ANATOMIA DESCRIPTIVA DE NICOLAE KRETZULESCU doctoro IN medicina de LA facultatea DIN parisc VOLUMULU AL TREILEA A5GIIIOI,OGTA ȘI NEVROLOGIA BIJCURESCI tipografia carol gobl l» STRADA DoMNEI, l«. 1887 PREFAȚA Dau astă ⁿ d' mai multă, trebuința de publicațiune în limba română de opere speciale în diferi- tele sciințe, opere cari să serve elevi lorii la studiile loru: Condițiunile sociale nu permită tutuloru tineriloru să con- sacre multă timpă la limbile streine ca să pută suplea cu opere scrise în acele limbi lipsa loru în limba română. Ne putemu dar închipui câtă acesta lipsă îngreuiază stu- diile nu numai tineriloru noștri dar si acelora din provin- ciile române vecine cari recurgă la universitățile nostre. Totu de uâ-dată im place a crede că acesta anatomie va servi nu numai cleviloru în medicină, dar și multora din medicii noștri cărora împrejurările nu le-aă permisă a cultiva într una modă mai întinsă limbele străine și astă-felă nu potu consulta cu profită, la trebuință, autorii străini. Acești medici întâmpinând a în di Ini ca loru practică cașuri morbide de medicină, dar mai cu semă de hirurgie, și vrendă a-șî reaminti anatomia reginneloru la cari se reieră acele cașuri, voru li mulțumiți să aibă supt mână uă carte de anatomie in limba română Nicolae Kretzulescu Montane i^SS. VI. ANGHIOLOGIA. Anghiologia (dela greeesce, ’Ațțs'Ov vasă) este partea a- natomiel care are de obiecții aparatul» circulațiunil. Acesta aparată se compune, 1° de cord» (inima), orga- nul» centrală ală circulat,ionii, care împinge sângele în tote părțile corpului, și 2° de vase, seti conducte ale căror trunchiuri ținu de cord», iar rămurile și rămurelele ce nască dintr'enșii, se răspândesc» în tote organele corpului. Vasele, seu conductele prin cari circulă sângele, sunt de trei feluri: 1 ’ arterele cari ducă sângele de la cord» la tote părțile corpului; 2° capilarele, vase forte mici, cari alcătuescă în desimea organelor» rețele ce facă parte in- tegrantă a astoru organe; 3° vitele, cari aducă sângele din tote părțile corpului și îl întorc» la cordă; 4° în sfîrșită, vasele limfatice, numite totu uă dată, vasele absorbante, cari tragă din cesătura organelor», precum și din cavitatea ca- nalului digestivă, dre-care substanțe și le varsă la urmă în sistemul» venosă. CAPITOLULU I DESPRE C O R D TT A. Considerați uni generale. Cordul» este tină felă de pungă mușchiulosă împărțită în mai multe compartimente cari con tractând»-se împinge prin artere în tote părțile corpului, sângele ce a primit» prin vfine. Elă este umilă din organele cele mat însem- nate din piinctulă de vedere zoologică: presența seu lipsa 4 hil, precum și complicația seu simplicitatea textureî lui la diferite animale, sunt legate cu cele mai mari modifica- țiuni în organismul^ întregii. (') Curdulă se află situații cam la punctuhî de împreu- nare a atreia parte superiorii cu două părți inferiore ale corpului astu-felu că părțile superiore sunt subt uă influență cu multfi mai imediată a acestui organO însem- nată; elu ocupă partea inferidră a cavității toracice, în inedia^tinu între plămâni, dinaintea colonei vertebrale, di- napoiulu sternului, de care trece puțină la stânga, și d’asn- pra diafragmuliu care îl desparte de viscerele abdominale. De și menținută în posițnmea Ini, 1° prin pericardă, aco- pcrișu tibro-serosu, 2° prin plevre ce se îndoiescfi de fie-care parte spre a forma părețil mediastinuhn, și prin plămâni între cari se află aședatu ca între nisce pernițe elastice, 3° prin vasele cele grose cari pornescă do la basa lui, nu este însă mai puțină supusă Ia strămutări din locnlfi lui, seu în diferite atitudini ale corpului, seu la bolele orga- neloru ce’lu înconjără. In privința volumului și (/reută^il ce varieză fdrte mnltu după iudividi, este greu a le determina într’unu modă ri- guroșii, deosebită că în starea patologică elfi este supusă la uă desvoltare inonstruosă șefi prin dilatațiunea părețiloru cari constitue anevrismulu, seu prin îngroșarea loră, cea ce s'a numită ipertrofie. (') In forma Iui cea mai simplă, spre exemplu la molusce, cordulu este re- presentatu pe lungulu unul vasu, priutr'nă porțiune ce nu se deosibesce dc rest alu vasului de câtu prin textura lui mal mușchiuldsâ. Tute animalele vertebrale au unii cordii, seu unu resorvoriu, caro prin con- tracțiunea lui, înpingc sângele in aparatuhi r&uflătorii și aleătuesce cea ce s’a numita conld ctHfMi. Aparatulu circul ați unii perfecționa ndu-se, precum esto la mamifere și la se adaugă unu alu doilea cordâ, carthtlu at^ridu, ce se lippsce do cordnlu venosu și respândesce sângele tu totu corpuhi. Ilarii oft unu cordu cu două cavități- ui urechetâ și unit vontricnlâ: ventri- cul ulii împinge sângele in sistemului capilară răsuflat or ii, și de aci se împrăștie în sistcmulu capilară generala ala corpului. La reptile, rordulu prosintă trai carități, dona n re chete și unu vontricnlQ tn vcntiicnlu sângele venosu se amesteca cu sângele arterielu și se slabi lese u două corente, dintre cari unulQ mor^e la aparatulu resufiâtoru, iar rclâ-Laltu la rttîcoa vasculară a organolonV Din mod ijîcaț iile acestea a stnicture! cordului, s’a deosebita și modulă circu- lațiuiiiY. astu-felu la pesci, cireulafiuitM so consideră aimpld. la reptile îmloit.i și la păsări și Ia mamifere îndoiții și ernnplfctii. Cordulu injectată intr’ună modă moderată printr’uă in- jecțiunc ce se închiagă, are în diametrală lui longitudinală, care e cehi mal mare, 145 milimetri, în diametru trans- versală 105 milimetri, și în grosime aprope 85 milimetri. Câtă despre greutate, pe care spre a o evalua trebuie a se ține seină de grosimea mai mare, safi mal mică a pă- rețiloră, de grăsimea de care pot fi încărcațl ei, ea este evaluată în termeni de midlocă la bărbații, de la 250—300 grame, și la femeia de la 200—250, bine fie ințelcsu, ca- vitatea cordului fiindu golită de sângele închegată ce rămâne tot-d’a-una într’însa după morte. Corduhi are forma unul conă turtită de dinainte înapoiă, dirigiată de susă în josă, de dinapoiu înainte și din drepta în stânga. Acostă oblichitate, care aparține speciei umane, este în raportă cu stațiunea bipedă, căci la animale direc- țiunea lui este verticală. Partea sa antcridrd corespunde la sternum și la coste, și în mare parte la plămânulu stângă în care se află orc cum vîrîtă, fața sa ]>osteriord, vertebrală seu diafragma! ied, corespunde Ia esofagiî și la aortă care se află între colona vertebrală și între esofagă. Elfi este compusă de două părți, una voluminos» care constitue corpulă organului și s’a numită porțiunea ventri- culară, și alta ce ocupă basa, ca ună apendice, numită porțiunea urechiulard, despărțită de porțiunea ventriculară printr’uă dungă. li Con formați ii nea exteriorii a Cordului. P. Detpre ventricull In partea lor extevidră. Porțiunea ventriculară a cordului, numită de anatomiști cel vechi porțiunea arterială pentru că într’însa afi origina arterele, presintă uă față anterioră și superioră, uă față posteridră și inferioră, uă margine din drepta, uă margine din stânga, uă basă și ună vârffi. Fața anterioră și superioră, seu sternală, convexă, este împărțită printr’uă dungă anterioră ce merge de la basă Ia virfă, în doud porțiuni inegale, una în drepta, mal mare, 6 cea-I’altri în stânga mal mică. Dunga anterioră corespunde la pârei ele despărțitorii al ti ventricul eloră și printr’însa trece artera coronerâ și vasele ce uă însoțescft Acestă față este în raportu, 1’ cu sternum care cores- punde mai cu seină la ventricul ulii dreptu; 2® cu cartilagele costale din stânga aln 4-lea, alfl 5-lea și alu G-lea, și cu mușchii intercostall interni corespondenți, 3° cu plămânulft stângii ce o acoperă, mal multă sen mal puțină. Din aste raporturi ale cordului cn păretele anteriorft alu toraxului, resultă că astă organă se pote explora prin percusiune și auscultațiune aplicându urechia pe pieptu. Fata posteriord și inferiord set?, diafragmatică, este plană, aprope orizontală, si corespunde la centrulă aponevrotică și la radele inuschiulare .'interiore ale diafragmulul, care alcătuescă cordului unii felă de parchetă ce despartă astă față de ficații și de stomacu. Ca și fața anterioră. ea este împărțită în două părți printr’uă dungă longitudinală, dunga posterioră a cordului, prin care trecfl asemenea vase. Marginea dreptd seă injeriâră, aplicată pe diafragmă, este subțire, orizontală și de ce se apropie de basă, devine mai multă convexă. Marginea stângă, mai grasă, convexă, verticală, presintă mai multă uă față de câtă uă margine, și corespunde la plani anulă stângă. Masa porțiunii ventriculare a cordului caută in susu, îna- poiă și în drepta; ca presintă: a. pe ună plană anterioră origina arteri pulmonare, care se îndreptdză de îndată din drepta în stânga; porțiunea ventriculul din care nasce astă arteră e resărită în drepta dungii unteriore a cordului și se prelungesce în stânga îngustându-se întrună modu a alcătui unu felii de pâlnie, care trece puțină de basa ven triculeloru; G. pe ună alu doilea planii, se vede artera aortă care la origina ei din ventricululu stângă, se află ascunsă de gâtulă pâlniei de cari vorbirămă ; c. pe unu al 3-lea plană uă dungă circulară care desparte ureehetele de ventricule. Intr’acestă dungă, ocupată de arterele și vânele coronare la partea el posterioră, cadă dungele aflate pe partea an- teridră și posterioră a cordului. In fundulă ciungei circulare, care la prima vedere pare a 7 fi superficială, se pote observa la partea ei posterioră că basa fie căruia ventriculă se afiă ca răsturnată de dinafară înăuntru spre a corespunde cu surfața lată a baseî urecheti. Se mal pute observa asemenea că basa ventriculelor este multă mal mare de cât a cea a feței posteriore, și în spe- cialii lungimea feței ventriculului din drepta mal mare de câtă aceia a ventriculului din stânga. Verfulll cordului, cam încovoiată înapoia, presintă mal totă-d’a-una uă crestătură acoperită de vase și de grăsime, la care corespunde căpătâiulă dungeloru longitudinale, și care desparte astă verfă în doue părți, una în drepta mai mică, ce aparține ventriculul din drepta, și alta în stânga multă mai voluminos», ce aparține ventriculul din stânga. Vârful u cordului caută înainte, în josu și în stânga, și corespunde la cartilagele costeloril din stânga ală 5-lea și alu 6-lea, și prin urmare la regiunea mamelei. 2°, Despre Urechete considerate în partea lorii exteriârd. Porțiunea ureckiulard a cordului este alcătuită de unii felii de saci membranoșl, ce potti fi considerați ca căpătâi ă vâneloră dilatate, de unde li s’a dată și numele de jjor- țiunea venosă a cordului. Urechetcle se afiă situate la partea superiori și poste- ridră a baseî ventriculeloru. Volumula lorii, variabilii la diferiți individ!, presintă pe ună cordă injectată, uă înălțime de 54 milimetri, unu dia- metru antero-posterioru mal de aceiași întindere și unii diametru transversalii aprope de 80 milimetri ce întrece de fie-care parte ventricule. Porțiunea nrecbiulară, de o formă aprope cuboidă, pre- sintă : 1° O J'ațd anteridrA situată pe unii planii multă mai posterioră de câtă acela ală regiunii anteriore alu ventri- culoru, de o formă concavă; ea îmbrăciceză aorta și artera plămânară care o astupă cu desăvîrșire. 2° O față posterioră, convexă, pe care se vede uă dungă verticală ce se continuă în josu cu dunga posterioră a ventriculoru și corespunde cu despărțitdrea urecheteloru; în 8 drepta acestei dungi, ca totul» lângă dînsa, se aHă îmbu- cătura venei cave interiore, și dedesubtul» eî îmbucătura venei coronare cea mare. Astă față corespunde la coldna vertebrală, de care o desparte esofagulu și aorta 3“ O față superiârd, care constitue partea cea mal anpe- ridră a cordului, caută înapoi și în drepta, și este asemenea împărțită în două jumătăți printr’uă dungă convexă în drepta, ce corespunde la despârțitorea urecheteloriî. Pe acesta față se vădii îmbucăturile a cinci vene, dintre care numai aceia a vdnel cave superiore este în drepta, cele alte patru suntu în stânga, și aparținu venelor» plămânare așeijate, doue la căpătâiul» stângă alu urechetelorft destinate plămânului stângă, și două lângă dunga posterioră ce mergi în plă- mânulft dreptă. Acestă față corespunde la unghiul» de bifurcațiune a trachei care se află ca călare d'asupra ei. 4° Căpătâiele urechetelor numite urechiurele, care s’au asemănată cu urechile câinilor», suntă membranose, una în drepta anteridră și alta în stânga posteridră; cea drepți, mal lată și mai scurtă, îmbrățișezi aorta prin concavi* tatea ei, cea stângă mai îngustă și mal lungă, încovoiată, îmbrățișdză artera plămânarâ. Căpătâi» dreptu se continuă cu corpuliî urechelii, iar celfl stângii se deosibesce printr’uă îngustătură circulară. ('. Conformațiunea in teri oră a cordului. Cordulu este compușii de patru cavități superpuse, doue superiore numite urecketele și doue interiore, ventricule, des- părțite între densele de susfi în josă prin păreți verticali complecți, astă-felu că cele din drepta nu comunică cu cele din stânga, afară numai înaintea nasceriî. Ventricul și ureche ta dintr'uă parte comunică împreună printr’uă gaură numită ureche-veutrieulard care în momen- tulii contracția nil ventriculul se închide printr’uă valvulă ce se află între aceste două cavități. Din cele de sus Ci resultă că cordulă este îndoită; ven- tricul» și urecliefa din drepta constitue cordulu dreptu ce se numesce și cordulil cu sânge negru, din causa naturci u sângelui ce conține, saă cordtd.il phlmânaril pentru că as- vîrlâ .sângele în plămâni. Ventricul îl și urecheta din stânga constitue corduhl stângă, ce s’a numită și cordulil cu sâiuje roșu saă cordul Ci aortică, pentru că contractându-sc asvîrlă sângele în aortă. 7° (.'ou for ma.fiunea interiorii a ventricularii. u) Venlricubd.it drepții. Din causa însemnatei oblichitățî a puietului inter-ventricularO, ventriculidu dreptu ocupă porțiunea drepta, anteriori și inferidră a cordului; cavitatea lui are forma unei piramide triunghiulare, alu caria vîrfil este in josu. Pe o secțiune perpendiculara axei cordului, acești cavitate presintă forma unei semi-lune îndreptate de dinainte î- napoî, a cărei eonvexitate caută în drepta și concavitatea în stânga. Pâretele internă forte convexă, este alcătuită de des- părțitorea- ventriculoru, și jumătatea sa inferiori are o aparență forte pronunțată de râțea, în vreme ce jumătatea superiori este netedă. I’ăretele anteriorii și păretele inferiorii, amândoi concavi, sunt- multă mai subțiri; celu anterioră presintă unu mă- nuchiu muschinlosu, răsărită piezișă înăuntru și dirigeatu în josă și în drepta, nmnită mușchiulă apdsâ torit alu valvulei trienspide; afară de acesta ventricuhilu dreptu întregă, în forma unei rățele, presintă mai cu seină la verfă o mul- țime de colone, saă traverse cărndse, cari constitue o mul- țime de găunoșiturl. z\ste colone cărnose, cari răsară în cavitatea ven- triculul, sunt de trei feluri deosebite: unele se țină de pă- reți! inimel numai printr’unu căpătâiu și încolo sunt libere, dar din verfulu loru pornescă sforicele mici tendinose cari mergă de se prindă de valvula urechia-ventriculară. In numără de patru saă cinci în ventncululă dreptă, aceste cqldne s'aă numită stâlpii inimel. Colonele cărnose de ală 2-lea felu, libere în ttîtă lungi- mea lorii, se țină de păreți! ventriculul prin ambele căpă- tâie; aceste mal numerose, se împartă și se sub-împartă spre a forma găurelele rățelei. In sfirșită colănele de alu 3-lea felii se ținu de păreți! ventriculul prin una din fe- 10 țele lorft si se velă ca niște pilaștrii sculptați pe părețil ventriculul. Mal tote aceste colone cărnose pornescu de la verfrt la basa iniinei, și cele de doufi primele feluri se țină unele de altele, șart sunt fixate la părețil ventriculul prin sferi- cele mici tendinoe. Verfnlu ventriculul dreptă ocupă chiar verfulrt inimel. Raza ăstui ventricuhi presintă la partea dreptă poste- ridră gaura sau orificiuld ureche-centricidard, încongi urată de o indoitură inembranosă în felulă inelului, ce cobora în ventricul u. și care s’a numită valva la trieuspidă, seft irigi•>- china; de nur fața ventrindard a valvulel, se prindă uă mulțime de mici cord agi uri tendinose, surfața urechiulard este din contra netedă, Marginea liherd a valvulel, nere- gulată, presintă mal cu seină trei colțuri, dintre cari unulu la partea internă corespunde la despărțită rea ven- triculorft, și doul la partea externă. Aceste trei colțuri au făcut ca să se numescă valvula triglochină de la grecesce (TptȚĂeVZivs;) trei unghiuri. De marginea liberă a valvulel vină de se prindă o mul- țime de mici cordaginri ce nască uni din vechilă colo- neloru, se despică adesea pe lnnguhî loru și comunică între denșil încrucișându-se chiar de multe ori uni cu alți. Aceste cordaginri sunt dispuse într’unu modă astu-felă că tracțiunea loru arc de resultatu a întinde valvula trăgend’uă în josu. Orificiul fi arterialii sau pldmânarfi ocupă partea anterioră stângă a basel ventriculul dreptă ; elfl este despărțită de orificiulu urccbiularu printr’uă legătură inușclnulară, care împarte ventricululă dreptă în două porțiuni, o porțiune urechiulară, și uă porțiune plămânară. Astă oriticiă este circulară și are trei valvule distincte, numite valvule. sigmoide seă semi-ltmare; nna este la partea anteridră, și cele alte doue la partea posterioră. De și subțiri și aprdpe transparente, ele presintă o mare resis- tență și cândă sângele trece din ventriculu în artera plămâ- nară, se ardică în susă pe păretcle arterei, din contra, ele se lasă în josă, devină orizontale și lipindu-se între densele prin mărginele și vârfurile loru cari presintă spre acesta sfîr- 11 situ câte o umflătură mică, închidă lumina vasului și o- prescQ sângele a se întorce din arteră în ventricule. 6. Vndricululă stângii. Ventricululu stângă compusă ca și celu din drepta, diferă insă prin următorele ca- ractere : Elfi se află situatu în stânga în snsu și înapoiulfi ventri- culului dreptft, pe care, din causa situați uniloru respective, îlu întrece josO la verffi, în vreme ce celă dreptei întrece pe celă stângă la basă. Cavitatea ventriculul stângă este cam conoidă; dia- nietnilă el celu mare este din drepta în stânga, și tați păreți! el sc’află concavi; ca și în ventricululu dreptu, se gă- sescu calmele cdrnâse. Cele de primulu felu, în numără de două numai, simtă multă mai mari, și una este anteridră, iar cea l’altă posterioră; ele suntu dispuse întrunii modu astu- fehi că se încmciș&â între dânsele; din vârfurile loră ce se bi- furcă și chiar se trifurcă, născu cordagiuri tendinose cari mergu de se prindă de ambele valve ale valvulei mitrale. In genere, surfața interidră a ventriculul stângă nu pre- sintă disposițiunea rățeculară atâta de desvoltată ca ven- tricule dreptu, și colonele de alu douilea felu sunt mai mici; vortu ventriculul însă este totă atâtă de găunosă ca și celu dreptu. Baza ventriculul stângă presintă, ca și acea a ventricu- lul dreptu, doue orificiurl, unuia care aparține urechetei, și celă-altă aortei. Orifyiulti urechio-ventricularil stângă, situată Ia căpătă iul u stângă aln hasel inimei, se deosebesce forte puțină de o- rificiulu urechio-ventiicularu dreptu; ca și acestă din urmă, clu presintă o valvulă meinbranosă cu doue valve, ce s’a numitii valvula mitrală, pentru că marginea ei liberă este în forma unei mitre; valvele nu suntu de uă potrivă, una este multă mai mare și se află situată înainte și în drepta lângă păretele între-ventriculară; ea are uă formă triunghiu- lară și desparte orificiulă urechio-ventricnlară de onficiulu aorti cu alu căruia părete se continuă în susu. Cea-I'altă valvă, multă mal mică și crestată pe marginea ei, are forma unei cordele cuadrangulară. In genere valvnla mitrală este constituită mai țâpănă 12 de câtu val vuia tricuspidă; ea, este mai grosă, mal lungă, și cordagele tendinose ce se prindu de dînsa, suntft mal țepene și mal numerose. Aceste deosebiri le presintă mal cu seină valva dreptă, care prin mărimea ei pare a îm- părți vcntricululu în două părți, una aortică și cea-l-altă urechiulară; valva din stânga, din contra, se aplică pe pă- rctele ventriculară. Orificitdit aorticlt este întocmai ca orificilău plămânarti alu ventriculul dreptu. Ca și acestă din urmă, elu presintă trei valvule sigmoide, doue anteriore și una. posterioră, cari nu se deosebesc» de valvulele sigmoide plămânare de câtă prin mai marea loră resistență și prin desvoltarea globu- leloru ce presintă pe marginea lor liberă. Din cele ce vedurămu mai susfl, resultâ că orificiurile ure- cliio-ventricularu și arterială din drepta sunt depărtate unultî dc altuia, în vreme ce cele din stânga se afiă lipite între densele, astu-felu că marginea aderentă a valvei cei mari a mitralei se continuă cu marginea aderentă a valvulel sigmoide corespondente. Dc aci resultă că dacă se ardică astă valvă, basa ventriculul stângă nu mal presintă de câtă o singură gaură, sau orificiu. După investigațiile anatomiștilor, orificiurile inimii pre- sintă dimensiunile de mijlocit cele următore: la bărbat a__________________________________________la femeie Circonferința orificiul ui urccliio- ventricularn stângii.................. 110”"3" 92m"68 Circonferința orificiulul urechio- ventricularu dreptti................. . 123 — G2 107 — 50 Circomfermța aortica..................... 70 — 38 64 — 09 Circonferința plămânară . ■ . . .71 — 8G G6 — 87 După măsurile acestea se constată: 1° că orificiurile cor- dului dreptu sunt mai mari de câtă orificiurile cordului stângă, și astă deosebire se observă mai cu semă la ori- ficiurile urechio-ventriculare, 2° că la femeie tote orificiu- rile sunt mai mici de câtu la bărbați și astă deosebire este maî mare la orificiurile urechio-ventriculare, de câtă la cele arteriale. j° (Jon formațiunea utterwră a ureeheteloril. ;i. Urechetă drepții. Urechetă dreptă este situată puțină mai înaintea urcchetel stângi, cea ce ține Ia oblicitatea pă- rețiloi-a inter-urechiulară și mter-ventricularu; forma ei întinsă pute fi comparată cu acea a unui segmentă de ovoidu ne- regulată cu diametrală său celu lungii de dinainte înapoi; i se consideră trei păreți și patru orificiuri; părcț.il sunt unulu anteriorii, convexă, unulu internă, puțină concavă, ce corespunde la păretele urecheteforă, și unulu posteriorii și externă, concavă, care alcătuesce cea mai marc parte a urcchetel, și pe care se observă coldne cărndse; orificiurile sunt, celă urechio-ventricularii, acele ale venei cave su- perioră și inferiori, acela alu venei cel mari coronare, și la fătă mai este unu alu cincilea orificiu, acela alu lui Botal, care mai tânjiri este înlocuită prin adâncătura ovală. Orifeiidă urechio-ventrieularii este celu mat mare din câte patru; forma lui este eliptică cu diametrală celă mai mare de dinainte înapoi, (h'ificiulă venei cave superiore, este circulară și caut;! în josu și cam înapoi; diametralii lui este de la 18—27 mi- limetri; elă n’are valvulă;în stânga, este despărțită de că- patâiulă ureclietii printr’uă legătură mușchiulară, în drepta uă altă coldnă cărnosă, mai mică, îl ii desparte de vena cavă inferiori. Orijiciulii venei cave inferiore, orizontală alcătuesce unu unghii drepții cu vasulă care apucă uă direcțiune verticală îndată ce ese din urechetă. Ca și orificiulă venei cave su- periore, elă este circulară, dar mai mare, diametrală lui aflân- dn-so de la 27—36 milimetri. Elă presintă uă valvulă forte însemnată, numită valvula lui Hustachi de nă formă semi- lunară, ce încongidră jumătatea anteriori și câte uă dată chiar doue părți anteriore a orificiului. Marginea liberă a valvulel concavă este îndreptată în susu; marginea sa a- derentă, convexă, se află îndreptată în josu; fețele eî caută, una înainte spre urechetă, cea-l-altă înapoi spre vasu; una din mărginele ei se confundă cu îmbucătura venei cave inferiore. 14 Valvula lui Eustaclii nu închide de iota orificiulu venei cave infcriore; în partea sainferidră se observă unu mănucliiă mușchi nlosil. Astă valvulă, forte desvoltată în primele luni ale fătului, se prelungesce în ăstu periodă cu venă cavă inferiori pină la gaura lut Botal, și conduce în ure- cheta stângă sângele din astă venă, sânge ce provine mal su semă din vena ombilicală. Treptată după cum gaura lui Botal se îngusteză, valvula se micșoreză, și sângele venei cave inferiore se versă în cea mai mare parte în urecheta dreptă. Orificiulă venei coronare celei mari, se află situată imedi- ată dinaintea orificiulu! precedentă de care este despărțită prin valvula lui Eustaclii; diametralii lui este aprope de 12 mi- limetri. Elu presintă ca tdte venele uă valvulă semi-lunară forte subțire, care închide cu desăvârșire lumina vasului. Căpătâiulu superiorii ală astei valvule se continuă cu căpă- tâinlii inferiorii ală valvulei Iul Eustaclii. La fătu, precum vedurămn mai susu, păretele despărțitorii alu urecheteloru, este pătrunșii în joșii și înapoi, de uă gaură cunoscută sub numele de gaura Iul Botal, prin care ure- chetele comunică între (linsele. După nascere astă gaură se afiă înlocuită printr’uă adîncăturâ încongiurată ca de unu pervasu alcătuită de fibre mtischiulare. Surfața internă a urcchetci, netedă în apropierea oriti- ciulni urechio-ventricularu, presintă în drepta vânelorii cave, mânnchl muscliiuloși și verticali, care prin una din fețele lorii aderă la oreietă și mintii încrucișați de al ți niânuchf transversali seu oblici mal mici, cea ce dă surfețil ureche- tei uă aparență de rățea. Căpătâiul li urechetel drepte, se ti urecltiuia, este alcătuită de nă cesăftiră spongiosă ca și interiorulu ventricularii. b. Urecheta stângii. Cavitatea acestei urechete presintă aceașl conform ațin ne generală ca și cea dreptă; se deosi- besce însă prin ore-care caractere însemnate. De uă formă aprope cuboidă, ea presintă șase orificinrl la fătil, și cinci după nascere. Orificiu urechio-ventricularu stângă este mai mică de câtă celt't din drepta. Diametralii lui este mai de totu transversală. Cele alte patru orificiuri ce aparțină ve- 15 neloru plâmânare, se află, două în drepta lângă păretele despărțitorii alu urecheteloru, și doue în stânga, lângă că- pătâiuhl stângă ală urecheteî; diametralii aștonl orifichirleste de la 14 la 15 milimetri. Urechiula stângă se deosibesce cu totulu de cea-l-altă parte a urecheteî; ea presintă uă cavitate centrală ce semăna cu degetuhl unei mânuși care se deschide în urecheta. Pe păretele despărțitorii, adâncă- tura ovală, urma găurii Iul Botal, care am ti v&Jutu că se află în urecheta drepta, aci lipsesce cu totulu. 3° Capacitatea cavităților» cordului. Circulațiimea la omti și mamifere aflându-se îndoită și completă, într'alte cuvinte totă masa sângelui trecendn pe rându, pe de uă parte, prin corduln stângii și prin circu- lațiunea cea mare, iară pe de altă parte, prin cordulu dreptu și prin vasele plămâniloră, și ambele corduri con- tractândn-se de uă dată, era naturală a presupune că ca- vitățile din ambele părți nu puteu fi percurse de câtu de aceiași cantitate de sânge, și prin urmare capacitatea loru este aceiași. Cu tote acestea, resultatele examenului cor- dului pe cadavru, suntu cu totulu diferite. Astu-felu se con- stată că ventricul ulii dreptu are uă capacitate mai mare de câtu cehi stângă, basa lui întrecendă în mărime voln- mulă mal mare ce presintă ventricululfi stângă la verfu; asemenea și urecheta dreptă precum și artera plămânară presintă uă capacitate mal mare de câtu urecheta stângă și aorta. D. Păreți! ronlnhii. Textura loru. Păreți! cordului presintă uă grosime multă mai mare în porțiunea ventriculară de câtu în porțiunea urechi ulară, precum și în ventriculu stângii de câtii în celu dreptu; grosime ce merge descrescendu spre virfu. Păretele între- vontricularu e de aceiași grosime ca și păreți! ventriculul stângii; Astă părete ce pare a aparține cu totulu ventri- culul stângă, devine la basa cordului cu totn subțire și nu se află compusă de câtu de foile endocarduhiî, de aceia IR s’a ți niînntfi aci portimtea membrnnfaU a păretelui. După numeroselc măsurători ale lui Bizot, privitore la grosimea părețiloru ventriculari, rezultatele suntij cele ur- mă tore : La bărbații La femee i la nivdulu basel . . . 9m.Tn.96 9m,m.37 Venh'iculu siringii ’ la partea din midlocu . 11 , 60 10 „ 26 i lângă verfu.............. 8 „ 11 7 , 34 Peretele întreventriailarfl, partea din midlocu . 11 M 19 10 . 03 < lângfl ba să.............. 4 „ 21 3 „ 37 Ventriculu drepții ’ partea din muțlocfi . . 2 ₙ 96 2 „ 62 t lângă v?rfn.............. 2 „ 23 2 „ 09 Cordulu este unu organu cu totulu mușchiulosft; oriti- ciurile lui sunt înconjurate de inele tihnise de eare se ținfl fibre mușchi ulose; o membrană serosă, numită peri- cardu, îhi acoperă pe dinafară; doue alte membrane, nu- mite endocarde, îl căptușescu cavitățile și se continuă cu membrana internă a vaselortî ce se deschidă întv'ânsulii; una din aceste membrane aparține ventriculul stângii, cea-l-altă ventriculul dreptă, în sfîrșitti cordulfi se mal află compusă de vase proprii ale lui, de nevre și de cesătură celnlbsă. 7® Inele filtrase. Oriticinrile în numeru de patru ale ventriculorfl, adică oriticinrile urecliio-ventriculare și oriticinrile arteriele, aHân- dn-se înconjurate de patru zone seu inele fibrose. acestea sunt considerate ca origina tutuloru fibreloru mușchi ulare ale cordului. Spre a studia aceste zone seu inele. fibrose, urmez*!; .1° a ardtca eu mnltd yrijil Cesaturu yrdsnsd si casele care um- ple adânaUurde ce se afla pe surfața cordului: ~® a diseca zonele prm surfața interni! a cordului; și spre a vedea ra- porturile orijieiurdoriî între densele, urmezurata relativă a acestoru diferite elemente a unei miș- cări întregi a inimeî, setă ritmul ti i uimei, variază forte mult, mai cu stimă după gradulă de ințelă a bătăiloru inimeî. Intimpnlii contracținnii,seu sistolel (de lagrecesce z’izzzk'f^ strîngerel, ventriculil se restrângă în t.6te diametrele Ioni, și verfulu ventriculul stângtî, seu mai bine verfulu inimeî, des- crie uă mișcare de îuvîrtitnră din stânga în’ drepta și de dinapoi înainte, mișcare care produce isbirea verfulu! ini- mel contra peptulul, și care s’a numită bătaia precordiala, (bătaia ini mei). G. Pericarduln. i'ericardula este unu sacii fibro-serosu ce învelesce peste totu inima. Aședată în mediastintt, forma lui este a unul eonii a cărui basă este în josft și verfulfi în susii. a. Surfata externă, corespunde înainte la sternum și la cartilagele costeloru din stânga de la a 3-a pînă la a 7-a, de care se află despărțită prin plevre și prin plămâni, afară de partea din midlocă care corespunde d’a dreptulu prin cesătură celulară la sternum. Raporturile însă ale pericardulul cu sternum snntu mal multă seu maî puțină imediate, după volumulii inimeî seă după cantitatea lichidului conținută în pericardu. Din fața anterioră pornescu două ligamente ce legă pe- ricardulii cu sternum, unnlft inferiorii și altulu superiorii. Ligamentul pericardo-elernalil inferiorii este uă lamă ti- brosă triunghiulară forte solidă care de la partea inferioră a pericardulul se îndrepteză în joșii și înainte și merge de se prinde de partea posterioră a apendice! xifmde, d'asupra prinderi Iar ti diafragmuluî. Ligamentulii perieurih sternaln superiorii, este uă lamă fihroșă transversală ce se urcă în susit pe lungulu sternului, porțiunea lui laterală se prinde de partea superioră a sternului precum și de prima cdstă, porțiunea cea midlocie, trece de verfnlfi sternului și se continuă cu aponevrosa cervicală cea adâncă. Înapoi pericardulfi corespunde la colâna vertebrală de care se află despărțită prin mediastinulu posteriorii și de organele conținute într’dnsulfi, esofagulu, aorta, canaluhl to- racicii, etc. etc. De. fie-care parte, elfi se află în raportă eu plevra mc- diastină care îlă desparte de plămânii. Nevrele frcnice și arterele diafragmafice superiore se află lipite de laturile pericarduhiî. Haza pericardulii! corespunde la ccntrulo apo nevrotic ii alu diafragmuluî și in stânga la fibrele cărnose ale acestui mușchii!; elii nn aderă la diafragma de câtă la partea sa anterioră. Verftdn pericardulul se prelungește pe vasele ce esă din cordu și cari intră într’ensulu; Iotă de la verfă mal por- nește uă fâșie care merge de se prinde de corpul u ală treilea vertebre dorsale. In sfh’șită, pericardulii se află acoperită mal peste totă de plevre printr’uă cesătură celulară forte abondentă înainte și înapoi. b. Surfața internii a pericardului este liberă, netedă și udată de serositate ca surfața internă a tutulorft membra- neloră serose. c. Textura. Pericardulii este uă membrană fibro-serosâ. ca dura-mera, compusă ca și densa de doue fol, una ex- terioră fibrdsă, și alta interidră serosă. Fdia fibrdsd este unu felă de sacu a cărui partea în- gustă, șefi gâtulu, se prelungesce pe vase unde se perde. Fdia serdsd este ca tote membranele serose ună sacă fără gură; prin fața sa externă adereză forte tare la foia fibrosă; fața internă este liberă. Astă fdie după ce a căp- tușită foia fibrosă și s’a întinsă pe vase puținii mal susii de basa inimel, se încovoe înăuntru și acoperă inima for- mându-I membrana esterioră, 2K laWe fi uerrele. Arterele pericarduhil sunt foite mici si provină de la rămurile dup’îinprejnru. Venele însoțesc» arterile și mergO de se aruncă. în vena azygos. I «se lim- fatice se observă forte puține, ele se aruncă în ganglibnele cc înconjorî vena cavă superioră. Cât» despre nevre, nu este bine constatata că sc află în pericardu. H. Eniiocanlulu. Eiulofwlidt'l este uă membrană subțire transparentă cc căptușesce întregi păreți! a! cavităților^ inimel și care după ce a acoperită ventriculi și urechetele, precum și toți mâ- nuchi rnușchiularl și adâncăturile dintre dânșii, apoi merge de se continuă cn membrana cc căptușesce pe dinăuntru vasele ce esu din inimă, seu car! intră. într’ensa. Endoeardulîî este mai groșii în ureche te decât u în ven- tricul!, și în ventriculul?! stângă de câtă în cel» dreptă; liberii și neted» în fața lui internă, prin cea externă elu adereză cu desăvârșire la părețil inimel, ne-putendu-se despărți de dânșii. Textura eudocardulul, Elfi presintă unu eyitkeliutu.il seu uă pozviță internă, acoperită înafară de uă rățea de fibre elastice fărte subțiri, și în-afară de fotă, unu stratu de fibre de aparență mușcliinldsă ce aderă la părețil inimel. CAPITOLULU II JD E S B R E A. K T E B. E SECȚIUNEA I (Jonsidera(iutii generale. Artere lj se numesc» vasele ce nască din ventriculi! inimel și care din ăst fi organ fi conducă sângele în tote părțile organismului. fl) Artere în grecesce do la april și a păstra. sen păstra- ♦ore de ae.rfi, cuvenit) care convine la trachca arteră pentru că conține aern, dar cari a fostă aplicată din prore Ir arterele proprii) dise. de către anatomiștii din vechime, care gasindu pe cadavre aste vase gdk, credeaă in adeverii că ele conținu acrii, a€u pote că si pentru că sângele din aste vase provine din plămâni. 27 Suntft doue sisteme rle artere, umilii care nasce din ventricululfi dreptu și se împarte în plămâni; frunchiulu Ini principală este artera plAu^nard; celu-I-altft nasce din ventricululfi stângă și se împarte la tdte organele corpu- lui și truncliiuhn principală este artera aorta Aste doue sisteme cu totală deosebite la adultă, comunică între densele la fătă. A. Idee generală despre xisteiniilă arteriehî aortiefi. Arterele sunt nisce canaliirl cari precum vCiJnrămu mat susă, îșl au origina lorii la aortă, și care cn câtă sc de- părteză de centru, se sub-împartă în canaluri din ce în ce mai mici, pînâ ce devină cu totu capilare; în astă privință sistcinulu arterială a fostă comparații cu ună arbore ală căruia truneliifi ară fi represintată de aortă, și ale căruia crăci, ramuri, râmurele ctc. ar fi represintate prin canatu- rile ce nască din astă vasă și mergă treptată micșorându-se. In stiidiulii generală ală artercloră avemft a considera nomenclatura loru, forma, origina, druinulă ce ’lă facă, di- recțiunea, raporturile ce au cu diferitele părți, și în sfîrșită textura loru. Xonienclatura artercloră, seu denumirea loru se trage din părțile în caii ele sc împartă, spre esemplu, artera tiroidienă, limbuală, faringiană, etc. ; din situația loră: ar- tera feinorală, radialâ, ctc.; seu din direcțiunea loră : artera circonHexă, artera coronară. Limitele seu hotarele prin care sc mărginescă arterele, sunt naturale seu artificiale. Se potă considera ca limite na- turale, punctulfi de origină, și punctnlu împârțelel ar- terei: precum artera iliacă primitivă, artera carotidă pri- mitivă. Limitele artificiale împartă același triinchiu arte- rielu în porțiuni cari permită a’l însemna mal cu esacti- tudine raporturile în cari se află cu diferitele părți ce uă inconjdră, astu-felă artera membrului superioru se numesce treptată, artera sub-clavieră, axilară și brachială. Forma artercloră este cilindrică: astă formă se păstr<5ză chiat ă după morte cându sângele înceteză de a le umplea. Oriyiua comună a artercloră aHându-se, precum amu v6- 28 cjutn, aorta, râmurile nască treptată seu câte doue din că- pătâiidu unei artere volunnndse, și sunt numite arterele terminale, seu din circonferința unui vasă mal voluminosu și se numescu atunci artere colaterale. Arterele terminale urmeză în genere direcțiunea rămurel din care ele s’afl născută, lăsândă între densele unu unghiă ascuțită; obicinuită ele se bifurcă, se vfidu însă și unele cari se împartă în trei sau și mai multe ramuri, astă-felu sunt trunchiulă cndiac și artera ovarienă. Ascuțituru unghiului de bifnrcaținne este favorabila cursului sângelui care păstrân- du’și astă-felu direcțiunea nu ’și perde nimică din impnl- siuneasa; arterele colaterale se despartă asemenea în un- ghiă ascuțită, câte uădată însă în unghiă dreptă precum si în unghiă teșită. Astă disposifiunc este defavorabilă cursului sângelui. Din arterele membriloră, unele se împartă în regiunea în care a ajunsă ramura principală, altele nu fivcă decâtft a trece printr’o regiune și mergă de se împartă în regiunea vecină, altele servă a uni între ele trunchiuri depărtate umilă de altulu. In privința raporturiloră, arterele se află protejate de părțile ce le înconjură, cele mari ale trunchiului sunt si- tuate în adâncimea cavitățiloră, acele ale membreloră, su- perfițiale la eșirea loră din cavitățile trunchiului, se vîră printre mușchi, pe lungulu oseloră, seu sunt acoperite de o mare cătățime de cesâtură celulară, și de aponevrose. Ele sunt mai totă-d’a-una in raportă cu vânele ce le înso- țescă, câte una la cele grdse, precum aorta, arterele cele grose ale gâtului, trunchiurile destinate memhreloru, și câte doue la ramurile cele mai mici. Mai tot-d’a-una vinele sa- telite artereloră sunt mai superfițiale și cându sunt câte doue, arterele se află în midlocu. Nevrele ganglionare, precum și nevrele vieței de rela- țiune însoțescă asemenea arterele și mergă de se împartă în organe împreună cu dânsele. B. Textura artereloră. Arterele se deosibescă de cele-Falte vase prin grosimea 29 părețiloru loru constituite de trei foi se ti tunici, una ex- ternă, una midlocie și alta internă; foia din midlocu este cea mai grosă. 1⁰ Foia externă de natură celulosă, se continuă cu ce- sătura celulosă după împrejură. Ea se află constituită de uă cesătură fibrosă ce semăna cu pâslă și care nu se in- filtră nici cu grăsime, nici cu serositate; ea resistă și nu se rupe la legăturile artercloru ca cele-l-alte doue mem- brane. 2ⁿ Tunica mi/pocie șefi tunica proprie, de uă coldre gal- benă și dc uă elasticitate însemnată, este fdrte fragetă și se rupe, cu înlesnire la legăturile artercloru; ea se află com- pusă de două elemente, umilă mușchiulosă și celu-1-altu elastica. Elementul» mușcbiulosu multă mai abondentă la arte- rele cele mici de câtă la cele mari, se află compusă de fibre muschiniose transversale roșii cari se îmbucă și se a- mestecă cu fibrele elastice. 3° Tunica interna se presintă sub forma unei pozvice transparente serose; ea se află în contactă cu sângele și se continuă cu membrana ce căptușesce cavitățile inimei, seu cu ondocardulă. Ca și cea mijlocie, ea este compusă de doue straturi, umilă forte subțire, epitMium, și celu- 1-altă elastică. 4° Fosele și nevrele. Vasele arteriele și vendse ce se îm- partă în desimea părețiloru arterelor» mai grose, s’au nu- mită rasa wsortun: ele provină din arterele vecine și câte uă dată cliiaru din trunchiurile ce hrănescă, și se împartă în tunica celulară unde alcătuescu uă rățea capilară care pătrunde în cele-l-alte tunice. Teniștirele ce nască din astă rățea capilară mergă de se aruncă în ramurile vendse vecine. Neurale artereloră provină din împletiturile nevrose. / ’repa rațiu nea arterelor fi. Spre a stutlia arterele, unn^zd a le isola eu cea mal mare atențiune ă ce lasă o mulțime de rănm- rele în drepta și în stânga se perde în membrana mucdsă a ăstui organu. lomurile terminale, ale epaticel, în numen! de doue, se vîră una în jumătatea din drepta a dungei transverse a fi- catului, și cealaltă în jumătatea din stânga a aceleiași dungi. Aci lipite cu rămnrile corespondente ale venei-porte și a canalului epaticii, și conținute împreună în capsula lui Gli- sson, se împartă și snbt-îm pârtii cu tdte în cesătura fica- tului. C. Artera splenică. Cea mai voluminosă din rămnrile trunchiului coeliacu, artera spleninl se vîră, îndată după origina ei, conținută în desimea epiploonulul gastro-splenicu într’o dungă ce se află pe lungulu mărginii superiore a pancreasului, se îndrep- 45 teză, șovăindu din drepta în stânga, și pătrunde printr’o mulțime de rămurl în desimea splinei. In scurtulu el drumu artera splenică este în raportă cu fața posterioră a sto- machulul. Dintr’ensa esu arterele paucreatice și gastro-epi- ploicd-stângd, ce se îndrepteză în josă, dinapoiulu tuherosi- tății cel mari a stomac!udul, pe lungul u încovoiturei cel mari, se îmbucă cu gastro-epiploica dreptă, ramură a epatiei, și procură ca și dânsa rămurl urcdtâre seu gastrice, și rămurl colmrîtâre sefl epiploice. Totu din artera splenică mai esă rămurl cari s’au nu- mită vasele scurte, vrednice de însemnată prin numărulu și prin scurtimea loru; ele născu din ramurile splenice la ni- velnlu intrării lorti în splină, se întorcă spre stomacu la cardia unde se îmbucă cu ramurile cardiace procurate de co- ronara stomachică. Din acesta descripțiune a rămurilorfl trunchiului coeliacu, resultă că stomaculă se află încongiuratu de unu cercă ar- terială alcătuită de gastro epiploicele din drepta și din stânga, de pi lorica și de coronara stomachică, și că ramu- rile ce esu din istă cercă constituă uă rățea întregă pe fe- țele stomachuhu, 2° Mesenteri^ superivră. Astă arteră treime căutată între marginea infevioră a jian- creamdui și a treia porțiune a duodenului; spre acestă sferșită să se rUstârne în stânga totu pachetul A intestinului mică, să se ardice cu precauțiune foia dreptă a mezanterulul, fâia stângă a mesneolonului lombară drepta, fâia inferioră a mesocolo- nulul tronsversă, precum și numerâsele ganglione limfatice ce acoperă artera și ramurile el. Artera mesanterică superiârd aparține intestinului mică și jumătății din dreptu a intestinului celu grosu. Ea nasce din partea anterioră a aortei, îndată subt trunchiulă cmliacă, câte-nădată, dar rară, prin acelașrt trunchiă cu cceliaca. Si- tuată mal ântâiu dinapoiulu pancreasului, în interstițiulă celorn două lame ale mesocolonulni transversfl, ea se îndrep- teză în joșii între pancreasft și între- a treia porțiune a duo- denului pe care uă încrucișeză într’ună modă perpendicu- 4G Iară, fonnându’i limita el mferioră, intră în mesanteră la nivelnlft unghiului ce fonnrâă cu mesocolonulă transversu. merge d’a lungulu mărginii aderente a mesanterului, mic- sorându-se treptată, și ajunge la valvula ileocecalâ. unde se perde printre rămnrile ce procură. Ramuri colaterale, a) Mesanterica superioră dă pancrea- sului la partea sa posterioră, răinmi numite paucreatue, cari se îmbucă eu rămnrile pancreatice ce provină de la arterele epaticăși splenică Adesca-orI epatica nascedmtrensa si în acestu casă mesanterica superioră este mai volumi- nosă decâtă trunchiuiu cmliacu. b) In mesanteru, mesanterica superioră procură doue rîn- duri de rămurt, unele ce născu din convexitatea el, și cari sunt arterele intestinulm mică, și cele alte ce nască din concavitatea ei și se împartă la intestinală cehi groșii, nu mite arterele colice. la Ramurile iutextimiliii mică, se îndrepteză piezișă din susu în josă și dedinapoiu înainte și mergă tote paralele în desimea mesanteruhii apropiându-se de concavitatea mi- cului intestină. Nuin^rnlă șicalibrulă loră variază : obicinuită simt. între cmci-spre-ijece și done-deci; cele superidre simt cele mai grose. După uă întindere de G—8 centimetri, ele sc bifurcă și ambele ramuri ale bifurcați unii se încovdie în formă de arcade și se îmbucă cu ramurile vecine. Din convexitatea astoru arcade ce caută spre intestină, nască uă mulțime de ramuri cari la rîndulu loru se bifurcă și constituia noi arcade ce se apropia de intestină și care ase- menea se îmbucă între densele ca cele d’ântăiu. Din con- vexitatea astei adoua arcade, multă mai numerose decâtu acelea ale primei serii, născu iarăși uă mulțime de lă- muri, cari alcătuescu uă a treia serie de arcade îmbucă- tore ca și cele-alfe, și cari se apropie și mai multă de in- testină. La începutulă și la sfârși titlu intestinului se gă- sescă numai aste trei serii de arcade, la partea însă din mijlocu a intestinului se află uă a patra serie, și câte-uădată cliiară uă a cmcea. Din convexitatea arcadeloră. ce simtă mal în apropierea intestinului, isvorăscu două rînduri de lămuri, unele desti- nate la uă jumătate a intestinului și cele-l-alte la cea-l-altă 47 juinetate. Diferitele aste rămurl procură: 1° rdniurl superfi- ciale ce șerpuescă subt peri toană, alcătuescO o rățea su- perficială și mergă să se îmbuce pe marginea convexă a intestinului, cn rămurile ce vină din partea opusă. 2° ra- muri adânci, cari treptată pătrundă în tunicele mușehiuhîsâ și tibrosă și alcătuescu rățeaoa capilară care alimentezi! membrana mucosă. Resultatulu succesiunii arcadeloră anastomatice ce presintă artera mesanterică, este nu numai a regula cursulu sânge- lui, dar a permite unul mică numără de rămurl ce ocupă uuă spațiă mărginită la rădăcina mesanterulul, să procure sânge la o întindere atâta de mare ea lungimea micului in- testină. 2° Hăniurile nunebil intestină, seă arterele colice drepte. In numiră de doue seu trei, ce se deosibescă subt numi- rea de superiorii, niidlorie și inferiorii, născu din concavi- tatea tnesantet icî snperiore și trecă din mesanteru unde ele se atiâ conținute Ia începută, în mesocolomdu lombară drepta. (Va superioră este urcătore, cea midlocie orizontală și cea inferidră cohorîtdre. Ele se bifurcă în vecinătatea marelui intestină, și ramurile de bifurcațiune alcătuescft prin îm- bucăturile loru, arcade forte mari cit convexitatea întdrsă spre intestină. Aci ramurile pornescu din arcade d’a drep- tnlu la intestină, și paralele între densele, se împartă ca la miculă intestină în ramuri suld-peritoneale și în rdmurl adânci ce se sftrșescă în păreți! intestinului. Numai în pun- turile unde arcadele imbucătdre se afli la ore-care distanță de intestină, la unghiurile de bifurcațiune ale arterelorfi, cum ar ti, saă la nivehilu unghiului alcătuită pe de uă parte, de ileonuln cn ememn, și pe de altă parte de colo- nulă urcătorii cu colonul Q transversă, se vedu uă a doua serie, seu și doue serii de arcade care umple spaciulu un- ghiosft. Ramura superioră a bifurcațiunu colicei drepte snperiore, care se împarte pe jnmetate din drepta a arcului colonu- lui, se îmbucă cu ramura superioră a bifnrcațiunil colicei stângi, ramură a mesantencel inferiore; astă îmbucătură între mesanterica superioră si mesanterica inferidră este semnalată de anatomiștl ca cea mal mare îmbucătură în 4S corpulu omului. Ramura inferioră a astei bifurcatiuni se îm- bucă cu căpătâi ulii inesantcriceî superiore. Cobea dreptă inferioră procură ramuri circului, unghiu- lui ileo-cwcal și apendicei vermiculare. Mesanterica inferiorii. Spre a studia astă arteră, să se restorne tată inteitinulă cela mică în stânga, sd se desfacă areulă colonului, precum ți colonidă lombară dreptă; sd se ardice peritounulu care al- cdtuesce foia inferioră a mesocolouulul transversă ți foia dreptă a colonului cdborît&ru. Mesanterica inferioră, multă mai mică decâtu cea supe- ridră, uasce din partea anterioră a aortei, la 5 centimetri in susulu căpătâiului 'ei, cobori drepții în josu pe dinaintea aortei mai ântâiu, în urmă pe dinaintea arterei iliace pri- mitive din stânga, se aședă în desimea mesocolonuhn iliacu, în urmă în mesorectum, și aci se bifurcă în ramu- rile hemoroidale interne superiore. Piuă a nu.se bifurca artera mesanterică inferioră, dă în stânga numai trei rămurl numite colicile stângi, cari se împartă întocmai ca colicile drepte; mai susă amil ve- dută cum ramura superidră a bifurcațiunil a primei colici stângi se îmbucă în formă de arcada cu bifiucațiunea su- peridră a primei colici drepte. La mvelulu lui S iliacu se vedu dona saă trei serii de arcade: Hemoroidalele superiore se împartă la rectum ca cele- 1-alte artere intestinale, și în vecinătatea sfincterulul se îmbucă cu hemoroidalele midlociî, rămurl ale ipogastriclî. 4 . Arterele spermatice (lenticulare la băvbatăpi^4ero-oi'ariene la femeie). Prepurațiunea astoră artere cere a antica mesanterulă ți peritoanulă cu atențiune, ți a le urmări. 1° la bărbuță pe hingulă canalului inguinalu, în desimea cordonului testi- cuhiru până în testieulă ți la epididimă; 2° la femeie în desimea ligamentului lată până la overu ți până la fundală ți la corpulu uterusulul. 49 Arterele spennatice nască mal totu-d’auna clin partea anteriorii, câte uă-dată din partea laterală a aortei, între mesanterica in feri oră și între renala, cobâră pe lângă luugulti colonel vertebrale subt peritoami, dinaintea psoasului și ure- teruhn corespondentă, la partea dinăuntru a venelorft sper- matice. Cea din drepta corespunde la vena cavă in fericiră, dinaintea căria se pune; în.stânga ea se afiă dinapoiulft lui S iliacu alii colonului. Eă-dată ce ajungă pe laturile basmu- lui, arterele spermatice trecu la partea dinăuntru a psoa- suriloru, dinaintea arterei iliace externe ’și iad diferite dis- posițil la băj5'.atu și la femelă. 1⁰ La bărbată, intră în canalulu inguinalu, pe care îlu stră- bată împreună cu canalulu excretorn și cu venele spenna- ticeși cu care ele eonstitue cordonulu vaseloru spermatice sau cordmndu testicularii, esu prin orificiulu de josu al canalului inguinalu, și la o distanță mal mare sau mai mică de ine- hdă inguinalu, se împartă în doue rămuri, una epididi- moril care pătrunde în epididimu prin capulă ăstui organu, cea-l-altă testicnlnră caro pătrunde în testiculu prin mar- ginea sa superior;! |Vedi test icului u voi. II, pag. 168}. 2°. La femeie, artera ntero-ovarienă, mal scurtă decâtu spermatica la bărbații, se vîră în basinii, pătrunde în de- simea ligamentului latii, și se împarte în doue rămuri: una mai mică, arariand, care dă uă mulțime de rămuri oventlin precum și trompedoru-uterine; cea-l-altă mai voln- minosă, ramura uterind care de la unghi ni ii superiorii a Iii utemsidui merge pe lungulu mărginiloru corpului ăstui organu, la care este destinată. Ramurile u teri ne se desvoltă forte multă în timpul ii însărcinării. In genere, arterele spennatice și utero-ovarine sunt forte șărpuite, mai cu seină la nivelul ii strimptorii superiure a basinnlui. 4. Arterele renale seit emnhjeute. Arterele, renale se f/dsese/l preparate daca se ardied intes- tinele^ peritoanulti, eesdtiira grâsd renalii, și h umerașele fire aer rose ce înconjord arterele. Arterele renale seu emulgeute, se deosibescii: l’prin ori- 4 50 gina lorii în unghi Q dreptu din părțile laterale ale aortei puținii mai susu de mesanterica inferidră; 2° prin calibrul» lorii forte mare în raportă eu vohimnlii rinichiului; 3° prm direcțiunea lorii transversală în linie dreptă; și în sfîrșitu, 4“ prin numerosele lorii anomalii; asfiî-felii spre exemplu: obi- cinuit ii aflându-se câte una de fie-care rinichi», adesea ori se vfidă câte două, treî seu și patru; de multe ori ele nască din aortă mai joșii de câtă mesanterica inferidră câte uă-dată chiară din iliaca primitiva, seu din ipogos- trică; alte ori îndată ce esă din aortă, se împartă în mai multe ramuri. Arterele renale acoperite dc peritoană, de venele renale corespondente și de uă mare cuantitate de cesătură celu- lară grăsdsă, corespundă înapoi la corpul ă vertebrei Oră, și cea (lin drepta se a Hă acoperită de vena cavă inferidră; în drunuilă lorii dau arterible mici numite wpsulare tuferi- âre, ramurele ce se împartă în grăsimea rinichiului și în membrana sa fibrosă. Ajunsă la despicătura rinichiului, artera renală, se în- parte în trei, patru lămuri cari pătrundă în desimea ăstui organă și mergă de se împartă în substanța tabulară și în cea corticală. (VedI voi. IL, pag. 152). Deosebită de arterele capsai a re inferiore descrise mai susil, și de ramurile ce provină dc la diafragmatica inferidră. numite capsula rele superiore, mal sunt ramuri ce născu d'a dreptulă de la aortă, d’asupra arterei renale, ce sau numită răin urile capsulate mijlocii, și cari așezate pe lungii Iii măr- ginii convexe a capsulei renale, împartă răni urî înainte și înapoi și se pierdft în substanța ăstui micu organu. . Ictere ce nască din încoroitura aortei. Trei trunchiuri arteriale destinate capului și membreloru toracici, născu din încovoitura aortei: aceste sunt, înee- pându din drepta în stânga. 1° trunchiată braebm.cefalică care se sub-împarfe îndată în artera curotnhl primitiră și xnb-ebiviera drepții; 2° Artera earntukl primitivii stâwpl ; 3°. Artera xnb-clainertl stânțpl. 51 Încovoitura aortei din care născu aceste artere aflând u-se îndreptată piezișă din snsfi în josu, dedinainte înapoi și din drepta în stânga, trunchi uhl brachio-cefalicîi se a Hă subt sternum, iar sub-claviera stângă se a Hă în vecinătatea colonei vertebrale. Astă origină a artereiorti ce născu din încovoitura aortei este cea obicinuită, câte nă-dată însă ea varieză, astu-fehi sa vedutfi câte uă-dată trunchiulu brachio-cefalicîi născândă atâtu de aprope de carotida primitivă stânga, încâtu pă- reau a nu forma decâtu unu singurii trunchiu; s'a veihită două trunchiuri bradiio-cefalicc, umilă în drepta și celu-1-altu în stânga, cehi d’ântâiu da amândouă carotidele primitive și snb-claviera dreptă, celu dalii donilea mai mică, constituă sub-claviera stângă; se potu găsi și alte asemenea varie- tăți d’origină, do prisosii a nota aci. <$. 1. TrunchitUi) hrarliio-etfdieîi. Trunchiul îi brarhio-reJuUeli., nasce din încovoitura aortei la puntnlfi la care ca din nrcătdre ce era devine orizon- tală. Lungimea hiî este de 25 — 30 milimetri, iar diametrulu de 14 -15 milimetri. bireețiuiieu lui este piezișă de josu in susă și de dinăuntru imitară. Ehl corespunde înainte la sternum, de care trece puțintehi în susu și de care se aHă despărțită prin trunchiulu brachio-cefalicîi vânosă din stânga, prințr’uă mare cantitate de cesătură celulară și prin căpătâiele sternale ale mușchiloru sterno-ioidianu și stern o-tiroidian ti drepți. Înapoia, ele corespundă la trachee pe care o încrucișezi piezișă, lua fard, corespunde la plevră și la mediastinu, cari îhl despartă de plămânii hi dreptu. înăuntru la caro- tida primitivă stângă de care este despărțită printr’unu spaciă triunghiulară în care se vede trachea. Trunchiulu brachio-cefalicîi, îndată ce trece puțintehi de căpătâiuhl sternului, se împarte în două ramuri, carotida primitivă și sub daviera din drepta. Forte rară s’a verfută că mai dă uă ramură ce merge Ia glanda tiroidă. 2. Arterele carotide primitive. Spre a studia arterele carotide primitive, să se disece re- țpuuen cervicală anterioră păstrăndu-se. fote raporturile dife- ritelorii oripme între dfusele, și spre a putea vedea porțiunea toracică a astoru artere,, să se înlăture, partea superioră a sternului. Arterele, carotide primitive, în numeru de două, una drepta și alta stângă, sunt arterele capului; ele sunt mărginite Ia partea de susă prin marginea superioră a cartilagiulul tiroidă, unde se împartă în carotida internă si carotida externă. Carotida primitivă din stânga, nasce directă din aortă ; cea din drepta nasce printr'nmi trnnchiu comunu cu sub- davieră. La origina lorft, ele caută puțină înafară, la urmă însă se îndrepte»! verticală în susu. devenindu paralele în tdtă regiunea cervicală, și lasă între dânsele ună spaciu umplută de tracliec și de esofagtt în josă, de larinx și de larinx în susu; în totă lungimea loru ele un daă lă- muri colaterale, Calibrulă loră în proporțiune este mai mare la omu decâtă la animale; cea ce este în raportă cu vohmmln creerilor mai marc la omu. Raporturile. Artera carotidă primitivă stângă conținută în torax, într’nă întindere de vre-uă 3 centimetri, este în raportă, înainte cu snb-claviera stângă, cn mușchii stemo-ioidiană, și sterno-tiroidianu, ce o despartă de ster- num; înapoi, cu trachea arteră, cu esofagulfi și cn arterele sub-clavieră și vertebrală; înafară cu foia stângă a me- diastinulnî; înăuntru, cu trunchiuiu brachio-cefalicu. de care este despărțită prinț’nnfi intervală triunghiularii în care se vede trachea. In porțiunea cervicală, raporturile ambeloră carotide pri- mitive sunt aceleași. 1". hui iute, și la partea de josă, ele sunt acoperite prin mușchii sterno-mastoidiami, sterno-tiroi- dianO și oinoplato-ioidiană, care acestă din urmă încruci- șeză piezișă carotida corespondentă. Mal susă, ele corespundă la mușchiulu pielosft, care le desparte de piele, la aponev- rosa cervicală, la vena tiroidiană superioră, și la ramura 53 nevrosă a ipdglosukil. Raportultl însă celCt mal însemnată din puntnlu de vedere hirurgicalu, este acela ce’lu aă aste artere eu nmșchiulu sterno-mastoidiană care le însoțesce. hmpol, ele corespundă la colonii vertebrală de cari sunt despărțite prin mușchii ce acoperă vertebrele, la nevrulu simpatică celu mare, și josu, la artera tiroidiană inferidră. 3°. Înăuntru, ele corespundă la trachee, la esoiăgti, la larinx și la corpulu tiroidă, care se desvoltă înaintea as- toru artere, când volumului cresce mai multă decâtft în starea normală. 4". Inaforii, arterele carotide primitive corespundă la venele jugulare interne și la nevrulu pneumogastrică care se atfă între densele înapoi. Deosebită de aceste raporturi, ca- rotidele simt încongiurate de uă mare cantitate de ccsă- tură celulară și de ganglione limfatice. La marginea superioră a cartilagiuhu tiroidă, mal josu, seă mal susu, după individ!, carotidele primitive se împartă în doue rămuri, carotida internă și carotida externă, cari -taă dre-cum lipite una de alta și chiar se incrucișeză între densele pînă a nu se despărți. P Artera carotidă externă. Pentru o o studiu, trebue ea tăietura făcută pe. Innyidă patului pentru studiulH carotidei primitive, să se întindă piuă la yâtidă condilulul, sil se prepare eu atențiune umplul sti- lienl și diynstricidti, si să se isoleze biuișoril artera in mijlo- ctdă țesetmcl ylnudrl parotide prin care ea trece. Carotida extecml soft super filialii, este în mare parte des- tinată la față ; ea se întinde pînă la gâtulă condilulul a laicei inferiore, unde se sfîrșesce împărțindu-se în temporala și uuixilara internii. La origina el carotida externă, situată la partea din năuntru și cam înaintea carotidei interne, se îndrepteză mal ântâiu verticală în susu, pînă la nivelulu mușchiului digastricii, subt care se vîră, în urmă se sucesce puțină înapoi și înafară, depărtându-se de colona vertebrală, ajunge la unghinlu fălcel inferiore, și redevine verticală în urmă pînă la gâtulu condilulul unde se sfîrșesce. 54 CalibrulCi eî se apropie de acela al carotidei interne, se subțiază treptată prin ramurile cc lasă în lături. Raporturile carotidei externe. La origina ei, superficială ca partea superidră a carotidei primitive, despărțită de piele prin singuruln nuișcbin pielosft, se vîră îndată în regiunea sus-ioidienă, subt digastricn,subt stilo-ioidianu, și subt nevru- ipoglosulu cehi marc. Mai susă este, și mai adîncă, încon- giurată mai din tote părțile de cesătnră parol idei. împre- jurare care nu permite desrădăcinarea -seu școterea afară a acestei glande fără a atinge carotida externă. Rauiurile colaterale sunt în minieră dc șese, și se deo- sibescă în acelea ce nască din partea anterioră: firoirlieua superiorii, facialii și liuipttilii. Acelea ce nască înapoiă . arterele occipitalii și tirerhiulawl; și aceia cc uasce la partea din nănntru, și care este farințiiuwt inferiorii. Ramurile prin cari se sfîrșcsce carotida externă suntă : temporala svpeijițiabt, și maxilară internă. A. Kăimirrle colaterale ale carotidei externe 7° Artera tiroidienă superiorii. Artera tiroidienă superidră aparține atâtu corpului tiroidă, câtă și larinxulul. Prima ramură ce procură carotida externă, ea nasce câte uă-dată la nivelulă bifurcațiunii carotidei pri- mitive ; s’a vedutu născendu chiar din carotida primitivă. Obicinuită calibrulu eî este în raportă cu volumulu cor- pului tiroidă. îndreptată mai ântâiu înainte și înăuntru, ea nu întârdic a se încovoia dreptă în josu și a se vîrî în lobululu corespondentă alu corpului tiroidă. La origina eî nu se află acoperită decâtu de piele și de nmșcliiu pielosă, la urină se vîră sub mușchiulu otnopla- toioidianu, sterno-ioidiană și tiro-ioidianu, sub aponevrosa cervicală și venele tiroidiene superiore. Hamurile colaterale sunt in muneră de trei: lunngca su- periorii, luringea inferiorii și ramura ste.rno-mastouliend. 1° Laringea superiorii, nasce din tiroidienă în momen- tulă când acesta își schimbă direcțiunea ; câte uă-dată ca nasce din carotida externă, saă din faciala. Ea se îndrep- 55 teză în curmezișă înăuntru, între întișchinlu tiro-ioidienă, și meni hrana tiro-ioidienă, pe care o străbate de uă-dată cu ne vrui u larcngianCi superiorii, cându a ajunsă în cesătura ce- lulară de subt astă membrană, ea sc împarte in donS ră- mnrl, una, urcătore sau epiițloticd, care intră în epiglotă unde sc respândesce, și alta coboritore sau larenyiand pro- prift disă, care trece după cartilaginlu tiroidă, între densulu și între mușchiulu tiro-aritenoidianu și sc respândesce în mușcliinhî și în membrana mucosă a larinxuhu. 2" Larim/ea infe.riord seu cria-tirouliend, nascc tot- d’a-una din ramura internă a tiroidienel superiore, câte uă-dată ea lipsesce și se află înlocuită prin tiroidiena supe- rioră din partea opusă; când însă există, se îndrepteză în cnrmedișă înăuntru pe lungulu mărginel inferiore a carti- laginlm tiroidianu, și se îmbucă in arcadă cu aceiași ra- mură din partea opusă. Din astă arcadă pornescă rănuni cari străbătu membrana crico-tiroidiană și sc împartă în mușchi și în membrana mucosă a larinxulnl. 3° Uamura sterno-mastoid icnii, dc unu voluinu variabilă, și cari* există tot-d’a-una, nasce din tiroidiena dedcsuptnlă rămurci laringee superiore, se îndrepteză de susă în jostî și pătrunde în mușchiulu mustoidiană în care se împarte. Hă murite prin carr. se șfârxasce tiroidiena .superiorii când ajunge la nivelulu glandei tiroide, sunt în numeru dc trei, una ce se îndrepteză între astă glandă și între tra- « bee, alta care merge pe lungulu mărginii externe a lo- bului corespondentă alu glandei tiroide, șină atreia pe lun- gulu mărginii interne, a ăstui lobă și se îmbucă pe linia mediană cu ramura corespondentă din partea opusă. 2° Artera JaciahX sen maxilar ii externă. Spre n prepara astd arterd, sd se ri.storue de fotă capulfi înapoi, pui ud u unii triiHiduă de lemne sul) ceafă șipleeându capulă de part eu opusa arterei ce este. de studiată, ; să se disece, cu atențiune ■mușchii dipastrică și stilo-ioidinnă, des- tdeendu'l din prinderea superiorii stîliend și sd se disece planda xiili-maxilard, mușchii tetei, pdstrândii mulțimea rd- murdoră arteriale ce se pre.sintd treptată. 56 Artera facialii, mtt.ri.lard internă. nasce din partea ante- ridră a carotidei externe, puțină mal susă de nivehdu osu- lui ioidu. Forte volum iuosă câte uă-dată, ea se îndrepteză șovăindă de josu în susu, in urmă, de dinapoiu înainte, in- tră în dunga glandei sub-maxilare, și după ce ese dintrinsa se îndrepteză dreptu în susu, trece peste corpii Iu fălceî in- fei iore, pe dinaintea mușchiului măseteru, în urmă piezișă spre căpetâiulă buzeloru, și se sfirșesce lângă coda ochiu- lui, nude se îmbucă cu una din rămurile oftahnici și cu sub-orbitara. Astă arteră proci irându ramuri la regiuni forte mobile precum sunt regiunile sus-ioidiena, inaxilara inferioră, bu- cală și nasală, presintă o mulțime de încovoituri în dru- muiă ei. Raporturile ei suntu cele următore : în regiunea susu- ioidienă, ea se află acoperită de nevrnlu ipoglosulu celu mare și de mușchii digastrieft și stilo-ioidianiî; pe hm gulii basci fâk-ei interiore ea trece prin dunga ce se aHă pe fața externă a glandei maxilare și nu se aHă acoperită decătit de mușchiulu pielosu și de uă mulțime de ganglione limfa- tice ; în regiunea facială, în josu, este acoperită totu de mușchiulu pielosu, și mai susu de mușehiulti triunghiulară alu buzeloru, de zigomaticulă celu mare, și în urmă de o can- titate de grăsime care o desparte de piele. La rînduhi ei. faciala acoperă osulti maxilaru pe care ca pote fi compri- mată. dinaintea mușchiului maseteră, buccinatornlu, orbi- cularulii buzelon'i, și ardicătorii superficiali și adânci. Udniurele colaterale ce dâ artera facială suntu: rămurile xubt-ioitlieue, și rdwureh faciale propriii dine. Hă iu urele subt-ioiiliane nitul: [° Palatina inferioră, seîi urcătorii, care nasce câte uă-dată din carotida externă șefi din faringiena inferioră; ea se urcă dinapoiulu mușchilorfi stdieni, cărora le lasă câte va rămuri, se îndrepteză pe partea laterală a farinxulm și se împarte în amigdnlă în vălulă palatinii și în stâlpii lui, nude se îmbucă cu uă mulțime de rămuri provenite de la faringiana inferioră. 2° Sulit-mentala care merge pe lungulu și pe partea dinăun- tru a mărginei inferidre a osului maxilarii, între digas- tricu și milo-ioidianti, se urcă pe falca inferioră și se îm- 57 parte în piele și în mușchii bărbii, unde se îmbucă cu ra- mificațiile arterei dintare interiore. 3" Ramurile glandei nub-maxilare, cart suntft în numiră de trei seu patru, forte mart în raportă cu micșorimea or- ganului ia care ele se împartfi. 4U Ramura pfe.rigoidiena, uă ramură mică care se vîră în desimea mușchiului pterigoidianu internă. Ramurile faciale propriii dise, se împartă în externe și în interne. Ramurile, externe sunt destinate inușchiloni și pielei după obraz; ele se îmbucă cu artera tranversală a feței, ramură a temporalei superficiale. Intre ramurile interne cele mai însemnate sunt: 1" coronara seă labiala iuteridra, care nasce din facială puținii dedesubtul îi codei hnzeloră, intră șovăindă în buza inferidră și se îmbucă pe linia mediană cu coronara din partea opusă. 2° Coronara seă bddala superioră, care nasce din faciala lângă coda hnzeloră, intră în buza superioră cam pe htngulu margine! ei libere, între stratnlu nmșcliiloru și între stra- t.ulîi glandulosu, și merge de se îmbucă cn ramura din partea opusă pe lima mediană; din arcada îmbucătnrei nască lă- muri ce se împartă în membrana mucăsă, la gingii, la mușchi .și la piele; între aceste lămuri se află uă ramură care nasce pe linia mediană, se îndrepteză de josă în susft mal ântâiă, mai la urmă în curmezișii pe subt piele p6nă la lolmhdă nasului, unde se îmbucă cn artera aripei nasului. 3° Artera aripei nasului, prin care adesea-ort se termină artera facială, și care se împarte în doue rămuri, una mică care merge pe lungulă mărginei interiore a cartila- gmlul nasului, și se îmbucă cu ramura despărțitore nasului, alta mai volumindsă care merge pe lungulft mărginei su- peridre a cartilaginhn nasului; se mai găsesce și alta mică care pătrunde în nări, p'între cartilagift și p’între mem- brana mucosă. Artera facială devine în sfârșită forte subțire, se termină câte uă-dată pe laturile nasului îmbucându-se cn ramura nasală a oftalmicel și cu subt-orbitară. Alte ori se termină prin artera aripei nasului, seu prin coronara labială supe- rioră, seă chiar prin coronara labială inferioră. Rare ori 58 arterele faciale se asemenă între densele, atâtft despre mo- dulă cum se împartă ramurile loru, câtă și despre vobimulu lorii. 3. Artera Umlnndd. Preparațiunea. Sil se taie prinderile inidiene ide mușcliiulal ntilo-widwnlt și să se restante de josă în susA; să se reteze e.n JerfstreidH osidii utaJrdtirii prin stmțizil. se.A de, pe-eare parte a simjizel; sd se nicd\ b) acelea ce nască în vecinătatea tuberositații maxi- lare: arterele Lnrald, temporala additrd anterivrd, alreolera și stdearbitara; c) acele ce nască în adâncătura sfeno- maxdară : arterele eidieua seu pteeiguidiena și pterigo-pa- lulind seu jarengiena superioră. A. II amu re le ce născu lângă gâiulu condilulul. 1°. Artera timpan ied, forte mică, provine câte uă-dată de la temporala seu de la dintara inferidră, se împarte la conduc- tiilrt nuditifiî internă, la articulațiunea temporo-maxiIară și pătrunde prin crăpătura lui Glaser, în toba timpanului, unde se împarte la mușchi și la părețiI astei cavități. 2ⁿ. Artera meningea midlocie, seu sfeno-spiuosd, cea mal vohuninosă din rămurele maxilar! interne, se urcă în susu, dmapomlu gâtului condilulul, intră în craiul prin gaura sfeno-spindsă, și se împarte în doud rămuri, una anteridrd și alta posterioră. Ramura anterioră, mai mare, se îndrepteză spre căpetâ- iulă internă ală aripei cei mici a sfenoiduhu, la urină spre unghinJu anterioră și inferiori ală parietalului, unde se vîră într'ună caualu ososu, și se împarte pe dungele ce se vădii pe fața internă a parietalului. Ramura posteridrd, mai mică, se îndrepteză înapoi și în susă, pe porțiunea solzosă a. temporalului, în urmă pe fața internă a parietalului, intră și ea în dungele astei fețe și merge de se pierde în dura-mera, și în osele era- 5 66 nulul, îmbucând n-se cu artera din partea opusă și cn Fă- inurile artereloril meningee anteriorii și posterioră. Meningea mi<|locie procură, până a mi intra în cranii, rămurl Ia mușchii pterigoidieni, peristafileni și la trompa Ini Eustaș. In cranii, procură, l°uă rămuriră mică. rtlnui- rica nrrrHhil facial", care pătrunde în apeduculil Ini Fallope ; 2" rămurele ce mergu pe nevrulă trigemene; B⁴ uă rămurică care pătrunde în eanalnhl mușchiului ciocanului și se îm- parte pe astă mnșchiil; 4" la nivelulu crăpăturei sfenoi- dale, procură mai multe rămurl orbita re; 5° în siîrșitil, mai procură căte-va rămurl. cari pătrund o în desimea a- ripilorîi mari ale sfenoidulni, și în adâncătura temporală se îmbucă eu arterele temporale cele adânci. W Artera " Artera mnseterim! se îndrepte»! de dinăuntru înafară, pe dinaintea condihilul și prin urmare prin știrbituru sig- moidă care desparte condilulu de apotiza coronuidă, și se aruncă pe fața internă a maseterului, nude se îmbucă cn ramurile maseterine eșite din tranversala feței și din faciala. «7 6’ Arterele pterigoidiene, în numără nehotârîtfi; ele pro- vin ti, unele da dreptul Q de la maxilara internă și altele de la temporala adâncă posterioră și de la meningea mijlocie. 7" Artera meniiujea cea mied seu pte.rigo-meauuiea, nasce la nivelulu dintarel interiore, se vîră între mușchii pteri- goidienl, și se împarte în două rămuri, una ce meige de se aruncă în cerniti gurei și în găunoșit urile nasule, iar cea-l-altă, se urcă verticală în susă, între pterigoidieuulu externii și între păretele superiorii al adâncăturel zigomato- maxilură, intră în cranii prin gaura ovală, și se îm- parte pe nevrulu tri gemenă și pe dura-meră, îmbucau du-se cu rămurile provenite de la carotida internă. 11 Rămurele ce născu din maxilara internă lângă tuberositatea maxilara. I* Artera bucala, mică și care câte uă-dată nasce prin aeelașă truncbifl cu alveolera, se îndrepteză de dinapoi îna- inte între ramura fălcei interiore și între mușchiulu pteri- guidienu intern ii și intră în mușchiulu buccinator, îmbu- cându-se cu rămurele facialei și tranversalei feței. 2° Artera temporalii uddnrd auteriord, mal vohuninosă, se îndrepteză verticală în susu pe lungulă mărgmel ante- riore a mușchi ului temporalii și se perde în astă mușchiu îmbucându-se cu temporala adâncă posterioră și cu tempo- rala mitllocie. Ihutr ensa esfl rămurele iurte mici, cari pă- trundu prin găurelele osului maleru și mergu de se perdu îti cesătura grăsosă a orbitului. 3° Alveolara seu dintara superiorii, adesea ori nasce prin- tr același trunchiu cu sub-orbitara. se îndrepteză șovăindă înainte și în josu pe d’asupra tuberositățil maxilare, și se împarte în următorele rămuri: 1“ rdmurele gingi&de și perio- stice, cari îndată ce ajungă la nivelnlă baseî alveolereloră, se îucovue pe densa și pătrundă în cavitățile alveolere, împărțindu-se pe periostulfi alveolo-dintară; 2’ rămurele din- tare posterior?, cari pătrundă prin canalele dintare postericîre in alveolele măselelorfl mari și mici; multe din aste lă- muri pătrundă în ostilii inaxila.ru. d⁶ Artera sub-orbitaid, nasce din maxilara internă la «8 nivelnlă crăpătura! sfeno-maxilare, intră îndată în canalulu snb-orbitaru. esc prin gaura sub-orbitară. și se împarte prin- tr’uă mulțime de rămuri în obrazu, unde se îmbucă cu arterele faciale alveolele și bucale. In drumulă ei. sub-orbitara, lasă : lⁿ uă ramură nrlatanl ce pătrunde în orbită și aci se desparte în doue rămuri, una ce merge în pleopa hiferioră, iar cea-l-altă se îndrep- teză înăuntru și se îmbucă cn ramura palpebrală inferidră a oftalmiceî; 2° uă rantunl dint/ml ce intră în conductulă dințară anterioră, și se împarte la dinții câinesci și inci- sivi, în care pătrunde prin rădăcinele loru. C. Rănnireie ce născu din maxilar» internă, la virfulu adâncat lirei zîiromatiee 1° Artera vidientl seu pteripoidieiul forte mică, intră prin conductulu vidianu, seă pterigoidianu, și merge de se perde în farinxă și în împrejurulă trompei lui Eustaș. 2U Artera pterujo-palntinti, seu Jaringiana superiorii, si- tuată la partea dinăuntru și dedesuptnlă vidienel, străbate conductulă pterigo-p&latină, și merge asemenea și ea de se sfîrșasce pe farinxă și pe trompa hu Eustaș. J° Artera palatinii snperiord. mal volum i misă decâtă aceste două de mal susu, nasce la niveluliî crăpăturei pte- rigo-m ax ilară, se cobdră în josu, intră în conductulă pa- latină posterioră. și după ce a eșitu prin orificiulă inferioră alu astnî conductă, se încovoie de dinapoiă înainte între bolta palatină și între membrana mneosă, și vine de se îmbucă pe marginea alveolară cu artera palatină din partea opusă, hi drumulă el. până a nu pătrunde în conductulă posterioră, lasă rămuri ce se împartă pe cernlă gurel, la gingii, precum și la adâncătnrile nasale. l>. Ramura terminală a maxilare! interne, seu ^feini-palatiuâ Artera, seă arterele s/eno-palatiue, destinată numai pentru pituiteră, se. îndrepteză de josă în snsfi. pătrunde prin gaura sfeno-palatină în adâncătura nasală corespondentă, și se împarte în doue rămuri, una internă, re se îndrep- 69 teză piezișii în josă și înainte, acoperii peretele nărilorîi de uă mulțime de răi mirele, și vine dc se îmbucă înainte cri ramura nasală ii palatinei superiore, iar cea-l-altă externă ce se împarte pe cornetnrî și pe înfundăturile nasale. Tute arterele acestea alcătnescu uă cesătură ce acoperă pituitera. După cum vădnrăinii, maxi lava internă, procură rămiirl arteriale: 1’ organelor!! in ;stccării și iiigliițiturei; adân- căturiloru misiile; 3” feței, 4° organului auriului; a’ oselorn cranului si durel-inere. U. Artera camtăhl interna. ('arotâlu interna este destinată părței anteriore a creeri- loru, ochiului, și dependențiloră lui. Una din ramurile de hi fineați nne a carotidei primitive, ea se află situată mal ăntâiu înafară.câte uă-datâ înapoiulu carotidei externe pe care la mvelulu mușchiului digastrică încrucișind’o se depărteză de densa, se vîră în spacihtă triunghiularii ce desparte farin- xulii de ramura laicei inferiore. și pătrunde basa cranului prin canaluhî carotidianiî. Uă-dată în cranii, se așadă în adâncătura caverndsă pe lungulu șălei turcesci, se încovdie de josu în susă, înăuntruhi apofizei clinoide anteriore, și se împarte în trei ramuri. In drutnulu cî carotida internă descrie ușdre încovoituri. cea ce contrihne a modera ințela cursului sângelui în creeri Itapor! urile carotidei interne. Mai ântâiii dinapoiulu ca- rotidei externe, și din ce în ce mai adâncă, ea corespunde înăuntru la farinxii, înafară la vena jugulară internă, la ra- mura osului maxilaru inferiorii și La mușcliiulâ pterigoidianft internii. înapoi, la. colon a vertebrală, de care este despărțită prin mnșcliii de dinaintea vertebrelorii, înainte, la mușchii stilieni: la partea de dinafară ea tnai corespunde la nevrii pnenmogastncii, gloso-faringiami și marele ipoglosft. In caiiahilu carotidianiî. carotida internă corespunde Ia fibrele nevrose ale ganglionului cervicală superiorii, și stră- bătândii stânca se află totă în vecinătatea ureche! interiore. La partea internă a apofizei clinoide anteriore. corespunde la partea externă a nevrului opticii. 70 Carotida internă, afară din cranii nu lasă nici uă ra- mură, în canalul» carotidiană dă uă rămnrică ce pătrunde în toba timpanului. In adâncătura cavernosă, dă câte-va rămnri ce se îm- partă în dura-meri și la ne vrii trigemenl. și la partea di- năuntru a apotizei clinoide anteriore dă artera af uimiră. A. Artera oft tihniră. Pentru a prepara artera oftahniea, sd se fard ud injec- fl«ne prin carotida primitird. sfii eh iar prin carat ida internet: sd se desfacd și sd se r^stârne pielea după regiunea fritnrd. spre a nu se atinge artera ce o pătrunde. Sd se disece cu mure ate.nțiune mușchii ochiului, pdstrândn-se tute vasele. Artera oftahnied, îndată ce esc din carotida internă, intră în gaura optică la partea dinafară si dcdesuptulă nevru- h» optică, Conținută. ântâiă în aceașl tecă cu ăstn nevru, esc dintrensa, pătrunde in orbită între nevrulă mișcătorii externă și mușcliiulă abductoru, seă dreptuIu externă, se încovdie puțină înăuntru, și se așadă d’asupra nevinlul optică. Cându ajunge la peretele internă alu orbitului, se îndrepteză de dinapoiu înainte, pe lungulă mărginei interiore a oblicului cehi marc, și la baza orbitului se bifurcă în ramura nastdd și în frontala. In drninulă ei, artera oftalmică procură mai multe ră- inurl cart sunt: 1" acele ce născu înafara nevrulul optică, lacrimala și centrala retinei: 2“ acele CC nască d’asupra ne- vrnlul, susîl-orbitera.. cilierile scurte sefl posteriore. cilierile midjoeil seă lungi, și cilierile anteridre; 3° acele ce născu dinăuntru de nevrulă optică, etmoidala paste.ridrd, etmoidala anteriorii, palpebrala inferiorii și palpebrala superiorii. Spre a resuma aci distribuția arterei oftalinice, găsimu că ea procură rămurl globului ochiului și dependențeloru sele, inușchiloră, pleopeloru, canaluriloră lacrimale; deose- bită de aceste, mat procură la regiunea fruntală, la nașă și la adânciturile nașa le. 1“ La globulă ochiului, procură artera centrală a retinei, 71 destinata la retină, la membrana ialoidă și la capsula cris- talinului la fă tu: arterele ciliare anteriore, mijlocii și pos- teriore, cari se împartă pecoroidâ, pe razele ciliere și pe irisu; 2" la mușchii ochiului; 3" la pleope; 4" la organele lacri- male, glanda, saculti și canal ulfl nasalfl; 5ft la regiunea frontală, arterele frontală și susă-orbitarâ; 6” la nasu, ar- terele nasale; și alii 7-lea la adâncăturele nasale, arterile etmoidale. B. Arterele terminale ale carotidei interne. Carotida internă, după ce a procurată artera oftahnică, se vede asudată într’uă adâncătura ce presintă cerebrali! la căpetâiulu internă aln crăpăturel Ini Sylvius, și se îm- parte îndată în trei rămuri, una anterioră, cerebrala ante- nonl. seu artera corpului caloxâ; una externă, cerebrala ini- illocie, seu artera crăpăturel lui Sylvius; și una posteriorii; mai procură și uă mică arieni loroi'liewf. 1. Artera cerebralii anteriorii. Stuiliulă acestora "rtere nu cerc altii de 4. Artera coroidiena. Tot.fi din partea posterioră a carotidei interne, înafara comunicantei hil Willis, nasce artera hnplefiturel coroide, ce se îndrepteză înapoi și înafară. pe Iun gulii bandeleteî optice și a pedoncuhilul cerebralii, le lasă rămurele, pă- trunde în ventricululfi lateralii, mal lasă și aci rămurele 73 și se sfârșasce in împletitura coroidă. imbucându-se cn cea din potrivă, precum și cu rămurele arterei cerebrale pos- teridre. ] ll. IlesumatA asupra împărțirii carotidelor" primitive. Carotidele primitive se îinpartu la capă și la organele ce ocupă regiunea anterioră a gâtului. Carotida interna a- paițme numai creerilorn și urechilor»; de și ea se află destulă de volumindsă spre a putea singură hrăni creeriî cn sânge, mai este insă și artera vertebrală, ramură a snb-clavirrei. care aduce și ea sânge la cerebru. Carotida internă n’arc nici uă comunicație directă cn carotida ex- ternă. nu comunică cu densa decât» întrunii modu indi- rectă, precum am vedut» că artera oftahnică comunică, șefi cn faciala prin artera nasală, șefi cu sub-orbitara, prin artera palpebrală. Artera carotida externa, din contra, procură uâ mulțime de rămurl ce ineigu Ia față, la pereții cranului, la orga- nele digestunui și ale respirați unii. A liamurele tapale. Ele se împartă în superfițiale și în adânci. Din cele superțitiale cea mai însemnată, provine dela fațiala : u raporturi, a. In întinderea lord de la ori- gină piuă la mușchii scalen!, nnb-clariern ilreptd. cores- punde înainte la căpătâi ulii internii ah! claviculei, la articu- lațiunca stcrno-clavieulară, la mușchiul)! pielosu, la prin- derile clavicnlarc ale stmuo-mastoidienulul, la mușchii sterno-mdianu și sterno-tiroidianCi, la punctulu dc împreu- nare al venei jugulare interne cu vena sub-clavimă, la nevrele plăinâno-gastrică și diafragmaticu din drepta. înapoi, la nevrnlu recurenta și la apofisa transversă a vertebrei cervicale a 7-lea. înafară, la plevra mediastină, care o desparte de plămânii. Înăuntru, se afiâ despărțită de ar- tera carotidă primitivă tutu din drepta printr’unu spaeiă triunghiularii: deosebiți! de acesta ea se aHu înconjurată de cesătură celulară, dc uă ni ultime de ganglione limfatice și de rămurele nevrose ce provină de la simpaticulu ceh! mare. Suh-rlariern stânțid. în aceiași întindere, presintă mal totu aceleași raporturi cu oie-earl mici modificați); astu-felu. ra- porturile eu plevra. și cu plămânulfi stângii sunt mal în- tinse; vena sub-davieră o încrucișezi în locfl să’I fie pa- ralelă; nevrele plămâno-gastiici'i și diafragmaticu stângi îl simții paraleli în lociî s’o încrucișeze; în locu să se in- vecinescă cu clavicula, se aplică pe colo na vertebrală. b. Intre mușchii sralenl, ambele artere sub-claviere co- respundă în josă, la partea din mijlocii a primei coste, care la astă punctă presintă tină tuberculă de care se prinde scaleniilă anterioră și după care se orientezi chi- 76 rurguld la legătură arterei sub-clavierel. In susiî, artera corespunde la ambii scalen!: inapoid, la împletitura hra- țială; înainte, la scalenul» anteriorii ce o desparte de vena sub-clavieră, împrejurare fbrte de însemnată pentru chirurg». c. liaporlurile sub-claviereloră, la eșirea lord din aști mușchi până la claviculă. Aci ele se află la basa triun- ghiului mărginită înainte prin mușchiulu sterno-inastoi- diană, înapoiă prin trapeză și in josă prin claviculă. Deo- sebită de acesta, ele corespundă, la partea dinainte, la claviculă de care se desparte prin vena sub-clavieră, inapoid, In împletitura brațială, in susă la mușchiuld pielosă ce ie desparte de piele, și la artera scapolară superioră ce le incrucișeză piezișă, și in sfîrșitu in josă, la prima cbstă. Din aste raporturi resultă 1’ că compresiunea arterei sub-claviere spre a opri cursul» sângelui în membruld to- racică, se pbte efectua apăsândd bine in josă clavicula; 2* că sub-claviera pote fi lesne simțită, comprimată și le- gată d’asitpra claviculei; 3° că căpătâiele ascuțite ce sară ivi dintr’o frântură a claviculei, nu aru putea atinge astă arteră, decâtă după ce ar străbate mușchiulft sub-clavieră și vâna sub-clavieră. Rămarele nub-darierel. Râm mele colaterale ce procură siib- claviera sunt in numbru de șepte: 1° superiorde care sunt vertebrala și tiroidiena iu fer ioni; 2“ inferinrele. nuntera in- ternă și tnirecostala superioră; și 3° externele. cari Simt seapulara posteriorii, srapulara superioră, seu cervicala tmus- versă și cervicala adâncă. Deosebită de aceste rămurl, snb- clavierele mai procură câte uă-dntă, la origina loru, artere pericardice, timice și esofagiene. 1. .Litera vertebrală. Artera vertebrală, cea d ântâiă .și cea mal volumim'»ă din rămurele colaterale ale sub-clavierel, este destinată pentru cen- trnlă nevrosă ancefalo-măduvosă, și procură mai cu seină rămuri la meduva spinării, la protuberantă, la cerebelă. și la partea posteribră a cerebralul. Ea nasce din partea superioră și posteribră a sub-clavierel Ia nivelulu încovoi- turei ăst ni frunchhi pe verfulu plămânului, s’a văijutu însă nascăndu câte uă-dată da dreptală din încovoitura aortei. îndată ce artera vertebrală ese din snb-clavieră. se în- drepteză în susu și cam înapoiu, pătrunde între apofizele transversale a vertebrei or t'i cervicale a șeptea și a șesea, intră în gaura ce se află la bas a apofisei transverse a ver- tebrei a șesea, se urcă trecăndă prin aceleași găuri ale apo- iiseloru tranversale cervicale, și cându ajunge la axisu, se încovoie âtitâiiî între atlasii și axisu, ală douiîea între atlasii și occipitală, străbate dnra-mera și pătrunde în cranii prin gaura occipitală. In urmă ambele aceste artere se îndrep- teză spre bulbul0 rahidiană și la nivelnlă brazdei ce desparte protnberența de bulbii, se împreună spre a constitui trun- chialâ Imsihiri'i. Incovoiturile în mimării de două ce descrie artera ver- tebrală până a nn intra în cranii, sunt întocmai ca acelea ale carotidei interne în drum ulii ol prin canalul u caret i- dianfi și prin găunoșitnra cavernosă. Haportnrele arterei vertebrale. înainte d’a intra în gaura vertebrei cervicale a șesea, ea se află între mușchii lungi al gâtului și între scalenulă anteriorii, dinapoiulu arterei tiroi- diene interiore, d’aci încolo este protegiată de canalnki al- cătuitii de găurile apoHselorii transverse cervicale. In cranii, ea stă între surla, ța basileră a occipitalii Iul și fața ante- rioră a bulbului rachidiană. Htlm inele colaterale. Porțiunea cervicală a arterei verte- brale procură nhumt spinale, cari pătrundă în canalulă vertebralii prin găurile de unire și se distribiie întocmai ca făinurile spinale ce provină de la arterele întrecostaie și lomberc. Din cele doue încovoitnrî ale arterei vertebrale, nască uă mulțime de nhnnrele. mu schiul a re ce se împartă la mușchi adânci ai regiune! cervicale, îmbucându-se cu cărnuri le oc- cipitale și cu acele ale cervicalei adânci. Intre aceste ră- mnrî simt una seu doue caii pătrundă în cranii prin gaura occipitală si se împartă pe porțiunea durei-mere care căp- tușesce adânciturile occipitale interiore. Arterele vertebrale, până a nu se uni în cranii ca sâ formeze triungliiulă basilară, procură arterele spinale pos- 78 teri^rd și unlern'rrd și artera cerebelosd infeTiârd și posteriorii. 1° Artera spinala jjusteriârd, nasce din artera vertebrală pe laturile bulbului, se îndrepteză înăuntru și se împarte în doue rămuri, una ce se urcă in susu pe laturile ven- tricukii ală 4-lea, și cea-l-altă cobdră pe hmgulă feței pos- teriure a meduvel și se sub-împarte în rămuri înaintea și înapoinh'i rădăcineloru posteridre a nevreloră spinale, și prin rămurele mititele ce se îmbucă între densele, alcătuescft uă rățea împrejurul^ fie-cărel perechi de nevre, cari comu- nică cu răininelele din partea opusă. 2¹ Artera spinală miteiioni, mal grdsă puținteii! deeâtă cea posterioră, nasce din vertebrala lângă trunchiul ă ba- silarO, se îndrepteză verticali! în josă, înaintea bulbului, se îmbucă, cu artera spinală anterioră din partea opusă, și constitue unu truurbrâ. umliană anterioră ce se aședă subt bamleleta ce se află pe brasda mediană anterioră a me- cuveî și se continuă cu rămurele ce provină de la arterele cervicale, dorsale și lombere. Acesta trunebiu mediană, în drumulfi lui pe lungulu măduvel spinale, se îngroșă în dou^ i-înduri și în urmă când ajunge la sacrum se sub- țiază forte multă. In drumulă lui, tiunehiulu mediană priimesce rămuri de ajutorii, la gâtu, de la cervicala nrcăture și de la verte- brală, la spate și la lombe, de la întrecostalele și lombe- rele. Aceste din urmă rămuri pătrundă în canal ulii fibrosh alcătuită de dura-mera fie-cărel pereche de nevre, și după ce a dată ganglioneloră câte-va rămurele, precum și înapoi, arterei spinale posteridre, se aruncă în trunchiulu spinală posteriorii. Din trunchiulă mediană anteriori! pornescă rămurele an- tero-posteridre. cari pătrundă în brazda mediană și de aci în desimea fie-cărel jumătăți corespondente a măduvei. Artera cerebel osii iute.riâră și poxte,rită-felu că descrie uă curbă a cărei concavitate este în josu și pătrimile în cupttâiulu inferioru aiă lobului laterală li 82 aln corpului tluioidu, unde se sfîrșasce rupând indii-se prin mal multe rumuri în desimea lui. Thiroidiena inferioră corespunde înapoi, la tracbee, la e-mfagn si la eolona vertebrală, de care se aHă despărțită prin mușchii prevertebralî și prin artera vertebrală: îmuHlr, la carotida, primitivă, la jugulara internă, la nevrulu pneu- mogastricu și la simpaficuln cehi mare; totil înainte mai corespunde și la mușchii regiunii snb-ioidiene. Pin thiroidienă esu, înjosii, uă ramură esoiagieuă, câte- va rămnn tracheene, uă ramură bronchică, mai multe lă- muri mușchmlaro, și în sfîrșitil nă ramură cervicala urcătme. care la rânduiri ei procură râinurele ce pătrundă în mușchii vecini, rămurcle cervico-spmale, cari pătrundă în gntierele prin cari ești nevrii cervicali și se îmbucă cn artera ver- tebrală. îi. Scfipnhira Kitperi<'n1 Ki'ii simiî-srapiihira. Scapulara m-pert/irtl nasce din partea anteridră a snb-cla- vierei, dedesubtul Ci tiroidienei interiore, adesea-orl dintrunii trnmhiiî comunii cu scapulara posteridră și cu tiroidiena inferidră. Destinată la adâncăturile sustl și snbt-spinuse, se mdrepteză mal ântâiu verticalii în joșii, se înec,voie la urină orizontală înatară, dinapoiulti și pe lungulu claviculei, trece pe d’asupra mărgiuel superiore a omoplatului, forte raru pe sub ligamenfukl care transformeză în gaură scobitura co- racoidienă, se încovoie pe acestu ligamentă, se vîră în adân- eătura susil-spinosă, trece peste marginea concavă a spini- otnoplatulul și pătrunde în adâncătura sub-spinosă unde se sfîrșasce. Ascunsă la origina ei de mușchiuhl sterno-niastoidienu, scapulara corespunde înainte la claviculă, hmyimli la artera sub-clavieră și la împletitura brachialâ, pe care o încru- cișeză, în susil la mnșchiulu pielosil, care o desparte de piele și în jonii. la vena sub-clavieră. Mal înafară, ea se vîră sub mușchiul A trapez fi, alătnrâudu-se de nevruhl susil sca- pnlaru, de care se depărteză la invelulu seobitureî coracoi- diene și la urmă iarăși se alătură de densnlîi în adâncătn- rde susă și sub-spinose, unde ea se atiă între mușchi și osfl. 83 bin scaptilară nască uă mulțime de rămuri cari se îm- partă la mușchi, la piele, la periostu și la osii în amen- dnue adâjicătnriie, și ia adânculora sub-^pinosă se îmbină în arcadă cu scapulara inferiorii și cu scapulara posterioră. 4. Seapitlnca po.dctiind ti-n eervâ-ribi triwirerxd. Scapabn-a posteriori. nasce din partea anterioră a suh- duviwl, priiitr'imă trupă comună cu thitoidiena inferioră, seă cn scapularasuperiorii, la partea internă a scalemloru câte uă-dată, alte-orl între acești mușchi, maî desti însă înafara lui, se îndrepteză in curmeziș cam șovăind pîntre nevnl împletiturel brachiale, se încovoie în urmă și înapoia și ajunge la ungliiulă Superiorii și internă ală omoplatului. Aci se împarte în două rămuri, una urcăture seu verticala, care se vîră sub mușchiulă trapeză și se respândesce înti'uă mulțime de rămuri atâtă într acestu mușchiu, câtă și în un- glnularulu și în spleilius. cea-l-altă ramură cobvrd în josă, trece pe sub mușchiulu unghiulară, încoujdră unghiuță su- periorii și internă ală omoplatului, se îndrepteză verticală în josu pe lungulu mărginei spinale a ăstui osă, și se sfîrșasce la uughmlă seă inferioră, îmbucându-se cu sca- pnlara iuferidrâ, ramură a axilarel și cu scapulara supe- ridră pe care a mă descris’o. In prima porțiune a drumului el, adică în spaciuhî triunghiulară susu-claviculară, scapulara posterioră se află snperlițială acoperită numai de mușchiulu pielosu și omo- platulu-ioidiană, mal înapoiă ea se află ocrotită de trapeză, și pe lungula mărginei spinale a omoplatului trece între romboidă și între dintarnlo cdfi mare Uămurde el colaterale sunt destinate mușchi lorii trapeză, scalenului posterioră, unghiularului, spleniului, susu-spinulă, sub-spinală, romboidalul și dintarnlnl cehi mare o. Maniera, seu toracica internii. Maniera internii, de unu calibru maî micii decâtă acela alu vertebralei, nasce din subdavierâ la nivelulă thiroidienel mferidre, dinapoiulu scapularel superiore. îndată după ori- 84 gina ei, maniera internă se îndrepteză verticală în josu, dinapoiulu căpătâiului internă ală claviculei, pătrunde in toraxă, încrucișez» piezișă cartilagiulă primei coste și se încoviîie înăuntru spre porțiunea superiorii a sternului. Aci, pe lungulu ăstui osă, îșl reia prima direcțiune verticală până la nivelul» a șasel coste, unde se și sfîrșosce împărțindu-*e în doue rămnri. una internă și alta externă. ItiiHHira interua, mai mică de câtă cea externă, își ur- mezi! drnmulu primitivă alu arterei, trece dinapoiulu mnș- cliinlni dreptă alu abdomenului, în a căruia tecă se vîră. și aci se împarte într’uâ mulțime de rămnri, dintre cari unele se perdă în acesta mnșchiă îinbucându-se cu rămn- rele arterei epigastrice, iar cele-l-alte esu din teca mușchiu- lui dreptă și mergă de se împartă la mușchi și la pielea abdomenului Până a nu se depărta de cartilagiulă costei a î-a. ramura internă procură, la partea dinăuntru, uă ră- murică care se încovoie pe mărginile apendice! xifoide, și se îmbucă dinainte ! cu ramura opusă. l(nne pote face sub claviculă, dasupra pectora- lului micii, ori la subțiorii. înlături ruhitcniht. Axilera procură 5 rămuri: 1’ d asupra micului pectorală, ramura umilii inraeini; 2" sub miculu pectoralii tmitrira ai/e/wd. set! numit:ni rvfrrinl; 3° la nivclulil gâtului unierusulii], scnpnhua iufertâră și rimm- în minieră de doue. V' Aerumio-tunieieff. Sub acostă denumire se roprindă doue rămuri: aerimutlu și tnnuirn superiorii. cari mai totil-d’a-una nască prinț r’unu truuchiil comunii la partea internă a axilerci, d’asupra micului pectoralii, pe marginea superioră a căruia elu se împarte îndată în ramtim ncnmtutlft și ruutura towcW; cea din urmă se îndrepteză în joșii și înafară între pectorali la care ca se împarte, trimițfmdu și câtc-va rămurele la piele și la mamelă; cea d'âiitâiu scil acromiala, se împarte în dou£ rămuri, una rolturitiire seu iMtuith'entl ce se îm- parte la rnușchiuhl deltoidă, și la pectoral ulii cehi mare, însorită de vena cefalică, și alta urizimtnb^ care se îndrep- teză înafară, trece pe vîrfuhl apofizei coracoide, acoperită dc mușchiulft deltoidă, și parte se răspândesce în ăstn mușchiil și parte pătrunde in capulu umerusuhii prin mul- țimea gănrelcloril ce se vedil pe gâtulu ăstui osii. 88 2“ Tor aci''a inferiorii. Mal voliimiudsă decâtil cea precedentă, astă arteră nasce din axileră dedesuptulil micului pectoralii, se îndrepteză in joșii si înainte, pe partea laterală a toraxulul, între marele pectoralii și marele dințară, in urmă intre dințară și piele, și se sfiișascc la. nivehilă spațiului intercostaltl aln (Mea. In drumulă eî procură uă mulțime de rămurî gangluinclorn subțiorei, mușchiului ,-ub-scapularu. marelui pectorală, marelui dințară, mușeliiloru intreeostali. ince- pendn dela aht dmulea pi na la a Iu șcselea spaciu, la glanda matncrâ și la piele. .7. Scapalara inferiorii șeii xtib-feap»lar^. Scapulara inferiori), rea mal vokimiudsă din rămiuele arterei axilare. na>ce la nivclulu părții inferiiire a capului umerașului. seu singură, seu printr unu tiunclnă comunii cu circonHexa posteriorii și eu alte artere vecine. La origina ei aședată la partea dinafară a nevrului ra- diahl. se îndreptezâ șovăită in josă și în afară pe lungulu mărginei infcriâre a sub-scapularulul. dedesubtulii eapnliiî nmerusulul. procură mușchi lorii de prin prejuru rămurî în- semnate, și cându a ajunsă snbt prinderea mușchiului sid>. scapularil, se împarte în do ne rămurî. una rohontorc seu (omeinl și alta seapabinl propriu ilisă. Cea d ântâin merge, in josă și înainte pe lungulu mărginei axilare a omopla- tului, pe dinapoiu și paralelă toracicei cei lungi, și se ri- sipesce printr'uă mulțime de ramuri în dorsal ulii cel ti marc, in dintaruhi cehi mare, precum și pe ungliiulă inferiorii a Iu omoplatului, unde se îmbucă cu arterele vecine. Cea de a doua, seu ramura scapuktrâ propriu «lisă. lipită pe marginea inferioră a sub-scapuiariilnl, pe dinaintea por- țiunii cel lungi a tricepsuliu bracbialn, se împarte la ni- velulri prinderii scapulare a ăstui inușeliifi, în trei rămurî: 1⁰ uă numirii anteriorii sul>-seapubirrast<>ii<'ne. Cele d ântâiu sunt destinate nuiș- chiloru coraco bracliialu, bicepsului și bracbialului ante- riorii; dinir enselc una merge in parte la deltoida; cele dalii doilea sunt mnltii mai mici. Din leite a>te rămurl colaterale, patru numai merită prin distribuțiimea lorii constantă a ti descrise; ele sunt; umpak/o coluft-Tula iuternu, rfnmira superfitinlu u Mi'iHmil interne u trirepsnlu'l bi'uchml^, și laim'rn superh- tialtl a brrulntiJ ut ni anteriorn. I un rula arlâurii, seu cohtlcnila ejieru/t pentru că se slîr- șasec la partea externă a articulațiunii cotului, este cea mal mare din rămurele mnenisului Cele mal dc multe-ori ca nasce din nmeralâ la nivel ui Ci mărginii inferiore a ron- dului colii mare; se mdrepteză in josu și înapoiu, se ală- tură de nrviulu radialii. iu gutiera căruia se vîră. și mi iese dnitrciisa decâtu dcdesuptiiln prinderii umeraîe a del- toidului între brachialnlu anteriorii și tricepsă, unde se împarte in doue rămuri, tina whiued și alta super ți tjnld. Oa dântâiă îiisocmdu nevrulu radiată se cobdră verticalii în josu și >e ri-ipcsce în mtișclmihi tricepsu irnhucândn ;-e cu colateralele cotului. Cea de, ulii doilea se indrepteză po luiignlii desparți! mei intremușchinlaie externe, și procu- rând» rămuri bicepsului. braehialnlul anterioră, trece di- napoiulu epicondiluktl unde se îmbucă cu recurentele radiale anterioră și posterioră. <'olati-i ala inimni, nasce la uă înălțime variabilă din unterală. se indrepteză piezișă, în joșii între braclnalnlu anteriorii și intre nevrulu medianii și se împarte în doue rămuri. una anterioră și alta posteridră. Rnmum țn>stei-ineb>ril degetului celu mare, hi uicelulii carpului, și pentru porțiuiiea pulbierd. Mieturu tentloneJarfi iiuixckilorti Hicaroitorl. liste însd mal bine a se bisa stiuhali't porțiunii palmere, tluptl acela ală arte.rel eu- 1‘itale. TlruHala. ramura externă a bifurcațitmii umerali, mai su- pcrtițială și mai ptiținu voluminos^ decâtă cubitala. începe la unghiuhi de bifurcaținne aln umoralei și se sfârșasee în palma manei. Câte uă-dată artera radială ajungendft la trei- 93 mea inferiiîră a ante-brațuluî, se cârmesce înapoia și se găsesce snbt piele pîiiă ce se vîră snbt primii (Ioni meta- carpienl; în astn casă ea se afiă înlocuită la partea de di- nainte și inferioră a radiulul prin mica ramnră radio- pahneră, Kadiala ca artera umerală se îndrepteză mai ântâiă în josă și puțină înafară, la nrmâ cobora verticalii piuă la căpătă iubi inferioră ală radiuliii, se sucesce de pe marginea anterioră și de pe verfulu apotisci stiloide și se aședă pe partea externă a carpului, îndrepta ndn-se piedișu în joșii și înapoi u pînn la căpătâiul ti inferiorii alu primului spa- ciiă întreososti; aci străbate de dmapoiu înainte astu spaciu, trece în palma niâneî și se îndrepteză în cnnnedișu de di- nafară înăuntru spre a alcătui arcada pitimerii n-a adâncii. Astă-fehi dar, radi al a trecendu treptată prin ante-brațu, prin încheietura mâine! și prin palma mâinel. este trebu- ință a'I studia raporturile în câte trele aste regiuni. a). Port in nea anti-bracluald. In astă regiune, artera ra- dială corespunde: 1° înainte, la marginea internă a lun- gului snpinatoru care o acoperă, maî cu semâ la partea superioră, iară la urmă tiu se afiă acoperită decâtu de a- pouevrosă. 2U înapoi», la fața anterioră a radiulul, de care la partea superioră o desparte snpinatorulfi cehă scurtă, maî josfi treptată pronatorulu cehă rotundă, înco voitorii Iu 'Uperhțială. încovoitorulă degetului cehă mare, si prona- toriilă pătrată >ubt care ea se afiă aședată d’a dreptuhă pe căpătâiuhi inferiorii ală radiulul, unde este de obiceiă a se căuta pulsuhă; 3° la partea diiuluntru, ea corespunde la pronatorulă rotundă, la tendonulu palmerului cehă mare, pe hniguhi căruia ea se aHă, de unde provine că palme- rnlu cehă mare contractându-se și tendonulu hu răsărindu în susă, pulsuhă nu se pote simți bine. 4° utafard. cores- punde la supinatorulu celu lungii și parte la nevrulu ra- dialu care însă se afiă într'uă deosebită tecă. Dintre rdmurrie wlatc-rale ce esu din artera radială, și cari sunt forte numerose, trei numai merită a fi descrise: 1" cecwHfa etidiahl anteciâca. ce nasce din partea poste- riâră a radialei, se încovoie de josu în susu, se a șadă între supinatorulu cehă huigu și brachialnlă anteriorii și merge 94 de se îmbucă cu umernla cea adâncă: dintr'ensn născu uă mulțime de rămurele cari sc îndrepteză piezișii în josu și înafară și se împartă la toți mușchii regiunii externe a ante-brațulin: una dintrenselc merge In curmedișii între stipinatmulil celu liuigu și între prinmhi rad ia hi externii și se îmbucă dnșujna epicoudilului cu nnierala cea adâmâ. 2“ Tra uscersa luteridrrt radialil a itirpnlnt, este uă ră- miirivă în formă de arcadă ce merge în curmedișu și înă- untru, la uivelulfi mărginel inferiore a prematurului pătrată și sc îmbucă cu uă ramură ca și densa re provine de la cnbitula. Din astă arcadă e. ii rămuri inușeliiidaie ce pă- trundă în prim a toridă pătrată. în periostu și in articulații. 3" l‘niru bifrimxiw- rxbwt- târe seft npreoxi'ixe palmere. în numirii de trei seu patru, ce se coboră verticală pe lungulu spaciuriloru îiitreosdse și se îmbucă cu rămurele coborât ore ale arcadei palmere su- perbțiale; 3" rdmurl pvsteriijre, cari strebatii tu linie dreptă 90 porțiunea superiorii a spaciului întreososO, și cândă ajungă la fața dorsală a mânei. se îmbucă cu întreososele dorsale corespondente. Ele se îndrepteză verticală în josă pe fața dorsală a spaciuriloriî întieosdse, și la căpetâiulii loru se îm- bucă cu rămnrile coborâtele ale arcadei palmere superbțiale. B. Artera cuhitnlă. Al tera cubitală mal vohimindsă de câtu radiata, se în- drepteză mal ântâifi în .josu. înăuntru și înapoi, pe dinain- tea robitului, și la urmă devine verticală. Când ajunge, la articulațiunea mânei. se asedă înafara osului pișifonnă, di- naintea ligamentului inelară ală carpului, și intră în palma mânei, unde descrie subt aponevrosa palmeiă, uă arcadă cu convexitatea în josu, numită «wla palmara superfițială. La nute-brațn, artera cubitală se află acoperită ile mă- nuchinlu mușclnloru ce se prindă «le epitroclee. de nevrulă medianii, de încovoitoruliî supeifițială, la urmă în totă În- tinderea sa acoperită numai de aponevrosă, se află între tendonulă cubitahdul anterioră la partea internă, și ten- donulă încovoitoruhu superfițialu la partea dinafară, care o depărteză de piele, binarul, ea corespunde la braclnalulă anterioră, la încovoitorulă celă adâncă ală degetelor» și la pronatorulă pătrată. Nevrulă cubitală o însocesee la partea internă până la mână. Nevrulă mediană care la în- covoitura cotului se află la partea internă a arterei cubi- tale. se pune în urmă la partea anterioră și mal la vale la partea externă. ht mâna. artera cubitală se află mal ântâifi la partea dinăuntru a piși fo nu ului, la urmă dinaintea cârligului unci- formuluî, și în sfrîșitu la palmă, nu mai se află acoperită decâtu de aponevrosă. Udmurele cubiteralf ale arterei cubitale, pe lungulu ante- brațului, sunt numerose și se împartă la mușchi, la apo- nevrose și la piele. La palma mânei, nască dintrensa ramura cuhito-radială și colateralele degețel oră. Dintre rămureic colaterale la ante-brațu, trei merită a fi descrise: 1" Trun- chiulii m-nrent^ar(t cnbitnle. care nasce din partea pos- terioră a cubitalel, se îndrepteză curmeziș înăuntru și se 97 împarte în doue rămurl, una anterioră și alta posterioră; cea anterioră, seu mufenta rubitabl auteriortf, se află între brachialulfi anterioră și proiiatornlu rotundă, lasă rămuri la toți mușchii de la epitrodee și merge de se îmbucă cu colaterala internă a umeralel. Cea posterioră seu recurenta <•uliital.il posteriori. se îndreptăză dmapomlă mușclidoră ce se prindă de epitrodee. intră într acesta eminență și ole- craniî. ]>e dinaintea nevrului cubitală, se îmbucă si ea cu colaterala internă a umeralel și cu recurenta radială pos- tcrioră, și contribuc la formarea rățeleî arteriale ce încon- jură partea posterioră a articnlațiuniî cotului. 2’ hră încovoitorulu celu adâncă ală degeteloră și celă lungă propriu ală degetului celă mare, și la înălțimea pronatoruhii pătrată, străbate ligamentulă întreososA, și devenimln dorsală, se coboră pe fața dorsală a carpului unde se îmbucă cu cde-l-altc artere. In drnmuln ei si la partea exteriorii a ante-hrațulul, întreososa anterioră nn lasă decâtu rămurele forte mici, udării din aiw/w uermlul meii ia un. care, după ce îl pătrunde prm fața sa posterioră, >i* pune pe marginea Iul internă și îl însoțesce astu-felu până pisă. Din partea sa posterioră însă nască rămuri < le-t ulii de vohimiimse caii strebată ligainentulu întreosOsă și sub numirea de perforunte uutebrarhiale, se împartă la mușchii stratului adâncă și posteriorii ală antebrațului. Iul i-eosâsu posteriori. mal mică decâtu cea anterioră, stră- bate ligamentulă întreosusă, la nivelulu mărginii inferiore a mușchiului suplinitorului celu scurta, și după ce lasă uă ramură ce se urcă în susă, recurenta rodinii! posteriorii, se cobdră între stratulă celu adâncă și stratnln superfițialu atu mușchiloru de la partea posterioră a ante-brațuhu și se împarte într nă mulțime de rămuri ce se perdu în muș- chii astmă doue straturi. 3° 7'raiiwersu anteriorii cubiltdil a carpului, nasce din 98 artera cubitală la nivelul ii mărginii inferiore a pătratului pronatoni, trece în curmeziș. între tendonulu cubitalnlni anteriorii și cu hi tulii, și îmbucă iu lu-.se cn ramura radi ală corespondentă. întocmesce arcada superHțială a carpului din care nască mai multe rămurele cari se împartă la mnșchii întreosoșl și la aceia ai eminenței ipotbenare. In dreptulu liniei articulare a osciurelorti carpului, ar- tera transversală cubitală. întocmesce arcada palmeră super- fițială, lăsândă mai ăntăiu înapoi, uă ramură adâncă, ra- Muru iiibito-rmliala. care se vîră între adductornlu și înco- voitorulu celu scurtii ah’t degetului celu mică, se îndrepteză de dinăuntru înafară, și se îmbneă cu arcada palmeră adîncă. Din concavitatea arcadei palmere superfițiale, prin cari se sfîrșasce cubitala. nu ese nici uă ramură; din convexi- tatea ei însă ce caută în .josă, nască răuntrele iligitale care constitue colateralele degeteloru. Răuutrele digitale se deosibescu prin numirile de ântâia. a dona, a treia și a patra, încependfi de dinăuntru înafară. Cea d’ântâift merge pe marginea internă a degetului celu micii și constitue colaterala internă; cea de a dona merge pe hiugnlă spaciulni întreososă alu patrulea, și despicân- du-se, alcătuesce colaterala externă a degetului cehi micii și colaterala internă a degetului inelară; cea a treia merge pe lungnlu spaciulni întreososu alu treilea și alcătuesce eolaterrda externa a inelarului și colaterala intern'.! a midlo- ritilui; cea de a patra ce ocupă alu douilea spaciii între- ososu, dă colaterala externă a mi'llociulnl și colaterala in- ternă a arătătorului. Colaterala externă a arătătorului și colaterala internă a degetului celă Mare, provină câte nădată de la arcada palmeră superiițială, iar alte-ori astă arcadă se sfirșasce îmbucându-se cu ramura radio-pahneră și cons- titne trunchiuhi care dă aceste artere colaterale. Tote co- lateralele acestea se aședă pe fața anterioră a falangelorii. de tic-care parte a tecei tendoneluni încovoitorilorii, daii rămuri dorsale și rămuri palmere, cari se îmbucă între densele dinaintea corpului falangelorii prin mici rămurele transversale, și cândii ajungă la partea din mijlocii a ultimei falange, se îmbucă prințr uă arcadă din convexitatea căria 99 pornescu mulțime de rămurl ce se împartă la piele, precum și asemenea numiri dorsale destinate demnului subiuigliialfi. CoH.dderufiHiil țitmcrale asupr» nrterelorH membrului toracicii. Dâpă cum veițurămîi, trnnehiiiln bracliialu aprovisioneză cu sânge arterială întregul» membru toracicii; elu se nu- mesce treptată artera sub clavieră, axilară, umerală, și la îndoi tura cotului se bifurcă, î iu părți ndu-se în artera ra- dială și artera cubitală cari alcătuescu la mână arcadele palmere, din cari* născu arterele degeteloni. Diferența în calibru între arterele brațului dreptu cari sunt mal voluminose decâtu acelea ale brațului stângă, nu potu fi atribuite decâtu exercițiului la care este supusă luai multă brațulit dreptu. Trunchiulu brachialu mal aprovisioneză și părțile urmă- ture: astii-felă. 1“ prin artera vertebrală el ă procură cerebrulul (meritorii) cerebelului, protuberenței, bulbului rachidianu și mădnvei spinale; 2“ prin artera tiroidenă inferiori, procură corj ud ui tiroidă, larinxnlul, tracbeiei, esofagului, și câte uă-dată și broncbeloru; 3“ prin maniera internă, procură toraxuluT, dându toracicele și intercostala superiori, precum și abdomenului și mamelelorii; 4° prin cervicala urcătore, procură mușchilor» prevertebrall și spinel dorsale, și în «Arșiță, 5° prin cervicala adâncă, procură inușcliiloră cer- vicali posteriori, superficiali și adânci, dândă scapulara in- ferioră și scapulara posterioră. Este de observatul l°căîn drumul» ei pe lungulu bra- țului toracică, artera principală se află pe partea Ini in- ternă, la adăpostii de corpurile exteridre, încependu de la subțiori până la încovoitura cotului și înainte; 2° că îm- prejuruh'i articulații lord se află unu mare numeru de ră- muri anastomotice, cutance, mușchiulare și periostice, prin caii se stabilesce uă circulație colaterală destinată a înlocui trunchiul» principalii, la casu când acesta din împrejurări se «Hă astupată. Dacă compară mu calibrul» și munerulu arterelor» brațului si ante-brațolui eu acelea ale mânei, gasimu că aceste din urmă întreefl pe cele d’ântâiu, și că, ca și venele, ele pre- ICO siutft donfe sisteme, unnlu snperHținlri și celu-1-altu adîncă cmnmiicândă împreună, și putendu-se astu-felu înlocui, când cicculațiunea se afiă îiupedicată prin foncțiuuea la care se află mereu supusă mâna la apucătura și strânge- rea diferiteloră corpuri. Mal este de observată că artera radială, care la ante- brață, este snpertițială, devine adîncă la mână și alcătnesee arcada palmeră adîncă, iar artera cubitală. adîncă la ante- brață, devine snpertițială la mână și alcătnesee arcada palmeră superHțială. 4. Arterele. inferiore «le. nodel. Arterele prin cari se sfîrșasce în josO aorta, sunt treî: una mediană, sacra midlocie, și doue laterale, iliacele primitive. A. Artera sacra midlocie. Artera șuiera miiUorie. seu șuiera rmle.riâra. nasce de la partea inferioră și posterioră a aortei, cam în susulu bi- furcațiuniî. Din puntulu de vedere alu direcfinnniî. ea pare a fi continuați unea aortei, cobora în joșii dinaintea vertebrei lombere a cincea, dinaintea sacrului și coxnhu de care se află lipită, și merge descrescendă treptată până la verfulu coxului unde se sfîrșasce. La nivelulu vertebrei lombere a 5-a, precum și la fote vertebrele sacro, ea procură câte uă ramură de fie-care parte, care continuă seria artereloriî înfrecostale și lombere; aceste rămuri laterale se îndrepteză orizontală înafară și dau la rîndulă loru rămuri periostice și osuse. La basa coxului, sacra mijlocie, devenită forte subțire, se îmbucă cu sacrele laterale. B. Arterele îliace |irimithe. Arterele. Hâtre primitire. nască din aortă la nivehdă măr- giueî inferiorc a corpului vertebrei lombere a patra, și pe la marginea inferioră a corpului a celei de a 5-a se bi- 101 furcă la rînrhiln lorii și se îndrepteză în josu și în afară, pe marginea internă a psoasnhtl, formându laturile unui triun- diiiî. Așezate pe corpul» vertebrei a 5-a, ele se află aco- perite de peritofmrt și sunt încrucișate de uretere, de vasele 'permatice și cea dm stânga, de mesanterica inferidră; uă mulțime de ganglione de vase limfatice le înconjură în totO drmnulu lorii. Vanele iliacc primitive cari se împreună in drepta co- lonei vertebrale spre a emistitiii vena cavă urcătore, se alia dinapoi ui fi arterelortî ihace. Arterele iliacc; primitive nu dau in lungulu lorii decâtu căte-va rămurele la cesătură celulară, la gangliunele lim- fatice și la păreți! veneloru iliace primitive; s’a găsită insă câte uă-dată născcndiî dintr’ensele artera spermatică, artera renală și artera ilio-lomberă. Artera iliacă primitivă se stîrșusce prin doue rămuri ce stau una lângă alta; cea internă, care este cea mat mică se vîră în bașenă, unde formeză Hmch intenul seu ipiitfHx- trieri cea externă care continuă drumulu iliacei primitive, este UiwM externii. § 1. Artera ili'Kd internă sed Ipoijruftrial, Artera iliacă internă seu ipogastrică aprovizionezi totc organele conținute în cavitatea basentdul, precum șt mușchii ce căptușesc» ba*enulu pe dinăuntru și pe dinafară, păr- țile genitale externe și pielea. Piezișă în joșii și înafară, cobora verticalii in basemi pe dinaintea simfizel sacro-iliace și se împarte intrhină numeră de rămuri, unele colaterale și altele terminale. Colateralele cele anteriore seft cisiemle destinate la. organele basenulul, sunt, artera uinbilieuld, bdpealele, he.iunrwlu miillwie, iar la femeie uterum si en- riorp seu viscerale. 7. Artera ombilicalii. Artera ombilicală forte mare la fătu, se transformă Ia adultă întruna cordonă nepermeabilă, afară numai la ori- gina el unde dă câte-va artere bășicale. Destinată a con- duce sângele fătului la placentă, ea, în pântecele mumei este continnația iliacei primitive, în vreme ce arterele iliaca externă și ipogastrică, ce pară a fi la astă vârstă niște divisiuni a ombilicalei, sunt puțină volnminose, din causa neînsemnatei desvoltări a memhnloră abdominale. Arterele ombilicale se indrepteză în josfl, înainte și îna- fară, și pe laturile bășice! se îndoescu dt josă în susă și de dinafară înăuntru, pe lungul ă ăstui reservorin: uă-dată ce ajungă la inelulă ombilicală csă printr’însnln din ah- domenă, însocescă incolăcindu-se cordonulu ombilicală In totă lungimea lui și mergfi în placentă. După nascere. arterele ombilicale se atrofiază in totă lungimea lorii, se astupă încetnIu cu incetnlu până la ori- gina lorn și dobendescă aparența unui cordon ligamentară. Din porțiunea arterei ombilicale ce mai române perme- abilă la origina el, nască câte-va artere bdpeale. cari se împartă pe laturile și pe partea superiori a bășice!, pre- cum și câte uă-dată artera emoroidală midlocie. uterina, vaginala și o bti matricea. 2 Arterele bdțicale. Cele mai principale din aste artere nască, cum vedn- rămă ma! susn, din ombilicalele. Deosebită de acestea mal sunt una posteriorii alta anteridrd și a 3-a inferi6rd car! au altă origină: cea posteriOrd provine de la emoroidala midlocie, seă dela uterina la femee. Dela basa bășice! ea se îndrepteză înafara nreterulnî, de josă în susă, și înăun- tru pe fața posteriori a bășice! până la vîrfulu astm or- gană. La bărbații ea lasă mai multe rămnrele ce morgă la bășicii fele seminale dintre car! unele se urcă spre inelulă inguinală, trecu prin astă canalii și se scoboră în scrotum, 103 unde sc îmbucă cu ramura epididimcră a spermaticel. /in- ștftikt uuteriArtl nasce din ombilicala scO din obturatricea pe laturile bășicel și sc indrepteză în josu și înăuntru, pe lungnlu feței ante fibre. liUsivuIa hifr-rior'i, care câte uă-dată provine dela ipo- gastrica, merge la fnndulă bășice! unde sc împarte într’o mulțime de rămurele cari sc întimlii până la urcterîî și la bășicuțelc seminale la bărbații, iară Ia feinec, la vagin. A. Artera eiuorviiltdcl mullwie. Astă arteră este mică și sc indrepteză pe laturile feței antcriiire a rectului, unde sc sfirșasec îmhucându-se cu e- marmdalclc superiore .și inferiore Dinte cnsa mai csîî ră- inurclc cari sc impartiî pe fața posterioră a bășicel udului și pe bășieuțelc seminale la bărbații, iar la fcince, pe vagin. 7. Artera uter iuti. Artera Hteriwt, cate câte uă-dată nasce prin același trun- chi ă cu ombilicala, se indrepteză în curinezișfi înăuntru spre marginea corespondentă a vaginului, se incovoie de just! în siisi'i pe lungulă mărginilotu uterului și se sfir- șasce impârțindu-se în mai multe rămurl nrcâtorc. unele ce mergil pe fața anterioră, altele pe fața posterioră și al- tele la virfulfl acestui organrt și aci se îmbucă cu acele din partea opusă, precum și cu rămurele uterine ale ar- terei ovarice. Arterele uterine se deosibeseti prin voluinulrt celu mare ce dohcndcscu mai cu seină în tempul însărcinării și prin multele îneolăciturl în forma șurupulul pînă în rămurelelc lorii cele mai nuci; și în sfirșitii se deosebescu prin nume- râsele îmbucături cu arterele utero-ovariene, îmbucături ce stahilescii uă circulațmne colaterală forte însemnată și uă comunicați tine forte întinsă intre aorta abdominală și artera i pogastrică. Rtunu-ele ealaterale. Din arterele uterine născu mai multe rămuri cc sc cobora intre vagină și bășică și sc im part u la aste organe. 104 Triincbiulfi arterelor» uterine se află subt pcntoanO; riitnurele lorii principale sunt așcdatc subt unii așternutii subțire al cesăturel uterusuhil, iarii diviziunile și subdivi- siunilc loru pătrundă în desimea organului. 5. Artera ragitmld. Artera wyinaltl obicinuită nasce din ombilicala; cali- brul» ei este mal mare înaintea pubertății decât» în urină ; ea cobora pe laturile vaginului unde lasă uă mulțime de rămuri, procură la gâtulu bășicel și Ia ureteru uă ramură în- semnată, asemenea și la orificiul» vaginului, la urmă trece pe perine» unde se îmbucă cu artera din partea opusă. B. Haiuurele posteriori* și laterale s^u parietale. 1. Artera ilia-lomberd. Rio-lomberă ce represintă la arterele lombere pe inter- costala superi6ră, ese din partea posterioră a ipogastricel, se îndrepteză în susu și înapoi, dinaintea nevruhiî knnbo- sacralu, dinapoiul» psoasnhu, și se împarte in doue rămuri, una ce se urcă în susd, lombera, și alta ce merge in cur- mezișu, Hiat»; cea dantâiîi seă lombera, se urcă în sus» pe lungulft corpului vertebrelor» lombere, pe dedesubtul» psoazidui, și se sub-împarte în două rămuri, una Hiti^cbiulard ce represintă rămurele abdominale ale lombereloră desti- nată la mușchii psoas» și pătratul» lombeloru, și alta spinală care pătrunde în canalul» vertebrală prin gaura de unire aflată între a cincea lomberă și sacrum și se con- duce ca tbte rămurele spinale. Ramura iliacd s6ă trausm.rwld. se îndrepteză orizontal» înatară la nivelul» strâmtorii superidre a basennim și se împarte în două rămuri, ramura khperji {ia hi și ramura atliued; cea superfițială merge subt aponevrosa iliacă, dă uă mul- țime de rămurele .mușchi ului iliacil și se îmbucă cu cir- conHexa iliacă; numim utliurd se strecură între adincătma iliacă internă și p între mușc Inul» d iacii, și procură uă mulțime de rămuri mușchiulare și periostice. 105 Arterele sacre Inferate. ()mi£ de fie-care parte, ele continuă rămurele spinale ale artereiorfl lombere și sunt destinate mai multă la interio- rnlii ranalnliir sacru decâtă la basenu. Sacru laterala mt- periori. se Îndrepteză orizontalei înAuntrn, intră în prima gaură sacră anterioră, dă câte-va rămurele transverse ce se îmbucă <-u sacra midlocie și se împarte în două răinnrî: tuia destinată nevreloriî sacro și învelișurilorh loru. cea-l-altă ce cse din canalulu sacru prin gaura sacră posterioră co- respondentă. și merge de se împarte la mușchii spinali și In piele. Sacra laterala inferiori. ese de snbt degctațnlc mușchiului piramidalii unde sc află la începută, se indrpteză pe dinan- tea ăstui mușeliiu înăuntru și in josn pe marginea internă a găuriloru sacre anteriore. .și pe lungulu mârginiloră co- xuliii și se îmbucă cu sacra midlocie. In drimmliâ el, sacra laterală inkridră dă: 1° lămuri interne forte mici, cari corespundă la vertebrele sacre și se îmbucă cu sacra mi- dlocie; 2" rămuri posteriore seu spinale care pătrundă în caiialnhî sacru, prin găurile sacre corespondente și se împartă in dou^ mici rămuri, una destinată la nevre și la învelișurile lorii și alta ce ese din canalulă sacru prin găurile pusteriore și se împarte la mușchi și la piele. 3. Artera ohturatrice. Artera ohtaratrice nasce obicinuită din ipogastrica lângă ombilicala, câte uă-dată ca isvorasce din iliaca externă, seu singură, seu prin același truncliiiî eu epigastrica. Când pro- vine din ipogastrica. se îndrepteză orizontală de dimipiiiu înainte pe părțile laterale ale strâmtorii superiore. menți- nută de peritoană și însueită de nevridu obfuratoră ce se afla dede-tditidu ei. intră amîmdoî în cauaiuhi sub-pufiiemi și se împarte in doue ramuri, una â/feriri și alta exterml. 1 'jnd nasce printrnnu fiimdiiu cmmmu cu epigastrica. se vira dreptu dinapomlii pubisiilui, trece înainte și intră iu acelașu canalft. Lângă origina ei, obturatrieea dă uă ra- mură colateralii, numită ranturu Huiri, care pătrunde apo- 106 nevrosa de acelaș nume și se vîră între mușchinlft il iacii și adincătura diacă, undo se îmbucă cu ramura ce pro- vine de la circonHexa iliacă. In inomentuld când pătrunde în canaliile sub-pnbianu, obtmatricea mal dă uă ramură cc se împarte pe simtiză; și uă altă care merge în joșii si se împarte pe bășica udului. Iu sfirșitu, ca rdmarț terminale, obturatricca dă una iuternd care merge între mușchiulă obturaloru .și rămurcle coborîtore ale pubisulnl și urcatorea a ischinnulm și se îm- parte la periostulu puhisuhil, la mușchii obturatori și ad- duetorl, precum și la părțile genitale, la învelișurile testi- culul la bârbatfi și la buzele cele mari la femee. lingura e.rtemd, merge pe lungulu părții externe a gânrei ovale între mușchii obturatori, ca și eca internă, și se sfîrșascc în regiunea pclvci-trocantcriană, intre gâtulu femurului și mușchiuhl pătratii, imbiicândn-se cn artera ischiatică In drum ulii el externa dă rămurî la mușchii obturatori, și la articulațiunea coxo-femorală. 4. Artera fesierii. Artera fesierii șeii iliaea panteră >rd, cea mal voluminosă din rămurele ipogastrice, se indrepteză in josit șt înaponi, intre cordonulu loinbo-sacralu alu împletit urci lombare și priinuhi ne vru sacru, ese din baseniă prin partea cea mal de susii a știrbit urel sciatice, d'asupra mușchiului pirami- dalii. se îmovbie pe astă șfirbitură și se împarte in doue rămurî, una saperfitiald si alta mluicd. Cea stipeefitiuld. se indrepteză orizontală înainte intre fesierii colii mare și cehi midlocin și se împarte în fesieruhl cehi mare și în pielea corespondentă; ramura mimai se indrepteză între fesierii cehi micii și cehi inidloeiii și se sub-hnparte în doue rămurî cari se perdă în părțile locale. .5. Artera isehiaticd. Miiatiea, care s’arii putea numi și fesiera iu feri oră, nasce adesea-ori prin același trunchifi cu fesiera, seă cu sbicidsa internă. 107 Ea cobdră pe dinaintea împlefiturei sacre și a mușchiu- lui piramidalei, străbate împletitura și ese din basenfi îm- preună. cu nevrulă ischiaticu celu marc p’între piramidală și ligamentnlă cclu mică sacro-sciatică, avendă nevrulă sciatică inafară și artera sfiiciosă internă înăuntru și îna- inte, Vă-dată afară din basenu, ischiaticu se împarte in Mutări interne seă tranfW.salp cari indreptându-sc în cur- rnezișu mergă de se perdă in fesierul Ci celă mare in piele și iu porțiunea coxigicnă, și în Mmnri tolivrîMre cari ase- menea. pătrundă in fesierii Iu celu mare și in piele. Deo- sebită de aste rămnri mai nască din ischiatica și altele cari însoțescă nevrulă ischiatică pină pe la cdpsă, precum și unele cari se aruncă in mușchii rotatori, și in mușchii ce se fină de tube roși tatca isrh ion ului. f. Itanmra terminata. Artera sfiicidsd infern A. Artera șfiicMsd inter ud. din puntulă de vedere ală des- tinației el la pelincă .și la părțile genitale externe, merită a fi studiată cu multă atențiune; ea se îndrepteză șerpu- indă de susă înjosit, pe dinaintea împlctiturel sacre și a piramidalului, paralelă cu artera ischiatică, ese din basen prin știrbitura sciatică cea mare, p intre piramidală și spinii sciatică, se incovoie pe astă spinii de dinapoiă înainte în- conjurând’o mal din tdte părțile și se așadâ intre ambele ligamente sacro-sciatice. devenindu urcătore din coborîtdre ce era: de aci se Itpesce pe fața internă a tuberositățu ischionuhii, unde este menținută pe mușchiulu obturatori'! internă printr’uă lamă aponevrotică, șt despărțită de ardi- cătnrulă anusului printr’uă mare cuantitate de grăsime, ajunge la nivclulu margine! posteridre a mușchiului tran- sversală și aci se împarte în două rămnri, una inferiori șefi superjitMd, perineald, cea-l-altă superiârd seă adinei, seu peniand la bărbații, ditoriani la fernee. Htlmnrl colaterale. In drumnlu ci in basenu, sfiicidsa internă procură căte-va rămnri la bășica udului, la rectum, la prostată la. bărbată. și la vaginu la fernee, câte uă-dată 108 dă și emoroidala midlocic, și lasă câte-va rămuri la muș- chii rotatori al copsei, la nivelulu Incovoiturel pe spma isciatică. La fata internă a tnberosității ischionului, astă arteră procură mal multe rămuri numite emaroidaMe ex- terne seu mfi’ii'HV cari se împartu la partea inferidră a rectului, la sfincter, la ardicătorulă anusului și la piele. In sfirșitu, din rdmnrele externe ce procură, unele sunt peii- ostice, iară altele mușchuilare, destinate la mușchii ce nascO din tuberositatea iscbionulm: una. din aste rămuri trece p’între tuberositatea cea mare ischiatieft și trocantc- rulă celu mare și se îmbucă cu ischiatica și cu eirconHexa internă. Ildmuitde terminale unneză a ti studiate deosebită la bărbuță și deosebitei la femee. l" La barbută. a) Artera iuij>erli(uiLl a perhienbtl pe.~ ritieida, st îndrepteză. de dinapoi u înainte și de dinafară înăuntru printre mușchii ischio-eavernosu și bulbo-cavernosit, pe d’asupra aponevrosei superfițiale a periiieuhil, pe supt mușchiulu transversft, și când ajunge în desimea dartosn- lui. pe laturile liniei mediane, ia numele de artera Aesptlr- (dârei (cloison) și se împarte Ia scrot tună și la pielea ver- gel îmbueândn-sc cu stiiciosele externe și cu spermatica. In drumulu ei artera permeulâ procură rămuri la muș- chii ischio-cavernosu, bullio-cavcrnosu, siincterulu anusului precum și la acoperișurile astei regiuni. b. Artera pcnien'^ conțin națiunea trunchiului stiițidscl interne, merge lipită cu ramura urcătorc a ischionului pe d’asupra mușchiului transversu și a mușchiului i$chio-ca- vernosu și la unghiuță de împreunare a rădăcincloră cor- puriloru cavernose, sc împarte în doue rămuri. artera dur- xtdd a vergel și artera, caeerndsd. In drumulu ei, artera penienă lasă uă ramură artera bullinbtl care pătrunde în Imlbu, procură acestui corpii mai multe rămurele și la nrmă se îndrepteză înainte și se vîră în desimea porțiunii spongidse a uretrnhu în care lasă mai multe rămurele cari se îmbucă cu acelea ale arterei bulhose din partea opusă și alo arterei dorsale a vergel. Artera dor.tald a vergel, de multe ori singura ramură prin care sc slirșasce shicidsa internă, se întinde pe fata 109 dorsală a vergel frecendu printre simfisa pubisnluî și ră- dăcina corpului cavernostl corespondentă, pătrunde liga- mentnlu atirnătoril alu vergel, merge șerpuindă pe regiu- nea dorsală a ăstui organu, paralelă cu cea din partea opusă, de care se aHă despărțită prin vâna dorsală, și men- ținută pe rorpnhl cavernostl prinfruă lamă fibrosă, se sHrșasre In basa glandulul pe care se ramifică furmăndu mul felii de coronă prin îmbucăturile în formă de arcadă cu artera dorsală din partea opusă: totu din acesta arteră născu mal multe rămurele cari se împartă în desimea pre- pnciubii, pe teca vergeî, pe partea superidră a scrotomului si pe corpurile caverudse. A dona ranmră prin care se slîrșasce artera penienă, anume artera rareriitiirf pătrunde prin rădăcina corpului cavernostl corespondentă, se întinde pe limgiilă păretelui mediană și se ramifică în cusătura meoleră a corpului cavernostl. 2" La J'-HK-e. rămurele prin cari sc sfîrșasce sfîicidsa internă se cimducu în modulă următorii; 1" Umaura ut- l<‘riârmra .wywmM seu mlHiril, scil elitnri'liena. merge lipită de tuberosifafe pe lungulil mărginii nrcăldre a iscbimmlni, și după ce a pro- curata uă ramură transversală la bidlmlu vaginului, se sfîrsasco prin doue mici rămurele. ihunnhi clitorisulm si e>w- interna și externii. După însemnătatea și mulțimea raporturiloră ce pre- sintă trunchiuIu arterialii alu membrului abdominală. pre- cum și dnpă marele numer de rămuri ce născu dintr’en- snlu, elu sa împărțită în trei porțiuni numite artera Umed r stern fl > fnteru Jwufwfd hi arieni pophteti. Artera ilturd externa se îndrepteză de susu în josă și de dinăuntru înafară. merge în linie dreptă de la partea superioră a sini tizei sacro-iliace până la arenda temorală și de aci încolo ia numele de artera Jeiaurald. llaport urile ei sunt cele următore: 1» pe dinainte se află acoperită de perituană care se ardică cu înlesnire după densa: 2° înafunl ea corespunde Iu mușcluulu pso- asă de care se aHă despărțită prin aponevrosa iliacă; 3° hmpairi, este însoțită de vena iliacă externă, care la partea mferioră trece la partea sa internă; deosebită de aceste raporturi, nevrulu ilio-scrotală, la intrarea sa în canalulu inguinală, trece pe dinaintea el, asemenea și vena circontlexă iliacă, până a im intra în vâna iliacă internă, înerneișeză pe dmapoinlă arcadei femurale astă arteră, acoperită aci de mal multe gaughone limfatice. In sfîrșitn, iireterulti o înerneișeză piezișă înainte, și ileonulă o acoperă în partea dreptă, și colonulu în partea stângă. /htut it rele colii fertile In drumulă el artera iliacă externă nu procură alte lă- muri, decâtu la extremitatea sa inferioră, lângă arcadă, ar- tera epii/axlrieil și rircoajlexa ilâtcd. 1° Artera epa/aslricd. avendu mare conexitate cu inelulfi crnralu și cu canalulu inguinalu. părți prin care se stre- cură viscerele în cașurile de hernie, urmeză a ti studiată cu multă atențiune. Ha nasce la partea internă, câte uă-dată la partea anterioră a iliacei externe, d’iwnpra arcadei fe- morale Ia nă înălțime de dînsa de la 1 pînă la 4 cenți- 111 metri, și mat tot-d'a-una dă nascete arterei obtnratrice, s6u născu amendoue printr unii triincliiu comunii, precum am v6rfurile epâiastricL Pm'liunea sa tivasfersalr]. seă cur- mezișă. se află acoperită de peri toană și încrucișezâ piezișă vena iliacă dinaintea căria se a Hă. Porțiunea piezi.?! alcă- tuesce marginea externă a unui t ruin ghiu a căruia mar- gine internă ară ti formată de marginea externă a muș- chiului dreptă. și marginea inferioră de arcada crurală. Epigastrica constitne astu-felă adeveratulu hotaru între adin- cătura inguinală internă care corespunde la gaura inferioră a canalului inguinală și între adîncătnra inguinală externă, seu gaura abdominală a ăstui canalii. Porțiunea verticala a epiyaatricel până a nn se vîrî în desimea mușchiului dreptu se aHă situată între ăstu muș- clnă și între piretele posterioră alu tecei lui. /ăfmmWe colaterale. Artera epigastrica, la origina ei, seă mai bine la niveluhi tortei menționată mal susu, procură câte uă-dată: 1° circonfiexa internă când ea nu provine de la femurala. 2° mai tot-d’a-una uă ramură ce pătrunde în canalulu inguinalu, se lipesce de teca Hbr<»să a cordonului la bărbații, de ligamentnhi rotundă la femeie și merge de se împarte pe învelișurile testiculul la umilii și pe buzele cele mari la cea-l-altă; 3° uă ramură care merge pe Iun- 112 gulfi părțel interne a arcadei femurale și dinapoiulu sim- Hzel se îmbucă cu ramura de dinpotrivă; 4“ uă ramură. aHată asemenea dinapoiulu puhisuhil, ce merge de se îm- bucă cu obturatricea. la tiivelulu intrării aceștia în cana- luhî sub-pubianu. In porțiunile sale piezișă și verticală, epigastrica pro- cură uă mulțime de rămurî ce se urcă în sasti, unele in- terne altele externe, străbătu forte piezișă mtișcliiuhî dreptă, și după ce a dată naseere în desimea Ini la mal multe rătnurele, esă prin părctele anteriorii alu tecel ăstui muș- chiu și tnergu de se termină în piele. Aci, precum și în desimea mușchiului, aste rămurî se îmbucă cu inamera in- ternă și cu arterele lombare. 2° Jr/er« rm-ouiipj'ă Him-ă seu iliaca mal mică decât ii epigastrica, nasce do la partea externă a iliacel ex- terne, câte nâ-dată la uiveltilă epigastricel, alte-mi dedo- suhtuhi oi; și câte uă-dată din partea superidră a arterei crurale. Artera cireonHexă iliacă se indrepteză piezișă în susu și îna- fară, dinapoiuhă arcadei femurale și menținută aci printr nă lamă apmievrotică, la mvelnhî spinei iliace anteriâre și sn- peridre se împarte în doue rămurî. una ce se urcă între transversală și oblicuhi cehi micii, paralelii cu epigastrica. și se perdo în părcțil abdominali îmhiieândn- se cu arterele întrecustale interiore și lombare: și eea-l-altâ rirrwtbw i fl'ântâiil nasce îndată dedesubtulfl arcadei femurale, se în- drepteză curmezișă înăuntru, printre cesătură celulară de sub piele (cutanee) și se împarte în doue rămuri, una stiperioră ce se pierde în eminența pubienă, și alta in- ferioră, ce se împarte pe pielea vergel, precum și pe «cro- tumu la bărbații, și pe buza cea mare la femeie, t'ea de a doua, nasce puțind mai la vale, se îndrepteză și ea cur- mezișil înăuntru, încrucișezi vena femorală, străbate apo- nevrosa spre a eși subt piele, și merge de se împarte ase- menea la scrutumii la bărbații, și la buza cea mare la femeie. Ambele sfiiciosele externe de ta fie-care parte se îmbucă seu între ele, seu cu cele din potrivă. 3° Arterele mu^ckiidare sunt mal multe fără a avea numiri deosebite. Intre ele este uă ramură, uittșcbiuhra superfițiald care trece în curmezișu între croitorosulu și dreptulti anteriorii și se împarte îndată în ramuri urcătore destinate mușchiloru iliacu, croitorosulu și înbndetorulu fâșiel-Iate, și în ritmuri coborâture destinate dreptului ante- riorii, marelui externii și marelui internii alu tricepsukil; tote aste rămuri se coboră până la partea inferiorii a copsei. 4“ Artera feuwnda adânca, adevărata arteră a copsei, 115 pentru că femorala descrisă mal susu este destinată mai multă gambei și piciorului, se împarte la mușchii și la acoperișurile regiunii interne și posteridre a câpsei. Ea nasce din partea posterioră a femoraleî, la o distanții de 4—G centimetri de arcada crurală în midloculâ spaciulul ce desparte pubisulu de trocanterulu celu mică, se îndrep- teză îndată înapoiiî, la urmă cobdră verticală in josă, pa- ralelă cu artera crurală dinapoiulu căria se află situată adâncă; ea trece dinaintea mușchiului pectineu, la partea dinafară a marelui internă, și când ajunge aprope de mar- ginea superioră a primului adductoru, trece dinapoiulu astei mărgini, se aședă între ăstă mușchiă și adductorulă celu mare pe care îl străbate dedesubtulu găurel în care trece artera crurală, și trece la partea posterioră uude se sfîrșasce în mușchii tricepsu și jumetate-membranosă. Câte uă-dată, femorala adâncă, îndată după origina ei, devine posterioră străbătându adductorulă alu 3-lea. In drumnlă ei, femorala adîncă procură mal multe ră- murl colaterale, din cari cele mal însemnate sunt circon- jlexele în nurneru de doue, una internii și alta externă și sfredelosele. Circonflexa internă, seQ posterioră, ce nasce din femorala adîncă lângă origina aceștia și câte uă-dată chiar din fe- morala supcrfițială, se vîră îndată între pectineă și gâtulu femurului după care se răsucesce întocmai ca circonflcxa umorală posterioră după gâtulu umerulul, ese la urmă îna- poi sub mușchiulu pătrată crurală și se sfîrșasce prin ră- muri urcătdre și rămuri coborîtore interne și externe. Ră- sucela circonflexel după gâtulu femurului pote pricinm ruperea ei la cașuri de luxaținnea femurul! înăuntru. La nivelulu pectineului, cireonflexa internă procură mai multe rămurl colaterale, dintre cari: la ramura articulară, care indreptându-se în susu, se lipesce de capsula orbieu- lară a articulați unii coxo-femorale, străbate în articulație și se împarte în sinovială, în cesătnră grăsosă și în cap- sula fibrosă a articiilaținnil; 2” una seă mal multe rămurl anastomotice cari se îmbucă cu rămurele ce provină de la obturutricea; 3° ună mare numără de rămuri mușchiu- lare, din cari unele trecu dinaintea pectineului, iar altele 116 maî mari pe dinapoiulă Ini. și mergil de se împartă la obturatorii In externă, Ia pedineu și la adductori. Circonflexă internă se sfîrșasce: 1* prin prin ramuri mnfrbifibire. nredt<>re, unele externe, destinate la fesierii lă celfl mare. și altele interne destinate la prinderile ischia- tice ale mușchilor» biceps», semi-tendinoși și semi-membra- nose; 2° Mimuri muschiulare coriU>re, destinate mușchiloră bicepsu, semi-fendinose și semi-membranose, marelui nevru sciatică și miciloru mușchi al regiunii pelvi-trocanteriene; 3° vdmnrl periontice, dintre cari unele se împartă la pe- riostn marelui trocanteră, iar cele-l-alte la fața posterioră a gâtului femurului ; 4° ritmuri (inastomotiee cari se îndrep- teză pe mușchii obturatorul», gemenii și piramidalul» și se Îmbucă cu arterele ischiatica, fesiera, sfiiciusa internă și obturatricea. După cum vedemă, artera circonflexă internă pune în co- municație într'nnii mod» forte întinsă artera ipogastrică și prin urmare iliaca primitivă cu femorala. (iirconjiexa externii seft anteriorii, mal mică decâtă cea internă, provine câte uă-dată de la femorala superfițială, alte-orî ea nasce printr’imă trnnchiu comunii cu mușchiu- lara cea mare superfițială, și în acest» casă a fostă con- siderată ca uă ramură de bifurcaținne a femoralel cel adinei. Ea se îndrepteză în curmezișil dinapoiulă dreptului anteriorii, pe dinaintea psoasulnl-il iacii pe care îhl încruci- șeză și se împarte în două rămuri: 1° una mHfckiulard ureM<>re ce se împarte la mușchii fesierul» celu mică și întindetornlă fâșiei cel late; 2" alta circonflexă propriii ițind care înconjură basa trocanternlnl cehi mare, intră în desimea bicepsului și se sfîrșasce printr’uă mulțime de rămuri urcătdre cari mergu de se îmbucă pe fața externă a marelui trocanter» cu circonflexă internă. ret (crosele. în nmnânl variabilă de la una pînă la patru, sunt destinate atât» la mușchii cât» și la pielea și la cele alte acoperișuri ale regiunii posteriore a copsei; ele stră- bată tcnddnele addactoriloru, trecă la partea posterioră încongi urâți du în curmeziș» femuralii, se împartă în H- miiri nmitnre. și rdmurt colmrîtore, și alcătuescil în desimea mușchiloră mai multe arcade anastomotice. 117 5° Jrtew ttiarea~anuxluinotin internă, mai mică de câtu cea externă, se în- drepteză de dinapoiă înainte pe lungulu mărginei interne a tălpei piciorului, între adductoruln degetului celă marc și tenddnele lungului încovoitoră comună ală degeteloră și mal înainte subt incovoitorulă celu scurtă, și procură 125 rămurî acestoră mușchi precum și articnlațuinilortt tăișu- lui, pe unde se îmbucă cu tnaleolera și cu rămurele ce provină dela partea superioră a piciorului. L'ă-dată ce a- .jnnge la căpfitâiuhl posteriorii alu primului metatarsiană, se împarte în doue rămurî, mm iutenut, care după ce se Indrepteză pe lungulu mărginei externe a abductorului de- getului celu m:jre, merge de alcutuesce colaterala internă a ăstui degetă, alta externa rare se îmbucă eu tninchiulO comunii ală colateralei o ră primului și secundului degetă. Intre rămurele prin cari se sGrșasce tălposă internă mal este uă ramură care străbate aponevrosa tălposă ?i se împarte la piele și la cesătura celulară de subt piele a mărginei interne a piciorului, 2° Taljwsa e.rtfrnfl, care din punctulu de vedere al ca- lîbrnluj pute fi considerată ca contimiațiunea tibialel pos- teriore, se indrepteză piezișă în josu, înafară și înainte, pe subt calcaneum, între încovoitornlu cehi scurtă co- nmnn alil degeteloră și între accesoriul» lungului încovo- itoră comună, și cândă ajunge la marginea externă a scurtului încovoitonl lângă adductorulu degetului alu 5-lea, cam pe la căpetâiulu posteriorii alu metatarsienuhii ală 5-lea. se încovoie de dinafară înăuntru și de dinapoiu îna- inte. merge spre căpătâiiihl posteriorii alil primului spa- ciil interososă unde se îmbucă cn artera piciorosă. și con- stitue, astil-felil arcada talposuMf‘ talpâse, cunoscute subt numirile nu- merice, de ântâia, a doua, a treia, a patra, și a cincea. 126 încep^ndfl de dinăuntru înafară; acestă din urmă devine colaterala externă a degetului celă mică. Tote înt reușitele, tălpnse se îndrepteză de dinapoiu înainte în spaciuln întreososii corespondentă, la urină între artieu- lațiunile metatarso-falengiene, procură la nivelul» căpătâiului anterioră alu metutarsieniloiTi uă nucă rantunl tnre auleritinl, care se îmbucă cu hitreosdsele dorsale, șt cândă ajungă la căpătâinlu posteriorii ală primeloru falange se despică și constitue colateralele internii și externii ale degeteloru corespondente, întocmai ca colateralele degeteloru de la mână, CAPITOLULO III VASELE CAEILAEiE Capilarele sunt nisce vase forte mici cari pună în co- municație ') ultimele ramificații ale art erelor ii cu rădecinio- rele venelorii; păreții Lorii sunt așa de subțiri în câtfl se pătrundă cu multă înlesnire de părticelele disolvate cu cari se aHă în contactă, și astâ-felfi scLimbulu materiale Ioni ce se operă în capilare în aetulu de nutrițiune și de se- crețiune, între sânge și substanța organeloră nostre. se face cu cea mai mare iuțelii. Resultă de aci că vasele capilare sunt porțiunea cea mai însemnată a aparatului circulațiu- nii, fiind-că tote cele-l-alte porțiuni ale acestui aparatu nu servă decâtu a conduce și a reînoi neîncetată sângele în capilare. Capilarele constitue rățele ale cărora ochiuri alcătuite de vase de același! calibru, se continuă pe de nă-parte cu arterele, iar pe de altă parte cu vanele, fără a se putea determina unde începu și unde se sfirșescO. Rățelele capilare cari alcâtnescu uă parte esențială a organelorii și pătrundă în cesătură Ioni cea mal intimă, în- conjoră de cercuri vasculare, une-ort grupuri de elemente ana- tomice, alte-ori fie-care element» în parte. NumărulA astoru ’) La uterus și In rdaturile erectile (cesăturî ce se umflu și se întărescă) ale orgariclorQ genitale, asta comunicație se face prin cavități seu găuri mari pline de sânge. 1'27 elemente conținute în He-care ochift ala cesătmeî capilare, determină gradul u de vascularii ate alu unul organ ti, precum și forma astorft elemente, seO grupuri de elemente, deter- mină în genere forma ochiuriloră vasculare, astfi-felă ră- țeoa capilară presintă în fie-care orgami unu ce specială, după care ea se recunosce la prima vedere In organele glandulare ochiurile cesât orei capilare sunt de nă formă poligonală seă iot undă, în mușchi și în nevre, la care vase paralele seu mânucliiun de fibre sunt legate între densele din distanță în distanță prin vase transversale, se aHă rec- tangulare. In plămânu, în coroidă, spacmrile dintre capi- lare presintă crăpături strimte, șeii nisce simple piuituri, astu-febi că organele aHâudu-se împărțite într unii dre-care nnineru de globule despărțite unele de altele prin cesătnră capilară lipsite de vase de comunicație, Huidele lirănitdre nu se potii mișca intr'ensde decâtă prin modalii de imbi- bițiune, sugere, șeii muietură. Globulele lipsite de vase sunt cu atătu mai mici cu câtu organulu spre a-'șl îndeplini foncțiunde sele, are trebuință de uă marc cantitate de sânge; în astă categorie se aHă organele destinate a modilica sângele, seft a despărți dintrensulu vr'unn liquidu specialii, spre esemplu, plămâ- nulă destinată a pune treptată în contactă tote globulele -ângelul cu aerulu din bășicuțele plămânare, este din tote organele acela care presintă cesătnră capilară mal strînsă : ochiurile cesătureî se presintă subt forma de crăpături, seti piuituri mnltu mai strimte decâtă acelea ale vaseiorâ. Glan- dele destinate a cecreta lichidări, cn Hcatulu, rinichii, or- ganele destinate a absorbi, precum sunt membranele mucăse, presintă asemenea uă cantitate forte mare de cesătnră capi- lară. Din contra, la organele cart nu priimescu decâtu sângele trehuindosu hranei lorii, cesătnră capilară se aHă forte slabă. Și iarăși la aceste organe este uă deosebire între acele în- zestrate de uă foncțiune activă ca mușchii, ca substanța cenușie a aparatului nevrosă, și acele cari nu jocă decâtti unfl rolă pasivă, spre exemplu substanța albi nevrosă, ten- dunelc și ligamentele, și la care abia se găsesc» cevaș vase capilare. Pe lângă aceste se aHă unu ore-care nnineru de ecBăturl și chiar organe întregi, cari sunt lipsite cn desâ- 128 vârșire de vase capilare; astă-felă sunt epitheliumu și epi- dennulă, cartilagele ce acoperă căpetâele oseloru, părțile transparente ale globului ochiularu, smalțulă și fildeșulu dințiloră; cu tdte acestea, chiar (Jisele părți avend trebuință de ore-care cantitate de lichid hrănitorii, totu se găsesce la periferia lorii, rațele vasculare strînse cari le procură materialele trebuinciose spre a le întreține vitalitatea lorii. CAPITOLULU IV ■VENELE SECȚIUNEA I Cons iderațiuni generale. Vanele sunt vasele sanguine cari aducă sângele de la pe- riferia corpului la inimă. Ele se mai numescă vase cu sânge negru, în contra artereloră numite vase cu sânge roșu. Sunt două sisteme de vene corespundâtore la douîl sisteme ar- teriale: sistemulu vexosă pldmânarâ care conduce sângele de la plămâni la uree beta stângă, și sistemulu cânosâ ge- neralii care aduce sângele din tote părțile corpului la ure- cheta dreptă. Maî este unu ală treilea, sistemul it vSneî-por^ pe care îlă vomă descri mai la urmă. In sfîrșitu, unu alu patrule sistemă venosu, acela ală venei ombilicale care aparține la fată. A. Idee generală despre sistemulu venusti. Sistemulă venosă generală și sistemulu vânosu plămânară, priviți în întregulu lorii, reprezintă fie-care unu arbore forte crăcosă: trunchiulu primului sistemă corespunde la nreclieta dreptă, iar acela alu secundului, la urecheta stângă. Pre- cum amO vedutu mal susă, totu sistemulu arterială generală nasce dintr’ună singură trunchiu, aorta; cu venele nu este totu astă-felă. ele se concentreză la trei trunchiuri, și anume, două vene cave și vena coronară; asemenea și la sistemulu venosă plămânară; la unu singură trunchiu arte- 129 rialii, corespunda patru vâne, două de fie-care plămână. Fie-care arteră este obicinuită însorită de doue vâne sa- telite cari aă aceașl numire ca artera. La nivelnlă bifur- eaținmloră artereloru, venele satelite a fie-cărel rămurl arteriale se împreună și devină una din satelitele rămurel ce s’a bifurcată. Tote arterele însă nu sunt însorite de câte două vițe; la membrii nu se află decâtă uă singură vână de fie-care trunchift arterială; în cavitățile splancnice sa- telitele sunt simple, este uă singură venă mesanterică, uă singură vână renală. Sunt unele regiuni la cari se află vene superficiale, precum se vede la piele cari alcătuescu unu sistemă cu totulu deosebită de artere, și care potă fi considerate ca vâne complementare. Venele nască din cățelele capilare ale organeloru întoc- mai după cum se sfîrșeseu și arterele; continuitatea între aceste vase se constată prin injecțiunl cari trecu cu cea mal mare înlesnire din artere în vene. Îndată după origina loră venele se îmbucă între ele spre a alcătui rețele; rămurelele ce pornescă din aste rațele, formeză alte rațele mai adîncî din care se desfacă alte ră- murele, cari împreunându-se treptată precum s’au împăr- țită arterele, alcătuescu rămurl, crăci și trunchiuri. La membrii venele se împartă în două ordine, venele su- perficiale și venele alinei; aceste din urmă, satellitele arte- reloru de care staă lipite, se află în aceașl tecă fibro-celulară, și sunt în aceleași raporturi cu dsele, mușchii, nevriî, apo- nevrosele și pielea. Cu tute acestea venele nu urmeză tot- d’a-una drnmulă artereloru la cari corespundă, spre exem- plu vena sub-clavieră trece pe dinaintea scalenului ante- rioră, și artera pe dinnpoiu; venele de la obrază, venele occipitale nu corespundă de locă la arterele astorfi regiuni. Venele, superfitiale nn se observă decâtu în părțile a că- roru foncțiune ar putea ore-cum împedica circulațiunea veneloru adîncî. In adeveru. circulațiunea sângelui venosă nefăcendn-se ca aceia a sângelui arterială sub impulsiunca puternică a inimeî, și aflându-se expusă a se slăbi la cea mai mică causă, a trebuită să fie uă circulațiune colate- rală. Astu-felu venele superfițiale constitue în privința ve- neloră adîncî, uă circulațiune snplementară pusă în acțiune 9 130 în timpulu con tracțiunii mnșchiloru meinbriloru superiori și inferiori, cea ce se observă mal eu semă Ia individă ce se dat") la excrcițiur! mușchiulare violente. Venele superhțiale sunt situate între aponevinsele ce ser- vă inușdiilorfi de teci și între piele și se află însoțite de nevril și de vasele limfatice. Din cele de mai susu resultă că venele adîncl, satelitele artcreloru, u’au trebuință a fi descrise într unii modu spe- cială. pe cât timpii ele simt împărțite și au aceleași ra- porturi ca și arterele; ne vomu mărgini dar a descrie nu iutii venele cari urmeză drumuri independente de acelea ale artcreloru. Imbwâtifrile și împletiturile rntelorll sunt multă mal nu- merose decâtă Ia. artere: venele cele miel și rămurelele ce născu dintr'însele alcătuescă rățele; trunchi! și rămurele loru comunică împreună în modulă celu mai întinsă, ve- nele superfițiale cu cele adîncl, vena-cavă superioră cu vena-cavă inferidră, astu-felă se pole dice că întregulu sis- temă venosu alcătuesce în totă corpulu omului uă nemăr- ginită rățea vasculară și cu modulă acesta se înlesnesee cursulă sângelui ce din diferite piedici s’ar opri în diferite părți ale corpului. împletiturile renose. nu sunt decâtă uă mulțime de vase îmbucate unele cu altele, cari alcătuescă rățele nedescur- cabile și se găsescu împrejurul» mioru părți la care cir- culația este supusă a se slăbi, seă la care foncț.iunele ce le aparțină ceru uă grămădire de sânge torte mare, spre exemplu împletiturile uterine, spermatice, ctc. Venele mal totu-d’a-una sunt drepte, nu sunt șerpuite ca arterele, cea ce contribue la înlesnirea mergere! sângelui in lipsa umil agentă împingătoră precum este la artere inima ; cu tote acestea venele mici precum și acelea ce apar- ținu împletituriloră venose, presintă încovoiturl forte în- semnate. Venele corpului de dasupra diafragmului mergă la vena ca- vă-superidră, acelea de desubtiilă diafragmului la vena cavă- inferioră; venele inimel mergăd a dreptulu la urecheta drepta. Ambele vene-cave corespundă între dânsele prin vena azi- gosO. dar mal cu seină prin sistemulă venosu rachidiană. 13! Valvulele venelor-a. Cea ce caracteriseză mai cu sumă orga ni sațiu nea venelorfi, este existența în in tenorul u lorii a nisce încovoitnri membramise numite valvule. Ele se potu vedea pe dinafară la venele injectate, prin nisce noduri mai multa seu mai puțină desvoltate după individî. Mai tote aceste valvule ce sunt dispuse perechi, perechi, presintă uă formă sein i-lu nară ca val videle sigmoide ale aortei și ale arterei plămân are; marginea loru aderentă caută spre căpătâiuln vimei, iar marginea liberă este dirigiată spre ini- mă. Ele se află pe lungulu vcneloru, dar mai cu seină la îmbucătura loru în vene mai gruse; în genere nuraernlQ loru este mai mare în părțile în care circulația presintă mai multe greutăți, astQ-felu venele membrii oră inferiori în care sângele merge urcându-se sunt mai numerose decâtn în acelea ale membrilorQ superiori, asemenea numerulu loru este mal mare în venele adinei cari se află comprimate dc mușchi, decâtu în venele superfițiale. Venele plămânare, acelea ale venei-pdrtă, venele capului și gâtului, vena cavă- superidră, venele spinării, rinicluaro, utero-ovarine sunt lip- site cu totulQ de valvule. Val videle servă a înlesni circula țiu nea sângelui de la extre- mități spre inimă, împedicându ca nisce supape mobile, sângele a reflua, a da îndărătu spre extremități. întinderea loru este, pe alocurea atâtu însemnată în câtă mărginele lorii libere atingendu-se una de alta, potu închide lumina vasului și opri astQ-felu cursulu sângelui. B. Textura veneloni. Privită din puntulu de vedere alu texturei, vena nu se deosibesce de loch de arteră; ca și arterele, venele presintă treî tunici seu membrane, una erterioră celulara, una tui- <}locie și alta internă ; de și structura astorQ tunici pre- sintă multă analogie cu acea a arfereloru, totuși se ob- servă în genere în păreți! veneloru mai puțină cesătură mușchiulară și elastică, cea ce le face mai subțiri, și mai puținii resistente, de aceia se și copleșescu când se taie In privința cantității cesăturei mușchiulare mal multă seă mai puțină în păreți! veneloru, se pote stabili o grad ați une astu- 132 felii dacă unele vene, precum sunt venele adînci ale trunchiului cari se deschidă în vena cavă-superi oră, venele jugulare internă și externă, sub-daviera, maniera internă, venele an- cefalice, venele durei-mere, nu conținu de locu cesătnră mușclliniară, venele membrului superiorii, ale capului și ale gâtului, conținu dre-cari fibre inelare; vena cavă-inferioră, vena azigosu, venele spermatice presintă mai multe, atâtu inelare câtă și longitudinale, și în sfîrșitu în venele, mem- brului inferiorii se observă un ti stratu de fibre inelare înăuntru, și longitudinale înafară. Precum vedurăinu mai snsîi, textura venei, afară din dre-cari mici deosibirl, se asemănă cu aceia a arterei; cea ce însă consfitue într'unu modă esențială vâna, este tu- nica internă, tunicile externă și midlocie în mai multe organe ale corpului lipsescu și ele sunt înlocuite prin sub- stanța chiar a aceloriî organe, astă-felii în sinunle¹! durei- mere, în celulele corpnriloru cavcrnose, în desimea păre- tiloru uterusului, și în canalele venose ale oselorft. Pe păreții veneloru mai voluininose se găsescu rămurele de artere și de vene, numite rasa ivisornui. precum și fi- ricele nevrose foite mici. SECȚIUNEA II Venele în particulara. A. Venele plăinânare șeii venele micei cinitlaținiii. I inele phtmânare., In număru de patru, două de fie-care plămânii, se aruncă fie-care în parte în ureclieta stângă. Câte uă-dată însă se găseseft cinci vene plăinânare. trei la plămânulu dreptu și doe la celă stângă. Aenele plăinânare isvorăscfi în fie-care lobulu din rățeoa capilară a aheoldorft plăinânare; ele se împreună treptată spre a constitui unu trnnchiu de fie-care lobu plămânaru. astu-felu se află trei trunchi la plămânulă drepții și doui la colii stângă; trun- chiulu însă alu lobului iniiflociu din plămânulti drepții se ’) Sinus, cuvintu latinescul caro semnifici ori-ce cnncovitate sen găunoșii url alu diria interiorii este mai largii decâtd gura care est? mai striniptâ. 133 împreună cu acela al lobului superiori"!. Trunchiulă vcnosă ce aparține lobului supcriorfi, se indrepteză de susă în josă și de dinafară înăuntru, iar celă alu lobului inferioră este orizontalii. Câteși patru trunchi! mergă de se deschidă în patru unghii al urechetel stângi după ce au pătrunsă in pericardfl. Raporturile. In desimea plămâniloru, venele sunt situate înapoi, arterele înainte și ramificațiile bronchice în midlocă. Diferitele aste vase ale cărora ultimele divisinni sunt pa- ralele între dînsele, în rămurele cele mai mari se încruci- șezi. La rădăcina plămânului venele devină anteriore, ar- terele rămână la mirjlocfl și bronchele înapoia In peri oardă, venele plămânare sunt acoperite în jumă- tatea anterioră a circonferenței loră de foia serosă a astei membrane. Cele drepte corespundă înainte la vena cavă- superioră care le încrucișeză, cele stângi corespundă iu artera p Înmânară. Diametrulă astoră vene variază între 13 și 16 milimetri. Cele din drepta sunt puțină mal voluminose decâtu cele din stânga, hi sfîrșitu, de și de fie-care pl amână sc aHă doue vene plămânare, în interiorulă organului, nu este decâtu uă divisiune venosă pentru fie-care divisiune arterială. Venele plămânare nu presintă de loră val viile chiar la îmbucătura loră în urecheta. Ele cară sânge roșu ca ar- terele, de aceia și autorii vechi le-aă numită artere vânase. B. Venele cirrulațimiii cei mari. Trei trunchi venoși principali, marea venă cardiacă, vena cavă-snperidră, și vena cavă-inferiiîră. la care trnnchil se adaugă câte-va vene iniei ce provină de la părețil ini- mei drepte și de la despărțitorea între ventricul ară, cară la urecheta dreptă sângele de prin tote părțile corpului. Vena mare cardiacă corespunde la arterele ce nască din aorta urcătore; vena cavă-snperioră corespunde la rămurele încovoiturei aortei și la aorta toracică, și vena cavă-inferioră la aorta abdominală. Ună singură trunchiă, aorta, represintă precum amu vS- dută, sistemulă arterielă pe hingulă toraxulul și abdonie- 134 nuhiî, în vreme ce tninchiulu vânosii corespondenți! se află întreruptft într’nă mare parte a peptului, unde este înlo- cuită pe hingulă colonel vertebrale prin doue vene, venele a- zigosi! ') și semi-azigosiî, ce se aruncă în vena cavă supe- rioră și stabilesc» comunicația între astă vână și vena cavă-inferioră; totu în venele azigosi! se aruncă vftnele după păreți! cavităților!! splanchnice. 1. Venele cardiace salt coronare. Venele cardiace ²) seu coronare, sunt împărțite în mari și mici. a. Vena coronară cea mare, începe pe la vîrfulii inimeî, la partea inferioră a dungei ventriculare anteriore, se urcă pe acostă dungă și la basa ventriculoru se îndrepteză în stânga despărți ndu-se de artera coronară corespondentă; de aci încovoindu-se în drepta înconjdră marginea stângă a inimeî, și urmând dunga u rec bet o-ventricul ară stângă, merge de se deschide la partea posterioră și inferioră a urechetel drepte lângă părete le întreurechiaru. Ea a foști! numită și sinus-cenofiti din causa calibruhu el celu mare. In porțiunea ei urcătore vena coronară primesce vene atâti! superfițiale că ti! și adinei ce isvorăscă din părțile vecine ale ventriculoru, asemenea și în porțiunea încovo- iată primesce vene, unele ce se cobora de la ureclietă, al- tele ce se urcă dela ventricule. Vena coronară este lipsită în drnmuht el de valvule, la îmbucătură numai în ureclietă, presintă o valvulă numită a lui TMmsius, asemenea și venele verticale ce se aruncă în- tr’ensa, presintă și ele valvule la îmbucătura loru în astă venă. b. Venele cele miel cardiace, seu coronare. Aste, vene cu- noscute sub numele de venele anteriore ale inimeî, venele, fără nume ale l.vl Vien^enx se urcă în numeri! de trei, pa- tru, pe fața anterioră a ventriculul drepți! și se descludu la partea inferidră a urechetel drepte. In resninatn se pote dice că venele cardiace cele mici 9 Cnventu greceștii a privatif, ptîrecbe ²) Cnvfrntfl asemenea de la grecesce v.upta, imnia 135 sunt destinate celet mal mari părți a ventriculul și ure- chetet drepte, în vreme ce vena coronară cea mare este destinată la inima stângă și la partea vecină a celei drepte. J. carrt-xHperiorif ,sw> coboritore. Vena cnra-mtperidril este tulpina comună a tntuloru ve- nelorn jumătății de susă a corpului și represintă din pun- tuhi de vedere al distribuțiunii eî, aorta urcătdre. Situată în toraxu, în drepta sternului, ea începe dina- pniulu cartdaginlul primei coste din drepta, și provine din fusinnea a doi trunchi vânoși brachio-cephalici cari aduc sângele din tută porțiunea susu-diafragmatică a corpului. De aci ea se îndrepteză în joșii, intră în pericardă și vine de se deschide seu se îmbucă în partea superiorii a ure- chetel drepte, unde pare a se continua prin jumetatea su- perioră a circonferitițel ei cu vâna cavă-inferidră. Astă îm- bucătură a venei cave-superidre în oreieta dreptă cores- punde la marginea inferidră a vertebrei dorsale a 6-a. Lunijimeu el este de 6— 7 centimetri; calibruhl ei are a- prope unft diametru de 20 milimetri și este mal micii de câtiî acela alu trunchiloru bracio-cefalieî luațl împreună. Raporturile. Vâna cavă-superioră corespunde 1° afară din pericardii, în drepta la foia inediasti nulul, și la nevrulă diafragmaticti; în stânga la încovoitura aortei; înainte, intre foile mediastinului anteriorii, la tlivmus și la cesă- tnra celulară, care o desparte de sternum; înapoia la trachee. de care se află despărțită de uă cantitate mare de ganglioni limfatici. 2° hi pericardii, renii ctwi1-Mperivr- cie, și câte uă-dată rina temporalii, miuilera internii, și vena acelpitald ailtncd. Tote aceste vene colaterale ale venei ju- gulare interne precum și acelea din cari ea provine voru fi descrise treptată aci mal josu. £ 3. Despre venele nncefalice și sinii ilurcl-mere. rinele. ancefalice. prin rădăeinibrele și rămurele loru se asemănă cu tdte cele-l-alte vene, se deosibesefi numai prin trunchil loru înlocuit! prin canaturi fibrose săpați dre-cum în desimea durei-mere care le formeză membrana externă. Ui Aste canaluri v&ndse se numescă sînii durelwre; ei pri- mescă sângele din creeri, din oclii și din osele cranului. Sinii durei-mere, ocupă diferitele adîncăturl ce cu oca- -iimea descrierii oseloră cranului am vedutu că se află pe fața internă a astoru usc. El corespund0 la diviziunile cele mari ale ancefalului: astu-felu sîtnilu longitudinală supe- riorii ocupă despărțitorea ce se află între cel doul emisferi ai cerebralul; sînii laterali ocupă despărțitorea ce se află între c.erebru și cerebelu. Toți sînii comunică între dînșii și intocmescft mai multe canaluri cari se aruncă in sînii la- terali ce reprezintă în cranii trunchil rămurelorii și rămu- relelorti venose de prin cele l-alte părți ale corpului. Sinii sunt în numeru de cinci-spre-dece; cinci sunt cu soții, și cinci fără soții; acești din urmă se află pe linia mediană, și sunt simtlă longitudinalii superioră, sînulil Ion- gitudinală inferiorii, xÎuhIîi drepții, simdă coronară, și snudîi occipitalii hanstersa. Cei cinci cu soții ocupă părțile late- rale ale basei cranului; aceștia sunt sinii pietroi superiorii și inferiorii, siu.il occipetah, sinii laterali și sînii cawrnoțt. Păreți! sînuriloru sunt alcătiuțî de tunica internă ce apar- ține tutuloru veneloră și de dnra-meră ce ;se desdoesce spre a le forma tunica externă; astă tunică liindu tare și întinsă în fote sensurile, sînii st aii căscați și calibrulă lorii nu variază ca la cele-l-alte vene, disposițiune forte favora- bilă pentru circulați unea sângelui venosii. /. Sini) laterali. Sînii laterali seu tranxverfi, unuia de He-care parte, celu din drepta mai voluininosu decâtă cehi din stânga, ocupă adîncăturile laterale ale basei cranului ce despartă, precum amu vedutu mai susă, cerebralii de cerebel»; ca și aste adîncăturî. ei începu la protuberența occipitală internă, unde se continuă cu sînulii longitudinalii superiorii, se îndrep- teză orizontală înafară pînă la basa stâncei și aci sucindu- se după basa stâncei se afnndâ piezișii de susă. în josu și de dinafară înăuntru în gropa occipitală inferidră; la urină îndreptăndu-se spre gaura ruptă posterioră, se sfîrșescu formândft golfulii venei jugularei interne, cu care se con- 143 tinuă. In drumulu loru sinii laterali primescâ 1° venele cerebrale laterale și inferiore, 2“ venele cereMâse laterale și inferiore, 3° ud rî-nd mare mastoidiend și vena condilienă posteridră, 4° sânii pietrari superiori; tânulH dreptă și lânii occipitali dan asemenea în sinii laterali în căpătâiulu loru posteriorii: 1’ l inele cerebrale laterale și inferiore provin ii clin părțile laterale. inferiore a eonvexității și a basei cerebralul, se împreună în trei patru sefl cinci vene, și alcătuescft unu grupă care se îmbucă în sînulu lateralii printr’ună trunchiă comunii. 2’ i finele cerebelose laterale și inferiore, forte voluminos®, născu după fața inferidră a cerebelului, și alcătuindu vre-uă don! trei trunchi vină de se îmbucă în porțiunea orizon- tală a sinului laterală. 3” Ud vena mare mastoidiend vine de se descinde aseme- nea în sînuh'i laterală. Astă venă pune în comunicație di- rectă ci re n lăți n nea veimsă din interiorii Ii1 și exteriorii] u cranului. 2. Sinul ii lowjitttdinală superiorii. Sinul ii longitudinală superiorii ocupă adîncătura longi- tudinală și se întinde de la cresta et moi dală pînă la pro- tuberența occipitală externă; ca sâpatu în desimea mărginii convexe a cosei cerebral ui, și de ună calibru mică la că- petâmlil anterioră, elu merge crescânda pînă la loculu unde se întâinescă sînurile, unde se slîrșasce la eăpetâialâ pos- terioră, și se împarte în doue rămuri cari se continuă în sinii laterali. Pe lungulă lut vină de se deschidă 1° venele surfeței plane a fie-cărnia emisferă seu venele cerebrale interne,; 2° venele.ju- mătății superiore a feței convexe a cerebralul, seu cerebra- lele externe și superiore', 3° venele ce provină de la dura-mera și de la osele cranului. 1⁶ I 'enele cerebrale, interne, în numeru de trei patru de fie-eare parte adună sângele după tote încolăciturile feței plane a emisferuhii corespondentă și mergă de se aruncă în venele cerebrale superiore. 144 2° Fe„eZe cerebrale externe. ți nuperidre. obicinuită șepte te venele astea caii corespundă la arterele cerebrale, mergu de dinafară înăuntru spre crăpătura cea mare mediană a cerebrtdni, șărpuescu pe lungulu sinului și se aruncă într’insulă prin mai multe găuri Deosebită de aste vene, mal sunt și altele cari se des- chidă în sînulă longitudinală superiorii; astă-fehl snnt rene cari pvorinic 'le la dura-merâ, de la iîsele cranului, și de la pencrană; aceste din urmă stabdeseft uă comunicație între venele exteriore și interiore ale cranului. îi. Sandii longitudinalii inferiorii. Shiulh longitudinal" inferiorii, mai scurtă și de unu ca- libru mal mică decâtă precedentulu, ocupă doui treimi posteriore ale mărginii concave ale cosei cerebralul; forte subțire înainte, elă merge lărgindu-se treptată și se des- chide în extremitatea anteriorii a sinului drept ti. Câte-va vene ce isvorăscil din interiortdă emisferei oră creerilonî și și de la cosa cerebralul se aruncă într insulă. 4. Stnulil drepții. Stnulfi drepții ocupă basa cosei cerebrale în t6tă lungi- mea ei și corespunde la împreunarea, acestei cose cu ccn- tulă cerebelului. Astu-felă elă este mediană și se îndrep- teză de dinainte înapoiă și de susă în joșii. La origina lui olu primesce sînnlu longitudinală inferiorii și rinele lut (lal- lien. cari formate din împreunarea rind choroidiene cu rina corpului nlrgată într'unii singură trunchiă mediană, pro- vină de la vontriculil laterali. Sînulă dreptă mai primesce, seu d’a dreptulă, seă prm venele lui Gallien, vene ce isvorăscil din lobulil posteriorii alu cerebndul și uă venă cerebcldsă superioră, care se află pe hwguhl feței interiore a cortului cerebelosil. La nivehilă protuberenței occipitale interne sînulă drepții se împreună cti sînulil longitudinală superioră, și din îm- preunarea loră nască sinii laterali. Sînil pietroșl superiori. Sinii pietrosl superiori sunt situați într’unft șențuleță ce sc aHă pe marginea superidră a stâncilorfi și ocupă jumă- tatea anterioră a circouferențeî cei mari a cortului cerebe- losu a cărui jumătate posterioră este ocupată de sinulu laterală. Calibrulu loru este foite mică; eî întrețină co- municația între sinii cavernoși cu sinii laterali și se aruncă în acești din urmă la pnntnlu unde lasă șetițulețulu laterală alu occipitalului și trecu în acela ale temporalului. Intr’înșii se aruncă venișore menengee, cerebelose, și venișore ce pro- vină de la protuberența inelară. 6’. Sinii pietroi inferiori. Sîm’l pietrosl inferiori, mal lungi, clar mai scurți decâtu precedenții, sunt situați de fie-care parte, în încheietura pia- tro-occipitală, între gaura ruptă posterioră și gaura ruptă anterioră. ICi pună în comunicație sîniî cavernoși și sînnlu transversu alfi șălei tureescl cu sinii laterali în cari se des- chidă la nivelulu golfului vfenel jugulare. 7. Sinii ertrernoșl. Sinii eawnop de uă formă cam spongiosă, sunt situați pe laturile șălei turcesc!, la nivelulu șențulețuluî corpului sfenoidalfi; ci sunt mărginiți înainte prin crăpătura sfenoi- dală și înapoiu prin vîrfuhi stâncei. Artera carotidă internă străbate astă sînu, formându în drumulu el uă îndoită cur- bură, pătrunde într’însnlă îndată ce ese din canalulu caro- tidianu și esc la nivelulu apoHsei clinoide anteriore. Nevrulă odiiulu-mișcătoru externii pătrunde în sînnlu cavernos» prin partea sa posterioră, lângă căpetâudu anterioră ahi sinului pietrosu inferiorii, se indrepteză înainte și puținu înafară, trece pe sub arteră și ese prin partea cea mai anterioră a sînuhiî. In părotele externii alu sinului caver- nosu, adică în tunica fibrosă, sunt situați nevii! patetici, nevrulă ochinhi-mișcâtoru comunii și oftai micul fi lui Willis. 10 S. ScHitlii circulară șeii corouurii. Sinul ii coronară înconjură (le jinu împrejură corpulă pi- tuiteră. Elfi se îmbucă cu sîniî cavernoșî pe cari ’I pune în comunicație. Astă sînă se desvoltezîi cu vîrsta și se gă- sesce adeseaorl mai voluminosă decâtă la indivujii tineri; într'însulu se deschidă vene osose ale sfenoidulul și câte-va vene de la dura-meră și corpii lă pitniterft. 9 . Sinul ă occipitală tronseersă seu Lasileră. Sinul# occipital# franxrersfi, situată la nivel ulii șanțului basileră, se întinde piezișă de la o gaură ruptă posterioră la cea-l-altă; mal voluminosă la bătrâni, elă pune în co- nmnicație sîniî pietroșl superiorii și inferioră și sîniî caver- noși dintrmi parte, cu arcași sîni din cea-l-altă parte. J(> StUii occipitali posteriori. Sîniî occipitali posteriori, cel mal mici sîni al durei-niere, se întindă între căpătâiulă anterioră și căpătâiulă poste- riorii alu sinului laterală de fie-care parte. Ei începu la gaura ruptă posterioră. se îndrepteză pe laturile găurel occipitale spre cosa cerebelului în desimea caria sunt situați, și mergă de sC îmbucă în puntulă de împreunare occipitală alu sinuriloră. Ei primescă venișore de la osele cranului și de la dura-meră. Din cea ce precedă, Cruveilhier constată că se afiă trei piuituri centrale, umilă mediană posteriorii și doue laterale anteriore, în care, afară din sîmilă longitudinală inferioră, dau tote cele-l-alte sînun, și că se potă numi conțittentii xîiînnloru, numire ce nu se da maî ’nainte de câtă puntului mediană posterioră. ('o»jluentnlâ posterior#, seă occipitală. Dacă se deschide pe dinapoiă porțiunea durcl-mere care corespunde la pro- tuberența occipitală, se vedă corespumjeudu la astă pantă șese găuri: una superioră ce aparține sîuuiul longitudinalii superiorii; una anterioră ce aparține sînnlnl dreptă; doue laterale, ce aparținu sînmiloră laterale; și două interiore. 117 sînuiilorO occipitale; continentalii! posterioră, șefi occipitală este cunoscuta! și subf numele (le teasculfi lui H&aphile (pres- soir d’Heropliile), pentru că astfi anatomist fi din antichi- tate credea că sângele ce năvălesce în astfi pun tu din mal mulț.I sîni, urma să exerseze aci o presiune puternică. ('onfhtenUtlîi anteriori seu pietro sfenoâlala. Intre vîrfulu stâncel și sfenoidă se vede de fie-care parte unu al tu con- Huentu unde se deschidă cincî sînurf, 1° la [«irtea dinainte, sînnlft cavernosu și sînulu coronară; 2° la partea dinăuntru, sînulu occipitală transversu; 3° înapoiil, sinii pietroși su- periorii și inferiorii, £ 4. Venele. ce. eoneura la formarea nnelortl Jvynlftre. 1° rAm fațialtl, șefi maxilarn externii. Astă vână repre- sintă artera fațială, rămurele prin cari se termină artera oftai mică și câte-va rătnnri arteriale ale max ilarei interne. Ea începe la regiunea fruntală, unde se numesce frontal a, șefi preparata, când ajunge la unghinlu cehi mare alu ochiu- lui se numesce unybiulara, și la urmă ia numele de fatala pe care îlu păstrezi pînă la nnglniilu fălcii. I enu frantahi șefi preparata, câte uă-dată una singură silfi mediană, mal de multe ori în num&ti! de doue, unite între dînsele printr’uă îmbucătură transversală, se află sub- cutance. Venele frontale, prin numerosele loru îmbucături șefi între (linsele, seu cu venele temporale, alcătuesci! acea însemnată împletitură vânosă ce se observă în regiunea fruntală. Tote dat! într’uă areaild renunți ce se află la ră- dăcina nasului, în care arcadă vinii de se mai deschidă venele dorsale ale nasului, uă renâ susâ-arbitani și uă wmr oftalmini prin care se întreține uă comunicație între venele fruntale și sîniî cavernoși, și astft-felu regiunea snperidră a feței, iar mal cu setnă ochiulu și cerebrală corespundă împreună prin circulațiunea ven6să, ca și prin cea arterială. 1 ena unyhialarit. Din căpătâiele arcadei nasale de mal susfi poruescii venele vnțibiulare. privite ca continuația ve- nelorfi fruntale șefi preparate; ele ea și arterele corespon- dente, ocupă brazda de separaținne între nașă și obrazfi; în venele unghiulare dau rena palpebrala itiferânai, rena siinilni luemunlrt și a. canalului naxala și venele aripei na- iului cari alcătuescă între cart Hagiii și piele, precum și între cartilagiiî și membrana miicosă, mi cusătură vAnosă forte însemnată. Vi-iui fatiaht. Îndată ce vena unghiulară a primita îiitfinsa venele nasului, iea numele de rina fatiahi; ea se îndrepteză piezișă de josu în susu, trece subt inușchiulu marele zigo- matiru, pe d’asupra burci nat or ului, se pune pe marginea anterioră a masetemhil. încrucișezi artera fațială și intră în glanda sub-maxilară: aci ea se împreună cu vena lim- Imală și formâiidu unu trunchiă comunii se aruncă în vena jugulară internă. In driinmlfi eî vena fațială primesce, a) înafară, ăwW* riuoxlt alveolern care poruesee dintr'nă împletiturii reuâiut situată pe tuberositatea maxilară. în care se aruncă alreo- lerele propriii ilixc. rinele snl>-orlntare. palatine. xtiperalre- riiliene și xjinu-palatine. Tote aste veno sunt satelitele ră- nuireloru arteriale de același nume, și cari aparținu ina- xilarel interne, h) auluntru. rinele coronare labiale superiorii și nijKrîunly rinele, lineale si wtseteriue interiore, c) dede- suhtulfi basci fâlcel, fațiala primesce rina snlmuiantahi, dna palatina inferiorii, și rina seă rinele ijlaudel sah-Hiurilare. 2“ lena seiî trunchiul ft femporn-inaxilară. .Astă Venă re- presintă artera temporală, uă porțiune a arterei maxilare internă, și porțiunea superioră a carotidei externe. Ea pro- vine din împreunarea venei temporale cu vena maxilară internă, și se continuă obicinuit cu papilara externii. a) I ina temporalii, seu venele temporale xnperfitfale începh prin rămuri anteriore seă fmatale cari comunică cu numiri dale venei frontale seu preparata, cn rămurele corespon- dente dm partea opusă și cn rămuri d’ale venei occipitale. Din tote aceste rămuri resultă uă eesătnră care acoperă cea mal mare parte a cranului, ramificațiile ei ocupă pie- lea capului, aponevrosa temporală și inușchiulu temporală. Iu stirșiffț venele temporale alcătuescă unu trunrhiu îm- preunându-se tote între ele, caii so îndrepteză în josu între ^omluctnly auditifă externă și articulați unea temporo-ma- xilară, se \iră în desimea glandei parotide și dinapoiulu I 10 jxâtuluî coruliluluî, primesce vena maxdară internă și cons- titue împreună trnncbiulă temporo-inaxilară. b) lena maxilară internă, a doua ramură care fortnta trnncbiulă temporo-maxilarn, corespunde la tdte rămurele arterielc ce procură artera maxilară internă dinapoiulu gâ- tului condilulul și în adâncătura zigomato-maxilară; astu- iclă maxilara internă priimesce: 1" venele menenț/ee midlorii. în cart se aruncă vene cerebrale și vene ce provină de la dscle cranului și de la dura-meră: 2° vena titulară iuferioră; 3° câne temporale uddwl; 4° câne ]>teri-mitxilnrc. 2° l ina sen trunchiulă teinporo-majfliim. Astă venă re- presintă artera temporală, uă porțiune a arterei maxilare internă, și porțiunea superiorii a carotidei externe. Ea pro- vine din împreunarea Venei temporale cu vena maxilară internă, și se continuă obicinuit cu juițulara externii. a) rina tem pun ti a, seu venele. temporale snperfitiulc începu prin rămuri anteriore seil fmatale cart comunică cu rămuri d ale venei frontale seu preparata, cu rămurele corespon- dente din partea opusă și cu rămuri d’alc venei occipitale. Din totc aceste lămuri resultă uă cesătură care acoperă cea-mai mare parte a cranului, ramificațiile ei ocupă pie- lea capului, aponevrosa temporală și mușchinlil temporalii. In sfîrșitil. venele temporale alcătucscu unii trunchiu îm- preunăndu-se totc între ele. cari sc îndrepteză în joșii între comluctulii auditifu externii și articulați unea temporo-ma- xilară, se vîră în desimea glandei parotide și dinapomlu I III gâtului eoitdtluhii, primesce vena maxilară internă și cons- titue împreună trunchiulri teinporo-maxilaru. bl maxilară internă. a doua ramură care formeză tiuncluulu tcmporo maxilară, corespunde la tote rămurele arterielc ce procură artera maxilară internă dinapoiulti gâ- tului condihdm și în adâucătnra zigomato-maxilară; astu- felu inaxilara internă priimesce: 1“ venele mewngee mullwii, în caii sc aruncă vene cerebrale și vene cc provină dc la fisele cranului și de la dura-meră: 2“ vena dințară, inferioră; 3° nene temporale. raiduri; 4° rene pterigoidivite ; 5° ma.se- teriue posteridre. Tote aste vene se adună la tiă împletitură venosă numită, "împletitura pterigoidienă situată între muș- chii temporalii și pterigoidiană externii; din astă împle- titură ce comunică cu împletitura alveolcră, pornesce trun- chinln venei maxilare interne care se aruncă în vena temporală dinapoiulfi gâtului conddulni. Trunchiulu tem- poromaxilară mărită astu-felu prin vena maxilară internă cohoră în desimea glandei parotide unde priimesce câtc-va rene. pa rotiti lene, uă venă auriculară anterioră și rene trans- rvrxale rl'ule fetei, și sc sfîrșasce aruncându-se în vena ju- gulară externă, seu câte uă-dată în jugulara internii. B” I ’ena auricularii posteriorii se împarte întocmai ca artera dc același nume, priimesce ită vena stilo-inantoulienă și sc aruncă în vena jugulară externă, seu mai bine dic^ndu în vena temporo-maxilară care ia în urmă numele de jugulara externă. 4" re/m occipitală șe împarte și ca totu ca artera dc același nume, nasce în regiunea posterioră a cranului, prii- mcsce lângă apofiza mastoidă mai multe rene, mastoaUene ce provină de la sînnlu laterală, întreținendu astu-felu uă comunicație între circulația vfmdsă dinăuntrulă cranului cu cea de dinafară, și se aruncă în vena jugulară internă. ii" leitele Hmhuale se împartă în venele superfițiale seu sttb-uittcow, si în venele adânci. aî I firele superffirile alcă- tuesciî unu stratu între membrana mucosă și între fibrele mușchiulare, și se adună tote la uă împletitură venosă la basa I im bei pe fața superiâră. De aci pornesce nă venă cc însoțesce nevrulă limbualu și care după cc priimesce ră- muri de la glanda suh-limbuală și de la cesătnră limbel, 150 se aruncă in fațiala seu d a drcptidu în jugulara externă. linele xnprrjiijale după hăp inferioră a limliety numite rinele rănim, se vedu pe laturile aței limbel; ele urmeză drumul fi nevrulul marele ipoglosu și se aruncă in trunchi ulii comunii alu limhualel și alu fațialeî. b) l udând seu Halimalele propriii disc în numeru de două. sunt forte mici și însocescu artera li mintală în totu drnmiihi el. 6° I inele faremfiem, alcătuescu pe partea posterioră și laterală a farinxilluî uă împletitură însemnată în care se aruncă mal multe rămuri menem/ee. și sfeno palatine. Din astă împletitură porncscu câte-va ramuri cari mergu, seu pnntr’unu singurii trunehifi, seu prin rămurele, de se a- rimeă în vena limbuală, seu în fațiala și câte uă-dată d'a drcptulft în jugulara internă. 7° l'ina tiroidienă superioră șefi tirv-laremjiană nasce din corpulă tiroidă și din larinxtt, prin rămuri ce corespundă la arterele de același nume și morgii de se aruncă în ju- gulara internă la nivehdu părței superiore a larinxulul. 8¹¹ rina tiroidiena midlocie nasce din lobulu laterală alfi glandei tiroide, mai priimcsce câte-va rămuri de la larinxu și de la trahee și se aruncă în partea inferioră a venei jugulare, interne. Câte uă-dată se vedă câte doue vene ti- roidiene mijlocii de fie-care parte; calibrulu loru devine forte mare la gușați. 9’ rinele diploice, șefi venele proprii ale oselorfi cranului, sunt nisce canahirl săpate în interiorulă oselorfi cranului: mal totu-d’a-una ele se reducă la patru trunchi principali de fie-care parte. a) l’ă cină diptmcâ fruntald care se deschide în vena smdi- orbitară; ea comunică in drumidtt ci cu cea din partea o- pusă și cu venele durel-mere b) Uă veml diploică temporală anterioră alcătuită de ră- ni lirele provenite din jumătatea anterioră a parietalului și din partea posteridră a frontalului; ea se deschide in vena meningee midlocie. c) Uă vină diploică temporală posterioră care adună sân- gele din canahirile jumătății posteriore a parietalului și din partea anterioră a temporalului; ea se deschide în sî- nulii transversfi, seă într uă venă din exteriorii Iu cranului, 151 la uivehilii unghiului posteriorii .și interiorii ală parietalului. d) Ud A'l occipitala care se îndrepteză de susu în josă și de dinăuntru inafară și merge do se deschide seu in venele occipitale, seă în sînulă laterala de fie-care parte. Tdte vanele astea diploice se deosibescă prin încesătura rămureloră și răi n u relei or fi loru in interiorulă vsdoră; ele sc mărescu cu vîrsta și devină iurte desvoltate la bătrânețe. § 5. Venele membrului toracicii. Venele membrului toracică se împartă in vene adânci și vAne supertițiale; cele adânci, afară din vena snbdavierâ și axdară, sc află în numără îndoită dc arterele pe cari le insocescă în totă drumulă loru și portă același nume, astă-felu sunt doue arcade văndse adânci la mână, doue vene radiale, două vene cubitale și două vene nmerale Ele corn u ni că în modulă celu mal întinsă cu vănele supertițiale. Atâta unele câtă și cele alte presintă, mal cu seină la îm- bucăturile lorii, val vide, mal multe însă la cele adânci de câtu la cele supertițiale. Venele supertițiale ale membrului toracică aparțină mai multă pielei și cesăturel grăsdse de sub densa decâtă muș- chi lord ale cărora vene se aruncă în cele adânci; volumul ă loru este mal marc de câtă ală acestoră din urmă și îm- bucăturile între dînsele sunt forte numerose, mal cu semă împrcjnridă articulați uni lord; prin aste îmbucături, ele con s- titue uă rățea voi urni misă situată în cesătura celulară de sub piele, și despărțită de aponevrosa membrului prin foia aponevrotică superfițială. A. Venele adânci ale membrului toracică, 1 ena mib-davienl. .vtb-elavienl este mărginită, la paitea dinăuntru prin truiidiiidu venosă brachio-ccfalicu, înafară prin cla- viculă Ea se dcosibcscc puțină în drnmuld ci de artera corespondentă; în locu să treci între mușchii scalenl ca 152 artera sub-clavieră, vena fiece pe d’asupiu primei coste pe dinaintea tcndonuhil scalennlin anteriorii. Hisii ea se află acoperită de piele, de aponevrosa cervicală si de tendonulii ninșebiului sterno-mastoidienu. Vena sub-clavieră nu primesce sângele de la diferitele vene ce însoccscfl rămurele arterei corespondente, vena în- trecostală superioră din drepții se aruncă numai intr’însa. precum și jugularele anterioră și externă, B. Venele superiiliale. 1. J super filiale ul(t mânel. Tdte venele manei de unu ore-carc calibru ocupă dosulu manei, in vreme ce arterele mai voluminose se află în re- giunea palmeră. Pe fata dorsală, ca pe fața palmeră a fie- cărei falange ungliiale, venele superfîțiale constitui! uă rățea cufanec din care nască pentru fie-care deget» rămurî care alcătiiescă vinele mlaterale niferwl și externii ale tleyetelurA: ele însocescu arterele colaterale și comunică intre (linsele pe fața dorsală ale degețel orii. Uă-dată cc ajungă la partea inferiorii a lic-căruia spaciă întrcososii se împreună între dinselc întocmai cum se bifurcă rămurele arteriale cores- pondente, se urcă verticală în susu p’intrc articulațiile me- tacarpo falangiene și alcătncscfl uă arcadă mai nmltă sen mai puțină completă, din concavitatea căria pornescu mai multe rămurî ce se urcă in susu: cele mai dese ori însă listă arcadă lipscscc și venele digitale se împreună și al- cătuescfl rămurele în chestiune. Intre aste rămurî vomă menționa ramura cea inai ex- ternă, corespundătore la primtilfi inetacarpianfi, numită ce- Jaltca tletjetulul re! A mare, precum și ramura cea mal in- ternă, corespnmletore la alu cincilea metacarpianfi, și caria i s’a datii numele de salmfela, fără a sc sci asemenea pen- tru ce '). 1) Se crede ci medicii iu vechime poviiținau luarea th din astă vena și ’i-aă dată numele do salvatei* de la verbală latina, salvare, a sc&pa, a mântui. 153 2. 1 rneb' sHjwrfitinle «Ic iinte-brotiihn. La ante-braț ii venele su perii țiale suntu mai numerose înainte decâtă înapoiă. Ele sunt: l" vena seu vinele radiale, 2" cubitalele, 3° vena mediana. 1° ieim radiabl sHperjitiala, continuațiiinea venei cefa- li ce a degetului cel Ci marc, este situată pe lungulfl mărgi- nei externe a carpului și a radiulul unde se uncscu cu rămuri d’ale salvatele!, și chiară eu salvatela. Cândă ajunge pe la midloculă ante-brațului se răsncesce de dinapoiu îna- inte pe marginea externă a radiulul, se urcă verticală în susu pc fața anteridră a ante-brațului pînă la încovoitura cotului, adesca-ori ea se împarte în mal multe rămuri; alte-ori sunt doue vene radiale supcrfițiale cart mergă de se deschidă seu despărțite, seu printr’unu trunclnu comună, in vâna mediană cefalieă. 2" Vena cubitală nasce din rățeoa venosă dorsală a mă- neî, și mai cu deosebire din salvatclă, precum asemenea si din rămuri ce provină din regiunea anterioră și inferi- dră a antc-hrațulul. Atâtu cnbitala, câtă și rămuri ce mai provină din salvatela, seă după dosiiln manei mergă în susu paralelă cu radiala superfițială și se deschidă în vena mediană basilică în snsulă încovoiturel cotului. 3° Ierni mediană alcătuită de venele anteridre ale car- pului și ale ante-brațului, se află între radială și cubitală. se urcă verticală în susu, seă piezișă, și la încovoitura cotului se bifurcă. Ea câte nă-dată lipsesce și se află a- tuncl înlocuită prin rămuri ce se îmbucă cu venele radi- ala și cnbitala. 3. Venele sujyerjitiale ale cotului. La cotă tote venele se află la regiunea anterioră. Obici- nuită ele sunt dispuse în modulă următorii: l°La partea de dinafară, se vede căpătâiul Ci superioră alu radiale! seă ală radialeloru; 2" La partea de dinăuntru, căpâtâiulu su- periorii alii cnbitalei, seă ală cnbitaleloră care se îndrep- teză dinaintea epifroclei; 3° între aste doue vene, vena mediană ce se împarte în două rămuri, una externă, ce 15-1 merge de se unesce cu radiala și rmistitnA wnn eefdd'i. bcd vena ntediriwf cefuHrtr, cca-l-altâ internă, mal miră și mai superfițială decâtu cea externă, și care se unesce cu cubitala spre a constitui vâna basilică, seu vena mediam! hasiHd. Acesta disposițiunc se observă mal tot-d’a-una la venele încovoitnrel cotului, câte uă-dată însă vena mediană lipsesce și rămurele ei sunt procurate dc radiata și cefa- lica este forte subțire; altc-ori nu se găseseft decâtă radi- diala și cubitala cari se continuă cn cefalica și cu basilica. Vena mediană basilica îndreptându-sc piezișii în susft și înăuntru, încnicișâză artera bracliială, de care nu sc află despărțită decâtu printr’uă lamă aponevrotică a tendonulni mușchiului biceps, și prin straturile cesăturei celulare sub- ciitancc, dc unde resultă că la individ! slabi, astă venă este mai lipită dc arteră, și se pote întâmpla ca artera să fie atinsă la lăsatulu dc sânge din vena basilica. Vina mediană cefalică piezișă în susft și înafară și ncaHându sc în același raportă cu artera bracliială, nu presintă aceiași primejdie la lăsatulu dc sânge dintrensa ca vina basilică; este însă mal puțină voluminosă și situată mal adincu dc câtă basilică care se atiă mal cu totulu lipită de piele. 7. Venele superjitude (de brafului. La hrații, nn se atiă decâtu doue vene superfițiale, una externă numită vena eeftdicd, și alta internă, rână basdid. Vena relalted isvorasce din radiala și din mediana ce- falică care se împreună inaî susft seu mai josu. Pe lun- gulu mărginel externe a bicepsului ea se îndrepteză in susft, cam de dinafară înăuntru, trece p'întrc mușchii del- toidă și pcctoralulft cclft mare, și d’asupra, seu dinaintea apolisei coracoide, se încovde și se aruncă în axilara subt claviculă. La nivelulft încovoitnrel el, vena cefalică lasă uă ramură ce trece pe dinaintea claviculei care se aruncă în vena sub-clavieră. Vena baxdird, mal voluminosă decâtu cefalica, provine din împreunarea vcnelorft cubitala și mediana basilică, ca se indreptezâ de dinainte înapoi și la urmă verticală în susft pe dinaintea apunevroscl între mu.șchiulara internă. pe care «lupă ce o străbate merge de se aruncă seu in una din venele brachialc subt subțidră, șeii in vena axilară. Din cele ce precedă resuită că vâna cefalică urmeză venei radiale, care și ea nu este decâtu continuații dorsalei seu cefalieel a degetului colii mare, șt că vena bazilică urmeză venei cubitale care provine mal cu semă din salvatclă, iară mediana comună, în mijloculft radialel și cubitalcl, se îm- parte între densele printr’uă bifurcațiune. Mal este de observată că îmbucăturile veneloru sub-eu- tanee atâtti între densele, câtu și în cele adinei sunt forte numerose: ast-felă colateralele degeteloră comunică cu ve- nele adinei la niveltdă articulațiuniloru metacarpo-falan- giene; venele superfi ți ale ale carpului comunică cn cele adinei din acesta regiune; aceiași comunicație se află la ante-brață, la cotă și la hrațu. § 1, Vena cavă inferioră seu urrătore. cavi! tuferidnl, tirttltdre seu este ună trunchiu venosii care aduce la inimă sângele din tote păr- țile situate dedesubtulu diafragmulul. Vena cavă inferioră, alcătuită prin împreunarea venclorft iliace primitive la nivelnlu discului dintre a patra și a cincea vertebră lombară, se îndrepteză verticalii în susu și cându ajunge la fața inferioră a ficatului se plecă puținii în drepta, intră în adîncătura ce îl este destinată pe mar- ginea posteridră a astei glande și îndată în snsulu astei adincăturl străbate gaura aponevrotică a diafragmulul; la urmă se cotesce de uă-dată din drepta in stânga și merge de se deschide în partea posterioră și inferioră a urechc- teî drepte. De unu calibru mal mare decâtii acela alu vânel cave- superiore, ea devine mal grdsă în urma imbucătiirel în- tr’ensa a veneloru rinichiare, și a veneloru epatiec. Situată pe lungulu colonel vertebrale în drepta aortei, la partea dinăuntru a mușchiului psoasu din drepta și a rinichiului corespondentă, ea se află acoperită de peritwnil, de a treia portjune o duadenulul, e pute dice insă câ vena cavă-mierioră primesce tote venele abdominale, căci și vena-portă dă in sfîrșitil totă în vena cavă prin finala nnsi-f)>til- fehi sistcimilu vcnel-porț.I nu este decâtă uă anexă a venei cave. Dintre venele viscerale cari se aruncă d a dreptulă in vena cavă-infcriorâ, mal simt, rinidiinn-le, rapn/ibm-le. mid- Iwil și x2>ei>mdicde seu uteru-ocarue A. Venele parietale. 1° Cinele lombare scă wtaLre-lombere, trei saă patul pe- rechi, corespundă la arterele cu același nume și sunt al- cătuite din două rămurl, una 'interiorii seu id>d<>miunb- stauța ficatului, în vreme ce trunchi ulii ce cade perpendi- culară pe ăstă sînusu este liberă și sa numită venă-pdrtă ventrală (abdominală). Dc la adâncătura transversă încolo, vena-purtă, seă rămurele ei, se îndrepteză fie-care întocmai ca arterele, către lobulu corespondentă alu ficatului, se îm- partă și se snb-împartă în rămurele itin ce în ce mal mici ce mergu însorite de ramificați de arterei epatice .și de ca- nalele biliere la tdte lobulele glandnlose ale ficatului. Cap- sula Iul Glissmi, seu membrana fibrusă a ficatului aleă- tuescă uă tecă acestoru ramificații {vedi voi 2-lea, pag. HI3). Înaintea nascerii, vena portă epatică priiuiesce, deosebită de trunchiulă venci-porte abdominală, vena ambiiieahi care aduce sângele din placentă la fătă, comunică cu ramura dreptă a venel-porte, și se continuă cu vena cavă inferidră. Vena ombilicală lormdză cea ce s’a numită ranalulii remisă. care după nascere sc închide, (vedi voi. ILlca. pag. 3). I ruele epatice. scit susă~epatme. I inele epatice. seil xitsă-epalice îșî aă rădăcmdrele loru în rățeoa capilara a lobuleloru ficatului (vedi voi. ll-lea, 1H1 pag. 2); ele se împreună treptată în rămurele și rămuri cari se continuă cn cele mai din urmă ramificațiuni ale venei-porte, eonvergeză spre marginea posterioră a ficatului, sen maî bine spre adâncătura. seu gutiera venei-cave infe- rime în care se aruncă dedesnbtnlă găurei diafragmulul (ve<|I voi. 2-lea, pag. 102 și 1041. -7. RhcZc iliace primitive. Venele iliace primitive, ce corespund» la arterele cu ace- lași nume, provină din împreunarea veneloru iliace internă și externă la nivelul» articulaținnii sacro-vertebralc și se sfârșescă unindn-se amendoue dinaintea articnlațiuniî ver- tebrelor» a 4-a cn a 5-a spre a alcătui vena-cavă inferioră. Venele iliace primitive sunt. în privința membrilor» ab- dominali, cea ce tnmchil brachio-cefalici sunt în priviiița membriloră toracici. Ele suntu situate între arterele de același nume și colona vertebrală; cea din drepta se află înafară și înapoinlă arterei corespondente, în vreme ce cea din stânga stă la partea dinăuntru și înapoinlă arterei co- respondente. Ele suntu lipsite de valvule, A. Vena iliiică internă seu ipnsastrîră. Vena il iacii interni} seu ipopHHlrictl represintă întocmai artera ipogastrică, la partea internă a eăria ea se află și de care se desparte printr'uă fuie aponevrotică care o cintesce pe păreți! basimdul. Ea primesce venele satelite rămurilorfi arteriale ce provină de la artera ipogastrică, astu-felu dar ea primesce sângele ce isvorasce din păreți! basinnlnl, din organele pelviene și din părțile genitale ex- terne. Venele ce provină din pârețil pelvienl, adică fesie- rile, obturutricele și isehiaticile, presintă aceleași disposiți- unl ca arterele corespondente. Venele ilio-lombere și .uterele laterale facă parte din venele racliidienc despre care vomă trata deosebită. Venele ce provină de la organele geuito- minare presintă uă disposițiune în formă de împletitură, precum sunt împletiturile emonmbtle comune la bărbat» ca la femeie, altele ce aparțină numai la bărbată, împleti- ci 162 tarile bilșieo-pi ostatice, și altele la femeie, împletiturile va- Uxico-prostre, ce corespundă în susă cu vena azigosă și josu cu venele ilio-lombere. Din astă serie de arcade por- nesc,ă trunchii veneloru vertebro-lom berc, și totu la densa ajungă venele intra spinale și dorsale. 4’ leWe ilio-lombere presintă arcași disposițițiunc ca arterele corespondente și se aruncă în vena iliacă ptimitivă. 5° Venele sacra mbllocie și sacrele laterale sunt destinate 169 a jnumi tote răni mele cari esu prin găurele sacre ante- riore și a ic transmite vencloru iliacc primitive. Vena sa- cră micjlocie se indrepteză verticală în susu și în drumulfl ei priimesce Ia nivelulu fie-căria vertebre sacre, rămurl cari întreținu comunicația între dînsa cu sacrele laterale, înlocuescu trunchiurile vencloru intrecostale și lombcrc și priiniescu ca și dînșii venele osose cari isvorăscu din ver- tebrele sacre, prin găurile de cari se află ciuruită fata anterioră a vertebrclorfl. t;« Venele rem'culc sc găscscă la regiunea cervicală an- terioră, Ia nivelulu fic-cărel vertebre; ele se îmbucă parte în vena cervicală urcătorc corespondentă arterei cu același nume, și parte cu vena vertebrală conținută în același ca- nalu ca și artera vertebrală. Aste artere cervicale priimescu vânclc mușchiloru din partea anterioră a vertebrclorfl, ve- nele articulare și vănelc anteribre ale corpuriloră verte- breloru. 2° Venele extra spinale posteriure provmu de la piele și dela mușchii gutiereloru vertebrale; acele cc trecu p’între aști mușchi urineză întocmai drmnulu arterclorfl; celc-1- altc numite eă ce însoțescc venele su- pcrfițiale și altulu adtncu, ce însoțesce arterele și venele adânci; 3° prin presența valvuleloru; 4° prin textura loră care semeni multă cu acea a veneloră. Limfaticele diferă de vene: 1° prin licuidulu transparentă ce conțină, licuidn în care se află corpusculc necoloritc, in vreme ce globulele roșii lipseseă cu desăvârșire; 2° prin 172 presenta ganglioneloni pe hinguhi Ioni din distanță iu distanță; 3° prin disposițiunca loru cu totulă specială: astu-lelii limfaticele nu alcătucscă rămuri și trunchi din ce în ce mal voluminos! ca venele, ele. de și comunică între densele prin mulțime de anastmnosc, șărpuescă însă în- rr’imfi modă independentă unele de altele, și nu crescft în calibru de la origina lorii pînă unde se sfhșcscă. F Originii vnnebieu limfatice. Origina vaselnru limfatice este încă pînă astădi unii su- biecții de studifl, ca și multe alte punt uri relative la cnn- stitiițmnea intimă a cesăturiloru ndstre, (higinclc, seu rădecincle sistemului limfaticii sunt respân- dite pe surfata corpului, pe surfața difcriteloră cavități ale organismului, și nu mal puțină în desimea pa icnelii mu lui'). Ele constituia unu sistemă de organe ce sugă licuidurile cari transpiră, seu asudeză din părețil capilarelor^ sanguine pre- cum și licuidurile de dinafară. De aceea și prcsența loru este in raportă eu aceea a vaselorfl sanguine; acolo unde acc- ~tc din urmă lipsescă, precum sunt cornea, corpulă sti- cloșii, etc. ctc., nici limfatice nu se găseseă. Unii anatomist! aft susținută că vasele limfatice comu- nică directă cu capilarele sanguine; după Gruveilhier, ațâță injecțiunile cu diferite materii colorate, câtă și observațiu- mle microscopice nu au putută dovedi pînă astădi că există uă continuitate între artere și vasele limfatice. După a- cestu eminentă anatomistu, injecțiunile mercuriale pe sul- fata pielei seu pe surfața mcnibraneloră inucbse, dovedcscu într unit modă positivă că vasele limfatice născu prin ră- celc de uă stibțirime atâtă de fină că surfața. injectată de- vine uă placă argintie, și că de câte ort injecțiunile aii trecută din capilarele sanguine in vasele limfatice, caus» a fostă puterea cu care s’a împinsă injccțiiinca. ’) Paregieliimă este uă cesătnră proprie a organeloră glamlulose. compusă de grăunți grămădiți și uniți împreună prin ccsâtnră celulară, care se rupă cn mai inulU său mai putină înlesnire: astu fntă este textura ficatului, a rinichi- bu-ă. etc. Mc Cnvțotnl& parerhimil vino dela greccsco ce semnifică revărsare, căci tn vechime s'a putută crede că atestă cesătură era formată de sânge versată inchiegatu. 173 d“ fh-nmulu i-aselori) limfatice. Din răcelele ce constituiri originele limfatiecloru pornescu canele limfatice, împărțite în tote organele în doue ordine deo- sebite : în vasele adânce și rasele superffale. La membrii cei adinei, provenite (lin părțile snb-aponevrotice se lipescu în drumultl loră de vasele adânci; cele-l-alte urmeză în genere venele superfițiale pe unde se găsescfi, fără însă a se gră- mădi în mânuchi deosebiti. In organele acoperite de mem- brane serose, primele rădăciniore ale vaseloru limfatice su- perfițiale pară a fi conținute în desimea ustură membrane, scapă în urmă dintr'însele cându au dobândită tină calibru mal mare. Tofe mergu paralele comunicându între dînsele prin rămuri, nu convergeză însă unele către altele și nu constituiă ca venele ramificații din ce în ce mai puține și mal grose, Calibrulii loru rămâne mai totu acela în totu dru- mul ii lorii. Direcțiunea lortl în genere este rectilinie. Va- sele limfatice nn presintă acele numerose îmbucături ce se găsescă la artere și la vene, la dînsele îmbucăturile sunt forte mărginite. Vasele limfatice presintă în drumulă loru glie mu ii mici glamlulose numite ijani/Udne limfatice ce sunt ea nisce con- fluente, spre care convergeză unu numără de rămuri ce se pierdă ore-cum în ganglione și se reconstituie în urmă. Vasele ce convergeză spre ganglione s’ail numită vasele aferente, și acelea ce csu dintr’însele, vasele effercnte.. In aste ganglione vasele limfatice comunică între dânsclc în modulă celă mal maro astă-felă dacă se injectezi vasele alfercnte unul ganglionii cu mercuriă, elu ese prin vasele eliercnte trecând u chiar în ganglionele vecine. Vasele limfatice cu câtă sunt de nnă calibru forte mică, cu atâtă ele devină forte volumind.se la cașuri de băle, spre exemplu la femei morte de peritonită pnerperală. J" Sflrșitidil vaselor ii limfatice. După opiniile actuale ale an atom iști loial, tute vasele lim- fatice se varsă în dmil trunchi, în cunahdă toracicii, și în vena limfaticii cea mare din drepta; acesta din urină prii- 174 mesce limfa (le la membrulft superiorii drepții, și de la jumetatea din drepta a capului, a gâtului și a toraxulul; canahilu toracicii priimesee limfa de la tote cele-l-alte părți ale corpului, și dă în vena sub-clavieră din stânga la un- ghiulfi de împreunare a astei vene cu vena jugulară internă; vena limfatică cea mare dă în sul>-clavicra (lin drepta. De unde resultă că sistemul ti limfaticei pute fi considerată ca ună apendice alu sistemul ni venosu. Mai mulțl anatomiști însă sunt de părere că aste doue canaluri nu sunt singurele organe în cari dati vasele limfa- tice: ei crodu că răd&ciniorele limfatice se mai sfîrșesru într’unfi modii directă și în rădăcimurele venose în desi- mea organeloră și că unele cu altele comunică în interiondu gangliuneloră limfatice Cruveilliier, după cum am vădută mal snsă însă, nu admite astă opiniune. 4" Texturii rasei ori! limfatice. Capilarele limfatice, alcătuite numai de celule lipite unele de altele, se deosibeseft prin lățimea lord mai mare de câtă aceia a vaseloru sanguine, precum și prin însemnata subțirime a părețiloră, care cu tute acestea sunt forte re- sistenți, și mal elastici decâtu părețil veneloril. Ca și cele-l-alte vase, limfaticele sunt compuse de trei tunici. Astă textură se recundsce mai cu seină la canal ulii toracicii, căci în râdeciniure, ele se confundă între densele și nu mai poftă fi deosebite. Tunica externii și cea Mullucie. conțină fibre longitudinale elastice, precum și fibre mnș- cliinlaro; cea internă este compusă de o șuviță de celule longitudinale Pe părețil loru se găsc.scil vase arteriale și vemîse, nevril însă nu s’au putută demonstra încă. Valmlele. sunt multă mai numerose la limfatice decâtu la vene; ele sunt dispuse în pereche cn marginea lorii aderentă spre periferie, și cu cea liberă către inimă, astu-felu că lăsându- se in josă potft închide cu tot ulii vasul u, și opri limfa a se întorce înapoiu Valvulele sunt mai numerose în limfaticele superfițiale decâtă în cele adânci, mai numerose în nițelele părețilorO intestinului decâtă în acele ale carpului și ale gâtului. Ele, ca si acele ale venelorO, sunt alcătuite de uă îndoitură a tunicel interne. 5" Despre f/aiHiliâne, sett plamlele limfatice. (Dimiiantele seu glandele limfatice se găsescă situate pe lungnlu vaselorO limfatice, și potu ti considerate ea niște centrări la cari vinu de se concentreză unii numeră dre-care de vase numite afinente și din cari pornescu unu mal micu nînnerO de vase e(ferente. Acelea ale membreloru se afla grămădite mal cu semâ la rădecina loră, spre exemplu la subțidră și la vintre; ganglionele toraxului, abdomenului, capului și gâtului se află aședate pe lungulft colonel ver- tebrale și a vaseloră cele mari; se găsescu asemenea în desimea tnesanteruhu, în mediastinu și la rădecina plămâ- miorii. NuiuCrulu loră este forte mare, variază însă după individl. Mărimea lorii este ca bolmlă de meiu, devină însă și ca aluna și maî mari încă, la cașuri de bolă. Cu- lmea loru este vmătft-roșu, la rădecina plămânului este negri forma lorii este sferoidală, dar mai multă turtită; consistența loră este ca acea a ficatului. Glandele limfatice forte desvoltate la copilă, cu vîrsta se micșoreză multă. Structura gla odei orii limfatice. De la aplicații! nea micros- copului la studiele liistologice s’a constatată cn structura glandeloru limfatice este multă mal simplă decâtu se cre- dea înainte, și că deosebită de cavitățile în comunicație di- rectă cu vasele aderente și efferente, în care limfa se pote revSrsa și circula, ele conținu unft adevărată parenchimă ca tote glandele Eiă-carc glandă presintă uă membratul aco- pm-iture, și uă substanță proprie seu parencltimulil. Mem- brana acoperitore se confundă înafară cu cesătnră celulosă dnp’împrejuri'i, din surfața ei internă nască uă mulțime de despărțitori cari pătrundă în substanța glanduldsă, se împreună între dînsele și alcătuescu niște alveole ce con- ținu într’insele folicule cari nu sunt altă decâtă substanța glauduliisă. Parencliiniulă presintă uă substanță periferică seu w- ticuldf și uă substanță centrală seu medueara. care adesea- 17G ori se confundă una cu alta și cari nu potu li bine ob- servate decâtu în glandele cele mari. SECȚIUNEA 11 DESPRE VASELE LIMFATICE IN PARTICULARO. £ l. înspre canahtlu toracicii ș/ rcna cea mare liuifutii-a din drepta. A. Cimaliilă toracicii. (.Auntlul.il toracicii, situată în mare parte în toraxu, este trmicbiulti comună alu tutnloră limfaticiloru carpului, afară din acelea ale jumătății drepte a carpului, a gâtului și a toraxulul, precum și acelea ale membrului toracică dreptu. Elă începe la nivelulu vertebrei lombere a doua seu a treia prin împreunarea a trei patru, seu mal multe ră- muri ce provină de la ganglionele abdominale. Aste rămurl convergeză tute către uă dilatațiune, seu bășicuță. numită resereoriă, seă citerna lui PectfHet, numele anatomistului care a demonstrată că vasele lăptose în locu sil se arunce în licatu, precum se credea înainte, se varsă în canalulu to- racică. Astă bășicuță, seu confluentidn rămureloru de ori- gină ale canalului toracică, se a Hă situată în drepta și înapoiulă aortei, de desubtulă găurcl diafragmutice, alături cu stâlpulă dreptă alu diafragmuluî. Canalulu toracică încependu de la reservoriă lui I’ecquct. se îndrepteză în susă, pătrunde în toraxă prin gaura aor- tică a diafragimdui, se așetjâ în mediastinulu posteriorii dinaintea colonei vertebrale dorsale, cam în drepta liniei mediane, între vena azigosu în drepta, și aorta în stânga Pe la mvelulă vertebrei dorsale a patra, se plecă în stânga, trece dinapoinlă aortei, în stânga esofagului, pe lungulu și Ia partea internă a arterei sub-claviere din stânga și ese din toraxu. Când ajunge dinapoinlă venei jugulare in- terne din stânga, dinaintea vertebrei cervicale a șeptea, se încovoe de dmapoiu înainte și vine de se descinde în un- ghiulă de împreunare alu vcneloră sub-clavierâ și jugu- lară internă. Direcțiunea canalului toracică ceriueitbu; 4’ limfaticele superficiale a porțiunii suli-oml>ilicale a fslre- tilorii alelominall. 1’ lașele limfatice ale. memltrilorh inferiori se împartă ca și venele în superfițiale și adinei. Cele superfițiale nască printr’uă rățea desă din pielea tălpel piciorului, din ulti- mele doue falange ale degcteloră, și dintr’uă rățea ce aco- peră pielea după partea posteridră a gambei și a pulpei. Itățeua dela degete, desvoltată mal cu seină pe partea in- 179 fcrioră, procură un fi ore-care nu merii de rumuri cari împre- unândn-se constituia mai cu semă două vase, umilii externă si altulu internii, tute însă comunică intre densele la ni- velulu articulațiuuiloră metatarso-falengiene aicătuescă uă împletitură pe dosulă piciorului, și la urmă se urcă pe lungulfi gambei. Din rățeua de pe talpa piciorului nasce uă mulțime de rămuri cari înconjdră maleola internă, se respândescu pe partea internă și pe partea externă a gambei, și se urcă însoțindfi vena safenâ internă pînă la ganglidnele ingninale, în cari se vîră; alte rămuri ce nască după marginea ex- ternă a piciorului, se răsucescfi după maleola externă, și mergO de se aruncă în ganglionele poplitel. KoWe limfatice, adinei ale membrului inferioră, în mai micu numără decâtfl cele superfițiale, însoțesefi vasele san- guine cele adîncl; ele se împartă în piciorușe și tibiale an- teriore, talpâxe și tibiale posteridre, peroniere și femorofe. Tiite aste limfatice mergă de se aruncă în ganglionele po- plitee, șefi în ganglionele ingninale. 2’ farsele. limfatice superfițiale ale regiunii fesiere se re- sucescu după mușchii fesieri celii mare și celu midlociu și mergfi de se aruncă în ganglionele limfatice externe și miijlocil ale regiunii ingninale; ceea-ce explică umflătura ganglidnelorfi ingninale în urma furunculoru seu altora bole pe bucile ședutulul. 3° llisefe limfatice superfițiale ale regiunii subt-ombilieale a alxlmuenubtt cobora tote în,josu; acele de la lombe (șalele seu mit]loca) se îndrepteză de dinapoiu înainte și de susă în josfi pe lungulă crestei iliace; și unele și altele se a- runcă în ganglionele ingninale externe și superiore. 4° I 'axele limfatice superfițiale ale organelorti genitale ex- terne la bărbații, se împartă în acele ale scrotumuluî și a- cele după vergă. Rățeua pielei scrotomulul este una din acelea cari presintă mal multe vase limfatice; dintr’ensa nască dece șefi doue-spre-dece rămuri sub-cutanee cari mergu de josfi în susu pe laturile vergel și se deschidă în gan- glionele ingninale cele mal interne. lidțeua limfatică după pielea vergel, mal cu semă acea 180 după prepuciu, procură de fie-care parte mal multe rămuri cari se resucescu după corpurile cavernbse și mergă de se aruncă asemenea în ganglionele inguinale cele mai interne. Limfaticele după glandrt, forte numerose, alcătuescă doue rățele, umilă supcrfițială și altulu adîncă. Amendoue se întindă pe tută surfața glandulul și se continuă cn râ- țeua membranei mucose a uretrului. Din împreunarea loru isvorescă de tie-care parte, vre-0 doul trei trunchi ce se îmbucă între den și i, se îndrepteză pe fața dorsală a vergel și se reducă la doue rămuri voluminose cari însocescu vena dorsală pînă la ligamentulă atârnătoru ală vergel, și aci suindu-se înafară mergă de se aruncă în ganglionele cele mai interne din vintre. La fenice, rățelele de pe pielea buzeloru cele mari, de pe membrana mucosă a mareloră și miceloră buze, și acea a clitorisului, se conducă întocmai ca acele de la bărbată după scrotumă și vergă, cu deosebire că rățelele limfatice ale organeloră genitale externe ale femeei au forma unui cercă ală căruia centru este gaura vaginului și din circon- ferența lui pornescu tnmchil limfatici cari mergă de .se a- runcă asemenea în ganglionele inguinale. De aci resultă că atâtă la lemee, botele mareloră și miceloră buze și ale clitorisului, precum și la bărbată, bilele prepuciului, vergel și sera tomul ui, prici nuescu umflătura și inflamația gangli- oneloru limfatice inguinale. rasele limfatice superjițiale ale perineulul, se îmbucă cu limfaticele precedente și cu acelea ale membriloru abdo- minali. $ 5. Glandele limfatice pelvicne și lombere, și vasele limfatice ce se aruncă într'ensele. A. Glandele pelviene. (Jlamlele limfatice pelmene. se împartă în iliace externe, ipoga strice și sacre. 1. Ganglionele iliace. externe, mergă d’a lungulu artere- loră cu același nume. Sunt însă de notată trei gangliăne situate dinapoiulă arcadei femorale cari înconjură vasele 181 iliace externe și caii sunt supuse adese-orl a se tumefia. 2. (langliouele ipogastrice sunt situate pe laturile basi- nulul în intervalulu ce desparte vasele iliace externe de vasele ipogastrice, și pe fața posterioră a bășicel udului. 3. Can, se împartă asemenea în superfțiale și în ailmd. § 4. Despre, ganglUnele aortice p rasele limfatice ce se armicd într'iusele. A tianidionde si vasele lini Fălire ale ticatnlni 1° Glandele limfatice ale ficatului sunt situate in desi- mea mărginei drepte a epiplooinulni gastro-epatică. pe hm- 1*3 gidă veiicLporte, a aortei și a canalelor» epafice, dmapo- 111I1Î pilornlul. 2’ Vasele limfatice ale ficatului păru a’șl avea origina în interiorulă lobnleloru ăstui organă, în niște gropițe, sdă reservoril, ce înconjură celulele epafice; de, după unii a- natomiști se deschid» de jură-imprcjurulă lobnleloru, în- tr’uâ rățea de canale limfatice ce însoțesc» rățeoa vaseloră sanguine. Din astă rățea întrelohulară pornescu rămurî în diferite direcțiuni, unele nu perji[iede., altele aduni. a. Limfaticele superfafale ale feței convexe a ficatului se află subt peritoanu: unele se indrepteză de dinapoiii îna- inte și altele de dinainte înapoi; cele d ântâiti ce nască după porțiunea anteridră a feței ficatului se împreună în mal mulțî trunchi și unele strebatu diafragmei» și intră în mediastin»lft anterior» în ganglionii din acestă regiune; altele se rdsucescft după marginea anteridră a ficatului, intră în adincătura antero-posteridră a ăstui organă prin care trecu, și ajungendrt la epiploonulă gastro-epaticu se aruncă în ganglidnele după împrejurulă stomacului. Lim- faticele d'alu 2-lea, seu antero posteriore nască după por- țiunea posteridră a fetei convexe a ficatului, și mergă tdte de se aruncă în desimea ligamentelor» ficatului. Multe din aceste vase mergă de se deschidă in ganglidnele situate pe lungulu venei cave interiore și de aci se aruncă în ca- nahdă toracică. b. Limfaticele ale fetei wm-are a ficatului. mai puține la numeră decât» acelea ale feței convexe, se indrepteză de dinainte înapoiă și mergă de se aruncă unele în glanglid- nele lomberc seu în ganglidnele după împrejurul» venel- cave și a aortei, altoie alcătuescă împrejurulă bășicuțcl bifi- cre uă împletitură fdrte înscăunată, însoțescă vasele biliere și se aruncă seu în ganglidnele ce înconjură aste vase, seă în ganglidnele din desimea cpiploonuhn gastro-epatică, c. Limfaticele adinei ale ficatului sunt de două ordine : um le însoțescă conductele biliere si vena-portă și se gă- sesc» conținute totă în capsula lui Glisson, iesă prin a- dincăturu transversă a ficatului, frecă prin desimea epo- ploomtlul gastro-epatică și se aruncă în ganglidnele de lingă încovoitura cea mică a stomacului și d înapoi» lă pane rea- 18+ stihii, altele urmdză drumulu ramificațielorâ venelorti susu- epatice, și după ce a strebătutu diafragmulii alături cti vena-cavă inferidră, și s’a unit ii cu rămuri provenite după fața convexă a ficatului, sc aruncă în canalulu toracicii. Ațâță unele, câtă și cele-I-alte sunt forte vohuninose și a- desea-orî pline de limfă galbenă. It. Ganglion ele și vasele limfatice ale stomacului, ale splinei și a pancreasul ni. a. Ganglifinele gastrice se atiă înșirate ca nisce mătănii pe lungulu încovoitnrilorii mari și mici a stomacului; unu mare numiră înconjură gaura cardiacă și gaura piloncă. Ganglidnele splenice ocupă adîncătura splinei. Gangliânde pancreatice se află pe marginea superidră a pancreasului. b. 1 ase/e limfatice gastrice se deosebescu în superfițiale și in adinei. Cele superfițiale alcâtuescu subt peritoanti uă rățea din care provină mai multe rămuri ce se îndrepteză spre încovoitnri le stomacului și se aruncă în ganglidnele din aste regiuni Cele adinei născu unele după surfața membranei mucose și altele subt, acestă membrană; aceste din urmă mai voluminose se îndrepteză spre încovoitnrile stomacului, sfrebatft membrana inușcbinldsă și sc aruncă în ganglidnele de lingă încovoitnri. c. Vasele limfatice xplenire se împartă asemenea în su- perfitiale și în adinei, cele superfițiale se potu demonstra prin injecțiuni făcute în rățeoa limfatică peritoneală a ăstui organu. Cele adinei sunt forte puțină cunoscute. d. Limfaticele pancreasului mergâ dc se aruncă in gan- glidnele ce se află d’asupra astei glande. C. Ganglionele și vasele limfatice ale intestinelor^. 1° Gangliânde limfatice ale intestinului mic, șeii gangliâ- nele mesanterice. Aste ganglione sunt, forte numerose; ele ocupă desimea inesanterubil și sunt situate în ochiurile alcătuite de vasele arteriele și vfendse. 185 2" Ganglidnelf. lim fatice ale intestinului cel# grosă, șefi gliOnele mesocolice, mal puține dccâtO cele precedente, ac aHâ în genere pe lungulu arcadeloru alcătuite de arterele xi_________________j și vanele colice. 3° Ja.veZ<» limfatice ale intestinului micii; aste limfatice, forte numerose, nască, ca și acelea ale stomacului și ale intestinului groșii, prin două rățele, una superfițială și alta adîncă. Cele, superficiale., situate subt peritoanu în formă de cățea, se îndrepteză tote spre inesantcru și se aruncă în ganglionele mesantericc. (.'ele adinei nascfi dm membrana, mucos! a intestinului prințr’uă rățea fdrte dăsă, străbată membranele intestinului și mergfi de se aruncă în aceleași ganglione ca și limfaticele superfițiale. 4° 1 â^le limfatice ale intestinului cela groșii, cari pro- vina dela coecum, dela colonulă urcătorii și dcla colonulu transversfi, după ce aă străbătută ganglionele mesocolice, mergu de se aruncă in ganglionele mesanterice; acele ce nască dela colonulu coborîtoru și dela rectum, după ce și ele au străbătută ganglionele proprie lorfi, mergfi de se a- runcă în ganglionele lombere. ca și vasele limfatice ale or- ganeloru genitale și ale mcmbrilorfi inferiori. 5. GangliOnele și rasele, limfatice ale tarafului. A. <. and ionele. Ganglionele toraxidul se împartă. 1° in acelea ale păre- tiloru toraxuluî; 2° acelea ale mediastinului; 3° acelea ale broneheloră, seu plăinâniiorfi. 1° Ganglionele toracice, sunt unele intereustale, situate pe părțile laterale ale colonel vertebrale, în vecinătatea arti- culațiuniloră vertebro-costale: altele, sub-stermde, sefl mu- iwe cari ocupă căpătâiulă anterioră alu spaciuriloru in- tercostale, pe lungulu vaselor! mamere; și în sfirșitu al- tele diafrugmatice situate pe partea anterioră a convexitățil diafragmulul; într’aceste ultime ganglidne vinu de se a- runcă deosebită de limfaticele diafragmulul, acelea ce pro- vină după fața convexă a ficat ului și acelea ce însoțescă venele susiî-epatice. 2* (tauriiionele ine>li.e, împărțite în acelea ale mf- 'liustiuiiliil și acelea ale inerliastinuhiX anteriori»; cele dantâiti se află pe lungulu esofagului și a aortei: cele d'alu 2-lea se văd, unele pe diafragmei, dinaintea pericar- dulnL și altele împrejurnlu vaseloru cele mari ce ești din inimă, scit intră într’însa Aceste din urmă sunt situate subt unghiulu de împărțire alu trachel, și se deosibeseft prin mimă ruin loru, volumulă și coldrea năgră ce presintă. 3° Ganglionele Irronckice seu phlunhwre, se deosibeseft ca și ganglionele precedente prin număndu, volumulă și co- lorea lorft. Ele sunt situate pe hingolă broncheloră, și se vădii pînă în interiorulu plămâniloru. Aste ganglione do- bendeseft ună vohnnft forte mare în botele plămânilor^. B. Vasele limfatice ale toraxiihii. Vasele limfatice ale toraxiduî sc împartă ca și ganglid- nele în acelea ale părețiloru și în acelea ale organeloră conținute în cavitatea toracică. 1° Vanele limfatice ale pilretilură toracici se împartă în intercostale, în subt-stcrnale seu maniere interne și în dia- fragmatice. a. hdercostalele corespundă la vasele arteriele și v^nose de același nume și se află în guticrele costelinu. Ele prii- mescă limfaticele ce provină de ta plevra costală, străbată ganglionele intercostale, se împreună pe lungulu coldncl vertebrale eu limfatice ce provină de la canalulă rachi- dianu, și după ce aă străbătută ganglionele după laturile colonel vertebrale, alcătuescă de fie-care parte a ci ună trimehiu ce merge de se aruncă in canalulă toracică. Lim- faticele intercostale snperiorc mergă d'a dreptulft in gan- glidnele cervicale interiore. b. Vasele limfatice stibt-sternale seă maniere interne născu din regiunea superidră a abdomenului, pătrundă in toraxu pe dinapoiulă apendice! xifoide, se împreună în două inâ- nuchiurl ce se urcă pe fața, mediastină a sternului și se aruncă în ganglionele mainere interne, împreună cu lim- faticele intercostale anteridre. Din ganglionele cele mai in- teriore pornescu alte vase limfatice, cari treedndă din gan- 187 glione în ganglione, ajungi! piuă la ganglionele cervicale interiore și se arunc:! în stânga, în canahihl toracici!, și în drepta, în vena limfatică cea marc. o. JaWe limfatice iliafiagmat.â'e, nască din convexitatca diafragmiilul și mergu de se aruncă, seft în ganglionele diafragmatice. seu în ganglionele mediastine posteriore. 2° Casele limfatice ale organelor îi eonfhude în caritatea toracicii, sunt acelea ale plămânilortl și ale inimel. a. Limfaticele. plămânilortl nască prin răț.ele supertițiale si rățele adîncî. Cele smperjii iale ocupă unele, basa lobn- lelorft plămânului, iar altele țesătura celulară dup’împre- juruln astorft lobule. Ambele aceste vase se îmbucă între dînsele și alcătuescu trundiil limfatici. -oc.cipi- tale, (impnhi ganglioneloră gâtului este asemenea împăr- țită în >ian) (iorpuriie alioure, mal scurte decâtă piramidele, se în- drepteză în .josu și înăuntru; cilptteiulft loru superiorii najnnge pînă la protuberență; marginea loru internă este mărginită prin seria tircloră nevrose cari constituă răde- cincle nevrnluî marelui ipoglosă. 2" Fata posteriorii, care contribue a forma păretde an- teriorii alu ventriculul alu 4-lea este vîrîtă în cerebelă și -e continuă cu măduva. La partea ci superidră, pe linia mediană, astă față posterioră a bulbului pure a se despica și ambele părți ale despicăturel, ce ocupă fotă desimea sub- stanței albe posteriore a inâduvel, depărtăndn-se una de alta, descoperă peretele anteriorii ală canalului și lasă intre densele unii spațiu în formă de V care alcătnesee peretele anterioră alu ventriculul ulii 4-lea ce siv numită Calamus scripturi"* (condetulă scriitorului). Pe fețele ăstui spațiu ca și pe totă fața anteridră a ventriculul ală 4-lea aco- perite de ună strat ii de substanță cenușie—continuația sub- stanței cenușie a meduvel—se vedu dungi, sau vărgăturl albe ca aripele unei pene, cari înconjură fețele laterale ale bul- bului și mergu să constitue rădăcinele posteriore ale ner- vului auditifO. Vîrfulii penei, care se continuă cu canalulu centralii alu meduvel, se sfirșesce pnntr’unft săculețu («d- rtdetidfl ventriculului alti 4-lea) sad, cum s’a mai numită, reutrieululu Iul Arantius. Colonele meduvel ce mărgmescă de fie-care parte condeiuhi, numit piramidele posteriore, si cari provină dintr unu felii de bifurcațiune a- meduvel inapoiu, sunt formate de colonele mediane posteriore, des- crise mal sosii, care după ce se îngroșeză aci, mergu de se pcrdii pe partea posterioră a corpurilmu restiforme. '^Fetele. laterale ide bidbtdul presintă de dinainte înapoia aj profilul piramidelmu și măslinelorii; b) mflwieli tulii in- terwliarii, ce apare între măslină și corpulă restiformu, ca o bamlcletă îngustă ; c) corpurile restiforme ce se con- tinuă în jos cu corddnele posteriore ale meduvel. se de- părtezâ umilă de altulă la nivelul ti virfului condeiului și mărginescă in lături ventricnlnlii al 4-lea îndreptându-se 214 în substanța cerebelului: ele se presintă în forma a două colone albe piramidale ce ocupă partea laterală si poste- yioră a bulbului rachidianu; e) tubercidulii rewt^in al Iul ll^mulo. în forma unei iimHătun mici, care represintă că- pctâiulu superiorii ahl substanței cenușie a măduvei. Totă pe fețele laterale ale bulbului se vădii fibrele transver.se sail areifanne, cari un sunt, de câtă nisce firicele mădu- vare cari esil din dunga anterioră mediană a bulbului și înconjură ca unu brâu piramidele și măslinele, 4° liaza și vrrfulu bulbului. Virfidti se continuă cu mă- duva spinării printr’uă îngustătură ce s’a numită ijâhdâ bu Mul. Haza se mărginesce înainte și sc continuă dede- ^ubtulu mărginii inferiore a protobcrenți, de care se deo- parte printr’uă. dungă semi circulară; înapoiă se confundă eu fața posteridră a protuberenței și face parte ca și densa de peretele inferiorii alu ventriculului alu 4-lea textura bulbului. Bnlbulfi, ca și mednva, este alcătuită de doue jumătăți simetrice, mult mal strânsă legate între densele de câtă la măduvă. In fie-care din jumetăți se observă: lⁿ piramida anteriorii, a căreia față internă corespunde la piramida din jumătatea opusă, fața externă corespunde la mănliuA și cea anterioră este liberă. La partea lorii inferidră, mânucln me- duvarî din cari se compună piramidele se încrucișeză în rnodulu următorii: mănucliil în numănl de 3 sau 4 ai pi- ramidei din drepta se îndrepteză piedișu în josu, înapoiu și în stânga, spre a se continua cu jumătatea din stânga a meduvei, mănucliil jumătății din stânga mergu în josu, înapoiă și în drepta; astă încrucișare de mănuchiă super- pusă treptată una peste alta și la care porțiunea cea mal externă a piramidei nu ia parte, alcătuesce unu felii de împletitură. 2° MAdina pătrunsă de o mulțime de fibre nervose cari alcătuiescu în centrnlu ol unu felu dc sâmbure albă. 3° Corpnrde restiforme cari se împartă în două mâ- nucbiuil, unuia inferiorii care se perde îti peretele infe- riorii alu ventriculul alu 4-lea, și celu-1 altă superiorii, mal mare, ce se îndrepteză spre cerebel ti și alcătmesce pe- 215 duncnlele cerebelose inferidre. 4° De desubtuhl astoru trei părți de mai snsft, se aHă nă porțiune centrală, ca unft sâmbure care, compusă de substanță cenușie și de substanță albă, nasce la nivelulu încrncișeril piramidei orii, și îngro- șândn-se de josu în susu, trece pe d’asupra protuberențel si se continuă cu stratuhl optică din partea opusă, după ce s’a încrucișată cu sâmburele din partea opusă. Intr'nnu modu generală, bulbuhl nu este de câtu pre- lungirea meduvel, în care părțile ce constitue ăstfl organii, s’a ti desvoltată, au dobândită unu voi urnă mal mare, inaî eu semă în substanța cenușie și s’a mal adăogattt la den- snli1 clemente noul. Deosebită de acesta, canalulă centrală aptopiindu-se, de ce se urcă mal susu de peretele poste- riorii al bulbului, ăstu perete ajunge a fi în sfîrșit o,simplă membrană forte subțire care închide ventricululu ală 4-lea înapoiu. Intre elementele noul ce se adaogă la bnlbu, se observă nă abondentă substanță cenușie din care pornescă rădeci- nele nevrelorfl periferice. Dintre mănuchiurile de tuburi nevrdse ce constitue cor- ddnele albe ale meduvel, unele străbătu numai biilbulă și mergu în părțile situate mal susu, iaru altele se sfîrșescu în substanță cenușie de unde pornescă noul fibre nevrdse cari punți în conexiune bulbulu cu ancefalulu. FoncțitmHe bulbului rachuliană. Bulbulă este una din părțile cele mal însemnate ale ancefalulu!; astti organu atâtu de restrnîsn, este celu mal esențialii la întreținerea celorii mai multe funcțiuni ale vicțeî; într’ensulft, după fi- siologulft Flonrens, re si dă wâiilâ vitalii. Nume ros ele glo- bule cenușii, în formă de sâmburi, ce conține bulbidii și din cari pornescu nevrele destinate la deosebite organe, precurmi și conexiunile astorfi globule cu cele alte organe centrale ale ancefalulu!, îl datl astă însușire în organismnhi întregii. (’a și meduva. bulbulă e strebătutfl de impresiunile ce mergu la creieri, precum și de ordinele voinței ce se transmită la mușchi. Partea anterioră pare a servi la pu- terea motrice, și partea posterioră la simțibilitate. Foncțiunea însă cea mal esențială a bulbului este ac- 216 țiunea ca centru de itiercațiune: bulbulă rachidianu este orgamiln regulatorii alu mișcâriloru inimel și respira- țiimii. Totfl după tisiologulfl Elonrens, pnnctulu centralii, și priniulu motorii alu sistemului nevrosu, unitatea acestei acțiuni, mtr’unu cuvîntu punctult'i viețel întregi a animalu- lui, s’aru afla mărginită în câte-va linii îndată dastipra origi- nei pereche! a Sa a nevreloră. § iî. I’rotuherciița. Frubiberciita inelarii, numită astft-fek'i după forma ei, numită și puideu ha Wuole,^tQ o eminență cam cuadrila- teră, albă la periferie, situată la basa ancefalului. intrecerebru șicerebelu. Dintrensa, ca dintr’unO centru, pornescu înapoiu bulbulă rachidanu; înainte, doul niănuclii albi numiți pe- ilnmulele cerebrale ce mergu de intră în cerebru; dc fie- care parte protuberența se continuă cu unu mânuchl care pătrunde în cerebelu și care să numită peduncuh't cere- bel»x&. Din fețele ei, la Jața superiorii și posteriori face parte de partea inferioră a ventriculul alu 4-lea. Pe densa se vede o dungă mediană, cc urmezi dungel bulbului si se continua cu pedunculele cerebelosc superiore. 2° Fața anteriorii si superiori, se continuă cu pedunculele cerebrale, de cari se deosibesefl atâtu prin fibrele el ce se abată spre linia mediană, câtă prin umflătura ce alcătuesce de desnbtulu lorii. 3° Fața inferiorii șt posteriorii se continuă cu basa bul- bului de care, ca și fața precedentă, se deosibesce prin di- recțiunea tibrelorti el, și prin umflătura ce presintă de de- suptulu ci. 4° Fețele laterale se continuă cu pedunculele cerebehise. fibrele loră avendă aceiași direcțiune: cea ce mârginesee în lături aste fețe ale protubeenței, sunt numai doue pla- nuri verticale antero-posteriore cari ar trece îndată înafara originei nevreloră a 5-a pereche. 5° Fața anteriorii și inferiorii convexă acoperită de pia- meră. se aHă așezată pe gntiera basileră și presintă pe linia mediană uă dungă, pe laturile căreia se vede uă mn- 217 (lătură longitudinală ce corespunde la piramida anterioră, și mai înafară, origina nevriloru trigiincnî Astă față pre- sintă în fotă întinderea el straturi de mănuclu alin ce se înerneișeză în curmezișiî și cari continuă peduncnlii vere- heloșl. Textura protubereutel. Protubcrența este compusă, de mă- nuchl de fibre nevrose și de substanță cenușie urduulditd. fibrele transversale după fața inferidră așerjafe în straturi superpuse unele pe altele .și care constitue pedunculele cere bel i)SC; sunt albe și se resucescu între densele. Ele sunt străbătute de alțl mănuclu antero-posteriorl ce continuă piramidele și pedunculele cerebrale. In încrucișarea astoriî mănuclu transversali cu antero-posteriorl, se vede ună mâ- nnehiu antero-posterioru ce aparținea a cincel perechi denevre. S 4°. Ventriculul ii ab' 4-lea. Ventriculele creerilură s au numită patru cavități ce se gă- sescă 'n intcrioruhl ăstui organO. ventricululu iiiidlociă; 2° ventricule laterale; 3” ventricul al ii ală 4-lea, suit ven- tricul ulii cerebelului, cel trei dântâiu aHându-se în cerebru. voru ti descriși la locuia loru, aci nu vomă descri de câtă ventricululu ală 4-lea Ventricululu aln 4-lea este o cavitate romboidală ce cores- punde pe de o parte, la bulbii și la protuberență, cari alcă- tuescu păretele el inferiorii sau anteriorii, iară de altă parte, la cerebclu, care constitue păretele el superiorii saii pos- teriorii. Păretele inferiorii și anteriorii este alcătuită în ju- mătatea sa inferidră, de fața posterioră a bulbului rabi- dianu, în jumătatea sa superioră, de fața superioră a pro- tuberantei. Astă părete presintă uă dungă mediană care urmeză canalului meduvel și alcătuesce pana sau cafallts scriptorius ; mărginele ci superidre sunt formate de pc- dunculele superidre ale cerebelului, șt mărginele interiore de corpurile restiforme. Păretele superioră și posterioră, re- presintă unii felii de boltă alcătuită de pedunculele supe- ridre ale cerebelului, de calcula lui VicfaseHx, și de pauza coroidiană inferidră, acoperită de cerebele. La unybinlă sCă superioră, astă ventriculu comunică cu ventricululu inid- > Vi&uîAe roi. 218 locift prin canahilft muniții apednetih'f Iul Sglrhis. I'nghiuln inferiorii, care corespunde la vîrfulu rfilamulul s'-riptori>m, se continuă cu canalnliî centrală alu meduvei. l'ă membrană forte netedă și Instruită căptușasce astă veutricnlfi, și se continuă cu aceia care căptușasce cana- hilă meduvei, apeduculu lut Sylvius, și cele alte trei ven- tricule ale cerebrului. § 5. Cerebehdii. dnlil este acea parte a creeriloră care ocupă adâncătu- rile occipitale inferiore. Elă există la tote animalele vertebrate. In partea posteridră și inferidră acavității cranului, cere- bclulă stă ca închisă între adâncătnrile occipitale și cor- tidu cerebelului, dinapoiulfl meduvei spinale, și dedesubtulă cerebrului, de care se află legată prin peduncnlale cerebe- lose superiore. Dura-mera, arahnoida, și pia-mera îlu aco- peră peste totă, precum atn vedută la descrierea astoră membrane. Cerebelnlă presintă la oină unu volumfl multă mai mare de câtă la cele-l-alte specii animale: în raportă cu cerebrală elu este ca 1. Conformația nea exteriori. Fața mtperior/1.—Astă față este convexă în partea sa mediană, netedă și povîrnită de susă în josu și de dinăuntru înafară în părțile ei late- rale. Partea mediană este mai răsărită, mai cu semă înainte, și s’a numită rermis superiorfi, eminența nermiculari! su- periorii, tiindă-că presintă dungi tranversale in forma dun- gilorft unul gândacu de mătase; ea acoperă pedunculele cerebeldse superiore și valvula lui Viensscns, se întinde pînă la tuberculele cuadrugemene posteridre, și se pcrde treptată înapoi. Fota inferiorii corespunde în părțile laterale la adâncă- tnrile occipitale inferiore, și la partea sa din mijlocii, la bnlbă pe care îlu acoperă. Astă față presintă pe linia me- diană o dungă adâncă, dunga medianii a cereMulul, care deoparte emisferele eereMoxe, saft loburde laterale. In fun- dul astei dungi, se vede uă eminență mai pronunțată dc cât cea superidră, numită rermis inferior, eminența ver- 213 mindara hijiridra, taie se continuă înapoi tu căpetâiulu posteriorii al eminenței vermiculare superiore, și constitue lobul tt mediană ală cerebelului. Eminența inferioră este unită în lături și înapoi cu doue rămurî laterale, alcătuite ca și ea de substanță cenușie și puntuhî răsărită ce resiiltă din astă unire în formă încru- cișată s’a numit jnramida Iul Halacarne. La partea ante- ridră eminența vermiculară presintă unu căpetfiă liberă și rotundă care atîrnă în ventricnhilă al 4-lea, ca omușo- rulu în gură, numită cmuțondil cerebelului. și care în lă- turi se află legată de doue fol membiandse îndoite, for- mate de substanță nevrdsâ cenușie; aste îndoituri subțiri, aderă prin marginea Ioni posteridră convexă la păretele superiorii ală ventriculul alu 4-lea, marginea loru ante- ridră este liberă și concavă, căpăteiulft lorii externii se continuă cu lobulu nevrului pneumo-gastrică, iaru căpfiteiulu internii aderă la omușoră ! ele s’aă numitii vahulele Iul Țarină. Circi inferența cerebelului. Ea are forma unul ovală ală căruia axulu cehi mare este transversalii iaru axulii cehi mică antero-posteriorii. Axulfi cehi micii se află scobitii pe linia mediană înainte și înapoi; în scobitura anteridră stă protnberența anulară, și scobitura posteridră este ocupată de tuberositatea occipitală internă și cosa cerebelului. Ca și la cerebru, substanța cenușie saii celulară, ocupă periferia, iară substanța albă, centrulă cerebelului. Elă nu presintă circonvohițiunî ca cerebrulă, ci se descompune in lume despărțite prin dungi mal multă saă mai puțină adânci, cari la rîndnhi loră se descompună în lamele. In unele piuituri, cum simtă eminențele vermiculare, precum și pe fața inferioră, cerebelulu presintă mici eminențe cari s’au numită lolnde. Lamele dup’aste lobuîe se continuă în laturi cu lamele emisferelor^ cerehelose. Ihingelc cerebelului sau împărțită în două ordine, după adâncimea loră, mal mare saă mal mică. Acelea ele prima oidine, adică cele mal adânci sunt vre-o 10 saă 12. l'na dintr’ensele, caro înconjură circonferența cerebelului și ’hi împarte în dond jumătăți, una superioră și alta inferidră, este cunoscută sub numele de dunga mare eireumțerențiala 220 u Iul Viel’-n Azyr. Dungile de a 2-a ordine sunt forte numerose și « aii evaluată de la 1(>0 pînă la 8U<>. Dungile si prin minare lamele și lamelele sunt cinbelinic; la fața superioră concavitatea lorii caută înainte și înăuntru, asemenea și la partea posterioră a feței inferior*'; la partea anterioră însă a astei fețe concavitatea lorii cântă de totu înăuntru. La fața inferioră a cerebelului dc fie care parte a bul- buluL se află unu lobul ii răsărită, numită >imii;idtdv. Ele aco- peră cu totuki valvulele hu Tarin. Fața lorii inferioră co- respunde la mărginite găuri occipitale și la corpulă resti- formfl ; căpătciul Q loru anteriorii resare în ventricul ulii alu 4-lea, alături cu omușoruhl. Mal înainte și înafară, îndată dedesiibtulu mărginii interiore a peduneuluhu cercbelosn mifllociu, înaintea nevruhil vagă (neprecisu) se vede unu lobulu, numită, lobnltdă pneumogastrică. i:r>1 a ap&hmtltil lui Sț/lriax. care pune în co- municație vcntriculnlă midloeiă cu alu 4-lea: lama între- jwihivcahril compusă de subtanță albă; basa t>a>erculehrit hiamihre, acoperită de substanță cenușie și de talw rinereum. n) h'lawh pincakl, șefi nmaihtni'), este nnă corp mică cenușia, situată în desimea pânzei coroidiene, subt corpulă calosu, dinapoiulă comisurei posteriore a ventriculul midlo- cin. între tuberculele cnadrigetnene, pe cari se rezemă. Ea se adă menținută în posițiunea ei de două mici cordone. I) Conarium. la grecesce zuivciy.ov. de 1a cddQ 227 numite peduHCule, și de pânza coroidienă la care aderă. Glanda pineală se aHă totă-d'a-nna In oină și la mamifere. La păsuri, la pesci și la reptile, afară de brusca cestdsă, ea lipsesce. Basa conului ce represintă astă glandă caută înainte, iar vîrfulft liberă, inapoiO. ToImhv.Iu el este ca de unu bobii de mazăre. Conarium, acoperită de pia-meră, este situată în spa- eiulu triunghiularii ce desparte tuberculele cuadrigeinene anteriore, într'nâ adâncătură mică, în fundnlă căria se vede comisura posterioră a straturiloră optice. (ilamht pinealrt, desvelită de pia-meră, ține de ancefalu, prin jmlunenlele ei transversale, ale cărora căpeteie se perdă in straturile optice, și prin patru pednncttle. miel, doue su- periore și doue interiore; cele superiore, seu anteriore, sunt aplicate pe straturile optice și s aă numită frihude, rține margine! posteriore a ventriculul midlociă. c> Tuberculele, mamilare, sunt doue mici globule ce resară după fața inferioră a ancefalnhil; albe pe dinafară și ce- 228 nușil înăuntru, situate între pedunculele cerebrale dinaintea spaciului întrepeduncnlari'i. diuapoiuki tuberuluî cmereum. se aHă despărțite una de alta print.r’uă des picătură adâncă: prin basa lorii ele corespundă la părctelc inferioră al ven- triculul tnidlociu. La denșiî se sfîrșâscu stâlpii anteriori ai bolței. numiți pentru acesta și bulbii boitei. La ce servă aste tubercule, nu se scie încă. d) 'Puberii eiuereitm este tui lamă cenușie triunghiulară, mărginită la partea dinainte de marginea posterioră a ciuftsmei, înapoi dc tnberculelcle mamilare și în lături de bandeletele optice. Eln aicătuesce partea cea mai povâr- nită a feței inferiore a ventriculul mijlociri. D'asnpra părțin mediane a tuberuluî cinereum, se vede uă prelungire în formă de cotor ii, numită cotorul o pitaiterii. tiotornhi pituiteru. seu infunilibitlitm. largă la partea superi oră. îngustă josă, se indrepteză de susu în joșii și de dinapoiu înainte și are forma unui conă hingneță, a căruia basă adereză la tnberu cinereiunii, iar vîifulă ajun- ge la corpuhî pitiiiteră. Elu pare a fi alcătuită de uă lamă de cesătnră conjonctivă dependentă de pia-meră care con- ține unii stratu subțire de substanța nevrdsă cenușie. Corpul». pituiteni. seă este unu micii organu atârnată de cotorulu pituiteru, aședatii în șeoa turcescă. în care stă menținută de uă lamă a durei-mere. ce se aHă găurită de cotorulu pituiteru. Ilvpofisa este ovală, lunguiață în curmeziș!, rotundă prin fața ei inferidră si puținii con- vexă prin fața su porniră. La este alcătuită de două loburî despărțite nnnlă de altulă printr’unu părete medianii. Lo- bnlit anteriorii, maî vohiminosO, de uă culorc gălbue. pare a fi uă glandă vasculară sanguină; lohulil posteriorii este maî mică, cenușiu și conține elemente nerrose. Luncfiunea corpului pituiteru este asemenea necunoscută 2" Manjiuea anteriori! o reutrieiiliil măllocifi mergi¹ șo- văindei în josu și înainte și este alcătuită susă de stâlpii anteriori ai boitei și de comisurii neri'tlwu optici. care nu pdte fi bine, v&rjutft. de câtă resturuându de dinainte înapoi cliiusma nevriknă optici, și caro contribue a forma marginea ante- ridră a ventriculul midlociu. se îndrepteză de susu în josă și de dinainte înapoi; ea este alcătuită de uă lamă de sub- stanță nevrosă ce provine din substanța cenușie ce se gă- sesco pe laturile ventriculul și se continuă cu tuberu cinc- reum dedcsubtulu comisa i ei optice. c) IlamMeta necrilorn optici este ună mânucliiă turtită de fibre ncvrdse ce înconjor;! pedunculil cerebrali pînă a nu se vîri ei în creieri, Ea provine de fie-care parte de la ew- imrile unt in raportă cn volu- mulă și cu masa aneefalulul, capacitatea intelectuală depinde dc atâtea alto împrejurări de câtă de volumulă ci ei cri lor Ci, a câiora calitate pote ti mal prii susQ dc cantitate. Forma creierilor» este cu totulu represintată prin aceia a cavității craniene, care îl servă dre-cum dc țipară. Astă- foiri dar cerebrulCi are forma, ca și cranulă, unul segmentă de ovoidu, ală cănii căpeteiulă celu mare este înapoi. La partea inferidră elă se aHă împărțită în toburlₜ care umple dife- ritele compartimente ale basel cranului. Totă surfața lui este brăsdată de dungi adânci si cotite, numite aufructua- sitâțî: ea presintă uă regiune superidră, soft convexă, și nă regiune inferidră sen basa. ai Reț/iunea nu fieriaril sau eoueexd a cerebrului. Uă despi- cătură mediană, tlespiedtura rea mare merliand a cerebralul, verticală, antero posteridră. împarte cerebrală in doue emis- fere, seă două cerehrurl umilă în drepta și altulu îu stânga. Înainte și înapoi, astă despicătură, ocupată de cosă, și care desparte cerebrală în donC, se întinde de susu piuă josu. la partea din midlocn însă nu se oprește în corpulu calosu care împreună emisferile. Marele nnmeră de circonvoluțiiml ce presintă emisferele cerebrale, este uă disposiținne ce per- mite conținerea în spaciulă restrânsă ală cranului, a unei mari cantități de substanță nevrosă. Eie-carc emisferă presintă uă /a(d internii, uă fața ex- tenul și uă fatd inferiorii. 1" Fața internii, verticală sc atiă despărțită de cea din partea opusă prin cdsa cerebrală. 2* Fata externii, convexă, corespunde la concavitatca frmitaluiul, a parietalului și a occipitalului. Ea se aHă des- părțită de fața internă printr’uă margine ce merge pe lun- gul ă sinului longitudinală superiorii și spre care se îndrepteză tote venele spre a se arunca într'însulu. 3" Fața inferiorii. prin doud treimi anteriore, corespunde la basa cranului și prin treimea posteridră. la cortulă ce- rebelului. Prin astă față cerebrală comunică, prin pedun- culele sale, cn celed-alte părți ale centrului cefalo-rachidiamî. Spre a -tudia fața inferidră urmeză a scdte creierii din 232 cavitatea criuiienă și a-’i răsturna pe unu plană orizontală cu convexitatatea loră în josfi, în astă posiție. fața infe- ridră. >eu basa cerebrulul presintă pe linia mediană. «i In centrulă basci ancefahiluî și dinaintea protnbe- rențil, nă ejcav" Fața infcridră a einisferelorQ cerebrale este împărțită in loburt, nnulu (interiorii, și celă-l-altii posteriorii, prin despletit uru Iul Sț/lrinx. >i) Despletit uni Iul Splviits este situată la pun tulii de împreunare a părței a treia anteridră cn doue părți pos- teriore a basci cinisfcrclorti. Ea începe la eăpetciulft an- teriorti ală crăpăt orei cerebrale cel mari. muie se vede mia spadă albă, pătrunsă de găurele vasculare, numită sidintiuipi jiluritit anteriorii, seă euadrdntaridh 'jduritu. Acesta spaciă se aHă mărginită la partea anteridră de doni mănnebi albi, cari împreimnndu-se înainte alcătuescft răd&inele albe ale nevridm olfactifu. înapoi elu sc află mărginită de ban- ddeta optică. înafară de marginea internă a lobului pos- teriorii alu cerebralul, și înăuntru prin rădăcina cenușie a nevrulul optică. Itespicătma lui Sylvius care, spre a putea ti bine v^ută urmeză a indica arabnoida și pia-meră, se indrepteză mal ântciu do dinăuntru înafară și puținii de dinapoi înainte, la urmă descrundă ca ună arcă cu convexitatea anteridră. merge orizontalii înapoia pe fața externă a emisfenibii pînă la a treia parte a astei fețe: ea corespunde la marginea postcridrră a aripiloru celortl mici ale sfenoiduhiî. (>) Lolndn anteriorii seă fanta! ii ocupă adâncătnra ce- rebrală anteridră și se tipăresce pe snrfața inegală a orbi- tului la care corespunde. Mai îngustă la partea anteridră sc lățesce inapoiii, unde se confundă cn lolmliă posteriorii Fața lui mferioră e mărginită la partea internă printr’uă margine dreptă cc corespunde la crăpătura mediană cea tnarc. la. partea externă printr’uă margine convexă, și înapoi printr’uă margine concavă care alcătuescc marginea ante- ridră a despicătnrei lui Sylvius; pe astă față se observă doue circonvohițiunî paralele antero-posteriore. r) Lolmhl posteriorii, seă xfenu-oecipitala corespunde prin partea sa anteridră la adâncătnra sfeno-tetnporală a basci cranului, și prin partea sa posteridră la cortnlu cerebelului. A treia parte anteridră a ăstui lobă, care stă în adâncă- tura cerebrală midlocie, seu sfeno-teinporală, este convexă 235 și risare in joșii, cele doue părți posteriore, puțină concave, corespund ii la cărțulii cere bel ului, și se află la același ni- velă ca lobuhi anteriorii. Porțiunea convexă seu sfeuo- tcmporală, este numită du unii anntomiști lobul fi iui<]l<>ciă. I'ața inferidră a lobului po derioru presintă uă margine externă convexă și alta internă concavă și scurtă, prin care pătrunde peduncuhihi cerebrală în emisferă; ea se întinde înapoi piuă la eăpeteiulă posterioră ală corpului calosă, sub caro se sfîrșasce. Cirl"fi>ntile fi neojâlcihtrile ewbrului. T6tă surfața serchrulnl sc a Hă brăzdată de uă mulțime de adâncăturl cotite, cari lă împartă în eminențe lungiiețe, sucite în diferite feluri, sub-îm partite la rendulu loru prin adâncături secundare. Aceste eminente, ce se asemfnă cu circonvoluțiuncle ondulate ale. intestinului cehă mică, s’art numită eircourubifiunil<- cerebrale. și brazdele ce le despartă aufraduoeiiitțl (scofalciinrîI. Cerebrală omului nu se deosibesce de acela alu amma- leloru numai prin volumulă și greutatea lui, ci și prin mimerulft și dimensiunile circonvolutiuniloru, cari se îm- puțineză treptată cn câtă se cobora cinevași pe scara ani- mală. Acesta se observă și la fătă; anfractuositățile cele- brului unul fătă de cinci luni, nu sunt mai adânci și mai numerose de câtă acelea ale iepurelui. l'ircfmrolu^itiuile cerebrale, precum .și diferitele brazde ce le despartă aă fostă studiate mal cu seină în timpii din urmă, fără însă ca să se ti putută ajunge la uă descriere cu totulă metodică, care să coprindă circonvoluțiunile în tută întinderea loru. Acelea ale tetei externe aă trasă mai cu semă atențiunea anatom iști Iovă și tisiologiloră de la in- vestigaținncle făcute asupra localisațiunil funcția miorii ce- rebrale. De și comparând intre densele circonvoluțiunile cerebrale la doul individ 1, și chiar la același individă pe ambele emis- fere, se observă dre-carl varietăți în disposiținnea loră, totuși există ună dre-carc numeru ce presintă aceeași posițiune, direcțiune si dimensiuni. • 1 236 Xnu^rabi însă, precum și disposițiimile circonvolutiuni- loră mi s‘mi putută încă determina: este greă a aprecia limitele lorii, căci de și unele .se mărginescu între dou6 < irconvoluțiunî vecine, se pote însă verlea că acesta măr- ginire mi este de câtă aparentă, și că nu departe de acea pretinșii mărginire, circonvoluțiiinea se continuă cn uă cir- convolutimic vecină. Este dar evidentă că există uă ronti- um'tute intre tote circonvoliițiunile cerebrale, continuitate pe care Cruveilliier o consideră ca unulu din argumentele cele mal puternice contra doctrinei care grupeză într unii modă arbitrară circonvolnțiunile într una ore-care minieră de mase distincte, sub numirea de vrtjune webrale. Circonvoluțiuuilc simt dc deosebite febul. Multe se vedn simple, cari la urmă se împartă, se găunoșescu, se brăs- deză mai multă setă mai puțină adâncă, și nu se pote observa acea regularitate în diferitele divisimil ce pre'intâ cerebelul^. Fic-earc circonvoințiune, de uă formă ciiindroidă, presintă ilmie fețe, nâ margine rnlerenM .și nă emițiine libera. Fețele laterale. puțină turtite, corespundă uncie Iu altele, și se aHă despărțite intre densele prin pia-meră: marginea mb-- r) t ircanrohtținneri internii o lobul ni anteriorii Astă cir- cotivoluțiune urmeză aceia a corpului calosu, de care se aHă despărțită printr’uă an fracții ositate. Forte volum inosă la origina, eî, dinaintea crăpătnrel hn Sylvins, alcătuesce partea internă a lobului cerebrală anterioră; ea înconjură căpeteiulă anterioră alu corpului calosă, merge spre fața internă a emisferulni, și dinaintea crestei circonvoluțmnil corpului calosu, se îndrepteză în snsu spre a se continua cn circonvoluținnilc feței externe a aceluiași emisferă. Iu tută lungimea el astă cicconviduțimte este împărțită prin- tr’uă an fracții ositate secundară. c> ( irconcoluțiiinea caritat.il ilipitale, seu a lobului pos- teriorii. l ă anfractuositate adâncă, antero-posterimă, ce există lotă-d'a-una și corespunde la cavitatea digitală a ventriculul laterală, pornesce din circ.onvoluțiunea corpului calosă, la nivelnlă mărginii lui posteriore. se îndrepteză de dinainte îuapoiu, și desparte fața internă a emisfe- 2W rulin de fața inferioră. ('neon voi nț in ni le în minierii de doue, antero-posteriore, cotite, cari împresură astă anfraetnositute, s’a numit Ci rirevHcohițiftnea entității iliijitale, cea supe- riorii aparține feței interne a emi deruluî: cea inferioră face parte de fața inferioră. 2“ i\ihi inferioră. Antract imsitat ea cea mare numită cră- pătura Ini Sylvins înqarte circotivolnținnile feței inferiorii în acelea ale lobului exteriorii și acelea ale lobului posterioră. Lobulit anterioră presintă mai multe mici circonviduțiuni antero-posteriore. Cele ce există totă-da-una. sunt, dună mici circonvoiuțimil drepte ce măr«inescu dunga bandeletel olfactive, și circonvoluțiunca cotită, ce se îndrepteză pieziși înainte și mafară. mărginește crăpătura lui Sylvins, și se continuă înapoi fi cu circonvoluțmnett externă din care nasce nevriiiil olfactifu. Cele-l-alte mici circonvoinținni intermediare, forte neregulate, sc deosibescu la diferiți individ!, și chiar la același individă în drepta și în stânga. Pe lobuhl posterioră, circciivolnțiunile sunt asemenea an- tero-posfenore, și pornescft tute de la rircoitrnhi(innc>i lui hippocmnpe, un contituiaținne a circonvoluțiiimi corpului calosu. care merge pe lungulu despicătnrel cei mari cere- brale (tireonroLi{inneii ilespieătnrel cri hiorl) și se sfirșasce dinapoinlă căpiței ului internă ală crăpăturel lui Sylviu-, hiafara astei circonvoinținni, se vede uă anfraetnositate antero-posteridră. ce corespunde la păretele inferioră alu ventriculul laterală: ea se aHă mărginită prin circonvolu- ținnl antero-posteriore, ce pornescu tote de la eirconvulu- ținnea despicăturei ceî mari cerebrale, și cari tute sunt puțină volumimise și forte cotite 3“ fut-i externă seu eourexitnteH. Circonvolitțiiinile astei fețe sunt cele mal complicate. Crăpătura lui Sylvins de uă formă triunghiulară presintă trei mărgini cari depărtâmlu-re una de alta, lasă între densele unu mică spaciu numită insula: manjuiea inferiorii este formată de circonvoluțiunea externă a lobului anterioră a celebrului; nmn/inea poste- nânl, piezișă în susiî și înapoi, formată de uă circonvo- luțiune hirte cotită priimesce fote circonvoluțimiile occipi- tale: muripneu superiorii, formată asemenea de uă circon- volnținne forte colită priiniesce mai tote circonvoluținnile 'iiperiore. Mai tote circonvoluținnile convexității emisfereloru se adună împrejurtilfi unei anfractuosități adânci, ce există totu-d'a-nna, puțină piezișă înapoi și în susu, și care s’a numită rrijrihini Iul llohunlo. Ea pornesce de la porțiunea superioră și anterioră a circonvoluținnii crăpătureî Iui Syl- vius și merge pînă pe Ia marginea snperibiă a emisfernlnl, prelmigindnse câte uă-dată pînă la fața internă. Ea se afiă între douf circonvoluțimn paralele, una anteridră. eh- eonwbtltiniea peretahl arieriirM, și alta posterioră, rircon- nohttbinea peretahl pnxfermM. Dinapoiulă loru se vede uă circonvolnțiune maî mică, numită <-h-'-<>ii cobit huna peretaht rudiinentarit. Deosebită de aceste circonvoluțiuni, tote celc-l-alte ale convexități celebrului se potă împărți în friintide. jierelub' și ueripitab’. Cele frmitale, în numeru de trei patru, se în- drepteză șerpuindă de dinăuntru înafară și mergu de se continuă cu cireonvoluțiunea care uiărginesce în susu eră pătura Ini Sylvius; eircaiiroluțtHiiilc wipirib- se îndrepteză de dinainte înapoi și pornesefi, seu de la cireonvoluțiunea peretală cea mal posterioră, seu de la marginea posteridră a crăpăturei Ini Sylvius. Ele sunt cele mai mici, cele mal încovoiate și mal încolăcite. 1'eAitrn. Cerebrală este compusă de doue subtanțe: una cenușie care ’î constituă en/a, cea-l-altă allri. seu Med urmii, înconjurată de tote părțile de substanța cenușie. Printr uă tăietură orizontală făcută la nivelnlu părții din midlocă a circonvoluțiunilont, se vede că fie-care din ele e consti- tuită de nnă sîmbnre albă înconjurată de nnă strată de substanță cenușie, a tăria grosime variază nu numai la diferiți individ!, dar chiar la același individă, la diferi- tele circonvoluțiuni. Eonna circonvoliițiuniloru este dată de substanța albă. Alcătuită de tuburi nevrose paralele. xnbxlaiița alint pornesce d a dreptul» de la corpulă calosă, de la stratnlă opticii și de la corpulă vărgată și se în- drepteză spre substanța cenușie a circonvoluțiuniloră. Ei- brele nevrose ce vin strânse între densele în vecinătatea baseî ehconvolnținniloră, se desfacă și se răspândescă pe 21n totă fața adâncă a substanței cenușie, unde se confundă și se îmbucă cu fibrele substanței cenușie. f tmfonutttilttwt mtrrâirtl ti rrrrhritbtf. I'.misfercle cerebrale simt alcătuite de uă masă centrală de substanță albă, din care pornescu în tdte direcțiunile, fibre acoperite pe snrfața lorii de unu stratu de substanță cenușie. Porțiunea inferioră a astei mase albe este ocupată de unu sâmbure mare cenușiu, numită carpulfi rilrgutii. Fie-care emisferă cerebralii se aHâ scobitii de uă cavitate, nntriruhihi biteruln, care comunică cu ventricul ulii midlo- cifi prin gaura lui Monro, Ambele emisfere sunt unite umilă cu altnlu printr nă lamă fibrdsă, grosă, orizontală. înco- voiata de dinainte înapoi, numită rwpulii rulasă, ce trece pe d'asupra ventriculul midlociu. l'e fața lui inferioră se vedii doue bandelete. lututMrfele boitei. Spre a studia conformațiunea interidră a cerebruluf este de neapărată trebuință a se tăia în diferite sensuri creierii prospeți seu întăriți în alcoolii. Prin astă midloen se pote vedea cu înlesnire conformațiutiea interidră, sitnațin- nea emisferelor ii in raportă cn ventricnlnlu iniijlocitl. dis- posiținnea ventricularii laterale, piuiturile de împreunare intre dânșii și proporțiunile substanței albe și substanței ce- nușie ce le complinii. Printr o tăietură orizontală făcută puțină d'asupra cor- pului calosil. se păte vedea pe. fie-care emisferă, unu sâm- bure marc meduvară. numită rr»tnilil ruhlurării rmhfrralii. Aceste doue centrurî. unite intre densele prin corpulă calosă. constifuă rt-ntrulit oralii ulii hti \ ieuaseiis, îngustă la imdlocu și care se lățesce în fie-care emisferă. Prin astă tăietură se arată anfraetnositățile ce se află [ie circonferența Inî, de o adâncime diferită, mai adânci în afară și înapoi, de cât înăuntru și înainte. Toți sâm- buri centrali ai circonvolnțiuniloră se vedă câ se continuă uni cu alți și că toți se sprijină pe unu sâmbure centrală cmisferică, ce merge îngroșindn-se de ce se apropie de cor- pulft calosă: și în sfîrșit se pute vedea că centrală ovalii alu \ ieiissens. represintă cea mal mare sm'fată măduvară 241 a cerebruluî, și că dintrensulu ca dintr'unu centru comună aru porni, pe (le uă parte, tote fibrele ce alcătuescă cir- convoluțiunile, iar de de altă parte, tote acelea cari pună în comunicație cerebrală propriu disă, cu cele-l-alte părți ale centrului nevrosă ancefalo-meduvară. 7. Oorpulă colonii. Daca pe ună cerebru întinsă pe fața lui mferioră, emis- ferele se depărteză unele de altele, se pote vedea, în fun- dulfi despicăturel din inidlocu, uă traversă albă, de ia unu emisferă la celul-altu; acestă traversă este porțiunea din midlocu a corpului calosă. Ardicândă partea supe- ridră a am bel oră emisfere printr’uă tăietură orizontală fă- cută la 2—4 milimetri d’asupra corpului calosă, se vede că fie care emisferă trece de corpulă calosă acoperindu’lu puțin telă. Acesta spadă dintre emisferă și corpulu calosu, s’a nu- mită ventricul ulii eorpultă colonii, fără ca să existe aci vr'uă cavitate, ci uă simplă an fructuoși tate ce desparte corpulu calosu de chconvoluțiuni. Daca se mai ridică puțină emis- terulft, se găsesce că elfi stă numai lipită de corpulâ calosu, că se pote despărți de densulă fără a se rupe, și că emis- fcrulrt presintă aci fibrele sale antero-posteridre, iar corpulu calosă transversale. Acestă porțiune liberă a corpului calosă, care se prelnn- gesce în desimea cerebruluî de ambele părți, se află Ia uă distanță de 3 centimetri de căpeteiulă anterioră alu cere- bralul și la uă distanță îndouitâ de căpeteiulă lui posterioră. Multă mal lată dinapoi de câtă dinainte, lungimea lui este de vr'uă lM} se îndrepteză înafară și înapoiă, și se continuă, pe de uă parte, cu cdja albă a cor- nului hu Ammon și a piciorului lui Hippocampe, iar pe altă parte, urmeză marginea concavă a ăstui corpii și ia numele do corp» barde seu eorps fraude, corpulu cu ciucuri. ! Hainul â anteriorii este formată din împreunarea a două I«îndelete ce compună trigonuhl, bandelete cari se despartă și alcătuescă stâlpii anteriori al boitei. Aceștia se îndrep- teză în josu și puțini! înapoiă, contribue a forma tubercululu mamilară corespondentă, și la urmă fibrele loră mergu înapoia și în susft dc se pierdă în desimea stratului optică. Dedesubtulfi puntului unde aști stâlpi se depărtezi unulu de al tulii, se vede dinaintea lor, unft cordonu albă trans- versală, care constitue bmuleleta de unire, uliul anterioră. 244 ’l. P'ireti'lr tmnsparenfiif sen sept hm bteiihun. Dacă se taie corpulu calosu iu lungimea lui pe linia mediană, se vede pthetcle IrmispmeHta seu Mpbnn lneiă, inapoiu și puțină înăuntru și la par- tea posterioră a ventriculul midlociu îșî schimbă direcțiunea îiicovindu-se de dinapoiu înainte și de susu în josă pe după 245 strat ulii opticii și se sfîrșăscu în căpițeiuIu sfenoidalu ahi lobului posteriorii, dinapoiulu crăpâtnrel lui Sylvius; astă- felii ventriculii laterali lipiți la partea anteridră, se depăr- teză umilă de altulă înapoia înconjurândă din tote părțile strat ulii opticii și corpii hi vărgata. 1“ Porțiunea anteriorii sei't fruidabl a veutricaloră late- rali, descrie nă curbă cu concavitatea înafară. Marginea el externă este alcătuită de corpulă cal osii și de corpulu văr- gata, marginea internă, parte este alcătuită de păretele transparenta și parte de corpulu calosfi și de trigonă. Pdretele el superiorii concavă, represintă uă boltă alcă- tuită de fața inferioră a corpului calosu. Pdretele internă, seu păretele ce desparte ventriculii la- terali este constituită înainte de sephnn lueiduui, și inapoiii puțintclu de bolta cu trei stâlpi. De astă părete mal face parte uă prelungire a masei cenușie a ventriculul ală treilea ce înconjoră stâlpulă anteriorii alu holtei și partea infe- nnră a păretelul transparentii. Pdretele inferiorii este formată de fata rentriculard a corpe lui vărgatii și de fața superioră a stratului optica. Toții pe asiă față segăsescu împletiturile coroidienc. a) (orpultl cdnjatii, represintă uă eminență conoidă si- tuată înainte și înafară stratului optică; colorea lui este cenușie în vreme ce coldrea părțiloru vecine este albă. Prin partea lui internă, elu răsare în ventricululă laterală, în vreme ce partea externă corespunde la crăpătura lui Sylvius, în josă el ii se pote vedea la partea posteridră a lohulul anteriorii alu cerebralul, dinapoiulă cireonvohițiunilorii ce mărginesc rt de fie-care parte an fracții os itatea bandcletel ol- factive; înainte este vîrîtii în lobulti frontal ă. Corjmlil vărgată pote H împărțită în trei porțiuni deo- sebite: doui sîmburl cenușii, tînnlu Intru-ventricularii, altulă extra-veutricalară, și unii strată albii între aștl doui sîmburl, cari la partea loră anteridră se împreună și alcătuescil uă singură masă. Kuiburete lut ru-ventrinilnril, prin snrfața lui liberă re- sare în ventricuiulă lateralii, și se află despărțită de stratul ii opticii printr'uă dungă încovoiată; prin fața Iul aderentă ține de centrală albii ce unesce ambii sîmburi. 246 Shubiirile ex.fm-ventri<-“hiri>, in forma unui segmentă de m'oidn, >e aHă situată dedesubtu. înafară și puținâ înăun- trulii sâmburelui precedentă. Centralii albit, șefi intltiiftilă centru a lui YieussCns, precum s'a numită, represintă uă lamă grosă situată pe hmgulfi pedunculnî cerebrală, acoperită în lături de si in buri ce- nușii al corpului vărgată; acești sîmburî sunt străbătuți de numeroși mănucliî albi ce provină de la pedtinculii ce- rebrali și care păru a isvorî din piramidele anteriore. bl Lanui. curnuM seu bandeleta xenii-circalarii ocupă dunga cc desparte stratulu optică de cmpnlă vărgată; de uă co- Idrc cenușie aprope transparentă, comparată cu corne» transparentă, liberă prin fața eî superidră. ea acoperă vena corpnhu rdrgatft și se arată a face parte de membrana internă a ventricnloru, îngroșată. Sub venă se vede uă bamleleM xemi-eirculară, care nu este alții de câtă unii mănuchoi de fibre albe ce înconjură uă parte a peduncu- lul cerebralii și a stratului optică, în desimea căruia ea constituie în parte stîlpulfi anteriorii și merge, împreună ca densulfi la tubercululu mamilaru. Căpeteiulă posterioră alu astei bandelete se risipesce pe păretele superiorii alu ventriculul laterală. c) Dc fața inferioră a ventricnloru laterale mai face parte împletitura coroidd și partea laterala a boitei care re- presintă uă bandeletă aplicată pe stratulu optică. 2° Porțiunea midjocie șefi Incovoiatd a rentriadortl laterale. se aHă turtită de su.>u în joșii și înconjură rădăcina cmis- ferulu’ cerebrală, Căpătâi ulii inferioră se aHă în desimea margine! posteriorc a crăpăturci lui Sylvius; marginea in- fermi concavă, îmbrățișez* stratulu și corpulfi vărgată și presintă nnfi felii de crăpătură ce corespunde la port ia am late- ralii a de.xpicdfinei vel mart, prin cari pătrundă vasele îm- pletiturei eboroide a ventriculul laterală; marginea externd convexă sc aHă paralelă cu ramura externă a crăpăturii lui Sylvius. Pdretelv superior/t, alcătuită de ună căpctviă supțire ulii corpului calosă. este concavii și se tipăresce pe piciorul# In) llippoetimpe, seă cornuta Iul Anu>n. care constitui pă- retele inferiorii. Aci sc vede bandclcta senii-circulară. Pa- 247 rețele inferioră presintă piciorulă Ini Hippoeampe seă cor- ii ală lut Animau (corp* Iranpe), corpulă cu ciucuri, crăpă- tura cerebralii, și porțiunea încovoiată a împletit orei coroidă. 3“ Porțiunea posteriorii seă occipitală, numită și cavitatea dăptuld wti a negroideastă porțiune a ventriculul laterală se îndrepteză înapoi și înăuntru, descrie uă curbă cu con- cavitatea înăuntru și se sfîrșasce ascnțindn-se. Lungimea ci este variabilă după individ!. Pdretele superioră este for- mată de prelungirea posterioră a corpului calosă; pdretele inferioră este convexă, netedă, și este formată de uă cir- convohițhine cerebrală. 4° împletiturile choroide ale rentricidoră laterale.. Pia- inera se introduce în porțiunea sfenoidală a ventriculoră prin gaura de comunicație a astoră ventricul! cu celă mid- lociă, se incolăcesce pe densa și alcătnesee două mici cordone roșcate, împletit urile coroidale cari trecu în por- țiunea anteridră se.it fruntaid a ventriculoru pe lungulă măr- gineloră laterale ale trigonnhu. Aste împletituri sunt alcă- tuite de capilare artericle și resară împreunate prin țesătura conjunctivă. 5° Membrana ventriculară seu lieuidulă ventricular ti. Păreți! ventriculoru ancefalnlul sunt căptușiți de uă mem- brană transparentă forte supțire; din ventricuhdu midloctu ea trece prin găurile situate dinapoiulă stâlpdoră anteriori a! boitei: în ventricul ii lateral! prin apednculu lui Sylvius, în ventricululă alu patrulea, și se continuă cn ependymukV) canalului centrală ală meduvel. Textura membranei ventriculare este aceiași ca și a meiti hranei ce căptușasce canalulă centrală ală meduvel. Câtu despre Heuididă ventriculară, dacă există în viață, seă dacă nu este la cadavre de câtă resultatulu conden- sațiunii prin răcelă a vaporului ce ară exista la omidă vin, precum și dacă existăndă, ară comunica cu licuidulă 1 Ancyroido de la greccsce de la cârligu v-Wi forma, 2 ) de la grecesce a îmbrăca •248 rachidiană prin ganra inferiorii a ventriculul aht patrulea, sunt chestiuni nercsolvate încă. £ 17. Ideiă pene raid despre ancefalti $i despre conexiunile diferitelorH Iul pdrfl. Astă paragrafă din anatomia lui Crnveilhier, părcndu- mi se foite îusenniati'i, amu creijută că nu potă face mal bine de câtă a-lă traduce aci în întregii Iu s^ti. „Este de netăgăduită ca în starea actuală a cnnoseințeloră nostre, oiî-ce sistematisatiunc completă a centrului ancefalo- mednvară, ară fi prematurată, pentru că ară trebui nea- părată a umplea lacunele observațiunit, atâtă de numerose încă, prin presupuneri insinuate de uă interpretat iu ne mal multă seă mai puținii nemerită de fapte tisiologice seu patologice, seă neîntemeiate. încrucișarea mănucliiloru piramidali și ai bulbului, trecerea loru prin protuberantă, unde este probabilă că intră in raportă cu sâmburii cenușii aî astei umflături, continna- țunica loru cu pednnculil cerebrali, cărora le alcătuesce trepta inferioră, pătrunderea loră în stratulu optică și în corpulă vărgată, sunt fapte necontestate. Pe de altă parte, mămici ni anonimi') uniți cu mănucbiî supt-olivarl, năsențî din formațiunea reticulară (in forma cățelei) a bulbului se prelungescă pe d asupra protube- rcnțcl cerebiule în pcduucidii cerebrali, cărora le alcătuesce trepta superiorii, spre a se continua fără nici nă întreru- pere. cu stratnlil optică. Se încrucișeză ore asti înămichl? l’e d’asupra protuberențel, la nivelulu tubercideloră cuadri- gemene, se. vedă acești mânuclu. deosebiți pînă aci. dc și lipiți, cil se uncscft împreună forte strânsă: mi s’a părută că se încnicișeză, liicruhî insă nu este atâtă de evidentă ca cu piramidele anteriore, și nu îndrăznescu a o afirma. Din t<îfe ponturile surfețcî stratului optică, cu deosebire din 1) Crnveilhier numesce mAmtchi ntioniink nisce nuinnchi ca ocupă spațiulu dintre piramide, măsline și corpurile rest t forme, și sum compuși de uă substanță cenușie și de uâ substanță albă provenită din straturile cele mai adânci ale cort’linelor fi laterale ale meduvel și care în porțiunea midlocie a bulbului for- mau împreună cu fibre transversale și antero-poteri bre nă împletitură în forma rfitelon. 249 fața lui internii, care c liberă și răspunde la ventricululu midlociă, și clin fața Iul superidră, care răspunde la ventricu- luki lateralei, pornescu ca dintr’nnft centru, și se răspândescu în tote direcțiile, în fekilă razelorft, mănucliil de fibre, din cari cele anteriore morgă drepții înainte, cele midlocil înafară,cele posteriore înapoiă; tote aste raze divergente cons- titui marele s(>re seu evantaihd.il (apărătore) ală lui Vieussens, seă corona. cu raze a lui Reil. Dar aste raze neapărata nu sunt prelungirea fibreloru pedunculelonî cerebrale, pentru că, după Kmlliker, mare nuntiră de jibre se sflrsescă in celulele earpabtl v^rgatil și alil stratului opticii. In mo- mentul fi când esft din sînuhl stratului optică razele diver- gente sunt dre-cuin strânse prin fibre albe curbilinie care împreunându-se eonstituă bandeleta seini-circulară. Mănucliil alhj ai părții interne a corpurilorQ vărgate, cu deosebire de aceia cari continuă piramidele anteriore, isvo- răseil din straturile optice. Câțl-va din aștl mănuebl mi sa părută că sc sfîrșesfu în corpurile vărgate, sub forma, de fibre forte snpțirl; cele inai multe mergil din corpurile vărgate în emisferele cerebrale. Deci, corpulu vărgată nu este altu lucru de câtă uă masă cenușie la care ajungă, pe de ml parte, razele albe provenite după circonferența stra- luriloră optice și de la piramidele anteriore, iar pe de a hă parte, razele albe provenite de la substanța cenușie a circonvoluțiuniloru. Se pote dar admite, împreună cu Keil, Gali, și Tiedemann. că fibrele ce esft din corpurile vărgate sunt multă mal numerose de câtă acelea ce intră într’înșil. Uit puțină atențiune, se potu vedea în stratnki optică, fire albe forte snpțirl. a cărora supțirime precum și legă- tura cu țesătura ce le înconjoră. nu permite a le isola. Dacă numirea de ilidne se aplică la vr uă parte a cerebrului. ea convine forte multă la straturile optice, căci unu gun- glionă nevrosă nu este altă lucru de câtă lină sâmbure de substanță cenușie în care sc risipescă, și se sfirșescu, acă nască fibre nevrose. Unulu din piuiturile fundamentale în textura cerebrului, consistă a determina drumulu ulteriorii alu razelorft stra- turiloru optice și a corpuriloru vărgate, precum și rapor- 250 Huile astoră raze eu circonvoluțiunile cerebrale și cu cor- pii Iu calosu. Dar nu se aHă încrucișare pe linia mediană a corpului calosă, cclă puițnă anatomia nu pute demonstra acesta prin nici nmihi din procedeuriie ei: jumătatea din drepta a mânucbiloru transversali se continuă fără întrerupere cu jmnetatea din stânga. La începută pare că aru fi încruci- șare între corpulă calosă cu razele albe ce esă din stra- turile optice și din corpurile vărgate, observațiunea însă stabilesce în modulă celă maî positivu câ există continui- tate între aste raze și corpulu calosă. Pe de altă parte, continuitatea corpului calosu cu fibrele emisferere lorii nn este maî puțină evidentă: se potă vedea fibrele midlnciî ale emisfereloru că se îndrepteză transversala înăuntru spre a constitui partea midlocic a corpului calosă; că fibrele anteridre se îndrepteză de dinainte înapoia pentru a forma porțiunea posteridră; că fibrele interiore se încovdie și se restornă de josu în susu. pentru a se continua asemenea cu densulă. Tiedeinann, bazând ti-se maî cu semn pe anatomia fătului, stabilesce. că corpulă calosă este formată din împreunarea fibrelorfl peduncnIară cerebrale, după ce aceste fibre s’aă desvoltatti spre a forma emisferele. Elă dicc că a urmărită fibrele pedunculeloru pînă pe linia mediană a corpului calotă, nude acelea dintr'uă parte se împreună și se confundă eu cele din eea-l-altă parte; dar de uă parte, disposițiunea indicată de Tiedemann este maî multă uă vedere de spiritu de câtu resultatulu observațiunii di- recte a cerebruluî fătului; pe de altă parte, studiulii aten- tivu ală celebrului la adultă arată fibrele corpului calosă sfîrșindu-sc în circonvoluțiiml, fără să presinte nici unii felu de încovoitura. Aid trebucscă a fi menționate, fruindsele preparatului ale lui Eoville asupra corpului calosu, preparațiuni cari au de obiectă a determina raporturile corpului calosu cu ra- zele cșite din corpulu vărgată și cu acelea ale emisfereloru. Dacă pe unu cerebel u aședatu pe buza luî și desfăcută cu totulu de membranele lui, se despartă cu precaut iu ne. am- bele emisfere: dacă se introduce ușurclă căpeteiulă indexului 251 în dunga ce desparte corpulu calosă de circonvolufiunea care îlft înconjor», și dacă se apasă ușurel ii fnndnlu ăstui mtorvalu. plimbândă încetă de dinainte înapoiă, și de di- nnpoiă înainte pulpa ăstui degetă. se pute cu înlesnire deslipi emisfernlă de corpulu calosu, și dacă se urmăresce cu grijă astă separațiune, se pote vedea că corpulu calosă se prehingesce orizontală de fie-care parte, spre a se în- covoia d odată în josu .și înăuntru și a se continua cu ra- zele eșite din corpurile vărgate. Același proccdeă va servi a despărți emisferele de corpulu calosă înainte și înapoiă. asta-felă că corpulu calosă isolată din tdte părțile de emis- fere conținendu, întronă felii de. boltă seu de unu capacă ce represintă, ventricule laterale și ventricnlnlu midlociă, și prin urmare straturile optice și corpurile vărgate, constitue, după Foville, ună felă de sâmbure împrejurulu căruia vină de se aplică și se tipăresen acele emisfere cerebrale. ilă tăietură verticală făcută transversală pe ună cerebelu astu-felă preparată, tăietură care treime să ciulă la nive- hdu încheieturei fronto peretală, dinaintea nevruluî olfac- tivă, demonstrez» că fibrele corpului calosu isvorăscă din planulu superioră alu razeloră albe ale corpului vărgată, și că planulu inferioră acestoră raze intră în desimea emis- fernhil spre a ajunge în substanța cenușie a circonvolu- țiundoni. Prin aceste preparațiuni, Foville se crede basatu a con- clude rd eorpnlă colonii, nare nimicii a face cu emisferele propriii 'lise; dar daca ele stabilescft intr’nnă modă ne- contestată contmuațiunea corpului calosă cu ore care nu- meru do raze isvorîte din corpurile vărgate și din straturile optice, alte preparațiuni, și în particulară stmlinlu tăietu- riloyă verticale făcute transversală nu pară a stabili într una modă totă atâta de positivă continuitatea corpului calosă cu razele emisfeveloru. Astă pnnt.u ală anatomiei, care tutu-d a-uua mi s a pă- rută nodul ă gordiană alu text urci cerebralul. a fostă obiec- tulă studiilor» melc particulare. Atnu recit noscutăT-în modulă cebî mai positivu acostă îndoită continuitate, pe dc uă parte, cn razele corpuriloră vărgate și straturiloră optice, iar pc de altă parte, cu razele isvorîte din emisfere. 252 Astfeiu dar, cum să ne dâmu sema despre acestă îndoită continuitate, altă-felă de câtă printr’uă insrucișare. iată cmn înțelegi"! eu astă disposițiune. Fibrele în formă de raze isvorite din partea externă a corpului vărgată și a stratu- riloră optice din partea dreptă se incovoie îndată înăuntru, mergă din drepta în stânga spre a constitui corpulu calosă și străbată linia mediană; când ajungă la marginea stângă a corpului, la nivelnlă părții externe a corpului vărgată și a stratului optică din stânga, aste ti bre. in locă să se încovdie spre a se continua cu razele isvorite din corpulu vărgată și din stratulă optică dm stânga, precum dicc Koville, se des voltă și morgă de se sfirșescă in circonvo- I ați uni Ic emisferului stângă. Pe de altă parte, razele albe isvorite din corpulii vărgată și din stratulă optică din stânga se incovoie îndată înăuntru, intâlnescu la locuiti astei iu- covoitnrl, adică la nivelulu mărginci stângi a corpului calosă, razele isvorite din stratulu optică și din corpulu vărgată din'drepta, se încrucișcză între densele, și după încrucișare sc împreună cn aste vaze, cari le sunt paralele, spre a constitui fotă desimea corpului calosă: străbată cu densele linia mediană și ajungendu la marginea stângă a corpului calosu, le năpustescu spre a merge să sc risipescă în emiș- leruli'i dreptă .și să se silrșascâ în circonvoluțiunilc ăstui emisferă. Corpulu calosă este dar constituită prin razele albe is- vorîte din ambele emisfere. Se atiă dar uă încrucișare a astorn raze în desimea corpului calosu. Astă încrucișare nu se tace pe lima mediană, dar de fie-care parte a liniei mediane, pe mărginite externe ale ventriculul laterală, pe linia externă a corpuri loră vărgate și a straturiloru optice, si daca ea a scăpată din investigat iu nea anatomiștiloră, acesta provine din causă că nu se aHă uă disposițiune uu- gliiosă, dar unu paralelism!? între fibrele ce se încrucișcză. Astă încrucișare, ce resultă din îndoitulfl faptă alu con- tinuității corpului calosu. pe de uă parte cu razele isvo- rite din straturile optice .și din corpurile vărgate, pe dc altă parte cn razele cmisferelnră și prin urinare eu ale circonvoluțiuniloră. astă încrucișare, diciî, explică forte bine efectulu încrucișată ală boleloră creieriloră, efectă care nu 253 se află de câtă în parte explicata prin încrucișarea pira- mideloră, căci se aplică la toți mănuclni măduvci cari, prclungindn-se în cerebru, au scăpată la încrucișarea ga- tului bulbul ui. Hoba cu trei fMlyt fi-va ea uă împreunare antero-pos- tendră? (la circumstanța lavorabila ăstui modă de vedere voiă aminti că aină vedută jumătatea dreptă a astei bolți atrofiată într’uuu casă de destrucțiune a circonvoluțiuniloră cerebrale posteriore din aceiași parte. Comisura, împreunarea anterioră, pe care Willis o considera ca împreunarea corpnriloru vărgate, pe care Reil o consideră ca destinată a uni cimmvohițiunile anteriore ale lobului mijlociu, și câte-va circonvoluțiuni situate în fundulu cră- păturcl lui Sylvius, ară nasce, după Hali, din substanța ce- nușie a circonvoluțiuniloră. După Tiedemann, ea urmeză peduneulelorfi cerebrale cari, după c.e a străbătută corpulă vărgată, se întindă în emisfere, procură mai multe raze cari se plecă de dinapoiu înainte și de dinafară înăuntru, se apropie unele de altele supt forma unui cordonă și se unescu cu cele din partea opusă. împreunarea anterioră aru ti dar, după acestu modă de vedere, un midlocă de unire între razele peduncubloră cerebrale cu acele ale lo- burilorfl midlocii ale emisie rol oră cerebrale. Chaussier încă considera fibrele astei împreunări ca provenite de la pe- duncuiele cerebrale. Totă ce este positivă în privința astei împreunări, este cordonulă care o constitue, străbate par- tea anterioră a corpnriloru vărgate și se desvoltă în cir- convoluțiunile anteriore și interiore ale porțiunii sfenoidale ală lobului posterioră, dinapoiulă crăpăturel lui Sylvius, Cornulă lui Ammon este resnltatulu încovoiturei părții interiore a emisterulul; lamele albe cari îlă acoperă, corpulu cu ciucuri care îlă mărginesce și bolta cu trei stâlpi nu constitue de câtă umilă și același sistemă de împreunări antero-post er i ore. Fie-care circonvoluțiune se descompune într’uuu forte mare numără de lamele dispuse în felulu unul evantailă, ală căruia circonferență ară răspunde la marginea liberă a circonvoluțiunil, și alti căruia centru ară răspunde la 254 marginea aderentă; lamelele se aHă despărțite unele de altele prin tire vasculare. Nn meni lă astoră lamele ini sa părută variabilii la di- feriți individ!; ele însă parii a fi cu totulă independente unele de altele. Aste lamele se continuă 'învederată cn razele isvorîte din corpulu calosfl și, prin urmare, din corpurile vărgate și din straturile optice. Din totu ce precede, urmeză. că esistă îu anatomia creie- rilori'i uă mulțime de lacune cari nu ne permită încă a sistematici cu totulu textura ăstui organu, și între aste lacune, una din cele mai regretabile fără îndoială, este acea relativă la modulă după care mănucliiî posteriori, și tnămichil antcro-lateralî ai meduvel se continuă cu emis- ferele cerebrale, la modulă repartiții! nil astoră mănuclii în corei irul ă in cerebel ă, precum și la modulă comun na- țiunii astoră ultime doue organe între densele." CAP1TOLULU III. Uespre porțiunea peri‘fericit a sintehniltâ nwoxit, xeii ilexpre ieciabl, sunt în numiră de trei: olfactivulu, opticulu și auditivuln. Câte-și trei isvorăscă din propria substanță a ancefalului. .și câte-șl trei după ce s'an strecurată ore-cum prin găurelele ce pătrundă, apoi se desvoltâ în organele la cari sunt destinați. Zj Nevrele afectate mișcărel, sunt în numeru de șese perechii: a treia pereche mișcătore ochtulară comună; a patra, nevrele patetice; a șesea, mișcătore ochiulară externă, a șeptea. nevrele faciale’; a un-spre-decea, nevrele spinale; și a doue-spredecelea, nevrele ipoglose. Tote aste nevre nască din porțiunea colănei cenușie centrale care străbate bulbnlă rachidiană și la urmă se întinde pe partea me- diană a feței interiore a ventriculul ală patrulea. o Nevrele mixte, sunt în numeru de trei perechi: a cin- cilea, nevrele trigemene ; a noulea, gloso-farmgiene, și a decelea, nevrele plămâno-gastrice. Câteșî trele aceste perechi isvorăscu din substanța cenușie < e acoperă păretele antero-mfenoru ală ventriculul alu patrulea, câte-șl trele presintă câte unu ganglionu pe trunchiuiu loră, la ni- velulă părețiloru cranului, și mai cn stimă se împartă la diferite și numerose părți, la mușchii, la membrane muense. la piele, la glande, etc. 257 th-it/ina nerr<-h>ra. Nevrele afl uă origină aparentă, și uă origină rmAr.Cea dantâiu se află la eșirea loră din cen- t iniile iievruse. Cea de a doua se află la punctulă la cari se găsescă celulele din cari isvorăscă firele destinate a forma fibrele nevnîse. Aste celule grămădi ml n-se constituă cea ce s’a numită >ânil>uriî nweloră. Nerrelr rarbidienf’ nască din cmnurile cenușii anferiore si posteriore ale meduvei spinale. Nevrele ce nască din liulbu și din protuberență isvorăscă din aceleași cornuri și din sîmbnriî ce depindă de densele, ori din aceia cari se află pe prelungirile loră. Pibrele nevrose ce isvorăscă ast-felă din colona cenușie centrală, se împreună unele cu altele, se lipescu între den- sele și alcătuescă rădecinorele cari eșindă din adâncimea organelmTt centrale se indrepteză spre periferie, <>riară din aneefalu se desfacă de densuki. Nevrele provenite din primele rădecindre sunt destinate simțibilitățel speciale, ccle-l-alte cari nască din rădecinorele cari nu se vedă în- tindendu-sc pe snrfața ancefalulul, sunt destinate simțibi- lității generale și mișcării. Nevrele ancefaliee destinate simțibilitățil generale se mai deosibescă și prinh'uuă ganglionă ce presintă pe lungulă 17 35A loră; de unde resultă că tote nevrele. simțibile presintă aceltt ganglionă pe care îl gasirămă și la nevrele spinale posteriore destinate simțihihtățeî. Acestă ganglionii însă ^e găsosce și la unele nevre mixte. Totc rădăcinele ncvreloră se atiă înconjurate la piintiilfi de pornire printr’uă prelungire, a pil-mere, cari le alcă- tuescă unu felu de tăcă. Nevrele uă-dată eșite din cavitatea cefalo-racbidienă, se ducă la diferitele organe la cari sunt destinate, după ce mai ântâiă mal tote aă procurată nă ramură sistemului marelui simpatică. Dacă părțile la cari urmeză a se îm- părți nu sunt complicate, disposițiunea nevreloru este forte simplă, (exemplu nevrele părețiloru toracici și abdomi- nalii: dacă din contra părțile sunt complicate, nevrele pre- sintă și ele nă complieațiune în proporție; cea ce se ob- servă la unele nevre craniene. Adcsea-orî, în a-tii cază, ele comunică între densele, nu departe de origina loră și con— titnă cea ce s’a numită Impietiturt (exemplu împletitura bracliială, împletitura sacră). împletiturile nem sunt alcătuite de unft ore-care nn- meră de rămuri cari sc împartă și se sub-împartu, se îm- pleticescu tară a se putea descurca, și întocmescă astă-felu noul combinări, fără a se putea constata care din rănm- rele de origină a concurată spre a forma rămurele ce se îndrepteză la deșt mâți unea loră. Astu-felă nă ramură ce ese dintrnă împletitură pote că aparține de uă-dată la tote nevrele ce concură a forma împletitura. Nevrele se huburu între densele într’nnă modă ast-felu că fibrele ce isvorăscu dintrună trunchiu se iipescă de fibrele provenite dintr’111111 trnncliiă vecină spre a ajunge la organele la rari «o sfârșăscă, dar nici nă-dată nu există uă ade- vărată InibunitHrtt, precum se observă la artere și La vene. Nevrele ancefalice și radiidiene esă tote prin găurile husei cranului și prin găurile dc împreunare ale colonel vertebrale, și sc îndrepteză la urmă în linie dreptă spre organele la cari ele sunt destinate. Drumulu loru este în genere dreptu fără șerpuire, cea ce le deosibesce de vasele sanguine. Hle se îndrepteză ca și vasele printre mușchii seu în spacimile celulare ce înconjură organele, și dnimulfi loră 239 fhnilu același ca alu vaseluru, se împreună mai mnltu seu mu! putinii și formeză nst-felii pttehMe numite vtiKCiilv-He- rrâM. Dar îndată ce uă arteră se cotesce seu se șerpnesce, nevrultT se desface de densa și merge druninlti Iul di- rectă. Alte-orî, dar mai rară, cnrdimele nevrose străbată mușchii: ast-lelu nevrulă mușclnulo-cntanefl străbate muș- cluulă coraco-bracliialu, ramura externă a nervului radială găuresce supinatorulu celu scurtă, ele. Daca însă acesta disposițiune este rară pentru trunchiurile cele mari, cră- ede .și rămurele lorii se ciuruescă 6re-cum pîntre masele iuușclliniare și se risipescu în adâncimea pielei. Oliicinuitu nevrele sunt, puțină în raportă cn tisele; sunt însă întie densele cari se afiă lipite de schelet.il, spre exem- plu nevrele între-costale, nevrulă radială, nevrulă axilară. Trunchi! uevroșl, ce obicinuită mergfi d’aknigulu vase- loră sanguine, adesen-orl nu se află în aceiași tecă celulară, și vasele încovoindu-se seu sub-împărțindu se, și trunchi! uevroșl urmând u-.șî direcțiunea lorii dreptă. se întâmplă de mnlte-or! că nnă altă nevrn vine de însoțesce artera. In genere nevrele simt maî superfițiale de câtă venele, iar acestea atlându-se maî superfițiale de câtu arterele, este de observată că la unii casă dn legătură, hirnrgulu va da mai ânfâiă de nevru, la urmă de vână și apoi de arteră. In părțile inferiore ale mcmbrdoiu, nevrele se găsescu tot- d’a-nna la partea dinafară, a artereloră. Arterele sunt mai cu semă în raportă cu fire nevrose ce provină de ia nevrulă marele simpatică ; aceste fire încoujbrâ arterele, se împle- ticesc» pe densele alvătuindu-le ca unu felft de tecă. Nevrele primesefi rămurele de artere și procură rămu- rele de vene ee nască dnp'imprejurulă loră; ele însă sunt în proporție puțină numerose și păru a fi răspândite maî mnltu în nevrilemu și în eesătnra ee le înconjură. InTiutniirMi uo.rvebtrD. /mn/tatreo upertloi'ti finidă din cele maî însemnate, și totă-uă-dată. din cele mai grele părți ale descriereî lor, amă credută să reproducă aci în parte para- grafidă consacrată de celebrnlu profesorii Sappcy, în ana- tomia sa, asupra astei părți a istoriei ncvreloră. -Disposiținnea ce presintă fibrele nevrose la căpetâinlu loru terminalii, este nnulă din piuiturile cele mal impur- 2<>0 tante ale .studiiilnT loru. De aceia și numerose investigații au fostă întreprinse la diferite epoce ale sciinfel, iar mal cu semă de vr o doue-deci de ani, spre a sc dobândi no- țiuni satisfăcut ore asupra ăstui su.jctu. Când ună trunchiu nevrosă, ori uă cracă, uă ramură, uă simplă lAmuncă sunt tăiate la ună punt fi ore-cure alu drumului loru, tote părțile cuprinse în sfera distribuțiunil loră se paraliseză, seu în simțibilitatea lorii, daca este ună nevru simțibilu, seu în mișcările loră, daca este unu nevru mi.șrătoru. Astă faptă ne demonstreză că fie-care trundiifl nevrosă își are departamentul fi sârt a cărui margini sunt bine hotărâte: că în astu departament ă fie-care divijiune nevrosă. câtu de redusă să fie, ocupă unu locu determi- natei : că cea mai completă independență există nu numai între deosebiți! trunchi!, dar în deosebitele elemente ce le constituă; rd n/tr" miii e/trentă. pe-care phnl p>-ninhiul, rcpresh/tA /tun organii ca totuh'i distinctă. cate, prin căpe- tiiidn bă centrată. se identifică ca a^abi eerebrtt-xpinnlțt, și prin /■Apetiitd n perifericii en cutare sen cutare, pantă ală economie/. Acest singurii chipQ de terminare a fostă admisă multă timpii. Mal târdiă, mnlțt observatori au credntu că aste fi Ine ajunse la destina ți unea loră, se încovăie și printr ună drumă retrogradă mergă de se aplică, seu chiar pe densele, seu pe alte fibre vecine, spre a se înturcc la puntnlă loră de plecare, adică la centrulu nevrosă. Ast-felu nară pre- sinta la ultimulu termenă ală drumului loru unu capotei u liberă, ci nă arcadă; seu mal bine nu s’aru termina în or- gane ; tote ară descri nă tortă ale căria căpătâie ară fi mai multă șefi mai puțină lungi, după cum ele mergu la or- gane mal multă seă mal putină depărtate de masa nevrosă centrală. Multă timpă aceste doue opiniunl au avută ună mare numeru de partisanl. Cu tote acestea cea d’ântâiu este învederată cea mal întemeiată; lapte însemnate și precise vină în favorca ei. Spre a expune starea sciințeî asupra ăstui puntă, vomă urinări în ultimele loru diviziuni nevrele cari mergu la coqmsculele lui I'acini, la piele, la mucose. la organele simțuriloru, și în sfîrșitu la mușchii și la părțile fibrose și fibro-cartilaginose. 261 1⁰ Terminarea nevrelorn fa corpimculele lut Pacini, men- ționate 0 constată cu înlesnire. Dar se găsescă și în pupilele limhei, în papi lele buseloră. în acelea ale farinxulul și a glandnhu. Pe conjunctivă sunt destulă de numerose. La cele-l-alte regiuni nu se observă de câtă in unele papile. h) t'tirpnm itleh' lurhthtl w aHă într unii modă mal spe- cialii la palma mândoră și la talpa picioreloru. Ele se ob- servă în mare numfră la ponturile cele mai simțibile Amu găsită si pc fața dorsală a dcgetcloru, la nivelnlă falangei a treia. Ele sunt mal volumindse de câtă corpusculelv lui Krause, Din fote investigafinnile întreprinse în scopnlă de a cu- nosce modulă terminării nevreloră ce presidă la simțibi- litatea generală, resultă că la ponturile la cart au putută ti supuse la examemdă microscopică, s’a vfdută că se ter- mină printr’ună că petei ă liberă. 3" Te rm nutrea wr/'loril tip sunljl‘e amendoni. 26S Origina. Nevrele optice isvorăscă atât fi din st laturile op- tice prin corpurile genucbiate ce depindă de aste straturi, câtă și din tuberculele cuadrigemene de cari corpurile go- ii ucliiate sunt legate prin bandeletc nevrose, cea ce se pote vedea răstii rnândiî cerebelul Ci de dinapoi ti înainte. Ec-care nevru optică are cloni radirial alb?, una internă și alta externă, și deoesbitu, la nivelulu cbiasmeî înapoi, uă a treia rădecină cenușie. Ibuliciua alba interna nasce din tu bercul ulu cuadrigemen fi posterioră, prinț r unu cordon fi grosu și scurtii, care se in- drepteză pieziși în josu, înafară și înainte, spre căpeteinlu internă alu corpului genuclnatu internă, unde primindă Jibrc noul se lățesce, și fonn&ă uă bandeletă care merge în josu și înainte pe fața externă a pedunculului cerebrală și se împreună cu rădecina externă. luhlficunt alba externa nasce mal cu seină clin corpulu genuchiată externii .și din căpeteiulil anterioră ală tuber- culului cuadrigemenft anteriorii, printr'nnii micit înănucliiă de tibre. și fonneză uă bandeletă care după ce sc resucescc după peduncnlulu cerebrală, merge de se împreună cn ră- decina internă. Din împreunarea astoră done rădăcini albe resiiltă wn- deletn optica care continuă a se resuci după peduncnlulu ce- rebrală, se indrepteză la urmă in linie dreptă în josă. înainte și înăuntru și după unu diurnă dc vro 3 centi- metri. se împreună pe linia mediană cu bandeletă «lin par- tea opusă, si alcătuesce cbiaxma, seu emnixnra nevrelorit optice. t ’lticumta. seiî eamixara itenreb>rfi optice este uă lamă cua- drdatară, situată dinaintea corpului pitiuterii și a tuberculul cinereum Ia care adereză prin marginea sea posterioră. Diametru Iii el transversalii este aprope de 14- milimetri, «citi antero-posterioră de (î milimetri. In nngliil el poste- riori pătrundă bandelctcle optice, din ceî anteriori pornescă nevrele optice. In privința texturcl seu cmnpunerel cbiasmeî, daca ne- vrele optice se încrucișeză într ensa, în parte seă în totală, multă timpii opiniile aii fostă diferite. După anatomiștil moderni, basațl atât fi pe anatomia comparată, câtă și pe 267 anatomia patologica, este constatată, că: 1° fibrele cele maî externe ale banddetelorfi optice nu se încrucișcză: 2° fibrele interne și cele mal numerose se înerneișeză; 3" fibrele mărginei posteriore a chiasmci se continuă îm- preună: și 4“ fibrele mărginei anteridre ale diiașmei îm- pumnă nevrele optice unulu cu ccl l-altu. Svrrele optice eșite din cbiasmă se îndrepteză înainte și înafară depărta ud u-sc miulă de altulu și pătrundă împreună cu artera oftalmică în cavitatea orbitară prin gaura de la bas» cranului, numită gaura optică; aci nevril înconjurați de uă mare cantitate de țesătură grăsosă și de căpttriele mușchiloră ochiului se îndrepteză de dinapoiă înainte și după ună dramă de vr u 3 centimetri, pătrundă în globulă ochiului înconjurată de dura-meră care ilu legă de sderotică. Texturii. Nevrulă optică arc uă textură diferită de aceia a coloră alte nevre compuse de,grupuri de fire distincte: elă de la origina lui presintă uă bandeletă m^duvară com- pust de tuburi paralele lipite împreună, înconjurată de la chiasma încolo într’uă tecă formată de pia-mera. Artera ețntrahi a retinei, ramură a oftalmici, este vasuln nutritivă ală nevrulu! optică, se vîră în ncvrilcmuhî luî. sc împarte în mănuchl ncvro.șî cc ’ln compună, și se res- pundescc pe retină. htn<‘țiunra. Numerose experiențe, precum și caruri ana- tomo patologice aă demonstrată ncsimțibilitatea ncvndul optica la durere; clu este simțibilă numai la lumină: obiec- tele extoriore se intipărescă pe retină și sunt transmise printrînsulă la ancefală. -I a-a pereche. teii uerrii mixedtorf ochiulari Mmioti. raita „tai. Netrtlf nrbitttbil treltuescfi a ji stunsu. înafară și înainte, vîrîtii in ccsătura sub-aralmoidienă de la basa an- cefahilui, trece pe dedesubtulă și înafara apobzeî cbnoide posteriore și ajunge pe laturile sălii turcesc!: aci după ce trece prin dura-mera străbate sînulă cavcrnouă de dinapoi înainte și puținii de dinăuntru înafară, și penă a nu intra în orbită, se împarte in doue rămuri. una xitperiurd și alta inferiord. Situată în peretele externă alu sinului cavcrnosn. înafara arterei carotidei interne, d'asupra nevruku mișcătorii externă, înăuntrulft nevrulul patetică și rămuri oftahnicc a perechii a 5-a, intră în orbitulă prin porțiunea cea mai internă a crăpătureî sfenoidale, treccndu printre tcndbnele mușchiului dreptu externă. Din rămarele terminale, ale astnj nevru. ramura superiord. mai mică, se îndrepteză în susfi și puțină înăuntru, se vîră in desimea mușchiului dreptu superioră, .și procură câte-va rămurele mușchiului ardicătorn alu pleopei superiore. UaiitunL infertord urineză mal nntânî drninnlă primitivii ală nevrulul mișcătorii oculară comună, la urmă se împarte în trei răinnrl destinate, una Ia mușchiulu dreptu internă, alta la drcptulu inferioră, și a treia, cea mal lungă, la miișchmhî oblică celu mică. In re>ninată, nevrulă mișcătorii comuni! procură rămuri tuturoră mușchiloră ochiului, afară de oblicul a cel» mare și drept a! ii veteran. 2«9 Fa nrtiuuea. Compresiunea seil (lestrticțiunea nevrulul miș- cătorii ocliiularil comunii, fragil după densele paralisia mnș- chiloril ia care elu se împarte. j1 l-a pereche sdâ nerril patetici. ^emilii paMirti, Herrnlă mușchiului marele oblică ală oehiithu, muniții patetică pentru că a fostă considerată că, prin mișcarea ce imprimă ochiului, dă expresimiea amorului ■71 rompătiniirei, are <>ri) la care obiec- tele în numeril de doue se depărteză. daca bolnavulu plecă rapidă spre partea paralizată, și se apropie din contra atâtă de multă în câtă se pută confunda, daca plecă ca- pnlu spre partea opusa,' 3“ uă mică deviaținne a pupilei care se dă în josfi și înafară. A ~>-ti pâreebe^ xeâ j^nre/c nnt destinate la con- junctiva palpebrală, altele la pielea pleopel superiore, și altele la pielea părțel anteriore a temple!. Pînă a nu petrunde în glanda lacrimală, nevrulu lacri- mală procură uă ramură care merge de se îmbucă cu ra- mura orbitalii a nevrulu! maxilară superiorii, și care s’a nu mită ramura teinfn>ro~innferd. h) Nerridii fruiitaln ce urmeză druinulu primitivii ală nevrulu! oftalmică. petrunde în cavitatea orbitară prin partea midlocie a «răpăture! sfenoidale, seindrepteză înainte printre mușchiul ă ardicătoră ală pleopel superiore și periostă, și se împarte în done rămuri. friintnhilit internii și fruntnlnhl externii. Fmntalnhi internii se indrepteză puțină înăuntru, trece între gaura susu-orbitară și scripetulă marelui oblică, pro- cură rămurele părții interne a pleopel superiore. pielei ră- decine! nasului, precum și membranei sînuriloru fnmtall, și se resucesce la urmă în susă printre inușchiuhi fruntală și periostă și străbătendu fibrele mușchi nlare, se risipesce prin firicele îu pielea părți! midlocie a frunței. Fnintiilalfi externii) mal volum inosu de câtă precedent ulii, se indrepteză dreptă înainte spre gaura susă-orbitară, prin care trece, procură csite-va rămurele la piele și la membrana nmcdsă a părțel midlocii a pleopeî superiore, se încovoie ca precedent ulii și st ră bătând ît mușchiulu fruntaln se îm parte în pielea frunte! pfenă pe supt peru. Adesea-or! nevrulă fruntală, penă a un se bifurca, mai procură uă ramură mică care se indrepteză înăuntru și înainte trece pe d’asupra seu pe dedesubtnlă mușchiului marele oblici! și merge de se unesco cu ramura nasală externă. cj Xermlii »nwilA nasce în păretele externă alu sinului cavcrnosu, petrunde înainte în cavitatea orbitară prin partea cea maî largă a crăpăuuel sfenoidale, trece prin tendbncle mușchiului dreptă externi!, își schimbă direcțiunea îndrep- tându-se înăuntru și înainte, și încrucișându fața superioră a nevrulu! optică, precum și fața inferioră a mușchiului dreptă superiori!, intră în spaciuh! celnlosu care desparte 273 marele oblicii de dreptulă internă. La nrmă rehiându-ș! direcțiunea poMeni-anteriorA, la mvohilă gânrel m bitare interne, se împarte în două ramuri, namtht /-.rferml și no- nula inter»'). Este do observată cil nevrnln nasah'i nu pă- trunde în cavitatea orbitară p’între mușchi și pcriostfi ca friintalnlă și lacrimalul», ci elă trece pe snbt mușchiiilu superiorii, ea și nevriî uchiulo-mișcătmi conuinu și externă Astă nevru. în drtimulu lui în orbită. presintă mal ânfeiu nă direcțiune dreptă post ero-anteri oră, Ia urmă nâ direc- țiune piezișă do dinafară înăuntru și în sfîrșită uă mme direcțiune postero-anteriără. Snsitl/ilii rj-fmiâ urineză drmnnbî nevrulul nnsală, merge pe Inngnlă mușchiului dreptu internu și ese din orbită după ce trece pe subt scripetulu marelui oblică; aci se împarte în maî multe rămuri cari mergu la pleopa supe- ridră. la conjunctivă, la saculă lacrimală, la conductele lacrimale și la pielea rădecinei nasului și a regiune! dintre sprincene. - Xasalnlit internii, seă ramura etmoi'htlff, trece prin gaura militară mderimă, și când ajunge la lama ciuruită etmoi- dalâ și pe, laturile apohseî crista-galli, pătrunde printr uâ gamă ce se aHâ la atestă nivelă în găunoșiturile nasale, nude se împarte în două rămuri, ramura interul și ramura e.riernd. (’ea d ânteiă este destinată la membrana mneosă a părței anteriore a păretelni despărțitorii și la pielea ver- tiihu nasului. hi drunnilu lui în cavitatea orbitară, nevrulă nasală pro- cură uă ramura lunț/a mihtire care alcătnesee rădăcina sim- țibdă a ganglionului olfactivă și ritmuri filiere, cari se con- fundă eu ramurile ciliere ce provină de la ganglionii, și cari mergu împreună la ochiți. fim»)! ionul a uftnlmieii este uă mică umHătură cenușie, de formă linticnlară, compusă ca tote ganglionele simpatice de fibre și de celule nevrose. Elă se află situată la partea externă a nevruIni optică ca perdntu în cantitatea grăsime! din fitndnlă orbitului: în fața Iul posterioră intră trei ră- dăcini, numite rtUfecinl aderente; cea d’ânteiă nlilfeinfi slnt- țHiihi este n ă rămurică mică care pornesce din nev ruin na- n nășit urel zi-mu.eilure, prin de îndrepteză de dinapoiu înainte, șt se vîră în gaura rotundă cea marc de unde intră în găunoșitura sfeno-tniixilarâ: d'aci trece în canalul» siib-orbitarti. sub miluirea de uerrulil xub-orlufaru și ese prin căptîtriulfi anteriorii alu ăstui canalii. încovoindu—e de susu în josă și îtnpârțiudti-s<‘ iu obrazu. in găunoșitura sfvno-maxdară, astă nevru este încmijurutu de grăsime și des[iărțită de părțile conținute in orbită prnitrun lamă fibrdsă care prcliingimlu-sc in orbită, rranstormeză gu- ticra sub-orhitară în canală. Kămun’le ce procură nevrukî maxilară superiorii sunt de dom⁻ teluri: unele nască d'a dreptnlă din du. scit ne- 275 vrele negau gl io na re, cele-l-alte pornesc» din ganglion ulii sfpim palatinii șeii făinurile ganglionare. Cele d’ânt&ă sunt: 1“ ramura orbi tară seu I acrii no-temporală: 2" nevrele al- veolo-dintare posteriore; 3” nevrnhl alveola dintaril poste- riorii: 4U nevrele terminale seu Mib-orbitare. Ramurile cari născu din ganglionulu stenu-palatinil, se.fl ganglimiulii Ini Meckel: 1“ nevrele palatino; 2° nevrele sfeno- palatmo: 3“ uevrnlri vidianu. Mai multe firicele cari născu -eit din ganglionul» lui Meckid, seil chiar din iivmiiIiI ma- Mlanl superiorii, încoujină artera maxilară internă si eoii- tribiie la alcătuirea împletitnreî iui. A. Nevrele ne-aaiuilioiiare. a) Kmmtm orbita r<). seil lacriuto-teniporaht, situată mai âuteiil în gănnoșitura sfeno-maxilară, înconjurată du gră- smie, e>e din gaura rotundă cr-a mare, se îndrepteză înainte și înatară, și la nivelul pâi țcî anteriore a crăpăt m ei sfeno- maxilară se împarte în doue rămurele. una superidră seu bierimo-ptilprhruh). și alta inferidră seu temp<>ro-m) Nerreb' alefidu-ilinbire ponferiure, în minierii de doue, unulu superiori! și altuh'i inferiorii, se desfacă dm nevrulti 2711 maxilar» superiorii la nivelul» intrării ăstui nevru în cu- nalnhî sub-orbitară. Situați mai ânteiă pe tuberositatea maxilară. muie procură câte-va rămurele cari mergă de se împartă la membrana tnucdsă bucală și la gingii, se în- dreptcză la urmă înainte și în josu. și intră în conductele dintare posteriore. Swiilfi alvenio-tliufarii posteriorii și sn- periorit străbate de dinapoi înainte basa tuberosității maxi- lare. și la nivehilă adâncăturei dintelui canină, merge de se îmbucării ună firicel» ce provine de la nevrnln dințară aute- riorfi. Aer/«M a!retJo-ih'ntm'ii posteriorii interiorii mal vo luminosftdecât» cel» superioră, se indrepteză pe dedesubtul» tuberosității maxilare, și la nivelul» adâncăturei canine, se îmbucă cu precedentulă. Din partea inferioră mimai a astmă nevre răsară uă mulțime de firicele, cari, prin îm- bucat mi le loră. alcătne.șcu nă serie de împletituri conținute în desimea osului maxilar»; din aste împletituri nască fi- ricele torte snpțiri cari constituă nevrele dintare ale răde- cinelorfi măselelor» celoră mari și celor» mici, precum și firicele destinate la gingiile astei regiuni și la meni hrana mncosă Im cal». e) Sermlft /ilreolo-ihutarii miieriniit. singura ramură pe care nevridă maxilanî superioră procură în canalnlu sub- orbitară, pornesce din maxilarul» superioră la vr’o 8—Hi milimetri d'asupra găurei snb-orliitare, se vîră într unu canală particulară situată pe astă osă, se indrepteză în .jost'i. înăuntru și înainte, și procură firicele din convexitatea în- covoiturei ce presintă elă aci. (lelă dântriă fincelă cc e-e dmtr'rnsiilu plecă înafară și se îmbucă cu rămurile dintare posteriore. Cele-l-alte liricele se indrepteză în josă. din cari cele mai multe se sfîrșescfl în pulpa dințiloru incisivi, a pulpei canine .și în aceia a primei măsele mici, iar cele mai snpțirele întră în țesătura spongios» a osului, precum și în periostnlu alveoleru. lă rămnncă sdă doue ce nască din concavitatea înco voi turei ce presintă asta nevru. se in- drepti-ză în -usă spre membrana mncosă a canalului nasahî. <1) Serrii sitli-orhiturî. Xevruiă maxilartt superior», ajunsă la gaura anteridră a canalului sub-orhituru se desface în- dată intr'iuift penel» do rămurele divergente situate sub miișclmilă anlicătoru adâncă ulă husei superiore. Aste răr 277 murele .sc împartu: 1° în "reMorc, șefi palpebrale, care >e rfetiîruă în susă și îti afară, supt mnșclnulu mbicularfi a) fi pleopelorft și se împart fi pe pielea și pe conjunctiva pleo- pel inferior?: una dintr'ensele merge de se îmbucă în tiri- celele ncvrulul nasuhî externă. 2 în interne seu nanule. forte numerose. cart mergu pe laturile ncvrnhiî și simt des- tinate la pielea și la mnc6ipcnsu în jusfi prin maî multe firicele din tiuncbiulu nevridui maxilar» superiorii. Hâdeeina mișcrttdre formată de marele nevru pietrosă superficial fi, provine de la nevrulă fațialu liddiirina ximputirfi de uă voldre cenușie, provine de la firicelulu earutidiamî alu ganglionului cervicalii su- periorii. Aste doue ultime rădăcini se împreună in canalulu ptetigoidiauu si alcătuescu nă singură ramură nevrosă. care este nermlâ rifliuiiii. Rămurele ce pornesciî din gangliuuulu lui Meckel se îm- partă în posteridra. inferiiîra și anteriora Ibunitra pnxterinrd, seu fitrenuiima se îndrepteză în ca- nabilu ptcrigo-palatinfi în-sofită de artera farengiană, si se împarte la jiartea superioră a membranei mucose a farin- xului, la aceia a trompei Iul Eustadie. precum și la aceia S7M a părții superiore și posteriorc a găunoșii urii orii nasule. Hamurile inferiore, nevrele palatine in minierii de trei, umilă marele nerru palatinii, străbate canalulii palatină posteriorii, procură uă ramură la nincbsa cornetului infe- riorii, și la nivehilă găurei palatine posteriore se încovoie de dinapoi înainte pe ceriilu guri și pe gingii unde se sfîrșasce. Ală douilea și ală treilea nevril palatini, sc îm- partă pe fețele laterale ale cerului gurei, precum și pe mușchii peri st a fi Icnii internă și palato-stafilenu. Hamura anteriorii a ganglionului, necrtdH sfcno-palotinii, străbate gaura cu același nume și merge în găunoșiturilc nasule și se împarte pe mm-dsa cornetelortî superiorii și midlociti și pe aceia a păreteluî despărțitorii a găunoșitu- rdoră nasale. C. Nevrulu maxilară mpi norii, Icn l'iepiiraiiiniva, .Istă nerra treimea fi studiată atâta pe fața interna, cal șt pe rea externa. Spre m-extii KflrșitU, ud tăieturii, eu herestreulă a capului pe luna mediană uiitero-pusteridră ca înlesni vederea, pe fata internă a nerruhu. a cnrdel timpa- H'ihu. n panplton ului atică și a ocir tutulară eebirii-l~altc rămurl u nevrulul mas'daru inferiorii: precum nerrulă pleriiioi- ihenă internă, neernla bnpuat it, nevridâ titularii, cart n iscă din partea interna actptul necru. Spre a se putea redea ‘impar- firea nenretnră temporaluiii adâncă, maseteriunlă. imeabdă. pternjoultenulh tuternu șt urechiubi-teuipurulă. trehue. sd se ilaseopere ticrrulii prni partea sa interna, sil se reshlrue ar- finlo ^ițjinifitied și uiușchiulii uiascterlt. ilextâceiflit-lu ; rcsitirne tttușchitdii tem- potnlă âe josit in susu. șt sa se disece cu multa ifrijd muș- rhvdn pterițimdiaiiii erternu, prin ,ₜ,re trece nerrtdit hmală. \erruln nui.rdiirii niferioru. ramura cea inaî posterioră și mat voliimiiinsa din cele trei rămuri a trigcinenulul, îndiepteză înafară și puținii înainte, si după ună scnrtu drumu in cranii, ese prin gaura ovală și intră în adâncă- tura ^gmuati. ă unde se împarte în șapte rămurele. Itunurolcle în minierii de șepte ale iiiaxihirnlul inferiorii, 279 se potă împărți î» colaterale și terminale; cele iTânteiu în niimfru de cinci sunt trei externe, temporalul ii adâncii mi dlm-iii. mrwteriHttiil și Imcahtln. una posterioră. temporala KHperfitiithl, șefi iirerliiulo-trmparaia. și una internă, pleri~ puâb'emi internii; cele de ală douilca, terminalele, sen infe- riâre, '•nnt lințiuala și ilintara inferiorii. loto nevrel" mimehialare ale maxilarului inferioră pro- vină din rfldeciuu cea mieii. seg porțiunea ne-ganglmnară a trigcmenuliu. I" lâlmarelele colaterale. a) Xerrnlă temporalii atlftn.cH miillocin. Astă rămurică se în- drcptezâinaiântciădreptă înainte între pterigoid ia no iu externă și O'ă. la m ină cotindu-se se urcă între niușchiulu temporalii .și omY și se împarte in douf rămuri ale cărora sub-im- părțiri se pierdu în porțiui^a midlocie a nevrulul temporală. h) Xcrraln niaxeteriitH. nasce ea și cehi precedentă din partea externă a maxilarului inferioră, trece pe d’asupra mărginei snperiore a pterigoidienuhu externă, p’între astă imișchiă și peretele superioră ală aik’mcăturet zigomatice, se îndrepteză la urmă in .josu și înafară. trece în știrbitura ^igmoidă a fălcei interiore și intră în desimea miișchinlui maseteră la caro este distiuată. In drumulă lin astă nevru procură uă ramură temporala destinată la partea posterioră a mușchiului temporalii, și se îmbucă cu rămurelele tem- poralnhil nndlociu. Mai procură și rămurele articulare, des- tinate mticidațiunil tenqmro-maxilare. r) Sermlii bucalii. îndată după origina lui, se îndrepteză înainte, treo’ndă pîntre cel doui mânuclii ai mușchiului pterigoidianu externă, la urmă în josfi și înainte între ina- «eterii si buccinatoră pe fața externă a căruia se aplică, și se împarte în mal multe rămurele cari se îmbucă cu liricele provenite de la fațială. și merge de -e pierde în membrana inueosă și în pielea obrazului. In drumulă lin astă nevru procură rămurele mușchiului pterui'ii'lianit externii. st uă ramnnl temparuhl mlâuiil anteriorii care se împarte în porțiunea anterioră a mușchiului temporală. il) ^er rula mușchiul al pteraioiiliaHfi internii. forte mică, 2*i> pare a nasce din ganglion ulii <>ticu, cn care este lipim, elft se îndrepteză iu josu și înatarn. printre pevistahlenidu externă și pterigoidienulă internă în care se termină. e) Nevrulu temporalii stiperfitiulli. seu urerhiulo-tewpural ă, nasce obicinuitei prin doue, trei rămuri. printre care trece artera meningee mijlocie; aste răuînri îinprennniidu-se al- cătueseu ună trunclnă nevrosu care se răsticesce după gâ- tulă condiîului, procură mai ântâiu una seă doue rămurele cari se îmbucă cn rămurelele rămurci superidre a fațialulul, la urmă se răsticesce în susu și se urcă între pavilionuhi mediei și baza apofisei zigomatice, și se sfiișasce în pielea regiune! temporale, și partea laterală a pielei capului. In drumulii lui, ncvrnhi temporalii stiperiițialii procură rtlmurl parotidiene. rămuri mwbiulure anteridre, cari se îm- part ft la pielea lohnlulul și la pielea pârțcl anteridre a pavilionului, precum și la pielea jumătății exteriore a con- ductului auditivii externii; .și în sfîrșitu, rămurele articulare, destinate articulațiunii tem poro-m ax ilare. 2° lelmari terminale ale neoruluc maxilară inferiorii, ut Necrtda line risipescă în partea anterioră a limbo! penă prin virfulu ei. Inii marc numeră din aste liricele formeză arcade între densele și cu firicelele nevrdse provenite de la marele ipaginai. Nevrulu lingualu. la pimtulă unde se află în laportn cu fața superioră a glandei sub-maxilaic. provină câte-va 281 rămuri destinate la glanda Mdi-maxilarâ. și mai nainte altele cari se pierdă in glanda sub limbuală Lângă origina Ini. piimesceuâ ramură ce I provine de la ncvruhi dintaru inferior». și la nivelul» mărginei posteriore a mușchiului pterigoidiauă internă se vede corda timpa- nului care se lipesce de dcnsulu. )udri sub-wt filară este unu micu ganglion» ovoidu. de uă cuiere cam roșcată, situată pe țața externă a ghin- dei sub-maxilare, subt nevridu Imgualu. Elu priincsce firi- cele simțibile ce provină de la limbualQ ; unii tiriceiă miș- cătorii ce-’I procură corda timpanului: și in sfîrșit.ă, mal primescc uă rădăcină vegetativă, ce provine de la firicele simpatice cari însoțesc» artera fațială. Din astă ganglion» esu mal multe rămurele cari sc sfir- șescu în glanda sub-maxi Iară. A) \wnlt~i dințară m/iawrâ eoboră cu nevi ulii Innbualu precedentă, mai ântâiu între cel doni mușchi pterigoidieni. la mină între pterigoidianulă internă și ramura fălceî in- feriori’. tinde se aHă menținută prmtr'uă lamă aponevrotică. numită ligamentulă internă alu articulați unei temporo-ina- xilare, lamă ce-'l desparte de nevridu limbualu și de muș- dihdfi pterigoidiauă internii, aci elu intră în canalul» din- țară împreună cu artera dințară inferidră și in drumulu lui profură firicele măselelor» mici și mari precum și gin- giilor». și la nivelul» găurei bărbiei, se împarte in doue rămuri, una mantoniend și alta inrisird. Hnutura mantoniend esc prm gaura ce se atiă la bărbie și se risipesce in rămurele cari sc împart» în buza infe- rioră, ca ramura sub-urbitară în buza superidră; aste ră- tnurele se împleticeseti cu rămurele ce provină de la ne- vridu iar ia hi. lbunura ineisiră. se împarte în trei rămurele caii mergi'i la dintele câinesc» si In douî dinți incisivi. tiiiuțiliaunlU utirfi, seu /dă lut Arnold este unii micii corp» roșcat» situată pe fața internă a murului maxilar» inferiorii, dcdesUptulă găurei ovale. înafara mușchiului pe- ristafilenh extern». Trei feluri de rădăcini pătrund» intr ensnlii: fiUb-rhai miydtdrr care I provine de la nevrulu mestecătoru, și de 2M2 ta fați.du prin intermediidă micului pietrosă superfițială ; niilivhu ximtibile cari și-mi origina lorii la glosofarm- gianii prin niiculil pier roșă adâncă. și la n reci ii ulo-t cm porul ă: in sfirșit.ii rer/>-tatirr' cari provină de la rămurele simpatice ce mergă d'abtngulii arterei meningee midlocie. Din astă ganglionii pornescii: l⁰ nă ramură destinată la pcrHaHlenil externă: și 2’ nă ramură rp merge la cm- camdii nrechrl; câte nâ-dată se mai găsesce unii firiceln care eșmdă din ganglmnuhi oticu. merge în joșii și se îm- bucă cu ci'mla timpanului. l’mținnra neganglionarâ a tri- gemennhil. sen a pcrochei a ă a e>te ună nevru de mișcare: porțiunea ganglionară. său rădăcina cea groxă este urni ne- vru de simțimiută. Kxperieuțele. ca si rășinile patologice rmicordezA cu observatului anatomice asupra împărțirii asforii nevre. Deosebită de acosta: trigcmenulu are unii rolă însemnată in secrețimiile și nutrit urnea părțiioru la cari elu se imparle. l* Prin tilirele lui ximhliili’. i ngcmemdu procură simțdn- litatea generală la totă fața, la cavitatea orbita ră și la oclmi. la gâunoșitmile nasule, la nuicosa bucală, la limbă, la ccrnlii gutei și la dinți. la fața externă a pavilionului ureelieî și la conductabi auditivii externă: bitr’unu ctiventă la totă capulii, afară din iTgtunea lui posteridră, din nm- căsa basci hmbei. dinți nu porțiune a farinxiilui și din 'tlipii vălului cerului gureî. dm trompa Ini l'.ustuclie și din ea- vitalca tiinpanidiii. 2* I'iln'fle mișitlh'iif tă pimctu cin mai comunică și cu ramura oftalmicâ a lui Willis. Xevrulu perechii a fi-a produce routracțmnea mușchiului dreptă externa ală ochiului. Tăietura seu com- presinma Iul produce paralizia a'tul mnșcbiă. de unde re- -ultă stiabismnlu mlernă (căutătura crucișii. . I 7~t/rpnleă mai bine dieândâ la bo- taruhî ce desparte astă pcdimcidu de protuberență, la partea, dinăuntru a rădfcincloni anteru'rc a ncvrulul auditifu: elu 2M lâwin? >uli forma unei panglici care după ce »a răsucită după marginea inferioră a pednneuhii de care e lipită. de- vine liberii și .-e îndrepteză înafară și in *usO. OrK/ixu l>n Tfitbl se află întronă sîiidnire de substanță cenușie ce ocupă părehde inferioră alu ventriculul alu 4-lea; rădecinele ae din a-tă gaură, se Îndrepteză in josu și înainte în desimea glandei parotide și se hnpartc in dmiv rămuri, ii-Mjioi-ri-ftiriuln .și rerriru-farHiht. cari amrtidmte se rripescn prin nă mulțime de firicele pe tâmple, pe fotă fața .și pe partea superioră a gâtului; deosebită de n-te doue rămuri prin cari se tfi’inin4 faciala, elă mai procură t. Rămurele rida te cale ale tal ial ului Rămurele colaterale ale fm ialnlnl, -unt in mun^ru de dece. «lin cari cinci se desfacă dmti ensulă in apediicidă 2<5 Ini Fallope, iar cinci după ce aă esitu din astă apeducă. Cele d’ântâiu simtă: Murele wrti pielrosă nifpurfiiinlit. cure merge la gan- glicmnlu sfeno palatină; Mieula wnt pietrnuU ^iipi'rticinlii, care merge la gan- gliouulă optică: Serr»lii mnfehiiilni scdret dc șen; 'drdu timpmnibd, caro însoțesce neAntlă limbuală. limum-H miiixtiiiitutifd, cn plăinâno-gastrică. Hămurele de ală douilea, seă acelea ce, se desfacă din fa- țială după eșirea lui din apcduculu Ini Fallope, sunt; 1-trictdub't aiiftxtouxiticH nitce ftteinbthi .fi (ilMo-furimtimii'i; Serrtdti xcla Astă nevru. se îndrepteză de joșii în susă, întrunii canalii particularii, paralelă cn acolii alti luî Kallope, pătrunde în găunoșitura timpanului printr’u gaură situată la partea dinăuntru a membranei timpanului și la marginea sa posterioră, străbate astă gă- inioșitură de dmapon.1 înainte descriindu uă curbă cu con- ravitatea în josu, și st rec urând tise printre coda ciocanului și ramura nicovalei, iese din urecliia midlocie printrună mică conductă oblică în josu și înainte, care se deschide dasupra crăpătureî lui G laser: la nivelulă mărginii poste- rior? a mușchiului pterigoidianu internă, se lipesce de lim- hualii, și dasupta ganglionului subt-maxilară se împarte în doue rămuri. dintre cari una merge tot însoțită de lim- Imalti la niușchmlu limbualu superiorii, iar eea-l-altă intră în glanda snb-nmilară. liiuiiiim finuxtoiiiotinl eu phiiaâita-iiastrirfi. seu ramura iMni-Mitrei jmialarr. prmine de la facială la același nivelă iu <<îrda timpanului, trece dalnngulu păretelui anterioră a adincăturei venei jugulare și se termină în ganglionii hi jugulară al plănuino-gastricului. 6° Liricei"!" miantoiHotieil procurată tactală mitxchu'lHî țllaso-fateia/ianA, nasce dm fațială la eșirea a-tui nevru din eanalulii hu l'allope, trece printrună micii canalii ososii particulară, -e îndrepteză de dinafară înăuntru, merge pe liingulii adincăturei jugulare și se aruncă, iu nevruhi glo-u- farengiami dede.-up tulii ganglionului pietruMi. 7" Un ui ura tiurculant poxteriiir't, nasce la nivehdii gănrri stiliiimistmdiane. se încovoe pe fața externă a apolisei imistoide îndreptâiidu-sc în susu și îuapoiii, primesce h- rcle de la împletitura cervicală, și se împarte întru ra- uiinn iideridră seu orizontală, care se pierde in nuiseliiidii occipitală, și în rămurele superidre >eii meatdre. de-tinate mușcbilmtî auiiculari posteriorii .și superiorii. x“ li'ahiaia tlaiuxh-ieâ, miscc adcse-ori prinți unii trim- 287 chiu comunii cu precedeutulu și se aruncă în porțiunea posteridră a mușchiului digastricu. !i" Ibiumra se desface din facială la eșirea lui din gaura stilo-mastoidienă, se îndrepteză piezișii în joșii înăuntru și înainte și se aruncă în mușchiulu stilo-midiami. Iii' l‘ihinn'‘t Hitt^fhilorii xblotiloxfi xi iiloxo-xfufilenii, nasce asemenea din facialii, la nivelulti găurei st ihi-mastoidiene -e îndrepteză spre partea externă a mușchiului stiln-faren- giaini. trece între amigdală și stâlpuhi anteriorii alu vă- lului cerului gurei, și ajunge la husa Iun hei, se imlmcâ cu firicele terminale ale glaso-forengianuhn, și se împarte în rămuri destinate mucuseî limlmaleși îu ramuri ce se pierdu in mușchii stilo-glos și glosn-staii'en. Kămurcle destinate nmciîscî limbuale apmgil pînă la partea anterioră a limbei. li. Hăintireie terminale ale tațialulni. 1" Ibuimra La origina ei astă ramură virîtă în desimea glandei parotide. se îndrepteză de josu în susu și de dinapoi» înainte, primesce la nivelul» gâtului condilulul doue rămuri \olu mii nise provenite de la ure- tlmilo-temporală, și se împarte în mai multe rămuri cari iinbiicâmhi-se între densele alcătuescu pe, fața niaseterului arcade cu convexitatea înainte. Din îmbucătura în arcade a astmal rămurele, numită nirpb-tihira , pm- noscu ua mulțime de rămurele divergente, cari sau numit : nj IhiMiircle tumponde cari se urcă verticala pe templâ. se îmbucă cu firicele dale njeehinlo-temporală și se risi- pesru în mușchii an rec Inelarii superiorii și anteriorii. /<) Utiiunnlf h-nntah^ ce se îndrepteză către apotisa m- Intară externă, se îmbucă cu rămurele dale temporalului adinei! anteriorii, trecu supt înnșchinlii fruntaln și >e sfîr- șesch îutrcnsulu și în sprim-enatu <■) Hibiuiii-h- prMi-bridc cari mergu la unghiul» externii alu pb'opelor», trecu supt mușchinhi mbitarii și se împartă întrensn în partea superitiră ca în cea inlerioră. -ffietnl) IhhiitirPlp mergu pe lungulă mărginei interi- ore a fălcei. trecu pe supt miișcliiuîfl triunghiularii alu buzeloru și procură la ăsțfi imișcliiă și la cei-l-alți mnșelii ai bărbiei, îmbiieâudn-se eu rămurele ee provină de la dmtariih"i inferiorii r; liâutiirt-lp destinate mușchiului pielosn. se respândescu pe fața lui ndîneă și se îmbucă eu împleti- tura cervicală. nwithii lucinlrt. Precum trigemenulu este nevrulă siiuțihilitățil feței. asfă-felu nevrulă facială este nevrulă mișcării iei: de aceea sa mnnitu nprrnhi erpre- simit), tiind-că mușchii feței con-fitue ună aparată destinații la espresiunen pătimdoră. Deosebitei de acesta, prin acți- unea lui asupra asforu mnșelii și asupra acelora al vălu- lui corului «turei, facialnlu ji>că ună rolu însemnată în nr- tuiilaținuea imvinteloră. facialulu mal are nă acțiune asupra xiiuhn'ihu’i'i: astă- ielO elfi presidă la enntraețiunen mușcluloni pavilionului un'cliî și putio în mișcare oșeidrelo, amluluî: elă este /»•<<- tpctovuhi epileri'i. prin închiderea plcopeloră ochiului; shu- (nlă mi'iushLu mi o mai ptiținu influențată de facială, căci 289 mușchii caii ddateză șefi constrângă nările simt puși în mișcare de astă nevru și paralizia loră pricinuesce uă greu- tate la respirație. *1 X-a uerruln nmlitifii. fu«lih'ru, îșî are uru/in" aparenta ia partea la- terală a biillmlul prin dune rădăcini furte distincte, una anteridră și alta posteriori; cea anteridră nasce din aceiași ad încă tură eu lațiahilu, la partea, internă a peduneulni ce- rebelosu, d’asupra rădSciueloră gloso-faringienuhlî; cea pos- teridră apare pe fața posteridră a bulbului rachidtaiiă, fibrele ci se potiî urmări piuă pe dunga mediană a condeiului. Oripiua rmltJ. Kădăcinele nevrulni auditivă se prelungesc^ în desimea bulbului de dinainte înapoiă spre păretele in- feriorii alu ventriculul alu patrulea, unde se nsipescă. le- gându-se cu nisce celule nevrfae țp-ase; d’ac.i pornescu fibre dintre cari unele mergă Ia cerebelă prin corpurile vărgate, iar altele împreună sîmbutilc auditivă dintr'nă parte cn acelă din partea opusă. Sewiilfl awlititm, alcătuită prin împreunarea rădecineloru lui. la partea superioră și laterală a bulbului, se îndrep- teză înfară, în susă și înainte, spre condnctulă auditivii internă, unde el ii se vîră. In drmnulu Iul el ti se află însoțită de lațiahilu care intră ore-cum în gutiera ce "i eonstitue auditiv ulă la fața lui superioră. Ambii acești nevi i se răsucescă după peduncululă cerebelosfi midlociu, mergă d’alnngulu mărginei anteridre a lobului plămâno-gastrică, acoperită pînă în fundulă conductului auditivii internă de uă tecă formată de aralmoidâ. In interiorulă conductului auditivă, nevrulu auditivă se împarte în două cordone ce străbată găurele lamei ciu- ruite din fundulă ăstui conductă: (vedi volumulă I, pa- gina G4j, umilă din aste- doue cordone, celu anterioră, este destinată melcului, celă-l-altă posterioră. este destinată ves- tibulului și canaluriloru semi-eircuJave. Foncțiunea. Nevrnlu auditivă este nevrnlă exclusivă alu aurului. Elă transmite annefaluhil impresiunde vibratorii ce eonstitue sunetele. 19 2 !)<) 1 J-« pererbe șeii iteer,} ț/bisD-ffirinifieaJ. {/ppm abttnert. Sil se tinhce jtfiutr'ti tăieturi} tiiuu<)hiularr1 /Huirluțeti pustei toni a țplurri rupte posteriore, uri se ilescopere ¹¹¹ 'J¹'¹,)^ "¹¹,¹ jupulani thnamtea etiria a^fi nenri se itfbl situai, și s.t se studieze cuuexiuuele tjiosn-tareupienuhtî' eu pldm/fxf cu apHifjlttlfi, Xcvriilu gloso-tarengiunii este destinării farinxului .și liinbei <>rt“ nliiînrele terminale seil limbuale.. I•'aurtiunea. Gloso-farengiauulu este ună nevrn mixtă ce servă a transmite două feluri de sensaținnl: una gustativă, și cea-l-altă de simțibilitate generală; deosebită dc acesta, prin Hrele lui mișcători;, procură contraețiuni în mușchii con- strîngetori ai farinxului. 2!I2 .( IO-n /vrerlie. xeil nerrii phlinâno-Htistriri. Prepu rațiune", Sa xe deschidă ț/aora rupta pasterior/l prin partea sa posteriorii și sd se studieze treptfatii iterridft în diferitele, porțiuni ale driunubit Im. Serridfi plilnKÎno-fpixbieii, din punți du de vedere alii în- tinderii distribuția nil Iul și alu însemnătății organeloiă la care citi e" La nivelulu suirii marelui ipoglosfi. după împletitura gangliforină, elă procură doue trei rămurele cari se pierdu în astă împletitură. d" (ate-va rămurl provenite din arcada alcătuită de ră- murele anteriore ale primiloru dmiî nevii racbidienl, se aruncă asemenea în împletitura ganglifurmă. 7“ Din ganglionulu cervicalii superiorii ală simpaticului pornescu asemenea câte-va firicele cari se aruncă totă în împletit ura gangliformă. 8* Plăinâim-gastrieulu în drumulu Ini lagâtu. mal primesce câte-va firicele dela ganglionele cervicale mijlociii și inferiorii, precum și primulu ganglion» dorsală ala simpaticului. Hăinnrde colaterale ale plămâim-gastricnlii potu ti împăr- țite după originea loră, în rămurl cervicale, rămurl dorsale și rămurl abdominale. / lithuni'1 m’i'inile. 1" IxIuhhHc în nnmeru de trei siiu patru, por- nescă dc la partea superioră a împletit urci gangli forme, se îndrepteză joșii și înainte, se imescu după carotida in- ternă, puindu-se la partea el de dinafară, și mergu pe mar- ginea externă a farinxulnl, aci sc îmbucă cu rămurl pro- venite de la gloso-farengianii și de la ganglionulu cervicală superioră și constitue /nq>le(ihtiub clavierc, înconjoră astă vasă de dinainte înapoi și de josu in susO. se urcă pe partea laterală a esofagului și după ce trece pe supt marginea inferioră a mușchiul ui constrîngetoru inferiorii, se aruncă în partea posterioră a larinxuhn între cartilagele cricoidă și tiroidă. Xevrulă larengeă inferioră din stânga, mai lungii decâtu celă din drepta, nasce mai josă, îmbrățișeză încovoitnra aortei, se urcă în imghiulu alcătuită de trahee și de eso- fagă, și se vîră și elă tută supt constrîngetoru lu inferioră și iirmeză acelaș drumă. Nevril kiringei inferiore procură mai multe rămuri la trahee și hi csofagîi, la mușchiulă constrîngetoru inferioră alu farin.xulul, și la toți mușchii intrensecl al larmxulnl. Procură asemenea, dar mal eu seină celu din stânga. r) firicele esofagiene: firicele pericardice; și d) firicele bronchice, cari sunt cele mai numerose, și cari însoțesc» bronchele în plămânii. 3" llămurele. esofapiene, foi te numerose, înconjură. surfața esofagului, și ■AcatweaCăîm pletitu rit esofapiend hirte complicată. IU. Hamuri abdominale seu terminale. 1" 1'ldmâim-pustricuUi din stânpfi seă anterioră, când ajunge la fața anterioră a căpeteiulul stomacului numită cardia, alcătuesce adesea-ori uă împletitura, împletitura cardiacă, forte d^sâ; la urmă elfi se respândesce parte pe fața an- terioră a stomacului, și parte în ficatu. Udmurile stoma- cale însoțesc» rămnrile arterei coronare și se îmbucă cu rămnrile simpaticului. Hăituirile apatice a plămâno gastri- cului stângă se îndrepteză in drepta între lamele epiplnn- nului gastro-epaticu .și se aruncă în ficată. 2° Nevrnlă pldmâtm-pastrienlu din drepta. seu posterioră. situată mai ântâiu pe partea, posteriori a cardii, procură câte-va ramuri feței posteriore a stomacului și cea mai marc parte a lui merge de se aruncă la partea internă a ganglionului seini-lunară din drepta, în vreme ce la partea externă a ăstui ganglionii, vine de se aruncă ma- rele splancnică, ramură a simpaticului. Plămâno-gastriculu din drepta, deosebita de ramura destinată ganglionului semi- lunarâ, mai procură rămurele fiirte subțiri, la pancreas, la splină și la împletitura r nichilorfi, rămurele ce se îmbucă cu ritmuri d ale simpaticului. Euw'tiatiea nevridnî plămano-pastriculal. Fisiologia ăstui 2<»8 nevru lasă încă mult de dorit ; opiniitndc fi si ologi loru -mjt încă împărțite în privința funcțiunii hu. Este el mi nevru curat sunțibilă. cure împreună cu spinaluli'i ar forma nă pereche, comparabilă cu perechile rachidiene. precum uni tisiologl o pretindă, sau chiar de la origina hu după opinia altoru tisiologl. ară con-titui elu tină nevru mixtă? Anatomistuln Cniveilhier. în urma investigațiiloră lui Claude Bernard. și exjieriențelorn hu (hauveau împărtâșascc ulti- ma ojnniune. și adaogă că. considerată ca ună nevru mixtă, tic va tote fibrele mișcătorc să ’i provie din îmbu- căturile lui cu spinalul». cu fațialulă. cu ipoglosidu. cu primele doue perechi rachidiene și cu marele simpatică, fie ca uă porțiune din aste fibre inișvătdre să ’i aparție în propriu, plăinâno-gasttieiilă presidă: 1" Laralix‘intit pricinuită sen de trunchiulă întregii, seu de unele rămuri ale plăinâim-gastricului. Dm aste piuituri de vedere. pl.ămâno-gasfriculă exerseză uă influență asupra foncțiuniloru digestive, respiratori’ și circulatorie. «i. LoncțuniUc flăjestire. I’lămâno-gastriculă conți ibne a procura snnțibilitatea basci liinbei și farinxuluî, elă singură o procură esofagului și mucdset stomacale. Totă elă trans- mite ancefalnhii. împreună eu gloso-farcngianulă și cu tri- gemenulă. exitațiunea ce produce asupra astmă părți, pre- sența substanței alimentare, și care determină al 2-lea timpii ală înghițiturei alimentului. Aceleași cxitațiunl exer- sate asupra membranei mucosc a esofagului seu a stoma- cului. producă, printr’uă mișcare resfringătore. contracțin- nea fibreloră miișchiulare a esofagului, dm care resultă ală 3-lea timpă ală înghițiturei, seu contracțiunea tibreloră stomacale, cnntracțnme ce pune în mișcare în astă organă alimentele și favoriseză digestiunea. Exitariuni de uă na- 2H9 tură diferență, exersate totu asupra acestora membrane, de- termină vărsătura. Pe de altă parte paralisia soft rctezela plăinâno gastricului distruge contraețumea mușchiloru farinxuluî, esofagului și stomacului, și în astă casă înghițitura alimenteloru este îm- pedicată'. alimentele start imobile în stomacu, nefiindu udate de câtă pe surfață desiPulu gastrică ce se împuținez». I>) Pauctiiinile respieatăre. I’iâmâno-gastriculu procură simțibilitatea asupra membranei mucose a larinxulul, a trachei și a broncheloră. Asta nevrn paralisatu, nu numai simțibilitatea porțiunii larinxulul de d’asupra glotel dispare, dar toți mușchii larinxulul, al trachcl și ai broncheloră încet tiză de a se contracta.; cea ce produce, afonia și înce- tarea tuturor mișcăriloin vocale și respiratorii ale larinxulul. <•) Jancțătnile respiratorii. Plămâno-gastrieulu rcgulcză bă- tăile inimel cari se accelerez» prin tăierea ăstui nevrn, și care din contra se slăbescfi prin întărîtarea lui. .1 ll-u pernițe. seă uerril spinali. Nerrală spinala, Seu nerrulii accesoriii a. hă Willis, își are origina aparentă pe părțile laterale ale bulbului și ale regiunii cervicale a meduvel, prin doue feluri de rădăcini unele superiore seu Mbere, cari alcătuescu unu mănuchiă deosebită dedesuptulă rădfeinelcru plămâno-gastricuhil, și altele interiore sort mfdtiom e ce se întindă obicinuită pînă la origina perechel cervicale a 5a: între rădMnele ante- riore și rădec inele posterior? ale nevreloru laeliidiene pe fața posterioră a ligamentului dințară, ele sc urcă piezișă dc joșii in susu, și de dinăuntru înafară. și se împreună treptată pe unu trnnehiă comună. Origina reală a nevrulul spinală Rădeeinele meduvare au putută fi urmărite, în cordonelo meduvei, pînă la cor- nele anteriore a substanței cenușie, unde ele presintă ace- leași conexiuni ea rădrtcincle anteriore ale nevreloru rarbi- dienc. Rădeciucle bulberc ajungă pînă la tină sîmbitrc cenușiu, alături cu simburih* [dămâno-gastricubn. îndată. eu fireloră anastonmtice provenite de la rădăcina posteridră a primului nevru ravhidiutiă, seu fireloră ce’t procură plă- mân o-ga stricnhi in trecerea lui prin gama ruptă, seu fireloră simțitdre ce-'i aparținu în propriii. Iu urina tăieri răinnrei interne a spinalului, mușchii glutei și faiinxului se mat potă încă contracta daca se întărită plăinâno-gastricnln, cari procură a>toră mușchi rămurele deosebită de acelea 301 ale spinalului; respirați anca continuă asemenea, dar vocea mceteză. Ramura externă care provine de la măduvă. pune în mișcare mușchii sterno-niastoidiană și trapeză. -1 !--<> pf.r'edte. .scit marele ipfxjloxft. Swuliî ipoijloHfi se întinde de la bulbulă rachidianfi la mușchii limbei și la mușchii regiunii supt ioidiene. (hîțjuiff «puipntd a ipoglosnlul se aHă în dunga ce des- parte olivele f măslinele i de piramide. El ti nasce printr’uă seric dc 10 —fire, pc aceași linie cu rădecinele anteriore ale nevreloru rachidiene; artera vertebrală trece pe dinain- tea loră. iar artera cerobeldsă inferidră internă trece pe dinapoiulu loru. Oriț/infi reahl. Firele, ipoglosnlui potu fi urmărite piuă pe păretele inferioră elă ventriculul alu 4-lea unde se pierdu intr’nnii sîmbure ce se întinde pînă la căpetâiulă inferioră ală bulbului și care pare a fi alcătuită do basa cornului anterioră ahî meduvel. După unii autori nevriî ipogloși sară încrucișa la origina loră, și sîmhiiriî loră ară fi uniți îm- preună prin fibre transversale. Nevrulă ipoglosu nă-dată cșită din dunga ce desparte oliva de piramidă pătrunde dnra-mera la nivelulă gănrei condi- lienc anteriore, străbate astă gaură, și se îndrepteză ver- ticală in josă, pe dinaintea mușchiloră prevertebrall, între artera carotidă internă la partea dinăuntru și vena jugu- lară internă ce rămâne la partea dinafară. La nivelulu părții posteriore a digastricuhii. își schimbă direcțiunea îndreptându-sc de dinapoiă înainte, înerneișeză arterele ca- rotida internă și externă, dinaintea cărora se aHă, se în- covdie dc josu în susu și pătrunde în fața inferioră a limbei. Marele ipoglosă, cmc în porțiunea sa verticală se aibă adâncă pe lungulu colonei vertebrale, când își schimbă di- recțiunea devine superfițială și nu maî este despărțită de piele de câtă prin mușchinlă pielosă și sterno-clido-mastoi- diană. La urmă, se adâncesce la partea dinainte, lipindu-sc de mușchinlă io-glosă, stă acoperită în parte de digastrn, de stilo-ioidienă, de glanda sub-maxilară, și în sfirșitfl se 302 vîră în genio-glosă de dinapoiu înainte, lăsândn artera la partea externă și se împarte într uă mulțime de rămuri terminale cari se risipescu în mușchii io-glosu, stilo-glosu, genio-glosu și linguală, îmbncându-se cn numerose rămuri dale nevrulul limbualfl; fibrele lui cele mal aoteridre mergă pînă la vîrfulă limbei. Deosebit ii de anastomosele și de rămurile terminale, marele ipoglosu procură în drnmulu lui: 1° la nivelulu în- torsăturei lui după carotida internă, uă ramura. care se îndrepteză in josu și înainte, incrucișeză fata ex- ternă a carotidei externe, merge d’alunguiu carotidei pri- mitive, și uă-dată la nivelaId părții mijlocie a mușchiului omo-ioidienâ. se împreună cu ratrmsa coborhore internă a împletitureî cervicale. Împreunarea actorii doue rămuri alcătuescu uă mică împletitură ce se află la partea externă a jugularei interne, din care împletitură pornesc.il rămurele ce se respândcn3). Ligamenfnlu dințară se află între dînsele. Acesta este origina apare.nM a nevreloră rachidiene. câtă despre origina Iară renhl, ea se află în substanța cenușie a meduveî. I’ă-dată eșite din măduvă, rădăcinele anteridre ea cele posteridre eonvergeză unele către altele, forineză grupuri cari se împreună între dînsele si alcătuescă perechile rachidiene. Deosebirile ce presintă rădecinele anteridre și rădecinele posteridre sunt cele nnnăfore: 1° rădăcinile anteridre nască multă mal aprdpe de linia mediană decâtă rădecinele pos- teriorc; 2’ aceste din urmă pornescu tote dintr’uă dungă lineară de substanță cenușie, în vreme ce cele anteridre pornescu într’unu modă neregulată dintr’uă mică coldnă albă: 3° rădScincle posteridre în fote regiunile sunt multă mai vohunindsc și mal numerose decâtu cele anteridre, și acestă diferență se observă mai cu seină la regiunea cer- vicală. Cruveilhier atrihue acestă diferență destinațiunii râ- ddcinelnru posteridre cari simt rădecinele nevreloră de sim- țimîntă și este cunoscută că organele de simțimîntă pri- mescă în proporție unu mal mare numără de nevre de câtă organele de mișcare; 4° rădăcinele posteridre se mal leo- sibescă de cele anteridre prin presența ganglionului, numită ganglionul î< spinală seă lutreverte.brală., la nivelulă găurel de unire. Kădăcinele anteridre nu se amestecă de lucii cn aceste ganglione, nici con trib ne la formarea loru, ele nu .104 se lipescu cn cele posteriore. nu se contopesc ii cu (linsele ) ră- dăcincle posteridre sunt, multă mai voluminose de câtă cele anteriore, cea ce nu se observă le cele-l-alte regiuni. cj perechile cervicale mergă crescândă în volumă încependă de la prima pereche pînă la a opta. 305 2° Perechile dorsale; a> nu mărul fi și volumulfi lorft este A»A/₍ mal mică decâtu la tote perechile; l>) rădăcinele posteriore/^/ A sunt de acelaș volumu ca cele anteriore. I' Sₛ«, 3* Perechile lomhere și sacre; a) rădecinele loră sunt multa \ »\ ' mai numerose decâtu la regiunea cervicală; b) rădăcinele : posteriore sunt mal voluminose decâtu cele anteriore, nu însă în aceiași proporțiune ca la regiunea cervicală; r) ră- decinele lombere și sacre au uă direcțiune aprope verticală. //. Rd marile posteriore. ale itwelori) rachidiene. Preparat iunea. Sd se despice, pielea începe udă dela pro- tuberența occipitala externă pinul la coxis, Sa se disece cu inuhd grife inelea rare corespunde la ajiofisele spinose, mal cu senut la nivehdu trapezului, și să se păstreze ramurile pielei. Sil se disece cu aceașl grije mușchii de supt gnele. Să se aibă multă grije la disecțiunea spaciului celulară ce des- parte sacro-lombarul fi de lungultt dorsală. Tdte. nlmurile posteriore ale nerreloră rachidiene, cu în- cepere dela origina loră, înafara găurei de unire, se îndrep- teză înapoi spre masele musculare ale țefel, ale spatelui și ale lombeloru. precum șl spre pielea acestora regiuni; tote ramurile cufanee străbată prinderile mușchiloru superficiali ai spatelui la uă mică distanță de vîrfnlu apofiseloru spi- nose. Ele se împartă în rămuri supt-occipitale, cervicale, toracice și abdomino-pelviene. Ramurile supt-occipitale sunt în numiră de doui; cea dântâiu ese între occipitală și atlasă, se îndrepteză înapoi, și procură îndată uă ramură care cobora în josu înconju- rândii fața posteridră a apofiseî transverse a atlasului și merge de se pierde în mușchi marele și micu drepți pos- teriori și marele și mică oblici ai capului. zl două ramură supt-occipitabl, mai voluminosă, numită marele, nevru occipitală, esc între atlasu și axisă. trece pe supt mnșchiukă marele oblică alu capului, se încovde în susă și înăuntru, se pune între fața posteridră a ăstui mușclnă și marele complexă și străbate partea superi oră a trapezului. La urină acestă nevru se îndrepteză în susă și înafară spre partea posteridră și superidră a pielei unde zu 3 OG se pierde îmbucându-se prin firele lui cele externe cu ra- mura occipitală a împlctitnrel cervicale. Marele nevru occipitală după ce a trecută între atla.su și axisă, procură : I" uă ramură anastomotică care înconjură de josă în susu fata posteridră a apofisel transverse a atla- sului și merge de se împreună cu uă ramură ce provine dela prima ramură supt-occipitală. 2ⁿ La același nivelă a doua ramură anastomotică care înconjdră de susu în josu apofisa trausversă a axului și se împreună cu ramura pos- teridră a părecheî rachidiene a treia. Cruveilhier a numită aceste arcade nevrose împletitura cervicala posteridră. 3° Ră- muri mușchiulare cari se risipescu în marele și miculu com- plexă, în spleniusă, tranversalulă spinosă și în partea sn- peridră a trapezului. Ramurile cervicale sunt în numără de șdpte. șdse pro- venite din ultimii nevri cervicali și una din primulă nevru dorsală. Tdte aste rămurî se îndrepteză mai ântâiă între marele complexă și transversalulu spinosă, străbată prin- derile spleniulnl și trapezului și se risipesc fi în pielea tetei. Ramurile loru se împartă în marele complexă, în transver- saruh'i gâtului și tranversarulu spinosă. Singura ramură posteridră a nevruhil cervicală ală 3-lea se deosibesce de cele-l-alte printr’uă ramură anastomotică urcătore, care aL cătuesce uă arcadă împrejurulu părțel posteriore a axului și se împreună cu nă ramură coboritore a marelui nevru occipitală, și printr’uă ramură ce străbate rrapezulO, se urcă, pe lângă linia mediană și se sfîrșasce în pielea părțel midlocie și posteriore a țefcl. Hamurile toracice își au origina loră în nevri! dorsali, încependu dc la ală 2-lea pînă la ală 8-lea inchisivă. Ele se împartă îndată în ramurd umscltiulard destinată mușchi- loru sacro-l om beri și lungului dorsală, și raman) rulauee care trece între lungulu dorsală și transversalulfi spinosă, străbate prinderile trapezului și marelui dorsală și se sfîr- șasce în pielea spatelui. Hamurile alulomiuo-pelviene provină de la rămurile pos- teridre al ultimiloru patru nevri dorsali, de la nevri lom- buri și nevri sacri. Ele trecu între sacro-lomberă și hm- gnlu dorsali"), procură rămurele astoră mușchi, transversa- 30Î Inhii spinosă și maî josu masei mușchiulare comune, stră- bat ii aponevrosde posteriore ale abdomenului și se împart ii la pielea regiune! lombere și regiuni loră sacre și conigiene. Râm uri le lombere procură rămurl coborîtore cari încru- cișeză creasta ibacă și se răspândescă în pielea părții pos- teriore a bncilorfi. Ramurile posteriore ale nevriloru sacri esu prin găurile sacre posteriore. 111. Hamurile anteriore ale nevreloră ruehidiene. Tote aste ramuri se indrepteză înainte și înafară și sunt mai voluminose de câtă cele posterioră; ele 3’00 împărțitei în aptă rămurl cervicale, tlou£-spre-1) hnpletitura cervicală procură accesoriului lui Willis. uă ramurii anemfomofied voluminosă, care nasce din a 2-a pereche dc uă-dată cu ramura occipitală externă, se îmbucă cu accesoria lut Willis, și se aruncă în mușchiulu trapeză. ej l’ă ramurii destinată totu trapezuM. nasce din a 3-a pereche, se indrepteză pieziși înapoi și în josu, și pătrunde în desimea mușchiului. 1) lldmurde superiore ale unghiularului și romhoidulul. nască din partea posterioră a perechiloră a 3-a și a l-a cervicale, se indrepteză pieziși în josă și înapoi și se îm- part pe aștl doui mușchi. Mimurile anteriore ale perechilură cervicale a ii-a, a <>-a, a i-a șt a 8-u, și a pereckel dorsale l-a. Aste ramuri se deosibescu prin volumulă lorii mal mare decâtă alu coloră precedente. Ele corespundă, hi eșirea 312 lorii din găurile de unire, la mușchii scalenl pe cari îi des- partă umilă de altulă, și cărora le procură câte-va rămu- rele, se împreună îmbucându-se între densele și constituie împletitura bracliială, din care pomescO tote nevrele cari se împartă la membrulu toracică. Fie-care din aste rămuri procură uă râmurică de comunicație cenușie, cele superiore, ganglionului cervicală midlociă, cele inferiore, ganglionului cervicală superiorii. împletit ura brach iald. Premia rațiunea. Să .se taie pielea pe linia medianii a ster- nului și a gâtului phiă la bărbie; sil se fard alte doua tăieturi transversale de dinăuntru mafurd, una pe supt băr- bie, și alta Jasă pe xiqit marginea inferidră a tendoiudul marelui jieeturalâ. Sg se desfacă mușchiul" sterno-mustoid inuil, de prutderde Iul inferiore, șt seil să se ristârne în susă, seu să se ardice de tută. Sa se taie transversală mușchii marele și micidă pectorală pe lângă prinderile loră de toraxă și să se ristdrue îu susă spre cerfulă umerulul. Sd se taie eu fe- restrenlă clavicula la midlocă, eea ce na permite a da cu to- tală înafară membrulu superiore, și astfelu se m putea pre- para cordonele nevrose dela origina impletiturel si piuă la sfîrșitulil loră. Împletitura bracliială este alcătuită de îmbucăturile ramu- rilor ă anteriore ale ultimiloru patru nevri cervicali și a primului dorsală. Alu u-lea nevru cervicală, după ce a eșitu din gutiera apofiseî transverse, se îmbucă cu împletitura cervicală și se îndrepteză pieziși în josu și înafară, unde întâlnindu-se cu alu (>-lea nevru cervicală, care urmeză aceașl direcțiune, se unesce cu densnlfi, formeză amendol nnft singură trunchiu, care îndată se și bifurcă. Alft 8-lea nevru cervicală se îndrepteză in curmeziș! înafară, și în- tâlnindu primulu nevru dorsală, care se îndrepteză în susft, se uneseft ca cel precedent! împreună, și aleătuescu unu singură trimchiă, care se bifurcă asemenea. Alft 7-lea nevru cervicală, isolatu mal ântâiu, merge între ambii trunchi precedent!, și la nivelulfi primei coste sc bifurcă și elu, și din rămuriie lui, una merge de se unesce cu ramura in- 313 feriorâ provenită, din trunchiul» nevriloră ală 5-lea și ahl (Mea, iar cea-l-altă se nnesce cu ramura superioră a trun- chi ului formată de alu 8-a cervicală și de ântâmlă dorsală. Împletitura brachială se aHĂ iu raportă cn părțile următore: Nevril cervicali ce uă formeză îndată ce esu din găurile de unire și din gutierele apotiseloră transverse ale vertebrelor ă cervicale, se găsescă în spaciulă unghiulară ală inușchi- loră scalen!, d’asupra arterei supt-da viere; străbată în urină pieziși adâncătnra susă-claviculară, și se află aco- perițl, de aponevrosa cervicală, de mușchiulă omo-ioidiană, de pielosulu, de căpfttf iulu externă seă clavicularu alu muș- chiului sterno-mastoidiană și de piele, avendă între denșii artera cervicală trangversă. La urmă împletitura brachială trece supt claviculă și corespunde; înainte, la mușcliiulu supt-clavieră, la artera și la vena supt-claviere; înapoi, la mănuchiulă superioră al mușchiului marele dințară, la ântâiă costă, și la primulu spaciulă intre-costaln. Dedcsuptulu cla- viculei. împletitura corespunde: înainte, la marele și miculn pectorală; înapoi, la supt-scapu larii, hi marele dințară și la marele rotundă; înafară, la tendonulă supt-scapularului, care uă desparte de articulați unea umărului, și înăuntru, la aponevrosa axileră. Artera, vena supt-clavieră și împletitura brachială, des- părțite la partea loră superioră, se apropie între densele la snpțioră și alcătuescă aci ca unu triunghiu a căruia basă ar fi la- spaciulă coprinsă între scalen! și vctfu la articu- lațiunca scapiulo-umeralâ. La partea superioră, între sculer,i, artera se află dedesuptulă și înaintea nevriloră împletiturei; mai josu, se apropie de dânșii și le trece pe dinainte, și în sfîrșită, la supțioră, artera intră în muțloculu loră. Vena supt-clavieră, care este situată dinaintea scalenului anteriorii, nu se află mai de locu în raportă cu partea superioră a împletiturei, de care mai josu se află tot-d’a-una despărțită prin artera corespondentă. IuJnniUu,rde împletiturei brachude. împletitura bmelimlă se îmbucă: 1G cu împletitura cervicală printr’uă ramură ce primesce dela nevrnlă cervicală alil 4-lea; 2" eu marele simpatică: a) printr’uă rămnrică ce se aruncă în ganglio- nul» cervicală midlociă, seă, când acesta lipsesce, astă ră- 314 mutică merge Ia cordonulă ce împreună ganglionele cervi- cale superiorii și inferioră; !>) prin rămurele destinate nevrulul vertebralii provenită din ganglionulu cervicală inferiorii. împletitura brachială procură rămuri colaterale și ră- inurl terminale. Cele dântâiă, afară din una, mergu tote la mușchii cari înconjoră supțiora; cele de alu douilea sunt destinate la pielea și la mușchii brațului. 1. lianiitrile colaterale ale cuplet ilarei brackiale. Deosebită d’unu dre-care nuineru de iniei rămurele cari se împartă la mușchii între-transversali ai gâtului, scale- nulă anteriorii și scalenuhi posterioră. rămnrile colaterale ale împlctiturei brachiale sunt în numeră de doue-spre- (Jece. Ele nască: Cele dântâiă șese d’asupra claviculei, trei dedesuptulă ăstui osii, și ultimele trei în regiunea supt- claviculară. 1" lîunuua supt-dacieridal, nasce din nevrii cervicali ală 1-lea și alu 6-lea, se îndrepteză în josă pe dinaintea trnn- chiloru uevroșl ai împlctiturei brachiale și se sfîrșasce în mușchiulu snb-clavierii 2° Sevndu mu/li hilarului, nasce din ală 1-lea seă din ală 5-lea nevru cervicală, se îndrepteză cam înapoi, trece pe dinaintea scalenului posterioră, și merge de se risipesce priutr’uă mulțime de rămurele în desimea mușchiului un- ghiulară alu omoplatului. 3° Aerrulă rouihoiduhtl. pornesce ca și precedent ulii din ală 4 lea scă ală 5 lea cervicală, câte uă*dată printr’unu trunebiă comună, se îndrepteză și elă înăuntru și înapoi pe dinaintea scalenului posterioră și intră în adâncimea romboidalul • 4° Nereidă nunfi-srapiulară provine din ală 5-lea și alu G-lea cervicală., se îndrepteză înapoi paralelă cn căpeteiulă externă alu claviculei, se vîră pe supt trapeză -și omo-ioi- diană, străbate știrbitura coroidienă, intră în adâncătura susfl spinosă, lasă câte-va rămuri mușchiului din astă adân- cătură, se răsucesce de pe marginea externă a spinei-omo- platului, și intră în adâncătura supt-spin6să unde se sfîrșasce. 315 5° Nevrulă marelui dințară toracică posterioră, își arc origina in partea posterioră a neviiloru cervicali alu 5-lea, alu (Mea și ulii 7-lea, se îndrepteză în .josu, trece pe di- naintea scalenului posterioră și când ajunge la fața externă a mușchi ului marele dințară, procură câte uă rămurică la fie-care fâșie digitală a ăstui mușchi fi. fi⁰ și 7” Hamurile mușchiului supt-swpiular& în numără dc doue, una supe,vidră, care se îndrepteză in josă și in- afară și se sfîrșasce în partea superiori a ăstui mușchi îi; si alta inferiorii destinată părții interiore. 8° Nevrulă marelui pectorală, stă marele toracică externă, nasce din a 6-a pereche cervicală, se îndrepteză în josă și înăuntru, trece pe dinaintea vfenel supt-claviere și se aruncă în adâncimea mușchiului pectoralii; elfi mal procură uă rămurică care sc îmbucă cu nevrulu micului pectoralo. 9" Nevrulă micului pectorală, sită nuculă toracică ante- rior ă, a cărui origină varieză, se îndrepteză în josu tre- ccndu pe dinapoiulu arterei supt-claviere, primesce rămurică anastomotică dela pectoralul fi celfi mare, și se împarte în mal multe rămurl destinate atâtă micului, câtu și marelui pectorală. 10” Nevrulă accesoriă ală brachialtdul cutaueă internă; astu nevru este singura ramură colaterală a împletiturei hrachiale care nu se împarte Ia mușclă. I urte lungii și snpțire, își are origina în ultima pereche cervicală și în primulfi dorsalii. Dalimgulu mărginct interiore a îinpleti- tnrol hrachiale, elfi se aHă situată dinapoinlă vaseloru sub- țidrei și înaintea tendoneloru marelui rondă și marelui dorsală, străbate partea superioră a aponevrosei hrachiale. trece între densa și între piele, pînă la cotă, și procură rămurele cart se risipesefi în partea internă a brațului Astă nevru se îmbucă, lângă origina lut. cu ramurile la- terale stăbătătore ale nevreloru intercostale aht 2-lea și aht 3-lea. 11” Nevrulu marelui dorsală, nasce din trunchiulft de origină alu radiatului și ală axilaruhu, se îndrepteză în josfi pe dinaintea mușchiului supt-scapiulară. pe dinapoiulfi marelui dințară, și merge de se sfîrșasce în desimea muș- chiului marelui dorsală. 316 12’ Xev rulă marelui rondă, își are origina lângă cel ti preeedentO, se coboră pe dinaintea supt-scapiularulul, se încovoie după marginea Iul inferioră, și se sfîrșasce in mușchiul ii rotund ii. II. Udmurile terminale ale împletiturel hrachiale. Rămurile terminale ale împletită rei braclnale se pot fi grupa in modulă următorii: dintrunii trunchiu comunu in- ternă nască rădecina internă a medianului, brachiahilu cu- taneu internii și cubitalti: din ti’un fi nuncliitî comună ex- ternii, născu rădăcina externă a medianului și mușchiulo- cutaneu, și în sfîrșitu dintr’unfi alti 3-lea trunchiu comună, situată mal adâncă, pom eseu radialulu și axi laiul îi. Artera axilară aflându-se între cele două rămuri de origină ale medianului are dinaintea ei astă nevril, la partea dinăuntru ramura de origină internă e medianului, cubitalulft și bra- chialidfi cutaneu internă, la partea dinafară, ramura de origină externă a medianului și mușchi ulo-cutaneu, și inaptă radialulu și axilarulu. 1" Xerridă brachială eutaneă internă. Astă nevrn, situată mai ânteiă la partea internă și cam înapoiată arterei și nevrulul cubitalu. se indrepteză în joșii și cam înainte, și străbate aponevrosa brachială de uă-dată cu vena basilică, la nivelulu treime! superiore a brațului, Pînă a nu intra pe supt piele elu procură uă mică ramură care după ce străbate partea superiiîră a apo- nevroseî brachiale, se îmbucă cu uă ramură străbătătore a nevrulul între-costală alu 3-lea și se respândesce în pielea părțel interne a brațului. L'ă-dafă supt piele, nevrulu brachială cutanefi internă, merge d'ahingulfi vânet basilicc și d’asupra cotului se îm- parte în doue rămurl. Ud ramură anterioră care urmeză direcțiunea primitivă a nevrulul, și la nivelulu cotului se împarte în maî multe rămurele, dintre cari unele trecu dinaintea, și altele înapoiulu venei mediane basilice. Aste rămuri, cc potu fi urmărite pînă la cârpă, procură firicele 317 la partea internă și anterioră a ante-brațului. llauiura pos- teriorii seu ('pitroelewrt, mai mică decâtă precedenta, merge înapoi, și se îmbucă cu rămuri d’ale accesoriului bradtiului cutaiieă risipindn-se pe pielea părții interne și posteridre a ante-brațidnî. 2" Nevrulu uiuschiulo-cutaneu. Astă nevru, ce nasce, precum am vedntft, dintr’iinn trun- cliiă corn lină cu rădăcina externă a medianului, se îndrep- teză în josu, înafară și cam înainte, străbate inușchiulu coraco-bracliialft, îi procură rămurele. se așCijă între fața anterioră a b raci naiului anterioră și între fața adâncă a bicepsului, lasă astoru doul mușchi numerose rămurele, se resucesce după marginea externă a tendonulul bicepsului, și străbate aponevrosa Inactuală cam la nivelulu venei me- diane cefalice. Aci se împarte în mai multe rămuri, dintre cari cele mai însemnate trecu dinapoiulă astei vene, cele maî externe se răsucesc ti pe marginea radi ală a ante-bra- țului și se pierdu în pielea părții lui externe și posteridre; iar ramurile cele mai anteridre mergă d’alungulti feței ex- terne a ante-brațului. Din tute aste lămuri, unele se îm- bucă cn rămurele d’ale brac luai ni ni cutaneft internă și se întindă pînă la încheietura ante-brațului cu mâna, iaru altele se stîrșescu în pielea jumătății externe a ante-bra- țulni și potu fi urmărite pînă la nivelulu eminenței tenaru. 3° Nevruhi aj-ilarli. Nevrulu axilaru pornită din trunchiuiu comună cu ne- vrulft radialu, înerneișeză mal ântâiu tendonnJu mușchiului supt-scapiiilară, după care se rtsucesce pe urmă, trece între uuierusă și căpMdiiikî celu lungă nlCi tricepsului, printre miculu rondă ce se află d’asuprâ'J. și marele rondă ce este dedesuptn'i și însoțită de artera cireontlexă posteridră, ajunge în desimea deltoidului. Aci se resucesce după gâtulu umerașului, îmbrățișa udă jumetatea posterioră a ăstui gătii, și se împarte întruă mulțime de rămuri ce se risipescu în mușchi u Iii deltoidă și în articulați unea scapinlo-umerală. 318 Li intrarea lui în deltoidă, nevrulu axilaru procură. nă ramură destinată mușrliinlui miculil i-otundâ, și uă ramură ce înconjură marginea posteridră a deltoidului, se îndrep- teză în susă și înainte și se împarte în rămurele destinate pielei părței anteriore a umorului, și pielei ce acoperă del- toiduhl și partea superidră și externă a brațului. 4° iiipiIihuh. m&liaitll nasce prin doue rămuri, precum am vădutu mal susă: cea interni mal mică, merge mai ântâiă pe hingnlă mărginii interne a arterei axilare, peste care ticce mal la urmă și se împreună cu ramura externă, care acesta provine, precum asemenea am redută mal snsu, dmtr’unu trunchi ti comună cu cubi talul ă și cu brachialulu cnt-uieă internă. Nevrulu mediană se întinde dela împle- titura bracliială pînă la căpeteiulă feței palmere a primiloru trei degete și a jiimetâțil externe a celui dalii 4-lea. In partea lui superidră seu bracliială, elu însoțesce artera umerală aflând u-sc mal ântâiă la partea el externă, la urmă la par- tea el anterioră, și d’asupra îndoitnrel cotului, la partea ei internă. Ca și artera, nevrulu mediană merge pe lun- gulu mărginii interne a bicepsului și corespunde la partea dinăuntru, la aponevrosa bracliială care îkl desparte de piele, și înafară, la spacmlu dintre bicopsu și brachialnhl ante- rioră. La încheietura cotului, nevrulu mediană trece între căpetciele mușchiului pronatoră rotundă. încrucișcză fața adâncă a ăstui mușchii! și se așd<)â între cei donl încovoi- tori ai degeteloru, încrucișând u artera cubitala dinaintea căria elu trece. D’aci medianultl urinează în josu între stra- turile mușchinlare pînă la nivelnlă originel tenddneloră încovoitornhii sublimă, unde devine snpertițială, cobora între tendonulă marelui pahneru ce se atiă înafară. și ten- donulă micului palmeru la partea dinăuntru, și ne mai hindi! acoperită decâtu dc aponevrosă, trece pe supt liga- nientulă inelară alu carpului pe dinaintea ten luneloru pe cart le însoțesce. La palma mâniei, nevrulu mediană mai apropiată de eminența tenaiă, decâtă de eminența ipotenară, și acope- 319 ritu (le arcada palmer;! superfițială, însoțită de uă arterială provenită dela artera întrcosdsă, se lățesce și se împarte în răninrile terminale. Mevrulft mediani! presintă rămurî colaterale și rămurî terminale. 1° Rflurările colaterale. In porțiunea Inî brachială, me- dianiilti procură nă singură rămnrică care merge pieziși în josft și înafară, pe supt biceps, și se îmbucă cu nevrulu mușchi ulo-cutaiiefi. In porțiunea anti-brachială, procură mai ântâiu la nivehihî încovoitnrel cotului, uă ramură destinată mușchiului prematură rotunda, din cari nască rămurele ce se împartă la articu latin ne. Din fața Inî anteridră pnrnesctî mai multe rămurele destinate mușchi lori! stratului super- fițialu anteriorii, cari tdte se îndrepteză în josu și se risi- peseft în desimea pron at oni lui rotund fi, marelui și micului palnieni, și încovoi toni Iul sublimii; din fața hu posteridră porneseu asemenea rămurele cari se cobora și se aruncă pe fața anteridră a mușchiului hingiihl încovoitoru ah! de- getului cehi mare, și încovoi toni hi adâncă alu degetelorfi. Dedesuptulă încovoitnrel cotului, mediamilu mai procură după fața Ini posteridră uă ramură mică, ramura probatorului pat rut care merge d’alungnlft feței anteridre a membranei întreosose, intră în adâncimea ăstui mușchiu, îi procură câte-va rămurele și se risipesce în articulaținnile corpiene. Piuă a un se vîrî supt ligamentulu inelară alu carpului, mediamilu mai procură din fața lui anteridră uă ramură mică, ramura pal meni eutanee. care străbate aponevrosa antibrachială, se îndrepteză în josn între tenddnele muș- chi Ioni pahnerl și se risipesce în pielea părții superiore și externe a dosului mâineî. 2° Hamurile terminale ale metliamiltu. Aste ramuri sunt: a) nă ramură anastomotică cn cubitahilu, care se îndrep- teză în josu și înăuntru; /<> nă ramură mușchiulară des- tinată eminenței tenarii și care se împarte în micul fi ah- ductorfi, și în scnrtuhl încovoitonă; c) ramura colaterală externă a degetului ceh! mare, care se îndrepteză înafară și în josu, și care încnicișândft tendonulti lungului înro- voitoru propria și articulațiunca metecarpo falengiană co- respondentă, merge pe marginea externă palmeră a ăstui 320 deget fi pînă la vîrffi; u6 ră- murele, una miyerptiahi, și alta rtrhîiiei), llamurn palmară sujierjitifilă procură mai ântâiu firicele cari mergă de se pierdu în mușchii palmeră cutanen și adductoru alu degetului celă mică. și la urină se împarte în doue rămuri, dintre cari cea mal externă, mal volnmi- n<îsă, se îmbucă cu mcdiannln și coborăndo, >e sfîrșasce la niveluhî căpetvinlui inferioră alu spacinlm intermetacar- pianu alu 4-lea. unde procură Mwmv/e rnlalr.rale palmari' hitarmt a iiU'hiruhtl. și cjte.rwl a flayetulul cală mică: ra- mura cea mal internă se indrepteză în josă și înăuntru, trece peste fața anterioră a mușchiului adductoru alu dege- tului celă mică și merge de alcătnesce ramura rolairralii iiifarml fi nulul ileyetă. Ilumina palmcră afMwil. trece între prinderile adducto- ruhii și scurtului încovoitoru alu degetului celu mică, că- rora le lasă mici rămurele, se încovoie înafară, dinaintea mușc!iiloră întremași și din în covoitma el procură rămu- rele destinate tntuloru mușc hi loră întreosoși, mușchilorti lombricoșl celoră doui din urmă, și se sfîrșasce în adduc- tornlu degetului cehi mare Astu-felu dar nevrulă cnhitală prosidă la mișcarea muș- chiului cubitnln anteriorii și căpetâieloru interne ale înco- voitorulni adâncă alu degeteloru, la mișcarea mușchilor» eminenți ipotenarti, a intreosoșiloru, a addnctorulnl dege- tului celu mare și a ultimilor» lombricoșl. Rămurile sim- țibile ce procură nevrulă cuhitală, se împartă pe pielea feței palmere a degetului celă mică și a jumătății interne a inelarului, pe pielea părții interne a palmei, pe aceia a jumătății corespondente a feței dorsale, precum si a do- sului ultimelor» două degete și a jumătății interne a de- getului alu treilea. fi’ Xcrrulît nulinlă. Xecrulu rwlialn provenită din împletitura brachială prin- tr nnă tronchiă comună cu nevrulă axilară, cobără pe dina- 323 poiuliî arterei axilare, pe dinaintea tendoneloru marelui dor- sală și marelui rotundă, înerneișeză fața anterioră a astoru mușchi, și ajunge în gutiera răsucită a umenilui acoperită de porțiunea cea lungă a tricepsului, între marele internă si marele externă. însoțită în astă demnă de artera ume- rală adâncă, merge pe marginea externă a ăstui osă prin spaciulă ce desparte liracliiahdă anterioră de supinatorulă celă lungă și primulă radiată externă, și trece pe marginea antero-externă a articnlațiunii cotului unde se împartă în două rămuri terminale, una anterioră și alta posterioră. 1° Mimurile colaterale ale radiatului in drumulă lui pe brațe radialulă procură, o) la nivelulă trecere! lui prin gu- tiera răsucită a umenilui, uă ramurii entanee internă, care străbate aponevrosa hrachială și se împarte la pielea părții posteridre și interne a brațului pînă pe la cotă; b) în lun- gnlă gutierei, procură rămuri mușchiului tricepsu, și uă ia- murd entanee externa care străbate aponevrosa și se res- pîndesce pe pielea părtei posteridre și externe a antebrațului; 1/ și în stîrșită, în spaciulă ce desparte bracliialulă ante- riorii de hingulă supinatoru. lasă rămurele cari se aruncă în desimea astni din urmă mușchiti și în primulă radiată externă. ‘2’ Mimurile terminale ale radiatului în minieră de dou£. ramura anteriorii și ramura posterioră- Cea anterioră coboră pe fața anterioră a antebrațului, între radia!ii externi și artera radială, pe dinaintea scurtului supinatoru, prona- torului rotundă și încovoitoruhn degetului celă mare. Cam pe la a 3-a parte a radiulul, astă ramură se resucesce înapoi pe după marginea externă a radiulul, trece supt tendonulu lungului supinatoru, la regiunea posterioră, stră- bate aponevrosa, și la nivelulă articulații! ni lor ă carpului se împarte în trei rămuri; cea mal externă din aste ra- muri merge pe lungulu mărginei externe a primului ine- tacarpiană și alcătuesce colaterala dorsala externă a dege- tului celă mare; cea de a doua cobără în primulă spaciu între metacarpianu si se împarte în colaterala dorsală internă a degetului celă mare, și colaterala dorsală externă a in- dicatorului; cea de a 3-a merge pînă la nivelulă spaciulni întredegitalu alu 2-lea și aci procură colaterala dorsală in- 321 a iudieator»!ui și rolaternki dorsala externa a medialul, liamura jiosteriord terminal# n radwluî. mal volumimîsă decătfl precedenta, străbate mușchiiilri scnrtulă supinatoru. se răsncesce pe radiulă de susă în justă, de dinafară înăuntru și de dinainte înapoi, și trece pe țața posteridră a ante- brațului între straturile mușchinlare suporțițialâ și adâncă a astei rcgimn. Pînă a un se răsuci, ea procură nă rănutrică radialnlni externii alu 2-lea, și uă rănmrică scurtului su- pinatoră. In regiunea, posteridră a antebrațului procură rămuri tntnloru mușcliioru supeibțiali și adânci, merge pe fața corespondentă a ligamentului ’ntreososu și se sfirșasec prin rămurele forte snpțirl în articulaținnile radio-carpiene si carp ie ne. XevrnlO radialu dar pocurându rămuri tricepsulnl, anco- neidm și mnșcbiîoru reginmlorti externe și posteriore ale antebrațului presidă la mișcările de supinaținne și de pro- națiune. Precum asemenea elu dă simțibilitatoa pielei părții interne a brațului, și pielei feței posteriore și externe a an- tebrațului. pielei jumetățil externe a dosului mâne! și acel cari acoperă fața dorsală a degetului celă mare, a indexului și a jumetățil externe a mediului. £ -î. Hamurile auferiore 'de tierrdoril dorsali. șefi uerrele iidrccostrde. Hamurile anteriore ale aerrelorîi dorsale, în numeru de done-spre-dece, sunt destinate inușchilorfi și pielei perețiloră toraxnlm și abdomenului. Pic presintă uă mare uniformitate, unele numai dintre densele presintă dre-carî particularități. A) . < ar arterele. etmnnte. Despărțite la origina loră, de rănnirile posteriore prin ligatnentulu costo-trausverseru su- periorii, ramurile anteriore intră în partea- din mijlocii a spaemhu întrecostala corespondentă, unde se atiă între plevră și între fâia ti 1 irosii ce ține de mușchiulu întrecos- talfl internă. La eșirea loră din găurile de unire ele procură vr uă doue rămurele ganglionelorn toracice corespondente ale marelui simpatică, se vîră la urină între mușchii între- costali internulă și externulu, și apropiindu-se treptată de 325 gutiera cdsteî de d’asupra, însoțite de vasele întrecostale ce se află d’asupra lord, pe la midlocukî distanței dintre coldna vertebrală și sternum se împartă în doue rămuri, una întreeostald și cea-l-altă ettfaned. 1° Htimtira întrecostald seă iimifcltiulthCiitaue'J, care este «-ontinuația trunchiului principală merge d'ahingnlă măr- ginei interiore a coste! și a cartilagiuhu costală de d’asupra, si la căpeteiulă anterioră ală spacinlul întrecostală, îlă stra- hate de dinapoi înainte, și încovoindmse puțină înafară se vîră între marele pectorală și piele la care se risipesce. In dînmnln ei ramura întrecostală lasă mai multe rămurele pe coste. 2" ihnnttra eutaiiee sciî str'lhdt'.Vore străbate pieziși muș- chiulă întrecostală externă, și după unu dre-eare drumu între astă mușchii! și marele dințară, se împarte în doue rămurele, una anteriorii scă directă, și alta posteriorii seă îwoeoild. Cea initeridni a primeloru optu nevre întrecostale merge orizontali! de dinapoi înainte, ajunge supt piele și trece printre degetaț.iilc marelui dințară, iar a aceloră ultime patru întrecostale, ramura anteridră se lipesce de piele în care se risipesce, îmbucându-se cu rămnrelile nevreloru de susu și de josu. Hnmitra posteriorii seu ineotoitd străbate îndată marele dințară și marele oblicii, se încovdie îndreptândn-se de di- nainte înapoi, între marele dorsală și piele, și după ce merge orizontală vr’uă 4—5 centimetri se încovdie din noii de dinapoi înainte, și se lipesce de piele în care se risipesce. B) . Caractere proprii ce aparținu fie-cilruia din neeril iu- trerotxtah. llamnra anteriorii a primului uerru dorsalii, mai voluminosă decâtu a celoră-l-alte rămuri dorsale, se împarte în doue părți, una urcătorc ce trece pe gâtulă primei coste și se vîră în împletitura brachială, iar cea-l-altă alcătnesee primulu nevru întrecostală, care nu procură ramura stră- bătâtore laterală, Ală 2-lea și ală 3-lea nevri iutrecustall procură ramura străbătătore laterală, ce se împarte într’uă ramură anteridră îndreptată spre sternum, și uă ramură posteridră, care merge, de se îmbucă cu uă ramură a hrachialului cutaneă internu, și se nsipescă în piele. 326 Alu 4-lea și ală ă-lea neeril întrecwdall; făinurile stră- bătAtore laterale procură rămurele la mamele. Al A fi-lea și ală 7-lea nevri întrecostall, se deosibescu de cel-l-alțl prin mulțimea răinurclcloră ce procură la partea superidră a mușchiloi u dreptulă celă mare și obliculu celă mare alu abdomenului. AlA 8-lea, alil D-lea, alil IH-lea și ală ] l-len nevri în- frecostall. Spaeiiirile întrecostale corespondente ale acestoră nevre fiindu multă mai scurte, aștl nevri mergă pieziși pe. fala internă a cartilageloru costale, străbătu prinderile dia- fragmuliil și se vira între mușchii tranversă si miculu oblică. După ce au procurată rămurele acestora mușc Iii pătrundă prin marginea externă a marelui dreptu ală abdomenului, procură ăstui mușcliiă rămurele. trccă pe marginea lui internă și se sfîrșescu pjintr’uă a doua ramurii xfrAliAtătâie anteriorii, cea dântâiu slrilbdtdture anteriori pvovenindă dupu marginea externă a marelui drepte; ambele aceste rămurî intră în marele oblică și se risipescă la urmă în piele. Ala 1'2-leu nevru întrecostalu. Ramura radndienă care procură astă nevru ese printre vertebra dorsală a 12-lea și prima lomberă. Elă se îmbucă cu prima, lomberă printr’uă rămnrică ce coboră, se pune pe lungulă mărginei inferiore a ultimei coste, trecendă peste fața anteridră a mușchiului pătrată alu lombeloru. trece între transversă și miculu oblică, la urină între acestă mușcliiă și marele oblică, și se sfîrșasce ca precedcnții prin doue ritmuri pticil ce sc îmbucă eu perechea a 5-a- c) Hamara anterioră a perechel louibere a o-a: acesta ră- ni ură primesce interna pereche! a 4-a și constitue împreună unu tiunchiii eare se aruncă în împletitura sacră, supt nu- mele de nevrulă nacru-lamberă. împletitura lombard. împletitura lombard, seu lombo-abdominald. provine din îmbucătura ci implicată a rămuriloru anteriore a pereclieloru lombere. îngustă în susă, sc lățesce în joșii și se află si- 328 tnată pe corpulil vertebre lorii lombare, între apofisele tran- verse și mămiebil mușchi ului psoasu. Rămurile ce nască (lin astă împletitură se împartă în patru rămurl colaterale și trei terminale. /{(Imurile colaterale ale impletitarel lombere. 1" Jlamnra marea abdonumi-nerotald. Ea nasce din pri- inulfi nevril lombarii, se indrepteză înafară și în josu, resare din partea superidră a marelui pioasă, trece d’acurinezișulu între fața anterioră a pătiatnhil lomheloru. căruia îl lasă uă lămurită, și între fața posterioră a rinichiului, se vîră intre transversu și între micule oblică, merge d’nlnngiilă crestei iliace, și la nivelulu spineî anteriore și superiore a astei Creste, se împarte în doue rămuri. ramura «btlominald, și ramura genitala. a\ Ramara abdominala merge între micnlu obliru și transversu, la urmă între ambii oblici, le procură ciite-va rămuri. și se lisipesce prin rămuri străbătători? anteridre in mușchiuli! marele dreptă : de unde resiiltă că prin aste rămuri abdominale, se continuă aceleași rămuri abdominale provenite din ultimii nevii întrecostall. b) flamura geuitald, străbate micnlu oblicii, intră îu ea- nalulu inguinalu. și merge d'alimgulu feței superiore a cor- donului, pînă la nivelulu găurei externe a canalului ingui- nalft; aci se împarte în firicele transversale destinate la pielea pnbisulul și in firicele ce se coboră și mergi! de se risipescă în buzele cele mari la femeie, si în scrotum la bărbații. 2" /{amara mied alclomino-scrolaklț mal mică decâtu cea precedentă, nasce ca și densa din primulfi nevrn lombari!, se indrepteză asemenea totfi pe lungii hi crestei iliace, stră- bate transversal fi abdomen u iui la niveluhl spinei iliace antero-superiore, se îmbucă cu ramura genitală descrisă mai susă, și trecendu printre marginea inferioră a transversalul ;i între micnlu oblicii, străbate canalultl ingiiinalti pînă la gaura hi! externă și se împarte în pielea părții superiore a âcrotomului și a mareioril buze. 3’ Newu/li femoro-cutaneu nasce din ahl 2-lea nevrn 32 » lombarii, străbate partea superioră a psoasulul cehi mare, merge d‘alun gulii feței interne a mușchiului il iacii, trece >upt ligamente hl lui Eallope, ese din basenil prin știrbi- tura dintre spinele iliace anteridre .și se împarte în doue rămuri: re: cele anteriore se împartă în inuxfltiulo-cut'iueA externă și imiș- < hinlo-eittnneA internă; cele posteriore se împartă în nevrulu trirepsA Jeinor'.dă și nwnhi antenă internă. n) Nevridu niuaehudn eubnieă externă, supertițială și vo- luminosă, se împarte în rămuri mușchinlare destinate croi- torosuhn, și în trei rămuri rutanee stndHltiibîre cari după ce a străbătută croitorosnlă, la partea superidră a ăstui mușclnă, alta la partea din mi<)locu și cea de a treilea la partea inferidră, se risipescă pe pielea feței anteriore, in- teriore și interne a copsei. A) Serridă iniiyluido-ctitaneii internii, sc îndrepteză înăun- tru și sc împarte în mal multe rămuri cari tote străbată teca vaseloru le morale și morgă unele în mușchii pectineă 331 și ari duet om lu midlocifl, iar cele-1 alte urmândti-și drumulă primitivei la partea dinăuntru se prindă în pielea părții superidre și interne a copsei. e) Nevrulă trieepsulul femuralii se împarte în trei rămuri destinate celoru trei porțiuni ale acestui mușchift. se unesce cu a l-a pereche, și cea-l-altă coboră spre a b-a. care merge pe hmgnlă coxultu, în ligamentulu sacro-sciatică. ese din ba- senn și se pierde în fesiernlă celă mare și pielea dup’în- prejnru. Imph-titnra xacril. împletitura merii resultâ din împreunarea priineloră pa- tru rămurî sacre cu ramura lombero-sacră, care acestă din urmă stabilesc© uă comunicație între împletitura lomberă ⁿ cMoroiil'ilă xrit anală, nasce din marginea infe- ridră a împletitoreî sacre, ese din basenă prm partea inferioră a marel știrbitut! sciatice, se îndrepteză înăuntru, intră în cesâtnra celulară grăsdsă a adîncătmei isclno-rectale și se pierde în mușchinlă srrângetoră externă alu anusului și în pielea dup’împrejuru. 4“ Nevrulă obturatorului intern» își are origina la vîriulu împletiturii sacre, ese din basenu prin marginea inferioră a murei știrbit uri sciatice, se resucesce lupă spina sciatică, reintră în adâncătura pelviană prin mica știrbitură și se pierde în mușchiulu obturatori!, după ce ’i-a străbătută aponevrosa. 5° xfiiciwii internii, provine din verfulu împle- titurci sacre, esc din basenu prin marea știrbitură, însoțită de artera stiiciosâ internă, se răsucesce după spina sciatică, reintră în basenă ca și precedentuhl prin mica știrbitură. se lipesce de fața internă a tube roși tații ischionului. și se împarte în doue ramuri, una xnperit>ră seă peuirna, și alta inferioră seă periwulă. aj Ramura perineaht, după ce pro- cură rămurele strângetoruIni externă ah! anusului și uă ramură ia pielea dup împrejură, coboră. înapoiulă mușchiului transversă alu perineului, se răsucesce după astă mnșcliiă 334 și se împarte la rîndulu lui în două rămurl, una superfi- iMd și alta wMnetV. cea miperfitieda " periatului, însoțesce artera periueală. se indrepteză printre nponevrose, și se pierde în pielea acestei regiuni, în aceia a Inișeloru si a feței inferiore a 'vergel; ramura nduued trece de dinapniă înainte, străbate mușchiulu transversă ală perineuluî, intră in cesătnră celulară vecină și se sfîrșasce în mușchii tran- sversu, ischio-caveruosă și bulbn-cavernosu, precum și în membrana nmeosă a uretiulul A) Jîamvra xujteridra seă dorsala ergeî„ continuația trunchiului principalii a ne- vrnlui stiiciosfi internii, reese pe lungnlu rămurilont urcă- târe a iscliiomdul și coborâture a pnbisulul, trece pe lângă ligamentnlă atârnătmaî alu vergel, și însoțită de artera dorsală, se pune pe fața superiorii a penisului, între cor- purile cavernosc. In drumulă ei astă ramură procură în susă rămurele la pielea vergel, și în josu la corpulă spun- giosă ală metrului, și la membrana mucosă a ăstui canalii Ea femeie, ramura superiori merge la clitoris și ramura inferioră la pielea și la membrana mucosă a buzeloră celoră mari. fi⁰ Nwub'f fesieră superiorfl își trage origina din mar- ginea superidră a împletit lirei sacre, dar mai cu stimă din trunchiulft lombaro-sacru; se Indrepteză îndată înafară, trece prin partea superi oră a marei șt hiaturi scliiatice, pe supt piramidală, și se împarte în done rămuri. cari amețidoue se vîră între marele și micnlu fesieri unde se risipeseu. 7" Nerridă piramidal «lut, forte scurtă și puțină volu- minosă, își are origina în partea posterioră a împletitureî sacre și se pierde în mușchiulu piramidală. 8° Serridn gemnudul superiorii își trage origina, ca si precedentnlă, din fața posterioră a împletitureî sacre și se pierde în mușchiulă gemenele superiorfl. !>” Neuralii gemenului hiferioră și ală jnUrafuhtl eruralil, nasce alăturea cu precedentnlă, ese din hasenă prin mar- ginea inferioră a știrbiturcl sciatice cel mari, trece pe supt gemenele superiorfl și pe supt tendonulă obturatorului in- ternă, și se pierde in mușchii gemenele inferioră .și pă- tratulă crurală. 1(>" \erru!n mieulh isebiatieil. seă fesieridă inferiorii. 335 multa mal voluminosă decâtă tote cele-l-alte rămurî cola- terale posteridre, îșî trage origina din vgrfulu împletiturei sacre, ese din haseniî prin marginea inferidră a mareî știr- biturî schiatice, se îndrepteză verticală în josu pe supt mușchiula fesierulă celă mare căruia îi procură maî multe rămurele, și se împarte în dou€ rămuri, genitala și femo- raia, a) liaumra genitala, se îndrepteză înăuntru și în josă, se răsticesce «lupă tnheroșitatea ischiatică și când ajunge la pcrineCi se pune supt piele li care procură câte-va ră muri și se stîrșasce la partea posteridră a scrotomulni, seu la femeie în buzele cele mari, b) Hautnra femnrald, mal volumindsă decâtu precedenta, coboră pe tuberositatea ischiatică și merge pe dedesuptnlu aponevrosei crurale, pe hmgulu părței mediane a feței posteridre a copsei pînă la adâncătura genuchiulul. In astă drumu procură din ambele părți ale ei, rămurî cari străbată aponevrosa și mergă de te se împartă pieziși în mușchii poste- riori ai astei regiuni, și cari sunt: a) mumi" hmgeî por- țiuni a Irirepxulni; b) mmurn semi-teudiuomdui; c/ Turnura Keuii-meuibramutuiui; d) ramura inarelnt addurtoră, inai mică decâtu ramurile ce astă mușchiă primesce dela nevrulă obturatorii, ramura porțiune) cel scurte a bicepsul ui. 1° Ser rulă sebi/dbă poplite, ă externă, una din ramurile de bifurcat iune ale marelui schinticu, se îndrepteză pieziși de snsă în josu și de dinăuntru înafară, se răsucesce după fața posterioră a condilulni externă ală femurului, după capulil peroneului și pătrunde în desimea mușchiului lungii peronieril lateralii și se împarte în două rămuri. nereidă mnxchudo-eutaw.ă. și nct-rulă tibială anterioră. Pînă a lin se bifurca elu procură ramurile colaterale următore: a) Secrahi safeuti perouieră, seu ramura accesoria a ne- rrului mfenă externă. Astă nevru pornesce din partea su- periori a scbiaticului popliteil externii, merge d’alungiibl tetei posteriore a mușchiului gemenele externă, străbate aponevrosa gambieră pe la midlocu și se îndrepteză puțină înăuntru spre safcnnlă externă, cu care se împreună în Misulil maleolei externe, și se pierde in pielea regiune! in- feriure și interne a gambei și în aceia a feței externe a călcâiului. b) humura cutuuee peromerd, care nasce supt precedenta, seu prinți unu țrnnchiă comunii cu densa, merge in josă, se pune supt piele, și ₛC împarte în rămurele ce se pierdu 337 tn pielea fetei externe a gambei, încependă dela partea in- feridră a geunchhilui și peni pe lângă maleola externă. e) lbiniitrl MK^biulnre, în minieră upt. piele. La. urină se îndrepteză pieziși de susă în josu și de dinafară înăuntru și cându ajunge la dosulă picio- rului. se împarte în doue rămuri: rămuri nmșcliiularc la doni peronieri laterali; b> nă ramură entanee care se pierde în pielea părții inferiore a gambei; r) nă ramură miastomo- tică ce se îmbucă cu nevrulu safenă externă, și care sc aHă pe dosulu piciorului și merge de șnsă în .josu și de dinăuntru înafară. Semtlii hbinlil anteriorii. a dona ramură de bifurcați nuc a sclnaticului popliteu externă, străbate partea superidră a mușcliinlm întimlctoră comună ală degeteloră, se alătură de ligamentulu întreososă și dc artera tibiala anterioră, pe care le însoțeșce pînă pe dosnlă piciorului, încrucișcză astă arteră, care la partea de. susă se aHă la partea lui dinafară, iar apiope de dosulu piciorului ea trece la partea dinăuntru, și la nivelnlâ ligamentului inelară ala torsului, 22 3:tn trece pe supt dânsulu întraceiașl tccă cn artera piciordsă și se împarte în două lămuri terminale; una externă și alta internă: r-na/nv/ extern^ se îndrepteză în joșii și îna- fnră și se pierde în mușclimlă piciorosu : ramura htfernri, ce ia numele de nemtlii adânen (dă dosului piciorului. merge pe limgnlă tendonului întindetoiului propriu alu degetului celă maro, și la nivelulă primului spaciu întredi- uitală. se împarte în doue rămurî ce alcătuesml colateralele dorsale adâm'i extenul a primului dcpefil și internd a de- 'jetului alil 2-len. Astă nevru se află acoperită pe fața dor- sală a piciorului de aponevrosa. ramurile Iul însă pe fețele laterale ale degetfloră stau supt piele. Nevrnlu tibialu anteriorii, penă a nu se bifurca în cele douS ramuri de maî susu, la gambă procură rămurele mușchiloră gambiernhî anteriorii. întindetorulă comună alu degeteloră. și îutindâtoriilri propriu ală degetului celă mare. \ecrnlfi xrbiatieii popldcă intern», a doua ramură de bifurcațmne a nevrnluî marele schiatică: mai volnmino^ă decâtu externii lă, urmeză dmmidă trunchiului marelui schiaticu. colnirâ verticală în adâncătnra poplitea, pe fața posteridră a mușchiului popliteă intră între mușchii gemeni, și la arcada soleernlni pe care uă străbate, ia numele de nevrulă tibialft posferiură. In astă drnmă. elă corespunde: înapoi la ună strată de ce-ătură grăsdsă. ce Iu desparte de apojievrosa poplitee: înainte, la vena poplitee situată și dânsa înapoiă și puțină înafara arterei, și procură ra- murile colaterale nrmătdre: o) snjenn eternă seă safena tibiaht care nasce în adâncătnra popii tea. se îndrepteză în josă și înapoi. pe supt aponevrosă, printre mușchii gemeni, străbate aponevrosa cam pe la mit]lucidă gambei. însoțită de vâna safena externă, și pe la marginea externă a ten- dontilnî lui Achillc, procură uă rămnrică la pielea părțel externe a călcâiului; daci trece pe supt maleola peroneală. după care se răsiicesce și mergând ă pe marginea cores- pondenta a piciorului, alcatnesce ncmtlft colaterală dorsalii externa a degetului ce'u mică, l ue-ori mai procură cola- teralele dorsale internă a micului degetă și externă a de- getului ală 4-lea; Al rd/mud hunșchiidare; cele mai supe- ridre sunt destinate gemeniloră, altele soleerulul, și popii- 339 teului: *•) nd mied ruinnrd articnlurd, caic nasce între con- dile, însoțesce artera articulară midlocie si se risipesce in a rt icni ați unea gen ne 1i i u 1 n I. 3" Tibiululii posterioră. Acest fi nevru, precum veijurămfl mai susă, urmeză nevrulfi scbiatie.fi popii te fi internii, merge însoțită de arteră și de vene între straturile mușchiulare superfițială și adâncă a feței posteriore a gambei, se pune pe lungul fi mărginel interne a tendonulul lui Acliille, sc răsucesce după maleola internă, străbate canalulu calcaneanti și ajungendu la căpeteinhî posterioră alu tălpei, se împarte in nevrulfi Ullposfi internii și nferulll tdlposil externă. In partea bn superiorii, nevrulfi tîbialQ posterioră se află Ia partea externă a arterei. pe la midloculu gambei trece pe dinapoiulfi ei. și la partea inferioră de tot fi, se află la partea ei internă. Ramurile colaterale ale acestui nevru sunt: a) câte-va rămurl ce se împartu la gambierulu posteriorii; b) rămurl destinate mu schi lorii încovoitoru! fi comună alu degetelorii și încovoitornlu propriii alu degetului celfi mare; c) ud runtitrd entnnce strt'tLdWore,, care străbate aponevrosa. d’a- snpra maleolei, procură rămurele feței interne a călcâiului și -o sfîrșasce la piele la partea posterioră și internă a tălpei piciorului. Hdnuirile terminale a uecruhd tibială posterioră. 1“ Nevrulă tălposă internii, mai vohiminosit decâtfi tălposulfi externă, se înd epteză înainte, încrmișiîză fața inferioră a tendo- n ului lungului încovoitoru comună, merge d'asupra mușchiu- lui abductorul degetului celu mare care Î1& desparte de talpa piciorului, la urmă între marginea externă a scur- tului încovoitoru a astriî degetă și marginea internă a scur- tului încovoitoru comună și se împarte în patru ramuri, dintre cari cea dântâiă și cea mai internă este cea mai lungă, în vreme ce cea din urină și mai externă, este cea mai scurtă. Pt'nă a nu se împărți în aste rămurl, nevrulu tălposii externă procură rămurele mușchiulare la abduc- torul u degetului celu mare și la scurtul fi înco voitorii comunii, precum și rămurele ce se pierdu în pielea mărginei interne a piciorului. Prima ramurii în care se împarte tdlposulH iutei ml, se îndrepteză înainte pe lungul ii scurtului încovoitoră alu de- «etuhiî celu mare, îi procură câte-va rămurele, și merge de alcătuesce coluterala internă " degetului edil mare. .! doini râvniră, merge dalimgulă primului spartă in- treososă, lasă uă rămurică primului lom bricul ii și se bifurcă, alcătnindu colaterala externă a delictului celu mare și cola- terala internă a degetului alii 2-lea. J trei" ramură încrucișeză primulu tendom't ală lungului încovoitoră comună ală degeteioru, se pune d alungulu spa- ciulnî întreososă alu 2-lea, și alcătuesce colaterala externii a delictului ală 2-leu și colaterala internii a degetului ală 2-lea. Și în sfîrsitu a patra procură colaterala externă a de<)ehdul ală H-lea si colaterala internă a degetului ală -l-'ea. 2° Nereidă tălpoxn externă, se îndrepteză de dinapoiu înainte, și de dinăuntru înafară. trece între scurtulu încovoitoră comună alu degeteioru și accesoriulu lungului încovoitm ă. și la nivelulă capului metatnrsienuhiî alu 5-lea se împarte în trei rămurî, doue mtperjitiale. și una adâncă. Însoțită în driimulă luî de artera tâlpiîsă externă, elu procură rănm- rele mușchiului abductoră alu miciihn degetu și accesoriului lungului încovoitoră comună. a) Rămnrile superfipude. ale nevruluî tălposă externă >e îndrepteză înainte și puțină înafară, și cea maî externă, după ce lasă uă rămurică scurtului încovoitoră alu dege- tului celu mică, merge de alcătuesce colaterala externa a degetului celă mică, iar cea maî internă merge d'alungnlă spaciulni întreososu alu 4-lea, încrucișeză tendonulu celă mai externă alu lungului încovoitoră comună și se împarte în colaterala internă a degetului celă mică. și colaterala ex- ternă a degetului ală 4-lea. h) Ramura adâncă, se încovoie îndată după origina ei. pe marginea externă a mușchiului accesoriă ală lungului încovoitoră comunii alu degeteioru, alunecă între fața adâncă a abdiictorulni oblică și între mușchii întreosoși și se în- dreptoză de dinafară înăuntru și de dinapoi înainte. Ea în- soțesee arcada arterială tălposă și se răspândesce în mușchii întreosoși ală primului spacift. Tutu astă ramură adâncă procură rămurele ahdnctorulnî oblică alu degetului celu mare, ultimiloru doul Imnbricoșî, abdiictorulni transversă, 341 la fie-care hitreososif tălposu seu dorsalei și in sfîrșitft la articulați imite tnrso-mctatursiene. SECȚIUNEA II. NEVRELE MARELUI SIMPATICU. t 'nele înșiruite pe hin- gulu cordoneloru rnarilorH simpatici, sunt astu-felu unite între densele, precum și cn ramurile anteriore ale perechilorti ra- cbidiene, prin mici rămurele scurte, considerate ca răde- cinele marelui simpaticii. Din partea loru anterioră nască uă mulțime de rămurele ce se îmbucă între densele (ramuri rffcrente) cari mergfi de se respândescu în viscerele gâtului, toraxulm și abdomenului. «} Ganglionele corddneloru centrale ale marelui simpa- tică sunt în același numără ca perechile rachidiene. cu deosebire la regiunea cervicală unde maî multe ganglione păru a ti împreunate. I Hiicinuitu ele se află între găurile du unire, la partea anteridră a colonel. I'ornia loru varieză, unele sunt nvalere, fusuforme. triun- gliiulare, scă piramidale. Cofww lorii este cenușie, cam roșcată: cnnxixteuhi Ioni este destulă de tare, aHându-se acoperită de nă membrană librosă. dm care tesarCi despărțitorii ce intră în desimea lorii. Atâtu aste ganglione. câtu ș. tote cele-l-alte cari tăcu parte din marele simpatică, au aceiași xtrnrtunl, ca ganglionele spi- nale și se compună: I" de fibre nwoxe caii întindr-ndu-se dela ună nevru la cehi-l altă. mi facă decâtfi să străbată ganglionulil; 2° de fire nem'se cari născu din ganglimie. .‘I¹ in șfîrșitu de numerose n"le iutcrwlit. Ganglionele truncliiloru marelui simpaticii se atlă unite între dîm.sclv. prin cmdiîne albe: scă de uâ nuanță puținii cenușie compuse de tuburi ncvrbșe. 343 Trunchiurile marelui simpatica, ca și întregulă sistemă ală nevreloră ganglionare, se află într’ună raportă forte strinsă cu sistemulu vasculară. La gâtă ei se află situați înafara carotidelor^ primitive interne, și înapoiulu vtnel jugulare interne. La foraxO. el se găsescă în laturile aortei, înapoiulă vt-ne- loră azygosă. In aMomeuii, mergă alături cu aorta și acela din partea dreptă se află dinapoinlă venei cave inferiore. In sfîrșită. în basenă, ei corespundă la artera sacră mid lucie. 2° Htlmurl aferente, comunicante, xeă rădftcinele wtuehă simpaticii. Mimurile aferente ale yanyliâneloru pornesc li dela medma spinării, dela bulbă, și dela prelungirea cerebrală a axului raclndiană, și akătuescu rădăcinele simpaticului în modulă nrmâtoru: ramurile anteriore ale nevreloră rachidiene pro- cură uă ramură nevrosă ganglionului corespondentă și uă altă ramură ganglionului de d’asupra. și astu-felă tie-care pereche rachidienă se află îu rapor ă cn doue ganglione simpatice. In regiunea cervicală, nude ganglidnele sunt mai puține, rădScinele seu rămurile comunicante provenite dela primele patru perechi cervicale mergă de se aruncă în ganglionulă cervicală superioru, ultimile doue se aruncă în ganglionulă cervicală inferioră, și a 5-a și a 6-a intră în ganglionulă midlociu, seu când astă ganglionii lipsesce, intră d’a dreptulă în cordonnlă de împreunare alu gan- glioneloru Mimurile comunicante provenite dela perechele craniene (afară de nevrele olfactivă, optică și acustică), se îndrep- teză spre rămurile utcătore ale simpaticului; fibrele loră cobdră în urmă pe lungulu celoră ale simpaticului și intră în ganglionulă cervicală superioru. Experiențele tisiologice moderne au demonstrată că rămurile provenite dela perc- chele craniene nu sunt decâtă îmbucăturile astoru rămuri cu rămuri ce pornescă dela simpatică, îmbucături ce se facă în sînulă caveruosă pentru nevrele mișcătore oculare 344 ale lui Wdlis, seu în ganglion uh'i lui Gasser pentru ramurile trigeinenului, seu la niveluliî găurei rupte posteriore pentru trunchiurile ce ești prin astă gaură. liitmuri cjiereiite ale gaugliiiHctorii simpatice. Din ganglid- nele simpatice pornescfi mulțime de cărnuri, din cari cele mal multe se aruncă pe vasele arteriale, se aplică și se împleticcscă pe densele, și le însoțescă piuă lu ultimele lorii împărțiri. Alte rămurî, din contra, mergă da dreptulă de intră în deosebite gangliune, numite /ptugUow. mulhx-il ale simpaticului, din cari pornescfl mulțime de firicele ne- vruse. cari constituă împletituri ce înconjură ramurile ar- teriale pe cari le însoțescă asemenea in organe penă la cele mai mici împărțiri ale lorfi. lîătnurile elferente ale ganglidneloră simpatice nu provină numai din fibre născute în celulele astorn ganglione, seă din fibre rachidicne cari s'au contopită în gungliune, ci șî din tibre provenite da dreptulă dela meduvă cari nu făcu decâtă să străbată ganglidnele și se ducă în urină împreună cu lămuri sim- patice do se împartă în organele cavitățiloriî splancnice. Desen pțimtea marelui simpatica. Marele simpatică, din ptmfulu de vedere alu descripțiu- nii lui, a fostă împărțită în patru porțiuni: cercicala, tlm- sa/aₜ aMominahi p pehncua. /. Porțiunea cerricakl a martini simpatică. A>tă porțume se întinde dela basa cranului, seă mai bine, dela bifurcațiunea arterei carotide interne, pîuă la mvelulidfi toraxului. și nu presintă decâtu trei gangliune. < apeteiulu ei superioră primesce răddcinele craniene ale tiinpaticului și se tmescc cu ganglidnele situate pe ramurile frigemcniihil și pe frmivhiulu fațialulul CăpCtciulă ei in- seneru intră în toraxu .și se continuă cu porțiunea toracică. lu < l alipi tunul îl rcrcicală stipcrună. Prcparuliiiue", Pa se ur>Hcc rainuru rorcspiimlenhl « fîllcei 345 ni lemne, sa xe despart a eu yrije fjawjlionulii etnicul ft supei un ii de ncrrti pdainâHo-yastriiH₎ ijloxo-fa rengiuna și nv- iehi ipoidosit duutjKHtdil cdrora yaniiliMinlu xe afla situata. f a sa .se pota vedeți ramura .superiorii seR carotidiand, sd se despartă cupidă iu doaf, pe linia medianii antero-jmxferidra; ,s<: desdndi gaura ruptă posteriorii prin partea el poște- rtnrd și sd se studieze rptur/lionidlt cervicalii superiorii și mim lut superiorii prin partea Iul inter ud. haugluinidâ cerririd.it, superiorii este lift umHătiuă dc CO- 16i) Raum relele Inem/ee, mai puține și mai miel decâtu pre- cedentele, trecu la partea internă a carotidei, se îmbucă cu rămnrile nevrulu! larengcu superioră și constitue ‘împle- titura larem/ee, din cari pornescu asemenea mnlțimc de ră- mnrele supțiri ce se îinpărțescă pe larenxu, pe corpulă ti- roidft, și pe partea superioră a esofagului. Cl. Hamttrelele cardiace se împreună tute, alcătuescă uă singură ramură numită nevrulu cardiacii superiorii, care co- 347 b«iră dc dinafară înăuntru, intră în toraxu și se aruncă pe inimă. D) . lldmarile anteriore set) carotidiene externe, în numerii dc vr’uâ cinci, se îndn ph'ză de ausfi în josu și de dinapoi înainte spre hi fu n ațiunea carotidei primitive Puținii d’a- supra ăstui punții, aste rămurl dau de rămurile glosd-fa- rengienuluî și plăinâno-gastricuhii, se îmbucă împreună și alcătuescu împletitura între-eurolidientl, în midloculu căria si; găsesce unii ganglioni), ijonylionul ii iufre-rurotidiauA. Din împletitura între-carotidienă și din ganglionii, por- nescu rămurele cari se împleticesc ti după carotida externă întocmai ca rămurile urcătdre provenite dela ganglionulft cervicalii se împleticesc^ după carotida internă. Ele înso- țescu diferitele ramificații ale carotidei externe penă la ul- timele el diviziuni, și alcătuescă mal multe împletituri se- conda re cari sunt : a) împletitura tiroidiend superiorii; b) bw- pletitura limbuald; c) împletitura fațiald ; d) împletitura au- ricularii posteriorii; c) îmjdetitura occipitalii; f) împletitura furenijiand inferiorii; <)) împletitura temporalii superfițiald ; h) împletitura mțixilară internii. E) . Hamurile posteriore șeii •ntușckiulare și osose, fdrtc puține și snpțirî, se îndrepteză înăuntru și se sfîrșăscii unele în mușchii lungi al gâtului și marele drepții ante- riorii silfi capului, în vreme eele-l-alte pătrundă în corpnlu vcrtebrelorO cervicale a 2-a, a 3-a, și a 4-a. 2° (ianglionulu cervical A midi aci A. Mal mică decât ii eele-l-alte doue gangliâne cervicale, astă ganglionii se găsosce obicinuită la nivehilii feței laterale și anteriore a corpurilor^ vertebrelorft cervicale a 5-a și a ti a, dinapoinliî arterei tiroidienc interiore; câte uâ-dată elu se aHă si maî josu și sc confundă eu ganghomilft cervicalii inferior 0. Elfi este legatii cn cehi superiorii prin doue trei rămurele și asemenea și cu cehi inferiorii, cându se găsesce deosebirii de dînsti. Rămurile ce nască dintr’însnlu simt unele ejterm- cari îhî legă cu nevrele cervicale a ă-a și a ii-a. si altele intuim, caii alcătnescă împrejuruhi arterei 348 tiroidiene uă împletitură și însoțesc» ultimile diviziuni alft ăstui vasu. 3° (î lungul» e 1 Arterele ce născu din aortă la origin seu cardiace ....... 2. Rămnri ec nască din aorta toracică A Arterele viscerale...................... 1 Arterele bronebice.................. 2. Arterele esofagiene................. lî. Rămurele parietale.................... Arterele întrecostale aortice . 3. Rămurî ce dă aorta abdominală A. Arterele parietale..................... I. Arterele lombare.................... 2. Arterele diafragmatice interiore . , B >‘tere.le «■oronar 30 32 33 34 34 35 35 37 37 37 37 38 38 40 40 40 41 B. Artere viscerale..................... 1 Truncliiulu celiacu ...... A. Artera coronară atomachică. .... li Artera epatică............................ 1. Artera pi lorică................... 2. Artera gastro-epiploică dreptă 3. Artera cistică...................... C. Artera splenică....................... 2. Mesenterica superiorii................ Bănuitele pancreatice ale mesantericei su 1. Răinurile intestinului mică .... 2. Rănmrile intestinului mare .... 3. Mesanterica inferidră................... 4 5. 4. Ilemurnidalelc interne superjoro......................... Colicile stângi.......................................... Arterele spermatice gesticula re la bărbații, utero-o femeie)........................................ Arterele renale seu emulgente.................. Arterele capsulare interiore și supetiure . . Artere ce născu din încovoitura aortei . . 'variene $ I. Trunchiulfi brachio-cefalicu. § 11. Arterele carotide primitive. . . 1. Artera carotidă externă .... A Rămnrele colaterale ale carotidei externi 1, 2 3. 2. 3. 4. 3» 4. Arteta tirnidienă superiori , l.aringea superiorii... Laringea inferidră seu crico-timidienă Ramura sterno-mastoidiană . . . . Artera facială seu mnxilara externă . liamura palatină inferidră . . Supt mentală . ......................... Hăituirile glandei supt-maxilare, flamura pterigoidienă................... Coronara se6 lalnaia inferidră . . . Coronara sen laliiala superiorii. Artera aripei nasului................... Artera limlmalâ......................... Artera occipitală....................... Artera auriculară posteriorii ... Arterele parotidiene.................. Faringicna inferidiă. urcătdi 7. faringiena inferidră. urcătdre seu faringo-ineningee B Ramurile prin cari se sfirsesce carotida externă . . 1° Artera temporală Transversala feței . . LTeetiiularele anteriore. Temporala mijlocie. . Frontale..................... la e«n>n» 42 42 42 43 43 44 44 44 45 46 46 47 48 48 48 48 4!) 50 50 51 52 53 54 54 54 55 55 55 56 56 57 57 57 57 57 58 5U tiU 61 61 62 62 62 63 63 63 360 pwin< Parietala............................................................... 2° Artera maxilară internă...............................................6'j A. Rămurile ce nască (lin maxilara internă lângă gatnln condilnluî tio 1’ Artera timpanică............................................bțj 2. Artera meningoe mijlocie șeii steno-spimisă..................l»> 3. Artera dințară inferidră.......................................Wj 4. Artera temporală adâncă posteridră.........................61 > 5. A dera maseterină.............................................66 6. Arterele pterigoidiene........................................6< 7. Artera meningea cea mica seu ptrrigo-meningc* . ... 67 B Rănmrile ce nască din maxilara internă lângă tuberositatea maxilară.........................................................67 I . Artera bucală.................................................67 2 Artera temporală adâncă anterioră.............................67 3 . Alveolara sen diiitara snjieridră.............................67 4 Artera snpt-orbitnră............................................67 C. Ramuri le ce nască din maxilara internă la verfu Iii adâncă turei zigmnaticc.......................................................68 I. Artera vidienă seu pterignidienă..............................68 2. Artera pterigo-pa latină......................................68 3. Artera palatină superiorii....................................68 I) . Ramura terminală a maxilare! interne sen sfemepalatină 68 II. Artera carotidă internă.......................................69 A. Artera oftahnică...................................................7l> B. Arterele terminale ale carotidei interne.................... 71 1. Artera cerebrală anterioră...................................71 2. Artera cerebralii midlocie....................................72 3. Artera comunicantă posteriorii a lui Willis.................. 72 4. Artera eoroidienă.............................................72 IU. Ilesnmatu asupra împărțirii carotideloru primitive . 73 ț- 3. Artera supt-clavieră................................................74 l. Artera vertebrală............................................7t» Artera spinală posteridră.....................................78 Artera spinală anterioră......................................78 Artera m-ehelosâ inferidră și posteriorii.....................78 Trunchiul» hasilaru.......................................................79 Artera auditivă interna.......................................79 Artera evreheldsă inferiorii si anterioră.....................79 Artera ecrebelosă superidră . . ....................79 Considiiratiuiu generale asupra împărțirii artereloru carotidei interne și vertebrale și a artereloru meduvei spinării. . 80 2. Tliimidirim inferiorii......................................81 3. Seapulara superidră sen susu-scnpulara.......................82 4. Seapulara postoridră seu enrvirala transversă................83 5. Maniera șefi toracica internă..................................83 6. Cervicala adâncă...............................................85 7. hitercnstaln superiorii.......................................85 36L Eigioa țț 4. Artera axilară.......................................................86 1. Acrojnio-toracica................................................87 2. Toracica inferioră...............................................88 ii. Scapulara inferioră seu susă-scapulară..........................88 4 Circonflexă posterioră...........................................89 5. Circonflexă anterioră...........................................89 11 Artera umorală..................................................9(1 Tniemla adîncă seu colaterala externă...................................91 Colaterala internă......................................................91 Ramura .stijierfițială a porțiune! cei mari a trucpsuliii. . 93 Ramura superfițială a braviiialuliu anteriorii . . . . . 92 A Artera radială.....................................................92 Recurenta radială anterioră.............................................93 Transversa interiără radială a carpului.................................94 Ramura rmlio-palmeră....................................................94 Transversala dorsală a carpului.........................................91 hiterososa dorsală a spacinlul metaiarpiann alil 2-lea • . 93 Jnterosoșa dorsală a prim ului spat in..................................95 Colaterala externă a degetului celu mare.....................95 Arcada palmeră adâncă...................................................95 li Artera cuhitală....................................................96 Triinvliinln reciirenteloru cuhitale....................................96 Interosusa......................................................... .... 97 Transversa anterioră cuhitală a. carpului. .............................97 Coilsidcraținnî generale asupra artereioru membrului toracică 99 4. Arterele interiore ale aortei.................................lIHf A. Artera sacra midlocie..........................................ll 10 H. Arterele iliace primitive.......................................1(10 șj 1. Artera iliavă internă seu ipogastrică...............................101 A. Rămurile interne seu viscerale...................................102 1. Artera ombilicală............................................. .102 2. Arterele bășivalo..............................................tO2 3. Artera emoroidală midlocie.....................................103 4. Artera uterina...............................................11 >3 5. Artera vaginală................................................104 B Rămurele posteriore și laterale seu parietale...................104 1. Artera ilio-lomberă.............................................104 2. Arterele sacre laterale........................................ 105 3. Artera obturatrice............................................ 105 l. Artera fesieră................................................ ItM» o Artera iseliiatică............................................. 106 l’. Ramura terminală...............................................107 Artera stiividsă internă ..............................................107 Artera perimndă....................................................... 108 Artera penienă.........................................................108 Artera buzei cei mari................................................. 109 Artera eljțuridienă....................................................109 3*2 Tanii’* S II. Artera iliacă externă Kăinurele colaterale . . ,.’} 1. Artera epigastrică.........................................U’ț 2. Artera cireonflexă iliacă seu iliaca unterioră............112 S III. Artera entrată șeii te morală...................................U2 1. Artera spt-cutanee seu abdominală..........................Ud 2. Arterele stiitiose sen genitale externe...................11A 3. Arterele mușchiulare.......................................U4 4. Artera femurală adâncă.....................................Ud îj . Artera mama anostomotieă..................................U7 § IV Artera poplitea........................................U r Hamurile colaterale....................................................118 1. Arterele gemene............................................UB 2. Arterele articulare seu colaterale superidre ale genunchiului internă și externă.............................................118 3. Arterele articulare seu colaterale interiore ale genunchiului . 1 HI 4. Artera articulară mijlocie................................119 S V. Hamurile terminale ale poplitel șefi arterele gambei . .119 I. Artera tibială anteridră...................................120 Artera piciorosă.......................................................121 Artera dorsală a metatarsuhii..........................................122 2. Trunchiulu tibio-perunieru................................123 A. Artera peronieră.....................................................123 B Artera tibială pnsterioră.............................................124 C. Arterele tălpdse.....................................................124 1. Tăipăsa internă...........................................124 2. Tălposa externă...........................................123 CAfTIULULC III Vasele capilare.......................................................12l> CAITRUJ’Lr IV. VgNELE secțiunea I. Considerați n ni generale..............................................128 A. Idee generală despre sistemulă v^uosii........................128 Venele sn[«'rtițiale................................................. 129 îmbucăturile și împletiturile venelorft......................130 Valvulele renelorfi....................................................131 li. Textura venolnru..............................................131 36» SECȚIUNEA II I Pnelc în jwtieiilaru. r Agi n* Venele plămânarc seu venele naicei circa laț iun!........................132 11 Venele circulațiunii cei mari............................................133 1. Venele cardiace mm coronare....................................134 2. Vena cavă superiorii seu eoboiîtdre.......................... .135 § 1. Truiicliiî vOnoșî braeliiu-eetaliiă scă venele neiminite . . 136 1. Venele tiroidiene interiore.................................. 137 2. Venele maniere interne.........................................138 3. Venele rli atrag mutice superiore, timice, pericardiee, mediastine. 138 4. Vena vertebrală................................................138 Ș* 11 Venele jugulare..............................................139 î. Vena jugulară externă.................................................139 2. Vena jugulară anterioră........................................140 3 Vena jugulară internă.........................................14LUW V. DESPRE VASELE LIMFATICE SECȚIUNEA I. Conskleraținnl generali:...............................................171 1. Origina vaseloră limfatice.................................172 2. Drumulu vaseloră limfatice.................................173 3. Sfirșitulu vaseloră limfatice............................ 173 4. Textura vaseloră limfatice.................................174 5. Despre ganglione seu glandele, limfatice...................175 SECȚIUNEA II Despre vasele limfatice în particulară.................................176 $ 1. Despre canalul 0 toracică și vena cea mare limfatică din drepta 176 A. Canalulfi toracică.............................................176 B. Vena limfatică din drepta seă eanahlu toracică dreptă, .177 § II. Glandele limfatice ale membrului inferioră și vasele ce se aruncă într'ensele.........................................177 365 PigHl* A. (ilandele limfatice..............................................177 B. Vasele limfatice. . ........................................178 1. Vasele limfatice ale membreloru interiore...................178 2. Vasele limfatice superficiale alo regiune! fesiere...........179 3. Vasele limfatice suporți!inie ale regiune! supt-mnbilivale a abdomenului.......................................................170 4. Vasele limfatice snpertițiale ale orga ne lor ii genitale externe la bărbații.......................................................179 Idem ia femee...........................................................180 § 3. (îlandele limfatice polviene și lombere și vasele limfatice ce se aruncă. într’enscle.........................................180 A. (ilandele pelviene...................................................18(1 t. Ganglionele iliace externe..........................................180 2. Ganglionele ipogastrive......................................181 3. Ganglionele sacre............................................181 B. Glandele lombere.................................................181 ('. Vasele limfatice ce se aruncă in ganglionele pelviene și lombere 181 S 4. Despre ganglionele aortice și vasele limfatice ce se aruncă într'ensele .................................................182 A. Ganglionele și vasele limfatice ale ficatului.....................182 B Ganglionele și vasele limfatice ale stomacului, a splinei și a pancreasului.........................................................184 C Ganglionele și vasele limfatice ale intestineîoru......................184 1. Ganglionele limfatice ale intestinului micu seu ganglionele niesanhnice.......................................................184 2. Ganglionele limfatice ale intestinului celui groșii seu gan- glionele mesocolice ..............................................185 3. Vasele limfatice ale intestinului micu.......................185 4. Vasele limfatice ale intestinului celu groșii...............185 § 5. Ganglionele și vasele limfatice ale toraxului.............185 A. Ganglionele..................................................... 185 1 Ganglionele toracice......................................... 185 2. Ganglionele nmdiastino.......................................189 3. Ganglionele bronchice seu plămânare..........................186 B. Vasele limfatice ale toraxului...................................186 1. Vasele limfatice ale pereților!! toracici....................186 2. Vasele limfatice ale organeloru conținute în cavitatea toracică 187 § 6, Ganglionele și vasele limfatice ale capului...............187 A. Ganglionele..................................................... 187 B. Vasele limfatice ale capului.....................................188 Ș 7. Ganglionele și vasele limfatice ale mombrcloru toracicei și a jnmftăței superiore a trunchiului..............190 A. Ganglionele......................................................190 B. Vasele limfatice.................................................190 l'repa rațiunea vaseloru limfatice.....................................191 3«fi Vir. NEVROLOGIA CAPITOUJLC I. (‘onsideratinni gelierale............................ .1513 £ I Idee generală despre aparatrilu nevrosii 193 £ II Textura sistemului nevmsii................................. ieră organele centrale ale sistemului nevrosn......................................197 jj 1 Dura-meră.................................................. 197 A. Dura-meră raeliidianâ............................................197 B Dura-meră cranienă................................................198 1. Cosa r-vtvhrului........................................198 2 Cortină cerebelului................................... 199 3. Cosa lerobolulni..........................- .... 290 4. Cortulă corpului pituiterb............................. 290 ți 11. Arabnoida..................................................291 A. Arabuoidu cranienă......................................... 291 B. Arabnoida raeliidianâ................................... . 2(13 C. Liclndidu supt-arahnoidiană.................................294 5 3. Pia-mera.....................................................294 ți 4 tlranulațiilc meniugee.......................................206 SECȚ11ȚNEA 11 Cfnfrnllt ticrrosit (tncrfulo-inedurarii ț; 1 Mfihiva spinării.............................................20K Măduva spinală propriu disă........................................298 Textura mwhivei spinale......................................... 2o8 Fniietiiinile inedtivei spinale....................................210 1 Despre mediiva spinării considerată ca organude transmisiune 210 2 . Despre măduva spinării privită ca centru de inervatiune . 211 ți 2. tbilbuln rachidianu................................. • 212 Textura bulbului...................................................214 Funiținnile bulbului rarliidianii..................................215 § 3. f'ndnberanți seu puntea Ini Varole...................21b ți 4 Veniriiuliilu alii 4-lea..............................217 367 Pagin* § o. Ccrebebilă................................................2Î8 Funcțiunile cerebelului.............................................221 l’ednnculele cerebrale................................................222 I nbcrmldn euadrigemene...............................................223 Apeductili! Ini Sylvius...............................................224 6. Ventricnhilu alu 3-lea. sen inidloiiă...............................224 Stratulă opticii......................................................225 Glanda pineală sen eonarium...........................................22b Tuberculele mani ilare................................................227 Tubei' cineremn.........................................................228 Cotorulu pituiteru......................................................228 Corpulu pituiteră.......................................................228 Chiasma nevriloru optici..............................................229 tț 7 Emisferele cerebrale șefi cerebrală propriii «lisă. . 230 Circonvohițiunile și seofikiturile cerebruhu............................23a Textura cerebruhu . . . ,............................................. 239 Cnnformaținnea interioră a cerebralul.................................24U 1. Corpnlu calosă............................................. .241 2. Boltii cu trei stilpî seu trigonulă cerebrală................242 3. Paietele transparentă seă septnm hicitlnnl................244 4. Ventrieule laterale ............................... ... 244 5. Membrana ventriculară seu lichidulă ventriculară. . . . 247 $ ti. Idee generală despre ancefală și despre conexiunile dife- riteloru părți.................................... . . . 248 CAriTOLULf’ 111. Despre porțiunea periferică a sistemului nevrosu seu despre .......................................................2o4 SECȚICNEA 1. Xevrelr aniotalo-racliiiliene..........................................2oo § I. Consideratului generali-................................ 255 1, Clasificați», nevrelorn......................................255 Origina nevrelorn......................................................2o< împletiturile nevrose....................................................2u8 1. Terminarea nevndoru la eorpuscnlii lui l’aciui.............201 9 Terminarea nevn-lnră la )»'!« și la inucosă Cm pusculele lui Krause, corpuseulele tai-tnlni....................................... .261 3 Terminarea nevrelorn de simțibilitate specială...............262 4. Terminarea nevriloru la nnișebi..............................262 5. Terminarea nevriloru la părțile fibrose . . . 263 (ianplionelc...........................................................263 Textura nevrelorn......................................................2bd preparatii)nea nevrelorn...............................................264 368 Patfina ș 2. Nevrele craniene......................... l-n pereche seu nevrele olfactive . Biiihulă olfactivă..................... Funcțiunea nevrelorft olfactive .... A 2-a pereche seu nevrele optici . A 3-a pereche sen nevrii mișcători ochiul; ari comuni A 4-a pereche seu nevrii patetici .... \ 5-a pereche seu nevrele trigemeue. j. Ramura oftaimică a lui Willis mbito-frontală, riiiră a jierechei a 5-a......................... 2. Ramura maxilară superiorii.................... mutra supe- ț Nevrele neganglionare........................................ j] (langlionulîi sfeim-p;>latină seu ganglonulh Mei kel . Nevrulu maxilară inferioră..................................... C. I. Rămurile colaterale.......................... 2. Rămuri abdominale ale iievrulni maxilară infi A 6-a pereche scă nevrele mișcător? ochiu aliductore................................... A 7-a pereclm sen nevrnhl fațială. . Ramurile colaterale ale fațialulnî .... ar ioru . externe sen 1. 4 6. Marele nevru pietrosă suprrhțialu .... Miculu nevru pietro-dî superfițialu .... Nevrulu mușchiului scârei de șea .... (urda timpanului................................. Kainiua a naști nuntiră eu plănui im-gastrich seu căturei jugulare................................. amara a 296 297 299 301 Padina J; 3, Xevrii radiidieni...............................................302 1 . lapeteudu centrală alu nevreloră rachidiene...................303 2 Hănituili' posterior ale nevreloră rachidiene .... 305 3 . Ilâmurile anterinrc ale mtvreloru rachidiene..................307 § 1 împletitura cervicală....................................... 307 1. Ilămiiri snpertițiale..........................................308 2. Ilăniurile adânci ale împletit urci cervicale..................310 3. Hă muri mușc li tuia re adânci.................................311 Ilâmurile anteriori; ale perecliiloru cervicale a 5-a, a l>-a, a 7-a și a 8-a și a perechei dorsale a 8-a......................311 Împletitura brachială.................................................312 1. Ilâmurile colaterale ale impletitiirei hraclmde...............314 2. Kâinurile terminale ale impletitiirei brachiale..............110 1. Nevridu Inadiialu cutaneu internă...........................31(1 2. Xevrulu mușchiulc-cntaneti...................................31 r 3. Xevrulu axilarn............................................. 317 I. Xevndu mediană..................................................318 5 . Xevrulu cubităln ..... 32o (1. Xcvrulu radială..............................................322 ț 5. Hamurile antcriore alcncvrclriru dorsnliși nevreleintercostale 324 țj l>. Ilâmurile anteriore ale nevreloră lomberc. . . . . 326 Împletitura lombară. . ...............................................327 Ilâmurile colaterale ale impletitiirei lombere........................328 Ramurile terminale....................................................329 Nevrnlu crinalu.......................................................330 Xevrnlu sătenii internă...............................................331 § 7. Rimnrile anteriori- ale nevreloră sacre......................331 împletitura sacră.....................................................332 A Ilâmurile colaterale.............................................333 11 Ramura terminală a împleti turci sacre...........................335 Xevrulu marele schiatică..............................................335 SECȚIUNEA JI. Nerrelc simpaticii. (‘misideraț in ni generale.........................................341 1 Porțiunea centrală șeii trunchiulă marelui simpatică. . . 342 2. Uămuri aferente, seu comunicante. seu rădeeinele marelui simpatică..........................................................343 Descripținnea marelui simpatică............................344 îj I. PurțiiiHea cervicală a marelui simpatică.....................344 1. iâanglionnlii ccrviealn siiperioru......................... .341 2. (ituigliomilu cervicală midlociu.............................347 3. Canglionulâ cervicală inferiorii...........................348 Nevrele cardiace................................................. 348 370 ^kll* II. Porțiunea toracică a mardiiî simpaticii..................34$j Marele nevru splancnicu..............................................350 Micul» uevru splaiunicu..............................................355 (îangliâiiele semi-hmare...........................:.................352 împletitura soleră.................................■.................352 ți 111. Porțiunea lomberă a marelui simpatică........................353 § IV. Porțiunea pelvienă a marelui simpatică.........................354 Împletitura ipogastricâ..............................................355 INȘI MFD tA- o® • • llbLuuii». dat- ? -'•V'V /I S ■•H iiittai ER RATA bi loc de Mediactiiiu Artura ovarienă Jlescnteria Arten t-uvariene Bâtliatu 4. Arterele renale 5. Arterele ce nască din în eovoitnra aortei / Aleseuterica 1 iteto-i ivariene Med ia st inii Artera oyârieuă Z. Arterele renale 4. Arterele ce nască din ⁱⁿ" eovoitnra aortei Vasele limfatice ce sea/fincă Vasele limfatice ce se aruncă în gang) ionele piAivie \ eiiele limfatice ajo intesti- nului groșii / (Adoinns script/irins Val vuia lui yienssuis (M evrn 1 u nt ax i Iară sii] ier ior ii în ganglionele pehieiie Vasele limfatice ale intesti- nului groșii < alamus scriptorins Val vuia Iui Viensnens (1. Nevntln maxilaru inferiorii Pag. Biml. 4 9 28 9 45 48 28 49 11 49 32 50 30 185 14 185 13 217 30 217 35 278 15