Comisiuaea denumii® de ccelroe nallul Minislerîu all învoBlîcemînluluî, ascedat spre folosînîa înrostceceilor de’n clasa V. si VI. a gimnasinlui de sus de Arune Pumnul, T:-? (ortO de Jiraba ii litercetura rumînce în gimnasiul plinarin-de’n Ocrnamtî. TomnI III. 'Pe kcrftuîalce fondusuluî religîonar g. o. a Bukovineî. ■OOOŞŞOOO- Vieanna. La e. r. edceturce a ceertilor scolastice. 1862. r /3a I. Hurul Cîncellariul lui Dragosîu, Domnul Moldăvieî. Frinturce istoricaz, scris as de Hunii IcetineSce, tradusa de Petra Clcenceu, secretarîul lui Stefann cell Mare la i493 în rumînesce. *) (Esplicatce si resfirate pe întîeles de Gîorgîu SceuI eseul.) ' §• i. . A a) Intruducerea cronicei lai Hurul. Cro'nicce atingcetoarîce de statul patriei” noastre, carea, ca parte de’n Dâciea vecîoe, se numesce Molddviea. Astce cro-nicoe cuprinde erenemintele si modul, cum se putu tine si cum se luptoe tiara cuntra gintelor, carile pre’n încursele salle o înundaroe, dupee ce se desyînoe si se rupse de ccetroe Ruma cea tare, si nu putu apeeră mai mult Daciea, neci a o tine. *) Testul cro'niceî luî Hurul. IcBod de a momiei noacTpe p^sinds din Tpaeana Daniea aKnrs ^Io.idoBa nîrmeniTe-ce,Ksm ea n,inir-ce,iui kstti kî: aimBiae^ ■'je.iae,'ie ks ajaop noede .j.nneK'b-o, -j.nTp"spina *iea mape a noacTpt p-si.maenni.iop „j.mirfcp'fciţie din Bpsda Pomoi decB^.ni.-ee mi maî Daniea îţine mi pi.Tî;f n~s ireTspi>. IUi ieT ieBod CKpinT5-.i-am es Xsps.1, mapeae JonmeaapX' a a?JÎ Ii o di, Dparomîs, i;sm .i'a-î'.i'Bi CKpinT de’n zţj.ie B’BTpjE.ne de Apcspe KamnodsKc. •> / TaiuI ce miipe deTe de.ia .j.niin,p7,ii,ie a a diper^Topii Ton.î'jKsm ,xeTT.u,îmi T^prspi de’n TpT>eanna Dame ToaT’B p'bC'Bnîa-ee mi skte.-pi/tni-ce mi caTe ToaTe mi dipen>Topiî toii,î ks aerioaniae mi Ton,i Lepturariu rumînesc. T. III. i 2 Astoe cronicce scrisu-o-am eu Hurul, marele Cîncellariu all lui Dragosîu domnul, cum l'aflceî script de’n dillele vecie de Arbure ducele cîmpestru. h) începutul cronicei luî Hurul. §■ 2. StroBmut(Bcîunea legiunilor rumîne de’n Dâciea Trce-eannoRpreste Duiioere. Cînd se dete scire dela împoercetîea Rumeî Ia fotî deregce-toriî, cum cetcetile si orasiele de'n toatoe Dâciea Trceeannce se resipîâ si se încindeâ de boerbarî, si cce toate satele si deregce-toriî totî, pcemintenni cu sîerbii si poporul tot, cu dobitoacele si cu bunul (averea) lor tot sce cure (treacoe) de ceea parte de Duncere, strcemutîndu-se în Mesiea; de âsfelîu de scire cum audirce, totî se alterarce si în pripoe cu mare ovilintîce (cun-sternoecîune) merserce cu totiî, sce se adune la Iasî, în curtea si resîedintîa legiunii marelui Trceeann, si acolo în de sine sce se consultedîe cu totiî, înainte de a face âsfelîu de strcemutare, si cînd sosiroe acolo, aflarce curtea cea mare numaî jceriste (brasoe, ruince, stricatce si arsce); cceci deregcetoriî legiunii momneanniî ks a aop cbî nn>pEÎ iui nons.i tot ks douiTOa’ie ini ks Bsnsa aop tot ch dinindea Dsntpe icspij a npimenipe'n Miciea. De a Tape Toiţî m,ipe noazsipt i;sm aszi. Illi de a ctprs ks oui.vb mape naenri. TOiţî a ce aa Iaci CTpT>m,iepea .j.n nea mape aerioaneÎKsp-Te a Tpaiann Mapeae in’ai;oao .j.n dec^nea caimseacKT> TOiţî’.j.nanTe de ai’ape npimeanipe. UJi TAnd. icoao cocipea nsma'ie jK’bpim.e Tiea mape irspre a>KVb. Kt. 'iii' dipen>Topî aerionsasî' Bpsdeaîxiind mi ns maTopi mi de a Bsnspî naini mi Boninu M>iviiii,î, ns BiTpaim i:sm a npimenipe’n Miciea m,ipe aa maurii ae cocâ, ns neCTÎ a ks aaaaiţi deper'bTopiî'mi momienniî'.j.n'i'peiî'jj'iisne mi caimpi-i.'ieaps CTea>Ktp,B KspTea îK'tp’bu^î mi mipsi ks aerioana cnc ItansBosasî a icspii dea-^iindea Dsm>pe. DJi aTape >i-anT mi naicocre tot ■ttnTsipea mi a aaai'e aerioane nT>miTe mi ns BtTpame mi ns de momii dipen.xopî aBepea. /Kri>pT,in1ip'i> ks TOTsasi tot ’ieaae mapi mi inAndpe HerBiţi KansB0s mi Kiaiea mi Tipa^jMa momneanniî mi TOiţî apmamiî' icapî BtTpamî xipea necTi a aoKsaea .pianTe ks E'bTpi.niî mi momneanniî' ■ y.,' 3 iind brudei (crudî) la minte si nu matorî (copţi) plini de avu-u si ostaşii mercenari (simbriarl) nu poemîntenni; cum le sosi la nînce scirea de a se stroemutâ în Mesiea, nu ■pestirce (astep-aroe) a se svcetui mai întîiu cu ceialalti deregoetori si mosnennî ti ticeriî, ci îndatoe ârseroe curtea si se duseroe cu legiunea ipre cetatea: Capul Boului, pe'ntru a trece de ceea parte de )uncere (decindea) in Mesiea; si tot âsfelîu de fapte si daune cecurce si cellelalte legiuni, care erau simbriarie, nu pcemin-enne, necî deregoetori locali cu moşii si averi, ârseroe cu totului ot cetcetile celle mari si mîndre: Capul Boului, Hiliea siTira. §• 3. Reorgosnncecîunea tîozriî în republicos dupce trecerea legiunilor preste Duncere. A > _ Insoe poemintennii si totî armasii, carii erau poemintennî, •cemâseroe pe loc pînce se vor svcetui cu totî bcetrînii si mos-îenii si în urmoe sce facoe cum s'ar poere a fi mai bine, si cum iosirce cu totiî de'n toate pcertile si vcediurce uce daunoe asia de aare* foarte mult se oviliroe (înstristarce) si se cuprinserce de uce idîncce tcecere si uimire, neputînd descide rostul; dupce aceasta venindu-sî în sine începurce a se consulta, cum sce facce, sce ase seafi sce nu lase focularele lor si oasele părinţilor si alle TOiţl1 c.iiniî;e;iCKi) mi.jnTp’spma irsm sine irr.pea-CTi-Ba «i-alie-ap. IHî Ksm de’n m>piţi ToaTe coeipt Toiţî mi ama naKOCTe mape Bi>zspea ms.iT OBÎaV mi de-a mai icape-na zhepe n^p-tcĂ mi nvb.iKomi mi -ia •j.nTpeB'B'iî'sne CTeaTe mi cte> Toiţi" a caimsi itsct> Ksm «sane-ap atcaoap Bepi'ns .TBcaoap BOTpi.ic m’aaop crbi CTptmomîmi ntpinuîoace.ie mi ___lOnineae ks a aop ct? CTp'bmonii c^nijeae aroniciTe, snde de’n BiTp-saie O zsae ksctb mix'b.VbdseeK. Illi e.iimsi Kapi Bpeasop aoKsasi CTeami / i;sm dT>n,îms.iTex'Ba'bdsiksmsaTe ■teaemarspî a aiuri1, Kap î-jnicspei. y m’o neiri' ks a c.saiTsasi' Dsmnez’bs rpaiţie m indsnepi. mi a pi>TS-’ ipe mi deaKnvs AnanTe x'&a’Bdsi-op. Ma oniniae mi nexpiae m'a aop • cbî CTp'Lmomî'momii ns atea-op. IEi Bepi-ne aimBT, senio-ap c’o ks nin> mi ks cape Ksm oacneiţî apexi npimacK’o.MaBipseacK'B-i ns ai BptneacK'b. Illi nsct p'bcnsBaiK'B ks noBaiţa ToaTt mi ks dipeirra-pea neaop daTine B'bTpAne a aop ct.Î p'H.maenni CTptmomî'. ITTi io-mop maî deape xi a cama asapea mi ptTsipea aa mapi ntcsp}' mi 1* 4 strffibunilor, precum si mosfea (tiara) agonisit® cu sîngele strffibunilor soeî, unde acum Yietîuescde'n dille betrîne si petrec ? Si încîeioe consiliul, c® cine va vre, s® stee pe loc, si cum au luptat de mai multe dcetî în mijlocul a felîuri de ginte, care au încurs si au înundat pâtriea, asia si de acum înainte cu gratiea si înduperarea (ajutorîul) sîntuluî Dumnedioeu vor birui (învinge greutoetile) si vor mîntuî pâtriea. Dar® mosîea (pâtriea) si vetrele strffibunilor s®i s® nu le p®r®seasc®, si veri ce ginte vor supr®vem sffi-le primeasc® cu pîne si cu sare, ca pe oaspeţi, ciar de î-ar supune, număr s® nu-î sterpeasc®; si asiâ org®nnar® statul dupre tinoarea si regula dâtinelor vecie alle strffibunilor soeî Rumînî, si pe'ntru ca maî usîor s® fice de luat sama si de a se pute apoerâ la pce-surî (nevoî) marî si la incursiuni", si pe’ntru a pune si alte trebî (afaceri) la caile, si a se strînge dajdiea la tesaur®riat si decimele primitîelor p®mîntuluî, si cuntribuciunile de naturalie în grînarele ti®riî, care s® le dea p®minntenniî spre îndestulla-rea legiunilor si simbrîea armasilor, si ear® pe'ntru a judecă pîrele mosnennilor si alle poporului cînd vor ave între sine do-sadoe si dod®eal® (ceartce si procese), care nu le-ar pute resfira (pune la caile) sioltudiî si pîrgarii (judecffitorii ţinuturilor), vei'i judii de v®î (aî satelor — juraţii). noeade iui .j.n Kaae aaa.vre TpeBîipî nxnepe mi daHcdeaop aa Kea-msr CTpAuyepe mi dÎHima nominoa'ie.iop ira.nvi.nTsasî m’a XT>pmii-aop aa JKtKniiVBjKape ct> momneanniî1 den ne’nTp’a Tpeaua a aop na-miTe aerioane mi ne’nTp’a depertTopiaop mi apinamiaop de nT>maaî> ctnispiea. Illi ne’nTps cama asapea a aop momneannî mi nom>a rui-peaeTAnd.jtndecA.ne docadi. mi dodT>eaaT> ane-ap denepî'-'ie asKpx, KapîmoaTsziimi nT>prapii’ nepi' >i:szii'de whi nspT>C4-ipape-ap nsTeâ mi ns An icaae ne uepi-icapi cne iitj'iki' nsneâKjnmapî ijisdei^e Tpeî ToaT'î. momiea irccrr.v)Di aa meniţi n,v>n' aa Tpana CipeTisasî xn yî'sdeu, ies xn mape ijîsde mi npcaTopi’ 12 momieannî MyrpAnî mi cirasn aeToî ijisdeu; .j.n Pomann nxcb-a. Uli de aa Tpana CipeTis n*n' aa Tpana IIpxT xn yixdeiţ tot ks xn mape ijîxde mi npeaTO-peanî 12 momieani Ei^p^m mi .jn B^paad acT ci;axn irecT.. Eli de aa Tpana IIpxT na aa Tpana Nicrpx mi BtcipaBiea ToaT'î», xn tiîV— deiţ i:x tot xn mape yîxde mi 12 B'krpjunî' momienî'npeaTopî' mi acT CKaon .j.n ^Hnsmna nsct-a. Illi ’ieaae inapî yîxdeiţe IIIoaTXziaop u o §• 4. impoerticîunea tîcBriî si înarmareg eî. D ev eg ailor iile si resîedintîele civile. Spre asemene scop se împcertî tiara în trei judetie mari,, si anume: în judetlul de la munţi pîna în apa Siretluluî, avînd. resledintlaîniîomayi cu un mare jude si 12 pretori mosnennî (patriot!) bcetrînî; all doilea judetlu se formce de n apa Siretluluî pîrioe în Prut, avînd de resledintloe Bîrladul cu un jude mare si 12 pretoriannî patriot! bcetrîni; all treilea judetlii se formce de’n apa Prutului pînce în Nistru cu Boascerabiea toatce, avînd de resiedintîce Lapusna cu un jude mare si 12 pretori boetrîni mosnennî. Atributele acestor judetle mari erau: de a da povetîe sîoltudilor si judilor de voeî, sce iae sama de decimele si contri-buclunile în noeturalie, precum sî de jignicerl (deregoetori! preste anone providionarle), asemenne soe iae sama bceeasilor si fceurarilor (lucroetorî de mine si metalurî espluatate) precum si birceului scerinelor (camerasiuluî Ocne!) si stringoetorilor de tribute si casierilor (sâmesilor); asemenne a pune la caile pre cel ce nu s’ar pute pcecîui de ccetroe sîoltudi si pîrgai’iî de pe la resîedintle si de judii de vcel (al comunitoetilor soetesci) pe’ntru certele si pîrele loi\ Imbele pcertî sce fioe datoarîe a-sl aroetâ şirul pîrelor salle Ia aceste judetie mari, si de aice soe li-se facce judecata cu direptate. mi de BT)i’ I/hiziaop ct, noBau/b dea mi cama asape a nominoa^eaop ni-a X’bpnriiaop di>Kim>. Illi vin.i;niiieapi.iop mi ETjeamiaop mi «f'bspa-pi.iop mi a Okiui Bip7>x mi zaoi’amiaop mi Keaamsţiiaop. IEti a aop neî Kape c‘ap nsm^rei' de HioaTszi' nii It&prapiî de aa TAprspi mi de aBiiiaop IJi'ziî' ne’nTp’a aop caae dodeeaae mi n^pî aa mapi ecTe VÎsden,eTpurnise irspi^î apT>Tape-amim>pT>TeaneanA.peaop mi «t-ane ae ks dipenTaTe ţii'sdiKaTT.fiuIxc’B mi ne’nipîj noBaiţa omTÎi Tpei' mapi cKaxne. on cnasn .jn T^pr .j.n Eaea nxcT. mi neaaa-a Iîonc nxini. ffli Iîonc Kan aerionii' xipea mi cokotitop mi Kan n^pKi>aaBi-aop mi KT.iuTanniaop a neT^iţi de aa mxiiTe nAn’aa Tpana Ciipear mi B’teamiaop di aa B’bî C0K0TiT0p. Illi î>n cirairn ^.n Iamî nset-a mi Teaaa-aIljjetJicaicai nîrniipi Kan aereonsax? mi Hs.pK'fcaaBiaop ini G §** . o. Deregcetoriile si resiedintiele militare. Puseroe si pe'ntru regimul ostii treî scaune mari: un scaun în tîrg în Baea, si pe Comîndînte îl numirce Consul, carele sce fîce cap legiunii, privegicetoriu si cap pîrccelabilor si coe-pitannilor de cetceti, începînd de la munte pînce în apa Siretiului, asemenne soe fîce privegicetoriu borfaşilor de Ja bceî; all doilea scaun se puse în Iasi si comîndîntele se numi Pre-fcpt, cap legiunii si pîrccelabilor si ccepitannilor de la cetcetî din apa Siretiului pînoe'nPrut; all treilea scaun se puse în Hiliea si comîndîntele se numi jDuce cîmpestru, cap legiunii si pîr-coelabilorsi ccepitannilor de Ia cetoeti si cestorilor oficianţi preste armasii vaselor. Ma (earce) la Yransfova si la Cîmpu-Lung se puseroe Vornici dupre datina vecioe, carii soe fîce capi judetîe-lor si bravilor de oaste, ce trebuia sce fîce înarmaţi cu arcuri si toaipe (moecuicî), providionatî cu bcegagîul lor, si asia la poesurî (nevoi) soe cure (alerge) cu totiî la bcetcelfe, si simbrie soe nu Ii se dea; ma neei însiî dajde, verî decîmce, veri alte dabile sce nu dee, si eara-si ca de'n vecime si Codrenniî de la codrii Tigecîului sce fîoe armaşi ccelcerasi, si capul lor soe se numeascoe cccpitann, pcestrîndu-si datinele (privilegiele) vecie. Ki.niTanni.iop (le.ia 'ieTtu'i' dc.ia Tpaiiii C'i.pear nAn" aa Tpana IIpsT. Illi xn mape CKasn .jnKi.iiea nscT.,mi MCH.ia-.i JîamtiodtîKC nxmipT. mi îcan aereonsasî mi IlApKT.aaBiaop mi K'i.niranniaop de.ia 'ictt.hî mi KiioacTopi.iop de a BacT>aop apmamî. Ma aii Bpaneonea mi aa Ivain-noasnrx Bopninîne a aop daTini. BiTpAnt nsci. mi BopniMÎicsm de’n BT>TpA.ne zsae, icapea xipea mi .j.naiiTC a .vop caae i,rn;dean,c mi de oacTe Boi'ni’ii' kt. nsrniî toii,i apicami' ks a aop caae apicspî mi Toauie c;sun mi ks a aop tot TT.pxaT aa nT.cîrpi' K?;p7> mi nimeacKS-ce mi CT>miipiea ni'iî aeaK deaai-ce. Ma ne'iî nsmii daîKde cepî di-,:nii7> Bepî dafliae aare dea.IHi a'rapî tot daTiin, mi Kodps Teare>iîde BT>Tp.*.-ne zsae aBe-ap,mi TiiV tou,V Kodpeanniî caT.pamî mi a /aop «an KtniTann nsnieapT>-ce ne a aop caae r.7.TpAne ToaTe daTinî. fllli ctj nsc'i. neaTC dea apiîamî mi atn'ieapî noninÎKS HaipKT.aaBÎaa t' / maî*ieaai mapî 'ict7.ii,Î meCTiiţî.j.n tobti, dinioapa a CTapea aa Xoxino, mi aa Copoica, mi aa Onidea, mi aa Tipa, mi aa Iîiaie, miaa Kauxnox, Goernisonarea CeUrtilor. Dupce asemennî dispusceeîuni se puserce cete de arcaşi si lcencerî, militari cu pîrccelabi pre Ia cetcetile celle mari, mestiti (meniţi) 111 toatffi dineoara a stare la Hotin, la Soroca, la Ovi-dea, la Tirn, la Hilien, la Capu-Boitluî, la Crceciuna (Bîr-Iad), la Halos (Halici), la Frotasi, la Ncamthil si la Sticca-va. Earoe la cetoeti puseroe ccepitann tot cu cete de arcaşi, precum la Oitudiu, Ia Tulgisi, Ia Rositiea, la Creulea (Crceu-lennii pe Nistru), la Orhei, la Calmi a (Frumoasa), la Ccetelina (Cotnari), la Tai fale a (Teslei), la Vcesluiii, Pimgera’Cova, si totî acei pîrcoelabî, si coepitanni, si arcaşi, si lcencerî se doetince (regulce) a fi de-a pururea poemîntenni mosnenni si firesî Ru-mînî de'n Dâciea Moldova noastree, si totî bcerbatî matorî (copţi) si vînosî, earoe la soerine (ocne) puserce ccemoerasîu dupre datina vecîoe spre a fi deregoetorîul singoeilor (scerinarilor) si prindioetorîul venitului soerinei. iui aa Kp'b'isna, mi aa Xaaorn, iui .iu ToTpsiu, miaa Neamiţo, mi aa Co'iann. IUi aa in>mTanî' nsc-b ks dea apKarnî tot neaTe aa Oîrszs, iui aa Tsariui, mi aa Pomi>iţa, mi aa IîpTjsaea, mi aa Opxeaî' iui aa Kaxsaa, mi aa Ifa-riaina, mi aa Tai*aae, mi aa Bacasi”, mi aa IIsnijeapaKOBS. Hli'ieaî' IPbpKTjaaBÎ mi icbniTaiuu TOiţî mi ap-icaim ton,i' mi atuneapii di/riivi'-c/b a xipea toii.î' BiTpami moniiea-nî mi xipinii Pi.maeanm de’n noacrpi, î\Ioadom> Dairiea liepiTAnd mi tohi B'bpBanî’ inaTopi' mi Bonomi'. Eli aa OKni> Eipi>s ne ET>rrpAna daTint nsce noBan'ij a xipea minri.iaop mi coKOTiTop Ke.unsrsasî' OKiii^UIi C’i> ksd’oaaaTT> caim d'bTimî momieanni tou,î Kapi' nea aop caae'a Bsnspî ntiTinii/b apitami Boninî de oacTe aa a aop caae Kspiţî aBe ap mecTinî ToaTT> dinioapa ks ap'ie mi ks atmi mi ks Toaine mi K’ba'bpamî Toiţi mi taihI ai’ aa u-bc Ti>mnaape c’ap mi noazaa'b moiuieî' momieanu Toiţî ks a aop cm Boni'iî' apmamî’, Kapî de napt KspTeannînsmipea-LKSCTeaK’bjiî’.j.iiKaaine mi aa ijîsdeaivs KT>psea-mÎKxp'i. mi upeai,isp axnnape l,lî>ile r>.iem aa iniria.iT^lIIi cainrsi aa nw.rspî1 mi aa Tapî Kodpi mi aa bt>î MeTT.u.sî a a'ieap anioap .j.n mapi" m>cspi’ neaaop oameni de aa Kamnopî ks a aop caae Esnspî' mi aa de p’i.cs'Kis zsae neaMinu monnneanni'aneaae neT'i>n,xi' ipe» o 8 §• T- Militantii nobililor seau ccellarii. Si earoe cu svat comun se regulce, ca pcemîntenii totî du-pre putintia bunurilor salle, sce tinoe la curţile lor arcaşi, militari de oaste, mestitî (gata) toatce dineoara cu arce si lcencî si cu toaîpe (mcecîuci) si coelcerî toti, ca la pcesurî (nevoi) si ncursiunî, ce s'ar întîmplâ patriei, totî cu armasii lor bravi, numiţi curtenni de tiaroe, stetîer (în pripoe) soe încalece si soe cure ^alerge), fice-carele la judetiul soeu, ca soe meargoe la vincealce (resbell). §. 8. Fortiftccecîunea tîosriî cu poelance. Coetroe acestea se asîedice, ca la mceguri si Ia codrii tari, precum si la voeî, soe facoe cetcetiuî, care sce fîce acioare (adcepostiri) în pcesurî (nevoi) mari oamenilor de la cîmpuri si averilor salle, si în tîmp de pace (resuflu) vecini mosnenni soe fioe socotitori (pceditorî) acellor cetcetiuî. coKOTiTOpi.ţ Illi ks a tou,i de a o.iaaTTi eaim dtTini-ce diperi.Topii / to 11,1 ajieaiiiî xipea de moniinenî mi de BtTpAnî tou,î ks .pidec^ne c-iimmi Hinliî deapT.ndsannÎKape-mî deper’BTopîsBepîmapeBepî min ct-mi diper’BTopiea haik> mi TCa.’i ks omenie iţ^ne-ap diperi>TO-piea annî'iimî maî xipea mai mi aa mape diperti-opie aaeace-ap ne ctBai ^Isdue de a bt>î Bepî IHo.itkz?;. Bepî ILr*prapS, Bepî j-Kiicni- *iap cocApe-ap mape IJfede mi Konc Bepî Upe-i-eKTS mi Bepî Kamno-dsucs. Illi Kape mape I,Isde Bepî Iîonc, Bepî IIpe^eKTS, nepî Iîam-nodsKcs, Bepî mape Iîi>mTaim mi Bepî Bopni’u xioap d'i>ii,î Tpeî aaeac miKsoameniemine ntîmaT momie ci>pBÎ-o-ap sn aTape Iîoku Bea-kîs nsmeaptcea mi toh,Î momineanîmi BtTp.x.nî omenie ms.iT'B de-aî mi deainTea Kî>psîa-mî r.’LTpAn mi depen>Top mape .jn c.iimspî aiBii mi) de ape mi ks a.iB'i. Tor-i, c’tp'bdiT’b ks nerpe Cî>peade ks pom K-bUTsmÎT'b mi ks de apyinT nacTspî .jmEpa'ie-ji mi omenea-CKt-a. mi a Kan CKizmÎT ks de CTeHîap .\aspî mi a rpsmazî nspTa-pea de asp npoxaz Toan> dintoapea ni’nTpa nea momiea tob,Î coko-TeacK-o mi .j.mBsnez-o. Ma icape xiK^eann Bepî amti.tes c’ape xi Bepî 9 §• 9- Alegoecîunea dereg miorilor (nobiletatea) si însemnele lor. Pre lîngce acestea asiediaroe de'n consiliu, ca totî dere-gcetoriî soe fîce aleşi de'n mosnennî Si de’n boetrîni, si fioe-care deregoetorîii, verî mare, veri mic, soe-si tinoe deregcetoriea pe cinci annî de-a-rîndul, si cell ce o-ar tine cu omenie, sce maî fioe pe cinci annî ales la uce deregoetone maî mare, fire-ar jude de vcei, veri sîoltudîu, verî pîrgariu, veri jignicerîu, scb se noeintedie la mare-jude, la consul, ‘prefept, veri duce-cîmpestru, yerî mare capitann, verî vornic, fioe-care, ales de trei ori, ar sîerbî patriei cu onestate si necorupt, soe se nu-meascoe copiii vecîu, si toti mosnennii si boetrînii sce-i dee onoare multce, si în consiliuri soe aîboe presîedintîa (siederea înainte.) veri cceruîa bcetrîn si deregcetoriîi mare; si soe se îmbrace cu togoe alboe sereditre (goernisatoe) cu serede (sereturi) negre, coeptusitoe cu rosîu si cu nasturi de argint, si la cap soe fioe decorat cu lâure de stejar, si la grumadi soe poarte purure guler (probadîu) seau gostin de aur, ca toti soe se îndemne a pretiuf pâtriea si a o îmbuna; ma cine s’ar arcetâ vi-cleann, veri amoegeii, veri prevoericariu (luoetorîu de mitce) de la veri cine, sce se destioeredie. jnizd|)T>.îsapde.iaBepi-Kapt .jn izrannu din inomiea dea-ce. Illi di.-Tini-cc Tou.njszii' a nspTapea a.iEi> TorT. ks nearpe ctpeade mi ks de apyinT nacTspî mi dea rpsmaz npoxazspî de asp mWnt. as-piT Toear mi npeaTopeniî a.iue csînnane tot ks nerpe ctpeade mi de apijrinT nacTspî mi apţdnTÎTe Toeaye. Illi Konc, mi IIpea«>eKT, mi KanmodsKCs Toro. a.iBT. m^ndps CT»pi»diTT> ks nerpe tot cbpea-de mi ks de apţrinT nacTopf mi de aop npoxazspî Ksm mapi IJszi .ia rpsmaz mi mapî .jn «Fb.iii nvbHS'rî -i-epeicaTe mi naaome a apm aT^p-naTe. Illi BopniKS a Kanmo.ionrs, mi Bopniiis a Bpancosi mi ne.ui mape KaniTans ctpeadÎTe a.use csitmane ks tot nearpe ci>peade mi de apyinT nacTspî mi -jn m'LHS’iî epeKaTe mi na.iome a apm aT^pnaTe. Illi nXpKî).iai;î', mi K’BniTannî, mi tou.î’ IIIo.iTSzii, mi I,Isziî a stă mi IL&prapii’, mi Bipts mi TOn,t TpiBsniî mi KceacTO- 10 Se asîedîce a purta toti judii togoe albce cu serede negre si cu nasturi de argint si goetine (probâdîuri) de a gru-madîii, si a mînoe toeag aurit; pretoriennii sucmanne albe, tot cu sei’ede negre si nasturi de argint si toege argintite; asemenne consulul, prefeptul si ducele cîmpestru soe poarte togce alboe sereditoe mîndru tot cu serede negre si cu nasturi de argint si goetine (prohâdiuri) de âur la grumadîu ca sî marii judi; pre lîngce care soe poarte mceciuci mari în felii ferecate si pâlosie atîrnate la arm; si vornicul de Cîmpu-Lung, si vornicul Yran-sovei, si marele Coepitann sce poarte sucmanne albe seredite tot cu serede negre si nâsturi de argint, si mceciuci în felii ferecate si pâlosie.aninate la arm. §• 10. Alegcecîunea deregoetorilor în dillele lui Arbure seau Hurul. Dupce ce se regularoe toate acestea si se puseroe la caile, se aleserce de sîrg toti deregoetorii si se asiediarce în deregoe-toni. (Aice este lacuna istoriei între celle întîmplate dupoe trecerea legiunilor pîne la Arbure, cînd figurau deregoetorii arretati maî jos). pu, mi mi xoTnoijii, mi TKOÎmipii, mi aciuninapii, ini un.Tpa- pii a^se tot ci>pT>(liTe CBKmanne kb pome ctpeade mi de apyinT nacTxpif mi mapi.j.n •t'Laii’ nn.Hxni mi a apms tot naaomi>? ..; mi KBm aeTe ToaTe diiTini mi ci> -j.n Ka.ie rreci. de a ctprs mi diptfrt-Topî TOiţi' aaeact mi^n dipen>Topu aurizi-u Jla ţydeiţifji ĂT,ns iun a. Mape IJsde, Komann ro-T/bi mi IIpeaTopeamu 12 momineanm bi>-Tp.T.nî: IJxpţre CoAica, MiTps IH'i.ndpea, Baad Ncrpi.n», Dam?; Jlo-Ka, Coaomon Marenhî’, Iîoman Kp-ts.iea, Iî.iasdi Benra, Moiee Bo- Caeic-i,?;, B.iad Ilspe’ie mi Komann B-iacti. Jl a j,i x d e ii,« a B ji «i. Mape IJsde, .iopea lIasps.i mi 12 BT,TpAiu momieanni'npeaTO-peanin: ILiasdi Benre, Cri>.ia Tpoxin lIexann, Mipon BeaBea- 11 La judetîul Lcepusna. Mare jude: Comann Golcei si pretorianni 12 mosnenni boe-trînî: Giurgiu Solea, Mitru Sioendrea, Ylad Negriloe, Danciul Loca, Solomon Magenicî, Comann Crceulea, Claudiu Benga, Moi-se Bosle, Comann Rceut, Ruf Sascoeu, Ylad Purece, si Comann Ylasceî. La judetîul Bîrladuluî. Mare jude: Florea Ciaurul si 12 mosnennî boetrînî preto-riannî: Claudiu Genge, Scela Cloenceu, Troliin Cebann, Miron Veveritioe, Danciul Uliul, Doroteiii Hurul, Nistor Bujorann, Sa-moil Jora, Samson Dabija, David Tomsîa, Joleann Duboeu si Tit Balusiii. La judetîul Romann. 'Mare jude: Dcelmat Tceutul si 12 bcetrîni pretorianni: Ursul Motîoc, Nistor Brustur, ÎVIoise Yerisîu, Mitru Joldea, Giurgiu Hudea, Marc Sierpe, SoeYin Rusoet, Ilie Budac, Binedipt Boldur, Nistor Arbure, Danciul Rusul si Iacob Dann. piiVb, Dan’uja ?>aîb, Dopo•?>ti X?;p;;/• Nectoj) Esacopan, Camoia îKo-pa, Cimcon DasiîKa, DaBid Tomma,iKoaeann Dsb'bjt mi Tît Baa5m&. .la ţiî>deii,î>a Pomann. Mape ţlsde, DaamaT mi 12 EMp^m momieanni' npea- Topeannî’: îJpcs.i Mou,ok, Neacrop Bpscrsp, Moiet Beapim, Mh’pîr ÎKoadea, IJxpiiea Xsdea, Mapico ITIapne, CaBin Pkcbt, lai BsdaK, BeanediKTs Eoadsp,ATecTop ApBxpe,Dams.\ Psesa mi IaKOE Dann. Aaeac7>-erfi Kone ne Baadş Tt.îjtî; mi IIpea^i-euT ne Komann Boadsp mi IvanmodsKC ne IU o ici, Dinra mi mape K’bniTann Tireani Mipon Ni-Hopini, mi BopniK a Kamno-aonrs ne Cxpri Kp’&mKa mi a Bpanco-nea BopniK ne Komann CaKaasm. Illi irbpK’B.xaBÎ’ aaeacece ne AKCBn-tî Crponio aa XoTin, ne IrnaT CaKO aa CopoKa, ne Daniîxa MaKOT aa OBidea, mi ne Komann Tomma aa Tipa, mi ne florin Boadsp aa KanoBoS, mi ne IIpoB Dan aa Kpi.’rxna, mi ne Bordann Mîxot aa Xa-aom, mi ne KaimenT B^pcann aa ToTpţrm, mi ne Pomann ÎJpeain aa Neamiţo mi ne î>pcBa Co.iKa aa CsneaBa. Eli K'BniTannî' aaeace-ce 12 Alese-se Consul Ylad Tceutul si Prefept Comann Boldur si Duce cîmpestru Moise Dinga, si mare Coepitann Tigeceî Miron Nicoritioe, si Vornic la Campul-lung Sergiu Crîmca si la Vran-sîovea Vornic Comann Sceccelusiu. Si pîrccelabi aleseroe pe Ac-sinte Stroicui la Hotin, pe Ignat Eticul la Soroca, pe Danciul Micot la Ovidea, si pe Comann Tomsia la Tira, si pe Login Boldur la Capul boului si pe Prob Dann la Croeciuna, si pe Bogdann Milot la Hoelosi, si pe Cleminte Bîrsann la Totrusi, si pe Romann Ursaci Ia Neamtiul si pe Urs Solea la Suceava. Si Coepitanni aleseroe la Ceremusiu pe Comann Vcesilcu, la Tulgisi pe Comann Bordia, si la Oitudiu pe Miron Olea, si la Agfud pe Miroeutîu Hanga, la Cabula pe David Purece, si la Croeulea pe Post Boldur, si la Orhexîi pe Moise Balusiu, si la Rositia pe Vlad Rus, si la Coetilina pe Mitru Buliusiu, si la Taîfalea pe Leontin Cogoel-ceann, si la Vcesluîu pe Leontiu Arbure, si la Pungîaracov pre Moise Trohann si Biroeii aleseroe pe Leontiu Grodia. Se aleseroe si tribuni preste cetele celle de vase: Pilat Flondor, Abram Pojoga, Comann Clocann si Claudiu Balusiu, si cum se mîntuî consiliul, si se puseră la caile trebele, fioe-care cap cu deregoetorii soeî merseroe pe la posturile si locurile lor, unde toti mosnenniî si bcetrînii se strînseroe pre lîngoe alle lor aa Hipimsm ne Komann Baci>aKO, aa Tsarim Komann Bopza, mi aa OÎtszo ne Mipon Oaea. Uli aa Aysd Mepi.su Xanra, aa Kaxsaa DaBid Ilspine mi aa Kpi>saea ne IIoct Boadsp, mi aa Opxeai ne Moict Baasm iui aa Pomi.ua Baad Pkcs, mi aa IîaTiaina ne MiTps Bsxsm, mi aa Taî*aaea ne JleonTi KortaHeans, mi aa Baeasîo ne JleonTÎ ApBspe, mi aa nsnyapaKOB nelMoici. Tpoxann, mi BiptS aaeaee-ce ne Jleoni-i Tpoza. Illi aaeace-ee mi TpiBsnî ne neaaî' de Baci. TieaTe ne IliaaT aondsp, mi ne Anpam Iloncora, mi ne Komann 'Ioatcan, mi ne Kaasdi Eaasm, mi îcsm caims oni.piiri>peaci> mi ci. .j.n Kaae ns-neapi. KT.pxî'a-mîkî> a aop ct.i depen.Topîmecri ne a aoicsmi ameap-yipea-mi'ks deoaaaxi. ca im ci. Ton,i’moinieannii' mi ni>Tp^niî aa a aop caae mapî ysdeaiţe CTpi>ni,ieape-ce. IEi aaeayepi,-mî aa TAprspi ToaTi IIIoaTSzs mi 12 ILi\prapi mi aa Kapim Baae sn J,Ixde mi sn îKi.Knkepi' mi Keaurci.ii'i;. Illi TOiţi xipea Bi.pBaiţi' de omenie mi ma-Topî mi momiennî'. Illi Bonpiiif a oadi di aereoam mi ’ieaTe aa Kt-psîa-mî cicasn toi^î CTpijnyteape-ce ini .j.na’nTea Bi/rpAniaop mo-. miennî mi a aopci>î mapi KaniTe aaeaifepi.-mî' ne a aop ci.1 KBe- 13 judetie mari, si cu svat comun aleseroe la toate tîrgurile sîol— tudi si cîte 12 pîrgari, si la fioe-care valle un jude, un jignice-rîu (anonariu) si sâmesiu, totî aceştia erau boerbatî de omenie, matorl si mosnenni, toti bravii de oaste în legiuni, si cetele se strînseroe la scaunul scefi fioe-carele, si înaintea boetrînilor mos-nenni si ailor salle capete mari aleseroe pe ai soeî cvestori si centuriunî (Iocutinintî), stegari (floemurarî) si sîcetrari (tindari, moegestrii castruluî); totî acestîa erau aleşi boerbatî matori, mosnennî si fîresî Rumîni de patrie. §• 11- Incursiunile si emigroecîunile dupce orgoenncecîunea tîceriî, si cum aî noştri erau crutîatî de barbari. a _ In urma acestor operoeciuni, totî se înturnaroe pre la fo-cularele lor, sperînd de'n toatce inima la ’ndupera (ajutorîul) si gratiea (mila) sîntuluiDumnedioeu; cu atare rînduealoe petrecuroe mult tîmp în ticnoe (linisce) desf ginte multe sîetrasîe (migroe-tive) cutriere alle lumii venirce (blemoerce)pre'n pâtriea noastroe, CTopî mi esTaim rai xoTnoyi mi îKoimîpî mi iurr>Tpapi'. Ma TOiţî xipea Bi>pBaiţî maTopî mi momienni’ mi xipimi' Pî>m.iennî' de momie. /mi cb toij,î' a a a aop caae BeTpe •jnB’&pTeîKii ks inima Toara. -ia asi CAviiTs DsmnezijS rpaiţie mi .j.ndsnep’B. Illi ks nea darini, BaKS msat .fn TiicnT, xtaT.dsi. CaBai' ainrî ms.vre ur&Tpame a as-miî KSTpieapi saema nin momiea noacxpi) .j.n u,i>pue .j.mn.p'tniî ' P'bmaennuopmine a ko.io ms.vr nptdapea rai z'tminTÎTsp'Bmi dode-eaae msaTe •ti.'iea-ae mi .jjiKfcpKaiţî ce .n b t.» p tc a mi aoapea mi Boni'iî de a nomTpi ks nsmu noxTÎa a saema depindea I)sn7>pe mi iripiţi aop «i>T.'ieâ-ae de naean mi ni’nTpa nea niTn aeaic a aop nomTpi docadi> mi dodi>eaae ninî' diintoape KSTezapi> a «i-ane-ae Bepî-kt»t aoaiî ZT>minTÎTspi> cepT raoroza.n. momienniaop Kt nsmiî >tî.as-eaci> .ioK,a rtcipea ene KSCTa a .iop caae cB.iame .j.n rm>Tpiae a p -top eaae.fiUi ks nea tot daTÎnt iţinea-ct mi Pi>maenniî din Ta.iiHea mi de.ia C'i.Bepin KapeMsiiTenneacica nsmeapt-CB. A’sînn^TvT sn ican mai mape ne CKasne ToaTe nscb-mî mi nsmeapt-.i Banii Ksm de'n B’BTpJă.ne zsae rismip'b-CT> Kans aereonii deaa C^nepin neTaTe. |lla aaaaiţi denindca Dsntpe Pmnaenî naroTe mi dar.iae ms.iTe irc.nip'B deaa mm.p'bnie maî K.ape i.vsvndseaî’ns 4>scT.p7j .jţn zsaeae P^maeti- 14, în curînd în tîoerile împoeroeti'eî Romannilor, pe unde fceceau multoe prcedare si sminte si supoeroerî, si apoî se înturnau în-ccercatî cu jafuri; aorea îmbia si bravi de aî noştri a blemâ cu dînsiî deeindea Diinoeriî si le foeceâ si lor pcertî de pradce: pc’ntru aceea nici lioedinioarce nu cutedîarce a face la aî noştri supcerare si dosoedî, seau verî cît de putince smintiturce, seau împuldîealce pcemintennilor, cce cu dînsiî se ajută, de află (esplo-râ) locurile, pe unde soe descălece si sne înfigce corturile lor. §■ 12. c) Orgoenncecîunea tîceriî Muntennescî. Tot cu asemenne rînduealee se ţineau si Rumîniî din Ga-licea (muntenneasca) si de la Severin (Olt), carea se numesce Tiara Muntenneasca;. Aceştia puseroe cîte un cap maî mare pe toate scăunele, si-1 numirce Bann, ca de’n vecîu, cap legiunii de Severin. niaop .j.inm>piinV Ksm .jjrrpspma docT>deaî i'/i, r/i\nd csi aa .]unm,p'f>-iţie rpeMiiMiea nenp'bniTopi iui xii;aenmxiind dasiae iui naiiocxe .j.11 tot sna P'Linacnniaop nsnea ae. Illi canai sn peinaeann de aeai; aa diper’bTopiî' usneapi», xipiui Fj)emi (>iiea) aop TOiţî diper-BTopiî' Tpi-niiTeapea mi 'îiea ms.vr doci>dea-î'. LFIi arape maî' ns p’BBdapea 4-an-Te usTeapi. ci. .j.11 aiini>T> deaTe ks aaaau,i' a aop ct.î' «i-paiţi ’ieamTÎ' de’n DaKÎea noaCTpi, iui km ainiBi. npinci. deaV dsnepa ns ms.iT necTi mi cl r.ine mecTipt mi nsina mi pri.Komi mi toim dipen>Topii rpe'iî x>iicT> mi sn>pi mi noiîaiţa a ai xipe diivrp’a aop ct>î mom-nenni p’mnaenni'Kan.]ri,diKi.-iui' ne neTpemi ne Acan «i-pare-co mi ne Ion a aop tot >i>paTe mi nu;.n"r> naicocre >i*i>Ksp7r'mîlloiPi^eaax. .jan-irtpT.n.ie'i Ki.iusnapT. mi msan> diiiTp’Aînr.e ii'i>pii,î' moapie mi nri.-,ieari>pie w,nnu7,-cc. Ma msaxe d-i>nî iiiirii mi «rarspî oae'rea .j.111-iiT.p'bii,ieî mi C'i, nxmiî ins.iT nsTinu,i'r> mi i:s tots-isI" tot CTpon-rnipeai', kt. rpe'iii k’i.t nsma ecit 4-taomî mi aim>yei', ma ns Hapsâni cim i;sm nomTpi pT.maennî mi nonrrpî’ ocniiţî TaTapî. IUi ks CTeamtT aTape ptniaenîT Tonî'deiiindeâDsm>piî'dec,bKsp,i>-ce de a aop BiTpAni .f,min>p-i)iilie K.ape ks xiKaemsr mi ks nacne o Fpe'iiî .^nKsmtTap’b mi aop p'bdiirL-inî' dicTiniro> mi npsdie mi BT.noacT> „ţ.mirtp'iijie mi ne IleTps .j.inni>paT aop BecTÎT. IUi cAirrsa liana deaa B-LTpAna Ponvi, mape TpimacT>-î .f.mm>pi,TeacK7> Kopoant. IUi aptnidea nea .f.mm>pri>nie.KpecK5 mi nsTinut-ce mi Btno-macopi. km ce rpenii" .jaM>piirapT> mi CTidipea canaî' a Kh-ipea io f 13. d) Formarea împaircetiei Rummilor de la muntele Em. , Ma Rumînii celalalt! deeindea Diincerii, poetiroe multe su-pceroerî si împovorceri cu dabile mari de la împceroetiea (Bi-dîantinoe), ca ce feliu nici ucb datce nu fdseroe în dillele împoe-ratilor Romannî, precum în urmoe îl doscedîau, cînd se suirce la împceroeti'ea romannoe Grecii, ce sînt împilretorl, lacomi si vi-clennî. Acestîa impunea angeerii si dabile asupra Rumînilor si apoî mceear un Rumîn de leac nu rînduîau în deregeetorie, ci pre totî deregffitoriî îi trimiteau firesî Greci de aî lor, si aice venind îl împila foarte mult. Atarî fapte nu-le maî put urm suferi Rumînii de’n Mesiea si se întleleserce cu ceîalaltî fraţi aî lor Rumînî, ceşti de’n Dâciea noastroe, Ji cum coepoetaros promisiune, cce-î vor ajuta (ciuperci), nu mult întîrdiarce (pestiras), se pregoetiroe (vi est ir ce) bine, si indatce se revoltarce si ucîserce pre totî deregoetorii Greci si—î fugoeriroe, si apoî îsî aleserce cap soe le fioe dintre aî lor mosnenni Rumînni pre fraţii Petru, Asann si Ioann. Aceştia multce dâunce fcecurce Grecilor, si ccesîunarce aeai; dod-beacKO nsma kai dea-î neamoTeiii ks a aop caaae ipea ini «î-n a asi Ion. Bi.noact u,"bas \ pi>u,ie acTa a ptm.ienniaop mi a Bs.irapiaop./^la Ksm mspi a asi' Ion j •j>iT. CTeamtTrpeHiî’ a^ai a 'î-eaemarspî’xinaenniî'mi Tonîmonrrean-niî .jjmn.pi>nieî Epsdeai xiind andeetne ZT>minTiTspî mi doeade et>-rapt ks a aop caaae rpeHemTÎ’Eaene, kat nionrrenniîandic'E.nepi.-Komi BÎn^iapij-ce mi "fsri.peâ neaaa ne neaaa mi Ka'ieaae nanocTe nei mapî dipen>Topî Ksm B-bzspi. mi mai" .j.mrn>pT>niea a ninea-ce ns noaTeee xiind d-Bsaan. mi dizBA.nan> Kapim speapt Tpact-mf aoirsp; mi dT.pi.Ei .j.mrn.pi>ii,iea mi Eipsi aea nsmu: mi npea .jjînnî sniî Kpaî nsmeape-ce mi sni? ds^î mi xniî Domni mi nsce c-î>i.pmi-pea .j.nim.p-bnieî 'ieaî Epsde. Kape ksui api>nidea irpecics ks nei ma-Topî- mi minTomi ET>pEaiţi ni .pianie s, ajv&rridea mi in>zs ei, di-zBAni, mi dizmiidsaijpf. Kt K0K0niî spî;zi casai Ksm ape xipea, ^ tot spszî ecK mi ks ZBspi.Toape menTii Ma noaCTpt MoadoBt. mi /, ^IsnTeneaCKa xiind Toiţî’ diperc>Topii minTomî ETiTp^nî mi maTopi Ei>pBaiţi anspi. aaeamT de momnem mi de E’LTp^nî’ ne a aop 1*6 dodeele (tulburceri) împceroetiel, si de’n îmbe pcertile multoe moarte si moBceloene se tîmplce, mat multe doeti vinciroe si fu-goerirce Rumînii oastea împceroetiel, si însii se putintiaroe (împuternicim) mult si cu totului tot stropsiroe pre Bidlantini, cce Grecii sînt numai Iceudosi si amagei, ma nu sînt boerbatî ca Rumînii noştri si ca oaspeţii Rumînilor, Toetarii, si cu atare stea-mcet (mod) totî Rumînii deeindea Duncere se desfcecurce de vecia lor împcerceti'e rumînce (Bidiantince), pe carea o încumce-tarce (usurparoe) Grecii cu viclenniî si cu minciuni; si ridicarce loru-si împcerceti'e osebitee, brudice (tînoerce) si vînoasce (tare) si pe Petru îl procicemarce împrerat loru-si, si sîntul Papa de la vecia Rumce cea mare îi trimise coroance împoerceteascce. i Aceastce împceratîe rcepede crescu, si se întreri, cît se înfri-carce Grecii si stînginirce (contenirce) mcecar a cugeta cît de puţin, soe o mai bîntueascce (dodeeascce), fcerce numai începurce a nemoti pe principii Rumîni cu fetele lor; si cît trceirce aceşti fraţi si fiii lui Ioann, tinurce vînoasce împceroetiea aceasta a Ru-mînilor si Bulgarilor. caae i;'i,T]iAne da-rî iţinx mi a aop momie mi ptcnsEamT. i;sni .^nanTe de'n Ei.Tp.sine zsae am’bzt-mî Heî minTomi a aop BtTpAnî IUi maîxT>T .jJiKoaHe nocadipi. mi BAnomapt-ce mi msaT de si-msrsa irBmAnTsasi nsTinn/B-ee, kt> cj.nî); Dsmneztî; mi npea ks-paTa CAnTa Mapiea Beprspâ mi .j.ndsnepa p’bTKi'-î'. Illi npinci. mai'-nx npimipea ainriae, ne nadt aiiîipî) ci> ne a i'iea Baemi aicspt depindea DsnT>piî mi ne’nTp’ a*iea msaT Beaic mi Bimeaae ks neaae cnspKaTe ainri aBspim nAn ci, dizB^pi de aaop na di. r.e:iKe mi -jndipenT'ij-mi K.iaea nin Ilanoniea nin Apdeaa mi ne aa irc.pii,iae / Kp^.mxasî'.'jtelli ct nri Uni-spit msaT iiWTÎnn/ij, kt, r.in^iipij mi sipsîâ ne Toiţî Ds'iiî' mi Domnii P^maenniaop depindea msnu,iaop din Apdeaa. IUi ee nsTÎmvb mi Jleaxu. IUi kt,™ mi ^iia mi niîa a sipsipea mi MeacTi a noacTpi momii mi msaxe ks nsmii Baa mi Bimeaai aBSpiim. Illi a oape ^nrspii Bipsîâ ne 'ie? de aa CeBepin mi deaa Faai'iea pT.inaeannr, irapi’ ams HIsnTeanni nsmipt-ce ir&n’ne Koao upeBeaţri de aa •M.rî.pam Dsica Pads Nerps ks msaiţî ptmaeannî' mi ctj •i’pi.ii.i ks Bannsa mi .jnExni-ce ks momnneniî mi Domn ao-psmî nsmip’b’a mi Kan aa ToaTe oaCTeae mi >klk£ msari niirieaaî' ! ks "îînrspiî mi cKi>napi. a mai Bipseacict-Î ţînrspii.fjYIa neaaop ■' pTjinaenn depindea msnn,iaop snrspiî Baa msaT «i-Tviea-ae, xiind nsiniî .jn d'tpaBspî msaie. Illi de mape m>c msaul atea-mî’momiea -----«... w^mv-y>. * - - »- 17 f 14. Deccedintîa wipceroetieî Rumînilor de’n Mesiea. Ma, cum murire? fiii lui Ioann, aflaroe Grecii steamoet (ocoe-june) a unelti felîuri de viclenm'i, si toti mostenniî împoeroeti'ei fiind brudei (brudâtecî-necoptî), Grecii eu fabulele lor boegaroe între ei întrigî si discordii si ure, încît mostenniî, împcerecin-du-se de sine, se vincivce (resboiroe) si se fugcerîâ unul pre altul. Deci deregoetorii cei mari (guberncetorii) cum vcedîurce âsfelîu de daune, si cce nu se mai poate tine împceroetiea, fiind doeunatce (debilatoe) si desvînatce, care cum voirce, ti’ase locuri si doeroebf (sfcesice) împoeroetfea, preste carea domnirce eî însii, numind u-se unit Regi, alţii Duci si alţii Domni; si asiâ se puse câpoet împceratiei cellei brude (crude) care, precum rcepede crescii cu boerbatiî cei matori si mintoşi ce stoeturoe de la începutul eî, de asemenne rcepede coedhi, se desvînoe si se desmceduloe eu cuconii (junii) brudi, coe acestîa veri cum ar fire, tot brudi sînt si cu mintea lor sburcetoarîce. iui o'iiniae mi KSjn, aa noi' n-Bn’ mi Dparom >i>is Bordansasi' Domn Msp,i>msasî ks paTe-co Baaiiţa nenoii,V asi' Ion A-icnci nea mape .j.mm>paT ks 4352 momnenni’ mi Boni,ii' de oacTe ks a aop a a ci, mi ks a aop ct,i nnjpr.î' ctrapi' mi ks doBÎToaMe mi ks ToaTe a aop caaae Bsnspî' Kspt aa nor mi .jn zsa Pscaaiaop coci. Koao snde m’aums Ktmniî asi’ Dparom nsmeapt-ee mi ko.io *p.n mtTpi kscttî n.T.n’ Toamna, >ii coKps-co Boadsp îKsdeae neaa mape de Bi>paad ■ deaTi mTipe aa tohÎ ET>Tp.*.niî mi momnenniî mi aa Toiţi” dipen>TO-prî mi cb aa laurî .{.n momii miavKOK CT]).Yaiyipe-ee mi caimsipea npimipea-î', Bepî ns npimipea-î1 np’inmir? . IUi de oaaaT't caim emi Ksm npimeacK'b-î' *i-puii,i' mi d’o Kopenie ecn ks nsmi? toii,)' mi .j.n-Bsne-y, kt, amap m,c mi msaT m>dsB a-Lcapt-nn momi'ea, ueTpiae mi O'iiniae,, IUi aa TOiţî aoiispi de adtnoCT mi oninî deadi-ae, kat ae cocă ne a aop eaai caiaame, Ka mi nsmu T'taseacK'i. mi ptcs-■i-ai ks a aop cti •i'pau,V.'\^Ui Ttnd aa anns -i*s ne n^Tp^na daTini> a ce dipen>Topu aaeayip't uii ce momnenniî tou,î ks KoKiî neain mi ks r,’bT])^\niV mi ks diperi>Topu aa Ia ini CTp Anyea .fnr.iajii, mi ne nsmiî” aa nea mape eaim, mi njenei.’ a Baia Konc ne Dparom mi ne -i-paTc-co Ut pici. anus aa A'eamn,o mi ne Cxe-Kinn «m's-co K'i.ni- Lepfurarifi rmnînesc. T. III. iui .j.nespt ks Anini «KiTa .isî Komann Tt>sts Tie.i .jniiaimea aa dipenjTopii. IJJi acT -miit iiis.it miniea icpaîs.i îjnrspi.iop mi mecTÎ oacrea asi mi .pulsnept-a mi .j.mm>p:iTS ilc.ia | Be'ii’s mi .leaxii mi ks mape ntnadt niiGSiui])i> .jn m ornic a noacTpT> mi .j.nTp’spnvi>-.ie HCtpiiim atca. IUi ci.nai' nim ea mTÎpc mai' .jjiairre dea aop îi'LBSma.n» asapi>. IM a mi TAnd eacTi. z'Linina'iTsp'b mi iiai:0CTC m>zs]),L-ce i;s CTCHcepi mapi' de’n Toare m.piţî ksiu •i-s.ii.ieps Kspt naiiiTe-.ie dipen>Topii' tou,î', irapi' ks a aop ea.ie ae-rioane mi neai'e mi Toiţî momneanniî' mi nti-pAiiii ks a aop ca.ie KspTeanne 'îeaie mi tou,î oamenii de caTe ies Tonoapt mi ks Koaci» na.ii mi marpoaneae mi mseapi.ie ToaTe .ist ani-suit mc nsxs ansi;a, aairie, toiioji, iioact, ieşiţi, t, ne pi mT.,iisKri>, mi de a muma ks Btp-uanii aop, ks -i-panV mi a aop cri,î dri'> tot ne ai-.it. Hli ms.ATTi moapTC mi nn>He.iT>pie de TpAinr.e ntpu’i n.mrr.i’Lpt-ce, kt. mai' ns ctmsi nsTApt-ce kat nsmai' ni anonn-pi a.ieactpt-ct m' acTpSKT.-î' mi c’a-i-pa.iT. 7134 Boni'ii' mopuT de .iereoane iu’a moui-neanni.iop nea-re. Eap’ n.iersii\i mi c.iSTiu,î yensne ms.iTt. Il.iers-ipt-ce mi Koncs Dparom mi KsmnaTS-co Bo.idsp Kamnodsiccs, mi ro.n.V ţlsde.ie mi Illtjicîr mape KaniTanns, mi nisaiţi' momnenni’ BT.TpAni' mi însaiţi' kokoiVi Bpsdeaî mi JLrrpoane, mi xiind Tape nouiTpi sndeazaiţî’, Bepî Kapî' ansuapea-î, cil xtEsnea-î ks Tonoap-b.ie. ns .îtcapea ca nai sns.i ks zs.ie. Mspi mi 172 monine- 20 multe pcerti si de mare pces (necadiii) mulţi îsî lcesaroe pa-triea si erediesfile (moşiile) si emigrarce la noî, pînce si Dragosîu, lîiul lui Bogdanii, Domnul Murcesiuluî, cu frate-sceu Boelitia, nepoţi lui Ioann Alecsi, împoeratul eell mare, si cu 4352 mosnennî si Lravî de oaste cu ailor familii si sîerbi scegari, carii, cu dobitoacele si ayutul lor emigrarce la noî, si în diua de Rusalii sosi colo, unde si acum se numesce: cîmpii lui Dragosîu, si acolo custarce (petrecurce) în corturi pînce toamna; darce socru-sceu Boldur judele cell mare de Bîrlad, dede scire la totî bcetrîniî si mosnennii si la toti deregoetorii, sce se strîngoe la Iasi în mijlocul tîoeriî, si se consultaroe, sce-î primeascoe, veri soe nu-i pri-meascce? Si se învoirce sce-i primeascoe, cce sînt fraţi si de uce seminţie cu dînsiî totî, si sce-i îmbunedie, cce de amar poes (noecadîu) si de multoe asuprire lcesarce si patriea, foculariele si erediesfile (moşiile) lor; sila toti le dederoe Moldo-Rumînii adoepost si erediesfi (moşii), cît le ajunse pe’ntru familiile lor, ca sf aceştia soe se adumbredîe si sce resufle împreunce cu fraţii lor. 1S- Dragosîu si Mcermoetienniî alesî deregoetori în republicai. Si cînd, la annul fu dupre datina vecioe a se alege dere-goetorii ticeriî, se strînserce la Iasi mosnennii toti, Copiii veci si cu bcetrîniî si cu deregoetorii, îmbiarce sî pe dînsiî la consiliul annî' E'LTpAm mi mapî muimT momnenni' Kokî neam IIî.iaT Heasps mi Komann Eeanra mi IcaK Bo.idsp mi Tît Apnspe, mi Aspam Ba-.îiKa, mspî mi nea.imape a Tirea'ii?; KtuiTann Feanre, mi a Bpan-coBe BopniK Nearpi.n., mi XoTin Ifr.pK'b.iaBS Bos, mi mspi mi Tpi-Esm, mi KrbniTannî', mi XoTnoyî', mi SKoîmipî, 92. Ep’ BTipEau,! de a caTi oameni mi mseapi', mi spadei, mi mepBi C7,rapi' ms^ira yensne mspi mi n.iearsi. Ma CAnTsas DsinnezT>s dsnepapt ne-a .iop nouiTpi mi r.iii'iipT. mi ptcoipt ks tots.ikî’ tot ni m.iv&.riî Toiţî mi ’iiTp’a.iop ca.ii momii' Kr,LpT>-î. Illi Ksm ninHipe mi mucoeTe aTape î>nrspiî mbivbpea i:k neai de aa Bea’rîNemn.i' mi ks n.iop chi tou,i 'iei' dsnept XT>;n>dsipri> noacrpt momie ks nane mi ks TiKni> .jnKei'an.î ani' :m,ch. Kt nsini' neapî' Kape maî dodi>acK o ns KSTe- 21 cell mare, si aleseroe la Bata consul pe Dragosîu, si pe frate-sceu pîrcoelab la Neamtîul, si pe Stefann, fiîul luî, coepitann la Oitudîîi. Acesta se însurce cu Ana, fata luî Comann Tceutul, cell ce înainte stcetii consul la Baîa. Mulţi alţii, cariî emigraroe cu Dragosîu se aleseroe la deregoetorii. §■ 19- f) Căusa roesboîulnî Ungurilor m cwitrci Moldo-Ru-minilor fu ospilceletatea, ce dcedurce refugiiuluî Dragonul cu aî sceî. Ast fapt all Moldo-Rumînilor, cariî primiroe pe refugitii Ungariei, mînice mult pe regele Ungurilor; deci, mestf (pre-pcerce) oastea luî, ajutat si de împoeratul de la Yieanna sî de Poloni, si cu mare furie încurseroe în patriea noastrce, lcesînd în urmoe-le numai jerisce (arderi) fcerce a decîerâ mai întîiu resbel, încît nimene nu se însciintîce maî nainte de incursiunea lor. Ma si cînd se voedîii astce sterpire si dâunoe fcecutce de ei în tiaroe, cu steger mare (în pripce), ca fulgerul, ciirseros de'n toate pcertile, înainte deregoetorii totî cu legiunile si cetele lor, apoî totî mosnennii si boetrînii cu cetele lor curtenne, dup ce acestîa toti oamenii de pre'n sate cu topoarce si coase, pînce sî matroanele (cocoanele, giupînesele) si muierile, toate Iuaroe a mînce, ce puturce apuca, lance, topor, coasoe, cutit veri mce- zapea.jflla icsm cim îjnrspiî ee ns oroipea risrvsv mj ee ks .'leaxii KîîtmjTT) usm mi nsmu Tps^auiî' mi T,aomî cim nii a’nde-CAne caimsipi. Ksm Binne-ap mi ks tots.isi p'bCBe-ap mi aop aro-niceacK'b mouiie mi aaTi> mi ni T'bTapî mi ni Ivi.za’iî'mi ni Psrnî de amtyipi.-i’ a-i dsnepd mi’n necAani;^vre mecTipt-ce mi npea-yVsp ici) toii,! ne f ToaTe Moadaoa m>Bsm.sv mi mape raorozea-.ti> mi zijininTÎ’rspTj ■fa,iApi> mi toh,i de aoK am aht, n^n'.ia sns ansK-b ap im. BtpBanî’ mi msîapi mi KSKoni' Tonoapt mi atn^î mi Koaci, mi ns neaTi npcyi’sp dipeartTopiaop mi momneanniaop mi noni'iiaop de oacTi i;spa. Illi ksiu ei>peani' xipea de cnspi;s n>Ta a yensm ainrî’ .j.neiraii,i' B7>7/r>ndspeaim momiea csnpa aop apsnnape-ci> i;a opri' .pi m>piţi ToaTe .j.nK7,epape-c-b mi mepeas .j.n nep-b-cs*kvs Bin'iape-C7i mi nins nea Bia'ieaai» de'n e&.n IleTpsasi aysn ciucce, si de a valma c,u bcerbatil, cu fraţii si fiii" lor, ca brutele sirepe (selbâtice) muscoetoarie, si, ca cum arfi fost toti orbi, se aruncârce asupra poegînilor neamicilor soeî si vinciroe-i (boetnroe-î) Irel-sprce-diece dille mereu nu le dederce resuflu neci leac, pînce ce-I înfrînserce cu totului tot si-i fugcerirce; asiâ alungaroe pe Unguri si pe Becenni (Yiennedi) pînce la Tisa, earce pe Poloni pînce la Leina (Lemberg). Putini scceparce de'ntr'însiî, si acolo Moldovenniî steteroe locolul doîie sceptcemînl în resuflu, pe unde ârseroe si prcedarce tot ce aflaroe, si se învîrtejirce (înturnaroe) înccercati de pradce, de scule, de dobitoace si de mult! sierbî. Multoe moarte si moecelceriese tîmplce în acest resbel de’n îmbe pcertile, mal nu se poate semiu cîtimea ccediuti-lor, numai ai noştri se aleseroe si se astrucaroe (înmorminta-rr..Y*nî j!Îii*iiprj>—ee, uii tou,î ptzript-ee kat mai' a.iTt ns ptmact ae dea ■minipea, ‘ii Ktrâpe .j.n îroTpo icapeî eictna nsTe-ap K'i, ct Tape no.izsî mi .pn-piict di ms.iTa a Tp/Wiice m.pnî mt'ieatpie. Illi ne .ion naeans tot ptmact mi 'ipa.i a .iop Ttpxax mi actiti-ia Toai’t mi ks esi>epî xipea ptinamî meacTipe-ce .j.n Htpi.ie 'ic.iop ntivrviiî ntBsma.it «tane-op, mi Beanra IIpe«i>caKTS ks momneannî mi depertTopiî mi ks a.ieamî noni'iî r,.iemt depindea nismţiaop -j.il Apdea.i mi nA.n’ .ia Bsda nptdapt mi '/Ktptni'ript, .j.n .lemacKa .jriTpt ks ioiia.it mape mi iiptih'. uii -/Kt|itmTipt tot n&n aa KpaKOB.UIi Boadsp KamnodsKCS . de'iindea Nicips ipeKs ks niomneannî mi depertTopî mi 'ieaa mapî jcauiTaiin Baasmî ks aaop ctî noîni’iî aaeam ntntdipt mi np7>dt ■mi SKtpturript tot iia.ii’ aa Tpana Bsxsa mi ce toh'i'de naean 23 Tit Arbure, si Avram Balica, muri si Benga cell mare căpitanii de Tigecîii, si Negrila; vornicul (le Vransova si Boul pîrccelab de llotin, murirce si tribuni, si ccepitannî, si locutinintî si centu-riimî 92; earoe lxErbali de sate, oameni si muieri, si brudei (juni) si sierbî scegarî (armiferî) multoe genune muri si se plegui. Ma, sfiitul Dumnedioeu dupera; (ajutce) la ai noştri si vincirce (inrin-sern;) si rcesbine (respfnseroe) cu totului tot pe poegînii toti si-i fugceriroe 111 tioerile lor, si du pre ce poetîroe atare vîncire si daune, Ungurii cu Nemţii de la Beciîi si cu toti aceîa ce du-perarcB (ajutară;), petrecu pâtriea noastroe cu pace si cu lini-sce încleiaţi annî sîese, ca; numiţii verî cariî nu eutediaroe a ne mai supmrâ. 20. .iadnhî 1393. Mi c/r.iit5.u;î I)?;mmevhs rpaiţie TT.Ta no.izsipi. nii «tpiuapi. Toiţi npinei) m.r;i;nii'kî. maî' ns ţjsd'tea.vii mi z-tminTii; ks- . Tezapi. cepîi.'apV s .ia anno 6796 t'7. uicKoniî mi noniî’ mi toii,!' momneanniîTni Bi.Tpjvnii ini mi kokîi ueain mi (lip7.r7.T0pn CTp7.nyip7.-ce aaenyipe «î-aMe-ap depen>Topi-,iop mi omineacin. ne 'tiu napi’ ks dipenTaTe n'bns-niî' dip7.r7>Topia 24 conî (junî) lcenci, topoarce, si coase, si nu pestiroe (întîrdia-rce) a cure (a alerga) înpregiurul dregoetorilor, mosnennilor si bravilor de oaste, Si vcediîndu-si tiara înnecatoe de atîta spurc de genune (mulţime) de limbi, se aruncarce aî noştri ca fere sirepe asupra lor, si ca orbi în toate pcertile se încceierarce la luptce cu eî, si mereu în neresuflu vincirce-se (se boeturoe) de'n ajunul Sin-Petruluî pînce la Sîntce Mceriea Mare annul 6791 (1283), si cu a sîntului Dumnediceîî gratie (milce) si duperarea (ajutorîul) Sîntei mare Măriei, vincirce-se poegînii cu totului tot si toti resbirce-se (respinserce-se), cît nu le mai remâseroe alta dea facere, ci ccetarce care încotro ar putesccepâ, cce tare se poldiuirce (îmbuldirce) si înfricai-oe de multce mcecelcerie, urmate de îmbe pcertile. Toatce prada neamicilor remase pe loc si tcerbatul (provediunea) si jepila (bcegagiul) toatce, si numai cu sufletul scceparce citi aviirce dille, si mult nu-i lcesarce a peşti, cce fcerce întîrdiare toti bravii si mosnennii, carii remaserce te-eri, mestirce-se (se prepcerarce) si fcecurce incursiune în ticerile acellor poegîni, si adecce consulul Dragosîu cu mosnennii, deregoetorii si cu bravii aleşi blemce (se duse) deeindea munţilor în Ardeal, si prcedarce si aprinserce pînce la Buda. Earce Benga prefeptul cu mosnennii si deregoetorii si cu bravii aleşi întroe cu iutiealce în Lesieasca si proedee si arse tot pînce la Cracoviea; apoi Boldur ducele cîmpestru cu mosnennii si deregoetorii trecu deeindea Nistrului, si Balusîu, marele ccepitann, cu aî soeî bravi aleşi încurse si preedee si arse pînce la Apa Buliului, si toti se ne crbT[iAUi;i d:iTinT>. jftm>nTe diperBTopii TOiţt aaeaci. iui Tpspnn. omeani ne niea, itapii ks dipenTare diperT>Topiea nspi’-t-mi' Ksm BaiiT> r.ijTpAiia daTÎni.. Illi kokîî Beaici nsmeap'i.-ce ne Dparom ne'iiTps nspTapea a dot drbiţî ks E’bpB'bnie KOncbviaTS. Illi ne Ben-ra IIpeaeKT mi ne Boadsp KamnodsKC, mi ne Heasp, mi ne Nii;o-piiţT>, mi ne TtSTS, mi ne Apr.spe, mi ne Ba.ism mape K'tniTann, mi ne Mîkot, mi ne Xsps, mi ne îKojidea, mi ne Beanepiivii, mi ne Monoic, mi ne Tomma, mi ne Kp^mita, mi ne Hoanann, mi ne PoniKa, mi ne Psct.t, mi ne Marenin, mi ne Bepem, mi ne îKopa, mi ne Bos, mi ne 'îîaio, mi ne IHapne, mi ne Bsnsm, mi ne Teanre, mi ne To-ji'bî, mi ne Jlona, mi ne IîoivTkn, mi ne Dsb'bs, mi ne Bi.ca.iko, mi ne Pt>st, mi ne Xanra, mi ne Bopza, mi ne Iaiţito, mi ne Dinra, mi 25 A înturnaroe îmcoercati de pradce si de dobitoace. In toate aceste vincele (boetcelii), în incursiunea asta de acum, murirea numaî mosnennî 990, earoe bravi de legiuni si de cete, si boerbatî de sate si tîrgurî locuitori 1393, si de'n a sîntuluî Dumnedioeu gratie (multîoemitce) totî poegînii prinserce atîta poldiuire (îm-buldire-sfiealoe) si înfricare, coe de aci nceinte veri care nu cutedîarce a face patriei noastre supeerare si smintealoe. §• 21- h) N(rint(Bcîuiiea m rang. Raisplaîtintîa si triumful dat de patrie cellor bravi. Dupee aceasta, la annul 6796 episcopii si popii toti, mos-nenniî si bcetrîniî si copiii veci si deregoetorii se strînserce, soe facoe alegere deregoetorilor si se omeneascce (recompensedie) pe aceia, carii cu dreptate tinurce a lor deregoetorie, si, dupoe datina vecioe, înceinte aleseroe deregoetorii toti si pre urmoe re-compendiarce pre aceia, carii cu dereptate îsi purtarce deregre-torîea, cum învatîoe datina (legiuirea) vecioe, si denumirce copiii veciii pe Dragosîu pe'ntru purtarea consulatului de doîie doetî cu boerbatie, si pe Benga prefeptul si pe Boldur ducele cîmpestru (în principat sînt numele lor). Cariî totî în doetî multe furoe aleşi la deregoetorie si cu direptate si cu dor (dîel) roetuiroe-sî (apoerarce) patriea pinoe la boetrînetie, remâseroe pleguitî si învoelidî (niutilatî), pe'ntru ne Kpirn, iui ne Dann, mi ne ?>peaKe, iui ne Ivopcin, iui ne 'iKoadea.. iui ne Botoih, mi ne Hopoîs, iui ne Pire, iui ne Ilspi^e, uii ne BsaTsp, mi ne epec, mi ne Dsinupain., Kapî tou,Î .jn d7>u,î insaTe aaeamî aa diperi>Topie Topiea ks omeanie. Illi deaicms anTea omeneacKT>-î TOiţî mi KOKu ucaiă nsmcacKii-î. |llli "m'pspma a or.Apmipea ToaTeaop eere daTinî KiTipi, nicKoniî mi noniî mi TOiţi BTiTpjă.niî mi momnean-niî Doimi a p’r.diKape-iuî Kan ToaTeaop CKasne a xipea. IUi .jn de- 26 aceasta decorce-î cu mîndre toge albe si cu lâure de stejar si îi purtarce cu cocii (carne de triumpf) dille trei si-i preconidîâ crainicii: cce pâtriea asîâ recompenseadîoe dorul (dîclul), broe-vura, sîerbitiul si credintia poetriotilor, cariî si-aii ţinut dere-gcetoriea cu omenie, si de acuma soe-î onoredîe totî si sne-î cunoască; de copii veci. i) lnfiintiarea domniei in locul repi'iblicer. 22. Alegerea luî Dragoml de Domn ereditar. A In urmoe, dupce complinirea tuturor dâtinelor ăstora, de-liberaroe episcopii" si popii si totî bcetrîniî si mosnennii a redicare Domn si cap tuturor scâunelor. Deci totî steteroe în de sine la întrebceuiune cu deregoetorii si cu bravii de oaste si se consul-taroe si aflam cu caile a se pune Domn, însce cu toate dâlinele lor bcetrîne (rcemlueala lor vecfce), si alesem pe Dragosîu Domn a fire scâunelor si vodce (duce) pe oastea toatce, si i-se supuserce totî deregoetorii, si totî îl primim cap lor, si povatîoe, si-î deteroe a mînoe grapce (âdecce sceptru), si spre a fi dcstint de altî deregoetori si de copiii veci, i-se dcetince (legiui) a purtare la coecîulce peannoe albne, mîndritce (decoratoe) cu cap de bou si cu pietre preţioase, si fiind de gen împceroetesc si dirept C/T»ne ne .j.nTpem.Mi’sne creare Toiţî’ ks deperi,Topii' mi ks noi'ni'iii' a ocre mi caiimn mi a-i-aap’!, Domn ks Kaae a xipea, maî' ks ToaTe ’ie.i.ie daTine r/r.Tp.Yaie aaop caae. Illi aaeaci> ne Dparom Uoitiiik h xipea CKasneaop mi no di» ne o a cto a ToaTt mi i C7, toi^ dipen,Topii ci>'n«ce mi npimi-a Touţî aop i.-arr mi rroiiaii,'/». Illi dcaTe-î a hia-ni) rpam> mi cne decrinaT xipea de aaii,T diper^Topi inapt mi de KOKii Beaicî di.Tin’f. a nspTapea aa K'i.MÎ'xai. aau’i, nam> mAaulpi'n. kî> icandeBos mi ks CKsmne Kcrpi. IJIi xiind de'n pod .jamn,prrJTe-cks mi dipeirrj; ptmaeann ct. d’r.Tiiri'. domniea .fn podsa asî'. IUi de’n maî1 Bi.TpAnî' kok'iî neaidi’ 12 xipea caimaurî .jn Mea mape a Domnsasi npeaTopie, kk nu» Domnea .ţaiTpcm.nisnî mi caim a a-Meap nim’p'a oni'riî Tp car/i,, mi ninTp' aare TpeaBspî mi ntespi' a momieî. Illi nin'rp'a momneanniaopjiApe, Kapî aptTa-c'ap aa dipen- ] TaTea Domin,mkî a pT.c-1'ipape-ap.'IIIi a cri, mape deperi/ropie di.- j' [, I I 27 Rumîn, se legiiri domniea în familiea lui, tot acmu i-se aleseroe doi-sproe-diece dintre copiii veci, cei mai boetrîni, consiliari în preton'ea (divannul) cea mare a Domnului: cu aceştia Domnul soe facoe consiliu pe'ntru înteresele ostii si pe'ntru alte înterese si pcesurî (nevoi) alle patriei si pe'ntru pîrele mosnennilor, carii s'ar aroetâ la direptatea Domnului spre a se resfira (judeca). §• 23- Domniea ereditar ce, si 'n cadîii de stingerea f(Emiliei draegosianne sos se aleagoe Domn den copii veci. Coefrce aceasta tot acmu se doetinoe (legiui) ca stingîndu-se dinoestfea lui Dragosîu, astoe mare deregoetorie a Domniei a fi numai la copiii veci si atunci tot bcetrîniî si mosnennii cu alti deregoetori sce-1 aleagce. Tot în adunarea aceasta se doetinoe (votoe), ca «ierbii sce-gari (înarmaţi) pe'ntru vîndîarea de patrie în întielegerea avutoe cu poegînii, care se adeverî în vincelele urmate, cînd ceia încurseraî în pâtriea noastroe, sce se destîceredie peste Dunoere. Earoe Yodoe (ducele) Dragosîu mult bine si cu mare dor ((Tîel), ca un poerinte fioe-coeruîa, tinii Domniea annî patru, luni rint-ce .ia kokîî ueaia msraa a xipea vj.ii uau iui tot a.ieayepeaî BT.TpA.nii mi momneanniî i;sm a.aa.uţî depcri>Topî. Illi .pi TT. ks m.rA.niî „j.11 itA.n’iea.ii.ie, i;apî >i>s, ta.iul 'îiVa nT.EXiuT.pea mi momiea noacTpi. .j.n izranie deamndea Dsm.piî (leaTe-ce. Illi Bo(h, Dparoui ks ms.iT iiine mi i;x mape dop m>piiiTe Ksm KT.psia-mî ape xi annî nai'ps, .isnV uianTC mi zs.ie rpeî Domniea i^A.ns, iui .ia BT.TpA.nene coclt xiind de annî 8G c-i>Axpmi>T dea-TT.-mî mi ct. aa Domnie nsCT. >i-t.ts-co Cmet/iann Boch ne mi Cac zii;s-i. Illi ks arape cTeann.T mi daTini ht.iis-ct> noacrp-i. momie mi ks ms.iTS Bine x'L.n.dsi n*n’ aKins ks a CAuiTsasî Dsmnezts rpau,ie mi dsnep'i». IIcts iznod .j.11 >iea Bapi. TA.nd Aj)i;spe XaTinanns mi Bo.ulsp Bopnii.'s mi Dparom nopniK mi KocTea IlaxapniKS dam. ptzuim mi ■hsn.pi ne .leamî .ţai nin'ieaaa ne ansm .ia Kodps Kozinins.isî .jnTpi. 28 sîepte si dille trei, si sosit fiind la bcetrînetie de 87 annî îsî dede finitul, dupoe care se puse la Domnie foetu-sceu Stefann Vodce, ce si iSas dicu-î, cu atare steamcet (autoritate) si dâtinoe (raen-duialoe, ordine) se tinu patriea noastrce si cu mult bine riul (petrecu) pînce acmu cu a sfatului Dumnedioeu gratie (har) si duperce (ajutorai). §. 24. încleiata cronicei Iul Hurul. Ast original în cea yaroe, cînd Arbure Hatmannul si Boldur vornicul si Dragosîu vornicul si Costea Poeharnicul, deacoe res-bim (resplnsercem) si fugcerircem pe Lesi în vinceala (boetce-h’ea), ce avum la codrul Cosminuluî si întrarcem în tiara lor, si toatce Podoliea o prcedâroem, îl aflce script (scris) pe Icetinîe, limba noastrce cea veeîoe, de Hurul, marele cîncellarîu all luîDra-gosîu Vodce, Ia curtea unul boeriîi mare lesiesc, Visnovsci de'n Leina, si-1 apucoe Dragosîu vornicul, carele, fiind Sultann tcetce-roesc, nu-1 putu pricepe, ce ar fi, si fiind nemotenie de pe fcetul sceu Dumitrascul, ginere-mîeu, dede-mi-I mie, si cumu-1 voediui, am poftit a-1 scripti (prescrie) pe rumîm’e, si mce pofti si cu- .fn ;ţapâ aop mi ToaTT> Ilodoaiea npî>dî> mi >K't.jn,iUTi a‘KVh-a CKpinT ne aiixinie a imn a noacTpi, nea B'bTp&nT. de Xsps 'ieri a mape uan-iţ’taap juri- Dparom Bodi, aa icspTea snsî mape Boeap aeaim,cKs BiuinoeKi de’n JIîob mi ansin>-aDparom nopiiiic?;, irape xiind T'BTi.pe-ckk CsaTann n?;-a jiktk npi'ieane *ie ap xi mi xiind ks mine neamo-Tenie de ne Tiî a-a CKpiim ne moadoBennie mi mi» noTÎ mi KSCKpB Dparom a-î cicpiim mi asî cspearaa îctb irape cirocs-a-am a TOKina dine neaa izsod CKpinT de ;xsps Bri>TpAUB, DsmnezT>iî no-mineacK'b-a, k’b ni rarij)e_^de BtTi)Aneae daTiiii a monîiei' noacTpe mi xiind .jn p^cs-i-as aiînvs mi .j.n naMC dc ToaTe m.jmi CKoes-a-am dine a'r.TÎnie mi ci;pinTS-a-am ks m^riariiea .fn TApfs .$n Bacaxîs neanÎT xiind ks M^piea ca Domnsa nocTp>J Ci’e-■i-ann Bod^ ^eaa Mape .jn anno 7003 (1495) axna Anpial3,mi cne Kpeazape am îcicaa iui am nse mi ncieaTea mea. IIoTps IîaT>nT>» niaa Cm>Tap icitaa. Oi. n.) 29 scru Dragosîu a-i scripti si luî copiea asta, carea scosu-o-am întocma de pe cell original, script de Hurul bcetrînul (Dumne-dîoeu pomeneascce-1, coe ne lcesce scire de dâtinele vecie alle patriei noastre), si fiind în resuflu acmu si în pace de toate poertile, scosu-ram de pe loetime si scriptu-l'am cu mîna mea în tîrg, în Vasluiu, venit fiind cu moerfea sa Dnmnul nostru Ste-fann Vodce cell mare, în annul 7003, (1495), luna Aprile 13, si spre crediare am subscris si am pus si sigiliul mîeu. Petru Clamai*, mare Spcetar, semnceî. II. Patrevangeliul. (Tipcerit la BrceSiov nceinte de 1580. Dupoe analectele D. T. Ciparîu.) f 25. Testul smtuluî evcmgeliu de la Matern, XVIII. 1—17. r (* n Bpemea aneea) anponiap'B-ce v'ieni'iiî K’BTpt Icvc rpiind: „amx uine maî'mape ecmeK ^nTpy .pnn'Bp'LLţiea yepîv.U'î? iui KÎenvB Icvc npynKv.i, nii-.i nvce mi>K.ioK de eî, mi zice: depenx rpi>ecH bov'b, ki> „cS tts eZ .pimoapcexa iui c'o ţfjiiţî na (fîemopvi*, nv Beiţî inepţie ^nTpv ^mntpi-ijiea nepîv.ivî. ^Ie.i.ia ne ce na cmepi sa npvnKY.i anecxa, aiie.i-.ia ecTe maî mape (.jUiTpy) ^mntptiţiea yepîv.ivî. xIe.ua ann ne Ba npimi eyîop araa .foi nvme.ie miev, ..mine upi-meiumea; eapî, He.ua ne Ba z^B.ixzni de aveiiiTi mm-Teî, ne Kped .[vtiTpv mine, maî vniop .îvî ape i cî.-iuÎ cnxnzvpe vb pj'xumiiţ'o a camsjixt de nea (pa mi cb ce aynde .joi Bo.iBvpa m^pii. Baî.îvmiî de ziB.iaznt (cir&nda.i): neBoe ecre amy a Beni zi,E.iazne.ie; .f^nci) Baî de omv.i, ne z’hn.iazne .f^nw.'i'b. -E c7> me-ape m.Kna ma ceas uimops.n ruZb' z'bo.iA\ziii-me: maw ea iui aeau'od'o e.u de.na mine“ ; maî 30 nine-Lţi ecre c'B mepi,u nieanT» ciuon ceav c.iyt, deKXT (Ioy'b ni^nî mi (lovi ni'iîoape an^nd apYnuaT cb okyji se'ii.iop. Illi cb tc okÎyji Tiv (cminTeuiTe) z'bb.vbz-nemxe, cuoaxe-.i mi-.! .iean,Bd,B de.ia 'rine: maî Bine-ijî ecre ky yn okÎy cb niepi,iî „fui nieani., deiixx doî oi;î cb aîuî mi apvniiaT cb «i>iî îaz'Bpvji de 4*01;. Renaiţi-Bi. cb nv Bederţî (cminxitţî) yhy.i de a'iemxî niiTVTeî. Tp^ecH amY boy'b, kt. ^tu.iepiî .iop nvpvpea std «i>aiţa xax'B.nî mîev ^n 'icpîv; nine aniy iîv.i omenecK C'B uavTe mi cb mxnxY-eacK'B nepîiţiî: „ne g7) eos7> aape?“ eh ape cj»i nemxine de oameni yi. cyxî. de 01, mi na pix^'n de’n ^nce.ie vua, av nv Ba ji'Bca iioy'b zenî mî nov-B mbdvpe mi ce Ba dv’ie de sa K'BYTa paiT'BHÎTa? iui c7> uţpJie de-aden'Bp rp’Becu bovb KTb BYKYpace-Ba de ea maî BApxoc deitavr de ’ie.ue nov'&zesî mi iioy’b nep'BT'BMÎTe. Ama nv e Boîa ^naiiiTea xax^.ivî BOCTpv de ^11 'icpÎY, c'B neap'B nene yuy.i de aneuiTi mixyxeî. E c ns mine achs.miape, îa ks mine eapT) sns./i cas doî, n7> de .pimpe pocmspejie a doî ceas a mp ei in'bpmsjriî CAi/im za om zpatsji. E c7> ns acusji-mape eî, cusne .na oecepinT), e c7> de 6ecepiK7> .pmeusp7i ’a ns coKomi:“ ri> uţie na Yn n'Br&ii mi namem. Obsairbacmnc. De’n locurile celle subtrase 111 acest §. se vede, coe scrie-toriul a trebuit orî sce fice sloeveann, orî sce fice sciut mai bine slce-vonesce; pe’ntru cce în acellea nu e vorbit dup ce firea limbeî rumîne. — — ^ ^ Cine ar pune acelle dicerî derept model), dup ce care soe scrice ru-mînii: acella ar bajocori limba rumînce! 31 III. Ţîlcul evangelielor. ('J'ipnjril ia Brrcsiov nceinle (Ic i!)80. Dupoe analeetele D. T. Cipariu.') 26. Dumineca a dîecea dupce animi nou. Ti Ic la lestul ■ evangelinluî de/a Luca, XIII. 10—17. Dm*p( cîlc Uimire merg oamenii Iu hesevicoe? DepeiiT naTjiy .ni;pvpe mepr oamenii .ia «ecepiii'B, rviu aiîo.io nona cb cnvîi, kyb^hty.i .ni Dvmnez’Bv c^nTa Eiianr.ie.iic ^n .iimi;a, upe Kape rptecK oamenii C'B iiv'rem vfvnuTb.iei.ie noi mime.iamea. He ci>o.ioc e .iop daii'B nona rpT.ein’re .{ui crp'Bin'B pvm^ni.iop c^pueuiTe de nv .jviiu'B.ier, ceav cupe a.vr'B .limB'B mc ny nop .^nn'&.ierje aciiv.iT'B'j’opiî. Iivin zi'ie IlaBe.i anocTO.iy.i K'BTp’B Kopinrenî, (CVIIl. o.) /.i'ie: ama mi boi h&ihI r;v .limm rptiui dvnde nv daLţî vn iîybxiit adeB'BpaT; nvin noare „fum’B.ieije om, lie e rpiir? «i>i-na amv de nerţî rpT>i „^n uaht: de ^n nape ^nn'BU'BTvp'B ci. ^nBeLţe mime.iamea. *n •ie iiin 'rpeuve-ilitc a «lincri npe Dvmnez’Bv mi iiine e Dvmnez’Bv mi noî îipcurriniî c.ivi.ii.ie .ivî, ’ie nin nvTem ci>a>ie mi Bia dvnB itoi'a mi .itoaxa .ivî, mi ^n 'ie nvTem c«i>inqi nvme.ie .iyÎ. Ai'iîa xpeiiveiuTC Kvm nona c’B «mi. mTivTopîv Kî.pui.iop; ama na iiytc .juiB’Buâ npe mime.iamea, rtape-î c;suit p^ndv.i .ivi Dvmnez'Bv, Ka neuiTe opiîî. A dova mepr oame-niî .ia îiecepiK'B, kyih ano.io ^n'rp’vna kv nona mi ky tot nopodv.i, c'B «i-aut pvr'BMÎvnc mi ’iepepe depenT Toaxe Tiua-.\e.ie, mi neBoi.ie mecep'&T'Biţiî TYTvpopa: xorţî ^.îiTp’vna ky yn r.iac mi ky yb .limr.'B rp-Biiul „fuiTp’yna dxnd xap de-peirr tot r.inc.ie, mc av .ivaT de.ia Dvmnez'Bv, ziiw&nd: TaT'b.i noc’rpv mi a.rre pvr’BMÎYin. A Tpeîa mepr oamenii .ia iîece-pÎK'B, uvin i;apiî c&ht ra'ra, i;vm av nopvn’riT Icvc Xpecr: 32 cî> .JiY'Bm KvmineK'bTYpa ueMtţa jiyÎ DYmnezi>Y tui ky „f^n-Lţeaec byu uiTiind, ye, mi depen^e ecTe TOKiniTi de Icvc XpecT. A naTpa mepr oamenii .ia EecepiK-B c'B dYKî. aKo.io mut, de „joi Kape.ie aK muoci’enie noni.iop, nap ei cjiyjkcck aa BecepÎKb, mi HiYni.iop mimeî, B'BdYue.iop mi cipavijiop crpabinijiop, opfiijjop, miiîoni.iop mi TYTvpop nenYTimrîomi-Jiop. DepenT HecTe naTpY jisnpspe mepr oamenii .ia sece-piKt, Kapiî cxnT Yiirypî cea? pYmxnî, aif cxpiiî aY rpe'iî airî neimţî, air Jiemî. Kapiî mepr aa BecepiKi. mi nv *i>aK anecxe naxpv JiYKpYpe, ^n demepx mepr .ia uecepiK'B, eap-B Kape nv mepr jia uecepiK'B mi nv «mk aiecTe .UKpYpe, eî n’av nen irt c^pB’LToape. ,'lYKpyji ecTe KonTeni'r mi onpiT, na c'B noa-Tt inepţie oameniî KpemTinî .ia jioky.i „fuiBT.H’LTYpeî, mi dYnob c.iYHîBt mepr KpemTiniî jia opame mi .ia caxe, ct KaYTe oamenî BeTei,iî C'B mijiseactcfi npe eî, mi npe a Kact oameniî KpemTinî «i»eyîopiî mi c.iYi^i.ie c'B .fuiBeije mi ci>-î doHîeneacu'B npe epim de ToaTe n^KaTeae, mi de niadi pea, Ka c'B Bazt oameniî anTejie noacTpe ye.i.ie BYne mi ct c.i'BBeacK'B TaTia cut, ne mx d'b-ne nox'b Doamne! amin. IV. Diaconul Coresi. Evangeliu cu învcetioeturce. (Tipceritla Broesîov. 1580. Tot acesta aii trcedus rumînesce si uce psaltire tipceritce la Broesîov I06O. Dupce analeetele D. T. Ciparîu.') §. 27. Dumineca a sîepte-sprce-dîecea dupos rosalie. Tîlc la testul evangeliului dela Luca, XII. 16—21. (Evangelie.) PfiuaxcZ, mx.nxmi7>, uii dea ud me eece-Jieiume. T^.ik. Hi ne HieaveuiTe ci. mxnxnue nxni> .ia c^ty^i, 33 mi ct ce penîWce. Bîeanît nopMeacKt ecTe, „jjixpy xoaxe nexnne.iertxoapîe.ie cy«t>.iexe, eapt ^niţe.iertxoapîe.ie cy-*wexe uvne cxnx; c'B ^nije.ieart mi C'B KYţiexe mi cb ce Bece.ieacK'B -’iei.iiî .nî DYmneztY, mi zice eî .u’î. Eapt Mine ce ^niiivr'B rpi;ne eî mi nopoane eî, ktiti ct-î it ptnaoc, de ce dt e.1.1 mAniîtpiî nvmaî mi Beiţfeî maî B^pxoc mvn-iîx-î ecTe, Kt de’iiTp1 aveea miî de Eoa.ie nacKY-ce, mi de’nxpVieea noxe.ie mi xoaxe neKYBiiniţe a.i.ie .vsrmiî «mky-ce, Kt j;^hÎ ce dar BYiiaxe.iop Tpynenixî mi no«i*xe.iop, aMeîa n-fcnxeye.ie-mî av DvmneztY mi domn, mi Kapiî zîk, ct Bem mi ct mxnmm, ut demineaiţt kauhI aî, boi» împi. Ny .itKYeniTÎ ty Ka ct m/Kn^nMÎ tpt caiţîv, ne ct mx-n^uMÎ, kxt ct .iexy.i xtY nptnâcTiea nti;axe.iop, mi cntceniea ct-iţî nîepzî, Kt meceptTaTea aimf nape-.d-ce a mY.iijî vt ptYxaxe a i, eapt nv ecTe amîa ptîr, Me sine ky .’râîpype r.yne BieiţYecK mi ce TpezBecK mi ce npeBearît, mi ce ,^nnîe.ieniţecK, aMeea meceptTaTe maî BSipToc ecTe nîepdepea pe.i.ie.iop. Ky Bortiţie eapt-mî na-pe-.ii-ce a my.iiţî Bine a a>i, Me nv ecTe amîa Bine, Mine nv o ca aBe aMeacxa kyiii ce Kade, Me ce ziMe, ct rpiîKeacKt de Me xpeBvemxe a.vrop mi ct anivxe ctpaMiî, Kt de ape i>i amîa npocT BYnt Bortiţfe, e.1.1 ce Bpea Ktde ariiy TYTYpop Kapiî o-ap ane, ct «i«ie BY'nî, eapt de nv cxnx xoiţî BOraiţiî dY.i’iî mi .ni;ptTopî de Bine, Me nvmaî KXiţî Bine icnptBecii ky Bortiţfea; a aBe amy ecTe Kt iiy »juict-niî a'ieacTa liortm'e de.ia cine »^nct-mî Evnt ecTe ceay pea 5 Me vn .lY'KpY npe miîK.ioK de liYntxtiţî, Me zaMe. mi eapt-mî de ape *i>i meceptxaxea, ptvxaxea, Ktde-ce Bpea xvxvpop, Kapiî cxnx .j^n mecepiTaxe, ptî a i; eapt ct mi îny.uţî .^n me-ceptxaxe «iind, mi r.vntxaxea Mepîv.m doE^ndipt, aî doa-pt e ptYxaxe meceptxaxea? Me aenea ecxe, Kt de o'om Bpea «i>paui.iop, niMÎ Eortuiea niMÎ meceptxaxea nv na Be-xeau cntceniea noacxpt, i;t Kapiî BienYecn .jonxpy EYnt-xtvţî. oape, ct Bop ane Bortiţie, oape meceptxaxe, xoxyhiÎ Lephir.irlii nunîncsc. T. III. 3 34 e jivi;py EYn iui uv cntceniea mi cine; eapt napii BieiţvecR v^nTpv pe.ue, nv nvmaî n’av nimiK'B BYntTaTe, ne uii npe ei-niT ce nîepd. V. Silvestra (coelugcer de’n Ardeal). (Acesta a trcedus testoemîntul nou, tipcerit la Alba-Juliea în 1648. Dupce analectcle D. T. Cipariu.') §• 28. Epistoliea hă Paul apostolul ccelrm Filimon. A a) In aceastoe carte Pavel apostolul se vede a serie de lucruri mici, ce încoe destoiniciea scrisorii se înaltîce pînce la Dumnedîceu. b) Pre Onisim, sluga fugitce, fiind fur, trimete-1 înapoi lui Filimon si-1 roag®, sce-î erte gresîala lui: Dupce aceasta îndeamnce spre dereptatea crestineascoe. 1. nâBCJi Tpimicv.i .vsî Icyc XpecT mi TimoTeîv paxe.îe 2. .iyÎ ijiimon ÎYfiiTv.m mi aîKYT’BTOpÎY.iYÎ nocTpv. LLIi Anieî ÎYBiTei, mi jiyi Apxin couţv.ivî nocTpY, mi Be- 3. cepi'ieî, napea-î ^n uaca Ta. Mi.it bovb mi nane de.ia DYmneztY, TaTtJi nocTpY, mi de.ia Donmy.i Icyc XpecT. 4. Day Xap DymneztYJiYÎ mîev, nomenindy-mt de Tine 5. ^jvtiTpv pyrtMÎYni.ie me.ie. Ayzind dparocTea Ta, mi Kpedinrţa, uapea aî KtTpt Domny.i Icvc mi KtTpt tol(Î 6. ctiniţii. Ka ByntraTea iipediniţei Ta.ie ct «i>ie aeBe, ^nTpY KYnouiTiniţa aTOT Bine.ie Kape.ie-Î ^nTpv boi 7. ne’nTpY IcYcXpecToc. Kt aBem BVKypîe mape mi mxn-r^îepe ^nTpY dparocTea Ta, Kt ini mi.ie ciimi.iop 8. ne’nTpY Tine cav Bece.UT «>paTe. Ile’nTpy Kt aB^,nd mape .^ndptcnipe ^nXpecTOc a-iţî iiopvn'u u,ie decnpe 9. necT .lYKpY, iiape.ie ce uţine de Tine. He ne’nTpY dpâro-CTea maî nxpToc nit por, iiml KYmv-c ev IlâfleJi st- 35 10. Tpxn, eapt auvm iui npincv.i .ivî Icvc Xpecroc. Eapt nit por ne’nTpv iîv.i mîev Onicim, nape.ie .i’am util. ckvt *^n npincoape. Iîapeae oape K^nd iţî-av tjiocT tţie 12. de «i'o.ioc; eapt amv-î iui ijie iui mie de ci>o.ioc. Iîape.ie ni-.i’am Tpimic, eapt ty npe c.\.\ Ka npe inima mea 13. npimeuiTe-.i. Ilpe uapejie Bpeam ct-.i iţiv .ixnrt mine, ita ct-mî c.n'HîeacKt .f^n aoky.i Ttv „f^nTpY npincopi.ie 14. EBamjejiieî. He oct mepc de.ia Tine K^Tt-na npeme, na ct-.i npimeuiTÎ npe e.i.i ^n 16. Be«iî. Nv Ka vt c.ivrt, ye mai acvnpt de c.ivrt, Ka vn *i>paTe îvBi'r, maî n^pTOc mie, eapt kv kxt maî Bxprroc 17. Lţie mi TpvneiUTe mi ^nTpy Domnv.i. Ile’nTp’ayeea de mt aî npe mine coiţîv, npimeuiTe-.i Ka mi npe mine. 18. Eapt ct iţî-av rpemiT uţie ye-Ba, av e iţie dtTopîv: 19. ayeea o .^mnvTeazît mie. Ev Ilâne.i cKpiiuî kv mxna mea, Kt ev-iţî boÎy n.itTi, na ct nv-iţî zîk Lţie, Kt tv 20. Kt maî acvnpt euiTÎ a.i.i mîev. Amîa paTe, Ka ct douxndecK de.ia Tine ayecT sine „jvni’pv DomnY.i, Bece- 21. .ieiUTe inima mea .^.nrpy Domnv.i. Nt d tnulvindv-nit .jviiTpv acKV.\Tapea Ta, cKpic’am uie, urnind Kt mi maî 22. acvnpt de ye zii;, Bepî i dtpviT uovt. JJinKint-qi-ce qie, Ena*i>pac, (coiţîv.i mîev .^n npincoape ne’iiTpv Icyc Xpicroc), Mapiiv.i, ApicTapK, Dima mi .Ivua, 24. ai,UYTtTopiî mîeî. Mi.ia Doinnv.iYÎ nocTpv Icvc Xpe- 25. ctoc «pit kv dvxv.i BOCTpY, Amin. 36 VI. Popa Ioan de’n Vintî (de’n Ardeal). (Acesta a scris: 1) Sicriul de aur, seau învceticeturî la morii, tip. Soe-besîîi (în Ardeal) 1683; 2) Ccerare pre scurt, învoetîoeturî spre fapte bune, tip. Alba-Juliea 1685; 3) Ceaslovetîu, tip. Alba-Juliea 1686; 4) Molitvenic (rugceciunarîii), tip. Alba-Juliea 1689. Dupce analectele I). T. Ciparîu.') De’n Sîcriul de aur. §• 29- lnvostîceiura a patra, cind moare preutid întîelept all biserică. — Rugăciune nceinte de învcetîceturoe. O DvmnezTbY de Be*iie,He.i.ia>ieBecepeKaTa nea c^nTt iui Tvpma oi.iop Ta.ue neji.iop cvm c*Mntţi'eî Ta.i.ie, vnde nv Te-ai ztvÎTaT ninî decnpe noî, ne ne-aî daT npevtţi Bvnî mi dvmneztemTÎ, npe’n napii ne-aî aptTaT Ka.i.iea cnpe cnt-cennie, pvri.mY-ne, o doamne, ^nt.im'eî neî cinTe aî Ta.i-,ie, iivm de auvm nxiit soni KvcTa, di,-ne ntCTOpî BYnî mi cv^.ieTemTÎ, ct noaTt npeserîâ npe’n ayÎYTopn^ Ttif ne’nTpv cY'i>.ieTe.ie noacTpe, npe jiavda nvme.wî Ttv Me.i.ivî C4>s;nT, mi npe ^nTptmapea sicepiHeî 'ra.i.ie, Amin. 37 TII. Voerlaam Metropolitul Moldavieî. A poestorit biserica moldavae în douoe rîndurî, âdccoe: i632—1654, si 1663—1668. Sub acest Metropolit s'a foecut hotcerîre sinodaloe, pre’n c.area s’a scos de’n biserica rumîncB limba vecîoe slceveannoe, carea nu o întielegeâ nime de’nfre Runiînî, si în locul acelleîa s’a întrudus cea rumînce, carea o întiolegeau si o întieleg totî Rumîniî. Spre aceasta a dat îndemn coetecismul cell coelvinesc, tipoerit în limba rumînce de Gior-giu Racoti, principele Ardealului, si împus de coîtroa acest principe cu de-a sila tuturor rmnîmlor de’n Ardeal si de’n Ungariea. Voerlaam fu trimis în annul 1641 de’n partea Domnului Moldav, Yoesiliu Lupul, cu trebi de alle statului la Mateîii Boesosrab Domnul Rumîm’eî la Tîrgovisce; acolo afla; la logofoetul Udrisce Năstureii între alte coerti si numitul coetecism ccelvincsc roecotiann. Deci judecînd periciul, ce poate urnm pe’ntru ru-mînî de’n acell coetecism coelvinesc, tipărit în limba rumîneascce, mai ales pe’ntru ere Rumînii nu întielegeau nimica de’n toate cîte li-se cetiau în besericoe în limba sloEveannce, a adunat sinod la Iasi, îndatoe ce s’a re’n-tors a casoe, la carele au fost dc fatice si Parteniu, poetriarcul dela Con-stantinopol si Metropolitul de’n Rumîniea si toti episcopii si egumennii de’n îmbe principatele. In acest sinod s’a hotrerît între altele, „ca limba vecia; slaveannce sa: se scoatm de’n bisericaSi in iocu-i sa; se intruduca: cea rumineasca;. Scriptele lui Voerlaam sînt: „Evangeliul învoetioetoriu“ tip. la Iasi, 1643 Si cartea numitoe „Ilaispunsureu tip. la Iasi, 164a, pre’n carea rresloavna; învoetioeturele croteeismului coelvinesc, rcecotiann. De/n Evangeliul hivoetioBtoi’îu. (Tip. Iasi 1643.) §• 30. Dumineca a. XXX. dupce rosâlie. Evangeliul dela Luca, IX. 37—62. •(JLnTp’aHeea Bpeme y .ivî Icvc a mepye ne Ka.i.ie, mi y>ice oape Mine K'&Tp’xnc: ^nrt’Lrv&TopiY! Beni-Boîv dvnt Tine ci. nai vmle xe dvnî. Eapx> Icvc zice .ivi: Bv.ini.ie av uizvim mi naci.pi.ie ‘lepîv.ivî Kvîi;vpî, eapt «i>iÎY.i omennecii 38 n’ape Ynde Kany.i cB-mî n.ieye; mi zice KT/rpt ajrry.i: ct> Bit dvni. mine, eapt e.1.1 zice: Doamne! zi-mî mainre ci mt dvK cB-mî „juirpon npe TaTt.i mîey, mi-î zice .îyÎ Icyc: .iacî> mopiţiî, cT>-mî ^nrpoane mopiţiî cî.i, capt ty nact de BecTemxe ^mniptm'ea ayi Dymnez'&Y. Zice mi a.vrv.i: Be-ni-BOÎY dvnt Tine Doamne, ye mainxe mepr ct-mî pxndv-ecK ky yeîa, ye cxijit ^n Kaca mea; eapi. Icyc zice K'BTp’snc: nime de yeîa, ye-rnî nyne m&na ca npe n.iYT, mi KavTTi ^ndT>pT.nT, nY Ba xi ^ndipenTaT ^nTpY m.pi.qi'ea yepÎY.iYÎ! Învcetîcetune den acest evangeliii, partea II. Pe'ntru coslmtorîea noastros m ceastos lume, cum nu ni se cade sos coeutcjsm, înapoi, se vai sos ne-are fi si cil greii. K'B.itTopIea noac’rp'L ^11 ycacx’B .ivme ecTe oapTe c^prviToapîe, Ka yt> ant pinede, ye KYpt. Amia mi noî KYptm mi ne anponixm de inoapTe, mi zi.i.ie.ie noacTpe TpeK i;a yt. vmBp'B de nytp «i^pt de njioaîe, Ka KopaBiea ne mape, ne o r.aTe B^nTY.i cnpe mâpijine, na nîaTpa de .joi dea.i .ia Ba.i.ie, K^nd ce ptcToaput mi nY ce noaTe onpî. Amîa inepţie de Tape mi sieaiţa noacTp'B K^Tp^. moapTe, mi noî cxnTem Ka neniTe nemepniyî ^n yeacTi> .rane, ut ayea-cxt .ivme ecTe Ka vi HepEtcipie, nYinaî ne’nTpv Ki.i'Bxopî ecTe «i’XKYTTi, mi ne’nTpYxpannaiî'B.TLTopi.iop, mi ^nTp’xnca yine-î CTtnAn? ecTe moapTea, mi oapTe m^nioaci. KYpvnd ne cKoaTe de’n Kaca ca, mi îa de.ia noî ToaTe, K^Te .ie anem, i;a Ynvp, mi i;a yn TAUxapîir, mi ne .iact ro.iî nymaÎKY Tpy-riY.i, de ne dyyem ^n Ka.i.ie denapTe, mi crptint. Ile’nTp’a-yeea ce nade iţie, o ! oame! cb mxiî de ynde niî, mi ynde Te dyyî? dYyi-re de ^11 ye n’aî oct, „juiTpy BÎeatţa yeea ye-î nypypea iind; de ^nTvnepiu ^n .iyminrL, mi K’B.i’BTopeuiTÎ .^n yeacTTb .ivme Ka ne’nTp’yn uodpy ^iiTYnei;aT, n.rin de ■i>ypî mi de ’i\s;.ixapî mi de ci>iepî pe.i.ie mi HYmn.iiTe, n.iin de dpayî mi de dianojiî, mi de cmeî CBypi>Topî mi de a.iTe dyxY-]>î pe.ue; yniî JiemyecK Tpynyji Tty, cl’.i .^rint, ajnţiî cy- 39 «i*.ictv.i xtv, CTi-.i ni^iiAvii'je, vniî ky .itiioimea anviueî, a.iuiî ky neiîvptuiea Kvpni'cî, i).iuiî ky msndpiea .ivniiî iui ky îvni-pea mtpieî, Kt.itxopemxe „^n neacxt .îvme kyiii aî .j^noxa npe vt mape ky na.ivpî uii n^nT^pî pe.i.ie, vnde cauix*f\,nxoa-tc zi.i.ie.ie «i>yj,tyiiÎ de ciixpuc, de vt napTe BaT Ba.ivpi.ie i.oa.ieop mi a nenvxinue.iop, de a.n t napTe Ba.ivpi.ie ntnt-iuxi.iop iui a ctptMi’i.iop, de a.ixt napxe nâ.ivpi.ie neBoi.iop mi rpevxtui.iop Me.i.iop maî mapî, Kt Kvmv-Î mape, de .jviirix nemxiî mcÎ mapî ne Meî miMÎ: ama mi^n’j pv aext .iv-me, Meî nvxcpnÎMÎ npe Meî nenvxepnÎMÎ; de tobtc ni.pui.ie ernxî ^n pii;t mi „(vii rpoazt, hi, iiy rnxiî ns.ni, a dova zi xi-nepî ne’nxp’aMeea xe poart ct Kvnomxî Kt.itxopfea xa, vnde xc dvMÎ, Kt deaKt Bepî Kvnoamxe, rnxiv Kt xe nepî xe-me mi xe Bepî o.ioci'. Dvii-xe „foixp’vt Ka.i.ienemxivxt, „|x,n .loitvpî cxpamni'ie, .vsrme minvnaxt iui-uî Kavxt a „ţuvrpa ne dovt nopiţî rpoaznine, vnde piKt mi cnaîmt mape ky-npinde cv.iexv.i xtv; .^nx^îa rioapxt eexe moapxea, npe’n i;apeaKYBOÎe«i>tpt Boîe-uî Kavxt a xpene, ky decxv.i.it dvpe-pe, .ia aMeea noapxt cxnx cxpt;uepî mxniomî mi nemi.iocxi-BÎ Kapi xe Bop «^iiKvnţiÎYpâ, mi xe Bop decisptKâ de xoaxe, de KAxe aî „joi Meacxt .îvme, mi Bop .iva de.ia xine xoaxe, nvmaî mc.i.ic cv>i>.iexemxi-uî Bop .itea, de Bepî ase, eapt de nv nepî ane niMÎ aMe.i.iea, nvmaî ro.i, Me xe nop .iteâ, mi ama-uî Kavxt ct Biî .ia a dova noapxt a ;i;vdeuv.ivî .ivî Dvmneztv .^ntinxea ax*xea r.ioaxe de _|jhi,iepî mi axsxea cocoapt de CBenuî npiexinî .ivî Dvmneztv mi xouma .(viitinxea e-Heî depenxv.ivî îKvdeuîv, Vnde xe Bepî Teme mi xe Bepî Kvxpemvpd Kt nv nepî mxi, Me xe na x^nnina, mi Kvm Ba xi, mi mc ptcnvnc nepî ancă, mi „j^niit de Bepî inepţie ro.i: O! mc pvmine Bepî ntui, Kt .^nx;sOy xe Bop .{uixpefia, Me aî Bcmx amîa ro.i mi ctpaii, mi-uî Bop ziMe, Me-aî a>tiivx BcmniAuixv.i mc.i.i »M,pt de moapxe, kv Kape.ie xe-aî .^ni-uptKax .{vii c«i>*nxv.i î.oxezîv? mi de a.ixe dapvpî cv.ie-Temxî xe nop .jviixpei.â. llli-uî na ziye depenxv.i Hivdenîv: ne'nxpv mc aî neniT na vn pou ro.i mi ctpai; aiMea .joitin-xea axxuî iî dvmneztemTÎ mi .^ntinTea ci;avnv.ivî nitpi- 40 piî mejuie? ye-aî .ieTe ntKt-Toace, aYzind aneacxa, Teme-Te mi Te .^nti>piKomeazt, Kt „jvntinxea Ta cxt moapTea KYmn.iiTt, Hmleiţiv-i iie.i.i depenT mi rpoaznii;, mynyi.ie 'je^i-ie ne^nyera're, maTKa xe.ie ne-c de uepipe cY.ieTY.iyî mi TOtţî yeîa, iie-c posî ntnaTy.iyî, .ie ziceDomny.i XpecTOC, i;t-c mopmî, KYin ayzÎT ^nxp’ayeacTt ci^nxt EBam.ie.iie, Kt oape yine zice KtTpt XpecTOc, *^n-BtiţtTopîy, Beni-BOÎY tot dynt Tine, nymaî ye-mî zi ct mt dyi» mainTe ct-mî ^nrpon npe TaTt.i mîey. Eapt Domny.i zice .iyî: .iact mopiţii ct-mî^nrpoane moptţiî ctî;. ne’irrp’a-yeea mi ty ct Jiarnî yeîa ne-c poBÎ ntiiaTY.iYÎ, ct Baî ct-iţî ape xi mi ntpiniţî mi ^paqî, npe yniî Ka aieîa, ziye Domny.1, ct-î .lamî, mi ct-î c.iy;uemTÎ .îyÎ otpt de ntKare mi «•tp’ji de BaJivpî mi zrva mi noanTea, mi de ayeea ct ny xe maî ^îiTopMÎ ^ndtptT ct Kayiţî cripe anTe.ie yejue de mainTe, Kt aie.i.ia iiy Ba nyxe xi .^ndepenxax ^nTpy^mnt-ptuţiea yepîv.ivî. Kvm mi Hiidoniî, deaitt emipt de’n Ei.unex, ce ^jviiToâpcept ky rvRndy.i .ia BYKarrejie EyineTyjiyî, .ia Kap-nea mi .ia Kt.idtpi.ie. ye aBYce aiioao; ne’irrp’ayeea xpyny-pi.ie .iop Ktzypt ^.n nycxîe, mi iţîapa trtdyixt ny .ie v na Ktdc .(^n nyc'rii.ic neaKY.iYÎ smc-cTvia ^n nmi'jî, mi nv nepî a;i;vni,ie c’B .(vnTpi .^n rţîapa •iea 'Lr'B(lviTT> ^n IepYCB.iiniY.i «ie.i.i de cyc. Tit iui .Iot, Yi,iind c'B cnane de âpdepea Codomy.iYÎ, mvîepea .ivî ce .jviiToapce, de irbvrfj .(vii d'Bp’Birr, mi.fvnda'rB ce «M.KY cT^.in de cape. Amîa mi ty, de nepî K'BYTa .(viianoî KtTp'B noxTe.ie »jc.i.ie de ntitaTe, .(viida-rt Te Bepî «i>aye na vn BoaoBann de cape inoapnb, .lincB de doiîi'roaHe.ie ni.KaTe.iop; ne’nTp’-aneea, yeîa, ne K'B.i'BTopiLţî dynt Xpecr mi nenî, cb CK’Bnaqî de fpapaon mc.i.i hcb'bzyt, de caTana, diâno.iY.i mi de .fvn-por.îea EijmeTY.iYÎ, de’n myiiMi.ie de Beiiî, hy z’BBOBipeijî .{vn ^îiTYnepcKY.i nvcr/eî Meî de ntuare, mc emiiţî dviTB no-naiţa Boacrpi,, dynt Moîci, adeirB dvn'B dvxonniK, Kape.ie noaTe Ch bt, .{viulepeiTreze mi cb bt. Tpeauî. mapea ni>Ka-Te.iop mi ky icnonedanniea mi ky .lâKp'&mi.ie c'B ^nneKaiţî ronayiî .nî apaon mi ch cii'Biiauiî de’n ntuaTe, Ka de’n mapea pomie Jiîidoniî, cb K^nTatţî .{vn uecepiiit my.mtmiTt «iyÎ Dymnez’BY ye.i.iYÎ, ne B’aY izBi>BiT; mi amîa cb msn-naijî mannt de’n iiepîv, oi^irra KYininenT.Typ’t, xpanna ct-«i*.ieTe.iop noacTpe, «î^pi. de nape xpanut nvBa nYTe nfmene xi niy .{^n Bieaiţîa, Me Bine, mi’ •p'Bpt de rpem Beiţî .jviiTpa .(vn nîapa nea •i>tr,BdYiT’B dyn"B noBaiţa noacrp'B, mc ecTe Domnv.i XpecT, Kape.ie ne’nTpy boÎ av .{viiTpaT ano.io, vndc-î npinipea .(vUTYnepeMe de .[oiţiepî mi de CBnoapt de ciniţî, mc cxnT nov'B paiţî maî mapî, ne’nrpY k'bmÎ av .fvn-TpaT ai;o.io maî ntiivre de noî, nape camit cnpimî .(vn Hepîy, Ynde ecTe tot Bine.ie de .(vn jichÎ aciivnc mi bovb ijîypyiT, nape nine mi „fvnijepiî dopecii cb-.i Bazt, .fviiTpy Kape cine mi npe noî npe Toqî iipedinHÎomiî t:bÎ ne cnodoBemTe Doamne IcYce XpecToace Dymnezî.y.1 nocrpy! aiîo.io .(vii bcmÎ cb •i’BKYim, mi npe Tine cb Te iipoc.i'mîin de’mnpevn'B hy ii’BpinTe.ie mi ky dvxY.i aKYin mi nvpypo.a mi .(viiTpy neviî de bcmÎ, Amin. 42 VIII. Dositeîu Metropolitul Moldavieî. Unul dc’n cei maî învcetiati si maî dielosi capî ai biserrceî Moldave, all coeriîa scaun metropolitann l’a tinut în doiice rcestîmpuri, dela 1668—1674 si dela 1676—1690. De’ntre totî scriptorii veci rumîni numai la Dositeîu sîngur se aflce toate formele celle adevcerate alle limb ei rumîne întrebuinţate în adevcerafa lor scemnîntice, ciar si forma „vccra în loc de Icetinescul „bil“> despre carele a fost atîta disputce între lite— roetorii rumîni. Dela ell avem urmcetoariele ccerti: a) Psaltirea în viersuri, tipceritce la Iaşi ori Uniev, 1673. b) Acatist „ „ „ „ „ 1673. c) Liturgiea „ „ „ „ „ 1679. d) Psaltirea în pvosce, rumîn.-slcevon. tip. Iasi 1680. ej Petrecerea sîntilor, 2 tonii in folio, „ „ 1682. O Pcerimiariu „ „ „ „ „ „ „ 1683. g) Trebnic „ „ „ „ „ „ „ 1683. Trebuie însemnat, coe sub acest Metropolit s’a pierdut documîntul originarîu despre neatîrnarea Mctrojjolieî moldave. Se scie, coe împcera-tul constantinopolitann, Ioan Pceleologul, roe’ntorcîndu-se în 1425 de la Yieanna a casce, a trecut pre’n Moldâviea, unde a fost primit de ccetrce Domnul Alesandru cell Bun, si de Metropolitul Iosif în cipul cell mai strcelucit. Pe’ntru astoe primire a promis împăratul, coe va face, ca Me-tropoliea Moldav® sce se scoatce de sub Olirida de’n Bulgâriea, si sce se declare neatîrnatoe. Deci dupos ce a sosit la Constantinopol la resiedin-tice-sî, adunde sinod de’n toti pcetriarcii bisericeî rcEsceritenne, care sinod dede hotcerîrea, ca: „Metropoliea Moldavieî sce fia: nealirnatce si nesu-jnt sai nimrnîa, întocma ca cea den Cipru si cea de’n Ohrida." Acest' documînt scris se pcestrce în original la MetropoKe pînoe la annuî 1686. Atunci ocupînd Sobiesci, regele Poloniei, uce parte de’n Moldaviea, si Iaşii, metropolitul Dositeîu, ca soe poatce sccepâ de ardere si periciune odoarcele metropoh'eî, ccepceta; dela regele polon încuviintiarea de a trece în Poloniea si a petrece acolo pîne la încîeîceciunea pcecil viitoa-rie. Dar’ împcecceciunea se amîndi mai mulţi anni. Dositeîu se bolncevi si roepoeusde în Poloniea la 1690. Asia, împreunoe cu odoarcele Metropo” Hei, se pierdu atunci si numitul documînt despre neatîrnoetatea Me-tropolîeî Moldave. Vedî §. 41. 43 De’n psaltirea în viersuri. (Tip. I.asî orî Uniev 1G73.) §• 31. JJca./imv.t 4 6. 1. ^limce.ie cl ca.vre Ks K/TiiiTe’ie na-vre, Ct. CTpiye’n Ti.pîe r.iac c’ab ebÎT Domnbvi. 30. C’i.-.i nad'i. tot oins.i. Kiwrraii,i .]\n .n.vre, .f.n ziin>TKpf ms.vre. KiiiiiTaiu npe 'imn.jiaTs.i. Kt. iib-î i;a d.T.nc' a.iTbYi, 35. Ct> domneacKT, ’n Jisme Ks C/witk.1 C7,« nsme. KAnTau,! ct» ’nue.ieart IIpecTe Jixinea .iapn>, Kt> Damnez-!.» noaTe 40. IJpe Jiimisf npecTe xoaTe, De Jie .^nB^AnzeuiTC mi jie 'mm»p%u,euiTe. Ch\Tsnî>ji depaz’i., î>nde Ba ci. urîeazTi 45. DomnsJi de’n dipeariTa, Cb. ’mm>pu,eacKT. njiaTa npc Boîapf, npc r.ioaTe, ITpe .niinBe.’ie toutc. mi 'line ce ’nna.iu/r., 50. De’n ipe c, l-a iiede tot omivi, Ksm î-a MepTa Domnsji. §. 32. Ilca.imx.i 53. 1. Doamne! im> cm.cemTe Ks CMiTîr.i tt.s nsme, 7.-mF îKsdcu,S ne .txme. IUi ’nTper im. epeiiiTe. 2. Ks a Ta iisTepe, rpiîKi, i;nd am m?;.rn>, Ts doamne-mi acu'K.iT'i. Psra de’n T-viepe. 3. Kt. ce p/Tidinapi. Aesnpa-mî irr.riTiuit IUi kî> TOii,î CTp'i.inu. De mi ’imipecspap'i.. 4. IUi ni;-ri,î irrriS de «l-pini., KitukI ca'ic, Ky ;i;i,pTnc de na'ie Crf.nTbMî>r tis înnne; 8. Kii mi-î ks -mî KaTe, Illi ’nTp’a .iop m.depe, CTiiind «î»7.pT» CKM.depe, C%-x în.y.îv de deiiapTe. §. 33. Tlca.imx.i 48. AcKH.vranî aHCCTCa ToaTe Nop o a de, neamspF, iui i’.ioaTe, Coj-nu .’juin,7..iean> KSBTauiiî de’mnpesivi. Ks miiueiî kaik! c’adînn.; Ct. in. ensis de 'nu.e.'ien'iîsne Ks ’nu,e.icc de ’nniu,spi BbTie. IUi ab'zs.i ci. bt. Tindelor, ni-ide-ie ci -ie deiipindenl, C’ acics.iT.'iii.r de npi'ie, Ci ’nu,e.ieyeu,r, mc isoiîr zi'ie: Ct. tc Temi de zi Ksînn.iÎT-L. Ct> iib-ni dea de k'l.'ikiTiÎs chiahtt> lIe.i.na Me aî Bon.ii.ie, C’B ns ci'aî .fii csmcn,ie, A'i'ie c’aiK.f in.de;i;de ’n i naaT't, 25. Akojio n’a Bede moapTe, Gt> riftndeacKT., na cnoaTe. Kt. iM>ecTpya moape, Ka tot omsa dc ckiit coape; IUi neBxnsa k» BKÎauKa 30. Bop nepi de npe tot neaictfa, Uir-aBcpea de d*nmi pimame, De o Ia» psde CTpiine. Kat ce Bop CKoaTe de’n Kaci., Nsmeae ai c’a sÎTa-ce; 33. JLi c’a smi mi mopm/hnTKJi, KiîiT i-a ’mnpecspâ irBmmnTsa., *Ieîa >ie ns-nrî ai; npe .v.ime De Bîjm.T'tu,! c’ aÎB-L nsme. He oaoc ecTe de MincTe 40. Omuasî «M.pT. de minTe, He-iiri di. ipea omeneacKT. Ilpe ipe doBÎTO'icacKT» ? • De mepiie •i-i.p'i. c>i>iea.rr. npe Kaaaea *iea de cminTea.n». 45. Ny lisnoauiTe, m.-a na dî>'ie Decmepd'L,nbnea >iea ds.i’ie, — De na da i:a oaea ’n pAm», Uli moapTea-.i Ba copsi ’n irpini»? Eapi, dipenu,ii, diftnd păzi, 50. Bop npiBi, i;sm dsi; ci. neapzi. npe ni.Ki.TOC mi r.seaKsa, Ct>-ihi neTpeaui. ’n iad tot Beansa, Deaa cjiaBt ci. ce pazt Uli 'lincTea TOaTi. ct>-iuî neapzi.. 55. TIe mi. por Dî.înnez’LK cAivre, Ci.-mî îaî ci'a aminTe, Uli ci. mi. Ksnpinzî as miai., Ci. ns-mî aKT. pi.«a ci.n.. Eapt tk oame miiueaae, 60. Ct. ns dai de rÂndspî peaae, K/Tind Bezî npe nT.rii,eiiiTe; K'j. deaKT. moape, eaa niepe Kî> caana axî ks asepe; 65. K» dfTiiic nemiK-L n« d«>ie De’nTp’ anepea asi >iea di>a>ie. Ivi, ’nrp’ a>ie.icTi> ab'mc ’n mean,-!. î-r ci'WieTK.i .^n (l>;a'iean,i., IJli >iine i ce’m nsneazi., 70. I-î dpar npe-a>ieaaa ci.-a na/zr,; ’line-i cnsnc ’n dipeiiraTC, De a’ieaaa i-o.ioc cctc de 'îincTe \ Oitib'.ibi KT.p'T. de ininTe, Me-mf d’r» ■î-ipea omeneacKT. 80. Fie «i-ipe donÎTO'ieacin. ? §• 34. Tfca 136. 1. .la ana BaniaonbviM tfî'i.aiiid de n,apa Domiis.isî; Ako.io nn.zb'm mi n.iihnccm .la nopoain», ’ie ne cTpiTtnccm. 5. ULIi Kb' iniim» amap'i. ITpin Cion mi iic’nTps n,ap-r> Adb'iwhndb'-ne amiiiTe, IT-iriiinieain Hb~ aai;p'r>mi *i>epuiim>. IUi r.b'iine epei;aTc 10. .W.ci.in tipe'n ci.-i'u aninaTe: Ivi. ai;o.io ne ’nTper.api. A'ieia >ie ne îipi.dapi., Ct. ae zi'iem mepc de i;apre .’jliiT])’ a>iea CTp'iim.TaTe 15. Ka’n ciwit mbiiTeae Cionsa. KiWiT'i.pi. mc KiTiiiTam aa Doimiba. Me nk ni ce da 'ndeniiiiin. A iwMiTâ ’n n,ap-i. CTpi>im.. De TO-auiiS bn’ă n,api, cauţi.. 20. ATSii'iea ci.-nri un, cniihiiTi,. Illi dipeaiiTa mea ct, sVtc A cKimr.â it'iepc .]vn ai.bTc. IUi ci. mi ce npinzi. aimr.a De ^imiini. ;in,ainds-mi ci;*pr.a. 48 25. De Te-auiiS maî iist;1 yÎTa-TC Iepjfcii.iim MCTaTe! ’NainTC (le ny Te-anii» n»ne Jf.n nomenne ’n zijue B»ne, Ct. n» xîiţî tv Doamne c*nTe 30. De Edom, ’ie-a» zic KjfBinTe CAnTe-î 'ieTT.ni .^nnpoTÎBT., K» pi.« de’n rjfpt crjioBini.: PiCsKiiiiţî zîdîspi jpnajime, Demepiaaiţî de âsmmame! 35. Ts aTi, BanLioneacKT,! Pt.v.i ua ct. Te n^ineacKii, Ba i de zidspî Bop edpoBi Ka niniTe xÂpBxpî. §. 3o. nc(unur./i .54. 1. AcKbMTT.-mî p«ra, DxmnezT.S cvwiTe, Uli nîf mi Tpe’ie, 'ie-mi ia aminTe! Kt-mî o>e«ri pea boc ne’nTps rpea «pt De caut kv cnaîmT. ’n KîryeTtTspT.. 5. Uli un, îa rpiîKT, ne’nTps CTpirape, TIe-mî >j>ai; nicmainn kk c»nri.pape. Kx nT.KT.Town, iie ce ’n BiTapi,, Ile’nTp» CT.-mî BecTe pea ’n napi, Uli ks ypyie de mT.’nTT»p att>, 10. Kat mi-i de dAnmiî, inima ’n craAnra, De im. adx'ic KXTpT. rpea oapt Cnpe pii;a mopn,n, de mi ’mnpecoapi, rpoazi. KKTpcnurp im ’nTsneveaz’B, ipea-mî ns noaTe cl CTea, ct> buzt,. 15. Zic’am jjin mine: de-ap *i nîrriniţ'L, De-aims ane âpiiiî de nop^muiivi., K’ amîS' cBîfpa Jiecne, m’ auiiv denT.pTa.-im>, Jla ntdKpî dece, îmde nv-î Teamx. Damnezi.» CAnTe Te-aurî» am-renTa-Te, 20. .la jiok de rpiîKx, na ci-mi n,Anî napTe. 49 Noain.-.ic Doamne, mi .ie ’înnapiţi aimr.a, Ci. ce CKspTOze de’n opaniiîî cKApua, C'i. ns mai .|\mr..ie ci. .iciun>eacKT>, ITe csut z'i.r.pe.t.ie ci. in.nseacKi.; 25. .UnTÎnziTind .i;iti,spi .]ui dpsm ks nadx, 7.p7. >ie ’nmea.n. iui ci;opneci; c-i-adi.. K'j, de nicmambvi nK mi-ap xi ;i;e.ic, TIe-ap oin.pav-ne ks oin.pr rpe.i.ie, Ki. m’amis aci;snde deaa Tp'j.csp'i», 30. A om m.upîtcnii;, mc mi-i ks spi> lIe mi-î mai ;ira.ie mi maî rpea Tpxdi. K.nnd .]Miii nicmeniTe om, *ie mi-î psd?., Kapeae-mî iiitîo «oea mi rAndsa, .la macT. mede ks mine'n pAndsa, 35. IJJi ’n c7.pr.i.Toapc inepte ’mnpesm» .la i;aca cauţi, ’n con,ic in;m>. ?inii K’a'iecTÎa (le-ap nenf moapTea, Ct.-î KonweneacKi. ks ToaTT. coapTea De iiiî ks tots.i îadsa ct>-Î coapm., 40. Ct. ns maî «mi. ks .isinea ’n xoapm,. Illi a .iop i;ace nscTii ct. meazi., lIe-as sa c7.-iui iia/,7,. Es K7.tj)7> Donmsa cTpir, KAnd .im TeaniT., Donmsa m' acKsvm. KAnd caut npe caniT». 45. Capa mî-amcazT.-zî mi deinineau/L rpT.eei; -ia Domns.i i ’n na'ie de tou,î, de raoaTe. Iv7> eî ks msan,iî nin, ks rpea Toam.. 50. IUi ce 'îmiTcazT. ct, nn. îa ’n roam,. Asz7.-i Domns.i, mi ca.-î cmepeacKT.; ’leaaa «ie-î mWîiiii», ct. ae n.n.Teaciri,! IUi ei ct. n’ aîcT. ks mi* ce CKoaTe, C7. ce n.n.TeacKi, de ic7,tji7, moapTe. 55. Ivt.mc n’aiispi. cnpe Doninsa Teann>: •le-a da MepTape i.pi> de cann>. Donmsa iiiî-a'nTindo inAiia c7,-î neajiza., Ivi,mc ns np5|n> i;snAiiT ct.-î 1,-peazT,: 'Ie ce cuspuapi, ks '.Ksp'i.imwmja. tiO. IUi ns-mi n,Aiisp7. .]unper ksuauts.i. Ce decm.pnipT. de (Iahc ks rpean,7,, Ka ci, ns-î i;aTe .pi CAiiTa ts oaine ns-î xi kît Jiirrci., De-i xi cnpe Domns.i k» minTea TÎnci.. Ki-nî na da xpanni. mi Te-a rpin;i-Te, 70. IUi de rAji'iean’B ’n neVi Te-a pnin,î de Do ninsă .]ui n»Tpe>i;yne. Oamenii: ’ieî Kpsniţî nw-mî nop nexpcie Ziaejijie nîeu,ix, 'ie ’n e/T>pr c’op Tpe’ie. 75. Eapi> gk Doamne tc am m>de;i;de, Uli cTnin. râpe ■i-ipt npime;i;de. §• 36. Tlcajimsji 8. Doamne, Dommwi nocTpy, Ksm u,î-aî >i>i>Kb'T nsme. De ce miiumeazt ’n ToaTe m.pu,i de .iKinc K'j. npe’n ToaTe 'icphrpî ts daî Ktnjiinn,t, Csrapiî de’n Bpau,e-u,î kmti kk Kpedinu,i>, Krî>nd niî ei. ’iep'ii îadyji, ci. Jieyi npe npi>H;maiiiîî>vi, Ci>-î uyjieyî dourTinda, ct-î p’tcTopnî CT..iamîsvi. BtzîS', K'i.-î t>j;xt Mepîs.i de m Toaxi. nodoana, mi-î nopnix ks ira.i.ie. Aî TOHmiT mi juma ci. upeacira, ci. CKazi,, Ci>-mî îa de.ia coape jreKoape k» păzi. CTe^iJie jisminaTe, ve jnraecK npe noame, De da» ir«Biinu,'j>, tît jie-aî ypziT ToaTe. He noiiTC i omw de-Ji adîf«rî aminTO, De 'iepii ne’nTps ds dapx, mc u,i-î kw Kpedinu,i>, IfoiţiHi ns de-a TOKma kî> jjuiţiepi ’n cjiami, I-a’nTpe'ie kv «rincTea î-aî daT mi i;8n«ni>, Ci. dea ’nBtiţ'BTb'p’B kk TOitmeajit lism.. JL’aî rrecs-ji maî mape: ToaTe ci.-.'i acKs.iTe, KrTvTC caiit ne jreme, KSBiîinT ct m>-î nune. ini î-aî cîirrcc ToaTe csnT a jvsî ni'iîoape Oi^ie mi noiî mi tot de cîtbt coape: DOBÎTOK ctABiiTeit de K*mn mi de jisiiki. 3Kiri.niî cipene, >ie CTpiiîT. mî-ansiti.; Uâeepi.ie toîito, ’ic caiit cr.spT.Toapîe, De iiiimT mi de am. mc-c .]vnnoTi.Toapie; Ilpe i;iii,ii 'iei npca mapV, ne tot <]>e.i de hcuitc Uli tot mc-î .fn mape, c.1.1 on.n.dseiiiTe. 30. Doamne, Domns.i nocTps. i;sm n,i-ai iî mie i;s iipiinn/n,, cri. un. î-aî aminTe! IUi ci» in; .lânii Toa’n. zisa om, mc mi-î ks cKiiipm., Ct. im. .ikiitc, ct. cTpoiimeacKT., ct. ce iisit. ’n r lupui.. CfMiT ks ms.uţiî CTpiT.nmî acsiipi.-mî ct. im. dea de p.hin., Uli ce r.aT, de .ia nii-u^iine ct. im. cspnc ’n npim.: 'Ie ts Doamne-mi chiti in.de;i;de mi zisa n’am -reaim.: De Dsmnezi.s mi-î nopoana, mi m’oîs .n.sdâ-mi.. Ilpe DsninezT.s mi-î nedeiKdea, mi ns im. ia «i-piiri., '10. De pi.*» ’ie mî-ap «i.a'ie omx.i, ns riT.ndeci; ncmiin,. INIi-ce CTp, Ivi. .ii-î rdiiids.i, pi.s ct. ai:i. mi neexe CTpi>im>. Ce nsn .leniifi, mi-mi .]\nrind apma, iui CTas de iiihneazi., Ar.îa-mî par, di. eÎcts.i cs>i..ict, .jvm;spi;aT i;a ct. mi-’.i nazT>, lo. Mi tk Doamne ’iiTp’sT. nemiiîT.-î neî ,n.c;i c’a.iepi,ie, Ivs spţiie .]\nii])0iniui-i neî npe mcÎ T.p’ de .teye. lîapT. ei DsninezT.s Ciwrre! nîean,a mea-n,î «oîs ciisne. Kt. mî-aî niTepc .iai;|)i.mi de’n o-an/i. mi mî-aî daT iiciutÎ nsne. Uli de-a Ta sn. de mine. IUi ’n 'ie zi Te nois Kemă-TC, nois upi'iene ’ndaTi.. Kt. ts chiti, I)smnezi.s c.nin’e. ks mi.n. r.oraTi., Ivs DsmnezT.s m’ois 'M.-'u-nn. .-ţin rpais. 'ie uois zi'ie. Ivs Domnsvi m'ois .n.sda-nn.’n ksiiiTiUT de epi*ie. '2;>. Ilpe DsmnczT.s mi-î m.dc.Kdea. mi ns nn. ia «t'piKi,. De e'ap nopm' ToaTT. asm ea ci.-mî CTpi'ie nemiin>. Ile’nTp’a'ieea. doamne caiitc, es n,i-am de radi.. 'Ie noiS da .lasdei Ta-t-ie «i.T.pt de ti.radi.. Kt. mi-ai ckoc mime.'i.is.i cs.ieT de moapTC ks ;i;a.ie. 30. IUi mi-ai niTepc oirii de -laiqn.mi epTAiids-mî rpema.ie. Uli de .isneiisuiis mi-ai daTS-mî ci. mepr 'M.jn. rpean,i,. 0.ib~Kimlb-n,i iipeusm ce i;ade ’n .isi;oape de Bieaii,t. 4° 52 §■ 38. A Jniruducere la Psalmul 132. lIine -Ki'ie zid de nawe, Tijpmrpî de ■np'Biţie: Dxmc BÎeau.'B rpeau,ÎT. ’N'rp’a ca Bon,u,îe. Kt-Î maî Esni. de npomn. Bîeau,a nea i.pT.u.eacKi.; DeKAT apnn>, 'ie decTpann. OacTe BÎTeîKeacKT». §. 39. Emcmo,Ăr6 mMmftî'hiţie'b a ,/ivî Joann ebyZ-de-axp, II'bmpiapKVji Koncmanminiannei, CKpicft, Ksand epa decifâpam, ic7jmp7) Hipian euicKo-ux./i, uapejie *pnK% epa decifâpam. A dova oapi, boiv a-iţî cKoaTe Beninyji Boii pea.ie, mi a-iţî pecim nervpa rxndyjiYÎ. Me ecTe, de Me ^iţî 4>aMÎ inimi, pea, mi Te Btepezî? Ifose-î îvTe eapna, mi amapt Tvpa BOJiBypi.iop, Me av BeniT acvnpa uecepiMeî? O iirriy aneacTa mi eir, minime ny ptcnvnde ^.mnpoTiBt, «M.pt nvmaî Dvmnezîtv. Me, de iji-î Boea, iţî-oÎy zîyrptBi yi, iKoant de’n TÂmnypi.ie aMecTea. Mapea o nedem, Kt ce TYJiEvpt mi ce „jvmi’.ii TOKina de’nTp’ad.sui-kyji yndy.iYÎ, mi Kvp’BBiapiî kyih CTav ky m&ne.ie ’mn.ie-TÎTe npeţuvp ijenvnKÎe, mi KtTp!, nemTiyTYJi epneî nenpi-Menxndv-ce, Me Bop ycemî acny.ixax: iiv tc niixni. Iit auia-î or.i'ieîv.i oinî\i:ÎTopîy.nî Dymnezii.y.i nocxpv. >ie rpimemxe m&nTvimţa. Kt av doapt 11’ay iiytvt npe ’ieî rpeî xînepî ct-î ni^nTYeaciît, ct ny tpt neexe eMe minvnea, mi .fjnriptmxit oky.i de npei,iîyp KYiiTopÎY.i ua.idei.iop: mi deain .ie epa i.yiiTopÎY.i necepint, mi npe xoaTt iea: oineKsoAitimaiţî moanre .isKpspi.ie upe Domns.n! fttzYinî, ut ptr.dapea dipemţi.iop oky.i .^11 povt av npe-menix, mi npe xipanny.i .i’aY.joidYn.ieKax, de av m^nax npe’n xoaxt .lYmea ciipicopî: „Mape ecxue, zÎK^nd, Dsmnezîos.j ,isî Cidpan, Micaix iui Aodenazo !•'• IUi uavxt kxtb rpoazt av iiyc: .. rIi))c oazive Kso/n/im p'bs acsupa .iop: nuca aue.i.isîa c7> ţ/ii?) de Deiiî nY-tţî 'i>ane /nemt pea, paxe lIipiaiie! Depenx «ie Kt ev k&ih! mt icronîa de’n Iţa-pirpad. nine de y»a de auecxea ny-mî epa rpime, mc zineam .jviixpv mine-mî: .r)deai;'b i-î ooea .pnnbpbmeceî, c'o mZ iao-neacicTi, iceoiieaK7>-mb. /I.7.7 Domns.isî ecmc nZm/nnms.i iui n.ii/is.i .isî. De i-î ooea c'o nr7> xepacmpseacK7>: xr-pecurpseacK7>-mZ; k7, am k/’u ne leaia. De i-î ooea cZ mZ apsime .f.11 mape: ooîs uomenni ne lona. De i-î ooea c7, mZ oa\te ./;/ fpoanZ: am npe Danii.i dozam ./w mixaons. 1 .lei.wp. De i-î ooea c7> mZ^mupoaiumc ks atempi: am upe Cmc(f>nnn .finm/RÎs.i mapmsp amîa nZiţim.De i-î ooea c7-mr ia Kans.i: am npe loan oomezZmopîs.i. De i-î ooea cb-mt ta aoepea, de o am: ta-ud-a; k7> eo.i am cui im de'n n,K/i-me'te.ir maÎKo-mea. mi <’o.7 mo ooîs ds>te.,u ITpe mine mt .funia ut mi anocxo.iv.i de zinc: ..((iau,a oms.isî Dsmnezîbs ns o Kasuco, ud ko de a ui ii; .pmo.Ta dsno ooea oameni-• iop: .7sî Xpicmoc mepo jramîs ţfii.a Mii Danid nn, .(viiTp’apmeazt: ..TpZÎam mainme de .pmnbpai{î tui ns m7> u psiuinam. Msjime acsupa mea mfiecmjripZ; ne moame jie (fîeuep7> den zfteicmie !u lle? as doapl-v/i (punt mea pea, tppcmie Uipicine/ k7> neta, ne ne iczonipZ upe noî, mepz .pi m+Kpzoeiuime (riiaut) ns csmeiţie eoîoiut, tui ks iu cp 6Î msjufi uenipei^h n ds-î ns dapde? lJe-iţî ad aminme de oozamsJi mi de JIaz7p: „nine ax mp7nm ns cnynpo7> .flnmp’aueacm'o Jivine, mi vine ud-as uempensms-mî dsji-ne, oape cmpinaras-1-as ne-ea cftpZniea neJJtsîa? de, as ns-Ji dscepTj .pi cJ,nspi^ie jisi Aepam, na upe sn aiurează tui oinzfiwropîs? Dap7> nejijisîajta.nuz ne t-as (fJo-aociuc 6oz7niriea, .pi spiuinine tui .pi ojiocjnpe de ce .pn-op'hna? 'Snde-t convoc eopniniî? &nde-i cAinm (fiscmatuiî? ISnde-c nan neî ns păffimspî? 'Snde-% cA\nm neî xpTnnnţi tui .pnii7)p7)U(eacna mac7? De, as ns na upesnm&Ji-vcapts Jiezam .p~i uempenspT, de-ji o7)zap7> .pi zpoauT, ds-KJ&nds-iuî csţfijiemsj zo.i dejia Jisme, mi cmpizs&nd ns ZJiac .pi deiuepvx: uTjpinme Aepame! mijiseiume-mft, mi-mî mpimiwce upe */laz7>p c7>-iuî sde naufim&a deţiems-asî .pnap’auT), mi c7i-rnt p7/;opeaci;7> Jiimoa, n7 amap m,7> up7)ii:ccK! A ne-tţî nsmemmî maxu7> upe Aepam, K'hpsxa ns î-aî p7)Xnim, c7>-i .piniusemmt eieaiţa? E7> auejuia upe neom omsu ocu'oxua .pi naca ca; eapZ rus a snsî c7>-pan n’aî uspmam zpime. De, as ns-î a ujiA\nye tui a ce oont, k7> neJiJia tis amxma ooz7>xiie, ne aeea, s7> uin'hump'b de au7) ns usmea dooAvndt, n7> n’as c7>rm jvnaui miji'b: as oenim cenepimsj, mi ns as ceuepazu.il llîi ayeacTa-î a DecnviTopr&vm c0K0Tea.ii>, kt. vj^n npeamm'B eiie. mvnKa neKYpa^Jiopinio(lixnaclipeniţijiop,KacT. ceBaz-B YniÎKy ajitţiî mi ci, ce KvnoacKT,. Kt aTyrma tot mâpTYpvji Ba KvnoamTe npe a.1.1 ct>y mvmiTopîif. IUi ny-c a.i.ie mejue KYBinTe.ie. Ackyjitt. ^nne.Teii'uxuea, ne zinc: ATvnHÎa iii Ky ihvjit'b ^ii(]pî>cnipe Ba CTa dipenTYJi „^n npeaauna Mejuopa, iie ji’av CK^psiTV-ji. Ka mi K'BXBTopîy.i meprxnd npe Minn de ce-^eTTb, Kxnd a«i>.iT> a^nT^ni, ape de cexe. Ceay Ka ye.ua ne-i Kxnpinc de a>oame mi mede jia maci njiini, de ToaTe rasn-Ktpijie, mi de oape-Kape nvTepniK ecTe onpi'r, Ka ct. nv ce 0 0 axinri» de maci»; iui n\-inî noaxe cxi»i,ie cexea, iui mc.u rxniî npc cninuî, kyih ce ne-cc.ieci;, iui de iiiaca’iiim»p'LxeacK'L nv nop iiyxc ci> ce’ndv.i-Meaciii,. Kt» iui npe Adam npxnd Dyi»»c7/i>y ct-.i mvnMca-cki>, .fv.i «î’CMC c'B .iviîpcxe ntni^nrv.! .jvii npeaa;ma paîv.ivî; i;a npinind .jui xoaxi» oapa .ionaiiiv.i mc.u îyuix, de vnde av eiuix, ci»-.i doapt .jv.it cv.iex. IUi i;i>mc ki> ai'iîa nv ne XAUnim ch iiopnim, eapt ai;o.io nime nv-î ci. ne JoupeacK'L ct nc riexpc'iem viiii ky a.iiţiî, iui .ţviiKi» î-om nedc npe Meîa •ie ne-av icronix npe noî, i;a iui .laztp upe noraxv.i, iui mapxvpiî npe mviiMixopî. DcmÎ nv-iţî «i>a*ie noe pea, *i>paxe îvnixe! mc-hÎ ad aniinxe de npopoKv.i, mc zi .pi vc îdu .ia,na noamin7> o msnmiîinZ mo-^rii.ne: atua ce oop m AiureaiCoiioxeuixe, de r^ndeurre mi de Domnv.i Xpicxoc, i;vin de’n ciivxcMe uopnîa dvni, dxncv.i nicmaiuiî roaivb, uii .iT>ui>da .jui napi, ni>r;suii>. AMC.ua mc nxne .îvniea, nin «i*v novo,, i;a Ch nv ne inxui-Lin de icKYiuenniî. Adv-iţî aniinxe de naxima Domnv.wî tui Mxnxvi-xopîv.ivî nocxpv, mi nxxe oiii>pî cvepi ne’nxpv noî! kx, vitiî .Jv.t «MjMea Ctnii,pixeami, a.uţiî .^îulp-LMix, a.iiţiî npo-poi; mimiinoe. mi-î zinca: eaxi>-ni-.vi,î, K1.-Î vii om 111x11-KijXopîv mi ninr.TjYxopîv, mi ky i;oîapinv.i dpaMi’.iop cnoaxe dpaMiî. Dapi» ki»-.i dvcece ci»-.i dea de pxui. de'nxp’vn iţip-mvpe na.ix, o niinvue! mi upeexe aiyi>-.i CKonîa, mi na.i-mc-î da; dapi» ky îepe ki»-.i adi»uapi>. mi kv xpecxie-.i r,i»xypi, upeexe i;au 1111 i;y x.iainidi, (xaînt ’mii'Lp'LxeacKi») .Jv-I .(vmnp'BKa, mi kv cuini .(viuiviivna, mi Ktdea ,^n i,ie- iiviikÎ de i ce 'niuna lîanumvpiml, mi xox *i-e.iîv.i de i»a;i;o-Kvpi» «î'TjK.v.ndv-î, mi i;xnd .fv-i nvpxa aMeî Kpvniţî kxiiÎ mi-.i dvMea .ia maximi, ro.i. mi xoiţî YMeniMiî (.fviin’Liţ'bMeiî) .fv-i m,pi»cipi», mi vnv.i de d.vuicv.i ce .n>m,di>, eapi> a.ixv.i .(v.i nxndv, dc-.i dede, capi» a.ia.iuî npci;ei1iipi>. mi cxnrvp exa cninuica ca ro.i ,}vn miauoiiv.i nonopv.ivî aMc.i.tvîa. i;t epa 56 cipsiToapea *ieea ne npe toi^T CTp^nyea Jia cipcape arm-iie; uri Ka npe Yn niK.ieann mi hm o k de T^.ixapî pt-CTirnipt, mi zi^ea ne’nrponaT, Ks;nd noropxp’B eî npe CBiniţiea ca denpe Kpviie, nxin. K^nd oape-nine Ji’ay yepuiYT, de Ji’air ^nrponaT. Uli •M.Kxnd BopoaBi BiKjieanmb acvnpa CBintţieî ca.i.ie, ciiopnip'L.KYm ct-.! ît> «!>ypaT x'ienilriî, eapt ny c’av CKv.iaT. IUi -Lţî ad aminTe eapt-mî mi de anocTOJiî; ktj npeTyxmdipea nopnîa acynpt-ae roant, mi ce acKvn-dea npe’n MeT^uţi, mi IlaBe.i .ia oape-Kape emee, ne Bindea de m’BT'&inî, mi IleTpy .ia Cimon Kype.i.iapîy.i: ki> n’aBea ^ndp'Bcnipe npe .ia neî noraiţî. He maî anoî ToaTe .te-av oct ky Jiecne. Amîa mi aumY «i'paxe! îiY-rţî «tane Boe pea!................. Aiecrrea tţi-jie Tpimicecem de.ia Kykycc, vnde av „foi-BtiţaT (nopYn«jiT) ^mni.p'BTeaca, de ffi’av icroniT. IUi niY.iTe ciî^pBe ne Ka.i.ie m’av T\suniTv-inT,, ne n’am BtraT caint de dxnce.ie. Eapt nxrnl cocim (cocipim) .ia opamvji Kanado'ri.iop mi .ia AoBpoHi.iiviea: neTe HeTe de nipinnrî ne ^nT^mnina. mi ’nii't mi nn-.iLţime de Kt.iYr’Bpiiţe eHÎoape, icBoapi. de JiaKp'i.mî Bipc^nd, mi n.isnrxnd ky >ua.ie mape, B'Lzxndy-ne dymî Jia icranie (deciţ-Lpape); mi rptîa ^n-decine: „maî (fîojioc ap xi c7> ce xi'o oupim coapejie. de-KjTjxc itax m'bnsm pocmsJi jisî loan!u AnecTea mi mix-nipi. mi 1111 CK^psipi maî iiiy.it, Ynde Bedeam npe Toiţî njixnr^nd npeijÎYp mine ne’nTpY mine. Eapi ne’nTpY a.ia.ire ToaTe, K/¥>T(Tnii-ce T^ninTiapt, n’am BiraT cami. IUi oapTe ne-aif npimiT ky sine enicKonYJi aiie.i.nî opamîv, mi ihy.iti ÎYBipe ay aps>TaT cnpe noî, kst de-ap xi «i>oct nyTiniţ'B, mi de n’am epi xoTapy.i, ne-ap xi daT mi CKâyny.i c^y noYTE». Ile’nTpY aneea Te por mi Te ^miîiîy, .'leamE.d’b-iţî njixncY.îi cKxpeeî Ta.uie, mi ne’nTpy noî ad aminTe jia Dvm-nezrBY. O ( §■ 40. \i,Yx mc-oa (fiopme a.i.ie .nimoeî pbrm/nne, den Tpefinin•“ w«‘ fVw ..Tfempenepca C/finiţi,t.op“. (J)opma „txneu. 1. Bîsiesimb'nc: N'av npvx Dvninez'Bv ci>-uî apare nâ- TÎma MeT'Buiîa'jecTeîa, ci, ny tc mixiiea-ckî,, uii iţî-av nvc acyiipi. osiimuisnea aieacxa. fi. C. nai,i. 106. n. 2. [it>'vienei;?>*itb'ne: ?>ni'rîynea r.pcdinijcî iui icfanenend- visnea c&iity.iyÎ Dyx 'lepmindy-ne. Tper». nai,i. 41. a. 3. Ixsp/bi{imsne: Uli epa aKo.io Ko«i«e de nearpi înece, de 7/BHca (1yiit> h'b'p'oiţiufb/iea ;iîidoneacKrb, de .^imniea iiîvi;epc Kavre dovi mi kavtc xpeî. Tp. 40. a. A ky totv.i den.iini, Kftp'otţiuh'/ie, ccnin epa. II. C. (20. IanvapÎY: ETiniiv niape.ie.) U. DcmuiKsinh'Hc.: Uli de mi.iKxiuhni uî-advHeni. Tp. 113. a. .5. Decufipiţiufom’: Acon c^nrvp («Mpt Ilapiropiv) pi-in^T^nd, mi decrropiţiutxnea niY'ieiiiKY.nî înmiind. CYCuina. II. C. (18. er»p. .leon. Ilapiropîy.) 0. Dsm ne-z-oiutsne: mî-a.iYi cKY.iape mi ()s))i»cz?>i'iis?u>. n. C. 138. !î. 7. Decm'icpdbn'ianc: Mc.i.ia >ie-î «vn. cl îa decmtepdo- ittb'/ie mi KYKvpie neMÎniKi,. II. C. 150. i>. 8. (ftepnich'bitibne: nonienipea ptY.tvî, ţpepmeKoHisnLic. n. C. 06. a. !h Imbuisne: lIe KYp'bnciuTe-ne de xoaxi. inioHisnca Tpyiiy.iYÎ mi a cv.iexy.nî. Tp. S6. a. 58 KyptLţemTe ana aneacTa npe’n cem-ntTYpa KiiiY.iYÎ KpY'jiî Ta.uie de Ktxpt ToaTt vm!bnxsnea. Tp. 86. b. 10. Jţlmosiiftmsne: BptmmauiY.ie a ToaTt dipenTaTea, ky de aiiecxe .pnoxn'bntsnx Beî ct mt cmin-TeuiTÎ, ct mt CKOtţî de’n minTe? II. C. (7. Iy.iÎy.) 11. JJimpo%iuîzne: Btzxnd Kt hy noaTe..............ni'ie ky jpizpo%hvtsn% ct o uipYeacKt, aY dax ;ky-deKaTt acYnpa eî. II. C. (7. Iy.iÎy.) Dimoniî ne epa aKOJio ^.n KaniniTe ^nrpozîa ky nnviTe .pmpozmts'tn. II. C. (27. tPeBpYapÎY.) 12. JJlndoinixne: Ile’nTpY Kape.ie noi .itcxnd Dvmneztiî noniTpi, Ka Meîa Me iiy nvTYpt mie o.ioc/, deTopî Bom «ti TOtţî ct ne’nKintm jiyÎ *i>tpt dendoinxsne. II. C. 130. e. 13. JţLnd&n'bnxsne: KpecKYT de’n mint BxpcTt ^n mi- mYpî, ne ce ziiic: .piz^nZuixnî de rne-ranniî, mi .ia npiBipinrrî. II. C. 103. b. IU. Jfi.ndemn'bHxsne: Bpxnd ct ne^nTopHÎ.taaHea de’nTxît poadt EYnt, Kapea o nîepdYcem ky npo-CTimea KYnoniTimţeî mi ky .pidemn'b-uxsnea BptnimamY.iYÎ. Tp. 83. b. 15. Jfljiţpjiibm&ne: IUi doExndind Yt Eoa.it de .picpji'b- uisne. n. C. 137. a. 16. JJlnmin'butsne: AnecTea ct bî .ie epiu,t tpt .pimi- n'bnxsnea CY4>.ieTY.m. II. C. 140. a. Ct vAieM .piminfyiwnLie. II. C. (1. Mapiţiv.) 17. JjLmuxiţimxne: Ny-ji Btra camt Ka Yt .pnumţi- uîx?ie. II. C. (5. eBpYapiY.) 18. ,/]lmu,oic7jmsne: IIoaTe nil mopiţiî ct-î ^.nsie cnpe .pixa/bK'bntxne. II. C. 12. b. C'rpirxnd (npontrxnd) cTpâmnÎKa mi nenosecTiTa .pnu'bK'bmxne . . . Kapea «pene DymneztY ky noî. II. C. (3. eEp.) IUi iic'ii'rpv ecniny.i .f>»ur7)i;7'ifaiiit. II. C. (24. Maîv.) .Jl/nioiufajie: IUi ne T|)imÎTc ana a'icacra, i;apea nc-aî dtpviT de cri7ni7>'ifave a ni>i;aTe.iop cnvp-Ki>pî, mi dcmioinfane a noa.ie.iop de tot UiS>ie: Uli dcani. ucin ntinTe-î, .{ui'ieny a-î adv’ie .pimped'oufam deiia'ie.II. C. 221. a. .finmxiiCK'o'th'Jtc: Benindy-mî .fui «i»ipe de ni.Tp’i, a'ica dpi>'ieaci;i> .pimb'iie/ioufane, ’ie mi-c'av Txiim.iaT. II. C. 212. a. IUi .îonindv-.i .pnmb-iienT't falie, «i*y y’jic de oamenii ct>Î. II. C. (22. lanvapÎY.) .]\»iuu’âei:7>/fana: tVany ncuî vl .pnuteâeieoufane de-cupe a HYnoaiiiTepe npe Dvînne/itv. II. C. 217. a. •’fiiwîiisi'ifone: MtpTYpicindy-î xap hiy.it ne'm’py .pi-jiiuxiufane mi c7>vibnn7)'ifaiie. II.C.184. a. •]lnifc.iec7>Hfajie: Dvx de'nne.iei.iepe ue'niţc.ict7>'(fanit me.i.ie d’ipyind. Tp. 111. a. Aei7>'ifane: LUi di>pyeiuTe mepr.i.iop ti>Î nieatţi. ky na*ic, .nnţiime de zi.ie, .fuiTpeari. miiiTe, .fun’pe dxniniî (lparocie .fui *iee?'ifa>iea r ntuii. Tp. 37. a. Minxniv fanc: Illi •v’LKxnd pyrt, niY.inT>mîa ky inins-uiufanc. II. C. 200. r>. Mbi'h.jÎH'tb'nc: lîpv ci. icuiTcacKi. eapi>-mî ky m7>db\ii-vfant. n. C. 16S. a. Uli .nxndy-î (Iykcy.i (dyye.ie) ky Kynin-tc dv.vrî mi ky nt'btb'.iiti fant, neiniin. iiy iiyty. II. C. (20. IanyapÎY.) Xoivfanc: Ka iipeirsin c'av crxpniT XpicToc de'n mop-nT iipe'n niî.pipea n'&piiiTC.wî: ama uri noî .fui noi'tfanea niencî ci. .funiî.vBm. Tp.oG.u. Opuiufaiie: î\Ii.xnindv-oe (Btci.iiv) neiiTpy opuiufa-nea ncKpediii'iîomi.iop. II. C. (7. Mapiţîv.) 60 HlAuiTvimh'-ce de opoiuîb’iiea Tpynv.ivî. n. C. (6. Ivnîv.) 30. nepezpinftnîmie: Deiî aiua xpvdind imn, .ia ca^puien- niea ixepezpiitânxsniî ca.i.ie, 34 de annî. n. C. 198. a. 31. IJscmiimsne: Ki Iepycuiimy.i c’ay ns.iiri.piT „joi uxcuci- iutsnea ;uepTne.iop ido.ieiuTÎ. II. C. 24. a. Upopo'iiT’ay ini de us.cmiims?iea ckîtv-jiyÎ. II. C. (19. IanyapÎY.) 32. Pb’iuinZuîxJie: Ou^pmii.ie nieu(eî noacTpe upeuiTine- uitÎ ipi dspopî, «Mpx p&iuinZuisJii nmîyi're iui i;yh pi, cri vii c .ia 'mi-piKaTy.i Hiydeui. Tp. 41. a. 33. Pftciuiuisne: IUi ay daT cami, (ay np op o iii’) Aep'oci- uinisnea HiidoBMop 'je.i.iop neKpedinHÎo-uiî. II. C. 69. b. 34. CuZJifiuîsne: IUi ne TpimiTe— ana aseacTa.... de cu'bJifim&ne a nmaTejiop. Tp. 26. a. 35. lUanpoinib'iie: Ppiiiiind ci adynî anea uimipoimsne a Kidepiî .ia .fuiTper. Tp. 83. b. 36. Câpooiutb'iie: epind de KYmiuiTa aneacTa piyTaTe iui de TOTnîepziToapîa cdj>o6iuîsne. Tp. 84. ii. 37. Cmp'bin'bnîsne: tlJii-mî „jui epxape de rpeiue.ie npea- KYpaTY.i tiy Tpyn_______ iui a naTimî mi cuxpr,e cmpftin'&m&ne. Tp. 88. b. 38. CeKfinîsne: ^nda'ri ce dec.ieri, de'n ceh'ţjutKfie. II. C. 178. a. 39. C'&in'hnn'bmsne: (Bezî npy.i 23.) 40. Cnimo7)ui,brne: IUi e.i.i ^hkt. npimind inema ca ky- BinTe^e cBinTeî, ce ciiiniBi ky dymnezi-eacii'Lciri'moftmsne.II. C. (o. (I>er,pyapÎY.) 41. CKopniuîsne: IUi hy Bar cann CKopnimsni-Jie Ta.i.ie. n. C. (9. Maîy.) 42. T^mZdsiuisne: Uli -i-iind cBinqiea ca (B.iaciy) icTeqy - .ia meiuTeiuyry.i doTopieî, *i>T.Hea myjiTe mZmZdximsnî. II. C. (11. eBpyapîy.) 01 f/.'i. Kuivfanc: Iii. xnNfanaa *i capui nii.n>. IT. C. (ii. Hlapuîv.) Uli ae dipvemTe kykoiu r.vnî, iui xvvctsiiea cy*i>.icty.iyÎ. Tp. 38. a. Di ntpciic vj^n xnfrnxnca r^ndy.nî. Tp. 38. n. Tivimb'vca Kpcdiniţcî. Tp. 41. a. Uli ci-mî mo]isKvh;mt. 45. Kpcivixne: Uli a'icacxa ay oct i;in mi b-pcivisne. n. C. 52. i;. k(>. BindcuKvixvn: IsA\nd iui cmcca AnTinaTY.iYÎ, Mici-mi.ia ni^nTyrn de Kvmn.iiTe .ieriTypi de noa.n iiv pinede (shide/;7>uib'ne, ui. a. ui. a. iii. a. (popmct Jn 1. : Uli nc’nTpy ci ny mi .^ndoeci; nemiiii de neMÎniiîa (ftcpivimfâ, mî-av zic .{on’pe a.u’e.ie mi a«ieacra. II. C. 150. r». Ci doiîAuidim a*ica de.ia ’n'ienYT dec«i>i-Tape mi if]cpinimfo. II. C. 166. a. Ba nimepi (pepivimţa cniimi.iop. Tp. 49. îs. Ce ciîiuapi de (fiepiui/nfo. Tp. 126. iî. De-ap lîvcTa cinai nvinaî vi zi ky tohtc ;vicctc tfiepiviniţe. Tp. 129. a. 2. ITpeKvin ay ;uydei;aT a .ivî npea’nne.ieanTi rpiwimfî de mainTe. IT. C. 156. a. 3. Icooaiinfî: Mv.ininiipi .ivi Dyhiiicziy de icobaimţo. n. C. 24G. iî. lIJi «ic.iop Me c’ay ueTpeKyT, ci .ie di-pycniTÎ icobai/nţb. Tp. i i 4. r>. 4. •fiiidx.i'iiniţb: ITc’nTpy ci ce dipyeacui .iop .pids.i- >linifb de r.Ynî kykoiiÎ. 'J'p. 3G. a. livinnipi-uÎKv cerea.piâ.wi'tiniţa ne'iY-nÎMe.iop r,\nypî. IT. C. (10. Maîy.) 62 K'bytxikI ii’BTp'i .pidxjiuinx^a nexpene-piî de’n nepîv. II. C. (5. Ivjiîy.) 5. Jfi.nKiuvinii/'b: A K'Bpiîa Taine .piiauxinifâ mi noî Kpe- diniiîomiî o iţinem. Tp. 45. a. 6. Aeiixinv/b: lIepînvpt>.7enximfo CYaMe Cimon n'hJixuimţe. II. C. 151. a. Eapt uor’Buţiea mi odoapt-ie, — napi.ie .ia n7>jxxuimţejxe .ivmemxî cxiit coiiOTÎTe de «rincTe, .ie ^mntpu;îa .ia mimeî (ctpa- 4î). n. C. 221. b. IUi ct-mî «Mt cBinxe.ie aiecTea ^n^m-ninc'BTvp'B a xoaxo, JifiJixuiniţ-a. Tp. 97. b. IUi derrBpxeaz’B de.ia noî xoaxt nZ^ix-uimţa. Tp. 112. a. 9. Noimfo: JjjLnxpv dxniniî noindv-ce ky aci;yncrB noimft de i;ynoiiiTinu;'i>. Tp. 116. b. 10. IJjiininv/6: Cna.TB derie dxnca... pxniie;r;ynea cv^ae- xyjivÎ .[vii uMnimt/Ci He.i.iop 40 de zi.i.ie. Tp. 44. b.‘ IUi ct-mî «>ie cBinTe.ie anecTea..... *fv.n ujiininVjO, nopvnHi.iop. Tp. 98. a. 11. TiKftjiowimfâ: IUi ano.io epa daT .ia Dvmneztv cxnrvp kv mvjixe ocxenne.ie mi miKftJioiuimţe. II. C. (2. Ivnîv.) 12. Tftmfidximfâ: Uli ne TpimiTe a.i.i ax,'hm7)dxiivu/ejiop dap. Tp. 26. a. IU a. in. a. (fiopina „xp7“. 1. Decidc'bmxp'b: Uli decKicZmxpft Boxezîv.'ivî. II. C. (5. Maîv.) 2. Jhiiixnyixp7xxixp7: Uli -leTaxea Co.ivnv.m de .piKxn- pixji7m:xp7 î-av mxnxvix. II. C. 87. a. 63 3. .flvim'ncZmxpZ: Illi ci.-mî •m't. eninxc.ie a’iecTea___________ .jui .pnnincZmxpa a tout-b irL.iv'iinua. 'I’p. 97. jî. fj. jVa'/i7,: Illi n7r/,xiid ne' ndsa.ienbmxpa.iyÎ .jvî TC.Îapi, i;aiiY.i. II. C. S6. a. 5. icmpc.i7>nixp7>: r,vr\ axxra de Kvmn.iiT K,>vr c’av pomÎT in,m,v.uTY.i ;uoc de ţticnrpe.jfi-Wb-pi.ie CAMii.ie.iYÎ. II. C. 70. a. O. rjpioimb'p7): Mc.i.ic 'ie cauit de irpioimxp?) KYi.iexi.'iîoa-ci> mi cxniui'jVoac’L. IT. C. 197. r>. 7. n.i*Kiic?>p7>: Illi i;7>7/*nd yiiy.i KT.xp’a.ia.ix, ce eiie n.7A;n cb'p?>. IT. C. (26. Ianyapîy.) 8. riMninih’pT): Uli u.iinimspa nopvn'ii-iop. II. C. (18. Anpi.ic.) 0. Cemnfimxp?): KypijneiiiTe ana aneacxa npe’n cemn7>- nib'pa kuiy.iyÎ KpY'iii. Tp. 86. i;. 10. (>'iic7rub'p7>: crpxw.'i.TYp'L i;y b'uicbmb'pi.ie. IT. C. (8. ei»pyapÎY.) 11. Iflîpbirrtb'p7>: A'iecx npopou Coonia mî-av ctintniiaT ky CBXiiTY.i Ioann Teo.iory.i .ia mipb'imbpa (opma a iţ.v. eaiţ7>u. 1. Awbiiropciţb-: *^iu nopyn'iciUTC iţie mi Toax'L a:i;b'iuo- praiţa nyxepe. Tp. 4S. a. 2. Vrpubpeifb': De a nomcm nvpypea de a xa nenipe mi- pixt mi vcpi;?>peai{b «i*i,i;Yxe.iop de noî. Tp. IU. a. 3. Iib'OsYiniTTbpciţb-: Kape.ie xoaxt -i-ipea KxoAinmbpcaiţb. mi nri:b-OA\nmbpccn{() npe’n kydxiixy.i xiiv .ie -î-cMciin. 'l'p. 44. a. 4. I\b\iembpeiţb-: Illi î-aî ap’&Taxy-î .îYinina Meacn. cA\m- tfippai{n. i;a mi >icî i;b-\temopaiţe (idea.ic cnipexYa.ie) ei> ce .{uinpedni>ieacKî>. Tp. 44. a. ‘ 64 5. •/IvKpZpeiţv: Anea de nxpypea nYTepe a mpinTejivi «i>iind jisKp'&peaxft (.lyKp'BqiB't). Tp.|l 12. a. 6. C&mifipexip: (Bezî npy.i 4). 7. Caimţimopeiţb': CBintţeiuTe Bacv.i ayecTa ky ceimţi- mopeaiţa, (cBÎniţiiţiBa) Ta cynpaBenipe. Tp. 87. b. 8. Bindeii7>pei$: TpimiTe de’n qepîv eindeKZpemţ,a Ta nyTepe. Tp. 71. a. III. a. m. a. (f)opma }}e/6pK. Cm.ae'bp: De ne.i.ia ne ypzenrre niniMTy.i npe cmae'hpiîJi .m. Tp. 48. b. IUi minyn^nd npe enapny.i ky cm.ae'b-pxji, iui neniYTaTv.i r^ndy.iYÎ. II. C. (1. Ianyapîy.) IUi Tpeiî&nd Nino-iaiv nvbpTypiciTopÎY.i npe’n ToaTe ^nBiqiTypi.îe, uii ^nBitţxnd BÎeaqa Ki-ivripeaciiT, oapxe de cmaeftp, ce xipoToni npeYT. II. C. (4. eBpyapÎY.) Dapij nine a.iTY.i ay •i-’bkyt axxxa iicey-nie, ct-uiî d'BpyeacKi. xoaxi aBYLţiea ne’n-Tpy deiueapTa nideside a •tepi'jiimeî Bii-Toapîe, Kapea nv o iuriî de cmaeZp. II. C. (1. Mapqîy.) IX. Gîorgîu ÎL, Metropolitul Moldavieî. §. 41. Neatârnarea metropolieî Moldave. Pe’ntru prea sfinta Icoana; a prea sfintei Stcepîneî noastre Ncesccetoarieî de Dumnedioeu si pururea Fecioarei Măriei, ce s’au aflat în scrisorile sfintei Mitropolii aî Moldâvieî. Scrisa: de Preasfintitul Gîorgîu îl., Mitropolitul Moldavieî. La annul 1723. A t _ Inscuntîare facem pe’ntru obiceiul poemîntuluî Moldavieî, coe întîmplîndu-se aicîa Domn, mcen'ea sa Alesandru VoeYod: si Mitropolit Preasfintitul Iosif: carele au fost sf la soborul all optulea Si cu pmrintele Iromonacul GforgFu ÎFamblac, fiind _ A marc teolog. înaintea acclluî sobor fiind la Tîarigrad Impccrat creştinesc Manuil Paleologul, car' fii'ul luF, Ioann Paleologul eni la BecFîi (seaîi Vicanna), fiind ca; era ginere Cesarluhiî de BecFîi. Eara; la vremea bffitrînetFclor luF Manuil Paleologul, aii trimis la BecFîi la fiFul soni Ioann, cFemîndu-I, sce meargă; la Tîari- A grad, sa; fia; Impoerat, în locul luî Manuil, tatfcluF sa;u. Deci mergind, sa; treacă; Ia Tfarigrad, au venit pe la tFara Moldâ-vieF, Si au esit întru întîmpinarea lui fericitul Alesandru Voevod cu tot senatul. Aseminea Si Prcnsfintitul Mitropolit Iosif, cu A tot clerul bisericesc, dupre cum se cuvine unuF Jmpoerat creştinesc, Si 1’aîi petrecut pînoe la Ililiea Ia Diinrcre. Eara; înipce-ratul, Ioann Paleologul, veedFînd tFara;, ea aceasta, si norod în-tielept, Si pravoslavnic, Si Arciereu, Si Cler învoetFat, Si împodobit cu toate obiceiurile BisericeF Tfarigraduluî (dicînd) cum cu; tiara;, ca aceasta, cu toate darurile Si rodurile preniîntuluF Si obiceiurile, Si înÎFelepciunea Si iubirea de slrceinF, aFurea nu aii vu;dFiit nicî au audit sa; fia;. Si întrebînd pe Alesandru Voevod, la care împa;ra;t(e seaii cra'ie este încinat? Moerfea sa au rcespuns: Ca; ÎSF sta;pîneSce tiara cu sâbiea despre totF megiaSii Si despre totf neprietcnnii. Si întrebînd §( pre Prcnsfintitul Mitropolitul Iosif, la care Patriarhie este încinat ; Presfinfiea sa au ra?spuns: Cum ca; este încinat la Obrid. Si s’aîi fa*ga;duit luminatul împeerat, cumca; dcaca- va merge la Tîarigrad, va face Moldaviea ca Obridul, Si ea Ciprul, su* fui* nesupusa; Si ne plecata; nici unei EpareiF. Si mergind la TFaregrad, nu luat împa;ra:tiea. Ear’ Manuil împa;-ratul. tata;l Iui Ioann, s’au ca;luga?rit. Si strîngînd sobor cu patru patriarcî, Si cu totî MitropolitiF, au ridicat Mifropoliea Mol-dâvieF de supt ascultarea ObriduluF, Si aîi aSFedFat'o, sa1 fia> ca un Patriarc, pre cum este Obridul, Si Ciprul, aSFâ Si Moldaviea. Si acelle soborniceScF ea>rÎF le-au trimis dela Tîarigrad la Alesandru Voevod. si la Preasfintitul Mitropolit Iosif. Si nu fost la Mîmvstirea NeamtFuluF, care eu smeritul Giorgiîi cu mila luî Duinnedîtvu Mitropolit Moldâvieî, mărturisesc cu jura'inînl, ca> LepUirariu ruinîneso. T. 111. li 06 le-am voedîut cu ociî miei, si au fost la Mîmustirea Neamtîuluî acelle împcercetescî scrisori, pînce la stricarea si roesîpirea tîoeriî, ce s'au întîmplat în Domniea luî Duinitrascul Voevod.. Ear' acelle sobornicesc! ccerti era scrise pe pergament, cu pecetea Pajorre împceroeteascoe în argint, si cu iscoeliturile Patriarcilor, si a cîtî-va Arciereî. Si dinpreunoe cu aceste maî sus pomennite, au trimis împceratul Ioann Paleologul, fericitului Alesandru Voevod coroanoe împoerceteascoe, si Alurgidoe, care acell port l’au tinut totî Domnii, pîno* la Domniea luî Alesandru Voevod Loepusneannul. Si au maî trimis împoeratuIIoannPaleolo-gul dar preasfintitulu! Pcerinţe losif Mitropolitului, uce sfîntce icoa-ii(i3 feccetoarine de minuni, cu doue fetîe, de uce parte prea sfînta Curata Ncesccetoarîa de Damnoedîoeîi: si de altce parte sfîntul marele mucenic Gîorgîu, carea pînoe astoe-di se aflce în Mî-noestirea Neamtîuluî. Si dimpreunoe au trimis si Mitrre si Sacos, coecî maî nainte Mitropolitii Moldâvieî slujîa sfînta Liturgie numai cu felon. Earce maica împneratuluî Ioann Paleologul, ccerii îi eră numele, Anna, împcerceteasa luî Manuil, si mcerîea sa 111-coi au trimis dar Anneî, Doamnei fericitului Alesandru Voevod, uce sfîntce icoanae, sfînta Anna Maica prea Curatei Stcepîneî noastre Ncescoetoarîei de Diimnedioeii, ear’ ftecoetoarîoe de minuni, ferecatce si împodobitce cu cieltuealce împceroeteascoe. Ear' Mcerîea sa Doamna au trimis'o dar Mîncestiriî Bistritiî, fiind foecutoe aceastoe Mînoestire de fericitul Alesandru Voevod si de Doamna sa, Anna. Earce aceasta sfîntce icoance, sfînta Anna, la vremea de neplouare scotiîndu-se cu Litie afaroe din Mîncestire, îndatce ploiioe, de nu preste tot, earoe cît tine hotarul Mîncestiriî, negreşit plouai. Ear' în dillele lui Stafann Gîorgîu Voevod: s'aii întîmplat, de au mers la Mîncestirea Neamtîuluî, si Nicolaiîi Gramaticul, fratele luî Postolace Milcul, coeruia î-atî toeîat nasul Stefann Voevod, fiîul lui Vossiliii Voevod: carele au tcelmcecit si Bibliea din limba elineascoe în lîmba rumîneascce,cînd au fost la Tîari-grad Capicihaia lui Grigoriu Voevod Domnului tîoerei rumî-nescî. Pre care isvod 1'aîi dat si în tiparîîi Sîerbann Voevod Cantacudino, Domnul tîoeriî rumînesci. Si acell Nicolaiu Gra- 67 maticul au cetit acelle Hrisoave împcercetescî, si patriercesci, care scriea pe'ntru sfinta icoance dela Mîncestirea Neamtiuluî, coe este fceccetoarice de minuni. Asemennea sf pe'nfru sffnta Anna dela Mîncestirea Bistritiî. Earce Mitropolie» Moldavieî nu este plecatce nici unul Patriarc, pre cum aratce sfinta Praviloe cea mare, dela fila, 402 si 403. Ear’ de dic rumînii cce nu sciu, de unde are aceasta; putere, de nu se pleacce nici Ohridului nici Tiarigradului, earce noi seim. Si aceastce Istorie o am scris'o eu Gîorgîu smeritul Mitropolit all Moldavieî cu mîna mea. Earce cînd aii fost Nicolaîu Gramaticul la Mîncestirea Neamtiuluî, de au tcelmcecit Istoriea aceasta, de pre acelle Hrisoave împcercetescî, si patriercesci, în dillele Iui StefannGlor-giu Voevod, era annul dela Hristos 1655, Fevruariîi 17, eara;’ dela Bcetrînul Alesandru Voevod, era annul 1401. X. Mihaîu Halieîiî. (Acest tîncer se afla pela 1674 la Bcesileea, ca învcetîcecell de teologie. In annul acella depuse la universetatea de acolo doptorat învcetîce-cellul Frîncisc Papaî, si fioe-care de’n cunoscuţii luî mai de aproape, î-a fcEcut cîte uoe grffitulcecîune în limba sa mcemeascce. Halicîu, ca rumîn, înece i-a 1'tECut una în limba rumînoe în viersuri mcesurate dupce esame-trele lcetine, carea este urmeetoaria.) §. 42. A A A Jntiîele viersuri esametre în limba rumînce, Grcetulcectune fwcuta: de teologul rumîn Mihaîu Halicîu de’n CaranSîe-leSîfi la 1674 în Basileea în onoarea doptorishidului sau amic Frîncisc Papaî, Cint sîncefatc soerind la voi rumînul Apolo, La totî, eîtî sînta ’n împcercetie sîedetx. De-unde cunoscintîe-îisceptcem si sciintîe ferice: De-Amstelodam pre’n ecerti stoe ’n omenie tiparîu. 68 Lege direapt’ a dat frumoasa cetate Geneva: Itî vine-acum Frîncisc, tine-te Leida, Paris! Prindeţi mîne soron, cu-acest nou oaspe: noeinte Si voî, fraţi, frcetuti: Nimfele pasre curînd. Doamne bune, mare doftore, dascoele-sî bunule Doamne Cu pace îi fitî, cu pîne si sare, rugcem! XI. Vornicul, Gregoriu Urecîe. (Intîiul istoric moldav. A trceit pe la câpcetul veacului XVI., si a scris vieatîa Domnilor Moldâviei dela 1354—1594.) §• 43. Lipsa istoricilor ruminî de maî noeinte. (Precuvîntare la vieatîa Domnilor Moldâviei.) Mulţi scriitori s’au nevoit, de au scris rîndul si au loesat isvod pre urmce, si bune sf relle, soe rcemîice feciorilor si nepoţilor, sce le fice celle bune de învceticeturce, ear' celle relle ca sce se poatce feri de elle, si s© se socoteascce, si cellor bune sce urmedîe. Si alţii pismuind si însemnînd si scriind, cum sî eu Gregoriu Urecîe, care, de'n mila Iui Dumnedîceu si a Domnului mîeu, am fost vornic Mare, cu multoe nevointice am cetit ccer-tile si isvoadeleTsf alle noastre, si alle cellor strceinî, si am aflat cap si începcetura moşilor de unde au isvorît în tîarce, .si s’au înmultit, si s'au lcetit, ca sce nu se înnece annii ceî trecuti a toate ticerile; si apoi sce nu se poatce sci, ce s'au lucrat? sce se asemenne ferelor si dobitoacelor cellor mute, si foeroe minte. Aceea urmînd, si moecar cce se aflce si de alţii însemnate lucrurile tîoeriî Moldovei, apucatu-m’am si eu a scriere începcetura, si adausul, maî apoî si sccederea, care se vede, cce aii venit în dillele noastre, dupce cum aii fost întîiul tîoeriî, si pcemîntului nostru all Moldovei. Cce cum se tîmplce de sîrg se adauge pohoîul apeî si ea-roe-sî de sîrg scade si se împutineadîoe: asia s'au adaus si Gî» Moldova, care mai apoî dc Ia alte ticre s’au desccelecat, Si s'au lrctit dc sîrg si ficra; dc dia;bava\ Acellea Cercînd, le-«\m îndreptat cu nevointice, cce nu numai anualele noastre, ci si cfcrtî stroeiiie am cercat, ca sce putem afla adevcurul, ca sce nu mce aflu scriitorîu de cuvinte de-sîerte, ci dc drepte; coe anualele noastre celle moldovennescî asia scriu de pe scurt, cce necî de vieatîa Domnilor, care au fost loalm cîrma, nu aleg, necum lucrurile de'n Joeuntru sa* aleagă*, si pe scurt scriind si însemnînd de la început pînoe la domnfea lui Petru Raresiîî (1527—1538, si 1540—1546), si s’aîi stins, ere de aice încoace n'au maî scris nfmene. Nice este a se mirare, coe scriitorii noştri n'au avut de unde strînge cum'Îî; cce de Ia locuitorii de’ntîiu n’au aflat scrisori, cce n'au luîsat, ca nesce oameni neasiediati, si maî mult prosti si neccer-turarî, ci sl eî aii scris maî mult de'n basne si de'n povesti, ce au audit unul dela altul. Ear scrisorile straniilor scriu pre larg si dc ajuns, care aii fost rîvnitori fierbinţi, nu numai alle salle soi le scria*, ce si celle stra*ine. Si de acolo luînd multe si lipindu-lc cu alle noastre lîmpurî potrivind, si am scris aceste anuale, carile, si de nu se vor potrivi pe la multe locuri, cell ce va (i cu minte, gîndesc, ere nu-mi va vimri: cos de multe orî omul însu-si celle ce le vede cu ociî so?î, nu poate soe le puia? pe rînd, si multe smintesce, si au spune maî multe, au mai puţine, dar’ celle de demult, si resuflale de atîtea vremi de annî! Ci eii cum am aliat, asia am aratat. §• 44. Dc domniea luî Sicfann ccll Marc si Bun. fiîul luî Bogdanii: si dc multe si minunate r&sboaîc. ce a fwcut. Dupu’ doi annî aî domniei luî Petru Vodă* Aron, radicatu-s'aîide la tiara Muntenneasea* Ştefanii Yoda\ feciorul luiBogdanu Vodă*, cu mulţime de oaste numteimeasc.a* si de'n tiara} adunaţi, si au intrat aice în tiara*, si. silind spre scaunul Sucevei, î-a esit 70 înceinte Petru Vodce Aron, la sat la JoldescI pre Şiret, la tince, si sî-au dat roesbolu în diira de joia mare, Aprile 12, si au în-frînt Stefann Vodce pre Petru Vodce Aron. Si nu se Ioesce Petru Vodce cu atîta, ci earce s'a bulucit all doile rînd la Orbie, de s'a lovit cu Stefann Vodce; si ear’ a isbîndit Stefann Vodce, cce au prins pe Petru vodce Aron, si î-aii tceiat capul, dupce ce au fost Domn doî annî, de-si rcesploeti moartea tcetîni-sceu luî Bogdann Vodce. Cînd s’aii strîns tiara la locul, ce se cîeim» „direptate‘c si au rcedicat Domn pre Stefann Vodce. Stefann Vpdoe au strîns boîariî sf marî sf mici si altce curte inoeruntce, împreuna} cu Teoptist Metropolitul, si cu mulţi cce-lugoerî la direptate (1456)si l-au întrebat pre totî: este cu vo-ea tuturor sce le fia; Domn? Atunce totî cu un glas au strigat: înmulţi annî de la Dumuediaiu sos domnesci! si cu voea tuturor, l’au rcedicat Domn, si l’au uns de domnie Teoptist Metropolitul. Si de acolo aii luat Stefann Vodce sciptrul tîceriî Moldovei si au mers la scaunul domnesc, la Suceavoe. Deci Stefann Vodoe gce-tindu-se de maî marî lucruri sce facce, nu cercce sce asîedîe tiara, ci de rcesboaie se gcetf, cce au împeertit ostii salle steaguri, si au pus hotnogl si ccepitannl, care toate cu noroc l-au venit. §• Cînd a preedat Stefann Vodce tiara Scecueascos. Scriu anualele Moldovennescî, coe fiind Stefann Vodoe om rcesbolnic, si de apururea trcegîndu-1 inima spre vcersare de sîn-ge, nu se dicebovi vreme multce, dupce ce se asledîce la domnie, ci în all cincile ann all domniei salle în annul 6969(1461) rcedi-catu-s'aii Stefann Vodoe cu toatce puterea sa, si s’au dus la Ardeal, de au preedat tiara scecueascoe. Nice aii avut cine sce-i easce împrotivoe, ci dupce multce pradee, ce au fcecut, s’au întors cu pace înapoi, foerce de necî uce smintealce. Ci de aceastoe poveste cro-nicarîul cell lcetinesc nemic nu scrie, încce si alte semne multe sînt, care nu le însemneadioe, earce annalele noastre, mcecar coe sci’iii mal pre scurt, însos le însemneadioe toate. 71 Earce în all sîesele ann all domniei lui Stefann Vodoe, în annul 6970 (1462) Juliu în22. au lovit pre Ştefana Yoiloe cu ucepuscce într’iice glesnce la cetatea Hiliei. Earce în all siepteleann all domniei salle, în annul 6971 (1463) Juliu în o, sî-au luat doamnce pre Eudociea de la Ciev, soara luî Simeon împcerat; earce Cromea-rîul lcetinesc scrie, C(E au fost Eudociea fatce Iui Simeon împe-rat, ear nu soaroe. 46. Cum au luat Siefann Vodă: Hiliea si Cetatea Alba, de la pm/îni. în annul 6973 (1465) în luna luî Genarie 23, adunînd Stefann Yodce multoe oaste de tiara, vrînd sos resciîmpere cetcetile, care le luasePcegînii de Ia alti domni, pogorît'au cu toatce puterea sa spre cetatea Hiliei, si sosind miercuri spre joi la meadicenoa-pte, au încungiurat cetatea; însce joi nu s'a apucat de hartîu, earce vineri de dimineatice au început a batere cetatea, si asia toatce diua s’au hoercetit pînce în sarce. Earre simbcetoe se înci-narce cei de'n cetate, si au întrat Stefann Vodoe în cetatea Hiliei; si acolo petrecînd trei dille, veselindu-se si Icsudînd pre Dumnediceu,- îmblîndiâ oamenii în cetate. De acolo si la cetatea Albce au tras, si, multce ncevalce fujcînd, au dobîndit si cetatea Albce. Si asia amîndouce c.etcetile cu multce v capul fa*ra; necî uaj judecata; prcmergectorieE, nevinovat fiind cu toiul. Asia se sfîrsi acest peelriol înfocat si îubitoriii de pâtriea si na*cîunca sa! Produsele lui literarîe sînt: 1. Dcscwlecatul intiiii all Moldâviei. 2. Vieatia Domnilor Moldâviei dela lo94—i6G2, carile sînt tipărite în (omul 1. all Cronicarilor Moldavi edati de Miliaîii Cogoe -niceanmil; 3. Vieatia lumii (poema* netipa*rila* înecc); 4. Versificarea rumiiur (înceu neti])a?rita?); ;i. Epigrama- ca-tra- Dosoteiu Metropolitul; (J. Viers de orîi/inea Huminilor; (lipa*rit în Psa?ltirea viersuitee a lui Dosoteiu la latia 26;»). Lepturarîu rumînesc. ']'. III. 7 98 §• 74. De neamul Moldovennilor de'n ce tiarce aii esit strce-luniî lor. Toate lucrurile,, deacoe se încep a se spune de’n începutul sceu, maî lesne se întîeleg; sf neamul Moldovennilor, fiind întru uce tîaroe, care se cîeamoe Italiea, de Italiea si de împcEroetfea Rîmului, a ctEriîa împcercetn scaunul, orasîul Rîmul, în dricul Italiei este, a pomennf întîiu ne trage rîndul. Tiara Italiei de aicîa, de la noi drept spre apusul soarelui este, nu asîă deportate de tîara noastre®; cce dela Belgrad, carele îl seim maî totî, cce este pe Duncere, unde cade apa Sa-veî în Duncere, negutîoetoresce mergînd treîdîec! de dille este pîncE la Venetiea; si Venetiea este pre poBmîntul Italiei, carea în statul sceu este între mcer!, ca sf Greciea, âdecoe ţinerile grecesc!, cce de'n coace despre no! se încide cu uce limbce de mare, carea ese de'n marea Alboe. Venetienniî dic ace! limb! golful de Venetiea, âdecce: limba sau grumadiî de Venetiea; se dice sf cu alt nume marea Adridticce, marea de Âdriea. Ear moeriî, de'n carea ese limba aceea, îi dic Lcetiniî: marea Medi-terance, âdecce: marea de’n mijlocul pcemîntului: Turcii, Grecii si noî dicem marea Alboe. Earce despre ceealaltoe parte spre apus isbucnesce, earse-si de’n ceealaltoe mare Albce, un ungîu de mare, însce nu cu atîta lungime, cum este limba ceastoe laltoe despre noî; si spre cellalalt ungîu încolo este lancea, noi dicem: Genovedia. însce de’ntru aceste îmbe limbi ese Italiea în dricul pcemîntuluî, spre meadîce noapte, de acolo pînoe la bota-rcele Frăntlodîuliiî. Hotarcele ei despre rcescerit, despre noî, cum sau dis mai sus, limba de mare, si apoî Stfriea, Carfntiea, Au-striea, ticerileîmpcercetfe! nemtiesci; despre meadîce noapte Fran-tîodii, despre apus Hispânniea, earce despre ameadîoe di se încide cu marea, ce-î dfcem noî Albce, si tot aceea este, carea se întinde pînce la Tfarigrad. Grecii clicu Italiei cu alt nume Hesperieaăe'nIfespe7', stema ceea, cceriîa dfcem noî luceafărul cell de noapte; cce acell luceafoer dreptpreste Italiea apune. Sce- 99 mcenncetoarîoe foarte cu ticerile grecesc!; coe cum Greciea se începe de'n marea Alboe între moerî pînfE la Moecedoniea, de uoe parte cu marea Alboe, care se întinde pînoe la Tîcerigrad; de altce parte limba de mare, de care s'au scris maî sus, desparte Italiea de tîoerile grecesc!; asîă si Italiea de’ncoace cu limba de mare, ear’ dintr’acolo despre apus cu ungîul cell despre Geno-vedia. Asîă are Italiea Domnn împcertite în sine, cum aveă si Greciea într'iioe vreme, coerora Domnii si tîcerî sînt numele acestea: Liguriea, Toscnnna, Umbriea, Sabina, Ldtium de unde este limba loetineascce, si de la Latin craiul, Neapolis, croeiea supt craiiHispanniî, Caldbriea, Romdnniea, Istriea, Hetruriea, Cam-pdnniea, si maî sînt tîcerî sî maî moenunte, care le trec cu condeiul pe’ntru dîoebavce. Earce Greciea aveă tîcerî anume: Arcdnniea, Eteliea, Tcsdliea, Focida, Moreea, Arcddiea, Eluda, Olim-peia, Laconica, Aliaca, Atica, unde este vestitul orasîu, Atina, Ciotiea, si earce-sî sînt tîcerî maî mcenunte. Este tîara Itălieî plinoe, cum se dice, ca uoe rodie, de ce-toetls! tîcerî iscusite; mulţime si desime de oameni, tîrgurî vestite, pline de toate biesîiigurile; pe’ntru mare iscusennie si frumuse-tîurî alle pcemîntului acelluîa, l-au dis Raiul pcemîntului. Ita— liea, all coerila poemînt, oraslele, groedinile, tocmelele la casele lor, cu mare desfoetare traiului omenesc, n’are toatce lumea vcesduh supt ceriu, umblînd voîosî si sîncetosî; nece coeldurl prea mari, nece ernî prea grelle; de grîii satîu, vinuri dulci si usloare, de unt de lemn mare biusîug, si de poame de tot fellul, citre, nceramdîe, aloemîî si dlcebar; oamenii iscusit! preste toate neamurile, stoetcetori la cuvînt, neamoegetî, blîndl, cu oameni! stroeinî nemceret! de’ntralte tîcerî, îndatoe tovărcesl, cum ar fi de al sceî, cu mare omenie sînt suptirî, pe'ntru aceea le dic: gen-til-omi, cum dic Grecii: Celelni, si la roesboaîe neînfrînt! eră într’uce vreme, cum vel află la istoriile Rîmuluî, de vrei soe cetesc! de dînsii. Aceă tiarce este acum scăunul si cuibul a toate dcescceliile si învoetîoeturile; cum eră Atina intr’uoe vreme la Greci, acum este Pddovn în Italiea si de alte iscusite si frumoase mesceslugurî. Este Ităliea mal veclce decît Ruma, ădecoe 7* 100 Rîmul, si împccroiti'ea Rîmuluî, care s’aîi urdit si s'au didit în tiara Italiei, dupoe ce aîi nimerit de la Troia Antenor si Enea, de’n carii Antenor Veneţiei si olatelor ei, ear’ Enea Rîmuluî si impoercetiei începceturoe lucrului si roedoecinoe sînt. Numele Italiea este veciii la toate istoi’iile celle veci loeti— nescî de pre Ital craiul lor. Nemţii Itâliennilor le dicu Wael-sclien si noîioe Moldovennilor si Muntennilor ear'asiâ Walachen; Frantîudii Itoiliannului îi dic Vallon si noîioe Moldovennilor si Muntennilor Vallaques. Lesiî Itoiliannului îi dic Vloch, earce noîioe Moldovennilor si Muntennilor ne dic Voloftinî; ear acum s'au luat Lesiî |de pe apa Oltului, si au adaus Ia ccertile lor celle tipce-rite uce slovce M, de le dic Muntennilor Moltennî âdecoe 01-tennî. Ungurii Itoiliannului îi (Tic Olas, ear’ Moldovannuluî si Munteannului îi dic Olnh. Si tîoeriî Italiei Lesiî îi dic Vlosca diemlea, âdecoe tiara Vlobului, ear tîoeriî noastre Moldovei îi dic Volosca diemlea, âdecoe tiara Moldovei. Catce-te dar’ acum, cetitoriule, ca într’îioe oglindce, si te privesce de unde esci, lepoedînd de la tine toate cellelalte basne cîte au însoemnat unii de tine, de nesciintioe roetoeciti, alţii de dicevistie, care de’n lume între neamuri n’au lipsit nece uce datce, alţii de’n buiguite scornituri si desierte. Ear’ nu numai numele acesta, precum ai întîeles, coe este tot unul la toate tioerile, si all tceîi si all Itâliei precum vei întielege mai bine la capul deo-soebit, de neamurile acestor tîoeri, cce si Grecii si Turcii ne dic Vlah, ce sî dintr'altele te vei cunoasce, obiciâiurile, firea si graiul, pînoe astoe-di, coe esci drept Voloh, âdecoe îtodiann si Rîmleann. Multe obiciâiuri întru acest neam trăiesc alle Itoeliannilor pînce astce-di; asia de ospetie la casele lor, nemoereti cu mare voe si iubire primesc, asiâ Ia petrecoennii, la întrebarea unul pre altul de vieatîoe, fceroe clcetire. Cine aîi fost la Italiea soe vadîoe pre Itoelienni, soe îa aminte, nu-î va trebui mai mare dovodce, soe creadice, cum un neam sînt cu Moldovennii. In casa noastroe au fost aceastce voroavoe în Iasi cu un Episcop Itcelieann, care între alte voroave foarte de'n voea gîn-dului soeu mi-au dis cuvinte de aceste neamuri, dicînd asiâ, si 10 1 er;î om d(; miieles: „Mic, diee, nn-mî trebuesce, ser mai Păţesc la istorii (te Mofdovenni, Pine sînt? Pre îtrr stimcn (te obi-P.eie, Pe aii foarte bune, iî cunosc Piue stuf; asid pltvculi fa ospelie; as/d femeile lor se feresc de vederea streinilor, xi sc da ii in laturi; as/d sa’ nu treac(v, femeea pe denaintea Invrbatului pre ccerare; as/d, in toatce vieaîia In mincare cu dulceaîia curec/ului; numai otita osebire, ca> aceştia ,,sî si cumpliţi. Aceasta sf Abil avea obiceîu sîedîînd sub cort Aera; alta dîebavu* cîntâ în cobudiu faptele, oamenilor viteji. De vreme dane ca: am anutat lauda si rodul istoriei, socotirăm. iubite cetitoriule, ca; sf aicîa în tiara noastră: maî mult iolos va face istoriea tinerii noastre, ara'tîiul descălecarea tîoeriî noastre, de cine-î descălecata1, si pe ce vreme aii venit Tnr-îann împa'ratul Romei întru aceste pairii de loc, si de’n ce pricina: si cum o-au asîedîat’o. Asfjderea vom sm ariutoem mai nnnntc de venirea luî Tnvîann împa'ratul, ce neam au locuit pre aceste locuri si ce nume au avut, si de unde au nimerit pre aceste locuri, cu care vom aroetâ sremintiile sf altor popoara*. îneepînd de după' potop, si vom ara'tâ sf ce steam aîi avut tiara încă* de mai întîîu de venirea luî Tneîann, ma'carca1 mai pre scurt deeum ar fi duitorfea sa: scriem; coe nu putina: osten-neala' este a luâ de cîte-va sute de annî trecuţi preste mie. In care annî nime n’aîi amelitiat cu scrisoarea, fa?ra: urc sam® de basne a unui Misaif ca'higaM'ul, si a unui Simion, de pre carii s'au fost lunecat si nppanisatul Grigoriu Urecîe Vornicul. Eanv mat 10“ 148 pre urmă tatăl nostru Miron Costin logofoetul, cu multe osten-neală, si în oare cîtî annî aii început a scrie descălecarea tîoeriî de Trăîann, eară maî prescurt de cum veî afla această istorie a noastră; căci vremea nu l'au lăsat a o scrie mai pre larg. Insă dela dînsul avem începătură, si lufî-aîi fost milă a arăta ocările si basnele luî Misail călugăr, si alle luî Simion; si după ce vom arăta descălecarea tîoeriî noastre, cum s’au pomen-nit maî sus, arcetâ-vom pre urmă, cîtă vreme au trăit pre aici descălecarea luî Trăîann, si pre urmă cine o-aîi pustiit, si pre ce vreme; si de aii maî trăit pre aceste locuri vre un neam, după ce s’au pustiit. Pre urmă vom scrie sf descălecarea tiăreî cu Dragosîu Vodă, pe ce vreme s’au tîmplat, încîeîînd sf istoriea scrisă de Urecîe Vornicul pînă la domniea luî Aron Vodă; însă maî pre larg vom scrie, pomennind sf alte stepînfî megiîasîe, si ce s’au lucrat în părţile megiîasilor noştri; si dela Aron Vodă de unde aii început a scrie Miron logofătul pînă unde ne va lungi Dumnedîău vremea si vieatîa. Eară a pomennf de nisce istorii pre urmă scrise de uoe samă de boerî de tiară, nu socotesc alte, fără cît ocară li se face la vecii viitori de i-a sf poniennf, cce si la istorii a le scrie deplin si pre larg trebuie sf învătîătura, si sciintîa altor tiări, care aceîa nu o au avut. Asiâ ce am putut, nu cu putină ostenneală, ci cîtî-va annî am înpreunat toate si de’n toate una această istorie. Necî să socotească oare cine, că este puţin lucru a scrie si a lăsa în veci scrisoarea cu faptele a stepînfilor; si de veî ceti letopfse-tîele altora, si uitîndu-te sf la acesta unul si întru unul toate vei cunoasce pre larg ostenneala noastră, si ca pre’ntr’uă oglindă veî privi sf la a megiîasilor lucruri. Primesce dar, iubite cetitoriule, aceasta a noastră ostenneală, care o încin cu bună priintîă si voe plecată; pre lîn-gă care rog pre Dumnedîău să-tî dăruească cuget bun, să cetesci cu inimă bună, si cu îndemnare privind ca pre’n oglindă vieatîa Domnilor trecutî, si a noastră trudă neuîtînd’o pururea. 149 %. 80. Domnîea lui Dumitru Cantemir (1710—1711). Domnfea Iui Dumitrascul Voda; într'acesta-sî cip au tost: Fiind ell om istetîu, sciind sf carte turceasca; bine, se vestise aemu în tot Tioerigradul numele Iui, de-I ciemâ Agii Ia ospetiele lor celle turcesc!, pe'ntru prietesîug, ce avea cu dînsii. Alţii dic sciînd bine în tombur, îl cîemâ Agii la ospetie pe'ntru di-coeturî. Si ales au fost legat mare prietesîug cu un Daul Ismail Aga, care fiind Capicibae Hannuluî la Poarta;, deci cîemîndu-se Hannul Devlet-Gereî, precum s'au pomennit sf maî sus, pre'n A Cucîuc imbriborul Impoeroetesc la Poarta;; si aemu Hannul avînd a ocf pre Nicolaîu (Maurocordat) Voda;, aflat'aii vreme acell Daul Ismail Aga, pre'n mijlocul Hannuluî fiindu-î Capicibae, de au scos domnfea tîereî luî Dumitrascul Voda;, sciind Turcii sf credintîa tcetîne-sceu, Iui Cantemir Vodce baîtrînul, si fiind aemu sf pacea stricatoe între împcercetfea Turcului cu Moscaliî. Decî dupce ce au luat Dumitrascul Vodce domnfea, nemica; diiEbavoe n’au foecut, ce de sîrg au purces de'n Tioerigrad spre Moldova încai de mendil împreunce cu Scimni Aga, foeroe tiiîurî, foeroe sîngeac, foeroe tubulbannaua împoerceteascu;, si pre urmoe tîrdiu i s’aîi trimis dela împcercetie tulurile. Si au sosit Dumitrascul Vodoe la Iasî în scaun în luna luî Dîecemvre 10 dille. Insa; da-coe s'au apropiat de Orasiu, î-au esit boierii tîoeriî, sf cu slugitorî, sf cu tubulbannaua tîereî de i-au fcecut alaîîi dupoe obiceui, ce în loc de oare care semn veriîa înaintea lui un Turc cuuoegigoelungce de lemn tiind amînoe; si asîă întrînd în orasiu au mers la biserica lui sfîntul Nicolaîu, unde î-aii cetit molitva de domnie Gedeon Mitropolitul tîoeriî si de acolo mergînd Ia curţile domnescî s’au cetit fermannul împceroetesc, si dupce obieeîii î-aii snerutat boierii mîna si poala, ca unui domn tîncer în divannul cell mare. Dupoe aceste toate sf Dumitrascul Vodoe au fcccut voroavoe sîngur la totî de olisce, cm erâ învoetîat la acestea, dicînd sce fioe unii coetroe altiî întru drâgoste, poftind pre cei boetrînî, ca pre nisce poerintî, pre ceî de vîrsta sa, ca pre nisce fraţi, pre cei maî tineri ca pre nisce fii, aretînd ce ar fi folosul unirii boierescî; si dupoe aceea au îmbroecat pe Coeimcecami cu coef-tanne, multioemindu-le de slujbce. Peste trei dille aii boierit sf pe boierii cei mari; earoe Diecemvre în 23 dille aii sosit la Iasi sf doamna Iui Dumitrascul Vodoe anume Ccesandra. Aice în Iasi acmu venise vr’iice 3000 si mai bine de Lesi a lui Halificie, erâ mestecaţi sf Lipcannî sf Testări sf Ccediacî; asupra ccerora erâ mai mare Grudinsci Stâroste Rav cf. Ier-nâtecul lor erâ de’n tîarce orînduit, care au luat boierii cu po-ronca luî Dumitrascul Vodoe pungi de bannî dela negutîoetorî Turci de le-au dat lesilor pe’ntru îernâtec; ce îernînd Lesiî în Iasi, multe rceutoetî aii foecut oamenilor, ce boetoei si morţi la betfea lor cum li-î obiceiul lesilor, carele nu le putem lungi cu scrisoarea. Earoe cînd aii fost în luna luî Feurarîii di întîîoe, de'n po-roncoe ce aii avut, aii purces toti Lesiî din Iasi la gasde, si ca soe se împreune cu Toetariî la Nistru la ţinutul Soroceî, si cu Stoepînul lor cu Halisci; ce atîta aii fost de ger vr’îice 4 diller cît pînoe la Soroca mulţi Lesi si coedîacî aîi îngîoetiat; earoe pe unde le-ati fost callea din Prut pînoe în Soroca cîte sate aîi fost, tot au mîncat, de au roemas pâjisce. Tcetariî încce le-aii fost poronca soe meargoe pe de ceea parte de Nistru; ce eî, ca nisce pcegînî crudi, n'aîi bcegat samce si aîi trecut peste oameni pe’n Ţinutul Loepusnei, si a Orbeluluî, si a Soroceî, care sce nu lungesc cu vorba (voroava), cceci numai cce n’aîi robit, earoe alte ce aîi goesit, tot au mîncat si aîi proe-dat pre oameni pînce la Soroca, de n’au roemas cu nemicoe. Prinsese oamenii de veste pe'ntru oştirea Tcetarilor, si s’aîi cercat sf Ia domnie ca soe se dee în laturi de’n callea lor, ce Dumitrascul Vodce, avînd fermann dela Hannul si dela Vedirul si dela Sarascerul, cum sce nu treacoe Toetariî pe’n tîarce, si într'aceea nedejde au poroncit acellor locuitori sce siaiîîoe pre loc, cce carele se va cloetf de pedeapsoe va fi, si nu s’aîi cloetit, si la mare stricoecîune aîi roemas acei bietî oameni. Si asiâ împreunîndu-se ostile, dela Soroca, aii tras Maliţiei cu Sultannul la Nemirova la mosfea luî; ce bîetiî Creştini, locu- 151 itorii de pe'n sate de pe acolo, Yceîîîîiul atîta spuiîime ccediind asupra lor, s’au încinat de au ernat Toetarii si Lesii peste dînsii, pînce în primoevarce; coeci ostile Moscicesci aîi fost depoertate în tiara lesîascoe uoe samce la Litva, alta la Riga cu Sîeremet la ernâtec asiedîate, earoe Tîarul Petru la Sînt-Petersburg; coeci cîli Moscali ostennî au fost de'n Nistru pînce în Nipru, si ccediacî de cei neviclennî, deacce aîi întîeles de venirea Tcetari-lor, au poedit de s'au dat totî spre CioY. Asfjderea tot atuncea, sf dela Crîm s’au sculat Devlet Ge-rei Hann cu mulţime de Toetarî si cu coediaciî diaporojennî, carii s'au fost rocosit, si de frica Moscalilor fugise la partea Tcetari-lor spre Perecov, pre carii înccetoerîndu-î Hannul, i-au luat cu sine fiind apele îngîetiate, mers’au Hannul cu toatoe greimea pe dincolo de Nipru pînoe aîi întrat în tîara Moscului, unde se cîa-moe la Slobodii, la tîrg, la Harcova, care nici acolo nu se tîm-plase din ostile Moscicesci fiind depoertate cum s’au dis mai sus; ce uoe samoe de tîrgurî mai slabe, vcedîînd nevoea s’au încinat, si earoe-si au ernat sf acolo Toetarii peste dînsii, si multce rara tale si robfe aîi foecut. A _ Inlîelegînd Moscalii de aceasta, cosei ei au sciut coe au pace, s'aîi bulucit un Voevod cu ostî, împreunce cu Hcetmannul Coedîcecesc anume Scoropadsci, pre care l’aîi pus Moscalii Hoet-mann în locul Madiepeî, si asîâ au mers acolo de au dat roes-boiu Toetarilor vitejesee; care vcedîînd Toetarii focul Moscalilor, aii dat dos, si cît au putut au robit pre (’restinî, si s’aîi învîrte-jit earoe la tîara lor, la Crîm, cu mulţime de robi. Earce Galga .Sultann si cu Halitîci tot pre acea vreme, sculatu-s’au dela Nemirova, si de prin toate tîrgurile si satele celle încinatoe, strîngînd oaste, si mojicii cu sape si cu bîrletîe, si cu alte moeiestrfî, si aîi mers de aîi ocolit cetatea Bîala-tir-cov: unde numai acolo se încisese putinei Moscali de oaste, si cu oroesîenniî de loc, si mare nevalre le-au dat cîte-Ara dille; foecufau sf meteredie, ce n-au putut ispreevf nemica. Deci de-sfcetîndu-se Toetarii tot pe acolo pen pregîur, spun coe nu fost 30.000 de Toetarî si cu oastea luî Halisci, si aii venit Galicin Voevodul cu SOOO de Moscali, si cu nisce steaguri de Moldo- 152 venin de cel slugiti în leafă, care ei s'au lovit întîîu cu stroejile tătărăscî; între cariî aii fost cap Grigorasîu Ivanenco Polcovnicul, si frate-săîi Ionitîă Rocmistrul, carele l-aii fost robit Craiul Suedului fără veste dela Iuhurluc, si apoi fusese scăpat. Ce Tătarii cum li-i firea cea vicleamiă, au stătut întîîu a dare roesboîu, eară apoî aii dat dos a fugire. Moldovennii au dat într'însii a-î gonire tăîîndu-î, pînă au dat asupra tuiului, si atuncea i-au împresurat Tătoerimea, si multî aii cădiut sub sabie, si robi pre mîna Tătarilor. Atunce au perit sf Ionitice fratele luî Grigorasîu Polcovnicul, fiind viteadiu bun, numaî avînd sminteală de i-s'au poticnit callul si au cădiut jos, si asîă fiind împresurat de poegînî, au perit de sulitîă. Eară alţii putini au scăpat; ce sosind sf Galicin Yoevodul cu Moscalii, au dat răsboîii fatice Tătarilor, ce Tătarii neputînd suferi focul Moscalilor, aii dat dos înapoi; nice Moscalii fiind oaste grea nu i-au gonit. Si asia Tătarii împlîndu-se de' robi si alte jacuri, prădînd si robind s'au învîrtejit eară înapoi pe la Tiginea la Bugîac, plini de robi. Acest bine aii făcut Halitici Creştinilor. Lucrîndu-se acestea într'acelle părţi, eată acmu venise dela împărăţie poroncă la Domnul Muntennesc BăSărabYodă si la Dumitrascul Vodă, ca să facă pod mereii peste Dunăre la Oblucitiă; deci Dumitrascul Vodă orînduise pre loan Bubu-siii biv vel Logofăt, fiind madil să meargă la Putna pe'ntru sîr-gueala lemnului; si ell fiind om bătrîn si cam bolnav, si neavînd nice cai în grabă să purceadă, s’aii mîniat Dumitrascul Vodă de au pus copiii de casă de l’au scos dîn tîrg numai pe un caii căllară, fără slugi fără nimică, (ocârnică faptă, pe’ntru pricină mică, aîi ocărît pe boieriţi mare). Eară pre urmă nu se scie de'n ce pricină aii venit poroncă dela Poartă ca să poarte de grige Dumitrascul Vodă pe'ntru Craiul Racoti să nu treacă pin tiaroe la ostile moscicescî; datu-s’au tare poroncă la străji pe margine, ce ell cînd au fost Ia cea de apoi, au esit pe de altă parte pintre munţii tîării unguresci, si s’au A _ dus la împăratul Moscului, fiind lalavorov. Ce de acestea destuii. Domnind Dumitrascul Vodă tiara Moldovei, de uădată se părea tuturor că ar ave de grije pe'ntru civerniseala spre Iîj3 folosul ticerir ce-va; seiindu-se ell pre sine foarte a li învcetîat, n'au socotit ca soe întrebe svat de boierii cei bătrini, ce cu mintea sa cea crudce au socotit de aii trimes pe Procopiii Cce-pitannul pin tîara lesieascoe la împceratul Moscului ea scb vadce, cercîndu-se cu crerti încce de cu earna1 pe cînd se ntln Hannul în pradce in tiara Moscului, si Sultannul eu Haliseie la Bila-tîercov, pe cum s'au pomennit mai sus. dînd parola?, cce de va coborî împceratul Moscului eu ostile în jos asupra Turcilor, va fi si ell tot una, dînd aîntîelege, cce. dîndu-i-se bannî, va face sî ell vr'uce 20.000 de Moldoveni» crellcerime Asîjdere sî Bcescerab Vodce domnul Muntennesc încce s'au fost maî de demult cer-cînd, ere asisîii avea redident acolo, ca sre fice sî ell tot una la aceâ tîmplare cu oastea Muntenneasca?. împceratul turcesc încce gătise oaste împrotiva Moscului cu YecTiruI sceîi Melimet Baltagiolu, ca la ISO.000, altiî dic cce au fost sî maî mult: ce luî Dumitrascul Vodce daca? î-au venit adeverintîce dela împceratul Moscului, au început sî mai tare a îmblâ, si în ce cip ar face scb se haineasco? si sce nu-i prindîce Turcii de veste; ce de me parte trimetea veştile la Poarta1, de altcu parte, trimetea cu juremînturî la Moscalii despre sine ca sce. vii te mai tare, si ce se lucreadice la Turci. Ear® simţind sî pe'ntru Nicolaîu Vodce, precum nu doarme, si se cearcă la poartă pe'ntru domnie, aîi sî orînduit cîti-va boieri, sce meargce la Îîa'rigrad cu pîrce asupra luî Nicolaîu Voda*, anume: Ioann Sturdîa vel Vornic de tîara de sus, Mcenolaci Iîuset biv vel Vornic. Dabija Bannul, Giorgitîă biv vel isternic, Vas iii ii Hiebăsîescul Medelniceriii, si pre altiî maî de jos Fevruariu 13 aîi purces cle*n Iasî. Earce pe Lupul Costaei vel Vornic, cu îiă sieptiemfiice înainte I-au trimes la Tiginea la Oara Melimet Pasîa Saraseerul, de au făcut sî Paşii ardîu cu pîne asupra luî Nicolaîu Voda1: ce cîncl au sosit boierii la îice-rigrad, n'aîi apucat pe Vedirul acolo, fiind acmii esit si purces la Odriiîi, Deci neliind Vedirul, dat'au boierii ruga la sîngur Împăratul, aprindundu-si sî îiă rogojina1 în cap, ere despre Vcdirul îsî tocmise acmu lucrurile Nicolaîu Vodă, ca1 întîele-sese cum vin boierii cu pine; ce nice de un folos nu i-aîi fost, 154 fiind Yedirul la Odriffi, si mu:carcă aii fost poroncit Yedirul la Căima*camul de Tiărigrad, să trimaîîu: I»oîerii tacril cu jâlobele lor la Odriiil, ce n’aii avut cum face Cceimoicamul poronca Ye- _ A diruluî, căcîacmii întrase în urecile împăratului jâloba asupra luî Nicolaîu Yoda*, Si aii dosit cîtce-va vreme de la casa sa. Ca» esise poroncă dela împăratul la Baltagi-basîa, de î-au cu'Icat casele piuă în treî orî cercîndu-1, si aii celtuit boierii cîte-va dille acolo, si nemica* isprăvind s'au înturnat earoe în lîară; si încu: mare noroc au avut, ca nu î-au apucat acolo pe loc vestea, precum s'au hainit Dumitrascul Yoda* asupra Imparei/ei, ca* n'ar fi maî vedîut Moldova în veci. lnlr'accsta-sî, ann, 7219 (1711) Aprile G dille, murit'aîi A - A si Iosif Leopold Împăratul nemlîesc, fiind si lmpa*ra*lul Moscului la Iavorov în (îara lesîeasca* cu ostile la ernâtec. Eara; pre lingă: aceasta, iubite cetitoriu, sa* scii cai ammaîadâus la aceasta: istorie, si nisce răspunsuri de'n nisce tra*tage (mînuncîe A scrise cu mîna) moscicesci tipârnice, precum aii scris Impu:-' A r«itiea Turcului la Iinpa;ratul Moscului, si apoî si Jmpa:ratul A Moscului la Împăratul Turcesc, pe'ntru pricinile păcii, cum s'au fost întărit, si pre urmă cum s'aii stricat; care aceste răspunsuri s'au purtat înainte, pînu: a nu se coborî osiile moscicesci de'n sus în jos. (Aici s'ar veni acelle curespudinlie, care s’au lu:sal a taro*, apoi urmeadiu* istroica mai departe.) Si asiâ pre aceste scrisori, fiind si solul Moscului, care s'aii pomomiit maî sus, pus de Turci la încisoarc la Edicule, n’au mai mers nici un răspuns la Impu:ratul Moscului. Si mergînd si Tătarii în prada* la tiara Iui, precum s’au dis mai sus; fu:-eînd militai strico-ciune si robie, pînu: ce i-au gonit Moscalii ]>re Tătari de'n (îara lor, tocma atuncea au vedîut Moscul, cum s'aii rupi despre Turci pacea. Deci după* aceasta: stricare de pace, s'au pornit si ostile Moscului toate in jos de pre unde aîi fost Ia ernâtec, unele tre-cînd pre la Cămenitîa* în jos, altele aîi lovii pe la Nemirova, îm-preunindii-sc drept Soroca de ceea parte la Ticaneiica. Eara; Boris Sîeremet veniâ mai în urma*; ce dela Tiganeuca aii orîn- dnil jic un polcovnic dc ;ifi mers cu polcul lui de strajă: înainte tot pe Nistru in jos pînn: la Hascov, unde acolo s'au apucat a face si pod mereu peste Nistru, pe'ntru ca su; treacă; lia* sanue de ostî de ceasta parte, su; meargă; în jos. Eanc ua; sama;, spun cum erâ sa; meargă; pe de ceea parte de Nistru si tot asupra Tiginei, s acmu ini rase si în cetatea Soroceî Moscali, si cereâ sf spre Hascov, avînd la Moscali pe Procopiu Că'pitanmd. Eară1 maî înainte trimisese pe Stefann Luca Logolă'tul. cumnatul luî loan Neeulcea Hătmannul sau la sîngur împieralul Petru Alecsieviciu, pela Cernăuţi în tiara lesîească*. tocma la lavorov. de aîi înta*rit lucrurile maî (are eu ju-ră'inînturî, ca* lmpieratul venîâ cu obudiul sa*u pe urma tuturor Generalilor saî. Si asiâ î-au ademeimit sf pe Împăratul, sf pe Sîeremet de au ln*sat calica spre Tiginea, si au socotit sa*, treacă* Nistrul sa* viîa1 spre Prut la Iasi. Dumitrascul Voda1 avea poroncă1 dela Melimet Pasîa Sa-raseerul dc Tiginea. prin poroncă Vediruluî. sa* pureeadia* mai 156 de sîrg la oaste; ce ell avea maî mare fricoe sce nu viîoe niscai spahii soe-1 iaie soe-1 ducoe foeroe de voea luî. Si aemu madilise sf pe Antiohi Jora dinHoetmoennfe, depusesepeloannNeculceaSpce-tarîul; ce nu s'au putut alta precepe, foenB cît pomennise înt'run rînd Dumitrascul Yodoe cum cu scirea Paşii de Tigineal’ati madilit, ere întielesese coe scriea Antioci Hoetmannul coertî la Generalii moscicesci, earoe poate ii au fost .si alte pricini. Ce foecînd Dumitrascul Vodoe taine numai cu svetnicii soeî cei tineri ca sfdîn-sul, si pre urmoe vediînd coe nu se va pute toeinuf despre Turci si despre boierii cei mari lucrurile, si îmbletele lui, ce avea la Moscali, aîi poroncit luî Ioann Vtori Sietrarîîi, de au tins sf ctir-turile lîng(E Bahluîtî den jos de mormînturile jidovesci, Maiu 20 dille la Dumineca sfîntuluî Duh, ca soe ducoe si tulurile de oaste acolo a doua di; si aceasta o feeceâ tot pe'ntru Turcî, sib nu preceapoe boeimea luî. Si într'aceâ di Ia cindfe au mers sf sîngur Dumitrascul Yodoe la corturi sce vadoe; earoe la apusul soarelui aii si sosit un coelloerasîu de la Prut dela Stroeji, si ne aflînd pe Vodoe la curte, au alergat spre corturi, si i-au dat un roevasiu scris cu vestea, cum vine un Agoe cu 20 de Turcî si aii sosit la Prut vrînd soe treacoe dincoace. Decî cum aii întîeles de Turcî, în datoe si-au prepus coe-î vine madilfea, si de sîrg mergînd la curte îndatoe s'au întrarmat, si au dat scire si la boieri si asia au dat spaimoe tîrgul ui, fiind într'amurgul, de s'au fost noedusind oamenii pe porţile mînoestirilor fugind noaptea cu copiii si cine cu ce avea, si nu sciâ de ce fugîa. Intrebatu-l’au unii de'n boierii cei mari dicînd, ce este Moerfea ta? el! au dat sama;, cum aîi venit veste dela Prut delaStroejî, coe vin vr'îioe 50 de Turcî soe loveascoe în Iasî pe la gasdele boierilor soe-i prindoe pre totî. Ce asiâ bieţii boieri unii si-au pornit casele într'aceâ noapte în sus spre Tîrgul-frumos, alţii într'altoe parte numai Voriiicul Jordaci au stoetut cu totul pe Ioc. (Dicu coe numai ell aii sciut ce poveste au fost.) Si asîă aii purces Dumitrascul Vodoe de cu saroe, cu Ioann NeculceHoetmann svetnicul soeu, si cu Boenarîul vel coepitann, si cu vr'uoelOOde slugitorî, Ia mînoestirea lui Aron Vodoe. Deacolo au cercat pre acei Turci ce veniâ delaTiginea, si'aflîndu-î dea- 157 supra stîncror la mas, aii dat poroncă: de î-a» lovii noaptea într'-adormit, Si pre doî Turei' i-aii omorît pre loc aprerîndu-se; caro: ]ire ceîalalîi prindiîndu-î, i-au dus la DuniitraScul Yodre. Dacre le-au cetit fcrmannul, atuncc au adeverit, cum n’au fost viind cu madilfe, ce i-au trimis Srerascerul de Tiginea, ere se trecuse aice în Iasi mare gîlceavre între Turci si între nisce Tre-tavi Abalgibasi dc se vrennise unii, si alîii omorîse, ere au fost si nisce Ieniceri adunaţi; ce trecuse Dumitrascul Yodre jâlobre, cum fac acei Turci jacuri si nebunii, si pe'ntru acei Turci trimisese PaSia ca sre-î prindu: sre-i ducre la Tiginea. Ce vediîn-du-se Dumitrascul Yodre la aceâ greSialre, de iiredatre au împre-cat pre Turci cu bauni, adueîndu-î în Iasi si frecîndu-le tain, earre de allre parte avea maî mare grige de aici înainte de madilfe. Si aSiâ frecînd spaimre sf mai mare ere vin Moscalii, si aii esit cu toatre curtea luî si cu doamna la cetretîue. Earre tiara cum au audit, au sf purces toata: în rresîpre la codri în bejenm’i cine încotro aii socotit, maî vîrlos boierimea la munte. Earre Lupul Yornicul Cell mare cu nepoţii lui au luat în jos, si s’au bejennit la mînrestirc la Bursuci. Turcii de'n căTVăîsă’rie unii erâ dusî la iarmaroc la otace, alîii daca1 au vedîut ere s'au bejennit lasiî s'au încrercat Si s’au dus în jos..Earre Melimet Iadîagi Efendi, si cu alîi Turci ce au fost mai frunte pricepînd lucrurile, mers'au la Cetretîue dc atî-le-orî de aîi dis luî Dumitrascul Yodu: în fretîre strigînd: de vreme ca' mi purcede la oaste este hain. Ell punea pricina1 ere se hainesce tiara, si n’are cu cine merge la oaste, si ell va pune A _ sîngeacul Impa'ra'tesc în sîn si se va duce Ia Yedirul. Cre acmu so audîâ că1 Sf Yedirul Melimet Ballagi se apropia? sre sosească1 la pod la Dumvre, Si tot încă1 nu puteâ înlîelege dc Dumi-trascul Yoda* cum osie hain, cu1 ell tot vîrtos trimeteâ ca'rtî, cum csle gata sa* purceadă: la oaste ea1 întinsese acnuicorturile în Sîesul jBahluîuluî despre ceto'tîue, Si scosese sf tuîurile; earre sîngur mineâ tot la Cetretîue. Eanv daca1 au întîeles cum aîi sosit sf Sîeremet cu Moscalii la Nistru. într ure di acolo la corturi s’au fă'eut cu busdugan-nul a bate pe all sreîi Agre de dăn'rebanni, anume, pe Dumitru, 158 fcecîndu-se, coe l’au lipsit sf de'n boierie, soe nu-1 maî yadce în curte suduindu-1, care vedîînd sf Turcii, le poerea cne-î întru adevcer. Earoe pe de altce parte l’au rcepedit la Sîeremet, sce-i trimatîoe niscai Moscali maî îngrabce la lasî soe-1 cuprindine, soi nu-1 apuce niscai Turcî sce-l ducoe la oastea lor, si peste cîte-va dille aîi sf venit Dumitru Aga, spuind lui Dumitrascul Vod(E cum sosesce si Cropotul Ycesiliu Brigadir cu 3000 de Moscali la Prut, si Cigecî Polcovnicul cu polcul luî cu cffilloerime, cu Mol-dovenni de cei slujiţi în leafoe. Deci cînd au fost în luna luî Iuniu di întîîoe, vfnerî, des-demîneatioe, au esit sf Dumitrascul Yodce înaintea Moscalilor la Prut la Dîagarancea la adunare. Earoe în tîrg aîi dat poron-coe luî Ioann Neculce Hoetmannul de au dat învoetîoeturo; Coepi-tannilor sce dee jac în Turcî. De aci înainte sie vedî ispravoe; îndatce aii dat de aîi joecuit toate cervoesoerfile, si pe Turcî îi purtă tot legaţi pre ulitîe bcetîndu-i soe-sî spunce banniî pe la cine sînt. Asfjderea sf pe la alte tîrgurî aii purces din slujitori cine cum aii putut pe’ntru Turcî, pre unit î-aii tceîat, alţii s’aii poftit de î-aii botediat, carii pe urmoe earoe s’au foecut pcegînî dacoe s’au întors Moscalii. (Si apoî au pcetit roeîi despre dînsii sf ncenasiî lor.) Deci cînd au fost îndesaroe, aîi sosit sf Brigadi-rul Cropotul, si Cigecîii Polcovnicul, si s’au toeboerîjt pe sîesul Babluîuluî despre Tomescî. Atunce aîi voedîut totî boîeriî si tîara cum s’aîi hainit Dumitrascul Yodce, si aii adus Brigadirul sf cî-• A te-va mii de ruble bannî de argint tot copeicc dela împoeratul, de aîi dat luî Dumitrascul Vodoe ca sce dee leafoe Moldovennilor sce facce oaste. Si asîâ Dumitrascul Yodce luînd acei bannî, fcecii pe Stefann Luca Logofoetul Visternic mare, fiind cumnat luî Ioann Neculce Hcetmann, carele de curînd atunce venise cu rcespunsul delaîm-poeratul Moculuî dela Iavorov, si adusese luî Dumitrascul Vodoe • A -un left de âur cu diamănturî cu cipul Impceroetesc, si cu lantîul si un ocadîii seau cum dicu universal, scriind cum soe fioe Dumitrascul Yodce domn vecinic, si pe urma luî feciorii luî nescimbatî. Deci Dumitrascul Yodce, dacce aîi vedîut veniţi acei Moscali cu Cropotul, î-aîi poerut bine (ca cînd au vfEdîut pe Dum- 189 ned oeu cu mii de îngeri) si îndatce au dat acei'bannî luî Stefann Luca vel Visternic, soe dee leafoe la slujitori carii se vor scrie de-iioedatce. Asia au dat cuvînt cîte 5 ruble de om pe lunoe, care fac 50 lei prosti si un tult, foecînd din boîerinasiî curţii si de’n ccepitannî, tot Polcovnici si Rocmistri, dîndu-le bannî cine pe cîti oameni au poroncit soe se facoe la steag. Deci Moldovenniî cum au luat bannii de leafee, cum au început a-i be pe la ccercime dîua, earce noaptea se ducea la drumuri de jecuîâ pre oameni de ce avea, sf la drumuri, sf la bejenniî, sf furisiii, earce apoi sf foetisîii.. Alţii îmbla de strica prisecile oamenilor. Si asiâ au purces toate lucrurile tîoeriî dintîîasî datoe spre resipce si ficrne socotealce. Earce Dumitrascul Vodoe au sf început a scrie coertile salle pe la toate ţinuturile dînd scire tuturor locuitorilor, cum se scrieâ sf la titulusîu, cum este domn vecinic tîoerilor Moldovei, si carele din boieri s’aii dintr’alte cete si breslasî, nu va venf la oaste asupra poegînilor, sî-a pierde sf moşiile si va fisf podann. Si nu-sî aducea aminte cum a fi sfîrsitul, si cum groeesce pro-rocul David la Psalmul 21: „Eu dnroe sînt 'vierme, earce nu om ocara oamenilor, .st defcetmnrea poporuhiî."' Coe numai Sîn-tfea saDumnediceu este vecinic; earce tu, om astce-di esci, earce mîne nu esci, si rcemîi defeimat. Earce cînd au fost la 5 dille alle luî Iuniu aii sosit sf Boris Sîeremet Feldmarsial cu vr’uoe 30.000 de oaste, si Dolboruci, si altî Generali la Prut la Dîagarancea ce cum aîi întîeles Dumitrascul Vodce, îndatce aii luat cu sine pe Hcetmannul sceu pe Ioann Neculce, pre Constantin vei Poehârnic feciorul luî Iordaci Ruset Vornic, si pe Stefann Luca vel Visternic, si au mers la Prut de s’au adunat cu Sîeremet, si cu Senior Sava, care tot prin mijlocul luî s’au isprcevit lucrurile lui Dumitrascul Vodoe, despre împoeratul Moscului. Acest Sava erâ de neamul lui Do-bro-venetic, om mîndru si trufasiu. Dupce aceea au sosit la Prut sf alt General cu oaste anume Iâncesîu. Iuniu 24 dille, sîmboetce, aii sosit sf Petru împoeratul Moscului cu obudiul sceu la Prut, la Tîutiora, si atunce au venit sf Savin Bannul, si Pavel Ruginoe Sulgerul pribegii; unde acolo la Prut î-au esit înainte Getleon Mitropolitul tîoeriî, si IordaciVor-nicul si cu alti boioerî, coe Dumitrascul Vodce nu se tîmplase la _ _ A Iasi, fiind dus la obudîul lui Sîeremet. Decî cum au trecut Im-poeratul Petru Prutul de'n coace, î-au urat Mitropolitul, binecu-vîntîndu-1 cu cruce, si cu agîasmoe stropindu-1, si boierii totî î-au soerutat mînaîmpoeratului. Ce atunce la trecoetoare i-s’au în-necat un moesccercegiîi împoeroetesc, ce avea, vrînd soe facoe siagoe pre apaPrutuluî, înnotînd callul, si mcescceroegiul stîndîn pecîoa-re pre spatele calluluî, si fiind poate fi si bat, s'au cufundat. Deci împceratul, cum s’au adunat cu boierii, dela Prut aîi purces numai cu curtea lui si au venit la Iasi cînd apunea soarele, si au mers în curtea cea domneascoe; earoe pre urma luî aîi sosit sl îpoeroeteasa luî ca la un ceas de noapte. Apoî au sosit sf Dumitrascul Vodoe înece maî tîrdiîi; ce acmu Impoeratul A veniă dela feredeii, si în curte la scoeri s’aii adunat cu Impoera-tul de î-au soerutat mîna, si Impoeratul l’au soerutat pe cap, lu-îndu-1 în bratîe si redicîndu-1 sus cu uoe mînoe, fiind Dumitrascul Vodoe om scund, si Impoeratul om de fire întru tot si fâe-siir Si doamna luî -Dumitrascul Yodce atunce se adunase, cu împoeroeteasa, si î-au dceruit împeeroeteasa un left de aur cu lan-tîug si cu petre scumpe de î-au pus în gruinadî. Dumfnicoe Iuniîi 25 î-au foecut Dumitrascul Yodce masce mare Impceratului, si au ospeetat pre totî Generalii cîtî se tîmplase; ce Petru împceratul n’au vrut sce sîadce în capul mesei, ce au pus pe Yedirul s(bu pe GceATiil Holovcin, carele numai acesta nu mînea earne, fiind post. Earce din dreapta pe scaun au sîedîut si Impoeratul, si maî sus de cît sine pus'aîi în capul scaunului pe Dumitrascul Vodce; si cînd aîi vrut soe siadîce i-au soerutat mîna Impoeratuluî; încoe l’aîi sa*rutat pre cap, si la poe-liarul de’ntîîîi cînd î-au încinat Dumitrascul Vodce, earoe asiâ au fiecut scerutare. Dela împoeratul, all treile mai jos aîi sîedîut la masoe sf Toma Spcetarul lui Bcesoerab Yodce domnul Muntennesc, si lîngoe dînsul alt boîerîu de ai Muntennilor anume Giorgîti Ca-striot comis. Si asîâ întraceea di s’au veselit în casa cea mare, cu totiî cu tabulhannaiia; si împoeroeteasa asfjdere cu doamna lui Dumitrascul Yodce în casa cea micoe s’au ospeetat. 161 A doua di luni demîneatîa, au esit împceratul foeroe veste pe poarta despre grajduri sîngur pe jos, si au mers pînoe la Treî-Sfetitele de s'au îneinat în mîncestire, soerutînd sîntele icoane, si moascele sfintei Prcepoeduamneî Parascivei. Acole atunce s’au A timplat si Mitropolitul Gedeon, si-1 poftîâ pe împceratul ca soe sîeadce în scaunul cell domnesc, si n’au vrut, ce tot în pecioare aîi stoetu pînce ce au cîntat Psaltiî; acsion, si ecteniea. Esind din bisericce s'au suit la trapedîarea Egumennuluî; atunce au sosit si curtea luî cu un povodnic, si apoî sosi sf Dumitrascul Yodce, cu curtea luî, dupce ce aîi mîncat dutcetî, si esind din trapedîare. Ear' Dumitrascul Yodoe acmusî tocmise de aîi fost stînd de a rînd totî Polcovnicii si Rocmistriî, ce-î fcecuse Dumi- _ A traseul Yodce din Moîdovennî. Si trecînd împceratul pe'ntre dîn- • A A siî, arcetindu-î Dumitrascul Yodce sf Impceratuluî, si spuindu-î A _ cce-s cu leafoe, si l-aii scerutat mîna Impceratuluî totî de a rîndul. De acolo au mers tot pe jos sf pînce la Mitropolie de s’au îneinat, si aîi mers sf la casa Mitropoliei. De acolo esind au înece-lecat cu totiî si au mers la Goliea de s'au îneinat; de acolo în-vîrtejindu-se au mers sf la sfîntul Nicolaîu si apoi la curte, si pînce în sarce au purces earoe la obudîu la Prut de ceea parte la Tîutîora cu împoeroeteasa cu tot. Earce Iuniu în 28 de dille miercuri, au fcecut masce mare A sf Petru împceratul, de aîi cinstit pe Dumitrascul Yodce, si pre totî boierii tîoeriî, si acolo s'au iscoelit boîeriî de aîi primit domn vecinic pe Dumitrascul Yodce si pe semintfea luî. Earce mcecar cce aîi fost postul sîntului Apostol Petru, cu totiî aîi mîncat carne, si mare bencet au fost toatce diîia aceea, si acolo aîi mas, earoe peste noaptea aceea n'aîi sccepat foeroe păguboe maî nici un boierîu si nefurat de Moscali, cui pistoale cui rafturi, cui apîn-gele, nice boier, nice slugoe. Deci apoî Impoeratul tot acolo au foecut sf Sîn-Petrul.’ Earce Boris Sîeremet, cu obudîul sceîi, tot clcetîa de’n di în di înainte pe de ceea parte de Prut în jos, încet cîte uoe mi-loe de loc, pe'ntru earbee, cce erâ secetce si locuste multe, peste samce de multe, de acoperise locul. Earoe Toetariî au sf lovit fee-roe veste la tâbcera lui Sîeremet, si pînce în poercanne au mers; Lepturarîu rumînesc. T. III. 11 162 esit’au îndatce la hartîu PolcovniculGligorasîu Ivannenco cuRoc-mistriî luî si cu toYâroesi tlela steagul luî, Moldoyenni slugiti în leafee, si cu iice samoe de Ccedîacî Dontî. Ce Tcetariî, cum li-î firea lor cea vicleannce, s’au aroetat întîîu putini, si s’au foecut a da dos. Ei dup® dînsii a-î goni, si nesocotiţi mai mulţi devin ameţiţi. Ce cînd s’aii tredit earoe Toetarii cei supusi de’ntre voei, ca vr’iice 2000, î-au sf cuprins de’n dos, si asia s’au întors si cei de’n frunte ce fugiâ, si asîâ î-au luat la mejloc pre Creştini; ce Gligorasîu Ivannenco Polcovnicul, fiind om viteadîu si cu altî Rocmistri s'au luptat cîtva, si au esit de’n toiul Testărilor. Earoe pe stegarîul lui Eni Munteannul cu steag cu tot l’au luat, si vr'uoe 100 de tovărcesi dela steagul lui, feeros cîti au pei’it, de au adus sf la Iasi vr’iioe 6 oameni de acolo, de î-au îngropat. Ce asîâ de’ntiia-sî datoe li s’aii aroetat vitejiea Moscalilor împrotiya Toetarilor, si mai bunce limboe de ar fi cercat Toetarii, nu ar fi luat, coe au fost apucat sf pe cîtiva coediaci, ce le dicu Dontî. Locustele înece istovise earba de ceea parte de Prut; se ducea Moscalii gloate. cu corneturî pe de parte drept earboe, earce Toetarii tot le dâ nceyaloe de-i apuca. Si la acest hartîu cu Tce-tarii rceu s’au fost roennit Gligorasîu Ivannenco în spata de’n a stingă. Vedirul încce sosiâ cu toate puterile lui în gura Jcercetiî de ceea parte de Prut, si Hannul cu Toetarii asfjdere. A _ A Intielegînd împoeratul Moscului acestea cum se poartce lucrurile înainte, si goetindu-se soe clceteascoe în jos dupoe Siere-met, ce nu se scie de’ntr’a cui svat ar fi fost, aii de frica primejdiei au loesat caile de’ncolo si au trecut cu tot obudîul sceu de aceastoe parte de Prut, si au luat Prutul în jos. Sîeremet în-coe au foecut pod mereu peste Prut drept tâbosra luî din jos de gura Jijieî, unde acolo si ostile lui au început a trece Prutul de’ncoace. Earce Dumitrascul Vod(E nu se scie din ce pricinoe alta ar fi vrînd a purcede Ia oaste, au clevetit la Petru împoeratul pe cuscru soeu pe Iordaci Ruset Vornicul, si de grab aii venit 80 de dragonî, si Nicolaîu vel armasiu cu steagul soeu si l’au ridicat din Iasi, de l’airdus la cetate, la Soroca, de l’au dat pre sama 163 3Ioscalilor. carii pcediă cetatea; si ell jurase luî Dumitrascul Vodce pînce în de trei orî, care si Dumitrascul Vodce sîngur au mcerturisit ccetrce boieri, dupce ce l’au luat Moscalii din Iasi si l'au dus la Soroca. Ce unii dic, cce maî nainte, pînce a nu-1 ridica Moscaliî, s’au fost puind improtiva luî Dumitrascul Vodoe Vornicul Iordaci, de n’au fost primind ca sce fice sî feciorii lui Dumitrascul Vodoe la domme vecînicoe pe urma luî: cce s’aîî fost scos cuvîntul Ia socoteai® pecum: de s’ar tîmpla sce moarce Dumitrascul Yodce, si neavînd altî feciori, si roemîiînd doamna lui ingrecatoe, sce se ascepte pre acella prunc pînre a nasce; fiind fcet acella sce fîce mosceann domniei Moldovei, ear’altul ba. Si Iordaci Vornicul neprimind l’au pirît Dumitrascul Voda?, pecum are fratî în TIarigrad, si sînt amesteccetori de domnii, si poate fi si pisma cea vecioe coe s'au Ioepcedat cupoerescii de jurcemîntul, ce au fost legat cu tato-sffiu Cantemir Vodoe si cu frate-sceu An-tioc Vodce; au poate fi, si bloestemul tiaerii l'au ajuns, coe apoi dupce esitul Moscalilor de’n Soroca, l’au luat si pe Iordaci Vornicul de l’au dus tocma la Ciov si tot în padice; si mirate-vel, de a mai vede tiara Moldovei. Ce sce lcescem de acestea si sce venim Ia rînd, precum au mers Moscalii de s’au lovit cu Turcii. w A —* DupcE ce au trecut Impoeratul Moscului si Sîeremet cu ostile lor Prutul dincoace, asfjdere si Dumitrascul Vodoe puind pe Savin Bannul Postelnic mare si pe Pâvel Ruginoe comis mare, care fiind pribegi si venise cu împceratul Moscului, pecum s’au pomennit maî sus, si asiâ aîi purces de s’au tras toate ostile în jos pînce drept movila Rcebfei. Turcii si Toetariî, asia se troegeâ cuvîntul, cum avea mare friccfi de Moscali, întîiu, coe tot mal venlâ de’n urmce Moscalii cu dloehoerele. Earoe deacoe au prins pceginir de veste, cum au trecut toate ostile creştinilor Prutul de’ncoace, îndatoe s’au sume-tit, puind la socotealce cum de frica lor au trecut. Ce cum mergea ostile Moscului în jos, earce Tcetariî si Turcii trecea Prutul în not coeloeri sprintenni numai cu ccemesile si desculţi, cu suli-tie, si da noeval© de apuca oameni si dobitoace ce putea, si earoe dâ peste Prut în ceea parte. 11* 164 Ear' dupoe ce s'au scurs ostile Moscoelesci de’n urmoe despre Iasi, Toetarii au sf cuprins drumurile din urma lor despre toate pcertile, de n'au mai putut rcesbf nime cu nemicce la obu-cTîu, si mulţi si-au pus capetele si au ccediut la robie pe'ntru agonisitoe, cce aemu ajunsese sacul de fceince cîte 10 ruble, ear’ la obudiu pînea de 60 de dramuri 6 copeîce, ădecoe 12 bannî, si începuse ostenniî a bcemesf si a se bolnevf. Avea slugitorii bannî mulţi cei de oaste, dar’ ce folos cce pîne în tiaroe nu erâ, coe o mîncase locustele de trei patru annî, si aceea toatce sminteala au fost Moscalilor. Strînsese Moscalii cîteva mii de boi de negotîu turcesc! de’n tiaroe, si cumpcerase sf cu bannî împcercetescî, de le-aii dus dupce obudiu pe’ntru ca soe fice de liranna oştilor, coe nu se biruia cu pînea; ce toate acelle bucate aii ccediut pre mîna Tce-tarilor si ostenniî, carii ducea, si n'au ajuns la obudiu nicî unii. Orînduise Moscalii înainte cu uce samce de ostî pre Iano-siii Generalul ca în cip de strajee si cu Tansci Polcovnicul cu polcul lui, si cu iice samce de coediaci, ce le dic Dontî, eceloe-rime, de au mers ca sie strice podul Turcilor, ce-1 fcecuse pe Prut în gura Scercetiî la Yetrisioae, si soe nu lase pe Turci, ca soe treacoe dincoace, cce aemu ajunsese, si Yedirul Baltagîul cu toatce puterea acolo. Cce aemu Moscalii asiâ se socotise încce despre Iasi purcediînd, au numera, cu Dumitrascul Yodoe toate conacele cîte sînt pînce la pod la Dunoere, ca sce meargee tot pe de acestce parte de Prut; ce poate fi, coe i-au pcerut, cce Turcii dorm. A însce deacce au trecut toate ostile de movila Roebfei, ales’au. Moscalii pre un General vestit de roesboaîe, anume Ren-Bour, eu 12.000 de oaste ccelcerime, si I-au trimis împreunoe cu Toma Cantacudino Spcetarîul munteannul, ca soe' loveascoe la cetatea Brceila; apoi sce treacoe peste Duncere în ceea parte si sce strice podul Turcilor în urma Yediruluî, sce nu maî poatoe sccepâ Turcii înapoi, nici alţii sce maî poatoe trece de'n coace, si asiâ oastea cum erâ aleasoe, asîâ rreâ fcecut poronca deplin, de na’r fi fcecut smintealce din urmoe despre temeiul ostii, precum vei în-tielege la rîndul sceu. 165 Earoe purtîndu-se lucrurile asîă, spun coe mave neciverni-sealoe s’au fcecut între Moscali de sî-au împoertit ostile în multe prerii, coe la Soroca loesase uoe samoe de oaste; aice-sî loesase pe lîngce Doamna luî Dumitrascul Vodoe pre Polcovnicul Gîn-gaul si pe un Maîor, cu vro trei patru sute de Moscali, pe'ntru padîa curţii si a tîrguluî si vr'iice 180 de coedîacî, cum dicii eî Horodoviî, si nisce seimeni de aitcerguluî Iaşilor. Maî sosise acmu uoe samoe de Moscalii la Iasi în urma oştilor, ca la 3000 de coerutîe cu dîceccerea cariî erâ mergoetori dupoe obudîu si au toebcerît supt curtea cea doamnescoe pe sîes pîn’ la pod la Ba-hluiu; ce deacoe s’aii întieles cce aîi cuprins Tcetariî callea din urma oştilor, n'atî mai cutedîat soe meargce, ce au stcetut pe loc pînoe la întorsul obudîuluî de'n jos. Asijderea uoe samoe de Moscali, si pre Polcovnicul Cigeacî cu polcul luî l'au fost trimis, de au cuprins tâbcera ce erâ lamî-noestire la Bursuci, soe fice de padice acolo, maî vîrtos pe'ntru Lupul Costaci Vornicul cu fraţii si nepoţii luî, si altî boieri jo-sennî, coe tot nu-1 credea pre Vornicul Lupul nice Dumitrascul Vodoe, fiind aproape deTcetarî; coe asiâ-sî deacoe aii dat vrajba în tiaroe cu Moscalii, aîi fost trimis Vornicul Lupul rcespuns la Dumitrascul Vodoe cum cce soe scice, coe aîi scris cu jâloboe la Vedirul, cce ei cu tîara nu sînt haini, ce de nevoîa Moscalilor s'au bejennit. Si bine aii fost socotit Lupul Vornicul pe'ntru aceasta, ca sce nu dee în pripoe Toetariî cu prada în tiara de jos, de carea apoî totu-si n'au scoepat soeracii Creştini, cceci doar© cosrtile Lupului Vornicul pre cine s'au trimis n'au putui roesbf soe ajungce la Vedirul. Asijderea sî Lupul Vornicul fiind îndoit, temîndu-se din jos despre Tcetari, si de Turci, cce nu erâ de siagce, de’n sus se temeâ de Moscali; alta deacos aii vedîut, coe au venit degraboe de Tau cuprins si Moscalii”, deci i-au coeutat numai a tine cu dînsiî; coe-sî dedese sî dioelog pre fiîul soeiî pre Iordaci, si ell tot aîi roemas cce-i erâ casa bolnavce. Foecuse Vornicul cu josenniî si uoe slujboe spre Moscali, ca sce aîboe cre-dintioe cum coe tin cu Creştinii, de aii fost apucat vro 700 de epe dela Tcetari pîn(B a nu se lovi ostile de le-au adus la Sîeremet de le-au îneinat, carea apoi acelle epe le-aii luat Toetari 166 de’n spatele tîoeriî cu multce celtuealce; earoe sî aceia ce le-au fost luat dela Toetarî, pre urmce la multce pedeapsoe au ajuns, si multoe vreme au tras nevoe sîedîînd la încisoare. Earoe Codrenniî dela codrul Cigeacîuluî, deacce aîi vedîut, cce se apropice Yedirul si Hannul cu ostile, îndatce au ajuns la Hannul de s'au încinat; si cu atîta apoî au hoeloeduit de pradce si de robie. Ioann Neculce (f 1743). Dela 1693 a fost tot în deregoetorii alie statului, pînas la 1711, dupoe trista esitoe a roesboîului luî Petru tiarul cu Turcii. Atunciî merse cu principele Cantemir în Rusiea. Insoe neploecîndu-î acolo, se despcerti de principele Cantemir, si, neputîndu-se întoarce în pâtrie-sî merse în Poloniea, unde petrecu în rcestîmp de sîepte annî (1712—1719) în lipsoe foarte mare; fiind coe Constantin Lupul primise dela Domnul Nicolaîu Maurocordat (întîiul domn foenceriot în Moldâviea) moşiile lui Neculce pe sama s’a, si nu-i dâ nemica de’n venitul lor. La 1719 îsi roedobîndî Neculce moşiile, si rce’ntorcîndu-se în Moldâviea, troeî roetras Ia mosie-si pînoe la 1730. Dupoe aceea purtoe scurt tîmp deregoetorii de alle statului; ci troeî totu-si maî mult roetras la mosie-si, pînoe la moarte-sî, carea se tîmplde la 1743. A scris istoriea Moldavieî dela 1662—1743 într’-un stil mîedios, puternic, curgoetiv, roaspundicetiv firii limbeî rumînescî. §. 81. Domnie a a wpeîa a .wî Bxku, Domnvji M0./1-dâeiei (1679—1684). BeniT’av Dviia Bod't ky a Tpeîa domnie .fui iţîapa Moji-doBeî, de’niţîapa MvnTenneacK'B^nannv.i 7187 (1679) iui av ^îiTpaT ^n larnî .ia ciidynvji domnecK Zie'iemnpe ^n iirîece zi./ue, ziva c«i>xnTvjiyî NiKo^aÎY. BeniT’av uri K^iţt-Ba eo-îepî MvnTennecwi aiie iţiapt^nMojidoBa ky Dyna Bodt, de 4>piKa jiyÎ Ulîepuann (IianTaiivzenn) Bodi, npeKvrn c’av 16T capie maî cyc. ATYnqe epa rpey „fui iţiapt ne’nTpy zîaxe-peae, iui meziaypî aa dpvmy.t Kameniiţîeî, iui Ke.iTYea.i’B Ky CKÎmBaTv.i Ilainiaop de Kameniiţfo, iui de'n Iaiuî nxni» *jvn Kameniiţît epa aoKYa nvcTÎy, ^hki. din epnaTya TtTapi-aop din ziaeaae .ivi DymiTpaiuKY.i (PvceT) Bodi, iui aiuîe-zîxnd caYHiiTopî Taiî'Lp’B mi .{ui Ore:&nnec4Î, Anroniy Bodi, uţineâ meziay.i din CTei,nneciiî n^n’B .joi Kamenitţîi»; eapt maî ne "spurc» ay aiuîezîaT oamenî .fai Xorin iui ^.11 IlepipiTa; aTYnye Benîâ nodreazîypî din tţîapa .leiuîeacKi» ^a dpvmvji Kameniijîeî de aoBÎâ ne Tvpnî mi ne nerotţî'L-Topiî, Kapiî mepţieâ aa Kameniiţîi» iui ae «M.'ieâ my.iTe nâ-ryEe rai CTpiK'L'nynî. Eapt dynT. ne c’av .^ivropc coara *ieaa .lemîecK de.ia UoapTi, iie TpeKyce ,foi zi.1ae.1e .iyî AnToniv Bodi», ay aaec aoK Kameniiţîeî, iui av xoT'Lpxr ToaTi» Ilodoaia ci» ^it oaaT Kameniiţîeî, din NicTpy de.ia EyichÎ nxirc» .^n î>Kpi>-ina, iui ky SKp’Lina kt tot n^irc» ^n Hexpin, iui n^irc» Bozia ^n yîoc, av pi>inac ci» «tit tot cyiit aciiy.iTapea IVp-niaop. Illi av eiuiT my.itţime de pyiuî din .TBvnTpY din UÎapa .leiuîcacKi», mi c’avaiuîezîaT^n oaaTY.i Kameniiţîeî de c’ay a4e mi cJiOBOziî, upe aa Hepntvijî mi npe .ia Xorin. Eapt .j^n a.i.i doi.ie ann a.1.1 domniei .iyÎ, ay TiîaT Dviia Bodi» ne Tpeî uoîepî anyme: npe Btciaiv FevKa Bea Bi-CTepniK, mi npe IJÎopijUY Bordann Be.i îliiKniHepiy, mi npe ,/bmy.i CY.njepY.i, Kapiî ay ooct ,&kyt Ktpuiî Bm.ieanne, ky icKi».iiTYpa .îyÎ DymiTpauiKya Bodi» .ia Opxeennî mi .ia ,li>-rmunennî ct ce pi»di4e ky oacTe ci» meapri» c'B npindi» npe DyKa Bodt ky ToaTt Kaca avî, mi npe yt» cami» de Boîepî aî Jiyî, mi ky icBod, ky *ie mopiţî cî>-Î omoapt npe toiji; mi Tpimeuîxnd KapTea aneea ky .lYny.i cy.ujepxa na kyhi ap <&i oocT deaa cinrxp DymiTpamKY.i Bodi, aa K^niTamiu 168 de.ia ane.i.ie iţîxnYTvpî: eap’ vn i;i>nixann anvme Dcitvcapt, deani. av ^nnÎT,.iec mc cupie .fuiTpy ancă xtapxe, c’av xmannv.i de .\’av „^nxpenax: kv a KYÎmxipeecxe? Eap’BvxvniîvXiTniannvj, neuiTiind nimi-KTE» de aMCCTea, «fjidaxi. av mepc -ia înrpTea doirmeacu't, iui av cnvcDvii'bî Bodi>, uii Dvna Bodi. av xpimec ne reoprixţît Mîvdin-Capdapv.i, uii av npinc npe .Ivnv.i CY.ujepv.i kv aiiea Kapxe BiK.ieannt 5 eap’, TevKa mi Bordann nv rnxia ni-miii'b, ie Kvm Ji’av advc npe ./Iyiiy.i cY.u.iepy.’i .ia Dviia Bodi), .i’av ^îrrpenax Dvna Bodi. npe ./Iyiiy.i cv.u.iepy.i, ky a kyÎ .jviiii'inî'r.Tvpi. av 'Mjiîyx aiiecxea. Eap’ e.1.1 av cnvc kt. .i’av xpimec Fevua mi Bordann, mi .foulaxi» DvKa Bodi. av Tpimec nimie BV.ivnami kv ceîmennî de î-av .ivax de npe aa racde.ie .iop, mi î-av ^nxiic; mi a dova zi î-av ckoc .ia dinann .^nxpe xoaxi. noîepimea, mi nimiiit n’av maî nYTST ct. Tî.ri.dveacK'B c^nx ninoBai^î. Denî DvKa Bodi. mv.ix î-av mvc-TpaT, mi av opsmhrix npe Toadep .iîondop ne.i.x ApmamÎY, noponiindy-î de .îe-av xtîaT KaneTeae .ia xvcxpiî, zivaamea-zî'B-zi, .ia ti-xiiTAni, de’n’tinxea nopiţiî liypiţi.iop domne-mxî. Uli ^11 .îoKv.i Feviii.îi av nvc BicTcpnii; mape npe Todepamiiv Kanxaitvzino, e'iîopY.i .\vî Iopdani He.iavî i;t>-xp^n. ocxaY ijuvirineaca revin»î Bapi> npimape ky doamna Nacxâcia a Dviiti Bodî,, dap’, nimiKTb nv î-av riyxvx «i>o.ioci\ Eapt dvnt ne c'av n.iinix doî anni de domnfea Dyki>Î Bodi, av mepc .ia U,îapirpad .ia *{onni>pi>ni'e, an&nd nxpt ky Cxeann Beîzîadea e>iîop Padv.uî Bodi, ne’nxpv .10-rodna mc aî «i>ocx t.kyx ky ci>iÎKi>-ca Kaxpina, ki. iind «i*e- O ^ c r • • HÎopv.i Padv.m Bodi. rpozîai) .ia anÎT>, nvnea iipi^im» DvKa Bodi. iui nv npoîa ct. Î-o dea. Den av ptmac pi>xecK. Axyii4C ay Ke.ixvÎT DYKa Bodi. my.iLţî liannî .ţa IloapxT., anpoane de vi, mit* de uvmjiî de x;annî, mi î-aî daT Tvp'iiî mi Xi>xnii.nn{ea î>Kptineî,Ka«i>Tann mi m.iiii, mi byc- 169 dvrann, mi vn tyÎy: mi av nvpiec clin U,îapirpad din npevnt kv «i*cMÎopv.i I’advaYÎ Ilodt yinepe-ctY, kv Tpeî Tvîvpî mi kv Kvcdvrann, de-a dv'ieâ ^naiivrea avî, ky mape aaaîv .jui-Tj)*nd .jsn Iamî. .(JuidaTt-mî c’av auvuaT de av 1iKvt mape mi ^>pv-nioac?» nvnn.. Tpimec-av .{sn roaTt iţîapa de av noTiT ne ToaTt i:oîepimea mi maziainiea de.ia mii; nxnt aa mape, mi de aaTc KtniTenniî, *ie nv noponKB, *ie ky iion-T'bin^nî ky eMÎopî de domnî, nv i,iîvi;â .f^n daniţîypî ne aapT>, ne nY'-111 aî .js.ii ]:acT>: cap’ aa daniţîv nvmaî ne ţiîviiâ uoîepiî; ks.t nY epa nvnTB, mi epa minvne. IUi dvnx ie av nvnTiT, av mva-HÎT»miT coaiaop, mi c’av dtpvi'r «ine. mi c’av dvc aa tţî'B— piae aop. Ile vpint c‘av rtTiT mi av nY-pnec aa ÎÎKptina aa Ne-mipona, mi c’av cTp^nc ToaTt KtzîtMimea aKoaao aa DvKa Bodt aa Nemipona, mi av aaec din KaneTe dinTpe d^nmiî, mi av nvc i,iÎYdeKi>Topî, mi noaKonnrrî, mi coTni^î; mi ae-av nvc mi ,js.n aoi;va .nî namecnm .fji aoK de XtTmann, Ka ct ae noapTe de rpnKt aop. anvme Eni FpedineBiHÎ, om cavauT, niTiind mi aimut Iî’Lzî’LHeacK’B. deneaniYa .n î TpeK «•iind, mi av k>t mi Kvpi^î axnrc, Nemiposa, ,^n mâpyi- 170 nea BvxY.nî, mi av «i>xkyt mi a.iTe KY-pitf ^n mâpţiinea NicTpr.i'VÎ aa IţiKanoBKa ^n noTpiBa Copo^iî, mi de anoao c’ay ^nTopc .f.n Toamnt aa Iamî mi cTinxnîâ. DVna Bodt rui ?>Kptina, mi iţîapa MoadoBiî, domn iind ky Tpeî tv-îY'pî; mi ax;oao Kxnd av oct aa î>Kptina mvaTt nincTe av ^tKYT’ K'Bzîaniaop. Dynt aneea mepc-av ^.nnpimBaape aa y« caT aaa avî, ne ecTe rţinvTva Neamijţîvavî anvme IIpt/KtmTiî, asxnd mi KY'piţî aiioao, ky ToarB i;aca aYÎ, kt ţiinepiî mi ky «i>eHÎopiî avî, mi ky ToaTt soîepimea mi KvpTea .nî; mi av, zîtBOBrr aKoao Bp’vt dovt Tpeî ctnTtm;?,nî, ^nuîa^nd npe aa BxnaTYpî, ini npe aa aaTe caTe aaae avî. IuemaTv-.fav *fvn HincTe mi vn Eoîep npe anvme KoncTan'rin IIocTeani-Kva MîoBannva aa vn caT aaa avî anvme aa CtaimTe de a’av HincTÎT dovt ziaae, mi amîa eapt-mî c’av .jurropc aa Iamî aa cnavn. libinzijiimimea Domnimfieî .ui Dxita Bodft. DvKa Bodt Bp&nd ct-mî cnoaTt Banniî «ie av Ke.iTviT aa noapTt rie’nTpy xtTmtmuea î>Kptineî, mi an&nd un Kact rpea ky mape KÎeaTYcaat, mi ny KÎeaTVÎd na yn domn dvnt nvTinuţîa iţîtpiî, mi Bpea ct KÎe.vrveacKt Ka yn îipaîv, mi Btzî^.nd mi Bii;aemîyrya Boîepiaop »ieaaop iie î-av TtîaT, de Kym epâ ptv de ^eaîva avî,^nKt mi maî ptv c’av •j-tKVT, mi maî rpoaznhi acynpa noîepimiî mi acvnpa tţît-piî. CKOc-av nimTe x^p ra ne Lţîapt mapî, K,vre de mîece, K^re de onT râaBennî mi k^tc n’av ^mBptiîaT npe .n fiicTepie, av apyimaT op^ndveaeae ne xxpTiî de yn râa-cenn mîece-cnpt-zîene râaBennî: mi Kapiî avace xs.pTie de mîece râaBennî, ai ce n>tHea maî sine de cvTt; mi deant ny rtcîâ kv Me riaim de aa om, ava a aaTVÎa ne’nTpy a4e.ua, mi npe ymle epâ nvcriÎY ieâ npe zaoramî de natrîâ deaa Kaceae aop, mi ntTeâ npe zaoTamî kv Bvcdvrannva, de av omop^T Bpo doî, Tpeî. Denî Btzîxnd Kt mop zao- 171 xauiii de BYcdvran, av «mkyt Yn BtuţÎY de onT mYKi, de BfcTeâ npe Boîepî iui npe z;iOTauiî ky e'BuÎy.i, mi nYneâ ne Boîepî dtîKdî mi «junnpYinYTe necTe nYTiniţîa Jiop, k*t nv ce maî nvrea imiţi, kt. epa boyji doî râjtBennî mi BaKa Yn rajiBenn, mi icTOBÎa z.ioTaiuiî tot; mi.nenî ky odoapt^e, He jie zî'BJioi.iîâ npe Jia nerYiţî'&Topî hy ce nYTeâ n.v£Ti, ne epa njiine .jjwicopijie de soîepî, mi rpocYpijie de yeî ci.pa'rî, de-î BtTeâ mi-î K^cmâ, ky KaneTe^e ne’n râpdvpî, mi Jie-iuinaiţî de coarne, mi BtpBai^î mi emeî, mi mypîa npe’n rpocYpî; iui npe ţiîviţ&nece cbpaue Jie .ierâ .îa nvin^e mi Jie .fuiKidea jia ceimennî ne’nTpy Bannî. ne’iiTpy a^eâ BpT.jKmi.une mi rpoazîx, iie .ja «fvmn.ivce inima diaBo.vsr.i de jTBiiomi'e, ne aBeâ, ypxTv-.i’av toiji ne DvKa Bodx, mi ce pvra Toiţî jiyÎ Dvmnezî’i.v c’B-îm^nTveacKi. de’n.mxne.ie jiyÎ, mi-Ji BaxcTtma de^a miii nxira Jia mape, de avzîa c.*vi,rue .m ky vpeKue. Atyiihc «j»vţriT-av mv.uţî Boîepî mi mazijiî, de rpoazîa .ivî iiinTp’a.rre uţîtpî de mî-ay nycTÎÎT Kace.ie anvme: Tvdocîv Dvjt&v bcji CiiT»Tapîv av yi,ut „^nTp’vT. noanTe din T^pr din Iamî iţîapa ./lemîeacKi»; auriaidepe mi CaBi.i InivuLii. Bea Medeaninep, mi ky paTe-CT>v Feop-riqr& IIocTe.iuiKY.i, mi î-av aijÎYnc ronamiî .'liniiannî .fui Kodpv.1 Xepijţîeî, mi c’av bt»tvt ks d^nmiî, mi nv .îe-av nv-tvt CTpmâ nemiK’b; mi Moiţîoit mi a.itţiî mv.uţî. Mepcb\i jb~î Dbna Bodft .ia «piiaun yîbp 7> nu;-nea Biennei kx T&pmi mi 1683. Eapt *^n annv.i 7191 (1683) rxTiTv-c’av Bezipv.i de oacTe, cs meapri. acvnpa Nemtţi.îop; BeniT-av noponKi uri .ia DvKa Bodi. ct meapri. oacTe; o»,i>KVT-,ay aTvime DvKa Bodi. mape ri>Tipe de oacTe, mi av advc un K^Te-na noaKvpî de.ia Ktzîanî de î>Kpi.ina mi Ki>.v£p’£uiimea mi . 1 e-«i.C'iiî mi KvpTennî mi xxncapî mi ne i^îapT, av opsndvrr oameni de oacTe, mi Boîepî mi nîazi.u KXTe kv zîene dov&-cnp’B-zîene c.iv^î, mi av nvc mi npe yn BpaKi. KTbniTann de av «ttKVT vn CTear de oamenî tot din Bi.TaH>iî Boîepi.iop, rui a îjîvnxneceaop Meaaop ctpane. Uli av nvpMec kv ToaTt oacTea ca de aine din Iamî „foi dovt-zîeMÎ de ziaae aaae avî Anpiae. Boîepiî mi iţîapa, toijÎ epa BVKvpomî ct nvpMeadt Dwa Bodt oacTe, ct ce m;fcnTYeacKt iui ct xtatdv-eacKt de' Bptmmtmi'ea avî, mi-a satCTtmâ toijî ct nv ce maî *}oiToapKt de vnde mepţieâ, Kt uri aTvnMe aa nvpnec mvaTt cTpxncoape OKiuîennî meprxnd kv oacTe, tot zîtnniiTvpî epâ. ATYnne TpeK&nd Xannva kv TtTtpimea npe aataMiîv .fu» oacTe, mv.iTe HiâKVpî av «i>tKVT nin iţîapt; caosozindv-ce TtTapiî npin caTe iui npe aa Kaceae EOÎepemTÎ, de av «i>t-kvt im’aTt cTpiiityîvne nxn-av TpeiiVT iţîapa MvnTen-neacKt meprand aa oacTe; mi deaKt c’av CTpeKvpaT TtTtpimea de npin iţîapt mi anoî av TpeKVT uii DvKa Bodt npe aa oi;mennî kv ToaTt oacTea avî. N’ap xi tKVT TtTapiî aT^Ta CTpiKtMÎKne npin uîapt TpeK^nd, de ap xi daT DvKa Bodt noKaon denain npeiîvm Mepeâ; nvmaî DvKa Bodt n’av npvT ct dea. Ptmac’av aTvntTva mi Ilaaadi Cnt’rapva mi Todepamiiva BicTepniKva, Kapiî aa n'srpyecva DvKtî Bodt c’av c«i>tTviT kv vt camt de Boîepî de Meî, Me av mepc kv domniea oacTe, Ka de c’ap maî ,|arroapMe DvKa Bodt, eî ct nv Biît kv d^ncva, Kt niMÎ eî nv-a Bop maî amTenTa ^n Iamî, Mi ce Bop dvMe ct-mî npinzît nâneTeae npin ^nTp’aaTe iţîtpîj Kt nv-a maî noT ctTvpâ. Meprand Dvi»a Bodt kv oacTea npin ijîapa MvnTenneacKt av TpeKVT npecTe mvnTe, mi av mepc aatTvpea kv qîapa SnrvpeacKt npe aa CiBiîv, npe aa .Ivromîv, npe aa Temeuinap, npe aa CapBamîv, npe aa Coa-iiok, ve ecTe aa ana Me ce KÎamt Tica, mi de aKoao aa Dv-ntpe aa MeTarea Bvda; mi av TpeKVT Dvntpea npe nod din ijîoc de Bvda, mi aKoao ^nTp’vn Kxmn av aijîvnc npe IUÎep-sann Bodt, Domnva mvnTennecn kv oacTe; mi av BeniT lUîepEann Bodt dec’av advnaT ky DvKa Bodt. Eap’st'zipva 173 kv oacTe mi kv XannvaKY TtTtpimea epâ ^ntiivre aa Ctok Beairpad; aTvnne Bezip epâ Kapa MvcTaa Ilamîa, mi ky aneâ rBxipe mepijeâ, anvme ci. doE^ndeacKB neTaxea Ens-Kva, ne ecTe ^n mâpijinea iţi-Bpa nemijîeiiiTÎ, kv ^ndemna-pea avî Tîvma Fpo«î>, mi aaTop domnî SnrypeuiTÎ, ne ^n-demnace ne Bezipva c'B meaprB. Denî Nemiţiî aBxnd BecTe de Benipea oniTiaop TvpHemxî, aa EniK, av rpiîKÎT *iexaxea kv oacTe mi kv EBKaTe; eap’ Bezipva cocind kv oacTe aa EniK, av npinc aimst, Kape av cnvc, kb MeTaxea Enmva ecTe rpiHUTB *&oapTe sine, mi kv TBpie mape, nv o Bop nvTe doE^ndi. Eap’ nexaxea Be^îva ecTe «fc'Bp'B de nm vî> rpiîKB: ninî oacTe, ninî EVKaTe nv av, mi cxnT nvmaî neî de aoK ^n «lexaTe; de Ba inepţie, npea aecne o Ba doBsndi. Bezipva avsind aneacTB BecTe, nemii; .isnra EniK n’av zrB-BOBiT, ni av mi nvp*iec ky oacTe ^n cvc, npe aAnr'B Dv-ni>pe aa Benîv, mi av T'&BBpxx a^urt Benîv; mi ^n «iiniî ziaae aaae avî Ivaiif av ^nnenvT a Ea-repe nexaxea din Tvnvpî. ^mni.paTva NemiţîecK epâ aTvnne ky omTÎ ^nxp’aaxB napTe, de ce E-Exea kv aaiţî meyiemî aî cbi : eap1 Be^îv epâ nvmaî vn ijenepaa anvme CTapiinsepr kv do’B-zîenî mi Minnî de miî de Nemiţî, mi av zî'BEOBiT Tvp'riî npei,LÎYp ixe-TaTea Beyîvavî, din niniiî ziaae aaae avî Ivaiir, nxn'B .foi dpv'B ziaae aaae avî CenTemBpe, mi nen'Lp'bcix da din tv-nvpî, Kvm uri ieî din MexaTe ce antpâ B'&pB’Bxeiuxe, mi epâ .j^n mape expune o ape neî din iiexaxe, kax epâ ^n KVm-n'Bn'b de neipe, neBiindv-ae amvxopîv ni^î de yb napTe: n&n'B ne av BeniT Ioann CoEÎeciii Kpaîva ^lemîecK kv oacTe, mi av E'BTVT ne Tvpniî, mi av m^nxvix Mexaxea Benîvavî de irBBaaa Tvpniaop. Illi ^nxopKxndv-ce Bezipva oi.p'B de nm vt icB^nd'B a’av cvrpvmaT ^n Beairpad, mi î-av dvc Kanva aa ^mn'Bp’Bmie; k* eaa ce anvKace, K'B Ba advne KÎeiae yexBiţiî EniKvavî aa .^mn'Bp'Biţi'e, anoî uri aaae Be'iîv-avî. Eap’Dvmnezî'BY nv î-aif aţiÎYTaT, dvni» cvmeiţi'ea avî, ne av p’Binac uţîapa nemijîeacK'B npBdaxB mi apcB, kxt nvmaî ir&mxnTva av «i*oct p^mac ne vpma aop. DeaKt c’av ^n- 174 Topc oacxea TYpneacKt de.ia Be4îî, aî BeniT .ia Bvda, mi noropxndv-ce im oacTea ,/lemîeacKt ne Dyntpe ţiîoc .ia OcTporon, eap’ TvpMiî c’aî cvmeiţiT mi c’aî ^nTopc ^nanoî, mi aî .lOBiT npe Jeinî; mi Jlerniî a>iind nertTiijî, nv î-aî nYTYT cnpiaiim npe TvpMÎ, ye aî „jaidtptnTaT ^na-noî a «i'Yi^ipe. ATYnne aî nepiT oenîopy.i XtTmannY.iYÎ ITo.i-niî iiii a.uţiî mv.iuţî, mi nv epa idy.it ct nîapt mi KpaÎY.i CoBÎecKi; nvmaî nopovipea .iyî aî o>oct, Kt Ji’aî ^nT^mni-nax nimxe no.iKYpî de xvcapî de .i’aî maî ptTYÎT. nxnt aî ayÎYnc mi nedecTpimea Nemiţi.iop. Denî eap’ î-aî „{oaopxnT ne TYp*riî,-mi aî ptmac icBxnda aa Kpeumnî; eap’ ky mape cntdepea omi'iî .lemîemTÎ, mi n*nt a Bem neipeaBezipvjiyî mi zîtEOBind Jia Bvda, niHÎ npe domniî anecTop iţîtpî nv Bpea BezipY.i ct-î .iace. II-ţipAtTY-c’aî aTYime DvKa Bodt ky UJÎepsann Bodi .ia Bezipv.i, ne’nTpy ît camt de Bannî, ne aî «i>oct ptmac .ia DYKa Bodt aî iţîtpeî MYnxennemTj, KAUid aî «i>oct domn iţîapa MvnTeneacKt; mi aî pi>mac IIIÎepBann Bodi npe DvKa Bodi, ct nJitTeacKt toijî Banniî .ia Becreplea .^.mntptTeacKt. Deuî .iYxndY-mî ziîa BYnt DvKa Bodt de.ia BezipY.i ct Biît ^n x^îapt, aî .itcaT zît.ior ja BezipY.i neVrpv aieî Banniî npe AnocTo.i KaTapţriî Be^ Komic, mi npe Ttnaciî de CopoKa n^nt a Tpimeie Banniî; mi DYKa Bodt aî nvpnec ^n ijîoc de aî BeniT .ia rţinYTY^ IlYTneî, Jia caT aa DomneuiTÎ; eap’ npe doamna KYKaca jiyî aî .itcaT’o ^n oKmîennî; Kt salice doamna din Iamî maî ^nainTe de .îemî jia Bpti.ia, mi î-aî emiT DvKa Bodt *^na-innTe .ia oKuiîennî. BezipY.\ »^nKt deaKt aî nYpnec DvKa Bodt, ^nKt î-aî BeniT CKonMenie, npeKYm c’aî cKpic maî cyc de aî nepiT; eap’ soîepiî, napii epaî zît.ior aTvn'ie, nepind Bezipy.i, aî YţiiT; se n’aî BeniT aa DYKa Bodt, ye c’aî dvc »foi rţîapa TSnrsrpeacKt, Kt ae-aî oct Kace^e aKO.io, ky a.îiţî Boîepî ne npiBeijice din Mo.idoBa. 175 §•' 82. Kftdepea jvi Dxica BodZ, mi ocsanda d&mne-%1'beacn'b, eenim'h acimpa Kau&axî jvî ud ajut Doamnei ciuuie ue’nmpv (paumeje K&mu.ri-m7)i{iî aop. Eap’ DvKa Bodi deaa DomnemTÎ, cKpice .ia Kaîma-Kamî aa Nmoaaîv PaKOBiijîi Bea .loroa»iT, mi .ia Tode-panLKY.i Bea BicTepnÎK, mi aa a.vri Boîepime c'B îaci din Xanrv, din seîKenniî, ci meapri aa dxncya aa DomnemTÎ c’B nv ce Teami de .leruî, Ki .Iernii cxnT nimTe T^axapî. Eap’ Boîepiî Kvm î-av b'bzÎyt KapTea, ,|oi daTi ay iKYT rii-TiniTÎ, mi ay oct ziKsnd IlIîepEann Bodi, DYKiîBodi: „EanZ jpi iţîapa Moadoeeî ce aude, kZ av eiuim .Jeiuî: Eaem ue aa mine kZ jiţi ecme tui doamna aa EpZiaa, mi-î tuîede KjumZ-ea epeme ukojio, iui me eoîs zpimi de Konaue, iui usKnZ eeî eede Ksm a maî (fii; mi de aKoao me eeî zarme Kieepnici mi eeî mep\ie ks memets.a Eap’ eaa n’ay BpYT ci oaui amîa npeKvm „ja zinea lUîepEann Bodi, mi ay TpeKVT Dynipea ^n HeacTi napTe de av BeniT dpenT npin iţîapa SnrypeacKi, de ay mepc ne aa Ana«j>i Mixaîv Kpaîya îînnrpecK, aa Beairpad, mi î-av <î>iKYT Kpa-Îy.i maci <î>pYmoaci Dyki>Î Bodi, mi .vav HincxiT Tape, mi av ijÎYKftT amxndoî mi ky T014Î Boîepiî; mi KpaÎY.i ÎjnrypecK o .j\iiKi „fj criyneâ DYKiî Bodi, ci ny Biîi „^n iţîapa Moa-doBeî, Ki av BeniT .^n tţîapi aaT domn de aa ,'lemî, ne ci amTenTe aKoao aa d^ncya mi-î Ba da de ToaTe, ne î-a Tpe-EYi, c:air de a Bpe ci-î dee K^Te-Ba miî de KiTanne ci-a ne-TpeaKi nxni aa cKâvri. IUi eaa ninî amîa n’av npimiT, mi 176 nvpHerxnd de aiiojio mi ayÎYnr^nd Jia KoTeae, .ixnrt Bpa-iiiTob, ît camt de Boîepî aî Dyk’BÎ Bodt, Ktpopa .ie epa ţuYnxneceJie iţîapaMvnnTenneacKt ky doamna, iui epa .ia Yn cb3t ky Heîajia.mî Boîepî din MojidoBa ky KaîmaKamiî, c^tTYÎa ne DvKa Bodt ct TpeaKt de.ia BpaiuîOB ^n iţîapa MvnTenneacKt r^ndind Kt-uiî Bop aiiYKa yîvn^nece^e nii ct Bop „fjiKmâ jia .leraî ky neîjiajuu Boîepî, ne epa Kaî-maKamî. Eapt Mipon .loro«i>tTYJi, iui ky EyxyiuÎî XtTmannYji, iui KYKoncTanTinlIocTejiniKYji HîofiannYJi, iind maî anpoa-ne de Kaca Dvntî Bodt, n’aî npimix aneaji CBaT, ct TpeaKt dejia BpauiîOB ^n iţîapaMYnTenneacKt zmxnd: „Deatift riam mepc uin iţîapct M&nmenneacK'h K/r^nd ne .pmGiă IlMepfiann Bodft, eap’ de aine ne c7> KZmfim? ne maî Sine ecrne c% mcpyem dpeam ue Oîuzszîx, mi deaiA om eede i;7> n’om usme mep\ie Jta latui de pftvji JletuiJiop, noi om jisă ne Tpomsmîs *pi y-ioc tui om mepţte jia (PoKiuîennî.“ IUi ne aqe.i.i CBaT aî nYpnec mi aî euirr ne OÎTYZÎÎ. Deuî oaci’ea DvKtî Bodt, *i>iind CYntpaTt de.ia c«i>xnTYji Feop-rie ntnt .ia co^nTY^ NiiiOJiaîî c’aî mi ptciniT, itapiî ^.n K0Tp6 av nYTYT, npe ^a Kace^e -iop; mi aî ptmac nYmaî doît CTearYpî de ./linKannî, mi nvqiniî ceîmennî; devî Jia Iamî n’aî aBYT ky sine mepije, mi aî jpraT *^n ijîoc, de c’aî dvc Aa DomneuiTÎ. Boîepiî Kapiî CBtTYÎâ ne DYKa Bodt de^a BpamîoB ct meaprt nin iţîapa MYn'renneacKt, deaiît aî BtzÎYT Kt nv Jie acKY.iTt cBaTYJi aop, oî c’aî ptcjitiţiT de DYKa Bodt dejta BpamîoB, mic’aÎKOBop^T^n nîapaMYnTenneacKt, de mî-aî rtciT ţuYn^nece-ie aK0A0, dvnt Kvm .ie epa cBaTY.i ky neî-jiajnţî Boîepî, K^nd aî nYpnec din Iamî .ia oacTe, Ka ct-Ji ntptceacKt npe DvKa Bodt, ct ny-ji maî Bazît okÎ; anvme raBpi.iiiţît KocTam Beji BopniK, mi Ioann PaKOBiijît Be^ IltxapniK, mi Teopriqît TpeTi-.iorotT, mi a.iqiî c’aî dvc iţîapa MYnTenneacKt, npeKYm maî cyc c’aî cupic. Biind BecTe ^n iţîapa .flemîeacKt npeKYm KpaÎYj Co-BÎecKi mi ky Nemtţiî aî BtTYT ne Tvpnî jia Benîî, aî mi 17.7 ^nnenvT a cec.i0E0zipe nodrîazîvpî Ilodo.iiea, ^n Paeaa TvpieacKt, a Ttîape mi a pofiipe npe Tvpnî. Deqî TypHÎÎ K^iţî av uytyt npinde de BecTe, air nm.ii'r, mi c’av .famic .foi neTaTe, .f^n Kameniijît; eap’ npocTimea, caTejie, c’av ptcimT, Kapiî ^nKOŢpp av.nvTYT, ini av «^mierivr a ce c.ioEozipe .ia TXJixtpiT ,^n Mo.idoBa, mi EptnemTiî deja Hepntiriţî, mi av ^nnenvT oamenii dejia Kxmn a ce Eemtnipe cnpe mvnTe. ATvnne Boîepiî KaîmaKamî „foni î,qeâ cnaîmt maî mv.iT eî deKXT a.iiţiî; »^niî rtcice şpeme de av cntpiaT npe doamna DvKtî Bodt, de air «tvţuT ^n ijîoc .ia EptLia, mi av «tonjiT nri soîepiî .ia mvnTe, ct nv maî dea okÎ kv Dvka Bodt, ct-mî maî dee cama de aTXTa mv.iiţime de ptintuiiiţa, ne .ie iiepea acnpv, npeKvm maî cvc c’av cupic. ATvnne nri oameniî Kapiî epâ^nKimî KXTe de vn ann mi maî sine, ne .ia Tiiprvpî mi rpocvpî c’air c.iOEOziT, mi av darr .lâvdt .ivî Dvmnezîtv. PtdiKaTV-c’air IleTpiqeÎKO Bodt din iţîapa .lemîeacKt kv Boîepiî, Kapiî epa npiBei,iî kv d^ncvji, mi av BeniT kv oacTe ^n Mo.idosa, mi c’av Kosop^T IleTpiHeÎKO Bodt .ia CvieaBa kv Demiderţui mi kv IionetţKi mi kv nvtţinTeâ oacTe Ktzît4eacKt ct meaprt ct BaTt Bvi.ieaiiv.i, «i>iind Tt-Tapiî dvniî oacTe .ia Benîv; mi dejia CvneaBa c’av ko-BOp^T IleTpi'ieÎKO Bodt jia Iamî, mi av Tpimec ne CaBi.i Mede.mi'iepv.i Cmvii.it, Kape.ie ne vpmt av oct iui Bann, mi npe a.itţiî npin BejKtniî de CKOTeâ oameniî .ia oacTe ne MojidoBenî, ne vniî de Boe, ne a.;-tţiî de neBoe, mi c’av dvc .^mnpevnt kv Ktzîaniî mi ky KoneiţKi EvijeaK. Eap’ IleTpiqeÎKO Bodt av ptmac ^n Iamî; de4Î tot Ttîa ini apdeâ Evijeanv.!; TtTapne.ie 4e.i.ie Bvpdvxoace .ie cnin-Tenâ mi nvneâ Koniî nin napî; ini cjiOBOzîâ poBiî de nin osezîe, mi-î ava kv BVKaTe-ie »ie.i.ie TtTtpeniTÎ mi advneâ dvîvinvpî mw.vre, kxt nvmaî nvTea ct Jie-îa cama, Kt nv aBeâ »iine ct Jie cTeâ ^nnporriBt, mi arnîe av ^nm^aT KXTt-Ba Bpeme, apzîxnd mi CTpii;xnd EvţieaKv.i. Lepturarîu rumînesc. T. III. 12 DvKa Bodi, daKi c’ay amîizîaT vfn DomnemTÎ, ay Tpimec ne Byxyiii XiTmannva, de ay BiTvr npe nimTe advniTvpî, ne epa ky Baciaiv XiBimîecKva 5 ce CTpxncece mvaTe K'&neTenniî mi oamenî de iţîapi, aa MoBiaennî ^.n maava CipeTÎvaYÎ decnpe TeKvnî, mi epâ mi a^eî mepri-Topî aa BvijîeaK, mi î-av piciniT kxt nv c’ay nvTvr anvKa de nimiiiT.. IleTpiHeÎKO Bodi dani av cocît ^n Iamî ^ndaTi av caoBOzii nodreazvpî de Kizîaqî nri »1emî ky DemideiţÎKi, mi kv KoncTanTin TvpKvaeiţîv IIoaKOBniKYa, mi ky Bain-CKi cipdapva, ci meapri ci aoBeacKi npe DvKâ Bodi aa DomnemTÎ; mi nvpnerxnd nodreazîva din Iamî, av mepc ne CipeTÎv ^n ţiîoc, mi avxnd maziaî mi KiniTannî mi cav-»iiT0pî mi npe Mine aok-mîennî aa mâpqine, Ki ecTe maî i*ipi de rpiîKi, mi ce Bop ricf mi cavHîiTopî ^n aee, deaKi op’ TpeBvi, Ki ^n Domneam ecTe ky rpiaii. Doamna DvKiî Bodi ^nKi Benice deaaBpiiaa ^n (PoKinîennî: eap’Mipon ,'loro^iTva av CBi-tvît ci nv ce KainTeacKi niKiipî din DomnemTÎ, Ki aneî •ie Bin c^nT nimTe raaxapî. „He usmepe as eî Ch eiîft acsupa mfbpieî vxaJiJie ; oft ns dZm, jioksji, kZ uZni/an-tusji auecma ecme (pp'tim/Rnmam: ks c/Rnyejie moudaop mi (miji cmpftmowijiop noxumpi!“ IUi ky anecT cBaT ^n-mîeaiTopîv, nv c’av KaiTiT DvKa Bodi din DomnemTÎ, ne avoiKYT KiVTape caYHUTopiaop, ceimenniaop,mi c’air aapi. Epâ mi JlinKannî, onT-zîenî de oamenî aa dovi cTearvpî. AneacTa av oct avnu „^n ziva de aijîvnva de KpiMÎvn, mi av Tpimec Dvna Bodi doî-cnpi-zîeHe „liiiKannî ky MvxapeMKO Kini'rannva aop, „f^n cvc cnpe PiKiMÎvnî „fuiTpv anea capi, av npinc npe ,/lin-Kannî aKoao „f^n PiKiMÎvnî, mi î-av TiîaT npe toijÎ ; nvmaî 179 vnv.i av cntnaT, mi niind noanTea ct dea urripe, av daT necTc niniTCoameni .laKont'iciijTÎ ne ana TpoTvmîv.iYÎ; mi d^ndv-î vn om ct-.i dvi;t .ia DomneuiTÎ, e.u .vav dvc nin-Tp"\t dvmr.pant ptTtMindv-.i nxnt .^n 7,ivi,, lili kawuI av cocir .limtannv.i dperiT DonmemTÎ nin dvmr.paBt, aTvnnîa uri nodrîazîv.i av «j-oct aijîvnr^nd .ia KvpTe .^n DomnemTÎ p7> de necTe, mi .(vnKvnyîvp^nd HvpTca, epa ct .^nTpe ne noapTt vn Poi.micTpv, mc uenîâ „foiairiTe. Me n.ixndv-ce .^n noapTt vn Bv.ivr.auiîv anvme *IepKez, av ntzîvT itt c*nT .lemî, mi av dar kv nvuma, iui av. .iobi't npe a‘ie.i.i PoKinicTpv de nv c’av maî lUtTÎT, mi av anYKaT iioapra de o-av .f^niric Ceimenniî kv mape rpev, Kt ntnt.iice .lemî .ia noapTt ct „faiTpe. DvKa Bodt aTvnvîa iuîezîvce .ia ni net; .liniianniî.ivxnd Banniî de .ieiind npe .ia raede npin caTe, n’av anvuaT ct ce .^tiKt.itpezîe. Mipon .loro-•i>tTv.i mîedeâ kv Dvna Bodt .ia mact, mi kv KoncTanTin IIocTe.uiiKv.i: eapt lîvxvm XtTmannv.i epa .ia vt Kact de uapTe de uvpTe maî .joi ijîoc, mi deaKt av avzir ivR.iseaBa •ia KvpTe, nvmaî kv Dedîv.i Ctpdapîv.i, mi kv Bpe-vt ninnî-luîece .linKannî ne ciitnace Kt.itpî, av nvpnec cnpe KvpTe. He T^miiin^ndv-ce kv Ktzîanî mi kv .lemî, n’av nvTVT pt-cbi cnpe KvpTe, uiTiind Kt .\a KvpTe epa c-waîiTopî Ceî-mennî, mi .ţ^niîvpTca -îvîBodt Tape ce Bop antpa, ne uiî-av .fjiTopc yîviiAuieaca de av vi,ut .nniit kv canniea: eap’ e.1.1 xtptiţindv-ce oape-lie, av daT doc. oape-ne cnpiHiinin-dvce. av daT .leiuiî kv Mo.idoBenniî a-î ronipe, mi nimiKt nv .îe-av crpinaT, Kt niiiî ronamiî nv npea .ţoidptcnîa. Av Tpimec XtTinannv.i .^n OKinîennî .ia Doamna npe Mano.iniîi Cv.u,iîepv.i. ct dea Bannî ct aKt oacTe de aKo.u* > din aHe npevt icBxndt; iui deaKt av mepc 3Iono.iai;i .ia doamna, n’av nvc ct cTpiije .(oi ,te«i*î nicnaî c.iv;uiTopî. lie av .foiKt.iei;aT Creann Bodt ijmepe.ie DvKtî IJtdt kv nimxe Ceîmennî mi kv c.ivyî de npe .ia r.oîepî, 12* ne epâ ky doamna, mi ^nTpY aneâ noairre ay nenix aa XtT-mannva ^n ZîiEptYiu aa IUÎoademTÎ.: Eap’ XBTmannva deaKt av BtzÎYT npe ţiinepeae DykbÎ Bodt, nYmaî ne c’air MÎvdir ne’nTpv Me av BeniT, Kt eaa Bpea ct meaprt ky raoaTa ne epâ cb dea ptcsoÎY Kvm ap «>i nYTYT, eap’ neaaa spea «*>i ctbtyt ^n aâTYpî, mi axnrt dxncva Bpea ptmxne Meî ne Benice XtTmaniivavî .fjiTpv ai,iÎYTopÎY. IIvpMec’av ky Toqiî din ZîtBptvqî, uii av mepc de noanTe ^.n KopnYa dYmBpaBeî dpenT DomnemTÎ, n’av BpvT cb aoBeacKBnoanxea,Temxndv-ce ct nvptnvît oameniî; ne av c0K0TiT cb amTenTe nxnt ^n zi Yt; cb BazÎB Mine cxnT, Eap’ nexndptcnindv-ae ct-Ba ^nTpoaMe mi Ba CTpxnţie oacTe, mTiind kb ^n KYpTe epâ mîece-zîeMÎ de Ceîniennî mi Boîepinamî de Kvpi'e, mi aaTt raoaTt; ce Bop antpâ kx-Te-Ba ziaae, Kt mi BYKaTe mi xpannt de Kai, mi eapBt de nvmKt de aijÎYnc aBeâ. Uli deaKt c’av «DtKVT zivt, c’av anponiaT npin apinî axnrt caT, npe din ijîoc de KvpTe, .fji-Tp’.Yt pint, mi av emiT de aY npinc aiinst, npe Yn MeaednÎK aeax, mi aMeaaa av. cnYc KXTe cTearYpî cxnT de Ktzîaqî, mi K^Te cxnT de .lemî mi de MoadoBennî, de Toiţî Ka ninMÎ-CYTe de oamenî. ,/lemiî CTa dinainTea nopijiî Kvpiţiî, Eţiind K.aiî de «tpxv, kb aBeâ rpiiKt de Evxyiii XtTmannva, ct nv Biît ky TtTapiî ct-î aoBeacKt. XtTmaimva Eyxvui Bt-zîxndv-î Kt ctby CŢoaiiţî, av ckoc npe Dedîva Capdapiva ky BpeYt doYt-zîenî de caYHiiTopî aî avî, de av mepc *cnpe oacTea ./lemiaop, na doap ap ^nKtaeKâ Jlemiî, mi c’ap cao-. Eozi acvnpa aop; mi aTYnHe dentpT^ndy-ce ./Iernii de KYpTe ct dea nisaat nii XtTmannYa ky aî cbi, ct anvne decnpe KYpTe mi emind mi Meî din KYpTe, ce Bop’ saTe ky ./lemiî, Kt MeeaaaaTt raoaTt de tţîapt, Me epâ avait ky deaciaa nodreaz, epâ Tocţî raTa de 3>vrt, kst op Bede npe XtTmannYa. He meprxnd Dedîva Capdapîva nxnt anpoane de dxn-miî, av ^nKtaenaT nvmaî Tpeî inmî din raoaTa ./lemiaop, mi ae-av1 emiT „fuiainTe ^nTpeB^ndv-î, ne KâvTt? De-diira Capdapiva av ptcnvnc aimEa TvpMeacKt. Eap’ eî av zic: Bt nirim noî Mine cxnreqî, maî sine ct Beniiţî ct 181 it>im TOT-de-vniî. Uli e’av ^nTopc ^.nanoî .ia aî e-BÎ; eap TemeÎY.i Jiop, a ./lemi.iop CTa neK.unTiijî denainTea Kyprţiî.-X'BTmanny.îc’av daT^n ijîoc cnpe rxp.ie,Tpimeqîxnd ct>-î maî BirB aţiÎYTop, mi de ani cx Biît acvnpa Jlenri-.iop, anvme kt> Ceîmenniî din KvpTe Bop CTa ne’nTpv Domn. Eap’ eî kyiti c’ay K.iiTiT X'BTmannv.i de aao.ieâ, xty mf de-rnKÎc nopTitţîa de c’ay .fominaT -ia nodreaz yn BY.iVBamî'L anyme DedÎYJi, nm de yi> neB0e, nÎ4Î de yx CTpxncoape nymaî de BÎK.ieann ne epâ. IUi .^nTpxnd .leiuiî mi K'Bzîaniî iui Mo.idoBenniî, ay .ivaTne DynaBodxmi npe a.t.iiţîBOÎepr npe TOqî5 decBptKxndy-î î-av .ixcaT ky nei.ie roa.ie, mi c’ay „foiTopc riodreazîy.i ky doBxnd’B. Uli ay dyc ne DYKa Bodt „^n rţîapa .leinîeacKi./ ini aKo.io ay mypiT. Kxnd dy^eâ ne dpym, „fv-i nycece ^nTp’vx cannie ky doî Kaî, vny.t a.iB mi yny.i mypr, mi ky xâmypî de Teîy, Ka Bâî de dxn-cy.i, OK'tpî mi cyd'B.imî de ayzîâ ky ypeni.ie, mi aijÎYnrxnd cnpe CyieaBa .ia yn caT, ay no4>TÎT nytţinTe.i.i .lariTe cx mxnxnne; eap' «temeea racdâ, Î-ay pxcnync: „Waeem Jiaume cb-xfi d'hm, ttS as momeam Dsua BoâZ eauijte din vitap'h, de Ăap m/^nnă eîepmii îads^tm neîneadopmiv/i!‘c KT> ny nrriâ emeea ageea kt, ecTe e.i.i c£nrvp DvKa Bodi; eap1 DyKa Bodi daKT> ay ayziT amîa, ay .^n'ienYT a CYCiri-nape mi a n.ixmjepe ky amap; kx e.1.1 ce uţineâ mi BopoBÎa ^n Kaca .iyî, mi ce icniTÎâ cx oii KpaÎY ^n uţîapa ynrr-peacKi, mi yn «tenîop a.1.1 ayÎ *^n tţîapa Mo.idoseî domn; mi a.ÎT4>eHÎop domn„f^niţîapa MynTenneacK’B,mii.imepe-c'bY' X'LTmann *|^n Siipaina, kx e.i.i .fvmî iţinea .ivKpy.i npe cyc. KypTea .îyÎ, maca .îyÎ, KÎe.iTvea.ia .îyî Ka yn KpaÎY tţineâ, mi K*nd emîâ aoapx ^n nopod, tot nocomop*T K'BYTa Ka ct îa oameniî de pÎKT>, kx e.i.i anYKace ^nB’BLţîiTYp’L de.ia B'Bci.iiy Bodi, 4>iind K'&m’&pamîy mape .ia Bxci.uv Bodi>. o Epâ om ny npea .foia.iT, mi rpoc, Bypdrxoc mi B'bTpxnj-nymaî^mî nepnîâ BapBa; ne aTXTa ce Kynomxeâ kx ny aBeâ aKî.Tape minTe c’av opma.iYÎ Dymnezî'BY. IHi 4e r;sndîâ ea.i cl «paKi, mi .ia ie ce icniTÎâ, mi .ia ne .i’ay adyc nx-KaTY.i nri ocxnda de.ia Dymnezî'Bv! Illi amîâ •i’ay dyc ne 182 DvK.a Bodi, .|^n uîapa .lemieacKi, de av mvpiT aKoao; auria iuî-av aroniciT de ai>KOimea uannnop Me anea! Epâ vn Boîepîv anvme î>pcaKi, BoraT „fvnTpv ayeacTi. qîapi. a noacTpi.: denî u^nd Benîâ uipva deaa .(unni>pi>irie, de mv.rre opî K*nd epâ .fjirpaBi., .^a ^nKtpKâ deaa uaca .nî iui-a nopnîâ aa rioapTi., iui maî ne vpmi. .}uuî ava lipcani r.anniî deaa iţîapi.; mi nv a’av nvTYT CT>-a par.de Dvua Bodi npe a^eaa noîepîv, npenvm cxnx mvaiţî ninTp aaTe uîtpî Boîepî î.orayî; ne din domniea a dova av „^n'ienvT a ce anoaicipe de dsncva, iui a-a nptdape. Uli nenvT^nd pxcda aseaa noîepîv îipcaKi ne Dvna Bodi, a’av nxp^T uri aa noapro., npcKvm maî cvc c'av cKpic: eap’ maî ne vpmi>. aiimv mTÎind Dyna Bodi ne Spcai;i kt. av aBVT rsa'ienni. mi nxpi. kv vn nervuî’LTop mape din ijîapa ./lemîeacKi. anvme Baaanann, mi av aBVT mi /Kvdei;aTi> aKoao ^n iţîapa aemîeacK'B myaT ne’nTpv nimTe nvde, Tpimec-av Dvna Bodi aa aneaa Eaaar.ann, de av BeniT .j«,n qîapt ahe, de av ni.p*T npe «Spcani, mi î-av «i>t.kyt cTp amu Bi>TaTO avî 5p-caKi DvKa Bodt, kt» a’av daT pi>mac npe îipeaKi ci. dea avî Baaar.an Bp’vi. naTpv-Hinnî cvTe-de nvnijî, mi amîa î-av avar tot avî <5pcaKi, mi a’av .j^nKic .(^n TeinniijÎT. ky T^axapiî. mi-a cKOTeâ „j^n ToaTe ziaaeae de-a r,T>Teâ aa Taane, nxni. ve i-c’av crxpniT Bineae, iui av pi>mac oaor nx.ni. aa moapTea avî, mi aa moapTea avî, din *iea i>on>irie mvaTi. ne anvcece, n’aBeâ kv ne-a rpiari; av nxndYT vn caT aa BaKi.Y anvme ^nT^neaaeae, de a’av rpiauT. Amîâ av «M>-kvt DvKa Bodi, avî Î>pcaiîi, mi ne ypmt î-av natTiT Dyin-nezîijv mi Dyki>Î Bodi.. ocT-av mi Tpeî cemne mapî ,^n ziaaeae Dyi;i>Î Bodi.. K^nd av nvp'iec aa oacTe aa Be^îv, na c’aY aptraT yt, crea ne 'iep ky Koadi., de c’ay bi>zÎyt mvaTe ziaae. M^niia mi avniî oamenî. ocT-av iui KVTpeniYpnpea mape; Ki.zîvT-av aTvnsîa mi Tvpnva iieaa mape din 'iCTaTea Cvieneî, Tie-Î zinca oameniî Typnva Nenvici.î. Eapi, doamna Naeraciea Dyki>Î Bodi., dvm, 'ie av avaT .lemiî ne Dvua Bodi,, av ptmac de vidaTi. iţîapa 183 MvuTenneacKt, ini ay vmBaaT mvaT ne’nTpv DvKa Bodi, Ka ct-a ptCKYmnepe deaa ./Leuiî; uri-a nerviţîace .KY ,/lemiî dpenT mîenTe-zieuî de nvnijî de Bannî ct dea.lemiaop mi ci-a aace. IUi Tpimiqî^nd Banniî npe’n iţîapa î>nrvpeacKt î-av nonpiT Snrvpiî Kv^ndemnapea avîUlîepBannBodi,Te-: mxndv-ce, Ki Ba emf mi-a Ba cmiim din domnie. DvKa Bodt . aTvnnî epa ,joi ,/lioB caoBod, mi osainind, kî av nonpiT Şnrvpiî Banniî, a’av aoBÎT KaTapoîv de Boe pea nii av mvpiT ^.n aoK. Eapt doamna DvKtî Bodt Btzî^nd amîa, c’av dvc kv ToaTt Kaca eî aa Iţîapirpad, iui amîa av ^nHenvT a o anvuape dtTopniHiî, vniî de vt napTe, aauţiî de aaTa, kv tfceaîvpî de eaîvpî de npi«rinî, mi a o ^nrpozipe, mi a o „^nKi'depe mi a o mtKvipe, Kapiî Kvm nvTeâ, aijîvn-rxndv-o ocxnda KpemTiniaop, Kape maî ne vpmt av BeniT niî aa maî mape ocxndt mi OKapt, Kt av amtyiT’o vn FpeK de c’av mtpiTaT dvnt dxncva; aB&nd ea doî oeMÎopî mi naTpv tKVT KÎeva, mi c’av dvc aa Manîa, ziK&nd Kt o dv«ie uri npe d*nca, mi auiîâ Bp’vt doî Tpeî annî av mîezîvT aKoao, mi n’av maî Tpimec aa dxnca ct o îa, nxnt c’av . ’ xainiT iu! eaa deaa Tvpsî. Eap’ ea aa BtTpxneiţîe av ptmac iui ctpaKt mi OKtpxTt de BopoaBa oameniaop, mi kv vt Kact naint de Koniî. Amîa av natTÎT mi Dvmnezîtv DvKtî Bodt, npeKvm av tj>tKVT mi eaa aaTopa! :.................v 7 - f 83. Domniea lui Constantin Cantemir, Domnul Moldâvieî ° (1683—1693). Venit’au dumn ticeriî Moldovei Constantin Cantemir Vo— doe, pre carele l’au ales la domnie boierii ticeriî Moldovei în locul luî Dumitrascul (Cantacudîenn) Vodce, cu nevointîa si cîel- 184 tueala luî Sîerbann Yodce domnul Muntennesc, precum maî sus s’aii scris. Acest domn Cantemir Yodce au fost de oameni prosti dela tinutul Fcelciului; si dacce s'au ridicat la vrîstoe, s’au dus în tîara lesieascoe, de au slugit la oaste, pînce aii ajuns de au fost Rocmistru; apoî viind în Moldova, s’au dus cu Grigo-rascul Vodce Gica în. tîara Muntenneascce, si aii fost acolo cîausîii spcetceresc; si erâ om viteadiu si cu syatbun. Dupoe aceea viind aice în tiarce înMoldova, si slugind bine, l'au pusCoepitann mare si apoî aii fost sf Soerdar si mai pe urmoe au fost si Clucer mare;, fost’au sf Capi-Cibaie la poarta împcercetfei, sciind limbi, si fiind om boetrîn. Cu alesul tuturor boierilor, ce erâ pribegi în tiara Muntenneascce, l’au ridicat domn cu cîeltueala luî Sîerbann Vodce, domnului Muntennesc, precum mai sus, s'au scris, si titulu-siul lui nu scrieâ Cantemir Voevoda, ce numai Constantin Voe-voda. Carte nu scieâ, ce numai isccelitura învetiase de o fceceâ practicce bunce avea; la Yoroavce erâ sînoatos; mîncâ bine si bea bine. Semne multe aveâ pe trup dela rcesboaie, în cap, si la mîni depe cînd fusese slugitor in tiara lesieascoe. La stat nu erâ mare; erâ gros, burduhos, rumenn la fatîce, budîat; barba-î erâ alboe ca dicepada. Cu boierii troeîâ bine pînce la uoe vreme, pe'ntru coe erâ om de tiaroe, si-î scieâ pre totî, tot anume, pre carele cum erâ; si nu erâ mîndru, nici fceceâ cieltuealce tioerii, coe erâ un moşneag foeroe doamnoe, si aveâ doi feciori Beidîa-delle, pre Antiociu, si pe Dumitrascul, si acesta evâ dîcelog la Poartce si cu- altî feciori de boieri. Si erâ bine în tiarce dintr'al-tele; numai nu putea trcef oamenii de podgeadîurî lesiescî, coe erâ tiara pustfoe din Iasi în sus. Din totî boierii erâ mai ales la acest domn, Gavriiitioe Vornicul si cu feciorii luî, cam foeroe de ispravoe, sglobivi, Lupul si Solomon si Costaci; aveâ slugi tîl-hari la casele lor de tineâ drumurile, de ucidea Turcii, si furâ bucate din Bugiac, caî, epe, si se fceceâ foermutale totdeauna si slfmuri cu Toetarii, pe'ntru faptele lor, si nu puteâ ste dicoe nime nimicoe de frica lui Gavriiitioe; si domnul de sf scieâ, rcebdâ. Venit'au atuncia.sf Miron Logofoetul din tiara lesieascoe, foarte sccepat, si l’au avut Cantemir Vodce în milce si în cinste; iii; 185 avînd trei fecîorî, î-au boierit; pe Ionitioe l’au fcecut Scerdar, pe Nicolaîu Logofcet all treîle, pe Poetrascul Ccemoerasîu mare; si sî-au logodit Cantemir Vodce sf uce fatce cu dînsul, pre anume domnitîa Safta. Ear pe Miron Logofoetul l'au fcecut Staroste la Putna; pre aceea vreme pusese Cantemir VodoeHcetmann peVe-licico, ce era frate cu Miron Logofoetul; si într'acea vreme esit’au Hcetmannul Velicîcu cu putintea oaste ce avea spre tinutul Sucevei, împrotiva a multe podgiâdiurî lesîescî, ce îmbla de strica în tiaroe; gcesit'au atunce un podgîadiu mare la Baie, si s'au lovit Hoetmannul Velicîco cu dînsiî prea tare, cît l’au lovit pe Hcetmannul dintr’un sinetîu, de i-au rupt dîaua de pe lîngce gru-madîîi. Velicîco ncevoelîâ în roesboîu sîngur cu sulitîa a-mînoe, si altul l'au lovit de î-au rupt spogcerniceala dela frîul callului, si altul î-au lovit din sinetiii dîrlogul dela siea. Si n'au putut soe isbîndeascce, si aii purces Moldovennn în roesipoe, si au fugit Hoetmannul Velicîco, si multoe stricoecîune aii fcecut acell pod-geadîu lesîese; si alte multe podgeadîurî lesîescî lovîâ pe alte locuri de strica în tîarce. ' Maî lovit’au un podgîadiu lesiesc pe Velicîco Hcetmannul între viî la Copou de l'au gonit pînce în Iasi. Velicîco Hoetmannul erâ un om de fire, si de treabce la toate socotelele luî, si în-droesnetîu, bun; numaî ne-avînd nicî cu cine, au doarce nici noroc la roesboîu n'aveâ soeî slugeascce, cce pe unde mergeâ îl tot boeteâ. - Atunce avînd Nemţii oaste cu Turcii, încoe de pe cînd s'au • fost boetut la Becîu, si tot boeteâ Nemţii pe Turci si se loetiâ; deci si Lesiî erâ la un cuvînt cu Nemtiî, si da lefe Moldovennilor, si se dusese maî toti Moldovenniî la Lesi, boieroenasi, slugi boierescî, slugitorî, si veniâ de joecuîâ în tiaroe în Moldova. Venise trei Sîrbi la Duca Vodce, aice în taîroe soe slugea-scoe, carii aceî Sîrbi, mai nainte vreme fusese cesoegiî, anume o Ilie si Stancîul, si Dumaîuruc; ispoveduitu-s’aii Ia un coelugoer Grec, la Galaţi trecînd Duncerea; si acell coelugoer î-au pîrît la Duca Vodoe de le-aii luat Duca Vodce sîepte-dîeci de pungi de bannî, si multe odoaroe scumpe, si pe urmoe sî-au gcesit vreme acel Sîrbi, de s'au dus în tiara lesieascoe, si aceîa au boetut pe 186 Hoetmannul Velicico la Baie, si fceceâ multe podgîâdiurî si rceutcetî tîoeriî; cce erâ oameni foarte harnici, si asiâ s’a tîmplat într’un podgiadiu de i-au împresurat mulţime de Toetarî. Stanciul au perit acolo în roesboîu, earce ceîalalti au scoepat cu multe ranne; deci dintru acelle ranne s’au spceriat si s’au dus în tîara Nemtîeascce, de au ajuns acolo Ilie si cu Dumitrascul, de erâ câpete mai marilalmpoeratul Neamtiuluî, pe douoe-dieci de mii de Sîrbi. Ear’ Dimaiuruc mai pe urmoe si-au fcecut fpace, si aii venit aice în tiarce în Moldova, de au fost Basî-bulubasi. la Constantin Duca Vodoe, si au perit sf ell de foc împreunce cu Totoescul. vel: Coepitann, cînd s’au aprins erboerfea în Iasi. Vedeţi acum ce au foecut acell ducovnic Grec; drept dragul sce te ispovedu-escî la dînsii! Coborîtu-s’au atunce si doi Hoetmanni lesiescî cu ostî pe Prut în jos pînoe la sat, la Boîann. Esitu-le-au Suleîmann-Pasia Soeroescerul înainte si cu Cantemir Vodce, si le-au dat Lesilor rcesboiu prea tare si frumos; carii Lesiî n’au putut tine roes-boîul, si peste noapte pintreg au toeiat lunca, si au troecut peste Prut si au fugit. Earce Suleîmann-Pasia si cu Toetarii, si cu Cantemir Vodce, s’au întors înapoi, earoe Cantemir Vodoe de atunce au dobîndit dela Turci mare cinste si lâudoe si credintice, coeci mergeâ prea bine si frumos la rcesboiu, coe asiâ mergeâ în, frunte de nu se putea tine cei tineri de dînsul. Deci Lesii dintr’aceea au prins sf mai mare pismoe pe dîn-sul de slobodiâ podgîâdiurî în toate poertile de strica tiara; si tiara erâ tot bejennitoe. Lipsce de pîne coe nu puteâ arâ oamenii, earoe stupii si vinul se fceceâ, cce erâ om norocit. Tîara bir nu da, coe erâ ertat birul tioerii dela Poartce. Numai nu puteâ trcei de vrajbce, coe si caii lui Cantemir Vodce din ceair i-au luat Crupensci cu un podgiadiu lesiesc care pe urmoe acell Cru-pensci au ajuns de au fost Jitniceriu mare. Si Domnîea în Iasi dupoe ce î-au luat caii n’au putut siede, ce s’au mutat în cetce-tiue; cce de nu s’ar fi mutat în Cetoetiue, cînd au bcetut podgia-diul pe Velicico Hcetmannnl la Copoii, l’ar fi luat si pe Cantemir Vodce din Iasi. 187 Dupoe voroâva ce au avut Sîerbann Vodce/ cu Cantemir Vodoe, prins'au Cantemir Vodoe pe Iordaci Postelnicul Ruscet de Tău încis si l'au muncit, coe î-au cetuit capul si l'au foecut de au dat vruoe treî-dîecî; patru-dîeci de pungi de.banni, ii peurmui l'au luat Gavrilitîce Vornicul si cu Velicîcul Hoetmannul în cidîoe-sfe, cum coe nu.'.va fugi din Moldovă, si l’au slobodit; earoe maî pe urmce î-au dat veste luî Iordaci Velicîcul Hcetmannul, coe-î stce cu price Sîerbann Vodce, si este sce peaîce. Si întielegînd Iordaci Ruscet Postelnicul, au fugit în tîara ungureascce. Atunce cînd au mers Suleimanri-Pasîa cu Cantemir Vo doi înaintea Lesilor laBoîann, veriit'ausf Sîerbann Vodce cu oaste diii tîara Muntenneascoe pînce în Iasi; si au descoellecat cu oastea lâ mîncestirea lui Aron Vodoe; si au sîedîut vre uoe patru cinci dille si si-ău isprcevit dela Suleîmann-Pasîa, avînd grijoB de Nemtî de s'au întors înapoi, si au mers pe Bîrlad tot vînînd vînâturî si pesce. Earce în all doile ann all domniei lui Cantemir Vodoe cobo-rîtu-s'aîi Craiul lesîese Sobiesci cu toatce puterea sa si cu toti Hcetmannii tioerii lesîescî, si cu toatce recî-pospolita si cu multe podgiâdiurî în toate pcertile, în toatce tiara Moldovei, pre la Ocnoe, pre laBîrlăd, pre la Bujorennî, de n'au roemas un loc ne-proedat si nestricat. Tceîat'au atunce Lesiî si cu Coediacii pre doamna Rucsanda fata Iui Voesiliu Vodoe la cetate laNeamtîul, si pe^ Andriesioae, si pre Enaci Groemâticul, fiind CcemOerâsiu la Ociioe, si pre altiî multî; coe se fcecuse tîlhari nunumai dela oastea lesieascoe, ce sî din munţii unguresci esiâ tîlhari (de jcecuiâ mînoestirile, _ si alti tîlhari despre Bugîac; în cotro cceutaî, tot tîlhari erâ în toatce pcertile. : Atunce mulţi ioierî §i jupînese soerace si-au lcesat casele, si. au fugit în tiara Muntenneascoe de roeul tîlhoerituluî. Atunce Graiul Sobiesci s'au coborît în jos pin tîrg pin Iasi, si au mers în jos pe Prut, pînoe la Pagul, si dela Pagul n'au putut merge mai nainte, si s'au întors înapoi, cOe i-au esit Turcimea si cu Tcetoerîmea înainte, si s'au întors încugîurat de Toetarî. Carele cum esiâ din obudîul lesiesc, cum îl sf luâ Toetariî de gruma-diu. Si s'au întors earoe.pin Iasi înapoi, si erâ si Petriceico Vo- 188 doe cu dînsul; §i au lovit pe la Tîrgul-frumos, si n’au ajuns cailor obudiuluî lesiesc apce hcelesceul cell mare dela Prigorennî, si au luat Şiretul în sus, si au lovit pe la Cernoeutila Snetiniii. tiara luî. Ear’ Cantemir Yodoe l'au gonit pe Craîul cu Toetarii pînce la Hcermcennesci pe Şiret. . Atunce au ars Lesiî si Toetariî multe curtî boîerescî Ia tiaroe silalasî. Ars’aii în Luncannî, în Obrejennî, în Popi, în Do-roscanni, laLeca, înCceccercediennî doue pcereci,.înPodobitî, în-tr’alti Luncannî, în Albescî, înBrceesci,în Prigorennî, în Gînescî, în Tîrgul-frumos, în Crivescî, in Petrisi, în Hoelcestiennî, în Hce-bcesîesci, în'Ruginoasa, în Hcelceucescî, în Cosmesci, îii Purce-lescin Stolnicennî, în Pascannî, si pe. alte locuri multe; tot curtî sindilite hoierescî au s atunce, fiind oameniî încisi pin Mînce-stirî de frica Lesilor si a Toetarilor; erâ în Goliea atunce. oca de apoe un potronic. ; Atunce aii luat Craîul si pe Dosofteiii Mitropolitul de’n Iasî cu toate vesmintele si odoarcele S. Mitropolii, si au luat sf moa-scele sfintuluî Ioan-Novi, ce aii fost la Suceava, care au fost adus . aceste s. moasce din tîai'a turceascce Alesandru Yodoe (1401—-1433) cell mare si bun; si le-au dus acelle s. moasce, împreunoe cu Dosofteiu Mitropolitul în tîara lesîascce, la un tîrg all Craiului Sobiesci anume Jolcfa, de stau acolo sf . pînoe în diua de astce-di. Si Dosofteiu Mitropolitul încoe acolo au murit. Acest Dosofteiu Mitropolitul nu erâ om prost de felîul lui; erâ neam de madill prea învcetiat; multe limbi scieâ, elinesce, loetinesce, slovinelce, si alte. Adînc din coerti scieâ, si deplin, ccelugcer si cucernic si blînd, ca un mieii în tiara noastrce pre: aceste vremi nu se afla om ca acella. Dupce ce au mers Ja Jolcfa, îl puneâ Craîul Sobiesci de se îmbroecâ cu vesmintele. celle scumpe si odoarcele Mitropoliei tîoeriî noastre, si slugiâ Liturgfe la dille mari, si Iordann la Boboteadice cu ceremonie dupce obi-> ceiul tîoeriî noastre, si se miirâ Craiul si totî domnii'lesieşci si! loeudâ frumoasa ceremonie, Ee erâ în biserica tioerii noastre. ..; Cantemir Vodce s’au fost mîniat roeu pre âcell Mitropolit’ si i-au fost foecut afurisennie dela Patriarsi; dar’nemicoe de dînr; sul nu s'au atins; cce dic oamenii cce-î sfînt. Ear’de Cantemir 189 Voda» dic oamenii ca: s'au alias, ca; l'au gresii legat; ce nu se scie dinlru aceea pricina;, au dintr'alto» pricina;. Cantemir Voda; cînd au venit Craiul lesiesc Sobiesci, ra;ma;sese maî sîngur; boierimea, slugilorimea, fugise carii încotro au putut; numai prea cu pulinteî oameni de curte ra;ma;sesc, si-1 îndemna ua; sama; de boieri sa; se încine la Lesi, si-i scrieâ si Sîerbann Voda» sa; se încine, ca; s’a încina sf ell cu; se scoboara; sf Nemţii despre tiara ncmtieasca», sf Moscalii încoe merg Ia Crîm, si se vor face tot una. Eann Cantemir Voda; nu s'au potrivii; una ca; scieâ rîn-dul Lesilor, ctc slugise la dînsiî; a doua iî erâ feciorul la Poarta; dîa*log, Antioc Heidiade; ce nu-î da mîna într'alt cip. Ce cil cu cine au avut pe lîngaî dînsul, s’au tras spre Fcelciiu asupra Tătarilor, precum mai sus sa'ii scris; si cu aceasta au nimerit bine, ca; î-au esit mare lauda; dela Turci. Pre acea vreme erâ vre ua» patrudîecî sf maî bine de Co-drennî tîlbari, de tineâ drumurile în tîara de jos; ajuns'au acei Codrennî la Cantemir Voda; de i-au erlat, si aii venit totî în Iasi, si i-au dus pre totî în mînoestire înGalata, de au jurat cum vor slugf luî Cantemir Vodoe si tîoeriî cu dreptate si le-aii dat leafcu cîle patru lei pe luna;, si au pus capete dintre dîa-siî, pe Dîabaria si pe Sandul, si le-aîi dat ccertî de volnicfe, sa; siringa; oameni de oaste cit de multî. Si au purces spre munte, si cum au sosit la Peatrce, au goesit un podgîadiu de Lesî si cu ccedîacî vre uoe doue sule sf maî bine; si asiâ i-au lovit feurce de veste pe uce negura», de i-au spart si î-au spîrcuil, si i-au prins pre unii sf vii, de i-aii dus la Cantemir Voda; de i-au întierpat si i-au spîncTîurat. Deci dintru acea isbîndoe au început Cantemir Voda; a facere steaguri de Lefecfi în Romanii si în Cosmesci, si in Tirgul-frumos, in Hîrlccu, la Podul-Iloaeî, în IaSî; si au început a biruire pre tîlharî. si a-i prindere de-i ducea la Cantemir Voda», de-i tot omora cu fel de fel de casne. Asfjdere sf Miron Logofculul, fiind Staroste la Putna, au fcecut Seimenni si Hrcnsarî. si au început sfdintr'acolo a resipire tîlbariî, ccu numai ucu dala; la iia» ba»lae au prins patru-dîeci de tîlhari, si i-au tot ta»îat cîte în patru buccetî, si i-au pus pin 190 prepelece pe la drumuri. Pus-au Miron Logofcstul, de au lder-git sf drumul la lunca Mîndruscoeî.; coe fiind drumul strimt, nu. putea oameniî soe îmbie de rceul tîlharilor. Si asiâ cu acestea, au Început a se mai stîrpire tîlbarii, coe de ce-i omora, de ce se foeceâ maî multî, în dillele acestui domn.............. . : Asijdere atunce cînd au venit Craiul Lesiesc Sobiesci mai, nainte, dupce ce au fcecut Cantemir Yodce slugitori, vcedîmd SierbannVodce, cce îmbloe tîlhoerit mult în Moldova si n’are cine sce le stea împrotivoe, si Cantemir Vodoe n’âu tinut parola, cum s’au apucat, cînd l'au pus domn, soe umoare pre Iordaci Ru-soet, si Iordaci Ruscet au fugit în tîara ungureascce, trimiş'au sf , ell pre Mcenceitoe Ccepitannul cu Saragele, soe prindîce pre jupî-neasa lui Iordaci Ruscet. Deci aflîndu-se jupîneasa luî Iordaci Ruscet, cu multebegenniî pe Oitudiu la un sat. anume GrodîesciY de frica unui podgiadiu lesiesc, ce v.eniâ din sus, au apucat numai ea Iordoecioae sînguroe cu roedvannul numai de au fugit, si au sccepat de n’au prins’o Saragele; earce altce, ce au avut agcerlîc, i-au luat tot Saragele, si peste noapte s’au întors Saragele peste munte în tiara Muntenneascce; si begennariî cine au fost acolo, au scerit dupoe dînsii a doua di pe sleab de i-au, gonit, si nu î-au putut ajunge, si s’au dus cu pace. Trimes’au pe Gavriiitioe Vornicul în tiara Muntenneascce la Siei'bannVodce, Cantemir Vodce, cce vcediuse, coe s'au mîniat Sîerbann Vodce pe’ntru Iordaci, si pe’ntru cceci nu s’au încinat la Lesi, dupce cum se adeverise, cînd l’au pus domn; şi înţor- ' cîndu-se Gavrilitice Vornicul înapoi, îndatce au sf murit; dic sce-1 fice otroevit Sîerbann Vodce. Câutoe de acum înainte de vedi, ce s’au lucrat din diavistie si din rceutate în Moldova si în tiara Muntenneascce, din pisma lui SierbannVodce si a Cupoerescilor, ce au avut pismce A7ecîoe dedemult................. - A t îndatce si-au foecut pace. cu Cantemir Vodce, de aîi venit dela Tîarigrad în Iasî Cupoeresciî, si au pus pe Iordaci Visternic mare de î-aii dat Cantemir Vodce cieea tîoeriî în mînoe, si î-au dat sf uce samce de bannî, pe’ntru cei ce-i luase; ear’ pe’ntru uce samce de bannî ce i-au fost mai. roemas, i-au dat tîrgul Sceea, si satul Drcegsiannii; si.pe frate-soeu Manolaci l'au pus . 191 Staroste la Putna, pe’ntru ca soe se mai adaug® vroejbile cu Muntennil. Pus’au sf pe fraţii acestor doi boieri, pe Scarlataci, si pe Lascaraci, si pe Mihalaci soe fice capi-cihceî la Tlarigrad; Tine-te sceracoe tiaroe Moldovce de acum înainte de jacurile si de mîncceturile a totî aceşti tuscincl feciori ai Cuparlulul celluî betrîn, carii nu se soeturâ unul acîte cu uoe sutce seau si doue sute de pungi! Dat’au toatoe taina Cantemir Vodce, ce aii avut cu Sîerbann Vodoe, Cupcerescilor; bucurat’au Cupcerescil pe Cantemir Vodoe coe l’or face domn în tiara Muntenneascoe, si asiâ tot se pîrâ si se mîncâ unii pre altiî. Murind Gavrilitice Vornicul cell bcetrîn, pus’au Cantemir Vodce Vornic mare pre fiîul soeu Vasilaci, dar’nu aveâ trecere la domnie, ca tatce-sceu; si pe celalalt! fraţi al lui au început a-I maî scoedere din volnicfea ce avea cînd trcelâ tatce-sceu. Scos’au atunce si pe Velicîco din Hcetmoenme, si l’au pus Vornic mare de tiara de sus; si Hoetmann au pus pre gfnere-soeii Bogdann. Deci Iordaci au sf legat frcetfe cu Bogdann Hcetmannul, vedlînd coe este ginere lui Cantemir Vodce, de tineâ la un cuvînt, si pe celalalt! boierii au început a-I coelcare din obiceiurile lor, si scotea mulţime de orînduele pe tiaroe, si pe madili dcejdl grelle, si pe breslasi greutate, de s’au stins de atunce, cce erâ breslasi mult! în tîarce atunce cu mii de stupi. Si Cantemir Vodoe carte nu sciâ; sama nime nu le luâ, cce-i supusese pe celalalt! boier!, cce birul tîoeriî erâ ertat dela împeroetfe. Ear’ Lascaraci Capi-cihala tot trimeteâ la sute de pungi de bannl, de luâ ni cu iioe pricince ni cu alta. Oare ce sta împrotivoe pe’ntru tîarce Miron Logofoetul, si,cu frate-soeîi Velicîco Vornicul; eî diceâ lui Cantemir Vodce la masce: „mai des cu pceharcele, masriea ta, si mai rar cu ormduelele; cm birul tîcerii este ertat dela Poar-tiB; si-i vre sce-ti dai mmriea ta sama uce dat ce si nu-i pute'“. Si Velicicu sf mal tare totdeuna se sfoediâ cu Cantemir Vodce, si cu Iordaci Visternicul, carii dintru acelle voroave, avînd fricoe, au ccediut la prepus, de sî-au pus sf capetele. Sîerbann Vodce fcecuse gcetire mare de osti în tiara Muntenneascoe, si foecuse cîte-va vase, sîelce, la Argeslu cu dicelioe- rea, de sta gata soe se scoboare pe Dunoere, si se ajunsese cu toate capetele Sîrbimii pe de ceea parte de Dunoere, si trimisese şi la Nemţi pe frate-sceu Iordaci Spcetarîul, si pre gfnere-sceu Aga Boelceceannul, ca soe Yiîoe cu uoe samce de oaste nemtîeascce. Ajunsese sf la Mosc soe se scoboare Moscalii, soe meargoe la Crîm; si stînd împrotiva svatului un Cneadiu mare la Mosc, cîei-tuit’aii Sîerbann Yodos de l'au otroevit, ca soe numai fioe protfvnie svatului. Ajunsese sf cu Craîul Sobiesci ca soe se scoboare înjos la Bugiac. Si asiâ sf ell soe purceadce cu aceastoe goetire, soe apuce Tîarigradul, cînd or fi Turcii la Beligrad la Nemţi. Numai erâ pîedecoe Cantemir Yodoe, si cu Cupceresciî, coe-1 tot pîrâ la Poartoe. Deci Sîerbann Yodoe vediînd împiedecarea lui Cantemir Yodoe, au strîns cîti-va boieri TVIoldovenni, ce erâ în tîara Muntenneascoe pribegi, unii de frica luî Cantemir Yodce, alţii pe’ntru frica podgîâdîurilor lesiescî; strînsu-i-au pre totî la dînsul, la svat la Bucuresci, si au ales pre Ilie Dragutiescul sce-1 facoe domn în Moldova, cu toatoe cieltueala lui ca sce se mîntueascoe de Cantemir Yodce, soe nu-î mai fice pîedecoe. Si n’au dioebovit dupce acest svat prea mult Sîerbann Vodce, si au sf murit. Dic unii soe-1 fioe otroevit fraţii lui, Stolnicul Constantin si Spcetarîul Mihaîu; cce erâ un om groasnic;nuvegiânimcerui voea; erâ om mare la stat, cu oci ca de bou, hârnic si dârnic, miloe foeceâ mare la cei stroeini sila slugitori; cîeltuiâ mult, ca soe-si facce nume, ear’ nu sce strîngoe. Cantemir Vodoe încce de acestea oblicind de toate, pîrîse la Poartoe pe Sîerbann Yodce, si Turcii nu puteâ sce-1 moedilea-scce, cce se temeâ de numele lui Sîerbann Vodce ce scrisese la Hannul soe se gcetedie, soe meargoe soe ernedie în tiara Munten-neascoe sce prindîce pe Sîerbann Yodoe; ce goetindu-se Hannul, î-au sf venit veste, coe au murit Sîerbanu Yodce. Ce gîndesce. omul, nu dee Domnul: cce cine scie, la ce cumpcennoe ar fi venit si tiara Muntenneascce, de n’ar fi murit SierbannVodce atunce. Ridicat’au fraţii lui Sîerbann Vodce Constantin Stolnicul, si cu Mihaîu Spcetarul domn atunce pre un nepot all lor de sorce, anume Constantin Brîncovannul Boesoerab, în locul lui Sîerbann Yodce. Aveâ Sîerbann Yodoe foecior mare, si n’au vrut fraţii luî 193 Sîerbann Yodce sce-1 pulffi pe dînsul, pe'ntru coe nu (rcela bine cu doamna. Dupoe ce s'au asîedlatBrîncoveannul Yodoeîn scaun, în Bu-eurescl, gîJceava si dlavistiea cu Cupoerescil tot au roemas si Ia Brîncovannul Vodoe, cum era si la Sîerbann Vodoe, de se tot pîrâ unul pre altul la Poartoe, de se tot foeceâ cieltuealoe amîn-duror tlerelor. început'au Brîncovannul Yod® a supoerare pre doamna lui Sîerbann Vodoe, cu feluri de feluri, si a-I luare bannil de pe unde erâ mistuit!; coe fiindu-i nepot Iui Sîerbann Vodce si în cinste Ia dînsul, îl sciâ bannil pre unde erâ. Deci Aga Ba-Ire-ceannul ginerele lui Sîerbann Vodoe, dacoe au întleles de aceâ supccrare, n’aîi vrut sce viloe dela Nemtî; si au roemas acolo la Becîii. Ear’ Iordaci Spoetarlul fratele lui Sîerbann Vodoe au venit Ia Brîncovannul dela Nemtî, de-unde îl trimisese Sîerbann Vodoe. DeiJî doamna luî Sîerbann A^odoe ccedîuseîn mare prepus, voe-(Tîînd, coeau Voemas ginere-soeuAgaBoeloeceannul la Sîbiîu, si pusese trei steaguri de Lefecîî Moldovennl cu Coepitanniî lor pre anume: Besleaga, siYicoI, siTatul, de o poediâ pre dînsa si pre feciorul eî pre Gîorgîii Beldiade Ia sat la Droegcennescî, soe nu fug® la gfnere-siru Ia Nemtî. Eara» dup® ce au trecut un ann all domniei Brîiicovannuluî Vodoe, coborîtu-s’au Aga Bceloeceannul cu osti nemtîescî si cu Heiser Generalul, de au venit in tîrg la Bucurescl. Dar’fecîorul luî Sîerbann Voda1,' cum au întleles, coe au trecut Nemţii în tîara Muntenneascoe de vin Ia Bucurescl; în-tr’mu sara1. s'au îmbr®cat în baîne proaste si aîi esit prin strajea delaDru'gd'nnescî, ce-1 pa'dîâ necunoscîndu-1 stropjîariî, si s’au dus înaintea ostii nemtîescî, si au roemas numai doamna singura» la Dra'gcennescI în padî®. Brîncovannul Voda1, deacce au vcedîut, cce se apropice ostile nemtîescî de Bucurescl, aii loesat Bucuresciî, si s'au coborît Ia sat Ia Rusî cu toatoe casa lui si boierii si boierennasil de'n curte si slugitorii, si au sîedîut acolo la Rusî vru® dou® trei s®pt®-inînî. Ell siedeâ în Rusî, si Nemţii în Bucurescl, caile de opt nou® ceasuri unii de altiî; si purtâ de grij® Brîncovannul Vod® Lepturarîîi rumînesc. T. III. 13 194 de diceboereă de le da tot de ajuns, de ce le trebuia, ear’ pe de altoe parte aîi foecut scire la Poartoe si la Toetarî soe vince. Trimis’au atunce Generalul Heiser pre un colonel vre uoe sutoe deNemti laDroegoennesci, de au luat pre doamna luî Sîerbann Yodoe, de au dus’o în Bucuresci; cu voea Brîncovannului Yodoe era, coe Droegoennescii de Rusî nu sînt departe caile de douoe ceasuri Dupoe ce aîi ridicat pre doamna de’nDroegoennescî, venit'au numai sîngur Generalul Heiser cu capul lui cu vr'îioe sutoe de oameni dela Bucuresci laDroegoennesci, si s’au sculat sfBrînco-vannul Vodce, de s’au dus la Generalul în Droegoennescî de s’au împreunat cu dînsul, si au mîncat si aîi vorovitcinci-siese ceasuri, ce le-au trebuit, si asîă s’au întors la obudîul lui la Rusî. Tiara nu o loesâ soe se begenneascoe; coe pe cine îi prindea, le tceiâ nasul si urecile, de sta pe loc, ca soe poarte de grijce dice-lioerellei oştilor. Atunce totî boierii Muntennescî îndemna pre Brîncovannul Vodoe soe se încine la Nemţi: numai unciu-soeu Stolnicul Constantin n'au primit acest svat, si nu l'au loesat sce se încine; cînd va Dumnedîoeu sf omul nimeresce svatul. Atunce fiind domnîea nouoe, si viind ostî, si neavînd cu ce se civernisf, îngraboe trebuind bannî au scos vcec.Brit întîia-si datoe, un tult de vitoe si doi orti de call, de au roemas obiceîîi, de au fost în mulţi anni, si de acolo dela Muntenniî, peste cîti-va annî la domnfea luî Constantin Ducoei Vodoe, au soerit scînteea sf la noî in Moldova, de s'au aprins acest pojar de obiceiu. roeu. Deci în scurtoe vreme au purces sf Toetarii a venire în tîara Muntenneascoe, Brîncovannul Vodos îndatce atunce aîi dat scire tîereî sce se dea în lături la muntî, si si-au trimes Doamna la mînoestire la Brad, la munte; si ell au purces întru întîmpi-narea Sultannuluî la Budîoeu, si numai întraceă di soe nu se fice tîmpinat cu Sultannul, erâ sce prade tiara. Earoe Nemţii deacoe au întîeles,-coe vin Toetarii s'au ridicat cu doamna lui Sîerbann Vodoe si cu ţotii de'n Bucuresci, si aîi trecut muntiî laBrasîov; si Toetarii cu Brîncovannul Vodce i-aîi gonit pînce au trecut muntiî, si nemica nu le-au putut strică. 195 Ear’ pe tiaroe aii stricat’o foarte r(Eu Tcetariî, cce numai ccecî' n’au luat robi, ear' altoe ce au gcesit tot aii luat, cce acolo sînt' munţii goli," nu pot soe se ascundiaă oamenii si dobitoacele, si erâ yreme de earnoe; de aii roemas oamenii numai cu sufletele. Earce de varce dupoe ce s'au foecut, trecut-aii Toetariî' doue trei rînduri pin tiara Muntenneascoe, si la mers si la întors ' tot pin tiara Muntenneascoe treceâ, de mergeâ la Beligrad, unde se bceteâ Turcii cu Nemţii, de foeceâ bogatce stricoeciune tierei Muntennesci. A - £ In alldoîleannall domnieiBrîncoveannului,rinduit’aulmpoe-rcetîea Turceascce pre Muntennî, si pre Moldovenni si pre Tcetari, si pre un Serascer cu Turcii, uce samoe soe ducce pre Tiucel Grof soe-1 punce Craiii în tiara Ungureascoe. Deci de ’ aice din Moldova aii mers Hoetmannul Bogdann, cu uoe samoe de Moldovenni, si un Sultann cu Tcetariî, si Brîncovannul Vodoe, cu capul soeu cu Muntennii; si ajungînd la mârginea tierei Muntennesci, unde se cîamce Cîmpina, esitu-le-aii Heiser Generalul; înainte si cu Aga Bceloeceannul, si cu cîte-va mii de Nemtî." si sî-au dat roesboîu foarte tare de îmbe pcertile si groâsnic ' cîte-va ceasuri; si pe urmce au spart pe Nemtî si aii purces Nemţii în roesipce. Si atunce aii prins pre Heiser Generalul la mîna lui Tiucel Grof; si Aga Bceloeceannul aii perit în roesboîu; dar’ au perit si Sarascerul Turcesc, coe l’au lovit un glontiu tocmai în guroe. Dic cce la acell resboîu sce fice fost mai mult isbînda despre partea Coedîacilor BrîncoArannului, coerora le erâ cap un Moldovann anume Costin Coepitannul de Focsiennî, feciorul Nennuluî. Dupce ce au aflat Brîncovannul Vodce pe Aga Boelceceannul mort în roesboîu, trimisu-i-au capul la Bucurescl de l’au pus într’un prepeleac în mijlocul ogroedii lui, de i-au sîedîut vr’uii ann capul în prepeleac, si aii învcetiat de i-au resipit sf curţile si ograda, de au roemas numai jcerisce. Dupce isbînda, ce aii foecut acolo întrat’aîi Tiucel Grof în tiara Ungureascoe cu toate ostile, ce scriu mai sus, si au început a stricare si a ardere, si a robire pre care nu vrea soe se încine lui; si asiâ aii îmbiat cîte-va dille stricînd pin tiara Un- 13 * 196 gureascos, pînce ce s'au ridicat altce oaste nemtîeascce si au pui’-ces asupra lor. Decî Groful cu Turcii si cu Toetarii n’au cute-diat sos stea împrotivce-le si au fugit preste munţi înapoi în tiara Muntenneascce; ear’ Bogdana Hcetmannul vrînd sce easce dreptpe Oitudiu la tiara Moldovei, eSitu-i-aîitierrennimea, Scecuii înainte Ia Oitudiu la strîmtoare, de i-au dat rcesboiu tot noaptea, si cu mare greu au sccepat de au esit din mînele lor, cce erâ sos pearce cu totii. Ear’ Toetarii s’au dus în Bugiac acasce. Ear’ Tiucel Grof cu oastea lui, cu Ungurimea, au rcemas în tiara Muntenneascoe, de au ernat si au si vcerat, si multce stri-cceciune fceceâ tîereî; numai pînos a se ridicare Tîucel Grof de s'au dus în tiara Turceascre, foarte cu putinteâ oaste Curuti de a-i lui rcemcesese, coe pusese Brîncovannul Vodos oameni de ai lui pre care Curutiu îl gresia in laturi pe tainre îl si ucidea. Fcecut’au Lesii atunce Ia Svancea ocop de'n sus de Svancea, de au asiediat oaste. Trimes'aîi si în cetatea Sorocii pre un Polcovnic ear’ cu oaste. Asiediat’au si în tinutul Cernceu-tîului în cîte-va locuri de au frecutparcanne, de au asiediat oaste joimiri Moldovenni si Lesi. In Ycesileu pe Nistru Drceganni; în Orcesienni pe Dîabarovsci cu Lesi; în Cotimann pre Dubravsci tijîu cu Lesi; înBoenila peTurculetiu cell mare cu Moldovenniî; în Hlfnitire pe Botediu tijîu cu Moldovenni, în tîrgul Cernoeutî peBroennesci; înCucîur pe Turculetîu cell mic cu Moldovenniî. Si asîâ cuprinsese tot tinutul Cernreutilor de-1 tineâ, si altre treabre nu aveâ; în toate dillele se bceteâ cu Turcii supt Cos-menitice, cce prediâ drumul Ccemenitiei; deci cine treceâ tot îi luâ de grumadi si-i robia, si se slobodiâ furislu în Moldova si în Bugeac de apucâ bergelîi, alle cui gcesîâ, si luâ sî limbce; si cînd duceâ Turcii diosperele în Coemenitîoe, le esiâ înainte, ori la dus ori la întors, de-i lovîâ si de bogate ori îi si smintîâ. Asijderea si Lipcanii de’n Coemenitîoe si cu Turcii esiâ si lovîâ pre joimiri, pre unde erâ asîediati fcerce de veste, si de bogate ori se tîmplâ de-i si strica. Tcetarii de’nBugiac, Hannul, Sultannii cîte de trei patru ori pe ann mergeâ în tiara Lesîcasece de prcedâ cît le trebuia, si la întors sloebindu-le caii fiind une ori earna, esiâ joimiril de pe’n 197 dioemce de-i Iovîâ, pe urmce si scotea duiumuri si robi: ear' "une-ori îi loviâ Tcetariî pe dînsiî. Uoedatoe esind Turculetiu cell mare la Stefcennesci la drumul Coemenitiei sce î-a limbce, aii vedîut vre-uoe pâtru-diecî de Turci pe Sleali viind de Ia Ccemenitîce, deci Turculetîu trecînd Prutul pe gîatioe sce meargce la dînsiî sce-î Ioveascoe. au apucat de au trecut numai vre-iice trei-dieci de joîmiri, si s’au sf rupt 'gîatia, cce eră primoevara, si aîi rcemas oastea cea multce a lui Turculetiu de ceastoe parte neputînd trece Prutul cce se rupsese gîatîa. Deci Turculetiu au esit înaintea cellor patru-dîeci de Turcii, si asia s’au boetut fatîce la fatîce vre-iice doîice 5ea-•suri, cce nu putea ceea oaste sce treacce, sce le dea ajutorîu; si î-au înfrînt Turculetiu pe Turci si i-au prins vii, cariî n’aîi perit la bcetcelfe; numai doi aîi sccepat; ear' pre ceilalţi i-aîi luat robi de grumadi, de i-aîi dus în tiara Lesieascre. Pre unii î-au trimes la Craiul de sî-au fcecut nume, si cinste; pre alţii i^aii ţinut Ia dînsul la Boenila de s'au rcescumpcerat. Si aîi gce-sit atunce la acei Turci negotîoetorî cincî-dieSi de pungi de banni, foeroe de odoaroe si haine si cai. Earoe în all siesele ann all domniei luî Cantemir Yodoe, co-borîtu-s'aîi Craiul Lesiesc Sobiesci, cu osti grelle ear’ în tîara Moldovei, fiind îndemnat sf de Muntennî de Brîncovannul Yodce, dupoe cum erâ învcetîat ca soe facoe rceu acestei tîeri, de se tot acolisîa de dînsa totdeauna; precum sf mai pe urmce de au adus sf pe Moscali cu faptele lui. Care Dumnediceu pe’ntru suspinu-rile sceracilor i-aîi plcetit de s’aîi stins pomenirea luî cu totul. Si au venit Craiul cu obudîul pe laBotosîenni, si pinCotnar pînoe la Tirgul-Frumos; si de la Tîrgul-Frumos ear’ s'au întors la tîara luî, coe erâ vreme de toamnoe. Si atunce, întorcîndu-se, au loesat oaste cu bucate în cetate în Neamtîu, si în Su-ciavce în mîncestirea Armenneascoe, si în mînoestire în Agâpie, si în Scecul, si în Cîmpulung, si în Hangu; si cînd aii ajuns Craiul cu obudîul lui pe Şiret pe la Ropce, asîă i-aîi lovit uoe ploae cu ninsoare de i-aîi tinut acell vicol vre-iice trei patru dille, de aîi murit oastea mai bine de jumoetate îngetîatoe. si lesinatce, cce erâ pe la Noemvre: ear' caii le—au murit totî de'n obudiu de ,198 le-au roemas carcele si carcetele si puseele celle mai mari toate la Ropce. Dic coe nici Craiul maî n'au fost avînd call soe încalece; de abia au mers pînoe la Sniâtin, coe I-au fost lovit mî-niea lui Dumnedîoeu, de nu erâ numai vicolul, ce-I lovise si uoe-boaloe de muriâ si oameniî si caii; si la annul de primcevaros au trimes de’n tîara Lesieascoe de au luat puseele dela Ropce. Toetarii si cu Cantemir Vodoe n’au vrut soe meargoe mai înceinte dupoe dînsii de la CrivescI, ce s’au întors înapoi; îndem-natu-i-au Cantemir Vodoe pe Toetarii soe meargoe înceinte; cos de ar fi mers l-ar fi luat pe totî degrumadî; numai Toetarii n’aîi vrut soe meargoe. . Dic unii, coe Sobiesci s’au fost ajuns- cu Toetarii, de au . fost tot una; numai în vedeala Lesilor se aroîtâ nepretenn. Coe uoedatoe s’au fost tîmplat într’uce noapte de au tceîat pre nisce Ttstari prea r«u Turculetiu all nostru cu Moldovenniî; si a doua di Vffidiînd Sobiesci, au fost jceluind pe Toetari si au fost dicînd, poecat, coe au perit atîtîa viteji; si au fost dicînd lui Turculetiu pe'ntru ce i-au lovit noaptea furisîu; coe ell aveâ prietesîug cu dînsii încce de'n Hcetmoenme. Dupoe ce s’au dus Craiul în tiara luî, scris’au ccertî la împoeratul Neamtiuluî, si la Papa de Rîm, de se fceliâ pe cum au luat atîte cetceti de'n tiara Moldovei; si-pe acele scrisori Papa de Rîm, tot îl credeâ si-i trimeteâ bannî sce facce oaste asupra pcegînilor; pe’ntru cce asiâ erâ voroviti si cu împoeratul Neamtiuluî, ell soe meargoe pe de uoe parte, si cellalalt pre de altce. Trimeş'au Cantemir Vodoe uoe samoe de Toetari si cu Moldovenni lefeei în Cimpu-lung si în Hangu, de au preedat si aîi ars, ca sce scoatioe pre joimiri; si nu I-au putut scoate; ear' duium si robi aîi luat multî Toetarii; si întoreîndu-se înapoi pe la Iasi, încce. le-au dceruit Cantemir Vodoe tuturor Mîrdîacilor postavuri si atlasui’î, si s’au dus în Bugeac. In all sieptele ann all domniei lui, goetitu-s’au Cantemir Vodoe cu oastea luî de a mers soe Ia cetatea Sorocef, împreunoe cu Daltabann-PasîaSffirascerul Oblucitiî si cu Hoetmannul Stetîii a Ucrainei Hannuluî, si cu cîte-va mii de Toetarii, si au statut pin pregiurul cetoetiî cite-va sceptcemini, de au boetut cetatea 199 si au f«cut meterediuri si lagumuri, si au dat noevceli prea marî si n’au putut luâ cetatea, si au perit multoe oaste, atunce cînd ncevcelise Turcii si Moldovennii; si nu erâ -atîta oaste în cetate, ea doue trei sute de Droegannî si Coedîacî. Numai eeî de’n cetate nimerîâ tot în om, ear' cei de'n afarffi nu puteâ sce le strice nimicce; si s'au întors înapoi la Iasi foeroe niSi uce isbîndce si cu muItGe păgubos de oaste. Tot într’acell ann maî noeinte de ce aîimers la Soroca, strîn-r su-s'au totî feciorii lui Gavrilitice si cu altî boieri multî de tiara de jos la nunta lui Ioann Pceladi, la Boecannî de’n sus de Bîrlad; si acolo aii fost sf Vornicul Velicîco fiind cumnat luî Poeladi; si strîngîndu-se acolo la aceâ nuntaş, au svcetuit si s’au jurat cu totiî ei înde ei, soe fiigce în tiara Muntenneascoe la Brîncovannul'Vodoe, soe le dea ajutor de celtuealce, soe meargoe la poartoe sce pîreascoe pe Cantemir Vodce sce-1 scoatce de’n domnie soe ridice domn de’ntre dînsiî pe Velicîco Vornicul. Deci s’au sculat un boier de'ntre dînsiî anume îlie Tifoes-cul, pre carele îl porecliâ mai pe urmce de-i diceâ Frige-vacce, si i-au pîrît la Cantemir Vodoe pe boieri de le-au spus tot sva-tul lor; cce erâ boierii de la uce vreme prea supeerati de Cantemir Vodoe; coe erâla curtea domneascce boîerinasî tot feciori de mojici, Codrenni, si Gcelcetienni; si diceâ Cantemir Vodce, coe domnul face neâmurile, domnul le stinge; si-î erâ urîti feciorii de boieri soe nu-I vâdioe în ocî, dupoe cum îi erâ noetura luî. Si erâ în cinste numaiHoetmannul Bogdann gfnere-soeu, si cu Iordaci Yisternicul Ruscet; aceşti doi civernisîâ si mîncâ tîara cum le erâ voea. Deci boierii pre aceâ vreme numai puteâ suferi soe fim coelcatî de acei doi boieri. Si de mojiefea cellorlaltî mai mici de curte, coe cînd esiâ la tîarce cu slujbee boierinasii foeceâ multe noecadîurî caselor cellor mari alle boierilor. Deci Cantemir Vodoe, cum au întieles acell svat all boierilor, de'n Ilfe frige-vacoe, aii si repedit într'uce noapte boîerinasî de ai lui si cu slujitori sce-i prindee pre totî pre aceia. Deci unii au sccepat.în tiara Muntenneascoe; ear’ pre carii i-au prins i-aîi dus la Iasi, si pre Velicîco Vornicul dupce ce l’au dus Ia Iasi, erâ dioevfstiea mai mare despre Cupcerescî, împoncindu-s& 200 cuvorbcemai denceinte vreme, si aveă sî sfiealce de dînsul, pe'ntru coe eră mai om decît totî. Atunce îngraboe Cantemir Vod(E în mînfe l'au bcetut cu busdugannul, si l'au încis în Becxîi. Decî ne-prietennii luî Velicico, atunce au sî aflat vreme, de au dis luî Cantemir Vodoe: „De vreme cce te-ai grcebit de lai bcetut, nu-l lasă viu; pcediesce de-l omoarce, cce de va scmpa viii, mine poîmîne ell ne va omorî pre totî.“ Si ell încoe îndatce au ascultat, si l’au scos noaptea, de i-au tceîat capul denoeintea porţii, pe’ntru binele, ce au foecut Velicico, de au dat scire luî Iordaci Visternicul de aîi fugit în tiara Ungureascoe, cînd vrea soe-1 omoare Cantemir Vodoe; acum i-au multîcemit si Iordaci întru acest cip ca un Grec. Si aflaroe atunce neprietennii vreme de diseroe luî Cantemir Vodoe: „Acum de vreme cce ai omorît pe Velicico; trimete de prinde si pe frate-som Miron Logo-fceful, de-l omoarm; ori vinovat, ori nevinovat, sce nu scape, cce apoî încce a fi mai rceu si de tine si de noi.“ Deci Cantemir Vodoe nu si-au socotit vieatia luî, coe erâ trecut cu betrî-netîele, om de siepte-dîeci de annî, de numai cît nu-î sosise ceasul morţii si lui; ce s’au potrivit neprietennilor de nu si-aîi crutiat sufletul soeu, ce ca un tirann aîi trimes pe Macri Vceta-vul de Pcebcernicei cu slugitori de’n Romann, de l'au luat de acolo, de la casa lui, de la Boerbosi, de l’au dus pînce in Romann si i-au toeîat capul. Si cînd l'au goesit Macri acolo la Boerbosi, atunce îi murise sfjupîneasa, si nemica nu scieâ de svatul frcetine-soeu, s'au de acellorlaltî boieri, coe nu eră amestecat cu ceilalţi boieri la svat; coe ell pornise atunce pre un fecior alluî, pe Nicolaîu ,soe îa fata Ducoei Vodce dela Tioerigrad, si se goetise sf cu cellalalt fecior, cu Poetrasco Coemoerasiul, soe îa fata lui Cantemir Vodce, sce se încuseredie, si nici cu gîn- ■ dul nu gîndiă coe i-a venf uoe fortunoe ca aceea. Disu-i-au slugitorii cînd l'au gcesit la Bcerbasi, coe nu-î departe în Neamtiu; earoe ell n'au primit sciindu-se drept; gindiâ coe l’or duce la Iasi si se va îndreptă. Ear' dupoe ce au venit Macri, si viind diapcîu dupce diapcfu soe piearce, nu î-au maî îngoeduit, si au pus de l’au tceîat in Romann; si mult s'au rugat luî Macri, soe-1 ducce pînce în Iasî. Earce Macri ca un om 2or rreu si de nimicoe, nu î-au fost milce de sufletul stoepînu-sceîi, .si s’au grcebit de l'au omorît, cce de l’ar fi dus în Iasi, poate s'ar fi îndreptat si n’ar fi perit, coe multe slugi se tîmplce la domni vrednice de nu se grcebesc si feresc pre stcepînii de poecat, si mai pe urmce cad la laude sf despre oameni, sf despre stcepînî, sf despre Dumnedioeii. Ear' acesta, ca un varvar, nefiind de nemica, n’au socotit. Cantemir Vodce dupce aceea mult s'au cceit, ce au foecut, si de multe orî plîngeâ între toatce boierimea, si blcestemâ pe cine l’au îndemnat de aîi grcebit de î-au tceîat capul; cce dupce aceea n’au troeit un ann nici Cantemir Vodoe si au murit. Earcc pe Voesiliu Vornicul, feciorul lui Gavrilitice, si pe frate-sceu Solomon, si pe frate-sceu Costaci, si pe Georgitice Mitre, si pe Dedîul Spcetar Arbcenasiu, si pe tustrei feciorii luî Miron Logofoetul, pre toti pre acestiî i-au prins, si i-au încis, pre unii în turn la curtea domnescoe, pre unii la Siîmennii, pre altiî prin beciuri, si pe Nicolaîu feciorul lui Miron Logofoetul mergînd soe se însoare la Tîoerigrad, l’au întors de la Bîrlad de l'au încis sf pe dînsul. Earce Lupul feciorul Iui Gavrilitice si Constantin cumnatu-soeîi Poehârnicul Lambrino, si cumnatu-sceu Ivascul, si Antioc jora, si Bujoroennesciî, si alţii de'n Bujorcennescî aîi sccepat în tiara Muntenneascoe la Brîncovannul Vodce, si de acolo s'au goetit si s'au dus la Udriu la Portoe soe pîreascoe pe Cantemir Vodce. Si le-au dis atunce Brîncovannul Vodoe, soe nu se groe-beascoe soe meargce atunce la Poartoe, cce este Vedirul prietenn Cupcerescilor, si ei n'aîi ascultat si aîi poedit, de aîi mers. Earce Cantemir Vodce dupce ce aîi întîeles, aîi roepedit sf ell pe Bogdann Hoetmannul si pe Iordaci Ruset Visternicul, cu •altî boieri multî de’n tîarce, de s'au pîrît cu totiî la divann, si F-aîi dat pe totî de grumadî de î-au pus în obedî, si î-au adus la Cantemir VodcE in Iasi. Deci Cantemir Vodoe, dupce ce i-aîi adus, î-au pus la încisoare, si nu i-aîi umorît, coe au poruncit Poarta soe nu-î omoare: si sî-au adus aminte sf de jurcemîntul, ce au jurat Cantemir Yodce lui Gavrilitice Vornicului celluî boe-trîn, soe nu-sî atingoe sabiea lui de neamul feciorilor luî. Ce aîi 202 pus bannî pe totî, sce-i întoarcoe cieltueala dela Poârtce, si i-au pus pre unii cîte diece pungi de bannî, pre alţii cîte cinci, pre alţii cîte cum au socotit ; si dupoe ce si-au plinit banniî, i-au dat pe cidicesfe si î-aii slobodit. Deci carii au avutputintice si prie-tennî, mai curînd au dat, si i-au slobodit; ear’ carii au fost mai neputincioşi au sîediut mult încisi, si pre unii i-au sî bcetut pînce si-au plătit banniî. Ear’feciorilor lui Miron Logofcetul nu le-au luat nemica, si î-au dat pe cidioesfe, si î-aii slobodit. D'en toti boierii rce-mcesese Dediul Spcetar Arbcenasiul, încis în turnul clopotnitiei la Treî-Sfetitele, si-î pusese diece pungi de banniî, si nu aveâ cu ce plini, coe era un om mai sccepat; si poate aveâ si pismce pe dînsul, cce-l scosese în doue rînduri sce-i taie capul. Deci ell într’uoe noapte au îmboetat pre Siîmenni, pe strejarii ce-1 pce-dîâ, si sau slobodit cu uce frîngfe pe uce fereastrce de’n turn pînce jos, si aii apucat de au înccelecat pre call, si cu doi feciori, si au fugit. Dar Cantemir Yodffi a doua di, deacce au oblicit, cos au sccepat, au poruncit soe nu-1 mai caute nime, nici sce-1 mai go-neascce, dicînd: cce de vreme coe au apucat de au înccelecat pre call, nu este nime harnic sce-i stea împrotivoe, seau soe-1 prindce pre om pre acella, cce-l scieâ ce viteadiu bun este, cce au fost cu dînsul la rcesboiu; si cînd alergă pe call cît putea, sceriâ de pe un call pe altul, si puneâ trei cai alceture si de pe jos se repedlâ, si-î sceriâ pe tustrei pe sus. Nu eră alt om în tiaroe ca dînsul hârnic si viteadiu pre aceâ vreme; si n'au dioe-bovit prea mult si si-au foecut pace si au venit în tiaroe, si l’au ertat Cantemir Vodce. Dupce aceea Cantemir Vodre au stricat logodna cu Poetrasco Coemoerasiul feciorul lui Miron Logofcetul, si si-au ales de'n toti feciorii de boieri, pre Mihcelaci feciorul lui Ioann Ra-covitice Vornicul de l’au luat ginere, «are acella măi pe urmce au ajuns de au fost si domn, cceruîa îi dicu Mihaiu Vodoe; si au foecut, nuntoe cu dînsul domneascce, si l’au si boierit, l’au foscut Comis mare; ear’ mai pe urmce l’au fcecut Stolnic mare. Numai n’au avut parte de dînsul, cce n’au trqeit mult cu dîn- 203 „sa, si î-au murit fiicoe-sa (domnitîa Safta), coeci Cantemir Vodoe erâ cumoetru cu cuscru-soeii Ioann Racovitioe Vornicul, coe-î botedlase Cantemir Vodce un copiii lui Ioann Racovitioe maî mic de cît gfriere-sceuMihalaci, si pe’ntru aceea poate fi, c(B n'auroeb-dat Dumnediceu. Numai Mihâlaci mal pe urmoe la domniea luî Antioc Vodoe au luat altoe fatce de boîeriu, a Dediului Spcetarîu- - luî dela Gcelatî, si cu aceea au vietîuit, de au fcecut coconî, si au fost si domn. ------ : Cantemir Vodce cu Cupceresciî, s’au maî apucat sf de alt dantlu,- asupra Muntennilor, si Muntenniî asupra lor. Tineti-vae . soeracilor tîcerî, deacoe sîntetî putincioase de acum sce biruitî - neyoile, de’n pismile veci, la ce s’au început sce se lucredîe! Erâ un boîeriu de mult pribag, de’n tîara Muntenneascoe în tîara Ungureascoe, pre anume Stoică Poehârnicul, si cu altî maî mici, ear’ Muntenniî pribegi, încce de pe cînd au fost luat domniea Sîerbann Vodoe. Cîematu-I-au Cantemir Vodoe de la Bra-_ slov, de aii venit aici la dînsul în Moldova, si au început a facere pîroe si hardlurî la Poartoe, a pîrîre pe Muntennî cu fe- - llurî de felîurî de pîre, Cum sînt haini si bogatî. Ce Poarta de’n-. tîîă î-au înbucurat, si î-au trimes Cantemir Vodoe la Poartoe la Cupoerescî, Ia SpoetarîuI Lascaract, fiind Capi-Cihala luî Cantemir Vodoe, soe pîreascoe pre Muntennî si Isoe isproeveascoe domnfea luî Cantemir Vodoe în tîara Muntenneascoe. Decî sciii coe aii isproevit Cantemir Vodoe bine ; coe dupoe ce au oblicit Muntenniî, au celtuit Brîncovannul Vodce la Poartoe uoe mie de pungi, si au luat Brîncovannul Vodoe pe boierii acei MuntennescI pribegi", ce-1 pîrîse la Poartoe, pre totî de grumadî; si pe Spoetarîul Lascaraci fratele lui Iordaci Visternicul, l’au foecut surglun la Rodos, si erâ soe moedileascoe sf pe Cantemir Vodoe; numai aii sosit vestea la Poartoe atunci coe au murit. Dusu-l’au pe Stoica la Brîncovannul Vodoe în Bucurescl cu uoe -Ioecatoe cît un slic de mare la grumadiu/ si l’au scos la divann înaintea a toatoe tiara, ce s'au aflat in Bucurescl; si apoî l’au purtat tot tîrgul cu lcecata de a grumadî si apoî l’au spîndîurat înbroecat, încoeltiat, la Tîrgul de afaroe;. si sf pe cela sotiî aî Iui, pe unii I-au spîndîurat si pe altiî î-au ertat. 204 într'aceâ vreme vorovit’aii tustrei feciorii luî Miron Logo-fnetul, Si cu Vcesilasco Spcetarîul Cantacudino, si cu fratc-soeii Ilie, si cu Dumitrascul Ursaci scc fugee de'n tîarne, de grelle doejdi si prepusuri; cos nu maî putea birui de ranil lui Iordaci Visternicul, coe se invoetiase Iordaci de le tot cumprerâ odoarcele si satele, foeroe de pretiii, coe-i tot îngreuîâ cu dcejdiile. Ear’ Cantemir Vodoe oblicind, cce vor sce fugoe, trimes'aii steaguri de slugitori, sce-î prindîce, deci feciorii lui Miron Logo-. foetul aii prins de veste si au scoepat la Comîndantul de cetatea Neamtiuluî; ear' pe ceialaltî boieri, ne avînd veste, î-au prins -Lefeciî si le-aii jecuit casele, si i-au pus în fiara;, si î-au pornit la Iasi; si Cînd aii ajuns în vallea Letîcannilor, î-au si întîm-pinat vestea, norocul lor, cce au murit Cantemir Vodoe. Si î-au slobodit de'n fearoe. Deci au mers în Iasi slobod! de aîi fost sf cî la îngroparea lui Cantemir Vodoe; cce s'au împreunat cu Beî-diade feciorul lui Cantemir Vodce anume Dumitrascul; si î-au îmbunat Dumitrascul cu cuvînt bun, dicînd: coe dc va da Durri-nediceu soe fice pe voaia lui dc la Poartcc, i-a miluf si î-a boieri. -Se ruga sf ei sce erle pe tatoe-sceu, si î-aii sloboiTit sa; meargoe a casce; si cum aii mers a casce; cum au sf fugit în tiara Mun-tenneascre. la Brîncovannul Vodoe, cce le erâ rudoe; si au .sf repedit Brîncovannul Voda; la Poartoe pc’ntru Constantin Voda;, feciorul Ducoe! Vodce cellui-brclnn. Cantemir Vodce, dupoe ce au murit, tiiuitu-l'au mort ta;i-nuit, ure di si iin; noapte pinoe s'au ga;tit cunîile de :iu foecut bârdiuri de la tiarce, la Poarta», de poftîâ sa; punce pe un fecior ; -ti! lui Cantemir Vodrc, domn 111 ioeul lui; si aii repedit pe vn*-favul Pirvul si cu Stefenilin; Rusei fecior lui Mariolaci Postelnicul: si dupa; ce aii pornii ca;rtile, a doua di s'au ajuns Bog-. darm 1 ln;tinannul si cu Iordaci Visternicul si cu toii slugitorii, sa; ridice pe Dumitrascul Beîdiadc feciorul lui Cantemir Vodce ■ domn in locul toelîne-sa;u. Deci au goetit divannul «Jeli mare, si .s'au strîns toatm boierimea si Metropolitul si slugitorii la curte, si nu.adus la curte si pre un Agoe a Vediruluî Turc, ce erâ , A Temt cu Irebi împcercetescî în Iasi. Atuncea au spus Ia tot norodul, coe au. murit Cantemir .' Vodce; ce slugitoriî au sf început a strigare,' cce altul nu'le trebue sffi fi© domn, ce numai Dumitrascul Beidladea feciorul , Iui Cantemir Vodoe. Ce boierii si tîara'nu cutedîa sce dicce într’-alt cip, cce se temea de slugitorî; ce numai .le; cceuta sce pli-neascce si sas dicce cum diceâ slugitoriî. Turcul Aga vcedîînd' cos strigoe cu totiî într’un cuvînt, au luat un caftănn si au pus în> spatele luî Dumitrascul Beîdîadea; si Beîdîadea au îmbroecât pe-Turc cu un eontcesiii cu soboli, si au sîedîut amîndoi în scaune si au început a slobodire puscele celle mari, si a dîcere surlele, trîmbitiele, si abatere dobele pe obiceîu tabulhannaua; si totî boierii si slugitoriî, ccepitenniele cine-sî dupos rîndueala sa au purces a scerutare poala Turcului si a lui Dumitrascul Beîdîade. Si dupos aceea au încoelecat cu alaîu domnesc si au purces,, de au mers la sfîntul Nicolaîu, de i-au cetit molitva cea de domme dupce obiceîu. Scos'aii oasele Iui Cantemir Vodoe boierii cei mari afarce supt cort, în ogroedîoara cea micce la curtea domne'ascos, si l'au tinut trei dille pînce au grijit ce aii trebuit, si apoi l’au dus la sfintul Nicolaîu de l’au îngropat, în gropitîa luî Antonîu Yodce; si s'au tîmplat atunce la prohodul luî patrU Patriarcî, unul de Ierusalim, si altul de Antiociea, si altul de Alesandrfea, si unul madil de Tîcerigrad, Iacov. Si aii domnit Cantemir Yodce puţin nu deplin opt annî, si sî-au plcetit si ell dcetoriea dupce^ obiceiul acestei lumi. Dupce ce au îngropat pe Cantemir Yodce, au sîedîut in scaunul domnesc fiîu-soeu Dumitrascul Beîdîade, de au domnit trei septcemînî, si .au venit un Capegi-Basîa de Ia Poartoe de au luat pe Dumitrascul Yodce Beîdîade; ear’ Bogdann Hcetmannul: si Iordaci Yisternicul, întru acelle trei septcemînî n’au dormit, ce s’au gcetit, si au pus stroejî, de’nGcelati pînce înIasî; si cînd au sosit Capegi-Basîa în Iasî sce iaîe pe Beîdîade si pe dînsiî, eî: au fugit de’n Iasi. . Pe’ntru cce atunce mergînd vestea la Poartoe cce au murit Cantemir Yodce Brîncovannul Yodce domnul Muntennesc au apucat înainte, si au isprcevit domniea luî Constantin fhul lui. 206 Duca Vodoe celluî batrîn, de au îmbroecat caftann dela Poartoe, de'domnfea Moldovei. Atunce au foecut sf pe Lascâraci Spoeta-rîul surgiun la Rodos si au luat sf pe Stoica de grumadi; tot uoedatoe atunce s'au tîmplat de au trimis sf la> Dumitrascul Bei- _ # dlade filul luî Cantemir Vodce, soe-1 ducoe la Poartoe, si soe prindoe pe Bogdann Hretmannul, si pe Iordaci Visternicul, soe dea samce pe’ntru ce au mîncat tiara. Deci Bogdann si Iordaci au fugit în tiara Lesieascoe, precum maî sus se ponfennesce. Pre aceste lucruri, poate sf altiî sce se' încreadîce cu Poarta Turcea-scce; coe unele se goetîâ si altele s'au foecut! Acell Capegi-Basîa, ce au venit cu inadilfea ce aîi luat pe Dumitrascul Cantemir Beîdîade de'n Iasi, au fost bun prietenn maî noeinte vreme luî Cantemir Vodce, si de neamul luî erâ Cer-cedîu si fcerce dîcebavoe dupce aceea au ccediut, de au fost sf • • A — Pasîce, si musaip Ia împoeratul, cceruîa îî diceâ maî pe urmoe, Cercedîu Mehmet-Pasia imbrihorul. Eră si un boieriu atunce aice Ia Moldova în Iasi, Stefann Comisul Cercedîu, decî atunce Stefann Comisul Cercedîu, mult s'au rugat acellul Capegi-Basîa, pe’ntru Dumitrascul Beîdîade, dicîndu-I soe-i fioe milce de ell cce este un copiii; avînd ell cunoscintloe cu acell Capegi-Basîa, încoe dela domnfea luî Cantemir Vodce, fiind eî sf de un neam amîndoî Cercedî. Ear' dupce ce l’au dus la Poartoe, pe Dumitrascul Beîdîade, stcetut'au Muntenniî si cu Constantin Duca Vodce, cu multe pricinî, asupra feciorilor luî Cantemir Vodoe, de le cereâ multe sume de bannî; ci nimicoe nu le-aii putut strică, coe s'au pus tare acell Capegi-Basîa pe'ntru dînsiî. Si mal pe urmoe dupce ce au ajuns maî la mare cinste acell Capegi-Basîa, au fcecut si au isproevit sf alte lucruri marî, care la rîndul lor se vor scrie. Dela Cantemir Vodoe niscaî-va avere nu le-au remas Beî-dîadelilor, pe’ntru coe ce erâ venitul îl mîncâ altiî, precum mal sus s’au scris. AtunBe la moartea luî Cantemir Vodoe, cincî-dîecî de pungi de bannî le-au dat la Patriarcul de Ierusalim soe le mistueascce; si Patriarculpentru-voea Muntennilor, a Brîn-covannului Vodoe, le-au spus Tanfeilor,- si le-au luat> si copiilor nu le-au remas maî mult de cît vr'uoe dîece, cinsprece pungi de 207 banni; ce DumneîTiaui unde vra nu trebuesc banni; cai acell Cer-ccdîu Mehmet-Pasîa fiindu-le prietenn le-au prins mai bine de cît mii de pungi de bannî; ere unde vra Dumnediceu sînt si banni .si prielenni si de toate. Cce nime nu mai gîndia coe vor maî esi feciorii lui Cantemir Vodre Ia domnie, precum se va vede înainte. Acestui Cantemir Voda; î-au roemas în urmoe doî feciori Beîdîadelle anume Antioc si Dumitrascul, care maî pe urmce au esit amîmloi domni în Moldova, precum li se va arceta înainte la rîndul lor istoriea lor. XV. Nicolaîu Mustea. (Istoric moldav, a scris istoriea Domnilor JIold;iviei 1662—1729.) §• S4. Domniea /. a hă Nicolaîu Maurocordat Domnul Moldova (1709—1710). Dupre a doua domnie a Iui Miliaîu (Racovitioe) Vodce, au venit domn tirerii Nicolaîu Vodoe feciorul lui Alesandru Maurocordat Dragomannuluî lmpan-retesc. Acest Alesandru Terdiman-\ nul Impan'retesc, tatrel luî Nicolaîu Vodaî, cînd s'au fcecut pace între Turci si între Nemtî, au fost si ell cu solul Turcesc, cu Ibraim Pasîa, la Carlovitîce, unde s'aîî adunat solii de prin toate Crceiile pe'ntru legaturile pcEciî, de era tcelmaciu; si întorcîn-du-se de'n soliea aceea, fiind om de treabce, l'au întrebat împceratul, ce ar pofti ell dela împrercetie sce-î dcerueascce; ca?Fî prin mijlocul lui s'aîi asiedîat multe trebî a împcercetiei, ce au avut cu Nemţii? Ce ell ca un om bretrin aîi poftit sce se odihnească?, ear’ în locul luî soe facă; Dragomanii pe Nicolaîu finii saeil. Deci fiind în locul tretîne-sceuDragomanii la Poarta împcercetea-scoe prea lesne sî-au scos domniea-tîcerii, dînd si cîtoe-va suma; 208 de bannî; cos precum fiesce cine de cinste nu se sâturce, asîâ si Nicolaîu Vodoe fiind îndemnat sf de oamenii soeî GreCi Tios-rigrcedennl, carii sînt deprinşi cu toti Domnii a venf în tiaroe sce se desfoetedîe' unii pe'ntru agonisitoe, altiî pe’ntru inbunosturiler au Joesat Terdimcenfea Porţii Imposroetescî, si au luat domnîea tîoeriî cu multos celtuealoe sf mîndrfe greceascce. Luatu-si-au si oaste Sîrbî, Arnceutl, de i-au adus cu sine, si au yenit nu ca un' domn, ce ca un leii asupra tuturor. Esit’au boierii înoeinte la GoelatI; darce nici cu ociî asupra lor nu coeutâ, necum sos groseascoe cu dînsii, seau sce mal intrebe pre cine-va yer-un cuvînt. Atunce si Ilie Cantacudino Visternicul, viind de’n tiara Muntenneascos, au esit înceintea lui Nicolaîu Vodoe peste Duncere. Erâ acest boier în mare cinste la Nicolaîu Vodoe; coe numai cu dînsul groelâ Nicolaîu Vodoe de’n toti boierii poemîntenni ce erâ. Pre altiî nici în casce nu-i primiâ; maî mult este de socotit cce nu pe’ntru voea luî, ce pe’ntru voea Brîncovannuluî domnului Muntennesc îl fceceâ acea cinste, coe î-au fost scris încoe la Tioerigrad, cum aîi luat domnfea. Boîeriî si tîara deacoe aîi voedîut soelboetoscfea si mîndrfea lui Nicolaîu Vodce, s’au spceîmîntat cu totii; cît nime nu-se mal finea cu dille, voediîndu-1 domn strcein, limba rumîneascoe ne-sciind; tot cu toelmaciu grceîâ. Cu mulţime de Greci au venit, cît rcemoesese fînarîul pustiu în Tioerigrad, cît numai muierile lor rosmoesese; earce grec, îmblaî mult pînce dai de vre unul acolo. Earoe aice, sosind împlut'au curtea domneascoe, prin toate odoeile si prin tîrg pre la gasdos. Nicolaîu Vodce sosind în Iasi, la scâunul domniei, au pus boieri mari pre unii sî din poemîntenni; ce numai coeci se numîâ boieri, dar’nici uce cinste nu aveâ; nici în casce la domn nu întrâ, mcecar ce treaboe ar fi ayînd, pînos nu-sî luâ rosspuns pre vre un grec, seau cînd îî clemă pre toti cu vre uoe treaboe. Cum sf banniî ce se strîngeâ de'n tiaroe, tot la mîna Grecilor se strîngeâ earoe nu la visterîea tîoeriî. Pus’au îndatce banniî multî pre boieriu de au dat împrumut, cu diapcii strîngcetorî de bannî Greci; si îndatoe sî-au aroetat gîndul luî ce aveă pre boieri", coe fcerce 209 de nici uce pricince au încis pre trei boieri mari la Seîmennî, cu mare padice, anume: pre Iordaci Ruset Vornicul, pre Ilie Ca-targiul Visternicul, si pre Sturdîa Vornicul, foeroe de nici uce dreptate s’au judecatce; foeroe numai ce i-au luat Seîmennii pre acei trei boieri si i-au încis, cît toti se spceimîntarce, cce-i duc sce-i omoare, si nici unul nu se maî tineâ cu dille, ce totî asceptâ de’n ceas în ceas, ce urgie le-ar veni asupce, si nici a vorovf în curte unul cu altul, nu cutedîf boierii, seau sce mear-gce unul Ia altul la gasdce; într’atîta padice si prepusuri ce erâ. Dela boierii ce î-au încis au cersîut diece pungi de banni, Catargiului si Sturdiei; si cu mare groadice si strînsoare pînoe n'aîi dat bannii nu i-aîi slobodit, însce cu cidlcesfe i-aîi slobodit, pe’ntru ca sce nu lipseascce de’n tiaroe. Earoe luî Iordaci Vornicul, i-au luat trei-dieci de pungi de banni, si tot încis l'au tinut cu mare padloa pînoe îi veni mcedilfea Iui. Foarte erâ strâsnic si rcepit la mînfe, ca sce se cutremure toti. Usîa luî erâ încisce, tot pe’ntru mîndrfea Greceascce ce o aveâ; urît si neplcecut erâ tuturor Nicolaîu Vodce; si de ar fi maî domnit, toatce boierimea se ridica sce fugce din tiaroe, si sce meargce sce facce jâloboe la împcercetie. Ce numai norocirea boierilor si a ticeriî, i-aîi venit madilfea fcerce veste, neplinind nici un ann în domnie. Asiâ Dumnedioeu ceartce cîte îioedatce tot pe’ntru ca sce nu se prea volniceascce nime; coe nu de putince certare au fost acesta domn pcemîntului nostru, cce neîmblîndit, si strcein de firea moldoveneascoe erâ. Coe pînce la uce vreme boierii nu se maî sceturâ de domni; unii cu un domn trcegeâ, altiî pre alt domn sce rcedice de’n cei moedilî îmblâ. Ce catce Nicolaîu Vodce peste ncedejdea lor, si nepoftit de nime aîi venit domn, si î-au sceturat pre tot; cce si ticerannilor aîi fost dat voe de se redicâ cu pîrce a supra boierilor, de nici îi bcegâ în samoe. In divann suduiâ mojicii pre boieri, si cum esiâ la divann de se jeluiâ un ticerann pre un boîerîu, îndatce da pre boîeriu în mîna tierannu-lui, foeroe de nici uoe judecatoe seau dreptate. Care de ar fi fcecut aceasta cu vre îice dreptate eatce cce s’ar ecede a-1 lceudâ, si a-1 numf, cce erâ drept judecoetorîu, neregind nimoeruî voie, Lepturarlu rumînesc. T. III. 14 210 arcetînd dreptatea tuturor cum se cade ca unui domn; daroe aceasta o foeceâ ell, numai tot ca soe defaime si soe rusinedie neamul boieresc, mirîndu-se ce ar mal face, soe maî îngro-dleascce pre boieri. Aveâ si SYetnic pe lîngce sine uoe aroetare de Grec anume Spandoni, un om urît podoegrios, carele sf de mal noeinte, în dillele altor domnî, au sîedlut tot aice în tiaroe; un blcestoemat si de nemicoe, foeroe de nici uoe meserie, numai cît îs! tineâ capul cu minciunile si cu milostenniile ce-i da; daroe dupce ce în-coepuse la cinste mare la Nicolaîu Yodoe, fiindu-I si neam de toate, ell au fost svoetuind pre Nicolaîu Vodce, si pre SYatul luî îmblâ Nicolaîu Vodce. Tîara erâ îngreuîatce cu doerile ce scoteâ Nicolaîu Yodce, si erâ sf mare greu de oloeccerfile Craiului Sve-dlesc, fiind sccepat la Turc de'n bcetaîa Moscului; îmblâ oamenii lui spre tîara Lesieascoe, si spre tiara Ungureascce. Dea pu-rure erâ sf aice în Iasi cceti-Ara SvedI, si oaste Lesieascoe de a lui Stâruste Halisci, ce erâ si acella pribag la Turci, unde erâ sf Craiul Svediesc, cce tot la un svat erâ cu dînsul; de ernâ aice în tiara aceâ oaste prin sate cu multce supcerare si cieltu-ealoe a tioerii. Na’u dioeboevit lucrurile acestea cu primirea Turcului pre Syedu, cce au stricat pacea între Moscal cu Turcul; coeci la legoeturile lor celle de pace erâ tocmealoe sce nu primeascoe unul pre neprietennul altuia în ticerile salle, nici sce-I dea ajutorîu de ostî. Deci Moscalii au început tare a se gcetf de oaste sce viîce asupra Turcului, si s'au clcetit cu ostile salle spre margine pre’n tiara Lesieascoe. Atunce Turcul au clemat pre Hannul Toetoeresc la musîa-verea âdecce la syat, fiind în mare grijce Turcul, audind de gcetarea Moscalului. Earoe cu cemarea Hannuluî la Poartoe aflînd vreme Dumitrascul Beîdîade, feciorul luî Cantemir Yodoe, au ajuns la Hannul pe’ntru domnfea tîoeriî si prea lesne î-au isprce-vit; coe au dis Hannul: de vreme ce acum este de oaste, tre-bue scimbat domnul din Moldova Nicolaîu Vodoe la aceste vremi, coe nu-î bârnic de domnie, fiind grec, precum sf adevâr au grceit. Si îndatoe au îmbrcecat pe Dumitrascul feciorul lui 211 Cantemir Vodoe cu caftann de domniea tîoeriî, cu mijlocul Hannuluî, si au madilit pre Nicolaîu Vodce, Dumitrasco Vodce inda-toe au rcepedit oameniî soeî cu un Agoe împoercetesc înceinte aice în tîaroe, si au mcedilit pre Nicolaîu Vodoe, pornindu-1 la Tîosri-grad spre mosîea lui. Nici în gînd nu erâ luî Nicolaîu Vodoe de moedih'e asiâ de grabce, si foeroe veste, coe nici un ann nu plinise la domnie, si prilegindu-se la divann întru uoe di, numaî cum sosi uoe slugce a luî Dumitrascul Vodce înosinte, si aii disccelecat tocma la usîa unui becîîi, ce este la capul scoeriî eeî despre casele doamnei în ograda curţii domnescî, unde erâ încis Iordaci Ruset Vornicul, si îndatoe au stricat usîa si l’au scos foeroe vestea nimeerui. Care îndatoe s’au cunoscut lucrul si madih'ea, si alergarce Grecii deacoe voedîurce asîâ, la Divann de sîoptirce luî Nicolaîu Vodce, si redieîndu-se degraboe dela divann au mers acasoe. Atunce boierii totî au multîoemit luî Dumnediceu, coe l’au ridicat deasu-proe-le, pcerindu-le bine tuturor. Nicolaîu Vodoe remase în mare grijee soe nu se ridice Moldovenniî asupra lui sce facoe dîarvoe* si maî mult se temeâ pe’ntru Grecii luî cce-î vor opri si nu-i vor Icesa in pace; nu maî scrieâ Dumitrascul Vodce soe nu se •atingee nime de Nicolaîu Vodoe nici de oamenii luî. Grecii lui Nicolaîu Vodoe s’au vîrît totî pin casele Domnesc! si nici unul afarce nu cutedîâ soe easce; earce aceâ pogi-baloe spurcaţce Spandoni, svetnicul lui Nicolaîu Vodce, s’au îm-broecat muîeresce cu tarpudî în cap, cum poartoe muîerile grece, si au întrat într’un roedvann, cu doamna, într’un loc cu muîerile pe’ntru ca soe nu-1 cunoascce nime, pre carele cu ociî meî l’am privit, aroetîndu-1 alt Grec. Si asîâ aii esit din Iasî cu aceâ cinste acell Grec cinstit, si svetnic ce erâ; coe într’alt cip de ar fi esit la ivealoe, ales acella, pre Ioc îl va fi omorît denceintea luî Nicolaîu Vodce, fcerce de nicî uoe fricoe. Asîâ s’au mîntuit tîara si boierii de Nicolaîu Vodoe si de Grecii luî; si au domnit dîece lunî, si viind domn tîoeriî Dumitrascul Vodoe Cantemir, si acesta . maî mare perire si robie au fcecut tîoeriî, precum se va scrie pe rînd. (Vedî 79.) 14» 212 §• 38. Domnîea a II. a luî Nicolaîu Maurocordat Domnul Moldoveî (1712—1716). Yenit'ati Domn tioerii Moldovei Nicolaîu Yodu; în locul lui Dumitrascul Cantemir Yodoe îa annul 7220 (1712). Pcetind una ca aceasta la Poarta Impcercelfei Ioaaci fratele lui Nicolaîii A _ Yodoe, fiind Dragomanii la împcercetie, pre lesne au esit domn Nicolaîii, ales la uoe vreme ca aceea, ce se rocosise Dumitrascul Yodce. Earce pîne a veni Nicolaîu Yodoe în Scaun aîi trimes pe frate-sccu Ionaci Dragomannul aice în Iasî pe'nfru nisce bannî; si luîndu-si banniî s'au întors earcesî la slujba luî. în annul de'ntîîîi all domniei luî Nicolaîu Yodce, era multoe nevoe în tiarce de oameniî Lesilor pribegi ce era cu Svedîul în tiara Turceasca; Lipcanni, Lesî si altce adunceturce orînduilî la tinutul Romannului, all Neamtiuluî si all Sucevei, sce-i breennea-scce dîndu-le provianturî, ce dupce firea lor nu-î putea sceturâ bieîii oameni; ce preedâ si jecuîâ cum le erâ voea. Si aceasta erâ de'n neascultarea lui Nicolaîu Yodoe, cce boierii îl svoetuîă, soe-i bage aice în tîrg pre la gasde, precum aîi foecut cînd erâ Dumitrascul Yodce, si sce le dea proviant sce nu-i sloboadice prin tiaroe, earce ell n'au vrut. Ce maî pe urmce nu-î puteâ scoate de'n tiarce, pînoe n’au esit eî de bunce voea lor. Nicolaîu Yodce tot ca sî in domnfea dentîioe îsi tineâ lucrul; pe nime de'n boieri nu credeâ, usia lui încisce. Unde domnii încid uşile supusi-lor sa;î, acolo sî supusii încid fnimcle domnilor sceî. La judelui asîa-si nimceruî nu alegeâ, nici limba tierii sciind. Turcii erâ slobodi cu voea lui a apucâ pre unii si pre altiî pe'ntru boii de negotiîi, si pe'ntru alte jacuri de'n rcscoala Moscalilor, si înci-diîndu-i îi fceceâ de plcetiâ Turcilor. Pe'ntru nime nu vra soe se punce, moecar cce aveâ fermann împcercetesc de erlat gresia-lele tuturor din rocosirile de atunce. Decî Nicolaîu Yodce ca un domn strffiin, si pe'ntru ca sce între în voea Turcilor, de nime nu-î erâ milce; si maî mult Romcedann Postelnicul îl svnetuîâ sce plineascoe pagubile Turcilor, sce nu si-î facce aeprietennî, coe apoî Turcii îl vor apucă oare cînd în Tîoerigrad, si va ave gîl-ceavoe. în anni!7221, all doile ann all domniei lui Nicolaîu Vodoe, au venit Turcii de au luat Hotinul cetatea si cu tot tinutul, într’-acest cip: fiind Craiul Svedîesc în tiara Turceascoe, cu Le-scinsei, domn lesiesc, ce vra soe-1 ridice Craîu lesîese, si cu Stârustele Halisci, Yoevoda Ciovsci cu ajutorul Turcului, cce toatce gîlceava Svediuluî cu Moscalul pe'ntru crcefea Lesieascoe eră, cum s’au dis mai sus; Lesiî acestui ce eră cu Svediul, în tiara Turceascoe, au îneinat soe dea Turcului cetatea Ccemenitîa în tiara lor, numai sce fioe pre voea lor pe'ntru Croeie, si por-nîndu-se ostî Turcescî, soe meargce soe între în Coemenitîce sce asîedie sf pre Craiul în tiara Lesieascoe, si cu prilegîu de ostî Turcescî, soe meargce si Svediul prin tiara Lesieascoe la tîara luî se hcelffidueascoe de Moscul, Lesiî de’n tîara lor sîmtind de venirea Turcului la Coemenitîce, au trimes solî cu coertî, în tîmpina-rea Sceraseeruluî Abdi-Pasia, ce eră cu ostile, sce-1 întrebe unde merge cu acelle ostî, si sre-i dea rcespuns soe nu meargce la Coemenitîce. Si tîmpinînd solii Lesîescî pe Turc pe Prut la Dîa-garancea, au întrebat pe Pasîa unde merge cu atîtea ostî. Pa-"sia le-au rcespuns coe merge în tîara lor în Coemenitîce, datoe de Lesiî ce erâ cu Pasîa acolo în oaste. Soliî au rcespuns cce în tîara Lesieascoe estoe Craîu asiedîat, carele are de grija Cceme-nitiî si a toatce tiara lor; coe soe se întoarcce cce n’au ce coeutâ la Coemenitîce, avînd eî pace asiedîatoe cu împoercetiea; si Cos-menitîa de bunce voie le-au dato Turcii Lesilor nu de mult. -Earce Lesiî aceşti pribegi cum sce poatce eî încină voue Coe-menitia, cu care ei n'au nici uoe treaboe, ce nici pre dînsiî sîn-gurî nu-î primesce recipospolita." Turcul vedîînd acell roe-spuns dela Soliî Lesîescî, soe se întoarcoe înapoi le erâ ruşine; ce aîi luat pre Lescinsci si pre Stârustele Halisci, si î-au boegat în nisce fere, si î-au întors la Tiginea, earoe cu oastea toatce aii mers Pasîa pe Prut în sus, si aii mers de aii descceleeat în Hotin, si s'au asiedîat lucrînd înpregîur cetatea, ce le-aii trebuit, unde si pînce astee-di didesc si întoeresc cu mare' sccedere a tîoeriî. Dic coe sf venirea Turcilor în Hotin tot cu îndemnarea lui Nicolaîu Yodce au fost. Pre Lescinsci si pre Stârustele Ha- 214 lisei i-au slobodit Turcii, si s'au dus în tîara lor. Earoe Craiul Svediesc fiind în Tiginea îl tineâ Turcii cu multce cîeltuealce, om desmîerdat în avere, cîeltuitor foeroe samce, cît nu-1 maî puteâ tine Turcii. I-au mers carte dela împoeratul Turciei sce se ridice de’n Tiginea soe meargoe la tîara luî, ell n'au vrut soe margoe. Apoî au trimes de l'au luat foeroe voea luî de'n Tiginea si l’au dus în Tioerigrad. Earoe pînoe a-1 luâ, ell se apucase de roesboîu din casele de unde siedeâ ell, sce nu soe dea TurcHor sce-1 ducoe la Tioerigrad. Ce încungiurînd Turcii casa, au noe-voelit sce-I i-a jle'n casoe; earce ell au soerit pe uce fereastree cu spaga amînoe în gloata Turcilor, si apucîndu-1 Turcii l’au dus la Tioerigrad. Domnul Blagorod, si vestit, moecar coe ar ccede de'n cin--stea sa, earce cu inima sa tot se pare a fi nebiruit. Asiâ si Sve-diul sumetîu se tineâ Craîu nebiruit, coerînd ostî dela Turc în-tr'ajutorîu soe-1 petreacoe prin tîara Lesieascoe, pînce în tiara lui, ca vediîndu-1 lumea mergînd cu gloatoe mare soe-1 slceveascce ca pre un Craîu nebiruit. Earoe Moscalul n'au primit aceâ pom-poe a Sveduluî; ce au dis sce meargoe Svediul cu putintea gloata sa, ca un om foeroe putere, si abîâ a sccepat cu dille; si asîâ îi va da caile prin tiara Lesieascoe, fiind ostile Moscalului prin tiara Lesieascoe, si pre la cetcetile ce le luase dela Sved. Svedul sce-tull de binele Turcului, mai pre urmoe erâ bucuros sce scape cum ar pute, soe se ducoe la tiara s'a; si î-au dat caile prin tiara Ungureascoe; si aii mers de nu l'au cunoscut nime în gloata lui; coe cei ce mergeâ înoeinte la conace, da veste coe sosesce Craiul; earoe cei ce Yeniâ maî pre urmoe la conac, diceâ, coe au trecut Craîul înoeinte. Si asîâ de’n conac în conac trecînd prin tiara Ungureascoe nime l'au cunoscut. Earce deacce au sosit in tîara luî, îndatce aii fcecut ostî si se boeteâ cu Moscalii ce erâ prin cetcetile ce le luasa dela Svedi, si pre apee sî pre uscat, pînoe sf ell si-aîi pus capul, lovindu-1 de’ntr'uce puscoe. Nicolaîii Yodoe domnind aice în tîaroe cu multe nevoi alle îlcerii, plinind poruncile împoercetfeî, si mai mare greu erâ Hotinul, trebuind Salahori, si mendiluri, si alte cîeltuele multe; si oameniî de'n tiaroe aîi trecut toti în olatul Turcesc în tinutul Hotinuluî. in all treile ann all dommeî luî Nicolaîu Yodce au mers ostile Turcescî la Moreea: venit'au poruncce Impcerceteascce la Nicolaîu Vodoe, de au dat cincî sute de cai de oaste de pre la boieri si de la mcedili, tot caî alesî. Si mergînd Turcii au luat Moreea; si vestita cetate Anapol cîteva dille hcetînd'uce o-aîi do-bîndit, si alte cetcetî au luat cu multce avere, prcedînd si robind tot ce au gcesit. Nu putem trece cu scrisoarea pe'ntru madiliea luî Constantin Vodce Brîncovannul, domnul Muntennesc, ce i-au venit dela Turci; cu mare jale a scrie de uce fortunce ca aceea ce î-au venit asîâ fcerce veste, fiind acum de 27 annî Domn acei tioerî cu feciori însuraţi, cu fete mceritate, întemeiat cu atîtea mosiî, case frumoase prin toate satele, avuţie nespusce, avînd si boieri mari betrînî pre uncii soeî pre Cantacudinescî, oamenî foarte Vestitî ales spre pcertile Crestinesci, anume Constantin Stolnicul si frate-sceu Mihaiu Spcetarîul; pre aceşti doi îsî Icesâ toate trebile dommeî, si foarte cu bun cumpcet au mers 27 annî, si aveâ mare cinste si drâgoste la domn. Dupce ce s'au ridicat feciorii lui Constantin Vodce Brîncovannul si cu ginerii, au început a face multe amestecoeturî si lucruri neplcecute între aceşti boieri bajocorindu-î; carii nu le-au putut suferi îndelung; ce din credincios! ce erâ domnului Muntennesc dupce dcetoriea sîngeluî, ce erâ tot-de-un neam, si de'n credincioşi adevcerati, prea lesne s'au scîmbat întru vroaj-mcesie; carii de'n di în di cercâ prilegiu cum si în ce cip s'ar pute mîntuf de acell domn all lor. Pre aceâ vreme erâ Mihaiu Yodce (Rcecovitîce, fost Domn Moldavl707—I709),madîl dupce a doua domnie în Tîoerigrad, unde si ell încce cît puteâ luptâ cu neprietenniî pe'ntru Constantin Domnul Muntennesc, pe'ntru multe strîmbcetcetî, si pîri ce-î fcecuse Bcescerab Yodce, cum s'ati dis maî sus, pîrîndu-1 cce Mi-liaîu Yodce domnul den Moldova este hain si vra sce fugce la Moscali cu toatce casa luî, si alte amestecoeturî nenumcerate, cînd erâ Mihaiu Yodce cu a doua domnie în tîarce, ca sce-I ma-dileascce, si pre uce parte îl clevetîâ, pre altoe parte vcersâ bannî nenumoerati, pînce au sf mcedilit pre Mihaiu Yodce ; moecar cce-î erâ prietenn luî Mihaiu Yodce Ali-Pasia Yedirul ce erâ atunce, 216 ce audind atîta pîroe: coe-I hain, si ya soe fugce Ia Moscali, si-aii întors prietesîugul în urgie: crediînd pîra mincîunoasoe, au trimes oaste den Tiginea si au ridicat pre Mihaîu Yodce de’n scaunul domniei, si l’au dus în Tioerigrad încidîîndu-1 în Edicula cu toatoe casa luî. Apoi esind de’n Edicula tot nu-1 loesâ domnul Muntennesc soe se odilmeascoe madil cum erâ, ce cu multe pîrî îl adoeugeâ soe-1 facce surgîun si din Tioerigrad; încoe sî bannî aii dat unor Ienicearî, soe-1 omoare noaptea, unde le-ar da mîna, care aceste toate sîngur Mihaîu Vodce ne spuneâ, deacce aii ve-nit cu a treia domnie aice. Dupoe întoârcerea Moscalilor, aflat’aii vreme si Mihaîu Vodce la Poartoe a pîrî pre Constantin Yodce domnul Muntennesc, coe cu scirea lui aii venit Moscalii si I-au clemat de au stricat cetatea Broeila, si ell le-aii goetit dialiarea si altele, precum va sce fugoe la Nemtî; carele toate erâ ade-voerate cîte aîi dis Mihaîu Vodoe. Earoe atunce strieîrtd pacea Turcii cu Venetiennii si gcetindu-se de oaste, erâ bucuros Yedirul soe prindîoe pre domnul Muntennesc la mîna lor soe-1 mce-dileascoe; ce temîndu-se coe nu-1 vor pute prinde si seva duce la Nemtî, îl loesâ. Earoe pre aceâ vreme fiind Ali-Pasia Vedir, om foarte cu cumpoet, si cercă pretutfndine dlurbalele si-î tot omorâ, care Vedir aii roemas de minune la Turci, cît se cutremură totî Pasil, si tot Resceritul de dînsul de morţii ce fceceâ. Atunce aii clemat Vedirul pre Mihaîu Yodce si l’au întrebat, pu-te-va într'un fellu sce facce ori cu oaste, ori cu alt mijloc soe prindîce pre Brîncovannul domnul Muntennesc? Mihaîu Vodoe aii poftit soe-I maLdea ce-va vreme pînoe va cercă lucrul, si atunce îl va da roespuns; si sciind Mihaîu Yodoe coe Cantacudi-nescii uncii acelluî domn, s’au rcecit si s'au depoertat, de dînsul, aii repedit în tiara Muntenneascce pe un credincios all sceu, cu scrisoare la Mihaîu Spoetarîul, aroetîndu-I tot lucrul, pre cum moedilfea domnului lor este gata, numai de’n tiaroe soe nu se facce vr’îioe sminteatce, soe nu fugce, seaii soe nu se facoe vre uoe * dlurbâ; si poate soe nu-1 dea boierimea si slugitorimea, si soe fugoe toti cu dînsul. Ce acestea toate Mihaiu Spoetarîul le-au luat asupra lui; numai fermann de moedilfe sce-I vioe earoe despre altele va da ell samoe, si s’au apucat pre capul lui cu juroe- A mint, cum va. veni domnul lor la minile Impceratuluî fcerce de voea lui. Yiind acest rcespuns la Mihaiu Yodce, in dat ce aii mers la Yedirul si s'au apucat, cce nici uce diurbâ nu se va face, ce la minele lui va veni domnul Muntennesc cu toatoe casa lui, si cu toatce avutiea lui. Yedirul deacce întielese asiâ, se împlu de bucurie, ce tot nu s'au încredîut cu atîta, ce au dis luî Mihaiu Yodce sce-î facce dîâpis la mina lui, cum se va pute luâ domnul Muntennesc de'n scăunul luî, si-1 vor aduce mcedil la mîna Im-pceratieî: ear’ de s'ar tîmplâ într’alt feliii, sce scape domnul Muntennesc Constantin Yodce Brîncovannul, sos dea sama Mi-baiu Yodce la împcercetie; de care lucru î-au cceutat luî Mihaiu Yodce-a face si dîâpis. De mirat lucru este la cite s’au bcegat Mihaiu Yodce si si-au pus vieatia la mijloc. Eatce ce agonisesce dîavistiea, cum atice vreme neprietennul, de-si isprcevesce trebile lui; cce acestea toate de nu s'ar fi acolisit Constantin Yodce Brîncovannul domnul Muntennesc de Mihaiu Yodce, nu s'ar fi fcecut nici Mihaiu Yodce vroejmasîu asupra lui Constantin Yodce Brîncovan-nul; numai aice s'au plinit cuvîntul Proroculuî David ce dice: „Scepat'au groapce si au ccedîut întrinsa." Cce celle ce gcetlâ domnul Muntennesc lui Mihaiu Yodoe, toate asupra lui i-au venit încce si mai cu asuprce. Yedirul adeverind lucrul cum nime nu se va pune împro- A tiva poruncii ImpcercetescI pe'ntru domnul Muntennesc, ce-1 A _ vor da, de-1 vor aduce la împcercetie, îndatoe au rcepedit pre A _ un Agce Impcercetesc anume Mustafa Aga cu putintei oameni si cu doue slugi alle lui Mihaiu Yodce în port Turcesc îmbrcecatî, cu fermann de madilie, si alt fermann la boieri, si la toatce tîara sce-1 dea de grumadî, cce apoî toatce tiara lor sub sabie vor da. Si a doua di dupce acell Agce, au pornit pre îmbrihorul Impce-ratului, si foarte cu mare tain ce, cît nime în Tîoerigrad n'au sciut unde merg. Constantin Yodce Brîncoveannul nesciind nemicoe de una ca aceasta sce se pcedîascce numai ce aii sosit Aga împcercetesc miercuri înceintea Pascilor, si au desccelecat la curţile domne- 218 scî. îndatce întrînd în casce prindind toate uşile, au scos fer-mannul de madilfe, si l’au cetit, si au început a bate pre copiii de’ncasoe în toate pcertile, si a-i scoate de’n casce afarce. Atunce dic sce fice strigat Constantin Vodce pre fereastroe: „Slugitori, Slugitori unde sînteti? Numce Icesatî!" Ce nemic n’au isprcevit, cce Turcii prinsese porţile, si au pecetluit toate ccemoerile, si toate beciurile. Boierii pre la g'asdce fiind, deacce au prins de yeste totî s’aii spceimîntat. Turcii dupce ce au prins porţile curţii si aii pecetluit cce-mcerile si beciurile, aii trimes de au ciemat pre boieri la curte, si le-au cetit fermannul împceroetesc. Boierii întielegînd porunca Impoerceteascce toti s’au plecat poruncii ce scrieâ în fermann; earce pre domn l’au luat boierii în cidicesfe, cum va sta,-nu va fugi nicceirî; Împoeratuluî. Mare jele erâ a privi cine-va atunce un domn vestit ca acella înboetrînit în domnie; bocete si tipete în fetele si nurorile lui; coe pre toti i-au strîns cu mare padioe si groadîoe la un loc, sf pre feciori sf pre gineri; si nemicoe diebovind, ce tot în grabce l’au goetit soe-1 porneascce mai curînd. A - _ Atunce împoercetiea giuruise domnfea tioerii Muntennescî lui Mihaîu Vodoe, care sf oamenii lui erâ trimişi cu Imbrihorul cu ccerti pre la uoe samce de boieri în tiara Muntenneascce, ce n’au îngoeduit boierii Muntennescî lucrul acella, mai ales Can-tacudinescii. Ce s’au ajuns cu Imbrihorul, si au ridicat domn nou pre Stefann Spcetarîul feciorul lui Constantin Cantacudino Stolnicul, si îndatce l’au dus cu alaîu la curţile domnescî, si siedîînd în scaunul domnesc, au dat de’n pusce, si în dobe, în surle dupce obiceiul domnesc; si toatce boierimea au venit de is’aii încinat; si s’au adunat soerutîndu-i mîna. Si sculîndu-se domnul cell noii din scâun, au mers în casoe, unde erâ vceru-sceii Constantin Vodce Brîncovannul, de î-au scerutat mîna. O ce soerutare cu ciudoe si cu lâcrimi, cînd sluga se domnesce în scâunul domnfeî stoepînului sceu, cu însieloeciuni ca acestea, scotîîndu-1 nunumaî de’n domnie, ce sf de’n tiarce de’n moşiile lui. Atunce cu multe lâcrimi Constantin Vodoe Brîncovannul au mustrat pre vceru-soeîi Stefann Vodce, cum l’au încelat de 219 i-au luat cinstea si domniea. Oare nu este mai mare ciudce sluga în locul stcepînuluî, precum si Boesoerab Yodce sceracul priviâ pre sluga lui cum i-au luat domniea! Hei lume foeroe saţiu; cum nu se puturoe îndestula, Cantacudinesciî cu atîta cinste ce avea la acest domn, si cu avere nespusce, si-I viclenniroe si-i luarce domniea! Dar' si domnii cu cine vor pute sce se în-creadice cînd îi viclennesc neamul lor. Adevcerat cce vrcejmasii omului, cei de’n casa luî sînt. Aflat’a ii si avuţie multce fcerce samoe, banni si odoarce; si gcetindu-se, l’au pornit de'n Bucuresci cu toatce casa luî cu feciorii si cu ginerii luî. Earce cînd esiă din Bucuresci, tot norodul cu mic cu mare lcecrimâ si plîngeâ dupce acell domn, ca dupce untatoe; fiind în mare bisiug tiara lor în 27 annî ce au domnit ell; plince eră acea tiaroe de oameni cu lirannce si'cu agonisitce, precum se pomennesce, cce au fost si la noi în tîarce în' dillele lui Vcesiliu Yodce. Deacce aii dus pre Constantin Yodce Brîncovannul in Tice-rigrad l'au încis în Ediculce cu toatce casa lui; earce casele luî ce le avea în Tîcerigrad, le-aii scos Turcii la vîndiare. Si cum A au sosit îndatoe aii venit oamenii Impcercetesci, si i-au scris toatce avutiea, si o-au luat pre sama împcercetiei, banni si odoarce si baîne, si alte lucruri scumpe. Ce liaînele si alte lucruri le-au dat pin tîrg de le-au vîndut, cît se împluse Tîcerigradul de hainele lor, si de cusuturile celle cu sîrmce, care si pre aice au ajuns de le vindea Turcii. Earce pre dînsul sceracul l’au pus la muncce ca soe-sî spui® avutiea ce maî are: si au spus tot ce aii avut, cce avea bannî la Yenetiea si la Nemtî, si-i fceceă silce sce trimitîce soe-sî aducce bannii de acolo; ce aceea nu s'au putut face. Earce alţi banni ce au avut î-au dat, cît se mira şi Turcii de atîta avuţie; si tot l’aii muncit cu nesuferite munci si casne de dupoe Pasci pînce în dîiia de Sîntce-Mceriea-Mare; cce de'n tiara Muntenneascoe tot îl adceogeâ cu pîrce Stefann Vodoe pînce î-au mîncat capul. Earce atunce l'au scos la divannul Im-pceratului cu tuspatru feciorii luî, si mustrîndu-1 cu cuvîntul A împceratul fcecîndu-1 hain, îndatoe aii pus de aii tceiat capetele 220 feciorilor înceintea toetîne-sceu. Earce unul de'n feciorii lui, vcedîînd perdiarea fraţilor, au fost dicînd, cce se ya turci; ce l'aîî înfruntat tatce-soeu cu cuvîntul dicîndu-i: „Mai bine-i sce moaroe în legea Crestineascce, decît sce se facce pcegîn Turc.“ Si dupce cererea feciorilor luî, toeîatu-i-au Sî luî capul. Jalnic® privire si nepovestita; urgie! Ce inimce împetritce ar fi fost aceea sce nu plîngce atunce! Trupurile lor le-au aruncat în mare. Privit! acum mal-mariî tîcerilor si cel ce stcepînitl mulţimile, ce ago-nisesce lcecomîea cea preste mesurce, si volnicfea cellor ce poftesc si se tind sce supuîce pre tot! înpregîurasii sceî: si nu se pot odihni cu celle ce sînt drepte alle luî date dela Dumne-dlceîi, ce va sce supuîce si sce apuce celle strceine. Precum sf acest Domn Constantin Brîncovannul soeracul, deapururea se silîâ sce supuîce pre domnii de’n Moldova, sce-i fice supt ascultare, âdecce ce ar pofti orî de bine, ori de roeu, sce nu-i easce din cuvînt. Ce cu greu poate sce sc facce aceasta, avînd amîn-doi acest! Domni tîcerî osebite, si stoepînirea lor deatocma; ce mai bine cine-si alle sale soe pcediascoe; coe de-Iî si pare mai slab neprietennul tceu de cît tine si foecîndu-i strîmboetate cu puterea averii talie, sîngur Dumnedîoeu se pune ajutorîu acelluî mai slab împrotiva bannilor tcei, si te surpce, cînd nu te gîndescî; si cînd socotesci cce te vel odihni pre averile talie, atunce le resipesce si le dee în mînele altora; precum si casa lui Constantin Yodoe Brîncovannul ca uce nemicce, si de uoe-datce s'au stins, apucînd stroeinil averile lui. Hei lume cum se încealce oameniî, si nu se pot seturâ de dragostea ta; si la ce sfîrsit îi aduci pre cei ce urmeadîce yoeî talie. Cu adeveerat fum si umbro5, visuri si poereri este cinstea ta. Stefann Cantacudino domnul Muntennesc, dupce perirea Brîncovannului cugeta coe se va odihni, si va remîne domn nescimbat în mulţi annî; ce plata lui Dumnedîoeu nu l'au îngoe-duit, coe all doîle ann i-au venit si lui madiliea, si ducîndu-1 în Tioerigrad au mers si tatoe-sceu betrînul Constantin Cantacudino Stotnicul cu dînsul; si cum aii sosit i-au omorît Turcii, cu grusnica; moarte; si pre tatce si pre fecior pe Stefann Voda; i-au sugrumat. Si asiâ aii plcetil si eî moartea luî Constantin 2‘i 1 Yodre Brîncovniiiml; ou (Te mocsuroe aîi mcusurat, si lor li s'aii ma;sura(. Yedefî aice judecata; neve si de sîrg dela Dumne-dîa'u: poeditî-va; cei viclenii! si roeî, ca; judetîul luî Dumnedîoeu nu va trece nici pre unul. Eara; dupoe ce aii omorît Turcii pre Stefann Yoda;, nil trimes aice în tiaroe la noi, si au luat pre Nicolaîu Yoda; (Maurocordat) cu toatce casa luî, si Iau dus domn în tiara Muntenneasca1: earoe aice în locul luî Nicolaîu Yodoe, au venit Domn Mihaîii Yodoe (Roecovitia;) cu a treia domnie. Nicolaîu Yodoe, ispreevindu-sî lucrul soeu ca sa: meargă; domn în Tiara Muntenneasca;, au scos mari greutoetî pre tîara; si pre boieri pre la ţinuturi cu sume marî, peste putintîa oamenilor; si au luat multî banni sumele acellea deplîn cu mare sîrguealo;, cu dîapcn, încidîînd pre boierî, î-au foecut de î-aii istovit totî banniî. Apoî î-au sosit sî scimbarea domniei de s’aii mutat în tiaroe Muntenneasca;. Boierii deacoe aii înfieles de venirea lui Mihaiu Yodoe totî s'aîi bucurat; dara; si Nicolaîu Yodce întru aceasta; domnie a doua crâ maî blînd de cît în dommiea de'ntîlce. Earce mergînd în tîara Muntenneascoe Nicolaîu Yodoe, cum aîi domnit într'âceâ Îîaroe am Icesat soe scrice Muntenniî; earoe noî ne întoarcem la lucrurile tîoeriî noastre. Mihaiu Yodce, îmbroecînd coeftann de domnie, n'au dioebovit 111 Tăcrigrad, ce în mendil împoeroetesc l'au pornit numai cu slugile salle; foeroe doamnoe-sa aii venit, fiind lucrurile tulburate, între Turci si între Nemţi, goetindu-se de oaste. 222 XVI. Spoetarîul, ioann Canta. (Istoric moldav, a scris istoriea Moldavieî dela 1741—1769.) §. 86. Domnîea luî Moeteîu Gica, Domnul Moldavieî (1784— 1786). în anniî 7262 (1784) au venit domn Mceteîu GicaVoevod. S’au aroetat mult strasnic asupra boierilor, daroe nimaruî nemica nu fceceâ, numai cît se mîniâ pre vre un boier mare arunca urgfea asupra boîerinasilor slugi de’n curtea dumneascce. Au domnit 2 annî si 6 luni; mult bine au luat cu doejdiile tîoeriî, dar’ nemicoe nu s’aii ales, coe totî î-au mîncat Grecii, coe adusese mulţime de Grecî cu dînsul. Acesta au asiediat veniturile boierilor. L’au moedilit, s’aii dus la Tioerigrad, si domn n’au maî putut soe vinoe, fiindcoe Grecii ce-i raîncase venitul domniei lui, 7 mergînd la Tioerigrad l’au loesat totî, si încce î-aîi scos si nume de nevrednic; eara aice au venit domn Constantin Cehânn Voevod cu â doua domnie. §• 87. Domnîea a II. a luî Constantin Racovitîcr, Domnul Moldovei (1786—1787). Acest domn întru a doua domnie, au arcetat mare miloe si fâcerî de bine tîoeriî Moldovei, si au mîntuit poecatele poerinteluî soeu luî Mihaîu Vodce, fost’au întîîa uce dajde grea vcecoeritul, scoasce încce de Duca Vodoe cell boetrîn (întîîa oaroe: 1666; a doua oaroe: 1669—1672; a treîa oarce: 1678—1684) care s’au fost legat Antioc Cantemir Vodoe, cu totî Arciereiî tîoeriî, si boierii socotind, coe acea dajde rea si grea deapurure este de mare stricceclune pcemîntuluî. Earce Mihaîu Voevod pcerintele 223 soeu, în a treia domnie avînd CapicihoeiGreci laTioerigrad, pre Aristarc Postelnic, si Constantin Postelnic (moecar cce eră si Bedîedelele salle la Tîoerigrad, luînd Turcii acest obiceîu, dupoe ducerea lui DumitrasculYodoe cu Petru împceratul Moscului, ce avea obiceîu de da domnii dlceloage la Poartoe în Tîoerigrad). Insce aceşti Greci Capicihoei s’au ferit de Bedîedelele lui Mihaiu Yodoe, si aii scris multe minciuni lui Mihaiu Vo'dce, cum cce este îice pricince la Poai-ta, si den a da atunce sute de pungi de bahnî, i-a veni urgie cu peirea capului; si Mibaiîi Yodoe nesciind vicleslugul Grecilor ce sce facce, cu alte dcejdî nu se puteâ luâ aceâ sumce de pungi de banni, cce tiara aceasta eră pustToe si stricatce de ToetarI si deLesi, si aîi socotit, cce eu alt cip nu se poate, numai cu dajdea vcecoeritulul, si stringînd pe toti Arciereii si boierii tîoeriî, l-aii svcetuit sce deslege dajdea vcecoeritulul, si rumpînd blcestcemul voecoeritului, au luat cîte 90 banni de toatoe vita, si moecar cce au mîncat Grecii bannil aceia foeroe nici uoe direptate, dar’ tîmplîndu-se de s’au mcedilit si Mihaiu Vodce într’acell ann, aîircemas slujba Ycecceritului obiceiu. Si de’n 90 banni de vita de’n Domn în Domn s'au tot adâus pînoe în 2 lei 30 banni de vîtce, pîne au luat si Constantin Voevod în domniea de’ntîice cum sf all doile. Indemnîndu-se de’n rîvnoe Dumnedleeascce, si prin duhovnicescul svat all prea-sîntilului Iacov Metropolitul Moldovei, si socotind cum cce toatce ticcelosfea si stricoeciunea ticeriî acesteia nu este de’ntr’altce, foeroe numai dintr’aceă dajde stricoetoare si urîtoe, coe mcecarcce vaci nu rcemcesese la locuitorii ticeriî, darce de vreme coe voecoeritului tot trehuîâ sce dea sumce de banni, si îice baboe seraeoe ce tor ceâ în fure ce sce-si agoniseascce hranna si comîn-dul soeu, trebulâ la aceâ vreme sce dea sf ea banni la vceccerit. S’au svcetuit cu Iacov Metropolitul ticeriî,.si IoanniciuEpiscopul Romannului, siDositeiu Episcopul Radoeutiului, si Inocentiu Episcopul Husiulul, si strîngînd pre toti boierii tîoeriî, foecînd sobor cu toatce partea bisericeascoe si boîereascce de obşce, au fcecut legceturoe cu mare blcestcem, si aîi stricat aceâ dajde a vcecoeri-tului. Si îndatoe cum s’au ridicat aceasta dajde, aîi început a se întarf, si a se înmnltf locuitorii ticeriî; si de atunce prea 224 Line s'au îndreptat tiara. Cîti Domni au mai venit pre urmoe, în tot cipul s'au silit soe strice acea legoeturce, si earcesî sce scoatoe dajdea voscoeritului, aducînd sî coerti dela Patriarcii Tioerigrad u-luî, si fermannuri împcercetescî; însce întcerind Dumnedîoeu cre-dintîa numîtilor Arciereî, carii au fost iscceliti la legoeturce nici de cum n'au priimit sce-sî strice legoetura testcemîntului, si au rcemas legcetura vecînicce. în dillele acestui Domn au început a didf Mîncestirea sîntuluî Spiridon în orasîul Iasîului. Aii domnit 2 annî, l'au moedilit, si au venit Domn Scarlat Gica Voevod. XVII. Ioann Cogoelniceannul. (Istoric moldav, a scris istoriea Moldavieî dela 1733—1774.) 88. Dom n îea luî Scoerlat Gregoriă Gica, Domnul Moldavieî (1787—1788). Dupce ce au îmbrcecat Scarlat Vodce caftann de domnfea Moldovei, si auîntemeiat trebile la Poartoe la annul 1757Martîu 2, strîngînd si boieri Greci de treabce pe lîngce Mcerfea sa, tot aleşi: pe Bannul Morudiu pe Iacovaci Ridiul, pe Grigoriu Gica Postelnicul, pe Alesandru, fiiul Postelnicului Constantin, pe care l’au fcecut si Postelnic, pe Spoetarîul Dumitrascul Sturdîa, pe Spcetarîul Mcenolaci Giane, pe Costaci Morudiu, pre care l’au foecut comis mare, si pre Panailaci Bannul, rcepedind îndatce pe Spoetarîul Dumitrascul Sturdîa, Caimacam mare la Moldova, si asia goetindu-se Domnul de toate cîte trebuia unui Domn, luînd tuiurile si cuca rînduind si Capicihaelele înTîoerigrad, pe Spce-tariul Iacovaci si pe Spcetarîul Manoli Giane, au purces domnfea cu mare alaiu si calabalic. Care sosind la Goelati au fcecut oto-rac trei dille, esindu-i cîtce-va boierime înoeinte, foecînd divanuri Z2b locuitorilor, foecîndsf Poerccelab Gcelatilor pe Leon omul Moerîeî salle. De acolo ea au purces la Iasî si i-au esit toti boierii înainte la Sîanta cu mare alaiu, asijderea si jupînesele înaintea Doamnei, întrînd în Iasi cu mare pompce; mergînd dupoe obi-ceiu mai întîîu în biserica Sîntuluî-Nicolaiu de i-aîi cetît rugoe-ciunea Metropolitul Iacov, si de acole aîi întrat în curte; cetind fermann de domnie, înbroecînd pe Salahorul cell împoercetesc si pe Divann-Efendi cu blannoe de samur, si pe Yisternicul si Caimacamii cei mari cu blannoe de sîngeap, ear' pe ceialalti boieri cu feregelle, si cu cceftanne: ear’ pe Logofoetul Iordaci Canta-cudino fiind coe se coelugoerise încce de'n domniea lui Cehann Yodoe, l'au îmbroecat cu reasoe, si în cap cu camilaft, fiind coe era cam coeit coe se coelugoerise. Atunce aîi mers toate gloatele, de s'au împreunat cu Domnul ce venise; ear’ a doua di au început a boieri; foecînd pe Ion Bogdann Logofoet mare, pe Manolaci Coslaci Yornic de tiara de jos si pe Iordaci Balsiu Yornic de tiara de sus, si pe DumitrasculSturdia velHoetmann, si peYcesflie Ruset vel Yisternic, si pe Alistarc velSpoetar, si pe Alesandru vel Postelnic, si pe Ionitice Canta vel Bann, si pe celalalt Ionitice Canta vel Paharnic, si pe Iordaci Costaci Yenin vel Stolnic, si pe Costaci Morudîu vel Comis, si pe altiî, fiesi care dupoe rîndueala luî. Mîndric peste samoe erâ la aceastoe Domnie atît Domnul cît si oamenii Mceriei salle, apucînd trebile cu mare strajnicîe si jecuirî; ccecî nu putini banni au luat dela Dumitrascul Palade ce fusese vel Yisternic la Cehann, si dela Bosie ce fusese la Yesteiie: dic sce fice luat peste 30 de pungi de banni, carii boieri s'au stîns depe fatia pcemîntuluî. Rusferturi si apucceturî nu se socotîă cîte lua toti in toate poertile, sferturi si dcejdî mai pe toate lunile, si maî de multe ori îndoite, avînd pe la ţinuturi oameni Greci, la cariî cei de loc nu coeută prea bine, cce n’avea nici uoe civernisealoe. Si asia cu mare stroejnicie petrecea aceastoe Domnie; earoe dicoeturî, jocuri si primbloerî de ajuns. Acest Domn si cu Miniştrii Moerfei salle apucase pe pcerintele Metropolitul cu feliîi de feliîi de cuvinte dulci, si cu multce gîuruintîoe, ca doar' il vor pute întoarce soe deslege vcecan'itul, dar' îndîcedar s’au ostennit, cce nemicce n'au folosit, Lepturarîu runu'ncsc. T. III. • io 2 20 coe le-au roespuns, cce sintîea sa nu poate face una ca aceasta, ea soe facce un lucru ce sîngur l’au legat cu atîtea bloestcemuri, nu poate ca sce-1 deslege rugîndu-se sce nu-1 sileastcce mai mult, arcetîmlu-Ie Melropoh'ea si eîrja (Ticîndu-le: Luati-o si faceţi ce sciţi. Si vediind cce n'or isprcevî nemica; si au la;sat de aceastoe socotealce. Eara: de primcevarce luîndu-si mucnerelul de iiioira; domnîea dela Poartoe, au venit Spcetarîul Jacovaci cu caftannul de înoirea domniei fcecîndu-se mare alaiu dupoe obiceiîi; atunce Domnul aîi poruncit lui Grigoriîi Gictuibiv vel Postelnic, ca sce meargă; la Tioerigrad, ca;ci remcesesc Mceuoli Giane sîngur, si asiâ peste puţine dille au plecat la Tioerigrad, carele viind la Poartoe s'au împreunat cu toii ai Porţii ca un Capicebae ce-1 trimisese si mergînd sî la Yedirul Ragup-Pasia l'aîi priimit cu blîndetie, vediîndu-1 om de treaboe si întreg la minte, întrebîn— du-1 cine este, numindu-se coe-i feciorul lui Alesandru Terdi-mannul, ce au perit pe care îl scieâ Pasia, si de atunce îl luase la oci buni. a _ In tiara Rumîneascce încoe luase Constantin Yodce muca- relul. Pe aceâ vreme la Crîm încce se scornise uoe mare gîlceava; între toatoe Ta;tcerimea, coeci se sculase toti în pecioare, si nu poftiâ pellannul ldr, trimetînd feliîi de felin de ard iurî la Poarta;; Poarta încce nu vrea sa; le dea ascultare, si sta lucrul asiâ. Pc aceastoe vreme împoercetiea se mutase cu siederea la un seraiu afarce, ce se ciama; Cara-Agaciu, si fiind cce siedeâ acolo, mai în toate dillele se primbla la cîmp scimbat la straie, si cu putini oameni care nu-1 cunosceâ fie-Si cine. Si asiâ intr'ua; di viind îm-poeratul Sultann i\Iustafa din Seraiul ce se ceama; Daut-Pasia, care ce putem a dice nenorocirea lui Constantin Yoda: Maurocordat, eatoe si Capicibaelele lui pornise co‘lu:rasî la Bucuresci cu cu'rti, care ccela;rasi dupce obiceiul, ce au întîiîî se îmbată: * 1 • A i'i apoi pleacoe; esind sî ei beţi la cîmp, s'au întîlnit cu Impa;-ratul, care stînd lmpa;ratul i-aîi întrebat <7e oameni sînt. Ra‘SpuiuTiînd, ca; sînt ca;la;rasi de tiara Rumîneasca;, si merg cu ca'rti dela Capicibaele la Domn, atunce aîi scos Impn-ralul cîte-va prerale noue si le-au dat dicîndu-le sa; bea vin, fiind 227 aproape înoeintea lor un sat cu crîsmoe. Ear’ eî s'au dus la vin dupoe obiceîu; ear' Impoeratulviind spre Tîoerigrad la margine unde se cîeamoe Topcilar la un Seraîii vecîu Impceroetesc, au cîemat pe Usta, care pcedîâ acolo, si l’au învoetiat soe meargoe sce prindoe pre ccelcerasi, si sce-i aducce acolo la Seraîfi, si soe-î tinoe ascunsi, pînce îî va trimete si-i va lua. Si mergînd dupoe poruncoe î-au gcesit la sat la Litros bînd vin, si i-au ridicat, luîndu-le gianta, si î-au dus de î-au ascuns pînoe au înserat; A ear’ deacoe au înoptat au trimes Impoeratul altce Usta dela alt Seralii de la Ipce, de i-au luat si î-au ascuns acolo cu cai cu _ a tot, luînd gianta cu coertile au adus’o la Impoeratul la Cara-Agaciu, la care nime n’au prins de veste. Earoe Impoeratul aii descis gîanta, aducînd oameni, puînd pe tainoe de au cetit toate coertile si Grecesc! si Turcescî, întielegînd toate cîte scriea în elle. Atunci ciemînd pe Yedirul i-au aroetat toate celle ce scriea; apoi au învcelit toate coertile într'un scendal verde, si au pecetluit soendalul cu turaua; puiîndu-le în gîantoe; au cîemat pe Usta dîndu-î gianta, l’au învoetiat, ca soe i-a coelcerasii si soe-i ducoe caile de trei ceasuri, si soe le dea mare poruncoe soe nu se întoarcoe începoi coe-! va spîndiurâ. Atunci Yidirul îndatoe aii aruncat pe Capicihaele la încisoarea luî Musru-Aga, âdecoe pe Aroepaci si peBannul Enaci, ridicînd sf de'n Turcii cei mar! pe cîti-va, ales pe Veli-Efendi Uleama, care stcetuse Cadiascier, si pe urmce aii stoetut, si Muftiu l'au surgiunit, si pe Elingi-Basîa, coeci le goesise ccerti de scriea luî Constoentin Yodoe. Atunci boiarii îsî pierduse vieatia; ear’ Terdimannul Porţii Enaci Cali-mac vcedîînd una ca aceasta, aii coedîut la pecîoarele Yedirului rugîndu-se, ca sce-1 facce sf pe ell un cirac. La care sîmtind sf Capicihaelele Moldovei de una ca aceasta, au început a îmbla sf eî pe’ntru tiara Rumîneascce, gîuruind si dceruind în toate poertile, ales la unul ce-î diceâ Agim-AIi-Aga; si asiâ foecînd _ A toate Tcelhcedîa la Împceratul, i s’au dat voie soe facoe ce scie. AtunceYedirul au foecut pe Terdimannul Domn la Moldova, dînd sf Domniea tîoeriî Rumînesci lui Scoerlat Yodoe, foecînd sf Ter-dimann Porţii pe Grigoriu Gica fiiul lui Alesandru Gica -Terdi-mannului. Si îndatoe au rcepedit Capicihaelele, dupoe ce au îm- 155 228 brcecat cceftannui Domniei tîcerii Rumînescî,‘de au dat veste luî Scoerlat Yodoe, atît pe'ntru Domnie, cît sfpe’ntru Tcerdimcennfea Porţii de care nu putem spune cîtce bucurie au luat cu totii aî curtiî, rcepedind sf pe Spoetarîul Iacovaci de olac la Bucuresci Coeimoecam ca soe facoe dîapt toate, începînd a se gcetf Domnul cu toatoe curtea Mcerfeî salle. Ear' pe Ion Vodce Calimac după*, ce l'au îmbrcecat cu caftann de Domnie, îndatoe au rcepedit Ccei-moecam la Moldova pe Vidale, scriind Ia boîarî, cce l'au miluit A _ Impercetfea cu Domnîea Moldovei. §. 89. Domnîea a IV a hă Grigorîu Alesandru Gica, Domnul Moldovei (1764—1766). Dupce ce au luat Grigorîu Yodoe Gica Domnîea Moldovei, la 1764Februarîu, si aîi îmbrcecat cceftann la Poartoe, îndatce au rcepedit cu olac în tiarce, de au dat scire, orînduind si boiari 'Cceimcecami; si Domnul se gcetf de toate cîte trebuia unui domn. într’acelle dille s’au foecut Domn sf Roecovitîoe Stefann, fiîul lui Mihaîu Vodoe la tîara Rumîneascce, avînd purtcetorîu de grijce sf Basiu-Capicihae pe Stcevceraci, si Grigorîu Vodce îl punea la multe trebî, avîndu-se prea bine; însce se numîâ sf sîngur Capicibae amînduror Domnilor. Si dupce ce si-au asiediat toate trebile, cînd eră soe purceadoe, eatoe sf Neculaci au crodiut la Porţi mari de s’au rugat ca sce-I facce Grigorîu Yodoe Capici-liae; la care neputînd într’alt ^p l'au fcecut Capicihae, care erâ pestevoiealui Stcevceraci. Si purcedîînd Domnul de'n Tioerigrad cu mare alaiu, si ajungînd la Gcelatî, i-au esit cîtî-va boiari înoeinte, pre carii i-au primit Domnul cu cinste, si pre carii în-trebîndu-i Domnul de poemînt si de ceialalti boiari, atunce au rcespuns, cce totî i se încince cu sîncetâte, si foarte s'au bucurat de domnfea Mcerfei talie; numai pe de altce parte toti s'au întristat, audind coe Mcerfea sa ar fi luat pe Stcevceraci pe lîngce Mcerfea sa. Atunce îndatoe n'au laesat ca sce treâcoe si au scris la Stcevceraci, cum cce nu-1 vor pcemîntennf, că sce le fice Capi-cihâe, si soe pcedieascce Capicibaelicul tîoeriî Rumînescî. Acolo 229 aii sîedîutDomnul trei dille oturac foecînd mare Divann soeracilor cu mare dreptate. Deci viind la Iasî, î-au esit toatoe boierimea înoeinte cu mare alaîu; si asîâ aîi întrat în Iasî mergînd întîîu în s. Nicolaîu de s'aîi îneinat si î-au cetit rugoeclunea dupoe obiceîu pcerintele Metropolitul GavriiI, fratele lui Calimac Domnul. Si de acolo aîi întrat în curtea Domneasca;, si au cetit fermannul îmbroecînd pe Scimni-Agasi cu feregea bloenitce cu soemur, si pe Divann-Efendi si pe toti boiariî Cceîmcecami, mergînd totî boiariî de au soerutat mîna Domnului, dicînd: „Soe fioe într'un ceas bun, si soe trceesci Mcerfea ta pînoe la adîncî boetrî-netie, în luminat scaunul Moerfeî talie; totî ne-am bucurat de bun numele Moartei talie, si sîntem toti doetori a slugi cu tot sufletul nostru Moerfeî talie. Numai un lucru ne rugoem Moerfeî talie; de vrei soe aîbî Mcerfea la odince , si se fim si noî odi— niti, pe Stoevoeraci sce-1 lipseSci de lîngce Mcerfea ta“. Atunci au rcespuns Domnul cce este atîta vreme decînd s'aîi lipsit; si asîâ au început a da boiariî, foecînd vel Logofoet pe Vcesiliu Cilibiu, Vornic de tiara de jos pe Ionitîoe Paladi, Vornic de tiara de sus pe Ionitîoe Sturdioa, Hoetmann pe Ionitîoe Deleann, Iordaci Costaci Vistiernic, Voesiliu Negel velBann, Iordaci Boeloesaci vel Postelnic, llfe Costaci vel Spcetariu, Mcenolaci Bogdann Yel Poebarnic, Moenolaci Firali vel Stolnic, Alesandru Sulgeropol vel Comis, Iordaci Poenoeitaci vel Coemoerasiu, Poenoeiodor vel Cceminarîu, si cellelalte ficeslcare dupoe orînduelele luî, alegînd si boiari de isprava; de au foecut ispravnici pe la tinuturî, dîndu-le mare poroncă;, ca sce fioe cu mare dreptate soeracilor, neîngoeduind pe nime ca soe-i calce, si soe-i nepaestueascoe; coeci de va audi cît de puţin, coe au poedit boetîrul cuiva, si va veni vre un soerac soe jelueasca;, atunce cu mare pedeapsce îi va pedepsi, foecînd mari drepteeti tuturor; aretînd tuturor boierilor, ca soe se poe-diasca; lie-si-care, de a luâ mitoe de pe la sceraci, cît de puţin; si de va yeni la urecile Moerfeî salle, soe fice în sciintîa tuturor,, coe se va pedepsi cu mare pedeapsoe, necoeutîndu-î nici pic de hoetîr, de va fi sf boîeriu mare, ori si rudee; de vreme ca; Dumnediceu l'aîi trimes într'acest poemînt, ca soe poediascoe pe sceraci, si soe-I fice miloe de dînsiî? Satelor de pe la tinuturî, 230 încce le-au pus bannî dupce putintia lor, dîndu-le tidule de cîti bannî sce dea pe ann, si de cîte ori într’un ann, si pe’ntru ce sce dea acel bannî, atîtîa pe’ntru hceracîu, atîtîa pe'ntru soerhă-turl, si atîtîa pe'ntru diceberele, cerestele, medituri si altele, dîndu-le poruncce, ca sce-si strîngce ficesîcare sat, cîti oameni vor pute, si între el sce se usiuredie, si ispravnicii se nu albce voie nici a-i sccede nici a-I adauge, nici sce vîndce nimcerul un ca-pcet de atice. Si asiâ eslaîîce mulţime de bannî, si tiara foarte se tocmîâ, si se împleâ de locuitori, si le eră foarte de uslorare: cît nu le fusese de multce vreme, nici Ia un domn de cei ce au fost mal nceinte, care se miră sîngurl pcemîntennii la aceasta. Au scos si uce vamce acest domn, de luă de tot carul ce venîâ în Iasi cîte uce pcerâ de boii, si cîti boi aveâ carul, atîte pceralle da, si orînduise oameni de treaboe de strîngeâ agestî bannî, si cu banniî aceştia plcetiâ podellele, si fceceâ poduri pe toate ulitiele. Vcedîînd Domnul aice în Iasiuce mîndrie la pcemîntennl, pur-tînd ficesîcare cumăsiuri scumpe, si blanne, care nu eră ficesîcare hârnic de agonisire dupce straiele ce purta, si stă Domnul de gîndiâ ce agonisitce poate ca sce le dea, ca sce cuprindce ciel-tueala lor, si nu puteâ gcesi cu gîndul Mceriei sâlle, si cunosceă cce se stîng cu straiele lor si a femeilor, si stă de se miră ce va face. Socotiâ ca sce dea poroncce sce nu poarte fioesi-ce straie; dar' ear' se loesce, coeci mulţi puteâ ca soe nu tinoe acea poroncce în seamoe, si apoi trebuiâ sce se pedepseascce, si sce se arete Domnul roeu ccetrce norod. Dar' socoti Domnul mal pe urmce si si-au fcecut sîngur Mcerfea sa un rînd de straie de postav libcedeâ si gîubeâ si într'îice di fcer' de veste au esit îm-broecat cu elle la Divann; care într'aceea-si di, vcedîînd oamenii Mceriei salle, s’au ruşinat cu totiî; ccecl luase sf ei oare-care’ învcetiosturce dela pcemîntenni, si asiâ peste doue trei dille au început sf ei ficesl-care a pune libcedelle de postav si jubelle. Aceste vcedîînd boîarii pcemîntennl, au început sî el a-si face; si asîâ în scurtce vreme s’au ridicat aceă cîeltuealoe nebuneascoe a straielor, nedicînd Domnul nimcerul nemicce; încce multicemlâ Domnului, cce au foecut una ca aceasta, coeci mult! roemoesese soerâci, ales de'n cel ce eră însuraţi. 231 întreg eră acest Domn la toate, plin la minte învcetiat, scieă toate trebile cum le va purtă, ales Porţile Turcescî, cce nu puteă nfmine din Capiciliăele ca sce-1 încele cît de puţin, cceci rînd vrea ca soe trimeatce pescisiu-la vre uce Poârtce mare Turceascce, pe celluîa pescisiul si mectupul, si le trimeteă la Niculaiu Sutiul, si-i scrieă sce le dea la cutare si sce-i scoatoe rcespunsul, si sce i-1 trimeatce; si luînd rcespunsul îl trimeteă si nu scieă ce scrie, si pe'ntru ce, si ce i-au trimes. Care nu eră puţin lucru, cceci nu mai fcecuse alt domn asiâ; si aveă mare pcerere de rceu Capicihaeua, si slugiă numai cu uce leafce, coeci cui fceceă leafce nu le fceceă mari. dar' în toate lunile le plcetiă; nu puteâ sce dîcoe cine-va, coeci nu si-au luat leafce si emiclicul. Nu erâ om împrcestiitoriu; toate scemile le cceutâ înceintea Mce-rfei salle; si cuvîntul ce grceiâ erâ grceit, si erâ lceudat de ccetroe toti, si ploecut prostimii. Ear' boierilor nu atît, cceci nu puteâ sce mînînce pe cei mici si sceraci, cce nu-i suferiă Domnul nici decum. Acest Domn au cumpcerat si un loc mare lîngce Metropolfe, si au pus de l'au îngroedit, si au fcecut case mari si frumoase, orînduindu-le trei scoale pe'ntru înveticetura copiilor, orînduind si trei dăscăli cu bunce leafce, de învcetiâ Elinesce si cinogre-ceascce, si moldovenneascce, rcemîindu-i mare pomenire. Au maî fcecut si alte pomenni multe; vcedîînd cce s'au înmultit poporul în Iasi, si apa le este putince si peste mînce, au socotit sce aducce apce se aibce sceracii îndestuli. Si asiâ au adus de'n trei patru locuri, cu mare cieltuealce, foecînd doue cismelle minunate si frumoase, pline de apce la Poarta sîntului Spiridon, si altce cismeâ la Poarta Galiei, si aceea si maî frumoasce si cu mare hasnea, care adcepă tot poporul, si audiâ în tot ceasul rugînd pre Dumnedioeu, ca sce erte sufletele sipoecatele pcerin-tilor Moerfeî salle, care nu putince pomenire si odor au loesat acestui pcemînt, de se va pomeni în tot veacul acestei ticeri. Si earcesi nu se odihni Domnul nici cu aceasta; ce cceutâ în tot cipul, ca soe poatce gcesf uce mijlocire, ca sce facce un lucru, care soe nu mai fice fost altce datce în tiara aceasta; si asîâ au socotit, cce se va pute, ca se facce postav aice în tîarce si îndatce 232 aîi scris pe'ntr’alte tioeri,pe Ia prietennî în tiara* Lesieascoe si în tîara Nemtîascce de î-au trimes Yr’iioe doi Mescerî, ca soe vadoe locul si apele, si soe voroyeascoe cu ei, ca de se va pute, soe facoe cirliannâ âdecoe postcevoerfe. Si asiâ trimitiîndu-î, au vo-rovit cu ei, dîndu-le si oameni de i-au purtat peste tot locul de au voediul locurile si apele; si de’n toate locurile le-aii ploecut la Cipoeresci, unde întroe Boehluiul în jijiea, care este si jijfea editoe, coeci erâ sf morile unei mînoestiri Hriscceî, care moecină foeinoe. Mai adusu-le-au sf lînoe de tot feliul de oi mari si de cîrlanni de le-aii aroetat, dicînd coe se poate. Si asîâ puind Domnul de au luat în scris toate cîte trebuîâ, fie-sî-care lucru, madem cu pretiul lui aii primit Domnul, ca soe cîeltueascoe uoe sumoe de bannî, soe facoe acellea toate cîte trebuesc, groeind sf cu mesceriî ce sce le dea pe’ntru ostennealce si munca lor, foecîndu-i de aîi scris sf au venit sf alţii, aducîndu-le toate mescesîugurile. Atunce au pus Domnul de aîi cumpcerat acelle mari dela Cipoeresci, si au orînduit boieri credincioşi aî Moerfeî salle, dîndu-le sf cîti bannî le-aii trebuit, ca soe cîeltueascoe de’n preunce cu mesceriî, se facce toate celle trebuincioase, dupce cum vor aroetâ mesceriî coe le trebuie. Si isproevindu-le acestea toate, si strîngînd sf lînce, s’au apucat de lucrul postavului, si au început a face felîii de felîu de postav, si au fcecut sf uoe baloe de postav preafrumoasoe, de aîi trimes’o la împoercetie la Sultannul Mustafa pescisîii, ca sce vadoe ce odor s’au foecut acestui pcemînt. Dar’ la Turci acestea nu trec, coe ei sciu numai bannî soe cearce; ear’ de acolo maî mult nu vra ca'soe scioe. Ci sf acest lucru au rcemas uoe pomenire poemîntennilor, ccecî nu maî fusese altce datoe în tiaroe, si se bucură cu totii, vcedîînd nisce lucruri coe se fac în poemîntul lor, coe erâ pe'ntru folosul lor. Pe aceastoe vreme în tiarce Rumîneascce domniâ Stefann Rcecovitîce, dupce cum am dis maî înoepoi, si fiind coe aveâ Ca-piciliae la Tioerigrad pe Spoetarîul Iordaci Stavaraci, aveâ pre Domnul ca pre^un vecii all lui, si la toate din cuvintele lui sce nu easce Domnul, avînd sf cîti-va oameni ai luî trimesi acolo, de tineâ toate trebile în mîna lor; si ori ce diceâ ei erâ dis sf de Domnul, si încce îl foeceâ de aroetâ uoe mare strcesnicfe în 233 lume cu atîtea boetoeî si încisorF, si morlF, care nu maF stoetuse la alt Domn, .fiind cce omorîse sf doF boFerF, pe Stefann Stolnicul si pe Iordaci MedelnicerFul BcelsFescul, încce în diua ce erâ sm între cu alaîîi Mocnea sa în BucurescF. La care nu se poate scrie, cîtoe nevoFe trccgeâ bîata tFaroe; si nu numaF tîara, ce si fiesce obradîu, cce orF pe care îl socotîâ coe are ce-va civerni-sealce, îndatoe trebuîâ ca sue-F goeseascce un mijloc, ca soe-1 desbrace de averea luF; orF boFeiie îF da, ca sce cîeltueascce, orF Isprâvnic îl freceâ cu sila. MuIÎF s’au stins sf de’n boFerF, si pe multî îî ducea la TFcerigrad de-F supoerâ: si încoe nu se îndestula cu atîta, si se apucâ sf de capul Turcilor de pe mâr-ginea DiinoeriF. Si asîâ desbrcccînd tFara rocii, ccerâ banniF la Tîoerigrad; care neputînd mcerginnenil TurcF a suferi, în toate dillele ajungea prin prietennF de-1 pîrîâ la TFcerigrad, ales EmaciF de Yidin, ca;-l pîrîâ pe Stavaraci la Pasîa Moldovangiîi, si la Enicer-Aga; si asîâ'scriind sf la TFcerigrad, Ia FoldasiF lor, tri-metîînd sf ariÎFul la Enicer-Agasi de TFcerigrad, si nemica nu isproevFâ cîte Ie arcetâ ei. Ell Ie îmbucâ cu darea bannilor; care voedîînd tovaroesiî lor, coe nu pot isprcevf nemicoe, au început a scrie tescerele, si a se jelui de ell, si lipîâ tescerelele Ia gemie, si încce scrieâ sf Moldovangiîi de-1 pîrîâ. Si acestea toate mergînd Ia urecFlc Impceratuluî, sipesemne sf dillele Iul celle sfîrsite, cceci esise de’n minte, apucîndu-se cu multî TurcF marF de se pricîâ, si aveâ pe totî dusmannî si-1 pîrîâ; ear’ cînd au fost 17Go August 12, vinerF dcmîneatîa, l’au cîemat Yedir-Capiciliaesi la Poartoe, si îndată1. l*au ridicat la îneisoarc la MudFur-Agasi. Ear’ la 9 ceasurF din di aîi adus Poarta pe Sccrrlat Yodoe Gica, si l’au îmbroecat cu coeftann, dîi:du-î Dumnfea tîoeriî Rumînescî, si rncedilind pe Stefann Yodce Rffcovitîassf redicînd sf pe oameniî luî Strevocraci în feare l’au dus la TFcerigrad, âdecoe pe Stati si pe fecForul luî Fotaci, ca sce nia'rturiseascce toatoe averea luF Stovaraci, ccecF eî o scieâ, atît banniF cît sf altele alle luî, foecînd sf pe Stefann Yoda? sîurgun la Mitileni. Ear’ cînd au fost Marti noapte, fiind cce-1 dusese laBostangi-Basîa inloeuntru, la o ceasuri de noapte, au pus împceratul de l’aîi sugrumat acolo în întru si l'au trimes mort noaptea Ia casa luî la Arnceul-Cioî, unde se 234 ciamce Megarema, si l'au spîndîurat denceintea casei luî, de au siediut treî dille spîndîurat. La care s’au rcesplcetit poecatul lui Stefcenaci si a Bceljesculuî, pre cariî îi umorîse foer* de pic de vinoe, dupce cum s’au dis maî începoi. Si îndatce au trimes îm-poeroetlea de î-au ccelcat casele si i-au ridicat tot ce au fost acolo, scoepînd jupîneasa numai cu sufletul la soru-sa. la Cingel-Cioi, puind de is’au resipit casele pîu în pcemînt. Ear' peste treî dille, trupul luî l’au aruncat în mare, de nu l’au maî gcesit nime. Dic unii, coe ar’ ti fost siNeculaciSutiul, îndemnoe-torîu la moartea luî, cumpoerînd de la Miri si locul casei lui, de au foecut case frate-soeu Enoecaci, roemînînd Neculaci mare si tare la Poartoe. Nefiind multicemit de Domnul luî de Gica, fiind coe nu-1 putea mîncă, dupoe cum mîncase pre altî Domni," tot îmbla cu marafet de-l scepâ pe Gica pe la Porţi Turcescî, are-tînd pe Gregoriu Calimac de vrednic. A _ _ In dillele Gicoei Vodce s'au didit aice în Iasi uoe mîncestire a sîntuluî Gîorgîu, care se numesce Metropollea cea vecîce, fcecîndu-se mare si frumoasce, dupce cum se vede. Dic, coe s'ar fi fcecut deMetropolitul Iacov, ccecî ell au fost în vedealce; ear' în taince poate soe fioe fost altul. Ear'Domnul dupce ce apropiase trei annî all,Domniei salle, asceptâ de’n di în di ca sce-î viîoe mcedillea. Pe aceasta vreme în tiara Lesieascoe eră multe amestecoeturî pe'ntru Rigce; ccecî nu'l primîâ Diaporova si altele, pe’ntru care Domnul trimesese om în tiara Lesieascoe, cu mare cîeltuealoe de feliul lui frantiudiu, ca sce-î scoatoe bcevcedlsurî, sce dea scire Porţii Turcescî, însce învoetiîndu-1, ca sce nu-î scrie ell, ce sce-î scrioe acei ce ile vor spune. Si asîă foeceă pe aceia de scrieă, carii erau adeveerat Lesi; si Domnul strîngeă coertile lor si foeceă sureturi Turcescî, si’ le trimetea la Poartce de le cetiâ, la'care nu le poereâ bine, coeci le arcetă adevoerul. Si fiind si Capicihaeîa dupoe cum s’au dis, si împlinindu-se si ceî 3 annî l'au mcedilit împoercetiea, nenorocirea bieţilor s cer a ci, a locuitorilor! 2 3 ii XVIII. Nenu mitul. (Istoric rmnînicîinn a scris istorica tirerii ruinîne.sci 1290—1G80. Se vede cm astee istoric c scrisa; de maî multî urm retori unul dupn; altul; crecî sc dicc în tcslu) iirniretorîii aci, ere unul de’n scriptoriî acellcîa a vosdiut cu ociî sn;î pre Nifon, ptclriarcul, cum sîcrhîu si freecâ insu-si loate.) $. 90. Padv.i Iiod'6 ne.i.i mape (1A95—1608.) Anecma ux (ffoitvm m,rtnbcmipca den dea,*, tui av domnim anul 15. (.JLnmrTimu.iupca nftmpiap-ica.ibî Ni (fi on, memam *pn Phin/niiiea). JJLn zi.Kie.ic «ihcctyÎu ce .^nT^mn.iace, de cnoace din cuavn Amipa, .ŢJumiT>paTY.i npe ct. Ni«i>on, IlT.TpiapKY.i pirpadv.iyî, uii-.i Tpimicece .ia .j^niiicoape .ia Opdiîv. De a Kipyîa c«i>xnT,B mi uvut. nieanî'B emind nec'rea „j^n ToaTe ntpui.ic, c’av ayzÎT im' .ţs.n nîapa Pvni^neacKT>, mi av .foi-Hie.iec im' Domnv.i Padv.i IîchVb de BT.pn'&iţii.ie mc.i.ic cv^nTv.\yî, iui av Tpimic ny pyr’&minTe .ia a>iccT ca^ht utpinTC, na ct. niit .joi ijîapa .ivî, Ht-.i no'i>-tcuitc uîapa. Kap’ ci'Auity.i î-ay-daT ptciivnc, zin^nd : .Jlhpiea ma ./uicx-if/ orzt cocina mi .piircicoapca mea. uape ccmc dc.ia aptiM/nauiit uei abz/aif/ aî .isî Dsmve-dop' h'xm ooîb- oent .pa iţiapa ma?:e Eap1 Domnv.i. uape î-av Tpimic kmiauit. zin^ndv-î: ..Ns irspmd epinto dc aucacnra, ko ?pi;t;a mea ccmc.u Eap1 c^iitv.i rp&Tpi-api; î-ay daT pT.ciivnc, ziu^nd: rusm tumit, amîa ffîo.“ Uli .^ndarij ay Tpimic Padv.i Uod’t .ia .{vînniip-Bui'e, de av «icpvT npe auccT ntcTopîv mape. Uli nv-î y upecTe boc. «ii i-ce .ţoniuv noea de.ta .fjnnT>pi>m'e. Uli de rpar, Tpimice 236 de advce npe c«i>xnTY.i iţîapa ca, mi-î dede Toaie npe niAMi't, zinxnd: „Es CZ domnecK, eap’ ms cZ ne .pidpeu-mezt, iui CZ ne .pieeiţi Jie\iea jjsî Dsmnezx'Zs, mi cZ ne (pix maazZ iui uîjcmopîb' mie iui xasmspop oamentJiop mi coJiimopîs Jia Dsmnezî'Zs." Eapt e.i.i a Tvpma ne-n.TeuaT'ii mi neacKYwiT'bToapît rui sicepina icRpT/m-ii, mi ky Ofii'ieÎYpî pe.i.ie mi necoiiOTrre; miuîem’L npe TOiţiErvinen-niî de.ia Toai’e msntcTipi.ie iţiipii inYnTenneuiTÎ, mi tot K.iepY.i uicepiyeîj mi •îi'lky cosop mape diînnpeYn’B ky Dom-iiY.i mi ky Toiţî Boîapiî, ky npeYiţiî mi ky mipenniî, mi ^n-daTt c.iOBOzîi îcBoapt de ^nBi.iţî'LTYp'B .limnede mi neKYp-maTi». Illi .ie cnYnea din c*nTa ci;piiiTypî> mi „fuiBtiţîâ npe touÎ mi-î adina ky ana mi.ieî mi a Kpediniţîeî ueî ade-BipaTe. .Ie rptîâ de npaBi.vb mi de .ieije, de TOitmipea bî-cepiueî mi de dYmnezîeeiiiTi.ie c.iYHiEe, de domnie mi de noepiî, mi de m^ni.cTipî,mi de Bicepiliî,mi de a.vre p^ndvpî de ToaTe. Uli Toitim Toaxe OBiveÎYpi.ie npe lipaBi.ii mi npe TOKme.ie.ie c;mnamiî eoiumpi, mi eop nbdc ep'biHmmun eoiumpi .pi'binmea eoacmp'b, mi 5 de at eoiumpi eop ioni ape 100, eap' 100 upe .pimsnepeue, mi eoîs H'bsma cupe eoî, mi e'b eoîs n.nTzoc.noei, mi e'b eoîs .pims.niţi, iui e'b eoîs .pnu.ne mi eoîs usne .neyea mea ks eoî, iui eoî .pin eeiţî (pi oamenî, eap’ es eoîs (fii eos'b Dsmnezî'bs; eap: de ns m'b eeiţî acKSJima, niuî ns eexi/i (pane uopsnniJie me.n.ne, ni e'b eeiţî .neu'bda de d^nceJie, iui ns eeiţî u'bzi .neyea mea moam'b, es e'b eoîs (pane eos'b amîd, k7> eoîs adsne upe eoî uscmiipe, mi cemA\mţc.ne eoacmpe .pizî'bdap .ne eeiţî c7>mA\na, mi ocmemmţeJie eoa-cmpe Jie eop m^nna epTmmaiuiî eocmpi, mi e'b eop eoni dsmmanniî eouimpi, iui eeiţî (psiii, ne (prind zoniiţî de nimine, iui iţîapa eoacmp'b ea (pi .pi demîepm, iui eoîs mpimime upe eoî (fîîepe cT.noamene mi upe iţîapa eoacmp'b, iui eop ma\m:a dooimoane.ne eoacmpe, mi upe eoî e'b eoîs .pnusiţina, mi iţîapa eoacmp'b ea (pi uscmie, mi deauîj e’b eeiţî dec.niuî de mine, mi es m'b eoîs decjiiui dc-.nct eoî; amîd zp'beiume Domnsji c(pA\nmsji Jisî Icp'biji." Aliecxeami a.iTe.ie mv.ixe ^nB'tijÎT.Trpî din cinTe.ie CKpin-•rvpi „^î ^nB'tnia. „Anecmea zin eos'b, e'b Jie u7jzii{î, dean7> e'b ecme eoea e'b mepţreiţî .pi ^mu'bp'btţiea nea nepeacn'b.“ Eap’ nizmamîv.i, dîaBOJiv.i, Btzî.&nd .joiBT.iţr&Tvpî jiex ua a^eexea, nv nvxv ptuda, ni •tT.Meâ mv.ixe meniTeiuîvrvpî iui xii;jieuiîvrvpî,na ct> roneacKT, upe epiHixvji Nion din iţîapa Pvmxmeî, Kvm iui 'lky ^n iiin ua aneexa, o! Baî uii amap, Kt zice Padvjt Bodt ^ninpevnrb kv Boîapiî: „Ilac'b mi emî din iţîapa noacmpZ, k'S eieatţîa, mi mpais.n mi .pneTufâmsp i./ie majuie noî ns ,/ie usmem. pofida, k7j empinî ofiiueîspijie noacmpe." Eap’ c«pxnTVJi Nioon, deaKTj avzi arnîâ niuiTe KVBinTe neBvne uii TvpBv-paTe Ka aneexea, ce mips rai zice: „Ns aiuîă Doamne, ns amîd, ui mc .pidpeumeazl'h dsuT Jteye mi upe mine 238 iui upe ffoîapî, Ka ns Ksm-ea c'o uopnivji tui c'o adsueit/i mintea jisî Dsmnezî'hs cupe eoî mi cupe v/iapa eoacmpZ, i;7j eezî, K'h ue'nmps ifî'hp'6-de-jieyijie eoacmpe Ksp&nd ea c'o ce caoooazî'h cupe eoî’, eap’ mie nemiiî ns-mî ecme de tiueea, ne ziueiţi eoî, k7> usmepea tui m'bpiea mea ecme Jiejiea, mi (fi7>p de psiuine mi (fi'hp' de ţp'bifi'bpîe zp'hecu n'oinmea M'hpiei majuie iui a fîoxapijiop msmspop. K'h upe copa ma, nape o aî m'opimam dsu7> Bozdann ffiZp' de aeye, aesraid ejui msiepe ns Jie\ie} tui o as JiZcam, (fi'op’’ de ninî o einfi, mi as Jisam upe copa ma, cjiji ecme Ksp-eapîs, iui copa ma na o upea-nspeft, ui-î decuapv/i, iui dZ ofipoamsjisî eajf msîepea ca mi uomojieiume mardea jisî Dsmnezî'hs, maî n’oinme UA\n7> ns ce uopneiume upe eoî.“ Eap’ a^ecTe KYBinTe «soapTe aiţiiţîapt iui m^niîapt inima DomnYjiYÎ, ini .^ndaTt roni npe co^nTva din ntinTea ca, mi nopYnnf, ct ny-.i maî Baije nimenî ^n ceamt, ninî ct nv-.i coKOTeacKt, ninî ct nY-.i 'lincxeaciit. Eap’ dvm-nezîeecKY.i Ni«i>on nemiK' ny Btra ^n ceamt, ninî rpiHia de aneea, *ri-mî nsrneâ ntdemdea npe DYmnezîtv, dvnt KYm ziie npopoKY.i: ,,Ns 6h n'hdemdsipeift upe (fiiiî omene-iumî.“ DymnezîtY xpimice KopBY.i de xptnîa npe Life npo-poKv.i ky AB.iaKYiu. JJ.n Kin Ka aiecTa ntzf mi npe anecTa ky Yn 4>e4Îop de Boîapîy, He-ji KÎemt Nearoe, Kape epâ maî mape npecTe B^ntTopî, mi amîa tKY DvmnezîtY din ne.i-.ie amape dy.iHÎ, mi din nea.ie nizmamîe ky npieni«n'e, Kt adv-neâ BYKaxe de xpanna ct^nTYAYÎ mi aîeBe mi ^nTp'aciiync, ky .jvndemnapea .iyÎ DymnezîtY, *tp’ de ninî Yt Temepe. Eap1 oepiniTY.1 Ni«i>on ^.i ^nTtpîâ ky pYţu.ie ca.i.ie, ua ct KpeacKt mi ct ce ^na.iLţîe ToaTe anTeae ne.uie BYne, mi ct ce ptdiie ^n nopoK BYn, mi ct it natKYT „j^ntin-Tea .iyÎ DymnezîtY mi a oamenijiop, kyiii maî anoî ky pv-rtHÎYnea co.iocf nemiK1, ninî ky «i>piKa ninî ky aaTe amti.ie.ie, nsnt eap1 ce n.ieKa e.1.1 cosnTY.iyî ky cmepenie, mi-.i KÎemâ *{ai Taînt, mi-î zice a*iecTe KYninTC amti^iToapîe, ziiixnd: 239 [J'hpinme, eapm'h-m'h cţfiimţiea ma, iui aîoî udcf/jimţiea ma epmfhuîsne deaa noî, iui cZ-iţî dhm aesiţie, KjKm'h-tţî ea mpeosi, iui e'h ii'aîoîu'hpepe pea, ninî upe mine, ninî upo ooîepî; tui ue’nmps .piespapea am Bozdann .piK'h ns me.maî amecmend, k7> eaa as asam oaazocaoeenie deaa aaifî cţfîinifi Apmepeî. Eap" ms uach ks uane opî snde eeî epc, tui poctz'h upe Dsmnezî'hs ue’mups mine, iui snde eeî aoKsi, es mont eoîs uspmd zpiiK'h ue'nmps xpanna ma, iui ue-tţî ea mpeosi, mom eoîs mpimim:e.u ATvnne c^xnTY.i p’Bcnvnce kv ^ndp’Bcnea.rB, mi Ka vnvî ora npocT .^îzice: „Padsae, Padsae, ms tui upiemenniî m'hî, ks msame pszZnîsnî m’atţî usc, ch e'h .piehifis ae\iea asî Dsmnezî'hs, tui de e'am .pieZtţîcim ne-ea p'hs ud (fi'hp’ de ae\ie, casneiţî eoî, mi m.'hpmspicitfi (p‘hp'h-de-aei)dae mea-ae; eap’ de (fiaueiţî eoî (fi'hp’ de aeye, Ksm tui aa ap'hma-pe tui aîeee e'h eedexţî, mi & apam'h (fiavcmeae eoacmpe, K'hm m'h zoniifi (fi'hp’ de dpeumame din iţîapa eoacmp'h, k'ohÎ e'am cusc adeeepinn/ia. Hi es .pic'h m'h eoîs dsne ds-u'h i;soAi?imsa eocmps, eap’ eoî phm&neifî .pi u'hKcimsa eocmps, mi upe mine eap’ (leiţî e'h m'h icfisaiaiţi .pi epe-mea, Kapea ns m'h oeiţî cufiaă, ui eeifî e'h msphfi .pi u'hKamsa eocmps, tui ns ea e'h rfii'o nine e'h e'h axsme .pimp’aued epeme.‘c. Uli deaKT. zice amîa, enri din ijîapB, mi Bem „ioky.i Kape-Î nopynHi' Dvmnezî'BY, Kvm mi .ivî Aspam ane.i.ia ^n E.iin; eap’ anecTa eap1 xpeny npin Minedoniea mi npin TeTY.iiea, mi mepee „f^n ct^nTv.i nivn-Te, Kape ce Reamt Amon, Ka cb neTpeaKi! aKo.io „ţoi .ioky.i, Kape.ie ecTe *i>BrBdyiT KB.iyrBpi.iop. Uli Kvm mepee aKo.io, ^ndaTB ce npince .ia .lOKamîv „joi c.iexeacKB. Uli .iokyi c«i>xnTy.i .forrpy aneâ c^.utb m^nBCTipe maî mv.vr de yn 240 ann mi .fovrp’aMeâ Bpeme Jioiivind e.1.1 autuo, upe doî diu paiţî, uape mepcece ky dxncv.i, Tpimece-Î KtTpt Dvmne-zîtv, eap’ npe ajui rpei.ie .itca-ji ct meaprt ^n yeTarea CoJiYny.iYÎ, mi-Ji .ţoiTtpi ky pvrtMÎYni.ie ca.i.ie, ua ci ce ctpmeacKt mvjiTe mvnHÎ, ce cxpnri ne’nTpy .ier,ie mi do-Bxndf Kvnvna ^mn.ie’riTt „foi 3 BiLţîe ky uoctv.i mi ky acKYjirapea mi ky învima, eap1 mv^T niTimamÎYji ctv rpvn a.1.1 -ivi Mauâpie (kt. amîa KÎema npe ane.i.i mv'ieniii) v ^nrponaT Co.ivn eap’ CY.ieTY.i aKvm d^niţîyenrre ky xni^epiî „jo\ Mepîv. De’iî dvmnezeecKv.i Nion upi'ieny. Kt Ba ct .ieTemTe, mi ce Bece.ii, mi jivâ ky cine noc.'iYmuiuv.i, nape-î pemtcece, npe Ioaca, mi Tpeitv mvnTejie de ieea napTe. mi mepce .ia mxntcripea DionicaTv.ivî, mi ce upince Jia .ituamÎY, kt. mi maî ntiiiTe ano.io .ioi;vice, mi DYmnezîtv *foiut spy ct-uiî ctB^pmîeacKt coauityji Bîeaiţîa aitojio. Eap’ kst ueTpeKV aiio.io. ToaTe epâ ^n TOiunaî ky ajnţî paqî mi Kv mxn-iiapea mi ky nocTYJi, mi tp’ de npeţreT — aTATa kxt epâ a.irop parţi.iop .ia Toaxe c.u'HiBcoe .ie a/KYi'â, .ia moapt mepi,ieâ de mtHinâ, .ia mtrxepniiţît aiKYTâ, mi .ia a.iTe noc.iviuenniî. .ia ToaTe, ax^ra kxt c'rpirâ ocTenninijîe.ie .îyî (kyiii mi ev .i'ain 111-zîyt iiu. i;7> ,pn iad ns ecme nnn'binv/i'h De>iî deaKt ernî «i>epiqiTY.i Nion din Lţîapa Pvin^nieî, ny T’peuv Bpeme invjTt, mi utzîv Iremonv.i (DoinnvaJ Pa- 244: dv-a i^jiTp’vi; Boaai rpoâcniKi mi KYmnaiTt,. mi aaxe pev-t iuî m vat e^a*fJiKYn ijîvp ac e, nii ny-i ce nv-reâ maî Yinîvpa ; nenoiae, yi de ye mepijeâ, de ayeea mepijeâ i'piHiiae'maî kx rpev, mi ce CKopnipt .^n tţîapip.iYTiiţî mi rxayeBÎ ini Eif. cepiyeî neTOKmipe, mi ce coxpmi Padya Bodt vţoiTpy ni— mie ^nŢv&mnaipî peaae Ka ayecTea. Eap’ mai naiure de neTpeKanniea ca, eaa KtYTa npe c«i»*nTy.i, Kvm zicece eaa, mi nv-ji- aoaâ, ni epâ CY«&aeTya avî n.iin de ini de ky^ . Tpemyp. Uli aTYnyîa npiyenvpt Torţî, Ki ce vmriaypiKy-BinTeăe c^nTY.m, Kape zicece maî nainTe de Padva Bodt. ini de Eţîapa MvnTenneacKt. Eap’ Tpvnva Padvavî Bodi .^a -^nrponapi mopmxnTva, Kapeae tiivce »^n Tinda uice-piyeî ^n mxntCTipea din Deaa, vnde ecTe xpamva ctKtTopÎYaYÎ de minynî, Kape .o zidice, dfe’n Teme.iie ^n domniea ca, tot de iieaTpiyîonaiTt, ini ct;kji-niî ymiaop mi «i»epecTpi.ie tot de mâpmypi, kyiu ce Bede mi aKym, BicepiKi 4>pYinoaci mi minvnaTi, eap’ a o zîv-rpiBi eaa n’ay anvKaT, yi anoî c’ay zÎYrpiBÎT ky nopynka avî Nearoe Bodi ky Binceae mi ky âvp. - ; XIX. ‘ Radul Greceannul. (A scris istoriea tioerii rumînescî dela 1290—1700. A troeit pe tîmpul Domnului Constantin Brîncoveannul (1688—1714), coenria î-a îneinat istoriea s’a.) §• 91. Domniea jvsî Koncmanmin Eftcftpaâ (1654—1658). , . MyaTe ini Bpedniye icTopiî oiind aynpvpiae mi ^nTxra-natpiae, ye c’av. .fjiTxmnaaT ^n ziaaeae avminaTvavî mi Lepturarîu rumînesc. T. III. 16 242 npeaKpemxinv.iYÎ Domn a.i.i iţîipiî Pvm^neriiTi Ioann Kon-CTanTÎn Bicipas BoeBod,mi deBpeme ne a.ue a^xopDomnî sienî iui icTopiî maî de nainTe „f^nrpY nevÎTape de aJiţiî av pimac .ia Kponma iţîipiî: amîa nri noî a nomem de Biea-iţîa ayecTvî Domn Ioann KoncTanxin BicipaB bb., ne-ain icnixix, nymaî de a rţine minxe am nvTVT, Kape ^n zi.uie.ie noacTpe, mi npin Bedepea noacxpi c'av ^nx^m-njiax, dvm mvjTe BpiîKEÎ mi XYpBYpipî, Kape dej>a yi Bpeme ^nuoaie ^nTpe „^mmpmi'ea 'JVpitv.iYÎ iui a NeamtţÎY-.iyÎ c’av *^nx*mn.iax, deuxnd pinocaxY.i IIIÎepBann Bodi ja Be'iÎY ay ornxix ky Kapa-MYcxa«i»a Bizipv.i, dinnpeYni ^mnipiiţind CYaxann Mexmed annv.i TI 91 (1683), kimi pizsoaîe mi XYpBYpipî „{uvrpe anecxe doiri „fannipmn c’av .foix.sunn.iax, Kape .ia BÎeaitfa anecxYÎ IIIÎepBann Bodi nape-mi-ce ki cKpice Bop «ti, eap" noî de ainîa ^nnenem sîeaiţîa a'iecTYÎa, K’ape maî cyc am zic, Kvm uii ^n ne KÎn c’av pidmax mi Domnfea av .lYax, anvKxnd cxpimomîicKY.i CKaYn, de Bpeme ne cTpmeriOT BixpxnYjm Mixer? Bici-pas bb. ce xpaije. §• 92. Domnîea Jixi IIHt>p6ann Bodi, llanmaKXxienn (1678—1688). Domnix-air dap’ YnKÎYj Mipfeî cajue, IIIÎepBann Bodi UÎapa PymxneacKi annî 9 mi .lYnî 5, eap’ K&ntl air oct .ia annvji 7197 (1689), decnpe c«i>;*.piuixY.i Bieiţii jiyÎ, ne’nxpv yejue ^nKYmn^ixe Biixoapîe piYXitţî mi npim^Hidiî, Kape ne xiiiiJiocYJi rumxnx a^ecxa ci niîi epâ, KYm ^n nea de anoî aîr senix, maî B^pxoc din Bm.ienne.ie JiYKpipî, mi ^n-demmpî a^jie Ynopa nYinaî piî nim^nxennî, Kapiî »jvn cKvpxi Bpeme dYrn aneea din dempxapea .îyî DvmnezîiY BpedniKi n.iaxi mî-av jyax, ^nxp’ayeâ Bpeme pinocaxv.i IIIÎepBann Bodi, xox cnpe OKpoxipea mi «i>ojiocyji xiKiJioa-ceî iţîipî, coiîoxind ki nv Kape KYm Ba şpe yi npim&Kdie; 243 iţîtpiî decnpe nemiţî c'B biÎ'e. rtTrr-av coaî Ka c'B Tpimiijît aa *f,mntpaTva nemuţîecK, anvme ne <&paTe-ctv IopdaKe KanTaKvzîenn BÎB-Be.i KtniTann, mi npe IlIîepEann Komicva BatdecKva, ne Kape aa dovt ziaae aaae avî OnTomBpie î-av Tpimic. Eap’ dvnt ayecTop coaî TpimiTepe KtziYT-av Hlîep-- Bann Bodi Boaat, mi coaiî meprxnd nxnt Ap deaa,' mvaTe zîtTmnipî mi nîedeyî aKoao aic’av npinc, kxt ne-nvTxndv-ce nvmaî npinTp’^nmiî Tpesiae a ce decavnri mi decBoaaEe, Tpimic’av *^n vpmt IlIîepEann Bodi npe neno-Ty-ctv ayecTa ye c’av zic maî cyc, Kapeae aTvnyîa ce nv-mea KoncTanTin EpxnKOBeannva Bea JlorotT, mi ky mva-Ta ca Bpedniyie decavmind Tpesiae, ye epâ decnpe BeTe-pann IJU'ntpapîva, Kapeae epâ ky onrriae nemijîeniTi aa Ap-deaa, c’av daT coaiaop Kaaae, de c’av dvc aa Beyîv, mi KoncTanTin BpxnKOBeannva eaptmî o>tpt zîtsaBt c’av .joi-BxpTeaiiT „^ntnoî aa Domnva HJÎepBann Bodt, dvnt a Kt-pvîa ^nBxpTPHiipe npe IlIîepEann Bodt .j^nKt Boaaa ^a .^nrpevîace, maî tot cnpe ptv din zi meprxnd, nxnt ye m! OEmTeacKa daTopie mî-av daT aa annva 7197 (1689) avna avî OnTomBpe 29; atc^nd iţîtpiî mi noaiTieî mvaTt JKaae de BpedniKa CTtnxnipe, ky Kape .joi ziaaeae Mtpi'eî caaae av domniT; eap’ yeaa ye ToaTe CTtnxneuiTe mi de ToaTe rpia;emTe, Dvmnezîtv, n’av cTpiKaT CTtn&nipea de Bpedni-yfea Kape av 3byt, si ky a ca Dvmnezîeeaciit nponie eap* aa acemenea cTtnxn o av ^nKpediniţîaT, Kape nv nvmaî ky Bpedniyfea ^nnodosiT ecTe, yi mi kv Evnt anTt a •Ba^ndeioţîeaop, npe de nain „^nKopYnaT ecTe, ne’nTpv Kape mt nri adeBepezîif, Kt «j>anTeae Mtpieî caaae neminyinoc mt Bop cKoaTe. §• 93. j • Ceam Tienmpx cutei/cp cu jwî Foncwaîimin Bpjfimoeecmmji (1688—1714). ATvnyîa dap' dvnt a ptnocaTvavî IlIîepEann -Bodt neTp^yepe, nvmaî de k*t ToaTt Eoepimea iţîtpiî aa MeTpo- 16* 244 nojifc . advnxndvrce mi CBaT ne’nxpy. a.ieijiepe de Domnie ■H'XKxnd, aiuîâ kv xoiţiî de Jia mm n^ni. .ia mape, npe anecT KoncTanTin Ep^nKOBeannvji Be.i ./Ioro«i»iT de Domnie ay nvmiT, Kapeae neoiind uri de «saiţli, Ji^nrt oacejie jiyÎ UliepBann Bodi a«i»ji*ndv-ce, mi de ane.uiea, ne TpeBYÎâ rpimind de a.i.ie mopiţiî, eap’ CBaxv.i mi Toaxs advnapeâ Boepimiî, ne ce aiaâ jia Mexponojue, av Tpimic npe Ilpeda fip’BX'&mîannv.i Be.i Cni.xap, mi Padv.i rojiecKvJi, de Ji’av noiind, Ka ct npimeacKi cxmxnipea iţiipn Ji’av no«i>-xix, ne’nxpv ki nv epâ oiimxiî maî iiji'bkvt de kxt Mipîea ca, nv nvmaî ne’nxpv mvjixa npedni'iie mi ^nLţîe^eniîvne ye aBeâ, ni maî Bxpxoc ne’nxpv mvjixejie EJixndeuîe mi de Bine a«iepî, Kape cnpe Toqî *fvnin din Boepie aBeâ, mi xoqî de anecxea ajue jiyÎ svne «nanxe .jom'BJiziiţî epâ. Kipvîa dap’ *i>oapxe kv rpev aivrvji cxm&nipiî a Jivâ nip^ndv-i-ce ^n mv.ixe eJiîvpî c’av ampax, ^ndecxv.iax iind de tox Binejie mi kv epmx xpaîv ^nxpv a.i.ie ca.uie Tptind; eap’ niiî ^nxp’ajixmn ct vpmezîi nvxeâ, de Bpe-me ne dejia DvmnezîiY op^ndvea^ia epâ dvm kybxiixvji Ka-pejie ziqe: Ki xox dapvji decBBxpmiT de cvc ecTe noro-p^x, npeKvm ^.n vpmi aBeâ anxe.ie c’av b'bzîvt, ki minv-naxe mi mapî Kinepnicipî nxmxnxv.ivî ayecxvîa mi oiixp-mvipî c’av «1'I.kyx ^.nxpy nenoponixeJie anecxe Bpemî, 'ie av ^ocx, k&t a.ixv.1 .ia Kan mi ^a c’BBxpmix na anejua jiyiipv-pijie a adv*ie n’ap oi nvTvx, Kape maî ;koc npe p,^nd Jie Bom zine, nxni ^.n kxt mi Jia ue cxenenni. xiKijioaca aueacxi. uţîap'B ay aravnc. Radul Popescul. (Istoric rumînieaim a scris istoriea Rumîmeî dela 1700—1729.) §• 94. Domniea avi Cmeţjhmn Bodft KanmaKV%îennţ Dommr./i Pvmjimei (1714—1716). DYnt ne av BeniT MvcTaa Ara mi av advc 4>epmann de mxziaie, mi î-av neyeT.iviT ToaTe aBepi.ie avî KoncTanTin Bodi, mi adova zi av BeniT mi IniBpixopv.i neaa mape Ktpvîa î-av advc kv Minere mape „fui BvKvpemTÎ, Kon’B'iin-dv-a Kace.ie aYÎ IlIîepEann CntTapîva, Kapeae av no-pvnyiT B.iT.diKtî mi Boîepiaop, necTe dovi yeacvpî c'B ce aoae Toiţî aa dxncva, mi amîa av «t'BKYT, c’av CTp^nc Toiţî, iui 'piind avKpvpiae de domnie, npenvm c’av ciipic „fui'Bnoî. Ka c'B •î.aK'B npe CTeii>ann Cn'BTapîva Domn, „fondări ne av mepc ^ntinTea avî, a’av dvc de av c'BpvTax Imspi- xopvavî de domnie, mi neiind K'B't’rann rtTiT, c’av decfipt-KaT MvcTa^a Ara de KonTemîv, mi a’av ^mBptKaT kv KonT'Bmîva avî, .fji aoK de Ka«i>Tann, rptBind nvmaî c'B ce ii>aKt kv vn neac maî ntinTe, denî BvHîopeannva av Tpimic nvmaî de k^t dereas de av advc vn Ka«i»Tann, mi a’av ^m-BpxKaT kv dxncva, mi amîa kv nomnt domneacKt kv Toa-Tt TOÎ<î>aoa, kv ziK'&Tvpî av mepc aa KvpTea DomneacK'B, mi amîa av ooct „j^n ziva a*ieea aa JKoîa mape, adova zi »(vn Binepîa nea mape a’av ptdiKaT npe KoncTanTin Bodi kv ToaTi, Kaca avî, mi kv ijinepiî avî, mi a’av nvpnec cnpe IţrBpirpad, meprxnd MvcTa^a Ara kv mvatţime de Tvpiî kv dxncva. Eap’ ImBpixopva av ptinac ainîa, de yepKa kv CTe<î>ann Bodi. aBViţi'ea avî KoncTanTin Bodt, He pem'Bcece'npe aa 246 a.uţiî, uii kv rpoazîe inapî, «ie da oâmeni^op, ToaTt aBviţfea c’av a«i>JiaT, mi c'av daT .ia ImBpixopvji, ra^Bennî, Bannî de apijinT, cuv.ie de âvp mi de apijunT, npe Jia mv.ujţî c’av rt-cît, ne’nTpv ki de opiilt mi de rpoazîa ne Jie nvneâ .foit-inTe 4eî ne nv Jie nop mtpTvpicf ^nmi-mî mi upe vpmt ce Bop a^jiâ, 4>iemfre Kape ne aBeâ daT de Konc'ran'rin Bodt, Ka ci Jie ntci'pezîe, Jie dvieâ mi .ie da j>a Oreoann Bodi ct i ce rtceacKt ToaTt asviţiea, Ka ct nv pemxît nemmi nertciT. Dvnt ne dap1 av .ivaT Domnfea, nvmaî rpeî ziji.ie ay TpeiiVT, mi av Tpimic de rpaB npe IioncxanTin Bodt Ean-nv.i, mi npe Padv.i KvmnaTY-ctY, npe Kape mi ,loro^pmiTv.i, Kape av nooTÎT Crec>ann Bodt kv aî jiyÎ, air BeniT jiykpyji, Kt kv aT^xa oc^pdie epâ CTeoann Bodt, Ka ct cxinrt Kaca .ivî KoncTanTin Bodt, KXT JiiniBt de om nv noaTe nosecTi, mi ny nvmaî Kaca jiyÎ, iji mi Bieanîa Jiop c’av neBoiT ct o cTinrt. Kt ^nT^mn.i^ndv-ce un vn Xacmîv ne Benice aiqî ue’nTpv TpeBÎJie ane^^ea, de c’av dvc Jia TsproBiuiTe, mi ne .ia IIotjiouÎ 'icpK^nd aBvqi% eap’ cnvpKaTv.i Cxeoann Bodt maî ntini’e av Tpimic Boîapî mi cjiyiji de a.i.ie jiyÎ, de cTp^,nyeâ oameniî de npin caTe, mi emîâ ^ntinrea Xa-ciKÎv.ivî, de ct Bte'râ de Roncxanxin Bodt, Kt î-ay ctpt-’iiT, î-av nvcTiiT, mi a.vre.ie ’ie-î „fuiBtuţîâ, eî ct ziut, mi „(^ntinTe a Imapixopy.iYÎ ^m;t av ckoc mvjnjî oamenî. de ce îKe.nîâ km av «i*oct ainîa ^n tţîapt, mi avâ apzîvpî de a a dxniuiî, dynt iKt.iEÎ.ie moiKi'iioop, mi .ie Tpimereâ .ta ^nintptiţie; nri jia dv^epea jiyÎ amiaidepea n’av .itcaT a nv CKoaTe npe .ia Toare dpymypi^e Tp^mse de oamenî deja BvKvpemTÎ nxut .ia I,Iîvpij[iy de ce Hîe.iYÎâ. AiecT oejiÎY de ajKVTopiniţît aî oikyt CTeoann Bodt Btpy-ctY, jiyÎ Kon- 247 CTanTÎn Bodt, .f»n aoK ct>-T «i*ant r.inc, ue'nTpv nineae ne av anvT naceae aop de aa d*,ncva, eaa ky anecT eaÎY de avupvpî ,jv,a amvra mi—î ptcuatTÎâ. Kv Toaxe a'iecxea »ie ce neuoTâ Cxc«i»ann iieVrpv crmyepca ntpv-ctv, avî Iîon-CTan'rin Bodt, n’ap i«i iiytvt, nc'iî eaa, ne'iî e*iîopiî avî, nvmaî xoiţîva a'ieaa lîtrpAui, raTt-ctv Iioncranxin CToaniitva, iiiriind xoaxe raîneae neuoxv-ctv KoncxanTin Bodt, ne’nxpY kt, ae ciiyiic.'Î Toaxe, an^ndv-a ny i;a npe vn vniiîv, 'ii ua npe vn xaxt, av iutîyt mi Ktpiţiae de aa i\em-nî mi de aa Mocnaaiî, i:ape-î it eaa mi «*»e«iîopiî avî IIpin*rinî (linezî), mi av-AMidv-ac de vnde av e'iîopiî avî, odixnt Domniea mi Lţîapa nv na ane, mi «a amecxeKa mva-xc de na «kimc npa;i:r.t .^iiTpe .fonntpauî. A'iecre Ktpiţî av^ndv-ae Imr.pixopva mi acKvax^nd uri ziceae ancaavî ptv r.txpsai, deai;t c’av dvc aa .ţunntpaTva aa II,îtpirpad ae-av advc .fonutpaTvaYÎ, mi î-av cmc mi din rvpt KAvre peaae av niTivT, de’iî .fjnntpaTYa xape m*-ni^ndv-ce .av nopvii'riT de av advc npe IioncranTin Bodx., iui upe *i>c'iîopiî avî iî^tc uaxpv „pitiiirea avî, vnde mîe-deâ .jvitTp’vn oimVop dc a&nrt mape, mi ae-av xtîaT i«a-nereac .^ntiiiTea avî, .fjict .foirsuv aaae «i«CMÎopiaop, dvnt a'ieea aaa avî, .j^n ziva de c^nrt Mtpiea mape. IUi ainîâ c av ciind Doamna avî Cxc^ami Bodt aa msnt-cripea de vnacnin, mepi\s.nd ne’nTpv Enaânie, .^n ziva de cjmitt. Mtpiea mape. K*nd av TtîaT ne IioncTanTin Bodt, ' 248 uii npe -t-e’iîopiî .iyÎ .joi Il.îtpirpad, „foi'rpVieea-nu zi o" âv aiKvnc uri upe Doamna .ia inxnt'cxipe Yt nenoîe mape de tMc;i ToaTe rpozîtm'i.ic, mi eî ni*iî kyiii hy cokotÎA nt av neniT r.txaea .iyÎ Dymnezîtv, de -ie n.itxemxe dynt «i>an-xe.ie .iop, ‘ii rui-av Binimi npe vi cop a niAncciî, nitxviuîe Doamneî, anvine O.iimniada, Kt.iYrtpiiţît de niv.mî annî, i;t ea ap i iMiiYT mYÎepî, \ie maî epâ „jonnpeynt, .ic-air cnxnz/iYpaT. JJLnxp’ a>iecT ann a .1.1 Domni eî .iyÎ Cxcoaun lîodt, npaîy.i lUnezîeci; iind .ia Tvp*jî de K^uî-na annî climax din ptcnoiv.i, *ie av anvx ky Mocua.iiî .ia Ilo.ixaiîa „ţoi iţîa-pa KtzîfieacKt, «i'tpt nopoi; Yims.iAuid .{uixp’a’je.i.i ptc-koÎy, nîepzîtndv-uiî xoaxt oacTea mi anepea, air «i>vi,iix „^n cTtn^nipea Tvp'jeacKt .ia lîendep, mi aiio.io nm-na upe-me air mîezîvx. Dciî np^nd .fonntpaxy.i xYpKY.ivî ct-.i dviii» .ia ll,îtpirpad, mi e.1.1 ne npxnd ct meaprL, c’air tpt noe, anxnd nri e.1.1 nyiţinxeî lllneziî ky davncv.i, .(oict iind Ttxap Xannv.i ky oacxe mv.ixt, mi CepacKepv.i ky iny.inî Tvp'iî, ntzÎAUid Kt .furrp’a.rr kîu nv-.i riox .îvâ, air dax Kace.iop *i>ok, vnde-î epâ mîedepea, mi dxnd ntna.it xvp'riî, mi e.1.1 de nenoea «i-oky.iyÎ emind a«i>a-pt, .i'air .^mnpecvpaT mi .i’air npinc, mi iiyuhIy-.i „jorrp’yt KO*iîe ptnniT «i-iind .ia vt mxnt .î’air dvc .ia Il.îtpirpad, iui .jonnipaxy.i .i’air pauidyix .ia Dimoxixa de air mîezîvx ai:o-.10 KATt-na npeme ky KÎe.iTvea.it de .ia »|onin>ptiţi'c. De'iî •lep^nd ct meaprt .ia îţîapa .ivî, î-av daT noe, mi air p*n-dvix npe HIycxaa Ara, i;ape av .ivaT upe IioncxanTin lîo— dt, mi a.miî din xvp'jiî, de .vair dvc ky Kona'ie, i:vm c’air r.tzÎYT, mi 11 ii 11 d n.&ni .ia IJÎvpi,iiir. air *:*oct nopYniît .ia Cre«i>ann Bodi, ct-î riTeaciti Kona'ie uA;nt-na xpcie „foi Apdea.i, mi av p^ndvix Domnv.i noîapî upe Padv.i Bopni-ky.i rioiieciiY.i npe Dpiri’jîv CTp*ini;eanny.i, npe rpiropîv IîtiiiTanny.i. de .vav dvc .ia I,lÎYpijiy npin lîona'ie.u*. mc co pxndvi'cc, uri mepr&nd n;svht aâ »'1ireuiTÎ, mîezîxnd k&tc-: Baziaae,av nepiT dinTpe oiuti KVKXiţî-na oamenî ăî avî, : iui c’av dvc Term.! „j^n kaî de noniTe nxnt .foi rţîapa ăvî, rui nimenea nv a’av iiitîvt kt» ecre lipaîva .piTpe aiieî IIIbc-zî, ne mepijeâ kv nonrre. OniTiae aYÎ ptmtind kv IJenepa-piî uvî âinîa mi kv Tvpviî, av nvp«iec de av TpeKVT npe aa Dparocaane.ie iţîapa «SrirvpeacKt, mi de Jia xoTăp c’av dvc IJentpapiî kv ouiTiae avî, eap’ TvpMÎÎ c’av ^nTopc ^n- dtptT. Bapa ayeacra TpeKxnd kv anecrea, ne c’av zic iriaî cvc, mi Biind eapria, ăv .^n«jenv'r Tvp*riîa annBodt, ct> dea vt mie de Kapt, iiii vt cvmt mape de i«aî ne’nTpv Tpea-«a ^mntptm'eî, ne’nTpv Kape ăv pxndviT npe uoîapîj npe m^ntcTipî, mi npe ToaTt iţîapa de ae-av «^tKVT kv mape rpev mi neBOÎe. mi av p^ndvrr soîapî Ktnixannî de avmepc icnpâBniiî npe Kâpt ini npe Kaî, mi npe zîtnadt, ^n avna avî eBpvapîv, ae-av TpeKVT Dvntpea, mi c’av dvc vnde ăir 3>oct nopvnKa, ^mnpevnt kv Bezipva aa Mopea. AKoao mepr^nd Bezipva kv nvxepe mape, av TtciT ayeea «î>tpt nilJÎ Yt oacTe av ^n K^mri, av npe mape, Ka ct ae crea T’spyiaop ^nnporriBt, tpt k^.t nvmaî npin yext-iţî KATe imţinTeî oamenî de oacxe, Jiapiî Btzîxnd aT^Ta nvTepe mape TvpyeacKt, Kt ae Bin acvnpt, mi nv av aaT ajKYTopîv ninî decnpe mape, ninî decnpe vcKaT, c’av ^nm-naT, mi av daT HeTtiţiae Tvpyiaop, mi amîa av xtatdvrr, eap’ aa vneae HeTtiţî, ne av «i>oct oameniî maî neEvnî tpt minTe cr;&nd ^mnoTpiBt, BtT^ndv-ae Tvpniî ini dxnd nt-Btaî î-av avaT, mi npe toijÎ î-av nvc cyb câsie. Jf.nct dinT^.îv av «uoct mxm'e mape ini pofii'e mape, eap’ dvnt ye av BeniT Batdma aoKvavî, mi kv vt ceamt de BtTpxnî, de av mepc aa Bezipva de c’air .^niiinaT, mi c’av pvraT, ct nadi> mape, mi P vmxniî ^ni;t nv-a Bpea atca, Tem^ndv-ce de Bpe vt poBie, 41’ anecTe doirt npiiinî Btzuuidv-.ie e.1.1, Kt nv .ie Ba nvre CKoaTe .ia Kaaae Bvnt, av îuenaT Kanva ct meaprt .ia „joimtptiţie, mi c’av rt’ri'r kv ToaTt Kaca .îvî, mi kv rraTt-ctv KoncTanTin CTO.înmy.i, de c’av dvc .ia Iţîtpirpad, domnind nvmaî doî annî. Eap’ n^nt a ny uvpHede de’n Bvi;vpemTÎ de mvaTe opî av mepc KoncTamin CTO.iniKva 'raTt.i .îvî CTeoann Bodt .ia a«iea.i Kauii,iiBamît, se Benice ky mtziaiea de .i’av dtpvir, mi av BopBÎT mv.iTe se av m’rivT e.1.1, lji dap’ .isn-n. a.iTe Bopne, >ie av aBVT, Bp*nd Ka ct ce ^ndpeuTezîe npe 251 cine, nxi npe «wîv-ctv CTeann Bodt, kyiu eî c*nT ky dpen-•raTe „fvinutptm'eî aî zic mi aneacTa, ki. eaa zi.Me.ie «i>ptuiue-etv IUîepBann Bodt, k*t a’av nvnocKvr Kt ecTe ky dperiTaTe KtTpt .fjnntptm'e nimina n’av zic, eap’ dvnt >ie a’av KvnocKYT, Kt ce anaxe de KtTpt .fonntpaTva, mi na ct ce .îiucacut axnrt BptîKmamiî .fjnntpaTv.iyî, a’av OTptnÎT, mi av mvpii’. Aiiriaidepea iui yu fj.paxe eap’ aaa .ivî, Iopdane CutTa-pîva, Kapeae av «i>oct .ia Be'rîv co.i adtnxndvce de Bopseae Nemiţiaop, mi Bp^nd ct caut TvpBvptpî, mi npe aueaaa a’av OTptnÎT, mi av omop^T ui! ne KoncTanTin Bodt Mea dvnt vpmt, »ie a’av Btzîvr, Kt ce aantTYenrre kv Mo -CKaaiî mi ky aaiţî nptiiunainî aî „funutptiţi'cî, a’av daT m&na „^nmtpaTv.ivî, mi î-av «i>tKYT, npeKvm i c’avKtzîvT. Ka de ayecTe Bopse av ciivc KtTpt Kaueijîv KoncTan-tj 11 Cxoaniiiva, im maî mv.ir de kat KtTpt vn DvxosniK aaa ctv, mi npe d-vuicva ce .^ndpeura Kt ecre ky dpeuraTe •jvînntptiţieî, nape ayecTe iivninTe Toa're ae-av cnvc Bezi-pv.ivî mi a.rrop meijucTanm aî Ilopiţiî, de ae-av avzi'r mv.iLţî oamenî de iipediiuţît, maî B^p’roc Ionaue Dparomannva paxeae Mtpîeî caaae .ivî Niito.iaîv Bodt, Kapeae a>KYni\suid maî npe vpmt mî Domn .joi vpma «i>paTe.iYÎ Mtpîeî ca.i.ie NiKo.iaîv Bodt ai'iîa .foi qîapt, av mtpTvpiciT KtTpt toijÎ Boîapiî Kt av avzÎT npe a»ieaa Kaueijuv, cnvind Bezipvavî mi a.iTop Tvpiî ayecTea, *ie c’av cKpic maî cvc. Ky a'ieacTa ce adeBepeazît, Kt adentpaT Cxoaniiiva av omopxx upe IUîepBann Bodt, Kt .^n Bpeine 'ie av mypiT IUîepBann Bodt, av emir vn kybauit de zi'ieâ neî maî my.i-qî, Iîoncxanxin Cto.iiuky.i ii;oaîe (.^ndoea.tt), av ’ Kt na u«i, av Kt nv Ba «w, nemriind acKvnceae ToaTe aaae oâmeniaop, cap’ de npeme ye .^ncv-mî omopxTopîva av mtpTvpiciT, Kt av omopsx npe «i>paxe-ctv IUîepBann Bodt, xox omva ct Kpeazît, ut adentpax a’av omopsx eaa^ amuKdepea ml upe IopdaKe Cutxapîvapaxe-ctY, deaKa eaa 252 âv mipvpicÎT ^ncv-rnî, ne ^ridoea.it Ba ct maî'oit ita ct nv maî Kpeazît nine-Ba, Kt.iaam^ndvp'opa mopUÎ c’av cBodiT Kt KoncTanTin CTO.iniiivJi î-av omopAT, dap’ Kpe-(liniţît tot nv epâ neKvnocK^ndv-ce adeBtpva Kvm c’ăvzic maî cvc, eap’ deaka rnî-av mtpTvpiciT ntKaTv.i KtTpt TvpK, nv .ia DvxoBnm, decTv.i.i ecTe ct oit Kpediniţît .ia Toqî, eap’ de KoncTanTin Bodt, npeKvm Kt eapt-mî xoqîva Et-Tp^ri kv oenîopiî .tvî mi Mixaîv CutTapîv.i ji’av B&ndvT Jia Tvpuî mi .i’av daT ^n mxnejie .iop, nv ne maî Tpesvîe mtp-Tvpiijie Jiop, Kt noî kv OKiî nomTpî ae-am BtzîvT, ini ky m&riue noâcTpe .ie-am riintiT, mi nv ecTe ne^î vt „ţoidoipe, kt nv a’av BxndvT, mi nv .i’âv omop^T, mi nv a’av nvcTUT, Mi eî adeBtpaT av ooct cTinijepea Bieiţîeî Jivî mi a oenîopi-jiop .îvî, mi a Kaceî avî. De Ba Bpe ijine-na din neî >ie n’av BtzîvT npe CTeoann Bodt, rim av TptiT kv e.i.i, ni«rî aî? BopsiT kv ejui, Ka ct âo.ie ne oeaîv av oocT,jLni ne oe.iîvpî de OBiyeîvpî aBeâ, ct Mcxeaciit aiyîa ^irrp’aHecTe xpeî nâ'rpv pxndvpî, ne am CKpic npecKvpT, mi Ba aoaâ no.imea .vsî. Greoann Bodt ^nKt ap oi ooct Domn .itvdaT Ka mi aaijî Domnî, aBxnd mi Kinv.i rnî Lţîepmonu.ie Kvm ce Kade, de n’ap oi ooct kv totv.i necTaTopniK aa ToaTe Bopsejie ini .lYKpvpijie .ivî, otrtdvîâ mv.vre dâpvpî mi Boîepiî, vno-pa, aaTopa, mi npe vpmt ToaTe pemxneâ .ia demîepTtHÎv-ne, mi maî B^p'roc Kt epâ rineKoaaTpv, acKv.iTâ ^nTpv Mea.ie maî.mvaTe npe Doamna ca, kxt ce decmcece noapTt mape decnpe Doamna, mi Kape mepi,teâ decnpe nap rea a’ieea, ce ooaocîâ mvjiT; jiaKom de Bannî ^nKt epâ. ooapTe, mi av jivaT Bannî mv.itţî din ijîapt, maî mv.mî ne’nTpv Tpeasa jiyÎ, de k^t a ^mntptqi'eî, mi maî BxpTOC Kt av ctptniT npe Boîapî, npe mxntc'ripî, npe iKvmnece ctpaye, de .îe-av avaT mvarţî Bannî kv otrtdveaî minninoace, Kt .ie sa da âcTt-zî m&îne, ini toiu av ptmac ntrvBaniî mi nvmaî-kv zîâniceae. ■ ' Dtaîdiî rpeajie av einiT: nv maî nvTeâ oameniî ct iei-pvîacKt, dap’ av otKVT xpicoaBe de av epTaT BtKtpiTva 253 c'B nv maî iui ne nonî ct ny dea sip, rai tf'BK^.nd co-Bop mape .ia MiTpono.n'e, c av neŢÎT .^n Bi.iear, de, na ioc 4>'B,yeâ iţî-B-p.iî ky ane.uiea, bi,.decnpe vi nap,Te «p'B'ieâ vn. Bine, rai decnpe a.ixa •i’fc'ieâ zîeqe pe.i.ie, kv ayeA.ie ye aiţî ayziT. maî cvc ki. «^tHea. : xxi. Nenumitul Necrolog’ist. Acest cuvînt l’a aflat Domnul, Constantin Ilurmusaci la un boîeriu in Boescerdbiea. Se vede de’n test anume de’n puntul 16. Partea a II., unde se dice: „Clar si pînce astce-di dupw atîtea veacuri înece se tine tieara aceasta cu dreptele luv asîcdicerî-— si de’n puntul 18, unde se dice: „o! obiceie de âur! o! dulce stcepînire întru carea aii petrecut străbunii, noştri! oare-ti mai veni vre fiadatce ? oare ne vom mai învrednici si noî a vas ave? Oare atî fost mimai si aii trecut, Icesîndu-tie nouce numai fice amarai aducere aminte de voi? atîta-i de dulce dreptatea la fim stcepînire, si atîta-i strîmbwtatea de amara;. încît noî dupce atîtea veacuriplîngem pre un Domn drept “ coe acest cuvînt este foecut cu.multî annî maî tîrdiu dupoe moartea luî Stefann Yodoe cell Mare. §. 95. Cuvînt de îngropare vecîuluî Stefann V V. Domnul Moldâvieî (1457—1304), ce s’au numit Mare pe'ntru marile vrednicii si vitejii alle salle. Omul ca earba, dillele lui.... . A Intru acest cip se tînguîâ .prorocul si împceratul DaYid uitîndu-se la nestatorniciea vietiei noastre, si, îngreuiat de annî, ’ în putince rcemcesitia dillelor salle, în mulţimea supoercerilor si scîrbelor salle, plîngeâ ticcelosfea firii omenesc!: si, întru.durerea şa. o aseamcennce acum cu un fum, ce îl împrcescioe suflarea vîntuluî, acum cu uoe umbroe* ce se întinde, fuge si se gonesce de soare, mai apoi cu florile, carile dimineatîa se descid, la 254 ameadice-di sloebesc si se pleacoe, Si la apusul soarelui se ve-scedîesc, se usucoe si cad; si vrediînd adesele prefaceri si pre-mennele alle lucrurilor, futile si oticeritele lovituri alle întîmploe-rilor, bucuriile amestecate eu susplnurî, puterile supuse sloebi-cîuniî, veseliile sfîrsite cu scîrbe, suirile si pogorîrile, si ne-contennitele învîrtiturî alle vietîeî, maî apoi poemîntul cu gura descisoe, ca soe ne îngitîoe pre totî foeroe alegere; minunîndu-se de orbirea noastroe cea întunecata, coe trceim, ca cum n’am maî ave sce murim, strigoe: omul ca earbns. «.Asia cceind ticoe-loslea vietîeî omenescî, tînguesce cu adevoerat sortîul acellora, ce mor în fceroedelege si poecoetosi; ear’ pre cei credincioşi, carii poedîesc' frica lui Dumnedîoeu în toate lucroerile lor, cinstesc poruncile legii si le fac. îsi întorc oeiî dela strîmboetate si de la roeu, ocrotesc pre soerac si pre vceduvoe, petrec întru nevinovcetle si curcetle si pre cei asupriţi îi sprijinese, pre aceia ni-î aratoe ca nisce finici înfloriţi, nescuturatî de bolburile vînturilor, puternici pre poemînt, plini de moerire si bogoetle, semintlea lor binecuvîntatoe, pomennirea lor loeudatce, neclintit! în veac si îmbroecati în nemurire. Cu adevoerat auditorilor, pe'ntru fiii legii cei ploecuti luî Dumnedîoeu nu este moarte, ci aceia coelcetorind de aice ca de’ntr'uce femnitîoe, merg la locurile desfcetate goetite cellor cuviosî, unde se lnicurce în veac. Dar' pre cei ce sînt în fceroedelege, se cade a-i plînge, cînd neîndurata moarte le curmoe dillele, si încoe a-i tîngul cu amar: carii îmboetati de pofte urîte, cufundaţi în bratîele trîndoeviriî, si-au petrecut îngretiosîata vieatice dormitând în spnrcoecîunî, pre carii, dic murind îi asceaptoe geena si pîntecele iadului. Ear’ noî, laudce lui Dumnedîoeu, întceriti de credintîa lui Isus Crestos, ncedoejduim în fcegoeduintîele lui, si sprijiniţi întru împlinirea poruncilor lui, nu avem a plînge si a suspina de moartea fraţilor noştri, ci maî vîrtos sce ne bueurocm, cce, sccepînd de mrejile poecatelor, au mers în sînurile lui Avram, ca sce se biicure în desfcetarea cea nesfîrsitce a raiului. Âu doarce soco-titî, o auditorilor! c(E am Yenit aice sce plîng pe vre un ora lumesc, ce în toatce vieatia sa au îmbiat dupce mceriri desierte, poftind maî ales uce umbrce de moerire decît sce dobîndeascce 255 mîntuirea aduvceratue? Val mie! cînd de nceintea acestui sfînt altariu, unde se ridica; jei’tfa cea foeroe prihannce în loecasiul lui Dumnedioeii, asiu îndrcesnf soe laud desîertoeciunile lumescî ori minciunoasele moerirî alle acestui veac soe le aloeturediu cu credintîa luî Dumnediceu Crestos! Nu este nici de cum aceasta scopul mieu, ci, depoertînd dela mine toatce minciuna, pre tine cerescule adevoer te cîem întru ajutoriul mîeu! Tu la lăuda prea Înceltiatuluî, prea luminatului si prea viteadiului Domn Stefann Yoevod, soe cumpennescî grăîurile melle, si însemnate cu pecetea ta soe le adeveresci; pe’ntru ca aceasta soe nu fioe numai lăuda unui mort, ci sf pildoe de îndreptare cellor vii! Dar’ ce minte e atît de bogatce în gînduri, ce limbce asîă de înde-stullatce în vorbe, ce mescesîug asîă de iscusit la împlinirea cu-vintului, ca sce poatce împodobi atîtea roesipe alle vroejmasilor, atîtea sfermoeri de cetcetî, atîtea didiri de Icecasîuri sfinte si atîta întielepcîune, si în cît au trceit, au înflorit sf voinicfea sf fericirea noastrce, si carele toate lucroerile salle si le-au pecetluit cu credintîa în Isus Crestos: în rcesboaie biruitoriu smerit, în pace Domn drept si bun, ear' în vieatîa sa în parte credincios adevcerat! Sce luoem aceste cuvinte care vor fi împcertirea cuvîntului acestuîa all nostru si soe alccetuim lăudele luî. Partea întna. 2. Obiceiul retorilor este, cînd lăudoe pre cine-va sce-î pijias neamul între lăudele celle strcelucite. Dar’ noî de aceasta n’avem trebuintioe; pe’ntru coe moerimea faptelor acestui Domn covîrsîesce înoeltimea neamului, de’n care au esit. Cine nu scie C(B Stefann au odrceslit de'n aceă rcedoecinoe domneascce, carea a umbrit pcemîntul Moldovei cu mari vrednicii? Dar’ în loc cce neamul cell luminat atîtîce truffea altora; acesta cu cît s'au vce-'dîut mai de neam, eu atîta s'au nevoit sce se facce maî vrednic. Cceci judecă, coe de’n fapte ori se strcelucesce neamul. Pe'ntru aceasta nime nu l’au vcedîut sce se trufeascoe de acest nume all neamului, depoertîndu-se cu totul de socoteala acellora, carii numoerînd moşi si strcemosi lceudatî, urmeadîoe sub acell nume 256 strcelucit, cellor mai necuvioase fapte, gîndind, coe hoernici'ea: pcerintilor este a lor.. Ear' acesta uîtînd faptele, lceudate alle. stroemosilor, de cum-va eră niscari-ya, riu-si aducea a minte; de elle, fcerce numai ca soe le facoe si sce le întreacce. Asîâ daroe la ostennealoe fcerce preget, la odilmce fcerce desfrînare, la primejdii foeroe de fricoe s'au foecut ,acella, ce sî-au cinstit ell a sa : seminţie, ear'nu moşii pre; dînsul. ' 3. Aduceti-voe a minte, auditorilor, de acelle timpuri turburate, cînd Domnii nu veniau în Moldova, fcerce numai cu puterea armelor, întrînd ca într:uoe tîarce strceince, ce scîeau, cce nu va sce le roemîice, nu soe caute soe ocîrmueascoe, ci jefuiă si apuca, care cum puteâ, foecînd un teatru all ticcelosi'ilor yrednic de lacrimi. Dar’ aceste lacrimi duioase, aceste: suspmurî si plînsurl alle patriei, le-au potolit Stefann, dupoe ce s'au întoerit în vîrstce si le-aii sters,, si, ca într'uce turbare de valuri si de-vifor, au adus linisce cu sine, si s'au arcetat pre’n faptee ca un drept fim all patriei, Domn bun si creştin adeveerat. Au usiurat tiara, au întoerit obiceîe bune si au pcedit credintîa dreaptee.-Dar’ atunce cînd toate le asiedîase si smulsese rcedoecina certelor, cînd începuse soe guste uoe pace ploecutoe sî lui Dumne--diceîi si oamenilor, ear’ tiara si supusii lui soe înfloreascce, veacul cell de aur sce se înnoîascoe, eatce demonul gîlcevelor cu foeclfea dîcevistiei aprinsce arde inimile megiesilor depre’n pre-gîur cariî privind cu ociu roeu la sfedile Domnilor de maî noe-inte, sta gata soe ne îngitice, si voediînd coe au luat cîrma domniei acella, pre carele nu numai volburile si mînio as ele valuri nu-1 sparice, ci si fortunele le potoale, si scindu-si drumul drept, aleargce coetroe scopu-sî, s'ar cu totî, roesunce trîmbilîa, fulgeroe armele, si, ca uoe apoe de’n munte, se pornesc sce ne înece cu mulţimea oştilor. 4. Dumnedlceule sfinte! tu esci împcertitoriul biruintielor, si voind tu, scit alege organn, pre'n care soe aperi pre cei iubiţi aî toei, si soe rcesplcetescî acellora, carii nu tî-au ploecut! Asiâ Stefannj ca un alt Macaveiu, îsî strîngeâ>ostaşii lîngce sine si pre'n sînguroe a sa îndroesnealoe alince mimele tuturor si le împle de noedejdea biruintîeî, ese înceintea cellor ce noedoej- 257 duiâ în bratiul lor sf pre noî ne îngitîeau maî înceinte, bate pre unii cu toerie, opresce pre altiî cu cibsueala svatului, pre’ceîa-laltî îi împroescice ca uoe pulbere si roemîne biruitorîu! 5. Oare ce socotiţi, cce au foecut dupoe biruintîa aceasta? au urmat doarce acellora, carii dic: „eu isbîndiiu! cu, puterea mea am biruit! sdbiea mea au rcesturnat pre vroejmasî/“ soe strige în benceturî si soe cineascce? N’au foecut asia Stefann Voevod; ci îndatoe aleargoe cu mînele întinse la altarlul luî Dumnedîoeu, îngenuncîce si dice: „tu al biruit Doamne! a ta este isbînda! eu sînt uoe nimica; înceintea ta! “ — Ccecî sciă, cce în dioedar se ostennesce cell ce privegieadice, deacoe nu pcediesce Domnul cetatea. Veniţi acum voi, carii voe loeudati în puterea bratiuluî vostru, si vedeţi cu cît este viteadîul acesta maî grodnic cu rugceciunea în guroe, decît voi cu săbiea în mînce! Si mai apoî vedeţi trupurile cellor asemenne vouoe mîn-care cînilor, si sufletele lor trimise la iad. 6. Dar' aceastoe biruintîce, o auditorilor! nu fu decît dio-rile de di, carile ne vestesc lumina soarelui. La altele si mai marî sf maî strcelucite îl pcedîă dumnedîoeeasca pronie, vrînd pre’ntr'însul, ca oare cînd în vremile de demult, sce arete lumii, coe mulţimea si toerîea împrotiva dumnediceesciî puteri nu folosesc nimicce, ci miluesce pre care vre, si nu se înduroe, de care îi este milce. Departe de aice toatce moegulirea, care doe voevoduluî lauda biruintieî, si uitoe pricina cea mai de’ntîîce si ajutoriul de sus, foer’ de care nimic nu se poate isproev/. Dar’ soe gonim si acea misiea slcebicîune si lenne, carea cere mîn-carea foeroe ostennealoe, ca si cum lui Dumnedîoeu nu î-ar fi mai urîti cei lennesi, decît cei obradnici. Asia dar’ puîînd temeiu noe-dejdea în Dumnedîoeu, si adoeugînd si silintîoe omeneascce spre sporirea lucrului, vom face acea biruintîoe crestineascoe, carea sdrobesce armele nevcediutilor vroejmasi, si ca un cuvînt îute, rumpînd, rcestoarnce cei mai înrcedoecinatî copaci ai seminţiei lumescî.^ / _ — - 7. Intru aceste cuvinte, ce am dis, nu ati cunoscut cipul viteadiuluî, ce plîngem? Cine, ca dînsul, dă lui Dumnedîoeu toa-toeisprava lucrurilor? Cine asudă mai mult, ca s aseepte. 280 f JOS. Soartea în cieaitoz. Suflet altul n'are Cin asfelîu dc mare. Foc asfelîu de greu: Trăiesc moarte vie Foerce sce nice scite Altul decît eu. Dioa nu am pace, Noaptea n’am ce-mi face, Roeu mi-î într’aseuns: Unde cer dreptate, Surdre rreutate, Nu-mi do; necî roespuns! Mos ’ntindiii în putere. Cu glas, eu vedere In sus si în jos : Nu e necî ua* fire Soe aiboe pornire A-mi (i spre t'oln.s. Ce e sus, s'aseuncle. Cine Scie unde Sub acea perdea. Care n'o ridica* Dicînd coe ni—î frica* Nu-1 putem vedea. Aîie lui slugi sînte IMiî de seci cuvinte Tot foegoîduesc, La eîîi nu-i cunoasce De vulpi, sierpî, seaîi broasce, Ce ’ndesîert trceesc. Vii la omenire. Jiai rea nesimţire: De pieatroe sînt toti; de-aproape rude, Mai rceu nu tc-aude, De-i strigă cît poţi. Nu gcesesci fiintia*. Sa* aiba* credintioe, Necî înlr’acell ceas, Cînd p«*liarcil morţii Sfo* în pragul porţii: Alt n’a maî rcemas. Circi nu am putere, Sci* Irec pintre sfere! Doar’ va ti un loc, Unde nime face Altui, ce nu-i place; N’am s(a*])în noroc: Un loe prea departe De vecinica moarte, Ce-aeum pa*timese Numai pe’nlr’un nume (’([• nur adu ’n lume, Si-i'decfi* Ini-esc. 281 f 106. Glasul luî Mihaiu Viteadîal. Rumînce fitî rncerite voi în bcerbatii voştri! Voi binecuvîntate în fiii vostrî fitî! De'n vîriul stînceî fiiul luî Rom, Mihaiu nepotul lui Martlu voe cleainoe, Ce feliîi vîrtutea-sl rcepuse omul Femei rumînce, va soe-I dat! samoe! Voe dice! ’n robul, ee îl eunoaseetl, CcetatI scemîntîoe cit îioe scîntee! Goesiti-o ’n pruncul, carele-1 nasceti! Poestrati-o strînsoe cu dragi curmeie! Bobul vîrtutiî curînd se prinde, Raidrcecini sapa; prea uriasie, Ramuri încoardoe, prea nalt le ’ntinde: Nu le doboarce puteri trutasîe. Ear’ tu Coetineo! ca Egeriea, Cleamoe Rumînii! doe-le de scire! „ Unite ca ’ndala au eî tariea; Si ’n orî ce arme: guta oştire! Suflete cere, inimi aSceapta; Buniî, vitejii nu pieardia vreme! Sai treacai stîncu: iu îi de .sce ap lai, Sa ’nceapa fapta, si-a mt se temei“ §• 107. PrietesîuguL (La 1834.) 1. Annul aduce 3. Cine precepe • -Celle ce dic, Sîinte, coe ’ncepe Ann plin la spic. Bun tîmp trecut, Cell rceu se duce Timp prefcecut. 2. Vine-acea vreme, Ce o dorlain: 4. Sîmte rodirea, Ce eu gîndesc, C’o doe ’nflorirea De-un gînd ceresc. N’am a mce teme, Ce moe temeanţ. îi. Carea unesce Prietesîug: Stea, ce lucesce, Si relle fug. 6. Steaoa sîmtiriî, Ce pe sîmtirî L’alle unirii Sule moerirl. 7. Tu duccetor, Tu esc! acum L’all mîeu de-amor RoetcePit drum! 8. Tredle, nu bete Multlcemirî aî Pe-aste taiblete, Care tu-im dai. 9. Cînt eu pe annul • Prea fericit, . Cînd la limannul Toeîi am sosit. 10. De norocire Nu moe mal tem! . .. Eu fericire Asta o cîein. 11. „Lira mea drag as, Urc’ all tceu glas ! In sama; baga: Sî ann Hi ceas ! 12. Nu vilă sînla; Necî un minut! Ce este, eîntes Si ce-a trecut! 13. Cit sînt cit, spune. Multîosmitor De ccăsurî bune Si luî Amor! 14. Fortuni de’n vieatia' Nu jwmem; Ma;riî de’n fatia; Fa;-le-a peri. 1;i. Di! cum postrunde Lin potolind Unde pe unde Se prcevcelind ! 16. Cum Lela spala: Urme de annî, Urme de fala; Si de tiranni! 17. Di! cum pot glasuri De tari uniri, Ne ’ntoarse păsuri La nemuriri! 18. Cînt’ a mea lira; Ann de belsîug, Flori, ce rodiră; Prietesîug! 19. Nu care trece Fa;ra; folos: Ce-mi c bun reije Un scump colos ? 2!). Dulce ’ngrijire Desceaptas ’n vaci, Ce cu simţire Sînitirea ’ntrecî: 21. Emblema-ti cîne E credincios; Nemic dc mîne Tu nu Iasi jos. 22. Gîccseî, faci toate, Ce-mi trcbuesc, Tot de temi poate, Dar’ pa;limcsc: 23. Sciî maî nwinte, Ce am s'asccpt; De-orî care minte Judeci maî drept. 24. Mae silesc, bine Sos-ti scemucsc; Mm ’nlrcc cu line, Dur' ostrnnesc. 283 25. Asîă nearata: Figur' nici. Cea însemnata’ Drept frontispiiiu. 26. incipinrr De-unde rwscer i Nepwrtinirc Si adevmr: 27. E cursul vîciii De -ai noştri annî. Cum indrwsneiii Nu-l vasd profannî. 28. Ear’ raspladrca, Care-mî galeşei. Cu împletirea De florî ceresci, 29. Ce-all minei talie Dar minunat, Pe-a vîeiieî caile Mi-a samannat: 30. Dc-astm cununa’ Nu-s vrednic iî-spuîu! Cinste minciuna- Pr cap nu puii/. 31. JYcc? vrednici viii De asta sînt; Locul cî scii-il Epc-vn mormint. 32. Acolo, unde. Si îngropat Nu se ascunde Marc barhat. 33. Unde cuprinde. Pc simţitori Foc, ce-î aprinde, Si reci fiori: 34. Nit, c aud muget De vinovat; Ci glas dc cuget Cell mai curat. 35. Sîoapta adie Lor in ureci: „ Fi ini ia: vioi Vedi eroi veci! 36. Mulii sînt cu svoniil Cit croi par: Cum Macedonul Si rum Ce.sar. 37. Ast mare nume E trecător; Isbinde sume Cu dinsiî mor. 38. Mod cil iiu-îi fice, Un Gcngishann: De ceri vecie. : Fii Ulicann ! 30. Vedi! ell îubesce Adevarat; Pamînt, ce-l creSce, Ce Va nw.ltîat. 40. Vede, aude Ell pe’ntru mii, Totî luî sînt rude, Toii lui sînt fii. 41. In veci părinte Dorul simţind, Budîa-î nu minte Făgăduind. 4‘2. Pâtriea are. Vre nn suspin ? Jertfa’ ori care! Lui c puîin!!! 4U. Ell nu da; coaste La maglisirî ; Singur sta oaste t'a-tra’ oştiri. 44. Ell didul, leu Scuturai jugul, Că ton c dieu Prirtcsiugul. 284 45. Scump ca mormintul Ăstui bcerbat, N are pasmintul Loc losudai. 46. Acolo Burtos! La capul lui A ta cununoe Mergi sas depui! !!“ §. 108. Bacul. 1. Duhul Bacului în mine Sîmtiu acum cce lucrînd bine Moe face pre ell soe-1 cînt, Turnaţi si împleti pceharce, Bas sce fice fioe-care Plin dc clarul lui cell sînt! 2. Vinul limba mi-o desleago;, Glasul a ’nfieput soe-mi dreagee. Si mintile-a-nri lumina, Ce-audiu? trînibitia-i rcESuncfi! Semn de-apropiarce-i buna;: Alerg a-1 întîmpinâ. 3. N’apiic ste es, ell în casce Se apropia; de masoe, Be, îi rine-a se scîrbi. „Spune-mi, dice, ce pricina: Te-a fcecut sas bel la cina‘ Vin, otrava:? n’ ar mai ii! . 4. împuţit, fmree dulceaiiw, Muced, fwrai gust si fatia:, Dioemircilor scemin'ind, Ce cu numc-all lecuirii Dau duSmannii omenirii Neamul, ei sa: stingă: vrînd. o. Cell mai rceii de’n toate este. Cce cu raiul feeroe veste Cine s’a obicinui, Bun coe e, nu va sa: scics: Clar in naşul lui sas fia:, Nu cearca: a-l dolîndi. • 6. Gura plina: deacre spume, Cum cutedî iu all mieii nume Nesfiit ca sas-l hulesci? Si ai fi avut dreptate, Cind nu ti—asiu fi avut dale Vitie viii sas sţcepîneSci! 7. Care le-ai lcesat dc piere, Si ’n loc sas bei vin, bei fiere, Ce-o nnmescî tu all mieii duh; Vino-ti dar’ în cunoscintia:, Casei esci vrednic în crcdintias, A fi trcesnit de’n vassduh ! 8. Intîelege, le desceaptas! Nu face, ca cei cc-asceaptce La curii all nădejdii bun. Si nu simt ce le e hranna, De otiast c’a ii plina: canna: Tu nu fu, ca ci, nebun! 9. între credinciosi-mî vina:, Vicaiia-ti toata: mi-o incina', De vrei sa: fii fericit. Cine-î all micii, vecinic rîde, N’are tiranii, n’are gîde.. Dc nime, e staspinit. 10. Si cui oare nu i-i fricos Mica: vorba: rea sas dicus, Celluia, cc-cill mieii fiind. De nemic nu va sa1 sciu:, Cu dreptatea va sas tiias, Ori ce pe'ntru ea ’ndrwsnind? 11. Ne nasdasjduind nemica, Are tot, lipsindu-i frica Plin de jocuri si de cief, Glume, risiiri, veselie Dau ininici lui ta:rie Sta: ’ntr'all fericirii tiasf. 12. Rodu-mî cit se coace-acuma, Mergi de-ti strînge însu-ti suma, Ce ’n annî sîngur nu o sugî; Si vedi ce-adevcer ti-ar a tas Ceî ce nu ’nsîeal’ necî ucedatw, Vedî si credincioase slugi. 13. Vel vede cell cu pul ere, Bmi la gust, miros, vedere, Cce al duhu-mî, care cel, Must nou, veclu, orî cum îtî place, Tot de’n v'tea (a se face, Nu ceea ce-tî dau, de vel. 14. Fiii mei m’asceapt’ afara;, El in casce-tî nu intrarw, Fina tu nu te-î-jură, Ca: de-aci ’ncolo te-î drege, Si 'nvw'tlind sînta mea lege, In veci nu o vei ca’lcă.“ io. încce diurni nu tceeuse, Cînd eii, auîîind, ce spuse, In genune! picat m’aflam: Jurîndu-I în veei credintîa;, Ce-am greşit de’n neseiintice, Tot sos-mi erte, îl rugam. 10. Atunci ell peaî soeî îl cieanice, Kumenni totî de sînta-î di'amoe. Intra;, evoe! strigînd. Toti de drojdii mînjiti vin, Fn'clii, tirsuri 111 nuni tiu, Rîd, glumesc, trec toti pe rînd. 17. Sictiri, F anini si i\Ienade, Fann, Silvann, Hoemoedriade, Poeţi, Eroi, Dine, Dîei, Care portul si-J scimbase, Si port de BcEcanti luase, Se aflau multî între ei. 18. Silin abia moe dioeresee, Depe asin slovceesce, Strig’: „asîă draguîlul mîeu! Esci all nostru, bine-mlpare, In oastea învinga'toarîw, De mult sos te-avem, vream eii!“ 19. Totî aproape-mi se aduna; De ederoe-mi pun cununce: Bacul spune, e’all luî sînt! Cu neptar, îrm dice ’ncinoe; Sfîrtîu poloboaca plina:, Prea voios pe Bacul cint. 287 §. 109. Tipografica. *) 1. Intîiîi Cinediî, e vreme multa; Decîiul fiintice slaba; nii-aii dat; Gutenberg, Sefer, liuide-ascultoe, Coecî do ispravce m’aii fiintiat. ' 2. Cînd omenirea isvodito.arîoe Încrede mie scrise noeseînd. Cu înmulţirea lor pajditoarice, împart lumine mintii curînd. , o. La cîte neamuri sînt eu primita: Scrise pierdute le înviedîu: înva;tia;turce dau înmultitce: Un veac la altul apropiediu. 4. Si llumim'ei eu cunoscuta; Dela ua; vreme încoace-am l'ost, Si minliî n’am fost puţin pla;cutoe, Necî omenirii de folos prost. o. Acum isvoarai de isvodire, Rumînii noile au dobîndit, Pre'n iubitorii de omenire Pcetriotî multe s’aîi întocmit. G. înva;IîcEtura se ’nsufletiesce, Pi'ăvili, spitâluri s’aîi temeiat. Dielul spre bine se înmultiesce, Încît e lucru prea minunat. ?. Si eii acuma de trebuintice Nu apuc bine înca; sa; fiu: Cînd pcerinteasca a lor silintia;, Eata; ’ngrijesce 111 grab soe viu. 8. Locasni temeinic îmi dau aproape De minunatul acell isvor, Mai cu ’nlesnire vrînd sce s’adape, Duhuri., lumine de care vor; *) Ca de'n partea eî, cînd s’a asiediat în annul 1818 Aprile 19, la îs-vorul taMiireduirii în Cismeaoa luî Mcevrogeni, in diua acestei scer-bceri a bisericeî de acolo. 288 9. L'astce scerbare, adî a mea munca;, Si tu ’nceputul încoe-tî scerbedî, Temeiu vietîeî dupce poruncce Pravila ’ncepe sce ’nfiintiedî. ') 10. în viitoarîa de-acuma vreme Lupta; prea deamnee noî vom aveâ, Cînd bucuroase sul) teasc vor geme Litere mîndre, laude sa; dea. 11. Cellor ce obscea este deloria-Ca pe pcerinti-sî a-î lauda Nceciunca ’ntreagce cunosccutoarice Stîlpcerî nevescedî le va nceltîd. 12. La dînsii astee-di f cer ce sfiealce, în haina; proastee moe ’nfcetisîedîu, Podoabe bune cu ferbintealee Sce cer acuma, m’apropiediîi. 13. Yoî! dar’ spre lauda voastră; maî mare Datî ajutoarîe pcetriotescî, Pre’n detonea, ce şcoala are Podoabe ’n graboe s’am rumînescî. 14. Atuncîa vestea cu guri frumoase, Ce e usîoaroe foarte la sbor, Pre’n mine ’n lumea toat’ o sa; lase Numele vostru nemuritor! 110. Pecidîa rea. 1. De paclîe bune, de padîe relle, Multe-audisem povestî, inomelle. Le credeam si eu, care spun unii, Dimbîam 111 gindu-mî, diceam: nebunii; S. Cum e putintîce 1111 om sa; creadice, Cce ce se ’ntîmplce, vine de’n padîoe, Ca basna;, padîas despretîuisem, De-ori ce ’ntîmplare cuvînt gcesisem. Pcecînd ucedatce ccellcetorie 10. Ciemat la cinoe la uce moşie, *) Lucrarea s’a ’nceput cu tipeerirea pravilei tîceriî. Mînaslu-mî nu sciu pe drum ce vede! Ycediu cu; opresce, perit se crede! Isi bate pieptul! fruntea îsî bate! In grab Iroesura de’n calle-abate, lo. Mereu, creştinul fcecîiulu-sî cruce, Cu fulger iute pe-alt loc mce duce. „Spune ce este? ce e Marine? — Ce e Cucoane! nu este bine! Ne intilniram c'ă a: vrejitoarîce, 20. Fermeca: luna:, fermeca: soare: La mormint urla, cit cirsniriplinge, De inorii cînd saul, falei, oase stringe. Aci faeliea neadormita Dospesee-aprindc, cade uimita ; 25. Apoi se şcoala:, fuge nebuna:, In vas de noua: fraţi sînge-aduna. De batrin cine adcusîu ia ’n gîara II rasframinta ’n Iurta de ceara. De singer beiie, de-alun nucile 30. Frige si fierbe pe trei ulcelle ; Fara răstimpuri toaca de'n gura, Descintec, hranna si caii/ura. De lup la unul gil aralase, Cucosîell negru ’n sinu-i ba:gase; 35. Se despoîase, se despletise, De trei ori casa îi ocolise; Dc trei-dîeeî poşte în departare Furnindu-l fuga pe baflm callure, în trei minute s’ajungw-l face, 40. Cu neplacuta-i sa se împace. Ucid’o toaca! bat’o pustiea! De-alle ei fermecî mi-î rea so~ltea.u „Jupin Marine! cile mi-al spune De vrajitoarîa-lî, le cred de bune. 45. Dar’ scii cam treaba ? îann, te deseeaj Cata s'ajungem! cacî ma asceapta.“ Mescer înînaslu-inî, gîndu-I la peadioe In roetoecire îl depcerteadloe. Mult ne abatem i'oer’a pricepe, 50. Gloduri, fcegasîurî, un crîng începe, lntroem în desul unei poedure, Blâstoemoe omu ’ncepe sce ’njure! Lepturarlu rumînesc. T. III. 290 Nu avem mijloc di* iKcintare: Cearcă* sh; 'nloarcu\, si loc nu are. iiii. Adia: viului, uri re, inuj'esce, Vijcie, şuier®, luna*, rreciusee. Vrcilîu Tire scîntee, un: flrecoerue. Cît so Iretîesce o a, si so suie. In clip’ uns mart1 de-aur s'aratn\ G0. 'J’oalu* pcedurea c 'nvicpieialte. Unde (le (lâcu:rî îuiplu tot locul, All), verde, "uHicim, rosîu e locul. Glasuri mulţime s’aud de]>ar(c, Pcrdurari, sale s'ar de-ori cc parte; Cii. Muncesc mic, mare cu I)(i;rl>Oitie, Ca clemînlul în Irîu su;-l (iTou. Epure calo* ne slce în caile! Ne cse-un popa» maî dela val le! I\Icerin în sînu-si seuîpni eît poale, 70. Mînre ncuinte, (la; ])esle (oale! ,,Sta:i! ma:i nebune! ttlirî! stau! oprcScc Dcsham' Arapul! friu-î ga’te.Hce! Drcpl xieâ încingă--! perna (le pieile I Lnsw-lc naibei pcdiele rellc! 7;>. Ce-a vre. sa: ftica', luna; pe sanrtw! Cum Ucii, tromura au trei cai poarta:! Strigaţi pe oameni, tu, fii feciorul, Cu bftnni ruyali-i, cu hinixiorul! La drum Întoarce, ca om de treaba:! 80. Eu sbar, ca gindul, circi mi-î dagruba:.K Necî diece urme nu (ra'pcedâscm, De-unde Inesura în Coc hesâsem, Cînd nesvrielire de nuori cu vînIul Neguri i ievarsa- pe lol jxi-mînlui. 8i>. UrliiTÎ deluna', rostogolesce S^oniol (le •'roadiu: neu sfiineesre. Fulgerul focu-sî des îl întinde, Aerul iule lol îl aprinde. Se loarn' şiroaie, rîuri de j)loae, 1)0. Rn'shesc din crcscet în tu-lpi mir moaiu;. Se ’n<;roaM(i‘ vadul si de 'nsuirare; Las frîu ’n (rapd'd, în fu "a marc. UrmoTediu drumul cu îngrijire, l'(jT(i- sperinliu: ile-ada-poslire. 291 05. De-îia* data* callul se încordeadice! S’aruncoe ’n laturi, sc spceîmînteadîoe! Se svîrcolcsce! De frica multoe Necî bold, necî glasul nu-mi mai aseultce. Iute descalec, viciliii jos turtită?, iOO. Albind ii ce trîmbcc învceluito;! Yfntul stcetuse, ploaea ’ncetase, V/ — Uce radi 'a lunci se arcotase; Cea cît îice mince stîmta?, micce Uoe bleasnce mare ’n sus se ridica;: 105. Pe fatice are cărunte plete. Ca sierpî aţinui* încovoiate; Neagra* la fatice, de’n oci sclipesce, 0 ’nfreb: „aproape de-aici ai casa? 110. Salul departe c. jupincasa: ? Ear maî nainte dc-acestcu toate, Iann! spunc-mî drumul vnde ma scoate ? — „Sa-ti fia milos! sa:-iî facîpomeannes! Cu iia saraca, cu iias sarmanna, 115. Carii sperintiu si tot avutul, E ajutor tul, ce-î da cersîutul. Sint iia stra‘ina prea oropsita, Vude-ajung, m'ufiu crud isgonita; Cacî udeva-rul cunosc din stelle: 120. Spuiit ce-a sa viia, bune scaii relle.K Nu pot descrie, ce ’ntipo'rire Face asuprit-mi asta; ’ntîlnire! îi întindiu mîna cu da*rnicie: Spre sa*rutare vre sa; mi-o tiioe. 123. l'a; "nfiorare, un tremur rece. Ca ua; segeatce moe ra;spetreee! îmi r ce trag nuna cum pot mai bine: Ascundiîi eu grije ee sîmtîu în mine. „il/a* rog, răspunda-mî lu intrebare! 130. Toîw sa sciii drumul, am graba mare.a — „Unde-li e gindul, e, mult departe! De ce dorintia aveai, n’ai parte. Insa aceasta' nedoblndire De rea te scupa; nenorocire. 135. Di im dc usta-di ti-a fost fatala, Ce-ti facii soarta, n'aî bwnnneahr ! Esci însu-tî omul, care-1 caiscsi. De-aceu vedere cind te uimtsesi. •W K pe mosie-ii arsa pirilurc: 1 -10. Dar ca norocul sie ti-sc udare. Steri/c din mintc-ii ori ce ’ntristare, In lupta ciclici fii cu ricbdttre. Jttebdiirea este marca sciintiie, Dc set/ur carea (la• birui/iţite. 14i>. Omul, ce pate ranne si tace, Silcsce striseca ,sie i-se ’mpace. Dc vrei sa:-ti fia: bun viitorul, Nu Itesă inuse, nece amorul! Tine-te liber, nu te supune, ISO. L'alic mteririi luciri nebune! Jneipuirea-ti, cc-ai (le-asta: tiara', lnncac' o 'n line, fni■ . jMinaţi s' ajuntjem ca viului! Necî siv atinţ/cîi pirminlul!u Lulellclc scutura'. In clipa1 înea’llecara?. Ca 1 eî amîndoî ra’cnira?. ;>0. Rieîele ’ntreit plesniră?. Sburnni’in în fuga marc. Ca prin dc âburî mişcare. Cînd ajungeam, spre noî vine Un olac. în drum ne Tine. 294 55. De praf, negru ca arapul, Sare, da: sce-sî spargă; capul. Cosfacîe c’un sa*nin nn-iiratce, Care taina: însomnnatnc. Se apropicK-nn vorbesee, 60. Din budio; abia sîoptesee. „Acum mdrye.il drepl In vie? N’o sa; datipe la moşie? Fiind cce posta-l vecina, Acolcâ v’ am ga:til cina:: 65. Am sa: v’arcei iia; minune.11 —„„Ce este minunea? spuneJ““ ■—,, Va: rog n’o luaii drept glumcc! Trei aricci feera: muma, l-am încis cu îngrijire, 70. Sa: n’aîbu: loc de csire. Numai prin usie se poate, Ei (le-acolo a se scoate. Lăcaitul nu. se dcscuia: Neci cu clce, necî cu cuie. 75. Ariceasa miniatw .4 ficrelor earba: ca ta:. In tot cipul sc muncescc, Pînce ’n urma: o gwseiicc. Burueanna c miciiioara:, 80. Ca rubinul roaioarw, Descide, cum o aduce, Ist îa pitii si sc duce. Lingă: usie. vrînd sa: casa:, De’n bot erbuliiia lasta, 85. Carea nova: ne ra:minc. Apoi, bine scit shcpîne, Cum joaca: Ia vie focul, Cimotiei alt comorii locul. Nu maî cred'itt iii ttsla: dala: 00. S'o Itrswm ncdesgropala:. Necrutiînd neci iia; siHniîa:, Crcdlă, ca: m:-c fi cu pntinîîa:!:‘ — „„Tu aî voe, foarle bine, Meri/î desgroap’o ftr.ra: mine! 95. Fleac’ acum, plcactr degraba:! Eî' la potilu: drepl mu treaba:.““ 295 rum rirmîne vcsced pomul; Asii Irist rii'imsn omul. Slri"! „fiirîrti! mni rlttli iiir i/nnnre nuori supune, lOii. Focuri rn:vo:rsîn(l mo'retie. Serei do: de di all>ctie. Purces, cipu-î se rn'sfalicc I’e a lunci linte falia1. Tot vrrsdulinl s’alineadia:: 110. E Si diua:, si 'nsa:readia‘. In bolta dc ceriu senina: Cu mii globuri de lunii plintc, Privesc lainica mişcare. Ca cum n’ar fi ’n depa:rtare. §. 112. Tiiwrru!. Tînrcr nu poate So- lumeasca: Hellele ţoale, Ce so1 ’nlîlneasea; Arc ’nlr'all vieiiei Drum slrimlorat. Ca:ei sinla arma:, Tarea radidarc, Carea desarina: Romi cît de mare, Neci luelrinctiei Deplin s'a dat. f 113. Soarlea rea. Munceaseo'-se cil va vrea. Cell mcscul suli steaua rea. îndeSiu'rl se va sili Ce-a dori a dolumli Co'ci all lui noroc cumplit L’are asleliii osîndil. Pe ce-a li apropiat Sie Iia' mai deportat. Si tocmai lingie folos Su1 tiu' maî (icivlos. Numai ell siv simţire mult Si nime de'n cîîi l’ascult’ Sa' n’aseulte all lui dor. Cînd cu loc C-ere-ajutor. Nu poale soarl' a-si scimini, Neci poate murind sca:p:i. 296 §• H4- Celle patru vîrtutî. Înfrînarea calica vietiei strcelucit împodobesce. Pe credintice ’ntîelepcîunea, ca uce pavcedice pcediesce. Sîngurce dreptatea tiese adevcerul fericirii, Vitejîea ’n grab produce dulce rodul isbîndiriî: Omul aste vîrtutî harnic cultivîndu-le în sine, Lui-si, patriei si lumii scump e fceccetoriu de bine. §• ns. La pahar. Te binecuvînt pcehar, Sce dobîndesci acest dar; Cu tine ce-oiu încinii, Toate a le ’ntîmpina. Scevîrsirea voiu deplin, De acum la cîte ’ncin: Toti s’avem prea buni, multî annî! Yin, amor, prietennî, banni! Ear’ tu tot sce te ’ntccrcsci, Si darul sce-tî înmultiesci, In veci împlut de neptar, Sînt, nemuritoriu poeliar. Soe faci fericiţi sce poti, Pe noî si pe stroencpotî, Lîngce tine adunaţi Totî sce ne cunoascem fraţi! Si cînd n’ om fi sînceri toti, Tu din tine glas sos scoţi! Soe strigi: „deplin fericiţi Cw sînt numaî cei iiniîî!a 297 §• 116. Floarea la ’ncisoare. La rea ’ncisoare Dati ajufoarîe. S’afloe uoe floare, Vedeţi ce flo.ire! Ce pismuitce Ce poetimesee! E de-orî ce soartce; Si în ce stare! Cceci cîli se ’ncince La fapta: buna: L’a lor luminoe; Putini s'aduna: Pe lîng’a florii Mult pot putinii 0 vced putina?. Buni împreuna: 1 Si-orî ce-a vre poate Aii! lucru mare Uoe nedreptate, E-a ei sccepare! Ce e’n veci gafa Fcepturiî scumpce La rceutate! Doe înnoeltiare. Viîo? cu mine Face pe fire Acum ori cine, Tot soe se mire De e vre unul Vrînd dreaptoe florii Ce sîmte bine?! Sce dea ma?rire. XXIII. Demetriu Cantemir, Domnul Moldovei (1710 —1711, annn vietiei luî: 1673—1823=50). (S’a ncescut la Orlieiu în 26. Optomvre 1673, cînil tatce-sceu Constantin erâ încce numai Scerdar. Tatoe-soeu se fceeu Domn Moldovei la annul 1684, si se îndcetorct1 soe trimeatce pre unul de’n fiii soeî ostoeticîu (dicclog) la Constantinianna: ell trimese pre fiiul soeu cell maî mare, pre Antioc. cu sîese fii de boieri. Dar’ dupoe trei annî, la 1687 merse Demetriu Si scimbft* pre frate-sceu Antioc. Demetriu a petrecut în Constantinianna pînce la 1691. în care rreslîmp se ocupa: cu limba si mai ales cu nuisiea turceasca', pre carea ell a adus’o maî întîîu la oare-eare deplince-tate. puîîndu-o în note. de carile erâ lipsitce pînce atuncîa. In annul 1692 a însotit cu tata'-sceu pre Scerceseierul Delda?bann în boetceh'ea dela Soroca. In annul 1093. murind tatoe-soeu. se învoiroe boeriî soe-1 aleagă1 298 Domn Moldovei în locul toetinc-scEu, însă; nu isbutiroe. La 1700 s’a însurat eu Casandra, lata luî Sîerbann Cantacurtîenn fostul Domn all Ruinî-m'eî (1678—1688). Curîntl dupoe aceea detronîndu-se fratc-soeii Antioc de’n Domniea Moldovei, merse cu dînsul la Constantinianna, unde petrecu pînoe la 1710, cînd Petru, Tîarul Rusi'eî, decicerda roesboîu Turcilor. Sultannul afldb de cuviintîoe a trimete în asemenni împregiuroari pre Demetriu Cantemir Domn Moldovei, 111 locul lui Nicolaîu Mauroeordat. Cantemir primi Domnîea îrîaî mult de’n îndemnul lui Devlet Girei hannul Toetarior, amicul socii, si mai ales cîseigînd dela marele Vedir Boeltagi Mohcemet promisiunea, coe nu i-se vor cere doerile acelle mari, ce se în-dcetinaîi a se plceti la numicîunea Domnilor. Insce abia sosi în Iasi, si îndată? îi si veni poruncoe de Ia Vedirul, ca sce trimeatce bannii pe’ntru Domnie. Astce nestcetornici'e de’n partea Turcilor supcerarce pre Demetriu Cantemir într’atîta, cît îndatoe a întrat în trcetoeciune cu Petru împăratul Rusiei, pre’n doftorul grec Policala, pre care i-1 trimisese Petru înadins, si foecu învoealoe cu ell, ca sce se desfacce de Turci, si încieîiîi aii— antiăî cu Petru. In urma acestei legoature, Cantemir însciintîâ pre Petru despre toate misccerile Turcilor, si întîrdiâ înadins facerea podului pre-ste Duncere, cum aveâ poruncoe dela Yedirul. Cu toate acestea, Petru veni cu ostile prea tîrdiii; Turcii troacuse Duncerea si ocupnseroe Tiara de jos. De aceea Petru pierdu boetoeliea dela Prut, si roescumpoarce pacea dela Turci cu odoaroale împcercetesci. Cantemir trecu cu Petru în Rusiea. Petru îi fu destuii de recunosccetoriu, 'coecî printr’un uric dat de’n 1. August de’n Movilceu, numi pre Demetriu Cantemir, si pre toti urmaşii luî Cnedî rusescî, eu ti'tulce de „prea masltiail,u îi fire 11 pensiune înscemnatoe si ii dcerui moşii întinse în Uerceina. Cantemir se asie-dîde cu locuintîa în Hcercov, unde petrecu pînce la 1713, ocupîndu-se cu litercetura. La 1713 merse la Moscva, unde-i rcepoeiiscu soîi'ea Casandra La 1714 fu cicemat la Sîn-Pctrina (Petersburg) unde fiiul lui, Sîerbann fu primit în gârdiea împceroateascoe. Aici petrecu Demetriu pînoe la 171S, cînd se întoarse la moşiile salle, unde sfîrsi istoriea turceascoe, începutoe încce la Constantinianna. La 1718 se însurce de a doua o ar ce cu fala Cneadiuluî Trubescoî, si petrecu Ia Sîn-Petrina pînoe la 1720, cînd însolî pre împceratul în roesboîul cu Perşii. In acest roesboîu purta Demetriu Cantemir si Tolstoi grija trebilor polilice. In Juliu 1721 sosiroe în Astrcehann. De atunci începu Cantemir a sîmli durere la roerunci, împreunatoe cu friguri ascunse, carea-1 aducea une orî la atîta sloabicîune, în cît nu se puteâ sculâ de’n pat cîte trei, patru dille. In August, merse la Persiea; dar’ boala îî mergea tot crescînd: de aceea îsî foecu testcemîntul, si—1 încre-dintiii; împăratului. Dupoe aceea se întoarse la moşiile salle, unde se ocupde cu didiciunea uneî biserici, pînoe la 1723, cînd în 21 August se mutre de’n viealia premînteascoe. 299 Dcmelriu Cantemir eră la stat de mijloc, mai mult slab, de cît gras; pururea vesel: vorba luî eră foarte bl în il ce si plcecutoe; se sculă de dimincalîcB si se ocupă cu litercetura pînce la ameadîce-di. Eli scieâ limbele: rumîneasca, loetina, itoelianna, greaca, ruseasca, arabica, turceasca si perseasca, si întîelegeă bine: elenica, frmlimlîeasca si slce-voanna. Se ocupă mat mult cu istoriea, de si îi ploeceâ foarte filosofiea, moetemăteca si mecâneca. Ca litercetorîu ocupce loc între ceî întîi învcetîatî aî veacului sceîi. Pe’ntru Rumîni are ell un prctîîi îndoit, si ca Domnitorul Moldovei, si ca istoric, ccecî nime n’a scris mai cu foc pe’ntru Rumînî si maî cu iubire de cît ell, cum aratoe „cronicul Rumînilor“ cumpus de dînsul.) §• W- Vecîetatea Rumînilor' de'n Dăciea si nohiletatea seminţiei lor. (Precuvîntarea la cronica Rumînilor.) 1. Cicerune, marele acella Demostene all Romannilor, pcerinţele limbeî lcetine, regula ritoricei, îndreptarîul cuvîntceriî, esîmplarîul neimitavcer all vorbintîeî frumoase si domnul mai tuturor sciintîelor, se vede, în toate cuvîntcerile scrise si dise yer loeudoetive vcer bulitivce, si în cellelalte epistole si scrisori maî foerce numcer, puţin sce se fice^ostennit si asudat cu toata; iste-tiea mintii, ce i-o dedese firea, ear’ mceestn'ea i-o desvoltase si ascutise mai departe: însce pînce a scrie iice epistolce, pre'n carea cere de la Lucceiu soe-i descrice vieatia seaii mai bine lucrurile tîmplate sub consulatul lui, si sce le lase în cunoscintia urmaşilor spre lăudce, nu numai se froemintce îndelung cu mintea descidiînd toate vîntrellele ei în toate lăturile, ci, precum se cunoasce ciar de’n cuvintele lui descoperitive de icoanna inimeî, si sudori de sînge a voersat, cugetînd: în ce cip si mod ar înfcetisia altora laudele salle, si ar dori ca lucrurile fcecute de ell ori bine orî roeu soe se diugroeveascce simfrumusetiedîe pre'ii peannce stroeince fcerce de nicî un scemn de ambiciune de'n partea luî; carile audind încoe în vieatîce cum le cetesc, si le lâudoe stroeiniî, sce poatoe gusta, de'n aceea, nespusce bucurie sufleteascce si desfcetare. Decî vrînd sce se apuce de un lucru 300 ca acesta, îsî întinde toate coardele mintii, necî ostennele crutîcE, necî şiroaiele sudorilor le sînte, si ca cum s'ar înfuria asupra ritoriceî, si ar probodi-o pe'ntru neputintia aflceriî, îi roestoarnce toate soecriele cu fundul în sus. si ca un alt rcesîpitorîu aruncce si împrcescice toate avuţiile cuvîntcern, si necî poeuseadtoe pînce cînd aflce temeiul precuvîntceriî, îl pune si stceveresce. Pe urmce asîadîoe douce temelii acestei dorintîe: una âdecoe, cce vrînd-cine-va soe-sî dea lâudele salle în credintîa altuia, nu trebuie sce se sîerbeascce cu gura, ci cu peanna si cu bîrtiea; ear' a doua cce sfieala (carea de altmintre opresce pre fioe-cine a-sî dori lâudele salle), trebuie bcegatce în samoe, seau trebuie asiâ-si desfîintiatce cu totul. Punînd acestea, dice, coe scrisoarea nu se rusineadîce. De aicîa nceinte ccepoetînd moeterie bogatoe, cu carea soe se esplice, doe drumul Îndrcesnetîei si liberei penne, carea cutrierînd laţii cîmpî aî retoricei, asîâ se sucesce si sce rcepede, cît se vede a nu face dcetoriea pennei scriitive„ ci a lopoetiî vînturoetive, si se învcepceeadîce de atîta ambicîune, cit moeestriî cuvîntoeriî nu se sfiesc a judeca, coe si scrumul mimei arse înece l'a vînturat în aerul moeririî desîerte. Cariî de sî laud ce si admiroe dupce cuviintioe cipul lui de a vorbi dulce si ploecut, de a scrie frumos, si moeestrfea de-a vînâ sî âburiî moeririî: totu-si necî cum nu se pot cumpoetâ, ca sce nu-1 întîm-pine cu un cip oare care de glumce, si sos nu însemne într'însul ce-va nerusinoetate. Deci darce deacoe cîar nici Cicerune (si care Cicerune? acella, asemenea coeruîa necî a mai vcedîut cetatea Roma maî nceinte, necî dupce aceea nu va mai vede) încoe nu a putut sccepâ de uce judecatce atît de aspree si ne-dreaptoe, numai pe'ntru cce a poftit, ca lucrurile tîmplate pe tîmpul cunsulatului sceu sce se scrioe de ccetrce altul; atunci nu încape îndoealce, cce pe altul, orî cine ar fi acella, carele s'ar încumcetâ sce scrice cît de simplu lucrurile ticeriî salle si sce le lase urmaşilor soeî spre sciintîce, socotindu-1 ca uce momitîoi imiteetivee a lui Cicerune, nu-1 v'or tine necî vrednic de rîs moecar. 2. De si s’a luat privire la toate acestea si s'au cumpennit dupce cuviintioe: totu-sî roemîne necloetitoe si nestreemutata; 301 acea (liste a boetrînilor: „luptos-te pentru patrie/“ Aceia, carii lucrurile salle le socotesc alle patriei si alle patriei ori cum v'or fi acellea, le socotesc alle salle, vor mai adauge încoe, coe întru legiuita împliniciune a acestei (letoni trebuie depărtată; pe lîngce sfiealce încoe sf frica; pe’ntru cce nu trebuie a se nevoi si a asuda mai puţin pe'ntru apoeroeciunea sa proprice, decît pe’ntru a patriei; ba încoe ce este lucru sf maî cumpceni-toriîi, ceî veci diceaîi, coe în moartea primitoe în lupta pe’ntru patrie, îndroesneala, carea de almintre se numoeroe între rellele si smintelele celle maî urîte, ia sceptrul si tine locul vitejiei, âdecce all reginei tuturor A'îrtutilor, si aceasta au dis'o foarte bine; pe’ntru cce unde moartea este maî ploecutoe decît vieatia: acolo rceul si sminteala se prefac neapoeravoer în vîrtute. A Intr'acest cip s’a tîmplat a dese ori, ca îndroesneala, îmbokiitoe de pfntcnnii desperceciuniî, sce aducoe cellor învins! triumful învingerii nesperate, ear’ învingoetorilor piericîune neasceptatoe. Deci îmbroetisiînd noi detorfea „de a ne lupta pe'ntru patrie, si de a la’poadd intru aceasta toata; sfieala si frica*, coeci amoarea toate le învinge, îmbroetisiînd, dic, astoe detorfe, ca un scut tare si YÎrtos, vom apuca cu tot dreptul arme drepte, si esind în cîmpul istoriei, cu pasî înfipt! si cu fatia? ne’nfricatoe vom cioemâ pre aspra tiroennfe a uiteeriî aspre vecie la luptoe, si astoe luptoe pe'ntru aparoecîunea si rcssbunoecîunea laudei si mceririi patriei vom sustine-o cu boerboetfe pinoe la voersoecîunea cellei mai de pe urmoe picceture de sînge, si spercem, cce aju-tîndu-ne sînta adevcercetate, îi vom rentoarce tinereatîa fireascoe de'n nascere, asemenne vulturului, sub a coeruîa scutintîce s’a noescut. 3. Însce va dice, poate, cine-Ya: cine? Si de unde esci tu onuiletiule? Venetic, esit fcerce veste eri alaltoe eri de’n mejlocul bcerbnrilor? Ce câutoe la tine arme ca acellea? De unde? Si în mceestrfea luptei cînd te-ai învcetîat? Unde si cari îti sînt puterile si alte mceestrfi trebuincioase la asfelîu de trîn-titure, cu carile sce pot! mcecar da fatîce cu astoe tiroennfe înfri-cosiatoe, ne cum spera sf învingerea ? La asfelîu de întîmpince-cîunî ne este respunsul la îndemiiioe; noi âdecce vom face, pre- 302 cum se dice, coe a foecut Elvetîannul acella tîncer si neboegat în samoe de ccetrce cei bcetrîni, carele, vcedîînd, coe a venit peste tiara lor pe neaşteptate periciu de’n partea dusmannilor strceinî, si bcetrîniî, sciindu-se lipsiţi de arme, s’au svcetuit îndelungat, numai în desiert oare sce încerce norocul rcesboîului cu mînele goale, ori mai bine sce dea urgiei dusmannulm drum h'bcer? Dise ccetrce bcetrîni; pe'ntru lipsa armelor nu trebuie soe pur-toem atîta grije, pe'ntru coe sciu bine, cce dusmanniî vin înccer-’ cati cu tot feliul de arme, carile smulgîndu-le de’n minele lor, vom pute prea usior nu numai soe-i învingem, cf încce într’un cip mai fericit si maî Iceudat sce-î nimicim ciar cu armele lor însi-si, si fcecînd asîa, spune istoriea, cce nu s’au amoegit. 4. Urmînd' sf noi pre aceştia, pre cît va fi cu putintice, spercem încuntra tiranneî uitoerî a lucrurilor, nu numaî cce vom cîscigă cununa învingerii, carea o dorim iubitei noastre patrii de’n tot sufletul; cf încce vom face cum foecu sf Troeiann, marele întemeîcetoriu al! nostru, carele avuţiile luiDecebal, regele Dacilor, celle strînse de’n prcedceciunile provintielor rumînce, si ascunse, le scoase la ivealce cîar de’n fundul si de sub undele rîuluî soergetîei si le roe’ntoarse visterfeî rumînilor, alle coeriia aii fost: într’aeesta-sî cip, dic, fcecînd sf noî, ne vom da ne-vointîce, sce scoatem la lumince comoarele istoriilor vecie îngropate în vecîetatea tîmpurilor, si le vom produce spre folo-sîntia publicoe, demustrînd cce Rumînilor li se cuvin celle ce sînt alle lor. Ya socoti poate cine-va cce aceste promise si premise de noî, nu sînt pocniture de pusce ostoesîescî, cf lcetrceture de cerberi, ori de tiîncusiorî fricoşi; nu sînt platosîe si scute, cf besicutîe de âer înfiate înotînd pe de asupra apei, pre’n urmare coe nu sînt arme purtcetoarie de învingere, cf cuvinte neboegate în samce, si nevointioe celtuitce îndesîcert pe'ntru mce-rirea desîeartoe: aceasta o credem si o seim; însce pe lîngce aceasta mai seim încce sf aceea, coe pcererea nu poate rcesturna adevoerul, necî a-î cuprinde locul, pe’ntru coe nu se cuvine, ca adeveerata sciintîce a lucrurilor sce se plece poereriî cellei cu îndoealce, cf de’n cuntra, ca pcererea sce se supunoe sciintîeî întemeiate. Asemenne ne va fi ertat sf nouce a ni se pare, cce, 303 poate pre'n edoeciunea astei istorii despr vecîetatea Rumînilor, ne rom atrage ura neîmpoecâvceroe a'vecinilor de pre'n pregiur, cariî pe'ntru aceea ne vor împroscâ cu bajocure, îm-putîndu-ne, cos, ameţiţi de dulcea si necumpcetata amoare coetroe patrie, am fi trecut marginile cuvenite adevceruluî istoriei. Cu toate acestea mcerturim în cunsciintioe curatce, cob afaroe de întîmplarea nesciintiei, carea se poate tîmpla prea usior ori si cui, nu am tinut nice de cum parte patriei seau nouoe, asia cît pe'ntru aceea, soe atiîtioem focul pismei si all urei cell potolit acum de mult si învcelit sub spudioe, seau sce întce-rîtcem pre cine-va asuprce-ne. Coeci cine ar fi cu creeri asia cu totul dearamce, carele (nu dea Dumnediceu) ar cugeta, coe pre'n buliciunea altora ar pute adauge moericiunea laudelor salle? Nouce ne-ar fi fost lucru foarte ploecut si dorit, ca soe nu fim fost nevoiţi neci a cerca norocul acestui cîmp, necî a asceptâ cununa astei lupte legiuite. Dar' cine este cetcetieann asia de norocos, si Cicerune asia de ferice, carele s'o poatoe ave, ca acesta, nu unul, ci uce mie de Luccei, si laudîndu-se pre'n ostennintiele stroeine, soe între ciuînd în triumf pe porţile Rumei celle descise spre patru poerti alle lumii? Si de'n cuntrce: cine sce fioe asiâ lipsit de minte, carele soe-si pofteascoe meniciuni asiâ de înfricosiate, si soe doreascoe a cercă ure asiâ de mari, si a audî dejudecoeciuni atît de stîngace despre sine? S. Dar’ ori ce părere roetoecitoe o va cumpoetâ acea disce a întieleptilor: „amic e Plcctune, amic Socrate; însa; mai amic adevcerul", cu astoe lege si cu ast îndreptariu, vom gustâ cu plăcere ori ce amcerceciune, si ori cît de oticeritive vor fi sfoesiiceturile citellelor, le vom suferi cu veselie, numai soe ne pcedim cunsciintia nepoetatoe. Fiindcoe ea sînguroe ne va aroetâ adevcerul istoriei maî luminat, decît radiele soarelui umbra orariului de pceriete, si ne va demustrâ, cce neci unul de’n popoarele si împoeraţiile, cîte tine asta-di Europa si le nutresce în sînul soeu, nu poate soe nu-si roecunoascce începutele celle tine-relle aloeturîndu-secu noeciunea rumînce, si soe 1111 mcertureascoe, ca în alceturoeciune cu vecimea rumînilor, elle sînt numai tine-relle si crudutie, seau vorbind mai apriat, numai nisce strînsure 304 Yîrîte între adevceratiî locuitori de Ioc foeroe de necî un drept. Cceci toate popoarcele Europei apusenne (departe fioe dela noi ori ce umbroe de sumetîe), de si sînt astoe-di mari, tari si cultiyate nu pot aroetâ altl poerinti, decît pre Goţi, Vandali, Unnl, SclceYonî, popoaroe de alle scitieî îngletîate; si mal ales in Italiea însa-sî s’a voersat atîta mulţime de boerbari de tot feliul, cît astoe-di sce cauţi pe ulitiele Rumei, ca oare cînd Diogenne cinicul, cu lampa aprinsce pe la ameadîoe-dî; totu-si anevoie Yeî află rumîn adevoerat, si cu mare greutate îl vei pute deosebi de boerbari. Una sîngurce, noeciunea germînoe, ne spun scrip-torii, coe sl-a'pcedit soemintiea curatce si neamestecatoe de’n început. Ear’ cellelalte popoare alle Europei de.astoe-di toate sînt fetii climelor friguroase, carile fugînd de asprimea climei, pce-rcesînd tiara si locuintiele poerintilor soeî, si depoertîndu-se de elle, ca de nisce locuri sterpe, lipsite de mejloacele vietiei, au încurs în pcertile Europei; apoi îndulcindu-se cu frumseatîa si fruptuosetatea ticerilor locuite de rumîni, au luat de’ntr’însele maî întîîu ca sî pardii Ircânnieî, cîte-va pcerti, dupoe aceea cuprindiîndu-le ca domnitori, tipserce picior tîâpîn într'însele si-sl asîcedîaroe tronurile acolo. Asiâ regatul frîntludlesc, carele tine locul all doile dupoe împcercetie, si carele este foarte puternic si pe mare si pe uscat, s’a început în frîncfea mai întîîu pe la annul 420 dupce nascerea mîntuitoriuluî, si necî se scie cu segurcetate de’n cine se trag, precum moerturesce Petavlu, istoric si cronolog foarte fceîmos (în opul sosu: despre cumpu-toecîunea annilor, partea I. cartea 6, cap 13). Dicînd: „pela acell timp (ddecos 420) s a pus temeliea regatului frîntiu-diesc, celluî prea nobil in toatcs lumea; dur începcetura astei nceciuni este necunoscuta: cceci nu se aratce deplin în scriptele cellor veci“. Asemenne dice, cce toti acela se aflce în roetoecintîce, carii susţin, coe frîntludii s’ar fi trcegînd dela rcemcesitia troîannilor; apoi adeveresce, cce noeciunea frîntlu-dîeascce este uoe încîoegceturce de’n mal multe popoaroe bcer-bare, carile proedaîi Europa în decursul veacului all o-lea dupce Crest, carile scuturînd jugul domnintîel rumîne, întemeiarce regatul frîntîudlesc în Gâliea. Asîâ Longobardiî esind pe la annul Domnului 668 de'n Scandiea, de unde esise Goţii; Vîn-dalii, Eruliî si Gurcilingiî, au întemeiat atîtea regate în Italiea. cavile înfloresc încoe. Asia Soesoniî trecînd pe la annul 449 în insulele Britânniei întemiîaroe regatul înglic-scotic. Lesiî, fetii Toertoerfeî soermatece, cariî sînt tot una cu slcevenniî, trecînd Vistula pe la annul 465 cu ducele lor Lee, dederoe fericite începute regatului Polon cellui prea lcetit si feeimos. Unniî, popor de'n Tcetcerfea asiâtecce, venind pe la annul 432 în Europa, dederce tîoeriî ungurescî si numele sî coroana regioe. Bulgarii, si dupce dînsii Slcevenniî si Sîrbii, vcersîndu-se întocma ca arina rîului Volga, ccetroe annul 699 de'n celle mai depoertate pcerti alle crivcetîului peste Europa, si trecînd iute undele Dunceriî mcernoase, aupreedat Mesiea, Trdciea, Iliriea, Tribâliea (astoe-dî numitoe Sloevoniea), uoe parte de’n Mcecedoniea si pînoe la Doel-matiea, au descoelecat regatele Boemiei, Bulgariei, Sloevdnieî. A Sîrbiei. In scurt scriptele cellor veci si alle cellor noi ne mcer-turesc, cce maî toate popoarcele europenne au fost maî de mult foarte boerbare si aii întrat într'însa ca dusmannî cuceritori, preedeetorî si striccetori, si numai pe încet, voind asia mintea cea nemoerginitoe de sus, s'au mai îmblîndit unele de'ntr’însele, s'aii poleit, cultivat, si au învoetiat sciintîe si moeestrii, esind domnitori blîndi, cumpoetatî si dreptî. 6. Asîâ ne spune istoriea despre celle-lalte popoarce euro- A _ penne. însce despre ncecîunea rumînoe de’n provintiele de la Duncerea de jos ne spune alt ce-va. De vom crede mcerturin-tîelor istoriei: atunci de vom judeca noecîunea rumînoe numai dupce vîrsta ei cea maî de pe urmce, âdecce de cînd împoeratul Trceîann, alegînd cetcetienni rumîni de'n Ruma împoerceteasa cetoetilor, i-a trecut si i-a asiediat în Daciea, o vom afla în tlerele acestea dela annul mîntuitorîului 106; certîndu-î vîrsta de mijloc, o aflcem de pe tîmpul lui Romul, dela începutul didi-ciunii cetcetii Ruma, pe la annul 753; ear’ ccrcîndu-î vîrsta cea de'ntîiu, o afloem pe la annul 1184 nceinte de*Crest, pre tîmpul resipiciuniî Troici pre'n Greci si all venintîeî lui Enea la Italiea în Latiu. De vom cerca adeverintîa nobiletoetiî nceciu-nii rumîniî, si şirul genecelogieî eî, ne spun scriptoriî greci si Lepturarîu runiînesc. T. III. 20 306 Icetini, coe ea este rumînce ncescutoe la Ruma de'n cetoetîennî rumînî, caris veniţi dela Troia. De vom socoti faptele maî marilor lor: vom afla cce eî n’aîi fost prccdoetoriî necî atcecce-toriî împoeroetiei rumîne, necî venneticî într'aceeâ, ci Icetîtoriî si mceritoriî împcercetiei, eeî maî de'n lontru si maî nobili moedu-dularî aî acelleîa. De vom cceutâ la firea, mima si vitejfea lor: ne spun totî istoricii într'un glas, cce eî au fost, ca dfdurî de aranoe, apoercetoriî eeî ne'nvinsî aî marginilor împeeratfeî cuntra seminţiilor cellor maî scelbâtece scite, si coe în eî sîn-gurî s'a pcestrat într'un cip atît de rumînesc, precît de adevee-rat s'a rostit de ccetrce Seneca acea disce: „ Unde a învins Ru-mînul: acolo a si trăit". Pe'ntru coe nime va fi poate, care sce nu sefee, coe Rumîniî sî-au dus coloniile în diferite tîmpurî, si si-le-au asiedîat pînce peste marginile lumii cunoscute. Insce de’n acelle multe colonii necî unele nu se pot necî asemînâ cu coloniile lui Trceîann, ca alle unui ostasîu ales si duce iscusit, necî ajunge la culmea unei fericiri atît de mari si asia de eterne, cît, dupoe disa luî Seneca, unde au învîns: acolo sce fioe si trceit. De aceea este afaroe de toatce îndoeala, coe Troeiann nu s'a nevoit în desiert a învinge pre Decebal, a supune pre Daci si a preface Dâciea în provintîce rumînce, cu atîta voersare de sînge, cît desiertîndu-se toate teceele doftorilor de pîndîoeture, si ne mai avînd cu ce legâ rannele ostasilor, sî-a dat cîar sf vesmintele salle si pîndîceturele mesei spre legoecîunea acellora, de care faptoe umannee nu se pot mirâ destuii veâcurile celle trecute si celle viitoarie. .Tudecînd ell âdecoe, ca un grcedinarîu iscusit, si împoerat întîe-lept, coe un asemene rcesad se cuA'ine soe fice udat cu sînge ca acella, voind ca sce-si cîscige pre'n aceasta numelui sceîi mce-rire-nestearsoe, a legat pre urmcetoriî împeerati cu jurcemînt nedeslegavcer,- ca aceastoe tiârince, atît de mannoasoe, soe o prevegiedîe cu ocîu rumînesc si cu fnimce rumîneascce, soe o âpere cu urme rumînescî, si sce o lucre cu cetoetîennî rumînî. De aceea Adriann, de almintre emulcetoriu neobosit nu numaî all împoeratilor, ci sf all istecîuniî celluî maî de jos moeîestru, neputînd urmâ vîrtutile luî Trceîann, nu se rusinoe a ccelcâ 307 pre'n bloestoemoetfile salle laudele luî si a le micsiorâ. Drept aceea Pârtilor si altor bcerbarî asienni le loesce Pârtiea, Armen-niea si Mesopotânniea (trofeele luî Trceîann celle demne de aminticîune etearnce) si roetrase de acolo cu cea maî mare grabre legiunile rumîne, desvinovcetindu-se nceintea senatului nu într"atîta copiloeresce, precît bloestoematîesce, cce Trceîann ar fi dus ostasiî peste marginile lumii si î-ar fi asiediat între mulţime nenumceravceroe de bcerbarî, unde nu s’ar pute apară necî de cum. Dar' s’a temut foarte a face aceasta si cu rumîniî asîedîatî în Dăciea: pre’n care lucru se fcecu, ca Dăciea, carea a fost un presemn ferice pe’ntru învingerile urmoetoarîe, luî Troeîann sce rcemînce în veci ca uce coroance deamnos de un împcerat ca dînsul. A 7. Intr’acest cip darce pre Rumîniî moldavî-rumîniennî, noescîndu-î Ruma maîca noastrce, î-au aplecat si î-au crescut. Trceîann pcerintele nostru învcetîîndu-î cu obiceîele si armele rumînescî, î-au foecut adevceratî moscennitorî aî Dâcieî, si pre’n curat sîngele fiilor sceî aîi nobilat Dăciea, ce erâ maî noeinte bcerbarce. Aceasta în decursul tîmpurilor fericite au ajuns la atîta putere si bogcetfe, cît Constantin Marele, aloeturînd la dînsa Trâciea si Moecedoniea, o socoti, coe face a patra parte a lumii rumînescî. Asta se poate adeveri maî ales pre’n aceâ îm-pregîurare, cce Constantin Marele împcertind puţin noeinte de moarte-sî toatce împoercetiea în patru partî, si ATind ca sce-sî aîbce fioe-care de’n fiiî soeî partea sa, au socotit, cce mcecarcce Dăciea împreunce cu celle-lalte douce pro\intîe numite maî sus, în-privintîa întinderii si a cuprinsului este cu mult mai îngustce si maî strîmtce decît celle-lalte pcerti, însce cu linoetatea cerîuluî, cu stîmpceroetura âerului, cu ne’ncetata curgere a rîurilor, cu fruptuosetatea pcemîntului cu poedurile si cîmpiile celle desfoe-tate, cu numoeroscetatea cetcetilor, cu omenîea poporului, cu vîrtutea si vitejfea ostasilor si cu mulţimea locuitorilor, nu numai cce nu erâ maî jos decît celle-lalte partî, ci încoe le covîrsîâ cu mult pre toate, si pe'ntru aceea au sf asemnat’o parte de moscenire lui Constante, fiîuluî cellui mai mie si maî iubit. Luî Constante nu î-au pcerut roeu nici de cum de partea 20° 308 aceasta, ci îmbratisîndu-o cu mare bucuiie ca uob mosfe prea plcecutce, precum i-o rîiiduise tatce-sceu, dupoe roepceusarea acestuia, îsî asîedîce într'însa sf scaunul împcercetiei. Dupce aceea, Constantin frate-sceu, pornit de pismoe, ne'ndestulîndu-se cu partea sa, venf cu mînoe dusmannce asupra Iui Constante, însce de ccetrce acesta fu învins pre'n oastea de'n Dâciea si omorît, si asîâ se adâuse ccetrce Dâciea toatce împceratfea apusului. Deci dupce depcertarea luî Constante dela Dâciea spre Itâliea si pînoe la timpurile împoeratului Grcetiann au fost Dâciea noastroe împreunoe cu Trâciea si Moecedoniea tot sub un deregoetorîu, ear’ sub Grcetiann îngreuindu-se maî mult încur-sele Goţilor, cie.moe ell dela Ispâniea pre Teodosiu Marele si-I pofti soe o âpere; judecînd âdecoe foarte întîeleptiesce, coe ostennintîele si lâudele Iui Trceîann nu poate altul sce-Ie tiîce si soe-le poarte, foeroe numai unul ca Trceîann însu-si, âdecoe Teodosiu. 8. Teodosiu luînd grija pcertilor acestora, nu numaî cce a ap cerat Dâciea, cum se cade, ci încoe sf pre Goţii, cari se re-vcersase de’n Trâciea pînce Ia Don, atîta i-a îngrodit cu armele, si pre’n pace i-a înduplecat pînce la atîta, cît Alanaric si Friti-gerne, cunduccetorii lor, loesînd scelboetcecfea b cerb arce, trecînd cu picior prietennesc pri'n Dâciea, s'au îneinat cu plecoecîune cetcetii luî Constantin, carea împoeroetîâ la rcescerit. Earoe dupoe acest all doile Trceiann (întîeleg pre Teodosiu Marele), cum se pare, cu lenevirea împoeratilor, carii aii urmat dupoe dînsul, seau poate fi, asiâ vrînd Dumnediceu cell de’ntru nâlturî, vescejin-du-se foarte puterile Rumînilor, Uimii, Bulgarii, Slcevoniî, Sîr-biî si Erulii apucînd cîte-va provinţie rumînescî pre oare cîte-va tîmp, sî-au înfipt pecîorul si si-au asiedîat scâunele în Pceno-niea, mai pre urmoe (carea este Ungâriea cea mare), în Trâciea, in Mesiea, in Ilfriea în Mcecedoniea, si asia si cîar sf în moerita Grecie. Dai1’ în Dâciea noastroe aceasta necî de cum nu au putut face deplin, ci de’n cuntrce, ne adeveresc scriitori vestiţi, pre cariî îî vom aroetâ Ia locul sceii în tuBsoetura istoriei maî de parte, cce boerbari! au fost bcetuti tot-de-auna, goniţi si alungaţi pre'n vîrtutea Rumînilor ce o stoepînîâ, si cce asto mo- 309 sie a lor a fost pururea pcecîitce si tinutce b'beroe de îndelungata împresurare a boerbarilor. Ccecî acestîa sînt acei Rumînî, cariî, precum spun înse-sî annalele Slnevonilor, pre seminţiile SIcevoane le-aii alungat în scurt tîmp depe malurile Dunoerii, gonindu-le pînce la rîul Yistula. si, botindu-le a colo, le-au nevoit a-sî da pre acella-si Ioc începceturele domniriî lor. Acestîa sînt aceî rumînî, carii pre dusmanniî împceroeti'eiRomannilor, prePolovtî si Pecenegi î-au foecut soe-si cunoascoe botaroele, pustietoetile celle de preste Nistru, si în decursul tîmpurilor, precum se aflre scris la Stricovsciu. ori ca pre supusi î-aîi domolit, ori ca pre nisce soti î—au avut, (coeci despre acest lucru nu avem sciintioe segurce) ; precît putem cunoasce, este, cce cu îndelungata lor sierbire atîta s'aii sîerbit, cît sce fioe împrumutat cît-va si de'n limba rumîneascce, si pre'n aceea sce-sî fioe tocmit bînisîor limba bcerbaroe. Acestîa sînt acei Rumîni, carii pre tîmpul împoeratuluî Constantin si all maicce-sa Irina, si-au asiediat lucrurile dom-nirii salle pre'n solii trimişi la Carol Marele, carele aii despcertit sceptrul împoercetie! apusului de all rcescerituluî, si aii fost strce-bcetut pînce la Duncerea mejlocice. Acestîa sînt ace! Rumînî, carii precînd merse Cunrad III. împoeratul apusului cu oaste de douce-sute de mii de cruciaţi trecînd pre'n Poloniea si pre’n provintiele duncerenne, dederoe brannce si toate celle trebuincioase pe:ntru ure oaste atît de numan’oasoe. Aceştia sînt ace! Rumînî, carii au învins maî mult decît în cinci roesboaîe cumplite pre împceratii roesoerituluî Alesiii Comnenul si Isacîu An-gel, precînd aceştia se încercaroe cu tircenfe asupra RumînuluL si le-aii aroetat, cos precum rumînul liber si stimat este so'tîu bun, asia într’atît este resboînic cumplit. Aceştia sînt acei Rumînî, carii dupce ce apusenniî au apucat cu amoegealceTîcerigradul dela Greci, aîi purtat arme biruitoarîe asupra lui Balduin rcepito.-rîuluî, si asîâ grecilor, cariî rcemcesese acum fcerce neci iice noe-dejde pe'ntru împcercetie, le însuflaroe îndrcesnealos sce apuce arme, si mai pre urmoe le dederoe prilegîu foarte cu îndemînce si ajutorîu soe-si roescumpere împoercetiea. Aceştia sînt aceî Rumînî, cariî împreunîndu-sî armele si puterile cu Soecuii, între atîtea neamuri vestite europenne si asienne, numai eî au înfrînt 310 cumpliciunea luî Batiu si suelbcetoecfea toetarilor Iui, si ferindu-si locurile maî neatinse de prada b cerb arce, s'au împrotivit ade-voerat rumînesce, a le da treccetoare pre’n moşiile salle. Si pe'ntru, ca aicîa sce dicem pre scurt acellea, carile au sce se po-menneascce pe larg în tîescetura Cronicului, Yom mai adauge aicîa mai pre urmce numai uce faptee, însce cu mult maî aleasce decît celle-lalte, carea precum s'aîi foecut cu mare laud ce, asîâ stee minunat înece sf pînce astoe-di: Aceştia âdecce sînt acei Rumînî, carii dupce ce aii început prea puternicul Monarc all Turcilor, a supune atîtea împeeroetfi si crcefi alle rcesoeritului si alle supusului si mai ales dupce ce mai toatoe lumea pcertilor creştineştii o aîi adus maî la cea de pre urmoe misielfe, asîâ cît domniile, carile erâ uce dinioarce prea înflorite, astoe-di de abiâ, ba cîar necî de abîâ nu-si pot arcetâ miecar oasele înşirate, ca un trup mort de demult; si ca putrigaiul mistuit de viermi-eî, eî dic, aceşti Rumînî sînguri esind cu minunatul mescesiug all fierului si âuruluî, precum nceintea Yrcejmcesfei asîâ si Icecomfei lor, s’aîi arcetat a fi icoana Yice a streebunilor soeî Acileîi si Ulise. 9. In dillele lor erâ prea moerite si puternice împosrcetfile Grecilor, Perşilor, Egiptennilor si Bcebilonuluî: pre acellea pu-terniefea sultcenneascce atîta le-a scimosit si micsîorat, cît în dillele noastre lucrurile lor, pre carile mintea omului nu puteâ soe le cuprindee, se par cce nu sînt fapte, ci yise, nu istorie, ci basne. Arâbiea fericitoe, cea pietroasoe si cea pustice nu numai aii gustat nefericirea si pustiiciunea, ce i-aîi mestit armele turcescî, ci asîâ-sî pin iubiţi fii! 24. Alle lor muieri remîice YdL'duve fcer’ ajutor, N’aîbcE cin’ sce le mîngcEÎe, La nevoi, ncEcadiu si dor. Dos a lor episcopie, Altor a o stoepîni, Fîce subt epitropie Vecinic pînce ce vor fi! §• 121- Rugwcîune pe'ntru a sa scoepare. 25. Dumnedîreule prea sfinte! Cell ce toate le privesci; -Adu-ti de mirie aminte, Nu ’n veci sce moe pedepsesci. Yedi ncecadiuvile melle, Coe s’au foarte înmultit, Multe scîrbe, nevoi grelle, Cu totul m’au covîrsit. 26. Yedi a mea dceroepcEnntu’e, Coe-s .aproape ca sce pier: Nu mce lcesi ’ntru pierdiare, Ajutor la tine cer! Ciutoe din ceriu la mine, Si-ml vedi focul cell aprins: Intoarce-te-acum cu bine. Coe mai cu totul m’am stins. 27. Eram liberoe grcedinoe Veri cine ar fi venit: Cu tot felul de rod plina;, Foer’ a fi nimic poprit.-Si-acum am ajuns în stare, Maî de tot sce moe sfîrsîesc Plîng, suspin foerce ’ncetare, Din di ’n di maî rceu slcebesc. 2S. Pînce cînd a ta mîme? Sce petrec tot în oftat! Intoarce-tî a ta urgie! Yedi coe m’am dcercepcennat! Lepturariu runiînesc. T. III. Ua; lîlhtbreascce pornire, De-'icedatce m’au prididit, A mea toata; moseennire Foarte rceu s’au rresipit! 29. Fricoe, spaima; de’ucedatce Preste mine au venit, Aî miei fii, popor mult, gloatoe Pribegind m’aii ncepustit. Totî s’au rcespîndit .departe, Prea ticăloşii mîeî lu, Sate si orasîe sparte: Au rcemas goale, pustii! 30. Trimete-mî milostivire, Si-mi ridic® acest nuor: Aî miei fii, a ta didire, Vedi ncecâdiurile lor! Nu maî pocîu ave roebdare, A-î vede înstrceinati, Aratce a ta ’ndurare Ca sffi-i voediu ear’ adunaţi! 31. Pînce cînd sce fii scîrbitce, Si jâlniccD de-aî mîeî fii? Pînce cînd voîu fi moehnitce Suferind iiccelosîî? Eu evam cea roîsfaitiatoe Cu totfeliul de-adunffirî, Eu eram cea desmîerdatcc A In primblceri si desfostceri. Ii2. Sf-acum podoaba mea toatce, Mai s’aîi stins de pre posmînt; Nu gîndesc cce vre uoedatcc Ce-am fost, car’ sce dic coe sînt. Casele celle frumoase A lor miei prea iubiţi fii, Cînd sa; le vcediîi luminoase, De ’ntunerec sînt pustii! 33. Eu mce bucuram ucedatoe, De-aî mîeî fii noaptea îmblînd, Si-acum sînt foarte ’ntristata; Noaptea de cîni tot urlînd. Alle melle uliti (oafe. Soe]ta noaptea ’n veselii, Si-acum plînge precît poate Ycedîîndu-se cce-s pustiu 34. Ulitiele acum plînge, De sîngiuri ce s’au vcersat. Nu mai pot îngiti sînge, Fioe clar si vinovat. Tineri, bcelrînî, prunci, fecioare, Plîng, suspin foeroe soroc; întoarce a ta ’ndurare: Nu-mi pociu potoli ast foc! 3-j. Si pe voi, fii voe rog foarte, De-acum noeinte soe fitî lntr’un cuvînt pîn’ la moarte-La ucelaltce si uniţi! Yce svcetuese poerintesce Cipul care soe-1 urmaţi^ Trositi toti morcelicesce, Nume bun ca soe voe daţi! 30. Cea de-acum împroejur-stare Sîngur! voi o judecat! Si foeroe nici uoe ’ndreptare, Yce cunoascet! vinovaţi! N’at! îngrijit pe’ntru mine Nici de cum soe moe cinstit!, N’ati cunoscut all mieu bine Numele sce mi-1 m ceri ti! 37. Y'ati dat tot! la lennevire, La modioeviri si plimblceri Nu aîi avut îngrijire De-alle melle mredulcer!! Numa ’n parte fioe-care Pe'ntru sine s’au silit, De cell mic acell mai mare Nici decum n’au îngrijit! 38. Nu era între voi cine Esîmplu bun ca soe dea, Cell maî mare întru mine Moralul îl rcesvrcetiâ. Se nocltîase ’n voî mîndriea Pîn’ la puntul cell de sus Soe loctise loecomiea, Cît nu e cuvînt de spus! 39. Totî coedîuti la desmîerdare, Nu ’ngrijatî de-all mîeu folos, Nu sîmtîalî ca; sînt în stare Pe’ntru voî sa? port ponos. De ’nvoctîati putina; carie Crescere de Joc n’aveati: De la voî erâ departe Folosul, ca'ci voe frudîati. 40. Supuşi totî la desmîerdare Numaî poftele vînaîi: Dela mic pînce la mare In nelegiuiri îmbiaţi. Voe prihcennîati fecioriea. Fa'roc cuget ne ’mputat. Necinstîatî eaisoeton’ca Lucrul cell mai loeudat! 41. Toti esiîiti din doctorie Uilaseli pre Dumncdiocu, Eat’ acum mi-a îi venit mie Pe’ntru voî acest foc greu. Uitâseti pe-alt vostru l'rate. Ca;ruia eraţi doctori. Si cinstiati cît nu se poate Pe strocinî linguşitori!!! 42. Vedeţi acum la ce stare Nemernicii m’au adus! La ee rea dercepceimare Pe’ntru voi eî m’au supus! Foeroe nici iia1 judecata?, Voî cu ei v’alî însotit, Vedeţi acum ca? de-uce data? IVlaî de tot m’atî pustiit. 43. Nu ma? socotiţi de mumce Soc-mi fitî fii, si voî totî fraţi! Vai nunriati fii dreptî în glumoe, Ear’ nu dreptî adevoerati! Nici 1 i in ha mea . Dara1 cu acestea toate Eîi pe voi tot \ (e doresc. Jlumo' va- sînt. nu se poale. Trebuie sa1 va* iuliese! Si voi sv;i(urilc melle. Trelmie sa- le urmaţi. Nu va- para* dojenii! grelle. Ci V(e rog siv va- ’ndreptah! 40. Cea de-aeum pilda* va* liie Oglinda- ea sie priviii. Seiîi a voastră- ilieton'e Cum pe-ua- immnv s'o iuhiîi. Vedeţi alte maico n lume Fiii lor cum le cinstesc. Si voi ca acelle mume Siliţi ea so- va- ma-rese 342 XXVI. Petru Maîor (1753—1821). (S’a noescut în Ccepusiu, un sut în Cîmpi'ea Ardealului, la annul 1753; a fost fiiul nobilului Gîorgîu Maîor de Sin-Mo;rtinul Dicîu, protopopului de’n tinutul: Caepusîul Clmptcî. Cursul învoutîoeturilor si-l’a început în Osiorheiu, I’a prourraat apoî la Clusiu si în urmce la Blasîu, de unde fu trimes la Huma în asîedioemîntul: „de propaganda fide^ spre învoetîcecîunea sciintîelor teologice. Dupce mîntuiciunea studielor a întrat la ecelugoerie în mîncestirea de’n Blasîu; însce în urma decretului îinpoercetesc Ioseliaun, pre’n carele se micsîurâ numoerul ccelugceril or, poeroesî nov itiatul coelugoeresc, si, sîntindu-se preut, merse capcerocîn Sîn-Moertin, lupa; aceea se foecu protopop preste tinutul: Regin; în ur-moe se fcecu revnjffîaîtoriu seau censurcetorîu ccertilor rumînescî la tipo — grcefiea statului de’n Buda, cu care ocoejune îsî tipceri ccertile: „istoriea ps’ntru începutul Rumînilor de’n DÂciea;u — „istorica bisericeasca: — „predicele ps toate dumineeile si scerbcetorile — „predicele la mortî ;‘c si „învosticeţurile despre detorica părinţilor de a-si educă copiii bine ;‘c s. a. A rcepceusat la annul 1821 în etate de 68 de annî. Afarce de coer-lile înşirate maî sus a mai scris un troetat „despre ortografica rumînce cu Utere strcebunescî (loetin:J,“ tipeerit în fruntea vorbarîului (dicţionar îu-luî) patru-limbariu (rumînesc, Icetinesc, unguresc, germînesc), si un dialog între uneîu si nepot „despre începutul limbeî rumîne,“ tipeerit si In vorbariul patru-limbariu, sî în a doua edceciune a istoriei.pe’ntru începutul Rumînilor. Petru Maîor a purtat disputoe învingoetivoe cuntra tuturor cellor ce .au scris despre Rumînî „cce nu ar fi adevceralii urmaşi ai coloniilor adu--se de împceratul Trceîann în Dâciea la annul 106 dupce Crest.“ Petra Maîor a desceptat si a întemeiat mai mult în Ruminî sciintia •despre adeveerata lor origine, coe âdecoe „ei sînt adevceratiî streenepoiî aî colonilor rumînî aduşi de marele împ cerat: Trceîann dc’ n Italie a în Dâciea la annul 106 dupce Crest, si ca: limba rumînx e limba Iceti.nm poporalce neamestecata: în fiinlîa sa necî de cum cu alte limbc.a De’n scriptele lui roesuflce pretutîndinea celle maî curate si maî înfocate sîm-iîeminte relegioase, morale, nceeiunale. Marele si copiosul literoetorîu rumîn Ioann Eliade, dice în precuvîntarea Ia fâbulele lui Ticindeal, cce „Petru Maîor este Moise all Rumînilor, carele pre’n istorica despre în ■cepului Rumînilor de’n Dâciea, a scos pre Rumînî den robiea nesciinliei 343 originii salle cellei strălucite* Tot asia rcecunoasce st D. Mihaîu Co-gcelniceannul în cuvîntul întruduccetiv la istoriea Moldavieî, coe Petru Maior a cuntribuit cell mai mult la desccptaeciunea simtiemuitiilui nw-ciunal in cunfra'tii scei Rumini.a Coerlile lui meritoe, ca sre le aîboe fie-e.are Rumîn. si soe le stu-diedîe, insusindu-sî de’n elle învicetivul spi'ret all nemuritorîulm lor autorîu! §. 122. Rcesboaîele Romamiilor cu Dacii înceinte de Trceîann. Dacii era atîta de grei împoeroetiei Romannilor încce de'n dillele luî Juliu Cesare cu celle dese roesbâterî si prcedî alle lor, ce fceceâ în Trâciea în Iliric si întru alte învecinate tîcerî alle împceroetîei Romannilor, cît Juliu Cesare, capul Romannilor, se gcetîâ cu grea oaste sce-î înfringoe dupoe uciderea luî Pompeîii, protivniculuî sceu, cum scrie Svetoniu în vieatia luî Juliu Cesare. De aceastoe primejdie scoepce pe Daci uciderea cea foerce de vreme întimplatce a luî Cesare, fceptuitoe pre'n Romannî. Pre August, urmcetorîul luî Juliu Cesare întru împoercetiea Romannilor, carele fcecuse toate pregcetirile spre a mişca roesboîu asupra acellora-sî Dacî, il retrase pleaga, âdecce rrennirea, carea au coepcetat'o la cetatea Setoviea în bcetaea cea asupra Dal-matilor, de a purcede cu oastea romannoe asupra Dacilor, si-1 întoarse la Ruma. A însce ÎI. Statiliu Taurul, pre carele îl icesase August mai mare peste oastea romannoe, înturnîndu-se la Ruma, bcetu pre Dacî, cariî trecuse Dunoerea în pcertile impoercetieî Romannilor spre a proedâ dupce .datina lor, si îî strîmtori a se întoarce preste Duncere înapoî. Atunci furoe întîiu dusî robi de'ntre Dacî la Ruma, pre cariî îî fecerce sce se lupte în teatru cu Svevii, cum scrie Diune Casiti in cartea LI. a istoriei romanne cap 22. Earce INI. Crasul cell rînduit de August peste tîara grecea-scoe, si povoetîuitoriu peste Moecedoniea, bcetu foarte crunt pre Daci, strcebcetînd însu-sî în Dăciea pînce la cetatea Gcimcla; dupoe cum scrie Diune Casiu, cap 23 si 26. 344 Sî alte bcetoelu au fost între Romanni si între Daci, coe Dacii nu se înfrînarce nice cam a trece peste Dunoere în ţinuturile împceroetiel Romannilor si a prcedâ. Yîrtos rusincetorîu fu Ro-mannilor roesboîul, ce-I avuroe cu Dacii pre urmoe în dillele luî Domitiann împceratul. Coe trimitiînd întîîu Domitiann pre Apiîi Soebinul asupra Dacilor; dupce aceea pre Corneliu Fuscul cu ostile romanne, amîndoî acestîa furce ucişi cu ostile acelle mari romanne, cum scrie Eutropiu la cartea a YII. in Domitiann. Impoeratul Domitiann, îndemnat de aceste grelle întîm-plcerî, se mcergim soe meargce însu-sî cu capul soeu asupra Dacilor, cariî aveâ atunci rege pre cumplitul Decebal, boerbat foarte iscusit si priceput în mceestriea rffisboîuluî. Mergînd deci Domitiann cu oastea romannoe pînce în Mesiea, se dede acolo spre deprinsele salle desfcetoecîuni, în loc de a purta cîsciga î’cesboîuluî, si acesta îl încredintîoe luî Juliann. Acesta purtînd foarte bine lucrul roesboîuluî, se lovi cu protfvnicii la Tape, unde dumicce mare numcer de'ntre Daci, cum scrie Diune Casiu la cartea LXYII. cap 11. Acolo vcedîînd Yedina, carele era all doilea dupce Decebal, cce nu poate soe scape necî cum viu cu fuga, se fcecu mort între ceîalaltî coedîutî, si apoî au fugit noaptea. Earce Decebal, temîndu-se ca sce nu dee Romanniî asupra cetoetiî luî eeî rege-sci, demîndce, âdecoe porunci, oamenilor soeî, ca soe taie arborii, cariî era aproape de cetate, si soe înveascce trupinele cu arme, ca vcedîînd Romanniî si socotind cce sint ostasî, sce se spârie si soe se întoarcce înapoî, precum se sî întîmplce. Si asîâ Juliann nu dobîndî nemicoe, earce Domitiann, carele se dusese în Pan-noniea, ca sce isbîndeascoe asupra Marcomannilor, coecî nu-î dceduse ajutorîu asupra Dacilor, învins de Marcomannî si fu-goerit, petrecu curînd soli la Decebal, si-1 înbice cu pace, carea vruse maî înainte soe o dee, cerîndu-o nu ucedatce Decebal. A _ _.V In urma acestora trimese Decebal pre fratele sobu, Diegiu, îm-preunce cu alţii la Domitiann, si se fece pace între ell si între Domitiann; cu aceasta dobîndî Decebal banni multî si mesceri de tot felîul, folositori în pace si în roesboîu, si dajde pe tot annul dela Romannî. Asîâ Domitiann cumpoerînd. cu nemcesurat 345 pretai pacea dela Decebal se înturnce la Ruma, cum moertu-•risesce Diune Casiu în cartea LXVII. cap. 7. Si Romannii plcetlâ pceituita, âdecce tocmita dare luî Decebal cu grea ruşine a lor si cu scâpoetul împceroetesciî visterii în tot annul, pînoe cînd fu înceltiat Trceîann la scâunul împceroetîei. $. 123. Rasboîul cell de’ntîîu all luî Trceîann asupra Dacilor. Vcedîînd Trceîann, cum apucce sciptrul împcercetîeîRoman-nilor, cum se desleartce visteriea cea împoerosteascce cu darea dcejdîx cea pre tot annul pceîtuitce cu Decebal, privind despre altce parte, cce Dacii îsi înmultîesc oastea, si de ce, de ce se mal scelbcetcecesc, cugetce sce înfrîngce sumeti'ea lor si sce scape pre Romannî de ruşinata pceltuire, carea fcecuse misîellul Do-mitiann cu Decebal. Decî porni cu oaste asupra Dacilor, cu .carii a avut maî multe boetceiii; de’n ostasiî Romannî ccedeâ incce asiâ demult! si se plcegulâ de armele protfvnicilor Daci, cît nea-vînd acum cu ce mal legă plagele ostasilor Romannî însu-sî împoeratul Trceîann dupce Iubirea sa de oameni, cu carea erâ ccetrce soldaţii soeî, sî-au tceîat vesmintele salle în'buccetl, ca soe se lege cu acellea tceîoeturile cellor pleguitl, cum se vede în columna lui Trceîann la numcerul 32. Ba Dacii puneâ multe bajd-curl si crîncenne tiroennii pe acel Romannî, pe carii îl puteâ prinde vil in bcetae, pînoe sl muerile lor le ardeâ cu foeclfl capul si umerii prinşilor Romannî, precum este de voedîut intru ace-ea-sî columnoe la numcerul 33. Daroe în urm© fii Decebal strîmtorat de’n toate pcertile, si se rugce lui Trceîann de pace, fcegceduindu-î, cce va împlini toate tocmelele, la cîte îl va îndoetorâ, carea Trceîann o dede luî Decebal cu cinstitoe pceîtuire pe'ntru Romannî si in urma poeituirii seau tocmelei acesteia dede Decebal Romannilor armele salle si mâsinele celle de rcesboiu, înturnce lui Troeîar.n si mesceriî, carii îî ccepcetase dela împceratul Domitiann, si rce-spîndi, âdecce rcesipî tcerîile salle, carile erâ fcecute pe’ntru apcerarea tîoeriî, si cellelalte. Asîâ se înturnce Trceîann cu isbîn-dce la Ruma. 346 Insoe Decebal se desvceh' nu dupoe mult tîmp, coe n'aîi foecut cu acell cuget legoetura de pace cu Romanniî, ca sa se tince de dînsa, ci numaî ca sce se scape de primejdiea, cu carea îl împresurase Romanniî. Deci se sî fece însciintiare la Ruma, cce Decebal îsî cîscigce arme împrotiva pceîtuiril, carea erâ fce-cutce. cu Trceîann si direge cetoetile; cce învitcesî pre gintele âdecce neamurile învecinate, ca sce se scoale împreunce cu ell asupra Romannilor, cce mesceslugesce sî altele împrotiva le-gnetureî. §• 124. AU doilea rcesboîiî all luî Trceîann asupra Dacilor. Deci se margini Trceîann, ca sce meargce earoe-sl însu-sî cu capul sceîi, cu oastea romannce asupra Dacilor si sce poarte însu-sî roesboîul acesta; cceci fiindu-î cunoscutce tcerîea si iscodirile viclenne alle Dacilor si alte greutcetl alle rcesboîuluî celluî cu Dacii, nu se încumcetce a încredintlâ altuia grija rcesboîuluî acestuia. Deci ajungînd ell la tlermuril Dunceril cu oastea romannce si pricepînd telinele celle viclenne, carile se ispitlâ a le tlese Dacii, se temu a ncevcelî îndatoe asupra lor, ci se svcetuî soe poarte acest roesboîu mal foeroe primejdie, de cît mal rcepede. Deci se porni soe facoe întîîu podul acella de pleatrce preste Dunoere, de carele s'aîi minunat toatoe lumea, cum se vede în columna lui Trceîann la numoerul 70. Earoe Trceîann amînoe, âdecoe dice— bovî în Mesiea, pînoe ce se fcecu podul. Gcetindu-se podul pînoe la annul, purcese Trceîann asupra protîvnicilor cu Romanniî. Insoe nu lipsi neci Decebal a face gcetirile folositoarie. Intru acest roesboîu, carele se purtoe pe încet, dede Troe-îann multe prea luminate semne de un împoerat priceput si de un ostaslu viteadîu, cum scrie Diune Casilu în cartea LXVIII, cap. 14.; si mult! îsî agonisiroe de'ntre Romannî mare ^troelu-cire cu boerboetîea si cu suferirea primejdiilor. Virtutea armelor romanne stroeboetu pre urmce, dupoe multe bcetoelîî crunte si împrumutate pierderi, cu multoe osten- nealoe si trudce pînce la Scermisegetusa, la cetatea regeascce a lui Decebal, carea au fost la Hatîeg în Ardeal. Aci ajungînd, vcedîu Trceîann spîndîurat de asupra murului trupul luî Longin, all prea strcelucituluî povcetiuitoriu all unei legiuni romanne, pre carele l'au fost prins Decebal, si vediînd aceasta îngemu si ell sf cei ce eră pre lîngce ell. Pe’ntru aceea înverigarce, âdecce încungîuraroe cu maî înversiunatoe întoerîtare cetatea, prind a o bate si a pune scoerî la muri. Dacii âparce murii cu arce si cu scegeti, Romannii rcesbat si aprind cetatea, Decebal se fer-mecce âdecce se învenince pe sine neavînd acum neci uce putere, ca sce nu cadoe viu în mînele Romannilor, asemennea foe-curce sf altiî multî de ai luî. — Romannii, dup re ce au cuprins cetatea, trcemeserce cete de ostasi în toate laturile, cariî ucf-serce pre toti Dacii, cîti îi puturos prinde, le ârseroe satele si le luarce averea, prfnserce mulţi sf vii, pre carii îî duserce apoi in Itâliea, ca sce le sierbeascce pînce la moarte. Toate acestea se vced în columna luî Trceîann, carea se fcecu întru aducerea aminte despre învingerea rcepurtatce asupra Dacilor, la numerele : 87, 91, 92, 9o, 101, 104, 106, 109. %. 125. Dăciea cu occejunea rcesbdîului Romannilor se desîertde cu toiul de locuitori. Cine va socoti mînfea cea înflcecceratce a Romannilor asupra Dacilor pe'ntru desele lor încurse si prcedi, fcecute cu scel-bcetoecfe în provintiele romanne, si pe'ntru cumplitele ucideri, ce le fcecuse în legiunile romanne, nemicind a oare legiuni în-trege; cine va socoti, cce aceastce turbare a Romannilor se în-vcepceîce înece sf maî mult pe'ntru crudimile, ce le fceceau Dacii cu Romannii cei prinşi în roesboaîele purtate cu Trceîann, cine va luâ aminte de altce parte la urgfea cea înveninatce, ce cocea în ficatul Dacilor asupra Romannilor, vcedîînd acum invin-gcetorî pre aceia, ccetrce carii arcetase atîta necredintice si asupra cnerora desccercase atîta despretiu, bajocurce si cru- 348 dime: acella se va convinge neapcerâvcer, cce Dacii, îmbulditi de cunsciintia rceutcetilor salle, n'au mai cutediat scb ascepte a da fatice cu Romanniî, ci carii au avut timp, au fugit de'n tia-rce-si cu femei cu copii cu tot, ear' care n'avurce tîmp soe scape se uciseroe ei în de eî, ca scb nu cadcE în minele Romannilor. De'n columna lui Trceîann la numoerul 20 se vede, cce Dacii cei de pe lîngce Dunoere in roesboîul întîiu cu Trceîann fugi-rce la apropiarea Romannilor si se trâserce mai înlontru în Dâciea, lcesîndu-si locuintîele spre prada Romannilor. Urmeadice darce neapcerâvcer, cce acei locuitori ai Dunceriî pe tîmpul rces-boîulux all doile cu Trceîann n'aii asceptat nice atîta apropiarea Romannilor, ci s’au ti’as în poertile maî de’nlontru alle ticeriî, apoi, strcebcetind Romanniî pînce in mima tîoeriî lor, Ia resîe-dintia regice a lui Decebal, s’au tras si de acolo tot mai spre meadice noapte, si în urmce audind, cce Decebal a perit si oastea îdâcecce este sfoermatce si nemicitce cu totul, si cce Roman-nii au plecat maî de parte spre prcedceciunea întregeî tîere: au fugit cu totiî, citi aii putut, peste margine si au alergat la vecinii sceî, la Scermatî, cari-î ajutase si în roesboîu asupra Romannilor, cum se vede în columna Iui Trceîann, la nr. 21. AstcB sccepare a Dacilor si fugire peste mârginile ticeriî lor a fost cu atîta maî usioarce, cu cit se purtce roesboîul all doile cu Trceîann mai pe încet, earoe de altce parte se scie cce bce-tcelîile rcesboîuluî acestuia decurserce maî ales numai în Bcenna-tul de astoe-di, în Tîara-Rumîneascce si în Ardeal. Asîâ daros roemase Dacilor si tîmp si loc descis ccetrce meadice noapte, ca sce poatce fugi si sccepâ de ascutitul săbiei seau de sclceviea neaparâverce. Nice sce-ti încipuesci roesboîul de atunci all Homannilor asupra Dacilor ca roesboaiele celle de astoe-di alle creştinilor de’n Europa. Cceci într'acestea fug numai ostasii învinşi de na-intea vingcetorilor dusmanni, earce poporul stas pre Ioc; ccecî de si are a pcetimi greutceti de’n partea dusmannilor, fiind nevoit a le da toate celle trebuincioase, precum: nutremînt; îm-brcecoemînt, arme, locasîu, ba poate cîar sf ostasi s. a., totuşi îi rcemîne si luî avere spre sustinoecîuiiea casei si familiei; neci 349 este datiiioe a aprinde satele poporului liniscit, seau a vostoemâ persoanele locuitorilor. Ci rcesLoîul Romannilor asupra Dacilor se cade sce ni-1 încipuim, ca sî cînd uoe mulţime de scelbâtici plini de mîme ajung la niscarl sate, asupra coerora e atitîatce mîiriea lor, unde neci bcetrîniî cel neputincioşi, neci pruncii cei nepriceput! nu rcemîn scutiti de ascutitul săbiei lor, satele se aprind si se prefac în cenusîce. Asia erâ si datina Romannilor, soe stingoe si" sce steargoe cu totul de pe fatia pcemîntuluî pe dusmannii nelinisciti, frîngoetori de juroemînt si coelcatori de învoele. Asiâ fcecuroe ei cu Coertâginea, cu Corintul si cu Ieru-soelimul, unde nu roemase peatroe pe peatroe. Cîte scimbcerl de acestea nu s'au întîmplat în'lume, ca popoaroe întregi, orî sos fice strîmtorite a esf de'n pâtriea sa, seau sce se stîngoe cu totul de ccetrce dusmannî! Anume, ca sce nu ne depcertcem de Dâciea, au nu furoe Gotiî de coetre Uni alungaţi de’n Dâciea, în carea locuîâ acum de uce sutce de annî, si trecurce Duncerea în annul 376? Asiâ ne spune Constantin Por-firogenitul (în cartea de administrceciunea împeriuluî cap. 38), coe Ungurii furoe alungaţi de’n tinutele lor de ccetrce Rumînî, si merserce uce parte în pcertile Persiei, ear‘ ceeallaltoe se asice-dîee în Atelcusiu seau Moldova. Insoe fiind alungaţi si de’n îMoI-dova, trecurce în Morâviea cea mare, de unde scoaseroe pre locuitori si se asîedlarce eî. Afarce de acestea, ce urmeadice de’n firea lucrurilor, se afloi sî mcerturn apriate prea vecie despre lucrul acesta. Asîâ dice Eutropiîi (în cartea a S. in Adriann), „cce Trceîann pe’ntru aceea au adus nemărginită! vudîime de oamenî în Dacica. ca scc locueascce orasiele si satele Dăcieî, carile erau desîertate cu totul pre’n îndelungatul roesboîu all luî Dece-bal.K însu-si înpoeratul Juliann, nepotul luî Constantin Marele, ne la*sce scris (în cartea despre Cesarî), „cce Trceîann sîngur aii cutediat a se sculă cu rcesboiu asupra seminţiei getice dela Duncere, ddecce asupra Dacilor, pre cariî în decurs de 6' annî de dille î-au nemicit si i-a ii sters cu totul.:i 3S0 §. 126. intrarea Rumînilor în Dăciea spre a locui acolo. Vosdîînd Troeîann Dăciea desiertatoe de locuitori, si poe-mîntul ei asiă de fruptuos, cît poate îndestullâ pre locuitorii soei cu toate celle trebuincioase spre uoe vietiuire desfoetata.*, prefcecu Dăciea în provintioe rumînoe, carea dexicf noeinte soe se tiice de împoercetiea Rumînilor. Deci trimese mulţime nenu-mcerăvceroe de Rumînî de’n tot imperiul rumîn, carii sce cultive Dăciea si soe o posieadoe. Cuvintele lui Eutropiii (în cartea a 8 de Adriann) sunoe asiă: „Desîertîndu-se Dăciea de locuitori pre 11 îndelungatul rcesboiu all lui Decebal, duse Trceîann în Dăciea, carea are diece sute de mii de paşi giur împregiur, vnuîîime nenumcerăvairce de oameni de’n toatce lumea rumî-?ice, ca soe cultive pcemîntid, sce locueascoe satele si ora-sîele“. Deci Rumîniî aceia trimişi de Trceîann în Dăciea la annul 106, ca soe posieadoe satele si orasîele, cuprinseroe toatoe Dâ-ciea dela Tisa pînoe ’n Duncere, Ardealul, Rumînîea si Moldova pîn»B ’n Nistru si pînoe 'n marea neagroe, De’n aceşti Rumîni posiedioetori ai Daciei este acell numeros popor în disele provinţie, carii pre limba sa se ciamoe: Rumînî, earoe limbele slu-vece le dic: Vlasi seau Vlohi, si grecii: Vlahi seau Blaliî, de unde si loetinesce s’au numit mai tirdiu: Valachi. Adecoe străbunii Rumînilor au ţinut Dăciea dupoe stîngcechinea Dacilor si au posiediut-o, si Rumîniî nu numai cei dencoace, ci si cei cle’ncolo de Dunoere sînt Rumîni adevcevati. §. 127. A Intîmploerile Ramîniior cellor de’n Daeiea dupoe moartea luî Troeîann. Sub împoeratul Adriann . (117—138). Cum muri Troeîann frica boerbarilor, îndatce se urdirce relle asupra Rumînilor cellor de’n Dăciea. Pe’ntru coe, precum 351 scrie Eutropiu în cartea a S, Adriann, urmoeforîul Iui Trasiann, pismuind imnririi acestuia, dcSfoccu de cnctrne împosneliea Hu- mînilor lictrile: Asiriea, Mcsopotdmiea si Armdnniea, si sco- tîînd osiile runiîne de'ntr’înscle, puse margine împa'rcelîei ru- mîne Eufratul, pe’nlru ea asiâ sa? se şteargă; murirea lui Trnc- iann, cocpcetata? pre'n cîscigreei'unea tîrerilor acellora. Asiâ voia sa? facai si cu Dacica, sce scoată? osiile dc'nlr'însa si soc o Inse. fi __ Ins® dela acest propus îl alxEturo; amiciî, 5ul> cuvînt, ca soi nu lase în mînele bcerbarilor alîtîa ccta?tiennî rumînî, (le cariî am scris mai sus, ca; se asieiTiasc eu locuinlia în Daeiea. Bosr-. burii, îudalai ce au (Tira; dc moartea luî Troeîann, pornim; sa; cuprindă) Dacica; Adriann însă?, ascultând svatul amicilor, îi re'inpinse, precum se cunoasce de'n înscripcîunile, în carilc se numesce Dacica fericilu? pre’n virtutea luî Adriann, si dc'nlr'uu baim la Itasîîi, în care se dice Adriann raestwtornicitorhd si mhduitorhd Ddctei. §. 128. Sub impeeratiî: Antonin Paul (138—161) si Marc Aur elini (161—180). Sub Antonin Piui fu Dâciea în pace, cum maîrturcse in-scripciunile cellc de pe tîmpul lui. Pe’nlru dreptatea si uma?ne-tatca asluî împeerat depusera? popoarcele ba?rbare armele si se adresanc la ell pe'ntru împaicoecîune în ne’nvoele. Dc aceea îsi eîseigce ell gloriosul nume da: poerinte all genului omenesc. Inso? sub Marc Aureliul se seimbee fatîa lucrurilor: ell avii în annul 1G9 a puvla cu Marcomannii un roesboîu cumplit, carele scma:niuu cu celle punice. In rcesboîul acesta se uniră; asupra Rumînilor ţoale popoarele bcerbare, cîte erâ dela nr.tr-gnlile Ibricului pînu? în Gâliea, acellea au fost, precum scrie Juliu Ca'pilolin (cap. 22): Marcomannii, Na risc ii Amunduvii, Cuadii, Svevii, Swrniafii, La’trincjii, Burii, Vitofalii, Soci-bii, SicoboTii, Iîiisolannii. Bwstarnii, Alannii.Peucinit, Cislo-bocii. Cum ca? Dacia în acest rcestimp nu a rcemas nealcceatoe de bcerbarî, se cunoasce de acolo, ca? Caiîi Ruliliîi Cocle pre- 352 feptul legiunii a 13, troemisul luî Marc Aureliul, fu onorat cu coroanna muralce sîntitce, pe’ntru coe se purtce cu b cerb ceti e în roesboîul cell de’n Dâciea. Marc Aureliul a asîedial foarte multe semînti'i stroeine, soe locueascoe în cuprinsul împoeroetiei rumîne; pe’ntru coe popoa-roele boerbare fiind alungate de ccetrce alţi boerbari, amerintîâ cu roesboîu Rumînilor, de nu le-ar primi si nu le-ar da loc de locuintloe. Asîă numoeroe Ptolomeîu Alesandrineannul (cartea III. cap. 8 ), în geogroefiea sa ÎS popoaroe stroeine întrate în Daciea sub împceratul Marc Aureliul si aslediate acolo, si âde-c(e: Ah ar Ui, TeurisciîCistobociî, Predaivenniî, Roestcecen-nii, Cceucesii, Biefii, Buruduenniî, Cotennii, Albocennii, Po-tuloetennii, Sennii, Soeldennii Ciagisii, Piefigiî. Eatce cos abia trecu uce jumoetate de veac decînd se asîe-diase coloniile rumîne în Dâciea, si furoe nevoite a primi în mej-locul lor atîtea seminţii stroeine. Pe’ntru aceea nu poate fi neci uce mirare, cce limba, carea au audus'o strcebuniî noştri de’n Italiea, n’aîi putut sce rcemîice cu totul în curoetîea sa, ci cu tîmpul a fost neroitoe a maî primi cuvinte sf dela noii venetici, si asîâ a se pestritlâ cu cuvinte stroeine. Tot asîâ au poetit si cellelalte limbe rumînece, sororile cellei rumînesc!, itoelianna, ispanna, portugala, frînceasca de’n partea limbelor seminţiilor, ce se stroecuraroe si se asicedîaroe cu tîmpul în acelle ticeri. Ptolomeîu ne spune, cce celle 15 seminţii stroeine nu au locuit în toatoe Dâciea, ci numaî în partea eî cea despre meadice noapte, unde se ’ntîlniâ Dâciea cu Scermâtiea. §. 129. Sub împărăţii: Comod (180—192), Septimiîi Sce-verul (193—211), Antonin Ccercecala (211—217) Mcecrin (217—219). Eliogoehal (219—221), Alesandru Soeverul (222—238). Sub Comod pcetimîâ Dâciea mult mal ales de’n pai'tea Scermatilor; deci Comod trimese pre ducii Albin si Puseul în cuntra lor, si îl boeturoe crunt. De aceea îsî luce Comod numele 353 de scermătec, cum scrie Câsiu (cartea72, cap. Io). Sub Septi-miu Soeverul se vede a fi fost Dâciea pcecîuitce, coecî nu se scrie sce fice avut cu cine-va roesboîu în pcertile eî. Sub Coercecala hoevcelirce Gotiî întîîa oaroe în Dâciea în 21S, pe cariî îi învinse în boetoeî Iuti si-i alungce. Sub Moecrin si Eliogoebal încce nu se afloe scris despre ce-va turboeciuni în pcertile dâcice. Sub Alesandru Soeverul se roescularoe ostasiî de'n Panoniea, si nu se puturce aduce la disciplince de ccetrce Diune Câsiu. Macrin în sce prefeptul Panonieî re’mpinse pre Moercomannî si pre Cuadî. 130. Sub Mcesimin (245—238), Gordicinn III. (238— 244), Filip (244—249). Deciu (249—251), Tre-boniann (251—252). Emiliann (252—253), Voe-leriann (253—260), Goelieim (260—268), Clâu-diii (268—270). Masimin bcetu pre Scermati în Dâciea. Gordiann HI. alung® pre Soermatî si pre toti boerbari! de’n Dâciea; Filip înfrînse pre Carp! si curcetf Dâciea de boerbari. Deciu bcetu în maî multe doetî pre Got! si pre alt! bcerbarî de’n Dâciea, si ma! aduse co-lomî nouce în trînsa, anume colonlea numitce „cqmliecr- si o asiedice la cetatea Âpulul, ce astoe-di se cîamce Alba-JuUea. Treboniann foscu pace rusinoasce cu Gotiî, însoe Emiliann îi su-prinse pre neasceptate, îl frînse si le luce prada. Sub Yceleriann începuroe boerbari! de pre'n toate laturile a încurge în împoerce-tiea rumînoe: Frînciî, Alemanniî, Gotiî, Persiî si alte seminţii ocuparoe provintlele rumîne de pre margini. Aceasta se timpi® cu atîta mai usîor, cu cît Gcelienn îsî petreceâ în desfoetoeri ca femeile si nu-si boeteâ capul cu trebele împcercetiei. Goţii apu-caroe Dâciea în sotietate cu altî boerbari, si stroebocturoe cu 320,000 de ostasî în Mesiea si Trâciea. Pe acestîa totî îi stinse împceratul Clâudiu cu totul, despre care lucru, precum se atice însemnat la Trebeliii Poliune în Clâudiu, asîâ vorbesce însu-sî Clâudiu împceratul: ,.um sters 320,000 de Goti, le-cim înne-Lepturarîu rumînesc. T. IU. 23 cat 2000 de ncei (corăbii), acoperite sînt apele de scuturi, îicermmii de spade si de lamei'. nice uce caile jiu e curatce, carcele celle multe sînt pcercesîte. Atîtea femei goate am prins, cît fice-care ostasiii îsi poate luă cîte doue seau dar, cîte trei.“ Astoe boetoelie se întîmplce de’ncolo de dunoere, în Mesiea. Dîosim istoricului o descrie (cartea I. cap. 42, 43, 45, 46) cu de amoeruntul. Clâudiu împoeratul muri dupoe învingerea repurtatoe asupra Goţilor. Acum se întreaboe: oare reluat’a Clâudiu dela bcerbarî si Dâciea trceîannce, pîerdutoe sub împoeratul Gffilienn ? Paul Oro-siu dice: coe Rumîniî nu mai rcecîscigarce Dâciea pierdute sub Galienn; earce Pomponiu Letul dicc, coe Clâudiu a reocumpat’o earce-sî. Fiind însce, coe Trebeliu Poliune, carele a trceit in dillele luî Constantîu, tatcel luî Constantin cell mare, scrie cu deamoeruntul faptele lui Clâudiu, si nu ne spune, cce ell ar iî rceocupat Dâciea, de si ar fi avut interes sce scrice aceasta: urmeadîce, cce Pomponiu Letul, carele a trceit cu mult maî tîr-diu, nu merite credioemînt într’aceâ spusoe. §• 131. Sub Aureliann (270—27îj). Aureliann roestcetori unetatea împceroetîei rumîne, învin-gînd pre Dîenobiea, carea domnîâ preste regatul siriac si preste celle maî multe provinţie alle Asiei mice, si pre Tetric, carele domnîâ la apus, si pre Goţii, cariî ocupase Dâciea. De aceea se si numi rcestcetoritoriul împărăţiei; earce de ccetrce Eutropiu se asâmoennce cu Alesandru cell mare si cu Juliu Cesare; earce Rumîniî de’n provintîele doecienne îl amintesc pînoe astce-di în cîntecele salle dela nâscerea mîntuitorîului, numin-du-1 „Ler“ seau „Oilemn" „Domn“. Vrînd Aureliann a merge asupra Perşilor în 274 si vcedîînd, cce de a si bcetut si a învins pre Goti, totuşi' aceîa nu maî înceteadîoe a încurge de ccetrce marea neagrce în împoercetiea rumînoe si a prcedâ, s’a desperat 3oo ilr a mai pute tine Dacica, de aceea a scos legiunile si iia‘ parte de locuitori de'n Dâciea, î-a trecut prestc Di’mcere Si i-a asiedîat în Mesiea, pe carea o-a nnmit'o Dâciea sa; împrcrtindu-o în doÎKE per vii, âdectr, în Dacica rîpctnuur, carea mergea dea-Uuigu! [tiiiuerii pîn cu Gotn (274—376). Dâciea poeroesita de ccetrce Aureliann fu ocupata de ccetrce Goţii rcesceritenni, carii locuiroe acolo pînoe la 37G, cînd precum scrie Paul Orosiii (III. 33) venirce Uiiniî cu mare tur— boiciune asupra lor. si-î alungaroe preste Dunoere în împoeroe-tfea Rumînilor, unde furoe primiţi de coetroe împoeratul Vcelinte. Yopisc scrie despre Aureliu Probul, carele a împceroptit (2îo—282), cce a bcetut în Iliric pre Soermatî, si pre celle-lalte popoarce aSiâ de cumplit, at mai far a; rcesboiu lud? în wpol toate, cîte rcepise aceia. Dupce aceea ccrlcntorî pre'n Tracica, Si pop o ar a: le ijdtece, spcrimintate de vestea lucrurilor si strmtorale de puterea numelui veci ii, se supusercc lui. seaii fee cur ce prieteniile cu ell. La cap 18 scrie Yopisc, coe Prob dupoe ce a foecut pace cu Perşii, s'a întors în Trâciea. st a asiediat acolo 100.000 de Boestarni, carii si-au tinut credinţa data, si au troeit de atuncîa dupoe legile si dâtinele Rumî-nilor. De’n acestea vreu unii soe deducoe, coe împoeratul Prob ;t domnit si preste Dâciea pe'ntru coe, precum scrie Pliniţi IV. 12. Cluveriu si Hofrnann în lesicon, Boestarnii locuia de-a stînga Nistrului. Deci de n'ar fi avut împoeratul Prob Dâciea sub dom-nintia sa, ce ar fi avut ell de-a face cu Boestarnii de-a stînga Nistrului, care erâ mârginea meadice-noptialoe a Daciei? însce, precum se vede de'n cuvintele lui Yopisc destuii de luminat, Prob a avut de a face cu boerbarii aceia, carii intrase în pcertile împoeroetiei Rumînilor soe prade. Pre aceia î-au bce- 374 tut Prob, si le-au luat celle roepite, pre aceia î-au spoeriat cu vestea lucrurilor salle si uniî s'au supus luî, bunoe oarce eeî 100.000 de Boestarnî, earoe pre altiî î-a primit în prietennfe. Nicoeire nu se cetesce, soe fioe trecut Prob Dunoerea, si sce fice ajuns pînoe la Tisa seau Nistru. Dar' soe presupunem, coe Prob au trecut pre'n Dâciea si preste rîul Nistru ca soe se batoe cu Boestarniî: aîi doaroe pe'ntru îice sînguroe trecere în tîmp de .roesboîu se poate dice, coe ell a trebuit soe domneascoe sf preste Dâciea? Locurile, pre'n carile trec ostile în tîmp de roesboîu, nu sînt tot-de-a una alle împceratuluî oştilor. Despre Coustoentin cell mare, carele a împoercetit dela 30G—337, scriu istoricii Socrate I., 18, si Paul Orosiîi VII. 28, coe a învins pre Grotî la 319 dar în tinutul Soermatilor, si a reocupat Dâciea cea pierdutoe, însoe nu se aflce scris la nime, coe urmoetoriî împoerati dupoe Constantin ar fi tinut'o si maî de parte. Voelinte împoeratul roesoerituluî boetu în 3G9 pre Gotiî, ce trecuse Dunoerea sce prade, si-î roempinse preste Diinoere, go-înmlu-î cîar sî în tinutele lor. Gotiî însoe nu steteroe la bcetae regulatoe, cf se ascunseră: pre'n poedurile Dâcieî, fcecînd de -acolo încursîunî asupra osliî rumîne. Voelinte nu a lcesat pre ostasiî soeî soe între în poedurî, cf a cioemat pre totî sîerbii -ostennî si pre locuitorii tierei, si le-a fuegoeduit îice sumce de bannî pe’ntru fioe-care cap de Got, care i-1 vor aduce. Acestîa, irasî de cîscig, întrarce în poedurî si foecuroe atîtea stricoecîunî in Gotî, cît Atânaric domnul Goţilor, voedîînd pierderea cea mare în oamenî, se aflce nevoit a cere pace dela Voelinte, carea d-se sf dede, cu acea cundoeciune, ca soe nu maî cutedîe a întrâ in tinutele Rumînilor. §• 141- Rumînii den Dâciea locuirm împreuna; cu Uimii (376—455). Precum am voediut în suproescrisul de maî sus de'n Paul Orosiii, Gotiî furoe alungaţi totî de'n Dâciea vecioe de coetroe 378 Uimii cundtisl dc ducele lor Halîmbn'r In «'înmii «370. si Dâciea venim o ocupară Uimii, si o tinura pîno; dnpir moartea duce-luI lor Atila, tîmplatn* la annul 41)4, âdeem pîna* la 4iif>. Alila a domnii dela 434 pîna Ia 4;i4, cu in arata Praîîi în anualele Ulmilor: deci într'acesl rastîmp frebue sa (•adu- sî acea tîmpla-clune, cm âdeca Alila a luai dela străbunul principelui Humîn Menumorut, sinusurile dela Tisa, de carea am vorbii mal sus la suprmseris si de carea vom vorbi maî mulle mai de parte la locul senil. Prisc roloriul, carele în 438 a fost trimis de calrm Teodosiu II., împăratul, cu solie catra Alila ducele Unnilor, scrie la Praîîi în anualele Unnilor cartea II., cm fiind ell la ospaîiîi cu Alila si cu allî Unnî fruntaşi, înlrm DIercune Maurusiîi în caste la eî, unde se ospalâ si, ca su* fa cm vis. începu a vorbi si a mesteca acum cuvinte ausonice. acum goatece, cu care fa*cu tuturor mesennilor voe buna*, cît toiî crcpa de rîs; car' Atila, n'a vrut neci dc cum sa-si scimbe falia spre voe buna*, numai, cînd a întrat Irnac, tiiul luî cell maî mic, emtrm acella s'a uitat cu ocii blîndî si veseli, si l'a tras de falia*. Mirîndu-mm cu, dice Prisc, ca1 Atila pre coîalaltî Iii aî sai neci într'îia saune nu-î baga*, cf numaî pre acesta îl iubesce, si are aplecare catra dînsul, îmi dise un barbar, ce sta lîngm mine, si sciâ Uvtinesce. dupa ce m'ar fi rugat sa nu mai spun nimarula, rm prorocii î-au prorocit lui Atila, cm viîia lui se va stinge, si dela pruncul acesta maî mic se va înnoi eara-sî. Rine înseamnă I’raîîi la locul arătat maî sus, ca Uimii sciâ sf limba latina si cea goateca, altmintrelea cum ar fi putut DIercune sa-î invite la rîs, de nu l'ar fi întieles? Olrocociu dice în partea despre începutul Ungurilor cap. 4. ea limba aceea, ce o numesce Prisc ,.ausu»ic(rc\ a fost limba cea De unde urmeadîa*. ca Atila cu fruntaşii sai, precum sf ceialalti Unnî aîi sciut limba rumîna. Deci nu e mirare, ca* Rumînii nu se sfiîâ nemica de Atila si de Uimii lui, cf petreceau bucuroşi cu ei. cum am retit maî sus, de oare ce Uimii graîâ rumînesce cu eî. si asîâ în cipul acesta se întîale-geâ întru toate la iia !alto\ Dar' ca sa seia Atila si malalii 376 Unnî rumînesce, era si lucru de tot firesc, pe'ntru cu? eî erau noescutî si crescuţi cu totiî in Dâciea intre Rumînî. De unde si aceea încce urmeadiop, cu? in tîmpul acella erâ mare mulţime de rumîni în Ardeal si în toata? Dâciea, si încce cu mult mai multî, de cît boerbariî; pe’ntru cos nu ncecîunea cea maî multce si maî numeroasu? s'a luat a învoetlâ limba noecîuniî cellei maî nenumeroase, ci de'n cuntroe, precum vedem noî si astce-dî în Ardeal: unde, fiind ca1 ruminii sînt cu mult maî multî de cît Ungurii siSasiî: atît Ungurii cît si Saşii vorbesc bine iimba ru-mîneasca?, earoe de'ntre rumîni sînt foarte putini, cariî sos vorbească? limba ungureasca*, earce soesescc-, de se afla? vre un rumîn soe vorbească*, este ciar mirare. Praîu neplcecîndu-i ceea ce a scris Otrocociu, cumcoe limba ausonicce, în carea a vorbit Dîercune la ospa?tîul luî Atila; ar fi fost limba rumîneascce, se încoardce, la arcetatul loc de’n Anualele Unnilor. sce adeverească? cu trei adeverintîe, ca? limba nu-sonica% de carea vorbesce Prisc, n’ar fi fost cea rumineascaei 1. pe’ntru coe pre tîmpul acella încoe n’a putut li limba loetince asîâ de stricata?, ca? soe se lîce foecut rumîneascce: 2. pe’ntru coe numele de Vlahi orî Valah i\>re tîmpul acella nu erâ cunoscut scrietorilor: 3. pe'ntru cu? Prisc scrie, coe un boerbar, carele sîedeâ lîngoe dînsul, a sciut limba loetinoe, decî de aici e ciar, cos Prisc n’a foecut necî uoe deosebire între limba ausu-nicoe si între cea /cetina;. De aceea dice Praîu. coe gîcirea lui Otrocociu n'ar ave loc. Roespundem la dovada întîîa si la a treia: de nu a fost limba loetince pre la mijlocul sutei a cincîa dupce Crest asîâ de stricatce, cit sa? se fioe fcecut de’n dînsa cea rumîneascce: cînd, rogu-te, s’a ncescut limba rumîneascce de'n cea lostine dela timpurile luî Atila încoace? \orbe goale vorbesce aci domnul Praîu foera? necî uce dovadce. Dar’ se cuvine soe seim, cce la Roman-niî ceî de demult aii fost doua? limbi: una a învosiiatilor, alta a poporului, carea se dice A militcereasca: iti proasta; (vul-garis); asta o învoetiâ pruncii dela mumele salle a casoe, ear’ cea învoetîatoe dela grcemâtecî in scoaloe. „Alta este, dice Cin-tiliann, a vorbi latinesce, alta gramceticesceâdecoe, alta 377 e a vorbi limba lcetinoe cea poporalce, carea e a poporului, alta a vorbi limba cea grcemceticeascce, âdecoe limba lcetinoe cea învce-tîatce seau 'a învcetîatilor. Limba poporului rumîn erâ maî apu-sce, ear’ limba învcetîatilor, carea si astoe-dî. se vede în coertile lcetinescî, mai iscusite; totu-si sî una sf alta e lcetineascoe. Nu mce îndoesc, cce Prisc pre’n limba ausonicce a întîeles limba lcetinoe cea poporalce, ear’ pre’n limba lcetinoe a vrut sce însemne limba loetince cea învoetîatoe seau groemceticeascce. Si cum cce Prisc a fcecut descilinire (deosebire) între aste doue limbi, âdecoe între limba ausoniilor si între limba loetinCe, limpede se vede de acolo, cce limba ausonicce o aratce ca cunoscutce Unnilor' de obsce; ear’ cea lcetinoe, pomennesce ca îice mirare, cce a sciut'o bcerbarul cell de lîngce dînsul. De ar fi fost aste doue limbi intru toate tot una, nu erâ loc, sce spunoe, coe bcerbarul cell de lîngce dînsul a sciut Icetinesce: dupce ce a arcetat uoe datoe, cce toti mesenii Unnî au întîeles pre DIercune, cînd grceîâ în limba ausoniilor. Necî uce îndoealoe daroe nu poate fi, coe Prisc pre’n limba ausonicce a întîeles limba lcetinoe cea poporalce. Si de unde ar fi putut învoetîâ Unnil limba aceasta pe atuncîa, decît numai dela Rtimîniî, între cariî erâ ncescutî si crescuţi? Bine a judecat darce Otrocociu, coe în locul arcetat mai sus la Prisc, pre’n limba ausonicce se întîelege limba cea rumînea&cce. La a doua: atîta ajunge cuvîntarea lui Prai, ca sî cînd ar dice nescine: „Ungurii nu au fost cunoscuţi sub acest nume scriitorilor cellor nceinte de veacul all JX., cină venirea în Pannoniea: asia darce cei ce vorbiă atuncia in limba acestora, mi vorbiă unguresce“. Earce cînd au început Rumînii a se numi de scriitorii grecesci si lcetinescî Vlahi, Blahi, Valahi, vom arcetâ maî jos. Altmintre Bumînii de .cce-troe neamurile slovenne tot Vlasi s'au cîemat de’n dillele celle veci, de cînd le-au fost cunoscuţi, care cuvînt necî acum nu înseamnoe alta la acelle neamuri, decît: Ruminî, Latini, Itce-lianni; de acolo fecerce apoi Grecii: Vlahi. c- 378 §. 142. Rumînii aii trceit în Dâciea împreunce cu Gepidiî de la 455—553. Jornande ne Ioesoe scris în'cartea sa numitoe: „de rebus geticis“ (de lucrurile getice) la cap. L., coe dupoe moartea lui Atila regelui Unnilor, se sculce Ardaric regele Gepidilor cu roesboîu asupra fiilor luî Atila, cariî erâ trei: Elac, Irnăc si Dengesiciu. Elac, cell mal mare de'ntre fiii luî Atila, coediu în roesboîu; ear' celalalt! doi furoe alungat! pînoe la tiermurile moe-riî negre, unde sîedluse maî nceinte Gotiî. Si asîâ în dillele îm-poeratuluî roesoeriteann Moerciann, rcemase Dâciea în domnintîa Gepidilor. De'n noyela a XI. a împoeratuluî Justiniann, si de’n Pro-copiu în cartea YI., cap 6, ,,despre ăiăirile lui Justiniann‘% se vede luminat, cce Justiniann a fost ocupat nisce cetcetî de-a stînga Dunoeriî în Dâciea Troeeannce, precum Literata, si alte maî multe. Ci, precum vom vede maî jos, împoeratiî urmoetorl pîerduroe earce-sî acelle cetoeti de sub împcercetfea rumannoe, si le ocuparce Avarii. Nu e îndoealce, coe cetcetile, care le numcerce Procopiu în partea cea de-a stînga Dunoeriî, au fost în Dâciea noastroe, de oaroe ce dice, coe acellea sînt în fatice cu cetatea Nove, ce erâ de-a dreapta Dunoeriî în Dâciea rîpeannce: ear’ în fatîce cu Dâ-ciea rîpeannce nu este alt tinut, de cît Dâciea noastrce. §• 143. Rcemîniî au trceit în Dâciea împreunce cu Avarii de la (553—568). Pâul Diaconul scrie în cartea sa numitoe: de gestis Lan-gobardorum, cartea I. cap 27, coe la annul 553 dupoe Crest se uniroe Longobardiî cu Avarii, pre cariî îi numesc unii §i Unnî, si boeturoe pre GepidI de-I stfnseroe, asîâ cît mai neci care sce ducce veste n'a roemas, .cu astce tîmplare se provoelî Dâciea sub domnintîa Avarilor. 379 f U4. Rumîniî de sine scwpatî de strceinî, seau Dăciea libe-roe de la 368—896. Paul Diaconul ne loesce scris în cartea II., la cap 27, coe Longobardiî, dupce ce ar fi locuit în Pannoniea (seau Ungâriea de astce-dî) 42 de annî, âdecce dela 526—568 dupce Crest, plecarce cu totiî cu mic, cu mare si cu tot ce aveau la Italiea, ca sce se asîedîe acolo cu locuintîa, ear' Pannoniea o lcesaroe amicilor .soeî, Avarilor, cu acell legcemînt, ca, de cum va ar fi strîmtorati oare cînd a pcercesî Italiea, soe-si rcecâpete de la Avari earce-si moşiile în Pannoniea. Decî esind Avarii de'n Dâciea se strcemutarce în Pannoniea cu locuintîa. Nu maî încape necî uce îndoealce, cce atunci au esit totî Avarii de’n Dâciea, si au migrat în Pannoniea; pe'ntru cce asîă erâ dâtina bcerbarilor, sce locueascce pînce la un tîmp într’uce tîaroe, apoi cînd se strce-mutâ aiurea de acolo, se duceâ cu totiî. Nice îicedatce n’aîi putut sce resufle Rumîniî de’n Dâciea asîâ de usîor de'n dillele luî1 Goelienn (268) si pînoe atuncîa; de oaroe ce trecînd Avarii în Pannoniea, necî uce seminţie bcer-barce nu a mai întrat în locul lor în Dâciea, ci au rcemas Rumîni! sîngur! de sine. Atunci împoercetiile Rumînilor de’n Dăciea, ce eră strîmtorate pînoe atunci pe la muntî, începurce a se Icetf liber pe la sîcsurî si a se 1 cergi. De’ntr’acestea eră îm-pfEroetiile, întru carile aflarce Ungurii cînd venirce ccetrce câpe-tul veacului all IX., ccepetennu pre Geliu în partea apuseannoe a Ardealului, pre Menumorut în Mceroemuroesiu, si pre Glddiu în Bcennat. §. 14S. Rumîniî si dupoe timpul luî Aureliann au rcemas în Dăciea neam deosebit, neamestecat cu alte seminţii. Engel în apendicea seau adâusul despre începutul Rumînilor, la §. 2. dice, coe tocma de s'ar cuncede^aceea, „cce în 380 dillele lui Aurelia nu ar [i mai itrmtis ii/iii Jinmini In I)ii-ciea“: tolusi anevoe se poale crede, C(r acestîa iiilr'atita spurc de fjinte pribeije. imblccfoaric in sus si in jos. ur fi ra’mas f/intir deosebita', âdecu' sa’ nu se fia’ mestecat cu alfa’ i/inhr pre'n ca'-sailorii, siv nu se fia: rtrsipif, ci sa; fuv rir-mas pururea in locâtsiurile salle'', .si aceasta, diiJe, ca' cu atita mai vîrtos mi o poale crede, fiind cu; neci un scriitorul vrednic de credinllm nu se află, carele sa* Ine la*sat scris. c. Encidea lui Virgil, carea încoe nu s’a tipoerit. 1) 146. Cîntul intnu. de'n Patima si moartea Domnului Ies Crest. f (Iese ce csie .pi msnmc^xe 0.iiaems~isi ; .piycpsa eecmemme .pi .iimo ecnipca Jisi; Iese doajmie .pi ea a ac ; .piyeps*i .pi snwpeazh.J „JliKimoacb ţfiipe! craii aii coKomeuime NcKSnpinca raaim, Kape ce timeuirae, 'fe.i.i te-aS me-ausie. Uli cb mc pidiie csc .ia (fiepizipe De snde irozisuti h\Tiiid-ea ks KsmuJiipe.“ Iese .pib.ailam .pi msnme Ce poaro ks AăKph-mi npsnme :Iepeci;s.isi c~us mpiime Că îae cnpe e.i.x aminme. 1. Ts McpccKîr.ie m,pinTC! Kape ToaTe îai aminTe. xIe.i.ia 'ie ks ciţiiiTa m&ni, M’aî om de’n nî-tpam, o. IUi mî-aî daT dsx de Bieau,ît, D*ndî>-nn, .ismiî n Bpaii,ÎT,: M’aî anoî ne’nTps kt. «toapTe rpemice omţr.i de moapTe. Aî daT npe oiisvi t'lS mopiţiî 10. Dsm. piftndse:uia copuiî, Kape as daT jiok pj.i:di>pii Ilpe upviea pri>CKsmn,i>prt>pn. TpimiTe-mî c«*aiitsji dsx mie C’i>-mi pri.Bepce dap a ci;pie ÎS. A Domnsvm mie 5 KpecT coapTe, IL-mim., Kpyiie ini moapTe, Ox maiKi.! maîicB KîrpaTt! DeniK.iT jia >iep'ifi .Ţvp'j,.’in,iaT j.! Kape .t’aS nspraT .]\n upaiţit, 20. Illi aî «poci jia ToaTe ai^îx KiiiTe de Iese ptudaTe ' IUi de Tine .T/i>KpT>maTe. Ox! MeaTi>! 'iciitt. 'icpeacin,! Odiutc c^AnT-L ^nijepeacKi,. 25. A?K5Tau,i-mî de v’Ltlb'T'L, Oi KfTillT K/hii'rape irepaTT., Ka KiMe c no>ii» ci;pie. Illi amîa 7>Kiftndî>-nrî irpu*ie! 30. Amîa noii; a-o adyic. ]ep?;ea.iim mimmaTi, TieTa’j'e .|ui jismea ToaTt, Mvjit epâ .pmodoiHT-i,. Kw msjiTe Jisirpspi necTiT’i.; 35. Eap’ ii, nicepifii. mape Epâ ’n Tpnca, deKT itape Ni>ie nv c’as asziT, Ni*ie ns c’atr nomenniT Ci. i'L a>oeT npe «idaTi 40. Maî mape, mai min?;naTr/>. De MeTaTe ns denapTe, Epâ un dea.i j|uiajiT a-oapTC : JJln nape •’p.nuinr'LTopîsji: Hli .wmil MiTinTsiTopîsji, 45. Msatt> upeme neTpeirb'ee, De ms.TTC opi avî vce: Ba nu Ciftnr?rp ce ds'ieâ, Illi nomi,i jjinTpeyî neTpe'ieâ OTjKAnd ms.iT'i, psri'iiKne, 50. IIpeKjfm CKpinTspa ne cnsne. 385 Anton Kihnd Bpemea coci, Bpemea de .a irLTiim, Ka jismea ct. mAnTseacKi, De’n poBiea B]ri.;i;im,iirîcaci;7., on. rAndinii ms.vre 'nxp' a.i.i cu.» r.rind Nsmaî npe Ioann .îs An ti. IviTp'L capi. c’as csir JJ.n msTiTc.ie nomennÎT. Ioann pi>m*ne maî ;koc, 60. Iese .^n BiTipc- npea ncTpoc Jjln B/T.p npea neTpoc de msim: Ce poan. ks .i;u;pT.mî i.-psnTe, •lsKps nerjn.ÎT de .limm., ;ui,fa Toaxi. i ce citimcL, 65. JJli tot ,]\n oi; ce iipe'i-a>ie. Ioann de’n ;koc mai mopT zîa'ie, Eap’ «ieaTa xepsBÎmeacin. HeaTa a.iDT. .]un,iepeaciri. Ce anpoiii-L, mi kaiiti, 70. KAiiTape psmoac7j. cii-aiiti». Jfu uriepBCCi; tou.i i;s T’i.pie, Jp.î iinepnecic ks Bsirsjn'e, Cep't'i'imii .]wi nri.peei;, Apxânre.iiî .7..1 c.ri.iieei:, 75. Kad .ia in>niii.nT, i-cu ’niciin. Ks st. r.n.csipc .iiin,. De a in,popa csr.n,ipe, Uli psmoac7. r.n.csipe. Ioann irade .ia imiMiiiT 80. NensTifind rpi,i ksim.iit, r.iacs.i 'ic.iJi cep'J.'i'imoeK, F.iaesji ’ie.ui apxanrejieci; npe’ n nuriiwiT .[vil ;i;oc in.Tpsiiue IIiTin’ -ia Jlimu, .ia .ioksji, snde 85. Tou.î dipeim.iî de’n ucile AniTeiiTâ ks ocii.pdie. Ka sniî i;s i'/iiiid dsioe Jjl.11 CTaTî.'.i wc.1.1 ji'j.irpiiinoc llpe’n a jisî Iec KpecT nenij)e, 90. A ca de-a ko^io emipe, CiT>mT ks ms.iT'j. dec'i’7.Tape A ii'LmrTinTs.isî mimnape, CAmT ks mape Bsi;spie Miri.. Lepturarlu rumîncsc. T. III. 2!> 95. B^d cemnc de mifciiTsipe De’n .TOire.i de ocAndipe, IIpecTO itpeme rrcnim'iK'L Icî>c mane-ue-nu pidii;-i>, Amîd ce poara epcmea cocemme, Ilpe mine nu upeaimpemme, 105. Bine zisa usilşinn, De dipeni(î de msam dopimn. r>KSuu de’n nemin mm^nmsjij Toarne numen ks Ksaxumsji, Coapeae.pnaJima asm, 110. IUi KA\me cj\nm de'mnpesm, &iK8m8-Jic-a>n am,yxndoî, lIi maî mapi cMim .jnaaot: Adam, K^m mfnmsî, IUi de’n zpâiţie euu, 115. Uli de’n pais dJnnds-Ji (ufiapţ Uri -ce ipe. Inda Ici;i,piomeannsa, 170. B,r, nzhmopîsji, mi aih'.ieann^.J, Ah'sma ci,zis, Kb ee 7ami,, Ci-mi icupboeacKb sbdatm, r*T>ndti„i, te de mtiJim .j.i ape Cupe a mea .jn 6annî n,r>nzîape, 175. Deiî ms, o dpenme mpinme! Ia jia a.i.i mîes ):in aminuie ! fPii acaps pbcujiimimopîs, •Pil dipenm xsdeicimopîs. dc noaoapb 180. ¥e pa6d^ coapme arnapb. Di-ap. dap’ C7i ce meacia Mi Ae\iea cb o upimeacin, 25 * mm 388 //// a mea mpicun, emipe C-, aî6b 6siiu podipe.“ 1S5. A«iecTea IvpecT .ie rp'M: 'Jepib csncT ce nopni, CsneT na.vr cep'L'î’imeei;, llli uâiitci; apxanve.icei;: „Esuspi-me, mi cb.imcazn, 190. Cioanc! kt, mape pazh Ilpccmc mine ciapi.iS2e.mme, on Jisrcaţfhp ce iaentme, Kape ca Asminâ inoame Hoaoapx,, neamspi mi i.ioame. 195. Ax! jian Cioanc comnsji! Illi nnpemmc dpcam upe DomnSA. b Aăsdb, mtSAifhmimr, dhpipit nemipyinimr,: dhpipca zea rrpeciue ţ/iipe 200. .‘hsdaifî-o .pn nnjimipe. .lâsdb aicsm cioanc! Ilpe cimn,TxiiSA .pi opianne! Cb kmuuc moiţî upe uuin.roim DsmnezhecKSA icsajinui. 205. lloî napi! ane! Absoai/J! Hoî msnuj oineKSu^nimnfi! Cu.iun, iv.mmoacT, [pipe, Ih,ziA\ni) a ma in^nmaipe, Iît, caun, kt, Jîpecm ce dxie 210. Ct, ce .j.naAit'te upe npsie, Uli ct, mo apt, ncnuips mitic, Ka cb-iţi dea eeiniicSA (tine! .]VnTp'a'iecTa-wî i;in ce i:/r»nT’i. .Jin 'Jcjiiî»jti irjinTape C'WhnT’i., 215. r-Mipii.a Apxanre.i mape »Koe de’n ci;âî;in;.i c/i,i, cape. Dcrpac'i, mi iirre ccoapi.. C'r.bpiTind, .ia .iimii ce noroajn., .^ni,icp«vi 'ic.i.i minsnuT 220. Deain. .^n .linii; a£ .]\irrpaT Tot .ioks.i ce .isminapi. Dc a cTp-i..iB'iipir napi., EaTi. nei;fs.i nocr in.pinTO N Adam .vi.Kpi.m.Tind <:-îepr.inTc, 223. n.-iihni’/i.nd -ia ni;ep rp-i.Denne : Deain, .ia diiinetr.i coceiuTe, 389 •.'ft.nTrtirS Kade .ia m,in*nT NensTriind rpxi ksbaiit, Maî Tthpzift .]\n c«c ce CKon.ii. 230. IT.iin de .'i<âi;pxmî mi de cmoa.TB, M’BKap h.IiTiiich-.i m>dţ;nieiiiTe. Ki.Tp'L Apxanre.i rp^euiTe: .,0! Apxâmeji minsnam! Aksui demsjim ammenmam ! 23S. l/e Jisups noamc es (fiii? «ţnyepsji .pi Jiimd cr, cih? Po?s-mi> iţie (fiicpoinme ! Casne-ml ApxămcJie ccpinme! Doap’ ne-adsii ap’s'o eecme 6sm, 240. Tsmspopa de'mupesm ? Cemne osne am cjumţim h',Txiid mnuMimuji c’a KJizmim. ~8n csnem rjloaprnc rjipsmoc, ?)?i zjiae eeccJi, mjhmuoc 24o. Ihmpsnce nsTMu jiu noi Jia jioksji zcjiji ks neeol: lIi noi mom am epe mal oine *4 uimi .pics-i(i deJia mine ’le-l azecm nsmpemsp mape, 250. Uli zjiac minsnam, de Kape Jlimosji mom ce .j.mpuzi .fin zezeac .pi aszi? Ox! cnsne-nc 6sm eecme! Casne-ne, Jisups Ksm ecme? 2bo. Casne-ne .piyep KSmuJiime ! Casne-ne .piyep dopime! Demsjims-î, de i:,T>nd dopim De aiiîa a euiim ; D cm sa m aKSm ammcttmtm 2G0. De’nmp’ azecm aok cu cmuim, Derrsjim cÂnmeni mom .pi nnzh Ammeam^nd dopima pazh, lîape Ca ne Jisminesîe Posa c-o ne pospczle, 2G‘>. Ax! inima map .pul cusur Decnpe jishpspLie osne Ye ce jiSKpâ npe mmj&nm, De npea ’ndspamsji KSGJanm, Inima mape .pul casimr, 270. L's 6si:spie .piajimo. O ! de me-awîs nsme eede! Epecmoace nbdexdea mea! J$n mp sa ap o cm, uii omenecK, Dsab KÎutiJi iToin,r,nmecK, 275. Jlpe'n Kape eoeiumî ape noî A ne cKoame de'n neeoî. O! ApxămeJi minunam! Cusne-mî ms maî aapiam; Apamz-mî îstima (popim, 280. Apamb-nv. dopima nopim, Dsm Kape c’as mcicsm Azcaa (fnpi, de’mettSm, Apamz-mî jioksa jjin Kape Ce psză ks cscuin mape, 285. IUi zepe aaze Jia moifî De'n mine nbcicstţî nenoiţî, zii, o! eaî i;sm -pndpbcnecii? Ksm miKhAocisJi uoipmecK Ks aî mîeî okî einoeaiţî, 290. lis zpes ubKam jjmminaifî A eede' ape aiejui mape Caiba^n tui ^mnzpam, Kape De taxam nezî Ksm ns uimie, Ox eaî! ox eaî! ox eaî mie! 295. Ox eaî mie mim a o cu a ! Ox eaî mie mmmocSA ! rpemim’am, mi tpemîecK mape ■O jfmyep! ApxămeJi mape! Eamt, uAsTmcua im ’napecspt, 300. J}j\iî amspme a mea zspb.“ Adam Bpea c% maî rpteacKi», Ct> njia.nrT>, ct ce K'teacK’i.; Eap Apxânre.isji de î>nde CTa jp.na.iT, auiîâ-î pi>cnsnde 305. „Aeamdb, Aăame! tppiua, Ns me maî ateme nemiica, CaAim wi me eeccACuauc, Ki eami epemea cocemme, Bpemea de-a mepy.e Jia paîs, 310. Aa demsjim dopimSJi mpaîs. ĂKSma ce cbis/i\pwîeci;, ĂKSma ce ~piaAinech' Exme upopoziî zpupb, Ah-sma epemea cocipb 391 315. Ci, eiuiiţî ks (iSKSpie Jia aokha dc eeceAic. finis a zcaa' dsmnezhecK A ASam mpsn omcnccK, IUi .fiimp’sn Kia dc po6 eine, 320. C'o axe mÂnmsh upe mine, Picmkninds-ce ape Kpsze Upe mine a me an sic, Cn me cKoaiţh de'n amap, mi de'n oaa AimosASl ;i;ap ! 325. Eaa ea da p~,ci;smnr,papc IIe’nmpis micamSA zeAA mape. Eam-o! camr>! cmepim eine, Iia ci moapo ae'nmps mine, llpccme cuspnr ea un mspi, 330. Upe Kpsze c’a niponi, mi cipcMids-uiî oaa <%s c&nye, Upe ai cu epixmauu ea ’noinye. llAJîxiiye-eop aieia mo ui »4f mii oAzcmunaiţi neaoifi, 335. Opî Kapiîeop jf.ndjncni, A-a npinde, a-A pi,cmiini.“ Atkh'iÎ tot .iiinn;>M pri.cî>m>, Illi ca.iTT. d6 boc Esn-L. Tot jiimEbvi ce nece.aerirre, f 340. Jp.ni.iepîr.'i eapt rpteuiTe : „Adame! 6~umpA.il zincmim ! Ihpinaie .pnmsrJs zidim 7Âdipe ks naAm~u minmc! A zepecKSASÎ mpinme! 345. Ts iioifnncmuu, mape dopeiumi, mi a eede me moaeuimî, Upe (friîSA dsmnezhecK A-a eede''71 mpsa omeneci;. mi ks (17cacmi, eedepc 350. A cAmiţi si m,T,mhîepe, mi So dSAie dccifnmapc, Jfcnmps dopSA mzs zcaa mape. O! KJTxms-î de minsnam! O ! KJfims-i de Aisdam ! 355. Aiuîă K,i\.m noî Cepaţfiimiî, tftnyepiî tui Xepseimiî A ud zsTiiidi ne crfiiim, Ne cn'ophm, m'mpozim ; 392 J^nci, dsn’ a ma dopipe, 360. Dsm mapea ma noţpmipe Cnsne-oîs cmmJinsJisî moame, Doap KSin-ea ce-oa ctâamc, llli-iţî Ga da npc asm dopeiumî, Ka uinSA, jisî ci,-ji npicemmî. 365. Bel eede npe Dsmnezhs, vfln KÎnSJi poâsjisl i%s, IUi eeî eede, o! minsne! Ksm zcjiji eeiniu ea ansne, Ba ansne, ea mspi, 370. Uli jmi rnopnijTMia nos ea (Jii.“ Artrima mî>vm,ime mc.iT'i,, Ce CTpihnr, nin, iui tou,Î acus-in., Ce ’ndeact ’n mi;i;aoi; ce şart, IUi de Apxânre.t ce poart, 373. Ce poari, eT>-.ie rpteacKi., Ilpe p/hnd CL-.ie icTopeacrn». Ct, icTopeacK'L aninne: „Ye (paie-aKSm Kpecm .pi Jisme? Ye eieauju a a a sin ? 380. De KJMid ks mp sa c’a mcusm? Ye Jishpspî c’as .piuiAimu-iam ? Ue snde a jnoMţîam ? Ye minsnî mapi a ţfîzKSm? vftiimp’aAJi Isdeiî iţinsm ? 385. IUi.pi ze i;iu noame n>iî rane, Uli npe Boe ns .ie <;>a'ie. Eap-L eî ct, poari. Tape, 400. ABmnd «-oapTe noT-B mape. Atkii’jî Apxanre.wa zi”e: „Cu ns (ph ’nmpe eoî npize. 393 lipite, ceas ap'si csmpctpe He’nuips jiSKpSA, decnpe Kape 405. Ct, ei-.i eusîs, de mitic cmaiţî mi ns moiţiî ei psiaiţî. O! aî miei iî intuim dopiiiî! Usiţin maî .pmdsiiţî: , Amap% uii mp ic un (Jioapme ^1 jisî Iec L’pectu. Kpsnmz moapmc. „finet, ua\h’ atusmîa (Jihţî 430. ./fui uaze uii odia-niiiî, Cmaiţî ks (f>piliţi, aiutueumaiţî, Asi Dsmnezhs ct, pszaiţîf IUi KrTinrî „et, psiaiţî“, rptcuixe JJVn apinî Tape aoBemTe, 435. JfLn ese *i>oapTe isTe csoapi.. Ka «x nacepe suiioapi. Kat ece de’n .linie a^-ap'B : .ţn .limE .lummepeK eap’L; JJÎnTsnepeK, in.eTape, 440. Pin. .piTpK auiTenTape. Deiiî euiind de’n .limB aapT>. ToKma a a aueaa aoic cBoap'B, ,1a a o uşa a’ieaa nîeTpoc. îrnde «sxeece KpecT0c. 445. JfL.i KaîT'L kî> Tipie Boind Tape na cx-a urne. ^Li rtcecne j|vnTp'b"L Bajuie, Ny denapTe de.ia najuie <î>iind v'h *opim. de Kpsne, 450. *Ie jjui cuc jia msnTe db'ie, Pi>zimaT de un ptzîop Dopmia eap’ oapTe vuiîop. Apxanre.ibvi deatrr,-.i Bede, ?>nde de comn Kbnpinc uiiede 455. Ctt, .]vn jiok, ce minuneazîi. Illi ky aaae caji.ic pazîe JJIji anonepe-A nxzîemTe, Sn TKspvA asÎ CTp7.;i;?;eiHTe; De’n rrp>;ns.i dbnmcziT>ecK 4G0. Dent KÎnîr.i omenecK, Epa erniTT. csdoape, B^TAnd oapTe aimi EO.ipe /uÎKpi.nn .jmik'l npe OBpaz - Jţl Kspcece de n'i.Kaz, 463. De n-LKaz, de cb'n'tpape Jle’nTpb' na/rima Mea mape, lIe epâ c'B o neipeah-t, Ks inima TOKina ceain.. iiiid ks rpi’.Ki jp.nKi.pKaT, 470. Ka sn om adesipaT. r'LBpiiji anpoane mepye, Jlanp-tmijie i ac uiTepije, KojieA Kam de in.Tp-L capi., j]ln Bpeme de npinri.isapx. 475. jl*nn. dAncs.i Bpeme m».iTT> Illiede, Ksm doapme? acKbMTt: Mai npe spnn. jjui deniTcariT'i, Ksm dopnria npe mana dpeaiiTi. Zii;And : „o 6sn dzummopîs! 480. De 6ine iceop&mopîii! VcAAa te uimii, iui eezî moamc, IUi miKap ze iţi ce uoame, HeJiJi te ks okisa zcjui cAnm Dezî zeA'Jie de csum mnumm, 485. mi atcjisiea ze c as usc mi de KSTxm zejnsji maî csc. Vejuia ze aszî dopmind, Iia KJMid aî (fii upieezî&nd, Hejuie ze mî-aî nopsuzim, 490, Es moame jic-am .piaMnim. Eap’ Adam mape dop ciume, Uli de dop ce mai mori ciume, lis mpsu de om c» me căzii,, Illi aamut, mine ct wîazh. 49;i. IUiesuTxiid n mc ’n upbiiimiezie MsJim yemM7id a at.Kpbmczîe, Aksui zepecKSA nipinme, oapme ks acupc t;sainme .fcmî uspsmi upe’n eicdsx, 500. Eiqn-mî Aa zepis ct, nn, dsi;. Eap’ eoî, o! Aoicspi zidime! .finca-uiî de (fiipe ndime ! lIe a iii a et, aif>Aaiii •l'oapmc mape mi,K.Txiid cmatţi, 505. h, apeme (Jioapme Aini, lis dc mom oincAe nAÎm, 'Ph, epemea aspirai,! ir, Cine uoZÎsim~o! FsTxAieaea Ka st, iibASKb, 510. De aiiîa es ce dsi;b, Uazea ani ct, ’iufiAopeacKb, .'lin im mea cz> ce AbifîeacKb, Urnea .fn npc;i;sp ct, (fiii lis Atniuimca'’nmp’sT, coifie. 515. iî npea oinc Ainiunuimi! ĂKSma KAnd doapme 6inc, Vcaa ze m-cas zidim npe mine, De i-aiji maî mîepuim ep’sb dam*! 520. Iia cb (recii! 6sm, iiAaun,: Lilicpoiiţi mi aKSin ks (fipvn,, Dojmund apeme nsiţinmiKo. iî a in, o! ăep suiiup! IuT,iid a a a m~o s 6sn (froiamopis 525. Doapme wi ce odixneuime, Uli cupe uămiinî ce Zbmemme, Uli eoîpinezi eAnmspî .jum DeAa csifi.xape adMua,: Bp’sn zeac doso .j.iucmaiţi, 530. Ceas, cSiJi.uTxiid, mai Ain csfJÎAtniî. Uli eoî nopî .pausitcnoiui (pâieiji-Co aKSin epouii Cm,r,nd .piainme de coape, libAdspa zea apzhmoaph. 535. lisupinzi.YMd o dcmpmaiţî, IUi Jisî Kpecm smoph .fi da iţi. mi eoî kou azi de mdspe, Neuniami de c%KSpe, Ks a (ppsnzîeaop mimKCipe, 540. Ns (pcheip ?JiJizeaci mape, mi Co zii; ks sn KSa/hnm, Toarne kaiuc-c upe mm^nm, ii aKSin mzisime, Ci cmea sn zeac neKMxaimc, 545. lÎMtd zeaaa ze ks Kse,nims.i (PiKS zepisji mi mm^nms.i, mi moame lejuie eizisme_, muxisme, ud neaizîsuie, Doapme n i;ia omenea;, 530. Dsui ninsei zejui (fripeeK. Doapme xoc upe eapoi zoaAi, Ns .pi uam 6sn ks uoiJjaa%.“ Aiuia .]ini;ep«a zinand: Jl^nn. cT7.n*nîi.i nrîezÎAnd. 555. Ks sn raac ®oapTe csniţipe. Dsm, ,Ţ.nijepeacKa nipc vloiseniTe ’n apinî, mi cnoap'j.. Jia HepecKs.i ci,v .iok eap-B. Cnsind omTi.iop 'lepeum. 560. Taîncae dsmnezî'LeniTÎ. Taina Mea de m/finTsipe, ITpe’n rpoacnina picrirnipe, *Ie npecTe ci;spT Ba ei, «*rL, ITpe’n mapea ’nd'tp'i.Tni'rie 565. A neams.isî H;idoBecK nicmamîsasî Mcaa nepeci;, IUi a .isi Isda BÎK.ieannsa, îlicmamfsasî, mi dsmmanns.i. !Tpe p*nd icTopeniTe ToaTe, 570. He .isî epâ api/raTC. c]ln ’iepîs, .jm .limB, npe nim*nT. MiTinaT dc dpenTs.i ksbatit. ffli .]\n msiiTeae macain Snde KpecT dopmîa npea ain. XXY1U. Dreniil Scoevinsci. fPnof bucovincann.) 147. Cccloo.tonca la Borscc. 1. Dar' precum culegmd ruse seau strîngînd fâgurî de intere, Omul nu poate sa- scape de a gimpului durere, Asfelîu si drumul acesta fcecut pe’nlru sîiuetate, De’n (ovaraîsî maî neci unul n’au sccepat de greutate; îi. Ca’ct sosind la Dealul-Deamneî. caii cad de grea povoaroe Deci ca sce se maî răsufle, boî la trccsuri se ’njugara*. Totî încep atunci pedestri la deal soe cccla-toreasccc, Ca Peregrinii ce pleacă* la Sinaîu soe so spa*seasca*. Pe coasta acestui mare Si bogat în veacuri munte. 10. Ua* stîno* de oî se a(la‘ cu turme la num re r multe. Acolo nevinovala a oitielor sbierare Si prostâtiea în bucium a pastorilor cîntarc Fac a veacului de aur plcecuta încipuire. Unde gusta' eoelcetoriul mîngaioasce liniscire. Io. Acolo sosind cu totiî obosiţi dc ostcnnealce. Si pcctrunsi de-accu frumoasa* si romantica*. privealoe, Stoeturoe. si pe verdeatîa* începură; a se pune. Puterile 'mprceseiate voind eara*-sî sa* le-adune, întru aceasta* plcecuta' sî-aleasa* solietatc. 20. Primit aflîndu-ina* si eu de'n a soarteî buna-tate La aceasta* poposire, în acest loc de ploecere Fiind cce nu-mi rcemoesese maî neci un dram de putere. M'am dcpcertat subt un ârbur cu ramurile tufoase. La a cceruîa tulpina*, flori ra»vars’ a lor miroase. 2a. Si m’am la*sal pe iia* coasta*, ca sa* gust în liniscire. Nectarul ce-aii lcesat lirea la trudo? de întărire. Abia somnul mo* cuprinde, un frumos vis eata* vine Trimis de Morfcîi, de Muse, seau cine scie de.cine; Par’ c’aevea îmî aratoe uoe minunata; groedina* 30. Uncie dimbindu-nri moe cîaince uce prea iscusita; dina;. Apoî mergînd pe-iioe alee uce music’ armonioasa; Audiam c’ucc melodie poetrundîoetoaricc, duîoasce. 398 Mai încolo voediii pcelâturi; ajungînd, întrcem în elle. Stradueirea, bogcetiea uimesc vederile melle. 3S. Cu âur si pietre scumpe erâ toate ’mpodobite, Dina mea, dimbind, îmi dice: astea-s a talie, iubite! Aceste alle nceturei asiâ robitoarie glâsuri M’au fcecut sce dorm ca morîii vr’uoe trei ncestriisnice ceasuri; Dar’ diefirul, ce acolo, cînd soarele se coboaroe 40. Precum sf cînd se înaltice, cu multce Iutiealoe sboaroe, Incetînd sce ma; desmîerde cu-alle luî aripi de gieatice, De’n moarte îneipuitce curînd m’au adus la vieatîce: M’am tredit deci cu putere dupce odihna gustatoe — Ce folos! cce pînce ’n saroe earoe-si am pierdut’o toatce; 4o. Cceci compânniea, ce-acolo spre odihna; poposise, Nesciindu-ml rcesloftirea de mult nceinte pornise. Sar de jos, cat împregluru-mî, dar’ vai! afaroe de turme Nu vcedîu alta de cît numai alle trcesurilor urme. O! ce neeadiu mce cuprinse de’nlr’a unui somn pricina-! oO. Si de’n’noptam pe-acell munte, ma* l'aceam urşilor cinoe. Ingrodit peste mcesurce de-asiâ dosnica» ’ntîmplare Blâstem somnul, apuc drumul, si-alerg tot în fuga mare, Stroebat mii de locuri,grelle, de cotituri fioroase, De vidiunîi adîncate, mistuiri primejdioase, ob. Tot pcerîndu-mî cce m’alungoe ursii cu cîrdul de goana*. Dar’, noroc, cce ’n vr’uce trei ceasuri am dat peste coercevannce; Ajungîndu-mi deci trăsura, ce-mi fusese însemnata*. Jur, coe de'n ea pin’ la Borsec n’oiu coborî neci iicedata*. Pe malul, ce Bistricioara cu multa* iutiealoe curce 60. Un pod este peste dînsa de trece ori ce trcesuroe; L’all acelluia pod câpcet au foecut Ruîii uce poarta* Stcetornicind lîngce dînsa rr’ita* cîtî-va coediacrde vartce Care, a nu trece vite, sînt pus! ca sama sce iee. Dar’ nu s'opreascce pe-aceia, carii merg la feredee. G5. De holercce nestricatce dorit! acei ca-diaei foarte Oprfserce toti boierii de a trece ’n ceea parte; Uoe asiâ împrotivire de acei ostasi urma tos VcEdiînd eu, calc jurcemîntul, sar, si-alerg la ei îndatoe: DIcedârnicoe au fost însce a mea de’n car coborîre; 70. Si-a lui Ycesîlicoe Milul lungce ruseascoe vorbire; Pîn’ nu li-s’aîi pus în mînce cîte de-iioe bunce mcesurce De numita mai de-asupra moerita lor boeuturce, A trece în ceea parte n’au fost neci cum eu putintîoe; Dar’ fcecîndu-se aceasta, trecuroem cu usiurintice. 75. Toti fiind slobocîi atuncîa, boierii trec înceinte Ear’ eu apuc drumul sîngur ca un roetcecit de minte, 399 Si soeotindu-mi trcesura, e’ar fi în urmoe rcemasce, Merg cu toatoe îndroesneala foeroe de ce-va sce-mî pasoe. Mergind asîâ înoeinte ea vr’un ceas seau si mai bine 80. Si voedîînd, c’a mea troesuroe de’n urmce-ne nu mai vine, Am socotit eumcce poate s’au stricat ce-va la dînsa, Deci, soe nu rcetoecesc noaptea, mre ’ntore soe moe suiu într’însa; Moe ’ntorc eu repediciune, ajung podul îl trec earce, Dar’ nu voediii necî îioe troesuroe, ei voediii, cce s’au foecut saroe. 85. Ah! si voediii, c’am fcecut earce-si uce mai frumoasce ispravce C’am ccediut de’ntr’uce ispifoe decît cea ’nfîi mai grodîavce! Coeci trcesura-mi erâ dusoe, cum se vede înoeinte; Eatoe-moe si ’n altce eursce, o Dumnedioeule sînte! A Inoepoi apuc cu fuga, strig, roecnesc; cine-mi rcespunde? 90. Compânniea ajunsese, acuin, cine scie unde! Asfeliu alergînd eu sîngur pe-un drum, ce pre’n munţi se ’ntinde Eatoe coe pîerdeaiia nopţii orindionul tot cuprinde. Fiind si groadîa aceasta decît cea de'ntîiu mai mare, încep sce-mî blâstcem pcererea, ce moe ’nsioelce asiâ tare, 9o. Ce moe ’nsioelce de a crede, coe mi-ar fi trcesura ’n urmce Aruncîndu-mce ’ntr’uce cursce care pecioarele-mi curmoe. In astce neasceptatce, amoerîtoe alergare, Moe mustram însu-mi pe mine, cuprins de grea desperare, Dicînd: „Ce-mî trebuia mie, sce mce cobor de’n trăsură? 10(j. „Aii doar’ m’au liotmrit soarteape’ntru a urşilor gura? „De ce-am coslcat jurcem'intul, ce-l fcecusem în ivealai, „Cum nu m’au mustrat simţirea, sw nu fac asiă gresîealoe? „Ah! a ccclcă jurcemîntul este ii os nelegiuire, „Pe’ntru care nece unul nu scap a; de rcesplatire. 10». „Ce-o sas mm fac? amar mie! la asîă trista; ’ntimplare, „La asîă nenorocire fcer os mijloc dc scaspare !“ Acestea dicînd, un sgomot sîmt coe noeinte-mî s’aude. Stau deci pe loc plin de groadioe, cu care noaptea pcefrunde; Mce ’mbcerboefediu pe’ntunerec, pe drum tinfesc ociî bine, 110. Dar’ ce voedîu? ah! ce-va negru, care pîsiesce spre mine! Adio! de acum lume! adio! lunoe si soare! Coeci asta e îioe ursoaiece, ce vine drept în picioare. Asîâ oftînd vreme lungce, voedîu c’aceea, ce negresce, Stoe ’n drum si neci într’uce parte neci de cum nu se urnesce, Ho. Mce mai îmboerboetedi» earce-si ne-avînd altoe mîntuire Si purced drept ccetrce dînsa, dicînd: seau traîu, seau peire! M’apropiu, trenrurînd strâsnie, tocmai de aceâ negreatice; Dar’, o ceriu! ce bucurie! eatoe-mce sccepat cu vieatice. Aceâ neagrce ncelueire, ce mce împluse de fricce, 120. N’au fost altoe, decît butca cuconuluî Ycesîlicce, 400 Care pe’ntru cce la hamuri oare-ee i-se rupsese, De butcele cellelalte maî în urmce roemoesese. Pe jos! sîngur! pe’ntuneree! cînd dumnealui moe dîoeresce Cu hohot prinde a rîde si în butcoe moe primesce. 125. Si âsfelîu scoepînd de groadia care mcc împresurase, Am ajuns tovoercesîea, ce în urma; ne loesase. Un coepitann Giorge însoe, om trceit mulţi annî la munte Coarula acelle locuri îl sînt foarte cunoscute Rînduit în drumul cesta pe toti sce coeloeudleascce 130. Si vrînd toatce adunarea bine sce o odihneascoe, Ca unul ce pe acolo toatce poticile scie, Ne-au dus la uce casce ’n codru, ce era clar scehcestrie; Dar’ cucoanele, ce ’n toate-s mai delicate de’n fire Iveputînd fi multîoemite cu-asemenne goesduire 135. Pe cceloeudiul acesta încep soe-1 îndcetoreascoe Uce gasdce maî de odilinos numai decît sce gceseascce; Bine ar fi fcecut însce de primii aici sce mîioe, Soe nu cate liudlur casnic într'uce liture pustie, Cînd la drum si împceratii la ’ntîmplcerî deosebite, 140. Cu toatoe a lor moerire dorm si ’n colibi pceroesite. Aceastoe însărcinare vcedîînd Giorge coepitannul Rcespunde: Intru aceasta culce care-mi este plannul : „ Vrînd cucoanele sa; afle iia; mai buna; mulîicemire, „Trebuie sa; v’urmaţi drumul s’ajunyeîi la Mîncestire 145. Deci fcerce multce dioebavoe, purced cu rcepedicîune. Trcesurile încoercate spre satul numit Rcepcîune. Aicîa Aga Costace de’n norocire dîoeresce, Cce surugiul, ce mînce pe call se cam cumpcennesce, Si aflînd dupoe cum alţii bine îl cidioesluirce, 150. Coe cu bâcica ă.giasmce gîtleju-sl agîoesmuiroe, 11 coboaroe jos si ’ncepe sîngur totî caii soe mîle Cu âsfelîu de iscusintioe cu âsfelîu de vitejie Clar ca Acil, care colbul îl amestecoe cu norii, Pre’n goana cea fiorasce ce ’ngrodise privitorii, 155. Cînd alungâ ’n fuga mare caii spumaţi de’nfocarc A In tîroeirea lui Ector la a Troiî doerîmare: Cum cce sînt eroi rumînii, nime nu tcegceduesce, Dar’ vr’un Tit seau vr’un Mecenna de’n eî tot nu se ivesce. Surugiul de ruşine vcedîînd asîâ mîiturce. 160. Au roemas mut de ispravoe, par’ c’aunoescut foeroe guroe; Privind asîa cibdiuire si plesnituri minUhate, Ofta sciind c’acell plesnet va suna si pe-aluî spate. De’n callea noastrce în lâturî în partea despre ameadîoe, Un drum plin de bolovanne la un scitisîor urmeadice, 1C!1. Seilisior ce de'n vecinie acolo se prcamcrreSee. Si dc annî Iroî sule seiful Pionului se nimieSee. Loc, în caro adcvrcrul. odihna, faptele huno Si sînla cucernic/c au hotaTÎt src s'adunc. Acolo ]>c loîi hocriî ea‘Ia*udiul îî porne.sce, 170. Si cea maî hunrc odihna1 înlr'un sfert f(Ega:due5cc. Asîâ dar' înlr'uo: unire nc-am pornit cu bucurie. Dar', ah Doamne! ce necâdîurî! ce spaima:! ce rrrodîa;vi'e! Sfertul dis de cadauidiul într’un veac se prefo-cuse. Si all iiojtTir înfunerec la peire nc suppusc! 17î>. Hoaţele j>c de înv parlc pe mii de stînci se ranlica*. Poclitul în cap lovcsce cît puţin de nu-1 despica*: Acum cohoraî îiir val le cu eîrniri pra*vtt“litoarîc. De-îi pa*reâ. ca* mergi în tartar în veci soc nu mai vedi soare Acum mergeai lot pe ua: coastie pe-a bolovnnnilor vîrfuri, 180. Unde ])ra*va*lind iiu'data* ili lceceai tot capul hîrhurî. Ce h'pete în cucoanne! Ce frîngerî de mîni! oftare! Cerîndu-si una la alta cea maî de apoi ertare. Eu înimermurit de frica*, mai ca* plîngcam de durere: mor noaptea ce-î Iwsala; spre odihna; iii pioniere ! ISiî. „iSi sa: mor mat ales incw infr'ita: ’ntunccata: stare. Ftvrtr n(v aîb neci duhovnic necî câpwt de luminare." Dar’ dc asîâ hal pcetruiisa: cereasca milostivire. Am ajuns fu*ra* primejdii pîn’ Ia sînta niîncestirc. c, După* îiffi noapte ticnita* Ceîihlneu ’mhra'cat cu ceaîin: 190. Spre scit aruneîndu-sî fruntea, ne-aîi dat huna: ilemineatîa*. De aici car’ împreuna: dupa: sînta liturgîc, In drumul care-1 lcesâsem nc-am întors cu bucurie; Am mers cu necontenire fcer’a maî ca*tâ hodina*, Si-am ajuns pc dup’ ameadîa* la Tulgisiîi la cn*ra*n(ina:. 19». Aici ha*tmannul Pa*lade asceptâ cu bucurie. Sa*-sî afle sosit m pasul, ce de mult erâ sie viîce; Ear’ fiind eie aceâ voie încă* tot nu mai sosise Si-a ca*ra*ntineî bordeie de treca>torî se-tiesise, Au pus la caile sa'-î facă; ua* casa* no un* dc s cînd urî. 200. l'a*ra* a se mai supune la supa*rare seau "înduri v >t 1 iiIr aceasta* casa* noua* ca ’ntr’ua* cuşca* jidoveasca*. Toti "usto’m ua* di si-îia* noapte odihno; Cffila*toreasea*. A doua* di jadiiul ceriul multa noastră; cinuire. Bucuru; Si mic si mare eu a pasului sosire. 20,'i. Apoi dupa* iia* ’nilelunga* a tuturor afumare, Si fRip a* ua* uuuvrunta* întru toate cercetare. Da'ruind casa acelluî. ce ne na'dusîâ cu fumul. Cît maî în graba,* cu totiî eara’-sî nc-am apucat drumul; Lcpturarlii rumînesc. T. 111. 26 402 Sî-ajungînd în siese ceasuri la apele minerale, 210. Am sccepat de aslce lunga' si ostennitonrîce caile. La Borsec, cu fcredeîe, cu mese. cu adunare Se uitase mai cu totul a drumului supoerare. Adese ori fa*ceâ baluri nobilimea ungureasca*. Soe le para; mai plceciitas clima acea ciar ursească*. 215. Fceceâ si primblări cu totiî pe jos pe la stecloerîe. Ba încce si peste-un munte pîna* Ia uce vidîume Scevîrsind deci toatce cura în cinci sceptcemînî de dille, Trimitiîndu-ni-se caii de pa*bârnicul Va*sile Ne-am pornit ca'trce Moldova cu nespusa; nera*bdara. 220. Ca s’ajungem pe a casce mai curînd fiesce care. Cum am venit.la Ra'pciune pe’ntru sce mergem maî iute Fcer’a gîndî la primejdii, am plecât pe patru plute. Si-am sosît în diece ceasuri la tîrgul Petrei la vatrce, Incunjurînd Dealul-Doamneî Sî-ai lui bolovanni de peatrce. 225. La tîrgul Petrei pe plute ajungînd cu norocire Cucoanele-aii mers în datoe la Domneasca mîncestire. Multicemind Treimii sînte c’uce inima: umilita*. C’au sosit fa*rce primejdii la Moldâviea dorita:. — §• i48-Democrit. (Drama*.) <*■ A lui Democrit cell vesel întîmplarc comiceascce, De Regnard alccetuitce în limba cea gceliceascce, Ear’ astce-dî este troedusce întru aceastoe rumînoe Pe’ntru obseeasca plcecere de a unui tîna'r mînce, De un Dceniil Sccevinsci cell mititeii la stceturce. Pe care plcecu nceturei a-1 lucrâ ’n miniceturce. Persoane. 1. Democrit 2. Agcla, regele Atenei 3. Aycnor, printiu al 1 Alenei. 4. Esmennica, printicasce, logodnica* luî Agela. o. Strwbon, urmasiu lui Democrit. 6. Clcanla, urmasice Ismenieî. 7. Tu le Ui, tioerann. 8. Cridisa, socotita* liica* a lui Talele. 9. Un Vcetav. ^ 10. Un Stolnic. 11. Oficiarî ai regelui. (Scena seau fapta se petrece la Atena.) Actul I. (Teatrul înfcetisieadîce îioe pustietate si uce pescerce.) Scena 1. Strabon, (sîngur). Blestemat soe fice ceasul în care m’am însîelat A mce da filosofieî fceroe simbrie argat! Ccecî de-atîtia annî de dille, tot pre’n pustiiurî troeesc. Flcemînd si lipsit de toate, di si noapte moe muncesc, Sînt luî Democrit tovarcesîu dup’ all vietîeî salle curs. Pre’n pustietcetî nemernic, par’ coe nu sînt om, ci urs; Pe’ntr’un om cu duh ca mine vrînd adevcer a groei. Cu petrecerea aceasta prea rceu poeiu licelredui. însce cu toate acestea, cînd gîndese de scevîrsit. La rceutatea mueriî. cu care-am fost însotit! .... Acuma voeascce ceriul sufletul a i-1 primi Credîu, c’a fi murit de-atuncîa, care prea m’ar multîoeim; Ccecî îndrcecita aceea, deacce nu ar li murit, Necî aici sccepam de dînsa, Si-aicî m’ar fi nimerit. De doue-dîecî de annî astce-dî asprimea ei m’au fcecut De am pribegit de’n Argos, de’n locul ce m’am noescut, Si de-atuncî de’n clinice ’n clinice îmblu, ca un rcetcecit. Pînce ’n sfîrsit în pustiiurî aici m’am stoetornicit; Dar’ orî ce necadîe sufcer, la aceasta dic si diceii Cce-s cell maî norocit astce-dî, c’am scoepat de un soîît rceu; Ccecî maî bine toatce vieatia cu ursii a vietîuî, Decît cu iice rea muiere un minut a lcecui. Eatce si Tales cu manna, de care-mi este maî dor, Care mce mai sprijinesce de’ncce de foamce nu mor. Scena Si. Strcebon, Tales. Tales. E! Strceboane, bunce diua! Strcebon. O! Tales, bine-aî venit. Tales. îti aduc tot într’uce fugoe ospcetiul obicinuit. 26 404 *Strabon. Aceasta donam atîta incit nu—1î pocîu araitn, Dar’ încaî după- dia*bavoe adus’aî maî bun ce-va? Cce ’n pîrdâlnicul acesta de pustiiîi, ce loecuesc Sînt tocmaî doî annî de dille de cînd ne ’ncetat postesc, Si-un post de doî annî de dille de aici am rădicat Da> ua* foarte huna* pofta* stomacului dc mîncat. Tales. Da asîâ gîndesc. f'îrtate, coe de cînd ne-am cunoscut Maî mult de mîncat, ca astce-dî, necî îioedatoe n’am avut. Uitoe-te, ce traista; plincc, par’ c’avem nunta* curat. Strabon. O! vestea aceastoe buna* foarte mult m’au bucurat. Tales. Ti-am adus si nuci si poame si prune de-un prea bun soîu Si pe lîng acestea înca: fia; groemad’ de usturoiîi. Strabon. Of! moeî frate, usturoiul ce dracul l’aî maî adus? Ah! filosofica asta îmi doe un necadîu nespus! Tales. Ti-am adus si nisce apoe de’n cell maî curat poeroeu Uite-am împlut fedeleSiul, doar’ nu mi-î tine de roeu. Strabon. Un fedelesiu plin de apoe! Ce dracul! dar’ pe Ia voî Pesemne vin nu se face, de cît numai usturoîu? Tales. Asiâ! cum soe nu se facoe, ba ’ncoe se face prea mult Dar’ nu-tî aduc necî iia*data*, pe’ntru cce Si eu ascult Ce Democritune vorbesce, coe de vrei lung sa; troeesci, Apoî vinu ’n toata: vîeatîa, si-a-1 gusta soe te l'erescî. Strabon. O Doamne! ce rînduire! Si tocma a nu be vin Ea se bate în tot ceasul cu aprigul morţii cin; Dioeu ca: ba*trînul acesta, fa*ra* ca soe te gresiescî, Poţi dice, ca-i cell mai mare dusmann vietîeî omenesc!; Eu o cunosc foarte bine ca* aceasta alta nu-î, De cît vrea sa* moe omoare cu filosofica Iul! Dar’ deacoe dieta asta ell de bun’ aii botarit Poedîeascoe-sî-o apoî sîngur. eu vîeatîa nu mî-am urît. Ba eu asiâ, froetioare, foarte vreu a te rugâ, Sa:-mi adueî vin tot-de-a una cît veî pute ra*dica, Dar’ soe te silescî, iubite, cell mai bun a-I nimeri, Ca pe’ntru un sermann bolnav ce vre a se ’nta-ri; Si ’ndata; cum 1 c—î aduce neci de cum nu-1 voiu gusta, 405 Pîn ’n’olii be întîîa—si data: pe’ntru sînoetatea ta. Audi Tales? Priceput’aî? Tales. Bine, bine, am priceput. Strosbon. Dar’ Cridisa, moe rog spune-mi, unde e? ce s’a foecut? Ea nceinte necî uoedatce de tine nu roetceciâ, Coecî si fetele-mî plac mie. Tales. Cred coe ea tî-a cam ploece; Ea-î cuin trebuie copilloe, si Democrit mai coe . . . Dîceîi . . . Strosbon. Deacoe, cum cred, îtî e fiîcoe, avirtd tot aerul tceii, Apoi cum soe n’o iubeascoe, orî cine-o va ’ntîmpinâ: Cine la asia frumsetie si gratii nu s’a ’ncinâ? Tales. Asîâ! astea-s vorbe bune, coe eu te sciu, coe eşti bun; Ear’ ea fata mea nu este, dupoe cum unii o spun. Straibon. Mare posnoe! nu-ti e fatce ? Tales. Nu, nu sînt eu tatoel ei. Straibon. A! si la voi, va soe dicce, acestea sînt obiceîu, Ca pre’n orasiele noastre, ce neci a crede nu poti Cum soţioarele noastre ne pun perdelle la toii; Si apoî de la iîcelaltce atîta împoeroetîesc Cît în samce-ne eu altiî fac la copii de-ametiesc, De cînd se rcedicoe pruncii nu se pot destuii mira. Coe avînd numaî uoe mânios, tatii nu-si pot numoerâ. Tales. Sciu ce vrei soe spui cu asta, dar’ ian stosi soe-ti spuiii si eu; Eu moe tot uit si voediîi Iiojma eumcoe Democritul tcefi. Cînd nu-i Ci’idisa, joelesce, ear’ cum o vede venind, Unde-1 vedi c’uoe bucurie, uiule-î vorbesc.e dimbind. Si cum voed, maî coe gîndesce . . . dar’ n’oîu spune nimerui. Straibon. Cum se poate! ell gîndesce la filosofica luî. Tales. Ce îmi pasoe de-a luî toate scopuri si filosofii. Vcedîînd cine-va uoe fatoe, cum dicî frumoas’ . . . asîâ sciî! ... Apoî crede-mce, coe dracul e un dusmann foarte rceu, Cce ell orî pe cine ’ndeamnee a-si împlini gîndul soeu. 406 Straibon. la las’! nu-ti maî bale capul cu gînduri copilloerescî. Tales. Eu te tot voed lîngce dînsul, spune-mî cu ell cum trceesci? Si cît e diîia de mare, ce faci cu ell? ce lucredi? Stra:hon. Ia m’amoercesc. sîedîînd trîndav de voesci ca soe mce credî, Si toata treaba mea este aceasta care ti-am dis. Tales. Asîâ! ba cum voed cu asta Dumneata moe îaî în rîs. Se poate fcecînd nemica:, s’amcereascce cine-va? Strcehon. Ba eu mai turb fcerce treabce, orî de mi-î crede, ori ba; însufletit fiind însa: de duhul filosofesc Socotîam, cce într’aceste pustiîuri. ce moe jertfesc, Voîu pute moecar petrece cu oare care roegadîu, Voîîi pute soe-mî apoer trupul de-all sîmtirilor noecadlu, Fiind de femei cu totul desfa:cut si depeertat; Gîndiam, coe de ccetrce patimi nu voîu maî fi supoerat; însoe dupoe cum voed astce-Ji cu totul m’am amoegit, Coeci simţirile cu trupul bat un roesboîu neslîrsit. Tales. Darce Democrit în groata* ce face? nu-mi povestescî? Straibon. Rîde. Tales. Si de cine rîde? Straibon. De firile omenescî. Ell pre’n a luî judecatoe toti oameni-i face roeî. Desfrînatî si pismeetâreti, desiertî, viclenni, nrotceroei: Si pe’ntru ca soe nu vadee om si pe aici vr’uoe dat’ Sîede toatoe diua sîngur pre’n vidiuni înfundat. Si numai noaptea cînd luna îsî aprinde-all soeu fînar Numaî atunci si ell ese de pre’n cotloanne a far; Apoî pe stîncî si pe turnuri nalte mai pînce la nori Ne coetîoeraem împreunce, îneît mce cuprind fiori; De-acolo stellelor facem a viditeî doeton'î Privim pe Joe cu toate cerescile lui feerii. De pe care stîncî pre’n multa sprijiniturce ’n noerî, Aflcem cu ’n ann mai noeinte alle vremilor scimbcerî; Sî-am nosdejde, ccelindare cce voîu si face curînd, Si voîîi fi pe lîng’ acestea cu fiilosofii în rînd. 40 Tales. Ccelindare! Dia*u de-acellea mai e’asiu vre sce fac sî eu. Strcebon. Soe seimbcem treptele noastre de vrei, nu e lucru greu. Eu mce duc la tine-acasa* si pe tine-aici te las, Unde întîelept, ca mine, te vei face într’un ceas. Yeî sci si tu cos nemica de’n nemic nu e fcecut, Si ear’ nemic în nemicoe neci cum nu s’eii prefceeul: Si cce nisce pcerticelle, ce nu poti sa1 le dîosrescî, — Ccecî sînt atît de ma*runte, cît numai le ’ncipuescî; Ca; atomurile toate, pre’n un cip necunoscut, Se agatice pre’n desîerturi . . . dar’ spune-mi ai priceput? Tales. Spune, spune înainte, întîeleg eîi vorba ta. Strwbon. Apoî dar' asculta? bine, sa*-ti mai spuîîi încce ce-va Sufletul nostru si duhul tot una se socotesc, Si adevcerul, pe care toti oamenii îl doresc. Se aflce ascuns la umbrce, tocma ’n fundul unui putîiî. Tales. Ulcere, ce spui? Apoi dara* sa* Sciu, cce nu o sce crutiu Neci mînî, neci cap, neci pecioarc, decît plec sce-l scot îndat. Dar’ nu nice amcegescî oare? Strwbon. Nu, poti fi încredintiat. Dar’ las’ gluma Si m’ascultce. De vrei sce te pricopsesc! Cumpcerce-mî drega*torîea si de acî deacce voescî Poti ca sce faci uce cercare. Multî bannî, crede-mce, nu vreîi. Tales. Pe’ntru bannî, orî cîti mi-I cere, neci cum nu mce spariu eu. Cce mcecar cce sînt atîta de prost, tot deac’asiu voi, Mî-ar da mîna si ’n rcrdvanne pe ulitî’a mce ’nvîrtî. Strcebon. Mcere, foerce sce te superi, coe ’ndresnosc a te ’ntrelui, Spune-mi asiâ suma* mare cum aî putut cîScigâ? Tales. Cum cîsciga*! si dc unde, asta prea bine sciu eu Dar’ soe o maî Scie Si-altii, drept îti spuîu, cce nu o vreu; Strwbon. Eu puiîi, de vroi. prinsoare, si maî c’asiu pute sce jur Ca*-î fi ga*sit vr’ua* eomoarce pe aicîa pe ’mprejur. Tales. Poate. 408 Straibon. Ce spuî? uoe como;trce! cum aî pulut s’o ga'sesd? Spune-mî, moe rog'. Tales. Bine, darce ma* tem, soe nu moe pîresci. Straibon. Pre legea mea, nu, moe crede. Tales. Legea ta eu, DIceu, n’o crediîi. Straibon. Crede-moe. Cu bunoe seamoe, pociîi soe te încredintledîîi La cine-va de voîu spune, apoî soe fiu un mcegariu. Unde e aceâ eomoaroe? Tales (aroetîndu-î nisce broetielle de brilant). La mine în budîunarîu. Straibon (în parte). Ah! soe sciţi cu bunoe seamoe, în acest codru vr’uoe dat De’n drumeţi pe oare care, ca un hotiîi va (î preedat. (Luî Tales.) O! ceriu! dc unde la tine pietre cu un asîâ Toc? Tales. Le am dela a mea fiîcce. Straibon. Moe rog, pre’n ce fclîu de joc Aîi cîscigat a ta fiîcce asîâ lucru ’mpceroetesc, Cceci aceste pietre scumpe maî cît ua- tîarce ploetesc. Cum le-au cîscigat? îan spune. Tales. Bine. Eu de mult donam .*. . Dar’ par’ coe Demoerit vine. Mce rog, moe rog, sce tcecem. Scena III. Demoerit, Strcebo». Tales. Demoerit (în parte). Urmînd vecilor popoaroe si tradiţiilor lor, Apoî dic, cce omul este un dobitoc rîdiculorîu Precum în l'aptce se vede: Eu însce cum îl privesc, Si ’nsu-si vrednic de tot rîsul, încce îl maî diugreevese. Straibon (luî Tales). Începu bine. Demoerit (în par(e). In toafe a timpului hinecu'rî Ell pre sine se însîealce pre’n a luî mii de scimbaTÎ; 400 Cînd ]>lin dc-;mior, cînd dc ură, do sjicrînlîe măgulii, Cind pîi'ăsoe, cînd defaimă, cînd rîde, cînd o soîrbil; Cînd mînios, cînd e:ir' vesel, cînd fuge de oe-aîi vn:dFul. Cînd face, cînd se ccrcSce. cînd slrică tot ec-aîi frecul. Maî nestălornic de'n vâlurî, maî spullwrâleo de'n vînl Si înece sc socolesce maî întîelepl pe pa*mînl! Nebun si plin dc mîndrie, îndărătnic, nrelaTicu! Pociîi dar’ rîde, mi sc parc, dc-un asîă dobitoc rccîi. Strechon. In aslre lâudă mare de porecle asîâ vii Sa* alice, moe rog', cuprinse si-a damelor vrednicii? Demiterii. Fa*ra* ncei ua* îndoiala*. Strwhon. L’asla iscălesc Sî cu. Democrit. O, ca toc si bunul Tales, binc-aî venit, fătul micii, Dar’ Crcdisa, a la fiica*, spune-mi unde aii ra*mas? Tales. Si ea acum o sa; pice. S'au cerul, ca s'o mai las Soe s’ odihnească! o leaca* pe malul unui pojra*ii, Acum o’o la*sa*i, mi-î grije, si îmi pare 1‘oarlc răii. Vădîîi, ca; încoe nu maî vine, si asia ma face foc. Dar’ a veni ea îndalo*. ca ma* duc sa* cal pe loc. (Esc.) Scena IV. Democrit, Strajbon. Stra’/wn. Noî aici sînlem cu lotul de vidile apăraţi. De-a nebunilor palavre, nu vom mai li suparăţi: Necî unul de'n eî vr'ua* dala n’a ave un asîâ nas. Ca de-all mesei noslre miros sa* fia aicîa (ras Vrei sa* le 'nduloesci do gustul acestor simple găliri. Ce sînl lucrate de'n însu-si a liriî alcătuiri? Democrit. Numai Ia mîncal li-î gindul, nu oc-va mai do folos. Numai le 'miopi în lol ceasul, ciobiIoc nesăţios! Sâivina cea ruşinata*, trupul acosta all ta*u. Intru caro biciul siillel îsî are lacasiul saîi. Numai l allo tallo pofle le face ca sa* gîndesci. Numai po'nlru dînsul sîngur pe lumea asia Inrosci! .410 Straibon. Cînd îmi hroenesc trupul bine, dubu-mî este maî voîos. Demoerit. Suflet înjosit si gras! Strasbon. Yaî de dînsul ticoelos! Gras e la a ta pcerere, eu maî pier de istovit. Ba aflce, coe pe’ntru mine s’aîi trecut de siuguit; Pe’ntru eoe deacce de aicîa nu te-oîîi videi depoertat Apoi, DIceu, te lus cu ursii, sî moe duc, tî-o spuîîi curat, Coecî m’am foecut par’ eoe-s moasce, slab, proepoedit si uscat. Demoerit. Du-te, fugi de înoeinte-ml, pîeî duliule ’mpelitîat; Deaece-ti e inima plinoe de asii proaste sîmtirî Mergi; ca tine, goesesc sute, foeroe de-atîtea cîrtirî. Eu am vroit soe te vindec de orbirea ’n care estî, Si soe te petrec de mînce ccetrce pcertile cerescî, Eu de pitimele relle voiam soe te lecuesc; Ycedîîi însoe cce nu estî vrednic de trudele, ee jertfesc. Soe moe Iasî tu aici sîngur, dobitoc desfoetoetorîu! Straibon. Eu îtî spulii fcercE de glumoe, de foame nu voîu soe mor. Dar' încaî n’a dice nimeni ece-s înamorat sî eii. Demoerit. Ce voescî sce dieî cu asta? Stra:bon. Ce îmî place si ce vreu, Ear" tu aceea ce-tî place. Demoerit (în parte). Nu cum-va oare-au aflat SIcebicîunea In care astoe-di si eu am alunecat? (Coetroe Strcebon.) Aceste a talie vorbe, credîu cce pe’ntru altiî sînt? Straibon. înamorat tu esci poate, de nu-tî place-acest cuvînt? Demoerit. Ce-aî dis? N’am audit bine. Demoerit înamorat? Straibon. Atît de ’njosit te judeci? atîta de desfrînat? Ca în obsceasea orbire soe fii si tu rcetcecit? Demoerit (în parte). Ce adevcer e aceasta! Strabon. Tu soe vrei a fi Iubit? Sce câuti a face curte, de care-asîîi muri de rîs ? Nu est! nebun înlr’atîta: asta necî este dis. Demoerit (în parte). O! ce supoerare mare! cum m’amoeresee cumplit! Straebon. Aî lilosofîea ’ntreagoe drept un did de sprijinit. Demoerit. Tot sînt 11 ce samoe de patimi, care ori cît te-aî lupta, De a lor tristoe robie, neci de cum nu potî screpâ; In dîoedar cu ’utîelepelunea silescî a te copen". Inima se desvcelesce pe unde necî potî dîceri, Si ades bietul om face ce necî gîndlâ vre ucedat’. Straebon. Du-te, fugi de înoeinte-mî, pîeî! duliule ’mpelitlat! Deacce-ti,e inima plinoe de asîâ proaste sîmtirî, Mergi, ca tine gcesese sute, foeroe de-atîtea cîrtirî, Dobitoc desfcetoetorlii! Demoerit. Poate credî, coe eu Iubesc ? (In parte.) O, de-asîu pute astoe taînoe în vr’un cip s’o mistuesc! Straebon. Dumnediceu sce mce fereascce! Eu însoe cum am simţit, Poclii dice, cce ccetrce fete aî un gust deosebit. Firea ta eu tocma bine nu o am fost cunoscut, Dar’ cce Cridisa Îlî place, adese orî am voediut, Demoerit. Asta-I nevinovcetiea, ce ’n sufletul el privesc, Mce silesce, ca vcedîînd’o, bucurie soe sîmtlese, Si cu-a bcerbatilor încoe .amestecul cell urît, Inima eî cea curatoe necî cum nu sî-au pîngoerît; Intr’aî el ocî adevoerul se vede prea Icemurit, Ea-I uce floare ce-abîa firea de’n sînu-sî aîi odrceslit. Straibon. Te-aî fost despoertit cu totul de neamul cell omenesc, Si-acum vcediu, ca: te-aninî earoe-sî, încoe de cell femeesc. Demoerit. Tu moe iai în rîs: dar’ eatce pe Cridis’ audîu viind. 412 Sccna V. Cridisa, Demoerit, Strcebon. Cridisa. Eu pe tatoel mîeu îl cnut si nu pocîîi soe-1 maî goesesc: Pîn’ aproape de aicîa îmî poereâ cce-1 tot privesc Nu l’ati voediut Dumneavoastră; pe aici pe unde-va? Oare nu s’au dus acasce foKroe a ma; aseeptâ? Dar’ nu credîîi eu sce moe lase în poedure sîngureâ. Demoerit (în parte). O! cerîuri! ce turburare se vîroe ’n inima mea! Strcehon. Mu: rog, iubita mea, spune-mi primblîndu-te ne’ncetat Pre’n codru tot sînguricoe, în vr’uoe ispitee n’aî dat? Cot; ’ntr’alle codrilor sînurî se goesesc adese orî, Silvannî ce de asîâ gusturi sînt foarte mult iubitori, Cariî si diua si noaptea gonesc, asîâ un vînat Si de fete roetoecite nu li—î mila; necî poecat? Credisa, Pre’n a codrilor desime crede, cce nu moe pierdui eu, Si necî acest fel iu de oameni nu ’ntîlnesc în drumul mîeu Lîngce uoe fîntînoe rece c’un sunet foarte ploecut, A coeriîa limpedime numaî decît m’au foecut, De am roemas lîngce dînsa, unde fatîamî-am spoelat, Cu all undei sînoetoase cristalul acell curat. Strcehon. Asemene toaleta;, ce tu întrebuintîedî, Si mie-mi place. Demoerit (coetroe Stroebon), Te uitos, Strceboane, ca se moe cred Coe ’n toatoe a eî (iintîoe, (irea curatoe privescî, Frâgeda eî fetisîoaroe cu mescesîugurî obsceseî Neci cum nu este atinsoe: ea pe’ntru frumseatîa sa Numaî firii e doetoarîoe multîemiri a roevoersâ Strcehon. Drept, coe obradîul eî încoe necî cum nu e scimosit. Demoerit (coetroe Cridisa). Multia:mirea aceâ mare, ce la isvor ai goesit Prea curat doe a ’ntia-lege dupoe vîrsta ’n care escî, Coe de coetroe oare cine îubitoe a fi dorcscî. Credisa. Ba acolo alta: grije ma: opresce prea usîor. 413 Democrit. Nu cuin-va scii cum sc eiamoe ac:ci gi'ijc? Strwbon. Ia, amor. Cridisa. Ce di ci? amor? Strwbon. Amor daroe. Cridisa. Ba. Democrit Eu ti-1 tadnioeeesc. (In parte.) Ma* cutremur! si necî nu sciu ce-o sce-î dic, ce soe-î vorbesc Strwbon (luî Democrit). Ce! tu, ce filosoficesce critici toate si glumescî, Care simţirilor talie ca un monarc poruncescî, Si cu planetele toate stai pururea nas Ia nas, Ua* fata; acum te face sa; roemîî foerce de glas! Tremuri? încerc fii maî ager, nu (iî copiii fu boerbat. Democrit (în parte), înca* asiâ Iurburare inima mea n’au cercat! (Coetroe Cridisa.) Amoru ’n adevcer este, ce necî poate fi numit. E uoe patima;, ce firea în om o aîi roesoedit; Uoe poftoe prea toeîn,uita;, un gust prea desfcetoetorîu, Care atitioe îioe rîvnoe în tot cell vîetîuilorîîi, ■A ’nmulti a sa lîintîa; spre a se înveeînici. Strwbon. Cu tot duhul tceîi, amorul nu sciî bine a-1 toelnioeci, Nu boenui; dar’ amorul e tocma un nu sciu ce, Ce necî sciî de und' te-apuca* si nei*î nu sciî pe’ntru ce; Care ades te împinge sî-acolo unde nu vrcî, Si ne împle de îia; poftoe. ce sîmtim ca*tras femei; Sî-acell nu scivi ce în urma», ce e atît de ploecut, Ese de'n inima noastră* pre’n un cip nepriceput. Crcdisa. Precum vcedîîi eîi, Dumneavoastră; limba; stroeina; voi*])ifi, Sî-asta; ne’ntîeleasa* taina; si maî mult o ’mbroboditî. Amorul acesta dara» nu e lesne a-1 practisi, De a asîâ greutate pîna* si de a-1 rosti: Eu ma* sîmtîu dc duh lipsita*, si dar' a 'nvoetîâ nu vreîi. Un lucru ce a-1 întîclegc îmî pare atît de greu. 414 Strcehon. Cearcă; pre’n laptoe amorul coe-1 întielegi mai usior; Ia-moe de dascal pe mine, si de nu te ’nvoetîîi, soe mor. Scena VI. Agelas, Agenor, Demoerit, Stroebon, Cridisa. Agelas. Sce maî stoem într’acest codru, vînoetoarea soe loescem, Pîn’ va trece ferbinteala, puţin soe ne roesufloein. Dar’ ce voedîii eu? Strcehon (coetroe Credisa). Mi se pare, poate, are cu alta amor, Crede, lubitce Cleanto?, c’o soe mce facoe soe mor! Clcanta. Cînd eu caut întristarea în vr’un cip soe-ti liniscese. Inii spui e.ar’ proasta jiricire obiceiului obscesc. Minunat lucru e asta, coe orî ce amoredîat, De a lui nenorocire tot ell este vinovat; Âdecce coe amoredii, toti dicînd într’un cuvînt, Nu-s voinici soe cate-aiurea decît Ia ceriu si poemînt; Coîcî, deacce de'n întîmplare, care-va arîndroesnî, Asupra vre unei altei ocii soei a-si pironi, Ori s’ar aroetâ, coe este trist, seau vesel, seau uimit, Seaii nu rîde, ori nu plînge, ori în urmoe n’au vorbit, îndatoe si gelodiea într’acell ceas se ncescu, Si tintiarul de ucedatoe într’un smeii se prefoeeii. îndatce e bcerbar foarte, e tirann nesîmtitoriii, E uce fearoe încruditce, nu scie, ce e amor. 422 îndatce acell e vrednic a fi sters de’ntre cei vii, Sî-a fi pedepsit cu toate a tartarului urgii. In veacul acest de asta-dl.alt feliîi trebui sce troeescî, Cu uoe blîndeatlce boerbatul trebuie soe-tî cibdîuescl, Clar de ar face vr’uoe datoe vre un lucru neploecut, Si de l’al privi si însoe-tî, soe te faci, coe n’al voediut. Atuncîa vel troeî bine cu orî si care bmrbat, Cînd ell se va privi liber, nu ca un rob ferecat. Esmennica. Unei inimi delicate, pline de curat amor, Si uoe tcecere îl este un lucru otroevitor; Ear’ prepusul tot-de-auna nasce spre a o scîrbi. Tu nu sciî, dragoe Cleantoe, ce va soe dic’a Iubi! Cleanta. Asia! Ba ca mine-amorul credlu, coe nu l’aî maî gustat, Coeci eu foecuî nebuniea de m’am fost si moeritat. Esmennica. Te-aî fost mceritat? Cleanta. In Argos nebuniea am foecut, Ce pînoe ’n diua de astoe-di nimene nu o-au sciut. încoe înceintea vremii ce soarta s’au îndurat, A mijloci pe’ntru mine la maîcoe-ta de-am întrat, Astoe frumoasoe ispravce eii am fost’o soevîrsit, •Care, moe crede, coe ’n urmce prea cumplita au esit. Luasem un boerbat barbar, temoetoiiu, ciudat, pocit; Beţiv, ccerturaiiu, hoerbiretlu, coepritios si sgîrcit; Precum sînt mai toti de obsce de la mare pîn’ la mic. Eu dar’, ca soe scap de dînsul, n’am foecut altoe nimicoe, Decît numaî di si noapte ne’ncetat l’am amoerît Sl-asli de-a lui însoţire abia m’am cotorosit. Sfada, ocara, strîgarea ce-I trîntlam foeroe soroc, Jj’au trimis la dracu ’n prisnic, soe-sî .caute alt noroc. Esmennica. ' Cum? au murit? Cleanta. Cine-1 scie! de cînd de-aicl au perit^ Sînt douoe-dîeci de annî astoe-di, de-atuneî nu l’am mai dioerit; Cît dacoe de’n întîmplare aici s’ar ivi acum, Cred, coe clar vorbind cu dînsul, nu ne-am eunoasce necî cum, Coeci eii, cînd moe moeritasem, eram, cum soe-tî spuîu, soe ere dl Ia numaî atitilica, poerea coe-s un titiredîu. Esmenniea. -Aerul tceu acest vesel nu puţin m’ar bucuri. DactE inima în mine atît nu s'ar turburi. Clcanta. Pe’ntru ca scE-ii uitî în graboe mcehnielunea. ce sîmtîescî, Yin’ pîn’ într’un Ioc cu mine, ca sce te maî roecorescî. Sciî, cce regele aduse, cînd reni de la vînat. De’ntru uce pustietate un dobitoc prea ciudat, Care oare ce aduce sî a om, însce puţin Cce seamoenncE si cu ursii, si sce vedi legat nu-1 tin! Dic, cce dcE sî cite-uce vcrboe, si rîde neeontennit. Am uîtat ce-i dic cce este, mi se pare-un . . . Democrit. Esmenniea. Cum vcedîu înalta sciintlce, tu neci cum nu o m cer esci. Acest dobitoc, pe care acuma mi-1 diugrcevescî, Este-un filosof de’n lume de’n cei maî mari si vestitl. Cleanla. Filosof! toti dar’ acestîa sînt atîta de posnitî? Nu vil? Esmenniea. Nu. Du-te tu însa-tî, ear’ pe mine, te poftesc, Sce mce lasî în liniscire, c’aceasta mai mult doresc. Toate cîte tu aicîa a-mî vorbi te-ai nevoit, A gelosîei durere neci cum nu mi-au potolit. Cleanta. Par’ cce s’aude nescine. Eu mcB duc sce mal privesc Acell dobitoc, pe care filosof, dicî, cce-l numesc. Scena II. Strcebon (sîngur în liaîne de curtedîann). DupcE cum îmi î-au eu sama, si fcerce sce mce gresîesc, Un om, ce-are duh maî mare, numaî de curte-l gcesesc: Numaî aici îi e locul, unde îsi poate lceti Duhul, cu care ricetura voi a-1 înbogcEtî. Are sî cu ce stomacul cum trebule-a-sî multlcemi, Yin destuii, bucate multe, si orî cîte ar pofti. De cînd am venit aicîa matîele nu-mi cioroeesc. Cu rcesboiu ca mal noeinte mal mult nu se asupresc. Si astce-dî cu de mîncare, ea pe'ntru trei m’am pcestrat, JIce vcfid si ’n îmbrcecceminte, ca un Bceron de curat. Si toate mcE prind, dar’ însoe par" cce vine cine-va. Bre! bre! acesta e Tales! sî-a Iui haine fac ce-va! 424 Scena Ilf. Sti'flebon, Tales (îmbrcecat în liaîne de curte peste alle salle tîcercennescî). Tales. Mceî, dar’ aceasta! vcediut’ai! Ba eii asta nu voesc, Totî la nasul mîeu sce rîdce, si eii sce-î îngoeduesc? Dîce« de-a maî veni vre unul sce moe hlidîeascce, ca adî, 11 lipesc cu pumnul asta asîâ-sî tocma în obradî. «katuMulP 447 Scena VII. Democrit, Strcebon, un Stolnic. Stolnicul. Domnilor, mîncarea-î gata; oare la masce se dcem? Strabon. Sce dati dar’ asîasî îndatoe, ccecî noî abîâ asceptcem. Aî însce ce-va bucate cu niscai gusturi mai rari? Stolnicul. S’aii silit pe’ntru aceasta douce-dîecî de bucoetarî. Democrit. Doîice-diecî bucoetarî! Stolnicul. Daroe. Democrit. Cce putini sînt, drept soe-tî spun. Stolnicul. Dar’ sî-au pus toatoe silintîa, a face ce-or sci mai bun. Democrit. N’am eu dar’ cuvînt a rîde, de-a omului nebunii, Privindu-l cum se silesce a scorni sute si mii, De mescesîugurî, pre’n care foeroe a se otîerî, Soe poatoe maî cu ploecere, însul a se omorî? Pre’n mînccerî mirositoarîe si cîte de pre pcemînt Iî vcdî cce însu-sî cu dinţii îsi sapoe all sceu mormînt; Scie ccu putince vieatioe e liotcerît a gusta, Si se silesce ’n tot cipul încce a o maî scurta. — Voî cu mescesiugul vostru, ce atîta îl slcevitî, Sîntetî ucigaşi de oamenî, dela mine soe o sciţi; Toti sîntetî pe’ntru aceasta de coetrce^ta;rtar ncescuti, Si ’n adins de ccetrcE doftori sîntetî cu leafee tinutl. Dup’ iice dreaptee judecatoe vrednicce de pomennit, Voi de pre’n ticurile toate sîntetî buni de surgîunit. Strabon. (Ccetroe Stolnic.) Jlffiri! lasoe-1 sce vorbeascce; eu de astea nu ascult, Spune s’aducoe pe masce, si cît s’a pute mai mult. (Sfîrsitul actului all treile.) Actul all IV. Scena I. Tales, Cridisa. Tales. Dicoe orî cine ce-a dice, eu sciu c’am fcecut cu cap, Cce m’am silit dela tiarce cît mai de iute soe scap; Si cine-au dis, au dis bine, cce si eu asta o spulu: Omul noroc nu-sl gcesesee neci uce dat’ în tiara lui, Ori cît de frumos sce fice, si sce vorbeascce cu rost, Nimene nu-i face cinste, ba încce-i dice, cce-i prost. Cridisa. Voed, cce aî gust bun, mce bucur, si te si lieritisesc; l'ales. Aicîa toti îmi d’au cinste, ori si unde mce gcesesc; Toti îsî iau cuşma la mine, moe vced, coe nu-s dobitoc. Cridisa. Apoi va sce dicce-ti place a troeî într’acest loc? Tales. Sce nu-mi placce, diceu atuncîa asiu fi ciar un gogomann, Cum ccedîuî, îmi vine-a rîde liurdus intr’asiâ bun liann; Si pietrele celle scumpe or sce nu vie, le-ascept Coe-i cinstit hangiul nostru, aceea ce-i drept, îi drept. Cridisa. Acest feliu de vorbe, tatce, aicîa nu se vorbesc, Aceste cuvinte numaî cu tîara se potrivesc. Nu maî cuvîntâ de Rege vorbele, care le-aî dis, Coe de-a audi nescine, pe-amîndoi ne-a luâ ’n rîs. Tales- Mceri, mare posnce-i asta! Di dupce cum vorbesc eu Au început soe nu-tî placce, te ’mpunge cuvîntul mîeu; Dar’ nu sciî tu, cce orî cine vorbesce cum a ’nvcetîat, Si eu — rîdce cuî îi place — voroesc cum am apucat. Nu sînt eu dîcelud atîta dupoe cum tu mce socoti, Eu de’n cap si gibceci'e nu vreu soe vce sciu pre toti. Credisa. Eartoe-mî, moe rog, îndroesneala, cce acest feliu am vorbit. 449 Tales. Tu sa* moe înveţi pre mine a vorbi aî fost cetit? Cridisa. Eu aceasta nu ti-am dis’o ca soe te fac mînios, Decît numai altoe datoe ca soe vorbesc! mal frumos. Tales. Pe’ntru coe esc! poleita;, de lucesc! ca un gîndac, Nu fii pn'stavoe pe mine, c’apoî cîi pînce tac, tac. Cridisa. Sciu prea bine. Tales. Eu vreîi cinste de la orî cine-a primi. Cridisa. Ceea ce mi se cuvine, eu nu lipsesc a ’mplinî. Tales. Cînd vorbesc — bagee-tî în minte — voesc soe fiu ascultat. Cridisa. Bine. l'ales. Soe fiu cinstit. Cridisa. Daroe. Tales. Si slujit. Cridisa. Ne ap cerat. Tales. Apoi dar’ s’apuc de’n câpoet vorba, ce n’am ispreevit. DIoeu sciu, coe ’n curtea aceasta îî prea bine de troeit; Pre domni! ceî de aicîa la rannee îi poli lega. Cridisa. Ear’ lui Democrit nu-î place aicîa a sc afla; Ell doriâ demult de-aicia sa; se vadoe depeertat. l'ales. Asiâ dîceu! si de ce oare? ce-va i s’au întîmplat? Cridisa. Dice, coe toate acellea, cîte ocii lui privesc lî sînt prea nesuferite, si toate îl amcercesc, Pe’ntru cce aici boerbalii sînt totî sirelî, desfrînatî, Si femeile de relle întrec încce pre beerbati. Si dice, cce sînt frumoase numaî pre’n un mescesiug, Si-a lor inimi.... Tales. Tu cu cile nu întră ’n prietesîug. Lepturarîu rumînesc. T. III. 29 450 De toate-alle lor ncerâvurî câutua scb te poedîescî, Si cu vr’un domn de aicîa sce nu te îngîrluesci. Lor le doe mîna soe facce orî ce, cce sînt Doamne mari, Lor de pcecat nu li-î fricce, cos aîi ce da scerindarî. . . Ins® nu sciu, ce s’aude, pav’ cce vine Demoerit. Scena II. Demoerit, Cridisa, Tales. Demoerit. O, aicea rnî-uî fost Tales? ce faci? bine te-am gcesit. Sciu cos strceinul tceu aer le-aratce si maî ciudat? Dîoeu rîs sî-au fcecut de tine, de-asîâ te-au împopotiat. Dar’ eatce, frumoasa Cridis! ce dicî de podoaba sa. Cu aste bogate haine potî dice ece-i fiica ta? Tales. Ba, cum eu la treaba asta socotealoe mî-ani fcecut. Si acell maî bun de guroe trebui sce rcemîîce mut. Demoerit. O prind bine aste haine, o împodobesc nespus Si cipul cell mceretiu încoe ce sî-au luat maî pre sus. Tales. Asta am cam pviceput’o. Cridisa. Prea norocit’am noescut, Dacoe .'ierul mîeu astoe-di voe este asîâ ploscut. Demoerit. Alte pl.'înnurî maî înalte îmi pare, cce-i fi avînd, Har’ a-mi plcece vre uce datoe sciu. coe nu-ti trece pre’n gînd. Tales. Mcere, ce spui? asîâ-î vorba? eu dîoeu asta n’am sciut. Las’ dar’ cce i-oîu da eu minte; bine cce o-am cunoscut. Eu î-oîu porunci, ca tatce am drituri asupra eî. Sce te aîboe ca pre mine, si soe lacce, orî ce vrei. C’apoi sciîi eii .... Cridisa. Cît moe bucur, cos porunca, ce primesc Se unesce asîâ bine cu rîvna, care sîmtiesc. Te-ascult de’n inima toatoe, si îneît voîîi mai troei, Ne’ncetat filosofiea foarte mult o voîu moeri; Ear’ cît pe’ntru alte pricini, ce inima-mi va rîvni, Insa-mi îmi voîu luâ voe de a le pute împlini', 4ol Insos fa*roe vre iice datai cinstea, sa: îmi ponegresc.. Seau iubitului mleu tata* ncecadiu su“-î prioinuesc. (Ese.) Scena III. Democrif, Tales. Tales. Ea par' ca: are, ce are, Si ca sce nu spun minciuni, Pare cce ’n capul eî astoe-dl sunce nesce goergoeunî. De cînd au venit aicîa, nu-mi asculta: vorba mea, Si îmi vine cîte-uce datai . . . dar’ ear’ mi-î milos de ea. Democrit. Alte griji maî marî pe dînsa astce-dî o au ncevcelit, Aî fi credlut c’uu; mlceditîcB, ce atîta m’am silit Insu-mî cu mînele melle de fortunî a o pcestrâ. Si cu ua; crescere buna; inima a-î îndîestrâ, Cce-mî va am cegi noedejdea Si ’nfr’atîta s’ar pleca. Tot plannul. ce-aveam asupree-i, asfelîu a-1 desfiintla; Regele orî cînd o vede, sîmte un loc de gîndit. Tales. Asiâ dîceu! Regele însu-sî? apoî dar' ne-am gestit. Demoerit. A curţii salle podoaba*, all soeu rang moegulitorîii, Tînoera sa inimioara; au învins’o prea usîor. Si la a eî viifoarle nenorociri, ce-o pîiulesc — L’a coerora mîrSIoevie moe cutremur cînd gîndesc — Numaî Si numai eu sîngur îi sînt pricinuitorii), Eîi am adus’o pe malul acest înspaumîntoetoriii; , Ca;ei tu poli judeca însu-tî fa-rop mal multe sce-ti spun. Ce feliu de-amor este-acesla. Tales. Sciu coe nu-î vr’un lucru bun. Democrit. Trebui noi sa; lffisaem curtea, Sî-aceasta cît mal curînd. Tales. Soe lcesoem curtea? Dcmocrit. Îndată;. Tales. Eu, dîoeu! asta n’ani de gînd. C’aici-sciu, cce-mî erâ bine. Dcmoirit. Ori cum, trebui a plecâ, 29* 4o2 Cît mai de grabce pe Cridis trebui de-aicî a luă. Tu escî doetoriii la aceasta Si mal mult a (e sili. , Cceci de veî dlcebovi, cinstea Regele î-a fcsccli. Tales. Va‘(l eu, cce Regele-aratce, cce-I puternic si bogat. Cce fcer’ de necî fia1 dreptate de fata mea s’au legat. Dar’ apoî ce socotesce, cce pe’ntru ece-i rege ell . . . Demoerit. Sermanne ii sce-tî plerdi Cinstea, ea un ncetcerceu misicll. Tales. Pe’ntru aceasta eî bojma cu bceuturi moe ’ndesâ, Cce deeînd venii aicîa, gura nu mi se usca. Acesta le erâ gîndul, sce mce facce, mcesccerâ, Sce-mî înslclle copillitîa, dar’ or vede ce-or luA. Lasce, bine cce mî-aî spus’o; de-acum sciii eu ce sce fac. Un lucru care, mce crede, n’a sce le fice pe plac. (Esc Scciia IV. Demoerit. (Singur.) 0 cerlule! pînce unde slcebieîunea ni’aii înpins; Pînce unde înjosită drugoste-acum m’au învins! Pîn’ la atîta grad aslce-dî eu sce ma* privesc uimit. Sce-mî uit dreapta cunoscinllce! sce uit, cce sînt Democril! Si ce slcebicîune-î asta, ce atît m’au ferecat, Ce de’n callea faptei bune înlr’atît m’au depoertat? E! nu plerde-acum prilejul j)înce ce sîngur te vedi. Inima întru aceasta bine soe tî-o eereetedî; Trage perdeaîia în hiturî, cu care îtî învcelescî Ilîvna sîmtirilor talie, ce în inimee sîmtîesci. Nu putince vreme este de cînd mce ’ndeletni c-esc Ne’ncetat asupra altor pre’n un rîs scetirieesc Sce rcevoers cu ’nbelsîugare un venin otreevitorîu; Ia sce cam rîd si de mine, soe rîd, sce mo: răcoresc, Fcer’a mal ccetu în altiî pricini de rîs, ce doresc. Sînt înamorat atîta cît necî îtî încipuescl. — Tu înamorat! se poate? filosof aspru, ce esci, De asemenne voepae sce te ve.lt tu biruit ! Si care-I acea didire ee ’ntr’atîta te-au robit ? Care didire acest fel Iii te-au învcctîat a iubi! — Uce de cinci-spre-ce annî pruncce.— Credî, cce ea te va ’ndrn; Fceeloarce ce-I ca uce rosce, ce abîâ s’au desvcelit, Soe ’ndrcegeasc’ un bcetrîn gîrbov cu slutîennie rnuilit ? — .Aii, ce ser fac, amar mic! dara1 'n cursa asin1 "rea. I'»i! pulcrc nccii|irinsn' m’.'i ’inpins Cărei.- voea mea. 0! iniinci> licei-loasei-, de rîs înlre muri(ori! Cum poli ave culedîarc a Iu tnlogi ]ie (lori? S o* nu poli Iu ave astă-dî ura cugetului drept. Ce cn-trci: amor o sîmlc (ol sufletul îniîelepl? I) e—îi SI sî piilimrc cumplită sci- nu (c poli înfrîmi, insu-îî sa; eiiuîi acesl feliîi fiintîa îi—îi ruSinâ? Apoî nu-î dcslull :i(î(:i; (u care (c îngîmfedî, Cu a (a filosofic, pc carc adî o urmedî. La fi ci; asîă nebuni c însu-îî supus su-. (c dai, Sce aduci pe Cridis, unde? loema ’n curtea unul Craîîi? Aii! cfl de puţin se află în lume acesl noroc. C,'amorul cu’nîiclcpeîunca sa; petreacă- la 1111 loc! înste cine-va s'aude, scc incc (rag cu mai în dos. Si sci* conlinesc cu svatul cest asii! fanlaslicos; Si pe’nlru sa'-inî ăpa-r cinstea. Irelniî sa- mei; liniScesc, Sa:-niî î-au eară-Si de nou masca dupce cipul cell obSecse. Scena V. Demoerit, Cleanta. Cleenta. (In parte.) Să cunoaScc dupa- haina, cu carc-i împodobit. C’aeesla-î originalul, de care ni s’au vorbit. (Ccrtrce Demoerit.) Tu care ’n (oala- vicaiîa pre’n păduri ai petrecut. Si-alar' de filosofic altei- nu l î-a îi mai plrceul, Mă rog carii de’n totî dracii loc aicîa te-au vîrît, Scv ne 1 mp]i toatei1 curtea de neplăceri. Si urît? Demoerit. La întrebarea aceasta, ce acest fclîu aî pornit. In adevăr nu Sciii însu-mî. ce trebui src-tî glăsuesc. De cît cn" plăcii la Rege, eii aici Să lceeuesc, Si pe’nlr'un filosof vrednic ce urc clipa: nu perdeam M’aii răsădit tocma ’n curie, src fiii leneSiii eurtidiann. Cleanta. Scii tu însă eă aii-ia cipul tăîi acest ciudat. Nc-aii pricinuit im- urn\ ce n’am sîmîil neci urc dai? Demoerit. O cred Si pîn' la alila nu-s dc slci-bicîunî orbit. Ca de cine-va vr’iiă datei1 su- doresc a li iubit. 454 Cleanta. Aî gresiealoe, ccecî nu-î nime, soe-ti poatoe noeinte sta, Fcpr’a rîde de plcecere privind Ia persoana ta. Democrit. Risul îî un drit ce firea orî cceruîa om au dat, Si-a rîde linul de altul nu-î lucru de del'oeîinat. Cleanta. Eu de’n porunca printîeseî aicî Ia tine-am venit, Care pre’n a mea rostire îtî vestesce loemurit, Coe de cînd aicî în curte necuratul le-au adus, Ne’ncetat sîmte îioe scîrboe, uoe spaiince sl-un cin nespus; Coeci Regele, ce-a eî mîna1 de mult î-aîi fost juruit, Astce-di se atice cu totul pe’ntru Cridisa robit; La care a luî pornire tu esci pricinuilonîi, 'l’u la intriga aceasta îî osci povctîuitorm. Democrit. Eu, dicî? . Cleanta. Tu. Nu-ti e ruşine tocmai în vîrsta ce esci C’un asîâ mescesiug mîrsiav sa* te îndeletnieesci. Democrit. (Ridiînd.) Plcecuta*’n vinoveetire! c.ii-asemennea turburoerî Nu credeam soe voed vr’iia* data: asîâ posnasie ’ntîinpla*ri. Cleanta. IlîdîV Democrit. De-aî Sci cît Ia aceasta eu sînt de interesat, Sciu c’ atunci nu mî-ai da vina atîta de apoesat. Drept, fiica mea, Ia aceasta foarte rceîi m’ ai cunoscut, Coeci eu pe’ntru asiâ pricini neci de cum nu m’am ncescut. Tu cîi-aceasta foarte bine acum m’ai încredintiat, C’ aicî pre cell drept cu folii îl cunosc de vinovat. Cleanta. Ce dicî? nu sciu eu porunca, cerea Regele ti-aii dat, Ca ’n favorul luî cu Cridis soe vorbesci neapeerat. Si n’aî silit în tot cipul spre a o înduplecâ? Democrit. Aceasta poate sce fioe, însce fcer’ a cugetă, Ca Esmennieî aceste soe aduc nenorociri: Ccecî de ar fi fost primite alle melle svcetuirî, Adî Esmenniea de sigur tocmai dupoe rîvna sa, Intrii-alle Regelui bratie s’av fi putut desfoetâ; Cinstit îîî spun. ('/canin. Tc pol crede. ilc \remc ca- o doresc Do vrei insa; ca aicîa cinstea sn- tiu-ii poncL'reSci. Apoî dar' îndată- dn-lc de unde-ai veniI. Dcmocrit. l'jfi, iubita înca, aceasta înca de mu 11 am dorii. Moe voiu duce dar', Sî-oiii rîde dup' alle melle pln-eerl. Dc (oîi aceşti de aicîa. Si mai vîrtos de muieri. Cleanta. De cine. ma- ro", vei rîde? Dcmocrit. la, dnc(v a Sei o \ ivi. Iulîiu de tine. iubit'o. de straie Si obicei: Ca-eî loale eîle-s pe tine de sus Si pinii' în jos. Toate sînt alccetuile c’im mesceSîug' minciunos. Tu, ea sce ara:ti mai nalta-, sa? ’nSielli ocii omoneSci Cu clobantic de ua- palma- pecioarele cinueSci: Si spre a pute sa*-îi casa1 amorţirea eu noroc Ti-aî pus în cap legcctura- tocmai cît un oboroc. Scociliînd prisosul netrebnic dupre socoteala mea. t:d‘ pn-trime de femee maî mult nu va ra-mîue. Cleanta. ToluSi destuii ne rcumînc ca sa- laccm pre bu-rbati Sn- îmbie, cînd ne-a li voea, dupic noi aSiâ-Si turbali. Tu însce mine de-aieia sce lipseSfî, iii spun curat. Ccpcî de-a (a înfretisiare curtea prea s’au sirlurat. Democrit. Dar* liiea mea. la aceasta jtrea bucuros te ascult, Crcel Si eu de curtea voastră- m'am sn-turat sf mai inuli. De mtni dar’ sce spui printîeseî, cce nu va maî suferi. Ocei-I ivindu-se aurora de parte ma* va dîa-ri. SFcna VI. Cleanta. (Sinirunv.) All printieseî melle dara- interesul cell dorii Ciar dupa- a eî pla-cere acuma l'am ispra-vit: Nu Si*iu insa- ce voiu tace pe’ntru interesul mieii. Si foarte sînt ama-rîtci'. ea- se atla- de tot ra-ti. Ca sfp-mî pol alină insa* neodilma. ce sîiniiesc. Numai decît pre seolariul trebui aici so--l opresc: Ccecî inima mea de’n ceasul în carele l’am din-rit. S’au pcetruns Si ptvtimeSre de un cin nesuferit. Cînd verd cipul luî cell j?i’n"a>îu. duhul lui cell minun-ins 456 Orî ce cerere mî-ar’ face, î-asîîi împlini cu prisos. Poate ceriul eu aceasta a-mî rcesplffiti aii voit, Cinuirea, ce cu ’ntîîul bcerbat mî-au fost rînduit. Dar’ ah! eatce cce aicîa si pre ell viind privesc 0 cît de mare-î plcecerea, ce, vaulîîndu-1, o primesc! Scena VII. Cleanta, Slrcebon. Straibon. Ah, mare ]ucru-i Sciintîa! cît este de norocit, Cell ce cu sciintie nalte se aflce împodobit! Dupce a mea cunosciintîce vced însoe, cce necî ucedat’ Omul nu se proeopsesce fiind de tot înfrînat. Sistema mea e aceasta: cce duhul numai în vin, Cresce cu îmbelsîugare si se face maî deplin. Ccccî eii vced, cce de cînd vinul am de-ajuns cît a be pot, Pe totî filosofii lumii î-asiîi pute face coepot; Si ’n pisma filosoiîeî, ce ne’ncetat au stcetut A opri pre om soe guste ce îi este maî plcecut, De’n sistema mea afarce a esî necî cum nu vreu. Ah! sluga, scumpce printieasce, Doamna sufletului mîeu In prilejul, ce norocul aicîa ne-aii întîlnit, Vedi un nobil, ce în sine e si vesel sf cinstit, De'n orî ce ese de’n masos necî îice datce nu-î lipsit; Si-1 heretisesc cu cinstea în care adî s’au voediut. Cleanta. Nimoeruî cinstea aceasta atîta nu s’au coedîut Cît numai si numaî celluî ce-î vrednic a fi mcerit, Care este prea mceritul scolarîfi all luî Demoerit. Straibon. Aceasta-î uoe micoe cinoe ce Regele mî-au trimes, Coecî noi cu mîncoerî alese ne troetoerisim ades. Cleanta. Prea bine face la asta, maî bine necî s’au putut, Crecî spre a face prietennî, lucru ce-I asiâ plcecut, Maî bun metod nu se aflce pe’ntru ori si care steeri, Decît a da mese bune si-a petrece ’n desfoetoerî; Totî cîtî se iubesc aicîa, sî de’n miei, precum de’n mari, Nu iubesc unii pre altiî, cît iubesc pre buccetari. Sti-aibon. De-I si mare cinstea asta, necî cum nu m’ar mîngceîa De n’asiu fi sigur de cinstea, cce am noroc a-tî ploece, 457 De a te Iubi, stoepînoe, e lucru mult mai moerit, Decît a fi sî la masa Dumnedloeilor primit. Si crede, a mea stoepînoe, adevoerul ce-tî vestesc, Coe neci în dillele care Dumnedîoeii proesnuesc, Eî mai gustoase bucate necî ucedat’ nu pot gusta, Decît gustul, ce se aflce în scumpoe persoana ta. Cleanta. Nu cum-va însoe, iubite, esci de’n acei amoredi, Cariî nu fac hadîu soe fioe vre un minut pe di treji? Cari all lor loc si iubire, dragostea cea mai deplin, O sîmt coetr’ amoredlatoe numai cînd au supt la vin; Si numai în asiâ stare se aratoe sîmtitorî, Si ’n genune! cad la pecioare într’un ceas de mii de ort, Rugînd, ca soe-sî potoleascoe all lor dor si înfocoeri, Dau la rîgceituri hojma, numindu-le de oftoeri; Tinerii de-aicl de’n curte au acest bun obiceîu. Poate si tu de la mine asemennea amor eeî? Strcehon. Ba, stoepîna mea, iubirea, ce pe’ntru tine sîmtiesc, Nu-î de coeroepteriul, care în toti acestîa privesc, Eu pre Bacul necî uoe datoe nu-1 rog soe-mi dea ajutor. La scoposurile melle întru a lega amor, Si pre ori care de’n Dame sciu cum trebui soe sloevesc De-a curtedîannilor tineri esîmple nu moe slujesc; Ci lîng’a amantei melle fraged si prea iubit sîn, Moe port cu stcetornicie, ca un curtedîann boetrîn. Inima mea dar’ sermanna ori în ce ceas te-ar dlceri! Neci cum a eî sbuclumare nu sî-o maî poate opri! Aer, gratiile, duhul, dulcile talie dimbiri, Mî-au rcepit asîa-si cu totul toate-a melle liniscirî. Cleanta. Si eii respectul, ce astoe-di coetroe tine îl sîmtiesc, De’n uoe simploe dcetorie prea mult îl deosebfesc; Si îtî moerturisesc dreptul, coe de cînd te-am cunoscut Par’ cce ’n cea maî mare cursoe inima mea au coedîut; Cceci de cînd troeesc pe lume, ca pe’ntru tine amor, N’am mal sîmtit neci uoe datoe coetroe un alt muritor. Strwhon. Amorul, ce pe’ntru mine în iniinoe-tl s’au ivit, Crede, coe de coetroe mine se roesploetesce ’nmiit; Coe mai ardicEtoarioe parce, decît care sîmtiesc eu, In minutul, ce mce aflu aproape de cipul tceu, Nu l’au mai sîmtit vr’uce datce în lume alt muritor, Neci poate soe se mai sîmtoe asîa foc biruitor. 458 De vreme daroe coe soarta a mijloci au voit, Soe voed asii frumseatice, ce-atîta m’au biruit.. Te rog ca sce-mî •spui cu-cine am plcecere sce vorbesc, Cin supun a melle arme, cui astoe-di mce hceroedîesc? Cleanta. Si ce l'olos de’n aceasta credî cce vei pute află? Moe tem coe de—1 afla cine-s, poatoe ne vom întrista, Dup.’a slrebiciunii melle vestire ce ti-am foecut. Strcebon. Oh! ne’ndroesneala aceasta, focul ce ’n mine-aii ncescut, Si maî tare mi-1 atitioe. Spune-mî, moe rog, coe plesnesc. Cleanta. Maî bine s’ar ccede, poate, asta soe-tî toegceduesc. Strcebon. Nemic soe nu te opreascoe loemurit a-mî aroetâ. Si a-mî da uoe ’ncredintîare bunce de persoana ta. Cleanta. Vaî! ce fire au bcerbatii! cu cît sînt maî umiliţi, Cu-atîta-s maî noestcetornicî, maî tirannî si mai cumpliţi, Nime de mine maî bine nu i-au putut sci vr’uce dat’. Strcebon. Se vede dar, coe boerbatiî adese te-au însiellat; Coeci dup’ a mea cunoscintlce, asîâ-si pot dice si dioeu, Coe si-aicî, precum sî-aîurea, femeea-î tot lucru roeu; Pe’ntru poecatele melle nu îioe datoe o-am cercat. Sce loesoem însce de-îice parte cîte mi s’au întîmplat. Mce rog spune-mî esci fecîoaroe, cce foarte a sci o vreii. Cleanta. Ba. Strcebon. Nerastoe. Cleanta. Necî atîta. Stra-boi i. Vd'duvce dar? Cleanta. Sciu eu? Strcebon. Moere, ce spui? va soe dicoe c’a mce luâ ’n rîs voescî? Foe-nioe dar’ a întîelege, ce feliu de didire esci. Cleanta. Am fost uoe datce fecîoaroe, însce cînd, am Si uîtat. Strwbon. Cred. 459 Cleanta. Cincî-sprcD-dîece annî eu numaî aveam cînd m’am mceritat Si de-atît’amar de vreme, ce fcerce bcerbat troeesc, Asîa-sî necî de cum nevastce nu pot sce mce mai numesc Neci pot dice cce-s vcedannoe, neci pot soe mce maî mcerit, Coecî boerbatul mîeu acella nu pot sce sciu de-au murit. Strcehon. De si audirea asta e lucru deosebit, Cu a mea ’ntîmplare însce foarte mult s’aîi potrivit. De uce potrivoe dar’ soartce vced, cce avem amîndoi; Si eu neci însurat sînt, necî holteîu necî vcedcevoîîi. Care Icemurit aratoe, cce însu-sî ceriul au vrut, De noî unul pe’ntru altul pe-astce lume ne-am ncescut. Cleanta. (In parte.) Necî vceduvoîii sce nu fice! neci holtelu! neci însurat! Strcehon. (în parte.) Necî fecioara:! necî femee! neci vcbduvoe! de mirat! Cleanta. Asemennea întîmplare eu încă- n’am mai voediut! Strcehon. Istorie mai cîudatce cred, cce nu au maî stcetut. Minunatcc întîmplare! mce rog sce binevoescî. A-mî spune de cîtce vreme fcerce de bcerbat trceesci? Cl’anta. De astoe plcecutce soartce voîu dice sce nu gresîesc. Maî doue-dîeci annî sînt astoe-di, de cînd moe împcertcesîesc. Pe’ntru pcecatele melle îmi luasem un boerbat, Care, între alte daruri, treadlîi nu-1 vedeai necî uoe dat: Si care vr’uos faptee bunce în vieatîce n’au.cunoscut. Cceci maî rceu solii de cît dînsul, altul firea n’au foecut: Curvarîu, şiret, fcerce lege, fcerce fricce de pcecat. Pe’ntru care nu uce datoe la ceriu moarte î-am rugat. Poetrundlîndu-se si ceriul de cinurile, ce-am tras, I-au dat gîndul ca sce facce acest ploecut mie pas, De odihnee mult doritee, ear’ ell s’au dus pe pustii. Si spre a mea norocire, am roemas fcerce copil. Strwhon. Aceasta este întocmai ca sî întîmplarea mea; Coecî si eu numai în urmce de cît tot în vreme-aceâ. Insuflat fiind de cerlurî, de femeea, ce aveam, Seau, maî bine vrînd a dice, de furi ea, ce privîam, Casoe, patrie, prietennî loesînd, în lume-am fugît, Coecî mal cumplitce soetannce toertarul n’au maî ivit, în duh necurat, în diavol pe minut se prefceceâ 460 Cea maî bcetrînce momitice la niînie n’o întrecea. Cu minciuni, dlcevistii, fârmecî diua si noaptea îmblâ, Cît maî rceu soîu de muîere alta nu se maî aflâ, De mii de orî, nu uce datoe, a o ’nnecâ m’am jurat, Sl-o ’nnecam, de n’aveam fricce numai de un spîndîurat. Cleanta. Sciu, cce i'emeea aceea foarte te-au îndoetorit. Strwbon. Coe un alt bcerbat, ca mine, ea n’a fi mal nimerit, Sce o trcetedie întocmai, dupre cum eu m’am silit. Cleanta, Unde-aî fcecut însurare cu acell odor mcerit? Strabon. In Argos. Cleanta. \ In Argos! Strabon. Tocmai. Dar’ tu unde al primit însoţire cu bcerbatul cell atît deosebit? Cleanta. Tot în Argos. Strabon. Tot în Argos? Si, mce rog, acell bcerbat. Ce nume aveâ? til minte? Cleanta. Tin. Strcebon aîi fost clemat. Strabon. Strcebon îl ciemâ? Dar’ asta! Cleanta. Dar’, mce rog, sotiea ta Pot sci, foerce sce te superi, ce feliu de nume purtâ? Strabon. Cleanta. Cleanta. (In parte.) Ce aud? Cleanta! — Ell ebatce-1 Dumnediceu! Strabon. (In parte.) Ea este! lua-o-ar dracii! ea este, pot dice dîoeii! Ear’ am nimerit pre dracul! o vai mie! ce-o sce fac? Cleanta. (In parte.) Aî voedîut bcerbarul âprig! duhul cell cumplit de drac, Cum au dat ear’ preste mine, ca sce nu mce odihnesc? O ce grabnicce seimbare în sufletul mîeu sîmtîesc! Strabon. Oare nu cum-va, stoepînce, vei-fi tu femeea mea? 461 Cleanta. Nu-mî esc! tu oare boerbatul cell ce apa nu-î ploeceâ? Stroebon. Ba, dupoe cum voed, aceasta este asîâ negreşit. Pe’ntru coe toatoe voepaea, ce pe’ntru tine-am sîmtit Au început a se stinge, si Iubirea cu noroc, Antipoetieî îndatoe începu a face loc. . Cleanta. Ah. tiranne! tu esci darce si m’ascultaî si toeceai? Dupoe asîâ vreme lungoe, ce cat! la mine? ce vrei? Stroebon. Sce fugi ear’ cît maî în graboe, dar’ mirarea rn’nu uimit. De ce, scumpa mea soţie, de-atuncia n’aî maî murit? Cleanta. De ce, n’am murit de-atuncla? spurcate amasgitorlii ! Pe’ntru scE-tl pot scoate ocii, de-aeeea n’am vrut soe mor. Strosbon. Ah! soe nu fii, prea iubitoe, cu-asiâ asprime certat! (In parte.) Ce prefacere, o Doamne! în sufletu-mî aîi întrat! Cleanta. (In parte.) Ah! ce tînoeroe Iubire eu pe’ntru dînsul sîmtlam Ear’ ell (vaî coe moe cutremur! ceea ce ’n veci nu gîndlam.) Au fost all mîeu bcerbat aprig, sceri-î-ar ocii de’n cap Oh! de astoe rea tigoare necî aicîa,n’oîu soe scap ! (Tare.) Se fugî de-aicî, blcestcemate, soe lipsesc! asiâ-si îndatce, Si, cît vel troei, la mine sce nu mal vii neci uce datce. Soe te ’ntorcl ear’ în pustiîul, ce ’ntîlu 1’ al fost nimerit, Coe moe jur pe-a meavieatlce coe nu scapi neopcerit. Stroebon. Aceasta necî trebuesce ca sce mî-o mal repetlescî Coeci eu n’oiu slede cu tine moecar soe moe poliescl. Slal bine, ca un scehastru, în pustiturî voîu trosi Si desfcetoerile lumii n’olu mal gustâ cît voîu fi, Ci în toat’ a mea vieatîce voîu roade la rcedoecinl, Si cu peclorele goale voîu îmbla numai pre’n spini, Decît soe trceesc cu tine Cleanta. (în parte.) Val tare 1’ am amoerît! Strcebon. Yaî cît se foecu de slutce! ce cip are otioerît! (Sltrsitul actului all patrule.) 462 Actul all V. Scena I.. Strwbon. (Sîngur.) IWaî posnasice întîmplare de cînd sînt n'am maî vcediul, 0 vai! si în ce uimire mic privesc astce-di coidiul! Femeea mea ’n asîâ haine aicîa s'o nimeresc. Ceriule! ce înlîmplare! îmi vine so; nebunesc. Sciu cce aieia sireala pe’ntru depcertarea mea, Va ii avut di si noapte eu cine se mîngiriâ; Sciii. c’aceastce vteduvie nu pulin î-a fi ticnii. Dar’ însă* dritul acesta dc adî i s'au împlinit. Eu asupra soarteî melle asîâ judec si gîndese, Cu' unde îmi merge bine, de-aeolo snca (a. Ayclas. Cum? Tales. Sînt a copilIeî melle; asta-I toatoe dieslrea sa. Ayclas. ]Lcmuresce-niî acest lucru mai pe'ntîelcs, mai curat. Tales. Eu, Mceriea la, nimicce nu-tî vorbesc întunecat. Ayclas. Ingceimarea vorbei (alle îmi vesteSee loeinurit, Cce în pricina aceasta este ce-va ta:înuit. TîIcueSec-te mai bine. Tales. O spun dar' într'un cuvînt. 470 Cce eu copiile! aceste! necî cum tata; bun nu-i sînt; Dacce numaî decît trebui pricina soe lcemuresc. Cridisa. O cerîule! ’ Tales. Si eu numaî cu nume de tat’o cresc. , . Cleanta. (De îice parte.) Acuşi voîu soe vced pre dracul c’a desvoelî tot curat. Agelas. (/inc sce fice dar’ tatcel all eî cell adevcerat? Strcehon. (De uoe parte.) Eu nu sînt eu bunce samoe. Tales. Pe’ntru-acest lucru all mîeu Intrebatî femeea asta; ea maî bine decît eu A spune pricina toatoe. Numai trebui apucat; Ca ea într’uoe demineatice încoe eram desbroecat, Sîngnrce tocma la mine, în pcedure au venit, Si cu acest odor mîndru casa mî-au împodobit. Cleanta. Cine! Eu? (ce tulburare !) Tales. Tu dar’; cce nu-s copiii mic, Soe nu te cunosc. Cleanta. Eii sce—ti fioe? . . . Agelas. Sce-mî spuî sce n’ascundi nimic. Cleanta: De vreme daroe, Stoepîne, coe însu-ti îmi poruncesc!, lti voîu descoperi toate, întocma precum doresc!. Eu, Stcepine, a Regine! poruncoe am înplinit, Ca una, ce-aveam la dînsa un har maî deosebit, Ce de cea ’ntîîce ’nsotire, ce în Argos au foecut, A far' de’n princes Esmennîea, alt rod ea nu au avut, Dorind dar’ tronul Atennei sce-i fioe asigurat, Fiica ce-au ncescut aicîa de la sine-au depoerfat. Cu-a coerila depcertare, pre mine m’a ’nscercinat, Pre care eu intr.’un codru o am fost înstroeinat. Agelas. O cerîule! ce ’ntîmplare, ee posnaslu all soartel joc ! Cum voed, uimirea aceasta, a soe-mi easce cu noroc. Cleanta. Si broetîellele acestea ce aicîa le privesc!, Adeveresc întîmplarea de care te îndoescî. Toate aceste rubînurî, ce aicîa s’au ivit. Le purta însa-si Regina. Straibon. Par’ cce m’am maî desuîmit. Agelas. De vreme daroe, cce ceriul acest feliu aii hotcerît, Ca un nevinovat neci cînd a nu fi ’n veci amcerit: Apoi sceptrul si coroanna care ti-s’au fost roepit, Ti le supuiu la pecioare si c’un cuget umilit Pe’ntru a tronului slavoe, ce de la tine primesc, Numaî tie ’n toatce vieatîa sînt dcetoriu soe multiemese. Cridisa. Eu neci uoe datoe de soarta, în care m’am fost noescut, Plîngere cît de putince în vieatîa mea n’am foecut De vreme dar’, cce adî ceriul hotcerîrea sî-au scimbat, Si-mi rcesploetesce'ncecadiul, întru care m’au fost dat, Pe’ntru nimicce eii alta, adî scîrbitoe mce privesc, Decît coe eu pre’n aceasta pre Esmenniea scîrbesc. Agelas. (Coetroe Esmenniea.) Princeasoe! Tu privesci însa-tî hotcerîrea mea si-a ta, Pre’n care cu loemurire însa-tî potî a judeca, Coe noi unul pe’ntru altul în lume nu ne-am noescut, Amoerimea, ce simţi daroe pe’ntru tronul ce-aî pierdut, Îtî foegoeduesc, princeasoe, c’acest princip s’a sîlî, Pre’n uce cu ell însoţire, curînd a tî-o îndulci. Esmenniea. Pe’ntru scimbarea aceasta neci cum eu nu moe scîrbesc, Cceci acest princip de ori ce coroanoe maî mult sloevese. Agenor. Stoepîne ... Agelas. (Coetroe Tales.) Ear’ tu, iubite, pe’ntru cce aî mejlocit Crescînd aceastce princeasoe, de atît m’am norocit, Spune-mi pe’ntru asia slujboe ce multîoemire dorescî? l\Icecar c\a-ti multiemi nu pot, pe cît te învrednicesc!. Tales. Eu dîoeu, Moerîea ta, nu vreu ca sce-tî cer boerîi mari, Decît soe-mi dai asîâ cinste, soe am crediut Ia cîrsmari. Demoerit. „ Stoepîne, de multoe vreme atîta mce voed silit, Coecî întîmplarea aceasta toatoe mintea mî-au uimit, Si într’uoe asiâ mirare vced, cce m’au acufundat, în cît sî rostul sî limba cu totul mi-s’au legat, 472 Vreme însce este astce-dî, ca sce moe fac cunoscut, Cce nu m’arcetceî aicîa dupce cum s’ar fi ccediut; Ccecî eu numai de'n afarce filosof m’am aroetat, Ear’ în lceuntru ca mine nimene mai slab n’au stat. Sufletul mieu si tot duhul, atîta mî-au fost slcebit, Cît de coetroe trup cu totul ell se vcedîuse robit. i Sî-aceastce ticcelosîe numaî doî ocî mî-au fcecut, Doî ocî, ce pe’ntru a melle nenorociri s’au noescut. Aceşti ocî cu-a lor putere, ce de’n fire li-s’au dat, Moasina fiintîei melle eu totul mî-au fost stricat. A filosofiei pravilî în dîcedar nescine vre Sce le urmedîe, cu scopul, de pătimi a s’apcerâ; Ccecî firea a salle drîturî, la sîmtirea ce ne-au dat’ Orî cît î-aî sta în protivcE, nu le pîerde necî uoe dat, Privind l’a omului patimi, care îî sînt ca un fur, Voed, coe nimene în lume nu este foer’ de cusur, Si ccll maî întîelept este, dupoe cum o judec eu, Acell ce scie maî bine s’ascundoe cusurul sceu; Si eu pătimi am, Stcepîne, de amor îtî spun curat. Agelas. Tu ! maî îmi vine soe nu crediu. Cleanta. Tu aî fost amoredxat! Democrit. Amorul toat’a mea vîeatîce a-mî petrece m’au silit Intru-all filosofici siantîu, spre-a fi de ell ferit; Si totuşi mce privesc, astce-dî, în primejdie ccediut, In primejdie, ce ’n vîeatîoe, coe voiu ccede n’am credîut. Eatoe stînca cea cumplitce, care în mare au stat, De care-a mea ’ntîelepeîune mîndriea Sî-au sfceroemat. Cleanta. Pe’ntru Cridisa di darce amorul te-au înfocat? Democrit. Partea cea dobitoceascce, tot moralul au cmlcat; Si întunecarea mintii, ce fire-asuprce-mi au tras M’au silit si ’n vrîst’ aceasta de am fcecut acest pas, Pe’ntru carele, ca unul ce astce-dî m’am desceptat, De coetroe lumea întreagoe, moe rog ca soe fiu ertat. Adio! Agelas. Stoeî! Sce nu te duci cle-aicîa, cere însa-sî slava mea. Democrit. Slab fiind omul, le face si celle ce neci ar vre Vroescî daroe ca eu încoe mai mult soe-tî împodobesc 473 A biruintiei trccsura;, înlru cârc le privesc? Ba, sla-pînc, cu eu curlca nu pot a meu muUiceniî, Ca petrecerea înlr’insa sa; mî-o mai pot prelungi, Cu a mea în ca sosire îndestuli m’am arcetat, Coi-s un nebun fcerce margini, vrednic dc a fi legal; Si (ol în doag’ aceea maj întorc Si înapoi; ÎSî—orî ce ml-al pune nceinte, maî mult sce-ÎI rocmîîu nu voîu. Ma; întorc însce dc putinii carce-sî liber, dcscurcat, Si în locul lor, cu sarcini dc critice înccercal, Care în curtea aceasta, puţin cît am lcecuit, Am slrîns cu-asia ’mbelsîugare, cît nici asiu fi socotit, lnsce ’n fruntea tulorora nu crede, coe m’oîii crutîâ, Ci cell întîîu în capitul pre mine m’oiii asiediu, S’arcet cum fârmcee’ amorul, si ’nlleleptu-l face prost. Si afara; de brcctîclle, tu ccll întîîu al fi fost. îmi voîu eceuln dar’ locuri, c’a incllc filosofii Sce nu mal fice supuse la asiâ epilepsii, In viiTîun/î maî adînce, urmînd nalt scopului mieii; Destuii voiii ride dc tine, dar’ sî de mine mereu. Af/clas. Ccetati oaresi caro ci'purî, ca sa; mal fie oprit; Ear’ noî, iubi ta;. îndată; sce împlinim ee-am dorit. Scena VI. Strcehon, Cleanta. Stroebon. Eî, mce rog? ce dicî acuma? vrei sa* mce pornesc sî eu? Cleanta. Cu toata; a mea mîni'e de-a! Iccsa nceravul tceu, Si dc m’aî Iubi maî bine . . . Slrcubon. Asiâ Sireatce ce esci, Di carce-sî ti-al întins plannul, la line sce mce opresc! Sce ne ertoem dar’ de-iicedata;, si de-acum sce nc ’nvoim, Scc uîlctm celle trecute, sî-amorul soe ne ’nnoim; Ca sce dcem csîmplu sl-altor, cce dupce ce te-am lcesat, Ear’ cu cea ’ntîîce Iubire asfcc-dî le-am îmbrcetisîat. (Sfîrsitul dramei „Demoerit*.) 474 XXIX. Antioe Cantemir. (Troeducere de’n scetircle lui Antioc Cantemir dc Alesandru Donicîfi si de Constantin Negruli.) 149. Nohilelaleci ad ev cerata si oca falsa;. (De’n satira a IV.) Filceret si Eugenniu. Filcerct. 1. Prietennul mieii, spune-mî: de ce esci întristat? Te voed la fatîcE gâlbcenn, car' ocif îti sînt roşi, Parc coe noaptea ’ntreagce nu aî dormît? Pe gîiulurî Stai tocmai ca acella, ce vrînd a fi episcop 5. Isl doerui dloedârnic a salle ergelii. Tu poti ca soe te primbli cu patru eaî în sir, Soe porţi bogate haine, si sierbii toei soe fioe Infoesîuratl în âur. Au doar vinaîie scumpe, Seau ccerti pe la dugenne n’au mai roeiras de joc? 10. Rudenniile, maica-Ti se afloe sînoetosi, Norocul te adapoe de’n cornu ’mbiclsiugcerii. Nemic nu te oprcscc de-a viclîui ’n odihnee. De ce dar’ taci, ea muţii, si nu dicî un cuvînt? Nu sciî cît pretiuescc un svat prietennesc, lb. Si cîtoe mîngoecre ne-aduce ’n niffihniciune Cînd ncopriti de pătimi poedim a lui urmare? A! întieleg pricina, de ce esci supoerat: Damon în aste dille se noeinlu; în rang, Trifon primi cordonul, Si Tulliu iia; moşie: 20. Ear’ fâlnicul tceu nu'mc, moerirea-ti stra;buncaseu:. Si dielul tocii fierbinte spre binele obscesc, Orî care vredniefe, uitate aii rcemas. Eugenniu. Ai cam gîcit în parte. Dc Si n’am gclosi’c. Dar’ sîmt cîta; ruşine, cît de cumplit afront 25. E pe’ntru noî, boeriî, cînd voed un prost tîoerann, Ce poartoe seninul munceî pe mînele-î asprite, Cînd vred pre altul, care mergea la tîrg- cu sacul, Seau cella ce doeunce-dî vindea la luminoeri, Ori ploecintariul, care striga ieri: „La covrigi !u 30. Cum au ajuns soe fiu; în celle maî mari trepte; Ear’ vecia mea nobleatice tînjesce amcerîtcE, Si nu pot s’aduc tîceru neci cell maî mic folos! De’n timpurile vecie aveam strosbunî moegnati; De-atunce pînoe astoe-di tot în sîerbitîe furoe, 35. Tiind celle ’ntoeî posturi în marea ’mpceroetie. Vedi diplomele melle, hrisoave, spitîe lungi; Maî jos de cît Proconsul necî un stroebun nu am. Era iste Îl în pace si vrednici la rcesboaîe, Cu armele si duhul uoe datoe strcelucind. 40. Privesce sala noastroe si vedi-I pe paretî, Toeril, cetcEtl cum sfarmoe, si pre vroejmasî alungoe. In judeccetî el carce-sî cu minele curate Ocrotitori dreptoetiî, pe-asupritorî gonia, — Necî adî joehiitoriî nu ultoe mila lor. 45. Ear’ vîrful tuturora au fost all mîeu poerinte: De cînd ell nu maî este, rosmase ’mpoeroetiea Clar foeroe mîna dreaptoe. Ell cînd se aroeti, Ori care se da ’n laturi, plecat i-se’cini, Mulţime de-alesî oameni se tasvoelîi pe urmce-î 50. Cum se ivii de diuoe la usîa lui groemadoe Sta eeî, pre care-aeuma poporul îi cinstesce, Sî-a coerora favoare noî astee-dî o-asceptoem: Pe sierbî rugi cu daruri mijlocitori soe fioe; Ear' deac’ all mîeu poerinte cuvînt le adresi, 55. Ulmi ti de bucurie, ce or face, nu sciau; în lacrimi tuturora spunea de norocirea Ce-avurce sce vorbeascce cu omul acell mare; în casa lor atunce se bucuri cu totiî, Parei, coe vr’uoe comoarce ascunsa: au goesit. 60. Deci judecoe tu însu-tî, cum trebuîe sce-mî parce, Cînd sînt de asii neamuri moerite si înalte, Scb voed e’am ajuns astoe-dî necoeutat soe fiu, Si neboegat în samoe ca cell maî ne’nsemnat? ţţ'Filneret. A suposroeriî talie am întîeles pricina. 65. Acuma soe-mi dai voe soe-tî spun a mea pcerere, Vestîndu-tî maî noeinte, coe eu despretîuesc Minciuna, linguşirea, viclenne însuşiri, Si gura mea rostesce, ce inima îmî spune, Nobleatia cce-i rcesplatos purtatelor sierbitîe 70. Nu este îndoealoe; folosul ei cunosc. Asemenne cinstire îndeamnce pre cei multî Spre fapte loeudate; cosei oameniî, averea, Plfficerile vieţii si traiu ’n desfcctare, In dillele de astos-di atîta nu doresc, 75. Ca numele desîerte, moerirea ’nfumuratos. Dar’ în dicedar sînt toate, cînd cell ce le pretinde Nu se va face însu-si la merite strcebune Dostoinic, cum se cade, pre’n ostenneala sa. Hrisoave de viermi roase nu sînt moerturisiri 80. De vrednici'ea noastrce: „virtutea este numai Dovada de nobleatia acea adeva:rat(B.“ Loesîndu-ti lennea, spune-mi: povoara de osteann Purtat-ai vre uce datoe? gonit’ai pre vrosjmasi? Asegurat’ai tiara, loetind a ei putere? 85. La masa judeccetii uîtat’ai poertinirea? Poporul usiarat’aî de dceri, de asupriri? Sporit’ai cîi-all toeu merit all statului venit? Cu fapta ta ’ndemnat’aî pre oameni la vîrtute, Stîrpind pre’n svâturî bune ncerâvurile relle? 90. Sciî sce-ti pcestredi curate si cugetul sf mîna? Nu-ti sînt supoeroetoarîe acellor sceraci lâcrimi? De esci drept, nedicevistnic, înduroetorîu si blînd, De credî, coe e ca tine fiesce care om. Atunci cu bunoe samce poti dice, coe esci nobil, 95. Poti crede, cos cuEctor si cu Acil esci rudee; Cesar si Alesandru, si toti boerbatiî mari, Cce-ti sînt strcebunî, socoate-î, de—ti plac, si de-i Dar’ nu te folosesce de-ai fi ciar fiiu de rege, Cînd n’aî intru noerâvurî de-un cîne osebire. 100. Pe Neibusiu îl întreaboe, si-ti va moerturisi Coe-î place berea foarte, ear’ drojdiile nu; Cunoasce ell prea bine, cce nu este în drojdii Neci gustul,, neci dulceatia, în bere ce erâ. E mare osebire de’n nobili sce te tragi 10S. Si însu-tî sce fii nobil. In liberi si în robi Acella-sî sînge curge; si totî au trup si oase. Cuvinte înşirate pe lîng’un fâlnic nume, Nu pot ca sce ascundce a noastre rceutceti. Ear’ rellele noerâvurî, la cei întîceleptl şterg 110. Aducerea a minte de-avuta-ne mcerire. 477 Si cioara Iceudatoe cu pennele stroeine, Roemîne fcerce elle de jalle si de rîs. Nu este cu dreptate necî trebuîe sce tiî Vr’un strcebunesc sîerbitîu la strcenepot de merit; HS.^Intunecat e însoe all nostru duli atunce, Cînd toatce temeh'ea pe spitîoe rcedimoem. îngreuiaţi de tîmpurî se darmce stîlpii vecî, De nu le vom da sprijin, cînd cerc trebuintia. Strcebuniî îtî lcesarce fîntînî de apoe limpedi, 120. Dar’ ca sce bei de’n elle, se cere vas curat, Si soe te pleci, coeci apa în gurce-tî n’a veni. Tu însu-ti dicî, mcerire c’au cîscigat strcebuniî, Pre’n fapte 1 asudate si pre’n noerâvuri bune: întru rcesboaîe unul a tras nevoi si rcenni, 125. Pe mcerî s’a luptat altul cu valuri, cu vrcejmasî, Ear’ cella-lalt dreptatea a cumpoennit-o bine, Si toti deosebite au arcetat tcelinte. De imitai acell or, cuvînt tu aî ave Sce strigi, de ce, ca altiî, nu escî recunoscut. 130. Ca aurul pe pieatrce, te cearcoe tu pre sine-tî, Soe-tî vedi a tînguirieî sî-a sîngelui dreptate. Pe cînd cucosîul cîntce, la rcevoersat de diorî, Cînd soarele pe deâlurî începe-a stroeluci, Stroebuniî tcei cu oastea esiâ ’n cîmpul moeririî, 135. Ear’ tu subt adcemascoe cu sufletul, cu trapul, Acufundat în pufuri, scelbutec horoeescî, Si tocmai dup’ ameadîce-dî descidî înfiaţii ocî. Tragî uce coescare lungoe, maî dormi înc’uce bucatce, Te scoli, te ’ntindl uce oaroe; asceptî ca soe-ti aducce 140. Ccefeaua, cîocoladce, sau cîalul cinedîesc. De’n aşternut îndat® drept la oglind’alergî; Aici apoi e grija si truda cea mal mare. Spinarea îtî acoperi c’uoe halnos femeeascoe, Dîulufii dupoe reguli în rînduealoe-î pui 145. îl încretîesci pe frunte, pe fatîa-tî rumeoarce, Si-uoe parte ’n scecultelîe s’ascunde dupoe spate De astce iscusintîce se miros eeî ca tine, Ear’ tu te ’ncîntî de sine-tî, precum un nou Ncercis. în strîmt pantof pecîorul cu sîlce grcemdind, 150. De bcetoeturi durerea te face-olog sas îmbli. Ti-ai pus uoe liaînoe, care ploetesce uce mosîe, Si pîn’ soe te gceteascce, asudoe sierbil totî. Cînd statul sceu Romanniî au vrut sce ’ntemeedle, Atîta ostennealos, eu cred, cce n’au avut, 478 155. Cît ceî ce aii s’aleagoe coloarea hainei talie, Coel'tannul cum soe fioe cu moda potrivit, Cu vîrsta si cu locul, cu tîmpul, ceva fi. In tîrg nu suferi verde, necî vara coetifeaua, Necî earna soe luceascoe nu vreî moetoesoerîea, ICO. Ci toate soe-si poedîeascoe a salle legi si rînd, Precum pcedîesce popa sciut’a toacei oaroe. Coeloetorica-tî lungoe pre’n tioerile stroeine, Cu-atîte cîeltuele si trudoe ne’ncetatoe, Se ’ncîeîoe într’aceasta, coe banniî cîeltuind 165. Aî învoetîat, cum straiul frumos ca sce ne fioe Se cere s’aîboe cretîe si late sî vîrtoase; De busunarîu, de mînecî sciintîoe aî deplince, Tu protivesci maî bine decît un croitorîii Croeala dupoe modoe, coloarea dupoe tîmp. 170. Iubesci acelle mese soetulle si betiye, (Jos ceatoe mare unde de mincinoşi prietennî Cii-ademennirî viclenne audîu-ti moegulesc; Ear’ tu în îngîmfare, cu capul ameţit Te înfli, ca besica, credîînd, coe necî subt umoer 175. Nu-î vrednic soe-tî ajungă; orî care om pre lume. Dar’ uîtce-te, uoe vitîoe de-atîtîa boieri marî! Cum totî aceşti prietennî, ce ’n fatîoe te moeresc, îndatoe ce-s afaroe, te rîd si te defaîmoe. Curînd va sosi tîmpul, soe-si batce joc de tine ISO. Si ’n fatia*, cînd tu banniî de’n pungoe vei sfîrsf. „De biulîele viclenne si vorbe dulci mai tem!“ Ear’ tu groebescî sosirea acestui tîmp foetal, Coedî coertile pestritie nu-ti maî lipsesc de’n mînoe. Cu îmbe mini împrdesciî un bine-agonisît 185. Cu munccE si sudoare de vecii toei strosbunî. Nu-î cea ’ntîioe moşie si cea ’ntîîce cireadoe Trecutce de Ia tine Ia mîna eeonoamoe, Ce se broenni;! noeinte cu foi si cu ciocanii. A Inferbîntat de patimi, de-a lor dureri cuprins 190. Adese ori puiîndu-ti pe bratîe albe fatia, Petreci sî di sî noapte în moalle trîndoevîe, Si numele acellor, ce stau pe-aî toei poereti In cadre aurite, abia Ie potî ceti. Iti trebuie ’nlesnire de oci stroeini si minte 195. Soe potî numi tu sîantiul acell de apoerare, Ce sapce la cetate ostasiul iscusît, Soe potî cunoasce unde e didul struncinat - De străsnica isbire a boambelor aprinse, Si unde spart de mince s’a prăbuşit pcemîntul; 200. De ee aici uce parte de oaste în ccere S’asîeadice, ear’ dincolo se cere ajutorîu, La cetele rcerite de plumburî ucigaJîe, Si ’n ce putere încoe se râdimoe vrcejmasîul Uce mare iscusîntîce si multe însuşiri 203. Soe aîbce se cuvine un vrednic comîndînte. C’uce sîngurce ocirce ell trebui soe strebatoe Sî cîmpul boetceliei, sî—all dusmannuluî plann. (Uoe oaroe de negrijce aduce-ades peire.) Sce ’ntîinpine ori care viclenne uneltiri; 210. Ostasiî luî soe fîce întru îndestullare, Si ccetrce ell soe aîbce iubire, ear’ nu fricoe. Pcetruns de-a luî blîndeatioe poporul multicemit Pcerinte sce-1 numeascoe, de binefceccetorîu; De ell soe se ’ngrodiascoe aî ticeriî numaî dusmannî. 215. Infrumscetîat cu minte, sciintîce, vitejie, Sce fîce cu rcebdare un lucru începînd Pre care soe-1 sfîrsîascce cu grabce si curaj, Precum de’n fulger cade înflcecoeratul troesnet, Smerit în norocire, stoetornic în nevoe, 220. Sperîntia soe nu-si pleardoe cînd soartea-1 va loesit Sciintîe nalte-atîtea, atîtea mari virtutî, All ccerora necî nume n’aî audit vr’uce datoe, Socoti coe-î greu sce ’ncapce în titvce muritoarioe, Precum e greu vcetavul soe nu fioe tîlhariu, 225. Sce nu mînînce bine un gros judecoetoriu. Cum soe-ti încredintîedîe coribiea, cînd barcoe N’ai cîrmuit vr’uce datos? Pe Icedlusior la tiaroe Abia te sui în luntre si te întorci la mal: Cceci apa luî cea lince te împle de fiorî, 230. „Acell ce înliîa datai ccelaitoripe mare, Statornic avu suflet si inima; de-aramai!“ împrejurat de moarte de pretutindenni esci! C’uce scîndurce subţire de dînsa osebit, Cînd sufletul toeu cere maî mare despcertire; 23a. Ideea morţii numaî în tremur te aduce. Ear’ mârturî Antejiei nu aî de cît pre robi, Ce nu-ti întorc cuvîntul, si cred ori ce le spui. Se cere, multe daruri un bun cîrmaciu sce aiboe: Deprins de’n crudce vîrstoe cu unda ’nsîoeloetoarîoe. 240. Cu-atît mai mult se cade soe fice îndrcesnetiîi, Cu cit toeladîul mcerii e maî primejdios. Cînd creatorîul vecinie a sa întîoelepeîune, Au însuflat’o lumii, si toate ’n armonie Au rînduit soe fioe, ell ceriul preserci; 245. Cu stelle luminoase spre a coelceudî Pre coelcetorî pe apoe cu acul cell mcegnetic, Pre’n care singur calcoe a rncerilor adîncurî, Luînd coelaudire de’n ceriul înstellat. Cînd spaima îngrodîesce pe prostul moerinarîu, 250. Cîrmacîul vrednic scie de stîncî soe se fereascoe, De tîcermurile-acellea, ce sînt primejdioase, Si scapoe de furtunos în portul cell dorit. A urmceri' pre dusmann si vîntul a-I luâ, A se luptâ cu dînsul la tîmpul priincîos 255. E earoe-sî vrednicie a celluî ce comîndoe Corâbiea pe mare, ca oastea pe uscat. Tu n’aî visat în vîeatîoe-tl oclannoe si cumpas, Precum nu sciî, ce este atacul si asaltul. Pre oamenî cu dreptate soe judece e vrednic, 260. Acell ce are suflet si cugetul curat, Ce nu se cîrmuesce de mîrsîav interes, Si nu socoate banniî dovedi neprihoennite. De fricoe sau sperîntîce ell nu se stoepînesce, Nu face osebire între frumos sî-urît, 265. Bog.atul si soeracul cell întîoelept sau prost Tîoerannul si bolerlul la ell sînt de-uoe potrivoe; Dreptatea-î este numaî îubitce si aleasoe. Intriga veninoasoe si bunul eî prietenn Diacul vicleann, lâcom, nu-1 pot ademenm, 270. De sf eî cu-amcegire orbesc pre ori ce om. Judeccetorlul vrednic, se cere, sce îa sama, Ca vceduva, soeracul soe nu se asupreaseoe, Nemernicul, orfannul, soe afle ajutorîu, Ear’ cell ce-î împileadîce soe fice pedepsît. 27b. De legile nretureî sciintioe are bunoe, Asloedîcemîntul tioerii de sevîrsit cunoasce; Asemenne plecare în tine nu se aflos: Soeracul varsoe lacrimi, tu rîdi de-a lui durere Batî robul foeroe milce, cu suflet împietrit 280. Pe’ntru gresîealoe micoe: Au nu-î ca tine om? Au nu sciî coe crudiea la fere este datoe? De sî tu nu strîngl banniî, dar’ coetroe eî esc! lâcom Roesîpitorîul are Iubire de argint, Si ci'purl legiuite dupoe a lui poererl 28b. Sînt, care pot soe-î împloe cu âur saca-I pungoe; Ell are trebuintîce de banniî în toatoe oara, Cceci foeroe eî (le grabce ploecerile-i se sting; Cuvintele: drept, lege, ti par arcebiceseî. Eî bine, dicî, destoinic nu sînt de-acelle locuri, 290. Dar’ nu pot purta oare, ca Clit, cîeea de âur? Ce merite ell are? si ce sierbitiîi foecu? Si de’ntre sfera noastroe cu ce s’a osebit? — Pe Clit lumina dillei în aşternut nu-1 afloe; Ell cascce cu roebdarce sîedund pre’n anticamerî; ■295. Spinarea nu îsî crutice foecînd încinceciuni Ciar muscelor, ce sboarce la nasul cellor marî. Clit are istetie, si vorbele-si moesoaroe! Pre totî îî mcKgulesce, pre m'mcne nu crede, în trebî numaî s’aratce adevoeratu-î gînd. 300. Ell nu se tînguesce orî cît de-ar ostennî. Neobosit, statornic, la tiînta sa aleargoe. Norocul îî ajutoe, sî-acesta-i sîngur merit, Pre care ell îl cere dela iubiţii luî, Clit însce are ’n sine ee-va de imitat, 305. Pe’ntru acella care doresce soe-sî pefreacoe Vieatîa sa la curte, coecî âltfeh'u lîngoe foc, Aripile de cearce în graboe se topesc, Uoe guroe maî poeditoe, uoe l'atioe ce usîor Se poate de’n tristeatioe scimbâ în bucurie 310. Asîâ precum prilejul seau trebuintia cere; Prietesîug orî cceruî în fatîce arcetînd Smerennie-agerime si duh pcetrundicetoriu, Acestea-s atribute, ce trebuîe la curte. „Ear cea mal laiudatai acelluîa e caile, 315. Ce fai rai de sfiealai vorbeUce adevairul Maicar c’ades se cere sai-l tiîa; mistuit, Sai nu-1 îmbrace însce cu hainele mineiuneî. Ferice cine tine incesura cea dc mijloc! Cu minte cumpaitatce, la vorba luî plcucut, • 320. Purtare d clica lai clc-ajnirurea avînd; Nu svailuescpre nime, ca sai se linguSîeaseai Dar’ mi-î urîtce foarte desîearta fudulie La tine îns’acestea sce caut nu cutediu, Am bunce ’ncredintîare, coe n’oiu soe le goesesc. 325. în scurt dioedârnic este, a înşira maî multe Cînd tu nu aî neci unul de’n daruri]e-aeestea. îndreaptoe-te, drcegutîce, de vrei a fi sciut. Ear’ pîn’ atunce rabdee si nu te supeera. Defepturile talie subt umbra strcebuneascce, 330. De-aî fi în ori ce treapta, nu pot sce se doseascce. Leplurarlu rumînesc. T. III. 3 482 Curat trebui seu iia; acell ce s'a suit La locul, unde lumea se uita; ne’ncetat. Sce dicem c’alle talie purtceri si vrednicie Dostoinic te arata; de nceintirî, de slavoe; 335. Deci cariî cu nedreptul de elle te lipsesc Sînt de joelit, cos ’n tine folosul nu pricep, Dai-’ nu trebui soe judeci, a lor gresiealoa-i oare Seau tu te credi pe tine maî mult de cît ai merit? Nu prinde gelosiea pre un boierîu de neam, 340. Precum nu prinde sieaua si frîul pre moegariu. Ar fi mai de ertare la unul ca acella Atunce sa- se plîngce, cînd vede pe-un nevrednic Tîmpit întru noerâvurî precum si întru neam, Ce n’are vr’un alt merit decît un orb noroc 345. Ce nu-i iubit de nime, neci tîoeriî de vr’uce treaboe. Dar’ cînd de’n împrotivee pre un bcerbat gcesesee Pre’n fapte bune, care înaltice neamul soeu. Atunci sce-î parce bine de vrednieîea luî. De ce dar’ soe te superi cînd vecii înceintarea 350. Luî Tuliu, lui Trifon? de ce sce te mcelineSci? Ei pre’n purtceri cinstite si pre’n credintîa lor, Sciurcc sce aducce la patrie folos. Strcebunii lor, ce-i dreptul, nu sînt de’n timpuri vecie, Soenatori si proconsuli puternici nu stoeturoe; 335. A lor cu-a ta nobleatia; nu pot asemoennâ. Dar’ asta nu-î nimicce, coeci eî iil-au început Nobleatia de la sine, precum maî înccinte Strcebunii toei, cînd Rusii de Grecî se creştinară;. Ei nu era atunce cum mai apoî au fost; 3G0. Si cell întîiu de’ntr’însii, ce nobil s'a numit, Avea maî micce treaptos si nume decît Trifon. Adam boerî pre lume nu a noescut neeî unul; Doî fii avu, de’n cariî cu turma treeiâ unul, Ear’ altul în sudoare cu sapa se hrcenniâ; 365. Si Noe, cînd potopul a înnecat poemîntul, Scospd; plugari, ca dînsul, ce-aveâ noerâvurî bune; De’ntr’însii totî ne trâgem, si unul mai curînd La‘sd; cimpoiul, sapa, ear’ altul mai tîrdiu. 483 §. 150. Casrosptenelc oamenilor. (De’n satira III.) viersul 1. Avarul seaîi sgîrcitul............................ o— 48 2. Resipitorlul ..................................... 49— 71 3. Curiosul limbut................................ 72—104 4. Limbutul Iceudreros............................... tOă—-147 o. Imbiclosul nemeritat.............................. 148—165 6. Loeudoerosul cîrtitoriîi.......................... 166—186 7. Beţivul........................................... 187—198 8. Sumetlul neeloplit................................ 199—212 9. Ccelumnicetoriul.................................. 213—239 10. Lîngusitorlul..................................... 240—269 11. PrepuitoriuJ...................................... 270—304 12. Pismcetâretiul.................................... 305—320 1. Ra-spundce-nu: cînd ncetura a îndiestrat pre oameni Cu minte judecata;, tot ea le-a împ cerţii ' Si patimile, care ii tin in jugul lor, Seau roeului acestul'un alt isvor se atice? 5. Tu Ia Hrisip arunca; aceâ ’ntîio; privire: De este di seau noapte, de-I glodul la genunci, Ell îJoscva ’n toata; diua colinda; de trei ori, Si masa de cu saroe prea grâbnic o slîrslesce, Neei somnul, necî odihna nu-1 prinde, ca pe alţi. 10. Pe cînd cucosîul cintu;, ell este-acum în tîrg, Clar neci vieatia-sî crutîoe, unde cîscig privesee, Si-abia sosind de’n Cina în alta; parte pleacos. Ell nu se îngrijesce de vîrstii sa, de timp, L'e valurile in cerii nu-I pasce neci de cum. 15. Cu pairul alb, si gîrbov, cu neci un dinte ’n gura*. •La marla sa gîndesce, ear’ alta; grije n’are; Cînd cunipcerce, se roagă;, se ’ncina; pe’ntr’un bann, Cînd vinde, este eflin numai Ia jurcemînt. Sa; câuti toatos Moscva, nu afli alt ca dînsul 20. Sa; scioe' cum sce ’mpartoe pa;raua ’n diece pcerti, De’n cot sce fure-uce parte, sl-uce litrce dela oca;. Nu arde luminare, nu face earna foc, Ell tremura; mal bine, decît sce cleltueascce, Sî-adese ori în casce trceesce l'ceroe sîerb. 31- 2a. Coemesîa nu îsî scimboe cu soeptoemînî întregi; Prostirile în patu-î de negre putrediesc; Un sîngur coeftann are, rcemas numaî urdlealoe. De vede la uce masa; trei feliuri de bucate Se mira; dicînd: „Doamne! ce cieltuîele marî!* 30. GînditI, cos poate Hrisip muncesce într’atît ' Pe’ntru ca sce adune cu ce soe-si tiioe vîeatîa, Si coe se sîrguesce, ca ’n urmce-I soe nu lase Femeea sa soeracce, c'uce casce de copii ? O nu! De bannî ticsite sînt sîpetele luî, 3o. De’n care-acum uce parte rugina o mînîncoe. Si singura lui rudce e un nepot cu stare. Sgîrcenniea! nu alta muncesee pre Hrisip: Ell strînge si adunoe movilele de bannî, Avînd ploecere numaî soe-I va dee multî greemadee 40. Ear’ dacoe mie-ucc sumce maî mieo; îmi ajunge, Apoî la loccomie de ce sa: fiu supus? Im! pare, cos se poate Hrisip asemînâ Cu unul, care merge la rîu ca sce bea «apa;, De sî o mal departe, pe’ntru coe este multcE, 45. Ear’ nu la isvorasiul, ce curge lîngoe ell. Dar’ oare-atunci mulţimea cu ce-1 va folosi', Cînd unda, scepînd malul de subt a lui picioare, Ya îngitî pre lâcom în valurile salle ? Clearc despretluesce Iubirea de argint. 50. De’n cap pînoe ’n coelcîie în âur strrelucind. Pcclate mîndre arc afarce si ’n ornsie, Infrumscetlate toate cu mare bogceti'e. EU tine masoe ’utinscc; tcecîinurile lui Nu au vr’uce oscebirc de’n celle ’mpoeroetescî. SS. De’n casce pîn’ la scarce stau sioerbii înşiraţi In haine aurite, loesînd pre’n mijloc caile, Sce treacoe cocrlurarii si cei linguşitori, Ce patimilc-atiticD cu svâturile lor. în deslrînoerl ell toatce avcrca-si rcesipesee, €0. De-npururea plcecerii descide drumuri noîicc. De sî în lume pare ca Cres ell de bogat, A lui venituri îhsge pe-a melle nu întrec; Coeci ell le clcltuesce în patru dille numai Si toatoe a lui pompee c de împrumutare, 65. Foecutoe cu ’njosîte,mijloaee si-amegiri. Sporesce doetorîea, dobîndile sporesc, Pîn’ ce Clearcul nostru încis se pomenesce, Saerac, ca vai dc dînsul, loesîndu-si creditorii 485 Deplin în desperare cu hi crime pe fatîce, 70. Pe doî, trei sceroecindu-î, pre altî mai multî siretî, Cari avi pîndit prilejul î-a pus în bunce stare. De'n dîorî de di Menandru aleargce, urmceresce, Aseultce, ee se face pre’n case si pre’n tfrg-, Si ce poroncî esircc acum maî ele curînd. 75. De erî ce scimbceri noîie, de orî ce nceintare Ell afice maî na*inte, si tot ee se lucreadîce Ca tatcel nostru scie. Ell e maî multîcemit Treî dille sce postească*, de cît a nu afla, Ce veste curierul de’n Persica aduse, 80. Ce fatce se moerita*, ce tîner se însoară'. Cine cu ccertl a sarce maî mult a cîscigat, Cine-a venit si care eii de’n tîrg a fares, Cuî se născu prunc, si cine s’a dus în ceea lume? O! cînd boeriî noştri sî-ar sci trebile salle, 8b. Cum scie ell pe-alle-altor, nu I—aî vede îmblînd C’uce gloata; numeroasa; de creditori pe urmce! Nu î-ar’ fura voetaviî, si ar trai maî bine! Apoî deaca: scirî noîie destulle-a adunat, întocmai ca uce bute împlutce cuvin noii 90. Ce fierbe, slîrîesce, si dînd afarce dopul, Spumosul vin cu vuet pe vrannee nadnislesce, Asemenne Menandru nu poate mistui Nemic de’n cîte scie; si de-aî avut poecatul Sce te ’nta'lnescî cu dînsul, în datce ’ncepe a-tî spune 95. în taina; la urecîe îice suta: de vesti noîie, Ce, dite, coe le scie de'n foarte segur loc, Si ti-le spune numaî pe’ntru prietesiug. Ell toate le cumpune dupce a sa poerere, Si rare ori se ’ntîmplce la doî sce spuîce una. 100. Minciuna sa sî-o crede adese însul ell, Cînd la audîii îî vine de’n casce de ma-gnat. Stîrsind, de'n oci-Iî piere, precum judeea-torîul De ’mpricinat s'ascunde, cînd scie cce banni n'are: Se duce, sa* mai împlce pre altiî cu minciuni. 103. Longin te ametiesce, de sî nu scie vesti. Feresee-fe de dînsul, si nu-I pofti le masa*. De n'aî fcecut gustare, c'apoî cu buna; sama; Hoemîî pe toatce diua floemînd si nemîncat. Întîîu ell îtî însirce soliî de eumpleminte 110. De la copii, soţie, apoi îtî bft*nuesce. 486 n’aî fosl }>e la dînsul de-atîta mar' de tîmp. Cînd scii acum ca> dinţii eopillei luî îi es. C’a fost în fierbinţeala; sî-a plîns neîncetat. Pe fata cea mai mare c gata s'o moerite: 11 o. 0 da; după; un tînan* frumos, bogat si nobil, C’un ann maî mare numaî de cît copila luî. Isvodul îtî cetesce de diestrea. eare-i du;. Si toata; garderoba pîn’ la un fir de atîa*. Nu-î mult de cînd ba*îatul si-a pus la abetie 120. Si-acum e de mirare, cum poate siloebi. S’a apucat la tiara; sie-sî iac’ un mare iad iu All ca;ruî plann ell iute de’n busunariu îl scoate; De l’a uitat a casa;, începe a Ti—] face. Culite, furculitie pe masa; însirînd. i25. Mosîea ti-o descrie cu lot venitul ei, Produplele anume în ce tîmp au fost strînse: Pe toti proprietarii de la potop ti-î spune, Si cum acea moşie la ell a înca;put Curmîndu-se procesul, ce-aveâ c’un uneiîi all ?an';. 130. Vei fi ferice înece, daca- pe ling’ acestea N’a vre sas—tf istoreasccc dc la Asov asaltul: îtî trebuie-uce di ’nlreagce bravurele s’asculii, Minuni de vitejie, ce ell a aroetat, Si cîtoe iscusintioe de ager comîndînte 135). A desva;lil acolo infricosind pre duSmannî. Aici apoî pe’ntregul oroesee la minciuni. Si nu gOGScScî pre urmne-î neci umbra' de-adevn*r. Dar’ undoe se pot toate descrie cu-amceruntul ? Nu sînt atîtea fire în snopi nece groeuntie. 140. Nu juroe preeupetiul mai multe ori pe ann. Nu furoc de la ocoe mai des un ospoetariii Seoepînd de judecata- si dc globirî pre’n mitee. Decît limbutul nostru înşira' la uoe masa1. Ell neci se mai ra;sufl(i', asuda; islorind, 145. Se teme, sa* tusieascoe, si crede’n gîndul sau, Ca; limboe n’ai în gura;, esci tot numai urecîe, Necî un minut nu-ti lusce, sa; dicî si iu vr'uo; vorba;. De’n faptul dillei Foca la cei mari pre’n întreturî Aseeaptoe cu presinte, ea cell maî de pre urma; 150. Cioeoiii se înjosesce spre a întrâ ’n fu;voitre, Dorind soe diea* lumea: vedeţi cum îl cinstesc Pre Foca toti boerii? Cum îl poftesc sa; sîadie; Sîoptindu-i la ureeic înlercsînte lucruri? In tîrg didt im1 casre. mari sume eieltuind, 487 i!>r>. Pre'n cario so“-i ncnuia: copiii cersilori. Dar’ numele eu slimn: rosti-sc va în veacuri. (Iu genealogistii ell are cuno.scinîin;. Si cu autorii, cnror le du; bannî de ajuns Mărirea s. „Mnirirea vine numai dela purtarea huna'!" Glieon Ia alfiî merit nu a (hi: neci dcciim. Dc este oare cine ploicul si vn-dnil bine. Un altul (le petrece viealîa: lauidata*. Cînd cine-va pre’n arie all sa*u neam îsi moresce, 170. Sau arc bccrboctie pe apa: si în loc. Orî cell ce în rcesboaîe pre dusinannî a învins. Si-accIIa, ce legi bune a înlrudus în tiara*. Toti n’au fcecut nemiccc. Glicon de'n împrolivce, Pre sine sîngur numaî se crede deplinii. 17li. Roslirea-i uce minune; purlarea-i un modell, Ce poate sce sîorbească! la alţii de esîmplu. De-si l'ace iia: idee, de’n ea nu-1 mai potî scoate. Se mira:, de ce Domnul nu a încredinţat Pîna: acuma Tiara Ia cîrmuirea luî. 180. Pre sine ell se stimoe, de sine este plin, Crediînd, cce neamul nostru de-atuncî e fericit, De cînd ell, ea liiccâfcer, a roesceril pe lume; Gîndesce, coe audîul, vederea sînt la-sale La oamenî. ea sce vadee, s’aseulte aile luî 18S. Mnretîe întreprinderi, ca*cî ca* spre acest scop Aceste doue sîmîiurî le-avem dela nn*’turo:. Vedi Clit despretiuesce dcsierlceeiunea lumii, Maî mult ca un ca* hi sar. ce lumea a la*sat: Vieatia îsî petrece de-a pururea voios. 190. Înfiat la falioe btiged, eu ocii rosi si tulburi, în siese luni de dille be toi pîn’ la camiesia:. Îî tremura: tot trupul, picîorele si mînî. Cum tremura: pe pietre carutiul Iiîrbuit. Despretiuit dc oamenî, sarae ca vai de dînsul, 19o. Uce soartă’ maî ferice în lume nu doresce. Cînd are dena’inte-Si pteltarul plin de vin. 488 Cu—atîta e mai vesel, cu atît maî multîcemit, Cu cît e maî aproapce de starea animaloe. în aduncerî cînd întrce Ireann, cotesee ’mpinge, 200. Ca barca pe’ntre valuri, pre’n totî îsi face loc, Sce treaece înceinte, sce fice cell întîiu La mese cînd se aflce, tot scimbtE poruncesce, S’aducce alte blide, sce-i dea alt soiu de vin; Ell maî întîiu începe sce ’ncine sînoetcetî; 205. Totî trebuie s’ atîrne de la a luî povetîe. Cînd te încinî la dînsul, sprinceanna de ridiece, Si-abiâ de’n ocî îtî face un semn multiemitoriu, Soe sciî cce ’n mare cinste atunci la dînsul esci, Ccecî foarte rar se ’ntîmplce sce dicoe si vr’uce vorboe, 210. Mceteriea de’n eare ell a esit pe lume N’a fost, precum a noastrce, ci mult mai de bun soiu; A noasti'ce-i lut de tince, a luî de portîelann. Sodim la ell se uitce c’uce âprigce dîmbire Si-mi spune la urecice cu limbaj veninoasce: 215. „Ireann mai hine-ar face sa: nu mie.-all swu hun, Ce sta pe la rwspintenni citai traista; marc ’n siold, Si pre a sa bunica;, cc-a fost spa;la;toreasa:. Sai-sl mtksure purtarea, precum î-a fost si neamul, Sce-sî mai inc idee gura, c’ atunci pre’n boîul swu, 220. Tot ar pute sw ’nsiele vr’un nwtwroeii, vr’un prost, Si marea-i nerodie n’ar fi asîâ vwdmtw.“ Sodim are dreptate, ar fi mai bine însoe Ciar lui Ireann soe-i dee acest svat priincios, Decît de ell sce rîdoe cu altiî în dîoedar: 225. „Acest felîu hulitorii defaîmw tot-dc-auna Necî cinstea, neci virtutea de gura lor nu scapat.“ Sodim eu-asiii asprime îîjudecoe pre toti: „La masa lui Procopiu n’avu ce sw minince, Nastei frumuseatiw e’n şipuri si cutii, 230. Albeatia, rumenncala o cumpwrw de'n tirg. Si Vlad judecwtorhd nemic nu face sîngur, Numai pre’n ocielarii diacului cetcsce.“ Neci vîrstce, neci prietenn, neci rudele, neci rang, Inveniriata-i limbce nu pot astîmpceru. 235. Si eu diua aceea numesc nenoroeitee, • In care mi-sc ’ntîmploe soe mce ’ntîlnesc cu dînsul, Ccecî sciu, eoe este gata a moe greei de rceu, îndatoe ce de’n oci-mî s’a face nevoediut; Eli este-adev eratoe souetoetii ciuma;. 489 240. Dar’ mult c mai de groadia: Trofim cu limba dulce, Cceci vorba rea adese sccederile hulind, Pe nesimtile ’ndreaptce pre omul întîelept; Cu lâudele înscE Trofim nu face alta, Decît maî mult sporesce pre ncctoBrcei la numcer, 245. Noî lauda a crede plecare mare-avem: Ea ’n inemce se vîrce, si de gcesesce ’n ca, Scîntec de vîrtute, o stînge s> o seacce. Tot omul pe-astce lume e îubitoriu de sine, Si uce încredintîare de laudcu-î de-ajuns 250. Ca sce ne rceta:ceasea: de’n drumul acell drept. Cînd Tit descide gura, Trofim se minuneadioe De vorba-î iscusita;; ascultce si îndeamnce Pre totî sce îae sama, sce nu dicce nemic; Neci suflce, neci strcenuta; pîn’ nu sfîrsiesce Tit 255. Uce vorba; ce ma: face sce casc cu ne’ncetare. La masce de-1 poftesce, ell degetele-si linge, Si dice, cce sînt toate bucatele cerescî. Atîta rînduealoe la nime n’a vcediut, Si-atîta curcetîe, ce ela Tit în casce, 260. Se pare uce minune si sâmcennce cu raiul. Pcestoriul Paris deaccE ar lî avut noroc Sce aîbce cunoscintice cu nevcestuica lui, Menelau troeiâ ’n pace si mîndra sa Ueannce Ar.fi roemas a casa;, sce toarcce si se tieasce. 2G5. Ori care-alui Tit faptee o ’naltîce pin’ la nori, Ciar’ strîmbul nas îsi suflee maî bine decît alţii; Si nu numai pe-acesta cu lâude-l mcEresce, FcElesce pre ori cine; lui toate-i par minune Crediînd, cce dobîndesce iubirea tuturor. 270. Deseulfiu numa ’n coemesia:, de diece ori pe noapte De’n pat se scoalce Nebus, si cu luare-aminte La usi si la ferestre ell cearcce ne’ncetat, Sce vadee de-s îneise, de sînt la locul lor Lcfiditia, portcefoea si sipetele toate. 275. De multe ori trimite pe taina: ca sce afle La tiaroe de nu-1 furce vcetavul în ce-va; Adese dupoe stolnic se ia pe urmce ’n tîrg, Pe sierb ell lingă: sine nu-1 sufTere soe fia: Ca nu cuni-va sce-1 vadee, unde îsî pune banni. 280. S’a întîmplat, vecinul sce-1 roage într’un rînd Sce-i dea ’mprumut cceldarea. Ell nu ia relusat, Dar’ a întrat în grijee, ca nu cum-va trimisul 490 Soe fugos cu cceldarea, si 'udata: dupa1 dînsul A rcepcedit pre sîerbu-sî; pe urmce-î veni ’n gînd. 28o. Coe poate megiesîul o va rcegoedui: Pe loc trimise altul, cceldarea sce-î aduece. Si cu acea idee se nceecedîcsec rocii. Prepune cumeoc mama copiii îsî învatice Sce se ’mprumute ’n taînce si ’n dretoni scc cadce. 290.. De vede pe doî oamenî sîoptindu-sî între eî. Gîndesce coc pe dînsul îl rîd, si—1 clevetesc. Cînd are sce rcespundce îsî cumpcennesce vorba. Coecî crede, cce toi omul voesce sce-1 însîele. Prepuitorîîi ca dînsul alt om în lume nu-î; 29o. Ell vede pretutindeni tot curse sî-amoegirî, Si ’n astee neodihnee vieatîa îsî mînîncce. Eu cu asîa tocmcalce necî tronul nu l’asîîi vre. De ’mpcercetescul titlu curînd m'asîîi soelurâ. O Uce go.aloe scercecie cu-a eî ticcelosiî 300. Asîu preferi maî bine în lînisee si pace. Decît uoe necurmata: si grea nedumerire. Necî ranguri, necî avere n’asîii vre cu acest pretîu. Maî bine în vieatîce sce fiu tot amccgit, Ear’ nu sce mce munceascoe ne’ncrederî si prepusuri. 305. Nu maî puţin pre sine Dîoil se cinuesce; Ori care lucru vede, îî nasce un nou gînd, Uce noîice întristare, ee somnul îî gonesc. Dceunce-dî aruneîndu-sî dicevistnica ocire, Vcedîu! coe megiesîul îsî face ik ccesutîce, 310. Ce-abîa treî-dîccî de gâlbeimî se poate prelîuî! îngcclbinit de pismee, se bolnavi cumplit. De-uce strâsnicce lingoare, de care sî-acum dîace, Pe-un bîet soldat dc—I scie, coc are ’n vr’uoc pcerâ, Ce-a cîscigat cu greul sîerbitiu de dieee annî. 315. Si de aceea încce tînjesce amcerît. De-a ccepcetat vre unul, vr’un rang, dregcetorîe, Yr’uoe datce dc aude, cîrtesce si se mirce, Cum oameniî orbesee un merit asîâ mic, Atîta îl înaltîoe sî-atîla-1 pretîuesc. 320. La altiî foermcefura îî pare pîne ’n treagee. — 491 $. lol. NcmorrrJetalcn. Soilirul si poetul Perierg. Sciîti ruî. 1. Ori ce—ji vre Pann sa;-ml fit t-a*, mcecar sa1 inoe omoare, Cu oamenii pre’n tîrgurî nu-î cip (le vîcliuire! Năravurile ’n lume prea mult s'au feluiril. Apoî neci cu-alor lmine 1111 pot scc ma* ’nvoesc; b'. Frumoşi vrînd sn; s’arcele cu aur se 'nfocsloarne, întocmai ca măgării cu scumpclc hîrSIele; De gîl, de mînî, peeioare în cile ferecaţi, Yrrejmasî odihnei, carna eî tremura; de frig, Ear’ vara de ca'ldura: nu pol sa; se scutească*. iO. Departe dc la mine ornate aurite Ncrodilor pla;cule! Si voi peruci! lipsiţi! Cu-a voaslrn* amregire destuii m’ati nrecrejir. Perierg. lire, ce va-d eu! un sa'tir cu scump eceftann în spate, Cu pantaloni, cîobole, ce-a lui peeioare strîmbe iîi. L e-arata; mai ciudate, ear’ coarne nu se voed! A. ce cceriea;lura;! ce lucru minunai! De unde oare? eine-î? si unde se maî duce? Du;-mî voe, lroetioare, soe te întreb, ce’ câutî Pe locurile-aceslea? îmî paria fi slroein? 20. De pot sa;-ti fac sierbitiu, ma; rog sa;-mî poruncesc!. Soetirul. LipseSce! pîeî de’n ofci-ml! nu-mî trebuie sierbilîu-ti. ESel om: des tuli atîta. Aceasta; amoegire La voi nu este noua;; voî sîntetî înva;tîaTî, A moeguli' cu vorbe, Si pe all limbeî vîrf 2!>. Purtînd prietennie s’aveti venin în suflet. Decî la'sa'-moe, da-mî pace. Perierg. Tu n’al necî uce dreptate Acest feliu sa; mai judeci, cwci înca; nu ma; sciî. Cînd ma;-î cunoasce bine, cînd gîndu-mî vel afla. Atunci nu vei maî dice, ca* oameniî sînt una. 30. All noslru neam (le are scăderi nenumărate; Eu insa; sînt prietenii cu Imni, Si fug (le ra'i. La curiosetalea-mî Ae bine sa-mi rrcspundî, Si veî vede în fapta-, ca; nu sînt un fatiârnie. Scetirul. Nemic nu-mî IrebueSce, meu ’ntorc în codrii noştri, 3L>. Dar’ pot siede Ia vorba- pîn’ ee m'oiu desbra-e.i. Un ceas de’n mila modei, la care va* ’ncinati, Abî;i îmi va ajunge sre scap de-aceste flciîcuri. Cînd cine-va îa sama cu ce nemieurî omul Îsî pierde all sau tîmp, îl vine a gîndi, 40. Ca; vieatia omeneasca; e fora; de siîrsit. Voi toatce demineatîa siedeti Ia toaleta-, Pe urma; cu ’mbra-catul mal pierdeţi mai lot tîmpul Siedetî la masa oare, cînd e destuii pa;(rarlul. Ca sa; se îm[da bine un pîntece de om; 45. Ear’ ramasitia dillel o treceti în vorbire Seau în petreceri, care voi le numiţi plăcute, Si eînd va; ga-siti singuri, în somn va; cufundaţi. Su; mas întorc acuma la întrebarea ta. Ca; satir sînt, îtî spune a mea îni'a-tisiarc. 50. Pann, filul Pennelopet, ce codrul sta-pînesce, Si turmcle-ocroteSce subt adăpostul său, Ce face fericite ori ee ’nsotiri pe lume. Ell pre ptxjstorîu în fliîer a învatîal seu eînte. Si toti noi îl eunoaScem de împărat all nostru, oo. De’n fire fiind vesel acest slagâlnic Dîăîi, Eli nu doresce alta, decît pricini de rîs, Vielluirea noastră; fiind pre’n codrii însa-, Nu poate sa; ra-spunda la ast’ a lui dorintla. All nostru traîu e simplu, nu ca-ută-m mal mult GO. Decît acellea care natura ne-a lăsat, Far’ a goni' prisosuri, desierte trebuintie. Deci Pann se ’ndătineadiă, la trei annî a trimile Cîtî-va de’n noî în lume pre'n tîrgurî Si pre’n îia-ri Ca sa trăim cu oameni Sî—amin te sa- luam 05. L’a lor deprinderi, fapte, misca-ii deosebite: Si cînd la ell ne'nloarcem, spuliiidu-l, ce vo-ihuram, 11 facem tot-de-auna de leşina- de rîs. Doi annî acum trecură-, de cînd sini eu la rind, Si împlinesc voinlia lui Pann împă rat mare. 70. Acest oraîiu în parte-mi cadiu, dar’ cip nu este Să maî petrec aicîa cell de pro urma- ann. 493 Perierg. Deprinderea le face. a—ti fi de codri dor. Sa'tir. Da nu; ci traiul vostru moe scoase de’n rcebdare. Perierg. De-tt sînt asiâ dragi codrii, Si (raiul ftercE griji. 75. Ma;car uce oaroe numai c’asiîi fi eu Pann, socoate, Si nu-i ave coeintice. Eu sînt poet, iubite! în cinste-ti voiu cumpune un eîntec minunat, Ear’ graiul toeu ce ’ndeamna; pre oameni la vîrtuti, S’a pomeni eu stimoe în veacuri viitoarie. Soetir. 80. Poestreadi’ a talie viersuri; eu voiu s’aduc plcecere Si foeroe rcesploetire. La voi numai e datoe, Nemicce soe nu faceţi fccroe dc înteres. Voî numaî pe’ntr’iice vorboe, pe’ntr’uoe eoeutoeturce Seau pe’ntru uoe dimbire, dc-a purure pretîndetî 85. Incinoeeiuni, presinte, roesploetî Si multioemirî, Istorica mea toata; n’am eind a—ti înşira: Ear’ ce-oiu pute de’ntr'însa, de’n fugoe îtî voiu spune. Cînd Pann cu îngrijire ne-a pregoetit de caile, Cu haine feliurite pe totî ne-a îmbrcecat; 90. Ne-a dat la toti eiobote, subt buclii a ascuns A noastre mîndre coarne, precum la voî e moda. Cu ocii plini de lacrimi cu inim'amrerîtce Esind de’n codrii noştri, plecoeî pe munţi, pe valle, Si în orasîul vostru de graboe am ajuns. 95. Erâ uce soerboetoare. Cînd am întrat pe poartoe Vcediuî un mujic, care culcat lîng’ iice sîneatioe Dormiâ ca ’n somnul morţii. Pe urmoe am aflat, Coe ell erâ acolo de vegioe rînduit. De prîndiu erâ aproape si încoe nu amea-dî, 100. Ear’ ulitia ticsitoe de trupuri dîceccetoarîe, Vcedîînd întîîa datoe aceasta, am gîndit, Coe vr’uce epidemie domnesce în orasiu; Dar’ nu putia a hoituri, si necî eeî.ilalti oameni, Ce maî treceau pe-acolo, nu se feriau de elle. 105. Pe urmce Iuoeî sama, coe mul El de’n cei culcaţi, Miscâ cîte uoe mînoe seau capul ridicâ îngreuiat cu totul de strâsnica betîe; 494 Ear' ca su: stea ’n peeioare necî cu- eră putintice. Într'un cuvînt si-aeeîa. ec mai puteâ îmblâ, 110. Si eeî eocdiutî pe drumuri, eu totiî erâ beii. Unii ameţiţi numai se ’mpîedeeâ ’n peeioare, Mergînd fcerce scc Scice în care parte-aleargce; în dântiuri desfrînate ai ti spulberâ gunoiul. Pre trceecetoriî inînjindu-î, în glod se tcrvcelese, 113. Ici umil plin de drojdii pîSîesce Siovceind, Pecioarele lui slabe nu pot sce-1 sprijineasece, Cu capul se isbesce de-un did, ee-î stee nccinte, De sînge împle locul si toLI de dînsul rîd. Ear’ dincolo un sfâdnic se ’ncâeroe la pumni 120. Cu eine se ’ntîlneSee în luptce-SI scuipcc dinţii Cu vinul de ’mpreunce de’n gura-I puturoasce. Multî pling pcerintî Si rude, ee vieatia Sî-au pierdut, De-a spirtului olravce Si ’n sfecli Si gîlceviri. Cîntcerile cu ciot, strigările eu sgomot, 123. Pîn' 5î pre surd îl face, soe-i tiule urecîa. in scurt aeeastee Jarmce Si viiet în popor, Mce ’ndeamn’ a crede (are, cce totî aîi nebunit. Cînd mce luptam cu gîndul, sce pot aflâ pricina Turbării tuturora s’apropice de mine 130. Un om eu barba albce, un pîntecos bcetrîn, La fatice gras si rumenn, cu ocii înfundaţi, Si eu un glas molâtec: Ce stai pe (jind, îmi dice, Aicîafara treaba ? Dupa: îmbrăcăminte Si dupa ’nfatisîare îmi pari de munca bun? 133. De ai cttm-va plecare la mine sa sierbescî, j-Yu veî ave mult lucru, căci eu am trebuintia De-un Herb credincios foarte, si cu purtări cinstite. -IIa crede, ca de mine vei fi prea mulîîemit; Sa-mt spiti insa; de unde, si-anutne cine esci? 140. Eii rcespunsci: „loc câut, deci deacte-iî plac, sînt gata Cu inima curata sa fiu la line. £îerb.“ Ca bunii lui Si tata, vindea în tîrg piperii!, Si ccepoelase nume de negustorlu bogat, Fiind plcecut orî eocrui si ’n stima tuturora. t143. Ca dînsul poate astcc-dl, Si eu piperiu aSiu vinile, De'n Icecoinica altor si cu in’aSIu îngraiSIâ, De nu-I întrâ în minte, vînînd all mîeu noroc, Sce-si peardee toatce starea. La bcctrînetîe tocmai A vrut ca soe mce facce cu-a lui avere nobil, 130. Dloedoernîciea lumii sce-mi luse, 1’ îndemna Nobilelalea seaeoe. Negoîiul pcercesind 495 Se dede ’n adunarea bocrilor, cu care Isl raisipi averea în daruri si ospetic, Incît pe’ntru un abur friptura prcepoedi 155. Murind în sccrcecie cil mie nu-a lcesat Aceastoe moscennire, în care moe vedi astce-dî; Ccecî sînt silit cu munca sce moe hrcennesc petunie, Soe moe rosicsc eu însu-mi de soeroeci'ea mea! Cum m’ascultâ boetrînul, îmi disc sce-i urmediu 160. Fcegceduindu-mî miloe si usîurarea soartel, Mergînd acum spre casce, foecuî o fi întrebare: Ce-î pricina betîeî, ce este în orasiu? Ear’ e)J, oft în d cu âcrimî, rcespunsc: Foitul mieii! Nu-tl parce de mirare asîă nerînduealce. 165. Imboetrînita lume pcesind ccetrce sfîrsitu-si începe soe slcebeascce. Nceravul acell roeu Pleccerl, firesce bune, de’n oameni a sterpit. Si lor le pare dulce, învins! fiind de patimi, Poeliarul de’ntru care s’adapcc cu otravce. 170. Dar’ nu le-ajunge numaî a fi în faptoe rcei Ci vor s’ascundcE roeul subt all vîrtuti! vcel, Slerbindu-se de dînsa asîâ precum pescarii Undesc cu pînea pescii pe’ntru ca soe-I omoare, Cu-a lor purtceri cinstite, cu traiul lor cell sînt, 17a. Voind stroebuni! noştri a ne povoetiui Pe callea mîntuirii, au pus asiedîoemînte Ca oare care dille a annuluî soe fice Spre lăuda, moerirea acelluî prea înalt: In care lccsind grijea Si trebile lumesc! 180. Ce-aproapeluî si noue ne sînt de folosintioe, Ste ne ferim de relle, sce fim într’uce unire Si ’n alte lucruri proaste sce nu petreac’ un om, Decît soe naltle numaî cîntcerl lui Dumnediceu, Foerce vr’uoe osebire de secs, de rang, de stare. 185. Dar’ vedi la ce ajunse aceastoe. sîntoe lege! Cu-adevoerat uce parte de’n ea o împlinesc, Coeci de’n ajunul dille! vre unei scerboetorl îsi poeroesesc tot lucrul cu totiî, mic si mare, Si ciar soeracul, coerui copiii mor de foame, 190. Bisericele insoe sînt pururea pustii, Se voed aceia numai, Je vor as’aroetă, Seau care-si dau parola, sce se ’ntîlnease’ acolo. Dar’ rugele ce-un pop® boseorodesce iute, FoercE a sci ce spune, neci coe se maî aud; 19o. Pe urmce diua toatoe petrec în desfffitceri. Siederea ’n trîndoevirc le noescocesce ’n mînte Idei, ce n’are omul, cînd este ocupat, Si care, ea un pîntenn pre call, îl îmboldesc. Astce-di e di de-acellea, e sîntul Nicolaîu; 200. De asta-i beat tot omul de’n câpcet pînoe ’n câpoet. Pe cînd asîâ boetrînul vorbîa cu umilintioe, II ascultam, si ’n gîndu-mi pre dîoeî îi multioemiam întîiu de norocirea, ce-avui soe întîlnesc Un om ;isiâ de treaboe, cum îmi pa>rea acesta, 205. într’un orasiu, în care foesc atîtea relle, Si—all doile, e’ aflasem, ce nu-mi trecea pre’n gînd. Ori cît îmi boetcam capul, si mintea-mi iroemîntam. Nu mai gîndiam vr’uoe datoe, coe vrînd soe ’ndcstulledii Gretioasele lui pofte, acest popor socoate 210. Cce-si face doetorîea, cinstind pre Dumnedîoeu Cînd pîntecele-si împle de multe boeuturi, Si diace ’n lennevire. De va veni ’n audiul Lui Pann aceastoe veste, sînt sigur c’a soe rîdoe Afaroe de moesurce; coeci eu eram silit 215. Soe-mi suflu ades nasul, si budiele soe-mî musc, Vcedîînd cum coe boetrînul se cam posomoresce. Acest om bun, la care intrasem în sierbitiu, Tineâ ospoetoerie, ca fiiu de croitorii!, Crescut în casa unui judeccetori'j şiret. 220. De’n casa poerinteascoe de’n creseere-ocupare-si Deplin se îndicstrasc cu darul viclenniei, Insoercinare-mi puse, si toatoe treaba mea Era, ca sce car apa;, si soe o torn în vin. îndatoe ce uoe bute scaîdeâ pe jumoetate, 22S. Eu trcbuîam s’o împlu cu apoe de’n fîntînoe; Cu toate-acestea însce bcetrînul nu sccepâ, Neci Utrennc, neci Ceasuri, neci Liturgica ’n veci: Nu se ’mbcetâ, ca altiî, în di de soerbretoare, Ci ’n dillele de lucru a casa; vindea apa, 230. Pre care o turnase Duminicele ’n vin. Insoercinarea asta plinind de multe ori Spinarea-mi gîrbovi'sem. Dar’ nu puteam pricepe De ce pricinoe oare toti cumpoeroe la apcE? Ce prost esei tu îmi dise, mai scie cine-va 235. Coe pun eu în vin apoe cînd capu-i ametit? Tot musceriul crede, coe doe pe vin poeralle; Plecarea animaloe îi trage la betîe, Almintrele aicia pe nime n’ai vede. Cînd audii aceasta, de rîs nu maî puteam, 497 ■240. Ear' ell coelîndu-inî aspru: „Dc ce rîdi?“ moe întreaboe. Eu î-ain roespuns aluneca: Aii nu-ti aduci aminte Cum îmi spuneai cu lacrimi, si cum te tînguîai, Cce legea acea sînfee e aplecata; rceu, Cce rcllele ncerâvuri mcnnesc sfîrsitul lumii, 24^. Si occerînd bcciiea, cum arastai, cos este Vcetcemcetoarîce foarte pe’ntru sotictceii Cînd însu-tî tu în fapta; acest rceu îl sporescî? Pe foc aruneînd lemne, vcepaca se câitice: Cceintia, Icecrhnarea pe om mt pot sa; ’ndrepte ; 230. Energice mijloace neci cum elle nu sînt. La rceu a sta ’n protiva;, a nu-î Icesci prilej ii, Soe poatce a se ’ntinde, e cipul cell maî sigur. De a-l sterpi cu totul; coecî fara; de aceasta Dîcedărnicce e truda. Acella care vre ■233. Scc nu fia; beţie: nu v'indce bceuturî; Tu însce, vînclîînd vinul, îndcetorescî beţivii; Apoî în toatce diita ademennesci poporul, Ce crede all tceu cuget, si cumpcerce cu pretîii, Cîar apa, ce-o gcesesce orî unde fcerce bannî; "260. Si tu bcerbat cucernic în di de serbeetoare Te 'ncini cu umilintîa; plinind a legii forma;! La cerîvrî sînt primite acelle numaî rugi Ce vin de’n huli curate; car înece si maî mult: Se cere fapta bunce. 'Ori cît de mult te ’ncince, ■263. Ell viclenniea-tî vede, si îtî va da i-cesplata;. — Se vede — a dis bcetrînul, cce duhul iii e prost Si nu te-aî ros în lume, de nu sciî ee grceesci. Lcesînd, cce-i scumpa; marfa, eu sînt silit a face Însemnoetoarîe daruri la toii judeccetoriî, 270. Diecii si copiştii, acei care îmi scriii Si-mî întceresc ucadîc. Cîte ciobote rup Eii pînce ce le câpcet! Cît be Ivan si Senca Vecii ii mîeî în pricini, si încce sî-aî lor sierbî Ce beu si di si noapte, un bann fcer’ a-miploeti! 275. Aii Dumnediceu voesce, ca eii sce păgubesc !" Dicînd acestea ’ndatoe m’a dat pe poart a fcerce, Fcegceduind sce dee uce liturgie popii, Ca doar îmî va da ceriul un duli mal sîncetos, Si-mî va scurta si limba mcecar de un pcelmac. 280. Vecinul, ce avusem, slerbîa pe-un boîeriu mare La dîns întreei tndatce eu, într’acei di slerb. Ycetav era, si ’n suflet nu maî puţin vicleann. Boeteâ mcetanniî multe, ca veciul mîeu stoepîn. Lepturarîu rumînesc. T. III. 32 498 Boieriul de neam mare, vrînd pompa sce pcediascoe, 28a. Si legile nobletîei, în veci nu-si bosteâ capul, Sce afle si sce scice ce fac în casa luî; Vietîuîâ ’n petreceri ell dille luni si annî, Ear’ punerea la caile de cieltuieli, venituri, Cu totul o Icesase pe sama voetcejeascce; 290. Avînd robi mulţi la numcer, avînd de-ajuns moşii Cu cîrdul creditorii de dînsul se tineâ. Întîiu am rîs de-aceastoe prostie boereasece, Dar’ desvcelii în sîerbu-i uoe mare negiobie. ' Nu numai coe toti banniî pre’n mînoe-i se trecea 29a. Si ciar odoaros scumpe fura adese orî; Nu-i treaba unui nobil a cerceta isvoade. Nu numai coe nevasta-i, copii si nepoţii Erâ ’mbrcecati în stofe; c’aveâ uce case ’n tîrg. Ear’ alta pe’ntru varce afaroe de’n orasiu, 300. Si amîndouce bune, coeci nu erâ fcecule Pe credit, ca acelle, ce-aveâ boeriul; multce Strînsese ’n Icedi avere. Providil cumpoerînd La casa stcepîneascoe ell le luâ seau scump, Seau tot pe dcetorie; si cea mai mare parte 30a. Le trimitea a casce, dueîndu-le de-acolo Ear’ la aceâ dugeance de-unde le luase. • Ell carne de la culine si pîne de’n ambariu, Buteleile de’n pîvnitlle graîmoediâ la dînsul, întocmai ca un âbur ce de pe moeri se naltica, 310. Si ’n picceturi de ploaie se varsce pe pcemînt. La asta eu, ca alţii, eram de ajutorîu; Tîlhoercesîugul însoe in veci nu se ascunde. Nu ’ncungiurce pedeapsa pe fceccetoriu de relle. Fu prins în furtusiâguri, si tot i se lude 31a. In cît vcecîiui copiii pe uliti coelicind; Ear’ de’ntre sierbi pre mine boeriul mce alese, Coeci eu luseî pricina de se vcedî vcetavul N’aveâ copii, femee, Hiron, stcepînul mieu, Si curtea luî cea mare tot strîmtce îi pcerea. 320. De sî coemoeri ell pline aveâ de haine scumpe. Pe toatoe diua însce croiâ la straie noue; De sî la a luî masce erâ obicinuit Trei-dieci de blide pline cu felîuri de mîncceri In cît de la un popce cu dascoeli si tot neamul 325. Puteâ sce maî roemîioe, lui nu-i poereâ destuii. Sciind cîtoe putere si trecere aveâ Ell la împceroslie, poporul se ticsîâ 499 Grcemcedi in anticameri de cum se laceâ diuce, Si greu pînce la dînsul pe rind puteai slrcebate. 330. Incinceciuni si jalbe, ca Joe, ell primiâ, Si spre rcespunsurî coerui pleca iibiâ de’n cap.. Gîndind cce pre’n aceasta puterea îsi aratoe, Ear’ mie mi-se pare, cce nu sciâ ce-a dice. Coeci înginfarea este all ncerodiei rod. 335. Ce-i drept, Hiron adese spunea la secceturi, Si nu puteâ soe lege necî doue vorbe bine; Linguşitorii însce, acei deprinşi a smulge De’n mînce-i bucceti grase, fcevoare asceptînd. Cum descideâ ell gura, se aroetâ uimiţi 340. Cuprinşi de admirare, poetrunsi de-alle lui grâiuri, Da lâude pompoase desiertelor lui vorbe, Stînd gata, ca soe dicce, cum ell ar fi voit Cce lebceda e ne.agroe si corbul este alb. Deci judecce tu insu-tî n’aveam cuvînt a rîde 345. De gasdoe si de oaspeţi? Ear’ mai ales stcepînul Mi-a dat pricince multce de rîs nemoerginit, Atuncia cînd norocul de ell se depoertoe. Hiron eare-si gonise voetavul, coeci îl fur ce, Dorind a troei ’n rangu-si si cipul nesciind, 350. Sce-sî cumpeneascce starea, cu binele strcein Voiâ soe ’ndeplineascce a salle cieltuele. De’n vistenea ticerii cea lui încredintiatoe Proedâ plin de sperîntioe, coe nu-1 pricepe nime, Coe ell cu duli e numai, ear’ ceilalţi sînt prosti 3bo. Si nu-1 pot întielege seau se sfiesc de ell. Un coelcetoriu, ce îmblce pre’n locuri nesiSiute, De întîlnesce ’n calle-i munţi, rîuri, stînci si codri, De’n drumul sceu s’abate, scoepare coautînd Pîn’ ce se rcetoecesce, si piere în sfîrsit. 360. Asiâ in cursul vietiei, unde intimpini multe Nenorociri si curse, se pierde care ese De’n callea, ce anume virtutea i-a ’nsemnat, Inloeturind ori care primejdii si nevoi. Hiron, despretîuindu-1, groebi' a sa pedeapsoe, 365. Cu-averea împreunoe pierdu toatoe moerirea, Si cum mai înoeinte despretiuiâ pre toii Asiâ cu înjosire acum îmbroetisiâ Pecioarele acellor ce ’ntiiii nu-i boegâ samcE, Cerînd la dînsii miloe cu defoeimate cipuri. 370. Cu greu un mic Ia suflet se poate cumpenm: Cînd tîmpul senin este. ell este îngînfat, Ear’ dacoe noureadioe pc loc misell s’aratoe. De’n toti aî soeî prietini îubiâ ell pe Menandru, Nu doar’, coe decît altiî, erâ mai întielepl 375.' Si svâturl priincîoase soe-i dea ar fi putut, Sciâ însoe soe poarte galante rcevcesîelle, Sî-a nopţilor petreceri sciu sce ’ncipueascoe. Ell se trcegeâ de’n nobili; dar’ clar neruşinat, Luâ dela totî mitee pe’ntru a mijloci 380. Coetroe Hiron, la care eî cceutâ favoare. Asiâ se calcoe cinstea atunci cînd se ’ncuîbeadice In piepturi loecomiea Iubirii de argint! Pe cît erâ de lacom, erâ si necinstit ; Un roeu noerav nu poate soe nu aîbce pcerecîce, 385. Pe..cînd sierbiâ norocul în toate lui Hiron, I-s’aroeta prietin, folosul soeu vînînd, Ear’ cum întoarse roata, pe loc îl poeroesî. Ultînd prietesîugul si fâcerea de bine Fugîâ atunci de dînsul ca de-un lovit de clumce. 390. Decît ori care altul maî mult ell îl huliâ, Numîndu-1 prost si mîndru, sgîrcit, cum nu erâ. Destoeînuind în lume a luî secrete toate Ce i le ’ncredintiase ca unuî bun prietin, Cu-aceasta îi aduse acell mai mare rceu: 395. „Purtare misleleascas, si faptos dc despre tiu !:l Nu ’mpledecce nemica; isprava bunei fapte Precum nemulilcemirca; ca;ilî necunoscwtoriul E rceu si pe’ntru sine, c rom si pe’ntru altiî. De-a face bine omul, se sătura; curînd, 400. Maicar sce si ascepte vr’uce mare rcesplcetire, Dar’ încce cînd gcesesce un om, precum Menandru, Ce sămcenna; cu vitla, pre care rcesosdind, O vecii cumcai produce, în loc de struguri, spini. Accllul de banni lacom ureclce e încisce, 405. Ell nu aude plinsid soeracidtu nemernic. Ca sierb eu la Menandru, soe nu-î spun, n’am putut, Cît roeu poate s’aducoe aceâ purtare-a luî. Despretluindu-mî vorba: „tu nu cunoscI“, îmi (lise, Cararea, care duce pre om la norocire: 410. Nu e acuma timpul sa; laud pre Iliron, Pot da în supeerare, seau trebui sas ma; stric, Sce mce ’nvrcejmesc cu-acela, ce ctsta;-dl îl Un locul. Seninele Iul dille acum se ’ntunecarce, Nemica; dela dînsul n’avem clc aSceptat; 415. Se leapced' alcemîea, ce dlama i-s’a slors“. SOI Eli judeca cu minte. Cu-asemenne purtare Si âsfeliii (le cuvinte, cu bratîele descise Fu ell primit de-acella, ce lui Iliron urmce, Si care da credîare acestor defoeimcerî, 420. Foerce soe socoteascoe, cm poate ccede sîngur, Si carce-sî de Menandru va fi hulit atuncia; Dar’ omul plecat este a se ademenm! Acest de’n nou prietin cu numele Csenon Ajunse în moerire, putere si rang mare 425. în vîrsta aceâ plince, ce trebuie strunită:. Deci cînd Dîeitîa oarbce, de’n frîu îl slobodî: Potî judecâ tu însu-tî, cum ne’nl'rînat soarîâ Pre’n rîpî si pre’n ponoaros, lffisînd ccerarea dreaptoe Privind a salle lapte, ades moe lovîâ rîsul, 430. Mcecar coe ell pre mine m’aveâ ca un bufon. Necunipcetat la pofte, de sîne încîntat, Noerod fceroe sciintîoe, ci rob desîertei sl.ave, Crescut de’n crudoe vîrstoe c* ogarii împreunoe, Ne-avînd necî uoe idee, ell toate critica, 435. Cu proastce îngîmfare si cu sumeatîoe fatîoe. Seiintia si puterea pot fi si despcertite. A salle svâturî numaî ell preferind de’n toate, Cinstite cceruntetîe soe tacce le foeceâ, De si ispita cere cu truda si annî multî. Perierg. 440. Destuii mi-ai spus de dînsul. Yced cce erâ acella Un ntEtcerceu de frunte; ccecî cine se socoate Maî mult decît orî care, în capul sceu e sec, Dar’ unde-aî sierbit încce, si ce aî maî voedîut? Soetir. De la Csenon esisem, cînd eatce mo» ’ntîlnesce 445. Un ttrgorfîiu cu stare, Milon, ce ma: vcedîuse, Pe cînd coeram la apoe si ’n vin o mestecam. Mi se urise-acuma sce fiu tot la boeri; La eî norocul este întemeiat pe paie, Si trebui soe fii mârtur soe vedi ce asuprire 450. Intîmpince pe omul, ori cît de virtuos; Fcer’ de minciuni si sgomot nu poti sce fiî uce oarce. De-aceea-mî pcereâ bine, ca la Milon soe întru, Coecî toti spunea, coe este om sînt si om de pace: Coediui însce în curse: Cinci sceptajmîni am fost 455. în casce sîngur sîcerb, si-uce fatce maî erâ 02 Ce le foeceâ bucate. Ma: odilmîampe paie FIoemînd, ca vai de mine; de'n diua: pîna: ’n noapte Eu obosîam cu totul Sioerbind la cinci slcepînî, Dar’ toata: ostenneala asiu fi nesocotit, 4G0. De-asiu fi putut sce sufcer nceravul lor cell iute. Copiii toti de-arîndul, femeea Si boerbatul. Minut foerce gîlceavoe petrece nu puteâ; Erâ smeriţi în lume, Si ’n casa; foarte rcei. Uoe vorb’, iice boegoetela: le da prilej dc sfada:, 465. Incîl de-a lor strigare se sguduîâ poerelii. Si încaî între sine de se sfcediâ eî sînguri.. Si mic îmi da pace sa:-inî cat de lucrul mieii, Tot poate-aSîîi fi mai dus’o; dar’ toatoe gîlcevirea, Ca norii de furtuna:, ccedeâ ’n sfîrsit pe mine; ’ 470. Poerea, coe eu se cade, soe fiu rcespundioetorlu, Si pe'ntru a lor fapte pedepsele soe trag. Întrînd uoe datoe ’n casoe, l'oemiliea voed strînsoe, Si luminoeri aprinse, un popoe în vesminte; Atunci am dis în mine: cu buna: samoe a-(7i 475. Au gînd soe se încine, de sfada: frica: nu—î; Cînd eatoe, vrînd soe treacoe un copillasiu pre’n casce, A dat jos de pe masce basmaua mumei salle. Pe loc stîrnî furtuna; Si tatoel mîeu întîiu Ear’ mama dupoe dînsul de tot s’au tulburat. 480. Uitînd metanne, cruce, si orî ce rugoeciune, Isi ocoeriâ copillul cu ftllurl dc cuvinte. De-uce parte strigînd fraţii, dc alta cell greşit, Cu vorbe Si cu vuet gîlccava întetiesc. Se face sgomot mare, cît nu se mai aude, 485. Necî popa, ce ceteSce, neci dâscoelul, ce cîntoe. Voediînd coe nu-î de glumoe, Si vrînd a-i liniSci Intrd: la mijloc popa; eu caroe-sî dupoe ell li rog, soe contcnneascoe, coeci nu-i vr’uoe vina* mare. Si mai ales aicîa la sînta rugoeciune, 490. Uoe drâgosle se cere, car’ nu boetoeî Si sl'edî. Voed însoe, coe de uoe datoe Sî coerti sî luminoeri Cad toate peste popa, Si barba i s’aprinde, De’n plete ese poeroe. Stîngîndu-le, ell strigoe, Si doe pe usie busta cu palrabilu ’n gît: 495. Ear’ mic pe’ntru svâturî stoepînu-mi roesplcetî Lovindu-moe de’n fugoe cu analogu ’n spate, Cît pînoe jos pe scaroe m’am dus dc-a toeva:lucul, Sî nu moe pricep încoe, cum m’am sculat întreg. Strîngînd de'n colb peruca Si coarnele ’nvndind, 503 500. Plecoei in fuga mare pe ulitice la valle. Sosind Ia easa popii, întrceî Ia dînsul sîcerb. Dar’ ce soe-tî lungesc vorba? E foarte de prisos.. ' Soe-tî spun cu de-amceruntul la cîtî stoepîni am fost. Destuii, coe ’n ori ce parte îmi aruncam privirea, 505. Gcesîam necontennitoe mceterie de rîs. Acesta nebunescc averea rcesîpind. Ce tatoel soeu cu trudce strînsese pe’ntru pil, Cînd vine ’n soeroecîe, se vâetoe Si plînge: Ear’ altul ce aduce grcemceîîi de âur multe. 5i0. Pe elle rabdce foame, si moare în sfîrsit. La toatoe buccetica, ce ’ngitc, puîînd pretiii. LTn tînoer ia îioe baboe da patru-dîeci de annî Cu dîestre însoemnatoe — cînd sîngur are stare. — Ea ’n easoe poruncesce cu asproe tiroennie, 515. Si-1 face înceinte-i sos tacoe tremurînd. Un fiiu la poerinti sîngur ce-asceapt’a moscennî Uoe mare avuţie, odihna sa îsî lasoe, Aleargce, lingusiesce cersitorind un titlu. Dorind ca soe-1 cinstească? poporul acell prost; 520. Dar’ numaî cu sperîntia rcemîne-ddese orî! Un altul, ce iubesce a straluci în haine. Cu âur se încarcoe, credîînd, cce na*t(Kr07 XXX, Voesîlm, Faîbiann Bob (1793—1836: 41 de annî.) (S'a muscul în salul J!u*it IUrrgtruliii în Ardeal inlrc nraMtil I!i-slritia Si înlre mărginite Ilucovincî în 31. Diecemvre annul 1 TDo. I’ii-rin-Iii luî aii fosl Petru Hanii corporal in all II. regemint rumîn morgincann. Si Anisîca Bob dc M incest itrul-Ctepîlnoculuî. Toâder Bol), pnrocul de’n salul niililrurcsc: Mncr, hunul lui Vccsiliii Fcubiann Bol) depe mama;, nonvînd fcrfori. adoplii; pre Vo;sîliu la bolcdifi de fiîiî all sirii, dirniin-du-î ua; parte de moşie, cu cundeciunea, ca so;-.nî pncrcseasea; cunu-melc părintesc: Jlautl, si sa> primească; numele: Bob. In claie de 10 annî, la annul lSOii fu dat de ccctrce adopta;tivul sccii părinte. TWuler Boli la şcoala rumîna; de’n salul Macr; car’ dupa; doî annî, la 1S07. fu trimis dc co'lro; acclla-sî la şcoala germîna; militareasca; de'n Xa-su-ud : apoî la annul ÎS 10 merse la cursul gimncesial în Blasîu. Strălucind ell aici între foîi cunseolnriî sceî alît cu purtarea cuviincioasa;, cîl si cu ncultimea mintii, si putem dice, cu geniul, întru invoe-tîaturî, ccrpailu; pre'n unciul sa;!! Ioann Bob, episcopul unit de'n Blasîu, ii cp funda-eiunc în cunviptul nobililor de’n Clusîii; unde ca educoecell all aeelluî cunvipl învcclîd; cursul sciinlîelor filosofice si juridice, fiind pururea lot fruntea cunscolarilor sa;î. Insa; în annul depe urma; all cursului juridic, fiind osîndit la ua; pedeapsa; aspra; pe'nfrn ua* vina;, ce i-se impută, n’a voit sa; se supuîa; pedepsei diptate, ci a preferit maî bine a parccsi si cunvipt, si fundcucîunc, si aea*demie. Dar’ pre'n aceasta se vcudîu de ii a; data; lipsit dc (oale mijloacelc spre absolvicîunea cursului juridic: dc aici îi veni începutul nceeâdiurilor (liic omnis origo inalorum). De’n Clusîu merse în Ungăriea Ia Orădiea-Mare, parte ca sa; absolvească; în accedemtca ele acolo cursul juridic nemîntuit deplin în Clusîu, ear' parte eti sperîntice, cce va coepcelâ dela seiulul Mecenate rumîn, episcopul rumîn de acolo, Sccmuil Vulcanii, ajutorîu, ca sa; poată; merge la Vieanna seu învetîe cursul legilor mililarîe, cu scop de a se face Auditor în rcgemînlul all II. rumîn moergineann. unde' erâ ncescul; însa; necî aici nu-sî putu împlini dorintia. De aceea se rc’ntoarse la locul nusceril. si ccrecu sa; fice primit în cîncella?riea Auditoriatuluî de'n Noesosud ca prcutieanle; insa; indesîcerl, ca^cî neavînd pretronî. pre toi locul îî eraţi uSilc încuîale. 508 în asfelîu de strîmtorî se voedîu nevoit sce meargoe la uncîu-soeu, la episcopul de’n Blasiu Ioann Bob, si soe-1 roage soe-î dea vre un sîoer-betîii Ia moşiile episcopescî; dar’unciu-sosu îî denegdi toate, parte pe’nlru coe ell nu voi soe între în starea preutîeascce, precum eri dorintîa episcopului, parte fiind coe uncîu-soeu erâ încoe tot mînios pe dînsul pe’ntru purtarea de’n Clusiu „Necditm causce iranim.................. Exciderant animo: manei alta mente reposlum.:‘ In aceste împregîuroeri apcesoetive, lipsît de toate mijloacele vietîeî, îsi scimboe cunumele: Bob în Fasblann (care tot atîta însoemneadice. coeci bobul se dice loetinesce: faba). Aceasta o foecu de’n douce cause: 1. pe’ntru ca sub acest nume nou soe scape de militoerie, coeci regemîn-tul, în care erâ noescut, îl cîcemâ supt arme; si, ce erâ mai mult, ar fi trebuit soe între ca ostasîu gregarîu sau ordenarîu (de rînd), pînoe i-ar fi venit rîndul si norocul, soe poatoe nceintâ la rang de oficîarîu; însce mintea lui erâ acum îndicestratce cu frumoasele sciintîe, si inima lui cu mult maî poleitce, decît coe soe mai sîoerbeascoe ca ostasîu ordenarîu, si lui îi mai plceceâ a sicerbi supt blîndele arme alle Minervei, decît supt crudul si sîngerosul coif all lui Marte; 2. pe’ntru coe strcelueitul nume: Bob îî erâ în acelle împregîuroeri triste numai spre greutate. Pe lîngce aceea, ell voîâ soe troeeascoe cît s’ar putd mai nesciut. Cînd ajunsese greutoetile luî la cea mai înaltce culme, si nu maî afiâ alt mijloc de vietîuire dupoe dorintice-si si amoesurat nobilelor salle plecoerî, decît sce-si pcerceseascce pâtriea si pre totî cunoscuţii sceî cei iubiţi si soe meargoe într’altoe tiarce supt un nume stroein, si soe se lase cu totul în voea soartei, în ccetro îl vor duce ralurile nenorocirii: atunci se ivi provedintia cea dumnedîceeascoe în toatoe mcerirea si puterea sa, si nu 1 oesdL*: „ca aceasta; luminai sa; se ascunda; supt pat, ci foscil sa; sa puia; pe masos, ca sce luminedîe cellor de'n mtune'rec.“ Metropolitul Moldavieî, Beniamin Costacîe, îndatce dupoe primi-cîunea naltei salle arcipoestorintie, infiintîce în annul 1804 un seminarîu în mînoestirea Socola de lîngce Iasi, în care aceia ce voiau a întrâ în starea preutiei, învoetîâ în limba rumînoe istoriea (universaloe), artimetica, geogroefi'ea si geologiea. însce acest seminariîi, precum se socoate, pe’ntru rcesboîul, ce a erupt curînd dupce aceea între Rusfea si Turciea, sau poate sî de’n alte cause, a sccedîut asiâ de tare, cît pe la annul 1820 maî aveâ numai un biet profesorîu, carele învoetîâ tinerimea limba rumînoe dupoe groemâteea luî Tempe. Dar’ cu cît scoepcetase maî mult acest se-ininariii, curat ncecîunal: cu atîta se noeltîase maî tare şcoala groecea-sco;, ce se aflâ ciar în Iasi, în coepitala tioerii, carea sînguroe mistuia toate veniturile scoalelor noeciunale rumîne de’n acest Principat, pe’ntru coe domnitorîul erâ grec de’n Foenar, si pe’ntru Rumînul moldav sf limba luî nu roîmoesese alta nemicoe, decît acea cersitoe grâtîe, ca pe lîngce şcoala groeceascce soe se poatos învcetiâ sf rumînesce: mwtemâleca teoretica: cu aplecaschmra la geodesie si arciteptura;. Astoe începoloeclune, sccedîcecîune si nticsiurceeiune a seminarluluî ncecîunal rumîn de’n Socola a mişcat de nou inima prea bunului pce-rinte, Benîamin Metropolitul; de aceea în annul 1820 a luat lingce sine ca cuntutoriu (sinepitrop) pe domnul Mihaiii Sturdîa, si a pus la caile, c;; în acell seminarlu soe se învetie pe lîngce gramâteca limbeî rumîne si gramatica limbeî latine, ca a limbei rumîne strcebunesci, foeroe a coeriia cunoscintioe deplinoe nnevoe se poate îndrepţi si înavuţi limba rumîna*; asemenne soe se învetie retorica si poetica loetince, ca nisce sciintîe, în carile se aflce ideile celle maî frumoase si mai originale; si în aceea-sî nioesurce soe se învetie filosofica, ca sîngura sciintice luminoetivoa de minte, si filologica, ădecoe alaturacîunea limbeî rumîne cu latina, si dedu-cachinca sau foarmelc cuvintelor rumîne: „singurul isvo r nesccâ-var all bog atatii limbeî rumîne. Un plann acesta, dupoe îm-pregiurcerile de-atuncî nimerit si cipdiuit foarte bine.’Spre înfiintlceciu-nea acestui plann, fu trimis în vara annului 182.0 D. Gîorgîu Asaci, ca’ îndemneetoriu la acella-si, de’n partea epitropiei scoalelor cu scrisori în Ardeal la corniţele Gcebriil Banfi, gubernoetoriul tîoeriî de atunci, ca sce dea voe a scoate de’n Ardeal doî sau treî tineri rumînî, carii ar fi în stare a purta sîcerbetlele de profesori pe’ntru sciintieleînsoemnate mai sus. Corniţele Banfi încuviintîde cererea foecutce. Cu aceasta plecoe D. G. Asaci dela Clusiu, locul gubernului ardeleann, la Blasiu, cu sperîntîoe, coe în accedemiea Bloesîeannce va afli tineri destuii de pregoetitî pe’ntru profesurele noului seminarlu de’n Socola. Necî coe s’a însîoslat. La Blasiu foecu D. G. Asaci învoealre cu D. Ioann Costea, soc mear-gce Ja Socola ca profesorîu de retoricoe si poeticoe; D. I. Manfi ca profe-sorîu de limba loetince, si împreunce cu acestîa se învoi sî cu C. Ycesîliu Foebiann Bob soe meargoe în Moldiviea. Cu acest! trei tineri merse D. G. Asaci la Brcesîov, unde l'oecu cunoscintioe cu renumitul boerbat rumîn: Ycesîliu Pop, cu carele se învoi sUb cundceciunî asegurcetive. se meargoe ca profesorlîi de filosofie si de filologiea rumînoe. Pe la începutul lui Noemvre se întoarse D. G. Asaci, însoţit de aceşti patru tineri în Moldiviea. Pop, Costea si Manfi merseroe la Socola, la posturile lor de profesori, ear’ Foebiann rcemase în Iasi pe lîngce D. G. Asaci. Nevointîa neobosîtoe a acestor profesori dlelosl, mintea cea igeroe a tinerimii rumîne moldave si isteţimea ei, promiteau un sporiu frumos pe’ntru celle viitoarîe. Si în adevcer, aste muse, de sf locuiau la cîmp si în coesutîe mieutîe, fiind coe în coepitala străbunce rumînoe: Iaşii, se roes-feetiau celle grecesc!: erâ soe pregceteascoe cell maî frumos drum spre suirea la Parnasid rumîn, deacce acea nefericitoe revoluclune, carea se ivi în 22. Fevruariu 1821, ca uoe soegeatce de’n ascuns, nu le-ar fi alungat de’n dulcea lor odihnoe. Cu ivicîunea revoluciuniî se curm de de iia; datoe tot cursul învoeticeturilor. Tinerimii scolistece i se dete drumul a caste la pcerintî. Profesorii socotîau astoe revolucîune, ca un trup putred olO meteoric, carele, apridîîndu-se în nuiltimea atmosferei, face oare-si care lumina; putinticce, si se gatce îndată; cu un tunet treccetorîu: pe’ntru aceea au petrecut în mijlocul acestui foc maî trei soeptoemînî, mîngce-lat! de uce dulce sperîntice, cce în scurt vor pute re’ncepe earoe-si cursul întrerupt. Ycecllînd însce maî pre urmce, cce rreul în loe de a înceta, se întinde tot mal mult; si neci epitropîea scoalelor, neci Agintia cesâ-ricE-regice austriacce nule dede vre uce asegurîntloe învederat®, se vcl*-(llurce nevoit! a se depărta de’n Iasî. Sîngur Fcebiann roemase acolo, ca unul, care nu mal aveâ pâtrie, carea sce-1 primeascoe cu sînul descis in âsfelîu de împregîura-rî. Eli petrecu aici pînce la sosîntîa armiei turcesc! si înfrîngcEcîunea voluntirilor, pre’n urmare maî tot annul 1821. Insce curînd dupce aceea se voedîu pcercesît de toti, coeutîndu-sl fice-care asegura*cîunea Yieîieî si a averii în tlcerile învecinate. Fugirea nobilimii, turburceclunea capitalei, sgomolul poporului, nerîndueala voluntirilor, sosîntîa armiei turcescî,■ si crunta luptce dela Sculennî de lîngce Prut, deterce museî lui moeterie de a cumpune nisce buccetî poetice pline de geniu, de înceltime si delicoeteatîce. Puternica semiluna;, crudimile omenimiî, încruntatele unde alle Prutului îsî aflam* în Fa*biann pre cîntcetorîul soeu. Trista stare a Moldâvieî de atunci nime nu e în stare a o descrie mal frumos si mal viu, de cum a deseris’o peanna acestui tcelînt deosebit. Eatce cîte-va viersuri de’n acea poema;: „S’a întors maşina lumii, s’a întors cu capii ’n jos, Si curg toate de’n protiva; anapoda si pe dos. Soarele de-acum rasare demineaUa la apus, Si apune despre sarai catra; răsărit în sus. Apele, scimbîndu-si cursul, dau sa ’ntoarca înapoi, Ca sa bata far a; mila cu isvoarale rasbolu. S’a smintit, se vede, firea lucrurilor, ce la caile A flîndu-se de’n vecie, urmă pravilelor salle. Si-au seimbat, se vede, înca si limbelc graiul lor ; Cu; lot una va sa clica, de ma sulă sau ma pogor.“ Cita; înceltime, cîtce frumseatîce si mceestrie este în aceste viersuri! Drept cce aceste idei le-a împrumutat Fcebiann de’n Ovidiu fa*.vo-ritul sceu, si anume de’n libr. I. tristium Eleg. VIII. Alceture acum cine-va viersurile de maî sus cu alle lui Ovidiu, si va vede prea uslor, cce într’alle lui Ovidiu este numaî un scelet de idei. numai întîlele trcesurî alle unul toebloeu, foeroe fetîe, fcerce colori si feeru* neci uce umbrire, asiâ cît cetitorîul e nevoit a-sî suplini însu-sî celle ce lipsesc. Acest scelet si aceste linii primărie alle unul tceblceu le-a suplinit geniul luî Fcebiann cu colori asiâ de firesc!, cu umbriri asîâ de potrivite, si cu atîta mceestrie poetiece, cît de’n acellea nu maî pot! şterge nemicoe,.'-necî adâuge ce-va, si esci la îndoealce, de all cceruia geniii sate miri mai mult: de all lui Ovidiu, carele a produs acell scelet si acelle 511 linioeminte primărie, ori de all lui Foebiann, carele a suplinit acell scelot cu atîta moeestrîe? Ce sce maî dic de acea subţire soetiroe, ce dîace as-eunscB în cuvîntul: ,,anapoda1^ cuntra acellora, ce stricau si grecîaîi limba rumînoe? Dar’ sos ne întoarcem de unde am lcesat firul. Dupoe cîte-va luni de dille, Foebiann, lipsit de tot ajutoriul si seguroetatea personaloe, noe-dîui Ia poetronul soeu, D. G. Asaci, earele se aflâ în Bcescerâbiea, scriin-du-î coe ell maî mult nu poate roemîne în Moldâviea. D. Asaci îî roespun-se, îndemnîndu-1 la roebdare, si mîngoeîîndu-1 pre’n svâturile salle. Insoe acum nu maî erau de ajuns numaî svoetuirile si mîngceîoerile eu vorba, ei se cerea ajutorîu fâptec. De aceea i-se foecu mijlocire de a trece in Bcescerâbiea, unde roemase tîmp maî îndelungat. In annul 1822 spre toamna; fu numit Domn Moldavieî Ioann Sandul Sturdîa, întîîul Domn Rumîn moldav, dela Demetriu Cantemir (1711). Cu întoarcerea Domnului dela Constanfinianna, se roe’ntoârserce si multî boerl de’n cel fugiţi, între carii a fost si D. G. Asaci, earele la venirea Domnului î-a tipceritîice prea frumoasoe odoe de groetulcecîune. V. Foebiann, petrecînd încce la Cisîoenoeu în Bcescerâbiea, foecu în limba loetine urmoetoarla alusîune asupra odei lui Asaci, ca pre’n aceea sce facoe Europei literate cunoscut tîmpul, în carele Moldâviea dupoe 111 annî îsî rcedobîndi earoe-sî Domn ncecîunal, Rumîn de’n sînul soeu: Allusio ad odam occasione restitutoe indigenis Moldavice Prin-cipibus coronoe, ac solemnitatis, qua serenissimus Princeps patria; lilius Ioannes Sturdîa sedem principatus ascendit; genţi Moldavo; per clarissimum D. Georgium Asaci mense Octobris 1822 dicatam: ;,Nidla sedus bello, pacem te poscimus omnes (Virg.) Pulchior ergo tuo tandem rediviva sepidero Nasceris, el lacrymas versis Moldavia fatis, In nova post longos permut as g audia luctus etc. Curînd dupoe aceea se întoarse sî Foebiann la Iasi, unde petrecu ca profesorlu privat pela deosebite case boerescî, fiind în mare vadîoe si încre'dere nu numaî în locuri private, dar’ si în lucruri, ce se tin de binele public all statului. De aceea în earna annuluî 1824 fu trimis de’n partea statului cu depesîe la Sîbiiu coetroe D. Pini consulul general rusesc. Pe acest tîmp petrecea în casa marelui Yisternic Coetcergiu, unde eră primit foarte bine. Cu toate aste primiri bune, ell tot eră nemultloemit cu soarta sa. parte adueîndu-sî aminte de noeeâdîurile suferite în roestîmpul revolu-cîunil, si de. poercesiclunea de’n partea uncîu-soeu, a episcopului Bob, cîar atuncia, cînd avea maî mare trebuintîoe de ell; ear’ parte si maî ales pe'ntru coe fu nevoit a poercesi pre acela, pre carii ell îî puteâ face fericiţi. In annî 1826, 1827 fu trimis de coetroe boeriul Lcescar Bogdann în Boesa'râbiea, într’îioe causcE de proces. o 12 in 1S2S fu denumit de profesorul de mrclemâteeoe. geogrcofie si dc limba 1 ciitince la gimnasiul înfiintial în Iasi, unde Ia eâpcetul annuluî foccii csâmenn prea sfrcelucit eu învcctioeceii soeî. asîâ cît s’au bucurat (oti auditorji de sporîul foeeut, audind pre înva'tîoeeeî vorbind sciinîic în limba rumînce. Ca profesorul la acest gimnasîii petrecu ell pînce la an-nul 1834, în carele se fcecu profesorii! dc filosofic Ia accedemiea înfiinţata; în acell ann, si pe'ntru meritele salle, co'pcefde sî rangul dc Pcu-hârnic. Hcepceusd: în Aprile IS3G. D. Popescul Seribann aflce în crcrrcpterîul luî Yoesîliu Fa?biann (rei vîrluti principale; ell a fost: i. neînteresat; 2. aveâ cuget curat: 3. aveâ iubire înfocata; ccetroe noeciunea sa si ccetrcţ înfrega omonime. Dar' oa;-trci1 acestea se maî pot adauge încce treî, âdecoe: 4. erâ relcgîos f'ivra: fariseism; 5. prîetenn adevccrat foeroe froticerie, 5i G. erâ geniu presto veacul soeu asîâ cît de ar fi avut norocire maî bunoe în tineretiele salle, si fin1 vieatia; mai îndelungatoe: ar fi foecut epocoe în literoetura noecîu-nala’. Dela ell avem poemele: „Moldâviea la 1821“; — „Scimbaciitnea sortii Moldâviei": — „Geografica cinlirimvhu“. (Dupa;: „Foaca pe’ntru minte inima ai literat ura. Apele scimbîndu-sî cursul dau soe ’ntoareoe napoî Ca soe bata; fcerce miloe cu isvoara;Ie roesboîu; S’au smintit, se vede, firea lucrurilor, ce la caile Aflîndu-se de’n veei’c, urmâ prâvilclor salle. Sî-au scimbat, se vede, încă: si limbele graiul lor; 10. Coe lot una va soe dicoe, de ma: suifi sau mit pogor. Toate pîn’ acuma cîte se poereâ cu neputintio:, Esind astoe-dî la ivealoe vor pute ave credintîa:; Tîmp mult nu o scc mai treacă; sî-a arâ plugul pe inare> La uscat coroebieril nu s’or teme de ’nnecare: ‘ l!i. Ce-a soe dic’ atunci pescarul!, cînd in ape curga;toarîe îi va prinde mreja vulturi, si dilubnii sbura'toarîc. Ce-a sce dica: vîna-toriul, cînd în loc dc turturelle Ncvo-dîînd nici cîmp nici codrii, va pubcâ diodii si stelle ? Ncetcerceule ce umbli pe a ceriului fcetiadce 20. Disu-mî-au erî noapte luna tîlnind-o la promenadce Suma veacurilor scrisce pe’ntru tine ’n acest loc S’au deşirat de pe crugul soarelui cell plin de foc. Ear’ de esci vre uoe comitce, rcetcecitce de’ntre stelle Si umbli fosrce de scire, esitce de’n rînduelle, 25. Ce ’ntîrdieare ’ndelungce te tine ’n callea cereascce De îngînî cu migceelle armoniea îngereascce? Deacce esci plcenitce nouoe, si vrei ca sce fii soţie, Colindînd pe lîngce soare în sistema, ce se scie, La depcertare.i ccedîutoe te întoarce pe uce caile 30. Si nu esi nebun'esce pe liotarul sferei talie. Cutedicetoriu mai aproape, vei fi ars de multce parce Vei sce de'gerl de’n protivce, de te vei depcertâ earce. Eatce Aurora vine cu vesminte luminate Alungind spaimele nopţii, peste clime depcertate; 35. Earce steaua Afroditei vcersînd roauce si rcecoare Descide cu-a salle radie poarta lucindului soare. Erâ nu-si ce soe mai dicce si de-abiâ nu începurce, Cînd un nor venind cu ploae îi spcelce vorba de’n gurce. Cît erâ mcesina lumii întoarsoe cu capu ’n jos, 40. Mergeâ toate de’n protivce anapoda si pe dos. Eatoe cce de-acum rcesare soarele la rcescerit Si apune cu dimbire despre saroe la sfintit; Luna, stellele si cîte ploenite umblce pe ceriu, Au întrat ca de’n vecie ear’ în scrisele lor sferi. 4o. Si stihiile rid toate, bucurîndu-se, vcedîînd, Cce armoniea cereascoe întocmitoe decurînd Le asiadlce ’ntr’uoe unire dîndu-le sfinte mcesurl Si le pune ear’ la caile dupce vecile scripturi. Intr’uce noauce atmosferce, ce de’n veacuri cu noroc 50. Se desirce depe crugul soarelui cell plin de foc. Eata;, cce r ce sar pe roata pcemîntului întocmit jCa de’n morii la înviere, popoarce, ce-au fost perit. Eatoe marea si uscatul stau în marginile lor, Descise pe’ntru vieatia foepturilor tuturor. — S3. Apele pcedindu-si cursul n’au sce se ’ntoarcce noepoi, Ca sce batce fcerce milce cu isvoarcele rcesboiu. Neci munţii tin vîrfuri nalte, sce-si surpe stîncele ’n vcei. Peste munca si sudoarea loecuitorilor sceî. Toate pîn’ acuma cîte nu se puteâ pre pcemînt 60. Esind astce-dî la ivealce pot sce alboe credicemînt. Au trecut, se vede, vremea, cînd erâ plugul pe mceri La uscat corcebierii n’aveâ fi’icce de ’nneccerl Lepturarlu rumînesc. T. III. 33 814 Au trecut sî-acelle dille, spaima nopţii cînd nmblâ Diua mare la lumina; fcercE a se ruşina, fin. Astoe-dî pcestorlul se culca: fa:roe frica; lînga: ol, Si cu fluerul la guroe uita; grija de nevoi. Ce-a soe dic’ acum poescarlul, cînd în prutul cell curat Nu-î va prinde mreaja vulturi si dilicenil de sburat; Ce-a sa; dicoe vînoetorlul cînd în loc de turturel 7S. Vcedîînd earce-si cîmp si codru n’a pusei dîodiî si smeî, Blirâ-se-va si plugarlul, cînd vara la scecerislu Vor sta spice ’n aurite pe mcemcîun! si scoeisîîi. Dumnedîceule de unde peste nisce tîcerî asîâ Se roevarsce cu undare asceptatce mila ta? 7b. Se rcevarsoe si ne afloe înnccati în loeeroemcerl Ca copiii foeroe malcoe coetînd urme de coaroerî. LcEsînd urma poerinteascoe Moldoveannul amcegit Au întrat în eoel streeine si de-atuncî au rcetceeit. Cffiile erâ ’nverdite, pe unde ceî veci coelcâ 80. Si ’n pcemîntul cell de astce-dî nu-sî cunoasce casa sa. Au tunat la meadloe-noapte si soegcata aîi sburat Spoergînd cetcetl întoerite peste munţi au fulgerat. Spuneţi, munţilor, voî toate, si voeî care v’ati descis Spceîmîntate dinoeintea troesnetuluî cell trimis, 85. Acolo nesters rcemîne sîngele-atîtor bcei’batî Cu carele sî noi astoe-dî ne vedem roescumpueratî. Impoarate prea moerite nu-tl întoarce fatia ta Dela neamul, care glurre, coe în veac nu va uîtâ Faptele milostivirii, ce revers! numelui soeu 90. Cu nespusce îndurare de’n slava tronului toefi. Cu lâcroeml udeem tloerîna poemîntuluî dobîndit, Ce-1 vedem de ’mpoerceteasca; pâvcedlce astce-dî um!>rit. Cu lâcroeml de multîcemire urma ta o scerutoem, La icoana fetleî talie de’n inimos no! sceltcem. 95. Cu gurile amortite-a glresuî nu ’ndrcesnese, Si ce poate beata limboe cu tot graiul omenesc! Cînd inima leşinată: dup.’ atîtea nedreptoeti Se despica: de durere la a talie bunoetoetî? Fost’au cînd odihnioaroe un arbore odroeslit 100.,Pus de mîna: strcebuneascce îndelung tîmp ne-au umbrit, Uoe sabie cercuitce, ce nu-î trebuîâ toelmaclu Dacoe cînd la cules rodul, ea doerîmce pe copacul, Dupoe multce pustiire si bratîul eî speeriat Aglungînd pînoe aicîa; au venit si l’au toeîat: J05. L’au ta:îat si ’n putrejune de-arme astce-dî pe’ntru tot!, Cell ce aveâ soe umbrceasccp pe copi! si stroenepotî, Ali! a-1 scoate Ia ’nviere cu lacrimi de se putea: De atunci si pîn’ acuma, de cîte ori înflorii! Ce pot lacroemî si suspine cînd de mult s’au prorocit, 110. Cce ell numa în gradince de virtute îngrcedit, Cu munca ta, Moldovanne si sudoarea ’n rourat Ya pute ajunge earce la floarea ce au picat, Aicîa dar’ trebuesce minte numaî si bcerbat Cînd în mînce, si unealta si groedina i s'au dat. II o. Cceci scumpa scemîntice încce la adînc în rcedoecinî Siede-ascunsce si asceaptoe sce se curoetie de spini, De dudceîi, de buruenne, de scaiul nepriincios, Ca asii rcesoarînd earoa, sce dea si frupt si folos. Dar’ cu tîmpul cell de astce-dipîn’ atunci si tot-asîâ, 120. Pcetriotule iubite, ce maî putem asceptâ, Cînd aceâ pasere rarce, ce-au vestit dupce senin Oarc-cînd scoeparea lumii cu uce frundîce de mceslin La noî încce pîn’ acuma într’un veac maî prefcecut De potopul altor relle, sce strcebatce n’au putut; 12o. Si-uce corabie, ce poate fcerce eîrmce, cînd pe mcerî Au rcemas dupce furtunce pcercesitce la ’ntîmploerî? Celle mci'guii viforoase fumegînd tot ploae cer, Si îngînce cu-a lor neguri mersul norilor pe ceriu, Cînd ell vre sce se rcesbune, eî sce ’ntorc în sus si ’n jos 130. Nor pe nor tot se rcedicce car’ de car’ maî spcerios Si ’n a lor învceluire ca bcelâurî încleştat!. Mii de spaime si nceluce fac ocilor întristaţi. Astoc-dî c.înd aiurea toate de’n pcemînt pînoe la ceriu Se moeresc în armoni'ea lumincetoarielor sferî, 13i>. Astce-dî cînd lumea cea linoe într’uce paee ce-aii încins Cu alle salle tar! bratîe popoaroe ce s’aîi fost stins. Noî sîntem carii cu altoe lume nu ne maî vedem Si la ori Si ce sccepare dumeri nu ne putem; Neci cceldurce, nici roecealce vre uoe datce maî simţim 140. Avînd firile luate, de ce mergem, amorţim; • Tinde! tinde milostive puternicoe mîna ta In noîannul fcerce margini sce perim, nu ne lssa! Tinde mîna, si ne scoate la limannul arcetat Cu cea beatoe luntrisioaroe, ce de valuri s’au sfcermat. 14b'. Coecî de’n asia liaos, numaî virtutea bratiului tceu, Sprijinitoe de puterea unui sîngur dumnediceu, Atuneî mîntui ne poate, cînd eu tvaîul ticceit Vom desbroecn si vesmîntul veacului nepocoeit. D 1 6 §. 184. Geogroefiea cinUrimuluî. (In memoriea rapceusaluluî şcolarii! Stelann Siendrca de'n gimnasiul Ycesiliann de’n Iasi.) Este ’n dîona subsolara, ii(E pâcînicce, mica; tîara; Aproape de tÎGermuI lumii plecaitoarîe ca;tra; săra, Unde-apoî se liofGeresce cu iia; mare ’mpceraTie Pin’ acum necunoscuta; Ia pcerti de geografie. Oamenilor de aicîa, numcerul pururea cresee Necî maî moare cine-iice-data; aici se ’n cctcetîenneSee Ici se poate ’n asta; tîara; se ’ntind locuri înverdite Pe’ntrc va;î si dealuri nalte, cu produplurl feJiurite Intre care colonistul, lcera ee-va se lucredie Cu (oala; casa sa poale ori cînd bine sa; s’asîedîc; Ear’ âorul rece, umed în asîă tîara; slroeince Trage vîniurî, ce cu jale, acum gem, acum suspina;. Roua ceriului aicîa cadc ’n picuri mestecalc Cu amara; lceeramare de’n dureri nevindecate. Multe roduri puse-aicia pe’ntrc dealuri Si ralcelle, Mai tîrdiu, aii mai de vreme, sporesc toate afar’ de relle. Minunaţi sînt aceşti pâcînicî dup’ a lor locuitura: Toii sînt mutî, adese însce li-s’ aude sî-a lor gura;. Nu didesc, ca noî, politii, în uce strimt ce vîedîunie Fice-coere locuesce foeraî dare de cine; De vecini, de fraţi, de muma; si de toate doru-î trece Pe’n prejurul casei salle, earna-î cald Si vara-î rece. Obserbaichitie. Cum se vede, V. Fa:biann n’au ispravit aceasta; poema;; cu doua; dille înceintea morliî salle, au cerul rapauisa-tul autoriii acest viers, ca sce-I saîvîrsîcascce, dicînd: „sai saimrsîesc descrierea locului, unda mertSi, de’n nenorocire, nu s’au maî goesil. 517. i XXXI. Voesiliu Cirloavoe. (Poet Rumîn, alle coeruîa poesii 111 multe rîndurî s’au voedîut în Curierul rumîncsc; s’a noescut în annul 1809 si ajungînd în vîrstoe de 17 annî a început a-sî dcsvoltu toelîntul soeu poetic pre’n poeme micî, dar’ pline de foc. In vîrstce de 18 annî a foecut poema îutitulatoe: „păstoriţii întristat"; la 19 annî: „ruinele Tîr(jovisciî“, răsunetul unui flucr“, „rugcEcîunca11 si altele; la 21 annî: „marshd Rumînilor"; „Ero . si Lennclru“ si a început troeducoecîunea vestitei troegedii: „Dîaira“, de’n care a lucrat numaî un act; la vîrstoe de 22 annî a întrat în rîndu-rile oştirilor pcemîntesci, unde cu mare paguboe a patriei si a literoeturei rumînescî a murit dupoe iice boaloe de 14 dille. Originea si crescerea acestui tîncer a fost maî mult de’n Tîrgovisce.) Ioan Eliacle. %. 1S6. Poestorîul întristat. 1. Un poestoriii tînoer, frumos le fatioe. Plin de ’ntristare, cu viers duios, Cîntâ de’n fluer jos pe verdeatîoe , Subt umbroe deasoe, de pom stufos. 2. De multe viersuri, spuse cu jalle Uimite toate, sta împrejur. Rîul oprisoe apa de’n caile, Vîntul toecuse, de’n lin murmur. 3. Cît colo turme, de oi frumoase Se roespîndise, pre’n livedîuî. Si, ascultîndu-1, earba uitase, Petrunse toate, de dorul luî. 4. Cinele numaî, maî cu durere, Stînd lîngce dînsul coetu în jos, Si ca s’aduecE luî mîngoeiare, Glas cîte-uoe datoe, scotea duios. 518 5. Eeo, ce dîaee de om departe A — 11 audise, din loc ascuns, Si cu suspinurî, de greutate La toatoe vorba îi da roespuns. 6. Viu lîngce dînsul pcetruns de miloe Si cu blindetie, îl întrebaîu: „Tinere! spune-mî! mi-ii fia sila: : Ce' foc, ce cinuri, ce gîndurî aî? 7. Vîeatîa voastra necădîurî nare E simpla, lina, fcerce dureri; Si ’n toata lumea, nici uce suflare, Ca voî, nu gusta, multe plăceri. 8. Voue natura, va este data, Cîmpii si codrii voiie dimbesc. Vînturî si rîurl voiie v’arata, Cum curg de dulce, cum răcoresc. 9. Soarele înca voue, ravarsa, Lumina dulce tot cu senin; Si cerîul earce-si darul îsî varsa, . Spre fericire, voiie deplin.“ 10. Ell cu susjn'nurî, atunci rcespunse: „Frate! se poate vr’un muritorîti, „ Veri cînd sa n’alba dureri ascunse „Fia pe scaun, fice pastorîii ? 11. „Orî ce fiintîa, supusa dîace „Supt pătimi grelle, rnidt maî puţin; „Soartea nu lasa, pe om în pace „Cu muTtîumirc a fi deplin. 12. „Precum nu ’nceata, dc vînt suflarea „Nici pintre crîngurî, nici pe cîmpii; „Asîă nu ’nccata, nici turbur ar ca „Dc multe pătemîpi’ntre ceî vii. 13. „Adevăr, vînta, cinste, putere, „Seau bogăţie eu nu voîesc; „Acestea toate, drept ua părere — „Drept nălucire, le socotesc. 14. „Dar’ maî puternic, greii a spune „Orî ce sîmtire, sîmtlu pe amor. „Ast isvor dulce, ele ’ntristacîune „ Lesne aprinde, foc tuturor. „Cu cip prea dulce, prea drcer/alaSiu „Pe'ntru ca numai sîmtiu ncputinJiw, „Pe'ntru ca numai sini pwlimasiu. 16. „De lingă: mine, ca cînd lipscsce „Ncetura n'arc nimic frumos, „Sufletul tare mi sc mmhncSce : „Ori cc privire mi-i dc prisos. 17. „Si drept accca, ua: lînguire „Fac sa: rcesunce, /lucrul micii, „Lcsînd si turma, în pwriesirc „Vcersînd si lacrimi, de'n ocî mereu !„ §. 156. A Ins (Brav ea. Pe cînd abîii se vede a soarelui lumina; In vîrful unui munte, pe fruntea unui nor: Si dîefirul începe maî tare de suspina: Pe ’n frundie, pe cîmpi'e ceva-sî maî tarisîor. Pe-ace;î plcecuta vreme, în astee tristee valle, De sgomot maî doeluiturî în tot de-a una viu Pe mueea cea mai nalta de mce asîedîu cu jalle Sîngurcetatiî încoe petrecere de tui. întorc a mea vedere în urmce, înoeinte, In dreapta seau în stînga, cînd sus cînd eara:-sî jos; Sî-orî unde priviri multe a desfeetă fierbinte Si inimos Si suflet goesesc maî cu prisos. Cînd îice cîmpi’e plince de earbcc mi s’arata, Pe care ostennesce vederea alergînd, Si a cterîa verdealîoe de flori împestritîata Se ’ntunecce cu noaptea pe car’ înoeintînd. Cînd uoe dumbravee deasce, cu frunte prea mcereatice Incoroneadioe cîmpul s’arate maî frumos; Si ne’ncetat de’n sînu-î roevarsoe cu dulceatîoe Pe-a cîmpuluî verdeatîoe un vînt maî recoros. Pe de uce parte earce-si uoe gîrloe sîerpuesce, Si ’ntocmaî ca uce pîndice se vede îilbce jos, Ce ni se pare încce în vînt coe fîlfceesce JJiiieîndu-se de pietre tceladiul albicîos. 7. Cu Go plircere încoe s’aude de deparle Un glas (le pcesloriîin;, un fliier de pa-slorîfi; Ce dc])e cîmp eu (urina se (rage la ucc parle Si lasoe, cînd se culca*, pe cîne pnjdilorîîi. S. Dar’ maî aproape-aicîa s’aude uce murmura; De rîii sa; fice oare, ce curge nevccdîut? Pe lîngce ell cînd (rece pcestorîul nu se ’ndura1 De-un pas scc-Sî (lepcertedic audîul un minut. 9. Cît colo filomila de multa; ’nlristtefiuinc Ascunsa; în sfuf cînta; cu glas pastrundîceforîti Ce pri’n eco se duce Si altora de spune Cce pieptul, de-unde ese, hrcenneSce mare dor. 10. DehHurI Si dîefirul asculta; cu plcccere, Si pîn’tre foî se plimba; ca umbra de uSîor; Ell numaî eîtc-îice datce, rugîndu-se îî cere Ca cîntecu-î se tiîce ceva-sî maî multisîor. 11. Pe-aceâ sînguroetate, ce ocîul sus privesce, Cînd radîelle de soare noetura stoapînesc: îndatoe ce si umbra de noapte se ivesce, Grcemed/le de stelle încep de stroelucesc. 12. încet, încet Si luna.vremelnica; stcepîna; Se urece ’n oridîon cîmpiile albind; Si plince de tcecere c’uce l'runte maî blajin® Îsî caută; de caile vederea multîcemind. 13. Acum Si somnul vine usîor de odihneSce în brutîurilc salle pe-orî care muritorul: Fiintia milostiva; de sus îi poruncesce Pcemîntuluî sce fice în vecî mîngoeîoetorîu. 14. De multa; nemişcare, ee face peste toate Vederea împrejuru-î se ’ntoarce cu fiorî, Poemîntul în somn dulce un gemet par’ ca; scoate Si ceriul ni-s’aratcc acum mai cu rcecorî. 15. Dar’ ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngceîare Odilince, multîcemire nu-î pocîu gcesi de Ioc Verî unde vesel/ea de’n inima; îî piere Si de aceea umbla; fugarîîi de’n loc în loc. 16. Ce cautce, nu Scie, dar’ sîmte cce lipscsce Fiintia, care poate soe-1 facce fericit: Si neputînd goesî-o în vreme, ce-o doreSce, Subt negura mcelinîriî maî mult s’ar roelceci'. 17. Întocmai ca uce luntre, ce slobod de pe mare Nu poate de furtunos a maî gcesf pcemînt, Ce n’are necî sperintlce, cce poate de-’ntîmplare Cu vreme s’o arunce la margine vr’un vînt. — 157. Ucb noapte pe ruinele Tirgovism. 1. Soarele dupce dealuri maî stroslucesce înccu; Radlele-i rubinoase vestesc ?11 lui apus, Si seara pînditoarîoe subt fice care stîncce Cu ’ncet’ si ’ntinde umbra cutedîcetoarloe ’n sus. 2. Muntele all sceu crescet sl-naltloe si privesce Linul cobor all dilleî, tainicul el sîntit, Si radia cea de’n urmce fruntea lui isbesce, Ce mîndrre tine fatioe cu ceriul cell roşit. 3. Yîntul de sarce suflce si frundia ’nfioreadloe; Roaua seninul varsce verdeatla re’nviind ; Dealurile ’ncununoa, cîmpiea ’ncoruneadîce Si rîul pe-a lui caile sioptesce sîcerpuind. 4. Pe-a dealului sprînceannce, pe fruntea-i cea rîpoasoe Cetcetiue vecie, locasiu religios, PcEstreadlce suvenirea de-uoe noapte sîngeroasce Ce mult s’ascemenneadîce cu sînu-mi cell noptos. 5. Asfelîu într’all mieu suflet se ’nalti ’a mea credintlce, Pe-a paternilor rîpe ca monumînt s’a pus, Sî-mî tine sîovceinda, cloetita mea fiintice L’a vletîe-mî viforoase prea liniscit apus. 6. Soarele-acum sfintiesce, si noaptea nceintceadice, Cu ’ncetu-sî cîrmuesce carul cell aburos; Mii de lumini în preajmce-i, pe frunte-I scînteeadioe, Si acuma îsî întinde vcelul de abanos. 7. Oci-mi în mcermurire se uitoe la vecie, De’n stea în stea se primblce, în orî ce stea cinstesc; Sufletu-mi s’aripeadioe si sboara în tcen’e Se sealdoe în lumina eterului ceresc. 8. De-acolo se întoarce si ’n sînu-mi se asiadice — Tcecere, întunerec în glurul mieu domnesc! Ncetura toatcE doarme, fiintia-mî privegiadlce De-asupra pe ruine mormîntul strcemosiesc. 522 9. Un rece vînt se sîmte c’a inortiî russuflare. Pe pieatra cea ’nverdittB siuerce treccetoiiu : Ca vîeatîa se rasvarsce uce muta; ’nfîorare; Pustiul se insufla: de-un duli încîntcctorui. 10. Tot este viu în gîuru-mi: frundia pe did sioptesce Earba pe muscîu întreabă:: aicî cine m'a pus? Didul ca uoe fantoma: de-asupros-mî se loetîesce; Ca urîeasîîi la spate-mi turnul se naltîa1 ’n sus. 11. La locul lor stau toate, ca moartea neclintite. Gata sa: noevceleasca:; umbrele ma: ’ncongîur Trec si retrec, se primbloe asuprce-mî pironite; Paseri de noapte, coabe fîlfîîe împrejur. — 12. Eu n’am venit, o umbre! soe turbur pacea voastroe; Fiintia-mi rcetcecita: aleargă: între voî; Este sî-a mea odilince scelcesluirea voastră:: Eu sînt însu-mî uoe umbra: împinsoe de nevoi. 13. Sînt de all vostru sînge, bratîu-mî nu se armeadîos, De-acea arma: moeritoe, ce voi atî mînuit; Musa-mî a voastre fapte la umbra: cereeteadîu:. Si-a voastroe pomennire peanna-mî a consîntit. 14. Eu cînt în miediul nopţii a voastre biruintîe; Eîi pe pcemîntul vostru hture împletesc; Isbîndî, fapte vitedîe, rcesboinice dorintîe Recomîndediîi eîi lumîî, l’aî voştri fiî vestesc. la. Cîmpiea îmi aratoe mcerilele roesboaîe Si cîte biruintîe pe dealuri s’au san-bat; Rîul în treâcoet spune, ca cît sînge şiroaie In vremile trecute unda-î a purpurat. 10. Aci îmi stau de fatioe eroii Rumîm'eî De’n Cîmpul lung, de’n Argesiu, de’n Iasi, de’n Bucuresci, Dela Trceîann si Negru, martiri ai vitejiei Pînoe la împilarea trufiei sfrcebunescî. 17. Ici glasul: „Radul Negru“ peste Ccerpatî rcesunoe; Viteadiu-si pune tronul în locul stroebunesc; Ori ce Rumîn în giuru-î supt steagu-i se aduna: Si—sl âpffircE pcemîntul cu bratîu, dub rumînesc. A _ 18. In capul unei armii Mircea viteadiu roecnesce, Insufla: boerbostiea Rumînilor soldaţi; A luî Murat trufie învingcetorîu smeresce, Si locul este liber de’n Istru la Cosrpatî. W. I’n-leanuul pîme ’n j>i>:iIo vu-ilîu pr; liii lunci lin'luii, tfoniii, nemernici, sca'pare a cn'lii; Duno:rea cs(c imirtur dc preîiul all cununci Ce (iii Ituinînîel Sciuru: a Iu:!. 20. De-aci vn-dîfi în ,Moldova toata* .slava It 11 im*nn-A rc'nviii subt Stefann, si ai vccimii annî Earu:-Sî a sc întoarce; a vitejiei liranna* SuI)l cil înb(i:rba:leadi(i: a ’nvinge ])C tiranni. 21. I’c-a Ncamtiului cetate, eîi va'ilifi ua; eroina*? Mnldoveanna; 111 loalc, Spcrirtanna: l’all sn*u dor. Cerlînd nemernici'ca la Moldovann stra:ina*, Dicîndu-î: „ra sm mnnrnori viîfr ’nvinr/n:tor“. 22. Aci Mihalţi cell Mare dcSceapla* bfnrbaîica; Steagurile deslinsc slobode fîHîicsc Sul)l dîn.sclc cil ciaina; pe (oaloe Humîm'ea. Si trîmbitia nrsuna*; vitejii so ’nnnilîicsc. 23. BtidîeScii comîndeadire: — T cutărilor c spaima:; Hannul l’alor picioare musca; Îîa*rîna jos Ciclotirescul arde de-a lor viteadîa; fauna;. .Si braiîul lui înpumna; fierul Si’ mai vînos. 24. Dc glasul cell m*sboînie, altariul sc despica*; Dc'11 sinu-i vitejîea e foc mistuitorii!, Fa*rcasîu înlr’fnsul arde, sfînt crucea se ru:dicu*: E eomîndant de arme, pcestorîii ra*shuncclorîu. 2!». PaSîa eu liarha lunga* spre fuga: comîndcadi(P; Ferosul Manaf pierde orî ce curaj barbar; Arabul, beat de sînge, în lantiii acum turbeadîa*: E plin eîmpul hccta'iî de cruntul Icenicear. 20. Diino:rea e mormîntul biberii musulmanne Crucea în triumf sboaru*; Si Crest e rresbunal: Rumîiiul este spaima trulîei otomanne: Cell hotarît la cruce în veci a triumfat. 27. Preste Cccrpaîi acuma vulturul rumîn sboara.*; De-aieîa spre Moldova îsî ia falnicul shor: Doiirc capete are cu patru ocî mersoara*. In toata; Rumîmea acum poruncitoriii. 28. O didurî! ra*ma'Sitîa: de’n slava stra;buneasea:, O turn! dc unde ocîul dc miî dc orî voedîu, Hiruintîa sa* sboare pc-oStirea rumîncasca;! — jn muta voastră; Sioaptre cîtc-mî vorbiţi acu! 5 24 Muscîul acesta verde, ce vremea-1 grcenicedesee. 29. Aste erburî scelbâtecî, ce în pustiuri cresc.. La inima gemîndoe sînt laure, ce cresce. Desceaptce boerboeti'ea; de’n ocî robii vorbesc. 30. Vitejilor rcesbolnieî! frundîa cînd voe suspina; Si cînd astupat geme vîntul pre’n boltiturî, Este all vostru nume, ce ca uce undoe lina> Murmuîe, se strecoaroe pre’n aste crcepoeturî. 31. Dar’ ce glas întrerupe astoe toecere sîntce! E glasul cucuvăii, ce plînge all sceu dor. — Asta este poetul? pe all vostru mormînt cînta-Acest fiîu all pustiei? ... O glas prea cobitor! 32. Ce-mî spui de-a noastrce soarte? vâetul ce nu-tl tace Ca ce fel de restrisce? ca ce fel de nevoi? Corbul nu este vultur? ce nu mce lasî în pace: Plingî numai pe’ntru tine, nu plînge pe’ntru noî. 33. Foetala presîmtire acum moe pcercesesce; Dar’ val!'eu, ca si tine, sînt slab neputincios; Glasu-mî nu ’mbcerbceteadloe; poate sf ell c6besce; Sau plînge slava vecloa si plînge dureros. — 34. Si! — Clopotul s’aude! — E ceasul dupce urmce? —■ îngerul pocceintlel eu ast de aramce glas ClamcE la rugcEcîune pe rcetcecita turmce. Ncetura se desceaptce; visurile moe las. 35. Roslesce roBsoeritul; muntele rubineadîce; lngînat pe’ntre aburi dealurile verdîesc; Rîul adapoe cîmpul, ce roua însmcElteadla;; RcEcoarea doe vieatloe, si stellele albesc. 36. Turme, cal, dobitoace la apoe se coboarce; Clopote bat, se scutur, cu-all diminetleî svon; La vîjceitul morii undele se ’nfcesloarce, Descis e ocîul dille! acum pe oridlon. Capoetul tomului III. Tinoarea lepturarîului. I. Hurul Cîncellarîul luî Dragosîu, Domnul Moldavieî. fatia §. 1. a) Intruducerea cronicei lui Hurul................................ 1 §. 2. b) începutul cronicei luî Hurul. Strcemutcecîunea legiunilor rumîne de’n Daciea Trceeannce preste Duncere . . 2 §. 3. Reorgcennoeciunea tîoeriî în republicce dupce trecerea > legiunilor preste Dunoere............................ . 3 §. 4. Impcerticîunea tîoeriî si înarmarea eî. Deregoetorii]e si resîedintîele civile...................................... 5 §. 5. Deregoetorii]e si resîedintîele“militarîe................ 6 §. 6. Gcsrnisonarea Cetcetilor................................. 7 §. 7. Militanţii nobililor sau cceHarii........................ 8 §. 8. Fortificoecîunea tioerii cu poelance..................... — §. 9. Alegcecîunea deregoetorilor (nobiletatea) si însemnele lor....................................................... 9 §. 10. Alegcecîunea deregoetorilor în dillele Iui Arbure sau Hurul..................................................... 10 §.11. Incursiunile si eniigroecîunile dupoe orgcenncecîunea tioerii, si cum ai noştri erau crutiati de bcerbarî ... 13 §. 12. c.) Orgoennceciunea tioerii muntennescî...................... 14 §. 13. d) Formarea împoeroeti'ei Rumînilor de la muntele Em . 15 §. 14. Deccedintîa împceroetîei Rumîn lor de’n Me'siea ... 17 §. 15. , Starea Moldo-Rumînîei în alceturoeciune cu împeriul Mesieann-Rumîn............................................ 18 <•) Rcesbelurile cu vecinii si starea Rumînilor de’n Trcen- silvâniea si Ungâriea..................................... 19 §. 16. Persecucîunile Ungurilor. — Negrul Yodoe ese de’n Troensilvuniea în Gâlicea. (Tiara-muntenneascoe.) . — §. 17. Dragosîu, si emigroeciunea de la Marmâtiea în Moldova — §. 18. Dragosîu si Mcermoetîennn aleşi deregeetori în republicce ............................................................... 20 li>. j ) Câusa rioslioiului L ii”iiriIor în cuntra .Moldo-Kumîni-lor fu ospita/lelalea. ce da'durco refugitului Drâgoiiti 011 ni sosi.............................................................. g) All doile rrcsliell ou Ungurii. — Incursiunile IMoldu-Iîn- m în îl o r in licorile neamioe............................... h) XtuinUeciunea în rang. Ita'splu'tinîia ii triumful dat de p:itrie eollor bravi.......................................... ij lnfiintiarea domniei în locul republice!....................... Alegerea luî Drâgosiii de Domn ereditari»..................... Domniea eroililariio, si în oadui do stingerea i'a*inilieî dra>go5iannc seu so aleagă: Domn de’n copiii veci . . §. 24. încleiata cronicei lui Hurul...................................... II. Patrevangeliul. Ş. 2ii. Testul sînlului evangeliti dc la Moeteni, XVIII. 1 —17. III. Tîlcul evaim'elicloi’. 20. 21. O*) '>*A 20. Dumiiiooa a diecea dupa: annul nou. Tîlc la lestul evan-tfeliiilnî dela Luca. XIII. 10—17.......................................................... IV. Diaconul Coresi. 7. Dumineca a sicple-spra'-ilîecea dupie rosiilie. Tilc la lestul ovangeliuluî dola Luca. XII. IG—21.......................... V. Silvestru (cmlugUT tle’n Ardeal). 28. lvpistoliea luî Paul a])(islolul ooilrce Filimon............. VI. Popa Joann de'n Vinii (de'n Ardeai). 29. Invd'liu'hira a patra, oinil moare p roii tul intiiolepl all lii- scricoî. — îî u go’cîu ii o nn'intc dc în%" fi*î i a* I u r Iitiil Moldâvieî. a. (De'n psaltirea în viersuri.) 31. Ilca.im?; .. 40 $. 32. ii 3 §. 33. 48 34. 12(5 3G. 8 37. talia 21 23 2 ii 2(1 27 2S 2!) 32 3 ’t .‘îi; 4 ii 44 4 ii 47 45 iiO §. 38. Intrudui-cre l;i Psalmul 132...................................... h. (De'n „Petreccrca S-dc-a;;p, Iln-TpiapKîM IfoncTaivriniaiincV, oicpie'i., k.y.ihI <-p;i dccu,n>p:vT i.-i.Tjn» Mipiaic eiiicKonî;.i, Kapc.ie epâ dccn'n.par . c. (De’n „Petrecerea Săniilor Si de'n Trebnic“.) §. 40. K/v.TO-na •i-oapnic a.i.ic .îimnci p:;in,Y.nc. de'n Tpenniir mi de’n „llci-pc-icpca CA.nui.'iop"......................................... IX. (jîorgîil II., Melropolilul MoldâvicF. §. 41. Neatîrnarea metrcpoHcî Moldave.................................... X. Mihaîu Halicîu. A §. 42. Intîiele viersuri csanietre în limba rumîna>...................... XI. Vornicul Gregoriu Urccîc. §. 43. Lipsa istoricilor rumînî dc mai noeinte........................... §. 44. Dc domnîea lui Slefann cell Marc Si Bun, fiîul lut Bogdann Si dc multe Si minunate roesboaîe, ce a foucut.................. §. 4i>. Cînd a pru;dat Stefann Yoda; Îîara scccucasca- .... §. 4G. Cum aii luat Stefann Yoda- Cilîea Si Cetatea allur, de la pa-gînî......................................................... §. 47. Rn'sboîul luî Slclanu Yoda- eu McrtieaSîii craîul unguresc §. 48. De pra;do!cîunea Scccuilor........................................ §. 4!). Cînd s’a împmcal Slefann Voda' cu Mn-lieaSîîi craiul unguresc .................................................................. iiO. Pe’ntru nisce Tu-larî, ce aii întrat in fiara-.................. §. !il. Pe'ntru sfinţirea i\lînmstirii Putna............................. :>2. Pe’ntru dia-.vîstiea, ce a întrat între Stefann Yoda; Si intre Radul Voda- Domnul muntennesc. Si pe’ntru arderea Bra’- ileî în annul G978 (1470)....................................... §. ;>3. Ho\sboîul dela Soci, cînd s'aii ba>(a( S(ef;um Voda- cu Radul Yoda1 ............................................................... §. b'4. Dc un cutremur................................................... §. !i;>. AII doile ra-sboiii all Iui Stefann Yodu- cu Radul Vodoe la Isvorul apei, annul G981 (1473)................................. §. !»(>. Rcesboîul luî Radul Yoda- cu Ba-scerab Yoda-.................... i>7. Cînd a luat Stefann Yodre ccfalea Teleâjiniî, Si cînd s’a balul cu lingurii, cu Tia:pa-luSui Yoda-. mai apoî Si cu Ba-surab Yoda;.................................................. §. M8. De vestita isbînda' a luî Stefann Yodn- eu Turcii la Podul înalt Ia Yrcsluîii.............................................. §. Îi9. Pe’ntru nisce Ccediaci, ce aii întrat în tîara*.. sce prade . fa I i: t §. 00. Ra-sboiul lui Stefann Vodce, cînil s’a bu-tul cu Sultanii Melimet, împăratul turcesc, si cu Munlcnnii la Vallca alba: 82 01. Rcvsboiul ile la Rîmnie, eîiul s’a 1»tu1111 Stefann Vodce eu Tia-jia-liiMu Yoda- în annul G9S9 (14S1) Juliu în S. . . 84 02. Cîiul a luat Baîadit Sultannul turcesc Cih’ea si Cetatea aline ........................................................... 8 ii 03. Rcesboiul lui Stefann Voda; cil Mccleocîii si eu Turcii la Ccetlcelni'îa.................................................... 80 §. 04. Rcesboiul cîiul s’a ba'lut Stefann Vodce cu llroiot, j>re Sî- retiu la Seîeea.................................................. — §. Oii. Rcesboiul lui Stefann Voda-, cînd s’a ba'tut eu Albert craiul la codrul Cosminuluî, în annul 700i> (1497) .... 87 G(i. Întorsul craiului lesiasc, Albert, de la Suceavce .... !)() §. 07. Certarea cellor mari........................................ 92 §. 08. De capetele celle dc frunte alle Lesilor, ce s'au aflat periti — §. G9. Cînd a preedat Stefann Vodce tiara leSîasca;..................... 9.‘( 70. Pe’ntru venirea Lesilor de all doile rînd în tiara; .... 94 §. 71. Impa-cccciunea lui Stefann Vodce cu craiul lesiaisc. . . . — $. 72. De moartea luî Albert, craiul leăia-sc........................... 9ii §. 73. Cum a luat Stefann Vodci; Pociitiea de la Lesi................... 90 XII. Logofoitul Miron Coslin (-|- 1G92). §. 74. Dc neamul Moldovennilor, de'n ce tiara; au esit slra-lniiiii lor.............................................................. 9S 7o. Domniea lui Va'Siliu Vodce ljiipul (Domnul Moldâviei) • iG34—îoijiî....................................................... io:î §. 70. Cînd au trimis Va:siTiu Yodce pre tiiul sceu Ioann Voda1 la Pasîa de Silislra, sce-1 ducce la Domniea tiarii inunlennesci 111 77. All doile rînd au mers Vcesiliu Voda1 cu osti asupra luî Mcetciii Voda; pîncii la rîul Prâova............................. 112 ’ÎS. Pe’ntru Coedîacî, cc neam sînt, si pe’ntru Hmil, hietman- niil lor, cîte prusilî au fo-ciit................................ 121 XIII. Logofoilul NicolaFn Coslin (-J- 1712). Ş. 79. Pretiul si înscemncelatea istoriei.........................• . . 143 ş. 80. Domniea luiiDumilru"Cantemir (1710-1711)......................... 149 XIV. Ioann Ncciilce (f 1743). §. 81. Domniea a Tpeia a .u;i D?;i:a, Domn?;.i Mo.idăiiiei'(1079— 1084)............................................................ 100 lîî;mii.iiTaTi;a Domniiinici .i?;i D?;i:n limb,.................. 170 Mcpcw.i .i;;i D?;i;a iioih, .ia .j.iii.vviii/u^r/j'ii’.’.iica Jlic/inci i;r, Tfij.'iii .ia 1083 .............................................. 171 C//5 t/p v 529 fatîa §. 82. Ktdepea DsKa Boch>, ini oc^nda dtnnnezîiieacK'b, ne- ni-TB acsnpa Kans.isî „isi mi aa.i Doamnei ca.i.ie ne’irrpo *anTe.ie Ksmn.iiT’i,ij,iî «xop......................... 175 §. 83. Domnîea luî Constcentin Cantemir, Domnul Moldavieî (1685-1693) ....................................... . 183 XV. Nicolaîu Mustea. §. 84. Domnîea I. a luî Nicolaîu Maurocordat, Domnul Moldovei (1709—1710) ....................................... 207 §. 83. Domnîea a II. a luî Nicolaîii Maurocordat Domnul Moldovei (1712—1716)................................................ 212 XY1. Spcetarîul Ioann Canta. §. 86. Domnfea luî Moeteîu Gica, Domnul Moldavieî 1753 — 1756).................................................. 222 §. 87. Domnîea a II. a lui Constcentin Racovitîce, Domnul Moldovei (1756—1757) ............................................... — XVII. Ioann Cogcelniceannul. §. 88. Domnîea luî Scoerlat Gregoriu Giea, Domnul Moldavieî (1757—1758)............................................ 224 §. 89. Domnîea a IV. a Iul Grigoriu Alesandru Gica, Domnul Moldovei (1764—1766)................................... 228 XYIII. Nenumitul. §. 90. Padsa Bodi. ne.ia mape (1495 —1508). A^ecTa - kst niAn'BCTipea de’n Dea.i, mi a§ domniT annî 15. (Jjţn-T^mn.iapea m.TpiapKs.raî' Ni-i-on, KitmaT .jn PsniAnîea) 237 XIX. Radul Greceannul. . 91. Domnîea .rai KoncTî>nTin B'&ci.paB (1654—1658) . . . 241 . 92. Domnîea .isi IUivrJpr,ann Bodi., IianTairezî'enn (1678 — 1688) . . ,............................................ 242 §. 93. CcaT ne’n'rpî.' a.icijepea .rei' KoneTT>nTin BpAnKOBeanmr.i (1688—1714)............................................ 243 XX. Radul Popescul. §. 94. Domnîea asi CTe^ann Bodi. KanTaKszîenn, Domnii Ps- m^nîei (1714-1716)................................. 245 XXI. Nenumitul Necorologist. §. 95. Cuvînt de îngropare, veciului Stefann V. Y. Domnul Mol-dâvieî (1457—1504), ce s’au numit Mare pe’ntru marile vrednicii si vitejii alle salle................................ 253 Lcplurarui rumînesc. T. III. 34 or- on on on on or- or- on on or- or- or- on on on on on on on on on on on on on on on on o30 falia Partea întîla........................................... 25!;! „ a doaiia ......................................... . 26'I a (reia.......................................... 206 XXII. loan Va'crerosctil. 1)0. Ocupăclunea la Ilara*................................. . 27! 97. Răsăritul soarelui...................................... 273 98. Ca'pella................................................ 27;! 99. Svoetuire si rugăciune.................................. — ICO. Cîntec ruminesc.......................................... 277 101. Aduceri aminte.......................................... — 102. Pacea................................................... 271 103. Simpcctîea.............................................. ’ — 104. Cununa lui Cîrloavă..................................... 279 105. Soartea în vieatia:..................................... 280 106. Glasul luî Miliaîîi Vileadîul....................■ . . . 281 107. Prietesîugul............................................ — 108. Bacul................................................... 28* 109. Tipografica............................................. 287 110. Peadia rea ............................................. 288 111. Peadia liuna* .......................................... 292 112. Tîncerul ............................................... 29!! 113. Soartea rea.............................................. 114. Celle patru vîrtutî..................................... 296 115. La păliar............................................... — 116. Floarea la’ncisoare..................................... 297 XXIII. Demetriu Cauitemir, Domnul Moldovei (1710—1711, anniî vietiei luî: 1673—1523—80.) 117. Yecîetatoa Rumînilor de’n Dâciea Si nobilelatea seminţiei lor..............................................! • . 299 XXIY.Joami Bceriw. 118. Cîntul II. de’n Argis si lleanna cu pajruJ de âur ... 316 XXV. Posris Mumuleannul. 119. PIîngerea si tînguirea patriei.......................... 332 120. Blcestaîm pe’ntru nelegiuirea lor....................... 334 121. Rugăciune pe’ntru a sa scăpare....................... 337 XXYI. Petru Maîor (1753—1821). 122. Rresboaîele Romannilor cu Dacii înăinte de Trăiann . 343 123. Răsboîul cell de’ntîîu all luî Trăiann asupra Dacilor . 341! fa (Ta 124. All doilea rcesboiu ;ill luî Trieianu asupra Dacilor . . 34G 12!!. Dâciea cu ociejunea raishoiulul Romannilor se desierlu- cu totul de locuitori ................................. 347 120. Intrarea Rumînilor in Dâciea spre a locui.............. 35(1 127. lntimplarile Rumînilor cel/or de'n Dâciea dupw moartea lut Traiann. Sub împăratul Adriann (117—138) . . — 128. Sub împăraţii: Antonin Piiul (138—101) si Marc Aure- liul (101—180)............................................ 351 129. Sub împceraţii: Comod (180 — 192), Septimiu Sceverul (193—211), Antonin Crerrecala (211—217), Meserin (217—219), Eliogrebal (219—221). Alesandru Sceverul (222—235)................................................. 352 130. Sub Mcesimin (245-238), Gordiann 111. (238—244), Filip (244—249), Decifi (249—251), Treboniann (251 ~2!;2), Emiliann (252—253), Vceleriann (253—200). Gcelienn (200—208), Clâudiu (208-270).................. 353 131. Sub Aureliann (270—275) •.............................. 354 132. Despre trecerea Rumurilor de’n Dăciea sub Aureliann in 3Iesie