CODICELE PUŞCAŞUL. 1. INTRODUCERE. Cum în puţine familii româneşti cultul scrisului are oarecare tradiţie, am crezut de bine ca să facem cunoscută, cu prilejul sărbătoririi lui Sextil Puşcariu, în parte, opera unui vechiu cărturar — probabil nu cel mai vechiu — din această familie care a dat atâtea vlăstare distinse pe diferite terene. E vorba de popa Bucur din Sohodol (Bran), fiul lui Iuga Puşcaşul, care, în a doua jumătate a secolului al 18-lea, se îndeletnicea cu scrisul şi de la care rămăseseră mai multe codice. Unchiul sărbătoritului nostru, loan cavaler de Puşcariu, fost membru activ al Academiei Române, a cunoscut cinci din ele, despre care spune următoarele: „un exemplar e la mine, altul la frate-meu Leonte, preot în Sohodol, altul la frate-meu Ilarie (fost arhimandrit şi membru corespondent al Academiei), unul în biblioteca lui Şaguna, iară al cincilea l-am donat bibliotecii Asocia-ţiunii transilvane".1) Al şaselea codice care se găseşte în posesiunea mea nu l-a cunoscut cavalerul Puşcariu. De cel rămas în Sohol-dol părintele Victor Puşcariu, fiul părintelui Leonte, la care rămăsese manuscrisul, nu ştie nimic. Probabil că s’a prăpădit împreună cu alte hârtii în cursul războiului mondial. Până acuma nu putem spune care e soarta celorlalte manuscrise, precum nu putem şti, dacă — ceea ce e foarte probabil, ţinând seamă de vitregia timpurilor — nu cumva vor fi rămas şi mai multe manuscrise de la popa Bucur, dar în cursul vremurilor au mai pierit din ele. Chiar şi numai numărul acestor codice dovedeşte o deosebită dragoste de carte a popii Bucur Puşcaşul. Dar conştienţiozitatea cu care copiază el textele, apoi — după cum se poate vedea din alăturatul facsimile — trăsăturile caligrafice, observarea exactă !) Notiţe despre întâmplările contemporane. Sibiiu 1913, p. 6. 68 CONSTANTIN LACEA a rândurilor, meticulozitatea cu care desemnează şi împodobeşte cu chinovar iniţialele ne fac să admirăm şi mai mult cultul scrisului care l-a avut acest preot de sat acum 160 de ani, al cărui scris face cinste nu numai familiei Puşcariu, ci şi neamului întreg. Pentru a arăta gradul de înrudire între Sextil Puşcariu şi popa Bucur din Sohodol, cu care savantul de astăzi are multe însuşiri comune, dăm (p. 69) o schiţă a arborelui genealogic al familiei alcătuită pe baza celui publicat de cavalerul Puşcariu în Notiţele amintite pp. 12—13 şi completat de noi în urma infor-maţiunilor luate de la membrii familiei. In legătură cu acestea ar rămânea să dăm lămuririle necesare cu privire la numele vechiu al familiei „Puşcaşul". In Notiţele amintite, pp. 5, 9, 10, cavalerul Puşcariu ne spune că aşa s’a numit familia lor — originară din Marmaţia — până la anul 1848, când cei doi comisari ai comandei generale din Ardeal, Laurian şi Bran de Lemeny, l-au trecut „sub numele mai romanizat" — cum spune el însuşi — „de Puşcariu". („Această schimbare s’a făcut fără voia mea", zice cavalerul Puşcariu în notă). „Pe baza aceasta", continuă el, „sosindu-mi decretul de întărire, mi-a rămas numele Puşcariu, care apoi a trecut şi la celelalte denumiri din decrete în decrete, până ce fui ridicat şi în rang de cavaler cu diplomă împărătească tot cu numele acesta. De la mine apoi au luat şi ceilalţi membri ai familiei — ba până şi ramura Puşcaşieştilor din Betleanu şi din Sălagiu numirea de Puşcariu". La Bran, s’a păstrat numele vechiu al familiei numai supt forma diminitivă: Puşcăşel. II. DESCRIEREA MANUSCRISULUI. Codicele cuprinde 91 de foi de hârtie groasă, galbenă, care are marca reprodusă de Kemeny Jozsef, în Signa Chartarum, din anii 1785, 1779 şi, puţin altfel stilizată, 1793-Filigrana hârtiei codicelui nostru e la fel cu cea reprodusă de Kemeny la pag. 329, din anul 1779, data cea mai aproape de anul în care s’a scris codicele. Când s’a legat manuscrisul, s’au adaos, Ia început încă o foaie şi, la urmă, cinci foi de hârtie mai subţire şi cu altă filigrană pe care n’am găsit-o reprodusă în colecţiile de filigrane de hârtie. Putem spune cu siguranţă 1700 luga I 1725 1750 1775 1800 1825 luga II Puşcaşul Radu 1 Voicu I I (sinucis) văduva măritată | după Reşina Bucur I Radu ? II (preot în Sohodol) (emigrat la Ditro şi prota acolo) (soţia Pandrea de Mărgineni) Dela acesta se trag Puskâs de Ditro Leonte I Bucur II (preot în Sohodol) (preot în Tohanul nou) soţia Smar, Enescu loan 1 Bucur III losif Stanciu Leonte II Nicolae (preot în Sohodol) dascăl loan, losif preot în loan soţia Stana Tătulea de loan, Bucur, Leonte, Poiana-Mărului Tatul din Mărgineni George, Nicolae, loan loan II losif Leonte III Juga III Bucur IV septemvir şi cavaler advocat (preot în Sohodol.) preot în Veneţia arhimandrit soţia Stana Circa cu fiii: 1835---1923 Vaier, Leonte, Livia loan, Iuliu, Emil şi Iuniu 1 Victor mărit. Moşoiu din prima căsătorie cu din a doua căsătorie cu Eufrosina Ciurcu Ecaterina Ciurcu Silvia f Lucia Sevastia + Marin f Anton + Sextil Dora Cato f Marin f măr. Bologa născ. 4 Ian. 1877 măr. Buicliu I căsătorit cu | Eleonora Dima Dr. Vaieriu Bologa Radu Lia născ. 1906 născ. 1907 CODICELE PUŞCAŞUL 70 CONSTANTIN LACEA că, la început, codicele a avut mai multe foi, deoarece din pilda care abia începe pe pagina din urmă nu ne-au rămas decât 9 Ljn ynfoHTninrnc>j>n/VLmnmî Wn Hxa^ Im. Miumna ^ ? ^ tŢ[%c7lnaTnc>w.a (hfftiăfop'a flj''7. J '<1 /' -221/; mvm vwwn /f-mâafirnML'igi npf&m, £^>trna onmîîfn /l 'w»<,' CJU—Cv' S/î’’} 0 ’lj.? ^ mn fwinhmr *yn\na fHc& m?$ixoil fâtffiiTnn/u Hoa.mpx'- \ /ipp/ , L W/t mn/nt^'6r^- ( , o JLsvnmfî^f. pmmnnnx Ho arapi a/it pomnpppfmpall^ Hitnlmoapt L\ $mtâ{% wap, wattu poccnn\^iiTTÎ?am\ , Cld f-jlphtnl floacj mu, îân^i/urapt nUianu- van hnpwni wii 7!ytu W SU4t}n\2. J&im'Cfnrru ?nz}m\iTTL\xmi haaiw ihonAint- (**ţnnm amm Qţnirn ăm!k . ^ „ w 7Tb\m\n lax . ia- ‘ffitfTnin /.if $ ^ abnî fp , —fi mimuop mmoTm noma /brut 6mw (nti v J si» J J an ’ *■''* * P** , ^ sa '' <&' ~ p , # Ma. mmm e* LcXoLp /Jlaprim :IJ* Lum /ia t . kvrfo tn'ic ^Tacin^^ HdTLc&H, Tic rânduri. Până s’a legat, s’au pierdut din foi. Că n’a fost legat de la început, ne-o dovedesc, afară de lipsurile de la urmă, şi notele de pe margini, scrise de mână străină, de la paginile 2, CODICELE PUŞCAŞUL 71 3, 5, 16, 101 tăiate de legător când a retezat foile. Dintr’o notă scrisă pe o foaie adaosă la urmă se poate şti că legătura trainică, în piele, cum ne-a rămas, s’a făcut înainte de anul 1799. Codicele e păstrat destul de bine. Numai din foaia a patra s’a rupt o bună parte şi o bucăţică din foaia primă. Textul, afară de note, e scris de două mâni. Partea dintâiu, 101 pagini, e scrisă de popa Bucur Puşcaşul. La pagina 63, reprodusă aci (p. 70) în facsimile, unde termină Canonul Sfântului Andreiu, urmând tradiţiei, semnează: „Al tuturor cu totul plecat popa Bucur sin Iuga Puşcaşul ot Sohodol. Martie 15. Anno 1770. Scris la Bran“. Mai încolo numai semnează, dar cerneala, numărul rândurilor, scrise pe linii oarbe, câte 21 pe fiecare pagină, fără excepţie, dar, mai ales, acelaşi scris drept, caligrafic, ne arată că tot el a scris şi paginile 65 până la 101. Restul, paginile 103—182, sânt scrise de altă mână, mai aproape de noi, cătră sfârşitul secolului al 18-lea, mai mărunt, mai puţin caligrafic, dar cu multă îndemânare, cu litere puţin aplecate, cu mai multe slove asvârlite deasupra rândului şi cu câte 22 de rânduri pe pagină. Scrisul acestui copist îmi vine foarte cunoscut din arhiva bisericii Sfântului Nicolae din Braşov, unde presupun că a ajuns codicele înainte de 1799. (V. capitolul următor), dar până acum nu l-am putut indentificâ. III. CUPRINSUL CODICELUI. (cu indicaţia unor izvoare) Canonul Sfântului Andreiu copiat de popa Bucur Pag-Puşcaşul din triodul de la Râmnic din anul 1761 . . 1—*63 „Viîaţa Sfintei Maicii noastre Marii Eghipteancăi" copiată de popa Bucur Puşcaşul din triodul de la Râmnic din anul 1761 .............................. 65—101 „Istoriile Sfântului Varlaam cătră Iosafu“. Cf. Ga s- t e r, Lit. pop.1) 32 ş. urm.......................103—117 Pilda cu inorogul. Cf. Năsturel2) p. 119, N e a- i) Dr. M. Gaster: Literatura populară română, Bucureşti, 1883. -) Vieaţa Sfinţilor Varlaam şi loasaf tradusă din limba elenă la anul 1648 de Udrişte Năsturel de Fierăşti. Tipărită pentru prima oară de Generalul P. V. Năsturel. Bucureşti 1904. 72 CONSTANTIN LACEA goe1) p. 131, Gaster, Lit. pop. 42 idem. Chrest.2) I. 165 ....................................... 103-104 Pilda celor trei prieteni. Cf. Năsturel, 121, Neagoe 133, Gaster, Lit. pop. 44 ................... 104 — 108 Pilda unei cetăţi cu împărat strein. Cf. Năsturel, 125, Neagoae, 184 ............................. 108—111 Pilda împăratului care vrea să omoare pe fratele său. Cf. Năsturel, 57, Neagoe, 118, Gaster, Lit. pop. 40........................................111—114 Pilda cu privighitoarea. Cf. N ă s t u r e 1, 98, N e- goe, 121, Gaster, Chrest. II, 77....................114—116 „Cântarea lui Iosaf împăratul Indii[i] când au intrat în pustieu. Cf. Năsturel, 297 cf., ib., XVII, XIX, XXXVIII-XXXI, Gaster, Lit. pop. 46-53 .... 116—117 „Al Sfântului Vasilie cuvânt pentru un preot ce au trăit ani 170“......................................117—120 „Istoriîa pentru Arhanghel Gavriil când au slujit unui sihastru ani 1“ (scris greşit în loc de 30, v. p. 121/2,3)............................................120-123 „Pentru un împărat foarte scump“..............123—127 „A împăratului Solomon pentru legarea duhurilor viclene“............................................127—131 „Pentru arhiereul ce s’au turcit şi pentru un afurisit“..............................................131—134 „Pentru un călugăr înşelat de draci cu trufiîa“ 134—137 „Pentr’un prost dirept temătorîu de Dumnezeu“ 137—141 „Pentru iubitor iul de biserică cum au scăpat de moarte“.............................................141—144 „Pentru feciorul văduvei care au învăţat 3 meş- teşu[gv]ri mari“....................................144—150 „Pentru lemnul corăbiei cel crescut (în loc de : crezut) a fi din crucea lui //[risto]s“.............150—152 „Pentru cetatea Lozanii[\[ şi pentru împărăţiîa ei preste şerpi“.......................................152—156 „Pentru minunea Sfântului Nicolae“............156—159 „Pentru minte şl noroc“....................... . 160—162 0 învăţăturile bunului şi credinciosului Domn al tării Româneşti, Neagoe Basarab VVd către fiul său Teodosie VVd. Bucureşti, 1843. 2) M. Gaster: Chrestomatie română. Leipzig, Bucureşti, 1891. CODICELE PUŞCAŞUL 7i „Spunere pre scurt de dăscălii cei aleşi de Dumnezeu".................................................. 162—17S „încredinţare pentru orecarii (sic !) dovediri aflate prin multe scripturi a multori (sic!) dascăli“ .... 173—177 „Alte arătări. Oarecare pilde“.....................177—180 „Arătare pentru feţele a patru ev[an]gh[e]lişti“ . 180—182 „Altă pildă11, (neterminată)........................ 182 IV. CĂLĂTORIA CODICELUI. Din mâna popii Bucur, care scrie cele 101 pagini de la început, codicele a trecut în posesia mai multora, astfel, după însemnarea de la pag. 101, a ajuns, când nu ştim, în posesia popii Adam duhovnicul din Poartă, sat vecin cu Sohodolul. A fost şi în posesia unui anume Gheorghie Albul, iar de la acesta „a rămas la Anton Popovici de pomenire11 (însemnarea de la pag. 63). Acelaşi Anton Popovici se mai iscăleşte odată la pag. 101, scriindu-şi numele de botez cu chirilice, ca la pag. 63, iar Popovici cu latine : Popovits. Înainte de anul 1799 a ajuns codicele la Braşov, căci atunci începe să însemne fiul popii Dumitru (probabil, Grid) din Braşov diferite cazuri de moarte din familia sa. EI nu spune că scrie în Braşov, dar deoarece notează că trei persoane moarte între anii 1799 şi 1821 au fost îngropate la biserica Sfântului Nicolae, iar cei morţi după 1825 la biserica Sfintei Troiţe, nu mai încape nici o îndoială despre aceea că e1 vorba de cele două biserici din Şchei, dintre care cea de pe Tocile cu hramul Sf. Troiţe a fost zidită la anul 1813. Dintr’o notă de la sfârşitul cărţii s’ar părea că după ce s’a scris partea a doua a manuscrisului şi s’a legat codicele, probabil la Braşov, ar fi ajuns iarăşi în posesiunea unui popă Toma din Bran. Pe aceeaşi pagină se iscăleşte şi Toma Popovits junior care scrie nişte versuri ungureşti. Eu am primit codicele de la protopopul Braşovului Ioan Petric care nu s’a iscălit nicăiri, dar şi-a pus stampila pe pagina întâia. V. ALTE OBSERVAŢII. Din unele scăpări din vedere ale popii Bucur putem şti şi următorul amănunt din felul cum proceda el la scris. Anume iniţialele le scria — după cum am spus cu chinovar — numai 74 CONSTANTIN LACEA după ce copia pagina întreagă cu cerneală neagră. Numai aşa •se explică de ce uneori uită să facă iniţialele, ca de pildă la pag. 21. Din însemnările de la pag. 64 : „am fost la verul Adam la gazde pe Poarte'1 (a. 1774) şi de la pag. 86: „Kosma de pe Porte" se desprinde o constatare sigură despre formaţiunea unor localităţi şi denumirea lor. Anume Poarta e numele unui râuleţ care vine dinspre Buceci şi se varsă în râul Turcu. Cu siguranţă că numele i-a venit de la staţiunea vamală, de la „poarta" (Bran) unde se făcea, pe vremuri, controlul mărfurilor şi persoanelor care treceau pe acolo. Pe malurile acestui râuleţ s’a format o aşezare românească, un sat, care, după numele râuleţului, s’a numit şi el „Poarta", dar localnicii până astăzi zic : „sânt de pă Poartă", „mă duc pă Poartă" sau „viu de pă Poartă", deci ei tot râuleţul îl au în gând. La fel se zice şi: „stau pă Şimon" sau „pă Moeciu", alte sate din Bran, aşezate pe râurile Şimon şi Moeciu. Un alt fapt — acesta de importanţă locală — se desprinde tot din nota dela pag. 64 scrisă — cu litere latine — de Stan, fiul popii Bucur — nu putem preciza dacă e vorba de Bucur al nostru —: „se se ştie de kind am fost din jos de Bran" (pe Poartă). La fel se citeşte în inscripţia din veacul al 18-lea de pe biserica din Moeciul-de-jos : „satul Lungoceşti care este din sus de Bran". Aşadară Branul nu eră, cum nu este nici astăzi, pentru locuitorii satelor aşezate împrejurul castelului de la Bran şi până la Giuvala decât o mică aşezare de case împrejurul castelului, deoarece ei şi astăzi, când cobor de pe Şimon, de pe Măgură sau de pe Moeciu — tot sate care ca administraţie aparţin Branului — zic : „mă duc la Bran". (Cf. „Socodoalele [în loc de Sohodoalele] din jos de Bran după [= de pe] Poartă" a 1780. Dr. St. Stinghe, Documente privitoare la trecutul Românilor din Şefiei, Braşov, 1901, voi I. 293). Mai notăm şi următoarele amănunte. La pag. 64 Stan sin popa Bucur din Moeciu, despre care a fost vorba, scrie câteva fraze într’o latinească stricată şi două cuvinte ungureşti. Scriere cu latine mai întâlnim şi la paginile 3, 6, 86—87. Pe două pagini de la urmă Toma Popovits junior scrie versuri ungureşti. Se înseamnă şi două cutremure, probabil, de un Braşovean, unul la 14 Noemvrie 1829 şi altul la 11 Ianuarie 1838. CODICELE PUŞCAŞUL 75 VI. LIMBA TEXTELOR. Toate textele cuprinse în codicele Puşcaşul sânt copiate. Studiind toate trioadele apărute până la 1769, deşi toate se reduc la aceeaşi redacţie, putem spune cu siguranţă că popa Bucur a copiat Canonul Sfântului Andreiu şi Viaţa Măriei Egipteancăi din triodul tipărit la Râmnic la anul 1761. Al doilea copist care scrie restul codicelui (pag. 103—182) bănuim că a fost braşovean. Cum limba în care sânt scrise aceste bucăţi nu e unitară. e uşor de constatat că textele acestea, din partea a doua a codicelui, s’au copiat de pe diferite scrieri originale sau, mai de grabă, de pe nişte copii din timpuri diferite. Despre pildele lui Varlaam putem spune cu probabilitate să sânt copiate de pe o copie făcută de pe traducerea lui Udrişte Năsturel, deşi, sub raport lingvistic, se prezintă foarte schimbate. In consecinţă, având doi copişti care n’au copiat de pe acelaşi original, vom separa observaţiile noastre lingvistice după copist. A. Textele copiate de popa Bucur Puşcaşul. Popa Bucur fiind un copist foarte conştiincios, în textele lui numai unele alunecări în graiul lui original prezintă interes deosebit din punct de vedere lingvistic. Câteva din aceste alunecări sânt contribuţii preţioase, deoarece ating unele chestiuni care se discută mult în timpul din urmă între filologi şi care promit a fi continuate. Pentru a încunjurâ însă eventuale deducţii lingvistice neîntemeiate, ţinem să relevăm faptul că fenomenele lingvistice particulare, care le înregistrăm din textele copiate de popa Bucur, nu le putem localiza geograficeşte, deoarece Puşcăşeştii, după cum am amintit, se trag din Maramureş, de unde au trecut mai întâiu în Moldova, iar de aici, în prima jumătate a secolului al 18-lea, pe timpul Cantemireştilor, s’au refugiat ca „emigranţi politici", cum zice cavalerul Puşcariu, în Notiţe, p. 5, mai întâiu la Cason în Săcuime, iară de aici la Braşov. Câş-tigându-şi terenul Sohodolului din ţinutul Braşovului, continuă cavalerul, s’au aşezat acolo trei fraţi cu familiile şi servitorii lor. Cel mai mare dintre fraţi a fost Iuga, tata popii Bucur. Din aceste comunicări vedem că nici de cărturarul nostru, popa 76 CONSTANTIN LACEA Bucur, nu putem şti cu certitudine dacă s’a născut în Sohodol sau într’altă parte înainte de a se fi stabilit tatăl său aici. Fonetism. E accentuat înaintea lui ch prezintă metafo-nie, cum nu se găseşte în nici un triod tipărit: închipuirea ceai [= celei] veichi 25, toată istoriîa legii veichi 36, o haină veiche 73, chiar şi: leagea veaiche 51 şi ureichile 77. Ne-am aşteptă, socotind după extinderea geografică a acestui fenomen fonetic, să dăm şi de forme ca oichi, dar nu găsim decât ochi 10, 71, 95. Avem însă câinile 40, pâini 86 şi mâini 95, alături de mâni 12, 25, 75, etc. Diftongul ea accentuat a fost redus, ca şi în alte texte vechi, dar nu în trioade, la a în: aştaptă-mă 72. De vreme ce copistul era Român, acest fenomen, care îl întâlnim şi în partea a doua a codicelui de mai multe ori, nu mai poate fi invocat cu atâta tărie, cum am făcut-o în Dacoromania III, p. 465 şi Drăganu ib. p. 478 şi 920, în sprijinul teoriei săsismelor din textele noastre vechi. După labială, acest diftong e redus într’un singur caz la a în cuvântul tocmală 36, care chiar pe pagina următoare apare sub forma: tocmeală 37. E din prefixul des s’a asimilat la ă următor în : dăznădăj-duirea 60 şi, prin analogie, în : dăzmirdări 23, 44, alături de dezmirdare 9, 11, unde nu mai era ă care să producă asimilaţia. Relevăm, cu această ocazie, şi reducerea diftongului ie, după labială, în cuvântul din urmă. In locul formei vechi, întrebuinţate în celelalte trioade, denainte găsim numai forma de astăzi din nainte2, 11, etc. Ă final precedat de ş şi j a fost asimilat şi a trecut în e: uşe 67, 82, cenuşe 50, 76, grije 68. U neaccentuat din cuprinde e redat, de cele mai multe ori, prin o: coprind 61, coprinzând 91, coprins 45, 84, 97, necoprins 18, alături de cuprinde 58, 87, 95, şi cuprins 17. Mult mai adesea decât în celelalte trioade întâlnim această trecere în hiat: răo-tăţi 4, 5, 8, 37, 50, 90, caotă 9, căotând 71, 83, căotat 81, dar căota şi căutând 97, căutând 94, 97, adaog 46, adaogerea 70, dar laud 6, laudă 6, lăudând 100. Tot o găsim şi în imperativul lui aduce: ado 40, 21. A s i m i 1 a ţ i e avem în gerundiul lui luă: luund (numai aşa cu labializare) 50, 59, 69, 73, 84, 96, 98, la fel ca în Psalt. lui Coresi 1577 şi Hurmuzaki (ed. Candrea, 273). Pentru CODICELE PUŞCAŞUL 77 infinitiv găsim formele: luoă 91 şi lud 73. Alte cazuri de asimilare : niminea 29, 45, 52, 65, 82, mai rar nimenea 78, nimunui 91, alături de nimănui 93. Negaţiunea „nici" se prezintă mai ales sub forma veche: nice 3. Disimilaţie: e-e s’a disimilat în i-e : câinile 40, cuget ile 3, 4, şi, scris greşit, cugetitile 12, deagetile 96, pântecile 27, 34, 35, tainile 84, 86, şi de aici forma nearticulată: taini •92, 95, 98, trâmbiţile 48 dar şi faptele 12, ş. a. Alt caz de di- similaţie : păminteşti 9, 49. Sincopă avem rar în derivatul lui directus: drept 23, 25, 28, 36, 66, 97, îndreptă 68, 75, 77 86, îndreptătoare 88, 98. Cu mult mai numeroase sânt formele nesincopate, cu i: dirept 23, 28, 34, 40, 42, 50, 51, 53, 54, 56, 83, îndireptă 14, 21, 23, 27, 57, 62, 84, 85, 100. Avem forma literară de astăzi a rupe 74, fără m. Adverbele apar mai ales cu a final: acuma 23, 36, dar şi: acum 25, 36, asemenea 16, 18, atuncea 10, 16,38,39, 53,86, 08, nimica 78. Iot aci zare găsim în: patriearşi 21, 22, pluralul lui patriarh. Tot aşa în următoarele cuvinte nu cred că avem a face cu o simplă grafie, mai ales că nu o găsim în celelalte trioade : imperf. conj. IV băiieam 88, poftieam 88, pohtieam ib. mă si-lieam 82, piiatră 10, 13, vieaţă 14, 27, viiu adj. 3, 90, vb. 4, ştiiu 3, 83, ceale ştiiute, ceale neştiiute 5, ştiiută 77, să nu fiiu 15, 83, pustiiu 68, (pron. pers.) miie 72. In legătură cu acest fenomen fonetic relevăm observaţia lui Sextil Puşcariu din Dacoromania, IV p. 1309, din notă: în Bran, ţăranii cari nu imită limba literară rostesc chiar buriete în loc de burete, deci ie în loc de e. Cuvântul unghie se pare că popa Bucur îl pronunţa în trei silabe cum se pronunţă astăzi în unele părţi, în special în Ţara-Bârsii, deoarece găsim forma pluralului scrisă: unghiile 99. In junincă şi genunche se pare că formele cu -n- propagat înaintea consoanei următoare erau proprii graiului copistului, deoarece alături de forma genuchiele, 69 73, 85, cum se găseşte de regulă în trioadele tipărite, îi scapă copistului forma genunchiele 92, iară celălalt cuvânt îl avem atestat numai sub forma juninca 31, 43. 78 CONSTANTIN LACEA Sincoparea lui t se face în bajocurit 44, alături de batjo-curitoriului 15 şi în sfeaşnicul 58. Copistul şovăe între scrierea poftă şi pohtă: pofte 7, 9, 16, 46, pohta 78, 80, 88, 96, poftieam 88, pohtieam ibid. Sub forma cea nouă găsim cuvântul înpotrivă 33, 38, dar şi, ca în trioadele tipărite, înprotiva 37, cu căderea lui r din silaba a treia. Morfologie: gen. dat. fem. are forma de astăzi : vieaţa Cuvioasei Marii 1, nu Măriei ca în trioadele tipărite, alt canon al Cuvioasiî Maicii noastre Marii (citeşte : Mariii) Eghipteancii 5 faţă de: alt canon ai Cuvioasei Maicii noastre Măriei Eghipteancii (Triod 1761), măniî (citeşte: măniii) 11, bărbaţii (cit. bărbăţiii) 23. Pe lângă forma citată Eghipteancii, reproduce, după original, forma veche Eghipteancăi: Vieaţa Sfintei Maicii noastre Marii Eghipteancăi 65 titlu. Sintaxa şi lexicul textelor copiate neprezentând abateri importante de la original rămân nestudiate. B. Textele din partea a doua a codicelui. Prin unele particularităţi evident dialectale — unele braşo-veneşti -- şi prin unele arhaisme, şi limba acestor texte prezintă oarecare importanţă. 1. Fonetism. Forme arhaice: vărtutea 114, măframă 141, 142, 143, în-cungiură 156. Metafonia cu i: păine 140, mâini 116, mâine 141. Şi aici ca şi în textele copiate de popa Bucur Puşcaşul diftongul ea a fost redus la a în : aştaptă 126/iv, 19, 178/is. E din prefixul des s’a asimilat la ă următor în : nedăspăr-ţită 107/21,22. Aceeaşi trecere o găsim în: dăşertăndu-l 159, dăzmirdări 104, 113, dar şi : dezmirdările 110, dezmirdăndu-se 155. Şi aici avem reducerea diftongului ie, după labială, în cuvântul din urmă. E accentuat după ţ trece rareori în ă: viţăl 181, alături de viţel ib. Alte cazuri de trecere a lui e la / avem în: videă 133, 145, alături de vedeă 135, 172, tribue 140, 160 şi tribueşte 106. CODICELE PUŞCAŞUL 79 S’a păstrat u organic în: purcari 161, despuiat 109. Tot u în loc de o de astăzi avem în : bugăţie 109, ciumagul 161. In loc de au întâlnim mai adesea ao : aor 113, 114, 155, 174, bălaor 103, 155, adaos 159, scaoti 108, 121, dar şi : caută 114, caute 158. Diftongul ua apare, în hiat, ca o în: a doo zi 117, 122, 142, 178, ca uoa în : a luoa 104, 153, luoat 166, ca oa în : loa 158, dar mai adesea: luat 120, 122, 132, etc. A s i m i 1 a ţ i e avem în participiul lui lua, ca la popa Bucur; luund 110, 115, 120, 123, 125, 131, 154, 155, 158, apoi în: cunoscund 133, niminea 123, nimini 142, întimpinat 153, pretutindinea 158, duminică 178, limba sirUnească 174, 175, în-trăbăndu-se 166, dar pe aceiaşi pagină întrebându-i, ospetez 115, 139, 140. Nealterat a rămas â în: fămee 158, săborul 135. Disimilaţie: e-e s’a disimilat în i-e: eslile 171, ne-putinţile 169, tâmp Iile 138, 140, văduvilor (fem.) 171, didese 142. Sincopă avem rar în derivatul lui directus: drept 161 îndrepiează 108, 137, 148, 161, mai adesea: dirept 137, 138, 144, 152, 153, 159, 162. Io ta ci zare găsim în : dievoleşti 130, 131, 135, diîa-volul 135, patrierşie 135/e, io, sing. patriiarh 135, buriiaşi (sing.) 124, oraşi 146, viziriul 123, viziri (sing.) 127; tot aşa: cinpo-iarîul 159, mărgăritariu 115, 116, muritor iu 113, oltari 133, 163, patrafirîul 133, portar iu 138, vănătoriu 114, chiar şi: multori 173, apoi amiiazânoapte 174, filară 153, urechiîa 176, şi, de sine înţeles, fitului 170. Afereză: au pucat 152, au tins 103 (în loc de „întins"), s’au tins 182. Din terminaţiunea ea s’a asimilat c la j precedent în : mieluşa 163. Nu avem propagarea lui n în îngenuchind 133. Disimilaţie avem în: amăruntul 154, şi amerinţa-rea 171. Pentru priveghitoare avem privigătoare1) 115/i, 13,21, întocmai ca în învăţăturile lui Neagoe Basarab p. 121, pe când la *) *) în fişele Dicţionarului n’am găsit această formă, dar mi-o atestă d-1 P a ş c a din comuna Crişcior, din Munţii apuseni. 80 CONSTANTIN LACEA Năsturel avem priveghitoare p. 98. Cf. în Codicele pribeagului Gheorghe Ştefanx) p. 20: priveghii. In loc de zdranţe găsim forma stramţe 114. R din grupa pr uneori s’a păstrat, altădată a dispărut: presta 160, peste 163, pântro [= printr’o] 155. Fonetism strein avem: ispoveduesc 137, jertvui 181, evnuh 180, pohti 129. Probabil după aceasta : ohtă 152/is, 19 în loc de „oftă". Fonetică sintactică: şi-ş uita d’a ţ= de-a] prânzi 148, şira [= şi era] 152, iară ia u zis [= au zis] 154, întru una de zile 134, passim, întru adevăr 172. 2. Morfologie. Foarte rar lipseşte articolul enclitic / : înpăratu 114, postu 178. Gen. dat. fem. : a lumiei 171, 178. înregistrăm un singur plural vechiu în ure: duhure 173. Nu s’a făcut metafonia lui a tonic în ă la plural în: săbiile 134, laturi 116. Vocative în e: o ome 105, 115, 157, preote 118. Articolul enclitic adaos la pronume: a acestului veac 110. lotacizare întâlnim în următoarele verbe: să nu mă spai [= speriu] 113, 173, şez 160, văz 161, să mori (pers. 1) 153, omoriia 123, ispitita 115, junghiese 178, dar să o junghe 115, jungher ea ib. Viitorul la persoanele I şi III de la plural prezintă metafonia lui o în oa : voam 110, voar 111, 121, 122, 125, 153, 154, 161, ca în documente scrise de popa Radu Tempea (S t i n g h e op. cit. I. 292). La singular avem forma literară: va să-i dea 139. Notăm şi imperativul vechiu : blem 157. In loc de a cure avem forma refăcută a cură conj. I: oprind curarea sângelui Vernichiei cei ce-i curase sânge ani 18, 176. ’) N. Drăganu: Codicele pribeagului Gheorghe Ştefan, Voevodul Moldovei. Studiu şi transcriere. In Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj, 1924. CODICELE PUŞCAŞUL 81 3. Formaţiunea cuvintelor. Formă veche: amiiazănoapie 174. Substantive : înpuţiciune 114/i-2, io, 12, măhniciune 113/s, 13, smerirea 121, sprijineala 157. priinţa 169. Compoziţie neobişnuită : dat de seamă 105, în loc de „dare de seamă". Adjective : sărăcească 165, în loc de „sărăcăcioasă", Pilat Ponteanul 163, perseşti 162, în loc ge „persani". Verbe: cremeni în loc de „încremeni" : stăpănu-său văzând au cremenit 143, jcrtvui 181. Locuţiuni adverbiale: îndegrabă 164, într’acoace 131. Conjuncţie : pentru căci 180. 4. Sintaxa. Lipseşte articolul enclitic : arhidiîacon Ştefan 178. Formă articulată fără rost: netemătorîul de Dumnezeu fiind 141. Repeţirea articolului enclitic la genetiv: capul sfântului loan Botezătoriului 180. In locul articolului enclitic găsim prepoziţionalul : suflarea a vânturi mici 116, toate trebile ale stăpânu-său 141. Articolul prepozitiv a în loc de al: anul a şaptelea 178. Lipsa articolului prepozitiv : la un frate-său 141, altă pildă iarăş aceluiaş Varlaam 114, cf. 108, dar: altă pildă a aceluiaş Varlaam 104. Găsim complementul articulat în expresia: a jucă cărţile 146. Infinitiv substantivat: mergând pentru vederea la lucrători cum lucrează 127. Substantive articulate contra uzului actual după prepoziţii: cu vărtutea 114, de ajutoriul 105, de cămila 158, la masa 117, pentru beţiîa 117, pentru frumseţea 128, 154, 159, 176, pre călugărul 135, pre cinpoerîul 158, dar şi pre cimpoerîu 159, pre morţii 176, prin tăerea 172. Unele verbe sânt întrebuinţate în forma pronominală, neobişnuită astăzi : a se cumpăni = „a umblă cu gândul, a sta în cumpănă, a avea intenţia" : să cumpănita să să omoare 146, a 6 82 CONSTANTIN LACEA se făgădui 154, 158, 171, a-ş neguţători — „a face negoţ" 144, 145, dar şi intransitiv: să neguţător esc [eu] pre mare 144, a se părăsi de ceva = „a renunţă la ceva": s’au părăsit de ajuto-rîul ce aştepta de la dânsul 105, a se posti 167. Intransitive: ce ai ostenit până la noi? 157, cf. 180. Transitive: eu înpărăţesc această pustie 154, de câtă prietenie te-am îndulcit de la mine 106. Construcţii neobişnuite : datori sânt [eu] morţii 153, învăţaţi filosofii[i] şi astronomiei 152, lipindu-se păgănătăţii 132. Cu prepoziţii : întru una de zile 134, 138, 139, 152, 155, nu ştia nimic pentru [= de] fie-sa 149. In propoziţiuni secundare finale se întrebuinţează pentru introducerea conjunctivului prep. pentru: pentru să ştie 160. Cum introduce o propoziţie obiectivă dreaptă în loc de că : zic cum să află şi până acum 156, văzând înpăratul pre copil cum are minte 161, cf. 158, etc. Negaţiunea nici... nici nu e însoţită de nu: nici l-au întrebat nici l-au judecat 143. Topică neobişnuită: i-au şi mai dat 159. Repetiţii stilistice: au intrat întru una în casele ceale de taină 132, decât altă decât toate 152. întărirea subiectului prin pronumele personal : el veni ibovnicul slujnicii 182. 5. Lexicul. înregistrăm aici câteva cuvinte neatestate aiurea, altele ieşite din uz, sau rar întrebuinţate astăzi şi altele cu forme sau sensuri necunoscute. începem cu cele care prezintă un interes deosebit din punct de vedere lingvistic şi continuăm, în ordine alfabetică, cu cele mai puţin importante. asurisit: Săpănd să îngroape pre alt mort temătorîu de Dumnezeu lângă acel legat (= afurisit de arhiereu), l-au aflat cu totul asurisit 132/io. Din context se vede că nu e o greşală de tipar în loc de „afurisit", şi bănuim că avem de a face cu un grecism şi anume cu un derivat al lui „Ekel", din care Pape derivă adjectivul aayjpos „ekelhaft" şi la care credem că se reduce aaoopo; „maigre" atestat de Hepites. Deci sensul ar fi „scârbos, slab". CODICELE PUŞCAŞUL 83 deletnic: Nu sânt deletnic să merg cu tine, că şi eu am năpăşti şi sânt în grije, dar voîu merge cu tine puţintel şi iară mă voîu întoarce acasă IO6/4-5 (la Năsturel, p. 122 : „sănt astăzi deleatnic a purceade cu tine“). Lexiconul budan înregistrează cuvântul acesta sub forma deleatnicu, traducându-1 prin „occupatus negotiis, vel laboribus distentus ; beschâftiget, geschăftig". In fraza din textul nostru a fi deletnic însemnează tocmai contrarul „a fi fără lucru, neocupat, a avea timp“, ca şi a fi îndeleatnic din următorul pasaj din Mărgăritare a. 1746: Acestea să faci când eşti îndeleatnic şi nu lucrezi, ap. Tiktin. Aceste înţelesuri vin în sprijinul explicaţiei semantice şi etimologice a lui „îndelete" dată de Puşcariu în Dacoromania I, 132—4. f e legă = haină rea, zdreanţă. Au văzut 2 călugăraşi în-brăcaţi întru nişte felegi rele 111. grivină = „monetă, ban, grivnă". Da mulţi arginţi gri-vini. 177. st at o ca mii 115/i6—17, 116/5,6 „struţ" (la Năsturel p. 99 „stratocamil", la Neagoe „zgripţor" p. 122, 123). abate 160 „a se sili, a se strădui”, a o r ea . . . aor ea 128 „când . . . când, aci . . . aci", a se apără „a se codi, a ezită": el întâi să apăra a-i spune 129, apestit „întârziat, amânat, îndelungat" 128, 132, 148, neapestit 129, 133, a arhieri vb. IV = „a fi arhiereu, a păstori ca arhiereu" 179. armaş „călău, gâde" : l-au dat la armaş de i-au tăiat capul, 143, aspidă 103, mai cu asuprâ „cu dobândă, cu prisosinţă, cu vârf, mai mult (decât s’ar cuveni)” 3: voi plăti astăzi mai cu asupră 107, blagodariîa „mulţumită, recunoştinţă" 142, b lag o r o dn ic ă „nobilă, de neam mare" 151, cetăţean „locuitor": cetăţeanul pustii[\\ 157, a se curteni „a se prezentă (la curte), a face temenele, ase închină" 148, 160, curte-nie „politeţă, manieră” : au învăţat toate curteniile meselor domneşti şi împărăteşti 145, a despărţi „a împărţi”: care [daruri] după greşală luundu-să de la dânsul (= de la Adam) s’au despărţit la alţii 174, a dur mită 148, dveara „uşa altarului” 157, feciori „copii”: cum au fost Iosif şi Mariîa feciori din fraţi. 164, frăncesc, -ească „francez” 152, g e-mânări „ramuri” 103, horă „cântec lumesc”: cântând şi hori, 172, a se împerechiâ „a se întâlni”: iară într’o zi iară s’au înpe-rechiîat mintea cu norocul 161, in o rog „animal fabulos cu un 84 CONSTANTIN LACEA corn“ 103, întunerec „mulţime, grămadă1': întunerec de ta-latiţi 105, a ispiti „a-şi bate capul, a-şi da silinţa, a se nevoi" (Neagoe p. 122): ispitita a o prinde iarăşi 115, lăsare „voie, poruncă": din lăsarea lui Dumnezeu acel vlădică părăsind creştinătatea şi turma sa s’au dus la înpărăţiia turcească 131, a luptă pe cineva „a-1 pune la încercare, a-1 ispiti": lup-tăndu-l diiavolul [pe călugăr] în multe felîuri de păcate şi nice într’unul nu-l putea supune, iară în cea mai de pre urmă au început a-l lupta cu trufiîa“ 134, marghiolie „viclenie" 138, mertic „porţie (de mâneare)": luundu-şi merticul lui şi întrănd ... să mănânce 138, număr „dată, zi a unei luni": în numărul a 25 al lui Martie 164, ob ic e aia 139, obicnă 108, 142, a osteni,,,a se trudi": aupropoveduit ostenind mai mult decât toţi apostolii 180, a părăsi „a uită, a renunţă": părăsi de a să îngriji de nevoile ce-l cuprinsese 103: Neagoe 132: „uită", a porunci „a trimite vorbă, a vesti": au poruncit înaintea jupănesii că-i aduc lemnul 151, a pos lu şi „a servi" 122, posluşaniîa „serviciul" 138, 140, povodnic „cal (adus de căpăstru pentru cineva"): au încălecat pre un povodnic, 135, cf. 134, ase prici „a se certa, a se sfădi, a discută" : mintea şi norocul s’au întâlnit într’un loc osebit şi au început a să prici care este mai de treabă omului. 160, p r ilăstit „amăgit, scos din minţi" 133, 136, a se scăpă din ceva „a se lepădă, a se îndepărtă": acel vlădică ce s’au scăpat din creştinătate. 132, scârbă „necaz, supărare": căzând în mare scârbă, î-m[i] tribueşte ajutoriu 106, cf. 145, scump „iubitor de avere, lacom, zgârcit", cu derivatul s cumpătate 123, singletic „sfetnic" 181, soţie „tovarăş, sot" 146, 147, a spăsi „a mântui, a scăpă de păcate": voîu să-m[i] spâsesc sufletul mieu 138, stămp ărare „astâmpăr": fără de stăm-părare îl căuta 103, stihie „element": aspidele închipueşte ceate 4 stihii 104, ştiut „cunoscător": avea un sfetnii prea înţelept şi ştiut de obiceaîul acelor cetăţi 109, cf. 130, tavlii plur. (jocul de „table") 124, 126, trufă „trufie" 150, trufi-toare „trufaşă" 107, a se umpleă „a se împlini": um-plându-se anul acela 110, v i t ic a n „vatican" : s’au îngropat în vitican 179, zanfir „safir" 130, a zdr umicâ „a tăiâ în bucăţi, a sfârticâ": l-au zdrumicat cu săbiile sale. 134. Constantin Lacea