This is a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project to make the world’s books discoverable online. It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that’s often difficult to discover. Marks, notations and other marginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book’s long journey from the publisher to a library and finally to you. Usage guidelines Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. We also ask that you: + Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for personal, non-commercial purposes. + Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort to Google’s system: If you are conducting research on machine translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the use of public domain materials for these purposes and may be able to help. + Maintain attribution The Google “watermark” you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. + Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can’t offer guidance on whether any specific use of any specific book is allowed. Please do not assume that a book’s appearance in Google Book Search means it can be used in any manner anywhere in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. About Google Book Search Google’s mission is to organize the world’s information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers discover the world’s books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web at http://books.google.com/ sşpgi- I jfr . \ , LETOPISIŢELE ŢEREI MOLDOVEI t LETOPISEŢELE BKTXipUTi, IKţ>E8TBATĂ CU NOTE , BIOQBAFlf ŞI FA0-6IMILE, COPRINŞENDtf MAI MULTE CEONICE KEPUBLICATE IKCl J ŞI, OA ADAOS# : TABLELE ISTORICE ALE ROMÂNIEI PftlFAţlX. Letopiseţul Moldatibi (1662—1729) atribuit# lui Nioolab Muşte. Cbohica anonimă a Moldovei, (1662—1783) tradusă in grbcesck, de A. Amiras. Letopiseţul Moldovei (1741—1769) de Spătarul I6n Cakta. Letopiseţul Moldovei (1783—1774) de Ekaki KogXlniceanu. Stihuri asupra tăjabbi Domnului Grigobi Ghika VV al Moldovei, de E*aki Kogăl-nicbanu. Stihuri asupra peirei boIebilor Moldovei Bogdan şi Guza, de Enaki Kooălnioenu. Condica obiceiurilor vechi şi nuoi (Ceremonialul curţr!) alb Domnilor Moldovei, de GhbORGAMI AL DOILEA LOGOFĂT#. 1762. Tbagodia să# Eteria Grecilor din 1821, de Vornicul Alexandru Beldiman. Tractaturile InchIXIatb de către Bogdan YY al Moldovei cu Sultan IUjazst II dă LOGOFĂTUL NlCOLAI CoSTIN. Apendice. A DOUA SDIŢIUNE . DE LA 1766 PĂNĂ LA 11 Februarie 1866. DB Michail Kogălniceanu TOMU III BUCURESCI IMPRIMERIA NAŢIONALĂ, C. N. BĂDULESCU, STRADA ACADEMIEI, 24. 18 7 4 . K6 5/oi . J ' \ •' " ’ ■ . '',r î t 7*. - ^ jv; y f* *f rfr- * ** ** .i V ii ‘ * * ir»v , ' / . -i A. • .’ . 1 •'• ' O f) • < 1 I > Tomul III al Cronicelor# României variâză io multti de tomul III al letopiseţelor# Moldaviei. Nuoa nostră ediţiune s’a îmbogăţita cu mal multe opere istorice necunoscute, celfi puţind de noi, pe la anul 1850 când a apăruta ântâia ediţiune, de esemplo: Tragodia sâfi Eteric grecâscă din 1821, scrisăin Versuri de Alesan-ăru Beldiman, şi care apare pentru ântăîaşî dată in ediţiunea actuală a Cronicelorfi, reprodusă dupe chiar manuscrisul original# aflata in posesiunea Domnului Dimitrie A. Sturdza Miclăuşeanu. DuoV compuneri in versuri a le lut EnaTd Kogălniceanu, una tratând a despre tâiarea lui Grigori GMka VV al Moldaviei, şi alta despre tăiarea boerilor# Moldaviei Bogdan şi Ouza, amândouă inedite, fiind că, de şi scrise de fratele strebuhulul mefi Constantin Kogălniceanu, ele afi fostfi retăcite la neamurile mele, şi sUntQ regăsite numai de câţi-Va. ânî. NTaşî fi bine complectată colecţiunea Cronicelora Moldaviei, care işl afi finitul cu tomul III al acestei ediţiunt, dâcă n’aşft fi inchilăt-o cu publicarea a altora trei opuscule istorice, care egalmente se repârtă tota Ia istoriea specială a României de peste Milâovfi, şi din care unul de şi tipărită in secuiul XVII, însă astăzi a devenita fdrte rarii, âră celelalte două nafi ajunsa a fi cunoscute publicului de câtfdrte decu-rânda,' mulţumită numai traducţiunil românescl făcută de Domnul B. Hăjdeu, eruditul şi neobositul investigatOrfi ăl surgentelorfi primitive ale istoriei ndstre naţionale. Aceste trei opuscule, pre care le publicămfi in formă de apendice, suntfi: 1° Letopiseţiul vechili moldovenesc!) de care ne vorbesce Vornicul Urechi in mal multe locuri din Cronica sea, precum totfi elfi'ne mal vorbesce şi de alte două letopiscţie, unul sub numele de letopiseţiul latinesc# şi altul subt aceia de letopiseţiul slavoriesc#. Nici unele din â-ceste trei annale antice a le părinţilorfi nostriî,—care afi serVitfi la refl igerea' celei mal vechi a ndstre Cronice cunoscută până astăzi, acea a Vornicului Urechi,—n’afi ajunsă până la noi, sâfi celfi puţind nu sunt încă aflate. D’abla posedâmfi o traducţiune in limba polonă a unul din a-ceste letopiseţie. Acestă traducţiune, a cărieâ manusetiafl originala din secuiul al XVl-le ş’a fosta aflată pe la începutul secuiului nostru intre cărţile marelui istorica polona Adam Naruszewicz, a fosta in fine scâsă Ia lumină de câtre unfi altfi renumita archeologfi polona Vladislas Ca- sîmir Wojcicki. Ea este coprinsă in tomul VI din opera sa ce pdrtă titlul de Biblioteka starozytna pisarzy polskich, publicată in Varsavia, in două ediţiunl in 8°, una intre anii 1843—1844, şi alta intre anii 1854—1855. Acostă reproducere era atât de plină de greşeli, in cât prin erorele copistului şi ale tipografului, multe paragrafe importante deveniseră cu desevirşire neinteligibile. Domnul B. Hajdeu a avută insă fericirea de a deveni posesorii jie două copil mal credinclăse originalului'; una i se dedu de către studentul de la Universitatea de Kiew, D. Gerard Cichowski, şi alta,—ceamal esactă, făcută de contele Iosif Dunin-Borkowski, luminatul filoromână şi ardentul amică şi corespondinte al juneţii mele,—i se hţrăzi de către eruditul librară din Lemberg, D. Cajetan Jablonski, editorul şi păstrătorul scrieriloră postume a le lui Borkowski. Ajutată de aceste trei tecste, confrontândă o copie cu alta, şi in fine preferândă copia inedită făcută de Dunin-Borkowski, D. Hăjdeu are meritul de a fi imbogăţită literatura ndstră istorică, cu publicarea, in Capul tomului III al Archirel istorice a României, atât a traducţiunel polone restaurată dupe tocstul primitivă, cât şi a retraducţiuoel in limba română. Domnul Hăjdeu a însoţită ediţinnea sea cu »nă comentariă cum scie d-sa a le face, adecă bine scrisă, spirituală, erudită, şi in totă caşul interesantă şi luminătoră. Nu intră in cadrul ce ne amă prescrisă la acâstă ediţiune a Croni-celoră României de a reproduce , şi acestă comentariă. Acel ce volescă a’lă cundsce ii trămitemă la insuşl Archiva istorică a României. Pe lingă o consciinşidsă reproducere a tecstulul polonă şi a retra-ducţiunel române, ambele trecute subt ochii Domnului Hăjdeu, noi ne mărginimă, din comentariul săă, a releva numai că: este bine constatată de d-sa, că, mulţumită vechil traducţiunl polone ajunsă până in timpurile ndstre, noi astăzi posedămă acclă vechia letopiseţia moldove-nescU de care in atâte rânduri ne vorbesce Grigorie Urechi, şi pre care D. Hăjdeu tlă califică de Cronică putnenl, ca scrisă de călugării din Monastirea Putna. Mal constatămă, totă mulţumită ccrcetăriloră comparative ale eruditului nostru istorică, că acestă vechiă letopiseţă mol-dovenescă mergea cu naraţiunea sea numai până la anul 1552, ârăcă restul scrierii, — care coprinde evencmintele petrecute in Moldavia de la 1552 până la 1566, precum şi notiţiile statistice ce o insoţescă — este o lucrare proprie a traducătorului polonă, făcută in timpul petrecerii sâie in Moldavia, şi anume in Iaşi, de unde şi este datată, anno 1566. II Ală doilea opusculă p6rtă titlul de Descrierea Moldaviei şi a Va-lahieX, este rediglată de Miron Costin in versuri polone şi dedicată de III 0 mirele istoricii şi bfirbatii de stattf al Moldaviel marelui rege al Poloniei Ion Sobiecki. Un vechia al nostru amicii, profesorul de filosofic şi de Istorie de la bătrâna Universitate jagelonă din Cracovia, D. M. WisznieWski, — c&rulea II datorimii descoperirea şi publicarea a mul-tdrA docuinente importante pentru istoriea român&că,—a vorbiţii cetfi d’ântăiă despre acăstk preţiOsă scriere In opul şeii Bistorya literatury pols-kiej. (Krakow, 1640 tom I p. 75.) Contele Iosef Dunin-BorkowBki, al c&rtiia nume.trebuie sft figure in istoria ndstră ca fruntaşul filoromâ-nildrfi, â publicaţii in fine chiar opera autografii a lui Miron Costin. (Pisdiâ. LwoW toto I pag. 289—274.) sub titlul polonii de: Opisanie ziemi Moldăwskiej * Multanskiej przez' Mirona Kostyna, melkkgo Logo fota ziemi Moldamkiej. O broşură trasă in deosebi, şi coprinflândă acestă poemă istorică, a fostă in 1867 hărăzită cu multe alte cărţi de valdre de către Doctorul Isidor Kopernicki Bibliotecel naţionali din BucurescI, cu acdstă ulmitdre inscripţiune: «Ce remarcable ouvrage de FiUti&trerefugttrounurin en Pologne, est offertâ la bibliothăque naţionale de Bucarest par le docteur Isidor Kopernicki, refugii polonais. Le **/t4 juin 1867.» In adevării scrierea lui Miron Costin este datată din Iulie 1684 in oraşul Daszow. Acolo marele nostru^istorică se refugii, chiar inacelă ană 1684,—când compuse poemul săă—spre a’şl salva vidţa din ghlarele acel hiene din Fanar numită Dimiiri Kmtacuzino, şi carele in duoă rânduri şi mal mulţi ani a desonorată şi roşită cu sânge nenorocitul tronă al Moldaviel! Din Daszow, Miron Costin, refugiatul română, plăti ospitalitatea polonă scriindă In limba polonă istoriea patriei sdle şi dedicându-o Regelui-cavaler fl, liberatorului Vienil şi, putemă flice, al intregil ChrestinătăţI. Duoă-sute optă-decl-şi-trel de ani In urmă, ună refugiata polonă, Doctorul Kopernicki, plătla, in 1867, ospitalitatea română, hărăzindă Bibliotecel naţionali din BucurescI opera tipărită a refugiatului română din Polonia din anul 1684. De pe acestă esemplară interesantă, Domnul B. Hăjdeu a făcută tra-ducţiunea română a poemului lui Miron Costin, pre care a publicat-o in tomul I al Arcliivel istorice a României, pag. 159—172. Ediţiunea ndstră reproduce tecstul polonă al scrierel lui Miron Costin, intocmal dupe esemplarul Bibliotecel din BucurescI; dră traducerea romândscă este intocmal precum ea este publicată de d. B. Hăjdeu. IQ Ală treilea opusculă cu care finimă tomul nostru este compusă in versurî romănescî de Dosoftel, marele mitropolită al Moldaviel, illustrul IV versificatorii al psalmiloră lui David. Scrierea pdrtă titlul de Versuri pentru prea luminaţii şi slăvită-pomeniţii Domni ţerii Moldovei, este dedicată Domnului Moldaviel Ion Duca V. V. şi figură in capul Molit-v£\nicu}u\ publicată pentru prima 6ră in limba Rom&nescă tottj de Mi* tropolitul Dosoftel, şi anume in Iaşi ţa anul de la zidirea lumel 7189*). Noi amă reprodusă tecstul acestei , scrieri intocmal dupe primitiva e-diţinne, care ne a intrată in mâ,nă, mulţumită amicului V. Alesandrescu Urecbiă. Singura diferinţă ce esistă intre ambele ediţiunî, este numai acea ce naturală trebuie să provină din eausa literelor!! cirilice şi a ortografiei antice cu care s’a.imprimată Molitvelnicul din 7189. Spre satisfacerea curioşi tâţil «etitoriloră nostril, ne păstrămă de a reproduce in facsimile o pagină din vechia ediţiune. Aceste lămuriri ne place a crede că suntfi. destuţe spre a dovedi importanţa materiilor!! conţinute in tomul UI al Cronicelor!!. Tot pe ele ne basămă spre a reclama indulgenţa publicului pentru intărţliata eşire la lumină a acestui tom!!. Pe lîugă .multe şi neprevăzute greutăţi, ni s’a înfăţişată şi lipsa din tipografiile uostre a caracterelor!! cedilate, particulare idiomului polonii. Acestă greutate s’a biruită prin bunăvoinţă şi zelul ce a pusă D. Ştefană Rasidescu spre a in^estra cu a-ceste caractere Tipografia Naţională. Insă, cum este lesne de inţelesă, acăsta a reclamată sacrificii nu numai de bani, ci şi de timpă. Nu paternă de cât a esprima in publică recunoscinţa ndstră d-lul Rasidescu pentru că, tipografă şi cetăţeană Română, n’a cruţată nimică spre a înlesni şi a îmbunătăţi publicarea Croniceloră, aceste mari şi fru-mdse surgente ale istoriei Rom&niel. li. Kogălniceanu. Ducuresd 11 Octombrie 1874. *) Titlul acestei cărţi, actualmente f6rte rară* este: «Molitvelnică de Inţelesă acmu tipa-•rită Intru blagoslovite filele Mărie! Săle prea luminatului întru Gbristos 16n Duca VV ou •mila lui Dumnezeii Demnă ţerel Moldovei, cu cbleituiala Măriei Săle, si cu posluşania sme-•reniel ndstre Doşofteiă Mitropolitul Sucevei, In tiparlul sântei Mitropolii In Iaşi v. lg&tfi «7189, luna Maiă 26* Yei şurile pentru Domni! Moldaviel mai suntă tipărite intr’o altă carte totfi a lui Dosof-teiă care p6rt& titlul următorii: «Paremiile presto ană tipărite cu poronca Măriei Sâle pr6 «luminatului Intru Is. Chr. Ion Duca YY cu mila lui Dumnezeii Domnu ţerel Moldovei şi «Ucratnâlj cu posluşania smeritului Dosofteiti Mitropolitul, In tiparniţă ţerel ce ne-att dă-«roită Sflnţiea Sa părintele nostru fericită Ioakim din slăvită patriarşie a Moscului. Milos-•tivul Dumnejleă să ’lft blagoslovăscă. Yeleată 7191, mesfţia Octombrie în 7 Şîle.> Ye$! şi Cbrestomatbia săă Analectele literare de Tim. Cipariă, Blasiu MDCGGLYIII in 8. LETOPISEŢUL ŢEREI MOLDOVEI DE LA DOMNIEA LUI ISTRATI DABUA V.V. PÂNĂ LA A TREIA DOMNIE A LUI MIHAI RACOVIŢĂ V.V. atribuita lui NICOLAI MUŞTE DIEACtJ STARE DE DIVAN0 (1662-1729) CAP. I. Domniea luT Istrati Dabija Vodă. tn anul 7170. April I. După mârtea lui Stefâniţă Vodă, feciorul lui Vasilie Vodă, aă trimisă boierii pre Guriţă Draco li Pârta împărăţiei cu rugăminte să le dea Domnii de ţâră, pre cine ’şl voră alege el dintre sine. Şi eşindă răspunsă de la Vezirul, ca să vie toţi boierii ţărel la Pârtă, şi pre cine’şl voră alege acolo Domnii, pre voie să le fie; şi mergândă toţi beieril la Ţarigradă după roronca Vezirulul, intre carii era şi Dabija Vornicul, 'ţlică că trăgea nădejde altul de domnie, atunce cu mersul boieriloră la Pârtă; ce fiindă Cuparul celă bătrână la Ţarigradă, aă tocmită lucrurile domniei pentru Dabija Vornicul. Şi dâcă aă mersă boierii in Ţarigradă, şi aă eşită Înaintea Vezirulul, indată aă întrebată Vezirul, ca- # rele este Dabija Vornicul; şi arătându-lă cel-alţl boieri, ’l-aă Îmbrăcată cu caf-tană de domnie. Eră acel ce trăgeaă nădejde de domnie, aă rămasă numai cu nădejdea. ţ)lcă că aă poroncită împăratul să’l aducă pre Dabija Vornicul, sălă vâflă în ce chipă este; şi ’l-aă adusă de ’l-aă văzută, şi apoi ’l-aă făcută Domnă. Ce nime pentru acesta nici Intr’ună prepusă n’aă fostă la acestă Domnă; că şi lui peste voie i-aă fostă a fi Domnă. Numai chiemândă pre boieri la Pâriă, cum s’aă ţlisă mal susă, aă tocmită trebile Cuparul, să nu se facă vre o imperechiare Intre boieri pentru alesul dintre dânşii la domnie. Şi fiindă omă bătrână, şi boieră de ţâră Dabija Vornicul, ori cu voie, ori fără voie i-aă fostă, aă eşită Domnă ţărel. ' Venit’aă Dabija Vodă Domnă ţărel; şi era tuturora cu părere de bine pentru Domnă de ţâră; şi nime dintre boieri nu era nici intr’ună prepusă la a.-cestă Domnă, nici ţâra nu era împresurată cu dările. Pre acele vremi nvândă vrajbă Turcul cu Nâmţul, venit’aă poroncă la Dabija Vodă de s’aă gătită de oste, şi aă mersă la Ulvară în ţera Nemţâscă, Împreună cu Grigorie Vodă, Domnul Muntenescă; şi împreunându-se cu Vezirul, aă bătută cetatea. Ulvarulă şi aă dobândit’o, şi s’aă întorsă cu dobândă. Ââus’aă Moldovenii care încărcate de borfe şi de feră. La anulă după acâstâ oştire, âră aă venită poroncă de âste Dabijel Vodă şi Iul Grigorie Vodă domnului Muntenescă; şi gătindu-se aă mersă âră în ţâra Nemţâscă, trecândă Dunărea pre la Ruşava, şi împreunându-se cu Vezirul aă mersă la cetatea Leva cu oştirile Turcescl. Aă lăsată Vezirul pre ună Sa-raskeră cu oşti şi ună Sultană cu vre o trol-ţjecl de mii de Tătari să bată cetatea Leva, să o dobândâscă; âră singură Vezirul cu alte oşti, aă mersă la 4 altă cetate mal inlăuntru să o bată; unde ântâiă pre Vezirul ’l-aă bătută Nemţii de acolo de la acea cetate. Şi dându-se Vezirul într’o parte cu oştile sâle, aă tri-mesă la Saraskerul ce’lă lăsase la Leva, şi cu Tătarii şi cu Moldovenii şi cu Munteni să’I vie întru agiutoră s*3 bată pre Nemţi.- Ce şi. acolo la Leva aă bătută Nemţii pre Turci, şi i-aă răsipită, că n’aă mal apucată să dea agiutoră Vezirulul î că nici şi vraă să mârgă acolo unde’I cbiema Vezirul, fiindă vreme de ărnă pre la Sămmetru; că toţi trăgeaă nădejde de intorsă cineşl spre locurile săle; carii şi peste voia Vezirulul se întorsese din oşti pe acea vreme; şi mal a-lesă Grigorie Vodă Domnul Muntenescă cu Dabija Vodă, sfătuindu-se să fugă în ţăra Leşăscă cum i-aă lovită Nemţii aeolo la Leva, aă şi fugită şi aă trecută Dunărea fără scirea Vezirulul cu oştile săle. Venindă Dabija Vodă cu Grigorie Vodă prin ţăra Muntenăscă gata de fugă, iar Ştamati ce era Postelnică mare la Dabija Vodă, aă sfătuită pre Dabija Vodă, ţlicându-I: «Să nu fugi Măria ta; nu te potrivi sfatului Iul Grigorie Vodă Domnului Muntenescă. Ce numai să ne întorcemă înapoi la Vezirul, şi să laşi pre Grigorie Vodă, să facă elă ce-ară sci. Că ndnţorcându-te Măria ta, pote să trimită de urmă Vezirul poroncă la ţâră să te prindă, şi’ţl vel pune ca-pulă.» I-aă ascultată Dabija Vodă sfatul celă sănetosă a lui. Stamati Postelnicul, şi s’aă întorsă; şi mergândă la Vezirul şl-aă tocmită lucrul, şi îm-brăcându-lă cu caftană ’şl-aă luată ţfiua bună de la Vezirul, şi aă venită în ţâră cu bucurie. Grigorie Vodă mergăndă la scaunulă săă în BucurescI, nesciindă de întorsul Dabijel Vodă, ’şl-aă pornită Dâmna cu totă casa Iul, şi aă trecută în ţăra Ungurăscă. Atunce Grigorie Vodă aă omorită pre Constantin Cantacuzino Postelnicul in mănăstirea Snagovu. Venit-aă. Grigorie Vodă pre aice prin ţără, şi neaflândă pre Dabija Vodă s’aă dusă până la Sucâvă, şi de acolo răş-leţindu-se oştea sa, numai cu vr’o 50 de omeni aă luată spre BotoşenI, te-mându-se să nu sară după dânsul ţâra să'lă prindă;'iar de la BotoşenI aă lovită la Prută la BogdănescI, şi de la Prută aă lovită la Nistru, şi aă trecută pre la Movilăă. £ră cându aă eşită din BotoşenI, până în ţliuă, fiindă negură, s’aă rătăcită ună Cămăraşă a lui, cu o părecbe de desagi cu galbeni, şi căţjândă pre mâna Jorii Vornicul de BotoşenI, aă luată banii şi i-aă trimesă lui Dabija Vodă; ce până al trimete, elă aă despecetluitl banii, şi aă luată câţl-va galbeni, şi aă dată sâmă că aşa despecetluiţl i-aă găsită. Grigorie Vodă n’aă zăbovită multă în ţâra Leşăscă, ce aă trecută în ţâra Nemţâscă, unde aă şezută patru ani şi mal bine. Boierii MuntenescI, dacă aă pribegită Grigorie Vodă, el aă pusă domnă pre ună omă prostă anume Antoni, şi’I daă nafaca pe ţji câte ţjece costande, şi era Domnă numai cu numele. Mers’aă Constantină feciorul lui Constantină Cantacuzino Postelnicul la împăratul Nemţescă de s’aă jăluită pre Grigorie Vodă* pentru că aă omorită pre tată-seă; ce nemică n’aă stricată lui Grigorie Vodă. Grigorie Vodă, sătulă de binele Nemţiloră, ’şl-aă făcută pace de la Vezirul Turcescă, şi aă mersă âră în Ţarigradă, şi primindu’lă cu bine Vezirulă, i-aă dată domniea âră în ţâra Muntenăscă. Ce până a’lă îmbrăca cu caftană de domnie, vrândă prindă pre boieni MuntenescI la mână, aă şezută Grigorie Vodă ascunsă tu Ţarigradă, şi aă trimesă Vezirul in ţâra Muntenâscă de aă chiemată pre boierii MuntenescI să vie cu a'el a Domnă a loră la Portă, anume să’I innoâscă domuiea. Deci boierii MuntenescI, nesciindă nemică de venirea lui Grigorie Vodă la Ţarigradă, aă şi purcesă, şi aă mersă voioşi cu Domnul loră la Ţarigradă; şi cum aă intrată înaintea Vezirulul aă şi adusă pre Grigorie Vodă de unde era ascunsă; şi pre locă imbrăcându’lă cu caftană de domnie, aă prinsă pre boierii MuntenescI, şi’I dederă pre mâna lui Grigorie Vodă: pre Mihal, şi pre Constantină, şi pre Iordaki CantacuzinescI feciorii lui Constantină Postelnicul. Numai Şerbană Logofătul aă scăpată; aşăşl din glotă dinaintea Vezirulul nu ’l-aă văzută nime ce s’aă făcută. Şi răpeflindă Înainte omenii sel Grigorie Vodă, aă prinsă şi pre giupânâsa lui Şerbană Logofătul. Şi mergândă Grigorie Vodă in scaunul domniei in BucurescI, i-aă Închisă pre toţi la porta curţii in BucurescI in turnă, la Nemţi. Şi bătăi ce aă luată acel boieri, amă lăsată să scrie Muntenii; âră noi ne întorcemă la ronduâla nâstră. Dabija Vodă domnindăcupacer cu domnie aşezată şi cu ţâră întemeiată era omă bună şi blândă; şi încă neimplinindă patru ani in domnie, fiindă şi omă bătrână aă plătită datoriea cea de obsce, şi ’l-aă îngropată in mănăstirea Bâr-uova ce este de densul zidită; numai temeliea aă zidit’o Mironă Barnovski Vodă. CAP. II. Domniea ăntâia a Due&I Vodă. Duca Vodă era de moşie de la Rumele din ţâra Grecăscă; şi de copilă mică viindă aice in ţără in filele lui Vasilie Vodă, aă fostă la dughenă la abăgerie. Apoi Vasilie Vodă ’l-aă luată in casă; şi ulujindă şi in filele altoră Domni la curte ’l-aă boierită; eră in ţlilele Dabijel Vodă s’aă Însurată, şi aă luată pre o fată a dămnel Dabijoe, hiastră Dabijel Vodă, şi ’l-aă pusă Vistiernică mare. Dâcă aă murită Dabija Vodă, aă mersă Domna Dabijole cu ginerile seă Duca Vistemicul in Ţarigradă, avândă pre Cuparul celă bătrână în Ţarigradă purtătoră de trebile domniei la Vezirul, şi la alte căpitenil a Porţii împărătesei; aă îmbrăcată pre Duca Visternicul cu caftană de domnie ţării, in locul socru-săă Dabijel Vodă. Venit’aă Duca Vodă domnă ţărel; tuturoră era bună şi fără prepusuri, fiindă şi elă domnă din boierii de ţără, câtă nime nici o strimbătate n’aă avută de dânsul Ce numai giumătate de ană aă domnită, şi ’i-aă venită moziliea, numai pentru povestea unei cărţi ce aă fostă scrisă elă la Hanul. Spună că acel Hană se cerca să se închine la împărăţia Moskulul, şi să se lipsâscă de la Turci; care poveste auţlinduse in Ţarigradă la împărăţie n’aă crezută, cî vrându să adeverâscă lucrul, Vezirul aă scrisă la Duca Vodă aice in ţâră, numai să caute să afle cum ar fi lucrul mal adeyărată, să facă scire la împărăţie. Duca Vodă vrândă să ispităscă pre Hanul, să pâtă cunâsce adevărul, aă scrisă la Hanul, cum că şi elă este robă plecată sub puterea lui, şi altele ce ar fi scrisă. Eră Hanul luândă cartea o aă şi trimisă ja împărăţie, şi Îndată aă mazilită pre Duca Vodă. Eşise Duca Vodă la primblare cu tâtă casa lui, şi cu boierii la satul lui, la Berehoescl pre Jijiea in susă, luându’şl săma oiloră ce avea din boieria sa, unde fără veste ’i-aă sosită maziliea, şi luându’lu Aga Impărătescă ’l-aă dusă în Ţarigradă; şi în locul lui aă venită domnă ţărel iliaşă Vodă. feciorul lui Alecsandru Vodă Hiaşă. cap. in. Domniea Iul Iliaşă Vodă. Dăcă aă mazilită împărăţia pre Duca Vodă, fiindă Iliaşă Vodă fecioră de Domnă în Ţarigradă, aă luată domniea nu fără multă cheltuălă; şi viindă în scaunul domniei în Iaşi în anulă 7175, cu tâtă casa lui, ânienl străini Greci, nu avea nici o mândrie nici e!â, nici omenii lui. Pre boieri în mare cinste’l avea; la primblări, în ospeţe, pre la boieri. De multe ori boteza, şi cununa pre mulţi, şi dăruia ; numai limba ţârei să grăâscă nu scia, ce totă cu talmaciă grăia; şi a o sâmă de boieri a cărora părinţi aă fostă cu boierii, cândă s’aă rădicată ţâra de aă scosă din domnie pre tată-săă Alecsandru Vodă, le-aă făcută înaltă giosul. Şi ţâra în filele lui era împresurată cu dările ce orânduia de la Visterie. Pre acele vremi era pace şi ţâra întemeiată. Era bănărie in cetatea Sucevei, care era de la D-ibija Vodă, şi făcea şalăi de aramă, carii numai aice în ţâră âmblaă, 4 şalăi la ună bană bună. La acestă domnă cineşă mergea cu cevaşă poclonă să’I închine, tuturora da bani; şi aă domnită cfe ală treile ană, şi ’l-aă mazilită. Şi âră aă venită domnă Duca Vodă cu a doua domnie. CAP. IV. A doa Domnie a Ducă! Vodă. în anulă 7177 aă venită Domnă ţărel Duca Vodă alădoele rondă; şi într’a-cestă ană aă începută a zidi mănăstirea Cetăţula, ce este în dâlâ la Iaşi. Şi domnia Duca Vodă cu pace. Eră în ală treile ană a domniei lui, s’aă rădicată Orheenil şi Lăpuşnenil cu âste pre Duca Vodă, pentru urăciunea Greciloră, mal alesă pentru CupărescI, oştinduse căpităniile aceloră ţinuturi Hăncul şi Dura că Sărdarul, şi cu alţii; aă venită cu âste în Iaşi, strigândă pre Greci să’I prindă să’I omâre. Fugit’aă toţi boierii înţâraMuntenâscă; âră Duca Vodă. văţjândă că s’nă rădicată atâta ţâră asupră’I, aă eşită cu totă casa Iul din carte, şi aâ purcesl in glosa. Eră Htncui şi cu alţii de al sel aa intraţii fa cartea domnâscă, şi prin casele boiereşd, şi prin târgl, prin daghenile neguţi-toreşcl, jăcuindâ şi stricAndii tota ce aii g&sitii. Duca Vodă de odată afi trecută peste Dunărea, dânda cale acel adunături nebune; şi de acolo dânda şcire h împărăţie, ’l-aa venita poroncă de aâ luata Tătail căţl ’l-aa trebuita; şi tri-meţânda Duca Vodă la Alecsandru Buhuşă Sărdarul de aa venita din ţâra Muntenâscă de unde era fugita cu alţi boieri, şi trimeţtndu’ia cu Tătarii, aa lovită pe 6stea Hăncesciloră la Epurenl, şi ’l-aa bătuta, şi ’l-aa risipita. Prădat’aa Tătarii ţinuturile acele, şi pre mulţi ’l-aa şi robita; âră pre câţi ’l-aa prinsa din capete, pre toţi ’l-aa spânzurata, şi i-aa înţăpata Duca Vodă dacă s’aa IntorsA de peste Dunărea. Erna mare era, că aşaşl ârna s’a& făcuta acea zarvă; ce de Domni nu s’aa putută apropia să’I facă vre una răâ. Eră pre lângă cel vinovaţi na perita multa noroda nevinovata, şi aşa s’aa potolita acea zarvă. Numai de poveste aa rămasa de atunce Intru pomenirea âraenilora numele Hăncesciloră, aice In ţâră până astăzi. Intru acestaşd ana 7180, dacă s’aa desvărata, împărăţia Turcului s’afi gătita cu oşti să vie asupra ţărel Leşesc!, să dobândâscă vestita cetate Came-niţa; şi ântâia aa trimesa poroncă la Duca Vodă, săi trimiţă chipul şi starea cetăţii Cameniţe, să vâţjă ce loca şi ce tărie ara avea. Duca Vodă din poroncă împărăţiei na trimesâ pre uni Nemeşi din ţinutul Hotinulul anume Grigorie Cornescul, care era fdrte meştera de scrisâre şi de săpături la pâ-tră, şi de zidita, şi la alte lucruri, de aa făcuta chipul cetăţel Cameniţel de cără, şi starea locului din o fără, şi din lontru, cu tdte tocmelile el, minunata lucru; şi o aa trimesa la împărăţie. Cire lucru dacă ’l-aa văzuta Împăratul SultanA Mehmeta, multa s’aa mirată de tărien ce are cetatea din singură starea locului cu apa Smotriciul, şi cu stincl înalte de pătră împregiură. Şi mal multa ocâsta a& clătita pre Turca a veni la cetatea Caraeniţa. Turcul gătinduse de acestă cale n’aă data veste Leşilora, după cum aa o-biceia Craii şi împăraţii, de daă veste cânda se rădică cu oşti unul asupip altuia, să se gătâscă cu putere de oşti; ce fără de veste aa purcesa din Ţa-rigrada, şi sosinda la Obluciţă, era podul gata peste Dunărea, şi ne făcănda zăbavă al trecuta pe poda merca peste Dunărea. LeşiI ne avânda veste de venirea Turcului, nici o gâtire de oşti n’aa făcuta; nici macara cetatea Cameniţel cu niscai pedestrime să se apere de năvala Turcului n’aa întemeiata. Duca Vodă aa gătita conace pentru împărăţie, şi poduri peste tâte văile câte aa trebuita, cu mare grijă, orânduinda pre la conace 6menl de ispravă şi cu isvoda de câte ari trebui să nu lipsăscă. Purces’aO împărăţia şi ah venita în susa pe lângă Pruta- cu oşti şi cu armată; şi sosinda la Ţuţora aa făcuta oturaca. Ţăra era bejănită, numai din calea oştel; ără nime din Turci n’aa avuta nevoie, nici la mersul în susa, nici cânda s’aa întorşi; ce tota cu bani al cumpărata bucate, pâme, şi orţla de caL Era Intr’acesta ana bişuga în totă roda, in pâne, în miere, şi în pâine; cine al făcuta neguţitorie s’ad umpluta de bani, ducândâ orfla, făină, untii, iniore, şi pome în tabăra Turcâscă; vindea tota cu preţa, şi de nime nici una vuia nu avea. De la Ţuţora aă venita împăratul cu curtea sa in primbj irş până tn Iaşi, pe lângă mănăstirea lui Nicoriţă, pogorinduse In valea Oâcainel, şt s’aă suită pin târgul boiloru, şi aă eşită in câmpă, şi aă descălecată subt saivanfi, de la deală de târgulu boiloră. Duca Vodă cu boierii pe giosă câtă putea mal tare mergeati, şi câteva bucăţi de atlază Întingând ă pre ambe părţi de drumu, pe unde trecea împăratul. Dâcă aii descălecată împăratul sub saivantt, ’l-att tnchiftată daruri Duca Vodă, cal turcescl cu podobe scumpe, lighână cu ibrică de argintă, şi alte daruri scumpe. S’aă întorsă împăratul âră la urdie la Ţuţora; şi a treia ţii âră aă mal venită împăratul şi aii mersă in dâlă la Cetăţuie, privindă loculă. şi âră 8’aă întorsă la Ţuţora. Deci preeum ţările bimice dâpururea suntă tnvrâjbitâre, aşa şi boierii Ducăl Vodă atunce aă găsită vreme de jalobă la îm. ărăţie asupra Ducăl Vodă; şi era numai să’lă mazilăscă la Ţuţora; numai Vezirul s’aă pusă şi aă grăită pentru dânsul la împăratul să nu'lfl mazilăscă de pre cale; că apoi se va face smintâlă pentru conace, şi poduri, şi altele ce suntă orânduite să le gri-jâscă pentru trâba împărăţiei până la Nistru. Şi aşa ingăduindă împăratul nu ’l-aă mazilită de aice din Ţuţora. Purces’aă împăratul de la Ţuţora pe Prută tn susă; âră pre la conace era grijită totă ce trebuia, pâne, orţju, ialoviţe, berbeci, miere, untă, lemne, iarbă, ţeraşl, şi totă ce trebuia să nu fie lipsă nici de unele, Acestă Impărată era câlăraşu bună, şi vînătoră, mergea totă pe câmpă cu puţintel din curtea lui, până unde era conacul de descălecată. Intr’acestă ană, nepovestită minune s’aă arătată in mdnăstiâra din giosâ de cetatea Hotinulul; aă lăcrimată Icâna Maicel Prâcurate pe obrază, câtă se râsturnaă lacrimile pe Icdnă, şi piciă într’o tipsie ce era subt Iconă. Tuturoră cu mare mirai'e era a privi lucru preste fire ca acela; care adevărată aă fostă semne şi arătare de perirea a mulţi Creştini in ţera Leşâscă, şi de Începătura dureriloră nostre; că de atunce din acelă ană totă răă şi amară, şi pu-steirea locuriloră de pre acolo până in ţliua de astăţll. Căndă aă sosită Impărăţiea la Nistru era podulă gata peste Nistru la Dă-răbanl din giosă de Hotină, şi trecândă Impărăţiea pre podă, sta Duca Vodă la capul podului de ceea parte de Nistru; nesciindă de mazilie, ascepta sâ’lă Îmbrace cu caftană pentru slujbă, ca pre ună demuă. firă împăratul cum aă trecută pe podă, aă şi făcută semnă de’lă luară, şi ’l aă dusă la Başcâuşă, şi ’lă aă rusă in fere. Şi îndată aă eşită răspunsă boieriloră pre cine’şl voră alege dintre dânşii, să mârgă să’H îmbrace cu caftană de domnie in locul Ducăl Vodă. La acâstă mazilie a Ducăl Vodă, ţlică să fi fostă părişă Ursaki Visterni-cul; pentru care faptă apoi Duca Vodă, viindă domnă ţărel a treile rândă, ’şl aă răsplătită cu asupri de pre Ursaki, Închisă ini temniţă cu tălharil, legată la pusce, bătută la talpe până. aă dată mangărul celă de apoi. Aă dată ce aă avută, până cândă n’aă găsită ce mal lua de ladânsulă din avuţia cea multă.- Aşa face pisma şi zavistia- Boierii s’aă apucată de Ştefană Pătriceico ce era Cluceră mare, fiindă bătrână, şi boieră de ţări, numai să’lă rădice domnă; elă apărându-se să nu fie şi vrândă sâ fugii noptea, el ’1 aii pălită s5 nu fugă, şi a doua ţii îrobrăcân-du’lă cu und contâşd a altul boierii, ’ld aii luata între dânşii, şi mergândtt Ia Vezirul ad strigata cu toţii: acesta să ne fie domnfi. Şi ’ld ad îmbrăcată cu caftand de domnie; âră pre Duca Vodă cela ce ad purtatd grijă, viindd Ira-pârăţiea, să nu’l afle vină nici de una, şi ad dăruită multe daruri scumpe, în locd de cinste şi de milă ’ld ad băgată în fere, şi ’ld ad trimesd mazild la Ţa-rigradd. firă şi Petriceico Vodă ce ’ld ad alesă boierii ţărel doffind, vede-veţl apoi la câtă stingere şi perire ad adusă ţâra cu faptele lui, cum se va scrie pe rondă, firă să fie lăsată pre Du .a Vodă să domnâscă, nici unele de acele, nu s’ard fi făcută asupra acestil ţări; că era domnd aşezată şi întemeiată, şi harnică de domnie pre acele vremi. Pre Duca Vodă ’ld ad pornită de acolo cu und Agă Impărătescd, şi viindd prin Iaşi s’ad rădicată cu totd ce ad avută şi s’aă dusă la casele lui îo Ţa-rigradă. LeşiI ne avândd grijă de venirea Turcului lâ Cameniţâ, nici o gătire de oşti n’aă avută, cum s’aă ţlisd mal susă; câtă nici satele de pe margine n’aă apucată să se bejănescă să intre prin pălăncl. Stad satele pline de omeni; şi le spunead cest! de dincâce, şi le strigau: «Fugiţi! fugiţii că vină Turcii să trecă în ţâra vostră.» Eră el stad pre locd. Turcii cum ad trecută Nistruld ad începută a prăda şi a da focă, câtă ad putută agiunge prin ţâra Leşâscâ ne avândd nici o grijă de Leşl. In Cameniţă erad numai omenii cel de locd, şi vr’o 7000 de Drăganl la porţi; şi cum ad tăbăritd Turcii lângă cetatea Ca-meniţel, n’ad zăbovită ţlece ţlile, b&tândd din puşce, s’ad şi închinată, cine era în cetate, gjuruindu-sc slobozenie tuturoră, inchin&ndu-se de bună voie. Şi aşa deschiţlândd porţile aă intrată Turcii, şi ad eşită toţi âmenil cel de locd afară, cu totd ce ad avută. £ră Volodiovski starostele de Cameniţă, vă-Zândd că se închină toţi cel din cetate, eld aă intrată în erbărie, şi ad dată focă de s’aă aprinsă erbăriea, de ad arsă şi eld cu ârba cea de puşcă; pentru să nu încapă vid în mânele Turcilord, ’şl ad făcută morte singură cu mâ-nele sale. Turcii întărindd cetatea Cameniţa cu puşce, cu zahara, şi cu oste, au aşe-ţlatd Paşă; şi prădândl şi robiudîi câtă ad putută agiunge oştea Turcâscă pin ţâra Leşâsci, s’aă întorsă împărăţia înapoi, de la Cameniţă, şi ad trecută Dunărea la Obluciţă, cu isbândă cu multă pleanu de robi. Fră Fetriceico Vodă ad remasu în Hoţind. Grigorie Vodă domnul Muntenescd s’ad întorsă cu oştea sa co ad avută şi s’ad dusă pre la Cotnard în ţâra sa. Aceste s’ad făcută în anul 7180; Avgustd 17, aă dobândită Turcii Cameniţa. 4 12 du’lă cura aă foştii povestea şi lucrurile lui Hus&inii Paşa, de aii răpuşii oştea acolo la Hoţind, ără Grigorie Vodă aflândă cale cuvinteloră sale Înaintea Vezirulul, aă spusă cum aii sfătuita elă pre Husăină Paşa să nu stea cu os-% tea tn şanţuri, ce sg ăsă la câmpii sg facă răsboiă cu Leşii; că oştea puternicului împăraţii la locă largii este cu nădejde de isbândă asupra nepriete-tenulul. «Elă s’afi mâniată pre mine, şi aă sărită să mă omăre cu hangerul, şi ne-aă făcută şi pre noi de amă Intrată în şanţuri; şi venindă âstea Leşăsefi, ne-aă cuprinsă din tăte părţile, şi abia aă scăpată Paşa peste Nistru, cu câţi aă apucată pe podă. Eră oă mi-amă adusă capul la talpele Măriei tale.» Şi aşa tocmitu’şi-aft lucrul Grigorie Vodă de la Vezirul. . Până a veni Grigorie Vodă la Vezirul, aă fostă Îmbrăcată pre Duca Vodă cu caftană de domnia ţgrel Muntenesc! in locul lui Grigorie Vodă, avândă veste că Grigorie Vodă s’aă tachinată la Leşl. Ce Vezirul dăcă aă văzută pre Grigorie Vodă de părere bună era numai sg’lă îmbrace cu caftană de domnie In ţgra Muntenăscă, şi sg Intorcă pre Duca Vodă de pre cale; ce n’aă priimită Grigorie Vodă rugându-se Vezirulul sg’lă lase sg mergă a casă’şi în Ţarigradă sg se odihndscă din mila Impgrăţiel, şi să so curăţescă de acelă nume de haină ce’i eşise. Şi îndată aă trăţnesă Vezirul de i-aă scosă domnă cu tătâ casa lui, cu ’otă ce luase, din saraiurile împărătesei; şi aă mersă şi Grigorie Vodă în Ţarigradă. Şi dupg acăsta n’aă mai eşită Domnă Grigorie Vodă, prilejindu-I schimbarea vieţei din lumea .acăsta. Eră Petricelco Vodă aă rămasă închinată la Leşl cu Grigorie Hăbăşescul Hatmanul şi cu alţi boieri mai de giosă ce era de casa lui. Sinavski Hatmanul atunce de la Hotină cu o samă de ăste Leşăscă s’aă pogorită in giosă, şi aă mersă până în giosă de Huşi, anume că i-a mai .veni 6ste din urmă sg trecă in ţgra Turcăscă. Eră Petricelco Vodă aă mersă la Sucăvă, că acolo li era Dămna. , Turcii prinţlăndă veste de venirea oştit Leşesc!, aă orânduită pe Caplană Paşa cu oste Turcăscă şi ună Sultană cu 20.000 de Tătari. Leşii, dgcă aă simţită de Tătari, s’aă întorsă neavendă oste, ce o ascepta sg vie din urmă, şi fiindă grna, n’aă mai asceptată sg’şi ele cojoce de la Tătari, ce s’aă întorsă mal de sirgă pre Prută înapoi. Atunce şi Petricelco Vodă s’aă rădicată din Sucăvă şi s’aă dusă în ţăra Leşăscă cu Hăbăşescul Hatmanul din boieri. Eră in locul lui Petricelco Vodă aă venită Domnă ţârei Diraitraşco Cantacuzino, ce aă fostă Capi-kihala lui Petricelco Vodă la Portă, velătă 7182, apucându-se elă sg strice cetăţile ţgrei să nu între Leşii intr’ânsele. CAP. VI. Domnlea Antâifi a Iul Dimitraşco Vodă Cantacuzino. Acesta Dimitraşco Cantacuzino aă fostă Visternică tn ţâra Mnntenâscă la Qrigorie Vodă, âră pe urmă aă fostă Capi-kihale ini Petricelco Vodă; şi ne-fiindă yre ună Domnă mazilă la Pârta împărăţiei, ’l-aă Îmbrăcată pre dânsul cu caftană de domnia ţărel în locul Iul Petricelco Vodă, fundă împărăţia la Obluciţă, şi i-aă dată poroncă să strice tote cetăţile de aice din ţâră, să nu le apuce Leşil cu oşti. Aşijdere aă rânduită câte-va mii de Tătari să erneze în ţâră, din Nistru până In Prută, pentru să nu intre âstea Leşâscă să strice ţâra. Stătut-aă Dimitraşco Vodă cu boierii, fiindă toţi acolo in Obluciţă, să a-pere ţâra, să nu intfe Tătarii să erneze; eră Vezirul aă cerşută zapisă de la Dimitraşco Vodă, cum că de oră face vr’o stricăciune Leşil în ţâră, elă să dea samă la împărăţie, şi să nu mârgă Tătarii Să erneze in ţâră. Eră Dimitraşco Vodă aă cerşută zapisă la mâna lui de la boieri, să ia boierii asupra capeteloră sâle acâstă grijă, cum Leşil in ţâră nu voră mal intra, şi elă va face zapisă la mâna Veziruhil, şi aşa voră tocmi lucrul să nu intre Tătarii in ţâră. Eră boierii şi mai alesă Mironă Logofătul n’aă vrută să dee zapisă ca acela la mftnile Iul Dimitraşco Vodă; ce aă ţlisâ că ţâra este plină de âmenl, şi de oră erna câte cincl-şese Tătari intr’ună sată, nici se va cunâsce pre urma loră stricăciune, că şi in ţâra Leşâscă ernâză Joimirit prin sate, şi nici ună răă nu petrecă âmenil prin sate. Deci pre acelă sfată nesocotită aă rămafeă de aă venită Tătarii in ţâră; n’aă socotită că Joimiril în ţâra Leşâscă ce mănâncă gospodarul casei mănâncă şi el, şi aă strinsâre de mal maţii loră; âră Tătarii Snntă lupi apucători, pradă, robescă, bată şi căznescă pre Creştini, şi pre cine’I pedepsesce Dumne^eă de cadă in mâna loră. Intrat-aă Tătarii in ţâră ca lupii in turma de ol, cuprinsu-aă pre toţi prin case din Nistru până în Prută, şi până în Jijia, nimărul nici o milă fiindă de biata ţâră. Domnul era ună Grecă străină; boierii numai cineşl pentru sine grijiaă; âră pentru binele celă de obşte nimine nu căuta, ca cum vra fi ţâra fără de Domnă, nimărul trebuindă. Ca cum vra fi săracii pricină răutăţii, să fie sfătuită el pre LeşI să vie in ţâră; nimărul aminte n’âă fostă să le dea scire. Emat-aă Tătarii până in postul celă mare; nu’I putea sătura cu hrana de cal. Sacul de orţjă ilă tăia in doă unul cală intr’o $, şi câtă nu mal biruia să’lă mănânce, ilă strângea de-osăbl, şi dâcă sfârşia or-anl cu 6ste, n’aă primită sfatul lui Racoţi, nici aă mersă tn ţăra Muntenăscă: căci Mironă Logofătulă şi Constantină Ciobanul Postelnicul, de altă parte llă sfătuia! să vie mal bine In ţără, picând! că de va merge In ţără, acel neprietini voră lăsa ţăra ş’oră fugi. Atunce Gavriliţă Vornicul văzând! că Duca Vodă n’aă primită sfatul lui, aă aşceptată până aă venită Duca Vodă de aă intrată în munţi să vie în Moldova; ără el lăsăndu-se aă luată şi pre alţi boieri cu densul, şi aă fugită în ţăra Muntenăscă de la Bra-sovă. Eră ceilalţi boieri, carii eraă la Iaşi caimacami: Nicolal Racoviţă vel Logofăt!, şi Todiraşco Cantacuzino biv vel Visternică, şi alţii, aă fugită în Hangu tn munte, şi de acolo aă trecută pe potică In ţăra Ungurăscă cu giupănesele loră, şi cu copiii loră; şi fugăndă şi alţii din mazili cine unde aă putută, numai să se mântuăscă de tirănia Ducăl Vodă. Deci primind! Duca Vodă sfatul acestor! boieri, aă venită în Moldova, trecând! muntele pe Oituzfi, şi aă pogorită la Putna la satul Domnescil, şi s’aă aşezată acolo. Şi aurind! că este la Tecuci! o parte de oste moldovinăscă, cu căpitanul loră Hăbă-şescu, trimis’aă pre Buhuşă Hatmanul, şi ’l-aă lovită, şi ’l-aă spartă, şi cu acâstă ftntâia isbândă, luându’şl nădejde Duca Vodă, aă şezută în sat! fără de grijă, în casele cele boieresc!; âră boierii lu! pin casele săteniloră, trime-ţindă pin ţinuturi ca s6’I aducă zahara, or$ă, făină de mâncată pentru âmenl şi pentru cal. Eră Petricelco Vodă luândă veste de Duca Vodă unde se află, şi la ce stare, îndată aă trimesă o sâmă de âste Leşâscă şi Căzăcâscă şi Mol* dovenl cu căpitanul Balenţki, carele s’aă’ făcută mal pe urmă şi Sărdară, şi eu ună Leahii ce era capă pe âstea Leşâscă şi Căzăcâscă; şi mergândă asupra Ducă! Vodă, s’aă întimpinată cu straja Ducă! Vodă, fiindă câţiva Lipcani, şi ’i-aă prinsă pre toţi la RăcăciunI. Apoi s’aă dusă la Domnesc! în fliua de Crăciună, în vremea ce aă şezută Duca Vodă la masă. Atunce aă văzută Duca Vodă la ce sfată ’lă-att adusă boierii lui, ce’lă sfătuise să vie în ţâră fără de oste Ungurâscă. înteiă dără Balenski s’aă pornită asupra caseloră unde şedeaâ boierii lui Duca Vodă, şi ’l-aă prădată de tâte câte aă avută pe toţi. Numai Hatmanul Buhuşă so-cotindă mal dinainte cele ce pâte să se întâmple, şi păţlindu-se n’aă vrută să şădă la masa domnâscă; ce fiindă gazda lui mal departe de câtă a altoră boieri, găsindă vreme, ’şl-aă încărcată în sanie giupănâsa şi copiii; âră elă sprijinindu-se aă scăpată din mâna Leşiloră cu tâtă casa lui. Era atunce pe lângă Buhusă Dediul Sărdarul, carele mal pe urmă s’aă făcută Spatară mare omă vitâză şi detrâbă; şi dâcă ’şl-aă scosă Buhuşă casa sa din nevoie, şi aă dus-o la FocşenI, îndată s’aă întorsă cu puţintel Lipcani, şi cu o sâmă de â-menl al săi, ce s’aă aflată lângă sine, şi aă dată năvală să între în ogradă unde era Duca Vodă, şi n’aă putută că porta era încuiată în lăuntru. Şi aşa în doă-tril rânduri, dândfi năvală nimică n’aă isprăvită, că aă sosită şi Căza-cil şi elă .fugândă ’l-aă gonită până la o pădure, şi acolo ’l-aă lăsată de a’lă goni, temându-se şi el să nu aibă acolo într’acea pădure vr’o oste supusă, să’I smintâscă. Şi s’aă întorsă înapoi Căzacil, şi aă încungiurată casa Ducă! Vodă, şi întâiă Duca Vodă aă începută răsboiul asupra acelora neprietini, spriji-nindu-se într’acea ţii, şi a doa ţii ârăşl aă începută a se bate, indemnândă şi pe Seimeni a vărsa focul asupra Leşiloră şi a Câzaciloră. Eră cel ce staă a-fară CăzacI şi LeşI, ţliceaă către Seimenii Ducăl Vodă să nu dee din săneţe, că pe urmă ÎI voră pune pe toţi sub sabie; şi luândă frică Seimenii, socotindă cea de pe urmă, sloboţflaă sineţile fără de glonţurL Văţlândă Duca Vodă că nu isprăvesce nimică cu răsboiă, aă ispitită să facă pace; şi aă trimesă la dânşii ună omă, ţlicândă să’lă lase viă, şi să nu’lă jăcuâscă, nici pe dânsul nici pe boierii lui, saă pe âmenil Băl, care tocmâlă aă primită el. Şi atunce chiămat’aă pe Balenski, şi aă grăită. cu dânsul, şi s’aă* încredinţată; şi a treea ţii aă deschisă porţile, şi aă întrată Căzacil şi LeşiI la Duca Vodă, şi ’l-aă luată; însă Căzacil de tocmâlă nu s’aă ţinută, şi ’l-aă prădată, şi ’l-aă luată totă ce aă avuţii, până şi şlicul din capă, şi pe âmenil săi ’l-aă lăsată numai cu pelea, cumu’I obiceiul Căzaciloră, carii nici odată nu se ţină de cuvântă. Şi aşa ’l-aă luată robă, şi ’l-aă dusă în ţâra Leşâscă, şi ’l-aă închisă la Liovă, unde aă şi murită după ună ană, acolo la închisâre. Şi aă domnită 5 ani într’acâstă domnie a treea. Eră domnia ţârei aă dat-o împărăţia ârăşl lui Dimitraşco Cantacuzino cu a doa domnie. I CAP. IX. Domniea a doa a Iu! Dimitraşco Vodă Cantacuzino. După robiea Ducă! Vodă, venit’aă domnii ţârei Dimitraşco Cantacuzino cu a doa domnie; eră nimică n’aă schimbată firea sa; şi ârăşl lăcomie, şi apucături, şi făcea strîmbătăţl, cum şi in domniea ântâiă făcuse; care fapte a le Iul, nesuferindă boierii, sculatus’aă unii dintr’ânşil, adecă Gavriliţă Vornicul, şi Cantemiră Sărdarul, carele aă stătută pe urmă şi domnă, şi alţii cu dânşii, şi aă fugită in ţâra Muntenâscă la Şerbană Vodă, şi sciindă că Şerbană Vodă era neprietină lui Dimitraşco Vodă, încă din boieriea lorii, adecă cândă aă fostă el amândoi boierii lui Grigorie Vodă, domnindă in ţâra Muntenâscă; şi cum aă mersă acolo se rugaă lui Şerbafiă Vodă sâ intre la mijlocă s? afle ună chipă de cale sâ’I măntuâscă de Dimitraşco Vodă. Deci Şerbană Vodă pri-mindu’I pre dânşii, unde aă putută la Pârtă şi la Saraskerul la Babadai, ce era atunce Suleimană Paşa, carele pe urmă aă căzută şi Veziră, aă âmblată cu ce felă de mţjlocă aă putută Improtiva lui Dimitraşco Vodă, şi aă isprăvită, că împărăţia aă dată voie ţârei să’şl alâgă domnă pre cine ară vre; şi trimeţindă la . Saraskerul Suleimană Paşa, stâgă de domnie, şi tuiuri ca să facă domnă pre care ’l-ară pofti ţâra. Eră Dimitraşco Vodă luândă scire de cele ce se lucrâ^ă, trimis’afi şi elă pe Ionaşco Balşă Vornicul, şi pe Constantină Ciobanul Postelnicul, şi pe alţi la Saraskerul mal susă pomenită, ca să stee cu boierii cel pribegi să se judece cu dânşii, şi prin mijlocul daru-riloră să’I Intorcă lucrul acesta, sâ nu rămăe mazilă. Eră boierii pe carii i-aă trimesă elă acolo, s’aă unită şi el cu ceilalţi boieri Împreună, fiindu-le şi loră uri te faptele cele rele a lui Dimitraşco Vodă; şi aşa cu toţii aă alesă pe Constantină Cantemiră Clucerul şi ’l-aă rădicată domnă, şi aă venită la Iaşi, şi s’aă aşezată în scaună. Eră pe Dimitraşco Vodă ’l-aă mazilită, şi ’l-aă dusă la Ţarigradă, unde ’şl-aă sflrşită şi viâţa. Şi aă domnită unu ană şi giumătate cu multă supărare despre LeşI, fiindă Învrăjbită cu toţii. CAP X. Domniea Iul Constantina CantemirO Vodă. După Dimitraşco Vodă la veletă 7192, stătut’aă domnii ţărel Moldovei Constantină Cantemiră Vodă, carele era chiară pământenii din părinţii lui; şi pentru orânda şi slujba, cândă era slujitoră în rondă cu slujitorii, ’l-aă suită şi la boierie mal mare, la Sărdărie şi Clucerie. Şi cu mijlocirea lui Şerbană Vodă aă stătută Domnă, şi diu tinereţile lui aă arătată vitejie, şi vrednicie în câta slujitorâscă. Aşa şi la domniea lui, aă arătată semne de bună kiver-nisâlă; căci şi ţâra şi boierii aă kivernisită întru bună stare, fiindă pace. Pământul nostru pe acea vreme avea nevoie despre oştile leşeşcl, ce venlaă din ţâra Leşâscă, împreună cu Moldoveni, JoimirI şi CăzacI; prădaă şi jăculaă ce puteaă apuca. Şi nu numai aceste podghlazurl, ce şi Craiul Leşescă Ionă So-bieţki aă pogorită însuşi cu oştile sale, pin Moldova până în gura Lăpuşnel; şi vă^ândă Cantemiră Vodă că vine Craiul, pus’aă la Iaşi pe Iamandi Vornicul, şi pe alţi boieri cu dânsul împreună, să fie caimacami ca să pă^escă târgul; âră elă aă purcesă către Şiretă, unde era ună Sultană cu Tătari, firă Craiul aă mersă pe Prută în giosă cu tabâra; şi acolo în gura Lăpuşnel, pornitus’aă Tătarii asupra Leşiloră, şi aă venită până in părcane, ce aveaă LeşiI împregiură; şi aşa se apropiaă câtă LeşiI de fiica loră să închisese în părcane. Şi vâţlândă Craiul că nimică nu isprăvesce, spăimântată de năvala Tătariloră, legat’aă tabăra şi s’aă întorsă înapoi, trecândă Prutul, şi venindă la Iaşi. fîră Tătarii âmblaă pe de cealaltă parte de Prută; şeţlut’aă Craiul în curţile domnescl o umal pre Iordaki Rusetă Vornicul într’ună rondă ’l-aă închisă, pentru ună propusă ce avea, şi âră ’l-aă slobozită şi ’l-aă boierită cu Vor? niciea cea mare de ţâra de glosă. î)ră la ală treile ană a domniei sâle, viindu’I poroncă Impărătâscă să mârgă la cetatea Tighinâ pentru lucrul cetăţel unde era Saraskeră Iosufă Paşa, omă vestită la Impărăţiea Turciloră; şi aă purcesă de după PascI Antiohă Vodă la Tighinâ, şi împreunându-se cu Paşa s’aă apucată de lucru cu mare nevoinţâ şi sirguâlă. Şi acolo ÎI veni maziliea şi lui Antiohă Vodă. Caută cu ce milă plătescâ Turcii celora ce le slujescă, precum şi lui Antiohă Vodă. Elă aă mersă la lucrul cetăţel cu atâta nevoinţă, câtă şi singură elă cu mânele sâle săpa cu harleţtd la şanţul cetăţel, şi boierii lui toţi alăturea cu dânsul, şi suia Iută deasupra, pentru să îndemne cel mal mid a luară cu nevoinţă. Erş acolo şi Imbrihorul împăratului venită să vâŞă cum să lucrâză. Fost’aă âmenl de lu- LMtopiseţele Tom. 8. 3 34 cru şi de la domnul Muntenescfl, şi T&tarI mulţi acolo la acelft lucru toţi să-pânda la şanţurile cet&ţel; unde întemeinda cetatea s’aa mutata şi paşalicul acolo, că până atuncea era la Baba peste Dunărea. Răa semna de bietul pă-mânta al nostru; apropiindu-se Turcul s’aa tmulţita nevoile, pusteirea ţârei, fiinda aprope unâ Saraskera ca acela. Ce se lucra In ţâră, tâte lua aminte» Încă şi câtă sumă de bani eşia din ţâră încă scia pre totu anul; şi cu mare chiel-tuâlă stătu ţârei neputându’lfl geui cu câta ÎI da; şi aşa aa râmasa rană nevindecată în spatele bietei ţâri cetatea Tighinâ. Deci şi pre Antioha Vodă de acolo aa venita de ’l-aa luata mazila una Agă Impârătesca; şi aa trimisa la Iaşi de ’şl-aa luata şi domna şi aa mersa in Ţa-rigrada, şi aa venita domna Mihal Vodă cu a *loa domnie in locul lui Antioha Vodă. Omenii lui Mihaia Vodă din Ţarigrada atunci viinda de olaca în Iaşi, prin-s’aa pre o sâmă de boieri anume: pre Ilie Cantacuzino ce aa fosta Visternica mare la Antioha Vodă şi pre Panaiotaki Postelnicul, Greca de nâmul lui, orna fârte vestita la Pârta Turcâscă, cânda era trimisa cu trebile ţârei, şi pre Va-sile ■ Giaurul, cumnata lui Antioha Vodă, închiflându’I la Seimeni să stee Ia pază până va veni Mihal Vodă în scaunh. Insă pre Ilie Cantacuzino cu mare grâză din somna ’l-aa luata desbrăcata cu BulucU-başI şi cu Seimeni, şi cu o slugă a lui Iordahi Ruseta Vornicul anume Timuşa, şi aşa desbrăcata ’l-aa dusa la casa lui Iordaki Vornicul, ţiindu’ia acolo cu Seimeni de pază pre la porţi. VeflI aice tirănia! Se temea Iordaki Vornicul că’ia vora scăpa âmenil lui Mihal Vodă cu Seimeni, ce aa trimisa şi pre credinciosul săa pre Timuşa de ’l-aa prinsa. Acâstă mulţămită aa arătata Iordaki Vornicul cătră Ilie Cantacuzino, carele în filele lui Constantina Duca Vodă, când luase a doa domnie, prinţlânda pre Iordaki Vornicul, ’l-aa scosa Ilie Cantacuzino pre subt cumpăta îmbrăcându’ia în haine prdste, ’M-aa trimisa în satul săa în munte la Hangu ascunsa ca să nu’ia cunâscă nime, şi de acolo ’l-aa trecuta in ţâra Le-şâscă cu âmenil săi petrecătorf, căutându’ia de o primejdie ca aceea ce i se gâtisâ; âră el cu acâstă mulţămită s’aa arătata spre facerea de binele lui. Deci şi Ilie aa şezuta la pază până ah venita din ţâra Muntenâscă fratele lui Mihal Vodă, şi ’l-ah slobozita. Sloboţjit’aU şi pre Ciaurul; âră pre Panaiotaki ’l-aa ţinuta, până ’l-aa şi omorita in închisore la Seimeni. Aice nu putema trece cu tăcerea de lucrurile ţârei UngurescI ce s’aa pti-lejita întru aceste vremi. După multe răsboe ce avea Turcul cu Nâmţul, încă de cânda aa mersa Turcul cu oştile sâle şi a acestora ţâri până subt cetatea Beciului în anul 7191, precum aflâmU scrisa, şi după cum spună şi acel ce aa fosta cu Duca Vodă atuncea la Becia şi cu Şerbana Vodă Cantacuzino domnul Muntenesca cu Vezirul Turcescft, Cara Mustafa Paşa, cu mulţime de oşti până subt cetatea Beciului, arţjânda şi robinda ţâra Nemţâscâ după o-biceiul lord cela păgânesca. In cetatea Beciului era prâ puţină 6ste Nemţâscâ, neavânda grijă de venirea Turcului până acolo la scaunul împărăţiei Nâmţu-lul; âstea Nemţâscâ din câtă aa fosta în cetate în Beciâ, nu eşia afară să facă răsboia cu Turcul, ce numai din cetate da din tunuri apărânda cetatea 35 de năvala Turcilord, din 5 (jile a lui Iulie până în ^Li ântâid a lui Septemvrie. ţ)i şi nopte nu incetad tunurile Turcului cum şi a Nâmţulul din cetate într’atâte ţjile, până ad sosită oştea Nemţâscă de unde ad fosta. Venit’ad Intru agiutord şi Craiul Leşescd Ionii Sobieţki cu oştile sile Leşeşti; şi numai din răsboiul d’ântâid ad şi Înfrânta pre Turca, luându-le într’aceeaşl ţii totă urdia; âră dăcă ad însăratu Turcii scoşi din urdia lord, nemică n’ad mal putută Turcii, ce Îndată ad fugita pre şlâhul lord cine cum putea mal de slrgd, câta a doua fli nu s’ad văţlutd pre acolo Turcd de poveste; numai corturile lord Întinse cumu îşi era totă urdia lord, aşa stad până ad venita împăratul Nemţescd de ad văzuta pre corturi câtă mulţime de Turci ad fostd. Şi s’ad umpluta LeşiI şi Nemţii de avuţie şi de cal turcescl, şi de straie bune, precum s’ad scrisd la Domniea Ducăl Vodă. După aceea in toţi anii avândd răs-boid Turcul cu Nămţul, totd la Nemţi rămânea isbânda cu agiutorul lui Dum-neţjled, cu mare veste şi laudă Nemţilord, luândd de totd din puterea Turcilord multe cetăţi şi locuri, care de mulţi ani le luase Turcii de la Craii Ungu-rescl: Buda, Ostrogonul, Timişvarul, Beligradul şi alte cetăţi multe, care pentru să nu tmulţimd cu scrisorea nu le-amd pusd tote anume. Turcii Înfrânţi de puterea Nămţulul văţjlâudu-se, numai ce ad căutata a se pleea la pace; că cine l&comesce să apuce cele străine, perde şi ale săle. Şi făcăndd pace, dat’ad Turcii şi Cameniţa Leşilord, care era luată de Turcd de’nainte vreme de la LeşI; şi ad rămasa la Nemţi ţăra Ungurăscă cu totul; fără numai Timisva-rul şi Beligradul ad rămasă la Turci, carele In anii de acum şi acele le-ad luată Nemţii de la Turcd cu multă vărsare de sânge, precum se va scrie la rândul săd. Bămâindd dâră totă ţâra Ungurâscă cu cetăţile şi tote locurile Crăiel Ungureşti, subt stăpâniea Nămţulul, ad aşezată Nemţi prin cetăţile acele după obiceiurile lord. Nesuferită şi neplăcută lucru era acâsta Domnilord şi Nemeşilord acel ţări a rămână subt stăpânirea Nâmţulul, carii nu subt stăpânie ci In robie li se părea a fii Că funda de câţi va ani legaţi cu bird şi cu tocmele subt Impă-răţiea Turcului, In mare bişugd şi sburdăciune petrecead in ţâra lord, cândd el pre Turcd in ţâra lord nu’l vedeau, ce şi birul ce era legată la Impărăţiea Turcului, el singuri il ducead la vremea birului, de nime nici o asuprâlă avândd. Şi adevărată cuvântă ad ţjbsd ore-cine: volniciile cele mari deprindă a se in-torce în robit Precum şi lăcuitoril ţărel UngurescI, âmplândd Nemţii cetăţile lord cu oşteni, multe asuprele şi nevoi le făcead boierilord, nemeşilord şi tu-turord; pentru ce mal bucuroşi erad Ungurii să se vâţlă subt Turci de câtă subt stăpâniea Nâmţulul, precum fieşcine pentru volniciea sa nu se lasă a fi supusă de altul câtă şl-ard putea. Agiuns’ad dâră la Turcd cu nădejde de a-giutord să se pâtă desbate de subt stăpâniea Nâmţulul, cum fieşcine căţlândd în primejdie şi nenorocire alârgă la prietenii săi, sad pentru apărare, săd pentru mângâiere. Turcul dându-le bună nădejde de agiutord, el s’afi şi rocoşitd asupra Nemţilord din cetăţi, şi rădicându’şl Craiă pre Racoţi feciorul lui Georgi Racoţi celui bătrână ce ad fostd Craid acolo, strins’ad adunătură de ţâră, ca-tane şi altă pihotă multă, ftmblândd oştiţi din locd In locd pre la cetăţi. Nemţii fiindd închişi prin cetăţi nimlcă nu le putead strica catanele lui Racoţi. Altă âste Nemţâscă era eşiţl la 6ste avândă râsboiă pre acele vremi ca Franţuzul. Ce âmbla Racoţi cu acea adunătură a sa fără de nici o scădere Nemţiloră, ce iarăşi ţâra lorii stricândă şi mâncândă în câţl-va ani, neavândă cu cine face râsboiă. fîră viindii 6stea Nemţâscă asupra Iul Racoţi, el n’aă putută sta îm-protivă; ce aă dată dosă cu catanele şi cu strânsura lui, intrândă prin locuri grele, prin munţi, depărtându-se de âmpluse locurile acel ţări, de unde nime nu’l putea scdte; până de la o vreme o samă de acel boieri Ungurescl agiun-gându-se cu Nemţii, aă Înşelată pre câte-va catane dânduT în mâna Nemţi-loră cu vicleşugă. Deci câţi n’aă perită acolo de Nemţi, el s’aă dusă In risipă cine Încotro aă putută, ca val de el; unii din Domnii Ungurescl aă venită prin munţi cu casele loră aice în ţâră la ncl; âră alţii aă eşită In ţâra Muntenâscă până ’şl-aă făcută pace de la Nemţi, apoi s’aă dusă tn ţâra loră. Fră Racoţi aă fugită la Turci, unde ’l-aă primită cu cinste ca pre ună Craiă. Aşa aă fostă rocoşirea Unguriloră cu Racoţi împrotiva Nemţiloră. Aice trebue să socotăscă cel mari ce stăpâneseă norâdele, avăndă putere ca aceea de stăpânescă mulţime, şi nime a*! opri seă a’I învăţa nu potă; se cade singură acel puternică să’şl fie stăpână voiel săle şi deşceptată la t6te trebile săle, ca să nu se supere norodul cu strâmbătate; că de multe ori multa răutate face pre cel supuşi de se rădică asupra celui ce’I stăpânesce; precum şi Ungurii nerăbdândă tirăniea Nemţiloră şi asuprăla ce le făceaă, ătă ce aă făcută, că eraă mal bucuroşi să pără cu toţii să ăsă de subt jugul Nâmţulul. Ce în câţl-va ani bătându-se, nimică n’aă isprăvită, nici se cade a le da pricină, căci pentru pământul şi patria loră s’aă bătută, nevoindu-se pentru voinicica loră. Precum şi bieţii Moldoveni de multe ori agiungându-se cu LeşiI ispitindu-se cum s’ară putea mântui de subt giugul şi robiea Turcului, vrăjmaşul legel creştinesc!; ce fiindă slăbiţi de nevoile şi asuprelele păgânescl, nimică altă n’aă isprăvită, fără nume reă de haină şi de vicleană şl-aă agonisită, şi mal mare perire şl-aă făcută. Antiohă Vodă aă domnită în a doa domnie doi ani şi giumătate şi ’l-aă mazilită de la cetatea Tighinâ, şi ’l-aă dusă la Ţarigradă cu tâtă casa lui cum s’aă (jisă mal susă, fără de nici o scârbă sâă urgie de la Turci; şi în locul lui Antiohă Vodă aă venită Mihaiă Vodă Racoviţă cu a doa domnie. CAP. XVI. A doa domnie a Iul Mihaiă Raeoviţi Vod ă Mihaiă Vodă prin singură ostenâla sa şi prin prietenii sel aă eşită domnii cu a doa Domnie in cursul aniloră 7215, toţi cu bucurie aşceptându’l, ştiindu’l domnă de ţâră, neavândă nime grjjl sâă prepusuri. Cu toţii aă eşită înainte cu multă alaiă şi gldtă mare de boierime şi de alte capitenil şi slujitori Numai Uie Cantacuzino Visternicul aă pribegită In ţâra Muntenâscă, apoi fă-cându’şl pace prin solii Domnului Muntenescă aă venită şi el în ţâră, şi nu s’atl zăboviţi ci ârăşl s’ai dus ti In ţâra Muntenâscă cu tătă casa lui, avândi a face şi nunti, dându’şl o fată ce avea după Ştefani Beizade feciorul Brân-covanulul domnului Muntenescâ. Mers’ai de aice şi boieri Moldovenesc! o-ronduiţl de nunti, şi soli trimişi de Mihaii Vodă cu daruri după obiceiul a-cestori ţări. Eră după ce ai nuntiti tn Bucureşti, alţi boieri s’ai întorşi in ţeri; ări Ilie Cantacuzino acolo ai rămaşi, aţiţându-se vrajbă intre domnul Muntenesc şi intre Mihaii Vodă; şi dintru atâta prieteşugi ce aveai amândoi, s’ai făcuţi neprieteni şi vrăjmaşi unul asupra altuia. Şi de miraţi lucru, că Domnul Muntenesci era Îndestulaţi şi vestiti de avuţi, citi cu banii lui isprivia cel era voia de la Porta Turcâscă; numai pre acea vreme era Vezirh Aii-Paşa fârte prieteni buni lui Mihaii Vodă; şi câţi chieltuia Băsirabi Vodă domnul Muntenesci, nimici asupra lui Mihaii Vodă nu putea isprăvi; ce in-zădari Îşi cheltuia banii, şi agiungea pre la toţi Paşii, dându-le bani să fie intru agiutori să mazilâsci pre Mihaii Vodă. Mihaii Vodă încă nu dormia, ce’şl căuta trebile lui, păzindu-se ca de uni vrăjmaşi. Sfeţlile şi vrajbele colori mal mari de multe ori se descarcă In spetele celori mici; şi t6tă răutatea cade peste cel supuşi şi nevinovaţi. Ce vori da sâmă acel ce începi răutăţile, vărsându-şl mânia lori asupra celori nevinovaţi ; că domnul Muntenesci sc nevoia să mazilâscă pre Mihaii Vodă cum s’ai ţhsi, care nu trebuia altă stingere şi nevoie intr’aceste ţări, de câţi a-desele schimbări a domnilori, de unde multă nevoie şi greutate ai avuţi ţâra Moldovei de Brâncovanul domnul Muntenesci, agiutorândi cu banii lui pre o samă de domni mazili ce erai la Ţarigrad, care prea lesne isprăviai lucrurile lori de la Portă şi le dai domniea ţărel; âră după ce se aşe^a domnul acela in scaunul ţărel şi nu vrea să plinâscă tote poftele lui, Îndată il lepădai pre acela şi se apucai de altul, ori care era mazil în Ţarigrad. Şi aşa nici o-dată ţâra nostră nu avea odihnă de răul Brâncovanulul Domnului Muntenesci; că precum este deprinsă firea Moldovenilori grabnică la lucruri noi, numai câţi li se părea cevaşl boierilori Moldoveni spre Domnul lori, se şi duceai in pribegie în ţâra Muntenâscă, la Brâncovanul Domnul Muntenesci, şi se sculai cu pirâ asupra Domnului lori, făcândi arzuri la Pârta Turcâscă; carele toti cu mjjlocul Brâncovanulul pin prietenii lui se purtai şi se isprăviai. Care âm-blete a boierilori fără cale şi nesocotite erai; nesocotindi el că toti spre căderea şi spre slăbiciunea ţărel erai tâte rocoşiturile lori acele asupra Domnului lori. Scos’ai Mihaii Vodă intru acâstă a doa domnie desetină de stupi: să dea şi boierii mari şi mici, şi mănăstirile, şi episcopii ca şi ţăranii, care obiceii nici odată n’ai mal foşti. Cu uriti ai căluţi aceşti lucru tuturori boierilori, iâcându-se obiceii noi, şi peste voia tuturori pământenilori; că tătă agonisita acestui pământi, stupi! sunti, şi cu acestil îşi plătesci boierii şi mănăstirile birurile, şi işl ţini casele; dâră cu desetină ce ai scosi Mihaii Vodă multe case de boieri şi mănăstiri ai sărăciţi. Precum nici uni omi fără gre-şâlă sai pricină nu rămâne, aşa şi lui Mihaii Vodă II dămi pricină că peste voiea tuturori ai făcuţi acestu obiceii ce n’ai mal foşti Bici odată. Pre acele vremi ce domnia Mihaii Vodă aice in ţâră, aveai răsboii mare iii . siJ 36 Moscalii cu Şveţlil In ţâra Leşăscă, cum s’aă ^LisA mal susă, fiindă agiunşl o sâmă de Domni LeşescI cu Graiul Şvedulul; ’l-aă tras ti cu oştile lui In ţâra lorii. Eră alţi Domni LeşescI ce ţineaţi cu Graiul lorii Augustă Sasul, eraţi a-giunşl la agiutorul Moskalulul, unde şi 6stea moskicâscă s’ati tâmpinată cu Şve-dul, nu cu singurii împăratul ci cu unii general cu âste, că împăratul nu mergea cu âstea. Şi deapururea biruiaii Şvedil pre Moskall, câtă de la o vreme nici se mal puteai) lipi MoskaliI la bătălii, să stea înaintea Şvedulul; că ori unde s# vra tâmpina podghlazurile, sâă loviaii oştile, totă Şveflil rămâneaă cu is* b&nda. Luat-aă Şvedul Pomerania, Riga şi alte cetăţi mari şi vestite, trăgân-du-se până în optă ani âmbletele lui prin ţăra Leşăscă, până la răsboiul cel mare de subt Poltava. Atuncea şi Mazepa Hatmanul Căzăcescă, omă şi capă a t6tă ţăra Căzăcăscă, vrândă să viclenăscă pe Moskală de la carele avea milă şi cinste, s’aă agiunsă cu Craiul Şvedulul, făgăduindu-se să i se închine cu tâtă âstea Căzăcăscă ce avea în săma lui; şi împreunându-se să bată pre Moskall, şi fugindă Mazepa cu o sămă de GăzacI la Şvedă, s’aă închinată. Moskalul încă stringându-şl oştile aă începută a se clăti cu meşteşugă subţire, trăgându-şl oştile de prin ţăra Leşăscă către locurile săle, cu care clătire a sa să facă pre ŞveţH să se ia după dânsul, căutându-şl locă şi prilejă cum i-ară putea sminti pre Şve^I. Atunce Şvedul necunoscândă meşteşugul Moskalulul, socotindă că Moskalul de frica pu-terel lui aă dată dosă şi fuge, avândă Şvedul şi pre Mazepa Hatmanul Căză-cescă Indemnătoră, şi adeverindu’I că se voră rădica tătă Căzăcimea în agiutorul Crai jiul; sumeţă Şvedul cu neînfrânte oştile săle, s’aă depărtată de locurile ţărel LeşescI mergândă după oştile Moskulul; ără MoskaliI pre unde mer-geaă totă daă focă arţlândă şi pane şi nutreţe câtă nu lăsaă nimică să rămâie în urma lorii. Pentru aceea era mare nevoie Şveţliloră mergândă în urma oşti-loră moskicescl, unde nice bucate nice hrană de cal nu găsiaă; şi ori încotro să vreaă abate Şveţlil totă arsă şi stricată era. Pre unde îndelungându-se vremea ună ană şi mal bine, purtându-I MoskaliI din locă în locă pre ŞveţH, şl-aă alesă locă de b itae subt Poltava, şi tăbărându-se Moskalul acolo ’şl-aă întemeiată tabăra cu şanţuri şi cu tunuri pe de tote părţile. Aprăpe de tabăra Moskulul aă tăbărită şi Şvedul; şi aă dată parola precum este tocmăla oşti-loră temeinice de’şl pună ţii de bătaie, ără nu fără de veste şi cu înşelăciune. Pus’aă şi el legături până în trei ţjlile să aibă pace unii cu alţii, şi să se gă-tâscă, ără a triea $i să se lovâscă, să facă răsboiă făţişă. Deci până a triea (Ji, mergeaă Generalii Moskicescl la acel Şveţlescl de voroviaă şi se împreunat!; că aşa le este obiceiul; forte cu socotâlă li’I bătaea lorii, şi cu frumâsă or&n-duălă, avândă totă ună meşterşugă şi unii şi alţii la răsboiul loră. Şveţlil vrândă să viclenăscă pre Moskall nu aă ţinută de parola ce ’şt aă dată, ce sirguindă eu oştile săle aă dată în trimbiţă şi în dobe, semnă şi oş-tiloră săle, cândă eraă trei cesuri până la ţliuă; şi aă năvălită cu mare puterea loră la şanţurile Moskaliloră, unde aă ruptă ună şanţă şi al doele cu multă vărsare de sânge. Deci şi MoskaliI tre^indn-se ca din somnă, îndată stă-tură vitejesce, dândă focă neruptă din tunuri, câtă ămplură şanţurile de trupurile Şveţliloră ce năvălise, şi’I impinsere de la şanţuri, şi stătu ună răsboiă mare şi groznkă, câtă se cutremura locul, faţ& la faţă, şi mulţi aă perită de âmbe părţile, stându şi Moskalil şi Şveţlil vitejesce. Fost’aă la acelu răsboiă şi mulţi din Moldoveni, unii la Şvetfl, alţii la Moskall, carii după risipa răsbo-iulul aă venitu aice tn ţării la Mihal Vodă de’l spunea pre amăruntă de răs-boiul lori, precum aă fostă. Singură Craiul Şveţlescă in fruntea pedestrimel sâle, In pătaşcă, că era rănită de mal Înainte într’ună picioră din cetatea Pol-tava, şi din pătaşcă îndemna pre al sel dându-le inimă de vetejie; şi înce-pusă a-1 lnfrînge pre Moskall de o dată, până in polcurile împăratului. Atunce stândă tare Moskalil, îndată aă înfrântă pre ŞveţU, şi spărgându’I, aă dată dosă Şveţtil a fugi, ără Moskalil a’I tăia şi a’I giunghia din spăngl fără de milă; şi aă perită Şveţjl mulţi fără sămă, câtă şi Craiul loră pucină de n’aă pe-rită; ce ’l-aă rătuită dărăbanţil lui, apărându’l câtva locă, plecândă fuga, până s’aă depărtată de tabăra Moskaliloră. Şi scăpândă el dintr’acelă feredeă, îndată aă trimesă pre ună generală al seă la Moskall, ca să fie gata a doa Şi de răsboiă. Moskalul aă creŞută şi s’aă strinsă la tabăra sa; ără Şvedul ca mal degrabă aă plecată a fugi cu vr’o şesespreŞece mii de ŞveţU cu dânsul, căŞândă la Nipru să trâcă spre Crimă; şi aă apucată de aă trecută Craiul cu o sămă de ŞveţU. Eră Moskalil din urmă ajungândă pre ŞveţU, acolo pre locă s’aă închinată 12,000 de ŞveŞl; ără Craiul aă fugită spre Vozia, cetate Turcâscă cu multă frică; şi gonindu’I Moskalil ’l-aă mal ajunsă la apa Buhului, şi aă mal perită şi acolo căţl-va ŞveţU. Eră Craiul aă scăpată şi peste Buhă cu 1500 ŞveţU, şi intrândă în cetate aă scăpată cu ţtile la Turci; ără oştea lui cea vestită şi neînfrântă şi in tdte ţerile lăudată de vitejia loră, aă perită cu totul. Pre Craiul ’l-aă primită Turcul cu mare cinste, şi ’l-aă dusă la împărăţie, dându’l taină şi nafaca şi bani câţi ÎI trebuiaă. Deci bătândă Moskalul pre Şvedă s’aă Îngrijetă Turcul, că n’aă zăbovită vremea, ce aă stricată pacea între Mos-kală şi între Turcă. Trecândă şi nisce ŞveţU aice in ţâră de cel ce scăpasă din răsboiă, aă venită şi ună căpitană cu o . sămă de Moskall din ţâra Leşăscă la Cernăuţi, şi aă luată de grumazi pre acel ŞveţU. Moskalil încă aă ernată în ţâra Leşăscă. Atuncea ’şl aă găsită vreme şi Brâncovanul domnul Muntenescă de aă pirită pre Mihal Vodă la împărăţiei precum s’aă hainită şi s’aă ajunsă cu Moskalil, şi va să fugă cu boierii sel şi cu tătă casa lui la Moskall, să se închine el şi ţâra tâtă la Moskală. Are obiceiă Turcul a nu le crede lesne aceste, cum n’aă creţlută de odată nici pentru Mihal Vodă, căci era prietină bună cu Ve-ziruL cine era atunce Ali-Paşa. Dâră n’aâ lăsată locă Brâncovanul domnul Muntenescă să nu, ajungă cu plră şi cu harzuri pre la toţi Paşii, că este haină domnul Moldovei; şi mal cu deadinsul ’şl ah luată soţie pre Iusuf-Paşa ce era Saraskeră la Tighinâ, care şi acela aă scrisă la Pârtă păgânul, cum că adevărată este haină Mihal Vodă din Moldova, şi se gătesce să fugă la Moskall, şi de nu voră trimete îngrabă să’lă prindă nu’l voră apuca. Atunce aă tri-raesă fermană de la împărăţie la păgânul Iusuf-Paşa să trimită 6ste de Tighinâ să prinţlă pre Mihal Vodă sâ’l ducă in Ţarigradă; şi cum iaă sosită, îndată aă răpeştită aice Paşa de Tighinâ 500 de Turci cu ună Agă împărătescă, 4° şi aă luaţii pe Mihal Vodă cu totă casa lui, cu mare grâză; şi ducându’l drepţii la Tighinâ cu mare pază, acolo băgâudu’l In cetate cu totă ce aă avută, aă pusă Enicerl vartă de’l păzeaă, şi aă trimesă paşa pre Teftedarul lui şi cu Aga cel împărătescă şi ’l-aă scrisă totă ce aă avută prin carele lui până într’ună capă de aţă, şi bani ce aă găsită, şi de acolo ’l-aă pornită la Ţarigradă. Dâcă aă sosită In Ţarigradă ’l-aă Închisă In Edicula cu t6tă casa lui. Eră n’aă trecută multă vreme, şi căflândă altă Veziră, Îndată ’l-aă slobozită din incbisdre, şi ce’l luase bani la visteriea împărătescă i-aă dată toţi Înapoi. Pre urmă eşindă Mihal Vodă din totă greul, ce aă făcută şi elă Brâncovanului, vom arăta Înainte la rândul şeii. Domnit’aă Mihal Vodă Intru acostă domnie trei ani şi jumătate, şi mazilin-duse, aă venită Domnă In locul lui Mihal Vodă, Nicolai Mavrocordată. cap. xm Domniea Iul Nicolai Vodă Mavrocordată, la anul 7218. După a doa domnie a lui Mihal Vodă, aă venită Domnă ţării Nicolai Vodă feciorul Iul Alecsandru Mavrocordată Dragomanului împărătescă. Acestă Alecsan-dru terzimanul împărătescă, tatăl lui Nicclal Vodă, cftndă s’aă făcută pace Intre Turci şi Intre 4ţhtoţi, aă fostă şi el cu solul Turcescă cuIbraim-Paşala Carlo-viţă, unde s’aă amnată solii de prin tâte crăiile pentru legăturile păcii, de era tfil-maciă; şi lntorcându-se din soliea aceea, fiind omă de trăbă, ’laă Întrebat împăratu ce ar pofti el de la împărăţie să’I dăruăscă; căci prin miţjilocul lui s’aă aşezată multe trebl a împărăţiei, ce aă avută cu Nemţii. Ce el ca ună omă bătrână aă poftită să se odihnăscă, ără in locul lui să facă dragomană pre Nicolai fiiul 8eă. Deci fiindă In locul tătâne-seă dragomană la P6rta Impărătâscă, prâ lesne ’şl-aă scosă domniea ţârei, dândă şi câtă-va sumă de bani; că precum fiesce cine de cinste nu se satură, aşa şi Nicolai Vodă fiindă Îndemnată şi de omenii sel Greci ŢărigrădenI, carii suntă deprinşi cu toţi Domnii a veni In ţâră să se desfăte^e unii pentru agonisita, alţii pentru lmbunăturfle, aă lăsată terzimăniea Porţei Împărătesei, şi aă luată domniea ţărel cu multă cheltuâlă şi mândrie grecăscă. Luatu’şi-aă şi 6ste, Sârbi, ArnăuţI, de i-aă adusă cu sine, şi aă venită nu ca ună Domnă, ce ca ună leă, asupra tuturoră. Eşit’aă boierii Înainte la Galaţi; dâră nici cu ochii asupra loră nu căuta, necum să gră-âscă cu dânşii, saă să mai Întrebe pre cineva vre ună cuvântă. Atunce şi Ilie Cantacuzino Vistemicul, viindă din ţâra Muntenâscă aă eşită Înaintea lui Nicolai Vodă peste Dunărea. Era acestă boieră In mare cinste la Nicolai Vodă, că numai cu dânsul grăia Nicolai Vodă din toţi boierii pământeni ce eraă. Pre alţii nici in casă nu’I primia; mai multă este de socotită că nu pentru voia lui, ce pentru voia Brâncovannhi domnului Muntenescă U făcea acea cinste, că ’i-aă fostă scrisă Încă la Ţarigradă, cum aă luată domniea. Boierii şi ţâra, dăcă aă văzută sălbătăciea şi mândriea lui Nicolai Vodă» t ____41 s*aă spăim&ntată ca toţii; câtă nime na se mal ţinea ca ^ile, vă^ându'! domnii străinii; limbă Românâscă nesciindâ totă ca tălmăciţi grăia. Cu mulţime de Greci aă venită, câtă rămăsese feneriul pustia In Ţarigradă, câtă numai muierile loră rămăsese; ără Grecă, âmblal multă până dai de vre unul acolo, fîrft aice, sosindă ămplut’aâ cartea domnâscă, prin t6te odăile, şi prin tărgă pre la gazde. Nicolal Vodă sosindă tn Iaşi, la scaunul domniei, aă pusă boieri mari pre unii şi din pământeni; ce numai căci se numiaă boieri, dâră nici o cinste nu aveaă; nici In casă la domnă nu intraă, n»ăcară ce trâbă ară fi avândă, până nu’şl luaă răspunsă pre Vre ună Grecă, sâă când II chiăma pre toţi cu vre o trâbă. Cum şi banii ce se stringeaă din ţâră, totă la mâna Greciloră se strin-geaă, âră nu la visteriea ţârei. Pus’aă îndată bani mulţi pre boieri de aâ dată Împrumută, cu zapcil stringătorl de bani Greci; şi Îndată ’şl-aft arătată gândul lui cel avea pre boieri, că fără de nici o pricină aă Închisă pre trei boieri mari la Seimeni, cu mare pază, anume: pre Iordaki Rusetă Vornicul, pre Ilie Catargiul Vistemicul şi pre Sturza Vornicul, fără de nici o dreptate sâă giudecată; fără numai ce i-aă luată Seimenii pre acel trei boieri şi i-aâ Închisă, câtă toţi se spălmântară căi ducă săi omâre; şi nici unul nu se mal ţinea cu ţjfile, ce toţi aşceptaă din câsâ In câsă, ce urgie le-ară veni a-supră, şi nici a vorovi In curte unul cu altul nu cutezaâ boierii, sâă să mârgă unul la altul la gazdă, lntr’atâta pază şi preptasurl ce era. De la boierii ce i-aă Închisă aă cerşutâ e pre păgâni nu pricepeaă. Pre Moskilă il aduseră din calea lui de peste Nistru la Prută cu âstea spărcuită, fruntea călărimel trimisă Ia Brăila, cumă s’aă Zisă mal susă cu Toma Spătarul, [âstea flămândă nescundă locurile pe aice, nici pre Turcă scia ce orânduâlă ară avea la răsboiă, saă năvala ârdeloră Tătăresc!; nici călărime aă avută să stee improtiva călărimel Turcului şi a Tătarfloru la răsboiă, lăsându-se Moskalul in nădejdea Muntânulul şi a lui Dimitraşco Vodă, că voră face şi dintru aceste ţări âste călărime. Dimitraşco Vodă cu sfatul lui aă trecută pre Moskală cu tâtă âstea in a-câstă parte de Prută la locuri strimte cu păduri; cu care âmblete a loră aă dată mare inimă Turcului. Vezirul cumă aă simţită de Moskală că aă trecută peste apa Prutului din coace la locuri strimte, şi zăbovesce din calea lui, aă pricepută că nu are călărime de potriva oştiloră, şi aă şi luată in-drăsnire de a se tămpina cu Moskalul, şi Îndată aă trecută Dunărea cu tâtă âstea pre podă, şi aă purcesă în susă improtiva MoskahiluL Moskalul mergândă pre Prută în giosă pe de acâsta parte, avândă Înainte âste de strajă cu Ianuşă generalul, carele timpinându-se cu străjile sâă cu fruntea oştel Turcesc! la Stănilesd, aă dată şi de poduri făcute de Turci pe apa Prutului ; şi avândă răsboiă cu Turcii acolo acel generală n’aă ţinută răboiul până a fi sosită şi altă âste, ce s’aă dată înapoi. Eşise cuvântă cum se fie dată Turcii bani acelui general să nu stee să le dee răsboiă, Zicândă că acolo nu era locul largă de bătălie, şi dându se înapoi la locă largă, unde se încapă obuzul, îndată s’aă făcută spaimă în âstea loră ; şi intorcăndu-se înapoi cu totă obuzul, aă dată năvală Turcii şi Tătarii în urma oştel moskicescl, socotindă că MoskaliI fugă, şi multe care de pe urmă aă apucată; şi lncungiurândă cu năvală Turcii şi Tătarii tabăra moskicâscă şi aă mersă MoskaliI totă apărân-du-se nâptea sâmbătă, şi a doa ţii până în prânŞiă, până aă agiunsă la locă largă şi cu apă, şi acolo aă stătută cu obuzul închişi în pârcane, apărându-se de năvala Turciloră, şi s’aă bătută de duminecă până mercuri şi $ Şi nâpte cu Turcii Oştea Moskalulul flămânzită, pedestrimea obosită, caii leşinaţi că nici ârbă niel apă nu aveaţi, Închişi In părcane; şi cum era a eşi, Îndată cădeai In mâ-nele Tătari lori; zaheră din urmă nu putea veni, nici de aice din ţâră nu a-vea păne să le dea, nici cu bani să’şl cumpere nu găslai, fiindi lipsă de pâne pentru lăcuste ce erai pre aice, şi mai Înainte în vr’o doi trei ani, şi Intr’acel ani mănlea lui Dumneaei, câţi nici ărbă pre câmpi, nici frunză pe păduri unde cădea lăcusta nu rămânea, ce era cumu’I mal răi. Călărimea Turcului da năvală, şi ără se depărta de obuzi. Eşit’ai Moskâlil din părcane, şi păşindi in grosimea Turcilori, ai luaţi tătă armata, adecă puşcele Turcilori cu multă perire în Turci, de focul Moskali-lori, şi să fie mal ţinuţi Moskâlil toti întinşi răsboiul, curândi se vra duce In risipă tătă oştea Turcăscă. Ce Turcii atunce’şl luând tt veste pentru oştea moskicăscă ce ai mersi la Brăila cu Toma, Spătarul Domnului Muntenesci, cum s’ai ţUsi mal susi, şi cum ai luat’o, Sn mare grijă şi spaimă erai că’I vori incungiura Moskâlil şi despre Dunăre ; şi Îndată ai părăsiţi armele şi ai trimişi sol de pace la Moskal. Eră Moskalul nici o veste n’ai avuţi de acea 6ste a Iii că ai mersi la Brăila; Dimitraşco Vodă, dăcă ai văzuţi soli de pace de la Turci, ai căluţi cu lacrimi la piciărele împăratului moskicesci, rugându-se să nu facă pace, vă^jLândi Înfrântă puterea Turcului. Eră Moskalul nesciindi rândul Turcilori, şi oştea Iul flămândă, cum s’ai ţUsi mal susi, s’ai plecaţi şi el la pace, şi s’ai Întorşi de acolo Înapoi pe Prută in susi. Atunce s’ai văzuţi Moskalul Înşelaţi de sfatul Muntenilori şi a Iul Dimitraşco Vodă, ce ’lai aduşi de la Nistru la Prută, pe o secetă şi arşiţă ca aceea. Lupul Costaki Vornicul atunce fiindi bejăniti la mănăstire la Bursuci, i-ai scrisă Dimitraşco Vodă să vie, şi n’ai veniţi, ori că n’ai vruţi săseafletntr’a-cele răscâle cu alţi boieri lângă Dimitraşco Vodă, ori că apucându’l vremea a-colo tăbăriti, n’&i cutezată să ăsă din grija ce avea de Tătari, carii âmblai prădândft şi robindi intr’acea parte de loci pre la bejăniti pre unde era prin codri tăbăriti. Eră Dimitraşco Vodă dăcă ai văzută că nu vine Lupul Vornicul, ai mersi de ai spusă împăratului pentru Lupul că nu vra să fie şi el Împreună cu ceilalţi boieri, ce să trimită să’l aducă. îndată ai răpeşti împăratul pre Chighecii Polcovnicul cu 200 de omeni la Lupul numai să’l aducă; ără cândi ai sosită Chighecii la tabără unde era Lupul, era încungiuraţl de Turci şi de Tătari, şi se apăra Lupul cu alţi beje-narî ce erai, câtă puteai să nu’I dobândăscă; şi ai căutat şi Iul Chighecii Polcovnicul a sta şi el cu Lupul a se apăra ca mal bărbătesce stândi cineşl pentru capul săi. Vezirul ai fostă dată ţăra in pradă Tătarilori atunceaşl; ără Hanul Tătă-resci n’ai vrută să’l slobăţjă, ne avândi fermani, nici pproncă împărătăscă să prade raeaoa, ce ai apucaţi o samă de Tătari şi fără poroncă de s’ai slobozită pre la bejenii ce erai pe aprope pin codrii Tigheciulul, şi până In Şiretă, şi mal susi de ai prădată. Eră dăcă ai mila împfirătâscă, n’aă mersă la oste, ce s’aă desfr&nată la jacuri cine cum ii era voia. După ce s’aă dusă din Iaşi Curt-Paşa, aă nimerită şi Lupul Vornicul cu Bekir-Agaa Vezirului, căimăcamă, până se va aşeşla domnă în scaună; şi îndată aă trimesă cărţi pre la boieri, carii pre unde eraă fugiţi, să vie toţi fără de nici o grijă, arătânduse poronca de la Vezirul. fîră până a veni boierii, aă orânduită Lupul Vornicul aice in tirgă o sumă de bani, pre neguţitori, pre bresle, pre jidovi, şi pre toţi cum eraă strinşi şi bejăniţi prin mănăstiri să dea poclonă Vezirului. Nu s’aă plinită o lună de {Iile căimăcamiei Lupului, aă şi îmbrăcată căf-tană de domnie Nicolai Vodă; şi râpeţfindă aice pre ună Deli-Aga cu fermană, aă luată pre Lupul Vornicul, şi pre Antohi Jora Hatmanul in obefle, şi 1 aă dusă de 1 aă închisă la Vama. Poronca aă fostă să iae numai pre Lupul, pentru căci aă fostă pomenită Înaintea Vezirului de Mihai Vodă; âră Antiohi Hatmanul vftţjândă că aă luată pre văru-săă Lupul, aă mersă şi elă, şi aă luată şi pre Macsută ce aă fostă Postelnică, să le fie de tălmăcită, ne-sciindă că’I ducă să*! închidă pentru pisma şi zavistia lui Nicolai Vodă. Dără Lupul Vornicul, cândă ’lă-aă dusă înaintea Vezirului într’o scârbă şi urgie ca aceea, în ce grijă ară fi fostă ? Ce răspunsă să dea elă Vezirului ? Atuncea nu de domniea nimărui, ce de' capul săă avândă grijă şi spaimă; cândă pentru ună domnă haină cu tâtă ţăra lui, numai pre dânsul ’lă-aă găsită mai de sîrgu să dea sâmă, şi de şi aă avută îndrăsnirea din poronca Vezirului să’şi alăgă domnă pe cine ară socoti, nu doră din domnii mazili ce eraă la P6rtă, ce pre cine ară socoti. Deci şi Lupul Vornicul, aă de Constantină Vodă ară fi pomenită, de care nu eraă bucurosă nici de nume să’I auţlă; aă de Nicolai Vodă de carele eraă bucuroşi că s’aă mântuită de dânsul; aă de Antioh Vodă a cărui frate era Dimitraşco Vodă, atunce rocoşită şi viclenii împărăţiei? Ce numai pre Mihai Vodă era datoră să’lă câră domnă ce era din boierii de ţâră, de dânşii alesă la domnie, cumă*s’aă ţlisă mal susă; pentru care cerere elă aă încăpută la urgie. Ţinut’aă închişi în Varna pre acest! trei boieri de ală doile ană, şi âră Nicolai Vodă ’i-aă scosă şi ’i-aă adusă in ţâră, făcându’şi obrază că nu suntă de dânsul închişi, ce elă aă făcută milă de ’l-aă scosă din închisâre. Banii ce aă strinsă Lupul Vornicul din tîrgă din Iaşi, ’i-aă luată Nicolai Vodă, dândă strinsore şi bătaie unui Diacă de Visterie ce’I eraă pre sâmă pentru câţi bani eraă chieltuiţi în trebile ţârii. Lupul Vornicul cu mergerea lui la Vezirul, aă mântuită t6tă ţâra de ro-biea Tătariloră, âră pre sine nu s’aă putută mântui de urgiea lui Nicolai Vodă! GAP. XIX. A doa domnie a luT NicolaT Vodă Mavrocoroatfi. Venit’aă Domnii ţării Nicolai Vodă in locul lui Dimitraşco Cantemiră Vodă fn anul 7220. Păţind ii una ca acăsta la Porta împărăţiei Ionacbi fratele lui Nico-hi Vodă, fundă dragomanii la împărăţie, prea lesne au eşită Domnii Nicolai, alesă la o vreme ca aceea ce se rocoşise Dimitraşco Vodă. £ră până a veni Nicolai Vodă în scaună, aii trimes fi pre frate-săă Ionacbi dragomanul aice in Iaşi pentru nisce bani; şi luându’şi banii s’aii întorşii ărăşi la slqjba lui. în anul d’intâiă a domniei lui Nicolai Vodă, era multă nevoie in ţără de o-menii Leşiloru, pribegi ce erau cu Şvedul In ţăra Turcăscă Lipcani, Leşi şi altă adunătură orânduiţi la ţinutul Romanului, a Nămţului, şi a Sucevei, să’i bră-nescă dândule provianturl, ce după firea lord nu’i puteaă sătura bieţii 6menl; ce prădau şi jăcuiau cum le era voia. Şi acăsta era din neascultarea lui Nicolai Vodă, că boierii îl ti sfătuiaă să’i bage aice în Urgii pre la gazde, precum aă făcută cândă era Dimitraşco Vodă, şi să le dee proviantă să nu’I slobăţjă prin ţără; ără el n’aă vrută. Ce mal pe urmă nu’i putea scdte din ţără, până n’aă eşită ei de bună voiea lord. Nicolai Vodă totă ca şi în domoiea d’ântâiă îşi ţinea lucrul; pe nime din boieri nu credea; uşa lui închisă. Unde domnii închidă uşile supuşiloră săi, acolo şi supuşii închidă inimile domniloră săi. La judeţă aşaşl nimărul nu alegea, nici limba ţărei sciindă. .Turcii eraă slobozi cu voiea lui a apuca pre unii şi pre alţii pentru boii de negoţd, şi pentru alte jacuri din răscola Moskaliloră; şi închiţiendu’i îi făcea de plătiaă Turcilord. Pentru nime nu vra să se pue, macard că avea fermană împărătescă de ertată greşelele tuturoră din rocoşirile de atunce. Deci Nicolai Vodă ca ună domnă străină, şi pentru să între în voiea Turciloră, de nime nu’i era milă; şi mai multă Ramadană Postelnicul îlă sfătuia să plinăscă pagubile Turcilord, să nu şi’i facă neprieteni; că apoi Turcii îlă voră apuca ore cândă în Ţarigradd şi va avea gălcăvă. în anii 7221, ală doile • and a domniei lui Nicolai Vodă, aă venită Turcii de aă luată Hotinul cetatea şi cu totu ţinutul, într’acestă chipă; fiindă Craiul Şve^escb in ţăra Turcăscă, cu Leşcinski, domnă Leşescă, ce vra să’lă rădice Craiă Leşescă, şi cu starostele Iialiski, Voevoda Kioschi cu a-giutorul Turcului, că t6tă gălcăva Şvedului cu Moskalul pentru Crăiea Leşescă era, cum s’aă ţjisd mai susd, Leşii, aceşti! ce eraă cu Şvedul în ţăra Turcăscă aă închinată să dea Turcului cetatea Cameniţa în ţăra loru, numai să fie pre voiea loră pentru Crăie, şi pornindu-se oşti turceşti, să mărgă să între în Cameniţă să aşeţje şi Craiul în ţera Leşescă, şi cu prilejă de oşti turceşd, să mărgă şi Şvedul prin ţăra Leşăşcă la ţăra lui să hălăduăscă de Moskală. Leşii din ţăra loră simţindă de venirea Turcului la Cameniţă, aă trimesă solj cu cărţi, în timpinarea Saraskerului Abdi-Paşa, ce era cu oştile, să’lă întrebe unde merge cu acele oşti, şi să’I dea răspunsa să nu mărgă la Cameniţă. Şi timpinândd solii LeşescI pe Turcii pe Prutd la Zagarancea, aii întrebata pe Paşa unde merge cu atâte oşti. Paşa le-au răspunsa că merge in ţăra lorU in Cameniţă, dată de LeşiI ce erad cu Paşa acolo în ăste. Solii aâ răspunsa că in ţăra Leşăscă este Craia aşezata carele are de g> ija Cameniţel şi a totă ţăra lord; ce să se întorcă că n’aă ce căuta la Cameniţă, avănda el pace aşezată cu Împărăţia; şi Cameniţa de bună voie le-ad dato Turcii Leşilord, nu de multa. «Eră LeşiI aceşti pribegi cum se p6tă el a Închina vouă Cameniţa, cu care el n’ad nici o trăbă, ce nici pre dînşil singuri nu’I primesce recipos-polita.» Turcul văflăndd acela răspunsa de la solii LeşescI, să se întorcă înapoi le era cu ruşine; ce ad luata pre Leşcinski şi pre staroste Haiiţki, şi ’l-ad băgata în nisce făre, şi ’l-aft întorsd la Tighină; ără cu oştea tătă ad mersa Paşa pe Prutd în susd, şi ad mersa de ad descălecata în Hoţind, şi s’afi a-şeţlatd lucrândd împregiurd cetatea, ce le-ad trebuita, unde şi până astăzi zidescd şi întărescd cu mare scădere ţărel. ţ)icd că şi venirea Turcilord în Hoţind totd cu îndemnarea lui Nicolal Vodă ad fosta. Pre Leşcinski şi pre starostele Haiiţki ’l-ad sloboditd Turcii, şi s’ad dusa în ţăra lord. Eră Craiul Şve-ţlescfi fiindd în Tighină ild ţinead Turcii cu multă chieltuălă, omd desmerdatu îu avere, chieltuitord fără sămă, câta nu’ld mal putead ţine Turcii. I-ad mersa carte de la Împăratul Turciei să se rădice din Tighină să mărgă la ţăra lui; el n’ad vruta să mărgă. Apoi ad trimesd de ’l-ad luata fără voia lui din Ti-ghină şi ’l-ad dusa în Ţarigradd. Eră până a’ld lua, el se apucase de răsboid din casele de unde şedea eld, să nu se dea Turcilord săld ducă la Ţarigradd. Ce incungiurândă Turcii casa, ad năvălită să’ld Ia din casă; ără eld ad sărita pe o ferăstră cu şpaga a mănă în glota Turcilord, şi apucăndu’ld Turcii ’l-ad dusă la Ţarigradd. Domnul blagorodă şi vestitti, măcard că ard cădea din cinstea sa, ără cu inima sa totd se pare a fi nebiruită. Aşa şi Şvedul simeţd se ţinea Craid nebiruita, cerăndd oşti de la Turcd într’agiutord să’ld petrăcă prin ţăra Leşăscă, până în ţăra lui; ca văţjlăndu’ld lumea mergăndd cu glătă mare, să’ld slăvăscă ca pre und Craid nebiruita. Eră Moskalul n’ad primita acea pompă a Şvedulul, ce ad flistt să mărgă Şvedul cu puţinteâ glota sa ca und omd iără putere, şi abiea scăpata cu ţlile; şi aşa ÎI va da cale prin ţăra Leşăscă, fiindd oştile Moskalulul prin ţăra Leşăscă, şi pre Ia cetăţile ce le luase de la Şvedd. Şvedul sătula de binele Turcului, mal pre urmă era bucurosd să scape cum ard putea, să se ducă la ţăra sa; şi ’i-ad data cale prin ţăra Ungurăscă; şi ad mersd de nu ’l-ad cunoscuta nime in glăta lui; că cel ce mergead înainte la conace, dad veste căsosesce Craiul; ără cel ce veniadmalpre urmă la co-nacd, ^iceafi că ad trecuta Craiul înainte. Şi aşa, din conacd în conacd, trecendu prin ţăra Ungurăscă, nime ’l-ad cunoscuta. Eră dăcă ad sosita în ţăra lui, îndată ad făcuta oşti şi se bătea cu Moscalii ce erad prin cetăţile ce le luase de la Şvcţll, şi pre apă şi pre uscata, până şi eld ’şl-ad pusa capul, lovindu’ld dintr’o puşcă. Nicolae Vodă domnindd aice în ţără cu multe nevoi ţărel, plinindd poruncile împărăţiei, şi mal mare gred era Hotinul, trebuindd salahori, şi menziluri, şi alte chieltuele multe;.şi omenii din ţără aă trecută toţi în olatul turcescă tn ţinutul Hotinulul. In al treile ană a domniei lui Nicolal Vodă, aâ mersil oştile TurcescI la Morea; venit’aă poroncă împărătdscă la Nicolal Vodă de aii dată cinci sute de cal de dste de pre la boieri, şi de la mazili, totă cal aleşi. Şi mergăndă Turcii aii luată Morea; şi vestita cetate Anapoli câte-va ţUle b&tând’o o aă dobândită, şi alte cetăţi aă luată cu multă avere, prădândă şi robindă totă ce aă găsită. Nu putemă trece cu scrisdrea pentru maziliea lui Constantină Vodă Brânco-vanul, Domnul Muntenescă, ce ’l-aă venită de l.i Turci; cu mare jale a scrie de o furtună ca aceea ce ’l-aă venită aşa fără de veste, fiindă acum de 27 ani Domnă acel ţ'-rl cu feciori însuraţi, cu fete măritate, întemeiată cu atâte moşii, case frumose prin tote satele, avuţie nespusă, avândă şi boieri mari bătrâni pre unchii săi pre Canticuzioescl, 6menl forte veBtiţl alesă spre părţile Cre.tinescI, anume Constantină Stolnicul şi frate-săă Mihal Spătarul; pre aceşti doi îşi lăsa tote trebile domniei, şi f6rte cu bună cumpătă aă mersă 27 ani, şi aveaă mare cinste şi dragoste la Domnă. După ce s’aă rădicată feciorii lui Constantină Vodă Brâncovonul şi cu gine- -ril, aă începută a face multe amestecături şi lucruri neplăcute între aceşti boieri, batgiocorindu’I; carii nu le-aă putută suferi îndelungă; ce din credincioşi ce eraă Domnului Muntenescă după datoriea sângelui, ce eraă totă de ună nămă, şi din credincioşi adevăraţi, prea lesne s’aă schimbată întru vrăjmăşie; carii din ţii în d* cercaă prilejă cum şi în ce chipă s’ară putea mântui de acelă domnă al loră. Pre acea vreme era Mihal Vodă mazilă după a doua domnie în Ţarigradă unde şi elă încă câtă putea lupta cu neprietinii pentru Constantină Domnul Muntenescă, pentru multe strimbătăţl şi pîrl ce’I făcuse Basarabă Vodă, cum s’aă dtah ma* susă, pîrlndu’lQ că Mihal Vodă Domnul de Moldova este haină şi vra se fugă la Moskall cu totă casa lui, şi alte amestecături nenumărate, cândă era Mihal Vodă cu a doua domnie tn ţără ca să’lă mazilăscă, şi pre o parte îl clivetia, pre altă parte vărsa bani nenumăraţi, până aâ şi mazilită pre Mihal Vodă. Măcară că’I era prietină lui Mihal Vodă Âli-Paşa Vezirul ce era atunce, ce audindâ atâta piră câ’l haină şi va să fugă la Moskall, ’şl-aă in-torsă prieteşugul în urgie; creţlăndă plra minciundsă, aă trimesă dste din Ti-ghină şi aă rădicată pre Mihal Vodă din scaunul domniei, şi ’l-aă dusă în Ţarigradă închi^ăndu’lă în Edecula cu t6tă casa lui. Apoi eşindă din Edecula totă nu’lă lăsa domnul Muntenescă să se odihnăscă mazilă cum era; ce cu multe pîri il adăogea să’lă facă surgună şi din Ţarigradă încă şi bani aă dată unoră Eniceri, să’lă omdre ndptea, unde le-ară da mâna; care aceste tdte singură Mihal Vodă ne spunea, dftcă aă venită cu a triea domnie aice. După înţărcarea Moskaliloră, aflat’aă vreme şi Mihal Vodă la P6rtă a pîrî pre Constantinii Vodă domnul Muntenescă, că cu scirea lui aă venită MoskaliI şi i-aă chie-mată de aă stricată cetatea Brăila, şi elă le-aă gătită zahara şi altele, precum va să fugă la Nemţi; carele tdte eraă adevărate câte aă ţlisă Mihal Vodă. fîră, atunce stricândă pacea Turcii cu Veneţienil, şi gătindu-se de 6ste, era bttcurosă Vezirul să prindă pre domnul Muntenescă la mâna loră să’lă mazi- 54 l&că; ce temându-se c& nu’lfi vorfi pute prinde şi se va duce la Nemţi, UQ lăsa. £ră pre acea vreme fiind ii Ali-Paşa Vezirfi, omtl fârte cu cumpăta, şi cerca pretutindene zurbalele şi ’I tota omorla, care Vezirfi au remasfi de minune la Turci, câta se cutremurai toţi Paşii, şi tota răsăritul de dânsul, de morţii ce făcea. Muncea att chiematfi Yeziral pre Mihal Vodă şi ’l aa Întrebata, pută-va In vr’untt fel să facă, ori cu âste, ori cu altă mijlocii, să prindă pre Brânco-vanul domnul Muntenesca? Mihal Vodă afi poftittt să’I mal dee ceva vreme până ya cerca lucrul, şi atunce 11 va da răspunsâ; şi sciindâ Mihal Vodă că Cantacuzinescil, unchii acelui domna, s’att răcit*! şi s’ati depărtata de dânsul, afi răpeţlitfi in ţâra Muntenâscă pe unâ credinciosft al săii cu scrisâre la Mihal Spătarul, arătându’l tota lucrul, precum maziliea domnului lora este gata, numai din ţâră să nu se facă vr’o smintâlă, să nu fugă, sad să nu se facă vre o zurba; şi pâte să nu’ia dee boierimea şi slujitorimea, şi să fugă toţi cu dftn-suld. Ce aceste tâte Mihal Spătarul le-aâ luata asupra Iul; numai fermana de mazilie sâ’I vie, âră despre altele va da el sâmă, şi s’aa apucata pre capul lui cu giurământa, cum va veni Domnul lorfi la mănule împăratului fără de voiea Iul' Viinda acesta răspunsa la Mihal Vodă, Îndată aa mersa la Vezirul şi s’aa apucata că nici o zurba nu se va face, ce la mănule lui va veni domnul Muntenesca cu tâtă casa Iul şi cu tâtă avuţia lui. Vezirul dâcă înţălâse aşa, se im-plu de bucurie, ce tota nu s’aa Încrezuta cu atăta, ce aa ţUstt lui Mihal Vodă să’i facă zapisa la mâna Iul, cum se va putâ lua domnul Muntenesca din scaunul lui, şi’ia vortt aduce mazila la mâna Imperăţiel; âră de s’arii tâmpla în-tr’alta fela, să scape domnul Muntenesca Constantina Vodă Brăncovanul, să dee sâmă Mihal Vodă la împărăţie; de care lucru ’l-att căutata lui Mihal Vodă a face şi zapisfi. De mirata lucru este la câte s’aâ băgata Mihal Vodă, şi ’şl afi pusfi viâţa la mijlocfi. £tă ce agonisesce zavistia, cum află vreme neprietenul de’şl ispră-vesce trebile lui; că aceste tâte de nu s’arfi fi acolisitâ Constantina Vodă Brâncovanul domnul Muntenescâ de Mihal Vodă, nu s’arfi fi făcuta nici Mihal Vodă vrăjmaşa asupra lui Constantina Vodă Brâncovanul; numai aice s’aâ plinită cuvântul Proorocului Davidfi, ce ţlice : «săpat’aâ grâpă şi afi căzuta în-tr’ânsa.» Că cele ce gătia domnul Muntenesca lui Mihal Vodă, tâte asupra lui i-ah venita incă şi mal cu asupră. Vezirul adeverindâ lucrul cum nime nu se va pune improtiva poruncii împărătesei pentru domnul Muntenesca, ce’lfi vorfi da de’ia vorfi aduce la împărăţie, Îndată aa răpeţfitfi pre una Agă Impărătescfi anume Mustafa Aga cu puţintel âmenl, şi cu două slugi a lui Mihal Vodă in porta turcesca Îmbrăcaţi, cu fermana de mazilie, şi alta fermanfi la boieri şi la tâtă .ţâra să’ia dea de grumazi, că apoi tâtă ţâra lord subt sabie vorfi da. Şi a doua ţii după acelft Agă, afi pornita pre Imbrihorul împăratului, şi fârte cu mare taină, câta nime In Ţarigradfi n’afi sciutfi unde mergfi. Constantina Vodă Brâncovanul nesciinda nemică de una ca acâsta să se pă-zâseft, numai ce afi sosita Aga Impărătescfi mercurl Înaintea Pascilorfi, şi afi descălecata la curţile domnescl. îndată intrândfi In casă, prinţLândfi tâte uşele aă scosă fermanal de mazilie, şi ’lă-aă cetită, şi aă începută a bate pre copil din casă in tâte părţile, şi a’I scâte din case afară. Atunce ţlică să fie strigată Constantinii Vodă pre ferâstră: «Slugitorî, slugitorl unde sunteţi? Nu mă lăsaţi!» Ce nimicii n’aii isprăvită, că Turcii prinsăse porţile, şi aă pecetluită tote cămările şi tote beciurile. Boierii pre la gasdă fiindă, dâcă aă prinsă de veste toţi s’aă spăim&ntată. Turcii, după ce aă prinsă porţile curţii şi au pecetluită cămările şi beciurile, aă trimesă de aă chiemată pre boieri la curte, şi le-aă cetită fermamtl împărătesei}. Boierii ihţălegândă poronca Impfirătâscă, toţi s’aă plecată poron-cil ce scria în fermană; ără pre Domnă ’l-aă luată boierii tn chiezăşie, cum va sta, nu va fugi nicăirl; ără pază totă sta impregiură. A două fli aă sosită In BucurescI şi Imbriborul împăratului. Mare jale era a privi cineva atunce unfi Domnă vestită ca acela, Îmbătrânită în domnie; bocete, şi ţipete în fetele şi nurorile lui; că pre toţi ’i-aă strinsă cu mare pază şi grâză la ună locă, şi pre feciori şi pre gineri; şi nimică zăbăvindă, ce totă în grabă ’l-aă gătită să’lă pornâscă mal curândă. Atunce Impărăţiea giuruise domniei ţârei Muntenesc! lui Mihal Vodă, care şi omenii lui eraă trimişi cu Imbriborul cu cărţi pre la o sâmă de boieri în ţâra Muntenâscă; ce n’aă îngăduită boierii MuntenescI lucrul acela, mal alesă Cantacuzinescil. Ce s’aă agiunsă cu Imbriborul, şi aă rădicată Domnă noii pre Ştefană Spătarul feciorul lui Constantină Cantacuzino Stolnicul, şi îndată ’l-aă dusă cu alaiă la curţile domnescl; şi şeţlândă în scaunul domnescă, aă dată din pusce, şi in dobe, in surle după obiceiul domnescă; şi totă boierimea aă venită de i s’aă închinată, şi s’aă adunată sărutându’I mâna. Şi sculându-se Domnul celă noă din scaună, aă mersă în casă unde era văru-săă Constantină Vodă Brâncovanul de i-aă sărutată mâna. O! ce sărutare cu dudă şi cu lacrimi, cândă sluga se domnesce în scaunul domniei stăpânului săă, cu înşelăciuni ca aceste, scoţându’lă nu numai din domnie ci şi din ţâră, din moşiile lui. Atunce cu multe lacrimi Constantină Vodă Brăncovanul aă mustrată pre văru-seă Ştefană Vodă, cum ’l-aă înşelată de i-aă luată cinstea şi domniea. Ore nu este mal mare ciudă sluga în locul stăpânului, precum şi_Băsărabă Vodă săracul privii pre sluga lui cum i-aă luată domniea! Hal lume fără saţăi cttm nu se putură îndestula Cantacuzinescil cu atâta cinste ce aveaă la acestă Domnă, şi cu avere nespusă, şi’lă vicleniră şi’I luară domniea! Dâră şi Domnii cu cine voră putâ să se încrâţlă cândă ÎI viclenescă nâmul loră! Adevărată că vrăjmaşii omului, cel de casa Iul suntă. Aflat’aă şi avuţie multă fără sâmă, bani şi odore; şi gătindu-se ’lă-aă pornită din BucurescI cu tdtă casa lui, cu feciorii şi cu ginerii lui. £ră cândă eşia din BucurescI, totă norodul, cu mică cu mare, lăcrima şi plângea după acelă Domnă ca după ună tată; fiindă în mare bişugă ţâra loră în 27 ani ce aă domnită elă; plină era acea ţâră de âmenl cu hrană şi cu agonisită, precum se pomenesce că aă fostă şi la noi în ţâră în filele lui Vasili Vodă. Dâcă aă dusă pre Constantină Vodă Brâncovanul în Ţarigradă, ’lă-aă închisă In Edecula cu totă casa lui; âră casele lui ce le avea în Ţarigradă, le-aă scosă Turcii la vânzare. Şi cum aii sosiţii, Îndată, aă venită .omenii Împărătesei, şi i-au scrisă totă avuţiea, şi o aă luată pre sâma Împărăţiei, bani, şi odore, şi haine, şi alte lucruri scumpe. Ce hainele şi alte lucruri le-aă dată pin tîrgu de le-aă vândută, câtă se umpluse Ţarigradul de hainele loră, şi de cusutu-rile cele cu sirmă, care şi pre aice aă agiunsă de le vindeaă Turcii. Eră pre dânsul săracul ’l-aă pusă la muncă ca să’şl spue avuţiea ce mal are; şi aă spusă totă ce aă avută, că avea bani la Veneţia şi la Nemţi, şi’I făceau silă să trimiţă să’şl aducă banii de acolo; ce aceea nu s’aă putută face. Eră alţi bani ce aă avută ’i-aă dată, câtă se miraă şi Turcii de atâta avuţie; şi totă ’l-aă muncită cu nesuferite munci şi cazne de după PascI până In iee ună cuvântă: Imulţindu-se picatul, se nasce pedâpsa, precum şi la noi în ţâră câtă s’aă tâmplată in a treia domnie a lui Mihal Vodă, cum aă venită domnă» att intrată Nemţi şi catane In ţdră, aă robită, aă prădată. Adus’aă Mihal Vodă Tătari ca să scdtă pe Nemţi; dră robie şi pradă. După robie fdmete mare» câtă aă agiunsă merţa de malaiă 10 lei; aă murită multe suflete, c&ţlnus’aă dusă priotr’alte ţări. După fdmete, ciumă, omoră, bocete, şi vaete în tdte părţile. Pe urma acelora lovit’aă bălă in dobitoce, câtă la unii dmenl n’aă rămasă nici c’o vită; şi în tdtă ţâra era acea bdlă de dobitdce. Eră peste tdte aceste, şi focă năprasnică, cândă aă arsă curţile domnescl. pice Solomonă că: pre cine iubesce Dumneşteă ilă cârtă, pentru ca să se indrepteze. Ce cu acestă cuvântă ne mângâemă şi noi de tdte certările ce ne vină de la Dumne^eă. In anul acesta âră aă scosă Mihal Vodă desetina de stupi să dea toţi; neplăcută lucru era alesă boierimel şi mănăstiriloră acestă obiceiă; şi testamentul! cu afurisenie eraă de la alţi domni să nu mal fie desetina pe boieri şi pe mănăstiri. Numai nevoia flice că strică obiceiurile cele bune, că la mare nevoie şi Btrimtorare aă căzută domnia acestui pământă; de vreme că doi Paşi mari Saraskeri s’aă făcută părtaşi a stăpâni din partea Moldovil: Tighinâ şi Hotinul. Nu mal potă domnii sătura cu datul. Eră întriacestă ană aă făcută aşezare MoskaliI cu Şahul, împăratul de Per-sia; şi aă făcută legătură între dânşii, ca să’şl stăpânâscă elă ţâra; şi cândă ’l-ară trebui oşti, să’I dea într’agiutoră împăratul Moskulul asupra zorbaliloră Eniceriloră Iul. Dâră şi MoskaliI Bă ţie tdte cetăţile acele ce aă luată la marea Caspiel. Turcii văţjlândă acele tocmele a loră, aă trămisă şi el dste multă la Anadolă pentru paza marginel ţăriloră sâle; şi aă luată câte-va cetăţi şi multă locă. Eră la anul după ce s’aă gătită curţile despre ddmna, s’aă apucată Mihal Vodă cum s’aă luată omătul de curţile cele-alte ce suntă despre apusă, şi aă stricată ântâiă tdte cele vechi: Divanurile, Spătăria până în pământă; numai două case ce suntă de Vasile Vodă făcute le-aă lăsată şi le-aă tocmită ântâiă acele, dră altele le-aă făcută din temelie cu frumdsă oronduâlă precum se vădă. Măcară că acel Domni ce aă făcută curţile aceste mal în trecute $ile aă fostă, şi mal putincioşl din avuţie, şi vreme aă avută mal pe voie, nu cu atâte supărări despre Turci; dâră ori că le-aă fostă urită a chieltui, ori că nu le-aă dată cunoştinţa, prea urîtă şi ciudată eraă făcute casele aceste domneşti. Dâră Mihal Vodă le-aă făcută forte frumdse şi deschise precum se vădă. Intr’acestă ană 7232, fosta’aă săcetă mare, pâneîe prdste, mdrte în dobitdce, stupii în scădere; şi peste tdte aceste, scos’aă desetina de stupi îndoită, de aă dată cu toţii, şi boieri şi mănăstiri, câte 48 de bani pe stupă. Cu mare supără era boieriloră şi ţârei; şi s’aâ împuţinată stupii de pe la toţi; că atâta negustorie aveaă şi pământenii, alesă partea boierimel. Până a nu da desetină, cu stupii îşi chivernisiaâ casele loră, şi îşi plătiaă birul; pentru acâsta mare jale şi supărare aă căţjlută preste toţi, făcânduli-se supără de aă plătită stupii îndoiţi; măcară că nu din lăcomie s’aă făcută acâsta, ca să strîngă în casa lui, aceste suspine a tuturora, ce de mare nevoie şi asuprele cel venlaă de la Turd, că nu mal avea cu ce plini poroncile împărătesei, şi cu ce umple pe Grecii, ce eraţi pe lângă dânsul. Dâră totă era mal cu cale a scâte de cele obicinuite pe ţâră să fi luată, de câtă a se face obiceiă. Domnii câtă ară putea să se ferâscă să nu scâţă obiceiuri ce n’aă mal fostă; de vreme că suntă âmenl mari, trebuie şi lucrurile loră să urmeze după cinstea loră, şi pentru ca să nu rămâe în blestemul norodului; că suspinul săracilorfl nu rămâne în deşertă, macară câtă de târţUă. Şi dâcă face ună Domnă obiceiă măcară cătă de răă, alţii pre urma lui prea lesne facă pe obiceiul acela, fără de nici o îndoâlă, a-runcândă grija saă păcatul asupra aceluia ce ’l-aă scornită; şi âtă că rădăcina şi începătura păcatului este aceluia ce ’l-aă scornită, de aă dată pildă şi altora a’lă face; că stingerea şi sărăcia tuturoră boieriloră şi mănăstiriloră le-aă fostă desetina acâstă îndoită, de aă dată două desetinl o dată, care nu se va uita lesne de la pămăntenil Moldovil. Totă într’acelaşă ană în luna lui Septemvrie, s’aă pornită ploi grele, câtă aă venită apele mari afară de măsura loră pe cum venlaă. de altă dată, şi aă înnecată multe dobitâce şi âmenl alesă la ţinutul Tecuciului, şi prisăci de stupi, fdnaţe, âmenl, copil mulţi; că aşa aă venită de o dată Şiretul fără de veste, şi ’l-aă apucată pe âmenl pin case; carii aă scăpată pin copaci, aă scăpată. Herghelii de Iepe aă apucată apa, şi puţintele aă scăpată; turme de ol, şi casele cu totul a bieţiloră âmenl le-aă Înnecată cu totă ce aă avută. Câte sate aă fostă pe Şiretă, potă ţlice că ’l-aă prădată Tătarii; că nu puţină pagubă aă avută, care nu se va uita cu-rândă de acel ce lâcuescă pe acele locuri. Intr’acelă ană s’aă mazilită şi Hanul Crlmulul, şi aă venită Hană Megli-Gherel pusă de împărăţie. Totă într’acelaşă ană luată-aă Turcii o cetate de la GăzilbaşI mare, cu multă locă împregiură, şi cu mulţime de âmenl; şi aă venită cu acâstă veste de izbândă ună Agă a Vezirulul, cu fermană, ca să se veselâscă domniea, să facă dulalma; şi aă făcută trei ţjile veselie fără de voie Intr’acele trei ţlile, ce aă şezută Turcul- aicea, aă dată câte de trei ori de ţji din tunuri, şi din focă măruntă; şi aă ţfisă surlele şi dobele; şi cândă s’aă plinită trei ţlile, aă purcesă şi Aga Vezirulul, dându'I bacşişă 7500 de lei, fără de cal, şi fără de alte daruri ce aă mal luată. Eră la anul 7233, aă murită şi Petru împăratul Moskulul, cu mare bucurie de mârtea lui Turciloră; âră între crescinl mare jale şi întristare, că po-te să mal fie altă Impărată precum aă fostă acesta? Că tâte împărăţiile şi Crăiile să înfricoşase de dânsul, de vitejiile lui. Eră în locul lui aă lăsată împărăţia pre sâma împărătesei lui, şi ea aă rămasă stăpână în locul lui Petru, până va fi de vîrstă nepotu-săă ce avea. Eră aice în ţâră ne mal putândă sătura pe Turd cu bani, aă scosă Mihal Vodă văcărită, câte ună zlotă de boă şi de vacă, şi de cală câte ună lefi; si aă dată toţi şi mari şi mici, nu puţină scădere ţărel. Mal mers-aă âste Turcâscă într’acestă ană la Agemă, şi aă mersă şi 15,000 de Tătari, şi aă avută mare râsboiă cu CăzilbaşiI, şi multă âste Turcâscă aă perită la acelă râsboiă; şi pre urmă âră aă isbăndită Turcii, şi aă mal luată câte-va cetăţi vestite, cu multă locă pin pregiură, dintre care s’aă şi scrisă anume cetatea Revanul,' care cetate este mare in ţdra Agemiloră, şi se ho-tăresce ca marginea ţărel Turcesc!, şi altă cetate Tebrizul oraşti mare şi bogată, ddră nul încungiuratăcuzidă; ddră fiesce-care casă ca o cetate fiindă tncongiurată cu zamcă de Iută Îngrădită, şi cuprindă multe case într’o zamcă, şi totă aprdpe una de alta, şi cuprindă câte-va mahalale, şi este scaunul ţărel ce se chinină Azibragiană. Mal luat’aă Ghengea dră oraşă mare, unde se face mătasă multă. Aă mal luată o ţdră ce se chiamă Loristană. Aceste suntă totă mart şi vestite cetăţi; dră de cele mal mici cetăţi şi sate, aă luată nenumărate, carele pentru lungime nu le-amă mal scrisă; şi aă agiunsă p&nă aprdpe de Spăhadă (Ispahană) scaunul ţărel Hagimescl, cale numai de o săptămână până acolo. Aceste tdte le-aă cuprinsă până la anii 7234. Mare împărăţie aă fostă şi Persia, şi vechie şi nebiruită de nime, de câte-va sute de ani; ddră precum eclisiarhul ţlice: «vremea începe ţările, vremea le sflrşesce; •Îndelungate împărăţii, vremea le priminesce; şi nicl-ună lucru stătătoră In «lumea acdsta nu este». Intru acestă ană aă murită şi Sinavski Hatmanul Coronei, a Crăiel LeşescI, omă mare şi vestită. Fost’aă aice la noi drna mare şi lungă; omeţe mart peste tdtă ţdra. Scos’aă Mihal Vodă drna o dajde mare pe boierii cel mart, şi pre mazili şi pre mănăstiri, pe somele văcăritulul; şi aă socotită câte duoi orţl pe vită pe toţi; şi s’aă făcută somă mare de bani la toţi, şi cu mare supără tuturoră; de vreme ce ţăranii n’aă dată văcărită, numai boierimea şi mănăstirile.. Şi acestă sfată mal multă era din Grecii ce eraă pe lângă Mihal Vodă, s’aă făcută ca să calce pre boierii de ţdră, precum Iii obiceiul loră; că de la o vreme mal multă cu Grecii se sfătuia de câtă cu boierii de ţdră; că precum era Mihal Vodă ântâiâ cu boierii de ţdră într’-ună cuvântă, şi la tăte sfaturile ce eraă trebile ţărel, cu boierii sfătuia şi le aşe^a, cu atâta Taă prilestitu Grecii, de i-aă depărtată, şi aă rămasă Grecii sfetnid şi credincioşi. Aşa vremea mută şi schimbă lucrurile; şi mal de multe ort aducă şi sfirşită răă. firă in ţdra Muntcndscă, ne măi putândă boierii răbda vrăjmăşia şi asupre-lile ce le făcea Nicolal Vodă, s’aă sfătuită cu .toţii, şi aă fugită carii încotro aă putută scăpa, eşindă noptea din BncurescI îmbrăcaţi în haine prdste, până. la Colentina; că acolo le scosese caii şi armele, şi slugile loră asceptândul acolo, fiindă străjl mart în oraşă. Intr’altă chipă n’aă putută scăpa; ce fiindă toţi sfătuiţi la ună cuvântă, s’aă strînsă toţi la Colentina, şi de acolo aă fugită, carii unde le-aă dată mâna. Aice in ţdră aă fugită dol-spre-flece boieri: Nicolal Rusetă Logofătul, ginerele Brâncovanulul, şi Dediulescul Yisternicul, şi doi feciori a Iul Asan călăraşă, şi alţii; şi i-aă priimită Mihal Vodă cu cinste. Ddră n’aă dormită nici Nicolal Vodă pentru acdstă pribegie a boieri-loră aice; ce mulţi bani aă dată la Pdrtă, şi aă trămisă aice ună Capegi-başă împărătesei ca să ia pe boieri. Ce pre dânşii nu i-aă găsită,’ că aă fostă trecută în ţdra Ungurdscă, cum aă aurită de venirea aceluia, totă că venla să’I ia, şi s’aă întorsă omul Impărătescă înapoi, firă Nicolal Vodă aă jăluită cu mare jalobă la împărăţie, precum Mihal Vodă i-aă risipită ţdra cu sfatul lui ce aă îndemnată pre boieri de aă fugită; şi acum nici de poronca Impăra-tdscă n’aă vrută să dea pe boieri; şi cu alte pîrî adăogându’lă i-aă stricată (lomniea lui Mihal Vodă; că aii trămesă unii Capegi-başă cu ferm an ii şi aft mazilită pre Mihal Vodă, domnindă 11 aul. Dâră să nu se fie mazilită se sfătuise toţi boierii să fugă, pentru mare călcare ce ayeaă despre omenii lui, mal alesă despre Grecii lui. Eră domniea aăluat’o Grigorie Vodă, ce aă fostă Ter-zimană la împărăţie, strănepotă lui Grigorie Ghica Vodă. Aşa s’aă trecută şi domniea lui Mihal Vodă; şi până a se mazili, aă luată mare somă de bani, de pre la boierii cel.mari, şi de la cel mal de giosă, şi de pre la negustori, adeverindă că le va da banii, şi nimărul n’aă mal dată; şi aă rămasă toţi vânduţi, şi îndatoriţl, plângândă, şi cerşindu’şl banii; şi aă rămasă bieţii pământeni toţi îndatoriţl, partea boierimel, şi cu tâte obiceiurile ce n’aă mal fostă scornite înainte de dânsul, căţele nu se voră uita de lăcuitoril ţărel. Eră pe dânsul luându’lă cu t6tă casa lui, ’l-aă pornită la Ţarigradă, la anii 7235 Septemvrie 25. CAP. XXI. Dompiea Iul Grigorie Ghica Vodă. In anul 7235, venit-aă domnă ţărel Grigorie Ghica Vodă; elă fiindă Terzi-mană la împărăţie, prea lesne şl-aă isprăvită pentru domnie, fiindă cunoscută la Portă, dândă şi bani după obiceiul loră. Şi luându’şl domniea, aă purcesă din Ţarigradă, şi aă poroncită de i-aă eşită tâtă boierimea înaite la Galaţi. Acesta Grigorie Vodă era strănepotă lui Grigorie Ghica Vodă, ce aă fostă domnă aice în ţâră; dâră fără de nici o mândrie. Pre boieri pre toţi i-aă pri-imită cu dragoste şi la cinste, şi nime n’aă avută nici ună prepusă despre dânsul. Fiindă omă tânără, îl era dragă a se primbla adesă la vânaturi; şi cum s’aă aşezată la scaunul seă in Iaşi aă scosă în ţâră văcărită de aă dată toţi, care obiceiă ’l-aă găsită lăsată de Mihal Vodă, nu cu puţină scădere ţărel, alesă boierimel şi mdnăstiriloră; încă aă pusă nartul mal giosă de câtă Mihal Vodă, să dea câte şâse potronicl de vită. Eră de primă-vară s’aă apucată de aă făcută ună turnă pe pârta curţel domnescl fârte frumosfi, şi cu câsornică de bătea, de auţjăa iotă oraşul. Şi aă mal prefăcută odăile Sei-meniloră, precum şi portul loră le-aă schimbată, o samă totă cu haine verţU, alţii roşii, âră îu capul loră chivere negre; şi era curtea împodobită. Era acestă Grigorie Vodă şi călăreţă bună, şi deapururea totă la preumblări cu toţi boierii, cu musice la veselie. Era omă bună, pre boieri ÎI avea la cinste, nemândru, cerca dreptatea fieşce cui la judecată, şi limba Moldovinâscă prea lesne aă învăţată. Eră la anul a domniei lui, s’aă făcută mare zurba între Tătari, rădicându-se ună Sultană frate cu Hanul, cu toţi Bugegenil, ca să scâţă pre frate-săă Hanul ; şi s’aă adunată ca la 80,000 de 6ste, şi aă şi începută a trămite aice la Grigorie Vodă cu laudă că voră prăda ţâra. Trimis’aă Grigorie Vodă câtăva somă de bani şi alte daruri; dâră domnia şi ţâra aă fostă în grijă mare; şi s’aă bejenită totă ţâra, cu mare nevoie fiindă âma. Trăgănându-se trei luni, şi auţlindu-se la împărăţie de r&dicarea acelui Sultanii cu Tătarii lui, a-supra frăţine-săă Hanului, îndată aă trămisă ună Paşă cu .6ste, şi aă venită la Smilft. Venit’aă şi Hanul cu âste, şi Domnul Muntenescă p&nă la ună locă, şi s’aă întorsă înapoi la scaunul seă; şi Grigorie Vodă cu câtă-va âste Moldoveni, şi 6ste de la Hotin. Şi văţl&ndă Tătarii că vine 6ste asupra lorii, s’aă potolită; şi Sultanul s’aă plecată, şi s’aă dusă singură la acelă Paşă, şi aă trecută Dunărea, şi s’aă dusă la Pârtă, lăsândă pe Tătari să dee el sâmă. Eră Mărzacil carii aă fostă mal capete, aă fugită toţi la Leşî. Domnia încă aă mersă cu âstea până la codrul Kigheciulul, şi de acolo s’aă întorsă la scaunul săă la Iaşi, făcândă o movilă mare, ca Bă fie sămnă de pomenire, şi ţâra scăpândă de trâba Tătari-lorfi, dâră cu multă pagubă sateloră de pin pregiurul loră. Dâră mal departe nu s’aă Întinsă, măcară că aă venită poroncă de la împărăţie la Hanul, să pli* nâscă tâtă paguba Moldoveniloră de la Tătari; dără ce întră în mâna loră, cu anevoie se scâte. Insă totă aă luată Grigorie Vodă de la Tătari 220 de pungi de bani, şi aă dată şi âmeniloră celoră prădaţi de Tătari, de acel bani. Cade-se pre făcătorii de bine pururea a’I lăuda, şi pre cel ce se silescă spre facerea de bine a obştiel; precum acestă Domnă, găsindă aice în ţâră ună obiceiă scosă de Mihal Vodă, desătina de stupi, de da mănăstirile şi boierimea. La acâstă dajde, multe mănăstiri aă remasă la lipsă, şi boierimea la mare nevoie şi datorie aă căzută. Neplăcută lucru era tuturoră; ără acestă Domnă aă a* rătată mare milă, şi pentru dragostea ce avea cătră mănăstiri şi cătră boierime, aă legată cu mare afurisănie, cu testamentă, ca să dea mănăstirile şi boierimea de ţlece stupi ună leă, şi ’i-aă deosebită din prostime, cu mare mulţămită şi laudă de cătră toţi, de acâstă aşezare ce aă făcută acestă domnă, şi nemuritorii în veci de la pământenii Moldovei; şi aă Întărită acelă hrisovă şi cu iscălitura prea fericitului Hrisantă Patriarhul Ierusalimului, fiindă venită aice în ţâră, cu mare blestămă, care domnă ară mal strica în urma lui, din care ară vrea să strice şi ară mal cuteza peste acea legătură, în zădară îlă vorfi avea Moldovenii de domnă Creştină, ce ori Ionă Vodă Armanul, ori Gaş-parft Vodă Sasul, să’I fjUcă ca unul călcătoră de lege. Dâră din omul bună, bună lucru ese. Adus’aă şi dăscăli ElinescI Greci şi Slavonescl; şi aă aşezată scâlă de Învăţatul copiiloră; şi câtă somă de bani s’aă făcută dascaliloră pre ană, aă orânduită şi din Visterie, şi aă orânduită şi boierii cel cu boierie, ca să dea aice bani din ană în ană. Şi ori cine vra să’şl dea copii la învăţătură, Învăţa fără nici o plată. Aceste tâte le făcea, că nu era lacomă ca să strlngă avuţii, ce mal multă se silia ca să’l rămâe lucruri vrednice pre urma lui, de câtă să rămâe avuţie; care la puţintel să află acesta dară, ca să nu’Ibiruâscă pofta lăcomiei şi iubirea argintului. SriBşmri. Cboniciî atbjbuite tuf NicolaI Muşte, * VARIANTA LA CRONICA ATRIBUITA LUI NICOLAI MUŞTE Manuscrisul publicata de N. Bălcescu In Magasinul istoricii pentru Dacia tomul III, este mal puţinii complecta de câta acela reprodusa de mine subt titlul de Cronica atribuită lui Nicolai Muşte. Ast-fela manuscrisul lui Bălcescu se Încheie cu Domniea a treea a Iul Klihal Racoyiţă in Moldova, cânda manuscrisul mea merge până la Domniea Iul Grigorie Ghica inclusivtt. Ântâiul manuscrisâ are o particularitate, aceea că: de la a treea domnie a lui Duca Vodă, până la Domniea ânteiu a lui Bacoviţă Vodă, descrierea evenimenteloru variSeă cu totul de textul manuscrisului reprodusă de mine. Publica ddră in deosebi acdstă mare Variantă. M. KOGÂLNICEANU. VARIANTA LA CRONICA ATKIBUATĂ LUt NICOLAl MUŞTE, Domniea Ducă! Vodă alfi treilea rîndfi. Venit’aă Domnă (grei Daca Vodă cu a treea Domnie din Domniea ţârei Muntenesc! ; venit’aă ca dânsul şi câţl-va boieri MuntenescI, pribegindă de grijea Ini Şerbantt Vodă ce venia Domnă ţârei Muntenesc!, că aceşti boieri nu se potrivlaă tn sfatul Iul Şerbantt Logofătul, ci nu ’l-ati putută ascepta se’lă vâŞă Domnii, ce aii eşittt toţi cu Duca Vodă. Pre acele vremi era greii ţârei ndstre pentru zaharate şi menzilurl la drumul Cameniţel, şi cu cheltuiala ce trebuia la schimbatul Paşiloră de Cameniţă; erafi locurile totă pustii din laş! până in Nistru Încă din ernatul Tătarilorii cum s’afi pomenită la Domniea lui Dimitraşco Vodă. Aşezase Antonie Vodă slujitori in Tabăra şi In Stefănescl de ţineaă drumu de cal de olacă şi de hrană până In Cameniţă cu multă nevoe de Turci ce urdinaă în susă şi In giosă, şi veniaă podghiazurl de peste Nistru, şi loviaă pre Turci şi pre neguţători la drumul CameniţiI de multe ori. Eră Duca Vodă a-şeŞ&ndă slujitori de agiunsă şi In Stefănescl şi In Perireta, şi osebită trimitea stâguri de lefecil de pază pre cftmptt, şi lipcanii ce avea; deci s’att aşezată şi s’att potolită, şi era pace. Eră In ală doilea ană a domniei lui, aă tăiată pre trei boieri a nume pre Va-silie Geaca velă Yisternkă, şi pre Bogdană Jicniceriul, şi pre Lupul Sulge-rul, aflândul vicleni; aă făcută carte vicldnă cu iscălitura lui Dimitraşco Vodă Cantacozino, carele era mazilită In Ţarigradă, scriindă lă o sâmă de căpetenii de la ţinutul Orheinlul şi a Lăpuşnel, ca de la singură Dumitraşco Vodă, cum din mila lui DumneŞeă ’l-aă miluită Împărăţia cu domniea ţârei; ce indatăce oră vedea cartea lui să mărgâ să prindă pre Duca Vodă, şi cu tâtă casa lui, şi pre o sâm& de boieri a nume pre Mironă Logofătul, şi pre Buhuşă Hatmanul; şi In cartea aceea era izvodită cu ce mdrte oră omori pre Duca Vodă, şi cu ce morte pre D6mna şi pre coconi, şi ce sămă oră face Iul Buhuşă Hatmanul şi lui Mironă Logofătul. Socotmdă că căpeteniile şi slujitorii de la acele ţinuturi prea lesne se plăcă la lucruri noi, şi trimeţândă cartea aceea Geuca Viaternicdl şi Bogdan Jitnicenxl, pre Lupul Sulgearul acolo la căpitanii de Orheă şi de Lăpuşna, carii văţlândă cartea Iul Dimitraşco Vodă aşa scriindă la dânşii,' pre o parte s’aă făcută a priirni porunca ce le scrie, ără pe de altă parte ună căpitană anume Decusară, luândă cartea aceea, aă Incălicată şi cum mg» de slrgă aă venită de aă dată sdre ântăiă lui Buhuşă Hatmanul, pe vremea de amiaŞă-ţjU; şi sculându-se Buhuşă din somnă aă mersă la curte şi dândă scire Ducăl Vocă Îndată aă trămisă pe Georgiţă Ciudină Sărdarul de aă prinsă pre Lupul Sulgeriul şi ’l-aă adusă cu pază, carele Îndată aă spusă că l’att trimisă Vasilie Geaca Visternicul şi cu Bogdan Jitnicearul cu acea carto acolo la căpitanii de Orheiă şi de Lăpuşna, şi indată trimeţândă pre Baş-buluc-başea cu Seimenii la gazdele Boeriloră acelora, de i-att adusă şi i-aă pusă la pază, p&nă aă făcută Divană cu toţi boeril şl cu Mitropolitul Dositeă, şi aducândii-I pre tus-tril la Divană în ograda Curţii, şi Întrebându-I, n’aă mal tăgăduită vicleşugul loră, ci att spusă direptă că el suntă vinovaţi; şi aşa Duca Vodă cerea giudeţiă de la boerl: «dumneavâstră, mă rogă să mă giudecaţl cu aceşti boerl.» Şi după Divină i-att scosă la făntână şi i-aă tăiată. Duca Vodă intr’acestaşă ană aă mersă la Ţarigradă, avăndă piră cu Ştefană Vodă feciorul Radului Vodă, pentru logodna fiică-9ea Catrinii, ce o logodise cu Ştefană Vodă feciorul Radului Vodă incă de copilă mică; âră dăcă aă agiunsă la virata căsătoriei, nu se ţinea Duca Vodă de tocmâlă. Şi eşindă fota de faţă la Divanul Vizirului, aă remasfi feciorul Radului Vodă pre Duca Vodă de la Divană, şi numai ce ’i-aă căutată Ducăl Vodă a face tocmălă şă vie în ţără să nun-tăscă feciorul Radului Vodă. Atuncea fiindtt Duca Vodă in Ţarigradă, Căzacil de la Ocraină câţi eraă peste Nistru şi peste Buhă, s’aă închinată la împărăţia Turcului şi aă dată Ducii Vodă şi Hătmănia de Ucraina; datu’I-aă ună tuiă şi buzdugană, şi şlică de so-bolă, precum purtaă Hatmanii GăzăcescI; şi viindă den Ţarigradă Domnii cu trei tuiurl Duca Vodă, şi se scria în tituluşul lui: «Domnă ţărel Moldovei şi Ucra-inil,» Şi după ce aă nuntită aici in Iaşi dânduşl pre fiică-sea Gatrina după feciorul Radului Vodă, nuntă Domnăscă cu soli din ţările megiaşe venindă la nunti cu danul scumpe ca la ună Domnă vestită şi avută, aă mersă Duca Vodă la UcraiDă, până în Nemirovă, şi aă aşezată Hatmani Căzaciloră pre Iane Dră-ghinicl, Grecă fiindtt, scia limba şi obiceile rusescl, că era omă slujită; şi Polcovnici pre âstea câzăcescă aă pusă din căpeteniile căzăcescl, şi aă pusă de aă făcută case domnesci în ţărmurile Buhului la Şpicova, şi alte case în ţărmurile Nistrului la Ţicănăuca. Şi dăcă aă gătită casele, ală doilea ană primăvara, âră aă mersă Duca Vodă păaă în Nemirovă cu tâtă casa lui, şi cu toţi boierii, primblându-se, avăndă pace aşezată de tote părţile, făcândă mese mari, şi cbiă-mândtt pre Hatmanul şi pre Polcovnici la masă, cinstindu’I până se vesellaă câtă nu puteaă sta, ci’I luaă tovarăşii de’I duceaă pre la casele loră. Duca Vodă, după ce aă venită den ţâra Muntenâscă, aă lăsată ţâra In 6 luni de -n’aă scosă nici o dare, rugândul boierii ca pre ună- Domnă avută, să chieltuâscă de la sine, şi dâcă voră trece 6 luni, atuncea va scâte scrisore şi’şl va lua banii, că ţâra era săracă, incă den ernatul Tătarilortt; deel pre socotâla boieriloră aă luată zapisă de la mâna boieriloră, să aibă a’I plini banii după şâse luni £ră pre urmă mari nevoi eraă pre boieri, şi pre mănăstiri şi pre ţâră, câtă nu se mal puteaă plăti omenii cu câtă aveaă, şi căţlu tuturora cu. urttă Duca Vodă, că toţi rugaă pre Dumneţjteă săi mântuâscă de vrăjmăşia Iul. £ră în a cincelea ană ală Domniei, lui, 1. 7191, gătindu-se Turcă de âste să mârgă în ţâra Nemţâscă, venit’aă poruncă şi la Duca Vodă, şi la Şerbană Vodă Domnul Muntenescă, să mârgă şi el cu oştea ţărel loră, şi purceţjândă Duca Vodă Aprilie 20, mergea încetă, pentru Tătari, până s’aă strecurată toţi; carii viindă prin ţâră, făceaă multă stricăciune pre unde aăagiunsă, până aă trecută la ţâra ^îuntenâscă, apoi aă trecută şi Duca Vodă pre ia Focşani , cu multă boerime şi fete grijită, ără Caimacami att lisai# pe Nicolae Racoviţă Logofătul, şi pre Păladie vela Spătarii, şi pre Toderaşco K. velă Vistemici; aceştia toţi s’ai sfătuita ca de se va mal lntfrce Duca Yodă den fete să nu’li ascepte, ce să pribegăscă cine Încotro ard putea; şi cu o sămă de boieri ce ai mersi cu Duca Yodă In oste, erai totâ la uni cuvăntâ. Mers’ai Duca Yodă prin ţăra Muntenăscă pre la Ruşava, şi de acolo ai trecuta peste mtinte şi ai mersi In susi prin Sebeş, prin Logoşi, prin Temeşvari, prin SarvaşI, prin Solnoci peste apa Tisa, şi de acolo ai trecuti Dunărea pre la Buda, şi acolo peste Dunăre ai agiunsi pre Şerbani Yodă, şi viindi Şer-bani Yodă Domnul Muntenesci, s’ai adunaţi cu Duca Yodă; ără Vizirul cu fetea Turcăscă era mai Înainte la Stolbeligrad. Vizirul Cara Mustafa Paşa, pre atuncea cu acea gătire de oşti cu Îndemnarea lui Tiukel Grof şi cu altori domni UngurescI, ai mersi să ia cetatea Enikiul in ţăra Nemţăscă la margine despre Buda, de care gătire Nemţii lu-ândi veste, ai Întăriţi acea cetate cu 6ste şi cu ce ai trebuiţi; şi sosindi Vizirul cu oştile Ungă cetatea Enikiul, ai prinşi limbă, carea ai spusi că cetatea Enikiul este grţjită şi cu mare tărie, carea nu ova putea dob&ndi; ără cetatea Beciul unde este scaunul împărătesei, este foră de nici o ăste, şi ne-grijită, că împărăţia Nămţulul era dusă cu oştea in altă parte, avăndi răsboii cu megiaşil săi. Luândi Vizirul veste pentru cetatea Beciul, că ar fi negata de 6ste, ai lăsata Împotriva Enikiulul uni Paşă cu vr’o trei mii de Turci, ără eli cu tătă fetea ai purcesi de la Enikii şi ai mersi la Becii, nemici zăbavă făcăndi la Enikii. In Becii era numai uni Ghinărarii anume Starembergi cu 25,000 de Nemţi. Sosit’ai Turcii sub cetatea Beciul In 5 ţiile a lui Iunie, şi ai zăboviţi p&nă tn 2 (file a lui Septemvrie. Bătândi nepărăsiti den tunuri, cum şi den cetate, se apărai vitejesce; era In mare strânsăre cel den cetate şi In cnmpănă de peire, neviindu-le agiutori, până ai veniţi Sobieţkil Graiul Le-şesett cu ăste şi ai bătuti pre Turci, şi ai m&ntuiti cetatea Beciului; şi în-torcăndu-se Vezirul ai stătuti la Buda căte-va ţlile, şi pogorându-se Graiul Leşesci cu ăstea tn giosi, pe de căsta parte de Dunăre, ără ai mersi ăstea Turcăscă tmprotiva oştii Leşesci şi ai făcuţi răsboii vitejesce, şi ără ai Înfrânţi pre Turci, dără nu cu puţină cădere şi oştii Leşesci. Stândi Vizirul la Buda, nice pre Domnii acestora ţări nu’I lăsa să’şl vie In ţările săle, ce şi pre Duca Yodă şi pre Şerbani Yodă II ţinea cu ămenil lori acolo. Deci, Şerbani Yodă, sfătuia pre Duca Yodă ca să dea bani, să’şl facă ispravă săi slobăţjă; eli n’ai vruţi să dee, tficăndi că eli nu va face obiceii, «ci noi cândi venimi tn 6ste, suntemi datori să aducemi pocloni Vizirului, ără cândi ne Intărcemi den ăste, ne Îmbracă cu caftani şi suntemi slobozi Bă mergemi In ţările năstre». £ră Şerbani Yodă ţiicea.' «noi sai vomi agiunge să venimi cu Turcii In ăste sai ba, ci să dămi ce vomi da să scăpămi mal cnrândi, ătă că In Moldova se aude că se pogără LeşiI». Dăcă ai bătuti LeşiI pre Turci la Bedi, s’ai rădicaţi Moldovenii ce erai pribegi îp ţăra Leşăscă, cu Petriceico Vodă, şi cu câte-va stăguri de LeşI cu Dimidinskil, şi cu Cuneţkil Polcovnici, şi s’att pogorîti In Moldova să mărgă să bată Bugăcul, avăndi şi 80 puţintel Cazaci. Petriceico Vodă aii rămaşii in Sucdva, âră Cuneţkil cu Cazacii şi cu Moldovenii, aii mersă la Bugăcă ărna. Ddmna Ducăl Vodă, dăcă aii simţitii pentru LeşI că se pogfeă in giosă, aii fugită den Iaşi şi aii trecută in ţâra Muntenăscă, şi s’aă dusă cu t6tă glfea el la Brăila; ără boierii ce eraţi caimacami in Iaşi, s’aă dusă la munte, şi ţâra s'aă bejenită den calea oştii LeşescI, mazilii şi breslaşil siliţi de Petriceico Vodă, de pre unde era toţi să Încalece să mărgă la Bugiacă cu ăstea, de a-cestea de tote aă venită .veste Ducăl Vodă, acolo la Beciă. Vizirul după ce aă zăbovită la Buda câte-va BăptămănI până la Simedru, neavândă nădejde de viaţă, căci elă s’aă fostă lăudată către impăratul că va lua cetatea Eniciul şi Beciuţ, ără pre urmă aă eşită lucrul cum s’aă pomenită mal susă, că aă răpusă 6stea, de care lucru işl aştepta să’I vie perirea să*! ducă capul la impărăţie, aă purcesă dela Buda in giosă, pe de ceea parte de Dunăre, mergăndă totă ..încetă cu ăstea câtă’I rămăsese cu Domnii acestoră ţări, vremi rele, ploi, ninsori, şi scumpete de bucate şi de hrană de cal. Eră dăcă aă sosită Vizirul aprope de Beligradă, aă chiămată pre Duca Vodă şi ’l-aă Îmbrăcată cu caftană pre dănsul şi pro boieri pre obiceiă, şi luându-şl ţllua bună Duca Vodă de la Vizirul, aă şi venită să trăcă Dunărea cu oştea ce avea. Şerbană Vodă dăcă aă lnţălesă că Duca Vodă ’şl-aă luată ţliua bună de la Vezirul, şi Iul nu i-aă dată sdre, ca să fie mersă amăndol la Vezirul cum eraă amăndol voroviţl, odată să’şl ia ţliua bună, şi tlă imbia pre Duca Vodă să mărgă prin ţăra Muntenăscă, fundă şi Domna Ducăl Vodă acolo la Brăila, aă şi mersă Şerbană Vodă la Vezirul de aă pirită pre Duca Vodă, pentru 200 de pungi de bani, ce aă luată Duca Vodă den ţăra MuntenăBcă, birul ţărel ce era să’lă trămiţă la impărăţie, şi nu ’l-aă trămisă cândă aă venită Domnă den ţăra Muntenăscă aicea in ţără, şi îndată aă intorsă pre Duca Vodă, şi eşindă la Vezirul aă rămasă Şerbană Vodă pre Duca Vodă, să dea banii aceia, ci neavăndă bani, aă lăsată zălogă Duca Vodă pentru bani, pre doi boieri al să! acolo in Beligradă, pre Catargiul vel Comisă şi pre Tănase vel Şetrariă, până va trămite banii. Duca Vodă nevrândă să mărgă prin ţăra Muntepăscă precum Îndemna Şerbană Vodă, s’aă inşâlată intru socotăla sa, şi aă căzută in primejdie, că de aă socotită elă pre Şerbană Vodă că i-ară fi neprietenă, ără neprietenesce ilă sfătuia, că in ţăra Muntenăscă era şi Dămna cu tătă casa lui, de unde ară fi putută să’şl caute trebile Domniei; ce trecândă Duca Vodă pe den giosă de Mitraviţă aă lovită pe den giosă do Timişvară, şi prin Logoşă, şi de acolo dreptă prin ţăra Ungurăscă pre la Dobra aă venită până in Beligradă, la scaunul crăescă. Era Craifi Ungurescă Apafi Mihal prietenă Ducăl Vodă, ’l-aă poftită in curţile CrăescI de aă descălecată, şi aă făcută masă mare belchetumdft până a triea ţii, cu mare veselie şi cu giocurl, şi sfătuia Craiul pre Duca Vodă săi dea câte-va mii de catane să’lă petrăcă până la scaunul lui In Iaşi, şi n’aă priimită Duca Vodă să ia oste, să’lă apere de primejdia ce i se gătise de Petriceico Vodă care era venită in Socăvă, şi dstea in Bugiacă, CăzacI şi Moldoveni, şi ţâra turburată, boierii tmpărechiaţl, Cftimăcamil fugiţi la munte 81 câta artt simţi că vine Duca Vodă in scauntk, el să trăcă in ţâra Ungurâscă, ără boiaril ce erad in cale cu Duca Vodă, dâcă ad sosita cu Duca Vodă la Braşăd, el se mirafi cum ara face să ducă de acolo pre Duca Vodă prin ţâra Muntenâscă să’ltt lase acolo, şi el să vie in ţâră la celalalţ! boiarf să se Închine la Petriceîco Vodă, cugetânda că de acmu ara fi isbândă la creştini, că şi casele acelora boiari eraţi In ţâră la munte. Fră Mirontt Logofătul şi Buhuşa Hatmanul şi Costantind Postelnicul ad #stt, că: «dâcă n’att mersa prin ţâra Muntenâscă de unde’I poftla Şerbantt Vodă, dâră dâcă amtt venita până aice, nu avema ce umbla pren ţâra Muntenâscă, ce voma merge pre Oituza; şi eşinda in ţâră, atuncea voma vedea, de n’omtt putea merge cu Domnul nostru la scaunul Domniei in Iaşi, noi ne voma pogor! pre Trotuştt In giostt, spre marginea ţărel Muntenesc!, şi de acolo precum ne va arăta vremea aşea voma fiice». Pre acesta Bfata att rămasa, si aa venita Duca Vodă peste munţi pre Oituza la Trotuşa Dechembre 6, in ţjiua de St Nicolae. Boierii ce sfătuiad dela Braşătt să mârgă prin ţâra Muntenâscă, eraâ Gavril Gostachi vel Vornicd, şi Ion Bacoviţă vel Paharnicd, Gheorghe trete Logofăta, Mitrea Căpitanul de codru, şi alţii mal de giosa; dâcă ad văţjutdcă nu s’ad făcuta lucrul pre sfatul lord, el ad părăsita de acolo pre Duca Vodă, şi ad trecuta in ţâra Muntenâscă. Duca Vodă, dâcă ad eşittt la Trotuşd, sciindd pre Petriceîco Vodă că este In Sucâvă şi âstea Leşâscă şi Căzăcâscă in Bugiacd, s’ad pogoritd in gioad pre Trotuşd şi ad mersd in satd in Domnesc!, şi acolo zăbovindd două săptămâni, 6ste neavândâ mal multă de 80 de âmenl lipcani la două steaguri, şi 60 de Seimeni, âră âstea ce era âmenl de ţâră toţi s’ad dustt cineşl pre acasă fiinda oşteantt dela luna lui Aprilie până in postul Crăciunului; supăraţi de cale, s’att dusa dne cum ad putută să’şl afle casele bejenite, de grijea oştii ce era in ţâră, cum s’ad ţjisti mal susd. Petriceîco Vodă viindd in Iaşi, ad şi orânduita pre Dimidinskil şi pre Bainskil cu 3 steaguri de LeşI şi cu 2 steaguri de Cazaci, să mârgă să lovâscă la Domnescl să prindă pre Duca Vodă; şi purceŞăndd podgbiazul in giosd pre Siretd luânda cu sila pre mazili şi pre cineşl afla dela casele lortt, şi s’ad făcutd ca la 500 de âmenl totd călărime. Duca Vodă luânda veste de venirea lui Petriceîco Vodă in Iaşi, şi de pod-ghiazfl, s’att sfătuita cu boierii ce arâ face; sfătuia Buhuşd Hatmanul să nu stea .in Domnescl ce să se ducă in FocşenI că acolo venise şi Dâmna dela Brăila, că ard fi mal fără de grijă la margine, că in Domnescl nu ad âste să stea Înaintea vrăjmaşilord săi, ârd la margine este şi mal departe, şi âmenl de ard trebui se vord afla cu lăfă. Fră Mirond Logofătul ad sfătuita să nu se clătâseă din Domnescl, că podghiazultirce vine suntd nesce tâlhari, şi ee putere ad el să vie asupra unul pomnd ca Măria ta; «să nu dămd locul, că a» ceata pâmâpta este frământata cu sângele moşilord şi strămoşilor* noştri». Şi aga cu acesta sfatu nesocotita, s’ad înşelata Duca Vodă şi ad st&utd qectă* tiţa Jn Domnesc!; şi făcăudd căuţarp Seimenilord s’ad aflata numai 60 de 6-meiri, şi i^ad aşăŞatd in lănntru la ograda curţii, că până atuncea arad Seimenii Le&topiscţele Tom. 8. Ş 82 afară; eraă şi lipcani 80 de omeni în sată pre la case; diii lipcani aă trimişii 12 âmenl cu Muharenco Căpitanul lord de straje spre B&căciuni în agiunul de Crăciună; âră a doua ă rnortea lui Stefăniţă Vodă, fitul lui Yasilie Vodă, aă stătută Domni Istrati Dabija Vodă, din pămentenl, carele sciiudă starea păiuănteniloră, aveau toţi dreptate de la dinsul. In filele acestui Domni băteaă Turcii cetarea Ul-varul în ţâra Ungurescă cea de susu, şi era şi Dabija Vodă orânduită diu po-ronca împărătesei, de aă mersă acolo cu oştile. Eră reiuâindă Turcii biruiţi de cătră Nemţi, aă fugită şi Dabija Vodă de acolo fără scirea Vczirulul, şi aă venită la scaunul săi; pentru care faptă mâniindu-se Ye/.irul, aă triimisă de ’l-aă luată din scaună şi ’l-aă adusă la urdie. Doct decă aă mei'să acolo, temendu-se să nu i se tâmple urgie mal mare, aă agiunsă cu bani pre la prietini, şi şl-aă tocmită greşăla sea, aducăndu nisce pricini să se îndrcpteţle, şi erăşl aă venită la scaunul săi şi aă domnită cinci ani în Moldova, şi aă murită in scaună, şi ’l-aă îngropată cu cinste la mănăstirea Bărnovski, care mănăstire o începuse Bărnovski Vodă, eră Dabija Vodă aă sevlrşit’o. Eră în ţăra Mun-tenescă era Domnă Grigorie Vodă, şi era şi elă cu Dabija Vodă câ‘ elă bătândă atunce şi cetatea Critul, şi ca să afle adevărul, de este Hanul cu adevărată gândă răă asupra împărăţiei, scris’aă Vezirul o carte la Duca, po-roncindu’i ca să scrie o carte la Hanul prea cu meşteşugi, şi să iscodâscă gândurile lui, şi să facă scire împărăţiei. Deci Duca Vodă după poroncă, scris’aă o carte la Selimă-Ghirel prea cu meşteşugi, numindu’lă împăraţi, şi alte multe taine i-aă arătată, dre-cum că ară fi şi elă la uuă gândă cu dânsul. Eră mer-gendă omul Ducăl Vodă cu cartea la Hanul, tâlnitu-s’aă cu ună Gapcgiă ce venia de la Crimă, pre carele îlă trimisese Împărăţia la Hanul, şi dândă peste omul Ducăl-Vodă, i-aă luată cărţile, şi le-aă dusă la împărăţie, şi le-aă dată 100 la Rakieb-Caimacamti ce era atunce Cara-Mustafa, şi Caimacamul fiindft neprietinii Ducăl Vodă, le-aii data la împărăţie. Şi vâ^ânda împăratul cele scrise de Duca Vodă la Hanul, s’au mâniata, şi aa trămisii de ’l-aa mazilită, cu gândii s Via omore ca pre una haina ce’la prepunea. Dâră Duca Vodă îndată aa scrisa la Vezirul însciinţându’lu de totă pricina maziliei lui; eră cătră împărăţie încă na spusa că cărţile acele le-aa scrisa cu poronca Vezirulul, pentru pricina ce s’ah scrisa mal susu, adecă să iscodescă gândul Hanului. Deci Ahmetu-Paşa aa scrisa la împăratul pentru Duca Vodă, cum că nu’I vinovată, şi ah scăpata Duca Vodă de morte; eră mazilii totu au rămasă. Şi domniea Moldovei ah dat’o Impărăţiea lui Ilieşa Vrodă, fiiul lui Alecsandru Vodă. CAP. III. Domniea Iul llieşu Vodă, feciorul Iul Alecsandru Vodă. După Duca Vodă, aa venita Ilieşa Vodă domna la Moldova, funda omu buna şi cu milă asupra ţărel, şi ah domnita 2 ani şi 6 luni, şi ’l-aa mazilită Impărăţiea, şi aa data domniea iarăşi Ducăl Vodă. In ţlilele domniei lui llieşu Vodă nemică altă nu s’aa întâmplată. CAP. IV. Domniea a doua a Ducăl Vodă. In anul 7180, după IlieşI Vodă aă stătuta domna Duca Vodă cu a doua domnie: dâră cu câtă aa fosta la domniea d’ânteia buna, cu atâta la a doua domnie s'aă arătata răa şi cumplita, prea vrăşmaşa, şi plină de totă răutatea; căci dâcă s’aă a-şe^ata cu domniea, ah începută a pune dăjdl grele asupra pământenilora, afară din cele obicinuite. Care neputenda a le suferi pământenii, s’aa sfătuita unii din boierii LăpuşnenI, şi OrheenI, şi SorocenI, şi ţlica unii că se fi fosta şi cu scirea bo-ierilora din Iaşi, şi s’aa sculată o sâmă de oste cu acel boieri, fiindu-le căpitenil Illncul Sărdarul, şi Costandina Clucerul, şi Duraca Sărdarul, şi alţii .mal tineri, şi cu câte-va mii de omeni aa venita la Iaşi asupra Ducăl Vodă, ca să’lu gonescă din scaunul săâ. Văţlânda dâră Duca Vodă acâstă zurba, n’ah lăsata nici ela să rămâle pe voiea lora, arătându-se că nu se teme de dânşii, şi 'şi aa gătita şi elă oştea ce avea, şi aa trăm s’o cu o sâmă de boieri spre întâmpinarea acelora zurbale. Şi s’aa tâmpinata la Cirica, şi împreunându-se o-stile, şi vădânda partea de oste a Ducăl Vodă că n’ora putea sprijini pe LăpuşnenI, şi OrheenI, ah începută a se pleca către dânşii, şi unii şi a fugi din oştea Domnului şi a merge la Hincul, şi la Duraca. filă câţi «a mai rămasă clin oştea Ducăl Vodă, aă fugita înapoi şi ah veniţii la Iaşi, şi s’ai închişi in i 101 curte. Eră Hlncul şi Duracă gonindu’I cu oştea sea, aii intrată în târgă, şi au jăcuită casele negustoriloră, şi a unora din boieri, şi câtă aă putută aă jăcuită; apoi s’,aă oprită şi asupra curţel domnescl, unde era Duca Vodă Închisă, şi aă stătută Înaintea curţel, despre mănăstirea Trelsfetitele, şi despre sfântul Nicolal. Dâră Hlncul şi Duracă, c ;piteniele acelora zurbale, ales’aă 12 omeni din ţâră, şi i-aă trămisă lui Duca Vodă, ântâiă rugându-se lui şi ţli-cendă sâ’I erte, şi cu bine şi cu pace să ăsă din pământul loră, şi să se ducă, că nu’lă priimesce ţâra să le mal fie domnă, arătându’I că nu mal potă suferi dările cele grele şi nevoile ce aveaă de cătră dânsul, că aă sărăcită şi n’aă rămasă nemică in casele loră, şi aă stricată obiceiurile cele vechi a pământului, şi nu mal este cu putinţă să trăescă cu dânsul. Eră Duca Vodă tn-teiaşl dată, la aceste ponturi a loră, le-aă respunsă cu simeţie, poroncindă Sei-meniloră să indreptese puscile, şi cu alte arme să se gătâscă de răsboiă a-supra loră, că se tâmplase atunce şi ună Capegi-başa Impărătescă, carele venise să ia biră. Şi s’aă Închisă şi elă in curte pe lingă domnă, şi le ţlicea Capegi-başa aceloră omeni bătrâni de ţâră, să se părăsâscă de acelă lucru ce aă Începută, şi să nu fie haini împăratului. Eră el răspundeaă că nu s’aă hainiţi asupra împărăţiei, ce numai pre Duca Vodă nu’lă priimescă pentru multe răutăţi ce le-aă făcută, ce să le dea Impărăţiea altă domnă, că are mulţi 6-menl, şi pâte să le trămiţă şi pe altă domnă. Eră Duca Vodă In nădejdea Capegi-başil totă cu simeţie şi cu mândrie răspunţiândă, atunce bătrânii acel aă dată răspunsă cătră Duca Vodă, că de nu va eşi de bună voiea sea, va eşi şi fără de voiea sea, că aşa aă poroncă de la boieri să’I (lică măriei sâle. Văţiândă dâră Duca Vodă că nu pâte cu simeţie a isprăvi ceva, şi cunoscândă că nu este nici o nădejde de pace ca să se aşeţje cu dânşii, aă cerută de la acel boieri căpitenil, sorocă trei (Iile, ca să se gătâscă de purcesă; şi i-aă dată boierii păsuâlă acele trei (Iile, şi gătindu-se aă luată şi pe Capegi-başa în rădvană cu dânsul, şi aă purcesă cătră Ţarigradă. Eră Hlncul, şi cu Duracă, şi Constantină, aă rămasă la Iaşi chivernisitorl. Duca Vodă sosindă la Vasluiă cu câţl-va boieri, scris’aă cărţi la împărăţie, dândă scire de Întâmplarea lui, şi plrîndu pre pământeni că s’aă hainită; şi aă trămisă cărţile cu călăraşi. Şi prin prietenii ce avea la împărăţie, aă isprăvită fermană la Halii Paşa, ce era atunce Saraskeră la Babadacă şi la El-Agasi de Bugâgă, poroncindu-le Im-părăţiea să mârgă cu ostl să puie pe Duca Vodă ârăşl in scaunul săă. Eră Hincul, şi cu alţi tovarăşi al lui, decă aă purcesă Duca Vodă, aă socotită să trămiţă omeni după dânsul să’lă pîrâscă la împărăţie, pentru strîmbătăţile ce au făcută, şi aă alesă câţl-va pământeni de i-aă trimesă la Ţarigradă. Eră Duca Vodă abia sosise la Carasuia în Dobrşgea, unde ’l-aă tâmpinată ferrna-nul ca să se întârcă înapoi, şi întorcându-se să mârgă la Saraskerul, aă dată pesce omenii ce’I trămisâse boierii, carii omeni aă n’aă socotită să mârgă pe altă drumă,. aă s’aă temută a merge Înainte, şi tâlnindu’I Duca Vodă, i-aă prinsă pre mulţi dintr’enşil; âră unii aă scăpată, şi aă dată scire boieriloră, carii luândă veste de cele ce s’aă lucrată, aă încălecată şi aă mersă âră la Orheiă şi aă strinsă oste îndoită, auţlindă că Duca Vodă vine cu Paşa mal susă pomenită şi cu El-Agasi pre la Kişenăă. Şi decă aă venită Duca Vodă la Kişenăă cu Paşa şi cu El-Agasi, aă pogorîtii şi boierii cu oştea la sată 1% Paşcani pe yalea Ichiului două căsuri de la Kişenăă mai susă, şi de acolo iarăşi aă alesă o sămă de 6menî călări, şi i-aă trămisu la Hali-Paşa ca să pîrâscă pro Domnă la Paşa ţlicândă, că nu’lă primescă Domnă pentru strimbătăţile lui. Eră dă că aă mersă la Paşa, le-aă arătată fermanul cela Impărătescă, ţlicăn-dii-le să se părăsâscă de acestă lucru necuviosă, ără greşăla loră aă ertat’o Impărăţiea. Eră bieţii pămănteni strigaă cu toţii, că nu le trebue Duca Vodă. Eră Paşa răspun$ăndu-le ărăşi că este poronca împărăţiei, şi nu se pote într’altă chipă; ără ei de trei ori strigândă totă aşa că nu ne trebue, atunce Paşa mâniindu se, aă pentru că avea poroncă de la împărăţie, ori îndemnată de Duca Vodă, îndată aă poruncită să’I prindă, şi aă prinsă şăse dintr’ănşiî, şi pre locă i-aă spânzurată, ără pre alţii i-aă tăiată. Eră călărimea cea-l-altă văZăndă mărtea acelora, aă fugită la ăstea cea-l-altă ce era la Paşcani. Şi fu-gendu i-au agiunsă Tătarii şi i-aă tăiată, până aă văzută şi cea-l-altă oste de la Paşcani. Povestescă unii din slugitorii acei ce aă fostă întru ăstea Moldo-venăscă, că decă aă văZută Duracă cum că Tătarii aă omorîtă pre bieţii Moldoveni în tote dălurile, multă pricină aă avută cu Hîncul, Zicândă Duracă. că de vreme c’aă făcută până într’atâta, să lovăscă şi pre Paşa şi pre El-Agasi şi să’! ornore, că era oştea loră mai multă de câtă a Paşii, apoi să trămiţă la Ţarigradă. şi să arăte nevoiea şi strâmbătăţile ce le-aă făcută Paşa. Eră Hîncul n’aă priimită Zic^ndfi că nu vrea să fie haină împărăţiei, şi acesta Zicendă aă dată biciă calului, şi aă purcesă cătră ţâra Leşescă, şi după dânsul s’afi risipită şi oştea loră. ţ)ică alţii că Domnul aă agiunsă în taină la Hîncul şi ’l-aă trasă spre partea sea, cum aă arătată pre urmă semnile, că după ce aă şeZută în ţera Leşâscă puţină, aă venită eră în ţâră şi ’l-aă făcută Duca Vodă Stolnică mare, şi în totă Domniea Ducăi n’afi dată nici o dajdie. Eră Duracă aă rămasă totă în ţâra Leşâscă până la morte. Eră pe Duca Vodă ’l-aă adusă Paşa şi ’l-aă aşeZată în scaună; numai pentru pricina acesta t6te răutăţile aă pogorîtă asupra pământului acestui, cumă vomă arăta în rondul istoriei, aşijdere v şi asupra Ducăi Vodă. Dâca s’nă aşeZatu iu scaună Duca Vodă, la anul viitorfi, venit’aă Sultanul Mehmetfi cu totă puterea sa la Cameniţă, avândă ărăşi pro Chiupruli Ahtnetfi Paşa Veziră, trc-cândă prin Moldova pre Prută; nu puţină pagubă s’aă făcută Moldovei tre-cândă totă 6stea printr’ensa. Atuncea ârăşi bieţei pământeni săracii făceaă răvaşe de jalobă pîrîndă pre Duca Vodă, şi le lepădaă pre drumfi, care răvaşe găsindu-le Turcii, le luaă şi le duceaă la împărăţie; şi aă înţeleşii Impărăţiea cum să jeluesce ţâri de Duca Vodă. Tâmplatus’aă atunce, den podurile ce aă făcută Duca Vodă pe porunca Impărătâscă in tote locurile pe unde era să trâcălm-păratulă, s’aă stricată ună podă trecândă împăratul pre dânsulă, şi s’aă mă-nieată împăratul pentru acelă podă, şi avândă sciinţă şi de răvaşele de reachi-vernisela lui, aă trămisu ceauşi şi ’l-aă luată den Iaşi, şi ’l-aă dusă la Hotin la Urdia Impărătescă, şi aă vrută împăratul să’lă omoie; âră Vezirul ’l-aă scosă, dâră mazilii totă aă rămasă; şi aă poruncită boieriloră şi ţării să’şla-lâgă Domnă pre cine voră vrea. Şi aă alesă pe Petriceico Vodă; şi atuncea au luată Impărăţiea cetatea Cameniţa, cu a căriea pricină multă răutate aă pogo- 103 rîtă asupra pământului acestui, pentru angăriile ce punea şi pentru oştile Tur-cescl ce treceali prin ţără la Cameniţa, şi de acolo venlaă incdce. La mare cumpănă aă venită atunce Duca Vodă câtă să’şl păr^ă viăţa; deră Vezirul şi Ciauşă-başa fiindu’I prieteni, -l-aii scosă din primejdie; insă acesta ’l-aă agiutată, • că să fi dată şi o blană de vulpe năgră, forte bună, şi de mare preţfi, împăratului, care ’l-aă prea plăcută, şi aă scăpată de morte, şi viindă la Iaşi, cu porunca Impărătăscă, aă luată pe Domna sa şi s’aă dusă la Ţarigradă. cap. y. Domniea Iul Petriceîeo Vodă. După maziliea Ducăl Vodă în anul 7181, poruncit’aă Impărăţiea boieriloră tuturoră carii eraă acolo cu ţăra, să’şl alăgă Domnă; şi sfătuindu-se aă alesă pe Petriceîeo Ştefană Vodă ce era Cluceră, omă bună şi de cinste; şi cu toţi ’l-aă adusă la Vezirul, şi ’l-aă Îmbrăcată cu caftană de domnie după o-biceiă, f&cănduTî Domnă. Fost-afi chivernisitoră bună ţărel, şi cinstla pre boieri forte multă, şi nice o supărare n’aă făcută, ş’aă domnită doi ani. Şi in anul ală doilea a domniei săle, s’aă oştită Turcii ără asupra Leşiloră, şi porunci Impărăţiea Domniloră acestoră ţări, lui Grigorie Vodă Domnulă Munte-niloră şi lui Petriceîeo Vodă Domnul Moldovei, să mărgă şi el la oste. Mers’aă dără după poruncă la Hotină cu Sarascherulă Sara Husein-Paşa; şi auţjindă LeşiI că aă venită Turcii până la Hotină, şi aă gândă să prade ţăra Leşăscă, n’aă asceptată şi fapta, şi s’aă pogorită ântăiă el şi aă venită la Hotină, despre partea Moldovei, trecândă Nistrulă mal susă de cetate. Venit’aă dără oştile LeşescI, şi s’aă bătută cu Turcii, şi aă isb&ndită LeşiI, ără Turcii aă fugită. Rămâindâ Turcii biruiţi, multă prepusă aă avută asupra Domniloră a-cestoră ţări,, 4icândă că aă fostă şi el agiunşl cu LeşiI, pentru care prepusă temăndu-se Domnii să nu petrăcă vr’o strimbătate, şi să’şl puie viăţa, .aă fugită şi el cu LeşiI. încă Grigorie Vodă ără s’aă pogorită pe Nistru intorcăn-du-se inapol, şi aă mersă la Sakce unde era atunce Vezirul, şi s’aă Îndreptată, ţjicăndfi că aă fugită de nevoie ără n’aă avută gândă să rămâle acolo; şi in-dreptăndu-se ’l-aă dată voie să mărgă la casa sa la Ţarigradă, ţficândă că domniea ţărel RomănescI aă apucată împăratul de aă dat’o Ducăl Vodă, in- , ţelegândă că aă fugită Domnii. Fră Pătricelco Vodă aă rămasă totă la Leşl până aă murită. Avea Petriceîeo Vodă la Portă Capi-Chihaia pe Dimitraşco ' Cantacuzino, carele auţUndă că aă fugită Domnul săă, aă dată scire la Portă, şi aă umblată cu totă mijlocul de ’şl aă isprăvită să ia domniea ţărel. - 5 CAP. VL Domniea luî Dimitraşco Vodi Cantacuzino. In anul 7183, venit’&ii Dimitraşco Vodă Cantacuzino la scaunul Moldovei, şi aii domniţii doi ani; era omii lacomii, apucătorii, nedrepţii şi nestătătorii, una (Jicea şi alta făcea, şi în scurtă nici o bunătate la dânsul nu era. Şi pentru răutăţile lui temându-se să nu se scâle ţâra asupra lui, cum s’aă sculată la Duca Vodă, şi despre altă parte fiindă îngrţjlată să nu vie Petricelco Vodă din ţâra Leşâscă cu oşti, adus’aă multă âste Tătărâscă şi ’l-aă ernatu în ţâră, în Lăpuşna, Orheiă, Soroca, Iaşii, Hotinul, Dorohoiul şi Hârlăul; şi de primăvară când aă vrută să purcâdă Tătarii, aă robită mulţi âmenldintr’-acele ţinuturi care până astăţll staă siliscile pustii, şi nu sciă stăpânii lord a cui aă fostă. Şi multe greutăţi punea pe ţâră, şi hârtiile elă le-aă scornită ântâiă. Deci Dumnedeă vrândă să’I răsplătâscă după faptele lui, aă luminată inima împărăţiei, înţelegândă de rea chivemisâla lui, şi ’l-aă mazilită şi aă făcută Domnă pe Antonie Vodă. CAP. VIL Domniea Iul Antonie Vodi Rusetfi. După mazilia lui Dimitraşco Vodă în anul 7185, venit’aă Antonie Vodă Ru-setă; şi era omă dreptă, bună, creştină şi milostivă, cu milă asupra pământului şi cu norocă; că în trei ani ce aă domnită era ţâra îndestulată de totă râdă. Acestă domnă aă Înnoită biserica lui Sfete Nicolal, ce este în prâjma curţii DomnescI, aă zugrăvit’o şi ’l-aă făcută şi zidul el, şi s’aă apucată să facă şi zidul lui Sfete Sava, şi aă făcută o parte; âră tămplându-se mazilia lui, aă rămasă neisprăvită, precum se vede astăzi; şi ’l-ară fi fostă şi isprăvită, dâră in tâtă domnia sea n’aă mal şeţlută la Iaşi, că mergea cu âstea Impă-rătâscă pe unde era bătălii, la Cehrină împrotiva Gazaciloră, unde aă biruită Turcii, şi aă trimesă de aă prădată ţâra Căzăcâscă, şi aă luată şi cetatea Ladijna şi alte cetăţi, şi întorcându-se înapoi la Kişănăă ’l-aă mazilită; ţlică că Duca Vodă din ţâra Muntenâscă să fi umblată amestecândă să’lă mazilâscă, pentru că se agiunsese cu boierii ţărel, adecă cu Mironă Costină velă Logo-fătă şi cu Clobanu Postelnicul, şi cu alţi boieri de acelfi rondă, şi ’i-aă îndemnată Duca Vodă să’lă pîrâscă şi să’lă mazilâscă, ca să vie elă âră la Moldova, sciindă că Şerbană Logofătă de ţâra Muntenâscă, umbla să ia domniea ţărel RomânescI, şi să’lă scâtă pre dânsul; şi elă pentru să nu rămâle fără de domnie precum s’aă şi făcută. €AP. ym. A treia Domnie a Ducii Vodă. Venit’aă Duca Vodă domnii din ţâra Muntenâscă aice la Moldova; âră pe Şerbantt ’l-aă făcută împărăţia domni tn ţâra Românâscă, şi ’i-aă eşită toţi boierii in întâmpinarea lui la FocşenI, şi pro la Şiretă aă sosită la Romană, şi de acolo aă venită la Iaşi. ÂntâiaşI-dată s’aă arătată cătră toţi cu blândeţe şi cu milă, ca să uite răutatea cea din domniea a doua; âră elă nu’şl schimbase firea cea d’&ntâiă, nici aă ascuns’o cu vr’ună mesceşugă sâă socotâlă, ce fără de zăbavă, aă începută ârăşl a face ca în vremea trecută, a îngreuna ţera cu nesăturarea C3 avea, şi asupria pre boieri, căci fugândă ţâra de tiră-niile lui, punea boieri zlotaşl şi’I făcea de plătia el birul celoră fugiţi. £ră care nu vrea să dea, ÎI lega la puşce şi’I căsnla; ÎI ungea cu miere ca să’I mănânce muşcele; şi nu numai boieriloră făcea acâstă strimbătate, ce şi giu-pâneseloră. Şi nu era închisâre in tăte oraşele să nu fie plină de bărbaţi şi de muieri, care acolo născeaă pruncii şi’I cresceaă mari copil, şi afară dintr’acele închisori alte case nu sciaă. Acestă Duca Vodă aă scosă hărţii în ţâră, cu care mal aă pustiită pământul acesta. Atuncea, in domniea a treia, vrut’aă Duca Vodă să plătâscă slujba ce i-aă făcută Hîncul, pre carele mal susă amă pomenită în domniea a doua, că aă trimesă de aă adusă pre feciorul Hlncului, pe Donie, de unde era trăitoră. şi i-aă tăiată capul în Târ-gul-Frumosă în curţile domnescl fără de nici o vină, şi fără dreptate, şi fără judecată ’l-aă omorită. firă ală treilea ană a domniei acestiea chiăma-t'aă împărăţia pe Duca Vodă la Ţarigradă ca să’l sărute păla, că nu sărutase pola împăratului pentru acâstă domnie. Şi acestă lucru îlă făceaă Turcii ca să lee bani de la dânsul, fiindu’l neprietină Carafă Mustafa omă din fire lacomă. Mers’aă Duca Vodă la împărăţie după poroncă, şi aă sărutată pola împăratului, şi într’acea vreme eşit’aă feciorul Radului Vodă la divană şi s’aă jăluită pe Duca Vădă, ţlicândă că trăindă tată-săă aă fostă logodită elă cu fata Ducă! Vodă, şi pe urmă Duca Vodă n’aă vroită să’l dee fata, rugându-se să’l dee dreptate. Dec! Vezirul aă poroncită Ducă! Vodă să ’i-o dee după cum au logodită, şi măcară c’aă cheltuită Duca Vodă mulţi bani să nu’şl dea fata după dânsul, neplă-cându’I ginerile, fundă cam lipsită de minte, dâră nemică n’aă isprăvită, ce 'şl-aă dată fata după dânsul, dâcă aă venită în ţeră. Intr’acea vreme mers’aă boierii Că-zăcescl la împărăţie, până a nu purcede Duca Vodă din Ţarigradă, şi cereaă să le dea împărăţia loră Hatmană, fiindă el pe acele vremi supuşi împărăţiei; deci Vezirul aă dată Ucraina cea mică Ducăl Vodă, mal dându’I şi ună tuiă, afară de cele două ce avea a ţârei Moldovei, care tuiă luându’lă, aă făcută mare chieltuâlă. Şi viindă la Moldova ţjficea cum că aă cheltuită mulţi bani şi trebuie ârăşl din ţâră să’l lee; şi pentru aceea punea dări şi mal multe şi nesu- ferite pe ţără. Eră la anul mers’ad Duca Vodă la Ucraina cu t6tă casa sa, şi cu gineri-săd, şi cu toţi boierii săi, ărăşl cu giupânesele şi cu cuconil lord, şi ad şe^utâ acolo câte-va {Iile; apoi ad paşii acolo Hatmanii pe CăzacI pe Eni DrăgbinicI, omti prostii şi neînvăţatu, care nu era bunii nici de o trăbă, şi s’ad întorşii înapoi la scaunul săii la Iaşi. Dăcă aii veniţii, aii începută ărăşl a sili pre boieri şi pe tâtă ţăra, şi’I asupria cu dăjdl; şi fugiaii omenii la Ucraina peste Nistru, şi nici zlătaşil im puteai! să le facă nemică, ără Duca Vodă făcea pre zlotaşl de plătiad banii celorti fugiţi. Şi {liceali omenii atuncea că Duca Vodă are gondii să lase Moldova şi să mărgă să se aşeţle în Ucraina; şi a-cestd lucru era de crezută, că făcuse şi curţi în Ţicănăuca şi în satul Pecera pe malul Buhului. Şi de multă nevoie şi silă ce aveaţi boierii de Duca Vodă, mulţi fugiaii din locii în loca, şi’şl lăsase moşiile şi bucatele, şi mergeau unii în ţăra Muntenăscă, alţii în ţăra Leşăscă, şi pe aiurele pe unde puteau. Eră ala cincelea and a acestil domnii, fiindd Vezird Cara-Mustafa Paşa, rădicatu-s’ad împărăţia a-supra Nemţilora cu răsboiâ să mărgă să iee Beciul, şi aii porcncitâ şi DomnilorQ acestora ţări să mărgă la 6ste. Şi ad mersa Duca Vodă de aice, şi Şerbanft Vodă din ţăra Muntenăscă, şi impreună ad încungiuratd cetatea Beciului, bă-tându’o Turcii 60 de {Iile, şi ad adus’o la mare strinsore cu oştea Turcăscă şi Tătărăscă ce era acolo cu Muradd Gherel Hanul, avăndd nădejde să o do-bândăscă. Şi de n’ard fi ajunsd oşti din multe părţi în agiutorul Nemţilora, şi alesd de la Craiul Leşescd Iond Sobieţki, care singurd ad fostd în agiutorul Nemţilord, totd ard fi dob&ndit’o. Deci cum ad mersd Craiul Leşescd acolo, ad b&tutd pre Turci, şi i-afi biruitd cu oştea sa. Eră Turcii ad datd dosd, gonindu’I Nemţii până la Buda, şi de acolo ără se întârseră înapoi. Eră Vezi-rul ad venita în Beligradd, unde şi Domnii şl-ad luatd pozvolenie să se în-torcă la ţările lord. Şerbanu Vodă s’aă dusd la BucurescI, ără Duca Vodă ad venitd prin ţăra Ungurăscă până la Braşovd; acolo în Braşovd, venitu-i-ad veste pre câtii să fi venită la Iaşi din ţăra Leşăscă Petriceico Vodă cu oste, şi cu câţl-va boieri carii se aflad pribegi de multă nevoie a Ducăl Vodă, şi veste mal adevărată de câtă cea d’ântăid, şi este căpitenie pe oştea Leşăscă Demi-deţki. Eră Coneţpolski Hatmană Căzacilord pre carele îld pusese într’acea vreme Craiul Leşeşcd, cândd era să purcădă într’agiutorul Nemţilord, seo-ţăndd pre Ene-DrăghinicI şi luâiţdd şi Ucraina de la Duca Vodă, prin poron-ca Craiului, s’ad scoborîtd la Bugăgd cu âstea Căzăcăscă, şi ad arsă şi ad prădată Bugăgul, şi cu aceld Coneţpolski ad mersu şi câţl-va Moldoveni îndemnându-se în dobândă. Eră Racoţi Craiul Ungurescii acolo în Braşovd sfătuia pe Duca Vodă să ia o sămă de oste Ungurăscă, care i-a da lui, şi să vie la Moldova, ca să pătă goni pe LeşI şi să se aşeţle în scaunul săd, fără de grijă. Şi acestd sfată II dadşiunil din boierii lui, adecă Gavriliţă Voraicu şi Buhuşd Hatmand şi alţii; ori nevrândd să facă aşa, să mărgă în ţăra Muntenăscă unde era şi Dămna sa, până s’oru aşeţla tulburările în ţără. Eră Duca Vodă, pentru scumpetea lui ca să nu chieltuăscă bani cu acea oste, n’ad prii-mitd sfatul lui Bacoţi, nici ad mersd în ţăra Muntenăscă; căci Mirond Logofătul şi Constantind Ciobanu Postelnicul, de altă parte îld sfătuiad să vie mal bine în ţără, {licându’I că de va merge în ţăra aceea, neprietenii vord lăsa 107 şi voră fagi. Atancea Gavriliţă Vornicul văţiândtt că Duca Vod& n’aă priimită sfatul lui, aii aşceptatii până afi veniţii Duca Vodă, de aii intrată in munţi să vie la Moldova; âră elă lăsându’lă aii luată cu dânsul şi pre alţii, şi aă fugită in ţâra Muntenâscă de la Brasovă. Eră cel-alţl boieri carii eraă la Iaşi Caimacami, adecă Neculal Racoviţă vel Logofâtă, şi Todiraşcu Cantacuzino vel Visternică, şi alţii, aă fugită ântâiă la Hangul in munţi, şi de acolo pre po-ticl aă trecută la Ardâlă în ţâra Ungur dacă, cu giupânesele şi cu coconii loră, fugândă şi alţi din mazili, cine unde aă putută, numai să se mântuăscă de ti-rănia Ducăl Vodă. Deci priimindă sfatul acestoră boieri, aă venită la Moldova trecândă muntele pre la Oltuză, şi aă venită la Putna la satul Domnescil, şi aă şezută acolo, şi auţlindă că este la Tecuci o sămă de oste Moldovenâscă cu căpitenia Hăbăşescul, trimis’aă pre Buhuşă Hatmanul şi i-aă lovită de i-aă spartă, şi cu acăstă isbăndă luândă nădejde Duca Vodă, aă şezută in sată fără de grijă în casele cele boieresci, ără boierii pe la casele sâteniloră, trimeţândă pin ţinută ca să’l aducă zahere, orză, fonfi, de m&ncată pentru omeni. Eră Petriceico Vodă, luândă de Duca Vodă veste unde se afla, şi la ce stare, îndată aă trămesă o sămă de oste Leşâscă, şi Căzăcescă, şi Moldovenăacă cu căpitenia Baenski, care pe urmă s’aă făcută şi Sărdară, şi cu ună Lâhfi ce era capă pe oştea Leşâscă şi Căzăcâscă; şi mergândfi asupra Ducăl Vodă s\itt în-tîlnită cu strâja Ducăl Vodă, flindă câţl-va Lipcani, şi i-aă prinsă pre toţi la RăcăciunI; apoi s’aă dusă la Domnescl în ţjioa de Crăciună, cândă şedea Vodă la masă. Âtunce afi văzută Duca Vodă la ce ’l-aă dusă sfatul boieriloră, ce’lfi sfătuise să vie în ţâra fără de oste Ungurescă; ântâiă dâră Baenski s’aă pornită asupra caseloră unde şedeaă boierii Ducăl Vodă, şi i-aă prădată, şi i-aă lăsată goli pr.e toţi; numai Hatmanul Buhuşă socotindă mal Înainte cele ce potă să se Întâmple, păţlindu-se, n’afi vrută să şâţlă la masa gospodă; ce fi-indă gazda lui mal departe de câtă a altoră boieri, găsindă vreme, şl-aă încărcată în sanie giupânâsa, şi copil; âră elă, sprijinindu- se, aă scăpată din mâna loră cu totă casa lui dintr’acea nevoie. Era atuncea pe lângă Buhuşă, De-diul Sărdarul care pe urmă aă agiunsă de au fostă Spatară mare, omă vă-tezfi şi de trâbâ; şi dâcă aă scosă Buhuşă casa sea dintr’acea nevoie şi aă dus’o la FocşenI, îndată s’aă întorsă cu puţinei Lipcani, şi cu o sâmă de 6-inenl al si*I ce se aflaă lângă sine, şi aă năvălită în ograda casei unde era Duca Vodă, şi n’aă putută intra că era porta încuiată, şi cel ce era în lâun-tru nu cutezaă să deschidă temându-se să nu intre Găzacil în lăuntru. Şi aşa în două şi trei rânduri dândfi năvală, nemică n’aă isprăvită că aă sosită şi Că-zacil; şi elă fugândă, ’l-afi gonită până la PufescI la o pădure, şi acolo ’l-aă lăsată de a’lă mal goni, temându-se să nu aibă acolo niscal-va âste ascunsă. Şi s’aă întorsă Căzacil înapoi, şi afi încungiurată casa Ducăl Vodă; şi ântâiaşl-datâ Duca Vodă afi începută bătălii asupra aceloră neprietini, sprijinindu-se intr’acea ică că de ară fi avută vreme să însciinţeze la Portă de isbânda acâsta, şi pe Turculeţă să’lă fi trămisă la Pârtă, pâte nu’lă ară fi mazilită. Eră isbânda acâsta totă ’i-aă agiutată lui Constantină Vodă, că ’i-aă dăruită viâţă; că după cum socotlaă mulţi, în cumpănă era viâţa lui. Şi aă dată Domniea lui Antiohi Vodă fecioră lui Cantemiră Vodă. Domnit’aă Constantină Vodă într’acâstă Domnie doi ani şi giumătate. CAP. XII. Domnia luT Antiohi Vodi Canîemiră. In anul 7204, Yenit’aă Antiohi Vodă în scaunul Domniei, omă tânără, ca de 24 ani de vîrstă, silitorii spre chivernisea ţârei, şi se nevoia ca să se facă asemene următorii tătâne-seă, la dreptate, şi la bună chivernisea pământului; numai tinereţile lui nu ’l-aă lăsată să mărgă pe calea tătâne-Băă, căci mal multă îşi perdea vremea cu vinătorea. Fră avăndă sfetnici buni pe lîngă sine, totă nu lipsia buna chivernisălă din ţeră, şi domnia Antiohi Vodă cu linisce. Fră poghiazurile LeşescI nu lipsiaă tulburândă ţăra adesă, şi de altă parte multă tulburare avea ţăra despre Turcii carii voniaă bogate ori cu Saraskerul, alte ori cu Sultani Tătăreşti; şi împreună cu Domnul mergeaă de băgaă zaherăoa în Cameniţă. Intr’acăstă Domnie numai o dată aă scosă văcăritul; ără apoi aă făcută milă de ’l-aă ridicată ca să nu se mal la, văţlândă că din văcărită se strică ţăra, şi mulţi ani aă ţinută de nu s’aă luată văcărită. Intr’acăstă vreme făcut'aă Turcii pace cu Nemţii şi cu LeşiI, d&ndă Cameniţa înapoi la LeşI, şi întorcăndu-se şi de la LeşI Turciloră câtă luase el la Moldova, adecă cetatea Nămţulul, Sucăva, Soroca, Câmpul-Lungă; şi aă dată poroncă lui Antiohi Vodă să mărgă să deşărte Cameniţa, de câte se aflaă acolo a Turciloră; omeni, zap-hanele, pusce şi altele. Deci mergăndă Antiohi Vodă cu omenii săi, şi cu o sămă de omeni orânduiţi din ţăra Muntenăscă, şi aă deşertat'o şi aă adusă tote acele la Tighinea, şi la Cetatea Albă, şi la Chilia, Fră multă pagubă şi călcare s’aă făcută în ţără până a o deşerta. Fră de ărn& Tătarii BugegenI, Nohal, s’aă rocoşită asupra Hanului lord, Devletă Gherel Hană, fiul lui Silim-Gherel Hană, nepriimindu’lă Hană, şi vrea să’lă scotă să puie pre altul. Fră Impărăţiea nevrândă să facă voiaa loră, poroncit’aă Hanului Devlet Gherel, ş. Saraskerulul Iusufă Paşa care era la Tighinea pe vremea aceea, şi Domniloră acestoră ţări, să facă oste şi să mărgă asupra Tătariloră ca să’l scătă din Bugăgă. Făcut’aă dără Antiohi Vodă oste câtă aă putută, şi aă mersă până la Fălcii; ără Tătarii aă lovită la Smilă, şi la Reni, şi la satele de pin pregiură, şi aă jăcuită, şi aă arsă, şi aă făcută multă pagubă în olaturile Turciloră, câtă ţlică că de ară fi fostă înghieţată Dunărea, ară fi trecută şi la Dobrogea de ară fi prădată. Fră Hanul aă venită de la Crîmă, şi trecăndă pe la Vozie cu multă oste ca să vie la Bugăgă, mal mulţi de ăstea Crîmulul ’l-aă lăsată şi s'aă în-tqrsfi ără la Crimă, şi numai cu 4000 oste aă sosită la BerezenI unde s’aă tâlnită cu Nohail, carii vreaă să’lă oprăscă să nu trăcă. Şi vădândă Hanul că nu isprăvesce nemică, s’aă întorsă înapoi la Crimă; ără Nohail aă mersă pe la casele loră, fără de vătămarea ţârei. Aşa şi Antiohi Vodă, auţlindă că s’aă întorsă Hanul înapoi la Crimă şi Tătarii s’aă potolită, s’aă întorsă şi elă la scaunul săă. Şi asceptândă Domnul milă şi cinste de câtră împărăţie, pentru sltţjba ce aă făcută la deşertarea Cameniţel, că nu era puţină sliţjbă, ’l-aă mazilită, şi ’l-aă dusă la Ţarigradă; ără domniea aă dată ărăşl lui Constantină Duca Vodă; şi aăţdomnită Antiohi Vodă cinci ani. cap. xm. A doua domnie a luî Constantinii Ducă! Vodă. In anul 7209, venit’aă ârăşl Constantină Vodă cu a doua domnie la scaună, luândă domniea cu mijlocul socru-săă Iul Constantină B&sărabă Vodă, şi aă domnită doi ani şi giumătate. Eră firea sea cea d’ântâiă n’aă schimbat’o; ce cum era nestătătoră ântâiă, aşa şi pe urmă s’aă arătată; căci dâcă aă venită la domnie, îndată aă începută a resplăti slujba ce ’i-aă făcută socru-săă cu necunâscerea de bine, şi pentru mulţămire ’l-aă amestecată la Portă cu multe cuvinte rele. Şi de altă parte supărândă pe boierii ţărel şi pe tâtă ţâra, s’aă sculată unii din boieri: Vasilc Costaki Vornicul cu fraţii săi, şi cu Bujorenil rudele loră, şi cu Bogdană Hatmanul, şi cu Ântiohi Jora Hatmanul, şi Ilie Visternicul, şi Mihal Spătarul, şi alţii mulţi, şi aă mersă unii în ţăra Munte-nâscă, şi alţii în ţăra Ungurăscă; şi ţbcă că acăstă fugă a loră să fi fostă cu sdrea Iul Băsărabă Vodă, care lucru pe urmă s’aă arătată cândă ’i-aă priimită in ţâra Iul cu bucurie şi cu dragoste. Şi acestă lucru ’l-aă făcută Băsărabă Vodă, căci înţălesese de amestecăturile ce le amestecase ginere-săă Constantină Vodă, precum amă ţlisă mal susă. Ântâiaşl dată Constantină Duca Vodă s’aă temută pentru pribegiea acestora boieri; şi nu scia ce să facă, vâţtendă că ’l-aă părăsită şi boierii toţi, şi că ’şl-aă perdută şi nădejdea despre socru-săă. Agiuns’aă dâră şi la Pârtă, şi aă trămisă pe Panaite Postelnicul, şi aă scosă fermană ca să ia pe boieri din ţâra Muntenâscă şi să’I ducă la Moldova la Constantină Vodă. Eră Băsărabă Vodă aă socotită că de voră lua pe boieri de acolo, li va omorî Constantină Vodă pe cel ce eraă capete intre dânşii; şi aă mijlocită şi elă la Pârtă, şi au isprăvită fermauul, ca să nu dea pre unii din boieri ce năzuise la dânsul; âră pre ceilalţi să’I dea. Eră fennanul acela Ba-sarabă Vodă nu ’l-aă arătată, ce aă scrisă la Constantină Vodă, ţjicândă să tr&miţă boierii la FocşenI cu Mitropolitul, şi elă aşijderea va trămite boierii cu Mitropolitul loră să vie la margine, şi să giure că n’oră avea boierii nevoie despre Constantină Vodă întru nemică. Trămis’aă dâră Constantină Vodă pe Mitropolitul Moldo-Vlahiel Kir Misail, şi pe Nicolal Donicl vel Logofâtă, şi pe Mitre Vornicul, şi pe Ionă Costină Hatmanul, şi pe Cuza Spătarul; şi de altă parte domnul Basarabă Vodă, trămis’aă pre Episcopul de Buzeă, şi pe Cor-nea vel Bană, şi pe Mihal Spătarul. Şi aă venită şi s’aă împreunată la FocşenI ; şi făcândă sfată aă hotărîtă, şi aă giurată toţi boierii al nostril încre-dinţ&ndu’I că n’oră avea nici o răutate despre Constantină Vodă, nici pentru viâţa loră, nici întru avuţiea loră; şi după ce s’aă încredinţată cu giurămân-tul s’aă întorsă âră o sâmă de boieri în ţâră. Insă legătura aă fostă ca să vie toţi boierii Moldoveni încâce în ţâră; numai a doua ţii cândă aă trecută din boierii Moldoveni încâce, âră alţii ârăşl din boierii ce eraă mal nainte ca-Leatopiseţele Tom. S. 8 114 pete adecă: Vasile Costinfi Vornicul, şi Bogdanii Hatmanul, şi Mihal Racoriţft vel Spatarfi, care pe urmă aii căluţii şi Domnii, şi Ilie Stolnicii, aceşti aii a-rătatfi fermanul. care scriea că pe cine a vrea Basaraba Vodă să poprdscă pe lingă sine, să fie volnica a popri.' Şi aşa aceşti boieri de mal susa numiţi s’aa intorsa ărăşl la Basaraba Vodă ca boierii cel Muntenescl. Eră ddcă afi venita boierii Moldoveni, o sdmă din tr’ănşil şi o sdmă aa rămasa, Constantina Vodă aa priceputa că aa rămasa lucru netocmita, şi pe urmă era să se urmeze vrajbă; şi aa gătita pe boierii săi: pre Neculal DonicI vel Logofăta, şi pe Ciocărlanfi Vornicul, şi pe Iona Vlasto vel Postelnica, şi i-ail trămisa la împărăţie ca să facă jalobă asupra lui Basaraba Vodă, pentru str&mbătatea ce’I f&cea, şi popresce pe boierii săi acolo, şi n’aa ascultata de poronca Impără-tdscă, ce popresce pe boierii cel mal capete lingă sine. Constantina Vodă Duca măcara că afi pirita pe Basaraba Vodă, ddră nemică nu i-aa putută strica; că avea dmenl ca aceia la P6rtă, de purtafi grijă ca să nu pdtă isprăvi nemică Constantina Vodă, până intr’atâta să pdtă lua pe boieri din mâna lui Basaraba Vodă. Şi după tdtă silinţa lui Constantina Vodă ce aa pusa, ca să pdtă lua pe boieri, nemică n’aa isprăvita, şi iiafi venita maziliea. Eră ddcâ aa venita Aga cu fermana ca să’ia rădice, afi făcuta Constantina Vodă pe Aga să dică că nu scrie la fermana să fie maztlfi, ce că’lfi chiamă să sărute pdla împăratului, cum afi chiămatfi şi mal înainte pe Basaraba Vodă, la să-rutatul pdlel împăratului, şi afi mersa până la Udrifi, şi închin&ndu-se împăratului s’aa intorsa înapoi. Şi după ce aa grăita cu Aga intr’acestfi chipa, şi aa legata vordva cum mal susa scrie, dându’I şi mulţi bani, trămis’aa de afi chiă-mata şi pe boieri, ţlicândfi ca să le cetdscă fermanul; şi ddcă aa venita i-afi închisa in casa cea mică; şi eraa Iordaki Kusetfi Vornicul, şi frate-săfi Manolaki Postelnicul, şi Lupul Costaki Vornicul, şi Savinfi Spătarul, pica unii că acdsta aa făcuta Constantina Vodă, ca să se sperie cel-lalţl boieri şi să fugă cine unde a putea, să nu rămâe nici unul, să’ia supere la Pdrtă; dără aa greşita, căci ddcă aa auţlitfi cel-l-alţi boieri, că aa luata pe cel capete de i-aa închisa, s’aa sculată cel-l-alţl şi s’aa dusa la boierii carii erafi in ţdra Muntendscă, şi de acolo cu toţii s’aa dusa la Ţarigrada împrotiva lui Constantina Vodă. Eră Constantina Vodă pe boierii ce’I închisăse i-afi luata cu dânsul; şi până a nu agiunge la Udria, Constantina Vodă aa slobozita pre boierii ce’I ducea cu dânsul, carii boieri împreunatus’aa cu cel ce venlaa din ţdra Muntendscă, şi cu cel ce eraa la Pdrtă. Eră pe Domnii, îndată ce aii sosita la Pdrtă, ’l-afi surgu-nita Iropărăţiea la una oraşa ce se chiamă Kavala; dră boierii ah rămasa In una sata lîngă Udria, ce se chiamă Arnăuta-Kiol. Deci, ddcă s’aa strinsfi toţi boierii Ia aceia sata ci s:i sfătudscă trebile lorfi, s’aa tâmplata laoccea vreme şi zorbale cari aa scosfi pre Sultana Mustafa din scaunul împărăţiei, şi pre Kami Vezirul, şi aa omorita şi pre Muftiul, şi afi rădicata Impăratfi pe Sultana Ahmetil frate-săfi, şi pe Ahmetfi Paşa Vezirfi. împăratul afi fosta şeţlândfi cu corturi afară de Udria, la fântâna ce se chiamă Selacfi-cişme; dră boierii mergeau adese h Vezirul, casă’l ceie să le dea Domnfi, şi mal multa mergeau ca să’I vdţlă împăratul. Şi văflându’I împăratul afi pusfi de i-afi întrebaţii cine suntu acel omeni; dră el afi răspunsa că suntfi boierii Moldovei, şi nu afi 115 domni), că pre domnul ce ’l-aă avută ’l-aă mazilită împăratul, şi poftescă să le dea Impăr&ţiea domnă. Deci împăratul poroncitu-le-aă prin Vezirul să’şl alăgă dintre dănşil pre unul care oră vră ca să’lă facă domnă; deci boierii aă alesă cu toţii pre Mihal Racoviţă Spătarul, şi ’l-aă îmbrăcată cu caftană. Eră atunce mergăndă Impărăţiea la Ţarigradă, aă mersă şi boierii împreună cu domnul loră; şi acolo i-aă dată şi cuca după obiceiă; şi de acolo ispră-vindu’şl trebile săle, şi gătindu-se de t6te cele trebuităre aă venită la Moldova. CAP. XIY. Domniea Iu! Mihal Racovtţft Vodă. In anul 7212, stătut’aă domnă în domnie Mihal Racctviţă Vodă, carele era din nărnă vechiă din boieri de ţără, omă înţăleptă, ne măreţă, şi cinstitoră, apropiată către, toţi boierii, şi arăta către patriea sea dragoste; eră mal multă de câtă ună ană n’aă domnită, şi ’l-aă mazilită. Şi aă dată domniea ărăşl lui Antohi Vodă Gantemiră. Intr’acestă ană ce au domnită, nemică nu s’aă înnoită. CAP. XV. A doua domnie a Iul Antohi Vodă Cantemirfi. Venit’aă Antohi Vodă Domnă cu a doua domnie la velâtă 7213, şi aă domnită doi ani şi giumătate. Intr’acăstă domnie s’aă arătată Antohi Vodă mal straşnică, care fire ânt&iă nu o arătase, şi nici pe boieri nu’I avea în cinstea şi în dragostea, ce arătase ânteiă. Şi dicu unii . că acestă sfată să’lă fi dată Panaitaki Postelnicul, şi Ilie Cantacuzino Visternicul, să’şl schimbe firea să se arate mal straşnică; dără nemică folosă din sfaturile loră n’aă văţjb'tă. Şi pe acea vreme a domniei măriei sale, vrândă Impărăţiea se zidăscă cetatea Ti-ghine ce o numescă Turcii Benderă, poroncit’aă lui Antohi Vodă şi lui Basa-rabă Vodă ca să mărgă cu 6menl să slujescă la cetate. Eră Basarabă Vodă aă chieltuită bani, şi prin prietinii săi ’şl-aă işprăvită de n’aă mersă. Eră Antohi Vodă aă mersă singură cu 6menl la cetate împreună cu Sarascherulă Iu-suf Paşa; şi fiindă Antohi Vodă în slujbă acolo la Tighine, ’l-aă mazilită, pică unii, precum îmblândă Mihal Vodă la Portă să’şl isprăvăscă domniea Moldovei, trămis’aă Impărăţiea la Antohi Vodă, şi cerea de la dânsulă 130 de pungi de bani; ără elă nevrândă să dee acel bani, resemându-se şi într’acea nădejde, căci se afla la slujba cetăţii, aă dată Impărăţiea domniea ără lui Mihal Vodă; şi pe elă ’l-aă mazilită, şi aă trămesă Sarascherulă pe Capegilarâ Ghihaesi ală seă Mus ta fa Aga, şi aă luată pe Domna şi pe cuconil lui Antohi Vodă de la laş», şi i-aă dusă la Tighine, şi de acolo aă mersă la Ţarigradă; şi acolo la Ţarigradă aă şezută mazilă ca la 18 ani, şi ’şl-aă săvîrşită vieaţa. CAP. XVI. A doua domnie a Iul Mihal Racoviţă Vodă. In anul 7216, venit’aă domnii Mihal Vodă cu a doua domnie la Moldova, $j ârăşl firea sa cea d’ântâiă nemică n’aă schimbat ti. ce cumă aii fostă mal nainte, aşa şi intru a doua domnie. Pre boieri il avea la cinste şi la mare dragoste, şi dreptate ţârei făcea, şi frumoşii chivernisia. Numai câtă In lume nici ună lucru fără de pricină nu este, şi omulă fără de greşâlă; aşa şi Mihal Vodă fă-cut’aă de obsce greşâlă, că aă scosă desetină în tâtă ţâra, de aă luată şi de la boieri, şi de la mănăstiri, şi de la tote breslele desetine asămine ca de la ţărani, care lucru mal înainte în ţâra năstră n’aă fostă. O! sfetnici făţarnici şi stricători de ţâră, cu ce slujbă vreţi să vă arătaţi Domniloră, şi apoi şi ţăra stricaţi, şi pe Domni cu nume răă ÎI faceţi de se pomenescă! Să nu’I erte Dumneţleă sfetnicii ca aceia carii aă sfătuită acestă lucru, căci din pricina a-căsta aă rămasă boierii la mare sărăcie, şi mănastirele la pusteire, şi mazili-mea în cea desevârşită stingere; numai Dumne^eă să’şl facă milă cu dânşii, să trămiţă ună Doăină ca acela să îndrepteze lucrulă precumă aă fostă mal înainte. Intr’acâstă domnie a lui Mihal Vodă s’aă tâmplată de avea Petru A-lecsievicl Impăratulă Moscului, răsboiă cu Craiulă Şvedulul Garolă XII; şi s’aă bătută la Poltava în Ucrania, şi bătândă Moscalii pe ŞveţjU cu mare răsboiă. fugit’aă Craiulă Şveţiescă la Vozia cu Mazepa Hatmanulă Căzăcescă, carele aă viclenită pre Impăratulă Moscului, şi s’aă închinată cu tâtă Căzăcimea la Craiulă Şveţlescă. Şi de acolo Iusufă Paşa ’l-ab dusă la Tighine; aşijderea şi Iusufă Potoţki Voevoda Kiovski, carele slujia la Craiulă aă fugită in ţâra Un-gurâscă de frica Moscaliloră, şi de acolo aă venită pin Moldova, fîră Craiulă Şvetfescă aă trămisă atunce la Orheiă câtl-va slujitori ca să emeze; apoi i-aă mutată de acolo la Cernăuţi şi la Băcăă, şi la Neamţă ca să se hrănâscă Şve^I cu LeşI amestecaţi. Şeţjândă dâră acel slujitori al Craiului acolo la Cernăuţi, venit’aă Moscali din ţâra Leşâscă, şi cu LeşiI cel ce ţineaă cu Moscalii, şi cu Turculeţă Rotmistru, şi aă bătută pe slujitorii aceia, şi ’l-aă prinsă pre toţi, şi i-aă luată robi în ţâra Leşâscă; pentru care lucru aă scrisă Craiulă cu jalobă la împărăţie, ţjbcândă că asâstă tâmplare aă fostă din nepurtarea de grijă a lui Mihal Vodă de aă călcată acel Moskall pământulă ţârei Turcesc!, şi aă luată pe ŞveţU. Şi pe lângă jaloba Craiului, întărindă şi alţi neprieteni al lui Mihal Vodă, socotit’aă Impârăţiea că acestă lncru s’aă lucrată din nepurtarea de gryă a lui Mihal Vodă, şi aşa ’l-aă umilită cu mare urgie, căci Iusufă Paşa aă trimesă pe Abaza Mehmetă Aga cu fermană de mazilie cu 400 de slujitori la Iaşi, şi aă luată pe Mihal Vodă den scaunulă săă, în ţjiua Prapadâmnei Paraschive Octombrie în 14, şi ’l-aă dusă ântâiă la Tighine, şi de acolo la Ţarigradă, şi ’l-aă închisă la Edecule cu totă casa sa; că’lă pîrîse şi Iusufă Paşa, cum a acesta împăratului; deci att trămisii împăratul solă pre unul din omenii sel * anume Baronii Şafirovii la Baltagi Mehmettt Paşa Vezirul, şi aii poftită pace, j pre care ’l-att priimittt, temându-se şi elu despre Moskall ca să nu intre in primejdie, fiindtt îndoită de biruinţă la cine va rămâne biruinţa. Bucuratns’att dâră Turcii de soliea acesta, şi att răspunsă lui Şafirovii că ei cerii de la împăratul Moskulul cetatea Azaculul, (care o luase MoskaliI cu multă vărsare de sânge mal nainte de la Turci, după bătăliea Turcilortt de la Beciă), şi cetăţile care împăratul Moskulul le zidise pe marea Nâgră anume Taganroctt, Samara şi Camenca ca să le strice; numai Azacul Turcilortt să’ltt dee cum J 120 ’l-aâ luată cu tâte cele ce aii avuta In nuntru şi cu pământul giurâ tn pre-giurâ, şi ela să nu mai mârgă în ţăra Leşăscă, ce drepta la ţâra lui să mârgă, şi sola la Portă să nu mai ţie; numai neguţitorii să neguţitorâscă la Ţarigradâ pe uscata. Priimit’aa împăratul cererea Turcilorâ, şi aa făcuta pace; şi îndată ’i-aâ data Turcii 300 de care de zahere, şi aa purcesa împăratul la ţâra sea pre la Soroca. Şi aa mersa şi Dimitraşco Vodă cu dănsul cu dâmna sea, şi coconii, şi cu c&ţi-va boieri de al săi; şi dâcă aa mersa la Moska, ’i-aa dată împăratul lui Dimitraşco Vodă venituri şi sate să*! slujăscă, şi ca să trăâscă îndestulată ca una domnâ, făcându’ia şi sfetnică mare; şi tămplându-se acolo mârtea dâmnel, s’aâ însurata cu fata Cnâzului Trubeţkoi; şi la răsboiul ce aă avuta împăratul in ţâra Persienâscă aă fosta şi Dimitraşco Vodă cu dânsul. Şi trăindă o somă de vreme cu cinste şi cu slavă acolo, aa murită, lăsândă pe cuconii săi îndestulaţi şi în rândul Gnezilorii, din care scară alta mal mare nu este in ţâra Moskicâscă. ţ)icâ unii că, cânda aa priimita Turcii pacea a-căsta cu Moskalii, care s’aa făcută la Huşi pre malul Prutului la trecătâre, la velâtă 1711 Iulie 10, se fi ceruta Turcii pe Dimitraşco Vodă să’la dee la măna loră ca pe una haină; âră Moskalii să fi răspunsa, că nu’l în tabăra lord, ce aă fugita; deci nu ’l-aa mai ceruta Turcii funda bucuroşi la pacea ce aa făcuta Moskalii, şi cu cetatea Azacului ce aă luata, şi răsipirea celor-alte cetăţi, cum ama flisă mai susfi. Eră Turcii aa trămesa la Moldova pentru chivemisâlă, pe Terzimanul ceia mare a împărăţiei, lâna Mavrocordată, fratele lui Nicolal Vodă, şi aa data domniea ârăşl lui Nicolal Vodă. Eră mal nainte de pe aa trămesa pe lâna marele Terzimana, care aa căzuta pe urmă şi domnâ ţârei Munteneştii, trămesăse pre una Curta Paşa la Iaşi, şi aa şezuta câte-va flile până aâ venita Terzimanul, ca una Epitropâ a frăţine-săă. Prădat’aâ Tătarii într’a-cele răscole multe bucate a Moldovenilorâ, şi aâ robita.ţâra din giosă; âră pe urmă dâcă aâ vânitâ Nicolal Vodă, aâ scosâ fermanâ ca să iee robii Înapoi de la Tătari, fiindă raia Moldova; şi aă trimesă boieri la Bugâgâ, fundă Devletâ Gerel Hană acolo, şi aă scosâ pe câţi aâ găsitâ şi ’i-aă adusa in ţâră; âră mal mulţi ’i-aâ vânduta Tătarii, şi ’i-aâ depărtata de aâ rămasă în robie până astăzi. Domnit’aă Dimitraşco Vodă opta luni, CAP. XIX. A doua domnie a Iul Nicolal Vodă. Venit’aâ Nicolal Vodă cu a doua domnie la 7220, şi aă domnita patru ani şi s’aă arătata prâ bună într’acâstă domnie, şi pre boieri ÎI cinstea şi-l avea în dragoste cum se cade unul domnâ. Şi dipâ doi ani a domniei sâle aâ făcuta legătură cu testamentă şi cu blăstămă pentru desătină, ca să nu mal ăsă pe boieri şi pe mănăstiri desătină ţărănâscă, ce numai din flece ună leă. Numai o dată aâ scosâ ţigănăritul pentru o nevoie ce aâ avută atuncea, âră a-pol n’aă mal scosâ nici ţigănăritul; şi ârăşl aâ legată cu blăstămă ca să nu 12 f nud scâtă. Intr’acea vreme a domniei săle, fiindti Craiul Şveţlescti la Tfghine, oştile cele LeşescI a Iul Voevoda Kiovski ernad pe ţâră, aşijdere şi cele Şve-ţlescl la Bacăd, la Orheid, la Năamţ^, la Sucăvă, la Cernăuţi, la Cărligătură şi la Iaşi, despre cari Leşl şi CăzacI avea ţâra mare supărare, că măncad de pe la ţărani. Eră pentru altă răutate ad chivernisită domnul de nu s’aă întâmplată. Intr’acăstă vreme Impărăţiea silia se trămiţă pe Craiul Şveţjescd la ţăra Iul, prin ţăra Leşăscă, că pe aiurea nu era cu putinţă să mărgă. Eră Craiul cerea de la Turci o somă de oste ca să’ld petrăcă ca pre und Craid pin ţăra Leşăscă; ără Turcii n’ad vrutd să’I dee 6ste turcăscă sS’lă ducă pin ţăra Le-şăscă, temăndu-se să nu bată Leşil pe acea- 6ste turcăscă, şi se va scorni pricină intre Turci şi intre Leşl; ci vrea să’ld petrăcă cu pace prietinesce. Şi într’acestă chipd priimiră şi Leşil cel ce ţinead cu Craiul Augustd; şi insuşl Craiul Augustd primisă, cum şi Moskalil. Eră Craiul Şveţlescfl nu priimia să mărgă aşa, prepuindd pe dănşil să nu’ld viclenăscă să’ld prindă. Deci multă vreme s’ad sfătuită Impărăţiea cu Hanul de Crimă; şi după multă sfătuire ce ad făcută amândoi şi cu Paşa de Tighine ca să afle chipd de mergerea Craiului la ţăra Iul, ad alesă să ducă pre Craiul cu oste Tătărăscă in vreme de ârnă; şi pe atuncea ad gătită Impărăţiea t6te cele ce trebuia de cale, şi bani gata i-ad dată mulţi in datorie. Eră dăcă s’ad gătită ostile tătărescl de pur-cesd, căţlut’ad Craiul într’altd prepusd, cum ţlicd unii, să fi prinsă nisce cărţi a Hanului ce le trămitea la Craiul Augustă, dându’I scire că este să vie Craiul cu ostl tătărescl pin ţăra Leşăscă să mărgă la Pomerania, şi ca să trămiţă o somă de oste in tâmpinarea lui să’lă prinţlă. Şi de atunce ad intorsd Craiul vorâva să nu mărgă; acăsta văţjândd Hanul şi Paşa de Tighine, scris’ad la împăratul că n’ad vrutd Craiul să mărgă după cum s’aă orânduită, ce gă-sesce multe pricini să răm&e. împăratul dără de multe ori ad trămisd âmenl la Craiul indemnăndu’ld să so scâle să se ducă. Eră nevrândă şi puindd pricini ca acele, i-nd ţlisd Paşa de Tighine, că de nu va vrea să purcădă, ’l-ord rădica şi fără de voiea lui. Auţlindd Craiul aceste cuvinte, B’ad tulburată şi ad ţlisd, că de ard vrea să’lu silăscă peste voiea sea, se va bate cu dânşii până la mârte, ără pin ţăra Leşăscă nu va merge. Deci Hanul cu Paşa ad alesd sfatd să’ld rădice cu sila, şi ad scosd 6ste din cetate şi ad mersd asupra Craiului unde era şeţlândd cu âmeuil săi în satul Varaiţa. Şi dăcă ad mersd a-colo, ărăşl i-ad ţlisd să priimăscă să se scâle Bă mărgă cu binişord, că de nu va vrea ’l-ord bate cu 6ste. Eră Craiul mal multd scărbindu-se s’ad bătutd cu dânşii cinci căsurl; şi ad biruită Turcii, şi ad prinsă pre toţi Şveţlil, şi i-ad jăcuită; ără pe Craiul ’l-ad trămisd la Udrid. Intr’acăstă vreme ad sosită şi Stanislavd Leşcinski Craiul Leşescă din ţăra Şveţlâscă la Moldova ca să mărgă la Tighine la Craiul Şveţlescd; şi era îmbrăcată nemţesue, pre care Nicolal Vodă nu ’l-ad cunoscută; ără eld s’ad arătată cine este, şi ’l-ad pusă Nicolal Vodă in mănăstirea Tril-sfetitelord, puindd şi doi boieri purtători de grijă; şi s’ad împreunată cu dânsul şi ad vorovitd, şi i-ad spusă tâte cele ce i s’ad tâmplatd Craiului Şve^escd la Tighine; apoi ad dată scire la împărăţie de venirea lui la Iaşi. Atuncea auţlindă Hanul Devletd Gherei Hand şi Ismail Paşa de Tighine dintru Nicolal Vodă, c’ad venită Craiul Stanislavd la^ Iaşi, *122 trămis’aă la Nicolal Vodă amândoi cu Hanul, cerândă pre Graiul să’lă tr&miţă la dânşii, ca să’lă trămiţă ei la cetatea Albă, avându amândoi gândii reă către Craiul. £ră Nicolal Vodă fiindu înţâleptă şi cunoscâtoră trebiloră, n’aă vrută sâ'lă dee la mâna loru, ce le-aă răspunsă că nu pâte să’lâ dee de vreme că aă făcută scire la împărăţie de venirea lui, şi ascâptă răspunsă ce să facă cu dânsul. Intors’aă pre trâmişil Paşii şi a Hanului cu acesta răspunsă; âră după câte-va ţlile aă venită răspunsă la Nicolal Vodă, şi poroncă de la împărăţie ca să trămiţă pe Stanislavă la Tighine ca să şâdă acolo şi să aibă tote cele trebuinciose pentru hrana lui. Âtuncea Nicolal Vodă i-aă dată doi boieri mari, şi ună steagă de Seimeni şi ’l-aă trimisă la Tighine, cu ciBste ca pe ună Craiă. Şi dâcâ aă sosită la Tighine, ’l-aă primită cu două-spre-ijeee pusce din cetate; sloboţlindu-le ’l-aă cinstită, şi aă intrată îu cetate Fevruarie 12 în anul 1713, şi ’l-aă pusă în gazdă în casele lui Kioră Ismail Aga. firă după ce s’aă desvărată, în locul lui Devletă Gherel Hană, pe care îlă mazilise Impără-ţiea, aă pusă pe frate-săă Caplană Gherel Hană, şi în locul lui Ismail Paşa ce’lă mazilise şi pe dânsul, aă trămisă pe Abdi Paşa. Şi totă treba Craiului Stanislavă aă dat’o în sâma lui Caplană Gherel Hană să’i pârte de grijă împreună cu Abdi Paşa, care era Saraskeră pe oştea turcâscă a Rumiliel şi a Anadolulul; şi cu Caplană Gherel cu Tătarii săi, să iee pre Craiul Stanislavă să’lă ducă în ţâra Leşescă să’lă pue Craiă. Deci aceştia şi alţi Paşi cu o-stile de mal susă pomenite, făcându-se ca la o sută de mii de oste, lua-t’aă pre Craiul Stanislavă de la Tighine şi ’l-aă dusă pin Moldova ca sâ’lă ducă în ţâra Leşâscă pre la Hotină, dându’f lui şi cheltuâlă de agiunsă. Şi mergândă cu dânsul şi câţi ofiţeri Şveţll eraă la Tighine şi câţi boieri Leş! şi CăzacI cu Hatmanul Orlică,' dându’I şi corturi de agiunsă şi pentru dânsul şi pentru omenii lui; aşijderea au fostă şi Nicolal Vodă orânduită să vie şi elă cu curtea sa să se afie la trebuinţa de cale Sarascherulul Avdi Paşa. Şi viîndă cu totă podâba curţel sâle cu mare slavă, şl-aă pusă corturile la Zagarance, pe unde era se trâcă Prutul totă acea oste cu Hanulă şi cu Sarascherul, şi de acolo orânduia tote cele trebuitore, şi aă dată voie âmeniloră de ţâră ca să aducă fieşcecare orză, fină. pâne să vînţjă fără de nici o sfieală; care lucru s’aă făcută fără de nici o supărare despre oşti, pentru mare dreptate a lui Avdi Paşa şi dragostea ce avea către Nicolal Vodă. Deci decă aă venită la Zagarance, aă mersă Nicolal Vodă de s’aă împreunată cu Paşa şi cu Hanul, şi într’-acea ţii aă sosită şi Capegi-başa de la împărăţie la Hanulă şi la Avdi Paşa cu fermană, ţlicândă că Impărăţiea, pentru alte pricini aă socotită să se întorcă Craiul Stanislavă âră la Tighine de la urdie, şi să nu’lă ducă în ţâra Leşescă după cumă socotise ântâiă; âră oştea să mârgă să zidâscă cetatea Hotinuliil împreună cu Nicolal Vodă. Deci îndată aă chiemată Sarascherulă pre Craiul, fiindă împreună cu Hanulă subt cortul Sarascherulul, ’l-aă împreunată şi i-aă cetită ferraanulă; apoi i-aă dată 700 de slujitori de ltumeli călări şi ’l-aă dusă la Tighine. lîră domnulă-s’au dusă la Hotină cu Sarascherul în luna Iul Avgustă, şi aă începută pe urmă a zidi Hotinul. Aşa Nicolal Vodă aă orânduită nisce boieri cu salahorii să tale lemne de trâba cetâţel până la Noem-vrie ^şi atunce s’aă întorsă Nicolal Vodă la Iaşi: eră paşa aă rămasă de aă 123 emată acolo. Şi de vdră dră s’aă dosii Nicolal Vodă la Hoţind, şi aă slujitd până s’ad mazilită Avdi Paşa, şi s’ad trămisd la Misirii, dră in loculd lai ad venitd Damată Mehmetd Paşa, care aă fostă Tefterdară mare. Eră in anal 1715. Vezirul Damată Aii Paşa s’aă dusă cu maltă oste la Moreea, şi aă lu-at’o cu maltă bătălie. Şi ddcă s’aă intorsă de acolo la Ţarigradă cu isbândă de biruinţă, strigat’ad râsboiă asupra Nomţiloră la anul viitoră, şi aă booo-tită sâ Întărească ţdra Muntendscă cn domnd credmclosă împărăţiei, să mute pe Nicolal Vodă in ţdra Muntendscă şi s1 mazilscă pe Ştefană Vodă Canta-cuzino ce era atuncea domnd ţârei Muntenesc!. Şi aă dată domniea ţdrel Muntenesc! Iu! Nicolal Vodă la anul dupd venirea den Moreea; dră domniea Mol-dovil aă dat’o lui Mihaid Vodă Racoviţă; dră pe Ştefană Vodă l’ad omorttd, cum omorlse şi pe Basarabă Vodă cu toţi feciorii lui cu doi ani mal inainte, pentru hainlicul lui. CAP. XX. A treia Domnie a iul Mihal Racoviţi Vodă. In anulă 7224 Ghenarie in 16, pnrces’ad Mihal Vodă din Ţarigradă cu a treia domnie, dupd ce ’l-ad Îmbrăcata cu caftană de domnie în fliua de Cră-ciun i la Vezirul. Eră mal pe urmă ad luatd şi cuca de la împăratul, şi chiel-tuială multă n’ad făcută la acdstă domnie, şi cu menzild aă venita la Iaşi Fe-vruarie în 12, şi s’au aşezată în scaună. Eră de vdră fost’aă multe ploi şi a-dese, că intr’acelă and nici p&ne nu s’aă făcută, nici mălai, nici poma de vie nu s’au făcută, de răcele ce aă fostă totă vara; numai fină, şi orţlă s’aă făcută şi puţintele mere; dră alte pome nu s’aă făcută. Şi aceste eraă semne de nenorocirile ce eraă să vie asupra acestui pământă; căci lntr’acea vară ăă mersă Aii Paşa Vezirul la Varadină şi s’aă bătută cu Nemţii, şi aă biruită pre Turci şi ad perită şi Vezirulă la rdsboiă. Şi fugindă oştea turcească, Nemţii găsindă vreme aă luată şi cetatea Temişvarul de la Turci. Deci Nemţii iiindă biruitori, vrut’aă sd’şl mal întindă hotarele spre ţdra Muntenească şi spre Moldova; pentru aceea de tdronă aă trimesă la Cralova peste apa Oltului tn ţdra Muntendscă o somă de este Cătune, şi aă prădată. Eră'Muntenii, ca nisce iubitori de lucruri noue, puindă pricină cumă că aă asupreală despre Domnul loră Nicolal Vodă, aă agiunsd la Generalul celă mare a Ardealului, şi prin mijloculă lui, aă agiunsă la Cesarul, închinândă ţdra tfemţiloră, făgăduindă că de le-a tră-mite o somă de 6ste agiutoră, oră prinde pre Domnă şi ’l-oră da în mâna loră, şi va rămânea ţdra la stăpânirea loră, şi altele ca acestea. Eră Nicolal Vodă, prinţlâmiQ veste de odată o’aă venită oste Nemţdscă la Craiova, şi se apropia de BucurescI, aă fugită la Giurgiu, şi aă luată de acolo oste tur-cescă şi s’aă intorsă la BucurescI. Eră Catanele. auţjUndă că aă fugită dom-nulă, s’aă intorsă dră la loculă loră, sfătuindu-se cu boierii Muntenesc!, şi legendă cuvântă cu dânşii sâ se arate boierii credincioşi către Nicolal Vodă, şi 86 ţlică că s’aă dusă Catanele şi n’aă rămasă oste in ţâra Munte-nâscă; şi aşa amăgjndă pre Domnul, dupd câte-va ţlile, să facă scire Catane-loră să vie să prindă pre Domnulă din Bucureşti. Deci boierii aă încredinţată pe Domnul ca s& n’albă nici o temere, că Catanele aă fugită şi nu mal trebue acea âste turcăscă să ţie lingă dănsul. Şi aşa lunecându-se Domnulă a crede vorba boleriloră, aă slobozită âstea Turcăscă, şi şedea fără de grije. Fră boierii găsindă vreme aă adusă pe Catanele fără de veste, şi aă prinsă pre Nicolai Vodă şi ’l-aă adusă in Ardeală, unde aă şezută p&nă la vremea păcei ce s’aă făcută la Pojorovicl, şi atuncea ’l-aă scosă. Fră în locul lui Nicolai Vodă, dăcă ’l-aă luată Catanele, aă trămisă împărăţia pre frate-seă Ionă Vodă, domnă ţărel Muntenesc!. Văţjândă dără Nemţii că le-aă mersă bine oştirea acâsta, că aă prădată şi aă luată multă avuţie din ţăra Muntenăscă, şi de la domnă, şi de la ămenii săi, pus’aă in g&ndă să facă şi Iul Mihal Vodă asemine, a-flândă şi aice în Moldova povaţă şi tovarăşi ca aceia carii arătaă calea, şi se adeverlaă că voră da şi pe Mihal Vodă în mâna loră, şi se supuie ţâra Moldovei la împăratul Nemţescă. Şi pricina pentru care s’aă rădicată unii din boieri asupra domnului şi ’l-aă urîtă, făcându-se vrăjmaşă asupra loră, acăsta este: Intr’acăstă domnie, Mihal Vodă s’aă arătată schimbată din firea care arătase în domniea d’ântâiă şi a doua; şi boieriile le-aă dată mal t6te rudeloră lui, şi pre unii carii se cădeaă să aibă şi ei vre o boierie, nu i-aă căutată şi aă rămăsă călcaţi şi batjocoriţi de rudele litf. Care călcare nesuferită aă fostă îndemnarea unoră din boieri ca să’lă viclenâscă şi ca să tragă şi pre alţii la tovărăşia loră; si afiâhdă chipă de pricină ca acăsta şi vreme să’şi isbândăscă, aă mersă la Generalulă de Braşovă, şi aă aşezată lucru, să le dee loră o somă de 6ste să vie să prindă pre domnă. Şi cei ce aă grăită aceste, era unul Vasile Ceaurul Stolnică, care se trăgea din neamul lui Ştefană Vodă, Gheor-ghieşă Velicico Sulgeră, şi Conţescul Căpitană, şi Mironă Sărdarul, şi Aslană şi alţii de cei mari şi de cei mici. Primitu-i-aă pre dânşii Generalulă şi aă arătată socotăla loră Generalului celui mare de la Sibii a nume Stainyille; ără pre celă din Braşovă îlă chiema Baronă Deţină, care Generală Comen-dantă, din poronca împăratului sâă, le-aă dată loră dste ca la 200 de Catane şi vr’o 100 de Nemţi; şi aă făcută şi el o sâmă de Moldoveni, nisce tâlhari, şi cu acâstă 6ste aă eşită în ţâră şi aă intrată în mănăstirea Caşinul, şi aă pusă câţl-va slujitori cu arme acolo. Apoi aă mersă la cetatea Neamţului şi aă intrată în cetate, avândă căpitană pre ună Frenţa de la Lorena; şi câţi omeni aă găsită în ţinută zlotaşl strîngători de bani într’acele ţinuturi i-aă prinsă, şi le-aă luată banii domnesc!. Prins’aă pre Ilie Catargiul velă Logo-fătă şi pre Antonie Comisul ală trâilea, şi pre Mihălaki Medelniceră, şi pre Iordaki Băhtivană, şi pre Vinsiţa, şi i-aă închisă în cetate; şi pe urmă aă slobozită pre Logofătul Catargiul, âră pre cei-alţi i-aă ţinută închişi. Acolo aă mai tocmită ce era stricată în cetate, şi aă strînsă zaherea de pre la ţinuturi, şi aă deschisă puţul celă vechiă şi adâncă a cetăţei; şi in scurtă vo-vorâvă tâte cele trebuinciose le aveaă, şi de acolo eşiaă de prădaă neguţitort la Romană şi la Agiudă. Şi unde auţjiau de Turci, ÎI robiaă şi avuţia loră o jăfuiaă; âră la Focşeni aă trămisă alte Cătane, şi aă intrată tu mănăstirea 125 ce este acolo, avândă Căpitanii pe ună Mihal Sirbu,. şi se sloboŞiaă până la Bărladă şi apucau pre Turci, şi’i jăcuiaă şi pe pământeni. Aceste auţjUndă Im» părăţiea, de o parte scrise la Mihal Vodă să silâscă să gonâscă acea âste a neprietenilor^ din Moldova; âră de altă parte socotindd la ce stare se aflaă, şi înţelegândă că nu era cu putinţă să’I scâţă din ţâră neavândă âste de a-giunsii, dreptă aceea s’aă adeverită să’I dee âste Tătărâscă, şi Turcâscă, adecă Lefecii, ca să mărgă săi gonâscă. firă ei, până a găti Mibai Vodă âste, pră-daă prin tâtă ţâra. £ră domnul Mihal Vodă păşhndu-se tare, nici dormia noptea in curte, ce numai ţjdua se afla in curte ca să chivernisâscă trebile sâle, âră nâptea fugea prin păduri, şi une-ori mânea in păduri, alte ori la Cetăţuie, şi alte ori la Prută; şi dimineţile iar venla. Aceste măsuri ce nu mânea de două ori la unu loch, era ca să nu’I afle mânerea, temându-se să nu vie Cătanele noptea să’lu prindă. Şi intr’acâstă vreme aă făcută şi Mihal Vodă o sâmă de âste, şi i-aă dată şi Impărăţiea voie să-şi facă câtă ii va trebui cu lâfia Impărătâşcă. Pe acea vreme aveaă şi Tătarii gâlcâvă cu Hanul Caplană Gherei Hană, şi ’l-aă pirită la Pârtă de multe pricini, şi cum că nu’lă prii-mise să le fie Hană, ce să le dee Impărăţiea altă Hană. Deci Impărăţiea le-aă dată Hană pe Gara Devletă Gherei Hană, care i s’aă dată poroncă de la împărăţie, ca să dee lui Mihal Vodă oste Tătărâscă agiutoră. Deci viindă fiiul acelui Hană ce’lă făcuse Moredină h Bugâgă, trimis’aă uoă Bulucbaşă la Mihal Vodă cu cărţi, dându7! scire de venirea lui la Bugâgă Seraskeră, şi cum că aru fi poroncă de la Hanulă ca să intrebe de starea Moldovei, şi să iee veste de la Mihal Vodă de neprieteni, şi de’I trebuie âste tătărâscă, să1! dee. Venit’aă dâră acelă Bulucbaşă, şi aă aflată pre domnul la Cetăţuie in intru mănăstirel închisă in fliua de Crăciună; şi i-aă dată cărţile Sultanului. Şi inţelegândă Miliai Vodă cele scrise a Sultanului, i-aă făcută răspunsă, făcându’I scire că neprietenii s’aă apropiată, şi cum aă făcută o somă de âste Moldovenâscă şi aă poftită, şi de la Sultanul să*! trămită cum mai de sirgă 2000 de Tătari, după fermanul ce avea Mihal Vodă, ca să cee de la dânsul atâta somă de âste, şi cu câtă avea elă, să scâtă Cătanele din Moldova. Şi aşa aă orânduită Sultanul âste tătărâscă, şi aă tră-mis’o la domnul ; âră pe Cătanele ce eraă la FocşenI o sâmă de âste turcâscă, eşită din Brăila, aă mersă la FocşenI şi i-aă prinsă şi i-aă robită, şi cu pricina acâsta aă robită şi âmenl din ţâră. Acolo trămisese şi Mihal Vodă pe Banul Macri, şi pe Lăscăr&ki Vtori Uşeră, ca să slujâscă AgăI celui mare ce venise trămisă de Mustafa Paşa de Brăila, şi a altoră Căpitănii de âste. Şi avea gândă Mihal Vodă, cândă oră veni Tătarii, să purcâdă cu dânşii cu taină pe altă drumă, âră nu pe la Iaşi, ca să nu lee de veste Cătanele de venirea loră, ce sâ’I lovâscă fără de veste acolo la Nâmţă. Deci gătindu-se domnul să mârgă împreună cu Tătarii ca să gonâscă Cătanele de la Neamţă şi dintr’alte părţi, âră Cătanele nesdindă că este âste lătărâscă cu domnulă agiutoră, şi văflândă că Mihal Vodă nu mâne la ună loch, şi nâptea nu dormia în curte, şi vremea trece şi nu potă să’lu prindă, eşindă din cetatea Neamţului după sciinţa ce aveaă de la tovarăşii loră şi de Ia cei ce eraă dintr’unfi sfată cu dânşii, luat-aă drumul Iaşiloră ca să vie dina la Iaşi, cândă odihnesce domnul după amâ^ă a- tunce să’ltt apuce. Şi intr’acea ţii ce att purces ti ei din Neamţtt, purces’att şj Ceaurul la Covurlul şi ati robiţii pe sora Im Mihai Vodă, şi aii dus’o la Bra-şovtt, de unde pe urmii ati scăpaţii ea. şi ati jâcuittt şi mănăstirea lui Adama. Cu acesta gândii dâră, Ghenarie 9 săra, aâ sosita Cătanele la Dumbrava Roşie şi ia masâ acolo, şi alţii ţliceau că voru se mârgâ la llotinâ, alţii asupra lui Mustaţa Paşa, carele atunce, ^iceau unii că era să trâcă de la Brăila la Hoţim!, şi de acâstă venire a Cătanelortt s’att făcuta scire lui Mihai Vodă de cu sără, de Sandul Sturza pe care pe urmă ’l-att făcuta Bana mare. Eră la miedul nopţii att venita altă veste la domnii, şi tota era Îndoita de nu credea, căci elâ avea ţlece slujitori de strajă la târgul Frumoşii şi el nici o scire n’aâ făcuta domnu-săa de purcesul Gatanelorâ; de vreme că nu scia Mihai Vodă că pre acel slujitori, lovindu’I Catanele fără de veste, ’i-aa omorîttt. Eră a doua ţii diminâţa, de iznovă viindtt altă scrisore de la ceia mal susi! pomenita boierii, dândâ scire că Catanele cu adevărata att luata drumul Iaşilortt, atuncea erau trei ceasuri de ţii; şi Îndată att eşittt Mihai Vodă din curte, cu mal bine de 600 de omeni Moldoveni călări, şi aâ inerstt la Copoâ ca să vadă de venirea Catanelora, fiindtt eltt gata să bată răsboitt cu dânşii; eră nevăţlândtt nemică, nici untt omtt nu s’att aflata să mal dee scire de Catane unde se află. După ce aâ stătuta ca două câsuri acolo la câmptt, ne mai putândâ suferi frigul ce era lntr’acea ţji, s’att Intorsâ Înapoi şi aâ Intrata tn curte cu boierii sel, carii eratt pe lângă dânsul: Darie DonicI vel Vornictt de ţâra de giostt, Gavriltt Miclescul veltt Vornicâ de ţâra de sustt, Dumitraşcu Racoviţă Hatmanii, fratele domnului, Constantina Costaki veltt Visternictt, Macii Banul, Constantina Rusettt vel Paharnictt, Constantina vel armaşâ, Alecsandru vel Uşerâ, Aga Conaki; âră Păladi vel Spătarâ, cumnata lui Mihai Vodă, era in Ce-tăţuie Inchistt cu casa sea, Împreună cu Iordaki Rosetâ Vornicâ, şi cu Catargiul vel logofătâ şi alţi boieri mal mici. Eră Constantina vel Pos-telnictt era atuncea la Ţarigradtt pentru trebile ţărel. Eră călăraşii oştenii Iul. Mihai Vodă s’att duşii toţi pe la gazdele lorâ, cine pe unde att pututtt ca să se’ncălţlescă. S’att suittt dâră domnul in casele despre domna, fiindtt vreme dc masă, lăsândtt caii giostt In ogradă, şi calul domnului la scară să’I fie gata Eră el att şeţjuttt la masă; eratt cu domnul mulţi neguţitorl Turci Lăzi din Iaşi, între carii era unul anume Husan-Hagi Osmwoglu, pre care îlâ avea Mihai Vodă la mare dragoste, şi tn tâtă domnie i lui nu ’l-att lipsita de lângă dânsul, şi s’att aflattt şi untt Aii Aga păzitorul hambariului împărătesei! de la Ţuţora, carele era frate lui Casimâ Efendi Tefterdarul de Hotintt, la care A'.i Aga năzuiatt Turcii c&ndtt aveai! grijă de Cătane, şi şedea i câte-va ţlile, şi âră se Intorceatt la Iaşi şi se închideatt în curte. Eră dâcă s’att sculată domnul de la masă s’att culcata puţineltt să domni după obiceiul sătt; aşijderea şi boierii tottt acolo In curte care pe unde att pututtt s’att culcata; âră Aga Conaki att eşittt din curte să mârgă la gazdă, că nu găndea că ori! veni Catanele într’acea di trecendii opttt ceasuri din di- Eşindtt Aga din curte numai ce att ‘audiţii huetul âmenilortt dicândtt că att intrata Catanele în târgtt. şi att întrattt jpn casele despre Bahluitt cerândâ vintt să bee, fiindtt îngheţaţi de mare frigtt ce era; şi Îndată ce att audittt Aga Conaki s’att şi lntorstt înapoi in curte, şi att făcuta şcire că Cătanele att Intratei 127 ţn tîrgă, şi aă desceptatâ pre domnă. Deci sculându-se Mihal Vodă cu toţi boeril, aă încălecată şi aă eşită afară, năzuindă dreptă asupra Cetăţuel ca să se închidă acolo până se va strînge oştea lui de pin tîrgă, fiindă împrăştiată pe la case; âră pe Visternicul şi pe Banul Makri şi pe Hasană i-aă pornită Îndată spre Aronă Vodă unde agiunsăse şi Tătarii cel aduşi, ce mal susă amu pomenită, să le Kapegi-başa, trecut’ad ântâid pre la Vozia ca să mărgă la Iampoli; ără dăcă ad trecutd Nistrul s’ad strinsd Mîrzacil, şi mal vîrtosd Orumbetescii, la dânsul, sfătuindu’ld să nu mărgă la Iampoli, ce să rămâe la dânşii, că el ord sta la und cuvânta cu dânsul, să pîrăscă pre Hanul să’ld mazilăscă, şi de n’a vrea Impârăţiea să le dee Hand pe voiea lord, să se oştâscă să mârgă cu sila să’ltt scâtă. Şi priimindâ Sultanul .aţa, att fa-cuta arztt, şi ’l-aa data la Kapegi-başa să’lâ ducă la împărăţie; şi luânda Mlr-zacil pe Adălâ-Gherel Sultana din m&na Capegi-başiI, cu toţii aa fostâ la una cuvânta, dândâ răspunsa că nu lc trebuie acesta Hanâ; şi aâ di8â Kapegi-başa Sultanului să nu calce cuvântul împărăţiei. Eld n’afi ascultata, şi lncălecândâ totâ Bugeagul de. la mare până la mica s’aâ făcuta haini împărăţiei, rădi-cindu-se asupra Hanului. Atunce şi Dimitraşcu fratele lui Mihal Vodă. Împreună cu ginere-săâ cu Iordaki Stolnicul, aflânduse el tn giosâ la culesul vii-lorâ, şi Inţelegânda de zurbaoa Tătarilorâ, Îndată aâ fugita şi el la Tătari, şi lipindu-se pe lângă Adăl Gherel Sultana,' multe amesticături aâ făcuta asupra Iul Grigorie Vodă şi asupra ţărel; că făcându-se el totâ una cu Tătarii, aâ scosâ mijlocâ ca acela de la Adălâ-Gherel Sultanâ, de aâ trămisâ unâ Mîr-zaeâ a nume, Husein-Gazi cu Tătari aice la Iaşi. la Grigorie Vodă, ca să le dee giupânesele şi tdtă averea, cu laudă despre Adălâ-Gherel Sultanâ, că de nu le va da Grigorie Vodă giupânesele, apoi să nu ’şl bănuâscă. La care şi Grigorie Vodă vâdându’I că suntâ improtivitorl împărăţiei, ne avândâ vreme de data alta respunsâ, nu numai giupânesele şi bucatele boierilorâ aâ data, ce şi bani, şi alte daruri ce aâ ceruta Adălâ Gherel Sultanâ aâ data, ca să’l imblândâscă pentru apărarea ţărel. Eră Tătarii oştindu-se, cum aţi aurita mal susâ, cu gândâ ca acela să mârgă asupra Krimulul, socotindti că şi Krimul va fi una cu dânşii, şi orâ mazili pe Hanul, poftindu’şl el Hanâ de la împărăţie pe Kaplanâ-Gherel Hanâ, şi putândâ isprăvi să le dea împărăţia Hanâ, prin mţjlocal lui Caplan-Gherel Hanâ, să poftescă şi domnâ Moldovei pe Mihal Vodă, şi să mazilâscă pre Grigorie Vodă. Ce Duraneţjeâ nu le aâ agiutatâ să’şl p6tă isprăvi gândul lord: că trecândfi el Nistrul in ceea parte să mârgâ la Krimtt, s’aâ Împreunată cu Iamanâ Săhăidacâ, şi fără voia lord i-aâ luata şi aâ mersa până la Teroevâ, la malul Buhului, in prăjina Cazacilorâ Botcalil, adecă Za-porojenl, cu nădejde ca aceea că orâ fi şi Cazacii de Botcalia potriviţi lorii, şi una cu dânşii; şi după ce va inghieţa Buhul, să ia şi pe Cazaci. Dâră Cazacii nu s’aâ potrivita lord, dândâ răspunsa că el aâ stăpâna pe Hanul, şi de porunca Hanului ascultă. Dâră totâ aâ fostâ strinsâ el o mie de Cazaci de pe margini, pe unde i-aâ găsitâ, şi pote ara fi trecuta el şi Buhul; numai s’aii temuta din urmă; căci Hanul Încă aâ chivernisită bine, că aâ trămisâ pre fiiul săâ Tohtamişâ Gherel Sultanâ cu o sâmă de oste sprintină alâsă, de aâ venita mal In grabă şi aâ sosita la cetatea Vozia. Eră pe El-agasi anume Ali-Aga, şi cu altâ Ceplacâ, anume Murtaza Aga, ’l-aâ triimesâ să năţluâscă la câşla Hă-nescă, şi aâ venita El-agasi, pe despre mare pe la cetatea Albă, şi aa răsbătutâ şi elfi până la câşlă, cu gândâ ca aceia că văţlându’ltt Mlrzadl pe dânsul, vortt părăsi pe Adăl-Gherel Sultanâ şi s’orâ pleca măcara unii din MîrzacI la dânsul. Dâră ce aâ păţita şi elâ, că Adălâ-Gherel Sultanâ stândâ cu Tătarii la Ternevfi, la malul Buhului, luânda veste precum Tohtamişâ-Gherel Sultanâ, fiiul Hanului, aâ sosita la Vozia, şi El-agasi se află la câşlă, Îndată s’aâ Intorsâ Înapoi, şi nici asupra Iul Tohtsmişfi-Gherel n’âtt putută merge, că fiindâ In cetate aâ cunoscuta că n’aâ isprăvita nemică, ce aâ tră-misfi Adâlâ-Gherel Sultanâ nisce MlrzacI asupra lui El-agasi la câşlă, şi cu o Leatopiseţele Tom. S. 11 sâmă de tlăzacl, ce erad de pafla podurilorti la Nistru, aii mersă la câşlă şi cu răsboid pe El-agasi, şi pe Cealacd-Murtaza Aga, şi pe toţi i-aii prinşii şi i-aii jecuitii de totd ce aii avuţii, şi i-aii dusti la Adăl-Gherel Sultanii. Şi tre-cândd Adăl-Gherel Sultanul Nistrul ârăşl dincdce, stândd cu t6tă 6stea pe malul Nistrului la satii la Gopanca, şi lu&ndu’şl nădejde precum nu le dă Impă-răţiea Hanii pe voia lorii, şi ordnducsce 6ste asupra lord, aii aşezaţii sfatul şi aii hotărltii să dea ciambururi In tote părţile; şi îndată aii daţii poroncă Adăl-Gherel Sultanii, să încalece totd Tătarul de la mare p&nă la mied, şi în trei părţi să se împartă; unii să prăde Chilia, Smilu, şi peste Dunărea olatele Turcescl p&nă în Udriid, alţii să prăde Brăila, ţăra Românâscă; alţii Moldova, fiindu-le şi mal indem&nă. Apoi să se afle şi el încălecaţi, gata să fugă cu totul; ce Dumneţjed nu le-ad agiutatd; căci Tohtamişd Gherel Sultană, st&ndd la cetatea Voziel odihnindă, cerca cum va pute mijlloci să deslipăscă pe Ia-mand Săhăidacd de la Nohal. Impărăţiea încă înţelegăndd din hainlîcul lui A-dăl-Gherel Sultană şi a Bugăgulul, şi de vreme că ad şi trămisd la dânşii o-dată şi de două ori Capegi-başa, d&ndu-le a înţelege să se potăle de ce ad începută, că nemică n’ord isprăvi, şi să dee pe Adăl-Gherel Sultand în minele Capegi-başiI, el nici de cum nu s’ad uitată, şi totd de totd cerăndd pre Ca-pland-Gherel Hand, şi încă cu mare laudă că de nu le-a da Hană pe voiea lord, ord prăda şi ord strica t6te raclele împărătesc! până unde ord agiunge, cum se şi sfătuise. Ad venită dără poroncă la Mustafa Paşa de Hoţind ca să se gătăscă cu Grigorie Vodă să mărgă asupra Tătarilord, viindd şi la Grigo-rie Vodă fermand să mărgă împreună cu Paşa. Şi gătindu-se Grigorie Vodă de 6ste, ad luată veste şi Adăl-Gherel Hand, cum Grigorie Vodă se gătesce de 6ste. Forte răă s’ad mâniată, şi ad scrisă o carte la Grigorie Yodă să nu mal ostenăscă a merge asupra Iul, ce să’ld ascepte că va veni de’! va fi elfi singură dspe lui Grigorie Yodă; şi de vreme că Tătarii suntd mari pismaşl Moldovei, cum şi începuse a prăda marginea despre Lăpuşna, şi aflându-se acolo ldngă Adăl-Gherel Sultand şi Dimitraşco Hatmanul cu ginere-săd Iordaki, în-demnad şi el neîncetată pe Sultand cu multă răutate asupra Iul Grigorie Yodă, giuruindti 60 pungi de bani: 50 Sultanului şi 10 hil Iusufd Mîrza ce era mal capă intre Mirzacil Orumbeteţl, să vie să prindă pre Grigorie Yodă. Atunce şi Grigorie Yodă socotindd să nu se tâmple vr’o primejdie ţărel, şl-ad trămisd dămna şi cuconil, şi pre maică-sa la Hoţind, cum şi boierii giupânesele, orânduindd boieri cu domnele pe Macri Banul, şi pe Luca vel Yisternicd de le-ad dusă în casele Capi-kihael, şi ad dată poroncă ţărel de s’ad bejenăritd. Ldcuitoril din Iaşi s’ad închisă pin mănăstiri, oronduindu-le şi slujitori pe la porţi. A-şeflându’şl Grigorie Yodă tăte trebile aice, lăsândd şi Caimacami, pe Ilie Ca-targiul Logofătd, şi pe Ştefană Rosetd Yornicd, după poroncă împărăţiei ad purcesd cu ăste in susd, spre Botoşenl, in întâmpinarea lui Mustafa Paşa, să se sfatuâscă pe unde voră merge ca să fie mal bine. Ad şezută Grigorie Vodă la Botoşenl flece ţlile; şi acolo viinduT veste cu călăraşi de Ţarigradd de la frate-săd Terzimanul, precum Impărăţiea ad schimbată Saraskerlicul lăsândd pe Mustafa Paşa să păţlâscă Hotinul, şi numai Colcăgd-bel cu Lipcanii şă mărgă, ji ad orânduită în locul Iul pe Abduja-Paşa de Rumilia, ftcănduTd Saraskeră pe tâtă 6stea Bumeliel şl peste âstele a Moldovei şi a Munteni-lorii. Inţelegândă Grigorie Vodă, Îndată s’ail sculată de la Botoşenl şi aă venită la Iaşi, şi aă descălecată la Balica cu corturi; şe^ândă vr’o ţlece ţlile a-colo, aă sosită şi ună Agă Impârătescă, anume Osmană-Aga Ghediclivă, cu fer-mană să pornâscă pre Grigorie Vodă cu 6ste, Bălă ducă Înaintea Iul Abdula Paşa unde era să vie la Smil Deci purcegăndă Grigorie Vodă cu multă şi trumdsă oste In giosă, şi mergăndă p&nă la RoşiecI, In ţjtio* de Bobotâză aă făcută Iordanul acolo la RoşiecI, unde şi masă mare aă făcută cu toţi boierii In casele Iul Constantină Costaki vel Hatmană; şi tntr’acea fli i-aă venită lui Grigorie Vodă, şi erilcă de la Hanul şi buiurlăă de la Abdula Paşa Saraskieră ca să mârgă In spatele Tătariloră la codru Kigheciulul, şi acolo să ascepte pflnft ce i-a veni a doua poroncă. Eră Adăl-Gberel Hană stândă oştită cu t6tă Tă-tărimea, şi sfatul celă de pradă ce amă scrisă mal susă, căndă Divană Efendi a Iul Adăl Gherel Hană sta cu condeiul In m&nă, scriindă cărţile cele de poroncă ca să dea ciambururl, âtă şi Tohtamişă Gherel Sultană, şi cu Aii Paşa păţlitorulă Voziel cu tâtă âstea ce avea, nâptea s’aă aflată şi el la> malul Nis-trulul subt cetatea Tighinel, şi Iamană Săhăidacă cu dănşil; carii s’aă silită întriacea nopte de la Vozia, de aă agiunsă până tn ijtiuă subt Tighine unde este cale de 22 de câsurl. Atunce văţlândă şi Tătarii Bugâgulul pe Tohtamişă Gherel Sultană tn spatele lord, de altă parte şi Grigorie Vodă apropiată, sosită la Prută la Fălcii, ârăşl în spatele loră, de alte părţi Încă luase vesti că din tâte părţile vină asupra loră, le-aă venită unora din MîrzacI şi minte, cuuoscâudă că va fi răă de dânşii. Aă începută dâră a se trage unul c&te u-nul de se Închina la Tohtamişă Sultană, şi aşa li s’aă stricată giâca loră şi sfatul celă de pradă ce făcuse asupra ţârei. Deci o sâmă de MtrzacI s’aă Închinată la fiiul Hanului, eră o sâmă totă ţineaă cu Adăl Ghorel Sultană: Iu-sufă Mirza celă mal capă a Mlrzaciloră, şi Timerhană Mlrza, şi HapacI Mlrza, şi cu alţi MtrzacI, carii pâte şi aceia s’ară fi Închinată; numai s’aă temută de Hanul ca sâ nu’I taie, căci el fusese Începătorii zurbalil. Şi stândă el cu Adăl Gherel Sultană în Bugâgă, şi vă^ândă şi elă greutatea oştii ce’I venia asupri’!, aă rămasă de nu scia de ce s’a apuca: că să stea tmpiotivă cunoscea că nu va isprăvi nimică; să se Închine se temea că şl-a pune viâţa. Insă dâcă aă văzută elă că Hanul s’aă apropiată, şi Abdula Paşa Saraskerul Încă sosise la Smil, âste Turcâscă Încă totă venia de se strlngea la Smil; Neculal Vodă cu Muntenii Încă venise până la Macsimenl. Golcâgă Bei de la Hotină Încă se pogort8e cu Lipcanii la Smil; s’aă simţită şi Adăl Gherel Sultană In nebunie, cum şi alţi MtrzacI toţi, şi Tătarii cunoscându-şl faptele cele nebunesc!, aă plecată toţi capetele, şi aă scrisă cărţi la Hanul să le erte greşâla. Eră Iusufă Mlrza şi alţii câţl-va MtrzacI n’aă vrută să se Închine nici la Hanul, nici la fiiul Hanului; ce aă fugită tn ţâra Leşâscă, trecândă Nistrul pre la Soroca, mă-cară că Grigorie' Vodă avea pază pe la tâte vadurile să nu scape nici pre u-nul, nici Mlrzacă, nici Tătară, nici Cazacă; şi nici Iusufă Mlrza nici alţi MîrzacI n’ară fi scăpată, cum n’aă nici scăpată Câzacil carii suntă mal cu greă a le sprijini focul loră; ce numai s’aă Înşelată Mironă DonicI Plrcălabul de Soroca,- luândă veste că Iusufă Mlrza avea să trâcă Nistru mal pe din susă pe 164 la Curednţl, s’a# dus# să’I ţie cale acolo; âră Iusuft Mlrza a# trecuta in urma Iul pre la Soreca trecând# pre la Movilă#, măcar# că au sărită Sorocenii să’l ,#prâscă; âră el aă mersă pre la Movilăă, că fiind# Nistrul înghiăţată afl dată Tătarii năvală pe ghiaţă şi aă trecută, unde şi doi omeni al nostril s’aă rănită într’acea năvală. Găzacil lui Adăl# Gherel Sultană părăsind# pre Adălă Gherel şi vrând# să lugă, s’aă făcută trei cete, şi pe o câtă cu 240 de âmeni ce aă luată asupra Dubăsarilor# mergând# să trâcă Dnistrul, i-a# prinsă Ior-daki Sărdarul luându-le armele cu meşteşug#; âră o câtă cu 120 de âmeni i-a# prins# Vornicul DonicI, ce era orânduit# de Grigorie Vodă purtător# de grijă marginel şi a bejeniilor#. Aflând# acel CăzacI la sat# la LohănescI pe Ikiul, a# sărit# cu câţl-va ţinutaşl şi le dederă răsboi# într’o di tâtă ţlioa, la cane răsboi# mulţi de al nostril a# perită, âră şi Căzacil nici unul n’a# scăpat#. Eră a treia câtă i-a# prins# âră ţinutaşil la tirgul Orheiulul. Ce pentru răutăţile lor# cele păgânescl ce făcuse tn raielele Hanului, i-aă tâmpinat# şi pre dânşii oslnda, că pre toţi până la unul i-a# dată Grigorie Vodă Hanului şi fiiulul să# în robie; âră armele .şi caii a# rămas# a prindătorilor#. De aice să vedeţi in ce osindă a# cădut# şi Tătarii; că Grigorie Vodă din poronca Hanului şi a lui Abdula Paşa Saraskeru ce’I poroncise să mârgă la Codru in spatele Tătarilor#, trecând# Prutul pre la Fălcii, de unde pc Sandul Sturza vel Visternică pentru o trebuinţă a ţârei ’l-a# întors# inapol la Iaşi; âră Domnul cu alţi boieri, şi cu totă âstea a# mers# la Codru, având# multă şi frumâsă âste, de vreme că slujitorii săi, precum a’ţl audit# înapoi, că a# fost# forte miluiţi, ce cu slujitori de curte, şi cu dărăbanţil agescl, şi cu vtnătoril şi cu panţiril ce era# cu lâfâ din ţâră, era# trei mii de omeni pedestrime; aşijdere şi călărirae, BoierănaşI, Copil din casă, ce le tăcuse Grigorie Vodă tuturor# suliţl zugrăvite cu prapure, Armiişeil, Aprod#, şi alte rufeturl, cineşl cu stâgul să#; Constantin# Costaki, cu tâtă slujitorimea Hătmăniel, şi cu alţi slujitori de ţâră ce’I făcuse cu lâfă; Iordaki Sărdarul cu toţi Lăpuşuenil şi Orheenil şi Sorocenii; Lupul Sărdarul de mazili cu toţi mazilii; şi călărimea s’att făcut# patru mii de âmeni; âră peste tot# a# fost# şâpte mii de âmeni âstea lui Grigorie Vodă, fâră de curtea gospod#, şi fără de âmenil ce era# pe lângă boierii cel mari, având# Grigorie Vodă şi 12 pusce cu săcăluşe. Deci din Prut# până in Codru a# mers# âstea în tocmâlă, mergând# înainte Iordaki Sărdarul cu slujitorii săi, după dânsul Constantin# Costaki Hatmanul, după dânsul Enaki Aga cu pedestrimea şi cu puscele, nud pre urmă Grigorie Vodă cu curtea sea. şi cu toţi boierii mazili. Aşa cu orânduâlă a# mers# şi s'a# suit# de-asupra Codrului din gios#; şi a# şezută acolo două săptămâni mâncând# şi călcând# pre Tătari. Mâncatu-s’a# fineţurile, şi gropile cele cu pâne cât# a# putut# agiunge oştenii; şi dâcă a# sfîrşittt s'a# mutat# de acolo Grigorie Vodă la capul Codrului din sus#, puindu’şl corturile, şi a# şeţjhit# şi acolo alte două săptămâni, tot# aceea călcătură făcând# Tătarilor#, mâncându-le orţlul şi finul; cu care nu puţină spaimă a# făcut# Tătarilor#, cât# s'a# bejenărit# Tătarii, şi fugea# , de Moldoveni cum fugise şi Moldovenii de dânşii Şi venia# Tătarii de se închina# lui Grigorie Vodă, plângând# şi rugându-se pentru femeile şi copiii lor# să poroncâscă oştilor# să nuT îngrozâscă. Eră câţi tătari aii stătut* împrotiva oştenilor!! lui Grigorie Vodă, li prindea* şi îi certafi, că avea Grigorie Vodă poroncă ca aceea, carii vortt sta împrotivă sâ’I certe. Şi din voia lui Dumnezeii era şi o âmă caldă, ca o primă-vară; de zâhefe Încă era chivernisită Grigorie Vodă: pită, carne avea de agiunsă, şi toţi oştenii e-raă voioşi. Deci dâcă aă văzută Hanul şi Abdula Paşa că s’aă plecată toţi Tătarii, şi n’aă nici o zurba, aă dată poroncă lui Grigorie Vodă să se întârcă îndărăptă; şi pentru semnă de pomenită făcut’aă şi Grigorie Vodă acold o movilă mare, acolo unde aă şezută cu tabăra, care se pomenesce şi astă-ţft, movila Iul Grigorie Vodă. După ce i-aă venită poroncă de intorBă, ântftlă aă pornită pe EnaM Aga cu pedestrimea, şi cu puşcele, apoi pe Iordalti Sărda-rul, îmbrăcăndu-lă şi cu contăşă blănită, mulţămindu’l de slujbă, *l-aă pornită cu siluitorii la Orheiă; şi aă rămasă numai cu Hatmanul, şi cu curtea sea; şi s’aă intorsă cil pace la scaună, trecăndă Prutul pre la GhermănescI, şi a doua fli aă fostă la IaŞi. Eră pentru căldura ce aă fostă totă ăma aă arătată Dumnedeă şi acâsta, că in ţliua ce aă purcesă Domnul de la Codru, Ghenarie 30, fost’aă ună frigă târle mare tâtă ţiiua, şi aă masă sără la GhermăneBd; âră a doua ţU la purcesă, dat’aă Dumnedeă o furtună mare cu ninsâre şi cu vftntă din susă de aă bătută tâtft ţlioa o furtună mare pe oşteni totă în faţă, cătă nu s’aă sciută cum aă venită unul cu altul totă flioa; unii aă sosită a doua ţii, alţii a treia ţii; că acea furtună eră Câtă nu mal văzuse acelă rdndă de omeni, şi mulţi cal aă crăpată şi omeni aă perită. Eră Domnul aă intrată într’acea ţh in Iaşi, şi viindă la Iaşi aă aflată ddm-na şi cueonil, şi pre maică-sea veniţi de la Hotiaă; s’aă buCuratâ muTţă-mindă lui Dumnedeă că ’l-aă ferită de primejdii, şi pre dânsul şi ţâra, şi aă Îmbrăcată pe Costalii Hatmanul cu blană de sobolă mulţămindu’l de slujbă, şi lui şi tuturoră eăpiteniiloră, şi slujitorilor*, sloboŞinduT pre la casele loră. Şi Grigorie Vodă ârăşl aă luată cârma cea buoă, tocmindu’şt ţâra din risipa ce se risipise şi domnia cu pace. Eră Tătariloră le-aă venită Hanul de hacă, că aă emată Abdula Paşa şi Hanul cu âstea pe dânşii; âră de primăvâră aă venită poroncă lui Abdula Paşa de s’aă dusă la cetatea sa la Nişă; âră Hanul aă şi vârâtă pe dânşii, şi aă şi mal ernată a dona âmă, călcândn’I forte tare cu totă felul de dăjdl grele, câtă ’şl-aă luată osinda şi el şi pfentru prada ce făcuse el Moldovei; care nu puţină pagubă s’aă făcută, că numai a Moldovei pagubă aă cuprinsă câtâ-va somă de pungi de bani, şi aă isprăvită Grigorie Vodă de la Pârtă ca să plătâscă Tătarii tâtă paguba atâtă Moldovei câtă şi a raeleloră Hănescl, puindă Impărăţiea plinitoră pe Hanul. Şi lâ anul 7237 aă ecosă Hanul dăjdl mari pre Tătari, ca sâ plătâscă paguba Moldovei, şi a altoră raele; şi mncâră că Grigorie Vodă nu puţină pagubă aă avută, dâră aă scosă lucrul la capă, că i-aă plătită Tătarii stricăciunea ţârei; şi aă orânduită Grigorie Vodă pe Sandul Sturza vel Vîsternică, şi cu Iordaki Sărdarul de aă mersă prin ţâră de aă dată bani âmeniloră după paguba ce aă avută, care acestă lucru adevărată este ună lucru de minuâe şi de pomenită; fiindă că ‘tătarii totdâuna făcea* prăţll ca aceste, şi nu numai la vreme de răsmiriţă, ci şi la pace făceai prăţll, şi ce apucaă prăpădită aă fostă; nu se mal putea scdte nhâicâ de la dâmşil, de vreme că el aşa aă fostă deprinşi asăpra Mol- 166 dovel, ca nisce lupi asupra unei turme de ol; âră peste acesta el încă nu de-dese, că nici o dată nu mal Întorsese Înapoi ce luase; £r& Grigorie Vodă, aţi Inţelesă mal susb ce ab făcuta, ca să nu dea Tătarii Moldovei Înapoi bucate ori altă ceva, ce bani ab dată Moldovei. Şi aceste nu le făcea Grigorie Vodă cu alte chipb f6ră numai cu vredniciea sea, şi cu trecerea ce avea la stăpâni. Şi să mal vedeţi ce ab mal lucrata cu Nohail, că osebit de alte strimbătăţl ce făceaţi Nohail Moldovei, 11 purta cum le eratt voia, şi o parte din locul Moldovei o Împresurase de vr’o treizeci de ani, şi altă parte era Împresurată de Benderlil, care nicî unb Domnb n’ab putută să*! desbată, âră Grigorie Vodă ab scosb hatişeriftt de la Împărăţie şi cu mare luptă i-ab agiutatb şi Dumne^eb, şi ab desbătutb şi locul acela şi ’l-ab lipitb la hotarul Moldovei, hotărlndu’lă cu semne pe hotarul vechib a Iul Halilb-Paşa; şi cu mijlocirea Hanului i-ab şi mutatb pre Tătari, dându-le locb de şedere mal giosb de unde intrase el, mal giosb cale de două căsurl in curmezişd şi 32 câsurl In lungb. Şi cu zapisul ce avea de la Tătari, lua dăjdl de la dânşii, de pe case şi de pe bucate, şi din flnaţe în toţi anii; care nici acâstă supunere alţi Domni nu le-ab pututb face, şi pentru acâsta nu iubia Tătarii pre Grigorie Vodă. Şi la vremea zurbalei poftise el Domnb Moldovei pre Mihal Vodă, că le părea acestb Domnb greb şi tare sprijiaitorb strimbă-tăţilorb Moldovei ce avea despre dânşii. Că multă vreme ab răcoritb şi ab răsplătită Grigorie Vodă Moldovei; âră după acea multă nebunie a Tătarilorb Nohal, şi după ce ’i-ab călcata Hanul şi ’i-ab globitb, şi ab plinită după cum aţi auţjitb, de nevoie s’ab făcuta înţelepţi. Cunoscândb el singuri nebuniea lortt, ab făcutb mare plecare, şi ertându-le şi Impărăţiea greşâla, făcut’ab şi el zar pisb la mâna împărăţiei într’acestb chipb, cum arată mal giosb de pe limba Turcăscă: «Pricina acestui zapisb este, că noi de câte ori fiindb vinovaţi pentru faptele nostre cele trecute ce amb făcutb împrotiva legii şi împrotiva împărăţiei, milostivitus’aa Impărăţiea după mare mila sea ce cuprinde peste tâtă lumea, de ne-ab ertatb greşeleie, şi ab trămisO în acâstă dată ca să ne aşe^e pre prea luminatul Mengli-Gerel Hanul de Crtmb, şi pre Măria sea cinstitul Vezirb Abdula Paşa stăpînitorul de Rumelia, carii ne-aâ cbiematb faţă înaintea sfatului celui de cinste a judecăţel, ce s’ab strinsb in cetatea Chilia, a-decă pre toţi Mîrzacil nostril, şi pre cel mal bătrâni şi âmenl de trâbă aleşi din norodul nostru. Şi ne-amb făgăduita să tăiemb de acmu înainte totâ cores-pondenţia şi prieteşugul cu acel ce ab fugitb in ţâra Leşâscă, anume Iusuf-Mirza şi Temirhanb, şi HapacI, cu fraţii lorb, carii s’ab dusb cu dânşii, şi să nu’I primimb să fie trăitori cu noi; şi de ne vomb mal rocoşi, să avemb a da către împărăţie glâbă o mie de pungi de bani. Aşţjdere dintre noi carii vorb fi lăcuitorl în ţâra Moldovei s’ab apucatb să ţie totb acele făgăduinţe, şi adeverinţele ce le-ab făcutb el, şi împrotiva acelora nimicb să nu facă. Şi pre scurtb, câte fâgăduinţl amb făcutb pentru trebile nâstre, tâte cu voia nâstră le-amb făcutb. Şi amb datb cuvântul nostru înaintea boierilorb şi a Căpite-niilortt de Crimb, să le ţinemb cum se cade; şi cu voiea nâstră amb poftitb zapisul acesta, cum s’ab scrisb în tabla judeţului, aşa s’ab trămisb şi la împărăţie ca să se afle în visteria împărăţiei, şi să vâdă credinţa ce avemb către împărăţie pentru acâsta. Eră alto zapisb să rămâe în mâna măriei sdle 167 Hanoiul de Crimă. Drepţii aceea amil făcuţii două zapise, carii coprindă şi arătă totă acâstă poveste, şi le-amă pecetluită cu pecetea nâstră, şi s’aă scrisă la mijlocul luminel lui Şaabană velâtă 1140, âră de la Hristosă 1728 Martie tn 15.» ■ Aice venimă ârăşl la rândul Iul Dimitraşco Hatmanul, la ce aă venită mal pe urmă după ce aă văzută că nu se pâte mistui in Bugăgă, temăndu-se că va Încăpea in mâna lui Grigorie Vodă, de care totă n’aă scăpată. Că trecăndă ţâ elă Dunărea cu Adăl-Gherel Sultană, aă mersă până la Babadagă, avăndă lângă sine pe ună Turcă anume Murt&za neguţitoră de aice din Moldova de’lă purta, şi acolo ’l-aă dusă tn gazdă la ună frate a lui Ahmetă Omul-casa-başă, care fiindu’l cunoscută ’l-aă ţinută ascunsă câteva lele, şi totuşi aă murită cu mârte bună. £ră ună Lupul Drăguţescu, ce erş fecioră de boieră pământeană rudă cu Iordaki Stolnicul, ce se duse şi elă atunce fără de nici o pricină cu pribegii la Tătari, şi aă fostă la tâte amestecăturile la ună locă cu dânşii, şi Încă cândă aă trămisă Adăl-Gherel i 168 Sultanii aâeltt Mlrzactt, de att luata giupănesele boierilor!! ce s’afi scrisa mal înapoi, venise şi eln Bumbaşiril, sâlbăticindu-se atunce în nebunie ca cândtt n’artt fi fosta pământeană, şi atunce ’l-att lăsata Grigorie Vodă să alerge In nebuniea sea; dâră pe urmă, încăpând a şi ela pe mâna lui Grigorie Vodă, ârăşl prin-Zindu’ltt tottt la una loca cu Dimitraşcu Hatmanul, cu judecata a tottt divanul ’l-att spânzurata. Şi cânâa ’l-att spânzurata pe dânsul, tota Intr’acea Zi *tt murită şi Dimitraşcu Hatmanul, la care s’att arătata drepttt judeţul Iu! DumneZett. Eră şi Murtaza Turcul ce att păţita va pomeni cât va fi vifi, şi va fi veghere şi altora; că după ce i-att făcuta domnul divana şi lu!, cu Divatifi-Efendi, datu-i-att nisce bătăi la talpe de cele scâpte, şi după aceste cumplite bătăi,. ’l-att şi surgunita cu fermantt Impârătesctt. Iordaki Stolnicul, dăcă s’att simţită şi ela In nebunie, şi aâ vâZuta că att greşita, şi nu mal are loctt de mistuita nid tntr’o parte, s’att lipita lângă untt Sultana ce se făcuse Calga în locul lu! Adăl-Ghere! Sultantt, şi cu Calga s’att dustt la Erima unde sosi lu! destulă pedâpsă şi acolo, precum s’att lnţelestt de dânsul la ce stare se afla, dâră până la cea de pe urmă, DumneZeâ unul scie ce l-a mai întâmpina şi pe dânsul, drepttt fiindtt judeţul lu! DumneZett. Acesta domntt în filele sâle, la altt doele antt a domniei sâle, prin mijlocul lui Hrisanttt Patriarhul de Ieru-salimtt, aflându-se aice la Moldova, att aşeZattt scâlele de învăţătură pentru carte în oraştt în Iaşi, cu cheltuiala sea: scâlă Elinăscă, Grecâscă şi Moldovenăscă, cu dascăli învăţaţi, la care scâle nu numai cel săraci, ce nu aveatt cu ce plăti învăţătura, ce şi feciorii boierilortt celortt mar! şi mic! a tutulorfi de obşte att eşittt învăţaţi; şi încă şi din alte ţări vineatt copil săraci de învăţaâ, dintru care nu puţină pomană i-att rămastt, de vreme că nid la o ţâră nu era mal prâstă învăţătură de câttt la Moldova. Şi altele bune şi multe ca aceste afi rămastt la Moldova de . la acesta domnâ. In Zilele acestui domntt, în anul 7236 fost’att şi bâlă de friguri fârte multă peste tâtă Moldova, care se va pomeni multă vreme, că nu unul sâtt doi într’o casă, ce câţi eratt toţi zăceatt, şi la prostime şi la boieri, până şi in casa domnului att intrata acea bâlă, din care bâlă Alecsandru Bezede, ce era malmictt, att şi muritâ, şi ’l-aâ îngropata in sfete Nicolal cu multă cinste şi slavă; pentru care Bezede, aâ mângâlâttt DumneZett pe Grigorie Vodă cu altă Bezede ce ’l-att născuta în Zio* sfântului Grigorie, numindu’ltt âră pe acesta nume a sfântului, pre care prin darul lui DumneZeâ şi ruga sfântului poftimtt să trăâscă, cu procopsâlă creştinăscă. Şi pre toţi câţi att fostttîn casă i-att orânduita bâla acâsta, şi încă mal alestt pre domntt ’l-att supărata acâstă bâlă fârte multa, că alţii mulţi după ce îl Întorcea, se mântuiatt de bâlă, âră domnul nici de cum nu se putea mântui; că s’att bolnăvită de-cu-vără şi până la Martie nu s’att pututâ mântui ; numai câte o Şi două îltt lăsatt, apoi âră ’lâ apucatt, câttt şi domnul se spăriese, dâră şi alţii, toţi. Numai cele ce ’stt de la DumneZett, ÎI cu neputinţă la âmenL Eră după ce att dattt la primăvâră la luna Iul Mal, s’att rădicata Grigorie Vodă din Iaşi cu tâtă curtea sea, şi att merstt la mănăstirea Bârnova; acolo aflândtt aertt buntt şi apă bună,, att şeZutâ două săptămâni, şi de acolo aâ aflata sănătate, şi att rămastt mântuita de acea bâlă, şi s’att întorstt sănătostt la Iaşi. Şi văZândtt Grigorie Vodă acolo la mduăstire casele stricate şi pustii, şi de vreme că ’şi-att » 169 aflata sănătate de acolo, s’att apucata cu chieltueala sea şi al făcută nisce case minunate, şi una r&mnîca mare zidita cu pâtră pin pregiurfi, şi de asupra râmnicului, cerdacâ precum se vede. Ce precum aa fosta vâra cumplită cu bâle multe şi cu secetă, la anul 7236, că secase apele, izv6rele, câta prea puţine izvâre rămăsese cu apă, aşa şi ârna în anul ce s’aă isprăvita 7237, aâ fosta €t-nă fdrte grea cu omeţe mari, de care ârnă multe dobitâce aa perita, fiinda ârna îtoşelătâre, că d’inceputtt s'aa arătata a fi ârnă bună, âră pe urmă aa c&-tjtattt fdrte grea, şi de omeţil acestei ernl, de primâ-vară nu numai văile cele ce aii fosta cu apă, ce şi cele ce n’al avuta apă de cânda eraU, aa rămasa pline de ape; şi vărsăturile apeloră celorâ curgătăre aa iăcutfi multă pagubă ld-cuitorilora ce trăiai pe lftngă ape. Fost’afi într’acestă anâ şi ploi multe şi bişugb în tdte, care timpi într’alte vremi vechi n’aa mal fosta ca acestea; că- nemică scădere n’aO iosta, numai în pfinele mari de multe ploi aâ rămasa cu scădere. Dintr’acestâ ana, multe pomeni aa rămasa făcute de Grigorie Vodă, că ântăia mănăstirea sfântul Arhanghel, Isvorul ceia nescăţlntl de veclnicâ pomenire, într’acesta ana făcută de Grigorie Vodă, şi pricina rădicărel el, precum se vede s’att scrisa pre larga. Că acolo era o biserică mică de pâtră făcută de ună Balica Hatmani a lui Gheorghie Ghica Vodă, şi de cum fusese acmu se stricase şi nn era nemică; ără *acestfi domni încă. din vremea cânda descălecase cu oşti în medeanul acela a mănăstire!, în vremea zurbalil care s’att scristt înapoi, de atnnce al pustt gdndfl să fiică mănăstirea, plăcându’I locul, şi să o rădice tn starea altorl mănăstiri mari; şi cândl al purcesl cu 6stea în giostt de acolo, dnpă făgăduinţă, al daţi şi uni sărindarâ; Şi aice se vedeţi minune, că cândl s’al pliniţi 40 de ţlile a sărindarului, âtă într’-acea $i, aa intrata înapoi şi domnul de la Tătari. Şi cu acâsta s’att şi mal întărită Grigorie Vodă, şi agiutându’i şi Dumneţjett lntr’acesttt ani şl-aâ plinită cuvântul sătt, că apucându-se cu t6tă osîrdiea de acâstă mănăstire, cu tdtă chieltuâla sea, cu plată deplintt la toţi lucrătorii, al făcut’o din temelie de noâ zidită, şi afi făcuţi zidi de pâtră prin pregiurfi, şi aâ făcuta şi turnul din clopotniţă peste pdrtă, şi case domnescl în lăuntru, şi aâ zugrăvit’o pe dinlăuntru, şi al înzestrat’o cu tâte ce se cadfi, şi al rămaşi de se nu-mesce mănăstirea Iul Grigorie Vodă, precum se vede. Eră din giostt de mănăstire, subt medeanfi, despre răsăritul sărelul făcuse acesttt domni o grădină fdrte frumâsă, şi în grădină case domnesc!, pe forma de Ţarigradfi, că aşa şi meşteri al aduşi; şi alăture cu casele, havuzuri şi cerdacurî, şi alte lucruri, şi apa âmbla din havuzfi in havuzfi pe pâtră pin tâtă grădina, care era cu feltk de felfi de flori, care lucruri alta domni n’afi făcută, că nime nu păte să scrie frămuseţea caselorfi, şi al numiţi acea grădină Frumăsa. La casele a-ceste eşia adese aceBtâ domni, făcea mese mari cu boierii săi. Şi nu numai acel boieri cu boierie, dâră şi cel mazili, de la mare până la micfi, erai poftiţi acolo; care domnie cu cinste şi cu pace ca acâsta putemfi ţlice că alţi domni n’al foşti, precum dovadă suntfi Letopisiţele. Acesta domni, totl în-tr’acestfi antt, al descălecaţi şi tîrguşorul de subt Galata, şi i-âl făcuţi rdn-duele cu mare mile domnescl, aşeţlândtt să se facă şi iarmarâce acolo. Acesta Grigorie Vodă afi adustt şi apa de la basna cu mare chieltuâlă, şi cu meşteri 172 c& altul n’afi sciutfi acesta f6ră numai Hatmanul Constantina eia a& sciuta. Le aice înainte câta aa mal şezuta acolo, tota cu mese şi cu tabulhanele, şi veselii şi giocurl nu numai boierii, ee- tâtă slujitorimea, câta se vedea la o logodnă domnâscă. Şi de acolo de la DelenI, aa mersa Domnul de aa văzuta şi târgul Hârlăulul, şi aa Intrata în ziditura caselora domnesc!; şi de acolo aa mersa la Cotnara; acolo ârăşl aa făcuta masă cu toţi boierii; şi tota cu acesta fela'de veselie aa venita până la Dumbrava roşie, şi acolo nu puţină veselie aa făcuta, şi aa venita cu pace la scaunul săfi. Deci, după Sân-Petrn strîngândfi Grigorie Vodă toţi boierii la Frumdsa, pe cel cu boierie şi pe cel fără de boierie, totă mazilimea de la mare până la mici, împreună cu giupă-nesele lord, acolo s’att arătata tuturora logodna, făcânda una zăfetfi fârte fru-mosa, cu feia de fel a de musică, şi dâcă aa înserată cu făşicurl, şi cu lumini şi pre apă şi pre uscata, care lucruri nici o dată în Moldova n’aa fosta. Acesta Domnd aa avuta patru cuconl, şi o cucână, şi cela mal mare aa fosta acesta mal susa scrisa Scarlata Voevoda, şi Matei Voevoda şi Gheorghe Voevoda, ala patrule Grigorie Voevoda, şi domniţa Smaranda. Aice s’afi sericii şi pentru întdreerea dâmnel Rucsandel din Moldava la ŢarigradO, maica Iul Grigorie Vodft. Dâmna Rucsanda viinda aice cu fiiul săâ, cânda aa luata domniea, aa şezuta aice până la ala treile ana; apoi vă^ănda atâta bălă ce se întâmplase aice într’acestl ani, s’aa trasa să mârgă la Ţarigrada; ce macara că Grigorie Vodă multa aa mijlocita să nu se ducă, dâră n’aa putută, şi încă *& luat! cu sine şi pre fiica sea domniţa Mariâra Pabarnicăsa sora Domnului, şi cu multă părere de râd afi fosta şi fiiul-săd, şi tuturora celord mari şi mici, eşindd din târgd Iunie 11, şi ad petrecut’o Grigorie Vodă cu dâmna sea şi cu tota alaiul şi boierimea până la Şanta; acolo după bucate ’şl-afi luata ţjioa bună toţi boierii, âră mal pre urmă Domnul cu dâmna; la care nu puţină plângere ad fosta de âmbe părţile şi cu cinste ad dus’o până la Ţarigradfi. Intr’acestfi and şi duoă Bezedele Engleze, cari purcesese de patru ani de la casele lord de la En-glitera, şi âmblândd prin ţări, ca să vâflă ţările, şi obiceiurile ţărilord, ad venita şi pe aice la Grigorie Vodă, pre carii i-ad primita cu cinste, şi le-ad gătita masă la Frumdsa, şi ad orânduita pre Postelnicul săd celfi mare, şi Ou alţi boieri pre lângă dânşii, de ’i-ad grrjitfi şi ’i-ad cinstita precum se vedea, şi de aice ad trecuta in ţâra Leşâscă dându-le cal şi omeni de ’i-ad petrecuta. Tota intr’acestd and, la Avgustd, s’ad tâmplatfi trecerea a doi Paşi Veziri pe aice prin ţâră; ântâid Cara Mustafa Paşa de Azacd fiindfi orânduita de împărăţie să mârgă la Httinfi, şi pe Mustafa Paşa de Hoţind ’l-afi orânduita să mârgă la altă cetate la Egribosd. Venit’ad ântâid Cara Mustafa Paşa pe de ceea parte de Prutd; âră haremul şi cu fiiul şefi i-afi venita pe de câstă parte de Prutfi din Galaţi până în Hoţind; deci i-afi eşitfi şi Grigorie Vodă înainte cu boierii şi cu tâtă curtea la Zăgărance; şi acolo s’afi împreunată cu Paşa; şi măcarfi că acesta Paşă era oma straşnica, dâră pre Grigorie Vodă ’l-ad primita cu dragoste, şi i-au data multă cinste, precum n’amfl v^ţjutfi la alte Împreunări de Domni cu Veziri ca acesta; .şi cânda ’şl-att luata ţlioa bună. aa Îmbrăcata pre Domna cu ferege cu blană, şi pe boieri cu caftane, şi aa dăruita Iul Grigorie Vodă una cala forte frumosa Împodobita. Deci după sosirea Iul Cara Mustafa Paşa la Hoţind, Mustafa Paşa Încă aa purcesa de acolo şi ad venita pe aice pin Iaşi, şi i-aa eşita Grigorie Vodă înainte la Şorogari, aşceptându’lQ cu saivanta, şi viinda Paşa s'ad Împreunată şubt sai-vantâ. Acesta Paşă era petrecuta cu bătrâneţele; două ţlile aii şezută In Iaşi, şi cânda şl-aa luata Domnul $ioa bună, ârăşl ’l-ad îmbrăcata cu ferege cu blană; âră pre Divand-Efendi, şi pre o semă din boieri, i-ad îmbrăcata cu feregele, şi &a dăruita domnnlul şi una cală âră forte împodobita. Acesta Grigorie Vodă, precum aţi auţlitft după cum i-ad adaosa împărăţiei cinstea, aşa şi acestil-lalţl Paşi i-afi data emste mal mnltă de câta altora Domni; şi toţi 6menil împărătesei tia aveaa la cinste; şi nici lăcnitorilora acestora ţări n’afi lăsata să le fie cu pagubă trecerea acestora Paşi, că şi chiriea lord şi t6te conacele ad plătită eld eu bani. Intr’acestd and şi Mengli-Gherel Hanul, poftindu-se de ad mersa la Portă, mare cinste i-ad făcuta împăratul, care nici und Hand n’ad avuta atâta cinste ce ad avuta acesta Hand; şi întorcăndu-se de la Portă, aşeţlândfi t6te trebile, ad purcesa la Crîmfi la luna lui Septemvrie. Pentru supunerea Tfttarilorfi Nohal despre Grigorie Vodă. La câtă cale şi supunere i-ad mal adusfi până la anul 7238, încă nu amfi trecuta a nu scrie. Ântăid pentru tote gâlcevele şi'davalele Tătarilorfi% cu câte se acolisiad el de Moldoveni, unii cerăndd robi, alţii cal, bol, şi altele nenumărate de totd felul de dava, năpăstl, de care pururea erafi învăluiţi Moldoveni; că davalele lorfi nu aveaa sftrşitd nici o dată, şi era supărată marginea şi ţâra despre dânşii. Insă acuma la purcesul Hanului, strîngându-se el cu toţii, Mîrzacil, şi capetele. înaintea Hanului, ad stătuta cu toţii la und cuvânta, poftindd numai să se facă slimfi, arătândfi multe strimbătăţl că ad despre Moldoveni, socotindd că de ord lua el acea voie de la Hanul să se facă slimfi, cn acâsta să’şl p6tă face răsplătire pentru călcările ce li s’att făcuta lord în vremea oştirel. Ce să vedeţi dâră, cum i-afi întâmpinată şi Grigorie Vodă; că trămiţândd acolo boieri vechili, de ad stătuta cu Nohail la Divanul Hanului, prin mijlocirea Hanului, avându-se Grigorie Vodă în bunfi prieteşugfi cu Hanul, cnm şi cu alţi toţi al curţel lui, i-ad oborîtd tare pre Tătari; că afi isprăvita hogetfi la acâsta, pentru tâte davalele ori câte ard fi avutfi Tătarii a cere la Moldoveni, sâfi şi Moldovenii la Tătari, de cândfi megieşesefi el cu Moldovenii şi până acum, să fie tâte tăiate, nemică să nu aibă a mal cere, nici Tătarii la Moldoveni, cum şi Moldovenii la Tătari. Şi ad rănţasfi ţâra în bună odihnă, şi în mare răsuflare despre Nohal; şi osăbitfi .de acâsta, i-ad chivernisită Grigorie Vodă pe Nohal, de i-afi făcuta şi zapîsfi1 Mîrzacil, şi Că- . 174 piteniile cu mare legături, Intru aceşti chiptt numai pe unde le vori arăta vechilii domnului de pe margine, adecă Sărdarul, şi alţi Căpitani Plrcălabl, loci de păşiune dobitâcelori, In locul Moldovei, atâta să p&şăscă bucatele lori pe pământul Moldovei, cu sciinţă, şi cu voie, âră mal mulţi să nu se intinţlă; şi el să plătăscă hacul pământului, câţi li s’ai orânduiţi. Şi până la atâta rămăsese de călcaţi şi de supuşi Nohail, câţi el la atâta smerire nici o dată nu mal venise; însă mal pre largi veţi Înţelege din tălcuireâ'hogetulul, şi a zapisulul câre s’ai scrisi şi aice deplini, precumi scrii cele Turcesc!.*) *) Pe acostă vreme, şi la aceBtă Domni, şi la aceşti velăti 7388, Octomvrie în 10 £ile, ne-ami născuţi şi noi fiinl domisale Iul Vasili Kogălniceann fiindi vel Căpitani de Iaşi, şi Hatmani dumnălul Constantini Ipsilanti, frate cu Manolaki Ciurci-başa, pe care ’l-ai omo-riti Părta, avândi feciori pe celi mai mare pe Aga Enaki, fiindi Agă lingă domni, şi fiindi iubiţi măriei Băle Iul Grigorie Vodă Ghicăl. Atunce m’ai botezată şi pe mine părintele dumisale Constantini Ipsilanti, marele Hatmani, şi ’mi ai scosi nome din botezi E-naki, pe nnmele fiiulul dumisale Agăi Ini Enaki, pentru că avămi frate mal mare de ’lu chlema Constantin Kogălniceanu; pentru acesta ai socotit să ’ml flică mie Enaki Kogălniceann, pe numele fiiului dumisale; pe care Domnul Dumneaei să’li pomenăBcăîntru tmpărăţiea sea. iSră la măriea sca Ioni, Ioni Neculal Mavrocordatu Vodă, ami intrată In curtea măriei sele la slujba copilăriei din casă, la velită 7254, de ami slujită cu dreptate până ai venită eră măriea sea I6ni Grigorie Ghica Vodă, şi ără ami intrată la slujba copilăriei din casă, până ai mers Măriea sa cu domnie la Bucurescl, făcând schimbare cu măriea Bea Ion Costandin Mavro-cordati V. V, domniea a treia a măriei sile Ioni Constantin Neculal Mavrocordatft V. V. şi iră ne-ai cerută domniea pe câţl-va copil de imenl, a boierilori, pe Andrei Donicl, şi pe Costini Ca-targiu, şi pe Mihălaki Jora, şi Andrei Beldimani, şi pe Costini Negri, şi alţii. Apoi s’ai mazilită măria sea, şi la 1749 Avgustă In 20, ai luată domniea Moldovil măria sea Constantini Mihal Ra-coviţă Cehani V. V; şi viindi măriea sea la scaunul măriei săle pe la Dechemvrie, m’ai făcuţi şi pre mine ca pre uni copiii Comisă aii treile, şi amfi slujită t6tă domniea măriei sile, In Moldova, până la schimbarea măriei săle, de ai meni la Bucurescl la 1753, făcân-dn-mă atunce Comisă aii doile* slujindu’li şi totă domniea ţăreî Românesc!. Apoi m’ai făcută vâtavi de copil, In locul Iul Costaki feciorul lui Giuvaergi Manolaki, care tmplinindu-se doi pol ani a domniei, s’ai făcută ără schimbare Domnilori: mers’ai Constantini V. V. Racoviţă ără la Moldova. S’ai mazilită Matei Ghica V. V. de la Moldova, şi la Bucurescl ai luată domniea Constantini Vodă Mavrocordati; ără Mate! Vodănus’ai mal Învredniciţi la domnie. £ră noi mergăndi la Moldova la 1756 Mart, la Focşenl m’ai făcută vătavi de Aprobi, şi pe alţii. Şi viindi la Romani, ami făcută sfintele Blagoveştenil, şi dc acolo peste două tfile ami purcesi la Iaşi, sosindi spre săptămâna patimilori la IaşL Şi după ceremonie, a doua £i ai făcută şi boeriile, făcăndi mare Logofăti pre dumnealui Ioni Bogdani, şi pre Dlul Manolaki CoBtaki vel Vornici de ţăra de giosi, şi pre D-lul Iordaki Balşi vel vornici de ţăra de susi, şi pre Dlul Vasili Razu mare Hatmani, şi Postelnici mare pre L*ăs-căraki Giani, şi pe Dumitraşcu Paladi vel Vistermci, şi pe Dlul Vasile Ruseti vel Spătari, şi pe D-lul Ioniţă sin Toderaşci de la Români Cantacuzino vel Bani, şi pe D-lul Ioniţă Cantacuzino fiiul Domniei sale Logofătul Iorgaki Cantacuzino vel Agă, care ai fostă stătută şi Cămăraşi mare in domniea cea d’ântâii până a nu merge la Bucurescl, şi pe Iorgaki Costald Vensi vel Paharnici, şi pe Enaki Costantaki vel Stolnici, şi Pircălabtt la Galaţi, şi pe Iorgaki Hrisosculeu Alistarhul vel Comisă, şi pe Manolaki Giani vel Sârdară care pe urmă s’ai Învredniciţi şi la domnie atâti la a ţăreî Românesc! câtă şi la Moldova. Pe acăstă vreme, ne aflami şi noi In boierime, vătăjiea de Aprobi; pe care vreme fiindi că arsese curţile domnesc!, pănă a nu merge la ţăra Românăscă, ţi atunce apucându-ae ai 17» Judecata şi aşeţfămftnturile cu Tătarii aioe suntfi. Suretul hogetulul ce se chiamă Ibra, făcută de m&riea sea Mengli-Gherel Hană, la purcesul măriei sâle de la Bugâgă la Crimă, veleată 7238 Septemvrie 6. Pricina acestil scrisori adevărate, acâsta este, adecă la anul acesta 1141, măria sea prea Înălţatul şi milostivul stăpână Mengli-Gherel Hană, fiiul măriei sâle Iul Hagi Selimă-Gherel Hană, Însuşi măria sea venindă tn părţile Bugâgulul, pentru ca să puie la bună tocmălâ şi alcătuială t6te lucrurile Nohai-loră Bugăgulul ce se află ldcuitori pe locul Moldovei, şi pe alte olaturi aprdpe; şi cu nevoinţa măriei sâle, ordnduinduse din locul Moldovei numai 32 căsurl de-alungul, şi două căsurl de-a curmeţjUşă pentru aşezământul şi lăcuinţa loră a Nohailoră, vechilii despre amândouă părţile măsurândă şi hot&rlndă acesta locă; aşydere şi pentru câtă supărare şi stricăciune s’aă făcută lăcuitoriloră Moldovei In vremile răscolel, aşeZândă, şi alcătuindă măria sea t6te aceste trebl, cu a sea bună şi Inţălâptă tocmâlă, după hatişeriful Impărătescă aşe-Zându-Ie măria sea cu legături, precum însemnâză in bogetul ce s’aă scrisa; venit’aă Înaintea măriei sâle, şi Înaintea judecăţii vechilii moldovenescl, şi aă arătată jalobă Zicândă că: «fiindă noi raea cu haracl a împărăţiei, la vremilo cândă aă venită Intriaceste părţi Cătanele, Nohail Tătarii he-aă robită copiii, şi femeile, şi pre mulţi i-aă vândută în alte părţi de locă, aşijdere şi alte robii şi prăZl aă făcută In pământul nostru a Moldovei, şi de Îndelungată vreme pâdă acmu Nohail n’aă părăsită nici odată a ne supăra cu felă de felă de prăZl şi de supărări, şi pre mulţi din noi din Moldoveni, fără de vină, şi fără pricină aă omorltă, şi aă rănită, pentru care aceste dosăgl şi supărări, după fermanurile împărătesei ce ni s’aă dată noă mal dinainte, şi acmu poftimă dreptate, şi ne rugămă ca să nu fimă păgubaşi, de câte ne jăluimă, ce după cum scriă fermanurile împărătesei ne rugămă să avemă dreptate.» Intru a-cestaşă chipă arătându’şl jaloba Moldovenii, Nohail ftncă aă răspunsă cu jalobă plângânduse de strâmbătate despre Moldoveni, şi Zicândă precum că: *de multă şi Îndelungată vreme şi până astăZl lăcultoril Moldovei multă stricăciune ne-aă făcută tn bucate, şi In dobitâcele nostre, şi cu destule furtişaguri Moldovenii viindă in olaturile nostre, ne-aă jăcuită, furândă, şi smomindu-ne robii şi bucatele nâstre, şi cu de acestă felă de supărări, până acuma amă fostă totă dosiţi şi supăraţi de Moldoveni, de care şi noi ceremă de la Moldoveni tote ce ne-aă luată, făţişi sâă furişi, adecă robi, robe, bucate, şi alte ca de aceste strimbătăţl ce amă avută de la Moldoveni din cepută şi până In Zioa isprăvită numai partea Divanului şi a Spătăriei, bisericile, divannl, cămara. £ră haremul fiindă că rămăsese nefăcută, viindu de la Bucuresci, aii orănduită pe fratele meii DM Constantină Kogălnicănn vel Medelnfceră, chieltuitortt asupra faceri! caselortt haremului, fiindă că nu le făcuse măriea sea Matei Ghica Vodă, in doi pol ani ce aă şeŞută in Moldova. Şi pe noi, fiindă vătavă de aprobi, m’att orânduită bnmbaşiră asupra Curţiloră, avăndă şi toţi ţiganii Domnesc! in săma năstră; isprăvindu-se pănă in tdmnă cu feredeă după comă aă poftită la 1766 Octomvrie. firi la 1767 Martiă, aă venită maziliea. — Adaosă de Enaki Kp-găinicAnu. 176 de astăzi-» Intriacestă .«lupţi aţătândă ţi NohfliI ştrimJbătaţe, şgcotitus’aă că a se Îndrepta şi a se aşeţla plra acesta despre ambe părţile, multe cuvinte, şi price şi gUcâvă storă.face, şi a se curma plra despre amtys părţile cunoscân-du-se a fi unii lucru greii, măria sea Mengli-Gherel Hanul Însuşi aii socotită despre ftmbe părţile, din cepută şi până in sfârşită, câte gâlcevi şi strimbă-tăţl s’aă făcută, şi despre o parte şi despre alta, Intre tâte să rămte lmpă-căciune, şi făcându-se ibra şi aşe^ământă Intre âmbe părţile să se părăsăscă şi Moldovenii şi Nohail de tdtă pricea şi plra, şi gllcâva ce aă Intre dânşii, şi intru acestă chipă să se curme tdte cuvintele. Măria s«a Hanul cu a sea Înaltă minte şi socotâlâ, socotindă a fi lucru cu cale şi cu cuviinţă, precum cu adevărată aşa este, şi lticujtoril de âmbe părţile Înaintea măriei sâle Hanului s’aă Învoită, şi aă trămisă să iacă sulfă şi ibra, părăsindu-se de tâte gâl-cevile ce aă avută intre dânşii şi lăsându-se de a mal cere unii de la alţii pagubile săă stricăciuni ce ară fi avută din cepută şi până in ţlioa de astăzi. Deci după socotâlâ măriei sâ’.e Hanului, Nohail şi cel ce se află lăcuitorl, şi cel de piu pregiură, toţi Mirzacil, şi Tătarii, cu mică cu mare, părăsindu-se de totă davaoa şi pricea ce aă cu Moldovenii, după socotâlâ legii, şi a judecăţel, prin mijlocirea vachililoră nâmuiul Nohăescă anume: AslamăMtrza din nâmul lui Ora-olu, şi Caspolată Mirza din nâmul lui Mamal-olu, şi Ismailă Mirzadin nâmul lui Or-Mehmetă-olu, aşijderea şi despre partea domnului Moldovei Grigorie Vodă Scărlată-zade, şi despre partea a tdtă boierimea şi lăcuitoril ţărel Moldovei, fiindă vechili din boierii domnului Moldovei, Enaki Logofătul, şi Alecsandru Postelnicul Înaintea judecăţel, lăsatu-s’aă şi s’aă părăsită de tdtă davaoa şi pricea ce aă cu Nohail din cepută şi până acmu. Deci vechilii despre âmbe părţile, într’acesta chipă Învoiudu-se, aă făcută unii către alţii ibra şi sulfă, şi bună învoâlă, şi poftă, s’aă Învoită şi s’aă îmbrăcată după pofta loră. S’aă scrisă acestă hogetă la mijlocul luminii lui Seferă la anul 1142. Marturl, Sefer-Cazi Mirza, şi Bel-Calga martură, Mehmetă-Mlrza martură, Sa-luşă-Mîrza, Mansiră-olu martură, Adăl-Beiă Caigată martură, Murtaza-Aga, Şaulhană-Cazi martură, Cazi-Beiă martură, Huabdula Cazi Aga, Husăină-Aga martură, Fetula-Efendi martură, Mustafa-Efendi martură, şi toţi alţii din divanul măriei sâle Hanului marturl. Suretul zapisulul Tătarilor!) Nohal ce aă dată la mâna măriei sâle Iul Vodă. Velâtfi 7238 Septemvrie 6. Pricina acestui zapisă este precum in anul 1141. Măria sea Înălţatul, şi milostivul stăpânul nostru Mengli-Gherel Hană, trămiţindă arză la împărăţie, pentru ca să ni se oronduâscă din pământul Moldovei locă de aşe^ământă şi de păşunarea bucatelor!), după arzul măriei sâle, cu sciinţa măriei sâle domnului Moldovei, ordnduinduni-se cu fermană Impărătescă din pământul Moldovei 32 tiâsurl de-a-lungul şi 2 oâsurl de-a-curmezişul, care locă fiindă din cepută chiară locti moldovevescă, şi de folosul şi hrana pământului Moldovei; măria sea Hanul, împreună cu măria sea Paşa păzitorul Tighinel cu Hatişerifă Impărătescă aii hotărîta, şi a& măsurata, şi aa lămurită hotarul acestui loca mal susa pomenita, oronduinda pentru cel ce vora lăcui pe aceia loca a Moldovei, 32 caşuri de-a-lungul şi 2 câsurl de-a-curmezişul, să 'dea, osăbita de uşurul ce este obicinuita plată, şi chirie pentru loca. Care legătură noi ama primita, adecă: pentru Nohail ce vora 15cui pe aceia loca a Moldovei, să’şl dea uşurul şi hacul pământului şi totă plata deplina. Şi cu tnvoinţa ndstră şi a tuturora bătilnilora noştri, făcutu-s’afi şi hogeta după legea nostră, întru care s’aa însemnata tdte legăturile aceste cu carele noi toţi ne-ama legata, şi ama priimita, şi după cum însemnâZă hogetul, aşezate funda aceste tocmele şi oronduiele, noi toţi, aşeţlându-ne ca să lăcuima pe partea locului Moldovei, unde ni s’aa poroncita. Insă cunoscânda noi că pentru păşunatul dobitoceloru nostre orna avea lipsă şi strimtore, agiuns’ama cu rugăminte la divanul măriei sâle Ha* nulul stăpânului nostru, rugânda şi cucerindu-ne ca să ne isprăvâscă puţină nevoie, numai pentru dobitoce şi păstorii noştri să se potă păşuna pe une părţi de loca a Moldovei, de pre care neramâ rădicata noi, fiinda acele părţi de loca de acâstă dată neldcuite de ralaoa Moldovei, şi deşerte aflăndu-se acele părţi de loca, ne-ama rugata ca să avema voie a ne păşuna dobitdcele ndstre o sâmă de vreme. Deci măriea sea Hanul, milostivindu-se asupra n6s-tră, trămis’aa către măriea sea domnul Moldovei cinste iarlicul măriei sâle, şi despre partea ndstră a Nohailora pe Caspolata MSrza anume, şi pe Cante-mira Mîrza, şi pe Işa Mîrza, şi pe Sultana Mambeta Mîrza, împreună cu o-mul Măriei sâle, cu poftă pentru acâstă ispravă; carii împreunftndu-se cu măriea sea, şi arătăndu-se pofta şi rugămintea nostră, răspunsu-le-ah măriea sea, cum că acele locuri sunta pentru trebuinţa lăcuitorilora Moldovei, şi pe urmă pe acele locuri este să se aşeţjte şi să Idcuâscă ralaoa Moldovei. Intru acesta chipa arătându-le măriea sea domnul Moldovei, Mîrzacil acel de mal sush pomeniţi, vechilii noştri, răspunţlânda într’acesta chipa, s’aa apucata, de vreme că acele părţi de loca pre care poftima noi să ne păşunămh dobitocele se află deşerte de acâstă dată de lăcuit ori, pre acele părţi de loca poftima să ni se dea voie de păşunata o sâmă de vreme; âră în părţile ce ora fi trebuitore pentru locuitorii Moldovei să nu ne atingemfi, ce numai să pă-şuoămfi în părţile unde ne vori) arăta Ispravnicii şi zapciil marginelorfi Moldovei ; âră peste voia lorh să nu avema a călca aiurele, şi despre care ne arh arăta el că este de trebuinţa lăcuitorilora Moldovei îndată fără nicl-o întârziere să avemfi a ne rădica dobitocele; şiosăbita de acesta, apucându-ne noi să d&mfi măriei sâle Domnului Moldovei alăroa îndoita pe bucatele nostre. Măriea sea plecânda către pofta şi poronca măriei sâle Hanului, şi sfâtuindu-se la acâsta şi cu al săi boieri a Moldovei, într’acesta chipa ah data răspunsa ţiicânda: precum pentru păşunea dobitocelorO, de-oma cum-va pâşi noi peste legăturile şi aşezământul ce se însemnâZă mal giosa, nici una câsa să nu ne lase dobităcele pe locurile Moldovei să le păşunăma; aşijderea şi dobitâcele nostre să aibă a se păşuna numai pe acele părţi de. loca care ne-ara arăta Dumnealui Sărdarul şi Dumnealui Căpitanul de Codru, şi afară din cuvântul acestora boieri a măriei sâle, nici una pasa să nu păşimfi, nici să facemfl câta de putină supărare cul-va, nici să cutezăma a face pe pământul Moldovei 16-Leatopiseţele Tom. 12 178 căşti aă sălaşfi pentru păstorii noştri, ce numai să aibă a’şl purta păstorii noştri după obiceiul lorii câte o oba In cară; âră din oba afară, pe locurile acelea, să nu fimă volnici a bate pară, sâă ţăruşă; fără de câtă vitele nâstre fiindă la ernatică, şi fiindă trebuinţă pentru viţeii! noştri să stea subt acope-remântă, numai pentru viţeii! noştri să avemă voie d’inceputul ernei până io sflrşită, a ne urzi pe locurile unde ne ară arăta zapciii măriei sâle câte o colibă ce se chiamă tătăresce arană; noi singuri să avemă a le urzi la începutul ernei, şi âră noi singuri să avemă a le strica la sfirşitul ernei. £ră de nu le-amă strica, pe cum ne apucămă, âmenii măriei sâle să aibă a le da focă, şi a ne rădica cu totul. Aşijderea şi din stăpânii dobitâceloră, carii oră avea dobitâce la ernatică sâă la văcărită, Mirzaci fiindă, sâă Cara Tătari, fiindă trebuinţă să’şi cerceteze dobitocele, de ară vrea să mârgă la dobitâce să le vedă, să aibă a merge ântâiă la boierii măriei sele diregătoril margine-loră, adecă la Sărdarul şi la Căpitanul de Codru, şi la Pârcălabul de Lăpuşna, şi arătândă şi nevoia şi trebuinţa loră ca să mârgă să’şi vâdă dobitocele acolo unde se păşunăţtă, aşa cu sciinţa lord să aibă voie a merge; âră fără de voia şi cuvântul acestoră boieri, nime din noi să nu aibă voie a călca pe părţile Moldovei.. £râ de s’ară afla cine-va din Nohai cu pricina dobitâceloră să vie pe locurile Moldovei, ori păstorii noştri cu vre-ună chipă de s’ară ispiti a face vre-vnă supără odăiloră, sâă iîneţeloră ralelei locuitoriloră Moldovei, sâfi de s’aru afla cine-va din Nohai, sâă dintr’alţii, şi s’ară ispiti a face câtă de puţină vală sâfi câtă de puţină stricăciune fîneţeloră, odăiloră, dobicoceloră, pâniloră, sâfi sămănăturiloră, unul ca acela să aibă a se prinde, şi legată să se tiămită la Iaşi, şi acolo să i se dea certare precum se cade. Şi pe locurile unde s’ară păşuna vitele nâstre, ori cândă ne-arfi arăta şi ne-ară ţlice boierii ce s’aă ţlisă mai susă, cum că părţile acele suntă trebuitâre pentru locuitorii Moldovei, îndată să avemă a ne rădica dobitâcele de acolo fără de nici o întârziere şi price. £ră pentru alămul îndoită, apucându-ne noi ca să dămă măriei sâle Domnului Moldovei, măriea sea n’aă primită a ne lua alămă Îndoită, şi ne-aă arătată că gândul măriei sâle nu este să iee de la noi alămă îndoită, nici se lăcomesce a lua de la noi bani îndoiţi pentru păşu-natul dobitâceloră nâstre; ce numai pre câtă însemne^ă în hogetă atâta pri-mesce şi măriea sea să iee de la noi. Pentru care şi noi ne-amă apucată ca să dămă deplină precum însemnâZă în hogetă, tâte deplină fără nici o pricină şi pregetă, şi afară din hotarul acesta la nemică să nu păşimă, nici câtul o palmă de locă, nici prin dobitâcele nâstre să nu avemă a supune, şi a tăinui dobitâcele raielii, saăa neguţitoriloră. Şi dintr’aceste legături din tâte câte s’aă pomenită mai susă, de omă păşi câtă de puţină şi de n’amă păzi aceste legături tâte, să aibă voie măriea se a ne scâte tâte dobitâcele afară de pe locul Moldovei. Deci într’acestă chipă, ca acela ce ne este nouă în folosă, după buna şi Înalta socotâlă a măriei sale Hanului, vechilii noştri viindă cu răspunsă înaintea măriei sale Hanului, înaintea divanului măriei sâle, noi toţi amă primită acâstă legătură şi acestă răspunsă ce ni ’l-aă dată despre partea măriei sale Domnului Moldovei, şi tâte le-amă primită noi cu toţi Mîrzacii şi bătrânii Nohailoră, şi ne-amă apucată că de omă păşi câtă de puţină afară din hotarul acestui zapisă, măriea sea Domnul Moldovei să aibă a ne goni do- bitdcele peste hotarul celtt de două câsurl. Intr’acâsta chiptt ne-amtt legaţii cu toţii cu acesta temasucd alţi nostru, carele pentru ca să fie tare şi încredinţaţi! că cu sciinţa şi cu pofta n6str& a tuturora s’att scrisa, s’att alcătuita, şi s’att data la mâna măriei sile Domnului Moldovei lui Grigorie Vodă, la mijlocul luminel lui Seiertt In anul 1142. Iscăliţi: — Şitacbeia, Ismailmirza, Batârmlrza, Kelmehmettt, Docuzolu, A-slanolu, Nevrutmtrza. Hagibeittmtrza, Ashnmtrza, Giaunmtrza, Mamaiolu, Ka-ziolu, Azametolu, Aliolu, Iskendermlrza, Isufbeiortt, Hagibeittmirza, Canmlr-zaolu, Mehmetolu şi Beimlrzaolu. Aice amil scrisa pentru cel nemulţămitorl şi lacomi, cum TI tâmpini Dum- neţjefi şi păcatul lorfi. Era una boierfi de ţâră anume Dumitru Macri Banul, carele era ferte socotita, şi destul miluita de Grigorie Vodă, că, precum aţi cetită Înapoi, că ân-tâitt lla făcuse Bana mare, âră mal pe urmă schimbându’ltt din bănie ’l-aa făcuta Staroste de Cernăuţi; şi lla avea Grigorie Vodă in cinste şi In trecere ca pe fieşcare din boierii mari. Dâră eltt ce mulţămită att data lui Grigorie Vodă! Că nu ’i-att sosita, nici s’aa Îndestulata de c&tă bogăţie avea, fiindtt mal bogata de câta alţi boieri, ce Încă s’att sculattt, şi din slujba văcăritulul de la Cernăuţi cel dedese Grigorie Vodă In sâma lui, att făcuttt vicleşugtt şi att furata o somă de bani din văcărită, şi dintre altele din tttte ce i se di-dese In sâmă, s’aâ aflata vicleana. Acestâ feltt de mulţămită att dattt acesta boieria Iul Grigorie Vodă, pentru cea multă milă ce’lâ miluise. Ce Dum-neţleâ cela dreptb ce nu priimesce strimbătate, n’att suferita, ce ’l-ab tâmpi-nattt, că att aflata Grigorie Vodă vicleşugul Iul, şi att trămisa pe vătavul de copil şi ’l-ab adusâ pe Banul Macri In fere şi In urgie de acolo de la Cernăuţi, şi ’l-aa pusa la lnchisdre. Insă fiindti acestaştt domntt milostiva, cum aţi cetitâ Înapoi de bunătatea lui, altă pedâpsă nu ’i-ab dattt, precum i se cădea ca unui vicfentt, fără câttt cinci pungi de bani att luattt de la dânsul glâbă la Visterie, şi paguba ţinutului ce făcuse, şi ârăşl ’l-att slobozita lipsita din cinstea ce avusăse, şi att făcuttt staroste In locul lui Macri, pre Radul Racoviţă Jignicerul, feciorul lui Dimitraşcu Hatmanul. Totb tntr’acestb antt făcut’ati Grigorie Vodă şi acâstă pomană: Era unb o-biceifi răb aice In ţâră: pogonărittt de vil, scornita de alţi domni vechi mal din nainte; pentru care din pricina acestui obiceitt, multe vil a mdnăstirilortt şi a altorb pământeni, să pustiese. Acesta domntt' Grigorie Vodă socotindu’l a fl obiceitt rătt, din bună voia sa nelndemnatfl de boieri, ce din singură so-cotdla sa socotindtt că nu’I drepţii să dea âmenil şi pogonărittt şi văcărită, ce aâ rădicata pogonăritul şi att poroncittt să nu mal fie, şi afi rămaşii răsuflare şi âmenilortt şi domnului vecinlcă pomenire plată de la Dumnezeii. *) *) Pini aice Cronica este tradusă grecesce In manuscriptul ce se păstrăză In biblioteca regală din. Paris.— Pe lingă aceste apoi mal adaoge şi Enaki Kogălniceanu următărele: -Acestfi Domntt Grigorie Vodă, după ce att făcuttt alte multe şi bune In pământul acesta, a Şi petrecândă Grigorie Vodă tn veselie şi cu bucurie, şi prea bine ocâimuindă, şi împlinindă în domniea acâsta şâse ani, att ceruţii domniea ţărel Româneşti. Şi făcându-se schimbare între Grigorie Vodă domnul Moldovei şi între Constantină Vodă, feciorul Iul Nicolal Vodă Mavrocordată domnul ţărel Româneşti, s’aă gătită Grigorie Vodă de merindele cuviinciâse pentru cale, asceptândfi pre Sldmni-Agasi ce era rânduită de la împărăţie ca să rădice pre Grigorie Vodă din Moldova, şi să’lă ducă să’lă aşeţjte în scaunul ţărel Muntenesc!. Şi aşa după obieeiă, pornindu-se, ’l-aă dusă de ’l-aă aşezată în Bucuresd în scaună. Sfebşixui, Cbcuuceî anonime, Moldovei, mă mal făcută şi ună turnă mare, şi ma! naltă de câtă tdte turnurile mănlstiriloră de-aaupra porţi! curţel domneşti, puindă şi ună clopotă mare. fiindă şi ceasornică de bătea tdte caşurile ^ilei, de se auţlia peste t6tă hora, şi mal giosă de ceasornică făcu ună locă lmpregiurul turnului acoperită cu feră albă, de şedea meterhanăoa Domnului de bâtea In tăte filele chindiea cea obitinuiti, petrecăndă Domnul cu veselie şi ca bucurie, care nu credă că a fi petrecută altă Domnă, chivernisind!! şi pre toţi pământenii cu bună cirmuire de care eraă toţi mulţămiţl. Şi petrecândă tdtă domniea cu libovă, şi cu zeefotari, şi cu plimbări, cu t6tă curtea măriei săle, la care Implinindă Intra acăstă domnie ani şese, a’att apucată de ’şl-aă isprăvită domniea ţărel Româneşti. LEATOPISEŢUL ŢEREI MOLDOVEI DE LA A DOUA ŞI PÂNĂ LA A PATRA DOMNIE A LUI CONSTANTINC MAVROCOKDATU V.V. DE SPĂTARUL I0AN CARTA (1741-1769) A doua domnie a Iul Constantinii Mavroeordatfi Vodă, După ce aă venită aprâpe de Iaşi Constantină Vodă, eşitu’i-aă Înainte tâtă boierimea, cu multă bucurie, sciindu-lă din domniea d’ântâiă că este omă blândă şi bună, âră a patra ţii aă boierită după obiceiă: Sandul Sturza vel Logofătă, Costaki Razul vel Vornică, Iordaki Canta vel Vornică, Ianaki Grecă Hatmană, pre feciorul Iul Adămiţă vel Postelnică, Andrieşă Rosătă vel Spatară, Mano-laki Costaki vel Bană, Stefăniţă Rosătă Pribagul vel Paharnică, Tâderă Păladi vel Visternică, Iân Bogdană vel Stolnică, Chiriţă Dracul vel Comisă, Iordaki Rusătă Bastonă vel Medelniceră, Dumitraşcu Păladi vel Cluceră. Şi după ce aă boierită pre aceşti veliţi boieri, aă făcută şi altă socotâlă; aă pusă trei boieri judecători In Iaşi, pre lână Neculcea bivă vel Vornică, pre Iordaki Dul-gheriul Grecă bivă vel Postelnică, şi pre Aristarhă Hrisosculeu biv vel Bană, să fie împreună cu veliţii boieri la t6te trebile, judecăţile şi sfaturile nelipsiţi, şi le-aâ rânduită şi lâfă câte 50 lei pe lună fiesce căruia boieră. Aşijde-rea aă nud alesă şi câte ună boieră mazilâ, şi ’i-aă făcută Ispravnici pre la tâte ţinuturile, şile-aă dată ţinuturile cu slujbele în mânele loră; şile-aă a-leoă să iee răsura jumătate mal mult de câtă soţiile loră. Aă mal alesă şi pre alţi boieri mazili, carii n’aă încăpută la boierii şi la Isprăvnicil, şi aă fostă în rândul veliţiloră boieri; pre toţi aceia aă poroncită să*! pue la slujbe, şi le-aă rădicată dăjdile, să nu dee nemică, nici feciorii loră. Pre mazilii din rândul de giosă le-aă pusă dăjdl uşâre. Rădicat’aă dajdiea tutuloră mânastiriloră, şi a tutuloră preoţiloră, şi a diaconiloră să nu dee nemică. Câte judecăţi se fâceaă, tâte le scrieaă la condica judecătoriei din Iaşi, şi Ispravnicii pe la ţinuturi Cândă făcea divanuri, tâte judecăţile le orânduia la boierii din Iaşi saă la Ispravnicii ţinuturiloră; âră dâcă nu le plăcea âmeniloră judecata boieriloră, ve-niaă la divană cu mărturia boieriloră, şi însuşi elă cerceta mărturia; şi după cum socotia aşa şi hotăria. Ales’aă şăse logofeţi de taină de staă înaintea lui, cetiaă răvaşele şi le făceaă răspunsuri; âră tretil logofătă punea pecetea dom-nâscă şi tâte răvaşele le scriea la condică. Era Izbaşa omă din curtea lui; acela strîngea tâte răvaşele de la âmenl, şi le scotea răspunsuri fdră de nici o chel-tuâlă; ce numai ce daă dieciloră câte două parale răvaşnl. Ispisâcele câte mer-geaă la dânsul tâte le scriea la condică; mănăstiriloră aă făcută obiceiă veci-niloră, să lucreze după cum aă lucrată şi mai înainte; âră alţi âmenl străini carii voră şedâ pre moşiile loră, să lucreze numai câte 12 ţfile, şi să le dee a ţjtecea din tâte. Boieriloră şi mazililoră le-aă făcută obiceiă să lucreze cu omenii loră, carii oră şedea pre moşiile loră câtă le va fi voiea şi câtă oră putâ. Insă numai aceia ce voră şedea pre moşiile loră să lucreze, âră pre alte moşii a altoră âmenl să nu se întindă a stăpâni. Pre ţâră aă scosă ântâiă banii stâgulul câte o sută cinci parale nuol; acele cinci parale să fie a boieriloră ce voră strînge banii; âră o sută parale să mârgă la Visterie. Aşeflat’aă să fie patru clferturi intr’unii anii; câte o sută cinci parale să fiesce ce omă că-sarft; holteiul celă cu părinţi câte cinci *(lecl şi cinci parale; şi le-aă dată pe-ceţl tuturoră tipărite, anume pe feţile lorii, numele şi porecla; şi după ce s’au cisluită le-aă dată zlotaşil şi isvdde, şi la Visterie le-aă scrisă la condică-Făcut’aă obiceid zlotaşil să nu supere pre dmenl cu nemică, ce dintru acele cinci parale să’şl cumpere mâncare, fină, grăunţe, şi ce le ară trebui tdte cu bani să’şl cumpere. Alte obiceiuri rele ce eraă mal Înainte să nu fie, nici spurcatul şi stingerea norodului, acelă cu nume urită văcărită, (numai Ore-ciloră dragă f6rte), să nu fie, nici pogonărită, nici coniţa, nici adăoşagul, nici jacuri de ciocoi să nu umble prin dmenl asuprindu’l. Ţărel de giosă le mergea prea bine, ără ţărel de susă fiindă prădaţi de oşteni, şi lipsiţi de pâne le mergea mal greă; cam fugiaă din cel săraci, ără cel mal cu putinţl eraă mulţumiţi. Dat’aă mare strinsdre de cercaă pre dmenl, şi pe unde II aflaă II băteaă; ără pre vornicii carii tăgăduiaă pre dmenl, II daă pe uliţe şi’I trămiteaă la ocnă. Mal adeverit’aă că de’I va eşi somă bună de bani, a rădica desătina şi văcăritul boieriloră mazili şi mdnăstiriloră, şi toţi s’aă bucurată. Boieriloră celoră mari aă dată câte cinci (lecl şi şăse dmenl scutelnici, altoră boieri mazili câte două-ţjecl, câte cincl-spre-ţlece, câte flece, câte dncl şi câte patru d-meni scutelnici. Dat’aă şi la giupânese sărace câte cincl-spre-^ece, câte flece dmenl scutelnici, socotindă după boieriea bărbaţiloră loră. Aă venită de la Pdrtă ună Turcă cu fermană să ia pre Lupul Aga feciorul lui Anastasi Vornicului de lemne; fermanul scriea la Constantină Vodă să caute să’lă trămită la Ţarigradă, şi să’I scrie tdtă averea după ptra Turtiloră şi a Lipcaniloră din Hotină, (Ucăndă că ’i-ară fi jăcuită Lupul Aga fiindă Păr-calabă in ţinutul Hotinulul, şi cum că aă fostă agiunsă cu MoskaliI şi este bogată fdrte. Deci măriea sea ah cercetată, şi dovedindu-se că Lupul Aga nu este vinovată, prin mărturii din Moldova şi prietenii săi de la Ţarigradă, aă scosă pre Lupul Aga dintr’acăstă primejdie; chieltuit’aă atunce Lupul Aga şăpte (lecl şi cinci de pungi de bani; ără măriea sea şi cu boierii două-ţlecl şi cind de pungi de bani. Aşa este năpastea turcăscă. Intru acestă ană 1742, aă venită de la Pdrtă multe havalele asupra ţărel; la Vozia aă trămisă 800 salahori; 150 care cu câte-va mii chile grlă, le-aă tră-misă la Pdrtă. Lui Casap-başa i s’aă dată câte-va pungi bani, de aă cumpărată dmenil lui ol împărătesei. Cnăzul Bomanţovă, solul celă mare Moskicescă, s’aă întorsă de la Ţarigradă, şi viindă ăraa la Tighină cu trei mii dmenl, aă zăbovită două luni; şi după po-ronca Porţii, de tdte ce le-aă trebuită ţdra le-aă purtată de gryă până la purcesul loră. Veqjlfoiă de la Sant-Petersburgă şi solul celă mare turcescă, şi ă-răşl ţdra le-aă purtată de grijă de tdte ce le-âă trebuită, până ’l-aă trecută Dunărea la Galaţi; şi aceste havalele aă cuprinsă mare somă de bani. Şi pentru aceea şi Constantină Vodă aă mai adaosă câte două clferturi pe ană, a-decă şăse clferturi pe ană. Totă Intr’acestă ană 1742, măriea sea Elisaveta Petrovna, fata marelui Petru Imperatoră a tdtă Busia, aă stătută Imperatriţă a tdtă Busia. Coronaţiea el aă fostă tntr’acelaşă ană 1742 Aprilie 25 flile. Mal susă pomenitul Antonie Mitropolitul Cernigovulul (carele ântâifi aii foştii mitropolittt Moldovei), s’ail Învredniciţi! a fi şi a sluji sfânta liturghie Împreună cu alţi Arhierei SinodalnicI, tn ţjioa coronaţiel măriei sâle, tn prea slăvită şi Impârătâsca cetate a Moskulul, in Sobornaia biserică a Adormirii Maicii prea-curate. Pre numitul Antonie Mi-tropolitfi, măriea sea Imperatriţa Elisaveta Petrovna, din Cernigovii, ’l-atk mutata la altă eparhie mal mare ce se chiamă Beligradii şi Oboianfi; şâse ani afi fosta Mitropolita acolo, şi s’afi pristăvita acolo In anii 1748 Ianuarie In 2 flile. Acesta domnfi cu domniea ântâifi afi urmata cu obiceiurile altora domni; âră lntr’acâstă a doua domnie multă supărare aa făcuta ţârei cu obiceiuri nuol, şi măcara că In doi aql ce afi domnita, văcărită n’afi scosfi, dâră afi scosfi hârtii pre tâtă luna; şi săraca şi bogata, şi tânăra şi bătrâna, totfi omul să aibă pecete In sânfi, şi pre tâtă luna cerea capurl; şi mulţi 6menl de frică şi de sărăcie fagiafi prin munţi şi prin codri, şi mulţi periafi de frigă şi de fâme, şi mulţi din fruntaşii satelorfi, s’afi primejduita cu uliţa, şi le-ah rasa barbele, şi câte 20 clferturl lua pre and. Cu pisma ce pusese cu alţi domni, ad adaosd mucarelurele Yisteriel împărăteştii şi poclonele la tâte porţile, care tâte acele ad rămasa greutate ţărilord; şi totd norodul lld blestema. Dâră acosta păcatfi pâte l’a fi răsplătită cu silinţa ce ad făcuta de ad scosd Turcii din ţâră, carii se lăţise prin tâtă ţâra, şi nu era multa, de răul Lajilorfi, să se prăpădâscă şi legea cu totul. împăratul Turcescfi ’l-ad mazilită din domnie, şi ’l-afi dusfi la Ţarigradd; âră In locul lid ad pusd domnd pre fratele sâd lân Mavrocordatfi Voevodd. Domniea Iul lân Mavrocordatfi Vodă. In anii 1743, ad Încăpută domnd lân Mavrocordatfi Vodă, şi afi domniţii patru ani. Acesta afi adaosd văcăritul doi lei trel-ţlecl bani de vită ârna, şi de vi-ţelfi nouă-decl bani; şi vâra cincl-decl parale de vită. Ad adaosd şi clferturile pe anii, câte cincl-decl clferturl, (?) şi unii rândft de hârtii câte trei lei galbenul. Şi măcarfi că tâte dăjdiile totfi cu sporii le-afi luata, ad scosfi şi goştina câte unfi-spre-dece parale de 6ie. Atâta pomană ad făcuta in domniea lui, că afi zugrăvită biserica pe din lăuntru cea din curte. Datoriile domniei nu le-afi putută plăti, fiindfi că tâte rădemafi asupra boierilorfi, şi le făceafi cine cum U era voia. Elfi căuta mal multtt zefurile cu mese mari, şi cu mezilea de Ţari-gradfi, şi nâptea umbla prin tîrgfi cu veselii şi cu jocuri; şi cândfi s’afi mazilită, ad rămasfi datorii pre la neguţitorl, şi altă dată n’afi mal venita domnd. împăratul Turcescfi ’l-afi mazilitfi, âră in locul Iul ad pusfi domnfi pre Gri-gorie Ghica Voevodd. Patru ani ad foştii domnfi; s’afi duşii la Ţarigradd, şi după aceea n’att mal eşitfi domnfi; la grea sărăcie afi rămasfi la Ţarigradfi şi aii muritd. _J86_ 0 Domniea a treia a Iul Grigorie Ghiea Vodă. In anii 7255 Iulie 10, att domnita Grigorie Ghica Vodă, numai de la Iulie până la Fevruarie, şi aii luata v&c&ritul de vără câte nouă-ţlecl bani de vită. Scos’att şi peceţl de câte patru lei, şi de trei, şi de doi, şi de untt lett; şi de ărnă lua v&c&ritul. S’att schimbata cu domniea In ţăra Muntenăscă; ără în locul Iul a& veniia domntt Constantina Mavrocordatâ Voevodtt. Intre schimbarea acestora domni B’aâ tâmplattt o ărnă mare, începândtt a ninge din nouă flile a lui Martie, att ţinuta pftn& la sfirşitul lunel şi aa perittt multe vite a 16-cuitorilorâ. Şi cu mare greutate aa mersa Grigorie Vod& de la untt scaunâ pân& la altul; şăpte ani att domnita, şi din poronca împăratului Turcesctt a6 merstt domutt în ţăra Muntenăscă, ără In locul lui att venita domntt Constantina Mavrocordatâ Voevodtt. Domniea a treea a Iul Constantinii Mavrocordatâ VoevodQ. Domnit’att Constantina Mavrocordatâ Voevodtt untt antt şi şăse luni. Văcărită pre vite n’att scostt; numai dferturi pe tâtă luna după rdndulala hârtii-lortt ce scosese Grigorie Voevodâ. S’att mazilită şi s’att dustt la Ţarigradtt; ără In locul Iul att venita domnâ Constantina Bacoviţă Voevodtt. Ântftia domnie a Iul Constantina Cebantt Raooviţâ Voevodtt. Acesta domntt, luândtt ântăitt domniea prin mijlocirea Grecilortt, a Iul lor-daki Stavaraki Sp&tartt care era cu totnltt de P6rta împărăţiei TurcescI, şi câte vra eltt cu Manolaki Sp&tartt socrul lui, acele făcea. De mare supărare ce aveatt domnii, şi boierii ţărel, att prebegittt toţi boierii din ţără, unii la Bu-găgtt la Sultanul T&t&resctt, alţii In ţăra Leşăscă, alţii in ţăra Ungurăscă; şi însdiaţându-se Impăr&ţiea Turcăscă şi Paşii de pre la cetăţile Moldovei şi de pre la alte sarhaturl de prin pregiurtt, att tr&misâ bnmb&şirl ca să prinţLă pre Stavaraki săK taie capul, să’ltt ducă la P6rt&; şi prin mijlocirea Hatmanului Costaki Razul, att -scăpata şi att fugita, şi mergăndâ la Ţarigradtt, cu alţi nu s’att pututtt mistui, ce s’att închinata la Ortaoa Enicerilortt, şi aşa ’şl-aâ scăpata viăţa. Stavaraki mal păţise una ca acăsta şi în ţăra Muntenăscă, cândtt att merstt Mihal Bacoviţă Voevodtt. CostantinO Vodă cu multă chieltueală şi cu mijlocirea Paşilortt att întorstt pe toţi boierii la locurile lortt. Att domnita cu pace trei ani cu toţi boierii bine. De atâta era straşnica, c& mânca afiontt dimi-năţa şi la vreme de chindii bea pelintt cu ulciorul, şi presto t6t& ţlioa se afla tottt vesela, dărtt trebile şi le căuta cu tătă rdnduiala; şi-att plătită datoriile domniei la Ţarigradtt, şi att câştigată câtă-va somă pungi de bani. D6mna i-att murittt aice, şi copil nu i-att rămastt; att îngropat’o în mănăstirea Golia. Era o biserică de pătră în P&p&uţI la BotoşenI făcută de Stefantt Voevodtt celtt « 18L bătrână; i-aft data tâte moşiile tătâne-săă lui Mihal Vodă, şi aă făcut’o mănăstire cu Egumenă şi cu soboră, Inchinând’o la patriarhia Antiohiel, unde este Imunul sfântului Nicolal. Aă dată agiutoră şi la mănăstirea Precista în Romană. Făcut’aă şi e biserică de lemnă în Focşenî; şi schimb&ndu-se cu dom-niea de aice, aă mersă in ţâra Muntenâscă domnă; âră aice aă venită domnă Matei Ghica Yoevodă. Domniea Iul Matei Ghica Voevodă. In anii 7262, aă venită domnă Matei Ghica Voevodă. S’aă arătată multă străşnică asupra boieriloră, dâră nimărul nemică nu făcea; numai câtă să mă-niea pre vre ună boieră mare, arunca urgiea asupra boierlnaşOoră slugi din cnrtea domnâscă. Aă domnită 2 ani şi 6 luni; multă bine aă luată cu dăj-dile ţărei dără nemică nu s’aă alesă, că toţi i-aă mâncată Grecii, că adusăse mulţime de Greci cu dânsul. Acesta aă aşezată veniturile boieriloră. ’L-aă mazilită, s’aă dusă la Ţarigradă, şi domnă n’aă mal putută să mal vie, fiindă că Grecii ce*I mâncase venitul domniei lui, mergândă la Ţarigrad,ă ’l-aă lăsată toţi, şi încă i-aă scosă şi nume de nevrednică; âră aice aă venită domnă Constantină Cehană Voevodă cu a doua domnie. Domniea a doua a Iul Coetantintt Raeoviţă Voevodă. Acestă domnă într’a doua domnie aă arătată mare milă şi faceri de bine ţărei Moldovei, şi aă mântuită păcatele părintelui seă lui Mihal Vodă. Fost'aă ântâiă o dajde grea, văcăritul, scâsă încă de Duca Vodă celă bătrână, care s’aă fostă legata de Antiohă Cantemiră Voevodă, cu toţi Arhiereii ţărei şi boierii, socotindă că acea dajde rea şi grea de apururea este de mare stricăciune pământului Eră Mihal Voevodă părintele seă, în ală treile domnie, avândă capi-chihăl Gred la Ţarigradă pre Aristarhă Postelnică şi Constantină Postelnică, (măcară că eraă Bezedelile săle la Ţarigradă, luândă Turcii acestă obiceiă după ducerea lui Dumitraşcă Voevodă cu Petru împăratul Moscului, de aveaă obiceiă de da domnii, zalâge la Portă in Ţarigradă.) Insă aceşti Greci Capichihăl, s’aă ferită de bezedelile lui Mihal Vodă, şi aă scrisă multe minciuni lui Mihal Vodă, cum că este o pricină la Pârtă, şi de n’a da atunce sute de pungi bani, ’iaveni urgie cu peirea capului; şi Mihal Vodă, nesciindă vicleşugul Gredloră ce să facă. cu alte dăjdl nu se putea lua acea somă de pungi bani, că ţâra acăeta era pustie şi stricată de Tătari şi de LeşI, şi aă socotită că cu altă chipă nu se p6te, numai cu dajdea văcăritulul; şi stringândă pe toţi Arhiereii şi boierii ţărei, i-aă sfătuită să deslege dajdea văcăritulul, şi rumpândă blăstemul văcăritulul aă luată câte 90 bani de tâtă vita, şi măcară că aă mâncată Grecii banii aceia fără nici o dreptate, dâră tâmplându-se de s’aă mazilită şi Mihal 188 Vodă într’acelă ană aă rămasă slujba văcăritulul obiceiă. Şi din 90 bani de vită, din Domnii In Domnii, s’aii totii adaosii până în 2 lei 30 bani de vită, până aă luată şi Constantină Voevodă în domniea d’ântăiă, cum şi ală doilea. Indemnându-se din rîvnă Dumnefjeăscă, şi prin duhovnicescul sfată ală Pre-osfinţitulul Iacovă Mitropolitul Moldovei, şi sototindă cum că t6tă ticăloşia şi stricăciunea ţărel aceştia nu este dintr’altă, fără numai dintr’acea dajde stri-cătăre şi urită, că măcară că vaci nu rămăsese la lăcuitoril ţării, dără de vreme că văcăritulul totă trebuia să dee sumă de bani, şi o babă săraci ce torcea In furcă să’şî agonisăscă hrana şi comândul săă, trebuia la acea vreme să dee şi ea bani la văcărită. S’aă sfătuită cu Iacovă Mitropolitul ţărel şi Iănichie Episcopul Romanului, şi Dositei Episcopul Rădăuţulul, şi Inochentie Episcopul Huşulul, şi stringăndă pre toţi boierii ţărel, făcândă soboră cu t6tă partea bisericăscă şi boierăscă de obşte, aă făcută legătură cu mare blăstămă, şi aă stricată acea dajde a văcăritulul. Şi îndată cum s’aă ridicată acăstă dajde, aă începută a se întări şi a se îmmulţi lăcuitoril ţărel; şi de atunce prea bine ssaă Îndreptată ţăra. Câţi Domni aă mal venită pre urmă, in totă chipul s’aă silită să strice acea legătură, şi ărăşl să scătă dajdea văcăritulul, aducândă şi cărţi de la Patriarhii Ţarigradulul şi fermanurl Împărătesc! ; încă întărindă Dumneţjeă credinţa numiţiloră Arhierei carii aă fostă iscăliţi la legătură, nid-de-cum n’aă primită să’şl strice legătura testamentului, şi aă rămasă legătura veclnică. In filele acestui Domnă aă începută a zidi mănăstirea sfântului Spiridonă în oraşul laşului. Aă domnită doi ani, ’l-aă mazilită şi aă venită Domnă Scarlată Ghica Voevodă, Domniea Iul Scarlată Shica Voevodă. In anii 1766, aă venită Domnă Scarlată Ghica Vodă, carele aă domnită doi ani, şi chimbându-se cu domniea în ţăra Muntenăscă aă mnrită acolo. In filele acestui Domnă, de altă trăiaă boierii bine, numai aveaă mare mâhni-dune că nu puteaă să deslege dajdea văcăritulul, că cu altă nu puteaă ca să se îmbogăţăscă. Multă îndemnaă pre Voevodă şi pre Greci să silăscă pre Arhierei, şi cu bine, şi cu dată să facă părtaşi; şi văţiândă că nu se păte, aă pusă pre Greci la cale de aă scosă fermană de la împărăţie, trec&ndă pre lingă datoriea legel chrestinescl, cu poroncă Impărătăscă să scătă văcăritul fără de voia Arhiereiloră. S’aă cunoscută că n’aă fostă voia Iul Dumneţleă să trăcă ruga şi lacrimele lui Iacovă Mitropolitul şi ale altoră Arhierei; că cândă gătise tăte ronduiala slujbei să poruăscă văcăritul, i-aă sosită maziliea. şi s’aă dusă la ţăra Muntenăscă, rumpândă tăte ronduielele slujbei ce făcuse; ără aice aă venită Domnă Iăn Teodoră Voevodă. Domni ea lui lăn Teodorii Voovodfi oe aii foştii Terzimanfi. In anii 1758, mutândă Impărăţiea pre Scarlată Ghica Voevodă, din scaunul Moldovei cu domniea în ţăra Muntenăscă, aă daţii domniea lui I6n Teodorii Yoevodti ce aii foştii Terzimanii împărătesei!. Ce câtă pentru domniea acestui Domnii, după cercetarea cea adevărată, mal myltă ne vomă odihni cu vorba , istoriei, la cea neagiunsă de mintea omenăscă, adecă la lucrarea proniei lui Dumnezeii, pre care o mărturisesce şi Proorocul Davidă psalmă 112 stihă 7. «Domnul celă ce rădică de pre pămăntă pre celă săracă, şi din gunoiă Înalţă pre celă lipsită.» Şi ărăşl acolo stihă 8. «Să’lăpue cu Domnii norăde-loră săle.» Aşijderea şi la psalmă 70 stihă 5, 6, 7. «Tu eşti Domne ascep-tarea mea, Domne dă nădejdea mea din pîntecele maicii mele, Tu eşti acope-remăntul meă; întru tine lauda mea pururea, că minune m’amă făcută a multora, şi Tu eşti agiutorul meă celă tare.» Aceste le arătă şi le pună înaintea istoriei. Âcestă Domnă aă fostă din părinţi fecioră lui .Teodoră Calmăsul, carele aă fostă din mazilii cel de giosă; patria lui aă fostă în ţinutul Or-heiulul, chrestină bună şi cu frica lui Dumneţleă, petrecăndă viăţa loră cu puţină prilejă, şi cu paza bisericel, şi cu alte fapte bune după putinţa loră; şi pentru acesta însuşi Dumneţleă aă povăţuită. Pre acesta ’l-aă avută fecioră mal mare, ’l-aă trămisă în ţăra Leşăscă la scola Liovulul, şi acolo au învăţată carte, şi limba Latinăscă şi Leşăscă, şi săverşindă învăţătura aă venită în patriea sea în Moldova. Pre acea vreme era Domnă în Moldova Neculal Ma-vrocordată Yoevodă; ără Ion Macrocordată fratele lui Neculal Voevodă era Terzimană Impărătescă la Portă, carele avea trebuinţă de unu omă ca acela să potă tălmăci cărţile cele LătinescI; şi pentru aceea aă scrisă la Neculal Yodă. Eră Neculal Yodă cercetândă aă aflată pre acestă Ion feciorul lui Teodoră Calmăşul, şi ’l-aă trămisă la fratele săă Terzimanul la Ţarigradă. Petrecăndă elă Ungă numitul Terzimană, şi fundă omă isteţă, aă pusă nevoinţă, aă învăţată caitea şi limba Turcăscă; apoi limba şi scrisorea Italienăscă, Frăn-căscă, Elinăscă, şi cu aceste cu tote s’aă alesă omă forte trebuinciosă Ter-z iman ului. Şi încă tânără fiindă, şi măcară că altă dată nu se întămpla Terzimanul, însă elă s’aă Învrednicită de aă împlinită tote trebile Terzimanulul. După aceea pre Ion Mavrovordată ’l-aă făcută Impărăţiea. Domnă în ţăra Mun-tenăscă; ără I6n Teodor aă rămasă în trebile Terzimăniel la Grigorie Yodă 11 ani. Pre Grigorie Ghica Yoevodă 1-aă făcută Impărăţiea Domnă Moldovei; venit’aă aice în ţâră, şi acestă I6n Teodoră, 1-aă boieritu făcăndu’lă Logolătă ală treile, şi câtă aă fostă în dregătoriea logofeţiel, şi întămplându-se într’acele vremi tulburare între Tătarii BugegenI şi Nohail cu Hanul, ca cela ce era ispitită la trebl mari, n’aiţ, lipsită din trebile acele, adecă a aşezării Tătariloră, a hotarului coloră două căsurl în curmezişă, ără în lungă trel-^ecl şi două că&urt ce s’aă dată şedere Tătariloră, la aşezatul uşurulul şi a alămulul, ca să plătăscă Tătarii; cum şi la alte trebl multe a ţărel totă cu acestă omă le*aă aşeŞată Grigorie Yodă. Grigorie Ghica Yodă, vă^ăndă vredniciea acestui omă, ’l-aă făcută Medelni-cerii mare, apoi Capi-kihaia, şi ’l-aă trămisă la Ţarigradă la frate-săă Alee-gpjadru Ghica Terzimanul, pentru tălmăcirea cărţiloră străine, rămâindă deş£- îao vârşită procopsiţi) în slujbele aceste; ’l-aii făcută cunoscuţii şi curţeî împărătesei. Impărăţiea Turcâscă avea oştire cu Nemţii şi cu Moskalil; Alecsan-dru Voevodă s’aă duşii cu Vezirul la âste, Iân Teodorii aii rămaşii vechilii Ter-zimanulul tn Ţarigradă lângă Răcăp-bel-Mehmetă, şi capi-kihaia lui Grigorie Vodă Ghica; şi atunce şi nnl multă s’aă făcută cunoscută curţeî împărătesei După pacea ce aă făcută TurdI cu Moscalii, pentru âre-cari pricini a păcii Alecsandru Terzimanul s’aă primejduită cu morte; şi de o-dată se ascunsese şi acestă Iân Teodoră Medelniceră, avândă âre-care frică, omul Terzimanulul fiindă; insă Vezirul ’l-aă scosă cu blândeţe de unde aă fostă, şi îndată ’l-aii făcută vechilă Terzimanulul. Aşă^ămâutul păcii cu Nemţii şi alte trebi, prin mânele lui aă trecută, ltomanţovă solul Moskicescă sosia la Ţarigradă, şi fiindă că este obiceiul să mârgă Terzimanul cale de două căsuri înainte să facă solului ceremonie despre partea împăratului, intre vorova ce aă avută împăratul cu Vezirul, aă aflată împăratul că se pârtă trebile cu vechilă; aă poron-cită împăratul pre vechilul ce aă purtată trebile Terzimanulul să’lă îmbrace în caftană, să’lă facă Terzimană mare. Şi Îndată aă făcută Tărzimană pre me-delniceră lână Teodoră. Intru acea vreme, mulţi s’aă ispitită ca să’lă Împingă cu pungile; însă cuvântul împărattlui nu s’aă putută întârce. I6nă Teodorii Medelnicerul 16 ani aă slujită Terzimană şi şâse vechilă, facă două $ecî şi doui ani. Sfântul Dumnezeu aă luminată cugetul stăpâniloră; aă cunoscută slujba lui cea de mulţi ani, şi obosită de bătrâneţe, aă pcroncită împăratul de ’l-aă îmbrăcată cu caftană de domniea Moldovei. Ionă Teodoră Voevodă, ăntâiaşdată s’aă arătată nenorocită cu domniea Moldovei, că întru acea vreme mare tulburare s’aă făcută între Tătarii BugegenI, Nohai, cu Hanul Gherei, carele mazilindu-se aă rămasă Tătarii foră capă, vln-turându-se Crimă Gherei Sultană, prin sfaturile unora din Sultani. Crimă Gherei Sultană ce s’aă făcută mai pe urmă şi Hană, şi Hagi Gherei, şi alţi fraţi al Iul, acestil mare pradă şi robie aă făcută în ţâra de giosă până la FocşenI; şi era mare mîhniciune Iul Ionă Teodoră Voevodă pentru stricăciunea ţărel; însă cu ajutorul lui Dumneţleâ. robii şi prăţlile dobitâceloră le-aă întorsă Tătarii înapoi, că unde vrea Dumneţjleă tâte sporescă, că încă în prâspătă vreme tâte aceste s’aă vindecată. Pre cândă aă venită măriea sea cu domniea în Iaşi, era Mitropolită ţârei Preosfinţitul Iacovă ucenicul PreosfinţitululMitro-polită Antonie. Acestă Mitropolită Iacovă însâ, aă dată paretisă, şi fiindă că măriea sea avea ună frate după trupă anume Gavriilă, M’tropolită slăvitel cetăţi Thesaloniculul 1-aă adusă cu mare cinste de acolo in Moldova; şi în locul numitului Iacovă ’l-au pusă Mitropolită Moldovei; şi aşa din pronia lui Dum-neţleă aceşti duoi fraţi, unul era Domnă, âră altul Mitropolită Moldovei. A-cestă Domnă, cu chiverniselele dreptăţel sâle, în trei ani aă purtată poronciie împărătesei, tmplinindu-le fără smintâlă şi fdră nici o blntuâlă a Porţel, odih-nindă pte sarad cu dreptatea loră şi apărându’I de tâte lmprotivirile, şi aă mântuită ţâra de asuprelele Lajiloră, carii împresurase ţâra; ’i-aă scosă cu fermană Impărătescă şi bumbaşiră din ţâră. firă viindă ală patrule ană, era gingaşă Înnoirea domniei, aflându-se şi alţi Domni mazili în Ţarigradă, carii şi aceia asceptaă mila împărătâscă, şi de odată aă luată răspunsă, să şâţlă Capi- 191 kMUe la casele lorii, că Domnul lânii Voevodă este maziltL Nouă tjdle lânii Voevodă aii fostă mazilit Dâră ce aft lucrată de susă proniea Iul Dumneţjeă! Adevărată că s’aă plinită proorociea Iul Davidă, şi întru acâstă Întâmplare unde ţlice la psalmă: «împinsă amă fostă şi m’amă povărnită la cădere, şi Domnul m’aă sprijinită; că drăpta Domnului aă făcută putere şi ârăşl m’aă înălţată, şi m’aă făcută spre mântuire şi spre bucurie, că nâmul drepţilorO se blago-slovesce». Aşa aă lucrată puterea celui de susă Dumneţjteă, aă luminată inima împăratului, aă socotită şi aă cunoscută slujba bătr&nuluî lână Voevodă, ca* rele aă sltţjită curţel împărătesc! aţâţi i ani. şi pentru ca să’I dee măngâere, Însuşi împăratul aă poroncită Vezirulu! să dee Domniea Moldovei Aiului celui mal mare a Iul lână Vodă, adecă lui Grigorie Vodă; care poroncâ Impărătâscă s’aă şi plinită, că îndată aă îmbrăcată Capi-kih&ile cu caftană de domnie nouă a Iul Grigorie Voevodă Aiul lui lână Voevodă bătrânul; de care vestire nu puţină bucurie s’aă făcută în casa măriei săle, care mal înainte era mâhnită şi plină de scârbe; şi toţi deobsce s’aă bucurată, fundă că aă scăpată ţâra de atâte chieltuell ce se făceaă în Ţarigradă la punerea unei domnii Deci luândă aceste vestiri, aă poroncită de aă făcută şilnică după obiceiă, şi însuşi lână Vodă aă aşezată pre Aiul sâă Grigorie Vodă în scaunul dom-nescă, mulţemindă Iul DumneţLeă că i-aă dăruită cele . ce aă poftită şi aă dorită. De cândă s’aă închinată ţâra Turciloră, nu s’aiî mal întâmplată părintele să aşeţle pre Aiul săă domnă; deci, dându’I blagoslovenie părinţâscă, aă rămasă Domnul celă bătrână mazilă, şi pre Aiul sâă îlă privia Înaintea ochiloră săi pusă domnă Moldovei, şi Îndestul învăţându’lă cum va ocîrmui şi va chivernisi ţâra, Aindă tânără numai de două-ţjecl şi patru ani. Lui Grigorie Voevodă ii venise în zaptă fermană Impărâtescă, carte de la Vezirul, poroncindu’l întru acestă chipă, că făcându’lă diadohă scaunului părintescă, să asculte pre tatălă săă bătrânul la tâte ce’lă va învăţa, şi să nu âsă din cuvintele Iul nici odată. Acestă Domnă bătrână aă avută şi âmenl vrednici, pre feciorii Dracului, carii după cum în Ţarigradă aşa şi în Moldova 11 purtaă grijă trebiloră. Insă câte-va flile, bătrânul Domnă aă mal petrecută cu Aiul săă în Iaşi; apoi dându’I cea desăvârşită blagoslovenie, şi învăţându’I, aă purcesă şi s’aă dusă în Ţarigradă, şi s’aă aşezată în curţele sâie cu pace. Domniea Iul Grigorie Calimahu Voevodă feciorul Iul I6n Vodă. AceBta luândă domniea holteiă, Aindă încă domnă tatălă sâă, aice s’aă însurată, viindu’I dâmnă de la Ţarigradă fata lui Alecsandru Mavrocordată; şi Aindă domnul tânără, Grecii, Drăcescil toţi şi cu alte nâmurl a loră, îlă purtaă după voia loră, şi mâncaă ţâra cum le era voia, şi boierii Moldovei cu nemică nu puteaă să se împărtăşâscă, de răul Greciloră. Şi încă din domniea tătâne-săfi, se făcuse o dajde nouă cu nume de agiutorinţă, dâră mal uşâră; âră în ţlilele Iul, se lngreuese cu some mari; şi în filele acestuia găsindă cu âreş-car® faptă de nebunie pre ună llie Cântacuzino, mal fdră vină i-aă tăiată capul 192 şi mal găsindă pre ună boierii moskală, ce âmbla tiptilă ca să g&sâscă âmenl de âste, am&uţl, şi alţi străini prinţlându’lă şi ţjticândă că ară fi cerşită, tn postul celă mare i-aă tăiată capul; şi boierii pământeni, de multă supărare aă fugită la Sultanul Tătărescă, şi cu mijlocirile Sultanului şi a Hanului, se mal potolia simeţia Greciloră; şi domnindă doi ani, s’aă mazilită, şi aă venită domnă Grigorie Alecs&ndru Ghica Voevodă. Domniea Iul Grigorie Alecsandru Ghica Voevodă. In anii 1764, aă venită domnă Grigorie Ghica Vodă şi aă domnită doi ani şi şâse luni; multă se silia cu dreptatea ţârei. Dăjdile cum le-aă găsită de la alţi domni nu le-aă mal adaosă, ce încă le-aă şi mal uşurată. Prea bine se Îndreptase ţâra, de scia fieş-care darea Iul pe ană. Greci n’adusese mulţi, numai câţi eraă de trebuinţă curţel sâle; şi acel carii vreaă sâ slujâscă cu lâfa loră, âră care nu’I plăcea se ducea la ţâra lui. Intr’acestI doi ani şi şâse luni, aă ţinută toţi şi boierii şi ţâra că este stăpână. Aă împodobită oraşul laşului cu multe cişmele cu apă bună şi îndestulată. Intru adevără că aă fostă omă forte înţeleptă şi învăţată; şi iubindă ca şi alţii să se îndestuleze cu învăţătura, aă făcută minunate scâle aprope de sfânta Mitropolie în Iaşi, întră care să se înveţe multe feluri de învăţături, şi multe limbi Adus’aă şi dascăli forte învăţaţi; făcut’aă şi orânduell dascăliloră şi uceniciloră, ca să’şl scie fieş-care lâfa şi ronduiala loră. Aă domnită doi ani şi şâse luni, şi ’l-aă mazilită; âră în locul Iul aă venită ârăşl Grigorie Vodă Calimahă. Domniea a doua a Iul Grigorie I6n Calimahă Voevodă. Carele aă domnită doi ani şi şâse luni, însă cu mare nenorocire; că întru aceste vremi scornindu-se şi resmiriţile, şi tulburările Impâraţiloră, şi Grecii carii eraă Capi-kihăl, şi purtători de grijă la Pârtă, mal alesă Nicolal Dracul Postelnicul, înălţându-se cu Terzimăniea la Pârii Turcâscă, nu ntamal să porte grijă şi să’l fie milă de pânea ce aă mâncată, ce încă nici ca pre o slugă nu ’l-aă socotită, şi cu faptele lui cele viclene, care nu se îndestula cu venitul domniei ce mânca din ţâră, ce încă aă oprită şi banii din visteriea Impără-tâscă, care se orânduise să se aducă aice la domnie să cumpere din ţâri zaherea pentru oştea Impărătâscă; şi poprindă banii la dânsul, aă făcută smin-tâlă zaherelel împărătesei, şi aă adusă pre Grigorie Voevodă la morte de sabie, care îndată şi pre dânsul cu acelă pahară ’l-aă giudecată Dumneţjteă, şi s’aă stinsă mărirea inălţărel TerzimănieL Atâta bine pă apucată de aă făcută a-cestă domnă ţârei: aă legată, şi aă aşezată dajdea goştinel câte ţlece bani de âie, care se începuse de la Ionă Mavrocordată Voevodă câte ună-spre-flece parale de âie; şi măcară că de la o vreme încâce o mal scăzuse şi alţi domni şi la optă parale de oie, şi la cinci, dâră forte se Împuţinase aceste bncate din ţ^ră. Şi după mortea de sabie ce a ti luaţii acestii domnii la Ţarigradii, (29 Iunie 1769), aii pusii domnii ţârei pre Constantinii Mavrocordatii Voevodă. Domniea a patra a Iul Constantinii Mavrocordatii Vodă. Stătut’aii Domnii tn anii 1769. împăratul Turcescu aii pornita pre Veziră cu t6tă puterea asupra împărăţiei Moskulul, Pricina de oştire s’aă stârnită din pricina Leşiloră ce nu prii-mlaă pre Poniatoţki Craitt ţârei LeşescI, şi âmblaă LeşiI să’şl Închine ţâra la Turci. Mâcarti că numai ţlece săptămâni aă domnită acesta Domnă, dâră mari folosinţl s’aă făcută ţărel. Totă puterea turcâscă şi tătărâscă se suise In capul ţârei, la cetatea Hotinulul, şi ţâra se bejenise in munţi, şi pe la codri, şi chipuri de pricinuire puneau păgâni asupra ţârei ca să o robâscă. Constantină Voevodă măcară că întru aceste (tece săptămâni nemică din ţâră n’aă luată, şi cu al săi bani se chieltuia, atâta aă chivernisită de bine cu mintea sa la Vezirul şi la alţi Paşi mari, câtă şi după ce aă bătută MoskaliI pre Turci la Hotină, şi s’aă pogorîtă Vezirul cu 6stea la movila Răbiel, elă aă luată cu sine câţi boieri aă putută găsi, şi i-aă dusă singură la Vezirul şi la Hanul, incredinţândă cum că ţâra nu’I haină, şi la tote poroncile împărătesei este supusă. «£tă şi boierii ţârei aă venită la talpele Inălţimel tâle, ce va fi poronca Impărătâscă să mârgă să o săvârşâscă.» îndată Vezirul şi cu Hanul s'aă potolită de acea neîmblânzită şi turbată pornire ce sfătuise răutate asupra ticălosel ţări. De acolo neputândă Turcii să aştepte ca să se tâl-măcâscă cu oştile moskicescl, s’aă dusă în giosă Vezirul cu tâtă puterea şi aă trecută Dunărea. Constantină Voevodă văţlândâ că vină oştile moskicescl la Iaşi, s’aă totă dusă cu omenii săi in giosă până la Galaţi. Dândă volintiril presta dânsul ’l-aă prinsă, (5 Noemvrie), şi aducându’lă cu totă cinstea lui la Iaşi, s’aă bolnăvită, şi peste câte-va (Iile de morte firâscă aă murită. (4 Dechemvrie 1769). Până aice aă fostă domniea de la Turci; âră de aice se stăpânesce ţâra do Impărăţiea Moskulul care se va pune la rândul săă. 8FÎEŞITUL CBONICEÎ LUf i6n CANTA Leatopiseţele Tom. 8. 13 lEATOPBEJUl ŢEREI MOLDOVEI LA DOMNIEA ÂNTEjO ŞI PÂNfi LA A PATRA DOMNIE A LUI CONSTANTINC MAVROCORDAT0 V. V. Scrisă în. Ţarigradu DE ENAKI EOflALNICEANU BIV VĂTAV0 DE APROţ>L (1733-1774.) CAP. I. Domniea ântâiă a Iul Constantinii Mavrocordatii Vodă. Viindă Constantină Vodă Mavrocordatii, feciorul lui Necolai Vodă celă mai mare cn Dombiea ântâiă a ţârei Moldovei, Domnă din ţâra Românâscă, i-aă eşită tâtă boerimea Înainte dupe obiceiă, alţii la Focşeni, alţii la Bacăfi, alţii la Romană; âră Caimacamii de laturea târgului despre Păcurari, impreunân-du-se toţi cu Domnul, i-att priimită cu dragoste, întrândă cu mare alaiă şi cinste In laşi, mergândă după obiceiă ântăiă la Sfete Neculai de s’aă Închinată, apoi In curte, cetindă Fermanu) de Domnie nouă ce ’l aă miluită Im-părăţiea, Imbrăcftndă cu cftftane pre boierii Caimacami, dândă cu tunurile şi dicândă meterhanâoa ca la o domnie nouă. firă a doua di după obiceiă aă Începută a da boierii, făcândă pe fiesce-care după rdndueala ce li se cădeaă. In ţjUlele acestui Domnă ce s’a fi lucrată nu scimă că n’amă găsită necăiurea scrisă, atâta scimă că s’aă făcută ună focă mare In Iaşi, Incepândă din Ar-menime de Ungă biserica cea mare a loră, mergândă focul spre mormâoturile Torciloră, ardândă mai giumătate de oraşă, case multe neguţitoresci şi totă târgul de susă, şi Sărăriea, şi câte-va biserici, şi aă arsă şi mănăstirea Golia şi tăte caBele câte aă fostă tn ograda mănăstirel. Pe acestă Domnă nulă iubea ţâra, căci era Domnă fără de norocă; totă scumpe eraătăte, căci era secetă mare de nu s’aă făcută pânele In două pol ani ce aă domnită. Şi neputân-dn-se deprinde cu ţâra Moldovei, fiindă deprinsă in ţâra Românâscă de copilă, aă stătută Capi-kehaelile ce avea la Pârtă, căci cuprinsăse totă boierimea Fanarului Încă din flilele tătine-săă lui Neculai Vodă, şi i-aă luată âră domniea ţârei Românesc!, făcândă ârăşi schimbare cu Grigori Vodă. Deci gătindu-se de tăte cele trebuităre unui Domnă, asceptândă şi pe Skimni-Agasi ce era orânduită de la împărăţie ca să iee pe Constantină Vodă să’lă ducă să’lă aşetfe in scaunul ţârei Românesc!, şi sosindă şi Skimni-Agasi în < Iaşi, s’aă rădicată Domnul cu tătă curtea Măriei Sâle de aă purcesă, petrecându-lă toţi boierii cei mari până la Şanta, cu totă alaml şi stâgurile Moldovei. CAP. H. A duoa Domnie a iul Grigori Vodă Ghica tn Moldova. Deci luândă Grigori Vodă ală doile domniea Moldovei din ţâra Românâscă la Moldova, aă purcesă din Bucuresci şi i-aă eşită înainte la Focşeni mulţi boieri cu alaiă, şe^ândă acolo trei $ile, năbuşindă ţâra ca la ună Domnă bună şi tată a loră pentru multe strîmbătăţî a loră, căutându-le dreptate cu mari 198 divanurl de i-aă mulţămită pre toţi; şi na numai acolo, ci şi prin alte târguri pe nnde aă trecuta, la care apropiindu-se de Iaşi i-ati eşită tăte glătele Împreună cu boierii Caimacami de s’aii tmpreunată cu Domnul, priimindu-I pre toţi cu dragoste şi cu bl&ndeţe. Mal pre urmă aii intrată in scaună, lmbră-cândă caftană de Domnie nouă in Moldova, care şi Grigori Vodă aă Îmbrăcată pre boierii Caimacami şi pre alţii după obiceiă. A doua-ţli aă dată boierii după obiceiă boleriloră celoră mari, şi isprăvniciile şi alte boierii mal mici ămeniloră casei. Acestă Domnă aă mal lucrată şi într’acâstă domnie multe bunătăţi, care vomă arăta mal giosă, că aă făcută case DomnescI in ograda Gălăţel şi zidă de piâtrâ impreglurul mănistirel, de eşia câte d dată la primblare, şi făcea şi mese mari cu toţi boierii cu picături şi cu multe eglingele cari nu potă a se scrie. Mal făcut’aă ună foişoră in dălul Copoulul fărte frumosă, făptură de Ţarigradă cu totă felul de bolele, şi mergea adese la dânsul de se eglendisla făcândă in toţi anii halca acolo, eşindă toţi boierii acolo, şi ori care din boieri o lua ii dăruia cu grele cumaşurl; şi pe boierii cel mari ce şi pe cel mici fiesce-căruia după omă făcea şi darul, şi la mesă cu totă felul de picături. In ţlilele lui s’aă făcută ş’ună cutremură mare care aă ţinută ună mioută de câsă, şi mare spaimă aă căzută asupra norodului, şi multe ziduri aă căzută, care şi mănăstirea Goliel fiindă-că o tocmla Intr’-acea vară şi o acoperla cu feră albă, că arsese in filele lui Constantină Vodă Mavrocordată; şi fiindă meşterii Unguri din ţâra Ungurăscă, aă căzută t6te cubelile mănăstirel peste dânşii şi aă omorittt şâpte âmenl âintr’inşil, care pre unii peste trei ţlile i-aă găsită turtiţi sub pietre. Pe acea vreme s’aă arătată In câte-va rânduri şi semne pe ceră, stea cu cădă care o numescă cometa. Pe acea vreme Domnul se afla eşită din Iaşi la casele de la Frumosa cu şederea, şi de acolo s’aă mutată tn dâlă la mănăstirea Gălăţel şeţlândă tătă vara acolo, fiindă că Începu a se aufli pe unile locuri de ciumă care nu dă puţină spaimă la totă norodul, nefiindă deprinşi acel lăcuitorl cu de aceste feluri de băle; care bălă aă Intrată şi tn iâraă p’Încetă, 6ră de primă-vară s’aă aţlţată forte tare, câtă şi Domniea aă eşită cu urdie âră la Frumosa, mal pre urmă şi la Socola, Imprăştiindu-se norodul, că atâta murea câtă nu’I putea dovedi cu Îngropatul, ci rămâneaă pe câmpl de’i mâncaă fiarele, fiindă că poroncise Vodă câţi II loviaă băla, li scoteaă la câmpă, orăndnindă şi o brâslă pentru căutarea bolnaviloră care le $icfi cioclii. Aşa lutr’acestă ană s’aă deschisă oştire împărăţiei Turcului cu Moskul, care viindă şi la Domnul multe poroncl împărătesei pentru zaherele: la sărbaturl, care, bol şi alte angăril, podă In Dunărea la Obluciţă, kerestele şi alte multe nesfirşite angăril, şi Măriei Săle po-roncă să facă gătire de ăste. Şi aşa tăcea mari gătirl, gătindă şi conacă pin satele de pre Prută, pentru ăstea ce oronduise ca să mărgă la Hotină; şi nu numai ortalele de Inicerl, ci şi câţl-va Paşi, şi Saraskerul aă trecută pin ţâră, dândă pe la tăte conacele tăte cele trebuităre, care nu puţină sdrobire tră-geaă toţi locuitorii, şi Măriea Sa Încă aă dusă pe ună Sara-Mehmet-Paşa cu două tuluri, arnăută cu câte-va mii de ăste Turcăscă şi cu a Măriei Săle câtă avea ăste de ţâră şi străini, şi aă purces'1 cu urdiea sa la Prută, şi de la Prută la Soroca încunglurândă ţâra de susă pe la DelenI, pe la Hârlăă, trăgândâ spre .Iaşi. Intr’acea vreme aă lăsată Caimacami In Iaşi pre Sturza şi pe Ro-setă, şi alţii din boieri. Pe acea vreme s’aă pogorltă şi Vezirul ca tâtă urdiea sa la Dan&rea la Sakci, şi fiindă şi Alecsandru Terzimanul Porţel Ghica, fratele Domnului, ’şl-aă ceruţii voie ca să vie sâ se’mpreune cu elii, şi să vâdă şi ţâra. Şi aşa dându-I voie de la Vezirul aii veniţii la Iaşi, găsindii pre Domnul la Socola, până a nu merge în partea din susii; şi priimindu-lii cu mult& dragoste s’aă veselitii ş’aii vorovitii câtă le-aii trebuiţii în trei ^ile, mergândă şi in Iaşi cu tacâmă domnescă, âmblândă pre la tâte mănăstirile de s’aii închinaţii, făcândă paraclise; pre care ’l-amă vfi^Lutft şi noi, omă de fire şi arătosă. Eră pre acea vreme âstea Moskulul aii fostă mersă asupra Crîmulul, cărora neputândă sta împrotivă 6stea Turcului şi a Tătariloră ce se afla acolo, i-aă biruită făcându-le multe prăţll; aă rămasă sub stăpânirea Moskulul. Şi de a-colo aă mersă la cetatea Vozia de s’aă bătută, ş’atâta i-aă bătută de răă, câtă s’aă omorltă mulţime de Turci, căţlândă şi în robie, răsipindă şi cetatea cu focurile loră cele multe, rămâindă acelă sărhată părăsită de amândouă părţile. Eră terzimanul Alecsandru fratele Domnului, după trei ţjfile luându-şl jjboa bună de la frate-săă Grigori Vodă, aă plecată de s’aă dusă la urdie la Sakce, şi după ce aă sosită peste puţine ţhle, s’aă stricată vremea şi începândă a tuna ş’a fulgera cu mare trăsnetă, într’o clipală de ochi aă căzută asupra cortului de ’l-aă detunată, şi fiindă Terzimanul sub cortă, atâta s’aă ameţită câtă aă fostă ca ună mortă, arţlându-I săgâta o glumătate de barbă şi hârtiile din sână, topindu-1 şi ună lanţă de aură a iconiţei ce purta in sână. Şi îndată Capi-kehala aă scosă Cetalmezia de aă dată scire la Grigori Vodă cum că aă murită, âră peste trei căsurl aă scosă altă mezilă cum că s’aă trezită şi aă rămasă nevătămată. La care viindă veste de’ntâiă de mârte la Grigori Vodă, încă fiindă la Socola, nu întreba câtă ameţâlă şi oftare şi lacrimi, câtă s’aă mâhnită tâtă curtea şi urdiea Domnului; numai Dâmna şi Bezedelele nu sdaă, că eraă duşi la Ţarigradă. Eră peste câte-va căsurl totă intr’acea ţii sosi altă trămisă cu veste la Grigorie Vodă, scriindă cum că s’aă trezită şi nu este nimică Terzimanuluî. Atuncea aă mulţămită lui Dumneţleă şi s’aă bucurată fârte, care nu putemă arăta câtă părere de bine; şi ca mulţi galbinl şi cu-maşlurl aă dăruită pre acelă trămisă, pornindu-lă ără înapoi cu cărţi, purce-gândă şi Domnul pre Prută la Cluhură, încunglurândă pe la Dorohoiă, trăgândă cu urechea ce.se lucra la Hotină, că şedeaă doul Paşi cu Seraskerulde ascep-taă venirea Moskulul. Ce cândă aă plecată Grigori Vodă despre Iaşi, şi Mos-kul aă lovită Hotinul, care puţină bătaie s’aă iâcută şi aă luată pe Colceagă-Bel Paşa în robie şi multă norodă din Turcii ce eraă acolo, măcară că luase şi pe Ean-Paşa în robie, care pe amândoul i-aă trămisă înlăuntru la Impără-tâsa. Eră Grigorie Vodă luândă veste că aă luată Hotinul, îndată aă dată scire la Udreiă, şi cum că aă gândă sâ vie şi la Iaşi. Şi viindă Domnul cum mal Ingrabă la Iaşi, aă trecută pe din susă de Iaşi, ş’aă mersă la Galata de aă masă într’acea nâpte. Socotindă omenii că va şedâ câte-va ţlile de se va odihni, ce fiindă că’I venisă veste că aă trămisă câtă-va 6ste să’lă prindă, Îndată aă orânduită trei Caimacami: pc Sandul Sturza Vel Logofâtă, şi pe Iordaki Can-tacuziuo Vel Voroică, şi pe Coostantioă Rosetă Vornicii, şi pe Alistarhă Bănă 200 ca să fie purtători de grijă la tdte trebile ţăreL Eră Grigorie Vodă a doua ţii aă plecată de la Galata, luândă drumul Ţarigradulul in glosă; şi într’acea sără aă a* glunsă launăsată a Iul Negelă anume Roşiecil in ţinutul Fălciulul, avândă şi câţl-va boieri de ţâră cu dânsul: Costaki Razu Visternică, Paladi Spatară, Venină Spatară, şi fiiul Vornicului Iordaki Cantacuzino, şi fiiul Iul Negelă şi alţi feciori de boieri mari şi mici. Şi acolo fiindă, a doua ţii Duminică aă mersă la biserică, şi cândă cetla Evangheliea, âtă aă sosită de la Iaşi, de la Caimacami, pe ună trămisă anume Antiohi, făcândă scire Domnuldl, cum că aă răpeţjită Moskalil mal bine de 300 de călărime, câte în trei cal sâ’lă prindă. Ş’aşa mergândă Constantină Hatmanul, s’aă lipită de strană şi i-aă spusă tdtă pricina, ţjicândă săi tragă calul; şi cum aă isprăvită Evangheliea, aă eşită Domnul afară; şi tncălicândă, aă pusă pe Spătarul Venină înainte apucândă drumul în glosă la TorcescI, la Tecuci, la satul lui Spătarul Venină. Eră Moskalil de la Hotină, după ce ’l-aă luată, aă trasă la Iaşi, eşindu-le totă norodul înainte cu t6tă boierimea la Copoă, şi Mitropolitul, ş’aă intrată în Iaşi cu mare alaiă şi cu multă dste cu spegele scdse din tâcă, fiindă singură gheneralul celă mare Mlunhenă, cu câte-va Bezedele ; încă două eraă a Iul Dumitraşcu Vodă Cantemir, Constantină şi Dumitraşcu, care aă fostă Domnă ş’aă fugită cândă aă venită Petru Impărată. Şi era şi o Bezade a Glurgiloră, fiiul lui Eraclisă, şi alţii carii nn s’aă scrisă, ş’aă conăcită în casele Iul Constantină Ipsilantă Hatmană, căci curţile se cam stricase şi totă dstea împărţită după cum era şi omul. Eră gonaşil cari mersăse după Grigorie Vodă să’lă prinţjă, înţelegândă că Domnul aă adaosă multă dste tătărâscă şi turcâscă, s’aă temută a nud merge înainte, şi de la Bârladă s’aă întorsă înapoi fără de nici o ispravă. Eră Grigorie Vodă cu toţi oştenii lui şi cu Paşa Sara-Mehmetă cu dste turcâscă şi cu câţl-va Mîrzacl cu dste tătărâscă, âmblândă din locă în locă, pe la Um-brărescl, pe la TorcescI şi pe la ŞerbăneacI, mal pe urmă şi laBrăvală, şi de acolo la Galaţi, aşeţlându-se acolo cu tdtă urdiea, puindă şi străjl in t6te părţile, chivernisindă tdte după cum se cădea, luândă scire şi de la Caimacami de câte se lucraă la Iaşi de Moskall. Cantemiră Beizade avândă pismă pe Grigorie Vodă şi pe Aga Enake, încă până a nu fugi la Moskall, aă făcută pe ghenerală de aă răsipită curţile DomnescI de la Frumosa, şi casele AgăI Enaki ce eraă in Iaşi făptură de Ţaregradă lîngă Bârnovskie, le-aă făcută asemenea cu pământul; şi nu s’aă lăsată cu atâta, ce aă dată scire şi la pământeni că cine va avea strae* lucruri pin mănăstiri, să le scotă, căci oră să calce mănăstirile să caute avuţiea Greciloră şi a lui Grigorie Vodă, că ară fi lăsat’o prin mănăstiri. Ş’aşa trămi-teaă pământenii de’şl scoteau pe a loru. ârâ nu toţi; şi cea mal de pe urmă aă călcată şi mănăstirile şi casele, desbrăcândă lumea. Eră gheneralul şeţjândă tătă vara în Iaşi, trămitea cărţi pe la ţinuturi pentru zalierâ, şi ealoviţe, şi fină, şVtele câte trebuia oştii, împreună cu omul Calniacamiloră. Eră glude-căţile cautau Caimacamii, cărora să le facă Dumneţjeă gludecată, că era totă jacuri în tdte părţile. Aă scosă şi câte va slujbe, ţlicândă pentru trebuinţa oştii de mâncare; aă mal scosă ună biră pentru săpatul hindikiulul, căci aă găsită cu cale ca să încunglure hora cu şanţă împregiură, ca sâ nu vie fără de veste Turcii şi Tătarii sâ’I calce. Ş’aşa aă poroncită să iâsă tdte breslele sg sape, şi văţlăndfi că nu potti face trăbă cu ei, s’afi hotăritfi să dee detotfl omul câte 60 bani pentru săpată; ş’aşa aii pusă pe Ruşi de afi săpată, In-cunginrândii laşul !n trei-ţjeci ţlile, şi pe unde le vinea semnul, oboriatt ori-ce se Întâmpla: săii case, săfi grajdfi, Incâttt afi răsipitii şi casele lui Stavru Sulge-rului celui mare de lângă sfete Nicolai. Şi aşa petrecândtt până fn tămnă, ără despre tămnă viindft veste că s’afi făcută pace, Îndată s’aii gătită Feldmarşa-lul, şi afi plecaţii In susfi, mai rămâindtt tn Iaşi Cantemirfi cu puţină ăste de jăcuiafi. £ră şi Domnul Grigorie Vodă, Îndată ce afi auţjitfi, afi purcesfi pe Prutfi In susfi cu câtă ăste avea, lu&ndfi şi toţi Tătarii Împreună, şi Sara-Meh-metfi-Paşa cu tătă ăstea turcăscă, afi plecaţii in susfi pe Bârladfi, făcăndfi Paşa sfatfi cu Domnul, dăcă vorfi agiunge la Iaşi, să lovăscă Iaşii din două părţi ca să scătă pe Ruşi fără de voia lorii din Iaşi. Ş’aşa afi făcuţii; cândfi la Oc-tomvrie 13 ţjlile, afi loviţii Tătarii despre Tătăraşi şi Turcii despre leazfi, şi de grabă afi eşitfi Cantemirfi, cu câte polcuri afi pututfi strtnge, la viea domnăscă la Grăpâ pe culmea dălului, închidăndu-se cu părcanele lorii, răm&indfi două stăguri de cătane afară, eşindfi la harţii cu Tătarii de s’afi bătută de dimi-năţă până la prânzii. Şi aşa apârându-se Moskalii s’afi totfi traşii in susfi, tre-cândfi podul peste Jijiea până In sără. firă Grigorie Vodă aii intraţii lu Iaşi intr’acea sără şi Paşa, şi câţi Moskall găslafi Turcii ascunşi In Iaşi pin piv-niţi, daţi după băuturi şi jacuri, 11 prindeafi Turcii de’I trămiteafi la gheneralul ca pre nisce robi, de’l scoteai! Ruşii din robie. In ţăra Românăscă, Constantinii Vodă Mavrocordattt trăgea mai mari supărări despre Turci, că orânduise câţi-va Paşi acolo, fiind-că se rădicase Nămţul asupra Turcului fără de veste. La care acăstă rădicare a Nămţului afi făcută pe Moskall de afi făcuţii pace cu Turcul, dându-I şi tăte locurile ce'I luase Turcului Înapoi, adecă Crlmul, cetatea Vozie, Hotinul şi Moldova, numai să bată pe Nemţi. Şi aşa i-afi bătută Turcii câtă le-aii luaţii şi cetatea Beligradul şi cinci ţinuturi de peste Olttt Împreună cu Craiova. firă Grigorie Vodă in Iaşi neavândft unde şedă, până a tocmi curţile domnesc!, afi şezută In casele Sturzei vel logoffitfi; ără pe Sara-Mehmetfi-Paşa ’l-afi pusă In casele lui Vasilie Kogălniceanu Pitarii de lfingă Barnovskie. Şi aşa petrecândfi Domnul cu pace acea iărnă tn Iaşi, schimbândfi tote boenile, stândfi cu totul ca să indrepteze ţăra, puindii la cale bună şi cu odihnă, făcăndfi şi Mitropolitfi ţărei pe Nekiforfi ce era Sedisfi care ’l-amtt pomeniţii măi Înapoi, că Mitropolitul Antonie ce fusese ântâifi se dusese cu Moskalif tnlăuntru. Fră cândfi afi fostă de primă-vară s’afi apucată ără de casele domnesci de la Frumăsa, şi le-aii isprăvită până In tămnă, după cum se vădii şi astă-ţjl. Intr’acestfi alfi doilea ană, Fevruarie 20, afi veniţii veste lui Grigorie Vodă de la Ţarigradfi, cum Impărăţiea afi tălatfi pe frate-săfi Alecsan-dru Terzimanul, pentru care multă scârbă şi părere de răii aii avută totă casa Măriei Săle, şi Domna Zoiţa, şi tăte Beizadelile, căci se Întorsese de la Ţarigradfi după facerea păcei, făcăndfi mare pomenire, Împărţind!! multe pe la săraci şi la mănăstiri. Toţii Intr’acea primă-vară aii daţii Impărăţiea lui Colceag'VBeifi, Sărhatul Hotinulnl, după ce s’afi Întorşii din robie de la Moskii, după cum g’afi scrisă mai Înapoi, măcarii că ântâifi ’l-afi rânduiţii la Vidintt, şi nelăsân-du’Itt multă vreme ’l-afi rânduitd la Hotintt, care lnândfi ţăra Românăscă d’a 202 lungul, aă veniţii până la FocşenI, şi acolo trămiţândă Grigorie Vodă pe Antonie Pârcălabii, omul Măriei Sâle, ca Bă’I fie purtătorii de grijă la cele trebuitâre Paşel, şi Impreunându-se cu Paşa, i-aă arătata câte II suntă trebuitâre Paşel, care intre altele cerea 300 de care de bol. Ce ţlicândă Antonie că nu se p6te, că se face multă zulumă ţărel, îndată s’aă mâniâtă şi ’l-aă pusă glosă, şi ’l-aă bătută la talpe forte răă, avândă pismă pe stăpftnu-săă pe Grigorie Vodă, fiindă că orân-duise pe Lupul Aga acolo la Hotină lăsându-lă MoskaliI, ş’aă luată multă biră de la Lipcanii ce se aflaă şezători pin sate. Do care auţjindă Grigorie Vodă de ce s’aă tâmplată lui Antonie, nu putemă arăta câtă grijă avea Domnul trămi-ţindu-1 multe peşkeşurl şi bani, dându’i tote deplină câte aă ceruta. Şi aşa viindă Încetă câte trei câsurl pe ţii, i-aă eşită Domnul Înainte cu toţi boierii la Şanta; ce după împreunare multă vreme nu i-aă căutată să vădă pe Grigorie Vodă, ce mal pe urmă ’l-aă întrebată şi i-aă dată voie ca să încalece; şi aşa trecândă la Iaşi aă sosită la Copoă şi aă conăcită acolo şe^ândă până a treia ţii, mergândă Domnul în t6te filele de se împreuna, tremeţându-I de tâte tefaricule ce se aflaă în Iaşi, dândă şi bacşişuri îndestulă la âmenil Paşii, trăgându’I şi ună alaiă fârte frumosă împodobită la petrecania Domnului. Şi aşa mântuindu-se de elă, s’aă întorsă cu pace în curţi; âră acelă Paşă cum aă aglunsă la Hotină n’aă trăită trei ţlile şi aă murită, de care înţelegândă Grigorie Vodă forte s’aă bucurată, căci nu da credinţă în elă, şi râpeţlândă cu olacă în Ţarigradă, silindă să isprăvâscă acelă Paşalîcă a Hotinulul lui Sara-Mehmet-Paşa ce se afla în Iaşi cu şederea, care fusese cu Domnul în 6ste în vremea- oştirel, şi să’I scetă şi ună tuiă, şi aşa i-aă isprăvită scoţându’I şi ală treilea tuiă, trămiţându’lă Paşă deplină la Hotină, dăruindu’lă şi Măriea Sa ca pe ună ciracă a Măriei Sâle. ţ)ică unii că după ducerea Moskalulul, ară fi arătată Grigorie Vodă la Vizirul cum că cetatea Hotinulul ară fi stricat’o până in pământă Moscalii, socotindă că dâră va putea rădica acestă sarhată din Bpatele Moldovei; dâră Turcii fiindă în prepusă i-aă dată ascultare, âră la cea de pe urmă, aă trămisă pe ascunsă omă de aă văzută cetatea cu ochii, ne-sciindă Grigori Vodă nimica nici Capi-kehalelele lui de una ca acâBta. Ce fiindă că se întâmplase mal in trecutele vremi şi pricina Terzimanulul la care fiindu’i frate îlă atingea şi pe Domnă, aşijderea şi pricina cetăţel care nu puţină lucru. Aceste multe vorbe căţjândă în urechile prostime!, care de care le intărla, de care auţlindă şi Domnii carii eraă mazili, alesă Mihal Vodă că şedea de atâţia ani în Ţarigradă mazilă, le adeverla şi le încredinţa, âmbla de ţii şi nopte după Domnie, care găsindă vreme şi prietinii lui Mihaiă Vodă, una ca să mănânce, ală doilea ca să’lă facă Domnă ţărel RomănescI, şi pe Constantină Vodă Ma-vrocordată să’lă mute în Moldova, şi aşa aă mazilită pe Grigori Vodă din Moldova, mutândă pe Constantină Vodă din ţâra Muntenâscă în Moldova, âră în ţâra Muntenâscă aă făcută Domnă pe Mihal Racoviţă Vodă. CAP. UI. Domniea a doua a luT Constantinii Vodă MavrocordatO. Constantinii Vodă viindu’l veste de domniea ţărel Moldovei, nu s’aă bucurată căci era deprinsă în ţâra Românăscă; ci, după obiceiă, aă râpeţjită Caimacami aleşi, şi gătindu-se până a veni şi Skimni-Agasi, M&riea Sa aă purcesă din BucurescI, care viindă la FocşenI, după obiceiă i-aă eşită câtă-va boierime şi slujitori înainte ca la ună I)omnă nuoă. Şi viindă in scaună, după obiceiă s’aă cetită Fermanul Impărătescă, îmbr&c&ndă pre boierii Caimacami cu caf* tane; ără a doua cea c& nu scie. Arătândd Domnul: «cândd ţl-amd luată muerea?» spuindă şi şederea lui unde ad fostă, sad pe cumnată-sa sad pe soră-sa; mal întrebându’ld cândd ’l-aă închisă şi ad plătită atâte geremele? întrebându’ld şi Iordache Cantacuzino «cândd i-ad oprită bucatele ca să nu le vândă?» Aceste tote întrebându’ld cadiul, n’ad avută ce răspunde, fără de câtă ad spusd dreptd că alţii 1-aă pusă la acăsta, âră eld nu’I vinovată. Care aceste tote le scria cadiul, dicândd că Domnul nici de unele ca aceste n’are nici o ştiinţă, fără de câtă alţii ’l-ad îndemnată la acăsta, şi sărăcia lui cea multă. Atuncea Domnul întrebă pe Cadid şi pe ceilalţi Turci ce se aflad acolo: «unuia ca acestuia ce i se cade?» ad răspunsă: «este bund de spânduratd. Eră cadiul tote d'sele lui le scria ca să dee ilamd; a-tuncea Domnul ad strigatd pe armaşd să’ld lee să’lă spândure, dicândd de ald doile ca să nu’lă întrebe. Şi îndată ’l-ad rădicată ducându’lă în capul târgului de gl03d, lingă Hahambaşa, şi ’l-ad spânduratd la o dugheană, ţiindu’ld trei dile spânzurată. De care au^indă Bumbaşirul ad făcută multă gălcâvă; dâră ’l-ad odihnită Domnul, dăruindu’ld bine, arătându’I şi elamul. Atunce Domnul ad făcută und arzd de la tâtă ţâra şi de la Turcii de locă, şi Vlădicii şi Egumenii şi toţi boierii, arătândd pe ovreid că ad fostă und răd şi tâlhard; şi pentru să se părăsâscă şi alţii de unele ca aceste, ad găsită totd Divanul acestei ţări şi cu cadiul de s’ad omorttd; trămiţândd sineturi pentru tâte la Capi-kehaele, scriindu-le ca să chleltuâscă, şi să stea cu capul ca să potâle a-câstă price, trămiţândd şi pe zapcid la Gapi-kehalele. Atuncea rudeniile jidovului / celui mortd ce avea in ţâra Leşâscă, ad mersă la Ţarigradd; ajungândd la Oglak-Bazărgeand şi la alţi ovrei mari, carii avead fiesce-care porţi mari turcesc! ; care s’ad tulburată toţi asupra Domnului de ce să facă und lucru ca acesta peste poronca împăratului, călcândd fermanul, stândd şi improtiva zap-ciulul, care ucru nu 1-ad făcută nici und Domnd, şi pira pe Domnul in tâte părţile, grăindd mulţime de cuvinte pentru Domnul; la care mulţi bani ad chleltuitd Capi-kehalelele, că fârte se mărise trâba, că^ândă Domnul în gurele norodului, Zicându’I feld de feld de vorbe prâste, care şi la cel mari Turci nu găsla obrazd Capi-kehalelele, hulindu’lă cu toţii. Atuncea aflându-le acestea omenii lui Grigori Vodă Ghica, ce erad aciea în Ţarigradd, ad începută a âmbla după Domnie ca să isprăvâscă stăpânului lord. Măcard că Grigori Vodă era la sur-gunlicd, dâră avea mulţi prietini, şi âmblândd din şU din nâpte ad luată Domniea, aducândd Pârta pe fiul Măriei Sâle Scarlatd Belzede de ’l-ad îmbrăcată cu căftand, in locul tătine-săd; şi pe Ioan Vodă ’l-ad mazilită, trămiţândd Ca-pigibaşd de ’l-ad rădicată din Moldova. CAP. V. A treia Domnie a luf Grigori Vodă Ghioa. După ce al şezută şâpte ani mazilii şi In surgunie la Bocceda, care ii (JicftTe-nedos, âră ’l-al miluită Impărăţiea ca Domniea Moldovei, care nefiindă aice, după cum amă disă, aă adusă pe Belzede Scarlată de ’l-aă Imbricată cu căf-tană In locul tătine-săă, fiindă Încă la surgunie tată-seă, făcândul şi itlacul, răposând! cu mare grabă de aă adusă pe Grigorie Vodă. După ce ’l-aă adusă, aă mersă la Pârtă de aă făcută mulţămire pentru mila ce ’l-aă miluită cu Domniea Moldovei, făcăndă ună engomion turcescă către Vizirul, arătftndă mare mulţămită, câtă s’aă mirată singură Vizirul de procopsăla şi tur căsca lui; asemenea aă făcută şi la împăratul c&ndă aă mersă de aă luată cuca, şi multă s’aă mirată şi împăratul de acestă Domnă, care aşeţlăndu-şl tăte trebele In Ţarigradă, s’aă gătită de căte i-aă trebuită; şi făcăndă mare alaiă la eşitul din Ţarigradă, aă venită la Moldova, ordndnindă şi ună salahori im-părătescă ca să’lă ducă la scaună, avăndă cu elă mal bine de 40 de bostangil Care apropiindu-se la Galaţi, i-aă eşită mulţi boerl Înainte şi glupănese Înaintea Domnel, căci luase totă agărllcul cu elă; numai pe Belzede Scarlată-M lăsase In Ţarigradă naziră şi purtătoră de grijă asupra Capi-kehaleleloră. Şi şeţlândl trei dile oturacă, căutând! jalobele săraciloră, făcăndă mare dreptate- la toţi, făcăndă şi părcălabă la Galaţi pe Leon celă bătrână. De acolo viindă la Iaşi, pin tăte târgurile ce trecea căuta strlmbătăţile lăcuitorOoră, nepoftindă asu-prălă săraciloră; âră cândă s’aă apropiâtă de Iaşi, i-aă eşită toţi boierii şi Caimacamii cu tăte alaiurile Înainte, tntr&ndă In sfete Nicolal de s’aă Închinată, şi pe urmă In curtea domnâscă. Cetindă ferm anul, aă Îmbrăcată pe toţi cu blane şi cu căftane după obiceiă, stândă şi Skimni-Agasi pănă s’aă sfârşită Ceremoniile, făcăndă pe mare şi mică după obiceiă, trămiţândă şi pe salahori la gazdă cu alăil. Şi adoua-ţb aă Împărţită tăte boieriile, făcăndă Logofătă mare pe Sandul Sturza, şi pe CoBtache Bazu Vornici de ţâra de glosă, şi pe Radul Racoviţă Vornici de ţâra de susă, şi pe Başa Mihalopull Hatmani, şi pe Vasilie Roset vel Visternică, şi pe Enake Hrisosculen vel Postelnici, şi pe Alistară vel Spătari, şi pe Calmăşă vel Bană, şi pe Popazolu vel Comisă, şi pe Vasilaki Negelă vel Paharnici, şi pe Lupul vel Stolnici, şi pe cel-l&lţl după rdnduâlă, d&ndă şi Isprăvniciile, făcăndă şi din Greci, că adusese mulţi. Li Domnia lui Iăn Vodă care s’aă pomenită mal Înapoi, era ună boieri a acestui Domnă Încă a tătine-săl omă, care se nnmla Costache Purice, ce fusese şi Agă aice In Iaşi, care mal ’nainte cu câte-va luni până a nu*! veni mazilia, llă miluise Domnul săă cu Btărostiea Focşeniloră, după celă scăse din Agie. Şi fiindă acolo cândă aă venită maziliea, aă răpe^ită boierii din locă, şi ’l-aă prinsă, şi puindu’lă In fâre, ’l-aă trimisă la Mira la mănăstire ca să ştee acolo până va pleca I6n Vodă din Iaşi; şi au^indă I6n Vodă i-aă părută răă fârte, şi chiămândă pre boieri le-aii ţjisă multe cuvinte, dâră el nu vreati să scie ^icândft că aşa le poroncesce' Domnul lorii Grigorie Vodă din Ţari gradă, firi cândă aă fostă ca să se rădice acestă Domnă din Iaşi, aă vorbită cu Capegi-Başa ca să trămită de pe drumă âmenl de al lui să lee pe acestă boleră de la Mira, de care oblicindă boierii, îndată aă răpeţjtită pe ascunsă de ’l-aă luată de acolo şi ’l-aă dusă la Nâmţă, la mănăstirea Săculul, ţiindu’lă acolo până aă trecută I6nă Vodă Dunărea. Acestă Domnă aă domnită patru annl şi s’aă mazilită, dâră şi multe blăstemurl aă luată de la săraci, pentru văcărită, alesă de la Dabile cele văduve, până una aă zvirlită cu o pâtră In elă In ţjtiua în care aă purcesă din Iaşi, dâră nu ’l-aă lovită ce calul aă lovită; şi mergândă la Ţarigradă mulţi ani aă mazilită şi apoi aă murită, âră Domniea n’afi vă^ut’o. Pe Costache Purice încă până a nu sosi Grigorie Vodă la Iaşi, cu bună pază inchiţjându’lă la Cetăţue, şeţlândă până aă venită Domniea în Iaşi, şi atuncea ’l-aă scoborită in curte la Başbulubaşa de Simeni de aă şezută câtă-va vreme acolo, până aă intrată c&ţl-va boieri mijlocitori la Domnul, cerşindă şi o sumă bună de bani, care aă dată ca la 30 de pungi de bani, şi aşa aă scăpată fără de nici o pricină. Grigorie Vodă, după ce aă venită aă şi scosă cuniţă câte 50 parale pe vită; cu adăuşagă şi cu banii vechi şi cu răsura slujbaşiloră, se sula la 60 de parale vita. Mal scos’aă desătina, şi goştina, şi vădrăritul; şi după ce 8?aă răcită vremea, aă scosă şi peceţl pe ţâră de aă plătită toţi, sco-ţândă şi văcărită câte duol lei, şâse potronicl vechi de vită, şi răsura deosebită. Intr’acâstă Domnie aă făcută şi o logodnă fiicei Măriei Sâle eu Dumitraşcu j Sturza vel Cămăraşă, fiiul Sandului Sturza pre care îlă luase Domnul încă din ceea Domnie la Ţarigradă, şi făcândă masă mare cu tâte picături, aşijderea şi Dâmna cu tâte glupănesele, şi Cămăraşul deosăbită la cămară cu toţi ne-guţitoril, trăgândă şi danţuri prin ograda curţel. Mare stăpână aă stătută acestă Domnă în ţările acestea, şi cu mari orânduele; căci gludecăţile fârte le căuta, şi nu llpsla în totă săptămâna să nu facă Divană săraciloră, şi fiindă că făcuse multă chleltuâlă cu Domniea Moldovei de pre urmă, şi cu itlaeul surgunlîculul, fiindă şi mâncători mulţi pe acea vreme la Porţele turcescl, vâ^ândă că nu pâte eşi de sub chleltuială, aă pusă t6tă silinţa prin prietini apropiindu-se şi vremea mocarelulul. N’aă încetată a âmbla după Domniea ţârei Românesc!, până aă şi dobândit’o, şi aşa făcândă tâtă Domniea Moldovei numai optă luni, i-aă venită veste din ţâra Românâscă, şi într’acelă ceasă aă răpe^ită pe Mi-halopu Hatmanul Iordake; aşijderea şi Constantină Vodă a răpe^ită pe Vasilaki Căminarul Capi-kehae, şi pe Păvălake Aga la Moldova, Caimacami, fiind schimbare intre Domnie, făcândă fiesce-care zaptă la locul ce mersese, fără de chică de siâlă, după poronca ce aduse fiesce-care. Deci aă începută Grigorie Vodă a se găti, până ce aă venită şi Skimni-Agasi ce era orânduită ca să lee pre Grigorie Vodă sălă ducă în ţâra Româoâscă; care viindă i-aă eşită Domnul înainte in şesă cu mare alaiă, şi dândul fermanul cela Impărătescă de călare, ’l-aă sărutată, puîndulă în sână, şi vrândă să se sărute cu Agasi de pe cal, s’aă tulburată aţii loră, şi sculân-du-se aţii în duofi piclâre, aă lnnecată calul Domnnlul de piclârele de d’inapol, aă căzută in cură, şi vrândă să sae de pe elă aă căzută pe ună picloră şi îlă durea, ţficândâ prostimea c& nu’I somnii bunii. Ce după ce s’aă gătită cam se cade anul Domnii, şi mal t&indii strae câte duoă» părechl la toţi al curţel, şi de drnmii şi de alaiă, adăugândâ şi âmenil Împodobiţi pre toţi cn mare orândueală, câtă mal frumoşii nu se mal putea, şi aşa eşindii din Iaşi i-aă făcută toţi boierii mâre alai a, petrecându’lă cale de unii ceasă, luându-şl toţi $iua bună de la Domnul. O sâmă s’aii intorsă înapoi, âră mulţi aă mersă cu M&riea Sa : alţii până In Romană, alţi până In FocşenI, alţii conaccil, alţii cu carele şi cn altele, ca să se Intărcă cu celă-altă Domnă. Căzuse şi o iărnă care de multă vreme nu ţineaâ minte âmenil. iârnă ca acâsta, căci sglunsese carul de fină 30 de lei, şi nu se găsla, şi descoperlaă case de da la cal. Aglungândă Grigorie Vodă la FocşenI, aă intrată cu mare alaiâ mal nainte până a nu veni Constantină Vodă. £ră a treia ţii aâ gătită pe Belzade Matei cu totă alaiul Măriei Sâle, şi l’-aă trămisă Înaintea lui Constantină Vodă, care văţlândă alaiul Ghicăl, în-ghiăţaţl aă rămasă toţi, că avea ună alaiă fârte golă. Aoole In FocşenI s’aă Împreunată şi Domnii amânduol, şi şeţjlândă trei ţjfile oturacă, de aoole ’şl-aă luată $iua bună unul de la altul, şi aă mersă fiesce-care la ţâra luişl. cap. yi. Domniea a treia a Iul Constantină Vodă Mavrooordată. Viindă Constantină Vodă la Iaşi, i-aă eşită tătă boierimea Înainte aducân-du-lă după obiceiă cu alaiă până In curtea domnâscă, cetindă fermanul după obiceiă, şi Imbrăc&ndă pe boieri cu căftane. A două ţii âră aă cblămată de aâ dată boierii, făcândă Logofâtâ mare pe Andrieşă Bosetă, Yornică mare de ţâra.de glosă pe Costaki Bazul, Yornică de ţâra de susă pe Radul Racoviţă, Hatmană pe I6n Bogdană, Postelnică mare pe Tâderă Palade, şi Yisternică pe Stefănuţă Bosetă şi pe Alistarhă vel Spatară, şi Bană mare pe Dumitraşcu Calmăşul, şi pe cel-alţl fiesce-care după rdndueala Iul. firă Domnul s’aă apucată âră de evlaviea lui cea vechie, că punea preoţii de intraâ la Biserica curţel la trei câsuii de nâpte, şi eşlaă la şâpte câsurl din di, şi se apuca de divană de’I ţinea până la noă câsurl din ţii- Mal dedese poroncă de stringea toţi preoţii, diaconii oraşului la biserica curţel, şi după ce’l băgaă diminâţa in biserică, punea clnhodarl la uşă şi nu lăsa nici pre unul să âsă afară, puindu-le ună preotă ce’lâ avea Măriea Sa Învăţată la carte Grecâscă şi Românâscă de se suda In anvonâ de le cetia după cum se cade a sci fiesce-care preotă orân-dulala bisericel, şi a botezului, şi a ispovedaniel; de care fârte se spăriese preoţii; şi care nu prâ scia carte se apuca de Învăţa de ală doile carte, mă-cară că dedese mare poroncă Mitropolitului şi Episcopiloră să cerceteze pre cel ce voră să se preoţâscă sâă să se diaconâscă, şi să vâdă ca de vorâ sci darul deplină, şi aşa să le dee darul preoţiei şi ală diaconiel. Aă mal scornită că nu trebue boierii să albă vecini pin satele loră, dândă ştire pe la tote ţinuturile unde voră fi vecini să vie la Iaşi ca să se desbatâ de vecigătate, p6t& averea lui, căd llă pîrise Muntenii ia împărăţie, cum că aă luată din ţâră* la 11 luni, ţjece-mil de pungi, de bani, şi cerea acel bani împăratul. £ră Vizirul Ragub-Paşa, pe cândă aă făcută wcotălă, că ară fi agiunsă Capigi-Başa la BucnrescI şi ’l-ară. fi mazilită după poroncă, atunci aă adusă Părta pe Constantină Vodă Racoviţă, şi ’l-afi făcută Domnă la Bacuresd, 1763 Martă 9. La care boierii, atâtă Greci câtă şi pănlăntenl, aă trasă multe Închisori mal peste ună. ană, fiindă că lui Mavrocordată nu i s’aă găsită' nimică; care ’l-aiţ trămisă la surgdnie la Limnă. £r& pe boierii lui, pe Greci, puindu-I în făre, i-aă adusă la Ţarigradă; a. nume aceştia erâă: Spătarul Alecsandru filul Postelnicului Constantină, Spata* ral Arapaki Vlasto, Spatarol Ştefană Mişolu, şi Alecsa Aga fratele săă, duol fraţi a lui Mihaiaki Mânu, Manolaki şi Iordaki, şi Fotaki Doftorul. £ră în Moldova, după ce aă venită caftanul Domnului cu Capigi-Başa^ forte s’aă speriătă Grigorie Vodă de mazilie, căci aurise, cu puţine ţlile mal nainte, ce aă păţită* Constantină Vodă în ţăra Românâscă. Şi eşindă cu mare alaiă Domnul cu t6tă boierimea, aă intrată în curtea Domnâscă, imbrăc&ndă pe Domnul eu caftană, cetindă şi fermanuL Atunci aă Îmbrăcată Domnul pe Capigi-Başa cu feregâ blănită cu samură, şi pe Divană-fifendi, şi pe’ boieri cu caftane, dăruindă pe acelă Capigi-Başă cu multe daruri şi bani, după ce aă vă-Şută că nul nimică de răă. Şi peste puţine ţjfile, după ce aă Întrebată şi pe boieri, de suntă mnlţămiţl de Domnul loră, ărăşl s’aă Intorsă Înapoi, petrecân-du’lă Domnul cu mare cinste şi alte daruri multe. In Ţarigradă pe atestă vreme s’aă tmbolnălită Ragub-Paşa Vizirul, şi aă murită; peutru care tuturora le păreaă răă, căci era.omă cu mare minte şi Învăţată, avându şi mare dragoste asupra legel creştinesc!; căci stătuse cu capul de 6’aă făcută multe biserici, altele din nuoă, altele s’aă tocmită, câtă n’aă rămasă biserică să nu se toemăscă, atâtă in Ţarigradă.c&tă. şi pe afară la sate; mal fătendă şi altă bine creştiniloră, că se sculase Fr&ncil In filele.lui, cu mare chieltulală şi rugăminte din tâte părţile, ca să stelă temui creşti-niloră de la Ierasalimă, ţbcăndă că Sfântul Mormântă a Domnului nostru Ii-' susă Hristosă este a lorii; dăruindă mulţi ban! în t6te părţile. £ră Ragub aă stătută şi aă Îndreptată pre creştini, făcându-le şi mari sineturi la mână, ner priimmdă nid ună bană de la dânşii, pentru madelele -bisericeloră, răm&indă şi FrâadI ruşinaţi. Atunci aă făcută Vizirii, in local lui pe ună Nesange-Başa, care era omă de nimică; şi peste ună ană de flile, după ce ’l-aă cunoscută împăratul, aă scrisă ca să vie âră Abdula-Paşa'şă’KL facă Vizită.. In Moldova domnia Domnul cu pace, neavândă nici o supărare ; numai ce. aă trecută Damat-Hamza-Paşa la Hotină, vimdă pin Iaşi; cu multă cbleituialâ şi daturi ’l-aă .trecută, £ră tn Ţarigradă viindă Mustala-Paşa, cu ală treilea Vi-ziriîcă, avea mare cunosdnţâ Stavaraki cu elă, Încă din cele-alte Viziritouri. In ţăra Românâscă pe stuncea s’aă bolnăvită Constantină Vodă Racoviţă Cebană, şi la lâtă 1764 Ghemrie 27, s’aă săvârşită, îngropăndu'lă cu mare cinste la Mitropolie. DumneŞeă să’lă pometeacă lutru împărăţiea sa; care la acea vre* 260 mo avea Capi-kehalâ tn Ţarigradtt pe Stavaraki; şi simţindfi m6rtea Domnului sătt, aii stătuta prin toţi prietenii la P6rtă, atâta prin Mustafa Paşa căi era prieteutt, câta şi prin Geanim-Aga şi prin Naccitt, âmenl împărătesc! Iubiţi, câta şi prin Grigorie Ghica, Terzimanol Porţel, silinda prin toţi ca să iacă pe unii frate a mortului, după cum aii isprăvita făcându-se cu Terzims-nul una, avândtt pismă pe Neculal Suţnl; att vorovittt amândoi ea să mazilăsci pe Grigori Calimahtt din Moldova şi să se iacă Terzimanul; şi sciindtt că avea Impărăţiea la ipolipsă pe Iordaki Caragla pentru că era Învăţata, căci Utt pusese de tălmădce nisce cărţi; care sciinda acestea Stavaraki, aii căzută la Mus-tafa-Paşa, şi la acel idrlil împărătesei, ţlicându-le, ca să frică pe Stefrmtt Ba-eoviţă la ţâra Românâscă, şi pe Ghica Terzimanul la Moldova, şi pe Caragla Terzimana Porţel. Şi aşa s’att isprăvita, arătândtt că afr rămasa multă datorie şi o va plăti frate-săfi, şi va chivernisi şi pe 6menil mortului, căci ah rămasă nechivernisiţi; care şi Impărăţiea şi singura Vizirul şi la mulţi din cel mari, le-att părută răa, atâta pentru Domnul câta şi pentru 6menit lui, puinda şi totfi chipul de silinţă ca să lipsâscă Neculaki din Capi-kehalellcul Moldovei, căel eraă duşmani unul altuia de mârte, care s’att cunoscuta toţi până in sflrşita. Domniea acestui Domutt att fosta şâse ani cu a tătâne-sătt, şi aşa i-att venita maziliea de la împărăţie. CAP. XIII. Domniea Iul Grigorie Aleosandru Ghica Vodă După ce aa luata Grigorie Vodă Ghica Domniea . Moldovei, lâta 1764 Fe-vruarie, şi att Îmbrăcata căftana la Pârtă, Îndată aa răpedittt cn olaca tn ţâră, de aa data scire, ordnduindâ şi boieri Caimacami; şi Domnul se găti de tâte câte trebulatt unul Domnii. Intr’acele ţjile s’att făcuta Domna şi Ra-coviţă Stefantt fiul lui Mihal Vodă la ţâra Românâscă, avânda purtătorii de grijă şi Başa-Capi-kehalâ pe Stavaraki, şi Grigori Vodă lld punea la multe trebl, avându-se- prea bine; Încă se numla şi singura Capi-kehalâ amândurora Domnilora. Şi după ce ’şl-att aşezata t6te trebile, cândâ era să purcedă, âtă şi Neculaki att căzuta la Porţi mari de s’att rugată ca să’ltt facă Grigeri Vodă Capi-kehalâ; la care neputânda lntr’alttt chipâ, ’l-att făcuta Capi-kehalâ, care era peste voia lui Stavaraki. Şi purcegândtt Domnul din Ţari grada cu mare alaitt, şi aglnngândtt la Galaţi, i-att Ieşita câţl-va boieri Înainte, pre carii i-att priimittt Domnul cu cinste, şi pre carii IntrebânduK Domnul de pământtt şi de cel-alţl boieri, atund att răspunsa că «toţi i se Închină cu sănătate, şi fârte s’att bucurată de Domniea Măriei Tâle; numai pe de altă parte toţi s’att Întristata, auţjfindtt că Măriea Sa arfi fi luată pe Stavaraki pe lângă Măriea Sa.» Atuncea. îndată n’att lăsată ca să trâcă şi att scristt la Stavaraki, cum că nu’ltt vortt pământenii ca să le fie Capi-kehalâ, şi se păzâscă Capi-kehaleltcul ţărel Românescl. Acolo att şegnttt Domnul, trei flile oturactt făcând mare Divantt săracilorA cu mare dreptate. Dec! viindtt la Iaşi, 1-att eşită t6tă boierimea Înainte cn mare alaitt; şi aşa att Intrata In Iaşi mergândtt întâia In sf&ntnl Nicolae de s’att Închinata şi i-aa cetită molitfa după obiceia părintele Mitropolitul Gavriila, fratele Iul Calimahtt Domnul. Şi de acolo ah Intrata tn curtea Domnâscă şi ah cetită fermanul lmbrăcândtt pe Schimni-Agasi cu ferege blănită cu samurii, şi pe Divantt Efendi, şi pe toţi boierii Caimacami, mergândtt toţi boierii de aa sărutată mână Domnului, \Jic6ndtt: «Să fie lntr’untt clasa buna, şi să tr&lescl Măriea Ta până la adânci bătrâneţe, tn luminata scaunul Măriei Tăie; toţi ne-amtt bucurată de buna numele M&riel Tâle, şi sun tema toţi datori a sluji cu tota sufletul nostru Măriei Tăie. Numai unfl lucru ne rugămtt Măriei Tăie; de vrei să albi Măriea Ta odihnă, şi să fund şi noi odihniţi, pe Stavaraki să’lfi lipsesci de lângă Măriea Ta.» Atunci att răspunsa Domnul că oste atâta vreme de cânda s’aâ lipsita; şi aşa aă Începută a da boierii, făcândtt vel Logofâta pe Vasili Cilibiu, Vornictt de ţăra de giostt pe Ioniţă Paladi, Vornicâ de ţâra de sustt pe Ioniţă Sturza, Hatmantt pe Ioniţă Delănu, Iordaki Costaki Vister-nictt, Vasile Negeltt vela Bana, Iordaki BălăSaki vel Postelnicii, Hie Costaki vel Spătării, Manolaki Bogdanfl vel Paharnictt, Manolaki Firali vel StolmcO, Alecsandru Sulgeropoltt vel Comistt, Iordaki Panaitaki vel Cămăraştt, Panalo-dorfl vel Căminarii, şi cele-alte fiesce-care după orânduelele lui, alegândtt şi boieri de ispravă de aA făcuta Ispravnic! pe la ţinuturi, dându-le mare poroncă, ca să fie cu mare dreptate săracilorA, netngăduindA pe nime ca săi calce şi să’! năpăstuăscă; căci de va auţjU câta de puţintt, că aA păzită batirul cul-va, şi va veni vre unA săraca să jălulăscă, atuncea cu mare pedăpsă U va pedepsi, fâcânda mari drepţăţl tuturora; arâtândA tuturora boIerilorO, ca să se păzăscă fiesce-care de a lua mită de pe la sărac! câta de puţintt; şi de va veni la urechlele Măriei Săle, să fie In ştiinţa tuturora, că se va pedepsi cu mare pedăpsă, nec&utându’I nici pictt de hatlrii, de va fi boierii mare ori şi rudă; de vreme că Dumneţjtett ’l-att trămistt Intr’acesttt pământâ, ca să păzăscă pre săraci şi să1! fie milă de dânşii.» SatelorA de pe la ţinuturi, Încă le-att pusa bani după putinţa lorii, dându-le ţidule de câţi bani să dele pe anA, şi de câte ori într’untt anA, şi pentru ce să dele acel bani, atâţia pentru haratiA, atâţia pentru sărhaturi şi atâţia pentru zaherele, cherestele, meziluri şi altele, dându-le poroncă ca să ’şl strângă fiesce care sattt, câţi 6menl vortt pută, şi Intre el să se uşureze, şi Ispravnicii să nu albă voie nici al scădă, nici al adăogi, nici să vândă nimărul untt captt de aţă. Şi aşa leşlaA o mulţime de bani, şi ţăra fărte se tocmla, şi se âmplea de lăcpitori, şi le era fărte de uşurare, câtA nu le fusese de multă vreme nici la untt DomnA de cel ce att fosta mal ’nainte, cari se miratt singuri pământenii la acăsta. AA scostt şi o vamă acesttt DomnA, de . lua de tottt carul ce venla tn Iaşi câte o para de bott, şi câţi bol avea carul atâte parale da, şi orânduise ămenl de trăbă de strtngeaa aceşti bani, şi cu banii aceşti! plâtia podelele şi făcea poduri pe tăte uliţele. VăŞândtt Domnul aice In Iaşi o mândrie la pământeni, purtândtt fiesce-care eumaşuri scumpe şi blane, care nu era fiesce-care harnica de agonisire după straele ce purta, şi sta Domnul de gândea ce agonisită pdte ca să le dee, ca si cuprindă chleltuială lord, şi nu putea găsi cu gândul Măriei Sile, şi caao-scea că Se stingă cu straele loră şi a femeleloră, şi Bta de se-mira ce va face. Socotea ca si dee poroncă să nu p6rte fiesce-ce straie; diră iră se lăsa, căci mulţi puteaă ca si nu ţie acea poroncă In simă, şi apoi trebuia si se pe-depsiscă şi si se arite Domnul riâ către norodă. Diră socdti -Domnul mal pe unnă şi ’şl-aă făcută singură Măriea Sa ună.rândă de straie de postavă libadi şi glubi, şi într’o fli fără de Teste aă eşită îmbrăcată cu ele la DiTană; caro într’aceeaşl viflindă imenil Măriei Sile, s'aă ruşinată *eo-toţii; căd lnase şi el 6re-care învăţătură de la ’pămintenl, şi aşa peste doui-trel $ile aă începută şi el fiesce-care a pune libadele de postavă şi glnbele. Aceste vi^indă boierii pământeni, aă începută şi el a’şl face; şi aşa te scurtă vreme s’aă ridicată acea chleltuială nebuniscă a straleloră, neţlicândă Domnul nimi-ruî nimici; încă mulţămla Domnului că aă făcută una ca acista, căci mulţi rimăsese siracl, alesă diu cel ce eraă Însuraţi. Iatregă era acestă Domnă la tote, plină la minte, învăţată, sda t6te tre-bile cum le va purta, alesă Porţile TurcescI, că nu putea nimine din Capi-kehalele ea si’lă înşile câtă de puţină, căci cândă vrea ca Bi trămftă peşkeşă la vre o Pirtă mare Turciscă, pecetlula peşkeşul şi mehtupul, şi le trămitea la Neculaki Suţul, şi’I scriea si le dee la cutare şi sâ5! scită răspunsul, şi si ilă trimită; şi luftadă răspunsul îlă trămitea şi un sda ce scrie, şi pentru ce, şi ce ’l-aă trămisă. Care nu era puţină lucru, căci numai făcuse altă Domnă aşa; şi avea mare părere de riă Capi-kehalioa, şi ălujia numai cu o liiă, căd cui făcea lif& du Ie făcea mari, diră în tote Ionele le plătea: nu putea e& ţjfică cineva; căd nu ’şl-aă luată lifa şi emiclicul. Nu era omâîmprăscietoră; tote simile le căuta înaintea Măriei Sile; şi cuvântul ce grăia era g’ăită, şi era lăudată de către toţi, şi plăcută prostime!. Eră boieriloră nu atătă, căci nu putea si mănânce pe cel mici şi sirael, că nn’l suferea Domnul nici de cum. Acestă Domnă aă cumpărată şi ună locă mare lângă Mitropolie, şi aă pusă de U-aă îngrădită, şi aă făcută case mari şi frumdse, orinduindu-le trei scile pentru inviţătura copiiloră, orânduindă şi trei dăscăli cu bună lift, de înviţa Elinesce, şi Kinogreciseă, şi Moldoveniscă, rimâindu’l mare pomenire. Aă mal făcută şi alte pomeni multe. Viţtândă că s’aă înmulţită norodul in Iaşi, şi apa le este puţină şi peste mână, aă socotită si aducă apă si albă săracii îndestul. Şi aşa aă adusă din trel-patru locuri, cu mare chleltuială, făeând doui dşmele minunate şi frumdse pline de apă, la Pirta Sfântului Spiridonă, şi altă cişmi la Pirt* GoliM, şi aceea şi mal frumisă şi gu mare haznă, care adăpa totă norodul, şi au^ea te totă cisul rugândă pre Dumneţieă ca si Ierte sufletele şi picatele părinţiloră Măriei Sile, care nu puţină pomenire-şi odoră aă lisată .acestui pământă, de se va pomeni în totă vicul acestei ţirl. Şi erăşl nu se odihni Domnul nici cu acista,- ce căuta in totă chipul, ca si pită găsi o mijlocire, ca si facă ună lucru, care si nu fi mal fostă altă dată te ţira acista; şi aşa aă socotită că se va putea, ca si facă postavă aice în ţeră; şi îndată aă scrisă pintr’alte ţirl, pe la prieteni, In ţira Leşiscă şi în ţira Nemţiscă, de i-să'trămiBă vr’o duol meşteri, ca si vidă locul şi apele, şi si vorbiscă cu el, ca de se va putea si facă durhaua, adecă postăvărie. Şi aşa trămiţându’l aă vorovfti ca ol, dându-le şi âmenl de i-afi purtaţii peste tottt locul de ai văgnti locurile şi apele; şi din tâte locurile le-aii plăcută la Chip&rescI unde intri Bahluiul ia Jţjiea, care este şi Jţjiea eziţi, căci erai şi morile unei mănăstiri Hrişcăl, care mieina făină. Mal adusu-le-ai şi lini de toti felul de ol mari şi de cârlani de le-ai aritatii, Şicândi ci sepăte. Şi aşa puindti Domnul de ai luaţi înscrisă tâte câte trebuia flesce-care lucru, mademi cu* preţul el, ai priimita Domnul ca să chleltoiâscă o sumi de bani si faci acele tâte câte trebbesci, griindi şi cu meşterii ce si le dele pentru ostepili şi munca lori, făcânda9! de ai scrisă şi ai veniţi şi alţii, aduciudu-le t6te meşteşugurile. A-tunce ai puşi Domnul de ai cumpăraţi acele mori de la ChipirescI, şi ai o-ronduiti boieri credincioşi a Măriei Sile, dându-le şi câţi bani le-ai trebuiţi ca si chleltuiisci d’impreUni cu meşterii, si facă ti te cele trebuinciise după cum vori arita meşterii că. le trebuie. Şi isprăvindu-le aceste tâte, şistrin-gindi şi lâna, s’ai apucaţi de lucrul postavului, şi ai Începută a face feli defeltt de postavi, şi ai făcuţi şi o hală de postavi pri frumisi, de ai trămis’o la împărăţie la Sultanul Mustafa peşkeşi, ca si vidă ce odori s’ai filcuti acestui p&minti. Diră la Turci aceste nu treci, că el scii numai bani si ceară; iră de acolo nud mulţi nu vrea ca si sci& Ci şi aceşti lucru ai rimaşi o pomenire pămintenilori, căci nu mal fusese altă daţi In ţâră, şi se bucurai cu toţii văţlândfi nisce lucruri că se faci în pământul lori, că erai pentru folosul lori. Pe acistă vreme, in ţira Bomânâscă, domnia Ştefani Baco viţă, după eum ami ţjUstt;maI Înapoi, şi fiiodi că avea Capi-kehali la Ţarigradi pe Spătarul Iordaki Stavaraki, avea pre Domnul ca pre uni vechili aii lui, şi la t6te din cuvintele ltâ si nn lisă Domnul, avândi şi câţl-va omeni a lai trimişi acolo, şi ţineai -tote trebile In mâna lori; şi ori ce ţliceai el era ţlisti şi de Domnul, şi taică iii făceai de arita o mare străşnicie In lume cu atâte bătăi, şi închisori, şi morţi, cari nu mal stătuse la alţi Domni, fundă că omorise şi dnol boieri: pe Ştefani Stolnicul şi pe Iordaki Medelnicerul Băljescul, încă in ţtioa ce era si Intre cu alaii Măriea Sa in Bucurescl. La care nu se .pite scrie, câtă nevoie trăgea biata ţâră; şi nu numai ţâra, ci şi fiesce-ce ebrazi; că ori pe care Iii socotea că are ceva chivenusilă, îndată trebuia ca si9! găsâscă uni mijloci ca si’li dezbrace de averea lui; ori boierie îl da ca Bi chlel-tnldscă, .ori Ispravnici -iii tăcea cu sila. Mulţi s’ai stinsi şi din boieri, şi -pe mulţi îl ducea la Ţarijgradrt de’I supăra; şi incă nu se îndestula cu atâta, şi se apucă şi de capul.Turcilorii de pe marginea Dunărei. Şi aşa desbrăcăudi ţâra râi, căra banii la Ţarigradi; care neputândi mărginenii Turci a- suferi, In tâte ţhlele agwngeafiprin prietini de’li ptre&fi la Ţarigradi, aleşi Emacta de Vidini, că’li pîreai pe Stavaraki la Paşa Moldovangii, şi-la Enioeri-Aga; şi aşa scriindfi şi la Ţarigradi, la loldaşil lori, trămiţândi şi arzul la Eniceri-Agasi de Ţarigradi, şi nimică nu isprăvea câte le arătai el. Eli le îmbuca cu darea banilor!; care văţjândfi tovarăşii lori că nu poţi isprăvi nimică, ai In-ceputi a scrie teşkerele, şi a se jălni de elfi, şi lipla teşkerelele la geamie, şi încă scriea şi Moldovangi i de’lfi ptra. Şi aceste tâte mergândi la urechile împăratului,' şi pe semne şi filele lui cele sfârşite, că’şl eşise din minte, apu- cându-se cu mulţi Turc! mari de se pricea, şi avea pe toţi duşmani şi’lă ptreaă. Eră cândă aii fostă 1765 Avgustă 12, Vineri diminâţă, ’l-aă chiămată Vizirii Capi-kehalesi Ia Pârtă, şi Îndată ’l-aii rădicată la Inchisâre la Muzură-Agasi. Eră la 9 câsuri din ţU, aă adusă Pârta pe Scarlată Vodă Ghica şi ’l-aă îmbrăcată cu caftană, dându’I Domniea ţărel Românesc!, şi mazilindă pe Ştefană Vodă' Racoviţă; şi rădicăudă şi pe âmenil Iul Stavaraki In fâre, i-aă dusă la Ţarigradă, adecă pe Stati şi pe feciorul lui Fotaki, ca să mărturisâscă tâtă averea Iul Stavaraki, căci el o sciaă, atâtă banii câtă şi altele a lui, făcândă şi - pe Ştefană Vodă surgună la Mitilini. Eră cândă aă fostă marţi nâptea, fiindă Că’lă dusăse la Bostangi-Başa, tnlăuntru, la 5 câsuri de nâpte, aă pusă împăratul de ’l-aă sugrumată acolo In lăuntru şi 1-aă trămisă mortă nâptea la casa lui la Arnăută-Kio, unde se chiamă Megarema, şi ’l-aă spânzurată d’inaintea casei lui, de aă şezută trei Zii* spânZurată. La care s’aă răsplătită păcatul Iul -Stefănaki şi a Băljesculul, pre carii II omorise fără de pică de vină, după cum s’aă Zisă mal Înapoi. Şi Îndată aă trămisă Impărăţiea de i-aă călcată casele, şi i-aă rădicată totă ce aă fostă acolo, scăpândă glupânâsa numai cu sufletul Ia soră-sa, la Cenghla-Kîol, puindă de i s’aă răsipită casele până In pământă. Eră peste trei Z>le, trupul lui ’l-aă aruncată In mare, de nu ’l-aă inai găsită nime. pică unii că ară fi fostă şl Neculaki Saţul lndemnătoră la m6rtea lui, cumpărândă de la Miri şi locul casei Iul de aă făcută case fir&te-săă Enăcake, rămâindă Neculaki mare şi tare la P6rti. Nefiindă mulţimită de Domnul lui, de Ghica, fiindă că nu’lă putea mânca, după cum mâncase pre alţi Domni, totă âmbla cu marafetă de’lă scăpa pe Ghica pe la porţi Turcesc!, arătându pe Grigori Galimahă de vrednică. In Zilele Ghică! Vodă s’aă zidită aice In Iaşi o mănăstire a sfântului Gheorghie, care se numesce Mitropoliea cea vechie, făcându-se mare şi frumâsă, după cum se vede. pică că s’ară fi făcută de Mitropolitul Iacovă, căd elă aă fostă In vidâlă; âră In taină păte să fi foBtă altul. Eră Domnul, după ce apropiese trei ani a Domniei Sâle, ascepta din Zi in Zi ca săi vie maziliea. Pe acâstă vreme, tn ţâra Leşâscă eraă multe amestecături pentru Riga, căd nu’lă primla Zaporoca, şi altele, pentru care Domnul trămisăse omă tn ţâra Leşâscă, cu mare chleltuiâlă, de felul lui Franţuză, ca săi scâtă havadişuri, să dea scire Porţel TurcescI, Încă lnvăţândulă ca să nul scrie elă, ci săi scrie acel ce i le voră spune. Şi aşa făcea pe acel de scrieaă carii eraă adevărată LeşI; şi Domnul strtngea cărţile loră şi făcea sureturi turcesc!, şi le trămitea la Pârtă de le cetla, la care nu le părea bine, căd le arăta adevărul. Şi fiindă şi Capi-kehalâoa după cum s’aă Zfott» Şi plinindu-se şi cel 3 ani, 1-aă mazilită Impărăţiea, nenorocirea hleţiloră săraci a lăcuitorilorfi. CAP. XIV. A (tata Domnie a Iul 6rigori Vodft Calimahfi. Grigori Vodă Calimahfi aa Îmbrăcata căftanfi de la Părtă pentru Domniea Moldovei, fiindtt Vizirii Mehmetfi-Paşa Musunolu, fiindfi că pe Mustafa-P&şa lia tălese Impărăţiea. Şi Îndată att alesă orna de trăbă şi aa răpeţjfitfi la Moldova de aa făcuta Caimacami pe o sămă de boieri de loca, făcândfi şi la Ţarigradtt ără Capi-kehală pe Neculaki Dracul Suţul; şi Îndată att Începută a se găti Domniea .de tăte cele trebui tore, la lătfi 1767. Aa purcestt cu mare pompă, lu&nda pe mulţi boieri Greci a Fănaralul cu Măriea Sa, luându’şl (fioa bună de la părinţii Măriei Săle, şi de la toţi părinţii Archierel, ca c&ndă scia că nu1! va mal vedă, luându’şl şi D6mna cu Măriea Sa; şi aglungânda la Galaţi aa şezuta trei cu tdte oştile săle, mergăndă la Hană-Tepesi, şi Domnul avândă pe Paşa in Iaşi, n’aă putută să lăsă înaintea Vizirului la Dunăre după obicelă. Intr’acăstă lărnă Crim-Gherel Hanul, aă intrată intr’o margine a Rusiei cu multă âste tătărăscă şi turcăscă; dică să fi fostă trel-sute de mii; şi multă robie aă f&cută, stricândă vre o-sută-optă-decl de sate rusescl, până aă luată Rusiea veste, căci nu era incă gata; dâră pe urmă atâtă i-aă bătută, câtă de abia aă scăpată Hanul rănită; şi Dumnedeă i-aă mal bătută cu o iernă forte mare, câtă glumătate aă rămasă din âstea loră degeraţi pe drumă, şi carii aă venită până aice în ţâră, toţi eraă carii cu mânele degerate, carii cu piclârele. Şi sosindă Hanul la CăuşenI, aă murită, şi îndată aă făcută Hană pe Devletă Gherel. Eră oştea Paşel ce se afla în Iaşi, vădândă pe AmăuţiI Domnului că purtaă felă de felă de arme şi flori în totă chipul la strae, le păreaă răă şi âmblaă să le lee armele, şi el nevrftndă să le dee, s’aă făcută gălcâvă între el,; la , care 262 gălcâvă aii şi împuşcata pe ună Arnăută. Si auţjtindă Paşa, şi vrândă ca să potâle lucrul, să nu fie mal răă, aii pusii de aii spânzurata duo! Arnăuţl. A-tuncea văţlândă cel-alţl Arnăuţl, s’att vorovitu toţî ca să fugă; şi aşa gătindu-se cu toţii, o dată afi încălecata şi aâ purcesd spre Prută; la care prin^ânda veste Domnul, afi data scire Paşeî. Paşa încă tulburându-se, Îndată afi răpeZită oste turcâscă ca să’l prindă şi să’l aducă la ela, şi aglungându’l oştea turcâscă, Îndată s’aă data ArnăuţiI glosă de pe cal, şi afi Începută a se bate până aă spartă de totă pe Turci. Atuncea aă încălecată ArnăuţiI şi s’aă dusă la Moskall; de care auţlindu Paşa, aă cunoscută că Domnul va scrie la P6rtă sâ’lă pî-râscă; şi aă apucată de aă scrisă elă mal ’naînte, pirindă pre Domnul; şi purcegândă şi elă din Iaşi, s’aă dusă la Hoţind cu t6tă âstea. £ră Domnul şi cu câţl-va boieri, şi cu frate-săă, s’aă dusă la Vizirul, la Movila Răbiel, căci sosise Vizirul acolo de trei Zile; şi cum aă mersă acolo, îndată ’l-aă. rădicată la Inchisâre. Aice sămăna lucrul că şi Neculaki aă fostă pirita pre Domnul la Vizirul, găsindu’I vină că n’aă vrută să’Iă scie cine este cândă aâ călcata in pământul Moldovei. Terzimanul, cum se vedea lucrul, ărnbla sâ lee Domniea prin Vizirul; şi Vizirul atuncea aă trămisă pre Domnul de ’l-ad Închisă la cetatea Eiliea, scriindă la împăratul că nu s’ad purtată bine şi altele, ca dâră îl va da voie să facă pe cine va socoti; şi atuncea va face pe Ne-culaki. firă împăratul Îndată aă adusă pe Constantină Vodă Mavrocordată, şi ’l-aă trămisă la urdie, dându’l şi de chleltuâlă, ca să’ld facăDomnă la Moldova. Simţindă Vizirul că vine Constantină Vodă, aă arătata către împăratul că pre Grigorie Vodă ’l-ad Închisă la cutare cetate; âră Constantină Vodă sosindă la urdie, ’l-ad făcută Domnd la Iulie. Mehmedă-Paşa-Rumeli-Valesi, dăcă aă mersă la Hotină, aă trecută cu oste in ceea parte la Caminiţa de s’aă bătută cu MoskaliI; dâră atâta i-aă bătută pe Turci, câtă abia aă scăpată Saraskerul cu puţini omeni din 60,000 de oste; care au^indă Vizirul, Îndată aă făcută în locul lui pe Moldovangiu şi ’l-aă rămisă cu multă oste la Hoţind. Pe acâstă vreme avândă multă tăinuire Ne-Jaki cu Vizirul, şeţjlândă cu câsurile amânduol închişi, venla cu trebl Vizird-Kehalesi şi alţii de cel mari, de păzlaă câte und câsă mal bine, şi nu puteau găsi vreme. Acestora părându-le răă, scrieaă la împăratul, pirindă pe Vizirul şi pe Neculaki, Intâroplându-se la o vreme pe cândă scrisăse la împăratul că cu puţine Zii® voră trămite ch'iăile cetăţel. Care împăratul, pentru bucuriea acesta, au făcută mare şănecă in Ţarigradă, cu atâtea tunuri de vuia lumea. Eră cândă aâ fostă mal pe urmă, s’aă schimbată bucuriea, mergându’I veste de câte aă păţită Rumeli-Valesi, cum că aă trecută MoskaliI cu ună ghenerală a loră a nume Galiţină, şi aă lovită Hotinul, omorîndă mulţi Turci, şi arţjândă şi totă târgul afară din cetate, şi ârăşl s’aă tntorsă înapoi de aă trecută. Acestea auţlindă împăratul de Neculaki, şi avândă şi altele strînse de cândă cu arzul Moldoveniloră, şi jaloba lui Belzedâ Calimahă, şi cu vestele din ţâra Leşâscă, îndată aă adusă pe Belzedâ Mihal Racoviţă, şi i-aă dată de chleltuâlă, şi ’l-aă trămisă la Vizirul ca sâ’lă facă Terzimană la urdie. Atuncea scosăse şi pre solă, pre Obreşcovă, cu Terzimanil lui, de ’l-aă luată împreună la urdie, cu bună pază, ţiindu’lâ acolo intr’o lăture, dându-le şi taină. firă pre Neculaki şi pre _J263_ Grigoraki, aii trămisă împăratul de i-ail luaţii la Ţarigradli, aducândă şi pe Belzedă Alecul şi pe Mihalaki Suţul, şi i-atl Închişii pe tuspatru In seraiă la Bostangi-Başă, ţiindu’I unii anii mal bine închişi, şi ÎI mustra în totă chipul, scoţândă t6te la medănă, cerându-le 200 pungi de bani. CAP. XV. A patra Domnie a Iul Constantinii Vodă Mavrocordatfi. După ce atl îmbrăcaţii Constantină Vodă caftană de Domniea Moldovei, îndată i-aă dată şi tulurile şi sângeacul, dându’l şi mire poroncă pentru c&te suntă trebuitor© la urdie, şi la sărhaturl. Atuncea aă răspunsă că este datoră ca să se silăscă la tote poroncile împărăţiei ca o slugă vechie ce este; şi îndată luându’şl tfioa Bună de la toţi, aă purcesă la Iaşi, şi eşindu’I boierii înainte, aă conăcită la Frumdsa, apuc&udă po boieri cu mare gâlcăvfi, cerăndă de la el zahară, cerăndă tdte satele boleriloră de i le-aă dată Înscrisă, în-călecândă cu slujitori, cu zapcil, de aă mersă singură pe la acele sate, apu-cândă cu mare tărie pe boieri şi pe săteni de arătaă gropile cele cu grîă şi cu orză, de incărcaă care cu felă de felă de zahară, şi trămiteaă la urdie şi la sărhaturl. Care vă^ăndă Turcii acăsta, lăudaă pe Constantină Vodă. Petrecerea lui cu boierii nu se păte scrie; după cum era firea lui nestatornică, boierise şi pe o sămă din boierii cel mal mici. Pe acăstă vreme, Vizirul gonise multă 6ste de la urdie care strigaă cu toţii asupra Vizirului, şi avăndă pe toţi al Porţel cel mari vrăjmaşi, îlă ptrăă toţi la împăratul, care luândă atâta scârbă pentru călcarea Hotinulul, îndată aă trămisă de ’l-aă mazilită, luândul pecetea, şi îndată aă trămisă la Hotină, la Aii-Paşa Moldovangiu, şi ’l-aă făcută Viziră, căci se afla acolo; ără pe celă mazilă, ’l-aă rădicată de la urdie şi ’l-aă dusă la Demotica, şi acolo aă trămisă Başă-Capigi de i-aă tăiată capul, şi ’l-aă dusă la Ţarigradă, 1769. firă Vizirul la Hotină aă strînsă tdte oştile acolo, şi pe Hanul cu tdtă Tâtărimea, şi i-aă trămisă îu ceea parte la Ca-meniţă, şi acolo întâlnindu-se cu MoskaliI, s’aă lovită. MoskaliI atâta aă bătută pe Turci câtă de n’aă rămasă; că, care aă scăpată de 6ste, n’aă scăpată la trecătore. Acestea vă^ândă Vizirul forte s’aă spâriată, dicândă că de voră trece dincoace SI voră prinde pe toţi; care Îndată aă pusă gondă de fugă ; şi aşa la Septemvrie 14 ţlile, s’aă sculată cu toţii şi aă lăsată Hotinul, şi aă fugită, scoborîndu-se Vizirul în dreptul Iaşiloră la Ţuţora. Acolo aă merBă Domnul cu totă boierimea de s’aă împreunată cu Vizirul, poroncindă boleriloră ca să fie cu credinţă Porţel, după cum aă fostă până acum, dândă ascultare Domnului la tdte poroncile împărătesei, şi să nu se tămă căci nu’I nimica; şi îndată i-aă îmbrăcată pre toţi cu caftane, dându-le şi cafă. firă Vizirul de acolo s’aă dusă la Hantepisi, şi aă tăbărită acolo; şi încă fiindă la Ţuţora, i-aă venită veste de la Hotină că aă trecută MoskaliI şi aă făcută cetatea zaptă. £ră Domnul, după ce aă petrecută pe Vizirul până la ună locă, s’aă întorsă cu toţi boierii şi aă mersă la Iaşi trămiţăndă străjl in tote părţile; 264 âră a treiea ţii veni veste Domnului că MoskaliI aă trecută Prutul şi vină In giosă. Atuncea Domnul îndată aă scrisă la Vizirul, dândul scire de venirea Moskaliloră, şi îndată aă începută a se găti ca să purcâdă. Atuncea veni şi o sămă de TatarI la urdie, şi văflându’I viindă, le-aă părută că vină MoskaliI, la care de mare frică ce aveaă aă lăsată t6te calabalîcurile pe câmpă, corturile, şi tunurile, şi sacalele, şi se miraă şi Tătarii dăcă aă venită. Eră Vizirul cu tâtă urdiea s'aă poprită de astă parte la Isacce, ără la Hantepesi aă căutată de aă venită şi Hanul. Eră Constantină Vodă văflândă că vină MoskaliI în Iaşi, aă luată câţl-va Turci şi slujitori şi aă Începută şi elă a fugi în giosă la Galaţi. Eră MoskaliI aă intrată în Iaşi, eşindu-le Mitropolitul cu boierii înainte cale de ună câsă de s'aă închinată gheneralului, intrăndă cu săbiile scâse în Iaşi, pornindă mulţime de âste în glosă pe trei locuri, alţii la FocşenI, alţii la Galaţi, alţii pe Prută în giosă. Constantină Vodă încă aă stătută la Galaţi, viindu’I şi c&tă-va dste turcâscă cu vr’o doi Paşi. Eră âstea care aă trecută pe la FocşenI, o sămă aă apucată podgoriile, trecendă spre BucurescI, ără o sâmă aă trasă la Brăila. Atuncea cel ce aă mersă la Galaţi, s’aă lovită cu Turcii, şi îndată aă răsipită pe Turci, făcândă mare mârte într’ânşil, prinţjândă şi mulţi vil. Atuncea fundă şi Constantină Vodă acolo, îm-blândă pin Turd, nu ’l-aă cunoscută, şi ’l-aă rănită, şi ’l-aă şi prinsă MoskaliI şi ’l-aă trămisă la Iaşi, şi fiindă ârnâ mare şi gerosă, s’aă bolnăvită, şi peste puţine flile aă şi murită de bâlă în Iaşi, şi ’l-aă îngropată cu mare cinste boierii in Iaşi, ca pe ună Domnă. Eră Galaţii aă rămasă în mâna Moskaliloră; ără âstea care apucase Prutul în glosă mergea spre Tătari. Eră Hanul de la Movila Răbiel, cum aă simţită, îndată aă fugită spre Akermană, cu âstea lui. MoskaliI scoborându-se la Fălcii pe de lastă parte de Prută, îşi căutaă în ochi cu Turcii, că de ceea parte era multă âste turcâscă cu câţi-va Paşi, de păzia acolo. Pe acâstă vreme în-ţâlegândă Impărăţiea Turcului de Hotină că ’l-aă luată MoskaliI şi aă fugită Turcii, cum şi pentru luarea Moldovei şi pentru bătaea ce s’aă făcută la Galaţi, căci perise şi Paşi, şi pe Domnul că ’l-aă prinsă, forte s’aă scârbită a-supra Vizirului, şi îndată ’l-aă mazilită făcândă Viziră din Ţarigradă pe Ha-lil-Paşa; âră pe Moldovangiu ’l-aă trămisă Ia Edimâ la 1770 Ghenarie. Atuncea aă pusă împăratul de aă dată fetvalâ muftiul, ca să între oştea în Moldova, să tale, să robâscă, să facă ce le va fi volea, ca doră se va îndemna âstea să mârgă cu mare dragoste. Oi peste puţine ţjile, âstea care mersese spre Brăila, * lovindă Brăila, aă luat-o, ţiindă câte-va ţlile bătaea, fiindă că venia Turciloră ajutoră de peste Dunăre; şi aă luat-o cu tâte calabalîcurile, robindă şi omo-rândă mulţime de Turci, lăsândă MoskaliI acolo âste de paza cetăţii. Atuncea s’aă lăţită âstea de la podgorii, până cândă într’o nâpte le s’aă făcută ţjioă în BucurescI, âstea totă călărime, încungiurândă curtea Domnâscă, până aă găsită pe Grigori Vodă Ghica; şi aşa făcândă totă chipul de jacă, până i-aă luată totă ce aă avută, luându’lă şi pe Măriea Sa de ’l-aă dusă în Moldova cu toţi âmenil Măriei Sâle, de s’aă împreunată cu gheneralul celă mare; şi de acolo aă mersă în ţâra Moskicâscă, avândă şi pe ună frate a Măriei Sâle, Spătarul Matei, şi pe o Belzedâ a lui Iân Vodă Mavrocordată, şi o Belzedâ mică ţ Măriei Sâle. Oştea de pe Prută încă aă trecută în ceea parte, şi fiindă acolo căţî-va Paşi cu câtă-va âste, s’aă lovită acolea despre primăveră, care forte răă i-aă bătută pe Turci; şi de acolo fără de zăbavă, aă lovită Bugâ-cul T&tărescă, scoţându-le muierile Tătarcele, şi copii loră, şi bucatele loră, de le mâna pe câmpl asupra Nistrului, ca să’I trămiţă în lăuntru. De multă îm-presurare de oşti, atuncea agiungândă la Nistru, şi neavândă Tătarii ce mal face, s’aă Închinată la Moskall, rugându-se să le dee locă şi să trălâscă subt ascultarea loră; şi făcândă legături cu el, i-aă trecută Nistrul şi i-aâ dusă de i-aă aşezată la locul ce le arătase, rămâindă şi el mulţămiţl. Pe acâstă vreme făcuse şi Vizirul Halil-Paşa mari gătiri la Babada de âste, dândă şi scire cu Romanţovă gheneralul celă mare a oştirel RusescI, ca să vie unul cu altul de faţă ca să se bată; şi aşa priimindu-se, aă trecută şi oştile turcesci Dunărea la Cartală, trecândă şi însuşi Vizirul, şi mergândă cale de două căsuri la Cagulă, şi acolo fâcându’şl Turcii tote meterezele loră, unde era o mulţime de Turci nenumărată, şi sosindă şi ostile rusescl, cu mare vetejie aă lovită pe Turci, începândă a vărsa asupra Turciloră ună focă necontenită. Pe care neputăndu’lă suferi Turcii, aă rupt-o de fugă, fugândă şi însuşi Vizirul cu toţi cel mari al lui; şi neputându-şl da rondă la trecerea Dunărei, torte mulţi se înnecaă, şi mulţi perise şi în âste. Şi fugândă, ’şl-aă lăsată în tabără tote carele loră, corturile, tunurile, şi gephanâoa, până şi caii tutu-loră rămăsese acolo. Şi vădândă MoskaliI că o mulţime mare se înnâcă, le-aă dată sorocă ca in trei tfile să trâcă Dunărea; şi după trei tfile pe câţi i-aă găsită, pe toţi, luându’I robi, i-aă trămisă in Rusia. Eră o sâmă de oşti turcesci călăreţi scăpândă, aă fugită spre Eilie şi spre Ismailă, fiindă şi Hanul tătărescă cu oştile spre Cetatea-Albă, trăgându-se cu oştile sâle pe Nistru in susă. Aă rânduită şi MoskaliI o sâmă de oşti de a loră, de aă mersă la Eilie şi la Ismailă ; cârora neputându-le sta Turcii împrotivă, alţii aă fugită la Hanul, şi alţii la Benderă, alţii aă fugită pe mare; âră C6l mal mulţi s’aă închinată la Moskall. Ţâra Muntenâscă pe acea vreme nu avea Domnă, ci numai o sâmă de boieri câutaă trebile pământului; şi in tâtă ţâra jăculaă Catanele şi Căzacil. Eră la Cralova se întâmplase postelnicul Manoli Glani, ântâiă Calmacamă încă din filele Ghicăl, apoi ilă făcuse şi Bană; şi stăpânea cele cinci ţinuturi; şi fiindă acolo Emacil de Vidină nelipsiţi, le tocea âreşl-care hatîrurt, fiindă că se şi temea de dânşii. Şi aşa ’şl-aă dată pintre dânşii ună mare nume, cum că ară fi slugă credinclâsă împărăţiei; şi fiindă că tr&mitea Paşii de Vidină ori ceT trebuia, ’l-aă luată la ochi buni. Şi aşa însuşi mărginenii tocândă ja-lobă pentru dânsul, aă trămis’o la Vizirul, întru care cerea ca să’lă tocă Domnă ţârei MuntenescI, şi pe dată aducându’lă la urdie, ’l-aă îmbrăcată cu caftană şi ’l-aă făcută Domnă ţărel MuntenescI, ronduindă cu elă pe Mehmetă Paşa, ce f&snse Rumeli-Valesi, cu câtă-va âste turcâscă, ca ducându’lă în BucurescI şi aşe^ându’lă în scaună, să şâdă şi elă acolo pentru paza lui; pentru că MoskaliI se trăsese din BucurescI, dându’I tulurile, sângeacul, şi cuca, şi de chiel-tulâlă. Şi mergândă la BucurescI le-aă eşită întru tâmpinare toţi boierii câţi mal rămăsese; şi intrândă în curţile Domnesd, şi cetindu-se fermanul, ’l-aă suită în scaund, dândd straşnici pdroiicâ bolerilord ca să se supule Intru tot«î P°" roncilora împărătesei şi să’ld cunoscă că le este Domua. firă după ce făcură boieriile, şi scosese în ţâră şi vr’o duoă slujbe, ârăşl intdrefindu^âe RuŞilî de care cum s’ad tnsciinţata, şi Paşa şi Domnul aa fugita. Paşa s’aa dusă păstd Dunăre la Ruscluca, âră Domnul peste Olta la Cralova. £ră Ruşii aşeţlându-se In BucurescI, aa trămisa In t6te părţile oşti de pază. Impărăţiea Turcului văţjânda atâta stricăciune tn oşti, pe dată şi schimbară pe Vizirul, făcftndd Vizira pe Silihdara-Mehmeda-Paşa carele se aşezase cu urdiea la Babada; âră pe Halild-Paşa ’l-aa trămisa la Filipopolis< Intru a* cea vreme s’aa lovita de b61a clumil acolo la urdie Belzadâ Mihal fiacoviţă, fiinda dragomana la urdie, şi murinda, l’-ad Îngropata cum ah putută. In Ţarigrada după ce împăratul aâ cercetata pe Neculaki Suţul şi pe Gri-gori Vodă Gaiimaha, şi v$dândlt cum că Domnul nu’ia arătă nici la unele vinovata pe Neculaki Suţul, mâniindu-se împăratul, aa poroncita ca să’I tale pre amânduol. La anii 1770 Augusta în 29, In ţlioa sfântel tăieri a sfântului capa a lui Iân Botezătorul, In zlorl de di i-ad tăiata pre amânduol; încă pre Domnul In lăuntru In saraid, âră pe Neculaki afară la pdrtă, scoţândd şi capul Domnului ’l-ad pusd la pdrtă, âră trupul i ’l-ad aruncata In mare, slobodindd şi pe fratele Domnulnl şi pe fratele lui Neculaki, pe Mihalaki, de la inchisâre, luându-le şi câtă-va sâmă de pungi de bani. MoskaliI tntr’acâstă lârnă se apucase să bată Benderul, şi fiinda o mulţime de âste turcâscă Intr’ânsul, n'ad putută sâ’ld lee îndată, ci după multă întâr-diere despre tomnâ, pe care ’l-ad luata cu asalta şi cu mare mârte de âmbe părţile. S’ad uitata să so pomenâscă, că până a nu veni MoskaliI a duoa âră la Ben-derd, de câtă robie şi risipă s’ad făcuta în bieţii creştini. Că la anii 1769 venindd tomna MoskaliI până la Benderd, şi apropiindu-se iârna, s’aa întorsd înapoi. Şi Tătarii vădândd că s’aa întorsa MoskaliI, pe dată s’ad pornita a prăda şi a robi, câta ad stricata de istovd marginea despre dânşii, Lăpuşna, Orhelul şi o bucată din Soroca. ţ)ice că Tătarii ard fi dusd toţi robii la Hanul, şi că după ce i-ad cercetata, şi i-ad scrisa la isvodd, să se fi aflata ca la şâse-spre-dece-mil de suflete, mari cu mici; şi că Hanului de părere de bine ÎI cânta meterhenâoa, şi sosindd acolo la CăuşenI maziliea Hanului, s’ad lmprăsciâtd Tătărimea care încotro ad putută, câta âmpluse lumea de robi; căci în tâtă Iârna aceea ad âmblatd Tătarii prădândd şi răsipindd marginea aceea, vânţjândd robul câte şâpte, câte opta lei, de ad âmplutd Ţarigradul şi totd Anadolul de mulţimea robi-lord, din carii alţii ad murită, alţii s’ad înnecatd; cel mal mulţi s’ad turcită. Ad răscumpărata şi Creştinii pre mulţi, pre cel carii nu priimlad ca să se turcâscă. După ce s’ad luatd Benderul, fiinda că trămisese Turcul corăbii de Intrase la Sulina-Boazd, ad pusd şi MoskaliI totd chipul de silinţă de le-ad arsă corăbiile la Tulce-Calesi, făcândd şi âreşl-care năvală de ad trecuta Ruşii Dunărea dincolo. Acolo s’ad făcuta trei corposuri; und corposd ad rămasă la Tulce de s’ad bătuta cu Turcii, până ce de istovd i-ad stricata, şi le-ad Iu- atâ şi cetatea cu t6te cele ce aii fosta tntr’ânsa, făcândă şi unii mare omord In Turci, firă alţii corposii aii loviţii la Sakce, care se chiam& şi Obluciţă; şi lovindu-se acolo aii făcuta o mare risipi tn Turci, aprin(lându-le şi hambarele şi târgul. Şi mai trecândâ şi alta corposâ de oşti rusesc!, aa ridicata tottt norodul şi ’l-att trecuta in astă parte. £ră cel-alta corposa s’aa dusa drepta a-supra urdiel, unde era Vizirul; pe care văţlându’I Turcii că mergâ asupra Babadagului, pe dată ah şi rupt’e de fugă; asemine urm&nda şi Vizirul lorâi Şi le-aa rimasa pe loca tâtă urdiea, tunurile, corturile, cazanurile, carele şi alte calabalicuri, tăinda şi creştinii at&tâ acolo c&ta şi la Sakcea, şi tâte acestea le-att trecuta Moskalil dincoace de Dunăre. £ră Vizirul fuginda spre Ţarigradâ cale de trel-ŞecI cisurl, Moskalil Încă trecindU tn ceea parte, aâ lăsata dincâce (tn partea turciscă) numai pietrele. In ţira Munteniscă încă aa pornita Moskalil unâ corposâ ca să mârgă peste Olta asupra lui Manoli Vodă ca să’lâ prindă; şi la două locuri călcăndu’lâ, nu *l-aâ putută prinde, tnsă aa scăpata numai cu sufletul tn ţâra Ardealului, per-ţlându’şl şi tulurile, şi sangiacul, şi tota ce aâ avuta; şi acolo aâ petrecuta c&tăva vreme, pănă cândU aâ tnceputâ a face respundenţie cu Mosun-Olu de la Vidinâ, de ’l-att data voie să trăcă tn ţăra turcăscă. Pe acea vreme tntrăndâ Mosun-Olu tn ţăra Muntenăscă cu o mulţime de 6ste turcăscă, pe care ’l-aâ lăsata Moskalil de aâ mersa pănă la Giurgiovtt, şi acolo s’aâ făcuta o mare bătălie, făcăndâ unâ mare omora tn Turci, tn câttt abia Paşa aâ scăpata cu puţini Turci. Au^indâ împăratul Turcului de câte se Întâmplase la urdie, şi la Sakce, şi la Tulce, fărte s’aâ turburata pe Vizirul, pe care mazilindu’ltt aâ făcuta în locul lui Vizirâ pe Mehmetâ-Paşa Musun-Olu, la anii 1771, care stringândâ oşti de aglunsâ la Rusciukâ, trămitea de dodălal pe Moskalil ce eraâ tn ţâra Muntenăscă; tnsă biruinţa aâ fostâ tota a Ruşilorfi, făcăndâ mare tăiere In Turci, şi aâ luatâ şi cetatea Giurgiului de la Turci, rămăindâ tâtă ţâra Mun-tenâscă tn stăpânirea Moskalilorâ. In Moldova stăpânia gheneralul Vorsakovâ, ronduindâ din boierii pământeni giudecători şi zapcil, cărora le plătia şi lâfă, orânduindâ şi ce să dee ţâra pentru mâncarea oştilorâ Moskicesci, care se plătia cu bani, luândâ veniturile vămilorâ şi a ocnei. £ră Vizirul s’aâ aşezata cu şederea la o casaba ce se chlamă Şumla. Cândtt aâ fosta la 1772, aâ venita veste că arâ fi luatâ Moskalil tota Crtmul de la Turci, şi tâte cetăţile ce se aflaâ acolo, care şi Tatirii vă^ândâ atâta putere a Moskalului, le-aâ căutata şi lorâ a se închina laMoskali, cu mari legături, ca să nu se dee altă dată subt ascultarea Turcului, făcându-le şi Hanâ după plăcerea lorâ. £ră Manoli Vodă mergândâ la Vizirul, i-aâ data câţi-va bani de chteltuâlă, şi ’l-aâ orânduita ca să mârgă să şâdă la Nicopolâ, unde aâ şeţlutâ până la anul 1773 Dechemvrie 30. Eră Moskalil funda că se plecase Turcul, aâ prii-mitâ să facă pace, şi att.găsitâ cu cale de aâ trămisâ de amândouă părţile omeni mari murahazi, să se tâlnâscă la Focşeni să vorovâscă acolo. Ales'aâ Rqsiea şi aâ trămisâ pre marele Ministru a Rusiei, gheneralul Orlovâ, şi pre Romanţovă care era asapra oştiloră, şi pre Obreţkovă care fusese sold In Ţa* rigradă; şi Pârta turcăscă tr&misese duoî soli: pe Neamţă şi pe Prusă, şi pe Osmană-Efendi care fusese Răiză-Efendi, omă mare a Porţii turcescl. Şi viindfi pentru vorba Crimulul, nu s’aă putută tocmi, şi s’aă stricata acea adunătură, şi Îndată s’aă dusă Orlovă înăuntru la Impârătâsa. Atuncea rămâindă Obre-scovă, ără aă mal pusă ţii ca să vorovâscă, adunăndu-se la BucurescI, trămi-ţftndă Turcii pe altul, pe Abdurază-Efendi, făcândă şi botărire ca să stee armiile, să albă vreme să grălâscă. Şi grăindă atâtea luni, ără nu s’aă putută tocmi, rămâindă ărăşl să se bată, care aă şi Începută de la Martă a se bate, trecândă oştea moskicăscă Dunărea, cu câţl-va ghenerali. S’aă făcută multe bătăi In multe locuri şi multe pagube şi scăderi In âstea turcăscă, luându-le mulţime de robi şi mulţime de averi de totă chipul, făcândă şi mare mârte In Turci, care nu se pâte povesti, luândă sate Întregi din Dobrogea, atâta turcescl câtă şi crestinescl, mergăndă oştile totă înainte, făcândă mare bătaie la cetatea Silistrel, până aă şi dobândit’o cu tâte a le el ce avea lntr’ânsa, aglungândă până la Hagi-Olu-Bazargică de ’l-aă arsă şi ’l-aă robită, lncărcândă şi de acolo ca şi de aiurea case Întregi de le-aă trecută Dunărea dincolo, cu totă averea lord, aglungândă până la Varna, şi până la Balcană dstea Moski-căscă, făcânduse mare răsipă oştii turcescl, ţiindă bătăile până la 1773 Dechemvrie 30, care încă totă nu mal luasă sfârşită fundă că amândouă urdiile se aflaă în Dobrogea, însă a Turciloră la Şumla, ără a Moskulul ajungea până la Hagi-Bazargică şi până la Cozlogea. In Ţarigradă Încă s’aă săvârşită Sultanul Mustafa la 1774 Ghenarie 30, Vineri; şi Îndată aă pusă pe frate-săă, pe Abdul-Hamedă Sultană. (Eră cândă aă fostă de primăvâră, Sultanul Hametă ără aă arătată către toţi împăraţii cum că are 6ste cu Moskalul, nepriimindă să’l dee câte II cerea Rusiea, făcândă mare gătire de oste, stringândă peste 300,000 de oste, lăsândă tâte trebile în mâna Vizirului lui Mosun-Olu/ Atuncea văţlândă MoskaliI că ără se apucă de oste, fiindă şi Impărată nuoă, văţlândă şi atâta gătire, s’aă grijită şi el după cum sciaă, trecândă Dunărea cu tâtă gătirea cu gheneralul lord celă mare, graful Romanţovă, şi cu alţii mal mici, âmblândă tâte locurile din Dunăre până în Karasoi. asteptândă să se pornâscă oştea turcăscă din Şumla, ca să vie asupra loră. Şi ronduindu-se Paşi în tâte părţile cu oşti, aă începută a se lovi oştile; şi ori unde s’aă lovită, isbânda aă fostă a Moskali-loră, făcândă Turciloră multă pagubă în tâte câte el aveaă, şi mare ucidere şi robie; şi le-aă luată tâte carele şi corturile, şi tunurile câte aă avută. Acestea văţlându-le Vizirul, ărăşl s’aă mal gătită de resboiă, mal stringândă peste 100,000 de oşteni, ronduindă şi Paşi ca să mârgă la Hagi-Olu-Bazargică ca să se lo-văscă oştile; şi ărăşl mare stricăciune şi perţlare făcândă MoskaliI în oştile turcescl, aă luată şi tâtă casabaoa, cu tâte averile el, cum şi totă tacâmul oştirii cu tâtă zaherăoa ce avea. Nelăsându-se Turcii cu atâta, s’aă mal gătită de oşti, şi stringândă peste 80,000 de oşteni, aă rânduită pe Reiz-Efendi, căruia ÎI $icea Abdu-Razaki, şi pe Eniceră-Agasi, cu tâte ortalele şi cu câţi-va Paşi, de aă eşită Înaintea Moskaliloră la o cetate ce se chlamă Kozloge; şi cu tâte că aveaă şi Franţuzi la tunuri, s’aă dată o mare bătălie, în câtă se întunecase lumea, în- 8$ biruinţa aii foştii a Moskaliloră, făcândti o mare morte tn Turci, tn câtă Turcii aă fugiţii Înapoi, cei ce aii mai scăpată, la meterezurile Vizirului, cari eraă apr6pe de Şumla; şi mergea Încetă după dânşii şi oştea Moskicâscă. Insă partea tureâscă cea de strtnsură de la Anadolă, întorcându-se la urdiea Vizirului, aă Începută a găsi pricini lui Abdu-Razaki, cum că elă ară fi fostă pricina de i-aă stricată Moskalii; şi vrândă ca să-lă omdre, ’l-aă ascunsă Vizirul. Eră zorbalele aă Începută a prăda In urdie, pentru că mal toţi, Împreună cu Vizirul, fugise şi se Închisese In Şumla; răpindă tăte averile celoră mari de prin corturi, şi âmplându-se de averi zorbalele s’aă lmprăştiâtă care Încotro aă putută. Eră Moskalii privindu-le aceste, se bucuraă; şi Îndată incun-giurândă Şumla, li strimtoreaă ca să iscălâscă tăte ponturile păcii, căci de nu le voră iscăli, arZându-le tăte cu focă, pe toţi îl va robi. Vizirul aă poftită pe Feldmarşalul Romanţovă, şi iscfilindă, elă şi tăte ortalele, tăte articulele păcii, ca să’l dee păsuâlă câte-va Zile să trămită şi la Ţarigradă, ca să le is-călâscă şi totă Divanul Impărătescă şi Însuşi împăratul Sultană Hamidă; şi dându’i vadâoa cerşută, aă trămisă pre Eniceră-Efendi şi pre Ciauşlară-Emeni cu mare grabă; carii agiungândă la Ţarigradă, şi dândă şi scrisorile Vizirului, le-aă priimită împăratul şi le-aă iscălită cu toţii şi pe dată i-aă şi pornită înapoi. Şi sosindă şi dându-le In mâna Viziţulul, aă Inchieiată pace la 1774 Iulie 17, lndatorindu-se ca să păzâscă tăte ponturile păcii. Şi dăruindă Moskalii viâţa Vizirului şi a oşteniloră ce se aflaă cu elă In Şumla, i-aă slobozită, făcândă soldaţii cu săbiile loră ca o părtă prin care aă trecută sângâ-cul şi cu tăte ortalele, şi Însuşi Vizirul. Şi mergândă Vizirul două conace In josă, de voie rea bolnăvindu-se, şi mal mergândă şi alte două aşa bolnavă, sosindă la Barnabată la 25 Iulie, aă murită la două câsuri din Zi, şi pe dată cu mare olacă răpeZindă, aă dată de scire împărăţiei, pentru care nu putemă scrie câtă părere de răă aă avută.» *) Până aicea am Însemnată aceste câte arătă, care şi noi multe cu ochii nu le-amă văZută, dâră după auZul unora şi altora, carii cei mal mulţi asemănaă că le-aă văZută şi cu ochii loră, potă să fie şi auZită o sâmă; care credă că mai multe de la ei n’oră fi pusă; lipsă păte că să fie lăsată cu scrisă, ca să fie scrisă mai giosă de câtă s’aă Întâmplată, âră nu mai multă. Căci putinţă de a le scrie tăte nu era, că nu putea ca să agiungă hârtiea nici vremea, ca să le scrie cine-va; numai să credeţi că mai multă aă stătută de câtă s’afi scrisă, păte şi inZecită. La care ne rugămă cu mare rugăminte celora ce sântă Învăţaţi şi sciă cum le voră tocmi după rânduâla loră, şi celora carii le-aă văZută cu ochii loră, să pue silinţă ca să le Tocmăscă tote, avândă vreme ca să le şi prefacă mal cu bună orânduâlă şi scrisăre de câtă a năs-tră. Care socotimă că vre o sâmă s’oră găsi şl dintr’acestea a năstre de voră prinde locă. Ce ori In povestele Domniloră ce aă trecută, sâă într'a ostiri-lord, sâă In slovele scrisului nostru, veţi găsi greşeli, să ne daţi Iertăciune şi ’) Periodul cuprinsă In parentese nu se află In originalul lui Enaki Kogălniceanu, carele fiindă In Constantinopolă aă scrisă nun a! întâmplările până la 30 Ianuarie 1774. Acestă peri odti este adăogită de ună„copistă mai nuoă de şi totă contimporană. — Rpd, 270 să le tocmiţi, fiindă că noi numai pentru nume ne-amă silită, şi pentru mergerea Domniloră unul după altul cum aă petrecută! Aicea vroimă să arătămă pentru mare şi multă scădere ce aă cursă nămulul crestinescă în Ţarigadă, alesă celoră ce se răzemaă în domniile ţăriloră Moldovei şi a ţării RomănescI, care aceste ţări le eraă totă chivernisâla şi agonisirea. Şi fiindă că din pricina oştiriloră ce aă ţinută peste cinci ani, numai pănă la 1773 Dechemvrie 30, care s’aă scrisă, aă fostă rămasă la mare scă-păclune atâta Domnii mazili, câtă şi Beizadelele, şi Capi-kih iele, şi alţi boieri mulţi şi de cinste, care nu putemă ca să le arătămă numele şi boieriile loră, căci nu se cade. £ră o sămă de slugi a loră, omeni din ţăra Românâscă, vă-ţlându în câte se află stăpânii loră. trăgăndă şi el 6re care lipsă din cele ce le trebulea, că pe semne nu le agiungea atâtă din rândul mâncatului câtă şi din rondul purtatului, fiindu-le şi căile închise, neputândă ca să se ducă de la locurile acestea, trăgeaă şi el mare lipsă la t6te cu stăpânii loră; până rămăsese de luase şi multă obrază, de făceaă ce le era voiea, grăindă şi câtă le venea la gură, ţlicândă că cu acestea îşi răcorescă ânimile. Şi lângă alte multe ce lehăiaă, aă începută a le face şi stihuri înscrisă, cu care ÎI hulescă, fiindă că s’aă scăpată din mila aceloră ţări înfrumuseţate; carele văţlându-le şi noi aceste, le amă însemnată după scrisorile loră, arătându le intr’acestă chipă: Istorie ce afi scosfi Domniloră şi bolerilorfi. Ohl lume tnşelStdre, De ’mpăraţt învrăjbitdre; Cum era d^ dulce mierea, Acum este-amară fierea. Şi cu tdte ’mpodobită, Acum te-arăţl piea urttă, îndestulat’ eşti de tote, Şi Domnii n’avură parte! Că de ce nu s’att temută, Aceea acum le-att sosită. Căţjământul boleriloră Este ca val de capul loră ; Că dintr’înşil suntă periţl, Cu sărăcie ’mpodobiţl. Şi de necază şi de sudori îs bolnavi pe ţii de cinci ori. Numai le e pe dreptate Să le pat’aceste totă. Nu’l cu cale să grăimăj Ca să nu’l mal pedepsimă; i Sg scrimd tottt de Domnie, C’ad rgmasd la grea urgie. Din Bezedele cum vgdd eti, Ord s£ rgmăle ’n halul med. M&card că ed suntd o slugă, Slujescd, roănâncd, pund in pungă ; El fiindd deprinşi la bine, A sg le cadă ruşine ; Cândd n’ord avea omd sg’î slujgscă, Atunci o sg se pedepsâscă , Că n’ord putea sg ea slugă, C’apol pânea n’a s’agiungft. Ceste tdte-ortt sg se facă, Ceva vreme sg mal trgcă. Chteltueala ad sfârşită, C’ad fostd bani de fumftritd; Blestemul cclord sgrace Nu le va fi lord in pace. Ce şi casa celui ce-o-are A sg rgmâle la vânzare. De cândd s’ad deschisd oştile El ’şl ad perdutd minţile, Totd umblândd din casă ’n casă, Cu inima friptă, arsă, Şi sg afle pentru pace, Ca ddrd Moldova s’a ’ntdrce 1 Cum s’arltâ, nu se’ntdrce, Pe cum vgdd d’aice ’n c6ce, EI vord sg se ’nglendislscă, Ca sg na se ’nnebunlscă j Şi toţi de o vorbă sg fie, Pe datornici sg’l mtngâle, Fiindd că strigă ’n gura mare, Că’I vord pune la’ ’nchisdre* Şi de voie rea ce ad Slugile odihnă n’ad« Numai avemd sgnătate De le putemd răbda tdte* Stăpânii lasd sg grăldscă, Ca sg se mal rgcorgscă. Că ad inima amară; Cândd, Moldovo bună ţâră, Stad la tine de gândescfi, Inimile li se topescd De zefchiurl ce ad făcutd* Primblându-se pe la Prută, Cu butca cu patru cal, Făcăndă zefchiă ca nisce crai. Lăutarii le cântaă, Grija ţărel nu purtai!! Dumnezeii, aşa vă^lăndă, îl lăsă In văcă plângăndă ; Plângându’şl păcatele, Ca să'şl scie faptele. Faptele ce ’n ţără aă făcută Acum t6te lorii aă sosită ; Că zefchlurile ce-aă trasă, Acum le vărsă pe naşă. N’oră sfârşi inima rea, Câte ţlile vorft avea. Unde-aminte tşî aduce, Pânea nu pdte s’o mănânce; Câţi 6menî aude trecăndă, Totă călăraşi tt pare ’n g6ndă, Şi se scdlă de la*masă, Cu inima friptă, arsă, Şi totă stă de se gbndesce, Şi din gur’aşa grălesce : «Moldova că ne-aă lipsită, «Mal bine amă fi murită ; «Să nu mal trăimă c’ocară, «Mal multă cu inim’amară! «De pe-acum Începe lume-«A nu căuta la nume. «Pe care n’aveamă prepusă, «Acum s’aă 'nălţată mal susă. »îl dămă bună diminua, «£lă nu vra să ne mal văflă 1 «Aste nu-s’nimica frate, «Oră să vie rele fdrte; «C’o să mergemă la bărblerie, «Să ne radă pe datorie. «Şi voră să ne amărăscă «Pentru ţăra Românăscâ ; «Bătândă cu cuvintele: «Ce amă făcută pungele? «Dărâ noi ce răspunsă să dămă, «Ca să nu ne ruşinămă ? «C’aă fostă pungi pe nedreptate; «Şi n’arnă avută d’ele parte, 273 «El însă tottt n’orfl să crădă, «ţ)icăndti că le-avem ă In ladă, «Şi le ţinemă totă ascunse, «Pin ghevghrrurl sunlti supuse. «Şi nu sciţi că tn sănduce, «N’aă ş6recil ce s’apuce.» Să venimă dăr* la cercetare, . La cea de pe urmă stare, Că boierul de divană A s’agiungă baccevană, Şi să strige pe socacă, YânŞăndă totă prăji şi spânacă. Acăsta de nu le vine, Şi voră să trălăscă bine, Apuce-s’ de băcălie, Că'l mal mare boierie, ţtacăsta de nu le place, Pe hamală văŞă ce face, Că câtă tl ţiioa de mare, Cară lemne In spinare. Suntă ş’alte mansupurl multe. De nu potă să’ml vie a-minte, Nici totti să le povestescă, Că mă temă să nu răcescă 1 Şi s’aft sfârşiţii haiturile Munteniloră pănă aice, Aice ne vine rondul să arctămă şi pentru c&ţl Patriarşî a Ţarigradulul scitnă : Paisie celă bătrânii care aii foştii în trei ronduri. Chirilii cela spânii care ’l-aă surgunită la Sina-orus. Serafimii care ’l-aă trâmisii la Sfânta-Agura, şi pe urmă aii fugită ără, la corăbiile Moskaliloră pe mare. Ionikie Caragîa, care ’l-aă trămisă la Halchinis. Calinica care ’l-aă surgunită la Zagura. Samoilă ce’l $că Hangirli, ără la Sfânta-Agura, şi ’i-al adusă. Meletie, ’l-aă trămisă la Tenedos. Teodosie, ’l-aă trămisă ără la Halchinis. £ră Samoilă ’l-aă făcută P&triarhă, ală doilea, pe vremea ce ţinea oştile la lătă 1773 Noemvrie în 15. Leatopiseţul Tom 8. 18 in filele acestui Impărattt turcesctt, Sultfhtt Mustafa, în Ţarigradtt, In t6ti Impărăţiea lui, multe semne dumneţleescl s’aâ arătata. ÂntâiaşI dată att detunata una galionâ mare Impărătescâ, acolo unde şedea legata la Tarsana, şi aprin^ându-se de ardea cu mare par&, care tăindu’I legăturile âmbla pe mare şi ardea cu mare pară, care n’att fosta cu putinţă să’Itt stingă. In c&te-va rânduri att perittt surele, de att zăbovită multă vreme, până s’aâ ivita eră. In multe rânduri s’aâ făcuta cutremura, care în două rânduri aa fosta mare de aa căzuta multe ziduri şi geamii, căţjăndtt şi geamiea care ÎI ţjlictt Sultanâ-Mehmeda, isvorinda dintr’untt colţtt şi sânge prea multa din pâmânta, care ’l-att văzuta lumea. O stea cu câdă s’att arătata pe cera, de aa ţinuta multe nopţi. O mare lumină ără s’att arătata pe cerâ, în câte-va nopţi, spre vântul cela din susa; şi alta semnâ ca o cruce în cera s’aa arătata de-asupra sfântel SofiL La o minară a unei geamii, în mijlosul alemului, s’aâ arătata o cruce de aâ văţjut-o lumea. Una galiona, fiindtt lângă Gumructt, în mijlocul măM, s’att aprinsa, şi ar-ţlându’l legăturile, aa purcestt pe apă, dândă peste alte cinci corăbii, şi s’aâ aprinsa şi acelea ; şi de acolo mergândtt cale de două mile aâ mersa la săraiul Impărătesctt de lâ Anală-Cavaki, şi ’l-aâ arsa. In ţjUea ce s’att întorstt corăbiile turcesc! de la Marea-Albă, câte rămăsese de nu le att fostâ ursâ MoskaliI, cândă întraâ, untt mare focâ s’aâ tăcuta s&-rindâ cale de o milă de locâ, şi s’att aprinstt două chioşcuri împărătesei de att arstt, neputendu-le stinge, adecă Iali-Chloşctt, şi Săpecetlirtt-Chioşctt, şi altele multe. Sfebşitul Letopiseţului luî ENAKI KOGĂLNICEANU. asupra Domnului Grigoru Ghica Voevodu alu ferei Moldovei. de Enaki Kogălniceanu*) Vrânda s’arăta şi să vorbesctt De mirare mă utmesca, AşB grăi, nu mă pricepd, Nu sciţi de unde să’ncepa; Să factt o jalnică vorbă Pentru Domnul Ghica Vodă, Celti puternica şi vestita La ce sfârşita aU venita! O limbă ritoricăscă Ara trebui să vorbăscă, Şi să spuîe acea ’ntâmplare Jalnică şi de mirare, Care s’ad cunoscuta fdrte In halul lume! deşarte, Cum că n'are nici una bine Lumea statornica tn sine. Să cugete or! ce orna Intâmplarea-acestu! Domnfl, Ca să vădă altă stare. A sea primejdie mare. Fiinda plina de bucurie, Luânda a treea Domnie, Câta tn vlăţă aa trăita, Cu mar! nădejdi aa domnita. Dăr’acele nădejdi multe Nu putea ca sărf aglute, Nic! să pute tn lucrare Cugetul Măriei Sele, Nici putead ca să’lU păzăscă De urgiea-lmpărătăscă. Dec! f6ră veste tl fusă, Acea primejdie-ascunsă* Primejdie grea de mdrte Care atk săvârşită tdte! S'aa vestitti în ţâra t6tă Cum că vine de la P6rtă Untt Capegia. rânduita, Si conacul i-aU gătita* Dâră nimeni nu scia Cu ce chipa şi trebl venea; Numai Vod’aa $isa că scie Arătânda în Spătărie, Fiinda boierimea t6tă Şi obicinuita gldtă. Cu şâ$e ^ile’nainte Vod’aa ţjisa aste cuvinte: «Acesta Capegia ce vine «Este prietena cu mine, «Şi’l trămîsa ca să vestâscă «O poroncă ’mpărătâscă. «Să nu gândiţi de răsbol, «Aice d6ră la noi; «Ci-aduce fermana de pace «După cum scire ne face.» O! ce urîta prleteşugd. L’ala săa grdsnica vicleşuga! O! ce veste-aşa tăcută Numai de dânsul sciută ! firă cânda s*aa aurita Că la Şanta*) att sosita, I s’aa trămisa înainte Alaia şi dobe cu cinste, Ca să’l facă ’ntâmpinare Fiinda beia şi agă mare, Şi cu pompă să’ia prilmâscă Ca p’o slugă ’mpărătâscă* Mergânda cu-aia săa argalîca La casele de bellica, Până nu intră ’n oraşa, Acesta sprintena ucigaşa, firă dâca aU sosita Ce vicleşuga aa găsită! Aa ţlisa câ’l bolnava de m6rtef *) Ponta pe calea vechie a Ţarigradolul, adecă pe la Bordea, o oră departe do Iaşi la ti mpul Downilortt fanarioţi, acolo mergea alaiul din Iaşi spre Întâmpinarea paşilorâ. Editorul 277’ Ae ceruttt doftoră sg’ie cate, Trămiţ&nde Iul Vodă scire Fiindtt slăbite peste fire, Şi vrlnde a merge la curte Av6ndti sfc’l grăiască multe, Şi fermanurl să’l ardte ; Trebl mari şi lucruri Înalte, Ddr’nu p6te pentru b6lă Căci din pate nu se mal scdlâ. Vod’au^inde au crezute, Ca cum ară fi foste valuta, Şi ne*av£nde nici une prepuse I ae trâmise acestu răspunse : «Se nu facă ostenllă, «Fiindd supărate de b6lă ; «Că merge Măriea Sa «Acolo la gazda sa.» Cu nădejde 'le amăgise Pentru boierii ce fugise Si facă cu turcul sfate Ca si le vie de hacfl. De are fi spuse drepte Fotaki Precum ae spuse Gavrilaki, Tote are fi putute prepune Acea-ascunsă slăbiciune, Ddr’ ce si ^iccme mal multe î Cdsul morţel n’ad sciutd! De Duminecă'n de s£ră ; O ce cisQ şi $i amară ! Afi poroncite se gătlscă Carata sa cea Domnlscă, Ca cum ard merge la primblai Veselti şi cu alinare. Adese-orl întreba: «Nu i-afi mal trase carată? «piceţl de grabă s*o tragă «Ca vremea si nu se tr£că.» Şi îndată purcegânde, A rSmasti Ddmna plângând;!. Că ÎI dise si nu mârgă, PânS nu va cerceta, si vedă Acele turcă aşa cumplite: Cu ce poronc’ae venitd ? Ci ele nu ae ascultate Aceste folositord sfate. fir* cândd vroia s£ purc^gă Tufecci-Başa ’ld întrdbă: «Afendi-mu ard fi bine ' «S£ mal Iad dmenl cu mine, «Măcard ceva tufeccib «Că mergd numai duo! copil «Şi vre-o trei boîerănaşl, «Ş’ald doilea cămfcraşd.» Vod'au^indd aii rSspunsd : «Nu trebuie ; sunttt de-ajunsd. Ş'aşa la vreme de ndpte Purcede acum spre mdrte Fdră de calabaltcd, La casele de bellicd. Bostangii se gătise Precum li se poroncise ; Şi i-ad eşitd înainte De ’l-ad tempinatU cu cinste. Şi suindu-se pe scară Ilti ţinea de subţidră. DupS ce s’ad suitd susd, Şi la Capegid Vad dustt, ’L-ad prilmitd cu bucurie, ArStândd prietenie, ţ>ic$ndti : «bine-al venitd «Aid med prietend doritti. * Avea chleful bucurosd Pentru-ald s&d doritd folosd. Că prinsd Vad v&^utd In mânele sdle că^utd ! Şi aşa Vad amăgitd Precum n’ad nădăjduită! Pe copil cu tufeccil, I-ad chiămatd la cafegii, Adică ca sS’l cinstdscă Cu rândulala turcdscă, Cu ciubuce, cu cafele, Să nu stee la perdele; Că de vord attţli strigare, El vord face tulburare. Unii Turci stad pe la uşi, Unii prin cămfcrl ascurşl P’unde le-era poronciţl, De cu vreme ronduiţl; S’atuncea intrândd tn casă. 279 Ace! ce se lnarmasă, Si uşile deschi^ândă, Aă şezută cu toţi! rândă. Vg^ândă Vodă acea ’ntâmplare, ’L-att coprinsă mare sud5re; O suddre grea de m6rte, Care le-aă sgvârşită t6te; Si cum că-a scăpa nu pdte Că sfârşitul este-aprdpe. Dec! făcândă puţină vorbă Capigiul către Vodă, Ce ’l-aă tfisă, ce ’l-aă mustrai, Nu sciă, nu m’amă Întâmplată Acolo unde vorbla. Aă cerută tabacă sg bea. Tabacherea ’t-aă deschisă, Si către Vod'aă Întinsă; Er* Vodă cândă 8*aă plecată Adecă sg bea tabacă, Aă făcută semnă capigiul către hasnatarul Ca sg’lă lovdscă cu hanglarul. Si Hă loviră In spate Care’! da rană de mdrte. Atuncea Vodă că^ândă Cu spatele la pământă : «Amână EfendiU aă strigatti, «Fie’ţ! milă şi . pgcată; «Fie’ţl milă, nu mă pierde, «Că nu amă nic! o nădejde; «Si de poţ!, chivernisesce, «Cu chipă de mg mazilesce «Ca sg scapă şi de urgie ; «Nu’ml lăsa curtea pustie!» Cine voia sg’lă asculte, Ca sg vie sg’lă ajute? Ună turcă de gâtă llă strânge, Amarnică Hă strepunge, Sg nu ma! pdtă striga Sâă a sg mal văita! Bostangi-başa-aă rgspunsă Dupg semnul ce ’l-aă spusă, Ascultândă cu luare-aminte Din vorbe şi din cuvinte, Spre a au^li vr’ună glasă Sâ’lă găsescă fdră ceasă. 280 Şi afi şi simţittt Unfi glasfi de totU amorţita, A lui Vodă cândfi striga Si cu Turcii să lupta, F6rte amara se văita, Pân’afi sparta şi ferăstra, Ca să lăsă şi să scape De acea cumplită mdrte; In zadarO, fdră folosfi, 'L-aU oborîta de tottt glosa ! S’alergânda se intre ’n casă; Cel de la uşă, nu’l lasă; Deci voinda ca să se ’ntdrcl, Nesciindtt ce se mal facă, fer’ bostangiul celU-altfi Ce sta de faţă armato, Năvăli ca nisce fiară Si ’n cuţite îla luară! Elia de durere, de frică, Se muncesce şi s’aruncă, Si să bate ca una pesce, In sânge se tăvălescel £r’ trupul cela multa muncita, Si de cuţite rănita, ’L-aU data p’o ferăstră ’n josO Spre grădina cea din dosa! Si bostangii săpară, Si acolo ’ia lngropară! Din averile Iul t6te, Neavândfi la a sa mdrte Macartt patru coţi de pînză Ca pe dânsul s’o întindă. £r’ capul într’o cutie ’L-aU trămisU la ’mpărăţie. Precum şi averile Iul t6te Lc-afi făcuta peşcheşU la P6rtă Si aşa s’afi săvârşită Grigore Ghica cela vestita, Care multa s’aă minunata De mdrtea ce s’aa tâmpla ta. Rămâne să ne rugămfi, Ca să’lfi Ierte Dumnezeu ; Să’I fie duhul In fericire : Veclnica lui pomenire! STIHURI asupra peirel Ini Manolaki Bogdana vel Vornicii, şi a Iul Ion Caza biv vel Spătarii, carii ca urgie impăritâscă şi de sabiea domnâscă s’aii săvârşită In domniea M&riel Săle Constantina Dimitru Moraz V.V. In anul 1778 Augusta 18, de ENAKI KOGÂLNICEANU+). O ! ce gr6snică ’ntâmplare, O! ce primejdie mare, O! ce cumplită cădere, O! spăimântată gândire, La mici, cum şi la ce! mar!, La slab!, cum şi la ce! tari. La sărac! şi la bogaţi, Şi la toţi ceî-lalţ!! In oraşă şi la poiată, Cum şi la obsciea t6tă ! In norodă ce spălmântare, Si în boier! grijă mare! Ascultaţi, să auriţi; Ceea ce n’aţ! văzută priviţt. Ce multă î! vrednici de plânsă, A pisme! ce! pre ascunsă! O ce jale, ce ’ntristare! O ce plânsă, cu suspinare! Istoria este lungă; Eră mintea ’ml-este scurtă. Ce pe cât mă voiă pricepe A o scrie voiă începe, Şi voiă face arătare, De acăstă întâmplare. Arătare voiă să factt, *). Inedită. 282 Măcar nu fie pe placa, Căci a o lăsa, sg tacti, F6ră de minte mg factt, Şi mf arăta nepriceputa La lucrul ce-amti începută. Deci numai de cât tnceptt, ţ)ic6ndd pre cât ti mg pricepti. Intr'acesttt vdctt de acumti, Trăindti astăzi, ce ve^umtt ? Vg^umti ceea ce n’amtt văzuta, Ca untt vistt de necrezută! Intr’o $\ grea turburare In curte cu sp&Imântare : Aducere a o sdmâ Din boier! ca sg dea sdmă De eftalele ce att scrisa, Care Donmiea le-sfi prinstt* Cu ptrl, fâr* de socotită, Care-att eşitti tu ivdlă; De Dârmănescul fu scrise Şi’n Bendertt pe-ascunsti trămise Cu o slugă ticăită. Şi sluga neplăcută, Lăsându-le prin glamil La agi şi la mulţime, Cum şi prin cafenele, Unde’stt musafirele, Ca turcii sg le găsdscă, Jaloba sg se veddscă, La paşi şi la saraskerl, Şi la askerlul din BenderiL Darmanescu’I fdră minte, Arătânda jalobe multe; Avut’ati in acesta sfatti Pe Cuza celd destrematd, Cu carele s’att unita Şi pre mulţi i-att amăgitti, Trăgându-î in acela sfatti Prin glurământa ce le-ati data, Sg fie toţi într’una cuvânta La lucrul ce-att începută. Logofătul Bălănescul Fu glurata de Dărmănescul, Precum şi Canta Spatarlul Şi Romano Caminarlulp £ră dintr’aceste-eftale Ce s’att trămisti iâr’de cale, Fu prepusii pe Dărmănescul, Pe Cuza, pe Bălănescul, Cum şi pe Canta Spatarlul Şi Romano Căminarul, Dintru a Ghicăt Domnie, faii umblaţii cu viclenie, Cu fuga lorii la Hoţind Pîrtndtt pe Ghica de haintk. Deci numai de câtii Domnie Fu aprinsă de mânie, Şi răpeai ’n Dărmănescl Toţii aleşi dmenf domnesc!, Cum şi la cel de mal susti Pomeniţi l'acesttl prepusii ; I aii adusii pre toţi tn curte F6ră vorbe sdtt cuvinte; Iad pusd pre toţi tn poprllă, Prin beciuri, nu la ivdlă. Nu i-ad scos ti la arătare P£n’ n’a face cercetare. Ce bătândd pre Dărmănescul, Argtândd pre Bălănescul Mărturisi că’l vicleand, Argtândd şi pre Bogdanii, Şi pre toţi pre cel tnchişl, Că suntd cu Bogdanii aglunşt; încă şi pre Căminarul Şi pre Canta biv Spătarul. D£r’ Romano luândii scire, Ca sS scape de peire. Trecu cordonul nemţescii Lăsândd locul creştinescii, Şi ţ£ra cea de moşie, Ca s£ scape de urgie, fită vel vedea cum va scăpa, Şi la ce sftrşitfi se va afla! fir’ celti mal mare vicleanii Este Vornicul Bogdanii. Deci.veni Bogdana la curte, Argtândd şi nazuri multe, Şi se ar£ta voioşii Şi la vorbă mlngălostt, Vorbind ti cu fiesce-care, . 284 Cu unti chlefă şi c’o primblare, Vrfindă să fie-acoperită La ceea ce era vădită. Căci şi singurii cunoscuse Dăr* grea pază ce văzuse, Căci d’aceea-’lii păzeaţi fdrte In totii căsul £i şi ndpte. Bogdană celă ’naltă, întristată. I^is’ad şi le-aă arătată, Ca taina să o păzăscă, fir’ el să se odihnăscft; Taina să fie păzită! £r’ trăba este gătită ! «Lăsaţi t6te-asupra mea, «Şi eă voiă lucra ce-oiă vrea. «Acum cine şi prin cine, «Le voiă lucra t6te bine ! «Vedă-veţl cmm amă lucrată. «Şi la ce sfîrşită aă dată ? » Avut’aă minte tnaltă ; Vrea să răsbată la P6rtâ, Ca stăpână mare să fie, In Patrie cu Domnie. Şi tl glura cu tărie, Cu isvodă de boierie. Află Vornicul Bogdană Pre Efendi Sulimană; Scris’aă arză cu ptră mare, Ârătândă jalobă tare Pentr’o sămă de boieri : Să dea scire la Benderă, Că la trecuta oştire Ei aduseră peire In t6tă-armiea turcăscă Cu a loră fire tirănăscă ; Precum şi’n anul trecută, El pe Ghic’aă sfătuită Ca elă să se hainăscă, La Moskall să prilejăscă, Ca el să hălăduiască De uigiea ’mpărătescă. Acestia’să vicleni împărăţiei Ce petrecă în sumeţie ; Carii suntft de toţi văzuţi, Că de Belul suntă cinstiţi ; * 285 Că după a lorti rea fire Vortt face ţgrel peire. Căci doresctt de megieşi ŞfY poftescti să vie ’n Ieşi; Sg fie Porţii în scire, Că ductt ţăra spre peire. Ca să nu o prăpădăscă, Elfi pre nume-tl arătă, Să fie sciuţl la Pdrtă: Logofătul Idntt Canta, Ca elfi ântăitt să’şl lee plata; Cum şi pe Logofgtul Razu Nu’ltt trecea nescrisa cu arzu; ?i pre Vel Armaşul Balşiu Itt făcu sciuttt la Paşiă. Acestiaşl câte trei uniţi Şi de lucrul nuott gătiţi. Er’ acesta arza ce-att făcuta Lui Sulimantt nu i-att plăcuta. *L-att tămisa ără Ia sine, Argtânda că nu’t scrisa bine; Ca de isndvă să’ltt facă, Să’ltt scrie şi să’ltt prefacă, Dupg cum singura ’l-aa dresa, Atunce cândtt i ’l-aa trămesa, Mal cu-asupră.de măsură, Drepttt de Sulimantt cu ptră. Atâta ’l-att fosta trasa Bogdana Pe Efendi Sulimantt, După cum eltt att poftită, Turcesce pe arăpie, Ca untt tăinuita să fie. Şi cu bună socotălă, Să nu lăsă la ivălă ! Bogdantt $i şi ndpte’l pasce, Şi ascăptă ce va nasce! Dăr’ aceea ce-att născuta Bogdantt nu att cunoscuta ! Târzia Bogdantt att văţluttt, Greşăla ce att făcuta, Nu c’att scristt lui Sulimantt Aceltt cu minte Bogdantt, Ci cum de-att trastt Paceltt sfânttt Pre Dărmănescul celtt blăstemattt! Căci era de multa sciuttt Câ’i din fire abătut ti. Cine scia de Bogdanii Săti ce dregea Sulimanti ? £ră acele eftale, Fu trămise fâr’de cale. Şi nu scia nici Bogdanii, Nici Efendi Sulimanti. Ce de-o dată se vă^u, Că Bogdanii tare că^u ; Cândti nu avea nicî-unti g&ndâ, Le văţlu t6te pe TĂndti, înşirate ca pe-o aţă, Le văţlu t6te pe faţă. Cunoscândti a sa peire, Ş’a vieţii săvârşire, Cu-adîncti el ti suspina, Norocul îşi blestema! Chibzuindtt acestti amarii Vede pre Başti-Glohodarti, Care standti d’inainte îl ţlice-aceste cuvinte : «Poroncă’î Măriei Stile «Ca să fii la tnshis6re !» Luându’iti de subţi6ră îltt scoboitrâ pe scară. Din Vorniciea cea mare Se văţjki la tnchisâre, Intr’unti beci ti întunecosti, Tocmai la curtea din dosii, Pe o saltea la pământii, Unde nu’f trecea nici vântti. La vreme de năduşălă, Cu pripă, cu ferbinţtilă ; In vreme de vâră, Artfândti ca ’ntr’o pară ; In luna lui Iulie, In locti de bucurie, Sta gătitti de morte Care nu’I departe. Săraca glupânesă, Ori câtti plânge a-casă; Ori câtti se bocesce, Şi să necăjesce, Mîngllere n’are Credti câtti mi se pare : 1 CScf este străină. Nu’î dintr’a sa vină. Şi unde s’alerge, Şi cuf sg se plece ? Sgracl cuconaşi, Micii nastoraşl! Da o fctişOră Cea mal mărişdră ! Staă cu toţii r6ndă ; Vgdă maica plânggndă, Incepă ş’el cu toţii Sg plângă şi morţii, Câtă şi pletra sică E sg se desfacă, Sg facă huetă mare Cu a sa despicare, Şi huete multe Sg se-audă ’n curte. Ca D6mna s’auţţă, Şi sg se pgtrunţlă, Ca de-o jale mare, De grea întristare ; La Vodă s’alerge, Sg’ltt rdge cu lege, Cu legea firgscă Cu cea creştindscă, Pe Bogdană sg’lă scdtă, Pentru gldta tdtâ, Pentru glupănlsă, Sg nu rgmâie ’n casă, Lumea sg petrdcă Vgduvă, săracă, In straie cernite, In lacrimi ferbinte, In plânsă necontenită, In somnă neadormită, In multă plânsdre De grea Întristare, In grea sgrăcie, De grea vgduvie ! fir’ Bogdană stândă la ’nchisâre Cuprinsă de o grijă mare, Asceptândă din c£să In cdsă Sflrşitul celă cu necază, Căci Spătarul Caradja 4* 288 Adesă la dânsul mergea, Ins2 cu ^isa Domnâscă, Ca elti să mărturisâscă De acele pîrîturl, Cu-a Iul amestecături, Ingrozindu’lă tottt cu m6rte, Ca să le ardte tăte. Socoti Însuşi Bogdană Că’î cunoscută de vicleană, Şi nu’I de tăgăduită, Că este lucrul vădită! Arătă că’l vinovată Prin arzul care aă dată La Efendi Sulimană, A vândă vorăvă de ană, Că nici să fie prepusă, Că de Domnul s’ară fi-atinsă, Cu cea mal puţină ptră, Săă ptrl de-amestecătură; Şi mal vârtosă să nu crâţţă Voiă Însuşi să se vă^ă; Este şi suretul scrisă De pe arzul care-amă scrisă, In casă pusă pre pată Sub postavă lângă macată, Cu şiretă şi tinţuită, Aşezată cu socotălă Şi cu bună chibzuălă. Şi pentru ca să mi se cră^ă Aduceţi’lă voi să’lă vătfă! £r’ dupe ce s’aă văzută Acelă suretă iscălită De Cuza şi de Bogdană, S’aă cunoscută de vicleni. Eraă In arză iscăliţi Şi cel boieri pomeniţi Dăr’ n’avur’atâta vină, Iscăliţi nu de-a loră mână, Ci de mâna iul Bogdană Ş’a Cuzel celui avană. Acestă şuretă ce se văţju, Făcu pe Belul de creţjUi Că boierii cel-alţl Nu suntă atâtă vinovaţi Şi-acăsta i-aă Îndreptată Cu vidţă de-aă scăpaţii! Stă Bogdană la tnchisdre, Unde mângâiere n’are, Nici nădejde de scăpată, După fapta ce-aă lucrată. Ce numai la Dumneţjkă RSmâindă cugetul săă. T6te-a Iul pecetluite Cu multe ţlile ’nainte, Şi tn case şi’n cămară, Cu-a lui bani şi alte-oddră, Se păzescă de arnăuţl, Şi de toţi cel rânduiţi, firă glupânlsa scdsă Intr’ună beciă tocmai sub casă, Plânge şi se văicăriră... Dăr* cine p6te s’o vdţjă! Săă să9i dea vr*o mângâiere La atâta hală şi jlle! Ce ddr'y pentru care faptă, Se făcu şi gludecatâ 1 Tragă pe Bogdană la Divană, Avându’lă ca pe«tină duşmană, Aprinsă fu Vodă de mânie, In tntrul tn Spătărie,. Cum şi boierimea tOtă, Şi obicinuita gldtă. Poroncesce pe Bogdană, Stflă aducă la Divană, Tocmai de la tnchi96re, Aşa cu ferele *n picldre! Ducelă cu grăbire mare Şi cu ferele ’n picldie. Şi cândă ferele suna, Norodul se întrista ! Dir1 de fel& boierit mari, Fiindă atâta norodă multă Care nu s’aă pomenită! Săracul ddcă i-aă spusă, Că^u la mare prepusă, Că cdsul ară fi sosită, Tocmai celă pentru sfeişită, Ş’alta nu pricinuesce, Numai s£ olăcuesce, ţ>icândă: «de-aicî n'oîti eşl, Leatopisiţele Tom. 9. L 290 «P6ng cândă mg voitt sfârşi; «De câtă sg mg tragă 9n fere, «Mal bine sg mg omdre.» Deci îlă duse ’n spătărie Unde nu e făţierie. ’L-att mustrată, ’1 aă gludecată ; Ce elă nu s’atl apărată; Ce-aă spusă dreptă că’l vinovată, Prin arzul care ’l-aă'dată; Şi c’aă greşită ca ună omă înaintea unul Domnă. Din seminţiea cea mare, La vtrsta care o are, R6gă-se sg’lă riiluăscă, Şi ^ile sg9) dărugscă! «Fie’ţl milă de-a mea casă, «De sgraca glupăngsă, «De ticăloşii copil, «Că rgmână ca val de il!w Vodă fiindă mâniosă Nu vg^u Bogdană folosă ; Ce’ltt mustră ca pre-ună omă, Şi’lă gîudecă ca ună Domnă. ţ)ice ddrâ şi arătă, Fiindă boierimea tătă: «Cangrena ce s'aii născutfi, Etâ vechie s'aă făcuta, Ş*au dobînditu carne rea, Care de nu s’a tăia Nu se pole vindeca, Că pine *n giosu va strica, Vitimându pre cei-alţi Carii nu suntu vinovaţi!» Şi aşa i-aă hotărltă, Sg9şl Ia pedăpsă, Dupg fapta ce-aă făcută. Poroncit’aă sg’lă rgdice, Şi la-acelă beciă a ’mi-lă duce! £ră cândă fu Vineri sără Sosi săra cea amară, Cea mal de pe urmă ndpte, AducgtOre de mdrte. încă era de cu vreme, Poronci pe Balşiă sg’lă ehlăme, Aducea pre marele-armaşiă, Ce*I 0ică zapciă pe-ucigaşl. IY ^ice şi’Y poroncesce: «Pas! acum, de te gătesce, «Merg! de sc6te pre Bogdanii, «Acelfi câne de vicleanfi, «Dintr’aceltt becii! ceY din doeă, «Şi’ltl du in basca de glosti, «Şi pre Cuza celtt destrematii, «Ce este câne spurcată, «Pe acăl câni netrebnici, «Că de totă răul suntă vrednici. «Iea Îndată şi gelatul, «Şi acum le tale capul!» Tânără Balşitk şi fricoşii tare, 1111 prinse cutremură mare, Nici mal putu şă grăfăscă, Nici din loctt să se urnăsd. Atunci belul aă răspunsă, Fiindă forte mânioşii: «TU nu est! de armăşie, «Fiindă slabă taTe Ia fireî» Şi 'ndată ’l-ad dată afară, Făcândn’lă de rea ocară 1 Deci, nu merse Balşiă a casă Ca vorba să nu mal lăsă; Căci fu oprită de Domnie, Ca cu unii chipă de UTgie. Şi £ise: «chlămaţl pre condicarul,» Precum din vechiil uricartil, Şi ’ndată ce*! poroncesce: «Numai de câtă te gătesce, «Şi drepţii la temniţă mergi, «Şi din cel Închişi alegi «Pre unii Pavelă Căpitanul «Căruia ’l ţlictt Soroceanul!» ţ)ice’I: «vino după mine «Ieaţl şi sabiea cu tine !» Pavelti nevrândă să ’nţelăgâ Nici de cum nu vrea să mărgă, ţ)icândti: «Nu suntă gelată de boieri, «Ce suntă glamgaşlă de muierii» îndată X scote din bunici, Dându’l câte-va măciuci, Cu măciuca armăşăscă, Avândă poroncă Domnăscă. -li dede ş’o sfertă dă holircă Ca s£ nu’l fie de frică, Ficându’ltt mat semeţii Şi la sânge todrăs neţii. Eră ddci merse ’n basci, Vrură s£’l mirturisdaci. Eră cum statt* cat gătiţi, Cet de mOrte hotirtţL N’att nici tn gOndtt nici tn scire De-acea grabnici peire. Vi^âodtt ci condicarul vine, Cunoscuse ci nu’I bine. Aşa pe la mleţţtt de ndpte Intrândfi tn prepusă de mOrte, £ti şi duhovnicul Ţiindtt molitfelnicul, Şi patrafiru ’ntr’o mână. Acolo ’n başci se ’nchinft Pe r6ndu singură Domnul cu tătă boierimea şi cu totă alaiul de slujitorime, încă şi Turcii neguţitorl carii se află tn Iaşi, şi partea neguţitorăscă de Creştini, şi tăte alte rufeturl, ce suntă tn săma AgăI de le rdnduesce, şi aşa merge Domnul înaintea caftanului: înaintea Domnului Belzedelele, fiindă tătă partea bolerăscă împodobiţi cu cele mal bune strae; şi tătă boierimea mari şi mici, atâtă cel cu boierii, câtă şi cel fără boierii, pe rănduăla izvodulul ce se face cu pecetea Domnului, suntă orânduiţi de mergă, câte duol câte trei în şirăgă, câţi boieri voră fi pe ună nume de boierie, şi înaintea tuturoră, Hatmanul şi cu Aga, cu alaiul pe obiceiă. Şi des-călecândă Domnul la cerdacul Iul Mibaiă Vodă, merge sub salvantă, şi rdn-duesce Domnul pe o sămă din boieri şi din zapcil de mergă la mănăstire la Galata, carii apoi vină înainte pe rânduălă făcândă cinstea cea căzută caftanului Impărătescă; şi cândă este aprăpe să sosăscă la cerdacă, căftanul, să pornesce şi Domnul de la salvantă cu duol săă trei paşi, întămpinândă caftanul. Deci boierul ce aduce caftanul şi blana cea de samură ce i se trămită Domnului de către împărăţie, le ţine pre braţile săle, şi Domnul luândă ăntăiă hatişeriful celă Impărătescă, sărutându’lă, îlă pune la capă, şi apoi llă pune la sână, şi totă acolea, îmbrăcândâ şi blana, îndată încalecă şi se pornesce cu totă alaiul pe orânduălă, începândă şi mehterhanăoa, ducăndă acelaşi boleră caftanul pe braţile săle înaintea Domnului. Si viindă Domnul pe la vamă, se face sunare de fote clopotele, şi întrândă în curtea Domnâscă, descaleci la scara cea mare. Acolo fiindă scăse şi tulurile, se tale şi duol berbeci sub tuluri, ca pentru ună semnă de biruinţă, (care acăstă tălare a berbeciloră să face şi la venirea Domniei nouă). Deci întrândă Domnul în Divanul celă mică, unde şi Belzedelele să află cu Mitropolitul, cu alţi Arhierei şi cu t6tă boierimea, şi stândă Domnul în piclăre lângă scaună, scăte din sânul săă hatişeriful celă Impără-tescă, şi după sărutare, puindu’lă şi la capă îlă dă în mâna lui Divană-Efendi, carele sărutându’lă şi elă îlă cetesce în veliglasă. După cetirea hatişerifului, în dată Divană-Efendi lea caftanul din braţile boierului şi merge către Domnă, şi Domnul sărutându’lă, îmbracă caftanul, şi sloboţMndă t6te tunurile, să face şănlleă cu mehterbană şi cu tătă rânduita; şi Domnul şă^ândăîn scaună, vel Vist eetesce tălcuăla hatişerifului pe Românie. După acăsta, vel Post îmbracă ântâiă pe Divană-Efendi, şi pe boierul ce aă adusă caftanul, cum şi pe vel Vist, cu blanile ce suntfl orânduite de Domnii; şi Belzedelele mergândfl, sărută m&na Domnului; apoi Mitropolitul sărutândtt creştetul Domnului, Domnul II sărută m&na, şi mergândfl totă boierimea sărută m&na şi pâla DomuuluL După sărutarea m&nel, vel Vist, încă îmbracă pe âmenil boierului ce aduce caftanul, c&te cu o haină ce este rânduită de Domnii, pe fiesce-carele după cinstea sa; şi cu acesttt chipfl să sfârşesctt ceremoniile caftanului de mucarelfl. De vreme ce amfl aritatfi mal susfl cbicele vechi şi nuol, cum şi ceremoniile ce s’aii obicinuita de la Domnii vechi şi pâni acum, cu cuviinţă amfl găsită a scrie şi acestfl lucru, care n’afi foştii obicinuiţii nici s'afi întâmplata la vre o Domnie a vremilorfl trecute. Adecă ună părinte Domnii să aşeţie pe unii fiii ală sătt în scaunul părin-tesctt a Domniei, care la anul 1761 luna lui Iunie în 7 (Iile, giol, după trei ani a Domniei lui Iân Teodorii Vodă, lucrarea Dumneţieescil Pronii aii adaostt o întâmplare ca acăsta, că însuşi prea puternicul împăraţii, Sultanii Mustafa, din năstavtt DumneZeesctt, vrândtt să mîng&e bătr&neţele bâtr&nulul Iân Vodă pentru slujbele sâle, aii poroncitii de s’aii dată Domniea Moldovei fiiulul sătt celui mal mare, Grigorie Vodă. Şi după vestirea ce i-afl venita, însuşi bătrânul Iân Vodă, cu m&nele sâle lu&ndfi de mână pro fiul săfl şi dându*! pă-rintâsca blagoslovenie, ’l-att aşezată în Domnescul şi părintescul sătt scaunfl, mergândfl Mitropolitul de ’l-afl sărutată pe creşteta, şi toţi boierii pe rân-duâlă şi pe obiceifl i-afl sărutattt m&na, făcându-se şi şănlîcfl de bucurie cu slobozirea a tuturorii tunurilorfl, cu tâtă rânduălă. £ră la... ale acestei luni aii venita Alecsandru Muruzfl, ginerile lui Nicolal Su-clo, biv vel Post şi Baş-kapichehalâ, cu zaptfl fermanfl, carele în (lioa ce s’afl adunata cu Domnul Grigorie Vodă, în locfl de mulţ&mire ’l-att îmbrăcata Domnul cu cjntâştt cu samurfl, făcându’lfl şi cămâraştt mare. Deci fâră zăbavă vreme att venitfl şi orna impârătesctt, Savica Spahilarfl Agasi, Ahmettt-Beitt, omtt de cinste între Meghistanil impărătescl al Porţii, i-afl a-dusfl sangeacfl, caftanâ, cucă, tuluri şi calfl impârătesctt cu tadmul lui ce se numesce tablabaştt, cum şi alte rânduele tâte a unii Domnii nudă; pe care Agă Domnul ’l-att conăcittt la casele de la Frumâsa. Şi Domnul Grigorie Vodă, cu iubitfl fratele săfl Alecsandru Bâlzadâ, şi cu tâtă boierimea şi slujitori-mea, şi alte rufeturl, după cum s’afl arătata mal susfl, că este obicinuita a merge untt Domntt înaintea caftanului, att eşitâ cu totfl alaiul, pe rânduălă, mergândfl la Frumâsa, (însă fără mehterhană). Şi c&ndtt att fostfl sub sal-vantul Domnului, ce era întinsfl aprâpe de pârta caselorfl de la Frumâsa, boierimea tâtă att stătuta glosfl la salvantfl pe rânduălă, f&cândtt alaifl; şi Domnul Grigorie Vodă, cu vel Post, cu vel Cornişti, călări, şi boierii cel de alai pe glosfl înaintea Domnului, att totfl mersfl către întâmpinarea AgftI impârătesctt călare; care şi Aga incălecândfi, att purcestt către întâmpinarea Domnului. Şi întllnittdu-se atnândttol, att porceşti către salvantfl, vîindtt Spahilarfl Agasi, din-a-drăpta Domnului; şi înaintea Domnului şi a Agă! impârătesctt, se aducea de hoznatattil şi de alţi âmenl a Iul, semnile ale Domniei nouă, cari s’att a- 305 rătattt mal sustt. Deci descălecândtt Domnul şi Spahilartt Agasi la salvanttt, a-colea s’att cetitii şi hatişeriful impărătescii, şi mehtupul Vezirulul; şi după cetirea acestora, Spahilartt Agasi îndattt att imbr&cattt pe Domnul Grigorie Vodă cu cabaniţă cu samurtt, şi peste cabaniţă, cu caftanul, şi puindu’l şi cuca tn captt, i-att fScuttt sangăcul şi tulurile teslimii; şi Domnul inchinându-se san-găculul, cu o shimi de smerenie, şi sărutându’ltt, cu mulţămită att făcuttt o-raţie prea puternicului împăraţii, care pe limba turcă scă se numesce Dowa. După acăsta puindu-se sangăcul şi tulurile la rdnduăla cea obicinuită, Îndată att tnc&lecattt şi Domnul şi Spahilartt Agasi, (Insă Spahilartt Agasi din-a-st&nga Domnului), şi tottt alaiul tocmindu-se pe rdnduălă, att purcestt, şi viindtt pe calea cea obicinuită pe la vamă, sosindtt drepţii biserica Sfântului Ierarhii Ni-colal, Spahilartt Agasi att tntratft In curte, şi in Divanul celtt micii s’att ln-tămpinattt cu bătrânul lira Vodă, la uşa Spătăriei; şi tntrândtt In Spătărie, aii şezuţii amânduol tn vordvă, fiindtt cunoscuţi şi vechi prieteni Încă din terzi-mănie. firă Domnul Grigorie Vodă, aii intrattt In biserica Sfântului Nicolae, unde llii ascepta Kir Gavriil Mitropolitul ţării, cu alţi Arhierei, cu Episcopii şi cu Egumenii sfântelorii mănăstiri din Iaşi; i s’aii cetită molifta făcându-se şi tdte ceremoniile Incoronaţiel a Domniei nouă, care mal pre largii s’aii arătata Înapoi. Şi de la biserică viindtt Domnul la curte, şi tntrândtt în Divanul celti micii, att stătuttt In piclăre lângă scaunul Domnescii, şi Spahilartt Agasi In dreptul scaunului celti gătise pentru sine, cum şi tătă boierimea stândtt la rdnduăla sa In piclăre, s’att cetittt hatişeriful impărătescii de Divanii-E-fendi In veliglasii, şi de vel Vist tllcuăla hatişerifului. După cetire şe^ăndtt Domnul In scaunul şeii, Îndată s’att făcuttt şănlictt cu tunuri, cu mehterhană, cu tătă rdnduăla pe obiceifi. îndată Divanii-Efendi, din partea Domnului, aii Îmbrăcaţii pe Aga impărătescii cu blană de samurtt, şi vel Post pe Divanii-Efendi şi pe vel Vist cu blanele cele rânduite. Aga att mal adusii şi douăsprezece caftane, cu care tottt acolea, In Divanul cel Inictt, aii Îmbrăcaţii pe duol-spre-^ece veliţi boieri, apoi şi pe toţi ămenil AgăI impărătescii s’att Îmbrăcata pe unii cu blane, pe alţii cu capoturi, pe fiesce-care după cinstea sa, înaintea Domnului, cu mâna lui vel Vist. De acolea, din Divanul micii, rădi-cându-8e Domnul cu Aga celtt impărătescii, att merstt tn Spătărie la cafă; după cafă, eşindtt de la Domnii, Spahilartt Agasi cu mare alaitt şi cu mehterhană, att merstt la gazda cea gătită pentru dânsul la casele Sturzel Logofeţii. Intr’acesttt chiptt att luaţii sfârşita orânduelele şeremoniilorfi a Domniei Iul Grigorie Vodă, fiul lui Iăn Vodă bătrânul. Bătrânului I6n Vodă, i s’att făcuttt şi hattrul acesta de către stăpânii, lăsân-du’Iti Încă şâse-ţlecl de ţjfile de att remasttaicea la odihna sa, ca să lnsdre pe fiul sătt Domnul celtt nuott Grigorie Vodă, carele era logodita cu fiica lui Belzadă Alecsan-dru, fiul lui Nicolae Vodă Mavrocordatii, aducându-se şi pe Ddmna sa de la Ţari-gradii de Neculaki Suţul biv vel Post, Baş-Capi-kihaîâ, şi de alţii boierii vechitt alii casil, Manole vel Clucerii, cu cinstea sa. însuşi bătrânul Idn Vodă, cu Ddmna sa Raliţa, i-aii cununată cu mare bucurie şi pohfală; şi după săvârşirea nunţii, ce s’att făcuţii cu tdte ceremoniile ca o nuntă Domnăscă, s’att pornită şi Idn Vod&, cu Ddmna sa, către Ţarigradii. Lpotopiiiţele Tom. S. 20 306 Obiceiul şeremoniiloru ce se facfl în ţjioa de aglunul Nasceril Domnului Hristos. Celtt ce este Logofeţii alţi treilea, de cu sără lea răspunsul de la Domnii, la câte câsuri va să lăsă la biserica cea mare după portă, la Câsuri şi la Liturghie ; şi după răspunsul ce lea, îndată face însciinţare cu fuştaşil Mitropolitului ţăreî, Episcopilortt şi tutulorîi bolerilortt celoră mari, şi alţi doilea, ca să vie la biserică la atâtea câsuri, ci va să lăsă Domnul; carii toţi după poroncă ia vremea însemnată se află la biserică asceptândă pre Domnii. încă Episcopul de Romană şăde în partea Mitropolitului din-a-drăpta, ără Episcopul de Rădăuţi, cu Episcopul de Huşi, şedtt la stranile din-a-stînga, şi de se mai întâmplă şi alţi Arhierei, şedtt la ordnduăla lorii, la stranele unde9! ronduesce Mitropolitul. Şi de se întâmplă aice şi vre unii Patriarhii, atuncea Mitropolitul ţăreî dă scaunul sătt Patriarhului, şi Mitropolitul şăde în strana cea din sustt ce este împotriva scaunului Mitropolitului. Boierii cei mari până la vel Comisii, carii suntii cu boierii, şedtt la rondu-âla lorii, şi de va vrea Domnul să dea rdnduâlă să mai cinstăscă pe vre unul din boieri, şăde şi acela unde rdnduesce Domnul: ără cel-alţl boieri mazîlL fiesce-care după ronduâla sa, şedtt mai giosii pin stranile bisericei cele din sustt. Eră vel Vist, are obicinuită şedere în strana drâptă de către scaunul Mitropolitului, ără vel Post cu vel Cămăraşii şi cu yel Gramaticii, şi alţi boieri-naşi a curţii, şedtt' la stranile ce suntii aprope de strana Domnului din-a-drăpta. Vel Clucerii, v. Logofăttt, v. Vist şi g. Logofăttt, şedtt la obicinuite stranile lorii din-a-stânga boieriloră celortt mari. Domnul, după poronca ce aii daţii, diminăţa Iese din-lăuntru de la casa ce se chiamă Mabei, şi vine în Spătărie, şi şăde in Domnescul scaunii; şi vrândii ca să iăsă la biserică, aceltt ce este v. Spătarii, încinge sabiea cea impărătăscă peste umării şi lea busduganul în mâna drăptă, ţiindu’ltt răzemattt pe umărul sătt, şi celtt ce este Visterii mare, ţiindii în mâna sa cuca, o pune in capul lui v. Spătării. Apoi sculându-se Domnul din scaunii cu totă parataxis, adecă ordnduăla boîerimel săle, cei ce aii semnele lord, carii se chiamă şi zapcii, mergă la biserică, raergândtt Înaintea Domnului: vel Post., înaintea lui v. Post, apoi g. Post cu alţi Postelnicei înainte; înaintea acestora, vel Agă, vel Armaşii, vel Uşertt, g. Logofăttt, apoi Vătavul de Aprobi; înaintea acestora: Vătavul de Păhămicei, Vătavul de Stolnicei, Căpit. de Dărăbani, Polcovnicul, v. Armaşii, v. Uşertt ; g. Armaşii, g. Uşertt, Izbaştt de Divanti; înaintea Izbaşei, Ciauşii cu cioianile lorii a-mână, după ronduălă Eră Armăşeii, Apropii, Copiii din casă cei mari şi Călăraşii de Ţarigradii, statt la ronduălă lorii, unul lttngă altul, în Divanul celtt micii, unii din-a-drăpta, alţii din-a-stînga. Vornicii de portă, Bulucbaşii curţii. Bulucbaşi! Hătmănesci şi Agiesci, statt pe ronduâla lorii, cu semnile a-mână, în Divanul celtt mare din-a-drăpta. Căpit. de Arnăuţi cu zapciii săi, şi cu alţi Arnăuţi, după acestiea statt Paicii cu satîrbaştt pe rdnduâlă, şi Ciohodaril cu Raşii Clobodartt din-a-stînga cum merge Domnul la biserică, ără cum Iese din-a-drăpta. Şi pe la spatele acestorii şăraguri de alaitt, statt fuştaşil, cu dardele a-mâiiă, pe amândouă părţile) de la uşa Divanului celui mare până la uşa bi- 807 sericei Pintr’acestă alaiă merge Domnul la biserică, făcândă toţi plecăciune către Domnii, pe obiceitt, şi cândă Iese Domnul din biserică, asemine se află la rănduăla lorii. După ce intră Domnul !n biserică, aflându-se Mitropolitul, Episcopii şi cu totă boierimea mal’nainte In biserică, fiesce-care stândă In pictore la rănduăla sa, şi Mitropolitul Îmbrăcată in mantie, cu pateriţa a-mftnă, cum şi Episcopii cu câţjile, (insă la sărbătorile cele mari, ără la cele mal mici, cu hazdrane.) şi boierii cel mari cu semnele lorii. Domnul aglungăndă in miţjhlocul bisericel, stândă pe plătra cea din miţjl-locă, se Închină către icăna Măntuitorulul Hristos, şi către icăna Predatei, apoi către uşile cele împărătesei, şi lntorcăndu-Be către Mitropolitul şi către boieri, cu ore-care shimă de smerenie către toţi, se sule in strana Dom-născă. Apoi Mitropolitul, cu Episcopii şi cu tără boierimea, făcăndă plecăciune către Domntt, se sule şi el pin stranele loră; şi de are Domnul fraţi Beizadele, sătt Beizadele, acestil vină pe urma Domnului şi mergă la stranile loră cele obicinuite, ori din-a-drăpta ori din-a-sttnga Domnului. Lângă strana Domnului din-a-sttnga, stă vel. Post, cu v. Post, i g. Post şi Postelniceil tn rondă, fiesce-carele cu semnile a-mftnă; din-apola lui vel Post, stă v. Spat, cu semnile ce s’aă arătată mal susă, ţiindă tn mâna stângă gugimana Domnului, adecă şlicul celă de sobolă, cândă îlă rădică din capă, pe care mână are v. Spat şi o năframă cel cecmea. Din-a-drăpta Domnului stă vel Camăraşă, cu v. Camăraşă, cu Vatavul de copil, cu vel Cupariul şi cu alţi bolerinaşl pe ronduălă. In rândul Iul v. Spat. stă vel Agă, vel Armaşă, vel Uşeră şi alţii cu semnile loră a-mână; şi din-apola acestora, staă Satirii şi Clohodaril cu zapciil loră pe ronduălă. La sfânta Liturghie, cândă Iese la văhodul celă mică preotul şi diaconul cu Evangheliea, o sărută Mitropolitul, apoi Domnul şi fraţii Domnului, (de suntă) şi apoi Beizadelele; asemenea şi după cetire, ărăşl se face sărutare Evangheliei. Vel Post, cu vel Camăraşă, după ce staă puţină ăre-ce In pictore lângă strana Domnului, le flice Domnul de’şl mergă la stranile loră, şi la vremea însemnată, adecă le cetirea Evangheliei, la «Heruvico,» vină de staă lângă Domnă; şi după heruvico, ărăşl mergă la stranilă loră, şi vină la «Tatălă Nostru,» şi svorândă, staă până- ce se isprăvesce Liturghia. La Pricdsnă, după ce merge Mitropolitul de se închină la icăne pe obicelă, întor-căndu-se, blagoslovesce pre Domnă, pre Beizadele, pre boieri şi pre celă-altă norodă, stândă glosă lângă strana sa; asemenea şi Episcopii, şi boierii, staă glosă din stranile loră. Deci coborăndu-se şi Domnul din strana sa, merge în mijlocul bisericii, şi se Închină ca şi Arhiereul; şi de este praznică impără-tescă, săă altă sărbătăre, Mitropolitul săă altul din Arhierei, stă lângă icăna Proskinitariulul, de către vel Vist, şi miruesce pre Domnă; şi lntorcăndu-se ca să mărgă către strana sa, face ore care shimă de smerenie către toţi, şi soindu-se In strană vel Vist, dă tn blidă flece lei care se chiamă «pomozanie mare;» ăiă la sărbătorile cele mal mici, se daă de vel Vist trei zloţi, după cum sântă legaţi In Visteria Domnăscă; dără de nu se întâmplă vel Vist la biserică, pomozania o dă ori v. Vist, ori Logofătul de Visterie. De se va Întâmpla să fie şi Dămna în biserică, după Domnă merge Dămna de se închină asemenea şi după Dămna Beizadelele totă pe o orănduălă., £ră 30& Cândă 66 Întâmplă aicea vre anii Mitropolitd mare, din scaunile cele alese, a-decă engritee, musafira, şi este poftită ca sa vie la biserica Domnâscă, la tâte urmărit după Mitropolitul ţari!, şi apoi Domnul, D6mna şi Beizadelele După săvârşirea Liturghiei, merge Domnul de !ea anaforă din mâna Mitro-poliţaiul; după Domnfi, fraţi! Domnului şi apoi Beizadelele; după suirea Domnului tn strana sa şi a Belzadelelord, se sule şi Mitropolitul. Atuncea cu ce-vaşl puţină vreme mal nainte, merge una Vornica de pârtă la Cupărie şi cu una Păhărniceia, şi aduca cupa in biserică, viinda Înaintea cupil Vornicul cela de Pârtă, şi ducândd v. Pah. cupa la Mitropolitul ântâiâ, o lea şi o blagoslo-vesce, atittgândn’o şi de buzele sâle şi dându’o v. Pah., se plâcă şi*I sărută mâna, şi apoi tatorcându-se merge către Domna, şi stftnda d’inaintea strane! Domnesc!, ântâia v. Pah. lea credinţă, apoi Întinde şi Domnul mâna la cupă, şi atingândd degetele sile de o parte de până ce este tn cupă, le atinge de buzele sile. După darea cupil, boieri! făcânda plecare către Domnii, să sule pin stranfle lord, şi de la vel Logofăta până la g. Logofătti mergă toţi după rân-duâia boieriei lord de se miruescd, şi lâa şi anaforă din mâna Mitropolitului, tnchinându*se toţi la Ic6na Proskinitarulul; âră de este Duminici, este obi-ceia de merga boierii pe 1a tâte icânlle. După molifta colivei ce se cetesce de Mitropolitul, ori de alta Arhierea, (cândd nu este Mitropolitul), 1a sărbătorile cele alese, v. Logofăta rădică coliva şi o duce ftntăia 1a Mitropolitul, ta Domna şi 1a Beizadele, eră in duminici şi intr’alte sărbători o rădică g. Lo-gofătO. Dâră Sn ţlioa Nasceri! şi tn (Uoa, Pascilorti, coliva o rădică vel Vist, âră in dioa de sfeti Gheorghe, pârtă de grţjă vel Clucerii de duce colivă una mleia întrega ta biserică, şi întru acea di totti vel Clucerâ o şi rădică. Cupa este obiceia: 1a Crăcinnd, ta sfeti Vasile, 1a Bobotâză şi 1a Pasc!, o dă Mitropolitului şi Domnului vel Pa harnica; âră de nu se Întâmplă ela, o pârtă v. Paharnica, atâta tn agiunuri câta şi intr’aceste patru împărătesc! praznice; âră duminicile şi in cele-alte sărbători preste ana, capa o portă vel Cupard; dâră de lipsesce Cuparul, o poită Credincerul. După săvârşirea anaforel, vrenda Domnul ca să iâsă din biserică să mârgâ in Spătărie, lesa ântâia Episcopii Înainte şi după dânşii Mitropolitul, şi stad in rdndtt cam spre uşa bisericii, âră boierii staa glosa din stranele lord toţi tn rândd şi el cn semnile a-mână, şi Domnul coborindu-se din strană şi făcându’şl cruce, face dre-ce shimă de smerenie către boier! şi către Mitropolitul, cândd aglunge dreptd dânsul, şi Iese din biserică şi merge in Spătărie. Insă ta cele patra praznice împărătesei, cândd lese Domnul din biserică in Divanulceld mied, este obiceld Căpitanul de vânători, şi ca câţl-va vânători, stad tn rândd cn vânatul lord pusa de-a-rân-dul glosd; vânatul lord este: cerbi, ciute, capre, rtmătord sălbatica, Iepuri şi alte pasări ce potd vâna. După ce intră Domnul in Spătărie, se sule in Domnescul scaund, şi lângă scaunul Domnului aprâpe, stă vel Postelnicd, vel Spătarii, vel Visternicd,' vel Cămăraşft, v. Cimăraşd şi alţi boieri şi bolerinaşl, şi toţi boierii, zapeii şi zapcii curţii, stad in ronda ca stegurile lord şi dvo-resed. Dupc Ieşirea Domnului din biserică, Iâsă Mitropolitul, cu Episcopii, cu alţi Arhierei şi cu toţi boierii, şi mergândd in Divaitd, şedd toţi ta rânduita lorii, şi cel cu boieri! şi cel marii). Apoi din poronca Domnului Iâsă din Spătirie m v. Post şi poftesce pe Mitropolitul, pe Arhierei, pe veliţii boieri, cum şi pe cel mazili, la cafâ, şi lntrândă in Spătărie facă plecare către Domnii, fiindă toţi cn semnile a-mână, şi Domnul rădi cândă şlicnl săă, le $«e tuturoril să şâdă fiesce-carele la locul săă şi după boleriea sa, cum cel cu boierii aşa şi cel fără boierit Insă la agiunul Crăciunului, Logof. are purtare de grije să ducă pe t6tă partea bisericăscă in Spătărie, pe ronduălă; şi leşiadă in Divanul celă mică, ântâiă pe preoţii DomnescI şi diaconi ce staă gata Imbricaţi in epetrafile şi in felâne, ÎI duce cu Icânele a mână şi. cu două făclii aprinse in două sfeşnice de argintă, in Spătărie; şi de la uşa Spătăriei, incepe protopsaltul cu ală doilea cântăreţi a cânta troparul şi condacul praznicului. Atuneea Mitropolitul, Domnul, Beizadelele, Episcopii şi toţi boierii, se rădică in pictâre, şi preotul celă ce aă slujită Liturghiea, dălcâna in mâna Mitropolitului, şi sărutându’o o dă in mâna Domnului; şi cândă face Domnul sărutare, îndată se slobodă tunuri şi incepe şi mehterhanâoa. Apoi lea Mitopolitul Icona din mâna Domnului şi o dă la Belzedele, de la dînşil la Arhierei şi de. la dinşil o pârtă boierii din mână in mână, până o sărută toţi. Şi după sărutare, şede Domnul in scaună, şi Mitropolitul, cu Arhierei şi cu toţi boierii glosă, şi diaconul curţii Începe a ceti oraţiile sărbătorii. După săvârşirea oraţh'loră, vel Vist, dă preoţiloră după P6rtă şi preoţiloră celoră despre Domnă, câte ună galbănă, şi diaconului celui ce spune oraţiile asemine, cum şi lui pro-topsaltă şi lui ală duoilea căntăreţă, le dă vel Vistă câte ună galbănă. După preoţii DomnescI, Intră Iconomul, adecă celă ce este.Arhimandrită, cu toţi Egumenii mdnăstiriloră Sfântului Mormântă, după dânşii SinaiţiI, Stefe-goriţil şi alţii, Îmbrăcaţi in epetrafile şi felâne, cu sfftntele Icâne a-mână. Aceeaşi şeremonie făcându-se după cum s’aă arătată mal susă, şi unul din Egumeni care va fi mal procopsită la învăţătură, face engomion către Domnă, adecă oraţii, căruia după ce sfârşesce, vel Vist 11 dă ce socotesce Domnul; eră celoră-alţl Egumeni, stândă la uşa Spătăriei Logofătul de Visterie şi cu dieacul carele este orânduită de chleltulesce, le daă pre a-mână câte ună zlotă, ce suntă obicinuiţi şi orânduiţi de h Visterie. După Egumenii Greci, întră Protopopul cu preoţii din Iaşi, îmbrăcaţi In veştmânte asemine, cu Icone pro a-mână, se face aceeaşi şeremonie ce s’aă tiri cât şi pe la biserici, şi intrândă In biserica Mitropoliei, cu cântarea Axionului, acolo se află Episcopii ţerel şi alţi Arhierei străini de suntil, şi Egumenii, carii fltt sue In scaunul Mitropoliei, şi i se face şi engomion. Apoi rânduesce Domnul şi mehterhanăoa cu totă alaiul de mergă la Mitropolie şi’I facă obicinuita cinste Ce obiceifi este cândă face Mitropolitul sâfl Episcopul paretisis. Dândă Mitropolitul săă Episcopul paretisis în scrisă la mâna lui g. Logofetă ori la altă obrază mal mare, acela Încă o dă In mâna Domnului; şi Domnul, cândă suntă toţi boierii adunaţi în Spătărie, le spune cum ci Mitropolitul săă Episcopul, aă făcută paretisis de Eparchiea sa; şi acea paretisis o dă Domnul In mâna Logofătului ală treilea de o cetesce într’au-(lul tuturoră, şi după ce să cetesce, poroncesce Domnul lui v. Logofetă de o pune în condica Mitropoliei, (care condică mal nainte vreme nu era, ci de la Constantin Vodă Racoviţă s’aă făcută, şi s’aă aşezată acea rânduială.) Insă acea paretisis se pune In condică, şi pentru ca să stea nestrămutată de acolo, o pecetluesce Domnul tn patru cornurl cu a sa pecete cu cără tare, şi Împotriva acel pecetluite paretisis din prijmă, să scrie văduviea Mitropoliei, săă a Episcopiei, adecă cum că este trebuinţă a se aşe(la scaunul cu altă păs-toră. Şi atuncea Domnul dă poroncă să se facă alegere; şi de este să Be facă Mitropolită, cu soboră bisericesc1! şipoliticescă se face alegere din Episcopii ţârei, âră de este să se facă Episcopă, asemine ârăşl cu sobor se alege din Egumenii mânăstiriloră de ţâră, şi celui alesă din Egumeni, ise poroncesce Întâi de Mitropolitul ca să slqjâscă Liturghie In biserica cea mare, fiindă şi Domnul la biserică. Apoi este chiămată de g. Logofetă, şi elă llă duce de Hă Împreună cu Domnul Inchinându-se cu 6re cari poctone cari s’aă arătată mal susă; şi Domnul atuncea II ţbce cum că «cutare Episcopie rămăindă văduvă de păstorulâ el, sfânţiea-ta te-al alesă a fi păstoră acelui scaună.» După acâsta, la ţliua ce hotăresce Domnul ca să se hirotonisâscă Episcopă, vel Vister-nică are purtare de grijă ca să poroncâscă Logofătului de Visterie să se facă trei scaune, două mal mari şi unul mal mică, care scaune ducându-le in biserica cea mare, le îmbracă cu postavă roşu, nici prea bună nici prea răă, de mijlocă, şi le pună tn mijlocul bisericii, pe care şâde Mitropolitul şi 327 Domnul; şi pe scaunul celă mal de sus ii şedă, âră pe celtL de ală doilea râzemă piciârele lord; şi Mitropolitul fiindă îmbrăcată In tâtă podâba Arhie-râscă, şâde din-a-drâpta, şi Domnul din-a-stânga, şi pe ală treile scaună, mal glosă, şedă do! din Episcopii ţării, sâă dintr’alţl Arhierei, tmbr&caţl In tâte veştmintele lor. Ded, după Doxologhie, aducă pe hypopsiphos din Altară; scoţân-du-’l pe uşile cele împărătesc! protopopul sâă alţii obrază cinstiţii din cel mal aleşi Egumeni, îlă aduce către Mitropolitul chelefsindu-’lii. Şi după pove-lire, fiindii pajora gătită, o pune In mijlocul bisericii cu capul spre apusă, şi cu câda spre răsărită, şi călc&ndă pre câda pajorii celă ce este alesă, stă cu faşia către Mitropolitul, şi (lice: «(cu tar ele) din mila Iul Dumne^eă hypopsiphos prea sfântel şi |Dumne(leescel Episcopii (cutare), cu a mea m&nă amă scrisă pravoslavnica mărturisire.» Şi după acăsta se săvtrşesce şi cee-laltă ordn-duălă a poveliril, după canânele sfântel biserici, şi Îndată se începe sfânta Liturghie; şi la Liturghie sejhirotonisesce desăvârşită. Deci, după Liturghie, leşindă Domnul din biserică cu Mitropolitul, cu cel-lalţrArhierel şi cu tâtă boierimea, merge In Spătărie pe obiceiă; şi mal pe urmă de toţi, lăsă şi acelă nuoă hirotonisită Episcopă din biserică, Îmbrăcată In mantie şi cu cârja a-mână, şi întrândă In Spătărie, toţi se scâlăln piclâre, şi apoi şâde la cafâ la ronduâla sa; şi cândă va să lăsă din curte, era celă vechiă obiceiă: din purtarea de grijă a lui vel Visternică, i se gătla ună cală Domnescă Îmbrăcată peste fotă cu astară albă, şi cusută astarul pe cală, şi rdndulâ Domnul pe g. Logofătă şi v. Postelnică cu postelnicel, v. Comis, g. Comis cu alţi bolerinaşl, şi cu ciobodarl, îlă ducăă pe Episcopă petrecându’lă pin totă târgul, blagoslovindă norodul, trăgândă clopote mari şi mici la tăte bisericile, şi pe urmă Hă descăleca la Mitropolie, poroncindă Domnul de mergea mal pe urmă şi mehterhanâoa, făcându’i obicinuită şi politicâscă cinste. Dâră de la Iân Vodă Mavrocordată lncoce, s’aă rădicată acelă obiceiă de a se purta Episcopii ce se făceaă pe cală Îmbrăcată In astară, socotindu-se ca ană lucru anoston şi fârte făr’de cale; ronduindu-se de atuncea, ca ori cândă şi ori la ce Domnă Be va Întâmpla a se face Episcopă, să’lă ducă de la Curte cu careta Domnâscă cu şâse telegari, şi cu totă alaiul arătată mal susă, şi cu clohodarl; şi de atuncea aşa s’aă urmată. Obiceiul şi orânduela Divanului In ce chipfi se urmăză. Cu o (li mal ’naintea Divanului, poroncesce Domnul Vătavulul de aprobi să facă sdre Vorniciloră de portă, ca să Înştiinţeze pe jeluitori că este să se facă Divană, şi ori cine din locuitori se va trage la Divană, să le fie uşa deschisă. Eră unii din Domni eraă obicinuiţi, până nu eraă amândouă părţile do vagii, ce se pireaă, faşiă, se da poroncă pe unul singură la Divană să nu-’lă scotă, (care acăstă poroncă şi hotărîre, şi în vremile de acmu şi mal tare se păzesce, atât de către Domni cât şi de către Veliţii boieri cari suntă gludecătorl). Deci Vătavul de Aproţll gătesce Divanul ;• la Divanul celă mare este obiceiă să se afle şi Mitropolitul ţerel şi boierii toţi, pe rânduială: vel Agă, vel Armaşă, Vătavul de AprojI, v. Armaşă, g. Armnşă, Vornicii de pârtă, Izbaşa de Divană, toţi acestjt stal la ronduâla loră, şi cu somnile 328 boieriei lorii pe a-măn&; asemenea şi pairii, şi clohodarii, se aflft zvoritori la Divantt înaintea Domnului, stândii şi el în rdndii şi la locul lord. Din Veliţii boieri mazili, pe carii 'va Domnul, le poroncesce să şăţlă la Divantt Împreună cu ceilalţi, boieri cu boierii, la rânduălalorii. Şi până la Domniea a doua lui Mihal Vodă, aii fostă vechitt obiceitt de şedă şi v Logofeţii la Divantt pe urma altortt boieri; ără atuncea nu s’att mal obicinuiţii-a şedă, d6ră la Divantt, înaintea Domnului, zvoritortt se află. Unii din Domnii cel vechi ce aii foştii Moldoveni, eratt obicinuiţi a gudeca norodul mal mulţii în Spătărie, avftndtt uşile lorii deschise, şi făceatt Divantt şi la vreme de chindie, cetindtt g. Logofeţii jelbile âmenilorii, şi alte scrisori ce suntii să le asculte şi să le auţjă Divanul-Era obiceitt vechiii care s’att şi urmaţii la Domnii cel trecuţi, şi până laCante-mirtt Vodă: Logofeţii alii treilea se făcea cu acăstă alegere, să fie omii învăţată la tălmăcirea Sloveniei, ca să p6tă ceti şi tălmăci hristtvele cele slovenescl de moşii Înaintea Domnului, şi să şi scrie Slovenesce cele ce vorii fi poroncite de Domnii, şi să aibă lângă dânsul 5 şi 6 uricarl carii să scie şi acela Slo-veniea, şi a ceti şi scrie, fiindtt-că d’inceputul şi descălicatul ţării, aşa era obicinuiţii a se scrie hrisdvele moşiilortt: pe Slovenie, şi acele eratt mal de cinste şi mal de credinţă, de vreme că acele hrisâve slovenescl, ori întăritori de moşii, ori giudecăţl, se scriatt in scurţii, cari şi pănă acmu acele urice DomnescI pe Slovenie n’att nici o indoălă a nu se crede. Şi tâte hrisâvele Slovenescl eratt întărite cu credinţa Domnului, şi a fiilortt sel, şi a tuturprtt Veliţilortt boieri, la cari hrisove, după Vornicii cei mari, se puneatt şi Pircălabil acestorfi scaune: întăl Pircălabil de Hotintt, i Pircălabil de cetatea Nămţulul, i Pircălabil de cetatea Nouă, şi apoi Pircălabil de Sucăva. firă de la o vreme s’att rădicată acesttt obiceitt a Sloveniei şi râuduala Pircălabilortt, scriindu-se ispi-sdcele moşiilortt şi giudecăţile, pe limba ţerel, măcar că la une hrisove şi acmu se urmăză de se pune credinţa Domnului, a Belţladălelortt şi a boieri-lortt celortt mari, de la vel Logofeţii şi până la vel Comisă. Qeremoniile ce se facă la solii străini ce trecfi prin oraşul laşului, mergând!! la Ţarigradii. Cândtt s’att Întâmplaţii de aii veniţii soli Moschicesc! sâtt L°şescl, de att trecuttt pe aice pin oraşul laşului la Ţarigradtt, de suntii omeni mal miri, Domnul ronduesce pe Hatmanul cu alaiul sett de iltt aduce la gazda orânduită; âră de este obraztt de cinste, merge Hatmanul cu alaiul şeii cale ca de două şi trei câsurl înaintea solului, fâcândii cercetare pentru sănătatea lui din partea Domnului. Şi apoi rdnduesce Domnul tottt alaiul de sluji to-rime, cu Aga şi mehterhanâoa, pairii şi clohodarii, câţi va Domnul şi cftţl socotesce pentru cinstea lui, orânduindtt şi toţi boierii cel mari şi cel mal miri de lesă la marginea oraşului, unde acolo aşteptândtt pre solii, iltt şi întâmpină cu tâtă c'nstea ce i se cade. Insă vel Post are obiceitt să întâmpine pre solii, mal ’nainte până a nu sosi la marginea oraşului, să’I ţjUcă din partea domnului aceste cuvinte, adecă cum că «prea-înălţatul Măriea sa Domnul nostru, «se bnoură de venirea dumitâle.» Şi cu acesttt felii de cinste şi cu mehterhanâ îltt aduc® până la gazda sa nade este gătit&; şi când® sosesce solul la gazda lut la Curtea Domnăscă se face slobozire de tdte tunurile, în chip® de bine a® veniţii. A doua tfi, (să® după trei dile), merge intâl solul la curtea Domnăscă de se a-dună cu Domnul, puindu’l scaun® din-a-stânga Domnului. Apoi în ceelaltă di merge şi Domnul la gazda solului, cu tot® alaiul pe rânduălă, cu boeril şi boierinaşil şi ru tâtă pod6ba ce se cade unul princip® de Moldavia. A® fost® obicei® vechifr de făcea® Domnii măsă solilor®, la curtea Domnăscă in Divanul® cel® mic®, şi apoi şi solul făcea măsă Domnului, (care acest® lucru, şi obicei® de măsă, din Domnit de acmu nimene nu ’lA-aâ urmat®, nici ’l®-a® păzit®, fără Domnul Matei Vodă Ghica). Şi c&nd® se pornesce solul din laşi, ărăşl cu acelaşi alai® şi cinste se petrece; şi când® este aprdpede p5rtacurţiiDom-nesci, atunoea se slobod® ără tdte tunurile, chip® de mergere sănătos®, firă când® s’att întâmplata sol® mal mare ca să vie, vreunfiVeevod® Leşesc®, (după cum la Domnia lui Niculal Vodă Mavrocordattt a® mers® sol® mare la Ţa-rigrad®, Voevoda Mazoveţchie, care sol® ca acesta fdrte rar® s’a® întâmplat® de a® trecut®), atuncea este acest® obicei®, adică singur® Domnul să lăsă înaintea acelui sol®, eu tdtă ordnduăla alaiului ţărel, să’ltt întâmpine de laturea oraşului, şi să’l® petrăcă, mergând® Domnul cu solul călări, şi alăturea (însă Domnul din-a-drăpta şi solul din-a-stânga), îl® duce până la gazdă; şi ârăşl la împreunări, ântâi® solul a® mers® la curte, întru adunarea Domnului, şi apoi a® mers® Domnul către adunarea solului, la gazda lui. Ce obicei® este când® se tntdmpl® s® se tmpreune Demnul cu Hanul, sa® cu lucTutuTulun-Paşa. Când® se întâmplă de lăsă Domnul Înaintea vre unul Han®, ce va trece pin ţâră, când® merge Domnul la salvantul Hanului să se împreune, să’l sărute piciorul, aşa este obicinuit® la dânşii: rădică Domnul guglumanul din cap® şi’lfidă la un® copil® de cel din casă de al Hanului de’l® ţine, şi aşa, fără şlic®, merge de sărută piciorul Hanului; şi Domnul când® se rădică do la săru-tatul piciorului, Îndată copilul acel® din casă, pune Domnului şlicul în cap® şi poroncesce Hanul Domnului de şâde în genuchie pe macat®, vorbind® amândoi cele de trebuinţă pricini; însă când® sărută Domnul piciorul Hanului, el® încă are obicei® de’şl pune mâna la obraz® şi’şl rădică şlicul, de abia numai îl® atinge cu palma. j£r& când® vine vre un® Paşă cu trei tuluri, ca să trâcă pin Iaşi, este obicei® de lăsă Domnul înainte cu tâtă boierimea, mari şi mici, cale de un® căs®— de două, înaintea lui; şi unde este îmtâmpinarea Domnului cu Paşa, Domnul descalec® mal ’nainte şi aştâptă şă^ând® in piclăre, şi toţi boierii înşiraţi pe ronduâlâ; şi când® sosesce Paşa drept® Domn®, (ori călare de va fi ori în cocie), se popresce, şi merge Domnul de ’I sărută piciorul, cum şi boierii toţi pe rânduâlă merg® de’l sărută piciorul; şi încălecând® Domnul d’impreună cu tâtă boierimea, merge Împreună cu Paşa până la gazda cea orânduită şi gătită ; cum şi la petrecerea Paşel, asemene urmâză Domnul cu totă boierimea; ţi de unde este să’şl la Domnul ţliua bună, descalecă ărăşl de sărută piciorul Paşel, şi boierimea t6tă asemenea. Qeremooia ce se faoe prea deplină, la lucItululun-Paşa cândă este si trică pin oraşul laşului. Măcară că amă Însemnată mal susă in ce chipă urmăză Domnul la trecerea unul Paşă cu trei tuluri, dără nefiindă de aglunsă, pentru mal bună ştiinţă, mal pre largă t6tă ceremonia, cum s’aă şi întâmplată de amă văzută, s’aă scrisă aice mal glosă. Dreptă aceea* la lătă 1762 Iulie, in filele Domniei prea Înălţatului, luminatului Domnă şi oblăduitoră a tătă Moldavia, Grigorie. I6n Vodă, din poronca prea puternicei împărăţii, fost-aă rânduită Paşă la sarhatul Hotinulul, Hamza-Paşa, omă mare, vestită şi ginere împăratului Sultană Mustafa, carele se afla cu paşaltcul săă la Sofia. înaintea acestui Paşă, aă trămisă Domnul ună boleră din Greci pe carele aă socotită, omă cu sciinţa limbii turceşti, anume pe Dumitraki vel Uşeră, cu mehtupă de către Domnă, şi cu daruri; care boleră mergăndă, aă Întâmpinată pe Paşa de ceea parte de Dunăre, la locurile ţârei turceşti, unde dândfi Uşerul mehtupul şi darurile de către Domnă Paşel, s’a bucurată, şi Domnului Încă ’l-aă venită mehtupă de către Paşă cu mulţămire şi cu o poftă ca aceea cum că volesce ca să’f fie trecerea prin oraşul laşului ără nu pe Prută, care la acăstă cerere a Paşel nici Domnul lmpotrivitoră săă pricinuitorii n’aă fostă. Deci, cândă aă fostă aprăpeca să tră:ă Paşa Dunărea, să vie la Galaţi, Domnul, după datorie, mal ’nainte până a nu sosi Paşa la Dunăre, avândă purtare de grijă, a trămisă pe ună boleră mare din pământeni, a nume pe Vasilie Costaki vel Bană, Intru Întâmpinarea sa, cu mehtupă, carele şi co-nacci-başa a fostă rânduită din partea Domnului până In Iaşi. Din Galaţi vrândă Paşa şi poftindă (după cum s’aă arătată mal susă) ca să’I fie trecerea prin Iaşi, Îndată din poronca Domnului, s’aă rânduită tâte conatile, şi la fie care conacă s’aă rânduită câte unul din veliţii boieri, Împreună şi cu Ispravnicii de pe la ţinuturi, şi câte o sămă din mazilii cari s’aă socotită că voră fi de trebuinţă la fie-care conacă. Insă conatile tntr’acestaşi chipă s’aă urmată precum suntă arătate: In Galaţi, aă fostă purtătoră de grijă mal sosul arătată Vasilie Banul cu Plrcălabul de Galaţi şi cu alţii. La conacul de la Privată, aă fostă purtătoră de grijă Costalei Bataţi biv vel Medelniceră şi cu alţii. La conacul de la Puţenl, ărăşl Vasilie Banul cu Plrcălabul şi alţii. La conacul de la Bărladă, Constantin Sturza biv-vel Medelniceră cu Ispravnicii şi alţii. La conacul de la Vasluiă, Ilie Costaki biv-vel Bană cu Ispravnicii şi alţii £ră cândă aă fostă să pornăscă Paşa din Vasluiă să mărgă la Scântee, măcară că conacul era gătită de a’ţl boieri mal nainte, dără Domnul, pentru mal mare cinstea Paşti, diminâţa In ţliua aceea ce era să fie Paşa la Scântee săra, a pornită de aicea pe Ion Bogdan vel Logofâtă de s’aă aflată la Scân-tee cândă aă venită Paşa, pentru t6tă purtarea de grijă ca ună boleră bătrână. Şi totă lntr’acea sără a tr&misă Domnul şi pe vel Postelnică la Paşa, pentru cercetarea sănătăţii şi că s’a bucurată Domnul pentru bună venirea sa; şi Paşa, prin tntârcerea lui vel Postelnică, Încă aă muiţămită Domnului fârte, atât pentru cercetarea sănătăţii, cât şi pentru bucuria ce s’aă bucurată pentru venirea sa. Deci dâră In ^iua aceea care aă fostă ca să intre Paşa In oraşul laşului, Domnul gătindu-se, aă Ieşită cu totă alaiul şi cu tâtă boierimea dincolo de EzărenI, şi acolo pe locfi aă lăsată t6tă boierimea cu prea Iubită fratele săă Belzadâ Alexandru, cu Divan-Efendi şi cu totă alaiul, şi tncălecândă Domnul de acolo cu doi ciohodari şi cu saradbaşă numai, a mal luată Împreună cu sine şi pe Alexandru Ipsilante Postelnică şi Capikihalâ, i pe vel Postelnică Petraki Duca, i pe Mihalache Suţu biv-vel Comisă, i pe Scarlată Cara-gea vel Comisă, i pe Alexandru Murnz vel Camăraşă, şi din boierii pământeni pe Ion Cantacuzino vel Visternică, călări, ârâ slugile pe giosă, şi aşa aă mersă lutru Întâmpinarea Paşel. Luândă Paşa veste cum că Domnul este aprâpe de Intâmpinanea sa, aă trămisă pe ală săă Seleam-Agasi Intru Întâmpinarea Domnului, şi Paşa Încă fundă In tahtărvană, aă Ieşită şi aă Încălecată pe armasară, şi cândă aă fostă Domnul aprâpe de Paşa, aă descălecată, Paşa Încă aă stătută, şi mergândă Domnul către Paşa, după obicinuita închinăciune ce aă făcută, aă sărutată scara calului cea din drâpta. Şi de acolo pornindă Domnul ună pasă doi pe giosă Înaintea Paşel, aă poroncită Paşa Domnului de aă Încălecată, şi încă-lecândă aă mersă Înaintea Paşel nu departe; âră vel Postelnică cu vel Comisă aă mersă Înaintea Domnului, încă amestecaţi Intre ostaşii Paşel cel miri aleşi. S’aă Întâmplată mal ’nainte vreme, cândă aă trecută alţi Paşi, aşa âmenl mari vestiţi prin oraşul laşului, de aă pusă pe Domnă din stânga şi alăturea, făcându’şl vorâvă cu Domnul; şi atât la intrată cât şi la eşitul Paşel, totă alăturea din stânga, petrecea Domnul pe Paşa cu totă alaiul obicinuită; şi cândă era după ce leşla afară, cândă vrea Domnul să’şl Ia ţjiua bună, Paşa Îmbrăca pe Domnă cu feregâ cu cacomă, şi pe 12 boert mari cu caftane. Măcar că şi acmu fiindă Domnul cu doi săă trei paşi mal ’nainte de Paşa, In două şi trei rânduri, aă chiămată pe Domnul Paşa de aă făcută vorovă de aprâpe. De aici lntorcându-ne să venimă ârăşl la vorâva nâstră. Dupâ ce aă Încălecată Domnul, mergândă Înaintea Paşel, cândă aă fostă Paşa dreptă boieri, aă stătută; şi boierii, şe^ândă fie-care dupâ rânduiala sa, Domnul călare stândă, aă ^isă către Paşa, arătându’I cum că 'boierii Memlechetulul ceră să sărute pi-ctârele Măriei sâlle«. Şi aşa pe rândă aă mersă ântâiă Divan-Efendi, după dânsul Belzadă fratele Domnului, apoi boierimea pe orânduălă, de aă sărutată piciorul Paşel, rămâindă apoi t6tă boierimea de venea pe urma Paşel. Purcegândă Domnul Împreună cu Paşa de a colea ârăşl, Înaintea Domnului 332 şi Înaintea âmeniloră lui cel aleşi, eraă edecurile Paşel; şi Înaintea edecurilori, Vătaful de copil cu seninul Domnului, şi vel Postelnicii ca vel Comis şi Postelnicel pe orânduială; înaintea Postelniceiloră, edecurile Domnului; după edecurl, Hatmanul, Aga, cu totă alaiul celă obicinuită. Şi cu acăstă o-ronduială aă venită Paşa la Frumâsa, unde şi casele Frumâsel eraă gătite şi Îngrijite pentru odihna sa; şi acolea, tn dreptul Frumâsel, era şi cortul Paşel întinsă, unde descălecândă Paşa, aă intrată la cortă şi aă şezută, şi poftindă şi pe Domnă ca să şă^ă, şi a şezută bândă şi cafă. După băutul cafelil, zăbovindu-se oreşl-ce la vordvă Domnul cu Paşa, după obicinuita Închinăciune, aă Ieşită Domnul de la Paşa şi aă mersă la locul săă, unde şi alte două-trel corturi eraă gătite pentru starea boleriloră. Şi aprâpe de sără, de ală doilea rondă mergândă Domnul la Paşa, şi luându’şl voie ca să’şl vie ia scaunul săă, aă purcesă de la Frumâsa cu totă tacâmul şi obicinuitul Domnescul săă alaiă de aă venită la scaunul săă. Insă aă poftită Domnnl pe Paşa ca să se odihnâscă două-trel ţUle, fiindă trudită şi ostenită de cale, şi aă făcută Paşa otoracă trei Domnul, intr’aceste trei ţlile ce aă făcută Paşa otoracă, pentru tâtă purtarea de grijă a coloră trebuitâre» ca să fie tâte de prisosită şi nimică să nu lipsâcă, a orânduită trei boieri mari: pe Vaailie Basul Hatmaaă, i pe Ion Caatacuzino vel Vistieră şi pe Iordaki Hrisoscoleu vel Agă, deosebită de alţi boerinaşl şi zapcil, cari aă avută mare purtare de grijă, şi tâte aă fostă deplină, nimică lipsindă. Domnul In tote filele, la ună căsă—la două din ţii, mergea ca totă tacâmul săă, şi cu boeril cel mari, şi numai cu alaiul Levenţiloră, la Frumâsa, la cortul săă celă Domnescă, şi Paşa încă după ce se gătea, chiăma pe Domnă la vorâvă; şi la vremea bucateloră, leşiade la Paşa, şi la cortul săă mânca bucate, şi de către sără venea la scaunul săă. Fră cu o ţii mal ’nainte de purcederea Paşel, aflându-se Domnul la Fru-mosa, după ce l’a chiămată Paşa la cafă, şeţlândă şi 6reşl-ce la vorâvă, pe urmă l’a Îmbrăcată şi cu blană de samură, şi pe Beizadă fratele Domnului cu cherachă, pe Divan-Efendis cu cubură cu sângăpă, ără pe vel Postel-nică l’a Îmbrăcată cu cubură cu cacomă, cum şi pe alţii din boierii cari aă fostă orânduiţi asupra trebiloră, Încă ’l-aă Îmbrăcată, pe alţii cu blane şi pe alţii cu benişurl, pe fie-care după cum a vrută, mulţămindâ şi Domnul pe Paşa cu celle ce s’aă căzută, şi pe câtă aă fostă prin putinţă. După ce aă îmbrăcată Paşa pe Domnă cu blana cea de samură, viindă la Domnescul Băă scaună, mal pe urmă aă venită şi Mehterbaşă ală Paşel cu toţi mehteril săi la curtea Domnului de ’l-aă ţlisă ună nubetă, şi după sfârşitul nubetulul, Domnul a poroncită de aă Îmbrăcată pe Mehterbaşă cu che-rachâ, mulţămindă şi pe toţi mehteril cu câţi galbeni aă socotită DomnuL Domnul, din âmenil Paşel pe altul pe nimeni n’a Îmbrăcată, fără numai pe Baş-dauşă şi pe Conacci-başă cu cherachele. In câte ţlile aă fostă zăbava Paşel aici, mehterhanâoa Domnului, după o-bicelul ce este de bate in tâte ţlilele nubetă, ce se chiamă chindie, n’aă bătută, fără numai mehterhanăoa Paşel aă bătută lntr’o rlanml lord. Toţi la brifi aveaă pistăle, alţii cu săbii încinşi, Ga toţii de-a eteriel rîvnă, se vedââ aprinşi De o pildă ca acăsta, şi de rlvnă Grecii traşi, Unii daâ bani Eteriel, alţii se scriââ ostaşi 5 După dânşii caţaonil, toţi orbesce' năvălescO, Cum şi acel ce n’att stare şi’n tractirul! locuescft ; Şi b&eţl de prin daghene, acel ce marfă purta* Eteriea nici pe unul n’alegă nici depărta; Tuturoră le daâ cocarde pe toţi îl împodobesctt, 50 Uniforma Eteriel d&ndu-le, 8taft de’l privescfi. Dar numai cu-atâta numără, nici cum nu se mulţămesctt, Falangile eteriel, cu aţâţi nu se ’mplinescâ. Le trebue ăste încă, ămenl vrednici şi bărbaţi, Ga’n răsbolele cu Turcii, să nu lăsă ruşinaţi. 5 Eforii daâ proclamaţii, prin respîntil le lipescâ, Că ămenl vrednici de ăste, cu lăfă bună primescâ; Le daâ lăfă, le daâ arme, şi, la cel ce nu aâ, cal; Etă vremea cuviăsă pentru toţi cel din Iaşi crai % incepâ pră mulţi a se scrie, şi câţl-va ciocoi din Curţi, 60 HaidăiI de pe la vite, bozagil, plăcintării mulţi, Ucenici de pe la scălă, mal mari şi mal mici băeţl, Nu suntâ goniţi nici ţiganii, (jicândtt că suntâ îndrăzneţi Pentru ţigani s’aâ ţjUstt multe să nu fie priimiţl, Că’l ruşine, Eterici a fi cu ţigani uniţi, 5 Căci luându-se Elada, şi voră fi şi el ostaşi Voră cere cu totâ cuvântul ca toţi să fie părtaşi; Pe sub cumpăta şi boierii îndestul aâ vorovitd, Şi cu greutate mare aâ făcuta de-aâ contenită. Cine îndrâznă să ţjfică unâ cuvânta descoperita, 70 Săâ s’oprăscă pe vre unul a nu se seri Eteristfi.* Unâ neguţătorâ săracul, ceva pentru c’aâ greşita A vorobi din protivă, simţindâ că’l chivernisită, Pe uliţă în trei locuri, l’aă bătuta fărte cumplita, Şi glăbă, la Eterie, flece mii lei aâ plătită. 5 Aşa, blestemândâ din sufietâ pentru cele ce-aâ păţita, Durere, paguba tătă, în sine aâ înghiţita. Ostaşi acum se scrisese, trebuia şi îmbrăcaţi, Căci se curăţise târgul de beţivi şi blestemaţi; Lipscanii, neguţătorii, cel ce eraâ eteriştl, 80 Postavul de prin dughene, îlâ trămităâ nesiliţi. Camara oronduesce, toţi jidovii croitori, A straelorâ eterii, el să fie lucrători. Silă le factt fărte mare, $i şi năpte a lucra, Câte se gătăâ din strae, îndată le îmbrăca, 344 5 Acum era trebuinţă, arme #şi ca! să- le <16, Oăcl acel ce se scrisese, ti sciută că nu ave. Telalul panii ca să strige, şi, cu voe şi nevruta, Câţi voră avă cal şi arme, să le-aducă de vândută. Căci se vorS lua de gâba ori unde se voră găsi, 90 Şi voră lua şi certare, cel ce n’oră mărturisi. Val miel ce plană, ce stare, ce urmări rele privescă, Nu ve^ă planuri de Elada, ce curată chipă tâlhărescă.* *13 Grecii, aceşti multă cu minte, aceşti adânci şi isteţi, Urmări fapte de aceste, putâl de la el s’aştepţl? 5 Toţi câţi avâă arme proste, şi le ţinăă In zadară, Le trămită la Eterie, şi le daă t6te tn dară, Socotindă c’acesta este celă mal minunată tertipă, Şi cele ce-avâă mal bune, s’oră scuti cu acostă chipă. Dar ună numără mică de arme, nu’I trâbă, nu folosescă, S00 Apoi şi caii cu totul vedâ cum că le lipsescă. Pentru cal aă pusă la cale, la boieri aă arătată, • Cum că duoă mii din ţără cal, se ceră neapărată. Le-aă răspunsă că ţăra n’are, dreptate cal a le da, Să cumpere celă ee n’are, Iar celă ce nu, va răbda. 5 Ună răspunsă aşa de rece, aă fostă prâ supărătoră, Dar avândă stăpânitoră ală ţării sprijinitei ă*) Nu le păsă, daă poruncă, fără a se mal sfii, Armele să Ia în silă, de la câţi voră Intîlni, Cum şi cal de pe la hanuri, şi câţi voră trece drumeţi, 10 Şi să bată câtă le place pe câţi voră afla sumeţl. Blestemaţii daă năvală ca nisce dulăi turbaţi, După ce aă aşa voe, apoi ce mal aşteptaţi, Caii scotă de prin hanuri, pe drumeţi descăleca, Şi pe toţi acel cu arme, îndată ÎI desbrăca. 5 Val mie I câtă strigare, şi ce sgomotă în oraşă, Porţile se’nchidă îndată, toţi îu lăuntru s’aă trasă.* *14 Unii, după ce prin lacrimi nu se putăă apăra, Cu dare de bani la urmă caii loră rescumpăra, Şi fără întârziere la alţi multă mal osândiţi, 20 Armele a da şi caii, se vedâă îndatoriţl. Unii alergaă la Curte, alţii pe efori ruga, Dar cine îşi bătă capul, cine vră a asculta. La începută, pe la unii, le da ce se Indura, Dar la urmă cu bătae îngrozindu’l, ’I alunga. 5 Mal alesă Trel-sfetitenul, călughărul celă puchiosă, Care mal în tătă vremea îţi pâră că’I mâniosă, Mergendă la elă diminăţa, ş’amâţlă-Zi după somnă, Până nu ’şl-ară fi dresa cheful, nu te soeotă de omă. *) Aici versul aru fi trebuiţii să fie: «Par avându sprijinitorul a ţerel st&pinitoru.» — N. E- Prădării fmbri-cărî de arme.— Tuimrilo Cnrţiî— AnasUee Pezo-dromnlşefal Artilerie!. — Armlee slă gata—Eteriitll strângi ban!. — Daca silesce pe Andrea Pavll ce dce MO.000 le!. Cu doi eteriştl la uşă, cu sftbiile crucişă, 30 Trăgă din dubuoă cu sete, numai cu un ochiţi deschis ti. Acesta da hotărire, ce se îndura făcă, Acel nevoeşl, s&racil, cu spaimă la elti mergă. Eteristil, de la butce, caii să Ia nu ’ndrăznc, Dar arnăuţil, ciocoii, pe la ogrăzi năvălă. 5 Armăsari, cum şi povodnid, unde sciă că era, li lua, dăeă stăpîuul nu se pută apăra. Unii ÎI da şi de voie, nevrând a se învrăjbi, A mal alerga la efori, şi ’n zadar a vorovi.* *15 Dăcă de casnicii nostril, ne vedemă a fi prădaţi, 40 Ce se’ncape a mal $ce vr’un cuvântă de cialalţl. El aducăă eteristil, el povăţuăă pe toţi, Neeazul din eterie voră simţi şi acel morţi. De a loră obrăznicie şi de voia ce le da, începusă ţliua mare pe uliţă a prăda. 5 Unuia ÎI lua şalul, altuia punga ceră, De aglunsă ÎI da bătae, dăcă se împrotivA Casă şi doghene ndptea, tot de-a-una se spărgă, Să ţjlică, să jelulască, acum, mal numai mergă. Săracii ţipaă din sufletă, pe cine vedă ruga, 50 Şi dăcă ’şl lua nedejdea, conţină a alerga. în criminală, mişălie, vr’un tălhariă de se prindă, Din furtişagă păgubaşii, nimică nu nud vedă. Căci globa şi împlinăla, după ce se împlină, A mal da n’avă de unde, pentru că nu răm&nă. 5 Jafuri, prădări şi necazuri, ori câte amă aretată, înzecite pe afară, pe la tlrguri s’aă lucrată. Case boleresci călcate, batjocuri, bătăi cât vrei, Cine îndrăznă să facă cercetare intre el. Nu’ţl era ciudă atăta de ciocoi, de arnăuţî, 00 Cât te pătrundă durerea, de Greeil cel cunoscuţi. CrnŞl, neîmpăcaţi la tăte, fărte silnici, răpitori, Duşmani patriei de mărte, şi multă nemulţămitori. El îngroŞisă Moldova, el mal multă o desbrăca,* *16 Şi pe toţi roii din ţără, a se scrie îndemna. 5 Eteristil şi din Odesa începă a se aduna, Dar nici unul dintre dânşii, cu-a nostril nu semăna. Omeni vrednici şi de cinste, toţi intr’ună feliă inbrăcaţi; Cel mal mulţi eraă pedestril, şi unii neînarmaţi. Pentru arme nu le păsă, căci pe toţi ÎI desbrăca, 70 De simţlaă că suntă la vr’unil, şi casele le călca, Şi din tîrgă şi de afară, tot d’a-una aducă, Şi mal bune, şi mal prăste, ori cum ara, n’alegA 346 Dar pentru îndestulare, suliţe oronduescă, Că va fi mal cu lesnire, nici cum nu se indoescă. 5 la poroncă armăşiea, fierarii a aduna, Şi isprăvniciea Curţii, lemnele a le lucra. Şurile cele din curte, iţi pără că’să untf vulcanii, llăile gemăă tăte sub celtt mal vrednicii ciocanii, tlnil suliţe lucrăză, alţii caii potcovescil, 80 Alţii tunurile Curţii a găti se tngrijescti. Două tunuri ce-avă Curtea, din care unul smintiţii, Aşa ilii legase bine căt nu credăl c&’I cârpită. Rătele intărescii bine, apoi le-aii şi zugrăvitii, Ş’o ladă de erbărie Îndată aii potriviţii. 5 Ce necazii, ce trudă mare, heraril aii suferiţii, Până când după plăcere hlarăle aii potrivită. De cartuşl unii mare numără, să se tale rdnduescă, în muchi, Iară nu rotunde, să se facă poroncescă. îndată o mîglă, mare in criminală aă adusă,* *17 • 90 Şi încărcături o sută, ca se facă aă pusă.*) Anastasi Pezodromul, a artileriei şefă, Elă le orândulâ tote după ce prindă la chefă. * Dar spună cumcă mal are ună ingineria năimită, Omă cu deplină sciinţă, dar ş’acela Ioanită. 5 Din gătirele aceste, ce isprav’aştepţl să veţU, Creţii căi sta la îndoială, să rtţll saă să lăcrimezi. N’aă cercată vr’o greutate, a pută găsi topcil, C’aă luată din armăşie, pe cinci din masalagil. Să lăsămă tăte aice, căci armiea s’aă gătită, 400 Bine-reă cum a vră ţUcă, dar ii gata spre pornită. Să venimă la trebuinţa cea de bani care avă, în care isprava tătă, atîma şi priivă. Căci trebuinţă nul numai, pentru ăste şi ostaşi. Dar din folosul acesta, vreă şi el a fi părtaşi. 5 Atunce, toţi dimpreună, greci, bolerl-neguţitori, Luând cu el din călugări, pentru că’s buni cerşitori, Se pornescă in totă oraşul, toţi incepă a îndemna, Nu se ruşinaă a ţlice la câţi ÎI întâmpina.* *lv Vrândă să amăgâscă lumea, credinţa la mijlocă scotă, 10 Că daă răsboiă pentru dânsa, incredinţăză câtă potă. Privesce nelegiuire, cum potă a mal vorovi, Credinţa, cu-a loră urmare, de se pote potrivi. CâţI-va nebuni, alţii falnici, se plăcă, dai ajutoiiă, Vrândă s’arăte fisce-care, cum că este râvnitoriă. 5 Alţii, spărieţl de dânşii, că la urmă s’oră căi, Daă ceva la eterie, vroindă a se mântui *) Aci lipsesce uă syllăbă^din vcrsft,—N. JJ. 347 Ud9 cal, Iar alţii arme, alţii şi bani numirăţi, Numai s& nu fie vorbă cu-acestl felifi de BpinduraţI. Cel mal mulţi, cu Îndrăznită, fără a se apăra, 20 Le-aă ţlisfi în două cuvinte că nu daţi nici o para. Zbărci din naşă, oslndiţil, s’aritaă posomoriţi, Vedil că spre vrăjmăşie, eraă fdrte hotartţt. Grecii toţi cu mare fală, alergaţi, daţi agiutoriă, Vrindă a se numi ori care, patriei mintuitoriă. 5 Celă mal săracă dintre dânşii făci ori ce-ară fi făcută, în Condica eforiei, si se vi^ă că*! trecută. Mal lă urmă pună la cale, voindă a se şi făli, C’aă putută pune la m&nă pe Andrea pe Pavli, Neguşitoriă omă de cinste, celă mal bună capitalistă, 30 Ce din scumpete siă minte, n’aă vrută a fi eteristă.* *19 îlă apucă cu str&nsdre, si di ună agutoriă bună, Dar nici cum nu se primesce, căci elfi nu era nebună, întru acista şt Curtea tragă a se amesteca, Căci el nu’lă sili s’aglute, ce voii a-’lă desbrăca.' 5 Oronduescă spre acista, pe-ună Duca executori, Ună birbantă de cel de frunte, şi de ţeri vinturăforă. Execuţiă în casă II pună, II ordnduescă, Bolta, a le sile tite, Îndată pecetluescă. Alirgft, merge la Curte, pe la toţi se jftlui, 40 Ca si’nţeligă că n’are, din sufletă si nevoie. Zapise de la datornici, si primiscă le ţlicc, Din aşa necazfi si scape, ori căte puţi, făci. Dar nu’I cbipă căci toţi suntă una, si aglute ilă silescă, Cu căt elfi crede si scape, nici cum nu se mulţămescă. 5 îlă supără eteriştil, căt se dă, îlă ingrozescă, Şi cu elfi într’o odae ldcuindă Îlă necăjescfi. Sudori reci vărsa de mirte, si spue nu avi cui, Ca si’I di vr’o ascultare, din toţi macar unul nul. Hotăresce a da banii, cu celă mal mare necază, 50 Căci Duca şi eteriştil, nici cisă nu’f daă de regază. Atunci cade la’nvoilă, căci chipă nul, II nevoită, Doui-sute mii lei tocma, numirândă s’aă mintuită, Hargiltcă destul făcuse, casa sirmali avi, Căci de la cel făr’ de stare, pin* la galbănfi priimi.* *20 lefi rea lai Ipsi-lanţ fi a lai Ta fekci-Başa Va-aile din laţi. — Domnul şl boierii •cri fi impSratalu! roseecB la Lel-baclu-Retragerea 5 Ipsilantă si se porniscă, acum este nevoită, II stratopedă, dă poroncă, a fi gata spre pornită, Atunce, săracul laşul, ce prădări n’aă suferită, De nu erafi mulţi prin casă, apoi era de perită. Prădări şi călcări de case, batjocuri de către el, 60 Jalobe, oftări şi plângeri, şi suspinuri lncăt vrei. Oştea din laşi cea mal muhă, la Galata aii ieşiţii, Ca de acolo alaiul sg se facă In sftrşită. ţiiua de alală sosesoe, Grecii încalecă toţi, Şi vinâă cu-atâta fală, încât a crede nu poţi. 5 Iar principul, după dânsul, vine fârte bucurată, De-atâţla buni hiliarhl, văţlându-se ’ncerogiurată. Trecă prin curtea cea Domuâseă, la Trel-sfetitele mergii, Vrândă ca să asculte slujba, cu stratopedul întregii. Şi molebil să se facă, cu unii chipă multa rug&torifi, 70 Ca puterea cea cerâscă, să le fie algiutoriă. Privesce, nelegiuiţii, legea cum batjocurescă, Dup’atâtea urmări rele, încă mal nădejduescă. Orî-ce facă în fâşiărie, mie ’ml-aă mărturisită, Că câţl-va după zacuscă, apoi s’aă împărtăşită. 5 Yeţll chreştinl, privesce date, ce să mal nădejduesd, Poţi ca să’I numescl pe dânşii, cum că sunt oştii creştinesci?* *21 Molebia se sfîrşesce, principul de slav’aprinsă, Cu sabiea biruinţei cere să fie încinsă, Cu sabie să se’ncingă, c’aşa poroncescă şi Treă, 80 Şi prin curtea cea domuâseă, drumul la Galata leă. Toţi cu săbiile gole, pe uliţă aă trecută, Ca cândă mare biruinţă ticăloşii aă făcută. La Galata întindă mâsă, acolo benchetuescă, Isprăvile, biruinţa, le păre că le privescă. 5 Principul înapoi vine, se întdrce Iar la laşă, Vrândă ca să oronduiască, tote cele spre purcesă. Pune plană, dă hotărîre, dstea face în trei părţi, Cerândă Ieşire să fie din Iaşi, în mal multe dăţl. Una spre Bârladă s’apuce, alta spre Şiretă în susă, 90 Alta cu artileriea, să mal stă în Iaşi le-aă spusă. . Principul îşi Ia Şiretul, că’I locul îndemânată, La o năvală de duşmani, nu şe dă mal minunată. Codrii mari şi ape multe, apropiere de munţi, Câtă să nu’I pâsă nimică, de-oră fi duşmani cât de mulţi 5 Purcegâadă se văţju laşul, 6reşi-ce mal răcorită, Dar acei de pe afară, săracii ce-aă suferită. EI nu avâă trebuinţă’a mal păzi vre-ună marşrută, Căd toţi poposâă prin sate, unde ÎI plăcâă ş’aă vrută. Ce mal gândescl pentru satul, unde mână şi călca, 500 Ţipetul, oftări, strigare, până la ceriă se urca, Mineşterguri, lăvicere, bărdiţe, ţoluri, desagi,* *22 Cămeşe, rufe, prostire, şi pâr’ la bucăţi de saci, Dintre el care de care, a răpi şi a păstra, Pâră că’I datore ţâra, pe mişăl a înzestra. 5 Yal şi amară de vătajil de pe la moşii, mal toţi, Consnlalal ru-sesoi! la Scalen!— începutul beţft-nieî—Resptmsal Împăratului de ULeibacb—Cartea de blestemă a Patriarchulul în contra Uter laţilor.—Pendedeoa redică oe! din armă Bturlstl din laşi. —Scrisorile bolerilorfi către Ispravnici în contra Eterlatilor.— Retragerea lui Vodă Şuţa peste Pintfl-Nuoa Căr-muire a Mitropolitului şl a boierilor—Boierii declară Iu! Spira şi Pendedecacă trebae se se retragă în Joau — Teodor Balşti ţi Ttâutu sunt trimişi la Brăila—Eteri-ştii află, turb^xă— Convorbirea lorii cu boIeriL—Pen-dedeca pune mâna pe Cârmuirea ţerii-Fuga popnla ţiunli ieşaae—Re-măne Mitropoll-tal ca căţl va boieri—Nemţii leafi apărarea Iaşilor— Ghen&diee trimis la Brăila—Balş ls-buteace pe lingă Iuanf-Paşa Sera akier şi Devlet.— La întorcerea aa la laşi, Ghenadie mal întăltt e prădaţii de Turci; pe nrml, prinab de Eteriatl, de abia scăpă din mănile lor ca ajutorul Mitropolitului. 349 Patimile lorii voră spuse, la cel vil şi la cel morţi. Pretutindene strigare, la toţi val, la toţi amari), Pâr’ la Focşani unde 6stea s’aii adunata la hotară. De că de-aeolo urmare, nu amâ ştiinţă, nu scit), 10 De aceea, m’oiii întărce, ca ărăşl la Iaşi să vid, Căci mal rămăsese Încă partea oştii cea mal grea! Unde şi artileriea, era ’mpreună cu ea. Tufekti'başa Vasili, a Domnului Calimahă, Scrisese partea aceea, şi eltk era HiliarM. 5 Parte era mal alăsă, căci eraă toţi arn&uţl, Era şi din clocoime, şi plăcintarl, dar nu mulţi. Acesta n’are să lăsă, ca principul Ipsilantfi, Căci fiindă ciocoii) de curte, fiică hâzii de saltanată. După, prânzii la noă căsurl, Încă pâr* a nu toca, 20 Năvală mare de omeni, cela pe cela călca; întrebi) ce’l? îmi spună că dstea trece pe uliţă ’n susfi, Dar c’o paradă ciudată tn câtă nu este de spusă. Alergă, mă ducă la ferăstră, staă şi eă ca să privescă., Şi văifă, ceea ce vr’o dată a mal vedă nu gândeşti).* *23 5 Mal ântâiă trombacil Curţii, călări mergăndă trâmbiţa, După el, călări doi preuţl, falnici tn câtă nici căta. Amândoi cu şishanele, greci, dar bine Îmbrăcaţi, Câtă n’avăă deosebire din ostaşii cei*l-alţl. Unul dintre doi cocardă avă şi purta la capă, 30 Iar altul de firă o cruce o pusese la potcapă. După dânşii, tntr’o butcă, ună arhiereă vină, Cu omophoră peste rasă, şi ’n mână cruce ţină. Sârbă era arhiereul, cârnă la naşă şi reă făcută, Ună vânturătoriă de lnme, făţarnică, multă prefăcută. 5 După el începă ăstea, amăuţil toţi In rdndă, ÎI privăl cu mare fală, glucândi) caii şi mergăndă. Mal la urmă Hiliarhul, Îmbrăcată fârte curată, De a sa ofişlerime se afla încungiurată. Musica itallenăscă după dânsul resuna, 40 îţi pără pe pământă Aris, şi dândă pildă Îndemna Şi’ndată artileriea, cu şefă şi artileriştl, Şi, pentru mal mare fală, tincl-şăse din eteriştl. Anastasi Pezodromul, era Intru acestă ludă, în câtă făcă mare silă, a pută să stă pe cală. 5 Două'Sute ună-spre-ţlece, eraă toţi câţi aă trecută, Suntă Încredinţată pră bine, că greşală n’amă făcută. Dar mal rămăsese Încă mulţi, pin crâşme fiindă beţi, Alţii nelmbrăcaţl încă, şi câţl-va fiindă băeţl.* *24 Eforii cel de la casă, a scrie nu conţină, 50 Dar şi mulţi de pe afară, de ia ttrgurl scrişl vină. 350 Domniea fundă în scaună, cine ard fi Îndrăznită, (Jnti cuvântă măcară să dirii, că s’ară fi primejduită Toţi gemăă intru tăcere, toţi oftaă întru ascunsă, Căci răul era atâta in câtă nu se da mai susă. 5 T6tă ţăra în călcare, in ce focă cumplită ardă, Căci cu prilejul Eladii, tîlharii o prăpădâ. Se deştăptă boierimea, începe-a se sfătui, Ce chipă s&’ntrebuinţeze răul spre a*’lă lecui, C’acum agiuusese rana, cangrenă desevîrşită, 00 Nu se mal aştepta altă de câtă ună cumplită sftrşită. Arză a trămite la Portă, nici cum nu aă îndrăznită, Căci întru aşa urmare, toţi s’ară fi primejduită. Alărgă la stăpînire cerendă sfată a’I agiuta, Cădi in starea de atunce, nu o pută depărta. 5 La Curtea apărătăre, să scrie le-aă poroncită, Agfutoriul el să ceie, dândă vr’ună sfîrşită fericită. Domnul se insărcinâză, a se scrie s’aă silită, Şi toţi acolo de faşiă, vrândă-nevrândă aă iscălită. Aă scrisă ce ’i-aă fostă plăcerea, ce-aă socotită ş’aă voită, 70 A mai îndrepta a ţlice, nici cum n’aă îngăduită. Curieră pornesce ’ndată să mărgă la Leibach,* *25 Unde se afia atunce şi ală Roşiei Monarh. Pâră aă aflată respunsul, consolul din Iaşi s’aă trasă, Cănşelerie, archivă, nimică n’aă mai rămasă. » 5 La Sculeni în carantină cu toţi ai săi aă Intrată, îngrijire s’aă dată mare, tată laşul s’aă tulburată, între cei mari frică mare, cu toţii se ingrozescă, Interesul ţării uită, de starea loră se ’ngrijescă. Cela de cela câtă pdte, voiescă a se tăinui, 80 Care de care să pâtă fugindu a se mântui. Din starea d’întâiă, vr’o patru, se făcusă nevăzuţi, Fără a mai lua voie, dar mai eraă gata mulţi. Unii spre Sculeni apucă, alţii spre cordonă în susă, Să scape de îngrijire, şi să lăsă din prepusă. 5 Se supără boierimea, pentru acei ee s’aă dusă, Căci pe toţi câţi rămăsese, îngrijire ’i-aă supusă, începă cu toţi să gândăscă, începă cu toţi ă mişca, Gâtire facă pe sub cumpătă, numai câtă nu încărca. Se ’ngrijesce multă Domniea, de ’nceputul ce-aă văzută, 90 Căci urmare ca acăsta, nici o dată aă crezută, întră la multe prepusuri, începă a se îngrozi, Căci nu cunoscă sfîrşitul, ce potă vedă întrio di* De la Leibach sosesce curierul cu respunsă, Toţi ca o frunză pe apă, plutău în mare prepusă. 5 Spre respunsă, scriă Monarhul, blând, in cât să credi nu poţi, 351 Legiuitei stăpînire, ca 8$ ne supunemă toţi. G&cl în cât ne vomă supune, şi nu vomă ieşi din drumă, Mâna cea apârătore nu va rădica nici cum. Grecii toţi să se gonăscă, pentru că’să răsvrătitori, 600 De-a norodului odihnă ş’a linistel surpfttorl. Săi dă afară din ţâră, cu bătăi, cu Îngroziri, Că’să turburători de lume, şi netrebnice zidiri. Din aşa răspunsă cu toţii forte s’aă Îmbărbătate, Cele d’ântâiă Indolele, cu totul le-aii depărtată. 5 Alcătuescă alte planuri, intru totul se prefacă, Pe alte temeiuri calcă şi alte hotărirl facă. Se tulbură multă Demniea, căci puterea 1-aă scăzută, N’aă nădăjduită s’auţlă aceea ce aă văzută. Ună respunsă aşa de dosnică, şi multă nenâdăjduită, 10 Cu totul restârnă planul ce’lă avă alcătuită. Altă Întâmplare Încă, lucru nenădăjduită, Ună plică în Mitropoliea din Ţarigradă s’aă primită, întru elă cărţi de blăstemurl, câtă te tngrozâl s’asculţl, Patriarchil iscălisă, şi din Synodă cel mal mulţi. 5 Blăstema pe Mihal-Vodă, de-ună Mihale pomenescă,* *27 Pe Ipsilantă şi toţi Grecii, câţi eteristl se numescă. Blăstemurl neauzite; pe toţi eteristil Greci, ÎI fâcâă părtaşi Gheenil şi muncel celei de veci. Blăstemaă pe toţi acela ce nu se voră rădica, 20 Sâ’I gonăscă, să’I ucidă, şi’n piclâre a’I călca. Argosă pe Mitropolitul şi pe Episcop! fiică, Dâcă o aşa pricină voră cerca a o tăcâ. Spune’ml ce putea să facă Intru aşa Întâmplări? Ară fi putută, din protivă, să facă alte urmări? 5 întru tipariă se pună copil, întocmai cum era scrisă, Şi, in totă cuprinsul ţărel, la mari şi mici s’aă trămisă. Se grijesce multă Domniea, se gătesce de purcesă, Căci taina cea d’intre dânşii, vidă că s’aă tnţelesă. Din scrisori ce priimise, descoperită se vedâ, 30 Că ’n Ţarigradă, pe toţi Grecii, II tăia de’l prăpădă. Acel ce aă prinsă de veste, prin corăbii aă Intrată, Câţi aă apucată să fugă, de sabie aă scăpată. Copiile Împărţite prin inadinşl triimeşl, Tulbura toţi eteristil din afară şi din Iaşi. 5 Ură, vrajbă, g6nă mare, intre Moldoveni şi Greci, Nu putâl, nesimţindă ura, pe lingă dânşii să treci. Eforii din Iaşi atunce, eraă ostel comandirl, Pâr’ aă sosită Pendedeca cu căpitanul Ispiră. De principul Ipsilanti amândoi aă fostă trămeşl, 40 Ca să Ia, s’aducft Grecii, câţi aă mal rămasă tn Iaşi.* *28 ___352 Aceştiea laă comanda, dar mulţii smerinl şi supuşi, in pretenţii cu blândeţe, eteriştl părăă că nu’sQ. Din scrisorile primite boierii aii pricepută, Ce, uţmare să păzăscă, şi îndat’aă începută; 5 Cărţi aă scrisă pe la ţinuturi, la Ispravnici poroncescfi, Eteriştiloră tainuri a se mal da ÎI oprescă. Daă porond ca să’I gonăscă de pe unde’stt adunaţi, La Tîrgoviste să mărgă, unde suntă şi cel-l-alţl. La Brăila să se scrie, şi la Ţarigradă ună arză, 50 Să ne scape de osîndă, să ne scătă din necază. Să arăte starea ţărel, ş’acele ce-aă suferită, Cheleriul împărăţiei să uu’lă lase de perită. Nu mal era îngrijire, ce vră să facă, pută, Căci descoperită Domniea, să purcădă să gătă. 5 Ce altă pută să facă, de ce s’ară fi apucată, Ca să scape din osîndă, necază şi cumplită păcată. A se uni cu el ţâra, vre o dată se pută? Ce minte prâstă la dânşii, aşa dâcă socotă. Supunerea loră să uite, ce Porţel eraă datori, 60 Să se arăte cu toţii răi şi nemulţămitorL Şi de ce acâstă jertvă? pentru că ue-a desbrăcată? Pentru cruzimi şi batjocuri ce ’n Moldova aă lucrată? Sâă pentru chreştinătate, cum cu toţii se fălă, Dar chreştinl cu aşa fapte, cine a’I numi pută.* *29 5 Socotescă că, între dânşii, înţelept câţi voră găsi, Cuin că amă tdtă dreptatea, însuşi voră mărturisi. Domniea multă slăbănâgă din stăpînire s’aă trasă, Adună pe toţi boierii din cel mari câţi aă rămasă, Adună, le vorovesce cu lacrimile ’n obrază, 70 Vederată era în faţlă a sufletului necază. Le încredinţeză cârma, şi le Una Triandafilfi dejurna, grecfi de curăndă moschicită, Pentru că ’ţl-aa d^a una zdrasti, te socotăl fericita. Acesta pune la cale, acesta le iăcă -rdndă, Val de săracul acela, ce n’arti fi umblata curăndă. Una băţă grosfi de coma In mână, ţiinda In loca de bastoDa, 30 N’alegă de dă tn vită săă de lovesce una orna. Toţi Înfocaţi, şi toţi aprigi, şi interesaţi cât vrei, După ce le dai parale, apoi făcăl ce voăl. întru totă carantina, de era ceva alesa, Inspectorul, orna de trăbă, pră cinstita şi de’nţelesă; 5 Polcovnicul Safirov, orna dulce şi fărte drepta, Neînduplecata la mită, fărte blânda şi tnţelepta, Tăte făcă cu răbdare, nu se tulbura nici pica, Nu făcă deosebire, intre mare şi’ntre mica. Laudă Împărăţiei făcăă cela ce slujla, 40 Căci ne’nteresata cu totul, pentru toţi se ingrijla. Nu avu nici o sciinţă de cele ce se lucra, Căci totă ofişerimea carantinei tremura. Cine-avă gură se ^ic&, ceva a se jălui, Căci apoi în carantină nu putăl a mal trăi. 6 Snbt una jugfi de tirănie, cel din lăuntru gemă, Numai cel cu rubiele, dăndu-le, hălăduă. Val şi amar de săracul ce-apucase a Intra, Nu scia cum să o dee de avă vre o para,* *57 Gura lorfi se’ndestuleze, săfi pre ei a Împăcat 50 C’apol lua pe spinare cât nu pută redica. Acu le pără carantina, (1) la toţi cel nenorociţi, Li se pără cum că scapă şi’sa din temniţă eşiţl. Să părăsimfi carantina in Btarea ce-amă arătată, Şi la Iaşi să ne tntărceroă, să vedemă ce-aă mal lucrată. Pendedeoâ *ti-Ibesce stoguri i lifL — lorgu luUrasiu, d««* Iuti m Ipet - 5 Stăplnesce Pendedeca, şi .totă laşul ocrotă, Se uşurase de duşmani, povăţuia cât pută, ! f (l) Aid este nă syllabă mai multa. N. £. _JÎ6S Dar din globă totă grijă mare, vestitori mergă-vină, De Turci doră să auţlă, ceva de să pomenă. Iorgu Knăzul, Cantacuzin cu Ipsilanti unită, GO La Tirgovişte in lagără, precum amfi mal pomenită, între dtnşi'l Intră vrajbă, de la nisce ţiitori, Precum la tineri se’ntămplă in cele mal multe ori. Se pricescă reă intre dinşil, încât aă fostă nevoită, Cantacuzin a se trage, câsă a mal sta n’aă voită. 5 Oştea lui adună totă, ArnăuţiI cel aleşi, Cu gdndă şi cu hotărire, ca să se’ntorcă la laşi. fisă, purcede din l&gără, învrăjbită şi supărată, Drumul spre Focşani apucă, pră mihnită şi tulburată. Trage’mprenâ cu sine, pre Bibica celă vităză, 70 Vrednică ca să năvălăscă, in celă mai Iute poghlază. Vine de Focşani aprope Iacă sciinţă, dovedescă, Că Turci intr’o monastire staă Închişi, vremea pindescă. Se sfătuescă să’l lovăscă; kneazul mal meştesugoeă, Triimite pre Bibica şi elă se dă mal in dosâ*. *58 5 îi mal dă din căpitanii, dintr’acel ce s’aă aflată, Se tngrjjla multă de cursă,. precum s’aă şi întâmplată, încunglură monastirea, unde se aflaă Închişi, Daă năvală cu luţălă, socotindă că s’oră da prinşi. 'Dar se improtivescă tare, lncepă a se apăra, 80 De pe ziduri din lăuntru forte multă ii supăra.. C’o zăbavă forte mică, prelungindă se’mpotrivescă, Până cândă cel mulţi din pindă, făr’ de veste se ivescă. Daă năvală peste dinşil, cu rivnă se nevoia, Cel din untru şi de-afară, incât se dă ii tăia. 5 Vădă a Turciloră iuţală, simţescă că se prăpădescă, Vădă că Turcii in resboe, nu se’ncurcă, nu glumesc!. Prin fugă cârcă scăpare, vroescă a se mântui, îndrăznăla’l adusese in stare a se căi. Trăgându-se, aprindă tirgul, părăsindă nnă aşa locă, 90 Vrândă să de la toţi a crede, cumcă Turcii ’l-aă dată focă. tLa fugă’n frunte Bibica. omul era inimosă, De văpaia răsplătirel, înfocată şi măniosă. Merge să afle po Knăzul, nu departe tăbărltă; îlă află şi ti vorbesce, cu ună chipă posomorită. 5 Arătă, ii povestesce, vitejiea ce-aă făcută, Dup’a sa plăcere, t6te cum aă vrută le-aă prefăcută. Spună c ă mulţi fiindă Turcii, precum vră n’aă isbîndită, Ară voi să’l mal lovăscă, dar acăstaT de gândită. Căci Brăila ’l cam aprâpe, pote voră năvăli mulţi,* *59 1400 Apoi atuncea scăpare numai la Vrancea in munţi. De-a Bibieăl biruinţă Knăzul sciinţă avă, lanlfi, attaoâ eu Bfbiea o raonas-Ura in Focşani,— Turcii i! ftigă-rescO. — Elerlitil daă foctt oraşului şi se retragi! prin Sovqja, Ca-şinfi, Tazlâfi. Ba-căfit Komanfi la Iaşi.—Proclamaţia lui Cantacu-sin sil se redi-ce Moldovenii in contra Tnrcilorft —Elfi Ia cârmuirea. — Vestea a-jungând că Turcii vinii. Cantacuzin slobode o a duoa pi ocla-mafie. J 369 Căci fapta ca cele spuse nici cum nu 8e potrivă. Avă deplină sciinţă, din Focşani cum aii scăpată, Nu’l trebuia ’ncredinţare, nici ceva de Întrebată. 5 ti ţjice: «mie iml pare, c’asta aice greşimă, Scoposul Bpre Iaşi a merge, acela să’li) săvtrşimă. Să fugimă de Ibraila, căci locul II de propusă, Să ne silimă cu totă chipul ca să ne tragemă tn susă. Urma năstră să o perdemă, drumul să luămă spre munţi, 10 Căci atuncea nu ’ml-e frică de m’ară goni cât de mulţi. Sciă că Intr’aceste tfile, Ipsilantă va fi lovită, Pre cât sciă, amar de dânsul, Îndestul ’l-amă vorovită. Mulerele şi beţiea, aceste’lă voră prăpădi, Lasă’lă să’lă văţjă fâr’ de mine ce va pută isprăvi. 5 Oiă să’lă văflă ca o muiere, ruşinată a fugi, Căci locul unde se află. cbipă nu are a’lă păzi. Lasă’lă ce va vră să facă, căci eă de acum m’amă trasă, Mă mulţămescă că de astăzi, In volea mea araă rămasă. Noi să păzimă planul nostru, ţinta mea este In Iaşi, 20 Căci Sculenil suntă aprope, ş’avemă vrednici megieşi. De vomă vedă vr’o nevoe, nu’l departe păr’ la Prută, Cu o fugă de cală bună, Îndată amă şi trecută». ţ)ică aceste, pună la cale, şi Îndată se pornescă, Cam pe plaiă apucă drumul, tn Soveja poposescă. 5 Oşteni Inadinsă spre pază, şi ’nainte şi ’napol, Făcândă sfată, puind ă la cale, totă-d’a-una amânduoi.* *60 D’acolo se ducă la Caşinfi, şi din Caşin>1 In Tazlăă. Obosiţi ca val de dânşii, păr’ aă ajunsă In Bacăă. Şi de acolo tn Romană, şi prin InadinşI trimeşî, 30 Daă de scire cum că Cnăzul, are să vie In I-»şT. ţ)iua era Însemnată, două-ţjecl-şi-una Maiă, întru care Pendedeca, -avă praznică şi alaiă; Praznică aă avută şi măsă, In numele lui a da. Pe Costandi şi Elena, cu slavă a lăuda. 6 Măsă grăznică la curte, la toţi acel mnl aleşi, Grecii şi ofişerime, câtă se afla tn Iaşi. Pentru sănătăţi la măsă, bândă cu toţii împrejură, Sala cea mare a curţel, de glonţe făcută clură. într’acâstă ţii slăvită, la praznicul pomenită, 40 Se vestesce că la Romani), Cantaeuzin aă veniţi, Cu ună trupă alesă de o«te vine în oraşă Întinsă, Milă fiindu*! de ţâră, şi de rtvna el aprinsă. Să mâhnesce Pendedeca, căci puterea lui scade, La cea d’intâiă dinioră, s’arăta că nu ciedâ. 5 Dar apoi se’ncredinţâză vede că’I adevărată, Nu pruoeece să se vâdă cum că este tulburată. 24 370 D& poroncl ca mare fală, cu alaiă a’lă priimi, Pede8triî şi eălărimea, cu toţii a se uni. A duoa ţii căpitanii şi ostaşii se gătescă, 50 Si Intru întâmpinare, din Iaşi cu toţi se pornescă* *61 Şi mal In urmă şi şefii după dânşii s’aă porniţii, Si de Iaşi nu prâ departe, toţi la unii Iocă s’aii uniţii. Cercetâză pre toţi Spirul, vrâ să’I vâţlă de’sil gătiţi, Dar nul place pedestrimea, fiindă goli şi ostndiţl. 5 Forte puţini In ciubote, cel mal mulţi râtk Îmbrăcaţi, Nu te indoial a ţUce, că’să din temniţă scăpaţi. Sfâtuescft intre el şefii, panii la cale amânduol, Ca pedestrimea îndată să se ’ntârne Înapoi; Căci era o defăimare, şi nu avâl ce să reţii, 60 Privindă erai In mirare, ridâl sâii să lăcrimezi. Pedestrimea se intârce, rămânii numai cel aleşi, Carii, priimindii pe Cnâzul, se intorcii cu toţi In Iaşi. Cu alaiii şi In paradă, ati mersă la curte întinsă, De rirna ţărel s’arâtă Cantacuzin că’I aprinsă. 5 Qeremoniea primirel după ce s’aii isprăvită, Si cele de trebuinţă Intre el s’aă vorovită, în casele malcel sâle, cu suita sea s’aă trasă, Acolo ’l-aă fostă şederea, şi păr’ in sfirşită ldcaşă. Dă indată proclamaţii, face la toţi cunoscută, 70 Cum că patriea sea este locul unde s’aă născută. D’acâstă multă sf&ntă rîvnă, cu totul fiindă aprinsă, Lasă tâte şi alârgă, vine aicea Întinsă, îşi dă nume de Delânul, acelă din vechiă strămoşescă, Depărtâză de la sine cu totul pe celă rusescă; 5 Fiă patriei se numesce, învăţă pe patrioţi, ţ)ice să*! dă ascultare, să sale la arme toţi; Jugul robiei s’arunce, II vremea de desceptată,* *62 Căci strămoşii, din mormânturi, strigă toţi neîncetată; Ne defalmă molăclunea intru care vieţui n^ă: 80 «Să ne desceptămă, le flice, că nu9! vreme să dormimă; în Letopiseţul ţerel să privimă el ce-aă lucrată, Si cu câtă bărbăţie ţâra loră aă apărată; De ce noi să primimă jugul acelă oslndită şi greă ? Să vă văţlfi răbdândă, ’ml-e milă, căci pământână suntă şi eă.» 5 Tote-aceste le lipesce prin răsp&ntSr şi prin porţi, Vrândtt să răzvrătâscă ţâra şi să rădice {re toţi; Dar cel ce le vedâ starea, cu minte măcar de-ună bană, Nu pută să dâ creţlare la ună aşa dosnică plană. Ia Îndată cârmuirea, Incepe-a povăţui. 90 Târgul a pune la cale, tâte a le chibzui; Poliţie rânduesce, şi ori ce mal trebuia. 871 Se tulbură Pendedeca privindtt puterea că’! fea. Vrajbă Intre el s’aţtţă, cadtt lutru nemulţumire, Care de care să iee a ţârei ocârmuire. 5 Unul cere altul nu dă, unul vră şi altul ba. Deşertăciuni şi micuţii In cât nu mal Întreba. Dar n'att prelungită acestea, gâlcăva loră s’aă scurtată, Căci 6stea din Ibrăila, se vestesce c’aă Intrată; Aă intrată spre Iaşi, sporesce, vine c’ună chipă vitejescă, 1500 La ’ncepută nu da crezare, dar la urmă se’ngrţjescă; Pe toţi cel ce daă de scire, Îndată II Închidă, S’arăte că nu le păsă, şi basnele nu credă.* *63 Dar judecândă cu ’ntregime, de folosă şi interesă, Hotărăscă ca să se tragă, să lăs’ afară din Iaşi. 5 Proclamaţiea acăsta ce mal josă se va ceti, Dând’o obştiel s’o vâflâ, Începe a se găti: Locuitoriloră Moldovei, B8, dn,8 ec m’smfi insciinţat®, i.ndc m® aflam®, de Întâmplările rele vrednice de tânguire, intra cari a® ciţtat® iubita patriea năstră, ca un® patrioţii cu durere, am® grăbit® a alerga, ca a® a-duett Iarăşi, prin cât® va fi en putinţă, m&ngîere slmpatrioţilorfi mei intra pătimirea loră, nesufe-rindii nici de mm Inima mea a’i vrr'v pe toţi jorllă flemhiî crlnî oaîndltii alfi tiranilor® păgâni, fi tăte averile lorii intra perfiare. Soaindii în IaşT, n'am® lipsit® a face chiămare boieri lorii pământeni. ca s® ae adnne de pe m de anntfi rfităciţi, fi întru o unire a® lucreze Împreună cu mine acopurile cele mal temeinice cari priveacli către singura Uniacire fi folosul locuitorilor}! terii. Jna® împrotiva nădejdii mele, privesc® aeum cu cea mal mare netaulţămire, v8ţlându-m® aMitfi a vă lăsa fi a mă trage din pri cină că înauţi boierii patrioţi, necontenind® a urî binele patriei, afl lucrat® farăft ca a® vie ostile păgânilor® fi pâr® aicea, spre a ne lovi pre noi. nejălind® nimica, atingerea cea de iatov® ce ae pricinueace cu acăsta însuşi fraţilor® lor®. Apoi de altă parte priveac® fi pre unii din voi, cari împletieindu-ae întru rătăcirile celor® mal mari, sămSnă tot® felul de spaimă în norod®, ingrozin-du1! cu năpădirea dofinanHor®, ca care* nu rotylocesc® alt® de cât un® gomolfi plin® de turbu* rare fi riaipă între cel ce a® mal rămas®. Ett îns® pururea din aufletfi dorind® binele fi fericirea patriei nostre, am® găsii® de cuviinţă fi de mare trebuinţă tragerea mea si a oatllor® din Tafl, ca prin ac»stfi mijloc® a® v® puteţi păzi întru nev&tămare cathedra fi averile năatre, deapre cumplita călcare a vrăjmaşului, de care n’aţi put® scăpa, dăcă răaboiul s’arti urma împrejurul aceatul oraffi şl în lăuntru. Seitt cât de mângâităre v® este la asemenea vreme înfăţişarea mea; păstrez® îna® prin depărtarea mea ceea ce nu cunosc® mai scump® pentru voi, ca a® v® dovedesc® în faptă dragostea cea eurătâ fi priineiăsele cugetări ce hrănesc® pentru simpatrioţii mei, cum că nu suferă inima mea a se întâmpla în oehi! voştri priveliştea cea aângerdaă a cădea sfîrfitnl nu ne pdte lăsa alta întru pomenire, de cât o înfricoşată pildă a Galaţilor® şi a Focşanilor®. Cu tăte că efl m® trag®, aunt® Ins® încredinţat® în curăţeniea inimi* vdatre, că de datorlea plecării fi a supuneri! nu veţi lipsi, fi că cugetările cele chrestluescf către, cei de o credinţă cu voi, vor® petrece purnree în sufletele vdstre. ca în faptă s® v® ar®taţl fierbinţi sp®rători credinţei şi dreptăţilor® patriotiresci, dup® cum şi stremoşii noştri! a® stătut® 6re-când® lăudaţi la asemine întâmplări. EH am® dorit® pentru însuşi binele locuitorilor® a aşeţia vremelnică ocânnuire, dar fiindfi-că însuşi pământenii nu se arătă cu plecare spre acăsta, fi sunt® pricină neîntemeierii unei asemine ooâimuirf; pentru aceea şi efl, depărtându-m®, las® pământul a ce povSţui de la sineşi, şi pentru ori care* din protlvă urmare, afi’remas® de acum înainte slobod® de rfispundere. Intra aceste pu- «65 ţine 01le am® avut® purtare de grijă a orândui cele de cuviinţă pentru ocâimuire. Efi de veniturile pământului nn m’amtt atins®, nici voieactf a m® atinge, ce r®mtn® iarăşi în folosul locului. Cnăx Gbeorghe Cantaeuzin Delănu. 1881, Iulie 1. In Htratopedul de la Cepo®. IntXrlrea tabere! dela Copoii de eătre Pomer. Pendedeca se convinge de înaintarea Turcilor!! spre laş!.—Caii-tacuzln se retrage spre 8tînc£. — Pendedeca şi Cantacuzin a-nunţiă Eteristi-lorii câ trebue s8 se retragă peste Prntfi.—Arnănţi! cu Sărdarîul Va-sile şi Pantazi Spiral, se retragi! spre Şireţi! in a uşii. ____372 Volescti ftră prelungire să’otărăscă vre una loca. Unde sft s’adăpostăscă de a duşmaniiora foca; Tabiî ţlica ca să Be faci, la Sculenl in maia la Pruta. 10 Ca cândd vora voi sa fagă, să fie drumul ma) scurtu; Puţina mai în susfi de capra, pe unde podul umbla, Unfi Prusiana, ce cu dânşii, nu pră de malta se afla, Omfl pe dinafară chipeşa, dară inginera pră prosta, Acesta aa data tota planul, şi păr’ in sfirşita aa fosta 5 Val de tabiea aceea; ea nu scia alţii ’ml-aa spusa Că spre a el întărire aa fosta una noroca de susa Că 8*aa rânduita una Pomer, Ispravnica ce-aa fosta la Iaşi. Orna vrednica cu iBteţime, rîvnitora de cei aleşi; Rîvna lui şi bărbăţiea, aceea aa ajutata, 20 Căci lucra cu necroţare, ţji şi năpte ne'noetata; Aa adusa, aa strânsa ia lucru mulţime de lucrători, N’alegă armană, şi jidovii, şi câţi vinăa trecători; Dăcă nu ara fi festfi Pomer, îl vedâmfi ce isprăvă, Cu t6tă învăţătura prusianul ce avă.* *66 f> Tabiea după gătire a să ’ntări trebuia, Cu care pe tmprotivnicl să potă a’I spăria, Tunuri flindfi numai duoă, era lipsă şi necazO; A lui Pomer isteţime aa făcuta la toţi obraza. Aa pusa cofe ’n loca de tunuri, cu gunoia le-aa coperita. 30 Cofele eraa spre spaimă, Iar gunoiul de ’ntăritfl. Privesce oma cu priinţă, veţll ce duba neadormita, Ce înaltă iscodire în veci a fi pomenita, în vadă de două ţlile tabiea aa isprăvita, Acăsta nu este basnă, ş’aa văţjtata, mulţi aa privita, 5 Dar nu scia spre apărare, aa Bcurmata atât pământa. Săli la iotă Eteriea, gătă numai una mormânta! Să lăsâma tabiea gata, noi să ne ’ntorcema la Iaşi, Ca fă vedeiml pe Deleanul cu ostaşii cel aleşi. La Iaşi începe să pută, căci însciinţărl primesca. 40 Că ostaşii Ibrăilel, din ţii în ţii năvălesca. Bacăul şi Ocna totă, de dânşii se stăpină, Şi cela-l-alţl, cu grăbire, laşul a lovi venă. Veşti vinăa pe totă ţliua, dar dup’atâte minciuni Nu crede nici adevărul, socotinda înşelăciuni; 5 Spre mal bună ’ncredinţare, Pendedeca att eşitl Voinda cu ochii să veţlă şi să crăţft în sfirşita. Vine cu încredinţare, spune la toţi, n’aa cruţata, Cum că Turcii sunta aprope, este pră încredinţată; • Aprope şi gătiţi fărte, pe trei locuri a lovi,* *67 50 Şi el n’ail nici o putere a se pută ’mprotivi. / Delâuul din laşi eşisă cu de tea care avâ, G&el Prutul afla plăcere de-aprope cândo îlă privâ; La Stîncă la Răznovanu, acolo aii tăbărîtă, Case mari, odă! frumâse, nu pută a*! fi urîtă; 5 Malc&^sa Ralu Domniţa, in cât pută îlti ruga, Şi soşiea sa Kneghina, cu toţi copiii striga, Săi fie milă de dânşii, să trăcă Iarăşi la el, Intră ucisă pe unul, din colo altul privâl, Frica morţii, zugrăvită, în faţia Iovă o vedâl. Săracii cbreştinl de spaimă ce se facă nu scia, Vreme nu mal remăsăse a se putâ ’mprăstia Apărătorele arme, fără milă desbrăca, 90 Ori care vedâ cu ochii, nu cruţa, nu se ’ncurca. Aga Ioan Grecianul şi Caminarlul Cerkeză, Dintre Moldoveni pe alţii cu-atâta curajă nu creţlâ; Din boerenaşl adună, neguşlătoraşl c&ţl-va, Intră ’ndată în urdie şi începă a se ruga; 5 Facă strigare, că raâoa aşa de voru asupri, S’a înpreştiâ cu totul, n’oră pută a mal opri; Ţâra remâindă pustie, cine p6te a’l sluji, Loră aice se cuvine mal multă a se îngriji. . Mergă, află pe Kihala-bel, arăta, se jăluescă, ! 700 Dă poroncl cu străşnicie, relele mal contenescă, Nu de totă, căci Ianiceril de poroncă nu pră lua, Acea mare străşnicie pră puţină îl înfrâna.* *73 Ucidere, zugrumare, era glume, era jocă, Privă zogrumândă pe unul, altul ţlicâ: «zarară lok.« 5 Se îngijasce Grecănul a nu’l jăgni din taină, Pâine, carne şi grăunţe, a se da la toţi deplină; Şi Gerkeză fundă ispravnică, ostenălă nu cruţa, Vrândă a nu se da pricină mal multă a se aţlţa. Dar cu tătă sirguinţa, vrândă a stinge a loră focă, 10 Chreştinl douăzeci mal bine jertfă aă remasă pe locă. Din Tecuciă purcede ăstea, el nu se lăsa de ea, Pe acele din dramă sate voindă a le mângâia. Meliz-oglu, din agale, a Ibrailel Erliă, Omă silnică şi jacaşă forte, celă mal crudă şi mal deliă, 5 De urdie se desparte, spre Bacăă aă apucată, Ce prădări şi ce ucideri, şi acesta n’aă lucrată! ' Herghelii, cirezi şi turme, după dânsul trimetă, Argintării, lăţii cu straie, căci, orl-ce voia, pută. Ah 1 nenorocirea ţerel, prada care aă cercată, 20 Subt Erliil Ibrailel, tăte din el s’aă iscată. Eniceriloră el dăscăli, povaţă îndemnătorl, InvitătorI la totă răul, şi ’mpreună lucrători. Eniceril nici o dată, să pătrundă nu pută, Locuri unde pământenii cu mare greă resbătâ. 5 Neguţitorâ cu ţâra, skiturl, monastiri scia, Pâlănd unde în bejănil tâtă ţâra n&zulâ. Pentru el, destul atâta, de urdie se vedemă, Să vedemă ta ce necazuri, urmăză se mal cădem0.* *74 La Bărladă viindă urdiea, mulţi din el s’aă rezleţitd, 30 Aă luată drumul prin sate? săracele 1 ce-aă păţită. Câţi săraci s’aă făcută jertfii, şi nevinovaţi periţl, Câte case tn prădare şi câţi 6menl oslndiţl. Oblicesce Kihala-bel de mâine s’aă aprinsă, Din trial săi pornesce ’ndat&i ca să mârgă tnadinsă 5 Pe toţi rezleţil să prindă, pe toţi s’aducă legaţi; Ori câţi aducă la dânsul n& mal eraă judecaţi, Unii naşă, alţii ureche, altul de bătăi sdrobită, Căci a mijloci ertare, nu era de vorovită. Se turbâză Ianiceril. între el se răsvrătescă, 40 Să calce pe Kihala-bel, cu toţii se sfătuescă. Aflândă, fără de zăbavă, Îndată ’l-aă potolită, După ce in el cu tunuri ca să dele-aă năvălită. De-acolo ceva mal smerinl, cela-l-altă drumă aă urmată, Dar totă Implinâă năravul, avâudă locă Îndemânată. 5 Iunie tn doul-spre-ţjece, se apropie de Iaşi, Şi luândă bună sciinţă prin înadinşl triimeşl, C’aă fugită toţi Kteriştil şi nici unul n’aă remasă, Apoi la Valea Adlncă tătă urdiea aă trasă. La trel-spre-ţjece a Iun el, aă trecută din Iaşi mal susă, 50 La Copoă alegândă locul, tătă urdiea aă pusă; încă n’aă tăbărttă bine, şi Îndată aă pornită, Să vătfă unde-a fi locul, cu duşmanul de ’ntQnită: In laşi grdză, supărare, frică cât nu s’aă mal dată,* *75 Dumneţjeă să dă putere chrestiniloră de răbdată. 5 Jidovii se răsvrătise, şi toţi răii rădicaţi, Pârândi că’să volintiri vr’unil, fi tăla'l nejudecaţi. Pe uliţă stlrvuri multe căci ducândă II târâla. Şi unde cădâ vre unul, acolo 110 şi tăia. Straja ce triimisese, la Stincă s’aă intilnită, 30 Cu ună trupo ală Eteriel, stândă spre plndă tăinuit*. S’aă lovită Intre el tare, Eteriştil s’aă stricată, Turcii aă luatu isblndă, greutate n’aă cercată. Eteriştil acel falnici, vrednici şi nebiruiţi, Pe sub gardurile viei, tremurândă staă tăinuiţi. 5 Unii din el ceră scăpate tn curţile bolerescl, Căci zidirea fiindă tare, socotâ de pe fereşti C’oră Întâmpina pornirea, oră pută a s’apara, Dâcă nu mal multă vreme, măcar până va ’nsera. Turcii c’o luţâlă 6rbă, după dânşii năvâlescă, 70 C’aă scăpată vr’ unii dintr’tnşil, nu credă cum că se fălescă, Si In odăi şi prin beciuri, stlrvuri câte socotesci, Jertfa cel d’intâi mânie, ş’ a vitejiei turcescl; 378 _ A trece pe lingă curte, de putore nu putâi, Căci n’avâ cine să’i scătă, sâă a se îngriji de ei. 5 Straja cea turcâsca năptea, tătă aă stătută pe locă, In cât la câte-va case, îndesâră aă dată focă. Se ingrijescă Eteriştii, începă a se sfătui, Ce urmare să apuce voindă a se mântui. Căci cât pentru biruinţă lucru era vederată, 80 Nu rămână tnduoălă vrândă a judeca curată.* *76 Spre mal bună apărare, Jijiea trecă Înapoi, Căci se temă să nu caţlă în mai grâznice nevoi. Podul Jyiel llă strică, vrândă a fi încredinţaţi, Că duşmanii nu voră trece, şi voră fi nesupăraţi. 5 Cu acăstă ’ncredinţare nu &e Ingrijescă mai multă, Lasă locul fără pază, şi vină cu toţii la Prută. Află Turcii cum că podul Jijiei este stricată, Se ’ndeletnicescă cu rivnă, se apucă de lucrată; îlă gătescă într’acă năpte, şi pună straje de’lă păzescă, 90 Focuri a fi pe totă malul, daă poronci, se Ingrijescă. Vineri lu patru-spre-ţlece, sus la Stlncă se ivescă, Pedestre şi călărime, şi statt cât-va de privescă, Iaă săma, chipzuescă locul, între ei se sfătuescă, Şi cu bărbăţie mare spre Jijiea se pornescă. 5 Se pogără toţi în vale, cu straja loră se’ntllnescă, Peste Jijiea a trece, nimica nu Be sfiescă. Se porneâcă şi Eteriştii, mergă spre a’I întâmpina, A duşmanului mulţime nimica nu’I înfrâna. Nu prăpădescă bărbăţiea, în cât potă să ’mprotivescă, 1800 Ună trupă bună de călărime, se pornesce şi lovescă; Poghâzul a loră lovire, multă n’aă putută prelungi, Căci înăduşindu’I turcii, se ’ntorcă, începă a fugi. La tabie vină cu toţii, acolo se intărescă, în tîrguşoră, şi în untru, in cât potă se grămădescă. 5 Năvălescă după ei turcii, cu iuţâlă în cât vrei,* *77 Dar Balaşă şi Gondoguni, făcâ prăşcă între ei; Athanase Tufecciul, tabiea povăţniâ, Elă era poroncitoriul şi cum vrâ orânduiâ. Aceste trei căpetenii aă rămasă cei mai aleşi, 10 Căci Vasile şi cu Spirul, eraă la Şiretă trimeşi. Delănul şi Pendedeca, ca nisce lei înfocaţi, Priivâă din carantină cum se bate cei-l-alţl, Căi ruşine, dar odihnă, ţjlicâ cine ce-a voi, Voră afla ună chipă la urmă a se pută învoi. 5 N’oiă tăinui bărbăţiea a celoră ce amă văzută, Căci amă privită indrăznâla cât nu era de crezută. Scoţândă mişeii aceia ce eraă luaţi din Iaşi, Cei-l-alţl, anal şi anal, ’l-amă văţluttk ostaşi aleşi. Sprijinescă răsbolă cinci casări, şi nici de cum na se jăluiescl, C’o mişcare' cât de mică, pută! se te prâpidescl. 5 Huşul lntrio $i Iul Pomer a se ’mprotivi atir vruta, Şi tn tătă Adunarea batjocură l’aă făcută; «De molitevrictt să’şl cate, ’l-aiă ţjisă, c’atfita U data. Să nu scurme ca găina, căci n’a fi mal multa răbdaţii;» Şi alte Bumeţe vorbe, care nu’să de pomenita* *107 70 Unde cel bătrâni al ţărel, nid cum n’ară fi Îndrăznită. Judece acum ori cine, de se dă a suferi O personă ca acăsta, Pomer a batjocori. Cine? vr’un omtt de ispravă? ba, sumeţft ce n’ave glasi, Pe carele Vogoridi făcuse vel cămăraştt; 6 A răpirilortt tertipuri, singuri cu ai affl făcă, Căci In pricini ca aceste- nimene nuîli lntrecă. Pe elfi sălii lăsămi aide, să’I dămfc vreme a găndi, Vr’untt tdrtipfi tte-e dar* nonă, a mal putd iscodi.— De Slatina arătare, mi se cade ca să facil, 80 Arderea, a el stricare, II greşală să o tacit. Isgonlţl din Tir* govlfte, căpitanii NiatAM şi Dumitru, cu 91 de Ar-îiloţ!, se trag# prin munţi la Mălini. — Seborul Slatinei reftisia'I priiml in monas- 5 tlre. EI intră cu viclenii. — 200 Turci din Iaşi menii să'! lovds-că. — Pregătirile volontirilorfi In monastire. — Nemţii şl mal mulţi boieri pri-vescâ din tor- 90 dontt lovirea. — Intîlul atac# alfi TuroilorSee respinge.—Prin untt JldovS eidafifocfi mo naşti rei. — Lupta in Biserici.— Căpitan# Nistaae acide po Delibaşa.— Lup* 5 ta incetdsă. — Orecil fag# in cordon#.—Se in-grdpă 400 tarei, 16 voliiţtir! şi câţi.va călugări. — Turcii se întorc# la laşi. — Nevoile laşului. —Traficul lui Vo 2600 goride cu ©Inu-rile de boerll.— Enlceril Încep# a părăsi Iaşnl. 5 10 5 20 Acea falnică zidire tăinuită Intre munţi, La or! care întâmplare adăpestire la mulţi, Unde viăţa, averea, cel bejănăriţl scăpa, Val mie, tote cenuşă, starea el na întreba; T6te arse, prăpădite, în stare a lăcrima; Anima cea mal păg&nă, privindă se pută dărma! Pricinuitori stricării şi acestei osîndirl, ÎI Năstase şi Dumitru, Căpitani de volintirL Din Tîrgoviste toţi Grecii, văţlându-se răă stricaţi, Aă căutată mântuire, şi a se vedă scăpaţi; Aceşti dnol avândă cu dânşii c&ţl-va vrednici Arnăuţt, Nouă-ţjecl-şi-duol la numără, flică că nu eraă mal mulţi; Toţi prin munţi luase dramul, pravăţă Moldova avândă,* *108 Căci cnnoscând’o prâ bine, de de multă avâă în g&ndă La Moldova să se tragă, din prăjii a se folosi, El, ma! întâia de cât turcii, oslnda a săvîrşi. Locă la el îndem&natică Slatina o hotărescă, Şi după ună dramă multă trudnică, la Mălini toţi tăbărescă. Prolestosulul daă veste, să’I primăscă îlă poftescă, Prin jurământă ÎI arătă că el multă nu zăbovescă; O ţli-duoă de odihnă, atăta ceră de la el, Hrana voră Ida din sate, atât p&ne cit şi miel; Voră trece în Bucovina, unde sântă mulţi adunaţi, Cel mal aleşi şi mal vrednici, dintre-a Eteriel fraţi. Prolestosnl şi Soborul, să răgă, ÎI sfătnescă, Nici cum la el să nu vie, căci pe toţi îl prăpădescă; De suntă chrestinl, să nu facă ună pasă aşa duşmănescă, Căci, de a loră bună voie, nid de cum nnT priimescă. Văţlândă dar că pe călugări nu potă a’l îndupleca, Aă hotărită între dânşii alte chipuri a cerca, C’ună tertipă viclănă să între, că’n silă cbipă nu era, Monastirea fiindă tare, n’avăă pe unde întră; Ş’aşa într’o diminăţă, cu ună cbipă multă tîlhărescă, Amăgindu-se portarlul, toţi în nuntru năvălescă; întră, nu cu duşmănie, ce cu chipul celă mal blândă, încredinţăză soborul c’oră purcede pră curâudă. în zadar ÎI rugămintea, în zadar ÎI măgulescâ, Arătândă c’a loră intrare Monastirea prăpădescă,* * 09 Şi pe toţi câţi spre scăpare acolo aă alergată, Ună norodă să osindăscă, ÎI cruzime, i! păcată. Nu se ’nduplecă nici unul, ce aşă^ă, stăpînescă, însă nu cu vrăjmăşie, nici cu vr’ună chipă duşmănescă; 397 Veseli că s’aii pusă la cale, dorinţa ad săvlrşitd, Unde credă să’mplinăscă scoposul lord In sflrşitd. 5 Locul multă Indemânatecd, monastire la hotard, Nu se ’ngrijă de nimici, de duşmani n’avă habard; Pâine, carne de la sate, să le-aduci poroncescă, T6te cu Îndestulare, pentru plaţi nici gândescd. în Mălini cum se ivise, s’ad datd de scire la Iaşi 30 De către isprivnicie, prin inadinşl triimeşl; Pe-und Delibaşa, cu 6ste In daţi ad rânduită, Cu elft două din agale, şi cu grabă Vad pornită, Să mărgi ca să lovăscă duşmanul nestâmpăratd, Unul macsrd să nu scape, se ceră neapărată. 5 Ostaşii trecândd prin Romană, s’ad adaosd şi mal mulţi, Avândd de mare plăcere, ca să se primble la munţi; în Fălticeni toţi s’adună, pună la cale, sfătuescd, Şi fărte de diminăţi spre Slatina se pornescd. La Mălini fiiudd ci este, cale de un sfertd de căsd, 40 Aprăpe de monastire, acolo cu toţi ad trasă; Acolo se pună la cale, avan-gvardie pornescd, F6rte Încetă după dânşii şi cei-l-alţl năvălescd. Grecii luasă de veste, avândd jidovi triimeşl,* *110 Ca să II ln8dinţeze de mişcările din Iaşi. 5 în marginea Ţigănimel, cât-va afară din satd, într’o casă ţigănăscă, trei ArnăuţI ad lăsată Să stă acolo spre pază, pururea a priveghla, La duşmănăsca urmare, cânda se vord apropia. Acel de la monastire, Incepd toţi a se găti, 50 Şi să iscodâscă planuri, spre a se improtivi. Afară de monastire, de la portă incepâ, O livadă Îndestulă, unde destul Incăpă; De răzloţl Îngrăditura, In nuntru dudăul susd, Unde din el ori şi care pută sta bine ascunsă; 5 Rărescd răzloţil atâta tn cât puşca Incăpă, De unde fără să văţlă, ca să dă resboid pută. în clopotniţă de-asupra, câţl-va spre pază s’ad pusă, Vrândd ca să păzăscă părta, slobo^indd focuri de busO; Să aşăţlă pe la locuri metereze apucândd, 60 Şi cu Îngrijire mare, armele lord lncircândd, ^ Cu toţii in Îngrijire, pe dnşmanl II aştepta, Cu o-mie-duoă-sute, era gred a se lupta; Dnol-spre-dece turci s’arătă, spre monastire viindd, Fără nici o Îngrijire, bândd tlutlund, alţii cântândd; 5 Viindd aprăpe de strajă, Arnăuţil le dad focă, Unul din turci se rănesce, şi altul cade pe locd; De-o lovire făr’ de veste, cu toţii multă Îngroziţi, *111 Se întorctl să dee veste, fdrte tare îngrijiţi;* ArnauţiI lesă din casă, apuca la dâlă în sus, 70 Ci vine 6stea turcăscă, nu mal încape prepus; La acel din monastire, dai de sdre, povestescă, Isprava care făcusă, cu bucurie vestescă; Cu toţii in ner&bdare, pe duşmanii Ui aştepta, Să’lă vă^Ut cum va si vie, în ce chipă s'a arăta. 5 Era intru Îngrijire, insă nu mulţi tulburaţi, C&cl la hotarii pîă aprdpe, privi Nemţii înşiraţi; Un Maiorii cu c&l&rime, Ungurii din cel mal aleşi, Cu câtă-va pedestrime, toţi spre pază triimeşl, Din boieri câţl-va d’aicea, şi din prostime mal mulţi, 80 Toţi la hotarii staii cu NemţU, priivindii pe ArnăuţI, Să a lori mişcare şi de ce s’orii apuca, Şi intru resboiti cu turcii d’orii pută a se ’ncurca. în aflrşită să văţjlu turcii, silnici, fdrte înfocaţi, Unii bulucii îndestul mare, toţi la unii loch adunaţi; 5 Arnâuţil cel spre pază, ce’n clopotniţă era, înoepii toţi a da din focuri, începă a se tulbura; Turcii creŞu cum că paza Arnăuţiloril ÎI susă, De vrio cursă n’avâ frică, nici era la vr’ună prep: să; Toţi privişdă în sus cu ochii, spre pdrtă s’apropia, 90 Privegherea cea mal mare, la măzgalurl ţintula; De acolo-asteptaă focul, îngrijirea lorii era, Nu sciaă ce-a să le vie, ce era a*I supăra. Apropiindu-se dstea, la celtk d’intâiă grecescii focă,* *112 Ce aii dată din carabine, fruntea aă căzută pe locă; 5 Apoi daă şi din pistole, ne mal cătâadă a da dreptă, Căci fiindă tare aprope, glonţurile staă in peptă. O năprasnică lovire, ună snnetă neaşteptată, Şi o cursă necrezută, îndată ’i-aă desoeptată; La ună hirisăă de vale, se întorcă, s’adună toţi, 2700 Ne’ngrţjindu-se nimică de cel ce aă căŞută morţi; Acolo să sfătuiască, mal bune măsuri să lea, In trio cursă şi mal mare, să nu caŞă sfătuia. O vreme aşa de bună, Grecii nu o prăpădescă, Intră toţi în monastire, şi în cât potă să gătescă. 5 Fără multă prelungire, Turcii Iarăşi se pornescă, Dar a da la porţi năvală, mal multă nu nud îndrăznescă; Prin prejurul monastiril, bulucuri toţi se primbla, Pe unde potă ca să între, chipuri cerca a afla. Se domirescă mal la urmă, află ună terfcipft frumosă, 10 Ună jidovă pună de dă focul, la grajdurile din dosă, Vântul multă tndemânatecă, monastirea aă aprinsă, Şi’ndată cele din nuntru, o văpae le-aă cuprinsă; Grecii zăluzi de văpae, pirliţl de straşnicul focă, Nesciindă ce să mal facă, alergaţi din loctt in locă, 5 Puţină adăpostire, locă ceva mal răcorită, Unde nefiindă binale, era mal de suferită.* *113 La oftară In dosă se află, acolo toţi năvălescă, Acolo de pirlitură, să scape nădăjdnescă. El se îngrij&ă să scape de focul ce ’l-aă cuprinsă, 20 Turcii cătaă să resbată in locul ce s’aă închisă; Facă silinţă, află chipuri, găsescă povăţuitorăv Care le incredinţăză chipul celă mal lesnitoră; Nisce umblători din faşiă, ce prin zidă lagumă avă, A ziduriloră tărie, fărte tare o slăbă; 5 Acolo’l povăţuesee, locul cum l’aă arătată, Se pornescă cu sirgă mare, păr* n’aă spartă n’aă încetată; Aă fostă greă vr’o trei să intre, căci apoi s’aă înlesnită, Porta acolo aprăpe, la dănsa aă năvălită. Să trezescă Grecii cu Turcii în monastire intraţi, 30 în biserică năvală, daă a se vedă scăpaţi; Căd din dosă fiindă cu toţii, nu vedă ce se lucra, Nici aă simţită ca se pătă acelă locă a’lă apăra; Căci n’aă avută privighere, ş’a intra aă zăbovită, Unde aă găsită pe-ort care, acolo l’aă şi jertfită. 5 CâţI-va călugări ce vârsta să fugă nu ’1 aă ertată, Jertfă s’aă făcută măniel, la’ndreptări nu s’aă uitată. La biserică năvală, daă aprinşi şi înfocaţi, Vrândă să scătă, să jertfăscă, pre cel în nuntru intraţi. Grecii lesnisă intrarea, căd uşile n’aă închisă, 40 Le-aă lăsată vrândă ca să albă drumul slobodă şi deschisă. După ce-aă văţlută năvala, carabinele începă,* *114 Ună vasă pără de văpae, cărulea dăduse cepă; întru ună minuntă intrarea, s’aă astupată de cel morţi, Chipă nu avăă cel de-afară a pută intra pe porţi; 5 Tragă pe morţi vrândă să destupe, să facă celoră vil locă, Dar nu era prin putinţă, că na contenâ din focă. Enicerăsca năvală, nu s’aă dată, nu’I de crezută, Aşa turbată mânie, ochi de omă n’aă mal văzută I Pe mortă trăgă într’o parte, şi în locul lui cădă, 50 Că călca morţi în pidăre, ÎI pără că nu vedă. «Ghiri» strigaă din agale, ca să tragă înapoi, Şi el năvălăă orbesce. ca la o turmă de ol 1 Delibaşa, din năvală, înapoi puţină s’aă trasă, Şi in mijlocul ogrăzii stândă pe gânduri aă rămasă. 5 Căpitanul Anastase, pe ferăstră l’aă zărită, De pe celenghiă îlă cunăsce, simţesce descoperită Că’I celă d’intâiă din agale, a oştii poroncitoră, 400 Care stândă traşii do o parte, 8e afla priivitorti. Şishanâoa tea in mână, pune la ochii li dă focă, 60 Şi îndată lift răstârnă cu ună telcurşumă pe locă; îl ti lovesce drepţii în frunte, din loch nu s’aii mai mişcată... Se supără âstea tare, toţi la elă aă alergată. Contene8ce totă răsboiul, ilă scotă afară pe mortă, C’o nespusă întristare, pe mânile loră 11 portă. 5 lăsă toţi din monastire, după elă s’aă înşirată.* *115 Căci şi vremea începuse a merge spre înserată; Mortului facă Îngropare, şi apoi se întorcă toţi, Făr’ a avă priveghlere pentru cei ce-aă căzută morţi. Din biserică lesă Grecii, yădă isprava ce-aă făcută, 70 După ce-aă desbrăcată morţii, toţi în Cordonă aă trecută, Şi d’impreunâ cu dânşii, şi călugări câţi eraţi, Grdza ce aă trasă săracii, vestindă se cutremuraă; Cei din Făltioeul Ispravnici, luândă veste, rânduescă, Trupurile să îngrăpe, ună boierenaşă pornescă; 5 Amă vorovită cu acela, ’ml-aă spusă că ’i-aă numărată, N’avâ cuvântă să mipţăscă, cre^ă a fi adevărată. Din Turci peste patru-sute, puţină 6reşl-ce mai mulţi, Şi şâse-spre-^ece tocma, volintiri şi Arnăuţi, Bez călugării ce vremea afară 1-aă apucată, 80 Care fibră nici uă vină în sabie aă picată, De care aă să dă sâmă Grecii acolisitori, Şi d’ună Sfântă Lăcaşă multă vrednică, fără cuvântă surpători.— La Iaşi, se intorcă ostaşii, se ne întârcemă şi noi, Să vedemă cele urmate, a oraşului nevoi; 5 Să vedemă ce se lucrâză, norodul cum se lupta, Val mie, vr’o veste bună, crede-mă nu ascepta; Intr’o vreme de oslndă, fericire mal ascepţi ? Cândă ţâra se stăplnesce de lacomi şi de nedrepţi?* *116 Ce pentru interesă vinde, patriea şi patrioţi?... 90 N’ară lăsa intru odihnă, de-ară pută, şi pe cei morţi 1 Cerceteză, facă întrebare, amar mie, ce ascultă, Bănărită, necază, osîndă, in cât nu se dă mai multă; «Slăvirea sa Caimacamul,» intra fantasie Domnă, Pe celă ce venă să’la roge, nu’lâ mai socotâ de omă. 5 îngrijată de trâbă multă, şi fârte multă supărată, Se primbla în pasul mare, in odae disperată; Celă ce voia să*! vorbâscă, a prelungi nu’lă răbda, După două-trei cuvinte, începâ din mâni a da; De interesă, de parale, a vorovi de avâi, 2800 Te-asculta cu bucurie, sta la vorbă în cât vrei. Vă^ândă ţâra scăpătată, locuitorii căluţi, Altă tertipă pune la cale, fiindă desbrăcători mulţi; Să tea de la cel cu stare, pe dânşii al desbrăca, Căci n’avă să dă vr’o sămă, şi c&t vră 11 Încărca. 5 începe a da pitace cu cinuri de boierii, Nebunesctt cel slabi la minte, se’nglătă In datorii; Untt norodă nebuna de ămenl să nu scape alerga, Fără nici uă gludecată, cu banii lorâ se ruga; Ce-’I mal de glosa Stolnicie, mal la vale nu morgă, 10 Dăcă avă bani mal glătă, atuncea Îşi alegă; Băeţil din Visterie, şi de Divana logofeţi, Orondatorl de prin sate, In avere mal sumeţl ;* *117 Din Isprăvnicil băeţil, mazili cum şi ocolaşl, Şi din cel de pe la ţără, ruginiţi bolerenaşl, 5 De pe la moşii vatajil, de la boieri clocolaşl, Alergaa toţi ca turbaţii, îşi iăcăa samă prin Iaşi; Unul Sardara, altul Stolnica, altul ceră CăminarO, Cel ce eraa mal In stare, se urcaa păr’ la Spătarii. Miniştrii lu Vogoridi, vrânda pe toţi a’I aţîţa, 20 Cucă, tuluri că ascăptă, cât pută Încredinţa; Că’sa pe drama, cuvânta nu este, din căsa In căsd s’ascepta, Că nu s’ara ţină in samă, vră pre toţi a’I depărta. Cu aşa încredinţare, mal adăoga la preşia, Ş’acelu ce lua pitacul, s’arăta şi mal sumeţa. 5 Unii priivinda zăbava, nevrânda multa a se ruga, Dintre Turci avănda prieteni, Bă tea pitatil alerga; In căt se dă, Caimacamul, Turcilora se’mprotivă, Preşiurile c’ora să scăţlă, mal ’nainte priivă; Hatlra la unii păzesce, nu lua nici o para, 30 Căci cu tertipul acesta, forte multa se apăra; Striga In gura cea mare că dă boierii nevrânda, Şi tăte aa să se strice de către ela pră curânda; II lăsa să Inţelăgă, că Îndată ce-a domni, Cu acel făcuţi de dânsul, nu se pota a se uni. 5 Cu una tertipa ca acesta, c’una aşa chipa tîlbăresca, Că se caliclaa atâţia, nici cum nu se domiresca.* *118 Foleri, armeni cum şi jidovi, la Împrumutări aa trasa, Din stările ţărel una, neglobită n’ad rămasa. Cu atâta metaia scârnavâ, ce dracul aâ mal lucrata, 40 într’alte mâini, ca să Intre, se cunoscă vederatd; De-a scăpa apoi toţi răii, pota a mal nădăjdui, Tota le rămână tădejde că unii nu s’orâ căi. întru acesta cursa de vreme, Eniceril supăraţi, Căci el n’avăa cândă să şăţjă, într’und loca astâmpăraţi, 5 începa vederattt să fugă, rândurl-rânduri se porneBca, Dăcă vr’ună resboid nu eBte, Că nici o-dată călcată, nici aă fostă, nici pută fi, Dupe starea ţcrel năstre, lăud&nd’o n’oiă blrfi. Acel Vornicul Urechle Ctitoră din rlvnă aprinsă, C&t se dă cu vrednicie, fericitul s’aă Întinsă; A o zidi la locă tare, minunată a o’nzestra, 2900 In chleltuălă şi trndă, fără pregetă a Intra; Odăjdii de ună preşiă mare, ună aeră pră minunată, De m&na soţiei săle cu mărgăritar! lucrată, Mărgăritar! cum şi sirmă, tare înfrumuseţată, Din rtvna cea chrestinăscă, averea sea n’aă cruţată, 5 Şi alţii mulţi mal la urmă, după vreme aă sporită, Casă, chilii, paraclise, ziduri, porţi aă Întărită. De părinţi, ună norodă mare, In lăuntru lăcula, Cu cea din Neamţă Monâstire, ună soboră alcătuia; Intr’acestă locă singuratecă şi de pusnicl lăcuită, 10 în resvrătirt şi poghlazurl, spre scăpare rânduită;* *121 Cum s’aă deschisă resvrătirea, Grecii cum s’aă desvălită, Mulţi cu averi şi odăre, acolo aă năvălită; Socotindă locul pră sigură, n’aă crezută acestă păcătă, Că prin resvrătirl trecute nici o-dată s’aă călcată; 5 De-a pururea spre scăpare la toţi cel bejănăriţl, N’aă trecută prin gândfi vr’odată, că voră fi descoyeriţl; De aceea-ună numeră mare de averi s’aă adunată, Priivindă unul pre altul, Intre el s’aă Îndemnată. Dumnezeule înalte, câte case aă căzută, 20 Câtă mulţime de omeni, ce aă pusă n’aă mal văZută 1 Cine are să dă sămă I val mie, o văZă curată ? Nu să’ncape Întrebare, amă văZut’o vederată. Dar Episcopul de Romană, Gherasimă, bărbată nu prostă, Omă care in ori ce vreme, pildă altora aă fostă; 5 întâmplare forte tare, ’lă-aă făcută de aă greşită, Căci in perderea averii, mal pe toţi aă covtrşită; Strae, odăjdii, odăre, ce-aă avută de preşiă alesă, Acolo trămită 16te Îndată ce-aă tnţelesă; Silită fiindă să se tragă, In Romană a nu mal sta, 30 Nu aă creZută locă mal sigură că păte a le păstra; O Întâmpla ,-e urmată, mal multă l’aă descoj erită, Căci unde le avă puse, nu era de nemerită. Acum n’arătă Întâmplarea ca să nu mă rătăcesc!, Să perZă cursul istoriei, silită ca să prelungesc!; 5 însuşi amă văZută cu ochii, In glosă spre curte mergând!, Ună Eniceră să se primble, mitra sea tn capă purtând!.* *122 404 într’acestă felA de locti Grecii, din Tlrgovişte stricaţi, Aii veniţii să se’ncuibeze, ca pilda celora-l-alţl. EI peirea Monastirel cea de istovii aii adosii, 40 Dar şi cea de sosii oslndă, n’aii zăbovită, l-aii aglnnsA; Celft vestită S&rdarii Iordaki, era povăţuitoră, Şi după dînsul Farmaki, împreună lucrătorA; Gheorghie călăuzul, şi CăpitanA Niculi, Tâlhari rel şi viteji fârte, în cât se pută făli; 5 Greci şi ArnăuţI ca dtnşil, cincl-sute eraA de toţi, Prâ puţină bracA dintre dinşil al fi patutA ca să scoţi. Pentru a loră sfărîmare, s’att trămisA de-aicl din Iaşi, Două-mil ca patru tunuri, ostaşi din cel mal aleşi; Bimbaşa MehmetA Bosniacul, elA la toţi poroncitorA, 50 Balabanoglu cu dânsul împreună lucrătorA, Ce-aA lucrată în drumfi, val mie, ce răutăţi n’afi făcutA, Numai acele ce pâte prin minte nu le-aA trecută; La răsboiă nu gândâ unul, ochiul loră la pleşcuită, Acâsta era dorire, Iară nu de biruită. 5 La NămţA âstea cea turcâscă, pe locA cum s’afi adunată, Val şi amar de ispravnici în dare de talnată; Nu mal ajungă nimica, în cererea ce fâcă, Să apuce, să răpăscă intre el se întrecă; Ceră ce nu se găsesce, căci dăcă nu priimă, 60 Apoi ÎI vedăl îndată, a cădâ la betermâ.* *123 Dar şi ispravnicii nostril, după el ce aA lucrată, Nu ’ml-e ruşine cu dânşii, că’nflecită aA încărcatA; De-aA dată una trecâ ţjece, in isvădele ce-aA dată, UnA meşteşugA fărte sigură şi prâ zarifA de prădată. 5 Semele în Visterie ce se închlăla urma, Yă|jiânâu-le, stal în gânduri, rldâl sâA vel lăcrima; . Dar cu chipA s’aă sfânţită tăte, una rea nu aA rămasă, Dumneţleă ce-a lucra nu sciă, dar el banii toţi aA trasă. Din Enicerl Saraschlerlul, câţi aA prinsA ş’aă adunată, 70 Cu ună Husein Glarahul, la Săcul ’l-aă adunată; Husein-Aga, ce’n urmă Agalar-Aga aA fostA, Băpitoră din cel de frunte, omA lacom A şi zabetA prostA; Le aA dată şi pre Silihtarlul, vrândA mal multA a’I stăpîni, Belele a loră voinţe, a nu pută împlini; 6 Şi Ibrăilenl o-mie, unul şi unul aleşi; Ca la o-mie-cincl-sute eraA aceşti triimeşi Silihtarlul cu urdiea la BacăA cum aA venită, Wolf, cu o vizită numai, cu elA s’aA prietenită; Wolf, starostele de sudeţl, alA Aghenţiel vechilă, 80 OmA întregă, îndrăzneţă fâite, ungorA vrednicA, nu copilă; Dm vorâva între dânşii, din cele ce-aft sfătuită, A’lă Îndupleca să mărgă, cu elă aă foştii nevoiţii, ’î-aă foştii de mare priinţă, nici cum nu s’aă amăgitti, Căci fără dânsul, resbolul totii s’ară fi mal prelungită. 5 Grecii mal mulţi de o sută Neamţul să prade pornescă, în codru fără de veste cu Turcii se întîlnescii.* *124 întru desnădejduire, unii cu alţii se bată, Atât ună trupă cât . şi altul, Iţi pâră că s’aă turbată, Dar nici unul vr’o sciinţă lămurită nu avă, 90 Vre ună ajutoră In urmă, la o parte de venă. Suntă siliţi pentru aceea inapol a fugi toţi, Făr’ a se’ngriji vr’o parte de răniţi şi de cel morţi. Grecii, Îngrijiţi pră tare, se Împrăştie prin munţi, Puţini se întorcă la Săcul, In cordonă se ducă mal mulţi; 5 Coloră din Săcul daă veste, cum că Turcii ’l-aă călcată, Vădă şi simţescă fărte bine, In ce cursă aă picată, Dar. le era totă de-una, nisce desnădejduiţl, De la vre o fericire acolo n’aă fostă veniţi; Ştab Închişi In Monastire, n cât potă se Intărescă. 5000 în părtă butuci şi petre, In cât se dă grămădescă; Locuri Îşi alegă pră bune, a fi toţi adăpostiţi, Să pătă a da in duşmani, fără a fi el jigniţi. Vină şi Turcii, se adună ca la cincl-mil peste totă, Yrăă resbolul să incăpă, a s’apropia nu potă, 5 Căci cum s’arăta vre unul, lndată’lă vedăl lăţită, Săă rănită de multe glănţe şi cu totul ameţită. Tunuri nu sliţjla nimica, a birui vădă că’I greă, Precum credă monastirea lesne nu potă să o leă; Năvală daă Eniceril, intru orbire la porţi, 10 Dar isprava era numai a umplă locul de morţi/ *125 Căd el daă In porţi, in ziduri,—Grecii in carne curată, Avăă 6 mare lesnire cu-acestă chipă de apărată. Turcii văţlândă neisprava, cu toţii se ingrijescă, Din cea lin resboiă dorire, îl vedăl cum că tinjescă; 5 întorcă cee-l-altă făle, să Incăpă a prăda, Căd fără de vătămare, Înzecită folosă le da; Făcu sfată, daă hotărire, toţi eraă alcătuiţi, Nu sciaă cum-că şi Grecii, eraă torte nevoiţi, Căci n’aă avută priveghere a aduna zaheră, 20 Glumă, resbolul cu Turcii, Greciloră li se pără; Şi el avăă a loră verme ce’I rodă neîncetată, Acăsta creŞă că pe dânşii, mal multă ’l-afi Îmbărbătată, Căd In câte-va atacuri ce afară aă făcută, Suntă Încredinţată pră bine, că Turciloră n’aă plăcută; 5 Dar mal multă cu vicleşuguri, căci n’avăă obrază a sta, Pe Turci ti trăgăă la dânşii, prin strtmtorl.tl ascepta; 406 îl amăgă fără .veste, din tdtc părţile focă, Fugăă că n’avăă cu cine, ca să dă resboifi pe locă. Ce oslndă, câtă frică, la acel batjocoriţi, 30 Carii Îşi ascăptă mortea, socotindu-se periţl; Pră puţini din el scăpară, In sflrşită aă dobindită, Dar cel mal mulţi Înăuntru cu toţii s’aă prăpădită; Pe femei le-aă Imită rdbe, unii le-aă răscumpărată, Veţll apărătdrea 6ste, In ce chipă ne-aă apărată;* *126 5 Ună Gheorghiţă Sărdarlul, mehmendară din Iaşi trimesă, De neamă grecă, dar cu credinţă de Caimacamul alesă, Oblicesce cum-că Turcii, gândul loră îl de prădată, Ună prietenă dintre dânşii Încredinţare ’l-aă dată. Purcede, nu perde vreme, vrândă la Iaşi de scire-a da, 40 Că Eniceril suntl gata totă muntele a prăda, Sabie şi focă a pune, volintirl numindă pe toţi, Căci acăsta aă dorit-o a face şi alte dăţi. O aşa insciinţare pe toţi multă aă tulburată, La Salih-Paşa alărgă, II spună că neapărată, 5 Tdtă ţăra se va sparge şi nu suntă răspunzători, Dăcă dstea, Eniceril. nu’să mal multă ascultători. Salih-Paşa, bl&ndă la sufietă, milostivă in cftt s’aă dată, îngrijită să nu s’aoţlă că Moldova s’aă prădată. Dă poroncl cu străşnicie, Însuşi a merge in susă, 50 Vrăndă Bă Întâmpine răul şi să scape de răspunsă; îea cu dânsul două tunuri, şi o mie de oşteni, Dalerăoa Iul mal tdtă, şi delii, şi tulumenl; Purcede cu mare fală, dar Îngrijită, supărată, în răspundere că este, lucru era vederată. 5 încă n’aă ajunsă la Săcul, şi in scire i s’aă dată, Agapia şi Văratică, de către oşti s’aă prădată. Turcii văţlândQ că cu Grecii să scdtă la capă nu potă, Cadă cu toţii io răpire şi a prăda peste totă;* *127 Ori şi ce vedăă cu ochii. Zicâă că’I lucru grecescă 60 Căci sciaă c’acele t6te suntă a loră, şi nu’I opresc ă. Aceste sfânte locaşuri de maice se ldculaă, Multe din familii, fete, acolo vieţulaă; De Enicerl să se calce, peste dânsele mergândă, Grozăvie Îndestulă, numai a o pune’n gândă! 5 Numai acea de sus milă. pe dânsele le-aă umbrită, Căci pră puţine din ele de către Turci s’aă robită. Pe una aă dăruit-o hogechlanulul din Iaşi, Fată de mazili din Herţa, din fruntaşii cel aleşi! Ce nu aă făcută săracul, pe u de n’aă alergată, 70 Unde nu aă vărsată lacrimi, pe cine nu aă rugată; Băni aă yrută să dă Divanul, cuvântă nu era de dări, / J Dar fiindă f6rte frumdsă t6te aă fosta tn zadară! Ce jelenie săraca, ce ţipete n’afi făcută, Dar o inimă de pardos, nici cam nu s’aă prefăcută! 5 Âă pornită la Ibraila, in mezilă pră pe ascunsă, Că la Ţarigradă aă dus o, nu mă aflu la prepusă. întru Sfăntele lăcaşuri, ce mai sus amă pomenită, Mal la o-mie de malce acolo aă lăcuită; Săracele, val de ele, făr’ de veste le-aă lovită, 80 Din Agapia să scape Dumnezeii aă potrivită; M&na cea dumne^eăscă, ea le-aă ajutată de susă, Căci munţii fiindă aprăpe, pră pe lesne s’aă ascunsă; în Văratecă, o minune de susă vedămă vederată,* *128 Căci tăte la liturghie se aflaă c&ndă aă intrată; 5 în Biserică cu Turcii făr’ de veste s’aă trezită, Tot acea de susă putere, şi pe ele le-aă păzită; De strigarea loră cea mare, de ţipetul ce-aă făcută, Cruzimea cea oştenăscă, in milă s’aă prefăcută; Nu’şl aflaă locă intre ele, in altară aă alergată, 90 Pentru preotă, pentru ele, in cât se dă ’l-aâ rugată. Pa preotă aă vrută să-’iă tale, ruga loră l’aă mântuită Pâr’ va sflrşi sfânta slujbă, aă vrută a fi păsuită; Tremurândă şi plină de frică, osinda loră ascepta. Nesciindă ce să mal facă, una la alta căta; 5 Le-aă suferită cu răbdare, ca de-o vrajă ameţiţi, Pâră ce s’aă sfirşită slujba, şi apoi le-aă (fisă: «fugiţi, Să nu staţi mal multă aicea că vă veţi primejdui» Abl Dumnezeule sfânte, să pută nădejdui? De la lupi o aşa milă, poronca aă fostă de susă, 3100 îndoială nu rămâne, nu se Încape prepusă. Preotă, tinere, bătrâne, a fugi se grămădescă, Că mal aă ceva in urmă, cât de puţină nu gdndescă; Să’mprăştie. âmplu munţii, câ, nu vort rădica; în starea care mă aflu, nu potă sî gditdescă de drumă, 80 Amă alergată fundă tânără* amâ căzută nu potă de-acumă. întrâbă bătrâni şi tineri că te voră Încredinţa, Că in slujbă şi ’n primejdii, Beldiman nu se cruţa. Nu crede cum că spui basne, nu crede că mă fălescă, După slujbă, mulţămire, că nu amă avută jâlescă.» 6 Nu’lă Bilesce Caimacamul, crezândă a’lă Îndupleca, Mal vorovindu’i şi alţii, în sflrşită se va pleca; Romanul, Huşul de faşiă, a doua ţji I-aă Iar : «Suntă neputincfosă, ÎI ţtice, ilă silesce în zadar; Suntă şi alţii şi mal vrednici, şi tineri ce potă lupta, 90 Este Logofătul Sturdza, de ce vrei a’lă depărta?» — «Eă nu’ţl cel sfată să’ml spui cine; te Întrebă de priimescl, De vrei să mergi la Silistra, şi patriei să slujesc! ?• — rrAmă slujita cât amă fo8tă tânără, o ţjică şi nu mă sfiescă, Pe ori care vrei, Intrâbă, acum nu mă bizuescă.»* *162 5 Şi pe Voinicul Râşcanul ’l-aă trimisă de ’l-aă vorbită, Cunoscăndu’lă bună prietenă, dar şi elă n’aă isprăvită. Pe Sturdza, Cuza, Râşcanul, vrândă şi nevrândă ’l-aă aleBă, Tâutul, Cercbeză, Greceanul, toţi uniţi aă şl purcesă; Vechilă de Logofeţie, aă lăsată pe Beldiman, 3900 Cu cel ce mal rămăsese, să caute de Divnuă; ÎI pornesc a cu mare grabă; la Silistra ajungând». Aă aflată ce nici o dată nu le trecuse prin gondă; La Ţarigradă c’oră să mârgă acolo s’aă domiritO, Mehmetă-Paşa-Saraschlerlul, le-aă vorbită descoperită; 5 ’I aă Îndemânată la tote, aufliudă că n u’să gătiţi, Le-aă dată bani, recomaadaţil, de cari eraă lipsiţi; S’aă arătată cu o milă, tn cât creţlă că nu s’aă dată, C’o nespusă Indurare, Moldovei au ajutată; Cel din ţâra Românâscă, boierii ce-aă fostă cklămaţî, 10 Ajunsese In Silistra, staă acolo adunaţi. După PascI In trei Aprile, Luni din Silistra purcegă, Cu lesaccil şi cu pază, cu toţi tmpreună morgă. Să’I lăsămă urmându'şl drumul, noi să venimă Înapoi, Să vedemă oslnda ţeril şi a laşului nevoi. 426 Silinţele la! Vo-forlde. — liArtoa lai HaUb Paşa.— Oeman-Ag* tl8 Inioeaiesee. — Sal*- Efendi devine Chlhala-bef. —Urmările acestuia fl a la lai Voţoride — Ne* casai (erei şi da* rerea pământeni* lorii. Scrisorile boierilor din Ţa* rigradft. 5 Maltii îngriji i! Vovoride, prefacerea a privi. Căci na scia şi boierii ce vorft pută isprăvi; Cu tAte că elfi trăsese pe c&ţl-va In partea sa, îngrijită fiinda pră tare, ca mergândă ’lfi-oră apăsa;* *163 Dar de ei a se încrede, nici o dată na pată, 20 De aceea ’n îngrijire de apururea plutd; însă cumpătul nu’şl perde, interesul seft căta, Din dmtuul ce apucase, nici cum nu se depărta. Salih-Piişa din vjăţă după ce s’aă săvî şitfi, Paşalîcul îlfi luase Osman-Aga în afîrşită; 5 Eniceri-Aga de-aicea, omul bună dar fdrte prostii, în tinereţile săle, nu sciik mal straşnicii de-aă fostă. De a lui nemulţămire, de Enicerl, întriună rAndă, Fără de papuci să scape, l’amă privită pe elă fugăndă. Chihala-bel rânduise, — celă mal cumplită ce s’aă dată, 30 Ce firea alcătuise, a fi numai spre prădată, — Pe acelă Saiz Efendi, de Hogtachlanul lăsată, Căci avusese tovarăşi şi era interesată. AceBta e Chihala-bel, şi orl-ce voia făcă, intru prădări şi în jafuri, puţini cre^ă că’lă întrecă. 5 Caimacamul cu acesta, bună prietenă şi unită, Alăgă Dumneţjteă Sfântul, câte-aă lucrată ş’aă stlrnită; Cu toţi răii era una, pe prădători apăra, Ghlaur-Ali bună prietenă, Gianoglu a lui era; Rămânăl întru uimire în cele ce lucraă toţi, 40 Socotescă că în morraânturi aă simţită şi acel morţi; Nid el n’aă rămasă în ticnă, întru cele ce-aă urmată, Prin Monastiri nu lăsase, nici nnă mormântă nescurmată;* *164 Mîgle de 6se pe-afară asvârlite se vedă, Ci’n mormănturi ÎI avere mal cu toţii o credă. 5 Ce gândesc! întru acăsta, nu’I osîndă pentru toţi? Cândă priive8cl că’n mormănturi nu’sfi în ticnă nici cel morţi ? Ce lucra în talnaturi omul acestă nesăşlosă, Carnea, p&Inea, fAnul, orzul din tAte avă folosă. Piei de Ale şi de vacă, pentru oşti ce se tăia, 50 Cum că suntă a lui iraturl, a , Adaogă Îngrijirea Intru care elă era. Toţi al lui pe lingă dtnsul, cu jale II căutaă, Lacrimi In ochi avâă unii, alţii năduşiţi oftaă; 5 Toţi ti grălaă cu sfială, nu vrâ ca Bă dă propusă, Străini vrâ să se arăte, şi cum că al lui el nu’să. Boierii se ducă la dânsul, s’adună, Hă mlngâla, Şi ca să’şl lea ţiiua bună, puţini binele ’I voia, Căci pe mulţi II supărase, cu mulţi din el s’aă sfădită, 10 Ca să*! vie ’n capă acâsta, nici cu gândul n’aă gândită. Elă Îşi aştepta Domniea, precum at sel toţi strigaă, In slqjba Curţel să Intre, mulţi mergâă de se rugaă,* *171 Căci şi Yornică despre Dâmna, flicâ c’aă pomăzuită, Intru isprava Domniei nimică s’aă Îndoită. 5 îlă mlngâle toţi boierii, 11 ţlică câte s’aă căzută, Să’lă veţjă aşa mică la sufletă, nici o dată n’amă crezută; Pătrunsă de-o mare durere, lacrimi vărsa in sfirşită, Se ruga la toţi să’lă erte, căci pdte le-a fi greşită; Ca ună omă Intru greşale, şi elă se afla supusă, 20 Să nu se ’ndure de dtnsul puterea acâ de susă. •Fraţilor, ţjUce, cu toţii rugaţi-vă ca să 6capă, Din durerea şi ostnda care’ml-a venită la capă.» Din boieri respunde unul, fârte de curând sfădită, Care a’I vedâ căderea, aşa curândă n’aă gândită: 5 «Vrăjmaşă ’ţl-amă fostă pâră astăţjl, Iar acum te tinguescă, .Sfetnicii ce adunaseşi, acela te OBindescă; Sfaturile loră privesce, tn ce necază te-aă adusă, Cele ce-aşteptamă să’ţl vie, le văţlă tâte mal presusă. Acelă de susă sâ’ţl aglute, aglutoriul lui s’aştepţl, 30 Acâsta, pildă să’ţl fie, a pută să te Îndrepţi.» tşl iaă cu toţi ‘.t>,. . ; .... f). Aceşti tez-magiarfi lipşeace tn manuscriptul lai Beldimantt şi şe reproduce dqpe textaţ puiuiată tn «F6la pentra inimă, Minte şi Literatură» din anal 1840 So. 41. 466 fărâmată găseaă pământenii ca să pătă trece a alerga la mila coloră Intra mulţi ani stăpâni al nostril, fundă şi Domnii Greci, şi ispravnicii Greci, şi zabeţil Greci, şi capuchihalelele Ţarigradulul asemine; toţi cu socoteli că oblâdulescă vrăjmaşi iar nu ratele credinclăse ale înaltului Devletă. Pentru acăsta dar cu curgeri de lacrimi şi coprinşl de spaimă ca nisce vrednici de milostivire, ne rugămă bunătăţii şi Iubirii de 6menl a pre-puternicel năstre împărăţii, să nu ne oslndimă ticăloşii pentru tndrăsnălă, ci să se milostivăscă asupră-ne, şi să ne miluiască cu învoirea vrednicei de jale vieţel năstre, dăruindu-ne cu linişte acăstă de mal in gios pră plecată rugăciune, care este acăsta: Să ne isbăvimă de acum înainte, intru toţi, de Domniea şi oblăduirea Gre-căscă, şi să se milostivăscă către noi pră puternica năstră împărăţie, prin a-şe^ămăntul sfântului seâ înfrumuseţată Hatişerifă, după celă d’tntiiă sfântă aşe-Sămânţă, ca să aibă ţâra oblăduirea Intru sineşl prin pământeni, păzindă numirea Domnii şi cele dintru începută privilegiuri cari s’aă revărsată ţerel până acum, şi prin trămiterea de capuchibalele pământeni la pră înalta Pârtă, să trămitemă şi cea legiuită, Ţinţigen Rigen şi Rochearigen, la pră strălucitul pragă ală pră puternicei împărăţii, împlinindă prin cea cuviinclăsă rimă a supunerii şi a credinţei sfăntele slujbe, şi săvârşirile du{â starea şi puterea ţerel şi după cum ni s’aă hărăzită din nedeşertatul isvoră ală milelor şi ală Indurărilor prin hatişerifurile ce s’aă dată la 1180, 1190, 1206, 1217 leat o-tomanicescă, şi cele-l-alte mill 1 Şi fiind-că starea puterii ţerel, şi resuflarea mijldceloră, şi nădejdile vieţel ce s’aă deşertată, împuţinându-ee dobitocele, za-herelile şi tăte, lipsindu-se şi de cele gata zaherele şi semănături cu totul, i cum şi de araturile anului de ală 2-lea, şi din dobitdcele plugărel, şi de ămenl plugari, şi de bani pentru cumpărătărea sămânţeloră, şi din altă parte înfri-coşindu-ne de fomete grozavă; şi peste acestea, fiind-că ţâra din cea vechie întregime a el s’aă micşorată, şi mal virtosă că şi veniturile el s’aă împuţinată până In cât şi aceste venituri ce ne-aă mal rămasă nu puteaă fi de a-junsă Domniloră Greci în vremea înbelşugăril, cu cât mal virtosă Intru tică-loşiea şi sărăciea cea de acum, cu adevărată nu voră ajunge nici celui mal dreptă şi cu bune măsuri pământeană Domnă ce s’ară fi Însărcinată spre icono-miea chleltueleloră sâle şi a osteneleloră ehpalelel, fiind-că nedreptăţile unnâz& să lipsăscă, după cum şi veniturile cele necuviinclăse ale boleriloră tăte aă să se ştărgă, ca să simţă săracele ralele rodul milostivirii inaltulul Devletă; pentru acăsta dar, nici ne trece prin gondo, nici aşternemă rugăciune acum Intru începută, ca să se rănduăscă nici pământeană Domnă cinevaşl pentru ca să nu se lngreueze ţâra cu osebitele chleltuell ale dregâtpriel Domnului, până ce nu va ajunge In stare îndestulată! Pră plecata năstră rugăciune este ca să ne miluiască spre a se hărăzi şi In veacă a se Întări noă oblăduirea ţerel de către pământeni aleşi din neamul Moldaviel; ca să’I aşeze ună sfată de ună numără de boieri, şi dintru aceştia un baş-boleră alesă de către cel mal iscusiţi aleşi, şi acestă sfată ală boleriloră, Împreună cu baş-bolerul avândă săvârşitărea plirecsusiotită a Domnului, va orăndui div anurl, ispravnicii, judecătorii şi boierii, şi când vre-o-dată va veni ţâra In bună stare, fiind-că de a ajunge la cea d’intâitt stare este trebuinţă, de mulţi ani, după cea de acum vrednică de pl&ngere stare, atuncea, pentru ca să nu lipsăscă slava Domniei ţerel, iconomisindă ticăloşii fără de greutate şi sup’rare, şi fără de vărsare de lacrimile dajniciloră, âreşl-care sumă de bani pentru ţinerea unei cuviinclâse şi fârte micşorate arătare cinului Domniei, vomă alerga ca să rugămă prâ Înaltul Devletă, arătându-I pe ună acestă felă de pământeană alesă de Domnă, carele să fie supusă pravililoră pământului şi celoră mal strimte şi neapărate obiceiuri, ca să fie spre Încetarea greutăţiloră, şi spre fericirea acestei multă pătimaşe ţări. Acâstă stăpânire a ţerel pentru paza pământului va avea pe cel dintr’ună începută orânduiţi şi legiuiţi, paznici pământeni, pe acel cari I-aă avută şi până acum osebiţi şi scutiţi, numindu-se silmenl şi slujitori, pe carii Grecii U vindeaă dimpreună cu căpiteniile, şi pază nu era. Isgonindu-se Insă şi ar-năuţil ca să nu se mal afle, aceşti pământeni paznici să se Îmbrace şi să se gătâscă, spre sltybele din lăuntrul ţerel, cu suma cea orânduită şi trebuinclâsă pentru acâsta, şi să se Îndatoreze a strejui cu luare aminte oraşele şi tlrgu-rile ca nisce credincioşi pământeni şi vechi slujitori al oştânurilor. Dăjdiile se vorft lua numai cele drepte, Iar veniturile boleriloră să se ştârgă, şi tâte câte sântă necanonisite să se stîrpâscă. Iar acuma, Intru curgerea vremii a stării cel vrednice de jale, şi cele canonisite să se uşureze! Darea sf&ntelor poroncl ale Înaltului Devletă, să fie către cel ce voră ţine locul Domniei chelerulul Împărăţiei Moldav iei, şi Capuchihalelele pământeni la prâ Înalta Pârtă voră do-blndi apărarea cea dătătâre de viâţă. Invrednicindu-se porunciloră celoră Intru mulţi ani stăpâni al nostrel, slava Înaltului Devlet va fi Indurarea slobozeniei neguţiătoriel pământului cheleriulul Impârătescă al sarhaturiloră. Acestea cu frică şi cu plângere vă rugămă, căZândă la mântuitârele pidâ-rele stăpâniloră nostril, că nu ne-aă mal rămasă putere să intâmpinămă stri-căclâsa şi vătămătârea oblăduirea Grecâscă. Dâcă stremoşil noştril Domni cel pământeni aă amărttă vre-o-dată pe Înaltul Devlet, (care noi nu scimă, sciindă numai cea de-a-pururea supunere şi credinţă) dar Insă şi acăsta de va fi, îndestul ne-amă osindită ticăloşii şi ne-amă pedepsită noi, acum strenepoţil acelora peste veacfl aflându-ne sub siluirea şi tirănia Greciloră ţărigrădenL Aceştia dar călcândă datoriile credinţei, să ne Invrednicimă noi a dobîndi fiinţa ndstră cea dintru Începută fără a se isterisi acela nimică din ceea ce nu aă avuta din vechime, pentru că dintru Începută Domniea ţerel aă fostă dată noă pământeniloră. Vrednici de milostivire suntemă ticăloşii la marginile ţerel ră-tăcindu-ne! Mulţămită prâ Înaltului DumneZeă că In minuturile acestea, prin purt&târele de biruinţă oştiri impărătesd, s’aă curăţită rebeliea şi din ţâră. Noi ticăloşii, aducemă prâ Înaltului Bali ală Silistriel, prâ vestitului Saras-chlertt şi dreptului Vizirâ, acestă prâ plecată Magzară, ca să’lă pue la pi-clorele prâ puternicei Împărăţii, şi Dumnezeul celă fără de Începută, Domnul celă mare al incepăturiloră, celă care dă sârelul lumină, va Insufla bunătăţile intru inima prâ puternicului şi Iubitorului de âmenl al nostru împăraţii, ca să strigămă Intru toţi vecii: Mărească-s; preste tâtă asemănarea stăpânirea Înaltului Devlet. Amin. împărtăşită de Barbu Cepesou. APENDICE L SUMARIUL CRONICEI DESPRE ŢERA MOLDOVENESCĂ fi despre Domnii el: tn ce modă descălecări dintru ’ntăitt Moldovenii în ţăra Moldovenăsoi şi cine fuse primul lorii Domnii săfi Vodă în anul de la zidirea lumii 6850, Iar de la Nascerea Iul Christă 1352. S’a scrisă In anul 1566, Odombre 28, tn Iaşi. SPISANIE KRONIKI 0 ZIEMI WOLOSKIEY tak4e y o hospodaraeh iey: iak naypierwey 'Vyotochovie przyszli do ziemi Wotoskiey, y ktdry naypierwszy Hospodar albo Woiewoda ich byi od Roku pierwszego Stworzenia Swiata 6850 od Narodzenia Boiego 1352. W Roku 1566, 28 âie mensis Octobris to lassach. 412 Z Boiej woli najpierwszy wojewoda Dragosz jako iowiec uszedt z wggier-skiej ziemi, miasta i rzeki Maramarusza, za turem, ktdrego zabit na tej rzece Moidawie, i tamie byt wesot z swoimi pany; takie mn si§ ta ziemia podobata ie zostat w niej i ziemi§ osadzat temi Wotochy Wggierskiemi, i byt hospo-darem dwie lecie. Polym syn jego byt hospodarem, nie pisze iako mu byto imie. Potym Bogdan, nie pisze czyj syn, byt hospodarem cztery lata. Potym syn Bogdandw Lacko byt hospodarem oâm lat Potym Piotr syn Muszatyndw byt hospodarem. Potym syn Petrow Roman byt hospodarem oâm lat. Potym Romanbw braţ Ştefan byt hospodarem siedem lat. Potym Juga byt hospodarem dtâe lecie, nie pisze czyj syn byt. Anno 6907 'byt hospodarem Alexander Wojewoda i byt hospodarem 32 lat i 8 miesţecy, i tego nie pisze czyj syn byt. Potym IliaBz Wojewoda byt hospodarem dwie lecie i dziewfgl miepigcy sam, a potym z .bratem awoim Stefanem byli oba hospodarami siedm lat Tenie Ştefan potym zdradzit brata.swego Iliasza i oâlepii go, jpotym byt hospodarem po oâlepieniu brata pi§6 lat. Potym nastat Roman Wojewoda i sci%t tego Ştefana, i byt hospodarem ten Roman syn Iliasza Wojewody rok jeden. Potym nastat byt 'hospodarem Piotr Wojewoda syn Alexandrdw rok jeden. Tente dat Kiliţ .krdlowi W$gterskiemii, aby broait j% od Turkdw, nie pisze ktdremu krdlowi. Potym byt hospodarem Czober Wqjewoda dwa miesipce. Potym byt Wojewody Iliasza syn hospodarem Alexander cztery lata. Prty tym poczgli byd Wtadykowie i Metropolitowie od Patryarchy Nikodenia ziemi serbskiej za krdla Jurga Despota. Tenie Alexander w Biatogrodzie umart Wotoskim. Anno Domini 6962 augusta miesi%ca 26 hospodarem zostat Bogdan Wojewoda, syn Alexandra Wojewody. Byt hospodarem dwie lecie, ktdrego dat sci%6 Petr Wojewoda, ktârego zwano Aron Harnazan, ktdry hospodarem byt dwie lecie. Za tego Wojewody poczgli Wotochowie dawad daâ Turkom. Potym nastat Wojewoda Ştefan hospodarem, i dat sci$6 tego Piotra Har-nazana, ten byt hospodarem trzy lata. Anno 6965 Augusti 12 w wielki Czwartek przyszedt od Multaăskiej ziemie Ştefan Wojewoda syn Bohdana Wojewody. Anno Domini 6969 lunii 5 tenie Ştefan Wojewoda wojowat Czakielsk% ziemiţ. Anno Domini 6970 lunii 22 postrzelili Ştefana Wojewodg z Kiliej Wggro-wie w nog§. Anno Domini 6972 lunii 5 przywiezli zon§ temui Stefanowi z Kijowa sio-strţ Simiona Gara Kijowskiego. Anno Domini 6973 Januarii 23 we czwartek przyszedt tenie Wojewoda pod Kîli%, dobijaf go przez pi%tek, w sobote dobyt goz pod Wggry, i postawit tam 473 Din mila 'Ini Duinneţeă primul vodă Dragoşă, eşindă la vân#tu din ţăra ungnrăscă, de. la locul numită Marmoroşfi după numele apel, şi urnjărindă mrărimbra, il adjunse şi A1 ucwe lîngă aseslă fluviă Moldova, şi se veseli a* colo cu boierii săi, şi locul H plăcii aşa de multă, In căt rămase acolo şi (se apuoă >8) «rtonfea ţăea cu acel Moldoveni UngurescI, şi domni duol anL Apoi urmă fihri săă; nu scrie cum II va fi fostă numele. Apel iBogdană domni patru ani; nu scrie al cu! fiă. Apoi Laţoo, filul Ini Bogdană, domni optă ani. Apoi domni Petru, fitul lui Mnşată. Apoi Romană, -filai lui Petru, domni optă anL Apoi Ştefană, fratele lui Romană, domni şăpte ani. Apoi înga domni duol ani; na serie al cui fiă. tu anul 6907 (Începu a) domni Alexandru-vodă şi domni 32 ani şi 8 luni; nici pe acesta nu’l scrie «1 col fiă. Apoi Iliaşă-vodă domni dnol ani şi nonă luni singură, şi de aci cu fratele săă Ştefană aă domnită amăndaol şăpte ani. Apoi acestă Ştefană vicleni pe fratele săă Iliaşă şi’l orbi, şi de aci, după orbirea frftţine-seă, domni .rinei anL Apoi armă Romană-vodă, fitul lui IMaşăr vodă, şi ucise pe acestă Stefiwă,şi domni nnă ană. Apoi armă Petru vodă, filul lui Alexandra, şi domni ană ană. Acesta dede KiUa regelui nngnrescă ca s’o apere contra Tnrciloră; nu scrie la care rege. Apoi Glubără-vodă domni duoă lnnL Apoi Alexandro, fitul lui Iliaşă-vodă, domni patru ani. In (Uleie acestuia, vlădicii şi mitropoliţil aă Începută a fi (consacraţi) de patriarchnl Nicodimă din ţăra Sărbăscă sub regele George Despotă. Aoestă Alexandru muri la Cetatea Albă. In anul -6962, Augustă 26, (lneepu a) (domni Bogdanărvodă fitul lui Alexandru-vodă. După duol ani de domnie, 11 ucise Petru-vodă, poreclită Aron Harnazap, care domni (şi elă) duol anL în (Uleie acestuia, Moldovenii aă începută .-a plăti -tribută Tnrciloră i Apoi armă la domnie Stefan-vodă, ucise pe acestă Petru Harnazan, şi domni trei anL în annl 6966 Augustă 12, joia mare, veni din ţăra Muntenăscă Stefan-vodă, fitul lui Bogdană-vodă. în anal 6969, Iunie 5 . acestă Stefan-vodă ţinu resbolă -in ţăra Secnescă. în anul 6970, Iunie 22, Ungurii din Kilia aă rănită pe Stefan-vodă la pictoră. în anal 6972 Iunie 5 (trămişil) aă adusă acestui Ştefan nevasta de ia Kiev, pe sora lui Simeon, împărată de Kiev. în annl 6973, Ianuarie 23, Joi, -acestă vodă veni sub Kilia, o aşe(lă tătă Vinerea, şi S&mbată o luă de la Unguri şi puse acolo pârcălabi pe Isaia şi pe Bobtea, Iar elă însuşi se Intorse la Sucăva mulţumindă lui Domne^eă pentru isbândă. 474 na nim pnrkahby Isaj% i Buchtg, a sam poszedl nazad do Suczawy, dzigkoj%e Panu Bogu za zwycigztwo. Anno Domini 6974 Iulii 20 zbudowat monsster Swigtej Bogarodzicy w Putnie. Anno Domini 6975 Novembris 19 zostal krdlem Wggierskim Mathias i przyszedi z wojskiem swoim do ziemie woloskiej do Totrusza, potym i do Romafiskiego Torgu, i popalil miasteczka, potym przyszedi do Bajow Woloskich. Potym przyszedi na krdla Mathiasa ten Ştefan Wojewoda z wojskiem swoim, porazil go na gtowg i byl postrzelony krdl Mathias od niego, ledwie oszedl ze sromoty inszţ drog% do Wşgier z matern ludzi. TegoZ Roku umarla Zona bospodarowi ta z Kijowa Owdokija. Potym sprzymierzyi si§ Ştefan Wojewoda z krdlem Mathiasem, i ndarowal kr61 Ştefana Wojewody dwiema z&mki w Wggrzech Baltg i Cziczej% i z dzier-Zawami ich w Ardelskiej ziemi. Anno Domini 6978 Augusti 20 przyszlo wielkie wojsko Tatardw do Woloch, i bit sig z niemi Ştefan Wojewoda na Lipnicej Dţbrowie nad Doiestrem, i po-razii je, i wszystek pion im odbit; wtenczas Tatarowie z Podola szli, bo im byli zaszli drogg naşi. Potym dat oâwiecid ten monaster na Pntnie, dzigkujţc Pana Bogu za zwy-cigztwo, przez samego metropolita Ftioktista, i biskupa Tarasa. TegoZ Roku Februarii 27 powadzil si§ z Radut% Wojewodţ Multadskim, i wypalii mu Braitdw i inne dzierZawy. Anno Domini 6980 Septembris 14 wziţi sobie Ştefan Wojewoda Zong Ma-ry% z Mangopo, carstwo tam bylo pod Przekopskim Carem chrzeâciatiskie. Anno Domini 6981 Novembris 3 poszedl Wojewoda Ştefan do ziemi Mal-tafiskiej na Radulq, Wojewodg, i podkali si§ z sob% z wojski swemi na bia-lym potoku, w ziemi Multaâskiej, tam sig trzy dni bili, potym ten Radul Wojewoda ujachat przed nim na swdj zamek na Dembowicg. on za nim szedl z wojskiem swoim i oblegl go na Dembowicy, potym on i z zamkuuciekl a Ştefan Wojewoda dobyl zamku i wzi%l tam Zong Radula Wojewody i cdrkg i WBzystkie skarby jego co tam mial, i mieszkal na tym zamku trzy dni, potym sig wrdcil do Saczawy, a Bassarabg zostawil aby tam byl hospodarem w Mul-tadskiej ziemi, i byl tam hospodarem ten Bassaraba miesişc jeden, a Radul Wojewoda do Turek ucieki i wzi%l z sob% 15 tysigcy Turkdw i uderzyl na Bassaraba i wojska jego porazil, i wszystko jego co bylo pobral, a Bassaraba ucieki do ziemie Woloskiej. Roku 6982 Octobris 9 bili sie Wggrowie z Multany, nad Wggry byl Capa-lusz i pobito Wggry. Anno Domini 6983 Januarii 7 byl pob6j na Woloszu Wotoszech z Tarki i pobit ich tenZe Ştefan Wojewoda za pomoc% BoZ%, ktdrych wszystkich nie Zy-wil, jedno zostawil jednego Turczyna, syna Issanbasze, bo jego ojciec byl star-szym nad temi Turki, ktorych bylo 40 chorţgwi. Byli i Polacy z niemi. Anno 6984 Juiii 26 przyszedi Cesarz Turecki Machomet'ze wszyBtkiemi si-lami swemi i Bassaraba Wojewoda z nimi z swoim wojskiem na Ştefana Wojewodg, bil sie z Turki na bialym potoce w dzierZawie Niemieckiej w ziemi Woloskiej, i porazil go ten Cesarz Turecki, i pionii wszystkg ziemig i Suczawg spalil. în anul 8974, Iulie 80, (Stefan-vodă) zidi (In numele) Maicel Domnului, e monastire la Putna. în anul 6975, Noembre 19, nuoul rege ungurescă MatiaşA veni cu oştirea sa tn Moldova pe la Trotuştt, apoi la oraşul Romanâ, şi ar(lândfi tărguşărele, adjunse la Baia. Apoi veni asupra- regelui MatiaşA acestA StefanA-vodă cu oştirile săle, şi’l b&tu Înfricoşată, şi răni pe Însuşi regele MatiaşO, care d’abia scăpă cu ruşine cu puţini d’al săi, fugăndti la Ungaria pe unA altă drumA. Tot în acestA ană muri nevasta Iul Stefanfi-vodă, Eudokia cea de la Kiev. Apoi Stefan-vodă se împăcâ cu regele MatiaşA, şi’I dărui regele lui Stefan-vodă două cetăţi tn Ungaria, Balta şi Cicelul, cu districtele lorA, In ţăra Ardealului. în anul 6978, AugustA 20, veni In Moldova o mare 6ste tătărăscă, şi se lovi cu el Stefan-vodă lingă păduricea de la Lipniţa pe Nistru, şi’l bătA şi le luă tătă prada; cari Tătari veniseră din Podolia, de unde 11 goniseră al noştri!. Apoi mulţumindA Iul Dumne^eA pentru victoriă, (Stefan-vodă) dede să sfân-ţăscă acăstă monastire a Putnel Însuşi mitropolitul TeoctistA şi Vlădica Tarasie. în acelaşi ană, FebruariA 27, se certă (Stefan-vodă) cu Radul-vodă Munte-nescA, şi’l arse Brăila şi alte posesiuni. în anul '6980, Septembre 14, Stefan-vodă ÎŞI luă nevasta pe Maria din Man-gopo, unde era o domnie chrestină (tributară) sub hanul de Crimă. în anul 6981, Noembre 3, merse Stefan-vodă asupra lui Radul-vodă la ţăra Muntenăscă, şi s’afi Întâlnită cu ostile lorA Ungă Părlul celă Albă In ţăra Muntenăscă, şi s’aă luptată trei (iile; apoi Radul-vodă fugi la castelul săA Dîmboviţa, Iar Stefan-vodă merse dupe elă cu oştea sa şi’l asediă în Dămboviţă; apoi Radul-vodă fugi ăi elă din castelă, ără Stefan-vodă coprinse castelul, şi luă acolo pe Dămna lui Radul-vodă, şi pe filca-sea, şi tăte odărele lui căte eraă acolo, şi petrecâ In acelă castelă trei (Iile, apoi se intărse la Sucăva Iar pe Basaraba lăsă acolo ca să fie Domnfi tn ţăra Muntenăsca; şi domni a-colo acelă Basaraba o lună, Iar Radul-vodă, fugăndfi la Turcia, aduse de acolo 15 mii de Turci, şi năvăli asupra Iu! Basaraba, şi bătA ăstea lui, şi luă tot avutul lui, Iar Basaraba fugi la Moldova. In anul 6982, Octombre 9, s’afi bătut Ungurii cu Muntenii, ŢepeluşA fiindfi în capul UngurilorA, şi aă fostă bătuţi Ungurii. In anul 6983, GhenariA 7, s’afi bătută In Moldova Moldovenii cu Turcii, şi’l bătA (pe Turci) acestA Stefan-vodă cu adjutorul lui Dumne(leA, şi’l omori pe toţi, afară numai de unA singură turcă, filul lui Isan-paşa, carele fuse capă peste acel Turci, cari eraă 40 stăgurl. AA fostă şi nisce LeşI cu el (Moldovenii.) In anul 6984, Iulie 26, veni sultanul turcescă cu tăte puterile lui, Însoţită şi de Basaraba-vodă cu ăstea Iul, asupra lui Stefan-vodă, carele se bătA cu Turcii pe Părlul eelă albfi In districtul Neamţului in Moldova, şi’l tnviuse a-celA sultanA turcescă, şi prădă tătă ţăra, şi arse Sucăva. în anul 6987, Noembre 8, muri filul lai Stefan-vodă, Bogdană; apoi muri şi an altă fiă alti săă, Petru. în anul 6989Iulie 8, fA bătălie cu Ţepeluşfi, lingă apa Râmnicului, tn 47|6____ ApflO 6987 Noyembris 8 dnia syn Ştefana Wojewody Bohdpn, .(ţineri, potym i drugi syn jego Piotr umarl. Anpo 6989 Ju)jji 8, ,byla bjtjţa z Oapaluszem ,na .Bybnjku Bapcp w pjemi Multabekigj, i pprazil go Ştefan Wojewpda, tapjjet ipu zabito jegp ibetpiana Szandrego w tej bitwie. Annp 6992 Marţii przyspedi suit ap ţuredli Cesarz Baipzet pod Kili* za* mek Woioşki, wtenczas wzi%i Bialygrdd yr drugţm mfesiftcn, faod -ţo byJo in Augusto et Julio, wtpnczps postawit Wojewodg Wta4a do Multan. ^pno 6999 Sepţembris l, jetdzii Ştefan Wojewoda do Krdla Polskjego, i ziechpli sj§ ,w Kotoţnyi a wtepczas przyszli Tprey at do .Suczawy z Chromo-tem na hoppodarstwo, i spalili Suczawg i wyplpnili ziemi Woloskiej alia. Tegot czasu pobii Turki Ştefan Wojewoda w miesipcu Novembris 16 pa fia* kowcu, ţa byli i Polaki. Anpo 6994 Febroarii 15, a wtenczas porazii Stefap Wojewoda Chromota, co byi .przyszedl z Turki naă, ale byi pod nim kod zabity w tej bitwie, wszakte nie mial nic szkodliwpgo. Cbromota doştawszy .dai go âd%£. Anpo 6998 umarl krdl WS8tyrski Matbias; tpgot roku umarl syn wjelkiego koiazia Moskiewslpego Iwan; potym syn tpgot Wojewody piperi Alexander. Anno 7005 przyszedl krdl polski do Wftioch.Qlbrpcht z wojşjri ewemi pa Ştefana Wojejyodg, ktdry byi poszedi na Turki. (i ppslai do nţego Ştefan Wojewoda posiy sţroje iogofpta Ţewtuia i Isapa W,8temika 1 wielkipmi daiJ > ktdre posiy dai fcrdl okowpd, dary wzipwazy, i ppsiat icb do (Lwowa, a sam przyszedl do Suczawy i oblpgl i dobywal j% 5 .pipdziel, i piedobyi, a Ştefan Wojewoda zbil wszystkg ziemig swojg wJRompftşkim Torgu, ktemu braţ kr6\& pojskjpgo Wladystaw poslal Wojpwodzie Wojpskjemu 12,000 yişgrâw na ,pw* ciw brptu swemu, nad ktâreipi byi Wojewoda l(Ardelskf Birtok, 6Wpt Ştefana Wojewpdy, i Radul Wojewoda Multaâski prelat, pui tetludzi na pomoc. i po-cz%t.pro8i6 Birtok Stefap,a Wojpwofţy aby sig ^kjdlem polşkim zmierzyl, a Ştefan Wojewoda przyzwoţjl na .przymierze, poipierzyi.sig z krdlem polpkim, ale teţn obycţajem, aby kr61 szedl z temi ludţţpi şwemi t% drogp.ktprp, przyszedl, a Ştefan Wojewoda darowal Birtoka wţelkieipi dary i poszedi do Wggier, a kr61 sam szedl z swemi wojski t% drog% ktdr% przyszedl ku Chocimiu, chyba kilku ppwiatdw ziemian swywolnych poszfi pa .Bpkowiug, a szkpdy wielkie czy-nili, przeăpiecznie szli niestrzegaj%c,şi§., a .StflESan Wojewoda ppsiat pa niemi Boidpra, Dwornika (^rielkiego z wojskiem, tente je porpzii zarpbawşpy im u Kuppiipa Buţspwinş; za to je Ran B6g karal Âp.byji nazbyt swywolni, w woj-sku sanjd bezpieczniejsi, a szke<ţy czypili i beţipan^w swych nie sluchali, po-bpapo im wţenczjas . c,bor%gwi powi,atowych njepţejo, dziat takte pardzo wiele. Anpp 7006 wpjowal ziemig polskp Malkpcz ţ Tprki i byi z wojskiem at bli^ko Lwowa, i potym zasig .poszedi Sţefan Wojewoda do zieipi pola^iej, wo-jowal jp, .i dobyl dwu zamkdw ^TrgbowB i Podbajec, i. spaljl, i do , ziemi ,swej tet przywi6di ludzi wiele. Anpo 7012 umaţi «Ştefan Wpjewoda Ipjii 2. Ten Ştefan byi sypem Bohdana Wojewody, i pogrzebion w tym monasterze swoim w, Potaie. Ten byi bospo- 477 ţâra Muntenăscă, şi’l bătU Stefan-vodă, dăr hatmanul săă Şeridrea peri in acea b&t&lie. In anul 6992, Martie 15, veni sultanul turceştii, împăratul Balazet, asupra cetăţii moldovenesc! Kilia, apoi In cuteti de două luni următdre, in Augustă ţi !n Iuliti, luă Kilia ţi de aci şi Cetatea Albă, şi tot atunci puse vodă la Munteni pe Vladă. îft anul 6993, Septembre 1, merse Stefan-vodă la Colomia de se Întâlni acolfi cu regele polonă; tot atunci veniră Turcii până la Sncăva, aducândă la domnie pe Hrolotă, şi arserft Sncăva, şi jefuiră mal tătă Moldova. Tot pe atunci, In 16 a lui Noembre. Stefan-vodă bătă pe Turci lingă Ba-cova, avândă cu dânsul şi Poloni. în anul 6984, Fevruarie 15, atnnti bătă Stefan-vodă pe Hrolotă, ce venise asuprăl cu Turcii; şi de şi in acea bătălie fu ucisă calul sub dânsul, totuşi acâsta nu avu nici o urmare rea; Iar pe Hrolotă, prinţlându’l, îl dete la mdrte. în anul 6998 muri regele ungureştii Matiaşă; in acelaşi ană muri I6nă, filul marelui duce muscălescă; apoi muri iilul aceluiaşi vodă (Ştefan), Alexandru. în anul 7005 veni Albertă, regele polonă, cu oştile sâle asupra lui Stefan-vodă, carele era dusă contra Turciloră; şi trimiţândă Stefan-vodă ambasadori pe logofătul Tâută ţi pe vieternicul Isană cu mari daruri, regele luă darurile, Iar pe ambasadori ti puse in făre şi’l trămise la Leopole, şi merse elă Însuşi asupra Sucevei, şi o bloeâ, şi o aşeŞâ in cursă de 5 săptămâni, şi n’o pătă lua; Iar Stefan-vodă adună t6te (forţele din) ţările săle în oraşul Romană', mal avândă (tntr’ajutoră) 12,000 Unguri ce*I trftmisese fratele regelui polonă Vlaâislavă (regele ungurescă) contra frăţine-săfi, sub comanda voevodnlut ar-delenescă Birtok, cuscrul lui Stefan-vodă, şi Raehil-vodâ munteneştii ÎI trămise de asemenea 6menl într’adjutoră; şi începă Birtok a stărui pe lingă Stefan-vodă ca ( să se Împace cu regele polonă, şi se înduplecă Ştefan vodă spre pace, şi se lmpică cu regele polonă, insă cu aşa tocmălă, ca regele, cu acel omeni al săi, să se întărcă tot pe calea pe unde venito, Iar lui Birtok, Stefan-vodă ÎI dede mari daruri şi se întdrse (Birtok) la Ungaria; Iar regele elă InBuşI meteo cu oştile săle pe drumul pe care venise (adecă) spre HotiăăV şi numai miliţia cea nedisciplinată din vr’o câte-va districte (polone) apucă sjj>re Bticovina, f&cândă mari daune şi mergândă tn sicuranţă, fără nici 6 pază; far Stefan-vodă trămise după ei pe marele vornică Boldnră cu dste, catete 0 şi bătă acolo, fa (locul nirnită) Cozmină, tăindă pădurea; aşa H pedepsi Dum-'-neţtett, căci eraă cel mal nedisciplinaţi In ăste şi cel mal neglijenţi, şi fabeaii stricăciuni, şi nu ascultUă pe hatmanii lor, şi 11 s’aă luată atnnti im ptitfne stăgutf districtuale şt fddte multe tunuri. în torul 70*06 intră cu tăsboiă în Polonia Maltocitt cu Turtii, Şi adjăăse du 6stea până aprdpe de Leopole, apoi m'ărse şi Stefan-vodă asupra Pâiitadelj' $ f&că resboiă atfolo, şl hiâ două cetăţi, Trămbovle şi Podhăeţlă,' şi te atee , şi adune (di aeoMţ ta ţâră' să (Moldova) o mulţime de diBenl (rbtfl.)* In anal 7012, Iulie 2, muri Ştefan-vodfi. Acestă Stefan-vodă era’ filul Iul Bogdană-vodă, şi ftr immbrmântătă fir acăstă dionas/tire a1 sa fa Putea, dtfpă ce darem albo Wojewoda 47 lat dwa miesi%ce i trzy niedziele, cztowiek byl wa-leczny i naboiny. Anno 7015, ‘28 Octobris, poszedl Bohdan Wojewoda do Multanskiej ziemi z swoimi wojski, i doszedt do miasta zowi% je Roterzecy na mogile Kajaty z obustron Rybnika, i tam przyszedl posel do niego od Radula Wojewody Mul-tanskiego Maxim mnich Despotowicz, i prosil Bohdana Wojewody aby sig po-mierzyt z Radulem Wojewodţ, i innych wiele rzeczy z nim mowil, Bohdan Wojewoda na 2%danie Radula Wojewody uczynil wol% jego na przymierze, i'tak postai z tym Despotem jednego swego posta do Radula Wojewody, a tam mu przysiggal Radul Wojewoda przy posle jego i z pany swemi na S. Ewangeli%, aby diwigal z nim wieczne przymierze i granice po staremu, a Bohdan Wojewoda uczynil takte, i poszedl nazad do ziemie swej. Anno 7017, 29 Junii w piqtek poszedl Bohdan Wojewoda przez Dniestr z swoimi wojski, a w sobotg przyszedl pod Eamieniec, a w niedzielg 1 Julii poszedl z wojski swemi pocz%wszy od brzegu Dniestra at do granicy litewakidj i palii, i wojowal ziemig polsk%, i przyszedl pod Rohatyu, spalil, i dobyl, i bardzo wiele pobrat skarbdw, i plonu wszelakiego, byl wteuczas i pod Lwo-wem i potym zaâ pudcil wojska pod plony, i sila zamkdw i miast popalil, i ludzi wiele przywiodl do Woloch, potym do Suczawy ci%gn%t. Anno 7021, 22 Augusti, przyszli Tatarowie, palili ziemig Wotoskş at do Iass, i spalili, i wiele sikody poczynili w ludziach i innych plonach ktdrych zabrali. Anno 7022, 27 Februarii, przyszedl Tryfail do Woloch, ktory cheia! byc hospodarem, pcjmal go Bohdan i dai go ăci%6. ' Anno 7025, Augusti 22, umarl Bohdan Wojewoda w mieâcie Hussiech, ktory byl hospodarem 12 lat i 9 miesigcy. Potem byl Wojewodg, albo hospodarem syn jego Ştefan, za ktdrego ziemia byia w pokoju od wszystkich stron. Anno 7026, Augusti 14, przyszli Tatarowie do Woloskiej ziemi naprzod na miasteczko na Prucie Sarbanka, nad temi Tatarami byl Alb Soltan, i k*™* ziemig palid, a Ştefan Wojewoda wojsko swe zbierai i poszedl do niego na gdrg Prutem sam, i postai do Karaboca wielkiego dolnego dwornika swego aby przeszedl Prut ze wszystk% ziemi% doln%, i. kazal mu w poniedzialek rano na rQzâwicie aby sig z Tatary uderzyt i bil, i uderzyt ten dwornik na nie i po-razit je, i wiele ich pobito, i z nich wigzniow bardzo wiele pojmali, i dwu murzy wielkich, a innych gonili przez pole byac i siek%c, ai do Dniestra, led-wie z matern ludzi uciekl ten Alb Soltan, a Ştefan Wojewoda wrdcit Big do Chorlowa, bo tei i sam byl w tej bitwie. Anno 7032, Septembrie 7, zdradzili tego Ştefana Wojewody jego panowie i chcieli go zabic, i Pan B5g mu pomdgl i pojmal niektdrych, Kostia purku-laba niemieckiego, Maxima wistâera i Iwaszka logofeta, i dai ich posdnad w Romaăskim torgu, a inni pobiegli do Wggier. Anno 7034, Februarii 4, dqgnql Ştefan Wojewoda na Radul% Wojewodg Mul-taâskiego do miasta Terguszora, i odtţd pomierzywszy sig z Radulem wrdcit sig do ziemi swej. Anno 7035 umarl Piotr braţ tego Ştefana, Septembris 20. 479 fusese Domnă săă Vodă 47 ani, două luni şi trei săptămâni: fusese bărbată vitează, norocosă şi religiosă. în anul 7015, Octombre 28, merse Bogdană-vodă cu oştile săle asupra ţârei Muutenescl, şi adjunse la locul numită Retezaţii, lingă movila Calatel, din ambe părţile Râmnicului, şi acolo sosi la elă ună solă de la vodă muntenescă Radul, călugărul Maximă din neamul Despoţilor, şi rugă pe Bogdană-vodă ca să se Împace cu Radul-vodă, şi vorbi cu elă mai multe altele, Iar Bogdană-vodă făcă pace după volea lui, şi ast-felă trămise cu acelă Despotă pe uuă solă al seă către Radul-vodă* şi acolo ÎI jură Radul-vodă d’inaintea solului şi cu toţi boierii săi, pe sântul evangeliă, de a ţine cu elă o pace eternă şi fruntariele ab antiquo, Iar Bogdană-vodă făcă tot aşa, şi se întârse la ţăra sa. în anul 7017, Iuniă 29 Vineri, Bogdană-vodă trecă oştile săle peste Nistru, şi veni Sâmbătă sub Cameniţa, şi Duminecă la 1 luliă merse cu oştile săle incepăndă de la malul Nistrului şi până la hotarele Lituaniei, şi ardea şi prăda Polonia, şi veni sub Rohatină, şi ’1 luâ, şi ’1 arse, şi apucă fărte multe odâre şi âmenl şi felurită pradă, şi merse atunci şi sub Leopole, şi după aceea lăsâ oştile săle să jefuăscă, şi luâ mal multe casteluri şi oraşe, şi arse, şi duse o mulţime de âmenl la Moldova, şi apoi se întârse la Sucăva. în anul 7021, Augustă 22, veniră Tătarii, şi ardeaă Moldova până la Iaşi, şi arseră (laşul), şi făcurăr multe daune în âmenl şi în alte lucruri, ce aă prădată. în anul 7022, Fevruariă 27, veni la Moldova Trifăilă, ambiţionândă Dom-niea, (dar) Bogdană-vodă îl prinse şi ’1 dede la mârte. în anul 7025, Augustă 22, muri -Bogdană-vodă în oraşul Huşi, carele domnise 12 ani şi 9 luni. După elă fu Domnă săă Vodă filul săă Ştefan, în (lilele căruia ţăra a fostă în pace din tâte părţile. în anul 7026, Augustă 14, veniră Tătarii la Moldova, d’ântâiă la târguşo-rul numită Şerbancă pe Prutfi; în capul acelor Tătari era Albă Sultană, şi porunci a da focă ţărel, Iar Stefan-vodă (pe de o parte) adunâ âstea sea şi merse asupră’f elă însuşi în susul Prutului, Iar (pe de altă parte) trămise la Carabăţă, marele vornică ală ţărel de josă, ca să trăcă Prutul cu tâtă (oştirea din) ţăra de josă, şi ’I porunci ca Luni diminăţă, în zori de (li, să lo-văscă pe Tătari şi săi bată, şi ’I lovi acelă vornică, şi ’I înfrânse, şi mulţi din el aă perită, şi fârte mulţi aă fostă prinşi, între cari duol mârzacl mari, Iar cel-l-alţl aă fostă goniţi, bătuţi şi măcelaţl d’a lungul câmpului până la Nistru, şi d’abla scăpă cu fuga acelă Albă Sultană cu puţini d’al săi, iar Stefan-vodă se întârse la Hârleă, căci fusese şi elă însuşi în acea bătălie. în anul. 7032, Septembre 7, acesta Stefan-vodă fu trădată de boierii sel, cari volaă să’lă uci^ă, dar Dumne^eă îl adjutâ şi (Stefană-vodă) îl bătu, şi prinse o sămă, pe Gostea pârcălabul de la Nămţă, şi pe Maximă visternică, şi pe Ivaşeo logofătă, şi îl dete la mârte în oraşul Romană, Iar cel-l-alţl fugiră la Ungaria. în anul 7034, Fevruariă 4, merse Stefan-vodă asupra lui Radul-vodă mun- 480 Tegoi roku Januarii 14 umarl ten Ştefan Wojewoda w ('hocinin i pogrzebiou w Putnie, byl hospodarem sze66 lat. Tegoi Januarii 20 zostat Piotr Wojewoda Hospodarem, rfie pisze czyj ayn byl, bo go sobie obrali w Chortowie. Anno 7036 tenie Piotr Wojewoda ci%gn%l do <’zakielskiej ztemi do Wggier i mial dwie wojăka jakoby dwa puiki i szedl dwiema drogdmi de ich ziemi, i zjechal sig z ich pany zewsz%dy, i pobil ich, i rozpgdzil, i; nabrawszy ludzi i plondw niepospblitych wrdcil sig do Wolocb, nabrano ZakWw i Sassdwzsobţ bardzo wiele. Tegoi roku Julii 10 pomierzyl sig z Piotrem Wojewodţ Ştefan krOl Wg-gierski i obiecal mo byl Bystrzycki zamdk i z dzieriawţ wszystkţ Bystrzyckţ i z dochody, ale panowie Wggieracy nie zwolili, wsaakie wielkie skarby z ludzi, Czakldw i Sassow, ztamt%d do Woloch przygnal. Potym tenie Piotr Wojewoda wojowal ziemig jiolskq, trzykroO, Pokacie palii, i u Sereta naszych porazil, ale u Obfertyna dobrze po glowie od PolakOw wd%l ai ledwo sam ujechal i wszystkich skarbOw i dzikl co mial z sob% odbieial. Potym Anno jak oni pisz% 7046 Zygmunt kr61 Polski poslal wojsko :.wedo Chocimia, nad ktdrem byl hetmanem Jan Hrabia z Tarnowa, i dobywal Cbo-cimia dwie niedzieli ai byl Piotr Wojewoda do niego przyjechal, i tam sig het-manowi krOlewskiemu poklonil, i przysiggal krolowi polskiemu ze wszyBtkiemi pany swemi. Tegoi czasu Softan Suliman Cesarz Turecki przyci%gn$l sam z wojskiem swoim do Woloch Dunaj pfceszedhzy' dalej nie ămial ci%gri%<5, a wtenczas pro-sil Piotr Wojewoda Woloski hetmana krtlewskiego aby mu lirdki dai za pie-n i%dze na Turki, czego hetman krOlewski uczyniO nie cheial pfzez t§ przy-czyng ii krd mial przymierze z Tureckim Cesarzbm. Pod tem czasem tenie Piotr Wojewoda porazil byl Titary a Stepanowic na glowg, al Cesarz Turecki poki slyszal o ludziacb krolewskich pbd Chocitniem. z miejsca sig riid rnszyl, ai ludzîe krOlewscy ruszyli1 sig od Cbocilnia dopiero on sig ruszyl z wojski swemi ku Suczawie, a Piotr Wojewoda de Wggier przed nim ujechal. Cesarz Turecki przyci%gn%wszy postawil Wojewodg inszego Lokustg, i pari owîe odstqpili Piotra Wojewodg, a Cesarz Turecki pomieszkawszy mato w SuizkVie, poszedl nazad do Turek, ziemig nie kazal psowad niczym, ale prze-cie zamek jeden Woloski wzi%l pod sw% moc Teiniţ. Ten Zocusta byl hospodarem pOttrzecia lata, za jego hospodarstwa chli byli Wolochowie polowicg ziemig Torkom, i potym tego Locnstg zabili panowie, a Tuiki co byli przy riim poMnâli i wszystko pobrali, i ziemig im zări odjţli. Sultan SOliinan Cesarz Turecki dowiediiawszy sig ttgb poslal po Piotra Wo-jewodg do Wggier i poătawil go zaâ na Wojewotiztwo, a Kornig ktfaego oni byft SoBid obfcăli kdzal byl dO Slibie przySlhe, ale Piotr Wojewoda irieposlu-chril w tym', dai gb i innycb pinOw bardzO wielO dai poădnafd, takie byl hospodarem ai do ămierci. SzâlOrieinu riytiowî swOttti BteftnoWî tbspodaibtwo pofzUdil^ktitfelgo potym’pa- tenesci, (şi adjwnse) până Ia oraşul Târguşori, şi acolo tmpăcându-se ca Ra-dul-vodă, se intorsc In ţâra sea. în anal 7035, Septembre 20, muri Petrti, fratele acostai Ştefan, în acelaşi ani, Ghenarie 14, muri acesta Stefhn-vodă In Hotini şi se tmmormântâ la Putna, după o domnii de şâse ani. în acelaşi antt, Ghenarie 20, deveni domni Petru*vodă; nu scrie ala cui-fia, căci ’şi l’att aleşi (domni) la Hârlei. în-anal 7036, aceiaşi Petru-vodă merse la ţâra Secuâscă, la Ungaria, şi avea •două oşti, adecă dooi pâlcuri, şi mergea pe duoS drumuri asupra ţerel lori, şi întâmpină pe căpeteniile lori din tdte părţile, şi1! băti, şi’I goni, şiluândt 6meni şi pradă peste sâmă, se intdrse la Moldova, (unde) aduse cu sine fdrte mulţi Secul şi Saşi. în acelaşi ani, Iunie 10, s’a împăcaţi regele unguresci Ştefan cu Pe'ru* vodă şi'i promise cetatea Bistriţa ca toti districtul Bistriţei şi ca veniturile, dar boierii unguresc! n’ai învoiţi (acâsta); totuşi (Petru-vodă) aduse de acolo la Moldova mari avuţii (luatei de la 6menl Secul şi Saşi. După aceea, acelaşi Petru-vodă avi trei răsbăe cu Polonia, arse Pocuţia şi bătu pe al noştril lingă Şireţi, dar la Obertinfi fu bâtuti cu desăvârşire de Polonlj in cât d’abla scăpă cu fuga eli însuşi, perflândtt tdte odărele şi tunurile, câte avusese. Apoi In anul 7046, după cam scrii el (Moldovenii), Sigismund, regele poloni, trimise 6etea ’i asupra Hotinulul, aii căria hatmani era I6n comite de Tarndv, şi aşe^â Hotinul In curşi de duoă săptămâni, până ce veni la eli Petru-vodă, şi acolo se Închină hatmanului regali, şi jură regelui poloni cu toţi boierii săi. < ' în acelaşi timpi sultanul Sulelman, Împăratul turcesci, veni eli Însuşi cu 6stea lui asupra Moldovei, şi treci Dunărea, şi nu cuteza a merge Înainte, Iar vodă moldovenesci;Petru, se rugă atunci la hatmanul regali ca săi dea omeni mercenari contra TuVciîori, dar hatmanul regali nu vrii să facă acâsta, din acea cansă că regele avea pace cu Împăratul turcesci. în aceşti internii, acelaşi Petru-vodă Infrânse cu desevârşîre pe Tătari lingă StefănescI, Iar Împăratul turcesci, cftt auţlea despre dinenil regali (că se află) Ungă Hotini, nu se mişca diu loCi, până ce omenii regali nu s’ai retraşi de la' Hotini; numai atunci eli se mişcă cu oştile sâle spre Sucăva, Iar Petru-vodă fugi d’inaintel la Ungaria. împârsthl turcesci, sosindi (la Sucăva), puse uni alţi vodă, pe LocuStă, şi boierit ai părăâiti pe Petru-vodă, Iar Împăratul turcesci, zăbovindi puţini timpi In Sucăva, se întoree la Turcia, şi porunci a nn se vexa ţărra (Moldovă) Intra nimica, dar totuşi o cetate moldovenăscă luă (annme) Tihinea. Aceşti Locustă domni dnol ani şi şăse luni. Sub domniea lui, Moldovenii de-deră Turcilori mal jumătatea ţărei; şi pe urmă pe aceşti Locustă 11 uciserfi boieri, şi tătară pe Turcii ce se aflai pe lingă eli * şi apucară tătă avuţiea lorii, şi ărăşl luară de la el Înapoi pământurile. Sultanul Sulelmani Împăratul turcesci, aflândi aceBtea, trămise după Petru-vodă la Ungaria, Iar pe Gomea, pe care şi ’1 aleseseră el (Moldovenii), po- 81 npwie zabili- byt hospoderem dwie lecie^ia 2oldţ bospodarem ppstawili i dziewk$ Piotra Wojewody zaă dali. . Przed tyin Stefanam Iliasz beat tego Ştefana byt bospodarem lat 4, potym potqrczyii do Turek uszedt. , . P6nă aci traducerea după cronica scrisă româiiescd; de aci Insă urmdză don-tihbaţiă, redactată de către însuşi traduciHorulfi polonă , A «o byt od krola polskiego postapowiony, ktdry gdy dq ziemi przyszedt ^niat z sob% wiel-kie.yojsko Tatarow, ktdrzy natenezas p6t ziemi Wotoskiej spustoszyli. aTurcy przy. nim .şamym zostali, i ziemia mu şi§ poddata, a Tomsza z Moczokiem i Spanczokipm do Polski uciekli, ktorych krdl polski teo2e .Zygmutyţ k%şat po-âcinad we Lwowie, za to i2 tak wiele ludzi jego do Turek poştali, a drugim nosy przerzezali. Te^2e Aldkander gdy przyjecbat na bospodarstwo jednego dnia dat pau6w woloskich Turkom 60 zabid, prosiwszy ich na czeăd, a potym bardzo wiele ich porazit. ' . Ternul Alexqndrowi rozkazat Suttan Soliman zburzyd zamek w ziemi Wotoskiej Niemec. Za tego2 Janusz Erdlewicz Wggierski wzi%t zaâ do ziemi Wegierskiej Batt§ i i’ziczejv zamki ktore byt podarowat kr61 Matias Stefaoowi Wojewodzie. ___£83____ runci să’l trămiţă la dânsul; dar Petru-vodă ntt’l ascultâ îutr’acâsta, şl *1 dede la iu6rte, şi pe alţi boieri forte mulţi de asemenea, şi ast-feld domni până la mârte- (Petru-vodă) laşi dojlt&iea nebunului sed fid Ştefan, pe care apoi il ucieerS boierii, după o domnii de duol ani, şi puseri domnd pe Joldea, însurându’l cu fiica lui Petru-vodă. (Ultasemd a spune, ei) înainte de acestfi Ştefan, fratele acestui' Ştefan, Iliaşd, domnise 4 ani,.apel >se turci şi fugi la Turci. Pănă aci traducerea după cronica scrisă rom&nesce; de aci Insă urmâză continuarea, redactată de cătţe însuşi traducătorul polond. In anul 1552, Sigiamund1 Augustă, regele polond, puse vodă moldovenescd pe Alexandru, totd dintre Moldoveni, Iar pe Joldea, prinţfăndu’l Moldovenii, ’l-ad tălatd nasul şi l’ad călugărită. Acelaşi Alexandra, devenindâ domnd, porunci.a se sugruma Uăna, nevasta (văduva) Iul Petru-vodă, Iar pe fiica el, care fusese după Joldea, ’şl-o luă de nevastă. Apoi in anul 1561, Polonul Laski veni ’ cu Despotd le Moldoya, şi alungă pe acelfi Alexandru, Iar pe Despotd îl puse domnd, şi’şl luâ Laski şi Hoti-nul, pe care mal în urmă îl cedă' lui Despotd, lar aceld Despotd începi a se purta răd cu Moldovenii şi a jefui biseriCele. lorfl1, în 'oăt elfi Mocani în Su-câva, şi asediul ţind multă timpd, Iar pe Dumitru Wisnowiecki îl invitară la domniă, pe care trădăndu’l cu mal mulţi Poloni şi (Ruteni) din Voliniea. îl t-ămiseră la Turcia, Iar altora le tăkană nasuţile şi’I lăsară să se întdrcă la Polonia; totd atunci îşi aleseră domnd pe und âre-care Tomşa, din districtul C'rhelulul, care asediâ pe Despotd în Sucăva, dărnu’l putd luă ţiăriă ce (D6s-potd) nu ucise cu m&na lui pe und Ungurd, ce era mal mare peste tJngiţril din cetate, pentru (băniiâlă de) trădare, şi atunfcl acel Unguti îl părăsiră în cetate, în c&t nu mal avă apărători, şi eşi călare din cetată către aăeld Tom^a, rugându’l să nu’l omore, dar nu reuşi în rdgăminte, (căci Tomşa) porunci îndată să se tale, şi eld Însuşi îl lovi celd d’ântâiti Cu buzduganul. împăratul turcescă, din dată ce1! aduseră pe Wisniowiecbi, porunci sfi'l spăn-ţfure pe cârligd (Împreună) şi cu Piaseckit, Iar pe cel-i-alţl, atât Poloni cdm ş- (Ruteni) VolinianI, ÎI surguni peste' mare la galerei'şi trămise la domniă it.r pe ace.d Alexandru, pe care Pa fostă pr.sd regele polond, (şi) carele c&hd vîni la ţă"ă, avea cu sine o mare 6ste de Tătari, cari devastară atunci jumătatea b oldovel; Iar Turcii ad şi rămasă pe lingă dânsul, şi ţâra se supUie, tur Tomşa cu Moţocd şi cu Spancîocd fugiră la Polonia, pe cari regele po-lonti, acelaşi Sigismund, porunci să se tale In Leopole, pentru că pe atâţia 6 meni d’al lui trâmiserâ la Turcia, Iar altora le tălaserft nasurile. Acelaşi Alexandru, când sosi la domniă, intr’o singură di porunci Turcilord a& nci^ă 60 boieri Moldoveni, pe cari îl poftise la prânzd, şi dnpă aceea persecută pe fârte mulţi alţi boieri. , ^ Aceluiaşi Alexandra 11 porunci sultanul Suleftnan, a dărma cetatea moldovenească Neamţul. Tot In dilele lui, principele ungurescd I6n reatiexâ către Ungaria Balta şi_ Cicelul, cetăţile ce le-ad fostă dăruită regele Matiaş luUStefan-vodă. 484 PoWlky w wszyslkiej zlemi Woloskiej. Powiat Beigracki — Tehinecki — Kidziacki — Eopuszyâski — Waslujski — Horiowski — Sorocki — Chocimski — Czarnowiecki — Suteawski — Chorlowski — Dorokfnski Powiat KtrrHgatowki — Ja8ski — Fzynsakic — KohnrlowBki ***- TekuczdWiBki — Putneâski — Hadziowski — Tutowski — Totruski — Bakowaki — Rotnafiski — NSemiecki Summa wszyfltkioh powiatdw 24, takfce wiele Purkutabdw i Watahow, to jes «tarOBt albi» chofrţ£ych. Z tych wszjwtkich powiat6w bywa ludzi ku bitwie i stra&am 8,000, a ki§dy jeno nemsowie bywa ich 3000, ale teraz pusto. Hetman Dwornik.. G6rny Dwornik. Dolny Dwornik. co przy hospodaru tenie marszalkiem. Logofetdw trzej, po naszemu Kanclerzy. Wistemikdw trzej, po naszemu Podskarbich. Stolnikdw albo Krajczych trzej. Pobarnikow albo Podczaszych trzej. Diakdw starszych co nad pisarzmi trzej. Usardw trzej, co nad Usarami, jakoby komornicy. Kurtianow, jakoby a nas Dworzandw, nad nimi starszych trzej. Komisdw albo Koniuchdw trzej Kuchmistrzow, albo Sokarzdw trzej. Armaszow, co na kata goni%, starszych nad nimi trzej. Aprodow co przy hospodaru w komorze trzej. Pitardw co nad chlebem trzej. Piwniceych trzej. Spatarâw albo po naszemu miecznikdw trzej. Kaidy z tych urzgdnikdw majq, mlodszych pod sw% nwcjj niemaly poczet, a kiedy co ktdry wyst%pi, nie karz% slowy, jeno i.ijem o roine rzrczy, a o zdrady, o ktore tam nie trudno, aam hospodar karze zaraz gardlem, on sam 8%dxi Summa wszystkich hospodarow dwadzieâcia i oâui. Summa wszystkiego tych hospodarow panowania 214. Urzednioy Wojewody Woloekiego. 486 Districtele din t6tă ţâra Moldoveî. Districtul Cetatea-albfi. — Tihinea — Chighăciu — Lopuşna — Vasluiu — Orhelu — Soroca — Hotină — Cernăuţii — Sucăva — Hărlăă — Dorohoiti Districtul Cărligătura — Putna — Adjudii — Tutova — Trotuşii — Bacăii — Romană — Neamţă — Iaşi — Fălciă — Covurluiă Tecuclu Numărul tuturoră districtelor 24; tot atâţia pârcălabi şi vătavl, adecă (nisce funcţiuni corespunţlătâre cu ceea ce se numesce tn Polonia) starosti şi stegari. Din tâte aceste districte se adună ostaşi şi grăniceri 8000, Iar când suntă numai nemeşii 3000, dar acum e deşertă. Hatmanul (care este şi) vornică. Vornicul (ţerel de susă.) Vornicul (ţerel) de joşii, care este şi şambelană pe lingă Domnă. Trei logofeţi, ca la noi cancelari. Trei visternicl, ca la noi Podskarbl. Stolnici, adecă (In limba polonă) Krajczy, trei. Paharnici, adecă (tn limba polonă) Podczaszy, trei DiacI mal mari, cari suntă peste scribi, trei. Uşerl trei, cari suntă mal mari peste uşerl, ună feld de Komorniki (tn Polonia). Peste curteni, ună felă de DvorenI (In Polonia) suntă trei mal mari. Comişl, adecă peste cal, trei. Bucătari săăsocari, trei. Peste armaşi, adecă căiţi suntă trei mal miri Aproţjtil pe lingă persăna Domnului, trei. Pitari, cari suntă peste pâne, trei. Pimnicerl, trei. Spătari, ca la noi miecznik, trei. Fie-care din aceşti funcţionari are sub puterea sa mal mulţi inferiori, şi când vre-unul se abate (de la datorie), nu’l pedepsescă pentru vine cu cuvinte, ci cu băţă, Iar (cât privesce) trădările, cari acolo nu suntă rare, le pe-depsesce Îndată cu mârtea însuşi vodă : elă singură judecătoră. Numărul tuturoră domniloră: două-(toci şi optă. Suma domniei tuturoră acestoră domni, (ani) 214. Funcţionarii Iul vodă moldovenesc!!. DESPRE POPORUL MOLDOVE! 81 AL ŢEREl ROMÂNESC! uron cosim HABE LOOOHBT& AL ŢHBbI MOLDO VBÎ OPISANIE ZIEMI M0LDAW8KIEJ I MULTANSKIEJ PRZEZ MmONA COSTYNA WIELKIEGO LOGOFETA ZIEMI MOLDAWSKIBJ. Najjadniejszemu i niezwycigtomenu monarsze Sarmackiemu lanowi III, i botej iaski krdlowi Polskiemu, mojemu wielge mitoâcivemu 1 dobrodziejowi. Wstyam sig muzy mojej Sarmackiej przed N-ijjadniejszym i niezwycigtonym MajeBtatem Waszej Krdlewskiej Modei, Pana mego mitodciwego, nie z tego, teby ona nie miata zdoiad najwigkszym materyom i najsubtelniejszym geniu-szom, ale z mego w jgzyku tym niedostatku; bogatszy bowiem on jest, aniteli slawny tacinski jgzyk, ktdry sita w sobie zawiera potyczonego z greckiej mowy, jako sig widzied daje z tych stdw: philosophia, ztotone ex «p&os et aofîa; theo-logia ex 9*&c et X6yo«; astronomia ex dor))p et vdfioţ; geographia ex -pj et Ţpd6ţoc), «astronomia» (ex darijp et vdpoc), «geographia» (ex fă et Ypaţxo), pe c&nd Slavonii le possedă pe tdte fără adjutoriul vechiului ellenismă: «philosophia»—A»0K0M8Apif (?&<>«—awk, o'xpd*—M«Apii) săă mai polonesce lubomandrosc; «theologia*—eotoc aobIe —aor, Mţoc—caobo), uă frumdsă rădecină, din care Polonii potă forma: theologia—bogoslowstwo, theologus—bogoslow săă bogoslowiec; precum încă şi următdrele: astronomus —slavonesce rBt^oMeTuţ, polonesce gwiazdoţnieniec; astrologus—slavonesce rstcAorAOB, polonesce gwiaadosldw; geometria—slavonesce ţiMAiwkpie (tÎ — 31 m a ta, (isxpâ—M'hpto) de unde Polonii lesne potă face ziemiomierzec, ceea ce Latinii n’arii putea eBprime prin ună singură cuvântă; geographus—ziemio-pis; şi mai multe alte, esprimabili curată slavonesce, fără împrumuturi din alte limbe. Defeţtn} in li/ftba polonă este consecvenţa lipsei de practică in evreul mai multor# ani. Totuşi, precum D-fleul, ai cărui locoţiitori pe pământă suntă regii, prihnesce de uă potrivă falnica şi avuta rugă a dmeniloră mari şi a celoră sânţi, şi ună simplu «Kyrie eleison» înălţată din nefăşiarnica ănimă a unul omă naivă; de assemenea şi regesca vdstră majestate, prd-graţidse stăpână, să bine-voiţi a piiimi cu îndurare acestă istoridră, desbrăcată de cuvinte ornate. Amă fostă îndemnată la lucrare prin geniul insei regalei vdstre majestăţi, stăpâne prâ-graţiosă, văţjlându-vă că, pe când adunaţi sciinţe despre monar-chiele cele mari şi întinse, nu desdemnaţi de a cerceta începuturile şi Bta-rea ţerreloră celoră mai mânunte. De şi istoricii poloni cei vestiţi, pe Ungă cele petrecute în acestă înflorită regată, adesea menţionâză şi evenimentele militare ale Moldovei- şi Ţărrei-Românesci, ârâ mai vârtosă Gromer şi Phsecki recunoscă şi origina loră italiană; totuşi ei nu-’şl băteaă capul de a sci când şi de către cine adusu-s'aă Italianii in Dacia şi nu a-veaă nici uă noţiune despre a duoa descălecare a Moidoveniloră. Şi mai de mirare trebui să fie uă aşa tăcere din partea istoriciloră ungari , nu numai pentru că Românii ■ locuiseră chiar între dânşii mat înainte de a se pogorl pentru a duoa oră în Dacia inferioră, ci încă mai vârtosă pentru că. înşişi a-cei istoric! justifică adevărata origină romană a poporului nostru, şi se revoltă contra acelora cari ne tăg&duescă cualitatea de «colonia romana», fondată de către Trajan. Ei n’aă putută afla când şi subt a cui povăţuire s’a operată a duoa aşezare a Româniloră până la Dunăre, Marea-Ndgră şi Nistru, după ce se pustiise aşezarea cea primitivi Sasul Toppeltin se rostesce verde în aedată privinţă: «sed quo tempore gens intra montes et Tyram fiu- gens intra tnontes et Tyrcm fluvium consedit, otnnino non scio. ttjf zaă co do pierwszej Trajanowej osady, z nich, 2e mamy, âwiadczy Trojan szauiec wiecznym âwiadkiem; âwiadczy mowa i niZej wyratoni historykowie. A o powtdrnej o-sadzie mamy wiadomoăâ z samych monasterdw, ktdry kaZdy swego fandaton Hospodara Zywot i annales terininowali, mamy i historyka najpierwszego Jew-stratego Logofeta trzeciego. Mamy dragiego po nim Urekiego, dwornika wiel-kiego, ziemie dolnej. Ale i sam wiek jeszcze nie zattnmit wiadomoâci, bo od czterecfa aet lat. jako Dragnsz wyszedt z Maromoresza a Negrat od Oltn, nie wynosi wiek ten nad pişciu cziowieka zdrowo Zyjţcych jeden z dragiego i jeszcze trwa niemal w kaZdego powieâci o tem. Oddajţc tedy t§ mat% histo* ri% o tych ziemiach pod nogi Najjaâniejszego i NiezwycişZonego Majestatn Waszej Krdlewskiej Mdsci Pana mojego Miloăciwego i Dobrodzieja, pod nog-tegoZ Majestatu i Paâskiej jego Clementiej i samego siebie podrzucam. Najjaâniejszego i NiezwycipZonego Majestatu Waszej Krdlewskiej mââci Pana tnego Miioâciwego wierny poddany i najniZszi podndZek Miron Kostyn, Logofet wielki ziemi Moldâvskiqj. W Daszowie ex domo venationis anno 1684, in Julio Authorowie, z ktârych sie wybrala ta historya. 1. Wybory greckie de quatuor MonarcMs. 2. Quintus Curt. o Dakach in vita Alexandri Magni. 3. Dion in vita Trajani. 4. Eutropius in vita Had. 5. Bonfinius de rebus Hungariae. 6. Toppdtinus de origine Hung. et ocasu. Swiadkowie o powtirnej osadzie: 1. 2-ywoty et anncAes Hospodardw po monasterach moldawskich i mul-taâskich. 2. Jewstraty Logofet trzeci Moldawus. 3. Ureke dwornik wielki dolnej ziemie moldawskiej. — Ten wyzwolo-nych szk&t uczyl si§ w koronie polskiej. 4»] «vium consedit, omnino non scio.» In cât se atinge de noi înfi-ne, apoi as-supra primei colonisări noi avemu martwi fi eternul şanţ& al Ivi Trajan, şi limba nistră, fi pe istoricii menţionaţi mai ta vale; tră despre ă dmoa co-lonisare, culegem# soiri de prin monastirile unde se păstrâsă vieţile fi «an-nales» domnitorii cititori; fi mal avem# fi istorici ai noştri: cel# mai bunii — Eustratiu al 3-lea logofăt#, fi cel# după dânsul: Ureahea mare vornicii de ţSrra de jos#; fi mai în s/ârfit#, nici însuşi cursul timpului n’a putut# şterge pini acum tradiţiunea acelor# ţlile, de vreme ce cel patru secoli trecuţi încoce de la Marmureşeanul Dragof# fi de la Olteanul Negrul, nu formâsă de cât vr'uă cinci generafiuni sănătose, în cât mat toţi Românii a# putută si apuce câte-ceva de la părinţi. Aşa dar, suppunândă acâstă istoriâră, despre Moldova şi Târa-Rom&nâscă, sub picidrele nebiruitei şi prâ-luminatel înălţimi a regalei vdstre majestăţl, stăpâne bine-făcâtorfi şi pră-graţiosă, suppunu totă-d’uă-dată pe mine Insu’ml domnescil vdstre îndurări. Al prâ-luminatel şi nebiruitei regalei vâstre majestăţl, stăpâne graţiosfi, credinciosă suppusă şi plecată servă. In Daszow, «ex domo venationis anno 1684. in Iulio.» Mare logoffită ală ţârei Moldovei. Miron Costin Autorii, pe cari se rezemă acâstă istoriâ. 1. Cullegeri grecesc! «de quatuor Monarchils»; 2. «Quintus Curtius» despre Daci «in vita Alexandri Magni;» 8. «Dion in vita Trajani; 4. «Eutropius in vita Hadriani ;» 5. «Bonfinius de rebus Hungariae;» 6. Toppeltinus de origine Hungarorum et ocasu.* Mărfuri (swiadkowie) Despre a doua descălecare: 1. Vieţele «et annales» Domnilor#, de prin monastirile moldovene ş» muntene; 2. Eustratiu al 3-lea logofăt# «Moldavus.» 3. Urechea mare vornic# de ţera de jos#, care a învăţat# litteratura în fcâlde polone. ROZDZIAL J. O NARODZIE MOLDAWSKIM I MULTAN8KIM 0 pierwszej ooadzie jego przez Trajana, casarea rzymskiego. Ojczyzng opiakunq, i biednych mieszkaficdw Moldawskiej ziemie powiem ci: aiegdyâ od szaăcdw Trajanowych osiedii Dade oboje, Ai ich czas i dtugi wiek rozdzielit na troje. Pierwszy w ziemi groddw siedm pod Wggrami byli, Wraz z Dakami Trajanem wprowadzeni 2yli; A Moltanie od Oltu, aibo z g6r Montanie, Osiedii juz powtdrnie po pierwszym Trajanie; Trzecia czgâd jest Moldawa, od rzeki Moldawy, Z jaskifi Maromorejskich po morakie 2uţawy, Tak tamci jako i ci Rumynami stynţ; Niech w tem 2aden nie w%tpi, ie pd Bzymu ptynş. Muzo przebncz Sarmacka, te twym wychowanym Pigknie synom nie zdotam, piersiom twym kochanym, Ktorych luboâ swojemi piersianji karmila, Lecz wa2yiaâ i skarbu na mamki tak sita Zaci%gaj%c dalekich bogiâ z Helikonu, I jak wiele spiewaczek jest w kot Helesponn, Aretuz i Pijerid z Sycilskich stron panny, Nie zbyli sig przed niemi Assyrskie Dianny; Po nad Moldawshţ zietnig di gdy przelatywaly W stawne wolne Krdlestwo, mnie wtqd dolegaly Tyranskie Neronowe sceny niestychane, Ziupiestwa, okrucieâstwa niewypowiedziane. Ale pozwdl przynajmniej prostym gtosem zjawid, Sk%d nardd jest wotoski, âwiatu to objawg, 1 pod srogiem tyrafistwem jak dtugo sq, 2ywi ; Przy synach twych sierota niech sig te2 poiyw Ju2 potgina moc rzymska na d Gât de necesarie aă foBtă acele cetăţi In acea vreme, când bravii tară apărători respingeaă de pretutinde urdiele tătărescll Cât de necesarie mal suntă ele acuma când D-fleă tncredinţâză mântuirea ndstrâ braşiulul. tăă, ol rege Ioane celă Mare 1 Insă val noă, la vă^u năruite, de-mi vine a plânge! Cine 6re fi-va In stare de a descri robia ndstrâ sub păgâni! S’a Întunecată şi cetatea Tighinel; singură puternica Ghdia pS Dunare ne mai cam lumintsă, fundată de către Genovest ca şi portul Caffei pe fermul Crimedî, pe când ei ţineau tn zălogă ■ de la împăraţii bisantini tita Taurida şi litoralul mârii-Negre pănă la gurde Danubitdul ■ l) l) Precum vedeţi, acMft dupli diviaiuue ou este o descoperire a D-luI Tisurian. 496 I Egyptowi rdwna takie i Moltanska Ziemie lei$; a odt%d ten nardd w tych stronach Od Tatarow Rzymianom zostai na zaelonach. Dacya w Bwych granicach dawnych od zachodu Gdrami otoczona, a Dniestreni od wschodu; G6ry Uljriskiemi przed wieki sig zwaty, Poki jeszcze Magierow w sobie nie miewaly; Podolem od pdtnocy, z potudnia Dunajem, A sam narod z Tatariy tn osiadl tym krajem, Dachae sk%die i Sachae i Massagietowie, Potym z slawnym Atyll% wyszli Magierowie. Dachae. Sas6w pradziady, ktdrzy te Siedm-groddw, Italskim miastom rdwne wggierskich narodow t I po dziă dzien ozdob% porz%dni trzymajţ, âliczae miasta i prawa osobne swe inaj%; Tych 8iedmiu miast imieniem Siedmiogrodzka ziemia, A. w niiszej zaâ Dacyi Biaigrod tegoi plemia; Dateze aamki jak Chocim, Niamec i Soczawa: — Muzo moja czegoăci tu jui nie dostawa ? Gzy twoja w tem niedola, czy nikt wspomniai o tem, Czy Daki murowali, czy Rzymianie potem ? Na tych dwdch sig nie mylisz; lecz powtârne baszty ? Bo kaidy z nich dwoisty Hospodarâw koszty. .Ach potrzebne natenczas, gdy Tatarom wstrgty Odwaine z nich ryceratwo dodawaio wszgdy; Ach potrzebne na teraz, gdy nasze zbawienie Bog zacz%l twg, prawic% Wielki Krolu Janie! Teraz w ruinach stoj%, ial wspomniel o Boie 1 Bied naszych od pogandw kto wymdwid moie? Tei zadmienie nam' czyni i zamek Tehiâski, Ai ăwiatloâd nam przywraca potginy Kieliyski; Ktdry przez Janowerow na samym Dnnaju Stanal z ich panowania w Krymie i w tym kraju Od Gesarzdw Stambulskich, gdy morze trzymali Wszystko czarne w zakladzie i Erymen wladali, Z k%d i Kafa w Taurice przez nich ze Btangia Na morz , gdzie i fiotta ich zawsze ptyngia, Turrim Neo-Ptoie.ni swych czaadw Grekowie Murowali, Soroki jui Hospodarowie. Lecz dalazych nie mato ruin, zamkdw znaki, Jak okoio Romana i Gatoc przyznuki; Dzhmdziow takie Braila z Moltm 'flospodardw Sa pamişfefci wieezyvte enych • Baesarabdw Od nich Bassarabia dtronem'tym wznrecii* Imig, mappom pisarzom daremnie wstewiia;, 497 De Greci e făcută cetatea «Turris-Neoptolemi» (Tatară-bunară). Domnii Moldoveni zidiră mai în urmă cetatea Soroca. Mai avemă in ruine remaşiţele altoră cetăţi Ungă Romană şi Ungă Galaţi. Ciurgiul şi Br&ila suntd eterne suvenir! ale aceloră Domn! muntenesc! Basarabia cari stăpâniseră uă parte a Bulgariei şi acelă ţermă al mirii unde s'a lăţită numele Basarabiei, de şi câmpia Cetăţi!-albe până la Euxină a fostă totă-de-a-una moldovenâscă, precum ăoveăescă mai multe urice ale purcalabiei de acolo. O, D-^eule Pră-lnaltei cine 6re va renasoe acele timpuri? mal este 6re nouă Bperanţă că nu vomă peri chiar cu totul ? Astă-felă, după ce resturnase tot ce-I sta în cale şi Întărise nuoele limite ale imperiului, Trajan se mişcă din Dacia, trece Şiretul şi Prutul, smere-sce Nistrul celă Închisă prin selbatecele sâle st&nce, şi, in fotă cursul drumului, începSndă din ŢSra Românescă, Sapă urieşal şanţă, care a conservată pentru eternitate numele (mperatului! Apoi păşesce prin câmpii la Buhă cu viteza şi numerdsa-I 6ste; de aci nu ’iă opresce nici Niprul, nici Donul, care desparte Europa de Asia, Tătarii, strimtoraţl şi Împinşi până la cuibul loră Tătaria cea Mare, vă-ţlândă şi starea tmpregiurăriloră şi violinţa năvalel, se supună cu toţii şi ren-noescă «pacta» cele tnchiăiate mal’nainte cu Pompeiă. Tocmâla era anume, ca et să nu atingă hotarele vastului teritoriă romană şi să trămită uâ sută de omeni de frunte de la curtea haniloră la Borna, unde alergaă in persdnă chiar unii din domnii tătăresc!, când rivalisaă pentru domniă, Romanii reconciliându-I şi judecându-I dupre dreptate: ună generală Romană era mal multă de câtă ună rege barbară. Intrândă In Asia, dupS ce' prelungi pSnS la Donă eternul $4ă şanţă, Trajan lu Bactriana, de acolo prin Persia şi prin deşerturile Măril-roşie, ajunge In Egiptă, unde tn Cairă tşl tnchiăle viâţa. Mire-se ori-cine unei asemenea puteri ne mal aurite tn filele năstre: unde este astăzi monarchul, care într’iiă singură dată, tot cu arma In mână, In timpă de câţl-va ani, sâ fi strebătută lumea? Cuceririle otomane sUUtăuă bagatelă/ După ună resboiă de şâse luni cu Egiptenii, Trajan muri obosită prin a-tâte fapte mari şi consumată prin băla desnodăril vintrelul, numită grecesce disenteriă, şi despre care se povestesce cum că ară fi morbul celă mal vechiă pe faşia pământului şi celă mal propriă naturel umane: când lumea primitivă, liberă de miasme, nu cunoscea Încă nici friguri interne nici ulcere es-terne, omul se corumpea numai prin desfrânarea poftei şi abundenţa mul-ţumiriloră. De şi mortă, Trajan remase viă pentru Roma: lumea privesce până astăzi eterna’! columnă, care probâză cât de nemuritoriă es!e gloria văstră, o Domnii cel illustri! Ah, de ce 6re monarchil ca Trajan nu trăescă tn vecii ve-ciloră! 32 Oprocz ze Bassarabi czgdd Missyi trzymali, Na krdtki czas k%t morski, ie j% tak nazwali; Ale co ma do tego Bialogrodzkie pole ? Moldawia prawdziwa wszystkie te Podole, Po sam Euxin, przywilej nie jeden to powid Burkalabstw Bialogrodzkich; ale kto to wznowi ? Boie mdj niedoâcigly, czy jest jeszcze jaka Nadzieja w tdm, czy zginiem jui i do ostatka? A tak Trajan, wszyskiego przywrdciwszy siJy âwiata, znowu do Bzymu zmocniwazy te tyly Sam si§ ruszyl z Daciy, Syret, Prut przebywszy I obronny Dniestr w skalach pdi dzikich nabywszy, Kopie szauiec od Moltan zaczţwszy ogromny, Ktory tei imie trzyma Trojan w wiek potomny ; A od Dniestru do Bohu przez pola prowadzil M$4ne wojska i wielkie, sam Bniepr nie zawadzii, Od ktdrego ruszywszy tam, gdzie Don jui dzieli Od Europy Azyţ, z wszystkich pol sig zbiegli Tatarowie sploszeni do swojej ojczyzny, Do wielkiej Tartariej; widz%c i przyczyny Sluszne i moc gwaltown^ wszyscy si$ poddali I dawne z Pompejuszem pacta swe przyznali. Byl taki z nimi akkord: rzymskich paăstw szerokicb Najmniej si§ nietykali; sto osob wysokich Pod chorqgwie swym Hanom do Bzymu zsylali. Ba nie jeden z Hanow ich i sami bywali W Bzymie, gdy mifdzy sob% o Hadstwo walczyll Bzymianie ich godzili, tak iei graniczyli Paăstwa, dziel^c mi$dzy nie takie rzymskie padstwo, Bywalo nad krolestwa jedne ich Hetmaâstwo. Wst%piwszy jui w Azyg Trajan dalej idzie, Szaniec wieczny za sob% po samy Don wiedzie Z Tartariej do Biktry, st%d przez kraje perskie, Od Persdw przez pustyoie czerwono pomorskie Do samego Egiptu padstwa te obegnal, A w samym ju2 Kairze i âwiat ten poiegnaL I tu si§ niech przypatrzy potentiej takiej Kaidy; w terainiejszych wiekach dwiat nie ma takiej, 1 Monarchi takiego, by jednym zachodem Swiat okr%zyt za jednym ki’ku lat zawodem Z pdl nie schodz^c; i czemu tureckim dziwuje Kto wojnom? ktdry przez szedd miesiţcy wojuje W Egipcie; po swych pracacb Trajanus ZW^tlony SÎaboâciţ swych wngtrznodci taroie pogrzebiony. Dlssentery% zowiij Grekowie, i o tej Chorobie tak trzymajţ: te dawniejszej od tej Swiat nigdy nie slychiwal, ale jest najpierwszţ Ona w ludzkiej naturze chorobţ dawniejszţ, Kiedy âwiat jeszcze nowy wolny od humordw I sw%d6w zarailiwych zbordw, Chordb 4adnych nie czynil w âmiertelnych naturach. Ani febr w cialach ludzkich, ni wrzoddw na skurach; Oprâcz z zbyt rospustami wnţtrznoâci stabialy, Zbytnemi roskoszami w sobie sig psowaly. Rzym jednak nieâmiertelnym Trajana pokazal, Wieczna jego Columna âwiatu to ukazal, 2e wieczna slawa wasza stawni Monarchowie; Czemu tacy na^wieki nie 4yj% panowie ? ROZDZIAL II 0 rozegnaniu osad Trajanowych przez Tatary i o miesz* kaniu Rzymiandw w gbrach. Jak wspaniale stroktory na swych fundamentach S% mocne, tak i trwijq, w swych apparamentach Labirynty; tak kwitn%, jak maj% dozory Owocorodne sady; tak role komory Napelniaj% obficie, jak pracowitego Miewaj% gospodarza, dozorţe sprawnego; Jak okr§t morski plynie, kiedy iha dobrego Nauklera; stado wcale za nieospalego Pasterza : tak i paâstwa w osobie jednego Krdla stoj% w caloâci, za rz%dem ktorego Rosn% w sily krdlestwa, szerzţ swe granice. Z nierzţdu wielkie paâstwa na subtelnej nitce Wiszţ, czego przykiadem przy m§4nym Trajanie Rzymskie potgine sily; a przy Adryanie W tak licb% stabosc poszly, te i most Trajandw Na Dunaju zcpsowaâ kazal dla Tatarâw, Ktdrzy jut znowu byli pola te zalegli Bliskie tych ziem, powtdrnie w sţsiedztwie przyleglli. O bardzo t\i s%siedzi Rzymianom nowotnyml W tych tu krajach niedbalstwem at nazbyt sromotndm Ani spţdzal te ordy Trajanowym torem, Ni swoich posilkowal bgd%c domatorem, Istrem siţ zasloniwszy; takie niedostatki U tego ju2 cesarza; w raz wydad na jatki Tak pigkne prowincye. Trajanem nabyte, Ţatarskim inkursiom trakty jui odkryte CANTUL II. Imprăştiarea colonieloră luT Trajan de către T&tarT. Precum labirintul camereloră tu splendidele palaturl e cu atât mal durabile, cu cât mal durabili suntă temeliele; precum fertilele gr&dine suntă cu atât mal înflorite, cu cât mal bunâ este priveghiarea; precum holdele suntă cu atât mal abunde, cu cât mal activă e stăpânul loră; precum plutesce ună vasă pe mare sub povaţa deşteptului pilotă, sdă precum turmele prosperă avândă ună neadormită păstoră; — astă-felă şi ţerele se conservă, crescă In putere, se lăţescă in hotare prin persâna unul rege! Monarchiele cele mal mari aruncate în neorânduâlă, spânţlură pe uă aţă subţire: esemplu este puterea Bornei după mârtea vitâzulul Trajan. Adrian aduse imperiul la atâta debilitate, în cât a stricată până şi podul Iul Trajan pe Dunăre, celă înfiinţată contra Tătariloră cari revenindă din nuoă in aceste locuri, ârăşl cuprinseră părţile învecinate, necăjindă mereă pe coloniştii romani din Dacia. înfundată în uă prâ-ruşinâsă nepăsare, Adrian se mulţumia cu provinciele dincolo de Dunăre, lăsândă pe Tătari să prede în edee fără nici uă frică, şi refusândă coloniştiloră ajutore. Prin uă curiâsă fantasiă, pe când offeiia măcelăriei tătSrescI frumâsă pro-'vinciă a lui Trajan, deschiţjându-le uă cale largă de a intra mal în ânima imperiului; Adrian, dispreţuindă durerea Bornei, petrecea a clădi in mun-t<5sa Traciă ună oraşă numită dupre numele săă Adrianopole, în care — o! cine e în stare de a ghici săă de a Înlătura nepâtrunsa şi sânta voinţă a lui D-ţlefi!—a stătută mal în urmă prima capitală a Turciloră în Europa, strămutată apoi la Constantinopole. Cu t6te astea, coloniele lui Trajan la Începută tot încă se mal ţineaă, a-lungândă pe Tătari; şi când nu mal putură înfrâna furiâsa mulţime, înăbuşitoare fără adină pe tâtă ţjiua, el cu arma în mână s’aă retrasă in partea mun-ţiloră, lăsândă pustiite superbele loră oraşe. 502 Przez niedbalstwp cesarskie; on tym czasem wolal Adrynopol fundowad — a Rzym na to bolal W Traciej zbyt gdrzystej miasto swym imieniem Najmniej sig nie turbuj^c prowincyi zginieniem. Pierwsza stolica Turkdw, Adryanopole, Tu w Europie dawniejsza, niţeii w Stambole Z dopuszczeniami boiego, i kto âwigtej moie Z kresu ruszyc woli twej nie pojgty Bo4e I A z tem wszystkiem osady jeszcze si§ trzymali Trajanowe, zganiaj%c Tatardw; a dalej Ju2 wytrzymad nie mogţc, mndstwu szalonemu, Niezmiernie codzieu w liczbie przybywaj^cemu Ledwie obronnţ rgk% w g6ry ust%pili. Pustyni% swe rozkoszne miejsca zostawili. Z tyd i potomnym wiekorn toi ominowaly Tamte pierwsze, ze czţste odmiany miewaly, Bywad w tycb bardzo âlizkich ziemiac^i nieţjŢwale Pierwsze za sob% ci%gn%d wieki pozostale. Ci od Moltan na Olcie w gorach ju4 obiedli, Po Herczeg i Faragasz te miejsca zaaiedli. Olt jest rzeka. ktdra z g6r tamtych lotem splywa Z frddta swego strumienie, z Gurgiewu wyrywa Ârdelskiej czgâci ziemie, gdzie zaâ do Dnnaju Przebija si§, rznie g6ry z Ardelskiego kraju, W wielkdâci zbyt wynioflte twierdze niedobyte, Od Moltaâskiej ziemie miejsca nie przebyte; Monastery s% teraz z powtdmej osady W wielu miejscach, i teraz pod wojenne zdrady Tam sig do nich udajţ od Oltu Moltanie, Przydawszy «m» Polacy; my zaâ z gdr Montanie Zowiemy a montibus; tak biedni Rzymianie Z wtoskich deiicyi swoich w ciasnoâciach mieszkanie Swoje odtţd miewali, nie przez krotkie wieki, Lecz kilka set lat trwaly tamte ich zasieki. A tu zt$d, gdzie Moldawa, dtu4ej sig trzymali, Po zamkach miejsc podgdrskich Tatarom nie dali Osiadad; lecz kiedy ju4 do robdt nie stalo Czasdw wolnych rolnikom i nie dostawalo Ani zamkom 4ywnodci, ani sami oni ■ Zywid sig jui niemogli, w gdry do obloni Zeszli i Maromoresz swemi dominami, Giurgiew i Czyk osiedli z swojemi dominami. S% trzy rzeki, na wzdlui gdr plyn% do Syotu W Ţyâg rzekg inaczej Tybisk; tam klopotu Swojego przed Tatary zbyli, a te miejsca 503 Acele migraţiun! ale primitorii secol! eraă menite de a se tot repeta in secoli! următor!, lmplinindu-se adesea in timpii mal nuol ca uă profeţiă antică: alunecâsă şi nestatornică a fostă totă-d’a-una posiţiunea ţereloră nâstre D’ântâiă uă sâmă de romani se sulră In munţi, aşeţjându-se până la Ber-ţegă şi Făgăraşă (po Herczeg i Fagarasz), de unde ca săgâta sb6ră fluviul Olttt, şi tăindă munţii ardelenesc!, ce se înalţă ca nisce inaccesibili cetăţi, strebate apoi în Ţâra Romftnâscă şi se aruncă în Dunăre. In acel munţi, pe ţermil Oltului, s’aă zidită mal târţtiă mal multe mona-stiri, unde şi astă-fll, In flile de resboiă, obiclnuescă a se adăposti Bomânil cel de acolo, pe cari Polonii II numescă Moltenî, adaug&ndă ună m către numele Oltului, âră noi «a montibus» ÎI numimă Munteni. Pe de altă parte, In ţâra unde astă-ţll este Moldova, Bomanil se mal tot apăraă, respingândă pe Tătari dela cetăţile cele de sub munţi; dar cănd resbelul ajunse a nu mal lăsa agricultoriloră timpul de a lucra, şi hrana Începu a lipsi locuitoriloră, remânândă însuşi fortăreţele fără provisiunl; se retraseră şi el mal în adâncul munţiloră, aşe^ându-se Domnii loră în Mara-mureşă, unii la Giurgiu, alţii la Cică. Suntă trei rlurl, cari, de-a-lungul munţiloră, curgă până la fluviul Tissa, numită altă*felă Tibiscă: în acele locuri, până atunci pustie, cari facă parte din Ardeală, refugiră Românii contra Tătariloră, dândă ţârei numele de Mara-mureşă, sâă găsindă deja acestă nume pentru noi nelnţelesă. In acea epocă purcede a se corurope limba curată latină a Româniloră, Btrecurându-se prin atâţia secoli: în tocă de «Dens» se nasce D-eeă sâă Dum-nedteă 1), #meus* —ol mied, «coelum» — ceerul, «homo* — omul, «frons« — frunte, «angelus»—yndzerul .... dâră totuşi nu este nict ună cuvântă, care, sâă la începută, sâă la sfârşită, sâă la mijlocă, se nu resune mat multă sâă mat puţină latinesce, remănândă unele chiar fără schimbare, precum: barba —barba, luna—luna ... In urmă se mal Introduseră vre-uă câte-va cuvinte ungurescl şi apoi, prin legăture cu biserica sârbâscă, uă sâmă de vorbe sla-vâne, însă prâ-puşine...... Precum căzuse limba ast-felă, din hotărlrea lui D-fleă, aă căzută şi puterile întregului imperiă romană, cine âre este în stare de a stremuta sâă de a îndrepta celă mal mică pasă contra voinţei lui D-fleă, care pune capătă monarchieloră şi schimbare domnieloră, făcândă ca unele să se urce după po-gorlrea celoră-Palte, şi oprindă norocul de a sta nemişcată pe ună locă? Ce-I dreptul, nu lntr’uă clipă se dărâmă imperiul: uă machină, care se clatină, nu se sprăvale de-uă-dată; şi lucrurile, cari se potă spune Iute, mal cu încetul se realisâză în faptă. După Adrian n’aă lipsită Romei şi vr’uă sâmă de împăraţi viteji: marele Constantin, Leonil, înţeleptul Eracliă, Justinianil, afară de mal mulţi generali plin! de gloriă nemuri târiă, şi ale căroră numi eterne eă trecă aci cu condeiul; dâră după strămutarea capitalei şi reşedinţei imperiali din Roma vechiă în Roma cea nouă sâă Bisanţa, pe de uă parte luptele cu Perşii, apoi 1 1) Scriiă aşa latinesc? de c&tre tnsoşl poeţgţ, Do Ardeiu naleZ%, puste do ich zej6cia. Maromoreszem takim czy oui nazw&li Imieniem, czy przed niemi tegoZ uZywali Miejsca te, a teu wiek ich mowg corrumpiye, Jgzyk czysty lacinski ? czego uie zepsuje Czas za dlugiemi wieki ? juZ gdzie trzeba Deus To Dzeu albo Dumneăteu, al mieu miasto meus; .. Ţaki mowy uszczerbek : gdzie coelum, to czerul;. Homo, omul; frons, frunte; angelus, yndeerul; 2adnych jednak stow nie masz, Zeby lubo przodkiem Lub ostatkiem nie wspomnial albo samym ârzpdkiem Swojej najpierwszej mowy; ştojţ jedne wcale: Barba-barba, tak luna-, drugie barzo w male RoZuia, oprocz mato s!6w; potem i wggierskicb W ostatku sakrş wzi%wszy od Serbdw stowieâskich Barzo mato jednak stow, a w tych wiekacb moZe KaZdy tego doczytad âwiat odmienny; z kşdZe Panstwo rzymskie z sil swoich z boskiego wyroku Odpadto; i kto moZe najmniejszego kroku UbliZyd’albo ruszyc, kiedy Bog zaklada Pewny kres monarchiom i odmianţ wlada ? W dwiecie drugi wstgpuje po pierwszego zeâciu, Bog nakazal fortunie stad na jednem miejscu; Lub uie razem to stato, bo po Adryanie I walecznych monarchow miewali Rzymi&nie; Nie wrnz padnie machina chociaZ sig zachwieje I ko sig prgdko m6wi, nie tak prgdko dzieje. Lecz byt wielki Konstantyn, byli Leonowie M^dry byt Herakliusz, Justinianowie, I nie mato Hetmanow, w slawie nieâmiertelnych, . Nie wyliczam tu dalej takich imion wiccznycL Kiedy zas tu stolice w Bizantium wnieâli, Z Rzymu st.trego w uowy majestat przenieâli, Tedy wigcej z Persami zabawy Bwe mieii, . Potem z Saracenami; lub uskramlad chcieli Zachodne paustwa, ktore prawom wykroczali, A tu tych za Dunajem w przebadlq puszczall Zlijd wzniecone zerwanie i âwigtej jednoâci, Za zgub% w Chrzeâciadstwie wzajemnej miloâci; -Zti],d i zbytecznych disput w kosciolach przybyto, Gdy z znacza% panstw chrzeâcianskich ruin% ubyto. Pod te wieki Attyla z swemi Magierami Wtargnal w te âwiata strony, z Juzbecku Jukrami, Osiadi ziemie Pannonskie i sila âwiat z tego Na wszystkie strony doznal; podobno Batego cu Saracinil, şi cu spiritul revoluţionarii al provincielorfi italiano; pe de alt& parte dispariţiunea simţului fraternităţii chrestinescl şi, drepţii consecu-enţă, desunirea bisericeloră şi nisce deşerte dispute teologice; tote astea, rui. nândă In genere puterea chreştinătăţil, ocasionară In speciă desevfirşita uitare a provinciei danubiane. In acele timpuri, Attila cu al săi Maghiari sâă Iugri, lnrump&ndă In Eu* ropa din Iuzbek, cuprinse părţile Panoniel şi respândi tmpreglură uă terâre universală, uă terâre asemenea acelei care mal in urmă tnsogia numele lui Bati-hană. Asta-feia, vechil eroi Romani, rătăciţi prin munţi selbăteciţl In deşerturl de frica T&tariiorfi, sub presiunea Îndelungaţilor!! ani, s’aă prefăcută tn nisce bruţi satiri, per^ândă civilisaţiunea obiceeloră italiane. Dar tot mal remase şi măi rămâne câte ceva strămoşescă, care să permită a recunâsce viţa romană degenerată; a mal rămasă acea agerime a minţii, cu care loţjtestrâză natura şi care nu dispare nici uă dată cu totul . . . Se vede că el nu mal suntă Romanii cel antici; Insă Macedonil sâă Atenienil 6re nu s’aă schimbată şi el de asemenea ? Grecii păstrat’aă âre vechia loră fineţă intelectuală*/ Spartanii mal suntă âre ce aă fostă uă dată? In acelă intervală Maghiarii lntărindu-se, din principată deveniră regată, şi mal multe provincie limitrofe s’aă supusă tronului ungurescă, pe care dom-nlaă cu temeiă urmaşii celebrului Attila. Numai Tătarii, dispreţuindă puterea. Unguriloră, nu conteniaă cu incursele, colindândă cu urdiele loră pe munţi, pe ţermurile apeloră, pe câmpie, şi în-cercându-se de a strebate chiar tn tnvecinatul Ardeală, unde semnele de pâ-tră ale vagabundaglu'ul loră se vădă până astă zi, mal cu Bârnă pe Ungă To-waz, Oituz, şi alte rlurl mal mici. Curmându-se răbdarea Maghiarii oră şi domnindă regele Vladislaă, acesta se aprinse de dorinţa fapteloră mari şi, adunândă uă âste puternică, mal Împinse la resboiă pe Romanii cel retraşi In munţii Oltului şi al Maramureşului. Voioşi mergeaă la luptă Romanii: el îşi aduseră aminte străbunele virtuţi militare şi frumâsele locuri, dania lui Trajan. D’ântâiă respinseră vitejesce pe Tătari din cuibul munţiloră, şi gonindu-I a-pol fără pregetă prin câmpă, ajunseră pânS la Şireţii, tinde se află astă-fi o-raşul Romanii. Aci urmieă o nuoă bătâliă: înfrânţi, Tătarii se aruncă în undele Şiretului, eră Romanii măcellându-l fără cruţare, astupă fluviul cu cadavrele duşmanilorA Regele, răpită la vederea acestei băl tătărescl, strigă cu veseliă in limba maghiară: «seretem! seretem!» adecă: «tml place 1 iml place 1» şi cuvântul regale, prefăcându-se tn numele fluviului, eternisâză gloria victoriei! Acelă resboiă emancipă ţările nâstre. Cât de fericiţi se siroţiaă Românii, recâştigându-şl patria perdută de către străbunii loră şi redeachiţlândâ porţile pentru a duoa colonisare! Miaty na sig te kraje. Tak bohatyrami, Ktdrzy byli rzymskimi teraz satyrami, Dhigi wiek !ch przerodzil w pustyniach iyj^cych, Z postrachdw Tatarskich Big w gdrach tulaj%cych; I tak sig ju4 od wloskich niby odstrychneli Obyczajow wspanialych; lecz te nie zgingli Jeszcze ze wszystkiem u nich, gdyi nie 8% grabianie Tak daleco, 2eby ich nie znad, te Rzymianie S% jeszcze; im zostala naturalna istnoâd, Ktdra w rzeczach nie ginie, ale zawsze bytnoW Natura w czgâci trzyraa; a czy cii Rzymianie Co bywali przed wieki? lub Macedonianie Albo Atbeiiczykowie; czy cii Grekowie Nad narody sub tel ni? nie ci Lakonowie Teraz, ktdrzy bywali. A w tym ju2 krdlestwo Wggierskie sily wzielo, ju4 nie bylo xigstwo; Jui sig prcrwincyi wiele incorporowaly Krdlestwu wggierskiemu, i ju4 panowali Wszystkiem jak najgrântowniej tym sukcessorowie Attyli wggierskiego, a zt%d Tatarowie, Nie dbajţc na wggierskie sily, miejsca daldj Zaje2d2aj%c, w tycb ziemiacb znowu zalegali Koczowiskami g6ry, na rzekacb polany, Pnq.c sig a2 do Ardelu ju2 z Siedmiogrodziany. W s%siedztwie sobie bliskiem, gdzie i teraz znaki Koczowisk ich kamienne lepianki, majaki, Towaz rzeka i Ojtuz ma tego dostatek, I drugie rzeczki takie; a2e na ostatek Nie âcierpieli Wggrowie tak bliskich s%siad6w, Niespokojnych swym padstwom pod boki podsaddw. Panowal temi czasy Wladyslaw wggierski; Kr61 ten wzi%wszy przed sig zamyst kawalerski, Zebral wojsko potgZne przeciwko Tatardw I ruszyi nieodwlocznie z gornych kniej Rzymlanow, Tak tych, ktdrzy mieszkali na stronie od Oltu, Jak co na Maromorskich rzekach od Syotu. Szli weseli Rumeni z Rzymian przeniesieni I w imieniu tem wielkiem ju2 nadwergieni Pamigtajţc rozkoszne swe miejsca nadane, Przez Trajana i cnoty wojenne ich dawne; Najpierwej z gdr Tatardw ruszyli potginie, I w polu dalej tropem bij$c onycb mg2nie; Stângii u Syretu Tatorowie w sprawie Teraz Roman tam miasto le2y — lecz w rosprawie Marsowej nie'wytrwawszy w rzekg appeluj% Bllsko siebie Seretskţ, a ta persekwuj% Z tylu mocno zwydgzcy, a4 trupem tamujţ Rzekg caiq,. — Rumyni ju2 po nich harcujq. Trupem wszgdzie zasianym, a krdl sam smakaje Takţ ta2niq, Tatarskţ, wesdt wykrzykuje (Seretem seretem) jgzykiem wggierskim (Tak tak mi sig podoba); tem slowem krdlewskiem Syret rzeka na wieki w tem imieniu pîynie, I Sîawa tej Victoryi na wieki nie zginie. A ta sama sprawila, te wszystkie te strony Wolniejszemi od pierwszej przszlcj swej obrony O trzy i cztery razy szczgâliwsi wnukowie Nii ci, ktdrzy przegrali wasi pradziadowie, Ojczyzng im nadanţ; i ta walka ztota W powtorn$ wam osadg otworzyl i wrota. ROZDZIAL III 0 powtdrnej ocadzie Moldawskiej i Muitanskiej ziemi po spedzeniu Tatardjv. Po tak wielkiej swej klgsce z bitwy pod Romaăskiej Tatarskie zewszţd seszty ordy, a Multa lishiej Najpierwej wnet Moldawskiej ziem wtdre osady Nastgpuj% oblawem, juZ 2adnej zawady Nie maj%c od Tatarow; zt%d Dragosz z swoirni, A tam Negrut Wajdowic z Multany pieszymi; A lub jeszcze Romana miasta tam niebylo, Dla wiadomoâci miejsca tak sig poloiylo. Ju4 teraz Moldowanie a z tamtţd Multanie — Wy2ej sig namienilo z k%d takie przezwanie — W powtdrnej tej osadzie te obydwie ziemie Odmienily z Rumyndw ci%gn%c swoje plemic, Pewnie z Rzymu nie tracic nazwiska swojeno. Rumyn to jest Romanus, i jeden drugiego Kiedy pyta o jgzyk, to : sety rumynesete ? Blisko (scis rommanisce) nie moldowenesete I po dziâ dziefi; i tylkoi ci, ktdrzy tu zeszli Do tych dwocb ziem, w inaksze te imionu weszly, Jak Multan tak Moldowan; ale pozostali Na miejscach Siedmiogrodzkich w dawnym swyrn zostali Imieniu nie odmiennym, i dziâ Rumynami Szczyc% sig a Wggrowie zowiq. Olachami Z Wloch; im Multan Moldawian imiona nie sluia, Bo tym rzeki te dali, tamci Wggrom plu2^. CANTUL III. A duoa cotonisare a Moldovelşi ŢăreI*Românesoî. După Învingerea cea mare !n bătălia dela Romană, —aşa namimă locul, de şi oraşul nu estă Încă,—urdiele tătăresc! retr&gându-se din t6te părţile şi spaţiul rămânândă liberă de stricăciunile loră, se iocepâ colonisarea ceâ a duoa, de’ntâiă a Ţerel-Românesc!, in care descălecâ Negru-vodă cu pedestril săi Munteni, şi apoi curând aceea a Moldovei, tn care se pogor! DragoŞă. De aci Înainte locuitorii acestoră duoă ţerl priimescă a. se nunti Moldoveni şi Olteni; dar tot ţinândă la suvenirea Romei, el conservă şi numele Română de la cuvântul «Romanus» In cât chiar astăzi, vorbindă despre limbă, nu se ţtice : sssty ntoldaweneszte ? ci saty rumynesete? adecă; *scis romanisce ?» Şi apoi numai acel Români, cari trecură munţii lncoce, adoptară de pe rlurl numele deosebite de Moldoveni şi Olteni; Iar cei rămaşi ta Ardeală, afl păstrată anticul nume, fălindu-se până acum de a fi Români, pe când Ungurii II nu-mescă Olachl, vrea să flică Italieni; şi ocupândâ nu numai tot Ardealul, unde covârşescă cu multă numărul Maghiariloră, ci Încă şi tot Banatul, unde co-vârşescă cu multă numărul Serbiloră. însuşi Maramureşul şl ţâra făgăraşului coprindă astăzi atâţia Români, ca şi când nici uă-dată n’ară fi fostă vre uă emigraţiune: el vorbescă dialectul ro-mânescă celă mal frumosă şi celă mal apropiată de limba italiană; mal cu sâmă Maramureşenii, cari se mal bucură de a nu fi Iobagi, ci ca nisce 6-menl liberi se cârmuescă după legile lord proprie, avându-şl dată pe sâmă cetatea Hust, şi servindă la răsbâle In călărimea regală, In care se distingă prin vitejiă. Afară de numele naţionale, s'aă mal schimbată In acea epocă şi' poreclele individuali: Bogdan sâă Dragoşă la Moldoveni, Stană sâă Vladă ia Munteni, Dragomir sâă Stanemir, nu mal suntă nume romane, ei curată serbeacl, Im- Przebijai sig z zagondw oni zawsze torem Za nim goni%. Jut gory karpatskie mijaj’%, Jui z tramdw gdr wysokich na miejsca patrzajţ Przysziej ziemi Moldawskiej, jui i i%k Pratowycb, Uâmiechajţcych w Bobie p61 czystych Dniestrowych Sigga oko 8zerokie, podobne dymowi Pola albo podobne wszerz Oceanowi. Dniestr wspaniaiy 4r6dia swe poczyna z Korony Pol8kiej daleko inszej (NilOwi nie rdwny); Jui, gdzie dzieli Podole, w swych przyrodnych plynie Skntach, niby ciosanych slaw%, cho6 NU siynie Okrţiony trzcinami, nawot i samenra Nie rdwien Dunajowi, w sobie niesfornemu. Pod umbrţ ciasne âciany a4 murtami moczy, I o promienie mojng 4 samym Phebem toczy; Skaiami zwiesistemi przed nieben sig kryje; Przeszkoda snu ludzkiego koinar tam nie 4yje; A gdzie chod sig ukaie brzeg jaki na brodach, Podobny labirynthom, ogrodotn na wodach, Albo wigc brwiom podnioslym wesoiego czoia Lub nie bojainej twarzy wspaniaiego krdla. Z Tebdw greckicb boginie gdyby to wiedzialy, * Z swego by ta Olimpa pewnie przyjeidiaîy. Pola zewsz%d obfite, pastwiska przestrone; — I ktore âwiata kraje tym rownad postronne ? .....................................Wychodzi bogaty, Polami urodzajay, a w }%gi rogaty. * Tu sig wigc darmo chwalisz Egipcie, w redzajach Ze przewyiszasz, co Prut mi, tam we twoich krajach; Tu pdlkopek dochodzi siedmiu miar pszeaicy, Czego ledwie baasz na twej piaszczystej grantey; Jgczmienia, iyta, owsa bywa miar jednaâcie W iyznym roku, lecz prosa bywa nad dwanaăcie. I c64 wigtej maez nad to ? Cerer% sig chlubisz, Oprdcz tego ie w pafistwach twoich cukier labisz: — Ta trafia sig, 4e razem dwa irebce klacz rodzi, I jagni%t troje owca czgsto tutaj splodzi; I to tei sig ta trafia jako barzo wiele, Ze jaiowica spiodzi w trzecim roku ciele. Nie godzi mi sig debie, Berladzie, przepomnied, Zyziia w wszem rzeczko, i moto mi cig wspomnie<$ W roskoszacb prawie rajskicb obficie plyn%ca, Miodem i mlekiem zfiacznie doâ6 obfituj%ca. Daley widz% i lasy ztyd, zk%d rzeki pjynţ, Doliny rozci%gnione, i gdzie okiem kin^, I 513 Urmândă totă Înainte pe mălai rluleţulul, el se pogoră In câmpie deschise când de u& dată răsună cunoscuta bfttaiă a căţelei... toţi se aruncă tn a-cea direcţiune. La stânga rluleţulul era.uă pădurice forte dăsă, incinsă din tote părţile cu uă văgăună: acolo bourul, obosită de atâta gonă şi storsă din putere, se o* dihnea In linisce. Nestâmpărata căţea descopere refugiul; vânătorii se grămădescă In glură cu lăcomie; dar instinctul ultimei peirl reţine pe fără în desişul păduricel, până ce junii Români, cu felurite arme, unii eu topore ungureşti, alţii eu mi-tiuce, o adj ungă şi o dobdră. «Copiiloră! — strigă atunci Dragoşă, — aici este patria ndstră 1 Nu mal •Încape multă vorbă; mă jură că rămâiă aici pentru totă-d’a-una şi că aici «Iml^voiă aşeţja casa, redobândindă prin vitejiă moştenirea străbunilorfi t Cui «nu place, lntdrcă-sel» Toţi strigară: «jurămă cu tine de a rămână aici 1» Capul bourului celui precursorii, pentru memorie, fu pusă pe ud columnă, şi de pe numele ferel, eăril Moldovenii il focă penS astăfo «bour,» Dragoşă infiinţeeă pe locul isbînăel satul Bourenii. De atunci şi sigiliul Moldovei portă capul bourului. Pe de altă parte, căţeluşa Molda, obosită, şi pe semne vătămată de către bourul In vizunia lui, alergă cu aprindere la riuleţă, pentru a’şl stinge setea, şi găsesce acolo morte: numele el eternisându-şe pentru posteritate, s'a a-cordată acelui riuleţă, care izvoresce din Înălţimea munţiloră de lingă Mara-mureşă şi se vărsă In Şiretă lingă oraşul Romană. De pe numele rluleţulul, Însăşi ţâra se numi Moldova, poporul r— Moldoveni : Dragoşă fu primul Moldoveană. Cntrierândă tote locurile tmpregiură, căta vânătoriloră zăresce de uă dată, In tăcerea seninei aurore, uă columnă căruntă de fumă lnălţându-se In valuri până la nuorl. Nedomirirea ti cuprinde: cine ore ară pută să locuăscă tn aceste pustietăţi? «de unde nu e focă, fumă nu ese,» ţlice proverbul. Mergă fără sfiălă după indicaţiunea fumului, trecă ună ală duoilea riuleţă, şi li se presintă Înaintea ochiloră uă dumbrăvloră rotundă şi veselă, din care Xeşa misteriosul fumă de cărbune. Alergândă prin rediă, âtâ că unii din vânători găsescă tntr’o prisăcă ună moşneguţă cocoşată de ani, care acopere stupii, lea săma la tote, priveghăză cum matca Îşi scăte albinuţele, deslipesce strătuşorele de chihlimbară ale corei, drege, tndrăptă, rennuolesce .... De uă dată resună vorba: «bune omeM) bătrânul se cutremură şi răspunde, «neznaju bihme!» 2) Vânătorii II mal adresăză Întrebări, Uă questionăză prin semne; dar, speriată prin nisce ospeţi nevăzuţi nici uă dată In glurul locuinţei sâie, elă nu ştie ce şi oum să răspundă. 1 1) Pasă aşa românesce cu litere latine in textul polonii. 2) «Nu inţelegfi Şfifi N in limba malorouiană «ătt rutenâwă. Widz% ziemie podobne bujuemu sadowi W czworogranhstych zagrodach; oczy ku wschodowi Zapatrzywszy dziwuj% takiemu krajowi, I kwiatorodnym polom podobnym rajowi. Jui pewnego oblowu nadzieja odpadla; Byla iubra ochota, jui :nsza przypadla. Trzymaj^c sig tej rzeczki brzegicm dalej id%, A w tym jui z g6r na oblafi p61 czystych wynid%, Ai tu krzyknie zwyczajnym suczka nagle glosem: — Porw% sie na âwiadomy glos wszyscy stosem. Byl lasek w lew% strong, od rzeki zbyt ggsty, W kolo dolem zalegly; tam iubr 6 pracy czgstdj Odpoczywal bezpiecznie trudem wyâilony, Od suczki zbyt ciekawej nozdrzy nie zmylony; I tam w kolo obst$pi%, jui ggstszq, gromad%, Mlodziei oblowu chciwa, a ostatni% stratg' Zycia postrzegi z natury zwierz i nie wychodzi Z ggstwiny tej na pole, ai mlddi mafi nadcbodzi Z wszelkiemi orgiami, jedni toporami Wggierskiemi, a drudzy tei prgdko dzidami Tam iubra zamgczyli. Dragosz: *0 mlodziericy 1» — Wykrzyknie, — tu ojczyzna! Nie trzeba jui wigcej Nam sig radzid; jui zt%d wigcej nie powrocg, Dziaddw naszych mieszkanie sam sobie przywrdcg, Na co zaraz przysiggam i po swe posylam Domoslwo; kto inaczej, zaraz go odsylam Nazad.» Ozw% sig: «Wszyscy na to przysiggamy I my z tobq, ie tu jui na wieki mieszkamyl» Klad% gtowg iubrowg'za Omec na slupie, A Boureny pierwsza wieâ po takim slupie; Bo iubra bour jgzyk moldawski mianuje. Z t%d sig ziemia iubrowş, gtowq, pieczgtuje. Na tem miejscu najpierwej miejsca zakladaj% I iubra z Boureny imie jej nadaj%. Suczka, czy spracowana, czy gdzie utr%cona W tej ggstwinie od zwierza znad nadwergiona, Po pracach swych do wody zapalona bieiy, Gdzie patrzq,: ai ona jui w rzece zdechla leiy, Daj%c imie na wieki — od Moldy Moldawa — Z ktdrym to jui nazwiskiem ai dot%d zostawa Rzeka, ktdra z Karpatskich wznioslych gor wychodzi, Blisko Maromoreszu pocz%wszy tu schodzi W Syret blisko Romanu; tai rzeka Moldawa Narodowi i ziemi wieczne imie dawa, Z Moldawy jui Moldowan Dragosz upatruje. 515 Aduşi* in fine înaintea Iul Dragoş# fi cercetaţi* prin tâlmaci#, bltrâml răspunde rutenesce : «Sum Iaţco de la Snetin#; de vr’o câţi-va ani"!mi-am# aşe-•fiatu aci prisedora; dar afară de voi acuma, ti am# mc# vâfiut# pe ntmene.» 1) Atunci Dragoşă îl desene planul nuoel colonisărl, îl povestesc©, alungarea ordieloră ţătăreaci, îl îudâmnă să’şl strămute în.aceste părţi tot neamul, şi’l dăruesce şi întăresce, ca moşiă eternă şi ereditară, tot teritoriul în glurul rîuleţulul. Moşnegul cu bucurie priimesce darul, fi aducând# omeni din Pocuţia, de la Snetin#, înfiinţâeă de pe numele $8# satul Jaţcanii, cel# ţmi vechi# sat# moldovenesc# după Boureni. Colonia moşului Iaţco deveni mai in .ufmă oraş# Suceva, c|icX sdrta n’a permisă să'I rămână numele primului fundatoră. Nisce cojocari unguresc# venind# a se stabili acolo, — soci# (szots) se fiice cojocar# in limba maghiară, — de pe numele lor# se numi riuleţul şi oraşul Suceva, numele Iafcaftiloru conservându-se totuşi unui din suburbiele. După ce a pusă la cale acăstă parte a (erei, Dragoşă volesce a cundsce şi locurile mal de josă. Elă apucă la drepta apel Moldova, .cutrieră câmpie imense, şi mal gfisesce alte duoă ape, din cari pe una de pe repeziciunea iindeloră săle o numesce Repede, adică latinesce «Rapida»; Iar altei, de pe limpeZicIunea undeloră, ÎI dă numele de Limpede, latinesqe «Limpida.» Locul surîde lui Dragoş#: el# singur# se aşefiâ aice, dând# scite tuturor# ţerilor# învecinate despre nuca sea reşedinţa, care se numesce până dstăfii Câmpul lui Dragosz adecă : «Campi Dragossi» 2) De aci Înainte urmâză grabnica impoporare a. (erei. Aşa povestesc# traditorii moldoveneştii: omenilor# simpli trebue sâ le dăm# credinţă; căci ei nu sunt# capabili de a inventa lucruri fantastice sâă de a desnatura faptele prin ornamente 'adevărul cel# curat# nu are nevojă de frase pompose. Ca nici u& altă (eră ta lume, asemenea Iuţelel cu care se redică şi se po-gdră pânzele unei bune corabie, săă asemenea puvolulul cu cpre crescd şi scadă păralele din mun(I, se lăţi de uă dată Moldova, rennuoindă antica coloniă romană între Nistru, Dunăre şi până la Mare.a-Nâgră, şi decă^u apoi peste puţină. ' ; \ • Dragoş# aşefiâ pe Români in câţnpie,. unde. era trebuinţă de hişce brafie mai vitejesci; iar Rutenilorchiâmându’i din Pocuţia şi Polonia, le defie locuri mo# muntose: Cernăuţii, Lţoţinul, tot fermul Nistrului pânŞ la OrfiewSoroca, fi pe Prut# jumătatea judeţului Laşilor# fi al# Sucevei. Vecini nu esista# in ţâra de jos# : toţi Românii ţ^a# se# artftşjf (Arcassami) 1 1) Acestă pasagiti probezi, că Miron Costin m&nuia farte bine ifinba mâlorgslaai: ...........Jacko ze Sniatyna, " ' . «Od kilka lat zajazoWszy tntpSsicisiu meju, I.. T «A nikoho oprdcx ni toper ne vydajv;» . ■ T Z) YeŞI documente :pibliţate snb No; 9^165 ete. • < • I « • 516 Dalej miejsca kaZdego i wszgdzie lustruje Poloienia, at widz% dym siwy do g6ry Z rana przy cichej zorzy shipem prosto W cbmnry Pniesîg; stali zdumieni: na taklch pustyniacli Ktoby mieszkai ? lecz oginia dym w samych jaskiniach. Niebywa, na dym prosto id% nie^zmruZeni, Şpadajţ na powt6rn% rzekg nawrdceni Dymem, a nad ni% widz% przelaski okrţgle I wesole aarazem, gdzie te dyraiţ w%gle; Obiegajţ ten gaik, a drudzy dochodzţ ; Staruszka zgrzybialego w pasiece nachodzţ, A on ule nakrywa i koto nich chodzi, Czego by tam poprawid : czy sporo wywodzf Ktora matka swe pszczdlki, lub prz%dkdw poprawia, Lub im ambrowy woszczek zdziera, a ich wznawia Do pilniejszej roboty; a2 tu: «bane ome!» Zadrzy starZec; pytaj%, on: «neznaju bihme.» Jeszcze dalej probujq, mow% to znakami, A on drzy zturbowany takiemi goăciami Cale nie widzianymi wiek mieszkania swego, Nie vie co ma na to rzec; wiod% do starszego, Przez tlumacza pytaj%: jak dawba byilina ? Jako ? i zkfj,d ? powiada: «Jacko ze Sniatyna, Od kilka lat zajszowszy tnt pasiczku maja, A nikoho oprocz was teper ne wydaju.» Gpowiada mu Dragosz te nowe osady, Jak tatarskie ju4 wszelkie zegnafle zawady; Jefli ma ludzi swoicb niech sprowadza krewnych, Zarazem go daruj%c i w dziedzictwo pewnych Wszystkich gruntow, lei%cych przy rzece, przyjmuje, Dziedzicamy wiecznemi onych confirmuje. Natychmiast 6vr staruszek wszystkie swoje plemie Z pokuckiego Sniatyna w tg sprowadza ziemie Na nowe osiedliny; odt$d wieâ Jackany, Po Bouranach druga, osiedla najdawniej. Imicniem Jacka dziada zt%d sobie nadanem; Teraz miastem Soczawţ jui jest mianowanem. Fortuna mu zbronila, 2e miasto nie jego Imieniem sig mianuje, osadcy pierwszego/ Kusznierzdw kilka z Wggier wyszlych tam osiedli, (Socz, kusznierz po wggiersku) do tego przywiedli, Ze miasto juZ i rzeka Soczaw% sig sîyuie, Imie jednak Jackany czgâ6 miasta nie ginie; Dragosz jednak zwiedziwszy, te Zwiatludzi bbtszy, Gdzie dziada Jacka nalazi, co zacz i kraj nitezy, 517 sM caleraşi (Kalaraseatm), şi cei mai seraă lucrat* ei însuşi câmpul, iar cei mai bogaţi se serveaţi cu munca robitorii Ţigani. Oraşele aprâpe tote s'aâ înfiinţată de către Saşii) cari împreună cu Ungurii introduseră cele ăe’nteiă cârdume. In aceia timpii teritoriul Moldovei se Începea la Nordtt de la CaţpaţI, a-vândtt la Suda Marea-Năgră, în care se vărsatt duoă linii de limită.: Dunărea şi Nistrul lncepândfl de. la Hotintt: astăzi Buglacul nu mal este al nostru: Galaţii şi Hotinul şunttt In pericoia, avemtt vameşi ŢurcI . . . Domne! îndurări» de nu ne perde cu totul 1 A duoa descălecare a Muntenilortt eu Negru-Vodă e mal vecbiă. Ţâra lortt se botărasce la Suda cu.Dunărea care o desparte de Misia; la apustt şi Norda cu munţii; la resărita Şiretul o deslipesce de Moldova. De la Negru-vodd pini acum, ei numera aprope patru sute de ani, pe câni durata Moldovei are abia tră-sute optă-feci2) şi pare-se că a şi adjunsfi deja la anii săi cel de pe urmă. Sigiliul Muntenilora presintă untt corbtt. Tradiţiunea despre începutul ţoră e urmdtdre; Pe cănd Românii loculatt Încă In Făgăraşâ, uă frumâsă copilă cădăndtt In dragoste cu Domnul Ardealului şi simţîndu-se grea, principele tl dă una inelA de aura şi o trămite Înapoi la părinţi, poruncindu*! de a reveni după ce va nasce cu copilul şi cu semnul. Făta nasce pe Negru şi, luându’l In braţie, Întovărăşită de una frate al sătt, purcede tn drumâ; dar Intr’o dumbravă, sora şi fratele adormty de pbjssâlâ, lăsândtt inelul, drepttt jucărie, tn mânile copilului, ca să nu plângă. Prin uă minunată Întâmplare, una corbâ flămânzită, priivinda de pe stejarii cum strălucesce ceva In mânele copilului şi cre^ândă că e carne, se'aruncă, apucă inelul, şi’l Înghite de iome. Copilul ţipă, sgăriata de ghlarele corbului; muma sare In pielâre, frate-sătt se trezesce, şi ambii privesca. cu durere' perderea inelului, cu care era legată parola principelui. Dar nici Însuşi corbul nu se mişcă, Înţepenită prin efectul unei mâncări a-tât de nenaturali; unchiul copilului tncordâză arcul, se apropiă, lovesce, şi corbul cade josfl cu săgâta. Pipăindâ inelul In gâtul pasării, ttnărul 11 lasă acolo, păşesce veseltt Înainte, şi aducândfi pe soră-sa cu copilul la Domnul Ardâlulul, II dă In mână inelul şi’l oferesce şi pe minunatul corbfl. De atunci Ţâra-Românăscă are untt corbtt tn sigilitt. Principele dede lui Negru titlul de wajda, adecă voevoitt In limba ungară, către care s’a mal adaustt In urmă titlul sărbesctt de hospodartt. Crescânda mare, prin mijlocirea tătâne-sătt Negru căpătă de la regele un-gurescâ voevodatul Făgăraşului. Acesta fu fundatorul Ţerel-RomânescI, asemenea lui Dragoştt In Moldova, 1 1) Confrontăsă documentul sub No. 141. 3) Prin armare, dnpe Miron Costin, Valackia ar fi fandată către 1284 ţi Moldova către 1804. Idzie z Moldawy w prawij, strong; tam obchodzi Pola nazbyt obszerne, na trzeci% nadchodzi' Itzekg, bystrzq, nad pierwsze; z bystroSci Repede Daj% imie, a drugiej przy tejie Limpede, . Z nazbyt wody klarownej — z lacifiska limpida, — A pierwszej z tejze mowy z bystroâci rapida. Tam miejsce upodobal Dragosz sam osiadlszy, A o sobie po wszystkich blizkich krajach dawszy Znad, zk%d Kampulong. Dragosz i po dziâ diîeă styn%, To jest (campi JDragossi); a tu jik w ptaw plyn$ Zewsz^d nowi mieszcaăcy, jeâli wiarg damy, Naszym te2 traăitorom prostaczkom przyznamy; ' Prostak nie wymyâlaj^c prgdzej praw.dg powie, Nie 6adz%c sig na shmach •wyrzecze to, co wie; ' I nie zawsze wymowy prawda potrzebuje, , Najprostsz% sig powieâci% ona kontentuje. Zadnego panştwa niemasz, 2eby. wraz tak nagle Osiadto w swych granicach, i jak prgdko iagle Sprawny okrgt podnosi, lub powodî przypada Na potokack podgOrnycb, nrnet prgdko i spada: EQdabnym i te ziemie sp.osobem oşiadJy, A po kilkudziesi^t lat zaraz z granic spadjy; W kjl.ka lat wszystkieţ miejsca ludimi osadzili, , I dawng colonig rzymsk^ sporzq,dzili, Mîgdzy Dniestrem iDunajem a2 do samego Osicdli wszystkie pola do morza" czarnego. A Drşgosz ,w. pole spgdza Rumyny ; Ru§ blîiej . Gor o'sadza, wojennych w, pola, şiebie niiej Sadzi Ruâ te dzieriawy, z Pokucia, z Podola Osiadaj Czerniowce, .Chocijn, i do kola Dniestr wszystek po Orhejow, Sorokg Jaskicgo, Prutem do pOl powiatu wp61 i Soczawskiego. W dolnych ziemie poddanycb Zidnych nie miewali; Wgzyscy sig \rkaszami i konnymi zwali, To jest Kalaraszami, i w robotach sami; A moiniejszyni robily kupipne Cygany. Miastom saâ nieraal wszystkim pocz$tkiem Sasowie; Winnice oni wnieâli, wespdl i Wggrowie. Ziemia W pierwszych granicach swych, od g6r wegierskicb, Dochodzi ku wsckodowi aZ brzcgow podniestrskich ; Z pdlnocy ku poludniu inorzem sig zamyka Czarnym, wzdiuZ od Chocima klad%c, gdzîe potyka Tenie ocean wodg dunnjsk%, a teraz Prut graniczy z Badziakem; juZ i Gatac nieraz We stracbu byl i Chocirn. ju2 Turcy mytnicy... 519 subt elfi, cu m rtpeflidune miraculosi, ca şi în Moldova, fermii Dunării se im-poporari cu Unguri, Saşi, Serii. Dragoşă na se bucură multă timpii de neorganis&tele Bâlc possesiunl: elu muri numai peste şSse ani de Domnie, ca oft profeţiă de scurtele durate ale tutuloră domnieloră următâre. Dupi mârtea lui 'Dragoşă urmă pe tronit frate-s&u Romanii, fundatorul o-roşului Romană la confiuintele Moldovei cu Şiretul. Elă muri peste patru ani de Domnii. Apoi in cursă de patru-fied şi trei de ani se succeserd şâpte Domni, fie-care câte uă clipă — răă ogurii pentru timpii posteriori,—şi tote lucrările lord aii rămasă necunoscute, sâă din causa nestabilităţil, sâă din nesciinţa de carte, sâă din lipsa de relaţiunl cu popârele Învecinate; până ce in fine se sui pe tronă bătrânul Alexandru, majestosă ca ună adevărată rege, primul din Domnii moldovenescl care se asemenâ cu monarchil cel glorioşi, şi pe care poporul nostru tl numesce Alexandru celă bună, respectându’i pini astafâ memoria. Acesta redicâ Domniea moldovenâscă la u& trâptă Înaltă, şi, voindă In speciâ a organisa clerul naţionale, trămise cu acestă scopă ambasadori la Constan-tinopole. Pe atunci Împăratul Paleologul fiindă plecată cu patriarchul şi cu tot clerul la conciliul de la Florenţa, ambasadorii raportâză lui Alexandru-vodă, cerând ă deslegărl: sâă să ascepte in Constantinopole ? ori să călătorâscă In Italia la Florenţa? Domnul convocâ pe boierit săi cel mari, şi se lea decisiuunea de ă tr&mite pe aleşii ţerel să se hirotonăscă in Ohrida, oraşă bulg&rescă, mândru de pre-rogitivole ce’I dede Împăratul bisantină Justiniană, originară din acele locuri, făcândă pe episcopul săă al duoilea obrază după patriarchă şi celă mii mare Intre toţi archiepiscopil, In cât până ast&ţll Ohrideanul rămâne capă al tuturora vlădiciloră săibescl. Mergândă acolo trămişil lui Alexandru-vodă, priimiră hirotonia, Împreună cu usul limbel sârbescl In biserică şi In actele oficiali; Introducându-se,de atunci şi titlul domnescă: hospodară şi voevodă al ţerel Moldovei de la plaiuri până la Mare. Nici forţele ţerel nu eraă Încă nepotrivite cu mărimea titlului; căci Domnii scotcaă la rlsboiă clncî-fecl mii de 6ste, cavalerid seu căkraşi, şi infanterie seă arcaşi, cu arce şi titlbe, ceva asemenea infanterid turcesd numiţi solad. 1) Tot Alexandru-vodă, în lunga sea domnii de trei fied de ani, redicâ din ruine cetăţile cele mai vechie, şi puse totă ţâra pe ună picloră gloriosă. De aci Înainte Iubite lectoră, citesce pe autorii tel poloni, pe Kromer, pe Bielski. pe Litvanul St yjcowski şi pe redutele Piasecki, cărora Românii cată să le mulţumâscă , pentru că n’aă uitată in trâcătă să ne menţioneze şi pe noi, chronologia resbelelOră nâstre, revoluţiunile, câştigurile şi pagubele; de şi lucrurile mai mimmte şi prefacerile casnice le-aă râmasu necunoscute, precum l) l) Costumul solaciloră In timpul autorului, vefll tu Jtieaut, Estat prfsenţ ie Vempire ot-toptan, Paris, 1670, p. 846. Bog gdyby to niestr%cil na ostatniej nici! . . Moltanie s) dawniejsi swem ta wyjâciem od tych Z svym Negrulem; sam Dunaj jui oblewa tamtych Od pohidnia wcitpfc wszgdzie, z Mizy% sig dzieii; Z zachodu i pdlnocy gory ich oblegli, A od wschodu Seretem z Moldawş graniczţ, Biisko czterech set lat swych od Negrula licz% Moldanie, nad trzysta lat oâmdziesiţt dochodz$ Ostatnie juz w tych czasiech bodaj nie vychodz%.... Pieczgei% Big juz insz%, krukiem, pieczgtuj%; To zaâ o swym Negrule zdawna opisuja: Byla dama nadobna w rumyhskim narodzie, Kiedy nardd na oltskiej jeszcze mieBzkal Wodzie; Z ziţigciem na Ardelu spolkowanie wzigla; Plodnym gdy biatoglowa cigiarem objgla, Przeklada to xiţigciu, on jej pierăcied daje I rodzicom na parol onej j% oddaje, Przyrzekajq,c, jak skoroby co porodzita, By z potomkiem i znakiem do niego schodzila. Rodai syna Negrula; dziecig wzi%wszy sama Przy swym bracie rodzonym idzie w drogg dama, Tam, zk%d przyczyne plodu ma; w drodze strudzeni, Przy d%browin usiedli z prac trochg zmruieni; Daje matka piorâcionek, zeby sobie gralo Dziecig, nim troche zaânie, aby nie plakalo; A trefunkiem dziwnym kruk z dgba zapatrzony, Ze sig âlni u dziecigcia, glodem zna6 wzbudzony, Niby kaawtek inigsa poriwe pierâcien zloty I polyka zarnzem z zglodnialej ochoty. Krzyknie dziecie od kruka szponami sdraânione, Porywa Big matka w skok i braţ obudzone, Widzg, pierâcien i wiarg oraz utracon%. W lament oba; kruk siedzi, maj%c obci%£on% Naturg niezwyczajna potrawa, spierzony; âci^ga braţ luk cigciwq, strzal% namierzody, ' Zblizywszy sig; dosiada kruk ocigialy celu Zio tem, spada ze strzal%; a ie pierâcied w gardzielu Namacawszy, jui pewny, niebierze go z kruka. Wziawscy siostrg i dziecie jui weselszv szuka Xiţigcia w jego padstw e, doszedszy oddaje Dziecig i pierâcien, a kruka na cudo podaje. Ztqd sig ziemia multanska krukiem pieczgtuje, A dziecie tg sam xişze wnet Wajd% mianuje; Wojewode tak zowi% jgzykiem wggierskim. Poino sig zwac poczgly tym tytulem serbskiem 521 şi epoca antertâră Iul Alexandru-vodă, despre care Eromer scie numai şi nu. mal atâta, cum-că Bqmânil suntil veniţi din Italia. După ce v’amfi arătată testimoniele istoriciloră destul de celebri despre o-rigina poporului nostru, mă oprescă aice: pentru a seri la versuri, se cere uă minte volosa, Iar eh, ap&satu de tiranie fara nici uă dreptate, fuiă forţată de a'ml părăsi cu durere chiar vetra părintesca! Ad. M. D. 6. 522 Hospodar, lecz z wggierska Wajdami sig zwali; W swoich zaâ imienia doniu zawsze uiywali. ' Negrulowi jui w lecie xişie wyprawuje Wojewodztwo Faragasz, od krdla daruje. Ten u Multan powtornej osady authoreru, Jak u Moldawian Dragosz; i tamtego torem Wggry, Saşi, Serbowie za dziwn% prgdcoâcia, Zalegli naddunajskic brzegi osiadloâci%. Dragosz w swoich tak spornych nie dlugo sig cieszyl Osiadloâciach; w szeâciu lat na on âwiat pospieszyl Panowania swojego. O jak prorokownl, I tak krotki wlek jego ii bgdzie panowat, Kaâdego z sukcessordw bgd% krdtkie lata. Po jego zeâciu padt rz%d na Pomana brata. Miasto Roman stanglo pod jego imieniem, Gdzie sig z Moldawa laczy Syret swem plynieniem; Ale i ten niedlugo bawil sig za bratem, We cztery lata i on poiegnat sig z 6wiatem. Przez czterdziesci i trzy lat siedm icb panowalo, Co tak£4 w prawdzie przyszlym wiekom rokowalo. A w tych czterdziestu i trzech lecicch co sig dzialo Za tych siedm panowania? czy ie osiadaio Tylko miejsca na ten czas, czy ie pisra nie mieii. Czy jeszcze bliskie o nich paâstwa nie wiedzieli — Co zacz? i jeâli jakie ich sprawy bydi majz, Niewiadome nikomu dotycbczas zostaj%. Ai stary Aiexander podobny krdlowi, Ten najpierwszy Hospodar rowny Monarchowi Slawnemu; tego starym i dobrym mianuj%, I po dziâ dzien ziemianie pamigci% szanuja. On w powa2niejsz$ odzial ozdobg to panstwo; Najpierwej sig postaral wnieâ6 tam duchowienstwo, Po ktdre do Carogrodn wyprail swe posly, Gdzie jego intencye do skutku niedoszly; Bo cesarz Pale>l:og na synod Florenski Z patryarcb% byl ruszyl z stolicy Cargrodykiej. Oznajmujţ poslowie, ie ju2 w Carogrodzie Niczastali nikogo, wszyscy na synodzie; Cesarz i patryarcha, wszystkie ducliowieustwa; Co za mandat bgdzie w lyra jego destojemt va Czy iâc do Florentiej w Italig kaze, Czy czekal tam na miejsca cesarza roskaze ? Radz' sig Aiexander swycb pierwszych bojardw; — Staje dekret, aby szli do panstwa Bulgardw, Do Ochrydy, z czerncami wtgnczas obranemi, 524 Jest Ochryda w Serbiej miaBto, nadanemi Wolnoâciami bogate od Justyniana, Bo z tych krajdw Grekowie mieii tego pana; Nad wszech metro politdw patriarcbom bliiszym Ziomka swego uczynit, biskupem najpierwszym; I teraz pierwsze miejsce nad arcybiskupdw Ma ten Btolec duchowny, i serbskich bisk'ipdv Wszystkich glowz. W Ochrydţ jecbali poslowie; Tam czerdcdw poâwiţcili odtzd Wotochowie, Wziawszy sakrg od Serbdw, serbskim odpravujz Jţzykiem nabozedstwo, i ten zachownjz W przywilegiach j§zyk odtad hospodarstwa Tytul i wojewoda moldawskiego paăstwa Od Plonin az do morza; i w siiach bywali; Bo pigddziesizt tysiţcy tysiţcy na wojnach miewali wojska wsego; piechotş zwali arkaszami; A konnycb z konia zwali juz kalarâszami. • Byla piechota u Turkdw, zowia solakami; Podobna ta arkaszom, bo ona z lukami Pieszo w wojnach, bez luka tylko przy kolczanach Stawad byli powinni, takiz ramionach. Ten hospodar i zamki z ruin podniosl dawnych. I paăstwo do porzadkdw przyprowadzil dawnych, Przez trzydzieâci lat iyjzc panowania swego. Odtad ci$ ju2 bezpiecznie odsylam do twego, Caytelnika laskawy, Eromera Bilskiego, Stryjkow8kiego Lithwina, âwieto Piaseckiego, Ktdrym scriptorom sila winni Moldawowio, Ze przy inszych ich pismacb tamie Wolochowie Wspomnieni sz; i wojny czţsto juz porzadkiem Znajdziesz, i wiţksze sprawy, i jakira kto ârodkiem Lub nabywal lub tracii; cho6 rzeczy drobniejszych Nie wiedzieli, domowych utarczek jui mniejszych; 1 przed tym Alexandrem sami wymawyaja, Ze o pierwszycb poczatkach narodu nie maja Wiadomoâci; lecz Kromer dowiedzial si$ o tem, Ze Wolosza sa ze Wloch, jeilisf jest co potem ? Tak sig rzecz ma w poczatkach; skad sa te narody, Historykdw nie podlych sa na to dowody. Ze mnie dosyd i tego na moje klopoty Bo wierazom wesoly zmysl dodaje ochotz; , Ja zniszczony tyranstwy, za i z mej ojczyzny Ustzpid z zalem musz§ bez slusznej przyczyny. — Ad. M D. 8- 526 VERŞURI PENTRU PREA LUMINAŢII SI SLAVITU-POMENITII DOMNI I f t DB DOSOFTEIU MITROPOLITUL Prâ laminatului intru pravoslavie, blagocestivulul şi prâ cinstitului ;i milostivului nostru Domnii, Măria Sea Ion Duca Voevoda, din mila lui Dumnezeii Domnii ţărel Moldovei. Dela veclnica sântei Troiţei putere’, poftimfi Măriel-Tâle sănătate şi pace cu vieţă norocită să petreci Măria-Ta pururea adevărfl. ţ)ice proorocul împăraţii Da vid, milostive şi pră luminate Domne: «K-ipioţ «6 C&X071T&;, xopioţ ^pipav xaft1 ^pav,» Domnul DumneZeă bla- goslovită, blagoslovită ii Domnul Zi din Zi spori-ne-va DumneZeul mântu-inţeloră nâstre, DumneZeul nostru, Duir.neZeă de mântuire. Slavă să fie lui DumneZeă in veci, şi preste veci, şi preste vremi nesfirşite. C’aă sporită Sânţia sea, şi aă ajutată, şi aă blagoslovită in Zilele Măriel-Tâle de s’aă făcută a-câstă sântă carte pre limba românâscă, tainele sântei besericl cu carile se face spăsenia ndstră a cbreştiniloră, adecă Molitfelnictd. Pentru aceea, milostive Domne, la acâstă pomană dumneZeâscă, amă socotită de amă scrisă pre toţi pră luminaţii şi slăvită-pomeniţil Domnii ţărel, ca să se pomenâscă pentru nevoinţa ce aă nevoită cu chreştinătatea şi cu pravoslaviea. Pentru aceea . ld amă scris şi verşurl, precât m’aă aglunsă sciinţa, intr’acesta chipă: Domnii ţărel Moldovei, pus-aă nevoinţă, D’aă invăţatuşl ţâra dirâpta’i credinţă, Pravoslavnica lege ferind fi necorcită, Şi ’n cerfi Christos le cruţă viâţa fericită. Descălecat-aă ţâra Domnul Draguşă-Vodă, Fericită bulacă cu totă felă de rodă, Cănd aă adusă intr’însa românâscă limbă, De bună neamă şi ferită dela calea strâmbă. Se trage de pre sânge rudă impărâtâscă, DumneZeă ’lă-aă sporitu-’l ’nainte să’I crâscă. Pre urma lui, Sasă-Vodă, de aci Bogdan-Yodă, După dinsul stătu Laţco, de-aci Pătru-Yodă Carele Zică muşatină, crescândă bună viţă Pre Roman Yoevoda i dirâpta credinţă; Acesta ce să scrie: din plaiă până ’n mare Stăpână samodrăjavnică şi domnitoră tare. Dintr’acesta se nasce Alexandru Domnul, \ Să cuvine ş’acesta să ’lii scie tot omul: C’aă Împodobita ţâra cu besericMate, Cu mănăstiri vestite i frumseţl luminate : Bistriţa este una, duoă ’I Moldoviţa, Ş’alte besericl multe ce ’şl da cuviinţa; Adus’aă şi pre S&ntul Ioan tn ţări De ’şl-aă vestituşi cinstea şi preste ghotarfi. ’Naintea lui mal fost-aă Ştefan şi cu Iuga, Şi Dumnezeii cu biDe le-aii ^scultată ruga., fir’ după Alexandiu, fiiu-seă Ilie, Şi Ştefan a lui frate nescurtă bucurie. D’acia Bogdan-Yodă domni mică vreme - . , Şi ’şl-aă mutată sălaşul unde nu se teme, Lăsândă pre. urmă viţă şi rodă bună in ţâră De ’I să ’nalţă vestea şi preste ghotară. Pentru Ştefan acel bună ce-aă bătută răsbâie, De-aă făcutuşl de tote inimel pre voie, Prin ţinuturi, prin tâte, se vădă a lui semne, Mănăstiri şi Besericl ce-aă faptă fără lene; ; Că nn numai presate şi,pre la oraşe, fa şi prin munţi, prin. codrii, lui Christos sălaşe, Ce-aă făcută zugrăvite de daă strelucore, Să ’I trăiască pomana i bună nume şub sore. Pre fiu-seă pre Bogdan ’şl-aă lăsată să ’l-şeflă In scaună, să ’şl, domn&că, ţâra să se increţlă,' Că ş’a Iul nevoinţă nu aă fostă cu nemică, De-a lui, ală seă părinte să fie mal mică.. Sânta Mitropolie cea nuoă i Sucăvă De dinsul îl făcută cu multă zăbavă, C’avea destulă luptă şi trăbă de 6ste Când Îşi bâtea pizmaşii lovindu ’I din coste. De-a lui destoinicie scrie şi In. cronice , Că ’şl aă apărată ţâra cu bună ferice. Pre fiu-seă, pre Ştefan, tânără dupe sine, ’Şl-aă lăsatu’şl în scaună Domnă bpnă cum sp cuvine. -Dup’acesta statutraă. Bareşă Petru-Vodă De t6te bunătăţi plină de cerâsca râdă. . II Pobrata sălaşul unde odihnesce Cu Dâmna sa Elena dese pomenesce, .. C’aă faptă multe besericl de’ntregă-şi înnuoite, , La ţâră şi la munte mari mănăstiri sânte. . Pre urma loră domnit-aă a loră bună râdă . Ilie, şi celă tânără Stefăniţă Vodă. Nemică n’aă stricaţu ’I vrăjmăşâsca morte Că este ’n ceră cu sânţii dimpreună ’n sârte-, Şi soră-sa Ruxanda, să na se stingă neamul, Luă pre Alexandra ce II ţjicfi LăpuşneanuL Domni ş’acesta bine, şi In Slatina face Mănăstire frumăsă, pre tăte le tntrăce. Pre urma acestora, filai Mihnel-vodă Din ţăra Muntenăscă, sufletăscă râdă; P6tru ’ltt chlamă pre nume şi n’are prighană, Lăsatu-'şl-afi in ţără slăvită pomană: Mănăstirea ce este in dealft la Gâlata, Că este pentru ăspeţl cu măsa tătă gata. Fiu-sefi Ştefan tânără stăpăni Domnia. Dupe Aron domnit-afi : Domnul Eremia. Acesta de pre rudă 11 nume Movila, Că Dumnezeii ’şl-afi tinsuşl şi presto dlnsul mila. După dtnsul domnit-afi şi Simion-Yodă, Lăsat-afi şi pre acesta Dumneaei cu rădă, Că i se scitt cuconil, sufletăscă viţă, De ’l-att făcuttt cu Domnul in certt cunoscinţă. După dlnşil şi Ştefan Tomşa ce-ao faptfi Solea, Domnii destoinica ce ’l zâleşfi, afi domnita cu gholca, Că ’n ţjilele acelea prin dese resbăie, Locuitorii ţărel trălafi cu nevoie. D'aciea Radul-Vodă afi domnita cu pace, Cu bună ’nţelepclune tutulorfi cum place, Ş’Alexandru Ilieşfi cănd H afi venita rândul, Afi domnita şi elfi ţăra nu cum II afi fostă gândul. Barnowski Miron-Yodă are lndrăznire La Dumnezeii cu sânţii fără de Îndoire. Moysi Yoevoda i cerescul Movilă Cu fraţii săi petrece Intr’a lui Christos milă, Şi Yasilie-Yodă, precum H afi fosta gândul, ’l-a datfi Christos odihnă cu s&nţil In rânduL Cheorghiţă Ştefan-Yodă Încă să nu ’şl perflă Nădejdea dela Domnul, ce tot să se tncrăţjă, Că pentru tot greşitul Dumneflefi Ingrijesce Cine cu direptfi cugeta la dlnsul năzuesce, Şi pentru Ohika-Yodă laudă se flice Că de-a rândul cu sânţii trflleBce tn ferice. Lui Ştefăniţă-Yodă Dumneţlefi să II fiică Odihnălă cu sânţii, In viăţă să ’I placă Cu a sa bună maică, cu Ecaterina, La gludeţfi din dirăpta să II fie odina. Evstratie Dabjja, scrisă este la viăţă Să trăiască cu sânţii In rândfi fără grăţă, Ca Iubita sa hilcă, cu Dămna Măria, 529 * Să nu se mal stingă in veci bucuria, Şi Dămna sa Dahina încă să se văţjlă La Dumne^eă In casă, cu dînşil să se ’ncrăflă. Şi Duca Voevoda, Dumne^ett să ilă crăscă, Să ’şl domnăscă tu scaună şi să tmbătrănăBcă Cu cinstita sa Dămnă, cu Anastasia, Cu cinstite odrasle in tdtă fericia. Din cerii să le trămiţă Dumneţlett cunună Să ’şl petrăcă in viăţă cu inimă bună. Hieşă, Alexandru, c&nd stăpâni in ţără, Prin săraci ce da milă ’şl-aă întinsă spre ceră scară, Şi Petricelco-Vodă Încă işl are parte In ceră, cu Domnii ţărel printr’a vieţel carte, Cu luminată cinstita Dăm na sa Maria, Să nu li se mal stingă in veci .bucuria. Lui Dumitraşco-Vodă bine să se ţlică Că certă pe viclenii de le dete frică. Domnit-aă după dinsul Antonie Ruset, S’albă cu Domnii parte ş’a lui cinstită suflet, C’aă lăsatuşl pomană căt aă putută face, Dea ’I Dumne^eă cu sânţn traiă in ceră cu pace. Şi sosindă cu verşurile pănă aici, ărăşl rugămă dela milostivul Dumneţleă Măriel-Tăle, pră luminatului şi milostivului nostru Domnă Ion Duca Yoevodă, şi a cinstitei şi intru totă blagoslovita Domna Măriel-Tăle Gospojda Anastasia, şi a cinstitului şi cu de tătă blagoslovenia dăruită fiii Măriei-văstre: Măria sa Ion Constantin Voevoda, Ion Mateiă Voevoda, Ion Ştefan Voevoda; şi cu blagoslovitele fiicele Măriel-Vostre, să ve cruţe milostivul Dumneţleă şi Bă vă blagoslovăscă fişa cum aă blagoslovită pre Avraam, şi Isaac, şi Iacov, şi cum aă blagoslovită pre Iosif cu Asineta şi cu cuconil lord. Aşa să te blagoslovăscă milostivul Dumne^eă cu blagoslovenie veclnică intru Domnul nostru Isus Christos cu duhul sântă adevâră. ✓ * 1 J SCARA TOMULUI AL TREILEA Prefa£Î4...........................................Pag.' I. LETOPISEŢUL ŢEREI MOLDOVEI ATEIBUITC lui nicolai muşte, dieacC stare de divanO. Pag. CAP. I. Domnica lui Istrati Dabija-Vodâ tn anul 7170 april.. 1 . . 3 CAP. II. Douţniea întâia a Dncftf-Vodă . ................. , . . 5 CAP. III. Domniea Iul Iliaşii-Vodă........... . ..................6 CAP. IV. A duoa Domnie a Ducăl-Vodă...................... . . . id CAP. V. Domnica Iul Petricclco-Vodă...............................10 CAP. VI. Domnîea întâia a Iul Dnmitraşco-Vodă Cantacozino . ... .13 CAP. VIL Domniea lu! Aotonie Russet . . . . .....................16 C^AP. VIII Domniea a treca a Docăl-Vodă tn anul 7,188 . ..... 19 CAP. IX. Domniea a duoa a lu! Dimitraşco-Vodă Cantacuzino. . . . 23. CAP. X. Domniea lut Coostantio Cânte mir-Vodă. ...................24 CAP. XI. Domniea Iul Constantin-Vodă feciorul Ducftl-Vodă celui bS- trlntt la anul 7201............# ................ 25 CAP. XII. Domniea Iul Antioh Vodi feciorul Iul Cjntcmir-Vodă li a- nul 7204. .............................................27 CAP. XIII. Domniea a duoa a Iul Constantin Duca-Vodâja anul 7209. . 28 CAP. XIV. Domniea lntfiitt a Iul Mihaitt Racovipl-Vodâ .... - .30 CAP. XV. Domniea a duoa a lui Antioh Vodă. .......................32 CAP. XVI. A duoa Domnie a Iul Mihaitt Racoviţt-Vodă............. 3$ CAP. XVII Domniea Iul Nicolal-Vodă MavrocordatQ la anul 7218. . . 40 CAP XVIII Domniea Iul Dimitraşco Cantemir-Vodă....................43 CAP. XIX. A duoa Domnie a Iul Nicolal-Vodă Mavroco dată .... 51 CAP. XX. Domniea a treea a lui M»haiii-Vodă R*cov ţt 57 CAP. XXI. Domniea lui G igore Ghica-Vodă . 72 532 Variantă la cronica atribuită Iul Nicolae Muşte Pag. Domniea Ducăl-Vodă al treilea r&ndti. . . . .....................77 Domniea Iul Dumitraşco-Vodă al doilea r&ndil........................84 Domniea lui Cantemir-Vodă...........................................85 De mdrtea Iul Miron logofătul şi a lui Veliclco Vornicul ...... 88 Domniea lui Constantin Duca-Vodă....................................89 Domniea lui Antioh-Vodă ............................................90 A duoa Domnie a lui Constantin Duca-Vodă...........................92 Domniea lui Mihaftt ^axxţviţă-VeevQd . ;i f \ 4 . , . .93 CRONICA ANONIMĂ A ŢEREI MOLDOVE! cară se tacăpedela Domniea lui Jstrâti Daîltijâ Vlkşi sa » sflrşasce cu Domniea lui Grigore Ghica-Vodă celu betrânfi (1662-1733). tradusă $r Grecesc® de biv*vel slugerul Alecsandru Amiras. CAP. I. Domniea lui Istrati Dabija-Vodă.......................99 CAP. II. Domniea DUcăi-Vodă lnt6itt id. CAP. III. Domniea lui llieşfr-Vodă feciorul lui Afecsandru-Yodă . . roo CAP. IV. Domniea a duoa a Ducăl-Vodâ • . .... . . ; . . id. CAP. V. Domniea lut Petriceloo-Vodă. 103 CAP. VI. Domniea lui Dumitraşco-Vodă Cantacuzino. . . ; . . . 104 CAT. VIL Domniea lui Antonie-Vodă Ruset ... . . . . . . . id. CAP. VIII. A treea Domniea Ducăl-Vodă ^ ... i......................105 CAP. IX. A duoa Domnie a lui DîmitraşCO-Vodă Cantacozino . . . 108 CAP. X. Domniea lui Constantin Cantemir-Vodă ........ 109 CAP. XI. Domniea lui Constantin feciorul DucâKVodS .110 CAP, XII. Domniea Iul Antiohi-Vodă Cantemir.....................112 CAP. XIII. A duoa Domnie a lui- Constantin* Ducăl-Vodă ............113 CAP. XIV. Domniea lui Mihaitt Racoviţâ-Vodă..............; . . 115 CAP. XV. A duoa Domnie a lui Antiohi-Vodă Cantemir.’ . * . . . . id. CAP. XVI. A duoa Domnie a lui Mihaift Racoviţă-Vodă................116 I CAP. XVII. Domniea lui Nicolăî-Vodă Alecsandru Mavrocbrdatti . . .117 !| CAP,XVIII Domniea Iul Dumitrăşco-Vodâ CantemK . . . . *. . . id. I CAP. XIX. A duoa Domnie aiul Nicolal-Vodă . . . .*............120 l 1 CAP. XX. A treea Domnie a lui Mihaitt Racoviţă-Vodă. . . . * . .123 | ‘ CM3. XXI. Domniea lui Grigore-Vodă Ghiea . 144 ' Cartea Veziruluî căire Grigorie-Vodă................................. 170 J. Pentru logodna lui Scarlat Bezede fiul celtt mare a lut G»rgore-V6dă . 171 Pentru îitbrcerea Dbmnel Rucsandef din MoMova la Ţarigriad, maica »f lui G-’goric-Vodă...........................................172 i 533 pJg> Pentru impunerea Tătarilor!! Nohal despre Grigorie-Vodă. . . . . ' . 173 Judecata şi âşeţjământurile ca Tătarii. ..................... 175 Suretul zapisulul Tătarilorti ce aii datft la mâna Mărie! Sâle lui Vodă . 176 Pentru ce! nemulţâmitor! şi lacomi cum 11 Întâmpină Dumnezeii şi picatul lorii.................................................. . .179 SPĂTARUL IOAN CANTA Dela a duoa şi pfini la a patra Domnie a Iul Constantin Mavrocordat VV. (1741 — 1769) A duoa Domole & Iul Constantin* Mavrocordattt-Vodă . , . . . •. ‘ .83 Doruowalul I6n Mavrocordatti Vodă.................................i$T Domniea a treea a lui Grigorie-Ghica-Vodâ................. . . . .186 Domniea a treea a lui Constantin Mavrocordatti-Voevod ...... id. Iatifa Domnie a lui Constantin Cehan Racoviţă-Voevod..............id, Domniea liil Mateid Ghica-Voevod . . . . ........................187 Domniea' a duoa a Iul Constantin Racoviţă-Voevod..................id. Domniea lui Scarlat Ghica-Voevod..................................188 Domniea lui l6n Teodor-Voevod ce aii fostă terziman. . . .189 Domniea lui Grigorie Calimah-Voevod feciorul lai Ion Vodă . . . .191 Domniea lui Grigorie Alecsabdra Ghica-Voevod.......................19* Domniea a duoa a lui Grigorie l6n Calimah-Voevod...................id. Domniea a patra a lui Constantin MavrocOrdattt-Vodă................193 ENAKI KOGALNICEANU De la Domniea întftifi şi până la a patra Domnie a Iul Constantin < Mavrocordat VV. (1733—1774) GAP. I. Domniea Intâiti a lu! Constantin Mavrocordattt-Vodă. . . .197 CAP. II. A duoa Domnie a lui Grigorie-Vodă Ghica In Moldova . . id. GAP. DI. Domniea a duoa a iul Constantin-Vodă Mavroco.dattt 1 . 203 CAP. IV.’ Domniea lui Idn-Vodă Mavrocordatti, feciorul lu! Neculat-Vodâ 205 CAP. V. A treea Doniiile a lui Grigorie-Vodă Ghica . .....'211 CAP. VL Domniea a treea a lui Constantin-Vodă Mavrocordatti , . .213 CAP. VII. Domniea lui Constantin-Vodă, feciorul iul Mihaitl-Vodă Răcoriţi Cehan ...............................................219 534 CAP. VIIL Domoîca lat Mateiă Ghica-VodJ. . . . ,..................227 CAP. IX. Al duoilca Domnie tn Moldova a lut Copş.fcţotin-Vodă Raco- , viţă Cehan, fectoriţl lut Mihjaiă-Vodă . . - ... . . . 229 CAP. X. Doroniea lui Scarlat Grigorie-Vodâ f . . . ,231 CAP. XI. Domniea lut Idn-Vodă Calimah Teodor ........ 234 CAP. XII. Domniea lut Ion Calimah-Yodă............................244 CAP. XIII Domniea lut Grigoiie Alecsandru Ghica-Vodă..............250 CAP. XIV. A duoa Domnie a lut Grigorie-Vodă Calimah...............255 CAP. XV. A patra Domnie a lut Constantin-Vodă Mavrocordată ... 263 Stihuri asupra Domnului Ghcbrgtie Ghfiea-Yoevod- .'...............275 Stihuri asupra peiret lut Manolake Bogdan vel Vomică şi a lut l6n Caza , - f» '• vbtVrvttl Spîtătă*. . . • -V ■ . . . . . . s *81 - » . ;‘ v-1 GHEORGAKI AL DUOILEA LOGOJFEtC Condica ce are Intru sine obiceiuri vechi şi nuol a pr6 inălţaţiloru Domni; scrisă In iaşi la 1762 Noemlyie In 5. Ceremonia Domniei nuoă, când vine Domnul . to scaună cu ce politicA şi rdnduială se. cinstesce. , , 4; r . . . .,.......... . 299 Alte boierit a Cuiţil cari aă osebită rftadiilală, .......... 30a Partea slujitordscă ce rftoduială. are . . . . . .. . . ... ... 303 (^eremoniea ce se face la muearelă. ...... ., .. . id. Când ud ti părinte aşdţlă pe ună fiţi al Jseă In. şcaunifl păriqte&că a Domniei ........ f 0 .... *.... , . . 304 Obiceiul ceremoniei ce se facă tn ţliua do agtunul Nascerel Domnului 306 Obiceiul ţeremonielo.ă ce se facă tn Nasceret....................310 Alte ţeremonil pe obiceiul ce se urmlză tot la sfânta Nascere. , . .313 Cjeremoniele ce se facă la Sfântul Yasile............................314 Ceremonie le ce se facă la ţliua agîunulul şi a sfântului Boteză. . . . id. Alte obiceiuri vechi c6 aveaă B