Cuvânt ales al lui Grigorie Bogoslov1 de cinstita cruce a lui 407v Hristos şi de ceale doao cruci a celo/^doi tâlhari. Ode â/fsjvr Când îngropară pre Adam cu cununa ceaea cey o împletise însuşi şi o pusease în capu/ său ce era făcută din// 408r [s]tâlpările cealea ce dedease îngeru/lui Si^ feciorul lui Ada///, cealea ce le^ luase îngerul din rai, din pomu/cela căruia^ greşise Adam şi pentru greşala lui fu gonit din rai, deci deaca-/ îngropară pre Ada///, din cununa ce era în capul lui crescu u// copaci mare şi înaltu/ şi minunat întru creaştere. Că crescuse în 408v trei şi într-una să împreuna şi iară într-una creştea şi iară într-una să împreuna. Tot aşea până în şapte rânduri şi fu mai înalt de*' toate leamnele în lume. De alt* lemn ce pre dâns'* s-au răstignit// tâlhariul ce/ce 409r crezu. Dintru acelaş lemn scoase apa Tigărului din rai şi sta într-u// prund. Şi când vru să pomenească Sit pre tată-său, pre Ada///, arătă lui îngerul lemnul. Şi facu foc lângă apa Eloisului. Şi facu pomană/ părintelui său, lui Adam. Şi acolo easte focu/ 409v nestâns, fi-va şi până în veac şi tot într-un chip va arde7 /îep/isfa/wâ în veaci. Şi focu/ acela î/ străjuiescu nişte fieri cumplite şi iuţi. 1 Sl., în trad.: Teo/ogu/ 2 Sl., în trad.: „Părinte, binecuvântează”. 3 Sl., în trad.: /temce/af. /ceaea ce ] ce. *’le om. 3 cela căruia ] celuia care. "'de ] decât sde alt ] de acest lemn, adecă alt. Mâns ] dânsul. 7/?os/. va arde ad şi va arde. 194 LEMNUL CRUCII 41 Or 410v 4ir De al treile. Ce pre dâns74 să răstignise tâlhariul ce/ 411v v necredincios./ Dintru acelaş lemn din rai scoase apa potopului. Şi deaca scăzu potopu/, lemnul rămase la prundu/ apei ce o chiema Mera, ce să spune amară. Deci când scoase Moisi-Proroc israilteanii4 din Eghipet, ei nu avea apă să bea, că era apa amară. 412r Moisi îmbla scârbit// şi căuta apă. Şi să rugă lui Dumnezău şi îndată? veni îngerul şi-i arătă acel lemn ce zăcea în prundu/ apei aceea şi înflorise foarte frumos. Şi luo Moisi din lemnul acela în cruciş şi puse într-apă şi să îndulci apa de acel lemn75. Şi 412' crescu lemnu/ mare şi minunat/ şi frumos foarte. Vupro(sf\ Cum să începură aceale leamne sau cum crescură aşea? . 4 Scris: Yhcat^nTh. 5 Sl., în trad.: întrebare. Deci cân^f greşi Lot cu featele sale,// el veni la Avraam, să să ispoveduiască. Şi deaca spuse lui Avraa;??, Avraarw să spăre foarte şi slobozi pre Lot ca să piaie şi-i zise lui: „Du-te şi adu din cel foc carele easte lângă apa loisului!” Mearse Lot şi află adurmite pre aceale fiară/ ce păziia focul. Şi apucă trei tăciuni şi-i duse la Avraam. Şi deaca-i* văzu Avraam, cunoscu-i • W • w • • • 1 • v • A 1 • V A . >1 wO • w • 1 şi sa imra şi-i zise lui sa-i mmga mtr-o movila şi sa-i ude cu apă. Şi-i zise: „Când vor creaşte aceşti tăciuni, atuncea veri fi iertat de pă//catele;o acealea”. , Şi atâta era apa departe77, câ? numai de trei ori putea duce7* într-o7i zi de-i uda. Şi aşea crescură tăciunii. Şi crescu lemnul minunat şi frumosu foarte. 5 i ] îi. 9 movilă ] măgură. 10 post. păcatele ad. tale. -$• 11 departe ] de departe. ■4* I: putea duce ] ducea. Aî într-o ] în. 14 dâns ] dânsul. ls acel lemn ] lemnul acela. LEMNUL CRUCII 195 0(t)vetf: Când răsădi Dumnezău raiul, atuncea nu era acolo nici înger, nici alt nimea'6, numai Dumnezău şi Satanail. Şi cc/7 zicca Dumnezău să sădească,// iară Satanai/ fura de toate seminţele de la Dumnezău şi arunca prin mijlocul raiului. Dumnezău zise: „Acolo va fi trupu/ mieu şi eu însuin voi fi acolo, spre gonirea ta”. Şi ieşiră afară din rai. Şi zise Satanai/ cătră Dumnezău: „Doamne, blagosloveaşte/ câte am sădit!” Dumnezău zise: „Acolo sânt eu, în mijlocu/ raiului”. Şi când ieşi Satanail să vază pomii săi, pomii lui î/ scoaseră pre dâns din rai. Şi îndată înnegri Satanai/ şi fu drac. Pomu/ crescu în trei stâlpi: u;2 stâlp - Adaw, al doile// stâlp - Eva, al treile stâlp, în mijloc, - însuş Dumnezău. Deci când greşi Ada;;; şi Eva, atuncea dintr-aceale trei părţi din pomul acela ce era în rai, partea lui Ada>?j căzu în apa Tigărului şi o scoase apa afară din rai. Iar partea Evei căzu în rai./ Deci cân^ fu apa potopului, atuncea ieşi. Şi deaca săcă apa, lemnu/ rămase lângă apa ce să chiema Mera, ce să spune amărăciune. Vupro(s)s: Cum să împreunară leamnele în Ierusalim? 0(î)veît: Când vru Solomon să facăM casa lui// Dumnezău, Svântuf Sio77, slobozi Dumnezău lui Solomo/; un inel din ceri şi cu dâns;p sorociia dracii şi toţi asculta de dânsul. Şi zidi besearecă lui Dumnezău, Svântu/ Sion. Şi căutând lemn să acoapere beseareca, spuseră lui Solomo/z lemnu/ cela ce pusease Moisi/ m20 Mera, adecă în apa cea amară. Deci mearseră de tăiară lemnul. Şi-/ luară cu 80*; de bivoli şi să * Sl., în trad.: Răspuns. u nimea ] nimenea ce om. li Solomon să facă ] să facă Solomon. 19 cu dâns ] când. 20 în om. 21 80 ] optzeci. 413r 413V 414r 414V 415r 415V 196 LEMNUL CRUCII noro’Vă'2 în Iordan. Fu o bură marc, atâta cât să înecă lemnu/ în iordan atâta de afund, cât nu-P aflară. Iară u;j lemn ce 4151 însămnat*'', că era nărod mult, de toţi// trei mii de oameni, de credea şi să închina acelui lemn, acest lemn foarte facea ciudese mari şi slăvite, cât le părea acelor oameni că pre acel lemnu să va răstigni Hristos. Când vru Solomon să taie lemnu/, acei oameni ce credea 416V în lemnul acela/ nu lăsa pre Solomon să-/ taie, ce*5 grăiia lui: „O, Solomoane, nu te vom lăsa să tai lemnu/ acesta a vieţei! Unde au văzut cineva trei tăciuni să crească şi să facă ciudă mare*5? Că mulţi au aflat spăsenie dintru dânsu/, pentru ce că Hristos pre 41T dânsul// să va răstigni”. Iară Solomon pre mulţi dintr-înşi răni şi tăie lemnul şi-l aduseră în Ierusalim. Iară oamenii ce credea într-ace/ lemn să adunară pregiur lemn27 şi-/ duseră în Ierusalim şi plângea şi căuta spre lemn. 417' Şi duse Solomon/ lemnu/ în Ierusalim în besearecă şi-/ măsură şi nu agiunse unde vrea să-/ puie. Solomo/? să întristă. Iară Savila auzi de acest lemn şi veni să-/ vază. Şi, şezând pre lemn, o arse lemnu/ ca focul. Atuncea Savila zise: „O, proclete 418r lemn’” Iară oamenii toţi// într-u glas strigară: „O, de trei ori fericit lemnu, ce pre dânsu/ să va răstigni împăratul Hristos!” Aşa Solomon rădică lemnu/ şi-l măsură în besearecă, iară un om ce-/ chiema Esei, el ciopliia la Iordan nişte leamne. Şi-i 418' scăpă săcurea în Iordan şi să afundă/ şi căzu pre lemnul acela ce sâ înecase în Iordan. Şi veni şi spuse lui Solomon. Şi mearseră de-/ scoaseră şi-/ cunoscură şi-/ aduseră în Ierusalim. Şi-/ măsurară la besearecă şi nu să prinse. Şi-/ răstomară cătră cela noroiră ] înnoroiră. :'post nu-1 ad. mai. 24 însămnat ] era semnat. <► 25 ce ] ci-i. <► :t ciudă mare ] minuni mari. pregiur lemn ] împrejurul lemnului. LEMNUL CRUCII 197 lemn şi zise Solomon: „Mare ciudă! Aceaste leamne mi//nunate sânt, înalte şi frumoasă, şi nu să prinseră.. Şi25 unde am afla lemn mai înalt decât aceastea?” Şi întrebă de2P diavolii carele-i biruiia cu peceatea lui Dumnezău. Diavolii ziseră: „Şto noi un lemn departe într-u/z loc în Edem, mare şi minunat şi frumos. Şi ne easte noao frică a grăi de lemnul acela.”/ Solomon zise: „Legu-vă pre voi cu peceatea Domnului Dumnezău din ceri ce mi-au7 dat mie. Duceţi-vă de aduceţ lemnul acela aicea!” Diavolii să duseră şi apucară lemnul de vârh. Şi-/ zmuciră50 din rădăcină// şi luară şi capu/ lui Aă&m în rădăcinele lemnului şi-/ aduseră în Ierusalim. Şi rătezară lemnul din rădăcini. Şi-/ măsurară la pământ şi-/ rădicară sus pre besearecă şi nu agiunse. Iară marele Solomo/i zise: „Oh, mare minune şi mare ciudă! Trei// leamne aflai, ca aceastea nu s-au află/ necăirea. Şi mare ciudese au făcut. Pre pământ le-ami; măsurat şi toate ca dintr-un lemn sânt. Şi le măsurăm şi sil? pre besearecă şi nu agiunseră”. Şi puse oameni de străjuiia aceale leamne. Vitprofaf: Cum fiiră aceale leamne// şi de unde le luo îngerul şi le deade lui Sift? 0(t)vetf: Ceale ce furase Satanail de la Domnul. Şi zise lui Dumnezău: „Tu furi de la mine. De acolo va fi ţie goană”. Şi aşa \l întări pre dâns şi crescu pomu/ acela în trei: partea lui Ada/72 şi partea Evei,/ iară în mijloc însuş Domnul52 Dumnezău. A lui Adam parte scoase apa Tigărului din rai, iar partea lui Dumnezău deade îngerul lui Sift. Sift aduse lui Adam. Adam ___________7 Scris: __________________________________________________________________ ^ ~spost şi ad. acum. -’Me ] pre. ţ0 zmuciră ] zmulseră. -v- le-am ] lemn. ^ ’’ Domnul om. 419r 419V 420r 420v ' 421r 42 lv 198 LEMNUL CRUCII 422r 422' 423r 423' 424r 424v împleti cunună şi puse în cap şi muri. Şi din cununa aceaea crescu lemnu/ acela. Iară partea Evei cu apa// potopului ieşi din raiu. Deaca cunoscu Solomo;* că easte acela capu/ lui Adam, îl aduse în mijlocu/ Ierusalimului şi trimise de adună toţi oamenii şi le zise lor: „Cum voi face eu, aşa să faceţ şi voi toţi”. Şi luo Solomo72 o piatră şi să închină cătră. cap/ şi zise: ^ ■■ . „Inchinu-mă ţie ca cei făpturi dintâi a mânilor lui Dumnezău”. Şi svârli cu piatra în cap şi zise: „Ucidem pre tine ca pre un călcători şi neascultători de Dumnezău”. Şi tot năroduP aruncară cu pietri şi făcură litostroton, ce să chiamă jidoveaşte// ucidere. Că aceaia fii zborul a tot Ierusalimu/. , Deci când vândură pre Hristos, î/ duseră înaintea lui Pilat şi cu doi tâlhari. Pilat învăţă şi făcură dintr-aceale trei leamne trei cruci. Şi răstigniră pre Hristos din leamnele ce crescură din capu/ lui Ada/77. Iară tâlhariu/ ce crezu,/ răstignitu-l-au pre lemnu/ ce era sămnat şi crescut din tăciunii ce să pocăise Lot. Şi-/ răstigniră de-a dereapta lui Hristos. Iară ce/ tâlhari^ necredincios î/ răstigniră de-a stânga lui Hristos, pre lemnu/ ce crescuse întru apa cea amară, ce-/ pusease Moisi de îndulcise apa, când// scoase pre israilteani8 din Eghipet de la Faraon-Impărat. Isprăvire de cei doiiJ tâlhari Când cerca Irod pre Domnul nostru Isus Hristos să-/ ucigă, iară Iosi/ şi cu Iacov, fratele Domnului, luară pre Preacista şi cu Hristos şi fugiia în Eghipet. Şi trecându printru un36 munte,/ într-ace/ munte era doi tâlhari cu muieri şi cu 8 Scris: Yhcat"I»hh. norod ] nărodul. tâlhari ] tâlhariul. ss doi ] 2. 36 printru un ] printr-un. LEMNUL CRUCII 199 coconi. Muiarea unui tâlhari avea numai o ţâţă. Şi avea amân-doao muierile tâlharilor coconi mititei. Iară muiarea unuia tâlhari boliia de inimă rău foarte într-o săptămână. Iară ceaea muiare a celuia tâlhari era// cu ţâţă, deci numai ce37 hrăniia pruncu/ său5*. Iară muiarea ceaialaltă nu putea să-ş hrănească pruncul ce39 muriia de foame. Atuncea prinseră tâlharii pre Preacista cu Hristos şi cu Iosif şi cu lacov. Şi zise tâlhariu/ ce/ ce-i era muiarea bolnavă: „Să nu facem rău acestoz' oameni, nici aceşti muieri,/ ci să-m apleace coconu/ mieu, că sînt 640 zile de când n-a supt nemică”. Aşa îi^7 luară şi-i duseră la colibile lor. Şi aplecă Preacista coconu/ tâlhariului în şase zile, şi-l scăldă şi să vindecă şi muiarea tâlhariului şi le fu bine. Şi ziseră tâlharii:// „Crez mare ciudesă, că42 n-are fi venit această muiare cu pruncu/ său, să-m înviie pruncu/, are fi murit de foame”. Şi petrecură tâlharii pre Iosif şi pre Mariia cu pruncu/ şi-i dăruiră foarte bine cu daruri scumpe. Iară pruncii tâlharilor crescură şi fură tâlhari, ca şi părinţii lor./ Şi-i prinseră şi-i duseră la Pilat. Şi zise Pilat să-i răstignească de-amândoao părţile lui Hristos: pre cel ce-1 aplecă Preacista de-a dereapta9, iară pre celalalt de-a stânga. Ce/ de-a dereapta striga: „Adu-ţ aminte de mine, Doamne, când veri veni întru împărăţiia ta. Iară celalalt grăi rău şi peri.// Slavă Părintelui şi Fiiului şi Duhului Svânt, acum şi pururea şi întru veacii netrecuţ şi nesvârşi,^3. Amin.. 9 Adăugat marginal. ce om. -1* său ] ei. ^ 59 ce ] ci. ^ 40 6 ] şasă. -v- 41 Aşa îi ] Aşa-i. ^ 42 că ] de. 4S şi nesvârşiţ om. ■$ 425r 425v 426r 426v 427r