Digitized by the Internet Archive
in 2010 with funding from
University of Toronto

http://www.archive.org/details/monumentelenoastOOIape


DIN PUBLICAIILE CflSEI COftLELOR
BIBLIOTECA SECUNDARA No. 5

lU.

MONUMENTELE NOASTRE ISTORICE
IN

LECTURI ILUSTRATE

ilLESE, ORÂNDUITE l PUBLICQTE PE SEflMi) TIHERIMEl COLORE

DE

HLEX. LHPEDHTU

cu 115 ILUSTRAII IN TEXT -

d.

.'^

BUCURETI
INSTITUTUL DE EDITUR I ARTE GRAFICE „FLACRA"
Societate Anonim
No. 40, STRADA CÂMPINEANU, No. 40
1914


r'pvR

'vA'.ciTv nf C'

90)1626


INTRODUCERE
I.

Pablicatia de a, pe care Onor. Administraie a
Casei coalelor a binevoit a mi-o cere pe seama tine-
rimii studioasey cuprinde o serie de lecturi ilustrate
privitoare la monumentele noastre istorice—romane
i române. La întocmirea ei am avut in vedere ca
aceste lecturi s se refere la monumentele cele mai
de seam i mai caracteristice ale trecutului nostru.
Cum îns, pân acum nu toate acestea au fost cer-
cetate i studiate m\am vzut silit, nu odat, ca în
locul unora din lecturile ce intraser în planul meu
iniial s dau loc i rând altora mai puin însemnate,
dar, în schimb, mai bine cunoscute, studiate.
Ast-fel, chiar dela început, am dat, pentru epoca
roman, aproape tot ce e mai bine cunoscut din fie-
care categorie de monumente: poduri (al lui Traian
dela T.-Severin-Drobeta i al lui Constantin cel Mare
dela Celeiu-Sucidava) castre (dela Celeiu iBrboi),
ceti (dela Adamclisi-Tropaeum, Iglia-Troesmis i
Cernavoda-Axiopolis) i monumentul triumfal al Im-


IV

prutului Tru'uui dela Achutuilsl-I ropiwuui I raiani.
Asemenea pentru epoca român, dar numai hi ce
privete monumentele de caracter profan: ceti (Su-
ceava, Neamul, Hotinul, Cetatea Alb, Soroca, Poe-
narii i T.-SeverinJ, palate domneti (Cetuia dela
lai i Curile brâncoveneti dela Doiceti, Potlofri
i Mogooaia) i cule (cele din Gorj i din Mld-
reti-Vâlcea).
Ce privete monumentele române de caracter sa-
cru biserici i mnstiri — alegerea dup crite-
riul importanei a fost mai dificil, pe de o parte
din cauza marelui lor numr, pe de alt parte din
cauz c ele n^au fost cercetate i studiate compara-
tiv decât prea puin. Totui, pe ct s\i putut, am
cutat s m conduc i in aceast parte de acela
criteriu in alegere, dând lecturi privitoare la monu-
mentelor cele mai caracteristice diferitelor epoci ce
s^au succedat dealungul secolilor in desvoltarea ar-
tei bisericeti in rile Române^—cliiar dac aceste
lecturi nu sunt întotdeauna din cele mai complecte
sub raportul expunerii istorice i descrierii arhitec-
tonice i din cele mai alese sub raportul literar.
Astfel, pentru epoca întemeierii Moldovei, am dat
biserica dela Rdui (c. 1350), pentru epoca lui
Alexandru cel Bun — biserica catolic din Baia
(1410), pentru epoca lui tefan cel Mare — m-
nstirea Putna (1471) i biserica Log. Tiitul din
Bllneti (1499), pentru epoca lui Bogdan cel Orb
i tefânit-Vod — biserica vechei Mitropolii dela
Suceava (1514—1522), pentru epoca lui Petru Ra-


V

re —- j\osta mnsiirc a Probatei (1530), pentru
epoca lui Alexandru Lâpuneanu — mnstirea Sla-
tina (1559), pentru epoca Moviletilor i a lui Bar-
novsIu-Vod — mnstirea Sucevita (1585) i m-
nstirea Dragomirna (c. 1610), pentru epoca lui Va-
sile Lupa -- biserica Trei Erarhi (1638), pentru a-
ceea a lui Duca-Vod—mnstirea Cetuia (1671

)

i pentru începutul epocei fanariote — biserica Fru-
moasa (1729), aceste din urm tustrele dela Iai.
Asemenea pentru ara Româneasc: pentru e-
poca primilor Basarabi—Alexandru, Vladislav i Ra-
dul—am dat biserica Domneasc din Curtea de Ar-
ge (c. 1350), fosta mnstire a Vodiei (c. 1370),
i mnstirea Tismana (c. 1380), pentru epoca lui
Mircea cel Btrân —mnstirea Cozia (1386), pen-
tru epoca lui Vlad Dracul — fosta mnstire a Sna-
govului (1431), pentru epoca lui Neagoe Basarab
i a lui Radu dela Afumai — biserica episcopal
dela Curtea de Arge (1517—1526), pentru epoca
lui Radul Paisie — biserica dela Botnia Coziei
(1543), pentru epoca lui Petru Cercel —biserica
Domneasc din Târgovite (15S1), pentru epocalul
Mateiu Basarab — mnstirea Arnota, mnstirea
Govora i biserica Stelea din Târgovite (1645),
pentru epoca lui Constantin Vod Basarab — Mi-
tropolia din Bucureti (1655—1658), pentru epoca
lui Serban Cantacuzino — biserica fostei mnstiri
Cotroceni (1679), pentru aceea a lui Constantin
Brâncoveanu —mnstirea Hurezi (1693) i pen-
tru începutul epocei fanariote — biserica fostei m-
nstiri Vcreti (1722) a lui Nicolae Mavrocordat.


IV

II.

Duc, cum ziceum mul sus, lecturile ciute In a-
ceust curte ur cuprinde, cu toutele, In msur tre-
buitoare, expuneri Istorice l arhitectonice cât mal
complete asupra monumentelor la cari se referâ(cum
bunoar, în textul ce urmeaz, sunt acele despre
mnstirea Hurezi l biserica Stelea), tinerimea stu-
dioas ar avea posibilitatea s cunoasc bine, nu-
mai prin ele, fr alte mijloace, monumentele Isto-
rice cele mal de seam ale arel l, din aceast cu-
noatere, s îneleag cu înlesnire pe celelalte. Sco-
pul teoretic cd acestei publicaii ar fi astfel ajuns l
introducerea de fa s^ar fi încheiat, negreit, aci.
Din nefericire îns, lucrurile nu stau aa. Ccl^
dei de un deceniu încoace se cerceteaz l se stu-
diaz cu mult Interes l destul folos monumentele
noastre Istorice, totui cercetarea l studierea lor n^a
dat înc la Iveal o literatur Istoric l arheologic
atât de întins l de bogat, în cât un editor cu
sarcina celela ce am avut-o eu s-l fi putut înde-
plini aceast sarcin întocmai, dup un program al-
ctuit prealabil, pentru ajungerea unul scop, în teorie,
cum ziceam, bine determinat.
Un asemenea scop, în starea actual a studiilor
noastre asupra monumentelor Istorice, n^ar putea
fi ajuns decât prin o publicaie anume întocmit
dela început pân la sfârit. Dar o atare lucrare, pe
lâng c ar fi reclamat cercetri originale mal
îndelungate, n^ar fi corespuns Intenlunllor celor


VII

ce au pus la cale aceast publicaie: de a da,
prin lecturi alese din cât mai muli scriitori de re-
putaie i de specialitate, cunotine istorice, arhitec-
tonice i artistice, generale i speciale, asupra monu-
mentelor noastre istorice—romane i române.
întocmit dar, numai din astfel de lecturi, publi-

caia de ae oarecum un fel de oglind a stârei
in care se gsete astzi literatura noastr istoric
arheologic,—adec, ca i aceasta, inegal i incom-
plect în prile sale componente, atât sub raport
literar cât i sub raport tiinific Cci, pe când unele
lecturi au bunoar un caracter mai mult descrip-
tiv, altele au un caracter mai mult istoric, iar altele
in fine unul mai mult arheologic. Ba înc, fiind-
c aceste lecturi sunt, in totalitatea lor, produsele
unui rstimp de aproape cinci zeci de ani, însi va-
loarea lor tiinific — istoric i arheologic —e,
uneori, inegal, întru cât întâmpinm, ici i colo, fie
date istorice învechite sau eronate, fie aprecieri ar-
heologice prsite sau inadmisibile.
Aceste scderi nu diminuiaz îns valoarea publi-
caiei, ce privete scopul urmrit. Cci cititorii ci,
cari nu pot i nici nu trebue s fac o lectur cri-
tic, vor trage din paginile ce urmeaz cunotine
generale i speciale cât se poate de preioase i de
folositoare asupra monumentelor noastre istorice,—
cunotine pe cari noi ceti mal in vârst nu le-ain
putut avea la timpul nostru, pentru bunul cuvânt
c întocmirea unei asemenea publicaii, în propor-
iile celei de fa, n^ar fi fost posibil nici mcar


VIII

acum zece ani, necum mai înainte^ aa de srac
ne era odinioar literatura istoric-arlieologic... Mai
mult înc, sunt încredinat c pe lâng cunotinele
de cari fu vorba, anuniji cititori din tinerimea stu-
dioas vor gsi în paginile acestei cri îndemn pen-
tru mai de aproape cunoatere i cercetare a mo-
numentelor noastre istorice. De aceia, pe seama unor
astfel de cetitori, cred necesar s dau, în cele de
mai jos, câteva lmuriri asupra literaturei privi-
toare la studiul monumentelor noastre, cu sumare
indicaiuni bibliografice

.

III.

Monumentele epocei romane au fost studiate la
noi direct pe teren, prin spturi arheologice, de r-
posatul Gr. Tocilescu i, acum în urm, de d-l V.
Pârvan.
Activitatea celui dintâi s^a concentrat în deosebi
asupra monumentului triumfcd al împratului Trenan A
dela Adamclisi, pe care l-a studiat i reconstituit în
toate amnuntele sale, consacrându-i prea frumoasa
scriere ,, Monumentul dela Adamclisi^^, publicat în
colaborare cu Otto Bendorf i cu George Niemann
la Viena în 1895. Paralel cu studiul îndelung al
acestui însemnat monument, Tocilescu a întreprins
o sum de alte cercetri arheologice, descoperind i
urmrind valurile noastre romane (din ara Româ-
neasc i Dobrogea), determinând i desgropând
multe castre militare (mai cdes pe valea Oltului i


IX

dcahingal luncs-ulul alutan) l desniormântând câ-
teva strvechi ceti dobrogene, între cari, în primai
loc, cetatea dela Adamclisi. Rezultatul tuturor a-
cestor cercetri i studii el l-a fcut cunoscut în nu-
meroase comunicri inute ani dearândul la Aca-
demia Român l la Academia de Inscripii din
Paris. A tiprit îns numai pe aceste din urm în
,,Foullles et recherches archeologlques en Rouma-
nle^^ (Bucarest 1900), publicaie, care, ca l ^, Monu-
mentul dela Adamcllsl^^, se poate citi cu uurin
l cu fiolos. In fine rposatul nostru arheolog a mal
dat câteva escursurl asupra monumentelor romane—
bunoar: castrul dela Celelu l cetile Troesmls
l Axlopolis—în a sa' ,, Revist pentru Istorie, arheo-
logie l fllologle^^ (10 voi.), în care, de altfel, l-a ti-
prit mare parte din opera sa arheologic, cum l
In notele explicative dela ale sale ,, Monumente epl-
graflce l sculpturale^^ (Bucureti 1902).
Opera arheologic a d-lul Pârvan, dei recent, e,
totui, foarte metodic ca organizare practic l
fioarte temeinic ca rezultate tiinifice. D-sa a des-
gropat l studiat pân acum, definitiv, cetatea dela
Ulmetum (Pantellmonul de sus) din Dobrogea, Iar
de curând a început lucrri similare la strvechla
Histria (Caranasuf, la nord de Constana), de pe
malul Mrel Negre. Pe lâng aceasta, d-sa a cerce-
tat l studiat câteva castre dincolo l dincoace de
Dunre (Calachlol-Capldava l Pantellmonul de jos
în Dobrogea, Brboi lâng Galai l Poiana lâng
Nicoretl), cum l numeroase alte resturi monumen-


talt' romane, mai ales epl^rafice. Rezultatele tuturor
acestor cercetri i studii, d-l Prvan le-a comunicat
Academiei Române, hi ale crei ,,Anale^^ (voi.
XXXIV—XXXVI) ele s'au i publicat, în mai multe
memorii. In genere îns, aceste memorii sunt inute
la un nivel tiinific care recere, pentru urmrirea
lor cu folos, Îndeletniciri mai speciale. Totui, pentru
cetitorii acestei cri, se pot recomanda rezumatele
franceze ce le Încheie.
Afar de d-l Prvan, au mm Întreprins spturi
arheologice In anii din urm, d-l G. Murnu la Adam-
clisi, continuând opera lui Tociieseu, i d-l AL T.
Dumitrescu la Rec (Romula) In Romanai. Re-
zultatele definitive ale acestor cercetri sunt Ins
de ateptat. încolo aproape tot ce s^a mai produs
la noi asupra monumentelor romcme, sunt scrieri
arJieologice de bibliotec, istorice i epigrafice. Aa
scrierile lui Theohari Antonescu (Sarmizegetuza
reconstituit 1906, Le trophee d'^Adamclisi 1905 i
Columna lui Traian 1910) i ale d-lui Popa-Lisseanu
(Monografia Silistrei 1913 i Ceti i orae greco-
romane In Dobrogea nou 1914). O meniune aparte
In literatura noastr arheologic se cuvine scrierilor
pr. Arhiepiscop catolic R. Netzhammer, cari, tra-
duse fiind In românete, prin forma plcut i cu-
prinsul lor serios i nepretenios, ar putea contribui
mult la rspândirea cuiturei arheologice In rândurile
tinerimei i la cunoaterea monumentelor noastre
romane, cari, prin importanta lor, merit un mult mai
larg interes ca cel acordat pân acum. Recomandm J
deci clduros cetitorilor acestei cârti escursiile arheo- \


XI

locr'ice dobrogene ale pr. Netzhammer din vot. J al
publicaiei sale ,,Aus Runinien^^ (Einsiedeln . a. l.
1909),
Trecând la niojiumentele române i anume la cele
de caracter profan - - vecJii ceti, palate i curi
domnetiy cule —trebue s artm dela început c
ceeace s^a dat asupra lor în aceast carte cuprinde,
în esen, tot ce se cunoate i s^a studiat mai bine
din fiecare categorie de astfel de monumente.
lntr\adevr din vechile noastre ceti numai câteva
sunt studiate sub raport istoric i numai una l sub
raport arheologic. Aceasta din urm e cetatea Su-
cevii, desgropat i reconstituit grafic de Arh. Karl
Romstorfer din Bucovina. Asupra ei Academia Ro-
mân a publicat, sub îngrijirea subsemnatului, care
a redactat partea istoric, o luxoas i bogat ilustrat
monografie, datorit competenei arhitectului des-
groptor al vestitei ceti moldovene (Cetatea Su-
cevii, Bucureti 1913). Un rezumat succinit dar com-
plet al acestei monografii s'a dat, la locul su, in
aceast carte. Sub raport istoric nu sunt studiate de-
cât cetile de sud ale Moldovei, CJiilia i Cetatea
Alb, în monografia cu acest titlu publicat de d-l
N. larga la 1899 i—numai pentru timpul stpâ-
nirei moldovene —în scrierea ,,Inscripiile Cetii
Albe''' a d-lui 1. Bogdan. Asemenea, în chip restrâns,
cetile muntene dela Poenari (Arge) i Dâmbovia
(Muscel), în „Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice^' (a. III), de scriitorul acestor rânduri. în-
colo, asupra tuturor celorlalte ceti româneti nu
posedm decât note istorice prizrite, descrieri fugi-


xu

tlve l vederi fotografice. Singur Neamul face excep-
ie, cci asupr-i avem i o scriere ar/ieologic a arh.
Romsiorfer (Sc/iloss Neamu, Cernui 1899), pe
lâng schia istoric a lui Narcis Cretzulescu (Bucu-
reti 1905), confus, eronat i fantastic.
1 ot aa stm i cu palatele domneti, ale cror
ultime ruine afar de cele dela Târgovite — au
disprut în timpurile din urm, fr s avem azi
asupra lor decât paginile lui Al. Russo despre Cet-
uia i datele istorice adunate de lonnescu-Gion in
Istoria Bucuretilor i de N. A. Bogdan hi Istoria
lailor (dup Al. Papadopol Calimach) pentru pala-
tele din Bucureti i Iai. In schimb îns Curile lui
Vod-Brâncoveanu au format, în anii ultimi, obiect
de struitoare cercetri din partea d-lui Virg. Dra-
giiicea/iu, care a publicat rezultatul detaliat al a-
cestor cercetri în mai multe articole din „Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice''^, iar o privire
general asupra lor a dat în conferina istoric-ar-
heologic din care s'au scos paginile retiprite în
textul ce urmeaz.
Cu privire la cule, am reprodus aproape tot ce s\i
scris, pozitiv, asupra lor, aa c aci nu mai am nimic
de adaos asupra puinului ce s^a mal scris despre ele.
Cercetrile cu privire la monumentele noastre de
caracter sacru —biserici l mânstiri —sunt mult
mai întinse, datând de mal bine de cincizeci de ani.
Mult vreme aceste cercetri n'au avut in vedere de-
cât Interesul Istoric ce-l oferea lectura pisaniilor l
Inscripiilor de pe morminte l obiectele de cult, stu-
diul arJieologlc al monumentelor însi, ca produse


XIII

de art ale vedici culturi româneti, rmânând pe al
doilea plan, dac nu chiar cu totul neglijat. Aceasta
pentru c cercetrile ' epigrafice scoteau la iveal
date i mrturii de cari istoriog/afia român în for-
maiune avea cea mai mare nevoie i pentru c
lipseau inc cercettorii pregtii pentru studii ar-
heologice mai speciale, cu excepia lui Al. Odo-
bescu, care singur intre contimporanii si întreprinde
studii serioase i competente de art asupra mo-
numentelor noastre bisericeti (reproduse, in parte,
in ale sale Scrieri istorice i literare). Astfel de câ-
teva decenii s^a publicat i se public mereu mult
i important material epigraflc adunat de prin bi-
sericile i mânstirile noastre, din nefericire îns dis-
persat prin publicaiuni periodice i chiar prin ziare
cotidiane. Dup Episcopul Melchisedec, care a dat
primele mnunchiuri de inscripii moldovene (No-
tie istorice i arheologice, 1885) i bucovinene (O
vizit, la câteva mnstiri i biserici antice din Bu-
covina, 1885) i dup Gr. Tocilescu, care a fcut
acela lucru pentru ara Româneasc (Raporturi
asupra câtorva mnstiri, schituri i biserici, 1887),
cel dintâiu care a publicat la noi un corpus mai
mare de inscripiuni adunate din întreaga ar a
fost d-l N. lorga, care ne-a dat pân acum dou
volume de ,,lnscripii din Bisericile României' (Bu-
cureti 1905 i 1908), iar pentru Bucovina d-l E,
Ko^cih, care ne-a dat o luxoas publicaiane împodo-
bit cu frumoase desemnuri i facsimile de inscripii
(Inschriften aus der Bukovina, Viena 1903). Aceste
sunt \aa [dar \operlle la\cari\se pot îndrepta cei doritori


XIV

a cunoate inscripiile monumentelor noastre bise-
riceti.
In al doilea rând bisericile i mnstirile noastre
au fost studiate sub raport istoric. O sum de studii
i monocrrafii, an de an tot mai numeroase, sUiu pu-
blicat din st punct de vedere asupra lor ceste
dou din urm decenii, aa c astzi bibliografia
istoric român poate înregistra pe numele celor mai
multe din vechile noastre locauri bisericeti mai
importante o monografie sau mcar un studiu istoric.
Ar fi deci greu a indica aci ceeace s*a scris in aceast
privin asupra monumentelor de cari ne ocupm,
fie chiar mrginind repertoriul la publicaiile mai
de seam. De altfel lucrul nu e nici necesar, intru
cât cele mai multe din aceste scrieri sunt publicaii
de izvoare istorice, pentru cercettori speciali. De
aceea indreptez pe cititorii acestei cri, cari vor s
cunoasc in chip suficient pentru dânii trecutul bi-
sericilor i mânstirilor noastre monumentale, in
deosebi la scrierile d-lui N. lorga: „Sate i mnstiri
din România^' (1905), ,, Neamul românesc în Bu-
covina^^ (1905), „Neamul românesc în Basarabia^'
(1905), cum i la revistele sale „Floarea Darurilor''
i „Neamul românesc literar'', în cari d-sa a tiprit
o sum de articole asupra bisericilor i mânstirilor
pe cari nu avusese ocazia a le cerceta pân la apa-
riia crilor mai sus menionate. Folosul ce se poate
trage din aceste publicaii e întreit —literar, istoric
i artistic, cci d-l lorga a scos pentru întâia oar în
eviden în chip mai larg importana artistic a ve-
chilor locauri biseiiceti, ceeace a adus cu sine


XV

interesul deosebit ce se manifesta de aproape un
deceniu pentru studiul sub acest raport al monumen-
telor noastre.
In adevr, dela aceast neobosit activitate a d-lul
N. horga l dela opera metodic l perzlstent a
d-lul E. A. Pangratl, directorul coalel superioare de
Arhitectur, de a se studia, prin elevii acestei coli,
vechea noastr arhitectur bisericeasc, oper pus
la cale acum vreo zece ani, încep\e a treia faz în stu-
diul monumentelor, faz în care ne gsim astzi,
când bisericile l mnstirile noastre strvechi sunt
cercetate l sub^ raport artistic. In aceast privin
s\a reluat oarecum, cu mal bun pregtire, lucra-
rea început dar curând întrerupt a arhitecilor gru-
pai odinioar (1892—93) în jurul revistei „An\a-
lele Arhitecturii^' i s^a dus mal dejiarte lucrarea de
acela natur întreprins în Bucovina de arh. K-
Romstorfer. Câiva ani in urm, reorganizarea lucr-
rilor Comlslunll Monumentelor Istorice aduse cu sine
editarea unei publlcalunl speciale pe seama monu-
mentelor noastre, în jurul creia s^au strâns, pe rând

,

mal toi cel ce se îndeletniceau în chip statornic cu
studii aa zise de arheologie naional, astfel c azi
„Buletinul Comlslunll Monumentelor Istorice^' l pu-
blicaiile (albume l monografii) societii „Arta
Româneasc^' sunt operile de cpetenie la cari tre-
bue s se adreseze cel ce voesc s cunoasc pro-
gresul realizat în ultimul timp în domeniul studiilor
privitoare la monumentele noastre naionale.
Acest progres, dei însemnat, totui e departe de a
se fi extins asupra întregului material de studii l de


XVI

a fi cuprins, pe cel cercetat i studiat, hi chip e^al
i complet. Pentru a ajunge aici, pe lâng munc i
struin, va trebui îns o mai bun pregtire i
un mai viu interes din partea celor chemai a con-
tinua i svâri aceasta oper. Intru facilitarea aces-
tei pregtiri i desvoltarea acestui interes s'a pus
la cale i aceast carte de d-l M. Popescu, admi-
nistratorul Casei coalelor. Ea, cum ziceam, are sc-
deri, nu îns de natur a-i diminua valoarea In ce
privete scopul urmrit. De aceea ndjduim c va
contribui, în msura dorit, la progresul studiilor
asupra monumentelor noastre, progres care va a-
duce cu sine ca atunci când va fi necesar o nou
ediie, acel ce o va face s aib putina a o face in
chip deplin mulumitor —i pentru dânsul i pentru
cetitori.

IV.
Incheiu aceast introducere cu o recomandare c-
tre cetitori: pentru ca lectura acestei cri s le fie
de real folos, e necesar ca în deosebi paginile ce cu-
prind expuneri arheologice sau tehnice (de arhitec-
tur) mai speciale, s fie citite cu mult atenie, ra-
portând totdeauna descrierile la ilustraii i—acolo
unde sunt—la planuri i cutând s-i lmureasc
termenii, numirile i expresiile necunoscute sau ne-
înelese bine cu ajutorul explicrilor date în tabla
ce urmeaz.
ALEX. LPEDATU

i


Termeni de arhitectur si art
cum i diferite alte numiri ce au nevoe de explicaie

Abac —tblie de piatr alctuind partea superioar a capitelului
unei coloane.
Absid = apsid, v. ac.
Absideol = dim. de la absid, v. ac.
Advon —pridvorul, de regul deschis, din faa bisericilor. Se nume-
te i nartex (v. ac.) exterior.
Alfresco — pictur, zugrveal, lucrat pe tencuiala proaspt (ital.
al fresco), aa ca culorile s se absoarb bine i s se usuce i înt-
reasc odat cu tencuiala.
Ambrasuri — ferestre deschise în turnuri sau ziduri de ceti pentru
introdus gurile de tunuri.
Anaforni —tav, tipsie de metal, adesea artistic lucrat, pentru
anafor.
Apsid — prile laterale, anurile, de obiceiu rotunde, din nava (v.
ac.) bisericii. Termenul se întrebuineaz i pentru altar : apsid alta-
rului.
Arabescuri —ornamentaii alctuite din frunze, ramuri i figuri ca-
priioase, împletite fantastic, în felul Arabilor, de unde i numele lor.
Arc —în arhitectur, partea unei construcii adus în form de arc
(geometric). Arcurile sunt de mai multe feluri : arc plin centru (fr. plein
cintre) în form de cerc simplu; diVO. frânt, sfrâmat (fr. brise) inform
de unghiu cu laturile drepte ; arc gotic, ogival (fr. en ogive), tot în
form de unghiu, îns cu laturile arcuite ; arc în acolada (fr. en acco-
lade), în forma cunoscutei figuri numite acolad. —Arcurile mari ce
susin cupolele i turlele se numesc arcuri dublouri. (Pentru toate a
se vedea desemnuri în ori ce dicionar enciclopedic ilustrat, bun oar
Larousse).


XVIII

Arcade — boltituri, deschizturi în form de arc, cele mai adese
construite în ir, ca d. ex. la pridvoare i la galerii.
Arcaturi — ir de arcade (v. ac.) decorative (aievea, sau numai apli-
cate ori zugrvite pe ziduri, de obiceiu pe faadele bisericelor noastre).
Arhitrav — la cldirile în stil greco-roman, partea construciei
direct aezat pe capitelurile (v. ac.) coloanelor sau pilatrilor, dede-
suptul frizei (v. ac).
Arhivolt ciubuc (v. ac.) la partea de sus a unei arcade (v. ac).
Artoforion — vas bisericesc în care se pstreaz pâinea sfinit.
Atic — partea superioar a unui edificiu, împodobit de obiceiu cu
pilatri, având de scop a ascunde acoperiul.
Atrium = chor, naos sau nav (v. ac)
Balustrad —ir de balustri (stâlpi mici de lemn s. piatr la înlimea
manei) legai între ei la partea superioar prin grinzi transversale, for-
mând rezemtori de scri i galerii, aprtori de poduri i împrejmuiri
de cldiri.
Banier — drapel militar feudal.
Baptisteriu —capela în care se ine cristelnia, alctuind, adesea
la bisericile mari, catedrale, o mic cldire deosebit, alipit de biseric.
Barbacane —deschideri mici în ziduri de ceti pentru aprare sau
fn ziduri de terase pentru scurgerea apelor.
Bas-relief — sculptur în care figurile sunt scoase (reliefate) pe ju-
mtate.
Bastion —fortificaie de pmânt i zidrie în preajma unei ceti.
I olnia — cldirea destinat a servi de spital unei mnstiri, pe
lâng care e i o mic biseric, capel, de unde numirea de biserica de
Ia Bolni sau chiar numai Bolnia (pentru biserica).
Bolt — construcie (de piatr sau zidrie) alctuind un plafon concav
deasupra unei încperi. E de mai multe feluri : bolt plin centru (fr.
en plein cintre), în form de semi-sfer, bolt cilindric fr. en ber-
ceau), în form de semi-cilindru, deci mai lung decât lat, bolt co-
nic, în form de con, bolt în lunete (fr. voute d'arete), format prin
întreterea a dou semi-cilindre, i bolt gotic (fr. en ogive), cu con-
cavitatea format din întreteri de arcuri gotice (v. ac).
Bolari — pietrele ce alctuesc o arcad (v. ac).
Bosselage — lucrare (ornamente) în relief, mai ales pe vase de metal
Brandenburguri —nururi sau gitane cu cari se împodobiau odi-
nioar hainele de gal ale Domnilor i boerilor notri, cusute fiind în
diferite forme la cheutori, pe piept.


XIX

Brâu — ornament plastic, de piatr (împletit i scluptat) sau de zid,
de obiceiu rotund, care înconjur pereii, uile i ferestrile unei cldiri.
Brocard tof de mtase cusut cu ornamente (flori) de aur sau
de argint.
Cafas — podior in partea dindrt a bisericii, destinat azi, de obi-
ceiu, pentru cor, rezervat, odinioar, la bisericile domneti, pentru fa-
milia Domnitorului, legat fiind direct cu palatul domnesc prin o galerie.
De exemplu : la biserica domneasc din Târgovite i la biserica din
Strehaia.
Calcan —zid înalt, fr deschideri de ui sau ferestre, de obiceiu
la spatele i la prile laterale ale construciilor.
Calot —bolt sferic, mai mic ca o semi-sfer.
Calpac —cciul înalt de hârie, tivit cu blan scump i împo-
dobit cu un surguciu (v. ac.) prins cu copci de aur sau pietre scumpe,
pe care o purtau Domnii notri (Mihai Viteazul, Vasile Lupul).
Canaturi —obloanele porilor sau uilor ce se deschid în dou pri.
Canav — un fel de tof cusut cu fir, de fabricaie italian.
Capitel —partea cea mai de sus, de obiceiu sculptat, a unei co-
loane, prin care trunchiul coloanei se leag cu plafonul sau bolta ce
susine. Capitelele aa zise clasice sunt, se tie, dup natura coloa-
nelor, de trei feluri — dorice, ionice i corintice.
Castel —staiune militar roman, fortificat cu ziduri i turnuri
de piatr, pzind cile i graniele (limes-urile, v. ac.) militare, cum i
oraele civile. Descrierea unui castel roman se gsete mai sus, pag.
60-61.
Castru = castel, v. ac.
Catihumen — locul unde stau catihumenii, neofiii, în biseric, deci
tinda bisericii.
Cealm —turban turcesc ordinar.
Chambrante —cadre, tocuri de ui, de ferestre.
Cheia bolii —piatra din cretetul unei boli, care susine pe toate
celelalte.
Chemine de ronde —pod de circulat în jurul zidurilor unei ceti,
aezat la astfel de înlime, ca aprtoriii s poat împuca prin cre-
neluri (v. ac.\
Chenar — margine, cadru, la ui, la foretri, la icoane, chiar la deco-
raiuni (în acest caz zugrvit).
Chivot — la Iudei, lada în care se ineau tablele legii ; în Biserica
cretin, cutia (de obiceiu reproducerea în miniatur a bisericii crei
aparine) de pe masa altarului, în care s pstreaz cuminectura.
Chor s. chor = atrium, naos sau nav (v. ac).


XX

Ciubuc — brâu (v. ac.)
Cofterie s. coftirie tof scump din care se fceau caftane i
dalmi boereti.
Colonad ir de coloane, înaintea sau în jurul edificiilor.
Consol construcie, de obiceiu sculptat, de lemn, piatr sau
metal, fixat în ziduri, spre a sprijini traverse (grinzi), capete de arcuri,
boli, colonete, statui etc.
Contrafort stâlp de piatr sau de zid construit spre a sprijini
pereii edificiilor înalte (ex. biserici).
Cornie ornament mulurat formând coronamentul unei cldiri.
Creneluri deschideri pentru împucat, pe creasta zidurilor i tur-
nurilor unei ceti.
Cuc — cciul înalt, piramidal, împodobit cu pene de stru i
îmbrcat pe dinafar cu catifea aurie, pe care Sultanul o da Domnilor
notri la urcarea în scaun.
Curtin — zidul ce leag dou turnuri ale unei ceti.
Diaconic — firid, une ori o mica cmru, construit în partea
dreapt a altarului, ca pendant proscomidiei (v. ac).
Dolia - vase mari de lut, în care Romanii pstrau provizii (vin, unt-
delemn, grâu etc).
Donjon — turnul cel mai mare i mai puternic al unei ceti.
Dver — perdeaua dela uile împrteti ale altarului.
Ecuarisat — se zice de blocuri de piatr sau marmor tiate ptrat.
Efeb — tânr în vrâsta puberitii.
Empore galerii în bisericile catolice i protestante.
Engolpion — iconi oval, de pre, pe care o poart archiereii la
piept, cu un lan de aur petrecut pe dup gât
Evazat — larg, bine deschis.
Exergon — spaiul lsat în jurul medaliilor pentru inscripie
Felon — vestmânt fr mâneci, deschis numai la gât, pe care preoii
îl pun peste celelalte ornate bisericeti în timpul slujbei.
Filigran — lucrare fin, de fire subiri de aur sau de argint, împletite
între ele.
Firide - scobituri în perei în form de ferestre, fcute fie pentru
ornament, fie pentru utilitate, servind ca mici dulapuri.
Prescuri - picturi, zugrveli lucrate al fresco (v. ac).
Frenghie ~ stof scump, un fel de brocard (v. ac.) de origine fran-
cez.
Friz —a) spaiul vertical cuprins între arhitrav (v. ac.) i cornie


XXI

(v. ac), b) spaiul vertical pictat sau sculptat în jurul prii superioare
a unei sli, deasupra unei ui, unui cmin etc, c) spaiul cuprins între
dou cuibucuri (v. ac).
Fronton — ornament de form triunghiular, une ori semicircular,
deasupra intrrii principale a unei cldiri.
Glafuri — feele marginale ale deschiderilor fcute în ziduri (pen-
tru ui, ferestre sau firide)
Iconostas = tâmpl, catapiteazm.
Incint—spaiu deschis înconjurat, mrgenit, cu cldiri sau simple
ziduri. Aa: incinta unei mnstiri.
Ieratism —sfinit, aparinând formelor tradiionale sfinite de Biseric.
Ilic — cciul domneasc de sobol.
Lantern —turnule poligonal, deschis pe margini, construit deasupra
bolilor la cldirile mai înalte.
Lazur s. azur— piatr de lazur (lapis lazuli), mineral (fosfat alu-
minos de magneziu) ale crui cristale albastre dau culoarea frumoas
a cerului, a mrii.
Limes —valurile (v. ac.) construite de Romani pe timpul împrai-
lor la graniele imperiului ameninate de Barbari. Aa limes britanicus
în Britania, germanicus în Germania, pannonicus în Ungaria, dacicus
în Transilvania, alutanus, dealungul Oltului, i danubianus, dealungul
Dunrii, în România.
Lintel —travers (de lemn sau de piatr) aezat deasupra deschi-
derii unei ui sau ferestre.
Metereze —deschideri lunguee i înguste în ziduri i turnuri de
ceti, de obiceiu sub creneluri (v. ac), prin cari se împuc.
Metop—la construciile greco-romane, spaiul ptrat, de obiceiu
sculptat, cuprins între triglifii (v. ac.) unei frize.
Minium — praf rou-crmiziu, de oxid de plumb, întrebuinat în
pictur.
Mortar s. mortal —tencuial obinuit de var cu nisip sau cu ciment.
Nabederni — ornat arhieresc, plat, în form de romb, ce se poart
(atârnat de-o parte, în dreptul genunchilor) de arhierei în timpul slujbei.
Naos = nava biserici, v. ac.
Nartex s. nartic =tinda bisericii, v. ac
Nav s. naie —partea din mijloc a unei biserici, având altarul în-
nainte, iar tinda îndrt i cuprinzând i absidele (anurile). Se mai
numete : chor s. chor, naos, atrium.


XX

Nervuri ciubuce la întretierea arcurilor de boli gotice.
Nimbat înconjurat de nimb: cercuri de lumin închipuite de pic-
tori împrejurul capetelor de sfini i diviniti.
Ocni — mici firide (v. ac.) de ornament, mai ales în jurul biseri-
cilor noastre, la prile superioare ale faadelor.

Panou suprafa plan încadrat cu ciubuce (v. ac) sau numai
cu borduri zugrvite.
Pantocrator - e numit uneori turla cea mare a bisericii, construit
deasupra navei, care are zugrvit pe fundul su, dup tipic, pe Panto-
crator (îs Hr), dela care i-a luat numele.
Parament — pietrria sau zidria ieit în afar din faada unei
cldiri (ciubucrii).
Pendentif triunghiu de bolt sferic construit între arcurile du-
blouri ce susin turlele sau cupolele.
Peristil — galerie de coloane în jurul unei cldiri sau numai în fa-
ad, de unde i numirea de peristil dat de unii pridvoarelor pe co-
loane dela intrarea bisericilor noastre.
Placat — se zice de un zid cptuit, fuit, cu plci de piatr lu-
crat, lefuit.
Platoe — cmae de zale în special, estur de metal în general.
Policrom de mai multe, de diferite culori.
Polunonic ^ nartex (v. ac).
Pont-levis — pod suspendat, care se ridic i coboar deasupra
anului de înconjur al cetilor, pentru a stabili sau întrerupe comuni-
caia cu exteriorul.
Port-â-faux — se zice de zidurile susinute artificial, ce nu stau nici
direct pe pmânt, nici pe alte ziduri, nici pe boli.
Portic — galerie deschis, cu bolile susinute de coloane.
Pronaos = tinda bisericii (v. ac).
Proscomidia — firid, uneori o mic cmru, construit în partea
stâng a altarului, ca pendant la diaconic (v. ac).
Reduit — partea cea mai bine fortificat a unei ceti.
Repousse — lucrare executat cu ciocanul din lame fine de metal.
Rinceau, pl.rinceau-uri — ornament vegetal (de ramuri i foi) sculptat
sau pictat.
Ripid — obiect de cult bisericesc : plac de metal în form de
romb, bogat sculptat, fixat pe un picior de înlimea unui sfenic
obinuit.
Rosace s. rozete — plci rotunde de piatr, sculptate â jour, în di-
ferite forme de stele cu mai multe ramuri, ce se pun în loc de ferestre


XXIII

m golurile rotunde lsate în pereii unei construcii de obiceiu la par-
tea superioar a bisericilor) pentru lumin i podoab.

Serasir— un fel de tof oriental (nedeterminat bine\
Sgripor — paserea numit gripor ce figureaz pe vechea stem a
rii Romaneti.
Sigl — în epigrafie, litera iniial cu care se exprima un cuvânt
(nume).
Sima — ornament reliefat, în form de S.
Soclu — partea de jos, dela temelie, a zidurilor, de obiceiu mai lat
ca acestea, asemenea piedestalul pe care se aeaz o coloan, numit
de altfel i basa coloanei.
Stuc — tencuiala în ghips, adesea cu ornamente reliefate sau impre-
sate, întrebuinat mai ales la plafoane.
Surguciu — penis împodobit cu pietre scumpe, pe care Domnii notri
îl purtau la culpac (v. ac).

Tabernae — csuele, locuinele legionarilor romani.
Tambur — zidria de bas, ptrat, poligonal sau stelat, pe care
se ridic turlele.
Tasuri — capace ale aceluia obiect, care se leag la cotor prin o
balama i se închid potrivindu-se unul în altul, ca bunoar o taba-
chere, un egolpion (v ac).
Tetrapod — msu Înalt (pupitru) pe patru picioare, pe care se
ine icoana de hram a bisericii, în mijlocul navei, spre dreapta.
Timpan — la antici, spaiul cuprins între cele trei margini ale unui
fronton (v. ac), la moderni, spaiul, neted sau sculptat, circumscris de
ciubuce în arcuri sau linii drepte, deasupra intrrilor în biserici.
Tind — întâia desprire a unei biserici, imediat dela intrare, de
form dreptunghiular, având înainte nava, de care e desprit prin
zid întreg (cu ue) sau numai prin coloane, iar înapoi, uneori, prid-
vorul deschis al bisericii. Se mai numete i pronaos, nartex sau nartic.
Torus — ciubuc mare, rotund, circulând în jurul unei coloane, unei
turle, unui edificiu chiar.
Torsad — ornament sculptat întors în spiral
Transept — spaiul cuprins între absidele (anurile) laterale ale unei
biserici, care, czând curmezi pe lungimea bisericii, vine, în plan, a-
semenea braelor unei cruci.
Travee — parte de edificiu, cuprins între dou principale puncte
de sprijin : pilatri, arcuri dublouri.
Triglifi — ornamentele frizei între cari se gsesc metopele (v. ac);


XXIV

Trompe - bolile prin cari se face trecerea dcla forma ptrat la
acea octogonal a turnurilor.
Tropaion — tropaeum, trofeu, reprezentat prin statua aceluia -cruia
îi era dedicat monumentul pe care-1 împodobia trofeul.
Turban s. cealma broboada (alb) cu care Turcii i alte popoare
orientale îi înfur capul.

Valuri - construcii de pmânt i crmid, late i înalte de mai
muli metri i lungi adesea de sute de km , pe cari legionarii romani
le ridicau ca lucrri de aprare în potriva Barbarilor.
Viaducturi poduri pentru trecerea unui drum peste o vale sau
peste un loc mltinos.
Volute — ornament în spiral, în special la cpiele.


/.

MONUMENTE ROMANE


1. Traian Împratul Romanilor.
~ întemeietorul poporului român —


3

Podul lui Traian
de AL. ODOBESCU

In fiecare zi dela Dumnezeu, Mehedintenii notri
din Severin vd colo jos la poalele oraului, pe
rmul nisipos al Dunrei, acea surptur de zid cu
masivele-i crmizi înegrite i ciuruite de timp, roase
i mcinate de umezeal i de muchiu, streaj se-
cular, care, de optsprezece sute de ani aproape,
st cu ochii intii la soia ei de decindea râului, si
par'c amândou împreun duc dorul altor optspre-
zece ca dânsele, pe cari le-au înghiit treptat apelei
sub luciul lor limpeziu, din momentul când s'a rupt
lanul de zid sau de lemn oe le uneau odinioar
pe toate într'o singur i uria cldire.
Dar ce alt a putut oare s fi fost acea minunat
cldire, dac nu chiar podul cel mai presus de toate
ludat de întreaga antichitate, pe care îl aternuse
peste Istru marele arhitect Apollodor din Damasc,
ca s împlineasc cugetarea mrea i voina ne-
înfrânt a gloriosului împrat, carele, urcându-se pe
tronul Romei, nu se mai jura altfel decât cu aceste
cuvinte: ,,S n'am parte de a vedea Dacia redus


4 Monumentele Românilor

„în provincie roman i de a trece pe poduri Du-
„nrea i Eutratele!"?
C într'adevr acele ruine dela lurnu-Severinului
sunt chiar ale podului cldit de Iraian pe timpul
rsboaielor sale cu Dacii, faptul a fost mai întâiu
recunoscut si dovedit de un brl)at eminent din se-
colul al XV^II-lea, cruia tiina îi datorete o fru-
moas lucrare asupra râului nostru motenesc, asu-
pra Dunrei. Corniele italian L. F. Marsigli, n-
scut în Bolonia la 1638, a ajuns prin activitatea,
prin cunotinele i prin capacitatea sa, la graduri
înalte în armata austriac. Pe la 1689, când Austria,
purtând rsboiu cu Turcii, isbutise a lua Xiul i
apoi Vidinul, Marsigli, însrcinat ca colonel de ge-
niu s aeze un pod de vase pe Dunre, ca s poat
trece otirea în iernatic pe pmântul rei Româneti,
studia cu ateniune toate localitile împrejmuitoare
i-i ainti mai cu seam luarea aminte asupra rui-
nelor dela Turnu-Severin. El msur, desemn i
descrise cu deamnuntul toate rmiele înc exis-
tente ale podului i întocmi din ele al douilea \olum
al colosalei publicaiuni tiprit de dânsul la 1726,
în eapte mari volume in-folio, sub titlul: Danublus
Pannonico-mysicus, observatlonibiis geograpîiicis, a-
stronomicls, hydrographicis, historicis, phisicis per-
lastratas.
Lui îi datorim dar prima constatare serioas a
localitei unde a fost construit podul pe Dunre
al lui Apollodor; dovezile produse de dânsul sunt
destul de temeinice spre a nu lsa îndoeli; cu toate


mi >

'^

I

2
O
a.


6 Monumentele Românilor

acestea învatul german dr. II. Francke clin W'is-
mar, carele acum vreo treizeci i mai bine de ani
a tiprit o preuit istorie a lui 'I raian, bazându-se
pe calcule greite de Sulzer în msurtoarea lrgimii
Dunrei, la locul podului, a susinut c al lui Traian,
aezat, precum se tie, pe stâlpi de piatr, a fost
cldit la Celei, i c cel dintre Cladova i Severin
este podul de lemn al lui Constantin cel Mare. Xu
tiu cum s'a fcut c i dl Koglniceanu, în istoria
rei Româneti, scris de d-sa în limba francez')
a alunecat pe priporul acestei erori. Rul este c
astfel, mai ales pe chezia unei autoriti locale,
neîntemeiatele presupuneri ale lui Sulzer i-au fcut
pârtie în public, i ali istorici strini, tot cu aa
slabe cuvinte ca i ale lui Francke, au cutat, nu nu-
mai s aeze podul cel cu stâlpi de lemn acolo unde
ruinele din ap sunt învederat de zidrie, ci chiar
s fac loc trectoarei lui Traian cu câiva kilometri
mai în sus de Ruava, în dreptul Ogradinei, unde
pe malul sârbesc este o mare i frumoas inscripiune
antic, constatând cTraian, de trei ori consul, adic
la anul loo dup Hr., a surpat stâncele iaînstrunat
pârâiele, ca s deschid o cale pe malul drept al
Dunrei —montibus excisis, amnibus superatis, viam
fecit, —iar nu de loc, ca s fac pe acolo pod st-
ttor peste ap.
Podul lui Traian rmâne dar fr îndoial acela
ale crui ruine se vd sub Turnu-Severinului si care

O Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transda-
nubiens, Berlin 1837.


Podul lui Traian 7

în vechime se pornea din cetatea Egeta, de pe malul
drept, ca s rspund dincolo, la o alt localitate
între Zernes i Drobetis, a crei numire nu se poate
înc determina cu precisiune. Este de prisos a se
mai împotrivi cineva evidenei, sub zadarnicul cuvânt
c la acel loc matca râului nu este prpstioas i a-
ternut cu pmânt tinos, cum pretinde Dion Cassiu.
Cât despre msurtoarea distanei dela un mal la

3. Piciorul de pe malul românesc al podului lui Traian
altul, dat de acest istoric, adic de douzeci i una
de ori 150 picioare, ceeace face cu totul 3570 pi-
cioare, aceasta a fost constatat, cu foarte neînsem-
nate diferene, i de comiteje Marsigli i de ali
exploratori mult mai noui.
întâmplarea a adus îns resultate cu mult mai
fructuoase. Acum eaisprezece ani, în luna lui Ia-
nuarie 1858, apele Dunrei au sczut în mod cu
totui excepional; în ziua de 15 ale lunei —ele fiind


8 Monumentele Românilor
cu i', 4" mai prejos de nivelul din Ruava —lsar
s se \'az în albia râului eaisprezece stâlpi de zi-
darie, pe cari cercetându-i, se gsir construii, ca i
capetele podului dela maluri, cu petroaie i cu mo-
cirl de ciment roman i cptuii cu crmidmare
ptrat; ei erau spaiai într'astfel d'a latul râului,
încât locul unde lipseau dintr'înii patru, spre a se
face douzeci cu totul, era acoperit de o insul care
pe semne podmolise pe aceia.
Un inginer militar din Ruava i un conductor
de cldiri al companiei vapoarelor din Turnu-Seve-
rin fcur msurtori i exploraiuni minuioase. Ei
dovedir în interiorul zidriei, nu numai guri regulat
dispuse, în cari fusese aezate bârne încruciate, dar
înc aflar i câteva crâmpeie de lemn de stejar;
crmizile cari acopereau stâlpii purtau mrcile a
trei diferite cohorte auxiliarii din a XllI-a legiune
Gemen, cari negreit au fost întrebuinate la lu-
crarea podului. Din acele crmizi avem i noi în
Muzeul nostru naional.
Pe temeiul constatrilor fcute la faa locului în
iarna anului 1858, profesorul Aschbach a publicat
în Viena o monografie foarte interesant i detaliat
asupra podului de piatr al lui Traian de pe Du-
nre, în care el a desbtut toate chestiunile istorice,
topografice i technice, atingtoare de aceast în-
semnat construciune \).
Dup Istoria Archeologici, Bucureti 1877, pag. 356-63.

O Ueber Trajan steinerne Donaubrticke, Wien 1858


Monumentul dela Adamclisi
— Cine l-a inaitot ;i ce commBmopeaz —
de GR. TOCILESCU

Succese atât de mari (rsboaiele pentru cucerirea
Daciei) erau un motiv îndestultor, pentru ca îm-
pratul s-i ridice un monument triumfal, un tro-
feu, precum fcuse Pom)eiu i mai cu seam August,
pe ale cruia urme el totdeauna clca, voind s imi-
teze pe fundatorul Imperiului chiar i sub acest
raport.
Intr'adevr, cunoatem astzi un monument cu to-
tul mre de acest fel în regiunea dunrean, monu-
mentul dela Adamclisi'^), care cu deplin siguran
este al lui Traian i se raport la rsboaiele acestuia
cu Dacii. Un singur lucru numai ar putea s ne
mire: locul unde el se afl. Trofeul nu se gsete
pe scena unde s'a desfurat marele rsboiu. Luptele
ce s'au dat între Daci si Romani în Sudul Dunrii'
9

au putut fi doar nite episode. Astfel Pliniu cel
Tânr, guvernatorul de atunci al Bithyniei, menio-
neaz într'o epistol ctre Traian despre o nvlire

^) 30 km. spre Sud de Medjidie, 20 spre Est de Rassova.


10 Monumentele Românilor

a Dacilor în Moesia Inferioar (Dobrogea), pe tim-
pul lui Decebal.
De sigur c Dacii, fiind atacai mai ales despre
Apus, au \oit prin expediiunea din Sudul Dunrii
s provoace o diviziune a forelor inamicului; puteau
astfel mai uor s apere propria lor ar. In aceast
expediiune întreprins de un prinior dac Susagus,
mai probabil pe timpul lui Domiian, decât al lui
Traian, barbarii par a fi avut la început oarecari
succese. Cel })uin Pliniu, în fragmentul scrisorii a-
mintite, vorbete despre un prizonier roman, pe
care Decebal la trimis mai în urm s încheie a-
liana cu Pacorus, regele Prilor. De sigur cacesta
nu fusese unicul prins de rsboiu, dar despre el
vorbete guvernatorul roman, fiindc îl întrebase îm-
pratul de dânsul.
Expediiimea lui Susagus nu era prima i singura
de acest fel; acum, ca i în timpurile de mai înainte,
Dacii se simeau atrai ctre fraii lor din dreapta
Dunrii, pe cari Romanii îi colonizase cu sutele de
mii în cursul primului secol. Poate c Dacii nvli-
tori sperau a face cauz comun cu triburile geto-
dace din Peninsula balcanicT i apoi, nimic nu era
mai uor barbarilor decât s treac Dunrea, mai
ales pe la gurile râului. Delta fluviului a fost tot-
deauna poarta de nvlire a popoarelor nordice, i
va rmâne i în viitor astfel. Xicirea Dunrea nu
era mai deprtat de centrurile militare ale Sudului
ca aci; aci putea fi ea mai puin observat i supra-
vegheat, din cauza multelor sale ramificaiuni; aci


12 Monumentele Românilor

curge ea ma;i lin i malurile îi sunt mai j)ui]i ridicate
decât în celalt curs al ei. De aceia Romanii înâlar
în regiunea Dobrogean, i anume pe linia cea mai
scurt ce tia în curmezi istmul, între Rassova i
Constana, trei valuri de aprare: dou de pmânt,
unul mai mic ce pare a fi anterior lui Iraian, altul
mai mare din timpul poate al acestui împrat, i
un al treilea val de piatr, zidit poate de (M)nstantin
cel Mare.
Rsboaele petrecute la gurile Dunrii n'au Fc^st
deci fr însemntate pentru linitea Imperiului ro-
man, ])recum s'ar prea dup puinele date ce avem
despre ele.
Acum, dac Trofeul dela Adamclisi se raport
la o lexpediiune a lui Traian în dreapta Dunrii pro-
vocat de nvlirea lui wSusagus sau în genere la o
lupt decisiv întâmplat pe locul unde se afl mo-
numentul, rspunsul nu poate fi decât negativ: rs-
boiul dacic al lui Traian are loc în Nordul Dunrii,
mai cu seam în Banat i în Transilvania; aci s'au
desfurat fazele sale principale; i cum este mai
mult decât sigur c monumentul dobrogean repre-
zint un Tropaeum al lui I raian, apoi acest tro-
paeum nu poate fi raportat decât la rsboiul dacic
considerat îii totalitatea sa, iar nu la episode izolate
ce s'ar fi putut petrece în Sudul Dunrii, în cursul
acelui rsboiu.
Prin urmare, existena monumentului la Adam-
clisi cat în alt chip s ne-o explicm: noi tim c
trofeele de dimensiuni mari ilustreaz nu lupte izo-


Monumentul dela Adamclisi 13

late, ci expediiuni întregi i c, în acest caz, ele
se construesc într'un loc de o însemntate deosebit,
spre a produce cât mai mult efectul dorit.
Adamclisi corespundea pe deplin acestei con-
diiuni. Pe aci trecea unica cale principal dela Sud.
Aci ea era întretiat de o alt cale, care ducea dela
Apus la Rsrit. Aci se ramifica dânsa în mai multe
alte drumuri spre cetile din Nord. însemntatea
militar! a locului a trebuit s fac pe Romani a aeza
aci un castram stativam; de timpuriu în giurul cas-
trului s'a stabilit o populaiune civil; s'a constituit
o comunitate, ai creia locuitori, când Traian înal
trofeul su în apropierea castrului, se numesc Tro-
peenii TraiaKeni (Traianenses Tropaeenses) i ridic
o statu împratului i edificii mree.
In toat Dobrogea nu exista un punct central de
o mai mare importan. Era drumul natural pentru
a ptrunde în Imperiul roman, i barbarii din Xord
erau silii ca s-1 atace. Firete c Romanii trebuiau
aci s le opun rezisten; multe lupte se vor fi dat
între vârtoii legionari i neastâmpraii Daci; câte
aquile nu se vor fi pierdut, cât sânge roman nu se
va fi vrsat, câte pustieri i pierderi provincialii nu
avur s încerce, asa c în ziua când rsbuntorul
cinstei i vredniciei romane, Traian, a rpus pe vrj-
ma, firesc lucru era ca el s ridice un monurment
triumfal tocmai în provincia care suferise mai mult
dela Daci. De aceia si monumentul dela Adamclisi
este închinat de fericitul împrat: rshuntoralal
Marte (Marti Ultorl); de aceia i bas-reliefurile cari


14 Monumentele Românilor

alctuiau podoaba lui extern reprezint numai scene
ele rsbunare din partea Romanilor, numai Daci în-
junghiai, cu capetele tiate, strivii de picioarele
cailor, princij)i Daci legai cot la cot i înfrico-
toare capete de Meduza cu erpi încolcii.
Astfel monumentul are menirea s commemoreze
nimicirea poporului Dac i începutul unei ere nou
de prosperitate pentru întreaga Peninsul Balcanic.
El ne reprezint cucerirea Daciei în generalitatea
ei; nu este aci vorba de o succesiune istoric, de în-
fiarea, scen cu scen, a diferitelor peripeii ale
rsboiului, cum vedem pe Columna Traian; ci bas-
reliefurile, în numr de 54, ale marelui monument,
ne dau imaginea idealizat a unui rsboiu în toate
prile sale constitutive. Prin tipurile îns i am-
nuntele sale, aceast reprezentaiune general se in-
dividualiza, devine reprezentaiunea special a rs-
boaelor dace ale lui Traian; totui ea nu rmâne
mai puin o imagine reprezentând supunerea între-
gului popor.
Dup Revista pentru istorie, crchcologic i filologie, voi. Vil, pag.
268-270.


Monumentul dela Adamclisi l5

— Cum EstB ;i cum se presupune a fi fost —
de G. NIEMANN

Vederea monumentului dela Adamclisi întrecu
toate ateptrile. Massa puternic a ruinei, vzut de
departe în mijlocul unei câmpii goale, îi face o
impresie adânc, iar numrul cel mare de pietre îm-
prtiate primprejur, ne dete sperana c în ele
vom gsi bazele necesare pentru o sigur restaura-
iune grafic a monumentului. i într'adevr, în cur-
sul unei munci de patru sptmâni acest scop a i
fost atins. Nruirile ce înconjurau ruina, fiind s-
pate mai înainte numai pe alocurea, fur acum date
cu totul în lturi, întregul corp al edificiului fu cu-
rit, toate bucile lucrate, ce zceau înc ascunse
în pmânt, ieir la lumin, multe din fragmentele
duse prin alte pri fur cercetate i msurate. Astfel
isbutirm a ne lmuri asupra construciunei în toate
punctele principale. Resultatul dobândit ni-1 arat
fig. 5, care represint monumentul restaurat, în
forma lui de odinioar.
Ruina în starea ei actual, aa precum ne-o d
fig. 4, reprodus din partea nordic, alctuete un
corp de zid, aproape cilindric, rotunzit de-asupra
în chip de cupol i cldit masiv din mici sfrâm-
turi de pietre, legate între ele cu mocirl de var
foarte eapn. Despre tria acestei masse de beton
ne încredinm prin dou încercri, fcute în tim-


Io Monumentele Românilor

puri mai noi, dar indata prsite, de a ptrunde
prin sfredelire în sâmburele zidirei: o gaur orizon-
tal ce se afl în mijlocul jumtei nordice a cl-
direi i un fel de pu scobit de sus pân la oarecare
adâncime. Acest din urm pu, se poate vedea când
te sui pe ruin, spre partea de Nord-Est, sin-
gurul loc pe unde s'a })utut face în massa betonului
o potec ce-o urci cu mare anevoin. Pe vârf de lot
se vd câteva pietre lucrate, ridicându-se în centrul
zidirei. Iarb i tufri rar acopereau vârful, o ve-
getaiune mai abundent crescuse peste grmezile
de moloz i de i)ietre sfrâmate cari ascimdeau pi-
ciorul monumentului.
Ruina se înal pe o bas circular, construit cu
buci tiate din piatr calcarie. Aceast bas se g-
sete acum desgropat i formeaz o platform ps-
trat aproape în întregime; la dânsa ajungi urcând
eapte trepte periferice, ce merg jur-împrejur. De-
asupra platformei se înal corpul de beton, care
odinioar fusese îmbrcat din toate prile cu o
mantie de pietre calcare tiate. Din aceast îmbr-
cminte s'au gsit înc la locul lor numai soclul
aezat pe platform i de-asupra lui ici-colea câteva
pietre din rândul inferior al îmbrcmintei cilindru-
lui; cât despre toate celelalte pietre lucrate din care
se compunea vestmântul exterior al construciunei,
ele erau czute jos i se gseau unele la picioarele
monumentului, altele au trebuit cutate i adunate
de prin satele i cimitirile din împrejurime.
Reconstruirea dat în fig. 5 ne reprezint un

4


B
<

a>
T3

IO

*1 ^^


18 Monumentele Roniân'lor

edificiu circular, bogat împodobit cu creneluri i
sculpturi, având acoperiul su conic încoronat de
o construciune de piatr foarte înalt. In diametru
edificiul are 30,2 m., platforma 34,34 ni., treapta
cea mai de jos a screi aproape 38,62 m. înlimea
screi, cât era vizibil, este de 2,4 m., a cilindrului
dela platform pân la muchia de sus a corniei
7,53 m., a acoperiului pân la baza trofeului cam
11,5 m., iar trofeul însui trece cu mult peste 10,0
m.: înlimea total a cldirei, inclusiv trofeul, se
poate deci evalua la 32,0 m.
In partea inferioar a cilindrului, de-asupra so-
clului, îmbrcmintea se compunea din ease rân-
duri de pietre tiate ptrat. Al eaptelea rând îl
forma o friz cu un frumos ornament de vrejuri
încovoiate, sculptat între dou chenare de astragale.
Pe aceast friz erau aezate într'o alternare regu-
lat pilatrii i blocuri în relief cu reprezentaiuni
figurale. Aceast dispoziiune, prin proporiile sale
largi, ne amintete triglifii i metoapele. Urma apoi
în sus o architrav i de-asupr-i corniea, alctuit
dintr'o sima profilat în form de S cu un torus ce-o
încinge pe dedesubt. Captul de-asupra acestei cro-
nii îl alctuia un parapet cu cerneluri împodobite
cu figuri izolate. Lei, servind drept urloaie de ap,
stteau singuratici pe cornie, în faa acestui parapet.
Suprafaa conic a acoperiului era învlit cu
plci de piatr, aezate unele peste altele ca nite
solzi; iar de-asupra coperiului venea o bas rotund,
pe care se înla o construciune sexagonal, înt-


Monumentul dela Adamclisi 19

ritci la coluri cu pilatrii. Pe aceast construciunc
se afla spat în litere monumentale inscripiunea
cldirei, din care mi mare fragment s'a gsit d'asupra
ruinei. Construciunea se termin cu o friz sexago-
nal, ornat cu sculpturi de arme i inea d'asupr-i
un trofeu colosal, al cruia trunchiu se înla în
mijlocul a dou grupe de figuri omeneti de mrime
supranatural.
Coiful trofeului i lncile sale lipsesc; amândou
îns sunt complectate în desemn. Pentru susinerea
greutii enorme a construciunei sexagonale de pe
acoperi, era fcut un fundament special foarte
solid, construindu-se din temelie miezul monumen-
tului cu piatr tiat. Acest miez fundamental
are chiar acum, msurat dela platform, o înl-
ime de vreo ii,o m. i se ridic peste massa de
beton în sus; are ceva mai mult de 9,0 m. în lun-
gime i lime; numai rândurile de tot superioare
sunt circulare. Deci, întregul plan al cldirei era
astfel întocmit ca s serve de postament monu-
mental al trofeului, ca s mreasc efectul acestuia
prin strlucirea decorului su i ca s-i garanteze,
la o înlime inaccesibil, posiiunea cea mai sigur.
Dup Monumentul dela Adamclisi, Viena 1895, pag. 33—5.


Castrul dela Celeiu
de GR. TOCILESCU

In Sud de oseaua naional care vine dela Co-

» »

rabia se afl ruinele unei ceti romane acoperit
astzi de casele i grdinile satului Celeiu din ju-
deul Romanai. P^orma oraului antic este ptrat
i ocup ca întindere de teren 25 hectare. A fost
înconjurat cu ziduri, având un an adânc înainte.
La mijloc el este a doua oar fortificat printr'un
zid care merge paralel cu poarta de Nord; aci se
poate constata c zidurile cetii erau colosale i
c din 100 în 100 de metri aveau turnuri rotunde
de aprare.
Prin mijlocul vechiului ora, dela Nord spre Sud,,
trece oseaua roman numit Calea lui Traian, care
vine dinspre Romula. Ea se finete lâng ruinele
podului antic ce lega ambele maluri ale Dunrei.
In partea de Sud-Est se afl cetuia oraului.
Cetuia roman este situat pe marginea tere-
nului de inundaiune al Dunrii. Ea se întinde pe
un tpan înalt cu 10 metri mai mult decât terenul
înconjurtor în partea de Nord, iar cu colul despre
Ost este eit în spre Dunre, în cât las o vedere

J


Castrul dela Celeiu 21

foarte adânc spre Ost i Vest, în susul, ca i în
josul Dunrii. De pe aceast înlime poi vedea
pân dincolo de Corabia tot malul stâng al fluviului,
mal care fiind de ap scobit are o fa galbenl.
In orizont ne apar insulele dela Islaz; malul drept
al fluviului puin ridicat se prelungete în Bulgaria
într'un es lat de 4 km., de unde apoi încep dea-
lurile cari pe alocurea sunt împdurite.
La prima vedere cetuia are o form curioas,
înfiându-se în chipul unui semicerc cu frontul prin-
cipal spre Nord i Vest, iar spre Dunre lsând o
deschiztur oval. Forma terenului ne arat c la-
turea despre Sud a fortree! a fost rupt de ap,
dei astzi Dunrea nu mai curge pe-acolo.
In partea de Nord i Vest cetuia este încon-
jurat de un sânt adânc si lat, ce nu se obicinuete
la cetile romane; aceste anuri seamn mai mult
a fi nite vi naturale, decâjt s fi fost fcute arti-
ficial. Atari anuri înconjurtoare n'am gsit pân
acum decât numai la cetile preistorice numite de
locuitori: Jidovii. Prin urmare este sigur c cetuia
roman a fost întemeiat pe rmiele unui strve-
chiu aezmânt din aa numita epoc preistoric.
Linia zidurilor înconjurtoare ale cetuii se cu-
notea bine înainte chiar de a începe spturile
noastre în vara anului 1898. In unele locuri, mai
ales la colul de Ost, zidurile eiau cu i —2 m. în
sus la suprafa.
In aceast cetue s'a fcut spturi de regretatul


'//77

4>
o

o

3

5:S^.

Sose la. CoraJpux

f
ff
'/

f
I

r\ XV-.
V^^ Tuj'JIAXJ'C

Mo.

IC

^înmunrrnrm»

JBj'ccd alDujvctrci

6. Planul de situaie al oraului i castrului dela

Celeiu.


Castrul dela Celeiu 23

Ccsar Boilliac în a. 1869, descoperindu-se între altele
o parte a laturei de Nord i nite camere, cari din
causa stricciunilor astzi nu se mai cunosc.
Spturile noastre au dat forma fortreei; s'a des-
scoperit frontul de Nord i de Vest pe o întin-
dere total de 300 metri, s'a constatat c cetuia
a fost împrejmuit cu un zid gros, având pe lâng
dânsul spre în afar turnuri de aprare. Curios îns
c niciri n'am aflat poart, ci numai o singur in-
trare îngust în al doilea turn de pe frontul dela
Nord.
Latura de Nord a cetuiinu merge în linie dreapt,
ci face cam pe la mijlocul zidului o curb spre Sud-
Ost, semnând a fi acomodat formei terenului, adic
a fi fost construit pe urmele unei ceti mai vechi.
Are o lungime de 160 m.; zidul înconjurtor s'a p-
strat pe toat a sa întindere; grosimea lui este de
im. 55; la temelie are un soclu ce ese cu 30 cm.
mai în afar. Miezul zidului e construit din piatr
brut i pe alocurea din straturi de crmizi legate
bine cu ciment, iar fata e lucrat în exterior cu
piatr cioplit. La turnuri pietrile au dimensiuni mai
mari; unele din ele sunt buci de architectur luate
din cldiri mai vechi si întrebuinate aci. Ba s'a
gsit în zid i pe lâng dânsul mici fragmente de
piatr cu inscripiuni, ceeace iari ne învedereaz
c avem înainte-ne o cetate reconstruit.
In colul Nord-Vestic se gsete construit spre în
afar un turn de form ptrat; el s'a pstrat numai
în temelie i este aezat pe panta anului înconju-


24 Monumentele Românilor
rtor, dovad c acesta e anterior construciunei zi-
durilor fortretei. Latura de Vest a turnului msoar
4m., 70, cea despre Nord iom.,40, iar cea despre
Ost 6 ni. lungirile. La distan de 27 m., 80 s'a
dat peste un nou turn ptrat, construit tot în a-
far, lâng zidul înconjurtor, i msurând laturile
de Ost i Vest 4m., 30 i cea de front 7 m., 15 lun-
gime. Zidul turnului are tot aceiai grosime ca a
zidului cetuii (im., 55). In turn se afl dou in-
trri, una, care d în luntru cetuii, are o lime
de im., 05; cea din afar, de im., 15 lat, este .sin-
gura pân azi constatat pentru comunicaiunea cu
exteriorul.
Zidul înconjurtor de Vest are o lungime total
de i4om.,5o; grosimea lui este de im., 55 i arat
la temelie spre în afar un soclu lat de 20—30 cm.
Zidul este aezat dup forma terenului, fcând la
mijloc o curb uoar spre interior i este în ge-
nere bine pstrat. La 52m., 50 dela turnul din colul
Nord-Vestic dm peste 2 ziduri alturate construite
spre interiorul cetuii. Cel mai despre Nord are
grosimea de i m., 20, iar cel despre Sud im., 90;
acest din urm, cotind, se prelungete în direciunea
zidului înconjurtor pe 9m.,4o i este rupt i d-
rîmat la capt pân la temelie. Spre în afar gsim
lâng zidul înconjurtor un zid de i m., 40 lat, care
în continuaiunea lui spre vale este foarte stricat.
Cred c aceste ziduri sunt rmiele dela un turn
ptrat intermediar identic cu al doilea dela Nord
i c laturile sale despre Sud i \^est aii fost di-


I

I

Castrul dcla Celeiu 25

struse pân în temelie. In partea despre Sud chiar
^i zidul cetuii este scos pe o lungime de i6m.
In interiorul (Ctuii s'a constatat prin sondage
existena mai multor construciuni de zid i piatr.
Sparea lor este foarte grea, cci ele stau dedesuptul
unui strat de-aproape 2m. de pmânt prepus: ce-
nu, arsur i resturi de putregai, ceeace dovedete
c cetuia a fost locuit mult vreme înc dup
a ei drâmare.
Dup Monumente epigrafice. Bucureti 1902, pag. 252—59.


Podul lui Constantin cel Mare
de R. NETZHAMMER
Deja din antichitate exista o osea militar i
de comer, care, plecând din munii Carpailor, mer-
gea dealungul Oltului în spre câmpie, trecând prm
Romula la vechiul ora Malve, astzi satul Celei,
lâng Corabia, i se termina la Dunre. In fa, pe
n^alul de Sud al Dunrii, era oraul OEscus,

de

7. Monet cu podul lui Constantin

cel Mare.
unde pleca o alt osea spre Sud. Aceste osele
antice se pot recunoate pân în ziua de

astzi,

atât pe malul drept cât i pe cel stâng al

Dunrii;
dealungul lor gsim mai multe movile (tumuli).
Deci, dac era necesar a se cldi înc un pod mai
la vale de podul lui Traian, locul lui

natural era
între Malve i OEscus. Aci i-a executat

de fapt


Podul Iui Constantin cel Mare 27

Constantin marele su plan, dup cum se garan-
teaz de vechii scriitori, ca de ex. Aurelius Victor
din sec. IV-lea. E sigur c Constantin s'a aflat în
Iulie 328 la OEscus. Din podul lui Constantin peste
Dunre ni s'a pstrat câteva ruine. Astfel se mai
observ înc în satul Celei ruinele zidurilor dela
capul podului. In apropiere, spre partea de Rsrit,
se ridica un castel pentru paza i aprarea podului,
ale crui fundamente dinspre Nord pot s fie înc
vzute. Fortificaia este cu atât mai remarcabil, cu
cât însu oraul Malve, prin mijlocul cruia trecea
vechea cale a lui Traian si în al crui teritoriu se
gsea capul podului, era împrejmuit de valuri, ziduri
i turnuri colosale. In anul 1898 localitatea a fost
cercetat cu amnunime i desenat de inginerul
Polonic, si mai târziu tratat în mod tiinific i
arheologic de Tocilescu. La aceste cercetri puteau
s fie întrebuinate cu folos desemnurile si descrie-
rile pe cari înainte cu 200 de ani le d Marsigli
despre ruinele podului lui Constantin, în marea sa
lucrare asupra Dunrii. Marsigli însu a fost la faa
locului în anul 1691.
In lucrarea sa „Danubius" i), el d reprodu-
cerea unei monete constantiniane i spune c podul
de peste Dunre este reprezentat într'însa. Probabil
el a luat aceast reproducere din importanta lu-
crare numismatic a benedictinului Banduri, în care
se reproduce în dou locuri interesanta monet-)-

^) Titlul întreg, mai sus, pag. 4.
'-) Numismata imperatorum romanorum, Paris 1718, II, 217 i 304.


28 Monumentele Românilor

Aversul (Kig. 7) arat bustul împratului încoronat
cu coroan de lauri, cu un corn de abunden pe
umeri i poart inscripia POP. ROMANUS. Re-
versul reprezint un pod aprat de dou turnuri,
iar printre pilatri curge ap în abunden. Intre
turnuri st inscripia CONS. i imediat dedesupt o
liter, care nu este aceea pe toate exemplarele.
Evident, din cauza inscripiei POPVLVS ROMANVS,
unii au crezut c aceast reproducere trebue s ne
aminteasc un pod din Roma. Este îns sigur c
aceast mic monet de bronz —ea este numai de
13 mm. în diametru —a fost btut la Constanti-
nopol; aceasta ne-o indic cuvântul CONS i litera
de dedesupt zice în care atelier din Constantinopol
a fost btut moneta. Sub Populus Romanus trebue
s înelegem pe poporul roman trecut la Constan-
tinopol. —Astfel nimic nu vorbete împotriva ac-
cepiunei c monetele despre cari am vorbit i cari
au fost btute la Constantinopol trebue s reprezinte
podul zidit la anul 328 de Constantin peste Dunre.
Putem s ne bucurm deja i de aceast repro-
ducere simpl a podului lui Constantin peste Du-
nre; dar ni s'a pstrat o alta, mult mai preioas, pe
ini medalion împrtesc (Fig. 8). Aversul acesteia
îl împodobete bustul împratului Constantin, iar
pe revers este reprezentat podul. Din podul, care
este construit din zidrie tare, sunt reprezentate trei
arcuri. Nici o îndoial nu poate fi c aci avem aface
cu un pod peste Dunre, cci sub reproducerea po-
dului st în exergon inscripia DANVBIVS i lâng


Podul lui Constantin cel Mare 29

pod, la stânga, este reprezentat zeul Dunrea, ieind
din valuri. Peste pod trece în haine militare i înar-
mat cu lance i scut însu împratul. Drumul este
indicat eroului de zeia Victoria, care merge înainte,
la stânga lui. Pe umrul stâng poart un tropaion.
Inajntea acestui grup st, în partea dreapt a po-
dului, un prizonier în genunchi. Prea interesantul
medalion, care arunc o lumin vie asupra podului
lui Constantin i asupra luptelor sale dincoace de

8. Medalion cu podul lui Constantin cel Mare.

Dunre, se gsete în cabinetul numismatic din
Viena^).
Constantin si-a vzut încoronate cu cel mai frumos
»

succes ostenelile sale cu trecerea Dunrei i fortifi-
caiile la malurile ei. I-a succes anu^nie a recuceri
vechia Dacie a lui Traian, pierdut pentru Imperiu
prin nvlirile popoarelor barbare. Pe pmântul Ro-
mâniei întâmpinm deci pe ambii împrai mari
Traian i Constantin. Trebue s admitem, nu fr
temeiu, c smâna cretinismului a fost aruncat
O Maurice, Numismatique Constantinienne, I, CXLVI i 105; II, 516.


30 Monumentele Românilor

pe pmântul românesc de soldaii cretini ai lui
Traian. De sigur, Constantin cel Mare a purtat re-
numitul su labarum, steag aprtor al cretintei,
pe partea de Xord a Dunrei, înfptuind, cu semnul
de în\ângere al lui Isus Christos, atât pentru sine cât
i pentru un popor întreg, marele cuvânt: In Jioc
signo vinces —prin acest semn vei învinge.
Dup Revista Catolic, II (1913). 21—25.


Castrul dela Brboi
de V. PÂRVAN

Pe o înlime aproape izolat de toate prile de-
asupra vrsrii iretului în Dunre, dominând cu
vreo 40 m. pânza apelor celor dou râuri i având
vedere clar pân aproape de Brila, spre Miazzi,
i pân la înlimile dobrogene din fa, iar mai
aproape stpânind deplin rspântia cilor de uscat
i de ap ce se împart aici în trei direcii, pe Du-
nre i pe iret, se ridic în vremea roman un
castel puternic, care servi drept tovar altui castel
din dreapta Dunrii, existent pâni astzi la Biseri-
cua în Dobrogea i alctuind împreun cu cel dela
Brboi „capetele de pod" ale vadului dunrean dela
Galai, pentru legtura între Moesia inferioar i
Dacia estic. Castelul e un poligon de abia 4—5000
m. p., deci de mai puin de o jumtate de hectar (v.
planul), dar a fost întrit cu ziduri puternice, din cari
au mai rmas urme vizibile pe laturea de SV, lung
în plan de iQm. 25. Zidul castelului a urmat pro-
babil forma terenului. Astzi el nu se mai poate
vedea. Planul ridicat de mine privete numai tra-
seul foarte aproximativ al temeliilor probabile.


32 Monumentele Românilor '

Spre Vest-Nord-Vest u limb îngust de pmânt
leag castelul cu massivul înalt din spatele lui. De-
presiunea ce se observ în N castrului pare îns «i
fi fost artificial. Ceva mai departe spre N, pe te-
renul înalt de dincolo de anul castelului, o serie
de trei valuri i anuri completeaz aprarea cetii
(})lanul de situaie, fig. 9).
Zidul castrului a fost de beton mare, placat cu blo-
curi bine ecuarisate i a avut la temelie un pat foarte
lat de beton mrunt. Mortarul se distinge prin între-
buinarea din belug a crmizii pisate, ceeace-i d
un aspect rocat. La cldirile din castel i de sigur
chiar la zidul de înconjur a fost îns întrebuinat i
mult crmid.
tampilele imprimate pe crmizi citeaz aici ca
edificatoare a castelului patrii corpuri de trup, a-
supra crora ne vom opri mai jos la istoricul lui.
Spre N i NE de castel se vede un grup de tumuli,
a cror însemnare funerar e confirmat prin conti-
nuarea lor în vale cu morminte de alt gen (vezi
planul de situaie), dintre cari, cu prilejul cldirii de-
pozitului de muniiuni dela Brboi, s'a spat i apoi
transportat la Muzeu un imens sarcofag de piatr,
înalt pân la culmea capacului de 2.10 m., lung la
corp de 2.45 m., iar la capac de 2.61 m., i lat la
corp de 1.3 im.,-iar la capac de 1.42 m. i purtând pe
el o inscripie greceasc pictat cu minium (repro-
dus exact la fel atât pe capacul cât i pe cutia sar-
cofagului), cu sigla atelierului i datarea prin numele
asiarchului, Alfins Modestus, subt care acest sar-


34 Monumentele Românilor

cofag" a fost fabricat în Asia mica i expediat de
acolo la gura iretului.
La Apus de castel se întind urmele oraului civil,
însemnate de mine în planul de situaie cu trei linii
groase. Constatm chiar ]>e marginea massixului
înalt spre balt resturi de ziduri i un xal lung, care
probabil încunjura de jur împrejur întreg oraul.
Inscripiile ce ne sunt cunoscute pân acum ne
dau urmtoarele lmuriri asupra istoriei castelului.
Mai întâiu tampilele de pe crmizi, dintre cari una
cu totul nou, descoperit cu prilejul cercetrilor
mele la faa locului, ne arat c lagrul a fost zidit
de cohors II Mattiacorum, ajutat poate i de un
detaament din leorio V Macedonlca dela Troes-
mis, dar mai ales, i nu numai ajutat, la început,
ci i întovrit i mai departe ca trup de ocupa-
ie i paz, de o seciune a flotei imiperiale de pe
Dunre, classis Flavia Moeslca.
Atât castrul cât si teritoriul lui ineau de Moesia
Inferior: cohors II Mattiacorum e pomenit în a.
99 i 138 printre trupele din Moesia Inferior; leglo
V Macedonlca rezida în aceea provincie; // qiil mili-
tant In classe Flavia Moeslca sunt altfel numii, în
ce privete cursul inferior al Dunrii, classici In
Moesia inferlore; în sfârit legio I Italica, a crei
prezen la Gherghina e atestat prin mai multe
documente, garnizoneaza în vechea capital a Mo-
esiei Inferioare, Novae. Inscripia cunoscut chiar
lui Miron Costin, pomenind pe Traian i pe guver-
natorul Moesiei Inferioare din a 112, P. Calpurnius


o
JO

ca

o»
•a

'B

ca
o
ca

a>

T3
>


36 Monumentele Românilor

Macer Caulius Rufiis la Gherghina si raportându-se
(ea e pe marmor) la inaugurarea unui însemnat
edificiu aici, ne arat aceea dependen a terito-
riului dela gura iretului de provincia Moesia In-
ferior.
Cum s'a chemat castrul dela Brboi de ctre cei
vechi, nu tim. Dinogetia a fost în orice caz în
dreapta Dunrii, foarte probabil la Bisericua: ea
forma tocmai capul de pod al lagrului noistru.
Ceeace mai tim îns, e c teritoriul direct înrâurit
de castelul nostru eia foarte întins. La egal distan
între aezarea antic dela endreni i cetatea dela
Ghertina, Seulescul constat la 1836, în chiar satul
de lâng castrul Brboi, la malul iretului, urme
de puternice construcii antice, stâlpi enormi ase-
mntori unor picioare de pod, pe cari el îi ex-
plic cu dou posibiliti, ca pod i ca poart (arc
de triumf). Ne mai existând azi, nu ne putem hotrî
în cunotin de cauz pentru o ipotez ori alta, dar
faptul, în el însu preios, rmâne câtigat pentru
alte încheieri istoric-culturale de ordin general.
Dac acum începutul lagrului dela Brboi e
de pus sub Traian, pustiirea lui definitiv nu poate
s fi avut loc înainte de sec. al Vl-lea. întocmai ca
Lederata în Banat, Droheta si Sucldava în Oltenia,
Daphne în Muntenia, cetatea Gherghina era absolut
necesar i dup 270 pentru paza Imperiului i, ca
i celelalte puncte de sprijin, pomenite în stânga
Dunrii, trebuia pstrat. Valul roman, bine cuno-
scut, înc de cronicarii notri, care închidea în form


Castrul dela Brboi 37

de arc de cerc teritoriul dintre gura iretului i a
Prutului (resp. lacul Brate), dela erbeti, pe iret,
la Tuluceti, pe Brate, e precum se vede de pe
hart special fcut pentru a acoperi spre Nord, închi-
zând cu totul, împreun cu Prutul, iretul i Du-
nrea, cetatea dela Brboi. De alt parte forma
impuntoare în care acest val a ajuns chiar pân la
noi, arat c el va fi fost continuu îngrijit i folosit
pân în timpuri mai târzii.
Dup Analele Academiei Române, mem. ist., s. II, t. XXXVI, pag.
111 —117.


Cetatea Tropaeum
(Adamclisi)
de V. PARVAN

Pe strada militar, care ducea dela Marcianopolis
prin Abrittus la Dunre, dar nu direct spre Nord,
la Axiopolis, ci tind de-alungul i întreag Scythia
minor, prin mijlocul ei, pentru a se uni cu Umes-u\
danubian de-abia la Xoviodunum ori Aegyssus,
Traian ridic în anul 109, dup biruina asupra Da-
cilor, la rspântia drumului su spre Nord cu cel
dela Callatis la Durostorum, care mergea drept dela
Rsrit la Apus, un monument triumfal, pe care-1
închin lui Marte Rzbuntorul. Staiunea dela
rspântie fu atunci prefcut de dânsul într'o ae-
zare civil, i noul centru de civilizaie roman în
inima inutului dac din dreapta Dunrii, fu numit,
'dup monumentul triumfal, Tropaeum Traiani.
Aa creld c s'a nscut cetatea Tropaeum: în le-
gtur strâns cu întregul sistem de civilizare a rii
gete dintre Haemus i Dunre, iar nu ca o anex
a monumentului din apropiere, ridicat de abia dup
rsboiu. Oraul e, fr îndoial, mai vechiu ca Tro-
feul : e [un centru dac, pe unde a fost îndreptat, îna-
inte de rsboiu, ca pregtire în vederea atacului,


Cetatea Tropaeum 39

drumul lui Traian spre Nord i, întocmai ca Ulpia
Traiana (Sarmizegetusa) i Ulpia-Hadrianopolis (O-
resta), fu supra-numit Tropaeum Traiani.
In orice caz, înc din a. ii6 vedem pe Traianen-
ses Tropaeenses fcând o dedicaie lui Traian —de-
sigur o statue —în calitatea lor de comun civil —
vicus —alctuit din coloniti (veterani) i indigeni.

Spturile fcute pân acum în cetatea Tropaeum
nu au liberat decât o foarte mic parte din ora, aa
încât descoperirile archeologice de pân acum sunt
în mare msur numai întâmpltoare. O descriere
complet, istoric, antiquaric i architectonic, a
cetii e deocamdat imposibil. —Totu, chiar lu-
crurile pân acum cunoscute, sunt aa de însemnate,
încât o sistematizare a lor poate nu numai înfia
un tablou foarte interesant al civilizaiei romane din
Scythia minor, dar poate contribui la câtigarea de
puncte noi de vedere cu privire la interpretarea res-
turilor antice ale cetii, i deci poate da o direcie;
cât mai folositoare dezgroprilor archeologice în-
treprinse acolo.
Dela început trebue îns lmurit un lucru: din
oraul Tropaeum, aa cum a fost înainte de Con-
stantin cel Mare, n'a mai rmas —în ruinele ce se
vd pân acum —piatr pe piatr. Toate rmiele
din secolul al Il-lea i al IlI-lea au fost gsite ca
material de construcie prin zidurile cetii i ale
caselor, i pe stradele oraului, ca lespezi de pavaj
peste canale i pe la pori, etc.


40 Monumentele RoiTiânilor
In anul 316 —,,dup ce neamurile barbare ki
seser pretutindeni biruite, —spre a întri paza gra-
niei, fu zidit din temelii i cetatea Tropeenilor"
de împraii Constantin i Licinius, prefeci ai pre
toriului i împlinitori ai înaltei porunci fiind sena-
torul Petronius Annianus i cavalerul lulius lulia-
nus. x\a sun inscripia comemorativ, care fusese
fixat la intrarea de Rsrit, deasupra arcadei porii,
împreun cu un tropaeiim simbolic, înalt de c. 2.65
m. —imitând marele trofeu de deasupra monumen-
tului lui Traian, închinat lui Mar Ultor, —i servind
astfel ca ,,arme" ale oraului.
De fapt, cetatea n'a putut fi ridicat într'un singur
an. Numai înconjurul ei de zid msoar ca la i20om.
Dar înc multele turnuri de poart, de coluri i de
curtine; i apoi dimensiunile formidabile ale însui
complexului de fortificaii: grosimea de 2.60—3.70
metri a zidurilor, construcia anului i valului ex-
tern, etc. Toate aceste opere au cerut cel puin erei
patru ani de lucru i un nulnr de câteva mii de
brae: civili si militari la un loc.
In adevr zidul cetii este placat cu pietre bine
ecuarisate atât pe frontul exterior cât i pe cel m-
terior. Dac betonul, care formeaz nucleul zidului,
a putut fi mai uor i mai repede pregtit i turnat,
apoi placajul a cerut dimpotriv o munc titanic
pentru acoperirea într'un timp relativ scurt a unei
suprafee aa de mari.
S examinm acum mai în amnunte elementele
componente ale fortificaiilor cetii ridicate de Li-


^lll^

B
•a
<

•a

c;3

O)

a>
•a
O)
>


42 Monumentele Românilor

cinius în anii 313 316 pe ruinele castrului i lân^
vicul (mai târziu devenit municipiul) constituit la
Adamclisi de Traian.
Ridictura de teren, de înfiarea unei insule ob-
longe(fig. ii), care formeaz în fundul vii Urluia, la
NV de satul Adamclisi, o cetate natural de c. 10
ha întindere, bine ap-^rat i de atacurile omeneti —
prin vale —i de asprimea vânturilor de iarn —prin
dealurile înconjuritoare —fu aproape în întregime
fortificat de Licinius. Traseul zidului fu, ca de obi-
ceiu la cetile târzii romane, hotrît de configuraia
solului, aa încât forma cetii iei cu totul nere-
gulat, ca un poligon cu foarte multe laturi, de
înscris, numai cu mare aproximaie, într'un trapez
(vezi planul, fig. 12).
Din zidul de înconjur al cetii s'a liberat pân
acum numai c. 1/5, pe latura de V", începând dela
poarta de V i sfârind la colul NV al cetii, —iar
din celelalte laturi numai poarta de E i de S, i
i acestea înc nu deplin. Pe laturea nordic nu s'a
dat înc de nici o urtn de poart; dar i zidul e
prea ru stricat, pentru a se putea stabili ceva sigur
numai prin sondagii, aa precum s'a încercat de rp.
Tocilescu.
Dup configuraia terenului cetatea nu avea, pro-
priu zis, nevoe decât de dou pori : cea de V, care-i
servia pentru drumurile spre V, N i S, i cea de E,
pentru drumurile spre E i NE. Cât privete poarta
de S, panta ctre exterior era i este înc aa de abrupt
spre vale, încât e probabil c, de fapt, nici n'au


Cetatea Tropaeum 43

putut urca pe aici drumeii cu vehicule, ci numai c-
lreii i pedetrii. —C poarta de V^ era cea mai
însemnat a cetii, arat i construcia ei: pe când

\Sl!(

12. Planul cetii dela Adamclisi.
porile de S i E sunt strâmte —c. 4 m. —i în-
chise deaproape între turnuri, poarta de V^ are o
lrgime, între turnuri, de 10,40 m. i o deschidere,


44 . Monumentele Românilor
la canaturi, de 4,40111. —Dar mai mult decât atâta:
pe când la poarta de E intrarea în cetate se fcea
direct pe pmânt, anul de aprare fiind întrerupt
înaintea porii, spre a lsa un pod natural, la poarta
de S i la cea de V intrarea in cetate se fcea pe
poduri suspendate, pont-levls, dup cum arat clar
construcia pragurilor porii, foarte înalte, i prelu-
crate ca rmânând pe o mare adâncime în aer
liber, —iar la poarta de V însui canalul strzii prin-
cipale e scos din cetate pe supt pragul porii, la o,
adâncime de c. 1.20 m.
Sistemul general de construcie, a zidurilor, por-
ilor i turnurilor, este caracteristic pentru epoca lui
Constantin i îl întâlnim aproape identic, chiar în
dimensiunile —dei nu i în formele —diferitelor ele-
mente ale fortificaiei, la cetatea ridicat cam în ace-
eai vreme, de Constantin, la Deutz, în faa Coloniei,
pe malul drept al Rinului, ca un cap al podului,
care lega în acest timp cele dou maluri.
Ca i la Deutz turnurile sunt foarte numeroase
i apropiate, iar grosimea zidurilor impuntoare, ca
în general la cetile romano-byzantine: dela 2.60
m. pe curtine i turnurile semi-rotunde pân la 3 m.
i 3 m., 3.38 m. i chiar 4.13 m., la intrarea în tur-
nuri ori pe pori.
Forma turnurilor este în genere cea oblong-semi-
rotund, atât pe curtine, cât i la pori, cu deosebi-
rea c turnurile de pori au o form înc i mai
lunguia. La turnurile de coluri avem forma de
potcoav, bine cunoscut dela cetile târzii romane


Cetatea Tropaeum 45

i prime b\zaiitinc, precum la noi în Dobrogea avem
pe cele clela Troesmis i Ulmetum, restaurate, resp.
din nou cldite, de lustinian. Pentru jumtatea nor-
dic a laturei de V a cetii Troipaeum mai avem
i forma dreptunghiular, aplicat pe lat la zidul
cetii, aa cum întâlnim astfel de turnuri, cu rol
de castram sau castellum clvltatls, iari atât la
Troesmis, cât i la Ulmetum —dar cum turnul dela
Tropaqum în nici un caz n'a putut fi, deoarece e
prea strâmt pentru acest scop (de retragere a gar-
nizoanei în cazul de suprem primejdie).

Licinius recldind din temelii cetatea Tropaeum,
se îngriji i de orânduirea ei interioar, canalizându-i
stradele principale i ridicându-i, printre alte cldiri,
pe care trebue s le gsim mai târziu în spturi,
mcar ca temelii ale altora mai noi, i o hasilica fo-
rensis, o hal cu coloane, pentru nevoile vieii pu-
blice a cetenilor, în special de ordin iuridic i co-
mercial. Colegul meu Murnu spând în 19 io la ce-
tate a recunoscut, cred exact, în canalul de supt
strada principal a cetii i în cldirea cu colo-
nade —mai sus pomenit —din apropierea porii de
E, numit de el porticus forensls, construcii din
aceeai epoc, „constantinian", ridicate ,, foarte pro-
babil" chiar ,,din anul 316", odat cu fortificaiile
cetii.
Din aceeai vreme cred c trebue s fie si cisterna
dreptunghiular, prefcut apoi în basilic cretin,
la poarta de V a cetii.


46 Monumentele Românilor

Cât ])ri\ete celelalte cldiri descoperite pân a-
cum în spturi, ele sunt, firete, dintr'o epoc mai
târzie, - cetatea noastr fiind distrus de-ahia prin
a. 600 de A\ ari, iar pân atun( i ea îndurând o sum
de recldiri i restaurri, dup fiecare din prdaciu-
nile i })ustiirile temporare cari au ajuns-o.
Caracteristi ^ e c s'au descoperit pân acum în
cetate nu mai puin de patru basilici cretine, iar
lâng cetate, pe povârniul lutos al dealului dinspre
X, dincolo de valea care înconjur cetatea, o a cin-
cea, coemeterialis, pe lâng un important cimitir
cretin, construit acolo probabil înc din primele
timpuri ale rspândirii cretinismului în Iropaeum.
Probabil cea mai veche, si în orice caz cea mai
însemnat, din aceste basilice e aceea cunoscut supt
numele de ,,basilica de marmor", din faa turnului de
provizii de pe laturea vestic a cetii, în apropiere de
laturea nordic. Inginerul dr. Gustav v. Cube, care
a spat aceast biseric, distinge în planurile i sec-
iunile sale, pstrate în archiva Muzeului Naional,
trei fundamente deosebite a trei biserici, cari s'au
urmat pe acela loc în timp relativ scurt una dup
alta (vezi fig. 13).
Aceast „basilica de marmor" al crei prim plan
de fundamente, rmas acelas la toate restaurrile
târzii, este aproape identic cu cel al bisericei Sanf
Agnese din Roma, prezint cel puin patru faze ale
soartei ei istorice în însi ruinele actuale : prima —
judecând dup planul orizontal —de pe la c. 350
(pe vremea lui Constantius), a doua, curând dup


Cetatea Tropaeum 47

prima, probabil din vremea lui Arcadius i Hono-
rius, a treia, simitor mai târzie, din vremea lui lus-
tinian, recldit ca biseric episcopal odat cu bap-

•a
<

•a

'B

o»

ra

o

a

o»
'5

c6

tisteriul, a patra, propriu zis numai o reparare i
înfrumuseare a celei de a treia, început, dar ne-
isprvit, pe vremea împratului Mauricius, câiid
Avarii distrug i pustiesc definitiv cetatea noastr.


48 Monumentele Românilor
Trecând acum la celelalte basilici din cetate, —cea
mai veche dintre ele, poate chiar contemporan cu
prima basilic de supt cea de marmor, deci din
sec. IV (mai probabil a 2-a jumtate) pare a ti
biserica simpl, fr crypta i probat)il i fr a-
trium, ci numai cu apsis (foarte puin proeminent),
cu naos tripartit i cu nartex de asemenea în trei
nvi, aezat la Nordul strzii principale, în apro-
pierea porii de E.
Celelalte dou basilice, situate la Sudul strzii prin-
cipale, sunt i ele posibile de datat, atât în parte
cât i comparativ: între dânselc, i cu celelalte dou
din ora.
Ca plan orizontal biserica în form de cruce i
cu crypta, dela poarta de E, aparine în chip clar
epocei byzantine i a fost dela început numit ba-
silic byzantin. Ea prezint un dublu transept, cam
ca biserica Sf. Dimitrie dela Thessalonic, dar nu
treptat obinut prin restaurri, ca la aceasta din
urm, ci dela început fixat ca dublu în însui planul
fundamentelor.
Crypta basilicei, spat i zidit boltit direct supt
sfânta mas, s'a pstrat aproape intact: pân i
stucul cu care erau acoperii preii e înc neatins.
Aceast împrejurare e, cred, un semn c biserica
a fost în uz pân în ultimul moment al cderii ce-
tii i credincioii vor fi apucat a astupa foarte solid
intrarea, spre a feri de profanare sfântul lca al
moatelor martirilor.
Dac ridicarea basilicii-cisterne e de datat cam


Cetatea Tropaeuni 49

prin a doua jumalaU' a s('(X)liiliii al V-lca, alunei,
basilica cu (lul:)lu transc])l, care prin technica i for-
mele ei se arat a fi mai nou, rmâne s o socotim
întemeiata în secolul al Vl-lea. Ea va fi ])oate ridi-

ca
E
•a
<

O)
T3

O)
c
Ui
O)

O)

"5

cat odatcu noua înflorire a Tropaeului—ca reedin
episcopal —supt lustinian, fiind clditdin acela a-
vânt cultural religios, care, cu sacrificii în adevr
respectabile, inuse s ornamenteze cu marmor atât


50 Monumentele Românilor

basilica episcopal cât i baptisteriul ei. In adevr
i clela i)asilica cu cliiplu transept ni s'au pstrat
coloane de marmor (câteva i de piatr) i anume
într'un stil evident târziu, înrâurit direct de arta
Rsritului.

D. Murnu fcând spturi la Adamclisi în a. 19 io,
în special pe strada principal a cetii i la poarta
de Rsrit, a observ^at urmtoarele fapte mai im-
pK)rtante cu privire la viaa roman de aici, dup
a. 316.
Strada principal din Tropaeum mergând dela E
la V, a fost fcut întâi, —ca drum pavat cu lespezi
de piatr i canalizat pe la mijloc, în îndoitul scorp
de a servi la scurgerea apelor de ploae i de a
purta un conduct de ap de but, —pe la înce-
putul secolului al IV^-lea, odat cu restaurarea ce-
tii de ctre Licinius; în timpurile urmtoare —
cred dup potolirea furtunei bunice, în a doua ju-
mtate a sec. V, —aceast strad a fost restaurat
i împodobit, dup obiceiul foarte rspândit în O-
rientul elenistic i apoi romano-byzantin, cu un por-
tlciis vlalis „care apra trotoarul dela cele dou;
margini ale stradei". Colonada e prin technica i
stilul elementelor ei componente specific byzantin.
Insfârit, din ultimul timp, ,,romano-barbar" al ce-
tii, sunt construciile primitive, cari strâmteaz spre
V strada i întretae —prin fundamentele lor —ca-
nalul, astupându-1 cu totul.
Tot din timpul lui Constantin, observ i d. Murnu,
c trebue s fie impuntoarea cldire cu colonade,


Cetatea Tropaeum 51

bdsilica sau fwrficus forcnsis dola Sudul strzii prin-
ci{)alc (\czi fii;-. 15).
i aceast cldire a fost în ( ursul vremii prc-

B
<

-a

X3

'5

10

fcut i în parte stricat. Astfel diferitele contra
forturi ale zidurilor ei au fost prelungite spre
exterior i utilizate ca perei laterali a diferite
tahernae; s'au gsit în aceste prvlii dolia de


52 Monumentele Românilor

dimensiuni foarte respectabile, pân la 1.50 m.
înlime i 1.20—1.50 m. diametru; unele din ele,
pe laturea extern, vestic, a basilicei forense se
afl înc in situ, ceeace arat o utilizare a lor pân
la finele sec. VI, când înceteaz viaa ro^nan a
cetii. —Nu mai puin a fost deformat basilica
i pe dinuntru prin ziduri i construcii posteri-
oare, de caracter byzantino-barbar.
Cuprinsul însui al basilicei forensis a fost teatrul
unor cumplite evenimente pe vremea nvlirilor: pe
când prile architectonice ale ei lipsesc cu totul,
ceeace arat c în sec. VI ea nu mai avea colonada
ce o împodobia la început, s'au gsit în schimb
cranii sparte, oase de vite, fier oxidat, etc. : adic
toate urmele unei btlii, date în mijlocul oraului

—

în basilica din pia—între ceteni i barbarii n-
vlitori.
Tot astfel, peste drum, la N, în faa basilicei fo^
rense, nu mai avem înaintea noastr decât urme
de ziduri din sec. VI : la temelia cldirilor ce se
constat aici, s'au gsit monete dela lustinian, iar
în mijlocul construciilor, la 2.50 m. adâncime, un
sarcofag vechiu-roman.
Dup Cetatea Tropaeum, Bucureti 1912.


Troesmis
(Iglia)

de GR. TOCILESCU

Nu se afl în amândou Moesiile, pe toat linia
Dunrii de jos pân la gurele sale, o staiune antic
care s fi dat la iveal un numr mai mare de docu-
mente cu inscripiuni latine, ca ruinele a dou for-
tree romane dintr'o localitate, departe o or nu-
mai de Macin, între satele Grecii i Turcoaia. Ea;
e cunoscut sub numele de Iglia,
Situaiunea locului, ca i natura ruinelor, ne spun
dela prima dat c avem în fa-ne unul din acele,
puncturi strategice însemnate ce numai poporul ro-
man tia aa de bine s-1 aleag, pentru stabilimente
militare, pentru observaiune, i care odat apucat
i bine întrit în inima dumanilor, servea apoi ca^
bas de operaiune pentru coprinderea i aprarea
regiunei întregi.
Fortreele se înal pe un promontoriu, tocmai
acolo unde Dunrea îsi încovoaie într'un mod sim-
itor trufaul su curs; i de pe malul stâncos al
fluviului, care le apra dela spate, ochiul msoar
spaiuri întinse în zarea lucie a râului, care se des-


54 Monumentele Românilor

face aci în nenumrate brae, în bli i lacuri. Tre-
cerea râului în punctul acesta era clar tot atât de
uoar în vechime, ca i astzi; i mai cu seam
iarna, când stratul gros de ghia acoper totul dela
un mal la altul, nimic nu împedica neamurile bar-
bare din Nordul Dunrii, pe Scii, Gei, Daci, Bas-
tarni, Costoboci i Goi, de a 'arde i pustii cetile
de pe malul drept i din interiorul rii.
De aci însemntatea strategic a staiunei dela
Iglia, care a avut-o totdeauna în epoca roman i
care explic de ce pân astzi cele dou castra stativa
de o întindere mare, transformate în adevrate ce-
tui, ca s încap într'ânsele cât mai multe forei
militare, —au ajuns pân la noi cu turnurile lor de
aprar.e, cu câteva ziduri interioare, cu anurile i
cu trei iruri de circumvalatiuni. La Nord, la Sud
i la Est de fortree se întindea municipiul, al
crui nume petrele ca i intinerariile i scriitorii
vechimei, ne spun c era Troesmis.
Prima meniune despre Troesmis o gsim la O-
vidiu. Intr'o epistol a sa scris din Tomi, unde
tria exilat, i adresat lui C. Pomponius Graecinus,
care fusese designat consul, dup ce îl felicit pentru
numirea sa la o dregatorie aa de înalt, deplânge
soarta trist care la osândit s triasc sub clima
Scythiei, în mijlocul barbarilor Gei, cari înmoaie
vârful sgeilor lor uoare în fiere de arpe i jert-
fesc pe altare victime omeneti. El îi zice s întrebe
pe fratele su Flaccus despre tot ce Ovidiu îndur,
despre greul traiu al zilelor sale de nenorociri în


Trocsmis 55

nite loruri, unde silnicia brutal a armelor arc mai
multa initcre decât legile; cci Flaccus a guvernat
odat în acele locuri, i sub stpânirea sa malurilof
slbatice ale Istrului erau linitite. El a tiut tot-
deauna s in sub ascultare i sub linite toatei
neamurile Mysiei, i sabia sa fcuse pe Geii cei
prea mult încreztori în puterea arcurilor lor s
tremure. Prin vârtoia sa învpiat, el a luat înapoi

i

.V ^\ ^'^


56 Monumentele Românilor

Geilor i intrase în legaturi amic ale cu Rhescuj)oris,
regele Thracilor.
împratul Domiian, divisând Moesia în dou pro-
vincii i creând comandamentul militar al Moesiei
inferioare, a stabilit la Troesmis lagrul legiunei a
V Macedonica, i la Durostorum al legiunei i Italice.
Dela Ovidiu i pân la Ptolemaeu nu mai gsim
nici o meniune despre Troesmis.
Ptolemaeu, Tabla Peutingerian, Itinerariul An-
tonin, Notitia dignitatum, Procopiu indic munici-
piul acesta; îns pân în 1861 nimeni nu putea pre-
supune nici însemntatea sa în anticitate, nici dac
a mai rmas urme, i unde anume, din vechiul Tro-
esmis. Cu toate acestea de ani nenumrai» locui-
torii de prin satele vecine cu Jgiia scoteau din
ruinele celor dou castre tot feluî de materiale pen-
tru construciuni: crmizi legionare, pietre lucrate,
coloane, fragmente i le vindeau în toate prile, fr
ca autoritile turceti s ia vreo msur a opri
nite astfel de devastatiuni.

In 1861 un inginer frances d. Deire More, atras
mai mult de perspectiva unei afaceri bneti, decât
de interesul tiinific, dobândi dela guvernul turcesc
permisiunea s exploateze aceste ruine i s des-
chid o carier de granit în apropiere. Prin asemeni
continue spturi îns i drâmri, întreprinse fr
nici o regul, dup nici o sistem, rmiele celor
dou castre perdeau din zi în zi fisionomia lor antic;
parte din zidurile din afar, turnurile, zidurile inte-i
rioare, csuele legionarilor, dispreau împreun cu


Troesmis 57

monumentele cpigraficc ce intrau în alte construc-
iuni. Dl Engelhardt, comisarul franccs al naviga-
iunei Dunrei cu reedina atunci la Galai, îne-
legând însemntatea ruinelor dela Iglia, a ])ic-
trelor cu inscripiuni, din cari unele, purtând cuvin-
tele: ORDO. TROESMENSIVM. ORDO. MUNI-
CIPII. TROESM. dedeau numele antic al locali-
tii, —întreprinse cu spesele sale spturi regulate
i nu întârzia a atrage ateniunea guvernului frances
i a Academiei din Paris asupra resultatelor cerce-
trilor sale.
In 1865 d-nii Gustave Boissiere i Ambroise Bau-
dry, însrcinai de împratul Napoleon III cu o
misiune archeologic în România i pe malul drept
al Dunrei, întreprinser spturi regulate i costi-
sitoare la Iglia. Se începu cu lagrul despre Ost;
zidurile înconjurtoare ale cetuiei i bazele turnu-
rilor fur scoase la lumin împreun cu trei basilice,
cu urmele mai multor cscioare legionare i a uli-
elor din interiorul castrului, cu cinci monumente cu
inscripiuni, alte câteva fragmente de piatr i lut,
cum i mai multe hydrii mari pentru conservarea
apei sau a grânelor. Lucrrile fur îns oprite cu
fora din ordinul paei dela Tulcea. D. Baudry a
ridicat planul fortreei ostice în starea ei actual,
însoindu-1 de o încercare de restituiune aa cum
putea fi o fortrea byzantin în secolul VI (fig. 17).
In 1867 Ernest Desjardins, explorând Dobrogea
din punctul de vedere geografic i archeologic, s'a
oprit câtva timp la Iglia, unde a aflat înc 27 in's-
cripiuni inedite.


58 Monumentele Românilor

In fine, în 1873 dl Ih. Mommscn a editat toate
inscripiunile descoperite succesiv la Iroesmis de
d-nii More, Engelhardt, Boissiere i Desjardins, i
cari se urc la numrul de 55, în Corpus Inscripio-
num Latinarum, voi. III, partea 2-a Xr. 6162—6217.
Treizeci i dou din aceste monumente s'au dus
la Paris i azi se pot vedea în galeria de jos a Bi-
bliotecei naionale. Dou s'au întrebuinat ca ma-
terial de construciune în biserica greceasc a Sf.
Dumitru din Brila, una a nemerit tocmai în Xor-
mandia, 16 s'au pierdut ori împrtiat fr a li se
putea da de urm^ iar restul de 4 pân la suma de
55 —am reuit s le asigur o conservaiune mai
bun în Museul de antichiti din Bucureti, unde;
sunt acum expuse împreun cu vreo alte 15 pietre-'
cu inscripiuni dela Troesmis, aflate în escursiunile
i spturile ce fcurm în mai multe rânduri la
Iglia.
Cu un material epigrafic aa de bogat, scos la
lumin din zidurile celor dou castre romane, —cari
ascund poate bogii i mai mari istorice —munici-
piul Troesmis i-a câtigat o pagin însemnat în
istoria Românismului la Dunre.

Originea acestui municipiu, ca a tutulor cetilor
romane din Dacia, Moesia i alte provincii mrgi-
nae ale Imperiului, este militar. împrejurul castre-
lor stativa, când acestea se aflau în interiorul pra^-
vinciei, se stabileau negustori, locuind în ccinabae i
cu timpul, când acest sat de canabae dbbândia de-


Troesmis 59

stiil înscmnaliilc^ ca s ailDa o administraiunc parti-
cular, o rcspnbliai, i se da tillu de vicus, de Cana-
bac sau Canabenscs, cu doui magistri \ un aedil.
Din vicus devenea apoi municipium. Aa vedem c
Troesmis sub Hadrian si Antoniu era canabae a
legiunei a cincea macedonic, cu doui magistri i
un aedil, i locuitorii se numiau: veterani et cives
Romani consistentes ad Canabas legionis quintae

««Sija^

17. Troesmis. Castrul dela ost — dup reconstituirea iui Baudry.

Macedonicae. La finea secolului al IlI-lea, el nu
mai este vicus, ci o cetate însemnat, un municipium,
cu senatul su (ordo), cu duoviri, quaestores, ponti-
fices i augustales. Probabil c dup rsboiul mar-
comanic, Marcu Aurelius, mutând legiunea V mace-
donic la Potaissa (Turda) în Dacia, canabele le-
giunei dela Troesmis au cptat dreptul de muni-
cipiu i au devenit scaunul oficial al sacerdotelui


60 Monumentele Românilor

provinciei Moesia inferioar cu escepiunea He-
xapolei.
Municipiul se întindea pe un spaiu de mai multe
kilometre ptrate la Nord, la Sud i la Est de castre,
i liniile a dou apeducte cari alimentau oraul cu
ap adus din deprtare sunt înc destul de visibile.
Castrele ridicate, precum vzurm, la posiiune
nu se poate mai tare prin natur, le întria i mai
mult lucrrile strategice ale acelor soldai, pentru
cari „lagrul represent patria absent, anul i
cortul sunt casa i penaii si". Romanii au rinas
pentru totdeauna maetri în modul conceperei i exe-
cutrei lagrelor; nici un lagr roman sau aproape
nici unul n'a putut fi vreo dat luat de inimici; re-
gularitatea cea mai perfect înltura orice confusie;
fiecare soldat cunotea mai dinainte disposiiile cas-
trului, uliile, locul unde are s se odihneasc, unde
are s se strâng în cas de atac, pe ce poart are
s ias la lupt.
De form rectangular —de preferin ptrat —
castrul roman era întrit la pori i la colurile zidu-
rilor cu aprtori i turnuri; pe fiecare lture a
dreptunghiului se afla câte o poart; dou ci largi
ce se încrucieau la mijloc duceau dela o poart
la alta; în mijloc se afla cortul cpeteniei armatei
înconjurat de altare, de instrumente ale cultului,
de imaginele zeilor i de tribunalul militar, unde
inea cuvântrile i da comandele. Veneau apoi le-
gaii, quaestorul, tribunii i primii centurioni, cu tru-


Troesmis 61

pele alese, cu cavaleria, i apoi diferitele corpuri de
pedetri.
La Troesmis gsim aceeai dispoziiune: forma mai
mult sau mai puin rectangular a castrelor, turnu-
rile separate prin intervale egale, cele patru pori,
câte una pe fiecare lture a zidului înconjurtor. In
interior: divisiunea castrelor în ulie, în mijlocul c-
rora se aflau corturile cpeteniilor; ceva la oparte,
nu de tot la centru, praetorium cu arciy i mai de-
parte forum. Dou ci mari, plecând dela câte o
poart, se tia la mijloc i duc la cealalt poart:
csuele legionarilor erau înirate dealungul aces-
tor ci.
Castrul despre Ost msoar pe laturile N. i S.
i2om., pe cele de O. i V. 145 m.; el este înconjurat
cu un sânt de 3 —10 m. adâncime si 20—30 m. l-
ime i cu un val înalt de i —2 m. i lat pân la
20 m. Pe val se afla construit zidul înconjurtor,
gros de 4m. La coluri se vd urme de turnuri ex-
terioare, rtunjite. Castrul este aezat pe un platou
de 30 m. înalt i se reazim cu latura de Sud pe
malul abrupt i stâncos al Dunrii.
Castrul despre Vest este construit pe un col de
deal lâng Dunre (36 m. deasupra nivelului mrii);
latura despre O. are lungimea de 100 m., cele despre
N. i S. câte i5om;, pfe când laturea despre V'.
msoar numai 80 m., aa c în întregime castrul
arat forma triunghiular, ce i s'a fost indicat de
teren. In partea despre rsrit lagrul este aprat
printr'un an de 20 m. adânc i 50 m. lat; celelalte


62 Monumentele Românilor

lture sunt rezemate pe malurile înalte ale Dunrii
si ale unei vi adânci.
La 50 m. spre apus de castrul Ostie începe, dintr'o
rîp de lâng Dunre, un val cu anul spre Rsrit
i traverseaz tot platoul pân la o rîp adânc ce
se afl spre N. El avea mienirea împreun cu un
al douilea val afltor loom. mai spre Apus i. care
merge paralel cu dânsul, ca s apere castrul Vestic,
împrejurarea c aceste valuri sunt fcute chiar în
interiorul i pe ruinele vechiului municipiu, arat
c a lor construire este posterioar drâmrii ora-
ului i c lagrul despre Apus a fost ocupat pân
în timpii din urm ai dominaiunei romane la
Dunre.
Spre Apus, aproape de valul al doilea, gsim un
canal, ce are direciunea mai mult ctre Vest de^ât
paralel cu valurile. El e construit din piatr cu ci-
ment i boltit cu crmid, având înlimea pe din
luntru de 0,90 m., iar lrgimea de ^9 nietru. Este
canalul de scurgere al municipiului antic.
Apeductele sunt împrite în dou:
Unul vine pe malul stâng al pariului Valea Isvoa-
relor, merge pe sub poalele de Nord ale Dealului
Râioasa i alimenta cu ap partea nordic a ora-
ului. Locuitorii spun c este lucrat ca un canal
boltit din piatr cu var i c urmele lui se regsesc
pe câmp pân la satul Grecii. Direciunea i posi-
iunea lui îns nu pot s fie fixate, fr cercetri
mai amnunite.
Apeductul al doilea se afl la 500 m. spre NO


Troesmis 63

de lagrul Ostie. El se represint ca o ridictur
de pmânt ce merge dela Apus spre Rsrit, încât
la prima vedere, ai putea s-1 iei drept un an dq
aprare, dar mergând pe dânsul vedem cu surprin-
dere c la dealul Râioas se preface într'o sptur.
Aceasta indic un sistem de nivelare i deci nu
poate fi un val, ci un apeduct. i într'adevr, locui-

18. Troesmis. Planul castrului dela Ost.
torii ne asigur c sub aceast ridictur, la adân-
cime de i.5orrt., se afl un canal boltit i cimentat.
Afar de aceea, apeductul acesta are înaintea sa
spre N. un zid separat, care trebue s fi servit
cândva de aprare; este înalt de'2m. pe 20 m. l-
ime i se cunoate pe o întindere de 2 km., fiind
pstrat din dreptul castrului Ostie pân sub coasta


64 Monumentele Românilor

de Nord a dealului Râioasa, unde apoi se pierde
în poalele dealului, prefcându-se într'o tietur.

In resumat, asupra epocei când s'a stabilit aceste
castra stativa i a prefacerilor ce-au îndurat cu tim-
pul, este de presupus:
1. C la început, în timpul lui Ovidiu, exista nu-
mai lagrul apusean, pe care poate însui L. Polm-
ponius Flaccus, ca legat legionar, îl va fi ridicat, dup
reluarea cetii din mâna Geilor, spre a-1 lsa în
mâna Odrysilor, cari triau în legtur de clientel
cu Romanii.
2. In timpul lui Domiian se form un al doilea
castru (cel Ostie) la Sud de cel dintâiu pentru le-
giunea a V Macedonlc, care stete aci pân la rs-
boiul marcomanic al lui Marcu Aurel, când, dup
toat probabilitatea, ea a fost trimis în Dacia.
3. In secolul al IV-lea, dup ce (între a. 337 i
340 d. Hr.) Trcesmis se întrete prin construcia,
unei lucrri de aprare, este apoi distrus de ctre
Goi, cari îi deder foc de toate prile. Astfel sei
explic stratele groase de cenue i alte urme visibile
acolo ale unui incendiu îngrozitor.
4. împratul Justinian reconstrui cetatea, reînl
cele dou castre, transformându-le în fortree gi-
gantice, cu turnuri i cu câte trei iruri de întrituri,
întrebuinând ca materiale de constructiuni monu-
mentele romane, luate în grab dup întâmplare i
sub ameninarea unui mare pericol: morminte, mo-
numente honorarii, altare, fragmente architectonice,
baso-reliefuri i altele, cari s'au scos i se scot la;


Troesmis 65

lumin numai drâmând zidurile,—prob învederat
c lagrele, în forma lor actual, nu dateaz decât
din epoca lui Justinian i c ele s'au înlat pe rui-
nele i din ruinele vechilor lagre legionare i ale
municipiului.
5. In fine, dup drîmarea castrului ostie i a ce-
tii justiniane, rmâne un singur post militar la
castrul apusan, care este aprat de dou valuri pa-
ralele, visibile pân în ziua de astzi.

Dup Monumente epigrafice, pag. 68—82


Axiopolis
(Cernavoda)

par GR. TOCILESCU

Les ruines dont nous voulons parler sont situees
â 3 kilometres au Sud de Cernavoda; elles se presen-
tent sur une rive escarpoe du Danube, a Tentree
d'une vallee, a 70 metres au-dessus du niveau de la
mer et elles sont connues sous le nom de Cetatea de
la Hinok (la viile fortifice de Hinok). Cest l'em-
placement de l'ancienne viile Axiopolis ou Axlon-
polis.
Cette viile, fortifee par la nature et par l'art, pre-
sente une forme triangulaire avec une pente douce
inclinee vers le Nord. Les cotes Ouest et Estontune
hauteur de 50 metres et sont a pic. Dans la pârtie
Sud, le plteau est coupe par une petite vallee; vers
l'Est et le Nord, de profonds ravins et des vallees
donnent a l,a viile une position naturellement forte et
cette fortification est completee vers le Sud par une
double rangee de murailles et de fosses.
En tace de la viile se trouve Tîle pittore;sque de
Hinok, longue de i kilometre et bordee par une
superbe allee de saules ou nous etions heureux, en


Axiopolis 67

travaillant aux fouilles, d'allcr gouter le repos, â
l'abri crune ombrc bicnfaisante. Entre l'île et le
plteau de la viile se trouve un bras du Danube,
d'une largeur d'â peu pre 300 metres et qui, selon
toute probabilite, a servi de port, a l'epo.que romaine.
Ce qui nous fait avancer cette assertion, ce sont,
tout d'abord, Ies restes de constructions decouverts

19. Axiopolis. Emplacement de l'ancienne viile.

au bord du Danube, puis une inscription mention-
nant Ies nutae universi Danuvii.
Enfin la disposition du lieu ne laisse aucun doute
quant a l'existence de la flotille et d'un port militaire.
Du sommet de la viile, on a une perspective qui
se projette vers le Nord, l'Ouest et le Sud, on de-
couvre tous Ies marais entre Feteti et Cernavoda,
toute la voie ferree juspu'â Feteti, ainsi que le
viaduc et le pont sur la Borcea; mais ce qui impres-


68 Monumentele Românilor

sionne et attire tout particulierement l'attention, c'est
le pont grandiose Charles Ier, pre de Cernavoda.
En visitant et controlant tout le terrain environ-
nant la viile, nous avon^ decouvert des restes de
constructions antiques, des fragments de tuiles et
de briques, ce qui est une preuve qu'autour de la
viile fortifice, s'en trouvait une autre occupee par
la population civile.
Mais ce qui est encore plus interessant pour nous
et nous explique clairement dans quel but cette for-
teresse avait ete construite, c'est que precisement,
Tun des trois fameux remparts qui s'etendent du
Danube a Constantza, commence a cette viile. II
est de toute evidence que la viile en question servait
d'aile au vallum en pierre qui s'etend sur une lon^
gueur de 70 kilometres, jusqu'â la mer Noire. Ce
vallum a la forme d'un revetement en terre de 2
metres, ii est borne au Sud et au Nord par un
fosse.
Mais, si nous revenons aux ruines decouvertes,
nous voyons que la viile ancienne etait situee dans
une position strategique des mieux choisies, avec
un terrain tout a fait approprie râ un etablissement
militaire et civil, place sur le bord d'un grand fleuve,
comme le Danube, qui offrait non seulement une
defense naturelle, mais aussi des moyens de commu-
nication commerciale et pouvait procurer egalement,
ce qui etait necessaire aux besoins de la vie.
Avânt Ies fouilles, Tensemble des ruines semblait
ne presenter qu'une seule viile fortifice, mais Ies


Axiopolis 69

travaux de recherches ont prouve l'existence de
deux forteresses construites â des epoques differen-
tes: une, plus ancienne, celle du Nord, que nous
allons designer par la lettre A; Tautre plus recente,
celle du Sud, situee sur la hauteur du plteau, est
construite de telle fagon qu'elle renferme le cote
Sud et le fosse de l'ancienne viile.
Les dernieres fouilles viennent de reveler une troi-
sieme forteresse, plus petite, construite au bas des
murs de l'ancienne viile A; c'est pour ainsi dira
une annexe de la viile du Nord A; nous allons la
designer par la lettre B. Cette forteresse a des
portes et des tours de defense et elle servait a pro-
teger la viile d'en haut. —Nous avons donc a distin-
gner la viile du Nord, en haut, puis la viile du Nord,
en bas, et enfin la viile du Sud, qui est plus recente.

Occupons-nous donc maintenant de la description
technique de chaque viile.
La viile Nord d'en haut a la forme d'un penta^-
gone; elle est entouree die chaque cote par de/s
murailles. Le cote Nord n'a qu'une longueur de
55 m 50, le mur, tres epais de 3 m. 50 de largeur,
etait revetu de pierres en briques de grandeurs diff6-
rentes; quelques —unes de ces pierres avaient ete
deja employees dans des constructions plus ancien-
nes, ce qui est une preuve, parmi beaucoup d'autres,
que cette viile, que nous avons nomme ancienne, se
trouve sur Templacement d'une autre beaucoup plus
vieille, mais toujours de l'epoque romaine.
An coin N. O. on retrouve Ies traces d'une tour,


70 Monumentele Românilor

qui ressortait en dehors du mur d'enceinte. La porte
du Nord, large de 4 metres 70, supportait une grande
tour de defense; on a encore trouve Ies gonds de
cette porte; elle etait double, faite de bois, mais
revetue de fer. La porte ne servait qu'au passage
des pietons, car, vers la hauteur, la communication
etait impossible pour Ies voitures; de meme ii n'y
avait pas de canal pour Ies eaux, ce qui, du reste,
etait inutile â cause de la position elevee de la viile.
Dans Tinterieur de la viile nous n'avons pas ren-
contre trace de pavage. Dans maints endroits, ii
est facile de constater que le mur d'enceinte a ete
plusieurs fois reconstruit.
Le cote Ouest de la viile a une longueur de 180
metres; on en peut tresbiendistinguer le mur sur une
etendue de 40 metres, le reste s'est ecroule dans
le Danube; Ies fondements ont une epaisseur de
3 metres, 50.^
Le cote Est a une Etendue de 200 metres; on
peut constater Ies traces de la muraille sur toute
la longueur, mais seulement dans Ies fondations.
Le cote Sud a ete accomode au terain; ii forme
a Tendroit, ou se trouve la porte, un angle de pres-
que 120^*; tout ce cote a une longueur de 190
metres. Devant ce mur de la viile se trouve ufie
vallee qui pouvait tres bien servir comme fosse de
defense, et ce n'est qu'â cet endroit que le passage
des voitures. etait possible et, la forme elle meme
du terrain, nous a tres b'ien indique l'emplacement
ou se trouvait la porte, qui du reste a ete retrouvee.


Axiopolis 71

La porte du Sud a la mcmc largcur quc celle du
Nord; elle supporte de mcmc unc grande tour de

defense et, ce qui est curieux, c'est qu'â une epoque
posterieure, on a construit un triangle qui devait
necessairement fermer l'entree.


72 Monumentele Românilor

Parallelement au mur du Sud, â uiie distance de
I m. 50, nous avons decouvert une muraille en l^ri-
ques; Tespace compris entre Ies deux murailles ser-
vait de communication et d'abri pour Ies soldats;
c'etait une espece de galerie couverte et au dessus
se trouvait un banc de terre ou Ies hommes de
guerre pouvaient se defendre. Dans l'interieur de
cette viile nous avons pu decouvrir plusieurs edifices,
entre autres, une basilique au centre de la cite, puis
un grand edifice situe pre de la porte du Sud. Cet
Edifice avait une longueur de 42 metres et portait
14 colonnes sur sa fagade principale. Selon toute
probabilite, c'etait un ancien temple.
La viile N^rd (Ven Bas a la forme d'un triangle,
dont le sommet se trouve tourne vers le Nord. Le
mur de fortification a la meme forme que celui du
mur d'enceinte de la viile Nord d'en haut; ii datq
aussi de la meme epoque, preuve que ces deux
villes ont ete construites en meme temps.
Dans l'interieur de cette forteresse, on a decouvert
deux chapelles. Dans l'une d'elles, on a trouve des
colonnes, des morceaux de plaques en marbre, une
croix de forme latine, et des marbres de differentes
couleurs. Pre de l'autre chapelle, on a recueilli
des fragments d'une plaque de marbre avec in-
scription.
Plus loin, une autre croix en pierre aussi avec
inscription.
II est a supposer que ces chapelles servaient de
tombeaux aux personnes enterrees dans cet endroit.


Axiopolis 73

Quant h la porte clc TMst, clic ii'a pas la mcmG
largeur quc Ies autrcs, niais clic est mieux conservee.
Passons maiiitenant a la viile Sud. Ellc est plus
recente et est situee, comme nous Tavons dit, sur le
point culminant du plteau. Elle a la forme d'ua
polygone, est entouree de tous cotes par un mur,
qu'on peut tres-bien distinguer, de 2 metres, et est
fortifice par des tours exterieures.
Le cote Nord a une longueur de i6i metres, et
au milieu se trouve placee la porte, large de 2m. 35;
on a pu retrouver Ies gonds de fer et Ies restes d'une
porte double, faite en bois de chene et traversee-de
part en part, par de gros clous. Ce cote a 7 tours
carees visibles a l'exterieur. Devant le mur d'en-
ceinte, se trouve le fosse de defense. Le cote Ouest
de la viile a une longueur de 230 metres, tandi's
quc le cote Sud a seulement 200 metres; le fosse
de defense est tres visible de chaque cote.
Le cote Est a une etendue de 210 metres et un
mur d'une epaisseur de 2 metres. Les murs sont
construits en pierres brutes et, d'apres l'assise de
ces pierres, on juge facilement que ces constructions
ont ete faites par un peuple bien peu avance, car ii
n'est pas rare de rencontrer d'enormes blocs assis
sur d'autres beaucoup plus petits. Nous rencontrons
aussi des tours carrees et, meme, pre du mur de
fortification, nous avons vu des tours a 5 angles.
Quant aux briques et aux tuiles, ii n'y en a pas
trace, ce qui nous fait supposer que ces murs ont


74 Monumentele Românilor

ete construits en bois. Les tours ont ete couvertes
par des roseaux.
Dans l'interieur de la viile, les constructions etai-
ent en bois, assises sur des pieux, rencontres parmi
les ruines de l'ancienne viile.
Quant aux objets trouves, signalons entre autres
des amphores, des assiettes en terre, un vase en'
marbre ete, outre des objets prehistoriques, de socs
de charrues, des poignees de porte, des armes:
fleches, lances, sabres, fragments de casque, ctc,
des balances, des bracelets, ete.
En ce qui concerne les monnaies, nous avons
rencontre des pieces de Probus, Constantin, Jus-
tinien, ete.
Les fouilles entreprises dans le valluni en pierre,
qui, comme nous l'avons dit, commencait pre de
la viile Nord d'en haut, nous ont fourni des preuves
que le vallum appartenait siirement â l'epoque de
la construction de la viile par Constantin le Grand;
les materiaux employes ne laissent aucun doute sur
ce point.
Apres avoir donne la description technique des
fouilles, ii me semble necessaire de resumer tout
ce que l'on peut tirer de la, a l'aide des sources lit-
teraires et cartographiques, des inscriptions decou-
vertes et ides objets trouves dans ces amas de cendres
qui ont ete mis â jour.
Tout d'abord, nous pouvons distinguer cinq epo-
ques dans l'histoire de notre viile:
L'epoque prehistorique, constatee par quelques ob-


Axlopolis 75

jcts cn tcrre et cn os, d'une facturc tout a fait primi-
tive, des idoles et des instruments en silex.
La deuxi^me epoque, l'epoque romaine d'avant
Constantin le Grand, nous est signalee par ce fait:
L'an 15 apres J.

C. on a cree le limes danublanus,
c'est a dire Ies praesidia romana, et certainement,
la forteresse qui nous occupe devrait se trouver
parnii ces dernieres.
Selon toute apparence, on a du aussi construire,
dans cette chaîne de forteresse, un port militaire,
car c'etait la l'endroit le plus favorable pour donner
passage aux barbares dans la Mesie. II est difficile
de retrouver ce castellum anterieur â Constantin,
dans Ies reconstructions posterieures. Nous ne sa-
vons pas davantage l'epoque de sa destruction par
Ies barbares.
La troisieme epoque est celle de Constantin le
Grand, epoque â laquelle la viile a ete reconstruite,
aussi que le vallum en pierre, du Danube a la m'er
Noire. Les grands edifices, dans Ies frontispices
desquels, se trouvaient de belles inscriptions, retrou-
vees dans les fouilles, prouvent que la viile etait
florissante a ce moment.
La quatrieme epoque est celle de Justinien. Nous
possedons deux petites chapelles de ce temps. Nous
y avons trouve deux tombeaux avec des inscriptions
grecques.
La cinquieme epoque est slavo-bulgare, si on juge
d'apres l'inscription funeraire de Ratoslave, la fille
ou la femme d'un chef probablement de la viile.


76 Monumentele Românilor

Ainsi nous retrouvoiis une confirmation d'une regie
bien constatee, a savoir que la reconstruction et la
transformation des castellums se font, sans change-
meni de lieu; ainsi Ton remplace jusqu'â quatre
ou cinq reconstructions et toujours dans le meme
endroit. Cela se voit partout ou Ies relations topo-
graphiques, tactiques ou politiques qui ont deter-
mine Ies etablissements posterieurs, ont ete Ies
memes que du temps de l'etablissement primitif.

D'apres Revista p. ist., arh. i fii., a. V (1908), pag. 267—75.


7 7

VEHI CETI ROMÂNETI


Cetatea Sucevii
de ALEX. LÂPEDATU

I

^ Originea cetii dela Suceava e strâns legat de
aceea a oraului dela care si-a luat numele si care,
ca vechime, trece cel puin cu o jumtate de veac
peste epoca de desclecare a rii. Cci, negreit,
înc aceast strveche Suceav, antemoldoveneasc
ca s zicem aa, a putut avea, ca loc de retragere
i aprare, pentru vremuri de restrite, o întritur
mai primitiv, din lemn i pmânt, cum astfel de
întrituri se dovedesc a fi avut i alte aezri or-
eneti anterioare întemeierii Moldovei — Baia i
iretul.
Aceast presupus întritur n'a putut avea îns
o întocmire strategic mai deosebit, cci spturile
n'au scos la iveal urme de întrituri mai vechi ca
ale cetii actuale, care, sub raport constructiv, nu
poate fi anterioar epocii când Suceava a devenit
capitala Moldovei —fapt logic de altminterea i is-
toricete. Cci numai odat cu aezarea domniei
aci —sub Iurg Koriatovici (1373—75) sau sub Pe-


8U Monumentele Românilor
tru Muat (1375—91) —a trebuit s se iveasc ne-
cesitatea construirii unei întrituri mai de seam, a
unei veritabile ceti pe lâng noua reedin dom-
neasc.
Unuia sau altuia din aceti doi Domni, dac nu
chiar amândurora, se datorete aadar întemeierea
cetii dela Suceava. Oricum fie, un lucru e sigur,
c în sfertul din urm al veacului XIV cetatea noa-
str îi avea deplin fiin. Cu toate acestea, pân
la tefan cel Mare nu avem decât prea puine mr-
turii cu privire la ea. Aceasta pentruc numai marele
Domn îi asigur însemntatea ce trebuia s'o aib
ca cetate de siguranf a capitalei. In adevr, tefan
Vodi e acel ce în locul vechei ceti a lui Koriatovici
sau Muat rezidi o alta nou, din piatr i crmid,
mai mare, mai tare i mai pom*poas, el e acel ce-i
ridic un al doilea rând de ziduri, înalte i puter-
nice, i tot el acel cei ddu o temeinic organizare
militar.
Dela început deci. tefan cel Mare puse cetatea
Sucevii în funciime strategic i militar, spre a
Dutea rezista eventualelor atacuri dumane, ceia cei
fu dat de trei ori chiar în timpul domniei sale. i
anume —la 1476, dup btlia dela Valea Alb, când
Mohamed II duse în persoan o parte din ostile sale
la Suceava si când oraul fu ars, dar cetatea nu
putu fi luat, la 1485, când, în lipsa lui tefan col
Mare din ar. Turcii din Chilia i Cetatea Alb
prdar Moldova dealungul i când Suceava avu
aceia soart —oraul fu ars, dar cetatea nu putu


, /
^0


Planul cetii Suceava rcennstituit dup spturi di K, Romslorfer.


Cetatea Siicevii 81

fi luatul, i l.'i \ 4^)7 , ('«nul Lcii Iui loan Albcii, iji-
vadâiul prin înelare Moldova, ascdiara. capitala i
balurii (('lat(\i lici sptmâni, dcla 24 S('|)tenivric

i5
CT3

O)
c
O)
fcJO

<i>
u.
O)
T3
O)
>
>
a>
o
CA)

CVI

pân la 16 Octomvrie, necurmat, zi i noapte, fr
ca totui s'o poat lua.
Dup tefan cel Mare, pân la 1563, Suceava
fu martor numai a dou evenimente mai însemnate.
Ea vzu în preajm-i, la 1 509, oastea polon a lui


83 Monumentele Românilor

Nic. Kameniecki, care venise s rsl)une o recent
expediie în Polonia a lui Bogdan cel (Jrb (1504 -
13 17), fr îns s poat strica ceva cetii, iar la
1538 puternica oaste turceasc a lui Soliman Mag-
nificul însui, venit s izgoneasc pe Rare i s su-
pun Moldova, când boierii, care-i prsiser Dom-
nul, predar cetatea fr opunere. Atunci, în pa-
latul lui tefan Vod marele Padiah j)rimi încre-
dinarea de supunere a rii i fcu Domn pe L-
cust, care, doi ani în urm, la 1540, îi mântui
viaa chiar în cetate, asasinat fiind de boerii si,
într'un foior al palatului domnesc. Sângele acesta
potoli pofta de turburri a urmailor pentru dou-'
zeci i mai bine de ani, pân la ajungerea în dom-
nia Moldovei a aventurierului grec lacob Heraclid
Despot (1561 —63).
In adevr, urît de ar i de boeri, cari, cu Toma
Hatmanul în frunte, se scular împotriv-i, i ame-
ninat de Cazacii lui Wiszniewiecki, care râvnia dom-
nia. Despot V^od hotrî s reziste în cetatea Su-
cevii, pe care, chiar dela începutul domniei, o forti-
ficase i o dduse în paza lefegiilor si. —Cu 400
Unguri i cu 300 soldai de diferite neamuri, la 8
August 1563, el se închise aadar în cetate, spre a
se împotrivi Moldovenilor lui Toma, care, proclamat
Domn la 10 August, apru îndat sub zidurile Su-
cevii, în timp ce Wiszniewiecki cu Cazacii si se
inea ceva mai departe, pe lunca iretului.
Astfel începu asediul Sucevii dela 1563, care avu
dou pri —asediul cu forele moldoveneti ale lui


Cetatea Sucevii 83

Toma, neizbutit, i asediul cu forele ardeleneti
primite în ajutor dela loan Sigismund al transil-
vaniei, care inu dou luni i se termin cu ]:)redarea
cetii prin trdare. Cci Ardelenii, venind bine pre-

3
Q.
<

Q.
O)

X
a>

c
O
c/3

3
;o
N
d
>
O)
3
(/)

cm'

gtii, cu oameni speciali pentru lucrri de anuri
i de subminare i cu pulbere din belug pentru
tunuri, de îndat ce ajunser la Suceava, se puser
serios pe lucru. In câteva zile ei spar anuri i


84 Monumentele Românilor

ridicar tranee jurîmprejurul cetii, ajungând pân
la poarta cea mare, a crei punte (pont-levis) o ni-
micir, ca nimeni s nu mai poat ei din luntru
i închizând cu totul pe asediai.
Ingrijat de situaia dificil în care se gsia, Despot
ordon pedestrimei sale s fac o nval general
în afar. Sforarea fu îns zadarnic: asediaii se
traser îndrt în cetate, lsând pe asediatori la a-
dpostul anurilor i traneelor lor, cari se întin-
deau pân sub zidurile cetii. Lupta continu în
urm între unii i alii numai cu armele de foc —
puti i tunuri. Ea inu câteva sptmâni neîntre-
rupt, în speran, pentru cei din luntru, c vor fi
despresurai de ostile polone ce ateptau s le vin
în ajutor, iar pentru cei din afar c cetatea va ca-
pitula prin foame, Cum stau îns aa în apropiere
unii de alii, Ungurii din afar începur a vorbi cu
cei din luntru, promiându-le rsplat i libertate,
dac vor preda cetatea i pe Domnul lor. Parla-
mentrile aceste nu rmaser ascunse lui Despot,
care le opri, sub pedeaps de moarte, ba, ca s sta-
toreasc pild, taie capul celui ce calc mai întâiu
aspra porunc. Faptul provoc o mare zarv, special
între pedestraii lui Petru Devay. Despot nu se ls
îns intimidat. Prepuind pe acest cpitan al su
ca instigator, îl strpunse cu sabia. O adevrat
rscoal izbucni atunci în cetate. In mânia lor, rz-
vrtiii puser la cale pierderea lui Despot; dar,
dup ce se mai linitir, socotir c e deajuns s
închine cetatea lui Toma. In zadar Despot cearc


Cetatea Sucevii 85

s-i întoarc^ii, cu adenicniii i rugciuni, (lela plami]
lor! lOi raniasda slatorin( i în hotrire i a doua zi
tiiniiser o dclrgalic în tabra asediatorilor ;s sta-
bileasc condiiile predrii cetii i a lui Despot.
In niicv de noaj)le, înelegerea fu adus la cuno-
tina lui Despot, care fcu o ultim încerc^arc j^e
lâng lefegiii si, rugându-i, implorându-i în ge-
nunchi chiar, s-i rmân credincioi. Acetia fur
îns neînduplecai, iar la teama fostului lor Domn
c va fi tras în eap, ei îl încredinar c nu i se
va întâmpla nimic, de oarece a fost cerut s fie
trimis la Constantinopol. Cu aceast slab ndejde
de scpare, Despot petrecu cele câteva ceasuri ale
ultimei sale nopi de chinuri i lacrmi. Când se
fcu ziu, soldaii se artar din nou, poruncindu-i
s se scoale, s se îmbrace i s se gteasc de
plecare. Vzând c totul s'a terminat, nefericitul
Domn chem la sine pe soldaii ce-i rmaser cre-
dincioi pân la urm, le mulumi pentru devota-
mentul lor, îmbriându-i i împrindu-le ultimele
sale bunuri —pietrele dela inele i o coroan de
aur. Apoi, îmbrcat în hainele cele mai scumpe,
clare, cu buzduganul în mân i înconjurat de cei
mai devotai ai si, fu scos afar din cetate i dus
înaintea lui Toma. Aci Despot fu înfruntat cu as-
prime pentru toate neleguirile sale. El nu rspunse
nimic, ci, czând în genunchi, îi ceri viaa, ca s
se poat poci în vreo mânstire. Drept rspuns.
tefan Vod îl lovi cu buzduganul în cap, lsându-1
mort pe loc.
i


86 Monumentele Românilor

In acest chip tragic se termina, în ziua de 6 Xo-
emv rie, îndelungul asediu al Sucevii dela 1563.
Cu moartea lui Despot, lucrurile se mai linitir.
Dar pentru puin timp. Cci sub Alexandru Lpu-
neanu, venit s stpâneasc a doua oar Moldo\a
(Octomvrie 1564), se petrecu un fapt osebit de în-
semnat în analele cetilor moldoveneti —arderea
i distrugerea lor, care, dup Ureche, ar fi fost ce-
rut lui Lpuneanu de Turci. Nu poate fi îns
vorba de o ardere i risipire total, ci numai de o
prsire i stricare parial, spre a nu mai servi pe
viitor ca fortree pretendenilor la domnie. C între
cetile prsite de Lpuneanu a fost i Suceava —
e neîndoios. De altfel, singur faptul mutrii ree-
dinei domneti la Iai ne arat c, odat cu vechia
capital a rii, el prsi i cetatea, care, negreit,
suferise destule stricciuni pe vremea îndelungatului
asediu deia 1563, pentru ca s mai fi fost nevoie
a-i aduce altele noi.
In aceast stare de prsire rmase cetatea noastr
pân ctre sfâritul sec. al X\T, când Ieremie Mo-
vil o restaura, readucând-o în starea cea mai bun.
In acest timp, chiar la 1600, Suceava ajunse, pen-
tru scurt timp, în stpânirea lui Mihai Viteazul, c-
ruia ea se pred la 21 Maiu fr lupt —,,fr nici
mcar o lovitur de tun", cum scria un contem-
poran martor ocular.
Dup cderea lui Mihaiu, în tot timpul jumtii
dintâiu a sec. XVII, nici un eveniment de seam
nu se întâmpl în legtur cu Suceava, decât doar


Cetatea Sucevii 87

o nvlire ttar în 1624, care aduse adpostirea
în cetate a Domnului de atunci, a lui Radu Mihnea,
fr îns ca nvlitorii s fi ajuns pân aci. Urmia
apoi iari o perioad de linite, pân la groaznica
nvlire ttar dela 1650, care aduse adpostirea a
o seam de boeri în cetatea dela Suceaxa. De ast
dat ltarii ajunser pân sub zidurile ei, dar boerii
îi îmbunar i îndeprtar cu bani. A doua oar deci
cetatea scp. Pentru puin timp îns, cci trei ani
în urm, un mare eveniment, cel mai de seam in tre-
cutul Sucevii, avea s se petreac sub zidurile cet-
ii, —asediul Cazacilor dela 1653. i anume iat în
ce împrejurri.
învingând pe Lupul la Sârca (16 Iulie), Gheorghe
tefan plec la Suceava, unde se gsia închis în
cetate Doamna lui Vasile Vod, cu toat casa i ave-
rea lui... Aci, dup ce-i adposti Seimenii iUngurii
în anuri, cu tunuri aduse dela Iai i Hotin, începu
a bate cetatea. Curând îns, primind veste cum c
Cazacii, sub Timus Chmelnicki, au intrat în ar,
cu scop de a libera pe soacr-sa. Doamna lui Vasile
Vod, Gheorghe tefan se retrase spre a se aduna
cu ostile ardelene i polone, pe cari le ceruse în
ajutor.
Ajutorul ardelean sosi. Numai cu el îns. tefan
Vod nu se încumet a ine calea lui Timus, care
trecuse Nistrul 'pela Soroca. Cazacii avur aadar
drum liber la Suceava, unde Timus se aez sub
cetate, în anurile fcute i prsite de Moldoveni,
unde fu asediat de ostile aliate moldo-ungaro-polone.


88 Monumentele Romanilor

Din primele zile ak^ înconjurului lor, Cazacii îi
întrir tabra aa de bine cu anuri, ,,cât nu era
a gândire si mai dobândeasc". Totu, asediatorii
îi asaltar în dou rânduri atât de viguros, încât,
când ei fcur un al treilea asalt, limu fu nevoit
s se retrag în cetate. Asalturile acestea continuar
destul de des, dar fr prea mare pagub pentru
Cazaci, cari, bine adpostii i întrii în anuri,
fceau mereu ieiri din tabr, fie pentru a susine
lupte cu ai notri, fie pentru a-i procura ap i
hran. Ttarii ieir încaltea cu totul, întorcând ar-
mele împotriva Cazacilor. Cu toat aceast defec-
iune. Cazacii se ineau destul de bine, cci, întrii
cum erau în tabra lor, asalturile asediatorilor nu le
strica mai nimic. Asemenea btaia tunurilor, împo-
triva creia ei se adpostiau în gropile ce-i fcu-
ser sub pmânt. Vzând c astfel nu-i putea iz-
bândi, Gheorghe tefan duse i aez tunurile pe
locul din ora, care domin curtea din luntru a cas-
telului. Dar Cazacii îl urmrir pân aci, cu scop
de a pune mâna pe tunuri. O 'aprig încerare se
încinse, în care ai notri ar fi rmas dovedii, dac
Leii n'ar fi sosit în ajutor, s resping pe nvlitori.
Cu mari pierderi. Cazacii se retraser în tabra
lor, unde, de rândul acesta, asediatorii îi închiser
desvârit, punând oti de toate prile. Astfel în-
chis, ameninat de foame i de defeciunea alor si,
Timus trimise la tatl su, s-i vin grabnic în a-
jutor. Curierul fu îns prins' de asediatori, cari —
aflând situaia grea în care se gsiau asediaii —


Cetatea Sucevii 89

îneleser c, cu oarecari silini din parte-le, acetia
nu mai puteau avea alt mântuire decât moartea
sau predarea. Trimiser deci dup nou ajutoare
atât în Ardeal, cât i în Polonia. Ajutoarele acestea

Oi

Ui
a.
Vi
n
•5

oT
k«
«3
O

<i>

O)
c
<n
o
-4—

c3

3
T3
N
>
(U
CJ
3
C/D

ro
CM

nu întârziar. Sosir, mai întâiu Polonii, apoi Un-
gurii, cari, strânser i mai mult pe asediai acum
lipsii complet de hran, obosii de straje i strb-
tui de puti. Cci Leii de îndat ce sosir, ,,s'au


90 Monumentele Românilor

pus în deal, deasupra cetii, tocniindu-.i tunurile
drept asupra taberii". Paralel cu aceast aciune a
tunurilor, oastea cea nou relu cu mai mult vi-
goare asalturile. Cu prilejul unui asemenea asalt, o
ghiulea de tun, îndreptat de asediatori spre cortul
lui Timus, aduse moartea crudului Cazac, la i 5 Sep-
temvrie.
Cu sfâritul lui Timus lucrurile luar alt fa.
Cci cu autoritatea aspr a efului mort, dispru
i disciplina din tabra czceasc, iar foamea
de care suferiau groaznic i frica de moarte, în-
spimântase cu totul pe asediai. In astfel de îm-
prejurri, nu mai era de rezistat. începur deci tra-
tativele între Doamn i Cazaci, între acetia i a-
sediatori. înelegerea nu fu grea, cei rzbii trebuind
s primeasc condiiile celor din afar i s predea
cetatea în ziua de 9 Octomvrie.
De aci încolo, pân la 1673, în timpul luptelor
turco-polone, cetatea Sucevii nu mai avu nici un
rol. In timpul acestor lupte, ea servi îns încercrilor
polone de a lua în stpânire Moldova. Astfel, în
Octomvrie 1673, P^ când Sobieski venia împotriva
taberei turceti dela Hotin, Petriceicu \'od aduse
7000 Poloni s-i înstpâneasc în cetile dela
Neamu i Suceava. Apoi plec la Iai de se aez
în scaunul din care fugise Dumitracu Cantacuzino.
Ostile polone lsate în Suceava rmaser în cetate
i dup alungarea lui Petriceicu Vod din scurta
sa domnie (Noemvrie 1673—Ianuarie 1674), mai
bine de un an. Ele fceau mari pagube în jurul ce-


Cetatea Sucevii 91

taii, jefuind i prdâiul pe locuitori. Vzând aceasta,
Dumitracu Vod, întors în scaun, trimise, în pri-
ni\ar, pe Sandu Bului Hatmanul cu oastea ce
avea, ca împreun cu Turcii i Ttarii ce fuseser

CTj

3

13

OS

(Ti

u,
a>
•a
o
>
ci
>

3
O)

C>1

trimii la iernat în ar, ,,s închid" pe Leii din
cetate ,,dela hran" ori s-i scoat din cuiburile
lor. Moldovenii i Ttarii statur în preajma cetii
pân ce Leii ,,âu flmânzit i s'au închinat de bun


92 Monumentele Românilor

voie", la 9 August 1674, când trupele polone ie-
ir clin cetate i se întoarser în patrie.
Spre a e\ita pe viitor asemeni suparcioase in-
cuibri ale Leilor în ar, Dumitracu Vod, duj:)
ce lu înelegere cu Turcii i primi ajutorul lor,
trimise, în vara anului urmtor, în Iulie 1675, de
nimici ,, cetile cele vestite akî Moldovei" —Neamul
i Suceava, care, neputând fi stricat cu mine, fu
dat prad focului. Astfel vechia cetate a lui tefan
cel Mare fu prefcut, scrie d. lorga, ,,într'un cup-
tor uria —rug al mririi noastre celei vechi". In
urm, cu cât vremea trecea, cu atât ruina cretea,
aa c, patru decenii mai târziu, Dim. Cantemir,
amintind de vechea mrire a Sucevei, arta c ce-
tatea zace toat în ruin.
Cu distrugerea i ruinarea cetii dela Suceava,
se încheie i istoria ei. —De acum încolo, pentru
cercettori, ea nu mai })rezint decât interes arheo-
logic. Sub acest raport rmâne deci s o cercetm
si noi. "^


Cetatea Sucevii 93

II

Ca i oraul, cetatea Sucevii c aezat de partea
dreapt a râului cu acela nume, pe marginea de
Nord-Est a platoului ce se ridic d întinde de aci
spre Cacaina. La Rsrit de cetate, pe o lungime de
de ora prin o vgun destul de larga, for,mat
de valea Cacainii, care curge i se vars aproape
perpendicular în Suceava. Terenul pe care se afl
situat cetatea msoar, azi înc, 120 m. în lun-
gime i 80 m. în lime. Zic azi înc, pentruc q
parte din el —pe laturea de Nord —s'a rupt i sur-
pat pe coasta abrupt ce-o formeaz colina aci, în
spre Cacaina. La rsrit de cetate, pe o lungime de
320 m. i o lime de 300 m., se întinde, înclinându-se
uor spre Sud-Vest, un teren cu mult mai mare —
aproape 10 hectare —numit de d-1 Romstorfer Câm-
pul anurilor sau, mai bine, al Cazacilor, din cauz
c aci au tbrît, s'au fortificat si au rezistat Ca-
zacii lui Timus la 1653 (Fig. 25).
Ce fel se înfiau resturile cetii înainte de în-
ceperea spturilor de desgropare se poate arta
în câteva cuvinte: de ctre Nord —coasta abrupt
de care am vorbit adineaori a colinei, de ctre A-
pus —o parte din zidurile împrejmuitoare ale ce-
tii, cu bastioane si contraforti, de ctre Sud —
urme din aceleai ziduri si resturi din turnurile cas-
telului, iar de ctre Vest —temeliile cldirilor din


94 Monumentele Românilor

aceast parte a castelului, cu zidurile înalte ale pa-
raclisului.
Pe lâng anul împrejmuitor al zidurilor dinafar,
despre care vom vorbi îndat, —atât era tot ce se
mai putea vedea, acum dou decenii, din vechia
cetat*- domneasc a Moldovei. Cci drmturile,
molozul i pmântul suprapus timp de dou veacuri,
dela prsire i ruinare se ridicase mult (5 m.)
peste nivelul primitiv al cetii (cum arat linia punc-
tat deasupra seciunilor AB i CB de pe tab.). Na-
tural, din atât numai, era foarte greu a se urmri
i înelege întocmirea de odinioar a cetii. Dar
cu lucrarea rbdtoare i sistematic a d-lui arhi-
tect C. A. Romstorfer s'a fcut cu putin i a-
ceasta. Cci, cu ajutorul cercetrilor i lmuririlor
sale, putem ti azi destul de bine cum i ce fel a
fost întocmit cetatea dela Suceava —acest mor-
mânt sfânt al gloriei noastre trecute. i anume:
Mai întâiu de jurîmprejur cetatea era înconju-
rat cu un mare an, lat de 30 m. —pe alocurea
chiar de 40 m. —i adânc de vreo 9 m., spat ime-
diat sub zidurile cetii.
Mult vreme s'a crezut c acest an se putea z-
gzui la capete i, la trebuin, umplea cu ap. Lu-
crul acesta era îns imposibil —întâiu pentruc nu
se putea aduce i ridica atât de sus o cantitate aa
de mare de ap, al doilea pentruc, chiar s se fi
putut face aceasta, deosebirea de nivel a celor dou
capete ale anului fcea imposibil o atare ope-
raie, cci înainte ca apa s fi ajuns pe fundul ca-


96 Monumentele Românilor

patului de Est al anului, ea s'ar fi vrsat peste
marginea captului de Vest (secia AB, de pe tab.).
îndrtul anurilor erau zidurile, cari, ca si sântul,
se întindeau numai pe trei laturi —de ctre Apus,
Sud i Rsrit. Construite în poligon, ele aveau apte
laturi, legate între ele, la unghiuri, cu bastioane
semicilindrice în afar (22, 23, 25 i 11). Prin s-
pturile întreprinse, temeliile acestor ziduri i bas-
tioane, s'au putut urmri i stabili în întregime, —
zidurile i bastioanele îns numai pe laturea de Vest,
între bastioanele 22 i 23, pe o lungime de 30 m.,
având o grosime de 4 m. i o înlime, existent
înc, de 1 5 m. dela fundul anului. Ele erau spri-
jinite de puternici contrafori i aveau din loc în
loc ferestre de observaie, iar în partea superioar,
pe toat lungimea, metereze pentru lupttori, cari
circulau în jurul zidurilor pe poduri de lemn, sus-
inute pe grinzi împlântate în guri fcute în ziduri.
Pân la cercetrile d-lui Romstorfer, Sucevenii
erau încredinai c poarta cetii era pe laturea de
Apus, prin deschiztura (larg de 5 m.) ce se vedea
acolo în zid (w, tab). D-1 Romstorfer s'a îndoit
îns dela început de acest lucru. Dup dânsul,
poarta cetii trebuia cutat în alt parte, unde
terenul era mai propriu pentru intrare, unde, în
an, se gsiau urme de construciuni pentru po-
dul de trecere i de unde se putea ptrunde cu
înlesnire în castel. Ori locul care s îndeplineasc
toate aceste condiiuni e situat pe laturea de Rs-
rit a cetii, în captul de Nord al ei—la 4 pe tab.


Cetatea Sucevii 97

Pe aci aadar se intra îii cetate, prin un |>ont-levis
ce se lsa i ridica deasupra anului lat i adânc.
Captul din spre cetate al podului se rzima pe
un zid puternic legat de o parte cu zidul de pe
panta de Miaznoapte (9), terminat la rându-i, la
captul de Est, într'un mic turn (10), iar de cea-
lalt parte cu bastionul ce servia la aprarea in-
trrii, a podului în special (11). —Trecând podul
dedeai într'un gang (6), fr fereti sau deschideri
laterale. De aci, peste locul însemnat cu 7, se intra,
prin hall-ul 14 i porile 13 i 17, în curtea intern,
cea mic, a cetii, în castelul propriu zis. înainte
îns de a ptrunde aci, se vedem curn se înfia
curtea extern, cea mare, a cetii.
La captul dinspre Nord era mai întâiu o camer
mare (12) în form de trapez, care comunica direct
cu curtea. Lâng ea, la 8, era o alt camer, mai
mic, tot în form de trapez, cu baza cea scurt ro-
tund, care comunica i ea, tot direct, cu curtea.
Ambele vor fi servit ca loc de 'adpost pentru cei
ce aveau în seam paza porilor. Coborîndu-ne spre
Sud i cercetând curtea de jurîmprejur gsim res-
turile a dou soiuri de construcii —unele în leg-
tur cu zidul cetii, altele în legtur cu castelul.
Cele dintâi —29, 30, 28, 24, 26 i 27 —sunt în le-
gtur cu lucrrile de aprare ale zidurilor. Cele-
lalte —dela 33, 34 i 35 —sunt construciuni de uti-
litate, ridicate în diferite epoci, fie ca locuine pentru
oameni, fie ca grajduri pentru animale. Din cauz


98 Monumentele Românilor
c terenul curii externe era în pant i deci aceste
din urm construcii nu erau îndeajuns aprate de
zidurile externe ale cetii, s'a vzut necesitatea ri-
dicrii în faa lor a unor ziduri de proteguire —
zidurile dela 31 i 32. Ca s terminm cu curtea
extern a cetii, observm c construcia de pe la-
turea de Vest a castelului dela 36 e nou, ridicat
de d-1 Romstorfer, ca locuin gardianului însrcinat
cu paza cetii.
Din curtea extern a cetii, prin poarta 13i, se
intr în marele hali 14, care nu aparine înc cas-
telului propriu zis i din care se dedea, spre Rsrit,
în camera 16, iar spre Apus în camera 15. Din acest
hali, prin poarta 17, prin gangul 18 i prin poarta
19, se ajungea în curtea castelului (fig. 24), care
corespundea cu exteriorul i prin o a doua poart
20, ce se deschidea pe laturea de Nord a cetii.
Curtea castelului —lat de 22 ni. i lung de 28
m. —are forma acestuia: dreptunghiular. De ctre
Apus, Sud i Rsrit era închis cu cldiri ale caste-
lului, iar de ctre Nord era liber. E îns în firea
lucrului ca i de aceast parte s fi fost o cldire,
care închidea ptratul castelului i care, terenul
fiind mai puin rezistent aci, s'a surpat i nruit,
cum dovedesc numeroasele blocuri de zidrii ce a-
coper colina cetii de aceast parte.
Dup tradiie, castelul Sucevii avea apte turnuri.
Azi îns nu se mai vd decât urmele a patru —37,
38, 39, i 40. Unde au putut fi cele trei disprute e
uor de presupus —întâiul în colul de Nord-Vest,


26. Suceava. Cldirea de pe laturea de rsrit a castelului.


[00 Monumentele^ Românilor

ca corespondent celui dehi 38, al doilea la mijlocul
laturei de Nord, ca corespondent celui dela 39, al
treilea în colul de Nord-Est, ca corespondent celui
dela 40. Ele s'au nruit i au disprut odat cu în-
treaga lture de Miaznoapte a castelului. Dup
toate probabilitile erau întocmite ca i cele exis-
tente, în form ptrat, susinute fiind fiecare de
câte doi puternici contrafori. Turnul dela 40 e cel
mai mare. La început avea aceia aezare ca i co-
respondentul su dela 39. \bdi târziu îns, din mo-
tive strategice, a fost reconstruit în poziie diagonal.
Faptul c era mai mare decât toate celelalte ne
face s admitem c acesta era vestitul turn al ce-
tii, pe care locuitorii Sucevii l-au privit ca cel mai
puternic, numindu-1 „Ne boe se'', adec ,,Nu le
teme" i despre care Cronicarul înseamn c a fost
distrus de cutremur în timpul lui Duca Vod cel
Btrân, în a treia sa domnie (1678—84).
Cldirile castelului, protejate de turnurile mai sus
descrise, erau aezate, cum am zis, pe trei laturi —
la Est, Sud i Vest. Ele erau construite în etaj. In
cea dintâiu, de pe latura de Est, distingem în primul
loc camera 42, în care se intra direct din pasagiul
18. O scar spiral ce se vede la colul acestei camere
ducea sus în etaj, în o galerie aezat jurîmprejurul
curii. Din aceast galerie se intra în paraclis, care
era cea mai important parte a construciei i din care
s'a pstrat aproape întreg altarul, 41 (fig. 24). In ca-
mera de desupt, 43, care poate s fi fost un fel de ne-
cropol domneasc provizorie, se intra direct în curte.


Cetatea Sucevii 101

Deasemcnea îii încperea mare de alturea 44, ce
avea la dreapta o fereastr mai mare, iar la stânga
o alt;î mai mic, care fu astupat când se construi,
ulterior, în faa ei, mica încpere dela 46, un fel de

a
a>
O)
03
CJ
a
75
<
•O

«3
a>
t-i
3
-<—
JC

O-

•a
r3
O)

-5

os
>
di

cript, unde s'a gsit scheletul unui brbat puternic,
despre care un rposat profesor german din Su-
ceava presupunea c ar fi al lui Petru Devay, cpi-
tanul lefegiilor lui Despot, ucis de aceasta chiar


102 Monumentele Românilor

în cetate. . . Camera cea mare, 44, e împrita dea-
lungiil in dou, prin o serie de stâlpi legai între ei
prin arcuri plinciutre ce susineau hplile acestei
camere (tig. 26). In captul de Apus al ei s'a des-
prit, prin un zid transversal, cmrua 45. Vot aci
se vd urmele unor ziduri masive, cari de bun
seam se ridicaser spre a susine turnul cel mare
al castelului, 40.
Pe latiuea de Miazzi, castelul avea, jos, în parter,
trei camere, boltite, accesibile direct din curte —47,
48 i 49. Din camera de mijloc, pe o scar spiral,
se ajungea la etaj.
In sfârit, pe latura de V^est a castelului, se afla
o singur mare încpere, 50, construit în subsol, 3
m. mai jos decât nivelul curii,—un fel de magazie,
depou (fig. 27). In spre curte, avea ferestre mici, de
pivni, i era împrit, ca i încperea dela 44, dea-
lungul, în dou, prin o serie de stâlpi legai între ei
cu arcuri, pe cari se sprijiniau bolile marei încperi.
In cursul timpului s'a desprit i din aceast hal,
în captul de Miaznoapte, prin un perete trans-
versal, o camer mai mic 51, care comunica direct
cu curtea prin o ramp, 52. Deasupra acestei mari
hale se vede a fi fost, la parter i etaj, cldiri solid
construite, cu boli legate i încheiate cu frumoas
pietrrie sculptat, din care s'au gsit preioase res-
turi îngropate în pmânt.
Pentru a termina cu descrierea castelului, rmâne
s mai artm c în luntrul curii interne, la 54,
se afla o cistern destul de mare, cci avea în


Cetatea Sucevii 103

diametru 5 m., iar în adâncime 4 ml, în care se
pstra apa în timp de asediu. Firete îns c numai
cu apa ce se putea aduna în aceast cistern nu
era posibil a se îndestula o cetate mare ca acea
dela Suceava. De aceia trebue s presupunem c
ea avea i apeducte, pentru aducerea apei din veci-
tate, dei urme de atari apeducte nu s'au putut des-
coperi i urmri în chip complet. De altfel nici ape-
ductele nu puteau servi în deajuns cetatea, cci în
genere ea a suferit mult din cauza lipsei de ap,
mai ales în timpul asediilor.
Acum c cunoatem ce fel era întocmit cetatea
dela Suceava, ar fi de dorit s tim cum si ce fel se
înfia ea ca aspect exterior. Lucrul e îns foarte
greu. Cci pentru aa ceva ne-ar trebui dou soiuri
de izvoare —reprezentaiuni grafice ale cetii în di-
ferite epoci idescrieri detaliate ale ei. —Ori, i unele
i altele ne lipsesc aproape cu desvârire, cci
ceiace avem sub acest raport e cu totul insuficient.
Din aceast cauz e foarte greu a ne înfia as-
pectul exterior al cetii. Aa fiind nu rmâne decât
s recurgem la închipuire, singura care poate suplini,
pân la un oarecare punct, lipsa izvoarelor directe,
luând ca punct de plecare înfiarea altor ceti
moldoveneti, mai bine conservate i ajun'se pân
la noi, ca bunoar Hotinul si Cetatea Alb. Cci
negreit, cam tot aa trebue s se fi prezintat, în
întregul ei, i cetatea dela Suceava, cu castelul i
zidurile sale înalte i puternice, cari, acolo sus, pe


104 Monumentele Românilor

colina pe care se aflau, de unde domniau o mare
întindere de loc, produceau, desigur, o mrea im-
presie asupra celor ce se apropiau de dânsa, fie
ca prietini, fie ca dumani. . .

.

Extras din conferina Cetatea Sucevii, Bucureti 1914.

28. Stema Moldovei, dup o piatr sculptat din cetatea Sucevii.


Cetatea Neamului
de G. MÂNDREA

Cetatea Neamului e situat pe dealurile Carpa-
tilor Moldovei, în dosul oraului cu acelas nume.
Prin poziia sa izolat ea domin drumurile spre
Piatra, Neamtu si Baia.


106 Moiiumentele RoiiiAiiilor

rindea o scar pân la nivelul apei; de aici acest
coridor se bifurca pe sub cetate i anuri departe
în vale. Cetatea era protejat spre deal de anuri
adânci, iar spre partea apusean era râpa. Drumul la
cetate conducea peste un viaduct, ale crui picioare
exist i azi. Peste aceste picioare era întins un
pod de stejar care în dreptul porii de intrare se
putea ridica în timp de asediu. Turnurile înalte dela
.coluri erau legate între ele în interior prin odi i
galerii deschise, iar sub dânsele erau pixnii spai-
oase pentru aprovisionri de merinde i muniiuni.
In turnul despre Nord era locuina Domnitorului
i alturi capela, a crei absid situat spre Rsrit
indic c avem aface cu o biseric român. Cas-
telul avea dimensiunile de 40 pe 45 metri, turnu-
rile dela coluri variau între 5 i 4 metri în ptrat,
exclusiv grosimea zidurilor, care era de 3 m. i
aveau o înlime de 18 m. In etajul de sus al turnu-
rilor se mai vede si azi locul courilor dela odi.
Colurile de ziduri i ale turnurilor sunt executate în
piatr cioplit i la poarta de intrare se vede i azi
dispositivul pentru ridicarea podului. Pe una din
pietrele porii se remarc un semn al pietrarului,
dup cum era obiceiul în evul mediu de a se semna
pietrele lucrate de cutare sau cutare lucrtor.
Dela prsirea cetii i pân în zilele noastre,
locuitorii de prin prejur n'au încetat a drâma zi-
durile i a întrebuina materialul de piatr la con-
strucia caselor din oraul Neamtu. Dac s'ar face
o cercetare serioas a cetii prin curirea drâ-


Cetatea Neamului 107

mturilor, dup cum se urmeaz la castelul dela Su-
ceava, s'ar gsi de sigur în pmânt multe vestigii
ale trecutului demne de un muzeu i am regsi dis-

30. Planul cetii Neamului.
tribuia general a cetii, astfel c ne-am putea-o
representa pe hârtie cel puin, fiindc la o recon-
strucie a acestei fale naionale, oamenii notri de
azi nu se mai pot gândi.
Dup conferina Cetile Neamu iSuceava, Bucureti 1901, pag. 9—11.


Cetatea Hotinului

de N. lORGA

in cuprinsul din alte vremuri al cetii se intra
prin drâmturile unor pori ale Turcilor. Ici i
colo stau în picioare buci mari de ziduri f-
cute din bolovani ptrai. Colo la dreapta s'a cl-
dit, dup anexare, o biseric pravoslavnic, trcat
i vrgat dup obiceiu. In stânga se înal, lâng
preii rupi ai moscheii, minaretul, cruia, de ve-
chime—în 1913 el a împlinit în acest hal dousute
de ani, —^i-a czut numai vârful, lurnul se avânt
înc puternic i îndrzne; ne suim cu greu pe scri
întunecate, cari se încolcesc îngust, i, cu picioa-
rele frâmate de oboseal, ajungem la o fereastr
deschis în gol, aproape de vârf. De-acolo privirea^
prinde Nistrul ce curge în vale, malul polon de
alt dat, cu grupele lui de arbori, csuele lui bune,
drumul ce merge la stânga spre dumanca stator-
nic a Hotinului, vestita Cameni a Podoliei, bi-
serica ruseasc de astzi si locuina, de minune ase-
zat, a unui proprietar, adec —în coloare local —
a unui piir. Aur de lumin, verde al primverii,
albastru al apei puternice i al cerului ce se gtete


Cetatea Hotinuiui 109

de scar. C marc linite curat, prin care plutesc,
pentru mine, înlându-se de pe aceste ziduri, fan-
tasme în turbane albe, cu lungi haine esute în aur,
cu hangere cuprinse în teci de pietre scumpe, lup-
ttori îndrtnici pentru o lege care s'a stins aici,
pentru o limb care s'a dus, pentru o stpânire care
a pierit, mucenici ai Islamului, ale cror morminte

31. Hotin. Vedere generala a cetii.

s'au spulberat de cucerirea necredincioilor i a c-
ror rân se calc în picioare de „domnul im.en"
i de „purii" lui, pe când minaretul, gol de rug-
ciune, înal o gur de mort, neagr i mut, spre
cerul serii albastre.
Ctre ap, zidul turcesc e înc deplin, i numai
o mare poart s'a rupt pentru trecere; în cadrul ne-
gru, înalt, ea cuprinde o icoan de veselie verde


110 Monumentele Românilor

pe fond albastru, o icoan care nu pare un adevr
\'iu al naturii, ci o zugrvire nieastr pe porelan.
Acuma, dup bolovanii ptrai i crmida Tur-
cilor vine o alt cetate, pe care cea de-a doua a cu-
prins-o în ea, dei nu era vrednic de aceasta. In
adevr, când la 17 13 Abdi-Paa, serascherul, care
avea chemareii de a face rege în Polonia pe Sta-
nislav Leszczynski, prietenul lui Carol al Xll-lea,
se opri aici la Hotin, amânând pentru totdeauna ex-
pediia sa peste Nistru, el gsi o cetate întreag, pu-
ternic i frumoas.
Din aceasta voia s fac el, cu ajutorul salaho-
rilor moldoveni i munteni ai lui Nicolae Mavro-
cordat i lui Constantin Brâncoveanu, Domnii no-
tri de atunci, platoa Nistrului împotrixa neastâm-
prului rusesc, respins cu doi ani în urm la St-
nileti. In câteva luni de zile se fcur reparaiile
de nevoie i însemnate adausuri, se ddu lui AUah
cas de ru^iciune si Pasei celui nou case de locu-
in, se destupar anurile, se curir odile osta-
ilor i se aezar tunurile cele nou.
Dar cetatea cea veche se desface astzi foarte
bine din cârpelile i îndirile grbite i grosolane
dela 17 13, prin chibzuiala formei sale, frumuseea
podoabelor, buntatea materialului.
Lumea o crede genoves, pe temeiul unor poveti
ale Ttarilor, cari numiau ,, cetate genovez", orice
cldire uria a trecutului. De fapt, isteii i bogaii
negustori italieni n'aveau ce s caute aici, atât de


32. Hotin. Vederea cetii dela Apus.

33. Hotin. Vederea cetii dela Rsrit.


112 Monumentele Românilor

departe de Marea Neagr, în locuri srace, pustii
i barbare.
înainte de Moldovenii Muailor, lui Alexandru-
cel-Bun i lui tefan-cel-Mare au mai fost, ce c
drept, stpâni în Hotin, dar aceia nu se poate s
fi fost alii decât Polonii din Podolia si Rusii din.
Haliciu, pe cari i-a supus abia dup 1350 în aceste
pri Craiul leesc. Acea cetate dela încci)ut era
îns, desigur, alta, una foarte mic i slbatec, un
fel de ein, cci cina de lâng Cernui, Ho-
tinul i un Hmilov, despre care nu mai putem ti
unde se afl, au a\'ut necontenit aceeai soart.
Meteri clin Podolia sau Italieni au lucrat Ho-
tinul cel nou, pe la 1400. Ei au fcut din piatr bine
potrivit i amestecat cu linii de crmid, pentru
podoab, un masiv rotund de zidrie stranic, ce
se ridic drept pe malul Nistrului puternic. Turnuri
se umfl pe la coluri, tot aa de uria plnuite i
aduse la îndeplinire. In centru se fcur încperi
de rugciune i locuin, i printre nruiturile de
acum, printre multele schimbri, cari au pierdut as-
tzi mai orice înfiare, rmâi uimit când vezi sem-
nele deosebitoare ale arhitecturii din veacul al
XV'-lea al Aloldovei. Casele acestea cari au fost
spoite cu rou pentru haremul vre-unui Pa, au
fereti de piatr alb, în arcuri sfrâmate, i o ue
de biseric în care se taie trei rânduri de linii îm-
podobite, ca la uea bisericii din Scânteie, cldit
de tefan-cel-Mare. Colo sus, pe zidul acela mre,
fereti mai mici au ciubuce de piatr spat, care se


Cetatea Hotinului 113

taie în unghiuri drepte, i se vede chiar prin sprturi
o poart cu eapte-opt arce în cadrele ei îndrznee,
cari e de sigur cea mai frumoas din toate vechile
cldiri româneti. Ea e sfrâmat în parte, drumul
la dânsa s'a rupt, i ar trebui s te cari prin bolo-
vanii risipii ca s'o vezi mai bine.

34. Hotin. Vedere a cetii dela Miazzi.

Trecem acum pe malul Nistrului. Malul nu e toc-
mai înalt aici, apa, larg de tot, se strecur sticlind
de ultimele raze; pe o lotc, doi lucrtori i o fat
cu tulpan, stau pe gânduri tcui. Nu se aude decât
glasul lui Simen, care tie toate i le spune la ,,pu-
ri". Iar cetatea cea veche, cu ziduri glbii i p-
tate de crmizi tari ca piatra, râvnete s ating
uria cerul însui cu zimii ei de ruin.


114 Monumentele Românilor

Eu nu chem trecutul i nul mai atept în viito,r.
tiu c au murit pârclabii lui tefan, c e sub les-
pedea dela Probota Petru-Vod Rare, care a în-
fruntat cu Hotinul su puterea Polonilor i ar fi
voit s ascund aici nenorocirea sa din 1538; n'am
uitat c s'au risipit de mult rmiele lui Bogdan-
Vod Lpuneanu, cruia ia plcut mult de Hotin
i a plecat dese ori de aici dup fetele frumoase
din Polonia, înainte de a muri ca tânr pribeag cu
minile pierdute. Nu mai caut cu gândul nici locul
unde, în sângeroasa înfrângere a Turcilor de ctre
Sobieski la 1673, ^^ sttut corturile Domnilor notri
cari trdar trecând la cretini: tefan Petriceicu
Moldoveanul i Grigoracu din neamul de x^rnui
al Ghiculetilor. O îndoit pângrire a trecut pe
aici, a Turcilor i a Evreilor. Locul pe care st
cetatea e robit la streini, i tocmai un elegant ofier
primbla pe ziduri nite doamne foarte bucuroase
de curtea ce li se face. Dar m plec J03, i ridic
o frâm de piatr neagr, pe care o ascund de
întrebrile lui Simen, i, ducând-o acas, la Românii
liberi, voi pstra-o ca pe o moate din oasele sfinilor.
i, când ne întoarcem spre trsur, care ateapt
lâng biserica împopoonat, pentru ca s strba-
tem jidnimea gtit de Sab, cineva îmi spune
parc la ureche un cântec vechiu care pornete aa:

Hotine, Hotine,
Pzete-te bine,
Cci Muscalul vine
Cu oaste spre tine ....


Cetatea Hotinului 115

Aa cântau Moldovenii acum o sut de ani Tur-
cilor din cetate. Dar ei nu s'au pzit bine. In 1739
Muscalii au venit i s'au dus. O clip, pârclabii
moldoveni intrar iari în Hotinul pierdut; îns
drnicia turceasc nu inu mult. Iari în 1769 ma-

35. Hotin. Vedere interioar a cetii.

Iul pietros fu roit de mlilt sânge, i Hotinul fu
rusesc a doua oar. i iari cuceritorii se duser
în zare la încheerea pcii.
Tot aa în 1788.
Numai în 18 12, ei rmaser.
Dup Neamul românesc în Basarabia, Bucureti 1905, pag. 26—33.


Cetatea Alb
In timpul stpânirii moldovene —
de I. BOGDAN
S'a admis c la 14 io Cetatea Alba se afla în mâi-
nile Genovezilor, cari ar fi luat-o pe la sfâritul sec.
XIV, în condiiuni necunoscute nou, dar probabil
prin bun învoeal, dela Ttari. i în adevr, zidu-
rile de astzi, ridicate, dup prerea cea mai nou
a arheologilor, pe ruinele vechiului ora grecesc Ty-
ras, poart urme neîndoelnice de originea lor ita-
lian. Dar privilegiul comercial acordat de Alexan-
dru cel Bun la 8 Oct. 1408 Lembergenilor, ne-o.
arat incontestabil în stpânirea Moldovei. Ceta'tea
Alb e considerat în acest privilegiu tot aa de
moldoveneasc ca Suceava, Iaii sau Tighinea, cele
patru staiuni în cari negustorii Lembergeni aveau
s plteasc autoritilor moldoveneti vam pentru
mrfurile ce le duceau „în prile ttreti", adic
la Caffa în Crimeea. De alt parte, vieaa Sf. loan
cel Nou, scris de Grigore amblac la începutul
domniei lui Alexandru cel Bun, probabil în 1402,
când s'au adus dela Cetatea Alb moatele sfân-
tului, martirizat acolo cu aptezeci de ani mai înainte


Cetat.^a Alb 117

de Ttari, ni-1 arat pe Alexandru „stpânitor a
toat Moldovlahia i a rmurilor mrii", prin ur-
mare i al Cetii Albe.
Dup 1408, tratatul dela Lublau (Lubowla) din
15 Martie 141 2 o consider ca parte din Moldova
i o trece sub sfera de aciune a Poloniei, pe când
Chilia, pe atunci a Muntenilor, e rezervat Ungariei.
Tratatul acesta a rmas îns liter moart, i la
1421, când Francezul Guillebert de Lannoy, trimesul
regilor Carol VI al Franciei i Henric V al Angliei,
cltoria prin prile noastre, „Moncastro" sau ,,Bel-
legard" era sub stpânirea lui Alexandru i avea
o populaie de „Genovezi, Moldoveni i Armeni".
Cetatea se repara atunci sub privegherea lui Gedi-
gold, voevodul Podoliei, vasalul principelui litvan
Vitold, cu care Alexandru tria în bune relaiuni.
Ea fusese atacat, cu un an mai înainte, pentru în-
tâia dat, de Turci.
In mod efemer, cum a fost întreaga lui domnie
în Moldova, a stpânit-o la 1374 Iurg Coriatovici,
principele litvan, care în urma unei isbânzi asupra
Ttarilor a pus ,,namestnik" într'ânsa pe compatrio-
tul su laca Litavor. Aceast împrejurare, sau o
nou cucerire, i-a dat dreptul lui Roman I, al doilea
domn dup Coriatovici, organizat®rul ,,erii-de-jos",
s iea titlul de „stpânitor al terii Moldovei dela
munte pân la mare", titlul ce lipsete în diplomele
fiului su Alexandru. La 1400 unitatea terii se des-
vârise i titlul oficial al domnului se stabilise pentru
totdeauna sub forma ,,voevod i domn al terii Mol-


118 Monumentele Românilor

dovei'', din care Cetatea-Alb fcea acum parte in-
tegrant.
Cu toate acestea, documentele lui Alexandru cel
Bun nu pomenesc de nici un pârclab într'ânsa,
dei la 1421, când Litv^anii lui Gedigold lucrau la
întrirea ei, trebue s fi fost unul acolo. Func-
iunea de pârclab exista de bun sam pe vremea
lui Alexandru; ea nu ajunsese îns la importana
ce ia dat-o tefan cel Mare, care are meritul de
a fi organizat pârclbiile terii, înmulindu-le i f-
când din ele puncte de aprare ale granielor i
puncte de concentrare a trupelor pe inuturi. Pe
vremea lui li se stabil'este definitiv si numele, îm-
prumutat dela Unguri.
Pârclbia era la noi ceeace în Polonia era cas-
telanatul, cci ,, pârclabul" avea în sec. XV atri-
buiile „castelanului" sau „starostelui" (castellanus,
starosta) din regatul vecin. Unele pârclabii, ca cele
dela grania Galiiei i Podoliei, se numiau chiar
„starostii" (Sepenicul, Hotinul, Cernuii). Dar se
pare c pe timpul lui Alexandru cel Bun i înainte
de dânsul pârclabii purtau i numele specifice ru-
seti de ,,namiestnicl^^ i ,,posadnici^\ cari în Rusia
erau, ca i pârclabii notri sau castelanii din Po-
lonia, comandanii cetilor i administratorii târgu-
rilor i suburbiilor ce se adpostiau sub zidurile în-
trite ale unei ceti.
Terminul „pârclab" îl întâlnim, dup Alexandru
cel Bun, întâia dat în documentele unui fiu al lui,
tocmai la Cetatea Alb. Prin Martie—Maiu 1443


Cetatea Alb 119

ca era guvernat de Iurghici, un boier al lui te-
fan 11, în calitate de pârclab. Ce titlu va fi purtat

.J^^

J

36. Planul Cetii Albe.
un alt guvernator al cetii, care cu opt ani mai
înainte, prin Aprilie 1435, voia s intre în relaii


120 Monumentele Românilor

comerciale cu republica Veneiei, nu tim. lz\orul
care ne-a pstrat aceast interesant tire îi /Ace,
fr s-i dea numele, „dominus Maurocastri". Spu-
nându-ne îns c era clugr ,,caloierus", ne d lui
indiciu aproape sigur spre al ghici. Era, cred, cu-
noscutul pop luga din Baia, pe care Alexandru
cel Bun îl boierise la 1424, druindu-i „pentru sluj-
bele lui drepte i credincioase" —de sigur nu du-
hovniceti —satul Buciumenii de lâng Baia, unde
privilegiul domnesc se pstreaz i astzi, dup 484
de ani, într'un neam rzesc de popi. Ilia i te-
fan druir acestui pop, devenit între 1435—1436
protopop, ceeace atunci era aproape cât episcop,
i fiului su Mihul atâtea sate, încât acesta, ajuns
pe la 1445 mare logoft, era între anii 1448—1456
cel mai influent i unul din cei mai bogai boieri
moldoveni. Era îns i cel mai cult dintre dânii.
Alipindu-se, deci, de fiii binefctorului su, în
deosebi de ambiiosul i energicul tefan, luga, om
de isprav i crturar iscusit, era indicat s fie ales
de acesta ca principal colaborator la întrirea sa în
domnia erii-de-jos, care avea si pregteasc calea
spre domnia terii întregi.
împrirea domniei Moldovei în dou la 1435 are
de urmare în mod natural creterea importanei Ce-
tii Albe. Aceasta, dei nu e trecut în actul dela
I Septemvrie în partea lui tefan II, devine totu
între 1435—144^ cetatea lui. In acest din urm an
tefan o întrete prin pârclabul Fedorca.
Astfel Ttarii, cari la 1374 fuseser alungai din-


Cetatea Alb 121

tr'ansa de Iiiri^" Coriatovici i ])c Ia 1440 îi adu-
ceau îiua. aminte de l()\ iturile |)riniitc dela Drago
i Bogdan, cari îi alungaser din celelalte pri ale
terii, nu îndrznir s'o atace în iarjia anului 1440.
Ei au ars în ara-de-jos numai Vasluiul i B'irladul,
dou târguri fr ceti.

37. Cetatea Alb dup o acuerel de pe la 1790.
Trei ani dup acest jaf ttresc, tefan era singur
stpânitor peste toat Moldova. El rezida 111 Su-
ceava, iar la Cetatea Alb avea pe Iurghici, boier
btrân i influent, socru de logoft, al patrulea în
lista pârclabilor acestei ceti, dac numrm i
pe ,,namiestnicur' lui Coriatovici. Iurghici rmâne
acolo pân spre sfâritul domniei lui tefan II, în
documentele cruia e amintit, dar fr atributul de
pârclab, împreun cu ginerele su Oancea, dela


122 Monumentele Roninilur

29 Noemvrie 1443 pân la 11 rebruaric 1447, rând
e citat numai acest din urm.
Sub Roman II i Petru II (144H —1449) nu cu-
noatem nici un ])ârcalab de Cetatea Alb. Sub .\le-
xandrel, Bogdan U i Petru Aron se ivete Stan-
ciul, fostul logoft al lui Roman II, ca partizan al
celui dintâiu (1449 1453) i ca restaurator al ce-
tii sub cel din urm (1454). Trimes de Alexandrei,
chiar în primul an al domniei sale, la Cetatea x\lb,
unde tefan II lsase o straje puternic, el susine
de aci, ajutat de Poloni, o lupt înverunat în con-
tra lui Bogdan II. Pe vremea acestei lupte (1450)
Polonii, întocmai ca la 141 2 i ca mai târziu la
1497, când cetile dela Marea-Neagr i Dunre
erau turceti, visau de cucerirea i anexarea boga-
tului })ort al Moldovei, vis a crui realizare s'ar
fi împlinit poate, în mod trector, dac pe Alexan-
drei nu l-ar fi otrvit boierii în Cetatea Alb, unde
oasele i s'au împrtiat în vânt, i dac dup Petru
Aron, alt netrebnic, n'ar fi venit tefan.
Ce pre punea cel mai mare domn al Aloldovei
pe Cetatea Alb, ne arat, mai bine decât orice
alt consideraie, modul cum e ocupat pârclbia
cetii în timpul lui. îndat dup suirea în scaun,
la 1457, el trimete acolo pe unchiul su Vlaicul,
cruia dup un an i jumtate îi d de tovar pe
Stanciul, fostul duman al tatlui su, care se vede
a fi fost un mare meter în aprarea de ceti. R-
mânând Stanciul singur, la 1466 el capt tovar
pe Zbierea, iar la 1470 pe Bâlco. Dela 1471 —1474


Cetatea A'b 123

Cetatea Alb e guvernat de Luca i de Bâlco, dela
1475 1476 de Luca i de Hârman, dela 1478—
1480 de Hârman i de Duma, vrul domnului, iar
dela 1481 —1484 de Gherman i Oan cari, împre-
un cu Ivacu i Maxim dela Chilia, încheie seria
pârclabilor moldoveni în cetile dela Marea-Nea-
gr i Dunre.

38. Cetatea Alb. Castelul.
Odat cu cucerirea turceasc (1484), splendoarea
Cetii Alb a apus pentru totdeauna. Akkermanul tur-
cesc n'a mai fost nici cetate puternic, nici târg înflori-
tor prin comer. Luat de Rui, odat cu Basarabia în-
treag, la 18 12, dup ce în mod trector fusese cu-
cerit de mai multe ori, el a rmas un orel de pro-
vincie fr viea, în care vrednice de vzut sunt


124 Monumentele Românilor

doar zidurile uriae si mute, ce arunc o umbr
trist asupra unui trecut glorios. Cu atnt mai elo-
cuente sunt pentru noi inscripiile în marmor, cari
ne spun c am fost i noi odat stpâni pe gurile
Nistrului i pzitori ai acelei pori, care, cum zicea
Baiazid, o sptmân dup cucerirea ei, putea s
închid sau s deschid drumul otilor turceti spre
Moldova, Polonia, Rusia, Tatria i tot Nordul M-
rii-Negre.
Dup Analele Acad. Române, mem. ist., XXX, pag. 340-46 i 350.


Cetatea Alb 125

— Scurt descriere

de ALEX. LAPfDATU

Afar de Orheiu i Cetatea Alb, Ruii n'au în-
treprins cercetri i studii istorico-arheologice la nici
o alt veche cetate moldoveneasc din câte se afl
azi sub stpânirea lor. Rezultatele cercetrilor dela
Orheiu i dela Akkermann s'au publicat în Memo-

39. Cetatea Alb. Laturele de Nord i Est.
riile Societii imperiale de istorie i arheologie din
Odesa. Ele constau, pentru Cetatea Alb, mai ales
din material epigrafic, care a fost reprodus i co-
mentat, dup cum a artat d-1 I. Bogdan, nu tocmai
mulumitor, i din un plan al cetii, reprodus aci.
Descrierile ce se dau pe lâng acest plan, fiind în


126 Monumentele Romanilor

rusete, n'au putut fi utilizate. Din artrile d-lui
Bogdan nu par îns a avea o valoare deosebit.
Asemenea cele pentru Orheiu.
Cum vedem, pân acum, avem prea puin ma-
terial arheologic i istoric cu privire la cetile mol-
doveneti ale Basarabiei. Vor trebui deci întreprinse
cercetri pentru cutarea i publicarea acestui ma-
terial, începutul îl face subscrisul, dând un mnunchiu
de vechi gravuri i noi fotografii cu vederi dela
Cetatea Alb, —fotografii între cari câteva nepu-
blicate înc la noi, puse la dispoziie de d-1 N. Du-
nreanu, publicist i profesor în Tulcea.
Pentru a putea înelege mai bine aceste stampe
i fotografii, dm aci (fig. 36), împreun cu ele,
planul cetii, ridicat i publicat de inginerul von
Stern, astfel dup cum acest plan a fost reprodus,
cu legende româneti, în scrierea d-lui Bogdan ,, Ins-
cripiile dela Cetatea Alb". Cci numai raportând
la acest plan planele i fotografiile reproduse în a-
ceste pagine, vom putea înelege bine întocmirea i
starea în care se gsete Cetatea Alb.
Astfel, privind cea mai veche reprezentare cuno-
scut a acestei ceti (fig. ^7), care e o acuarel din
1790, observm, în stânga, turnul rotund din micul
cap de pmânt dela mijlocul laturei NV a cetii,
în planul din fund, ceva mai ridicat, castelul, cu cele
patru turnuri, din drtul laturei de N., în planul
de mijloc, zidul ce desparte citadela de curtea cea
mare a cetii, în direcie EV, iar în planul din fa
zidul exterior ce închide cetatea pe laturea de SV.


Cetatea Alb 127

Alte stampe vcclii îmfiând cetatea pe la 1838
suni trei acuarele (clin cari una mare) datorite ar-
tistului Bassoti, proprietatea Muzeului Societii is-
torice si archcologice din Odesa, cari îns, dup
cât cunosc, nu s'au reprodus sau publicat. Altele
nu se mai cunosc. Cci desemnul reprodus de Kociu-
binskij în ,,Zapiski'' XXIII" ca reprezentând Ce-

40. Cetatea Alb. Poarta cea mare.
tatea Alb pe la jumtatea sec. al XVII, nu este alt-
ceva decât stampa din Cartea de învtur a lui
Varlaam dela 1643, dat i în ,, Bibliografia veche
româneasc", ca reprezentând pe Sf. loan cel Nou,
având la dreapta o biseric, iar la stânga o cetate.
Aceasta îns nu reprezint Cetatea Alb, ci cetatea
Sucevii, astfel dup cum a artat d-1 Romstorfer
i astfel dup cum spune i inscripia de pe stamp,
care, în reproducerea publicaiei ruseti, a fost omis,
dându-se numai jumtate din desemn.


128 Monuiiicntele Romanilor

Trecând acum ki fotografii, avem mai întâiu: o
vedere izolat a casteluiiii (fig. 38), in care se re-
prezint la stânga turnul NV, la mijloc turnul SV,
iar la dreapta turnul SE, precum i laturelc de V
i de S ale ptratului ce formeaz castelul.
Avem apoi o vedere ce reprezint castelul cu tur-
nurile NV (la dreapta) NE (la mijloc) i SE (la
stânga), cu laturile de N i E. In legtur cu cas-
telul se vd dou rânduri de ziduri, unul intern, mai
înalt, începând din turnul NE, altul extern, mai jos,
cu creneluri, începând din turnul NV. Ambele a-
ceste ziduri, formeaz, dup cum se poate observa
în planul dat, laturea de N a cetii i o parte din
laturea de E, care se vede, atât pentru zidul intern
cât i cel extern, pân la turnul din stânga (fig. 39),
sub care se afl poarta cea mare a cetii.
Despre poarta aceasta, pe care ne-o înfieaz
fig. 40, iat ce scria arheologul rus (Murzakevici)
care a fcut întâele cercetri la Cetatea Alb: „Acum
vre-o 25 de ani (pe la 1869 deci) maestoasa poart
a cetii, turnul cel mare patrunghiular, cu ambra-
surile i gurile sale de foc, era legat cu malul prin-
tr'un pod de lemn, care trecea peste anul cetii
ce înconjura întreaga ruin. Nimic din toate acestea
n'a rmas acum (la 1894, când scria autorul): în
locul podului e un strat mare de blegar.... Nite
coloane ( ?) spate adânc în piatra dela intrarea în
turn, atât dintr'o parte cât i dintr'alta, arat cum
c porile se scoborau din sus în jos, alunecând pe
nite burlane".
Dup Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, VI, pag. 64—6.


Cetatea Sorocii

de N. lORGA

Soroca se înfieaz întâiu cu mult mai bine decât
tot ce-am vzut pân acum din Basarabia. Când
ai ajuns supt dealul care o sprijin, când i-ai s-
turat ochii de privelitea vlului de argint care se
mic si tremur de bucuria soarelui, când ai rz-
btut cu vederea pân la dealurile, tot aa de verzi,
ale Podoliei din fa, —eti pe o cale bine pietruit,
între case destul de mari i foarte plcute. Ajut de
sigur dealul din fa, unde se gsesc atâtea case de
ar, fcând un stat întins pân departe, i apa m-
rea, care lunec jos. Dar i fr aceasta e alb
si curat.
Dar iat c suntem acuma într'o pia unde e o
mare încurctur de crue, de oameni în portul r-
zesc, de Evrei sraci i glgioi, de vite ce se
frmânt printre frânturile de puni. E zi de târg,
i oamenii din împrejurimi au venit în Soroca Musca-
lilor dela 1905 întocmai ca în Soroca Moldovenilor
dela 1405. Toat lumea vorbete „moldovenete",
hotrît moldovenete, cu ,,cie" în loc de ,,fie", dar


130 Monumentele Românilor
fr moleitura rspingtoare care se observ în gra-
iul celor dela orae din Moldova de astzi.
Neam coborît la alt otel Londra. II ine Wierz-
bowski, Evreu polon, cu apc i barb, care
vorbete foarte bine moldovenete, are mai degrab
înfiarea i omenia, buntatea îndatoritoare a ma-
zililor notri. E nu numai hangiu, ci i negustor de
grâne, i unul din fruntaii târgului, cruia vin cre-
tinii i-i întind mâna; are o avere destul de mare
pentru a se gândi la cumprturi în pre de loo.ooo
de lei, dar triete, dup datina strângtoare a E-
vreului, în subsolul casei care gzduiete pe oaspei.
De otel se îngrijesc un Simen al treilea, brun, iar
nu rocat ca ceilali doi, decât cari e mult mai prost,
i un bieandru, care se declar cu mândrie
,,

Jidan"
(aa-i zic toi), dar vorbete mai bucuros rusete,
iar românete abia dac poate s îndruge câte ceva.
Simen al treilea se chiam Strul, i botezm Strul
cel mic pe ajutorul su, bieanul cel gras cu mutr
de Rus.
Iari odaie bunioar, împodobit cu un cromo
rusesc, care d chipul unei copile cu capul cât ju-
mtate din trup. O alt podoab apare întâiu pe
haina mea i apoi pe perina unde doarme d. Flon-
dor: e specia lungrea a plonielor, o specie rar.

Un isvocic cu perciuni i calul rpnos pleac cu
noi spre cetate. întâiu strbatem i aici Jidovimea,

—

nu se poate mai ticloas. Un vuiet, un plânset, un
strigt, o putoare ieind din drâmturi ca nite


Cetatea Sorocii 131

])cslcri clc fiare. Cum se pot hiiini U)i aceti neno-
rocii din negoul de lemne ce trece pe Nistru, din
câtigul srac dela mazilii ce vin la târg Dumineca
i în srbtori? Vd o cldire mare, în care supt
pajure se spune ceva rusete despre Evrei, dar
coal pentru ei sau pentru alii n'am vzut, de i
trebuie s fie undeva vre-o sur de acelea, umed

41. Soroca. Vedere generala.
i înfundat în pmânt, în care se d aici, în Basa-
rabia, lumina sufletului. i oamenii sunt deci aa
de înapoiai, aa de încâlcii la minte, încât te sperie
uneori.
Pe ulicioarele în care înoi în praf —noroc c este
Nistrul care-1 mai înghite, dar de sigur n'a fost
lsat s curg pentru aceasta! —zac, lâng copii în
zdrene, capre, dobitocul preferit al Evreilor, lp-
tos i ieften, vaci slabe, câte un porc ce grohiete


132 Monumentele Românilor

plictisit de lipsa lturilor trebuitoare. Maidane mari
se întind fr capt. Mari biserici bine inute, dou
la numr, se înconjur de un zid jos. VY'chi sau
nou, ele nu mai cuprind astzi nimic deosebitor i
nimic care s-i trezeasc amintiri: cârpeala, adu-
geala, spoiala i vopseala muscleasc au trecut a-
supra lor. Evlavia gospodreasc a stpânilor celor
noi n'a cruat astfel nimic din aceste monumente
de art ale Moldovenilor. i în aceast privin totul
a trebuit s înceap dela 1812.
Poate ar fi dat jos i cetile româneti când elq
nu mai puteau sluji în rsboaiele cele nou, dar
ele apsau prea greu asupra pmântului ca s fie
spulberate ca urmele celelalte din trecutul nostru.
Cetatea Sorocei se vede de-odat în rtcirile acestea
colboase ale birjarului evreu. Uimitor de limpede,
rsar ca din pmânt, drept pe malul apei, zidurile
negre, rotunde, strjuite la coluri de patru turnuri.
Soroca e mult mai nou decât Hotinul i nici pe
departe nu se poate asmui cu acesta, nici în cu-
prins, nici în meteugul zidirii. Ea a fost numai
o straj în calea Ttarilor fcut pe vremea lui
tefan-cel-Mare, puternic, dar în prip, din bolo-
vani greoi, culei prin aceste râpi înalte. Lucrtorii
s'au luat dup Hotin, dar ei nu erau chemai s
fac altceva decât un adpost de pândari, pentru
câiva arcai i pentru pârclabii cari mai târziu,
dup 1 500, supt Rare, au stat în fruntea lor. Se
vd înc sus, unde n'a czut creasta turnurilor, fe-
retile înguste, dese, din care se privia pân de-


Cetatea Sorocii 133

part(\ ])r (^onst.i din sus i pe rv'<\ din jos, j);ni
adânc in xailc j)odolcMU', ])c unde obinuiau s vie
clreii sterpelor pustii. Inca de pe* la 1550 ins,
rostul Sorocei s'a încheiat. Turcii n'au luat-o, fiindc
n'avca însemntate militar, dar Ttarii i-au cerut-o
odat i^entru locuin, dup 17 13, când s'a cotropit
Hoinul.
Ruii au luat-o totdeauna fr lupt. De aceia,

42. Soroca. Vedere de detaliu.
cruat de btile tunurilor, au rmas întregi toate
feele cetii i ar fi rmas i podoabele ei, dac ar
fi fost podoabe. Astzi, dincolo de o nespus mur-
drie de latrin public pentru Jidani, o poart de
lemn lctuit st în locul vechilor pori de stejar
ferecate. Printre scânduri se vd încperi de aprare,
drpnate, i tpane de iarb slbatec de-asupra
maldrului inalt al pietrelor czute. Cheia nu se tie


134 Monumentele Românilor

la cine este, de i birjarul meu e gata s'o caute, cu
acea graba de a întreba, de a cerceta, pe care o
arat Evreul, când e vorba chiar de lucrul cel mai
cu neputin.
Plecm de lâng ziduri urmrii de spurcata du-
hoare i de nourii de praf murdari, cari alearg pe
toate crrile. La un pode, care e fcut de-asupra
drumului, ca s mergi prin râp dedesupt, un ma-cil
trece si-l întrebm înadins ca s-i auzim graiul. Sim-
im parec nevoia de a ne auzi limba în vecintatea
acestui loc de lupte ale înaintailor notri.
— Sunt vechi bisericile, moule?
Omul nu se mir, ci, cu acea cuviin sigur rare
deosebete oriunde pe ai notri, cu acea înelep-
ciune apsat, care e la dânii datina, el spune aa:
— E veche cea de colo. A fcut-o un ghinrar rus.
— Va s zic nu e de tot veche, de când . . . de
când erau Voevozii ^Moldovenilor pe aici?
— Nu, nu, tot ruseasc, de când s'a aezat Ba-
sarabia.
Asa zice învtura Statului: Basarabia, ca si Mol-

9 9 J >

dova cealalt, erau tulburate, neorânduite, supuse
la tot felul de jafuri i npstuiri, pân ce a venit
stpânirea ,, cretin" i toate s'au „aezat'', ca s
nu se mai clinteasc i tulbure în veci!
Dup Neamul românesc în Basarabia, pag. 71—78.


I

Cetatea dela Poenari
de ALEX. LPEDATU

Cetatea dela Poenari, numit în timpul din urm,
prin influena literar, cetatea lui epe-Vod, e si-
tuat în partea cea mai de sus a vii Argeului,
în plaiul Lovitei, 3 km. la Nord de satul Cpâ-
neni (corn. Corbeni), unde se deschide trectoarea
ce duce, prin Carpai, în ara Fgraului. Ruinele
ei, mree i impuntoare înc i astzi, dup cel
puin trei secole dela pustiire, se vd pe culmea
unui munte de piatr, înalt de vreo 400 m., abrupt
i deci greu accesibil, ce se ridic în malul Arge-
ului, tocmai în cheia lui —la începutul strâmtorii
defileului care pornete de aci i ine pân în creerii
munilor.
Tradiia istoric, pstrat în vechea cronic a rii
Româneti, atribue zidirea acestei ceti lui Vlad
Vod epe. întrucât aceast tradiie are vreo va-
loare istoric, vom vedea mai încolo. Deocamdat
reinem aci c cetatea dela Poenari n'ar data decât
de pe la începutul jumtii a doua a sec, XV,
ceeace s'ar prea c se confirm i prin totala lips


136 Monumentele Românilor

de mrturii documentare interne asupra ei pân la
aceast epoc. Cu toate astea, inând seam de îm-
prejurrile de desvoltare i de organizare ale rii
Româneti, se poate afirma c cetatea dela Poenari
e cel puin cu dou veacuri mai veche. Cci înteme-
ierea ei st în legtur cu activitatea de colonizare
si oroanizare a Cavalerilor Teutoni în Tara Bârsei
i, dincoace de muni, în aa zisele pri transal-
pine, unde ei întemeiar Cetatea dela Dâmbovia.
Intrebându-ne: în ce legtur st cetatea dela Poe-
nari cu cetatea dela Dâmbovia, rspundem: direct,
în nici una. Cci aceast cetate cade în afar de
confiniile de aezare i expansiune ale frailor Ordi-
nului lui Hermann de Salza; ea se gsete într'q
regiune, care, geograficete, are alte legturi cu pr-
ile transcarpatine decât acele prin care, în mod
firesc. Cavalerii Teutoni ar fi putut trece din po-
sesiunile lor în prile noastre, zise pe atunci cumane.
Totui, indirect, cetatea dela Poenari e i ea, cre-
dem, de origin teuton. Cci sistemul aprrii teri-
toriilor posedate prin castele (castra) s'a rspândit
repede. Astfel gsim atari ceti i în alte pri, —
le gsim bunoar, în sec. XIV, la Fgra, la Tl-
maciu i la Turnu Ro, ca s nu menionm decât
pe cele mai apropiate. Iat dar c i de ast parte,
pe cealalt trectoare mai frecventat a Carpailor
meridionali, au putut intra în ar cetile de mod
teuton.
i, într'adevr, înainte de întemeierea Principa-
tului, se constat existena unei atari ceti în re- I


Cetatea dela Poenari 137

giiinea Oltului de sus, la gura Lotrului, ridicat în
acest loc, pe vârful unui munte, zice-se, de Corniele
Conrad, cruia regele Bela IV al Ungariei, îi drui,
la 1233, cum se tie, ara Lovitei, cuprinzând, de-a
dreapta Oltului, inutul de sub munte pân în apa
Lotrului. Aceast cetate, înlat întru paza i ap-
rarea noii posesiuni transalpine a numitului Comite,
a trebuit s dureze cel puin cât a durat, fie chiar
i numai nominal, cum crede d-1 lorga, stpânirea
acestuia i a urmailor si în ara Lovitei —pân
la începutul sec. XIV.
Dar tara Lovitei, cum a artat B. P. Hasdeu
i a precizat în urm d-1 Onciul, se întindea i de-a
stânga Oltului, cuprinzând întreaga regiune ce pân
azi se numete plaiul Lovitei i în care, am spus
la început, se gsesc ruinele cetii dela Poe-
nari. Faptul acesta, c cetatea se afl pe teri-
toriul stpânit odinioar de Comitele Conrad i
urmaii si, precum i faptul c ea se gsete ate-
stat ca existent curând (1330) dup îndeprtarea
acestei stpâniri (1311), ne duce la încheerea pe
care o emitem numai hipotetic : coriginea ei trebue
pus în legtur cu posesiunea ungureasc a Lo-
vitei: cci precum atunci s'a fost ridicat, de-a
dreapta Oltului, cetatea Lotrului, asemenea, de-a
stânga lui, s'a putut ridica cetatea Argeului, pentru
stpânirea cesteilalte jumti din teritoriul donat
Comitelui Conrad i urmailor si.
Prima meniune, la care ne-am referit mai sus, a
cetii argeene e din 1330. Cci hotrît, acel „cas-


138 Monumentele Romanilor

trum Argias", pe care cronicele contimporane i do-
cumentele posterioare îl atest ca existent pe vremea
expediiei lui Carol Robert în ara Româneasc,
e cetatea numit de ai notri dela Poenari, dup
numele satului domnesc din vale —zis în vechime
(fiind în cheia Argeului) i Cheiani —ai crui lo-
cuitori, moneni liberi, fceau probabil serviciul tre-
buitor la cetate, în schimbul folosinei -moiei dom-
neti. Dup ce ajunse în posesiune româneasc, a
fost meninut i îngrijit, servind ca loc de retra-
gere al Domnilor în vremurile grele ale invaziu-
nilor dumane. Aci a fost urmrit, cu mare nenoroc
pentru Unguri, Basarab Vod la 1330 i aci a fost
lovit, credem, dup vestita btlie dela Rovine, Alir-
cea cel Btrân, la 1394, de Turcii rivalului su Vlad.
Domnul care a dat îns o nou via cetii dela
Poenari, a fost \lad Vod epe, acel care a zidit,
dup toate probabilitile, i cetatea cea nou a
Dâmboviei de jos, dela Bucureti. Intr'adevr, în
a doua jumtate a sec. XV, cetatea argeean se
vede a fi avut o deosebit imj^ortan: un boer de
frunte, cumnat de Domn, e comandant al ei —ves-
titul Gherghina, Pârclabul lui Mad \'od Clugrul.
Pentru ca îns cetatea s fi avut o astfel de impor-
tan, încât sfetnicul de frunte al domniei s fi fost
chemat a porunci slujitorilor ei, neaprat c trebue
s fi avut i un deosebit rol militar, câtigat de bun
seam prin reorganizare i renovare. Aceasta din
urm e dovedit, dealmintrelea, prin cercetri spe- I
ciale arhitectonice i technice. Cci iat ce zice în


43. Cetatea dela Puenari


140 Monumentele Românilor

aceast privin d. Arh. \'. Stephanescu: ,,l^n lurru
e sigur: c cldirea despre care \'orbim (cetatea
dela Poenari) aparine stilului romano-unguresc de
prin veacul XV".
Dar renovarea aceasta, creia îi va urma i re-
organizarea cetii, n'a putut veni dela Vlad Vod
Clugrul, nici dela precedesorii si Basarab Mlad
si Basarab Laiot si nici dela înaintaul acestora

> » '

Radul-cel-Frunios, cari n'au fost Domni la construirea
cetii. Singurul care a putut face aceast oper e
Vlad Vod epe, ca unul ce, rsboindu-se împo-
triva Turcilor, avea nevoie, pe lâng locuri de ap-
rare în prile de jos ale rii, la es, de alte locuri
de retragere, în prile de sus ale rii, la munte.
Acesta e fondul istoric al tradiiei în cronica rii,
care atribue zidirea cetii dela Poenari lui Vlad
epe, —fond pe care, prin asociere de elemente
uor de explicat, s'a brodat apoi întreaga poveste
cu boerii vinovai dela Târgovite, cari spre grea
osând au fost pui s lucreze la cetate pân s'au
spart toate hainele de pe ei, de au rmas toi de-
spuiai, în pieile goale.
Gherghina pstreaz prclbia Poenarilor în tot
timpul domniei lui Radul cel Mare. La 1507 el fi-
gureaz înc în tratatul încheiat de acest Domn cu
Ungaria, în fruntea sfatului domnesc ca „Gyrgina
castellanus castri Poynar'*. Dup moartea lui Radul,
noul Domn ^^lihnea, ca s-i asigure întreaga st-
pânire a rei, trebui s întreprind o expediie de
supunere a cetii, poate chiar din mâinile lui Gher-


Cetatea dela Poenari 141

ghina, uiuliiul decedatului Domn. Lui Gherghina
îi urmeaz în demnitate, sub Mihnea-cel-Ru i Vl-
ckil-Vod, Danciul Pârclabul, care se constat ca
atare într'un hrisov dela acest din urm Domn, din
27 Mai 15 10. E, desigur, acel pârclab dela Poenan
cu ale crui ,, represalii" amenina Alihnea Vod,
într'o scrisoare din 18 Ianuarie 1509 pe Braoveni,
în caz când un concetean al lor n'ar plti o da-
torie, contractat dela un turc numit Mehmet, prin
unchiul su —-medicul sas Petru, dela curtea dom-
neasc din Bucureti.
In epoca aceasta, zis a Pretendenilor domneti,
cetatea dela Poenari ajunge loc de osând pentru
cei ce se fceau vinovai de trdare împotriva dom-
niei. Astfel, un cunoscut document din 1502 rela-
teaz c un Milea, feciorul lui Voico al Tatului,
fugind peste muni în Ardeal i ridicând alt Domn
peste capul lui Vlad Vod Clugrul, a fost prins
de acesta i trimes ,,de s-1 arunce în cetatea Poe-
narilor", osând din care îl rscumpr tatl su,
închinând o moie mânstirei Nucet, ctitorie a lui
Gherghina Pârclabul.
Dup Mihnea-cel-Ru nu mai avem tiri despre
Poenari pân în vremea lui Radul dela Afumai.
Acesta, primind dela Ludovic II al Ungariei, la
1522, posesiunile ardelene Vinul i Vurprul, ddu
în schimb Regelui cetatea dela Poenari, unde puin
mai apoi, la 1524, dup expediiile lui Joan Za-
polya. Voivodul Ardealului, în ara Româneasc,
întru respingerea Turcilor lui Mehemed-Beg, gsim


142 ilonunicntele Românilor

O garnizoan ungureasc sub comanda lui Nic.
Tomory.
Dup Tomory, care trecu castelan la Fgra,
comanda garnizoanei ungureti dela Poenari se ddu
unui Sas —lui Petru Off, cum se vede dintr'o scri-
soare a nefericitului Rege Ludovic II, adresat la
1526 Braovenilor, i prin care se poruncia acestora
s dea noului comandant nu mai puin de 600 flo-
rini, ,,ca s nu piard cetatea".
Cu moartea lui Radu dela Afumai pierzându-se
stpânirea domeniilor ardelene, Ungurii trebuir, de-
sigur, s prseasc i ei cetatea dela Poenari, pe
care o garnizonaser pân atunci în schimb pentru
Vin i Vurpr. Iar când 'în 1539 Radu Vod Paisie
redobândi aceste posesiuni în vechile condiiuni, nu
mai avem nici o mrturie care s ne arate cum c
garnizoana de odinioar s'ar fi întors la Poenari.
Probabil c cetatea a rmas, de fapt, alor notri,
sub cari ea deczu destul de repede. Cci Verancius,
în scrierea sa: ,,De situ Transsylvaniae, Moldaviae
et Transalpinae", spune, ca i despre cetatea Dâm-
boviei dela Bucureti, c nici nu merit a fi numit.
Ultimele tiri despre cetatea dela Poenari le g-
sim în socotelile Braovului, cari înseamn la a.
1530, 1542 i 1543, sosiri în acest ora a unui oare-
care Neagu ,,de Poynar". Alte tiri pe urma ace-
stora nu mai cunoatem. De bun seam cetatea a
fost drâmat. Când — nu se poate preciza. Ne-
greit îns, înainte de sfâritul sec. XVI i, foarte
probabil, cum spune tradiia popular local, de


Cetatea dela Poenari 143

ctre Turci, cari nu puteau, de sigur, suferi fiin-
area mai departe în ara-Româneasc a acestei
vechi fortree de munte, în care Domnii notri g-
sir i puteau gsi ori când, la vremuri de nevoe,
potrivite lcauri de retragere i aprare. Azi înc
urmaii monenilor poienreni din acele timpuri ps-
treaz amintirea locului dimpotriv cetei de unde
tunurile turceti au drâmat btrânele i puternicele
ei ziduri. E aa numitul „Suhat al Turcilor". O
indicaie cu privire la timpul când a fost distrus
cetatea s'ar putea cuta în faptul închinrei ctre
mnstirea Iezerul a satelor domneti aparintoare
Poenarilor (Cheiani i Cpâneni), închinare fcut
de ctre Alexandru Vod Mircea (1568—1577). Cci,
evident, odat ce locuitorii din Poenari nu mai a-
vur a sluji cetatea. Domnul le-a putut lua folosina
moiei domneti, pe care o inur pân atunci în^
schimbul acestui serviciu.
Odat distrus i czut în ruin, cetatea dela
Poenari, a crei origine se pierdea în vremile de
întâie organizare ale rii, intr domeniul legendei:
fu atribuit Negrului Vod, fondatorul prin excelen
al tuturor lucrrilor mari pe cari amintirea pmânte-
nilor, transmis din neam în neamj, le cobora pân
la începutul rii. Astfel, pe când izvoarele literare
ale sec. XVII, cronici i prelucrri istorice, numesc
înc vechia cetate argeean tot dela Poenari, po-
porul a numit-o, precum o numete, din ce în ce
mai puin îns, i azi, cetatea Negrului Vod. Aa
o înregistreaz, rând pe rând,, Bauer (cita de Ne-


144 Monumentele Românilor

gruli-Vocli), Sulzer (Tschetatie Niegruliii-Vodi) i
Sestini (Tscetatie Niegrului-Vodi). In timpul din
urm cetatea dela Poenari, prin influen literar,
e cunoscut mai ales sub numele de cetatea lui
epe Vod, nume ce disput i tinde s înlocu-
iasc pe acel popular de cetatea Negrului Vod.
Cu privire la ruinele de azi ale cetii dela Poenari,
dm aci, de încheere, dup revista „Arhitectura",
cea mai complet descriere ce s'a fcut pân aciun
asupra lor, de arh. V. G. Stephanescu:
,,Din ceeace a rmas azi se poate vedea oare-
cum planul (cetii), care e triunghiular, flancat la
coluri de turnuri, din care unul enorm de mare,
contra-fortat, servea ca donjon; lâng acesta se afla
poarta cea mare, cu urme de pontlevis. Zidurile
sunt de 2—3 metri grosime, fcute din crmid
i piatr; pe ici i colo se mai vd urme de crenele, i
cari erau drepte, de piatr; unul singur se mai
vede, czut în mijlocul turnului cel mare.
,,Una din laturi e bine conservat (se vede în în-
tregime), iar cealalt e drâmat complect. Turnu-
rile sunt rotunde, iar camerile sunt ptrate. —Fere-
strele sunt toate în plin centru: cele de sus mari,
largi, cele de jos înguste, sub chip de metereze.
,, Cetatea era prevzut cu pivnie mari, azi astu-
pate de drâmturile zidurilor. In mijlocul ei se vd
înc urmele unui pu (poate c era un fel de ou-
bliette). Din cetate se putea ei afar, i printr'o.
galerie subteran, a crei eire se vede în poalele
muntelui, la locul numit „pivnii", unde se mai dis-


Cetatea dela Pocnari 145

tinge o bolt larg de crmid, adânc de vre-o
3 metri, —restul fiind astupat.
„Cetatea este zidit din piatr pân la vreo 5 m.
înlime, iar de aci în sus din crmid. Lucru expli-
cabil: s'a întrebuinat piatr pân la înlimea unde
ea se putea ridica, iar crmida, fiind mai uoar,
s'a întrebuinat pentru prile înalte. Crenelele erau
de piatr i, probabil, c camerile erau pardosite cu
lespezi de piatr, de oarece se mai gsesc în lun-
trul cetii".

44. Planul cetii dela Poenari.
Firete c aceste câteva date trebuesc verificate
i complectate prin cercetri i spturi arheologice
speciale, ce vor trebui s se fac cândva i la Poe-
nari. Cci socotim c a sosit timpul ca astfel de cer-
cetri i spturi s se întreprind i la noi, precum
s'au întreprins de Austciaci, bunoar la Suceava,
unde un arhitect german, serios i zelos, a scos la
iveal vechea cetate domneasc a Moldovei, publi-
când paralel scrieri istorice i arheologice asupra
ei, —scrieri, cari, revzute i complectate, au fcut
obiectul unei monografii, ce s'a tiprit sub auspi-

10


146 Monumentele Românilor

ciile Academiei Române. Se impune dar ca ceeace
a fcut d. Romstorfer în Bucovina, s se fac i la
noi în tar, de ctre cei chemai a iniia si conduce
atari lucrri de interes tiinific i naional.
Dup Buletinul Comisiunii Monum. Istorice, III, pag. 177 i181 -87.


Cetatea Severinului
de TEOHARI ANTONESCU

Aceste condiii le împlinete cetatea din grdina
Severinului, al crei plan îl reprod^ucem aici. Nu
avem s facem acum o descriere amnunit a a-
cestei ceti; alturatul plan este deajuns de lmurit
ca s ne cluzeasc în aceast privin. Cetatea
este foarte veche; este cunoscut înc de pe Ia înce-
putul veacului al XIII. Zidul este construit dup
felul roman, adic într'un sâmbure de piatr mai
mic legat cu mortar roman i o învelitoare pe
din afar de piatr regulat tiat, din care s'a mai
pstrat o bucat de vreo câiva metri lungime la
laturea de Rsrit.
Aezat pe un tpan de deal înalt de 6—7 m.,
de form dreptunghiular, cu axa cea lung dela
Nord la Sud, cetatea avea sus, pe sprinceana tp-
anului, o prim încingtoare de zid de 2—3 m. gro-
sime, care se poate urmri la suprafaa solului de
jurîmprejur, iar la poalele colinei o a doua cin-
gtoare de zid, care s'a pstrat mult mai bine, —
este de 3—4 m. înlime i de 3—4 m. grosime, —
sprijinit de cea dintâi prin ziduri transversale.


on
<-

C/D
<
-1
5'
c


Cetatea Severinului 149

wSiiptc lunuiri de piatr apr aceste dou ziduri
paralele de inipi-e)nuiire : patru ptrate sunt puse la
coluri (a, h, c\ o) i dou, de asemeni ptrate (c, d),
la mijloc id laturcM de Rsiirit i de Apus ale zidului
interior. Cel deal a|nelea turn de form semi-ro-
tund (g) se afl la mijlocul laturii externe de R-
srit. Cel mai bine pstrat din aceste 7 turnuri, este
cel din colul de Nord-Est (b), a cruia lture nor-
dic se înal i astzi pân la 10 m., deasupra plat-
formei tpanului. Poarta principal de intrare se
afl pe laturea de Rsrit (în /), acolo unde vzu-
rm c st turnul semirotund.
Aceast cetate, una din cele mai impuntoare, din

46. Planul cetii Severinului

câte cunoatem pe pmântul nostru, era întrit pe
din afar, pe la poalele colinei, cu un an adânc de
7 m. i larg la partea de sus de 45—50 m. anul
pare s fi fost plin cu ap, adus printr'un canal
din Dunre. In aceast scurt descriere regsim i
zidurile duble de împrejmuire i forma dreptunghiu-
lar a cetii de pe Columna [lui Traian], cu laturea
cea scurt spre Nord, precum regsim i poarta


150 Monumentele Românilor

de pe laturea de Rsrit constatat mai sus pe Co-
lumn. Aceste elemente formale alturate cu cele
topografice vecine, —adic poziia lâng Dunre i
la adpostul oarecum a dealurilor Mtoreului, —
ne întresc în convingerea c identificarea între ce-
tatea de pe column i cea din grdina Severinului
este just.
Dup Columna Traian, Iai 1910, pag. 103—4.


yl

PALATE SI CURI DOMNETI


Palatul lui Duca Vod
— Cetuia flela Iai —
de AL. RUSSO

Amice, îti scriu dintr'o ruin care odinoar a fost
palat domnesc; de pe o înlime unde odinioar
veghiau cete de ostai viteji, intind ochii în calea
Ttarilor i unde ast-zi se îngra dormind câi-va
clugri în compania buhnelor. Am venit s vizitez
palatul lui Duca-Vod în Cetue, i iat ce-am
gsit:
Acest fost palat, ridicat spre partea zidului din
fa cu Iaii, este întreg de piatr, cu boli de c-
rmid. El nu întrunete proporiile arhitecturale
care dau unei cldiri aspectul de monument, dar
posed un ce misterios care spune multe imaginaiei.
Ferestrele, prea mici, sunt împrtiate fr nici o
simetrie pe faada lui; îns pe timpul luptelor, a-
tunci când Românul era totdeauna cu zilele în mân,
locuinele aveau nevoie mai mult de metereze decât
de ferestre largi.
înlimea lui e ca de dou rânduri, dar numai
unul, adec cel de sus, apare ochilor, cci partea
mijlocie cuprinde tainie întunecoase, iar sub aceste


154 Monumentele Românilor

vin beciuri spate în pmânt. O scar de vreo 12
lespezi, strâmt i lipit de peretele din afar al
palatului, duce pe un balcon mic, sub care se de-
schide usa beciurilor.
Pe acest balcon de piatr, o alt u, rotund,
îngust i scurt, d pas în o tind boltit, pardosit
cu crmizi exagonale i luminat prin o fereastr
din fund. In dreapta i în stânga tindei, dou ui
dau intrare în dou mici apartamenturi. Cel din
stânga cuprinde o sal destul de mare, cu trei fe-
restre spre ograd, boltit i pardosit cu crmizi.
In unghiul de-a stânga, cum intri, se vede locul
unei sobe ce s'a drâmat. Acea sal servea pentru
primiri i sfaturi; ea comunic cu o camer lumi-
nat prin 2 ferestre, tot despre ograd, asemenea
boltit i pardosit cu lespezi de crmid. In un-
ghiul din fund, în dreapta, se vede o u mic ce
se crede c ar fi comunicat prin o scricic spat
în zid cu tainiele de desubt.
Cellalt apartament, din dreapta tindei, se com-
pune iari din dou camere, îns mai mici. Cea
dintâi are dou ferestre spre ograd, bolt i par-
doseal de crmizi. In unghiul de-a dreapta uei
se gsete înc o sob ce seamn cu vetrele r-
neti, dei mai bine lucrat, mai elegant i mai ri-
dicat. \ doua camer, numit Odaia lui Vod, pri-
mete lumina din partea oraului Iai. Pe prei
apar nite flori roii, zugrvite cu puin art; îns
aceste vestigiuri arat c apartamenturile au fost


Palatul lui Duca Vod 155

acoperite cu fresciiri, peste care s'a lit mai în
unn varul vandalismului clugresc.
In unghiul din fund, în dreapta camerei din fund,
este o ufoarte îngust i scurt, care se deschide
în zidul despre ograd. O scricic spat în acel
zid i luminat numai prin o ferestruic rotund,
duce în o camer numit Etacul Doamnei, i care
se gsete sub Odaia lui Vod. Acea camer miste-

47. Palatul lui Duca Vod dela Cetuia (Iai).
rioas, boltit cu piatr, puin ridicat i luminat
prin dou metereze, are în fund un soi de scobire
în zid ce servea de vatr. Ferestrele ei privesc în
partea Prutului. Aa dar, rândul de sus al palatului
se compune din cinci camere, dintre care una tainic
i subaezat.
Intrarea în beciuri este pe din fa, adic din
partea ogrzii. Ele sunt spate în pmânt, boltite
i zidite de-a curmeziul palatului, în numr de cinci


156 Monumentele Românilor

sau ase, clar nu au nimic remarcabil. Iar in-
trarea în tainie se gsete în peretele palatului
care privete spre ora. O u mic, rotund i
ridicat dela pmânt ca de vreo doi coi, duce
într'un fel de tind îngust, în a crui fund se des-
chide o vizunie ce are mult asemnare cu un cup-
tor de pitrie; nivelul ei e mai ridicat decât acel al
tindei. In stânga se vede o camer boltit, tupilat,
întunecoas, în al crei col, de-a stânga, se arat
o gaur prin care de-abia încape omul, pentru ca
s intre în o alt camer asemenea întocmai ca cea
dintâi. Amândou sunt zidite pe aceiai linie cu Eta-
cul Doamnei. Care a fost menirea acestor tainie?...
Las aceast întrebare pe seama archeologilor; eu
constat numai c bolile sunt lucrate cu mult m-
estrie, c forma ferestrelor este rotund i c arhi-
tectura palatului, dei strein regulelor arhitecturale,
are un sigil de originalitate i poate s ne fac a
întrevede în trecut soiul locuinelor adoptate de str-
moi pe timpul periculos în care triau.
In pervazurile uei balconului se cunosc înc bor-
tele scobite în zid pentru capetele drugului ce servea
a întri ua pe dinuntru, când era închis noaptea,

—

obicei care s'a pstrat pân astzi în casele rneti.
In Odaia lui Vod, la ambele coluri, în partea
ferestrei, sunt doi stâlpiori de piatr, puin ridi-
cai, care ineau loc de picioare pentru un pat. x-V-
semine se obicinueste si la rani, cu deosebire

9 9 f 7

numai c stâlpii sunt de lemn.
Din dosul palatului, se gsete o cimea seac,
fcut în zidul ce înconjur Cetuea.


Palatul lui Duca Vod 157

Poarta Cctuiei se deschide în partea zidului ce
cat spre dealul Petrriei. O clopotni se înal,
pe dânsa, îns ini arc nimic mai însemnat de-
cât toate celelalte clopotnie de pe la mânstiri.
In fruntea porii, pe din afar, este spat în
piatr stema rii: cap de zimbru, purtând o co-
roan pe coarne i între coarne o stea, dedesubt
o cruce i primprejur o inscripie înc bine pstrat.
Grbeasc-se archeologii s o copieze, cci timpul
macin.
In stânga porii se înir nite case mari cu dou
rânduri, ce par a fi mai moderne, iar de acestea
se in un rând de case vechi, care au o sal lung-
rea de o frumoas arhitectur. Proporiile sunt
bine chibzuit, iar mai cu seam bolile, de stil
gotic, sunt demne de admirat. Sub ea, se afl piv-
nie lungi, largi i trainice.
In dreapta porii, lâng zidul Cetuei, despre
Prut, este o zidire de form rotund, a crei bolt
este o adevrat minune de elegan i de mestrie.
Lumina o primete pe de-asupra, ca domul Pan-
teonului. Ce pcat c acel unic cap de oper de ar-
hitectur, serv, precum se spune, de buctrie!
Biserica se ridic mai în mijlocul ogrzei. Ea sea-
mncu biserica Goliei din Iai. Pe zidul dinuntru,
deasupra uei, sunt zugrvite portreturile lui Duca-
V^od iale familiei sale. Domnul ine în mâna dreapt
planul bisericei.

Dup Al. Russo, Scrieri, ed. Acad. Rom., Bucureti 1908, pag. 194—8.


Curile domneti Brncoveneti
— Doiceti. Mogooaia i Potlogi —
de VIRG. DRÂGHICEANU

I.

Cercetându-le în ordine cronologic, dinspre cea
mai nou ctre cea mai vechie, trebuie s vorbim

48. Paraclisul palatului dela Doiceti.
mai întâi de Curtea din Doiceti, pe care Brânco-
veanul i-o întocmi în apropierea Scaunului dom-


Curile domneti Brncoveneti 159

iicsc din Târgovite spre a-i servi ca loca de pe-
trecere lâng aceast veche capital a sa, dup cum
ridicase i Curtea din Mogooaia, lâng Scaunul
domnesc din Bucureti. Ridicat pe moia cu a-
cela nume, ce fusese cumprat dela un boier B-
lceanu, prin 1702, —ea avea s serve lui Brânco-
veanu ca loca de petrecere, toamna, la culesul vii-
lor, la poalele crora era aezat. Nu se mai ps-
treaz din ea decât zidurile înconjurtoare, cu ruinele
pivnielor i biserica-paraclis, în care se vd zugr-
vii toi membrii familiei Brâncovenesti, dela str-
moii Brâncoveanului pân la micul su fiu Ma-
teia, pe numele cruia fusese ridicat.

II.

Mogooala ridicat în preajma celei de a doua a
sale capitale, în satul cu acela nume, la vreo 15
kilometri la Nord-Est de Bucureti, fu terminat în
1702, Septemvrie 20, pentru al doilea fiu al su.
tefan Brâncoveanu. Privelitea heleteului pe care
ea fu aezat, de o frumusee de nedescris, a de-
terminat pe Brâncoveanu s ridice aceast curte de
petrecere pe rmurile blii Mogooaia ce d în
Colentina. Cci într'un timp când petrecerile i vile-
giaturile prin muni sau strintate erau necuno-
scute la noi, petrecerile societii noastre de sus
se desfurau pe marginile acestor pitoreti locuri,
de care Bucuretiul este înconjurat, unde ea îi ri-
dicase case de plcere, malsons de plaisance, cum


160 Monumentele Românilor

le numiau cltorii tiinpiiliii; -din acest frumos o-
biceiu de petrecere al timpurilor vechi nu au mai
rmas astzi decât acela al claselor de jos, cu în-
cepere din ziua Patilor i pân toamna târziu, la
culesul viilor.
Aceea nevoie de petrecere, care fcea ca societa-
tea timpului lui Bibescu Vod s petreac la B-

49. Palatul dela Mogooaia.
neasa, Herstru, Floreasca, Colentina sau la Pan-
telimonul si Pacanii unde Grier, si Alex. Ghica

s y CD >

îi aveau palatele lor, —aceea nevoie îl determin
i pe Brâncoveanu s cumpere moia JNIogooaia-
Chitila i s ridice pe ea palatul ce ne uimete azi
i care împreun cu cel dela Potlogi, pe care îl
vom vedea, constitue unul din cele mai interesante
monumente ale trecutului nostru. Cumprând mo-


Curjile domneti Brncoveneti 161

ia cu nite case vechi, în 1680, el locui mai întâi
în acele case pe care le repar i lâng care ri-
dic i o biseric-paraclis —în 1688; în aceste case
el petrecu de multe ori în drumul su dcla Târgo-
vite la Bucureti, cu deosebire la Sf. Georghe, hra-
mul bisericii Mogooaia; de abia dup ce se în-
cheie pacea dela Carlovitz, între Turci i Nemi,
i Brâncoveanu se simi liber de grija rsboiului,

50. Paraclisul palatului ^ela Mogooaia.
de abia dup 1700, când primise dela Turci insig-
nele domniei pe via, iar dela Nemi titlul de
Principe al sacrului Imperiu roman, i când influena
sa politic se întindea i în Moldova, prin ginerile
su Constantin Duca, el drâm acele vechi case
i ridic palatul actual, pe pisania de marmur a
cruia, el punea s se scrie: Acest palat din temelie
este zidit l înfrumuseat de prea luminatul, înlatul
11


162 Monumentele Românilor

Domn Constantin Basarab-Voevod, druit i dat la
a! domne/ui fiu, lui tefan Brâncoveanul, motenire
ohabnic; svârind acest frumos loca la anul dela
tiristos 1702, luna Septemvrie 20.
Dar ridicarea palatului acesta nu putea s nu
excite ura i gelozia vrjmailor lui Brâncoveanu,
cari intrigar la Poart ca el s fie chemat pentru
mazilie în 1703. —Brâncoveanu îns iei triumftor
din aceast intrig i, în loc de a fi detronat, fu
bine primit de Sultan la Adrianopole.
La întoarcere, pentru a eterniza acieste zile de
grij i de fric, el puse de picta pe bolile i
pereii uneia din camerile palatului su dela Mogo-
oaia scene din timpul primirii sale la Adrianopole
de ctre Sultan. Pân în 17 14, anul mazilirii i de-
capitrii sale la Constantinopole, Brâncoveanu locui
de multe ori, cu toat boierimea i curtea, în acest
palat. Dup omorîrea sa, mobilele fur sechestrate,
iar palatul fu arendat unui hangii*i, pentru a-1 specula
ca han. In aceast calitate minunata cldire gzdui
câteva ore pe trimisul ducelui de Holstein i pe
Lamothraye, un arheolog i cltor atras în servi-
ciul lui Carol al Xll-lea, Regele Suediei, de rsu-
ntoarele fapte de arme ale acestui Rege, care, dup
înfrângerea dela Pultava, se gtea s treac prin
ara noastr în statele sale.
Lamothraye, în memoriile sale, nu tie cum s
admire mai mult poziia i mreia edificiului ce
avea s-1 gzduiasc, pe care îl gsi zidit europe-
nete, adic nu dup moda oriental, cum fusese


Curile domneti Brncoveneti 163

ci obinuit a vedea zidite casele princiare. In timpul
rsboiului din 1769—1774 dintre Rui i Turci, pa-
latul fu distrus în întregime de Turci, nermânând
în picioare decât prile albe, ce se vd în ilus-
traia fotografic. i rsmiria lui Tudor Vladimi-
rescu din 1821, pornit contra boierilor, aduse stri-
cciuni palatului, cruia i se arse biblioteca. Vod

•PUrHaL-rajMjfl SI .flti BOLTI LOf^-

.-r-rrrm-

51 Palatul dela Mogooaia.
— Schia planului etajului. —
Bibescu ca i fiul su Niculae încearc, fr succes,
s-1 restaureze. Dela ei rmaser restaurarea vizi-
bil în prile roii din ilustraia fotografic.
Palatul se ridic pe marginea heleteului, în mij-
locul unei curi închise de ziduri, prin care se
putea intra printr'o poart boltit, flancat de ca-
merile corpului de gard. Palatul avea dou rânduri
sau caturi, suprapuse: un etaj i un parter, formând


164 Monumentele Românilor

un dreptunghiu de vreo 32 metri lungime pe 24
lime. Parterul îi grupa camerile în jurul pivni-
elor, cari sunt boltite cu cupole i în cari se ps-
treaz vinurile necesare ospeelor. Familia dom-
neasc locuiete în etajul de sus, la care comuni-
carea se face din curte prin mijlocirea unei mari
scri, spre faada dinspre lac, care are o minunat
galerie cu colonad. Dispoziia etajului e foarte re-
gulat: Un antreu ce duce la un foior în fa .4.,
i la colonada dinspre lac D., boltit în mod diferit.
In stânga sa se afl 3 camere ale Domnului: M. N.
O.; în dreapta, dou camere ale Doamnei: L. K.
Eirea spre scar X se face prin anticamerele C. T.
U. E. Latrina e în P—lâng camera O.
Pereii erau zus^rviti si decorai cu stucuri din
care azi nu se mai pstreaz nimic. lîi loc de ta-
vane, în camere erau boli, ale cror capete erau
susinute de console de piatr, sculptate fie cu ar-
mele trii, fie cu cifra lui Brâncoveanu. Dei acest
palat în exterior a suferit transformrile lui Bibescu,
totu prile transformate se pot reconstitui dup
palatul din Potlogi.

III.

Potlogil este o curte i de plcere i de exploa-
tare a moiei, i de gzduire a Voivodului în cursul
cltoriilor ce el le fcea în tar.
Aezat la rspântia drumului Bucureti-Târgo-
vite cu acela al drumului spre Craiova, în jude-


«1

JOS

o»

O)
-a
a»
>

biO

O

•o

IO


616 Monumentele Românilor

ul Dâmobvia, pe moia cu acela nume, ea fu ri-
dicat în 16^98, pe seama celui mai mare din fiii lui
Brâncoveanul, care-i purta numele i avea sipoarte
i coroana, —Constantin Vod. Ca i la Mogooaia,
îns, Brâncoveanul locui mai întâi, aci, în nite case
modeste, pe care le avea înc de când era boier
i lâng care ridicase o biseric-paraclis înc din
1688, pe când era numai mare Sptar. In acele case,
care azi nu mai exist, primi Brâncoveanul vizita
unui Patriarh de Constantinopole i fcu pregtirea
campaniei dela Zrneti, în tovria Hanului tt-
resc i a unui Seraschier turcesc. Dup isbânda cre-
tinilor asupra Turcilor, îns, prin victoria dela
Zenta, a Principelui Eugeniu de Savoia, Brânco-
veanu, acum mai linitit, pe lâng alte cldiri, începu
i zidirea palatului acesta nou, dela Potlogi, care
avea s fie, în inteniunile sale, leagnul dinastiei
Brâncoveneti. Lucru începu în primvara anului
1698 i se termin în Octomvrie acela an, când
fur inaugurate cu prilejul Sf. Dimitrie, hramul bi-
sericii de acolo. Pisania de marmur pus cu acel
prilej glsuete: Io Constantin Basarah Voivod.
Aceste case din temeliea lor sunt înlate de lumi-
natul Domn Io Constantin Basarab Voevod, fiului
su Constantin Brâncoveanul, începându-le i sfâr-
indu-le la anul 1698, i la al zecelea an al domniei
sale, ispravnic fiind Mihai Corbeanul al doilea
Postelnic.
Dup grozava moarte a lui Brâncoveanu din 1714,
Turcii au supus palatul unei prade cumplite, distru-


O
o

-a

CL


168 MonuniL'ntek* Românilor

gându-l i în timpul râsboiului din 1769 1774; ^-
rendaii moiei continuar i ei opera de distrugere,
în 1907, drâmând peste 200 metri din zidurile în-
conjurtoare, iar acum doi ani, (iiiar ziduri interi-
oare. Iar în zidurile unde a stat acela care s'a sacri-
ficat pentru legea i neamul nostru, porcii i-au
gsit cel mai potrivit loca de odihn!
Dispoziia acestei curi este exact aceea a celei
din Mogooaia, numai c, fiind mai veche, este mai
disimetric în orânduirea camerelor, fa de axul
cldirii. Se intr prin aceea poart mare, flan-
cat de cele dou camere ale corpului de gard.
Ca i la Mogooaia, camerele slujitorilor, remizele,
se alturau de zidurile înconjurtoare, iar cuinia,
terminându-se printr'un imens co, pentru a absorbi
fumul ce se degajeaz din cuptorul ce arde lemne
lungi, cum \ in dela pdure, se ridic foarte departe
de palat, tocmai lâng intrarea Curii.
Palatul se rsfa în mijlocul grdinilor ce se în
tind pân în râpa unui heleteu, ca i la Mogooaia.
Avea dou etaje. In parter, ce-i dispune camerele
în jurul pivnielor, ca i la Mogooaia, locuia curtea;
sus, în etaj, familia domneasc. Intrarea în locuina
domneasc se face printr'o scar exterioar, ce duce
la foiorul din fa A, azi drâmat; de aci, printr'un
antreu împrit în mai multe compartimente, diferit
boltite, se putea trece spre galeria cu colonad din-
spre lac E., ca i la Alogooaia. In dreapta i stânga
acestei colonade erau dou latrine L. L. pentru cele
dou apartamente: al Doamnei în dreapta antrcului,


Curile domneti Briicoveneti 169

în (\'imrril(' P. (). .N.; al Domnului, în stânca an-
ticului, in canirrrlr G. II. 1. Al. Camera din centrul
])alatului Z. era ehelarul unde se inea toat gospo-
dria casei. Doamna Icjcuia în P, singura camer
ai crei perei erau ornamentai cu tucuri, pe când
celelalte camere ale acestui apartament erau foarte
simple. Domnul locuia în camera diagonal opus
M. Camera de reuniune a palatului era G. Toate ca-

t" -=s^^

5 , J-.' •: -l l: ^

W t ™j*<;i.;

54 Palatul de Ia Potlogi
— Planul etajului —
merele erau boltite, iar capetele bolilor se sprijineau
pe consolele de piatr, sculptate diferit, indicând
insignele puterii domneti, cifra lui Brâncoveanu,
etc. Pereii, în deosebire de Mogooaia, unde pre-
domina mai mult picturile, erau acoperite cu stuc,
formând diferite motive florale, orientale, foarte fine.
Numai în camera Domnului, la M, se afla un mic por-
tret în care se aflau zugrvii Constantin Brânco-


170 Monumentele Românilor

veanii, Doamna Mria i cu beandrul Constantin,
fiul lor, pentru care se ridicase acest palat.
Intre etaj i parter, deasupra cupolelor pivniei,
se afla ascunztoarea palatului, din care, printr'un
gang, se putea ei, printr'o u secret, afar din
palat.
Pe din afar, pereii erau albi, numai pe lâng
ferestre, usi si la colturile cldirii erau stucuri uor
colorate în albastru.
Din toate bogiile dela Potlogi nu au rmas, din
pricina barbariei de care am vorbit, decât zidurile
goale, pietrele colonadelor, tot aa de frumoase ca
i la Alogooaia, fiind furate de oricine avea ne-
voie de material de construcie, cum i o parte din
stucaturile camerelor.
Dup conferina Palatele noastre domneti, Bucureti 1913, 13—24.

55. Pisania palatului dela Potlogi.


CULE


Culele Gorjene
de AL. TEFULESCU

Culele erau locuinele vechilor boeri Gorjeni.
Aceste locuine aveau forma de turn, de unde le ij
vine numele de ,,cule". In form de cule se vd i
azi în unele sate case rneti de lemn, vechi. For-
ma cea mai veche i caracteristic a culelor s'a ps-
trat în culele dela Rovinari, Poiana (în ruine) i
Pojogeni, nite adevrate turnuri, cu 3—4 rânduri.
Culele mai adaptate cu nevoile vieii i mai apro-
piate de construciunile nou sunt cele din Curti-
oara, Groerea i Calopru de sus. Cula boerilor
Briloi din Vdeni i-a pierdut formele vechi, iar
cele din Borscu si Musculesti nu mai exist.
Toate culele sunt prevzute cu metereze —nite de-
schizturi mari înuntru, iar pe dinafar zidului abia
perceptibile —de unde trgeau cu armele în orice
parte a curii. In beciu era fântâna ca la întâmplare
de atac s nu fie constrâns proprietarul a se preda
din lips de ap. Uile, care sunt conservate la cele
mai multe dintr'însele, sunt foarte groase, de stejar,
legate în pente sau drugi de fer, i sfe mic CU(
greutate.


174 Monumentele Românilor
Cula din Pojogeni. —Aceast cul a fost proprie-
tatea postelnicului Ion Scrdeanu zis i ,, Prun",
dcla care a trecut la fic-sa Bla Dobrotescu.
Lungimea culei este de 7 m. 20, limea de 5 m.
80, iar înlimea de 11 m., -adevratul tip, ca i

56. Cula din Pojogeni.

cea din Rovinari, a culei (turn). Rposata proprie-
treas spunea, pe la 1895, fiii^d în etate de 70 ^m,
c din btrâni a auzit c i ei tot aa au pomenit
cula.
Camerile toate au lungime de 4 m. 36, limea
tot atâta, iar înlimea în etajul II e cîe 2,50, pe


Culele Gorjene 175

când în al 111-lca clc 2,35. Slia de 1,37. Metereze
sunt în toate caniciilc. Ia dcla intrare este foarte
groas, de lemn de stejar, legat în fer.
Tavanul etajului al Il-lea este de blane, reparat
din nou, iar la etajul al IlI-lca este o bolt de zid
foarte solid, în mijlocul creia se vede sgriporul
austriac cu 2 capete, ceeace ar da probabilitatea, c
originea ei s'ar putea pune în timpul ocupaiunei
Olteniei de ctre Austriaci (17 18—1739)-
Cula lui Coco Crsnarul din Groerea. —Coco
este tatl mamei lui Ahil Crznarul, care însui este

57. Cula din Groerea.
în etate de 70 de ani, ceeace face a se pune cldi-
rea culei, cu oarecare probabilitate, înjumtea a
2-a a secolului al 1 8-lea, dup 1750. Ea este aezat


176 Monumentele Românilor

pe povârniul unui deal i are o înlime, pân la
streain, de aproape io metri.
Are trei rânduri:
Rândul de jos are intrarea spre Apus, printr'o
ude stejar, foarte grea i groas de 6m., 20. Dela
uîncepe spre Aliaz-zi scara de 16 trepte, de câte
1,20 m., care duce în rândul de mijloc, iar spre Rsrit
se vede gârliciul beciului. Are metereze de aprare
spre Rsrit i spre Meaz-zi.
Rândul de mijloc are o camer de 5 m. Ig., pe 4
m. It., i o cmru spre Apus de 2,i5m. Ig., pe
1,40 m. It., Scara are 12 trepte de câte 0,85 m. cu
2 metereze de aprare spre Aleaz-zi i 3 spre Apus.
Rândul de sus are o camer de 6,25 m. Ig. pe 4
m. It. Foiorul este deschis i are stâlpi de crmid.
Cula clin Curtioara. —Cea mai frumoas i ele-
gant cul din Gorj. Este aezat pe un platou de
unde se vede în toate prile la mai muli km. de-
prtare. A fost reparat la 1840; de asemenea dup
1880, când i s'au mai lrgit ferestrele din rândul al
IlI-lea, coperiul a fost lsat mai jos i indrila în-
locuit cu table de fer.
Cula este foarte veche. Dup material, soliditate i
form arhitectonic aparine secolului al 1 8-lea, dac
nu celui al 17-lea.
De pe la 1785 a aparinut logoftului Cornea din
Târgu-Jiului.
Are 3 rânduri i înainte de 1840 avea un coperi
adevrat munte de indril. Rândul de jos de odi


Culele Oorjene 177

abia are pe ici pe colea câte o despictur în zid,
drci)t ferestrue, pe unde intr aerul în beciurile!
boltite. Aci în beciu era i fântâna pentru apa ne-
cesar gospodriei, în timp când cula era împre-
surat de tâlhari. Cum intri pe ua mare dinspre

58. Cula din Curtioara.

Aliaz-zi se face o tind întunecoas, din care se
vede gârliciul arcuit al beciului, cu porile de z-
brele. Rândul al doilea de odi nu se deosibete
pe dinafar din cel de jos, cci zidul merge în sus
otova pân aproape sub strain, ce odinioar era
12


178 Monumentele Românilor

eit mai mult de un stanj eu i ici colea se vd nite
deschizturi, foarte înguste pe din afar, dar foarte
largi pe dinuntru, pentru a ochi cu flinta în cei ce
ar npdi la pori sau din alt parte cu sâlnicie.
Ferestrele odilor din rândul de sus, înguste, miti-
tele, lunguee i întrite cu vergele de fer sunt ae-
zate sus de tot. Din tinda întunecoas de jos apuc
printre doi prei, unul al beciului i altul al uîiei
odi, o scar de bârne de stejar, erpuit, pân în
rândul al Il-lea, de odi în care odinioar erau la-
vie lungi. De aici pornete o alt scar de sue în
pridvor, sub acoperiul rzimat pe stâlpi cioplii din
bard i tencuii dup 1840, în lungul cruia se în-
tindeau de asemenea lavie. In acest pridvor de-
schis dau de toate prile uile odilor tot ca în
pridvorul închis din rândul al Il-lea, fiind odile
pretutindeni tot aa de mari, de înguste, de lungi
i cu câte o taini în zid dupe icoane.
Dup Gorjul istoric i pitoresc, T.-Jiu 1904, pag. LXVIII- IX i 74-5.


Culele din Mldreti
(Vâlcea)
de I. D. TRAJANESCU

Pe platoul unui deal ce se ridic în satul Mld-
reti, de partea stâng a apei Luncavului, se afl
dou cule: una, pe partea ridicat a platoului, mai
nou, în stpânirea d-lui I. G. Duca, alta, mai în
vale i mai veche, în stpânirea familiei Greceanu.
Prima, czând cea dintâiu în drumul nostru i atr-
gându-ne prin proporiile ei mari, va fi mai întâiu
obiectul acestei descrieri, servind oarecum ca pre-
gtire pentru înelegerea mai deplin a celeilalte
cule, care, dei mai mic, îns ca fiind mai veche,
cuprinde în sine mai complect elementele unei case
de aprare. Cci cel ce le vede are dela început im-
presiunea c se gsete dinaintea unor case întrite
anume, pentruca stpânitorii lor de pe vremuri s-i
pK)at gsi refugiu pentru ei, familiile i avutul lor,
în înfricoatele vremuri de nesiguran i prdciune.
De departe, de pe drumul ce se scoboar spre
târgul Hurez, venind dinspre mnstirea Hurez,
se vede pata alb a acestei cule, care, aezat pe
culmea deahilui, predomin împrejurimile ca o straj


18(J Monumentele Românilor

de veghe, rotindu-i vederea în toate prile. Astfel,
spre Rsrit i Miaznoapte, stpânesc drumurile
ce vin dinspre Râmnic i Hurez, iar spre Miaz-zi
i Apus, drumul ce se lungete pe lâng apa Lunca-
v^ului i se las în deprtare spre valea r)ltului.
Intrând în satul Mldreti, cuia se ascunde du})â
casele "i pomii de prin grdini; dar îndat ce lai
drumul mare i apuci la stânga, pe deal, pe drumul
îngust ce duce la biseric, începe s rsar dintre
copaci acoperiul ei înegrit i sobru.
Ajuni în dreptul ei, prsim ulia din sat, spre
a apuca iari la stânga, pe o ulicioar mrginit
în lturi de garduri de nuele i zidrie, iar la capt
se înfund în marea poart dela intrarea în curte.
Poarta e înalt i grea, e acoperit cu indril, iar
dela stâlpii mrginai se încep zidurile înconjurtoare
ale curii.
Intrai aici, stm locului, spre a ne stura de prive-
litea impuntoare a culei: un masiv alb de zidrie,
gurit ici i colo de ferestre aproape ptrate, iar la
partea de sus, în umbra streinei sdrenuite, ca nite
ochi ascuni, se înir arcadele cerdacului, pe care
le urmrim cu drag. Aceste arcade sunt formate
din câte trei arcuri mici, ce parc se razim pe lem-
nele de legtur dela capetele celor opt coloane ale
cerdacului. Restul pereilor dintre soclu i. cerdac
e împrit în panouri dreptunghiulare, rotunjite la
coluri; iar colurile culei sunt scobite spre a face
loc unor sferturi de coloane de zidrie. Atrai de
înfiarea ei linitit i sever, pim pe pajitea


Culele din M Idâreti 181

d(^ iarba dras re îmbrac curtea ca un chibm
verde i ne încb-eplani sj)re ua dela intrare, pzit
de o cru( e de })iatra, ce st j)uin înclinat.
Pentruca s putem intra, a trebuit s fie tras ma-
rele zvor al uei : lui drug de lemn de gorun, de
form ptrat, ale crui capete sunt vârâte în gu-
rile anume lsate în pereii uii. Dar nu pim bine

59. Cula cea nou din Mldreti.
pragul, cci o alt, gaur, scobit în pretele din
dreapta uii, ne lu privirile! x\ceast gaur merge
înclinându-se în sus i lrgindu-se din ce în ce, pân
la faa interioar a zidului (vezi planul parterului).
Aflm c prin ea se introducea eava pustei, spre
a lovi la cap pe cel ce se încerca s sparg ua.
La stânga intrrii, avem o uce ne conduce într'o
încpere ptrat, care servete de magazie; de aseme-


182 Monumentele Românilor

nea, încperea alturat, în care intrm prin ua
din faa intrrii principale, servete tot de magazie.
De aici ptrundem în pivnia cea mare a culei.
Magaziile i pivnia nu sunt boltite, ci tvnite cu
scânduri groase de gorun, sprijinite pe dedesubt de
grinzi groase tot de gorun, i ele rzimate pe stâlpi
puternici. Lumina se furieaz din afar prin mici
barbacane lunguee i înguste, care se lrgesc în
interior.
Aceste deschizturi strâmpte, prin dispoziia lor
la fel cu aceiai a gurii de puti dela intrare, ne face
s ne gândim i la întrebuinarea lor rsboinic,
i sub impresiunea semi-întunericului în care ne a-
flm, fr de voe, întrezrim scene de lupt ce s'au
petrecut cândva aici. Dar aceste gânduri negre sunt
repede împrtiate de bolobocelul tupilat în col,
care ne dete s gustm din nectarul su în semn
de bunvenire.
Eind de aici, urcarm treptele repezi ale scrii
ce ne conduce la primul etaj. Ajuni la odihna de
sus, cotim la stânga i, printr'o trecere îngust, a-
j ungem într'o sal lung, luminat de o fereastr
din zidul dela capt. Farfurii smluite în culori i
desene alese, prinse pe pereii acestei sli, într'un
ansamblu armonios cu icoane vechi, prosoape, oale,
precum i cldruele de aram, agate de tavan
ca nite candele, ne dau impresia c ne gsim într'un
templu, al crui cult e „frumosul",—acel frumos sim-
plu, curat, neprefcut, pe care îl întâlnim numai prin
satele i mânstirile noastre!

I


Culele din Mldreti 183

Din aceast sal intrm în ,, odaia cea mare", lu-
ni innt d(^ ]:)atru ferestre (vezi planul etajului I).
Aici suiU grupate, într'o ordine îngrijit, obiecte
vechi i nou, care prin diversitatea lor ne fac plcut
timpul de edere, încât cu greu ne putem hotrî
s eim pentru a vizita „etacul" cel primitor si vesel
prin curenia lui i lumina ce intr din belug prin
cele dou ferestre. In fundul slii gsim o alt s-
li, la al crei capt se afl comoditile.
Ne reîntoarcem iari la captul scrii din sal,
pentru a sui cu neastâmpr treptele ce ne conduc
sus, la catul al doilea, la cerdac (vezi planu'l eta-
jului II). Aici ne gsim într'o încpere lung ca
de zece metri i larg ca de trei; pe peretele din
afar se înir cei ase stâlpi rotunzi de zid-
rie, cari dimpreun cu capetele de ziduri, rotun-
zite i ele în form de jumtate de coloan, la fel
cu cele din captul cerdacului, sprijin arcurile i,
prin ele, zidria de subt streina acoperiului.
Dar, prin deschizturile arcadelor, privirea alunec
afar i se pierde în deprtri, spre Rsrit i Miaz-
noapte, oprindu-se pe munii Buila i Clbucetul,
a cror vârfuri albastre se pierd în cenuiul i vâ-
ntul norilor. Pe spinarea Builei, într'o opritur —
un platou —st de veacuri mânstirea Arnota, care
adpostete mormântul voivodului Matei Basarab,
iar la poalele Clbucetului, înconjurat de pduri
btrâne de fagi, mesteacni i zvoiul de arini din
vale, se afl mânstirea Hurez, minunata ctitorie
a voevodului Brâncoveanu.


fi

184 Monumentele F^Miînnilor

Subt impresiunca acestei frumoase panorame, s'ar
prea c cerdacul în care ne aflm ar fi avut o de-
stinaie pentru desftare i plcere; când îns ne
întoarcem privirea înuntru i vedem zidurile cele
groase i obloanele cele puternice, ce stau gata s
acopere gura scrii, un gând potrivnic ne cuprinde
i încet-încet ne dm seama c dac în timpuri bune,
de linite i munc, acest cerdac era locul de odihn
i repaus, în timpuri grele, de nesiguran i jaf,
aici, în acest cerdac, se concentrau forele aprrii.
Pentru acele vremuri furtunoase erau pregtite fe-
restruicile cele înguste afar i largi pe dinuntru,
bune pentru ochire i adpostire, precum i ua dela
intrare, pzit de drugi de lemn i ingenioasa gur
de puc, cai zidurile cele groase ale parapetului
de sus, strpunse de guri pentru evi de puc.
Pentru vremurile de linite îns, stpânul casei a
avut grij s-i înfrumuseeze tavanul cerdacului i
chenarele ferestrelor cu frumoase podoabe în forme
de ciubuce i flori, care se mai vd i azi, în bun
stare.
Tot atunci, când s'a fcut acest cuib, ca s se
tie si de ctr urmai vremea când s'a zidit cula,
s'a însemnat pe un perete al slii, cu cifre în relief,
leatul: 1823. Salutm cei 87—88 ani trecui peste
aceast cul i trecem mai departe, în „odaia" de
alturi de cerdac, unde admirm o frumoas sob
btrâneasc; apoi ,,etacur' i ,, cmara'', desprite
între ele printr'un perete aproape în întregime de o


PLMHUL-tTAJULUHI-

fK-C TlUf*"/^' '**-'

PLANUL -LTAJULUri-

PLANUL PARTtRULUI-

) -»yv.:.. -X^»

60. Planul culei nou din Mldreti.


186 Monumentele Românilor
sob —tot btrâneasc —într'o parte ,, oarb", iar în
cealalt parte având gura de încrcare.
Deosebirea de forme i ornamentaie dintre aceste
dou sobe i aceia din odaia mare de jos sunt o
dovad de gustul ales ce aveau meterii sobari de
pe acea vreme.
Pe tavanul cmrii admirm o ornamentaie for-
mat dintr'un disc eliptic, înconjurând un grup de
doi copii inându-se de mâini, ce pare a fi o emblem
a vieii patriarhale din timpurile trecute.
Vizita noastr fiind terminat, ne pregtim de ple-
care. Mai privim înc odat prin deschiztura arca-
delor la încânttoarea privelite de afar, coborîm
cele dou scri i eim în curte. Aici suntem din
nou intuii locului de înfiarea puternic a culei
i cu greu ne deprtm de ea, spre a merge s vi-
zitm cealalt cul, al crei acoperi negru de
indril îl vedem pe de-asupra pomilor.

Cum intrm în curtea culei, o i vedem ridicân-
du-i spinarea. i pentru ca s'o putem privi în fa,
trebue s'o ocolim, coborînd curtea spre Miaz-zi.
Dar ocolul nostru —fcut de altfel cu nerbdare —
este cu prisosin rspltit de înfiarea neateptat,
nou, a culei.
Deprini cu masivitatea celeilalte cule, aici încer-
cm impresiuni nou i oarecum diferite. Cci, dac
zidurile pline ale colului din stânga (vezi figura fa-
adei), strpunse de goluri mici, ne întresc în ideia
c ne gsim dinaintea unei case-fortree, gingia


Culele din Mâldreti 187
celor dou cerdace din colul drept ne d fr o-
vire impresiunea c avem în faa noastr un lucru
de art de bun tradiie, care din fericire ni s'a
pstrat în bun parte pân în timpurile noastre. Nu-
mai acoperiul pare c a suferit prefaceri mai mari,
cci aa improvizat cum se prezint, mai cu seam
partea dela spate, pare a fi fost fcut cum s'a putut
în urma unor vremuri grele. Zidirea corpului dela
spate pare a fi suferit i ea schimbri, cci, dup
cum se arat, ciubucriile de sub strein dau im-
presiunea c aceast parte trebue s fi fost conti-
nuat în sus, deci cu mult mai înalt. Dar cum nici
o mrturie a acelor vremuri de nestatornicie nu este
care s ne întreasc în bnuiala noastr, ne mul-
umim s gustm farmecul zidurilor rmase în pi-
cioare i, rând pe rând, s cercetm cele trei rânduri
de încperi ale culei, începând cu pivnia.
Aici ptrundem prin poarta cea mare i grea ce
se deschide în dou canate, lucrate cu drugi de
lemn încruciai, lsând între ei intervale ptrate.
In stânga se afl o încpere ce servete de magazie
i e luminat de dou ferestruici, înguste în afar
i lrgindu-se în interior. In fund sunt dou încperi
ce servesc de pivni. Semi-întunericul de aici, r-
coarea umed ce ne ptrunde, ne grbesc paii spre
eire, dup ce mai privim la grinzile groase ale ta-
vanului i la zidurile puternice pe care se sprijin
cula.

Intrarea în cul se face printr'o u din faada
estic. Ua e lucrat simplu, din lemn de brad gros.


188 Monumentete Românilor
i pentruc terenul este în pant, trebue s urcmtrei
trepte de piatr neregulat ku rate i aezate. înainte
de a deschide ua, privirea ne este atras de o
gaur ca de cinci centimetri lrgime, practicat în
grosimea zidului din dreapta. Ni se spune c a-
ceast deschidere rspunde în interior, lrgindu-se,
ceeace i constatm de îndat ce ptrundem în s-
lia larg cât scara ce duce la foior. Intr'adevr,
examinând locul, vedem o deschidere conic, prin
care probabil c se introducea eava de puc spre
a se apra intrarea în cul.
Impresia c ne gsim într'o cas de aprare o
avem aa dar de cum ptrundem în cul, cu atât
mai mult, cu cât la fiecare pas ce facem în luntrul
su, descoperim noi indicii, din ce în ce mai intere-
sante. Urcm treptele ce duc la primul foior i
de pe odihna scrii privim afar printr'o ferestruic
îngust, care se micoreaz mai mult spre exterior.
Grosimea zidului —pe de-oparte —i dispoziia a-
cestei ferestruici —pe de-alta —ne fac s ne gân-
dim la întrebuinarea rzboinic^ a ei, mai mult decât
la utilitatea ei casnic. In faa acestei ferestruici, pe
peretele opus, se vede o deschiztur, mrginit în
prile laterale de dou semi-coloane, angajate în
grosimea zidului i având d'asupra un arc. Ptrun-
dem în încperea de alturi: aici, pe peretele nordic
vedem o uprin care se poate intra într'o încpere
mare, care acum este fr tavan, servind de ma-
gazie. Desigur c vreun incendiu a distrus aceast
parte, care s'a acoperit dup împrejurri cu o poiat


Culele din Mldreti 189

în ])rclungirca panici acoperiului dcla corpul |)rin-
cipal, lsând s se vadfi în încperea despre care
vorbim lemnria acoperiului i indrila.
Pe ])eietele din s])re Rsrit al acestei încperi
avem o u prin care intrm într'o mare camer

61. Cula cea vechie din Mldreti.
boltit. Aceast camer dela început devine inte-
resant prin bolile ei de coluri, întretiate la baze
de alte boltioare circulare, producând efectul unei
stele, prin interseciile în form de lunete ale bolilor.
Pe doi din perei se vede câte dou terestre de
form aproape ptrat i o firid pe peretele cel
mare i plin. Aceast camer i cu cea de alturi
par a fi servit ca odi de locuit ale stpânului casei
dimpreun cu familia. Amândou aceste încperi


190 Monumentele Românilor
sunt vruite cu alb, ceeace le d un aer primitor i
familiar, din care cauz cu greu ne hotarîm s
le prsim, spre a reintra în cerdacul cel mic. De
aici, prin ua din dreapta, intrm într'o încpere
mic, de o înfiare foarte ciudat: este tvnit
cu boli în form de lunete la fel cu cele din odaia
mare, vzut mai înainte; într'un col al acestei boli
este tiat o gur ptrat, de marginea creia se
razim capetele unei scri de lemn, aezat aproape
în poziie vertical; —în dreptul acestei scri, pe
peretele apropiat, este o sob îngropat în grosimea
zidului; camera este luminat de 3 ferestre de form
eliptic la partea de sus. Privirea ne este continuu
aintit spre gura de sus i de aceia într'un gând
ne hotrîm s urcm scara cea repede, crân-
du-ne de treptele ei rari, pân ce ajungem la gura
bolii. Aici, dup ce punem la încercare puterea mu-
chilor manilor i picioarelor, printr'o adevrat mi-
care-for, ne vedem intrai într'o camer mic, în-
gust, întunecoas, abia luminat de trei ferestruici
înguste.
Lâng peretele mic gsim alipit un pat, iar pe
peretele alturat un cmin cu vatr i cu co larg
pentru fum i aburi. Suntem în ascunztoarele slii:
aici se refugiau ai casei —femeile, copii i lucru-
rile de pre —pân ce se deprta urgia prdciunilor.
Prsind ascunztoarea aceasta plin de nep-
trunse taine, ne coborîm iari în primul cerdac.
Aici vedem iari semne ce ne vorbesc de timpuri
grele de lupt, cci în parapetul cerdacului zrim


l-^lotr

62. Planul culei vechi din Mldâreti.


192 Monumentele Romanilor

guri prin cari se introduceau evi de puc, pentru
aprare. Scria de lemn din acest cerdac ne invit
tot mai sus, la cerdacul cel mare, ,Ja sagnasiu",
tinde ajungem dup ce mai urcm alte dousprezece
trepte de stejar.
De aici se desfoar spre Miaz-zi frumoasa pri-
velite a vii Luncavului, mrginit de dealuri um-
broase ce se pierd în deprtri albastre spre \'alea
Oltului.
Coborîm în curte, mai privim îndelung la aceast
comoar nesfârit de duioase amintiri, cuprindem
dintr'o privire statura ei cea svelt i robust i,
cu imaginea ei în minte, ne deprtm pe ulia sa-
tului Mldreti, cu impresia c plecm dela un
loc sfânt.
Dup Viata Româneasc, 1911, No. 3, pag. 371—82.


^^>

BISERICI SI MNSTIRI
MOLDOVENE

13


Biserica din Rdui
de N. lORQA

Biserica cea veche a Domnilor Moldovei arat
s fi fost de lemn; pe mormintele lui Bogdan-
Vod i ale urmailor si, nu s'a putut pune, fi-
rete, nici-o piatr. întemeind episcopia Rduilor,
tefan-cel-Mare a îneles s-i dea i o biseric vred-
nic de noul Vldic. Biserica aceasta a fost croit
în proporii de tot largi i are astzi o form ce
nu-i gsete perechea aiurea. Prin ua cu multe
arcuri sfrâmate în cadrul ei se intr într'un pro-
naos, i dela acesta o alt u, încunjurat cu linii
de arc sfrâmat, duce la biserica însi. i pronaosul
i naosul sunt împrite în trei prin dou iruri de
stâlpi greoi, fcui din zid. E deci o biseric cu trei
nvl, aa cum se mai întâlnete o alta la Arge, în
biserica domneasc. Lumina ptrunde prin câte cinci
fereti de fiecare parte. Aa fiind, cataj>eteazma se
întinde numai în parte înnaintea altarului, sprijinin-
du-se la dreapta i la stânga pe dou buci de zid.
Câte cinci contraforturi de fiecare parte sprijin
preii. Tumul lipsete, dar în zid se fcu loc unei


196 Monumentele Românilor

scri care duce la acoperi. Clopotele atârn îtitr'o
clopotni cu dou rânduri, ce se înnal la o parte.
In naos se întinde lâng zidul din dreapta un
ir de pietre frumos spate pe care tefan puse
s le fac în amintirea tuturor acelor înnaintai i
strmoi ai si cari-i gsiser sau trebuiau s-i
gseasc odihna în Rdui. Pe rând se cetete pe
umeda piatr neagr, ptat de picurile de cear
i acoperit de un praf cleios, numele lui Bogdan,
lui Laco, lui Roman, tatl lui Alecsandru-cel-Bun,
lui tefan, fratele lui Roman i biruitor al Ungurilor,
lui Bogdan, fratele lui Alexandru-cel-Bun, i al lui
Bogdan, tatl noului ctitor. Lâng dânii îi aflar
apoi locul rude domneti i fruntai ai rii din tim-
purile nou. Dar gropnia Domnilor era strmutat
acuma la Putna, mânstirea cea nou, i tefan pl-
tia astfel mai mult o datorie de recunotin fat
de trecut, împodobindu-1 în clip când îl prsia.
Aa a trit biserica, supt paza sfintelor morminte,
pân în vremea acelui Alexandru Lpuneanu, care
a urmat lui Rare ca înnoitor i adugitor al monu-
mentelor Moldovei. Alexandru-Vod, tiran bisericos,
cu fric de Iad, i-a îndreptat luarea aminte i asupra
bisericii din Rdui, i el ia adaus un pridvor îm-
podobit în fa cu o frumoas fereastr gotic, în-
florit, i având pe laturi alte dou fereti mici, de-
asupra uilor împodobite ca din vechime. Tot supt
dânsul, prin 1558, se fcu i zugrveala cea nou a
preilor i chipurile ctitorilor, ce se vd înc la
strane, în mâna dreapt. Alexandru-Vod ine bi-

1

{


Biserica din Rdui 197

serica în niân, tefan se afl lâng dânsul, mai
de o parte, i tânrul de lâng el nu poate s fie
decât Alexandru, fiul din flori al marelui Voevod:
el nu avuse ca mam o Doamn, i de aceia nici-un
chip femeiesc nu se vede lâng acestea ale Voevozilor.
Toi poart hainele lungi de brocard în flori de
aur, dar ele nu pot fi privite cu deplin încredere.

63. Biserica din Rdui.

cci asupra lor ca i asupra chipurilor domneti a
trecut penelul pictorilor mai târzii, cari au dat lui
tefan-Vod i Lpuneanului brbile lor ascuite
în dou. Cred c aceast din urm prefacere i îm-
podobire a bisericii s'a fcut de ctre Mitropolitul
lacov I-iu, care a fost la început episcop de Rdui
i al crui printe, ieroshimonahul Andrian, a fost


196 Monumentele Românilor

îngropat deocamdat lâng aceste ziduri, unde i se
vede înc piatra, înnainte de a fi strmutat la Putna.
Colorile întrebuinate i înfiarea sfinilor arat
îndestul aceasta. Atunci se va fi fcut icatapeteazma
fr frumuse, care se vede astzi.
Dup Neamul românesc în Bucovina, pag. 124-26.


Biserica catolic din Baia
de ALEX. LPEDATU

Ca una din cele mai btrâne aezri oreneti
ale rii, Baia Sucevii, azi un sat ca multe altele,
pstreaz în cuprinsul su rmie istorice a cror
vechime se ridic departe în sus, dealungul veacu-
rilor, pân în vremea celei fnai bogate înfloriri a
târgului ssesc de odinioar, pânîn anul memorabil
al ruinoasei înfrângeri a lui Matia Craiul, pân în
epoca întâiei i celei mai vrednice domnii a lui Petru
Vod Rare. Ele sunt: i) —ruinile bisericii catolice,
reedificat de Alexandru cel Bun la 1410, 2) —bi-
serica Alb, acum restaurat, înlat de tefan cel
Mare i 3) —biserica zis, pe numele ctitorului, a
lui Petru Rare, zidit la 1532.

Mreele ruini ale bisericii catolice, afltoare azi
în grdina proprietii locului, provin, cum s*a spus,
din strvechia ctitorie a lui Alexandru cel Bun dela
1410, pe care Voevodul a înlat-o, precum mrtu-
risesc izvoarele, pe seama lcuitorilor sai, în amin-
tirea rposatei sale soii Margareta, îmtnormântat
aci. înainte îns de a arta împrejurrile în cari
s'a fcut aceasta si de a înira datele mai însemnate


200 Monumentele Românilor

ce avem cu privire la domneasca fundaie, e nece-
sar, pentru lmurirea lucrului, s spunem câteva cu-
vinte despre târgul însu. Cci cu întemeierea, dez-
voltarea i decderea lui st în strâns legtur is-
toria bisericii catolice din localitate.
Bala, cum i-au zis totdeauna ai notri, Staclt Molde,
cimi o numiau dirigtorii sai în bogata lor cores-
ponden cu Bistria Ardealului, Moldavla, cum o
gsim însemnat în hrile cele mai vechi, Civitas
Moldaviensis, cum o scriau strinii în documentele
i actele lor latineti, a fost desclecat de Saii ce
colonizaser vecina Rodn de peste muni i o a-
duser la mare înflorire, în a doua jumtate a sec.
al XlII-lea. In Baia —scrie d. lorga —se recunoate
ungurescul Banya, ce slavonete e tot atât cât
Rodna, —Rodna din vecintatea Bistriei.
In întâia jumtate a secolului al XlV-lea, târgul
era întemeiat i organizat definitiv, dup modelul
cetilor sseti din noua patrie a desclectorilor —
din x\rdeal. O arat aceasta mrturia documentelor
posterioare, nu prea târzii (cel dintâiu dela 1413),
cari numesc Baia capital a ,, rii Moldovei". Fi-
rete, nu a Moldovei lui Bogdan-Vod Desclec-
torul, care va fi rezidat la Rdui, unde s'a îmmor-
mântat, ci a Voevodatului întemeiat, puin mai îna-
inte (c. 1352), de Drago-Vod i fiul su Sas,

—

Voevodat numit în diplomele Regelui Ludovic ,,terra
Moldavias" i pe care 1-a supus i luat în stpânire
Bogdan. Faptul acesta se atest i prin pecetea con-
timporan —cci, dup sigilografi, e gravat în se-


Biserica catolic din Baia 201
colul al XlV-lca, —,,pecete ce arc, ca stem a o-
raului, un cerb în fug spre dreapta, cu capul în-
tors, între ale crui coarne se afl un crucifix, iar
în exerg inscripiunea: SIGILLUM^CAPnALIS^
CIVITATIS ^MOLDAVIE =^TERRE '^MOLDAVI-
ENSIS.
întemeiat în astfel de condiiuni, de o populaie
harnic, cu spirit de organizare i nzuini de prop-

64. Ruinele bisericii catolice din Baia.

•

ire. Baia, mijlocind o bun parte a relaiunilor
noastre economice cu Ardealul, ajunge, în a doua
jumtate a secolului al XlV-lea, unul din cele mai
însemnate târguri ale Moldovei i se menine ca
atare în secolul urmtor, alture cu celelalte aezri
oreneti ale rii, cari, dei întemeiate mai târziu,
se desvoltaser i ele destul de repede. Aceasta se
vede din bogata coresponden a oraului cu Bistria,


202 Monumentele Românilor

din vechile privilegii comerciale, acordate neguito-
rilor strini, în cari Baia figureaz între târgurile de
frunte ale jii i din faptul c aci, la începutul se-
colului aî XV-lea, s'a cerut i s'a obinut dela Scaunul
p>ontifical înfiinarea unei Episcopii catolice, mai
mult pentru lcuitorii sai ai oraului i mai cu seam
pentru scopurile generale ale propagandei între
„schismatici'', sprijinit atunci, cu mult zel, de Mar-
gareta-Doamna, soia lui Alexandru-Vod cel Bun —
„illa gemma pretiosa, Moldavicarum ecclesiarum
fundatrix".
Pe mormântul acestei Margarete —considerat de
tradiia bisericeasc ca întemeietoare a cultului ca-
tolic în Moldova —edific Alexandru cel Bun la
141 o — ne relateaz Marc Bandini la 1646 —m-
reaa biseric cu hramul Sf. Fecioare, dimpreun cu
mânstirea, în care, câiva ani dup aceea, se aez
Scaunul Episcopilor latini din Târgul Moldovei —
Civitas Moldaviensis. Era în epoca de înflorire a
comunitii catolice a Sailor din Baia, e]X)c ce,
dealtfel, nu inu decât prea puin —pân la 1467,
când, precum; se tie, târgul ce adpostise între zi-
durile sale oastea ungureasc a Craiului Matia, fu
dat prad flcrilor în noaptea de 14 spre 15 De-
cembrie, odat cu lovirea, spargerea, înfrângerea i
ruinoasa fugrire a vrmailor...
Arderea aceasta a târgului, urmat de o alta în
1476, înaintea btliei dela Valea-Alb, e punctul
de plecare pentru decderea Bii: o parte din vechii
locuitori îi prsir vetrele, locul lor fiind luat de


Biserica catolic din Baia 203

„schismaticii Valahi", pe seama crora ridic acum
victoriosul Voevod o biseric mare i frumoas de
piatr, pe care o închin sfântului marelui mucenic
i biruitor Gheorghie. Astfel înfloritoarea comunitate
catolic sseasc i ungureasc sczu deodat —i
cu dajisa i Episcopia, ce nu mai avea nici mcar
atâtea venituri, cât s poat susine pe Episcopi,
cari, din cauza aceasta, pstrându-i titlul, rezidau
prin alte pri. Firete c aceasta contribui mult la
decderea târgului, decdere favorizat de noile îm-
prejurri economice mai puin prielnice ca alt dat,
precum i de procesul înlocuirii treptatq a populaiei
vechi târgovee de meseriai i neguitori, prin po-
pulaia nou steneasc de plugari i pstori. Cci,
de unde în vremile sale de înflorire. Baia numra
>este 6000 locuitori sai i unguri, la sfâritul seco-
lului al XVI-lea ea nu mai avea decât ceva mai
mult de a douzecea parte (360) din aceti locuitori.
In mijlocul târgului în decdere, din care dispru
curând Episcopia i mânstirea (c. 15 10), —slbit
comunitate catolic a Sailor i Ungurilor din Baia
întreinea îns destul de bine mreaa si trainica
ctitorie a lui Alexandru-Vod cel Bun, —biserica cu
hramul Sf. Fecioare, despre care ne-au transmis
mrturii, mai mult sau mai puin preioase, mai toi
episcopii, vicarii apostolici i misionarii catolici
ce-au vizitat-o în cursul secolului al XVII-lea. Cel
dintâiu din acetia e Bernardin Querini, episcopul
de Arge, care, vizitând Baia la 1599, spune c a
gsit acolo dou biserici de piatr: una aproape


204 Monumentele Românilor

ruinat, în care nu se mai servete; cealalt destul
de frumoas i comod. Aceasta este biserica ce
ne preocup a St. Fecioare, pe când cealalt tre-
buie s fi fost biserica Sf. Petru i Pavel, despre care
vorbesc documentele mai vechi i ale crei urme,
cercetându-se, n'ar fi, desigur, prea greu de gsit,
întru cât btrânii satului pomenesc i astzi locul
unei biserici disprute din localitate. Mai bogat ceva
în informaii decât Querini, e misionarul, rmas ano-
nim, din 1606, care ne relateaz c la Baia e o
biseric roman, de zid, mare i frumoas, înlat
de soia unuia din Domnii catolici, care e îmmor-
mântat acolo. Asemenea Benedetto Em. Remondi
ne spune în raportul su ctr Congregaiunea de
Propaganda Fide, din 1636, c a vizitat un târg
mare, numit Baia, unde a gsit o biseric mrea
i frumoas, de piatr, cu un turn ce slujete de
clopotni.
Dar informaiile cele mai complete, cu privire Ia
biserica din Baia, ni s'au pstrat în preioasa rela-
iune a lui Marc Bandini, asupra cultului catolic
din Moldova (1646—1647), în care se arat c bi-
serica, conservat în întregime, are cincizeci de pai
în lungime si douzeci si cinci în lime —^dac se
msoar dela capela Sf. Treimi, spre vestmântar
(versus sacristiam). In toat Moldova nu este o a-
semenea biseric (bineîneles, catolic): cu turnul
înalt, de piatr, zidit în ptrat i bun pentru aprare,
ea are cinci altare: întâiul, cel mai mare, al Adoif-
mirii Maicii Domnului; al doilea, la Miaz-noapte,


Biserica catolic din Baia 205

al Sf. Caterina; al treilea, la Miaz-zi, al Sf. Nicolae;
al patrulea, lâng acesta, al Sf. Marii majoris (se
serbeaz la 5 August); al cincilea, în Capel, lot
în partea de Miaz-zi, al Sf. Treimi. —In mijlocul
bisericii e Baptisteriul, sub care odihnete Margareta
(soia lui Alexandru cel Bun), „acea piatr nesti-
mat, fundatoare a bisericilor (catolice) moldovene",
pe al crei epitaf, aezat în partea dreapt a alta-
rului, dup Marc Bandini, se citia:
,,Anno 1410, hoc templum, in honorem b[eatae]
M|ariae] v[irginisl dedicatum, ab illustrissimo principe
Alexandro voj|vo]da aedificatum est, una cum mo-
nasterio, Moldavicen, cujus piae memoriae conjux
Margareta, sub fonte baptismatis sepulta est. Requ-
iescat vitae aeternae resurectionem, amen".
Astfel se prezint, aa dar, vechia biseric cato-
lic din Baia pe vremea lui Vasile-Vod Lupul, când
târgul mai pstra totu o oarecare însemntate. Co-
munitatea ce-o întreinea slbise îns cu totul (mai
erau, în anul vizitaiei lui Bandinus, 40 de case cu;
246 locuitori), iar clugrii i preoii ce-o deserviau
se ticloiser pân într'atâta, încât vizitatorul apos-
tolic nu se putu reine de a le face un tablou foarte
trist al strii lor din trecut i de atunci. De aci în.^-
colo —afar de relaiunea lui Vito Piluzio din 1682,
care ne arat c a gsit o biseric] mare de piatr,
cu cinci altare i împodobit cu diferite culori, —
nu cunoatem mrturii mai de seam, cu privire la
biserica catolic din Baia, de cari, dealtfel, nici nu'
prea mai avem nevoie. Cci comunitatea Sailor i


206 Monumentele Românilor

L'ngurilor stingându-se, dup toat probabilitatea,
în secolul urmtor, btrâna ctitorie a lui Alexandru-
Vod cel Bun, rmas neîngrijit i prsit, czu
odat cu totala însemntate a târgului, care nu mai
prezint acum, nici chiar pentru crturari, vreun
interes deosebit: Cantemir nu-1 amintete, decât pen-
tru a spune, cai Nicolae Costin, c a fost desc-
lecat de ctre nite olari sai din Ardeal —cci „ol-
rie, ssete, se chiam Baia".

De muli ani, de-un secol, poate i mai bine, mult
ludata biseric sseasc din fostul Târg al Moldo-
vei, zace în ruini, —mini cari impun îns i astzi
vizitatorului prin mreia lor i dup cari se poate
recunoate cu înlesnire prile constituitive ale tem-
plului de odinioar: turnul ptrat i puternic al clo-
potniei, înalt i acum, dup atâta-mar* de vreme,
de vreo douzeci de metri, altarul, cu frumoase fe-
restre gotice, ridicat pân la începutul bolilor i
sprijinit în afar, cai restul cldirii, de solzi contra-
fori, precum i temeliile vechilor altare, enumerate
mai sus, —unul la Miaznoapte, trei la Miaz-zi.
Sub aceste ruini, negreit, se vor mai fi aflând înc
destule rmie epigrafice, începând dela acea str-
veche inscripie din 141 o pân la sfâritul secolului
al XVII-lea, —astfel c spturile ce se vor între-
prinde cândva aci vor scoate la iveal, desigur, multe
i preioase mrturii cu privire la trecutul de secole
al Bii.
Dup BuL Corn. Mon. Ist, II, pag. 53—60.


Mnstirea Putna

de N. lORQA

Putna lui tefan-cel-Mare a fost cea d'intâiu i
mai frumoas din bisericile lui. Ea avea intrarea
printr'o u în arce sfrîmate spre un pronaos, iar
printr'o a doua u, cu c-^drul în unghiuri drepte,
spre largul naos cu stranele rotunjite i spre un altar
în absid. Patru fereti gotice ddeau lumina puin
pe care datina Rsritului o îngduia unei biserici
mnstireti, menit pentru îngroparea Domnilor.
Deasupra naosului se ridica un turnule. Patru con-
traforturi sprijiniau, încordându-se, preii: podoaba
acestuia i a preilor celorlali erau ocnie în dou
rânduri. Zugrveal era numai pe d'innuntru, ca
în toate bisericile lui tefan, iar pe din afar cr-
mida aparent i rotilele de smal —ca la Ppui,
la Dorohoiu, la Hârlu, la Sf. loan din Piatra, la
Borzeti —alctuiau singura împodobire.
In aceast biseric se coborîr pe rând în mor
mântui lor, supt lespedea de marmur sau de piatr
moale moldoveneasc, tefan-cel-Mare, în acele zile
de înnlare a sufletului su, în Iulie 1504. Apoi
Doamna sa cea din urm, cea mai frumoas i mai


208 Monumentele Românilor

iubit, Mria Radului Vod Munteanul. i ei îi a-
flar locul lâng doi copii mori tineri înnainte de
aceasta, copii din flori cu mame necunoscute, i
lâng a doua soie a Voevodului, împrteasca Mrie
din Mangup, pe care un acoperi de mormânt, esut
din fir de aur pe mtas, o înfieaz dormind, cu
manile pe piept, purtând cunun grea pe capul sup-
ire, i înfurat în brocard scump ca într'un giul-
giu mre. Mitropolitul lui tefan în aproape tot
cursul Domniei lui, bunul printe btrân Teoctist,
Laie a stat neclintit cu cârja lui sfinit lâng buzdu-
ganul sângeros al lupttorului, i-a aflat i el pacea
aice, în gropnia domneasc, fiind poate i rud de
Domn, vlstar din neamul stpânitor al lui tefan.
i Bogdan, fiul ctitorului, i tefni, fiul uuratec
al acestui viteaz Bogdan, au venit pe rând lâng p-
rinte i bunic, împrtindu-i linitea, ce se putea
crede venic.
Dar iat c dup moartea înainte de vreme i fr
de lege a lui tefni, Petru Rare, om cu gânduri
mree, iea Domnia rii. In toate el vrea s facmai
mult, mai mare decât tatl su, tefan btrânul. In
rsboaie i cuceriri n'a izbutit, în scrieri i cldiri
îns, da. i vezi-1 cum îi pune în gând s prefac în
mai frumos Putna lui tefan, în care la 1529 el în-
mormântase pe Doamna tinereelor lui. Mria...
De sigur c atunci s'a cldit pridvorul închis, pe
care-1 lumineaz în frunte trei fereti mari, mai mari
i mai îmbelugate decât oriunde, cu câte doi stâlpu-


MAnstirca F^utna 2()9

sori gotici. Dou ui de un ^^otic mai simplu dau in-
trare pe amândou laturile.
Dup acest adaos dela Putna, care i-a stricat întru
câtva armonia msurilor, încrcând-o cu podoaba
cea nou, s'a luat Lpuneanu când a îndit cu un
pridvor Rduii. Rare va fi chemat i aici la lucrul
zugrvelii miestre pe dulce fond de albastru pe


210 Monumentele Românilor

culmilor. tefan Toma al ll-lea înal Solea, înalt
vale, departe. In sfârit, Cazacii lui Timus, ginerele
lui Vasile Lupu, prdar pentru întâiai dat, stra-
nic, mnstirea de legea lor.
Atunci bunul boier de ar ce ajunse a fi Domn,
Gheorghe tefan se apucs dreag mânstirea, pe
o amenina risipa. El plec din Scaun i se stânse
in strintate fr s fi putut duce lucrul la capt.
Desigur c acelai meter de cldiri va fi lucrat i
mai departe sub Domnii urmtori, rbdtor i bine,
pân ce, dup vreo zece ani de zile de munc cin-
stit, se putu sfini biserica cea înnoit.
In ce a stat înnoitura, se vede lesne. Feretile, uile
au fost lsate cum fusese. Nimic nu se schimb în
orânduire i împrire. i zugrveala din timpuri fu
pstrat. Dar, dup o datin de arhitectur care se
vede dela Dragomirna i Solea pân la Cainul ace-
luiai Gheorghe tefan, ciubuce împletite se întinser
ca un brâu în jurul bisericii, între cele dou rânduri
de ocnie, i apoi pe toate nervurile bolilor, lucrate
aici în flori i pecetluite cu capete de bouri, cu gât
din veacul al XVI-lea sau fr, i înfrumuseate ca în
toate stemele. Mormintele nu fur lsate la locul lor,
ci, la înnoirea pardoselii de piatr, ele fur cercetate
i sicriele puse la un loc, în mijloc, lsându-li-se po-
doabele. Astfel trupul lui tefan-cel-Mare, capul des-
poiat de coroan, pieptul acoperit înc de rmiele
vemintelor i—se zice —de o cruce, cum o purtau
la gât Voevozii —, ajunse în acest chip puin la
dreapta de mijlocul naosului, unde i astzi pasul ori-


Mnstirea Putna 211
cui ( alc, fr s-1 cunoasc, locul cel sfânt. închin-
ciunea cea veche i cea nou s'a dus aiurea, acolo;
unde sttea marmora goal, spat cu slove gotice,
i tot aa de goale rmaser dup aceasta, în pronaos
i naos, pietrele de mormânt ale Doamnei Mria, în
fa cu tefan, ale copiilor ei vitregi, lâng dânsa, a
lui Bogdan;, în pronaos, la dreapta, i a Mriei lui
Rare, în fa, având lâng ea piatra de mormânt a
lui tefni. Deasupra acelor morminte care se g-
siau lâng perete, în orânduirea cea noua a epitafe-
lor, sculptorii lucrar baldachine vdit întiprite de
spiritul cel nou al Renaterii apusene, cu formele ro-
tunde, pline, cu fel de fel de linii erpuitoare, i de
flori destul de grosolane, i de flcri ridicându-se
la coluri; mormântul lui Efrem de Rdui, la Mol-
dovia, arat currt se pregtete acest obicei al bal-
dachinelor, care nu fu urmat mult vreme. La turn
se adause înc un rând, fcându-l mai mare, imulte
podoabe, mai simple decât la Dragomirna. Pentru a
inea naosul, se înlar în sfârit doi stâlpi grei de
piatr spat cu podoabele obinuite în acest timp.
In aceast nou hain apru Putna dup dou sute
de ani dela întemeierea ei. Nici acuma ea nu avu no-
roc. Peste douzeci de ani. Polonii cucerir ara-de>
sus, i Joimirii, Cazacii lor statur i în Putna, porun-
cind i jcuind. Dup plecarea lor, la 1699, biserica
rmase iari drpnat, ca i turnurile i toate cl-
dirile dimprejur, unde triau în ticloie câiva clu-
gri. Atunci, prin anii 1750, lacov I-iu, Mitropolitul
Moldovei, care fusese episcop de Rdui i avea


212 Monumentele Românilor

ctre Putna o veche i fireasc evlavie, se fcu al
treilea, al patrulea ctitor. El nu înnoi nimic în arhitec-
tur, nefiind dintr'o vreme când aceasta mai era cu
putin. Dar el ridic tot ceeace czuse, înlocui tot
ceeace lipsia i fcu toat zugrveala cea nou, din
care se vd câteva urme în pridvor, nu prea strlu-
cite, ce e dreptul.
In faa mormântului lui Teoctist, din acel pridvor
(alt ierarh moldovenesc, Teofil de Rdui, e îngro-
pat afar lâng zid, ca i un Mitropolit bucovinean
de dunzi), el îi ridic siei mormânt i lâng piatra
ce-i spase din vreme, puse rmiele, aduse dela
Rdui, ale prinilor si, clugrii Andrian i Ma-
riana. Odjdiile i odoarele fur adause, o icoan de
pe catapiteazm argintat, i podoabele nou, mult
mai srace i mai de puin pre, se vd înc lâng
ripidele în filigran cu heruvimi, lucru de Veneia,
lâng greoaiele cri manuscripte, legate în plci de
argint btute cu ciocanul i în platoe de lanuri de
argint, ale lui tefan, lâng aierele, ce triesc pânl
astzi, ale ctitorului darnic.
Aa a fost a patra Putn moldoveneasc, a Mitro-
politului lacov, pe care o înlocui dunzi a cincea, a
arhitectului Romstorfer, sub stpânirea împratului
austriac Francisc losif I-iu, stpân al Bucovinei i al
multor altor ri. Morii stau supui în morminte ca
i în vremile neamului lor, i numai tidva fetei lui
tefan, Domnia Cneajna sau Mria, e btutîn cuie
pe o bucat de mucava, i, când' e scoas din dulapul


Mnstirea Putna 213

CU podoabe dezgropate, strânse în clopote de sticl,
ea las s cad frânturi din osul aa de sfânt pentrr
noi, care se calc în picioare. Ce nu pot suferi morii,
când... când ysufr cei vii!
Dup Neamul românesc în Bucovina, pag. 132 39.


Bis. Log. Tutul din Blineti
de N. GHIKA-BUDETI

Biserica din Blineti (judeul Dorohoi) este una
din cele mai interesante biserici din Moldova i, prin
particularitile pe care le prezint, ocup un loc
cu totul a parte în evoluia artei monulnientale din*
timpul lui tefan cel Marc i a urmailor si.
Planul bisericii nu seamn câtui de puin cu ti-
purile din secolul al XV i XVI, tot astfel nici forma
bolilor, nici dispoziia clopotniei. In ceeace pri-
vete îns materialele întrebuinate precum i ele-
mentele si formele decorative ale faadelor, ele sunt
aceleai ca la celelalte biserici din acea epoc.
Planul bisericii presint particularitatea, unic în
Moldova, de a avea, poligonale pe din afar, atât
altarul cât i pronaosul. Clopotnia este alipit de
biseric în faada dinspre Miazzi i chiar la ua
bisericii, formând un fel de pridvor boltit la intrare.
Bolile atât la naos cât i la pronaos sunt cilindrice
„berceaux" i întrite cu nervuri formând arcuri du-
blouri paralele între ele. Acest sistem de bolt deriv
din cele medievale i presint aseminare cu bolile
bisericii domneti din Rdui.


216 Monumentele Românilor

Interiorul se compune din pronaos i naos, des-
prite prin un zid plin, cu o ue de comunicaie în
axul lui. Altarul are în interior forma semicirculara
obinuit i este acoperit cu o bolt în form de
sfert de sfer. Atât naosul cât i pronaosul au bol-
ile lor cilindrice, împrite în câte trei travee egale
prin arcuri dublouri, cci se reazimâ pe stâlpi de
piatr angajai în zid i decorai cu cpiele i soî-
cluri sculptate. In partea din spre Apus a boilei
pronaosului se afl menajat o deschidere, pe unde
se poate ptrunde în pod i la camera clopotelor,
prin o scar de lemn. Alt acces la clopotni exist
prin o deschidere ce se vede în zidid clopotniei spre
Apus, desigur prin o scar mobil. Aceasta este i
dispoziiunea clopotniei dela biserica Popui din
Botoani, care nu este accesibil decât prin o scar
mobil, probabil spre a feri clopotele de o comuni-
caie direct cu exteriorul.
Faadele sunt decorate dup normele bisericilor
lui tefan cel Mare. Soclul puternic în piatr de di-
mensiuni mari este foarte proeminent i cu faa te-
it. Muchiile verticale ale zidurilor sunt de ase-
menea de piatr cioplit, restul zidriei pare a fi
parte în piatr neregulat i parte în crmid. Cea
mai mare parte a faadelor este acoperit cu ten-
cueli foarte deteriorate, cari par a fi fost pictate pe
toat suprafaa lor, la o epoc oarecare; partea su-
perioar a faadelor este de crmid, formând dou
etage suprapuse de firide semicirculare: rândul in-


Biserica din Blineti 217

ferior de firizi mai mari, cel superior mai mic i de
dou ori mai numeroase.
Peste aceste firide s întinde de jur împrejurul
bisericii mai multe rânduri de discuri smluite, co-
lorate în mai multe nuane i la fel cu cele dela Po-
pui, Hârlu i Sf. Nicolae Domnesc din Dorohoi.
Totul e încoronat cu o corni de piatr cioplit.
Acoperiul, astzi de indril, este deteriorat i
slbit. E greu de spus ce era acest acoperi la început.
Pictura votiv care arat pe ctitor cu biserica în
mân, înfieaz un acoperi uguiat i o siluet
general asemnându-se mult cu o capel gotic.
Este de observat c pe aceast pictur toat faada
bisericii pare zugrvit, ceeace ar dovedi c pictura
e posterioar întemeierii bisericii i nu contimporan
cu ea: într'adevr este inadmisibil ca bogata arhi-
tectur de piatr de talie, de firizi de crmid i de
teracote smluite, s fi fost dela început acoperit
cu zugrveli.
Sunt multe biserici vechi din Moldova care au
fost acoperite în întregime pe din afar cu zugr-
veal ,,al fresco". Dintr'însele, sunt unele cari pân
astzi au pstrat aceast podoab, mai mult sau
mai puin conservat. Astfel sunt bisericile din
Raca, Baia (a lui Petru Rare), Vorgue, Humor,
Sf. Gheorghe din Suceava (pân la restaurarea ei)
si altele.
In interiorul bisericii pictura este de asemenea din
mai multe epoci diferite. Unele sunt de o rar fru-
musee i prin puritatea stilului, prin elegana de-


218 Monumentele Romanilor

senului i a technicei, amintesc întru câtva picturile
relevate de D nul Gabriel Millet la Mistra în Pe-
loponez. Aceste picturi din Mistra sunt din timpul
Paleologilor, una din epocele cele mai strlucite ale
civilisatiunei bizantine.
Partea cea mai caracteristic i cea mai bogat
este îns clopotnia bisericii; ea este mai înalt de-
cât corpul bisericii i împrit în dou etaje prin-
tr'un brâu de piatr; este ptrat în plan i se rea-
zim pe de o parte pe zidul bisericii, iar pe de alta
parte pe doi stâlpi de piatr, puternici, de seciune
octogonal; arcuri ogivale de piatr cioplit i cu
profilatura gotic transmit presiunile superioare pe
cei doi stâlpi i pe zidul bisericii; aceste arcuri se
reazim pe console de piatr, cioplite i sculptate
bogat; dela aceste console în jos seciunea ptrata
trece prin câte patru piramide rsturnate la colu-
rile stâlpului i cari formeaz un capitel. Aceeia
soluiune o întâlnim la clopotnia din Popui, unde
seciunea în plan trece de asemenea dela octagoii
la ptrat, atât în jos spre soclu cât i în sus spre
camera clopotelor. Pridvorul format de clopotni
la intrarea bisericii este încoronat cu o bolt cu ner-
vuri de piatr cioplit, decorate cu rozete tot de
piatr i rezmate pe frumoase console situate la
cele patru unghiuri ale bolii.
Soclul pridvorului este decorat pe trei fee cu o
balustrad de piatr în blocuri mari sculptate cu
flori în stil gotic. In interior, pridvorul are, pe dou
din feele lui, o banc de piatr.


Biserica din Blineti 219

Parlra sujxMioara a ( l()i)oliii(ji, unde se afla ( 1(j-
|)olek\ t^ (lescliisa piin trei mari ferestre ogivale ele
|)iatr, pe deasupra earora trece uu brâu larg de
discuri de teracota, în( oronat cu o cornia de piatr.
In genere toate formele i profilele de ])iatr sunt
gotice i din toate bisericile din Moldova, unde in-
fluena gotic este atât de evident, poate c la
Blineti se arat mai puternic ca oriunde, pentruc
aci ea se afirm nu numai în technica i în formele
sculpturale ale pietrei, dar se întinde chiar i pân]
la unele principii de construciune.
Ua bisericii este curat gotic, de asemenea feres-
trele geminate ale pronaosului cu ogivele lor înflo-
rite, ferestrele dreptunghiulare ale naosului i alta-
rului, chenarul pisaniei, etc.
i cu toate acestea, cine ar putea spune c nu ne
aflm în faa unui monument cu caracter moldo-
venesc? Elementele streine departe de a produce
o not discordant, se armonizeaz cu concepia ge-
neral a monumentului, care le asimileaz, produ-
când unitatea ce caracterizeaz un „stil".
Dup Bul. Corn. Mon. Ist., IV, pag. 200—211.


Bis. Sf. Gheorghe din Suceava
de D. DAN

întâmplri nou necunjoscute npustir cu urgie
asupra Sucevii, capitala Moldovei, descrcându-se i
asupra bisericii Miruilor, care era catedrala Mi-
tropoliei rii. i urgia, care ls în urm mult
jale, multe lacrimi, fcu ca din mreaa catedral!
s rmân numai ziduri sparte de tunuri i arse de
foc. Posibil c nenorocirile venite asupra bisericii
mitropolitane s se fi întâmplat la începutul dom-
niei lui Bogdan-Vod cel Orb (1504—15 17), fiul lui
tefan-Vod cel Mare.
Acest domn, recunoscând necesitatea neîncunjura-
bil a unei demne catedrale mitropolitane în locul
celei distruse, începu, în anul 15 14, s zideasc în
Suceava biserica Sf. Gheorghe. Ea a fost finit abia
în anul 1522 de fiul lui Bogdan-Vod, de tefni-
iV'od (1517—1527), i a servit drept catedral mi-
tropolitan dela 1522 i pân la 1564, când Ale-
xandru-Vod Lpuneanudin 'motive politice îi mut
reedina domneasc din Suceava în Iai, unde, dup
obiceiul rii, mitropolitul trebui s-i mute i el
reedina sa.


Bis. Sf Ghcor^lie din Suceava 22T

Despre tim])ul zidirii acestei catedrale ne infor-
meaz urmtoarea inscripie slavon —pe care o dm
în traducere româneasc —de pe lespedea de piatr
lung de 96 cnl i lat de 71 cmi., care este ac^-
zat deasupra uii ce duce în tinda bisericii.
„Cu voina Tatlui i ajutorul Fiului i svârirea
Sfântului Duh, a binevoit dreptmritoriul i de Hris-
tos iubitorul Io Bogdan Voevod, cu mila lui Dum-
nezeu Domn al pmântului moldovenesc, s zideasc

67. Bis. Sf. Gheorghe din Suceava (înainte de restaurare).

biseric Mitropoliei Sucevii, unde este hramul sfân-
tului marelui mucenic i biruitor Georgie, i a în-
ceput s zideasc în anul 7022 (=1514) i n'a a-
juns s svâreasc. Iar fiul su Io tefan Voevod,
cu mila lui Dumnezeu Domn al pmântului moldo-
venesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, de sub fereti în
sus a zidit i o a svârit în anul 7030 (=1522)
luna Noemvrie 6, iar al domniei sale în anul al
easelea curgtor. i s'a sfinit cu mâna prea sfini-
tului mitropolit Teoctist".


222 Monumentele Românilor

întreaga biseric msoar în lungime 43 m. i
aproape 12 m. în lime. Im|>ozanta cldire const,
afar de tind, care s'a adogat bisericii ulterior,
din cunoscutele încperi: pronaos, naos i altar.
Din tind se intr în pronaos prin o înalt u
gotic, care întreag este ferecat cu fier, înzestrat
cu flori la fel.
Intre pronaos i naos lipsete obinuitul prete
despritor, uzitat în secolul XV i XVI; îns este
indicat locul unde avea s stee prin un mre arc
de zid.
Tinda s'a adogat bisericii abia în anul 1579, de
mitropolitul Teofan, dup cum ne spune o inscripie
slavon, prins în zidul care desprete ograda bi-
sericii de vechiul cimitir orenesc.
Tinda primete lumina numai prin dou mici fe-
reti gotice, cari se deschid în partea din spre Mia-
z-zi.
Pronaosul e luminat prin dou fereti mari gotice,
afltoare în pereii de ctre Miazzi i Miaz-noapte,
iar naosul de alte dou, mai mici decât cele ale
pronaosului i de o form mai simpl, în patru
cornuri.
Altarul îi primete lumina prin trei fereti, la fel
ca cele ale naosului, i prin una mai mic, lâng
jertfelnic.
Trebue sobserv cmrimea tuturor ferestrelor nu
st în nici o proporie cu înlimea i lungimea bi-
sericii.
Tinda bisericii este sprijinit la ambele cornuri


Bis. Sf. Gheorghc din Suceava 223
prin câte un contrafort ])uternic, menit s o in
strâns legat cu pronaosul de care a fost alturat.
Pronaosul este sprijinit în ambele pri de câte uri
contrafort, naosul de câte dou, iar altarul numai
de unul mai mic i situat sub fereastra cea ostic.
Toa'te contraforturile sunt foarte înalte i ajung pân
la cele dou rânduri de ocnite, cari înfrumuseeaz

68. Clopotnia i paraclisul bis. Sf. Gheorghe din Suceava.
preii bisericii de jur-împrejur, imediat sub acope-
remânt. i turnul posed un astfel de ornament de
ocnie, dar dispuse numai într'un rând.
Biserica este zugrvit, probabil de ctitorul ei te-
fni-Vod, al fresco, pe din limtru i pe din a-
far. Pictura pe din afar s'a ters de ploi i numai
pe peretele dela Miaz-zi s'a conservat. Pe peretele
acesta se cunoate, dup linia tras de sus pân jos.


224 .Monumentele Românilor
c aici s'a adaos tinda la pronaosul bisericii, ceeace
pare a indica c pictura bisericii proprie s'a efectuat
înainte de anul 1579, când s'a alturat tinda.
Arhitectura acestei biserici este cea încetenit
în Moldova în secolul XV. Ce privete mrimea ei,
apoi ea se numr între bisericele cele mai mari ce
s'au zidit cândva pe teritoriul Moldovei.
Naosul la mijloc se lrgete proporional, i a
ceasta lrgime d bisericii forma unei cruci. Preii
naosului sunt ornai cu mree coloane de piatr
cvadrat, cari se întâlnesc în falnica bolt i for-
meaz superbe arcuri gotice.
Bolta se înal într'un turn bine proporionat, care
este luminat de patru fereti în unghiuri.
In partea de Miazzi a naosului i anume sub
fereastra care se afl între coloana naosului i zidul
semicercual ce desprete naosul de pronaos, se
afl pe perete un tablou ctitoricesc, astzi zhit
prin un baldachin, sub care se odihnesc, în racle de
lemn, argint i piatr, moatele sf. mucenic loan-
cel-Nou dela Suceava. Tabloul amintit este efectuat
pe un fond albastru i reprezint pe Bogdan-Vod
cel Orb cu fiii si, Stefnit si Petru-Vod, si înc
dou fee domneti, a cror capete îns s'au retezat
în dauna istoriei cu prilejul mrirei ferestei de dea-
supra tabloului, care s'a fcut }>e tim>ul igumeniei
lui Antonie Ilievici. Unul din aceste portrete mutilate
seamn s fie al lui Ilies-Vod, fiul cel mai mic al
lui Bogdan-Vod cel Orb, iar celalt —hainele o v-
desc —al Ruxandei, doamna amintitului ctitor Bog-
dan-Vod.


Bis. Sf. Gheorghe din Suceava 225

Biserica la început a fost acoperit cu plumb în
lime de 50 de cantoare, adus de tefni-Vod
din Polonia. Se pare c invasiuni dumnoase au
spoliat biserica mitrojX)litan de preiosul su acope-
remânt de plumb. Petru-Vod chiopul se vzu ne-
cesitat s acopere aceast biseric de iznov în 24
Iunie 1589, —dup cum ne spune inscripia (în sla-
vonete) de pe tabloul ctitoresc.
Biserica se pare c suferise mult în cursul tim-
purilor, cari numai priincioase n'au fost pentru mo-
numentele noastre strbune. lacov, mitropolitul Mol-
dovei (1751 —1760), care avea mult tragere de
inim pentru aceste rmii glorioase ale trecutului,
a restaurat biserica vechei mitropolii, aa cum a f-
cut mai târziu cu metania sa, mnstirea Putna, m-
reaa ctitorie a eroului Cretintii, Stefan-cel-Mare.
In anul 1796 biserica Sf. Gheorghe din Suceava
fu înzestrat cu un nou iconostas.
In anul 1837 mitropolitul Moldovei Veniamin Cos-
tache, în al doilea rând al arhipstoriei sale (1812

—

1842), adaog în fa uii dela tinda bisericii un fel
de pridvor (intrare) în forma unei mici capele.
Biserica mai fu restaurat sub igumenia arhiman-
dritului Darie Tarnoviechi, cu care prilej tâmpla
a fost aurit, icoanele principale îmbrcate în argint,
iar acoperemântul bisericii indrilit i vpsit cu co-
loare verde. Acest lungre acoperemânt avea, ca
i turnul bisericii, la ambele extremiti câte o simpl
cruce de fier, împlântat în câte un glob de metal
aurit.

15


226 Monumentele Românilor

Toate aceste restaurri, ca i ridicarea clopotniei
cu un ,etaj mai sus, s'au fcut cu cheltuiala patronului
acestei biserici, care aparine i azi mitropoliei Mol-
dovei.
tiut este c la Suceava pcregrineaz în decursul
fiecrui an, mai ales de Sânziene, mii de cretin?
dreptmritori din toate unghiurile Bucovinei, Ro-
mâniei, Transilvaniei i Basarabiei, —-Români i Ru-
teni, ba chiar Ruteni unii din Galiia, spre a se în-
china la moatele Sf. loan. Aceti peregrini de se-
coli aprind sute i mii de lumini de cear lân'g
racla Sfântului. Este deci explicabil c pictura de
pe preii bisericii, din cauza fumului care se ridic
în sus, s'a înegrit aa de mult c tablourile nu se
mai puteau deosebi, ba în unele locuri erau stricate
cu totul de nemilosul dinte al timpului i de acte
vandalice. La propunerea rposatului arhimandrit E.
Ciuntuleac i cu consimimântul Conzistoriului ar-
hiepiscopesc din Bucovina i al Comisiunii cen-
trale pentru cercetarea i conservarea monumentelor
artistice i istorice din V^iena, Ministeriul Cultelor
din Viena a consimit ca aceast biseric istoric
s se restaureze pe dinluntru i pe dinafar, dup
planurile alctuite de arhitectul Karl Romstorfer, ]>e
spesele fondului religionar gr. or. al Bucovinei.
Lucrarea luntric avea se constee mai ales în
curirea de fum i din restaurarea vechei picturi.
Acest lucru i-a succes foarte bine pictorului vienez
prof. Johann \Tertelberger, care dup o munc ne-
întrerupt în rstimp de trei ani de zile, cu cele mai


Bis. Sf. Gheorghe din Suceava 227

r(M'()inandabile procedee, a curit minunatele pic-
turi din biseric, aa c ele astzi par ca i când'
numai decurând ar fi fost isprvite, cu toate c aui
o vechime de aproape patru sute de ani. Amintitul
pictor a restaurat i tablourile deteriorate ale p-
retilor.

69. Bis. Sf. Gheorghe din Suceava (restaurat).

Restaurarea dinafar a bisericii a constat mai ales
în aceea c în zidul ambelor pri ale naosului, —
anume acolo unde el este mai larg, —s'au scos câte
cinci ferestre înalte —nu gotice la fel cu celelalte
ferestre ale bisericii —spre a lumina biserica. A-
ceasta îns s'a fcut în detrimentul misticismului


228 Monumentele Românilor

religios împreunat tocmai nu cu prea mare lumin^
care este caracteristic la bisericele noastre ortodoxe
i de mult împmântenit. Tot acum s'a scos în pe-
retele dela Miaz-noapte, lâng contrafortul al trei-
lea, o nou u, ou taote c biserica mai are o aa
în partea de Miaz-zi i anume la mijlocul naosului.
Lucrul principal" este îns c, dup planul arh.
Romstorfer, fostul acoperemânt simplu i oblu al
bisericii, a fost înlocuit cu un altul, care este îm-
prit în trei pri. Acest acoperemânt se vede pe
tabloul ctitoresc, deci forma lui nu este meritul arh.
Romstorfer. Partea prim a acoperemântului ridicat
acopere tinda i pronaosul bisericii pân la al treilea
contrafort. Extremitile lui sunt împodobite cu câte
o cruce aurit, legat cu lanuri. —Partea a doua,,
între contrafortul al treilea i al patrulea, este în-
zestrat cu un acoperemânt oblu i mai jos decât
cel precedent, care las liber turnul bisericii. —Par-
tea a treia, adec a altarului, este prevzut cu un
acopermânt în toate la fel cu cel de pe tind i pro-
naos. In dreapta i stânga turnului s'a ridicat un
fel de aripi de acoperemânt, înzestrate cu câte o
cruce la fel cu celelalte.
Toate aceste pri de acoperemânt, afar de cele
dela picioarele turnului bisericii, care sunt de tini-
chea roie, ca cel al turnului bisericii si cel de dea-
supra intrrii în tind, sunt de igle în colori inten-
sive roi, albe i verzi, cari dau întregii biserici, ca
i celei dela Mirui i dela Putna, acoperite la fel


Bis. Sf. Gheorghe din Suceava 229

CU câiva ani mai nainte, tot dup planurile arh.
Romstorfer, un aer profan, cu aspect de reclam.
Prin aceast acoperire nepotrivit s'a micorat cu
mult aspectul plin de demnitate i sfinenie al ve-
chei catedrale mitropolitane. Mai mult înc, pot sus-
ine c s'au clcat în picioare principiile vechei arhi-
tecturi a bisericelor moldoveneti de odinioar, cari
mai toate erau acoperite cu table de plunib, ca de
exemplu mnstirea Putnii, biserica episcopal din
Rdui i cea mitropolitan din Suceava, de care
este vorba.

Aceast venerabil cldire dumnezeeasc, care ne
amintete nou Românilor de timpii de mrire ai
Sucevii i ai neamului în genere, dup un rstimp
de 12 ani, cât a durat lucrul tuturor restaurrilor,
cari au costat aproape 1/2 milion de coroane, a fost
din nou sfinit în Dumineca de 19 Septemvrie 19 10.
Dup Bul. Corn. Mon. Ist, III, pag. 134—39.


Mnstirea Probota
de G. BAL i N. GHIKA-BUDETI

Din deprtare, cum vii pe drumul ce cotete între
dealurile molatice, cu creasta împdurit i cu pro-
filul dulce, mnstirea apare înconjurat cu verdea;
apoi, împrtiat la picioarele ei, se vede acuma satul
cu casele mici tupilate prin grdini.
Trei turle albe cu acoperiurile înegrite de vremuri
se înal peste zidurile puternice iposomorite ale ce-
tii; câiva brazi btrâni i înali se ridic falnic prin-
tre ele. Apropiindu-te, apar stranicele ziduri de piatr
întrite la coluri cu turnuri înalte, ptrate, încoronate
cu creneluri i gurite cu metereze. In mijlocul zi-
dului cetii, despre Rsrit, se deschide o bolt
scund subt turla împodobit cu stema rei i cu
zugrveli pe jumtate terse.
Cum treci subt bolt, te ptrunde de-odat linitea
desvârit a acestei curi prsite, parc desprit
de viaa de primprejur. In mijlocul pajitei verzi
se ridic biserica alb i senin subt razele soarelui,
înlând lâng podoaba verde a brazilor podoaba
falnic a pietrelor sale sfrâmate. Intre aceste ziduri
tcute îi doarme somnul cel de veci Petru Vod
Rare, fiu i demn urma al marelui tefan.


Mnstirea Probota 231
Istoria ne spune c înainte de a fi zidit actuala^
mnstire, tefan Vod, fratele lui Alexandru cel
Bun, i fii lui, Bogdan si tefan, au zidit, în apropiere,
mnstirea Sf. Nicolae din Poiana iretului; biserica
era de lemn de stejar. In urm a fost refcut de
zid de ctre tefan cel Mare mai la vale; probabil
c ruinele ce se mai vd i astzi în sat sunt rm-
iele ei. Aceast biseric a fost pe atunci loc de în-
gropare domnesc i acolo a fost înmormântat Oltea,

70. Mnstirea Probota.
mama lui tefan cel Mare. Aceast mânstire bine
înzestrat cu moii ajunsese, se vede, în curând într'o
proast stare, încât Petru Rare o prsi de tot i
la anul 1530 (7038), zidi din nou la o mic depr-
tare, acolo unde o vedem i astzi, noua mânstire
Probota sau Pobrata, cum i se zicea pe vremuri,
tot cu hramul S-tul Nicolae.
Pe zidul despre Miaz-zi, sus i mai la dreapta de
ua de intrare, se afl inscripia slavoneasc: „Cu
vrerea Tatlui i cu ajutorul Fiului i cu svârirea


232 Monumentele Românilor

Sfântului Duh, iat eu robul stpânului meu Isus
Hristos Io Petru Voevod, cu mila lui Dumne/eu
Domn al Trii Moldovei, fiul lui tefan Voevod
cel Btrân, a binevoit domnia mea cu buna mea
voe, în al patrulea an al stpânirii (mele) împr-
teti, a zidi acest hram întru numele arhierarhului
i fctorului de minuni Nicolae, fiind egumen chir
Grigore în anul 7038, Oct.''.
Când a ridicat-o Petru Rare, el era tocmai în
culmea puterii i a gloriei lui. îi împinsese biruitor
armatele sale în Ardeal i dup glorioasa lupt dela
Feldioara, unde învinsese oastea împrteasc, cu-
treerase toat aceast ar luând orae i ceti i
se întoarse în Moldova cu o bogat prad. Neno-
rocita campanie din Pocuia n'o întreprinsese înc,
i în aceast clip a vieii sale putea s creaz c
i lui ca i tatlui su i va surâde soarta. i a înzes-
trat aceast mânstire a lui „cu sumedenie de vest-
minte, argintrii, cri, zid împrejur, chilii pentru
egumen, clugri i gospodrie''. I-a druit moii
multe i frumoase. Printre zidurile mnstireti îi
cldi i o locuin domneasc, i ne putem lesne îa-
chipui c Domnul ce pusese atâta dragoste în înzes-
trarea ctitoriei lui cu atâta bogii, venea des s
eaz în aceast mânstire, pe care o fcuse, dupobi-
ceiul pmântean, tare ca o cetate, ca s fie, la vre-
muri grele, adpost pentru viaa i averea cretinilor.
Dar nu numai loc de edere i-a fost Probota, ci i
de înmormântare, pentru el i pentru ai lui. Intr'a-
devr i astzi gsim acolo mormântul lui i al Ele-


Mnstirea Probota 233

nei, fiica lui loaii Despot al Serbiei, nevasta lui
de a doua.
Pe lespedea de marmor frumos lucrat, dar acum

71. Biserica mnstirii Probota.
ciuntit, ce acoper rmiele pmânteti ale Dom-
nului, se citete urmtoarea inscripie: Aceast
groap e a iubitorului de Hristos robul lui Dumne-
zeu Io Petru Voevod, fiul btrânului tefan Voevod,


234 Monumentele Românilor

care s'a strmutat la aceste lcauri i la venicile
lcauri; venica lui pomenire.
Data morii, care e 1546, lipsete.
Pe mormântul Elenei, st scris: Aceast groap
e a roabei lui Dumnezeu Elina, Doamna lui Rare,
fiica lui loan Despot arul, care s'a strmutat la
aceste lcauri i la venicele lcauri; venica ci
pomenire .... 7 ...
i aici e data incomplect. Pietrele erau pregtite
de mai înainte i nimeni nu s'a gsit spre a le com-
plecta dup înmormântare.
Elena Doamna a murit în 1552, ucis din porunca
ginerelui ei Alexandru Lpuneanu.
Tot acolo, dar pe partea stâng a odei moniiin-
telor, este i piatra lui tefan, fiul lui Rare, mort
în 1552, piatr aezat acolo de ctre sor-sa, Ru-
xandra, nevasta lui Lpuneanu.
In fine, lâng mormântul lui Petru R^y^e se vede,
gsit acum câi-va ani în curtea bisericii i adus
dela vechea biseric Sf. Nicolae din Poiana, odat
cu strmutarea mânstirei, lespedea de marmur alba
ce acoperea pe Oltea, mama lui tefan cel Mare:
Aceasta este groapa roabei lui Dumnezeu Oltea,
mama Domnului Io tefan Voevod, care a murit
în anul 6973 (1464) Noembre 4.
Precum se tie, aceast lespede a fost adus în
vara trecut în mod srbtoresc înuntru bisericei
i lâng ea s'a aezat o alt piatr frumos spat
cu o inscripie amintind evenimentul.
In pridvor se mai gsesc o serie de pietre de


Mânstirea Probota 235

mormânt: a lui Simion Stroici, a Eftimiei Stroici,
a lui Fraian pârclab de Neam, a lui Hra pâr-
clab de Hotin i altele.
Alte pietre provin, ca a Oltei, dela Sf. Nicolae din
Poiana: piatra pus de tefan cel Mare lui Petru
Voevod, fiul lui tefan (Petru II fiul lui tefan Mu-
at), piatra lui Mitrofan, episcop de Rdui, piatra
unui frate dup mam al lui tefan i altele.

72. Turn i ziduri de înconjur la mnstirea Probota.

Pe turnul de intrare deasupra boitei este o piatr
cu marca rii i în jurul ei inscripia urmtoare:
,,Cu vrerea Tatlui i cu ajutorul Fiului i cu s-
vârirea Sfântului Duh, Io Vasile Voevod, cu mila
lui Dumnezeu Domn al rii Moldovei, vzând în-
vechite lucrurile mânstirei, a îngrdit biserica în
anul 7154".
Asa dar, incinta lui Petru Rares stricându-se, în
1645

—

4^y Vasile Lupu a refcut-o, precum o vedem
i în ziua de azi.


236 Monumentele Românilor
Mitropolitul Dosoftei arat c din cauza destr-
blrii clugrilor, ajunsese mnstirea, pe la 1622,
s aib un prost renume i c ivindu-se un incendiu
a rmas mult timp fr acopermânt.
Dosoftei a reparat-o, a terminat edificiile din curte
i trapeza i a închinat mnstirea ,, sfintei mnstiri
Domnului nostru'' dela Ierusalim.
Toate aceste cldiri au disprut i acuma câi-va
ani focul a distrus casele egumenului, care mai rm-
sese în picioare.

Mnstirea Probota se compune dintr'un ptrat
aproape regulat, având aproximativ 90 metri lungime
pe fiecare latur. Totul e înconjurat de ziduri înalte
de piatr. La colurile dinspre Rsrit se afl dou
turnuri ptrate cu creneluri i metereze; ele aveau
în vechime dou caturi, precum arat cele dou rân-
duri de guri în care erau fixate capetele grinzilor
care despreau caturile; cel de sus avea mici deschi-
deri rotunde i o teras superioar cu creneluri. A-
ceste turle sunt mai înalte decât zidurile si esite
din linia lor, spre a putea apra intrarea în incinta
mânstirei, care se afl în zidul dintre cele dou
turle, cam la mijlocul lui. Turnul de intrare conine
deasupra boitei o încpere ptrat cu ferestre spre
curte i spre afar; o scar de piatr ducea la a-
ceast camer. Turnul e acoperit cu o învelitoare de
indril alctuind mai multe trepte i terminat cu
o cupol, peste care se ridic un turnule de lemn
cioplit, servind drept baz unei cruci.


Mnstirea Probota 237

Aceast cldire pare a fi suferit schimbri cel
puin în partea superioar. Pe faada de din afar
se afl deasupra boitei, o frumoas stem a Mol-
dovei —zimbrul cu steaua în frunte, - încadrat în-
tr'un chenar ptrat împodobit cu patru semicercuri
mici i purtând inscripia pe care am dat-o mai sus.
Zidul împrejmuitor e gurit la partea superioar
cu metereze, care erau legate în interior cu un podi
de lemn aezat la jumtatea înlimei zidului i care
alctuia un drum de straje menit a înlesni paza
împrejurimilor i aprarea cetii. In partea despre
Miaz-Noapte i Apus s'au gsit urmele zidurilor >^
vechilor chilii. Un singur picior de sprijin (contra-
fort) exterior se vede i astzi pe aceast latur a
zidului cetii, iar în partea opus, în zidul despre
Miaz-zi, se afl o mic porti.
In mijlocul incintei, cam spre dreapta când intri
subt poart, se afl biserica. Ea are o singur turl
aezat pe naos. Proporiunile ei sunt înalte, în
acelai timp gingae i puternice. O sprijinesc con-
traforturi care sunt de piatr cioplit ca i soclul
cu banca care o înconjoar. Mai multe rânduri de fi-
ride suprapuse împodobesc faadele. Intrarea este
lateral, —la Miaz-zi.
Invelitoarea este de indril înegrit, cu mai multe
rânduri de ape, formând o siluet foarte plcut i
pitoreasc. Crucile sunt aezate pe mici turnulee,,
îmbrcate tot cu indril i împodobite cu mici stâlpi
cioplii.
Spre colul dinspre Nord-Vestul incintei se afla


238 Monumentele Românilor

clopotnia, care conine i fostele case domneti. Clo-
potnia are trei caturi i partea superioar! e gurit
prin trei deschideri mari i e acoperit cu un înveli
de indril la fel cu celelalte. Colurile dinspre Apus
sunt proptite prin dou picioare de sprijin. Casele
domneti se compun din mai multe încperi, aezate
în dou caturi, legate prin o mic scar învârtit,
de piatr. Aceste odi pstreaz i astzi caracterul
lor deosebit, cu decoraiuni în piatr, cu scaune ae-
zate în glaful ferestrelor; uile au chenare de piatr,
ferestrele de asemenea sunt împodobite cu ciubuce
i rozete. Forma lor e dreptunghiular jos i semi-
circular sus. Spre Sudul bisericei, la stânga porii
de intrare, se aflau casele egumeneti, care s'au d-
râmat, rmânând astzi numai câteva gropi ascunse
sub burueni.
Dup Mnstirea Probota, Bucureti 1909, pag. 3—13.


Mnstirea Slatina

de N lORGA

Pe la Drceni, alt sat mare din stpânirea regal,
un drum la dreapta, ctre munte, duce la mnstirea
Slatina, prin semnturi i bune sate de munte. Bra-
dul apare pe înlimile tot mai mari, i peste puin
el le-a cucerit pe de-a'ntregul, ca în munii Neam-
ului. Doi muni în dreapta i în stânga, în fund,
un altul, albstriu, închide zarea. Supt el se vd
turnuri de biseric, scânteind din acoperiurile de
tabl. Acolo e Slatina.
Ctitorul, Alexandru Lpuneanu, care rtcete în
mintea urmailor ca o stafie crunt cu manile p-
tate de sânge, a vrut s întreac pe toi înaintaii
i strmoii si prin cldirea acestei puternice mâ-
nstiri. Nici-odat tefan-cel-Mare sau Petru Rare
n'au avut îndrzneala i drnicia ce trebuie pentru
a dura o cldire aa de mare, aa de boj^at i
de felurit.
Un înalt zid de bolovani legai cu ciment înne-
grit se desface pe verdele negriu al brazilor vecini.
II strbat fereti înguste, de multe ori desprite
înc în dou printr'un strat de crmid fin. La


240 Monumentele Românilor

poarta de intrare se ridic un turn zdravn; în fund,
la fiecare col al zidului de spre codru, care merge
pân în Bucovina, pe drumul Sucevei pierdute, alte
dou turnuri. Unul se zice a fi fost acela dela para-
clisul lui Vod; celalt, aa de masiv încât cu greu
i s'ar putea gsi perechea, duce la bisericua de sus,
care se numete paraclisul Doamnei Ruxandei.
Alexandru-Vod a fcut i cldiri încptoare, pen-
tru el, curtea sa i clugri; casele domneti nu s'au
pstrat decât în parte. Intr'o arip a zidirii um-
broase, cu dou rânduri, cerdace, arcade i feres-
truici adânci e arhondaricul i chiliile frailor, pai-
sprezece la numr, cari au în fruntea lor pe un b-
trân din prile Bistriei, clugrit aici de Meletie
(fratele lui Nicolae Istrati din Rotopnetii apro-
piai), odinioar el însui stare aice. Restul vechiului
palat, spoit cu galben, e un spital sau e dat spre lo-
cuin medicilor.
Trapezria i buctria, care fac la un loc o sin-
gur cldire, s'au pstrat mai bine, adec tocmai
aa cum le-a lsat ctitorul la 1559, când s'a sfinit
noua mânstire. Boul stemei' moldoveneti, spat
într'o form nou, cu gât cu tot, având în stânga
soarele i luna i întovrit de doi lei i de ara-
bescuri, st deasupra uei. Ua are mai multe ciu-
buce în cadru, i, sus, un Untel mare. întreaga faa-
d, prelungit cu un cerdac, înfieaz în stânga
dou ferestuice cu lintele i ciubuce, iar, în dreapta,
pe alt linie, dou ferestruie mai mici. In dos, fe-
retile sunt prefcute, dar într un col se vede a


Man^tilea Slatina 241

sptur, al crei rost nu se mai poate lmuri. Iu
buctrie, o enorm vatr, cu arce largi în toate
prile; ea slujete i astzi la pregtirea mâncrilor

J3
c/5

c/5
c
<c3

grosolane, care tierbeau în mari cazane de aram.
In total, e unul din rarele specimene ale vechii ai
hitecturi civile.
1 G


242 Monumentele Românilor

Biserica are o faad ca acea dela Neam sau
Piatra, cu trei fereti mari gotice i un rând de or
nie, sprijinit pe dou puternice contraforturi. Pe
laturi sunt alte trei contraforturi i iari un rând de
ocnie: feretile se deschid mrunte, simple, cu arcul
sfrâmat. Turnul, mic, samn cu al bisericilor lui
Rare i e încins de trei ori cu ocnie.
Intrarea se face pe laturea de spre trapezrie,
unde iari, sus de tot, st bourul cu soarele i
luna. O u joas, fr de podoabe, duce într'un
pridvor întunecat. Alt u, care trece în naos, în-
cadrat cu trei rânduri de ciubuce aurite, e poate
cea mai frumoas întruchipare a uilor obinuite
în veacurile al XV-lea i al XVI-lea. Zugrveala nu
e tocmai cea veche, dar reproduce cu credin, în-
tr'o desvârit armonie a împririi i a formelor,
pe aceia.
Un singur mormânt, cu bolta joas, sprijinit de
stâlpi spai i acoperii cu o minunat plac de
marmor, acopere rmiele Domniei Teofana,
fata lui Alexandru-Vod. Dup câtva timp, un alt
mort a fost coborît acolo, un btrân copleit de
blesteme, care ieise din lume prin haina de cin
a clugriei i prin otrava boierilor: clugrul Pa-
homie, care fusese Alexandru Lpuneanu. i pen-
tru dânsul s'au sculptat slove pe marmur i tatl
blestemat a fost aezat spre odihn lâng marmura
alb care purta numele curat al ficii sale moarte
fecioar, în tinere.
Un al treilea mort mare a venit pe urm. Veniamin


Mnstirea Slatina 243

Costachi, fost Mitropolit al Moldovei, vestii .-^i
sfânt Mitropolit, scos din Scaun de dumnia ce-
lor puternici, s'a stins aici. El a fost înmormântat
întâiu lâng zidul bisericii, cam pe locul unde cu
câiva ani în urm s'a aezat un grilaj de fier cu
iniialele numelui, familiei si vredniciei archieresti
a mortului. L-au strmutat apoi în biserica însi,
i colul de umbr cu mormântul copilei i al tira-
nului a primit oasele btrânului sfânt. Dar ele au
fost strmutate pe urm în noul i ultimul lca
al Mitropoliei din Iai, restaurate, i astzi numai
lespedea de marmur a Teofanei se vede pecetluind
terna de acum cinci sute de ani, învemântat în
vechile stofe i vechile coperiuri de cap ale ve-
chimii.
De-o parte, în bibliotec, unde e strâns aproape
toat opera de traducere i tiprire a lui Veniamin,
se pstreaz dou aiere esute în fir de aur pe în-
tas roie. Intre sfini, chipurile lui Alexandru i al
soiei sale Ruxandra se vd, cu feele zugrvite pe
mtas i rochiile de brocard sau de stof scump,
cu podoabe de blan, fireturi, gulere i brâie de
aur. Iar lâng mormânt. Alexandru, soia i fiii si
se înir, în chipuri senine de sfini: în locul barbet
mrunte negre de pe aier, ctitorul poart aici o
lung barb sur a btrâneelor.
Dup Sate i mnstiri din România, pag. 102 —105.


Mnstirea Sucevia
de N. ORGA

Mânstirea se vdete deodacâ în acel fund în care
pare case întâlnesc, închizând orice crare, zece dou-
sprezece muncele, acoperite în cea mai mare parte
cu brazi. Apa Suceviei, pe care am trecut-o venind
spre mânstire, lunec mai departe ctre Suceava.
Toat mânstirea iese acum ca din pmânt: ziduri
cu ferestruici de împucat, case egumeneti, turn de
intrare, cu un lung coperi ascuit, firete nou, care
seamn cu cel dela Dragomirna, patru bastioane în
coluri, biserica mnstirii, iiindu-i frumoasa turl
peste multele hogiaguri albe, cele dou turnulee
dela biserica parochiei, cldit fr stil prin anii 1770,
în afar de ziduri.
Dela început se vede c zidirea de aici e mult mai
puin acoperit i cptuit de podoabe, în toate pr-
ile ei, decât cea dela Dragomirna. Dar Sucevia, pe
care o ridicar Moviletii, adic cei trei frai dela o
mam, V^oevozii Ieremia si Simion si Vldica Gheor-
ghe. Mitropolit al Moldovei, a fost mai trainic i a
avut mai mult noroc, —pân în ziua de astzi, când
are în pr. egumen Ilie un bun gospodar,—mai mult


Mnstirea Sucevia 245

noroc decât strlucitul juvaier de lâng Suceava,
decât acea pregtire a Trei-Ierarchilor.
Poarta de intrare i turnurile n'au nimic deosebit;
pe cea dintâi, bourul de piatr st întiprit i astzi
ca o pecete domneasc. Biserica îns robete dela
început privirile prin pstrarea desvârit a zugr-»

74. Mnstirea Sucevia.
velii sale din afar, ca i prin simplicitatea impun-
toare a proporiilor. Coperemântul de indril nea-
gr, din care se desface turnuleul spat cu dou
rânduri de ocnie, ocrotete înc toate icoanele pe
care le cere datina într'o biseric româneasc, i
sfinii se desfac întregi, strlucitori de noutate.

Deocamdat nu pot face alta decât s ptrund în
pridvor i pronaos. Cel dintâi e fcut în chip ori-


246 Monumentele Românilor

ginal, neobinuit nici înainte, nici pe urma în bise-
ricile Moldovei i luat poate, prin înrâur.^rea stpâ-
nirii lui Simion Movil în Muntenia, din aceast ar.
El e alipit la cldire, privind spre poart i dând ast-
fel o intrare lateral : are trei deschideri, dintre care
una e usa, iar celelalte dou ferestile, toate din arcuri
sfrâmate. Din el se trece printr'o u cu aceleai
arce sfrâmate, obinuite mai ales dup 1 500, i care
încadreaz aici i deschiztura feretrilor, în pronao-
sul frumos zugrvit, unde dorm în dreapta morii în-
cununai, pe când locurile copiilor lor, o feti a lui
Ieremia i o feti a lui Simion, Zamfira i Teodosia,
sunt la o parte.
Mormintele lui Ieremia i Simion sunt acoperite
cu lespezi mari de marmor, miestru spate, care
sunt puse pe înnalte mese de piatr. Simion i-a
primit înc dela început aceast grea podoab din
urm., prin îngrijirile soiei lui Marghita, care a fost
mama vestitului, învatului Petru Movil, lumin
a Rsritului slavon. Mai târziu numai, un credin-
cios boier al Ieremiei, un Stolnic al su, i-a amintit
cu duioie i recunotin de stpânul rposat i i-a
pus o marmur întru toate asemenea cu a fratelui.
De aceia cred c Ieremia, mort cel d'intâiu, e ae-
zat mai aproape de mijlocul încperii, pe când
Simion st de ctre prete.
Chipurile lui Ieremia i Simion se vd pe aco-
peremintele cele vechi ale mormântului fiecruia,
ce sunt pstrate acum în dulapuri de sticl. Cu
fir de aur i de argint, pe mtase roie, s'a fcui


Mnstirea Succvia 247

un Ieremia brbos, cu falca de jos scoas înainte,
cu nasul supire, —sprincenat i ochios, gras, flcos,
trufa. Simion e înfiat ca mort, cu ochii închii,
manile pe piept, faa foarte slab, cu barb mic,
neagr. Haina împrteasc de aur îl învluie ca
un giulgiu. Pe cap n'are cuma lupttorului, stra-
nica cciul a lui Mihai Viteazul, ca Ieremia, care
cu aceiai cciul a fost învins totdeauna, —ci co-
roana împrailor.
La dreptul vorbind, mnstirea e a lui Ieremia,
mântuit cu totul numai în Domnia lui, de i în-
ceput de mult vreme cu zloii de aur ai tuturor
frailor. Când ptrund mai târziu în naos, luminat
de trei fereti la stranele rotunjite în abside i prinse
pe din afar între dou contraforturi, lumina bucu-
roas a Lunii Patilor de April ivete frumusea
vechiului alaiu domnesc zugrvit pe pretele din
dreapta, —pentru pomenirea i prin chipuri a ctito-
rilor. In cap st Ieremia, încununat, în haine archie-
reti pe mtas roie, cu guler alb i mânecare
roii, —ca i pe perdeaua mormântului —frumos, o-
chios, sprincenat i brbos. Dreapta lui întinde ctre
Mântuitorul, ca prinos, cldirea bisericii, din care
nici-un amnunt nu s'a schimbat pân astzi. Stânga
i se razim pe cretetul copilului Constantin, înc
mrunel, venit pe urma fetelor. Cea mai mare dintre
ele se vede în vemânt numai de aur, tot încoronat,
pe când Domniele vechi n'au decât cercurele de
mrgritare, lâng tatl ei. Frumoas, tânr, foarte
asemenea cu Ieremia, se vede maica lui. Mria; de


248 Aloniinicntcle Românilor

supt coroan scpat în valuri un \l aib, rochia
e de brocard de aur pe rou, tivit cu dungi de aur,
prin care trec, la mijloc, trei custuri negre. Elisa-
veta, Ilisafta, Doamna Ieremiei, femeie lacom de
putere i pedepsit în cel mai crunt chip pentru neo-
goita ei râvn de stpânire, rsare acum, iind în
mân crucea c\l:i\ ici. O uvi de pr blan mrgi-
nete fruntea alb deasupra minunailor ochi negri,
i un vl de mtase roiatec se coboar în joS pe
umerii ei. i prin frumuse, ea era dintre acelea care
risipesc împriile i pier supt ruinele lor. x\poi
iragul urmeaz prin capete oachee, cu ochii mari,
coborîndu-se tot mai jos, — fetele celalte ale a-
cestor soi: Mria, Ecaterina, Zamfira, Stana, cu
cercei de aur mici în lu'echiue i cozile lsate pe
spate. Intre ele se afl un frate mort mai de mult,
Alexie, biea cu prul cre supt aurul coroanei.
Intre multele odoare lsate de Ieremia, cruci de
abanos, iconie de filde alb, nespu,s de rbdtor
lucrate, tvi, anafornie, — se afl i crile cele
scumpe, prinse în legturi, iniele mai vechi decât
cuprinsul, cu esturi de lanuri i plci de argint
lucrat cu ciocanul. Una e de hârtie, vine dela Nea-
goe-V^od Miuiteanul; o alta, cea mai frumoas, a
fost lucrat supt Ieremia, poate de meterul minia-
turist, încondeietor, care a fost mitropolitul Anas-
tasie Crimca. Aproape fiecare foaie are câte un m-
runt lucru în colori strlucitoare, închipuind fapte
din Scripturi. Intr'un loc, vezi iar pe Ieremia, cu
maic-sa, cu Doamna, cu a fat, al crei nume


Mnstirea Sucevia 249

TUI s'a scris, si acum cu trei biei: Constantin, Ale-
xandru si micuul Bogdan, lucrai fin cu condeiul
muiat în culori.
Constantin a fost Domn, i a perit înnecat în
Nistru, când îl duceau Ttarii cari-1 robiser; Ale-
xandrei s'a împrtit i el de Domnie, dar, într'o'
zi nenorocit din anul 1617, el fu prins cu mezinul
Bogdan, i dus în tabra lui Schender-Paa; iar,
împreun cu copiii, i mama lor dezndjduit.
Doamna Ieremiei, mândr, poruncitoare, învinuit c
ar fi dat otrav cumnatului Simion, numai ca ea,
fiii ei, trupul i sângele ei, s domnea'sc, suferi în
tabra pgân cea mai mare ruine. ,, Boieri, boieri,
ruinatu-m'au pgânul", strig ea a doua zi înnain-
tea boierilor venii s vad cum pleac în robie la
Constantinopol aceia care-i stpânise. Ea îi tie
cozile în semn de nemrgenit durere i le trimese
prin cine tie ce credincios la Sucevia, unde ele se
pstreaz înc, —o mare vi de pr castaniu-des-
chis, într'o cutie de aur, la policandru. Cutia se
deurubeaz i se deschide, i înc odat prul
moartei strlucete în lumina fcliilor ca un arpe,
arpele gâlcevei i al vrjmiei, rpus. Dar gândul
la isprvile crunte ale acestei femiei cu voina tare
piere îndat înnaintea închipuirii nenorocirii ei fr
de margini, prinderii, ruinrii, aruncrii în hare-
mul unui Ag, unde s'a sfârit aceia care trebuia
înmormântat aici cretinete, lâng so, lâng fiic,
lâng strlucitorul ei chip blan din tinere, —stro-


250 Monumentele Românilor

pit de lacrimile copiilor. i ochii urmresc cu du-
ioie firele strlucitoare ale prului frumos, prinosul
de evlavie, de cin, de durere, care e i o jertf
de frumuse.
Dup Neamul românesc în Bucovina, pag. 156—65.


Mnstirea Dragomirna
de N. lORGA

Ziduri i turnuri ca ale Dragomirnei nu se mai
vd la vre-o mnstire a neamului nostru. Turnul
clopotelor, împrit în mai multe registre, are, la
dreapta i la stânga lui, aripi de ziduri strbtute de
fereti mrunte sau de crpturi pentru pânda i
lovirea dumanilor, cari erau muli i stranici pe
vremuri, ca acei Ttari a cror pomenire e spat
stângaciu pe stâlpul de piatr al porii. La un capt
i la altul, stau turnate din piatr tare i grea dou
alte turnuri mai mici, dintre care cel din stânga,
zis al lui Barnovschi, dup Domnul din veacul al
XVII-lea cruia i s'a vrsat sângele de viteaz bun
în Constantinopol, e vestit i pentru încperile sale
ciudat orânduite. O stranic cetate aceasta, si b-
trânul egumen trebuia s fac la o întâmplare is-
prav de pârclab încercat i fr de fric!
Turnul din mijloc, care cuprinde i un paraclis,
la care te sui printr'o îngust scri învârtitoare, cu
miros de mucegaiu, e acoperit de podoabe: rosete de
piatr tivesc de-asupra poarta; ele sunt lipite, ca la
Cain, dar mult mai bogat decât acolo, de nervurile


252 Monumentele Românilor

puternice ale bolii gotice de deasupra aceleiai
jx>ri; ferestuicile au cadre de piatr ca acelea din
bisericile lui tefan-cel-Mare, i portia care duce
la scara spre paraclis poart i rosete pe ciubucele
fine. Bourul cu gâtlej, în ram scris, cu slove, i
având supt el crucea cu trei ramuri, e spat aici
mai bine decât oriunde aiurea.
In trapezria cea mare, unde se hrniau la im loc,
frete, vechii clugri, dou strlucite boli gotice,
ce se unesc pentru a se sprijini pe acelai stâlp de
mijloc, arat pricepere i avânt.
Un ctitor cu râvn i un ctitor bogat a fost Anas-
tasie Crimca, Mitropolit al Moldovei dela începutul
veacului al XVII-lea, care i-a dat toat averea pentru
a închina lui Dumnezeu un prinos ca acesta, imeter
a trebuit s fie acel arhitect, de sigur rsritean,
care n'a cruat nici-una din îndrznelile si mijloacele
de frumuse ale meteugului su.
V^ederea bisericii e o uimire de bucurie. E înnalt
i îngust, ca o frumoas cutie de moate. Feretile,
mici, colurate, au cadre de piatr; de fiecare lture
se numr ase. Contraforturile, trei la numr, au
izbutit s fie ele însi o podoab. Dou rânduri
de ocnie alearg sus.
Dar juvaierul lucrat cu o iubire fr de margeni
e aice turnuleul, în muchi, care e poate prea mic,
dar în sine alctuiete o lucrare desvârit, pe care
n'o întrec nici turnurile, stricate astzi de reparaia
d-lui Lecomte de Noliy, dela Trei-Ierarchi din Iai.
El se ridic pe o îndoit temelie, sculptat ca o hor-


Mnstirea Dragomirna 253

bot; cadrul împodobit al celor dou ferestuici e
de o mare bogie de podoabe. Trandafiraii de
piatr sunt rspândii darnic, înflorind orice colior^

75. Mnstirea Dragomirna.

i astfel întregul turn pare un surguciu de floare în-
voalt. Innuntru, te minuneaz înainte de toate în-
jghebarea bolilor i îmbielugarea lor în spturi.
In pridvor i în pronaos, înalte ca într'o catedral


254 Monumentele Românilor

gotic, zugrveala cea veche s'a stricat i a fost râu,
caraghios, înlocuit ici i colo. In biserica însi,
tot vemântul de zugrveal s'a pstrat îns, i st-
pânete sufletul cu un farmec de frumuse si de
evlavie. Pe nervurile ciubucelor împletite, ca acela
ce d ocol bisericii pe din afar, sunt puse culori de
rou, albastru i aur, îmbinate în desemnuri ca acelea
din vechile manuscripte, i acelai fond de potrivire
aleas se vede pe alocurea i aiurea, alctuind cea
mai frumoas din decoraiile ce ni s'au pstrat.
Odjdii nu prea sunt nici aici; vremile rele au
împrtiat i nimicit tot. Pe prei, supt sticl, se
vd un aier dela arul Fedor din Moscova, aier
cptat prin cuviosul ctitor, ori altele dela acest
ctitor însui: de sigur c în alte împrejurri ele s'ar
pstra mai bine. Abia câteva morminte, terse, în
pridvor: unul, cu stema amânduror terilor, cuprinde
pe o fat a lui Constantin-Vod Mavrocordat, moart
în pribegie. Piatra de mormânt a Mitropolitului
Crimca, aezat în pronaos i coperit astzi cu un
biet covor, e goal de inscripie.
Dup Neamul românesc în Bucovina, pag. 39—44.


Bis. Trei Ierarhi din Iai
de ALEX. LAPEDATU

Puternicul, bogatul i mândrul Vasile-Vod Lupul
înal, în cei dintâi ani ai domniei sale, cel mai str-
lucit loca dumnezeesc din pmântul Moldovei, pe
care-1 închin sfinilor si marilor Trei Ierarhi: Vasilie-
cel-Mare, Grigore Cuvânttorul-de-Dumnezeu i Ion
Gur-de-Aur, i care, de atunci i pân azi, a rmas
podoaba cea mai aleas a lailor i fala de cpetenie
a Moldovei.
,, Linite i pace întemeiat în toate prile fiind —
scrie acela cronicar, —într'aceti ani au zidit Va-
sile-Vod si ludat mnstire în crasul Iailor, sub
numele a trei învtori bisericeti, ce se zice Trei-
Setltele'''. Anii de linite i pace, despre care vor-
bete Miron Costin, sunt cei dintâi patru ani ai dom-
niei lui Vasile Lupul, în care trebue c s'a lucrat
de zor, pentru ca la 1638 lenachi, meterul armean
din Constantinopol, s fi putut mântui faimoasa m-
nstire, cu tot rostul ei împrejmuitor: zid, chilii,
trapez i clopotni. Aceasta o dovedete urmtoa-
rea pisanie ce odinioar stetea pe turnul clopotniei,
i care sun astfel

:


256 Monumentele Românilor

Bine cinstitorul i de Hristos iubitorul Io Vasilie
V^oev'od, cu mila lui Dumnezeu Domn al rii Mol-
dovei, i Doamna sa Teodosca i cu iubitul su fiu
loan-Voevod, binevoi i zidi aceast clopotni la
anul 7146 [

- 1638], luna Aprilie 16.
S'a mai lucrat apoi aproape un an, de sigur mai;
mult la împodobirea luntric i pregtirea odoa-'
relor bisericeti, a cror inscripii poart când data
de 1638 când cea de 1639,-—pân la începutul lu-
nei lui Maiu 1639, când, cu mare pomp, cum se
cdea unui sfânt loca dumnezeesc ca acesta, biserica
Trei-Ierarhilor fu târnosit de Varlaam, vestitul Mi-
tropolit al Moldovei acelei vremi, —cum mrturi-
sete inscripia pus pe frontispiciul bisericii

:

,,Cu voia Tatlui i cu ajutorul Fiului i cu svâr-
irea sfântului Duh. —Iat cu robul stpânului Dom-
nului Dumnezeului i Mântuitorului nostru lisus
Christos i închintor al Troiei, Io Va^ilie-Voevod,
cu mila lui Dumnezeu Domn al rii Moldovei i cu
Doamna noastr Teodosca i cu druiii de Dum-
nezeu copii: loan-Voevod i Mria i Ruxandra zi-
dit-am aceast sfânt rug în numele sfinilor Trei-
lerarhi: Vasile-cel-Mare, Grigore Cuvânttorul-de-
Dumnezeu si loan Gur-de-Aur. Si s'a sfinit cu
mâna Arhiepiscopului Varlaam la 7147 [— 1639],
Mai 6".
Astfel acum capitala Moldovei poseda un cap d'o-
per de arhitectur i sculptur, care putea rivaliza
cu vrednicie —sub toate raporturile, —cu cel pe care
ara sor, cea Româneasc, îl poseda deja de mai


Bis. 'I>ci Ierarhi din Iai 257

bine de-un secol : Curtea ele Arge a evlaviosului,
Neagoe-Vod Basarab. i nu e mirare c acea parte
din legenda ,, Meterului Manote^^, care arat cum
acesta a fost omorît ca s nu mai poat, face o alt
asemenea minune de biseric, s'a rsfrânt mai târ-
ziu i asupra Trei-Ierarhilor, la care - se zicea i
credea —c optzeci de meteri au lucrat cincizeci
de ani. Aa cel puin ne mrturisete în memoriile
sale de cltorie Struve, tânr rus, care în drumul
su dela Viena spre Crimeia trecu prin Iai în 1793.
Totodat Vasile-Vod Lupul zidi, în apropierea bi-
sericii sale, un mare „feredeu", despre care Paul
de Alep ne spune c era „zidit dup planul biloil
turceti, cu cupole i cu marmur, împrit în fru-
moase cabine ori chilii". Acest feredeu, al cru
venit Voevodul 1-a destinat mânstirii sale domneti,
a existat pân mai deunzi în Iai. „Mare i frumos"
cum era, el constituia unul din cele mai interesante
edificii ale oraului, asupra cruia se opria ateniunea
cltorilor strini. Aa, bunoar, Contele de Mo-
riolles —care însoi în cltoria sa prin Moldova,
la 1809, pe Contele Branicki — ni-1 descrie în toate
amnunimele, artându-ne, în acela timp, i mo-
dul în care se fceau bile.
Pe lâng venitul acestui feredeu. Domnul mai în-
zestra mnstirea sa cu multe i bogate danii, pentru
sufletul i venica pomenire a soiei sale cei dintâiu,
Tudosca Bucioc, rposat în 1639, i a fiului su
cu aceasta, loan-Voevod, rposat la arigrad, în
acela an, —cari amândoi fur înmormântai în lo-
17


258 Monumentele Românilor

curile de venic odihn alo ctitorilor din nartica
bisericii.
Spre a mri i mai mult vaza ludatei mnstiri
i spre a scoate patriarhia din nevoi bneti, Vasile
Lupul cumpr, în 1641, moatele sfintei Paraschive,
care fur aduse dela arigrad de ctr trei mitra-
polii greci: loanichie al Ieracliei, Partenie al Adria-
nopolei i Teofan al vechiului Patras. Domnul în-
sui cu Vldicii rii —Varlaam al Sucevii, Evloghie
al Romanului, Atanasie al Rduilor i Gheorghe
al Huilor —i cu egumenii mnstirilor întmpin
sfintele moate, cari dela Ismail fur aduse cu mare
alai în Iai la 13 Iunie. Bogatul sicriu cu sfintele
moate fu aezat în noua mnstire a Trei-Ierarhilor
într'o firid frumos boltit fcut în pretele din
] artea sudic a chorei bisericii, pe un postament de
marmur, la care te suiai pe cteva trepte. Pe p-
retele firidei, deasupra acestui postament, s'au zu-
grvit frumoase scene din viaa Sfintei Paraschive,
cari au fost reproduse de mitropolitul Varlaam în a
sa Cazanie sau ,,Carte româneasc ae învtur''''
din 1643. Iar pe laturea din faa postamentului s'a
spat, pe o plac mare de marmur neagr, o ins-
cripie, ce ne relateaz istoricul aducerii moatelor
Sfintei la Iai.
Cu aceste îns nu se termin deosebitele îngrijiri
ale lui Vasile-Lupul pentru mnstirea sa Trei-Ie-
rarhi, care, aa cum era, 'putea vdi numai bogia
i strlucirea Curii i Domniei sale, pe care un contim-
poran o aseamn cu acea a vechilor împrai din


Bis. Trei lurarhi din Iai 259

Bizan, iiii însii j)lanurile înalte ale acestei Dom-
nii: instituirea în Capitala Moldovei a unui puternic

76. Bis. Trei Ierarhi (înainte de restaurare).
centru de aprare a ortodoxiei ameninat i lovit
de reformele eterodoxe; asemenea a unui altuia de


260 Monumentele Românilor

cultur româneasc, aa cât putea fi i cum putea
fi îneleas aceast cultur pe atunci. i ce loc putea
fi ales mai nimerit pentru aceasta decât doirmeasca
mnstire a Trei-Ierarhilor? Iat de ce, pe lâng
aceast mânstire se va institui tipografia i coala
domneasc a lui Vasile-Lupul. înainte îns de a
vorbi despre aceste, credem c cetitorii —doritori
de a cunoate o descriere contimporan, amnunit
i fidel, a bisericii lui Vasile Lupul —vor urmri
cu plcere i interes unica asemenea descriere
(1653), pe care ne-a lsat-o Paul de Alep în memo-
riile sale asupra cltoriilor patriarhului Macarie al
Antiohiei prin rile Române. lato:
,, Mnstirea e cât se poate de frumoas: pare un
castel, fiind înconjurat de toate prile cu ziduri de
piatr. De-asupra porii e un turn pentru clopote
i pentru ceasornicul oraului, care e de fer i cu
roate de lemn. Clopotele sunt atârnate de-asupra, pe
grinzi de lemn. Mainria ceasornicului umple o ju-
mtate de odae. Ea are o varga de fer ce intr prin
acoperemânt i trece în sus pân la vârful clopo-
tului celui mare, i la care e aplicat un ciocan greu
de fier. Când vine timpul s bat, o mare bucat
de lemn ese din arcul turnului, având resorte, prin
care se pun în micare clopotele cele mici, ceeace
se numete alarm, pentru a preveni poporul s
asculte c urmeaz a bate orele. Aceast varga e
tras în jos prin roate: ciocanul de-odat se ridic
i czând pe marginea clopotului, produce un sunet


Bis. Trei Ierarhi din Iai 261

ce se aude în întreg oi^aul. Biserica e în mijlocul
mnstirii.
,,Iar în ceeace privete biserica cea sfânta, ce
se afl în mijlocul mânstirii, peste tot fcut de
piatr cioplit, i pe dinafar, este cu totul împodo-
bit cu deosebit mestrie, care întrece toat îne-
lepciunea: nu sunt lucruri plane, ci numai sculptate.
Dedesuptul coronamentului, biserica e încins cu
dou brâne negre de piatr, cioplite asemenea. Bise-
rica are dou turle înalte. Intrarea în ea este prin
dou ui, una spre Sud, alta spre Nord, dup obi-
ceiul bisericilor lor. Deasupra fiecrei ui este câte
o fereastr înalt cu zbrele; în zidul despre x\pus
sunt alte dou ferestre cu zbrele, întocmai ca cele
dintâi. Aceasta este o bolt încruciat, i în vârful
ei este chipul Treimii. Deasupra uii ce duce din
pridvor în biseric este icoana judecii cei de pe
urm, mai frumoas decât am vzut-o la biserica
din Vaslui. Turcii sunt zugrvii dup chipul lor,
cu turbanele i cu cealmalele lor. Apoi pe celelalte
ziduri (ale pridvorului) sunt chipuri de oameni i
de toate creaturile lumii, începând dela om pân la
animal, fiar slbatic, pasre, pomi, i plante; tot
lucruri cari îi iau vederile. Apoi tineri i fete i muli
oameni, cari mulumesc lui Dumnezeu în sfinenie,
cu tobe i psaltire; apoi abisiari (?), boeri i cdii
(judectori), dup rangul lor, —totul fcut de aur
i lazur. Dup aceia intri în biseric prin ua despre
Apus, i deasupra ei se afl icoana celor trei Ierarhi.
Ua jur-împrejur cioplit cu mare mestrie: prin


262 Monumentele Românilor

ua aceasta intri în nartic; în zidurile acesteia se
afl firide (nie), unde sunt mormintele copiilor Be-
iului i al femeii sale, Doamnei cei dintâiu. Pe a-
ceste morminte sunt multe covoare de mtase i
de serasir, i deasupra lor atârn candele de argint,
ce ard ziua i noaptea, i sfenice cu lumânri de
cear.
,,Aci (în nartic) sunt patru ferestre cu gratii,
câte dou într'un prete, i portretul Beiului i al
nevestei sale, Doamnei cei moarte, de care am po-
menit mai sus; cci ea murise înc trind el,; apoi
portretele celor trei copii mori unul dup altul, în
haine frumoase, i pe calpacurile lor era câte o
dung de samur.
,,Pe pretele despre Apus, unde este ua, se afl
efigia (închipuirea) bisericii, în mâna Beiului, i pe
dânsa sunt zugrvii cei trei Ierarhi; el o presint
Mântuitorului, care îl binecuvinteaz,, i împrejurul
lui stau apostolii i îngerii. De bolta narticei atârn
un policandru, druit de ctitor. Aci (în nartic) sunt
multe icoane minunat lucrate.
„De acolo (din nartic) intri în chor printre doi
stâlpi mari, cioplii în form de arbori verzi de fistici,
cioplii din piatr verde, prin care sunt vine de aur,
de jos pân sus. Tronul Beiului se afl în dosul
stâlpului celui dintâiu, întors ctr Rsrit, dup
obicei, cu scri la tron i cu un baldachin deasupra.
Tronul e acoperit cu plci de aur minunat spate.
Interiorul lui e cptuit peste tot cu rou, i treptele
i podeala sunt acoperite cu postav rou. Deasupra


Bis. Trei Ierarhi din Iai 263

l:)alclachinului se afl o cruce, peste care e un tran-
dafir cu totul de aur, minunat lucrat.
„In dreapta tronului pomenit, în zidul despre Sud,
este o cupol mare, ai crei stâlpi de marmur alb
sunt minunat sculptai; te sui pe trepte, asemenea
de marmur alb, i în mijlocul ei st un sicriu, pe

77. Bis. Trei Ierarhi (dup restaurare).
dinafar i pe dinuntru cptuit cu rou i btut
cu cuie de argint, având asemenea un lact minunat,
pe care ni-1 deschiser, i noi ne-am închinat i am
primit binecuvântarea dela moatele Sfintei Paras-
chive bulgreti celei noi, pe care Beiul o adusese
din Constantinopole, dela biserica patriarhal, dela
cmara Sfinilor, înaintea crora ne închinaserm
precum am povestit. i ea (sf. Paraschiva) este


264 Monumentele Românilor

parc ar fi în via, înevlit în covoare i mtase,
i alte de felul acesta. Deasupra ei atârn candele
de argint i de aur, ce ard ziua i noaptea. Pe zidul
boitei e zugrvit munca ei, i cum s'a pristvit,
i cum au adus-o 7\uxii pân acolo (la Iai), un
lucru minunat.
,,Chorul e întocmai ca cela din biserica Doamnei
(adic mnstirea Goliei). Intrarea are asemenea
dou arcade, una spre Sud, alta spre Nord. Jeurile
(stranele) sunt fcute de lemn de chiparos i de aba-
nos, lucru rigrdean, strungrite i spate; jeurile
episcopilor stau în frunte. In fiecare chor se afl
câte o stran împodobit cu filde i abanos, i al-
tele de felul acesta, o desftare pentru cei ce le pri-
vesc: sunt acoperite cu postav rou. Cupola chorului
este foarte înalt; pe tavan e icoana Mântuitorului.
„Cupolele acestei biserici sunt foarte înalte, i a-
târn întrânsele un policandru mare, lung de eai-
sprezece coi, poleit peste tot cu argint, —un lucru,
care îi ia mintea. In interiorul lui e legat un fel de
pavilion. In zidul fiecrui chor sunt ferestre cu
zbrele.
,, Dinaintea tâmplei bisericii stau patru sfenice

|

de aram, diferite prin aspectul i prin forma lor,
apoi alte dou mari de argint. Astfel e i ,, Simbolul"

1

compus din patru pturi, lucru minunat, fr seamn.
De asemenea icoana Domnului, a Maicii Domnului,
icoana celor trei Ierarhi i icoana Sfântului Nicolae,

|
turnate în aur i argint. P
,, Sanctuarul (altarul) este de o frumusee i de o


Bis. Trei Ierarhi din Iai 265

elegan extraordinar: arcadele cupolei sunt diferite
unele de altele i acoperite cu plci de aur i de
argint; în fa are trei ferestre cu gratii i stâlpi
acoperii asemenea cu aur. Pe bolta cupolei este
icoana Maicii Preciste. Icoanele, cari se afl în inte-
riorul Sanctuarului i pe zidurile lui, sunt lucrate
cu aur i cu lazur, i nu se pot numra. Dinaintea
uii Sanctuarului este o candel mare de argint.
„In genere se poate zice c nici în Moldova, nici
în Tara-Româneasc, nici în tara Cazacilor nu mai
exist o biseric ce s'ar putea asemna atât în pri-
vina zugrvelei, cât i în privina frumuseei ei arhi-
tectonice, aa încât cuprinde mintea de mirare. S
o tie D-zeu în veci vecilor. Amin.
,, Refectoriul (trapeza) are deasupra o cupol de
piatr. La o mic distan dela mânstire, lâng
bi, pe malul marelui lac, numit heleteu sau pes-
crie, este magnificul colegiu zidit de Beiu".

Secondat de zelul lui Varlaam Mitropolitul Mol-
dovei, Vasile Lupul putu, —cu sfatul i, mai ales,
cu ajutorul lui Petru Movil Mitropolitul Chievului
i cel mai vestit prelat ortodox al vremii, s înteme-
ieze, cam pe la 1641, o tipografie domneasc în
mânstirea Trei-Ierarhi i o coal, numit i ,, co-
legiu" —prin analogie cu coala întemeiat de Petru
Movil în Chiev la mânstirea Bratski (actuala A-
cademie teologic) —în apropierea Trei-Ierarhilor,
pentru întreinerea creia destin venitul feredeului


266 Monumentele Românilor

i al celor trei sate din inutul Romanului: Rchitenii,
Tmanii i Juganii.
Cu acestea încheiem irul momentelor istorice ce
pot li puse în legtur cu biserica Trei-Ierarhi, în
timpul domniei lui Vasile Lupul. Cci ruina domniei
i casei lui întunec i viaa luminoas i frumoas
ce se petrecea între zidurile domnetii mnstiri:
tipografia dispare, coala asemenea, i se statorni-
cesc clugrii greci, crora le era închinat. De aci
înainte, pân în secolul trecut, când deschiderea
coalei lui Gheorghe Asachi aduce din nou lumina
între zidurile mânstirii Trei-Ierarhi,—clugrii greci
n'au alt preocupaiune decât s-i mreasc i ex-
ploateze privilegiile i averile ctitoreti.
Arhimandriii cari se succed în egumenia mâ-
nstirii Trei-Ierarhi în tot decursul secolului al
XVIlI-lea —Cozma, Mitrofan, Ezechil, Gavriil, Do-
softei, Misail, Neofit, Elisei, Samoil i Ignatie —
se îngrijesc ca s obie dela Domnii ce se succed
în scaunul Moldovei confirmarea privilegiilor i a
stpânirii peste proprieti.
In întreg acest secol nu gsim momente istorice
mai de seam, cari s poat fi puse în legtur cu
mânstirea lui Vasile-Vod Lupul. Credem îns c
ni se va îngdui a pomeni —numai sub titlu de in-
formaie ocazional —urmtoarele trei împrejurri:
Când în vara anului 171 1 Petru-cel-Mare veni în
Iai, la Curtea lui Dimitrie Cantemir, care se în-
chinase Ruilor, atunci „au eit împratul fr
veste —scrie Neculai Costin —de au mers pre jos


Bis. Trei Ierarhi din Iai 267

la Trei-Sfetitelc de s'au închinat, srutând sfintele
icoane si moatele sfintei Paraschive, si au sttut
pân ce au cântat psalii acsionul i ectenia mitro-
politul Ghedeon". i când fostul Rege al Poloniei,
Stanislav Leczinski, veni, pe ascuns, în Moldova s
întâlneasc pe fostul su suzeran Carol al Xll-lea,
Regele Svediei, Nicolae Mavrocordat îl gzdui în
mânstirea Trei-Sfetitelor. i, în sfârit, când fiul-
acestuia. Constantin, hotrî deslegarea vecintii,
rumâniei, marele sobor care consfini aceast fai-
moas reform se inu asemenea în biserica Trei-
Sfetitelor, în 6 Aprilie 1749.
Dar dac secolul al XVIII-lea nu ne presint ceva
mai ales de însemnat în viaa mnstirii domneti a
Trei-Ierarhilor, secolul al XlX-lea, în schimb, ne
d prilejul a însemna, chiar dintru început, faptul
c o parte din aezmintele de cultur naional —
cari prin zelul i strduinele deosebite ale lui Venia-
min Costachi i Gheorghe Asachi se instituesc în
capitala Moldovei i din care va porni, în întins
msur, redeteptarea cultural —naional a nea-
mului românesc —se statornicesc în luntru mns-
tirii Trei-Ierarhi. Cci aci deschide Asachi coala
sa de inginerie în 18 14 i aci se deschide în 1828'
coala numit Vasilian, cu clase elementare, nor-
mele (primare) i gimnaziale.
Mânstirea Trei-Ierarhi n'a fost nici ea scutit de
intemperii i, în diferite rânduri, ca, bunoar, în
1802, 1821 i 1827, de cutremure i foc. Dar ceeace
vremea i elementele distrugtoare stric, oamenii


268 Monumentele Românilor

cei buni avur grije a îndrepta i astfel a face ca
biserica domneasc a lui Vasile-Vod s ajung pân
în zilele noastre, când —dat fiind însemntatea ei
istoric i, mai ales, preul ei artistic —s se hot-
rasc completa ei restaurare: spre a rmânea vea-
curilor urmtoare mrturie a vremilor de odinioar,
când a fost înlat, precum i a vremilor de azi,
când a fost restaurat, i despre cari vremi —ceste
din urm—istoricul viitor, care le va cuprinde în
întregime cu mintea sa, va putea zice, de sigur, cu
vorbele lui Miron Costin: ,,de-aii fost când-va vremi
fericite acestor pri de lume, atunce au fost^^.
Dup Câteva cuvinte asupra biseircilor Trei Ierarhi i Sf. Nicolae
Domnesc din Iai, Bucureti 1904, pp 31—43.


Mnstirea Cetuia
(Iai)
de VIRG. DRGHICEANU

Mnstirea Cetuia cuprinde o incint de vreo
i2om.X 6oî^-j închis de puternice curtine, cu un
mare turn-clopotnia, de intrare, i cu turnuri mici,
la nivelul curtinelor, pentru flancare, formând cu
toatele o figur geometric, neregulat, pentagonal.
Laturile cele mai expuse i cele mai bine aprate
sunt cele de Sud i de Est, de unde, de pe întinsu).
platoului pe care e aezat mân&istirea, atacul ar
fi fost i mai de temut. Anume latMra cea de Sud
e aprat printr'o curtin dreapt, prevzut cu me-
tereze geminate, pentru sânee i arcuri, având între
ele metereze mai largi pentru tunuri; flancarea cur-
tinei, în tot lungul ei, se face de câte dou turnuri''
aezate la coluri, din cari turnul de Vest s'a pr-
buit. Aprarea portei o formeaz înaltul turn-clo-
potni sub care se afl poarta i care con&titue în]
acelai timp i redult-yA cetei. Aprarea laturei es-
tice se face de o curtin organizat în acela fel
cu cea de Nord i flancat de acela turn, ce apr


270 Monumentele Românilor

curtina sudic, fiind zidit în ahira unghiului cel
formeaz îmbinarea curtinelor.
Latura nordic, aprând frontul din spre râpa
ce se deschide spre Iai, al crei acces este foarte
greu, e întrit printr'o curtin ce se frânge în un-
ghiu optus; ea e organizat numai cu metereze pen-
tru puti i prevzut cu un singur turn, mai înalt
ca nivelul curtinelor, care domin întreaga râp.
Latura vestic, azi czut, era, credem, aprat de
zidul calcan al caselor i de meterezele fcute în
podul lor; de altfel aceast latur era cea mai puin
expus din cauza imposibilitii accesului coastei.
Aprarea din luntrul zidurilor se face pe un che-
min-de-ronde de lemn, pe care umbl soldaii, ale
crui urme în grosimea zidurilor se vd i astzi.
Turnul-clopotni are dou etaje, la care urca o
scar mobil, la nivelul curtinelor. Ea ducea într'o
sii foarte îngust, pentru a face imposibil orice
nvlire, din care sal, apoi, o scar de zid urca di-
rect la etajul al doilea (nu la I-ul), unde se aflau
clopotele, i care servia i de camer strjerilor ce-
tii, fiind prevzut cu sob i ferestre. Ca s treci
în primul etaj, trebuia din aceast camer se resco-
bori o alt scar, aflata în peretele opus aceleia pe
unde s'a fcut intrarea, i care ducea în camera des-
tinat aprrii turnului, camera tunurilor.
Aci se aflau dou tunuri, cari, prin meterezele s-
pate în grosimea zidului de aproape 2 metri, larg
evazate în interior, avea s pziasc, mturând cu
fo< urile sale, tot drumul ce ducea spre poart.


MAnstirca CetAiiia 271

Diipn ("iini \('(l(Mn, oit^.nii/.'i i.'i nccstui (iii'n, in rare,
pentru a Irecc din luvir la un claj, trcljuia a urca în

.5

O)
CJ
ca
o

C
'03

00

cel mai înalt etaj i apoi a coborî la cel de jo^, e
feodal. Dispoziia meterezelor lui eaceiape care am


272 Monumentele Românilor

vzut-o în castelul cetii Fgraului, din începutul
veacului al XVII-lea, cum i cea din turnul-bastion
al cetii Braovului (Sud).
Turnurile de flancare au un parterre, în care se
afl tunurile (3:1 înainte, 2 lturae) cu metereze
tipul arquebuse i o camer boltit deasupra pentru
pucai, —aceasta pentru a nu se nimici cldirea,
prin efectele reculului tunurilor. Numai turnul din-
spre Iai are deasupra o camer cu ferestre, azi.
Dac intrm în curte, vom observa aceia dispo-
ziie a cldirilor i uneori chiar aceia plan ca i în
mnstirea Trei Sfetitele a lui Vasile Lupu, pe care
Duca-Vod o copiaz, fr îns a-i da bogata apa-
ren a acesteia.
In faa porii, în dreptul unghiului ce-1 face aci
curtina nordic, se ridic casele domneti, la oare-
care deprtare de curtin, pentru a lsa loc acelui
chemin-de-rondey de care am vorbit.
Pe latura sudic a curii, se ridic casele egume-
neti, cu aa zisa sal gotic. Ele se compun din-
tr'un reZ'de-chaussee care, în stânga balconului, ser-
vete de pivnie boltite. In dreapta balconului sunt
camerele „robilor", boltite cilindric i luminate, cele
din dreapta, slab, prin dou ferestre lunguee, în-
guste, foarte mult evazate, în interior. La etaj, este
o mare sal, a crei bolt sprijinit pe 2 stâlpi, are
osatura gotic. Este aa zisa sala gotic; e sala cea
mare a soborului, sala capitular la mnstirile oc-
cidentului, care la noi, îns, desigur, c servia i
de trapez.


Man âst i rL' a Cut A u i a 273

r. siiH'ura .sila j'Olua < c iic a iiKii ranias m iar,
(lupii CC [\cc\:\ (lela 'rr(M Ierarhi a fost daianKila, cci
în cclclallc^ inaiiasliri mari, ca la Ilorc/, ac 'asfii

79. Vedere interioar în sala gotic dela Cetuia.
sal e alctuit dup arhitectura bizantin, cu calote
pe pendentivi i arcuri sprijinite pe stâlpi.
Din antreul din dreapta acestei sli, se ducea la

18


274 Monumentele Românilor

celelalte 5 camere i sli, lipsite de interesul slei
gotice, dar toate având în exterior toarte frumoase
incadramente de piatr la ui i ferestre, in tine,
dedesubtul reZ'de-chaussee-u\\x\, se scoboar în [)iv-
nie, boltite longitudinal de dou boli în herceau,
sprijinite pe doi stâlpi, dela care o galerie secret,
în zid, urc tocmai în etajul de sus printr'o clap.
Nici aceast cas nu credem cn a avut o deosebit
înfiare: socot c vechia înfiare a acestor case
egumeneti, cari erau zidite chiar pe prelungirea
curtinei nordice, aveau un calcan înalt în spate, pre-
vzut cu metereze, ca la mnstirea Horezului. Fe-
restrele privind în afara curii au fost scobite ulterior.
Dar afar de aceste case, cari, de sigur, c nu ar
fi putut ajunge nici unei modeste mnstiri, mai erau
i altele pe curtina vestic, cari au czut odat cii|
p^rbuirea dealului, prin 1700. In locul lor Ghica-
Vod zidise casele din stânga clopotniii, de o în-
fiare foart urît i strictoare a aspectului curii.
Ele azi nu mai exist.
Biserica, în fine, ridicat în form de cruce, cucele
dou turnuri sprijinite pe baze stelate, cu cele dou
calote din pronaos, cu stâlpii dintre naos i pronaos,
e copiat întocmai depe acela plan ca Sf. Trei
Ierarhi din Iai.
Ea e un frumos exemplar al arhitecturii moldove-
neti, prin originalitatea cu care topete la un loc
elemente aa de disparate: brâul de piatr oriental-
muntean exterior, întrebuinat i ca nervur gotica
în interior i friza oriental de deasupra i dede-


MiKistirea Cctuia 275

subliil lui; conlr^irorliil i^olic; cujjola l)i/aiuin;'i; ar-
cadele i (lulrele L^olicc; ocniclc armeneti; sistemul
(le trecere dela |):itratiil zidriei la rotocolul tambu-
rului turiuuil;)!" piiii cele dou't scrii de arcuri cu pen-
cleiitixe cc^ încali(:i unele peste altele, -o maniera
de lucru paiti( ulara bisericilor din Ohrida. creia a
fost suj:>us ierarhicete mai întâiu biserica moldo-
veana.
Din vechiul mobilier n'au rmas decât una din
strane, cea domneasc, care ar putea data chiar depe
timpul lui Duca, tâmpla fiind o lucrare de pe la
începutul veacului al XlX-lea, iar stranele cu sculp-
turi, admirabil inspirate din vechile crestturi mol-
doveneti, nefiind mai vechi de reparaia de care
am vorbit.
Bogata, vechie zugrveal zace dedesubtul retu-
ului fcut la 1837, dându-ne, prin mulimea i fe-
lurimea scenelor, impresiunea de ce era o pictur
moldoveneasc în veacul al XVIII-lea.
Ctitorii mai ales, locuitori, de multe ori, . ai ca-
selor de cari ne am ocupat, ne intereseaz mai mult;
ei sunt zugrvii în dreapta uii de intrare, la locul
de onoare.
Ion Duca Voevod ,,un om nu prea înalt i gros,
burduhos i btrân (ce) îi cernia barba", —aa ni-1
descrie Neculcea cronicarul, în negrul gândurilor
sale asupra Voevodului, —un portret ce nu prea sea-
mn cu acela al pictorului, ce-1 zugrvete cu lui
calpac uguiat pe cap, de blan de samur, cu penaj
alb, cu anteriu fr mâneci, de brocart de purpur.


276 Monumentele Românilor

CU flori ele aur, cu brandenburguri, peste un cattan
verzui. Kl ine biserica ce are aceiai înfiare ca
i cea de azi ca zidrie exterioar; acoperiurile ei
sunt mldiate, îns, pe cupole, astfel dup c um este
înfiat biserica i în cele mai veclii fotografii.
Exactitatea înfirii bisericei se deduce i din
faptul c o pajure a Moldovei, ce se vede desemnat
acolo, a existat cu adevrat deasupra uii sudice a
])ridvorului, fiind aruncat, probabil la 1837, în curte,
unde zcea cu totul deteriorat pân acum câtva
timp.
Alturi, e zugrvit romanioasa Doamna .\nas-
tasia, cu colan la gât; ea are o coafa cu bordur
neagr i fund rou, cu penaj alb; o îmbr,cminte
lung, albastr, cu flori de aur; de desupt hain cu
brandenburguri.
Apoi sunt zugrvii copiii: Eliana, Caterina, Con-
stantin Duca, Alexandru i înc un mic copil ne-
numit.
Dup Bul. Corn. Mon. Ist, V, pag. 165—73.


Bis. Frumoasa de lâng Iai
de N. lORGA

In fa cu dealul Cetuii, Frumoasa se vede adân-
cit, cu cele patru turnuri de tinichea care sticlesc la
soare, cldire cinchit, ciudat, al crei rost nu-1 în-
elegi dela început. Drumul la dânsa merge printre
case de sat curele i se mântuie înnaintea porii
turnului înnalt pe care e scris întrebuinarea de
astzi a cldirii: spital militar pentru boale de ochi.
Bolnavii cu cuttura tulbure sau cu capul în
cârpe rsar din toate feretile, alii ateapt pe bnci
prânzul, care se pregtete supt un opron. Unii din-
tre dânii se afl în primejdia grozav a orbirii, dar
flcii sunt altfel veseli, i sosirea cruii cu pâine
neagr, sunetul goarnei de chemare sunt primite cu
o mare bucurie.
Biserica se ridic alb, înnalt, cldit într'un stil
cu totul neobinuit la noi. Architectul lui Grigore
Ghica, din jumtatea d'intâiu a veacului al XVII I-lea,
a lucrat dup norme apusene, i a fcut o zidire re-
ligioas în stilul Renaterii, cu fronton antic, cu co-
loane, cu fereti îanalte i largi, frdesfurarea de
linii a biseririlor Rsritului. Frumoasa impune prin


278 Monumentele Românilor

proporiile ci mari, care întrec pe ale oricrei biserici
din ara-de-Sus, dar „frumusea" ei st mai ales
în-

c
:2

•o

03
Vi
03
O
E
3

o
00

nuntru, cu atât mai mult, cu cât frontonul disar-
monic e ru pstrat, cojit i stricat înc printr'un


Bis. iTiiiiioasa du langA Iai 279

adaos (le IcMiin rou si de sticl. IniiauiUru privelitea
e îns în adevr mrea: tu ni mile de tinichea, fr
zid i croite numai ca acoperiuri de tiunuii, cresc
l)rin holtirea lor întinderea, liber de orice piedeci,
a cldirii luminoase. Opt stâlpi de marmur vrgat
cil rou îm])odobesc i sprijin, întinzându-se sus,
( u (apitele de stuc albastru, aurit. Pe perei se vd
sfini foarte frumoi i chipurile Ghiculetilor : (iri-
gore-Vod cu faa rotund, barba înfoiat, Doamna,
fiii, Scarlat i Matei, copii cu privirea blând, cu
toat cuca greoaie i hangerul înfipt în brâu. Icoana
de argint, închinat Maicii Domnului de Ecaterina
Roset, Doamna lui Constantin Mavrocordat, scân-
teie în faa catapitezmei, ale crei aurrii par nou.
Toat aceast înfiare nou i vesel se datorete
lui Mihai Sturdza, Domnul de înnaintea anului 1848,
care a ridicat pentru tatl su i frumosul mausoleu
de marmur alb de lâng biseric. Strlucirea ,, Fru-
moasei", o adevrat Mitropolie, n'a inut îns mult
vreme, i astzi, dac ea se bucur înc de o îngri-
jire care nu se d unora din vecinele sale, poporenii,
pompa oficial, o încunjurime vrednic de dânsa
lipsesc puternicii biserici din veacul al XVIII-lea,
ultim monument pe care un Fanariot 1-a durat pen-
tru ca s aminteasc trecerea lui prin erilc noastre.
Dup Sate i mnstiri, pag. 36—7.


J<}

BISERICI SI MNSTIRI

«

MUNTENE


Sân-Nicoar i Bis. Domneasca
(Curtea de Arge)
— Scurt istoric —
de ALEX. LPLDATU

Argeul, azi un modest târg cu vreo 4000 locuitori,
e artat ca reedin a lui Basarab-Vod (1301 —
^33^) i ^ urmailor si din sec. al XlV-lea i al
XV-lea. Adevrat c acetia, începând chiar cu Ni-
colae Alexandru Vod (1330—1364), au rezidat i
în alte pri: la Câmpulung, la Târgovite, la Bucu-
reti, etc. ,, Curtea" era îns la Arge. i aci a rmas
ea pân la începutul sec. al XVI-lea, când s'a aezat
statornic la Târgovite dimpreun cu Mitropolia rii.
Pierzând mereu din însemntate de atunci încoace,
Curtea de Arge a continuat i continu înc a se
bucura de mult vaz între Români. Aceast dato-
rit deosebitei valori istorice, arheologice i artistice
a monumentelor religioase ce ea pstreaz din cele
mai deprtate vremuri ale fondrii Principatelor:
Ruina Sân-Nicoar, Biserica Domneasc i vestita
fondaie a lui Neagoe-Vod Basarab, biserica epis-
copal de azi, cel mai strlucit monument de art
religioas al neamului nostru i una din raritile
artistice ale întreg Rsritului.


284 Monumentele Românilor

Ruina Sân-Nlcoar. Aezat în partea de Nord a
târgului, pe o colin ce domin întreag vale a Ar-
geului, aceast ruin prezint o importan curat
arheologic. Tradiia popular o atribue Doamnei
Negrului-Vod —legendarul fondator al Frincipatu
lui —Marghitei (Margaretei), care, fiind catolic i
dorind s-i aib lca de închinare dup rit, pro-

81. Ruina Sân-Nicoar.
fit de vremea când Voivodul era dus în lupt cu
Ttarii i zidi biserica Sân-Nicioar împotriva Bise-
ricii Domneti a soului su. Temându-se îns de
rzbunarea acestuia, fugi dinaintea lui spre Câmpu-
lung. Dar în cale se înec în râul ce de atimci se
numete „Râul Doamnei". Aceste le spune tradiia.
Cci istoricete nu se poate preciza nimic cu privire
la vremea zidirei bisericii Sân-Nicioar. Totu isto-
ricii i arheologii notri sunt de acord a o pune în
legtur cu începuturile Catolicismului în ara-Ro-
mâneasc, —în a doua jumtate a sec. al XlV-lea.


Sân Nicoarâ i I^is. DoniiicascA din C.-dc-Ar^a'? 285

l^hiiiiil himericii cslc acel ;il unei b.i/ilici roiuniio,
loartc ic'clusa insa cîi |)r()])()iii, iar modul de coiis-
liucit* c'slr a(('l luiinil i^rcco lomaii : trei rânduri de
crmizi, alternând cu un rând de bolovani (1(^ i'âu
i având piatr cioplita numai la ( oluri. Caracte-
ristic- la aceast biseric în luinii este tutiuil dela
intrare, mult j)rea marc fa cu restul cldirii. Pare
deci a fi fost construit spre a sluji totodat i ca
lurn de aprare (bastion). Plecând dela aceast con-
sideraie, d. prof. N. lorga crede chiar c, în leg-
tur cu acest turn, a existat odinioar pe colina dela
Sân-Nicoar o întreag cetue, asemenea celor ce
existau pe vremuri pe lâng bisericile sseti din
Transilvania.
Biserica Domneasc, fiind biserica de Curte a
Domnilor, era cuprins în incinta palatului domnesc,
ale crui temelii se mai vd înc i astzi la Arge.
Dateaz din a doua jumtate a sec. al XlV-lea i
a fost construit dup unii ca catedral mitropoli-
tan, îndat dup întemeierea Mitropoliei Ungro-
V'lahiei (1359), dup alii de Radu-Vod (1374

—

1385), tatl lui Mircea cel Btrân, pe care, se tie,
tradiia istoric îl confund cu legendarul Negru-
Vod, cruia poporul îi atribue i zidirea acestei bise-
rici. Oricum fie, e absolut sigur c Biserica Dom-
neasc dateaz din a doua jumtate a sec. al XlV-lea
E prin urmare cea mai veche biseric conservat
în întregime la noi Românii.
Planul e acel al unei bazilici romane, desvoltat


286 Monumentele Românilor

îns sub influena bizantin, aa c, sub acest ra-
port, constitue un tip caracteristic în desvoltarea ar-
hitecturii religioase în rile noastre. S'a artat chiar
c exist o frapant asemnare între biserica Thco-

o
a

C

ti

-a

r3
a>

'•o
O
O)
o
c
E
o
Q

c5

00

tokos din Constantinopol i biserica Domneasc din
Curtea de Arge, aceasta din unii fiind, bine îne-
les, mai redus ca proporii i mai simpl ca ornia-
mentaii. IModul de construcie e tot cel greco-roman,
ca i la biserica Sân-Nicoar, mai superior îns ca


I

Sân Nicoar i Bis. Domneasc din C.-de-Arge 287

execuie, ceiace vdete o epoc posterioar în cons-
trucie, de progres deci în cceace privete mete-
ugul de zidrie.
Biserica Domneasc a atras de timpuriu luarea
aminte asupra ei a învailor români i strini. i
istoricii, arheologii i arhitecii au inut s-i spun
cuvântul lor cu privire la acest strvechiu monument
religios prin diferite publicaii periodice i anumite
opere istorice. Dar pân acum o lucrare de total
nu s'a publicat. E de ndjduit îns c, dat fiind
desvoltarea studiilor de arheologie naional, se va
gsi cineva care s duc la îndeplinire planul ilus-
trului rposat Al. Odobescu de a publica o mono-
grafie asupra bisericii Domneti dela Arge. Pân
atunci dm în cele urmtoare descrierea acestei bi-
serici dup Arh. G. Mândrea.
Dup Curtea de Arge et ses monuments, Bucureti 1909, pag 3—5.


— Descriere —

de G. MÂNDREA

Atât planul cât i exteriorul bisericei Domneti
este executat în spiritul architecturei cum s'a urmat
prin anii looo d. Christos. Monotonia zidurilor ex-
terioare nu e întrerupt prin o împrire proporio-
nal a faadelor cu cornie i glafuri, ci numai prin
alternaia straturilor de crmid aparent cu stra-
turi de piatr. Tamburul are patru ferestre înalte i
înguste aezate în axele principale ale bisericei.
Ferestrele nu erau încadrate cu chambrante sculptate
cum sunt azi, ci aveau deasupra numai un cerc ro-
tund de crmid. La ferestrele mai mici acest cerc
este înlocuit prin o piatr care formeaz tablierul
de deasupra.
Silueta exterioar îns a fost si mai e sublim,
prin aducerea la expresiune a construcii ce se des-
volt din plan. Forma crucei ese la iveal în planul
învelitoarei, pe când în planul parterului întreaga
construcie se presint ca un ptrat prelungit în drep-
unghiu prin adugirea nartexului i a altarului cu
absidele din dos.
Din cele expuse mai sus salutm dar în biserica


Bis. Domneasc din Curtea de Ar)4e 289

Domneasc din Curtea de Arge, pe cel mai vcchiu-
docnmcnt constructiv ce 1 posed ara româneasc.

83. Bis. Domneasc din C.-de-Arge (dup restaurare).
Piatra întrebuinat este în majoritate piatr de
râu sau piatr poroas cioplit, cu predilecie ae-
J9


290 Monumentele Românilor

zat pe la colurile de zidrie. Dup stratul de piatr
venea trei rânduri de crmizi cu rosturi de var tot
aa de înalte ca i cele ale crmizilor. Varul dintre
crmizi e la suprafaa exterioar foarte gras i lin,
apoi a fost colorat în galben. Urmele acestor colori
se vd i azi; acum dac ne representm faada o
vedem polichrom prin varietatea picturilor i a c-
rmizilor roii cu rândurile de var galben. Inveli-
toarea actual cu tabl de fer zincuit (provenien
englez), a fost iari în urm aezat i cu aceast
ocaziune s'a ciontit cornia principal, care era de
crmizi aparente aezate în coluri i cu strain
deasupra i s'a mai drâmat i din zidria de deasu-
pra pentru a înlesni lucrul, încât azi întreaga în-
velitoare e deformat. Adevratul acoperi trebue
s fi fost de plumb; formele rotunde ale învelitorii
ne indic acest material.
Planul bisericei este azi cam încurcat, dac lum
în considerare c s'au astupat unele din ferestre, cari
erau în axele interiorului, c s'a construit un advon
înaintea uei de intrare i c deasupra nartexului
se afl o deschidere în zid, fr vreo înlesnire de
a ajunge acolo. O cercetare mai minuioas îns
m'a îndrumat s gsesc urmele screi ce exist i
azi, care duce la spaiul de deasupra nartexului. Se
cunosc foarte bine urmele unei scri de lemn dea-
lungul zidului spre Nord, unde în afar se afl un
pilastru gros construit în urm i care astup una
din ferestre. Dar nici aceast scar nu a fost cea
primitiv, ci ea a fost aezat la stânga zidului dela


Bis. Domneasc din Curtea de Ar^e 291

intiarca .1 dou.i, iai' de Mci gsim o intraro pnn
grosimea zidului paialchi scrci ce duce j)ân dea-
sui)ra narlexului. Aceast intrare ])riii grosimea zi-
dului are o lrgime de 0,60 pe 1,70 înlim<î i e
holiilii. Acum se explic emj)()rul acesta, care are o
deschidere în direcia altarului i, având în vedere
zugrveala bisericei în efigie deasupra uei, vedem

84. Planul bisericii Domneti din C.-de-Arge.
c scara aceasta conducea la dou turle de zid ce
avea biserica deasupra nartexului i care erau exe-
cutate în acela gen ca cupola principal, numai
c erau mai mici. Cercurile ce se vd în bolta nar-
texului susineau unele din zidurile acelor turle de
piatr în care dela început erau aezate clopotele.
Deschiztura spre interiorul bisericei servea mai mult
ca punct de observare, de unde clopotarul primea
indicaiunea de a intra în funciune, iar nu cum se


292 Monumentele Românilor
pvovestete c în acest loc ar fi fost un fel de
loj de unde Domnul rei asista la serviciul divin
i la care punct ajungea din palat prin înlesnirea
unui coridor subteran.
Cei patru stâlpi ce susin bolile bisericei i cu-
|X)la principal erau legai de zidurile principale prin
bârne groase de stejar. Aceste lemne putrezind cu
timpul i cutremurul, pe de alt parte, au dislocat
oarecum stabilitatea fix a stâlpilor i aa se qx-
plic multiplele crpturi ce se vd la boli în inte-
rior i la zidurile faadelor.
Altarul e desprit de biseric prin o catapeteasm
de zid, ce are patru ui, una cu intrarea în diaconice
i celelalte trei în iconostasul propriu zis. Altarul
la rândul su se compune din 3 spaiuri cu abside
rotunde în interior, iar spre exterior formeaz laturi
dintr'un poligon. Absida din mijloc e cea mai mare
i mai înalt, iar prile laterale sunt mai scunde.
Comunicaia între aceste spaiuri se fcea prin
dou ui.
Dup Bis. Domneasc din C.-de-Arge, Bucureti 1905, pag. 9—13.


Ruinele Vodiei
de Al. TEFULESCU

Pe malul drept al Vodiei, unde se vars într'însa
pârâul Sfânta, chiar lâng malul Dunrii, pe teri-
toriul comunei Vârciorova, sub un deal înalt în faa
munilor sârbeti, se vd ruinele celei mai vechi
mânstiri din Oltenia, care avea hramul purttorului
de Dumnezeu „Andonie" (Antonie) i pe care Sf.
Nicodim a ridicat-o din temelie, nu la anul 1342,
cum crede Venelin, ci între anii 1364

—

^"^^ în timpul
domniei lui Vladislav Vod, fiul lui Nicolae Alexan-
dru Vod. Din mnstirea Vodia, azi, se mai vd
temeliile, toate, cu patru ziduri dela nartic, din care
trei ziduri cardinale ale bisericii cu zidul despritor
de templu i având chiar acum o înlime ca de
patru metri. Materialul de zidrie a fost piatr din
râul Vodia, amestecat cu crmid lung de 0,32
m., lat de 0,22 m,. i groas de 0,05 m., iar mor-
talul compus din prea puin nisip cu var mult. Bise-
rica se vede a fi fost reparat de dou ori, dup
mortalul de ziduri. Lungimea total pe din afar a
bisericii este de 19 ^ 2 i^-,' limea de 8 m.,
grosimea zidurilor cardinale fr tencueal de a-


294 Monumentele Românilor

proape 0,80 m., iar zidul ce despria nartica de tem-
plu era de 1,12 m. Lungimea narticei a fost de
4,40 m., a templului de 7 m., iar a altarulii^ de
4,60 m.
Biserica a fost zidit în form de cruce, iar al-
tarul cu nartica drepte, având numai locul de sus, ro-
tund. Biserica era aezat dela Miaz-zi spre Miaz-
noapte, iar nu dup obiceiul cretinesc dela Apus

85. Ruinele bisericii m-rii Vodita.
la Rsrit. Din sf. mas se vede înc lespedea ro-
tund fr piciorul ei, precum i dou buci de
tencueal, care înc mai pstreaz din vopsele dou
culori, rou închis i alb curat, lucru ce atest cj
ctitorul cu zugravul au iubit culorile drglae nea-
mului sârbesc, Deasemenea se mai vd spre apa
Vodia i temeliile chiliilor ce erau pe lâng biseric.
Poporul arat pe un deal din apropiere viia, pe care


Ruinele Vodiei 295

el O numete uneori a Popii, clupa cum chrisoavele
numesc pe Nicodim, si a Vldichii, i din care vie,
zice el, mai sunt i ac uni vie, ogaul Popii sau al
Vldichii, i c din viia Popii venia vinul în mnstire
pe olane.
Dup Mnstirea Tismana, Bucureti 1909, pag. 45-6.


Mnstirea Tismana
de Al. TEFULESCU

Intr'una din cele mai încânttoare poziii ale Gor-
jului, la poalele sudice ale Carpailor, în valea Bor-
nei, la 35 km. spre N.-V. de Târgu-Jiului, st înfipt
pe o puternic stânc mânstirea Tismana. Mns-
tirea Tismana, dup tradiia ei monastic, îi are-
origina în biserica de lemn de tis, de unde îi vine
i numirea, din timpul lui Vladislav Vod, între anii
1364—72, în acea biseric pe care Nicodim a înl-
at-o dup Mânstirea Vodia. Pe rdcina unui tis
mare, ce era în faa peterei din Strâmin, s'a întemeiat
primul pristol al Tismanei. Cldirea definitiv îns,
cea de zid, templul clasic i plin de amintiri istorice,
întemeiat de Radu Negru Basarab (1373—84), fiin-
eaz de pe la sfâritul domniei acestuia, rmânând
neterminat. Dei o inscripie din biseric a lui Ne-
delco Vornicul Blcescul din 1564 spune c Radu
Voevod a zidit-o din temelie pân la svârit, totui
crisovul lui Dan Vod din 1385 arat lmurit c
mânstirea a rmas neisprvit i c a continuat-o
dânsul mai departe. Ba chiar Mircea cel Mare spune


MAnstirea Tismana 297

în crisoN'ul sau din anul 1387, ,,c a mai avut de a
isprvi cele nesvârite".
Inscripiunea dela fondaiune nu mai exist. Dac
ar exista aceast inscripiune, atunci poate cuvin-
tele 'din crisovul lui Dan Vod (1385) ,,c mnstirea
a rmas neisprvit" nu s'ar fi interpretat în sensul
c mnstirea ar fi fost cldit de Radu Vod pe
la sfâritul domniei sale (1384) i de aceia ar fi
rmas neterminat. E posibil ca mnstirea s se

86. Mnstirea Tismana.
fi rostit chiar de pe la începutul domniei lui Radu
Vod (1373), dar împrejurrile timpului, vdificult-
ile de neînvins pentru o atare construciune, în vâr-
ful atât de neaccesibil pe acea vreme al munilor.
Gorjului, a fcut ca durata lucrrei s in mai muli
lani. Neagoe Vod, fiul lui Basarab Vod cel Tânr
i al Neagi, sora vestiilor frai Craioveti (1512—
21), a acoperit-o cu plumb i i-a druit o tav mare
de argint cu vulturul rei (1512) drept mulumire


296 Monumentele Românilor
c a scpat aci de persecuiunile lui Mihnea cel Ru
(1509J i poate c tot de aci a trecut în Serbia, unde
s*a cstorit cu principesa Despina Milita, fiica Cnea-
zului Lazr Brancovici. Biserica actual, dup tra-
diia monastic, este din 1542 Sept. 14, îns dup
ciun se vede stilul mânstirei în portretele murale
ale primilor fondatori, tot în proporiunile i forma
celui dintâiu, aa c planul primitiv s'a observat
întru câtva pân astzi. Matei Vod (1633-54) a
reparat-o i a înzestrat-o cu clopote (1651), sfenice
(1646) i candele (1651) ce se vd i azji, drept
mulumire c s'a adpostit în cetatea Tismanei de
trupele trimise de Leon Vod împotriva lui i de
aci a trecut în Transilvania.
Stilul arhitectonic al bisericii din Tismana este
i astzi, în urma modificaiunilor de atâtea secole,
roman, i se impune prin înlimea, îngustimea, so-
liditatea i proporiunile sale elegante.
Turlele sale octogoane sunt puin înalte, cu fer-
strue înguste i cu cupole de o form caracteristic
isecolului al XIV. Ferestrele sunt nite strâmte si
înalte deschizturi, încadrate în piatr sculptat cu
deosebit mestrie i cu rosace tot în piatr la oare-
care înlime deasupra ferestrelor. Bolile turlelor
înalte, învluite într'o slab lumin, în lupt vecinic
cu obscuritatea, tainica lumin ce cade de sus în
jos ca un nour transparent, denot cu putere cuge-
tarea vistoare, înduioat i plin de credin a
Românilor din evul mediu. Biserica a suferit multe
modificri, mai ales în 1844, la ferestre, vuclion


Mnstirea Tismana 299

i catihiimcn afar i a fost cumplit ruinat la 1^55
de arhitecii loan Schalter, Olein i Se. Bcne, sub
cuvânt de a o proporiona cu noile cldiri dimpreju-
rul ei. Atunci s'a tiat sala cea marc ce cuprindea
intrarea i ambele laturi ale bisericii, pân aproape
de stranele cântreilor i avea deasupra turl, astfel
c biserica era surmontat de trei turle. Sala era,
închis în partea de Miaz-zi, cuprinzând i mor-
mântul sf. Nicodim, azi afar din biseric, cu o
piatr epitafic din 1843, i^^ spre Miaz-noapte
era deschis i cu ferestre, i spre Apus avea o u
i de asemenea mai multe ferestre. In locul acelei
sli se vede astzi un mic advon în fa surmontat
de o cruce i acoperit cu fier, pe când coripul bise-
ricii este acoperit cu plumb, iar turlele cu plci mari
de aram. Numai crisoavele mai mrturisesc de bi-
serica lui Radu Vod Basarab cel înelept i Bim,
încolo mai în totul s'a prenoit. La început a fost
construit în stil bizantin, în crmid i piatr a-
parent, ca biserica domneasc din Curtea de Arge,
iar nu în crmid tencuit. Ferestrele lrgindu-se i
ua din nartic ce era spre Miaz-noapte astupân-
du-se, pictura care înfieaz mai toate evenimentele
biblice i evangelice, ba chiar i vieile sfinilor pe
fiecare zi a anului, a suferit foarte mult din cauza
acestor modificri arhitectonice. Lunile anului sunt
reprezentate prin câte unul din cele 12 semne ale
zodiacului. Pictura actual (1732, 1766 i 1844), ca
toate picturile bizantine, înfieaz sfinii martiri,
lungi, descrnai i eapni, dar cu feele str-


300 Monumentele Românilor

lucitoare de acea expresie divin ce se însufle-
ete prin credina arztoare a timpului în care
s*a nscut arta bizantin. Aci se vede înfrângerea
dorinelor corpului, curenia sufletului, nevinovia
i resemnarea cretin, credina puternic, ce des-
preuete frumuseea trectoare a omului i a lumii
stpânit de patimi. Tismana, prin bogia exube-
rant a scenelor murale religioasq e o carte deschis
i îneleas i de cei ce n'au învat s citeasc,. In
biseric se afl frumoase ornamente sculpturale pe
piatr, ca chenarele uilor i ale ferestrelor, i pe
lemn, ca iconostasul (1742), tetrapoadele (1736),
i sfenicile consilieresii Stanca Glogoveanca ( 1732),
de asemenea spturi de tot felul pe vase i
alte odoare de metal preios lucrate cu dlile sau
gravate, ca sicriul cu degetul sf. Nicodim (1671) i
chivotul ce reprezint forma antic a bisericii, lucrat
de meterii zltari din Chiprovr (1671). Obiecte
turnate masiv sau de sârm, engolpioane cu aur i
smal, artoforioane de argint aurit lucrate cu re-
pousse (1761), ripide en bosselage (1689) rpesc
admiraia tuturor i ca art i ca valoare intrinsec.
Stofe de serasir, coflirie, atlase, frânghie, canav,
bogat esute cu custuri grele i complicate în aur,
argint i mrgritare, minunate prin plasticitatea flo-
rilor i a chipurilor, ca epitaful lucrat de Doamna
Mria a lui erban Vod Cantacuzino cu fiicele sale,
felonul sf. Nicodim, stof druit de regele Sigis-
mund i cu care tradiia spune c sf. a trecut prin
foc, epitrahire, nabedernie, ca vemântul cu corbul


MAnstirea 'I'isiuana 301

în spate, claruil de loaii (OiAiii clc Iniadc, odoare
cusutc în mrgea eu \ar\ari( hiuri, odoare ce întru-
peaz cu atâta \ial;i secretul i)ietei strmoeti,
arat suflelul (Miiinanu^nte religios al bunilor Dom-
nitori, al marilor hani, consilicM-i împrteti i bo-

87. Biserica mnstirii Tismana.
ieri, cari cu mari sacrificii i cu multe anevoine, în-
cepând cu ilustrul printe Nicodim, au putut realiza
într'una din coroanele cele mai mree ale munilor
Gorjului, aceia ce întrunete gustul i arta. Blândele
chipuri ale ctitorilor ce privesc de pe preii vechJ


302 Monumentele Românilor

i umezi cu o liniate neturburatâ, cu o senintate ce-
reasc, îndeamn spre pietate i fapte mree pe
cei ce intr în acest templu, unul din mrgritarele
cele mai preioase ale coroanei primilor principi Ba-
sarabi. Inscripiunile dese, pline de înelepciune i
balsam mângâietor în restritile omeneti, împr-
tiaz raze de fericire neîntâlnit în lume peste fruntea
celor ce'i pleac genunchii înaintea sf. prestol de
tis, întemeiat acum cinci secole trecute.

In biseric se vdzugrvii ctitorii din sec. al XlX'-lea
i al XV-lea: Radu Negru Vod (1373—84) inând
biserica cu fiul su Mircea Vod (1386—141 8).
Din sec. al XVI-lea: Nedelcu Vornicul Blceanul
(1564) inând biserica cu soia sa /\nca, ludor mare
Ban cu soia sa i loan Arhimandritul.
Din sec. al XVII-lea: erban Voevod (1679—
1688), Doamna Mria, Gheorghe Voevod i Doamna
Casandra.
Din sec. al XVIII: Staico Bengescu consilier îm-
prtesc cu familia sa, Mihail Glogoveanu consi-
lier împrtesc, Tana Glogoveanca soia sa. tefan
Glogoveanu mare sluger, jup. Mria, jup. Nicolae
Glogoveanu, cp. jup. Landa, Partenie ep. de Râm-
nic i Gherasim egumen.
Dup Anuarul turitilor Români 1904, pag. 33—39.

r.

*


Mnstirea Cozia
de P ANTONESCU

,,Ca la trei ore departe de Râmnic, pe un bra de
,, pmânt ce din poalele Carpailor se întinde dea-
,,supra Oltului, este zidit Cozia. Ca oper de archi-
,,tectur, mânstirea aceasta nu difer întru nimic
,,de cele mai multe. Numeai numele fundatorului de-
,,tcapt nite suveniri mree, nutrite înc de sgo-
,, moul valurilor care ud înaltele ziduri i se închin
,,în treact rânei eroilor".
Iat cum ne-o arat Gr. Alexandrescu, care, în-
soit de marele i bunul su prieten Ion Ghica, \'e-
nise în vara anului 1842 s fac ,,un pelerinagiu" la
mormântul lui Mircea cel Btrân.
Nobilul poet se înela îns, dup cum s'au mai
înelat alii muli, care au trecut pe acolo ; mânstirea
Cozia nu e ca multe altele, ci o oper de architec-
tur creia i se cuvine o mare luare aminte.
In afar de importana istoric pe care i-o d nu-
mele fundatorului i în afar de rolul ce a jucat a-
ceast sfânt mânstire în istoria cultural a rii
Româneti, se cade un loc de frunte în studiul is-
toriei artelor la noi.
înainte de a cerceta cu deamnuntul partea de in-


304 Monumentele Românilor
teres artistic i archeologic a acestui monument, s
vedem, cât de repede, luminele ce ne poate aduce
istoria.
i înaintea istoriei s facem loc legendei. O tra-
diie local spune c Mircea a pornit în rsboiu
împotriva Ungurilor, îi aez lagrul armiilor sale
pe valea Oltului în dreptul Bivolarilor, iar cortul
su domnesc pe pajitea din faa muntelui Cozia,
unde se afl mnstirea azi. Zice-se c în ziua întâi,
dormind în cortul su, Voevodului i se fcu în vis
o artare dumnezeeasc si de cum se trezi Domnul
Mircea hotrî s însemne locul acesta cu o sfânt
mânstire.
Aceast e legenda,; se tie îns din istorie c
Mircea nu s'a rsboit niciodat cu lingurii i
c aceast mânstire, fiind întemeiat de Radu, ta-
tl lui Mircea —acelai care întemeie si Tismana —
purta numele de Nucet. Dela Mircea cel Btrân, cum
se vede din hrisovul dela 1388 Mai 20, mnstirea
poart numele de Cozia.
De atunci biserica i întreaga mânstire i-a schim-
bat mult prima sa înfiare i azi cu greu se poate
vedea ceeace trebue s fi fost odat.
Din cercetrile stilului fiecreia din prile mo-
numentului, se poate degaja cu puin bgare de
seam prile ce au rmas neatinse de cele care au
fost schimbate sau adogate.
Pisana prim a cldirii nu exist, dar în locu-i se
gsete o alta, care ne d o dat fal despre anul
zidirii. —Iat cum sun inscripiunea ce st de a-
supra uei din tind:


Mnstirea Cozia 305
,, — In slava sfintei si de via fctoare Troie
.s'a îiialtat din icniclie acxast sfânt biseric de

.2 >.
^ I
ui

03
•^ O)
Vi -a
-c3 "

00 =^
00 o

„cretinul Domn al Trii Româneti Io iVlircea Voe-
„vod la leatul 6809 (1301), i lipsindu-se de po-
,,doaba ei cea dintâi pentru mulimea anilor, au luat
20


306 Monumentele Românilor

,,iar aceast înfrumuseare precum se vede, de cei ce
,,s'au îndurat în zilele prea luminatului IJomn Cons-
„tantin B. B. Voevod, fiind mitropolit al rii Ro-
,,mânesti Kir leodosie si ostenitor Kir Antim E-
,,piscopul de Râmnic, leat 7215 (1707), în egume-
„nia prea cuviosului Kir Mihail".
Dup aceast inscripie deci, anul cldirii ar fi
6809 adic 1301 dela I. Chr., când tiut este c
Mircea trebue s se fi suit pe tron la 1386.
Inscripia zugrvit de-asupra uei chorei, dinspre
nartcx, îndrepteaz lucrurile; în ea cetim:
,,Aceast sfânt i dumnezeiasc biseric, unde se
„prznuete hramul prea sfintei i începtoarei de
,, via Troie, este zidit de în temelie de blagoces-
,,ti\ul rposatul Domn Io Mircea Voevod cel B-
,,trân la cursul anilor 6894 ( 1386), când o au i înfru-
,,museat în luntru cu tot felul de podoabe i afar
,, întrind-o cu venituri pentru chivernisirea ei. i pen-
,,tru mult vreme a trecuilor ani fostu-i-au perdut
,, podoaba ei cea dintâi a zugrvelei i vzând-o stri-
,,cat cinstitul i de bunul neam dumnealui jupan
,,erban Cantacuzino biv vel Paharnic, feciorul Sp-
,, tarului Drghici, îndemnatu-s'a de dumnezeeasc
,, râvn de o au zugrvit precum se vede, pentru a
,, dumnealui venic pomenire, în zilele prea lumina-
„tului i prea înlatului Domn Io Constantin Ba-
„sarab Voevod, fiind pstor prea sfinitul Mitropolit
„Teodosie 7213 (1705), nvstavnic Serafim leromo-
„nah. I pisa Preda i snvi ego lanache. Sima, Mihaila
,, zugravi".


Mnstirea Cozia 307

Deci cldirea a fost înlat în cliiai" anul ridicrii
|)c tron al lui Mircca.
Din cea de a 2-a inscripiujie, reese c biserica
perzându-i podoaba sa ,,cea de-a zugrvelei", a fost
din nou pictat în 1705 i din prima inscripiund
c dup doi ani de zile (1707) a fost restaurat sub
Constantin Brâncoveanu.
Dup o atentiv examinare a zugrvelilor din
chor, mai putem adoga la indicaiunile de mai
sus, c o restaurare a fost fcut în timpii din urm
(probabil la începutul secolului trecut).
Am spus dintr'un început c mnstirea aa cum
se vede astzi nu se aseamn cu cea care a fost
în vremurile ei.
oseaua naional i-a tiat cuprinsul în doua, li-
sând pe malul Oltului biserica cu chiliile ce o în-
conjurau, iar în deal Bolnia cu dependinele. E
drept c inginerul nu putea trasa drumul mai bine
decât chiar prin mijlocul curii mânstireti, dar nu
e mai puin adevrat c tetura aceasta a stricat
toat vederea frumoasei mnstiri.
Ca la toate cldirile similare planul general era
acesta:
I. O incint de curtine groase zidite mai în tot-
deauna în peatr brut i cptuite pe dinuntru cu
un rând de chilii, simple în adâncime. Chiliile erau
adpostite în fa cu galerii i pridvoare. 2. înuntru
o curte foarte mare, în mijlocul creia se ridica m-
rea i sclipitoare de frumusee biserica „cea
mare". —Aceasta este pe scurt compoziia planului


308 Monumentele Românilor

unei monastiri i ar ti pcat dac în restaurarea
monastirilor noastre nu s'ar ine seam de caracterul
acesta de izolare i reculegere pe care li-1 d com-
poziia lor.
Pe dealul din faa bisericei erau livezile de pomi
i viile în mijlocul crora se ridic sprinten i co-
chet Bolnia mnstirii sau Capela mortuar. De
jur împrejurul zidirilor se întindeau imaurile i p-
durile mnstireti.
La colurile incintei zidite se aflau probabil tur-
nuri de aprare, iar la cele dinspre Olt se aflau
dou paraclise cu turnuleele lor elegante i uoare
dintre cari unul îi mai oglindete înc silueta sa
svelt în apa vijelioas a Oltului. Acestea simt tur-
lele cari au inspirat lui Gr. Alexandrescu frumoasele
versuri cu care'i începe ,, Umbra lui Mirceaj".
„Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate
„Ctre rmul din potriv se întind, se prelungesc
,, i-ale valurilor mandre generaii spumegate
„Zidul vechiu al mnstirii în caden îl isbesc.
, , ,

Biserica mare e ticluit dup dimensiunile i dis-
poziiunea mai tuturor bisericilor noastre.
Tinda are în fa trei arcade i delturi cate una,,
toate în plin centru i sprijinite pe stâlpi de peatr^
învârtii. Pe dinuntru tinda e plafonat de-o bolt
sferic central sprijinit prin dou arcuri dublouri
de dou mici boli de câte-un quart de sfer, ceeace
do soluiune nou de boltire a tindei.
Nartexul, polunonicul su nartica, e poate partea


Mnstirea Cozia 309

cea mai interesanta a hisericci; c hx iil unde ruina
nedibacilor restauriitori a a\ul mai i)uin de lucru.

89. Biserica m-rii Cozia.
Numai vremea a lâsat urme adânci de destruciune
în aceast frumoas sal a mormântului lui Mircea.


310 Monumentele Românilor

Aproape toate frescurile i tencueala întreag ce
acoperea ampla nav cilindric a nartexului sunt
mcinate i czute. Cele dup perei sunt înc destul
de bine pstrate, cu toate c friza de jos a sfinilor,
care e cea mai important, e aproape tears.
La o parte, în dreapta cum intri, dou pietre mari
alturate având deoparte un simplu cptâi de peatr
necioplit, arat locul unui mormânt. Cea mai mic
dintre pietre e tears cu desvârire i mcinat
de umezeal; aci odihnete râna marelui i neno-
rocosului voevod al Muntenilor, Mircea cel Btrân,
Cele cinci sute de ani trecui pe deasupra acestui
mormânt, a ters tot ce mâna omeneasc imprimase
pe dânsul i a prefcut într'un bolovan anonim peatra
vorbitoare de altdat, precum a fcut în rân
trupul eroului dela Rovine. In faa acestei pietre
frâmate i uitate, o trist amrciune îi coprinde
sufletul la gândul c nimeni în ara aceasta nu s'a
gsit deatâta vreme s îngrijeasc, dac nu de mor-
mântul viteazului Voevod, cel puin de locaul în
care se afl!...
Peatra de alturi e acea sub care se ojdihnete
mama lui Mihai-Viteazul cu fiic-sa Florica si fe-
ciorul su Nicolae. Inscripiunea spune: „Aci odih-
nete Maica Teofana clugria cu fie-sa Doamna
Florica i fiul su Nicolae Vod, leat 1625". Iat]
dar o alt peatr preioas pentru inima fiecrui ro-
mân, uitat i ea alturi de aceea a gloriosuluj
Mircea!...
Prsind nartexul cu glorioasele sale morminte i


Mnstirea Cozia 311

liiiin()iis(>l(-i trcscuri, ircc cm îii chor prin ua zi-
dului (le mai hinc de i m. 50 <;rosime ce Ic desparte.
Aci nimic deosebit ca dispoziiunc: absidele cir-
culare pe dinunlru i i)oligonale pe dinafar sunt

s
ca
B

c
ci
O
O)
H .
.- 2
'S "S
n o
£0
oX
__ C

•CC •—

u u
ca
u
.— Cu

—.2
B
E
o

aa fel cum le gsim la toate bisericile noastre. Par
tea central e acoperit de clasica bolt bizantin:
tamburul cilindric susinut de patru arcuri prin in-
termediarul a patru pendentivi sferici.


312 Monumentele Românilor

In altar totul u dup datine, afar de vatra prosco-
midiei original compus din dou mici arcade sus-
inute' de colonete admirabil sculptate.
Pe dinafar biserica dela Cozia e tot aa de in-
teresant.
Cldit mai toat din peatr, îi are tot para-
mentul exterior de crmid i peatr, aezate în
rânduri egale i alternând aa precum se afl în
mai toat architectura medieval greceasc. Sistemul
acesta de decoraiune a faadei formeaz chiar unul
din principalele caractere al bisericilor bizantine din
secolul al Xl-lea i cei urmtori. Biserica dela Co-
zia îns, aa cum se afl azi, e peste tot acoperit
cu un gros strat de tencuial; abia pe unde a czut
puin varul, se zrete parte din faada ascuns.
Aceast ,, decoraiune parazit'' de var i nisip, care
crap i se stric la fiece intemperie, e departe de a
înlocui frumuseea decoraiunii raionale i solide
ce acoper, cu toat ciubucria cornielor i cu
toi pilatrii dorici ( ?) care cresteaz aticul tindei.
Decoraiunea exterioar se completeaz prin or-
namentaia spat în peatr, intercalat la anumite
locuri bine apropiate, precum sunt archivoltele i
cadrele luminelor. Aceast ornamentaie desvârete
pe cea dintâi, care rezult numai din chipul de a
aeza materialul în zidrie, pe când cea de a doua
face s intervie dalta sculptorului omamentist.
Biserica se afl in mijlocul unei curi nu tocmai
larg, împrejmuit de cldiri vechi al cror stil i
caracter a fost în parte perdut prin refaceri uite-


M«1n.istirea Cozia 313

rioarc. Afaril de fântâna ceardacului clin stâng, or-
nat cu coloane ru spate, cu pro])<)rlii i de un stil
j)articular cldiriloi' din secolul al W'III-a din (iorj
i Vâlcea, nimic n'a mai rmas care s poat interesa
(crcetrile artistului. Buctria din stânga, cu hor-
nu-i cilindric rezemat j)c bolta conic ce o acoper,
e departe de a avea frumuseea proporiunilor i
originalitatea bolilor pe care le gsim la alte cl-
diri similare din ar, precum sunt cele dela Mo-
o-osoaia, monastirea Vcrestilor, Horezul si altele.
In special bolile buctriei dela fosta mnstire V-
creti sunt unice în felul lor i nu credem s fie nici
mai frumoase i nici mai originale în toat archi-
tectura bizantin.
La colurile dinspre Olt ale cldirilor ce împresoar
biserica, se afl dou mici i cochete paraclise care
strejuesc unghiurile mnstirii cu silueta clopotni-
elor lor. Unul din ele, acela cu hramul „Adormirea
Nsctoarei de Dumnezeu", e aproape cu totul d-
râmat, iar celalt e foarte bine pstrat i de pe malul
din fa al Oltului, se vede întreg, cu trupul înalt
i subire, aa cum se ridic din chiar unda râului.
Din câte spune inscripia slavon spat înuntru,
acest paraclis a fost cldit de egumenul Eromonah
Amfilohie în zilele lui Mihnea Voevod i a mitro-
politului Kir Serafim, la anul (7012) 1504. — Pres-
curile i mobilierul dinuntru au fost refcute în
timpii din urm i nu au nimic deosebit.
Dup Mnstirea Cozia, Bucureti 1903, pag. 9—25.


Bis. dela Snagov i Turbai
de AL. ODOBESCU

Subt aa dulci impresiuni trsura mea ajunse în-
tr'un sat cldit în rscruce i, fcând la dreapta, sq
afl deodat dinaintea unei mari întinderi de ap,
rmuit în deprtare, jur împrejur, de pduri dese
i întunecoase. La mijlocul blii, într'o mic insul,
se vedeau zidurile învechite i turlele crestate ale ve-
chii mânstiri Snagovul. Dela malul unde ma aflam
pân la capul ostrovului, câiva taraci, rupi i pâr-
lii, îi resfrângeau, ici i colea, umbrele lor, prelun-
gite în verdeaa întunecat a apelor. Ac^ia erau r-
miele unui vechiu pod, care unea odinioar prun-
durile; la 1821, în rsboiul Grecilor rsculai de
Ipsilant în contra Turcilor, acetia deter foc podu-
lui, care arse mereu o zi i o noapte, întinzând o
coard de flcri peste luciul blii. De atunci în-
coace, comunicaiunea cu mânstirea se face prin-
tr'un pod umbltor, care strbate lacul, împins cu
lopei. In adevr, apa este, pe alocurea, adânc de
cinci-spre-zece stânjeni i mai bine; rmurenii chiar
nu se avânt pe dânsa fr de oarecare sfial, cci
adesea o luntre uoar, surprins de vânturi sau

}


Bis. dela Snagov ^i Turbai 315

rsturnaii de sluliil ascuns sub apa, în niijlorul bl-
ii, s'a fcut nc\a/.uta îin])rcun cu vâslaul ci. O
scen si mai inL^ro/itoaic s'a petrecut la i'^S.S- ^ Ji
con\oiu de soldai era însrcinat a conduce la în-
chisoarea Snagovului o sum destul de însemnat
de arcstanti. Carle încrcate cu vinovai sosir ctre
sear pe malul lacului i, spre a nu întârzia preai
mult trecerea, imprudentul comandant încarc podul
umbltor cu un numr foarte mare de arestaui,
ocolit de vreo câiva soldai.
Podul se clti cu greu dela mal; luntrele cc-1 pur-
tau se lsase pân la buze în ap,; tlpile trosneau
la fiece micare i îngrijirea coprinsese pe toi. De
odat, pe la mijlocul cii, o groaznic scrânitura
se auzi, i tot podul sfrâmat se cufund în adân-
cime cu sarcina-i îngrozit. Atunci, la lucoarea ro-
atica a amurgului serii, se vzu o scen din cele mai
înfiortoare. Arestanii, împiedecai de ctuele grele
ce-i legau unii de alii i îi trgeau afund, soldaii,
îngreuiai de armele i de muniiunea lor, se lup-
tau în întunerecul i în volbura undelor, care dq
care s scape, trgându-se, smucindu-se, cufundân-
du-se i mai ru, unii pe alii. Astfel Dante descrie
gintea nenorocit a leneilor, luptându-se cu cru-
zime în apele mocirloase ale Stixului:
„Queste si percotean non pur con mano,
Ma con la testa, e col petto, e co' piedi,
Troncando si co' denti a branoi a brano'*.
Astfel de imagine grozave se formau în închi-
puirea mea, pe când un preot ce m cluzise dela


316 Monumentele Românilor

sat, îmi povestea trista împrejurare dela 1853, în-
soindu-ma pe podul uuibltor, cel mânau acum voi-
nicete patru igani arestani, cu feele negre i în-
cruntate. Trsura o lsasem la mal, si, plutind pe
întinsa balt, în curând sosirm în insula unde se
afl mnstirea.
Intrând în curtea principal, ce este în forma unui
ptrat lunguie i în dosul creia se afl o alt curte
destinat pentru arestani, ]>ri\'irea mi se inti în-
dat asupra bisericii celei mari. Starea ei de ruinare
i prefacerile posterioare cldirii, acum i acelea în-
vechite, nu m oprir d'a recunoate într'însa un
monument foarte antic pentru ara noastr, care
puin a pstrat, —dac avea ce pstra, —din timpii
înapoiai. Cldit cu straturi de crmid roie ce
se altern miestrete cu aternuturi de un moloz
apn i glbui, care imit destul de bine piatra cal-
car, ea prezent d'asupra corniei ce e format
de un brâu de crmizi cu unghiuri eite i scobite,
o învelitoare de indril acum putred, peste care
se înal dou turle poligonale, aezate una în dosul
alteia, în sensul lungimii templului.
Mica circomferin a acestor turle i ferestrele lor
lungi i înguste denun un period nu de tot pri-
mitiv al stilului bizantin; sub corni îns, biserica e
decorat, —dup un mod foarte uzitat la orientali
în vechime, —cii un ir de glafuri, în form rotunjit,
alturate unul de altul i purtând fiecare la mîijloc
o mic cruce bizantin de stil primitiv, format de
piatr sau de crmizi. Plamd i înfiarea interi-


Bis. dela Snn^^ov i I'urhai 317

oar a cUilic iiilui dau îii\ (':l(M-al |)v' taci o rpoc care
se rcsinilc de niodificarih' cr nrcliitcctura bisericei
orientale încxMrc prin secolii XIII i urmtori,
siil^t influentele niahomet rnc^ si x'enc'ti.-nic si (di iar.

91. Biserica fosiei m-ri Snagov.
poate, sub clima mai nordic a rilor dunrene.
Planul, lipsit astzi de peristilul sau tinda deschis
exterioar ce s'a drâmat, ofer în adevr, dup
principiile cldirilor bizantine, dou corpuri princi-


318 Monumentele Românilor

pale: în fa, un nartex sau advon ptrat, i din
dosu-i, un atriam sau chor, formând o cruce cu l-
ture egale, coprins într'un al douilea ptrat; dar-
laturile curmezie sau trariseptul nu mai sunt ter-
minate în linie dreapt, ci se rotunjesc, formând
d'asupra o semi-bolt, i absida sau fundul, în lor
d'o singur cela sau altar, prezint la mijloc, o semi-
circonferin mai mare, ajutat de fiecare parte, cu
câte una mai mic. Aceste trei altare corespund fie-
care la câte o tind, adic la câte un spaiu prelun-
git, coprins între dou rânduri de stâlpi ce susin o
bolt i cruia, —din pricina asemnrii ce are cu
un co de corabie rsturnat, —i se zice nave (ne);
altarul mai mare din mijloc se prelungete cu na-
vea principal, care e desprit de cele dou nave ^
laterale, prin patru stâlpi, groi i rotunzi, de car- v
mid, formând, între sine arcuri cercuite, pe dea-
supra crora st aezat, cu ajutorul unor triunghiuri
boltite sau pendentlve, cupola central a Pantocrato-
\

rulai, înlat i ea pe un zid circular (tambour), i
ce se aseamn cu un olan foarte spaios. Aceast
dispoziiune, cu oarei-care deosebiri semnifictoare,
se afl i în biserica Domneasc ce este situat
în orelul Curtea de Arge, dar aci, transeptul nu
este rotunjit afar din ptratul planului, i absida,
compus tot din trei altare, se prelungete ceva mai
mult la cel din mijloc, apoi iar, stâlpii rotunji ai
chorei simt înlocuii prin pilatrii ptrai, i turla
central, mai lat, se înal mai puin, având îm-
prejuru-i ferestre rotunjite sus; o alt diferen în-

i


Bis. dcla Snagov i Turbai 319

semnat se vede în advoanele acestor doua biserici:
cea dela Curtea de Arge n'are alt nartex decât o,
îngust bolt lungrea, aezat transversal templu-
lui i desprit de dânsul printr'un zid; advonul
dela Snagov, din contr, e o camer ptrat cu patru

#- h-t t } 1^ i» r I' ^ |î«^K.
92. Planul bisericii dela Snagov.
pilatri octogoni, ce susin un turn boltit, rdicat
d'asupr-le i astzi rsturnat. Un prete cu trei
ui, ce corespund fiecare cu una drn navele chorei,
desparte ambele compartimente. La amândou bi-
sericile, uile i ferestrele corpului principal simt


320 Monumentele Românilor

dreptunghiulare i tlpile lor superioare, de lemn
sau de peatr, sunt mai adesea ajutate ru cercuri de
uurare.
Din aceste mrunte deosebiri ale ambelor edificii,
e lesne a se dovedi c construciunea bisericii dela
Curtea de Arge a precedat cel puin cu unul sau
cu doi secoli pe cea dela Snagov. In adevr, acea
biseric poart curat caracterele ce domnir în stilul
bizantin între al XI i al XIII secol, i, — cui
toate c într'însa arcul înlocuete pretutindeni fron-
tonul triunghiular, la cptâie, —ea se poate ase-
mna foarte mult cu biserica Catolicon sau cate-
drala cea veche din Atena. Tradiiunea atribue cl-
direa sa lui Radu Vod, i în adevr toate dove-
desc c secolul al XIV n'adusese înc preschimbrile
ce el introduse în architectura eclesiastic bizantin,
când se ridic acest monument, cel mai vechiu poate
din edificiile religioase ale rei noastre.
Biserica dela Snagov s'arat îns a fi mai nou.
Ea nu poart nici o inscripiune care s aminteasc
despre ctitorii ei antici, ci numai, peste ua din lun-
trul chorei, st scris, în limba greceasc, c s'au
fcut nite mici reparaiuni la 1815, subt egumenia
printelui Neofit. Dar tradiiunea i cronicele au
pstrat numele lui Vlad epe ca primul fondator
al mânstirii. De aceia i bietul rposatul egumen
Snagovean Ghermano Brtianu, împins de un exces
de zel i, luându-se dup unii archeologi de fanta-
zie, —a cror nemenie a început a se înmuli la noi,
sub ocrotirea nepsrii publice, —bietul egumen, zi-


Bis. Licla Snnj^ov i Tiirbaji 321

ccni, a i înscris. In (a]')iil inuii ])f)ilrot mural al lui
Neagoc liiisarah X'ocxod, ce se alia. in biseric, m-
nuiloarca legenda ele o bizarerie anacronista cu lo-
tul comic: Io Miha ii Voevod epe Basarab a 4
\ oe\ocl.
i cel puin dac aceast grosolan i umilitoare
rtcire i-ar fi gsit scuze într'un simimânt de re-
cunotin acordat adevratului ctitor al sfântului
loca? Dar nu, epe e cu nedrept înlat la ono-
rurile de fondator al Snagovului. Cincizeci de ani i
mai bine înainte de a lui domnie, zic unii c un Ba-
sarab Voevod, fiu al lui Basarab Voevod cel Bun, ar
fi cldit acea mnstire, în anul dintâi al secolului
al XV-lea. x\stfel cel puin ne spune un chrisov al
lui Constantin erban Voevod, cel poreclit Cârnul,
din 30 Mai 1654. Dar pe vremea citat, tim c
domnea Mircea Vod cel Btrân, c acesta, chiar
d'a fost i Basarab, era fiu al lui Radu Voevod,
i c dânsul în toate hrisoavele sale, nu poart alt
nume decât cel sub care a rmas ilustru pentru toat
posteritatea. Se vede dar c Snagovul n'a fost cldit
nici de acel Basarab Voevod mai sus menionat,
care a domnit abia pe la 1442; ci negreit a fost
cldit mai înainte d'aceast domnie, i prin urm'are
cu mult mai înainte d'a lui Vlad epe. Chiar între
documentele mnstirii se gsete o carte a lui Dan
Voevod, fiul Mircii, dela anul 6937 (1428, Octom-
vri( 29), în care sunt numii ca fii ai domnitorului
Danciul i Basarab.
Apoi când aceste dovezi n'ar fi deajuns, când
21


322 Monumentele Românilor
autenticitatea actelor scrise s'ar tgdui,—devreme ce
trebuie s mrturisim c i la noi falsarii de hrisoave
au fost numeroi, —atunci un alt document mai te-
meinic, preios odor de argint i de zmal, pstrat
i el de secoli în mânstirea Snagovul, ar veni s
ne ateste c el se afla în aceste ziduri cu mult mai
înainte chiar ca Basarab sau epe s le fie adaus
o peatr. Acela e un engolpion sau iconi de piept,
pe care o purtau arhiereii atârnat la sân.
Am mai avut prilej a descrie un asemenea obiect,
vorbind despre unele argintrii ale mnstirii Bis-
tria; cel din Snagov are chiar aceiai structur,
fiind compus i el din dou mici tasuri metalice ce
se deschid pe balama (sur charniere); fiecare tas are
o parte convex i alta concav. Totul este de ar-
gint aurit, dar poleiala i zmalul (in glafurl) ce
decorau mai toate ornamentele au perit cam pretu-
tindeni. Jur împrejur, pe muchea convex, se vede
gravat o inscripiune slavon spat cu litere în
relief, care se traduce românete:
a fcut acest panaghiar (sau icoan a Maicii
Domnului) jupan Drghlcl, pentru locaul de ps-
trare Vintilesc, a se coprinde în zestrea mnstirii
dela Snagov. In anul 6939, Iunie 7 (dela Christos
1431)-
Dup împrejurri i timpi, au i numele proprii
deosebite înelesuri, forme felurite. Astfel, muli din
Domnii notri vechi, care au purtat numele de Vlad,
însemnând stpânire în limba slavon, s'au poreclit
Vladislav, dac în ar sufla pe atunci vântul le-


Bis. dela Snnjjov i Turbai 323

cte, I.aio, dac sufla Tin.c^uretc, Vlad sau Vlcdcu,
dac ei se ineau mai mult de rebedeniile lor din
Sail)ia, i în sfârit Vlntil, când ei pstrau un nimic
cu fizionomie mai neao româneasc. Dintr'aceasta
înelegem, recapitulând inscripiunea iconiei lui l)r-
ghici, c mnstirea Vuitlleasc a Snagovului a fost
cldit înainte de 1421 de un Vlad Voevod oarecare,
acela, poate, care a dat mnstirii patru mori în
Dridich (Dridu pe Ialomia), aezând care sate au
s le dreag, când se vor strica, precum zice un
hrisov al lui Basarab Voevod, dat în Gherghia, la
13 Martie 1442; acelai poate, care, sub numele de
Vlad, marele Voevod cel Btrân, a lsat la mnstire
crile vzute de Vintil Vod la 1534 (Aprilie 3)
i pe care l-au ajuns moartea la satul Bltenii.
Fi-va aceasta un Vladislav sau Vlaicu, fiu al lui
Alexandru Vod Basarab i socru al regelui sârbesc
Uro, care a domnit dela 1360 înainte? —Fi-va fiul
lui Mircea, Vlad, care, la anul 1396, sub domnia ta-
tlui su, a încheiat din Arge un tractat de închi-
nare cu Ladislas Jagelon, regele Poloniei, i cu soia
lui regina Edwiga? —Fi-va un alt Vlad i mai pu-
in cunoscut?—Iat o chestiune ce dinisvoarele care
ne-au fost a-mân, nu se poate descurca.
Dar în privina originelor îndoioase, un scriitor
trebuie s fie discret, si totdeauna cititorul îi tine
seam de aa bun i plcut urmare, când dânsul
nu abuzeaz de rbdarea lui.
Spre a merita i noi o asemenea indulgen, s
fugim un minut din Snagov, s prsim zidurile-i


324 Monumentele Românilor

ce CU atâta struin ne ascund adevratul an al pri-
mei lor înlri; s ne avântm pe balta lat ce Iq
împresoar de toate prile i s ne pornim, plurtai
de o luntre mititic, scorbure nemiestrit de copaciu,
pe care încetior cu vâsla o mân un modest clugr
din mnstire. Dei soarele, cu puin trecut dela
ameaz, dogorete înc cu putere, dar pe ap, se
simte o dulce rcoare; mici valuri încreesc supra-
faa de un verde întunecat a bdiii i se pierd ci^
oapt în stuful dela margini. Din distana în dis-
tan câte un bodârlu îi arat capul su subire
i mictor peste unde i îndat dispare afund prin-
tr'o rpede i curioas încovoiere a gâtului. In mai
multe unghiuri, grupe de rani, grmdii în câteva
luntri, trag prin ap nvoadele lor, ce se deosibesc
numai printr'un semi-cerc de plute legnate peste
valuri. Noi ne urmm îns calea spre Rsrit i,
peste vreo or de loptare, ne apropiem de stuful
malului despre JMiaz-Noapte, ne strecurm uor
printr'însul, însoii de încânttorul concert al broa-
telor, isim la vadul stenilor din Turbai.
„Ht are, ftul meu!" —îmi zicea pe drum clu-
grul care avea firete mult smân de vorb: —
„vezi biserica asta dela mnstirea noastr cât de
veche i drâmat este; apoi, zic oamenii btrâni,
c'au auzit dela moi strmoi s fi fost, înainte de
vreme, pe acela loc, alt biseric, mai veche i mai
frumoas; i aceia, dup vremi i din urgia dumne-
zeiasc, s'a cufundat în balt cu turl cu totul, cuml
era. Deaceea, când bate uneori vântul i cltete


Bis. dela Snagov i Turbai 325

adânc apele, se aud sunete de clopote eind tocmai
din fund; i s'o crezi asta, ftul meu, cci, vezi,
când a fost în vechime, a venit de s'a desprins din
ââne ua dela acea biseric cufundat i a plutit
pe deasupra apei, pân aci la Turbai; i era peatunci
în sat aci schit de maici, care acum de mult vreme
s'a rsipit. Iar, dac a auzit aa, cum c s'a ivit pe
faa apei o u minunat, cu sfini i cu slove s-
pat, i c'a sosit aicea la margine, s'a sculat maica
staria i a mers cu clugriele de au ridicat-o de
pe mal i au pus-o la intrarea bisericei. Deatunci
încoace, vezi, din câi s'au ispitit s citeasc slova
ce este scris deasupra, nimeni nu s'a priceput i;
pare-mi-se, ftul meu, c nici d-ta n'o s-i dai de
cptâiu, mcar c'ai citit de rost slovele scrise pe
mormintele din biserica noastr dela Snagov".

—

„M voiu încerca, tat, i vom vedea?" îi rspun-
seiu. —,,S tii, adaose bietul clugr în simplicitatea
sa, „c dac le vei citi i pe cele dup u,apoi eti,
ftul meu, crturar de primejdie!"
Acest linguitor epitet m fcu s zâmbesc; mo-
destia mea se deprinsese, din numeroase excursiuni
anterioare pe la mnstirile din ar, a inspira o
mirare fenomenal clugrilor locuitori într'însele,
crora le descifram i le desluam inscripiunile sla-
vone i adesea româneti, pstrate în bisericile lor,
pe care ei, în mare parte, sunt învai a le privi ca
o liter moart, ca un depozit misterios al trecutului,
destinat a rmânea neîneles pentru toate generaiu-
nile moderne si viitoare.


326 Monumentele Românilor

Cu asemenea vorbiri, sosirm în curtea de gard a
bisericuei dela Turbai. Era o mic cldire ca de
7 1/2 stânjeni lungul i 2 1/2 stânjeni latul, cu ziduri
groase de peatr i crmid, dreapt pe dinafar,
i interesant în luntru, prin firidele-i cu cerc oval
i prin chora-i rotunjit, scobite toate în preii la^
terali. ease portrete, foarte grosolan lucrate, ornau
interiorul: al lui Mihaiu Vod, al Doamnei sale, al
unei starie cu doui coconi i al printelui Rafail
arhimandritul dela Snagov, carele a egumenit pela
1750. Dar, obiectul cel mai interesant din acest mic
templu era, fr îndoial, vestita upus la intrare,
pe care se citete o inscripie slavon ce o traducem
astfel

:

i

S'a fcut acest chram în zilele preacuviosului i
de Christos iubitorului Iw. Vladislav Voevod i Domn
al toatei rei Ungrovlahiei. In anul 6961 (1453).
Aa dar, în anul când Bizanul cdea sub puterea
cuceritoare a Otomanilor, Domnul rei Române,
Vladislav, predecesorul lui Vlad epe, se ocupa de
a cldi o biseric, pe care o Idecora cu aceste ui fru-
mos spate în lemn de stejar i împodobite negreit
cu poleieli i cu ornamente policrome, pe care vre-
mea i apa le-au ters,
Vladislav Voevod dar, care a lsat i danii la mâ-
nstirea Snagovului, cldi într'însa o biseric; nu,
negreit, pe cea mare, pe cea primitiv, care exista
de mai nainte i exist înc i pân azi, ci alta, care,
în împrejurri fatale, a perit cufundat în ap, cum


Bis. dela Sna^ov i Turbai 327

zice iradiiunca, i clin care au scpat iiuiiiai uile
dcln Turbai.
Azi, în wSnagov nu se gsesc alte cldiri anti( e de-
(ât biserica din mijloc i temieliile zidurilor împrej-
muitoare. Toate încperile mnstirii au fost date
jos i înlocuite, la 1840, prin irele de camere i
de chilii, destinate pentru închisoare i pentru locu-
ina clugrilor i impiegailor. tim îns, din auzite,
c'n vechia cldire erau dou paraclise sau capele.
Aceasta ne o mai adevereaz i o interesant scriere,
ce o datorm unui clugr arab, cltor prin ara
noastr, sunt acum mai bine de doui secoli. In ade-
vr, sub domnia lui Matei Vod Basarab, un patriarh
din Antiohia, Macarie, plec s culeag milostenii
prin rile cretine din Europa rsritean; el trecu
pe la noi, prin Moldova, merse în Moscovia i se
întoarse apoi iari aici, unde azist la moartea lui
Mateiu, la înlarea pe tron a lui Constantin erban
i la toate tristele evenimente ale rsvrtirii Doro-
banilor si Seimenilor, sub aceti doi Domni. Cu
dânsul cltorea fiul su sufletesc, arhidiaconul Paul
din Alep, care înscrise cu bgare de seam tot ce
vedea, tot ce auzea prin aceste ri strine. Legi,
obiceie, ceremonii, ci, orae i mai ales mnstiri,
tot e descris cu amnuntul în preioasa lui carte,
adevrat tabel al rei i al vieii Românilor i Mos-
coviilor de acumdousute de ani. Arab de natere i
scriind arbete, el nu lipsi de a se mira i a se
plânge vzând c în ara Româneasc numele lor
de Arapi era cu nedrept înjosit, de vreme ce se da.


328 Monumentele Românilor

numai robilor negri cu pârul cre i cu buzele late,
care slujeau ca seizi la boierii români. El vizit toate
mnstirile câte erau pe atunci dincolo de Olt i
dincoace, pân în eparhia Buzului, iar cea dup
urm la care sosi fu mânstirea ,,Syriagogo, aezat
,,într'o insul, cu o mare balt împrejur, i având,
^,la mijloc, un templu mare cu hramul Intrarea Maicii
,, Domnului in Biseric, i dou altele mai mici, la
„aripile cldirii, închinate Bunel-Vestlrl i Sfintei
,,Adormlrl^^. x\stfel, în trei templuri, unite în micul
ostrov, se afla adorat toat sublima legend a di-
vinei Mume

!

Lui Paul din Alep i se spuse c mânstirea era
cldit de Mlrtaja Voivoda (Mircea), de Rad-zlvil
Voivoda (Radul), de Mbasaraba Volvoda (Basarab)
i de Petros Volvoda (Petru); dar nimeni nu-i po-
meni de Vladislav, care, dup toate aparenele, înl-
ase paraclisul Bunel-Vestlrl. Cine tie, în ce tim-
puri de foc i ruinare acest paraclis, aezat într'un
col al cldirii, ca cele dela Cozia, a fost aruncat
în ap de destructori, i uile-i de lemn sculptat au
plutit ctre rmuri, spre a conserva suvenirea cti-
torului su i a da natere legendei ce 'mi povestise
clugrul, vâslaul meu.
Dar când, dup descifrarea inscripiunii ce se afl
pe acele ui, fcui eu tovarului meu aceast po-
veste, complectat acum din notiile tradiionale ce,
în mare parte, el însui îmi dase, dei msilii a-i do-
\'edi c eu repetam numai zisele lui, desluindu-le,
bietul clugr, încremenit de mirare, îmi rspunse


p

Bis. dela Snaj^ov l Turbai 329

])iiii |)i()\crl)ul caracteristic: „Hei, ftul meu! depar-
ic-i griva de iepure!" Din câte-i spusesem, ceea ce-i
venea mai greu, era d'a renuna la credina învede-
rat c Vod Tcpe a cHidit Snagovul i c dela
dânsul sunt toate obiectele rmase din vechime în
mnstire. Nu e îns mai puin adevrat c suveni-
rele lui Vintil, Vlaicu sau Vlad cel Btrân, lui Dan
V'^oevod, lui Basarab i lui Vladislav, din care cele
mai vechi se repoart cu aproape un secol înainte
de epe, stau marture netgduite în contra tradi-
iunii. Tot ce se poate acorda acetia, e c i acel
Domn va fi dat mnstirii ceva scutiri i daruri, pe
care le i rememoreaz Mircea Vod, fiul lui Radu-
Vod, într'un hrisov dela 1558.
Dup Scrieri literare i istorice, Bucureti 1887, I, pag. 385—407.


Mnstirea Dealul
— Scurt istoric —
de VIRG. DRGHICEANU

începând ridicarea mnstirii Dealului, Radul cel
Mare reui s fac cel mai frumos monument din
tot ce avusesem pân atunci în ar, pânce se zidi,
puin mai apoi, Curtea-de-Arge. Prin meteri orien-
tali el fcu din piatr o cldire cu podoabe orientale,
care nu-i avea pereche în ar. Zidirea o începu
întâi dela clopotni, care astzi nu mai exist i pe
care o isprvi în 1499 August. Dup aceea, în 1500,
începu s zideasc biserica, terminând-o în 1502,
Martie 10. înainte de restaurrile ce le-a suferit,
biserica era poleit i vopsit cu colori mai ales pe
turle.
Aci în tipografia de curând înfiinat se tipri sub
Radu-Vod cele dintâi cri tiprite ce le avu-
rm la noi în ar, de un mare meter muntene-
grean Macarie, îns fr ca voevodul s aib parte
de a le vedea terminate. Cci, murind în 1 508,
Radu-Vod nu putu nici s zugrveasc biserica,
care fu zugrvit ,,cu vopsele i cu aur" de urmaul
su Neagoe-Vod. Constantin Brâncoveanu o zugrvi


RC10CÎ1L

*

Bi$tKi(cia)""DCiLii

fc-i^


332 Monumentele Românilor •

i el a doua oar pe vremea lui i-o în\eli cu aram,
iar pe la 1738 fiind dev^astat de lurci, în timpul,
rsboiului ce-1 aveau cu Nemii, se afla in aa stare,
încât Bibescu-V'od, acel idolatrizator al trecutului,
care se încoronase îmbrcat în vemintele lui Mihai-
Vod i care voia a reînvia gloria vechie a Târgo-
vitei i împrejurimilor, o restaura pe la 1843, des-
tul de bine, fcând în acela timp toate chiliile i
turnul clopotniii care exist pân azi.
In aceast mnstire, pe lâng ali mori, e în-
mormântat sora lui Radu-cel-Mare, Caplea, moart
în 151 1, din cauza creia se fcu marele scandal bi-
sericesc din vremea aceea, care avu de urmare ple-
carea Mitropolitului Nifon. Intr'adevr, Radu-Vod
fr s in seam de sfaturile lui Nifon, încuviin-
ase divorul boerului Bogdan marele Vornic, pentru
ca acesta s ia de soie pe sora sa Caplea. Nifon
nu consider desfcut cstoria cea dintâi a lui
Bogdan i tax cstoria cea dea doua a lui cu
sora voevodului de preacurvie. De aci întreg scan-
dalul cu blestemele lui Nifon asupra Târgovitei i
asupra voevodului, i a plecrei sale din ar scutu-
rându-i papucii. Tot în aceast mnstire îi avea
mormântul i Radu-Vod, dar fu distrus de un trs-
net, dup cum se crede, în urma blestemelor lui
Nifon; de atunci nu mai exist mormântul su, ci
numai capul. In sfârit, tot într'aceasta mnstire
îi afl odihna, capul lui Alihai-Viteazul, corpul su
rmâind pe câmpia dela Turda, unde fu omorît mi-
elete în 1601, August 8.
Dup Mon. ist. din jud Dâmbovia, Bucureti 1912, pag. 19—21.


— Descriere —

de ELIE POPESCU

In exterior biserica se prezint ca o nav mare rec-
tangular acostat de 3 abside poligonale.
întregul edificiu lucrat în piatr de talie e curonat
la partea superioar cu o cornie, iar la partea in-
ferioar are un soclu cu un bun ampatament.
Un brâu mulurat tae înlimea bisericei în dou
pri neegale pe care se afl dou rânduri de arca-
turi suprapuse formate din ciubuce. Deasupra cor-
niei se gsete un atic; iar în faada principal din
atic se formeaz un fronton.
Deasupra bisericei sunt trei turle: una mai mare,
deasupra naosului i dou mai mici deasupra pro-
naosului, câte trele de form octogonal i aa de
bogat ornamentate, încât fac impresia a fi îmbrcate
cu dantele.
Tamburele turlelor sunt deasemenea foarte bogat
ornamentate.
Ornamentul de pe fronton se gsete i pe ba-
zele turnurilor precum i la friza turlei mari; iar
ornamentul din jurul pisaniei se mai gsete ca um-
plutur la baza turlelor mici.
Biserica are o singur intrare, în axul faadei prin-


334 Monumentele Românilor^

cipale, este o arcatur în arc de cerc cu b^larii de
marmor roie alternând cu marmora alb i tiai
de maniera arab (ca hi (\irica de Arge). Dea-
supra uei pe timpan este zugrvit icoana patro-
nului bisericei: sf. Niculae fctorul de minuni.
La stânga i la dreapta intrrii sunt dou mari
rame de piatr, în mijlocul crora se afl pisania bi-
sericei înconjurat de un ornament din împletitur
geometric ce formeaz un fel de broderie în ju-
rul ei.
Ferestrele bisericei sunt de form rectangular,
repartizate astfel: dou pentru nartex, dou pentru
naos i dou pentru altar. Fereastra ce trebuia s
fie în stânga altarului este astupat cu zidrie în
spre exterior, iar în interior formeaz un fel de firid
unde sunt depozitate crile bisericei.
In afar de aceste ferestre, biserica mai primete
o slab lumin prin eapte ferestre circulare, deco-
rate fiecare cu câte o roset i aezate în partea da
sus a bisericei. La turla mare sunt opt ferestre lungi,
de form semicircular a cror lumin cade în naos;
iar la turlele mici sunt de asemenea opt ferestre
semicirculare (câte patru de fiecare), care lumineaz
pronaosul.
Atât biserica cât si turlele sunt învelite cu tabl
de aram. Numrul crucilor de pe biseric este de
cinci: câte una la fiecare din cele trei turle, una dea-
supra frontonului i una deasupra altarului.
Dimensiunile corpului bisericei în exterior sunt:
2 1 m,, 91 în sensul lungimii, 1 1 m., 68 tran*sversal


î!^cVu;;zi3Eîikvi(T)''BC?il(lltii

ROTiUrifi '""<>>

tH'51

Mâl

fRfir^;^

'i/'J?

lUiiPauuiniH/ii viioîm

IU'' ^A.'isJî,

";:'

PeriORn»HiOi.iUinocny vOCVOD

ROKUMWHIAH

RWliitiHD|r*m

^

94. Mormintele din biserica m-rii Dealul.


336 Monumentele Românilor

în partea cea mai larg; iar ca înlimi avem: 9 ni.,
26 dela nivelul curii pân la muchia de sus a cor-
niei principale, 28 m., 10 pan în vârful crucei dela
turla mare i 21 m. pân în vârful crucilor dela tur-
lele mici.
Ca plan biserica se prezint cu un naos legat do
nartex prin un fel de pronaos i acostat de trei ab-
side: dou mai mici, laterale, unde stau cântreii,
i cea de a treia, mai important, formeaz altarul.
In dreptul spaitilui ce leag altarul de naos avem
în stânga proscomidia, iar în dreapta diaconiconul.
Naosul e separat de pronaos prin un zid plin de
de jos pân sus de i m., 20 grosime, având o sin-
gur comunicaiune de im., 19X2 m., 32 lumin;
iar de altar e separat de catapeteasm.
In mijlocul altarului, pe un picior de piatr, este
masa sfântului prestol tot din piatr; iar în fund,
lâng perete, este o prisp de piatr pentru preoi
cu o parte mai înalt în axul absidei.
Naosul este acoperit cu o bolt sferic susinut
d'^ 1 tambur cilindric ce se reazim pe ziduri prin
1 iiediarul a patru arcuri plincintre i a patru
penaentivi.
Absidele laterale sunt acoperite cu boli sferturi
de sfer, de asemenea i altarul, iar legtura dintre
altar i naos e acoperit prin' o bolt semicilindric.
Nartexul e acoperit cu o bolt semicilindric, iar
pronaosul e acoperit cu dou boli semisferice, ce
se reazim de trei pri pe zidurile bisericei i o
parte pe un arc de zidrie prin intermediul a patru


Mnstirea Dealul 337

pcndcnti\ i i a patru arcuri citc puliii în port-â-faux
în raport cu faa zidului.
La rândul su arcul de cerc pe care se rcazi'm
câte o parte a turnurilor mici se reazimâ de o parte
în zidul ce desparte pronaosul de naos i de altia
parte pe arcul de zidrie semicilindric ce limiteaz
bolta ce acoper nartexul.
Dimensiunea cea mai mare a bisericei în interior
este de iQm., 08 în sensul lungimiei, socotii dela
începutul nartexului pân în fundul altarului, i 8 m.,
97 transversal, msurat în partea cea mai larg,
în dreptul absidelor laterale.
înlimea bolii sferice dela turla mare în raport
cu pardoseala bisericei este de 20 m., 50, iar a bol-
ilor ce acoper pronaosul (dela turlele mici) este,
de i5m., 97. Pân la bolta cilindric ce acoper|
naosul avem lom., 42, iar pân la bolta ce acopere
nartexul avem lom., 60. Dela nivelul curii pân
la nivelul pardoselei bisericei avem om., 50.
Pardoseala bisericei este de piatr, afar de o parte
din altar care este de scânduri de brad.
Pictura bisericei este de manier Florentin i de
dat recent. De asemenea i mobilierul este de dat
recent. Stranele nu prezint nici un interes artistic;
iar celalt mobilier ca tronuri, tetrapode, iconostas
i tâmpla sunt tratate în stilul gotic. Ele au fost f-
cute cu ocaziunea restaurrii bisericei sub Vod Bi-
bescu.
Dup rev. Arhitectura, I (1906), pag. 73—76.

22


Bis. episcopal dela C.-de-Arge
— Scurt istoric —
de ALEX. LPEDATU
Biserica episcopal —mnstire pân la 1793, re-
edina episcopal de atunci încoace —a fost zidit
pe temelia unei biserici mai vechi de Neagoe-Vod
Basarab (1512

—

1521). El nu apuc îns s-i vad
complect terminat strlucita sa ctitorie. Cci abia
sub urmaul i ginerele su Radu-Vod dela Afumai
(1521 —1529), zugrveala bisericii fu isprvit de
ctre vestitul meter zugrav al timpului Dobromir.
Dup mrturii vechi arhitectul acestei minunate bi-
serici ar fi fost însui Neagoe-Vod, care, în tim-
pul ederii sale la Constantinopol, ar fi cunoscut arta
bizantin i arab. Se prea poate ca evlaviosul Voi-
vod, artist i scriitor în aceia vreme, s fi contribuit
cu luminele sale la zidirea i, mai ales, la îm!po4o-
birea bisericii sale. Negreit îns c arhitecii (ca
s întrebuinm cuvântul modern) au fost dintre cei
mai de seam meteri ai Orientului. Numele lor nu
ni s'a pstrat, afar de unul, al Meterului Manole,
care e îns numai de domeniul legendei, —al le-
gendei întemeiate pe credina deart c o cldire


Bis. episcopal dcla C-de-Arj^e 339

nu poate fi trainic, dar nu so zidete în ea fiin
cuvânttoare.
Dup aceast legend (care se gsete de altfel i

O)

T3

3
O

eo
c
E

co
O

Ol

la alte >opoare din Balcani), opera Meterului Ma-
nele, la început, era zadarnic: ceiace lucra ziua, se
surpa noaptea. Dup ce îns, în urma unui vis i


340 Monumentele Românilor

pe temeiul legturii fcute cu tovarii si, el tu
nevoit s-i zideasc propria lui soie, —biserica se
ridica din ce în ce mai mare i mai frumoas. Aa
fel ea putu fi terminat pe gândul meterilor i pe
placul Domnului, care, încântat de minunata-i ctito-
rie, întreb pe meteri dac ar putea s fac o bi-
seric mai frumoas ca aceasta? I.a rspunsul lor
afirmativ, Domnul, continu legenda, porunci s se
ridice schelele, pentru ca îngânfaii i încrezuii me-
teri s rmân sus pe acoperi —expui peirei. A-
tunci acetia, fcându-i aripi de indril, încercar
a se coborî în sbor. Czur îns i se prefcur îa
stane de piatr. Numai în locul unde czu meterul
Manole nscu un izvor de ap limpede i bun:
fântâna de lâng biseric, numit pân azi în graiul
poporului ,, Fântâna Meterului Manole".
Dei neterminat, Neagoe-Vod inu totu ca bi-
serica s se sfineasc în timpul domniei sale. Târ-
nosirea se fcu cu o pomp extraordinar în 15 17.
Cinci ani dup moartea Ctitorului, care fu înmor-
mântat pre obiceiu în luntru bisericii, sfântul loca
fu desvârit terminat (1526), cum am spus, sub
viteazul Radu-Vod dela Afumai, al crui mor-
mânt, —pe care e spat chipul Domnului, clare,
cu mantia în vânt i cu buzduganul în mân—de a-
semenea se gsete în luntru bisericii.
Prdat de vrmai, stricat de cutremure si ars
de foc în cursul vremurilor, biserica episcoj>al dela
Arge a trebuit s fie de mai m^lte ori reparati
în veacurile trecute. Vestea ei îns n'a trecut peste


Bis. episcopal dtia C.-de-Arge 341

hotar decât în secolul trecut. Cci dac pmântenii*
i-au ckit totdeauna seama de înalta ei valoare ar-
tistic, strinii au cunoscut-o abia în vremea celei
din urm ocupaiuni a rii de Austrieci (1654

—

96. Planul bisericii episcopale dela C.-de-Arge.
56), când contele Coronini, comandantul ef al tru-
pelor de ocupaie, o semnal Comisiunii centrale a
monumentelor din Viena, care însrcina pe T.udovic


342 Monumentele Românilor

Reissenberger a o cerceta i studia. Temeinica sa
oper (ediie francez: L'eglise du nionastere epis-
copal de Curtea de Arge, Vienne 1867) este i
astzi înc lucrarea de cpetenie în ceeace privete
partea arhitectural i artistic a minunatului nostru
monument.
Alai târziu, la 1874, guvernul a numit o comisiune,
în frunte cu mult regretatul învat i arheolog Al.
Odobescu, cu însrcinarea s întreprind studiile ne-
cesare în vederea restaurrii bisericii episcopale dela
Arge. Comisiunea recomand guvernului a cere sfa-
tul vestitului arhitect francez Viollet-le-Duc, care,
neputând veni însu în ar, trimise pe colegul i
ajutorul su, de Baudot.
Acesta, întorcându-se la Paris, alctui împreun
cu Viollet-le-Duc un raport amnunit pentru res-
taurarea bisericii, care fusese de mai înainte hot-
rît. Cu direciunea lucrrilor fu însrcinat reco-
mandatul lui Viollet-le-Duc, d-1 A. Lecomte du
Noiiy. început la 1875, restaurarea fu terminat
abia dup unsprezece ani, la 1886, cci planul din-
ceput al lucrrii fu mult transformat i modificat.
Târnosirea noii biserici, complect renovat, se
fcu —ca i la 15 17—cu mare pomp, în prezena
„rii întregi" i a Regelui Carol I, care a artat o
deosebit solicitudine pentru aceast lucrare ca i
pentru celelalte biserici restaurate în timpul glori-
oasei sale domnii.
Dup Curtea de Arge et ses monuments, pag. 6—10.


Descriere —

de GR. TOCILESCU

Printre monumentele prea puin cunoscute ale Eu-
ropei rsritene, ce ne-au lsat secolul al XVI, bi-
serica episcopal dela Curtea de Arge este singu-
rul poate întreg, de sigur cel mai curios, cel mai
bogat i unul din cele mai interesante.
Acest monument, aa cum este astzi restaurat
cu desvârire, se înal strlucitor în mijlocul unei
curi spaioase, ce ocup o suprafa de 10.330 me-
tri ptrai, având împrejur un grilaj de fier lung
peste tot de 400 metri.
Prin dou pori. poate cineva s intre în aceast
curte: una la Miaz-zi, când vine pe drumul despre
oraul Curtea de Arge; cealalt, la Rsrit, în di-
reciunea unde are s se zideasc palatul episcopal.
La cele dou unghere Nord-Est i Sud-Est ale»
curii se afl câte o mic cldire cu bolt, având în
vârf o cruce aurit; ele arat locul unde fusese odini-
oar dou capele. Cea dela Nord-Est era închinat
Sf. Dumitru; cea dela Sud-Est, Sf. Nicolae. Ele s'au
drâmat în anul 1848, cu ocasiunea punerei teme-
lielor unui Seminar ce a rmas nesfârit.


344 Monumentele Românilor

împrejmuirea de astzi este pe marginea din afar
a zidirilor ce înconjuiu biserica i alctuiau îm-
preun cu mnstirea Scaunul Episcopiei de Arge.
Edificiul, în întregimea sa, se compune din dou
pri bine deosebite:
I. La Apus o platform de piatr cu trei trepte,
având trei ui de bronz bogat împodobite. In mijlocul
platformei i în axa bisericei se afl Cerdcelul (Can-
tharul sau Baptisterul), compus dintr'o mic bolt
acoperit cu plumb i susinut de patru stâlpi de
marmur cu capiteluri fin sculptate. Platforma se
prelungete de jur împrejurul bisericei i este încon-
jurat de o galerie frumoas de piatr lucrat în
flori pe o lungime de 128 metri, coprinzând 247
flori. Aceast dispoziiune, unic în felul ei, este
foarte interesant i merit de a fi semnalat.
II. Biserica însi, în care intri pej o scar de piatr
cu 12 trepte, representând cele 12 seminii ale Israe-
lului, se scinde în trei pri, potrivit tradiiei : Narthex,
Chorul i Altarul, desprit de Chor prin Catapi-
teasm.
Narthexul, unde se afl mormintele dom'neti ale
ctitorilor, îi primete lumina prin 16 feretri înalte
i foarte înguste, având fiecare fereastr 14 centi-
metri lrgime pe 2 metri înlime. Chorul este lumi-
nat prin 6 ferestre de acelai fel, iar altarul prin 3
asemenea. Cele patru turle lumineaz iari prin 32
ferestre cu proporiuni analoge. Afar de aceasta, 16
ochiuri, cu geamuri colorate, fcute în pereii verti-
cali ai corpului bisericei, complecteaz principiul de


Bis. episcopal dela C.-de-Arge 345

ilummare al monumentului, fiind peste tot ferestre
i rosace, 73 de ochiuri si deschizturi.
Lungimea totah! a edificiului, socotit dela plat-

96. Bis. episcopal dela C.-de-Arge (înainte de restaurare).
foniia dinspre Apus pân la balustrada despre R-
srit, este de 45 m., 85 cm. Lrgimea sa e de 20 m.
Corpul bisericei msoar 26 m., 60 de lungime,
pe 15 m. în lrgimea sa cea mâi mare, luat pe


346 Monumentele Românilor

Xarthex. înlimea, dela suprafaa curii i pân la
scaunul crucei dela turla cea marc, este de 31 ni.,
Luat înnuntru, aceast înlime dela pardoseala
de mosaic pân la cheia bolii, misoar 2 5,30 m.
Turlele cele mici au înlimea de 19 m. Suprafaa
total ocupat de biseric este de 756 metri ptrai.
Suprafaa prilor sculptate, zugrvite si aurite, d
ifra însemnat de 687 metri ptrai. Prile sculp-
tate, frisele, ciubucele, comicele, etc, înirate imele
dup altele, ar face o lungime de mai bine de-un
kilometru. Se pot numra pe monument mai mult
de 1 50 motive diferite de ornamentaiune, 42 rosace
mari i 48 mai mici, având fiecare din rosacele mici
câte o pasre de bronz aurit.
Apele de ploaie se vars prin 125 scurg.tori; în
fine, monumentul este aprat de loviturile trsnetului
prin 35 vârfuri de platin puse în comunicaie prin-
tr'o reea de fire de aram i prin dou frânghii de
acelai metal, care sunt bgate în pmânt i merg
pân în fundul unui pu spat la Rsrit.
Toate acoperiurile sunt de plumb cu ornamente
lucrate din ciocan.

înainte de a intra în monument chiar, cat s-1
cercetm pe din afar i s vedem caracterul su
arhitectural.
Chiar dela prima vedere, nu este greu de a re-
cunoate origina cu totul oriental a bisericei. O
cercetare mai amnunit ne permite a precisa mai
bine lucrul.


Bis. episcopal dcla C.-de-Arge 347

Se observ diferite elcmeiilc combinate în chi[)
armonic i capricios, care însproced dcla mai multe
coli. Pe lâng ornamente consistând din combina-
iuni ( ural i^eometrice, care constituesc basa decora-
iunei arabe i persane, cum se vede la cornia ceai
mare cu coluri suprapuse i scobite, la mai multe
rosace i la diferite pri dela turla cea mare, putem
observa motivele sculptate pe Cerdcel (Canthar),
precum i cuibucul cel mare în form de frânghie,
care se datoresc unor artiti mai puini meteri în
arta, aa de complicat, a împletirilor arabe, decât
aceia care au lucrat sculpturile, ce se pot vedea dea-
supra uei dela intrare, de exemplu, i la câteva
rosace.
Dei cea mai mare parte din ornamente sunt îm-
prumutate dela stilurile arab i persan, se observ
totui în desemn, în forma foilor, în modul de a ter-
mina motivele, oarecare libertate, care indic lim-
pede c avem înaintea ochilor notri un fel de inter-
pretaiune, de traduciune a acelor dou stiluri.
Este vrednic de observat pe colurile sau timpanele
Cerdcelului acei porumbei, ce Persanii obicinuiau
a-i figura în ornamentaiunea lor.
Existena acelor cadre sau chenare compuse din
stâlpulei sau ciubuce mici rotunde, care divid partea
de jos a corpului bisericei, sub brâul cel mare sculp-
tat, precum i arcaturele, ce se vd deasupra aces-
tuia, de asemenea i propKDriunile edificiului, care
este prea înalt în raport cu lrgimea sa, toate ne con-


348 Monumentele Românilor
duc pân în Armenia i în Grecia, ca s gsim a-
colo puncte de comparaie.
Se tie c Armenii au fost totdeauna întrebuinai
ca constructori la Constantinopol, în Turcia Asia-
tic i în Syria. Afar de asta, artitii greci, arabi,
persani i armeni alergau din toate Drile în ca-
pitala Turciei, aa c Neagoe Vod sau arhitectul
însrcinat cu zidirea bisericii dela Arge, a putut s
aleag printre dânii pe cei mai m^eteri i mai pri-
cepui.
Bisericele xA^rmeniei i Goorgiei, Manglis, Samt-
hawis, Gelath, Caben, Ahhtala, afara, etc. etc,
toate anterioare cu mai multe secole monumentului
nostru, ne dau, dac nu prototipul, dar cel puin
o mare parte din elementele necesare pentru a com-
pune decoraiunea cea sculptat. Gsim aci acelai
sistem de arcaturi adesea întrebuinat pe feele ex-
terioare ale bisericelor citate mai sus, brâul sau
ciubucul sculptat, aceleai împletiri i ornamente,
aceleai rosace i, în fine, ceea ce-i are importana
sa, aceleai proporiuni în înlime, acelai spirit, a-
celai stil.
Zugrvirea i aurirea tutulor sculpturelor, resti-
tuite complect dup datele cele mai precise, sunt
de origin persan. Se tie c în decoraiunea monu-
mentelor Persiei se întrebuinau cu deosebire cele
dou culori ce regsim aci: albastrul, verdele, i
apoi aurul. Cu toate acestea, pare c arhitectlil a inut
ca s întreac în bogie i strlucire tot ce exist
în timpul su. De acest lucru nu avem câtu-i de


Bis. episcopala dcla C.-de-Argc 349

|)uin sil ne par riiu, pcnlruca ])asirar('.'i acestei tru-
moase i linc^ ornainenlaiuni se datorete în mare

97. Bis. episcopal dela C.-de-Arge (restaurat).
parte întrebuinrii aurului. De sigur c inscripiile
sculptate j>e plcile din faa apusean, la dreapta


390 Monumentele Românilor

i la stânga uei dela intrare, expuse la intemperiile
aspre ale atmosferei, n'ar fi resistat astfel, dac pia-
tra ar fi rmas alb.
Temeliile bisericei sunt eite afar din corpul cl-
direi i sunt destul de adânci, dând zidirei nu numai
o baz tare i durabil, dar i o privire impuntoare.
Brâul cel mare, care încinge biserica toat, deose-
bete partea superioar de cea inferioar a exterio-
rului. Acel brâu se compune din 4 brâuri mai mici
sau vie, din care unul e împodobit cu solzi, alte
dou cu fir împletite liber, i al patrulea cu coliori.
Din cauza înlimei uei, brâul cel mare se ridic
)a intrare, formând un cadru dreptunghiular.
Faada despre Apus are dou desprituri recti-
linii, în care de-o parte i de alta sunt dou ferestre
duble încadrate cu o bogat ornamentaie sculHu-
ral. De amândou prile fiecrei ferestre se afl
câte un cadru ornamentat, în care este spat câte
o inscripiune. Cele din dreapta intrrei sunt dela
Neagoe-Vod i scrise în limba veche slavon biseri-
ceasc, cele din stânga, sunt româneti; prima de
lâng ue dateaz din timpul lui erban-Vod Can-
tacuzino (1682), cea dea doua s'a spat anul acesta.
La mijlocul faadei se afl intrarea bisericei; este
de marmur, de un caracter cu totul arab, cu bolari
în culori variate. Intrarea este deschis de o ucu
dou canaturi în bronz, lucrat dup un model bi-
zantin cu arabescuri fine. Deasupra uei, în timpanul
circular, este icoana în mosaic a Maicei Domnului,
cu manele ridicate în sus, iar înainte-i st Domnul


Bis. episcopal dela C.-de-Arge 351

Christos. Pinului tahlouiilor este în mosaic poleit
(UI aur; clc o ])aric i clc alia a Sfintei Fecioare se,
citete inscripia consacrat: Maica lui Dumnezeu.
Stibiectul acesta s'a executat cu multa arta, dup
vechia ])ictur, care fusese mai înainte aci. intrarea
i tabloul sunt încadrate cu ciubuce i sculpturi fru-
moase, formând ca o piramid deasupra intrrii;
bolta firidei se termin cu flori sculptate i aurite,
reamintind disposiiunea monumentelor arabe. 1 otul
este coronat cu cornie i o galerie de flori. Deasupra
uei se citete o inscripie româneasc spat în
anul 1793. Prin ridictura la intrare a brâului celui
mare, ua câtig un nou cadru i o form mai ex-
presiv i mai impuntoare.
Pe faadele laterale ale navei, despriturile, f-
cute prin ciubuce îndoite, iau o form mai apropiat
de ptrat. Ornamentaia cadrului ferestrelor este din
cele mai variate i se deosebete de ornamentaia
celor dela faad i dela celelalte compartimente
inferioare ale edificiului. ^
In partea superioar a bisericei 'predomin, în locul
liniilor drepte, forme rotunde i semicirculare, arcade
simulate, ferestre rotunde, discuri cilindrice sctilp-
tate i poleite, pe care se afl fixate 48 psrele de
bronz aurit, cu aripele întinse, inând câte un clopo-
el în cioc. Ferestrele reale, ca i cele simulate, au
40 închizturi de piatr, lucrate â jour (7 la faad,
12 pe cele dou lture ale navei i restul în abside),
cu ornamentaie aa de variat, c nici una din ele
nu se aseamn. Bucata îns cea mai frumoas de-


352 Monumentele Românilor
corativ este fr îndoial cornia curonamentului,
cu care se încheie edificiul cel înconjoar de jur îm-
împrejur, i este în stil arabo-persan.
Cornia e acoperit de o clin de piatr, deasupra
creia este o fris sculptat i apoi vine ultima cor-
nie a corpului bisericei.
Semi-cupolele, ca i turnurile, sunt învelite cu
plumb, fiecare turn având câte o cruce tripl de
aram aurit, susinut pe un suport de piatr, iar
pe semicupole sunt cruci de aur semnate ca stelele
pe bolta cereasc.
Cele patru turnuri, aezate ca s formeze un tot
simetric i armonios, cel mijlociu servind ca o tran-
siiune între turnul cel mare i cele dou mici la-
terale, adaog foarte mult la frumuseea bisericei
i ne face s admirm concepiunea operei i exe-
cuiunea ei.
Turnul octogonal de cpetenie, care se ridic dea-
pra Chorului (Pantocrator), domin edificiul; cele-
lalte trei sunt deasupra Narthexului; unul octogonal
la mijloc este ceva mai mic decât cel principal; cele-
lalte dou mai mici cu seciune circular sunt ae-
zate simetric la dreapta i la stânga intrrii, pe fie-
care din unghiurile faadei apusene, i sunt caracte-
ristice prin poziiunea piezie a ferestrelor i a torilor,
presentând aparena unei spirale. Tamburul octogon
al turnului celui mare este strpuns de 8 ferestre
înguste, care difer de-ale turnului mijlociu prin a-
ceea c pe când la primele predomin linia curb,
la cele de-al doilea se întrebuineaz pretutindeni


Bis. episcopal dela C.-de-Arge 353

liiiin dreapt. Pe luriiul mijUx iu sunt Irunionsc^ or-
namente de miei arcuri ()riL;ina le, care jos se reunesc
(.11 o cordea îni[)letila, i la fiecare interseciune,' a lor
se afl câte un disc scul])lat. 'raml:)uiiil turnuleelor
se dixide în câte 8 compaitiniente oblice, fiecare
compartiment având câte o fereastr iari oblic
i arcat stis; deasupra sunt mai multe arcuri supra-
puse, iar în jurul ferestrelor un ciubuc^ orizontal,
care înconjoar tamburul întreg. Inprejurul arcu-
rilor, care încunun turnuleele torse, este o galerie
de flori de piatr jour, cum exist la turnul din
mijloc i la acela al Pantocratorului. Sghiabul de
piatr deasupra coroanelor (cornie) baselor ptrate,
pe care se ridic turnurile i la marginea învelitoarei
metalice a corpului bisericei, sunt destinate a strânge
apa de ploaie i a o face s se verse prin scurgtori
la anumite puncte, aprând astfel de scricciune pe-
reii verticali, acoperii cu sculpturi zugrvite i
aurite.
Dup Bis. episcopal Curtea de Arge, pag. 13—20

28


Bis. dela Bolnia Coziei
de P. ANTONESCU

Din t(3t cuprinsul mânstirei (Cozia), nu mai r-
mâne de cercetat decât biserica din deal numit
Bolnia, cu hramul Sfinii Apostoli si ,, zidit în zilele
lui Petru Voevod, a fiului su Marcu Voevod, a mi-
tropolitului X'arlaam si a egumenului Ilarion în anul

Bolnia se afl în afar de cetatea mânstirei: zi-
dul împrejmuitor din partea aceasta merge de-a-
lungul oselei numai, fr s cuprind cele ce se
aflau dincolo de ea. Azi Bolnia îi are dependinele
i împrejmuirile ei aparte.
Aceast mic bisericu de dimensiuni foarte res-
trânse e de o frumusee desvârit. Larg abea de
2.60 m. pe dinuntru, mica de tot, cu trupu-i aa de
sprinten i delicat, aceast capel e una din cele mai
bune opere de architecturâ ce avem în ar. ||
Nimic nu e de prisos i totul e bine încheiat în acest
micu ielegant ansamblu; fiecare crmidpare ae-
zat de mâna unui bun meter, la locul i în felul
cum se putea potrivi mai bine. Ordonana exterioar
are aceleai caliti de unitate ca i la biserica mare;


Bis. dela Bolnia Coziei 355
o siiiL^uni icoric de arcatuii împodobete fr s
cresteze i s îinj)art;i biserica pe toate feele ei.
In rând de ferestre jos i alliil de rosace sus pe com-

99. Biserica dela Bolnia m-rii Cozia.
pun împreun în deschiztura arcurilor. Rândurile
aparente de piatr i crmid dau mai mult ca ori-
unde culoare si varietate faadei. Deschizturi fru-


356 Monumentele Românilor

mos arcate lonneaz tinda i rânduri numeroase de
crmizi colurate alternând cu altele drepte com-
pun cornia ce coroneaz zidul.
Turla subire i lansat e format, ca i cea dela
biserica mare, din arcade închise unele în altele.
Invelitoarea, dei din câte ne arat zugrveala din-
untru nu e în felul celei primitive, e totui cu mult
gust construit în drani mrunt. Locul unde au
fost rosacele ajurate, e astupat cu zidrie, iar feres-
trele mai largi, altdat, au fost îngustate în umi.
Dac trecem înuntrul bisericuei gsim aceeai
nobil elegan în proporiuni; iar frescurile ce
acepere pereii mresc înc valoarea acestui preios
monument.
Cunoatem în tar frescuri bisericeti cam din ace-
eai epoc care pot s egaleze pe acestea, dar nu le
întrec. Sfinii, în mrime natural, formând prima
zon a zugrvelilor, sunt de o frumusee particular.
Atitudinea nobil i simpl a figurilor, expresiunea
lor de înelepciune senin i adânc, linia corect
a draperiilor armonios grupate, execuiunea larg
i deplin a fiecreia dintre figuri, fac din aceast'
friz un ansamblu unic. Cei care se mai îndoesc
înc de gloriosul trecut al artelor române i carq
se complac înc în banala sentin ,,n'avem art
româneasc", trâmbiat cu suficien de vre-un ig-
norant i acreditat de muli, prin lipsa de control,
s-i dea osteneala s se duc pân la Cozia. E impo-
sibil ca aceste frescuri s nu vorbeasc ochiului celui
mai indiferent. Odat vzute si înelese ne vin mereu


Bis. dela Bolnia Coziei 357

în iniiite: (npolclc acelea cu prul buclat, nimbatc
cu aur i ])line de o sfânt duioie, sfinii cu portul
rsboinic^ inând cu stânga o spad i cu dreapta
sfânta cruce, au ceva al lor, i numai al lor, care ne
farmec i ne oprete. Ieratismul înaltei arte bizan-
tine e prefcut aci într'un calm de-o elegan parti-
cular. Gestul înelept i monoton al mâinilor, ce
întind cu gravitate semnul crucei, e de-o elocin a-
dânc în inuta regeasc a acestor mari convertii.
Iat-1 pe Sf. Theodor Tiron cu nobilu-i chip de efeb
grec, Sf. lacob Perseniu cu strania-i figur de erou
asiatic, Sf. Vasile îndureratul, Sf. Dimitrie, Theo-
dor Stratilat, Mercuriu, Gheorghe, loan Damascea-
nul i toi ceilali formând legiune de figuri neuitate!
Frescurile din altar au fost barbar restaurate i
stricate, iar restul celor fcute pe o ,, scar mic"
ce acoper restul interiorului, sunt în mare parte de-
teriorate. La dreapta intrrii sunt zugrvii ctitorii:
Petru Voevod cu fiu-su Marcu-Voevod, iar în stânga
nevast-sa Roxanda i copila Zamfira. Toate par
a fi nite bune portrete dup natur.
In nartex se mai afl câteva frescuri care par cu
mult mai noi. Aci gsim din nou pe Mircea zugrvit
cu fiu-su Mihail, într'o aleas atitudine de evlavie.
Starea de conservare a acestor frescuri'' e în mare
parte deplorabil i ni se strânge inima la gândul
c vor putea pieri uitate i neînelese.
Dup Mnstirea Cozia, pag. 25—6.


Bis. Domneasc din Târgovîte
de N. GHIKA-BUDETI

Biserica Domneasc din Târgovite este unul clin
monumentele cele mai caracteristice din ar în ceea-
ce privete influena artei bizantine asupra vechei
noastre arhitecturi. Planul acestei biserici este pur
bizatin i aproape identic cu acel al bisericii Agia
Teotocos din Constantinopol, zidit la sfâritul se-
colului al IX-lea. Biserica Domneasc din Curtea
de Arge are acela plan i aceea dispoziiune ca
i cea din Târgovite, numai 'cât îi lipsesc turlele
de pe pronaos (se poate ca ele s fi existat mai îna-
inte). Alte biserici cari se apropie de planul tip ])i-
zantin sunt biserica dela Snagov i fosta catedral
mitropolitan din Târgovite, ce se deosibesc numai
prin faptul c au un pridvor mult mai desvoltat i
de o importan egal, dac nu chiar superioar, cu
aceea a naosului. In sfârit biserica Sf. Dumitru,
din Craiova.
Deosebirea cea mai caracteristic între bisericile
româneti citate mai sus i bisericile bizantine din
Orient st în înfiarea lor i provine din proporiile
generale precum i, mai ales, din înlimea turle-


Bis. Domneasc diii Târj^ovite 359

lor, care) c mai luarc Ia noi (Iccâl la ni/aiiliiii, f.iâiKl
un aspect mai svcll l)iscricil()r româneti fa cu pro-

--•

Ui
a
Ci

c/i

o
!2*
'>
o
Ui
'Ci

CJ
(73
C^
O)
c
S
o
Q

o
o

poriile pleotite, caracteristice bisericilor bizantine.
La biserica Domneasc din Curtea de Arge, cea


360 Monumentele Românilor
mai veche biseric din ar (c. 1360), i care e tipul
cel mai curat de biseric bizantin din România, în-
nltimea turlei e cam acecas ca si la bisericile din
Orient (Agia Teotocos, St. Teodor, Kahrije, Pante-
popt, etc). La biserica Domneasc din Târgovite
(1580) înlimea turlei Pantorrat(3ridui e aproape e-
gal cu diametrul ei. In urm turlele devin i mai
lungi. La Hurezi (1694) ele au o înlime de doua
ori mai mare ca diametrul. Mai târziu înlimea
exagerat a turlelor —ca de exemplu la biserica Toi
Sfinii din Râmnicu-Vâlcea —arat decadena ce se
manifest în arta noastr monumental în secolul
al XVIII-lea.
Forma general a bisericii este tm dreptunghiu,
fr sânuri. Spre altar sunt vizibile din exterior cele
trei eituri: una mai mare, a altarului, la mijloc, i
dou laterale, mai mici, ale absideolelor. Dispoziia
naosului este identic cu aceea a bisericii Agia Teo-
tocos. Turla Pantocratorului este poligonal în ex-
terior i, caz unic, are nou laturi aezate nesimetric
fa de axul bisericii. Cei patru stâlpi pe cari se ra-
zmcupola, în loc de a fi de piatr, ca la bisericile
din Orient, sunt de crmid i au o seciune ori-
zontal. Ei au un capitel ptrat ce se leag cu arcu-
rile pe cari le susin. Pictura bolilor i a arcurilor
se prelungete pe toate suprafeele stâlpilor pân
jos. In partea din fa a naosului se afl o tribun
superioar, aezat pe un sistem de boli ingenioase,
rzemate pe unul din stâlpii cei mari i pe o gingae
colonet de piatr, sculptat în stalactite. Aceast


Bis. Domneasc din Târgovite 361

tribuna nunulii în xcchinic cafas era în (x^niu-
nicaîc dîrect cu j^alatul domnesc ])rin o ue si-
tuata în faada de Nord a bisericii. (J scara aHpit
de unul din stâlpii naosului duce la aceast tribun,
rezervat ])e vremuri familiei Domnitorului. Biserica
e luminat prin ferestrele turlei Pantocratorului, cari
îns au fost în parte astupate i zidite la epoc ne
determinat. Alte ferestre mici —câte trei în fiecare
lture —se deschid în partea superioara a pereilor
laterali, sub bolile cilindrice ale transeptului.
In spre Miaz-zi alte ferestre dreptunghiulare, fr
chenare de piatr i în numr de patru, se deschid
în rândul superior de arcaturi din faad. Aceste
ferestre par a fi fost fcute în urm, cci forma
lor nu corespunde cu a celorlalte i nici locul lor
nu corespunde în faad cu axele arcaturilor; ba
chiar dou din ele tae ciubucul arcaturilor, întreru-
pându-1. Forma altor ferestre mici, în semicerc, cari
se deschid în partea superioar a altarului i a absi-
deolelor i cari se afl în axul arcaturilor i Ia alt
nivel decât cele precedente, ne permit a presupune
c cele patru ferestre, de cari fu vorba mai sus, au
fost fcute în urm, probabil pe timpul lui Constan-
tin Vod Brâncoveanu, când s'a executat pictura
interioar precum i tâmpla.
In partea de jos a faadelor, atât la naos cât i la
pronaos, la altar i la absideole, se gsesc nite fe-
restre dreptunghiulare, înalte, cu chenare de piatra
profilat i situate în axele panourilor respective.
Aceste ferestre sunt ])revzute cu gratii de fier.


362 Monumentele Românilor

Pronaosul bisericii este dreptunghiular i în comu-
nicaie cu naosul prin o singur ue, situat în axul
cldirii. O alt ue, tot în ax, comunic cu j)rld-
vorul. Aceste ui au chenare de piatr sculptat, cu
arc în form de acolad. Peste pronaos se ridic
cele dou turle mici ale bisericii. Amintim c aci se
afl piatra mormântal a Doamnei Elena lui Matei-
Vod Basarab, bogat sculptat în stilul renaterii
germane.
Pridvorul bisericii este dreptunghiular si ocup
toat lrgimea ei. El este rzimac pe 12 stâlpi octo-
gonali. In axul lui se afl ua de intrare, în form '
de arc în acolad, deasupra creia se gsete, în ?
exterior, o firid în care e ^zugrvit hramul bisericii —
Adormirea Maicii Domnului. Pridvorul avea înainte ;
de restaurare o alt ue spre faada dinspre Nord,
care fusese deschis în urm, stricându-se pentru
aceasta doui stâlpi ai pridvorului, cari s'au zidit la
loc cum au fost, desfiinându-se ua.
Dintre toate bisericile \'echi din ar, biserica
Domneasc din lârgovite este aceea a crui in-
terior te impresioneaz mai mult, atât prin frumu-
seea proporiunilor ei largi i impuntoare, cât i
prin bogia coloritului ters al picturilor, al decora-
iunilor, al pietrriilor sculptate i al tâmplei, cari —
toatele —ne vorbesc i astzi viu înc despre m-
reia ei de odinioar.
Exteriorul bisericii se deosibete prin aspectul ei
puternic i prin proporiile robuste ale ansamblu-
lui, —datorite turlelor bine concentrate spre mijlocul


Bis. Oomiieascâ din Targovite :m

corj)ului l)is(Mi( ii prcciiiii i înaliiinci lor mici, carac-
tt'i-isti(^a la hisciicilc de np hi/aiilin, diipa ciiin s'a
])utul \ (\l(\a mai sus.
DcH'oi'aliinu'a taladclor r ohliiuil i prin doua râu-
du'-j supiapusc de pvuujuii cu ( iulnu c* în tcncuiahi.

101. Bis. Domneasc din Târgovite (restaurat).

Rândul inferior e dreptunghiular, iar cel superior
în semicercuri. Ele sunt separate la mijloc printr'un
brâu orizontal, format dintr'un ciubuc rotunjit mai
gros, încadrat de-asupra i dedesubt prin câte un
rând de zimi, obinut fiecare din dou iruri de cr-
mizi aezate în dini de ferestru. La pridvor brâul


364 Monumentele Românilor

se ridic mai sus, prin dou cotituri în unghiu drept.
Partea superioar a pridvorului este decorat de-a-
semenea cu un rând de arcade mai mici, cari îns!
nu mai existau decât în prile laterale extreme, —
acolo unde brâul cotete. Ele s'au restabilit de jur-
împrejiuul pridv^orului cum au fost.
Partea superioar' a pridvorului a fost de sigur dis-
trus de vTe-un incendiu, cci s'a gsit în acea parte
zidrie de calitate foarte proast. Bolta pridvorului
care înainte de restaurare era de ipci tencuite, s'a
refcut pe dea'ntregul în crmid.
Turlele bisericii prezint modul de construciune
obicinuit la bisericile cu tip bizantin: arcade concen-
trice, înconjurând golul ferestrelor, se suprapun, fie-
care arc fiind mai eit în afar decât cel precedent.
In acest mod se obine grosimea necesar zidurilor
exterioare pentru a rezista împingerei bolilor supe-
rioare a turlelor. In acela timp se obine prin aceea
construcie o serie de linii verticale, cari dau turlelor
un aspect mai uor.
Turlele se reazim pe o baz ptrat în plan, for-
mând ca un cub de zidrie, care iese din acoperi.
Acest cub se reazim pe zidurile sau pe stâlpii des-
tinai a-1 susine, prin intermediul a patru arcuri, for-
mând un ptrat.
Partea superioar a bazelor precum i a turlelor
e încoronat cu o cornie obinut din crmizi ten-
cuite, aezate dup modul obicinuit: trei rânduri de
crmizi în dini de ferestreu, desprite prin câte
un rând drept. Corpul bisericii are aceea cornie


Bis. Domneasc din Târgovite 365

peste U)l, uiinaiul dilciitele micri ale acoperiului.
/Xlâl ( ()rj)ul bisericii eât i turlele ( u ha/ele lor i
prichorul sunt învelite cu a iama. I^'orma acoperiului
turlelor este joas, dup loiiua cupolelor bizantine.
In \rfurile lor sunt lixate, cu discuri poleite, cru( ile,
cari sunt legate cu lanuri.
Dup Bul. Corn. Mon. Ist, III, pag. 17-23.


Mnstirea Arnota
de Al. ODOBESCU

IMânstirca Arnota e situat cam pe la mijlocul
muntelui ce poart al su nume, de-a dreapta apei
Bistria. Din vale pân la mnstire, muntele e aco-
perit cu pduri; când s'a prcînoit mnstirea, la
185 1, s'a fcut i un drum nou care merge erpuind
pân sus. La oarecare înlime se vede un col de
piatr ceva scobit care se chiam: Scaunul Doamnei
i tradiia zice c pe acea piatr s'ar fi odihnit
Doamna Elena a lui Matei Vod Basarab, când a
mers s viziteze mnstirea zidit de soul ci. Mai
sus de mnstire, muntele e acoperit cu livezi ce le
pasc vitele clugrilor; tocmai sus pe muche i nu
departe de marginea unei prpstii, ce da, în dos,
de-a dreptul în apa Bistriei, se zice c ar fi fost
o cruce mare de piatr spat cu slove, pe care ar
fi aezat-o acolo Matei Vod, deodat cu zidirea
mânstirei; dar acum vre-o 60 de ani i mai bine
crucea s'a surpat de oameni ce pe semne cutau co-
mori subt dânsa i s'a prvlit în vale, unde nu s'a
mai gsit.
Din vechile cldiri ale Arnotei a rmas numai


Mnstirea Ariiota 367

biserica clin mijloc ui ciirlii. (Iiiliilc nu fost drâmate
la i(S5i i s'au înlocuit prin noi zidui'i ce ocolesc

102. Biserica m-rii Arnota.
curtea din toate prile i din care o parte e desti-
nat a servi de închisoare.
Biserica îns a rmas ca în vechime; ea nu e
mare, dar e de zid, boltit cu dou turle, una lai


368 Monumentele Românilor

Pantocrator i alta mai mir, peste tinda ce se
vede a fi mai nou, i care e sprijinit pe arcade
înalte de zid. Pe din afar biserica a fost cu tencu-
ial, imitând crmizile i pietrele aezate în desem-
iiuri simetrice; dar mai încoace au spoit-o pânâ ia
un loc cu var. Structura bisericei, dei nu e mreaa,
e îns destul de graioas; la intrare ea n'are ins-
cripie, cu toate c tocul uii dela advon e de piatr.
Ua îns, veche i acum foarte slbit, e de lemn,
în dou canaturi spate jour cu flori i cu figuri
înfiând Buna-Vestire, având i doi vulturi în me-
dalioane; toate aceste sculpturi, au fost poleite i
colorate, dar fetele si anul s'au cam ters. LucruJ
se vede acelai ca la ua Bolniei dela Bistria i
epoca e învederat aceeai, cci se vede spat pe
ambele canaturi ale uii dela Arnota cuvintele: ,,tA-
ceste ui s'au fcut de Eromonahul Egumen Theofil
în zilele lui Io Matei...."
— Tot în chipul acesta, cu spturi destul de fine
în lemn, poleite i colorate, e lucrat i tâmpla pre-
cum i sfenicele cele mari. E probabil c ele sunt
din aceeai epoc.
— Printre icoane trebue s deosebim dou împr-
teti, ce sunt zugrvite pe lemn, cu câmpul poleit,
cu flori spate i coroanele a jour. Pe marginea
de jos sunt dou inscripii din care se înelege c
sunt lucrate în zilele lui Matei Voevod Basarab.
Mai exista i alte dou icoane în felul acestora, adic
a arhanghelului Mihail (cruia e închinat biserica),
i a sfântului Nicolae, care poart o mantie format
de ptrate roii, aurite i negre.


MAnstirca Ariiota 369

-- Ca (Iccorc'iic* a t;nn])lfci se vd înc: o dvcr
i trcM ])()alr dv icoane, prec înn i o ])cr(l('a pentru
ua acKonuliii, de grea eatitca spata roie i verde,
(U flori esute de fir galben, tot în felul materiilor
presupusei haine a lui Mircea Vod dela Cozia i
a covoarelor Sfântului Grigore dela Bistria. Se zice
c aceste obiecte sinit dela ctitorul primitiv.
In advonul bisericei vedem zugrvite portretele ur-
mtoare: de-a dreapta uei despre cor: i) Matei
Basarab Voevod; dea stânga aceleia ui: 2) Doam-
na sa Elena; pe peretele de-a dreapta lui Matei: 3)
jupan Barbu, 4) jupan Radu; pe peretele de-a stân-
ga Doamnei: 5) jupânia Calea, 6) jupan Datco
(sau David tata lui Preda Brâncoveanu de pe cum
e trecut în toate pomelnicele igenealogiele Brânco-
veneti, jupânia Calea ce este alturi poate s fi
fost soia lui). De laturile uei de intrare în advon,
la dreapta: 7) jupan Preda vel Sptar-Brâncoveanul,
unchiul (iar nu nepotul, cum zice chronica, lui Matei
V^od), 8) jupânia Stanca —ce nu este soia lui
Preda, de vreme ce la Hurez în biseric se vede c
soia lui Preda e Puna, fata Papii Log.; 9) un,
copil de sex brbtesc, care e negreit Papa Brân-
coveanu, tata lui Constantin Vod Brâncoveanu. La
stânga: 10) jupan Danciul vel Voinic —btrân cu
barb, —tata lui Matei Vod, dup cum înelegem
din cronici i din actul dela 7260 Martie 26: carte
de hotrnicie din condica Sadovei, unde se i zice
c Vornicul Danciu era frate cu Preda Brâncoveanu.
Intrând în advon, la stânga, se afla dou morminte
24


370 Monumentele Românilor

din care unul alturat de perete i coprinzând toat
limea advonului, e de marmur alb, înlat dcla
pmânt pe zidrie, lung de 2 metri 35 cm. i lat de
SS cm. Un ptrar al pietrei, în partea despre cap, e
sculptat cu o sptur adânc, înfiând, într'un scut,
corbul român, cu o cruce îndoit în cioc i cu un
coif subt ghiare. Soarele i semiluna sunt de dou
laturi; pe pieptul corbului e un scut mai mic i gol.
Scutul cel mare are o coroan plin de-asupra i
aiTnturi împrejur; sus sunt zale, pieptare i baniere;
jos tunuri, sgei, satâre, tobe, surle i steaguri. In-
scripia începe în jurul sculpturei i merge tot oco-
lind piatra, astfel încât în partea de subt sculptur,
se compune de patru cuadrate concentrice, coprinse
unul într'altul. Literile sunt de form corect, cu
linii regulate, aducând mult cu cele latine i de di-
mensie de 4 centimetri.
Inscripia în traducere zice aa:
„f Aici zace Matei Basarab cu al lui Dumnezeu
dar odinioar cpetenie i Voevod rei Ungrovla-
hiei, brbat înelept, i viteaz, i milostiv, a multor
biserici si mânstiri clditor si înoitor, nici odatbiruit,
biruitor a multor locuri deprtate, purttor de bi-
ruine prea ludat, vrjinailor înfricoetor, priete-
nilor ocrotitor, al tarei sale înavutitor cu mare avuie
i cu toate îmbelugrile, cu panic linite a domnit
douzeci i trei de ani, a adormit întru Domnul cu,
adâncime în anul Domnului 1654, având el btrâ-
nee".
Dup Atheneul Român, II (1869), pag. 11—6.


Mnstirea Govora
de I. D TRAJANESCU

Mnstirea Govora este aezat pe valea cu ace-
la nume, la vreo doi km. deprtare de oseaua ce
trece prin satul Govora, pe o colin ce se desface
din dealurile povârniului din dreapta al vei. V-
zut de departe, de pe oseaua Govorei, înainte de
a intra în sat, aceast mnstire, cu zidurile ei
înalte i înegrite, din cari rsare, puternic i sobru,
turnul clopotniei i o parte din turla bisericii, se
înfieaz privirii ca o cetate strveche, care a inut
piept la multe încercri ale nestatorniciei vremu-
rilor trecute.
Vzut mai deaproape i mai cu de-amnuntul se
constat c zidurile cele înalte ce se vd din depr-
tare sunt ale caselor de pe laturile Nord-Estice;
iar curtea este închis pe celelalte dou laturi dela
Apus i Miaz-zi cu ziduri mai joase. Pe laturea
apusean se vd în ruin urmele unor case din cari
a mai rmas în picioare captul din spre Sud. Zidul
din spre Miaz-zi este liber de case.
In mijlocul curii, pe un platou susinut de un
zid de sprijinire, ce mrginete i pasajul de intrare


372 Monumentele Românilor

în curte, se înal biserica, cu o singura turl (A).
Din cauza configuraiei topice a dealului pe care
s'a zidit mnstirea, forma în plan a ansamblului
se prezint ca un trapez neregulat, ceeace o deo-
sibete întru câtxa de multe alte mnstiri croite
în linii generale mai regulate.
Pe latura din spre Rsrit se afl ini corp de
cldiri înalte, având dedesubt beciuri —i anume
sub camerile E, N, L din plan. In aceste beciuri
se zice-—ar fi fost instalate teascurile tipografiei
lui Mateiu Basarab. Deasupra lor se afl încperi
cu întrebuinare pentru vizitatori: salon, dormitor,
balcon, precum i intrarea în clopotni (B).
Intrarea în curtea mnstirii se face pe sub aceast
clopotni i pe sub galeria de lemn ce leag acest
corp de cldire cu cel de pe latura nordic.
i casele din spre Nord au dou rânduri de înc-
peri. Cel de jos cuprinde pi\nie, magazii i —sub
camerile E i C de sus —încperi de locuit. Cel de
sus cuprinde încperi destinate streiei (K) i c-
lugrilor (E), având un |paraclis (H) i un foior (C).
In încperile ce-au rmas în picioare pe latura
apusean —în D — se vd urme de zugrveal pe
peretele din spre zidul înconjurtor, iar dedesubt se
vede locul pe unde ptrundea eava vechei cimele,
acum prsit. Felul de zidire al acestui grup de
case, fcute din bolovani i crmizi aparente, ne
trimite în epoca lui Mateiu Basarab.
Biserica are tipul epocei Brâncoveneti: cu prid-
vor susinut pe coloane de piatr, cu baze i ca-


Mnstirea Govora 373

l)ilrk^ sculptate, cu boli sferice zugra\'itc, cu che-
nare (le piatra la ferestre, frumos cioplite.
In intei-ior L;asini ])rona()sul, boltit i zu<^rvit, apoi

CC
o
>
c
o

(/3
XC
c

O)
O)

o

naosul —cu anurile i cupola pantocratorului — si
altarul, lâmpla este bogat i btrân ca i biserica,
dup cum se citete într'o inscripie spat în lungul
ei, deasupra uilor.


374 Monumentele Românilor
Tradiia ne spune c în vremuri strvechi pe locul
acestei mnstiri era o bisericu catolic, în locul
creia Radu-Vod, fiul lui Vlad-Vod, ar fi ridicat
din nou alt biseric ortodox.
Inscripia de piatr de deasupra uei dela intrarea
în biseric ne arat c în anul 171 1, pe timpul dom-
niei lui Constantin Brâncoveanu, vechea bisericu
a fost din temelie refcut, aa dup cum se vede azi.
Examinând în deaproape fiecare din prile a-
cestui grup de cldiri i judecându-le dup caracr
terul cu care ni se înfieaz, putem stabili trei
epoci bine hotrîte, dup cum urmeaz:
I. Epoca lui Mateiu Basarab. Dei în inscripia
bisericii nu se pomenete numele acestui Voevod
i nici nu este zugrvit în biseric în rândul ctitorilor,
totui, se tie c aci, în beciurile acestei mânstiri,
se gsia vestita tipografie a lui Mateiu Basarab. Aa
dar pe timpul acestui Voevod, mnstirea Govora
se gsia într'o stare destul de înfloritoare, dac el
i-o alesese ca loc nimerit pentru tipografie. Deci,
în afar de beciurile artate mai sus, unde se aflau
teascurile, trebue s mai fi fost încperi, unde se a-
dunau clugrii-lucrtori i scriitori.
Ca biseric a mânstirii în acest timp era bise-
ricua ridicat de Radu Voevod —pomenit în pi-
sanie —la 1492, iar în jurul ei, la Rsrit, se aflau
casele unde era tipografia, iar la apus s'a ridicat
rândul de case astzi în ruin (T), din cari a mai
rmas în picioare, sub acopermânt de indril, doar
o camer (E), cu o sal (P) i o cmar (F),


Mnstirea Govora 375

lang cari se gsete gangul boltit (D), uiidc am
spus c era vechea fântân, azi prsit.
Asemnarea cea mare ce este între telul de lu-
cru al acestor ziduri în ruin i între lucrrile fcute
de Alateiu Basarab la alte mânstiri, ca Arnota i
Dintr'un lemn, ne îndreptete s facem aceste pre-
supuneri i s le clasm în aceast epoc.
Afar de acest indiciu sigur, mai avem i dispoziia
camerelor, care, dup cum se vede din plan, este
compus dintr'o serie de sli cu dou camere vecine,
având fiecare la spate câte o cmru. Aceast
dispoziie de camere se mai gsete i la mânstirea
Brâncoveni, unde au mai rmas în fiin câteva din
chiliile ridicate de Mateiu Basarab. Dac cu ocazia
lucrrilor de reparaiuni la aceast mânstire s'ar
face spturi în prile ruinate, scoându-se la iveal
i prile ascunse sub drâmturi, s'ar putea gsi
desigur i alte mrturii, cari s lumineze i mai mult
calea cercettorului.
2. Epoca lui Constantin Brâncoveanu.
Dup cum se vede din inscripia citat mai sus,
pe timpul domniei lui Brâncoveanu s'au întreprins
la Govora o serie de lucrri de mare însemntate.
Astfel bisericua cea veche, ridicat de Radu cel
Mare, folosit i pe timpul lui Mateiu Basarab, a
fost drâmat, iar în locul ei s'a ridicat din temelie
o biseric nou^ a^.i dup cum ^e vede a fi (A), care
s'a isprvit de lucru în anul 171 1. Din vechea bi-
sericu a lui Radu-Vod nu a rmas decât o urm


376 Monumentele Românilor

de temelie (R), ce se \'ede în curtea despre Miazzi
a mâiistirii.
Odat cu zidirea nouei biserici, s'a întrit i pla-
toul pe care sta biserica, înconjurându-l ( u un zid
de sprijinire, din zidrie de bolovani i crmid
aezat pe lat i în picioare.
In acest timp s'a zidit i clopotnia (^B) dimpre-
un cu casele din stânga (G, F, E, N, L), cu ga-
leria (O), zidite peste vechile încperi, unde pe tim-
pul lui Mateiu Basarab se afla tipografia. Rândul de
case (C, E, F, H, K) de pe latura noi^dic, cu
pivniele i cu camerile din rândul de sus, sunt
fcute tot în aceast epoc, judecate fiind dup ar-
hitectura lor caracteristic. Zidul înconjurtor de pe
latura Sud-vestic este fcut de asemenea în acest
timp ca i contraforii cei mari ce sprijinesc zidurile
camerilor F, E, N, L, -zidurile de jos ale \'echei
tipografii negsindu-se destul de tari, spre a suporta
greutatea adogit mai în urm deasupra.
Fântâna Z apariiie i ea tot acestui grup de lu-
crri, dup cum arat atât arhitectura cât i inscripia
zugrvit pe peretele ei.
3. Dup aceast epoc de strlucire a Govorei,
a urmat apoi un timp de restrite, care a adus cU
sine multe prefaceri i adogiri, dup împrejurri
i dup modul cum \remelnicii ei conductori au
gsit cu cale.
Astfel o inscripie de deasupra uei clopotniei
ne spune c în anul 1770 mnstirea a fost pr-
dat de Florea houl. In 1783, pe timpul episco-


Mnstirea Govora .377

])ului r'ilarcl al Râmnicului, s'a i'cparal slrir;iciu-
iiil(\ iL;unu'n fiind chir Analoli;', i s'a zugi'a\it în
1787 de ctre Diniiti'ie zugi.'u id.

,.


378 Monumentele Românilor

se desfoar privirei pitoreasca panoram a dea-
lurilor din împrejurimi, cari înconjoar valea CjO-
vorei; vechiul foior (C) s'a prefcut în camer, prin
închiderea cu zidrie i ferestre a golurilor de sub
arcadele sale; s'a prelungit galeria (O) i dincolo
de punctul Z, refcându-se întreg zidul din spre Sud
al camerilor H, K, F.
Aci este locul potrivit a meniona c în paraclisul
H se gsesc pe peretele dinspre Rsrit urme de
zugrveal precum i o parte dintr'o frumoas ram
de icoan în stuc, cu ornamente bizantine, partea
cealalt fiind zidit în grosimea zidului oblic. Aceast
trunchiare a icoanei nu se poate explica decât prin
faptul c zidul oblic ce o acoper ar fi avut o po\-
ziie mai exterioar i anume —în locul parapetului
galeriei (Z), fcând un cot de legtur cu prelun-
girea zidului ce desparte paraclisul de sala P^. In
acest caz comunicaia se fcea pân în punctul Z
pe galeria de lemn, iar de aci prin slile P i P^
dela spatele camerilor. O urm de fondaie în dreptul
acestui zid, este înc o mrturie care ne face s in-
sistm în sensul acestei ipoteze.
O alt prefacere fcut în acest timp este i foio-
rul adogat peste camera C, care, prin felul comu-
nicaiei sale puin accesibil, pare a fi mai mult o
ascunztoare, cci spre a ajunge la el trebue o scar
portativ aezat pe calcanul din podL
Acestea sunt, pe scurt, prefacerile prin cari a tre-
cut mânstirea Govora dela 1492 pân în timpurile
noastre.
Dup Bul. Corn. Mon. Ist, III, pag. 39—41.


Biserica Stelea
(Târgovite)
de N GABRIELESCU

Stelea e zidit pe locul unei vechi biserici, ale crei
temelii stau, de sigur, i astzi, îngropate în pmânt.
Pe la jumtatea secolului al XVI-lea, ea era o mare
i frumoas mnstire în capitala rii Româneti.
Avea forma ptrat i era împrejmuit cu un zid
înalt de piatr. Pe latura despre Apus a acestui zid,
deasupra porii de intrare, se ridica clopotnia, gre-
oae i înalt, alipite de ziduri se gsiau chiliile mân-
stirii, iar în mijlocul curii sttea izolat biserica, pe
care o vedem si astzi, —zidit de Vasile-Vod Lu-
pul. Domnul Moldovei, la 1645.
Cu vremea mnstirea s'a risipit, astfel c, afar
de biserica neîngrijit, n'a mai rmas decât o parte
din clopotni i câteva chilii modeste, în cari pom-
pierii oraului odihnesc în locul cuvioilor clugri
de odinioar.

Clopotnia !nu: e toat dela început. Din examinarea
zidriei sale, am putut vedea c partea superioar a
fost înlat mai în urm, fr a putea ti când
anume. Astzi ea are un aspect greoiu i e mult în-


380 Monumentele Romanilor

grupat în pmânt, din cauza înlrii terenului dirn-
prejur. Zidria clopotniei e ru executata. înfia-
rea exteriorului e simpl, din tencuial, alternând
cu crmizi aparente, aezate unele în rândiui ori-
zontale, iar altele puse vertical, întocmai cum era i
la \echia Mitropolie din Târgovite.
Din cldirile ce au mai rmas, cele câteva chilii
din spre Miaznoapte, lipite de clopotni, n'au ni-
mic interesant. Biserica îns merit o deosebit aten-
iune, cu toate c, construit fiind de V^asile-V'od
Lupul dup modelul Trei- Ierarhilor din Iai, nu e
decât o slab reproduciune a acesteia, din cauza
mijloacelor restrânse de care cred s'a dispus, fcân-
du-se cu tencuial pe din afar, în loc de piatrî,
cum e cea din fosta capital a Moldovei.
Stilul bisericii e moldovenesc i e singura cu a-
cest caracter în ara-Româneasc, dup cum So-
veja, zidit de Matei Basarab, e singura în Mol-
dova construit în stil muntenesc. Cci cele dou
ri surori s'au desvoita t deosebit una de alta în
arhitectur, dei amândou au avut ca baz pentru
arta lor acela stil, —bizantin.
Biserica are o înfiare simpl, dar e bine pro-
porionat. Fiind tencuit în exterior, se deosibete
cu totul, ca decoraie, de Trei-Ierarhi, unde faada
e de piatr. Cci în tencuial nu se mai putea face
acea dantel de sculpturi, care înfoar biserica
din Iai. Abia câteva brâe i chenare de piatr pe
la ui i ferestre au fost reproduse la Stelea; dar


I^iserica Stclca 381

plciiiiil i toiiHa gciicrnl.'i a conslruclici au lost Iu ilc,
(11 mici modificri, întocmai dup Irci Iciarhi.
C\)i])u! bisericii c înalt i susinut dcjui'-imprc'ur
cu coiUralori, caii se lidica apioap'c pana sul) in-
\('litoa!'c. Tu hiâu (1(^ piatra, format din trei u.\ ilc,.
incinL;c^ hiscM'ic^a la mijloc. I)casu])i'a bi'aului, dcjur
împrejur, se afl un rând de firide puin adaiu ite
in zid; iar mai jos de l^râu sunt fcrestrile, cari lumi-
neaz biserica în interior. Soclul c adpostit cu o
lespede de piatr subire i scoas mult in afar,
întocmai ca la Trei-Ierarhi. In\ebtoarele sunt cu
scurgeri drepte i nu se arat a fi aceste formeid
primitive.
Peste corpul bisericii es din invelitoare dou tur-
nuri, cari sunt la fel, nedeosebindu-se întru nimic
unul de altul i având fiecare câte opt fee. Ele stau
pe câte dou baze. Cea de jos, mai mare, e ptrat.
Peste ea vine o alt în form de stea cu douspre-
zece coluri. Pe patru din feele turnurilor sunt fe-
restrile, cari dau lumina în interior; iar pe celelalte
patru fee dintre aceste ferestre sunt patru contra-
fori mici cari susin turnul. Un brâu de piatr, for-
mat din trei uvie rotunde i împletite, încinge tur-
nurile la mijlocul înlimii lor. Pe fee sunt dou
iruri de firide mici si decoratiuni cu teracote sml-
uite cu verde deschis, dup modelul bisericilor din
Moldova. Invelitoarele turnurilor sunt rotunde i se
termin cu câte o cruce simpl.
Privit în întregime, exteriorul se prezint bine pro-
porionat, îns se vede c lucrarea a fost executat


382 Monumentele Românilor

de meteri mai puin iscusii decât cei cari au zidit
i cioplit piatra la Trei-Ierarhi.

Planul e întocmai ca la biserica din Iai.
întâi vine pridvorul, zis i nartexul exterior, cu
trei ui deschise: una spre Apus, alta spre Miaz-zi
i a treia spre Miaz-noapte. El e înalt i acoperit
cu boli rotunde. Pe peretele despre Apus se vd
urmele a dou ferestre, cari au fost astupate.
Dup pridvor vine tinda sau nartexul interior, în
forma unui ptrat. Tinda aceasta e înalt i are pe
fiecare fa câte un arc de piatr împletit din trei
uvie. In colurile ptratului se ridic patru j^en-
dantivi sferici, ca s poat trece dela ptrat la un
cerc. Peste acest cerc sunt alte patru cercuri, cari
încalec pe cele dintâi i ajung la un nou cerc,
peste care se ridic turnul în form de olan circu-
lar, acoperit cu o bolt hemisferic. Aceast încl-
care de cercuri unele peste altele, luat dela cldi-
rile arabe, e fcut cu scop s strimteze deschi-
derea turnului i produce, vzut de jos în sus, un
efect decorativ admirabil de interior.
Turnul e luminat de cele patru ferestre strimte,
pe care le-am menionat mai sus. Tinda e desprit
de cor prin doi stâlpi de zidrie foarte groi, având
seciunea octogonal i baza ptrat.
/.poi vine corul, destul de spaios, având dou
sânuri rotunde, unul la stânga i altul la dreapta,
luminate fiecare de câte trei ferestre înguste. D'asu-
pra corului se ridic turnul Pantocratorului, care e


Biserica Stelea 383

la fel cu turnul dcl:i nartcx, descris mai sus, având
întocmai aceleai dispoziiuni i aceleai proporiuni.

i

^•^'i:^

105. Biserica Stelea din Târgovite.

In fine vine altarul, care e desprit de cor prin!
tâmpl. Fundul altarului e circular i e prevzut cu


384 Monumentele Românilor

toate dispoziiile necesare cultului bisericilor orto-
doxe cretine.
Intr'un cu\ânt i)uteni zice c astfel cum se pre-
zint, cu forma bine dispus a planului, cu bolile
minunate cari acopr cldirea i cu proporiunile sale
elegante, interiorul e mre, i luminile cari strbat
din toate prile îi dau un efect misterios.
Adogm c ua intrrii merit o deosebit aten-
iune. Uciorii sunt de piatr cu ciubuce gotice, dup
cum se gsesc din timpurile cele mai \cchi la bise-
ricile din Moldova. Ua are o deschidere mic i
deasupra ei e spat pisania în limba slavon, având
la mijlocul inscripiei stema Aloldovei, —capul de
bou. Mai sus, peste usciori, e o firid mare cu i-
coana Adormirii (?), care e o lucrare nou i fr
valoare.
Pisania, care e mrturia cea mai preioas, ne
spune c V'asile-Vod Lupul a zidit biserica Stelea
pe locul unei bisericue mai vechi, în care se gsiau
îngropate rmiele pmânteti ale tatlui su—
Nicolae vel Aga. -Mormântul acestuia trebue s fie
în firida care se vede i azi în peretele despre Mia-
zzi din nartexul bisericii i samn cu cele ce se
gsesc în tinda dela Trei-Ierarhi din Iai, unde au
fost îngropai membri ai familiei Voevodului.
Ca s terminm cu interiorul cldirii, trebue s
mai artm cpardoseala e de lespezi mari de piatr.
In aceast pardoseal sunt multe pietre mormântale,
spate cu frumoase caractere slavone, cari cu înce-


Biserica Stclea 385

ml se tocesc sub piciorul credincioilor trectori.
Se mai \i\d pietre (i(^ mormânt sparte în buci i
zidite la soclul bisericii i la clopotni, de sigur în
timpul când s'au fcut reparaii.

Mai rmâne acum s artm starea în care se
gsesc picturile, pentru a putea cunoate astfel în-
treaga cldire. In interior se gsesc unele pri zu-
grvite, iar altele date numai cu un ton cenuiu. Ele
sunt noui i nu prezint nici un interes artistic sau
istoric, fie cât de mic. Zugrveala cea veche a fost
refcut la vreo reparaie general a bisericii. De
sigur atunci când s'a rezidit i turnul Pantocratorului,
care czuse de cutremur.
Pereii pridvorului sunt dai cu o culoare cenuie.
O singur icoan se afl, acea despre care am vorbit
mai sus, din firida de deasupra uii, reprezentând
hramul bisericii. Adormirea (?).
In tinda din nuntru sunt pe unele locuri câteva
icoane i ornamentaiuni arabe, pe când întinderea
cea mai mare e dat cu o culoare cenuie. Pe bolta
turnului e zugrvit Maica Domnului cu îs. Hs.
în brae i cu serafimi de jurîmprejur pe margine,
susinând bolta. Dup caracterul picturii, acest ta-
blou pare a fi mai vechiu ca celelalte. Pe olanul
turnului sunt ornamente care încadreaz ferestrele.
Tot astfel si între ferestre sunt motive de ornamente
arabe. Apoi, coborîndu-ne mai jos, Iacei patru pen-
dantivi superiori, vin îngerii, iar arcurile sunt cu
ornamente. Mai jos, în pendantivii cei mari, sunt
25


386 Monumentele Românilor

zugrvii, în loc de evangheliti, scriitorii de canoane
bisericeti: Cosma Monahul, loan Damaschin, losif
scriitorul de cântri i Teodor Studitul. In sfârit,
sub arcurile cari susin pendantivii, se afl pe prei
în fiecare parte câte o icoan, care se vede c a
rmas din vechia pictur a bisericii. Acestea sunt:
la Miaznoapte Bunavestire, la Apus Adormirea,
la Miazzi Intrarea în Biseric, la Rsrit Rstig-
nirea.
Restul pereilor pân jos sunt tencuii i nezu-
grvii, afar de ferestre, cari sunt încadrate cu or-
namentaiuni arabe.
Stâlpii, cari despart tinda de cor, sunt zugrvii.
Asemenea i bolile lor.
Corul e zugrvit în acela gen ca i tinda. Ia
cupola Pantocratorului e o zugrveal nou, ru exe-
cutat. Mai jos vin îngeri în pendantivi i ornamente
pe arcuri, cari nu prezint interes. Cei patru evan^
gheliti din pedantivii de jos se vede ca sunt rmai
din vechia pictur a bisericii, cci sunt bine exe-
cutai.
Lsându-ne mai jos, pe cupola sânului despre Mia-
z-noapte, e zugrvit învierea, iar la Miaz-zi e
Naterea. Pe pretele despre Apus, e Rstignirea.
Totul e acoperit apoi cu ornamente arabe i turceti
împrejurul ferestrelor i la boli, pe când pereii
sunt dai cu o culoare cenuie, probabil din cauza
lipsei de mijloace, pentruc se tie c în bisericile
noastre mai îngrijite totul e acoperit cu ornamen-
taiuni i scene religioase.


Biserica Stelea 387

Altarul c simplu zugrvit, dup cum de altfel e
intreg interiorul bisericii.
Stelea fiind fcut dupmodeluU rei-Ierarhilor din
lai, de sigur c i picturile se asemnau cu cele de
acolo. In aceast privin memoriile Arhidiaconului
Paul de Alep sunt un preios izvor de informaie i l-
murire. El ne spune c, plecând din Târgovite, în
drumul spre Ploeti, s'a oprit la mnstirea sf. Ni-
colae, zidit de Postelnicul Constantin Cantacuzino,
unde a admirat zugrveala fcut tot de acel meter
care lucrase si în Moldova la bisericile lui Vasile-
Vod Lupul, fiind executate cu aur peste peretele
gol. „Ele uimesc pe spectator prin luciul lor". Ico-
nostasul, Simbolul i Icoanele se aseamn cu acelea
din mnstirile lui Vasile Lupu. Apoi au purces la
satul Postelnicului Constantin Cantacuzino, la Fili-
peti, unde e biserica cu hramul Adormirei, zidit
tot de numitul Postelnic i zugrvit tot de acela
artist de mai sus.
Din aceste preioase relaiuni ale scriitorului arab
se vede cartitii adui de Vasile-Vod Lupul pentru
a înfrumusea biserica sa dela Stelea, au mai fost
întrebuinai pe urm i la alte biserici din ara-
Româneasc.
Din mobilierul vechiu al bisericii n'a rmas nimic.
Tâmpla e de lemn, cu sculpturi aurite, cu fondul
rou i verde. Ea e puin interesant i nu poate fi
dela zidirea bisericii. Paul de Alep, care a vzut bi-
serica curând dup zidire, spune c „iconostasul de
art rus e splendid i are trei ui".


388 Monumentele Românilor

Stranele sunt simple i în stare proast. In tinda
bisericii sunt dou icoane vechi, reprezentând pe
lisus Hristos i pe Maica Domnului, de mrimea
celor cari se pun la trapez. Ele sunt interesante i
trebuesc pstrate.
Dup Bul Corn. Mon. Ist., \, pag. 80—86.

1


Mitropolia din Bucureti
de I. D. TRAJANESCU

Se pare c prima grije ce avu Constantin-Vod Ba-
sarab îndat ce lu domnia rii Româneti fu s
zideasc o mnstire mare, cu multe turnuri, îm-
podobit i bine înzestrat, cci chiar în anul 1655,
dimpreun cu soia sa Doamna Blaa, începu lu-
crarea bisericii, numind ispravnici pe Radul Logo-
ftul din vechea familie a Dudetilor i pe Gheor-
ghe Sufariul din Târgovite.
Lucrrile mergeau încet, cci cheltuelile erau mari.
Astfel, cu toat râvna pus, Domnul nu izbuti s-i
vad mnstirea gata, cci dup o scurt domnie
de patru ani, în Martie 1658, el fu scos din scaun'
i înlocuit cu Mihnea-Voda III (1658^1659).
In acest rstimp, prin anul 1657, viziteaz Bu-
curetii, pentru prima oar, Patriarhul Macarie al
Antiohiei, însoit de diaconul suPaul de Alep, care
ne-a lsat preioase povestiri despre starea lucr-
rilor Mitropoliei din acea vreme: ,,La urm merse-
rm la marginea oraului, pe un deal înalt, ce dom-
nete cu vederea oraul dimprejur. Acolo actualul
Beiu era ocupat cu cldirea unei mari mnstiri, cu


390 Monumentele Românilor
O biseric mrea i strlucit, semnând pe din-
untru cu cea dela Curtea-de-Arge, numai c aceasta
este de crmid i în tind are 12 stâlpi, fiecare
dintr'o bucat rotund de peatr, ca s formeze nu-
mrul celor 12 apostoli. Pe deasupra are patru mari
cupole i pe din afar o tind larg.
„E acoperit cu plumb de o greutate ce se zice
c trece peste 40 mii de oca. Am fcut în ea. o.
aghiasm i prea sf. sa a stropit-o, dup obiceiu,
cci nu este înc terminat: deci rmsese netârno-
sit. Ea este închinat lui Constantin, care e si nu-
mele fondatorului, i Elenei".
Aa dar, la finele domniei lui Constantin Basarab,
biserica, chiliile i stareiia erau doar începute i
lsate neisprvite, iar când veni la domnie Mihnea
III, acesta, îndemnat fiind de mitropolitul tefan I,
„profit de un moment de linite înainte de a fi
destituit i târnosete biserica în anul 1658, în Du-
mineca tuturor sfinilor, fa fiind mitropolitul rii,
episcopii Râmnicului i Buzului, toi egumenii ma-
rilor mnstiri bucuretene i munteneti i patriar-
hul Macarie al Antiohiei".
In aceast vreme biserica era înc nezugrvit;
ea avea îns toate orânduelile mnstireti, adic un
egumen, grec, de neam, cu numele Nichifor, cu,m
i un oarecare numr de clugri; iar Mitropolia era
când la Târgovite când în Bucureti, dup cum
Domnii îsi schimbau reedina.
Lui Mihnea III îi urm în domnie Gheorghe
Ghica (1659—1660), apoi Grigore Ghica (1660

—


00

o

C3
3
cj
c3

Q.
3
Q

O)
;-
3
3

c

.5
o
o.
o

o


392 Monumentele Românilor

i6>64). In acest rstimp de cinci ani nu avem nici o
tire, dac lucrrile s'au continuat sau nu mai de-
parte. Desigur îns c egumenul Nichifor, cu veni-
turile moiilor druite Mitropoliei de ctre ctitorul
ei Constantin Basarab, va fi urmat mai departe cu
completarea lucrrilor pe la chilii i streie, cci, ve-
nind la domnie Radu Leon (1664—1669), biserica
e zugrvit, apoi rânduit s fie Mitropolia rii,
dup cum singur spune, atât de frumos, într'un hri-
sov din anul 1668, Iunie în 8 zile: ,,Apucat-am
domnia mea, cu toat voia i dintru tot gândul dom-
niei mele, de o am zugrvit i o am înfrumuseat cu
toat podoaba, cum se cade sfintelor biserici, ca
s m chem i domnia mea ctitor acestei sf. Mitro-
polii, pentru vecinica pomenire a domniei melc i a
rposailor prini ai domniei mele, s ne fie po-
man în veci. Dup aceia vzând domnia mea a-
ceast sfânt Mitropolie, socotit-am domnia mea,
dimpreun cu cinstitul i iubitorul de D-zeu, prin-
tele nostru Kir Teodosie mitropolitul i cu cinstiii
i prea cuvioii episcopii Serafim de Râmnic si Gri-
gorie dela Buzu, i cu egumenii de pe la sfintele
la\re, i cu toi cinstiii dregtori ai domniei mele,
de am tocmit domnia mea i o arn aezat ca S(
fie sfânt Mitropolie, cum este i cea din Târgo-
vite".
Aa dar în anul 1668 Radu-Vod Leon hotrte
ca mânstirea lui Constantin erban Basarab s de-
vin Mitropolie a rii, având de mitropolit pe Kir
Teodosie Argeeanul. j,


Mitropolia din Hiicureti 393

Biserica se aflTi în mijlocul unei cuili lunguec, în-
chisa (le jur-îmj)rejin- ele cliidiri. Astfel, s])re Ra-

?g

o
o.

O)
3

CQ
a
•5

o
o,
o

'5
o
O
O

3
c/3

O

srit i Miaznoapte sunt chiliile, spre Miazzi o
parte din chilii i stareia veche, iar spre Apus pa-
latul mitropolitan, cu paraclisul i vechea clopotni.


394 Monumentele Românilor
Examinând }:)lanul bisericii vedem c Paul de Alep
avea dreptate s o asemene cu biserica dela Curtea
de Arge, cci, i aci ca i la Arge, foniia planului
se aseamn, cu singura deosebire a pridvorului de
la intrare; iar cele patru turle se reazim la fel i
anume: turla pantocratorului, care e cea mai mare,
se reazim pe zidurile altarului, anurilor i navei
principale, turla din mijloc se sprijin pe cei doi-
sprezece stâlpi de piatri, i cele dou turle mici se
sprijin pe arcurile dublouri i pe zidurile dinspre
pridvor.
Construcia arcurilor i bolilor aparine, ca teh-
nic, bunelor traditiuni ale arhitecturii noastre bi-
sericesti.
Cu timpul îns, i s'a adus câteva prefaceri, cari
au transformat-o aa dup cum se vede în. ziua de azi.
Pe din afar, biserica, e desprit, printr'un brâu
de piatr ce o încinge cam pe la mijloc, în dou'
câmpuri, din care cel de sus cu panouri înconjurate
de ciubuce întoarse în arc la partea de sus, iar cel
de jos cu panouri dreptunghiulare.
Cornia de sus s'a schimbat, probabil cu ocaziai
reparaiunilor din urm; alte modificri ale lucrrilor
de zidrie nu se vor mai putea cunoate, decât doar
cu prilejul unor eventuale lucrri de restaurare.
Faptul c ctitorul acestei biserici a luat drumul
pribegiei înainte de a-i vedea opera desvârit,
explic lipsa unei pisanii cioplite în piatr, duip
cum se vede la toate ctitoriile domneti, de-asupra
uei principale, încadrat în ram de marmur, bo-


Mitropolia din Bucureti 395

<4at S(Hil]Mata, r(^i)rczintând loi, lainiiii i tiori stili-
zate cu luestric.
Aa cum iii-1 înfieaz ilustraia dinainte ele 1866,
paraclisul a\'ca o turl (lcasu])ra na(jstilui.
La început avea nuniai hramul sf. (^heorghe, iar
mai târziu în timpul domniei lui Nicolae Mavro-
cordat, când fu restaurat de ctre mitropolitul I)a-
niil (1720 —1732), i se adaog, pe lâng patronul
vcchiu sf. Gheorghe, ca al doilea patron, pe pro-
fetul Daniii.
Aa dar, paraclisul exista cu hramul sf. Gheorghe.
De altfel modul de construcie al cldirii, asemntor
cu al palatului, arat c paraclisul a fost fcut în
aceeas vreme.
Clopotnia veche era deasupra porii dela intrarea
din spre Apus. Suirea la clopote se fcea pe lâng
peretele din spre Apus al paraclisului, unde se afl
actuala scar de lemn.
Astfel era întocmit vechia Mitropolie pânla epoca
Brâncoveneasc, când s'a zidit clopotnia actual<
dela intrarea principal în curtea Mitropoliei, cum
i parte din chiliile alturate.
Dup Bul. Corn. Mon. Ist, V, pag. 147—66.


Bis. Cotroceni

de N. lORGA

Cotrocenii, la cari ajungi dup un scurt sui de
la Dâmbovia, printre crâme joase erneti i mici
gospodrii, dintre care nici-una nu e în adevr în-
grijit, e o mnstire care nu s'a vzut nici-odat.
Era odinioar o nestimat ascuns în inima codrului,
a codrului aceluia de înali arbori supiri de balt, între
cari i-a gsit adpostul fugarul Logoft erban-Vod
cel nou al rii-Româneti. Codrul mergea pân' în
malul apei, întinzând în ea fichiurile slciilor sale,
el urca mai .departe dealul i se rsfira larg în dreapta
i în stânga, împrtiind miasmele mlatinilor în tim-
purile de clduri i suflând adieri rcoroase asupra
câmpiei înclzite. Frumoasa cldire de mulmit
pe care erban o durase într'o poian, rmânea
supt straja codrului care ocrotise aa de bine i pe
ctitor în ceasurile de mare primejdie. Drumeul ce
va fi trecut pe poteci, aici ca i la Ciolan, în mun-
celele Buzului, nici nu se va fi gândit uneori c-i
st aa de aproape adpostul cel bun al clugrilor,
în chiliile lor primitoare. Numai când, la cele patru
slujbe din fiecare zi, undele de sunete porniau din


Bis. Cotroceni 397

turnul cu clopotele la poart, se sinilia în deal i în
vale Cei rui;:uiunea orânduita, munca gospodreasc
în numele lui Dumnezeu s'au slluit în adâncul
codrului. A])()i suiu^tele se rriau, slbiau din putere,
i, la ultima l()\ilma de ( lopot rzlea, pdurea se
învluia din nou în vechea ei tain. Bucuretii se
aflau îiu departe, supt dealurile celelalte, al Spi-
rei, al Mitropoliei, al lui Radu-Vod i al lui Mihai-
V^od; el nu trecuse înc Dâmbovia, aa încât nu
era pentru Cotroceni decât un ora vecin.
Vremurile nou revrsar marele ora în cretere
i peste grania de pace a mnstirii. Câtva timp
ea prea menit s ias la iveal, ajungând îns
numai una din multele biserici ale capitalei muntene,
apoi capital a României unite. Dar cel d'intâiu
Domn dup Unire, Alexandru loan Cuza, ceru câ
teva chilii pentru odihna sa de var clugrilor greci
pe cari-i goni îndat, i de aici i din alte stpâniri
ale lor, paalâcuri adevrate pentru egumenii strini,
Cotrocenii fur i supt Cuza i supt principele Carol
o reedin, i rmaser de acum înnaninte reedin
înnainte de toate. In umbra copacilor btrâni, supt
covorul uor i dulce al florilor, veni sse odihneasc
mica Domni Mria, pe care pdurea o primise
cu atâta dragoste, începând a-i opti, în linitea prim-
blrilor singuratece, vechi poveti din trecut, care
apropiau de noi, de ar i de neamul nostru pe
fiica, nscut pe acest pmânt, a noilor Domni Ro-
mâni. Apoi, dup un lung ir de ani, noul palat al
principilor motenitori se ridic iute în preajma mâ-


398 Monumentele Românilor

nstirii, care niucezia cam uitat pân la reparaiile
de dunzi, ce i-au dat mcar înfiarea cuviin-
cioas, dac nu strlucirea, viaa, mândria din vea-
curile încheiate. Astzi turnul dela poart ine pe
pieptul su marca rii; ea se înfieaz întâiu celor
ce ptrund în curtea stpânit de preii cochei ai
palatului modern, i numai d'innuntru se vd cu-
vintele de îndemn pe care erban-Vod le îndrepta
ctre aceia ce veniau s cerceteze mnstirea lui:
slovele au czut pe alocurea i înelesul vechilor în-
v^minte se întunec prin lipsuri. Biserica, pe tim-
purile ei o cldire falnic, pare sfioas, cam umilit,
fa de strlucirea vieii mirene de lâng dânsa.
Dar cine nu s'ar opri înnaintea ei, ar dovedi pu-
in pricepere pentru frumuseea simpl i trainic
a cldirilor din trecutul nostru. Cu adevrat, er-
ban-Vod a înnlat aici o zidire miastr.
Un pridvor luminos, uor, se razim pe ase stâlpi
de piatr octogonali, sculptai la bas. In fund uai
se deschide în mijlocul unui cadru înc mai fru-
mos spat, în flori ce pornesc dela leii de jos i se
împleticesc bogat pân la aripile desfurate, sus,
ale heruvimilor de straj. Preii laterali se înfund
puin, înnainte de a se rotunzi în absid: fereti m-
runte, cu frumoase rame de ciubuce tiate în piatr,
îi strpung. Un turnule de zid încunun acopere-
mântul.
Innuntru, boli se razim unele pe altele i doi-
sprezece stâlpi sculptai închid în pronaos un p-
trat mai restrâns i despart acest pronaos de înnal-


Bis. Cotroceni 399

Uil, limpedele naos, pv j);iieii (\1ruia se vd înc
vechile zugrveli îngrijite, care sunt mcar din vea-
cul al XVIU-lea; în fund, faa de spturi aurite a
catapitezmei e de o bogie neobinuit. Innaintea
ei atârn înc, dup atâtea prdciuni pgâne, can-
delele cele mari de argint care poart stema Cânta-
cuzinilor: vulturul împrtesc cu cele dou capete.
Mormintele au fost i ele scormonite, descoperite
i pângrite în cursul vremilor fr putere i aprare,
dar marile lespezi de marmur spate în flori îm-
podobite i în slove clare arat înc locurile unde
s'au coborît în pmânt trupurile lui Matei, lui lor-
dachi, lui Rducan Cantacuzino i ale altora dintre
ai lor. erban-Vod, ctitorul, se odihnete pe înnaltul
postament de supt candela nestâns, acolo unde po-
menete marmura pecetluit cu pajiirea împriei
Rsritului.
Dup Sate i mnstiri, pag. 230—33.


Mnstirea Hurezi
— Istoric —
de ALEX. LPEDATU

Pe vremea cea bun a monahismului în ara-Ro-
mâneasc,- când, urmând pildei blagocestivului Ma-
tei-V^od Basarab, norodul întreg —Domni, boeri,
clerici, târgovei i steni —se silia din rsputeri a
împodobi pmântul patriei cu numeroase i frumoase
altare dumnezeeti, nite modeti i pioi cretini ri-
dicar, în mijlocul pdurilor nestrbtute ale V'âlcii,
pe valea cea îngust a Hurezilor, un schitule, pe
care —hrzindu-1 celui înainte-mergtor al Domnu-
lui nostru îs. Hs., sf. loan Boteztorul —îl sortir
par'c s fie i el înainte-mergtor al celui mai m.'ie
si strlucit lca de închinare din câte strmoii
notri au ridicat vreodat în ara de peste Olt, —
al mânstirii Hurezi.
Intr'adevr documentele ne mrturisesc c pe la
sfâritul veacului af XVII-lea, acest schit al sf. loan
Boteztorul se gsia în stpânirea unui Egumen
loan i în deosebita purtare* de grije a stpânului
satului din apropiere. Hurezii, care nu era altul de-
cât Domnul însui, Constantin Basarab Brânco-


MAnstirca Hurezi 401

veanii, bogatul i vcsiitul Voevocl, sul) a cruia
mai îndelungat, mai cuprins i mai tihnit stpâ-
nire meteugul de cldire i zugrvire al caselor
dumnezeeti ajunse la (ea mai deplin a sa desvol-
tare în ara-Româneasc. —„Cci —zice marele hri-
sov de danie al mnstirii Hurezi- dup ce cu a
sa dumnezeeasc putere ne-au învrednicit i am ve-
nit la scaunul strmoilor notri, al domniei rii-
Româneti, dintru alegerea i voina a toat boeri-

108. Mnstirea Hurezi.

mea rii, pus-am gând ca acela i dintru toat inima
noastr am voit a ridica sfânta mnstire aice pre
pmântul rii, ca s se proslveasc prea slvitul
nume al lui Dumnezeu, i gsind loc ca acela, la
locul ce s chiam Hurezii ot sud Vâlcea, luat-am
pre Dumnezeu într'ajutor i, într'al doilea an al dom-
niei noastre, pus-am temelie i am început a zidi
mnstirea''.
In acest scop Brâncoveanu trimise peste Olt, în
primvara anului 1691, ca ispravnic al noii ctitorii
dela Hurezi, pe vrul su dup maic, pe Pârvu
2G


402 Monumentele Românilor

Cantacuzino vel Stolnic, fiul lui Drghici Cânta-
cuzino vel Sptar. Cu ajutorul a trei meteri mari —
Istratie lemnarul, Vucain pietrarul i Manea zida-
rul —acesta lucr cu zor i spor pân toamna târ-
ziu, când, ducându-se la Bucureti, fcu sam Dom-
nului de ceeace isprvise. Apoi, petrecând la casa
sa pân în primvara anului urmtor 1692, iari,
din porunc (domneasc) —scrie Radu Logoft Gre-
cianu —au mers la mnstire ca s lucreze. „i aa
într'acea var întâmplatu-i-s'au grea boal i au mu-
rit acolo, carele nu puin întristare Domnului i
iiieamului su au dat, c om iscusit, înelept i vred-
nic era../'.
Pârvu Cantacuzino fu înmormântat în mânstirea
al crui lucru îl condusese i —cel puin pentru bi-
serica însi —îl i mântuise. In locu-i Brâncoveanu
trimise ispravnic pe Cernica tirbei biv vel Arma
Izvoranu, brbat prea bun i iscusit în slujbe dom
neti, dându-i ca ajutor în cele bisericeti pe fostuj
egumen al mnstirii dela Câmpulung, pe zelosul
i evlaviosul loan Arhimandritul, care rmase aci,
în fruntea mnstirii dela Hurezi, pân la moarte, —
mai bine deci de treizeci de ani. Cernica Armaul
i loan Egumenul, ajutai fiind de ali doi ispravnici
mai mici, de Badea Pârclabul de Curteni i Apostol
Vornicul za Doamna, conduser lucrrile cu mult
iscusin i deosebit sârguin, astfel c în vara
anului urmtor 1693, mânstirea fiind i ea încheiat
se putu face târnosirea bisericii.
Sfinirea se fcu, dup obicei i rânduiala, cu


Mnstirea Hurezi 403

mare cinste i pohval. Biserica fu închinat sfinilor
marilor împrai, întocmai ca Apostolii, Constantin
i Elena, de însui Mitropolitul rii Teodosie, care
sluji zice cronica —înconjurat de ali muli Ar-

i
3
X

I

E

a>
Vi
'B

o
V3
<1>

3

a

3
C
>
o
c

CQ

oi
o

hierei i Prini, fa fiind Domnul ctitor cu toat
casa i boerimea sa. Nou alesul Episcop al Râm-
nicului, Ilarion, svâri cea dintâi a sa arhiereasc
liturghie în spaioasa i frumoasa biseric a mân-


404 Monumentele Românilor

tirii Hurezi, în ziua de 8 Iulie, la praznicul marelui
mucenic Procopie, ale crui moate fur druite de
curând noului lca dumnezeesc de Patriarhul lacov
al arigradului.
Dei dat rugii, biserica i mnstirea dela Hu-
rezi nu erau înc isprvite. Cci cea dintâi trebuia
zugrvit, iar cea de a doua înzestrat cu cele tre-
buincioase i împodobita cu îndtinatul paraclis. ?/Ie-
terii greci Constantin i loan i meterii români
Andrei, Stan, Neagoe i loachim, zugrvir întreaga
biseric aa precum ea se vede i astzi, în chipul
cel mai bogat i minunat, cu nesfârit mulime de
sfini i nenumrat serie de scene religioase. Prea
frumoasa lucrare, conservat si astzi asa de bine,
fu isprvit în toamna anului 1694, aa c Brân-
coveanu, care în drumiul su dela Curile domneti
din Târgovite spre Curile printeti din Brânco-
veni, veni, între Sânt-Mrii, pe la Hurezi, s'a putut
bucura din suflet vzând isprvit „lcaul lui Dum-
nezeu", pe care „înc din tinereile sale hotrît a-
vându-1, n'au dat odihn mdn^ lor sale i nici
repaos gândurilor sale, pân p': I ..a zidit i ridicat,
cu mult osârdie i cheltuial, înfrumuseându-1 i
înzestrându-1 cu de toate, cât nemoart pomenire,
lui i prinilor, moilor i strmoilor, în veac s
rmâe i s se laude...".
Trei ani de zile dup aceasta —1695—1697 —se
mai lucr la Hurezi, pân se isprvi mnstirea i
se termin paraclisul ridicat în mijlocul rândului
de chilii din spre Apus, zugrvindu-se i acesta tot


Mânstirca Hurezi 405

aa de bogat i minunat ca i biserica, de iscusiii
meteri care se chemau Marin i Prcdn. In aciest
timp Brâncoveanu ddu în dou rânduri pe l:i mâ-

>C3
c
B

O)

c5

nstire: în 1695, la Sân-Petru, când se afla viitor
dela Cladova, unde-1 poruncise de zor împria,
spre întocmirea cetii de acolo, i în 1697, la 18


406 Monumentele Românilor

Septemvrie, când împreun cu toat casa mrii sale,
cu boerimea i alalt slujitorime, pmtu da, în sfârit,
slav lui Dumnezeu c au gsit mnstirea de tot
gtit.
apte ani încheiai s'a lucrat aa dar la Hurezi,
cu mare struin i strduin, cu mult pricepere
i dibcie i cu destul jertf i cheltuial, pân ce
biserica cu cele trei rânduri de locuine în dou
caturi, ce-o adpostesc la Miaz-noapte, Apus i
Miaz-zi, cu paraclisul i cu clopotnia fur isprvite
aa precum gândise i râvnise piosul i bogatul lor
ctitor.
Spre pomenirea i lauda tuturor celor ce au con-
tribuit la svârirea sfântului lca, dela cel mai
mic pân la cel mai mare, meterii sus amintii zu-
grvir, din porunc domneasc, în slomnul sau prid-
vorul bisericii, la stânga uii de intrare: mai întâi
pe cei trei iscusii meteri, Istratie lemnarul, Vucain
Caragea pietrarul i Manea vtaful de zidari, apoi,
deasupra lor, pe cei doi ispravnici mai mici ai lu-
crrilor, pe Badea Pârclabul i pe Apostol Vor-
nicul; în sfârit, lâng acetia i mai spre ue, pe
Cernica tirbei biv vel Arma, ispravnicul cel mare
în urma Pârvului Cantacuzino vel Stolnic. Iar în
tinda bisericii, pe pretele dela Rsrit, de-a dreapta,
treisprezece portrete, în preioase veminte de bro-
card cusut în aur i argint, înfieaz într'un prea
frumos tablou, pe ctitorul însui, pe Constantin-V^od
Brâncoveanu cu toat casa lui: Marica Doamna,
cu cei patru feciori: Constantin, tefan, Radu i


Mnstirea Hurezi 407

Mateias i cu cele apte fete: Stanca, Mria, Ilinca,
Safta, Ancua, Blaa i Smaranda.
Cum îns Brâncoveanu ,,mai vrut-au, între altele,

<1>
3

O)

(O
c

JSS

•a

x:
O

ca i dunga cea mare, btrân i blagorodnic a
neamului su, atât despre tat, cât i despre mum,
s se zugrveasc într'aceast desftat, frumoas


408 Monumentele Românilor

l iscusit tind, spre slava i iiemoarta pomenire
a tot bun i prea blagorodnic neamului su",—me-
terii, urmând dorinii, mai zugrvir, tot în tinda
bisericii, pe pretele dela Apus, de o parte i alta
a intrrii: de-a dreapta, neamul despre tat al Dom-
nului, boerii Brâncoveni: (David Postelnicul str
mo, Preda biv vel V^ornic i jupâneasa lui Puna —
moi, I'apa Postelnicul i jupâneasa lui Stanca —pa
rini, Ancua —sor. Matei i Barbul —frai i Con-
stantin-Vod însui, ca copil), înirând, pe pretele
dela Miaz-zi, între cele trei ferestre, pe membrii
încoronai, Basarabi, ai acestui neam, — pe Laiot,
pe Neagoe i pe Matei-Vod; ir de-a stânga, nea-
mul despre muma al Domnului, boerii Cantacuzini
(Constantin Postelnicul i jupâneasa lui Ilina —moi,
Drghici biv vel Sptar, Constantin biv vel Stolnic,
Matei biv vel Ag, Mihai biv vel Sptar i lordache
biv vel Sptar —unchi, Marica, Ancua, Ilinca—m-
tui, Stanca —mum i Blaa—mtue), înirând,
pe pretele dela Miaz-zi, asemenea între ferestre, pe
membrii încoronai, Basarabi, ai acestui neam, —pe
erban-Vod Cantacuzino, pe Constantin-Vod Câr-
nu i pe Radu-Vod erban.
Intre acetia, Brâncoveanu porunci s se fac loc
de cinste celor dou obraze cari struir i se str-
duir mai mult pentru înlarea bisericii: lui Pârvu
Cantacuzino vel Stolnic, întâiul ispravnic al mâns-
tirii, aî crui chip fu zugrvit lâng acel al unchiului
su erban-Vod i lui loan Arhimandritul i Egu-
menul, al crui chip fu zugrvit lâng acel al lui


Al.'iii'istif c a Hurezi 409

Laiol \'()(l Basanil), (l(\'isui)ra locului unde i se dcs-
rliis(> uiai târziu niorniAnlul.
Astfel biserica mânstirii Ilurc/i lii împodobit

112. Un foior dela chiliile ni-rii Hurezi.
i zugrvit, ca nici o alta asemene în întreaga ar,
cu numeroase i preioase portrete murale de osebit
valoare artistic si de înalt valoare istoric.


410 Monumentele Românilor

Când biserica fu terminat, mnstirea întemeiat
i viaa monahal întocmit, btrânul dela schitul
sf. loan Boteztorul, ale crui ultime ruine se mai
vd înc i azi deasupra Hurezilor, Egumenul loan
îi oferi ctitoria moilor i prinilor si, la 20 Mai
1695, tânrului cocon domnesc, lui Constantin, fe-
ciorul prim al lui Vod-Brâncoveanii. Iar un an mai
apoi, ajungând la vreme de mare slbiciune, socoti
c e mai bine s'o închine însi Brâncovenetii cti-
torii, —„sfintei i dumnezeetii mnstiri dela Hu-
rezi... i printelui loan Arhimandritul".
In acela timp Marica, luminata Doamn, ctitor
a atâtor alte biserici i mnstiri —„râvnind i ur-
mând în toate bunele fapte prea înlat soului su
Io Costandin Basarab Voevod" —precum acesta „bi-
serica cea mare în cinstea marilor împrai i sfini
Costandin i Elena din temelie o au ridicat i în-
frumuseat", asa si ea ,,în slava de Dumnezeu ns-
nsctoarei Fecioare i Stpânii noastre", au înlat,
cu dintr'al su, în partea de Rsrit a mnstirii,
biserica Bolniii, care fu terminat de zidit la 1696,
iar delzugrvit, trei ani !mai pe urm, în 1699, meteri
fiind cunoscuii Preda i Nicola.
Pre pilda stpânilor si. Arhimandritul loan —
„vzând caceste ale lumii toate ca, o umbr se mut
i neavând în urm pe nimene —ca s nu fie de tot
uitat i s nu rmân ca pomul cel fr de road",

—

înl i el, cu voe i cu ajutor dela domnie, la 1698,
în pdurea de deasupra mnstirii, întru slava lui
Dumnezeu i pohvala prea vestiilor i marilor Apos-


MAnstirea Hurezi 411

toii Petru i Pavel, uii schitulc, pe care, isprvindu-1
de zugrvit în 1700, doi ani dup aceia, îl închin
mnstirii Hurezi, printr'o scrisoare, în care, între
altele, mult se ruga „de Hs. iubitorii ctitori i n^s-
tavnici, care depre noi vei veni: când ai vedea c,
rmâne acest schitior la vreo lips de ceva, au .m
s strica ceva, au din zid, au din acoperi, au din
ce s'ar strica i iar lipsi, cu mil v rog ca s fii
cu dorin a ajuta s se direag, —c oricine va di-
rege i va milui cu mine întru pomenire va fi'l
In sfârit, „prea luminatul tefan Brâncoveanu^
fiul prea blândului Domn i oblduitor a toat ara
Ungro-Vlahiei, Io Constandin Bsrab-Voevod'', înal-
, cu cheltuiala sa i cu grija Egumenului loan, la
1703, în partea din spre Apus a mnstirii, dincolo
de apa Hurezilor, peste râu, un schitule, pe care —
hrzindu-1 întru a vârhovnicului între mucenici sf.
tefan slvire —îl închin de asemenea mnstirii
printelui su.
Aceste sunt schiturile ce ineau si ascultau de bo-
gata i frumoasa ctitorie Brâncoveneascdela Hurezi.
Dup Bul. Corn. Mon. Ist, I, pag. 53—60*


— Descriere

de VIR. DRÂGHCEANU

Mânstirea Hurezi e aezat îii mijlocul unui pa-
trulater neregulat de 35om.Xi5om., îndreptat dela
deal spre vale, i cuprinzând mai multe incinte. Se
intr din prima incint, cuprinztoare a dependine-
lor mnstirii, în incinta propriu zis, —format de
zidul chiliilor înalte de 9—lom., grupate în jurul
bisericii, pe toate laturile, afar de cea estic, în care
e numai zidul înconjurtor. Metereze, meurtriere ser-
viau de aprare, prin poduri, în contra celor ce ar
asedia incinta; în dreapta e incinta bolniii i grdi-
nilor.
Latura nordic o constitue 30 de chilii, dispuse în
dou rânduri, cele de sus boltite în arc de cloître,
cele de jos tvnite, având în fa o colonad de
63 m. lungime ce se racordeaz cu colonadele celor-
lalte laturi.
Latura sudic o formeaz^ spre Rsrit, o cas
fr colonad, având, jos, pivni foarte frumoas,

—

boltit cu calote pe 3 stâlpi, iar sus, dou mari sli,
desprite de un antreu, azi transformate, acoperite


N
a>
ha

X
O)

•o

a;

c

co


414 Monumentele Românilor

cu boli calote ce se reazim pe puternici stâlpi. E
sala cea mare a Soborului i a Domnului.
Aceste case sunt continuate apoi prin chilii cu
colonade asemenea acelora de pe celelalte laturi —
având în mijloc turnul clopotni, cu gangul de
intrare, iar între gang i camera clopotelor, camera
tezaurelor mnstirii (Schatzkammer).
Latura vestic, cu acela fel de chilii cu colonade,
are, în mijloc, vechiul turn clopotni, —transfor-
mat în paraclis suis, iar jos, gangiil, în trapez.
La extremitile laturei vestice i la coluri se
ridic, deoparte i de alta, pinria (mangupia)
i cuinia, dou vaste cldiri ptrate, înalte cât amân-
dou etajele mânstirii, —admirabil acoperite prin
cele 4 rânduri de trompe ce încalec unele peste
altele, pentru a racorda ptratul zidurilor cu octogo-
nul turnului lantern, prin care trece fumul i
lumina.
Foarte decorativ, —pe fondul alb al zidului, se
desface, spre Est, fântâna, adpostit într'un chioc
pe stâlpi, frumos zugrvit.
Scrile de serviciu sunt dou pe latura sudic i
câte una pe cea nordic i vestic. Colonadele sunt
cu stâlpi de piatr simpl, cu abaq^, decorai fiind
numai la casele domneti. Cel mai bogat decorat e
foiorul lui Dionisie Blcescu, neîntrecut prin va-
riaia decoraiei capitelelor, fie cu vulturul cu dou
capete, fie prin clasicele bizantine pasri, afrontate,
fie prin cpiele trapezoidale, cu diferite forme de


416 Monumentele Românilor

volute i croete i diferite ornamentaii ale fuselor
coloanelor, în torsad sau r/n cran-uri.
Ca la orice mnstire, biserica este aezat în mij-
loc. i ca plan i ca îiifiare interioar i exteri-
oar, imit, pe scar redus, mnstirea Curii de
Arge, având aceleai fel de o.^nie, dreptunghiulare
în rândul de jos, i circaite în cei de sus ca exterior;
cu discuri de tencuial, imitâiid pe cele de pialr^,
cu cornie în zim, imitând decoraia stalictat, care
e perfect întrebuinat în decoraia stâlpilor anvo- i|
naului i în decoraia stâlpilor interiori cu orna-
mentul florilor de crin sau ornamentului reciproc.
Ca plan are o form de cruce. —Din pridvorul
cu IO stâlpi, cu baze i cpiele foarte originale, de-
corate cu foi de acant, se intr, printr'un admirabil
portal de marmor, decorat cu vulturul rii i can-
tacuzinesc, în pronaos. El e luminat de un turn, d'a-
supra, sprijinit pe zidul ce separ naosul de pronaos,
pe cei 2 stâlpi amintitori ai celor 12 dela Arge i
pe bolile laterale. —Naosul e luminat de un turn,
rezemat de bolile anurilor •

" ereii. Tâmpla cu cru-
cea de sus, cu icoanele pr ^ocilor i apostolilor,
desprite de o friz în cari sunt sculptai îngeri i
vulturi, e o minune de sculptur în lemn.
Pictura e de o bogie neîntrecut, dela scenele
raiului i iadului de afar —aa de plastic redate,
pân la prinii bisericii din luntrul altarului.
Foarte interesante sun; portretele ctitorilor menite
,,ca dunga cea btrân i blagorodn a rodului i
neamului lui Brâncoveanu, atât despre tat cât i
despre mam", s se eternizeze.


Mnstirea Hurezi 417

Portretele Doamnei Mria, fetelor Ancua i B-
laa, al(' întregii spie a boierilor Brâncoveni, ce
merite pCmii la David Brâncoveaiuil, rstrbunul, cu
Domnii din aceast familie, cum i rudele ('antacu-
zineti, pân la Constantin Postelnicul, < u Domnii
din aceast vi, sunt o admirabil istorie ilustrat a
casei Brâncoveanului.
Ca morminte se afl aci al Domnielor Smaranda
i Ancua, al Mriei Bengescu, Ion Mldrescu, ar-
himandritul loan, Radu Golescu, etc.
E de admirat moDilierul, stranele, tetrapoadele,
sfenicele, candelabrul, de care atârn ou de stru,
ripide, poale de icoane de plu, lucrate la Veneia,
steagul care poate c a servit chiar otilor, lucrat
în ulei.
Din celelalte cldiri: Trapeza cu bolta în calote;
Paraclisul cu tâmpla, cu admirabilul pridvor spân
zurat la 9 metri înlime asupra vii Hurezului; Bol-
nia cu frumoii stâlpi ai pridvorului, cu originalele
ocnie formate din arcuri geminate, cu picturile
Doamnei si neamurile ei; Schiturile Sf. tefan, Sf.
Apostoli complecteazmnstirea, care, în catagrafia
austriac a mâhstirilor, e socotit de cea mai fru^
moa mnstire din Oltenia.
Arhondaricul pstreaz mobilierul lui tirbei i
o bogat colecie de stampe litografiate rare i ta-
blouri: Mihai Sturza Vornic, Gr. Bleanu Ban, G.
Catargiu Caniler, Bibescu, etc.
Dup In amintirea lui Constantin Brâncoveanu, Bucureti 1914,
pag. 42-8.

27


Biserica Vcreti

de N. lORGA

Pe neateptate, dup o uoar coborîre —aa în-
cât aceast jalnic prelungire a Bucuretilor se jxjate
cuprinde deodat cu o privire care zrete mai mult
\erdele \'iu al arborilor, ai zidurile albe ale ce-
tii puternice care e temnia Vcretilor.
Poarta greoaie se deschide i înnaintezi prin mari
curi pustii, dincolo de zidurile crora se aud co-
mande scurte, paii apsai ai trupei i, pe lâng a-
ceasta, un necontenit urlet prelung, în care se a-
mestec strigtele i râsetele celor cinci sute de în-
temniai, cari se închid în alele i chiliile lor pen-
tru odihna, pentru somnul dobitocesc, pentru gân-
durile rele i mucturile de cin ale nopii.
In acest cadru de ticloie, pedeaps i nenoro-
cire —totui curat, orânduit, senin în cldiri, ca o
coal de fete, —rsare înnalta biseric a lui Nicolae
Mavrocordat, a crei faad ]nUernic îi cucerete
sufletul.
Supt triunghiul de piatr de sus, un rând de ocnie
lungree, tivit jos cu un brâu împletit: zece supiri
coloane închid un luminos pridvor. Niciodat din


Biserica Vcreti 419

\rcniile lui Xeagoc Basaral) lui s'au cheltuit un ast-
fel de material i atâtea silinl<' jxMitru a iiii|K>(lobi o

115. Biserica fostei m-ri Vcreti.
biseric: stâlpii sunt canelai, împodobii la bas cu
flori i încununai sus cu strlucite cpiele corintice,


420 Monumentele Românilor

ali stâlpi corintici împodobesc faada paraclisului
din tund, fcut de Constantin, fiul lui Nicolae-V^od,
alii se vd ceva mai departe, în fruntea unui cerdac
din cldirea încunjurtoare, ale crei chilii de pace
s'au prefcut în celule de blestem. Dar aceia cari
nu-i afl preche în ar i cari, pentru vremea când
au fost spai, sunt o minune, se afl în pronaos,
unde, ca la Cotroceni, ei sprijin arcuirea bolilor
i despart de naos: de sus pân jos, ei sunt numai
o sculptur înflorit, un brâu de frumuse îmbel-
ugat, care se împleticete urcând pe piatra gre-
oaie. Ua e lucrat i ea dup modelul celei dela
Cotroceni, pe care o întrece îns ca bogie i m-
rime: altfel, sunt aceiai lei, aceleai flori, aceiai
serafimi în zbor; sus de tot, de-asupra pisaniei, co-
roana plutete peste stema îndoit a vulturului i a
zimbrului. i ferctile au acelai cadru de sculpturi.
In planul de cldire, în felul zugrvelii —care aici
e pstrat aa cum a fost la început i impune tot
atât de mult ca la Slatina în Suceava, —se vede
înrâurirea bisericii ce a slujit de îndreptare. Ins,
precum toate sunt aici mai mari i mai scumpe, nu
un singur turn, ci trei: dou în fa, cellalt în fund
spre altar, se ridic deasupra cldirii, pentru care
sunt îns prea mici, dac nu prea uoare.
Innuntru —i tot astfel în paraclis —se vd supt
coroane sau ilicuri de blan neagr prinii lui Ni-
colae-Vod, soia, cei patru fii: Scarlat, Alexandru,
lancu, Constantin, nora; îi acopr caftane blnite
de mtas sau catifea obinuit, fr florile de aur

1


Biserica Vcreti 421

ale vechilor brocarde veneiene. Ctitorul doarme supt
înnalta ]:)lac de marmur din dreapta, cu slovele
spate i acoperite a})oi ( u un cimcnit rou, care al-
ctuiesc versuri eroice, în vechi metre clasice, întru
pomenirea dreptii i învturii Voevodului mort.
Dup Sate i mnstiri, pag. 239—41.


k-

List de numele cetilor i oraelor antice

Abrittus = Abtat-Calesi, în noua Dobroge, aproape de mijlocul ve-
chei noastre granie.
Aegyssus = Tulcea.
Axiopolis Hinoc, lâng Cernavoda.
Callatis ~ Mangalia.
Daphnis s. Daphne = Oltenia.
Dinogetia = Bisericua, în Dobrogea, împotriva Galailor.
Drobetis s. Drobeta = T.-Severin.
Durustorum =Silistra.
Egeta = Nova Palanca, în Serbia, puin mai jos de T.-Severin.
Hexapolea = numele colectiv al celor ase orae maritime din Do-
brogea (Scythia minor; i Bulgaria (Moesia inferior) : Istros s. Histria
(Caranasuf, la nord de Constana), Tomi (Constana), Callatis (Man-
galia) Dionysopolis (Balcic) Odessus (Varna) i Mesembria.
Malve = identificat pân de curând, greit, ca Celeiu, se presupune
a fi numele vechiu, dacic, al Romulei (v. ac.)
Marcianopolis = Prawady, în Bulgaria.
Novae = itov.
Noviodunum = Isaccea.
Oescus = Ghighen, pe Dunre, în Bulgaria, împotriva Celeiului.
Potaissa = Turda.
Romula = Reca (Romanai).
Sucidava =- Celeiu (Romanai).
Tonii = Constana.
Troesmis = Iglia, lâng Macin.
Ulmetum = Pantelimonul de sus, Dobrogea.
Zernes s. Dierna = Orova.

A se vedea harta Daciei romane, dat de Gr. Tocilescu în Fouilles
et recherches archeologiques en Roumanie, Bucarest 1900, i harta
Dobrogei în timpul Romanilor, dat de d-1 V. Pârvan în Cetatea Ulme-
tum, I, Analele Academiei Române, mem. istorice, tom. XXXIV.


Greeli de tipar observate

Pag. 18, rândul 7 i 8 de jos în sus : cornii in loc de cronii.
Pag. 77, în titlu : vechi în loc de vehi.
Pag. 121, în legenda ilustraiei : acuarel în loc de acuerel.
Pag. 300, rândul 8 de jos în sus : cofterie în loc de coflirie i fren-
ghie în loc de frânghie.


^^^"

ILUSTRAII

Pag.

1. Traian împratul Romanilor
2. Podul lui Traian dela T.-Severin (Dup Columna Traian) .
3. Piciorul de pe malul românesc al podului lui Traian .
4. Monumentul dela Adamclisi, în starea de azi (Vedere din
spre Nord)
5. Monumentul dela Adamclisi, restaurat
6. Planul de situaie al oraului i castrului dela Celeiu .
7. Monet cu podul lui Constantin cel Mare ....
8. Medalion cu podul lui Constantin cel Mare ....
9. Planul de situaie al castrului dela Brboi ....
10. Vedere a castrului dela Brboi
11. Vedere a terenului cetii dela Adamclisi
12. Planul cetii dela Adamclisi
13. Ruinele basilicei de marmor i ale baptisteriului dela
Adamclisi
14. Ruinele basilicei cisterne dela Adamclisi .....
15. Ruinele basilicei forensis dela Adamclisi
16. Planul de situaie al cetii Troesmis
17. Troesmis. Castrul dela Ost—dup reconstituirea lui Baudry
18. Troesmis. Planul castrului dela Ost
19. Axiopolis. Emplacement de l'ancienne viile ....
20 Plan de l'ancienne viile (Axiopolis)
21. Suceava. Vedere general a cetii
22. Suceava. Ziduri i bastioane exterioare, din spre Apus
23. Suceava. Ziduri i bastioane exterioare, din spre Rsrit
24. Suceava. Vedere a paraclisului i a curii interioare .
25. Suceava. Planul cetii i al câmpului din apropiere (înainte
de spturi)
26. Suceava. Cldirea de pe laturea de Rsrit a castelului .

2
5
7

11

17
22
26
29
33
35
41
43

47
49
51
55
59
63
67
71
81
83
89
91

95
99


426

Pag.

27 Suceava. Cldirea de pe laturea de Apus a castelului .
28. Stema Moldovei, dup o piatr sculptat din cetatea Sucevi
29. Cetatea Neamului .....
30 Planul cetii Neamului
31. Hotin. Vedere general a cetii .
32. Hotin. Vederea cetii dela Apus
33. Hotin. Vederea cetii dela Rsrit
34. Hotin. Vederea cetii dela Miazzi
35. Hotin. Vedere interioar a cetii
36. Planul Cetii Albe
37. Cetatea Alb dup o acuarel de pe la 1790
38. Cetatea Alb. Castelul ....
39. Cetatea Alb. Laturile de Nord i Est
40. Cetatea Alb. Poarta cea Mare . .
41. Soroca Vedere general ....
42. Soroca. Vedere de detaliu . .
43. Cetatea dela Poenari
44. Planul cetii dela Poenari
45. Cetatea Severinului
46. Planul cetii Severinului ....
47. Palatul lui Duca Vod dela Cetuia (Iai)
48. Paraclisul palatului dela Doiceti
49. Palatul dela Mogooaia ....
50. Paraclisul palatului dela Mogooaia
51. Palatul dela Mogooaia (Schia planului etajului)
52. Curtea dela Potlogi : vedere general
53. Palatul dela Potlogi ....
54. Palatul dela Potlogi (Planul etajului)
55. Pisania palatului dela Potlogi
56. Cula din Pojogeni .....
57. Cula din Groera
58. Cula din Curtioara ....
59. Cula cea nou din Mldreti
60. Planul culei nou din Mldreti
61. Cula cea vechie din Mldreti .
62. Planul culei vechi din Mldreti
63. Biserica din Rdui' ....
64. Ruinele bisericii catolice de Baia
65. Mnstirea Putna
66. Biserica Log. Tutul din Blineti (1499)
67. Bis. Sf. Gheorghe din Suceava (înainte de restaurare)

101
104
105
107
109
110
110
113
115
119
121
123
125
127
131
133
139
145
148
149
155
158
160
161
163
165
167
169
170
174
175
177
181
185
189
191
197
201
209
215
221


427

Pag.

68. Clopotnia i paraclisul bisericii Sf. Gheorghe din Suceava
69. Bis. Sf. Oheorghe din Suceava (restaurat)
70. Mnstirea Probota
71 Bis. mnstirii Probota
72. Turn i ziduri de înconjur la mnstirea Probota
73. Mnstirea Slatina
74. Mnstirea Sucevia
75. Mnstirea Dragomirna
76. Bis. Trei Ierarhi (înainte de restaurare) .
77. Bis. Trei Ierarhi (dup restaurare) ....
78 Mnstirea Cetuia (Iai)
79. Vedere interioar în sala gotic dela Cetuia
80. Bis. Frumoas de lâng Iai
81. Ruina Sân-Nicoar
82. Bis. Domneasc din C-de-Arge (înainte de restaurare)
83. Bis. Domeasc din C.-de- Arge (dup restaurare)
84. Planul bis. Domneti din C.-de-Arge
85. Ruinele bis. mnstirii Vodia
86. Mnstirea Tismana
87. Biserica mnstirii Tismana
88. Mnstirea Cozia (dup o acuarel de Szathmary, 1866)
89. Biserica mnstirii Cozia .
90. Mormântul lui Mircea cel Btrân i al Doamnei Teofana,
mama lui Mihai Viteazul, din bis. mnstirii Cozia
91. Biserica fostei mnstirii Snagov
92. Planul bisericii dela Snagov
93. Biserica mnstirii Dealul
94. Mormintele din biserica mnstirii Dealul
95. Fosta mnstire a C.-de-Arge
96. Planul bis. episcopale dela C.-de-Arge ....
97. Bis. episcopal dela C.-de-Arge (înainte de restaurare
98. Bis. episcopal dela C.-de-Arge (restaurat)
99. Biseric dela Bolnia mnstirii Cozia .
100. Bis. Domneasc din Tgovite (restaurat)
101. Bis Domneasc din Trgovite (restaurat)
102. Biserica mnstirii Arnota
103. Biserica m-rii Govora .
104. Planul m-rii Govora
105. Biserica Stelea din Târgovite
106. Mitropolia din Bucureti (dup a acuarela de Szathamary,
1866)

223
227
231
233
235
241
245
253
259
263
271
273
278
284
286
289
291
294
297
301
305
307

311
317
319
331
335
339
341
345
349
355
359
363
367
373
377
383

391


428

Pag

107. Paraclisul i clopotnia Mitropoliei din Bucureti pela 1850
108. Mnstirea Hurezi
109 Brâncoveanu i familia sa (tablou ctitoresc în biserica m-
nstirii Hurezi)
110. Biserica mnstirii Hurezi ....
UI. Chilii dela mnstirea Hurezi
112. Un foior dela chiliile mnstirii Hurezi
1 13. Planul parterului dela mnstirea Hurezi
114. Planul etajului dela mnstirea Hurezi
115. Biserica fostei mnstirii Vcreti . .

393
401

403
405
407
409
413
415
419

In supliment

:

Planul cetii Suceava reconstituit de Arh. K. Romstorfer.


CUPRINSUL

Pag.

Introducere, de Alex. Lpr-datu III
Termini de arhitectur i art cum i diferite alte numiri ce au
nevoie de explicaie XVII
Monumente romane 1
Podul lui Traian, de Al. Odobescu 3
Monumentul dcla Adamclisi :
— Cine 1-a înlat i ce commemoreazâ, de Gr. Tocilescu . . 9
— Cum este i cum se presupune a fi fost, de G. Niemann . . 15
Castrul dela Celeiu, de Gr. Tocilescu 20
Podul lui Constantin cel Mare, de R. Netzhammer 26
Castrul dela Brboi, de V. Pârvan 31
Cetatea Tropaeum (Adamclisi', de V. Pârvan 38
Troesmis (Iglia), de Gr. Tocilescu 53
Axiopolis (Cernavoda), par Gr. Tocilescu 66
Vechi ceti româneti 77
Cetatea Sucevei, de Alex. Lp datu 79
Cetatea Neamului, de G. Mândrea 105
Cetatea Hotinului, de N. lorga 108
Cetatea Alb

:

— In timpul stpânirei moldovene, de I. Bogdan 116
— Scurt descriere, de Alex. Lprdatu -.
. 125
Cetatea Sorocii, de N. lorga 129
Cetatea dela Poenari, de Alex. Lprdatu 135
Cetatea Severinului, de Teohari Antonescu ........ 147
Palate i curi domneti 151
Palatul lui Duca Vod : Cetuia dela Iai, de Al. Russo . . . 153
Curile Domneti Brâncoveneti : Doiceti, Mogooaia, Potlogi,
de Virg. Drghiceanu , . . . . 158


430

Pag.

Cule 171
Culele gorjene, de Al. /efulescu .... ,....'. . 173
Culele din Mldreti (Vâlcea), de I. D. Trajanescu 179
Biserici i mnstiri moldovene 193
Biserica din Rdui, de N. lorga 195
Biserica catolic din Baia, de Alex. Lpcdatu 199
Mnstirea Putna, de N. lorga 207
Bis. Log. Tutul din Blineti, de N. Ghika Budeti 214
Bis. Sf. Gheorghe din Suceava, de D. Dan 220
Mnstirea Probota, de G. Bal i N. Ghika-Budeti 230
Mnstirea Slatina, de N. lorga 239
Mnstirea Sucevia, de N. lorga 244
Mnstirea Dragomirna, de N. lorga 251
Bis. Trei Ierarhi din lai, de Alex. Lpcdatu 255
Mnstirea Cetuia (lai), de Virg. Drghiceanu 268
Bis. Frumoasa de lng Iai, de N. lorga 277
Biserici i mnstiri muntene 281
Sn Nicoar i Bis. Domneasc din Curtea de Arge :
— Scurt istoric, de Alex. Lprdatu 283
— Descriere, de G. Mândrea 288
Ruinele Vodiei, de Al. tefulescu 293
Mnstirea Tismana, de Al. tefulescu 296
Mnstirea Cozia, de P. Antonescu 303
Bis. dela Snagov i Turbai, de Al. Odobescu 314
Mnstirea Dealul :
— Scurt istoric, de Virg. Drghiceanu 330
— Descriere, de Elie Popescu 333
Bis. episcopal dela Curtea de Arge :
— Scurt istoric, de Alex. Lprdatu 338
— Descriere, de Gr. Tocilescu 343
Bis. dela Bolnia Coziei, de P. Antonescu 354
Bis. Domneasc din Târgovite, de N. Ghlka-Budeti .... 358
Mnstirea Arnota, de Al. Odobescu 366
Mnstirea Govora, de I. D. Trajanescu 371
Biserica Stelea (Târgovite), de N. Gabrielescu ...... 379
Mitropolia din Bucureti de I. D. Trajanescu 389
Biserica Cotroceni, de N. lorga 396

I


431

Pag.

Mnstirea Hurezi :
— Istoric, de Alex. Lp^ datu 400
— Descriere, de Virg. Drghiceanu 412
Biserica Vcreti, de N. lorga 418
List de numele cetilor i oraelor antice ... 423
Greeli de tipar observate 424

Tabla ilustraiunilor 425

Cuprinsul 429


DR
206
L36

Lapedatu, Alex ( ed•

)

Monumentele noastre
istorice

PLEASE DO NOT REMOVE
CARDS OR SLIPS FROM THIS POCKET

UNIVERSITY OF TORONTO LIBRARY


O o