnon, Et bien que le lilas ait fleuri mes obseques — Voici deux miile ans pres — Cretus etait mon nom, Et je portais tunique et toge â franges grecques. 00 17 LA SOLDATESQUE (Hora) LE FAUNE Troublants et prompts, Au son vibrant des eperons, I Îs dansent les soldats vainqueurs, Vainqueurs de villes et de cceurs. 5 Gars vifs et beaux, Leurs yeux sont de vivants flambeaux... IÎs se battent bien, aiment bien, Et leur devise est: Tout ou rien. Deri, dera, 10 Mais voici la fougueuse hora, Poeme âpre au large recit Qui se calme et se retrecit. Et voici qu'un, — Mâle au regards luisants de brun, 15 Mene la fillette aux abois Au faune la guettant sous bois. Deri, dera, Et tandis que court la hora, Sous bois pleurent les liserons 20 Au choc brutal des eperons. Tout au fond de mes yeux aux abîmes profonds, Accroupi guette un faune eternellement fauve, Et pervers, son penser monte par petits bonds Vers la candeur de fleur, blanche gloire d'alcove, 5 Qu'impudique il enlace, et crible de frissons Tout au fond de mes yeux aux abîmes profonds. D'or pur d'abord, son verbe est musique suave, Un hymne clair et frais qu'on epelle â seize ans, Mais que l'ange soit maître, on devient son esclave, 10 Et ce n'est plus qu'un Djinn dans le reflux des sens, Rouge enfer de tourments que nul etre ne brave... D'or pur d'abord, son verbe est musique suave. Le temps s'ecoule en vain... Tu regnes forcene, Mal affreux jubilant au fond de nos prunelles, 15 Et c'est pour te faire vivre en satrape effrene Que se rive notre âme aux angoisses mortelles... Ah! triomphe de faune!... instinct irraisonne, Le temps s'ecoule en vain... Tu regnes forcene. MAT NOVEMBRE Mai: l'aurore et son fleuve oii roulent les topazes, Mai: les blancs lis d'argent, les larges franges d'or, La grande voix des bois, la pourpre et les extases, Et l'oubli de la vie aux serres de condor. 5 Mai: la barque glissant sur les ondes tranquilles, La rosee au frais pleurs, le soleil et ses fards, Et la lune bercant les candides idylles — Au bord des blonds roseaux moires de nenuphars. Et dans tout, et partout, — au ciel et sur la terre, 10 Apollon poursuivant son cycle de vainqueur, Cabrant ses coursiers d'or dans le meme mystere, Du levant au couchant, et jusque dans mon cceur. Les arbres tendent vers les cieux Leurs bras denues de feuillage Et tout comme eux je me sens vieux A douter presque de mon âge. 5 Je m'ennuie et suiş ennuyeux: L'indifference est mon partage... I^es arbres tendent vers les cieux Leurs bras denr.es de feuillage. Plus de nids et plus de chansons, io Au bois plus de fleurs et de mousse, Et dans mon cceur plein de frissons, Plus de flamme et plus de secousse; Le vent glapit dans les buissons Et la nature râie et tousse: 15 Plus de nids et plus de chansons, Au bois plus de fleurs et de mousse. Novembre neigeux et transi Est pourtant fecond en merveillcs: II poudre â blanc le sol durei 20 Et fait rougir jusqu'aux oreilles. 20 21 II a ses bals, toul blancs aussi, De la pâleur des longues veilles, Novembre neigeux est transi, Est pourtanl feeond cn merveilles. L'ONDE ROSE De l'Orient en feu monte une apotheose; Ceinte de velours vert, rose, l'onde repose. Torses nus, des corps blonds eclatent sur la berge, Essaim de jouvenceaux dont reve toute vierge, 5 Et que l'onde alanguit d'une caresse rose. De l'Orient en feu monte une apotheose. Sous le plongeon brutal l'onde s'entr'ouvre rose... Ineluctable agit une metamorphose... C'en est fait... longuement elle pleure pâmee, 10 Puis, subitement femme aux mouvements d'almee, Elle se laisse aller, et souffre ce qu'on ose, Sous le viol brutal des mâles, pale et rose. 23 EPIGRAMME un salon donl Ies plafonds iHaient, d'unu hauteur demesuree) LEURRE Certes, votre salon est d'un aspect severe: L'avoir cree suffit â prouver le bon gout, Et quant ă ses defauts, il n'a qu'un seul en tout: Ses plafonds sont plus hauts que votre caractere. Le thym embaume la colline, La source chante l'esperance, Elle s'ecoule cristalline... Je te revois, oh! mon enfance. 5 Dans un ciel pourpre l'alouette Egrene un hymne d'allegresse, — Hardie et svelte silhouette, Je te revois, oh ! ma jeunesse. Helas ! Helas ! mais le vain leurre 10 Embrasse â peine une seconde, Trompeur mirage qui m'effleure De sa tendresse rose et blonde. Cependant le desert exalte ses presliges, Un charme s'alanguit circonferentiel, Et sous le crepuscule, avidcs de vcrtigcs, 20 De grands ibis laiteux s'enfoncent dans le ciel. HALTE DANS „TARASS-BOULBA" Parmi le steppe vert le campement s'aligne; Les chevaux sont lâches, et d'un marais lointain, Cloche d'argent dans l'air, vibre le cri d'un cygne. Dans son cafetan brun passe le chef hautain, 5 Puis un feu clair flambant sous la bouilloire pleine La soupe de gruau fume pour le festin. Mais le soleil descend vers les bords de la plaine... Les larges genets d'or pâlissent lentement Et dans l'herbe, soudain, bruit comme une haleine... 10 L'âpre souffle du soir tombe du firmament. II Pourpre et rose, un reflet agonise dans l'ombre... Les gerboises deja bondissent hors des trous, Tandis qu'aux alentours tout devient d'un vert sombre. Etincelles d'or pur au-dessus des joncs roux, 15 Miile insectes ailes frolent les hautes tiges Gresillantes de vie et de soyeux frous-frous. 26 VOLUPTE ESQU1SSE INTIME De joie et de soleil le verger est rempli,., Le printemps, cette fois, est loin d'âtre une amoroe, Vois: le terrain mouille cache dans chaque pli Les germes de la vie impudique de force. 5 Dans le bleu matinal, charge de blanches fleurs, Le pommier amoureux du noisetier sauvage Abandonne sa taille aux rameaux enjâleurs, Et regarde: Aucun arbre, aucun brin d'herbe, sage. Viens: Je sais une haie oii fleure ce parfum 10 Qu'on ne respire pas sans oublier la vie, Lâ, dans un rayon d'or, adolescent a jeun, Je te prendrai, brutal, eperdue et ravie. Vierge, ne tremble pas de crainte â mon cole Penche-toi sur mon bras, donne-moi tout ton etre, 15 Je suiş le seul bonheur, je suiş la Volupte, Le mâle accouplement, et tu vas me connaître. Mon cceur chancelle et doit trahir Et son tourment et son poeme: Lorsque je hais, je sais haţr, Je sais aimer alors que j'aime, 5 Mes pensers sont des entonnoirs Roulant en eux de vastes mondes, A tour de role, gouffres noirs Ou monts â pic et cimes blondes, Blanche et superbe silhouette io Ce refusant â tous les yeux, Seule mon âme est l'alouette Qui ne prend pied que dans les cieux, ■28 29 Puis, tandis que le peintre au eomble du vertige La voyait chancelante implorer son appui, Du haut de la cimaise, invisible prodige, Satan s'abattit fauve, et la jeta sous lui. NEVROSF, — „Ce que je veux, cher maître, est une etrange toile, Reve passant sur moi comme un sombre ouragan, Magnil'ique, d'horreur, et de beaute sans voile, Oeuvre d'art inouîe... enl'in, c'est un «Satan». 5 Insinuant, et doux, puis terrible et sauvage, Lascif sous des cheveux d'antique athenien, Plus cruel qu'une goule, et plus soumis qu'un page, Antinoiis divin, et Bacchus indien. Ou, faites-le jaillir des tenebres mouvantes, io Archange flamboyant d'ejaculations, Tel qu'il est au moment des victoires sanglantes Qu'il remporte sur moi dans ses possessions. Certes qu'il fut tout autre en son oeuvre premiere, Je recus ses baisers sans connaître ses mceurs, 15 Et mon âme pâmee y passa toute entiere, S'engouffrant dans l'enfer dont chaque jour je meurs." Elle dit, et des yeux parcourant la tenture, Dans le rut grandissant des mysteres nerveux, Sa vue hypnotisee au contact d'une armure, 20 S'y fixa terne et morte, et glaca ses aveux. 30 as < I g 1 I l 9 < *: 4. X *JV.*^*,>. LA TZIGANE De l'ombre des cheveux inondant un front pur Fulgurent les yeux noirs de l'etrange tzigane, Paradis etoile dans un enfer obscur, Fleurs de mal, dont le charme est divin et profane. 5 Les seins, globes de bronze, impudiques et chastes, Se soulevent lascifs sous l'orage des sens, Et prompts, de grands eclairs, dans les prunelles vastes, Sombres zigzags de feu, passent eblouissants. Son corps est cisele dans un airain antique, 10 Vibrante de desirs, le passe l'envahit, Puis la nevrose eclate autour d'elle, extatique, Mirage etincelant qui leurre et qui trahit. Hors du morne reel s'essore sa pensee, De l'abîme du temps monte une vision, 15 Et dresse, fier et beau, devant l'âme angoissee, Le houssard rouge, — exuberante eclosion. Te! qu'aux jours de bonheur il Papproche, perfide L'enjole de mots d'or, haletante et sans voix, Et la suggestion, active cantharide, 20 La convulse domptee en depit des emois. 33 Macedonski voi. IV Et c'est la priapee au dur rythme brutal... Mais la chimcre, helas! en aucun ne s'incarne, Et vainement l'echo d'un nom instrumental A vibrer dans son cceur incessamment s'acharne. EP1GRAMME (Sur Io savon dit du „Congo") Congo est le savon divin par excellence, Cest l'ennemi jure de la malproprete Et c'est ă la vertu dont juit son essence Que les hommes du jour doivent leur purete. HAINE RUSE D'OR Si j'etais chanvre on eeheveau, Lors, je voudrais devenir corde, Afin qu'â vos eous je me lorde En les broyanl dans mon etau. 5 Si j'etais plomb, dans ma rancccur, Je saurais bien devenir balle, Et me passer celte fringale De vous atteindre droit au cceur. Si j'etais pioche, un trou beant 10 Serait ma vengeance supreme, Et morts ou vifs, pousses â meme, Vous entreriez dans le neant. O! Dieu, que me voici change! Plus bleme que le naufrage Qui lutte et ne peut atterrir, Je ne puis vivre ni mourir. 5 Le mal en mon cceur s'est loge, Nul baume ne peut l'en guerir, Les ennemis m'ont outrage, Les ans sont venus me fletrir. — O 1 Dieu, que me voici change 1 Mais bien que n'etant qu'os et chair, Tremblez au fiel dont je me grise... 15 La haine est dans mon cceur assise Comme Satan dans son enfer. 36 37 GUZL LA CHAUMIERE Ouând d'amour jYxpire, Quand ma voix se tait, J'aime Ion sourire, Ta candeur me plait. 5 Ei sans plus altendrc, Sylphc au corps charmant, Je pourrai ie prendre, Etre ion amant; Enclouer ia bouche, 10 Enfievrer ton cceur, Dans ta rose couche Entrer en vainqueur; Mais, lorsque candide, Tu marches sur moi, 15 Je deviens timide, Rnfant comme toi. Contre le haut rocher s'abrite une chaumiere, Le lilas y fleurit les sombres alentours; Jadis ce fut un nid d'amour et de lumiere, Berceau rose oii chantaient d'heureux et tendres jours. 5 Contre le haut rocher s'abrite une chaumiere. Ainsi qu'un cercueil vide elle entr'ouvre sa porte Que Ie vent fait crier tristement sur ses gonds, Et paraît regarder de son regard de morte Par le sentier qui mene au loin dans les vallons... 10 Ainsi qu'un cercueil vide elle entr'ouvre sa porte. Le lierre grimpe encore aux appuis des fenetres, Et flotte sur les murs â la vigne enlace, Tels deux amants fondraient en un seul leurs deux clres Et vibrants de bonheur, nargueraient le passe... 15 Le lierre grimpe encore aux appuis des fenetres. Sous un souffle leger un vieux rideau s'agite Dont une vitre terne ebauche le coniour, Ce souffle parait etre une âme qui palpite, Triste et vague reflet d'un fantome d'amour... 20 Sous un souffle leger un vieux rideau s'agiie. 38 39 Dors en paix pour toujours, chaumiere desolee Nid charmant d'un bonheur eteint a perne eclos, Auiourd'hui tout est mort, et la joie envolee Jamais plus ne fera revivre cet enclos; Dors en paix pour toujours, chaumiere desolee. CREPUSCULE ROMAIN Othon avait livre sa bataille tragique; Le soir tombait; deja sous sa tente, expirant, Le Cesar blemissait sous l'aile lethargique, Desormais, masque vain, â tous indifferent. 5 Mais dans les bois, parmi l'ombre melancolique, Erycton, lesbien de force exuberant, Front bas et cheveux drus, et thorax athletique, Haletait envahit par un feu devorant. Et tandis que lâ-bas gisait enfin inerte 10 Le Cesar, — une lutte ecrasa l'herbe verte, Et, vierges, des seins nus, surgirent souverains, Et l'enfant que, cils clos, emportait l'insulaire, S'abandonnant meurtrie aux souplesses des reins, La vie k flots presses coula dans la nuit claire. EPIGRAMME LE V0Y0U (Sur un prcsso-papier en albâtro qui f ut envoye â l'auteur â l'occasion 1 1 de son jour de fete par la Prmcesse X) C'est delicat de penser â ma fete En la marquant de cette pierre-ci... Princesse, gre je vous en sais aussi... Je n'etais point d'un cceur d'altesse en quete, Mais puisque vous me l'envoyez, - merci. 10 15 Sur le gris du trottoir, les deux mains dans ses poches, S'en allait le voyou, sifflant entre ses dents: Casquette â double pont, dos voute, jambes crocbes, Silhouette moderne aux coups d'oeil impudents, Sur le gris du trottoir, les deux mains dans ses poches. Profilant leurs frontons sous un ciel morne et bas, Les rnaisons devanf lui defilaient monotoncs, Et le crime aboyeur aux stridentes consonnes Hurlait en son cerveau sonnant. le branle-bas... Oh ! les mornes rnaisons sous un ciel gris et bas. Mais pendant que sur font le gris flotio el domine, L'ecarlate du sang emporte le voyou Et vers son tourbillon â graiul pas l'acheinine... Tu vois du moins l'aiitonuio en rouge, pauvre fou, Tandis qn'en nous toujours !e gris i'lotte et domine. 42 43 RIRE LA VALSE DES EGLANTINES Le temps s'est remis k l'orage, Le vent souffle, siffle et fait rage, Et de ma fenetre je vois Etinceler dans la nuit noire, Funeste nuit expiatoire, Des yeux einiques et narquois. Et puis, du milieu des tenebros, Glapissent des psaumes funebres, Et puis s'avance une main Qui fracasse et fenetre et porte, Et puis, — c'est mon cceur cm'elle emporte, Arrache tout sanglant de mon sein. Passe! demon inexorable, Serait-ce ta voix formidable, Elle, que je connais si bien? Suis-je â jamais sous ton empire?... Mais rien ne me repond qu'un rire, Hoquet terrible, — et c'est le mien. Au loin, dans l'horison bleuâtre, Valsaient les fleurs d'un eglantier Avec le vent du soir, folâtre, Mais adorable cavalier. 5 Pour les tromper, il dit: „J'expire", Les yeux mourants, la bouche en cceur, Et puis il s'avanca vainqueur Et soupira, — comme on soupire, Et soupira, — comme on soupire. 10 Suave et douce etait la voix, Jrresistible la caresse, Les fleurs pâlirent â la fois, Et ce ne fut que meme ivresse. Or, le grillon chantant toujours, ir» Le long des pres, dans l'herbe molie, On engagea la valse foile En courte robe de velours, En courte robe de velours. Au clair de lune magnetique, 20 Sous les yeux d'or du firmament, Courut la valse fantastique Au gre de ce terrible amant. A bout de force et de courage, „Grâce!" criaient les pauvres fleurs, 25 Mais sans pitie pour cris et pleurs, La valse tournoyait sauvage, La valse tournoyait sauvage. FLEUR DE L1S Royal calice, lis, fleur que nimbe un or clair, De rose, l'aube, en vain s'empourpre et t'environne, Tu te dresses plus fier dans le frisson de l'air, Symbole hieratique ou revit la Madone. 5 Ta blancheur eclatante eblouit, vif eclair, Pareille au pur joyeau, soleil d'une couronne, Car toute une lumiere est le sang de ta chair Dont, emerveille, l'ceil et s'enivre, et s'etonne. La neige te revet, mais non point de froideur, 10 Ton arome subtil met jusqu'au fond des choses L'hymne eternei et doux ou vibre la candeur; Et parmi les langueurs impudiques des roses Ta gloire monte seule exempte de nevroses, — Et plus chaste est la fleur, plus grande est la splendeur. 47 PAS MEME L'ESPERANCE LAIS VIERGE Pas meme l'esperance au coeur ne chante plus Quand l'avenir muet est un desert aride, Que l'on ne sent en soi que l'immensite vide, Bien que l'on porte au front le signe des elus, 5 Pas meme l'esperance au cceur ne chante plus. Au cceur ne chante plus pas meme l'esperance Lorsque, pareil en tout, le jour succede au jour; Le ciel peut etre bleu, superbe de clemence, Et 1'univers entier un poeme d'amour, iu Au cceur ne chante plus pas meme l'esperance. Pas meme l'esperance au cceur ne chante plus... Quand notre deraiere heure arrive et qu'on l'appelle Au loin, on la voit fuir, car s'est une hirondelle Sur l'air et le soleil jetant ses devolus, 15 Et bien froide est la tombe oii rien ne nous suit plus. Couche-moi sous ton corps souple et beau de jeunesse, Athlete brun, force et sânte, glaive divin, Ton approche troublante est une foile ivresse: Seule la volupte n'est pas un leurre vain. 5 Oh, je faime, prends-moi, triomphal et superbe; Mes seins ecrase-les comme on ecrase l'herbe Grec impur, assouvis ton insolent deşir; Sois la farouche faux et, je serais la gerbe, Je veux mourir sous ton spasme et pour ton plaisir. 10 Qu'attends-tu? Je suiş vierge et la nuit je t'enlace En reve, et je me pâme â ton contact de feu. Choisis pour ton baiser sur ma gorge une place Et ne disparais plus irreel comme un dieu. Je t'aime: Fais de moi ta chose la plus vile, 15 Meurtris mon torse nu; traîne-moi par la viile, Viole-moi dans ma pudeur et dans ma chair, Sois le maître cruel pour l'esclave servile, Meprise-moi, — tu ne m'en seras que plus eher. 48 4!) L'ELU A UN DECLASSE Parmi la bise blanche et la neige aveuglante, Le demi-dieu, tres haut, dresse son front pali, Un sourire l'effleure, et sa demarche lente Et douce le berce en son reve enseveli. 5 La viile autour de lui, moderne Erebe, roule Sa fange tenebreuse ou pleurent les sanglots, Mais vainement la vie, impitoyable houle, L'assiege, monstrueuse, et le bat de ses flots. Entre des murs de marbre et des collonnes greles 10 II glisse, grave et fort dans sa toge de lin, Et s'attarde, reveur, aux mosaîques freles Qui refletent l'eclair de son ceil sybillin. Les chapiteaux d'onyx soutiennent la cymaise, Un long rebord d'albâtre ou s'encadre l'azur 15 D'une nuit d'Italie ou de Peloponese, Et Vesper briile au front du grand firmament pur. Et lentement, l'elu remontant vers son trone, Sous l'ivresse des doigts vibre le sistre d'or, Tels bruissaient jadis les chenes de Dodone, 20 Majestueux et beaux en leur tranquille essor. Aime le timbre sourd de l'antique pendule, Car chaque heure qui passe est un allegement; Ce timbre c'est le chant que la mort te module, Et puisque le sommeil fuit ton corps noctambule, 5  ce cadavre dis: „Affronte le tourment..." Le timbre sourd resonne â l'antique pendule. Aime la glace unie au miroitement clair Qui reflechit tes traits devant la cheminee; Regarde-les tels quels, se tordre sous l'eclair 10 D'une âme d'amertume et de noir impregnee... Chaque reflet te dit: „Ta route est terminee..." Aime la glace unie au miroitement clair. Adore la douleur qui ronge et qui tenaille... Benis l'atroce meme et dis-lui d'accourir, 15 Car, crois-le, dans ce monde on ne fait rien qui vaille Un regret, — si ce n'est de vivre sur la paille, Piteux et miserable, alors qu'on peut mourir... Adore la douleur qui ronge et qui tenaille. 50 51 QUINTE MAJEURE LES TROIS FANTOMES Elle toussait Ia pauvre femme: Tous ses voisins disaient partout Qu'elle rendrait bientot son âme... En fait de biens, la pauvre femme, Elle avait tout perdu, — mais tout. Vaquant toujours, toujours debout, Elle en mourut la pauvre femme: Toute souffrance a bien son bout... Le pretre mit son blanc surtout... Puis on la mit en terre... et dame! Elle ne tousse plus du tout. Lorsque la nuit est triste ct sombre Soudain je suiş hanţe dans l'ombre Par trois fantomes en grand deuil... La foi n'est point ma sauvegarde, 5 Et cependant je les regarde Et je soutiens leur mauvais ceil. Les trois terribles silhouettes Ne restent point longtemps muettes. Et la plus bleme au front plisse, io S'approche morne et me chuchotte De sa voix faible qui chevrotte: ,,Jeune homme ! Je suiş ton passe." Ilorrible aussi, mais plus trompeuse, Sous un dehors de paix menteuse, 15 Cachant un cceur agonisant, L'autre me dit, sans nulle plainte, Aux sourccs de la vie atteinte: „Poete! Je suiş ton present!" La troisieme ombre au teint livide 20 Porte un cercueil beant et vide, Et la voyant prete â venir Je tremble et je fuis des qu'elle avance, Mais implacable elle me lance: Mortel! Je suiş ton avenir." EPIGRAMME (A son altesse le prince X, dont le pere regna en Roumanie) Votre mepris est legitime Pour ce pays triste victime De ceux qu'â vaincre on desespere... Pourtant vous ignorez son crime: II fit un roi de votre pere. 55  GETALO POL PARIS-CAUCHEMAR (1870-4871) Haute delicatesse et noblesse de cceur, Cher enfant, tu n'es plus englouti dans la mort; La barque de la vie en te menant au port Changea le vaincu morne en superbe vainqueur. Blanche de lilas blanc avânt l'heure fletrie, Ton parfum delicat est en moi pour toujours, Et quand, — Mai refleuri, — renaissent les bcaux jours, Frele fleur, je revois ton image attendrie. Le sort te fut cruel, et tes pleurs ont coule, Et tu ne sus jamais mon amitie profonde... Mais des douleurs et des miseres de ce monde La paix du tombeau pur te garde console. Un ciel de gouffre, et des nuages tres opaques, Nuit d'horreur, — mais, parfois, la lune dans le bleu, Et Paris, et l'hiver grelottant sur Ies flaques, Et les longs boulevards et ses lignes de feu. 5 Et des rires affreux, et partout, l'homme pale Dresse, spectre farouche, au-dessus du grand bruit, Et la cite — chaos, et son immense râie, Et ses miroitements s'abîmant dans la nuit. Paris-Cauchemar, et Paris-Desesperance, 10 Reel enfer, â nul fictif enfer pareil, Salut, pourtant, cite tres noble, Paris-France, Merveille unique, et malgre tout, Paris-Soleil. 57 PIN PERIODICE PETIT-JEAN (table) Petit-Jean, un beau soir, en se levant de table, S'en vint â reneontrer un pretre cheminant, Qui lui paria do Dieu, de Jesus et du Diable, Lorsque s'interrompant: „Mon cher fils, lui dit-il, si le Diable en personne Te disait: «Donne-moi ton âme et je te doime La fortune d'un roi», Que lui repondrais-tu?" — „Tout bonnement, mon pere, Je prendrais le tresor et je me tiendrais coi." „Que dis-tu, malheureux? Et Dieu!" — „Je le revere, Repondit Petit-Jean, d'un air triomphateur:. Le diable aurait mon âme, et, quant â Dieu, mon cceur." Que de monde ici-bas, â Petit-Jean semblable, En meme temps qu'â Dieu donne son âme au Diable. 61 ENVQI MES ARABES Jadis, dans une Academie Chinoise, — du siience amie, — Un candidai se presentait... Or, le president qui siegeait, Se faisant apporter un verre, Le remplit jusqu-au bord d'eau claire... Ce qui voulait dire tout net: ,,Ici nous sommes au complet". Le pauvre chinois en siience Allait se retirer, je pense, Mais, comme il tenait k la main Une rose blanche, soudain Delicatement il l'efeuille, Le verre en recoit un feuille, Mais sans deborder pour cela. Ce qui s'ensuivit se suppose; Donc mon histoire finit lâ: Ces vers sont ma feuille de roşe | 10 Ceux-lâ ne m'ont jamais ni trahi, ni menti: Je les aime, — et combien ! mes arabes fideles, Mais pour de vrais chretiens, ce sont des Infideles, — Car ils suivent la loi qu'enseigne le muphti. Sous le fauve burnous â leur teint assorti Leurs cceurs sont enfermes comme en des citadelles; Tels, pâles et muets, deux superbes modeles S'immobiliseraient dans l'effort consenti. Ils veillent, sphinx d'airain, sur mon logis tranquille, Ou ne penetre point le vain bruit de la viile, — Ou flotte mollement un jour vague et discret. Et si quelque demon, — vice ou peche, — me dompte, Ils en gardent pour eux le supreme secret, Seuls amis surs et vrais, car tous deux sont en fonte. 63 SONNET SGYTHE C'est deja tres loin; âpre et violent, â mon Cerveau monte un parfum, vertigineuse ivresse; Eh! qu'importe le lis que brise une caresse, Puisque tout redevient ou poussiere ou limon? 5 Je fus ange d'autant plus que j'etais demon, Un rythme haletant fut ma seule tendresse; Mais qu'importe une larme ou pleure la detresse Quand tout passe comme un rayon sur un gnomon. La volupte, je l'ai bue â pleins bords, — et toute ! 10 De noirs tourments sont prets â m'etouffer sans doute, Mais nul remords ne tord les fibres de mon cceur... Je recommencerais si je devais renaître, Et je verrais les maux venir, mais sans rancceur; Eh! qu'importe souffrir quand a vibre tout Petre? 64 o z £ < 4 « < ia < < < Oi (/} < sj * 5 oi ea -i ia r! < O < —1 < < <} s s e s e L'EPHEBE AUX PÂLES YEUX L'Ephebe aux pâ'les yeux, poeme d'un inslant, Fantome d'air tisse s'eteignit comme un reve, Et son heure ici-bas fut la musique breve Qu'une magique flute acheve en sanglotant. 5 Le sinistre nocher părut, — et, l'envoutant, Je le vis s'embarquer, et restai sur la greve, Et longtemps ma douleur ne connut point de treve, Mais la vie est un baume, et l'homme est inconstant. Seulement, malgre tout, l'ephebe de Novarre, 10 Clair de lune nacre dont le ciel fut avare, Remonte encore parfois de l'oubli du tombeau, Le nocher qui le prit, le ramcne au rivago, Et je le revois frele, elance, pur et beau, Et me revois pareil â l'ami du jeune age. 5 -> Macedonski voi. IV 65 Sonnel XCI 15 Ton amour me rend plus noble que ]a naissance ihfZ lllUStlie' ,6t P]US °Pulent q«'AJadin Piu fier que ]a fierte, plus gracieux qu'un daim Et je joujs de tout ayant ta jouissance. DE SHAKESPEARE Sonnet XCV Tu voiles tes erreurs d'une grâce ineffable, Et tes peches tu les embaumes de parfums, Si bien que, palpitants, ou mornes et defunts, Ils ne font qu'un poeme etrange et delectable. Sonnet XXXV Bannis le chagrin de ce que tu fis, — les roses Ont leurs epines, et les sources d'argent pur Par Ies moments de trouble, ont leur limon impur, Et le ver rongeur vit dans les calices roses. Sonnet GL Si j'aime ce que d'autres couvrent d'anathemes, Ne me condamnes point contre toute equite, Vois d'abord ce que fut ta propre indignite, Et regardant la mienne: aime-moi, — si tu t'aimes. Fulgurant Apollon, jadis roi de ces lieux, Accours â mon secours, venge-moi de la vie, Et des blonds ans fletris, et de ma paix ravie, Fais au moins un nectar pour la coupe de dieux. III 25 De l'espoir redempteur j'ai retrouve la sente... II briile loin, tres loin, — mais j'en suiş penetre: L'eau fleurit, le vent tombe, et du flot eventre LEWKI Diane â l'horison surgit eblouissante. Donjon vieil or et nacre assailli par les flots, L'île fiere surgit et grandit merveilleuse Et chantante, la mer, verte feuille d'yeuse, Se pâme en la candeur des larges lis declos. 5 Le solei! s'ensanglante au silex de la greve, Le vent fraichit, la houle a des affolements, Mais dans l'air reste pur, voguent les grands flamants Blancs essors eployes vers des plages de reve. Jette Fancre, nocher; le soir tombe deja, — to Et toi, roc solitaire, au barde sois propice, Je suiş ton frere etant et cime et precipice. Et je t'amene un cceur que la vie outragea. II Soir pâlc et circulaire, et des yeux, plein le ciel! La brise aiguise ses accords encore vagues, 15 Et nerfs tout retrempes, elle enfourche les vagues, Et divague ă travers des verts vifs d'arc-en-cieî. Et ses sonorites d'orgue eclatante ou grave Sanglotant vers la nuit leurs soudains lamentos Semblent etre ces voix de basses et d'altos 20 Dont s'eplore et fremit la douleur qui s'aggrave. 68 Tout vibre et tout est doux: l'air, la mer et mon cceur, 30 Tout chante et tout est bon: Dieu, l'homme et la nature, Et comme d'un tronc mort jaillit une bouture, D'un cercueil presque clos sort un hymne vainqueur. Et mon reve est pareil au bercement de l'onde... II se nacre d'argent, s'enguirlande de lis, 35 Et joint â l'eglantine aux petales pâlis. Le'lilas, le bluet et la narcisse blonde. IV O! lune ! il est subtil l'or fin de ton fuseau ! Et ton sentiment pur se mărie â la lame Exquis de chastete royale, et l'âme aclame La brise faite sistre ou flute de roşeau. 40 45 Les lointains indecis s'estompent couleur perle Sur le mauve etoile de l'immuable sphinx, Pendant qu'au noir bas-fond se lamente Syrinx, En brusque coup de vent quand la grande eau deferle. Pur en jouir malgre sanglots et cris dolents, Le dieu qu'elle fuyait — Pan — en fit une tige... Et sans que soit rompu le funeste prestige, Les nymphes, — douces sceurs, — lui tendent des bras blancs. 69 v Sur le roc et sur l'onde etincelle la neige, 50 Selenaire magie et claire floraison De la lune emplissant tout â coup l'horison De blancheur liliale et de frais perce-neige. Moire lourde et brocart merveilleux par moment, Le flot semble entraîne vers les extases saintes. 55 Quand de narcisses ceint et jonche de jacinthes, Majestueux il se deroule lentcment. Essaimes aux hasards de tres veri os prairies, Boulons d'or tisses d'air et soudains nenuphars, Feux follets, vers luisants, lueurs d'orfevreries, 60 Palpitent en la gamme electrique des fards. VI Mon âme est un rayon et mon cceur un theorbe ! Le rythme des couleurs, un poeme divin ! Et je bois la beaute grisante comme un vin De l'exquise harmonie au zenith de son orbe. 65 Malheureux, les mechants: accables de remords, Tortures par leur or, la pensee inquiete, La nature pour eux reste sombre et muette, Et sous les cieux vivants ils deambulent morts. Lewki, beau diamant serti de gemmes claires, 70 Verte île ou l'homme n'eut qu'un foyer incertain, Rayonne toujours belle, et mets sur mon destin Le nimbe consolant de tes refleţs stellaires. 10 TARVIS Alpes Juliennes) Du haut des blancs rochers l'eau trouble roule â flots, Puis, parmi les sapins elle se filtre aux sables, S'embrume aux hetres verts, bleuit sous les erables Et court moudre au moulin sa joie et ses sanglots. Les baisers sur les fleurs aux calices declos Se posent, frais et doux, tintent intarrissables, Tels de brefs madrigaux ou chantent les vocables, Ou l'argentine voix de tres mignons grelots. Et jaillissante des forets arcadiennes, Des l'aube elle descend les Alpes Juliennes, Aux chaumes de Tarvis essaimer sa gaiţe, Apporter sa fraîcheur ă la plaine ravie, Dans les cceurs pantelants couler comme un Lethe, Et remoudre au moulin la ehanson et la vie. 71 FOI FLORENCE Flamme immobile, ct droite et sereine clarte Sous l'icone d'argent, archaîque merveille, Au fond du clair calice une topaze veille, Blondissant d'un espoir la morne obscurite. Ma souffrance, mon sort, tout me sera compte; Les affres du neant ne troublent point ma veille, Et l'enfant que je fus en mon cceur se reveille: Je communie en Dieu, je crois en sa bonte. Quelle que soit la fin d'une cruelle vie, Que je meure ecrase par l'implacable envie, Que ma misere croisse en pitoyable horreur, Que jamais rien ne puisse egaler mon supplice, Je me resigne â tout et j'attends sans terreur; La justice immortelle est au fond du calice. Un lit â baldaquin, des tableaux poussiereux, Un clair soleil, et des fenetres ogivales, Des cieux d'un bleu profond, des brises estivales, Me hantent, gais reflets des jeunes temps heureux. 5 Des jeux de braise aux nuits de feutres tenebreux, L'Arno, les confetti, puis les fleurs sans rivales, Les longs et fous baisers sonnant par intervales, Tout cela danse en rond sous mon burin fievreux. Les masques: on plaisante, on cause, on crie, on hue 10 Par la rue ou devale et grouille la cohue... Oh! mais! les purs profils des vierges que voilă, Les beaux adolescents aux traits pleins de finesse, Et comme tout revit, et rit, car tout cela Cest Florence la belle et ma belle jeunesse. 73 FAUVES ENFER La plaine au grand soleil flamboie immense et vide: Un effort, — et puis rien, — le lion, epuise, Etale lourdement son corps ankylose, Et deja sur dans yeux flotte une ombre livide. 5 La trame de sa vie eclate et se devide... D'un souffle saccade fouettant l'air embrase, II defaille et se meurt, — et le chacal ruse, — L'hyene et le jaguar surgissent, gueules avides. Mais soudain, solennels, — ils attendent tous trois, — 10 C'est qu'une aube a pointe dans leurs cerveaux etroits Devant la majeste de la noble agonie, Et quand l'homme părut, spectre horrible et navrant De froide cruaute, de lâche ignominie, L'homme seul se jeta sur le fauve expirant. Au cceur du gouffre bleme oii Dieu gîta le sel, Des voutes, vainement, suintent, mornes, des larmes, Les pâles reprouves aguerris aux alarmes Font voler en eclats les scelles du recel. 5 D'aucuns, les traits divins malgre le sombre scel, Levent parfois des yeux voiles d'etranges charmes, Mais leurs torses puissants comme des troncs de charmes Peupleraient de demons les pages d'un missel. Et l'acier sur le roc resonne, metallique, 10 S'entrechoque, et l'echo lui donne la replique, Et la paroi s'ebranle et l'enfer s'elargit, Et malgre la tenebre, et malgre la souffrance, Qui, formidable, croit, s'exaspere, et rugit, Nul enfer oii soudain ne chantât l'esperance. 74 75 I DEMEURE VIDE 10 La demeure est la meme en ces grâces hautaines: La glycine lui tisse un bleuâtre feston Qui court, s'elance et grimpe au sommet du fronton D'oii retombe un fouillis de grappes par centaines. Des tristesses, pourtant, s'en degagent certaines Et paraissent suinter des pâleurs du beton, Mais bien que perle rare en son royal chaton, Un rythme desole bruit de ses fontaines. Vainement le soleil, harmonieux et clair, De miile fleches d'or crible la terre et l'air, II n'en peut dissiper les effluves moroses. Confus et pale essaim oii fremit l'au-delâ, Et malgre le ciel bleu, les parfums et les roses, Morte et vide elle gît: le maître n'est plus lâ. 76 L'INCUBE 10 Sous son duvet de peche un pale demon pointe, Sous ses cils d'or frise rugit un sombre, un enfer, Page arme, chevalier au cceur barde de fer, Sur lequel le dard glisse et la lance s'epointe. Son triomphe est certain des qu'il pousse sa pointe, Mais ses yeux ont le louche eclair du mâchefer, Et son superbe orgueil revele Lucifer Frappant les lis tres purs et de taille et de pointe. Et que la vierge appelle ou craigne son baiser, Dans la blancheur du reve il entre sans biaiser, S'aecouple souple et passe en simoun effroyable, Car cet ephebe c'est l'Incube etincelant, Le glaive foudroyant, l'archange impitoyable, Le grand peche de pourpre et d'or, — le rut sanglant. 77 LA FORET POURPRE (En roumain par Constant Canlilli) En la fraîcheur de l'aube douce, et du feuillage, L'orage de la vie expire... — une langueur Alourdit la paupiere, et, subite magie, Le reve enleve Fâme alanguie, et l'essor 5 Vers des cieux de tendresse, — or et pourpre: Jeunesse. Et la detresse des sens s'accroît de la hantise Qu'attise les yeux pers de l'intime ideal. Et des pas par le val semblent courir sur l'herbe, Puis l'ouîe et la vue s'exacerbent... — vivante 10 Se dresse enfin la vierge, et, tentante, l'approche. Faunes velus et sylvains, proches, se font signe... Pour l'insigne miracle ils n'ont point assez d'yeux... Subreptices, leurs feux percent l'ombre propice. Et malgre l'irrealite du corps gracile, 15 Soudain la foret flambe... LA FORGE Une fenetre noire et morte est mon passe: Elle fut l'ceil sanglant d'une geante forge Dont le soufflet halete, et dont le feu degorge, Mais dont le marteau cogne et n'est jamais lasse. 5 Et point l'on ne m'y vit hagard ou harasse, La trouble angoisse au cceur, l'agonie â la gorge; Radieux et puissant, et pareil â Saint-Georges, J'y vainquis le reel et le tins terrasse. Ardent â chevaucher la chimere eclatante, 10 Coursier azur et or, et que seul le ciel tente, Je l'y ferrai, fievreux, d'amethystes lilas, J'y frappai sa gourmette, et j'en fis un chef-d'oeuvre,— Or vierge, et diamants, et rubis, — mais helas ! Mes yeux sont morts brules aux flammes de cette oeuvre. i MO ISE POUR GAR1BALD1 Or, Molse, en ces temps vit sombrer son prestige, Et se voilant la face, il s'en fut d'un pas lent Longer l'abîme noir, par le sentier troublant Qui monte aux hauts sommets ou regne le vertige. Tres pâles, quelques fleurs fremissaient sur leurs tiges Dans le pierreux chaos du Nebo desolant, Et souvent un brouillard, epais suaire blanc, De toute ombre de vie effacait tout vestige. Fascinant, son passe le harcelait en vain — II marchait souleve par un souffle divin, Et les yeux grands ouverts sur une etrange nue Or pur, candeur de lis et vivante clarte, Quand depouillant le corps, et l'âme â jamais nue, II s'y fondit soudain et pour l'eternite. Demi-dieux ou dieux presque, italiens tous deux, Le siecle qui s'en fut ne nous paria que d'eux... Pourtant, de ces sommets eblouissants de gloire, De Bonaparte et de Garibaldi, lequel 5 Fut le plus haut, malgre que chacun eternei, Si nul ne tenta point d'en eclairer l'histoire, Leur mort, au jour qu'il est, seule en decidera, Car l'un fut Sainte-Helene et l'autre Caprera. 6 I LE CLOÎTRE Le cloître dort sa mort aupres de glauques eaux, Ses pilliers, ses arceaux se eonfondent dans l'onde, Et quand le bourdon gronde en la nuit tres profonde, Seul l'airain elargit son frisson sur les flots. 5 Tout est noir, tout etouffe, et tout parle de mort; L'oubli, d'ouate molie enveloppe la vie, Plus d'amour, plus d'orgueil, plus de haine, d'envie, Le cloître assis au bord de l'eau glauque est un port. Siience: la priere. Et siience: la lune... 10 Par couples sourd les sons parcourent les entours, Et la lune a bleui la toiture des tours, Et des fremissements ont petri la nuit brune. L'eglise brusque l'ombre ainsi qu'un blanc fantome, O, mon cceur, je t'avais cru mort, et pour jamais, 15 Mais me revoici pur, et tel que je m'aimais, Hors de Gomorrhe, avec sur mes levres un psaume. Or voici que les eaux glauques se font de lait; La mare est un lac clair, les cieux scintillent mauves, Des lucioles, gais eclairs emmi les sauves, 20 Gemment l'air, et, grisant, fleure le serpolet. Et puis, tandis que les roseaux en ce decor Elevent leurs voix d'or vers la bonte mystique, U s'en degage comme un tres subtil cantique, Vagues soupirs, douceur de flute, eclat de cor. 25 Mon cceur, toi que j'avais cru mort, glacial cloître, La foi sonne sa cloche et tu revis aussi, Son clair de lune briile au-dessus du souci, Et la nuit de tout sort est reduite â decroître. Au-delâ de la vie est l'aube tres suave... 30 Mon cceur, mon pauvre cceur, triomphe rachete, Les cieux coulent en toi l'ineffable Lethe... Ah! seul le linceul est l'auguste laticlave. 1 POSTUME LES MORTS Puisque, de nos jours, les cceurs, insensibles, Semblent, â jamais, clos â tout emoi, J'evoque les morts qui dorment paisibles, Et, quittant leur tombe, ils viennent â moi. 5 Sans corps, et, pourtant, parmi la nuit sombre, Beaux adolescents, et blanches houris, Malgre qu'imprecis ils percent de l'ombre, Et sont presqu'une aube au divin souris. Ils se font entendre, et n'ont point de verbe, 10 Mais, dans leur langage, exempt de sons, Un rythme berceur court et s'exacerbe En ondes d'extase, en cieux de frissons. Je les sens, parfois, s'elancer de l'âtre, Et, parmi la piece aux murs nus et blancs, 15 Ils vaguent changes en flamme bleuâtre, En colombes d'or, en reflets troublants. Ils viennent aussi, souvent, de la lune, Ou des astres bleus peuplant l'infini; Leurs soucis sont nuls, leur souffrance aucune, 20 Avec l'heure terrestre ils en ont fini. N'etant qu'harmonie, et pure lumiere, Ils sourdent de tout, sont l'eternite... Rendus â l'etat d'essence premiere, Ils sont l'absolue et pure beaute. 25 D'etre se qu'ils sont leur joie est extreme, Et si nul n'en peut penetrer le sens, Sitot que, froles par î'aile supreme, En doux nirvana s'evadent les sens. Oh! comme ils sont beaux ceux qu'on croit moroses, 30 Ceux qu'on croit hideux en de froids tombeaux, Car ne sont-ils pas l'ivresse des roses?... Ceux qu'on croit hideux, oh! comme ils sont beaux. Et comme ils sont bons ceux qui sont sans fievres, Sans fiel ni desirs, et pareils aux cieux, 35 Eux, qui d'un baiser nous closent les levres, Et tout doucement nous ferment les yeux. Maître qui fut le verbe aile des temps mytiques, Oui, tu fus bien un Sâr dans Paris-Babylone, Subissant Dour-Atktar, Dour-Iakin ou Kalone, Mais epanchant ton cceur dans les memes cantiques. 5 Or, tu restas ainsi l'elu tres grand d'Ilou, Phare qu'en vain les flots heurterent chaotiques, Et qui peut aujourd'hui parmi les hautes portiques Livrer un front paisible aux baisers d'un soir flou. Car, maître, tu vecus ta supreme victoire 10 Quand ton orgueil en fut l'offrande expiatoire, Tenebres dont ton etre est libre desormais, Et voici que se dresse en calme et pure imago A jamais intangiblo, immortel â jamais, Celui qui fut la Sâr dovonaut Parchi-mage. 89 LE VIEUX LAOUTAR RAMESSIDE Le vieux laoutar est en cheveux blancs: Son âme est toujours les monts et la plaine... De jeune solei! et de gaîte pleine Elle met au cceurs des frissons troublants. Son âme est toujours les monts et la plaine... Mais ses maigres doigts s'agitent troublants, Et tout son vieux corps, et ses cheveux blancs Se crispent sur son archet hors d'haleine. Seulement Parchet en vain se raidit... L'alerte ehanson que l'âme recele Remonte un instant et puis s'alourdit... Et c'est la douleur que rien ne decele, Et le souple archet en vain se raidit, — La viole n'est plus qu'une crecelle. Ramses vivait sa mort royale en son tombeau... Trois miile cinq cents ans, et plus meme, peut-etre, Coulerent, sans qu'il etit un instant cesse d'etre, Pschent au front, le grand roi, tres fier, sinon tres beau. 5 Le Sesostris d'antan, foudre, torche ou flambeau, Pressentait neanmoins au trefonds de son etre La fin du corps d'orgueil dont lui seul fut le maître, Et dont chaque miile ans emportait un lambeau. Mais lorsque la momie, au lugubre hypogee, 10 Ravie, et bousculee, et mise sur le flanc, En piece de Musee allait etre changee, II se fit dans ce corps un prodige indicible, Et les visages blancs s'en furent en hurlant: Ramses avaiţ leve sur eux son bras terrible, 91 i i INTERVIEW APRES UN NAUFRAGE — Allez! J'ai bien trime, — c'est donc pas şa. De bombe Encore moins. Et pis du courrage pour deux, Mais le trou m'a toujours fait de l'ceil, el j'y tombe, Et ca se comprend ben p'isque je somme ne gueux. —  la guigne, pourtant, riche ou pauvre, on succombe, Et croyez-moi, mon brave, elle en a de ces yeux... — Vous fichez pas de moi, Rupin, nom d'une bombe L'ai-je point eue en plein p'isque je somme ne gueux. P'isqu'... Ecoutez plutot... C'etait jour de Dimanche, J'allais sur mes douze ans, et je crevais de faim Au revers d'un fosse, quant une piece blanche Coupa net le sifflet â la mort qui delivre... Je ne l'eus point plutot que j'en fis du bon pain... Mais le bon pain est lâche, et je lui dus de vivre. Dans un tres clair soleil la mer froissait ses moires Aux tres tendres reflets sombres ou surnageant, Et la greve en gardait les etranges grimoires Qu'en passant y tracait le flot glace d'argent. 5 Puis, et presque tout seuls, les etranges grimoires Se changeaient en linceuls sombres ou surnageant, Qui dans le clair soleil flottaient parmi les moires, Et qu'au loin reportait le flot glace d'argent. Mais par delâ l'eau glauque et les horizons vagues, to N'est-il point, o mon Dieu, l'eternel devenir, Qu'en vie eblouissante apporte d'autres vagues? Et n'y revoit-on point des enfants en maraude Emplir de leurs ebats Ies champs de l'avenir, Et les bles deroulant leur manteau d'emeraude? ! SUR UN P0RTRA1T DE MA MERE PALE, IL ME DIT... (Sonnet) Le grand voyage, enfin, ma mere, tu Pas fait En un gala de huit chevaux, telle une reine Dont l'orgueil masquerait le visage defait Pour qu'il n'abdiquât point la fierte souveraine. 5 Sans doute, sur le corps, nid de grâce sereine, Que petrirent les lis en un galbe parfait, Et qu'auraient envie nymphe, ondine ou sirene, L'âge avait-il commis son horrible forfait. Mais dans ton cadre clair, sur le flou de la toile, 10 Quand tu surgis pareille au lever d'une etoile Qu'un maître prestigieux dressa contre le temps, Celui qui t'apercoit en ta fraîcheur premiere, Fleur de brocart et d'or ou sourit la lumiere, S'ecrie emerveille: „N'est-ce point le Printemps?" Pale, il me dit, alors, — pensant au sol natal, Pensant â tous les siens, tres pâles, eux, sans doute, Combien loin, et combien seuls sur Ia sombre route, Ces sombres mots, sonnant leur glas: „C'etait fatal. 5 II etait beau, je sais, mon ciel oriental, Mais tout en moi n'etait plus que plaie ou deroute, Et mon âme, lâ-bas, s'y desagregeait toute, — Et si cela fut lâche, au moins ce fut fatal." Or, comme se taisait cette detresse immense, — 10 Demode comme un air de tres vieille românce, Mon cceur alia vers les grands yeux brouilles de nuit... Et, chuchotant, je dis: Au fort de noirs orages, Quand on doit mourir ou plier, vaillance nuit, Et la fuite est, alors, Ie plus grand des courages. 94 95 La Revue roumaine Recueil bî-menstiel EMAIL SUR OR Cousines de la vierge et, de plus, fines mouches, Sur les boîtes en or, minaudent galamment, Bouches en cceur, et fard, et sourire qui ment, Les marquises d'antan: frimas, satins et mouches. 5 Et de meme qu'aux temps fleuris de Scaramouehes, Un leger pied-de-nez, lance comiquement, Sait vite mettre au vert, et l'epoux, et l'amant, Et retremper l'amour avide d'esearamouches. Hautaines, cependant que rieuses toujours, 10 La nique qu'elles font au grouillement de jours, Etriques en fourreaux et gonfles en doctrines,  n'en point douter fleure un nouveau Thermidor Attendu sagement en de coins de vitrines Oii l'on revit quant meme: Email glace sur or. mi !*rix: Un SOMMAIRE I-ere Antice No. 4 (14) Tonte II MiHall Kogaln iceano tA POLITigUE CE RACE5 (IV|........ Al D. Xe'nopol ENPER ,............. Afe*. Mac&JcmsJu IE FAUCON . ........ AI- Quaban ENVOL&E .... . . ..... H£!«ne Vacaretco PENSIE.............. Midiei Kojjaln iceano LA QUINZA1NE LJTTERAIRF......... Caîon DEUX CHfENS ..... Ai. DonicJ GR ECS, SERBES, BULGARES ETROUMAINS . Lio Clarctfe JE Rp.VE D'UN PAYS Nfgrim STEPMAN l£ GRAND ET SA M.6RE...... D. BeK«tm*a»a LE COQ NOIR (XtVt........ ■ Victor Eftimiu REVUE DE EA QUtNZAINE......... La Revue ABONNEMCNTS ANNUELSî Roumanie; 20 f rancs; Union Poştale: 30 francs. f5# %<>V\ 1.1 //...v .• /,.. Sr#. I.VCACl. BUCAKliST La revue roumaine, foaia de titlu. 96 i POESIA Dl* PAYS DE L'OMBRE FLORENCE * ■ *»f«rn* ■ a t-.v», * *n ţUir iu ir. t*E ti** * t'-f.etn'i t'^fwiie % • •< ,/,>*i.u,i M" lM«t**«t. — layt"^ iu-.r. ţ <■ A'».î.s«-ţ, y'ti\ :! tmb tîjî-» .ui* stuiN dţ* fcutrr**. t !.n *r , . - - •> - ţ*î.'Arn-t, > > 4fmf"Ui< pan }*-*î ri-urs îs <■"* i*- ! - .-s ij. *r--*, M . .uf'^jn*-, ^mnmt |mt Jntcrv.iî'f '. , . . - > , -, - ( ,t f"-i •'•li '-t't.i' *£*f I %fj;i> mon î.ur n V>! X !' «i • p'' ' ţ11 if-> fiitf, --ii t m "\ >-t - t , < < ! •;*- . ' !• -.*r i*ff*hî v r - KO^A I'KIMAV I K M- Du pays de l'ombre şi Florence, Poesia, V, 7—8—9, 1909. LE LOUVRE Clos-mure gisait mort le Louvre, et de partout L'humidite montait en rouille sur les pierres, Et comme en de moussus et tres vieux cimetieres Des relents affadis se degageaient de tout. 5 Le passe n'avait plus en son jeu nul atout, Les rois avaient ferme pour jamais leurs paupieres Avec eux s'eteignaient le grand bruit de rapiens Dangereuses parfois, insolentes surtout. Deux empires en vain, en des coups de vertige, 10 Y surgirent, vetus de gloire ou de prestige: Rien ne peut raviver ce qui tente â finir. Mais la Commune vint, et se heurtant aux porches Le sol trembla, les cieux furent brules de torches, Et la breche s'ouvrit sur le large aven ir. 7 Macedonski voi. IV 97 L'HOMME-OISEAU LA TRISTE ROMÂNCE L'homme fut agneau, loup et tigre tour-â-tour, Hyene, par moments, et chaeal, — mais, — miraele ! Le voici d'un seul bond s'enlevant au pinacle Qui, desormais, le sacre homme-oiseau sans retour. Pour monter â ce faîte, il prit plus d'un detour En se vainquanţ soi-meme, il vainquit tout obstacle, II fut bete de somme et cheval qui renâcle, Le plus saint tabernacle et la plus haute tour. Aussi, sa gloire etant â jamais immortelle, Et nul ne l'ayant vue eternelle, et ni telle Qu'en ces vers celebrant la rime et la raison, Pour son cent vingt â l'heure, et pour ce qu'il endure, J'y vais de mon sonnet; seulement, si ca dure, Les records vont, bientot, en faire un brave oison. Fleur d'Avril d'un temps trepasse, Je t'aimais, et t'aime encore — Mais le combat n'est plus l'aurore: Les roses sont dans le passe. 5 Certes, ce n'est point de ta fautc... II a bruine, piu, grele — Si l'oiseau bleu s'est envole, Maudit en soit le sort — notre hote. Si le ciel nous reste ferme, 10 C'est d'avoir voulu ne plus etre Qu'un esprit, qu'une âme, qu'un etre Le malheur c'est d'avoir aime. NOEL CINGLANT AU JOAILLER DE BUENOS (Pour sa f iile Gilda de Puglia) Nuit et gel. Lors, dehors, la bise griffe et mord, Hurie, et cingle sanglante, et sanglote — puis orie Miaule ou rit, jappe et frappe en la nuit ahurie, Fauve et mongole gueule ou hulule le mort. Un point d'orgue, pourtant. Et, tout comme un remord La voici qui revient, etreignante Furie, Dont le baiser d'acier est une Mandchouric Pour tout envol, pour tout espoir, pour tout effort. Et, cependant, Noel! — Noel! et miile betes Qui me guettent, crocs longs, â fondre sur moi pretes, Et moi-meme au Neant de tout etre rendu, Oh! ce moi-meme, helas! Assomption trop breve Vers l'empire etoile d'un paradis perdu, Et ce Noel — et puis, ma ohute hors du reve. Vos vitrines, jamais, ne furent tant idoines,  nimber un tresor d'eclats plus merveilleux... Tout y flambe: coraux, chrysoprases, sardoines, Et rien que de les voir est un plaisir des dieux. 5 Le rubis s'empourprant d'un rouge de pivoines, Et les gemmes couleur d'ocean ou de cieux, Irisent de reflets les humbles calcedoines, Et donnent aux brillants leurs feux prestigieux. Les perles, d'autre part, s'y proclament, chacune, 10 Soit en aubes de Mai, soit en bleus clairs de lune, Et... — Je puis vous le dire, ami joailler, pourtant: Dans l'entier firmament qui sous vos glaces briile Rien qui m'emeuve un peu — ne fut-ce qu'un instant... II y manque les yeux de Gilda, votre fiile. 101 i ! GALA VENITIEN LE FILON Les do-uze tres beaux gars filent tels des fleches, Torses sangles de pourpre, et traits flammes d'orgueil, Et les muscles, bandes sous l'effort de bras reches, Sortent, par ce soleil, venise de son deuil. 5 Les avirons puissants ouvrent dans l'eau des breches Dont les roses remous s'en vont de seuil en seuil, Porter comme une ivresse aux vieux palais reveches, Et qu'embrasent, joyeux, miile ors en un clin d'ceil. Mais, barque arm6e en course, effile, l'esquif passe 10 Parmi les flamboiements qui devorent l'espace, Et les douze beaux gars, presque des demi-dieux, L'etre entier essore vers le large en liesse, Viennent violemment donner contre mes yeux, Et m'eclaboussent du soleil de leur jeunesse. 10 Le roc est dur. Du quartz. Le labeur inoui.  m'y heurter toujours je fausse pioche ou lime Et je poursuis quand-meme en un reve ebloui Le filon ou scintille, epure, l'or sublime. Rien qu'â m'en croire preş j'exulte et je jouis Du vertige enivrant de l'altiere cime Et dut-il aux enfers se trouver enfoui J'y descendrai malgre le remous de l'abîme. Or, qu'importent mes traits ravages et creuses, Chaque effort encore plus â l'espoir me fiance Et dans mes jours qui tous en sont comme irises D'un triomphe final me vient la prescience, Car parmi mes outils uses, tordus, brises J'en retrouve encore un d'intact: la patience. 10? 103 !  SEVERIN LE CRANE i Evidemment, ce crane, au revers d'un fosse, Est, par ce clair matin, piteuse decouverte, Plein de terre et boueux dans cette herbe si verte, Mange de moisissure et presque defonce. | 5 Son etat le rejette au loin dans le passe. De nombreuses moissons sa tombe fut couverte, La pluie et le soleil l'ayant ensuite ouverte Les douces voix du soir l'ont tendrement berce. Quel fut-il neanmoins l'essor que prit sa flamme? 10 Fit-il trembler d'amour et verser de doux pleurs, Ou son verbe, coupant, fut un tranchant de lame? Son rictus conte bien les seves depensees; Mais ses pomettes sont toutes roses de fleurs, Et par le trou des yeux eclosent des pensees. Incomparable artiste aux yeux de flamme — au cceur Tourmente — mais joignant — aux arcanes de l'etre — Le present, au passe, l'enfant â son ancetre, Et les assouplissant â ton geste vainqueur. 5 Au destin qui t'echut ne garde point rancceur: C'est sa subtile main qui de toi fit un maître. Rends-lui grâce plutot du feu qui te penetre, Et bois â larges traits l'enivrante liqueur. Sachant tes maux passes, je sais ce que tu souffres, io Mais ascendre aux sommets c'est fraier tous les gouffres, Laissant son cceur saigner ă toute heure, en tout lieu. Console-toi, pourtant, â te dire, qu'en somme, D'un peu de terre Dieu ne put que tirer l'homme, Et ton genie, artiste, en sut extraire Dieu. 104 105 LE GAURISANKAR SOUS-BOIS Par ce ciel de cristal que glace un argent clair, Et qu'endort doucement l'extase d'une ivresse, Au fond d'un ciel subtil le Gaurisankar dresse Un front que n'a jamais effleure nul eclair. 5 Exempt de toute joie, et de toute detresse, II est le pic drape d'un blanc linceul polair, Et la tour emergeant hors des confins de l'air Pour se pencher sur l'Infini qui nous oppresse. Vers lui monte d'en bas l'hymne sacremental 10 De l'âcre et fort parfum des jouissances breves, Le soupir des Adams aux levres de leurs Eves, La vie offerte â Dieu sur ce magique autel, Et le spasme troublant des bouillonnantes sevcs. Point de regret pourtant: Lui seul se voulut tel Sillage suggestif: Des jambes pedalaient, et c'etaient des eclairs bruns et pervers, et tout autour flottait et suivait, charme aile, un rayonnement d'or et d'ecarlate fou-5 droyant, et pourtant doux, brusquant le cceur et l'âme. Et le gel craquelait le sol gemme de to-pazes et de rubis, — et puis un sec „veto" claqua bref dans l'air froid sur les levres de flamme. La rampe, cependant, devalait, et guettait... 10 Et le soleil, soudain, chavira; le sol ivre tournoya ballote; et Ies houx blancs de givre fremirent de plaisir sentant sous eux l'ete. 106 107 INEDITE ADIEU O lac, adieu donc, 6 ruines enchanteresses, Je pars, et peut-etre pour toujours. Mais je conserverai, meme dans ma vieillesse, Le souvenir de ton sejour! 5 Sur une pierre tres antique, cet adieu j'ai trace Le temps et la pluie l'ont peut-etre efface. lll PSAUMES NOUVEAUX DIESES ET BE-MOLS I ME VOICI SEUL Me voici seul, Dieu m'a quitte. II etait, lui, l'espoir trompeur... La nuit est noire. Oh! que j'ai peur... Peur d'etre et peur d'avoir ete. Science qui conduit â tout — Et meme â rien — tu m'as conduit Dans le neant de cette nuit, Gouffre qui monte de partout, Et tu me conduis pourtant â tout... II JADIS Jadis — c'etait l'or clair des bles Et tout le bleu des bleuets — les Frissons d'amour de tant de cceurs, La voix des bois, des eaux, des fleurs, Des chansons, des cloches, des nids, Des gazouillis dont miile oiseaux Egayant ondes et roseaux Et de l'or des aîeux de jadis... Mais ou sont-ils les paradis? Ce qu'elle avait pleure sous son rouge de scene La caisse n'avait fait ce soir que trente francs Et c'etait la misere et sa noire gehenne Refluant vers son cceur du vide de ces bancs. 5 Ce qu'elle avait pleure sous son rouge de scene... Presque vieille, inconnue, elle avait surgi lâ Avec sa voix farouche et son bagage mince, L'affiche portait bien „grand succes", mais voilâ Qu'elle ne mordait pas la viile de province, 10 Presque vieille, inconnue, elle etait pourtant lâ. Son homme, bras croises sur le pas de la porte, Ainsi qu'un grand vaincu qui voit venir sa fin, Attendait yeux eteints, crane vide, âme morte Bleuissant sous le froid, ne sentant plus sa faim 15 Et la bise du Nord heurtait seule k la porte. Cependant tout est pret, le gaz brule et se perd, La toile resplendit sous Ies feux de la rampe, En scene on a plante le grand bosquet gros vert. Puis, le decor flambant, le regisseur decampe, 20 Et comme tout est pret, le gaz brule et se perd. 8 „Allons, ce n'est qu'un four dont on doit chaqu'un se depetre, Dit le caissier devant le controle aboli, Et chaque bon bourgeois se hâte d'en etre... On s'ecrase les pieds sur la parquet sali, 25 Allons, ce n'est qu'un four dont on doit se depetre. Trois coups: Le rideau pousse un grincement sans nora, Gauchement la Diva courbe sa tete etrange; — „Et ta sceur?" — Dans ses yeux une larme de plomb Roule, un fou rire eclate: „Ohe ! la robe orange". 30 Mais pale elle descend et pousse un cri sans nom. Un cri c'est lă le chant qui monte de son âme, La note suraigue aux miile flamboiements, L'impitoyable epee â la pointe de flamme, Faisant retentir l'air de longs dechirements, 35 Un cri c'est lâ le chant qui monte de son âme. Agonie en diese il surplombe incisif, II detonne pareil â la desesperance. Car dans l'amer sanglot de son recitatif  la place de l'art elle met sa souffrance, 40 Agonie exaltant le diese incisif. Vainement autour d'elle on s'esclaffe, elle chante, Mais la paix lentement dans son cceur se fait jour Et sa voix radoucie etrangement touchante Semble un echo divin du radieux sejour 45 Oii l'archange blondit, oii le seraphin chante, La scene et le public, tout se brouille â ses yeux, Elle ne voit plus rien, eblouie, enlevee... Est-elle en ce bas monde ou deja dans les cieux Le nimbe d'or au front, glorieuse et sauvee? 50 La scene et le public, tout se brouille â ses yeux. Son chant de somnambule au geste automatique, Sous la suggestion du fantome evoque, Faiblit, tombe, n'est plus qu'un murmure en musique, Berceur comme un accord nonchalament plaque, 55 Reve qui fait fremir la touche automatique. 114 DUCHESSE Le jeune duc pris, â sa mere on fit dire — La regente — que si, jusqu'au soir, fin de I'an, Ne voulait point livrer au condotier, Milan, De la mort de son fils aurait â se maudire. 5 La duchesse en conceut grand tourment et grande ire, Mais celant en son cceur tout maternei elan De sa cour precedee, et de son chambellan Prete â tout - fors l'honneur de sa race â dedire. Parat sur les puissants remparts, et — fait unique — 10 Devant le condotier et ses soudards, col droit, On la vit tout â coup qui se troussait, cynique, Puis, de sa droite se frappant au bon endroit, Gingia de ces mots brefs Jeur insolente houle: „Qu'il soit adonc occis... J'en garde le moule !" 115 k [L'ETRE QUI PART ET DOIT NE JAMAIS REVENIR] ROI SANS L'ETRE L'etre qui part et doit ne jamais revenir Tout vieillit — 0 ! Douleur — meme le souvenir. 10 Mon fils, ce roi bizarre issu de ton pinceau  ton insu — sans doute est un lointain ancetre Barbare et decadent, qui reprend ainsi l'etre Pour te marquer de son indelebile sceau. Sur le passe dont il revit chaque lambeau Son ceil entrouvre comme une vaste fenetre, Et se revoyant tel qu'il vient de t'apparaître, II se retrouve le fier et beau lionceau. Neanmoins, toi, mon fils, Ieve tres haut la tete, Chaque sort a son but, chaque vie a son faîte... Qu'importent les temps morts puisqu'ils sont revolus? II est un autre orgueil, et tu dois le connaître, C'est d'etre et de rester ce que Dieu te voulus: Roi sans couronne, mais, nimbe au front — roi sans l'etre. 116 117 k ADDENDA POEZII POLITICE CE PLÎNG? Ce plîng?... Eu plîng viaţa ce-n mine să slăbeşte... Eu plîng a mea juneţe ce chinu-a veştejit! Eu plîng zile trecute şi plînsu-mi mereu creşte... Eu plîng un angel dulce, un an gel mult iubit! Ce plîng?... Eu plîng un tată şi doi prieteni care In primăvara vieţei văzutu-i-am murind! Iluzii şi speranţe îe plîng cu înfocare Şi inima-mi, ce merge din ce în ce-mpietrind ! Ce plîng?... Eu plîng o muză ce simt că mă delasă... Şi lira-mi ce-abia poate un sunet a mai da ! Eu plîng atîtea rele ce sufletu-mi apasă; Eu plîng că pe mormîntu-mi puţini vor lăcrăma. Ce plîng?... Eu îmi plîng ţara ce zace în sclavie, Eu plîng văzînd românul că şade-ngenuncheat! Eu plîng cînd văd străinul că rîde cu trufie, Zdrobind pe fiii Romei, — străinul cel ingrat! Eu plîng văzînd curtenii în glorie, mărire... Eu plîng văzînd onestul că n-are ce mînca! Văzînd linguşitori că sunt în fericire Şi vin fără sfială poporu-a insulta! Eu plîng văzînd orfanul lipsit de ajutoare, Mai-mai, fără vestminte, că tremură în ger!... Eu plîng, căci văd dreptatea c-aici în lume moare, Şi nu ştiu dacă s-află ori nu se află-n cer! Ce plîng?... Eu plîng că omul nutreşte numai ură... Că om pe om se rupe ca lupii între ei! Eu plîng! vai! că virtutea din veacuri ce trecură j Nu a lăsat în urma-i nici cîteva scîntei! Eu plîng că totul merge mereu spre decadinţă... ■ Suit-am noi pe munte, acuma ne dăm jos!! Eu plîng şi-n tot minutul va plînge-a mea fiinţă Că omul cu cît trece se face mai feros? Ce plîng acuma spus-am, şi-o spun încă o dată: Plîng ţara în sclavie, plîng tot ce am pierdut — Plîng lira-mi e-abia sună... justiţia-nmormîntată, -|0 MAI Şi plîng poporul nostru că zace abătut! Sunt opt ani de suferinţă care astăzi s-a-mplinit Şi al libertăţei soare pentru noi n-a răsărit! In palat e veselie, dar prin strade e tăcere, Trecătorul poartă-n faţă întristare şi durere ! 5 în palat se banchetează, în palat e sărbătoare, însă-n urbe predomneşte o tăcere cobitoare!... în palat e sărbătoare, căci e astăzi 10 Mai, Zi în care Carol-vodă urcă-n tronul lui Mihai! Sunt opt ani de cînd românii reci ca astăzi nu erau... 10 Mii de voci entuziaste pe principe aclamau... Opt ani însă de atuncea pînă astăzi au trecut... Veselia-n întristare zi cu zi s-a prefăcut! Scurt fu timpul de speranţe pentru tine, o ! române! Şi acuma o speranţă, numai una-ţi mai ramîne... t5 Dar de-ar merge şi aceasta unde celelalte-au mers, Al tău nume dintre nume, vai! atuncea ar fi şters I 125 Oh atunci româna ţară în robie ar cădea, întocma! ca ebren fără ţar-am raminea ! Ani de zile opt la număr, astăzi iacă să-mplini. Dar ţeranţa L, române, împlinita cind va fi? CE-AS VREA?. Aş vrea odată iubita-mi ţară Să se ridice din somnul său Şi cu glas tare să strige: Piară Al României oricare rău ! 5 Aş vrea dreptatea să renvieze, Să reînflorească p-acest pămînt, Şi tot românul ca să lucreze Pentru al ţărei falnic avînt! Aş vrea ca fala şi fericirea 10 Să mai umbrească patria mea! Şi-n orice inimi să văd unirea !... Iacă, o ! Doamne, iacă ce-aş vrea. Aş vrea tiranii să nu mai fie!... Ei să dispară ca fumu-n vînt! 15 Sau ca nisipul în vijelie, Zvîrlit în haos dupe pămînt ! Aş vrea poporul să fie rege... Rege odată bietul popor!... Ca-n lanţuri grele să nu-1 mai lege 20 Autocratul asupritor. Aş vrea să moară aceia care Pentru monedă patria-şi vînd ! Să moară-n chinuri de remustrare, Numai mustrarea să aibă-n gînd ! Aş vrea virtutea să triumfeze, Viciul să piară de noi zdrobit! Şi România să prospereze, Să se înalţe neamu-mi iubit! Aş vrea iubirea să predomnească, Să nu mai fie ură-între noi! Numele ţării să strălucească ! Ţara să scape de sub nevoi! Aş vrea, o ! Doamne, să văd poporul Zdrobind p-aceia ce-1 asupresc... Să văd acvila că-şi reia zborul Falnic cu neamul cel românesc 1 4, Me-*& #u mmAut} Ramesside, facsimil. I* crane, facsimil, ms. fr. 214, p. 3. verln, facsimij. / Le Gaunsankar, facsimil. LA ROMÂNI Români! acum e timpul sau să murim cu toţii, Sau sub tăişul spadei să-ngenunchem despoţii, Oprimatori cumpliţi!... In sîngele lor negru să stingem ura noastră! 5 Români! afar' din teacă, oh! trageţi spada voastră, E timpu români să fiţi! Cu lanţuri să ne-ncarce tiranii să prepară, Un paşalîc să facă ei vor din astă ţară 1 Tot este pregătit! 10 In umbră guri de tunuri deja ne ameninţă! Aceste tunuri însă să pot prin biruinţă întoarce spre aceia ce-n noi le-au aţintit! La luptă dar, la luptă, căci ora e solemnă! Români, inima noastră s-o facem a fi demnă 15 D-ai noştri mari străbuni! Să nu ne plecăm fruntea sub jugul tiraniei, Ci spadele să-ncingem, o, fii ai vitejiei! Popor cu mare nume, te scoală să-ţi răzbuni! Răzbună-ţi de aceia ce vor să te robească, 20 Şi fă-i să îngenuche sub spada-ţi vitejească, Românule popor! 129 9 — Macedonski voi. IV Sfărâmă pe sperjurii ce legile-ţi călcară Ca ei să-nfiinţeze domnia lor barbară 55 Şi jugu-mpilător! | 25 C-o mască ipocrită în van îşi copăr faţa Acei ce ne făcură să ne blestemăm viaţa ! Acei ce dintr-o ţară mănoasă, fericită Făcură o pustie încît ochiu-mi ezită Să recunoasc-ntr-însa frumoasa Românie, 30 Ăst rai de fericire, ăst cimp de bărbăţie în care Libertatea ieri încă înflorea Din înflorirea cărei fericea se năştea ! Văzut-aţi vreodată lăcustele pe cîmpuri Nenumărate cete ce-adună relele vînturi? ! 35 Văzutu-le-aţi turbate cum ele năvălesc Stricînd ce muncitorii abia -ntr-un an muncesc ! Lăcustelor sunt simili aceşti barbari tirani, Ei strică-ntr-o secundă legi mari lucrate ani! Ei strică legi şi datini, şi munca noastră chiar 40 Ne-o iau şi-n schimb robia ne hărăzesc în dar! Iubită Românie! O! cine nu te-ar plînge? Neron în lanţuri grele cumplit acum te strînge ! Neron cu toţi curtenii ce tronu-i înconjoară! Ce legile-ţi sfîşie c-o mînă trădătoară ! 45 Neron! Neron tiranul, sperjurul criminal, Neron azi te ucide, Neron ăst ideal Ce tu ai chemat ţara la tronu-ţi glorios Făcîndu-1 din Nimica un soare radios! Dar vai ! razele-i însă în loc să te-ncălzească 50 îţi ard legile sfinte ! O ! ţară românească ! II Români ! înc-o secundă, şi ţara noastră piere ! Armaţi-vă căci astăzi ea sîngele vă cere Armaţi-vă cu toţi ! Ca valurile mărei, undeze luptătorii! Strigind cu spada-n mînă: „Să piară trădătorii Ce se proclam despoţi!" ,.Să piară trădătorii!" strigaţi dac-aveţi singe, Strigaţi de sunteţi oameni, căci România plînj Şi voi sunteţi români! Un singe nobil curge în ale voastre vine... A suferi sclavia e pentru voi ruşine, Nepoţi de mari străbuni! Să fi căzut tu numai şi azi ai fi In lume, Dar Franţa căzută, căzut marele-i nume, Tu n-ai putut, o! geniu, să vezi şi să trăieşti! NAPOLEON III Eşti mort, Imperatore, de patrie departe, Exilu 1-al tău geniu destinu-ţi dete-n parte!.. Acuma eşti ţărînă... ş-odată ordonai La-ntreaga Europă-nainte-ţi genucheată, Şezînd în umilire cu fruntea aplecată S-asculte pe Cesare... Cesare cînd erai! Şedea îngenucheată şi-ţi da tămîie ţie Curteana Europă în neagra-i viclenie! Căci ea să te insulte căderea-ţi aştepta! Toţi regii erau gata să-ţi dea ca să bei fiere, Dar laşii pentru asta pîndeau a ta cădere Şi se-ncercau în umbră mereu a te surpa! Căzuşi!... Şi cum ajunse în lume astă veste, Tot lumea ce odată credeai că te iubeşte Sculîndu-se-n picioare, ferice-aplaudă! Nemicii năvăliră pe ţara ta iubită Şi cînd în astă luptă puterea-i fu sleită Pe ea o dezmembrară şi pacea se-ncheiă. Iar tu... văzînd acestea, o neagră disperare Pătrunse ca săgeata în sufletu-ţi cel mare Şi iute, cu paşi repezi, te duse unde eşti! 25 Să doarmă dar în pace a tele oseminte Ce-n van sunt insultate d-ast secol fără minte, Căci cei ce au să vină c-acesta nu vor fi! Mormîntu-ţi d-a lor mînă încins va fi cu laur Şi numele-ţi şi gloria-ţi în litere de aur 30 Ca justă recompensă pe el se va înscri! Repaosă în pace, tu, ce ai fost un tată La orice naţiune de alta subjugată ! Tu, care ai dus Francia în culme de măriri 1 Tu, care ajutat-ai şi biata Românie, 35 Luptind s-o vezi ferice şi liberă să fie ! Să vezi poporul nostru-notînd în fericiri! Repaosă în pace, fiinţă generoasă ! Tu, ce-ai salvat Italia în lupta glorioasă, Ce dat-ai la Magenta, zdrobind p-asupritor; 40 Repaosă în pace lăsînd să te hulească Pigmeii care lumea voiesc să cucerească, Căci mult nu o să ţină împărăţia lor! O! soarta-ţi fu crudelă în zilele din urmă 1 Barbara teutonie dînd drumu 1-a sa turmă 45 Iţi răsturnă domnia ce-atît invidia! Această naţiune ieri încă tremurîndă, Cînd ea te văzu singur, ea, care sta Ia plndă, Zvîrlindu-şi a ei mască, sări asupra ta! Apoi călcînd crudelii pe sînul ţării tale 50 Mulţime d-oseminte lăsau în a lor cale... Şi lumea schimbătoare din palme Ie bătea | Popoarele acelea ce mult te adorase A tele binefaceri cu totu le uitase Şi drept recunoştinţă insulte-ţi prodiga. Să doarmă însă-n pace a tele oseminte Ş-acuma insultate d-ast secol fără minte, Căci cei ce au să vină c-acesta nu vor fi! Mormîntu-ţi d-a lor mînă va fi încins cu laur Şi numele-ţi şi gloria-ţi în litere de aur Ca justă recompensă pe el se va înscri! SONET Zorile adesea m-află în veghiere Şi de insomnie trist şi abătut. Scris este în faţă-mi „jale" şi „durere", Spre a plînge numai eu am fost născut. 5 Dar de ce vărs lacrimi noaptea în tăcere, Oare-mi plîng juneţea ce a dispărut? Sau plîng fericirea-mi repede ce piere, Ca o nălucire, ca un vis plăcut? Nu; nu-mi plîng juneţea dusă de la mine io Şi nici fericirea-mi gata să decline Ca soarele seara ce s-apună vrea; Insă plîng cu lacrimi si amari suspine Căci vin dese, turbate, hoardele străine, Moarte ruşinoasă pentru ţara mea. ii. Mai galbenă ca moartea femeia zace-ntinsă: Cununa de flori dalbe pe frunte-i s-a pălit. Sub geana-i vineţită privirea sa e stinsă, Ea moare, Doamne sfinte! Ea moare... a murit! 25 E moartă, însă şerpii ce-au dus-o către groapă Curînd ei au să cadă pe pîntece întinşi. Vărsînd pe gură sînge, îi vom vedea cum crapă Şi în Tartar de Domnul îi vom vedea împinşi! _ A lor victimă însă e scris să reînvie LIBERTATEA MURINDA 30 ş[ ea va fi al lumei ido]ul mult iubit) Va predomni-n toţi timpii şi viaţa-i o să fie Ferice,-ncîntătoare şi fără de finit. Pe-un pat în agonie o tînără femeie Se zvîrcolea cu moartea luptînd neîncetat. In ochii ei albaştri abia cîte-o schinteie Mai arăta că viaţa în sînu-i n-a-ngheţat. 5 Dar care este boala ce spre mormînt o-nclină? In floarea tinereţii cînd viaţa e un rai Ce chin cumplit o roade? Ea plînge, ea suspină, Ea strigă, se lamenta c-un trist şi jalnic grai. Pe patul cel de moarte recade apoi iară, io Şi relele ce sînu-i candid învăluiesc Se-nlăţur deodată, dar iată ce-o omoară: Opt şerpi cruzi şi negri hidos o-ncolăcesc. în primăvara vieţei păleşte şi se stinge, Opt guri înveninate tot sîngele îi sug, 15 Opt corpuri de reptile divinu-i corp încinge Şi la a lor voinţă voinţa ei subjug. De vrea să se dezbată, o strîng ca într-o catenă, De vrea s-ardice vocea de loc o năbuşesc! Ii sug întregul sînge cum suge o hienă 20 C-o gură însetată cadavrul omenesc. CREDINŢA I Puterea mă delasă de-a mai lupta în lume! Iluzii, aspiraţii, credinţe, dulci profume, Ce s-exala odată din lira-mi de poet, Au dispărut cu totul ş-a vieţii-mi cupă spartă 5 Cum gol e al meu suflet tot astfel e deşartă Şi vai! mă sting încet 1 Nu voi lăsa în urmă-mi decît o rază pală! Atît! căci suferinţa-mi amară şi mortală A stins acea credinţă ce mă însufleţeai 10 Ce poate fără dînsa să fie poezia? Cînd ai credinţă forte, eşti mare şi vecia Pe aripă-i te ia! Al tău nume prin secoli străbate-atunci ca fulger! Credinţa e sublimul; e-al nemurirei uger 15 La care în toţi timpii atîţi poeţi au supt! Acel ce n-o posedă e-ntocmai ca o floare Frumoasă, dar ce piere neavînd rouă, nici soare Sau cu un vlăstar rupt! II Astfel stam într-o seară şi lamentam pe gînduri, 20 Zdrobiţi de ale lumei amarnici perfidii! Dar muza-mi diafană veni dusă de vînturi Şi înstrunîndu-mi lira, născură-aceste rînduri, Aceste melodii! Poete,-mi şoptea lira, de muză inspirată, 25 Recheamă iar în tine credinţa de-altădată, Căci eu îţi rezerv ţie un dulce viitor... Paladium, cîntarea-ţi să fie ţărei tale... Poporu-i e-n catene şi e cel mai de jale Dintre orice popor!... 30 Redă-i curaju-acuma cînţînd vechea-i mărire, Arată-i ce-a fost dînsul în marea strălucire Din timpii unui Mircea, din timpii-unui Mihai 1 Imbărbătează-1 iară să ia spada, să lupte, Să sfarme veneticii, cu înime corupte... 35 Ce brazda tiraniei tragi pe-al ţărei plai! III Şi cu cît aste şoapte, ce Muza mea duioasă Făcea mereu să crească, creşteau, creşteau mereu, Cu-atîta şi credinţa sublimă, maiestoasă, Reînvia în mine, venea misterioasă 40 Să umple pieptul meu ! Români! strigam atuncea, nălţaţi a voastră frunte: Antica vitejie în ochii-vă să spunte!... Să tremure călăii cu suflet venetic! Această dulce ţară aveţi de moştenire 45 De la străbunii voştri! Salvaţi-o de pieire! De jugul inamic ! Voi aţi ajuns de rîsul popoarelor vecine! Legi, datini, instituţii cad toate în ruine! Un spirit rău, satanic, un suflet infernal 50 Planează pe deasupra frumoasei Românie, Şi cu dispreţ o scuipă; şi legile-i sfîşie C-o gură de şacal! 138 139 ii Să piară acest spirit, acest fioros spectru Ce ţine-n a sa gheară un infernalic sceptru 1 Deschidă-se pămîntul, de viu a-1 înghiţi 1 Căci el e Despotismul, acesta-i al său nume 1 Români 1 al vostru trăsnet eroic să-1 consume, Să-I fac a nu mai fi 1 Cîntam, şi a mea muză asupră-mi înclinată îmi împletea cunune profund înduioşată 1 Credinţa-n al meu suflet mergea mereu crescînd I Puteri noi îmi detese divin patriotismul, Printr-însul înecasem în mine scepticismul Cu al său negru gînd ! D-atuncea mă agită a patriei iubire: Credinţa mă conduce şi cînt vechea-i mărire ! O, sceptice confrate, imită-mă şi tu! Căci astfel ai să afli puteri şi vindecare La orişicare rană ce-n inima ta mare De oameni se făcu. 5 10 15 20 GlNGAVUL POLITIC Jos streinul ce domneşte, Legile dispreţuieşte. Vrea pe bete să ne dea, Vodă Car... Vodă Car... Trădătorul... Caragea ! Cu mişei se înconjoară, împilează şi omoară, In urgia lui cea grea, Vodă Car... Vodă Car... Nemblînzitul Caragea! Patria cea strămoşească, Cu o mînă duşmănească Pune la mezat să stea Vodă Car... Vodă Car... Vînzăţorul Caragea. Vai! Moşia românească A ajuns s-o sţăpînească Un mişel, un venetic, i Vodă Car... Vodă Car... Vodă cel cu suflet mic 1 25 O! Români, sculaţi cu toţi, Dacă sunteţi strănepoţi, Neînvinşi lor eroi ! Piară Car... Piară Car... 30 Caragea cel dintre noi ! Muma noastră-ngenucheată, Sărăcită şi trădată, Zace sub urgie grea, Pe cînd Car... 35 Vodă Car... In palat stă... Caragea! AL II-lea GÎNGAV POLITIC Cine-i prinţul care fură, Şi cinstit că e se jură, Roade-aur, papă-tot?... Este Ho... 5 Este Ho... Este prinţul Ho... tentot! Noua ţară îşi urăşte, Numai pe ai săi iubeşte; Le-a rămas compatriot; 10 Ho ! lui Ho... Ho! lui Ho... Prinţului... Ho... Ho... tentot! El era uitat în tină, Ţara-1 scoase la lumină; 15 Tron, avere, i-a dat tot... Insă Ho... Insă Ho... Fu şi-n suflet Hotentot! Ţara care-1 făcu mare 20 E împinsă Ia pierzare, I-a luat din pungă tot Prinţul Ho... ■li! I Prinţul Ho... Infernalul Hotentot! Moştenirea strămoşească A fost scris s-o risipească, S-au spălat de ea pe bot! Ho! lui Ho... Ho! lui Ho... Prinţului cel Hotentot! Hotentoţia acuma Zice: „S-a trecut cu gluma!" Dar el astăzi cere tot; Jos cu Ho... Jos cu Ho... Jos cu prinţul Hotentot! Astfel pot orice popoare Ce-ncălzesc la al lor soare Venetici, mişei şi hoţi, Răi ca Ho... Hoţi ca Ho... Cel mai hoţ din Hotentoţi. AMICULUI MEU A.N. Ce-aud? Descurajarea de-acum te cuprinde, Şi vălul întristării pe faţa ta se-ntinde? Disperi de fericirea iubitei noastre ţări, Amicul meu 1 Alungă aceste gînduri triste. 5 Cum crezi că au să poată despoţii să reziste Cînd ei şi-nalţă tronul pe sînge şi-mpilări? Poporul este gata ca să se sacrifice: Stindardul libertăţii din nou o să-1 ridice! Din nou patria noastră ferice va-nflori! 10 Ast timp de suferinţă fu numai o-ncercare, Mai mult românu-n lanţuri să pregete nu are! Românul născu liber şi liber va muri! Şi ziua e aproape!... această noapte sumbră Ne lasă s-o-ntrevedem prin vălul său de umbră. 15 Curaj 1 Căci iată-n fine că zorile apar! Ce dulce e lumina ce-ncepe să pătrundă! De dînsa despotismul silit e să se-ascundă, Căci sacra libertate renaşte mîndră iar! Speranţă dar, amice! Speranţă, şi-nainte! 20 Cu-amicii tăi dă-ţi mîna, şi-amicii tăi cu-ai lor! Unirea face-o ţară şi mare, şi putinţe, Unirea întăreşte şi cel mai slab popor! Domnilor miniştri, vă vom mulţămi 1 Vă vom da odaie, foc şi luminare, !. Şi cinci franci pe zi! 25 O excepţiune totuşi se va face: Chiar din punga noastră dac-ar fi să dăm, Trebuie s-o facem, ca să se împace Personagiul cărui vrem s-o destinăm. Căci cu cinci franci numai, vornicul cel mare, DOI FRANCI 30 ^ ferească Domnul, poate a slăbi! Deci i-om da odaie, foc şi luminare, Şi opt franci pe zi 1 Cîtă fericire, domni de la putere, La subvenţiune nu mă aşteptam ! Dar mi-aţi acordat-o fără a v-o cere: Domnilor miniştri, nu vă cunoşteam! 5 Generozitatea voastră este mare, Şi partidul nostru vă va mulţumi, Căci mi-aţi dat odaie, foc şi luminare, Şi doi franci pe zi! Asta nu e glumă: suma preţuieşte!... 10 Din ortana voastră mulţi mă pizmuiesc ! Ei v-aduc tămîie şi vă proslăveşte, Şi abia o pîine îşi agonisesc! Punga ţării, însă, este foarte mare; S-ar cădea mai bine, deci, a-i răsplăti! 15 Noi le-am dat odaie, foc şi luminare, Şi trei franci pe zi! însuşi dumneavoastră, in recunoştinţă, Dacă la putere vom sui şi noi, O declar aicea, şi, în conştiinţă: 20 Vă vom da subvenţii demne de ciocoi! Fără de distincţii, şi pe fiecare, IORGULESCU ŞI CIULEI Fericită Românie, Ai atîţia demni copii!... Al lor număr cine-1 ştie?... Însuşi tu nu poţi să-1 ştii! 5 Roşii-n tagma lor obştească li tratează de mişei! Insă mint. — Deci să trăiască Iorgulescu şi Ciulei! Ei sunt plini de demnitate, io Şi în orice act al lor Vezi că ţin la echitate, Că n-au suflet tîrîtor! Ţara o să pomenească Vreme multă-ncă de ei! 15 Să strigăm dar să trăiască Iorgulescu şi Ciulei! „Popa Tache cu Ilie... Ce Giambaşu-i mai zicea, Oameni sfinţi de-o fi să fie, 20 Cinstea lor recunoştea !" Astfel cei ce au să nască Zice-vor vorbind de ei: Să strigăm dar să trăiască Iorgulescu şi Ciulei! 25 Graţie activităţii Magistraţilor aceşti (Culme a legalităţii), Fleva e în Văcăreşti. Tot astfel au să păţească 30 Şi toţi bătăuşii săi!... Să strigăm dar să trăiască Iorgulescu şi Ciulei. Cinste deci şi-nchinăciune, La astfel de magistraţi 35 Aduceţi cu plecăciune Cei ce ştiţi să vă plecaţi! Dulcea ţară românească N-are oameni mulţi ca ei! Ca ciulinii să-nflorească 40 Iorgulescu şi Ciulei. CELULA MEA DE LA VĂCĂREŞTI Cit de tristă, la intrare, îmi pare celula mea, Insă azi... ce transformare! N-o mai recunosc pe ea ! 5 Era rece, fioroasă, Cu plafondul ei boltit, Umedă, întunecoasă, Groaznică de locuit! Dar a doua zi îndată 10 Cum din somnu-mi tresării, O văzui aşa schimbată, încît, zău, înmărmurii. Murii ei, ce-mi apăruse Nuzi şi înfiorători, 15 Sub tapete dispăruse Ce aveau feluri de culori! Jos pe scînduri moi covoare Florile îşi arătau, Razele mîndrului soare 20 Printre ele se jucau ! Atmosfera-i era lină Ca un suflet fericit! Fruntea mea era senină... Ochiul meu era uimit! 25 Murii, pe-ale lor tapete, De lumină inundaţi Cu tabele, cu portrete îi vedem împestriţaţi! Unul — dulce-nchipuire, 30 Mai distins mi s-arătă, îmi atrase-a mea privire Şi asupră-i o fixă. El pe diva libertate, Triumfînd, reprezenta, 35 Lanţurile sfărîmate în picioare le călca! O splendidă-aureolă A ei frunte încadra, Şi ţinind o banderolă 40 Surizînd mi-o arăta ! Mă uit mai cu luare-aminte, Şi pe ea atunci zăresc Următoarele cuvinte Care dulce mă uimesc: 45 „Românie mult iubită, Fiii tăi sunt fiii mei! Voi schimba a lor ursită, îi vom proteja pe ei!" îmi frec ochii cu mirare, 50 Mă cred încă adormit! însă nu... nici o schimbare, Nălucirea n-a perit! Cine dar ca prin minune Temniţa mi-a transformat? 55 Obţinut-a permisiune De la cin' m-a-ntemniţat? Nu, căci muzele să ştie De miniştrii nu prea vor ! Astă fantasmagorie 60 E întreagă lucrul lor! Azvîrlit în închisoare De atunci pot să trăiesc ! Libertate, aer, soare, Ele toate-nlocuiesc ! 65 O! despoţi fără ruşine M-aţi uitat în van aci, Căci teroarea să mă-ncline Jur că nu va reuşi! Numai cînd v-ar sta-n putere 70 Muzele a mi le lua, Atunci numai în durere Sufletu-mi s-ar îneca. CETĂŢEANUL ŞI TOBOŞARUL Dar aceasta nu se poate, Şi de-aceea eu voi şti 75 Nencetat să sufăr toate Relele ce-mi veţi urzi! Temniţa cea mai hidoasă Ele mi-o vor adorna, Ş-a ei umbră fioroasă 80 C-un surîs vom alunga! Muzele-mi, schintei divine, Cu-armonii sublime, noi, Mă vor consola pe mine... Vă vor înfiera pe voi! — Ce ciudat lucru îmi pare Cînd eu trec pe la palat S-aud garda de onoare Bătlnd toba nencetat. 5 Toboşar, vă cer iertare, Fi-va oare ce-am aflat?... Mi s-a spus cu-ncredinţare, La palat, La palat, io La palat c-ar fi mezat? — E mezat, fără-ndoială, Insă vezi-ţi de-al tău drum, Căci n-ai bani de-arturiseală... Prea sărac eşti! — Dururum, 15 Dururum I — S-arturisească Numai la-mpăraţi e dat. Fapta nu e românească... La palat, La palat 20 S-a scos ţara la mezat. Dururum 1 Această ţară A trecut prin multe, dar Azi mi-e teamă să nu piară, 153 Căci de ea n-aveţi habar. 25 Moşii şi strămoşii noştri Ca s-o vîndă n-au lăsat; Deci deschideţi ochii voştri, La palat, La palat 30 S-a scos ţara la mez;i ! Ce să facă toboşarul Singur fără ajutor? In tăcere-şi bea amarul, Căci stă mort acest popor. 35 Dar ridice-se odată, Ca un val înfuriat, Şi-i dau mîna mea îndată. La palat, La palat 40 Ţara nu va sta-n mezat! — Ce mi-ai spus mă îngrozeşte, Insă şterge-ţi plînsul tău. Cu trădarea, ura creşte... Marea-şi umflă valul său. 45 Aibi speranţă, toboşare, Din senin ieri a tunat Răzbunare! Răzbunare ! La palat, La palat 50 S-a scos ţara la mezat I I ODĂ LA ŞOARECII DIN ODAIA MEA Ci lăsaţi-mă în pace, Şoarecilor blestemaţi! Gura voastră nu mai tace ! Chiţăniţi, săriţi, umblaţi! 5 Dacă după demîncare Prin odaie pribegiţi, Mie, zău, mi se cam parc Că degeaba osteniţi! Dar de versurile mele 10 Nu cumva că voi aţi dai? O ! lăsaţi-le pe ele ! Să le roadeţi e păcat! Că flăminzi sunteţi de moarte Nicidecum nu mă-ndoiese, 15 Insă azi astfel de soarte Cu voi cîţi nu-mpărtăşesc ! Numai cei de la putere Şi cu domnii deputaţi îşi duc traiul în plăcere, 20 De-orice lipsă apăraţi! lrnpunînd la sarcini grele, Ei pe toţi ne-a spoliat!... 155 Lăsaţi versurile mele!... Să le roadeţi e păcat! 25 Cît de mare, de obştească Sărăcia e la noi, Cînd despoţii cu trufie Capetele îşi ridic, Cînd cu mîna lor impie 30 Arbitrarul codific, Cînd sub jug şi împilare Tac românii îngroziţi, Cînd privesc cu nepăsare Cum sunt zilnic biciuiţi, 35 Şi cînd versurile mele Sun-alarma nencetat, O ! lăsaţi-le pe ele ! Să le roadeţi e păcat! Cînd de cîţiva ani într-una, 40 Toţi poeţii cîţi mai sunt, Unii-n veci vorbesc cu luna, Alţii-n stele se avînt! Şi cînd chiar se află unii Care pana-şi înjosesc, 45 Fii ai nopţii şi-ai minciunii, Ce tîrîndu-se trăiesc ! Cînd pe lîng-atîtea rele Viciul e onorat... Lăsaţi versurile mele! 50 Să le roadeţi e păcat! La Mitropolie, însă, A vă duce, de-aţi voi, Adunarea fiind strînsă, Legi destule aţi găsi! 55 Plecaţi, dar, şi mic, şi mare, Căci veţi trage bun folos: Acolo cu-mbelşugare Aţi avea în veci de ros ! Dar întîi legile rele 60 Care ne-au jngenucheat, Roadeţi-le-n bucăţele Fără teama de păcat Şi cînd prin asemeni fapte Neamul vă veţi nemuri, 65 Roadeţi nasul celor şapte... Vă las singuri a-i ghici! Scrierile înjosite Prăfuiţi-le apoi, Penele cele plătite 70 Piară astfel de la noi! Cruţaţi însă pe acele Care pentru drept combat... Lăsaţi versurile mele! Să le roadeţi e păcat! 156 EPIGRAME A ten. i»ia-ba-nh tUiiiz cit k.h 6»>>r6u*i o>.«v£&ă* fiefl.4Mnev*4, firi, movi^Â^JUC^-) fvuît^ i£tf, ^ ^HJxrh cMtxM/ Roi sans l'eire, facsimil, ms. 7.245. J^N PJ5RI0J^PCE AL A. Maeedonii UNOR PRETINŞI SAVANŢI ITHALO w.„„.....K „, POEMĂ EDITOR 8RI80RE MICHAILESCU BUCURESCI TYPOORfcPHIA ALF.S3ANDRH A. «RRCBSCU t. K»ţ» TMtrnlnr, 4 1878 Oricînd ş-oriunde vă-ntîlnesc Eu vă tot văd, cînd vă privesc Staturile prin microscop, Urechile prin telescop ! MANIA DIPLOMELOR Bolintineanu, ce-n poezie Făcea o lume de-1 aclama, N-ar avea dreptul azi să mai fie Geniu sacru, zeu d-armonie 5 Fără o bună batalama. ASUPRA ACTUALEI CAMERE ROMÂNE Deputaţii d-altădată Prea de tot erau tăcuţi, Ţara însă ca s-o pată, Cei de azi sunt prea limbuţi. 161 Ithalo, Buc.,"1878, coperta. 11 — Macedonski voi. IV EPIGRAMĂ ^La... amicii mei... poeţi) I Au scris in versuri, au scris în proză, Zburdînd cu toţii pe foi de roză, Pe vîntul serii profumător Şi pe zefirul răcoritor, 5 Şi de mari oameni şi-au luat poză; Că fiecare nemuritor Are să fie şi-au zis în cor. II Pegasul însăşi încălecat A fost de dînşii, dar s-a schimbat 10 Sub bieţii oameni într-o mîrţoagă Ce slută, oarbă şi slăbănoagă, Dind prin gropi veşnic, a şchiopătat, Şi jos trîntindu-i, fără o doagă In colbul străzii i-a lepădat! DISTIH N-omori cu glonţu-adeseaori Cum poţi c-o vorbă să omori! EPIGRAMĂ V. proclamă prin gazete moralmente c-am murit, Dar asupră-i avantajul ce-mi rămîne tot e mare, Din momentul ce se ştie şi s-afirmă de oricare, Cum că V. nici o secundă moralmente n-a trăit. EPIGRAMĂ (Ad libitum) Zgomotul pe care-1 faceţi, ca să-1 faceţi şi urmează: Dacă un măgar răgeşte, turma-ntreagă-1 imitează. EPIGRAMĂ Spre-a respecta pe năuciţi Şi pe nebuni şi pe timpiţi, V. puse muncă, puse zel, Dar ca dovadă de respect 5 Din partea sa era mai drept Să fi-nceput întîi cu el. EPIGRAMĂ X... fără de veste dote pe la mine, Căci avea nevoie ca să-i fac un bine... Să mai stau la ginduri mult n-am pregetai... De-azi de dimineaţă X mi-e-ndatorat, 5 Şi pierzindu-mi astfel binele şi banii, De-azi de dimineaţă mi-am sporit duşmanii. EPIGRAMĂ Găsesc Fîntina dumitale Un monument ce nu se-ntrecc, Dar trebuia spre-a fi deplină Să scrii pe dînsa: apă rece. 163 EPIGRAMĂ Am ofensat pe cit se pare pe-o doamnă ce se crede mare... Şi ştiţi de ce atîta vorbă şi balamuc de supărare, La o funestă-mprejurare e c-am primit-o în halat. Dar dacă e numai atîta, e ofensată cam degeaba, 5 La cea dintîi ocaziune, fiindcă astfel merge treaba, în cui va fi lăsat halatul ce-a fost atît de vinovat. EPIGRAMĂ Se află unii oameni purtînd pe ei livrele Ce haine de onoare să facă ştiu din ele, Dar tu ce uniforma o porţi, nedemn de ea, Făcuşi mai mult ca dînşii schimbînd-o-ntr-o livrea. EPIGRAMĂ Pentru T.M.St., căruia am scris o prefaţă la o carte de poezii şi ce pretindea să-şi facă din aceasta un titlu de inviolabilitate literară faţă de mine. Băiete, este-adevărat, într-o prefaţă-am declarat, Precum ţii minte-aşa de bine, Că versurile cc-ai semnat 5 Sunt diamante şi rubine. Cum ai fi vrut să zic altfel, De vreme ce erau de mine? EPIGRAMĂ (Lui X, care vrea să servească două cauze deodată) Nu te scuza că te-nţeleg, Citesc în tine ca-ntr-o carte, Voieşti să fii în două părţi Spre-a nu rămîne „într-o parte". DISTIH Defăimarea niciodată nu mi-aduce supărare: Duşmănia ce e mare este semn de stimă mare. DOAMNEI * îmi ceri un jalnic epitaf Să-1 pui pe-o groapă prea iubită, Că ţi-este inima zdrobită Doreşti să-nscrii pe cenotaf. 5 Dar, doamnă, porţi o pălărie Ce costă două sute lei Şi pot s-o iau de mărturie A-mi da o sută că nu vrei. REPTITOR DE VIESPI IV ASIIPKA. GUVERNULUI JUNIMIST SUB l'ARK TURNUL COLŢEI A FOST DĂRlMAT După destulă-nvălmăşeală, Nimica nefiind etern, în ziua cînd la socoteală Va fi luat ş-acest guvern, 164 165 I 5 Şi pentru-a lui glorificare, Cînd „ce-ai făcut?" va fi-ntrebat, El va răspunde sus şi tare: Al Golţei turn l-am dărîmat. V DOMNULUI X..., MINISTRU, CARE A ZIS DESPHB MINE CĂ MA URĂŞTE TOATĂ LUMEA Tu zici că lumea mă urăşte Şi spui un fapt adevărat, Dar el uşor se desluşeşte: întreaga lume mă urăşte 5 Fiindcă nu te-am atacat. VI Mă aflam la „Fialkowski", cînd, un domn, un oarecare X sau Y, cum vă place, dar ce nu e Stan sau Bran, Lăudînd pe Eminescu şi trăgînd din mazagran, Ţeava paiului subţire şi-o văzu din intîmplare... 5 El cheamă, şi cu grăbire i s-aduse un alt pai, Dar atunci, cu supărarea izbucnind din al său grai, Şi din ochi vărsînd văpaie, Zise: „Chelner, altădată să-mi aduci mai multe paie!" VII INSCRIPŢIE PENTRU UN BUST Contemplîndu-şi lung buricul cu privirea lui de bronz, Bustul meu înfăţişează epoca turnată-n bronz. EPIGRAMĂ Românii toţi s-au revoltat... Dreptate-aveau neapărat: Era prăpastia adincă, — Dar patriotic s-au luptat 5 Şi bunul principe-a cedat Să nu mai ia pe o Româncă. EPIGRAMĂ (Lui X, poet sumbru, caro manifestă dorinţa de a înnebuni) A-ţi pierde mintea te sileşti, Fiindcă vrei să-nnebuneşti... E o dorinţă ca oricare, Dar, dragă, n-ai să ţi-o-mplineşti: 5 Nu pierde nimenea ce n-are ! EPIGRAMĂ TEATRULUI NAŢIONAL Clădit pe piaţa lui îngustă e monument naţional. De starea noastră culturală nu e dovadă mai deplină: E-mpodobit de cîrmuire cu un director general Şi înzestrat, pe două laturi, cu cîte-o practică latrină. EPIGRAMĂ (Lui Ştefan X..., nepot al lui Nicolae Orăşanu) Sunt „Fabricantul de ingraţi", O zici şi trebuie să fie, Deşi nu e filozofie Să scot astfel de literaţi. 5 Dar unde capul nu mă taie Oricît aş fi de năzdrăvan, E să te schimb în Nicolae Cînd nu poţi fi decît Ştefan. EPIGRAMĂ (Imitaţie) Cu mult venin vorbeşti de mine Cînd te vorbesc mereu de bine. Dar ce năpastă! scumpul meu, Nu eşti crezut nici tu, nici eu. 166 167 EPIGRAMĂ EPIGRAMĂ Cucoane Lascăre, de fel Nevoie n-ai de portofel — Te ştiu că eşti boier de viţă... Nu eşti ca c'conu Tudoriţă, Să porţi minciunile în el... Mult mai pe jos îl laşi, săracul: La minister le duci cu sacul. QUARTET (Pe o ploscă) Plosca-n cui stă atîrnată, însă goală şi-ntristată, Nu mai are dulce grai, Nu mai face viaţa rai. Un trocar anume Kendy, sas pe-aicca pripăşit, Se dă-n vorbă de-o poemă, dojenindu-i autorul Că în staulul în care s-a născut Mîntuitorul Pus-a orice dobitoace... Se înşeală negreşit... Am cetit ce scrie Kendv si citesc Sămănătorul. EPIGRAMA (Unei doamne ce avea un apartament de închiriat. Apartamentul e bogat... Nici un defect aproape n-are, Cu blăni de tigru e ornat, Dar îl găseşte fiecare 5 Ba că c larg, ba că e mare, Şi el rămîne nencetat Aparlament de-nchiria!. DISTIH (într-un album) Pe altarele credinţei de acuma pot jertfi, în lume cînd sunt îngeri, în ceruri cum n-ar fi? EPIGRAMĂ (Lui Tradem) Am auzit al tău lătrat, Dar el de loc nu m-a mirat: Destulă vreme ţi-am dat pîine, Să ştiu prea bine că eşti cîine. LUI GINCINAT PAVELESCU în cap nu porţi sticleţi, băiete, Ş-al tău venin e în zădar, N-a fost şi nici nu va fi sticlele Să-ţi cînte-n cap sau prin cuplete. 5 Asemeni păsări cu glas rar Nu se-ntîlnesc prin bălegar. CINCINATULUI Elev că-mi eşti ai declarat, Un lucru însă e ciudat, 169 I Aminte nu-mi aduc decît Atît: 5 Că ce-am scris eu ai subsemnat. POSTUME LUI G. BACOV1A Poet scump, pe frunte porţi mîndre foi de laur, Căci singur, pînă astăzi, din plumb făcut-ai aur. POETULUI DR. VOICULESCU Sub ceru-n veci întunecat Trăişi o viaţă întristătoare. Răsări ca soare întârziat, însă răsări tot soare. EPIGRAMĂ X e mediocritate, Y e stupiditate, însă ei luînd-o-n gît într-o zi s-au hotărît 5 Ca să scape de păcate, Să-şi dea mîna cu frăţie Pentru-a scri-n tovărăşie Şi-au format o nulitate. 171 I INEDITE [ŢI-0 VA SPUNE ORIŞICINE] Ţi-o va spune orişicine, Cu jobenu-ţi şade bine Şi croit ţi-e pe figură, Dar pe capră, nu-n trăsură. EPIGRAMĂ (Asupra ştiroi ce se răspîndise că turcii trec Dunărea) D-lui Coriolan şi alţii Bucuria vă e mare Căci curelele vă ţin... Lucru nu e de mirare: Turcii vin. [EŞTI BOTEZAT DE PREOT...] Eşti botezat de preot, copile-nl.ru Cristos, Şi el îţi va fi scutul din cerul luminos, Dar mai primeşti spre-a trece prin apă şi prin foc De la Sfetescu Petre botezu-ntru noroc. UPIGRAMĂ Studenţii noştri-au convocat Pe greci, pe sîrbi şi pe bulgari, Congresu-apoi l-au înjghebat, Ş-au discutat şi mici şi mari, 5 Ş-a fost şi rezultatul mare: Obşteşte au recomandat Prin moţiunea ce-au votat O nouă foaie de ţigare. [LUMINA E O TAINĂ RARĂ] Lumina e o taină rară, Neobosită drumu-şi merge: Pe foarte mulţi ca umbre-i şterge, Dar face pe-alţii să apară. Iubite cititoare, că însumi îl ador; Cu mine pentru dînsul de-mpărtăşiţi iubirea, 20 Răsfringeţi-o p-acela ce-i este genitor, Urît, dar de asemeni poet şi visător! IV Avere, frumuseţe, inteligenţă, nume, Nimic nu refuzase natura ca să-i dea, De ce dar la o parte tăcut şi trist şedea ITALO 25 Şi n-auzea nici rîsuri, nici muzică, nici glume, (Poemă în si ante) Şi nu vedea nimica din ce să petrecea? De ce?... Ei! lucru-acesta e lucru vechi în lume: Italo era june şi junele iubea ! GÎNTUL ÎNTÎI I E noapte. La San Marco, mulţimea îmbulzită Să plimbă-ncoa şi-ncolo pe piaţa renumită, Aspiră-al serii aer suav şi răcoros, Pe cînd cîte-o pereche de-amanţi cad în ispită 5 Inaintînd spre ţărmul tăcut şi neguros, La care îi aşteaptă gondola cea dorită, Pe-ntinsele lagune să-i legene-amoros. II Iar muzica revarsă cascade d-armonie, Şi tinere siniore cu chipul alb şi pur 40 Ascultă în tăcere divina melodie. Retras, sub o arcadă, în unghiul cel obscur, Italo, june palid, lombard cu ochi d-azur, Stă singur; p-a sa frunte un nor de reverie Plutind, îi asumbreşte marmoricul contur. III 15 Adolescent în viaţă, frumos ca-nchipuirea Ce-şi face o fecioară în visele-i d-amor, Astfel era Italo, şi fac mărturisirea, V Iubea!... Dar ce?... Sunt sigur c-această întrebare 30 Bulevardiştii noştri să-mi facă au de gînd ! Iubea să călărească?... Dar bine, avea stare! Iubea ca să petreacă?... De nu mă-nşel, îmi pare, Cu bani că poţi petrece oriunde şi oricînd!... Iubea să-şi tăvălească fiinţa-n desfrînare?... 35 Maestru ca s-ajungă putea cît de curînd ! VI Aşa este!... Dar ce vreţi?... Italo, deşi june, Deşi avut, din fire era însă ciudat, încît spre-a lui ruşine, silit sunt a vă spune Că nu iubea nimica din ce-am enumerat: 40 Al secolului d-astăzi copil degenerat, Adolescentul nostru se apucase-a-şi pune Iubirea-ntr-o copilă cu sufletul curat! VII Eliza e-al său nume şi e cusătoreasă... Uf! numele prozaic şi greu de mistuit!... 45 Spre-a fi poet la modă, ilustru şi citit Prin oricare saloane d-o lume mai aleasă, 174 175 t Ar trebui contesă s-o fac sau baroneasă, Să-i zic Diana, Bela, să-i zic... dar m-am gindit Că două căţeluşe aşa le-am mai numit! VIII 50 S-ajung ca să-mpac însă pe toţi, — în cugetare Mi-am pus, şi pîn-acuma d-aceasta nu disper: Din popol şi' nobleţă Eliza sînge are, Căci mă-sa,'o ducesă din lumea cea mai mare, în taină o născuse c-un blond gondolier! 55 Te rog, cucoană Zinco, să nu strigi: „Degradare" C-ai un fecior în casă frumos şi pişichier! IX Conform cu obiceiul, să înţelege bine, Pe poduri azvîrlită copila că a fost. Iar tatălui asemeni, ducesa-i făcu rost: GO El dispăru-ntr-o seară precum se şi cuvine A face o cucoană să scape de ruşine ! Eliza fu găsită de un pescar, — om prost, Nu nobil, — care-i dete şi griji şi adăpost. X înaltă nobilime! Le înţelegem toate: 65 Admitem în carete cu aurite roate Să treci pe cînd săracii în lacrimi şi-n nevoi Se zbat ca să-ţi plătească la dări şi biruri noi; Chiar pîinea cotidiană din gură a ne-o scoate Ca să ţi-o dăm tot ţie, supuşi am face-o poate... 70 Dar bine, şi copiii'din flori să-ţi creştem noi? XI Aveţi să ziceţi însă cu feţele-ncrunlate Că ei nu sunt'ai voştri. Atunci ai cui sunt ei? Ai noştri fi-vor oare?... Noi nu avem femei Oricît'de jos căzute, oricît de degradate, 176 75 De mame s-aibă inimi aşa denaturate 1 Femeia noastră n-are caretă, nici lachei, Dar cearcă de-i ia pruncul să vezi de poţi să-1 iei!... XII Necum să şi-1 azvirle pe poduri fără milă, Să lase-n voia soartei fiinţa cea debilă 80 Ce este inocentă de orişice păcat, Al pîntecilor sale fruct scump şi adorat! Al unei aşa mame c-o inimă-aşa vilă, Etern barbarul suflet să fie blestemat, Şi de puteţi, zdrobiţi-o sub tălpi ca pe-o reptilă. XIII 85 Să ne reluăm şirul cu toate că prea bine Noi am putea să spunem că suntem în delir, Căci neamul poetastru înflăcărat susţine Că astfel sunt poeţii din cer cînd să inspir! încurcă-le pe toate: Ai sacrul foc în tine; 90 Nu eşti poet, n-ai merit, cînd te-nţelege-oricine: D-aceea o mulţime nu au nici cap, nici şir! XIV Eliza în coliba pescarului crescuse. Italo-n jos pe schelă plimbîndu-se-o văzuse. Putea ca să nu vadă doi ochi strălucitori?... 95 Putea să nu ghicească doi sîni fermecători Sub alba percalină în care-i apăruse, Şi graţiile-acele candide şi nespuse Ce-a dăruit natura la cei născuţi din flori?... XV La corp şi la figură era patriciană: 100 Ai fi crezut un înger că e cînd surîdea! Demers aristocratic, pieliţă diafană, Mîini mici şi delicate şi buze roze-avea, 177 *3 Dar inima sa blinda era de plebeiană, Căci tot ce este nobil şi bun înţelegea... 105 Să-i placă orişicine văzînd-o se-ntrecea. XVI Pescarii, fii ai mării, cu feţele brunitc D-a vîntului suflare, de razele solari, Erau timizi cu dînsa cum sunt nişte şcolari Cînd leapăd-uniforma şi cărţile-nvechite 110 Şi simt în piept amorul cu dulcile-i palpite Ce mişcă deopotrivă pe proşti şi cărturari: Femeile ai tutor sunt îngeri tutelari! XVII Copila, c-o privire, c-un gest de-ncurajare, Ar fi putut să facă pe oamenii acei 115 Lipsiţi d-oricare lustru şi-nvăţătură-oricare, Cu zîmbetul pe buze a s-azvîrli în mare Să-i readucă acul scăpat din părul ei, Sau pentru ca să-şi facă colane şi cercei Să-i pescuiască şiruri de mici mărgăritare! XVIII 120 Dar ea nu ştia încă ce lucru cstc-amorul; La toţi, indiferentă, rîzînd le răspundea: Aceeaşi şi pescarul, şi nobilu-o găsea! „Frumoasă e !" în sine zicea tot trecătorul; Era frumoasă, însă ceva îi mai lipsea: 125 Acel fior ce este de viaţă dătătorul Ea nu-1 simţise încă şi nici nu-1 presimţea ! XIX Dar el dormea în pieptu-i; dormea, şi o privire, O strîngere de mînă sau chiar şi mai puţin; Accentul unui cîntec, o vorbă, un suspin, 130 O lacrimă de june, o tînără zîmbire Puteau ca să agite electrici le fire Ce inima cu ochii legată strîns o ţin, Şi să deştepte astfel acel fior divin 1 XX Cînd mai, frumoasa lună, s-a-ntors să răspîndească 135 Din nou peste natură cereştile-i comori, Bobocului de roză deplin ca să-nflorească, D-ajuns îi este-o rază cu viile-i culori: Fecioarelor candide, boboci profumători, D-ajuns vă este-asemeni, o rază îngerească, 140 Din ochi de juni scăpată, spre-a fi schimbate-n flori. XXI Acea divină rază cu magică putere, Privirea lui Italo fusese pentru ea; Ca frunza agitată d-o dulce adiere Copila să simţise 1-a junelui vedere. 145 D-atunci, fără-ncetare, la dînsul se gîndea Şi fără încetare, în vise de plăcere, Deşteapt-ori adormită în braţe îl strîngea ! XXII Dar fericirea-i mare Italo ignorează... P-a lui San-Marco piaţă d-aceea l-am lăsat, 150 In faţă cu-ntristarea şi-n cugete-afundat; In mijlocul mulţimii, retras de toţi, visează Desigur şi acuma d-arcadă rezemat, Afară însă numai de nu va fi plecat C-atunci, să află-acasă şi doarme sau cinează! XXIII 155 Frumoase cititoare, destul de rău îmi pare S-o spun, dar corpul cere şi somn şi demîncare; Toţi dorm şi toţi mănîncă: amorezaţii chiar! Admit că lucrul este prozaic şi vulgar, 178 179 Dar partea sa de proză ce lucru-n lume n-are?... 160 Amorul?... Nevrînd însă să fac discută mare, închei digresiunea şi cîntul meu primar! CÎNTUL AL DOILEA I Nici cîte luni trecură din ziua fericită In care pe Eliza Italo a văzut, Şi nici prin ce minune lombardul cel plăcut 165 Primit fu într-o noapte de vergura iubită, Nu ştiu... însă pot faptul s-afirm că s-a făcut. Căci' inima femeii d-amor cînd e rănită Aceeaşi totdeauna că este s-a văzut! II Acuma-n ce epocă fu noaptea-ncîntătoare: 170 D-a fost iarnă sau vară, d-a fost senin sau nor, D-asemeni nu-ţi voi spune, amice cititor; Cît despre mine unul, declar fără pudoare C-aş vrea să fi fost iarna p-un ger pătrunzător, Deoarece amanţii cu sînuri arzătoare 175 Siliţi sunt a să'strînge în braţe mai cu zor! III Aceast-opiniune îmi este personală Şi n-o impun la nimini; ba chiar mărturisesc Că vara este-a iernii puternică rivală Prin faptul că-ndoieşte în cei ce să iubesc 180 Divina-nflăcărare sub care se topesc!... Precum vedeţi, cad lesne cu toţi ia învoială: Iubit să fiu şi iarna şi vara mă-nvoiesc ! IV Pudicele cucoane ce noaptea, pe fereşte, Făr-a roşi, la tineri să intre le dă pas, 185 Rosindu-se ca racii Ie văd 1-a mea poveste Şi le aud d-aicea lăsîndu-se în glas; Pedanţii noştri-asemeni îi văd strîmbînd din nas, Pe cînd toţi poetaşii pe versurile-aceste Căşun să le măsoare lungimea la compas I V 190 în plus că au să-mi scoată vreo clteva silabe Nu-ncape îndoială: Vor face acest spor Apostrofate literi citindu-le în cor; Dar versurile-mi oare, oricît ar fi de slabe, Putea-vor a le face mai slabe c-ale lor, 195 Ce lîncede şi ftiziei tîrîndu-se pe labe în negura uitării pe dată cad şi mor? VI Să scrim dar înainte, căci chiar în băcănie Să mearg-aceste versuri ursite de vor fi, înfăşura-vor icre în bună companie, 200 Căci astăzi, tot băcanul, d-ar vrea, o librărie Complectă ar deschide, un ban făr-a jertfi ! Asupra mea păţiţii sunt liberi a bîrfi Şi să tăgăduiască un lucru ce se ştie. VII Mă mărginesc aicea să le declar curat 205 Că tristele lor versuri, — de n-aş fi cumpărat Măsline mai deunăzi, — spre marea mea ruşine Şi azi necunoscute mi-ar fi, şi ar fi bine! D-atuncea însă minte deplin m-am învăţat, încît dacă vreodată aş mai lua măsline 210 Cu jurămînt hîrtia s-o rup eu m-am legat! VIII Italo, de asemeni, nevrînd de ei să ştie, în noaptea cînd Eliza în taină 1-a primit, S-a mulţumit să intre în casă fericit, Şi n-a mai stat să-i spună întîi o poezie 180 181 215 Şi nici pe sub ferestre să-i cînte-o melodie, Rostogolindu-şi ochii în cap ca un smintit, Aşa cum în poeme vedem obicinuit! IX De flori, să-i dea, n-aduse un singure mănunche, Şi nici din pragul uşii el nu căzu-n genuche, 220 Cu braţele întinse, cu perii vîlvoiaţi: O poză de rigoare la unii-amorezaţi Ce strig cît Ie ia gura de-şi rup bietul rărunche: „Eşti zee" sau: „eşti fee", şi cîte nu visaţi... Ridicoli în purtare, ridicol îmbrăcaţi ! X 225 Italo la fereastră şozu lîng-o mescioară Şi-n loc ca să-i vorbească el mîna i-o luă, Iar două lacrimi calde ce geana-i înrouă Picară p-acea mînă, şi tinăra fecioară Simţi bătîndu-i tare plăpînda inimioară... 230 „D-ai şti"... junele-i zise, dar nu continuă, Căci a să stinge lampa hazardul statuă ! XI Ce vreţi?... Eroul nostru în marea sa uimire Cu braţul o lovise ş-o doborîse jos; Prin geamuri atunci luna cu dulcea-i licurire 235 Umplu toată odaia zîmbindu-le-amoros!... Că lamp-a rămas stinsă e lucru nendoios... Să vă sfîrşească însă această povestire Pot numai patru martori ai nopţii de iubire... XII întîiul e odaia, al doilea e luna, 240 Al treilea oglinda, al patrulea sunt eu... Dar luna, vai, e mută şi tace-ntotdeauna Urmîndu-şi calea-n taină pe vastul empireu; Oglinda-şi pierde faţa şi lustrul etereu... Prin echo de săruturi v-ar povesti într-una 245 De ei numai odaia şi suvenirul meu ! XIII Spre-a şti... trebuie dară ca s-alergaţi la mine... De unde ştiu eu însă, aci-ntrebarea vine?... De unde?... Pînă astăzi n-am spus-o nimărui Ş-acum să mă destăinui silit mă simt oricui: 250 O blîndă vrăjitoare ce-mi datora un bine, întreg mă preschimbase prin farmece divine In flacăra suavă ce-ardea pe buza lui! XIV „O ! reaprinde-o"-i zise de braţul lui încinsă, Dar lampa zăcea spartă... un nor uşor trecu 255 Pe faţa lunei d-aur şi noapte se făcu... D-amor, de voluptate, la pieptul lui coprinsă, „O, reaprinde-o, dragă", mai zise... şi tăcu... Tăcu şi de atuncea mereu rămase stinsă, C-amorul toată noaptea ţinu p-a lui aprinsă! XV 260 Uniţi, formau o grupă ca-n marmoră sculptată... Păreau, în întuneric, el tinărul stejar, Ea, iedera cea verde cu mlădios lăstar... Suspine dulci din piepturi ei revărsau dodală Sorbind din al plăcerii delicios pahar, 265 Şi luna, spărgînd norii, în loc sta fermecată, Privindu-i pe sub geana-i în aur înmuiată!... C ÎN TUL AL TREILEA I Italia e ţara în care-n veci amorul Consumă orice inimi... femei, copii, bărbaţi, Bătrîni şi chiar bătrîne cu perii-ncăruntaţi, 182 183 270 Ce-aproape că se află în groapă cu piciorul, D-amor, deopotrivă, se află frămîntaţi... Italia e ţara în care muritorul Născînd fioru-i simte şi moare cu fiorul. II Veneţia şi Neapol, Palermo şi Florenţa 275 îmi stau'garanţi, şi martori îmi sunt la adevăr... Acolo nu se ştie ce este-adolescenţa: Bărbaţi se nasc copiii... bătrînii cu alb păr, In piepturi, a juneţii resimt efervescenţa... Femeia nu cunoaşte, acolo, unchi sau văr, 280 Şi soarele-şi păstrează deplină influenţa. III Dovadă de aceasta nu poate fi mai bună Decît chiar o bătrînă contesă d'Albifer, Ce neputînd să uite că nu mai este jună Ieşea noaptea-n gondolă şi se plimba pe lună, 285 Pe' cînd, îmbrobodită, Veneţia-n mister, Nu este rar să vadă umblîndu-i pe lagună, In barcă, cîte-un june şi mîndru cavaler. IV E drept însă a spune că astfel legănată, Cu chipu-i de o sumbră dantelă coperit, 290 Se întîmpla să fie de tînără luată De cîte-un băiat care, din şcoli abia ieşit, Sărea-ntr-a ei gondolă şi-n noaptea adîncată Răzmînd-o în deliru-i p-o inimă-nfocată, Intra cu ea-n palatu-i de vreme înnegrit... V 295 Era tocmai în ora cînd somnu-ngreuiază Pleoapele-ostenite a celui suferind Şi-i stinge întristarea şi doru-i alinează... în ora cînd naramzul profumu-şi exalează Şi cînd zefirul tace prin frunze aromind... 300 în ora cînd poetul stă-n umbră şi visează, Cununi de imortale artistic împletind. VI Veneţia e sumbră şi mută-n acea oră Ca-n velele-i de doliu o tînără sinioră; Şi de n-ar fi amanţii ce-i vezi trecînd în zbor 305 într-ale lor gondole ce-alunecă uşor Şi-i poartă în picioare răzmaţi de lîngă proră, Veneţia întreagă ar fi pîn'l-auroră Mormîntul cel mai negru, mai trist şi-ngrozitor! VII Italo la Eliza zbura cu nerăbdare, 310 Molatic dus pe valuri d-al său gondolier; Pe faţa-i rumenită de dor şi de-nfrînare Luceau ochii-i albaştri ca două stele-n cer, Cînd drept lîngă San-Marco — funestă întîmplare — Păru înc-o gondolă ce-nainta şi-n care 315 Se arătă bătrîna contesă d'Albifer. VIII Fusese pe cît pare să stea la sindrofie, Căci doi lachei cu torţe s-afla-n gondola ei, Iar dintr-un cerc fantastic, a torţelor seîntei, Ca nişte fluturi d-aur pe marea albăstrie 320 Zburau încoa şi-ncolo o sută şi o mie!... Spre-a completa acuma tabloul de magie, S-o spunem: Ai contesii erau frumoşii lachei! IX Nu zic cu dinadinsul că astfel i-a cătat, Căci s-a-ntîmplat adesea să văd prin une case 325 Ceva mai mult: Cucoane ce-aveau copilaşi şase Şi care cu feciorul din casă-au semănat, 185 Nimic fără sâ zică nici chiar bietul bărbat! 355 Vom spune... dar ş-aceasta d-o vrea Muza să lase, Contesa, de Italo, c-atunci s-amorezat. X 330 Şi ca o vrăjitoare ce-ncalecă pe piuă De zboară prin văzduhuri cu părul despletit, Ea-1 urmări nebună într-una pîn' la ziuă : 360 Ş-află că el iubeşte, ş-află că e iubit... L-amor, Ia fericire, amant, ziceţi adiuâ, 335 Fatalitatea ţine pumnalu-i pregătit, Şi oarba ei putere în veci a predomnit! XI Nu înţeleg printr-asta să mă declar ateu, ' 365 Aşa însă cum popii la carte ni-1 arată, Cu majordomi şi curte, c-o ceată înhăitată 340 De sfinţi care la număr îi vezi crescînd mereu, Cu pontefici ce-n lume vînd iertăciuni pe plată 370 Precum vax şi chibrituri ne-ar vinde un evreu, Ce vreţi din cer să facă şi bietul Dumnezeu? XII De-o fi ca să mai iasă de sub epitropie, 345 Printr-un alt om în lume a se manifesta, Fatalitatea oarbă din zboru-i va-nceta Şi va veni atuncea ş-a lui împărăţie ! Dar vremea mai e lungă şi pînă ce să vie, Ursită-a fost Eliza victimă ca să fie, 350 Ursit a fost Italo amar a se-ntrista. XIII In noaptea cea din urmă cînd ei se întilniră Trei umbre-n întuneric plecarea îi pindeau; Ieşi... Ele-năuntru sălbatic năvăliră... Rîdea cumplit contesa pe cînd o-njungheau... Un corp fără de viaţă cînd zorile veniră Găsi bietul Italo, şi ochii ce-i erau Albaştrii ca şi cerul, de jale, se-nnegriră! XIV Şi-ncai fu în speranţă-i vipera înşelată... Se depărta Italo, trăi mult timp retras, Văzînd într-o zi însă tot soare c-altădată, Tot viaţă rîzătoare ş-amor la orice pas, Uită şi iubi încă... dar geana-i înfocată E uneori şi astăzi de lacrimi inrouată, Şi ochii lui, d-atuncea, tot negrii au rămas! XV Acuma cînd poema-mi simţiţi că e sfîrşită, Detaliuri mai multe de vreţi cumva să ştiţi, Poeţi fiind cu chila în ele-nnomoliţi, A-i întreba pe dînşii subscrisul vă invită Şi veţi afla aceea ce nici că vă gîndiţi: C-a fost odaia-n roşu şi-albastru zugrăvită Şi crini c-aveau pe feţe şi roze pe guriţi! 186